F.
F s. m. invar. F. — A şasea literă a alfabetului şi sunetul pe care-1 reprezinţi: consonantă, orală, afonă, labiodentală şi fricativă.
—	N. din lat. F.
fa s. m. invar. (Muz.) Fa. — Numele notei a patra din gama de do.
—	N-. din fran. (termen convenţional împrumutat în evul mediu de la silaba iniţială a cuvântului „famulus“, dintr’un imn latin al Sfântului loan Botezătorul).
fa vb. III v. face.
îî!
fabrică s. f. Fdbriqtie. — Stabiliment în care se produc mărfuri, de obiceiu, cu ajutorul maşinilor. Să-şi facă fabrici de meşteşugul lor. (Mold., a. 1803) URICARIUL, iv, 171/8. Fabricele să' le îmmulţeşti, ca ieftinătate să dobândeşti, iord. GOLESCU, ap. zanne, P. viii, 625. De unde a luat Adam şi Eva ac şi aţă, în vreme ce pe atunci nu eră încă nici o fabrică? c. negruzzi, i, 13. Vinde cu preţul fa-bricei. Marfă de fabrică proastă. Marca fabricei. (în ironie) Fabrica de popi din Folticeni. creangă, a. 81. [La Românii din Austro-Ungaria, accentuat şi: fabrică, după germ. Fabrîk. | Plur. fabrici, mai rar: fdbrice.]
—	N. după fran. (lat. [officina] fabrica „atelier11), sau poate după rus. făbrika, idem.
FABRICĂ vb. I. Fabriquer. — A produce mărfuri într’o fabrică. Trans. şi mai ales refl. (cu sens pasiv). Armele noastre se fabrică la Essen. | Fig. A plăsmui, a născoci. Fabricând de la sine ziceri, şl vrute, şi nevrute. c. negruzzi, i, 255. [Prezintele fdbric, la Românii din Austro-Ungaria fabric.]
—	N. din fran. (lat. fabricari „a produce din materii prime“). Cfr. dubletul ferecă.
fabricant s. m. Fabricant. — Cel care fabrică mărfuri, stăpânul unei fabrici. Fabricant de postav, de cuţite, de mănuşi, etc.
—	N. din fran.
fabricAre s. f. Fabrication. — Infinitivul verbului fabrică, devenit abstract verbal. Fabricarea postavului, a zahărului.
fabricat s. a. = fabricare. Participiul verbului fabrică, devenit abstract verbal. Articol uşor de fabricat.
fabricat, -ă adj., s. a. Fabriquă. Article de fa-brique, produit manufactură. — Participiul verbului fabrică, devenit adjectiv. |j Substantivat (după
germ. Fabrikat). Fabricate simple precum lumânări, săpun, scrobeală. odobescu, ii, 95.
fabricaţie s. f. V » , .
FABitic iTiijJVK s. f. j— fabricare.
Fabricaţiunea fierului.
—	N. din fran.
fabulă s. f. l°-2°. Fable. 3°. Conte, fictian, in-vention, mythe, mensonge.
1°. (Rar) Succesiunea faptelor care compun acţiunea unei lucrări narative ori dramatice. Cel puţin, în piesa, a văzut o intenţie intelectuală — unei fabule, cât de prost debitate, tot îi rămâne un în-ţeles. CARAGIALE, n. rev. rom. vi, 308. | (Impropriu) Dramă. Joacă fabule Romanii în limba aceia. p. MAIOR, ist. 234.
2°. Scurtă povestire, în versuri sau în proză, cuprinzând un învăţământ moral practic, dat subt formă alegorică, de cele mai multe ori prin atribuirea de însuşiri omeneşti la animale sau la lucruri neînsufleţite. Cfr. apolog şi parabolă. Dă de râpă ca filosoful din fabulă. uricAridl, XIV, 144. Donici biciueă viciurile prin fabulele sale. C. negruzzi,
i,	334.
3». Povestire imaginară, care poate fi deci şi o minciună intenţionată. De unde urmează a fi mincinoasă fabula lui Sulţer. P. maior, ist. 194.
—	N. din lat. fabula, idem.
fabulist s. m. Fabuliste. — Autor de fabule. Francia avii mulţi fabulişti. C. negruzzi, I, 336.
—	N. din fran.
fabulos, -oâsă adj., adv. I. l°-2°. Făbuleux. II. Fabuleusement.
I.	Adj. 1°. Minunat, ca’n poveste (propr. ca’n fabule). La Harlem o ceapă de lalefi s’a vândut cu preţul fabulos de 10 mii galbeni, c. negruzzi, I, 97. j Substantivat. Sufletul omenesc are însă nevoie de fabulos, iorga, l. ii, 457.
2°. Din vremea poveştilor, anterior istoriei sigure. Sânt vrednici de vechimea din veacuri fabuloase. ALexandrescu, m. 27. Despre fabuloasa Uhea Silvia ne spune Livius... maiorescu, cr. ii, 24.
II.	Adv. Minunat, nespus. E fabulos de bogat.
—	IV. din fran.
FĂcĂi vb. IV8 refl. (Cui.) Se flger. — (în Mehedinţi) A se sie), a se îngroşâ prin răcire. „Se făcă-eşte fasolea = se sleeşte fasolea11. Com. i. stâm-bulescu.
—	Etimologia necunoscută. Cfr. făcălul, făcă-leţ, făcău2.
făcăiâş s. a. (Mor.) Fetite turbine de moulin.— Diminutivul lui făcău (derivat prin suf. -aş). Făcău mai mic. Cfr. făcău (2°). Mai înainte morile după
Dicţionarul limbii române. 25; II. 1910.
FĂCĂLEŢ
— 2 —
FĂCĂTOR
Dâmboviţa, d’abiă vor fi avut câte un făcăiaş. MSS. (a. 1838), ap. buletin (al Soc. geografice rom.
a.	1883), 17.
FĂcAl&ţ s. a. Bois en forme de brassoir qui sert â remuer la bouillie de mais; cylindre de calandre; rouleau ă nouilles. Gourdin.— Băţ gros de lemn netezit, în formă de sul, întrebuinţat cu deosebire la (a)mestecatul mămăligii (cfr. mestecău, m estecă-lău, melesteu, coleşer, mămăligar) s. al dul-ceţii, pe alocuri la mângălit rufele (cfr. măngă-lău), la întinsul aluatului, la îndesatul făinii, etc. „N’am, puteă duce Valde... Balaşa ceva curmeie de viţă...“, zicea mama Arghiriţa către fata-mare ce învârtea mămăliga între genuchi... Irina lăsă făcăleţul înmâna mă-sei [şi] se strecură [afară], dela-vrancea, s. 183. [în Braşov] ştergarele nu se prea calcă,; bătrânele umblă cu ele necălcate, le mai întocmea şi le făcea cu făcăleţu’, iar ăle mai tinere le călcă. pitiş, sch. 111. Unele babe descântă [de babiţe] în untură de porc..., altele iau nouă linguri de lem,n, un fus, un cuţit..., un melesteu (fă-căleţ) de mestecat mămăliga... grigoriu-rigo, m.
i,	10. „Subt coş sau la vatră [este]... o mică prispă, pe care... se păstrează încă obiecte de bucătărie: făcăleţul, tigaia... Făcăleţul este un reteveiu, în genere de lemn de teiu, ca lemn mai uşor, şi se găseşte în casa fiecărui mămăligar11. manolescu, i. 57, 66. Din moldă făina se bagă cu lopata în saci, unde se îndeasă cu un sul de lem,n numit facă-lete. (Sălişte, în Transilv.) Com. A. banciu. Mergând el, vede muierea în mâini cu un făcăleţ, Stând ju-decându-şi bărbatul, pann, p. v. i, 22. Axinia... se repede la ciaun, ia făcăleţul şi îi loveşte: „Hait, ieşiţi din casa mea!“ I. negruzzi, iv, 513. A amestecă vorba ca făcăleţul m,ămăliga = „a bâlbâi; a vorbi fără şir, a spune nerozii11. ZANNE, P. II, 829. Ca şl „gol puşcă, gol nap“, etc. se întrebuinţează, spre a arătă o goliciune completă, fig. o sărăcie lucie, expresia: Gol făcăleţ. ZANNE, P. iii, 172. || P. ext. (Prin Transilv., Munt.) Bâtă. Făcălete o bucată zdravănă de lemn, ce se poate mânui cu mare încredere la vreme de nevoie11, sima, m. Făcăleţ =■ „gourdin". DDRF.
[Prin schimbul sufixelor -eţ şi -ete, şi: l'ăcălete s. a.]
—	Derivat din fâcălî, prin suf. instrum. -eţ. Cfr. făcălul, făcăi, făcău2.
făcAlete s. a. v. făcăleţ.	■,
i’Ă€Ăi>i vb. IVa v. făcălui.
făcAlui vb. IVa. (Cui.) Remuer, batire, fouler avec un băton ou avec une cuillhre en bois le ha-ricot, un plat de Ugumes, etc. de manibre ă le re-duire en bouillie ou en puree, passer (par le tamis).— A mestecă fasolea s. altă legumă frecând-o, zdrobind-o s. bătând-o cu o lingură de lemn s. cu făcăleţul până când devine groasă şi uniformă. Cfr. slei, făcăl, răvări. Urzicele, ...în Bucovina..., se spală în apă, ca să fie cu/rate, şi apoi, opărindu-se cu uncrop, se pun într’o oală cu apă ca să fiarbă. După ce au fiert de ajuns, scurgându-se apa din oală, se mestecă şi se freacă sau se făcăluesc cu o lingură de lemn până ce se fac chiseliţă. marian, S.
ii,	283. Să se fiarbă cartofi cu apă şi apoi făcăluin-du-se să se dea păsărilor să mănânce. drĂghici, ap. TDRG. Cfr. făcăluit. [Şi: făcăli vb. lVa. ALEXI.]
—	Etimologia necunoscută. Cfr. făcăi, făcău2, făcăleţ.
făcăluit, -A adj. (Cui.) Bem,ufi, battu, foule, mis en bouillie, reduit en puree, passtf (par le tamis). fitrilli.—Participiul verbului făcălui, devenit adjectiv, (în Mold.) „Fasole făcăluite = mestecate cu lingura până le-a fărmat, şi făcute ca un sos gros". ŞEZ.
ix,	156. Se bagă la degerătwră fasole fiartă făcă-
luită. (Explicat prin: „sleită, bătută, amestecată".) grigoriu-rigo, M. I, 48. „Fasole făcăluită = frecată". (Vaşlab) viciu, gl. Boabele de fasole albe, fierte şi făcăluite se pun la degerătură. (Odobeşti) leon, med. 38. || Fig. Zdrobit (de oboseală). Mi-o zdrobit calul toate oasele ’n mine, ştii? par’că’s făcăluită. ALECSANDRI, T. 602 (glosat prin „bătut", idem, 1763).
i'icAi.i iTi:ît A s. f. (Cui.) Bouillie, puree. — (Cu sens concretizat) Un fel de zeamă groasă făcută din legume făcăluite. Cfr. chiseliţă, breiu. Făcălui-tură= „bouillie" DDRF., „Brei“ barcianu, alexi. [Plur. -turi).
—	Derivat din făcălui, prin suf. abstr. -itură.
fAcahe s. f. Ensorcellem,ent, enchantem,ent. — (Rar; în Bucov. şi numai în rimă, în vrăji şi farmece) Farmec. Cfr. face (A, III, 3°), facere (II, 3°), făcaş, fapt, făcut, făcătură. Să mă speli pre mine De ură, De gură Şi de făcătură; De dat, De fapt Şi de-aruncat; De crâşcare, De făcare Şi de urâtul cel mare. marian, v. 179. Să mă cu-răţesc... De toată ura, De toată făcătura, De toată aruncătura; De tot datul, De tot faptul, De tot aruncatul; De toată darea, De toată făcarea, De toată aruncarea, idem, î. 15.
—	în loc de facere, prin substituirea terminaţiei infiniţi vale -ere, prin -are (cfr. născare, zăcare, crezare, vânzare, etc.).
fAcAş s. m. Sorcier.—(Rar) Vrăjitor care face de ursită, de dragoste, de urît, etc. Com. I. pavelescu. Cfr. face (A, III, 3°), facere (II, 3°), făcare, făcut, fapt, făcătură. [La DDRF. se dă, ca vechiu, şi sensul — suspect — „intrigant".]
—	Derivat din face, prin suf. nom. agent. -aş.
fAcAtob, -oArk adj., subst. Celui qui fer a. Celui qui fait, cr6e, accomplit, met enpratique, com,m,et ou produit; auteur, createur, fabricant, faiseur. Poete.— Adjectivul verbal al lui face (derivat prin suf. -ător) şi întrebuinţat mai ales în funcţiune substantivală. (Cuvântul apare din cele mai vechi texte, înlocuind de timpuriu pe făptor. El eră foarte des întrebuinţat în literatura veche, mai ales în cărţile bisericeşti, în care traducea pe paleosl. tvorbCb s. tvoriteh, adesea în cuvinte compuse, în timpurile dintâi păstrându-şi chiar însuşirea verbală de a se construi cu regimul în acuzativ. Unele dintre aceste construcţii s’au păstrat până azi. De obiceiu însă, în limba literară de astăzi, se întrebuinţează rar, une-ori cu o nuanţă ironică, înlocuit fiind prin formaţiunea mai nouă făptuitor sau prin alte cuvinte, cu deosebire însă prin neologisme cu mult mai expresive şi mai clare, precum: creator, autor, etc.) f Acela care va face (traduce pe lat. facturus). Staţi şi vedeţi lucrurile mari ale Domnului carele-i fă-cătoriu în dzioa de astădzi. palia (a. 1582), ap. CP. 229 ( : „arretez-vous, et voyez la delivrance de riSternel qu’il vous accordera aujourd’hui" : „state et videte magnalia Domini quae facturus est hodie"). || Acela care face (crează, săvârşeşte, execută, comite, dă, lucrează, etc.). Creator. Se închinară faptelor, iară făcătâriulupărăsiră, varlaam,
c.	291. Făcătorîulu lumii, mineiul (1776), 16 ‘/i-Un Dumnezeu, făcător a tutulor. e. vacarescu, ist. 248/21. || Lucrător de..., preparator de... (în texte vechi adesea spre a arătă deosebite meserii, pentru care azi întrebuinţăm cuvinte anumite) Făcăt6ri[i] de haine [ = croitorii], dosofteiu, v. S. 138. Făcătorii de pâine [ = brutarii] biblia (1688), 30. Pre featele voastre le va luă făcătoare de miru. iirid. 200 (: „II prendra aussi vos filles pour en faire des parfu-meuses"). Făcătoriu de umbrare sau de corturi [glosat prin paleosl.]: „skinotvorect, sen(n)otvorecb“. mardarie, l. 3228. | (Azi, cu o nuanţă ironică) Fău-
FĂCĂTOR
3 —
FĂCĂU
ritor.. Este o linie de demarcaţiune foarte pronunţată intre poeţii cei chemaţi şi între simplii făcători de rime. Maiorescu, ce. i, 71. || Dătător. Făcători şi ai fericirii şi ai nenorocirii noastre. marcovici, D. 412. Făcător de viaţă (traduce pe paleoslavul: zivo-tvonct> s. pe grec. {(uo-icoioţ) = (azi) dătător de viaţă: „qui donne la vie, vivifiant". Să propoveduîască pre făcătâriulu de viaţă cuvântul său. biblia (1688), 56. | împlinitor, executor. Fiţi făcători [ = împliniţi, executaţi] cuvântul, nu numai ascultători, cod. Vor. 114/„ ( = Fiţi făcătorii cuvântului, şi nu numai ascultători. N. testament 1648; vă faceţi făcători cuvântului, şi nu numai ascultători, biblia 1688 : „Mettez en pratique la parole, et ne vous contentez pas de l’âcouter"). || Săvârşitor, făptuitor, comiţător. Făcător de bine (f făcătoriu bine; traduce pe paleosl. dobro-tvoriteU şi pe grec. ei-itoioţ = lat. beneficus; cfr. binefăcător) = cel care face bine altora, care săvârşeşte fapte bune: „bienfaiteur“. Făcătorii bine preiini-vor viaţă de veacfuluij. psal. sch. 528. Zise fără minte întru inema sa: nu e Dumnezeu..., nu e făcătoriu bine. COEESI, ps. 28 ( : „il n’y a personne qui fasse le bien“: „non est qui faciatbonum11). Ei pohtesc pre D[\imne]zău ca pre un desăvârşit făcătoriu de bine. biblia (1688), 6 pr./41. Dobitoacele sălbatice arată... m.ultă mulţămire cătră făcătorul lor de bine. drăghici, R. 103. Luară trupul cel împietrit al făcătorului lor de bine. ispi-rescu, l. 118. | Făcător de rele (f făcător de rău, f făcător rău şi t rău făcător; traduce pe paleosl. slo-tvorbcb, grec. v.ano-notoţ = lat. male-ficus) — cel care face altora rău, săvârşeşte fapte rele : „mal-faiteur". Că de la elu-su tremişi spre vrăjbirea rei-lor făcători şi în lauda birefăcătorilor. cod. vor. 148/4 (= Ca trimişilor de la dinsu spre pedeapsa făcătorilor rău şi spre lauda făcătorilor de bine. N. testament 1648 ; ca prin el fiind trimişi, spre izbânda celor de rău făcători şi lauda celor de bine făcători, biblia 1688 : „comme ă ceux qui sont envoyes de sa part pour punir ceux qui font mal, et pour honorer ceux qui font bien“). Deci începu patria\v]şii de în scaune cu ruşine a-i scoate, ca neşte făcători răi. moxa, 369/29. Nu să spândzură în furci ca alţ[i] făcători răi. PRAVILA MOLD. 158,2. Nu este cu putinţă ca făcătorii de rele să nu-şi ia răsplătire, marcovici, d. 18/27. Alelei, măi Co-drenele! Te vezi de pe sprincenele Că eşti făcător de rele! alecsandri, p. p. 87/25. Ca să nu se întâmple cuiva vreo m,eteahnă ' 'de la niscaiva duhuri necurate, or[i] făcători-de-rele, eu am găsit cu cale să mâneţi aci. ispiresctj, l. 376. | f Făcătoriu fără leage=care săvârşeşte fără-de-legi: „qui fait l’iniquit6“. Aciîa căzură toţi făcătorii fără leage ; împenşi fură şi nu se putură sculă, cokesi, PS. 92; PSAL. SCH. 110/3 (: „c’est lâ que sont tomb6s Ies ouvriers d’iniquitS; ils ont âtâ renverses, et ils n’ont pu se relever“). | Făcătoriu trufâ = trufaş : „fier, orgueilleux, vaniteux11. Domnul... plă-teaşte fără măsură făcătoriloru trufă. Coresi, ps. 76 (=Domnul plăteaşte cu rău făcătorilorti trufă. psal. SCH. 92^: „rfiternel... rend â celui qui se conduit avec fierte tout ce qu’il a m6ritâ“). | ţ Preacurvie făcătoriu = f preacurvar, adulter: „(qui cornet un) adultere11. Preacurvie făcători şi preacurvie făcătoarele! au nu ştiţi că iubostea lumiei vrajbă lu Dumnedzeu îaste? cod. vor. 127/,^,
( = Curvarii şi curvarele, au nu ştiţi că prieti-nia ceştii lumi îaste vrajbă lui Dumnedzău ? n. testament 1648 ; preacurvarilor şi preacurve-lor, au nu ştiţi că prieteşugul lumii vrajbă lui Dumnezău îaste. biblia 1688 : „Hommes et fem-mes adultferes, ne savez-vous pas que l'amour du monde est une inimitie contre Dieu?“). | Făcător de minuni = care săvârşeşte minuni: „faiseur de miracles, thaumaturge11. Om făcătoriu de minuni. VAHLAAM, C. 340. De multe minuni şi tămăduiri
făcătoriu. mineiul (1776), 130 */»• Icoana ta cea făcătoare de minuni. C. negkuzzi, i, 155. Mânele sale făcătoare de minuni... eminescu, n. 16. || (învechit) Făcător de pace = „pacificus, conciliator pa-cis; der Friedensstifter, der Friedfertige“, LB.: „pa-cificateur“. DDKF. | f (Neobicinuit) Producător, roditor. De a noastră bună voie am vândut... două fălci de vie, făcătoare, de pe valea Socolii. (Iaşi,
a.	1716). uricariul, xi, 299/8. || f (Neobicînuit, cfr, facere I) Poet. Un ritor... cerii să i se cinstească un păhar de aur; Filipp îndată porunci să se dea acel păhar lui Evripid, făcătoriului, carele prănză în pace, tăcând. Ţi chin deal, f. 278. [f şi dial. -toriu]. Cfr. factor, f aptoriu, făptuitor; tvoreţ.
fJUAti kă s. f. Ensorcellement, fascination, sortilege. — Fermecătură, vrajă, fapt. (Făcătura se aruncă asupra cuiva, de ea se desface s. se curăţă omul) Maică, suratele mele Ş-asară se sfă-tuiră, Maică, ’ntr’un ungheţ de şură, Să-mi arunce făcătură, Maică, ’ntr’un ungheţ de gard, Să-mi arunce fapt. mândrescu, l. p. 82. Curăţi-mă de orice uri Şi de orice făcături, marian, v. 118. Multe din femeile de la ţară... mor în dureri îngrozitoare..., dacă nu cheamă vreo mătuşă să-i desfacă... de făcătură, şez. ii, 132/6. Şi-i eră necaz, De slăbea... ca de-o făcătură, coşbuc, F. 105. în urmă văzti ea că nu-i lucru curat cu punga, este vreo făcătură, rev. crit. i, 136. Par’că-i (s. gândeai că-t) făcătură = par’câ-i lucru făcut s. vrăjit (se spune când ceva nu-ţi izbuteşte în nici un chip). Acum începuse a răsuflă mai uşor văsându-se’n sat şi ’ncepu a bate pe la uşile oamenilor si-l lase de mas. Dar gândeai că-i făcătură : unul nu-i răspundea, altul nu voeă să-l lase, al treilea aveâ, bolnavi în casă, la al patrulea plângeau copiii, al cincelea aveâ chiar mort şi nimeni nu voeşte a lăsă pe boierul de mas. ueteganul, p. i, ll/23. [Plur. -turi].
—	Derivat din face (A, III, 3°), prin suf. abstr. -ătură (cfr. jtal. facitura, prov. fazedura, v.-span. hacedura; pentru sens cfr. v.-ital. fattura, v.-fran. faiture). Cfr. factură, făptură.
făcA» adj. mase. Fauve. — (în Sălagiu) Făcău — „galbăn-muceziu“. vaida.
—	Din ung. fako, idem. Cfr. foacă.
fAcAu s. a. (Mor.) 1°. Arbre (du moulîn). 2°. Turbine (du moulin). Egrugeoir, moulin ă bras. 3°. Aile (du moulin ă vent). Auget (de la roue du moulin).
1°. „Arborele, fusul unei pietre de moară în genere; în spec. fusul unei mori mai mici, al unei piue, morişte, etc., a căror roată e pusă orizontal11. LM. „Făcău = arbre du moulin11. pontbriant.
2°. P. ext. (La mori mai mici) Fusul împreună cu roata morii. „La munte se întrebuinţează o roată cu fusul vertical, numită făcău, ciutură sau roata cu căuşe11, dame, t. 148. Sânt secole de când ţăranii din munte întrebuinţează cu multă înlesnire şi folos, pentru măcinatul grânelor, morile cu roate aşezate de-a curmezişul (roate cu căuşe sau făcaie), în vrem,e ce în străinătate asemenea m,ori (morile cu turbine) se cred a fi o invenţie cu totul nouă. ODO-bescu, ii, 107. | P. generalizare. Râjniţă. „Moară mică, morişcă de măcinat11. COSTINESCU Făcău = „kleine (Getreide-) Miihle“. TDRG. Premiile expo-ziţiunei regionale din Focşani:... Menţiune onorabilă... pentru herestrăul în miniatură şi dârsta...; pentru o chiuă în miniatură..., pentru un făcău în miniatură. I. ionescu, p. 555. (Loc. prov.) A dejugă de la moară la făcău (de obiceiu: „a ajunge de la moară la râjniţă") = a ajunge de la mare (bine) la mic (rău). Să nu te trezeşti că dai din lac în puţ şi că, de silă, dejugi de la moară la făcău. jipescu, ap. ZANNE, III, 246.
FACE
4 —
face:
3°. P. restricţiune. „Aripa moarei de vânt“. | „Scafa, [căuşul], lopăţica afundă, a roatei morii“. LM.
[Plur. -caie. \ La LM. se dă şi sensul: „par, băţ, etc., spre mişcat şi mestecat licidele din căldări...; făcăul e mai mare de cât făcăleţul*. | CIHAC, ii, 106 dă, cu acelaşi sens, şi o formă făclâu s. a., neatestată aiurea şi suspectă.]
—	Etimologia necunoscută. (Pare a fi un derivat prin suf. instr. -ău din tulpina fac-, care se întâlneşte şi în cuvintele: făcăi, făcăll, făcălui şi făcăleţ. Sensul fundamental pentru verbe pare a fi: „a învârti, a mestecă", iar pentru subst. „băţ, sul, etc., care se învârte, cu care se mestecă"...)
fâce vb. III. A. (Trans.)I. l°-6°. Faire, a gir. II. 1°. Faire. 2°. a.-b.) Faire, accomplir, rempltr, conclure,
c.) exercer, d.) creer, itablir, introduire, e.) donner, faire, f.) provoquer, g-h.) faire, employer, faire en sorte. 3°. Faire. 4°. Passer, faire, s’ecouler. 5°. Faire. M. 1 °-'2°. Causer, provoquer, faire. 3°. Faire des sor-til&ges, des charmes. IV. 1°. Crier. 2°. Construire, fabriquer, faire. 3°. Gomposer, faire. 4°. Formsr, faire. 5°. Mire; ordonner. 6°. Produire, faire. 7°. Faire. V. 1°. Accoucher, donner le jour, mettre au moncle. 2°. Produire, donner. 3°. Attraper. VI. l°-2°. Faire, changer en... 3°. Appeler, faire. 4°-5°. Faire. Vil. 1°. Arranger, faire, preparer. 2°. Acquerir. 3°. Valoir, meriker. VIII. 1». Dire, r&pondre. 2°. Faire le, la... 3°. Danser, faire. B. (Intrans.) 1°. Aller. 2°. Pridire, annoncer, se mettre. 3°. Faire semblant, simuler. C. (Râflâchi) I. 1 °-3°. Se faire, seproduire. 4°. Etre comm,e s’il y a (avait)..., sembler, avoir l'air. 5°. Avoir. II. 1°. Devenir, se changer en,prendre nais-sance. 2°. Arriver ă... ou atteindre l’âge de..., mon-ter ou s’elever ă la somme de... 3°. Croître, pousser.
III.	1°. Aller, venir. 2°. Simuler, faire semblant.
A. Trans.
I. A face însemnează „a săvârşi o acţiune", oricare ar fi ea. De aceea sensul lui e dintre cele mai nelimitate.
1°. în înţelesul cel mai puţin precis şi mai larg apare când e întrebuinţat în mod absolut. Cine face, face-i-se. neculce, let. ii, 346/4. Nu fii duşmănos, căci cine face, face-i-se, şi nu e nici o faptă fără plată. C. negkuzzi, i, 248. De ne vei porunci, vom, face. antim, p. xxvii/12. Cine face, lui îşi face. marian. Dănilă face, Dănilă trebue sădisfacă. creangă, p. 46. Capul face, capul trage, românul glumeţ, i, 13/9 (=bulg. glava pravi, glava tjagli). Tace şi face! (se spune despre un om activ şi harnic, care nu se laudă cu faptele sale). A aveâ a face, cfr. aveâ (voi. I, 384b).
2°. Acelaşi sens vag de „a fi activ într’o direcţie oarecare" îl are şl când stă în legătură cu pronumele ce. Ce-a făcut, destul de rău a fost ( = faptele sale au fost destul de rele)! coşbuc, f. 72. Făt-frumos îi spuse ce avan de gând să facă ( = să întreprindă). ispirescu, L. 3. în siua aceea, bucătarii curţii se îmbătaseră, sau nu ştiu ce făcuseră ( = nu ştiu care a fost cauza), că nici focul nu eră făcut pe vatră, idem, l. 23. Mergând ea acum si şi noapte, nu ştiu ce făcu, că se rătăci, ckeangă, p. 288. Ce faci acolo? (= cu ce te ocupi, ce lucrezi?) Face ce face. •. De-are făce cefdce (=orice va comite) în mânie, nice cum să nu se prindză în samă. pravila mold. 141. De-aş face orîce-aş face, (= oricât rni-aş da silinţa), Nu pot să-l scot din gând. coşbuc, b. 24. JLşâ e lumea asta, şi de-ad face ce-ai face (— ori-ce-ai întreprinde, ca s’o schimbi), rămâne cum este ea. creangă, p. 223. Cum văd eu, tot moş Nichi-for are să facă ce-a face (= are să-i dea de cap), Ia să mai fac o încercare, idem, P. 127. Face ce face. si... = încearcă în toate felurile, şi izbuteşte să... bar nu ştiu ce face dracul, că face el ce face şi cu mare greu scapă el din labele, lui moş Ursilă. ckeangă, p. 53. Muma smeului făcu ce făcu şi trecu mimtele, căţWrindu-se dm colţ în colţ. ispirescu,
l.	25/20. Face Gheorghilaş ce face, Dă pe ici, dă pe coleă, Şi pleacă... bibicescu, p. p. 335. (Forma imperativului) fă ce-i face, şi... s. fă ce poţi, şi... = încearcă toate felurile, pentru ca să poţi să... Bărbate, sufletul mieu, Şase boi parc’avuiu eu, Făceai face, vinde doi, Şi-mi cumpără un răsboiu. kete-GANul, tr. 162/21. Fă, neicuţă, ce-i puteri, Şi mă ia cu dumniata. hodoş, p. P. 213. Ce face şi ce (s. cum) drege... s. ce face şi cum face (destul, că)... El ştie ce face, ce drege (= în ce chip izbuteşte să...), de^mi aduce din când în când, aşâ câte puţine, de poftă, creangă, p. 211. Chirică atunci,
—	el ştie ce face şi cum face (= el ştie, în ce mod izbuti să...) —că într’o clipă adună toată drăcimea. idem, p. 158. Nu ştia cum să facă, cum să dreagă ( = în ce chip să izbutească, a....), ca să împlinească voia acelui împărat, ispirescu, l. 11. N’amce face =
a.)	n’am ocupaţie; b.) nu-mi rămâne nimic de schimbat la acest lucru, nu-i chip să mă împotrivesc acestora s. să le schimb s. să-ţi ajut. a.) Dracul când n’are ce face, ştiţi ce face! creangă, p. 53. N’am ce face (s. ce să fac) de seară; nu vii la teatru ? |
b.)	Dacă n’ai vrut, n’am ce face! barac, a. 59. Văzând că Ivan este om împărătesc, n’are ce să facă. creangă, p. 301. Vai de mine, cum m’aş duce Seara la guriţă dulce!... N’am ce face, sus îi locul, Inima mi-arde ca focul, N’am ce face, sus îi dealul, Inima mi-arde ca jarul! jarniic-bârseanu, d. 133. (în legătură cu un dativ) Are în mână şl pâ-nea şl cuţitul, taie de unde vrea şi cât îi place; tu te uiţi şi n’ai ce-i face (= nu-1 poţi opri), creangă, p. 248. E băiat onorabil, şi credincios, n’ai ce-i face (=asta nu i se poate contestă). N’am ce-mi face (=nu mă pot opri), trebue să râd, de câte ori îl aud vorbind, în zadar tot mă rogi! N’am ceţi face (= nu-ţi pot ajută), trebue să aştepţi până-ţi va veni rândul! N’are ce-şi face capului = nu poate ieşi la cale. Pe fiul cel mai mic însă nu-l trăgea inima a plecă la peţit. Dară n’avu ce-şi face capului, căci tată-său îl trimetea într’una să caute a se căpătui şi el. ispirescu, l. 33/20 N’am ce face cu el= n’am nici un folos după urma lui. îţi dau şl Dumitale punga asta, că eu n’am, ce face cu dînsa. creangă, p. 45/14. N’are ce face cu atâta avere, reteganul, p. iv, 33/16. || (în legătură cu ce întrebător) La episcopia Râmnicului, puiu martor pe Dumnezeu care cunoaşte ascunsurile ini-mei, că nici în visul mieu m,i-am închipuit să mă fac arhiereu. Iar de vreme ce Dumnezeu... aşâ au vrut..., eu ce puteam face? (= cum m’aş fi putut împotrivi?) M’am supus Domnului şi... am şezut... acolo trei ani. antim, P. xxv/10. Dar ce să fac? ceriuri sfinte! când inima săgetată De-a amoriului lovire şi aprinsă de-a lui pară Trebue ori să iubească, ori să rabde şi să moară! konaki, p. 84. Când a văzut pe Maica, nu mai ştia ce să facă (= de ce să s’apuce) de bucurie. creangă, P. 135. Fiul craiului, ce eră-să facă? îi spuse toate cu de-amănuntul. idem, p. 206. Dar eu ce fac tocmai acum, la bătrâneţe, fără leac de adăpost ? idem, p. 175. „Ei, Harap-Alb“, zise atuncea Ochilă, „dacă nu eram eu şi cu Păsărilă, ce făceaţi voi acuma?“ (=unde eră s’ajungeţi? ce eră să deveniţi?) idem, p. 269. Ce să ştiţi voi face, dragele mele? ispirescu, L. 12. Fata întrebă ce să facă (= cum să se apere?), că o dogoreşte văpaia, idem, L. 25. | (în legătură cu un dativ) A doua zi,... veni un ţigan... cu poruncă de la împărat, ca s’o ia şi s’o ducă s’o prăpădească... Ea se ştia, biet, nevinovată. Dar ce-i faci ( = cum i te poţi opune) poruncii împărăteşti? Că nuechip nici să crâcneşti. stĂncescu,
b.	341/9. Ce să fac inimii mele ( = cum să-i ajut), Să uite de gânduri rele? sevastos, c. 47/15; 56/u. (Urmat de cu...) Zis’a hâda că-mi va da Şase boi de-o voiu luă. Şaşe boi ai hâdii-miplac, Dar cu hâda ce să fac ? doine, 82/2. Ce mi-ai făcut cu atâta sumedenie de oştire, câine ? ( = ce s’a ales din ea ?) ispirescu, m. v. 31/19. (Sensul acesta din urmă apare şi în construcţia cu un acuzativ) Ea cădeă din braţele lui,
FACE
- 5 —
ca o salcie neguroasă ce-şi întindea crengile spre el,şist/rigă căzând: „Dane! cem’ai făcut pe mine ?“ eminescu, n. 70. Ce-a,i făcut oastea ? teodorescu, p. P. 485b. Ce-ai făcut banii domneşti? ibid. 313b. Eu. te’ntreb, ce le-a,if-făcut ? şez. i, 112/„. Ce mi-aţi făcut bărbatul? alecsandri, p. p. 154b/2e. Să vedem ce-a făcut ( = ce s’a întâmplat ou ea, prin ce peripeţii axtrecut) în aceşti opt-spre-zece secoli [naţia română,] ? BĂLCESCU, m. V. 5/28 (cfr. laţ. quid hoc homine s. huic homini facias? = „ce-i faci, ce te ştii face cu omul ăsta nescit quid faciat auro=„nu ştia ce să, facă cu aurul“, quid faceret Chrysippus huic conclusioni?=„ce-ar putea face Ch. împotriva acestei concluziuni?11) Ce-ai făcut, de... = ce ţi s’a ’ntâmplat, că..., care e cauza, că... Ce-ai făcut, de-ai bolonzit [ = nebunit] ? doine, 22/22. Vai, mândruţă de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hârtia s’o scumpit, Ori pe mine m’ai wrît? jarnîk-bâr-SEANU, d. 142. Ce (mai) faci? = cum îţi merge? cum o mai duci? (întrebare pe care o punem, de obiceiu, celui cu care ne întâlnim, spre a-i arăta că ne interesăm de soarta lui): „comment cela va-t-il ? com-ment allez-vous?“ Tu-mi scrii să te’nştiinfez ce face? ...Nici a murit..., nici s’a bolnăvit. C. negruzzi, i, 63. „Ce mai face?“ — „Face bine, că-i sănătosJ“ reteganul, P. ii, 62/15. Dar tu, dragă, ce mai faci ? bibicescu, p. p. 61 (cfr. alb. te vete ne babai im te so, se ts bgn babai = „lasă-mă să merg la tată-mieu, să văd ce face = cum o mai duce“. Pedersen, 113). Ce face? = ce? cum? (întrebăm când auzim ceva surprinzător, neaşteptat, şi vrem, prin întrebarea noastră, să arătăm că nu sântem învoiţi cu cele auzite). „Iartă-mă!“ — „Ce face? Să te iert? Eu, o tigoare, o scorpie?“ C. negruzzi, ap. TDRG. || (Şi în legătură cu alte pronume nedefinite) Toate câte le faci tu (= tot ce lucrezi, ce săvârşeşti tu), sânt bine făcute, marcovici, D. 5/u. Ştire-ai, Doamne, au nu ştii, Câte’n raiu s’au întâmplat, Ce-am, văzut şi câte-am, fapt ? rev. CRIT. i, 2. Câte le făcea ( = tot ce lucră), ie făcea pe dos. creangă, p. 39/)9. Nu face alta, decât... =numai. Eră odată trei tâlhari. Ei din copilărie... nu făcea alta decât fură şiprădă, sbiera, p. 266/3C. || (în legătură cu nimica) Căce au venit el, nemică n’au făciltu (= n’a adus nici un rău), pravila mold. 174. Ah! nimic n’am făcut ( = am fost inactiv) până acuma, marcovici,
C.	10/i4. Fraţii tăi... n’au putut face nimic ( — n’au isprăvit nimic) şi tocm,ai tu, un mucos ca tine, o să izbuteşti? ispirescu, l. 82/23. Nu face nimici (se răspunde de obiceiu, din complezenţă, celui ce-şi cere iertare, că ne-a pricinuit, fără voie, un rău, o durere, o supărare, etc.): „şa ne fait rien“ (ital. non fa nulla). N’am făcut nimic! = n’am folosit nimic, n’avem nici un folos.
3°. (în legătură cu pronumele demonstrativ) Fac a(ce)stea, a(ce)lea ...= lucrez în modul acesta, aşâ precum s’a arătat în cele precedente. Acestea cine face în veci va fi cu pace. dosofteiu, ps. 43. Vei zice Măria-Ta, pentru ce am îndatorat casa, de ce am făcut cele ce am făcut ? antim, p. xxviii/2. Sânt încredinţat că şi tu ai fi făcut aceasta pentru mine. drăghici, R. 23. Nu mai face una ca asta! ispirescu, l. 382/sl. Asta n’aş face-o eu, de-ar mai fi el pe cât este! creangă, p. 229. || De-âcestea (s. de-a-celca) face = acestea sânt faptele lui, ace,şta e felul lui de a se purtă (se rzice, ca un fel de concluziune, după ce în cele precedente s’au arătat acţiunile pe care le săvârşeşte cinevâ). Apoi tu ăe-acestea şă faci cu mim? sbiera, p. 16/29. îs trei fii a’ lui Novac, De trei ori ţar’a prădat: Pe-unde merg d’acele fac. bibicescu, P. p. 317. (în mod analog se explică întrebuinţarea lui face ca):,
4°. Verbum vicarium) Face se întrebuinţează, în mod general, ca locţiitor al verbului sau al verbelor precedente, când vorbitorul nu noai voeşte să le repete. Diavolul vinutaşte pre ocimeni înaintea lui D[u]m[ne]dzău, cum făcu şi de Iov (= pre-
cum învinuise şi pe Iov), varlaam, c. 68. Ele începură a zâsâi într’un chip scârbos, aşâ cum face ( = zâzâe) o mare mulţime de... ţânţari, ispirescu, u. 100/14. Să cate cu jind la flăcăii ăi chipeşi, cum făceau ( = cătau) surorile ei ale mai mari? stăn-CESCU, b. 334le. S’a apucat şi a făcut şi ei [ = dracul] pe lup din tină, da nu-l puteă învia de loc, cum făceă Dumnezeu ( = precum înviase Dumnezeu forma făcută din lut). ŞEZ. iii, 19O/20. (Tot aşâ lat.: An Scythes Anacharsis potuit pro nihilo ducere pecu-niam: nostrates philosophi facere non potuerunt ?= „...filosofii noştri n’o puteau face?“, ital. correva piu velocemente che non facesse mai un daino = „alergă mai repede decât ar fi putut-o face un cerb“). | (în această funcţiune face poate ajunge a însemnă:) A obicînui, a aveâ obiceiul, a lucră în felul cuivâ. Mă ocoliră precum făcu leii. dosofteiu, ps. 47. Judecau pricinile... politice, cum fac Camerile Lorzilor. bălcescu, M. v. 10/2. Se speriă de nimic, cum face calul ( =precum se sperie calul de nimic ; precum e obiceiul s. firea calului), ispirescu, U. 108/19. || (în acelaşi mod se explică faptul că prin acest verb care poate exprimă orice acţiune, se înlocuesc adesea verbe cu sens trivial sau pornografic pe care din-tr’o cauză sau alta nu voim să le exprimăm). Care muiere va face, în loc de bărbat, cu vreun copil, să-i facă moarte, pravila mold. 115,2. | Copilul acesta face încă în pat. A făcut în pantaloni (şi cu sensul fig. de „este fricos11. Cfr. cacă-frică. Şi în alte limbi, lat. sua rei causa facere = „a-şi face treaba41, facere cum muliere; ital. l’ha fatta a letto-, farsela sotto; nemţ. „in die Hosen machen“, fran. „faire dans ses chausses" = „avoir peur“, etc.).
5°. Pus înaintea unui verb, face îi dă un sens fac-titiv s. cauzativ. A fi cauza că..., a pricinui, a produce, a provocă (o stare oarecare). Pe semne că şi straiele acestea pocite fac să arăţi (— sânt cauza că arăţi = te arată) aşâ de sfrijit. CREANGĂ, P. 148. In zădar aduci cu tine Corbul negru şi prădalnic., Şi din codri cu jivine Faci să iasă (= stârneşti) urlet jalnic! alecsandri, p. ii, 22. Cucul şi cu rânduneaua Au făcut să fugă (= au gonit) neaua, Cântecele de cocori Au făcut să crească flori, doine, 284. (Cfr, lat. haec enim ratio facit lunam non ha-bere lumen proprium = „această împrejurare face ca luna...“ în exemplul dintâi s’ar puteă spune şi: straiele te fac să arăţi; despre astfel de construcţii cfr. A, VI,5°).| (Sens modern) Apune pe altul să... Laîntro-narea [Mitropolitului Dionisie]... dascălul român de filosofic şi matematici ţineă—făcea să se ţ.'e—un înălţător discurs de propagandă, iorga, l. ii, 523. | A porunci cuivâ să..., a dispune să..., (când e vorba despre Dumnezeu, Providenţă, etc.) a da, ca... [împăratul] făcu de veni sfântul înaintea lui. mineiul (1776), 587i (tot astfel s’ar zice franţuzeşte „il fit venir“). Văzând că în Asia slăbise puterea romai-cească, făcu a trece oştile sale în Europa, e. VĂCĂ-rescul, ist. 251/38. A! facă Provedinţa, ca 'naltul sentiment... Să fie nouă cârmă, alexandrescu, m.
12.	Doamne..., fă să câştig de câte ori voiu jucâ cu cărţile aceste ! c. negruzzi, i, 83. | A întocmi lucrurile astfel ca..., a da posibilitatea de a... Eu oiu face ca să nu te vadă nimeni, sbiera, p. 201/34. Deci se duse, lovi cu ciomagul coarnele cerbului, care şi pir cară, şi făcu de şarpele îl putu înghiţi, reteganul, P. 11, 42/4. Neiculiţă, să mă crezi, N’am cum face să m,ă vezi; Că odată când puteam, Veneam des de te vedeam, şez. iv, 141b/u. (Neobicinuită e construcţia cu [aşâ] cum să, pe care o găsim urie-ori la ispirescu): Voiu face eu cum să te foloseşti, u. 23/4. Făcu aşâ, cum noaptea să crească la loc. u. 88/,.| (După verbele a puteă, a cutesâ, de care depinde un verb, găsim une-ori, la scriitori vechi şi popu-, lari, pe face, care după simţul limbii literare de azi nu se mai exprimă) Au fost oameni acoleâ, aproape, presării puteă el fdcesă-i întreâbe (=i-ar ti putut întrebă), pravila mold, '28,ţu vom, puteă fac$-
FACE
— 6
FACE
să nu ne mirăm, (— nu vom puteă să nu ne mirăm). varlaam, C. 365,2. Eu nu pot face să nu vă chem (= nu pot să nu vă chem), iară voi puteţi face să nu veniţi (= puteţi să nu veniţi), ţichindeal, f. 79. Ce cutezi, popo, a face, Să cununi o sor ş'un frate (= cum cutezi să cununi) ? BIBICESCU, P. P. 339. (Cfr. lat. facere non possum, quin... = „nu pot să nu...“) 6°. (Construit cu un adverb, cu locuţiuni adverbiale, cu particule comparative, cu prepoziţiuni, etc.) A proceda. Iarăşi trem.ise alte slugi şi le făcură lor aşijdere. varlaam, C. 281. Sta şi se miră cum, va face. necttlce, let. ii, 338/29. Dacă veniră boierii, şezură. Atunce se sculă Banul şi zise: „Boieri fraţilor, sănătate de la Măria sa Grigorie-vodă... Iată cartea“. Şi cetind-o... fugi Iordachi şi vru să fugă şi Matei-aga. Dar îi prinse veste şi-l întoarseră zicându-i Banul Gheorghe: „Matei, căci faci copilăreşte, de nu şezi!... Dom,nul... nu... vra să vă omoară!“ amiras, let. iii, 141 /16. Apoidar fă cum ştii, moş Nichifor, numai să, fie bine. creangă, p. 128. Nu cumuă să facă de altfel! idem, P. 212/2; 233/22. Să-m,i închinaţi ţara mie, şi altfel să nu faceţi! ispirescu, m. v. 39/, a. Mai voi el să facă cevă, cumva, aşă ca să se depărteze, dară în deşert, idem, l. 35/9. | Fac ca cinevă = urmez pilda cuivâ, mă port ca el, îl imit, (când e vorba despre animale) produc sunetul caracteristic al unui animal. Se coborî şi cel mijlociu şi făcu şl el ca cel dintâi, idem, l. 84/,,. Cine-a face altă dată ca mine, ca mine să păţească! creangă, P.253. Tot îl întreb, tot îi vorbescde vreo şase luni, de c,ănd a venit; el,pace! num,ai ca urşii face (=mormăe) şi tot se uită urîtla mine. sadoveanu, SĂm. vi, 165. | A face (aşâ) după cum (s. cum s. precum) zice (porunceşte, etc.) cinevă = a se conformă (unei porunci, etc.), a urma (sfatul), a se purtă (după cum i s’a cerut), a asculta de... Cela ce nu face la boieria lui după tocmealele şi năravurile ce-au fost mai de m,uit aceii [=acelei] boierii... pravila mold. 139,2. Femeia lui Ipate ascultă de babă, face cum i-a zis ea... creangă, p. 173. Când aş şti că-mi vei fi de ajutor să sfârşesc ce am pus de gând, mai-mai că aş face aşâ precum zici tu. ispirescu, l. 16/2. Du-te cu ele la târg, tunde-le, vinde lâna, ia parale şi te’ntorci şi cu oile şi cu bani, şi-aşâ faci după porunca împăratului, stăncescu, b. 180/,. | (Mai ales) A face după (s. de, s. din) capul său = a lucra din proprie iniţiativă, a nu se luâ după nimeni în acţiunile sale : „en faire ă sa tete“. De te-a învăţat cinevă, rău ţi-a priit, iară de-ai făcut din capul tău, rău cap ai avut. creangă, p. 88/u. Las’ să fie rău, nu bine, Că n’am ascultat de nime, Ci-am făcut de capul mieu, Şi m’a bătut Dumnezeu! jarnik-bârseand,
d.	218. Fă după cuvântul mieu, Nu face de capul tău! şez. II, 33/a. A făcut după capul lui, a făcut după cum i-a trăsnit prin bostanu’ lui cel sec! ibid. II, 74/4. | Cum să fac (ca) să.. A = în ce chip (să...)? O învaţă cum să facă să iasă şl de astă dată biruitoare, ispirescu, L. 18'j. „Dar cum o să faci, să-l om,oari“, zise fata, „căci el se duce cucăţeii săi la vânătoare ?“ fundescu, l. p. 90/9. || (Neobicinuit, probabil germanism : „sich viei aus etwas ma-chen") A face mult din cevă = a da mult pe cevă, a face caz de ceva, a pune mult preţ pe cevă. Ţiganul aveâ de trecut Dunărea să-şi aducă cărbuni, şi nea-vând nici el bani, apoi ştiind că luntraşul e om de om,enie, nu face mult din bani, îi duse luntraşului azima. reteganul, p. iv, 79. || Eliptic. îndrăcin-dusă, căzu gios, făcându grozav (subînţeles: cu faţa şi cu trupul = având convulsiuni, contractându-i-se muşchii feţii în mod îngrozitor), dosofteiu, v. S. 131. || A face frumos (v. c.). | Faci bine s. râu, că (s. de, s. să): este o aprobare s. des>;probare a acţiunilor cuivâ. Bine faci că nu te arăţi mic la suflet, dră-GHici, r. 91. Bău fac domnii procopsiţi de pono-sluesc cu nume de Amfitrion pe oamenii cei avuţi. ispirescu, u. 17/,,. N’aţi face rău să veniţi deseară şl voi. | Fă bine (s. să faci bine s. ai face bine) să
(s. de, s. şi, s. fără conjuncţiune)! este o rugare pe care i-o adresăm cuivâ: te rog, ai amabilitatea, binevoieşte, să... : „je vous prie, ayez la bont6 ou l’ama-bilitâ de...; daignez...“. Rugă pe fratele său... să facă bine să-l lase GORJAN, h. i, 4/19. Mai bine ai face să-mi legi aripa, ispirescu, l. 93/34. Să faci bine Să m’asculţi pe mine. bibicescu, p. p. 223. Să facă bine să tacă! hodoş, p. p. 138. N’ai face bine să-mi areţi? reteganul, p. ii, 42/22. Fă bine de înapo-ieşte un leu istuialalt care, spui, c’a avut trei pâni. creangă, a. 146. Fă bine şi te cară d’aici! fundescu, l. p. 79/26. Faceţi bine şi iertaţi! JARNÎK-bÂrseanu, d. 362. Fă bine taie coarnele! reteganul, p. ii, 41 /26.
II.	(Complementul lui face e un substantiv abstract)
1°. De-oare-ce face poate exprimâ orice acţiune, îl întâlnim foarte adesea, mai ales în literatura veche şi populară, construit cu un abstract verbal şi exprimând aceeaşi idee pe care o cuprinde verbul corespunzător. Din punct de vedere lexical fac pregătire şi pregătesc, fac chef şi chefuesc, etc. au acelaşi sens; valoarea lor diferă însă din punct de vedere stilistic, căci cel dintâi fel de a se exprimâ este adesea mai plastic şi permite o mai mare nuanţare de sens prin adăogirea de atribute: fac pregătirile necesare, a făcut un chef monstru, etc., pe când sensul verbului numai cu greu poate fi nuanţat atât de mult prin adverbe: pregăti iute, cheful odată zdravăn, etc. Adesea se întrebuinţează în loc de fac şi alte verbe precum: fac hotărî/re — iau hotărîre = (mă) hotărăsc; fac jurământ, întrebare, rămăşag — puiu jurământ, întrebare, rămăşag = jur, întreb, mă rămăsese; fac chef = trag chef = chefuesc; fac jertfă = aduc jertfă = jertfesc; fac osteneală = îmi dau osteneală = mă ostenesc, etc., chiar şi fac răbdare = am răbdare = rabd. Cele mai obicinuite construcţii de acest fel sânt azi: fac (în)cer-care = încerc; ~ cerere— cer, înaintez o petiţiune; ~ glumă = glumesc; ~ greşală= greşesc; - gustare — gust, mănânc; ~ împărţeală = împărţesc; ~ împotrivire = mă împotrivesc; ~ înştiinţare = înştiinţez; ~ întrebare = întreb; ~ învoeală — mă învoesc; - izbândă = izbândesc; ~ jaf (jac) = jefuesc; ~ jertfă — jertfesc; ~ judecată (f judeţ) = judec; ~ jurământ — jur (cfr. fran. „faire un serment“; şi în limbile balcanice, cfr. papahagi, p. a. nr. 257.); ~ legătură — mă leg (cu cinevă); ~ opinteală = mă opintesc; ~pace = mă împac; ~ planuri = plănuesc; ~ pomenire = pomenesc; ~ popas = poposesc; - pregătire — (mă) pregătesc; ~ pretenţie = pretind; - prinsoare = mă prind; ~probă = probez; ~ rămăşag = mă rămăşesc;
-	râs = râd (de cineva); - războiu = mă războiesc, mă lupt; ~ risipă = risipesc; ~ rugă(ciune) = mă rog, mă închin; - şagă = şuguesc; ~ schimb = schimb;
-	sfat = mă sfătuesc; ~ socoteală = socotesc; ~ spor = sporesc; - tocmeală = mă tocmesc, etc. în limba veche şi la popor mai găsim şi: ~ arătare = arăt; ~ ascultare = ascult; ~ aşezare — aşez, rânduesc, aranjez; - aşteptare = aştept; ~ biruinţă — biruesc; ~ certare = cert (f pedepsesc); - chiverniseală=chivernisesc; - dobândire — dobândesc; ~ gătire =(pre)-gătesc; - închipuire = îmi închipuesc; - îndrăsnire = îndrăsnesc, sânt îndrăsneţ cu...; ~ nevoinţă = mă nevoesc; - osteneală = mă ostenesc; - prădăciune = prădez; ~prăznuire= prăznuesc; - răb.dare=rabd, sânt răbdător (cfr. fran. „faire attention = etre atten-tif)“; ~ rădicare — mă ridic, mă răzvrătesc; ~ silinţă
-	mă silesc, mă străduesc;- sfadă = mă sfădesc; ~ sfârşit — sfârşesc (f execut); - tămăduire = tămă-duesc, vindec; ~ trudă = mă trudesc; - unire = mă unesc, etc. (Exemplele se citează subt cuvintele respective). Spre a arătâ cât de puţin limitată este această întrebuinţare, vom cită numai câtevâ cazuri. Mult plâns feaceră (= plânseră mult), dosofteiu, v. s. 160. Aduceă şl Ovreice şi giucă cu toatele la curte, şi Domnul cu Doamna făcea privală ( = pri-
FACE
— 7	—
FACE
veau la acest spectacol), e. kogălniceanu, let. iii, 235/B. Par’că s’ar fi precurmat mişcarea ce dă viaţă universului şi natura ar fi făcut o stare! (-- ar fi stat pe V>c, s’ar fi oprit) marcovici, c. 8/s. „Tu te duci, bădiţă’n ţară; Nu-mi laşi nicio rândueală?“
—	„Bândueală ţi-am lăsat: Să nu faci mult sărutat“ ( = să nu te săruţi cu alţii), jarnîk-bârseanu,
D.	378. Tot aici sânt’ de citat construcţii ca: fac greş = dau greş, greşesc; ~ monopol = monopolizez ; ~ vis= visez (din fran. „faire un songe“). De asemenea cazurile în care efectul acţiunii e închipuit reflexiv: face daună= sufere stricăciune, - lipsă = lipseşte, trebuinţă = trebue (cfr. lat. damnum, de-trimentum facere, engad. fer bsogns = fran. faire besoin). Instinctul nu face greş vreodată, iconaki, p. 293. Aruncă [boamba] cu atâta meşteşugire, încât niciodată nu făceă greş. beldiman, N. p. i, 97. Streini prinţi... Monopol fac azi de drepturi, ale-xandrescu, m. 23. Numai visurile ce facem deştepţi ne vatămă. marcovici, C. 15/2. Am făcut un vis poznaş. ALECSANDRI, T. 805. Buşii... întăriseră cetăţile lor... cu oaste cât făceă trebuinţă. E. VĂCĂRESCUL, ist. 287/,. Bâule, fi-mi credincios, Nici lipsă fă, dar nici prisos! i. văcărescu, P. 66/2. Şi-apoi, ce ţi-oiu luă eu din casă, nu-ţi face trebuinţă d-tale. CREANGĂ, P. 151/18.
2°. (în legătură cu alte abstracte)
a.)	(în legătură cu abstracte, ca lucru, faptă, minune, păcat, etc. şi mai ales cu abstracte adjectivale şi substantivale) A săvârşi, a lucra, a comite. Dzise : „o, mare păcat cm faptu acest nărod!“ PALIA (1582), ap. CP. 205 ( : „h61as! je te prie, ce peuple a com mi s un grand peche“). Se-au făgăduit crudei, iară ei au făcuţii lucrul diavolului. ctjv. d. bătr. ii, 352. Apostolii făceă lucrurile dale neasămănate. BIBLIA (1688), 6 pr./60. Dumnezeu să ierte pacatele celui cu fântâna, că bun lucru a mai făcut, creangă, p. 205. Ce fel de două lucruri se pot face şi nu se pot isprăvi? { = „Scară pân’la cer şi pod peste mări“). alexici, l. p. 213. Te-am pălmuit pentru fapta ce-ai făcut, ispirescu, l. 47/lţ. Ciudea-sele ce făceă în besearecă arhisi/ratigului Mihail... dosofteiu, v. s. 8,2. Făcut-au ş-alte multe seamne. idem, v. S. 116,2. îi ştia toate tainele ce le făcuse. neculce, let. ii, 280/29. Cum poţi socoti că Dumnezeu va face minuni? marcovici, d. ll/t3. Fă în viaţă o mdnune, Hotărîndu-te a^md spune Adevăr neprelucrat. ALECSANDRI, P. I, 211. Fluerul minuni făceă. JARNIK-BÂRSEANUy». 511. Ştiă blăstă-măţia ce făcuse, ispirescu, l. 64-/25. Aciasta multe bunătăţfi] feăce. dosofteiu. v. S. 13,2. Păgânii tot fealiul de fără-de-leage în toate zilele făcu. biblia (1688), 6 pr./„. Aciaste trei furtuşaguri le-au făcuţii tot într’un loc. pravila mold. 19,2. Să facem şl noi o hoţie, ispirescu, l. 371 /31. Mişelia ce făcu... idem, l. 258/2. Nedreptăţile ce făceă... idem, u. 68/22. Am trecut fără să fi voit să fac astă neghiobie. idem, l. 8. Păcate... au faptu în aciale şase zile. CUV. D. bătr. II, 46. Ochii şi sprincenele, Alea fac păcatele! jarnik- bÂrseanu, d. 8. Va părî bărbatul pre muiare că face preacurvie. pravila mold. 73. Acel bărbat făce sodomie, ibid. 78, 2. Ai făcut vitejie, mineiul (1776), 182 Vr I (Când e vorba de comiterea unui păcat, a unui lucru rău, etc., avem adesea complinirea: cu cinevă) Că cu frate Fac păcate, bibjcescu, p. p. 13. Că cu dînsa-am făcut rele. reteganul, tr. 33/21.A face comedii (v. c.), năzbâtii (v. c ), năzdrăvănii (v. c.), pozne (v. c.). (Tot aşâ in bulgăreşte : storvam greh = „fac păcat“).
b.)	A îndeplini, a aduce la îndeplinire, a împlini, a urmă. (Zisa, porunca, datoria, etc.) Nice o zisă de-ale meale nu feacetu. CUV. D. bătr. ii, 45. Ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l facu. coresi, e iv/22. De veri vrea să întri în viîaţa de veci, făînvăţătwrile. varlaam, C. 276. Du-te, vezirule, şi zi-le să vie câte unu-unu înaintea mea! Vezirul făcu porunca sa. GORJAN, H. IV, 2. Şi-a făcut datoria de ostaş, crean-
gă, p. I, 297/6. Aveţi dorinţă de a vă face datoria către Dumnezeu, ispirescu, l. 296/,. | (Dorul, pofta, voia) Dar, ca să-ţi faci po ftele, Mai lasă-ţi oştirile. teodorescu, p. p. 507. Nu ştiau ce voie să-i facă. ispirescu, l. ll/22- I (Slujba, pedeapsa, etc.) Fata atunci... şi-a ales lada cea... frumoasă, căci îi plăcea să ieie cât de mult şi ce-i mai bun şi mai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăcea, creangă, p. 293/4. Frunzuliţă miez de nucă, Vin pandurii să mă ducă, într’un mijloc de oraş, Să-m,i fac slujba’n călăraşi, şez. i, 110b/„. Foaie verde de săcară, Sânt trei ai la primăvară De când fac la miliţie (= de când îmi împlinesc serviciul militar, de când servesc ca militar), Nu-ţi mai ştiu de urmă ţie. şez. v, 89b/28. Eră odată într’o oaste trei cătane. Fie eră bătute şi chinuite în toate zilele, pentru că nu puteă face mustrul. sbiera, p. 147/25. De omul care mi-e drag Zăce boerescuri fac. sevastos, c. 68/„. Şi-a făcut pedeapsa (s. temniţa). | P. anal. Nouă ne-a plăcut de d-voastră şi am făcut târg (=ne-am învoit asupra preţului), sevastos, N. 62/8. îşi bătură oamenii în palme şitârgu-l făcură (=căzură de acord asupra preţului), şez. ix,113. îşi face interesurile (= se aran-jază) cum poate, alecsandri, t. 612. ^ A(-şi) face treaba (cu cinevă) v. treabă, a face ispravă (v. c.), procopsealâ (v. c.).
c.)	A exercită, a practică. Jupânul Ştrul aducea, pentru hatârul călugărilor şi călugăriţelor, tot ce le trebueâ. Mai făceă el, nu-i vorbă, şl alte negustorii. creangă, P. 112/19. Şi pe cal încalecă, Drumul la vale-apucă, Apucâ’n călătorie Să facă negustorie. alecsandri, p. p. 38b/2. într’o zi morsă acel nebun la tată-său, cerând ca să-i de viţălul ca să-l taie şi să facă neguţitorli cu carne. pop. (secol. XVIII), ŞEZ. II, 117/15. | (Modern, din fran.) A studia. Face medicina. Face dreptul în Bucureşti.
d.)	A institui, a crea, a stabili, a introduce. Face alte obiciae după voea sa. pravila mold. 139,2. Antonie-vodă, măcar că eră Grec şi străin Ţări-grădean, dar eră mai bun Domn decât un pământean, că nici un obiceiu rău în zilele lui n’au făcut. NECULCE, LET. li, 235/„ Carii, viind la Iaşi, i-au iertat şi i-au şl boierit pe toţi... şi le-au făcut şl lefi şi scutelnici. E. KOGĂLNICEANU, LET. III, 201/3,. Puterea de-a face legi (= a legifera)... sta în adunarea sau soborul a toată ţara. bălcescu, m. v. 9/22. Ne fac legi şi ne pun biruri, eminescu, p. 246.
e.)	(Despre festivităţi, praznice, nunţi, servicii religioase, etc.) A ţinea, a da, a aduce. Ferice bdenie pentru văru-său. dosofteiu, v. s. 74,2. Ellinii făceă praznic lui Saturnus. idem, v. s. 137,2. Făcând mare masă, să veseli, idem, 155,2. Şi. alalte obicinuite ţeremonii făcum,. cantemir, ist. 137. Veniţi să făcemu vecerniîa. mineiul (1776), 137 */2- A făcut şl nunta şl cumătria. creangă, p. 1,102/8, Cununia se făcu cam pe sub ascuns, ispirescu, l. 53/18. Făcu o şezătoare, idem, L. 70/19. Boierul făcu clacă, idem, l. 67. împăratul făcuse o vânătoare mare. funde-SCU, L. p. 68/23. Să facem întâi o masă mare. STĂN-CESCU, B. 184/2S. De mi-i da după om drag, Şapte sărindare-ţi fac. mândrescu, l. p. 69/12. Şapte popi slujbă fac. alexici, l. p. 204/23. Se duc la biserică de le fac molifta, sevastos, n. 340/26. Apoi fac parastas. ibid. 343/2. (Cfr. lat. cenas, sacrificium facere. Tot aşâ la Slavi: paleosl. stvori bratt, prazdnikT, = „făcu nuntă, praznic11.)
f.)	A stârni, a provocă. Va face vrajbă. DOSOFTEIU, PS. 33. Cine ştie ce încurcătură vei face p’acolo? ispirescu, l. 13/6. Dumnezeu i-a zis atunci lu sfete Ilie..., numai când [dracii] or face... zavistii..'., ş’or face viforniţă, atunci să-i săgeteze, şez. iii, 78/20. (Modern, după fran.) Face admiraţia publicului. Cartea lui a făcut sensaţie. :ţ£ A face prepus (v. c ).
g.)	(Modern după lat. s. fran.) A formă, a aveâ. Sânt unele substantive masculine la singular, care fac pluralul în -e sau în -uri.
h.)	în diferite expresiuni: A face toate (cliipu-
.FACE
— 8
FACE
rile) să (s. ca s. cum)..., şi eliptic, la imperativ fă, să...= a încercă tot posibilul, a se căzni în toate felurile spre a... Nu putem trăi în casa asta, de n’om face toate chipurile să scăpăm de hârca de babH. cheakgâ, p. 12/21. Făceau toate chipurile, cum, să deie m,acar de-un pas vitişoarele m,ele p^e m,oşia boierului, idem, a. lf>9. Trebue să facă toate chipurile, ca să nu vadă, nici să se întâlnească cu logodnicul ei. sevastos, n. 64/23. Fac duşmanii, toate fac (= încearcă), Ca noi să nu ne-avem, bine. bibi-CESCU, p. p. 362. Fă să te văd în toate silele. (Cfr. lat. facias videre Romam. Cfr. şi B. 1°). | A face cinste=a plăti altora băutură, etc. | A face credinţa= a se logodi. „Pe câmpie, în partea Mureşului de sus, şi de la Mureş până spre Banat, se ’ntrebuinţează [expresiile] ..: au făcut credinţă— s’au încredinţat = s’au logodit, şi-a stricat credinţa = şi-a stricat logodna", makian, nu. 166. # A face haz (v. c.). | A face holcă (v. c). | f (.îur) A face lege = a hotărî, a da sentinţă Starostea au făcutu leage. pravila mold. 153. | A face marazuri (v. c.). | f A face meşte(r)şug = a întrebuinţa mijloace neiertate spre a săvârşi cevă. Acelaşi Satan feăce meşter-şug de s’au aprins beseareca. dosofteiu, v. s. 87, 2. Ce m,eşteşug să facă, ca să scape de el? ispire-SCU, L. 319/27. | A face moarte (de om) = a comite un omor, a omorî. Nu voiă să facă moarte de om. sbiera, p. 140/,. | A face mofturi (v. c.). | A face nazuri (v. c.). | A face price (v. c.) s. pricină (v. c.). [ A face râs (v. c.). | A face treampa (v. c).
3°. (Complementul e un abstract care însemnează
o	mişcare) A realiză o mişcare sau un gest. A face (o) săritură = a sări (odată); ~ (o) ţâşnitură = a ţâşni (odată); ~ cotituri = a coti; ~ o călătorie = a călători, a întreprinde o călătorie; ~ drum s. cale (în sensul fig. de „călătorie") = a merge, a umblă, a călători; ~ un cerc — a descrie un cerc, a se roti (în zbor); ~ metanii = a bate metanii;» o temeneă, un compliment = a se plecă cu capul spre pământ ca semn de supunere s. respect; ~ un pas, câţiva paşi (adesea complinit printr’un adverb local: înlăuntru, afară, înainte, înapoi, etc.) = a păşi, a se apropia, a merge spre... (a intră, a ieşi, a înainta, a se retrage), fig.-pasul acesta—a întreprinde aşâ cevă; ~ semnul crucii s. fig. a(-şi) face cruce — a-şi duce trei degete împreunate la frunte, la piept, la umărul drept şi la cel stâng. Se opri şi nu făcu nici o mişcare, ca, să nu supere pe zâna. ispirescu, l. 36/28. Din ţâşnitură ce făcu laptele din ţâţă, când lăsă Ercule sfârcul, spun păgânii, să se fi alcătuit pe cer calea laptelui, idem, 19/,,. Poteca... face cotituri în drum. coşbuc, f. 122. Fiul craiului atunci încalecă calul..., face o săritură înapoi şi una înainte şi se cam mai duc la împărăţie. CREANGĂ, P. 199. Au hotărîtsă facă această călătorie, draghici, r. 154. il rugau să se lase de a face călătoria, ispirescu, L. 4. Făcând cale (= călătorind) cu hiiul său... dosofteiu, v. s. 138. Feace cale (= merse) cătră acel părinte, idem, v. s. 12, a. Nu făcuse cale de 100 [de] mile... drăghici, r. 19. Această cale se poate face cât te ştergi la ochi. ispirescu, l. 114/20. Drumul ce făcuse prin văzduhuri... stăncescu, b. 2y/,0. Făceă la podvesi şi la drumuri lungi. şez. V, 29/20. (Cred. pop.) Când răstorni mămăliga pe masă şi se desface, ai a face drum! ibid. i, 152/32. (Cfr. fran. faire un cliemin, bulg. pravja pi.t, alb. bgn udg, n.-grec. xâvu> ■vJ-pojjlo, cu acelaşi sens. pa-PAHagi, P. a. nr. 418; cfr. şi A, Vil, 1°, e.) Iar pe cer un vultur mare, Făcând cercuri de zbu-rare, Se vedea plutind cu fală. alecsandri, p. i, 263. Fapt-a ...cercuri de trei ori cu calul, coşbuc, m. 206/37. îi face metane’n post Şi îi cere-a cui a fost. şez. v, 44. Temeneaua că-şi făceă, Mâna, poala-i sărută Şi din gură scurt grăeă... TEODO-bkscu, p. p. 482. [Pruncii fricoşi] nu cutează un paş de la uşă să facă seara afară. CALendariu (1844), 62. Timpul un pas a mai făcut... ale-
xandbescu, m. 12. Face câţivă paşi spre dînsa. creangă, p. 272. Făceă doi paşi înainte şi unul înapoi, ispirescu, l. 56/15. Nu făcuse mulţi paşi şi iată că-i ieşi înainte un strigoiu. sbiera, p. 311 /3e. Tot pasul care vei face [= tot ce vei întreprinde] va fi pas de fericire, konaici, p. 273. [Robinson] silea pe părinţii lui, ca să-l lase să călătorească... Tatăl său... îl mustră, zicându-i... că nici-de-cum va primi să facă acest pas. drăghici, r. 5. Parc’ă tot m’aş însurâ; când aş da peste-o parte bună, aş face poate şi eu pasul acesta, creangă, p. 161/ie. înda-tă-ş[ij făcu cruce, varlaam, C. ii, 59/2. (Loc. prov.) Nici pe dracul să vezi, nici cruce să-ţi faci! C. ne-GRUZZI, i, 249. (Loc. prov.) Fă-ţi crucea mare, că dracul e bătrân! baronzi, l. i, 55/20; românul glumeţ, i, o/G. Fata popii Marişca Face-şi cruce cu stânga, reteganul, ch. 92. Să le faci sămnu’ crucei. şez. ii, 65/3a A face (cuivâ un) semn (cu capul, cu mâna, etc., s. din cap, etc., urmat adesea de un conjunctiv) = a(-i) atrage cuiva atenţia printr’un gest, a-i da, printr’un semn, să înţeleagă (cevă s. că...). Ascultaţi! Marea fantom,ă face semn, dă o poruncă. alexandrescu, m. 14. Toţi plângeau şi nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor. creangă, p. 15. Au făcut muierea sămn ficiorului, sbiera, p. 168/ie. Să facă celor ce se primejdueau sem,n de ajutor, drăghici, R. 20. Fă-i semn să se coboare de pe zid. c. negruzzi, i, 171. îi face semn [=îl invită print’un gest] să şadă. eminescu, p. 206. Face semn dracului cu mâna. creangă, p. 52/15. Facil din cap semn. stăncescu, b. 361/5. „Spune-mi drept, întrat-ai în casa de cătră răsărit ?“ Fa făcu cu capul, că nu. „Nu ai întrat?“ — „Nu!... Şi biata crăiasă iar face semn cu capul, că nu (= face cu capul mişcarea prin care de obiceiu să desa-probă sau se refuză cevă). reteganul, p. v, 20/9. (Cfr. lat. significationem facere = a face semn). | Eliptic. (Complementele „semn“, „o mişcare*1, etc. pot să fie omise ca de la-sine-înţelese) Când treci tu pe lângă noi, Nu face (subînţeles: semn) cu pălăria, Să priceapă duşmănia, hodoş, p. p. 69. Şi Turcii l-o ’mpresurat Şi l-o prins şi l-o legat Cu curele subţirele, De l-o tăiat pân’la piele. Badiu 'din spate făcea (subînţeles: o mişcare) Sferile i se rupea. şez. v, 61/26. | A face cu mâna s. din mână (să..., s. că...) = a porunci, a da de ştire, a chemă, a da să ’nţeleagă, etc. printr’un gest cu mâna. [împăratul] au făcut cu mâna, şi l-au rădicat şi i-au.tăiat capul. e. kogălniceanu, let. iii,258/r Ipate, care dă oca pe spate şi face cu mâna să-i mai aducă una... creangă, p. 150. C’o mână pe carte scrie Şi cu alta^mi face mie Să merg în cănţălărie. jarnîk-bârseanu, d. 26. De-i vedea că zăbovesc, Fă-mi din m,ână, că pornesc! marian, na. 341. Vecina face cu mâna: Haid’, bade, că-i gata cina! doine, 139/21. Şi’ntr’un m,inut, nu ştiu ce făeU din mână, că de-odată pietrile acele se scuturară şi fraţii mei rămaseră în mirare văzându-se faţă cu noi. ispirescu, l. 302/se. | A face cu capul (să..., s. că...) = a porunci, a chemă printr’o mişcare a capului, a mişcă capul în coace şi’ncolo; a face din cap (că da, s. că nu) = a da din cap în semn de aprobaTe s. de refuz. „Atunci“, răspunse vulpoiul, „porunceaşte să belească un lup viu“... Făcu împăratul cu capul, îndată săriră leii şi apucară pre lup. ţichindeal,
f.	13. Du-te, bade, la dracu’, Nu-mi mai face cu capu', Că mă vede bărbatu’. reteganul, tr. 189. Săracă mândruţa mea, Ce te-am prins de acum,a, Că nici
mersul de pe cale Nu seamăn’a fată ma/re.......Că.....
merge făcând cu capul, Gândeşti că-i moşul, săra-cul. doine, 17/18. | A face cuifâ cu ochiul (mai rar: din ochi) = a face cuivâ un semn ascuns s. cochet, . (despre femei) a cochetă cu îndrăzneală : „faire ou cligner de l’ceil“ (span. hacerse del ojo). Tu i-i face cu ochiul, el îţi face cu capul, pann, p. v. i, 85. Poftim! Ca şl când eu, Balaşa, la vârsta me, aş
I	face cu ochiu’ logofeţilor! alecsandri, t. 942. Am un
\
PACE	—	9	—	PACE
puiu de Cotnwriu, care face cu ochiul [=te invită să-l bei]. id. ib. 841. S’auzi zornetul de pinteni şi foşnirile dg rochii, Pe când ei sucesc mustaţa, iară ele fac cu ochii? eminescu, p. 257. Au ieşit Petrea în tindă şi-i face muierii sale cu ochiul ca să vie după dînsul afară, sbikra, p. 268/, 5. Măi bădiţo şi-al mieu dulce, Fă-mi cu ochiul când ti-\i] duce Şi-mi trage şi cu geana Să vin după dumneata. doine, 166/8. Iar lelica cea frumoasă... Auzind larma cea m,are... Se uită la soţul său Şi-i făceă din ochi mereu, teodorescu, p. p. 152b. (Cu acelaşi sens: de a cochetă, se spune — rar — despre bărbaţi că) fac cu mustaţa. într’o si se încum,ese a-i face cu mustaţa; dară cam cu sfialt. ispirescu, l. 391. (Har, despre animale) A face cui vă cu măseaua = a-i arăta colţii (în semn de prietenie). [Capra, despre lupul făţarnic care i-a mâncat iezii] Ticălosul şi magositul! încă se rânjeă la mine şi-mi făceă cu m,ăseaua. Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n’am să/rit peste garduri niciodată, de când sânt. creangă, p. I, 28/,4. I A-i face cuivâ cu degetul = a-1 ameninţă cu degetul arătător. Zărind u-l în slava cerului printre stolul de corii, începu a-i face cu degetul şi-i zise: „Ghidi, ghidi, tâlharule ce eşti! Dă-te jos de-acolo, omule,... nici în raiu nu scapi de mine“ ! ispirescu, L. 46/,,. ||(Adesea, în stilul vioiu al povestirilor populare, în loc de substantiv, găsim drept complement al verbului face o onomatopee prin care se imită o mişcare repede şi zgomotoasă sau vâjâit oare, cfr. şi
A,	II, 5°) Atunci fata... făcu odată ceah! cu sabia spre capul lui... şi... i-au ras nasul, sbiera, p. 276/3,. Zicând acestea, serăpedespre un fund cumămăligă... şi face clanţ! cu gura în mămăliga, idem, 182/,,. Şi-mileaga grava încunjură dumbrava Şi face ciuşti! în nas la Sava? (= „Albinaşi ştiubeiul“). idem, 322/,. Am o purcicuţă vijneaţă, Când o prinzi de urechi, face fâştiu! în coştereaţă? (= „Cheia în gaura broa-ştei“). idem, 320/.,. Are tata o oaie laie... Eu zic bârrr! oaie, la stână, Ea face hap! de mână? (— „Căţeaua"). gokovei, C. 56. Voinicul face har şei cu sabia, şi-i taie capul. Sbtiîra, p. 125/3 (hărşti! idem, 257/,,). A făcut hojm,âc! = „a căzut fără sine“. şiiz. iii, 16/j. Nu eră chip să se poată trânti unul pe altul. Ba/r în urm,a urmelor făcu Fiul-oii huzdup! de pământ cu Scutură-munţii. reteganul, p. iii, 62/,0. Bracul făcu puf! cu capul de părete, idem,
iii,	58/14. Face sfârrrr! cu cutea după reţe. sbiera, p. 233/,. Spânul face tranc! capacul pe gura fântânii! creangă, p. 205/24. Cum num,ai au sărit mâţul pe şoarece, îndata-mare... au făcut ţup! după şoarece de l-au prins, sbiera, p. 247/4„. Talpa iadului atunci face ţuşti în lăuntru şi dracii tronc! închid poarta, ckeangă, p. 311 /3. Să jaci cu el sup! în fundul pământului, reteganul, p. iii, 55/17. || (Une-ori în legătură cu un adverb s. cu o locuţiune adverbială) Alergătorii... într’o fugă sânt datori a face giurul pieţii (= a ocoli piaţa) de patru ori. C. negruzzi, 1, 36. Când noi voiam să facem hoisa (=să mergem spre stânga', ne sfătueai să luăm ceala, pentru ca să nu putem da de urm,a tâlharilor. alecsandri, t. 233. „Ba bine că nu“, sise Ivan, făcând stânga’mprejur şi puindu-se drept în faţa morţii, creangă, p. 314/,,. Atunci toţi fac roată pe după masă (= se aşază în jurul mesii). sevastos, N. 285/,.
4°. (Complementul e o noţiune de timp) A împlini, a petrece, a lăsă să treacă (luni la mijloc), a stă (într’o slujbă, într’un loc), a ţinea (ameazul, etc.), a-i trebui cuivâ (at âta timp pentru cevă), a serba (Paştile, etc.). Feăcemu 20 de dzîle, cutreierând locurile svfijnte. dosofteiu, v. s. 78, s. N’au făcut mai mult de 2 luni în vezirie. n. costin, let. ii, 88/, La Roman am făcut sfintele, Blagoveştenii. cântă,, let. iii, 168/36. Şi aşâ scria unul la altul, făcând luni la mijloc, e. kogălniceanu, let. iii, 266/6. Cum aş face, cum aş drege, Că pe toate le-aş culege, Să^nii fac traiul şi să mor, Legănat pe să- I
nul lor! alecsandri, p. p. 337b/,0. Drum la deal şi drum, la vale! îmi fac veacul tot pe cale, N’am în lume sărbătoare, ibid, 277/2; cfr. TEODORESCU, p. P. 278. A făcut atâţia ani de slujbă, şe.z. ii, 60/2. Pentru m,ândra care-mi place, Trei zile la domni aş face. jarnîk-bârseanu, d. 10. Aci se aşeză, ca să-şi facă amiazul (= să mance de amiaz). reteganul, p. 1, 63/,o- Cerbul ce-mi făcea? Sta şi rumegă, Namiaza-şi făceă ( = îşi ţinea siesta, odihna de amiaz), Dulce aromea, teodorescu, p. p. 65. [Căruţele] făcuseră de la barieră şi până în târg aproape un ceas. teleor, ap. TDRG. Săracul, când capătă cămaşă, atuncea face Paştele. zanne, p. v, 555. (Tot aşâ în latina de mai târziu: facere Pen-tecosten = „a face Rusaliile", Densusianu, Hist.
d.	I. langue rourn. 190 şi în limbile romanice: ital. fare la Pâsqua, engad. fer la quaraisma, fran. faire Ies Paques. De asemenea la Slavi: paleosi. sttvori 7 letii = „făcu 7 ani“, bula:, stori trideset godini = „împlini 30 de ani“; şi la Neo-greci: sV/.]j.s Suo (îipaţ vâ tb •(paty-fl = „il a mis deux heures ă l’ecrire“; enafis xpstţ [XTjvaţ etţ Haptoiouţ = „a făcut 3 luni la Paris“.)
5°. (Complementul e larmă, zgomot, gălăgie, etc.) A da naştere la... Care, cum îl văzu pe unchiaş, începu să facă o gălăgie şi se urle, de gândeai că să iapeştera în sus. STĂNCESCU, B. 314/,,. [începu] să strige cu glas mare şi să făcă gâlceava, pravila mold. 33, 2. Se văzu, încongiurat de o mulţime de pasări, care mai mici, care m,ai mari, ţipând pre limba lor. Şi atâta larmă făcură, încât se deşteptară toţi slujitorii împărăteşti, ispirescu, l. 76/s6- xncepe a face un tărăboiu, de s’a sculat toată ograda în gura lui. creangă, p. 304/10. De ce să mai facem pe acolo tevatură? Să ne îmbăiem aci. ispirescu, p. 37/28. Râd, fac vuet. sevastos, n. 55/ar Mare zarvă feceră. ureche, let. i, 184/23. Acolo au odihna, locaş adânc, tăcut, Eroi ce mai nainte mult zgomot au făcut, alexandrescu, m. 9. Fac zgomot prin saloane, eminescu, p. 229. „Face zur-bavă = stârneşte huit între mulţime11, şez. IX, 149. (Cfr. fran. faire du bruit, engad. fer fracasch, etc.) ^ A face gură (v. c). A face vorbă (v. c.) s. -)■ voroavă (v. c.). A face cuvânt, v. cuvânt. | (Adesea, în stilul vioiu al povestirilor populare, în loc de substantiv, găsim drept complement o onomatopee care imită un sunet. Cfr. şi A, II, 3°). Au început a face câ/r-mâr! sbiera, p. 82/6. Mă duceam la voi Şi făceam, liop! dinapoi ? (=„Uşa“). gorovei, C. 386. Iară ei îi făcu inim,a sfârr! ispirescu, u. 119/3. O prinsei de buric Şi ea făcu, ţâvilic! (= „Cleanţa“j. alexici, l. P. 214/,2 (ţuvlic! sbiera, p. 319/28) De inima căruţei atârnaupăcorniţa cu feleştiocul şi posteuca, care se izbeau una de alta când mergea căruţa şi făceau tronca-tranca, tronca-tranca. creangă, p. 106.
III.	A face cuivâ cevă. (Complementul e tot un abstract, dar se exprimă şi persoana pe care o im-poartă de aproape s căreia îi e'destinată acţiunea ce pleacă de la subiect).
1°. a.) A cauzâ, a pricinui, a procură, a căşună. Bobinson au priceput asuprirea ce au făcut părinţilor săi. drăghici, r. 38. Fărâmi şi mie dreptate. fundescu, l. p. 75/,&. Bun creştin! Tot cinste ne-a făcut! coşbuc, f. 71. Multe fealuri de munci îi feaceră. dosofteiu, v. s. 13 Dragă tată! Să nu cumva să te împingă păcatul să-i faci vr’un neajuns! creangă, p. 87. Necinstea ce i-a făcut soţia lui... ispirescu, l. 277/2. îaste datoria bărbatului să-i facă [femeii] toată odihna, pravila mold. 82. începu a-i face pacoste, mineiul (1776), 10 1jt. Iată ce pricopseală îţi făcu nevasta! ispirescu, l. 64/a. Bana ce făcuse hoţului... idem, L. 83/36. Înghiţi ruşinea ce-i făcură fraţii, idem, 36/,6. Dereptăţile-ţi nu fac nimărui scădeare. dosofteiu, PS. 58. "Nu-l făceau nici atâta stricăciune, cât o pişcătură, de purice, ispirescu, u. 31/2. Simţi şl Antioh de vicleşugul boierilor ce i-au făcut, neculce, let. îi,
PACE
— 10 -
PACE
307/S2. Fă-mi plăcerea... : „fais-moi le plaisir...“ | A da. Ne-ai făcut adăpost, creangă, p. i, 239/0. 44: A-i face cuivâ o belea (v. c.). | ~ bosmaua (v.c.). | - capăt (s. coneţ, s. sfârşit) = a sfârşi, a face să înceteze, (când e vorba despre fiinţe) a omorî. Nimene nu se găseă să facă acestor tâlhării groaznice un capăt. şez. v, 78/5. Şi-au propus vârtos ca să facă jălii şi plânsurilor un capăt, sbiera, p. 91/a. Ajungând la smei, oiu căută să mă lupt cu ei şi să le fac capătul, idem, p. 137/42. Fă un sfârşit durerii, vin’ la sinu-mi! eminescu, p. 46. ii dă drumul pe-o apă mare, curgătoare, zicând: „Na! că ţi-am făcut coneţ ul. De-acum du-te pe apa Sâmbetei!“ creangă, p. 323. Manea i-o făcu[t] fârşîtu’, că şădeâ hoitu’ mprejuru’ fântânii, şez. iv, 197/m. ] f - cercare = a-1 cercetă. Să-i facă cercare, căci e creştină, mineiul (1776), 273/i- I ~ felul (v. c.). | ~ hatârul (v. c.). | ~ inimă bună = a-1 îmbărbăta, a-1 îm-bunâ cu cuvinte de mângăere. De-ţi vedeă pe bărbaţii voştri... supăraţi,... faceţi-vă şi mai supărate şi băgaţi-vă pe după sobă, că ei au să vie după voi, să vă facă inimă bună. marian, na. 407. | f
-	leage = a pedepsi. Giudeţul să-i făcă leage cum să cade. pravila mold. 92,2. | - loc (v. c.) (cfr. engad. fer lo = germ. Platz machen). | ~ nădejde = a-i deşteptă speranţe (cfr. lat. facere spem). | - parte (v. c.). | - posne (v. c.). | ~ pricaz (v. c.). | ~ rost (v. c.). |
-	şdtii (v. c.). | - ştire s. veste = a-i da de ştire, a-1 înştiinţâ, a-1 încunoştiinţâ, a-1 anunţă. Când a fi vreme ', i-a face el ştire', neculce, let. ii, 334/34. Facem ştire cu această carte... tuturor cui se cade a şti. uricariul, i, 358/26. leremia-vodă... făcu ştire cardinalului, că Mihaiu-vodă voeşte a intră în Ardeal. bălcescu, M. v. 333. Şi la Domn ştire făceă... ALECSANDRI, p. p. 180b/13. Face ştire în toată împărăţia. şez. Ii, 154/16. Le-au făcut un prietin din laşi veste, neculce, let. ii, 278/19. Veste lui tu să mi-ţi faci... alexici, l. p. 29/30. | ~ vânt (v. c.) (cfr. lat. facere alicui ventulum). | A face vârf la cevâ= a-i pune vârf, a-1 împlini. Patru clăi au rădicat Şi le-am pus vârf minunat; Num,ai unami-am lăsat Şi mi-am pus în gândul mieu, Să-i fac vârf cu capul tău. sevastos, c. 305/24. | A face cuivâ zile fripte = a-i pricinui fel de fel de necazuri şi mizerii. Vai,...o să-mi faceţi zile fripte! alecsandri, t. 392. Nevasta celui bogat de multe ori făcea zile fripte bărbatului, ca să-l poată descotorosi odată de fra-te-său. creangă, p. 38/,,.
b.)	(Despre simţuri s. sentimente) A produce, a provocă. Să nu^mi faci atâta baiu! reteganul, CH. 129. I-ar face mirelui o bucurie mai mare. sbiera, p. 282/,2. Fă-i ciuda muierii tale. hodoş, p. P. 507/j. Să facă mândrii năcaz, doine, 240/,. Mi-ai face... o plăcere! sbiera, p. 43/28. Aveâ obiceiu, când se punea la masă, să înghită şapte-opt bolovani, ca să-i facă poftă de mâncare. C. ne-GRUzzi, I, 246. îmi face... scârbă, şez. iii, 186/„. Nu-mi mai face supărare! jarnîk-bârseanu, d. 16. Ce joc monoton! Nu-ţi face cel mai mic tic-tac ( = emoţie). c. negruzzi, I, 74. Simţind usturimea ce-i fă-ced, plumbul cel topit... ispirescu, u. 124/,<>• Voie bună îi făceă. şez. ii, 35/e. (Cfr. lat. alicui desiderium aiicuius rei facere, metum facere, etc.)
c.)	(Complementul e rău s. bine) A pricinui, a cauză, a aduce. Când te mânii, nu face rău altuia ce nu-ţi place, dosofteiu, ps. 18. Şi ce mai rău ar face [subînţeles: lumii] o stea, un cornet mare, Care să arză globul şi-ai lui locuitori ? alexandrescu, m. 6. îi ceru iertăciune pentru relele ce-i făcuse el. ispirescu, l. 144/l8. Zîzaniile Turcilor nu făcufră] atâta rău creştinilor, pe cât a făcut... idem, m. v. 33/14. Nu-i păru aşâ de rău după Ivan, care-i făcuse atâta bine. creangă, p. 307. Nimeni aşâ mare bine N’a mai făcut pentru mine:... El de deliu m’a scăpat, Mare bine că m,i-a fapt! teodorescu, p. p. 581b. Frunză verde, trei măsline, Aşă-i inimioara’n mine: Tutu/ror le-aş face bine,- Ş’aşă inimă am eu: Ni-
mărui n’aş face rău! şez. iv, 136b. Tu le faci bine, şi ele ţi-aştem m,oarte. sbiera, p. 86/e. (Prov.) Fă bine, să-ţi auzi rău. ROMÂNUL GLUMEŢ, I, 32/,,; creangă, p. 253/,5 ( = bulg. stori dobro, da nameris zio). Cfr. facere-de-bine, binefacere, f bine-faptă, făcător de bine (s. de rele), binefăcător, etc. | (Mold.) A face bine cuivâ cu cevâ=a-l ajută cu..., a-1 împrumută cu... Au năzuit la Dumnealui Miron Costin... ca să-i facă bine cu o sută de lei. uricariul, xxn, 230. Frate, mai fă-mi bine şi cu iapa! creangă, P. 47. „Nu-mi faci bine cu murgu'?“
—	„Ba ieu murgu’ nu ţi-oiu da!“ SEVASTOS, C. 308. | U n i p e r s. îmi face rău=îmi produce o stare de suferinţă trupească s. sufletească. îmi face rău s’auz cum guiţă [porcul]. DELAVRANCEA, ap. TDRG. Oiţă bălană, Cu lâna bârsană, De trei zile’ncoace Guriţa nu-ţi tace. Apa rău îţi face, Ori iarba nu-ţi place ? teodorescu, P. P. 435b. Nu mai vorbi de el, că-mi faci rău! îmi face bine = îmi produce o îmbunătăţire, alinare, etc., îmi prieşte. Cafeaoa o să-i facă bine. delavrancea, ap. TDRG. (Cfr. lat. ra-dix coeliacis praeclare facit in cinere tosta). Aerul de munte îţi va face bine. || (Eliptic, subînţeles: rău) De astă dată nu-ţi fac nimică (=te las în pace)! eminescu, N. 15. Lupi şi alte dihănii mi-au ieşit înainte câte-odată, dar nu le-am făcut nimica. creangă, p. 119/25. Stai, că nu-ţi fac nimic ( = nu m’ating de tine)! ispirescu, l. 5. N’aveâ nimeni ce să-mi facă! teodorescu, p. p. 280; bibicescu, p. p. 382. O întreb, şi nu-mi răspunde, Şi m,ă mir ce i-am făcut? ( = cu ce-am supărat-o), coşbuc, b. 8. || (Ironic) A i-o face cuivâ bună (s. a-i face cuivâ una [şi bună] s. ai-o face [cu vârf s. lată])=a-i jucă o festă: „jouer un (vilain) tour ăqqn.“ Nu ştiu cine a fost pe la mine pe-acasă, în lipsa mea, că ştiu că mi-a făcut-o bună. creangă, p. 30. Am să le fac eu una şi bună! sbiera, p. 183/2(j. Lasă, că ţi-ai făcut tu una bună ! idem, p. 19/2C. Taci, că i-oiu face eu cu-m,ătrului una, de şi-a muşcă labele, creangă, p. 29/8. Şi-au pus în gând să i-o facă stăpânului său. barac, t. 11. Stăi, măi, că ţi-o fac eu! ispirescu, U. 41/,. Eu i-am făcut-o cu vârf. TEODORESCU, P. P. 656b (Tot aşâ la Aromâni: nă u feaţe, şi la Neogreci: fj.âţ Tujcpxiaae s. Tw*a[i.e. PAPAHAGI, P. A. nr. 256, dar şi la Spanioli: hacerseia â alguno).
d.)	Ca şi în cazurile citate subt A, II, 1°, construcţia fac cuiva + un abstract exprimă (s. exprimâ în limba veche) aceeaşi idee ca şi verbul corespunzător: fac cuivâ chemare = îl chem; ~ făgadă — îi făgăduesc; ~ goană — îl gonesc; - groază = îl îngrozesc; ~ împiedecare = îl împiedec; - îndemnare = îl îndemn;
-	înfruntare = îl înfrunt; ~ întrista/re — îl întristez; ~ ispită=\\ ispitesc; ~ mângâiere=U mângâiu; - -milă = îl miluesc; ~ mărire = îl (prea)măresc; ~ moarte = îl omor; ~ mutare = îl mut; ~ nedreptate = îl nedreptăţesc; ~ ocară = îl ocărăsc; ~părăsire = îl părăsesc; -pedeapsă = îl pedepsesc; ~plată = îi plătesc; ~ primire = îl primesc; ~ răscumpărare — îl răscumpăr; - răsplătire = îi răsplătesc; ~ silă = îl silesc; ~ umbră = îl umbresc; - vânat — îl vânez; vizită=î 1 vizitez, etc. (Exemplele se citează subt cuvintele respective).
e.)	(în loc de dativ poate sta un caz prepoziţional) Dară Dumnezeu a dat, de carte am învăţat, De fac la duşmani mânie Prietenilor bucurie, şez. iii, 159/1(,-Îmi cumpăr urît pe bani, Să fac fală la duşmani. reteganul, CH. 94. Bată-vă crucea ciocoi, De-aş mai scăpă de la voi, Să mă trag la codru iară Şi să fac dreptate’n ţară. jarnîk-bârseanu, d. 506. Sfârămândpodul... şi făcând atâta peire într’înşii... bălcescu, m. v. 170. După această au scos Vodă goştină întreită câte 11 parale de oaie, care greutate şi nevoie nu pociu arătă câtă au făcut pe bieţii săraci, e. kogălniceanu, let. iii, 202/25. Fac goană păgânii asupra creştinilor, dosofteiu, v. s. 102,2.|| (Poarte des întrebuinţată este construcţia cu prep. cu) Făcu cu dînşii milă. mineiul (1776), 143 2/r
PACE
- 11 -
FACE
De-aţi fi făcut cuivă bine, Faceţi bine şi cu mine! alexici, l. p #2/sl. A face cunoştinţă cu cinevă = a face cunoştinţa cuivă = a cunoaşte (întâia oară) pe cineva, a se cunoaşte cu cinevă. Robinson, făcând cunoştinţă cu căpitanul aceifi] corăbii... Dkă-Ghici, R. 30. Fă cunoştinţă cu fata; n’o luă numai pe auzite, c. negruzzi, i, 251. || Spec. A legă s. întreţine cu cinevă relaţii de prietenie, dragoste, înrudire, etc. Să facă cuscrie cu maică-sa. dosofteiu, v. s. 161, Lasă-m.ă bădică’n pace, Că eu dragoste n’oiu face Cu omu’ care nu-m,i place ! marian. î. 137. Cine-a mai dori să facă tovărăşie cu tine, aibă-şi parte şipoarte-ţiportul, că pe noi ştiu că ne-ai ameţit! creangă, p. 252. Tovărăşie cu dracu’ fac numai vrăjitorii moşnegi, şez. i, 241 /37. (De-oare-ce. în cazurile acestea e exprimat totdeauna un raport de reciprocitate, găsim, în aceeaşi funcţiune, une-ori prep. între) Au făcut întră sine ( = unul cu altul) prieteşug, ţichindeal, f. 1. A-face casă cu cineva, v. casă | (Kliptic) A face cu cinevă (subînţeles: afaceri, treburi) = a aveă cu cineva afaceri. Am, făcut de multe ori cu ande răposa tu’ ! jipescu, ap. TDRG.
f.) (Tot astfel întâlnim adesea o locuţiune adverbială în locul complementului abstract) A face cuivă pe clief, pe (s. după) dor, pe gust, f spre plăcere, pe plac, după poftă, pe (s în) voie s. pe vrere (s. a face pe cheful, etc. cuivă) = a-i împlini cheful, dorul, gustul, plăcerea, placul, pofta, voia, vrerea. Mort, copt, — trebue să fac şi pe cheful mamii. creangă, a. 117. I-a făcut iarăşi pe chef. şez. i, 89/20. Fă şi tu pe dorul mieu! alecsandri, p. p. 87/s. Nu le fac pe gust. şez. ii, I61/29. Lui Dumnezeu făcâni spre plăciare... mineiul (1776), 85 */,. Fă pe placul tău schimbare în fiinţele zidirii, iconaki, p. 264. La alţi le-ai făcut pe voie, Ţie ţi-ai făcut nevoie, La alţi le-ai făcut pe plac, Ţie ţi-ai făcut de cap! jar-nîk-bâuseanu, d. 223. Să facă şi noaă pre voie. dosofteiu, v. s. 153,„. Unii din, clevetnici, făcându, în voea luptătoriului de Dumnezeu, îi ziseră... mineiul (1776), 78 '/i. Făcurăpe voia bătrânului. STĂNCESCU, B. 277/I0. Nu face preste voia (= în contra voinţei) mai marilor. RETEGANUL, P. v, 21 /24. | - în ciudă, în uecaz = a lucră în ciuda, în necazul cuivă, a produce, prin acţiunile sale, ciudă, necaz cuivâ. Unge toţi păreţii cu sânge, ca să facă .fi mai m,ult în ciuda caprei, creangă, p. 25/8. Cu scurteica de cut-nie Place multora şi mie, Cu scurteica de atlas Face multora’n necaz, teodorescu, p. p. 314b. | f~pre deală (v. c ). | - pe gând = a lucră aşâ cum gândeşte s. doreşte cmnvk.Alei / corbi, de-i aşa, Fu nu te-oiu mai blăstămă, Ci cu lacrimi te-oiu rugă, Ca să faci pe gândul m,ieu, Să-m,i aduci cu pliscul tău Cinci fuioare de mătasă De la mama, de acasă, alecsandri, p. p. 141/2. | f - pre osândă = a-i osândi. Râsipeaşte, Doamne, pizmaşii, le fă pire osândă. dosofteiu, ps. 25. I (Ironic) - de petrecanie = a-i omorî, a-1 ucide. Mă tem prea mult, că craiul... cu vezirul său i-au făcut de petrecanie, ca să nu îi scot din slujbă; ei l-au omorît! GORJAN, H. II, 158. | f - din plineală (la Ardelenii latinizanţi, după lat. satis-facere, şi f - destul v. c., cfr. şi facere) = a satisface. Pizma... ţine... asupra bărbatului, căci aciasta a face din plineală firii nu poate. CAN-TEMIR, ist. 69. | ~ de ştire = a-i face ştire, a-i da de ştire, a-i încunoştii’nţâ, a-1 înştiinţâ, a-1 anunţă. Se făcuse de ştire tuturor boierilor să se adune a doua zi. c. negruzzi, i, 148. |~ cuivâ în silâ=a-i cauză, prin acţiunile sale, silă. „Măi crişmar, măi fă-gădar, Adă-mi mie vin de-un zlot, Să-l beu cu bogatul tot!“ — „Măi sărace, sărăcilă, De ce vrei să-mi faci în silă..., Că n’ai cămeşă pe tine..., Nici car mare’n patru boi, Ca să poţi cinsti cu noi!* alecsandri, p. P. 41/18.
2°. (Când persoana interesată de acţiunea verbală e aceeaşi cu subiectul avem construcţia) A-şi face cevă = a-şi cauză, a-şi pricinui, a-şi căşună, a-şi
creâ, a-şi procură, a-şi aduce pe cap, a-şi invocă. Acum cred că nu ţi-i mai face blăstăm cu mine, mi-i da drumul să întru la Dumnezeu, creangă, p. 314. Omul îşi face singur boala, românul glumeţ, i, 49/ts Ţ[i]-am pornii mânia, de-mi fee greutate. dosofteiu, ps. 126. Nu gândi, lele, că-mi placi, Că numai năcaz îţi faci! reteganul, tr. 142. De multe ori aşa-m.i vine Să dau c’un cuţit în mine! Dară eu mă socotesc Ca să nu mă prăpădesc, Să-mi fac mie o nevoie Şi la duşmane pe voie. doine, 264/j. Cheltueâ mult, ca să-şi facă nume. neculce, let. ii, 2b0/23. Nu-ţi mai face atâta osândă cu mine! CREANGĂ, p. 33/ls. Să n o baţi, că-ţi faci păcate! doine, 70/, 0. Făcându-şi prilej, ca să-l nă-păstuiască... dosofteiu, v. S. 131. Dar Cantor, Ar-maşiA.l-m.are, îşi făcuse răzbunare, Şi capul nevinovat Zăceă’n ţărnă aruncat, alecsandri, p. p. 205/8. Nu-ţi mai face supărare! barac, a. 12. Voie bună îşi făceau, bibicescu, p. p. 302. Mi-oiu face şi eu măcar odată o zi bună! SBIERA, P. 156/23. -j-)- (Modern) A-şi face curaj = a se îmbărbătâ pe sine, a-şi luâ in’ima’n dinţi. Şi-au făcut curaj, ur-mându-şi drumul, drăghici, r. 91. | - gânduri s. închipuiri = a-şi închipui fel de fel de lucruri neplăcute s. rele ce pot să urmeze, a fi îngrijat de cele ce-au să vină. | (Modern) ~ o idee = a concepe cu mintea sa cevă. Oh! nu-ţi poţi face o idee de ce am cercat! c. negruzzi, i, 62. | ~ inimă bună s. rea (amară) = a se înveseli s. a se întristâ (a se amărî). Să nu-şi facă inemă amară! dosofteiu,
v.	S. 54. îşi făceă inima rea. mineiul (1776), 18 2/i-1 A-şi face mână bună (pe lângă cinevă, v. mână): „se faire bien venir de qqn“. DDRF. | ~ măsuri = a chibzuî, a se gândi cumpănind lucrurile, a sta încă odată în cumpănă înainte de a întreprinde cevă. Stă el, îşi face măsuri: „...să mă mai duc odată! ori să nu mă duc ?“ şez. ii, 101/13. j ~ milă (de s. cu cinevă) = a se milostivi (cu cinevă). Maica Domnului să-şi facă milă de fata mea! C. negruzzi, I, 27. | - nălucă (v. c._). | ~ pomană (cu s. de cinevă) = a se îndură (cu cinevă), a câştigă recunoştinţa cuivâ pentru faptele sale. De-ai făcut vreodată bine, Fă-ţi pomană şi cu mine: Lasă-mă să-mi văd copilul! teodorescu, p. p. 532. Mare pom,ană şi-ar face acela care mi l-ar puteă omorî! sbiera, p. 168/„. | - râs (de cinevă s. de cevă) = a-şi râde, a-şi bate joc (de cinevă s. cevă, cfr. A, VI, 1°, b). Ia, de-amu te celuesc..., Că ţi-ai făcut râs de mine. şez. i, 78b/26. | ~ (singur s. însuşi) seama (v. c). | ~ spaimă = a se speriâ (unul pe altul, fără motiv şi a fugi). Turcii, cum au auzit huetul carelor şi-au şi făcut spaimă. NECULCE, let. II, 354/26. întru’n casă la copile, Ele-şi fac spaimă de mine, Par’că-i ursul din pădure, şez. i, 49/2. | - treabă (v. c.) cu cinevă. || ~ de cap (v. c.). ~ de lege (v.
c.). | ~ de lucru (v. c.) cu cinevă. | ~ de noroc (v.
c.). | ~ de olovenie (v. c.). | - de seamă (v. c.). | ~ de vorbă (v. c.) cu cineva.
3°. Spec. (Despre vrăji, farmece, descântece) A fermecâ, a vrăji. Dac’a văzut biata fată că n’are încotrd, s’a dus la o babă din sat, care ştia să dea în bobi, să facă fermece şi câte năzdrăvănii toate, şi i-a spus pricina, stăncescu, B. 212/ai. Foaie verde de pe rât, O fată s’a socotit Să facă fermecătură, Tot cu pismă şi cu ură, Să m.ă farm,ece pe mine Să mă las, bade, de tine. jarnîk-bârseanu, d. 71. Descântecul [de orbalţ] se face în făină de popu-şoîu, cu un cuţit. şez. i, 116/21. | Eliptic. A-i face cuivă (să... s. de...)=a-lfermecâ, a-1 vrăji să iubească s. să urască pe cineva. O seamă dintre fetele cele bătrâne, văzând că... le-a trecut timpul măritişului..., cugetă că vrun duşman... le-a făcut anume ca să nu fie iubite şi peţite. marian, nu. 21. Ş-oiu face badii să moară! mândrescu, l. p. 66/4. Par’că i-a făcut cevă! „se zice despre o persoană care se simte tare atrasă de o a doua“. jarnîk-bârseanu, d. 330. Nu ştiu cine ne-a făcut, Noi, bade, de ne-am
PACE
— 12 —
PACE
urît! doine, 2B/tl. (De aici) A face cuivâ de urit=a-l fermecâ ca să prindă ură. Că nu-i dracu pe pământ, Să ne facă de urît, Bar dracu-i la voi acasă Şi strică dragostea noastră, ibid. 62/30. (C red. po p.) Unghiile Lunea nu se tăie, că-ţi faci de urât. Noaptea nu se, caută în oglindă, că-ţi faci de urît. şez. iii, 149/,_2. (Ceea ce se face cuivâ se poate şi desface) Bat-o legea cioară neagră, Cum, m,i-a făcut de rni-i dragă! Na, cioară un leu bătut, Să-mi desfaci ce mt-ai făcut, marian, o. ii, 32. Poţi desface ce-ai făcut, Bar eu n’am cap să te uit, Că cu gândul ţe-aş uită, Nu mă lasă inima, jarnîk-bârseanu,
d.	164. „Besfă-mi, dragă, ce-ai făcut, Căeu mor mai de curând, Că nu pot să te mai uit!“ — „Nu ţi-am făcut ca să mori, Ţi-am făcut ca să te’nsori; Nu ţi-am făcut să-ţi desfac, Ţi-am făcut că mi-ai fost drag, Şi am gând ca să-ţi mai fac C’o pană de liliac, Să umbli din sat în sat Până ce-i da peste îeacf şez. ii, 10. (Prin prep. cu se arată obiectul, mijlocul s. persoana cu ajutorul căruia se săvârşeşte farmecul) Moroi se fac mai ales mătuşile care fac cu diavolul, şez. viii, 16. Cinevă... cu vrăji i-a făcut să moară anume, marian, na. 45. I (Spec.) A face cu ulcica = a-i pune oala cuivâ, a vrăji, a fermecâ pe cinevâ, ca să iubească pe altul. Iţi face cu ulcica, se vede, cela... Tare ţi-i drag? alecsandri, t. 144. Un tânăr aprins de iubire [în ochii poporului] e fărmecat de vreo Babă-Cloanţă ce i-a făcut cu ulcica. idem, p. p. 9. | (Prin prep. pe s. de se arată felul farmecului s. descântecului) Bacă cinevâ, şi mai ales o femeie, are ciudă pe alta, ca să-şi răzbune, aleargă şl la acest mijloc, adică îi face, pe fapt. şez. i, 157/,. Când copilul plânge noaptea, şi nu se poate odihni, e strâns şi areplânsori, atunci o babă care descântă... îi face deplânsori. Şi anume: seara, când asfinţeşte soarele, ia copilul în braţe, iese din casă... ibid. i, 121/,8. Se duc la vreo babă ştiutoare, recunoscută de vrăjitoare, ca aceea să le facă pe ursită sau pe dragoste, marian, v. 11. Be ursîtă îşi fac fetele bătrâne ce nu se mai pot mărită şi care ochind pe vreunul din gospodarii frum,oşi şi buni, încep cu farmece a-i năuci capul..., iar pe femeia sa, prin bongoase o om,oară. Fem,eia omului atunci moare de ursită, iar fata bătrână şi-a făcut pe ursită,. şez. ii, 132. (Cfr. făcut, facere 11, 3°, făcătură, fapt1 6°. Sensul acesta se găseşte pretutindeni în limbile romanice, cfr. ital. fattîa, fattura „făcătură, fermecătură“, prov. fachilla „farmec", fa-churar „fermecâ", etc., span. hechicero, -a „vrăjitor, -oare“, hechizar „fermecâ“, etc. Tot astfel în sârbeşte: ciniti kome „a fermecâ pe cinevâ11, cini „farmece, vrăji11).
IV.	(Complementul e o noţiune concretă) A da fiinţă s. naştere la ceva.
1°. (Despre Dumnezeu) A creâ: a da naştere la cevâ din nimic, prin propriile sale puteri. Tu feceşi toate frămseţile pământului, coresi, ps. 197. Făcu ceriu fără steale, numai cu cuvântul feace. cuv. D. bAtr. i, 429. Feciu Adamîn chipul meu şi-lpuşu îm, raiu. ibid. ii, 362. Bumnezeu au făcut lumea. antim, P. xxviii/îo- Pe strămoşul nostru-Adam... Bupă ce l-a zidit din opt părţi, L-a făcut cu sângele din rouă, Frumuseţea din soare Bupă chipul şi asemănarea Sânţiei-sale. sevastos, n. 175/10. | ŢP. anal. Lumina soarelui face dzua. pravila 'mold. 72,2.
' 2°. (Despre oameni) A construi, zidi, clădi, durâ, făuri, fabrică, etc. (prin lucrul mânilor sale). în vrea-mea acestui împărat Schythii... făcând aproape de Nistru 6.000 de vasă, în carele intrând 320.000 de oameni... auîntrat în Misia, cantemir, hr. 212/l6. Pentru ca să nu-l pătrundă arşiţa soarelui... şi-au făcut o umbrelă. DRĂGHICI, R. 57. împăratul a dat de ştire... că oricine s’ar află să-i facă... un pod de aur..,, aceluia îi dă fata. creangă, p. 77. Er-cule făcu un laţ cu meşteşug, ispirescu, u. 40/s. îi făcu o .colivie de aur. fundescu, l. P. 28/4. Mi-am
făcut căsuţă’n deal, doine, 1 l/ia. Rândunica face cuib. şez. i, 52/,. Că ţi-oiu face grajd, de piatră... HODOŞ, P. p. 58/s. (Loc. prov;) Bracul nu face punţi şi biserici, Ci ’ntinde curse şi piedici, românul glumeţ, i, 5/s. Maică-sa groapă făceă (=săpâ), Cu buşteni pârliţi o umplea, bibicescu, p. p. 264. Ce folos de tine fată, Că faci (= ţeşi) pânza toată spartă ? reteganul, CH. 42. Fă-mi cămaşa de fuior. jarnîk-bârseanu, D. 365. || (Prin prep. din şi cu se indică materia din care se construeşte ceva s. mijlocul prin care se efectuează cevâ) Făcu din humă nişte oameni, ispirescu, u. 82/25. Neculcea uşa proptea, Zid cu spatele făceă, Pe toţi Turcii-4 închideă. teodorescu, p. p. 548. II Fig. Vântul îi săltă’n cosiţă Şi-i făceă (=îi scoteâ) ftoare’n obraz. coşbuc, b. 8. Cădeau ^păgânii de-a dreapta şi de-a stânga lui ca snopii. Încotro se întorcea viteazul, uliţi, uliţi făceă printre trâmbele de Turci, ispirescu, m. V. 24/,. || (Printr’un dativ se exprimă persoana pentru care e destinată înfăptuirea unui lucru) Be ce mi-am făcut cleşte ? Ca să nu mă ard. creangă p. 5. # (Modern) A. face cuivâ curte (v.
c.). | A face racliiu pisicei = „a plânge11, baronzi, l. i, 150/1S. | (Rar) A-i face [cuivâ] un topor = „a-i jucâ[o] festă11, idem, l. i, 44/25. | Afacela]oc(s.iar)=a reface. în trei săptămâni făcu grădina la loc. fundescu, l. p. 68/a. Ne-a făcut oameni la loc. ispirescu, L. 283/s,.
3°. P. anal. (Despre oameni) A compune (o operă intelectuală). Ca să nu uite curgerea zilelor, au socotit să fâcă un călindar. drăghici, R. 54. (Modern) A făcut o operă în trei acte. | Mâne vom face muzică = vom cântâ. | A făcut o statue de bronz a lui Mihaiu-Viteazul. | A scrie. S’au apucat Urechi Vornicul de au scris din istoriile a doi istorici leşeşti, şi l-au scris până la domnia lui Aron-vodă. Apoi au mai făcut după Urechi Vornicul şl un Simion Bascal şl un Misail Călugărul şl un Evstrati Logofătul şi iar l-au scris... Iară pre urma acestora, s’au apucat dumnealui Miron Costin vel Logofăt de au făcut un letopiseţ. neculce, let. II, 195. Be-ar fi nana’n deal la cruce, Be trei ori pe zi m’aş duce ; Ci mi[-i] mândra mai departe Be-o poştă şi jumătate, Nu pot merge făr’ de carte, Că birău’-ăl mare zace, Cartea nu mi-o poate face, Bar birău’-ăl mic îi câne, Cartea la el că o ţine. doine, 241. La Bistriţa-om face-o carţe Şi-om trimite-o la Orade, La Orade-om pune ruji Şi-om trimite-o pân’la Cluj. reteganul, ch. 32. Stăpânul face atunci ţidulă la crâşmă de o vadră sau două de rachiu, sevastos, n. 255/e. | (învechit) A imitâ, a contraface o scrisoare. Zic că ar fi chemat pe Iordachi Venin, fiind iscusit la condeiu, şi l-ar fi întrebat ce fel de slovă avea Constantin-vodă Racoviţă, „poţi să faci slova lui ?“ Au răspuns că o ştie şi poate să o facă ; atunce l-au pus de au scris un pităc. e. kogălniceanu, let. iii, 256/26. | (Puţin obicinuit) Au făcut un cuvânt ( = a ţinut o cuvântare) foarte frum,os la îngropăciunea lui. ţichindeal, f. 217. Vrei să ne faci povestirea ( = să ne descrii) turburărilor civile Be sub consulul Metellus...? ollănescu, o. 121. || P. anal. A văpsi, a drege prin sulimanuri, etc. Din scrum şi-ar face cerneală, Să-şi facă spr'âncenile, Să-şi văp-sească genile. Măcar cum şi le-âr văpsl Ca a mele n’au de-a fi, C’a mele maica le-o scris Cu peană de mierlă neagră, Câţi mă văd, la toţi li-s dragă, mândrescu, L. p. 82/n. Vrând să-şi facă sprince-nile, şi-a scos ochii! zanne, p. ii, 433. Şi-a făcut obrajii 'cu. roşu. | A inventâ, a născoci. Borul de Bumineca L-a, făcut ibovnica, Bar dorul din şase sile L-a f'ăcut nişte copile, doine, 214/9.
4°. P. ext. A alcătui, â constitui, a compune. Iar în lumea asta mare, noi, copii ai lumii mici, Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici, eminescu, P. 222. Şi varsă, şi varsă, până stinse cuptorul şi ieşi apa ş’afară, de făcu lac în bucătăria
FACE
- 13 —
FACE
împăratului, stăncescu, b. 282/16. Asemene pietre fac podoaba împărăţiei mele. ckeangă, p. 218/u. Că de când m’am măritat, Multe lacrămi am vărsat : De-ai face fântână’n sat. MÂNDRESCU, L. P. 31/18; cfr. 57/21; 42/2S; şez. i, 47/31. Câte mândre m’au lăsat, Să le strângi, ai face-un sat! Bar câte mă iubesc iară, Să le strângi, ai face-o ţară! reteganul,CH. 40. Să facă două-spre-sece mănunchiuleţe de flori, ispirescu, l. 232/12. Şi flori mândre culegea Şi’n cunună le făceă. bibicescu, p. p. 311. Dorul mieu şi-al dumitale Face la Bum,nezeu floare, ibid. 28. | A formă. Nu moşia, nici banul face pe om! sbiera, p. 151/32. Chiria face pe chirigiu, zanne, p. v, 169. Nu face haina pe om! ibid. iii, 181. Nu averea face pe om, ci omul averea, ibid. v, 25.
5°. A institui. (Refl. = pasiv). Prinţipul să se facă dintre boieri, e. văcArescul, ist. 255/,4. Bo-tezându-i şi zidindu-le multe sfinte besearici, şi fă-Căndti: preoţi, şi întorcând toată ţara Ivirilor spre dumnezeiască cunoştinţă, într’acestaşi chip au cunoscut Ivirii pre Bumnezeu. mineiul (1776J, 169,'/2.
6°. A stârni. Fu mor, naică, şi m’aprind, Când te văd pe drum trecând, Cu cişmele tropotind, Cu poalele vânt făcând, doine, 72/s. Nu mai săriţi atâta prin casă, că faceţi praf /	A face colb (v.
c.). | P. anal. A lăsă. Brăguţu’ care mi-i drag, Nu-mi face tină la prag. mândrescu, l. P. 76/8; cfr. bibicescu, p. p. 199; reteganul, ch. 62. Hai, mândruţi), să fugim, C’acum,a-i bine de fugă, Până-i iarba toată’n pârgă. Unde calci, Urmă nu faci, Unde şezi, Urmă nu vezi. doine, 219/„; cfr. bibicescu, p. P. 367.
7°. (Complementul este o parte a trupului omenesc, subiectul e omul) (Despre ochi şi gură, adesea complinit printr’un adjectiv predicativ, printr’o locuţiune adverbială s. printr’o comparaţie). A deschide, a căscă. A face ochi mari (s. ochii ca de bou. zanne, P. li, 360) = a deschide ochii tare = a se uită mirat. A face o gură cât o şură = a deschide, a căscă gura mare.
A face feţe, faţa (v. c.), ~ (pe) obraz (v. c.), ~ mutre (v. c.),- piept (v. c.), ~ sânge (v. c.) rău, ~ cuivâ pe piele (v. c.), - cuivâ de ciolane (v. c.).
V.	(Complementul e concret) A produce din sine (dintr’un germene).
1°. Trans. (Despre femei) A naşte. Au fapt feciorit. cuv. i, 41. Femei stearpe făcea cuconi. dosofteiu, v. s. 3, 2. împărăteasa făcu un fecior, eminescu, n. 4. Nu se''împlineşte bine anul şi femea lui Ipate face un băiat, creangă, p. 169. M’a făcut maica pe lună, Să fiu tot cu voie bună, M’a făcut maica’ntr’o noapte, Să iubesc fetele toate: M’a făcut maica’n coşer, Să fiu puiu de căluşer. jar-nîk-bârseanu, d. 395. M’a făcut maica băiat, bibicescu, p. P. 227. Ţi-oiu descânta Ca să rămâi curat, Luminat, Ca’n ziua maica ce [te]-a fapt. Teodorescu, p. p. 364b. Mă-sa V-a făcut dormind („se zice despre omul fără viaţă şi fără vlagă,, leneş s. unui care moţăe când alţii stau de vorbă11). zânne, P. ii, 552 Be când l-a făcut mă-sa = de când s’a născut. Par'că eră, de-acolo de când l-a făcut mă-sa. creangă, p. 153. Nu ieşise din casă de când o făcuse mă-sa. ispirescu, l. 17. (Pleonastic) Melinta, sora lui, născu de făcu stâlp de marmure, cuv. d. bătr. ii, 285. (Tot aşâ la Italieni: ha fatto cinque figliuoli = „a făcut cinci băeţi“, la Neo-greci: Siv naivei itai8tâ=„nu face copii11, la Albanezi: beri djale ■= „făcu un ficior11, cfr. facere II, 1°). | Absol. „Mai umblu prin oraş pân’o face/“ — „Cine să facă?“ — „Nevastă-mea“. — „Ce?“ — „0 apucase aseară durerile“. caragiale, m. 199. La noip’aci este obiceiu ca Boamnele, când are să nască, să se Suie în pod şi moaşa să stea cu ciurul la uşa podului, aşâ să facă. ispirescu, l. 63/22. Bătu la portiţă, se rugă să o lase înăuntru să se odihnească, mai cu seamă ca îi şi abătuse să facă. idem. l. 55. îi veni vremea să facă. doine, 252/6. | (Prin prep. cu
se indică tatăl copilului) Făcuse cu feciorul împăratului doi copii gemeni, stăncescu, b. 215/1s. | P. anal. Luo o jupăneasă... cu care au făcut doi coconi şi o fată. NIFON, G. 10. (Despre amândoi părinţii) Ei, către bătrâneţe, făcură un copil, fundescu, l. p. 974. „Am venit să te întreb asta11, zise împăratul dacă ai cevâ leacuri, care să ne facă să avem copii ?“...—„Am“, răspunse unchiaşul, „dar numai un copil o să faceţi“. ispirescu, l. 1. | P. ext. (Despre bărbaţi) A aveâ, a căpătă copii. Bucură-te, loachime, că veri face o fată. varlaam, c. ii, 6. Luăndu-şi fămeae şi făcând trei cuconi, s’au călugărit, mineiul (1776), 23 Va- II (Mai rar despre mamifere) A fătă, (şi despre păsări) a ouă. A făcut un mânz mort. zanne, p. ii, 552. Cocoşul să se întoarcă stăpânului împreună cu găina... şi cu ouăle ce va fi făcut. ispirescu, l. 365/16. Baba atunci se duce cu fuga să afle ce i-a făcut găina, creangă, p. 70. (Prov.) Găina care cântă seara, nu face ouă dimineaţa. baronzi, l. I, 55/21. Bacă cucoşul ar face ouă, ar fi găină, zanne, p. i, 423. (Cfr. lat. pullos s. ova facere; engad. fer vdâ „a face un viţel11.) || P. anal. Albina face miere. (Prov.) Nu fac toate m,uştele miere, baronzi, l. i, 55/,,; cfr. românul glumeţ, i, 6/l9; ispirescu, l. 14/6 (cfr. bulg. ako vsjaka mucha bjasl pravila med, to i bhmbarbt by si napravil = „dacă orice muscă ar fi făcut miere, atunci ar fi făcut şi bărzăunul11). Când le mânii faci sânge’n baligă, ckeangă, p. i, 253/8. j Fig. Am o coteicuţă neagră, Tot câmpul aleargă Şi tot urdă face? ( = „Coasa11), gorovei, c. 112.
2°. (Despre seminţe, plante, etc.) A produce, a da, a desvoltâ, a rodi. Sămânţa face roade, varlaam,
c.	324, 2. Pomul care nu face roadă, se taie şi în foc se aruncă, creangă, p. 118/16. Un măr care făceă mere de aur... ispirescu, l. 81/5. (Cred. pop.) Când brazii fac cucuruzi mulţi şi iese de pe ei un praf galben numit mană, va fi îmbelşugare în toate. şez. ii, 65/g. Porumbrelul e un copăcel spinos ce creşte pe la poalele pădurilor; face floarea, albă. ibid. ni, 13/23. Hai, mândro, pe deal în sus, C’a făcut făsuiul fus, Şi nici haraci nu i-am pus. teodorescu, p. p. 315. Nalba face lăstărei, blana face ficiorei. doine, 250/,3. (Cfr. lat. rapa facit cymam. Tot aşâ la Slavi: paleosl. sx.tvori plodi,=„făcu rod11). | (Spre a ilustră vremile minunilor, în care sânt transpuse basmele noastre, sau imposibilul unei situaţii, întâmplări, etc.) A fost■ odată ca nici odată...; de când făceă plopşorul pere şi răchita micşunele ; de eând să bateau urşii în coade... ispirescu, l. l/2- Mândrei, mândruleana mea, Eu atuncea te-oiu luă, Când a face plopul pere Şi răchita vişinele, Să mâncăm, mândro, din ele. jarnîk-bârseanu, d. 45; cfr. 272;' 208. || P. anal. A da, a produce. (Prov.) Găina bătrână face zama bună. c. negruzzi, i, 251. Adesea scânteia mică face flacăra mare. baronzi, l. I, 52/,.
3°. (Despre oameni, animale, plante, etc., când pe corpul lor se desvoaltă umflături, bube, paraziţi, etc.) A căpătă, a scoate, a creşte cuivâ cevâ. De nu să va îmflă [cel bătut] sau de nu va face vânăt ai e sau sânge, nu să chiamă sudalmă mare. pravila mold. 128/,. Spume făceâ la gură. c. ne-Gruzzi, 1, 165. Harap-Alb, numai o ţâră cât a stat de s’a uitat, a făcut ţurţuri la gură. creangă, p. 240/17. A făcut un pântece mare, cât un munte. idem, p. 66. Bubele dulci le fac numai copiii, şez. 1, 56/8. Popuşoii vor face tăciune, ib. 1, 191/28. îi [= vei] face broască’n pântece, ib. 1, 218/a2; creangă, p. 24<J/21. Faci bube... chelbe, ib. 11, 66/10. Faci pe dosul lirnbei nişte beşicuţi. ib. II, 191/9. Faci caş la gură. ib. iii, 47/10. Faci limbar. ib. 111, 47/22. Faci mătreaţă. ib. ni, 123/8. Broasca o fac numai vitele cornute, ib. iii, 145/24. Bolfele ce fac oamenii la grum,az... ib. iii, 146/12.. Faci bube. ib. iii, 149/„. Faci bătături la picioare, ib. iii, 149/1S. Copiii mici încă fac rapân. ib. iii, 175/26. La inimă fac leşin. ib.
PACE
— 14 —
PACE
IV,	141b/21. Face răni pe bot. ib. iv, 125/3. O făcut beşică’n gură. ib. iv, 238b/i6. Purceii mici, hrăniţi cu cir, fac păduchi, ib. v, 51/22. Bar pureci mulţi nu făcea el într’un loc. creangă, a. 136 ( = nu steteâmult într’un loc, cfr. span. hacer humo [propr. „a face fum“] = a sta mult într’un loc). Vasîli... n’o făcut mulţi purici prin Tătăruşi. şez. viii. 57. (Loc. prov.) Buba cap nu face până nu se coace, baronzi, i, 58/s0. Băgaiu de seamă că mi-am uitat capul în fântână. Gând mă întorseiu la fântână, văsuiu că capul făcuse două picioare şi se da pe ghiaţă. fundescu, l. p. 85/16. Un puiu zboară şi se duce, Altul rămâne şi plânge: Aşteaptă-mă fră-ţioare, Pân’ce-om face aripioare Şi-om zbură... sevastos, c. 212/,6. (în glumă) Face albeaţă’n călcâie. (Vâlcele, în Argeş) ap. ZANNE, p. II, 31. „Face fălci— se îngraşă; [se spune fig şi unuia] care de la o vreme nu se dă supus11, şez. ix, 149. „Face gât [se spune fig. unuia care] se găseşte cu cap şi se opune cu vorba11, ibid. Brânza a făcut viermi. Vinul a făcut floare. A face cuie, v. cuiu. | A face zâmbre, v. zâmbră. (Pentru sensul „a căpăta", cfr. fran. „un enfant qui fait ses premieres dents“, „faire de la bile“, engad. fer daints „a căpătă dinţi11).
VI.	A da o formă s. înfăţişare nouă cuivâ s. unui lucru.
1°. A schimbă s. a preface pe cinevâ (s. cevâ), a aduce pe cinevă (s. cevâ) într’o altă stare.
a.) (Obiectul s. persoana care sufere schimbare se exprimă prin prep. din ; pentru funcţiunea reflexivă, cfr. C, II, 1°, a) Dintr’apă vin făcu, din ologi cu picioare făcu, din surdzi a audzl şi din muţi a grăi. varlaam, c. 320,2. (Cfr. A, vi, 1°, b.) Căută..., cum va face din vulpe papară, ţichindeal, f. 12. Scumpă Moldovă..., Lupii şi corbii şi vulpi străine Fac a lor hrană din corpul tău! alecsandri, p.
i,	369. Faceţi din piatră aur şi din îngheţ văpaie. eminescu, p. 207. Că.din dorul mieu de-asară Foc făceai, s’aprinzi o ţară Şi din lacrimile mele Făceai două isvorele. hodoş, C. 32. Să facă din două babe o nevastă, sbiera, p. 220/28. Negru-i, Doamne, pământu’, Da-i mai negru urîtu’: Din om te face neom. jarnîk-bârseanu, d. 212. Nu faci din mine ce-i vrea! doine. 299/16 (cfr. a face cevâ cu cinevâ).| Pig. Şi în sine împăcată stăpâneâ eterna pace! Dar de-odat’un punct se mişcă. Cel întâi şi singur! lată-l Cum din haos face mumă; iară el devine tatăl, eminescu, p. 222. A face din cevâ ţăndări, bucăţele, etc. (cfr. subt A, vi, 1°, b) = a sparge, rupe, sfărâmă, etc. El cân’ la uş'-agiunge, Cu busduganu’ trânte, Ţăn-duri din uşă făce. şez. v, 63/13. Legară pe ţiganca de coadele la două iepe şirepe şi pe una o mânară într’o parte, iar pe alta’n altă parte, de făcură tot mii de bucăţele din ea. reteganul, p. i, 50/ie. A face din noapte - si (cfr. a face noaptea zi subt vi, 1°, b)=a nu socoti că e noapte, a sta treaz, a veghiâ (cfr. a băgâ ziua în noapte). De-ai şti, bade, cum nu ştii, Câtu-i de rău a dori, Ţi-ai face din noapte si, Şi-ai veni de unde-ai fi. reteganul, gh. 64. 44^ A face din ţânţar — armăsar, cfr. armăsar, pag. 260“ (cfr. fran. „faire d’une mouche un 616-phant“ = a da unui lucru importanţa pe care n’o are, bulg. pravi ot blihi-ti. bivol, lit. „a face din purece, bou“), mai rar: a face calul — armăsar (cu acelaşi sens de:) a exagerâ, a face lucrurile mai mari şi a le arătâ mai importante decât sânt de fapt. Vin’ singur ca să-mi vorbeşti, Nu mai pune pe altul, Că altul umple satul Şi m’aude bărbatul; Că duşmanul e duşman, Face calul armăsar, Şi se pune pe cărbuni, Umple satul de minciuni, teodorescu, p. P. 316. (în poezia populară se găsesc şi alte expresii analoage, toate cu sensul de: „a arătâ lucrurile altfel de cum sânt, spre a amăgi s. înşelă pe cinevâ, a scorni minciuni pe seama cuivâ“) Cine desparte doi dragi, Ducă-i corbii carnea’n fagi, Cine face orz din grâu, Şasă’n sânge pân’ la brâu! jarnîk-bârseanu, d. 281.
b). în loc de: (Mă dăduiu robit pe-un an), Să fac din pelin sahar. sevastos, c. 9/,3. — se poate zice: (Năcăjesc mai mult de-un an) Săfacpelinu’ sahar. şez. iii, 2l/10. Construcţia aceasta cu acuzativ dublu este chiar mai obicinuită; sensul rămâne acelaşi. Une-ori se găsesc chiar amândouă construcţiile unite, ca în expresia : A-1 face pe cinevâ din cal măgar = a-1 zăpăci, a-1 îmbăta cu apă rece. Nu mă faceţi din cal măgar, că vă veţi găsi mantaua cu mine! creangă, p. 253/3. (Pentru funcţiunea reflexivă, cfr. C, II, 1°, b.) | Apa de părău feace vin. dosofteiu, v. s. 18, t (cfr. A, vi, l°,a). Au luminat pre Măria-Ta şi te-au făcut instrument la mijloc, de mi s’au făcut mutare dintr’un scaun într’altul, antim, p. xxv/S2 Fă-mă, Doamne, ce mi[ -i] face : Fă-mă cunună de flori La mândra pe sub cocori, Fă-mă floare de hemeiu La mândra sub cârligei. doine, 142. Frunsă verde mărăcine, Du-mă, bade, şl pe mine Unde mergi, în ţări străine. Fă-iHă peană'n clopul tău, Ca să te umbresc mereu. De ţi-a fi aşâ ruşine, Fă-m,ă brâu pe lângă tine. De ţi-a păreâ brâul greu, Fă-mă lumină de seu Şi mă pune’n sânul tău..., Fă-mă lumină de ceară Şi mă pune susuoară. jarnîk bârseanu, d. 63-64. Dorul mieu şi-al dumitale, Facă-l Dumne-seu o floare, hodoş, p. p. 34. Baba l-o făcut stan de piatra, alexici, l. p. 257/,,. Vă va face j>e amândi sloiu de ghiaţă. fundescu, l. p. 48/12. Însuşi Sinan-paşa cel grozav... venise să facă ţara paşalâc. ispirescu, m. v. 25/,4. (Cfr. lat. Siciliam provinciam fecit, etc.) || (Poarte des se găseşte construcţia cu un substantiv întrebuinţat în funcţiune adverbială — adesea repetat — cu care împreună, face exprimă o noţiune verbală). Dragostea cea fe-meiască, Te uscă te face iască, mândrescu, l. p. 45. îl ftăceră peste tot, tot rană. dosofteiu, v. s. 95,2. Să mă bată Dumneseu Unde-o fi locul mai rău, într’o groapă de urzici Să mă facă tot băşici. bibicescu, p. P. 29. I-a mai rămas o bucăţică de mămăligă îmbrănsită şi, făcând-o boţ, i-a sis... ckeangă, p. 143. Făcu şi inul tot gheme, reteganul, p. I, 54./3. Ni s’a făcut calea cruce [ =ni s’au încrucişat căile]. TEODORESCU, P. P. 180b. # A-1 face pe cinevâ bucăţi (bucăţele, dăraburi), câlţi, ciopârţi, (mii şi) fărâmi, grămadă, pământ, praf, pulbere, scrum, ţăndări, etc. = a-1 bate, a-1 tăia, a-1 destrămâ, a-1 zdrobi, a-1 omorî, a-1 nimici, a-1 distruge (cfr. span. hacer pedazos s. piezas). Unde vor găsi pe Lupul să-l facă bucăţi, e. kogălniceanu, let. iii, 227/3,. îl făcu bucăţele-bucăţele, cu paloşul, ispirescu, u. 64/„. Să o fac dăraburi. alexici. l. P. 265/2S. Căţeluşii mei...., vedeţi voi buturuga aia ? Praf s’o faceţi!... Ausind aşă, se puseră cu toţii, şi roade şi roade, de-o făcură câlţi. stăncescu, b. 2.03/26. îi făcu oastea ciopârţi-cio-pârţi. ISPIRESCU, m. v. 15/,. Bateţi-mă, sdrobiţi-mă, faceţi-mî fărâmi, alecsandri, t. 236. Am o că-ţeâ cu dinţii de oţel, şi de i-oiu da drumul te face mii şi fărime. creangă, p. 90. Pe Turci grămadă i-au făcut, bibicescu, p. p. 314. Sar la el să-l fac păm,ânt. contempokanul, ii, 759 M’ar m,âncâ de m’ar puteâ Şi m’ar scoate’n jos la drum Şi m’ar face praf şi scrum, mândkescu, l. p. 82/10. Muntile ăsta prav şi pulbăr’ să-l faceţi, alexici, l. p 263/30. Tăie scândurile..., le făcu ţăndări şi le puse pe foc. ispirescu, l. 69/25. | A face noaptea zi — a face din noapte zi (A, vi, 1°, a). Biata femeie nopţile le făceă si. Nu i se mai alegeâ nici de mâncare, nici de odihnă, ispirescu, l. 58/,3. De-ai şti, bade, cum, nu ştii, Cumu-i de rău a dori, Tu ai face noaptea zi Şi la mine ai veni. doine, 231 /21. | A[ -1] face pe cinevâ râs cuivâ = a-1 face ridicol, vrednic de batjocură. Iar nevasta dracului, Mă spuse bărbatului, Mă făcu râs satului. alecsandki, p. p. 346/„. (Mai obicinuit: a face pe cinevă de răs, cfr. A, vi, 1°, c; cfr. a-şi face râs de cinevâ A, V, 2°). | A face pe cinevâ cuc s. tun = a-1
PAGE
— 15 —
FACE
îmbăta. Cucoana tot îndesă paharele boierului, până îl făcu cuc. ispirescu, L. 181. | A face pe cinevă cobză = a-1 legă fedeleş. Atunci, măre, l-aţi legă, Până cobză l-aţi făcea Şi pe sus l-aţi aducea. şez. iv, 136b/28. | A face pe cinevâ marţi (v. c ). | A face o afacere muşamâ (vi c.). j (Cu deosebire fiind vorba despre diferite părţi ale trupului) Şi-i da peste un omuşor, care ţi-a face coastele pântece [ = te-a bate aşă de rău, în cât nu vei mai şti, care-s coastele şi care-i pântecele], c. negruzzi, i, 250. Celui beţiv [i se zice că] face gâtul leică şi pântecele balercă. şez. ii, 72/23. Şi Bogdan să mâ-niară, Pumnu’ buzdugan făceră, Poarta’n patru mi-o spărgeră. alexici, l. P. 66/2e. A-şi face ochii roată = a-şi roti ochii, a face, cu privirea, un ocol, a s"' uita de jur-împrejur. El pe loc că nu-mi şedea, Ochii roată că-şi făceă Jur pre jur că se uită Şi-o fântână că-mi zăreă. TEODORESCU, P. P. 440. Murgule, coamă rotată, Mai scoate-mă’n deal odată, Să-mi fac ochişorii roată, Să mă uit la lumea toată, alecsandri, p. p. 311; cfr. teodorescu, p. p. 284b; sevastos, c. 170/,0; bibicescu, p. p. 15. A face burta tobă (v. c.). | A-i face cuivâ capul că-lindar (v. c.). | A-i face cuivâ chica topor (v. c.). | A-şi face coada bârzoiu (v. c.). | A(-şi) face degetul cheie (v. c.). | A face gura pungă (v. c.) s. leicuţă (v. c.). | A face mâna puică (v. c.) s. otoboc (v. c.). | A face cuivâ pielea cojoc (v. c.) s. piftii (v. c.). | A face cuivâ spinarea tobă (v. c.). | A-şi face urechia toacă (v. c.)
c.). în loc de a zice: Fac pe cinevă bucăţi, se poate spune şi: îl fac în bucăţi, d. ex. Iară pe roabă... o legă de coadele [cai] tor împreună cu un sac de nuci, şi caii, speriindu-se..., au fugit fiecare către locul său şi au făcut-o în bucăţele, fundescu, l. p. 60/e. Astfel se naşte construcţia cu un adverb (s. o locuţiune adverbială) sau cu un adjectiv predicativ, care stând pe lângă face, determină mai de aproape complementul. (Cfr. C, II, l°,c). Minciunoşii ceia ce fac bani răi, argintul făcu de aram,e ( = pun aramă în loc de argint), pravila mold. 40. Bupă aceea au zis voinicul cătră moşneag şi babă [care-şi pierduseră vederea] : „Ce mi-ţi da mie, să vă fac iarăşi cu ochi, cum, aţi fost ?“ sbiera, p. 40. Stăi, mă Fulgo, barbă neagră, Să te fac cu mintea’n-treagă! alecsandri, p. p. 56. (Loc. prov.) A auzit-o cât un bold şi a făcut-o d’un cot ( = a exagerat). zanne, p. iii, 26 A face pe cinevâ bine = a-1 însănătoşâ, a-1 vindecă (cfr. a se face bine, subt C, II, 1», d). Se jură că într’un ceas are să-l facă bine. vlahuţă, ap. TDRG (subt bine). | A face cevâ nna cu pământul, cfr. unu. A face ochii în patru = a fi atent, a veghiâ, cfr. românul glumeţ, i, 30/5. A face pe dracul în patru = a face tot posibilul, a încercă fel şi chip şi a aduce cevâ la îndeplinire. Măcar să faci pe dracul în patru, *sau ori ce-i face, dar numai decât să’mi aduci pielea cerbului, creangă, p. 218. Făcu pe dracul în patru şi se urcă d’asupra muntelui, ispirescu, l. 195. A-1 face pe cinevâ în două (scil. bucăţi) = a-1 înjumătăţi, a-1 despică în două, a-1 tăiă, a-1 ucide; - (în) patru = a-1 tăia în bucăţi, a-1 omorî, a-1 da, gata; a-1 sfărâmă (Dintr’o lovitură îl făcu, în două bucăţi, ispirescu, l. 19/22). Dacă nu se da în lături lupul, în două îl făceă cu paloşul. ispirescu, l. 17/,. Dacă nu fugea leul sub pod, în patru-l făceă. idem, l. 17/25. Pe butuc mi-l aşeză, Cu baltac patru-l făceă. teodorescu, p. p. 589b. (Rar) A face pe cinevâ întru mii = a-1 înmulţi, a-1 face să fie de mii de ori pe atâta. Binecuvântează Şi turma dobitoacelor... Şi le înmulţeşte... Şi le fă pre dînsele’ntru mii. TEODORESCU, P. p, 384. A face cevâ (în) x părţi = a împărţi în x (părţi). îşi făcură avearea trei părţi, mineiul (1776), 502/2. Scoase toate avuţiile ce adunase... şi le făcu, două-spre-zece părţi de o potrivă, pe care le îm,părţi la cei doi-spre-zece tovarăşi ai săi. is-
pirescu, l. 144/s. | P. anal. f A face un loc în x bătrâni=a-l împărţi în x moşii. Au dat aceste părţi de moşie lui Ştefan Bosăt vornicul, şi Ştefan Bo-săt vornicul au luat hotarnic pre Timuş..., şi ho-tărînd Timuş logofătul, au făcut satul în trei bătrâni pol şi au dat doi bătrâni lui Ştefan Bosăt vornicul şi un bătrân pol l-au dat tutwror răză-şilor. (Mold., a 1741). uricariul, xvii, 206. | A face' pe cinevâ surg(hi)un (v. c.). | A face pe cinevâ [subînţeles : vrednic, să fie, să ajungă] de minciună, de ocară, de râs, de ruşine = a-1 face, în faţa altora, mincinos, vrednic de ocară, ridicol, a-1 ruşinâ în faţa lumii. Prin fapta asta va puteă face de minciună pe ursitoare, reteganul, p. i, 13/8j. Am să te facA şi eu pe tine de râsul lumii, ispirescu, U. 41/2. Îmi făcuşi vorba de râs. şez. ii, 33b/s (Cfr. fac pe cinevâ râs cuivă, a-şi face râs de cinevă). Se vorbiră să facă pe fratele lor de râs şi de ocară! ispirescu, l. 37/4. Când ereă Corbea prin ţară, Ne făceă şi de ocară, Că dacă ne jefueă... Şi neveste ne răpeă Şi cu ele se plimbă, teodorescu, p. p. 522. „Hai, mândro, cu mine’n ţară!“ — „Meargă truda! Să vin iară, Să-mi fac neamul de ocară?“— „Hai, mândro, cu mine’n lume!“ — „Meargă truda! Să vin mâne, Să-mi fac neamul de ruşine ?“ doine, 34. Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară! eminescu, p. 249. Eu beau căte-o cană, beau două; ba trei; Eu singur beau zece, de vorbă cu ei, Şi-i fac de ruşine, coşbuc, f. 35 (Cfr. a da de ruşine).| P. anal. Fac pe cinevâ de nevastă=o iau de nevastă, fac pe cinevâ de vânzare = îl vând. Fata mândră mai curată El şi-o face de nevastă, alexici, l. P. 184/31. Aveţi un rob de pierzare. Nu l-aţi face de vânzare ? idem, l. p. 21/,,. | (Când avem construcţia cu un adjectiv predicativ, de cele mai multe ori acesta dimpreună cu face se pot înlocui prinţ'un verb). Fă-mă prooroc, să te fac bogat ( = să te îmbogăţesc). c. negruzzi, i, 250. Craiu nou! Fă-mi dorul împlinit! (=împlineşte-mi dorul), alecsandri, t. 214. Să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale ( = să te’ntorci înapoi), eminescu, p. 239. (Prov.) Multe m,âini fac sarcina mai uşoară ( — uşurează). baronzi, l. i, 60/,,. M’ai făcut nenorocită (— m’ai nenorocit), sbiera, p. 110/20. Nu-ţi mai face părul creţ ( = nu ţi-1 încreţi), şez. i, 10b/26. îmi făcuiu datoare via (= mi-o îndatoraiu). jarnîk-bârseanu,
d.	376. îmbie pe grăitorul fetei cu rachiu, ca să-l facă bun (= să-l îmbuneze), sevastos, N. 56/8. Cu dorul nu-i de glumit, Că te face prăpădit (=te prăpădeşte). hodoş, p. p. 40. | Spec. A-1 face pe cinevâ cunoscut (f numit) = a-1 aduce la starea aceea ca să fie cunoscut (renumit). A face cevâ cunoscut = a vesti (prin lume), a da de ştire. A face pe cinevâ cunoscut cuivâ = a i-1 prezentă. Exemple subt cunoscut (numit).
2°. (Construit cu acuzativ dublu) A-i schimbă cuivâ starea (socială) în care se află, procurându-i alta : a-1 institui, a-1 numi, a-1 alege, a-1 pune (ca... s. în locul unui,..), a-1 ridică la rangul de... înţelepciunea... face pre om, adevărat om. biblia (1688), 5 pr./8. Au ales pre Eie Logofătul să-l facă Domn în Moldova. neculce, let. ii, 260/,,. Fie-i casa tot pustie Şi copiii’n puşcărie Cine pe Bus l-o făcut Stăpân dincolo de Prut. şez. v, 12b. Pe fosta lui nevastă
o	făcu slujnică, ispirescu, L. 64/,s. Şi-l faci* copil de suflet (= îl adoptă), idem, u. 19/23. Candidează la noi şi te vom face deputat. (Cfr. lat. aliquem he-redem facere, etc., ital. Io faranno Papa = „au să-l facă papă“, bulg. pravja nekogo clovek = „îl fac pe cinevâ om“).
3°. Fig. (Construit cu acuzativ dublu s. cu un adjectiv predicativ) A-1 arătâ pe cinevâ în faţa lumei subt o altă înfăţişare decât cea adevărată s. cea pe care ar vrea s’o aibă: a-1 numi, a-1 declarâ, a-i zice, a-1 calomniâ, a-1 învinui (că este...), a-1 acuză (de...). Au înfruntat pre împărat, făcându-l eretic, cumu-ş eră. dosofteiu, v. s. 109,2. Mai mare prepus eră
PAGE
— 16
PACE
pre Vornicul lordachi, făcăndu-l şalvir cu două feţe. NECULCE, LET. II, 452/19. Cei ce-l fac urît, îl iau numai în batjocură, sbiera, p. 228/„. De se va încercă nerodul să ne zică cevă, îl facem nebun. fundescu, l. P. 74/16. Stanca greu se supără Şi de mumă-l sudueă, Vorbă’ndată-i trimetea Şi netrebnic că-l făceă. teodorescu, p. p. 640. A început a te luă lumea la ochi şi a te face prost. şez. v, 130/so. Dară Grecu’-al dracului... „Hoţomane!“ îl făceă, Şi peste fălci îl izbeă. şez. iv, 133/h. Sosind acasă au povestit moşneagului ce-au păţit, că au vândut viţelul în loc de berbece, pentru-că toţi i-au spus aşă, că-i berbece, iar nu viţel. Auzind moşneagul aceasta, s’au apucat dintru’ntâi a o râde şi a-şi bate joc de dînsa, făcând-o [ = numind-o] cu pu-hăşle pe ochi şi mai crezătoare decât copiii cei brudii, sbiera, p. 274/2. (Cfr. lat. me unum ex iis feci, qui... — „m’ai făcut unul de-aceia, care..."; fran. ori le fait plus măchant qu’il ne l’est= „lumea-1 face mai rău decât este". Tot aşâ la Neo-greci:	xâ^vei
xpsXXov = „mă face nebun11). :ţ£ A-1 face pe cinevâ de trei parale = a-1 certă în faţa altora, luându-1 de scurt. | A face pe cinevâ albie de câne s. albie (troacă) de porci = a-1 batjocuri, a-1 ocări, a-1 înjură în faţa altora, zanne, p. iii, 2. | (în loc de al doilea acuzativ se găseşte o propoziţie întreagă) [Părinţii de la Nichea] s’au adunat asupra celor ce besearica lui'Dumnezeu a sluji idolilor o făceă ( = o acuzau). mineiul (1776), 69 2/,. „Sau că e vreo măiastră. Nevastă, nevastă, Şi stă aci la fereastrăP“ — „D’o fi, bărbate, măiastră, Bărbate, bărbate, Atunci treci în altă casă...“ — „Ba nu trec în altă casă, Nevastă, nevastă, Că e om cu haina-albastră Şi tu-l faci (= tu zici), că e măiastră, Ca să-l tragi pe ă fereastră Şi să-l faci să te iubească.“ teodorescu, p. p. 340b.
4°. (Construit cu un participiu în funcţiune adjectivală, ca adjectiv predicativ; cfr. C, II, 1°, c) A face pe, cinevă scăpat =a-l înfăţişă lumii astfel ca şi când ar fi scăpat, a-1 lăsă să scape; a face cevă (s. pe cinevă) pierdut = a(-l) lăsă să se piardă, voind totuşi a păstră aparenţa că s’a pierdut de sine, fără voia ta; a face pe cinevă uitat = a-1 da uitării, a nu se mai gândi la el. I-a dat [ = l-a bătut] pân’ s’a săturat', Ş’atunci l-a făcut scăpat, pann, p. v. iii, 24; românul glumeţ, i, 54/,,. Ieri mi te-am făcut scăpată, Azi nu scapi nesărutată! coşbuc, b. 82. Şi la' el se repezea, Dar, de dat, în el nu da, Ci cu palma mi-l loveă Şi scăpat că mi-l făceă. teodorescu, p. p. 508b. îi spuse..., cum tată-său luă de muiere... pe lelea Sofe, cum apoi, la învăţul ma-şteri-sa, tătă-so... îi făcu pierduţi prin pădure, cum apoi... reteganul, p. i, 47/18. Toate... supărările... care ne-au făcut nouă cinevă trabue să le facem uitate, ţichindeal, F. 150. Draga mătuşii, fi[i] bună şi-mi întinde-o bucată de pâne şi-o gură de apă, că bagseamă pe mine mă fac uitată: nu mai ţin minte de când nu-mi deteră nici mâncare, nici băutură. reteganul, p. i, 35/22. | P. anal. Se plimbă prin casă cu el, făcându-l scos de vânzare l = ară-tându-1, ca şl când ar fi de vânzare]. Unul se face cumpărător şi-l negoaţă, începând de la un preţ
imăre... şez. i, 171/36.
5°. (Construit cu o propoziţie dreaptă ca al doilea obiect) Fac pe cinevă să... (mai de mult, în parte şl azi) fac pe cinevă a..., (une-ori) fac pe cinevâ de... = îl aduc s. îl pun în starea, să... Făcu pre împăratul de să minună, mineiul (1776), 169 */v O aşă înălţare... Suie pe om... Şi-l face. trăind, să guste a raiului fericire, iconaki, p. 82. Ferice care... Ar face pentru dînsul... A ta inimă scumpă de dragoste să bată. alecsandri, p. I, 129. După şase săptămâni izbuti a face să lucească armele, ispi- l rescu, L. 3. O făceă, de păreă a fi valurile ei valuri de aur. stăncescu, b. 87/s. | A înduplecă, a îrideriinâ,- a determină, a convinge. Faceţi lumea să prmedâcă Pe câmpia românească Cete mândre de
Bomâni! alecsandri, p. i, 259. Tu m’ai făcut să viu după tine. fundescu, l. p. 101/8. Până la vremea asta, nici el de la sine, nici prietenii... tot nu l-au putut face să se însoare, creangă, p. 142/,,. M’ai făcut de te crezuiu. alecsandri, p. p. 357/5. Atunci mătuşa trezinău-se şi văzând că nu eră în ţara ungurească, după cum o făcuse băetanul a crede, începu a se văetă. şez. i, 54/33. | A obligă, a constrânge, a sili, a-1 pune pe cinevâ să... Feciorul poate să făcă pre tată-său, şi fără de voea lui să-i dea ce-i va fi partea, pravila mold. 124, 2. I-au făctitu a-i sluji ca neşte robi. dosofteiu, v. S. 28, s. Te-oiu face de-i lucră slujba asinului, idem, V. s. 26,2. Până şi tulpanuri subţiri îl făceă de înghiţea. neculce, let. ii, 235/a,. Mai pre lesne poţi să ne pierzi, decât să ne faci să ne lepădăm de Hs. mineiul (1776), 143 1/2. Aş pune rămăşag, că istoria vieţii d-tale a să ne facă să adormim, c. ne-gruzzi, i, 245. Oh! părinte! Ce mă făcuşi să fac? idem, i, 163. Eşti un..., nu mă face să-ţi zic pe nume! alecsandri, t. 750. Nu mă face să-mi ţin cuvântul! sbiera, p. 13/s. „Mândra mea cu ochii mici! Ce mă faci de viu pe-aici“?—„Ba eu, bade, nu te fac, Num’aşă ţi-i ţie drag“. doine, 249. Eu nu fac pe nime cu tăria să asculte, reteganul, p. i, 47/21. Dar cu sîla nu m’a face Să iau pe care nu-mi place! reteganul, ch. 138. Să-l bat, să-l fac [=să-l învăţ minte] să m’asculte altă dată. şez. v, 84/32. | A da să... îmbracă-mă [Doamne!| cu virtute(a) şi fă-mă să-i plătesc toate datoriile, marcovici, c. 9/26. Cotoşmanul nu-i da răgaz să se gândească la d’alde astea, ci îl luă cu vorba pe departe şi cu un cusur supţire îl făceă să priceapă, că are să fie fericit, ispirescu, l. 289/22. | A provocă la cinevâ o stare, a provocă pe cinevă să..., a cauză (o stare sufletească), a fi cauza că... Macar de are şi făce mutarea pre. bărbat să pornească asupra ei, trebue să-şi îngăduiască firei. pravila mold. 82, 2. Spaima... mă face să mă cutremur, marcovici, C. 12/,,. 0 năprasnă întâmplare l-au făcut să cadă ameţit la pământ, drăghici, r. 74. Am venit să te întreb..., daca ai cevă leacuri, care să ne facă să avem, copii. ispirescu, l. l/23. Flăcăii... fac fetele de râd. sevastos, n. 25/)0. Bută-te focul de dor, Cum mă faci tu ca să mor. DOINE, 67/„. | A predispune la... Susurul acestor izvoare o făceă să se uite galeş la ele şi-i plăceă să le, vadă curgerea lor. ispirescu, l. 18 V | Adesea construcţia aceasta cu fac să... (s. de) n’are alt rost decât să dea verbului un sens facti-tiv. (Cfr. A, I, 5°). Domnul îl face de-i vesel ( = îl înveseleşte), dosofteiu, ps. 4l. îl face să meargă (cfr. îl porneşte s. 11 trimite), îl face să moară de frică (cfr. îl omoară cu zile), îl face să-i treacă pofta de-a mai... (cfr. îl dezbară de- a mai...), etc. | (Rară e construcţia cu de să...) îl făcuse pe Solo -mon de să fugă. şez. v, 135/2S. | (Une-ori eliptic) Nu mă faceţi [subînţeles: să-mi ies din sărite], că ia acuşi vă ard câteva jordii prin ţolul cela, de, v’a trece spurcatul! CREANGĂ, a. 128. (Cele mai multe dintre exemplele citate subt A, vi, 1°, c pot fi considerate ca expresii eliptice, în urma omiterii lui să fi e) Ologii făceă [subînţeles: să fie] cu picioare, orbii [să fie] cu ochi. varlaam, C. 77,2. Stăpâne, dacă-i numai atâta, apoi las că te fac eu [subînţeles: să fii, să ajungi] cu grâu, să ai de unde face pâne şi colaci pentru nuntă! creanga, p. 15o/8. (Cfr. ital.
Io	fece addormentare, fran. il le fit dormir).
Vil. Fig. (Complementul e un substantiv concret; a face nu însemnează propriu zis „a da fiinţă s. naştere11, ci „a da unui obiect o formă definitivă s. potrivită11, sau „a realiză cevâ pentru trebuinţele sale“. .Face peştele cu borş, nu însemnează că „îi dă fiinţă, îl naşte“, ci „îl găteşte11, fac parale nu va să zică că „fabric, plăzmuesc monete“, ci că „le agonisesc11, fac ghetele cuivă, nu însemnează că „le fabric11, ci că „i le curăţ*1, subînţelegându-se curate11, etc.)
PACE
— 17 —
PAGE
1°. A aranja, a prepară, a găti, etc.
a.)	A aranja, a aşeză, a da o formă oarecare unui lucru, a-1 aduce în ordine. Unii secerau, alţii legau snopi, alţii făceau clăi. CREANGĂ, p. 158/lg. Făceă căpiţi clin iarba cosită, şez. i, 8o/21. | Aface fân =a cosi iarba, etc., a o usca şi a o strânge : „faner“ (cfr. eng. „fer fain“). Nu ţi-a fost, maică, păcat, Nu te-ai uitat cui m’ai dat, Că m’ai dat la un bătrân: Merge ziua face fân, Vine seara tot gemând. bibicescu, p. P. 189. M’am dus la, nişte cosaşi ce făceau fân. şez. iii, 67/14. | (Modern) A-şi face toaleta = a se îmbrăcă. Ceasornicul arătă patru. Abiă aveam vrem,e a-mi face toaleta. Toată nobilimea eră la biserică când eu am intrat, c. ne-GRUZZi, I, 53. | A-şi face părul, hainele, etc. = a-şi aranja frizura, îmbrăcămintea, etc. Fă-ţi părul, că ţi-a dat o şuviţă pe frunte ! | A face cărţile (la joc) — a le amestecă şi a le împărţi. Fu fac cărţile! ALECSANDRI, T. 1102. Voi faceţi cărţile: „c’est â vous ă (de) faire“. costinescu. | A face patul (culcuşul) ; masa= a aşterne patul (a aşeză aşternutul în pat, ca să te poţi culcă în el); a pune masa (pânzătura, tacâmurile, etc. în ordinea necesară, pentru ca lumea să se poată aşeză la mâncat). Eu m’apucpatu’ să-i fac. JARNÎk-BARSEANU, D. 132. Şi-acolo să-i faci lui pat. bibicescu, p. p. 309 (fran. faire le lit). Făcu un culcuş stăpânului său. ISPIRESCU, L. 287/,4. Fă masa, că au sosit oaspeţii! | A face cuivă baia—a potrivi temperatura apei, ca să se poată scăldâ în ea. Să facă baia mai potrivită ele caldă, ispirescu, l. 32. | A-i face cuivă ghetele = a i le curăţi. | A-şi face unghiile, barba = a-şi tăia şi a-şi curăţi unghiile, a se rade. (Tot aşă în latinitatea de mai târziu: facere ungues, barbam, Densusianu, Hist.
d.	I. langue roum. 190; ital. far la barba, icapelli; fran. faire sa barbe, ses ongles, etc.) | A face o bilă (la biliard), un carambol = a nemeri cu bila sa în celelalte două (fran. faire une bille). || A face gata= a pregăti, a pune în picioare, a furniza. De treizeci de fumuri [ = case] să mai facă un om de oaste gata. neculce, let. ii, 370/25.
b.)	(Despre mâncări) A găti, a pregăti, a prepară, (a coace, a frige, a fierbe). Isacu feace mâncare. cuv. d. bătr. ii, 19/,. Au luat viţel şi-l deade slugii şi-l pripiîă să-l facă. BIBLIA (1688), 11, ,. Făceă brânză din lapte, drăghici, R. 149. Când a veni bărbat%i-tău de la drum, vom face plachie cu costiţe de porc. creangă, p. 5/,6. Să facă pâine de casă. stăncescu, b. 318/c. Io-i fac zeama pipărată. jarnîk-bârseanu, D. 173. Taie-un puiu şi ne fă zeamă. ibid. 395; reteganul, ch. 50. Au poroncit să facă iute de mâncat, sbiera, p. 190/,,. Ce faci la bărbat de cină? doine, 63/, 4; 257/16. Nu ştii face tăieţei. ibid. 268/20. Da-i mai bună găina, C’o fă-cut-o vecina, mândrescu, l. p. 124/4. A face brânză (v. c.) (cu cineva). | P. anal. Face... leşie. CREANGA, p. 76/,. (Tot aşâ în alte limbi, d. e. în ital. fare il pane; fare lesso, arrosto = „a fierbe, a frige“, engad. fer paun „a face pâne“; de asemenea bulgăreşte: da storiim hleab = „să facem pâne“; mandzata e storena za vas = „mâncarea e făcută pentru voi“).
c.)	A procură, a comandă, a cumpără. Măndru-liţa de pe deal Cere ca să-i faci caftan, sevastos, N. 277/34. Făc&ndu-i haine frumoase, se cunună cu ea. şez. v, 67. Mi-am făcut un pardesiu la, Viena. (Cfr. ital. Io feci al fabbro = „l-am făcut la faur“). | A face rost de..., a griji ca să fie la faţa locului cevâ. Cu Miu se’nţelegeă, Ca să facă mâne sară, De la Grecu’ Bănăcioară, Măcar un miel de frigare, De nu alt lucru mai mare. şez. iv, 132/2.
d.)	(Despre foc) A-1 aprinde. Feace foc mare. dosofteiu, v. S. 25,2. Să facă un foc la marginea cetăţii, ispirescu, l. 199/18. îşi fac foc, îşi fac de cină. reteganul, p. ii, 71/20. Cu ciurcelele face apoi foc şi alege trei grămăgioare de cărbuni, şez. i, 56/jj. (Tot aşâ în latineşte: ignem, mai târziu: fo-
cum facere. Densusianu, Hist. d. I. langue roum. 190, fran. faire le feu, engad. fer fo, etc.)
e.) A face cuivă cale (drum) = a.) a-1 lăsâ să treacă; °.) a ajută să treacă, să se răspândească; -f.) a-i pregăti drumul, a-i face cuivâ rost să... Ini-cerii atunce eră clârji în zorbă şi-l întrebă pe Pa-naiotachi Morona Postelnicul, unde merge cu aceă gloată de oameni; iar ei ziceă către Iniceri, că merge la împăratul să pârească pe muftiul că le-au mâncat ţara, şi Inicerii auzind aşă le tot făceă cale. neculce, let. ii, 307/24. Nu le-au stat împotrivă, ci le-au făcut cale. dionisie, c. 215. Să face cale ceiialalte învăţături, varlaam, c. 294. Cela ce va petreace pri, cel vinovat pentru să-i facă cale să fugă... pravila mold. 177 (cfr. lat. facere sibi viam = „a-şi face drum“, bulg. storvam ptt = „fac cuivâ drum, să treacă11; cfr. şi A, II, 3°).
2°. A câştigă, a agonisi, a scoate, a adună, a strânge. Le lăsară în pace să se ducă unde ar vedeă cu ochii. Prada însă ce ei făcură în casele turceşti nu este de iwvestit: şaluri, bani, argintării, arămuri... ispirescu, m. v. 15/,9. Şi auzind gloatele de venirea lui Făt-frum,os, veneau droaie să se scrie la oaste. Se sculară deci, cu mic, cu mare, şi făcu oaste ca frunza şi ca iarba, idem, l. lll/2i. Să ne facem şa să boi, Ş-[=să]agonisim amândoi. alexici, l. p. 13/, 9. Decât gazdă păcătoasă, Mai bine slugă frumoasă, C’o sluji un an sau doi Şi-şi va face car şi boi; Ş-o sluji o lună, două Şi-şi va face casă nouă! jarnîk-bârseanu, d. 245. | Pig. Brăduleţ crescut în urm,ă, Bău e, Doamne, făr’ de mumă! De-i calcă din urmă’n urmă, Din străin tot nu-ţi faci mumă; De-i călcă din piatră’n piatră, Din străin tot nu-ţi faci tată; De-i călcă din flori în fiori, Din străin nu-ţi faci surori! BIBICESCU, p. p. 109. Mă munciiu o vară toată Ca să fac străinul tată, Şi-mi făcuiu boală curată, Că străinu-i ca pelinul, Nu-ţi ştie dorul şi chinul.■ TEODORESCU, P. P. 285. (Prov.) Din coadă de câne, nu mai faci sită de mătasă. şez. i, 220/35; cfr. c. ne-GRUZZI, I, 248. Dintr’un lemn faci şi cruce şi lopată. baronzi, L. 53/19. || Spec. A face parale s. bani (avere) = a câştigă, a agonisi, a strânge, a economisi parale. Iar boierilor le părea bine, căci mâncă fieştecare...; cei m,ai, mulţi boieri de la acest Domn s’au rădicat, ales cei ce şedeă la ţară, şi de atunce au făcut bani toţi boierii, e. kogălniceanu, let. iii, 201/9. Călător cu punga plină Şi cu şal la cap legat, Să-mi mai cerc astă rugină Şi să-mi fac bani de iernat! alecsandri, p. i, 63. Lapte, brânză, unt şi ouă, de-am puteă sclipui să ducem în târg ca să facem cevă parale, căci casa, s’a mai îngreuiat cu un mâncău, creangă, p. 6/8. Ar face averi! şez. I, 265/,,. Bani nu ştiu de unde-oiu face. sevastos, C. 257/6; N. 309/20 (cfr. lat. praedam, rem s. divitias facere; ital. ha fatto molte richezze; fare quattrini = „a face parale11, Germania ha fatto un esercito numeroso = „a strâns o oaste mare“; engad. fer bazs = „a face parale11, fran. une piece qui fait de l’argent).
3°. A valoră, a preţui, a plăti, a costă, a aduce, a fi egal (cu). Cinci ruble... fac 50 lei proşti. N. costin, let. îl, 112/2,. ...Afară de acele trei sate, 1000 de oi ţărăneşti, care fac 100 domneşti, uricariul, vii, 9/.,. Nu face băiatul ista atâţia husaşi, cu straie cu tot, câţi am dat eu pentru dînsul până acum,a. creangă, a. 16. Acum o mie de vorbe un ban nu fac(e) ! ispirescu, l. 36/18; 52/,,. Să preţuească casa cât va face. pravila mold. 41. Un câştiu mai mare decât face venitul moşiei. I. ionescu, C. 250. Aduce piatra la mine şi i-o plătesc cât nu face. creangă, p. 218. L-au preţuit că face mai mult decât o împărăţie, sbiera, p. 44/m. Pe-al său tată n’a ascultat, Ci trei cai şi-a înşelat, Un’ negru ca un harap, Altul cu steaua la cap, Al treilea este cam sur, Şi face o ţară singur. şez. ii, B3/b,. Murguleţul tare-mi place, Spune-mi
Dicţionarul limbii române. 2. III. 1910.
II, 2
FACE
— 18 —
FACE
mie câţi bani face ? jarnîk-bârseanu, d. 487. Cât face chilogramul ? (Prov.) Două femei rele nu fac cât una bună. baronzi, l. i, 52/22. Nu face faţa cât aţa. zannf, p. iii, li, Nu-i face (s.plăteşte) capul nici o ceapă degerată, ibid. ii, 37. | (La cele patru operaţiuni aritmetice, suma, restul, etc. se indică prin face). Suma aceiia datorii face zeace mii de ca-mene de galbeni, varlaam, c. 273. Cu acest chip două suflete fac numai unul. marcovici, d. 100.
O	bucată de pâne rămasă de la dumneata şi cu patru de la is talalt fac la un loc cinci bucăţi ? creangă, a. 149. Patru împărţit la doi face doi. De două ori trei fac şase. (Cfr. Jat. jxopiaţ Spa^p.dţ poposcit, hoc facit nummi nostratis denarium decern milia. gell). ^ Pace parale, cu deosebire: nu face parale (s. nici o pară, s. o pară chioară, s. nici doua parale)=(n’ jare (nici o) valoare, (nu mai) e (încă)în toate puterile (frumos, etc.). Face parale încă soacra ! alecsandri, t. 809. Lucrul acesta nu face nici o pară. marian. I-a ocărit a dracului..., de nu făcea două parale, şez. ii, 74/35. (Tot aşâ la Aromâni: nu faţe paraţi, la Greci: Sev y.avsi uapaâe<;, la Albanezi: nukg bgn para, la Bulgari: ne pravi, s. cini pari. papahagi, p. a. No. 253) (Eliptic) Face (să...), mai ales: nu face (să...) = (nu) merită (să...), (nu) este bine (să...), (nu) este potrivit (să...), (nu) se cuvine (să...). Atunce întrebând hanul pe vizirul pentru toate gătirile ce au în ţară, au întrebat şi pentru domni, ce dom,ni sânt, şi spuindu-i cine şi cine sânt, au zis unul: „Cel din Moldova îi bun, îl ştiu, iară cel din Ţara-românească nu face la această vreme, căci este copil“, arătând că trebue să faceţi pe Ghica, că-i om întreg şi harnic. e. kogălniceanu, let. iii, 27I/26. „Cât cei pe băet?“— „Nu ţi-oiu cere mult; ia, două parale!“ — „Nu-ţi dau atâta, că-i prea scump, nu face!“ şez. iv, 229/3,.	iute! N’are cumpăt, nu face pentru un
prefect! Caragiale, ap. TDRG. „Face să merg la teatrul vostru ?" — „Nu face, căci se joacă rău!u Nu face pentru tine, să te pui la vorbă cu el! (Cfr. lat. ad talem formam non facit iste locus. ovid., ital. questo servitore non fa per me. Tot aşâ la Aromâni: nu faţe! la Neo-greci: Sev xctvet, la Albanezi: nukg ben! la Bulgari: ne cini. papahagi, P. A. No. 254, d. ex. bulg. cini da otivam doma ? = „face să mă duc acasăne cini da se kazva takava duma! = „nu face să spui astfel de vorbă!"; ne cini da se pie na gladno srBdce!= „nu face să bei pe nemâncate !“ djavolska koza i za tapan ne cini = „pielea de drac nu face nici pentru tobă“). Fie, că face ! s. scump, da face ! se exclamă în faţa unui lucru scumpA (greu de ajuns), dar valoros (bun, frumos, etc.). „In adevăr, mobilarea-i prea frumoasă, dar şi ţine cam scump". — „Fie, că face ! ş’apoi cine caută la bani, când lucru-i plăcut ?“ alecsandri, t. 802. „Mai poftim şi din celelalte bucate, fine !“ — „Lasă, na-şule“, răspunse ţiganul, „că sânt bune şi aste,a“— „Sânt scumpe, fine, un galben ocaua“. — „Fie, că face !“ (variantă: „scump, dar face!“). FUNDESCU, L. P. 158/,.
VIII. Alte sensuri.
1°. A zice, a răspunde. „Nu te chiamă Andronic ?“ Ml feace: „Aşeă mă ckiamă“. dosofteiu, v. s. 56,, (foarte adesea la acest scriitor d. ex. 29,2; 30,2; 31; 45,2; 48,,,; 77; 140,2; 150,2; etc.). Apoi uşa de la tindă se deschide şi Stoica intră înnăuntru. „A!... Văru’ Culai!“ făcu el, dând cu ochii de Pleşea. c. sandu, săm. v, 91. „Dec!“ făcu ţiganul, contemporanul,
ii,	782. Vine nunul cel mare... Din pistoale dând, Şi din puşti tunând, Pe dumneavoastră lăudând, Şi făcând oamenii: „Amin!“. sevastos, n. 114/a8. „Bre!“ făcu împăratul, „zi, aicea zac(e) oşcioarele bietului fecior!“ STĂNCESCU, b. 112/12. (Separe că la început întrebuinţarea aceasta a verbului face eră posibilă numai când urmă după o exclamaţie: făcu ah! s. bre ! s. dec!, etc. este deci a se compară cu făcu scârţ! hop !, etc., cfr. A, II, 5°. Mai
târziu pare a se fi generalizat, ajungând la aceeaşi funcţiune ca şi fran. „faire“ = „dire, r6pondre“).
2°. A face pe cinevâ = a exercită meseria de... (de fapt, sau numai în aparenţă, deci şl:) a jucâ pe, a-şi da înfăţişarea unui... (aere de...). Cocheta face pe nevinovata. C. negruzzi, i, 65. Ana, îmbrăcată şl ea în negru, cu un şorţ alb pe dinnainte, făceă pe sora de caritate, din toată inima, zamfirescu, r. 278. Acesta în fiecare iarnă, când se întorcea de la pescuit, făceă pe popa lor. DUNĂREANU, săm.
vi,	374. Atunci urnă, care face pe pălimar, caută să am,ăgească pe un băiat ca să fie limbă.de clopot. marian, î. 203. Ziua să-mi fac slugăritul, Noaptea să-ţi fac pe iubitul, teodorescu, p. p. 310b. Face pe marele = este fudul; face pe grozavul = se grozăveşte : „il fait le fendant“ DDRF.; face pe râio-sul (v. c.). (Cfr. fran. faire le crâne, etc., eng. fer il brav, span. hacer el bobo = germ. den Hanswurst machen, etc.) | Spec. (Modern, după fran.) A re-prezentâ la teatru rolul de... E bine, când face pe intrigantul.
3°. (Modern) A jucâ. (Construit, ca şi acest verb, cu prep. cu, s. cu acuzativul persoanei) Trebue să te fac un cadril, caragiale, t. ii, 142. Am, să fac un tur de vals cu ea.
B.	Intransitiv.
1°. (în legătură cu un adverb local s. cu o locuţiune care indică o direcţie, cfr. C, III, 1°. Tot aşâ în latinitatea de mai târziu: homo meus ccepit ad stelas facere, petr.) A (se) da, a o luâ, a o apucă (v, 1°; voi. I, pag. 214), a se îndreptă într’o direcţie oarecare, a porni, a merge încotrova, etc. Mă! cel cu trăsura! fă înainte ( = mână înainte), ce-ai închis şoseaua ? alecsandri, t. 399. Ia coasa şi fă ’nainte! şez. ii, 136/8. „Hai, nevastă, la prăşit !“ — „Bărbate, m’am bolnăvit!“ — „Hai, nevastă, la băut!“— „Bodaproste, mi-o trecut. Fă na-inte că te-ajung!“ zanne, p. iii, 474; cfr. sevastos, C. 261/,6; şez. 1, 211/1S; 74b/32; V, 14b. Fă cu potera ’ncoleă! pompiliu, b. 69/,e. [Hotarul] lăsând matca pdrăului face peste câmp cam che-zîş. uricariul, xix, 33/14. O caleaşcă trecu în fuga cailor..., apucă uliţa sf. llie, şl făcând ( = cotind) in stânga, luă la deal pe lingă zidul sf. Spiridon.
c.	negruzzi, 1, 16. Aici nu se ştia acum,a în care parte au făcut: apucat-au tot pe apa Sucevei..., sau au trecut dincolo de apă? marian, t. 226. Făcii puţin la stânga, spre capătul băncii de piatră, unde m.âncasem,, şi sul câtevă trepte. I. ciocârlan, pe plaiu, 41. Da Bădiuleasape uliţă făceLa Niculcea să duce. şez. v, 62/28. Pus-am şaua pe doi cai Şi făcuiu în sus la raiu. marian, sa. 70. Fă ’n sus!= „apucă’n sus mai repede, pân’ te văd, mergi iute, porneşte (cam cu de-a frica) !“ ŞEZ. v, 72/28. Fă ’n pădurea cea din dos! alecsandri, p. p. 51/lt. Ş’am făcut la iad în jos. şez. i, 14b/21. Şi-am făcut pe Olt la deal. şez. i, 78/10. Ioan sta de-l vedea in-cătro va face acel om. dosofteiu, v. s. 133. Fiind noapte..., nu ştiă încotrd vor face. M. costin, let. 1, 120/i. Toţi m,ă gratula, ori încotrd făceam, ( = ori unde mă îndreptam). GORJAN, H. 11, 46. Porcul încotrd face (=unde se îndreaptă), lui tot noroiul îi place, românul glumeţ, i, 58/,,. 44: A nu aveâ încotrd face şi eliptic, a nu aveâ încotrd (v. c.) = a nu se puteă împotrivi, a se resemna, a primi. Neghiobia e bătrână şi n’ai încotrd face! GORJAN,
h.	II, 48. Eu, o babă cuminte, căci sânt babă, n’am încotrd face, şi cuminte, de nevoie... alecsandri, t. 1198. | (După a „apucâ-o“, „a luâ-o“, întâlnim şi: a face-o) Petrea cu slănina, au făcut-o într’o lăture. sbiera, p. 269/33. [| (La imperativ, urmat de
o	propoziţie) Mergi ! pleacă! du-te ! Fă, de adu găleţile! stăncescu, b. 346/9. Fă, de te urcă’n pod. idem, b. 168/3. (Cfr. A, II, 2°, h.)
2°. Face a (bine, râu, etc.) = a.) cobeşte a..., prevesteşte (vreme rea, etc.). b.) a-şi aduce pe cap, a invocă nenorocire. Par’ că nu faceţi a bine, de nu
FACE
— 19 —
FACE
vă r.iai astâmpără dracul nici la vremea asta! creangă, P. 254/6. Găinele nu mai cântau cuco-■şeşte la casa moşneagului, să mai facă a rău. idem, p. 294/s0. Vuia în sobă tăciunele aprins, care se zice că face a vânt şi vreme rea. idem, a. 34. S’au topit omMuri multe în -sus, ş’a şi plouat mult timp zilele trecute... Iaca, şi acuma fac nourii a ploaie. Sadoveanu, M. 180. (Cred. pop.) Când se suie mâţa pe sobă şi se uită spre uşă, face a frig. şez.
ii,	197/10. Mamele nu-şi lasă copiii să umble [în catalige], zicând că Jac a rău‘ [sau] ,trag a rău“ adică îşi cer de la Dumnezeu, prin joaca lor, să ologească. pamfile, j. i, 336.
3°. Face că s. a... — simulează, se preface că... {Rar; construcţia obicinuită e reflexivă, cfr. C, III, 2°) Ele au zis să facă un foc mare lângă poiată, şi când a mai dezbrăcă voinicul calul şi a pune pielea jos, atunci fata împăratului să facă că se’ntinde şi să împingă pielea cu picioarele în foc. SBIERA, P. 44/,. „Ce eşti, puică,-aşă, mâhnită?“ — „Ce faci, bade,-a mă’ntrebă, Că ştii singur dumneata: Din pricina mâni-ta!“ şez. i, 176b/,. (Tot aşâ în neo-greceşte: naivei ott Sev ewftet = „il fait semblant de ne pas comprendre“).
0.	Reflexiv.
1.	A-şi luâ începutul s. fiinţa.
1°. A se naşte, a se înfiripă, a se înjghebă, a se produce, a se ivi. Pulheria sv[â]ntul sobor din Hal-chidon au grijit de s’au făcut (corespunde întocmai germ. „zu stande kommen“). dosofteiu, v. s. 13,2-Să feace fulger (=a fulgerat), idem, v. S. 31,Pus-au Miron Logofătul de au lărgit şi drumul la lunca Măndruşcăi; că fiind drumul strimpt, nu puteă, oamenii să âmble de răul tâlharilor. Şi aşă, cu aceste, au început a se mai stărpire tâlharii, că de ce omoriâ, de ce se făceă mai mulţi Aîn zilele acestui Domn. NECULCE, LET. II, 258/z6. In puţină vreme s’au făcut o mare scumpete, e. kogălniceanu, let.
iii,	221/3. Să făcu cutremur mare. MINEIUL (1776), 162 ’l%• De la o vreme se face tăcere. CREANGĂ, P. 227/5. Mare vâlvă se făcit, în împărăţie. ISPIRESCU,
l.	31. Doară nu s’o face gaură în cer! (se spune ■când voim să arătăm că ceea ce e să se întâmple nu are să aibă urmări grave), idem, L. 12/20; 50/s, etc. între curteni se făceă un râset ca acela, sbiera, P. 41 /21. Se face tină până’n glesne. reteganul, p. i, ll/,6. I A se da. Dintr’ambe părţile cuvânt m,are şi poroncă tare se făcu. cantemir, ist. 27. Bătălie groaznică s’au făcut lângă cetatea Pultava. AXINTIE uricarul, let. II, 183/2*. | A se întemeia. Doao Dachii se feaceră în ţinuturile Misiei. P. maior, ist. 45. I A rămânea. Se f ăcuse urmă în prag, de greu ce eră,, reteganul, p. iii, 40/3. | (Despre foc) A se aprinde. Fă-te, fă-te, focule! mândrescu, L. p. 140/15.
2°. A se întâmplă. Aceasta s’au facutu de multe ori. biblia (1688) pr./3S. Şi cum zise el, aşâ se şi făcu. ispirescu, u. 110/24!
3°. Spec. (Despre zi, noapte, etc.) A începe, ase ivi. Dimineaţa se făcu. biblia (1688), 46. Se făcu eclipsis [ = întunecime] şi acestei stele strălucitoare a imperiului otomănesc. E. văcÂrescul, ist. 260/2S. După ce s’au făcut ziuă... s’au pogorit din copaciu. drăghici, r. 51. Când începu a se face ziuă, Mi-haiu ridică tabăra. BĂLCESCU, M. v. 127. Să ningă, să plouă, numai vrem,e rea să nu se facă. românul glumeţ, i, 42/m. Mâne dimineaţa să ni se facă ziua pe lan. creangă, p. 158. Se făcu seară [ = se înseră], ispirescu, l. 75/29. Se făceâ întunerec [=se întunecă] pe pământ, idem, u. 43/17. După-ce s’au „făcut hăt bine noaptea [ = s’a înoptat]... sbiera, P. 67/10. Când se făcu de ziuă... RETEGANUL, P. II, 54/,,. | P. anal. Până ai venit tu, s’au făcut şapte şi trenul a plecat. Vântul a încetat; să vedeţi că mâne are să se facă frumos ( = să se îndrepteze vremea, să fie frumos). (Cfr. fapt' 5°, facere II, 2°, făcut1. în texte latine cu colorit popular e ate-
stat: facit se hora quinta = „se face la cinci“, coepe-rit se mane facere = „începu să se facă dimineaţă", cfr. O. Densusianu, Histoire de la langue rou-maine, I, 182 ; cfr. ital. al fare del giorno = „la faptul zilei“, sul fare della notte, giorno fatto, notte fatta; engad. sul fer del di=„la faptul zilei“, fer di= „a se face ziuă“.)
4°. (Despre tablouri, imagini etc., ce se desfăşură deodată, pe neaşteptate, înaintea ochilor cuivâ, ca şi când ar luâ atunci fiinţă) A se ivi, a se arătâ, a se desfăşură înaintea ochilor cuivâ. Cu capul gol, pe arşiţa soarelui, am plecat. Se făceă nu departe de poştă o vale lungă şi răpide, de nu puteă nici caru’ deşert să coboare fără pedică. Drumu’ coti-geă pe lângă o prăpastie adâncă... alecsandri, t. 51. Mergi tot înainte, şi când vei ajunge la o biserică, unde se face la stânga o stradă, apucă pe ea. |[ (Cu deosebire) Im pers. (despre viziuni, arătări, visuri, etc:) Într’o noapte, taman când împlini şaisprezece ani, visează fata un vis: Se făceâ c’auzeâ un glas care-i zicea: „Fată frumoasă, bărbatu-tău e mort...a stăncescu, b. 109/,,. (Tot aşâ la Aromâni: s’făţeâ că..., la Neo-greci: fioo -^tvov xav	vă...,	la
Bulgari: pravi s. cini mi se, ce... PAPAHAGI, P. A. No. 255 şi la Albanezi: me benete n endeîe... Pe-dersen, 113).
5°. Impers. A se naşte, a se produce în cineva (deodată) un simţ s. un sentiment, a începe să ai..., a fi cuprins de... (foame, sete, somn, dor, frică, jale, milă, ruşine, etc.). Li se făcu foame, fundescu, l. p. 88/„. ise făcu sete. stăncescu, b. 50/a2. Pe urmă
i	se făcu somn. sbiera, p. 140/18. I se făcu frică. şez. i, 162/33. I s’a făcut aşă de jele, încât a început a plâmge. contemporanul, iii, 656, Deaca o vădzu ifsu]s i să făcu milă d’însă. varlaam, c. 319,r I să fiace ruşine-. dosofteiu, v. s. 7. | P. anal. Mumei lui... i s’au făcut vedenie dumnezeiască. P. maior, ist. 65. Băiatul, dacă auzi aşă, se duse la stăpânu-său şi-i spuse că nu mai stă şi să--i dea ce i se cuvine. „Mă, da ţie ţi s’a făcut nălucă (= ţi s’a nălucit, ţi s’a năzărit), or[i] ce ai? Ce-ţi vine aşâ, odoronc-tronc, să pleci de la mine?“ stăncescu, b. 254. Ise făceâ galbăn înaintea ochilor. vlahuţă, n. 12. rft L. i se face cuivâ rău. = a-i veni rău, a se simţi (deodată) cuprins de o stare de suferinţă s. durere. Când au văzut toate gata, puse în rândueală, i-au trecut num,ai rece prin spate, i s’au făcut rău la inim,ă şi galbăn şi negru pe dinaintea ochilor, sbiera, p. 161/3. Aseară, pe când vorbeam cu frate-mieu, mi s’a făcut rău. || A i se face cuivâ de cevă (s. cinevâ) =a simţi un dor, o atragere puternică spre cevâ (s. cinevâ). Lui
i	s’a făcut de însurat, stăncescu, b. 70/,. | P. anal. Du-te odată, ori ţi s’a făcut pe semne de vr’un conflict? caragiale, t. ii, 49/31. I s’a făcut de bătaie. polizu. I s’a făcut de ducă. DDRF. | (Personificat) In mirosul fără asem,ănare de dulce, pe care-l dă câmpului sulcina când e coaptă şi iarba când i s’a făcut de coasă, în acest farmec măreţ şi liniştit al singurătăţii, inima lui... trudită... se uşura de povara tuturor durerilor pământeşti, vla-huţâ, n. 23. | Acelaşi sens în construcţia: a i se face cuivâ [subînţeles: dor] să... Nici mi-e foame, nici mi-e sete, Ci mi-e dor de codru verde, Că mie mi s’a urît Şi mie mi s’a făcut Să mănânc carne de cuc, Şi să beau sânge de Turc. teodorescu, p. p. 615.
II.	A trece la un nou stadiu de evoluţiune.
1°. A deveni.
a.)	A se schimbă (în...), a se preface (în...), (Subiectul indică rezultatul schimbării, prin prep. din se arată stadiul primitiv; cfr. A, VI, 1°, a.) Din
dar se face raiul, creangă, p. i, 299 /4- Lovi cerbul de trei ori în burtă şi îndată se fă cu dintr’în-sul o căruţă cu doi-spre-zece cai de foc. ispirescu, l. 116/30.
b.)	(Mai obicinuită e construcţia cu un substantiv
PACE
— 20 —
FACE
predicativ oare arată rezultatul schimbării la care ajunge subiectul; corespunde construcţiei transitive cu acuzativ dublu; cfr. A, VI, 1°, b) Cu acelaşi sens. Smoala se, făcii apă. mineiul (1776), 1741/,. butul.., în puţină vreme s’a făcut un sici prea tare. drăghici, e. 164. Hăul se face fire, simţirea amorţeşte. alexandrescu, M. 6. De s’ar face dealul rât, Să văcl deunde-am vinit! mândrescu, l. p. 28/a0. Dorul mieu, bade, şi-al tău, De s’ar face~un pod mereu..., Ca să treacă doi cu doi, Şi tu, bade, pe la noi. reteganul, CH. 72. ^ Sângele apă nu se face! v. apă (voi. I, pag. 183b). S’a făcut agurida miere, v. aguridă (voi. I, pag. 74a). | (Subiectul e omul s. o vietate) A se schimbă în, a deveni. Face-m’aş privighitoare, De-aş cântă noaptea’n răcoare Doina cea desmierdătoare ! alecsandri, p. i, 6. Poate, n’ai ştiinţă ce... fată e aceea: când vrea, se face pasăre măiastră, creangă, p. 246. Broasca se dete de trei ori peste cap şi se făcu o sănă gingaşă, ispirescu, l. 35/25. (Cred. pop.) Şoarecele care va mânca nafură din sua de Paşti, se face liliac, şez. i, 19/13. Ce mă muşti tu aşă rău, Doar’ nu te-ai făcut dulău! pompiliu, B. 23/16. (Prov.) Cine se face oaie, îl mănâncă lupii, zanne, p. i, 568; RO-mÂnul glumeţ, i, 29/14. A se face stăpân pe cevâ= a luâ cu forţa s. cu viclenie stăpânirea unui lucru, a uzurpă. Grecii s’au făcut stăpâni pe tronul ţărilor rom,âne. | A se face la loc (s. iară) — a redeveni. Se făcu om la loc. ispirescu, l. 315/18. Se făcură iară oam,eni. idem, 87/36. | A se prinde. S’au făcut fraţi de cruce, reteganul, p. iv, 37/,,. Dacă ai bani mulţi, fă-te ehesaş. zanne, p. v, 164. Dacă n’ai treabă, fă-te martor, românul glumeţ,
i,	28/20. | A ajunge. Acum el s’au făcut un om foarte de treabă, drăghici, r. 89. Tot Românul a avut dreptul a se face proprietar, bălcescu, m. v. 10/,8. Ţiganul, când s’a făcut împărat, întâi pe tată-său l-a spânzurat, BARONZI, l. i, 63/4. Cu banii rămaşi, cumpără-ţi şi-un car şi iaca,, te-ai făcut gospodariu. creangă, p. 39. S’au făcut cel mai vestit doftor în toată lumea, sbiera, p. 194/39. De cine dorul se leagă, Nu se face om, de treabă, hodoş, p. ,p. 37. j Fig. Cinste strămoşilor făcându-te... biblia (1688), 7 pr./14. | A îmbrăţişâ cariera de..., a deveni. Să mă fac arhiereu, antim, p. xxv/4. N’o să te faci popă. fundescu, l. p. 98/20. Facă mama ce s’a face, Die-ciţănum’oiu face. reteganul, ch. 137. (Totaşâ fran. se faire pretre, etc., la Bulgari: storich-se ucitel = „m’am făcut profesor11 şi la Albanezi: u-be berber=„se făcu bărbier11.) A se face tovarăş, rudă etc. (cu ci-nevâ)=a se întovărăşi, înrudi, etc. (cu cinevâ). Mai bine fă-te tovarăş cu dracul, Până treci cu el lacul. românul glumeţ, i, 19/9. Ne-am făcut rude (tot aşâ bulgăreşte: storichmy-se rodnina). || (Foarte des substantivul predicativ are funcţiune adverbială) Tot trupul să fîăce preste tot rană ( = se umplu de răni), dosob'teiu, v. s. 4,2. Se făcuse vinu gârlă (= curgea gârlă) prin pivniţă. STĂNCESCU, B. 59/,. Facă-ţi-se drumul cruci ( = să ţi se încrucişeze drumul) Şi la calea jum,ătate, Murgul ţi-se potignea-scă, Pe tine să te trântească! bibicescu, p. p. 131.
A se face bucăţi, fărâme, praf (şi) pulbere, scrum, ţăndări, zgură, etc. = a se sparge, a se sfărâmă, a se distruge, a se nimici, etc. Scapă blidul din mână, de se făcu tot bucăţele, reteganul, p. iv, 31/6. Toţi idolii să fideeră pulbere, dosofteiu, v. s. 7,2. Calul... sboară cu dînsul în înaltul ceriului şi apoi, dându-'i drumul de-acolo, se face Spânul până jos praf şi pulbere. CREANGĂ, P. 278. Fă veţi face scrum până mâne dimineaţă, idem, 251/,5. Ele se făcură ţăndări, ispirescu, u.' 52/,,. De sfân-ta-ţi căutătură Pizmaşii s’or face zgură, dosofteiu, ps. 20. | A se face cârlig (s. covrig) = a se încovăiâ ca un cârlig, a se zguli de frig, a se îndoi de bătrâneţe, etc. Fierul... se încovoiă, de se făceă covrig, ispirescu, l. 21/u. Moartea... se uscase, de se făcuse cârlig, idem, 10. Se stârciseră de se fă-
cură covrig de ger. idem, u. 87/18. | ~ foc pe cinevâ = a se mânia, a se supără tare, v. foc. | - luntre şi punte (mai rar: munte şi punte) (pentru cinevâ) = a se întrepune cu toată insistenţa (pentru cinevâ), a face tot posibilul... v. punte. | - niznai (v. c.). j
-	oale şi urcioare = a fi murit de mult (propr. a deveni pământ, iar acesta oale). Nu ştiţi că mătuşa-i moartă..., şi s’a făcut oale şi urcioare, sărmana. creanga, P. 23/s. | ~ trup şi suflet cu cinevâ = a se uni strâns cu cinevâ. Umblând el rasna, ...se cunoscu, cu... un seu pădurean şi se făcu trup şi suflet cu dînsul. ispirescu, u. 107/21.
c.) (Construit cu un adjectiv predicativ, cfr. A, VI, 1°, c) A deveni, a ajunge. Chiar se făcuse buclucaş, hărţăgos şi de tot hapsin, când sta câte două-trei sile pe lângă casă. creangă, p. 111. Un ţigan, [h] otă-rînd şi el să se grijască, ca să se facă mai bun la Dumnezeu... fundescu, l. p. 161 /„. Cu cuviosul, cuvios te-i făce. dosofteiu, ps. 52. Se făcu dârz, începând a-şi teme nevasta, ispirescu, l. 385/10. Nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci şi nici bogat până la patruzeci nu m’am făcut. creangă, A. 71. Gălbenarea firească a lui Ipo-lit se făcuse mai grozavă. C. negruzzi, i, 58. De ce creşteă, d’aceea se făceă mai isteţ, ispirescu, l. 2. Cu întemeiarea acestor state, evoluţiunile istorice ale Românilor se fac mai lămurite, bălcescu, m. v. 7/30. Lumea şi inima mea unindu-se foarte tare se făcuseră nedespărţite, marcovici, c. 16/4. Ea se fîăce neharnică a m,earge la o împărăteasă. dosofteiu, v. s. 90. Se făcu voinic ca brazii munţilor. fundescu, l. p. 28/,. Nu te vei face vrednic a fi părtaş aceii lumi fericite, marcovici, d. 16/?-(Tot aşâ la Albanezi: do benets m i mao nga mbreti [Pedersen, 112] = „ai să te faci mai mare ca regele11). | (Foarte des) A se face mare — a creşte (mare); ~ nevăsut = a dispărea, ~ frumos = a se găti, a se împodobi. Şi crescu şi se făcu, mare. EMINESCU, n. 4. Dragii mei copii, v’aţi făcut mari; mergeţi de vă căutaţi ursitele, ispirescu, l. 33/4 (cfr. ital. come ti sei fatto grande! = „ce mare te-ai făcut!“). Trecu în altă alee şi se făcu nevăzută, c. ne-gruzzi, i, 45. Dar târziu, în miez de noapte, Umbrele, cu blânde şoapte, Nevăzute se făceâ. alecsandri,. p. I, 104. Odată îşi înşfacă Chirică sacul cel de pe horn şi se face nevăzut, creangă, p. 178. Gâscă, şperiindu-se, sbură şi dînsa, făcându-se nevăzută. şez. v, 131 /a3. Du-te-acasă, fa buhoasă, Şi te lă, te, fă frumoasă! şez. v, 16 (cfr. fran. se faire belle). | (Adesea construcţiile acestea redau ideea exprimată prin verbul corespunzător, mai ales când adjectivul exprimă o coloare) A se face alb — a se albi, ~ bătrân. = a îmbătrâni (fran. se faire vieux), - dulce — a se îndulci, ~ galben = a se îngălbinî, ~ gras = a se îngraşă, ~ rău = a se înrăi, ~ roşu = a se înroşi, ~ sănătos = a se însănătoşâ, ~ vânăt = a se învineţi, etc. Oile cele negre îndată s’au făcut albe, şi cele albey negre. şez. ii, 164/„. (Loc. prov.) Zicând num,ai „m,iere“ gura se face dulce, baronzi, l. i, 60/5. Se-făcuse galbăn ca ceara. şez. iv, 185/30. Tot mai grasă mă făceam, sevastos, c. 27/s. lepele... se făcuseră-rele. ispirescu, u. 48/ls. Fiul craiului..., făcându-se atunci roş cum îi gotca, iese afară în grădină.. creangă, p. 189/5. Dacă vrei să se facă sănătoasă fiica împărăţiei tale... fundescu, l. p. 50/33. Ţiganul, când văzu pe voinic, se făcu, din negru, vânăt. şez. i, 69/31. | (Tot astfel când avem a face cu un participiu, întrebuinţat în funcţiune adjectivală; atât că în cazurile acestea se exprimă pe lângă ideea cuprinsă în verbul corespunzător şl noţiunile: singur,, pentru totdeauna, de bună voie, etc. Cfr. construcţiile analoage cu funcţiune transitivă subt A, VI, 4°). De avuţie te-ai făcut depărtat ( = te-ai depărtat singur, de bună voie), mineiul (1776), 48‘/2- Frunză, verde de pe baltă, Dragi şi-o mai fost doi odată!.... Cine’n lume s’o găsit, Ură’ntre ei o zvârlit! Badea, de uritu’ ei, S’o luat a hăitui... Pe dealul cu.
FACE
— 21 —
PACE
călinii. Mânclra, dac’o auzit, Tare frumos s’o gătit, Tot în haine de mătasă, S’o făcut dusă de-a-casă (= a părăsit casa părintească) în cea pădurice deasă, reteganul, te. 30/19. Ce-i veni în gând într’o si, luă o puşcă de-a celorlalţi şi se făcu, fugit pe munţi ( = a fugit pe munţi şi fugit a rămas). şez. II, 40/6: Se face aşteptat = „il se fait attendre“.
d.)	(Construit cu un adverb, cu o locuţiune adverbială s. adjectivală, sau cu particulă comparativă) A deveni. Te-ai făcut prea nu ştiu cum,! creangă, p. i, 319/8. Bine, dar cu ce chip poate să se facă cinevâ în acest fel? drăghici, R. 156. De asin dară să se facă urechile lui Midas împărat! ispirescu, l. llO/.j. Nu te face al dracului! stăncescu, b. 357/a4. Nu vă făcereţi ca calul fără minte. dosofteiu, ps. 107. Inima se făcuse cât un purice în mine. ispirescu, l. 304/3. Armăsarul... se scutură şi se făcu ca întâiu ( = redeveni cum fusese), fără să se cunoască semn de rane pe el. idem, l. 2S/25. A se face [subînţeles : roşu] ca sfecla — a se înroşi, zanne, p. iv, 120. # A se face de ocară, de poveste, de râs, de ruşine, etc. = a ajunge să-şi bată lumea joc de tine, a deveni ridicol, etc. (cfr. A, VI, 1°, c). Să se facă împăratul de ocară, stăncescu, b. 340/9. Să se facă de poveste’n ţară. pann, p. v. ii, 144. Ajungea de se făceâ şi însu,şi de râs. ispirescu, u. 104/16. i A se face bine = (despre vietăţi) a se însănătoşâ, a se întrema (cfr. a-1 face pe cinevâ bine, subt A, VI, 1°, c). Aşezat într’un furgon de ambulanţă..., Comăneşteanu se apropie de Turnu-Măgurele. Se făcu cevâ mai bine sub îngrijirile lui cumnatu-său Mateiu care l-însoţeă. d. zamfirescu, R. 274. Căzu la boală grea... Se adunaseră toţi vracii, toate babele şi toţi cititorii de stern; răm,aseră însă ruşinaţi, căci n’avură ce-i face. Atunci fiul împăratului spuse m,ă-sii căpână n’or găsi pe fata la care se va potrivi inelul ce-i dete el, nu se va face bine. ispirescu, l. 311/9. (în acest sens şi la Albanezi : ede astu u-be mir djali [Pedersen, 37] = „şi astfel se făcu bine copi-lul“). | A se face (tot s. f tot de) una (cu cinevâ s. cevâ) = a se uni, a se împreună, a deveni la fel, a nu se mai puteâ deosebi de..., a creşte împreună cu cevâ. Se scoboară şl Nemţii despre Ţara nemţească şi Moscalii încă m,erg la Crăm, şi se vor face tot una. neculce, let. ii, 258/3. Atunce timpinându-se aşţile s’au făcut tot de unii şi l-au scos pre Sultan Mehmet din împărăţie, idem, let.
ii,	306/25. Afurisita de cămaşă se lipi de pielea lui şi începu a-l frige. Dete să se dezbrace de dînsa, dară ea atât se lipise, în cât se făcu una cu pielea lui. ispirescu, U. 77. Porcul... se tăvăli în no-roiu, până se făcu una cu tina. idem, l. 53/23. De astă dată s’a dus în slava cerului, de s’a fost ■amestecat cu norii. Bietul flăcău... a început... a plânge:... „Numai corbul... ar puteâ să mă ajute“... — „Ce-i porunca ?“— „Uite aşâ ş’.aşâ, cor-bule“... — „Apoi, dacă e numai atâta, i-am dat de leac; ea e ascunsă în slava cerului, s’a făcut una cu norii, da ţi-o dau eu în m,ână. stăncescu, b. 266/î3. | A se face în două (subînţeles : părţi) = a se despărţi în două părţi, a se bifurca; ~ în trei (etc.) părţi = a se împărţi în trei (etc.) părţi. Când ajung la moara nouă, Calea lor se face’n două,. coşbuc, b. 129. Iară domnii şi boierii s’au şi făcut în trei părţi, neculce, let. ii, 420/31. || A se face de (s. să...) = a ajunge, a parveni, a izbuti (să...). Feciorii ce se vor naşte den mestecătorii cei de sânge nu vor puteă nice într’un chip să se făcă să fie cum are fi denpărinţ[i] cununaţ[i]. pravila mold. 120. Otman... se făcu, de a se cunoaşte (= ajunse a fl recunoscut) stăpănitor a toată împărăţia. E. VĂCĂRESCUL, ist. 250/27. Această împărăteasă, cu rostul ei cel blajin, se făcu de o iubiră până şi cumnatele ei. ispirescu, l. 40/19.
e.)	(Aceleaşi construcţii se mai găsesc şi în funcţiune unipersonală, unite cu dativul pronumelui
personal, prin care se indică că subiectul e în acelaşi timp persoana cu care se întâmplă o schimbare, cfr. A, III). A se întâmplâ cu cinevâ o schimbare, a i se preface s. a-i deveni cevâ într’un fel. I se făcu trupul tot sânge (= i se umplu de sânge), dosofteiu, v. s. 6. Ochii i se făcură grei. coşbuc, F. 75. Calul... îi zise..., că în una din case zânele aveau o baie [şi că]... cine se scaldă [în] ea... aceluia i se face părul de aur. ispirescu, l. 149/„. Cine joacă şi nu strigă, Face-i-s’ar gura strâmbă, C’aşă-i jocul românesc, Cu strigăt ardelenesc, jar-NIK-BÂRSEANU, D. 359; RETEGANUL, CH. 44. | A i se arătâ cuivâ cevâ. Negustorul se minună de atâta cinste ce i se făcîi. ispirescu, l. 277/18. | A căpătă, a primi (procente), a-i reveni cuivâ cevâ. Carii luasă hârtie de şese galbeni, li se făceâ mai bine de o sută. neculce, let. ii, 238/3,. [Vameşul} dete lui Ion partea ce i se făceă, din prinderea contrabandei. v. A. URECHE, ap. TDRG. | (Corespunde unui verb) Să i se facă plată ( = să i se plătească) după cum, va fi fost dobitocul, pravila mold. 11. Să i se facă moarte (= să fie omorît). ibid. 18,2. # A i se face cuivă părul măciucă (v. c.) (de frică, groază, etc.). | A i se face cuivâ cunoscut s. de ştire = a fi înştiinţat, încunoştiinţat, anunţat, a primi vestea (că...). I se făcu de ştire că Românii pră-dează locurile, p. maior, ist. 212.
f.) (Despre oameni, cfr. A,I, 2°) Ce se face (cutare)?= ce devine, ce se întâmplă cu el, unde e, unde a rămas, : „que devient-il?“ întrebă ighemonul, dară că eră şeapte; unul ce să ftace ( = unde erâ unul)? dosofteiu, v. s. 73. Numai Şerban Logofătul au scăpat; aşăşi din gloată denaintea vezirului nu l-au văzut nime ce s’au făcut, muşte, let. iii, 9/2r Ce mă voiu făce când mă va ajunge sfârşitul vieţii, mineiul (1776), 60‘/j- Să văd ce s'au făcut poamele cele. drăghici, E. 86. Ce te-ai făcut de o săptămână, de când nu te-am văzut ? C. negeuzzi, i, 17. Furnicile par’că intrase în pământ, s’au mistuit de nu se ştie ce s’au mai făcut, creangă, p. 264. Of, ce-am să mă fac pe lume ? sevastos, C. 135/24. Da eu ce focu’ m’oiu face? bibicescu, p. p. 138. Ce te faci fără dînşii? şez. iii, 186/3. Ce să ne facem,, bădiţă? Ne-am iubi, nu ne putem, Ne-am lăsă, nu ne’ndu-răm. reteganul, TR. 89/22. (Prin prep. de se indică cauza situaţiei nedesluşite, neplăcute, etc., în care se găseşte cinevâ) Iar împăratul nu ştiă ce s’a face de mânie. E. kogălniceanu, let. iii, 270/8. Nu ştiă ce să se mai facă de frica, sevastos, n. 272/27. Nu ştia ce să se facă de mâhnire şi de urît, fetele, când se văzură singure, ispirescu, l. 49/20 (cfr. v.-span. non se que me faga = „nu ştiu ce să mă fac“). | Nu aveau ce se face de împăratul, ca să nu-i aducă supărare. CREANGĂ, P. 20. | (Prin prep. cu se arată persoana s. lucrul care stă în drum, cu care cinevâ nu ştie ce să înceapă) Ce m,ă fac eu cu tine, dacă te-i îmbolnăvi? || Unipers. Ce s’a făcut cu cutareî= ce-a devenit, ce i s’a întâmplat, unde a rămas ? Când demineaţa, au venit împăratul şi au văsuţ urma băgată în Dunărea aceea şi n’au ştiut ce s’au făcut cu dînşii, ori de-au trecut [peste apă], sau poate s’au înnecat? sbiera, p. 191/14. Cum se făcU ziuă, trimise împăratul să vază ce s’a făcut cu sergentul ; oamenii... îl găsiră mai mort de frică. STĂNCESCU, b. 328/25. | Cum se face, că (s. de)... ?=cum se poate întâmplâ, că..., care-i cauza, că... ? Fata nu se puteâ domirl, cum se face de bărbatu-său zioa este porc, şi noaptea om. ispirescu, l. 54: Nu ştiu cum s’a făcut, că ori chersinul a crăpat, ori cu-mătrul a strănutat, creangă, p. 24. Cum se face de eşti aşă de gras ? şez. iv, 185/9. (Cfr. ital. come si fa? fran. comment se fait-il que...?)
2°. A ajunge vârsta de..., a împlini (atâţia şi atâţia ani). Să fiiăce de 15 ai. dosofteiu, v. S. 2,2. în Ianuar m’am făcut de 33 de ani. (Tot aşâ la Albanezi: u-bene nga djete vjetse [Pedersen, 113] = „s’au făcut de zece ani“). || A ajunge suma de...,
PACE
— 22 —
PACE
a se sumă, a se aduna (la suma de...). Să făcură, toate silele lui Adam, carele [zile le-]au trăit, 930. biblia (1688), 4. Şi cum au sosit la gasdă în Iaşi, cum, i-au trimes Vasilie-vodă cinci mii de galbini de aur;... şi stând la vorbă cu Turcul, Vasilie-vodă... i-au mai dăruit şi atunce la purces cinci w,ii de galbini de aur; şi după-ce au purces Turcul pe drum i-au mai trimes şi alte cinci mii de galbini de aur. Iară când au ajuns Turcul la Ţarigrad i-au mai dat alte cinci mii de galbini de aur, care s’au făcut preste tot douăseci de mii de galbini de aur. neculce, let. ii, 205/s. JDe-l voiu mai vedea odată, se face de două ori. românul glumeţ, i, 33/jg. Mai am, unu’, mai am doi, Cu Fălică se fac trei. şez. i, 174/19.
3°. (Despre plante, adesea complinit printr’un adjectiv predicativ s. printr’un adverb) A ajunge la înflorire, maturitate, etc., a creşte, a se coace. în acel ostrov se face un copaciu gros ca de doi stânjeni. gorjan, h. ii, 27. Ceapa, morcovul, petrinje-lul, nu se fac groase în rădăcină... i. ionescu, C. 73. Morcovul, se face in pământurile cele mai uşoare şi năsipoase. idem, c. 26. Părul s’a făcut de-o mie de ori mai nalt de cum eră. creangă, p. 293. Roadele păm.ântului se vor face bine. şez. ii, 65/18. Să te faci, grăule, faci, Să te faci, grâule, nalt Şi să stai la secerat, Ca mândra la sărutat, jarnîk-bârseanu, d. 377. Frunsa verde-acum se face. ibid. 60. Bărbaţii mai vorbesc cum, s’a făcut pânea [ = grâ-nele], sevastos, N. 51/,5. Pomu-i tânăr şi s’ar face, Bară spinii nu-i dau pace. reteganul, ch. 130. (Tot aşă bulgăreşte: tbj t godini, zitoto se stori mnogo = „anul acesta s’a făcut mult grâu“, cfr. şi papahagi, P. a. No. 252). || P. anal. (Despre bucate, mâncări, murături, etc.) A ajunge la stadiul acela ca să poată fi bune de mâncat: a se coace, a se fierbe, a se frige, a se înăcri, etc. Uşor îi a sice ^plăcinte“, da mult îi pân’se fac. şez. i, 219. Nu ştiu de ce nu s’au făcut castraveţii, deşi i-am pus la murat din vreme. (Prov.) Cuîncetul Se face oţetul. (Cfr. în funcţiune transitivă, subt A, VII, 1°, b; cfr. făcut*, cfr. fran. le vin se fait; ce fromage a besoin de se faire.)
111.	Alte sensuri.
1°. (în legătură cu un adv. s. cu o locuţiune adverbială ; cfr. B. 1°.) A (se) da, a se duce s. veni (într’o direcţie oarecare), a se mută, a-şi schimbă locul, a se abate. Fă-te ’n lături, măi creştine ! alecsandri, t. 68. Vai sărace poloboace, De te-ai face mai încoace ! creangă, a. 139. Hei ! când s’ar face amu corbul acela pe aice, poate că m’ar scăpă de la moarte ! sbiera, p. 59/so. Apa... s’a făcut în lături până a trecut [Alexandru] de aceastălaltă parte. reteganul, p. v, 55/33. Fă-te mai aproape !— „dă-te mai aproape!“ pompiliu, bih. 1010. Fă-tleîncoace!= „dă-te încoace!11 vaida. (Tot astfel în latinitatea de mai târziu: intra limen sese facit. APUL.; ital.: fatti in lâ!, mi feci alia finestra = „mă apropiaiu de fereastră11, farsi indietro=„a se da înapoi11!)
2°. A se preface, a simula. (Cfr. B, 3°. Faptul în care consistă simularea se arată, de obiceiu, printr’o prop. introdusă prin că s. a) Când va sudul ne-ştine pre altul, el să va face a nu-l audsi. pravila mold. 133. Să făceâ a ţinea sărăcineaşte. dosofteiu, V. S. 25, 2. Făcân'du-să că imblă după meşterşugul dâthorielor („doftoresc11 MINEIUL 1776, 63 2/i)> cu adeverinţă pliniră lucru apostolesc. idem, v. s. 60. El s’au făcut a m,erge din drum, in pădure. N. costin, let. II, 36/8. Se făceă anu-iplă-ceă săpriimească domnia, neculce, let. ii, 307/28. Să te faci că nici mă cunoşti! C. NEGRUZZI, I, 62. Le-am, dat bună pace, m’am făcut că nici nu-i văd. creangă, P. 120/,. Luă banii şi se făceâ a se mai plimbă prin ostrov. ISPIRESCU, L. 282. Se făcii că răsare din somn. idem, 66/. Se făcură a nu se cunoaşte, stăncescu, b. 216/t.Jncepu a se face că măsoară cu sfoara, idem, b. 357/,. Cum s’a
culcat a şi început a horăl, făcându-se că doarme-dus. marian, î. 50 Se făceă că e prost. şez. iii, 23/10. Se face însă a fi voios, reteganul, p. i, 32/,0. Când Aniţa bani cereă, Să făceâ că n’ausâ. alexici, L. P. I, 15/30. (Mai rar, fără conjuncţiune) Când Aniţa bani cereâ, Să făceă, nu pricepeă. şez. ii, 33b/s4. | în loc de: S’au făcut boierii a fi bucuroşi.. axintie uricarul, let. II, 135/10, sau: îndată se făck că e sănătoasă, fundescu, l. p. 136/32, se poate zice, în mod eliptic, şi: S’au făcut bucuroşi, se făcu, sănătoasă. (Construcţia aceasta cu un adjectiv predicativ e destul de întrebuinţată, când sensul frazei nu lasă nici o îndoială că nu trebue priceput: „au devenit bucuroşi, s’a însănătoşat11). Mă-ta n’a vrea să ţi-o dee; dară tu te fă bolnav şi-i spune că ai să mori, dacă nu ţi-a da năfram,a aceea, sbiera, p. 131/2. Toţi ciobanii că fugeâ, Numai unul rămânea, Lângă foc se întindeă, Bolnăvior că se făceă. Codrenaş îl pricepeă Şi din gură-aşă-i siceă: „Mân-că-te-ar lupii, cioban! La ce te mai faci viclean ?“ ALECSANDRI, P. P. 87b/„; cfr. SEVASTOS, C. 324/23. Când îţi va mai sice să arunci floarea, să te faci mânioasă şi să iei ghiveciul, să-l trânteşti jos. şez.
V,	155/,,. Se făcu, supărat, reteganul, p. i, 33/,,. S’o făcut moartă lângă drum,, alexici, l. p. 229/2. | (Spre mai mare claritate se pun adesea compliniri ca: „în aparenţă [f la arătare]11, „par’că11, „ca“, „ca şi cum11, etc.) Svântul să făceă la arătare păgân, varlaam, c. ii, 16, 2. Mă fecî cătră dînşii ca om ce n’aude. dosofteiu, ps. 127. S’au, făcut ca mort. sbiera, p. 96/,. Se făcu de par’că eră mort. stăncescu, b. 340/,2. Se face ca şl cum, şi-ar scăpă pălăria. RETEGANUL, P. II, 76/38. | Ab-s o 1. La casa cu trestioară Zace un voinic să moară. Nu ştiu, sace ori se face, Că guriţa nu-i mai tace. alecsandri, p. p. 37715/,,; cfr. teodorescu, p. p. 329b. Mai taci, vere, nu te face! jarnîk-bârseanu,
d.	361. la-mă, bade, nu te face, Că mie de tine-mi place! hodoş, p. p. 128. | (Construit cu un substantiv predicativ) A se da drept... Petru Aron-vodăT ce, se făceă ficior al lui Alexandru-vodă... m. costin, ap. TDRG || P. anal. A spune (din modestie s. din altă cauză) despre sine cevâ ce nu e just, a se prezenta pe sine într’un fel care nu e cel adevărat. „Ce vorbeşti tu, măi Chirică ? Dacă nu m’am însurat eu cănd am fost de însurat; apoi la vremea asta ţi-ai găsit să mă însor ?... Nu vesi că a trecut soarele de-a-m,iasăsi, sânt mai mult bătrân decât tânăr". — „Da ia lasă-mă la pâr-dalnicul, stăpâne... Nu te m,ai face aşă de bătrân,, că doar nu ţi-i vremea trecută!“ CREANGĂ, P. 154. | f A se numi. Fii lui D[\imne]dzău să fîctceră. DOSOFTEIU, v. s. 2 pr. Cfr. A, VI, 3». # A te face Chinez s. Tănase = „a te preface că nu înţelegi [precum nu înţelege Chinezul româneşte], a te face prost [ca Tănase]11. zanne, p. vi, 54,’332. (Totaşâîn latineşte: se facit esse vetustum. catull. Facio me alias res agere Cic. De asemenea la Slavi: paleosl. frt tvorjaase se daleee iti = „se făceâ că merge mai departe11, la Bulgari: Pravi-se uzkak ne znae— „se face că nu ştie nimic11, storil-se (na) umrel = ,,s’a făcut mort11, etc. La Sârbi: ciniti se, şi la Albanezi: ike ne stepi ten de, eoe ben-u semure kek’ per vdekel [Pedersen, 37] — „mergi acasă şi fă-te bolnav rău, de moarte11, u be e v6rbere nga ne si [ibid. 112] = „se făcu oarbă de un octiiu11).
[în loc de face, se găseşte prin nordul Transilvaniei şi prin părţile mărginaşe, bugnaRiu, năS., ŢIPLEA, p. p. (glosar), cANDREA, ţ. O. 16, etc.r forma scurtată fa. Une-ori (mai ales în rimă) se găseşte şi infinitivul făceă, cu trecerea Ia conj. 11: Chite le-or făceă. teodorescu, p. p. 76b. Până cobsă l-aţi făceă. şez. iv, 132b/28. | Perf. (azi): fă-cuiu, -uşi, -u, -urăm, (f -um,J, -urăţi (f -ut), -ură.. (Mai de mult şi azi încă la Mocanii din Mogoş, Ponor, lntregalde, FRÂNCU-C ANDREA, M. 79, şi prin Vidra, jahresber. iv, 297, formele etimologice: 1
FACERE
— 23 —
PACH1E
feciu [scris şi fecî DOSOFTEIU, PS. 127, fee], 2. fetişi, 3. feace [la Mocani: fece], 4. feăcemu,J>. feri-cetu [la Mocani: feceţi şi fecerăţi], 6. feăceră. Toate aceste forme se găsesc atestate la CP. 154, unele şi în exemplele date mai sus. în CUV. D. bătr. Îi, 284, se găseşte şi forma /eapse = „făcu11, după analogia participiului [fapt: feapse, după copt: coapse] : E deca-ş[i] feapse rugă, întoarse-se(a). Formele nouă se găsesc mai întâi atestate în cuv.
d.	bătr. ii, 285; la moxa se găsesc amândouă formele, cele vechi alături de ct.3 nouă, adesea în aceeaşi frază: facil ceriul fără steale, numai cu cuvântul feace. cuv. d. bătr. i, 429.) | Part. făcut (Mai de mult fapt, păstrat încă în cântece populare, mai ales în rimă. Forma cea nouă pare a se fi născut mai întâiu în regiunile vestice şi anume foarte de timpuriu, căci ea e singura cunoscută de Istroromâni: făcut. Ea se găseşte regulat la MOXA, care întrebuinţează o singură dată: a fapt cuv. d. bătr.
I,	429 şi o găsim şi în N. testament din 1648, cfr. CP. 205). | Ger. făcând. | Imper. fă! (la negativ: nu face, mai rar, forma analogă: nu fă! prin Munt. şi: nu făceă!).]
—	Din lat. facere: vegl. fur, ital fare, sari (log.) fagere, (camp.) fakere, engad. fer, prov. faire, fer, far, fran. faire, span. hacer, portg. fanar. Cfr. desface, preface (contraface, reface).
fackrk s. f. I. Action, acte, fait; ceuvre, ou-vrage; criature, 6tre; accomplissement, exteution, rgalisation, achbvement, creation ; construction, e'tablissement, pnSparation, etc.; poeme. II. 1°. En-fantement, accouchement, couche, de'livrance. 2°. Point du jour, lever du jour, aube. 3°. Ensorcelle-ment. 4°. Effet. 5°. Possibilite, faciliU (depayement).— Infinitivul verbului face, devenit abstract verbal (astăzi înlocuit adesea prin jţ^şlogisme precum: acţiune, act, executare, realizare, efectuare, construcţie, etc.).
1.	Facere se poate întrebuinţa, ca abstract, aproape în toate înţelesurile verbului face d. e. Acţiune, act. Acela fericat întru facerile sale fi-va. cod. vor. 115/l0 (= acela e fericit în lucrul său. N. TESTAMENT 1648; acesta fericit întru facerea lui va fi. biblia 1688: „il sera heureux dans ce qu’il aura fait“). Mănule meale sânt săci şi fără de făcere ( = inactive), dosofteiu, v. s. 152. | Faptă. Vrea-mea acîaîa au cheltuit-o la mare făcere. idem, v. S. 71. Facere de bine = faptă bună, folos, har : „bienfaisance, bienfait, bonne action, bonne oeu-vre“ (cfr. binefacere, f bunăfacere, f bine-faptă). S’au împărtăşit facerii tale de bine. mineiul (1776), 125 2/r Facerile de bine pot răscumpăra asupririle voastre. MARCOVICI, C. 23/IS>. Bo-binson... nu ştiă ce facere de bine a lui Dumnezeu este tunetul, drăghici, r. 72. Cere-mi oricât..., şi-fi voiu da, pentru această facere, de bine. ispirescu,
l.	371. Mare pomană şi-a făcut Alecu Baloş cu şcoala ceea a lui... Mai ales pentru noi, ţăranii munteni, este o mare facere de bine! creangă, a. 19.|Lucru,făptură, vietate, suflare(fig.).lnvăfaiu-m,e în toate lucrurele tale, întru facerile m,ânilor tale învaţă-me. psal. SCH. 461/19 ( = întru faptele... CORESl, PS. : „je medite toutes tes ceuvres et je m’entretiens des ouvrages de tes mains"). D[u]mn[e]dzău adevărat, cela ce îaste tuturor facerilor d{o\mn şi împărat... evstratie (a. 1632), ap. GCR. I, 77. Pre toată facerea chemară. DOSOFTEIU, v. S 37, 3. | Săvârşire, aducere la îndeplinire. Sarea este folositoare dobitoacelor... înlesnind facerea m,istuirei ( = mistuirea). I. ionescu, C. 4. | Creare, creaţiune. Facerea Înmii = crearea lumii. Cuvintele lui Dumnezeu, pe care el le-a rostit la facerea lumii... le ai... scrise în cartea ce ţi-am îwi-prumutat-o. eminescu, n. 54. Facerea s. Cartea facerii = genesa (cartea întâia a pentateuhului, numită astfel, pentru că în acest capitol al vechiului
testament Moise descrie crearea lumii şi a celor dintâi oameni. Urmează descrierea potopului, îm-prăştiarea popoarelor, chemarea lui Avram şi istoria celorlalţi patriarhi până la moartea lui Iosif în Egipet): „genâse11. Cfr. biblia (1688), GCR. i, 280;
II,	156, etc. | Construire, construcţie, zidire, clădire, aşezare, alcătuire, preparare. Aşijderea limba slo-venească, una din ceale 72 de la facerea turnului [de la Vavilon], după amestecarea limbilor, au ieşit lui Iafet, şi din slava numelui, slovenesc s’au numit, istoria roşilor (secol. XVIII), ap. GCR.
ii,	50. Au căutat pământ gras care puteă să-i slu-jască în loc de var spre facerea sidiului. drăghici, R. 104. Ei sânt oam,eni frumoşi şi zdraveni, pun mare preţ pe curăţenie şi se cuprind [ = se ocupă] mai cu seamă cu lem,năritul, cu facerea de stân-geni şi cărbuni de lemn. moldovan, ţ. n. 62. Aceste adunări se convocau de Domn pentru facerea legilor, bălcescu, m. v.9/2J. Din toate soiurile de plânte leguminoase ce sânt întrebuinţate întru facerea fânaţurilor, este una, cea mai roditoare, numită luţernă..., care numai singură poate să facă un fânaţ. I. ionescu, c. 41. Facere de jurământ = „prestation de serment“; facerea unui tablou—„ex(î-cution d’un tableau11, ~ unui lucru = „confection11. pontbriant.| f (Traducând pe grec. ir<u-r]}j.a) Compunere poetică, cântare, poemă. Facerea lui Vizantie. (titlu) mineiul (1776), 1 Vs- jl t Facere destul (la latiniştii de la începutul veacului trecut, traduce întocmai pe) == satisfacere, satisfacţie. Vătămaţilor cuvioasă facere destul şi dreptate să li se facă. şincai, hr.
iii,	193/c.
II.	Spec. 1°. Naştere. (Cfr. face A, V, 1°). La patru luni, după ce se m,ărită, născu, o fată. Astă născare fără vreme cam supără pre tata, dar popa îl linişti spuindu-i că asta se întâmplă une-ori, însă numai la facerea dintâi, c. negruzzi, i, 247. A murit din facere. PAMFILE, J. II. Durerile facerii (s. de facere) = durerile pe care le simte femeia când îi vine momentul să nască, (fig.) greutăţile ce se ivesc la compunerea unei opere spirituale, etc. A născut pruncul fără a simţi câtuşi de puţin durerile facerei. creangă, p. 101. Dorim, cu nerăbdare ziua, când tot poporul rom,ân va fi mişcat prin durerile şi speranţele de facere a unui nou entusiasm religios sau a unei nouă forme politice şi sociale, maiorescu, or. ii, 277. Facere înaintea sorocului = „fausse couche, avortement“. pont-briant.
2°. (Rar) Fapt (de zi), revărsat (de zi). (Cfr. face
C,	I, 3°.) în 27 August, la facerea silei, Zamoischi porunci. BĂLCESCU, M. V. 203.
3°. Vrăjire, fermecare. (Cfr. face A, III, 3°.) Din făcere dimonească săstrânsease în fântână mulţime de şerpi, dosofteiu, v. s. 228. Doamne Isuse Chri-stoase..., te-ai pogorît din cer..., ca pre om, de înşelăciunea diavolului... să-l sloboseşti şi să strici toate facerile lui cele drăceşti... aghiasmatar (a. 1851), ap. teodorescu, p. p. 383. Diferite farmece..., mai cu samă, facerea pe ursită... marian, o. i, 200.
4°. f Efect (cuvânt înrudit etimologiceşte cu facere). Meşterşugul n’are făcere în protiva creştinătăţii. dosofteiu, v. S. 40, 2. Giudeţul lui D[n]m-n\p]dză[u] au arătat asupra lui mai multă făcere decât focul cest trecătoriu. idem, v. S. 202,2.
5°. (Mold.) Putinţă, mijloace, înlesnire. Bămăind multă datorie, cum şi... trebuind cheltueală, şi ne-având nici o facere, am vândut toată partea soţului mieu. (a. 1805). uricariul, xv, 55/12. N’am nici
o	facere = „putinţă11, pamfile, j. ii.
fAche s. f. v. facliie.
fâchie s. f. 1°. Torche. 2°. Flambeau, torche, bran-don, faisceau d’eclats de bois ou de roseaux secs en-duits de petrole qu’on allume la nuit pour pScher.
1°. f Faclă. Spânsurat şi pălit cu făchiuri. DOSO-
PAOHIOL
— 24 —
FACLĂ
fteiu, v. s. 47,Cu fachiuri de, vânt picat, idem, v. s. 61, 2 (cfr. 293. 2; 307,2). | Fig'. Omul îndărătnic sloboade riale şi fache de vicleşug luminea-dză de face sămn răilor, dosofteiu (=şi luminator iu de vicleşug aţâţă, răilor, biblia 1688: „et facem doli accendet maîis"), ap. hasdeu, columna, 1883, p. 115.
2°. Spec. (Pese.) (în Mold., Bucov. şi Ţara-Oaşu-lui) Făclie făcută dintr’un mănunchiu de aşchii lungi, de obiceiu de brad, unse cu răşină sau alt combustibil şi întrebuinţate cu deosebire la pescuit noaptea. Cfr. opaiţ, văpăiţ, vălug. „Fachia sau facliiul e un fel de făclie care se face sau din nişte despicături lungi, subţirele şirăşinoase de draniţă sau din scoarţă de mesteacăn în forma unui bucium care se unge cu răşină şi care, aprinzându-se, arde şi luminează aşâ de tare, că nici vântul cel mai mare n’o stinge. Păstrăvii, trăgând la lumina fachiei, pescarii îi străpung în spate cu,oastea1 şi-i scot apoi afară11, marian, ins. 57. „Fachie, opăiţ, văpăiţ sau vălug se chiamă un mănunchiu de stuf uscat ce se aprinde noaptea spre a atrage peştii ce se iau cu mâna sau cu ostia11. (Suceava, Dorohoiu, în Mold.) dame, t. 126. „Mai multe beţe subţiri, uscate, legate la un loc servesc aprinse ca lumină la prinsul peştilor noaptea [şi se numesc] fachie“. (Bilca, în Bucov.) Com. G. TOFAN. „Fachia [e făcută] din mai multe aşchii de lemn sau vergele la un loc şi unse cu câte cevâ, bunăoară: gaz, păcură, seu, ca să poată arde cu flăcări11, şez. iv, 117. Fachiu — „o bucată de lemn ţăndurită la un capăt, ori chiar mai multe ţandure de draniţă muiete în răşină topită şi aprinse, cu care se umblă noaptea după peşte11. (Munţii Sucevii, în Mold.) şez. ii, 227. Fachiu = „faclă, care serveşte noaptea la luminat pentru a puteâ prinde peşte11. (Bucov.) Com. i. piticariu. Şi la Români e datină ca pe lângă luminile de cununie să poan-te şi fachii, care sânt făcute din ţanduri de brad sau molid. marian, nu. 618. Bucăţeliră un ciung uscat ca sfa-rocul, făcură... m,ai multe fachii dintr’însul. idem, t. 47. Noaptea doi oameni umblă cu luntrea pe vale (pe locurile cu apa mai lina), unul conducând luntrea şi luminând cu făclii, (mănuchiu de mici despicături de brad unse cu răşină), iar celalalt repesind cu mare dibăcie ostia asupra peştilor; aşâ se prind lostuce, lipeni, eleni, mrene, etc. popovici-kirileanu, b. 91. [Pronunţ, fa-chi-e. | Şi: făclie, plur. fachi şi (azi) făclii. | Şi: facliiu s. a, plur. fachiuri. Forma aceasta pare a fi rezultatul unei formaţii greşite din plur. fachi.]
—	Din lat. fac[u]la, -am „faclă, aşchie aprinsă": ital. fagola, abruzz. farchia „flaccola di canne11, friul. fale, v.-prov. falha, v.-fran. faille, span. hacha, portg. facha. Cfr. dubletele faclă, făclie, faculă.
i	aciiioi, s. a. Fanchon, fichu, guimpe, voile. Lin-ceul. — (în unele părţi din Transilv.) Stofă de lână
subţire, de obiceiu străvezie, cu care se îmbrobodesc femeile, un fel de voal s. crep (de doliu). 1 ştuc fachiol alb. CATASTIF (a. 1747), IORGA, S. D. XII, 45.
3	coţfij fachiol. catastif (a. 1754), ibid. xn, 67. Scaune... cu lastre (glosă: fachiol) acoperite, barac, ap. GCR. ii, 176. || P. ext. (La Moţi) Giulgiu de morţi. Cfr. păioară, maramă, urzicar, linţoliu. Trupul mortului se acopere cu o pânză albă, ţesută în casă şi care se numeşte ursiccvr, fatiol sau giulgiu. FRÂNCU-CANDREA, M. 173.
[Scrierea fatiol, la Moţi, redă pronunţarea fat’ol. într’un catastif din a. 1750 avem şi: facliiul: l‘/a cot fachiiil negru lat. IORGA, S. d. xii, 59. Accentuarea obicinuită în Ardeal pare a fi însă, ca în ung., fachiol. LB.]
—	Din ung. fătyol, idem. (Cuvântul e de origine romană [un derivat din facies]: veneţ. faciol, faziol „pânză de in11, alb. fatsei „un fel de chembrică11, sârb. facol, facol „cârpă11, cfr. fachiu, bizanţ, fc „ştergar, şervet11, n.-grec. <pav.ioXiov „maramă, cu care
se îmbrobodesc femeile11. Din acesta din urmă l-a împrumutat de sigur, introducându-1 ca neologism în limbă, bolintineanu. Din frumosul ei fachiol, Cu bibiluri aurite, Cad cosiţe împletite, ap. TDRG).
FACHilt s. m. Faquir ou fakir. — Pustnic mahomedan, mai ales din India.
—	N. din fran. (arab faqir „sărac11).
fachiu s. a. Fichu etroit dont Ies bouts sont joliment brodes, servant de coiffure de vieilles fem-mes, sorte de fanchon, voile. — (în Ban.) Ştergar, cârpă îngustă cu capetele ,alese' frumos, pe care o poartă bătrânele. Cele. mai bătrâne... preste cia-pţă şi, condu se leagă de sub grumaz preste urechi cu un fachiu (carele e un ştergar, însă îngust şi cu capetele frumos împistrite), şi se înoadă la creştet aşă, că capetele fachiului să acopere conciul de la ceafă. Purtarea fachiului legat preste condu înseamnă bătrâneţe, neputinţă şi curăţenie, liuba-iana, m. 23.
i— înrudit cu fachiol. (Pare a fi luat din sârb. *faco, cu l vocalizat).
fachiu s. a. (Pese.) v. facliie.
fachicl -f- s. a. v. facliiol.
faciâl,-A adj. (Anat). Facial. — Care se rapoartă la faţă. Nerv facial. (Jnghiu facial: format de dreapta care trece prin proeminenţele frunţii şi ale fălcii superioare, cu dreapta care uneşte baza dinţilor in-cizivi superiori cu canalul auditiv.
—	N. din fran.
fâcie s. f. Baril, petit tonnelet. — (Prin Orăştie şi Jiu) Vas de lemn..Fâcie = „balercă,budîe,burie11. viciu, GL.
—	Etimologia necunoscută. (Cfr. ung. fics6r, idem.)
facil. -Ă adj. 1°. Facile, commode, aise. 2°. Facile. 3°. Facile, traitable.
1°. (Franţuzism, rar) Uşor de făcut. O lucrare facilă.
2°. Care face uşor un lucru. E facil la vorbă.
3°. Care se mulţumeşte cu puţin; care se provoacă uşor. Conştiinţă facilă, entusiasm facil. Om facil: de care te poţi apropia uşor, apropiat. La vârsta aceea însă energia sufletească... se împrăştie pe atâtea căi..: râsul şi plânsul facil, strigăte, neastâmpăr de mişcări... VLAHUŢĂ, CL. 187.
—	N. din fran.
faciutâ vb. Ia. Faciliter, rendre facile, aider, fournir Ies moyens de... — A uşurâ, a înlesni. Ceea ce va facilita... revenirea asupra votului. MAIORE-scu, d. I. 156.
—	N. din fran.
facilitare s. f. Action de faciliter. — Infinitivul verbului facilita, devenit abstract verbal. Uşurare, înlesnire.
facilitate s. f. l°-2°. Fadlite, aisance.
1°. Calitatea lucrurilor lesne de făcut. Facilitatea transportului.
2°. Uşurinţa cu care face cinevâ un lucru. Se exprimă cu facilitate.
—	N. din fran.
faclă s. f. 1°. Flamibeau. 2°. Torche.
1°. (Mai rar) Lumânare groasă de ceară, făclie. Preotul gătind tetrapodul în mijlocul bisericii, pune S-ta evanghelie pe dînsul, aprinsând şi faclele în sfeşnice, sevastos, n. 66.
2°. Lumânare mare făcută din sfori unse cu un strat de răşină şi alte materii uşor combustibile,
FĂCLAŞ
— 25 —
FACTICE
«are se aprinde în aer liber şi se întrebuinţează cu deosebire în procesiuni şi în cortegii; torţă. (Mai de mult se numea făclie de vânt) Se făcu înmormântarea lui Andreiu cu o pompă de tot crăiască... înainte şi înapoi păşeau cu toată cuviinţa oştite înarmate... Apoi preoţii, cântăreţii şi faclele nu mai aveau număr, bălcescu, m. v. 395/,5. în şalele pustie lumine roşi de torţii Rănesc întunecimea ca pete de jeratic... A faclelor lucire, răzbind prin pânză fină, Răsfrâng o dureroasă lumină din lumină, eminescu, p. 210. || Poet. Când tu ţi-aprinzi în mii de facle Senina dragostii dovadă, înfiorându-se’n ■adâncuri, Plâng ochii osândiţi să vadă. goga, p. 113. Cu facla criticei în mână. hasdeu, i. c. vii.
—	Din bulg. fâkla „făclie11 (Sbornic, ix, 151; cfr. n.-grec. ifavlo. „der angeziindete dicke Docht der Lampe oder der Kerze“ Jahresbericht, xv, 102 ; ung. făklya „torţă11, sârb. faklija „un fel de lumină11, germ. Fackel. Originea tuturor acestor cuvinte e, în ultima analiză, lat. facula. Cfr. dubletele fache, fabulă şi făclie).
făclaş s. m. Porteur de ftambeau, porteur de torche. — (Cuvânt rar, aproape neîntrebuinţat) Purtător de facle. (Atestat numai la DDRF).
—	Derivat din faclă, prin suf. nom. agent. -aş. (Cfr. ung. făktyăs). Cfr. făcliaş, făclieş.
făcliaş s. m. Porteur de fla^eau, porteur de torche. — Cel ce, la procesiuni, etc. duce făclia, purtător de făclii. (Atestat numai în dicţionare : PONT-BRIANT ; CIHAC, II, 106; BARCIANU; ALEXI.)
—	Derivat din făclie prin suf. nom. agent -aş. Cfr. făclaş, făclieş.
iăci,ie s. f. 1°. Cierge, flambeau. 2°. Torche.
1°. Lumânare mare de ceară, care se aprinde de obiceiu în biserici, la morţi, etc. 12 fâclăi scumpe (Iaşi, a. 1588) cuv. d. bătr. i, 205. Strănsără se-menţiile şi feaţele cetăţei şi petrecu/ră pre Preacista cu lumini şi cu făclii, varlaam, c. ii, 26b/8. Moscalii au făcut... meşterşug de s’au luminat ca ziua cu făclii, neculce, let. ii, 439/34. Şi alt norod mult, cu făclii aprinse au ieşit înaintea maicei sale, lui Vodă. MAG. ist. iv, 139/8. Şi blestemând stinsu-s’au făcliile, cum este legea blestemului, ibid.
I,	128/14. Făclii, lumănări, unt de lemn şi tămâie, cum şi când va cere trebuinţa, de vreun meremet să se facă. uricariul, xi, 346/4. Şi la sfânta Născătoare Trei făclii am, hărăzit, c. negruzzi, ii, 75. Galben, ca făclia de galbenă ceară Ce-aproape-i ardea... alecsandri, p. I, 42. Subt bolta cea înaltă a 'unei vechi biserici, Intre făclii de ceară, arzând în sfeşnici mari... eminescu, P. 199. Ne-aşteaptă omul împăratului cu m,asa întinsă, făcliile aprinse şi cu braţele deschise, creangă, p. 251. Eră împodobită numai cu aur, cu pietre nestimate şi cu făclii de jur împrejur, ce ardeau în nişte sfeşnice de aur. ispirescu, l. 237. Şi făclii pe mese-aprinse. şez. iii, 157b/n. Nu mă pociu apropia... De para făcliilor, De fum.ul tămâilor, De m,irosul florilor. jarnîk-bârseanu, D. 514. || Poet. Ştiinţa, făclia adevărtilui este. cantemir, ap. zanne, v, 584. Făclia adevărului luceşte întru toată puterea sa. marcovici, c. 46. | Lumină. Făclia ce’n ochii noştri pururea vrei a aprinde... iconaki, p. 281. | Flacără, văpaie; căldură. Vin’ s’aprinsi a ta simţire La a dragostei făclie, alecsandri, p. i, 191. | Stea. Privesc cum orizonul se umple de făclii, Cum, luna în tăcere S’arată... alexandrescu, m, 101 (cfr. Mii de stele argintii... ard ca vecinice făclii, alecsandri, p. ii, 18). Că la nunta mea... Soarele şi luna Mi-au ţinut cununa... Preoţi, munţii mari, Pasări, lăutari, Păsărele mii Şi stele făclii alecsandri, p. P. 2b. | (Cu aluzie la faptul că făcliile sânt drepte) Pe cărare întâlniiu Doi flăcăi: două făclii, hodoş, p. p. 70. || S p e c. Făclie de Paşti = lumânarea de la în-
viere, pe care fiecare, la reîntoarcere de la biserică,
o	duce aprinsă până acasă (şi pe care poporul o păstrează, aprinzând’o când vine vreo vreme tare, spre a se feri de stricăciunile ei. TDRG.).
2°. Spec. Făclie de vânt = faclă (2°). Cu făclii de vânt i-arseră. DOSOFTEIU, V. S. 26,2 (cfr. 94,2). înţălegând Jolcovschi spaima aceea în oaste, au îmbiat pe la otace cu făclii de vânt... şi au mai întărit şi străjile. M. COSTIN, LET. I2, 272.
[în loc de pluralul făclii găsim în vechime şi formele făclăi CUV. D. BĂTR. I, 205 şi feclii DOSOF-TEIU, V, S. 54, 2.]
—	Din paleosl. faklija (cfr. bulg. faklijă), idem. Cuvântul pare a fi intrat în limbă prin serviciul religios. Cfr. dubletele fache, faclă, faculă.
făclier s. m. Fabricant ou marchand de cierges, cirier.—Fabricant s. negustor de făclii. Şeling, secretarul Aghenţiei, cum şi Luca făclierul... (laşi, a. 1794). uricariul, xi, 314/27. Lei 10 de la starostele de făclieri. (Mold., a. 1776) ibid. XIX, 327/21. [Pronunţ. -cU-er. | După DDRF. ar însemnâ şl „porte-flam-beau“, sens posibil, dar neatestabil aiurea.]
—	Derivat din făclie prin suf. nom. agent, -ar (prefăcut în -er după palatele).
făclieş s. m. (Entom.) Ver luisant: Lampyrus noctiluca. — Nume metaforic pentru „licuriciu11 (numit şifănăraş, steluţă, scânteluţă, lumină-de-pădure, focul-lui-Dumnezeu, gândăcel scânteios). marian, ins. 44. [Pronunţ. -cli-(î)eş.]
—	Derivat din făclie, prin suf. nom. agent, -aş (devenit în Mold. -eş din cauza palatalei precedente). Sensul propriu e „cel care duce cu sine o-făclie11. Cfr. făcliaş, făclaş.
făclioâră s. f. Petit cierge. — Făclie mică. Fă-clioare-aprinse, Candele nestinse, teodorescu, p. p. 25. Cu făclioara pe-unde treci, Dai zare negrelor poteci în noaptea largului pustiu, coşbuc, B. 151. [Pronunţ. -cli-ft)oa-ră.]
—	Derivat din făclie, prin suf. dim. -ioară. Cfr. f ăcliuţă.
FĂCLiirţĂ s. f. Petit cierge. — Făclie, lumânare mică. Sufletele strîgilor şi strigoilor... se şi zăresc noaptea de departe ca nişte făcliuţe mititele lovin-du-se una’n alta. sbiera, P. 316. || Spec. F ăcliuţă de Paşti. Mulţimea sătenilor, toţi cu făcliuţele de Paşti aprinse, năvăli înăuntru. CARAGIALE, S. 154. [Pronunţ. -cli-(i)u-.]
—	Derivat din făclie, prin suf. dim. -uţă.
facsoiilă vb. Ia. Reproduirepar un fac-simiU. — (Puţin întrebuinţat) A reproduce în facsimile.
—	N. derivat din facsimile.
facsimilare s. f. (Rar) Reproduction par un fac-simile. — Infinitivul verbului facsimilâ, devenit abstract verbal. Facsimilarea unei scrisori.
facsimile s. a. invar. Facsimile.— Imitaţia, credincioasă a unei scrisori, a unui desemn, fie cu mâna, fie (mai ales) cu ajutorul fotografiei, gravurei. Reproducem, mandatul în facsimile, maiorescu, d. ii, 31.
—	N. din fran. (lat. fac simile „fă la fel11).
factăgic s. a. Factage. — Distribuţia scrisorilor, telegramelor; transportul mărfurilor, coletelor şi a banilor de la Căile ferate sau de la poştă la domiciliu. Mandatele... plătite la domiciliu se încarcă cu o taxă de factagiu.
—	N. din fran.
factice adj. invar. Factice. — (Rar) Artificial. Calmul acesta... eră factice. vlahuţĂ, d. 308.
—	N. din fran.
FACŢ1E
— 26 -
FĂCUT
FĂCţ'115 S. f. 1
facţiune S. f. J
Faction, parti, ligue, cabale. — Partidă, grupă de indivizi uniţi pentru o acţiune publică violentă. Duca-voăă... prin facţiile Cozacilor dobândise o parte din Ucraina, şincai, hr. iii, 128/36. El nimiceşte facţiile din lăuntru. bălcescu, m. v. 13. Condeele cele agere, consacrate partidelor şi facţiunilor, au fost şi sânt totdeauna dispuse a lovi. Ghica, s. 143.
—	N. din lat. factio, -onem, idem.
facţios, -oĂsĂ adj., subst. Factieux. — Adj. şi sub st. (Cel) care lucrează în contra guvernului, în folosul unei facţiuni, unui partid. Fatuitatea facţio-şilor şi a demagogilor... este atât de mare..., încât îşi atribue lor şi numai lor evenimentele care au rezultat din cauze mari şi complexe, la care ei au fost cu totul străini, ghica, s. 141.
—	N. după fran. (lat. factiosus, -a, -um).
factitîv, -Ă adj., subst. (Gram.) Factitif.—• (Despre verbe) Care arată că subiectul face pe complement să sufere acţiunea exprimată prin verb. Cfr. cauzativ. Limba română n’are, ca cea latină s. germană, posibilitatea de a deosebi printr’o schimbare a sunetelor în tulpina verbală, funcţiunea tran-sitivă sau intransitivă de cea faditivă: noi zicem eu învăţ (o limbă) sau eu învăţ (pe altul o limbă), pe când Germanul întrebuinţează în cazul întâi ich lerne, în al doilea: ich lehre. | Substantivat. Verb factitiv. Verbid omor (= fac pe altul să moară) poate fi considerat ca factitivul lui mor, aşez factitivul lui şed.
—	N. din fran.
factor s. m. l°.-3°. Facteur.
1°. Cel ce face, produce, pricinueşte (cevâ). Cfr. făptoriu, făcător. Factorii acestei mişcări... | Fi g. (Mat.) „Numerii, care se înmulţesc, se numesc factorii productului". CLIMESCU, A. 24. Factori primi, factori com,uni.
2°. Cel ce face negoţ pe socoteala altuia. Dintre Evrei sânt şi zarafii, telalii şi factorii comerciului.
I.	IONESCU, D. 78.
3°. Distribuitor de scrisori şi de pachete. Factor la drumul de fier, factor poştal.
—	N. din fran. (lat. factor, -orem).
factori ii s. f. Factorerie, — Agenţia sau localul unei case comerciale europene în ţară străină. [La Hasdeu şi: factoriu. Stabilind... un însemnat fac-toriu la Kilia. I. C. 103.]
—	N. din fran., prescurtat prin haplologie (ca idolatrie în loc de idololatrie), sau, mai lesne, după germ. Factorei, idem.
factoriu | s. a. v. factorie.
factotum s. m. invar. Factotum. — Cel ce poate face totul şi de toate într’o casă, bucurându-se de deplina încredere a stăpânului, cel ce e întrebuinţat la îndeplinirea oricărei slujbe. între dînşii se află Bo-ţulescu, factotum al Cantacuzinilor şi cu acest prilej. IORGA, l. I, 607.
—	N. din fran. (lat. fac totum „fă totul“).
factură s. f. l°-2°. Facture.
1°. Modul în care e executată partea materială a unei compoziţii de muzică, unui tablou, unei opere dramatice, etc. Versuri cu bună factură. [Fără plur.]
2°. Socoteală scrisă, liberată de negustor cumpărătorului, în care sânt trecute mărfurile vândute cu preţul lor. [Plur. -turi. | Rar şi învechit, după ital. fattura, şi: fatiirâ. După adevărata fatură ce vor arătă cătră vameşi, uricariul, ii, 47/10.]
—	N. din fran. (lat. factura, idem). Cfr. dubletul făptură.
FÂCU1.Ă s. f. (Astr.) Facule. — Parte mai strălucitoare din discul soarelui. „în vecinătatea petelor (solare) se observă... spaţii... care... luminează... şi cărora... li s’a dat numirea defacvde". Culianu, C. 251.
—	N. din fran. (lat. facula ,,faclă“). Cfr. dubletele fache, faclă şi făclie.
FACULTATE s. f. I. 10.-2°. Faculti, faciliU, pos~ sibilite, pouvoir, moyen. II. Faculte.
I.	1°. Puterea ce are o fiinţă liberă de a face ori de a nu face cevâ. La art. 18 atribue Rusiei „sandjacul Tulcea“, cu rezerva facultăţii de a-l schimbă contra Basarabiei noastre, maiorescu, d. ii, 115.
2°. Puterea naturală a unei fiinţe libere de a exercită o funcţiune. Desvoltarea facultăţii mele de a cugeta, maiorescu, l. 167. Ce fel de influenţă vor fi având grosimea şi forma coadei asupra facultăţilor intelectuale şi fizice ale unui câne? odobescu,
iii,	43. | P. ext. Aptitudine naturală. Facultatea de a descoperi relele ce bântue pe alţii, maiorescu, CR. ii, 90.
II.	Grupă de profesori care au libertatea şi sarcina de a predâ anumite studii în universităţi („facultas docendi“) şi p. ext. grupă de studii, de profesori şi de studenţi, care se ocupă cu ele. | Localul în care se predau asemenea cursuri. Facultatea de medicină.
—	N. din fran.
facultativ,-Ă adj. Facultatif. — Ceea ce ai libertatea să faci ori nu (în opoziţie cu obligatoriu). Districtul are asemenea două categorii de cheltueli: obligatorii şi facultative, pretorian, dr. c. 98. Această din urmă linie fiind facultativă pentru guvern... ghica, s. 450. Limba engleză este, în şcoalele noastre, un studiu facultativ.
—	N. din fran.
făcut s. a. Action de faire, de fdbriquer, cl’ac-complir, de donner naissance ou d’enfanter, de com,-mettre, de preparer, d’ensorceler, etc.,- fabrication, confection, construction, enfantement, priparation, ensorcellement, etc. Main d’oeuvre.— Participiul ver-vului face, devenit abstract verbal. Are, ca abstract, aproape toate sensurile verbului face şi se întrebuinţează mai ales urmat de un complement la acuzativ. Încep a mă da şi la scris şi la făcut cădelniţă în biserică şi la ţinut isonul, creanga, a. 7. Fata aceea... eră numai de făcut râs curtenilor, sbiera, p. 41/19. Sfârşesc toţi cu făcutu’ crucilor, şez. IX, 79. Arendaşul îşi cumpărase trăgători şi tocmise argaţi cu luna pentru făcutul sămănăturilor de prim,avară. SANDU-ALDEA, d. N. 226. Făcutul vinului = „la fabrication du vin“. dame, t. [Boi,] cum sânt m,ai buni de înjugat la car, de ieşit cu dînşii în lume şi de făcut treabă, creangă, p. 38/,. | Născut, naştere. Buruiene de făcut copii. şez. iv, 229/,. | Comis, comitere. Lasă-te de făcut rele. mândrescu, p. P. 125/1S. | Pregătit, gătit, preparat. Aice îşi făcură o colibă şi câte unul cu siua răm,âneă la făcut bucate, iar ceilalţi doi se duceau la vânat. ŞEZ. II, 201/23. ! (E1 i p t i c) Făcwf = „simbria pentru facerea căruiva lucru : manupretium; der Macher-lohn“. LB. „Până când îmi vei face hainele?'1 — „Până Dum,inecă“. — „Şi cât îmi ceri pentru făcut ?“ | Ce-i de făcut (cu el)? = care trebue să fie ţinta noastră de-aci înainte (faţă de el), ce trebue să începem de-acum (cu el) ? Cum să ieşim din această situaţie? etc. Astfel umblând li se făcu foam.e. Ce eră de făcut? Căci ei nu aveau nim.ic de mâncare, fundescu, l. p. 88/,. Să lăsăm, toate la o parte şi până una alta să vedem ce-i de făcut cu cerbul. CREANGĂ, p. 224. || Fermecare, farmec, făcătură, fapt. Ba că-i făcut de năjit, ba că-i făcut pe ursită, ba că-i e făcut de plânsori... CREANGĂ, p. 111. Să afle niscaiva leacuri care să le dis-facă făcutul stârpiciunii lor. ISPIRESCU, L. 160,
i	Usturoiu’... e bun de făcut de dragoste, sevastos
FĂCUT
— 27 —
PAR
N. 4/s3. || (Mehedinţi) Făcut de zi: „point du jour11. CDDE. Cfr. fapt, faptă.
fAcct, -ă adj., subst. I. Fait, cree, construit, bâti, făbrique',prepare', accompli, execute, commis, donne, etc. II. 1°. Ni, enfante', mis au monde. 2°. Predestina, fait. 3°. Ensorcele. 4°. Arrive, independant; mur, acheve. 5°. Factice, artificiel. 6°. Pave. 7°. Gris.
III.	Creature. Farine de mais prep aree avec de l’eau qu’on donne â manger ă la volatile. — Participiul verbului face, devenit adjectiv şi întrebuinţat uneori şi în funcţiune substantivală.
I.	(Aproape în toate sensurile verbului face) Sânt unele sămănături ce trebuesc făcute (= semănate) mai timpuriu, i. ionescu, C. 17. | Creat. Omul îaste de la D[umne]aăw făcuţii şi zidit, biblia (1688), 6 pr./8. | Construit. Cetăţile şi colibele lor erau făcute din coji de ouă. ISPIRESCU, U. 62/21. | Preparat, pregătit. Vinişorul... îi făcut din viţă de vie. sevastos, c. 257/10. Având îndestulă şfară (= sfoară) făcută, au căutat doi copaci ce eră aproape unul (Js altul, apoi au urzit printre dînşii câtăva şfara de aceea, drăghici, r. 58. | Aşternut. Nu te aşeză pe patul făcut! | Săvârşit, împlinit, adus la îndeplinire, executat, comis... Aţâţi nevrednici, trăind în moliciuni, Se laud’ cu mari fapte făcute de străbuni. alexandrescu, m. 10. S’a întors cu isprava făcută. ISPIRESCU, L. 128/j. De-oiu veni pe-acolo şi n’oiu găsi trebile făcute după plac, vai de pielea ta are să fie! CREANGĂ, P. 208/16. Părinte, Sfinţia-ta, M’aş rugă de dumneata Să spovedeşti pe mândra, Dar nu-i da păcate multe, Că şi de mine-s făcute, Şi nu-i da canoane grele, Că-s şi păcatele mele. doine. 227/,,. | Dat. Darul vrăjmaşului este păgubitor, căci este făcut cu vicleşug. ISPIRESCU, u. 90/8. | Aprins. Nici focul nu eră făcut pe vatră, ispirescu, l. 23/10. | Depus. Oare Dumnezeu va suferi să se calce astfel jurămintele făcute în numele său? C. NEGRUZZI, l, 51. || (în legătură cu adverbe, locuţiuni adverbiale s. substantive întrebuinţate în funcţiune adverbială) Ş’aduse opt cai Cu coarne [sic!j cănite, Unghii potcovite, Cu cozi biciu făcute, teodorescu, p. P. 155; cfr. 74. Acesta fu în grab’ făcut în bucăţi. E. VĂCĂRESCUL, IST. 2 52/46. Zăceă mort şi făcut bucăţi, fundescu, l. p. 119/20. Eră... dihania de gadină făcută otova cu cap, cu trup, cu tot. ispirescu, u. 39/2!l. Frunzele... erau făcute scrum. idem, l. 77/!6. ^ Zis şi făcut!: „arată repedea executare a poruncii date : aussit6t dit, aussit6t fait.“ (nemţ. gesagt, getan, span. dicho y hecho, etc.) zanne, p. îl, 542. | A rămâneâ bun făcut = a fi considerat din partea tuturor ca cevâ săvârşit, la care nu mai are nimeni voie să mai schimbe cevâ. „Biata mămucă lasă cu limbă de moarte: că fratele cel mare să ia locul şi casa cea despre răsărit; cel mijlociu cea despre apus; iară noi, ca mezini ce sân-tem, să rămânem, aici, în casa bătrânească". — „Că bine zici tu, nevastă“, răspunse bărbatu-său. Atunci ceilalţi ne m,ai având încotrd şovăi, diata răm,ase bună făcută, creangă, p. 15/2C. | (Despre oameni) Bine făcut = de statură voinică, arătos, chipeş : „bien tourne, bien bâti, bien taille, marque au bon coin“. pontbriant. Frumos şi bine făcut, el n’a avut multă greutate a câştigă inima ei. c. negruzzi, i, 21.
II.	Spec. 1°. Născut. S’au însurat aice în ţară de au luat o fată a Doamnei Dabijoaiei, anume Nastasia, ce eră făcuta cu Buhuş. neculce, let.
II,	216/(;. Se vede lucru’, că moş Nichifor eră făcut pe drumuri, căci cum ieşea afară la drum,, par’că eră altul, creangă, p. 112/!. (Cred. pop.) Moroii sânt sufletele acelor copii care... sânt făcuţi de fată mare şi ucişi sau îngropaţi de viu. SBIERA, P. 317/18.
2°. (Urmat de un infinitiv s. de să, spre, pentru) Predestinat, ursit. Tu eşti făcut a fi cât vei trăi înşelat de femei. c. negruzzi, i, 63. Ochii tăi din cap Nu-s făcuţi a găzdăşag, Ci-s făcuţi a cur-vuşag. mândrescu, l. p. 131 /16. Se vede lucru’, că
aşă e făcut omul, să nu fie singur. CREANGĂ, P. 141/5. Ei, cum se văzură, se şi plăcură. Se vede că ei erau făcuţi unul pentru altul, ispirescu, l. 102. Mândra naltă şi subţire, E făcută spre iubire, jarnîk-bârseanu, D. 76 (cfr. lat. homo ad ista expedienda. factus: „wie geschaffen11, fran. votre bras au crime est plus fait que le mien, etc.).
3°. Lucru făcut (s. boscoană făcută) s. eliptic (substantivat) tăcut = farmec, vrajă. Mi-e silă s’a-jung la boscoane şi lucruri făcute! coşbuc, ie. 78/14. Împărate, să ştii că este cevâ boscoană făcută şi crede^mă că o să fie rău! reteganul, p. ii, 33/s. „Orice s’ar întâmplâ unui sătean, de pildă se îmbolnăveşte cinevâ din casă, moare o vacă şi altele, zice că i-i făcut. Atunci aleargă îndată la vreo babă să-i desfacă11. (Negreşti, în Vasluiu), ap. HEM. 503/3!. Pav’că-i lucru făcut s. un făcut = par’câ-i făcătură, lucru necurat : „c’est comme un fait expres11. Pomul înflorea în flecare zi, se scuturau florile, rodul creştea şi seara da în pârg. Noaptea se coceă. Oarecine veneâ atunci şi le luă, fără să prinză de veste oamenii împăratului. Pare că eră un lucru făcut: acel cinevă luă merele, îşi băteăjoc şi de împăratul şi de toţi paznicii lui. ispirescu, l. 73/2. Toată seara m’ai prigonit [în jocul de cărţi]! Ori de câte ori ajung până la d-ta, caz ; par’că e un făcut! DELAVRANCEA, s. 150. Isprăvile lui ca student erau aşă de zgomotoase, încât mai în fiecare zi trebueă să auz, să citesc sau să pomenesc de acest nume fru-mos, Coriolan Drăgănescu! Par’că a fost însă un făcut: După ce am, citit notiţa despre obţinerea licenţei lui în drept, încet-încet am început să uit de num,ele altădată celebru, caragiale, m. 186.
4°. (Despre oameni) Ajuns la maturitate s. la stare ; (despre mâncări) gata (înăcrit), etc. Om, făcut = om ajuns la stare, la maturitate s. la independenţă (cfr. span. hombre hecho=„ein ganzer, gemach-ter, erfahrener, kenntnisreicher Mann“). Borşul nu e făcut. Castraveţii sânt făcuţi (cfr. ital. queste susine sono fatte, strafatte=„prunele astea sânt coapte şi răscoapte11).
5°. (Modern; după germ. „gemacht11?) Nefiresc, „meşteşugit, care nu este natural", costinescu. Omul acesta nu-mi place, vorbele sale sânt afectate, gesturile făcute, mişcările îi sânt studiate.
6°. (Prin Maramureş) Drum făcut = „aşternut cu piatră11, ţiplea, p. p. 109.
7°. (Despre oameni, fam.) Chirchilit, afumat. E cam făcut = „il est gris11. DDRF.
III.	Substantivat, f (Neobîcinuit) Creatură. Acesta-i făcotul ( = făcutul) intâi, Adam. cuv. D. bătr. ii, 194. || f Tăcute de mână = idoli. Să nu faceţi voao singuri făcute de mână. biblia (1688),
90,2.	|| (Prin Vingard, Ghirbom, în Transilv.) Făcut = „fârină de cucuruz muiată în apă pentru puii de galiţe11 (numit pe aiurea: papă, păpâlău, tirica-riu, smintit2, muietură). viciu, GL.
[Negativul: nefăcnt, -â adj. (substantivat une-ori). Umbra celor nefăcute nu’ncepuse-a se desface, eminescu, p. 221. Ceea ce făgădueşte... anevoie o lasă nefăcută, idem, n. 17. Voinic sânt, haine port, nefăcute ele mâni de om, strig noaptea pe la miezul nopţii...? (= „Cocoşul11.) gorovei, c. 94. Va rămânea biserica nefăcută, şez. iv, 169/24. Se azvârli pepitul nefăcut = „il se jeta sur le lit pas fait11. DDRF. Castraveţi nefăcuţi.] Cfr. fapt,-ă.
fa», -A adj. l0-2°. Fade, insipide. — (Franţuzism)
1°. Nesărat, fără gust, searbăd, anost. Bucate fade.
2°. Fig. (Despre fiinţe sau lucruri) Fără vioiciune, plicticos, searbăd, nesărat. Fadă idee ! Dacă mi-ar trebui societate, aş căută-o aici ? i. negruzzi, v, 388.
—	N. din fran.
fâk s. f. (Bot.). Pomme-epineuse ou stramoine: Datura stram,onium = ciumăfae. marian.
—	Etimologia necunoscută. Cfr. ciumăfae.
FĂERAG
-.	28 —
FĂGĂ.DAR
făerăg s. a. Petit cours cl’eau, ruisseau qui coule sur une pente escarpee m,ads seulement quand
il	pleut. — (în Ţara-Haţegului) „Făerag = pârîu foarte precipiş pe munte, dar pe care nu curge apă de cât când plouă; se întrebuinţează însă pentru a se coborî lemne pe el, căci pornindu-le pe făerag, coboară de sine“. REV. CRIT. iii, 153.
—	Cuvântul pare a fi un termin al tăetorilor de "păduri cu sensul original: „loc pe care se sloboade lemnul de la munte“. în cazul acesta nu e greu a recunoaşte în el un cuvânt de origine ungurească, compus din elementele: fa „lemn“ şi jărni „a umblă,8 (sau iterativul jărogatni).
făeş, -Ă adj. ţ 1°. De bonne race, de bonne espăce, noble. 2°. Imposant, de belle prestance, beau,■ ma-jestueux, superbe.
1°. De soiu bun, de neam bun, ales, nobil. Şi atâta eră mare acel măr şi faeş, cât s'au mirat şi împăratul. hronograf, (a. 1760), ap. GCR. n, 73.
2°. (Despre oameni) Arătos, chipeş, bine făcut, zdravăn, voinic, frumos. Acel sv[â]nt eră, foarte de-a-firea şi faeşu la faţă. dosofteiu, v. s. 97. Cinsteş şi faeşu la faţă [„frumos11 în mineiu]. idem, v. S.
245,2.	Mare la stat, de-a-firelea şi faeşu. idem, 170,2. Şi împăratul l-au sărutat pe cap, luăndu-l în braţe şi rădicăndu-l sus cu o mână, fiind Dumitraşco-vodă om scund, şi împăratul om de fire întru tot şi faeşi [scris greşit: şifaeşi). N. COSTIN, LET. II, 113/S3. | (Despre lucruri) Maiestos, falnic, mare. Munţii aceia mai nalţi decât la noi şi mai faeşi. dosofteiu, v. s. 80’ 2. Că eră faeşe barba (explicat: stuhoasă). idem, v. S. 225.
—	Corespunde unui cuvânt unguresc *f'ajos, derivat din faj „neam, rasă“. Cfr. de-a-firea.
faeton s. a. 1°. Phaeton. 2°. Charrette (de laitier).
1°. Trăsură (de lux) deschisă, cu patru roate, înaltă şi uşoară. Veţi aveâ bunătate apune asemenea la dispoziţia văurului faetonul cel albastru, alecsandri, t. 1229. Pe malurile Seinei în faeton de gală Cezarul trece palid, eminescu, p. 121. [Pronunţ, fa-e-ton.]
2°. (Munt. Pop.) Cotigă cu două roate, pe arcuri, utilizată mai ales de lăptari. [Pronunţ, fai-ton.)
—	N. din fran. (Numele vine de la Faeton, fiul Soarelui şi al Climenei, care voind să conducă trăsura tatălui său, erâ cât pe ce să dea foc lumei şi din această pricină fu răsturnat de trăsnetul lui Joe. în înţelesul 2°, trebue să fi fost întrebuinţat la început în ironie.)
făfăl,ug s. m, Rouleau pour soulever Ies roues d’un moulin lorsqu’on veut Ies faire ferrer.—O bucată de lemn cilindric cu care morarul ridică pietrele de moară, când vrea să le ferece. Când, se ferecă pietrele, morarul le ridică şi le mută cu o pârghie şi o bucată de lem,n cilindric numită făfălug şi tăvălug. dame, t. 153.
—	Etimologia necunoscută.
FĂFAiiUGĂ s. f. 1°. Figure dr6le, comique. 2°. Bouffon, farceur. 3°. Farce, plaisanterie, dr oier ie.
1°. Figură comică, om cu înfăţişare curioasă. Făfălugă = „die possi[e]rliche Figur“. polizu.
2°. Bufon, farsor, măscăriciu. Făfălugă = „Possen-reisser“. barcianu; alexi.
3°. „Glumă proastă.11 polizu. Făfălugă =„Posse“. BARCIANU; ALEXI; „farce, plaisanterie11. DDRF.
—	Etimologia necunoscută. (Poate e identic cu cuvântul precedent, întrebuinţat metaforic pentru un om ,butucănos‘. Poate fi însă înrudit şi cu verbul înfofoli.)
fag s. m. (Bot.) Hâtre, fouteau: Fagas silvatica.— Arbore mare şi frumos, cu frunze dese de coloare verde-închisă lucitoare, cu scoarţa tulpinei alburie sau cenuşie. Creşte în regiunea montană, unde for-
mează păduri, une-ori amestecat cu molid şi brad-alb. Lemnul lui fiind tare, fagul se întrebuinţează la construcţii, pentru a face din el utensilii şi mobile, sau pentru încălzit. Fructul său se numeşte jir. Cfr. panţu, pl. Şi din copacii de fag să nu fie opriţi nimmi a luă lemne, uricariul, iv, 44/„. Coastele dealurilor [erau] coperite cu buchete de fagi, arini şi brazi. c. negruzzi, i. 308. Păşeaşte tăcut pe sub bolta întunecată a fagilor şi a frasinilor. ODOBESCU, iii, 87. Tânguiosul bucium sună... Pe eănd iese dulcea lună Dintr’o rarişte de fag. EMINESCU, p. 7. Şi odată suflecă moş Nichifor mă-nicile, taie un sulhariu de fag şi face un capăt minunat. CREANGĂ, P. 135. Fagilor frumoşilor, Frumoşilor umbroşilor, Faceţi^mi un pic de umbră, Să mă umbresc cu-a mea m,ândră. jarnîk-bârseanu,
d.	20. Amară-i frunza de fag, Mai 'amar dorul ce-l trag. ibid. 90. (Cfr. doine, 90.) Am bărbat cât un nuc, De foame abiâ mă duc; Am bărbat cât un fag, De foame abiâ mă trag. doine, 279. (Cu aluzie la tăria fagului). Cap de fag = „om prost, cap de om prost11 (Broşteni, în Suceava). ZANNE, P. IX, 460.
—	Din lat. fagus, -um: lomb., piem., eng. fo, sicii., sard., v.-prov. fau, v.-franc. fou (cfr. ital. faggio, span. haya, portg. faia < fageus, fagea).
fag s. m. = fagur. (Astăzi, rar) Ca veveriţa, i-au giuruit un hwrarw plin de hameiu cu fag amestecat. cantemir, ist. 105. Vrei tu apă ne’ncepută..., Fag de miere ’ndulcitoare Şi vr’o doină jălitowe ? alecsandri, p. I, 96. Ca albinele la fag s’adună. zanne, p.
i,	314. (Loc. prov.) Fata la vremea ei, ca mie/rea în fagul ei. iord. golescu, ap. zanne, p. ii, 131.
—	Din lat. favus,-um, idem: ital. faoo. Cfr. fa-gur(e).
făgâi» s. a. Action de donner l’hospitalite (â qqn.) ou d’heberger (qqn.); hebergement.—(Rar) Adă-postire, primire ospitalieră. Frunzuliţa fagului, La casa făgadului [ = la casa în care se primesc oaspeţii], La cârciuma satului, Bea bogatul şi săracul, Bea stăpânul şi argatul, teodorescu, p. p. 296b.
—	Substantiv postverbal, derivat din făgădui. Cfr. făgadă.
făgâi>ă s. f. 1°. Exaucement (d’une prierej. 2°. Promesse. Voeu.
1°. f Ascultare, primire (a unei rugăciuni). Dând făgădă rugătoriuilui, ş’au bl[agoslo]uit anii direp-tului. dosofteiu, ap. GCR. I, 250.
2°. Făgăduială, făgăduinţă, promisiune, juruinţă. După făgdda carea aţi dat această sară, de iznoavă dorit-aţi împreunare a aveâ. cantemir, ist. 290. Au căutat Moscalilor a cere pace, cu vărsare de sudori şi de avuţie şi cu făgade că vor face toate cererile Turcilor, axinti uricarul, let. ii, 138/33. „A se ţine de făgadă — a se ţine de cuvânt, [d. ex.] Aşă te ţii de făgadă?* rădulescu-codin.|| Spec. Promisiunea solemnă făcută lui Dumnezeu (spre iertarea păcatelor). Nu-ţi lipsesc din sfânta ta casă Cu făgădă şi cu jărtvă grasă, dosofteiu, p. s. 174. Să auzi rugii şi făgădii, cu care şerbulu tău să roagă ’naintea ta. idem, ap. TDRG. Ruga pre Dumnedzăul firii cupost şi cu făgade. idem, v. s. 138,2.
—	Substantiv postverbal din făgădui. Cfr. făgad.
FĂGĂnĂK s. m. Gargotier, cabaretier, auber-giste. — Cel ce ţine un ,făgădău‘ (hangiu, cârclmar, birtaş). Bogătaşul iar strigă: Măi cârcîmar, Măi făgădăr... teodorescu, p. p. 2922. Iar bogatul se măndreă Şi-n glas mareporunceă: Măi crîşmar, Măi făgădar... alecsandri, p. p. 41. Măi crâşmarifu], Măi făgădarifu], Adâ-m(i) vin(u) di-om pitdc. va-Siliu, C. 30. [Dial. şi: făgădăriu.]
—	Născut prin schimb de sufix (după cârciumar, etc.) dintr’o formă (poate : *făgăduş, cfr. lăcătuş) care corespundea ungurescului fogad6s, idem.
FĂGĂDĂR1ŢĂ
— 29 —
FĂGĂDUI
î'ĂGADĂith'Ă s. f. 1°. Gargotiere, cabaretiere, aubergiste. 2°. Femme d’un gargotier, d’un cabare-tier, ou d’un aubergiste. — Femininul lui făgâdar, derivat prin suf. moţional -iţă.
1°. Femeie care ţine un ,făgădău1 (bangiţâ, câr-ciumăreasă, birtăşiţă).
2°. Nevasta unui fâgădar.
iăgăi>âş s. a. Promesse, engagem,ent.—(Transilv.) Făgădueală, făgăduinţă, juruinţă, promisiune, l-au făgăduit d[u]m,nealui c [institui] jup[anul] Gheor-ghie Corodi că o va înzestra cu u. fi. 200; care fă-gădaş l-au şi dat. catastih (Făgăraş, a. 1786), iorga, s. d. xii, 187. Fiindcă din vremea căsătoriei meale am avut nişte pricini de făgădaşuri de la cumnatul mie[u] Ion Praşca... (Sibiu, a. 1780). ibid.
102.	Eu însumd zic, că n’am cetit, să fie căpătat Si-gismund făgădaşul acela, şincai, hr. ii, 263/10. Patriarhul... mwt'i făgădaşe făceă. P. maior, ist. 226. „Am venit“ [zise craiul smeilor] „să-mi dai făgă-daşul“. RETEGANUL, P. 32. [Plur. -daşe şi -daşuri.]
—	Din ung. fogadăs, idem.
rĂGĂiiiu s. a. Gargote, cabaret, auberge. — întrebuinţat prin Mold. şi mai ales în Transilv, cuvântul făgădău e ceea ce e hanul în România: o cârciumă situată de obiceiu pe drumul de ţară, în care drumeţii pot găsi şi adăpost. Are însă şi sensul general de „cârciumă, birt, ospătărie“. Au venit la un făgădău unde li s’au dat mâncare caldă, ţichin-deal, f. 184. La făgădău, La Vadul-Bău, Sus la răscruci, Vin trei haicluci Pe cai mărunţi. IOSIF, pat. 66. Care-ş mână plugufl] rău, Trece p’ăngă făgădău. şez. vii, 162. La umbră, la făgădău, Beau săracul şi bogatul, alecsandri, p. p. 41. La făgă-dăul din deal Mi-o răm,as al meu suman, Pentru o ţir’ de băutură. JARNÎK-BÂRSEANU, d. 386. Tu umbli prin făgădăie, tu te baţi cu beţivii, reteganul, p.
iv,	24/31. Horia bea la făgădău! Hunii fug făr’de hintău. zanne, P. VI, 151. Frundzi verdi forăstău, La crăşmi, la făgădău, Be săracu’ cu bogatu’. va-Sinu, c. 30. [Plur. -dae. | Prin Maramureş: fogodău s. a. ţiplea.]
—	Etimologia din ung. logado, idem.
făgăi>et s. a. Promesse. — (în Sălagiu) Făgădueală, făgăduinţă, promisiune, juruinţă, VAIDA.
—	Născut din făgăăaş, prin substituirea suf. -aş prin -eţ.
I'ăGăuueăi.ă s. f. Promesse, engagement.—Promisiune, făgăduinţă, juruinţă. Multe fealuri de fă-găduîale. biblia (1688), 47. Despot-vodă... fiind amăgitor bun, pre toţi boiarii i-au amăgit cu mari fă-găduele. magaz. ist. i, 183/ls. Şi înşine noi de voea noastră de vom, face paretisis, călcăm porunca şi făgăduiala. antim p. xxvii. După multe rugăciuni şi făgădueli, se înduplecă tată-său şi o lăsă şi pe dînsa să se ducă. ispirescu, l. 14. A da [s. a face o] făgădueală = „promettre, s’engager, donner sa parole", a nu se ţineă de făgădueală=„manquer â sa parole, ne pas tenir ses engagements“. pontbriant.
[Plur. (învechit) -ele, (azi) -eli. | Scris une-ori şi pronunţat de obiceiu: făgăduiălă.]
Derivat din făgădui, prin suf. abst. -ealâ.
făgădui vb. IVa. I. 1°. Becevoir, recueiUir (qqn. chez soi). 2°. Eocaucer (une pri&re). 3°. Consentir ou acceder (ă la clemande de qqn.). 4°. Promettre (qqch. ou que...). II. (Refl.) S’engager(ă), s’obliger(ă), promettre (solennellement). Faire un vceu. Se vouer (ă).
I.	Trans. 1°. f (în texte vechi din Transilv. şi Ungaria) (Despre persoane) A primi (pe cinevâ la sine în casă s. în gazdă). Şi deca fum noi întru Ierusalim cu iuboste făgăduiră noi fraţii cod. vor. 29 (= Şi sosind în Ierosalim, bucuroşi priimiră pe noi fraţii, n. testament 1648; Şi sosind noi
în Ierusalim cu bucurie ne au priimitu pre noi fraţii. BIBLIA 1688: Quand nous fumes arrives â Jerusalem, Ies freres nous reşurent avec joie“). Şi varvarii... aprinseră foc şi făgăduiră toţi noi derep-ce eră ploae şi frig. ibid. 95/,4 (=Iară varvarii... făcând foc priimiră pre noi pre toţi, pentru ploaia ce ne ploâ şi pentru frig(ul). n. testament 1648; Iară varvarii aprinzând foc ne au luat pre toţi pre noi pentru ploaia ce eră, şi pentru frig. biblia 1688: „Et Ies barbares... allumerent un grand feu et ils nous reşurent tous chez eux, â cause de la pluie qui tombait sur nous et du froid"). Setoşii adăpaţi-i şi lângezii căutaţi-[i[ şi călătorii făgăduiţi-[i] la cas*1’' .voastre de-i răpausaţi. cuv. D. bătr. ii, 50.
â°. f P. ext. (în aceleaşi texte) (Despre rugăciuni, cereri, etc.) A primi, a asculta, a da ascultare. Doamne, făgăduiaşte rugăciunea mea! CORESI, ps. 33 (Nintendo deprecationem meam“).
3°. f (Primirea s. ascultarea unei cereri implică de cele mai multe ori promisiunea de a o împlini) A consimţi cu dorinţa cuivâ, a promite împlinirea unei dorinţe. După asediu de zîle 53, ne mai putând Grecii să lupte truda şi să se împotrivească la atâtea bătălii, cerură să se închine cu condiţii; ...şi iri-miseră soli la sultan[ul] Mehmed, pe ccuri-i primi cu multă politeţă şi le făgădui cererile, cu închinarea cetăţii, e. VĂCĂRESCUL, ist. 258/,.
4°. (Astăzi singurul sens) A promite (cevâ s. că...). îţi făgăduesc că sabia mea nu se va mânji în sângele tău. c. negruzzi, i, 141. Acesta, câtva mai înainte, făgăduise în secret Papei a-i închină Ardealul. bălcescu, m. v. 383. Dar apoi îşi aduse aminte că făgăduise a răpi pe fata Genarului. eminescu, n. 17. îţi făgăduesc dinainte că odată pornit... înapoi nu m’oi întoarce, să ştiu bine că m’oi întâlni şi cu moartea în cale. creangă, p. 192. Atunci împăratul a început să-i făgăduească toate bunurile din lume. ISPIRESCU, L. 2. | Absol. Cum făgăduiai Şi cum te jurai; Bată-mi-te bată Inima stricată Şi jelea mea toată, jarnîk-bâr-seanu, d. 504. (Loc. prov.) Cumintele făgădueşte, prostul trage nădejde, şez. I, 219 ; cfr. c. negruzzi,
i,	248. | Prin hiperb. A făgădui marea cu sarea. (Şi Oltul cu totul) s. a făgădui munţi de aur. zanne, P. vi, 241; I, 222 = a face promisiuni imposibile, a promite orice: „promettre monts et merveil-les“. PONTBRIANT.
II.	(învechit) Refl. Ca şi „a se prinde, a se apucâ“, tot astfel a se făgădui însemnează: „a luâ asupra sa un angajament, a se angajâ, a se obligă, a promite (în mod solemn cevâ), a jurui cevâ“. Se fă-găduiră Turcii să fie aşă. MOXA, 401/ltl. M’am ţi-, nut de cuvânt precum m’am făgăduiţii. dosofteiu, v. s. 97,2. Făgăduindu-să că, de-i va dărui făt, fată,, ce va fi cueonul, îndată să-l închine sv[i]nţiii sale. idem, 138,2. Şi mănăstirea încă o au făcut, care se vede şi se numeaşte Mihai-vodă,precum s’au fă-> găduitîn nevoiea lui. magaz. ist. I, 226. Iară dracul se făgădui de grabă să facă acîasta. mineiul (1776), 10-/2. Ne făgăduim ...a cinsti pe aceşti învăţaţi. (a. 1775, Mold.) uricariul, i, 78. Berber başa... se făgădui împăratului că el va omorî pe Iem. e. vacĂrescul, ist. 259/18. Mă făgăduesc şi vă. încredinţez cu jurământ... gorjan, h. i, 93. S’au bucurat tatăl ^său auzindu-l cum se făgăduiaşte. barac, t. 9. li poftesc ca să mai vie la ei. Numa şi Leo să făgăduesc. beldiman, n. p. ii, 75. Şi ne făgăduim chiar ane jertfi, ispirescu, l. 12. Se făgăduise lui Sfântul Nicolae... să-i ridice o mănăstire. idem, v. S. 7/n. || Absol. f A face un jurământ, o promisiune solemnă către cinevâ (de obiceiu lui Dumnezeu). Iară de te vei făgădui, rugă Domnului Dumnezeului tău să nu întârziezi a o da pre ea. biblia (1688), 143 (: „quand tu auras fait un vceu â riSternel, ton Dieu, tu ne dilKreras point de Fac-complir"). || Spec. (Construit cu dativul persoanei s. lucrului faţă de care se făgăduieşte cinevă) A se.
FĂGĂDUINŢĂ
- 30 —
FĂGAŞ
devota. S’au botedzat şi se-au făgăduiţii cruciei. cuv. D. BĂTE. ii, 352.
[în funcţiunea II (refl.) găsim odată şi forma fă-găi vb. lVa, care ar puteâ corespunde ung. fogni „a prinde11, dar care e mai de grabă o greşalâ de tipar în loc de făgădui: De nu vei vrea să te fă-găeşti, nu va fi întru tine păcat, biblia (1688), 143.]
—	Din ung. fogadni (derivat din fogni „a prinde11), cu amândouă sensurile fundamentale ale cuvântului românesc: „a primi (la sine)“ şi „a se obligă, a se angaja, a promite11.
FĂGĂi»ciîfTf A s. f. Promesse. — Promisiune, făgădueală, juruinţă. Mult m’aţi îndatori, dacă m’aţi iertă de făgăduinţa ce v’am dat ieri. drăghici, e. 108. Nu te hrăni cu nădejdea şi cu făgăduinţele. C. negruzzi, i, 248. Sânt nevoit să cutreer toată lumea până voi găsi făgăduinţa pentru care m’am născut. ispibescu, l. 2. Făgăduinţa celor mari [e] întemeiată pe apă. iokd. golescu, ap. zanne, p. viii, 624. | Pământul (s. ţara) făgăduinţei=Palestina (ţara promisă Jidovilor), fig. ţară (regiune) fericită, blagoslovită, bogată, mănoasă, etc. Poftea să-i zugrăvească pe părete călătoria Israelitenilor preste Marea Roşie cătră pământul făgăduinţa. BARAC, t. 19. Acolo, de pe prundişul Mozelei, [agricultorul] capătă mai mult de cât ce aice nu dobândim, de pe pământurile făgăduinţa de plugărie. I. ionescu, c. 66. Mol-davia se făcu pământul făgăduinţa pentru acest neam [Grecii], c. negruzzi, i, 277. Atrăi ca în pământul făgăduinţei = „a trăi bine, în belşug11, zanne, P. VI. 252. [Plur. -inţe şi -inţi.C. NEGEUZZI, I. 79.]
—	Derivat din făgădui, prin suf. abstr. -inţă.
fAgAmuire s. f. Action de recueillir qqn. chez soi ; reception; consentement, engagement, promesse, devoument. — Infinitivul verbului făgădui, devenit abstract verbal. Cu făgăduirea dfujhului sf[â]ntu dărui-ne-va. coresi, e. 25/26.
fAgAivuit f s. a. Promesse, vceu. — Participiul verbului făgădui, devenit abstract verbal. Promisiune, juruinţă. Plăteşte Susului făgăduitulu tău. coresi, ps. i33. Cfr. făgăduită.
fAgAiujit, -A adj. 1°. Regu, recueilli. 2°. Promis.—Participiul verbului făgădui, devenit adjectiv.
1°. f Primit (la sine). Astfel găsim în COD. VOR. 14fi/,„ expresia bun-făgăduit (propriu : bine primit) spre a redă noţiunea de „plăcut11 : Şi înşi-vă cu pietrile vii zidiţi-vă casă... a rădică cumăndare duhului, bwră [ = bună] făgăduită Dzeului Is. Hs. (= aduce jărtve sufleteşti dragi lui Dumnezău. N. testament 1648; ca să aduceţi duhovniceşti jărtve, bine priimite la Dumnezău. BIBLIA 1688: „pour offrir des sacrifices spirituels agreables â Dieu11).
2°. (Azi). Promis, juruit. „Sloboade-ne stăpâne, fiind-că l-am văzut!“ Astfel drepţii-ar zice, de ar vedeă’mplinite Câte’ntr’al tău nume ne sânt făgăduite. alexandrescu, m. 5. Harap A1b...mulţămeşte furniceipentru ajutorul făgăduit. CREANGĂ, P. 238. | Ţara s. pământul făgăduit = pământul fâgăduinţii (v. c.). Şi pământului făgăduit nu se spodobiră. Coeesi, e. v/5. Moisi de în pustie trimease să caute ţara cea făgăduită, cazania (a. 1642), ap. GCR. 100. [Negativul: nefăgăduit, -ă adj. LB., etc.]
fAgAmuită f s. f. Promesse, vceu. — Participiul verbului făgădui, substantivat subt forma feminină, cu sens de abstract verbal. Promisiune, juruinţă. Se împli cuvântul Lui şi făgăduita ta. cuv.
D.	BĂTR. II, 122. Cfr. făgăduit1.
fAgăduitor, -oâre adj. Qui promet. — (Rar) Adjectivul verbal al lui făgădui (derivat prin suf. -itor). Cel care făgădueşte, promite, promiţător. Nu se’ngrijesc... că grindina le bate viile, ori că pă-
mântul Făgăduitor de roade nu’şi mai ţine’n-veci cuvântul. OLLĂNESCU, h. o. 178.
FĂGAuuiTtfliA f s- f- Ce qu’on a promis, qui a 6U promis. — (Har) Ceea ce s’a făgăduit, lucruri făgăduite. Toate făgăduiturile lui Dumnezeu cu credinţă numai... le putem cuprinde în noi. cuv. d. BĂTR. II, 105 [Plur. -turi],
—	Derivat din făgădui, prin suf. abstr. -itură.
fAgAn s. m. Jeune hetre touffu. — (Bucov). Fag tânăr şi des. Păcurariul dormeă dus la umbra u/nui făga/n, căci vitele până atunci nu aveau obiceiu de a strechiâ. marian, ins. 355. Unii se apucară să doboare nişte ciungi ca să facă foc... Şi iarăşi alţii începură a tăiâ feluriţi brădani, făgani precum şi alţi copăcei şi a face dintr’înşii un fel de lagăr, idem, t. 47.
—	Derivat din fag1, prin suf. -an. Cfr. fâgău, făg(ăt)uiu, făgulean, făguieciu, făguţ, fă-guleţ.
fAgAş s. a. 1°. Orniere. Direction, ligne, route, cours accoutume; habitude, coutume, usage, us (pl.), tradition. 2°. Excavation, escarpement, ravin, berge; ruisseau.
1°. Pârtia (urma bătătorită) ce se formează într’un pământ moale când trec roatele unui car, etc. prin el. Roatele briscei tăiau făgaşe subţiri pe iarba plăpândă a pământului jilav, odobescu, I, 381. Ce e strâmt cât păşeşte găina, şi lung cât vezi cu ochii ? („Văgaşul roatei11), gorovei, c. 392. Nu vedeţi ce ogaşe adânci taie carăle ăstea cu povară ? reteganul, v, 32/13. Adunaţi-vă Voi, Frumoaselor... Din copitele cailor, Din ogăşile roatelor, marian, d. 339. Nimic nu strică drumurile decât găurile şi hau-gaşile. i. ionescu, m. 319. Dunăre, Dunăre, Drum făr'de pulbere, Şi făr’de hăugaş, Trup mult drăgălaş! POP. (Dobrogea), ap. GCR. II, 298. || Fig. (Deoarece mai de mult drumurile erau toate nepietruite, se formâ pe ele două urme adânci tăiate de roţile carelor, două făgaşuri pe care carele le urmau totdeauna; de aici, în expresii figurate, sensul:) Direcţiune, directivă, linie (de conduită), drum tradiţional, mers obicinuit, obiceiu. A-şi pierde făgaşul = „a-şi pierde calea11, zanne, p. i, 160. A nu[-şi] ieşi din făgaş = „a nu-şi părăsi obiceiurile11, (jud. Olt), ibid. vl, 112. Pagubele cele mari ce încearcă cultivatorii noştri, din pricina mălurei, care bântue grânele lor, sânt de natură a ne face să sperăm că măcar acum, se vor determină a ieşi odată din făgaşurile rutinei şi a face şi ei ca toată lumea din ţările luminate.
I.	ionescu, M. 36. O junime ce e nerăbdătoare a-şi vedea patria ieşită din făgaşul putred în care zace de secoli... alecsandri, t. 1401. Ei sânt gata a prăvăli statul în periculoase făgaşe, odobescu, iii, 482Subiectul cât de popular al tău să fie poate, Când din făgaşul cel banal^şi răzbătut l-ei scoate. OLLĂNESCU, H. A. p. 17. în toată fiinţa ei eră o nedumerire mare, o team,ă, o frică a omului slab care dă peste cevă neobişnuit, care-i scos din făgaşul monoton al vieţii. SADOVEANU, M. 116. Gro-spodariul să se mişte din hăugaşul urmat până acuma. i. ionescu, c. 220. Cel-alt nu ieşise încă din hăugaşul timpului, a. d. XENOPOL, ap. DDRF. S’a dat în hăugaşul lui = „s’a dat în obiceiul lui, [în] deprinderea-i11. şez. IX, 155.
2°. P.ext. Brazde, une-ori adânci şi neregulate, mâncate de apă, mai ales pe unde se găseau scu-fundături făcute de roţile carelor, dar şi „urma săpată de un torent în curgerea lui11. MÂNDRESCU, UNG.
175.	Adesea aceste săpături naturale formează râpi pe unde curge o apă; de aci sensul de „părău11 (în Banat); sau se desvoltă în văi prin care duce apoi o potecă. Ne-a dus pe calea ce n’a fost bună, Prin gropiş, Prin răsturniş, Prin părâiaşe Şi prin vă-gaşe. teodorescu, p. p. 180b; marian,nu. 622; se-
FĂGAŞ
— 31 -
FAGUR
vastos, N. 211/4. Valea largă că-mi urlă, Stâncile ■se despică, De pe coaste se’mboiă, în fundul văii cădeă, Ş’acolo se prăbuşea, Mare majăre făceă, De jaărău’ l-astupă, Apa pe văgaş fugea. ŞEZ. IV, 131/u. „Ogaş... se zice la noi unui părău11. liuba-iana, m. 79. El luă pielea vitalului, o umplu, cu apă şi plecă pre un ogaş din apropiere, cătană, p. b. ii, 35. Paşte popa vacile Pe toate ogaşele (nota : ogaş = ,,părău“), Pe toate socacele („drumuri laterale din sat“), Duminecă-s Paştile. (Banat) marian, se. ii, 273. Pauleştii sânt situaţi într’un ogaşiu, prin care trece părăul Fondatura. I. ionescu, p. 360. Linia trasă până la un loc, urmând cursul apei, sau un -ogaş, o râpă, de-odată se suie pe poalele unui munte. idem. M. 36. Hăugaş = „mâncătura de apă pe urma carului la vale“. şez. ix, 155. Românii de astăzi... se abat pe de lături şi dau prin hăugaşe. alecsan-dri, t. 1205.
[Alături de forma făgaş, care arată trecerea neregulată a lui vyf şi care aparţine Munteniei, avem în Transilv., Ban. şi în Mold. forma regulată ogăş s. a., mai rar ogâşă s. f. (ogaşe barcianu; alexi), cu plur. ogăşi, şi forma mai nouă văgăş s. a. în Mold. găsim şi forma liăugâş s. a., liaugâş s. a., neregulată. şi ea. Forma muntenească devenind literară, găsim pe făgaş (mai ales în sens figurat) şi Ia scriitorii moldoveni. | Plur. -gasuri şi -gaşe.]
—	Din ung. yăgăs (propriu „tăietură11, de la vdgni „a tăia11) „urma roţii11.
făgăş s. a. v. fogaş.
făgătuiu s. m. Jeune hetre. — Diminutivul lui fag1 (derivat prin suf. -ăt-uiu). Făgătuiu = „fag tinerel11 (Sălişte, în Transilv.) Com. A. BANCIU. Cfr. făguiu, f ăgan, f ăgău, făguţ, făgulean, făgu-ieciu, făguleţ.
făgău s. m. = făgan. (Mold.) Pi la voi n’o da[t] frundsa, Da pi la noi, pistă Olt, Dat-o frundsa pistă tot, Ş-o ramas doi, trii făgăi, Ş-ari să pcei [= pieie] dl gii [= vii]. vasiliu, c. 54; cfr. şez. vii, 21. ibid. v, 31.
—	Derivat din fag’, prin suf. -ău. Cfr. făgan, făg(ăt)uiu, făguţ, făgulean, făguieciu, fagii 1 e ţ.
făget s.a. For âbdeMtres,bois de hetres, hetraie.— Pădure de fag. Acolo le am cerut să m,ă duc drept în părîul Cighieşului, spre drept curmezişul piciorului făgetului alb. (a. 1804, Mold.) uricariul, iv, 93. De cine mi-i mie sete E cu oile’n făgete, mândrescu, l. p. 51. Veni ziua de Sân-Pet/ru, Mi-a lăsat cucul făgetul, bibicescu, p. p. 165. La fântâna din făget Şesuiu jos să mi-te-aştept. teodorescu, p. P. 278.
—	Derivat din fag1, prin suf. col. -et. (Cfr. ital. faggeto). Cfr. făgiş.
făgete! s. a. Hetraie, foutelaie, bois de hetres. — Diminutivul lui făget (derivat prin suf. -el). Pădurice de fag-. Mai de vale’n făgeţel, Fste, maică,-un voinicel. bibicescu, p. p. 59. Golea, maică,’n făgeţel S’a ivit un voinicel, alecsandri, p. P. 160. (Şi ca numire de munte, cfr. MARIAN, TR. 49.)
FĂGfş s. a. = făget. (Rar, şi atestat numai la) BARCIANU şi alexi: „Buchenhochwald11. [Plur. -gişe sau -gişuri.]
—	Derivat din fag1, prin suf. col. -iş.
fÂgmş,-Ă adj. Bien bâti, beau. — (în Munţii-Sucevii, în Mold.) Fagliş = „bine făcut, frumos11, şez.
II,	227.
—	Etimologia necunoscută.
fagouită s. f. (Med.) Phagocyte. — După teoria
naturalistului Metchnicoff, unele din globulele (celulele) albe ale sângelui, care încorporează şi digerează agenţii externi (microbii), ajunşi până la ele, şi astfel apără organismul animal de infecţie ori de vătămare.
—	N. din fran. (compus din grec.	„a mânca11
şi v.oxoc, „celulă11).
fagocitoză s. f. (Med.) Phagocytose. — Proprietatea fagoci+°ior de a încorpora microbii. Teoria fagocitosei. CONV. LIT. XXXIV, 19.
—	N. din fran.
fâgor s. m. v. fagur.
fagot s. a. (Muz.) Basson.— Instrument muzical de vânt; e un fel de fluer mai mare de lemn, cu note de bas. O cadenţă de fagot, caragiale, m. 165.
—	N. din ital. fagotto, idem.
fagotist s. m. Basson, joueur de basson. — Muzicant, care cântă din fagot.
—	N. din germ. Fagottist (ital. fagottista).
făguieciu s. m. Petit ou jeune hetre. — Diminutivul lui făguiu (derivat prin suf. -eciu). Fag tinerel sau mititel, rădulescu-codin. Cfr. făguiu, făgătuiu, făgulean, făguleţ, făguţ, făgău, făgan.
făguiu s. m. Petit ou jeune hetre. — Diminutivul lui fag1 (derivat prin suf. -uiu). Fag mic sau tânăr. Bată-ie crucea, făguiu, Tu mi-arătaşi frunsa’n-tîi Şi cum măre, mi-o văsuiu Îmi luai armele din cuiu. RĂDULESCU-CODIN. Cfr. făgătuiu, făguţ, făguleţ, făguieciu, făgan, făgău.
T'ăguIjKÂn s. m. Petit ou jeune hâtre. — Diminutivul lui fag1 (derivat prin suf. -ulean). Fag mic sau tânăr. Şi de deal de după deal Mi-a ’nfrunsit un făgulean. teodorescu, p. p. 278. Cfr. făguţ, făguleţ, făg(ăt)uiu, făguieciu, făgău, făgan.
făguieţ s. m. Petit ou jeune hetre. — Diminutivul lui fag1 (derivat prin suf. -uleţ). Fag tânăr sau mic. Cfr. făgulean, făg(ăt)uiu, făguieciu, făguţ, făgău, făgan.
fagur s. m. Rayon de miel, gaufre. — Păretele de ceară pe care îl zidesc albinele de sus în jos în stup, alcătuit din două rânduri de alveole orizontale, împreună cu mierea depusă în ele; stredie. Fagure— „favus11. anon. car. Ionathan... întinsînd toiagul îl împlântă într’um, fagur de mieare... şi gustă. CA-lendariu (1814), 118/)3. Miere albă de fagur. pi-SCUPESCU, o. 305. Un urs au venit la un stup, şi au început încetişor a scoate fagurii şi a mânca la miere, ţichindeal, f. 218. Otrăvitorul şarpe văzând p’un teişor O matcă de albine... Ii lăudă puterea... Apoi folosul ma/re ce lumei se aduce Prin grele ostenele din fagurul cel dulce. c. negruzzi,
ii,	293. Ea-i puse-o scăldătoare cu apa ne’ncepută...
O	trestie, un fagur ş’o floare de bujor, alecsandri, p. ii, 274. (Fagurul, ca şi mierea, fiind deosebit de dulce la gust, cuvântul acesta se întrebuinţează foarte adesea în sens fig. şi poet.) Fagur de miere [sânt] cuvintele bune şi îndulcirea lor leacul sufletului (: „Les paroles agreables [sont] des rayons de miel, une douceur â l’âme11). biblia (1688), ap. TDRG. Văd poeţi, ce-au scris o limbă ca un fagure de miere, eminescu, p. 177. Bat-o crucea pe lelea, Dulce-i gura ca mierea Şi trupul Ca fagurul. marian, sa. 63. în degete cu inele, Cu buzele supt/ir ele, Gura lui fagur de miere, jarnîk-bârseanu, d. 23 (cfr. 21, 22, 33, 403). Dragostea începe... De la buze subţirele Mwpca,r[e]-ar neică din ele Ca dintr’un fagur de miere, teodorescu, p. p. 301. Că i-i gura ca
FĂGURAŞ
- 32 -
FAIN
fnierea Şitrupu’ Ca fagurii’. MÂNDRESCU, L. P. 86jt.
[Alte forme ale cuvântului sânt: fâgor = „stratele nnde se aşează mierea şi din oare se face ceară“. marian, ins. 145; şi fagure, un nou singular format din pluralul faguri.]
—	Din lat. M'avuliis, -om (diminutiv din faous, idem): ital. fiavo. Cfr. fag2.
făgcrâş s. m. Petit rayon de miel. — Diminutivul lui fagur (derivat prin suf. -aş). Fagure mic. Şi după ce o adună [mierea] să o ducă şi s’o de-puie... în nişte fâgiiraşi. marian, o. i, 59. Făgu/raş dulce de miere, marian, nu. 286. Cfr. fagure], fă-gureă.
rievitE s. m. v. fagur.
fAgureA s. f. v. făgurel.
făgvrel s. m. Petit rayon de miel. — Diminutivul lui fagur (derivat prin suf. -el). marian, o. i, 59. [Şi: făgureâ s. f. Albinuţă unde sbori? Ori te duci tu printre flori Să culegi suc de pe ele Să depui în făgurele (din Transilv.). marian.] Cfr. fă-guraş.
făguros,-oâsâ adj. Doux comme le miel.—(Rar) Dulce ca fagurul de miere. DDRG. (din jipescu).
—	Derivat din fagur, prin suf. adj. -os.
făgct s. m. Petit hetre. — Diminutivul lui fag1 (derivat prin suf. -uf). Fag mic. La făguţu’ din cărare Zace-un voinic de lungoare, Cu drăguţa la picioare, şez. ii, 2146/!- Cfr. făguleţ, făgulean, făg(ăt)uiu, făguieciu, făgău, făgan.
faianţă s. f. Fa:ience.~Olărie lustruită ori smălţuită, inferioară porţelanului. Ca profesor de franţuzeşte,... îşi întemeiase o fabrică de faianţă, iorga, l. ii, 20. [Şi: faienţâ s. f. Sobă de faienţă.]
—	N. din fran. (Numele vine de la Faenza, oraş din Italia, unde articolul acesta s’a fabricat pentru întâia oară.)
fâicAv,-A f adj. Balhutiwnt, begayant. — Gângav. Leon Armanul... fu ucis în biserică de Mihai Balbul (ce va să zică fâicavul). cantemir, hr. 352. Multe ajunge liniba ascuţită, carele limba fâicăvă şi slabă a le vorbi nu poate, idem, IST. 62. Pre cât din duhul obştii fâicdva mea uoroavă va puteă a-l arătâ [leacul], nu se va lenevi, id. ib. 114.
—	Din paleosl. llîcavu (citeşte: fl’cav), idem.
fâicăvi f vb. lVa. Begayer, balbutier. — A gân-găvi. Limbile cele ce fâicăvesc învăţă-se-vor a grăi pace. biblia (1688), ap. TDRG.
—	Derivat din fâicav.
fAi»ă s. f. Utilite. Pouvoir, force.— (Ban.) Folos. Fajde = „utilitas“. anon. car. || (în Bihor) Faidă — „putere, tărie“. şez. vii, 180.
—	Din (turc. fâîde „utilite, gain, profit", prin intermediar) sârb. fajda „folos, câştig, dobândă11.
FĂIDÂ S. f. \
FĂmĂ s. f. J
Forme, genre. — (Mold.) Făidâ = „făptură; soiu frumos s. urît“ (Munţii-Sucevii). şez. ii, 227/jj. Făidă [cum accentuat?] = „formă; d. ex. altă făidă=„altă. formă" (Broşteni). şez. vii, 180.
—	Etimologia necunoscută. (Cfr. ung. fajta (faj, fajtj „fel, soiu“).
faientă s! f. v. faianţă.
FAiEN'ţ’ĂRÎE s. f. l°-2°. Faiencerie.
1°. Fabrică de faianţă.
2°. Obiecte de faianţă. O dugheană de sticlărie, faienţărie.
—	N. din fran.
l	Aii.iitn., -A adj. Faillibler' (Rar, numai în contrast cu infailibil, exprimat sau subînţeles) Noi, ortodocşii, credem că Papa este failibil, ca orice muritor. Cfr. infailibil.
—	#. din fran.
faimă s. f. 1°. Bruit, rumeur. 2°. Renom, re-nommee, reputation, cilebrite.
1°. Veste răspândită printre oameni (despre cinevâ sau despre un fapt oarecare). Da, e bravul cavaler de Malta, Maiestate, de care faima spune o faptă mult măreaţă, i. negruzzi, vi, 300. | (Faima se lăţeşte s. se duce s. se întinde s. se împrăştie.) Se împrăştie faima venirii lui. EMINESCU, N. 27. Ungurii... cutezară a laţi faima, că vor să intre în ţară. marian, t. 106. In sat se lăţise faima că smeul a furat pe fata văduvei, reteganul, p. 24. Ce faimă să duc eu acum pe la oameni despre moara voastră? sbiera, p. 17.
2°. Renume, nume glorios, reputaţie. El [Ştefan cel Mare] întruneşte’n sine o triplă maiestate: Aceâ care-o dau anii la conştiinţi curate, Aceâ care re-sfrânge a tronului splendoare, Ş’aceâ întipărită de faima’nvingătoare. alecsandri, p. ii, 215. Faima lui se întinde departe spre apus şi răsărit, i. ne-GRUZZI, i, 71. N’avem oşti, dară mbireă de moşie e un zid, Care nu se’nfioreasă de a ta faim,ăr Baiazid. eminescu, p. 241. Auzind însă de faima celor doi împăraţi înţelepţi îi dete un fier ars prin inimă, ispirescu, L. 282. C’o mai fi pe lume Cu faimă şi nume Aşiă mănăstire Chip de pomenire. teodorescu, p. p. 469.
[Scriitorii întrebuinţează, foarte rar însă, şi latinismul fama, dar mai mult personificat. Ori unde fama va duce... numele tău. MARCOVICI, C. 75. Ş’în-cepii întăiu bogăţia... să exprime într’aceste Că ne-mărgenitul bine numai ea în lume este. Pentrucă e dătătoare de orişice fericire, Desmierdării şi a famei şi oricării norocire, pann, P. v. ii, 23. Istoria m,ă chiamă Şi gloria străbună şi sunătorul bucium al famei. I. negruzzi, vi, 218.]
—	Neexistând cuvântul în literatura veche şi în texte populare sigure de tot, se pare că avem a face cu o formaţiune savantă din lat. fama, după cuvântul vechiu defăima (desfăimâ, defaimă). Ti kt in, Dicţ, rom.-germ. 606.
faimos, -oÂsĂadj .Fcimeux, renomme, celebre.— Vestit, celebru (în bine sau în rău). Spun că şi chiar comandirul, faimosul acel Rozon, Lăsă o labă în mână eroicului Sion. alexandrescu, m. 211. Iubite autorule... ai ştiut... să urmezi părinteştele... poveţe (ale lui Horaţiu) luând drept deviză tăcută a scrierii tale faimoasele lui versuri din Arta poetică. odobescu, iii, 11. Comitetul începe acuma faimoasa instrucţie, care durează peste 6 luni şi (precum arată în voluminosul său raport de 946 pagine imprim,ate în, 4?!) cere... din ţară peste 500 de dosare... maiorescu, d. ii, 29. [Forme învechite: fa-moz, famos. Famozul Panaiotache. e. văcărescul, ist. 269. Famosul Ţepeş. hasdeu, i. C. 9.]
—	N. din fran., alterat după faimă.
fain, -A adj., adv. I. 1°. Fin, de bonne cpialite. 2". Joii, beau, distingui, elegant, bon. II. Bien. — (Cuvânt răspândit mai ales prin Transilv. şi prin Ban.; se găseşte mai rar în România, unde are o mică nuanţă ironică).
I.	Adj. 1°. Subţire, de calitate aleasă. Se găseşte hârtie faină holandizască. molnar, ap. jahresber. x, 185. „Postav subţire“ — mai târziu se sice „fain“. iorga, b. r. 14. E marfă faină, nea Pârvule! ji-PESCU, O. 146.
FĂINĂ
— 33 —
FĂINĂRIE
U". Distins, ales, elegant, frumos, frumuşel, bun.
„ Om fain — distins, ales, galant, elegant; vestminte faine = elegante, frumoase". (Ţara-Haţegului) .rev. crit. iii, 153. Da el eră fecior aşă di fain şi di di-treabă, că fata împăratului de dragoste nici nu mai puteâ. ion cr. ii, 36. Faină idee! : „riche idee!" Fain băiat! : „charmant garţon!"
II.	Adv. Bine, frumos. A spălat vasele fain. Puşca eră curăţită fain. (Ţara-Hategului). REV. CRIT. III, 153.
—	N. din germ. fein „fin".
FĂiNĂ s. f. Farine. — Substanţă hrănitoare, câştigată, prin reducerea în pulbere (măcinarea) unor grâne, legume, seminţe, etc. Făină de grâu, - de ore, - de secară, ~ de porumb (păpuşoiu, cucuruz, cfr. mălaiu), - de muştar, ~ de săm,ănţă de in, etc. (Cfr. co dină, lamură). | Când nu se precizează mai de aproape, subt făină se înţelege cea de grâne {mai ales cea de grâu). Fănină de grâu. palia (a. 1582), ap. CP. 387. Că nemică nu-ţi dau vină Pentru jărtva de fănină. dosofteiu, ps. 165. Pâine toc- \ mită din fănini şi m,usturi den verdeţ. idem, v. s. 240. Moara au fost întreagă îmblând pe făină. (Bârlad, a. 1752) URICARUL, XXII, 360. Lături din •tărîţă sau dm fărină făcute, calendariu (1814), 176/5. După cum, mi-au scris Timoteiu ca să trimet un sac cu făină de Arad. catastih (1819), ap. iorga, s. d. xii, 175-6. Pre Egumeni şi pre unii boieri îi legase de gâturi cu funii pentru fărină. şincai, hr. iii, 15O/s0. (Loc. prov.) Fărină Diavolului de grabă mearge în tărâţe. ţichindeal, F. 26 (ital. la farina del diavolo va in crusca, engad. la farina del diavel va in bren = lucru câştigat pe cale necinstită se pierde uşor). Când un m,orar făină abiâ a scuturat... c. negruzzi, ii, 220. Trec furnici ducând în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă şi plăcintă şi colaci. EMINESCU, p. 195. Se trezea, la uşa ei cu Dănilă cum-natul-său, cerând să-i îm,prum,ute carul: ba să-şi aducă lemne din pădure, ba făină de la moară. creangă, p. 38. „Nevasta, fă plăcinte!“—„îndată bărbate. Dacă ar fi făină şi brânză, cum, nu-s ouă şi unt, sânt gata numai de cât“. zanne, p. iv, 90. Dar ■şi MWria-Ta să nu uiţi a-mi trimite prin feciorul meu un burduv de farină. marian, t. 309. Cu bărbatul băutor, Nu-i face pită’n cuptor; Când ai face ■câte-odată Nu-i făină nici lopată, jarnîk-bârseanu, d. 427. (Loc. prov.) Un om macină, altul face azimă din făina lui. zanne, p. v, 398. Cine umblă prin m,oară, iese plin de făină. DDRF. || P. anal. Făină de flori = polen. Picioare au [albinele] şase, dintră care ceale mai din dărăpt doae picioare sânt cmn late şi cam, flocoase, pre care lipesc fă-rinacea de flori, economia, 174. i Făină de car(i)= excrementele larvelor de rădaşcă. Larvele de rădaşcă se numesc cari; ele au fălcile puternice, cu care rod lemnul şi fac găuri mari, pe care le um.ple cu excrementele lor, cunoscute în popor subt numele de făină de cari. Făina de cari o beau la ţară cu lapte, dulce în contra încuerii. leon, med. 84. || Spec. Făina orbului pulberea cea mai măruntă a făinii, pe care cel mai mic vânt o face să se împrăştie, pe când se macină bucatele : „foile farine". Sântem, dezorganizaţi, împerechiaţi, împrăştiaţi, ca făina orbului (Transilv.), ap. zanne, p. iii, 546. ^ De itceeaşi (s. de o) făină (cu cinevâ) = de aceeaşi tagmă, de aceeaşi categorie, de aceeaşi teapă, de aceiaşi fel, de acelaşi calibru : „de la meme farine". Franţisc David fu osândit şi de cei ce eră tot de o fărină cu el. şincai, hr. ii, 232/36. (Nu pare a fi construcţie românească, ci mai degrabă luată de-a-dreptul din lat., cfr. nostrae farinae „de tagma noastră" Persius 5, 115). | Scump la tărâţe şi ieftin la făină: „se zice pentru cei ce, la cele scumpe chel-tuesc, iar la cele de nimic, mult se scumpesc", iord. ■GOLESCU, ap. zanne, IV, 141 (cfr. ital. vender piu
Dicţionarul limbii române. 9. III. 1910.
la crusca che la farina = a vinde mai scump lucrul fără preţ, decât pe cel preţios). Măicuţă, de ce eşti scumpă la tărâţe şi ieftină la făină? creangă, p. 116. | (Fam.) C’un ocliiu la făină Şi cu altul la slănină = „se zice pentru cei ce se uită cruciş, chiorîş, ponciş şi paliu". zanne, p. ii, 346-347. | Altă făină se macină acum la moară! = s’au schimbat (de atunci) rostul lucrurilor, de-acum începe o eră nouă. Bădiţa Vasile mă pune să ascult pe alţii şi — altă făină se macină acum, la moară! creangă, a. 7.
[Plur. faini (rar) şi făinuri= diferite feluri de făină. | Forma veche şi originală, fărină, păstrată la Aromâni (fărină), Megleniţi (fărină) şi Istroromâni (farirq) se mai găseşte, la Dacoromâni, în acfele regiuni care rotacizau odinioară pe n intervocalic, adecă în ţinuturile din nordul Mureşului, împreună cu o parte din Bucovina şi din Moldova de nord. în celelalte părţi s’a născut, prin asimilarea lui r-n y n -n, fănină, păstrat încă în unele regiuni (în Banat cu n muiat: fănină) şi în literatura veche. Din forma fănină s’a născut, prin disimilare completă, în părţile sudice: făină, care a devenit formă literară (atestată la coresi, ap. GCR. I,' 17) şi care, în unele regiuni, se accentuează faină s. făină. în unele părţi se găsesc şi variantele:, fanlnă, fonină. Cfr. Wei-gand, Linguist. Atlas, Introducere, 16.]
—	Din lat. farîna, idem : vegl. faraina, ital. farina, sard. farina, engad. farina, (v. -)prov. farina, fran. farine, span. harina, portg. farinha (pretutindeni cu acelaşi sens).
făină vb. Ia. Fariner, saupoudrer de farine. Pou-drer. — (Rar) Trans. A presără cevâ cu făină. || P. ext. (Refl., ironic) A pudrâ. Cfr făinat. [Pronunţ. fă-i-, | Prin locurile, în care se păstrează încă forma fărină, şi: fărină vb. Ia. LB.]
—	Derivat din făină (cfr. fran. fariner). Cfr. în-făină.
J ĂIN/VK s. a. Ttiservoir ou grenier ă farine.—(Suspect; atestat numai de dicţionare) „Tron, hambar de păstrat făină", costinescu. „Grânar de fărină, [h]ambar în care se conservă fărina". LM. [După POLIZU ar însemnă chiar „plăcintă" : „die Mehl-speise". | Pronunţ, fă-'i-.]
—	Derivat din făină, prin suf. loc.-instr. -ar (cfr. ital. farinaio, prov. far(i)nier, span. harinero, idem).
făinăr s. m. Farinier, marchand de farine. Charretier qui fait le transport de la farine. — Negustor de făină. || Spec. (Pe la morile din Bucureşti) „Căruţaş care transportă făină". Com. i. pa-VELESCU. [Pronunţ, fă-i-.]
—	Derivat din făină, prin suf. nom. agent, -ar (mai degrabă decât urmaş direct al lat. farina/rius; cfr. ital. farinaiuolo, fran. farinier, prov. far(i)nier, span. harinero, portg. farinheiro, pretutindeni cu acelaşi sens).
făinăreăsă s. f. 1°. Fariniere, marchande de farine. 2°. Fem,m,e d’un farinier. — (Rar) Femininul lui făinar2 (derivat prin suf. moţional -easă).
1°. Neguţătoare de făină, femeie care ţine s. conduce o făinărie. COSTINESCU.
2°. Nevastă de făinar.
[Pronunţ, fă-i-.]
făinărie s. f. 1°. Magasin, dâpOt ou commerce de farine. 2°. Toutes sortes de farines:
1°. Prăvălie în care se vinde făină, comerţ de făină, depozit de făină.
2°. (Mai ales la plural) „Feluri de făină, făinuri". POLIZU.
[Pronunţ, fă-i-.]
—	Derivat din făină, prin suf. col.-loc. -arie (în sensul 1» ar puteâ fi derivat şi din făinar, prin suf. loc. -ie).
II, 3
.FĂ1NAT
34 -
'PALĂ
fAinat, -A adj. Poudre. — Participiul verbului făină, devenit adjectiv. (Rar, ironic) Pudrat. O femeie făinată. jipescu, ap. TDRG.
[Pronunţ, fă-i-.] Cfr. înfăinat.
. i'Ai si;Â! Â s. f. 1°. L’action ou le fait de mettre du blanc ou de la poudre sur le visage. 2°..Bossade, vbtee. — (Rar)
1°. (Ironic) Acţiuneas. faptul de a-şi pune pudră pe obraz, a se pudra. Pianu’,jocu’, găteala, făineala... JIPESCU, ap. TDRG.
2°. Fig. (fam.)Bătaie, l-a tras o făineală — ,,i-a tras o bătaie de l-a făcut cum e făina de moale11.' zanne, p’. iii, 546.
[Pronunţ, fă-i-, | Plur. -ne îi.]
—	Derivat, prin suf. abstr. -eală, dintr’un verb faini, neîntrebuinţat de altminteri.
făinos, -oasA adj. Farineux.—Făinos cuprinde în sine toate trei noţiunile exprimate prin germ. „mehlhaltig“, „mehlartig" şi „mehlig“, fără ca să se poată adesea preciza în exemple, care din aceste sensuri prevalează. Făinos este tot ce conţine făină s. e ;plin de făină; „care are însuşirile (miros, aspect, gust, înfăţişare, etc.) făinii; care e (fărâmicios, alb, etc.) ca făina. Fortune, viscole cu ger cumplit afară; Pe uliţi scârţie omătul făinos. donici, f. ii, 39. Sânt ,unele [cartofk,] îndoit mai roditoare decât altele, şi mult mai făinoase şi mai bune de mâncat, i. ionescu, c. 56. „Se sice [că sânt făinoase] şi de unele poame care şi-au par dat mustul devenind m,ălăieţe“. COSTJNESCU. || Substantivat ,(subtforma fem., întrebuinţat la plur.) (Rar; în Transilv.) Făinoase— diferite feluri de plăcinte : „Mehlspeisen“. BARCIANU; ALEXI.
[Pronunţ, fă-i-, | Dial. şi: fărinos, ,-oâsă LB., marian, etc. şi făninos, -oăsâ. marian. Cfr. făină.]
—	Din lat. i’arinosus, -a, -un, idem: ital. farinoso, sard. farinosu, fran. farineux, span. harinoso, portg. farinhoso, pretutindeni cu acelaşi sens.
FĂINOŞĂ vb. la. refl. 1° Devenir comme de la farine, devenir farineux. 2°. Se poudrer de farine. — (Rar)
1°. „A se face ca făina“. MARIAN.
2°. (Baia-mare) A se pudra cu făină. Apoi pe cap se fărinoşe [ca să pară cărunt], Peste haine vite-geşti Luă negre, călugăreşti, Murgul că şi-l închingă Şi pe el încălecă..., Niciprânsu’ că nu trece, în Ţa-rigrad se opre. REV. CRIT. II, 269.
[Pronunţ, fă-i-, | Dial. şi: făriiioşâ vb. 1\]
—	Derivat din făinos. Cfr. înfăinoşă, Infăi-nuşă.
FĂioÂkA s. f. Farine. — Diminutivul lui fuind (derivat prin suf. -tor). (Rar; în poezia populară; numai spre a da cuvântului făină o nuanţă de dră-gălăşie şi fără să-i schimbe sensul. însemnarea „făina cea mai fină“ sau „pudră“, dată de polizu, nu se poate atestă). „ScoaV, Voico, c’ăi fi dorm.it, Soarele c’a răsărit, Scutură hambarele, Mătură coşarele, Bate’n sită şi ’n covată, Frăm.ântă făina ’n-dată, Să-mi găteşti merindele!11... Voica cum îlau-seă, Până’n ziuă se sculă Şi ham,bare scutură, Şi coşare mătură, Făioară c’adună, D’o asmîoară că-i făceă, D’o turtică că-i cocea, în trăistică le pu/neă. teodorescu p. p. 670; cfr. ibid. 676. [Pronunţ. fă-i-oa-.]
r.vi roN s. a. v. faeton.
faiu s. m. Faille. — Stofă de mătasă cu firul mai gros decât al taftalei. Cfr. tafta. Rochie de faiu. [Fără plur.]
—	N. din fran.
FÂii interj. Frrrt! — Zgomotul produs de fâlfâitul aripelor. De odată o păsărică (vrabie, cioară) sau
,altă pasăre vie, fâl, fâl, fâl, pe deasupra capetelor... sevastos, K. 297. Auzi în urma lui fâl! fâl!-fâl! oCocorul îşi făceă vânt să sjfoare. ISPIRESCU, ap. TDRG. Corbul i-a înciptm [— înfipt] ciocul şi fâl! fâl! s’a ridicat cu Sărilă în sus. şez. ii, 55.
—	Cuvânt onomatopeic.
fâi.A s. f. I. 1°. Gloire. 2°. Faste, eclat, apparat, pompe, parade, splendeur, magnificence. 3°. Belle prestance. 4°. Orgueil. Gloire. 5°. Benomm.ee. II. Louange, fierte, morgue, outrecuidance, montre, os-tentat'ion.
I.	(Fără sens peiorativ)
1°. Laudă mare, slăvire, preamărire (din partea altora), glorie. FaK=„gloria11. ANON. CAR. Dumnedsău îm.[i] eşti şi hfălă Şi folos de sprejineală. dosofteiu, ps. 306. Şi hiica Sionului să vadză hvala ta Din poartă lăsând radsă. idem, ps. 243. Fală’n lume şi mărire pentru tine ’n veci să fie O! Molclovo., ţară mândră ! alecsandri, P. I, 201. Şi când se ’n-torc de la răsboiu, soldaţi şi ofiţeri, cu fala biruinţa smulse după atâtea jertfe, statul româ/n, are o armată. MAIORESCU, D. I, 132. Numai voi fraţi la să-mi daţi Din grajd pe murgul ăl bun, ...Să-mi fac fală fraţilor Şi cinste părinţilor. TEODORESCU, p. P. 87b.
2°. Strălucire, paradă, alaiu, pompă, mărire. Mergea craiu\\] pe uscat> în jos pe Dunăre, cu hvală mare .. Craiu[ 1] cu câtă hvală venise, cu mai m,are ruşine se întoarse, moxa, 403/5_12. Şi oasele lui Şer-ban-vodă au ridicat... şi l-au dus cu hvală şi cinste mare, ca pre un Domn. mag. ist. ii, 133/28. I se promiseră trei m,ii pedestraşi şi două mii călăreţi... Papa îi făgădui 40.000 galbeni pe lună... în toate părţile fupriimit cu aceeaşi fală..., lesuiţii colegiului Vienei îi făcură un cuvânt în public şi vorbiră de dînsul ea de un al doilea Iosue. bălcescu, m. v. 233. Atunce falnic omulrîdică a sa frunte Şi ’n ceruri cu mândrie aţintă ochiul său... Ş’a silei mii de glasuri, ş’a nopţii mii de şoapte 11 proclamează’n fală a lumii împărat, alecsandri, P. I, 125.
3°. Măreţie. Cerb mi se’ngănfă, Cerb se lăudă, Că el îşi întrece Cu coarnele lui Fala bradului Şi cu fuga lui Zborul cerbului. TEODORESCU, P. P. 65h.
4°. Mândrie (motiv de a fi mândru, de a se făli cu cevâ), orgoliu. Eră frum,oasa doamnă B., odinioară fala Chişănăului. c. NEGRUZZI, I, 68. In politică, „meyalografia“ noastră este mai pronunţată chim decât în sfera literară şi multe pagini ale proclamaţiunilor şi jurnalelor noastre sânt în stare a ne umplea inima de fală şi de uimire. MAIORESCU, CR. I, 229. Mănăstirile Secul şi Neam,tul, altădată fala bisericii române... CREANGĂ, A. 71. Creştea inima într’însul de bucurie şi de fată, mai eu seamă când vedeă pe ceilalţi fii de împăraţi şi de domni, că le lăsă gura apă după o aşă bucăţică. ispirescu, l. 213. Alele, fecior de Sârb, De ce-ai scos nevaşta’n târg ? Ori ai scos’o de vânzare, Sau doară de fală mare ? [= ca să te poţi făli cu ea], bibicescu, p. P. 283. Place-mi mândra cinăşeă [—- curăţică], Că mi-i fală [= mă simt mândru] ’n târg cu ea. jarnîk-bârseanu. d. 368. Măi bădiţă, fala ta [= cu ceea ce te poţi făli tu]: Numai pipa şi bâta Şi jocul, dumineca. RETEGANUL, ch. 123. | Mai cu seamă în loc. adv. cu fală = falnic, cu capul ridicat, mândru, cu mândrie. Am, zdrobit legătura jugului vostru, v’am adus pre voi cu fălă. biblia (1688), 91 (: „confregi catenas cervicum vestrarum, ut ince-deretis erecţi"; „j’ai rompules bois de votre joug, et je vous ai fait marcher la tete levee“). [Oşteanul]... pe cap purtă cu fală Coif de aur lucitor. ALECSANDRI, P. I, 262. în preajmă-i e cetatea. Ai ei locuitori lîuina-i azi cu fală arăt la călători, ale-xandhescu, M. 10. || Merit. Astăzi când stăpânitorii au de cea mai mare fală [= consideră ca un merit, o faptă vrednică de laudă] să concedeze (ajceă mai nemărginită slobozenie supuşilor lor... URICARIUL,
FALACIOS
— 35 -
FABBAEÂ
x,	l/5. A socotit lucitu de fală a nu. arătă, senti-menţuri religioase, marcovici, d. 21/2.
5°. Nume bun, renume, faimă. Fală ţi-am, făcut, Ţie de voinic, Mie de cal bun. .teodorescu, p. p. 56”.
II.	(Cu sens peiorativ) Trufie, fudulie, mândrie (în sens rău), lăudă de sine. Fale = „superbia11. ANON. car. Să nu-ţi mai rădice mândrul şi săm,ăţul Găl-tejul în fală. dosofteiu, ps. 35. Aceâ fală, aceă fală, ce în Catilina vă.s Cu scârbă şi- cu greaţă... konaki, p. 283. [Musteţile] ar fi fost de fală [=ar fi servit de motiv a se fuduli cu ele] celui întâiu husar ungur. c. negruzzi, I, 206. Iar '.ciocoiul. cum se pleacă De mă vede pe potică! Cum, -, smerit, în .genunchi pică, Şi de fală se dezbracă! alecsandri, p. I, 19. Vorba ceea: fală goală, — traistă uşoară! creangă, p. 320. Da tu cu mine vrei să te întreci la fugă ? Hm! Tu nu poţi să ţii nici cu frate-mieu cel de ţâţă, da nu tocmai cu mine!“ Dracul mânios pentru fala, lui, i-au zis: „Da ian să-ţi văd eu pe frate-tău!“ sbiera, p. 260. Numai fala e de ea!, bibicescu, p. P. 209. De-ar fi lelea ca şi fala, Nu şi-ar ţese pânza vara. reteganul, tr. 186/e. Poalele care-s pe tine Nu-s făcute, hei, de tine, Că-s făcute, hei, din sat Şi le’ntinsi de-a fala [= ca să te făleşti cu ele] ’n gard. idem, CH. 42; DOINE, 95/2t. | (Ironic) Şi la asta m’am gândit, Să cumpăr 'wrît pe bani, Să fac fală la duşmani [să le dau prilej ca să-şi bată joc de mine], idem, CH. 94.
[La vechii scriitori, care ştiau slavoneşte, scris şi: livală, hfală.]
—	Din paleosl. hvala „laudă“. împrumutat din vreun dialect slav care pronunţă fala, ca Bulgarii (falz)_ şi Sârbii (fala). Cfr. pofală, pohvală.
falacios, -oăsă adj. Fallacieuoc, trompewr. — (Franţuzism) înşelător. Pretexte, argumente falaci-oa.se. [Pronunţ. -ci-os.\
—	N. din fran.
farafastâc s. a. v. farafastâc.
falaga f s. f. v. falangă'.
FAL.AITÂR s. m. Piqueur.—(învechit) Călăreţ care merge înaintea unei trăsuri domneşti s. boiereşti. Lacheu care merge pe joş pe lângă trăsură, la ceremonii, ca să ţie caii.
[Alte forme: faleitâr, fareitâr. costinescu.]
—	Din rus. foreitoru „călăreţ care conduce caii din nainte la o trăsură cu patru cai înaintaşi11 (iar acesta din germ. Vorreiter), prin substituirea lui -or, prin suf. nom. agent, -ar (şi prin disimilarea consonantelor r-r în î-r).
FĂiiĂi.Ăi vb. IVa. Bruire (en parlant des feuil-les). — (Rar, neobicinuit) A fâşâi, a vâjâi (despre frunze mişcate de vânt). Deodată a început un vân-tîşor şi frunzele stejarului... a[u] început a fălălăi aşâ de tare, încât acesta de frică a sărit iar în hândichiu. contemporanul, iii, 782.
—	Formaţiune onomatopeică.
i'Ăi.ĂLĂT s. a. v. feleleat.
fălălveâlă s. f. Vantardise. — (în Muscel) Fă-lăluială=„laudă [de sine] nenimerită11. rădulescu-codin. [Scris şi pronunţ, şi: fălăluiâlă. | Plur. -eli.]
—	Derivat din fălăluî, prin suf. abstr. -eală.
FĂI.ĂL.UI vb. IVa refl. Se vanter (d’wne maniire eoocessive). — (în Muscel) A se făldlui = a se lăudă, prea din cale afară. Rădulescu-codin.
—	Pare a fi o formaţiune rezultată dintr’o fuziune a verbului feleluesc, „răspund11 cu subst. fală.
fai.ÂjVGĂ s. f. Barre de bois sur laquelle on atta-chait (ou pitice de bois percee dans laquelle on main-
tendit) Ies pieds de cetite qui etaimt conăamnes â recevoir des coupş de băton sîir la plante des pieds. Bastonnadesur la plante des pieds: Volec decoups, rossade. — Un sul de lemn de. care se legau picioarele celor condamnaţi ca să fie bătuţi la tălpi, ia falangă se.puneau s. se bateau oamenii. Peşumii ca acie îi punea Lupul la falangă de-i făceă de prim,eâ bani far’ de -poia lor. E. kogălniceanu, let. iii, 227/3li. Eunucul puse mâna pe Dimu şi-l bătu la falangă până ce îşi dete sufletul în groaznice dureri, bălcescu, m. v. 445. Nu eră vorba de nimic altă decât... a .pune la falangă pe stolnicul curţii. C. negruzzi, i, 287. Am învăţat la dascălul Gaitani, cel care băteâ la falangă, alecsandri, t. 866. O falangă’n drum scotea, Pe drumeţi pe toţi băteâ. idem, P. p. 12$.-Şi îndată a poruncit împăratul să aducă falangă şi toegi. şez. ir, 11-9. || P. ext. Bătaie la falangă. 0 să ceară... depărtarea din slujba lui şi poate chiar o falangă bunicică, data dinaintea porţilor caselor ei. filimon, c. i, 756. Cine de cuvânt nu ia, de falangă peşlin ia. iord. golescu, ap. zanne, ii, 532. [Domnii] se mulţumeau a trage supuşilor lor din vreme în vreme câteo falangă bună. ghica, ap. TDRG. || (Azi, când „bătaia la falangă1' nu mai există, cuvântul are numai sensul general de) „bătaie", pamfile, j. ii. (în Muşcel) îl bate la falangă: „îl bate la putere, straşnic11, rădulescu-codin.
[Plur. fălăngi. | în secol. XVII se găseşte une-ori şi forma turcească a cuvântului: falaga s. f. (turc. falaka), ap. Ş10.]
—	Din n.-grec. ifaXaŢ-f»?, idem. Cfr. dubletul pă-rângă.
l'Al.-iXlĂ s. f. 1 °. Phalange. 2°. Phalange (corps-de piquiers pesamment armes dans l’armee mac4-donienne). Corps de fantassins.
1°. (Anat. Mai ales la plur.) Oasele lungi din care se compun degetele.
2°. (Antich.) Un corp de infanterie în armata macedoneană, şi mai pe urmă în cea grecească şi romană, format din opt mii de soldaţi, înarmaţi cu-lănci grele şi aşezaţi în 16 linii, una după alta, fără distanţă între ele. Mare tărie... aveâ, şi oştile a Machedonenilor pe vremea lor, ales tocmelile pe-destrimii lor, căria le siceâ ei falangă, n. costin, let. I, 17/,. || P. ext. (Azi) Corp de soldaţi. Toată falanga şi oştitwra nevădsuţilor vrăjmaşilor noştri au răsipit şi i-au pierdut, molitvelnic (secol. XVII), ap. GCR. I, 228. Tuturor le dau cocarde, pe toţi îi împodobesc,... Dar num,ai cu-atâta număr nici cum nu se mulţumesc, Falangele eteriei cu aţâţi nu se ’m-plinesc. beldiman, tr. 343. [Pedestrimea] eră armată cu suliţe şi se rănduiă în falange sau gloate adânci, bălcescu, m. v. 614. | Pig. O falangă de scriitori. || Spec. (Şt. soc.) în sistemul social al lui Fourier, o asociaţie de o sută de familii.
—	N. din grec. <f<5AaY?~aYT°S> idem (lat. phalanga).
falanster s. a. (Şt. soc.) Phalanstere. — Clădirea în care aveâ să locuiască o falangă de oameni, în sistemul comunist al lui Fourier.
—	N. din fran. (Cuvânt făurit de Fourier din fran. phalange şi terminaţia de la monastere.)
FALANSTFRIÂN, -Ă adj. PhalansUirien. — Adept al doctrinei lui Fourier. Diamant îl urmează la conferinţe]’e lui Fourier şi se pomeneşte falanster ian, de o mie de ori mai fanatic de cât fusese pentru sistemul lui Saint-Simon. ghica, s. 329. [Pronunţ, -ri-an.]
—	N. din fran.
FALBALÂ s. f. Falbala (uolant ou bande d’etoffe plissee dont on orne Ies robes ou Ies rideauxj.— (învechit) O fâşie de pânză sau de stofă lată şi încreţită, întrebuinţată ca garnitură la rochii; volanul încreţit de la jupon. In loc de rochii cu falbalale va. aveâ
FALBARĂ
- 36 -
FAI,CÂ
un peştiman curat. c. negruzzi, i,s 300. Printre rochiile de mătăsării înflorate, printre, falbalale, mangeturi şi volane..., în sfârşit printre toate gătelile încărcate şi împestriţate ce lipscanii şi mar-şandele din Bucureşti vând cocoanelor de ţar%, drept marfă de Paris, ză/riiu mai multe figwri rotunde. odobescu, I, 384. [Şi: farbalâ s. f. [Cumpără] ce vei găsi mai bun, dantele, ştii, farbalale... CONV. lit., ap. TDRG. | Şi: falbarâ s. f. costinescu. | Şi (?): ferberfe. cihac, ii, 107.]
—	Cuvântul se găseşte în aproape toate limbile europene şi e greu de hotărît, dacă el ne-a venit de la Italieni sau Francezi (falbala) prin intermediare neo-grecească (<ţ,o.'i.\i.xoXaq), sau dacă l-avem de la Ruşi (falbala).
fai-iîauâ s. f. v. falbala.
KĂlcâ s. f. I. 1°. Mâchoire, mandibule, ganache. 2°. Face. Joue. II. 1°. Mâchoire (de tenailles). 2°. Chaque branche de l’armon. Patin d’un traîneau. 3°. Jottereau; joue.
I.	1°. „Osul gurei [împreună cu muşchii care 1-aco-per, sau despoiat de ei] în care stau înfipţi dinţii şi măselele11. LM. Nu fweţi ca calu şi mujdeiu cei ce n’au mente; cu zăbale, cu frâu fălcile lor tragi, să nu apropie-se cătră tire. psal. sch. 94/, (: „in camo et freno maxillas eorum constringe, qui non approximant ad te“). Călcă cu piciorul spre [ = pe] falca zmeului, cuv. D. bătr. ii, 152. [Samson] află o falcă de măgariu. biblia (1688), 186 ( : „ayant trouve lâ une mâchoire d’âne qui etait ă terre, Samson...“). Această boală face de calul îaste în toate mădulările trupului nemişcat; mai cu samă se întâmplă aceasta la cal în fălci, şi atunci se cheamă încleştarea sau înţepenirea gurii, adecă nu poate căscă gura. calendariu (1814), 174^,. Larvele, de rădaşcă se numesc, cari; ele... au fălcile puternice, cu care rod lemnul, leon, med. 84. Alt leac [contra holerii] este afumatul cu falcă de cal alb. Numai falca de cal alb are puterea de a vindecă această uricioasăboală. şez. i, 182. | (în basme, se povesteşte adesea despre monştri, cu deosebire despre mama zmeului, că plecând în urmărirea unor pământeni scăpaţi din robia ei, merge- c’o falcă’n cer şi cu altă (s. una) ’n pământ, adecă cu gura deschisă, spre a înghiţi tot ce-i ajunge în cale, cu deosebire pe cei urmăriţi. Expresia aceasta s’a generalizat, spre a ilustră năvăliri pustiitoare de războinici, tâlhari, etc., s. spre a arata pe cinevâ „necăjit foc, mânios, gata să te pră-pădească“ zanne, p. ii, 120, pe cinevâ care se repede, pleacă îndată ca să ceară socoteală de la altcineva, etc.) Scorpia, cu o falcă în cer şi cu alta în pământ şi vărsând flăcări, se apropia ca vântul de iute. ISPIRESCU, L. 6 (cfr. 225, 263, etc.). Atunci dracul porneşte cu o falcă’n ceriu şi cu una pe pământ, şi ’ntr’o clipă şi ajunge la pusnicul Dănilă. creangă, p. 68 (cfr. 214, etc.). Apoi, după câtăva vrem,e... ausiind, cu amărăciune s’ar fi umplut şi de voie rea s’ar. fi otrăvit, cum se zice cuvântul: cu o falcă în ceriu şi cu alta în pământ, la Şoim, alergă... cantemir, ist. 309. Iată că Tătarii se şi apropie de Solea c’o falcă’n ceriu şi cu alta în păm,ânt. marian, tr. 257. TJnde-s oardele avane? Unde-s limbile duşmane?... Cum, veniră de turbaţi, Ca bălauri încruntaţi Cu o falcă’n cerul sfânt Şi cu alta pe pământ! alecsandri, p. i, 270. | (Fam.) A da fâlci= a mâncâ. cu lăcomie: „toanger gloutonnement, de-vorer“. DDRF. (cfr. fran. „jouer des mâchoires“ = a mâncâ). Se puse iute la masă şi începu a da fălci bucatelor, ap. DDRF. Cu toţii fac cruce, îmbucă zdravăn, dau fălci mămăligii şi fierturii... jipescu, ap. TDRG. (Cfr. şi: Moartea... începu a roade la copaci bătrâni, de-i pocneau fălcile, creangă, p. 313. Când mănâncă îi trosnesc fălcile, pann, ap. zanne, p. iii, 635.) | (P. hiperb. se zice că se dă cuivă o palm.ă, de i se mută s. descleştează fălcile; de aici) A-i
(stră)mutâ s. strâmbă (iron. a-i drege) cuivâ fălcile = a-i trage o palmă. Mai de grabă i-ai puteă strâmbă fălcile decât vorba, creangă, p. 164. Cfr. fălcior. | A 11 tare în fălci: „se zice despre omul care nu se moaie cu una, cu două“. (Roman), ap. ZANNE, P. II, 121
2°. P. ext. Partea aceea a obrazului omenesc, care acopere fălcile (înţelegându-se, sau numai ridicătu-rile în faţa omenească care trădează conturul fălcilor, sau obrazul întreg). Pre Mihea proroc pre falci-l bătu. coresi, ap. CP. 124. Că tu bătuşi pre toţi pizmaşii miei preste falei, psalt. (1651), ap. CP. 124 ( : „tu as frappâ â la joue tous mes en-nemis“). De te va lovi neştine preste falcă, întoar-ce-i lui şi ceaialaltă. varlam, c. 314 (= Cel ce-ţi vă da o palmă preste falca ta cea dreaptă, întoarce lui şi ceialaltă. BIBLIA 1688: „si quelqu’un te frappe â la j oue droite, prâsente-lui aussi l’autre"). „Hoţomane“ îl făceă Şi peste fălci îl izbea, Cu biciuşcă de cureă. şez. iv, 133/15. | (Ţăranul român când se miră de cevă „se loveşte cu mâna peste fâlci“.) Când auziră una ca aceasta, toţi se loviră cu mâna peste falcă. Ei nu mai putură să-şi stăpânească mirarea. ISPIRESCU, L. 293. | („Fălcile ieşite" sânt caracteristice pentru omul slab. De aici expresia ironică) E gras, de crezi că-i scapără dracu’n fălci ! (Coşteiu, în Banat), ap. zanne, p. vi, 631. | A pune mâinile subt fălci = a sta inactiv, a lenevi (propr. a-şi răzimâ capul în pălmi). Nu pune mânile subt fălci, [că] ştiu că n’ai să moşteneşti (se spune celui „sărac şi leneş“. Dobrovăţ, în Vasluiu), ap. zanne, p. v, 436.
II.	P. anal. Diferite obiecte care se aseamănă cu fălcile omului s. ale animalelor prin forma sau prin funcţiunea lor (prin faptul că ţin strâns între ele un obiect).
1°. La cleşte, fălcile (s. gura, ciocul, apucătoarele, capul) se numesc cele două braţe scurte şi curbate ale instrumentului, cu care apucăm cuiul, etc. dame, T. 113.
2°. La car, fălcile (s. fălcelele, crăcii) sânt cele două braţe ale piscului prin care acesta se leagă de osia dinainte. DAME, T. 9. Cfr. fălceă (4°,a), făl-cuţă (2°). | La sanie, falcă = talpa de lemn (uneori ferecată), pe care alunecă sania pe zăpadă (făl-ceâ(l°), tălpică, tălpeţ, plasă). Sania boierului are fălcile căptuşite cu fier. Gom. i. pavelescu.
3°. (Mar.) Fălcile (după fran. „joues“, germ. „Backen"). Cele două laturi rotunzite care formează partea dinainte a corpului corăbiei. DDRF.
[Plur. în texte vechi falei. CORESI, PS. 78; VARLAAM, C. II, 50, etc. Pluralul modern fălci apare, în texte, mai întâi în BIBLIA (1688), 139,2 ]
—	Din lat. *falca (din falx, -cem,, cfr. falce, trecut la deci. I, precum a trecut şi în ital. [vechiu şi dial.] falcia. rom. felza, v.-picard faulque, azi fok [Vallăe d’Yferes] Herzog, Etymologisches, 15). Trecerea de sens .din „coasă" la „falcă" e metaforică şi uşor de explicat, dacă ţinem seamă de forma adusă a amânduora,, şi ea se regăseşte şi în alte limbi şi dialecte. Astfel Albanezii numesc „falca" : felk’ine < *falc-inea; în nişte glose vechi din Ber-gamo cuvântul faux (= falx) e explicat prin „ganasa" (= falcă de animal); tot astfel la Sarzi aiături de cavana „cuţit de grădinar, cu limba curbată", găsim cavanu „falcă". (Cfr. şi numele sârbesc şi bulgăresc al „fălcii": vilica, propriu zis „furcuţă", Mi-klosich, Consonantismus, I, 52). Cauza pentru care limba română a luat refugiu la acest antiantropo-morfism e, că numele latinesc al „fălcii" : •maxilla a primit în româneşte accepţiunea de „măsea" (Tot aşâ în unele părţi ale Franţei, d. e. în Lyon şi Poi-tou, maissella, maiselle însemnează „măseâ"; pentru „falcă" s’a introdus în franţuzeşte termenul nou: mâchoire, propriu „mestecătoare". în Spania mejilla însemnează azi „falcă i, 2°", adecă „obraz", chiar şi „buca obrazului", iar pentru „falcă" avem termenul nou: quijada).
FĂLCAR
— 37 —
FÂLCI'OR
. fAi-cĂr s. a.. Montant de la tetiere (ou de la bride). — Partea aceea a frânelor, care începe la colţurile botului şi se Continuă de-asupra fălcilor. TDRG.
[Pial. -cariw.]
—	Derivat'din falcă, prin suf. instr. -ar.
fAlcAritâ s. f. (Med.) 1°. Sorte de Utanos : tris-mus, gnathospasme (surtout chez Ies petits enfants). 2°. Mal .de dents.
1°. O boală (de copii), un fel de „tetanus“, care se manifestă în încleştarea fălcilor. „Fălcariţa dă mai des peste copii, şi-i atât de periculoasă că, după spusa babelor, mai toţi copiii mor, dacă nu li se descântă în pripă. Bolnavului de fâlcariţă i se încleştează fălcile şi toate încheieturile capului, nu poate mâncâ şi strânge gura aşâ de tare, încât par’că să-i treacă falcă prin falcă“. GRIGORIU-RIGO, MED.
I,	67. „Noul născut, în cele mai multe părţi, imediat după naştere este pus pe fân, lângă sobă... Această împrejurare ocazionează fălcariţa, atât de deasă la ţară. Fălcariţa în termeni medicali se numeşte-,tetanus1. Microbii acestei boale se găsesc prin praf..." manolescu, I, 234. || A da s. tăia (le fâlcariţă = „a descântă de fălcariţa. Dacă vezi că nu suge copilul, dă-i iute de fălcariţă. Com. i. pavelescu..
2°. (Turnu-Măgurele) Durere de măsele. (Cfr. dor de măsele, vivor). leon, med. 126.
—	Derivat din falcă, prin suf. -ariţâ (care derivă numiri de boale).
fAlcAtA s. f. (Bot.) = suliţică: Dorycnium her-baceum. panţu, pl.
—	Derivat din falcă (cfr. numirea germ. Ba cken-klee), prin suf. adj. -at.
fAlcău s. m. Fanfaron, vantard. — (în Munţii-Sucevii, în Mold.) Făleau = „om cu fălcile mari, sau om care se făleşte11. ŞEZ. II, 227;
—	Derivat din falcă, prin suf. calificativ -ău (şi apropiat, pe cât se pare, de cuvintele: fală, făli).
fAl.ce s. f. Mesure agraire de 14323 metres carreş (en uşage surtout en Moldavie). — „Măsură veche de suprafaţă moldovenească având lungimea de 80 prăjini (prăjina = 3 stânjeni, adică 6m 69) şi lăţimea
4	prăjini. Cam 3 pogoane sau 1,43 ha“. creangă, GL, (în Bucov.) „Un ogor de 50 prăjini face o falce". ma.rian. 10 fălce de vie la Cotnariu. catastih (a. 1588, laşi), cuv. d. bătr. i, 211. S’au părît... prentru do(o)u[ă] falei de vii de Cotnar în dealul p[i]sc[o]-pului. doc. (a. 1620), ap. GCR. i, 62. 3 fălci de vie. (laşi, a. 1741) uricariul, xxv, 3l3/4. Se pun noă dimerlii de bob în o fălce. i. ionescu, C. 9. Tu, cu optzeci de mii de fălci de moşie, şi el un ghiorlan, c’un petec de pământ, şi uite, ce gură face! creangă, a. 155. Au căsut iapa jos şi au acoperit cu stârvul ei pe câmpia aceea un loc de cinci-zeci de fălci, sbieka, p. 166. Tată-său îi dă cinci prăjini în vatra satului, loc de casă, apoi o fălce de arătură şi 20 prăjini de fâneţ. sevastos, n. 46.
[Plur. falei (fălce?), azi fălci, atestat mai întâi la mardarie, L. 1900.]
Din lat. falx, -cein, secere, coasă: ital. falce „secere" sicii, faut si, engad. fots „coasă", prov. faus „secere", franc, faux „secere", canton de Vaud fo, caţal. fals, span. hoz „secere", „o bucată de pământ (în forma unei secere)", portg. fouce „secere". Sensul româ-nesc s’a desvoltat din cel de: „cât poate seceră un om într’o zi", cfr. lat.-med. falcata „quantum unus sector per diem falcare potest de prato" DUCANGE (cfr. v.-fr. faus „mesure de terre", cfr. jugăr). Cfr. falcă.
iăi.ci;a s. f. 1°. Patin d’un traîneau. 2°. Bras du battant d’un metier ă tisser. 3°. Chacune des deux plcmchettes laterales entre lesquelleş on broie le chanvre. 4°. Diverses parties du chariot. 5°. Fleche d’un affut.
Diminutivul lui falcă (derivat prin suf. -eâ), întrebuinţat numai în sensuri figurate. (Unele din acestea se leagă mai direct de sensul „coasă" al cuvântului latin falx, decât de „falcă" românesc).
1°. (Prin Buzău, Constanţa, Prahova) Tălpile (tăl-peţii, tălpicele, plăşile) pe care alunecă sa^iia pe zăpadă, pontbriant; polizu; costinescu, etc., dame, T. 21, 22. Cfr. falcă II, 2°.
2°. (Prin Bacău) Cele două braţe (brăţare, bă-teli, fofeze, lopăţele, mâni, mănuşi, spe-teze) la vătalele de la războiu. DAME, T. 135, 137.
3°. „Scândurele între care intră ,limba*, meliţii". pompiliu, bih. 1010. Aceste fuioare se dau prin me-liţoiu; fâlcelile acestuia fiind mai largi şi limba lui , fiind mai groasă decât a meliţii, nu curăţă de tot puzderia. I. ionescu, c. 155.
4°. (La car) a.) (Botoşani, Dorohoiu, Tulcea, Tu-tova) „Falcă" (II, 2»), „fălcuţă" (2“). DAME, T. 9, 14. ||
b.) (Bacău, Dorohoiu) Stinghii (chingi, speteze s. curmezişuri) de lemn care leagă între olaltă blănile ce formează ,fundul1 sau ,scoarţele1 carului. dame, T. 11, 12, 16. || c.) (Roman, laşi, Botoşani, Yasluiu, Neamţu, Bacău, Dorohoiu, Tecuciu) Fiecare din cele două bucăţi de lemn (numite şi lopăţele-s. fofeze) care formează partea de sus şi de jos a cârceei de la tânjală. dame, t. 13, 17.
5°. (Artil.) Fălcile: părţile laterale ale: afetului.
fAlcek s. m. Faucheur (que l’dnpaye ă la ,falce‘ fauchee). — (Munţii-Sucevii, în Mold.) Lucrător (cu deosebire cosaş) care se tocmeşte cu f al cea. Făl-ceri = „lucrători cu falcea; se zice mai ales cosaşilor". ŞEZ. V, 72.
—	Derivat din falce, prin suf. nom. agent, -ar (devenit -er, după palatale).
fAlcer s. m. v. felcer.
fAl€ESC, -eAscA adj. — (Mold.) întrebuinţat numai în expresia prăji»;! fălceascâ = „dreptunghiu având patru prăjini lungime şi o prăjină lăţime=.1/R0 dintr’o falce." TDRG. Câte pluguri se vor află în sat, datoare, să fie a ară şi a grăpă optu-zeci prăjini gospod. fălceşti. uricariul, ii, 131/g. La o prăjină fălcească ajunge un car de gunoiu. ap. TDRG.
—	Derivat din falce, prin suf. adj. -esc..
fălceşte adv. En comptant ă la ,falce'. — (în Mold., rar, atestat numai la TDRG:) A măsură un imobil fălceşte: a-1 măsură cu falcea.
—	Derivat din falce, prin suf. adv. -eşte.
FAi.cmmoN f s. a. (Jur.) Falcidie.—(1 n dreptul român vechiu, încă de la îndreptarea legii (1652)-glava 282, pag. 280: Pentru falchidiu aceasta fah*. chedia se chiamă leage sau judecată pre limba lă-tineaşte.) Partea legiuită din avere, la care moştenitorii au dreptul. Tatăl... să lase fiilor săi, de vor fi mai mulţi decât patru, jumătate din averea sa, iar de vor fi mai puţini decât patru, o a treia parte, şi aceasta iaste legiuita parte a fiilor (ce se numeaşte în pravilă falchidion). pravila (1814), 130.
—	N. din n..-grec. <j,w.X-m8iov, idem (în dreptul roman, quarta Falcidia, pătrimea din moştenire, la, care un moştenitor testamentar, înpovărat de legate, are dreptul, conform cu lex Falcidia „legea lui Fal-cidiuş").
fâi.«jiok s. m. Mâchoire. — Diminutivul lui falcă (derivat prin suf. -ior. Rar, numai în expresia următoare cu sens glumeţ, care pare a se fi născut prin analogie cu expresia: „a-i mută cuivâ căpriorii din loc"). Canalia a avut o labă aşă de puternică [când mi-a dat o palmă], încât mi-a scos din ţîţîni fălciorii şi. o. măseâ s’a strămutat din locul ei. i. d. manolache, n. rev. r. i, Supl. ii,; 138...Cfr. făH cuţă; fălceă.
FALCONET
— 38 —
FÂLFÂIT
■ falconet s. a. Fauconneau^îh vechea artilerie, tun de calibru mic, care aruncă, ghiulele numai de un sfert de kgr. de grele sau şi mai mici. Românii luară în astă isbândă şase steaguri şi două tunuri-falco-nete. bălcescu, m. v. 98. Cfr. bombardă.
—	N. din ital. falconetto, idem (dim. de la fal-co'ne „şoim“. înţelesul propriu e deci ,,şoimuleţ“).
i’Ai.cos,-oâsA adj. 1°. Qui a de fortes mâchoires. 2°. Gros mangeur.
1°. Cel (s. cea) care are fălci mari. Cei doi îşi arătară chipurile în uşă; — amândoi zdravăni şi fălcoşi... N. DUNĂREANU, SĂM. VI, 369.
2V Fig. Mâncăcios, găman,. mâncău. Să lăsăm p’aşti fălcoşi coconi să se mai îngraşe din puţinu’ nostru, jipescu, o, ap. TDRG.
—	Derivat din falcă, prin suf. adj. -os.
fAlccţA s. f. 1°. Fetite mâchoire. 2°. Branche de l’armon. — Diminutivul lui falcă (derivat prin suf. -uţă).
Falcă mică
2°. (La car; în Ban.) Falcă (II, 2°), fălceâ (4°, a). „Ruda de la cocie şau care, unde se împreună cu inima cociei, e în forma furculiţei, şi crăcii aceştia ai rudei se numesc fălcuţe“ (Oraviţa). Com. a. coca. între osie şi policioară vin doauă fălcuţe prinse cu cuie, la capătul acestora se prinde proţapul. liuba-iana, m. 105.
•	Făli* s. a. PK (d’un vetement).—(în Mold.) 0 cută adâncă în haine. Lapieptu-i manta neagră în falduri ş’o adună, eminescu, p. 204. Fetiţa îşi ridică genele, lunecându-şi căutătura ...când pe chipul liniştit al stariţei..., când pe rasa largă de mohair cafeniu, ce se revărsă în falduri până la, pământ. VLAHUŢĂ,N. 138. | Fig.(Despre aspectele pământului) într’un fald de vale cauţi Dănsuşul. iorga,n. r. a.
i,	282. [Cuvântul fald, întrebuinţându-se mai mult la plur: falduri, s’a putut naşte (după vMturi: vultur, etc.) un singular greşit: faldur s. m., care se întrebuinţează mai ales în Mold. Totdeauna lerăm,âne câte-un bold, câte-o spelcă ori câte-un faldur de prins.' contemporanul, vi, ii, 201. |' Forme rari: fait s. â. şăineanu, d. u., făltur s. m. TDRG.]
—	JV..din rus. falda, idem (iar acesta din germ. Falte „cută creaţă11).
faldur s. m. v. fald. falkitâr s. m. v. falaitar.
i'alet f s, a. Attelage ă quatre chevaux, attelage ă la Daumont. \ Harnais (?). — Patru cai înaintaşi, înhămaţi la o trăsură. Sosise o carâtă cu falet de 4 cai de-sângearăpesc. v. a. .urechia, ap. TDRG. | Plur. Hamuri (?). Pentru o carâtă..., telegari ungureşti, fa-leturi şi livrele, 840 de galbini. alecsandri, t. 1354. [Plur. -turi.]
—	Etimologia necunoscută.
fAleţ, -eAţA adj. Fier, orgueilleux, hautain, ou-trecuidant, altier, vantard, fanfaron. — (Prin Bihor şi regiunile învecinate) Mândru, fălos, lăudăros, trufaş, fudul. Făleţ = „superbus, arrogans, fastuosus, elatus: stolz, hoffârtig, hochmtitig, ubermiitig, auf-geblasen“. LB. Făleţ—;,fudul.“ vaida. Portărei făleţi, Poarta deschideţi Că io am răspuns La ce mi-aţi prepus (sic!), marian, nu. 606.
—- Din paleosl. livalîcî „lăudător“ (dintr’un dialect care pronunţă faleţ).
•	FÂLFÂi vb. IV?. I. 1°. Batire des ailes, voleter. BourŢir. 2°. Voltiger, flotter, ondoypr (au gre du vent),badiner, barbeyer, dejouer. II. Faire voltiger, agiter dans Vair (un mouchoir, etc,).
1.	Intrans. 1°. (Despre pasări) A da din aripi
(spre a se m’eriţineâ în aer) şi a produce zgoniotul caracteristic zborului, care pentru Român se redă prin combinaţia de sunete „fâl, fâl“ (instrumentul fâlfâirii se exprimă prin prep. din), p. e-xt. (impropriu) a zbură. Pasărea... Finix... după ce să învecheşte şi voeşte a să mai întineri, adună grămadă de găteje uscate şi stând de-asupra lor în pripecul soarelui, fâlfâie cu aripele sale până să-şi aprindă flacăra, loghica (a. 1826), ap. GCR. II, 254. Un nour de corbi fâlfâiăpe de-asupra, croncănind, băl-CESCU-RUSSO, m. v. 570. De-aş fi pasărea ce zboară Fălfăind din aripioară, Când voeşti a o chemă... C. negruzzi, ii, 90/6. Voinicelul... domneă acum cu voie bună peste toată firea zburătoare câtă fâlfâie sub soare, odobescu, iii, 181/16. Călătoarea s’a suit iarăşi pe aripele ciocârlanului, din care abiâ mai poate fâlfăi, şi şi-a dat drumul cu dînsa pe altă lume. creangă, P. 94. Şi fălfăe de-asupra-i, gonin-du-se în roate, Cu aripe-ostenite un alb ş’un negru corb. eminescu, p. 205. Novac corbul şi-a lăsat, Corbu’n aer a zburat Din aripi tot fâlfâ[i]nd. şez.
ii,	36/27. Corb din aripi fâlfăîă Şi din gură foc ţipă. alexici, l. p. 19/j. Porumbelul după ce fălfâî puţin pe d’asupra locului pe unde sta băiatul mai nainte, îşi ia zborul, ispirescu, l. 276. || Spec. (Despre po-târniche) A face un zgomot bătând din aripi, înainte de a-şi luă zborul, pontbriant.
2°. P. anal. (Despre pânze, steag, flacără, păr, etc. Cfr. Pe păreţi, în besna rece, Fâlfâind ca o aripă, Para focului se trece, vlahuţă, p. 62). A se mişcă încoace şi ’ncolo, a se legănă în bătaia vântului, a flutură. A Moldovei steag de fală fâlfâe falnic în cer. alecsandri, p. i, 34. împăratul, în goana calului său,... cu mantia fâlfâindă,... urmăreşte pe un urs. odobescu, iii, 74/10. Se zăreşte o hârtie fălfăind pe de-asupra capetelor mulţimei, in vârful unei prăjini. CREANGĂ, a. 157. Pe luciul Dunării... Ia/n că se zărerl plutind Cu lopeţile vâslind, Cu pânzele fâlfâind, Un caic mwre, bogat, alecsandri, p. p. 124/0. Făclia... câte-odată puţin mai fâlfâeşte. alexandrescu, m. 158. Lampa fâlfâeâ lungă, ca şi când ar fi vrut să ajungă tavanul, eminescu, n. 58. Din ambele, părţi [ale capului] îi fâlfâie coamele pe umere. conv. lit. iv, 60,: ap. TDRG. ,
II.	Fact. (Aproape neîntrebuinţat) A pune în mişcare o pânză îH aer, a flutură o batistă. Îmi desdoiiu peştimanul de la cap, şi ridicându-l într’o prăjină, îl fâlfâeam în vânt, făcând semnul cel obişnuit co-răbierilor că să vie întru ajutorul meu. gorjan, h.
iv,	116! începuiu... ă fălfâî în aer o batistă, idem, II, 64.
[Şi: fâlfăi vb. IVa, fâlfăi vb. lVa, fălfâi vb. IV®', adesea numai variante ortografice.]
—	Verb derivat din onomatopea fâl-f[âl], prin suf. -ăesc.
fâlfâire s. f. Battement d’ailes, action de vo-leter, de bowrrir, de flotter au vent; voltigement’, on-doiem,ent, fiamboiement. — Infinitivul verbului fălfâî, devenit abstract verbal. Căpitanul [moare] admirând Stindardu’n fâlfâire, alecsandri,, p. Ii, 443. De acuma înainte costumul apusean, Unguresc la Munteni, polon în Moldoba, din care luasem atâtea elemente, şi mai ales fâlfâirea liberă a unui veşmânt tăiat ca o rochie... iorga, c. i. i, 123. [Şi: fâlfâire s. f., fălfăire s. f., fâlfâire s. f.]
fâlfâit s. a. Battement d’ailes; voltigement, ondoiement, fiamboiement.—Participiul verbului fâl-fâl, devenit abstract verbal. Zgomotul ce se produce în aer pe urma zborului pasărilor. Când, colea despre ziuă, când somnul e mai dulce, auzi [fiul împăratului] un fâlfâit ca de un stol de paseri că se apropie, ispirescu, l. 73. [Şi: fâlfâit s. a., fălfăit â. a., fâlfâit s. a.]
fâlfâit, -Ă adj. v. folfâit.
FÂLFÂ1T0R
— 39 -
FALIMENT
falfâitor, -oâke adj., s. i.Voletant, voltigeant, flottami, ondoyant,' flamboyant. (Bot.) Langue de fem-me ou amourette; Briza media.—Adjectivul verbal al lui fâlfăi (derivat prin suf! -itor). Mii, mii de lănci cu flamuri se văd fâlfâitoare. alecsandri, p. ii, 219. Pe ogoare lucrează harnic ţărani în haine de orăşeni, femei cu tulpane fâlfâitoare pe cap. iorga, n. r. b. 128,||Substantivat (subt forma fem.) (Bot.) Fâlfâitoare s. fâlfăietoare=tremurătoare. grecescu, fl. 617; panţu, pl. [Şi: fâlfăitor, -oare adj., fâlfăitor, -oare adj., falfâitor, -oare adj. | Dial. -toriu.]
rÂl.i’ÂiTUitA s. f. = fâlfâit. (Rar, atestat numai în dicţionare) POLIZU, barcianu, DDRF., alexi. [Probabil şi: fâlfăitură s. f., fălfăittiră s. f., fălfâitură s. f. | Plur. -turi.]
—	Derivat din fâlfăi, prin suf. abstr. -itură.
fÂlfota adv. Numai în expresiunea: a umblă fâlfota s. folfota s. forfota, grăbit, fără rost .şi spor: „courir d’une manifere empressee et sans aucun re-sultat“. [Şi: folfota adv.]
—	Formaţiune onomatopeică. Cfr. forfota.
fălfoteălA s. f. Empressement. — Alergare grăbită încoace şi încolo. Cânele..., speriat de atâta văicăreală şi de-atâta fâlfoteală prin casă... RĂDU-lescu-niger, ap. TDRG.
—	Derivat din adverbul fâlfota. Cfr. forfoteală.
FĂLI vb. ,lVa. I. Glorifier, louar (qqn.) d’une maniere excessive. II. (Refl.) 1°. Se vanter, s’dpplaudir, se filiciter, s’esiimer liewreux (de qqch.). 2°. S’enorgueil-Ur, s’etaler, faire ostentation ou atalage on parade ou montre ou gloire. (de qqch.), se targuer (de qqch.), se faire valoi/r, faire le crăne. _— Sensul fundamental al lui făli este, „a lăudă11. împrumutând însă Românii acest cuvânt de la Slavi i-au dat, spre deosebire de vechiul cuvânt de origine romană (lăudă), un sens. mai pregnant: „a lăuda foarte tare, într’un mod excesiv, afară din cale“, aşâ încât uşor a putut primi, când eră întrebuinţat în funcţiune reflexivă, o nuanţă de sens peiorativă.
I.	(învechit) Trans. A glorifică, a (prea)mări, a ridică în slava cerului (pe cinevâ s. faptele cuivâ). Că întru oamenii creştini prostie [ = simplicitate] şi direptdte creştinească nu veri află, ce mărie deşartă şi măndrie şi laudă şi fală; întru ei s’au mulţit nepriinţă şi nedireptatea-i aduce de laudă şi fălesc omul pentru să-l îmbunedze, să-i deşchidză inima cătră’nşii. varlaam, c. 306, 2. Carii aveţi cătră Domnul teamă, Lăudaţi şi-l făliţi fără samă. dosofteiu, ps. 68. Făleşte pre oricine; lui toate-i par minune, Crezând că dobândeşte iubirea tutu-lor. c. NEGRUZZI, ii, 209.
II.	Refl. 1°. (Fără nuanţă de sens peiorativă) A fi mândru (că...), a fi foarte mulţumit (şi a arătâ lumii această mulţumire a sa), a se feliciţâ (pentru cevâ). (Obiectul fălirii e arătat prin prep. cu, sau printr’o prop. secundară) Dragă Ovide, mă fălesc cu-a ta iubire, Şi dintre toţi împăraţii te aleg cu mulţămire. KONAKI, P. 234. J.şâ scria... Mitropolir tul Dosifteiu, unul din bărbaţii învăţaţi, cu care se făleşte pe drept Moldavia. c. negruzzi, i, 265.-Toată împărăţia se făleă că o să aibă un îtnpărat înţelept, ispirescu, l. 2. Corupţi şi degradaţi, ei [boierii] pierdură până şi virtuţile militare cu care se făleau odinioară şi nu mai reprezentau nici unul din simpimintele poporului, bălcescu, m. v. 23.
2°. (Cu sens peiorativ, cfr. proverbul: „lauda de sine nu miroase bine“) A se glorifică s. (prea)mări pe sine, (prin urmare) a se mândri, a se trufi, a se fuduli, a-şi arătâ în mod ostentativ (pretinse) virtuţi, calităţi, etc., a face paradă cu cevâ. (Se con-strueşte în mod absol. sau se arată cauza pentru care cinevâ se crede în. drept a se făli prin prep. cu sau printr’o prop. secundară, (învechit) şi prin
prep. asupra, întru, \n) Să fălesc pizmaşii că-şi vor mări limba, dosofteiu, PS. ,37. După ce s’au dus Craiul în ţara lui, scris-au cărţi la, împăratul Neamţului şi la Papa de Râm, de se făltă pe cum au luat atâte cetăţi din ţara Moldovii. neculce, let. ii, 265/,. Şi, vrând să se fălească, au băut la, masă cu acest păhar a.[l] lui Ştefcm-vodă. axinti uricariul, let. ii, 192/,0. Nici tare nu te făli, Că iară poţi sărăci, furdui (a. 1818), ap/ GCR.
ii,	228. îi eră ciudă [lui Romii], dar tot într’o vreme şi milă a ascultă o mulţime de căpetenii a.[le] lor, fălindu se asupra-ştiinţei ceii zadarnice, beldi-man, n. p. I, 86. începu să se fălească întru vitejia sa Şi arătă că în lupte multe sângiuri el vărsă. pann, e. ii, 17. Se făleă deşertul Ungur cu-acel vis amăgitor, Că o ţara neapărată va pustii prea uşor.', c. negruzzi, i, 117. Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ăi val vârtej Oştile leite ’n zale de’mpăraţî şi de viteji ? eminescu, p. 241. (Loc. prov.) Nu te făUîn barbă lungă, când mintea, ţi-e scurtă, („Nu te făli cu slujbele mari pre care le-ai putut dobândi, daca nu e nimica de tine“). IORD. GOLESCU, ap. ZANNE, P.
ii,	9. Se făleşte ca maim,uţa, când te face să rîzi de, ea. id. ib. x, 173..	.
—	Din paleosl. hvaliti „a lăudâ, a glorifică". împrumutat dintr’un dialect slav, în care se pronunţă faliţi, cil în bulgăreşte (fălim) şi în sârbeşte (faliţi). Cfr. fălui, pohvăii.
falie s. f. (Geol.) Faille. — „Când straturile de pământ sânt întrerupte prin o crăpătură, ai cărei păreţi sânt dislocaţi, adecă un părete a stat în loc, iar celalalt a alunecat în jos sau în sus, astfel că straturile de aceeaşi natură şi etate nu mai corespund unele cu altele, atunci aceâ crăpătură se numeşte falie11. .ENCICL. R-
—	N. după. fran.
fălie f s. f. 1°. Splendeur, pompe, faste, eclat. 2°. Orgue.il, flertâ, jaciance, ostentation. — Numai în texte vechi din Transilv., Ban. şi Ungaria.
1°. Pompă, splendoare, mărire. Iară a doaofajzi viind Agripa cu Vernichiiea cu multă fălie, şi intrând în poiată cu căpitanii... p.orunci Fist să aducă pre Pavel. N..testament (1648), ap. cod. vor.73(=Şî a doa dzi deinăreaţa vere [= veni] Agripa şi Verni-chie cu multugându... întru ascultarecu miiaşii... Şi deca dzise Fistu, aduseră Pavelu. cod. vor; Deci a doa zi venind Agripa şi Vernichi cu multă po-fală şi întrând la ascultare, împreună mieaşii... şi poruncind Fistu, adusu-s’au Pavel. biblia 1688; „Le lendemain donc, Agrippă et Bârenice vinrent avec grande pompe, eţ etant entr6s dans le lieu de l’au-dience avec Ies tribuns... Paul fut amene par l’ordre de Festus“).
2°. Trufie, mândrie, fală, fudulie. In fălie nedreptul supără surumanul. psalt. (1651), ap. jahres-BER. iii, 173 (în trufa necuratului, psal. SCH.; coresi). Felie = „jactantia11. anon. car! Că pururea îmbli prin multe primejdii a păcatelor; că tot ce e pe lume pohta trupului îaste şi desfăta/rea ochilor şi fă-lia vieţii, ioan din vinţi (a. 1685), ap. GCR. i, 275.
—	Derivat din făli, prin suf. abstr. -ie.
.FĂLIE s. f. Parente, parent. — (în Transilv. de vest) FăUe = „rudenie, neam : cognatio, propinqui-tas, consanguineitas... die Verwandtschaft, Anver-wandtschaft, Freundschaft, d. ex. mi[-i] fălie s. felie = est mihi cognatus: er ist mir anverwandt“. LB. [Şi: felie s. f.]
. — Din ung.-fele (în compoziţii — fel „fel, soiu“; poate prin mijlocire sârbească fela „fel, soiu, neam11).
fălie s. f. v. felie.
faliment ş. a. (Comerţ) Faillite, banqueroute.— încetarea plăţilor din partea unui negustor insol-
FALIMENTÂ
— 40 —
FĂLNICIE
vabil. Netrebnice porniri spre vicleşuguri şi fali-menturi. marcovici, d. 238. Ce-ţi pasă D-tale dacă dau eu faliment? contemporanul, vi, i, 43. [Plur. -e, (învechit) -uri.]
—	N. din germ. Falliment, idem.
falihentA vb. Ia. (Comerţ) Faire faillite, âtre en faillite, âtre mis ou- etre declară en faillite. — A încetă plăţile, a da faliment.
—	N. derivat din faliment.
fălistâr s. a. (ş. d.) v. felinar ş. d.
fAlîncă s. f. Faute, defaut. — (în Ungaria şi Ban.) Greşeală, defect. O fost o fată şi viniră peţitori, da mama-i le-o spus, că fata are o fălincă. alexici, l. p. 248. Nu-i sminteală Din obeală, Ci-i fălincă Din opincă (: „se zice când, într’o casă, lucrurile merg rău, şi vina pentru aceasta o poartă capul casei11). (Banat), ap. zanne, P, iii, 259.
—	Din sârb. fâlinka, idem.
FĂiiiRG vb. IVa. Vantardise, glorification; action de s’enorgueillir, de faireparade; vanterie,jactance.— Infinitivul verbului făli, devenit abstract verbal.
fai.it, -Ă adj., s. m. şi s. f. (Comerţ) Declari en faillite. Failli.— Mofluz, care a încetat plăţile, a dat faliment. Negustor falit. | Substantivat. Un falit.
—	N. după fran.
FĂLITOK, -oare adj. Vantard, fanfaron, qui (se) glorifîe, etc. — (Rar) Adjectivul verbal al lui făli (derivat prin suf. -ător), întrebuinţat şi în funcţiune substantivală. La fălitori făţarnici acest drum nu e nou; Ei laudă în faţă pe care ’n sine-i râd. c. NEGRUZZI, II, 216/10. [Dial. şi: -toriu.]
fălmătcc adv. Mis en peloton, pelotonne. — (în Muşcel) Strâns ca un ghem. Fălmătuc = „făcut ghem11. RĂDULESCU-CODIN.
—	Etimologia necunoscută. (Pare a fi înrudit cu mototol, m,otocol, motocel, motoaşcă, motocină, etc.; cât despre silaba iniţială făl-, aceasta ne arată că avem a face cu un cuvânt luat din ungureşte şi compus cu prefixul fel-, poate cu ung. felmotolâlt „depănat11, apropiat mai în urmă de cuvintele citate mai sus). Cfr. folmotoc, folomoc; ghemotoc.
FĂLNIC, -A adj., subst., adv. I. 1°. Glorieux; ma-jestueux, fastueux, magnifique, splendide, superbe, grandiose, imposant, de belte prestance, fameux, celebre. 2°. Vain, orgueilleux, hautain, vantard, outre-cuidant. ll. Majestueusement, glorieusement. — între falnic şi fălos, amândouă cu sensul fundamental „plin de fală11, s’a făcut o diferenţiare de sens (care nu e însă observată de toţi scriitorii), a cărei rezultat e, că falnic se ia mai ales în sens bun, pe când fălos se întrebuinţează mai mult în sens peiorativ. Mai ales la poeţi (cu deosebire la Alecsandri şi la Eminescu) întâlnim adesea întrebuinţat adjectivul falnic, pe care literatura veche nu-1 cunoaşte aproape de loc, iar cea populară prea puţin.
1.	Adj. 1°. (Fără sens peiorativ) Glorios. Dar precum, după un veac trecut Mihaiu, [tot astfel] nici Ştefan nu-şi poate împlini frumosul plan; trage numai toate oardele turceşti asupra sa, comandate de falnicul cuceritor a(l] Constantinopolii. C. ne-gruzzi, I, 272. N’auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător, Ce se nalţă pân’ la ceruri din a lumei deşteptare Ca o lungă salutare Cătr’un falnic viitor ? alecsandri, p. i, 257. 0 ţară întreagă scăpată din robie numai prin inima vitează, prin săgeata dibaciu mânată ale unui vânător, iată desigur cea mai falnică izbândă cu care se poate mândri vânătoria. odobescu, iii, 81. | Maiestos, măreţ, strălucit, renumit, celebru, impunător, im-
pozant, mândru. Ochii săi scânteează de focul bărbăţiei, întocma ca un cal tânăr, carele în mijlocul unui câmp aude întâiaşi dată o trâmbiţă; îndată îl vezi [că] îşi ridică capul său cel falnic cu mare bărbăţie, beldiman, n. p. i. 73. Fal-nicile şi milostivele stele trim,it rase de mângăere şi deşteaptă gândirea, marcovici, c. 35/9. Crezi tu că pentru tine răsare sau sfinţeşte Acel uriaş falnic, Al zilei domnitor? alexandrescu, m. 68. Generalul cel mai falnic a[l] dârzilor Ungureni, Hroiot, ros de ’nverşunare ce aveâ pe Moldoveni, Care... nume de viteaz mare pe nedrept şi-a câştigat... c/ negruzzi, i, 115. Eră el [Ştefan Csâki] om ager la minte, harnic, cu falnică înfăţişare, dulce la limbă, dar viclean la inimă şi ambiţios peste măsură, bălcescu, m. v. 452. Azi e soarele mai falnic! lumea azi e mai voioasă! Azi în piept inima-mi creşte! azi e viaţa mai frumoasă, alecsandri, p. i, 201. Nobilul castelan, sub ochii dalbei regine a cugetelor sale, se pornea călare pe falnicu-i armăsar, ca să vâneze, odobescu, iii, 54. S’a stins viaţa falnicei Veneţii; N’auzi cântări, nu vezi lumini de baluri. EMINESCU, P. 55. Din umbra falnicelor bolţi Ea pasul şi-l îndreaptă Lângă fereastră, unde'n colţ Luceafărul aşteaptă, idem, p. 260. De-ai fi văzut cum au jucat... Şi principi falnici şi ’ndrăsneţi De-al căror buzdugan isteţ Perit-au zmei din iaduri scoşi! coşbuc, B. 22. N’apucă să se isprăvească bine de gândit şi mi se ridică neiculiţă, nişte palaturi măreţe, împodobite cu de toate frumuseţile, cu grădini falnice, cu izvoare limpezi, ispirescu,
l.	104. Şi-apoi, adevărul vorbind, boiul lui cel falnic, chipul lui cel potrivit şi blajin, îl arătă cât de colo a nu fi, [fiu] de argat prost, idem, l. 240. Da clopotniţa, Falnica, Din ce vom face-o ? P’aceea vom, face-o Din patru labe de câne... marian, sa. 226. Tot junei D’ăi tinerei, Tinerei făr’ de mustăţi Falnici şi rumeni la faţă. TEODORESCU, P. P. 54.
2°. (Cu sens peiorativ) Deşert, van, vanitos, lăudăros, trufaş, fudul, semeţ. Cfr. fălos 1,2°, făleţ. 0 lume falnică şi amăgitoare şi trecătoare, cine te-au făcut? cantemir, ap. GCR. I, 323. Un norod asuprit foarte, dar falnic, neastâmpărat, îngânfat c’aveă odată stăpânire şi’mpărat, Mult falnic că în Grehia eră ocârmuitoriu... beldiman, tr. 338. Nu fii falnic, nici nu face din ţinţar armăsar. C. NEGRUZZI, I, 250. Mulţi păgâni am mai stricat ! Multe capete-am fărmat JJe tătari şi de Lifteni Şi de falnici Ungureni! alecsandri, p. p. 169. Cât fuseiu la mama fată, Tot eram mai desmierdată;... Şi dacă m’am măritat, Am mâncat pâne, legume. Şi-am umblat falnică’n lume. hodoş, p. p. 140. || (Aproape neîntrebuinţat) Substantivat. Ochii cei nalţi a sămeţi şi falnici li va smeri Domnul căneşte neharnici, dosofteiu, ps. 53.
II.	Adv. (în mod) glorios, măreţ, cu fală, plin de fală (fără sens peiorativ). Peste-un ceas păgânăta-tea e ca pleava vânturată, Acea grindin’ oţelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se’ntinde falnic armia română. EMINESCU, P. 243. [în funcţiune adverbială găsim atestată la pontbriant (şi după el, la ALEXI) şi o formă neîntrebuinţată: făl' niceşte adv. = „fastueusement, splendidement, solen-neliement; avec faste, avec pompe, avec luxe11.]
—	Derivat din fală, prin suf. adj. -nic. (Formaţiunea cuvântului ar puteâ să fie slavă şi Românii să fi primit de-a gata un tip slav *hvahniki,.)
rAi.Mcil. s. f. Fierte, orgueil, vanite.—(Rar) Mândrie, vanitate, trufie, orgoliu, fudulie, semeţie. Urmând fericiţilor păstori, celor ce după vremi au stătut în Ţarar-rumânească, cu neadormiţi ochi cătrăpăzirea staulului lor celui încungiurat de pizmaşi..., cudarul lui Dumnezeu, prinpriveghierea acelora, s’au risipit fălniciile acestora ca puzderiile, pravoslavnică învăţătură (Bucureşti, a. 1794), ap. GCR. II, 154.
—	Derivat din falnic, prin suf. subst. -ie.
FĂLNOGIU
— 41 —
FALSIFICARE
fĂlnogiu f s. m. Maire de village. — (în Transilv. şi Ungaria) Primar de sat. — Cumnatu mee[u] Ion Praşca... au vrut să mă părască la d[o]mnul fălnogiul. iorga, S. D. XII, 102. Şi au fost mărturii de faţă anum,[e] Crăstea Bozias Schiaul i Matei Bunea fălnogiul. ibid. 7. [Şi falnogiu s. m. S’au dat în Merchiaşa, în casa fulnogiului Honăs Gregheru. ibid. 194. | Şi: fonogiu ş. m. Am fost la fonogiu, Mai 9. ibid. 46 ]
—	Din ung. falnagy, idem (propriu zis „cel mare [ = nagy] al satului [ = falii]11).
FĂI.OS, -OĂSA adj., adv. I. 1». Glorieux Superbe, fastueux, p o mp ewx, luoomux. Imposant. Fier, orgueil-leux. 2°. Hautain, outrecuidant, altier, fanfaron, vantard. II. Fastueusement.
I.	A dj . 1°. (Fără sens peiorativ; în această accepţiune, în limba literară de azi, de obiceiu, „falnic") Glorios. Dar ea care doreşte o moarte mai făloasă Măcar nici n’a pălit Ca o fetneie slabă, când spada fioroasă De-asupra-i a sărit, ollănescu, h. o. 115. || Strălucitor, superb, pompos, luxos. Imbrăcămintele nice prea făloase, nice prea proaste [ = simple] să nu fie. cărare pre scurt (a. 1685), ap. GCR. i, 276. Şi flotele măreţe ş’armalele făloase, Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor... [l]s supte din sudoarea prostitului popor. eminescu, p. 116. || Măreţ, impozant, mândru (la înfăţişare). Dar nici bradul cel fălos Nu-i ca badiu de frumos, jarnik-bâr-Seanu, D. 29. Nu te mai uăd bucuroasă, Nici la faţă-aşâ frumoasă, Nici la stat aşâ făloasă, hodoş,
C.	139. || Mândru (de cinevâ s. de faptele cuivâ). Nu-s eu fată ca oricare: Mama poate fi făloasă Că mă are. coşbuc, B. 88.
2°. (Cu sens peiorativ) Lăudăros, trufaş, fudul, semeţ. Cfr. făleţ. Strâmbii urăşti şi fâloşii Şi pierzi pe toţi mincinoşii. DOSOFTEIU, PS. 20. Românii de multe ori nu ştiau ce să mai înceapă şi să facă de răul acestor popoare neastâmpărate şi făloase. marian, t. 275. 0 Iroade, Iroade, Fălosule ’mpă-rate, Ai ajuns duca blestemului, Urîciunea pământului. TEODORESCU, P. P. 108. Unguru-i fălos, Nu-i primejdios, Gura lui e mare, Dar nu muşcă tare. alecsandri, P. p. 64. Nu fii tu, fată, făloasă Că ţi-i cânepa de coasă, hodoş, c. 472. Pe vremile acelea se vede treaba, că nici feciorii de’mpărat nu erau aşă făloşi ca acum. reteganul, p. i, 52. Mândra, de făloasă mare, Nu poate mergepe cale. doine, 154/8. | (Pleonastic) Omul cel nebun..., de e şi fălos cu mândrie (că ce e şi mai rău), el nu va nici de cum să se cunoască pre sine. ţichindeal, f. 23.
II.	Adv. (Rar, neîntrebuinţat) Strălucitor, pompos. Dădaco, din toţi aceştia, care-ţi pare mai frumos ? Cine e’na/rmat mai bine şi îmbrăcat mai fălos ? PANN, e. ii, 81.
—	Derivat din fală, prin suf. adj. -os. Cfr. poh-vălos.
făloş&l, -ieA adj. (Bien ou tout) fier. —Diminutivul lui fălos (derivat prin suf. -el). Până-s mere mititele, Stau în creangă făloşele; Dacă cresc şi dă un vânt, Pică toate la pământ, jarnîk-bârseanu,
d.	429.
făloşi vb. IVa refl. Devenir fier ou orgueilleux, s’enorgueillir. — (Rar) A se face fălos, a şe fuduli. Calul, făloşindu-se, n’au vrut nemica să ştie. ţichindeal, F. 118. El începu a se făloşi... idem, 116.
-— Derivat din fălos.
fals s. a. (Jur.) Faux.—Alteraţie de acte, imitaţje de iscălitură. A comite un fals în acte publice. A se înscrie în fals: a ataca în faţa Justiţiei un act, ca fals.
—	N. din lat. falsuin, idem.
fals, -Ă adj., adv. 1.1°. Faux, errowl; meţis.anger, menteur, trornpeur. 2°. Faux; feint, imite, altire,
falsifie, 3°. Faux, inexact. II. Faussement; (raison-ner, chanter, jomr) faux.
I.	Adj. 1°. Neadevărat, a.) (fără intenţie de înşelăciune) greşit, eronat, neîntemeiat. Ştire, veste, credinţă, doctrină falsă. || b.) (cu intenţie de înşelăciune) strâmb, mincinos. Mărturie, martur„ jurământ fals.
2°. Nereal. a.) (Având numai aparenţa adevărului) imitat. Uşi, ferestre false: numai pentru simetrie, fără întrebuinţare reală. j P. anal. Coaste false: cele cinci coaste inferioare, care nu ajung până la stern. Membrane false: care se formează în gât la difterie. Crup fals: care are numai aparenţa celui difterie. | Fig. Cu o cultură falsănupoate trăi unpopor. maiorescu, CR. 1,279.|| b.) (Cu intenţie de înşelăciune) imitat, mincinos, plăzmuit, prefăcut, falsificat. Acelaşi om... nu se sfii săpresinte acte falşe, socoteli plăsmuite. IORGA, l. I, 326. Semnătură, păr', dinţi, bani, chei, diamante false. \ P. ext. (Despre persoane) Apostol, profet, patriot, prieten fals. | Care afectează sentimente, pe care nu le are. Ce crud, ce falş, ce hain eră acest râs al arendaşului, sandu-aldea,
D.	N. 262. Om fals. Privire falsă: care trădează un suflet nesincer. | In 1745 un misionar avu audienţă la dînsul şi auzi... pe lângă protestări falşe de catolicism şi dovezi de erudiţie teologică, iorga, l. i, 456. Falsă mândrie, modestie.
3°. Neexact. Calcul, judecată falsă. | P. ext. Spirit fals: lipsit de dreapta judecată. Vers fals: şchiop-ori hodorogit, cu măsura s. ritmul greşit. O notă falsă: alta de cât cea care trebue, deci supărătoare la auz. Un băiet de ţigan... schingiueă cu’n arcuş... şi cu degetele uscate mişcă nişte coarde falşe, eminescu, n. 35. | P. ext. Care nu e în direcţiunea s. situaţia ce se cuvine. Făcu o mişcare falsă, şi o picătură de stearină căzu pe braţul fetei, zamfirescu, r. 172. | Fig. „Voeştid-ta să pui... ţara într’o poziţie falşă înaintea Europei ?“ maiorescu, d. ii, 252.
II.	Adv. în chip greşit; mincinos; neexact. Mai: de demult se credea fals că cerul se învârteşte împrejurul păm,ântului. A vorbi fals. A raţiona fals. A cântă fals.
[După germ. falsch, şi falş, -ă adj.]
—	N. din lat. falsns, -a, -um, idem.
falş,-A adj. (ş. d.) v. fals ş. d.
falsăr s. m. Faussaire. —(Rar) Cel ce alterează ori plăsmueşte, cu intenţie frauduloasă, o iscălitură, un act. La noi falsarii ele hrisoave au fost numeroşi. ODOBESCU, I, 393. Ungurii — falsari politici — scoa seră la iveală nişte derizorii bănuţi de aur. idem,
iii,	538. Falsarul actului din 1396. hasdeu, i. c. 82.
—	N. din lat. falsarius, idem.
falset s. a. invar. (Muz.) Fausset. — Voce ascuţită (numită şi ,voce din cap‘), produsă prin punerea în vibrare numai a unei părţi a coardelor vocale. (Numai în expresia: în falset.) Se deschide uşă de la mijloc şi s’arată Matache... cântând în falset, ca
o	maică stariţă. caragiale, n. s. 100.
—	N. din ital. falsetto, idem.
falsifică vb. I. 1°. Falsifier. 2°. Fausser.
1°. A alterâ cu intenţie frauduloasă. A falsifică vinul, alimentele, bani. A falsifică un act; o iscăli-tură: a plastografia.
2°. A abate de la adevăr, de la calea dreaptă. S’au falsificat alegerile, maiorescu, d. i, 324. Germanismele.. falsificau geniul propriu al limbii române. idem, cr. ii, 245.
[Şi: falsifică vb. I.]
i— N. din lat.-med. falsificare, idem.
JP4j»SiMcAiM& ş. f. Falsification, fraude, altera-tion, contrefapon. — Infinitivul verbului falsifică, devenit abstract verbal. Alterarea unui lucru, cu
FALSIFICAT
— 42 —
FAMILIAR
intenţie frauduloasă. Nu e o minciună, nu e o falsificare a adevărului, ci o lămurire a lui. IORGA, L. i, 548. [Şi: falsificare s. f.]
falsificat, -A adj. Falsifie.—Participiul verbului felsiflcă, devenit adjectiv. Vin falsificat. Substantivat. [Cronica lui Hurui e] un falsificat gre-oiu. EMINESCU, I. v. 7. [Şi: falsificat, -ă adj.]
falsificare s. f.	taisiflcare
FALSiFiCAi'imre s. f. ) iaismcare.
[Şl: falşificâţie s. f., falşiflcaţiiine s. f.] •
—	N. după fran. falsifl’cation, idem.
falsific ator,-oAre subst. Falşi ficateur, from-deur, contrefacteur. — Cel ce alterează un lucru cu intenţie frauduloasă. Falsificator de vinuri. Falsificator de &cmi = „faux monnayeur". [Şi: falsificator, -oare subst.]
—	N. din fran.
falsitate s. f. Faussete, fourberie, duplicite, mensonge. — Caracterul unui lucru sau fiinţe neadevărate. Falsitatea unei acusaţiuni, unei semnături. | P. ext. Afirmare falsă, greşită. Din criticele ştienţifice văzusem falsitatea şi pretenţiile necoapte ale istoricilor, filologilor şi jurnaliştilor, maiorescu, cr. I, 285. A-i impută cuivâ falsitatea. [Şi: falsitate s. f.]
—	N. după fran. (lat. falsitas, -atem, idem).
-	falt s. a. v. fald.
FAL’i’ s. a. 1°. Couteau ou lame qui sert ă echar-ner la peau, echarnoir, drayoire. 2°. Onglet.
1°. (Tăbăc.) Cuţit de care se servesc tăbăcarii la cărnuirea pielei, ca să fie peste tot deopotrivă de groasă. După ce s’a curăţit [pielea] de var, se cărnu-eşte... cu falţiul, pentru ca să se potrivească şi să fie tot una de groasă în toată întinderea ei. i. ionescu, •m. 702.
2°. (Legat.) Făşie de hârtie s. de pergament, pe care se lipesc hărţile într’un atlas, tablourile în-tr’un album, etc. [Plur. falţuri.]
—	în sensul 1° prescurtat din germ. Falzeiseu, idem, în sensul 2° e chiar germ. Falz, idem.
fAlticos, -oâsA ădj., subst. v. folticos.
i	Alti eâi.A s. f. (Legăt.) Pliage. — Acţiunea s. faptul de a fălţui. DDRF. [Scris şi pronunţat şi: fălţuiâlă. | Plur. -eli.\
—	Derivat din fălţui, prin suf abstr. -eală.
fălţui vb. IVa. (Legăt.) Plier (Ies feuiUes de papier qu’on veutbrocher ou relier). — A îndoi foi, coaie de hârtie, pentru broşat sau legat. DDRG; barcianu; TDRG., ALEXI.
—	Din germ. falzen, idem. (cfr. rus. falîcevatl).
fălţuirk vb. IVa. (Legăt.) Pliage (des feuilles).— Infinitivul verbului făltul, devenit abstract verbal. DDRF.
fAlţlit, -A adj. (Legăt.) Plie (enparlant de feuilles depapier pliees pour le brochage ou la reliure).— Participiul verbului fălţui, devenit adjectiv. DDRF;
FALTIJK s. m. v. fald.
fAluî f vb. IVa = făli. (Rar, în texte vechi din Munt.)
1°. Trans. Să laude şi să făluîască pre zidito-riul. MĂRGĂRITARE (a. 1746, Bucureşti), ap. TDRG.
2°. Refl. Nu se fălumscă cel gârbov ca cel dirept. biblia (1688), 261 (: „Que celui qui revet des armes ne se glorifie pas comme celui qui Ies quitte").
—	Derivat din fală, prin suf. denominal -uesc. Cfr. făli, pofăluî.
falvakc s a. Metairie, ferme. — (în Basarabia) Moşie mică, fermă. Falvarc = „Meierei". weigand,
B.	B. 94.
—	După Weigand (1. c.) ar fi luat din ruseşte, in care limbă cuvântul e de origine germană (Vorwerk).
famA s. f. v. faima.
fAmeie s. f. v. femeie.
famelic,-A adj. Famelique.— (Franţuzism) Care adesea n’are ce mâncâ. Un scriitor famelic.
—	JV. din fran. (lat. famelicus, -a, -uni, idem).
famen s. m. Châtre, castrat. Eunuque. Ejfemine. (învechit) Cel lipsit de testicule, fie că s’a născut astfel fie că a fost scopit în urmă: castrat, scopit, (f) scopeţ (cfr. jugănit, bătut, întors). Sânt amu fameni, ce deîn maţele mumăniei nascu-se aşă, şi sânt fameni ce se arat deîn om., şi sânt fameni ce se strică înşişi sine derept împărăţia ceriului, tetraev. (1574), 233 (:„Sunt enim eunuchi, qui de matris utero sic nati sunt, et sunt eunuchi, qui facti sunt ab ho-minibus, etsunt eunuchi, qui se ipsos castraverunt propter regnum caelorum“; „Car il y a des eunu-ques qui sont nes tels d£s le sein de leur mere...“). Fawew=„scopeţ“. cuv. d. bătr. i, 279. Au rămas Noe ca un famăn, de n’au mai avut de atunceşi roadă a face copii. n. costin, let. i, 47/13. Firea celor fameni să biruiaşte lesne de gândurile poftelor. mineiul (1776), 1803/». îngerul Domnului au sis cătră Une, ■ mergi Filipe să îndreptesi cărările cinstitului, famennlui Ethiop, ca să cunoască calea întrupării cuvântului, ibid. 612/2. Când bărbatul se va află famen [e permis divorţul], pravila (1814),
103.	Cu toate că Narsi s’a numit şi famen, însă pe acestponos i l-au dat numai muierile fiindcă nu se birueâ de ele, şi nu le făceă nici un hatâr după ce îşi săvârşea pornirea firei ca tot omul. GORJAN,
H.	II, 177. || Eunuc. Muza mai marele famen al palatului. GORJAN, H. 1,95. || P. ext. Om afemeiat. Voi sânteţi urmaşii Romei ? Nişte răi şi nişte fameni-! I-e ruşine omenirii să vă •zică vouă oameni! EMINESCU, p. 247. Pentru urletele barbarilor şi pentru ţipetele răzgâiaţilor, ale famenilor cu pielcica sup-ţire, vom, goni, noi din scrisul de astăzi acea inspiraţie largă ? iorga, SĂM. IV, 945. [După polizu şi DDRF. ar mai însemnă şi: „ermafrodit", sens nea-testabil.-| Şi: famăn s. m., care e forma veche.]
---Din lat. *femlnus (format din femina, după
analogia celorlalte substantive întrebuinţate şl în funcţiune adjectivală, precum: vicinus: vicina, ami-cus: amica, etc. Cfr. Meyer-Liibke, Rom. Gramm.
III,	§ 128. Famen ar fi deci eliptic în loc de „om s. bărbat famen“): alb. femene „feminin, muieresc", v.-prov. feme „feminin“, portg. femeo „feminin". (Cuvântul se găseşte şi la Aromâni: feamin deamin, Kămin şi la Megleniţi: femin. Etimologia adevărată a recunoscut-o cel dintâi Hasdeu. Cuv. d. bătr.
i,	279).
familiăk, -A adj., adv. 1.1°. De familie. 2°. Fa-milier, libre. 3°. Connu, usite, hăbituel, II. Fami-lierement.
I.	Adj. -1°. De familie. Afaceri familiare.
2°. Ca în familie, fără ceremonie. Corespondenţa lui Hrisant Notara, acum patriarch de Ierusalim, continuă vioaie, interesantă, familiară, iorga, l.
i,	58. Maniere, expresii familiare, stil familiar. | (în înţeles rău când familiaritatea nu este la locul ei) Puţin respectuos. [Muma de familie] încredinţată fiind că respectul şi cinstirea sânt temeiurile unei înţelepte stăpâniri, nu se abate cu slugile în vorbiri proaste sau familiere. marcovici, d. 108.'
FAMILIARITATE
— 43 -
3°. Obicinuit, bine cunoscut. Bopp, Diate, etc le sânt familiari? maiorescu, ce. i, 345.:
II.	Adv. în chip familiar. Se poartă, cu mine cam familiar.
[Pe la începutul veacului trecut şi forma fran., neasimilată limbii noastre: familier,-â adj.]
----N. după fran. (lat. fainiliaris -e).
familiaritate s. f. Familiarite, sans-gene, intimiti. — Purtare intimă, fără nici o ceremonie. Ţinea mâ/mle tenerei dame strinse întru ale sale cu o familim~itate neertată altui decât unui bărbat. C. negruzzi, I, 37. Conversează cu atâta familiaritate, în cât n’ai gândi că, sânt duşmani. ibid. 328. [Cucoana Tarsiţa] îşi permite cu mine nişte familiarităţi, care-mi displac, alecsandri, t. 1364.
—	N. după fran. (lat. fatniliaritas, -atis).
familiakizA vb. Ia. Familiariser, habituer, ac-coutum,er.— Trans. şi refl. A face pe cinevâ (s. a deveni) familiar cu cevâ, a face pe cinevâ să cunoască mai de aproape un lucru (s. a se face cunoscut mai de aproape cu cevâ). Hogii tivrci îl familiarizară cu literatura otomană, odobescu, i, 261. S’a familiarizat repede cu obiceiurile noastre. {Cfr; a se aclimat(iz)â).
—	N. din fran.
familiarizare s. f. Action de se familiariser, de s’habituer, de s’accoutumer.—Infinitivul verbului familiarizai, devenit abstract verbal. Acţiunea de a se familiariza cu cinevâ sau cevâ. Expresia „nu este adevărat11 dovedeşte puţină familiarizare cu materia. maiorescu, cr. ii, 369.
familiarizat, -A adj. Familiarise, hdbitue, ac-coutumâ. — Participiul verbului familiariza, devenit adjectiv. Vasile eră,... un om învăţat, familiarizat adânc cu autorii vechi şi noi ai Grecilor. iorga, l. i, 30.
familie s. f. l°-3°. Familie.
1°. Totalitatea celor uniţi prin sânge ori alianţă; neam (cfr. fară), spec. soţul, soţia şi copiii lor; casă (fig.). Un sat de optzeci de familii. \ P. restr. Soţia şi copiii cuivă. Stăpâne şi Dumnezeul m,ieu... voiu aşteptă cu mulţumire... soarta ce... vei fi pregătit familii[i] mele cum, şi mie însu-mi. marcovici, d. 6. Un părinte de fam,ilie. ibid. 3. La mo-nastirea Slatina... se vede şi astăzi portretul lui {Lăpuşneanu] şi a familiei sa,le. c. negruzzi, i, 165. Mântuitorul... ne arată... legea..: iubirii şi a frăţiei... cu care... putem... îndeplini menirea morală ■a omenirii... jertfindu-ne, individul familiei, aceasta patriei... bălcescu, m. v. 2. (Jur.) Consiliu de familie: sfat instituit de autorităţile judecătoreşti, spre a vedea de interesele minorilor ori interzişilor. | Fig. Vulturul... neavând... cu ce îşi sătura familia sa... ŢICHINDEAL; F. 2.
2°. Totalitatea celor ce se trag din acelaşi strămoş, casă (a cutăruia), neam. Acum, numai Bu-xanda răm,ăsese din familia lui Petru Bareş. c. negruzzi, I, 144. || P. ext. Neam bun. Băiat de familie: de neam bun, distins.
3°. P. ext. Grupă de mai multe fiinţe, care au origină, sau măcar interese comune. România în familia cea mare a Europei, maiorescu, cr. iii, 33. Familia lui Adam. marcovici, c. 113. | Spec. (Şt. nat.) Grupă de mai mulţi indivizi cu caractere comune. Scrie-mi împărţirea, florilor în familii, u. negruzzi, i, 99.
[(învechit şi vulg.) famelie, de obiceiu cu sensul : familie bună, distinsă. Dreptăţile fameliei. pravila (1814), 143. Persoane din neamurile cele întăiu ■şi fameiii. uricariul, ii, 207. Se pune cât ici, cât colo, câte-o strachină ,plină ochi“, din care au să mănânce mai mulţi, iar la fameiii {boieri) le mai
dă şi un talger să-şi scoată de-o parte. şez. ix, 78.)
—	N. după fran. (lat. familia,-am, idem). Cfr’. dubletul femeie.
familist s. m. Qui a femme et enfants.— (întrebuinţat mai mult la mahala) Om căsătorit, cu nevastă (şi copii). Eu am ambiţ, domnule, când e vorba la o adică de onoarea mea de familist... caragiale, t. II, 6,33. [Prin asimilare la cuvinte româneşti vechi şi: familistru s. m. Sânteţi famili-stru, văd: vlahuţă, d. 245.]
—	N. derivat din familie, prin suf. neol: -ist.
famos adj. \	.. .
famoz adj. / ' Iaimos*
i'.ix -j- s. a. Caisse d’une lanterne. — (Cuvânt rar şi neîntrebuinţat) Cutia de sticlă a felinarului. Trupul tău pre pământ carele eră fan sufletului tău. pravila (a. 1652), ap. TDRG. Zeriala [ = oglinda]; ce să zice fan, închipueşte trupul, şi lumina ca/rea este înlăuntru în fănariu închipueşte sufletul, ibid; [Plur. fănuri.)
—	Din n.-grec. favoc „lanterne, fanai, flambeau“.
fân s. a. 1°. Foin. Fanage. 2°. Pâtiirin-des-pres: Poa pratensis.
1°. Iarbă, etc., cosită şi uscată care se dă ca nutreţ vitelor. Deştingu ca roao graiurele mele, ca sloata spre troscot, ca iniîa spre fănu. psal. sch. 488/l(î; CORESI, PS. 410 ( : „ma parole degouttera comme la rosee, comme la pluie menue sur l’herbe, et comme la grosse pluie sur l’herbe avancee“ ; „quasi imber supei- herbam, et quasi stillae super gra-mina“). Omul puse pas şi fânuri cămilelor, biblia (1688), 17‘-. Şi văzând că nu va puteă scăpă, că eră şî slab de boală, s’au vărit într’o căpiţă de fân, la un sat lângă Botoşeni. ureche, let. i, 183/3,. Nu-i bine să lase oaste turcească, că este vreme de earnă, şi să şază oaste de earnă la un loc, nu o va putefă] birui ţara de fân şi de grăunţe. neculce, let. ii, 222/,,. Paiele încă nu se izi-desc ci se întrebuinţează pentru nutreţ la vite; mai vărtos în anii cei mai sugşugaţi [ = în care se simte lipsă] de fânuri. ECONOMIA, 54. Căpitanul Turcu-leţ... apticând înainte, a, scos toţi oamenii deprin sate, a dat pojar fânului şi fânaţelor, a ascuns prin gropi grâul şi orzul, şi. duşmanul a găsit tot pustiu în drumul său. C. negruzzi, i, 170 Capra şi cu iedul au luat o căpiţă de fân şi au aruncat-o peste dînsul în groapă. - creangă, p. 33. El eră lungit pe' o câmpie, cosită, fânul clădit mirosea. eminescu, n. 48. Trandafir crescut în fân, Rău ■îmi stă june bătrân, Trandafir crescut pe iarbă, Rău îmi stă june cu barbă, jarnîk-bârseanu, d. 459. Calu’ cam ’ş-îngrijeşte Şi cu ce-l hrăneşte? Tot cu fân tocat Şi cu orz pisat, teodorescu, p. p. 62. Spune, mândro, niaică-ta, Că atunci eu te-oiu lăsă, Când maica ţi-o num,ără Fănu’ de pe două care: hodoş, p. p. 137! (Cred. pop.) De te întâlneşti cu popă, zvârle în urma lui paie ori fân, c’atunci nu-ţi va merge rău,, şez. i, 18. (Loc. şi prov.) A căută, acul în carul cu fân: „a se necăji, a stărui ca să găsească cevâ care nu se poate află, sau e foarte greu de găsit“ : „chercher une aiguille dans une botte de foin“. zanne, p. v, 5. Şi-a pus fân în ciobote : „s’a îmbogăţit11 : „il a du foin dans ses bottes“. ibid. ni. 110. La fân mai mult decât la aur pofteşte "măgarul. ibid. i, 537. Fân ori paie? întreabă (făcând aluzie la valoarea cu mult superioară ca nutreţ a fânului) ţăranul când vrea să afle dacă-i aduci un rezultat bun s. rău. Cum îl vede Pahon, îl întreabă încă de departe: „Ei, da ce-i tată: fân ori paie?“ — „Mestecătură dragu.1 tatii!“ reteganul, P. v,9. | (Fânul se face, se strânge, se clădeşte). Că m’ai dat la un bătrân, Merge ziua, face fân, Vine seara tot gem,ând. bibicescu, p. p. 189,
PĂNĂ
— 44 -
FANARIOT
Cine dracu’-a mai văzut Iepure vara cosind, Iepu-roaica fân strângând? jarnîk-bârseanu, d. 415. | Vremea fânului e timpul când iarba a ajuns a fi numai bună, de cosit şi începe să se facă fânul : „fa-naison, fenaison“. (Cred. pop.) Până la vremea fânului, femeile n’au voie să meargă cu furca’n brâu torcând, că bate piatra, şez. ii, 197/s4. || Fig. Facerea fânului. Mă duseiu astăzi la fân Cu dorul m.ândruţii ’n sân; Mai strângeam câte-o căpiţă Şi m.ai dam, pe la guriţă. De lucrat, vom fi lucrat, Bar guriţă-am căpătat! jarnîk-bârseanu, d. 380.|] P. ext. (la sing. şi la plur.) Iarba, lucerna, etc. ne-eosită încă, dar destinată spre a fi făcută fân. Fâ-nurile sânt frumoase = „Ies foins sont beaux“. COSTINESCU. Am nişte fân în livede de par’că mi-e milă să bag coasa în el.
, 2°. (Bot.) =flruţă (şi: floarea-fânului). panţu, pl. || Fânnl-cămilei = roşăţeă: Jonc-fleuri: „Buto-mus umbellatus“. || Fân-de-livezi = şuvar-de-munte: Pâturin (commun): „Poa trivialis".'PANŢU, PL.
. [Plur. -nuri. \ De oare-ce şi pluralul cuvântului fânaţ (2°) are sensul „fânuri11, s’a desvoltât pe alocuri uzul de a întrebuinţa fănaţe ca plural de la fân, cfr. şi vin:. vinaţe.)
—	Din lat. fenum: vegl. fin, ital. fieno, sard. log. fenu, engad. fain, prov. /ere, fran. foin, span, heno, (portg. feno).
, jfăivă prep. v, fără.
l’ANÂii s. a. Fanai, grosse. lanterne. — Felinar mare. Astă lună ce înnoată în tărie, Ca fanai purtat de valuri pe a mărilor câmpie, ALEXANDRESCU, m. 22. Anica se uită la el, lum,inată de fanalul ce eră aprins în balcon, zamfirescu, r. 114.
-—1 N. din fran. Cfr. dubletul fân ar1 (felinar).
FANĂ u s. m. sing. Fanar, Phanar. — Mahala din Conştantinopole locuită numai de Greci (pe vremuri numai de nobilimea greacă), situată pe Cornul de aur. Phanar, sau mai vulgar Fener, p oarta care duce spre cel mai de josport al Constantinopolei. Partea aceasta e însemnată astăzi mai ales din cauza, că aci ş-i-au locuinţele cei mai nobili şi cei mai avuţi Greci ai cetăţei. cantemir,'ist. 135. Şi neputându-se deprinde [Mavrocordat-vodă] cu ţara Moldovei fiind deprins în Ţara-românească de copil, au stătut Kapi-chihaelile ce aveâ la Poartă, căci cuprinsăse toată boierimea fanarului încă din zilele tătine-său, lui Necolai-voclă. E. KOGĂLNICEANU, LET. iii, 191/21. Ni-colai Mavrocordat..., deşi Moldav de viţă, fusese crescut la fanar. c. negruzzi, i, 179.
—	Din n.-grec. fâvâp'., idem.
FANAU S. a. \
FANAR S. a. )
1°. Lanterne, reverbere, fanai. 2°. Lanterne (cy-lindre en fer dans Ies trous duquel engrenent Ies dents de la roue d’un moulin-â-vent).
1°. (în Mold.) Felinar. Imblat-au [craiul] toată noaptea cu fânare, şi-i bucură, şi m.ergeă' pe, la corturile boiarilor până s’au potolit spaima. N. CO-STIN, let. i, a. 22/, . Jorjeta, înturnânău-se cu tot cţ. trebue pentru scris ş-un fana/r aprins... C. ne-gruzzi, iii, 243/„. Aram,a trist răsună, trec prapuri şi fânare Apoi în lungi veşminte vin preoţii bătrâni. i. negruzzi, II, 305. Moş Nichifor ţinea să aibă prăsilă; albe, pentru că albeaţa iepelor — zicea el — îi slujeă de fânariu noaptea, la cPrum. creangă, A. 107. Unii din ei ţineau în nişte beţe lungi, nişte băşici de hărtie boită, în care ca’n, nişte fânare, ardeau lumânări, şez. iii, 184A- Sculaţi, sculaţi boieri mari, Să. se scoale slugile, S’aprindă fânarele, Să măture curţile Prin. toate ungheţile. ibid. 1,148/19. j (Impropriu) Far. Aice se vede unfâ-nariu mare, ce l-au Hamburghezii pe insulq Hailin-golarid. DRĂGHICI, R. 7. [Şi: fânariu.]..
2°. P. anal. (în Tulcea) Fanar: o bucată cilindrică de fier cu scobituri longitudinale, care are asemănare cu un felinar, şi care, la moara de vânt, e înţepenită în capătul fusului de fier; dinţii grin-deiului, îmbucându-se cu scobiturile fanarului, puri in mişcare fusul. (Pe aiuri se numeşte prâsnel, crâng, vălug sau vălog). [în Covurluiu, Fălciu, Constanţa, de-a-dreptul din turc .fener: fener s. a.} DAME, T.’ 162, 163.
■— Din n.-grec. y.avăpi, idem.
FÂNÂR s, m. v. fuuar.
FANAKAGIU f acU ■ = fanariot. (în batjocură, cuvânt format de Alecsandri) Pe când Domnii greci, Cei fanaragii, Mii de parpaleci Şi de papugii, Aici alergau... alecsandri, ,t. 138.
—	Derivat din Fanar, prin suf. -agiu.
FANARAGIU S. m. )
FÂN A HAGIU S. m. /
Lanternier. — (Mold.) Cel însărcinat cu aprinderea şi îngrijirea felinarelor de pe străzi, aprinzător de felinare, cfr. lampagiu. Fieştecare dughengiu, când i-a veni rândul, să dea opt parale defânarfâna-ragiului. (a. 1776, Mold.) uricariul, xix, 328. Nici-un. pedestru nu eră pe uliţi, afară de fanaragii care strigau regulat raita. c. negruzzi, i, 15. | Fig. Fana-ragiu=„om de niinic“. (Putna), ap. ZANNE, P. V, 289.
—	Din turc. fenargy, idem.
fânăraş s. a., s. m. 1°. Petite lanterne, petit reverbere. 2°. Ver luisant,: Lampyris noctiluca. — Diminutivul lui fanar (derivat prin suf. -aş). (în Mold. şi Bucov.)
1°. Fânar, felinar mic. S’a sculat un cuconaş Şi-a aprins un fânăraş. marian, se. i, 20. Cfr. fânărel. [Plur. -raşe.\
2°. (Entoni.) = licuriciu (cfr. făclieş, focul* lui-Dumnezeu, gândăcel scânteios, luminâ-de-pădure, scânteuţă, steluţă, marian, ins. 44; jahresber. xii, i22). [Plur.’ -raşi.\
fânĂr&l s. a. Petite lanterne, petit reverbere. — (Mold.) Diminutivul lui fâuar (derivat prin suf. -el). Năfrămile fr.um,uşele De cumnaţi şi cum.năţele Le-oiu pune la prapurele... La cruci şi la fânarele... marian, î. 134. Cfr. fânăraş (1°).
îÂ.vĂitii; s. 1'. 1°. Endroit (dans la courj oii l’on conserve le foin en meules. 2°. Toutes Ies meuleş de foin d’un lieu. 3". Fenil.
1°. „Locul unde se fac clăile s. căpiţele de fân“. Com. I. pavelescu. Asemenea să ia fiica Caţinca un lop de casă ce este în m.ahalaoa Muntenimeă din Iaşi unde au fost fânăriea mea ca să-şi facă casă. {a,. 1822, Mold.) uricariul, xi, 342/28. în fănăria care venea la spatele curţii..., vr’opatru cară se găteau să încarce fân. rădulescu-niger, ap. TDRG. ,
2°. „Totalitatea clăilor s. căpiţelor de fân dintr’un loc“. Com. i. pavelescu. Secretul oamenilor cu noroc■ pe lângă femei eră tocmai sinceritatea cu care iu-beau pe fiecare în parte şi una după alta: un foc de paie; într’o fânărie, ce trece din căpiţă. în căpiţă* ZAMFIRESCU, R. 218.
3°. „Şură, magazie (podul grajdului une-ori) undo, se ţine'fân". Com. i. PAVELESCU. ■	.	..
—	Derivat din fân, prin suf. col.-loc. -ărie.
fanariot s. m. Phanariote. — Grec din mahalaua Fanarului, din Constantinopol. Dintre aceşti Gţeci Poarta a numit domni în Moldova şi Muntenia între anii 1711-1821. Căzând ţara în ghiarele Fanarioţilor, mitropoliţii. la înscăunarea lor luase drept obiceiu a cere şi încuviinţarea Patriarhului de Constantinopoli. c. negruzzi, i, 241.
—	N. din n.-grec. jf.avatpiiu'tvjc, idem. , ?
FANARlOŢESC
— 45 —
FANDOSI
fanarioţesc, -eâscă adj. v. fanariotic.
fanariotic, -Ă adj. Relatif aux Phanar io tes.---Relativ la Fanarioţi. Viclenie fcmariotică. [Şi (învechit): i'anarioticesc, -eâscă adj. Să. se împotrivească voinţelor fanarioticeşti. zilot, cron. 68. (Mai rar) Fanarioţesc, -eâscă adj. Răsunetul manelelor şi al stihurilor fanarioţeşti. odobescu, i, 244.]
—	N. derivat din Fanariot, prin suf. adj. -esc, -4c -icesc.
fanarioticesc, -eâscă f adj. v. fanariotic.
fanariotism s. a. Caractere du Phanariote.—C a-racterul unui fanariot. Fiindcă Românii au avut multe de suferit de la Domnii Fanarioţi, cuvântul a căpătat un înţeles rău, de ocară: viclenie, ipocrizie, etc.
—	'N. derivat din Fanariot, prin suf. -ist».
J ANAitioTiz vb. I*. Faire de qqn. un Phana-riote.—A face (pe cinevâ) să adopte limba şi obiceiurile Fanarioţilor; a-1 preface în Fanariot.
—	N. derivat din Fanariot, prin suf. -izâ.
fanahiotizât, -Ă adj. Devenu Phana/riote. — Participiul verbului fanariotizâ, devenit adjectiv (cu sens pasiv). Dar om,ul vechiu... raiaua secolului trecui, sofistul fanariotisat... a luat-o şi în rândul acesta pe dinainte, odobescu, iii, 452.
fânÂx s. a. 1°. Prairie, pre'. 2°. Foin.
1°. Câmpie pe care se lasă anume iarba să crească pentru ca să se poată cosi. Ce este rămas de popa Moise cel bătrân, de fratele moşu nostru, popa Nicula, unde au rămas holde şi fănaţă,... să îm-părţim frăţeşte (a. 1715, Huniedoara) IORGA, S. D. xii, 287. Hotarul fânaţului mănăstirei să începe din gura Săraţii peste Bistriţa la Doamna şi Angâr-ciiapăr la obârşie pe de amândouă părţile, (a. 1763, Mold.) uricariul, xx, 407/23. Pământurile de arat cu fânaţele, pădurile... pururea să le moştenească. şincai, hr. i, 255/38. Călătorul respiră m,ai uşor mergând prin bogate fânaţe şi mănoase semănături, întovărăşit de melodioasa cânta/re a crestoa-sei ciocărlii. c. negruzzi, I, 191. Fânaţul plin de fragi, alecsandri, P. îi, 404. Câtu-i fânaţul de mare, Dorul meu odihnă n’are, Nici■ la umbră nici la soare, jarnîk-bârseanu, d. 381. Ce te-ai lăsat de popie Şi de sfânta liturghie...? Ce ne calci poie-nele Şine paşti fânaţele? alecsandri, p. p. 99/]5. Măi bădiţă chică creaţă, Scoate boii din fânaţe Şi-i mână la iarbă verde, mândrescu, L. p. 125.
2°. (Mai ales la plur.) Fân. Nu răm,âneâ nim,e nice cu boi, nice cu vacă, nice cu stup, nice cu fânaţe, nice cu pâne. N. costin, let. ii, 86. îl izbi cu pumnul în faţă şi-i zise...: „N’ai nimic în car, păcăto-sule?“ — „Jupân ciauş“, răspunse Miu, mai m,ult mort de cât viu, „aşâ să-ţi ajute Dum,neseu; nimic;
o	pală de fânaţ“... Ciauşul bolborosi câteva cuvinte tovarăşilor săi, iară ei... începură a băgâ iataganele m fânul din căruţă, delavrancea, s. 206.
[Plur. -naţe, dial. -naţă. jarnîk-bârseanu, d. 48, învechit -naţuri. | într’un HRISOV din Iaşi, a. 1631 întâlnim şi plur. fânaţi: Am văndut o giumătate de sat... cu curţi bune şi cu fănaţi şi cu tot venitul. ap. GCR. i, 75.]
—	Dintr’un adjectiv substantivat *fenacium (subînţeles pratum=„c,â,rwp) de fân“. în sensul 2° poate să avem a face cu o metonimie, întrebuinţându-se „locul pe care creşte fânul“ în sens figurat pentru însuşi „fânul11. Mai probabil însă avem a face cu substantivarea adjectivului *fenacius, -a, -4im după omiterea vre-un alt substantiv. Cfr. fâneaţă.
fanatic,-Ă adj. Fanatique. — Cuprins de fanatism; p. ext. prea zelos pentru cevă; (lucru) excesiv, în care se vede prea mult zel. Popriţi... îm-
praştierea cărţilor celor desfrănătoare sau fanatice. marcovici, d. 400. O inimiciţie fanatică, maiorescu, d. I, 76. || Substantivat. Venind acum la izvoarele lui Miron Costin, să examinăm unde du putut fi ele întrebuinţate de [fiul său Nicolae,] acest fanatic al compilaţiei, iorga, l. i, 101. [f şi: fana-ticesc,-eâscă adj. (derivat prin suf. adj. -esc). O râvnă fanaticească se ’ntinse. konaki, p. 303 ]
—	N. după fran. (lat. fanâticvis, -a -um, idem).
fanaticesc, -eâscă adj. v. fanatic.
fanatism s. a. Fanatism,e. — Zel orb pentru religie şi aşâ de exagerat, în cât cel cuprins de fanatism ar puteă comite şl crime. P. ext. Zel exagerat. Provincialismul şi fanatismul ucide ştiinţa. hasdeu, I. c. IX. Sânt multe piedice, fanatismul bătrânilor, deprinderea, pedantismul... c. negruzzi, I, 255. Com,baterea fracţiunei cu fanatism,ul ei. maiorescu, d. i, 109.
—	N. din fran.
fanatizâ vb. I*. Fanatiser.— Fact. A face pe cinevă fanatic pentru cevâ. (Refl. = pas.) în în-vălmăşagul discuţiilor necontenite, ideile se ascu-ţesc, caracterele se întăresc, sentimentele se fanati-zează. iorga, l. ii, 5.
—	N. din fran.
fanatizâre s. f. Action de fanatiser. ■.— Infinitivul verbului fanatizâ, devenit abstract verbal. Fa-
natizarea maselor.
FANAŢIZÂT, -A adj. Fanatise. — Participiul verbului fanatizâ, devenit adjectiv. Adus în stare de fanatism. Aplauze nebune, galeria fanatisată. caragiale, n. s. 90.
fândâc f s. a. Gros projectileen forme de bou-let. — (Rar) Projectil de piatră care se azvârleâ cu maşina. Românii, nu numai fândâcuri din măşine mănând, ci şi pietri mari slobozind deasupra în protiva Grecilor, foarte amar îi necăjeâ pre Greci ( : „neque vero globis duntaxat machinarum, sed saxis etiam superne devolutis, noştri affligebantur“: &cpeTY]pi<uv 3inoo(fevSovo6(J.evoc ofaipoaxoi Xiâ'oi...41). p. maior, ist. 222. [Plur. -dâcuri.]
—	Din turc. Iun duk „balle“. (E probabil că P. Maior a cercat să introducă şi de astădată in limba noastră un cuvânt aromânesc: făndecu „glonte".)
făndăsi vb. IVa refl. v. fandosi.
fandasik s. f. v. fantazie.
fandasios, -oâsă s. m. Vaniteux. — (Rar) înfumurat. Un fandasios îşi făcuse chipul său de piatră. ISPIRESCU, ap. TDRG.
—	N. derivat din fandasie, prin suf. adj. -os.
FÂN-DE-ijiVEXi s. a. (Bot.) v. fâu.
fandoseală s. f. 1°. Sot orgueil, rengorgement. 2°. Affectation, simagrees, minauderies, affeteries, fapons, mignardises, airs pudibonds. — Abstractul verbului fandosi (derivat prin suf. -eală).
1°. Fudulie, barcianu.
2°. Afectare, mofturi, (fam.) fasoleală.
[Plur. -seli.]
fandosi vb. IVa refl. 1°. Faire l’important, se rengorger. 2°. Affecter des airs. de reserve ou pudibonds, faire le mălin, faire des mvms, minauder, faire des fapons ou des simagrees, (en parlant des femmes) faire la rencherie ou la mijauree. — (Mai rar; necunoscut dincolo de munţi).
FÂNEAŢĂ
- 46 -
FÂNTÂNĂ
1". (învechit) A-şi da aere, a-şi închipui lucru mare. Cu capul său cel ticălos şi fără de simţire, Să-şi lungească nasul atât, şi să se făndăseqscă, Chiar cu sânge împărătesc să va să se rndească. P.ĂNN, E. iii, 77.	'	’
. "2°. (Azi) A face mofturi, (fam.) a se fasoli, a face pe râiosul; '„Apoi de, boierule, noi ce să spunem ? că nu ştim, nici un basm,“. — „De! nu vă mai fandosiţi acum. Spuneţi şi voi, ia, ce veţi pricepe"', ispirescu,' l. 67. Nevasta care iubeşte, Spală noaptea şi cârpeşte Şi ziua se <premeneşte, La horă şe fandoseşte, Din cârcimă nu lipseşte, şez. i, 112.
[Şi (forma mai veche): fândăsi vb. IV3.]
—	Din n.-grec. <f.ocvTc!.£op.a:, idem (imper. aor. 'fav-zâaoa ,,închipneşte-ţi!“).
fâneaţă s. f.= fânaţ. (1°). Preţul pământului vândut este 26 galbeni falcea, de pădure..., 28 galbeni fălce de fâneaţă. i. ionescu, d. xv. Când Decembre ne aduce nonele ţie ’nchinate Turma’ntreagă pe fâneaţă îşi dă viu avânt la joc. ollănescu, h. o. 235. Şopărlaiţa e o buruiană mică cu floricica albă; creşte prin fâneţe. şez. nr, 12/28. Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fâneţele, Să-mi dârăşti livezile Şi să-mi paşti ierburile ? teodorescu, p. p. 627b. Alei! Toma Alimoş, Boier din Ţara de jos, Ce ne calci moşiile Şi ne strici fâneţele? alecsandri, p. P. 73/,,. [Şi: fâneţ s. a. Tată-său îi dă cinci prăjini în vatra satului, loc de casă, apoi o falce de, arătură şi douăzeci de prăjini de fâneţ. SEVASTOS, N. 46; cfr. iorga, s. d. vi, 401.]
—	Dintr’un adjectiv substantivat *fenicia, * felii cium (subînţelespratum,prata). Cfr. fânaţ. (Pentru schimbul sufixelor -acium şi -iciutn cfr. Puşca-riu, Lateinisches Ti und Ki, 136 ş. u.)
l'AîiEitOGAM adj. (Bot.) Phan4rogame. — Cu organele de fructificare aparente. Plante fanerogame.
—	N. din fran. (grec. (f.avspoc „aparent" şi -(«(J-oţ „căsătorie11.)
fâ.neşte adv. Numai în expresiunea: A tăiă fâ-neşte = „a tăia ca fânul, adică cu totul, până la pământ". zanne, P. ix, 258: „raser“.
—	Derivat din lan, prin suf. adv. -este.
i'Ânet s. a. v. fâneaţă,
fanfAră s. f. l°-2°. Fanfare.
1°. Arie militară scurtă, executată cu instrumente de vânt. Muzicile alese Intoană mari fanfare, ce se unesc în sunet Cu-a clopotelor svonuri. ALECSANDRI, P. ii, 337. Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă. EMINESCU, P. 237. | Fig. Ilarmăsari... Scoţind din piept fanfare de glas nechezător. alecsandri, p. li, 376.||P. ext. Muzicanţi care execută din instrumente de vânt astfel de arii. Fanfara Liceului Mihai-Viteazul.
2°. (Vânăt.) Arie din corn. Un sunet de corn... repetă câteva ori de-a râmdul una din acele fanfare vânătoreşti. odobescu, iii, 96.
—	N. din fran.
fanfaron,-oÂNĂ subst., adj. Fanfaron, rodo-mont, faux brave, bravache, tranche-montagne. — Cel ce se laudă cu calităţi închipuite, mai ales cu vitejia sa, lăudăros. Un fanfa/ron mwre Declamând simţimente ce sigur nu le are. alexandrescu, M. 270. Colonelul, cât e de fanfaron, e în stare să se laude, spuind minciuni. CONTEMPORANUL, VI, II, 206.
—	N. din fran. Cfr. farfarâ.
l’A]VFAitoNÂi>Ă s. f. Fanfaronnade,—Lauda ce-şi aduce un fanfaron, pentru calităţi imaginare, lăudă-roşie. Politica adâ/ncă stă în fanfaronadă, alexan-drescu,. M. 5. Neîncrederea în fanfaronadele şi în
proiectele de neîndoioasă biruinţă, cu care Buşii au trâmbiţat mai adesea sosirea lor în Principate... ODOBESCU, I, 266.
—	N. din fran.
rAjil'AKONic, -A adj; De fanfaron. — (Rar; învechit) De fanfaron. „A! războiul e cea mai mare plăcere a vitejilor'1, urmă el cu un aer fanfaronic.
C.	NEGRUZZI, I, 39.
—	N. derivat din fanfaron, prin suf. adj. -ic. ■
f.Îsfen s. m. (Bot.) v.. ferfăn.
FANINĂ s. f.\	„
rĂNÎNĂs.f./v- fa,na-
fanion s. a. (Milit.) Fanion. — Steguleţ colorat, care serveşte la alinierea unei trupe, la deosebirea unei unităţi de alta, la semnalizare. Fanion de batalion, cu colorile naţionale. | P. ext. Steguleţ de semnalizare la căile ferate. Trenul se apropiă... o femeie cu fanionul verde îşi luase poziţia reglementară. pătrăşcanu, s. a. 278.
—	N. din fran.
fânişor s. m. sing. Foin. — Diminutivul lui fân (derivat prin suf. -işor). (Fără sens micşurător; se întrebuinţează numai spre a da o notă de drăgălăşie cuvântului). Sapă-mi groapa din picior Şi-mi aşterne fAnişor, Iar la cap şi la picioare Pune-m,i, pune-mi căte-o floare, teodorescu, p. p. 584.
fanon s. a. (Zool.) Fanon. — Lamele care garnisesc falca superioară a balenelor şi a altor cetacee.
—	N. din fran.
fânos, -OĂSĂ adj., s. f. Biche en foin; de la forms du foin. Faneuse. --Adj. (Foarte rar) Bogat în fân; ca fânul (Atestat numai la polizu şi la alexi). || (Rar) Substantivat (subt forma feminină; redă, nepotrivit, pe fran. faneuse). Maşină de întors fânul. Cât vezi cu ochii, câmpul [e] ...străbătut de tot felul de m,aşini şi instrumente: pluguri, grape, tefeluge, se-cerători, cositoare, fânoase ou câte-un cal... i. ghica, CONV. lit. xix, 710.
—	Derivat din fân, prin suf. adj. -os. (Cfr. ital. fienoso, idem).
fânsăică s. f. Lieu deboise. — (Maidan, în Banat) „Fânsaică sau loctârsit se zice locului de unde a fost tăiată pădurea". Com. LIUBA.
—	Etimologia necunoscută.
FÂNTÂioĂRĂ s. f. v. fântâiiioară.
FÂNTÂNĂ s. f. 1°. Fontaine, source. 2°. Puits. 3°. Lucarne, oeil-de-boeuf.
1°. f Apă care izvorăşte, izvor. Blagosloviţi marea şi riurele, făntănile şi chiţii şi toate ce se clătescu întru ape. psal. SCH. 520/23; CORESI, PS. 438. Au doară poate de întru o fântână, de în acelaşi izvor să izvorască dulce şi am,ar? coresi, ap. GCR. i, 10* (: „numquid fons de eodem foramine emanat dulcem et amaram aquam?“). Va izvorî fântână de la rădăcina lui. dosofteiu, v. s. 129. Doreşte cerbul de fântână, idem, ps. 139. || Fig. (Modern) Isvor. Nu, săbiei, ci rugii, nu taberii, ci bisericei nădăjduiaşte, şi cunoscând fântâna biruinţilor, cătră ea aleargă. ARHIVA R. I, 50. Fără să cunoască m,ăcar o limbă dintre acelea ce cleşchid fontânele trecutului nostru naţional,... scrie despre „Istoria critică a -Românilor". iiasdeu, i. C. xi.
2°. Groapă săpată în pământ până la adâncimi adesea considerabile, une-ori cu păreţi pietruiţi, în care se adună apa trebuitoare omului pentru traiul zilnic; puţ (cele mai obicinuite tipuri de fântână, sânt la noi cel cu „cumpănă11 sau cel cu „ciutură11 s. „gă-
FÂNTÂNAR
- .47
FANTASMAGORIC
.leată11 şi „cârlig11, cu „buduroiu" sau [unde păturile ■de apa sânt foarte adânci, cape Bărăgan] cu „burduf11, mai rar [şi mai ales prin oraşe] cel „cu roată11. De cele mai-multe ori fâ/ntânele au şi „ghiz-duri“, adesea şi câte-un „jgheab11, s. „teucă“ pentru adăpat vitele. Numirea de fântână- s’a dat apoi şi puţurilor de prin oraşe, la oare apa e adusă prin conducte, cfr. cişme â). Toate fântânile câte au săpat slugile lui... lp-au astupat, biblia (1888), ap. TDRG. (:■ „ils boucherent Ies puits que Ies serviteurs de son pere avaient creuses11). Păreţii erau de piatră mică ca ceea eu care se pietruesc fântânile, eminescu, n. 51. Zâmbind s’aşează fata aproape de fântână Pe-o lespede de marniur, privind cu gândul dus Im gura de'balaur ce-asvârle apa ’n sus. coşbuc, b. 14. De la o vreme, nefiindu-le foame, poposesc la umbra unei răchiţi pletoase, lângă o fântână cu ciutură, creangă, P. 143. Fântâna eră adâncă şi nu aveă nici roată nici cumpănă, numai o scară de coborît până la apă. idem, p. 204. Lacri-mele curg mereu. Şi fântâna creşte, creşte, Mândra ta aşă grăeşte: Fântână cu trei izvoară Cine-a bea din eu să moară, jarnîk-bârseanu, d. 119. Pân’ veneai, bade, la noi, Eram floarea fiorilor, Drăguţa feciorilor, Şi tim-blam din mână ’n mâ/nă Ca cârligul la fântână, ibid. 158 (cfr. 244). Omu ’n lume multe vede!... La o casă şepie fete Şi fântână sub perete; Cânele moare de sete! ibid. 421. (Cred. pop.) înapoi noaptea şi-n fântână părăsită, să nu te uiţi că nuri bine. şez. ii, 65/4. (Loc. prov.) De frica lui Dumnezeu, dracu a început a face fântâni şi poduri (se zice „când cel rău se poartă bine de frică11). zanne, p. vi, 589. Olul umblă la fântână, până se sparge, ibid. IV, 5 (cfr. apă, I, 183). Nu cărâ apă la fântână (se zice celor care întreprind lucruri zadarnice). ibid. I, 108. | Fântână arteziană, cfr. ar-tezian (voi. l, 272a).
3°. Bageâ (şi: băgeagă, îumar, hogeag, cu-cuvaie, ochiul podului, ursoaie, marchioţă, campadură, cubeâ sau cucumeâ.) dame, t. 98.
[Plur. -tâni. | Scrierea fontână e etimologică şi nu redă pronunţarea acestui cuvânt.]
—	Din lat fontana (scil. aqua „apă de) izvor11: ital. fontana, sard. (log. şi camp.), corsic. funtana, prov. fontana, fran. fontaine.
î'Âxr i.vÂK s. m. 1°. Fontainier, fontenier, (ou-vrier) puisatier. 2°. Celui qui, pour l’absolution de sespeches, fait e'riger une fontaine pres de la grande route.
,	1°. Meşter de fântâni, cel care face sau drege
fântânile. Doi fântânari ce îngrijeau de fântâna dom,nească... doc. (a. 1658), ap. TDRG. Măria sa văzând o lipsă mare ca aceea, şi nevoie ce aveâ creştinii de apă, nu s’au lenevit a face o pom,ană ca, aceea, nici la cheltueală nu s’au uitat, ci au pus cu toată nevoinţa meşteri fântânari de au adus o fântână cu apă foarte bună. magaz. ist. ii, 331/4.
2°. Acel care, spre iertarea păcatelor sale, hărăzeşte, pune să se facă, pe cheltuiala sa, o fântână lângă drum, s. într’un loc unde-i lipsă de apă. Cfr. i. bârseanu, raps. şi bal. 70.
—	Derivat din fântână, prin suf. nom. agent. -ar. (Cfr. ital. fontaniere, prov. fontanier, fran. fontenier.)
fântâneâ s. f. 1°. Petite fontaine, petit puits. 2°. Exutoire. 3°. Fontanelle.—Diminutivul lui fântână (derivat prin suf. -el; cfr. ital. fontanella, prov. fon-tanela).
1	°. Fântână mică.. O grădină foarte desfătătoare şi frumoasă,... cu felurimi depâ/rae şi gârlişoare,... nenumărate fântânele şi gâldae. gorjan, h. i, 66. Dragul m,eu, dacă teA duce, Dragă’n ţara cea mai dulce, (Jită-te de-a dreapta, Acolo-i o făntâneă. marian, î. 590. Maică, la inima mea Este un rât şi-o făntâneă: Eâtu-i făcut de urât, Fântâna de ne-
caz mult.-. REŢEGANUL, TR. 137 ..Maică, din guriţa, mea S’ar fi făcut făntâneă, Din sprâncene izvor.ele, Din ochi două păhărele Să bea voinicii din ele. HODOŞ, P. P. 158. Cfr. fântânioară, fântâniţâ, fântânicâ, fântânuţâ.
2°. (Chir.) (Pop.) Ulcer artificial, derivativ la care se recurgeâ mai înainte şi prin care se întreţinea o supuraţie locală.	’	’
3°. (Anat.) (Pop.) La. copiii mici, moalele capului Cfr. fontanelâ.
. FÂNTÂN-icĂ s. f. .1°. Petite foutadne, petit puits. j°. Spha'igne: „Sphagnum“. — diminutivul lui fânT .Jfcâiiâ (derivat prin suf. -ică).
,	1°. Fântână mică. polizu. Cfr. fântâneâ, fân-
tânioarâ, fântâniţă, fântânuţâ.
2“ (Bot.) === coada-mâţei-de-ltaltă. barcianu.
fântânioară s. f. Petite fontaine, petit p uits.— Diminutivul lui fântână (derivatprin suf. -ior). Lângă iaz eră o fântânioară la care a stat diaconul să-şi adăpe iapa. contemporanul, iii, 656. Colo jos la fântânioară Trage-un voinicel să moară, Cu capu* pe săbioară, Cu mâna la inimioară, hodoş, p. p. 77. [Pronunţ, -tâ-nioa-ră. | Cu obicinuita miliare a lui n, mai apoi cu amuţirea lui înaintea sufixului -'ior, şi fântâioără s. f. (pronunţ, -tâ-îoa-ră): Cine nu-şi face o fântâioără, ori bar im nu vrea să dea ajutor cu bani... la facere de fântâni, apoi pe lumea aialaltă i se frige gura de sete. şez. iii, 105.] Cfr. fântâneâ, fântâniţă, fântânică^ fântânuţâ.
fântâniţâ s. f. Petite fontaine, petit puits. — Diminutivul lui fântână (derivat prin suf. -iţă). Mai departe c’a plecat Pân’ la, recea fântâniţă. Dragă, rece fântâniţă, Ce te-aş rugă eu pe tine: Stâmpă-ră-mă tu pe mine! marian, î. 576. Dragă fântâniţă, Mândră şi frumoasă! Eu n’am, venit nici să te beau, Nici să te mănânc, Ci-am venit ca să mă bagi în tine Şi să mă speli pre mine. idem, v. 179. Am o fântâniţă largă, Plină de petricele albe? ( = ,,Gura“). GOROVEl, c. 183. Din guriţă Fântâniţă, Şi din buze izvorele, Din ochi negri păhărele, Ca să beai, maică,, cu ele. jarnîk-bârseanu, d. 324. Colo’n deal pe potecuţă, Lângă mândră fântâniţă, Trece-o dalbă copiliţă. ibid. 378. La fântâniţâ de peatră, Să ’ntâlneâ fată cu fată, Ce să ne facem surată?doine, 171. Cfr. fântâneâ, fântânioară, fântânică, fântânuţă.
fântâniiţA s. f. Petite fontaine, petit puits.— Diminutivul lui fântână (derivat prin suf. -uţ). LB. Cfr. fântâneâ, fântânicâ, fântânioară, fântâniţă.
fantasc,-Ă adj. Fantasque.—(Franţuzism). Care lucrează subt inspiraţia momentului, cum i se năzare şi-i trece prin cap. în panoplii bogate am arcuri, ar-chebuze... ca un senior fantasc. mirea, c. i, 177.
fantasmă s. f. Fantome, spectre, etre imaginavre, sim,ulacre, Vision, apparition. — Stafie, arătare, nălucă, apariţia unei fiinţe nereale. O fantasmă se arată, Se arată blăstămând. alecsandri, p. i, 51. încet plutind se’nalţă mireasa-i, o fantasmă, eminescu, p. 208. De ce-l necăjeau ca nişte fantasme lucruri aşâ de vechi, dintr’un trecut plin de amărăciuni? SADOVEANU, M. 104. [Pronunţat de unii şi: fantâzmă.]
—	N. din grec. ifâvxao(ia, idem.
fantasmagoric,-Ă adj. Fantasmagorique. — Ce ţine de fantasmagorie, având înfăţişarea unei fantasmagorii. Schelet fantasmagoric, fiinţă infernală. alexandrescu, m. 213. Lumina focului, care imprăştiă o roş aţă de jeratic;... fantasmagorica li-
FANTASMAGORIE
— 48 -
FANTOMĂ
cwrire, a f analului, — făceau pe soldaţi să se creadă pe lumea cealaltă. D. zamfirescu, r. 125. [Pronunţat de unii şi: fantasm.agâric.]
—	N. din fran.
fantasmagorie s. f. Fantasmagorie.—Producţie la întunerec de figuri luminoase, ale căror imagini se măresc şi par că se apropie de spectatori. | (De obiceiu fig.) Nălucire. Mi se părea că biserica se învârteşte cu mine... Nu ştiu cât ţinu astă fantasmagorie. C. NEGRUZZI, I, 54. | Formă fără fond. Avem... şcoli şi literatură... Dar in realitate toate aceste sânt producţiuni moarte... stafii fără trup... Singura clasă reală la noi este ţeranul român, şi realitatea lui este suferinţa, sub care suspină de fantasmagoriile claselor superioare, maiorescu, cr. i, 273. Cine să fie acest ăheorgachi,... care scrie cu plăcere toate amănuntele fantasmagoriei de Curte P iorga, l. i, 497. [Pronunţat şi: fantasmagorie.]
—	N. din fran. (din grec! <păvro.<jii.&. „nălucire11, Âfopsoetv „a vorbi11.)
fantAst, -ă s. m., s. f. Visionnaire, reveur. — (Rar) Cel care trăeşte lăsându-se în voia imaginaţiei; visător. Iar aici, fantastă obstinată? te-ai fwrişat de la ospăţ şi ai turburat veselia oaspeţilor, i. ne-GRUZZI, V, 241. Să căutăm, acum la, vânturosul şi fantastul, ţichindeal, f. 399.
—	N. din germ. Phantast.
fantastic, -Â adj. 1°. Fantastique, chimerique, im,aginaire. 2°. Beau ou itrange comme si ce n’etait pas reel.
1°. Fără existenţă reală, plăzmuit numai de închipuirea (fantazia) noastră; nemotivat. Tot prepusul fantastic, în locul adevărului apucând... cantemir, ist. 261. Un vis fantastic veni şi-şi puse asu-pră-mi negrele sale, aripi, c negruzzi, i, 60. O frică fantastică i-a închipuit nişte năluciri fioroase, idem,
I,	28. Fantastica descălecare a lui Badu-Negru. HA-sdeu, I. C. 44. Părţile... fantastice din Istoria... D-lui Hasdeu... maiorescu, cr. i, 341. | t (Impropriu, cu înţeles activ) Aiurând. Mihnea-vodă... fantastic, adecă buiguitoriu în gânduri. M. COSTIN, LET. I, 341, 27.
2°. Real, dar aşă de frumos, ori aşă de ciudat, în cât nu-ţi face impresia realităţii. Luna îşi aprinde farul... de lumină. 0! tablou măreţ, fantastic! ALECSANDRI, P. II, 18. Un lung şir de nori fantastici. C. negruzzi, I, 236. Astfel foştii miniştri daţi în judecată... râmân... în situaţia fantastică a unor oameni definitiv acuzaţi, da,r indefinit nejudecaţi. MAIORESCU, D. II, 46.
—	N. din fran. (lat. pliantasticus, -a, -um, idem. La cei vechi din lat. s. din grec. ţ-avraoTinoţ.)
fantaxi vb. IV1. S’enorgueillir, se pavaner, pren-dre des airs, se donner de grands airs. Satisfaire & tous ses caprices. — Intrans. A se fuduli. Groito-resele au hotărit să nu mai facă credit compatrioatelor. Cam ruşine, dar ce-mi pasă ? Eu tualetele le am pus la m,ână şi am, şi fandacsil cu dînsele la baluri, la Mabil... ALECSANDRI, T. II, 75. | Trans. A-şi face toate fantaziile, toate toanele. Acum, când ţi-ai fantaxit toate, poţi se te pui puţintel pe lucru. xenopol, ap. TDRG.
—	Din n.-grec. <pavzuţop.ai, idem, aor. vulg. (pâv-
fantaxîe s. f. v. fantazie.
fastahes. f. 1°. Fantaisie,imagination.2°. G-out frivole, deşir capricieux, caprice. 3°. Fantasia.
1°. Acea proprietate a minţii noastre, în virtutea căreia putem combina diferitele imagini intelectuale, sensibile ori voluntare în alt mod de cât cum le-am câştigat din experienţa noastră; imaginaţie, închipuire. Precum, simţirea în lucrurile ce-s de simţit
lucrează, aşâ pomenirea în fantazie tipărită şi zugrăvită ale sale pătrunzătoare sloboade rase, cantemir, ist. 106. Fantazie, fantazie! Când sântem numai noi singuri. Ce ades mă porţi pe lacuri şi pe mare şi prin crânguri! eminescu, p. 254. Partea materiala din ceea ce este frumos în această poezie, sânt imaginile provocate în fantazia noastră. maiorescu, CR. I, 10. | Fig. Unde mă răpeşte Avântul poeziei? In care plaiuri rătăceşte Aripa fantaziei? alecsandri, p. ii, 182. ||P. ext. Un portret de fantazie: pe care pictorul l-a plăsmuit din imaginaţia sa, nu după realitate. Un costum de fantazie: care se deosebeşte de moda generală. | (Muz.) Bucată liber compusă, nu după anumite regule. Sonatele lui Beethoven, fantaziile lui Haydn... pentru ea sânt o jucărie. C. negruzzi, i, 75. || (Comerţ) Articole de fantazie: obiecte care satisfac mai mult imaginaţia, de cât vre-o trebuinţă.
2°. Dorinţă capricioasă. îşi împlineşte toate fantasiile.
3°. f Un fel de joc militar, imitat de la cavalerii arabi: evoluţii pe cal, descărcare de arme, muzică, etc. La eşitul din Cwrtea domnească [Dimitraşco-vodă] arătă fantazie de siceă surlele şi trâmbiţele şi băteâ dobele. Dar noroadele tot îl sudueâ şi-l hâtcâeă. neculce, let. ii, 252, 22.
[Mai ales în timpurile din urmă, se întrebuinţează, în sensul l°-2°, foarte des franţuzismul: fantezie. [ De prin veacul XVIII până pe la mijlocul veacului trecut, de-a dreptul din n.-gr. <payzaaia, şi: fandasie s. f. Mergând atuncea Iulian având multă fandasie drăciască şi silind pre toţi să creasă în draci... mineiul (1776), 522/r Mândria... cu cât ne întunecă cunoştinţa şi voinţa folosului stării noastre cu atât mai m,ul,t şi mai vârtos, ne supune şi ne stăpâneşte cu fandasia ei cea deşartă şi de sminteală, piscupescu, o. 108. Fandasia este o lucrare isvoditoare a minţii noastre, ce o săvăr-şaşte prin gândirea ei. idem, 160. Nu puteâ el nici odată să uite pe Areti, Ea într’a sa fandasie, nu ’ncetâ a se’nvărti. pann, e. 5. | Prin mahalale şi: fandaxie s. f. cfr. fantaxi: Omul, bunioară, de par egsamplu, dintr’un nu-ştiu-ce ori cevă, cum- e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata. caragiale, t. i, 89/,.]
—	N. după fran. (grec. cpavmoia, idem).
fante s. m. 1°. Dandy, gommeux. 2°. Valet (au jeu de cartesj.
1°. Tânăr filfison, cu pretenţii de eleganţă şi frumuseţe. Dama cochetează cu privirile-4 galante, împărţind ale ei vorbe între-un craiu bătrân şi-un fante, eminescu, p. 307. Lumea se adună mereu: fanţi de provincie, cu figura năclăiată în pomadă de dafin... vlahuţI, d. 278.
2°. Valetul la cărţile de joc. Bonăici: Viaţa-i un stos de la’nceput pân’la sfârşit, şi lumea o masă de cărţi. Tot meşteşugul îi să pontariseşti la vrem,e şi să găseşti ruteoa norocului, ca să faci ,roi‘. Pun-gescu: Prea bine, dar dacă ai goană de fante? alecsandri, t. 403.
—	N. din ital. fante, idem. Cfr. dubletul infante.
fantezie s. f. v. fantazie.
fantom s. a. fantomă.
fantomă s. f. Fantome, spectre, etre imaginavre, simulacre, vision, apparition. — Arătare, nălucă, fantasmă, stafie, arătarea unei fiinţe nereale. Unde se primblă falnicul Fantom a lui Fingal. c. negruzzi, ii, 68. La un loc cu năluci albe şi fan-tomuri sperioşi. ibid. 60. Un mormânt se desveleşte. O fantomă ’ncoronată din el iese... Ascultaţi! marea fantomă face semn. alexandrescu, m. 14. [(învechit) fantom s. a., cu plur. -toarne şi -tomuri.]
—- N. din fran.
FANTOŞA
~ 4â -
t'APT
fantoşă s. f. Fantoche.— Marionetă, păpuşă,care joacă pe scenă. Teatru de fantoşe.||Fig. Individ care nu poate fi luat în serios. Dar aceste păpuşi, aceste fantoşe,... răscumpără toate lipsurile lor, marea lor lipsă de realitate, prin eleganţa, iorga, L. îl, 506.
—	N. din fran. (din ital. fantoccio, idem).
FÂNiit-cĂMiiiEi s. a. (Bot.) v. fân.
FÂPNIC s. m. (Bot.) \ r ,
făpnică s. f. (Bot.) / v- faPtmt*
fapt s. a., s. m. 1°. Action de faire, de crier, de commettre, d’accomplir, de construire, etc. Fait, cre'a-tion, accomplissement, construction, etc. 2°. Action, acte, ceuvre, ouvrage, fait. 3°. Creature, etre. 4°. Fait, realite. 5°. Point (du jour), •aube, tombee (de la nuit); crepuscule. 6°. Charme, enchantement, sortilege. Sorte de variole (qu’on croit provoquee par le charme nom-me ,fapt‘). 7°. Ver dupapillon ă tete-de-mort (Ache-rontia atropos). Sorte de vers parasites dans Ies en-trailles de l’homme (lesquels, d’apres la croyance po-pulaire, sont produits par le ver du papillon â tete-de-mort). 8°. Trefle jaune: Trifolium procumbens. Badiaire ou Sanicle-femelle: Astrantia m,ajor.
1°. f Facere, creare, săvârşire, construire. Să de-rept aceaea nu vor creade ţie, nice cuvântul tău nu vor ascultă pe un faptu de ciudă (= când vei săvârşi o minune), creade-vor cuvântul tău cu altă ciudă, palia (a. 1582), ap. CP. 205 ( : „Que s’il arrive qu’ils ne te croient point, et n’obeissent point â la voix du premier prodige, ils croiront ă la voix du second11). înduplecând sufletele cu fdptulu minunilor... dosofteiu, v. s. 181. Pietrarii, la făp-tulu feredeului, au zidit în temelie... idem, v. S. 28,2. Acea st'au fost în aii deîn faptulu lumiei 5499, în luna lui Martie, mss. (secol. XVII), ap. HEM. 1128/.ia.
2°. Acţiune, act, lucru, operă, (f) deală, faptă. Făpturile ceale bune... paremii (a. 1644), ap. CP. 206. Te va blagoslovi Domnul Dumnezeul tău întru toate sămănăturile tale şi în tot faptul mânilor tale, şi vei fi veselindu-te. biblia (1688), 138,2 ( : „l’Eter-nel, ton Dieu, t’aura beni dans toute la recolte et dans tout l’ouvrage de teş mains; et tu seras alors dans la joie"). Mi-am oprit rostul, să n’aib a, dzîce De faptu de oameni cuvânt de price, dosofteiu, ps. 46. D-voastră, cinstiţi oaspeţi, se vede că paşteţi boboci, de nu vă pricepeţi al cui fapt e acesta, creangă, p. 233. Nu ne-or judecă pe unt, Numa pe cum am făcut, Nu ne-or judecă pe dat, Ci ne-or judecă pe fapt (= după fapta noastră), şez. i, 15. || Flagrant delict. L-a prins în fapt = „adulter11, rădulescu-codin (tot astfel ital. „prendere s. cogliere sul fatto11, fran. „prendre qqn. sur le fait11, după care, se zice azi, ca termen juridic:) A prinde pe cinevă, asupra faptului. || (Expresiuni moderne) Fapt împlinit (după fran. „fait accompli11): acţiune săvârşită, întâmplare care nu se mai poate schimbă. Anexarea Bosniei şi a Herţegovinei din partea Austro-Ungariei a fost privita de celelalte puteri europene ca un fapt împlinit. | (Jur.) Fapt licit (s. ilicit) = act pe care nu-1 opreşte legea (s. oprit de lege). Quasi-contractul este un fapt licit voluntar, din care se naşte o oblgaţiune către o altă persoană, sau obligaţiuni reciproce între părţi, hamangiu, C. c. 233. | Eveniment, întâmplare. O carte plăcută, în care... sânt mai peste tot locul foarte binişor furişate... o mulţime de noţiuni istorice, de povătuiri înţelepte şi de fapte interesante. odobescu, I,’ 11/,,. Fapte diverse (după fran. „faits divers11): fel de fel de întâmplări povestite de jurnale! t Eliptic. Faptă bună, bine. Şi au slujit norodul Domnului... căci au cunoscut tot faptul Domnului cel mare carele au făcut lui Israil ( : „Et le peuple avait servi rEternel... qui avaient vu ies gr an des ceuvres que 1'Eternei avait faites en faveur d’Is-rael").. biblia (1688), .174. Faptul carele nime nu-l va face mi-ai făcut mie. ibid. 13,2.
Dicţionarul limbii române. 20. XII. 1910.
3°. f Făptură, creatură. Feviu Adam. în chipul meu şi-l puşîn raiu şi-i dedu viîaţa de ve[a]c, iară el călcă porânca m,e[a] în păcatele sale şi morţii să dcde(a)ră iadului. Iară eu vădsuiu şi nu pu-tuiu răbda faptul mâinilor mele să-i muncească diavolul, cuv. D. bătr. ii, 364.
4°. (După fran., modern) Realitate. (Numai în locuţiunea) de fapt (mai rar cu faptul, în opoziţie cu: „cu numele") = într’adevăr: „dans le fait, en fait, par le fait, en effet, reellement". Principatele erau cu numele şi cu faptul grânarul sultanului, ghica, S. IV. Convingerea se poate întemeia sau de-a dreptul pe o intuiţie actuală, în care raportul între două sensaţiuni (judecata) se produce prin asocia-rea lor dată în chiar experienţa de fapt, sau indirect... maiorescu, L. 104. | Fapt e, că...: ceea ce e adevărat, ce nu se poate contesta e, că... (ea ital. „e un fatto"...).
5°. început (numai cu privire la unele fenomene ale naturei), clipa când începe un fenomen. în unire cu cuvintele „zori, dimineaţă, zi şi noapte", însemnează „momentul când începe ziua, când se crapă de zi, revărsatul zorilor, s. când se înoptează11. Se întrebuinţează mai des ca loc. adv.: în faptul zilei, dimineţii, în fapt de zori, în fapt de seară. 0 samă de Moscali s’au furat noapte [a], şi au sărit peste şanţ, din cotro nu se păzeâ Tătarii şi Turcii; şi în faptul zilei, aşâ i-au lovit Moscalii pe Tătari pre dincolo, neculce, let. ii, 429. în următoarea zi, sculându-se în faptul ei, s’au gătit de vânat, drăghici, R. i, 97. Faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte, Şi-un râu falnic de lumină se revarsă peste m,unte. alecsandri, p. ii, 68. Iată’n fapt de dimineaţă Că, pe câmpul de verdeaţă Co-piliţa, cu-alte două, Se primbla, torcând, prin rouă. idem, i, 429. Pe soare să-l oprească el noaptea o recheamă, Furtunelor dă zborul pământul de-l di-stramă... Târziu! căci faptul zilei în slavă se repede! eminescu, p. 214. De cum, a dat în fapt de zori, Veneau cu fete şi feciori Trăsnind rădvanele de craiu, Pe netede poteci de plaiu. coşbuc, b. 18. In faptul dimineţii, prin parc, îngândurată, Se plimbă visătoarea Fatrnâ, frumoasa fată A marelui Ben-Omar, califul din Bagdad, idem, B. 14. La, noapte să-i închidem într’o magazie, şi mâine, în faptul silei, îi iau eu într’o căruţă şi i-oîu duce să-i aşez la un prieten al meu. ispirescu, l. 273. | Fig. Trist e deşertul ce se ’ntinde Pe sub amurgul vieţii, Când vesi cum soarele s’aprinde In faptul tinereţii! alecsandri, P. II, 183. (Cfr. face C, 1, 3°, făcut1, cfr. sard. log. „fatta de sa die“ = faptul zilei).
6°. Farmec, fermecătură, vrajă, făcătură. (Cfr. face A, III, 3°, făcătură). Făpturi dimoneşti.DOSO-fteiu, S. 40/2, Chiprian trimisă dimoni la ficioară cu făpturi, idem, 40/2. Cu farmeci şi cu făpturi le face aciaste (explicarea marginală: „măngănie"). ibid.
24,2.	Cine te-au învăţat făpturi de.farmeci ca acia-stea? ibid. 36. Să. mă limpezească De. toată ura, De toată făcătura, De toată aruncătura; De tot datul, De tot faptul, marian, î. 15. Şi aseară s’au vorbit D’oi, mamă, într’un corn de şură, Să-mi arunce fapt şi ură. jarnîk-bârseanu, d. 186. Maică, suratele mele Ş’aseară se sfătuiră, Maică, ’ntr’un ungheţ de şură, Să-mi arunce făcătură, Maică, ’ntr’un ungheţ de gard, Să-mi arunce mie fapt. mândrescu, l. ’p. 82. || După credinţa poporului faptul se aruncă în calea celui descântat. Cine calcă întâi in descântece zvârlite de babe, pe acela se ia faptul. Acesta constă într’o boală de piele ce se manifestă, la om, prin eşirea unor pete roşii pe tot trupul care se prefac în nişte bube rele. Ele produc dureri mari de cap, greutate în tot corpul şi slăbiciune mare. Pe faţă se înmulţesc câte odată aşâ de mult încât nu de puţine ori astupă şi ochii bolnavului. Omul se vindecă de fapt numai prin descântece. (Cfr. şez. i, 157, 254, II, 133; leon, med,.
11,4
FAPT
- 50 -
FAPTÂ
129; marian, INS. 273, D. 120). Şi-a mulţumit lui Dum,nezeu Că l-a mântuit De fapt... sevastos, N. 299. în fapt am călcat, Capul mi l-am rupt, Mânile mi-am frânt, marian, v. 219. (Descântec) Ieşi fapt nesădit, Fapt rătăcit, Fapt înfocat, Fapt turbat, Fapt spulberat, Fapt de m,ulte feţe, Fapt de multe creţe, Ieşi din spate, Din picioare, Că pe X rău îl doare, bugnariu, năs.
7°. (Entom.) Omida fluturelui numit „strigă" (:„a-cherontia atropos11), „cea mai mare dintre toate omizile. m stare normală, suprafaţa corpului său, care constă din 4-11 inele, e de coloare verde-gălbie; fiecare inel are pe de amândouă laturile câte o dungă horţîşă de coloare albastră, care se unesc de-asupra spinării într’un unghiu; dedesubtul acestora alte două cevâ mai late şi de coloare negrie şi anume una pe o lăture şi alta pe cealaltă lăture, iar punctele de pe inele, din care ies nişte perişori, sânt albastre. Faptul acesta, după credinţa Românilor din unele părţi ale Ţării-româneşti, precum bunăoară a celor de la Curtea-de-Argeş, dacă se vrăjesc de atare vrăjitoare, ia argint viu în punctele de pe corpul său şi ducându-1 la persoanele sorocite... [acestea] capătă boala numită de asemenea fapt... [adecă] un fel de omidă, asemenea omizii numită fapt, care se face în stomahul omului... [şi] începe a-i roade ficaţii şi măruntaiele*, marian, ins. 272-273. Fapt = „vierme descântat ce se trimite de vrăjitoare pe capul altuia11, rădulescu-codin, 31. [După leon, ap. TDRG., ar însemnă şi: „geophilus elec-tricus11.]
8°. (Bot.) = trifoiaş (Pârteştii-de-sus, Bucovina). PANŢU, pl. || Faptul - mare = şterie (Pârteştii-de-sus, Bucovina), panţu, pl.
[Când însemnează o insectă s. o floare e s. m. şi are pluralul fapţi; în toate celelalte sensuri e s.
a., cu plur. fapte, (învechit) făpturi. | în limba literară din Bucov., după germ. Faletum, şi fact s.
a.	| Negativul f nefapt s. a. se întâlneşte o dată în psal. sch. 451/16, coresi, ps. 380, pentru a traduce noţiunea de „nefiinţă11. Nefaptul mieu vădzură ochii tăi (: „imperfectum meum viderunt oculi tui11: „Tes yeux m’ont vu lorsque j’etais comme un pe-loton11).]
—	în cuvântul românesc, precum arată sensurile sale în parte active şi în parte pasive, s’au contopit două vorbe latine: factns, -us „facere11 şi fac-turn, -i (participiul trecut pasiv a lui facere, devenit substantiv abstract) „cele făcute11: ital. fatto, sard. log. fattu, engad. fat, prov. fach, fran. fait, span. hecho, portg. feito.
fapt, -Ă | adj. = făcut. Participiul vechiu al verbului face, devenit adjectiv (păstrat une-ori în poezia populară). Această carte... nu e de Domne-zeu faptă. cuv. D. bătr. ii, 53.
fâptă s. f. 1°. Fait, ceuvre, ouvrage, action, acte. Occupation. Cause. 2°. Creation. Creature, etre. 3°. Rtalite. —După origine, faptă este un participiu trecut pasiv, devenit substantiv abstract şi în acelaşi timp un plural; înţelesul lui este deci: „(toate) câte au fost făcute (de cinevâ)11. Sensul acesta de pluralitate se mai resimte în cuvântul românesc, întru cât el adesea are un cuprins colectiv: totalitatea lucrurilor săvârşite de cinevâ, privită ca o unitate.
1°. (Despre oameni: Ceea ce a săvârşit s. a adus la îndeplinire cinevâ) Operă, ispravă, p. ext. (ceea ce săvârşeşte, îndeplineşte cinevâ) acţiune, act. Suflete! atunci [când vei păşi la judecata de apoi] nu veri griji nici de feciori, nici de muere...; te veri cutremură cumu-ţi va plăti Dumnezeupre(a) fap-iele(a) tale. cuv. D. bătr. ii, 451. Lăudăm pre marele Constantin, căci au fost dentru împăraţi..., a dooa pentru vrednicia [sa]..., a treia pentru fapte. biblia (1688), 6 pr,/45. Dumnezeu să facă plată fieştecăruia dintr’înşii după faptele lor; eu sânt
gata. antim, P. XXVII, 2. Ah, prieteşugul, Doamne, acea sfântă legătură Ce se’ntăreşte prin fapte, iar nu cu vorbe din gură! konaki, p. 84. Răutatea şi capriţiile nu sânt fapta naturii, marcovici, d. 103. Au trecut timpii aceia, timpi de fapte strălucite! alexandrescu, m. 16. O Provedinţă... dirige faptele omului, bălcescu, m. v. 4/4. Este drept ca fiecare să poarte ponosul faptelor şi ziselor sale. odobescu, iii, 10/26. Reprezentarea cea mai perfectă a frumosului în pictură este fapta naţionalităţii italiene şi spaniole, şi cea mai mare claritate a formei şi a stilului, fapta Francezilor, maiorescu, cr. i, 171. încă mai ai gură să întrebi? Acestea-s faptele tale: m’am luat după capul tău cel sec şi m’am dus pe coclauri să-ţi aduc, sanchi, copii de suflet, creangă, P. 84. Nu te teme..., vei scoate-o la căpătâiu bun şi slujba cu care te-a împovărat împăratul. Dară trebue să ştii că cu amar are să-i vină şi lui la urma urmelor pentru faptele sale. ispirescu, l. 27. Foaie verde trei aloce, De când trecuiu dealu’ncoace Voie bună nu-mi pot face: Nu ştiu, zilele mi-s rele, Ori mă bat faptele mele; Nu ştiu locu-mi este rău, Ori mă bate Dumnezeu? JAR-NÎK-BÂRSEANU, d. 194. (Prov. şi loc. prov.) Nu e nici o faptă fără plată. c. negruzzi, i, 248; creangă, p. 227. După poamă se cunoaşte pomul Şi după faptă omul. zanne, p. i, 259. Faptele arată tocma ca într’o oglindă, iord. golescu, ap. zanne, p. ix,
173.	De la vorbă pân la faptă, ca de la pământ lă cer. ibid. II, 820. Să te păzească Dumnezeu: de bătaia muierii, a stângaciului, a ciungului şi a şchiopului, de puşca chiorului şi de fapta mutului şi a surdului; vorba Rumânului! şez. iii,- 81/23. | (în figură etimologică) Aţâţi nevrednici, trăind în moliciuni, Se laud’ cu mari fapte făcute de străbuni! alexandrescu, m. 10. Te-am pălmuit pentru fapta ce-ai făcut, ispirescu, l. 47/,,. Să facem o astfel de faptă. şez. 1,65/8. | Spec. Faptă bună (s. rea) = bine (s. râu) făcut cuivâ : „bienfait, bonne action (mau-vaise action)11. Voiu lucră, şi voiu propovedui fapta bună. marcovici, d. 2. Sărguinţa este maica tuturor faptelor bune. drăghici, R. 141. Mulţumită fiind în suflet că a putut săvârşi o faptă bună:.. creangă, p. 286. (Prov. şi loc. prov.) Orice faptă rea, răsplătire cere. iord. golescu, âp. zanne, p. viii, 606. Bogăţiile trec, dar faptele bune rămân. ZANNE, P. V, 94. Anevoie fapta bună, că cu greu se urmează, ibid. viii, 606. La o faptă bună Mulţi voinici s’adună. teodorescu, p. p. 256. | Faptele apostolilor — cartea aceea a noului testament care istoriseşte despre lăţirea creştinismului prin apostoli: „Ies Actes (des apotres)11. | Om al faptelor = om care pune în practică năzuinţele sale (span. „hom-bre de hecho11). | (Neobicinuit) Apune în faptă (ăwp& fran. „mettre en pratique") = a pune îft practică. Neguţătorul ce ştiă prea bine sfătuirea măgărească, pe care o auzise chiar cu urechile sale, pricepu îndată că boul a pus-o în faptă. GORJAN, H. I, 17. || P. ext. (Rar) f Ocupaţiune, îndeletnicire. Fieştecare, după făptele sale să numească un Dumnezeu...pă-scarii şi corăbierii pre dumnezeul Posidon, adecă pe mare,... înţelepţii pre Athina,... beţivii pre Dio-nis... mss. (a. 1747), ap. GCR. II, 39. || Cauză, pricină, Din faptele lui (= pricină) nu pot ieşi din casă afară, pamfile, j. ii.	'
2°. f (Despre Dumnezeu) Facere, creare. Cap diintâi de fapta lumiei. cuv. D. BĂTR. II, 103. || Creatură, făptură. Ca să fim părga faptelor lui. N. testament (1648), ap. COD. VOR. 115 (=A fi noi dintru întăiu vr’ura de zidirile lui. cod. vor.; Ca să fim noi o începătură oarecare a zidirilor lui. N. testament 1688 : „Afin que nous fussions comme Ies pr§-mices de ses cr6atures“). Preste toate faptele pre lume nu îaste mai neputincios de omul. VARLAAM, C. 302, j. încă şi viaţa şi mentea şi hrana şi toate faptele lumiei: flerile şi peştii şi păsările, şi dobitoacele, toate împărţite le ăeade oamenilor, idem, c.
FĂPTAŞ
- 51 -
FÂPTURÂ
299/13. Doamne... ai dzis faptelor tale, să crească şi să să înmulţască. idem, c. II, 5, 2.
3°. (Sens modern, după fran. „fait") Realitate, adevăr, (numai în expresia) în faptă (înlocuită, în timpul mai nou, prin) = de fapt (v. c.). Închipuirea lor s’au tâmplat în faptă, drăghici, r. 292. Dar tu, Juju, cu ce ’ntâmplare Ai căpatat favor asupra-ţi aşâ mare ? Ce slujbă la stăpân în faptă împlineşti ? donici, f. II, 30. Nastratin eră un Ilogia (dascăl sau învăţător,)... Nu-l găseşti însă în faptă să fi fost vre un viclean, pann, H. 3. Caimacamul erâ duşman tainic al vizirului şi, cu toate că în public se arătâ că se ocupă cu pregătirea şi adunarea oştirilor şi a armelor spre a le trămite lui Fer-had, în faptă însă se sileâ cât puteă să risipească toate pregătirile făcute, bălcescu, M. v. 85.
—	Din lat. facta, -*am (neutru plural devenit feminin singular): ital. fatta, sard. log. fatta, v.-fran. faite, span. hecha, portg. feita.
făptaş s. m. Delinquant, coupable. — (Rar, literar) Cel care comite o faptă condamnabilă, vinovat, delicvent. Şi cine poate spune că eu aş fi făptaşul?
I.	NEGRUZZI, vi, 627.
—	Derivat din faptă, prin suf. nom. agent, -aş (probabil, după gem. „Tat: Tâter“).
FĂPTBXific, -Ă f adj. Effectif. — (Cuvânt format de Konaki, fără să fi ajuns vreodată în circulaţie) Real, efectif. Fără a da dovezi făptelnice = „sans donner des preuves effectives“. konaki, ap. DDRF.
—	Derivat din faptă, prin suf. adj. -elnic (sufix la modă la scriitorii de pe la începutul secolului trecut).
făptnic s. m. (Bot.) )
FĂPTNICĂ S. f. (Bot.) /
Sorte de plante qu’on emploiepour guerir le ,fapt‘ (probablement la garance: Bubia tinctorum).—Buruiana care se întrebuinţează ca doctorie pentru boala de stomah fapt (7°). Se mai numeşte roibie s. buruiana-faptului şi e, probabil, planta numită pe aiuri roibă (v. c.) s. brociu s. paţachină s. ro -deăs. rumenele. (Cfr. şi borîtura-de-strigă). „Faptul... se vindecă numai cu buruiana faptului, numită almintrelea faptnic şi roibie, care seamănă întru cât-vâ la culoare cu omida fapt, şi care se fierbe în apă şi se dă apoi de băut celui ce boleşte de fapt“. marian, ins. 273. în lăutoare se pun stroh de fân, fiori, fapnic şi altele, idem, se. ii, 55. Ca floarea de corn să fie Scumpa noastră veselie. Cum stă faptnica pe punte, Să stau şi eu aşâ in frunte, ibid. 58. [Şi, cu amuţirea lui t în grupul ptn, fapnic s. m., cu genul schimbat şi: fâp(t)nică s. f.]
—	Derivat din fapt, prin suf. adj. -nic.
făptoriu f s. m. Createur. — Creator, Dumnezeu. Lăsă făptoriul său, şi se duse de la Dumnezeu. coresi, ap. CP. 206. Ce să cunoaştem că avâm făptoriul şi dom,nul care noao leage au pus. id. ib. 206. Nu slujiră faptei de D[u]mn[e]dzău cuge-tăreţii, decât făptoriului. id. ib. 227. So[a]relui şi lunei făptoriulu. dosofteiu, v. s. 165,2. Pricep despre frămseaţea faptelor pre făptoriul. ibid. 192,2.
—	Din lat. *factoi'ius (pentru factor, -em).
făptui vb. lva trans. Commettre, exe'cuter, faire.
—	(Cuvânt nou şi literar, care prinde pe zi ce merge rădăcini în limbă, fiind mai expresiv decât face) A traduce o acţiune în fapt, a săvărşi o faptă, a aduce cevă la îndeplinire, a face, a comite. Blăstemul ţării tunând să cadă Pe capul vostru nelegiuit! Blă-stem şi ură!.. Lumea să vadă, Cât rău în lume aţi făptuit! alecsandri, p. ii, 120. Şi Dumnezeu orbit-a firea Ovreilor împinşi la rău, încât să n’aibă nicăirea Vrun chip ăfra faptul perirea Născutului din Dumnezeu, COŞBUC, B. 31. El [Mântuitorul] ne
spune să fim credincioşi adevărului, să nu ne lăsăm de dînsul, căci numai astfel putem făptui binele, căci numai astfel faptele noastre pot da roade priin-cioase şi vecînice. sturdza, e. 75. Când vedea curge-rea, frământarea aceea fără preget a apei, îi veneâ să sară în ea, căci gândul omorului ce făptuise, îi ardeâ în cap ca un fier roşu. sandu-aldea, u. p. 201. Cum văzură pe Ercule dormind, tăbărîră pe dînsul, şi mi-l legară pe de toate părţile cu frânghii de ale lor... Ercule nici nu simţea ce făptuiau aceşti Pigmei, fiind el în somn. ispirescu, u. 63/3. (Refl. = pasiv.) Când trupul încalecă sufletul, se făptuesc rele şi atunci sufletul, din pricină că n’a fost stăpân pe trup, va îndurâ pedepsele cele aspre şi straşnice ale iadului, şez. iii, 237.
—	Derivat din fapt s. faptă, prin suf. denominal -ui. Cfr. înfăptui. ’
făptuiri: s. f. Action de commettre, d’executer ou de faire qqch.; exe'cution, fait, action. — Infinitivul verbului făptui, devenit abstract verbal. Executare, îndeplinire, comitere. Ioan Câmpineanu erâ mai înainte de toate un bărbat de caracter în toată puterea cuvântui, căci el căutâ să afle care erâ calea adevărului, a binelui şi a datoriei, căci el erâ neabătut de la fătuirea lor. sturdza, e. 75. După făptuirea crimei=„aprfes l’execution du crime“. DDRF. | (în versuri) Faptă, acţiune. Şi lumea te va blăstemâ, Că-i blăstem făptuirea ta. coşbuc, b. 103. Ah! făptuiri ori patimi ne-opăcesc Al vieţii-avânt la fel de mult (: „Ah! unsre Taten selbst, so gut. als unsre Leiden, Sie hemmen unsers Lebens Gang“). gorun, F. 29.
făptuit s. a. = făptuire. Participiul verbului făptui, devenit abstract verbal.
Făptuit, -Ă adj. Crei, faponnâ. — Participiul verbului făptui, devenit adjectiv. Creat, făcut, alcătuit, întruchipat. Nu vedeâ el oare că Joe se pusese cu deadinsul să amărască şi să necăjească fiinţele făptuite de dînsul ? ispirescu, u. 85/.,. Prâslea ajunse pe tărâmul celalt, se uită cu sfială în toate părţile, şi cu mare mirare văzii toate lucrurile schimbate. Pământul, florile, copacii, lighioni altfel făptuite erau p’acolo. idem, l. 84.
făptuitor, -oăre adj., subst. Qui commet, qui exe'cute; auteur, executeur, promoteur. —Adjectivul verbal al lui făptui (derivat prin suf. -itor), întrebuinţat adesea în funcţiune substantivală. Cel care săvârşeşte, pricinueşte, comite o faptă; autor. împărăteasa... strică înaltul sfat şi mfiinţă sfatul de cabinet alcătuit mai ales din acei ce fuseseră făptuitorii acestei prefaceri. C. negruzzi, îl, 146/s. Făptuitorul crimei.
făptură s. f. 1. 1°. Creation. 2°. Ordonnance.
II.	1°. Creation, oeuvre. Idole. 2°. Monde, univers. Nature. 3°. Creature, etre. III. 1°. Structure, conform,ation, configuration, composition. 2°. Fafon, maniere, figure, exterieur, aspect, air, tenue, stature, forme, style, coupe. Nature, maniere d’etre. Image. Genre, espece, sorte.
I.	t (Exprimă acţiunea)
1°. Facere, creare. De zidirea sau făptura lumii multe dovezi şi păreri a filosofilor şi a poeticilor păgâneşti erâ. n. costin, let. i, 41/e.
2°. Ordin, poruncă, dispoziţie, voie (dumnezeească). Urzişi pământul şi prămândeaşte. Cu făptura ta lăcuîaşte în zi, că toate lucrează ţie. coresi, ps. 341; psal. sch. 406/12 (: „Tu as fondâ la terre, et elle demeure ferme. Tout subsiste aujourd’hui selon ton ordonnance; car toutes choses te servent“; „ordinat io ne tua perservat dies“).
II.	(Exprimând rezultatul acţiunii) Ceea ce este făcut s. creat (de Dumnezeu).
FĂPTURĂ
— 52 -
PARĂ
1°. Creatiune, operă dumnezeească. De [=după] bunătatea fkpturiei cunosc pre Ziditoriu. coresi, e. 14/26. Tu eşti cel întru toate prea puternic. Fără a fi vrednic, am trăit pe acest pământ care este făptura mdinilor tale. marcovici, d. 2. 0 astrologie... cu o dedicaţiune: „Celui întru fiinţa sa nemărginit, între făpturile mânurilor sale minunat Dumnezeu, spre veclnică laudă aflerosită“. eminescu, n. 45. | Plăzmuire. Mi sepăreâ că trebue să iasă în cale Lidia lui Faustin, o făptură a fantasiei m.ele, tăcută, albă... d. zamfirescu. ap. TDRG. || f Imagine dumnezeească, făcută de mâni omeneşti: idol. Şi pre cei ce slujiiâ făpturii, foarte cu înţelepciune i-ai îm,fruntat. mineiul (1776), 117V2-
2°. Spec. Lume, univers. Ai purtat în braţe pre cel ce cuprinde toate, pre dătătoriul de hrană al tuturor şi făcătoriul făpturii. MINEIUL (1776), 61 */2. Bogu-mă stăpâne a toată făptura, auditorilor acestora o mică parte de înţelepciunea ta dă! arhiva R. I, 64, Centru făpturei! tu izvoreşti iubirea, Care renaşte, mişcă,înalţă firea. i. vĂCĂRESCU, p. 24. || Natură, fire. .Ear zefirii printre frunse cu-a lor aripi răcoroase Bâspăndesc un dulce sunet pe natură ’n-veselind, Şi la glasul lor făptura se resimte înviind.
C.	negruzzi, 11,13. Cucuzel podoaba creştinătăţii, care scoteâ lacrimi din orice inimă împietrită, adunâ lumea de pe lume în pustiul codrilor şi veseleâ întreaga făptură cu viersul său... CREANGĂ, A. 13.
3°. (Fiinţă s. lucru creat de Dumnezeu pe pământ) Creatură (adesea complinit prin „cu viaţă", „omenesc", etc.),fiinţă, vietate, suflare (fig.). Părinte, care îngrijeşti de cea mai mică făptură a ta...! marcovici, d. 17/5. Daca la cer s’aude glasul făpturei tale, Fă, ca’n totdauna pe a virtuţii cale Să merg nestrămutat! alexandrescu, M. 36. Comăneşteanu se uită la el mirat, până ce-l umflă râsul. „Ciudată făptură omenească mai eşti, Nicule!“ d. zamfirescu, R. 213. „Moşnege, moşnege!“ zise baba, „nu râde, că asta-i făptura lui Dumnezeu, ca şi noi. Ba poate... şi mai nevinovat, sărmanul!“ creangă, p. 75. Măi, dragii mei, nu chinuiţi voi puiul de şarpe, că şi el e făptura lui Dumnezeu! reteganul, p. v, 4. || (în opoziţie cu ,,înger“) Făptură [subînţeles: omenească], ori înger eşti? pann, e. IV, 136. || (Modern, după fran.) Creatură, unealtă (unul care există numai prin favoarea altora şi le datoreşte orice servicii). Pe Domnii munteni... [Iancu-vodă] îi despreţueşte, ca făpturi ale Turcilor. IORGA, C.
i.	II, 62.
III.	Fig.
1°. (Literar) Felul de a fi făcut s. compus: structură, conformaţiune, compoziţiune, configuraţiune.
Cine ştie dacă nu trăim într’o lume microscopică şi numai făptura ochilor noştri ne face s’o vedem în mărimea în care o vedem? eminescu, N. 31. Ţărmurile [Australiei] şi întreaga făptură a continentului are oarecare asemănare cu Africa, mehedinţi, p. 30. Cioboţica-cucului, după spusa poporului, îşi are numirea sa de-acolo, pentru că seamănă la făptura florilor sale cu laba cucului, marian, o.
I,	44.
2°. Felul de a fi s. de a se înfăţişă, de a se da, de a se prezentă: înfăţişare, exterior, aspect, aer, ţinută, statură, figură, chip, faţă, formă, stil, fire, natură (a cuivâ). Cfr. făulă, făidâ. Şi trimise împăratul Alias cătră Uria preotul asămănare jărtăvnicului şi tocmala lui şi toată făptura lui. biblia (1688), 278, 2 (: „envoya â Urie le sacrificateur le dessin et le modele de cet autel, selon toute sa figure"). începându-o [vechea mitropolie] a o zidi cu altă frumoasă răndueală şi făptură... neculce, let. ii, 309/37. Un om prea mic de stat şi de făptură prost. id. ib. II, 419/,. Şi-l rasără cu frecătoripreste svfâjnta carne, până îl stricară din făptură, de-l schimo-sîră. dosofteiu, v. S. 134/2. Mai făcut-au [Grigori-vodă] un foişor în dealul Copoului foarte frumos, făptură de Ţarigrad, cu tot felul de boUe. e. ko-
gălniceanu, let. iii, 192/18. ...întru care lumină toată făptura omenească cea din afară (= exteriorul lui) atâta s’au schimbat, cât obrazul lui stră-luceâ ca soarele şi veşmintele lui erau albe ca zăpada. antim, p. 8. M’ai biruit, Halima, cu frumu-seţa feţei tale, cu făptura cea gingaşă a trupului tău, cu darurile graiurilor tale. gorjan, h. ii, 96. Caii din partea câmpului sânt mai mari, mai frumoşi la făptură, i. ionescu, C. 90. Frumos odor e Fulga! şi naltă-i e făptura, alecsandri, p. ii, 286. Când se născu pe lume voioasa rândunică Ea nu aveâ făptură şi-aripi de păsărică, idem, p. ii, 273. De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va place, Pentru că’n toat’a ei făptură E-un „nu ştiu cum“ ş’un „nu ştiu ce", eminescu, p. 145. Băiete ! făptura ta, căutăturile tale, isteţimea şi îndrăsneala ta arată cum că tu nu eşti dintre oameni proşti. marian, T. 97. „Crâşmăriţă, draga mea! Spune-mi tu făptura sa“.—„0, ’nălţate împărate! Că nu-i mare la făptură“... bibicescu, p. p. .294. „Tu te duci, neico, sărace, Io cu dorul tău ce-oiu face?“
—	„Face-vii, mândruţa, bine, Că mai sânt feciori ca mine!“—„Fie, neico, câţi o vrea, Că tot nu-s ca dumneata, Nici la stat, nici la făptură11. HODOŞ, P. P. 81. Hai mândră să ne iubim, C’amândoi ne potrivim: Şi la ochi şi la făptură Ca doi porumbei la gură. mândrescu, l. p. 94/14. „D’apoi ce făptură are ?“—„ISlu-i nici nalt, şi nici nu-i gros Cum e omul mai frumos, Dar e voinic şi osos, Cum te prinde, cum pici jos“. şez. ii, 34. „Hei Aniţă crâşmăriţă! Spune-mi tu făptura lui!“—„înălţate împărate, Eu făptura lui ţi-oiu spune, C’atâta-i de lat în frunte, Pe cât o tablă de munte“. ibid. iv, 8. Pe supt deal, pe supt deluţ Pare soare că răsare. Dar nu-i soare răsărit, Ci-s doi sfinţi împodobiţi Cu podoabe gălbioare ; Nu-s galbene de făptură ( = de la natură, din fire) Ci-s galbene de-alergătură. bibicescu, p. P. 237. || Imagine, chip. Ea-şi aminteşte p’Aeneas mereu şi virtutea şi neamul Nobil al lui; iar adânc în suflet îi poartă făptura, coşbuc, JE. 66/16. || Neam, soiu, fel, specie. Canoane şi stihire în toate făpturile de’ntinsori... dosofteiu, v. s. 193. Amândoi sântem de-o mamă, De-o făptură şi de-o seamă. alecsandri, p. i, 388. Dragii mei! Ştiţi voi ce să facem, ca făptura noastră să se lăţească în grabă printre oameni? sbiera, p. 300.
[Plur. făpturi.]
—	Din lat. factura (cu aceleaşi sensuri): alb. fetiire „înfăţişare", ital. fattura, sard. log. fattura, eng. fattura, v.-fran. faiture, v>prov. faitura, span. hechura, portg. feitura (în parte cu alte sensuri, cuprinse în dubletele româneşti făcătură şi factură; unele dintre exemplele citate din limbile romanice par a fi formaţii mai nouă). ,
FAR s. a. Phare. — O lumină puternică în vârful unui turn de pe coasta unei mări, ca să arate, noaptea, corăbierilor drumul. P. ext. însuşi turnul luminat. Fluide şi svelte aleargă şi urlă [valurile], S’aţie cu grijă intrarea în port, Iar altele, urcă spre farul din turlă. D. anghel, săm. vi, 23. Farul din portul Constanţa. || Fig. Luna îşi aprinde farul tainic de lumină, alecsandri, p. ii, 17. [Plur. -rwri.]
—	N. din fran. (<t>âpo<;, numele unei insule aproape de Alexandria (Egipt), unde s’a ridicat un asemenea turn pentru prima oară.)
far’ prep., conj. v. fără.
fără s. f. Nation,race, ligne'e, descendance, pos-terite, progeniture.—Neam, ginte, naţiune. (în Ţara-Haţegului) „Fară = neam (întrebuinţat cu deosebire în sens rău; d. e.) rea fară de om — rău neam de om", rev. crit. iii, 153. Nice să nu te scăndă-lisească aceia, că limba românească e spinoasă şi apusă pre lângă limba cea latinească. Că au nu din spini se naşte rujă prea frumoasă? Şi din mamă
FĂRĂ
— 53 -
FĂRĂ.
ăe soiu, seau ăe fară de jos şi apusă nu oclată s’au născut fiiu, carele... au ajuns a fi cel m,ai strălucit împerat. P. maioe, ist. 243/16. Unii, cărora le este urît num,ele românesc,... zic, că limba românească foarte seloveaşte cu limba cea slovenească,... că Românii sânt fară slovenească, iară nu romană. idem, 238/6. Longobardii... eră popor de fară nemţească. idem, 238/a3. Nicolae... adună bărbaţi din fara şi din prietenii săi. idem, 202/,s.
—- De origine longobardă (fara „familie, neam“), cuvântul acesta a pătruns de timpuriu in peninsula balcanică la Neo-greci (tfâpa ,,race“) şi la Albanezi (fare, fare „neam, soiu, familie"), apoi la Bulgari (fara „neam, familie) şi la Aromâni (fară, idem). Nu se poate preciza din care limba balcanică s’a răspândit în regiunile vestice ale dialectului dacoromân. Cfr. baligă. (Faptul că acest cuvânt e atestat ca popular în Ţara-Haţegului, unde-1 va fi auzit P. Maior pe când eră preot în Reghinul-săsesc, înlătură presupunerea că acesta l-ar fi introdus din dialectul aromânesc, precum a făcut-o de-atâtea ori cu alte cuvinte).
i’Ără prep., conj. I. 1°. Oubre; hormis,hors de, en clehors de, sauf, exce.pte. 2°. a.) Sinon, ă moins que...; si ce n’est que..., seulement que..., hors que...; ne... que, seulement. b.) Mais. II. l0-20. Sans, (en) moins.
I.	Fără are aceeaşi origine ca şi afară (de). Nemică zicând fără ceale ce-au prorocit prorocii. n. testament (1648), ap. cod. vor 79/,3 (=nemică afară nu grăesc de cîalea ce prorocii dzissră. cod. vor.; nimică afară grăind dentru carele prorocii au grăit. BIBLIA 1688: „ne disant autre chose que ce que Ies prophetes et Mo'ise ont predit devoir ar-river“). Exprimă deci, propriu zis, un raport local, în sens curat adverbial fără nu se găseşte, ci numai în funcţiune prepoziţională şi conj uncţională (cfr. afară II-II1).
1°. în funcţiune prepoziţională. (Fără s. fără de) Afară de, peste, pe de-asupra, pe lângă, (f) alegând, (cfr. afară de II). Fără ce-am, plătit, am, muncit mult şi cu oamenii mănăstirii, ca să fie sfintei mănăstiri de hrană. cuv. d. bătr. i, 23. Alt fecior n’au avut fără de-acesta. varlaam, C.
ii,	28,2. Ramul... au ţinut toată lumea, de la apus până aproape şi tot răsăritul, fără puţine împărăţii la răsărit. N. costin, ap. TDRG. Au găsit atunce... cinseci de pungi de bani, fără de odoare şi haine şi cai. neculce, let. ii, 264/8. Birueă Neamţul pre Franţuz, căci îi mai da, şi alţii ajutor fără de electorii lui. idem, let. ii, 383/8.'(în Transilv.; accentul frazei e pe făt ’) Far’ de-aceea (s. (le-aia) =şi aşă, afară de aceea : „praeterea, alioquin, cete-roquin, aliunde, utique; ausserdem, ohne dem, oh-nehin" LB.: „dans tous Ies cas, aussi“. Nu mai tre-mete vorbă la el; făr’ de-aia trec eu de seară pe-acolo\ (cfr. span. fuera de eso s. de esto „afară do aceea").
2°. în funcţiune conjuncţională. (Numai subt forma fără. în vremile trecute foarte des întrebuinţat; azi mai ales în Ardeal. Dovada că în cazurile ce vor urma nu avem a face cu o prepoziţie, ne-o dau exemple ca: Nu sânt datoriu nece unui om, fără de Radului. CUV. d. bătr'. i, 95, unde dativul Radului nu poate fi dependent de fără de, ci, evident, de sânt dator, — sau: Altă moarte cu blă-stăm nu erâ fără de răstignirea, varlaam, C. 108,2, unde forma articulată n’ar puteă fi înţeleasă după prepoziţie, — sau: Să mă bată Precista, De-oiu iubi pe cinevâ, Făr’ singur pe dumneata. JARNÎk-bâr-SEANU, D. 51, unde acuzativul n’ar puteâ fi precedat de p e, dacă substantivul ar depinde de prepoziţie).
a.) (Adesea în legătură cu numai şi aproape totdeauna după o negaţiune) Afară de..., exceptând (pe...), dacă nu..., decât (că...), doar (că....), numai
(că...). Că cine e Dumnezeu, fără Domnul ? coresi, ps. 40 (: „car qui est Dieu, sinon l’Etsrnel ?“). Om au fost ca şi noi, fără numai că maica soen-ţiei sale au fost fată curată, varlaam, c. 137,2. „M’am, spăm,ântat că despuiat sânt şi m.’am ascuns". Şi zise Domnul: „Cine ţ[i]-au spus cum [ = că] eşti despuiat? fără numai den lemnul ce i[i]-am poruncit ţie, ăe acela singur să nu mănânci, de acela ai mâncat11 (= teum ai putut află că eşti gol; aceasta s’a putut întâmplâ numai doar dacă ai fi gustat, etc.). BIBLIA (1688), 3 (: „quis enim indicavit tibi quod nudus esses, nisi quod ex ligno de quo praeceperam tibi, ne comederes, comedisti ?“). Meohrsăm 40 de dsîle îmblând nem,ân-cat, fără num,ai apă ( = neavând, afară de apă, nici o hrană), dosofteiu, v. s. 80. Noi nu numărăm, ceasurile, fără num,ai după ce le-am pierdut. marcovici, C. 10/6. Astfel trăiră băieşii..., neavând cu nimenea nemică... de împărţit, fără numai cu aceia, cărora le vindea argintul, marian, t. 241. Boala are leac, Da urîtul n’are cap, Fără scândura de brad Ş-o piatră mare la cap ! jarnîk-bârseanu, d. 212. Dar Ileana agrăiă :... in zădar, că nu voi fi a lui, făr’a cui mă duce ! reteganul, p. Iii, 21/24. Ochi ca la tine Simioane, Nu vezi nici, în târg la doamne,... Făr’departe’n Bălgărat, La, un ficior de’mpărat. Nici aceia nu-s aşă, Fără sa-mănă de-abeâ. mândrescu, l. p. 63/10. Părinte, sfinţia ta, Spovedeşte-mi pe mândra, Că n’are muite păcate, — Făr'un car şi jumătate:, hodoş, p. p. 177. || Mai ales în construcţia: nu (s. nimic, s. niciunul, niciuna) altul (s. alta, s. altminteri, s. altfel, s. altcliip) fără (numai)... = nu altul, etc., decât ; numai (el, ea, etc.). într’alt chip nu eră vreame să poată scăpă acel vrăjmaş, fără numai cu moarte, pravila mold. 66,:. Nemică altă n’au închipuit veşmentele aciale, fără numai lepădarea păcatelor, varlaam, c. 98. Cerşu, dar nu altă, fără numai să-l iarte de la voinicie. dosofteiu, v. s.
73,2.	Hameleonul fără: vai şi vai! alta nu zicea şi fără moriu, moriu ! alta nu răspundea, cantemir, ist. 252. Aceste ne-au făcut cilibii la toate, cu lacrimi pe obraz şi cu suspinuri la Dumnezeu strigând; iar altă putere, fără a suspină la Dumnezeu, n’au, rămas, neculce, let. ii, 442/26. Nu altmintrea îşi putu scăpă capul, fără luând alte veşminte. P. maior, ist. 80. Margă tare încă se află, care nu e alta, fără pământ văros, amestecat cu lut cleios, economia, 8. Nu mai aveâ alt sem,n de viaţă fără numai că vedea cu ochiţi], gorjan,
h.	I, 72. Alţi boieri mai aproape nu se aflau, fără numai Preda Buzescu şi frate-său. bălcescu, m.
v.	291. || f (La scriitorii vechi se mai găsesc următoarele construcţii) Fără că... = decât (doar) că..., numai că.., doar că... In limba Românilor multe cuvinte se află sloveneştd, care a nu ăe airea s’au putut întâmplâ, fără că Românii au trăit împreună cu Dachii, în Dachia. P. maior, ist. 185. Anul acesta va fi sănătos, fără că în toamnă va fi moarte între partea muierească. calendariu (1814), 73/6. | ~ ce... --= afară de aceea, că..., pe lângă că... Veşmintelor tale toţi li se uită; Vine de la dînse miros şi dulceaţă, Fără ce eşti rumăn şi vîasel în faţă. dosofteiu, ps. 149. Mii şi leghioane şi sute nescrise, Fără ce-are Domnul şi oşti ce-s neatinse. idem, PS. 217. | ~ când... = afară doar dacă..., decât în cazul că..., decât dacă... Nemica nu poate pre oameni a-i împăca, fără când ei singuri prejudecă, cumcă ei cu... sfărmarea [ = desbinarea] lor, celor de obşte vrăjmaşi ai lor... folos le pricinuesc. ţi-CHIndeal, F. 33. | ~ decât... = decât... Nu vom puteâ într’alt chip să ne deşteptăm sufletele..., fără decât cu cea folositoare aducere aminte de... biblia (1688) 3, pr./38. Ei altă nu răspundea, făr’ de cât zicea...
e.	kogălniceanu, let. iii, 224/,a. | ~ decât numai... = decât doar, că... (s. dacă...). Şi siceă vodă: „Nu este alt lucru, fără decât numai Iordachi vornicul
FĂRĂ
— 54 —
FĂRĂ
m’au pârit la Paşa de Tighine. NECULCE, let. ii, 339/29. Dania nu poate avea, tărie, fără decât numai dacă s’a lăsat aceă danie. pravila (1814), 165. | - cât = decât (numai)... Alta nu e, fără cât cuvântul lui Dumnezău cu care are a neguţători om,ul. biblia (1688), 4 pr./i. Altă nemică având fără cât eră pre dînsul. dosofteiu, y. s. 244. Noi această piatră... trecând pe la Gălaţi într’adins am cercat-o, ce nu s’au aflat, fără cât într’un rând, mi-au adus Theodori... un han de argint, în carile scriă Const. Vict. Aug. Im,p. cantemir, hr. 162/7. |
-	cât numai..• = decât numai..., atâta doar, câ... Nu îaste nimică în casă fără cât num,ai untdelemm. biblia (1688), 267. N’au stătut sultanul cu voie-voda să se bată, ce s’au întors înapoi...; fără cât numai câte o strajă unde şi unde de se lovea, neculce, let. ii, 335/17. Dresă şi ispisoace au perit ăe Căzaci, când [cu] răscoalele, fără cât numai ce-au aflat un zapis de schimbătură. uricariul, y, 247/18. | ~ de numai... = decât... Nu-i vei lovi, fără de numai pre carii ai robit cu sabia, biblia (1688), 270. | - de numai cât... = decât numai... Viu Dfojmnul D[u]m-n[e]zăul mieu, de îaste la mâne turtă de pâine fără de numai cât o mână de făină, biblia (1688), 258,2 ( : „L’Eternel, ton Dieu, est vivant, que je n’ai au-cun gâteau; je n’ai que plein ma main de farine dans une cruche“). | (Chiar şi:) Fără de (urmat de o loc. adv. compusă cu) cu... == decât cu..., numai cu... intr’alft] chip nu îaste putinţă să scape den naintea lui fără de cu moarte. pravila mold. 63; cfr. 96.
b.) (Totdeauna după negaţiuni, adesea complinit prin numai) Când avem a face cu o antiteză, sensul lui fără devine adversativ: „ci, dar“, care apoi se poate generaliza şi asupra cazurilor în care nu se pun, propriu zis, faţă în faţă două noţiuni opuse. Nn iaste lumină, nice bucurie, fără numai plângere. varlaam, c. 234. Nu i s’au făcut lui feciori, fără numai feate. biblia (1688), 116. La spital să nu fie ei volnici a rândul doftori, fără numai epi-tropii să-i orânduească. uricariul, i, 98/r Matca îaste cea mai de frunte între albine; nici pot fi mai multe într’o cojniţă, fără numai una. economia, 175. Nu erau decât copacii neroditori, carii nici ca cum fac poame, fără numai frunză, drăghici, r. 42. Caii nu se ating de aceste [buruiene], fără numai de iarba cea mărunţică. I. ionescu,
c.	88. Ce să fie asta de n’am întâlnit eu, cale de atâtea zile, de când viu, nici un sufleţel de om..., fără numai grămezi-grămezi de oase? ispirescu,
l.	101. Dă-mi, Doamne, ce-oi cere eu: Patru cai la grajdul meu, Nice mare bogătate, Făr’ minte şi sănătate, Nici cea mare avere, Fără minte şi putere; Şi-o junincă mulgătoare Şi-o muiere grijitoare. reteganul, tr. 136. Amărâtă turtureă... Pe cloambă [= ramură] verde nu şede, Fără sboară cum o vede;... Unde vede apă rece, Nu vrea la ea să se plece, Făr’o Uirbură şi-o trece. ibid. 13. Foaie verde de secară Veste rea o vint în ţară, Să meargfi ficiorii iară Unde nu-i firuţ de iarbă, Fără sânge până’n barbă, Unde nu-i firuţ de grâu, Fără sânge până’n brâu! jarnîk-bârseanu, d. 322. Tu, bade, m’ai celuit Şi inima mi-ai topit... Să n’ai parte nici de-un bine, Făr’ să tot gândeşti la mine! ibid. 263. Iubeşte-mă, bade, tu, Ori mă lasă la altu! Nici mă iubeşti, nici mă laşi, Făr’ numai necaz îm \faci î ibid. 238. Cu bărbatu’ beutor, Nu-i mânca pită’n cuptor, Fără m,ămăligă’n oală, Ş’ahaia-i mâncă-o goală. mândrescu, l. p. 112. N’am bătrânit cosind, Nici vara la fân stringând, Fără eu am bătrânit Pe sub umbra sălcilor, Ţinând calea mândrelor, doine, 3/16- II (Mai rar) Fără de cât... == decât... (adversativ), numai că..., dar..., ci... Capul mieu nu mă duce aşă departe, fără de cât, dau cu socoteală că nimic nu aleargă aşă de iute ca gândul, ispirescu, l. 178. Se pomeni fiul de împărat cu un oarecine că vine şi vrea să dezgroape pe mort. Nici că e de gândit
a-l fi lăsat feciorul de împărat să facă o aşă nelegiuire, fără de cât se luă cu dînsul la luptă, idem, L. 253. || f (L»a scriitorii vechi şi:) - cât... = ci numai... Aciasta nu pentru alt zice, fără cât ca să ştim, că den ceale ce-s cu num,ăr nu se cade să ascunză cinevă. biblia (1688), 4 pr./29. j - de numai... = dar totuşi, ci. Mulţi făcându-se fiii lui, nu ştie, şi de se vor face puţini nu-i e în ştire; fără de numai trupul lui au durut şi sufletul lui au plâns, biblia (1688), 369 ( : „ses enfants seront avances, mais il n’en saura rien; ou ils seront abaisses, mais il ne s’en souciera point; mais sa chair... a de la dou-leur, et son âme s’afflige44: „attamen caro eius...44). Şi au chemat împăratul David pre Gavaoniceni şi au zis cătră ei (şi Gavanilii nu-s fiii lui Israil, fără de num,ai den sângele Am,oreului). ibid. 237 ( : „Alors le roi appela Ies Gabaonites pour leur par-ler. [Or, Ies Gabaonites n’etaient point des enfants d’Israel, mais c’etait un reste des Amorrhâens]...44).
II.	Prep. Când spunem: Pe prietenul mieu creditorii l-au scos afară din casa părintească, se exprimă un raport local: „prietenul44 ocupă acuma un loc exterior faţă de „casa părintească44. Când însă în mintea noastră se iveşte ideea că între „prieten44 şi „casa părintească44 există o legătură firească, atunci nu ne mai gândim la raportul local, ci la raportul de posesiune sau aparţinere şi „prietenul44 nostru ne apare ca un om lipsit de „casa părintească44: creditorii l-au făcut să fie fără casă părintească. Astfel fără ajunge cu timpul să exprime lipsa de existenţă s. neexistenţa cuivâ s. a cevâ, înlocuind cu totul pe lat. sine, păstrat în toate celelalte limbi romanice şi pierdut de timpuriu la noi, fără urmă. O expresie idiomatică precum: fără sine (v. sine), care odinioară erâ identică cu afară de sine (fran. hors de soi, ital. fuori di se, span. fu or a de sl, nemţ. ausser sich) astăzi nu evocă în mintea noastră ideea unuia care „şi-a ieşit din cumpăt44, ci a unuia care „şi-a pierdut cumpătul44; tot astfel, fără (de) cale nu mai exprimă acelaşi lucru ca afară din cale (cfr. span. fuera di camino „pe nedrept44), nu stă deci, ca acesta, în opoziţie cu „pe cale(a cea dreaptă)44, ci exprima ideea opusă lui „cu cale44; fară (de) măsură stă în opoziţie cu „cu măsură44 şi nu mai evocă ideea de „peste măsură44, ca „afară de măsură44 (cfr. voi. I, 57b) sau ital. „fuori di misura44; fără (de) minte (cfr. span. fuera de razon s. de sentido „widersinnig44) se numeâ odinioară cel „ieşit din minţi44, întocmai ca afară de minte, astăzi cel „lipsit de minte44, în opoziţie cu cel „cu minte44: Când va fi neştine nebun şi afară de minte şi de-ş[i] va ucide tată-său sau pre flîu-său, acestuia să nu i să dîa nice un fîal de certare, că este nebun şi fără de mente. pravila mold. 53. (Cfr. şi fără (de) vreme = ital. fuori di tempo, span. fuera de hora=„zur Unzeit)44. în funcţiunea aceasta nouă, prep. fără se poate lega de cuvântul următor, de-adreptul sau prin prep. de; o deosebire de sens nu există şi adesea numai ocolirea hiatului sau ritmul face să alegem una dintre cele două forme. D’auzit-am şi ştiu bine Că n’om muri pre perine, Ci-oiu muri în ţări străine, Unde n’oiu aveă pe nime: Fără lumină de ceară, Fără om dintr’a mea ţară; Fără lumină de seu, Fără om din satul meu. jarnîk-bârseanu, d. 194. Cinci lucruri sânt nefolositoare, când nu sânt însoţite cu alte cinci: cuvântul fără de ispravă, bogăţiile fără chiverniseală, ştiinţa fără năravuri bune, milostenia fără gând bun şi viaţa fără sănătate. antim, ap. GCR. ii, 7. Omul făr’ de bani e ca pasărea fără aripi: Când dă să zboare, cade jos şi moare. pann, ap. zanne, p. v, 52. Taci, fătul meu, că ţi-oiu da Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte, ispirescu, l. 2. Lumea fără de feciori: Grădină fără bujori! jarnîk-bârseanu, d. 454.
1°. Fără... a.) (în legătură cu substantive sau cu pronume) Să-mi scoţi giudeţul dintr’a ta faţă, Să-mi
FĂRĂ
— .55
pqdşă ^ochjfi^foaiy, fărji, greaţă t( = fără greutate, nega,zurj). bbşo'FŢrinî, P.s. ţb.,iÂţ‘iţnce..-.,pr,e toţi,i-au go^nt^f^ţ^,, <^4m,|(v=,pririi locuri neumblate), prin stufţ^şilqşăşi ^a^'tr^cut^pester Nistr^w., N;KC,OSŢiNj leţ'.'iÎ, '53/34. Bietele dobt.ţpajce, ...treceăfără, grijă pe. l^gă .acel ,copdcfy,xsaif., mai, bine, zicând, pelâng^ă moartea^ohsPRĂGHÎCj, R. i„65nim văzy,t.căAţurtna nju,fPtqaie^ft,fq,ră pastor- C,. N.EfjRUZzi,^, 149.;,?»^-âaf jpi, yijăjfţpaŢ^JLdwiyijfwuţ. Pg-aice,- Aduci zile f^r’^iSjofire! ALEC8JA.NpEi„jp.,n, 22, Iny,l,,se. samănă fâra^greş, ( = fără. să, .greşim)Sa^Onpfreiu, şisla Cp-sţandi^împă^atf lvl. 4PNEŞ.CU, ,-C. Putem . spune fard‘sfială , şijfără ,greş, căicelspuţin. jjfpifiţqţe din f^năsţjr^e,închinate .dipiţările ţfo.nţănţjse află,azi in^ot^are.,de părăsire desăv^Jită. qppB,Kşcv, ii, 412tM’a*’fpst lufm pricepută şi‘nici minte , ş’o.gri-ceţipă,,, (?jăci. teră u^înţuneric,- ca o. fţwrje. făr ’o rpuză. Eţ^îNESC^, ,P. ,22J_.1,„D4cm*’ fără şdgd, ce-i cu piqşq?
jqşţţnţit,.soarele",yMşe. ,dtamanul.,,CQN-TEtfpŞRAN5L,J..vi, 9,9,,t£d'casa,-far# copii, .»»»„ cred căs‘ma£'fjS^ vr'u^lBoa^^-aji^ă:! pREAîţGĂ, ş.^7^.-Pqşpât^zţpeă. cjă. tofl^jfP^rfite^lu^i^.si^nţ^ lăp%u,iţe ifipjţiîşt, fe\,de $hfp, păţ e ppş|e putinţa, de a, cunoaşte u#q,,'ufâiţl	tâÂ%t	&•
F.^rxă,ăî^sd.[nu'/v^,puţe$,tfaî. jsjijÎRESCU, l.,'35. j
un5,riyii p)^lar $}&,? zihfln ^ ’iÂfy «kdifO'ŞPţ--,: fără \ 0ci-o [ ^şfyjbă în yănd,'cu.t<ţqţi. ,supaşi [i] fraielui,fsău.' GQRJ,Ajji, h!
şi
n'pâptp? $onâki,; ţP., 102. ’ Atunci, > îrpUpţds tncep. ele [fem|ilej ‘a sq'ppcfa.inadu^Kfydsp bqţe <ş$,tpumnii pede!iCdp'LinsH,fdră'nici-un yfpîosX.CREANGĂ, ■ b.
îpnj^’TÎ^' «î'''	.'•'WW,	V "-‘ J’JS ’v -' V	.	.	5	’	w-
174.; Ma tem isărpMs0,tnţorp,i tăra, mct^ o ,itsp.rav<a. Cirţe’ ştie jce î^rcăiufă. vei, face ’p’qcplqt, ispire-SCj7, ,li., l|j. J| (înîş£ă,]tjiră; c^Junele, subs’ţântiye, fără are. ,‘senşuî.jinpr adjective adverbe .de negaţie, ,mâi cij sealmă cerespuridesjiho,r participii de negaţie întrebuinţate în 'funcf^u^^ adjejitiyală s.;adverbiaiâ.d. ex.) Fară,apă^(Mre=;neapărat: j,necesşairemernţ“, '^bwrbă =,,imbârţ>e“, ^c^n^ăf^necum^t&ii „niteinpârajnt, immâd6r4“, - ^ref =^egreşit:ţ;.,,şans faute, aşsufS-merit, Ig'erteş1*, ^'t^rijă:	: .~-iîntârziere ==ş
neîntârziat ;r ,,ştşns'' reiârd, |;.pţiţ 'de. s\}iîe,, immediaT ţemenţ“,' ~^jnqfgini *==='.nemărginit:^„ş,ânş bqrnes., illimitâf^mflhimenţ;*^ - măsurăr(\ măsurare) =ne-inăsurat *,:M„$âmeş.ură, JncQmmenşurable", ^, inilă (fig,.lt~uii/i,imă)'— nemiltut, iiiemilos: ^^pitoyablej” cruel ^impitbyablemeţiţ, cruelleraent“, ~. ’nceta/rp.== nefnc'&ţâît: „sq,nV ceşse, incVşsamif Si^t, sâns.reiâcîţe“, ~, ’,ftfyqeafâ=? neîndoios :1,„s'ans .(aucun) ,dpute,.cer7 tamemenţ1^',- numărs ==^jBenumăraţ*: „sans no,mbre, inpombrâble“, ~preget = nepregetat: „cpntinuel, in-cessanţ, asşidtjj'incessămmenţ11,^ prihană.== nepii-hăiiit;:’„chaş£e; chaşţe^ent"/- .rîţşiwe ==, neruşinat : „şanş hon.fe, ăhqnt^ieffrontŞ11, ~ saţ — nesăţios: „in-saţiâble”, ' « sfă4~şţt = nesfârşit : „sanS fin,, inflni, inferminafcle,; infiniînen,t“,' ~,-.şir = inqoherenţ „in-cohărent11, » soţ ţ: j,irift»airj‘,;_,ţ,, mpă =vnevinpvat: „innpce.nt", ~ 'apoşp^^ invqluntaj, pe,,neyruţe„inV vQioiţiăjjrâ,(Inyoipnini^ineiii, sans le^youloirj.â.con-tre-cgevu,“j - zăbavă — ne^ăboyit^.nsans retard, tout de suiţe, imm6dia|eine'nt‘‘,îetc* MwrUiri... se -caclţ.. a fi ]şapţe şap,Mn^in W‘ ':'ţără;, apărare ţţei; pravila (1814))1Ş8. îti,primejdie,îl puneţi'ş$ voiJăKa'gţeş 2>«^*vb|^diman,.la, o aşă înţ^mpldre tu şt$J,dfă;în4ped!&,,Be mai pot trăi ZylnjeO) nţă-caf _<@ty,-i o clipeală!...konaki,?.p. .103. Păsuri ctesrijăăfrjduite.lpasuri; fără măsurare... idem, ,p. 81, BoammL.l Ce prăpastie fără margini h.^.grqz^vă vecjlnicie!, MARCpV.iQi, C. 10/,,. Păreă, unul din acele 0 stanice .paipte^JJpâe ge^fijuri,, .fantoma cu urgie se izpeşcŞi. ptisU$ jă$ă margini, şi cărareas răr tăcită!. alexandrescu, M. 20..Săcuiiîi,ud4eap,făra milă, încredinţaţi că.jnivric Mu ,puţeă, fi mai jolpr sitor republicei săî^wşti,}decâţ moartea ţutulor ace-stoŢ odmpni. bălceşcu, «m..y\ާ§l^înpraş$le tale
cele .nouă... şe.OiflăiMumohi fla,meniifără inityă; Bile CESC,U-RPSSQ, M.\Xii.h80J6. ţdând ufgia -lui cea mare ţa "cM'de fără’ncetare, Atunce ;w s/(sirice,A'D,QSOFr TELfj-PS. iS. AsşuMaţi—.'marea f^ntornă face, semn—, dă, o,lpî>ru\Ka.:.-,Oşti/ri,:taber,i fără tnvcmăr împrer JMtijţ^.î^Uîeş.'flALEXANDRESCU, M.'j;14. 'Ei tzeCiC& vir jelia cy- aripi fără. nupiăr,• Oăcv caii *lorv aleargă alăturea {nspurtiaţi. Vorbesc dp-ş lon iubirej iubirs fărăsaţ. eminescu, P,. 2i2i Cineposteaşte.-.., şl men-tea-i las te luşoară şi fără preaget şi lesne să poate înălţă în sus. y.arlaam, C. .69, 2. Omul, este>afără preget în veci născocitor de foloase..iPISCUBESCU,
o.	92v Neron...,eră făr.ă , ruşinetşi plin,de curivie, moxa., 359. iMcryrile luir.[sufletului], sântţfără sfăr-şitr şi... .q-$>ururiea,'.gata a-, zbură către veclnicieiifŞq să. şes qşape în, sânul, zidiforiului ţsă)i. ■ M ARCQVl4ij
c.,,’i4/15. JSii pentru, tine voiu^ft fără,.vinii., .Feti.it de greşală şi curat de tină. dosofteiu, ps.: 52. fiăpă zăbavă tetţ. insu-mi cu fnâinilepirebu#, să zmMlg. ffâ-tevă de aceste mai ţinere [răchite], drSghioJş/r. 48.fi an,, prezis atâta, ,,măr.eţ,, refotifţtfitorJA Jtdo fără zăbavă o turmă ş’iA,n păstorţh ALEX>AN|)REş6ţ!j M.- 5.E^ră cale =, nedrept, nepotrivit, pe,ihediiept. Prins’cm. atunce,-şi prp,,un Grec... şi l-au, tr&m$ş.de i-au închis la cetate -lai-Neamţ, şi multe lu<%ţwijfxărd căţet'ifapea, NKOT'r.CK, t,et.j ;li,:. îi^rîy^■. î)(t,sc{ilal. ce eşie,,împgdobit^cu ftx>ai,ă înuăţăţura;,işt jnutipp,xc^iqr lalţix;uprinsknfţ.mai.:.înlpăr,ţile\ce r:<ău >*şi\ făhăJcdle, se' nwnpsC\ tomuri\ q enchicloppdiei,,.. ţnyţ ya\q^M,nr demnă pre ucenici(să.\înv,eţ& de, rost cu aniiţ JJRI-cari.ul,. iii, ,17/22.'Bepdftează astet gândiri,,rele şi fămH cdlp,'înb^/r$ăteasă-ţe cât poţi spip lupta cinătei ta.îe.,.PÂNîj,■,eJ iii, 7. ( x r» c^pătâiţi-Fş^lipşij ,deHcă7 pătâiu, p.. e,xt. de. locuinţă; de. cele.vtreb.uinlcioase, de\ ocupaţie.) sărac, ,y9,nturârţarâ, îyagaj)pn,d.(.iâşăl.f i-oiu arăţă e& cine sânt! Peptru,că’S;.iSărap,vMn biet, om •flin, lume,, fără căpătă,mv > %, să,’şi ..bţvtăt Jpc de mine un mişel ca îqn? alecsaijdri, ţ. iii,45,^7. Mâni deşdiwinpaţă îl alungă, ca, pe,,un,o,in (mă căpătăm şi vagabond. C. negruzzi, hi, 198/2j. | r,.c5* yânţ.= -pş.'^edrppt, fără, dreptate,; Bacă*n!ai $Mif,t qţunpi să, foloşeşti, Apoi făr,ă.s Cupdnţ norocul .ocăr reşţi. iţONlcj, .e. ii, 44.:| -/minte = nebuny.pro.st,wîn-chipuitt(.une-ori substantivat; cfr,'paleosl. ,bezijjnJi>). Zişe-fără ..mente, întru-inima sa, nu,e,Bpm.ne?eu. CORESI,.PŞ. 138,(s:- ,,li’insenş.6<diţ en spjc»/cjceur; \il n’y a ppinţ de biexiu).O,nebunul JşiJatăltmnh te am .fcstj de yVrepie pe am cutezq,ţ„,a. dmăxî ,a$M, de tare pe păşrinţi% miei., dră0ji.ici,. ,r. ,“86.;j f « viând — fără,cumpăt. Neron...‘făce^rşi voia Jrupuţufoşi;pţ;e voia pântepelui, mâncăpşi bea,fără rătitf şi.erqjot beat de vin. moxa, 359/9.‘.| ~ ;seamă,== fpart,e mulţi (s. multe),, nenumărat, -excesiv, pestenţiăsură;. tlm-blă>n am»să veâemu; şi.văzii uricleccrde şf&snwfh dea., fără, samă, mulţi..CIJV. iD. bătr.; ii, 350., Beci luând,sluga poruncă,.puterea . ei .fţpibiântf. Şi toaţă împărăţia, otomană ’nconjurând,, Adjtnă bani fără s$cţwţă.,,\FAf*N, h.! 86. 'Să^şUţi .căiAleţmndru ane oas/te faartejare, şi sânt. foarte iiiţi fără samă. alexandria,-;8,O, | -^veştei^jpe.jieaşt'eptatej'pe neobservate,' decedată, ,: „şoudain, iţnprpmptuj,.d’une maniŞre imprâvue,, tout jă, ,cpup, â l’iniprpvistş, ex abrupto11,. Bprnindu,-măp-ţi vqrbl.deşpre vânătqqre, mă Dăz, fără veste, pribegind , pe, ră^oarele liter.a-ţurei. ppOBESCU, iii, 12/jj. | Treme = ne. la timp, prea de timpuriu, la vreme nepotrivită, neopprtun-; înainte de timp s. de. seroc: „inopportun, mal â pro-pos, .avant. le temps, .prematură, pr6matur6ment“. Beacă intrăm în fumul păcatelor lumiei. aceştiea, întru, mâncări fără vreame şi în beţii,i..% atnnce şi noafu/ă foarte lăcrămasă ochii siţfietului nostru. varlaam, 226/,. Şărman&,Mistâ.mumă !. copli-ţi de iubire Te lasă făr.ă vreme! Ei cad, seceraţi grabnic de-pt, morţei grea lovire! alecsandri, p. i, 223.141 patru luni, după ce ,8c mărită, , născu' a fată..Astă născare fără. Weme cam supără,,pe tata. ,C... ne,-gruzzî, 1, ,247. Alte femei, din,,coşţră,. vfri^d.pre
una îngreunată, că e fără vreme pălită şi că se află în pericul de a perde, o afumă cu nasu (nări) de vulpe, marian, na. 14. (Prov.) Cine se culcă nemâncat, se scoală fară vrem.e. pann, ap. zanne, p.
iv,	3. | ~ zile (v. zi). || Fără (subînţeles: a mai puteâ zice) doar şi poate = neapărat, de sigur, necondiţionat : „sans fante, sCirement, sans condition, abso-hiinent". Nicu:... Hai să fugim împreună!...—Leo-nil: Ce sici? Vrei să mă furi?...—Nicu: Fără doar şi poate! alecsandri, t. 355. [De ştiam] că eşti aşâ de dulce, te mâneam fără doar şi poate. marian, o. I, 150. Pentru aceasta pus e să se gătească un ospăţ înfricoşat, la care pofti numai boe-rime neaoşe. La acest ospăţ fu poftit, fără doar şi poate, şl fiul de împărat cel străin, ispirescu, l. 376. El [căpitanul] are să se lupte cu fiul ei, împăratul, pe care fără doar şi poate are să-l omoare. idem, L. 143.
b.)	în legătură cu un infinitiv, care mai în urmă a putut fi înlocuit prin construcţia să + conj. Tânărul Bobinson, fără a gândi cevâ mai mult, s’au priinit bucuros, drăghici, R. 6. Fără a fi vrednic, am trăit pe. acest pământ, marcovici, d. 1. Şi află, prostule, află, că sfânta Dumnezeire, Făr’a se lăsă de gândul..., merge tot acolo îndreptată, konaki, p. 289. Apropiindu-se. [Vornicul Moţoc, Postelnicul Veveriţă] de Alexandru-vodă, se închinară până la pământ, fără a-i sărută poala după obiceiu. c. negruzzi, i, 138. Titlurile n’au fost decât pe viaţă, fără a lăsă drept la urmaşi, bălcescu, m. v. 10/m. De-a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi, Făr’a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi, eminescu, p. 224. Ştiu atâta, că ei mergeau, fără a simţi că merg. creangă, p. 276. El supărat plecă înainte, fără a băgă de seamă că barba şi părul îi albise, ispirescu, l. 9. Nu este cu cale a-l defăima [pe Dumnezeu] fără să judecăm mai întâi după dreptul cuvânt, drăghici, r. 115. Nu voiu fi băut în sadar paharul amărăciunii fără să simţ că tu m’ai pedepsit, marcovici, c. 10/3. El puteă privi toate mişcările lor, fără să îl vază ele. gorjan, h. I, 5/,. Gingaşa copilă ceti răvaşul fără să sică nimic, fără sa verse măcar o lacrimă, c. ne-GRUZzi, I, 25. Te ’ntreb într’un târsiu Uitânclu-mă la tine, privind fără să ştiu: La ce-ai venit, regină, aicia în pustiu? eminescu, p. 201. Începe [femeea lui Ipate] a se chicoti şi a spune de la nuntă multe şi m,ărunte, fără să cunoască pe băr-batu-său. creangă, p. 173. începu să-i tăcăe inima fără să ştie de ce. ispirescu, l. 24. Eu răspund dintr’un cuvânt, Făr’ să pun ochii’n pământ, jar-nîk-bârseanu, d. 44.
c.)	în legătură cu numerale arată lipsa unei părţi din întreg (înlocuind în acest sens cu totul pe lat. minus, cunoscut celorlalte limbi romanice şi pierdut la noi). Am şezut şl acolo trei ani fără două luni. ANTIM, P. XXV/j2- La sece fără cinci minute. Şase fără trei fac trei. (Loc.) Ca şl dinţii babii mele: Fără şapte nu sânt opt ( : „se zice, în bătaie de joc, aceluia care se laudă că are multe şi, la drept vorbind, -nu are nimic“). zanne, p. ii, 115.
2°. Fără de... a.) (în legătură cu substantive sau cu pronume) [Hristos] au luat trup adevărat''asea-menea ca şi alţi oameni, alegând numai (= cu aceâ excepţie că...) fără de păcate, varlaam, c. 252. Eu fără de răutate m’am purtat, iar tu, Doamne, milueşte-mă. antim, p. xxiv/t. Sufletul, a-pururea deştept, se înalţă în zbor făr’de ajutorul simţirilor, ^marcovici, C. 13/12. Tu, ce-alergi făr’de plăcere In câmpia ’ntunecată, Vin’ să afli mângăere, Vin’la curtea mea bogată, alecsandri, p. I, 190. Şi cosiţa ta bălaie o aduci la ochi plângând, Inimă făr’ de nădejde, suflete bătut de gând. eminescu, p. 189. Lasă-te în sama lor, daca vrai să rămâi făr’ de cap. creangă, p. 267. (Loc. prov.) Ca/rnea, fără de oase, nu se vinde, zanne, p. iii, 509. Decât cu drăguţă proastă,- Mai bine la oi pe
coastă, C’oiu tăiâ câte-o nuiâ Şi m’oiu şti fără de ea. jarnîk-bârseanu, d. 453. | (Adesea întărit prin nici un, nici o...) Desparţă-te de muierea ta, şi lipseşte din casa ta şi din toată agonisita ta, făr’ de nici o vină! antim, P. xxvii/,6. Am iubit! Auziţi inimi cuvântul vostru cel mare... Ce vă leagă, vă uneşte făr’ de nici o silnicie, konaki, p. 80. | (Adesea fără de, urmat de un substantiv, are sensul unui adverb s. adjectiv de negaţie, cu deosebire corespunde unui participiu de negaţie, întrebuinţat în funcţiune adjectivală s. adverbială, d. ex.) Fără de asemănare = neasemănat: „incomparable, sans pa-reil; incomparablement“, ~ frică = neînfricat: „in-trepide; intrepidement“, ~ îndoeală=neîndoios: sans doute, sur; assurâment11, ~ margini = nemărginit: „sans borne, illimite; infiniment“, ~ măswră=nemăsurat: „demesure, iricommensurable; incommensu-rablement“, ~ putinţă = imposibil, cu neputinţă : „impossible11, ~ smint(eal)ă = nesmintit, de sigur: „inebranlable; inebranlablement, certainement“, -sf£M'e=neliniştit, neaşezat; necontenit: „inquiet, tur-bulant; sans cesse, incessamment“, ~ vină = nevinovat: „innocent“, ~ voie = involuntar, pe nevrute: „sans le vouloir, involontaire; involontairement, â contre-coeur“, etc. Când cură amândoao, şl voinţa bună, şl neamul, fără de asemănare easte blago-rodnia. biblia (1688), 6 pr./33. Ambiţia... Pe soldatul prost [îl] preface, în oştean fără de frică, konaki, p. 283. Iară acesta crezând fără de îndoeală, şi luăndu-şi ceale ce trebueă pentru bolenie, mearse de grabă la sfântul, mineiul (1776), 119V2. Codri făr’de margini au a-i da adăpostire. konaki, p. 263. Şi va grăi cu glas de urgie, fără de măsură, duceţi-vă de la mine, nemilostivilor ! cuv. d. bătr.
ii,	458. Fără de citirea sfintei scripturi îaste fără de putinţă a le dobândi [darurile lui Dumnezeu], biblia (1688), 5 pr./4. Fără de stare vă rugaţi fraţilor cătră H[risto]s! CUV. D. BĂTR. îl, 415. Pre cei fără de vină Nu-i dă ’n mână străină, dosofteiu, ps. 43. Din nebăgare-de-seamă şi fără de voia mea am călcat pe coprinsul tău şi n’am nici un gând rău asupră-ţi. ispirescu, l. 42. ^ Fără de cale=nedrept, nepotrivit, pe nedrept. Ţara Li-voniei... au luat Şvedul de la strămoşii lui, fără de cale. neculce, let. ii, 300/35. Mâna care să tinse fără de cale asupra mea... mineiul (1776), 33'/2. Am multe, de mi s’ar ţineă seamă, carele nu sânt făr’ de cale. antim, p. xxviii/3. | ~ de minte = nebun. Pomeaneaşte înputarea ta ce e de la fără-deminte în toate dsile. psal. sch. 233 (: „Souviens-toi de l’opprobre qui t’est fait tous Ies jours par l’insense“). Dzîsă întru sine cel fără de minte... nu iaste Dumnedsău. dosofteiu, ps. 40. | - de veste=pe neaşteptate, pe neobservate, de-odată. Şi fără de vîaste va veni sminteală Şi griă căzătură. dosofteiu, PS. 33. în sfârşit [Robinson] au rupt-o de fugă... când, fără de veste, întâmpinând altă tâmplare mai înfricoşată, cu atâta mai mult au sporit spaima lui. drăghici, r. ■ 158. | ~ vreme = prea de timpuriu, ne la timp, la vreme nepotrivită; înainte de tiinp s. de soroc. Vestejiţi fără de vreme, dar cu creeri de copil, Drept ştiinţă-având în minte vreun vals de Bal-Mabil... eminescu, p. 248.
b.) (în legătură cu un infinitiv) Nici o faptă nu voiu săvârşi făr’ de a-m[i] ardică ochii cătră tine. MARCOVICI, D. 2. | (La scriitorii vechi găsim şi construcţia) Fără de ce... = fără de a... Va lăcoml să ia cevâ dentr’acîale bucate fără de ce se vor da la vreo treabă ( = fâră să facă vreo treabă), pravila mold. 139,2.
La scriitorii vechi, care traduceau din slavo-neşte, întâlnim adesea cuvinte compuse cu fără- s. fără-de-, spre a redă in româneşte elementul de compoziţie slav bez~. Dintre ele unul singur a fost primit de limba uzuală : fără-de-lege (v. c.) ; celelalte nu s’au putut încetăţeni, lată pe cele mai des întrebuinţate: Fără(-de)-apă = loc sec, pustiu: „lieu
FĂRĂ
— bl —
FĂRĂ-DE-LEGE
sec, desert, lande, steppe" (paleosl. 'bezvodbm, = grec. avoSpoţ). Deşchise piatră, şi curseră ape, curseră în fără-ape riure. psal. SCH. 347 ( : „II ouvrit le rocher, et Ies eaux en decoulârent; elles coururent par Ies lieux secs comme un fleuve"). Şi ispitiră Zeul în fără apă ( : „Et ils tenterent le Dieu fort dans la solitude"). ibid. ,350. Mâniară Desusul în fără ele apă. ibid. 246/3; COKESI, PS. 209 (: „irritant le Souverain dans le desert“). (Uneori in funcţiune adjectivală, ca atribut al cuvântului „pământ") De câte ori amăriră ei în pustie, intentară elu, în pământ făre ăe apă. ibid. 250/16 ( = fără de apă. cokesi, ps. 213 : „Combien de fois l’ont-ils irrite dans le desert et combien de fois, l’ont-ils ennuye dans cette solitude!11 : „in iram concitaverunt eum in inaquoso“). | Fără de cinste (paleosl besci,st,ije=grec. ăaepei&)= necinste: „improbite“. Intru sărăcie şi întru fără-de-cinste au fost. coresi, e. 31/;i. | Fără de dumnezeire = lipsă de credinţă, nereligiositate: „manque de foi; impiete" (paleosl. bezbozbstvije = grec olieîa = lat. impietas). Şi mai vărtos fecioarele călugărite strigă asupra lui, mustrându-l pentru fără-de-dum-neseirea lui. mineiul (1776), 144,,. | Fără-fund= abis, prăpastie: „abîme, gouffre11 (paleosl. bezdi>na= grec. apuaoo?). Toate câte vru Domnul feace în mări şi In toate fără-fundurile. coresi, ps. 369. Rădicară-se până în ceriu, fundele] şi scadupănă la fără-funclu. psal. SCH. 360 (:„Elles [Ies vagues] montent aux cieux, elles descendent aux abîmes“). într’această si se desfăcură toate isvoarăle fără-fundului, şi jghiabu-rile cerului s’cm cleşchis. biblia (1688), 5,,. (Rar, la scriitorii moderni, ca formaţie nouă) Infinit: Drumuri gălbui... părând că fug şi se înfig în fără-fundul cerului, delavrancea, ap. TDRG. | Fără-minte= prostie, nebunie: „folie, demence" (paleosl. bezumnije = gree «vo;a = lat. dementia). Putrediră ranele meale de faţa fără-mentea mea. coresi, ps.99 (= de faţa fără-menţiei meale. psal. sch. 118/9: „mesplaies sont... corrompues ă cause de ma folie“). [Chiar şi negativul nc-fără-miiitc: Dumnedseul mieu, chemu în dsi şi nu audsi şi noaptea înne-fără-mente mie. psal. sch. 61 /)S); coresi, ps. 50 : „deus meus, clamabo per diem et non exaudies: et noote, et non ad insipientiam mihi“.] | Fără-moarte: nemurire : „iminortalite" (paleosl. besi,mrbtije = grec. &9avaoia=lat. immortalitas). Ti când putredi-rea aceasta îmbrăcă-se-va întru fără moarte, atunce se va împleă cuvântul acela ce stă scris; că moartea e biruită în putearea Domnului, coresi, ap. GCR. I, 14* (: „et quand... ce corfis mortel aura ete revetu de l’immortalitâ, alors...“). | Fără-ome-nire s. fără-de-omenie = „neomenie": inhumanite, cruaute" (paleosl. bezbcîlovecije = lat. inhumani-tas). Petrecând aceste nevoi multe boierii şi lăcui-torii terii despre domnul lor, n’au mai $>utut suferi fără-omenirea şi răutăţile lui. urechi, let. i, 175/4. Vrăjmăşia şifărăcleomenialor... varlaam, c. 118. | Fără-veaste=lucru nesigur, nesiguranţă: „in-, certitude" (paleosl. bezvestije = grec. fj.a-qk''.a — lat. incertitudo). Fără veastea şi ascunsul ivitu-mi-ai. PSAL. SCH. 159/20; CORESI, PS. 135 ( : „incerta et occulta manifestasti mihi“). | Fără-răn = nevinovăţie, inocenţă: „innocence, int6grite" (paleosl. bez-lobije = grec. b:t.u.-dn. — lat. innocentia). Judecă-mi, Doamne, după fără-răul mieu mie. coresi, ps. 14. Eu cu fără reul mieu imblaiu, isbăveşte-me, Doamne, şi miluîaşte-me. psal. sch. 76 ( : „Mais moi je marcherai dans mon integritâ; rachete-moi, et aie pitie de moi“). | Fără-Y0i-0avă=linişte, tăcere: „silence“ (paleosl. bezi, govorb). Şi deca clsise lui, stativ Pavelu spre spiţă şi măhâi cu măra cătră oameri. Multă fără-voroavă fu. cod. vor. 36 (=lară elu’i îngădui, Pavel stând pre trepte ameninţă cu măna cătră oameni să tacă, iară fiind tăcere mare. N. testament 1648; Şi poruncind el, Pavel stănd pre scări, au clătit cu mâna norodului, şi multă
tăcere făcându-se. biblia 1688 : „Et quand il le lui eut permis, Paul, se tenant sur Ies degres, fit signe de la main au peuple; et apres qu’on eut fait un grand silence"...). i Fără-vreame=maturitate? (paleosl. bezi, vreme). Ainte apucaiu fără vreamea şi chemam, în cuvintele tale upovăiiu. coresi, ps. 348 ( : „praeveni in maturitate, et clamavi, quia in verba tua supersperavi“). | O singură formaţiune românească, neputând corespunde unei forme slave („bezt nicbto s. nisto“) este fără nemică = nimic : „rien“. El au fapt ceriul şi pă[mâ]ntul, vădsutele toate şi nevădsutele, el ţe-au dat trup, dintr’o fără nemică. CUV. D. BĂTR. II, 121.
[Alături de fără se găseşte, cu acelaşi sens şi in aceleaşi funcţiuni, forma făr’ (cu deosebire când urmează) de (tot aşâ la Aromâni şi la Megleniţi: făr’, la Istroromâni numai făr’de). Nu e probabil ca forma aceasta să se fi născut, prin sincopare, din fără, ci derivă, credem, din lat. foris; ar trebui deci să se scrie fărî, precum de fapt sa şi pronunţă in unele regiuni (de sigur, în Braşov). | Forma (rară) făre. psalt. sch. 206/5 (alături de fără), se explică, ca şi către, prin analogia altor prep. ca între, spre, etc. | Prin Munţii-apuseni (frâncu-Oandrea, m. 100) şi prin Răşinar (jahresber. x, 426) găsim, după analogia lui până (weigand, jahresber. ix, 188) forma fană. | Prin trecerea lui ă > o, după la-biale, s’a născut şi forma for’. Nici nu cin, nici nu m’alin, For’ vărs lacrimi şi suspin, reteganul, tr. 135/29. în Braşov, în jocul cu sâmburi de roşcove, se întreabă: Soţ sau forde? (cfr. soţ ori fărdă ? pamfile, J. ii, 300).]
—	Din lat. foras şi foris : vegl. fure, ital. fuori, fuora, lriul. fur, sard. (log.) foras, prov. foras, fors, fora, for, v.-fran. fuers, fran. hors (fors), span. fuera, portg. foras (pretutindeni cu sensul de „afară"; după negaţiune se găsesc şi funcţiuni apropiate de sensul românesc, cfr. Meyer-Lubke, Rom. Gramm. iii, § 206; cfr. şi R. liurth, Jahresbericht x, 525-527).
FĂKĂ-A1*Ă f S f. \ f. ă
FABA-DE-APA t s. f. J
FĂRĂ-l>E-CIIiSTE f s. f. v. fără.
FĂRĂ-im-mjMNEZEiRE -j- s. f. v. fără.
fără-i>e-l&»e adj., adv., s. f. I. 1». Sans foi ni loi, inique, impie, mechant, infidele, criminel, mal-faiteur, scâUrat, sacrilege, pecheur. 2°. Iniquement.
II.	Iniquite, sacrilege, acte criminel, crime, forfait, mefait, mechanceU. — Compoziţia fără-fde-Jlege s’a născut în limba noastră pe două căi: odată a luat fiinţă pe calea naturală a îmbogăţirii limbii, izvorînd din trebuinţa firească de a creâ un termen nou pentru
o	idee nouă (în acest caz corespunde ital. „senza legge", fran. „sans foi ni loi", cfr. „lepădat de lege"); a doua oară el a intrat pe cale literară traducând pe paleosl. besakonije (= grec. ăvop.lu. — lat. iniqui-tas; cfr. bazaconie), besâkonim, s. besâkonbniki ( = grec. ăvo|j.oţ ■= lat. iniquus, illegitimus), besa-konbne ( — grec. &vo[>.(uţ = lat. inique).
1.	1°.In funcţiune adjectivală (nevariabil, f în psal. sch. şi coresi, ps. adjectiv variabil). Mişe-lesc, mişel, necredincios, păcătos, criminal, nelegiuit. Dsi de dsi sufletul dereptului cu fărădeleage lucrurele muncită. COD. vor. 170/0 ( = den zi în zi suflet di-rept muncilâ eu ceale fărădeleage lucruri, biblia 1688: „il affligeait chaque jour son âme juste â cause de ce qu’il voyait et qu’il entendait dire de leurs m e-chantes actions“). Pridădit-ainoi înmânule dracilor fără legi. psal. sch. 514/4. coresi, ps. 432. în iad vor mearge... limbi păgâne şi fără de lîage. dosofteiu, ps. 31. Om fără lîdge. id. ib. 56. Oameni fără de leage. biblia (1688), 136, 2. Blanca, ştii că din iubire făr’ de lege te-ai născut. EMINESCU, P. 100. Străin şi făr’ de lege, de voiu muri
FĂRĂDELEGIUl
— 58 -
FĂRÂMĂ
atunce, Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce! idem, p. 22. Le spune» inima ce om fără-de-lege espânul! creangă, p. 231. Păcat, sărmanul,, să moară ca un câne fără ăe lege. idem, P. 330. || Substantivat (t în psal. sch. şi-la coresi, ps. substantiv variabil, azi invariabil şi numai în legătură cu cel, un). Fără de legii pier deprewnă. CORESI, ps. 97 . ( = f ărălegiuitorii pier, depreură. psal. sch. 116/,8 : „mais Ies pâcheurs seront.tous ensemble d<5truits“). Cuvintele fără Ugiloru van-cură-nă. coresi, ps. 164 (cfr. 287, 424); psal. sch. 191/4 ( : „verba iniquorum praevaluerunt super nos“). Tocmi acel fără liage o unsoare, dosofteiu,
v,	s. 128. Ferice de omul ce nu mearge în sfatul celor fără de leage. idem, PS. 11. La unul fără de suflet trebue unul fără de lege. creangă, p. 248.
2.°. f Adv. în mod nelegiuit, păcătos. Cugetaşi fără leage. coresi, ps. 133 ( : „existimasti inique“).
II.. Sub st. Faptă potrivnică legii creştineşti, nelegiuire, sacrilegiu; faptă nevrednică s. păcătoasă, cj'imă, mişelie. Dereptul Lot, obiditul, de fărădelegile necurăţitorilor .şi de a spurcaţilor viaţă izbăvi. cod. vor. 170/6 ( = Şi pre Lot dereptul, dosădit de viîaţa aprinşilor în necurăţie, izbăvi-1. N. testament 1648 ; de cea cu necurăţie viaţă a celor fă-rădeîeage l-au; izbăvit, biblia 1688 : „il a dâlivre le juste Loth, qui etait cruellement afflige de la conduite infame,de ces abominables11). Grăesc spre dereptul fără leage. coresi, ps. 75 ( : „loquuntur adversus iustum iniquitatem“). Nu pomeni ale noastre fără de legi mari. ibid. 219. No uită fără-legile noastre, cuv. D. BĂTR. II, 149. Şi-şi varsă sângele,,şi-s grăbitori .în fără-de-legi. ibid. îl, 418. în laturîa cea departe, unde lăcuesc dracii, unde să adaog fărădelegile,... acolo bând şi mâncând istră-vlaşte (=risipeşte) omul avuţialui D[u]m[ne]dzău. varlaam, c. (13/s. Mi-am cunoscut fără-de-leagia. dosofteiu, V. s. 102,2. Tu, Doamne, ’n fărăliage Pre nime nu laşi„ s’aliarge.. idem, PS. 20. Tot fealiul de fără de leage. biblia (1688), 6/„. Curăţeşle-m,ă, Mântuitor iule, că multe sânt fără de legile mele.,mineiul (1776), 73. Arătât-au Dumnezeu greu bănat asupra creştinilor, pentru multe păcatele şi fără-de-le'jile noastre, neculce, let. ii, 408. Şi au coperit de cătră oameni toate spurcăciunile şi fără de legile mele. antim, p. 4/26. „Doamne! Doamne!“/ sise Moţoc căzând în genuchi, „nu ne pedepsi pre noi după tfără-de-legile noastre!“ C. negruzzi, i, 140. Blasie Ordog... în loc de răsplata ce aşteptă de la Mihaiu, fu osândit a-i se tăia capul pentru fără-de-legea ce făcuse, bălcescu, m. v. 395. Creştinul Dan... zice „...nu-mi convine vieaţa mişelnic câştigată, Nicipata făr’-de-legei în fruntea-mi înfierată'1, alecsandri, p. ii, 295. Fiii fără-de-legii triumfeasă în toate părţile şi intemeiează spurcata lor tiranie. odobescu, iii, 494/12. Bunătatea lui Dumnezeu cea fără ăe margini, poate să precovârşească fărădelegile şi îndărătnicia ta. creangă, p. 324. Prin foc socoţeâ ea [ţiganca] că va şterge toată urma feţilor şi a fărădelegii sale. zbiera, p. 112/.6. Nu. te temi că te vor bate Ale tale lungi păcate Şi făr’-de-le-gile-ţi toate ? teodorescu, p. p. 105.
[Şi:, făr’-de-lege. | f şi: fără-leage.]
—	Compus din fără (de) şi lege.
FĂKĂOKL.EOIUI | vb. IVa intrans. v. fărălegi.
FĂRĂ-DE-OMENIE -f s. f. V. fără.
FARAFASTÂC S. a. \
FARAFASTic s. a. j
1°. Colifichet, oripeau, fanfreluche. 2°. Minaude-rie, affeterie, fapons, mignardises. — (întrebuinţat aproape numai la plur. Necunoscut la Românii de peste munţi). , .
:10., Ornamente mărunte şi strălucitoare, "dar fără valoare, mici deşertăciuni; ’cfr. zorzoane. Iar din
potrivă când sânteţi îmbrăcate cu m,ulte zorzoane şi farafastâcuri, zău că sânteţi întocmai ca nişte brezei. GORJAN, H. ii, 166/3e. De aş aveâ nenorocirea să ,aib . în numele şi porecla .mea- atâte farafastâcuri, [literile .0, u>, vj], nu mi-aş mai scoate obrazul pintre oameni. G. negruzzi, i, 250.
2°. P. ext. Mofturi, fasoane. Cucoană Gahiţă m’am, săturat de toate parascoveniile şi de. toate farafastâcurile d-tale. alecsandri, t. iii, 1016.
[Plur. -stâcuri, -sticuri. | Şi: falafastâc s. a. = „moft“. ION CR. ii, 134.]
—	Etimologia necunoscută. (Pare a fi un cuvânt intrat în limbă în epoca fanariotă; cfr. t-urc farfa-ralyk „fanfaronnade, jactance, futilite“, din far fara „fanfaroni, n.-grec. <f,ap«t<pâţ „fanfaron, hâbleur". Cfr. CIHAC, II, 576.)
FĂRĂ-FCjfD f s. a. v. fără.
fără-leaqe f s f., adj. adv. v. fără.
FÂRĂLEGi f vb. rva intrans. Commettre un sar-crilege ou un attentat, violer la loi. — A face o fără-de-lege. Să se ruşineaze trufaşii că fărălegiră spre mine., coresi, ps. 340 ( = Se rusineadze-se trufaşii, că fără dreptate fărălegile [greşală de copist, în loc de fărălegiră] spre mine. psal. SCH. 404/6 : „que Ies orgueilleux rougissent de honte, parce qu’ils m’ont mal trăit 6 sans sujet" : „quia injuste iniquitatem fecerunt in me“). Că greşim şi fără-legim, otstămpim de tine. ibid. 431 ; psal. sch. 513/8. [f Şi:fărălegiui vb. IV*, intrans. Dzişu leagecălcătorilor: Nu fărălegiuireţi, şi greaşitorilor: nu rădicareţi cornul,! psal. sch. 234/i4 ( = să nu bezaconuîascâ... coresi, ps. : „J’ai dit aux insen-ses: Ne faites plus Ies insensăs; et aux me-chants: N’ălevez plus la corne" : „noliţe inique agere"). Fără legiuim. coresi, ps. 295 ( : „in-iuste egimus"). | Şi: fărădelegiui vb. IVa, intrans; Pentru că ştiu cum. la cea de apoi a morţii mele, cu fărădeleage veţi fără-ăe-legim, şi veţi abate din calea care am poruncit voao. biblia (1688), 150.]
—	Derivat din fără(-de)-Iege, prin suf. denomi-nal -Mese (după modelul paleosl. bazako(nb)novaţi = grec. &vp(j.£lv). Cfr. bezaconui.
fĂ.RĂiiEGiui f vb. IVa intrans. v. fărălegi.
‘A <’ -	t-S
FĂRĂLECtlUITOR, -oare f adj., subst. Impie, sacrilege, pecheur. — Adjectivul verbal al lui fără* legiui (derivat prin suf. -itor). Nelegiuit, om fără de lege, păcătos. Fărălegiuitoriî’pier depreură. YSal. sch. 116/,8 ( = fără de legii pier depreună. coresi, ps. 97 : „mais Ies pâcheurs seroot tous ensemble detruits"). Fărăt-legiuitorii mâriă-se. coresi, ps. 96 ( = fărălegiuitorii gonescu-se. psal. sch. 115/2 : „injusti punientur").
fărâma vb. 1.1.1°. Emier, âmietter:Briser, broyer, detruire, dimolir, anoantir, ăecimer. 2°. Se briser, se broyer. Effacer. Se fatiguer. II. Petrir. Avoir ăes tremehees.
I.	1°. Trans. A sparge, a rupe, a frânge, a sfâşia cevâ (s. pe cinevâ) cu atâta violenţă, încât să se prefacă în bucăţele, în fărâme; p. ext. a zdrobi, a nimici, a distruge, a dărâmă, a decimă, a împrăştia. îi legară la cai sireapi pentru să-i fărâme. dosofteiu, v. S. 128. Capiştele lor să le surpaţi şi stâlpii lor să-i fărâmaţi şi pădurile lor să le tăiaţi. biblia (1688), 131. Marco împărat iarăşi în potriva neprilatenilor cu oaste mergând,... ăe tot pre nepriîatenii au fărămat. cantemir, hr. 201/,. Iar Moscalii au dat Asacul Turcilor şi alte cetăţi au farmat, după cum s’au aşezat la pace. neculce, let. II, 377/sa. Şl sfintele icoane [Turcii] le-au fărâmat şi le-au ars ăe istov cu, foc. n. costin, let.
ii,	133/4. Măria Sa Constantin-vodă [biserica] o au .
FĂRÂMĂ
_ 59 -
FĂRÂMĂCIOS
fărâmat de tot, şi altă mai mare de isnoavă din temelie au început a face. MAG. IST. ii,"352/,2. Mi-haiu-vodă, auzind de această biruinţă, trece fi el la Nicopia, arde, fărâmă, robeaşte toate împrejurările. ibid. i, 234/2. Mâi Tătare, nu mă face Să-ţi fărâm capul în sece! alecsandri, p.i, 77. Tristă-i fvrea, iară vântul sperios o creangă farmă. eminescu, p. 191. Inima să nu-i m,âncaţi, Carnea să nu-i dumicaţi, Oasele să nu-i făr(ă)maţi. marian,
d.	168. Măi Stoiene, măi Stoiene, De ce-mi calci moşiele, De ce-mi farmi fânaţele? sevastos, C. 304. D’alei, doam,ne, Ştefan-vodă, Copil eşti, ori tot mai creşti? Nu-ţi mai fărâma oastea! teodorescu, p. p. 523. A fărâmă piatră = „Steme klopfen“. TDRG. (cfr. Sfarmă-piatră, Fărâmă-piatră). | Poet. Iată lacul. Luna plină Poleindu-l îl străbate, El, aprins de-a ei lumină Sim,te-a lui singurătate. Tremurând ca unde’n spume între trestie le farmă. eminescu, p. 8. întreg norodul ia aminte Şi-ascultă jalnica poveste, Şi fusul se opreşte’n mână înduio-şatelor neveste; Moşnegii toţi fărâmă lacrimi Cu genele tremurătoare. GOGA, p. 22. || Fig. A-şi fărâmă trupul = a-şi îndoi trupul de mijloc (aşâ de tare, încât par’câ se frânge). [Flăcăii în joc] îşi fărâmau trupurile până la pământ, dând chiote de veselie, râlleti, ap. TDRG. | A-şi fărâmă capul — a-şi bate capul. Ea mult îşi fărmă capul cum poate să -se facă un lucru ca acesta, sbiera, p. 146. Cfr. sparge.
2°. Refl. A se preface în -bucatele s. fărâme, a se zdrobi, a se distruge. Să fărâmară cu tărie arcele lor şi şa slăbănogiră vinele braţelor mânilor lor. biblia (1688), 38. Cela ce păcătueşle să aseamănă cu cela ce cade, de să fărâmă, mărgăritare (a. 1746), ap. TDRG. Orzul trebue să se grape zioa când va fi ' mai mare arşiţă..., atunce plântele fiind cam veştejite, nu li se fărămeasă paiul. I. ionescu, C. 72. Mâi au nevoie de dires undeva [clopotul, buhaiul şi biciul]; bunăoară la clopotul pus în lopăiică, poate s’a faramat busuiocul, şez. iii, 179/3. A se fărâmă o corabie = „zerschellen, Schiffbruch lei-den“. polizu. | f A pieri de pe faţa pământului. Acum trimiţând mâna mea voiu lovi pre tine şi pre norodul tău, cu moarte, şi te vei fărămâ de pre pământ ( : „car maintenant je t’aurais frappâ ^de mortalitâ, toi et ton peuple, et tu aurais 6te effac<5 de la terre“), biblia (1688), 45. || Fig. A te osteni tare, aşâ încât îţi simţi trupul ca zdrobit. Bieţii copilaşi, în ziua aceia se. farmă cât îmblă când acasă, când la tovarăşi, şez. iii, 779/3.
II.	f A frământă. Fiii lor adună leamne şi părinţii lor ard foc, şi muerile lor 'fărâmă aluat, ca să facă hamoni oştii ceriului ( : „Les fils amassent Ies bois, les peres allument le feu, et les femmes p 6trisse nt la pate pour faire des gâteaux â la reine des cieux“). biblia (1688), 496/39. | (In Transilv.) Uni-pers. Mă fârămă la inima = mă frământă la inimă (stomah) : „ich habe Bauchgrimmen“. alexi (cfr. polizu). Cfr. fărâmare, fărâmătură.
[Şi (adesea numai variantă ortografică): fărămâ vb. 1.1 fărmă vb. I. (în Mold.) farmă. |Prez. fărâm, (rar: fărâmis), fărm, farm, (mă) fârăm,.]
—	Derivat vechiu din fărâmă (cfr. alb. Gşrmon, idem). Cfr. sfărâmă, înfărmâ, (s)fărâmi.
iărÂmă s. f. Bris, ddbris. Miettes, reliefs (d’un dîner); (petit) morceau. Un brin, une miette, un (petit) peu. — Bucată (de obiceiu mica) dintr’o materie s. dintr’un obiect care s’a spart, s’a zdrobit, s’a sfărâmat: zdrob; (mai ales la plural) bucăţele care cad când rupem pânea, etc., şi rămân (pe masă) : rămăşiţe, (s)fărâmituri. P. ext. Bucăţică s. bucată (de pâne, carne, etc.) destinată a fi aruncată. însă câinii încă mănâncă de fărâmele ce cad den mea-sele domnilor lor (=„cependant les petits chiens mangent des miettes qui tombent de la table de leur maîtres“). tetraev. 227. Când z[d]robesc tru-
pul lui H[rişto]s şi cinstitul singele lui', şi n’au păzit ce-[a]u căzut fărâme gios ca stealele luminate. cuv. D. bătr. ii, 336. Luară răm.ăşiţe de fărâm, e ăoaă-spră-zeace coşniţe pline, varlaam, C. 25/j. Nu este mai mare blăstămat în lume, decât omul cela ce are o fărâmă ăe pâne în mână, 'şi o leapădă pre aceea şi cearcă să afle alta mai mare.
i.	neculce, let. ii, 344/,,. Cel prost... s’a dat a îmblă . cu traista pe la casele oamenilor şi a cere câte una alta de rândul m.âncării. Dar’ nime nu voia să-i deie nici măcar o fărmă de pâne. marian,
0.	ii, 316. || Fig. (în legătură cu abstracte) (O) bucăţică, (o) părticică; (un) pic, (p. ext.) o leacâ, puţin, niţel. Turcii vr.ut-au să mai facă înşălâciune că doar ar apucă o fărâmă de izbânda ca şi în trecutul an. magaz. ist. ii, 327/17. Mai-fac'supărare sfinţii[i] tale ca să aduci aminte dumilor-sale fraţilor,... să-mi facă şi mie o fărâmă de parte din ţiganii Bacoviţeşti. document (a. 1747), uricariul, xxiv, 446/,„. în dimineaţa Floriilor bătrâna plecă la biserică, bătută de mâhnire, m,ânată spre locaşul mântuirei ă’o fărâmă de nădejde. DELAVRAN-cpA, s. 50. (Une-ori întărit prin ,,mic“) Cu barbă sau fără ele barbă a fi aceaia nu ad(o)aogă omului nici mai mică fărâmă de înţelepciune, ţichindeal; F. 61. || în funcţiune adverbială (în legătură cu verbul „a face“) A (se) face (mici' s. mii- de, s. mii şi) fărâme (s. fărâmi) = a (se) fărâmâ, a (se) zdrobi,-a (se) nimici. Ieşi hiara şi-l feace fărâme, dosofteiu, v. s. 48,,. Eară Moscalii au făcut alt meşter-şug de s’au luminat ca ziua cu făclii, şi au îndreptat puşcele de i-au făcut fărâme, neculce, let. II, 439/34. Bateţi-mă, zărobiţi-mă, faceţi-mă fărâmi..., ’să vă văd cât sânteţi de voinici, alecsandri, t. 236. Când au socotit stneii că l-au bu-chisat cum se cade şi că l-au făcui fărâme [pe Titirez], au intrat în casă bucuroşi, sbiera, p. 183/1S. Când erâ gata..., atunci ieşi din gura ei încă .un balaur, pe care omul cu pietrele ăe moar-ă îl făcu fărâme, fundescu, l. p. 44/13. Mirele-i hâtru, rupe găina de-alungul drept în ăouă, apoi o trece nunei, care o face mici fărâm,e. sevastos, n.’ 158/10. Făcîi mici fărâme pe necuratul ăe smeu. ispirescu,
1.	131. Totuşi el [Ercule] nu se lăsă până nu mi-l făcu şi pe acesta [balaurul] mici fărâmi, idem, u, 56/al. Am o căţea brâncuşe cu dinţii ăe oţel, te face mici fărâme, stăncescu, b. 99/2. -Am o căţea cu dinţii de oţel şi de i-oiu da^ărumul te face mii şi fărâm,e creangă, p. 90 împăratul turcesc... zice că are să vie cu oaste asupra Moldovei, ca să ne facă mii şi fărâmi, marian, t. 123. Laaria cu ’mblă-titori 0 duceţi, La ’mblătitori în grabă, Mii şi fărâm,e s’o facă. teodorescu, p. p. 362. | (Refl.) Idolul să feace fărâme, dosofteiu, v. s. 29. S’a aninat plugul într’un coş de râmă Şi s’a făcut tot fărâmă. marian, SE. I, 34. Carul s’a stricat,... Şi mici fărâme s’a făcut, sevastos, n. 211. Carul împăratului ferecat, Cu paie de mălaiu legat,... Mii şi fărâme s’a făcut, teodorescu, p. p. 180. Nu s’au ales nimica de bieata Ţigancă; s’au făcut toată fărâme. sbieka, P. 115/15.
[Plur. -râme, mai rar -râmi. | După analogia verbului: fărâmâ = fărmă (sau de-adreptul, formaţie postverbală a acestuia din urmă) şi: farmă s. f. | Din pluralul (mici) fărâme s’a reconstruit un singular nou: (mic) fărâm s. a. Caii o luară la fugă şi tot mic fărâm o făcură, reteganul, p. ii, 40/20.]
—	E acelaşi cuvânt ca alb. Qefime, idem, şi amândouă cuvintele derivă, pe cât se pare, dintr’un colectiv lat. *farrîmen (dela far, farris şi suf. -imen, foarte uzitat în albano-româneşte) „o grămadă de fărâmiţe11. Zeitschrift f. rom. Phil. XXVII, 739. Cfr. sfărâmă.
i	ăuâmAcios,-oăsă adj.— fărâmicios. (Mai rar) barcianu. [Şi: fărămăcios, -oăsă adj. alexi.] Cfr: f&râmos, sfărâmăcios, (s)fărâmicios.
60 -	FAttAMICAT
FĂRÂMĂ-P1ETRE
I'Arâsiă-pietre s. m. v. sfarmă-pietre.
fărâmare s. f. ISmiettement, bris, broiement, broyage, ăestruction, ăemolition, aneantissement, ăecimation. — Infinitivul verbului fărâmă, devenit abstract verbal. Despărţirea seminţelor din paie, se face sau prin îmblătire cu umMăciile, sau prin trierarea cu caii, sau prin fărâm,area spicelor cu pietre. I. ionescu, c. 182. | Spec. (Med. pop. Transilv.) Fărâmare ăe inimă — frământături, colici: „coliques torminales, tranchees“. barcianu (: „Bau-chgriinmen“, cfr. fărâmătură). [Şi: fărămâre s.
f.	(în Mold. faramdre), fărmăre s. f.] Cfr. sfărâmare, (s)fărâmire.
I’ VK VJIÂT s. a. 1°. Emiettement, bris, broiement, broyage, ăestruction, ăemolition, aneantissement, ăecimation. 2°. Sorte ăe maladie (qui se manifeste par une malaise generale ăans tout le corps qu’on sent broye). — Participiul verbului fărâmâ, devenit abstract verbal.
1°. Fărâmare.
2°. (Med. pop.) „De fărăm,at descântă unele babe din spre Oltenia. Bolnavul are dureri năstruşnice în tot corpul, îi fărâmat, zdrobit, de par’c’ar fi bâtut în piuă“. grigoriu-rigo, m. i, 68.
[Şi: fărâmat s. a. (în Mold. faratnăt), fărmât s. a.] Cfr. sfărâmat, (s)fârâmit.
l'ĂuÂ.wÂt,-ă adj. $miett4, brise, broye, ăetruit, aneanti, ăemoli, decime, tuâ.—Participiul verbului fărâmă, devenit adjectiv. Zdrobit, nimicit, distrus, ucis. Lat e câmpul celei lupte, Lat şi plin de arme rupte, Plin ăe trupuri fărâmate Care sac grămezi culcate. alecsandri, p. i, 270. Nu-ţi bea banii, măi voinice, Că ţi-e carul fărâmat Şi plugul neferecat, alecsandri, p. p. 298. Ţiganul, văsână că balaurul e făr-mat, îi luâ şi el capul, luă şi pe fată, o puse în trăsură,... şi ăădugoană cailor, şez. i, 69/,6. | Poet.
O	fantasie uriaşă... Cicorilor le-a dat seninul strâns din privirea omenească, Iar râsul fărâmat prin lume l-a nins pe foi de româniţe. anghel, î. G.
11.	[Şi: fârămât, -ă adj. (în Mold. faramăt,-ă). | Şi: fărmât,-ă adj. || Negativul: nefârâmât, -ă adj. polizu.] Cfr. sfărâmat, -ă, (s)fârâmit,-â.
eărâxiâtor, -oare adj. limiettant, brisant, broyant, ăestructeur, ăestructif.—Adjectivul verbal al lui fărâmă (derivat prin suf. -ător). [Şi: fărămă-tor, -oâre adj., fărmător, -oâre adj. |Dial. şi: -toriu.] Cfr. sfărâmător, (s)fărâmitor.
fărâmătură s. f. I. 1°. Jimietlement, destruction, ruine; fatigue. 2°. Sorte de hernie. Coliques tormineuses ou torminales, tranchees. II. Miette, bris, ăebris, petit morceau; reliefs (d’un ăîner).
I.	Abstr. 1°. (Mai rar) Fărâmare, distrugere, zdrobire. Venind Domn ţării rumăneşti Ghica-vodă pre toţi îi chemâ cu blândeţe să vie la casele lor, şi tuturor s’au arătat cu bine, nevoinău-se să în-ăreptese fara din fărâmătura ce o fărămase oştile turceşti, magaz. ist. 324/20. | Oboseală a corpului (in urma zdruncinării căruţii, etc.). COSTINESCU.
2°. (Med. pop.) Un fel de boală numită şi stricăciune. „Când omul ridică greutăţi mari, i se lasă măruntaele în jos, sau în vintre, şi nu mai poate merge bine, n’are poftă de mâncare, urdină sânge, etc., şi atunci se zice că e bolnav de strică-ciu'ne sau fărâmătură“. şez. IV, 25. (Cfr. vătă-mătură). || (Transilv.) Fărâmătură de inimă= colici, frământături. polizu (: „Bauchgrimmen", cfr. fărâmare).
II.	Concretizat. Ceea ce a rămas din cevâ după ce a fost fărâmat: fărâmă, bucăţică sfărâmată s. rămasă, rămăşiţă. Vedeţi această văduvă... cu ăe-snădejdea în inimă: lncungiurată de şepte copii ce plâng de foame, îmbrâncită dela uşa bogatului,
unăe nu i se dete voie a împărţi nici fArmăturile cu cânii lui. c. negruzzi, i, 253. Fărmăturile acelui bulgăre se numesc imperii, infuzorii abiâ vă-suli ăe ochii lumei se numesc împăraţi, eminescu, n. 65. Ce să vaăă? bietele nurori jeleau pe soacră-sa... Pene împrăştiete pe jos, fărmături, blide aruncate în toate părţile, creangă, p. 11. O fată bătrână, de vrea să se mărite, s% se ducă la stână,... să ceară la cioban o fărâmătură din drobul ăe sare din târla oilor, sevastos, n. 1l/32. Şi eu te-oi mi-lui: C’o cârnoajă ăe malaiu Făcută de şepte ai, Cu fărmături ăe pe masă. De copiii mei ramasă. şez.
v,	90. (Loc.) Din casa lui N. n’o să mai iasă popa cu fărâmături în barbă! (se zice, în Tutova, despre cel zgârcit), zanne, P. iii, 547. Şchiop ul-cu-barbq-cât-cot au şi înghiţit-o îndată şi au cerut să-i mai dee, sicând că cu fărmătura asta de carne numai
i	s’au sgând&rit foamea, sbiera, p. 83/,2. Omul cu pietrele de picioare scoase paloşul şi-l tăiă [pe smeu] în mici fârămături. fundescu, l. p. 38/2t.
[Şi: fărâmătură s. f., (în Mold.) fârmâtiiră s. f., (rar) firmătură s. f. (formă încrucişată din fărmătură şi firmitură). Să se dea paserilor firmături de mămăligă rece. grigoriu-rigo, m/ii, 16. | Plur. -turi.]
—	Derivat din fâr(â)mâ, prin suf. abstr. -ătură. Cfr. fărâmitură, sfărâmătură, sfărâmitură.
fărâmături vb. IV’1 = fărâmiţa. (Rar, in Transilv.; atestat numai la) barcianu’.
—	Derivat din fărâmătură.
fĂrâmeâ s. f. Petit morceau. — întrebuinţat aproape numai în funcţiune adverbială: a face s. a tăiă cevâ (fărâmi-) fărâmele: în bucăţele mici. Păseruica milos şi jelnic cuvântul ei în samă ne-băgână, fărâmi fărâmiîale făcând-o, puilor o împărţi. CANTEMIR, IST. 192/26. Am cerut o căţuie şi foarfeci ; am tăiat fărămile scrisoarea şi răvăşelele viclenei, şi le-am pus pe jăratecul din căţuie. C. ne-GRUZZI, i, 66. [Şi: fârămeâ s. f.]
—	Derivat din fărâmă, prin suf. dim. -ea. Cfr. fărâmică, fărâmice, fărâmiţă, fărâmuşă.
î ĂitÂni vb. I Va == fărâmâ. (Mai ales prin Munt. şi Ardeal.) [Şi- fărâmi vb. IYa, fârmi vb. IVa. alexi, fârmi vb. IYa. barcianu.]
—	Derivat nou din fărâmă. Cfr. sfărâmi, (s)fă-râmâ.
rAuÂjnci vb. I = fărâmiţă. [Şi: fărămică vb.
I,	(cu asimilare vocalică) fărimică vb. I!\]
—	Derivat din fărâmică.
i'ĂBÂJiioi s. f. Miette (ăe pain), brin. — Diminutivul lui fărâmă (derivat prin suf. -ică). [Şi: fă-rămică s. f., (cu asimilare vocalică) fărimică s. f. Fiecare gospodar trebue să aibă la casă o fărmătură din acest colac [de la nuntă] şi când are să-şi ducă la târg vita de vânsare s’o ungă cu fărimică ceea pe la bot. sevastos, n. 203.] Cfr. fărâmice, fărâmeâ, fărâmiţă, fărâmuşă.
fĂrâmicâre s. f. = fărâmiţare. Infinitivul verbului fărâmică, devenit abstract verbal. [Şi: fâră-micâre s. f., fârimicâre s. f.]
fărâmicât s. f. = fărâmiţat1. Participiul verbului fărâmică, devenit abstract verbal. ]Şi: fără-micât s. a., fârimicât s. a.]
VAU ÎHMIÂT, -A adj. = fărâmiţat. Participiul verbului fărâmică, devenit adjectiv. [Şi: fârămicât, -â adj., fărimicât, -ă adj. Noi ăştiaget-begd coada vacii, născuţi, crescuţi şi îmbătrâniţi în ţara asta, care am văsut-o fărimicată şi umilită,... noi ăăm slavă cerului că ne bucurăm astăsi de cea mai absolută libertate de cugetare, ghica, s. 171.]
FĂRÂMICE
- 61 —
FA.RAONIT
i’ĂHÂnfci; s. f. Petit morceau, brin, parcelle, miette (de painj. — Diminutivul lui fărâmă, (derivat prin suf. -ice). „Fărâmă mică, bucăţea; leacă, lecuţă11 COSTINESCU. Cfr. fărâmică, fărâmeâ, fărâmiţă, fărâmuşă.
I’ăuâmictos, -oăsăadj. Quis’emiette facilement, friable, cassable, aise ă broyer. — Care se fărâmă, s. 11 poţi fărâmâ uşor. [Şi: fărămicids, -oăsă adj. alexi, fărmicios, -oăsă adj. LB., pontbriant, fărmicios, -oăsă adj. barcianu.]
—	Derivat din fărâmă, prin suf. adj. -icios. Cfr. fărâmos, sfărâmicios, (s)fărâmăcios.
FĂRĂ-MINTE f s. f. v. fără.
FÂuÂmiRE = fărâmare. (Rar) Infinitivul verbului fărâmi, devenit abstract verbal. Cfr. sfărâ-mire, (s)fărâmare.
fărâmît s. a. = fărâmat (1°). Participiul verbului fărâmi, devenit abstract verbal. [Şi: fărămit s. a.] Cfr. sfărâmit, (s)fărâmat.
PTi vrăjiit, -A adj. = fărâmat, -ă. Participiul verbului fărâmi, devenit adjectiv. [Şi: fărămit, -ă adj., fârimlt, -ă adj.] Cfr. sfărâmit, (s)fărâmat.
T fărâmiţă vb. Ia. li’nt ietter, riduire en m iettes ou en petits morceaux. (Refl.) Se brise.r (enpetits morceaux).
—	Trans. A fărâmâ mărunt, a preface (a zdrobi) în bucăţele mici, în fărâmiţe. Ia un codru rece de seară rămas, 11 fărâmiţează ş’aruncă să-i dea [gâ-ştei]. pann, ap. TDRG. || Refl. A se preface s. desface s. rupe în fărâmiţe. Şoseaua se lucreasă acum,, şi, în movile, stau încă bolovanii şi pietricelele, verşi, negre, roşcate, străbătute frumos de vinişoare albe, care s’au fărâmiţat din înaltele stânci cu luciul întunecat, iorga,’n. r. a. i, 355. [Şi: fărâmiţă vb. la.]
—	Derivat din fărâmiţă.
fărâmiţă s f. Petit morceau, brin, parcelle, miette (de painj. — Diminutivul lui fărâmă (derivat prin suf. -4ţâ). îşi tăie o fărâmiţă de carne de sub-suoară [şi] o dete smăului. şez. i, 68/,,. (Prov.) Cine dă fărâm,iţe câinilor străini, goneşte câinele lui. zanne, p. i, 376. [Şi: fărâmiţă s. f., (cu asimilare vocalică) firimiţă s.'f. polizu.'] Cfr. fărâmeâ, fărâmică, fărâmice, fărâmuşă.
făRâmiţăre s. f. Emiettement. — Infinitivul ver-"' bului fărâmiţă, devenit abstract verbal. [Şi: fărâmiţare s. f.]
Fărâmiţat s. a. = fărâmiţare. Participiul verbului fărâmiţă, devenit abstract verbal. [Şi: fărâmiţat s. a.]
fĂRâmiţât, -ă adj. Brise en tont petits morceaux, broye, dmiette. — Participiul verbului fărâmiţă, devenit adjectiv. [Şi: fărâmiţat, -ă adj.]
FĂRÂMiTâR, -oâre adj.=fărâmător. Adjectivul verbal al lui fărâmi (derivat prin suf. -itor). [Dial. -toriu.] Cfr. sfărâmitor, (s)fărâmător.
fărâmitvră s. f. = fărâmătură (II). (în Mjint. şi prin Transilv.) Şi câinii mănâncă din fărămi-turile ce cad de la masa domnului, iord. golescu, ap. zanne, P. iii, 547. Când a trâmbiţat, en tocmai mâneam nişte fărâm-ituri de la masa lor. fundescu,
l.	P. 103/,4. [Şi fărămitură s. f., cu asimilare vocalică : fărimitiiră s. f. alexi, chiar şi: firimitură s. f. DDRF., TDRG. | Şi (forme sincopate): fărmitiiră s. f. biblia (1688), ap. TDRG., fărmitiiră s. f. alexi, ilrmitură s. f. vlahuţă, ap. TDRG., LB., pont-
briant. | Şi (forme cu metateză): frimitriră s. f. POLIZU, BARCIANU, DDRF., TDRG. | Plur. -turi.]
—	Derivat din fărâmi, prin suf. abstr. -itură. Cfr. fărâmătură, sfărâmitură, sfărâmătură.
fără-moarte f s. f. v. fără.
fărâmos, -oăsă adj. = fărâmicios. (Rar) barcianu. [Şi: fărâmos, -oăsă adj. alexi.]
—	Derivat din fărâmâ (s. fărâmi s. fărâmă), prin suf. adj. -os.
fărămuşă s. f. Miette (de pain), brin, petit morceau.—Diminutivul lui fărâmă (derivat prin suf. -uş). Coteii şi mâţele din fărăm,uşile mesii stăpânilor se hrănesc, cantemir, ist. 200, cfr. 67. Cine dă fă-râmuşile câinilor streini, goneşti [ = goneşte] câinii lui. mss. (a 1779), ap. GCR. ii, 121. [Şl: fărămuşâ s. f.] Cfr. fărâmeâ, fărâmică, fărâmice, fărâmiţă, sfărâmuşâ.
FĂRĂ-NEMICĂ f S. f, \
FĂRĂ-OMENIRE t S. f. j V'
faraoăxă s. f. v. faraon.
faraon s. m. 1.1°. Pharaon, titre des souverains de l’ancienne Tigypte. 2°. Pharaon (jeu de cartes).
II.	1°. Sobriqmt ou surnom des Tsiganes; bohemien. 2°. Diable.
I.	(Literar) 1°. Numele vechilor regi ai Egiptului. Craii Eghiptului s’au numit faraoni, precum mărturiseşte prea vechiul istoric Monetan [sic! = Mane-ton], în cartea de Craii Eghiptului. N. costin, let.
i,	52/33. Ca să vânese lei şi tigri, girafe şi gazele, ba chiar iepuri şi cocori, faraonii Egiptului, despoţii Asiriei şi tiranii Perşi rădicau în picioare ordii şi popoare întregi, odobescu, iii, 79/18.
2°. (După fran.) „Un fel de joc de cărţi“ costinescu (de hazard, în care bancherul trage două cărţi pe care le aşează una ’n dreapta şi una ’n stânga; el câştigă toate sumele pontate la dreapta pe cărţile de aceeaşi valoare şi Ie dublează la stânga). Ghiţă Faraonescu, cel ce şi-aperclut starea în cărţi jucând faraonul... un om cu o casă de copii, carii au rămas muritori de foame din pricina lui. alecsandri, t. iii, 1699.
II.	(Pop.) P. ext. 1°. Poreclă care se dă Ţiganilor (după o credinţă a poporului, că ei ar fi vechii urmaşi ai Egiptenilor). „Faraon =ţigan negru cumu-i dracu‘‘. şez. v, 72. Când cineva vrea să batjocorească vrun ţigan, îi sice vorbe de acestea: „Faraoane !“, „cioară !“ „cioroiule!“, „harapule!“, „întăciunatule „spurcăciuneo , „diavole„încornuratule!“, „di-hanio !“ „îngrosniatule„pânga/reo!“, „împeli-ţatule!“ Cioarrrrrrr!“ „Garrrrrr!“, „G-rauuuu-uu!“ „Ileaaaaaa!“ şez, iii, 36.
2°. (Fiind-că Ţiganii sânt negri, şi în credinţa poporului dracii au aceeaşi coloare ca şl Ţiganii, din compararea Ţiganilor cu dracii, cuvântul „faraon11 se întrebuinţează şi cu însemnarea de) Drac. Ea atunci s’a dus la marginea mărilor, şi-a făcut un bordei[u] acolo şi să ţinea cu un faraon (= „e sinonim cu dracul, în ochii poporului11), şez. iii, 34. Tot pân’ ăle pustietăţi de mări, unde este numai li-şteav (= „tot una de apă, numai apă“) de apă, stau faraonii cu faraonoaicele lor. (Vâlcea) şez. iii, 101/M.
[în sensurile de subt II se întrebuinţează, şl la fem.: faraoână s. f. „ţigancă11, barcianu şi (derivat cu suf. moţion. -oaică): faraon onică „drăcoaică11. şez. iii, 10l/21.J
—	Intrat în limbă prin intermediul bisericii: pa-leoslav. Faraoni, grec. <t>apaii>.
făraonit s. m. Nom des habitants de l’ancienne tigypte.—Numele locuitorilor vechiului Egipt.
FARAONOAICÂ
- 62 -
FARFURII2
Cugetarea şi faptele obiceiurilor noastre, cercetân-du-le, să găsesc streine, şi nu să pot asemănă cu nici unile din lume, decât numai cu cele de-a’n-doasile ale Faraoniţilor. piscupescu, o. 7. [La dio-NISIE ECLESIARIIUL, C. 179 se găseşte un derivat faraotiuea» pentru faraonitean : Se îneacă ca Fa-raotinenii in marea roşie.]
—	Format după modelul cuvintelor greceşti cu suf. gent. din Faraon.
FAitAONOAicĂ s. f. v. faraon.
vÂnĂ-itĂu f s. a. v. fără.
făraş s. a. Pelle (aux ordures). — (Munt. şi pe la Braşov). Lopăţică de tinichea (sau de alt metal) care serveşte la strîngerea gunoiului, după ce se mătură. „Făraş= o unealtă de casă, pe care se ia gunoiul şi altele. E ca un vătrariu, quadrat [^pătrat], cu marginile ridicate. (Braşov)11. VICIU, GL. Făraşe de tinicheă. tarif (a. 1870), ap. ŞIO. Apoi se pune într’un făraş câţiva cărbuni aprinşi... datcu-lescu. ap. TDRG.
—	Din turc. farâi, idem. ŞIO.
FĂRĂ-VEASTE S. f. |
FĂRĂ-VOROÂVĂ f s. f. V. fără.
fArâ- vreame f s. f. J
fărbă s. f. Couleur. — (în Banat, prin Transilv. şi prin Bucov.) Vopsea, coloare, faţă. „Farbă e cuvântul obicinuit pentru coloare în Banat (unde se întrebuinţează une-ori şi faţă, cu acelaşi sens).“ jai-iresber. iii, 316. „Farbă — coloare." (Bilca, în Bucov.). Com. g. tofan. Toate mu(l)ierile pre lume, precum ceale din Evropa, şi din Asia,... se grijesc de podoaba cea din afară a trupului lor; de acolo au eşit atâta de multe feluri de haine pestriţă, şi în tot chipul de farbe. ţichindeal, f. 304. Fărburi, care sugrafii le bine cunosc... calendariu (1844), 68. [Plur. farbe şi fărburi.]
—	Din germ. Farbe, idem (intrat în limbă prin zugravii şi negustorii nemţi. Tot astfel zic farba Sârbii în Banat şi Rutenii în Bucovina).
FARBÂLA \ n n ii |i FARBARÂ /	V'
fărcăne s. f. plur. (Băieşit) Inegalite re'sultant de la coupe sur les parois des mines de sel. — Părţile zgrunţuroase ce rămân pe păreţii minelor de sare, după ce s’au tăiat din ei blocuri.’ (Atestat numai la) DDRF.
—	Etimologia necunoscută.
fârciturA S. f. v. furcitură.
făre prep. v. fără.
fărecâ vb. I v. ferecă.
fareitâr s. m. v. faleitar.
faretrăs. f. Carquois.— (Neîntrebuinţat) Tolbă de săgeţi. Tătarii, ca să poată fugi mai lesne... arcurile şi faretrele cu săgeţile... le lepădă, şincai, hr.
II,	65/22. Diana stă în fund... şi le arată preţurile luptei, care sânt un arc de aur şi o faretră de purpwră. odobescu, iii, 129.
—	N. din lat. pharetra (grec. cfapexpa), idem.
FÂRFÂi vb. IYa (IY) v. for fâl.
fârfăli vb. IVa refl. Se pavaner. — (în Ban.) A se făli („sich brusten11). jahresber. iii, 315.
—	Pare a fi rezultatul unei fuziuni între forfoiu (fârfoiu) şi (a se) făli.
FÂRFÂNĂTic, -A adj., subst. Ba'vard, hâbleur. (?)— (Rar) Flecar (?). Omului cu minteaplâsmuiloare îi ie felu’ d’aşâ, adică: cela ce cugetă nalt, copt şi mare e târzior la vorbă şi molâu la pas; ăl fârfânatic are şi cuvânt afânat si mers cărărat. jipescu, ap. HEM. 443.
—	Pare a fi disimilat (r-ry r-nj din *fărfăra-tic, iar acesta un derivat din farfarâ, prin suf. adj. -atic.
farfarâ adj. şi subst. Bavard, hâbleur. — (întrebuinţat ca subst. şi ca adj.) Flecar, palavragiu, gură-slobodă, „care nu ţine secretele, [le] divulgă". şez. ix, 155. Unde să iasă din gura ei vreo vorbă fără cumpăt, ori să asculte de la cinevă vreo asemenea vorbă P că se ruşina şi găseă ea cuvinte destul de cuviincioase cu care să închisă şi gura cea mai farfarâ. ispirescu, rev. nouă, i, 32. Şi mierla cântă, Iar îi răspundeâ: „Ba, sturzule, ba, io nu te-oiu luă, Nu te-oiu sărută, Că eşti farfarâ, Baş-marghiol de gură Care inimi fură!“ teodorescu, p. P. 455. Mierlită, mierlită, Pasăre pestriţă, Pestriţă şi sură, Farfară de gură, Au nu ţi-am zis ţie Ca să-mi fii soţie? bibicescu, p. p. 383; cfr. teodorescu, p. p. 349. Căci ca ea tot mai găsesc, Mai de neam şi mai de viţă, Nu ca ea o rămăşiţă, Mai de neam şi mai cevă, Nu ca ea o farfară. POP. (Vâlcea). Com. dragu. [Autorii Lexiconului Budan, ca să-l poată apropia de ital. farfalla, au dat cuvântul subt forma fărfâlă, pe care l-au primit apoi şi celelalte dicţionare.]
—	Cuvânt din epoca fanariotă, pătruns în graiul poporului din România (mai rar în Ardeal), de origine turcească: farfara, idem, răspândit, poate, prin Neo-greci: ipap-^apăţ, idem. (Cuvântul se găseşte şi în alte limbi şi e înrudit cu fanfaron).
farfasit, -Â subst. Miserable, gueux.—(Termen de ocară, al cărui Înţeles nu se poate bine preciza; ceea ce, de altfel, se întâmplă cu cele mai multe cuvinte din această categorie; poate) Nevoiaş, prăpădit. Voi mangosiţilor şi farfasiţilor, de câte ori îţi fi dormit în stroh şi pe târnomată, să am eu atâţia bani în pungă, nu mi-armai trebui alta! creangă, p. 254.
—	Etimologia necunoscută.
farfazoâne s. f. plur. Simagrees. — în Mold., rar şi fam.) Mofturi, fasoane. Ian lasă farfazoanele la o parte! A. N. bogdan, ap. TDRG.
—	Etimologia necunoscută. (Pare a fi rezultatul unei fuziuni a cărei elemente ar puteâ fi: farafastâc, fasoane, zorzoane).
fĂrfen s. m. (Bot.) ferfăn.
fârfoiu s. m. sing. v. forfoiu.
farfurie s. f. 1°. Porcelaine. 2°. Assiette.
1°. f Porţelan. Lăsat-au Ştefan-vodă cel Bun la mănăstirea Putna după moartea Iui arcul lui şi un păhar, ce vorbiafu] călugării la mănăstire, că este de iaspis ce erâ în chipul marmurei albe şi a farfuriei, neculce, let. ii, 198/8. După aceşti tineri venea[u] doaăsprăzece roabe foarte frumoase, având în mâni câte o tavă de farfurie de China. gorjan, h. ii, 108. Se suiră într’o sală ce ereâ pardosită cu porţolan (farfurie) de China, idem,
176.	Colo sub sicomori tineri, pintre figi cu frunza lată, Se zăreşte minareaoa de costor cu-aur suflată,... Turnul plin de clopoţele făcut tot de farfurie. c. NEGRUZZI, ii, 132.
2°. Spec. (La început) Taler de porţelan (pentru bucate, deosebit de tăierile ordinare; mai târziu) p. ext., taler, talger (din orice materie). Cfr. blid, strachină. Să-m[i] găseşti... şase rogoji(o)oare de cele de masă, de care pun tipsiilepe dînsele,... far-
FARFURIG1U
- 63 -
FÂRLICUNDAC
furii de masă, atât cele de bucate eât ,şi tăierile, doc. (a. 1793, Râmnic), ap. iorga, s. D. viii, 28. 1 tas de argint poleit, 2 farfurii de dulceaţă poleite... DOC. (a. 1790), ibid. 18. 2 farfurii de argint cu 4 linguriţe, uricariul, x, 254/, 3. Par’că frumuseţele se mânca pe talgere (farfurie) ! zanne, p. ii, 569. (Loc.) Par’că calcă în farfurii (: „ou grijă, încet şi pe-afurişul ca să nu-1 audă nimenea11), zanne, p.
iii,	548. „Bar Anicăi ce-i aduci?“—„Fustă albă şi papuci, O creacă cu mere dulci Şi-o farfurie de nuci“. şez. ii, 220/,,. Farfurie mare = „plat“; ~ adâncă = „assiette creuse ou â soupe“. pontbriant.
—	Din turc. fârfurî „porţelan11 (acesta din pers. fagfuri „chinez11), răspândit la noi, probabil, şi prin Neo-greci (<pap<foopi „porţelan11). Sensul de „taler11 s’a dezvoltat în limba română; azi cuvântul a devenit literar, pătrunzând astfel şl în Ardeal, unde el nu erâ cunoscut.
mtriiKioiii s. m. Marchand de faience.— (Neobicinuit) Neguţător, vânzător de farfurii şi obiecte de faianţă. (Atestat numai la) DDRF.
—	Derivat din farfurie, prin suf. nom. gent. -gin.
farfurioară s. f. Petite assiette. Soucoupe. — Diminutivul lui farfurie (derivat prin suf. -ior). Farfurie mică de masă, spec. farfurie mică pe care se servesc ceştile de cafea s. pe care se dă dulceaţă. Cfr. tăleraş, talgeraş. Boue farfurioare cu patru linguriţe de argint, uricariul, xiv, 234/e. Bârsoiu... poartă şapcă de aghiotant şi un palton cu bumbi mari cât nişte farfurioare, alecsandri, t. 503. Pe uşă intră servitoarea cu tava de dulceaţă... îmi aşază farfurioara dinainte. G. vâlsan, conv. lit. XLII, i, 144. Cfr. farfuriuţă. [Pronunţ, -ri-oa-ră.j Rar, şi: farfurioară s. f. Una dinele aduce o farfurioară (sucupă) şi o linguriţă cu dulceaţă de rose. MAG. IST. V, 365.]
farfuriuţă s. f. = farfurioară. Diminutivul lui farfurie (derivat prin suf. -uţ). Linguriţe de argint, farfuriuţe şi ceşti de porţelan, delavrancea, ap. ŞIO. [Pronunţ, ri-u-ţă.]
fărgătău s. a. Verrou.—(în Josani, comit. Hu-niedoarei). Zăvor, popovici, r. d. 165.
—	Din ung. forgato (propriu: „învârtitor11).
. farîj s m. Cheval de luxe.—Cal frumos, cal de lux. Şi scoaseră un farij, adecă un cal alb cu şaoa de diamant şi de piale de aspidă, alexandria, 49 (: paleosl. „izvedosa emu fariza bela...11 sârb. „feri za bila nemu izvedose osedlana sedlom od tamena adamanta11). Edropul este în mare(a) ca şi farijul [scris greşit: fareolu], şi este foarte frumos; iar din jumătate spre coadă este ca peştile. Şi are cuviinţă întunecoase şi cunjură toată marea ca un viteaz al mării şi al peştilor, mss. (a. 1777), ap. GCR. ii, 110.
—	împrumut literar din paleosl. fariz*», idem (care este arabul fâris „călăreţ11, răspândit şi în limbile romanice şi intrat la Slavi prin mijlocire medio-grecească. Cfr. berneicer, sl. wb. 279).
fărimică vb. I (ş. d.) v. fărâmică ş. d.
fărimică s. f. v. fărâmică.
fărhiiturA s. f. v. fărâmitură.
fărină s. f. (ş. d.) v. făină ş. d.
farînge s. a. (Anat.) Pharynx. — înghiţitoare, gâtlej, gârlan; „intrare atât pentru canalul digestiv, cât şi pentru cel respiratoriu, situată între cavitatea bucală şi nazală pe de o parte şi între esofag şi la-ringe pe de alta1', encicl. rom. ii, 385.
—	N. din fran. (grec. tpapu-fţ -fo?, idem).
FARiNGiTĂ s. f. (Med.) Pharyngite. — Inflama*
ţia faringelui.
—	N. din fran.
fariseeăn, -A subst., adj. 1°. Appartenant â la secte des Pharisiens. 2°. Pharisa'ique.
1°. Subst. Membru al sectei fariseeşti.
2°. A dj . Fariseesc. Num,ai cei orbiţi de patimi şi de obiceiuri fariseene privesc botezul cu inima rece. marcovici, d. 189.
—	Din paleosl. farisâjauinT», idem.
fartseesc, -eăscă adj. Pharisaique. — T)e fariseu, aparţinând fariseilor, ca al fariseilor. Scula-râ-se cârtularii, partea fariseiască, şi se păriiă urul alalt grăind. COD. VOR. 48/, (= sculându-să cărtu-larii den partea fariseilor, n. testament 1648; sculându-se cărturarii părţii fariseilor, biblia 1688 : „quelques-uns de la secte des pharisiens11). Cfr. fariseean.
—	Derivat din farise(i)u, prin suf. adj. -esc.
fauiseIişte advv Pharisaiquement, hypocrite-ment, faussement. — în felul fariseilor, în mod ipocrit, făţarnic, cu făţărnicie (Atestat numai la polizu).
—	Derivat din fariseu, prin suf. adv. -este.
fariseism s. a. Pharisaisme.—Caracterul fariseului, ipocrizie religioasă.
—	N. după fran. (Derivat din fariseu, prin suf. -ism.)
fariseiu s. m. v. fariseu.
fariseu s. m., adj. m. 1. Pharisien, membre d’une secte de Juifs. II. Faux, hypocrite.
I.	Subst. Numele unei secte religioase la Evrei. Fariseii se deosibeau de Saduchei prin aceea că erau mai conservativi, cu privire la vechile tradi-ţiuni. Ţineau aşâ de mult la partea formală a religiei, în cât de multe ori neglijau fondul ei. Din cauza aceasta, numele de „fariseu11 deveni mai târziu sinonim cu acela de „prefăcut, făţarnic, ipocrit11. Cuvântul există în graiu cu amândouă însemnările. Ceiea ce me ştiu diîntăiu, se vor a mărturisi, că după veastia eresului a ei noastre crediînţă vişit (=traiiii) fariseiu. COD. VOR. 74/9 (= Carii mă cu-noscu pre mine mai de nainte, să vor vrea să mărturisească, că după adevărat în obiceaiul al legii noastre am trăit fariseu, n. testament 1648; am trăit fariseu, biblia 1688). Grăesc amu voao că de nu se va isbândi dereptatea voastră, mai vârtos de căr-tularii şi fariseii nu veţi întră în părăţiea ceriului. tetraev. (1574), 206 ( : „car je vous dis que si votre justice ne surpasse celle des scribes et des pharisiens vous n’entrerez point dans le royaume des cieux11). Boi oameni duseră-se în besearecă să se roage, unul farisei, iară alt mitar. coresi, e. l/8. Ian taci, măi femeie, că biserica-i în inima omului,... nu mai face şi tu atâta vorbă ca fariseul cel făţarnic. creangă, a. 17.
II.	Adj. Prefăcut, făţarnic, ipocrit. Irinopoleos, unul din grecii arhierei... Bupă el mai erâ încă şi doi sfânţi arhimandriţi, Farisei şi mult făţarnici, intriganţi şi necinstiţi, beldiman, tr. 342.
[în literatura veche numai: farisei(u) s. m., azi, după plur. farisei s’a construit un sing. fariseu.]
—	Din paleosl. farisei „pharisaeus11 (grec. tpapi-oaloţ).
FÂREICONDA S. f. \
FÂRLICUNDAC S. a. /
Sorte de danse populaire.—Un fel de joc naţional. sevastos, n. 281. „La Dăieni... se învârte hora săltată ca un fârlicundac bulgăresc11, pârvescu, u. 12.
—	Din bulgăreşte.
FÂ.RL1FUS
- 64 -
FARMEC
î’Âiti.iiijs s. ni. Petit honima maigre et chetif'; gringalet.— (Mold., fam.) Se zice despre oamenii slăbuţi, de constituţie delicată, zlşd mănâncă şi aşâ bea Românaşul... născut şi crescut la coarnele plugului, nu ca fârlifuşii de pe la târguri, crescuţi în bumbac, bogdan, p. ap. TDRG.
—	Etimologia necunoscută. (DupăTiktin, Dicţ. rom.-germ. ar fi germ. Virlefam „om uşuratic". în cazul acesta cuvântul german a fost apropiat, prin etimologie populară, de vorbele sfârlă şi fus).
fărmă vb I (ş. d.) v. fărâmă ş. d.
fărmă s. f. v. fărâmă.
fărmâc s. a. Unite de mesure (employee en Mol-davie).—„Fărmâc—unitate de lungime, a opta parte dintr’un palmac, a 64-a parte dintr’o palmă11, pamfile, J. ii.
—	Etimologia necunoscută.
FÂRMĂC S. a. )	„
FÂRMĂCĂ f 8. f. / V- farmeC-
fărmAcă vb. I (ş. d.) v. fermecâ. ş. d.
i ÂUJiÂcÂcicjfi: f s. f. = fermecătură. (Atestat numai la) dosofteiu, v. s. 96.
—	Cuvânt neobicînuit, format de Dosofteiu din fermecâ şi suf. abstr. -ăciune.
fărmăcăresc, -eâscă f adj. Magique, en-chante.— Fermecătoresc. Fiind clevetiţi... cumcă cu fărmăcăreascâ meşterie fac tămăduinţele... dosofteiu, V. S., ap. TDRG.
—	Cuvânt neobicinuit, format de Dosofteiu din farmec şi suf. -âresc (gândindu-se probabil la grec. ifttpjio’.v.epoţ). Cfr. fărmăcesc.
fărmăcesc,-eâscă f adj. Magique, enchante.— Fermecătoresc. Meşteşugul fărmăcesc. dosofteiu, V. S. 30.
—	Cuvânt neobicinuit, format de Dosofteiu din farmec şi suf. adj. -esc. Cfr. fărmăcăresc.
farmaceutic, -Ă adj., s. f. Pharmaceutique. — Adj. Ceea ce se rapoartă la farmacie. Preparate farmaceutice. || Substantivat (subtforma feminină). Farmaceutica: partea medicinii care se ocupă cu prepararea şi întrebuinţarea medicamentelor.
:— N. din fran. (grec. tpaptiraxeimnoţ, idem).
farmacie s. f. Pharmaeie. — Oficină în care se prepară, conservă şi vând medicamente. Cfr. apo-tecă, şpiţerie.
—	N. din fran. (grec. (fapfiaxsîa, idem).
farmacist s. m. Pharmacien. — Cel ce prepară şi vinde medicamente. Cfr. apotecar, şpiţer.
—	N. derivat din farmacie, prin suf. -ist.
FĂRMĂciTORic.-oÂREf subst. Empoisonneur.— Făcător de otrăvuri. (Atestat numai la dosofteiu, v. s. 42.)
—	Cuvânt neobicinuit, format de Dosofteiu din-tr’unverb *fârmăci(cusensul grecescului <pap(i.ax£ou>) şi suf. -itor. Cfr. fârmăcitură.
FĂRMĂCITVRÂ f s. f. Magie, sorcellerie, diăble-rie, enchantement.—Fermecătorie, fermecătură. Să gândi că-i fârmăcitură minunea, dosofteiu, v. S. 142. [Plur. -turi.]
—	Cuvânt neobicinuit, format de Dosofteiu de la un verb neintrebuinţat *fărmăci ( = fermeca) şi suf. abstr. -iturâ. Cfr. fărmăcitor.
î'AHMAtOLOG s. m. Pharmacologue. — Cel care
studiază natura, clasificarea şi compoziţia chimică a substanţelor medicamentoase.
—	N. din fran. (grec. <fap|j.v.y.ov „medicament11 şi 1.6'i'ic, „ştiinţă").
farmacologic, -Ă adj. Pliarmacologique. — Ce se ţine de farmacologie.
—	N. din fran.
farmacologie s. f. Pharmacologie. — Ştiinţa care studiază natura, clasificarea şi compoziţia chimică a medicamentelor.
—	N. din fran.
farmacopee s. f. Pharmacope'e. — Arta de a prepară medicamentele.
—	N. după fran. (grec. (f.&pp.ax.&itoiia, idem, din <pâp[i.axov „medicament" şi rcoisiv „a face") .
fărmătvră s. f. v. fărâmătură.
Farmazoăncă s. f. v. farmazon.
l'aihiAz(tx,'0Ană subst. Sorcier, magicien, en-chanteur.— (Fo'p. şi fam.) Vrăjitor, fermecător. Far-masonul de la Hârlău. (Titlul unei comedioare de) alecsandri. Ba că chiar, că erai să ne dărueşti cu milă şi cu daruri împărăteşti, daca nu te vedeam,, când ai pârlit-o, farmasoană ce eşti! creangă, p. 268. (în glumă) Când farmazonul nostru, bietul căpitan Ciupagea, care nu ştiâ că pe muscăleşte nazat va să sică îndărăt, înapoi, aleargă printre şiragurile noastre strigând: „auziţi băieţi, ghinărarul porunceşte să mergem la sat"... noi am dai năvală la sat... şi am pus mâna pe tunurile turceşti, ghica, S. 23. [La fem., şi: (derivat prin suf. moţion.-că) farma-zoâncă s. f. marian, v. 11.]
—	N. din rus. farmazonu „francmason" şi „bo-scar". jahresber. it, 203.
FAitMAZONÎE s. f. Sorcellerie, enchantement, magie. — (Pop. şi fam.) Vrăji, farmece, boscărie. Voi îmbiaţi cu farm,asonii, căutaţi să-l fărmăcaţi. contemporanul, vi, 502. Descântece superstiţioase, schi-me cabalistice... îi duc mintea într’o lume de fer-m,ece şi de fartnasonii. vlahuţă, d. 217.
—	N. derivat din farmazon, prin suf. -ie.
farmec s. a. 1°. Enchantement, sort, sortiUge, charme. Formule magique. 2°. Charme, attrait.
1°. Farmecul e sau acţiunea’ ce o exercită cinevă spre a ,fermeca1 pe altul (s. pe sine), s. rezultatul acestei acţiuni s. mijloacele tainice (materia, obiectul, formula magică) pe care le întrebuinţează. (Deosebirea între farmec şi vrajă, fapt, făcătură, desfacere şi descântec e aceeaşi ca între verbele corespunzătoare, cfr. fermecâ; această deosebire nu se prea observă însă in literatură, unde aceste cuvinte sânt întrebuinţate adesea împreună, aproape ca sinonime. Farmecul se face s. se pune cuivâ). Cfr. boboane, bo-scoane, drăcării, bolmoajă, aruncătură, etc. Destui de ceiea ce făceâ farm ace- adurâ-şi [ = îşi adunau] cărţile şi le ardea între toţi. COD. vor. 6/io (= Iară mulţi de ceiea ce făcuse farmece, strângându-şi cărţile le arsără înaintea tuturor. N, testament 1648; Şi mulţi den ceiea ce făcuse iscodirile, aducând cărţile le ardea[u] înaintea tuturor. biblia 1688 : „II y en eut aussi beaucoup de ceux qui avaient exerce des arts curieux, qui apporterent leurs livres et les brftlferent devant tout le monde"). Cel rănit va să să tămăduiascâ cu descântece şi cu farmeci, pravila mold. 69. I întrebă împăratul ce farmăci au făcut ei ăe le au tremis visuri groasnice. varlaam, c. ii, 35. Alte ca aciastea farmeci face necuviosul.. dosofteiu, V. s. 151. Cine te-au învăţat făpturi de farmeci ca
FARMECĂ
aciastea? idem, v. s. 31. Tot fealîul de farmăc(ul) descântătoriu prin urechile tuturor au stropit, cantemir, ist. 115. Cei ce aduc vrăjitori la casele lor pentru ca să facă nescare farmeci... şapte taine, ap. TDRG. Au bănuit pre o sor a mâne-sii,... că, ar fi făcut fermece cu alte muieri, magaz. ist. 33/,. Sultănica rătăcea ca o umbră, nu de vr’un farmec de vrajă, ci [biruită de dragoste], delavran-Cea, s. 23. Nu vezi câte descântece, câte fermece de mchiugă apele de s’o fi minunând şi dracifi], tot muierea le face. (Vâlcea), şez. iii, 32/2e. (Cred. pop.) Oul roş din colac e bun de păzeşte casa de far mece. (Bogdăneşti, în Vâlcea), ibid. iv, 30/23. Blestematele de fermece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdară, ispirescu, l. 37. Cuvântul tău a sfărâmat toate farmecele ce mă ţineau înlănţuită. idem, l. 35; cfr. 101. Iar tu, lună luminată, Să nu ai odihnă, nici somn, Ci să iei farmecii şi urîtul Din casa noastră, teodorescu, P. P. 374.
0	femeie destrămată, Dintr’o casă blâstămatâ, Cu strucătoarea şi cu doniţa în mână, Iiea fermecătoare, Bea deochietoare, Cu farmece’n mâni, Cu setea în sân... ibid. 375. Ca prin(tr’im) farmec = ca şi când ar fi fost fermecat, nu produs de mâni omeneşti, într’un mod miraculos, de-odată, pe neaşteptate. [Călătorul] pare că se trezeşte transportat caprin un farmec în un castel descris de Wal-ter Scott. c. negruzzi, i, 192. „Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte“...—„Amin“... [şi] ca prin farmec perl izvorul ş'i copacii, eminescu, n. 16. || P. ext. Acel gen al literaturii noastre populare care redă formulele întrebuinţate de cei ce farmecă. Fata... ţinând mânile cu degetele încleştate in apa cea curgătoare rosteşte de trei ori după olaltă versurile urm,âtorului farmec : Bună dimineaţa apa lui Iordan, Cu stropii lui Avram... marian, NU. 22.
2°. (Sens modern, literar, care nu se poate atestă în literaturapoporului; probabil după fran. ,,charme“) Calitatea (cuivâ s. a cevă) de a te atrage, de a te ■captiva. Istoria unei femei, spusă de o femeie, are ■un farmec deosebit, c. NEGRUZZI, I, 43. Ca o liră dulce inima^mi trezită, Cântă şi serbează bunurile ■vieţii. Farmecul iubirii şi a[l] tinereţii, alecsandri. p. i, 279. Când soarele se pleacă spre apus, •câini m urgul serii începe a se destinde treptat peste pustii, farmecul tainic al singurătăţii creşte şi mai mult în sufletul călătorului. ODOBESCU, iii, 17/aa. Această scăpare a suferinţei mute prin farmecul ■exprimării este binefacerea ce o revarsă poetul de geniu asupra oamenilor ce-l ascultă, maiorescu, cr. ii, 307. Scârţiirea de condeie dedeâ farmec ■astei linişti, eminescu, p. 232. El are fes albastru ■Şi-albaştri are ochii, d’un farmec dureros ; E tânăr şi, e palid şi-atât e de frumos! coşbuc, b. 15. Jjasă-ţi, băiete, satul, cu tot farmecul frum,useţelor tui şi pasă de te du în loc strein ! creanga, a. 118.
(Forma veche e: lârinâc s. a., cu plur. farmăce, mai rar fârmăci: întrebă împăratul ce farmăci au făcut ei... Noi, împărate, farmăcile nu ştim. carte rom. (a. 1643), ap. CP. 390. j Pluralul farmăce a fost schimbat în farmece, după care s’a format şi singularul modern farmec. | Mai ales în Mold. se găseşte şi un plur. farmeci (cir. varlaam, C. 155,2; DOSOFTEIU, v. S. 76; 103,2, etc.); în Munt. avem şi pluralul fermece, de la care s’a desvoltat un sing. .(rar) fermec s. a. pontbriant, polizu, TDRG. | Forma neutrului plural lat. *pharmaca, devenită feminin singular, a dat: f fărmăcă s. f. Fărmăca necro-muntiilor. dosofteiu, v. s. 31; — şi: f i'sirinecă s. f.
= „incantatio, praestigia, res magica; die Zauberei, liexerei, die Bezauberung11. LB. | După verbul for-mecâ, se găseşte şi foănnec s. a. CDDE. n-o. 551.]
—	Din lat pop. *pliarmacnin (din grec. <ţap[xc/.*.ov otravă, mijloace tainice spre a fermecâ pe cinevâ“).
făumecă f s. I". v. farmec.	I
65 —	FĂRŞĂNGAR
fârmecâ vb. I (ş. d.) v. fermecâ ş. d.
1AKMÎ vb. IVa (s. d.) \	«...	.
FÂRMI vb. IVa (ş. d.) J v- farami ?• d-
î'AitMUTÂ f s. f. Ordre. — Ordin. Cfr. ferman.
Aveâ slugi tâlhari la casele lor de ţineâ drumurile, de ucidea Turcii şi fură bucate din Bugeag, cai, iepe; şi se făceâ farmutale totdeauna şi sli-muri cu Tătarii, pentru faptele lor şi nu puteă să zică nime nimică de frica lui Cravriliţă. NECULCE, let. II, 254/29. Un agă al Vizirului... au mers de au scos farmutaua de la Tătari, condică (a. 1693), ap. ŞIO.
—	Cuvânt de origine orientală (cfr. pers. fer-m,udâh „ordin“, turc. fermuden „a ordonă11); după Şâineanu, Infl. orient., l-am aveâ de la Tătari.
fârnâi vb. IV intrans. Nasiller, nasillonner.— A vorbi pe nas, a fonfăi. TDRG. [După DDRF., şi : fărnăi vb. IV.]
—	Formaţie onomatopeică. Cfr. (s)fornâi, sfâ-râi, (s)forăl, forcăi.
fârnâîre s. f. Nasillement, nasillonnement. — Infinitivul verbului fârnâi, devenit abstract verbal. Fonfăire. [După DDRF., şi: fărnăire s f.]
fârnâît s. a. = fărnăire. Participiul verbului fârnâi, devenit abstract verbal. [După, DDRF., şi: fărnăit s. a.]
fârnâît, -A adj., subst. Nasittard. Nasilleur. — Participiul verbului fârnâi, devenit adjectiv (cu sens activ), une-ori şi substantivat. Fonf. Erâ în sat fi dascălul Iordache fârnăitul de la strana mare, dar ce ţi-i bun ? Ştiă şi el glasurile pe din afară de biserică, nu-i vorbă, dar clămpâneâ, de bătrân. ckeangă, a. 9. („Fârnâit = om care vorbeşte pe nas şi cântă pe nas11. GLOSAR). Fugi d’aici, fârnâi-tule /(Bilca, în Bucov.) Com. G. tofan. [După DDRF., şi: fărnăit, -ă adj.]
farsă s. f. l°-2°. Farce.
1°. Comedie, în care hazul provine din vorbele de spirit şi din situaţii, nu din studiul mai adânc al caracterelor. Farsa „De-ale Carnavalului“ de Caragiale.
2°. Păcăleală g-lumeaţă. I-am făcut o farsă. Cfr. festă.
—	N. din fran.
fârşălA s. f. v. sfârşală.
1'ĂitşÂNO s. a. Carnaval. — (Prin Ardeal şi Ungaria; ungurism). Carnaval, câşlegi. „Fărşâng = car-neval (este rar 'folosit şi mai mult cu sens ironic)11. vaida. De te[a]-i încununat, să ne scrii, sau de vrei amu, în fârşangu’ viitoriu, bucuroşii] am fi şi noi, ca fraţi şi ca unchiu să te putem corteni intru frăţasca dragoste, (a. 1824, Oşorheiu, în Transilv.) IORGA, S. D. XII, 211. Tocmai în Fărşangul [tipărit greşit: fărşaogul] trecut căsătorindu-se, l-au cununat popa mieu cel unit din Alămor. (a. 1766, Armeanu, în Transilv.), ibid. xm, 259. Rămas bun câşlegilor, Ziua bună fetelor! Cănd aveam mai tare’n gând C’a fi fărşangu’ mai lung, Ca să mă pot mărită... (Transilv.) MARIAN, SE. I, 278. [Plur. şanguri. | Din acest plural fărşanguri, prin disimi-larea completă a întâiului r, s’a născut o formă fa-şanguri, poate şi un sing. faşâng s. a. La capătul faşangwrilor, la Rusaliile noastre [este târg], ca-lendariu (1844), 52.]
—	Din ung. farsang, idem (iar acesta din germ. Fasching).
i'ÂitfşĂNOÂK s. m. Grens masques qui, la veille du eommencement du care ine de Pâques, se promenent
Dicţionarul limbii române. 31. V. 1910.
FÂRŞENIE
— 66 —
FÂRTAT
dans les rues, en foisani. toutes sortes ele farces et de bouffonneri.es. — (Pe la Abrud; obiceiu unguresc; cfr. MARIAN, SE. I. 257) „Fărşine/ari şi fărşingoi=maşte, oameni care, în seara de prinderea postului de Paşti, se îmbracă în haine de paiaţe şi umblă de la o casă. la alta“ (Abrud), viciu, GL. Fărşăngar (prin Abrud) = oameni mascaţi care umblă în săptămâna albă pe drumuri şi fac nebunii pe la casele oamenilor11, marian. Cfr. in ăs cur aş". [Şi: fărşingăr s. m.]
—	Derivat din fărşang, prin suf. nom. agent. -ar.
fâkşkîîik s. f. v. sfârşenie.
fârşi vb. lVa (ş. d.) v. sfârşi ş. d.
j’Ăuşis. m. v. fărşăngar.
fârşingoiu s. rn. = fărşăngar. viciu, GL.
—	Derivat din fârşaug, prin suf. augm. -oiu.
rAKSOit s. m. Farceur, plaisant. Fanfaron. — (Franţuzism) Cel ce se ţine de farse şi glume. Cfr. ghiduş, păcăliciu. | Lipsit de seriozitate; lăudăros. Nu-l luă în serios : e un farsor.
—	JV. din fran.
riit rĂ s. f. 1°. Enfant qui a du vif-argent dans les veines. Langue de vipere. Colporteur de fausses nouoelles. Dăhanchee: personne legere ou indecente. — „Cevă mic ce se mişcă mereu'1, barcianu. (Se zice cu deosebire despre copii mici care sânt neastâmpăraţi şi nu stau locului). O fârţă de copil! DDRF.|| Cinevă care se mişcă mereu încoace şi încolo, cu (deosebire) cel s. cea care fuge de la unu la altul purtând minciuni. „Fârţă = care poartă vorba de ici coleâ'1 (Biharia). rev. crit. iv, 143 (cfr. fârţos). || Femeie care, umblând, îşi mişcă necontenit şoldurile încoace şi încolo; (mişcarea aceasta fiind considerată de necuviincioasă): „persoană indecentă11, polizu, târlă, teleleică, fleoarţă.
-— Onomatopee (bulg. firkam, fi,ret „zbor11, sârb. frcem, frkati „zbărnăi", etc. bekneker, sl. wb. 287). Cfr. fâţâi, bâţâi, harţă.
FĂKTĂCHJNis -j- s. f. = fârtăţie. Gările, sânt năravurile... ceaTea realele? — Măriile, trufele... fur-tuşagurile şi înşălăciunile şi fărtăciunile nedreapte. cuv. d. bătr. ii, 230.
—	Derivat din f&rtnt, prin suf. abstr. -iune.
l Âiti'ÂfiĂU s. m. Homme inconstant, esprit vo-lage, t&te ,â l’evenl, tete evaporee. — Om neastâmpărat, neaşezat. „Fârţâgău [tipărit greşit: fârtâgău] = om Iară astâmpăr", şiîz. ii, 227/23. Iar a să dea pe un vechiu funcţionar afară ca să pue în loc un fârţă,gău de tânăr! i. nkgruzzi. i? 31.
—	Derivat din fârţoagă, prin suf. -ău.
fartâi vb. lVa v. fârto'i.
faui'Âitor, -OAiti: adj. Frdtillant. —Adjectivul verbal al unui verb fârţâi (neîntrebuinţat). Care nu stă locului, n’are astâmpăr; cfr. i'âţâi. | Substantivat. Patru înfipte, Două ciulite, Două rânjite, Ş’o fârţâitoare ( = Pisica [mişcând din coadă]). PĂSCU-LESCU, L. p. 95.
i âhtĂiu s. a. Quart; quatiier; la quatrieme pârtie d’une mesure; quarteron. — (în Transilv. şi Ungaria şi prin Mold., ungurism) Sfert, pătrar. De va fi cornul lunei cel mai de jos mai întunecat decât cel mai de sus, atunci în pătrariul ffârtaiul) dintâi va fi ploaie. Calendariu (1814) 79/,. [Leafa de învăţător 400 11.] şi, pe lângă sălaş slobod şi 6 stânjinfi] lemne, în 4 rete (— rate), adecă la tot fârtali[u]l de an un fârbal din simbrie. (Făgăraş,
a.	1817), ap. iorga, s. d. xii, 207. Darea se plă-
teşte în patru rate, numite făriaiul întâi, fărtaiuţ al doilea, etc. mândrescu, ung. 69. Gale de un fâr-tal de ceas. alecsandria, ap. TDRG. | (Neobicinuit, spre a traduce pe fran. „quartier11) Unul dintre cele patru câmpuri ale herbului. [Dăscălaşii] purtau nobleţă neam,ului în inima şi în spiritul lor, fără sâ se preocupe de arborele genealogic, nici de. fârtalele de nobleţă, ghica, s. 53. [| (întrebuinţat ca măsură) Patru, fârtae de pământ carele singur cu palm,ele sale l-au făcut din pădure vearde_ (Maramţireş, a. 1717), ap. IORGA, S. D. xir, 235. Un fârtaliu ele funt ele, oleiu de in. calendariu (1814), 173/20. Un fărtaiu de piatră : e, în Mold., a patra parte dintr’un ,coş‘ (= stânjen cubic). TDRG. „Un-fărtaiu de cupă [=cofă, e în Transilv. a patra parte dintr’o cofă| = sextarius; Seidel*1. LB. Mai este un clondirifu] de doo fârtae, făcut cu banifi] bisericii. (Rodna, a. 1780), ap. iorga, S. d. xiii, 160. Tu, măi, să m,i te duci, Galbeni cu fârtai să-mi iei Şi la Turci, măi, să-i arunci, Ca să mai săbă-vească, Din bătaie să slăbească, alexici, l. p. 29/h; cfr. 258/26. || (Astăzi ,cofal a ieşit din întrebuinţare şi în locul ei a ajuns ca unitate de măsură de capacitate oficială, în Ardeal, ,litra1 = litrul. Fârtaluî de cofă e încă întrebuinţat; de oare-ce însă acesta, se cuprinde numai de trei ori într’o ,litră1, găsim, in timpul mai nou, cuvântul fârtal şi cu sensul de '/;1 dintr’un întreg). Soacră, soacră, draga mea, Creapă brâu’n tri fârtăi Şi -ne’ngroapă pe-amândoi. alexici, l. p. 80/,,,. „Ce te legini, codrule, Şi cu vânt şi fără vânt, Cu cetina la pământ ?“ — „Da, cum, nu m’oiu legănă, Că nainte m,i-o ieşit Trei voinici cu trei topoară, Pe mine să mă omoară, Să mă-taie’n trei fărtaie, Să.mă ’ncarcepe trei care“, mândrescu, L. p. 119/„.
[Plur. -taie, mai rar -tăi. | Şi: fărtaiu s. a. J Şi:, fârtăi (fărtăl) s. a., mai rar, la cărturari, care au apropiat cuvântul depătrar, şi: fărtâr(iu), fărtâr(iu) s. a. Nice un fârtariu de most (= must) n’au ieşit din struguri, iorga, s. d. xiii, 74. | Prin apropiere de sinonimul sfert, şi sfârtăiu s. a. şi sfârtăr(iu) s.
a.	Luna lui Maiu [1813], sfârtariu cel d'intâi... în-ceputu’ lui Marţ cu Babele, iorga, s.d. xiii, 86. Nevastă pe cin’ şi-a luat? Pe Lena ăe la Maidan, Numai c’un sfărtar de bani. reteganul, tr. 18/a,; 19/5. Dă-mi un sfărtar. de vinars, jarnîk-bârseanu, d. 388. („sfârtaiit şi fărtal = pătrar1 ibid. 477). Da cum. nu m’oiu legărâ, Că la m,ire vrea să vie Tri meşteri, din Bciia-mare, Să mă ta,ie tri sfărtaie. frâncu-candrea, m. 94.]
—	Din ung. fertăly, idem (din germ. Vierte!)-Cfr. ferdelă, l'irtă.
j vktâi, s. a. v. fârtaiu. fAktălvî vb. IVa v. fârtoi. fartam s. a. v. partam.
fâktâkcif) s. a. v. fârtaiu.
fârtât s. rn. 1°. Un de deux amis intimes r/uiy apres un serment fait dans leur jeunesse, se considerent comm,e freres pour la vie entiere. 2°. Arni,. compagnon, camarade, allie.
1°. Flăcăii români de pretutindeni obicînuesc „a se prinde fârtaţi“ s. „fraţi de cruce11 (mai rar fârtaţi din dragoste, prin unele locuri din Transilv. şi: veri, prescurtat din „fraţi veri'1 = fraţi adevăraţi). în ziua de Sân-Toader (în Transilv., Ban. şi Ungaria; pe aiurea şi în alte zile) cei doi inşi care se simt legaţi printr’o prietenie adâncă îşi proniit în mod solemn de a se consideră de fraţi cât vor trăi. Actul acesta e întovărăşit în unele regiuni printr’un jurământ „pe pâne şi pe sare'1 cu următoarea formulă: „Euţi-oiu fi frate Pân’la moarte, M’oiu lăsă de pâne Şi de sare mai bine Decât să mă las de tine I'1 în.
FÂRTAT
— 67 ' -
FÂRTICUŞÂ
alte părţi fârtaţi a se leagă ou sânge: cei doi fârtaţi îşi înţeapă cu un spin vârful degetului mic şi-şi amestecă sângele. (Există şi un jurământ făcut pe cruce, care explică numirea de „frate de cruce“). Fârtaţii se iubesc până la moarte, mai mult chiar decât fraţii din aceiaşi părinţi, nu se ceartă şi nu se trădează, chiar dacă unul din ei ar fi făcut moarte de om. Ei n’au taine unul faţă de altul şi secretele lor nu Îs spun nimănui. Când moare unul, cel rămas îl jeleşte cu capul gol, ca rudele de sânge. Intimitatea acestei legături se vădeşte şi prin faptul că nici fraţii şi surorile, nici copiii fârtaţilor nu se pot căsători între olaltă. Din cauza aceasta se şi prind greu doi inşi fârtaţi. Cfr. surată. (Cfr. marian, se. ii, 84-87). „Fârtat — frate, nu de sânge, ci din prinsoare, din învoeală“. şez. v, 73/2. „Fârtat = frate de cruce". Com. liuba. Fărtatu-tău soru-ta să nu o ia, nici frate-tău pre [ --- cu] sora. frătatu-tâu să nu se ia, că se grăesc fraţi sufleteşti, ce-ş[i] sânt pre sffâjnta ev[an] ghelie şi pre cinstita cruce, pravila (a. 1640), ap. GCR. I, 90. Văzând ei ce poate flecarele au zis unul cătră altul: „să fini amândoi de-acuma fraţi de cruce!“... Prinzându-se ei fârtaţi, s'au dus sâ fure cevâ, fiindcâ-i apăsă foarte nevoia, sbiera, p. 262. Cât îţi vezi cu ochii doi Stau feciorii ca snopii, Stau feciorii prăvăliţi Ca neşte pomi înfloriţi. Şi-am văzut fârtat puşcat, Fără mâni şi fără cap Şi zău mie s’a rugat, Să’ntorc puşca cu patul, Şi să-i zdrobesc lui capul, doine, 107. Căciula fârtatului Pe marginea satului ? (= „Soarele11). GOROVEI, C. 350; cfr. 213; 358; TEODORESCU, P. P. 245».
2°. P. ext. Prieten, soţ, tovarăş, aliat, ortac. „Făr-tat — soţ, [paleosl.] drugi", cuv. d. bătr. i, 280. Daca au ştiut de moartea Radtilui-vodă, n’au stricat în ţeară nimică, fără ce-au fost de hrana cailor, că eră Cantemir fârtat lui Barnovschi-vodă. M. costin, let. i, 2o9,/21. Sânt din Itaca, fârtat cu mult prigonitul IJlises, Ahemenides m,ă chem... coşbuc, je. 63/35; cfr. 18/,9, 20fH, 43/9. Când ştii haiduci în codru, Te prinzi cu ei fărtat. idem, F. 45. Tătarii..., după ce căzură morţi fârtaţii lor care urmăreau pre fugari, se repeziră cu- o furie, nespusă asupra Românilor, marian, tr. 269. Băiatul tare se minunâ de această taină neînţeleasă şi odată, când eră acuma fecior în toată forma, îl învăţă un fărtat, prieten vechiu şi credincios, astfel... mera, B. 217. Da blem, ( — să intrăm) în-lontru să bem vin, Când ne-om întâlni să ne cinstim, Şi putem fârtaţi să fim,, rev. crit. ii, 266. (Adesea complinit printr’un atribut care arată în ce-consistă tovărăşia) însă... lui nu i se prea pare ( — nu se prea încrede) pre fărtatul săU de ciobă-nie ;■ el crede că acesta trebue sâ fie fată şi nu fecior, căci aşă îl arată vorba şi faţa lui cea muie-rească. marian, o. ii, 83. || (Ca şi „frate11, se întrebuinţează adesea când se adresează cinevâ unui prieten s. unui om căruia vrea să-i arăte prietenie; une-ori întrebuinţat în mod ironic s. sarcastic). Fâr-tate, aăo-mişl m’ie! mineiul (1776), 120 Cânele,., au răspuns lupului...: „Num,ai noaptea să-i păzeşti [stăpânului] casa bine de lotri“. Lupul au răspuns: „Ilei, fârtate ! niminea nu va păzi mai bine decât mine!'1 ţichindeal, f. 99/s. „Ce cer?“ întrebă Lă-puşneanul, văzând pre armaşul intrând. — „Capul vornicului Moţoc“, răspunse. — „Cum? ce?“ strigă, acesta, ca un om ce calcă pe un şerpe; „n’ai auzit bine., fârtate! vrei să şugueşti!“ c. NEGRUZZI, I, 154.. Dar când el [= păgânul] vru de viu în not să treacă Nistrul, o păţi rău, fărtate! alecsandri, p. ii, 211. Ajungând căruţele, oamenii miresii întrebară pe văcari...: „Ale cui sânt cirezile astea, fârtaţilor? ispirescu, l. 293. „Alei, Toma Alimoş, Boier din ţara de jos, Ce ne calci moşiile Ş’i ne strici fâneţele ?“ Boier Toma Alimoş îi da plosca cu vin roş: „Să trăeşti, Mane, fărtate, Dă-ţi mânia după spate, Ca să bem în giumătate!“ alecsandri, p. p. 73/20. Şi Mihu
c’auzâ, Cătră hoţ[i] că mi-ş[i] grăeâ: „Fraţilor, fârtaţilor, Doară tobile-mfi] răsună?“ alexici, l. p. 62/19. Şl ciracul îi ziceâ lui Dumnezeu totdeauna, ăe câte ori vo-rbeâ cătră dînsul: ,,fârtate!“ marian, î. 49. „Bună ziua, mâi fărtate!“ — „Şepte pui de raţă, frate !“—„Măi fărtate, tu eşti surd!“—„Ba, c’acu trecu un câră!“ zanne, p. ii, 751; cfr. alecsandri, t. 601.
[Şi: fârtat s. m. (adesea, numai variantă grafică). | TDRG. citează şi o formă flirtat s. m. (cu prefacerea lui ăy u după labiale), din Banat. Tot aşâ şi prin Muscel: ionescu-boteni, s. n. 22,26, 29’, 31, 83, 87, etc. | Forma frâtat, care se găseşte une-ori în texte vechi, cfr. GCR. i, 216, e numai o variantă grafică. | Rar, negativul: nefârtât s. m. Au cunoscut într’însul pe cumnatu-său şi i-au zis : „Ce mai faci cumnate, fărtate ?“ Iară el i-au răspuns: „bine ! Da dum,neata, cumnate nefărtate?“ sbiera, p. 133/40. Şi cu sensul de „drac, diavol11 d. ex. Ştie-te nefăr-tatul ce-ai făcut! marian. Pentru sensul acesta cfr. fărtăţî.]
—	Cuvântul e vechiu (se găseşte şi la Aromâni: fârtat şi la Megleniţi: fărtat, furtat) şi datează de pe vremea comunităţii româno-slave. Obiceiul în-fărtăţirei pare a fi luat de la Slavii de sud (bulg. bratim, pobratim, sârb. bratim, pobratim, slov. pobratim, rus. pobratimcu acelaşi sens) dimpreună cu formaţia cuvântului, care e un derivat din frate cu sufixul participial -at (la Slavi, 6rate=frate, -irm e dezinenţa participiului prezent pasiv). Schu-chardt, Zeitschrift, I, 481. (Şi Albanezii au, cu acelaşi sens şi cu înţelesul de „tovarăş al mirelui11, ca la Aromâni, cuvântul vetdm, derivat din velă „frate'1.) Cfr. surată.
j'ărtAi'kl, s. m. Ami, compagnon, camarade.— Diminutivul lui fârtat (derivat prin suf. -el) cu sens desmierdător. Fetiţa, când l’auzeâ, De el mult se minună Şi din gură rni-i ziceâ: „Măi voinice, voinicele, Măi bădiţă, fărtăţele!...“ POP., ap. GCR. II, 295b.
făkxA’I'I vb. IV*. Appeler qqn. ou (refl.) s'ap-peler ,fârtate î1 — Trans. A zice „fârtate!11 cuivâ. Pe faţă te fărtăţesc PS dos mi te pedepsesc, alexici, L. P. 152/30. Necuratu’ fărtăţâ pe Milostivul, iară Milostivul îl nefârtăţâ, aăică : când Sarsailă ziceâ lui Dumnezeu „fârtate", Milostivul îi înturnâ „nefârtate“. şez. ii, 99/,,; cfr. marian, î, 49. || Refl. (cu sens reciproc) „A se fârtăţî = a-şi zice frate (fârtat) unul altuia11, şez. v, 78/5. [Rar, negativul: uefârtăţi vb. IVa.]
—	Derivat din fârtat. Cfr. în fârtaţi.
l AitTĂiiii s. f. Lien d’amitie, de camarader ie de fraternite entre deux ,fârtaţi1. — Legătura intre doi fârtaţi s. fraţi de cruce, p. ext. înfrăţire, prietenie, tovărăşie, ortăcie. (Cfr marian, se. ii, 84.) „Noi drept că te-am, primit între noi ca pe un fărtat, dar n’am, vorbit, ori de pentru totdeauna ori numai pentru o bucată de timp. Aşă este, ori ba?“ — „Tocmai aşâ!...'1 — „Ei bine, dacă-i aşâ, apoi nu te-ai învoi tu ca să ne ■ lăsăm, de fărtăţie, pentru că şl aşă nu ne prea potrivim..— „Eu ştiam că fărtăţia nu se desleagâ“. sbiera, p. 183.
—	Derivat din fârtat, prin suf. abstr. -ie. Cfr. fărtăciune,
»'A kt A uză s. f. Mauvaise plaisanterie ou plaisanterie sans sel. — (La Moţi; întrebuinţat la plur.) „Fârtăuze = glume necălite (= nesărate), glume proaste11. frÂncu-candrea, r. 51.
—	Etimologia necunoscută. (Stă, poate, în legătură cu ung. fertezni „a murdări", fertozni „a se murdări, a se păta'1.)
fârticuşă s. f. Prune ou prune Reine-Claude: ,.prunus insititia“. —Prune goldane (v. c.). BRANDZA,
FÂRŢOAGĂ
— 08 -
FAŞĂ
FL. 50. [După PANŢU, PL. s’ar numi — in Transilv.— fârţicuşe-verzi.]
—	Etimologia necunoscută.
FÂK'ţ'OĂOĂ s. I'., adj. f. Personne folâtre, d’une gaiete excessive, licencieuse. — Femeie neastâmpărată şi uşuratică. | în funcţiune adjectivală (numai la fem.). Zburdalnică, zglobie. Am să cunun pe toboşarul cu copila cea fârţoagă. alecsandri, t. 146 (în glosar: „zglobie11).
—	Derivat din fârţă, prin suf. peior. -og.
i	âktoaii: s. f. Endroit glissant et penche sur une route, dangereux pour les tmîneaux.—(în Bucov.) Partea aceea din drum (de obiceiu la răspântii şi la cârnituri) care e lunecoasă şi aplecată, aşâ în cât săniile, trecând pe ea, alunecă într’o parte cu partea lor dinapoi. „Locul unde se fărtăluesc (s. fărtâesc) iarna săniile se numeşte fărtoaie (Bilca)". Com. G. tofan. Cfr. lunecuş.
—	Formaţiune portverbală din fărtoi.
FĂK'roi vb. IVa. 1°. (En parlant d’un chariot) Pousser de cote en le prenant par la pârtie de ăer-riere. Banger ou diriger (le chariot) de cote; tour-ner (le chariot) en faisant un detour en forme de demi-cercle. 2°. (En parlant d’un traîneau) (Refl.) Glisser de cote avec la pârtie de derriere.
1°. Trans. „A fărtoi —& da într’o parte carul, apu-cându-1 din partea din dărăt“. (Ţara-Haţegului) REV. crit. iii, 153. ||P. ext. „Hartoesc = dau carul mai la o parte, îl cârmesc din drum“. CREANGĂ, GL. „ Har-toesc= zur Seite wenden“. barcianu, alexi. Apoi, cu mare greu hartoeşte carul într’o parte, creangă, p. 41. | „A hartoi s. a artoi = a cârmi căruţa pe de departe în semicerc". (Buzău) Com. s. popescu.
2°. Refl. (Despre sanie) A lunecă (pe neaşteptate) cu partea din dărăt într’o parte din pricina drumului prea neted şi aplecat. (Cfr. fărtoaie). La o încârnitură se fărtâi sania şi erâ să ne răstur-năm cu toţii! (Bilca, în Bucov.) Com. G. tofan. La o răspântie Spano întoarse’n loc, din fugă; sania se hartuî... două ţipete, apoi un hohot general de râs : Eloira şi Ana erau culcate în zăpadă. VLA-HUŢĂ, D. 273. [CIHAC, ii, 497 dă şi sensul: „se traîner sur le derriere, aller ă ecorche-cul", iar BARCIANU: „nach riickwârts ziehen, aul' den Hinter-beinen rutschen11.]
[Forma etimologică fărtălui vb. IV" se găseşte în Bucovina (cfr. fărtoaie); din ea s’a desvoltat, prin schimbul obicinuit între suf. -ălui şi -ăi, fâr-tâi vb. 1V“ (Bucov.), care, fiind apropiat de derivatele in -oiu, a devenit fărtoi. Cu prefacerea obicinuită a lui /'în h (care poate amuţi in urină), avem (in Mold. şi Munt.) hartoi vb. IVa, artoi vb. IVa şi, prin apropiere de derivatele în -ui: hai'tni vb. lVa.]
—	Din ung. fartolni „a luneca cu partea din dărăt într’o parte s. înapoi" (fartatni „a face să lunece cu partea din dărăt într’o parte s. înapoi"). CIHAC, li, 497.
FÂK’ţws, -oăsă adj. Colporteur de mensonges.— (Biharia) „Fârţos = care poartă vorba de ici colea". REV. CRIT. IV, 143.
—	Derivat din fârţă, prin sul', adj. -os.
FÂS ! interj. Exclamation imitative du son pro-duit par de l’air sortant par un tout petit trou. — Cuvânt onomatopeic care imită zgomotul produs de aer când iese pe o găux-ice mică dintr’un corp umflat de aier (pe care-1 apăsăm). [Pronunţat, de obiceiu, fss! | Cu labializarea vocalei, şi: fos! Moşul se culcă pe moaşa şi moaşa face fosa ? (— „Perina"). PAMFILE, C. 7; GOROVEI, C. 280.]
FÂşşi interj. Exclamation imitative du froisse-jnent des feuiîles agitees par le vent et du frou-frou
des veteinents. — Cuvânt onomatopeic care imită sunetul produs de mişcarea frunzelor, a hârtiei, a veşmintelor sau a ierbii tăiate de coasă. (De obiceiu repetat) Fâs, fâş Prin păiş, Poci, poci Prin copaci? (= „Coasa"), gorovei, C. 114. [Pronunţat de obiceiu fşş! j Cu labializarea vocalei, şi: foş! interj. Trece madama Malacofna care face foş-foş [cu ro-chiile-i de mătasă] şi se uită pe sub geană, alecsandri, T, 140.]
fAşă s. f. 1°. Bande. 2°. Bande pour emmaillo-ter les nouveau-nes. Maillot, lange. Morceaux de Unge dont on fait cadeau aux nouveau-nes lors ăe leur bapteme. Premiere enfance. 3°. Pelure ăe noisette.
1°. O bucată lungă şi îngustă de pânză (de ţesătură de lână, etc.) cu care se înfăşură, leagă, etc. cevâ (cfr. bată). Cu fâşuri am întins patul mieu, cu aşternuturi am aşternut ăe ceale de la Eghipet(: „in-texui funibus lectulum meum"). biblia (1688),
432,2.	Şi ieşi m,ortul, legat peste mâni şi peste picioare cu o faşă, în faţa lui legat cu un pomesealnic (== legate fiind picioarele şi mânile lui cu făşuri. tetraevanghel 1670 : „et le mort sortit, ayant les mains et les pieds liâs de bandes, et le visage en-veloppe d’un linge"), molitvelnic (a. 1699), ap. GCR. I, 188, 196. De-acii mîarse cu tot săborul de l-au provoăit cu mare cinste şi l-au înfăşat cu miruri scumpe şi cu făşe cum să caăe şi l-au astrucat în mormânt, dosofteiu, ap. GCR. I, 259.
2°. Spec. Bucată lungă şi îngustă de pânză (s. de alte ţesături) cu care se în faşă copiii de ţâţă (cfr. brâ’neţ, frânghie). „Faşa e un fel de brâu-şor lătăreţ, făcut din lână s. din bumbac [cu care se î’nfaşă copiii]." marian, na. 89. O Doamne, o Doamne Tu când te-ai născut... în cas' te-am băgat, Şi te-am înfăşat în faşfi] de mătase, Scutec de bumbac... teodorescu, p. P. 26. (Cred. pop.) Când botezi copiii,să le dai faşă ( = „aţa cu care se leagă copiii când îi în-l'aşă") lungă. şez’. i., 125/10. || P. ext. Toate acele părţi de îmbrăcăminte (cârpele, scutecile, pelincele, cuşma, cruşma, crijina, etc.) în care e învelit copilul de ţâţă când e înfăşat. Şi naşterea ta, în care zi te-ai născut, buricul tău nu s’au tăiat..., şi cu apă nu te-ai scăldat..., şi cu faşi nu te-ai înfăşat ( : „ton nombril ne fut point coupe au jour que tu naquis, et tu ne fus point lavee dans l’eau..., ni aucunement emmaillotee": „nec involuta pannis"). biblia (1688), 542,2. Cu inima în tremur au îmbrăcat pruncul cu lucii crăeşti faşuri şi l-au pus cu manca în caretă lucie de aur. N. COSTIN, LET. I, a. 48/i„. Nani, nani, copilaş, Dragul mamei fe-cioraş! Că mama te-a legănă Şi mama te-a căută, Ca pe-o floare drăgălaşă, Ca pe-un îngerelîn faşă. alecsandri, p. p. 381/,. (Lo c. prov.) Fusta femeii: faşa dracului! alecsandri, t. 1355. | Poet. Baloane..., Strivita omenire S’au deşteptat, şi numai tu stai în adormire, Ademsnit ăe visuri nebune şi trufaşe, Făr’a pătrunde norii care te ţin în faşe. alecsandri, p. ii, 434. | Spec. „[Rudele] mai duc încă la botez şi o altă bucată de pânză albă sau un ştergar frumos, care se numeşte crijmă, in unele părţi însă faşă, şi in care de comun se pune şi se invăleşte copilul după ce-1 scoate preotul din apa în care l-a cufundat şi botezat", marian, na.
174.	|| Metaforic. Vârsta aceea pe care omul o petrece „în laşă": cea mai fragedă pruncie. (Numai în locuţiunile în s. din faşă; cfr. leagăn) încă din făşe începu a chinui, varlaam, C. II, 43. Leon au murit de vintre, ăupă-ce împărăţise ani 17, lăsând la împărăţie pe nepotu-său, Leon cel tânăr..., încă prunc în faşe fiind, cantemir, hr. 292/s0. Bămăsese orfan de părinţi, mic, din faşe. pann,
a.	4. Încă cât eraţi în faşă, săraci de maic’aţi rămas. KONAKI, p. 49. încă în faşe pierdusepe maică-sa. C. NEGRUZZI, l, 20. Abia ieşit din faşe: „încă copil mic“; nu mai eşti în faşă : „nu mai eşti copil". ZANNE, p. iii, 147.
FÂSA
— 69 —
FÂSÂIT
3°. P. anal. Pojghiţa in care e Învăluită aluna se numeşte faşa alunei. Cfr. HEM. 952/38.
{Scris, şi pronunţat şi: făşe s. f. I Plur. (azi) făşi (şi, după, analogia unor cuvinte ca fată-fete) feşe. (mai rar) feşi, (mai de mult) faşi, faşuri şi făşuri. | De la acest plural s’a putut reface un singular nou (neuzitat) făşură s. f. (atestat numai la RUSSO, S. 14:) Ne-au legănat în faşură.]
—	Din lat. fascia (cu aceleaşi sensuri): alb. fastie, ital. fascia, sard. (log. şi camp.) fasa, eng. fa sa, prov. faisa, fran. faisse, portg. faixa.
TÂsa subst. artic. Sobriquet, nom donne â tous ceux qui chuintent (qui ne peuvent pas bien pro-noncer le son ,,s“). — „Fâsa — porecla unui om, care fâsâeşte11. MARIAN. „Fâsa [se zice] de cei ce nu pot exprimă pe „s“ sunător1', LIUBA. Cfr. fosăilă.
-— Derivat din fâs! prin suf. individualizator-».
fAşâ vb. I (ş. d.) v. înfăşa ş. d.
fÂsA s. f. (Iht.) v. fâţă.
fâsâeâlA s. f. Sifflement. Vesse.—Fâsâire, fâsâit, l'âsâitură. [Şi : fâsâeâlâ s. f. | Pronunţ, şi scris şi: -ială.]
—	Derivat din fâsâi, prin suf. abstr, -eală.
vâşâf.âi.A s. f. = fâsâire. (Rar; atestat numai la) POLIZU. [Scris şi: -ială]
—	Derivat din fâşâi, prin suf. abstr. -eală.
FÂSÂI vb. IY (IVa) intrans. 1°. (En parlant du son produit par de l’air sortant par un petit trou) Sif-fler. Vesser. 2°. Produire un sifflemsnt par le nes. (En parlant du jars) Jargonner. 3°. (En parlant du fer rouge qu’on trempe dansl’eau, du bois vert quand il brule, etc.) Siffler; chanter (l’eau bouillante). Chuin-ter. Siffler (en parlant du serpent). 4°. Jacasser. 5°. Ne pas faire de progres, traîner en longueur.
A făsâi însemnează „a face fâs“. Se întrebuinţează:
1°. Despre zgomotul şuerător (dar domolit, nu strident), pe care-1 produce aerul când iese dintr’un corp plin cu aer (pe care 1-apăsăm). Perina are o găurice şi de câte ori pun capul pe ea, fâsăe (Braşov). || Spec. „A lăsă, a emite, fără son, vânturi din vintre11. LM., „visio; Blâhungen ohne Gerăusch von si ch geben“. LB. „Făsăiu şi fâsăesc = las vân-turi“. REV. CRIT. iii, 153. | (în sensul acesta, după analogia lui „a se băşi“, se întrebuinţează şi în funcţiune reflexiva)1* „A se făsâi = fi[e]sten“.
BARCIANU.
2°. P. anal. (Analogia consistă în felul de a produce sunetul: a slobozi aierul pe nas, deci:) A respiră s. a suflă pe nas (şi a produce sunetul fâ-sâitor caracteristic) Femeia... vede pe bărbatu-său de-asupra cuibarului şi, făsâind pe amândouă nările cât ce puteă,... N. a. bogdan, ap. TDRG. || Spec. (Despre gânsac) Gânsacul fâsâie, când se'apropie cinevă de gâşte, pamfile, c.
3°. P. anal. (Analogia consistă in asemănarea acustică a sunetului : a produce sunetul caracteristic când se nasc aburi din apa fierbinte, d. ex. când băgăm un fier cald în apă, când se arde un lemn verde, când se fierbe cevă, etc.) Lemnele ude, când se pun la foc, fâsăesc. marian. TJ-l Davide-scu stăteă şi el în odăiţa m/ică, unde în sobuşoară fâsâeau câtevă lemne verşi, dunăreanu, r. 229. Mămăliga fâsâie pe foc. pamfile, c. || A pronunţă consonantele sibilante în mod peltic. „A fâsăi = a nu puteă pronunţă pe s sunător11, liuba. Cfr. fâsa, pâsâi, fosăilă. ’|| (Despre şarpe) A şuerâ. „Şarpele fâsăe = şueră“. (Ţara-Haţegului). rev. crit. iii, 153
4°. A-i umblă cuivâ gura mereu şi de geaba. „Ce tot făsâi = vorbeşti de geaba?11, pamfile,” C. :
5°. A merge încet (despre lucrări). „Fâsăe un lucru.
când nu merge bine; fâsăe furcă când doarme şi nu lucră muierea cu eâ“. LM. Cfr. fâsâit,-ă.
[Şi (Transilv., Ban.): fâsâi vb. IV (IVa). | Cu labializarea vocalei (cfr. fos!) şi: (Mold., Bucov.) fo-sâi vb. IV (IVa) = „a suflă pe nas, mai ales când doarme omul [d. ex.] Oamenii fosăesc“. marian; „a respiră pe nas11, şez, ix, 156. Gânsacul fosăie. pamfile, c. | (Prin Bucov. şi cu sensul mai larg de) A produce un zgomot domolit. (în acest sens şi cu funcţiune reflexivă) S’au băgat în sobă tocmai unde dormea boieriul şi au fosăit puţintel. La vuietul acesta s’au trezit boieriul. sbiera, p. 263Noaptea s’o sculat baietanu' şi o înciput a să fosăi ( ~ germ. „rauschen11) pin casă. (Mahala, în Bucov.) Com. I. nandriş.]
—	Derivat din fâs, prin suf. -ăesc.
fâşâi vb. IV* (IV) intrans. (En parlant du son produit par le vent qui agite les feuiîles, par la faux quand elle coupe l’herbe om par le froissement du papier ou d’une etoffe, d’une robe, de la soie) Bruire, fremir-, froufrouter, crier (la soie). — A produce acel sunet caracteristic pe care limba română îl redă prin ,laş-fâş‘ şi care se naşte atunci când se mişcă frunzele, când trece coasa prin iarbă s. când se' mişcă hainele (de mătaşă) sau hârtia. (Exprimă o acţiune continuă s. iterativă, spre deosebire de a foşni, care e momentan). Pământul epresărat cu frunse uscate, ce par a se rostogoli făşiind d’a-lungul căii. odobescu, iii, 162/u. Cununi de flori uscate fâsăesc âmirosind. eminescu, p. 87. Ca să ajungă până la dînsul, lupul trebui să meargă în vârful degetelor ca să nu fâşie frunsetul cel uscat. ispirescu, l. 78. De sânt cosaşi, iarba coaptă le fâşiie în gura, coasei şi cade doborîtă la pământ..., când ei aduc mâna şi rotesc coasa printr’însa. jipescu, o. 39. Doina întreruptă o clipă răsună din nou în largul văilor, iar coasa purtată de mănile voinice, fâşie, pierzându-se prin iarba mătăsoasă. M. floria'n, sam. ii, 108. Vântul se strecură fâ-şâind pe la geamuri; o sclipire ele fulger tresări în nourii zării. SADOVEANU, M. 113.
[Şi : (adesea numai variantă grafică) fâşâi vb. IVa (IV); şi: fâşii vb. IV11 (IV), fâşâi vb. IVa (IV). i Cu vocala labializată: foşâi vb. IV1' (IV). A! par’c’aud foşăind un domino !... D-ta eşti ? alecsandri, t. 315. I Cu reduplicarea onomatopeei (foş-f[oş]): foşfâi vb. IV® (IV) TDRG. şi (cu asimilare vocalică) foşfoi vb. lVa (IV). Âpropiindu-mă de boschet văzuiu câteva rochii fosfoind prin frunse. i. NEGRUZZI, III, 431.]
—	Derivat din fâş (foş), prin suf. -ăesc., Cfr. l â-şcâi, foşnăi, foştii, foşcăi, fojgăi, foşcălui.
fâsâicâ s. f. v. fasole.
fâsâike s. f. Action de vesser, de jargonner, sifflement, chuintement. — Infinitivul verbului făsâi, devenit absţract verbal. [Şi: fâsâire s. 1'.]
fâşâiiie s. f. Action de bruire (en parlaut des feuiîles, du papier, des robes, de la soie, de l’herbe coupee par la faux). Bruissement de feuiîles.— Infinitivul verbului fâsâi, devenit abstract verbal. (Exprimă acţiunea s. faptul de a fâşâi; rar, însuşi sunetul produs de făşăire, in care caz de obiceiu se zice l'âşâit) Cfr. foşnire. Codri clocotesc d’o fă-şiere duioasă. BĂLCESCU-RUSSO, m. V. 568. [Şi: fâ-şilre s. f., fâsâire s. f:, fâşâiere s. f.]
fâsâit s. a.= fâsâire. Participiul verbului făsâi, devenit abstract verbal. [Şi: fâsâit s. a.]
fâsâit,-A adj. Qui siffle, chantant (en parlant de l’eau bouillanţe); chuintant. Lent. — Participiul verbului l’âsâi, devenit adjectiv (cu sens activ). Care fâsâe, fâsâitor (din naştere). Pe lelea crăcă-
FÂŞÂIT
— 70 —
FASCINANT
nată Şade lelea roşcată, Şi’n lelea roşcată Sade lelea fâsâită? (=„Pirostriile, ceaonul şi mămăliga”). pamfile, C. 7. | Om fâsâit: care nu pronunţă bine pe s. (Cfr. fâsa, fosăilă). | „Omfâsâit=incet, domol". pamfile, c. (Cfr. fâsâi 5°.) [Şi: fâsâit, -â adj,]
fâşâit s. a. Bruissement, fremissement (des feuil-les, du papier, de l’herbe eoupee par la faux), frou-frou (des robes, de la soie). Murmure (de l’eau).— Participiul verbului fâşâi, devenit abstract verbal. Sunetul produs de frunze s. de iarbă uscată, de hârtie, de haine (de mătasă) care se mişcă, de iarbă (tăiată de coasă), foşcăitură. Un fâşiit de hârtii. vlahuţă, d. 291. Se auzea fâşâi.tul unui câne care alergă prin mirişte, brătescu-voineşti, l. d. 91. Un uşor fâşâit se auzi prin grădină. Atunci cu ochii ţintă la pom, [Prâslea-cel-voinic] luă arcul şi sta gata, fâşâitul se. auzi mai tare şi un oarecine se apropie de pom şi se apucă de ramurile lui. ispirescu, l. 83. || (Neobicinuit) Sunetul produs de curgerea apei; cfr. murmur. Proprietarii maşinelor de lemn... sânt in mare parte Români, şi câte unul şi-a clădit lângă roata ce se învârte în fâşiit id veşnic al apei, câte o frumuşică locuinţă de ţară cu fiori în grădiniţă, iorga, n. r. a. i, 371. [Şi: (de obiceiu numai variantă grafică) fâşâit s. a.; şi: fâ-şiiţ s. a., fâsâit s. a. | Şi: foşăit s. a., foşeit s. a. ,Şniamăt‘ însemnează în Moldova şi foşnitul sau foşeitul ce-l produce iarba, marian, î. 346.]
I'ÂSÂitok.-oakk adj. Celui qui siffle, qui chuin-te, etc.—Adjectivul verbal al lui fâsâi (derivat prin suf.-itor). C/r, fâsâit. [Şi: fâsâitâr,-oare adj. alexi. | Dial. şi: -toriu.]
fâşâitor,-oâke adj. Bruissant, qui produit un bruissement. — Adjectivul verbal al lui fâşâi (derivat prin suf. -itor). [Şi: (adesea numai variantă grafică) făşâitor, -oare adj. DDRF., şi: fâşiitor, -oare adj. (disimilat în) fâşietor, -oâre.] Cfr.’foşcăitor, foşnitor.
fÂsiiTiHĂ s. f. Sifflement, chuinteinml; vesse. —Rezultatul fâsâirii; ceea ce eprodus prin fâsâire. [Şi:fâsâiturâs.f. alexi. | Plur. -turi.]
—	Derivat din fâsâi, prin suf. abstr. -itură.
I’ÂŞâitikA s. f. = fâşâit. Aproape de el se auzi
o	fâşietură, apoi un murmur de voci. Trecufră] câtevă minute şi printre crengile verşi sări pe cei doi îndrăgostiţi, dunăre anu, ch. 238. Făcu să crească... nişte trestie şi rogoz mai frumos decât pretutindeni; numai un cusur aveă: când băteă vântul, fâşiitura trestii şi a rogozului... făceă să.ansă şoptind aceste vorbe:.,. „...Midas are urechi de măgar!“ ispirescu, u. U3/6. | (Mai rar întrebuinţat pentru zgomotul produs de trecerea roatelor prin răzor) Pe uliţa mare e o neîntreruptă fâşiitură de roate pe răzoare. caragiale, s. 138/se. [Şi: (adesea numai variantă grafică) făşâitnrâ s. f. | Şi: fâşiitură s. f. (disimilat în) fâşietiirâ s. f. | Plur. -turi.].
—	Derivat din fâşâi, prin suf. abstr. -itură. Cfr. foşcăitură. foşnitură.
făsâiu s. m. v. fasole.
faşâng s. a. v. fârşang.
fAşAşeâ s. f. Petit lange qui sert ă emma/il-loter un nouveau-ne. — (Rar, în colinde) Diminutivul lui faşâ (derivat prin suf. dublu -aş şi -el). El e sfântul Sfânt^Crăciun...înfăşăşelefrum,uşele... păsculescu, l. P. 37.
ţ'AşA/ţ'iXj -eă adj. v. întăşâţel.
FÂşc s. a. Croupion. — (Bucov.) Extremitatea din
dărăt a corpului păsărilor, din care cresc penele coadei; târtiţă.
—	Pare a fi un substantiv postverbal de la verbal onomatopeic fâşcâi.
fâşcâi vb. IV® (IV) intrans. Siffler entre les dents. — (în Mold. şi Bucov.) „A fâşcăi = a şuerâ printre dinţi şi cu ajutorul degetelor11, marian.. El afară c’o ieşît Şi din gur’o fâscâit, T&ti-acelea c’o vinit. şez. ii, 135/24. [Şi: fâşcăi vb. IVa (IV).]
—	Derivat din fâş, prin suf. -căesc. Cfr. foşcăi.
fâşcâit s. a. Sifflement entre les dents.—Participiul verbului fâşcâi, devenit abstract verbal. [Şi: fâşcăit s. a. marian.]
FÂşcÂrriTit s. f. = fâşcâit. [Şi: fâşcâitură s. f. marian. | Plur. -turi.]
—	Derivat din fâşcâi, prin suf. abstr. -itură. Cfr. foşcăitură.
fâşcăU s. m. (Bot.) Sorte d’herbe.— (Bucov.) „Fâ-şcău = un fel de iarbă", marian.
—- Etimologia necunoscută. (Ar puteâ fi un derivat prin suf. nom. actoris -ău, din verbul fâşcăi, eu sensul „iarbă care fâş(c)ăe“.)
fâsce s. f. plur. (Antic.). Faisceaux.—Mănunchiuri de nuiele încunjurând o secure; la vechii Romani, magistraţii erau precedaţi de lictori, purtând fiecare câte un asemenea mănunchiu, ca simbol al autorităţii. T. Manlius Torquatus, însoţit de senatori călări şi precedat de lictori cu fasce. neGulescu, f. r. i, 55.
—	N. din lat. fusces, -iuui, idem. ~
fAşchiât, -â adj. Couvert de vergetures, vergete, raye. — Acoperit de răni (urme de împunsături) care dau înfăţişarea unui corp vărgat. „Yaca-i toată fă-şchiată = are vergi, urme de împunsături cu cornul (Boian)“. viciu, GL. Cfr. jeruit.
—	Derivat din fâşcliin, prin suf. adj. (propriu: „provăzut cu laşchi, cu vergi“.)
lĂşdin; s. m. cfr. fâştiu.
fascicol s. a. v. fasciculă.
FASCICULĂ s. f. Fascicule. — Reuniune de mai multe lucruri de acelaşi fel şi spec. de mai multe foi ori coaie ale unei opere ce se publică în părţi, treptat treptat.-Cfr. fâscioară Dicţionarul limbii române apare în fascicule.J (Bot.) O reunire de mai multe elemente anatomice, care îndeplinesc în plantă acelaşi rol. O choră de fascicule. GRECESCU, FL. 5. [Şi: fascicol s. a. Un fascicol de raze solare; mai rar fascicolă s. f. şi fascicul s. a.]
—	N. după fran. (lat. f’asciculus, idem).
fasciculât, -A adj. (Bot.) Fascicule. — Dispus in formă de mănunchiu, de tufă. Rădăcinile tuberi-forme fasciculate. grecesctî, fl. 3.1.
—	N. din fran.
FASCINĂ vb. la traris. 1°. Fasciiter. 2°. Ebloiţir, enchanter, charmer, ravir, ensorceler.
1°. A supune cu privirea. Despre şerpi se spiine că fascinează prada. Cfr. hipnotiza.
2°. A supune, fermecâ, a răpi prin unele calităţi.
O	femeie care fascinează cu fr umuseţea ei.
—	N. din fran. (lat. fascinare, idem).
fascinant, -.4. adj. Fascinant. — (Franţuzism) Care fascinează. Cfr. fascinat or. Mai dete o dată din cap, zăpăcit, neîndrăznind s’o privească, neputând să-şi ia ochii de la aceă dulce, ameţitoare, fascinantă apariţiune. vlahuţă, d. 120.
—	N, din fran.
FASONARE
1 —
FĂŞIU
i	ASCIXARi: s. f. Fascination. — Infinitivul verbului fascină, devenit abstract verbal.
jascinât, -A adj. Fascine, charme, enchante, ' .ensorcele, ibloui, ravi. —Participiul verbului fascină, devenit adjectiv.
lASCINÂŢIE S. f. \ fascinare.
FASCINA'flUNE S. f. j
—- N. după. fran. (lat. fascinatio, -onem, idem).
fascinator, -oâue adj., subst. Fascinateur.— Adj. şi subst. (Lucru sau persoană) care încântă şi cucereşte (farmecă, răpeşte) cu frumuseţea s. alte calităţi. (Jn adevărat fascinator: ochii, glasul, convingerea cu care vorbea dedeau figurii lui frumoase ■cevâ de apostol inspirat, de seu. vlahuţă, d. 74.
—	N. din fran.
k ascioakA s. f. Fascicule. — (învechit) Fasciculă. Publicând prima ediţiune în făscioare... hasdeu, i.
c.	x. Prima făsciowră al unui al treilea volum. MA-jorescu, CR. iii, 51. [Formă românizată : fâşioâră s. f. Acest studiu, publicat... şl în făşioară separată... •ODOBESCU, iii, 491-1
—	N. după lat. fasciola (căruia i s’a dat în mod greşit sensul lui ,,fasciculus“).
v AşcW'VĂ s. f. Tine, tinette, baraţte.—(Mold.) Vas ■de lemn, lung şi cu diametru mic, cu capac, în care se alege unt s. se ţin lăptării. Cfr. putineiu, bă-dâiu(bădiiu, bădâu), budâiu (budău, budie, budâie, buduiu, budarcă, budaşcă, budac(ă), budereu, budalău), botorog, botică, hârdău {hurdoiu, hurdaiu), şteand, chegorniţă, ber-binţă, boşcă (boşte), bajercuţă, etc. „Făşcuţa e o putinică cu capac în care se ţine unt, brânză, lapte acru ş. a.“ şez. viii, 93. „Făşcuţă = un vas în care se alege unt; e lung, dar strâmt.11 ibid. II, 227/l2.
—	Din rut faska, idem (acesta din germ. Făs-■schen, dial fasken), la care s’a adăogat suf. dim -uţă.
FÂşciJ’f A s. f. (Bot.) = papezele: Gesse-dti-prin-iemps: Orobus vernus. barcianu. [Lipseştela panţu, pl. ; DDRF. şi alexi dau forma: făscuţă.]
—	Etimologia necunoscută. (Nu e exclus ca să fie acelaşi cuvânt cu cel precedent).
FÂşi vb. 1. (ş. d.) v. înfăşa (ş. d.)
f ă şic s. a. v. fişic.
fâşie s. f. 1°. = faşă. 2°. = fâşie. (Prin Transilv., Ban., Mold. şi Bucov!)
1°. Faşa. „Copiii mici, până sânt la ţâţă, se înfăşie în scutece ţesute din lână şi se învălesc într’un petec mai mare, ţesut mai gros din canură, ce se zice cuşmă. Peste cuşmă se leagă cu faşia, care e făcută dintr’un baier gros de lână“. liuba-iana, m. 14. La să-ţi, mândră, dragostea, Şi-fi caută faşia; La-să-ţi, mândră, urîtu’, Şi-ţi caută scutecu’. (Sălişte, in Transilv.) marian, na. 22. (Şi pe la Braşov). Cfr. înfăşiâ.
2°. Făşie. învăţă să-i belească doă fâşii cureale de la călcâie până dupăciafă. dosofteiu, v. s. 36. || ,(Şi cu sensul lui făşie 3°) „Vaşie = câtevă fire de fuior“. marian.
[Pronunţ.: fâ-şi-e. I Plur. fâşii. Din acest plural s’a putut reface un singular nou fâşie s. f. „Fâşie sau făşie = faşe de înfăşurat copiii11’, pamfile, c.]
—	Din faşă, ca acelaşi element amplificâtiv -ie, ca în aşche-âşchie, salce-salcie, etc.
fâşie s. f. v. fâşie.
fâşie s. f. 1°. Bande (de toile, de cuir; de terre,
etc.). 2°. Bande pour emmailloter les nouveau-nes, lange. 3°. Poignee (de chanvre), touffe.
1°. Bucată lungă şi subţire (de pânză, de piele, de scoarţă, s. de altă materie care poate fi sfâşiată). Cfr. banta, bandă, li scoaseră o făşie din frunte până în unghile picioarelor. mineiul (1776), 115,2. Pehlivanii arapi... făcură... jocuri minunate şi nevăzute locurilor noastre. Unii săreau în văzduh, cu capetele în jos..., alţii călcau cu, iuţeală pe o fâşie de tulpan întinsă, fără d’a se cufundă, odobescu,
i,	136/12. De la noi Pân’la voi Şi pân’la ei, Tot făşii de teiu? (= „Cărările11.) teodorescu, p. p. 241, 219b; gorovei, c. 56,305. | Poet. De-atunci negura eternă se desface în făşii. eminescu, p. 222. Ai durat prin aer punte Din făşii de foc. coşbuc, f. 49. | Fig.
0,	sermane! Ţii tu minte câte’n lume-ai auzit, Ce-ţi trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit? ...Prea puţin ; pe ici, pe colo de imagini o făşie. eminescu, p. 225. îmi plăcea cum îi licăreau [Dunării] apele în bătaia soarelui, şi cum, curgeau la vale, line, fără nici un zgomot, ca o făşie de cer. sandu-aldea, a. m. 68. Ochii urmăriră în neştire fâşia de lumină aurie, care se scoboră de subt stor, de-alungul pervazului ferestrei, ca o perdea de fir. gârleanu, N. 151. | P. anal. O bucată de pământ lungă şi strâmtă. Banii de Severin puteau să nu fi stăpânit în realitate... măcar o făşie de pământ în Oltenia. hasdeu, i. c. 29. Zace ’nfundată ’ntre stânci o fâşie de loc. coşbuc, m. 15/s. Cu o făşie Tot n’aveam moşie ! zanne, p. v, 433. | (Impropriu) Strat. Se urcă prin fâşiile aerului ca pre o scară, piscupescu, o. 91.
2°. (Rar, prin mutarea accentului, prin regiunile care spun fâşie în loc de faşă) Faşă. „Făşie şi făşie= faşe de înfăşurat copiii mici“. pamfile, c.
8°. (Ban.) \,Făşie=un mănuchiu cât se poate cuprinde cu mânile d. e. o făşie de cânepă, sau un mănuchiu11. liuba.
[Şi: fâşie s. 1'.]
—	Derivat din faşâ, prin suf. -ie. Cfr. sfăşie, sfâşia.
fâşii vb. IVa (IV) v. fâşâi.
faşinA s. f. (Tehn.) Fascine. Mănunchiu de nuele sau de crăci de arbori legate la un loc, cu care se umplu şanţurile, se fac metereze, se opreşte prăbuşirea unui mal, etc. Alelei! Doamne, cum, sbu-rau Voinicii toţi cu mim! Cum ei la şanţuri alergau Cu scări şi cu faşi ne ! alecsandri, ii, 442.
—	N. din fran.
fâşiuâkA s. f. 1°. Petite bande, bandelette. 2°. Fascicule.
Diminutivul lui fâşie (derivat prin suf. -ior).
1°. Făşie (mai) mică, cfr. bendiţă, bentiţă. Un om... Se învecineă cu dracu. El avea o maşioară Şi dracul o fâşioară: îns’a omului lucrată... Iar a dracului băltoasă. pann, p. ii, 118. Un vizitator... aruncă printre fâşioarete soioase de bancnote au-striace grămădite în pălăria colectorului, un zvan-ţig... de argint, odobescu, i, 469.
2°. Fasciculă, cfr. făscioară.
[Şi: fâşioâră s. f. Pronunţ. -şi-oa-ră.\
faşionâbil, -A adj. Fashionable. — (Rar) Care se ţine de moda lumei elegante. [Pictorul englez Landseer] a creat... o întreagă şcoală de artişti... ce s’ar prdeă num,l faşionabili şi printre care s’a deosebit... Alfred Dedreux, pictorul elegant al cavalcadelor şi al vânătorilor „du, beau-m,onde“ parizian. ODOBESCU, III, 149.
—	N. din fran. (engl. fashionable, idem).
l	Aşil s. in. Chacun des deux hommes ayant epouse deux soeurs, beau-frere.—(Ban.) „Făşii (sing. făşm) sânt doi inşi care au de muieri, două surori". LIUBA-IANA, M. 25. „Când doi bărbaţi ţin de soţii
FĂŞIUŢĂ
- 72 -
FASOLE
două surori, aceşti doi bărbaţi se chiamă făşua. (Ora-viţa) Com. A. COCA.
—- Adjectiv substantivat după omiterea substantivului „cumnat“ din expresia „cumnat făşîu“. E format din faşă, prin suf. adj. -iu. (Rudenia celor doi bărbaţi a două surori se închipueşte ,încrucişată1, aşă precum faşa formează o cruce pe corpul copilului înfăşat).
făşiuţA s. f.=făşioară(l°). Diminutivul lui făşie (derivat prin suf. -uf), cihac, i, 88. [Pronunţ, -şi-u-ţă. | Şî: fâşiiiţă, s. f.]
FÂŞBfEĂi.A s.f. Frou-frou.—(Rar, neîntrebuinţat; formaţiune spontană şi glumeaţă a lui Alecsandri). Foşnetul fustelor. Voiu să, fiu şi eu, cucoană... să port fâşnele ( = „zgolnotul fustei41, glosar) cu tinichele; să port capele. T. 920, 1767.
—	Derivat dintr’un verb (neatestat de altminteri) fâşnl = foşni, prin suf. abstr. -eală,.
I’Ăşîvkţ, -eaxĂ adj., subst. Fier, rogue. — Mândru, cu capul sus,"ţanţoş. în liniştea nopţi[i] auzi... câte v’o înecăciune de bou iute şi fâşneţ la jug. ji-PESCU, o. 154. (întrebuinţat adesea sub forma feminină ca poreclă) „Fâşneaţă=ţanţoş“. RĂDULESCU-CODIN. „Fâşneaţă: poreclă unui om“. marian.
—	Etimologia necunoscută (Poate un derivat din fâşnl = foşni).
fAşoârâ s. f. Lange qui sert ă emmailloter un nouveau-ne. — (Rar, în poezia pop.) Diminutivul lui faşă (derivat prin suf. -ior), cu sens desmier-dător. Un Dumnezeu Mititel şi frumuşel Şi la faţă, curăţel Făşiat de-o’m,părâteasă In fâşoare de mă-tasă. MARIAN, o. II, 112. Ofr. făşuţă.
fasolă s. f. (Bot.) v. fasole.
fasole s. f. (Bot.) l°-3°. Haricot (1° plante ; 2°. legume, fruit; f i g. dent; 3° plat prăpare aux haricots).
1°. Plantă leguminoasă, cultivată anume pentru fructele sale care formează o mâncare de predilecţie a poporului nostru. Creşte de obiceiu căţărându-se pe araci s. pari. Un ţăran ce şede în ţară pe loc neted, găseşte chiverniseala vieţii sale în verdeţu-rile grădinilor...: m.azere, fasole, linte, bob, hrişcă, păsat. (Câmpulungul-Moldovei, a. 1793) uricariul, VI, 168/14. Când creaşie fasolea preste măsură şi ne-obicinuit face multe frunse, atuncea puţină pâne va fi. calendariu (1814), 90/,,. Pe la începutul lui Maiu se samănă fasolele. I. ionescu, c. 80. Ţăranii seamănăprin ogorul cu porumbi: dovleci (bostani),... fasole, dame, t. 62. Dorul la voinic sărac: Ca fasolea pe arac! teodorescu, p. p. 276; cfr. şez. iv, 138/,8. Zi, Ţigane, cât de bine, Băgâ-s’ar fasolea ’n tine, Fasolea cu pari cu tot... reteganul, tr. 189. Albă păsărică, Pe arac şe urcă, N’are aripioare, N’are nici picioare■? (=„Fasola“). şez. iv, 111.
Există mai multe specii de fasole, dintre care cele mai cunoscute sânt: Fasole-de-harag s. fasole-de-par: Flageolet ouharicot:„Phaseolus UM^aris“.panţu,pl., brandza, pl. 88, 547; economia, 44. | Fasole-mare: „Haricot-d’Espagne ou Haricot-rouge : Phaseolus multiflorus s. coccineus“. panţu, pl. | Fasole-oloagâ (pentru că nu creşte pe pari): Haricot-de-Soissons : „Phaseolus nanus“. panţu, pl.; brandza, pl. 88; ECONOMIA, 44; l. IONESCU, (51; D. 160. || Poporul mai deosebeşte: „Fasole fanele, adecă de care n’are ha-raci (ologuţâ)“. şez. VII, 180. „Diferitele feluri de fasole sânt: fasole albă, gogoneaţă, obădată, grasă, pestriţă-urcătoare (mare şi măruntă), gogoneaţă-de-câm,p, galbenă, pestriţă-neurcătoare“. (Cobia, în Dâmboviţa) H. IV, 83. „Pe la noi poporul numeşte un fel de fasole: alămdie, deosebind-o de fasole grasă, cireaşă, hălăciugă, copăcel, oloagă, etc.“ (Ipa-tele, în ;Vasluiu), ap. HEM. 686.
Alte plante primesc, pentru asemănarea lor cu fasolea, numirile: Fasolea-cioarei (Mold.) = remf Sarrasim : „Aristolochia clematitis“. panţu, pl Cfr. pâsulică. | Fasole-japoneză (numităşi soie)= Gly-cineSoja: „Soja hispida“ s. „G-lycine Soja“.,.Planta erbacee... cu peri aspri... din familia leguminoase-papilionaceelor..., florile violete, mici...; fructele sânt mici păstări (legume) drepte, acoperite cu peri aspri, cu două seminţe globuloase, galbine, brune sau negre... Originară din Asia ostică, a început a se cultiva şl prin părţile noastre ca plantă alimentară11. panţu, tl. | Fasole-sălbatică: o buruiană (Zărneşti-Câlnău, în Buzău), h. ii, 220.
2°. Fructul plantei, subt forma de păstăi (în care caz se zice fasole verde) sau numai sămânţa din. aceste păstăi (numită fasole-boabe s. boabe de fasole). Uite ce smarald [are inelul], cât o fasolă! n. xe-nopol, ap. TDRG. „Ce e în sacul ăla marele ?“ — „Ei, dar ce nu e? aia înf,reabă-m,ă; m,ălaiu, fasole pastrama, peşte sărat, ceapă, ardeiu, usturoiul, ispirescu, l. 268/,. (Med. pop.) Boabele de fasole arse în foc... se ung pe obraz, la bube-dulci. leon, m. 38; cfr. şez. i,56/3. || Metaforic (în glumă). Dinte. Strânge-ţi lipitorile (= buzele), Că se văd fasolele! alecsandri, p. p. 340»/s. „Nu-ţi mai arălă fasolea! = nu mai râde!“ (Orlat, în Transilv.), ap. HEM. 1553. „Ce-ţi beleşti fasolea? = ce-ţi arăţi dinţii, ce râzi?“ pamfile, j. i, 119.	.
3°. Fructul plantei, gătit. Şi ’n cazul acesta se face deosebire între fasole verde (păstăile gătite) şi între fasole (boabele gătite). (Fasolea se bate, se fă-căeşte [făcălueşte], se răvăr«şte, se sle-e şte, etc.) Dragustea de fată m,are: Ca fasolea din, căldare Când îi torni un pumn de sare. şez. i, 49/5. Ară badea cu plugul..., Vine toanta cu prânzul... Şi. ..
; toanta s’a ’m,piedecat Şi fasolea o-a vărsat, doine, 207/,,. (Loc.) „A da [s. a bate] ca la fasole= a lovi cu putere, fără milă“. zanne, P. I, 162. | Când te-o-arde, să te arsă o zeom,& m,ai grasă, dar o seamă de fasole, prea este a dracului! (dacă e s’o păţeşti,, să nu-ţi vină beleaua dintr’o nimica toată; sâ nu ajungi de râsul unui nevoiaş), ibid. II, 476. „Nn ţi-e fasolea fiartă! = te ’nşeli, n’ai nimerit’o!“ ibid. iii, 548. (Fasolea, care e hrana principală în post, numai are trecere în ziua de Paşti, deci:) Am batjo-curit-o de a răm,as m,ai de râs decât fasola în ziua de Paşti! adam, r. 176; cfr. zanne, p. iii, î>48. •
[Şl: (mai ales prin Mold.) fasolă s. f. 1| Variante:, fasule s. f. şi fasălă s. f. (formă care se găseşte şi laNeo-greci: <faoo6).i, ipaoooXXt şi la Bulgari fasul).. La vale, puică, la vale, C’a făcut fasolea floare!' (Rucurel, în Mehedinţi), mat. folc. 252. Căci badea-s’a şti portă Prin grădină, prin fasule Pre unde nu ’mblă patrule. (Bucova, în Banat), reteganul, tr. 107/9. S’au suit într’un poloboc cu fasule ’n pod..
' sbiera, p. 10/,,. 1 (în regiunile nordice, cu intercalarea unui n, ca în polon, fanzola) „fansnle s. f. = fasole11. (Zagra, lângăNăsăud) Com. I. CORBU; (Mun-ţii-Sucevii, Mold.) şez. ii, 24/24. | (Cu l muiat [mai : târziu prefăcut în /] ca în arom. fasul’u, sârb. fă-
•	sulj, turc. fasulja, [cfr. rut. fasola, rus. fasolb, alb. frasul'e] prin Banat, Oltenia şi Munt.) făsuiu s. nu „Fesuj — phaseolus". anon. CAR. Hai, mândro, pe deal în sus, C’a făcut făsuiul fus, Şi nici haraci, nu i-am,pus. (Oltenia) teodorescu, P. p. 315, cfr. şi 121. Că de mine s’a legat, Ca făsuiu’pe arac; Făsuiu’ are soroc, Se suie pân’la un loc Se ’ntoarce şi leagă bob.. (Peşteana-de-sus, în Gorj). mat. folc. 300. Chef! fă~ sui teci în cârnelegi (se zice „pentru o vorbă [ne]-la-locul ei“, prin Păleşti, în Dolj). ZANNE, p. iii, 548. | (Din forma făsuiu s’a născut, prin apropiere de sufixul -aiu, în Bucov.) „fâsâiu s. m.=fasole‘‘: marian. | (Din ung. fuszulyka — sau, inai bine zis, dintr’o formă mai veche faszulyka, cfr. LB.— prin apropiere de sufixul -aică, prin părţile Crişului) fasâică s. f. Cătu-i lumea pre sub soare, Nu-i ca varza cu unsoare...r Da încă ’n post şi făsaica•, Dac’o fierbe bine, maicay
FASOLEA-CIOAREI
— 73 —
PÂŞTI
Ş’apoipre lângă făsaieă Câte-un pic de moare, acră reteganul, tr. 164. | (Prin apropiere de cuvântul „fus“, sau prin prefacerea lui ă > u după la-biale, şi) fuseiu s. m. Hai, mândro, pe deal în sus, C’a făcut fuseiul fus, Şi nici haragi nu i-am pus. ALECSANDRI, p. p. 359/8. I (Din sârbeşte pasulj [cfr. şi alb. pasiW], au intrat şi forme cu p iniţial în regiunile (sud)vestice, iar prin mijlocire ungurească: pa-szuly, şi prin Transilv.) păsule s. f.. şi păsulă s. f., pâsiiiu s. m. TDRG. „Pesule = phaseolus.11 anon. car. între legumi amintim,: păsulea mică şi mare, ceea care se înşiră pe târşi, etc. liuba-iana, m. 102. „Păsulă = fasole1*, pompiliu, bih. 1014; cfr. şez. vii, 182. „Păsulă = fasole. Dintr’o doină, : Frunză verde de păsulă, Asta incă nu-i destulă.“ vaida; cfr. BIBICESCU, P. P. 53. Legumele se împart:... în cele păstăi oase precum sânt: fasolea (păsula), mazerea... economia, 124; cfr. 36. (Loc.) Şofrcmul nu-i pă-sulă! (se zice, în Galşa, în Biharia „când unul nu cunoaşte preţul sau întrebuinţarea unui lucru**), zanne, p. iv, 125. Rom,ânii din Banat dau de pom,ană... pâsule (fasole) slăită... marian, î. 382; cfr. NA. 153.]
—	Din m.-grec. <j.aaoXi, idem (în parte, prin mijlocire slavă).
fasolea-cioarei s. f. (Bot.) cfr. fasole; reinf.
fasoleâlă s. f. Affectation, simagrees, minau-derie, affeterie, faşon, mignardises, airs pudibonds.
—	Abstractul verbului fasoli (derivat prin suf. -eală). Ce atâta fasoleală pe tine, că doar nu eşti Vodă! Com. I. PAVELESCU.
fasole-japoneză s. f. (Bot.) v. fasole; soia.
fasole-sAlhâtică s. f. (Bot.) v. fasole.
fasoli vb. IVa refl. Faire des faţons, des simagrees, faire la precieuse, affecter des airs pudibonds.— (Cuvânt orăşenesc, familiar) A face fasoane, a se codi, făcând mofturi şi nazuri, a se fandosi, a se alintă. Aş! ia nu te fasoli..., Vino, nu mai zice ba Şi din buze nu strâmbă! pann, e. v, 137. Doamne! ce m’aţi mai pupă... ce m’aţi desmierdă... şi eu m’aş fasoli chiar ca o madamă, alecsandri, t. 10. Tănase:... Ce te-ai gătit aşă ? — Axinia (fasolindu-se): Apoi dă,... câtă vreme eşti tânără... I. negruzzi, iv, 517.
—	Pare a fi derivat din (a face) fasoane şi apropiat, prin etimologia populară, de cuvântul fasole. Cfr. costinescu; HEM. 885.
fasolîcâ s. f. (Bot.) = oreşniţă: Gesse-tubereuse ou Gland-ăe-terre: „Latyrus tuberosus“. panţu, pl.; GRECESCU, pl. 191; BAliONZl, L. I, 133./,,. (Intre numirile de ierburi şi flori întrebuinţate în Cobia, în Dâmboviţa, se citează şi) fasolica. h. iv, 83. Cl'r. f ăsuiţă.
—	Derivat din fasole, prin suf. dim. -ică.
fasolîşte s. f. Lieu planU de haricots. — Loc plantat cu fasole. (Prin Găvaneşti şi Glad-Siliştea, în Buzău). H. li, 17, 88. [COSTINESCU mai dă cu acest sens şi cu cel figurat de „nazuri, cârtire, nemulţumire" şl o formă — suspectă —fasolărie s. f.]
—	Derivat din fasole, prin suf. loc. -col. işte.
fasolit,-A adj. Celui qui fait des fagons, qui a des manieres affectees, quip rend des airs pudibonds.— Participiul verbului fasoli, devenit adjectiv (cu sens activ). Dă-i pace, că-i-un fasolit şi jumătate!
fason s. a. 1°. Fapon, tournitre, coupe. 2°. Fa-cons. — (Pranţuzism)
1°. Forma unei haine, sau unei pălării, cfr. croiu. Vestit prin fasonul jiletcilor şi nasul său. C. NE-GRUZZI, i, 238.
2°. (La plur., fam.) Nazuri, fandoseală, fasoleală,
farafastâcuri. Ia şi mănâncă, nu mai face fasoane!' Cfr. fasoli.
—	N. din fran.
fasona vb. Ia. Faşonner.— A da o anumită formă, unui lucru. Progresele maeştrilor şi a meşteşugarilor celor care fasonează mai bine şi mai iute materiile primare. I. IONESCU, M. 687. | Fig. A formă încetul cu încetul spiritul cuivâ prin educaţie sau deprindere.
—	N. din fran.
FAST s. a. Faste, luxe, somptuosite, pompe.— Lux ostentativ. Şi tuiuri de paradă cu trei cozi lungi de cal, Insem,ne de mărire şi fast oriental, alecsandri, p. ii, 377. Tot fastul decorativ, cum archi-tectură, drapare, fundal rustic, şcl., rămâneau pe a doua şi a treia treaptă, caragiale, n. f. 117. ‘
—	N. din fran.
fâstA adj. f. (Antic). Faste.—Numai în expresia zi fastă şi mai ales la plur. zile faste: în care, la Romani, tribunalele ţineau şedinţe şi se puteau îndeplini orice acte publice şi private. (Cfr. nefast.)
—	N. din lat. [dies] fastus „în care se poate pronunţă (fari) o hotărîre judecătorească**.
fÂstâ s. f. v. fustă.
fâstÂc s. m., s. a. v. fistic.
fâstâceâlă s. f. Contrainte fâcheuse, etourdis-sement, embarras. —■ Abstractul verbului fâstâci (derivat prin suf. -eală).
fâstâci vb. IVa refl. Se deconcerter, perdre contenance, s’effarer, tomber des nues, rester eperdu ou etourdi, se troubler. Faire le perplexe ou le con-fus; coqueter. Deconcerter, troubler. — (Fam., mai mult in Munt.) A-şi pierde cumpătul în faţa unei întâmplări neaşteptate, a deveni perplex, a o sfecli, a se ului s. zăpăci. Găinăreasa ....îşi aruncă ochii asupră-i cu o căutătură aşâ de mângâioasă şi aşâ de plină de dragoste..., încât feciorul de împărat se fâstâci oarecum; dară îşi ţinu firea, ispirescu, l.
185.	[Gheorghe, care trăise până atunciaprin păduri, ajungând într’un oraş,] se ameţi, se fâstâci, când se văzu încunjurat de o mulţime de lume şi-l asurzise zgomotul ce se făceă în acel oraş. idem, l. 136. Te-ai cam fâstâcit, băiete! | A face pe perplexul, a face pe mironosiţa, a cochetă cu perplexitatea sa. Moră-riţa..., ba să sucea pe lângă mine, ba să’ntorceă, ba să fâstăceâ, ba-mi făceâ cu capu’..., ba trăgea cu coada ochiului la mine... jipescu, o. 41. || (Rar) Trans. A-1 face pe cinevâ să-şi piardă firea. [Un Ţigan zice:] Mi-ai dihochiat hursoaica, Mi-ai fâstâcit Vasilca, Mi-ai lasat cochiii saraci! teodorescu, p. p. 125. [Şi: fâstici vb. IV*.]
—	Pare a fi derivat din făstâc, şi a fi avut sensul original de „a se înverzi la faţă ca fâstâcul (dia cauza unei ştiri, întâmplări, etc., neaşteptate).**. Cfr. ŞIO (unde se citează analogia verbului a o sfecli).
fâstâcike s. f. Action ou fait de perdre contenance, de se deconcerter, etc. — Infinitivul verbului fâstAci, devenit abstract verbal.
FÂste s. f. plur. (Antic). Fastes. — La vechii Romani, table pe care erau înscrise zilele faste; calendar. Faste consulare: listă cronologică a consulilor; faste triumfale: listă de triumfuri. | P. ext. Operă de istorie, anale. De acum înainte... această istorie n’a fost istoria unor supuşi, unor fugari..., ci o istorie ăe Stat, cu fastele sale de biruinţă, iorga, l. i, 278.
—	N. din lat. f’asti, idem.
FÂşti interj. (Mot imitatif,d’un mouvement, d’un passage ou d’une fuite subite et rapide.) —Cuvânt ono-
FASTIDIOS
— 74 -
FĂT
matopeic care imită sunetul produs de mişcarea repede ce o face cinevă când porneşte fără veste. Când soarele păru [păsărică]... Pe fereastra cea deschisă Fâşt! cu aripa destinsă, odobescu, ap. TDRG. Ce vezi numai că sa/re o perină de sub 'ţigan şi-apoi şi-a doua şi-a treia! Ţiganul se năcăjeşte să le fie sub dînsul, dară ele tot fâştiu ! una după alta de sub dînsul. sbiera, p. 128/,. Am o purcicuţă, vij-neaţă, Când o prinşi de urechi Face fâşti ! înco-ştireaţă. gorovei, c. 72 (fâştiu! sbiera, p. 320/2). {Scris şi: fâşt, fâştiu.!]
—	Onomatopee înrudită cu fâş! (redând însă o mişcare mai scurtă şi mai spontană decât acesta ; scurtimea aceasta a mişcării se redă foneticeşte prin adâogarea unui sunet omorgan momentan. Âvem la fâş-fâşti-foşnesc acelaşi raport ca la ţâş-ţâşti s. ţuşti-ţâşnesc. Cfr. şi germ. husch !)
fastimos, -6ÂSĂ adj. Fastidieux, ennugeux, assommant.—(Franţuzism) Plicticos, anost. într’un cadru restrâns,... ar fi fastidios a mă întinde mai mult asupra acestui subiect, ghica, S. 212.
—	N. din fran. (lat. fastidiosus, -a, -uni, idem).
fâştiu s. m. Semence de l’ail. Tige de l’ail avec les semences. — (Bucov.) „Fâştiu (plur. fâşti) = seminţe care se fac pe vârful cozilor de la usturoiul de toamnă1*, marian, v. 141. Cfr. baib. ][ „Fâştiu (plur. fâşti)=fusul sau tuleiul usturoiului de toamnă**. marian. „Fâşchi = mlădiţele cele tinere şi lungi [de usturoiu], care ies primăvara şi în capătul cărora e sămânţa [d. ex.] Adă-mi câţiva fâşchi de usturoiu“. (Bilca, în Bucov.) Com. G. TOFAN. [Şi: fâşchiu s. m.; şi: fuştiu s. m. (Mahala, Bucov.) Com. a. gherman.]
—	Etimologia necunoscută. (Dacă forma fuştiu e cea primitivă, s’ar puteâ să avem a face cu un sens figurat al cuvântului fuşte, din al cărui plural fuşti s’a putut reface un singular: fuştiuy fâştiu).
fâştoâcă s. f. Morceau. — (Mold.) „Fâştoacă = bucată**, pamfile, j. ii.
—	Pare a fi derivat prin suf. -oacă din bulg'. hva-stain (pronunţat: fastam) „apuc“; sensul ar fi în acest caz1: „cât poţi apucă de-odată cu mâna“ şi ar aveâ o paralelă în cuvântul bucată „cât poţi apucă cu gura de-odatâ“.
fastuos, -OĂSĂ adj. Fastueux, somptueux. lu-xneux, pompeux. — (Franţuzism) Iubitor de pompă şi de iux ostentativ. Curtea activă şi fastuoasă a lui Constantin-vodă. odobescu, I, 254. Vodă Şer-ban, un om. fastuos în obiceiurile şi clădirile sale. IORGA, L. I, 341.
—	N. din fran. (lat. fastuosus, -a, -unt, idem.)
fĂsuiţĂ s. f. (Bot.) = oreşniţă : Gesse-tubereuse ou Gland-de-terre: „Latyrus tuberosusu. panţu, pl.; brandza, PL. 545; CRECESCu, PL. 191. Cfr. faso-lică. [La DDRF., se găseşte, cu acelaşi sens, fă-sniţă, care-i, evident, o greşală de tipar (n pentru u). Din acest dicţionar a trecut la barcianu — la care lipsea în ediţia I — cu forma făşniţă, pe care o găsim apoi şi la alexi.]
—	Derivat din făsuiu, prin suf. dim. -iţă.
făsuiu s. in. (Bot.) v. fasole.
FASUI.Ă s. f (Bot.) \	.
FÂS<IJLK S. f. (Bot.) / V’ faSOle‘
făşukâ vb. I (ş. d.) v. înfăşură ş. d.
făşuki vb. 1V“ v. înfăşură.
FĂşu'fĂ s. f. Bande servant â emmailloter les nouveau-nes, lange. — (Rar, în poezia pop.) Diminutivul lui faşă (derivat prin suf. -uţ). Făşoară. Dumne-
zău îi mititel, Mititel şi’nfăşeţel, Cu făşuţa de ma-tasă... şez. i, 148/,9.
făt s. m. 1°. Fcetus. 2°. Petit d’un animal. Nou-i)eau-ne.3°. Garţon, enfant. 4°. (MonJ fils, (mon) en-fant, (m.on) gars. 5°. Sacristain.
1°. „Plodul sau copilul în pântecele mamei“ (COSTINESCU), numit în ştiinţă „fetus**. De-i fi ăeochiat de nevastă, Să-i crape ţâţele, Şă-i moară fătu’! descântec (Chiojdu-Bâsca, în Buzău). H. II, 41. „A pierde fătul = a avorta a lepădă**, barcianu.
2°. Vietate născută s. fătată de curând. Vulpea au început a înfruntă pre leiţă, căci ea rar num,ai câte un puiu fată. — Bar şi numai câte un făt, au răspuns leiţa; însă când făt, eu leu făt. ţichindeal, f. 42. Fătul iepei se chiamă mânz. pamfile, j. ii. || Spec. Copil s. prunc îndată după naştere. Atunci Ţiganca o îndemnă să se suie în pod, când va veni-clipita, iar ea, ca moaşă, va sta pe scară cu un ciur în mână, sprijinind feţii ce vor să se nască, reteganul, p. ii, 29/j. Ţiganca, şireată, au schimbat îndatamare acei doi feţi cu doi căţei pe care-i fătase tot atuncea o căţea, sbiera, p. 109.
3°. (învechit; azi numai în literatura populară şi la poeţi; mai de mult adesea în opoziţie cu ,fată‘) Fecior, băiat, copil. Caută spre m,ine şi milueaşte-m.e, dă ţinutul tău fătului tău şi spăseaşte fiul şearbeei tale. psal. sch. 279/,8 (: „da imperium tuum puero tuo, et salvum fac filium ancillae tuae“). Feaceră doi cu-coni, fâtu şi fată. dosofteiu, V. S. 52,2. Va naşte lui feţi şi feate. biblia (1688), 54. Făcând aceştia doi copî/i, un făt şi o fată. uricariul, xvi, 271. La moartea Ducăi-vodă, din trei feţi a lui... şi din sesă fete a sale... ce au avut, nu s’au tâmpla,t să fie, încă tocmai nici Doamna sa nu fu acolo. N. costin, let. ii, 37/13. Să se aştepte pe acel prunc până a naşte; fiind făt, acel să fie moştean domniei, id. ib. 115/ae. Meşterşugul, fătulnevoii fiind... cantemir, ist. 89. Şi născând făt... şi făcându-se om de vârstă... mag. ist. 225/,. Pribeagul făt cu ochi senini albaştri Şi el şi-aruncă lira’n foc. GOGA, C. P. 141. Despre feţii de împărat ce m,i-ai spus, mi se rupe inima, creangă, p. 78. Se jucau copiii şi se zben-ţ/ueau, de ţi-eră dragă lumea să priveşti la dînşii... Din toţi privitorii, o babă bătrână, mai pricepută, dorind... să-i aibă de feţi ai ei..., aduse cu sine
o	furcă şi un toiegel, se duse în marginea răului... şi... îi strigă cu glas duios. Cum, văzură copiii aceste lucruri, odată se repeziră la dînsele; şi fata puse mâna pe furcă, iară băiatul pe toiag, ispirescu, l. 67. Şi-acum, bine-am nemerit La casă ite. om cinstit, Tot cu feţi şi fete m.ari De’nsurat, de măritat, jarnîk-bârseanu, d. 513. Gheorghe, Gheorghieş, Făt de bun plăieş... marian, d. 208.
(în basmele noastre populare, când e vorba despre copii extraordinar de frumoşi, predestinaţi de a deveni eroi, se adaogă la făt, cuvântul logofăt, care se simte ca un compus al acestuia, de felul lui leu-paraleu. De m’ar luă pe mine feciorul ăla de boier ce trece p’aci, eu i-as face doi feţi-logofefi, cu lotul şi cu totul de aur! ispirescu, l. 62; cfr. reteganul, p. ii, 23/2. j Făt-frumos e eroul basmelor noastre populare, întruparea vitejiei şi a frumuseţii bărbăteşti. Au venit ca să serbeze nunta gingaşei mirese Feţi-frumoşi cu păr de aur, zmei cu solsii de oţele. eminescu, p. 194. Moşneagul, crescătorul lui Făt-frumos... creangă, p. 101. Numai un copil o să faceţi: el o să fie. Făt-frumos şi drăgăstos şi parte n’o să aveţi de el. ispirescu, l. 1. Ileana Simziana... se hotărî să-şi răzbune asupra împăratului, pen-tru-că trămise tot pe Fătul ei frumos la toate slujbele cele grele, care puteau să-l răpună, idem, l. 31. De-oparte mă frigeau la inimă zinele cu ochii lor duioşi, iar de altă parte se încruntau la mine Feţi-frumoşii, când mă scăpăm câle-odată a trage cu ochiul vreunei sine fără Făt. mera, l. b. 174. Ai-fi văzut jucând voioşi Şi Feţi-voinici şi Feţi-fru-
FÂŢ
— 76 —
FATĂ
moşi Şi logofeţi, coşbuc, b. 22. | (Rar, ironic) Fante, filfison. Acesta erâ Zgabercea, făt-frumos din curte de la Dudescu. ghica, ap. TDRG. Feţi-logo-feţi de soiul vostru, cu meseria stosului şi a bancului nu pier în Iaşi. alecsandri, T. 402.
4°. (în legătură cu pronumele posesiv, cu deosebire la vocativ) Fiu (p. ext., cuvânt cu care se adresează cinevă mai bătrân către ua om mai tânăr, spre a-i arătâ iubire, bună-voinţă, etc. cfr. fată 4°; de aceea se găsesc şi cazuri când se spune astfel şi unei femei). Spure-mi (= spune-mi), fătul mieu, ce plângi? cuv. D. bătr. ii, 192. Şi-l întrebă tată-său : „unde ţî-s hainele, fătulu mieu ?“ dosofteiu,
V.	S. 13. [Un călugăr către alţi călugări :] Conteniţi, feţilor! mineiul (1776), 28*/,. Văpohtesc, feţii mei,... să vă rugaţi, antim, p. 49. Olimpiada chemă pe Alexandru, şi zise,: „fătul meu Alexandre!“ alexandria, 11. Fătul meu. trebue cinevă, să-şi deprindă trupul cu ostenelile, drăghici, -r. i, 156. „Ce vreţi să vă spun, feţii mei?“ răspunse el. C. ne-GRUZZi, I, 245. De-al de tine, fătul meu, Mulţi duşmani ucis-am, eu. alecsandri, p. i, 275. O iubeşti fătul meu, fără s’o ştii. EMINESCU, N. 118. Fătul mieu, bun tovarăş ţi-ai ales! creangă, p. 198. „Văd, fătul m,eu,“ sice Mama Pădurii, „că eşti tare şireată şi cu toată măestria mea nu te putuiu pune bine MERA, b. 24. El din graiu aş’o grăit : „Copiliţă, fătul meu, Tupe-aicea n’ai văsuţ Tri voinici...? mândrescu, L. P. 186. îşi chemă feciorii şi le zise : „Fetii mei, sânt cu sufletul la gură !“ ispirescu, l. 253. Mai bine la mândra’n braţe, Că mândruţa, fătul meu, Când simţeşte că ţi-i rău, Fuge iute la părâu, Udă cârpa’n apă rece, Te leagă la cap şi-ţi trece. JAtiNÎK-BÂRSEANU, D. 14.
5°. (în Transilvania de vest şi de nord; ungurisin) Fătul bisericii (traduce întocmai pe ung. egyhâz-fi „fiul bisericii") s. numai făt = cârstnic, pâlimar, paracliser, ţârcovnic. LB.; FRÂNCU-CANDREA, m. 99. [Martori:] Părintele popa Ion, fătul bisearicii Va-şadi Lucă, părintele popa Constantin... doc. (a. 1767, Santău, in Transilv.), ap. IORGA, s. D. xiii, 265. Uiuiu, fată de făt, Unde-ţi văd capu’ mă’mbăt, Capu’ mic şi ochii mari Par’că-s nişte ochilari („făt = paraclisier"). MÂNDRESCU, L. p. 136, 241. Preotul ch iarnă... şi pre cantorul bisericii sau pre făt (pălimariu), ca să fie martor. (Sălagiu) marian, NU. 189. [în sensul acesta, probabil, printr’o apropiere de cuvintele sfătuesc, sfătos, etc., şi sfat s. m. (prin Şimleu) vaida. în comitatul Bihorului... unul dintre rudeniile mortului sau sfătui (= cârsnicul, piVimarul) umple cu vin păhărele- de pe masă. marian, î. 268; cfr. s. I. 180.]
—	Din lat. fetus „fetus, puiu, copil“: sard. fedu „copii11 (cfr. inarchigian fetâ „băiat", cingol. fetaccie „băieţi11 etc.; fran. faon „puiu“, prov. fedoun „miel, etc." < *fetonem). Cfr. fată, fecior.
l’Â’l'! Onomatopee imitant un mouveinent rapide.
—	lnterjecţiune arătând o mişcare repede şi neaşteptată. [Pronunţat de obiceiu: fţ!\
—	Onomatopee.
fătă s. I'. 1. l°-4°. Fille. (1°. Par opposition au garşon. 2°. Par opposition â la femine mariee. )i°. Vierge,pucelle. 4“. Consideree quant au lien envers les parents). II. 1°. Fille de service, servante. 2°. Ceinture d’Orion (constellation). 3 ’. Fourmi (qui ti’a pas d’ailes). .4°. Dame (au jeu de cartesl.
1.	1*. (în sensul cel mai larg al cuvântului, fată însemnează „persoană de sexul feminin, încă nernă-ritată." Vârsta, e deci indiferentă şi nota importantă e mimai sexul ; stă adesea în opoziţie cu fecior, băiat, flăcău, mai de mult şi eu făt). Veri face o fată. varlaam, c. ii, 6. Băgaru cuconi84, cu feţ[i], cu fia te. dosofteiu, v. s. 6. „Ai copii ?“ — „Trei băieţi şi o fatău. C. negruzzi, i, 59. Nu aveâ feciori, ci numm fete. creangă, p. 183. N’aveâ băieţi, ci
numai fete. ispirescu, l. 11. (Cred. pop.) Când [cinevâ] s’a duce în genunchi să bea apă de unde bea şi curcubeul, de va fi fată, flăcău se va face, iar de va fi flăcău, se va preface în fată. şez. i,
125. Fire-ai, maică, blăstămată, De ce nu m’ai făcut fată, Să şes cu furca pe vatră ; M’ai făcut, maică, fecior... jarnîk-bârseanu, D. 301. Şcoală de fete (in opoziţie cu şcoală de băieţi). :ţ£ Fata din flori v. floare.
2°. (De obiceiu se face insă şi o specializare în privinţa vârstei, întru cât pentru anii dintâi ai tinereţii se întrebuinţează mai cu seamă cuvântul copilă, pe când subt denumirea de fată se înţelege o femeie încă nemăritată, care a ajuns insă la vârsta măritişului. în acest sens stă deci in opoziţie, nu numai cu fecior şi flăcău, ci mai ales cu nevastă s. muiere). Peste capul blond al fetei sboară florile şi-o plouă, eminescu, p. 253. Vin cântând, în stoluri, fete De la grâu. coşbuc,- b. 6. D-ta să te prinşi in joc lâny'o fată care ţi-a plăcea, creangă, p. 163. D’aşă-i rândul fetelor, Cum,u-i rândul merelor: Până-s mere mititele, Stau în creangă fălo-■şele; Dacă cresc şi dă un vânt, Pică toate la pământ, Pică jos şi putrezesc, Nimărui nu-i trebuesc! j arnîk-bârseand, d. 428. Frunză verde, foaie lată, Pân’ eram la maica fată, Ori lucram, ori nu lucram, Tot draga maichii eram ; Dar de când m’am măritat, Mi-au ieşit toate din cap. Pân’ eram, la maica fată Eram luger după masă, Trandafir roşu’n fereastră; Dar de când m’am măritat, Eu sânt luger după uşă, Veştedă rujă’n cenuşă. Pân’ eram, la maica fată, Câţi voinici mă întâlneau, îmi zâmbeau şi mă ’ntrebau: „Mai sugi tu ţâţă ori ba, Doamne, albă ţi-i faţa!“ Foaie verde, lemn uscat, De când m’am înstrăinat, Câţi voinici mă întâlnesc, Cu toţii mă jeluesc, Cătră mine-aşă grăesc: „Cari tu pietre, zău, ori ba? Doam.ne, neagră ţi-i faţa!“ ibid. 17 B-177. Vină, bade, pănă-s fată, Că clacă m’oiu mărită Ai veni, nu-i cuteza, ibid. 105. Până sânt fetele fete. Nu le vesi în crâşmă bete ; Dacă pun conciul pe cap, La crâşmă nu mai încap. ibid. 454. De la noi a treia casă Este-o fată şi-o nevastă; Cu nevasta mă
i	iibesc, După fată mă topesc ! ibid. 394. (Ored. pop.) h'etele să nu mănânce despletite, căci le cade părul. şez. iii, 122/32. (Prov. şi loc.) Roşaţa fetei multă cinste însemnează, iord. golescu, ap. zanne, 243. Fata: drac însovonit. id. ib. viii, 243. De când eră mama fată. PAMFILE, J li ( = de mult). I (Cuvântul fată apare adesea complinit printr’un atribut care
o	o precizare a vârstei. în opoziţie cu diminutivul fetiţă, avem fată mare, fată de măritat s. fată’n fi-oa/re [cfr. cuvântul flori] ; dacă o fată a trecut peste vârsta aceasta — la poporul nostru, peste douăzeci de ani — şi a rămas nemăritată, ea se numeşte fată stătută s. bfitrână. După portul părului, în opoziţie cu codana care-i o fetiţă ce se poartă cu coa-de:e pe spate şi în acelaşi timp cu nevasta, care-i îmbrobodită, avem termenul fată în păr = cu capul gol, care în diferite regiuni însemnează sau „fată mare de măritat: virgo nubilis, matrimonio matura11 LB., sau „fată nemăritată, bătrână-1, „cosiţă albă“, cum se mai spune prin Bucovina, marian, nu. 15). „Fată mare sau simplu fată se numeşte o copilă atunci, când, fiind deplin desvoltată, îşi schimbă portul şi maică sa... o scoate la joc." marian, N. 5. „De la 20, respective de la 30 [de] ani începând, fetele devin fete bătrâne, iar feciorii bvirlaci sau feciori [s. flăcăi] tomnatici." ibid. 4. „N’am,-puteâ duce l’alde biata Bălaşa cevâ curm.ee de vi.ţă...?“ siceâ mama Arghiriţa către fata-mare ce învârtea mămăliga între genunchi, delavrancea, s. 183. De’n-tâlneăpe drum neveste şi fete mari, le cântă cântece şăgalnice, creangă, p. 108. Ş’acum bine-am ne-merit La casă de om cinstit, Tot cu feţi şi fete mari De’nsurat, de măritat, jarnîk-bârseanu, d. 513. Mărită-te horholină, Nu şedea fată bătrână, Că şî dracu’ s’a’nsurăt Şi tu nu te-ai mUritat. ibid. 449.
FAŢĂ
— 76 -
FATĂ
După ce a crescut acum,a copila (aceasta şi a devenit feată’n. floare, a început a ieşi... la preîmblare. marian, o.. 1,373. Fata babei... cea răutăcioasă, urît.ă şi leneşă, a rămas fată în păr, cu toate apucăturile maicei sale, şi tot fată în păr va fi şi până’n ziua fie astăzi, de cum,vă nu va fi. murit de m,ult. ibid. ii, 197. Frunză...verde calapăr, De m’aş face fată’n păr, Vai, vai, vai, voinic* , w, fi Cine m’ar mai celui, mândrescu, L. P. 69. Dragostea ele fată mare : Ca garoafa din răvare. jarnîk-bârseanu,
d.	17. Până-i fata fată-mare, Nici o grijă ’n lume n’are; Dacă fata se mărită Mintenaş [ = îndată] îi, m,ai gândită, bibicescu, p. p. 175. | (Obiceiuri pop.) „în Sălagiu se numesc numai acele fete nune sau fete de nune, care merg cu mirele după, mireasă, iar fetele care le cliiamă mireasa se numesc fete-după-masă“. marian, nu. 233; cfr. 189; 619.
3°. (în afară, de sex şi de vârstă, mai apare ca a treia notă inerentă cuvântului fată şi virginitatea, fecioria sau, cu termenul popular, fetia ei. în acest sens, de obiceiu se întrebuinţează fată-mare (v. mare), sau cuvântul fată se precizează prin atributele curată, fecioară, f vărgură.) Fecioară, virgină, (t) vărgură, (metaforic se spune şi despre bărbaţi, care sânt modeşti, cuminţi, frumoşi, etc.). Giuni şi featele, bătrânii şi tinerii se laude numele Domnului. PSAL. sch. 478/i3 ( : „Ceux qui sont â la fleur de leur âge, et les vierges, et les vieillards, et les jeunes gens, qu’ils louent tous le nom de Internei11: „juvenes et virgines...“). Sânt la mine feate carele n’au cunoscut bărbat, biblia (1688), 12, „. Ici şi colea a ei haină s’a desprins din sponci şi-arată Trupul alb în goliciunea-i, curăţia ei de fată. emi-neşcu, p. 184. Fire-ai, bade, blăstămat, Că tare m’ai înşelat, De nu-s nici cu fetele, Şi nici cu, nevestele, Făr’ cu ticăloasele Şi cu păcătoasele! jarnîk-bârseanu, d. 279. Şi acela aveâ patru, feate vărgure, prorocind. cod. vor. 26/13 ( = Iară acesta aveâ patru feate vergure prorocind. N. testament 1648; Şi la acesta erâ feate fecioare patru prorocind, biblia 1688 : „11 avait quatre filles vierges qui prophetisaient11; „filiae virgines“). Prea blagoslovita, curată fată Maria,. CORESI, E. îi/,,. Maica svenţiei-sale au fost fdtă, curată, varlaam C. 137,2. [De] va fi o fată fecioară şi să va îndemnă spre poftă rea... pravila mold. 93. Vint-o vremea să mă duc... Şi ziua bună să-mi ieu... De la frunza de cicoare, De la fetele fecioare Din voioasa şezătoare, jarnîk-bârseanu, d. 322. Făcut-au Turcii sfat cu ...Stanislav, zicând ...craiul ...[că] le va dă şl bir şl câteva fete mari pe an. neculce, let. ii, 380/33. Dacă [moarta] este fată mare, se îmbracă de regulă în cele mai frumoase şi mai scumpe haine ce le-a avut. marian, î. 64. (Loc). A fi fată la cap : „a-şi. fi pierdut fecioria; a umblă cu capul gol ca fetele, ar trebui însă să se îmbrobodească ca muierile11. (Ştelaneşti, în Vâlcea) zanne, p. ii, 131. Râdeam de: dînsul, că şede ca
o	fată mare, cu ochii plecaţi. C. NEGRUZZI, I, 03. [El] nu e obicinuit cu şampania. şi cu nopţile albe, e o „fată m,are“. delavrancea, ap. TDRG. || (Mi-tol. pop.) Fetele câmpului s. codrului şi fata-pă-dnrii (cfr. mama pădurii) sânt, ca şi Ielele, nişte zâne răuvoitoare omului : „fees, malfaisantes11. Mă porneai... Şi m,ă’ntâlneai Cu. Fetele-câmpului Cu Fetele-codrului. „Unde vă duceţi voi,. Fetete-câmpu-lui, Fetele-codrului?“—„La N./tie ducem, Carnea să-i mâncăm, Sângele să-i bem, De moarte să-l lăsăm, !“ marian, d. 341. Pază cu, Mama-codrului, Pază cu Moşu’-codrului, Pază cu Futa-pădurii. marian, na. 38. (Neobicinuit) Fete de w,are=sirene. cantemir, ap. DDRF. || (Bot). Părul-fetii (Transilv.) v. păr. | Ruşinea-fetii v. ruşine.
4ţ.'.jjn raport cu părinţii) Fiică (p. ext. împreună cu pronumele posesiv, la vocatiy, e un cuvânt cu care , se adresează, cinevâ mai bătrân către o femeie mai ,ţş,năr%, spjr§ a-i. arătă iubire, bunăvoinţă, etc.
cfr. făt 4°). 0, ce vătn face atunce, fraţilor, câncl niniea nu va fi să stea derept tine, nici-ţ[i] va ajută, nici tată-tău, nici muma, nici feciorul, nici fata, nici nepoţii ! coresi, e. 29/22. După pânza de painjen doarme fata de ’mpărat. eminescu, p. 184.. Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi dom,n pe lume nu-i, Şi-aveâ o fată, — fata lui — Icoană’ntr’un altar s’o pui La închinat, coşbuc, B. 16. împăratul,
verde.. are de bucurie că i-a venit nepotul şi pe
dată îl şl face cunoscut curţii şi fetelor sale. creangă, p. 208. „Rămâi cu bine, tată, şi să te găsesc ' sănătos!“ — „Cale bună, fata mea“, îi zise tată-său. ispirescu, l.' 16. Şede baba supărată Cu fata nem,ăritată. jarnîk-bârseanu, d. 447. Asta-i fată de birău Cu poale de lepedeu! ibid. 442. | (Fetelor alintate li se zice fata mamii) Pentru-că erâ „fata mamii“ se alintă cum s’alintă cioara’n laţ. creangă, p. 283. | A-şi da fata din casă = a-şi mărită fiica : „marier sa fille“. Mihu şi-a dat făta din casă. slavici, ap. DDRF.
II.	P. ext., p. anal., fig. 1°. Servitoare, slujnică. Şi grăbi şi să sculă Avighiea şi să sul pre m,ăga-riu, cinci feate ale ei venită după ea. biblia (1688), 216 ( : „Puis Abigail se leva promptement, et monta sur un âne, et cinq servantes la suivaient“; „quin-que puellae ierunt cum ea“). (Astăzi de obiceiu) Fată în casă = bonă (cfr. jupâneasă).
2°. (Astron.) Constelaţiunea Orion se numeşte la poporul nostru: Fata mare (Găvăneşti, în Buzău)
H.	ii, 82. 90, s. fata cu cobiliţa s. coviliţa (Mărâ-cineni şi Pietroasa, în Buzău; Balinteşti, în Oovurluiu)
H.	II, 149, 169; Iii, 21, s. fata mare cu cobiliţa cu apă (Cilibia, în Buzău) H. II, 50, s. fata m.are cu cobiliţa în spinare (Lipia, în Buzău) h. II, 26, s. fata cu doniţele. DDRF.
3°. (Entom., Bucov.) Furnică fără aripi (spre deosebire de furnicile sburâtoare s. cu aripi, s. aripate), marian ins. 233.
4°. Damă (în jocul de cărţi), pamfile, j. i; (Bâ-linceşti, în Dâmboviţa) h. iv, 57.
[Scrierea feată e etimologică şi nu corespunde pronunţării. Plur, fete apare, în textele vechi, subt forma feate. | Vocativul e : fato s. fată, art. fata (-mea)! Afară de aceste forme se mai întrebuinţează, în limbajul popular, forma scurtată fa s. (prin influenţa lui ,mă‘) fă care a devenit un fel de interjecţie cu care ne adresăm fetelor şi nevestelor, p. ext. şi animalelor de casă de sex feminin. „IJ'ă! echivalează cu ,mă‘; deosebirea : cu fă se strigă femeile, cu ,mă‘, bărbaţii11, rev. crit. iv, 85. „Nu taci,
. mă, n’ausi tu ?“ — „Nu tac, fă, nu“, el răspunse către ceea ce-l bătu,, pann, p. v. i, 23. „Şi unde le duci ?“ — „Ia auzi, unde le duc ? acasă, fă, ţie şi copiilor'1. ispirescu, l. 268. Fă, babo, asta e pentru gură! TEODORESCU, P. P. 132b. Fă, cumnată, fă,, cutare, Ai şl tu o fată mare. şez. v, 151/t. Vochiţa: Sărmanilor bărbaţi, sânteţi buni de legat la gard! — Domnica : Nătărăi, fa, şi nătângi, nătângi! C. NE-GRUZZI, iii, 15/25.■ Tare ţi-e drag, fa? alecsandri, t. 144. Păi bine, fa nevastă,, nu-ţi spuseiu eu? ispirescu, l. 268. Bună ziua Stanco, fa! şez. iii, 211/30. Bucură-te, fa, mireasă! ibid. iv, 233b/22. Vidro, fa, nevastă rea! alecsandri, p. p. 10011/,. Pentru tine fa lleană... sevastos, C. 193/te. Ascultă-ne, babo fa... teodorescu, p. p. 552. Nu mai plânge, toantăfa! jarnîk-bârseanu, d. 42.3. Fa, m.ierlşucă, fa, Mult te-am învăţat, Nu m’ai ascultat! VASiLiur
C.	5. [Către căţea:] Doica mea, Dolcuţă fa! Furii laba ţi-au rănit...? alecsandri, p. p. 55b/10.]
—	Din lat. feta, păstrat la Reto-romani, la Italienii de nord, la Provenţali şi la Francezi, cu sensul de „oaie“, ca latineşte (ovis feta = oaie care a
I	atat).: friul. fede, Erto, Ampezzo feda, Fassa feida, Bormio, Valtellina feda, Valsoanâ fe, Piemont fea, dauphin. feia, bearn. hede, lyon, feya, wallon. fueyer. etc. La noi cuvântul a primit, ca feminin, sensul fie care făttil aveâ ca masculin. Cfr. fecioară.
FĂTÂ
— 77 —
FAŢĂ
i'itA vb. I. Mettre bas, faire des petits {veler, ■ar/neler, pouliner, cochonner, faonner, chevreter, lou-veter, biqueter, chienner, chatonner ou chatter, le-vretter). Donner naissance. Procluire. — (Spre deosebire de femei, care nasc şi de păsări, peşti, reptile şi insecte, care oua, animalele mamifere fată) A da viaţă, a produce prin fătare, a face pui. Cfr. hălădui, face. Vulpea au început a înfruntă pe le-iţă, căci ea rar numai câte un puiu fată... Au răspuns leita: „însă când făt, eu leufăt!“ ţichindeal, f. 42. Luând doi căţei de la o căfeâ ce fătase de curând... ispirescu, l. 64. Oaia finului fătase un miel... id. ib. 208. Aşteaptă omul cât aşteaptă, când iacă numa colo, când se zorea în răsărit şi cântaţi pipălăcile pe câmpuri, fată iapa • un mânzoc sdravăn şi frumos, de nu-ţi puteai luâ ochii depe el. mera, b. 209. Are tata o oaie laie Şi-a fătat doi miei în paie? ( — „Căţeaua11.) gorovei, c. 56. Am o vacă neagră şi când fată toţi aleargă? (=„Gea-unul“.) ŞEZ. IV, 67. (Cred. pop.) Popuşoiul roşu e bun de dat la vacile ce se năcăjesc să fete. şez. vi, 48. Când dai, fată vaca; când cei, moare viţelul. zanne, P. v, 244. (Loc.) Este vesel, de par’că-4 fată caprele! ispirescu, ap. zanne, p. i, 397. ) A fâtii se întrebuinţează, (une-ori in legătură cu gata) în funcţiune adjectivală (adesea predicativ, in legătură «cu a fi) cu sensul de (despre femeiuşti) „însărcinată, grea, împovărată, tăroasă (în stadiul din urmă)“. Cfr. i'ătătoare1. Curgeau oile pe drumuri, toate gata a făta. beldiman, TR. 394. Porţiile de sare, iarna, ar face bine ca să le dee în chipul următor: vacilor a făta câte patru dramuri, boilor... I ionescu,
c.	5. Trei sute de vaci fătătoare, împărţite în două cârduri: mulgarele într’unulşi cele a-fătă într’altul. jdem, d. 369. Scroafa... îi a făta. contemporanul,
iv,	301. Au împrumutat de la dînsul căruţa, şi de la alt vecin o iapă a fată. sbiera. p. 218/17. Nu-mi puteam înhăma iapa la căruţa cu trei roate, mai cu seamă că eră a fătâ. ispirescu, l. 180. (Cir. Vacii mele-i a fătâ Şi viţelei tot aşâ ? ( = „Poama11). pamfile, C. 29.) || P. ext. (dar numai în glumă s. în batjocură, cu intenţie ofensatoare, şi despre femei) A naşţe. Ce-au cu mine. ursă-i focul ? Auzi, am fătat! Da ce-s eu ? Căţea ? contemporanul, vi,
ii,	101. Toată vara mi-ai vărat Cu vaca pe lângă ■sat; Când a fost colo toamna, Fata—fată; vaca —ba! JARNÎK-BÂRSEANU, D. 445; Cfr. MÂNDRESCU, l. p. 132/, j. Să mă duc la socrul mare. C'am auzit c’a fătat Subt un munte rotunzut, Şi-a făcut trei feciori... GOROVEI, C. 381. || Fig. A produce (adesea ■cu o nuanţă ironică). Cine îmblă cu pizmă, îngreacă durîare Şi fată strâmbătate. dosofteiu, ps. 26. Vă petreceţi vremea a făta nişte, stihuri schilăvoase!
C.	NEGRUZZI, I, 224.
—	Din lat. fetare : friul. fedă „agneler11, march. fetâ „veler11, bologn. fdar, Arbeclo faa „mettre bas“, piern. fe „faire des petits11, Urbino fte „ouă11, abruz-.zez feta „ouă11, sicii, fitari „ouă11, sard. fedare „a fătâ".
i	vfi s. 1'. 1. l°-3°. V-isage, figure, face; joue. 4°. Personne, grand personnaye. Ii. 1 °. Mine, air, figure, ■expression (du visage), physionomie. Face, aspect, image, apparence; forwie, coupe. 2°. Couleur, coloris. 3°. Jeu d’enfants. III. 1°. Visage, face. 2°. Pârtie an-.terieure, devant (d’une maison), front, faţada, fron-■tispice. 3°. Face, surface, superficie, â fleur d’eau. 4°. Table. 6°. Dessus, housse, nappe; taie (d’oreiller) ■couvre-lil. 6°. Endroit, beau coti d’une chose fd’une litoffe, etc.), avers. 7°. Page. 8°. Pârtie eooposee au soleil, au vent, placee vers le spectateur, etc.
I.	1°, Partea dinainte a capului omenesc cuprinzând fruntea (cu tâmplele), ochii (cu sprâncenele, pleoapele, genele) obrajii (bucile, urechile), gura (cu buzele, inusteţile) şi bărbia (cu barba): Am o dum-brăviţă; sub cea dumbrăviţă este-o poieniţă-, la cea poieniţă sânt două brăzdiţe; sub cele brăzdiţe sânt doi soimişori; sub cei şoimişori e o gaie spurcă-
cioasă; sub .cea gaie şpurcăcioasă e o moară rotun-joasă? (—„Faţa: părul, fruntea, sprincenele, ochii, nasul, gura11). SBIERA, P. 321, 323. Că ochii Domnului sânt spre derepţi şi urechile lui întru rugă-ciurile lor, e faţa amu Domnului spre cela ce face rău. COD. VOR. 114/6 (= iară faţa Domnului spre ceia ce fac rău. n. testament 1648; iară obrazul Domnului spre ceia ce fac reale. BIBLIA 1688: „mais la face du Seigneur est contre ceux qui font le mal11). Deşchide să sărut frămseaţile feaţiei tale. cuv.
D.	bătr. îi, 192. Osteneala şi sudoarea feţei mele. antim, p. xxv/l3. Eră frumos la faţă. mineiul (1776), 19 l2/a. Venea Mihaiu însuşi cu faţa întristată, bălcescu, m. v. 395/,2. El erâ foarte galben la faţă. c. negruzzi, i, 148. Iar faţa ei frumoasă ca varul este albă. eminescu, p. 200. Par’că te-ai cam aburit la faţă, nu ştiu cum? CREANGĂ, P. 163. Şi vorba, şi faţa îi erau cu lipiciu. ispirescu; l. 22. De ce sânt cu faţa slabă? alecsandri, p. p. 300/4. Tu eşti zbârcită la faţă. jarnîk-bârseanu, d. 449. Hai, măndro, de-ţi spală faţa! ibid. 49. Când mă uit în faţa lui, Par’că-i spuma laptelui, ibid. 37; cfr. şez.
i,	108b. Frumos mi-i badea la faţă, Ca roua de dimineaţă. HODOŞ, p. p. 62. Faţă plină = „face large11 (costinescu), „visage plein11. | (Precum se vede şl din unele exemple citate, subt faţă se înţelege mai ales „cei doi obraji11 ai omului) Gerul... pe feţe de copile înfloreşte trandafiri, alecsandri, p. II, 12. Iară faţa mi-o voiu da, La Turda, la ru-manke. jarnîk-bârseanu, d. 236. (De cele mai multe ori faţă şi obraz sânt sinonime, chiar şi în sensurile figurate. Deosebirile esenţiale intre cele două cuvinte sânt următoarele: în sens propriu faţa cuprinde amândoi obrajii; în sens figurat faţa se întrebuinţează mai mult pentru „aspect11 şi „coloare11 aşă că se poate spune: Trupul lui şi a obrazului faţă mărturisăsc postul, dosofteiu, v. s. 18. Faţa obrazului Ca şi spuma laptelui, bibicescu, p. p. 295. Piere-mi faţa din obraz. ibid. 134. Faţa obrazului = „teint11. pontbriant; om, cu două feţe e făţarnic, om fără obraz e neruşinat, de aici jocul de cuvinte: Sânt oameni cu două feţe şi fără nici un obraz, iorga. Afară de aceasta, cu faţă se formează
o	mulţime de locuţiuni adverbiale, în care acest cuvânt nu poate fi înlocuit prin obraz, astfel că se zice: în faţa obrazului tău eră oglinda. în descântece găsim adesea construcţia.- Din faţa obrazului. marian, d. 5; na. 356/13; teodorescu, p. p. 361b, 380b/2; ŞEZ. IV, 27/36, care precum arată varianta Din feţu obrazului, marian, d. 160, nu voeşte să exprime un sens nou, ci numai să dea formulei magice o înfăţişare mai mistică). | (Omul piere s. scade s. se trece, se ofileşte la faţă). De cinci luni încoace faţa-ţi a pierit de. tot. pann, e. i, 51. (Fig.) Ruja, cu cât mai frumoasă, cu atât mai curând setrece la faţă. zanne, p. i, 276. | (Omul îşi ascunde faţa de ruşine [între mâni], precum, în general, După faţă se cunoaşte cel ce se ruşinează, iord. golescu,' ap. zanne, p. viii, 618; omul [s. Dumnezeu] îşi întoarce faţa de la cinevă, în semn că nu mai vrea să ştie de el; cfr. obraz) Dumnezeu şi-au întors faţa. dosofteiu, ps. 34. Nu întoarce faţa ta de la aceia, ale cărora suflete sânt unite cu al mieu! marcovici, d. 5/ie. O desmiardă ş’o întreabă, Iar ea faţa şi-o ascunde Şi aşâ de ’ncet răspunde, Cu o voce dulce, slabă, eminescu, p. 104. Câte mi-au fost în putere, toate am căutat să le fac, numai ca să vă mulţămssc..., şi voi îmi răsplătiţi m,ie aşă, cu furături şi da,une! Oare frumos îi aceasta?... Nu vi-i ruşine feţii voastre? sbiera, p. 271/24 (în acest sens, de obiceiu: „nu vi-e ruşine obrazului11). ^j: Cu faţă cuvată = integru (cfr. cu mâ-nile curate): „integre, intact11 (mai ales în legătură cu a scăpă.) = a scăpă fără ruşine, fără a o păţi, dintr’o situaţie anevoioasă. Calu’ spuse fetii cu ce tertipuri îmblă tată-său să-i încerce bărbăţia, şi o po-văţui ce să facă, ca să scape cu faţă curată, ispi-
FAŢĂ
— 78 -
FAŢĂ
resco, l. 16 (cfr. obraz). | A dafaţă (cu cinevâ)= a se întâlni cu cinevă (cfr. a da ochi cu cinevâ): j,se trouver face â face, rencontrer qqn“. DDRF. Cu : nime faţă n’a dat. pop., ap. TDRG. Nu mai are ' obraz să dea faţă cu noi. Când m’am, întors, am \ dat faţă cu el. \ A aveâ (s. a-şi face) faţă (la cineva) = a aveâ trecere, a merită recunoştinţa cuivă; a căută favoarea cuivâ, a voi sa ai trecere la cinevâ. O, amar cela ce-şi face faţă la dom,ni şi dă mită, pentru tă poată călca mişeii (=pe cei sărmani), cuv. D bătr
ii,	463. Pe Aleocandru-voclă l-au omorît boierii..., nădăjduind că dintru aceâ faptă vor aven faţă la Petru-vodă. Iară Petru-vodă, cunoscăndu-i vicleni,... au poruncit de le-au tăiat capetele. M. costin, ap. şincai, hr. II, 180/ LS. Ca să-şi facă faţă în lume, curteneşte pe marchiza. N. A. bogdan, ap. TDRG. (cfr. obraz). | (Modern, după fran., cfr. expresia populară: a sta faţă) A face faţă (cuivă s. unei situaţii anevoioase, etc.) = a înfruntă, a ţineâ piept, a învinge, a dovedi: „faire face“. Această lipsă de hotărîre dovedeşte insuficienţa guvernului de a face faţă situaţiei in una din cele mai importante cerinţe al? ei. maiorescu, d. ii, 18. Dar nu ştii cât ne costă seratele lor ? Cu ce să mai fac faţă acestor risipe, Dumnezeu, ştie! delavrancea, S. 111. I se acordă dreptul de a participă la şedinţele dietei, unde fac n faţă insultelor sălbatice, iorga, l. ii, 64. || (Modern, în opoziţie cu profil) Faţa omului privită dinainte. S’a fotografiat din profil, căci din faţă 'pare prea gras.
2°. P. ext. Toată partea dinainte a trupului omenesc (în locuţiunile cu faţa în sus : „â la renverse', cu faţa în jos: „â plat ventre“, etc., care nu ex-' primă o poziţie numai a capului cu partea dinainte în sus s. în jos, ci a trupului întreg). Atunce au lovit dintr’un sineţ, calul de supt hatmanul Buhuş, şi căsusă hatmanul într’un răzor cu faţa in sus, de nu se puteă îndată să se scoale, neculce, let.
ii,	230/16. 11 culcă pre un pat. cu faţa în jos. MINEIUL (1776), 174l/2. Slăbindu-i puteri7e, au căzut cu faţa la păm,ânt. drăghici, R. 42. Intre făclii de ceară, arzând în sfeşnici mari, E ’ntinsă ’n haine albe, cu faţa spre altari Logodnica tui Arald. eminescu, p. 199. Baba se culcă... cu faţa la părete. creangă, p. 6. A pus faţa la pământ, jarnîk-bâe-SEANU, D. 148. A înotă cu faţa ’n s?.ts = pe spate, cfr. pamfile, j. i, 330. A se da pe ghiaţă cu faţa ’na-inte s. înapoi, ibid. 329. Vedeă-te-aş cu faţa în. sus! = ,.je voudrais te voir mort“. DDRF. | (Astfel faţă stă în opoziţie cu dos) Nici în dos, nici în faţă = „in nici un chip“. zanne, p. ii, 119. Om ca badea nu se vede, Nici în faţă, nici în dos, Aşă mândruşi frumos, jarnîk-bârseanu, d. 19. (A dă) dos ia faţă = a fugi, a o şterge, a o tuli, a o rupe la fugă, a o luâ la sănătoasa. Măndica: Fugi iute, să nu te găsească aici!—Pepelea: M’am dus... Să ne videm, cu bine, Măndică! Pe unde să ies ca să nu mă întâlnesc cu el? Ha! Pe fereastă... dos la faţă! (sare pe fereastă). alecsandri, t. 825. Mulţi sânt care, înainte de războiu, se arată cei mai viteji oameni de pe faţa pământului, iar când vine treaba la adică, atunci dau dos la faţă şi... pe ici încolo ţi-i clrum,ul! marian, t. 122; cfr. 30.
3°. P. ext. (Faţa fiind cea mai de seamă parte a trupului omenesc, se poate întrebuinţâ, prin sinecdocă, chiar cu sensul de) Om. Pe câmpiile tale şi pe drumuri trec nişte feţe serbede şi veştede, fluerând doina duioasă, bălcescu-russo, m. v. 580/g. | (Adesea complinit prin „de om“ s. „pământeană11 s. „mu-iitoare“) Şerpele neputându-se sui iar în nouri, fuge prin munţi şi, îndată ce-l vede faţă de om, piere. şez. I, 244/31. îndată vin vreo două-zeci da zine şi încep a-l întrebă: „Cum ai cutezat tu, faţă pământeană, să intri ’n ţara noastră ? Nu ştii că om, pământean nu e iertat să intre aici ?“ RETEGANUL, p. ii, 12. 11 petrece cu plănsoare Toată faţa muritoare. BARAC, a. 33. | (Mai ales, fiind vorba de
Dumnezeu s. de un personaj înalt) Ascunse-se Adam, şi muearea tui denaintea feaţiei Dom’ Dum/nedzeuhii supt pomii raiului. PALIA (a. 1582), ap. OCR. 51 (: „Et Adam et sa femme se cacherent de devant la face de l’Eternel Dieu, parmi les arbres du jardin"). In jos plecat-am ochii ’naintea feţii tale. eminescu, p. 201. N’aveţi voie a vă mai arătă înaintea feţii mele! FUNDESCU, L. P. 74/29. Doamne, cu adevărat bun suflet de om, e acesta, şi n’ar trebui să meargă nerăsplătit de la faţa ta. CREANGĂ, p. 299. Să ierte cinstita faţa dumneavoastră, dar aista e un leneş! idem, p. 330. Atunci veni şl unul clin boierii lui şi-i zise: „Luminată fie faţa Măriei Tale, Doamne !J ispirescu, m. v. 6. Piei dinaintea feţii mele! = „disparais de devant moi“. DDRF. || (Adesea, la cronicari, în locuţiuni adverbiale, cu s. fărăprepozi-ţiuni, când e vorba de dări nouă ce se impuneau) De om, de persoană. Scos-au nişte hârtii pe ţară, mari câte de şese, câte de opt galbeni, şi câte n’au îmbrăcat pre feţe, le-au dat năpăşti prin sate. neculce, let. ii, 23b/,5. Au scos Mihaiu ruptă pe ţară, pecetluituri roşii, pre faţă tot om,ul. id. ib. 30.9/32. Pe feţe au orânduit năpăşti. de un leu. id. ib. 322/18. Acest Dumi-traşcu-oodă au scos hârtii pre feţele oamsnilor. MUŞTE, let. iii, 19/2j. Făcut-au acest domn Dimitra-şco-vodă un obiceiu rău şi spurcat în ţară, care n’au mai fost până atunce, de au dat hârtii de scriu feţele oamenilor, de la m,ic până la mare. .neculce, LET. II, 231/25. Le-au dat peceţi tuturor tipărite, anume : feţele lor, numele şi poreclele lor. id. ib. 459/s. N’au lăsat alţi boieri din caimacami să fie după socoteala, ce (= ci) au poroncit pe la zlotaşi să arunce năpăşti pe oameni şi pecetluituri albe nescrise, faţa omului. N. COSTIN, let ii, 83/4.
4°. (în limba veche, mai ales în limba judecătorească, şi în graiul popular) Persoană, spec. personagiu înalt (cu deosebire dintre boieri s. din cler; adesea complinit prin „crăesc, bisericesc'1 etc., s. prin atributul „cinstit11). Atuncea au logodit Ghezapre Cizela... după... Sf. Ştefan, ci nunta o au întârziat până vor mai creşte ambe feţele, şincai, hr. i, 190,/3;. Când moştenirea va fi lăsată la o faţă netrebnică... pravila (1814), 148. Pomenita giudecătorie făcând chemări feţilor prigonitoare spre a se înfăţoşa cu dovezi..., la 4 Mart a anului 1836 au încheiat rezoluţie. uricariul, v, 11/16. Văzânclu-se că la No. 10 şi 12 [a Propăşirii] s’au introdus cu titlul de To-derică o alcătuire immoralicească şi netrebnică sub iscălitura Dumfnealui] Spatfarului] Costachi Ne-gruţ, şi tot odată observarisându-să că această faţă şi măi nainte.... au fost dat un articol nepotrivit. încheiu..., să să izgonească din oraş. doc. (a 1844), CONV. LIX. XLI, 423. 7200 de galbini [am luat] de la mai multe feţe, pentru deosebite posturi i cinuri. alecsandri, t. 1354. Episcopul de Roman, ca o faţă bisericească ce eră, primi misiunea de împăciuire. iorga, l. i, 346. Vinul... cu tot, cu cane-,... se împarte de feţile. bisericeşti. ŞEZ. vi, 169. De. colaci se bucură mai mult feţele bisericeşti, ibid. v, 139/0. Umbli cu firi ritorieeşti Trei feţe de craiu să amăgeşti, Tu umbli cu linguşeli, Trei feţe de crai ca să înşeli. (Irozii), teodorescu, p. p. 106b. Am mai umblat eu c’o mulţime de cucoane, cu maice boieroaice şi cu alte feţe cin-tite. creangă, p. 115;. cfr. 231. | 0 dumnezeire în trei fete. mineiul (1776), 24'/î- D-zeu, carele în trei feţe se proslăveşte... uricariul, vi, 175/,„. Trei feţe Dumnezeeşti. TEODORESCU, P. P. 254. | (La începutul veacului trecut şi ca termen gramatical) Feţe la pronume sânt tni. GOLESCU, ap. DDRF. [Se pare că în cazul acesta desvoltarea semantică firească a limbii române s’a întâlnit cu o influenţă literară a traducerilor din sla-voneşte şi greceşte: paleosl. lice şi obrazu „visage-1 şi „personne-1, grec. rcf,6-u>îtov „visage11 şi „personne--; tot astfel la Bulgari (lice), la Ruşi (lied) şi la Albanezi (făk’e). cfr, papahagi, p.’ a. nr. 124; cfr. obraz]
FAŢĂ
- 79 —
FAŢĂ
II.	Fig. 1°. Expresia feţii, mina, fizionomie, aer, (fain.) mutră, pofă, cfr. făulă După ce au venit Grt-gorie-vodă în Iaşi, se arătă vesel cătră toţi boierii, eu dragoste; numai i se cunoştea faţa că-i părea rău. NECULCE, LET. II, 424/,.(Astăzi e mai obicinuita construcţia: i se cunoştea de pe s. după faţă, că...) *4 făcut o faţă acră. (Transilv., germanism) A face feţe = a se strâmbă : „faire des grimaces, faire la grimace11. barcianu (cfr. germ. „Gesichter schnei-den“). Cfr. răsfăţa.||P. ext. înfăţişare, aspect, chip, fel. Feaţele firii tu le-ai înnoit, fecioară ! mineiul (1776), 872/,. Dea că soarele dimineaţa curat, cu obicinuita sa faţă, răsare... calendariu (1814), 77/3. Toate aceste împrejurări dau gospodăriei o faţă deosebită. i. ionescu, c. iii. Vom da altă faţă societăţii noastre, sbiera, f. s. 315. Grâuleţul lui de oară De departe că’nverzeă, Iar de-aproape ’ngălbe-neă, Faţă de copt îşi făcea.-, teodorescu, p. p. 142. Schimbarea la faţă=„la Transfiguration11, v. schimbare. | P. ext. Formă. Să nu faceţi creţ din chica, capului vostru, Nice să stricaţi faţa barbei voastre. biblia (1688), 85 (: „vous ne gâterez point les coins de votre barbe“ : „nec radetis barbam“; in contextul grecesc: o^iv, probabil deci, grecism). | f Aparenţă. E de cu faţa îmblă omul, e însă în deşert se mun-ceaşte. psal. SCH. 122/15 (: „Certainement l’liomrne se promene parmi ce qui n’a que de l’apparence ; certainement il se tourmente en vain“: „in imagine pertransit homo“). Carele nu aleage fa,ţa... biblia (1688), ap. TDRG, ( : „l’Eternel..., qui n’a point egard â l’apparence des personnes...“). Să nu cunoaşteţi faţa (= să nu fiţi părtinitori) la judecată! mineiul (1776), 662/2- Cfr. făţăr(nic)i (1°), făţărie (1°), făţarnic (1°). ^ {Faţa omenească fiind’ considerată ca expresia firii lui, s’a putut naşte locuţiunea:) (Um s. taler) cu două feţe = la care firea îi e alta decât înfăţişarea, prefăcut, făţarnic (2°), fals, ipocrit: „faux, ă. double face, liypocrite11 (ital. uomo a due facce, engad. fer duos fatschas „a fi fals“, span. cara de dos haces „om cu două feţe“). şez. ii, 47/17; ZANNE, P. V, 232; BARONZI, L. 126/21; ROMÂNUL glumeţ, i, 20/,,. Cfr. (Cfr. îndoit în fire, dar nu în feaţe. mineiul (1776), I9t>72).
2°. Coloare. Vinul limpede şi frumos la faţă... pravila mold. 145,o. Un cal., cu părul în faţa aghi-stinei (= castanei). şincai, hr. ii, 302/13. Leac pentru închiderea feţii părului... PISCUPESCU, 0. 317. Cu ce feţe strălucitoare zugrăveam toate lucrurile! MARCOVICI, C. 15/,, . Calul... peste tot trupul lui m.ulte feluri de feţe avea. pann, e. ii, 19. Arendăşoaice gătite şi împodobite cu toate feţele curcubeului... ODOBESCU, I, 384. Roze roşie de Şiras şi liane’n fel de feţe. eminescu, p. 251 In m,uite locuri... este datină de a pune împrejurul, mortului încă şi diferite flori, şi anume la cei bătrâni m,ai mult verzi ■şi fără faţă. marian, î. 88. Faţa (— ,,visage“) lui, faţa (— „couleur11) sfeclei, nasul ca un ardeiu roşu. ispirescu, l. 104/10. Strălucitoare, ca şi faţa aurului. reteganol, p. iii, 21/32- (Neobiclnuit) Feţe sperioase = „couleurs frappantes11. BARONZI, L. u. 99/s. l-a ieşit pănzii faţa la soare, la spălat, la purtat, etc. | (Cu funcţiune atribuţivă) Hârtie, feţe = colorată, vârstaţă. ispirescu, ap. TDRG. 4£ (Despre un obiect, cu deosebire despre unele soiuri de mătasă, care schimbă colorile când le mişcăm, se zice că) joacă feţe. LM. | A da faţă uuui lucru = a-1 coloră: „color(i)er, donner une couleur11. | (Despre oamenii cărora după boală începe iarăşi sâ li se rumenească obrazul, se zice că) le vine (iarăşi) faţa s. că prind faţă (tot aşâ la Aromâni: l'a faţă, la Albanezi: mer boje şi, dialectal, laNeo-Greci: tcotipvst o’ii. papahagi, p. a’.
i	32). Faţa hoţului veneă... POP., ap. TDRG. I (Despre cei ce, în urina unei emoţii puternice, a unei spaime, frici, etc., se îngălbenesc s. se înroşesc de odată, se zice că) schimbă (la) feţe s. fac feţe-feţe (cfr. a se fâstâci): „changer de couleur11 (ital. cambiar s. mutat facia „die Farbe wechseln, betroffen, bestiirzt
aussehen11; cfr. engad. las chosas miidan fatscha „lucrurile se schimbă11). Iar Duca-vodănu puteă nimic să mai răspundă de, ruşine şi de frică, numai ce schimbă feţe : une-ori se făceă roşu, une-ori galbăn. neculce, let. ii, 280/s8. Ea înhaţă schimbă feţe, Ţipă, cu de spaimă glas. I. vĂOĂrescu, p. 169/13. Se înfuriase de tot şi schimbă numai feţe. sbiera, P. 114/32. Atunci îi vine feciorului cevâ’n minte şi prinse a schimbă la feţe. „Ce ai ?...“ — „Ce am, tiu e bine!“ reteganul, p. iii, 59/.. începuiu a, tremură, făcând feţe-feţe. gorjan, h. i, 118. Ivan atunci lasă capul în jos şi, tăcând, începe a face feţe, feţe.. creangă, p. 318/2I. [Mai cu seamă din astfel de expresii se poate explică uşor trecerea de sens de la „visage11 la „couleur11. înţelesul din urmă îl are şi paleosl. lice.]
3°. Un joc copilăresc (în care fiecare copil îşi dă câte un nume mai ales de flori; unul face pe îngerul şi altul pe dracul, care gâcesc feţele, adecă numele ce şi-au dat copiii; cei gâciţi trec apoi în tabăra îngerului s. a dracului) se numeşte de-a feţele, cfr. TEODORESCU, p. p. 197b; PITIŞ,’ şch. 232 ; PAMFILE, j. II, 299; DELAVRANCEA, s. 225; ISPIRESCU, u. 83/„.
III.	P . ext. 1°. (Rar) Partea dinainta a capului animalelor. | (Bot.) Faţa-mâţei = tapoşnic (şi: chipul-mâţei) :	Gueule-de-chat: „Galeopsis Ladanum-“.
PANŢU, PL.; BRANDZA, PL. 394.
2°. Partea dinainte a unui obiect, front, faţada s. frontispiciul (unei case). Acolo între pietre, se află
o	bortă mare, ca faţa unei case. şez, v, 8/27. Lată peste lată, Peste lată’mbujorată, Peste’mbujorată crăcănată, Peste crăcănată măciulie, Peste măciulie limpeseală, Peste limpezeală gălbineală P (= „Faţa casei, cu vatra, focul, pirosteile, ceaunul, apa din el, mălaiul si făcăleţul.11) GOROVEI, c. 141; CREANGĂ, p. 150. Cfr.’ Iii, 3».’
3°. Partea de de-asupra a unui obiect, suprafaţa (de cele mai multe ori în opoziţie cu funcl). (Despre ape) Faţa unui lac turburat. MARCOVICI, C. 13/21. Dar vântul crunt de-odată, suflând cu vijelie, Schimbă a mărei faţă în m,unţi îngrozitori. ALECSANDRI, P. I, 195. Apele’ncreţesc în tremur străveziile lor feţe. eminescu, p. 235.. Spânul, ...coborîndu-se în fântână, umple... plosca... Apoi, mai stând acolo în fund pe scară, aproape de faţa apei, zice... creangă, p. 205. Faţa apei, lucie ca o oglindă... ispirescu, l. 35. A ieşi (s. a se sui, a se urcă, a innotă) la (s. în, pe) faţa apei = a ieşi la suprafaţă. Au şi ceilalţi peşti nişte aripioare mici, cu care pot să se suie în faţa apei. DRĂGHICI, R. 31. | (Despre pământ; adesea cu sensul de „lume, pământ11; tot aşâ ital. faccia della terra) Scot acel izvor până în faţa pământului, pravila mold. 1. Luatu-s’au negura de pe faţa pământului. Cantemir, ist. 123. Miroase ale câmpiilor feţii pământului..PISCUPESCU, O. 185. Mare este cu adevărat mulţim.ea oamenilor carea trăesc pe faţa pământului, căci să socoteaşte că preste . toată faţa pământului, pe toată zioa, s’ar naşte 86.400 [de] oameni, calendariu (1814), 105/25. Un susur noptatec se înalţă de pe faţa pământului.. odobescu, iii, 17/25. Faţa pământului se usucă.. eminescu, N. 7. Pe copite iau în fugă faţa negrului pământ, idem, P. 242. Buzduganul... căzând jos, cu mare străşnicie, s’a cufundat în fundul pămăn-• tului... „Ia zvârle-l şi tu acum,“, zise ciracul îngâmfat. „L-oiu zvârli şi eu, nu te îngriji; dar scoate-l m,ai întâi la faţa pământului...!“ CREANGĂ, P. 56. Eu mă duc, mânclră’n cătane, Tu rămâi de-mi spală haine; Le spală in lăcrimele Şi în negre gându-rele, Trimitele’n dor şi jele Pe faţa pământului, Pe şuerul vântului, în ţara Franţuzului. JaRNÎk-bâR-SEANU, D. 307. (întrebuinţat mai ales in expresiuni hiperbolice când vrem să arătăm că cinevâ s. cevâ nu-şi află pereche „în lumea asta11, cfr. subt soare; cfr. ital. un briceone come lui non c’e sil tutta la faccia della terra= „un mişel ca dînsul nu
-se găseşte pe toată faţa pământului11). Nuntă... cum n’a fost alta pe faţa pământului, eminescu, n. 30. Mă rog, unu-i Ochilă pe faţa pământului ! creangă. p. 244. Cel mai mare şi mai tare împărat de pe faţa pământului... ISPIRESCU, L. 12. (Loc. adv.) Din faţa pământului = în drept cu pământul. Pe alocuri vreo tufa de alior, retezată din faţa pământului, plângea stropi de lapte... sandu-aldea, săm. iv, 951.:ftA pieri (s. a (se) prăpădi, a (se) stinge, a (se) şterge, a se duce) de pe faţa pământului = a pieri, etc., fără urmă (cfr. rus. isrezati> st, lica zemli = a dispărea de pe faţa pământului). De s’ar mazili, sânt stinşi de pe faţa pământului. E. kogălniceanu, let. iii, 234/,. Nu cumva să bleşteşti din gură..., ■că te-am şters de pe faţa pământului, creangă, P. 207 (cfr. „...că te-ai dus de pe faţa pământului11, ibid. 233). Să piară de pre faţa pământului! ispirescu, U. 51/s. Dracu’ ari di gând să ti prăpă-diască di pi faţa pământului, şez. vi, 6. | Faţă ■de arie = suprafaţa netedă a ariei; cfr. făţare (1°). Şe (=şi) doa, feţe da ( = de) arie şe u (= şi o) fătăcenă... doc. (a. 1606, Vlaşca), cuv. d. bătr. i, 151. | (Transilv.) Faţa casei =’ podelele casei (de obiceiu fără scânduri, numai de pământ bătut); „area domus, solum: Hausboden11. LB. Tot în Transilvania se crede că ajută foarte mult luarea bolnavului ce trage de moarte de pe pat şi aşesarea lui pe pământ, şi anume pe faţa casei, marian,
1	35. (Cfr. Iii, 2°). | Faţa ogorului = suprafaţa ogorului arat. Faţa ogorului trebue să fie bine înfoietă. I. IONESCU, c. 26; cfr. 59. || (Geom.) „Planurile ce -formează unghiu diedru se numesc feţe“. melik, G.
175.	Poligoanele formate prin întretăierea planurilor sânt feţele poliedrului. ibid. 187. ^ (Jur.) la faţa locului = acolo unde s’a întâmplat cevâ (furtul, ■crima, etc.), unde se află ceea ce formează obiectul pertractărilor, în prezenţa celor interesaţi, etc. : „sur les lieux ( = ital. sulla faccia del luogo).11 Im,posesie-rile de moşii nu se urmau decât prin contracte private, închiete, sau la Constantinopoli, sau la faţa .locului, uricariul, iv, 439/,,. Li s’au zis să facă ■cercetare la faţa locului. C. NEGRUZZI, I, 226. (Cfr. lat. facies locorum).
4°. P. ext. Partea de de-asupra a unui obiect. {Dulgher.) Scândura lată şi groasă (găurită în mijloc, spre a puteă intră în ea cârligul) a calului (s. scaun ului) dulgheresc se numeşte faţă s. .masă. DAME, T. 114.
5°. Obiect care se pune pe alt obiect spre a-1 acoperi s. înveli, acoperitoare, invelitoare. Faţă de masă = pânză anume ţesută s. cusută, cu care se ■acopere masa, servind cu deosebire ca aşternut al rnesii când se mănâncă pe ea; pânzătură, măsăriţă, rnăsaiu, pomeselnic. Căutându-să în lada d’intâi .s’au aflat aceste: straiu alb nou, zăbun muieresc negru de bogaciu, val de pânză d’eă groasă, faţă de masă, purtată, pânză de faţă de masă... doc. (Sibiiu, a. 1752), iorga. s. d. xii, 63. 3 cearceafuri de burangic, 12 şervete de masă,... 2 feţe de masă... {a. 1809). uricariul, x, 254/24. Zestrea,..., în genere, « aşezată în următorul mod.- în ladă... se află valuri de pânză, m,ânişterguri, ştergare, ştergăraşe, feţe de masă, năfrămi, etc. marian, n. 565. Două feţe de^masă bune, vrâstate. sevastos. n. 46/2S. Mesele însă erau goale-goluţe, nici tăniere (=■ farfurii), nici furculiţe, linguri, ba nici feţe nu erau pe mese. reteganul, p. ii, 15/2. [Pentru sens, cfr. n.-grec. wpooiuicov „visage11 > „prosop, ştergar.11] | Faţă de pat = invelitoare, cuvertură de pat. O saltea, un ■aşternut cu trei rânduri de feţe, însă unul de fir şi două de purtat... doc,, (a. 1783). uricariul, xxi, 368/ie- | Faţă de per(i)nă — invelitoare de pânză în formă de toc, cu care ,se înfaţă1 perina (introducân-du-se în ea), ca să se păstreze curată; coşteiu. 1 faţăde perină ...dela Dragom/ir. (Iaşi, a. 1588). cuv. d. bătr.
i,	193. S’au aflat:... faţă de perină de pânză. doc. {Sibiiu, a. 1752), iorga, s. d. xii, 63. Oghialuri şi
perne curat înfăţate în feţe cu horbotă pe la margini. c. negruzzi, ap. TDRG. I Faţă de plapumă (în Transilv.; cfr. însă III, 6°), de oghial (în Mold.) = pânza în care se înveleşte, ,se înfaţă1 plapuma pe partea care acopere trupul, cearşaf. Cfr. H. II,
63.	Cfr. făţoaie, înfăţă, desfăţâ.
6°. Partea frumoasă (de preţ, lustruită, poleită, etc.) a unui obiect (în opoziţie cu dosul lui), avers (în opoziţie cu revers). Bare-ori ţăranii fac faţă să-bunului din o ţesătură de casă. manolescu, ap. TDRG. Scoţând iconiţa din sân şi sărutând-o şl pe dos şl pe faţă... creangă, p. 307. Foile de fag sânt lucii pe faţă. Materie cu două feţe = „etoffe sans envers11 (pontbriant), „â double face11. Pânza aceasta e ţesută la fel pe faţă cape dos. Care-i faţa şi care-i dosul ? (Munt.) Faţă de plapumă: partea (brodată, de mătase, etc.) de de-asupra (opusă dosului pe care se pune cearşaful); cfr. iii, 5°. (Loc.) Mai mult aţă decât faţă, cfr. aţă (voi. 1, 341b). Faţa unei monezi = „avers11, dame, t. A da faţă unui lucru = a-1 făţui, obli, netezi, ghilui, lustrui, polei. Cu rândeaua aceasta se da faţă lemnelor care mai întâi au fost cioplite, apolzan, v. 9.
7°. Fiecare din cele două părţi ale unei foi de hârtie; pagină. O carte scrisă cu trei rânduri întru o faţă de foaie, mineiul (1776), 92-/a. Cap. 6, § 66, faţa 556. P. MAIOR, IST. 197. Scriu franţuzeşte..., fără a face mai mult de şapte-opt greşale pe faţa. C. negruzzi, i, 9. 0 hârtie scrisă pe toate feţele. CREANGĂ, a. 157. (Cfr: sârb. obraz „pagină11.)
8°. Partea unui obiect întoarsă spre Spectator s. opusă spectatorului (soarelui, vântului, etc.). „Faţa [dealului, muntelui, eic./=partea dealului sau a muntelui întoarsă spre soare sau miazâ-zi11. şez. vii, 180. Cfr. arşiţă II. | jFaţa soarelui (alunii) s. a vântului— locul unde bate soarele s. vântul, bătaia soarelui s. a vântului (cu deosebire în loc. adv.) Codrul... îşi deschide-a lui adâncuri, faţa lunii să le bată. eminescu, p. 191. Căruţa eră împodobită cu pietre nestemate, de sclipeau în faţa soarelui ca cine-ştie-ce lucru mare. ISPIRESCU, L. 38. (Cred. pop.) Să nu mături Duminecă dimineaţa în faţa soarelui, că colbăeşti faţa sfântului soare. şez. i, 276/ao. Să fie ca pulberea îraintea ( - înaintea) feaţeei vântului. PSAL. SCH. 103/3. ( : „qu’ils soient comme de la paille exposee au vent11). Să-i spulberăm dară, precum se spulberă praful înaintea feţei vântului. ISPIRESCU, m. v. 22/2l. Cfr. în aretul vântului.
4£Locuţiuni. Cuvântul faţă a ajuns în anumite construcţiuni sintactice sâ exprime un raport local, din care s’a putut desvoltâ un raport temporal, mai adesea însă un raport modal.
(Loc. adv.) Faţâ’n (mai rar la, ţ către) faţă exprimă, ca şi fran. l'ace-â-face s. vis-â-vis (ital faccia a faccia, engad. dafatscha in fatscha, cfr. germ. von Angesicht zu Angesicht) poziţiunea ce o ocupă două (s. mai multe) persoane (s. obiecte) care sânt întoarse cu faţa (cu frontul) una „spre11 alta, una „împotriva11 celeilalte, câncl se văd „ochi în ochi‘‘, se luptă „piept la piept11, etc. : „en face, vis-â-vis“. Vor prăvi şi-l vor vedea faţă cătră faţă şi să vor îndulci de frămseaţia lui. varlaam, C. 233. Faţă cătră faţă pre el vedeţi, mineiul (1776), 701/,. Grăi Domnul cătră Moisi, faţă la faţă. biblia (1688),
63,2-	Deci Turculeţ au ieşit înaintea celor patruzeci de Turci, şi aşă s’au bătut faţă la faţă vreo două ceasuri. NECULCE, LET. II, 264/3. Şi în buimăceala ceea, trezindu-se cu Ion faţă’n faţă, unde nu se încinge între dînşii o bătaie crâncenă! CREANGĂ, a. 112. Eu departe, el departe, Un deal mare ne desparte Şi nici apa nu mă lasă, Să fiiu cu el faţă’n faţă. jarnîk-bârseanu, d. 128. Locuim, faţă’n faţă. Apune (pe cinevâ) faţă’n faţă (cu, altcineva) — a(-l) confruntă (tot astfel rus. licorni, kt licu s. st lica na lica). (Construcţia precedentă a putut fi prescurtată : Ş’oiu sta cu Dumnezeu faţă [’n faţă], jarnîk-bârseanu, D. 190. Din acest exem-
FAŢĂ
— 81 —
piu se poate omite insă, când contextul nu dă loc la vreo nedumerire, elementul comparativ „cu Dumnezeu", aşă, în cât s’a putut naşte expresia : a sta faţă, p. ext. a fi faţă şi, p rin generalizare, funcţiunea adverbială, a cuvântului) Faţă (întrebuinţat mai ales în următoarele construcţii:) A . sta faţă = a se împotrivi, a ţineâ piept (unei primejdii), a înfruntă (o primejdie) : „faire face (â un danger)“. Iară Ercule se întorcea într’un călcâiu şi sta faţă totdeauna unde eră primejdia mai mare şi războiul mai înverşunat, ispirescu, u. 52/23. \ A fi fa se întâmplă) faţă (la cevâ s. undeva) = a fi prezent, a asistă (la cevâ s. undeva), a fl martor. S’au aflat mărturii oameni de omenie, care mai jos să vor iscăli, care au fost faţă ( = prezenţi) la îngăduinţa acestor doao feţe ( = persoane) : Popa Ilie, fiind faţă, Eu popa Dan, faţă. doc. (Transilv., a. 1773), ap. iorga, S D. xii, 89. Să cercetează pricina jălui-torului, şl nefiind faţă pârîtul. pravila (1814), 10. Ce viclenie! Să mă uite,pentru-că nu mai sânt faţă! C. negruzzi, I, 66. Faţă la nuntă au fost: fiarele pădurii, copacii cei măreţi... ispirescu, l. 388. Copiilor ce se întâmplă faţă ( = care sânt prezenţi, din întâmplare), le dă... sevastos, n. 78/20. Faptele sânt faţă (= stau mărturie) = „les faits sont lă“. DDRF. | A pune pe (cinevâ) faţă (cu alt cinevă) = a-1 confruntă. | f (La scriitorii vechi în legătură, şi cu alte verbe, chiar şl absol., mai ales ca termen juridic) Spun, pe cum după ce s’au mazilit Constantin Du-ca-vodă, să-l fi părit la Poartă, la Ţarigrad cadâna, muierea acelui Turc Agă,pentru moartea bărbatului său, care şl Constantin Duca-vodă au ieşit la divan faţă cu aceâ cadână (= s’a prezentat la judecată în persoană) şi nimică nu i-au stricat, n. costin, let.
ii,	46/22. Având giudecată, faţă (=prezentându-se în persoană) loniţă Ghibanul şi văru-său Axinte... uricariul, xx, 304. Din hrisovul domnului Constantin Dimitrie Vvd. din leat 1782..., precum şl din alte dovezi ce au arătat faţă (=ce au produs înaintea judecătoriei) s’a văzut că acest târg al Huşului... uricariul, v, 3/„. I se găsi vina faţă (= evidentă, manifestă) ; deci zise de-l bătură şi-i rase barba şi capul. moxa, 372/S2. Scoţindu-se tâlharii la Divan, după hotărîrea veliţilor boieri, împlinindu-se întâi paguba păgubaşilor, atât din cele ce se vor găsi faţă ( = ce se vor află la ei), cât şl pentru cele prăpădite din averea lor... DOC. (Mold., a. 1776), ap. HEM. 1692. Toate acestea, şi mai multe decât acestea, i le spunea faţă ( = verde’n ochi, în faţă), neculce, let. ii, 280/2S Iară dacă s’au apropiat, au început a aruncă cu granate asupra lor...; şi aşă, într’aceâ zi, Marţi, toată ziua,... de îmbepărţile, s’au bătut războiul faţă (= s’a dat o luptă deschisă), n. costin, let. ii, 119/,,. Să cheme faţă pe cutare cu Turcul să stea, să le ia sama. id. ib. 87/ls. Joacă giretul faţă (=pe faţă), între toată lumea, gorjan, h. iv, 18.
De faţă (cu funcţ. adv. şi adj.; în opoziţie cu în-tr’ascuns, în taină, pe din dos, pe furiş, pre sub cumpăt, etc. ; învechit) în public, în faţa (în prezenţa, înaintea) tuturor, (f) aievea; p. ext., în mod evident, manifest, patent, clar, limpede, făţiş, pe faţă : „ouvertement; manifeste, Evident, patent". De-l vor fi prins tălhuind de faţă, să-l spândzure. pravila mold. 19,2. [De] face vre-o greşală deţăţă şi la vedeare... ibid. 139,2. Va fi curvia de faţă şi arătată... ibid. 87; cfr. 33, 64, 77, 160, 180, etc. Am grăit... de faţă, înaintea Măriei Tale. antim, p. xxiv/20. Văzutu-s’au lucrul acesta şi e de faţă (= evident) şl astăzi, uricariul, ii, 274/19. A ocări, sau de faţă, sau în taină, pre acela cu carele să judecă... pravila (1814), 20/13. Epitropul... să arătede faţă (=în mod manifest) buna voinţa sa. ibid. 93/12. Taină nu e! De faţă vă vorbesc! 1. vĂCĂRESCU, p. 41/s. Dacă ş’au văzut Betlem dobor cuvintele sale de faţă [subînţeles: date = trădate|... m. costin, ap. TDRti. Mihaiu-vodă le răspunse îndată, de faţă (= verde, fără încunjur), că el nu va lăsă Ardealul, băl-
cescu, M. V. 419/20. I (In legătură cu verbe ca : a se luptă, a se bate, a se lovi, a se pâri; învechit) Unul în faţa (s. în prezenţa) altuia, piept la piept, în luptă dreaptă, etc. Făcut-au Mihaiu-vodă... mare jalobă la vezirul asupra lui Constantin Ducăi-vodă; şi trimisă vezirul de-l adusă la Ţarigrad din surgunie şi se pâriră de faţă înaintea, vezirului, la divan. neculce, let. ii, 308/,; cfr. 315/12; moxa, 376/,. Bu-zeştii le ieşiră întru întâmpinare şi se loviră de faţă. bălcescu, M. v. 60/,. Nemernicii nu se bat de faţă. ispirescu, m. v. 50/28. | (în legătură cu prep. cu) Tn prezenţa cuivâ, confruntat cu... Scrise să să strângă toţi patriarşii, să stea de făţă cu Arie. varlaam, c. 190; cfr. dosofteiu, v. s. 151. Aşpohtl să stau de'faţă cu dînşii înaintea Măriei-tale. antim, p. xxvi/14. Nu poate tăgădui, căci a spus-o ăe faţă cu mine! || Prezent. |Dacă] să vor găsi de făţă (= martori ooulari) unde să va fi făcând vreo sfadă... pravila mold. 174. De faţă au fost. dosofteiu, v. s. 248,,. Aveam ...o lecuţă de slujbă la ocârmuire, ş’am fost de faţă. sadoveanu, SĂm. vi, 545. Fetele împăratului, întămplăndu-se de faţă (= fiind din întâmplare acolo)... li s’au făcut milă. creangă, p. 208; cfr. 261. M’am rugat la vecinu-mieu, ăsta, care e de faţă... ispirescu, i.. 180. Insemnaiu în nişte tră-tăjei, care avându-ipururea de faţă (= la îndemână) spre aducerea aminte, drăghici, r. 153. | (Adesea cu sensul pronumelui demonstrativ) Acesta tn cazul de faţă..., noi săntem aceia ce îi putem mustră pe d-lor. hasdeu, I. c. xii. | (Cu sens temporal, în opoziţie cu trecut s. viitor) Această ochire ne vada înţelegerea revoluţiilor ei de faţă şi a revoluţiilor ei viitoare, bălcescu, m. v. 6/,. De la asta atârnă soartea ta de faţă şi cea viitoare, c. negruzzi, i, 230. || (Cu funcţiune prepoziţională ; învechit) Dinaintea (cuivâ s. a cevâ) : „devant11. De faţa celui bătrân să te scoli ! biblia (1688), 85. De sfânta ta faţă vor săcă din fire Pizmaşii tăi, Doamne, şi vor da’n peire. dosofteiu, rs. 29. Cum se topeşte ceara De faţa focului, Aşă să se topească... teodorescu, p. p. 360.
Din faţă (cu funcţiune adverbială şi prepoziţională) înfaţă: „en face; par devant'1. Dac’ar fi pretutindeni tot asemene judecători ce nu iubesc a le căntă cucul din faţă, cei ce n’au dreptate n’ar mai năzul ...la judecată, creangă, a. 150. Că uşa e din faţă Legată toată cu aţă, Iară pe din dos E legată cu rogoz, Cum pui mâna, pică jos. marian, î. 211. Pe din faţă te linge, pe din dos te frige. şez. i, 218/24. | (Cu funcţiune adjectivală) De dinainte (în opoziţie cu: din dos); din potrivă, de ceea parte: „de vis-â-vis“. Privirea lui căzu din întâmplare asupra ferestrei din faţă. c. negruzzi, ap. TDRG. într’o Joi de dimineaţă S’a sculat badea din faţă. teodorescu, p. P. 148.
în faţă (cu funcţiune adv., adesea In opoziţie cu în spate, in urmă, în coaste, în dreapta, în stânga, etc.) (Drept) înainte: „en face ". Sfârşind această deşănţată cuvântare..., se înturnă spre norod, în faţă, în dreapta şi în stânga, zicând... c. negruzzî, I, 149. In zadar flamura verde o ridică în spre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire şi în faţă şl în coaste... eminescu p. 242. | (în legătură cu prep. cu) împotrivă, de ceea parte: „en face, vis-â-vis de“. Haidar-Paşa este numele unui câmp lat şi frumos ce se găseşte în Asia..., în faţă cu Stambulul. alecsandri, p. p. 109. | (în legătură cu verbele-: a privi, a spune, a râde, etc.) Verde, făţiş, fără in-cunjur, cu curaj, sincer: „ouvertement". Spune-mi în faţă, nu în dos! pamfile, j. i. Am să-i spun drept în faţă că e un şarlatan ! I-am spus că nu-mi vine a crede şi mi-a râs în faţă. | (Rar; în legătură cu verbul: a scoate) în public, in lume. Păcat de dragostea noastră. Că e lumea rea şi hoaţă, Umblă ’n faţă să ne-o scoaţă (= s’o dea pe faţă), alecsandri, p.P. 278/„.||(Ou funcţiune prepoziţională) înaintea (cuivâ s. a cevâ): „devant (qqn. ou qqch.)". M’oiu arătă-mă’n sfânta ta faţă (= mă voiu prezentă îna-
.Dicţionaral limbii române. 23. X. 1910.
FÂŢA
- 82 —
FÂŢÂt
iuţea La) dosofteiu, ps. 48. Şi mii de suvenire mă’n-cungiură ’ntr’o clipă în faţa unui tainic şi drăgălaş portret, alecsandr', p. ii, 5. Şi in faţa ta frumoasă 0 să ţie o oglindă, Să te vezi pe tine însăşi, Visătoare, surizăndă. EMINESCU, P. 183. | în prezenţa cuivâ, de faţă fiind cinevâ: „en prâsence de qqn.“ loan deslegă turbinca în faţa tuturor, creangă, p. 306. | (Modern) Cu privire la, considerând...: „en face(de)‘‘ (cfr. germ. angesichts). în faţa unor dovezi aşă de puternice, In faţa dară a canonului 34 apostolic, în faţa legilor împărăteşti bisericeşti, în faţa unui străvechiu uz..., întrebăm, cum s’a putut pretinde că biserica română este o biserică provincială... ? uricariul, x, 378. Legile sânt neputincioase în faţa acestor usurpători. delavrancea, ap. TDRG. cfr. faţă cu... şi faţă. de...
Pe faţă: făţiş, fără încunjur, verde, deschis, sincer: „ouvertement.11 Mihaiu..., tare în credinţa către Dumnezeu,... umblă cu inima deschisă, lucră pe faţă şi fără vicleşug, ispirescu, m. v. 56/„. în curând a trebuit săiape faţăpartida Rusiei, adam, ap. TDRG. Spune-mi lucrurile pe faţă! pamfile, j. i. (Ou deosebire In expresiile:) A (se) da cevâ pe faţă = a (se) descoperi, a (se) arătă în lumina cea adevărată, a (se) revelă, a (se) demascâ, a (se) tvadă (tot aşâ la Aromâni, la Albanezi şi la Bulgari, papahagi, p. a. nr. 125). Spânul, văzând că i s’a dat vicleşugulpe faţă, se răpbde ca un câne turbat la Harap-alb. creangă, p. 278. # A jucâ ( (cu) cărţile ) pe faţă = a jucâ cu cărţile deschise, p. ext. „a-şi arătâ pe faţă, gândurile şi intenţiile : jouer cartes sur table11, zanne, p. iv, 299. || (Cu funcţiune adjectivală) Răzvrătire pe faţă — „offene Emporung". TDRG.
Faţă cu (s. de) (Modern) Către, împotriva : „envers, contre11. în toată purtarea ei faţă cu Radu punea un fel de căldură, vlahuţă, n. 15. Nu-şi stăpânesc expresia unei făţişe invidii faţă cu succesele noastre. caragiale, n. f. 78/9. Veţi plăti cu capul obrăznicia [ce aţi întrebuinţat faţă cu mine. creangă, p. 263. j Cu privire la.... având în vedere..., considerând..,: „attendu, consid6rauf, âtant donne, vu“... Aceâ fată, faţă de deşteptăciunea ei, merită să fie împărăteasă., iar nu fată de jitar. şez. i, 101/)2.
[Plur. (după analogia unor cuvinte ca fată-fete): feţe (f feaţe), în rimă, rar şi necorect, feţi. I. VĂ-CĂRKSCU, p. 18/e; TEODORESCU, P. P. 16. | După făt-logofăt, se găseşte, într’o poezie populară din Bucov., de caracter glumeţ, şl: feţe-logofeţe. marian, na. 375.]
—	Din lat, facia (= facies) „înfăţişare, aspect, chip, figură, faţă“.
i'A’i'Ă vb. Ia refl. Se dorer. — (Rar, în Transilv.) A prinde, a căpătă faţă (fiind vorba de plăcinte puse la copt), a se rumeni. Plăcinta nu s’o făţat, Nici ţipoii nu s’o copt Cu lemne rele de plop. pop. (din Reteag), ap. marian, nu. 670. [Derivat: făţat, -ă adj. Socă-ciţă ( = bucătăreasă) vină ’ncoace, Ce-ai făcut, nimic nu-mi place... Plăcinta nici nu-i făţată (nota: „cu faţă“), Ai avut slabă zăgnată ( = foc de surcele cu flacără mare, spre a păli bucatele repede)! marian, nu. 670; reteganul, t. 179/18.]
—	Derivat din faţă, cfr. feţi, făţui.
l'Â'Jţ'A adv. En se trimoussant.— (Fam., despre cinevâ care face o mişcare repede s. se leagănă din şolduri, umblând) Fâţâindu-se. (Adesea repatat; uneori în legătură cu un element -mâţa) Iţa, iţa prin■ păiş, Fâţa, făţaprin costiş? ( = „Coasa"). gOkOVEI, C. 114 (cir. fâş). Ce tot fâţa-măţa din odaie în odaie? [Une-ori cu adăogarea unui -i final: fâţai-fâţai. GOROVEI, c. 303.]
—	Derivat din fâţ, prin adverbialul -a.
TÂ’ţ'Ă s. f. 1°. Petit enfanttres vif,mioche. 2°. Loche de riviere (Cobitis taenia). 3°. Fille ou femme affectee.
1°. Orice fiinţă mică, cu mişcări repezi, care se fâţâe mereu. (Cu deosebire) Copil mic (şi vioiu). Cfr. zanne,
p. IX, 610. Dumneata erai o fdţă, cănii i căram logofătului ăl bătrân cu boii miei lemne, jipescu,
O.	143; cfr. 42; 21. Cfr. fârţă,
2°. Orice peşte mic (care înnoată repede prin apă) (cfr. fâţişoară, baboiu; pentru sens. cfr. fran. fre-tin: fretiller). viciu, GL. (Răchita, în Caraş-Severin). Ia şi tu halăul ăla şi vezi de-i putea să prinzi vr’o făţă de peşte ca să avem de legumă pentru azi şi mâine, ispirescu, l. 280/2. || Sp e c. (Iht.) = zrârlugâ (un soiu de ţipar foarte vioiu). antipa, f. 198-199. (ChiojJu-Bâsca, în Buzeu) h. ii, 27. (Adunaţi, Băileşti şi Ciutura, în Dolj) H. v, 4,132,16, etc. [în acest sens din urmă, şi: fiţă, fiţoăică. antipa, f. 199; în Ţara Haţegului, şi : fftsă s. f. = „specie de peşte mic, găl-buiu, cu pete negre, cu nişte acuşoare la urechi, cu care se acaţă de mână, când tl prinzi, se ţine la fundul apei şi pe sub pietre", rev. crit. iii, 153.]
3°. „Făţă = fată, femeie făloasă, afectată11 (Ţara-Haţegului). rev. crit. iii, 153 (cfr. a se fâţâi 2°, fârţă).
—	Substantiv postverbal din fâţâi.
FĂTĂciuNÂT f s. a. Comptedelamisebasdes bre-bis.—(Rar) Socoteala fătăciunilor. Iar pentru mieii de stărpătwri ce vor pieri la turme, la vremea fă-tăciunatului, şi pentru mieii ce-i vor tăiă stăpânii lor şi ciobanii pentru hrana lor..., să nu să supere a luâ banii goştinei. (Bacău, a. 1809) uricariul,
VI,	471/j,.
—	Participiul, devenit abstract verbal, al unui verb fătăciunâ, neîntrebuinţat.
fĂtAciune s. f. 1°. Mise bas (des brebis). 2°. Pro-duits de la terre. 3°. Endroit ou les femelles mettent bas. 4°. Pârtie genitale de la vache.
1°. Fătat. Del[a] perdelele ce vor fi de oi cu fătă-ciunea pe moşie, iar să ia stăpânul moşii[i] a toată perdeaua câte un miel. DOC. (a. 1799), ap. iorga, S.
d.	v, 202/3. | P. ext. Totalitatea puilor fătaţi dintr’o-dată. Nu este cu cale Ca să-i ia oile sale, Căci ele alt nu stricară, Ci num,ai rodul mâncară, Prin urmare şi ciobanul Rodul să-l dea la sătean(ul), Adică, cu fătăciunea Să plătească stricăciunea, pann, p. v. iii, 46.
2°. P. ext. (Cu aceeaşi trecere de sens pe care o are şi lat. fetus) Totalitatea produselor pământului (fructe, bucate) dintr’un an. Strică fătăciunile pământului. biblia (1688), 177.
3°. Locul destinat pentru animale când fată, f ă-tătoare2. Fataciunile (într’un document slav din 1545). cuv. d. bătr. i,241. Turmele din fătăciune, Pornesc zbierând la păşune. MUMULEANU,.ap. TDRG. „Fătăciune = unde fată oile“. (Sălcuţa, în Dolj), H. v, 404.
4°. Partea genitală a vacii, fătătoare2, soţie, pipotă, dame, t. 32.
[Cu schimbul obicinuit între suf. -iune şi -ină, şl: f fătăcină s. f. (scris fătăcenă) Doă feţe de arie şi
o	fătăcenă. DOC. (Vlaşca, a, 1606). cuv. D. Bătr. 151.]
—	Derivat din fătâ, prin sul', abstr. -ăciune.
1’atâuA s. f. Faţade. — Partea dinainte a unei case, unde se gă,seşte intrarea principală. 51 stj. 7 pal. faţada Episcopiei, uricariul, iii, 256/,4. în ea [biserică] vezi stâlpi strâmbi pe marginile faţadei. iorga, n. R. a. i, 285. [La Românii din Austro-Ungaria, după germ. Faţade şi: fasâdă s. f.]
—	N. după fran. (apropiat de cuvântul românesc faţă),
fâţâi vb. IV (IVa). 1°. Agiter (rapidement şâ et lâ), fritilhr (de la queue), tortiller (des hanches). 2®. Se trâmousser. Faire des manieres.
1°. A mişcă repede şi neliniştit încoace şi încolo, a da repede din... (Se întrebuinţează de obiceiu despre mişcarea ce o fac animalele, şi mai ales pasările, ou coada lor) cfr.bâţâl, fârţâi, adiâ(2°). Trans. şi in-
FATAL
83 -
făţărie
trans. (partea trupului cu care se f'ace mişcarea se arată prin prep. din) Fâţâe coada, ca vulpea, pann, P. III, 63; ROMÂNUL GLUMEŢ, I, 57/,5; ZANNE, I, 432. Iar într’una din sile văz că îmi întră în casă doi căţei negri, fâţăind din coade. gorjan, h. i, 38. Veni o coţofană şi tot jucând şi fâţăind din coadă, zise... ispirescu, L. 345. | (Fam., despre oameni, cu deosebire despre femei) A-şi mişcă, umblând, şoldurile încoace şi încolo; cfr. fârţâl. polizu; TDRG.
2". Refl. „Se zice şi despre o persoană, ce nu stă. în loc, care se mişcă necontenit, sau care îmblă din cameră în cameră, aducând supărare prin deschiderea şi închiderea deasă a uşilor" (costinescu), a nu avea astâmpăr, a se mişcă repede, a alergă neliniştit de colo până colo. Uite-o cum se fâţâe! || P. ext. A face nazuri, mofturi, fasoane, a se fandosi. Iepurele începu să se fâţâească, că pe nedrept a fost înfruntat. ispirescu, l. 339.
[Şl: fâţăi vb. IV (IVa). [| Derivate : fâţâeâlă s. f. păsculescu, L. P. 96; fâţâire s. f.; fâţâit s. a.; fâ-ţâitură s. f., fâţâit, -ă adj. (cu sens activ) Averea... este o nălucă fâţâită ce sare din pungă’n pungă. jipescu, ap. TDRG.; fâţâitor, -oâre, adj.]
—	Derivat din fâţ! prin suf.-ăi. Cfr. fâţcăî, fâr-ţâi, bâţâl.
l'ATĂi., -A adj. 1°. Fatal. 2°. Malheureux.
1°. Hotârît de soartă, sortit, (pop.) scris. Toate relele ce sânt Într’un mod fatal legate de o mână de pământ, ...Mult mai mult îi vor atrage de cât tot ce ai gândit, eminescu, p. 226. Scepticii... pro-povăduesc.... nepăsarea faţă de dureri, care sânt fatale. NEGULESCU, F. R. I, 276.
2°. Care duce la nenorocire. 0, noapte fatală! o, noapte cumplită! alexandrescu, m. 40. După un fatal duel, A. Puşchin, poetul rus, a murit. c. NE-gruzzi, i, 336.
—	N. din fran.
fătălău s. m. v. feteleu.
fatalism s. a. (Fii.) Fatalism,e.— Doctrină care neagă libertatea voinţei, susţinând că toate sânt determinate de mai înainte, aşâ că nu se mai pot schimbă.
—	N. din fran.
fatalist, -Ă adj. Fataliste. — Adept al fatalismului.
—	N. din fran.
fatalitate s. f. l°-2°. Fatalite.
1°. (După doctrina fataliştilor:) Puterea care determină toate mai dinainte, aşă că nu se mai poate schimbă nimic; soartă, ursită, O fatalitate absolută, ziceau reprezentanţii [stoicismului] guvernează, ca
o	lege de fier, întreg universul, negulescu, f. r.
i,	277. Dar pentru că este o Provedinţă... care dirige faptele omului, prin aceea tui urmează că omul este un instrument orb al fatalităţii, bălcescu, m. v. 4. Apucat din nou de nemiloasa fatalitate ereditară, Eminescu moare, maiorescu, cr. ii, 294.
2°. Soartă nenorocită. Fatalitatea cea mai mare care om putut să viepreste liomâni... magaz. ist. v, 184/29.
—	N. din fran.
fâtăloăncA s. f. v. fătoiu.
fătăkău s. m. v. feteleu.
FÂtăre s. f. Mise bas. — Infinitivul verbului fătâ, devenit abstract verbal.
FĂ'ţÂKE s. f. 1°. Surface de l’aire. 2°. Nappe. 3°. Dissimulation.
1°. „Faţă de arie, locul unde se treeră cereale". păsculescu, l. r. 338. Iară voi, necuraţii,... Când
s'a vântură dintr’are (= din arie) pravul, Vă veţi duce, cum se duce spravul, Şi cu grâul nu-ţi cădeă’n făţare, Ce ( = ci) veţi fi suflaţi cu spulbărare. dosofteiu, ps. 12. Cfr. 236. Fa mai tare se silea, Grâu’ la pământ culcă. Şi făceă clăi, Din clăi, ho-dobăi, Din hodobăi, şură mare Până la făţarea cea de aramă. (Pluguşor din Chişinău, Basarabia), păsculescu, l. p. 30. După-ce făţarea ariei s’a bătut bine, se aşasă pe ea o câtime de snopi, dame, t. 56. [Astăzi, prin a ropiere de derivatele în -ar, şl: fâţâr s. a. Apoi aria-şi făceâ Şi din grajd mai aduceă Zece. iepe tot sirepe, Şi de par că le legă Şi pe toate le mână Împrejurul parului, D’asupra făţarului. teodor esc p. p. 146b; 389/ls; cfr. pamfile, i.c. 450.]
2°. (Transilv.) F„ţă de masă, pânzătură, măsăriţă, pomeselnic.Făţar demasă. DDRF, barcianu, alexi.
3°. f Făţărnicie, fâţărie, prefăcătorie, ipocrizie. Şti ( = ştie) Domnedzeu irima ( = inima) ta şi înţeleage toate cugetele tale şi veade toate făţările tale. cuv.
D.	BĂ i’R. II, 121; cfr. 221.
—	Derivat din faţă, prin suf. -are. (în sensul 2°, poate de-a-dreptul din lat. facialia „batistă"; sensul 3° pare a fi figurat şi desvoltat din cel de „mască", pe care îl are şl obrăz-ar, fran. visag-bre.)
fAţAkî vb. IV\ 1°. litre parţial. 2°. Dissimuler.
1°. f Intrans. (construit în mod absol. s. cu dativul persoanei). A ţineâ seamă de poziţia socială, de trecerea s. de rangul unei persoane şi (prin urmare) a părtini (la j udecată) pe cinevâ în dauna altuia; cfr. a alege feţe, a cunoaşte faţă. Să nu cunoşti pre nice unul de în ceea ce judeci, ce să zice sănufăţăreşti. pravila tahgovişte, ap. CCR. Iti9. Jeluindu-se cei săraci pre boieri, pentru strâmbătăţi ce avea despre dînşii..., văzănd Nicolai-oodă nedreptatea, n’au făţărit nemwrui, ce pre mulţi i-au certat. N. costin, let. ii, 98/26. Dumneata ştii că noi nu fă-ţfăjrim nitn[ăjnuilea... şi, măncar (sic!) fie ce om de prost, tot i-am ales judecata cum, au fost pre derept. doc. (a. 1651), ap. iorga, b. r. 148. Fiind cu toţi şi dumnealor boierii la divan,... le-am, arătat... să grăească şi acum, dirept, precum au grăit şi atuncea, să nu făţărească. (a. 171(5, Iaşi) uricariul, v, 374/2,.
|Şl : fâţârâ vb. 1; atestat odată, însă numai subt forma negativă: nefăţârâ vb. I: Şi se tatăl chiemaţi, nefăţărăndu cela ce giudecă tuturor după lucru... cod. voh. 142/, ( = giudecă fără f ţărie... N. testament 1648; fără făţărnicie judecă... biblia 1688).]
2°. Refl. (învechit) A se preface, a-şi da aparenţa de... Şi făţăriiâ-se cu nuşii şi alalţii ludei, ca pi Var-nava stătu cu acei făţarnici, coresi, ap. GCR. i, *16. Cei necuraţi făţăresc a fi curaţi. mĂkgakitare (a. 1746), ap. TDiiG.
—	Derivat din făţare. (Cuvântul negăsindu-se în scrieri populare, pare a fi de origine literară, cel puţin în sensul 1°, traducând pe paleosl. lice-meriti, propr. „a măsură faţa", iar acesta pe grec. Ttpoauiito-XvjtrcEU)).
fA'4'Akie s. f. 1°. Partialite. 2°. Dissimulation.
1°. f Consideraţie faţă de poziţia socială, de trecerea s. de rangul unei persoane şi (prin urmare) părtinire (la judecată), favorizare a cuivâ în dauna altuia, parţialitate, făţărnicie. Fraţii miei! nuînfă-ţărie prăvind se aveţi credinţa DomnulufiJ nostru Isus Hristos al slaveei. cod. vor. 116/6 (= să n’aveţi cu făţărnicie credinţa. N. testament 1648; nu întru făţârii aveţi credinţa, biblia 1688). Judecă cu dereptul pe toţi fără făţărie. moxa, 397/10; cfr. ureche, let. i, 204/36; neculce, let. ii, 455/„; URI-CAUIUL, I, 79/,, III, 2J1/S1.
2°. Făţărnicie, prefăcătorie, ipocrizie. Părăsiţi amu tot reut şi tot hiclenşiyul şi făţiria şi savistul şi toate clevetele. cod. vor. 144/12 ( — şi fâţăriile,,, N. testament 1648; şi făţărniciile, biblia 1688). Mă duc eu unde făţerie nu este. cuv. d. bătr. ii, 449. Cu făţărie şi cu mândrie, numai din gură arată’
FĂŢARNIC
84 -
FAŢETĂ
smerenie.'varlaam, C. 293/a. Simon cit făţărie s’au botezat: mineiul (1776), 612/2- Sub mantaoa făţăriei, sta bine acoperit, beldiman, tr. 418.
. P erivate : fâţărire s. f.; (ne)făţărit, -â adj.]
. — Derivat din făţâri, prin suf. abstr. -ie.
făţArnic, -A adj., subst. 1 °. Parţial. 2°. Dissi-mulâ.
1°. f Adj. Părtinitor. 0, tiran nemilostiv şi păgân fără leage! O, giudeţ strâmb şi făţarnic, pravilă strâmbă şi fără canoane! cantemir, ist. 108. [Mai ales negativul: Judecătoriulnefăţarnic vaşedeâ. coresi, e. 27/t5; cfr. mag. ist. i, 89/26; uricariul, vii, 22/22; MINEIUL (1776), 81*/ş*]
2°. Adj. Prefăcut, ipocrit, om (s. taler) cu două feţe. Ilie Cantacuzint, Visternicul, dimpreună cu Panaiotachi Morona... chiuerniseâ pe Antioh-vodă şi se potriveâ amândoi aceşti boieri într’o fire:..: iuţi, mândri, minciuna şi, făţarnici, jurători pentru fiece, amăgitori, neculce, let.. ii, 313/m; cfr. Ami-ras, let. ni, 103/3S. Bupă el mai erâ încă şi doi arhimandriţi Farisei şi mult făţarnici, intriganţi şi necinstiţi, beldiman, tr. 342; cfr. creangă, a. 17. „Boaită făţarnică!u adăogăbolnavul. C. negruzzi, i, 161. El (= Oamadeva) veni, copilul mândru..., Având zimbetul făţarnic, Pe-a lui buze de coral, eminescu,
b.	290. | Substantivat. Vei vedeâ în faptă că nu-s vreun faţarnic. C. negruzzi, i, 223/26. Cum mai cutează făţarnicii aceştia a-şi face cruce ? reteganul, P, v, 33. Făţarnicul e un lup îmbrăcat în piele de oaie; pĂsculescu, L p. 108. [Adesea, la negativ: Ce e de sus preamândrie..., pliră de milosti, de plodul burătăţilor, fără păreare şi nefăţarnică, cod. vor. 126/IS. Dragoste nefăţamică. mineiul (1776), 178*/2; cfr. varlaam, c. 166/a.]
—	Derivat din făţare, prin suf. adj. -nic. (Pentru sens cfr. pe de o parte span. hazanero „linguşitor", pe de altă, parte paleosl. lice-men> = grec. itpoauuto-
VJ]1TTY]ţ.)
făţăuiviceşte adv. Hypocritement.— (învechit) Ca făţarnicii, cu prefăcătorie, cu ipocrizie. Bogo-milii... cu multă făţărie a să rugă să fac şi evanghelica adecă făţărniceaşte a o priimi. chesarie (a. 1765), ap. GCR. ii, 79. Te slăvesc, nu vremelni-ceşte, nici făţărniceşte... pann, E. v, 119.
-	— Derivat din făţarnic, prin suf. adv. -este.
rĂŢĂKJVH’i vb. IVa = făţări.
1°. f Intrans. (construit cu dativul persoanei) A ţinea parte cuivâ, a părtini. Să nu făţărniceşti cu voie veghiată celui bogat, neagoe, înv., ap. GCR. I, 169.
2°. Refl. (învechit) A se face, a se preface, a se arătâ cu totul altul de cum este. Simeon vrăjitoriul să făţărniciâ. mineiul (1776), 63; cfr. beldiman, tr. 99; konaki, p. 122. Emirul... se făţarnici, ca cum n’ar şti nimic din cele urmate puţin înainte. bălcescu, m. v. 53; cfr. c. negruzzi, iii, 37.
—	Derivat din făţarnic.
făţărnicie s. f. - făţărie.
1°. Să împărţim dreptatea săracilor fără de făţărnicie! neagoe, înv., ap. GCR. i, 169.
2°. Ascunsul inimii sale de făţărnicie curăţeşte! cantemir, ist. 34. Făţărnicia aluatul nelegiuirilor şi capul răutăţilor [este], iord. golescu, ap. zanne, p. viii, 145. El erâ cu inima curată şi fără făţărnicie. ispirescu, l. 137.
—	Derivat din făţarnic s. din făţarnici, prin suf. abstr. -*e.
fătat s. a. Mise bas, part; terme. — Participiul verbului fătâ, devenit abstract verbal. Faptul de a f&tâ (şi, cu deosebire) timpul când fată animalele. Ajşijderea... ciutelepre şesuri, unele cu viţăluşii după dînşii ( = dlnsele), acum aproape de fătat, pântecele
ăe mijloc în gios le trăgea, cantemir, ist. 130. Fiindcă scroafele poartă purceii patru luni, foarte bine ar fi, ăeacă aşâ s’ar veni, ca să le cadă fătatul dintâi în Martie sau Aprilie, al doilea în Iulie sau în August, economia, 99.
fătat, -A adj. I. Mis bas. Ne. II. Qui a misbas. — Participiul verbului fâtâ, devenit adjectiv.
1. (Cu sens pasiv) (Despre animale) Care a fost fătat. Viţica această e fătată într’o Luni. marian. Puse în ciur doi căţei fătaţi de curând, ispirescu,
l.	69; cfr. vasiliu, C. 60. || P. ext. (Despre oameni; in glumă s. în batjocură) Născut. Oare nu cumvă o’aţi face şi voi, nişte feciori ăe ghindă fătaţi în tindă, că sânteţi obraze subţiri? creangă, p. 255. Ajă mi-i drag să fie omul: fătat nu ouat! („om voinic, nu păcătos şi slab.“ glosar) CREANGĂ, P. 123; cfr. zanne, P. I, 460; II, 380.
, II. (Ou sens activ) (Daspre animale; întrebuinţat numai la feminin) Care (tocmai) a fătat; cu pui. Vacă fătată, oi fătate. LM. Sluga însurată, Ca o căţea fătată, iord. golescu, ap. zanne, p. iv, 595 (cfr. varianta: „Nevasta cu copil mic, Nu e bună de ni-mic“). | P. ext. (în batjocură) A fi fată fătată: „cu copii". (Vâlcea), ap. zanne, p. ii, 131.
fătătău subst. v. fătoiu.
fAtătoâke adj. f , s. f. (Vache, brebis, jument, truie) feconde ou apte â la reproduction. Brebis fe-conde ayant plus de deux ans. —Adjectivul verbal al lui fătâ (derivat prin suf. -ătorj, substantivat adesea (şi Întrebuinţat, fireşte, numai la feminin). (Vacă, oaie, iapă, scroafă, capră) aptă pentru reproducţie (spre deosebire de cele sterpe), şi care se ţine anume pentru prăsilă (cfr. mulgare, mulzare, mânzare, sugare, aplecătoare, matcă), spec. „Oaia [fer* tilă] de la doi ani înainte". (Săcuieni, în Dâmboviţa)
H.	iv, -247. Ş’au ales pre Daviă, a sa slugă, De ăupă turmă să nu mai mulgă, Nice să îmbie după fătătoare. dosofteiu, ps. 266. 500 ăe matce, 70 de scroafe fătătoare, 80 mascuri mari. (Mold., a. 1793). uricariul, xvi, 209/u. 300 de vaci fătătoare, împărţite în două cârduri: mulgarele într’unul şi cele a-fătâ într’altul. i. ionescu, d. 369; cfr. 527, 327, 295. Ciobanul dărui finului său o oaie fătătoare. ispirescu, l. 208. Păi, cum aşă? Nici măn-zările, nici fătătorile, nici sterpile nu-ţi plac P jipescu, O. 48. Dar mi-i cere zestre, cere Cam vreo mie de mioare Ce ies vara fătătoare, Ş’alte zece de berbece, teodorescu, p. p. 88/,; cfr. alecsandri, p. P. 201b/18. | La oi se face distincţie între fătătoare şi fătătoare întâi = mioară, când rămâne întâia oară a-fătâ şi astfel se alege dintre sterpe. Ofr. dame, t. 68. Vă duceţi la 99 turme de oi fătătoare ’ntâi. şez, vii, 156. | (în glumă, şi despre alte animale) Tu ăe zestre ce mi-ai dat? Doi cotoi în loc. de boi Şi-o pisică fătătoare ’N loc de vacă mulgătoare, teodorescu, p. P. 598. [Plur. -toare, mai rar, -tori ]
fătat o Âit io s f. 1°. Endroit ou la femeile met bas. 2°. Pârtie genitale ăe la vache.
1°. Locul unde fată animalele. La herghelie că intră, în star oştea juganilor, La fătătoarea iepelor, mat. folc. 186.
2°. Partea genitală a vacii şi a bivoliţii, numită şi fătăciune, soţie s. pipotă, dame, t. 32. Lapartea dreaptă a fătătoarei... mon. of., ap. TDRG; cfr. mat. folc. 685.
—	Derivat din fâtâ, prin suf. loc.-instr. -ătoare.
fătătoic subst. v. fătoiu.
fâţcăî vb. IV (ş. d.) v. fâţâi ş. d.
faţetă s. f. (Fiz., Şt. nat.) Facette. — Faţă mică, spec. faţa cioplită a pietrelor scumpe. Faţete de
FATIDIC
- 85 -
FĂ.ŢUITOR
modificaţiune. PONI, ch, 14/„. Diamant tăiat în faţete. || P. anal. Unele insecte au ochicu faţete, adecă . formaţi din lentile mici;
—	N. după fran.
i'A'ri-Ă adj. Fatidique. — Prevestitor al hotă-rlrilor soartei. [Muza lui Alecsandri] deschide prin rostul său fatidic, orizonturi de nemărgenită m,ărire ţării. ODOBESCTJ, II, 522.
—	N. după fran. (lat. fatidicus, -a, um, idem).
fâţie f s. f. v. fetie.
fatiol s. a. v. fachiol.
făţiş adv., adj. 1°. Prâsent. 2°. Ouvertement. Patent, âvident. 3°. Eşcarpi, raide.
1	°. t De faţă, prezent. Să neştine va ceare împrumut de la vecinul său atare dobitoc, şi acela, se va vătămă sau va muri, neflind domnul aceiia făţişu: el o plătească; iară să va fi domnul aciîa, să. nu plătească. palia (a. 1582), ap. CCR. 70.
2°. Adv. în faţa tuturor, pe faţă, (în) public, deschis, franc, (f) aievea, (adesea în opoziţie cu (pe) furiş, într’ascuns). Jecuiă pre oameni... şi furiş, şi făţiş. n. costin, let. ii, 112/26; cfr. neculce, let. II, 314/20; MAG. IST. 338/e. Eu-făţiş am grăit lumii şi întru ascuns n’am grăit nimica. MĂRGĂRITARE (a. 1746), ap. TDRG. Duşmanii... îl urmează mişeleşte, fără a îndrăzni să-şi dee piept făţiş cu el. c. negruzzi, i, 168. Ura... mă leagă De dînsul.-. Cu dor de-al combate făţiş, în ziua mare. alecsandri, p. ii, 351. (Din fuziunea sinonimelor făţiş şi de faţă s’a născut expresia f de făţiş, pe care
o	întâlnim la moxa) Se loviră cu Sârbii de fălişu. 374/,; cfr. 353/,,, 401/s„ 405/6. || (Modern, şi în funcţiune adjectivală, în opoziţie cu ascuns, tainic, tăinuit) Evident; cfr. făţişat. Se luptă împotriva vrăjmaşilor făţişi ai legei creştineşti, bălcescu, m. v. 174. Atunci ne-am explică denaturarea prea făţişe ce o încearcă d-sa în privinţa tuturor punctelor în discuţie, maiorescu, cr. ii, 62. State mai bătrâne şi puternice nu-şi stăpânesc expresia unei făţişe invidii faţă cu succesele noastre, caragiale, N. F. 78/„.
3°. Adj. (Neobicinuit; despre coasta unui munte) Repede. Din partea aceea atâta eră de făţiş suişul [dealu]lui, de nu puteă nimenea a se sui în sus. bakac, ap. ŢDRG.
—	Derivat din faţă, prin suf. adv. -i.ş.
făţişă f vb. Ia = înfăţişă. Trans. Vădeşte pre lupii cei ascunşi ! Făţişază şi ruşinează pre... tâlharii turmei lui Hs.! mărgăritare (a. 1746), ap. TDRG. 806. | Refl. Cine se va făli să aibă inimă curată? sau cine se va făţeşă curat a fi de păcate ? biblia (1688), 439,,. [Şl: f fătoşă vb. Ia. | Derivate: făţişăre s. f., făţoşăre s. f. Lucru vrednic de făţoşarea cea împărătească, p. maior, ist. 213; f făţişât, -ă. 1°. Adj. Făţiş, manifest, dat pe faţă. I-am aflat şi i-am adeverit noi boierii şi toată ţara furi fă,ţişaţi. DOC. (a. 1652). mag. ist. i, 127/24. Un hoţ, anume Buzălaş, care au fost furat neşte cai din Dragoslavele, şi l-au prins păgubaşii... hoţ făţişat şi se-au adeverit de tot lucrul cum iaste acela. (a. 1651) jorga, B. R. 147. Nesuferindu-i făţişdta îndrăznire... mineiul (1776), 185a/2.||2°. Adv. Pe faţă, deschis. Au doară înaintea Domnului grăiţfi] şi înaintea lui „răspundeţji] făţişat ? biblia (1688), 368, s.]
—	Derivat din făţiş.
fâţişoăkă s. f. Fretin; loche de riviere. — Di-jninutivul lui fâţă (derivat prin suf. -işowră). „Prin-s-ai vre-un peştişor?“ —...„Vr’o câteva făţişoare.“ PANN, p. iii, 119.
FĂ’r-LoeoFĂT s. m. v. făt.
făţoâie s. f. Nappe. — (în Iood, Maramureş) „Faţă de masă“. viciu, GL.	.	j
—	Derivat din faţă, prin suf. augm. -oiu.
fătoiu subst. Virago.— Augmentativul lui fată, derivat prin suf. -oiu (cu o pronunţată nuanţă peiorativă). Fată zdravănă, mare şi robustă (şi ’disgra-ţioasă), care seamănă mai mult a băiat. Marghio-liţa... dintr'atâtica, s’o făcut coş-coge fătoiu! alecsandri, t. 339. [Cu alte sufixe: fătoc marian, Na. 348; fătocină (Ban.) CDDE nr.560, fătăloăncă ibid.., fătătoiu (Mold.; influenţat de bărbătoiu);fătătâu „fată care a pierdut orice ruşine. [întrebuinţat în expresia] a ieşi fătătău înaintea cuivă: cu îndrăz-neală“. (Slatina, în Olt), zanne, p. ii, 139.] Cfr. feteleu.
-— Derivat din fată, prin suf. augm. -oiu.
fă tos, -oăsă adj. Beau (de visage). — (Rar; în poezia pop.) Frumos la faţă; cfr. arătos, chipeş. Num,ele să mi se ducă De fată frumoasă, Făţoasă, Numită şi arătoasă, vrajă (Sărdan, în Dâmboviţa).
H.	IV, 307.
—	Derivat din faţă, prin suf. adj. -os.
făţui vb. IVa trans. 1°. Unir, etendre un enduit' 2°. Baboter. 3°. Biper, polir (en facettes). 4°. Calotter.
A făţui însemnează: a da s. a scoate faţă unui lucru, deci:
1°. A asemănă, a obli, a netezi (d. ex. un perete eu făţuitoarea, prispa unei case cu lut). „A făţui = a netezi tencueala pe pereţi11, rădulescu-codin.
2°. A obli, a gelui, a da faţă unui lemn cu rândeaua (cfr. făţuitor). Cu toporu’ să, hălcească, Cu barda să feţuească. vasiliu, c. 115.
3°. A polei, a lustrul (o piatră, etc.). Artiştii lui Neagoe Basarab scormoneau, ferecau, făţutau şi scliviseau subţire cu dăltiţa. odobescu, ii, 513/3.
4°. Fig. (Despre oameni; pop., fam.) A pălmul, a bate (peste faţă) pe cinevă. rădulescu-codin; pamfile, j. ii. 11 luară din nou la tărbăceală. Umblă prin mânile lor, de la unul la altul, ca o minge. îl mai făţuiră, îl mai trudiră, îl luară din nou la rapanghele. ispirescu, l. 108/8.
[Şi (Mold.): feţui vb. IYa. || Derivate: făţneălă s; f., (şi cu sensul de „bâ,ta,ie“) „Feţuaală = bătaie11. pamfile, j. ii. Supăraţi de purtarea lui Păcală către dînşii..., îl luară la făţueală. ispirescu, ap. -TDRG.; fâţuire s. f. Făţuitorul... se întrebuinţează şi la făţuirea lemnelor de brad. apolzan, u. 9; fâ-ţuit s. a. Să mai dea Agripinei o mână de ajutoriu la făţuit prispa, s. nădejde, ap. TDRG.; făţuitură s. f.; făţuit,-â, adj.]
—	Derivat din faţă, prin suf. -ui. Cfr. făţâ, feţi2.
fătuică s. f. v. fetiţă.
făţuitoâbe s. f. (Zid.) Taloche. — Scândurică dreptunghiulară (prevăzută cu un mâner pe partea superioară), servind zidarului să întindă peste tencueala groasă (aruncată cu mistria) un strat de ten-cueală fină, pe care o netezeşte apoi cu aceeaşi unealtă; drişcă. dame, t. 103. [Şl: feţnitoâre (Fol-teşti, în Covurluiu). h. iii, 19; 153. | Plur. = sing.]
făţuitob s. a. (Dulgh.) 1°. Băbot plat ou ă re-passer, guillaume â recaler. — „Făţuitorul simplu [este o rândeâ cu care] se dă faţă lemnelor care mai întâi au fost cioplite şi îndreptate cu cioplitorul. Făţuitorul dublu ciopleşte aşchii fine. Cu el se curăţă şi netezesc lemnele după ce mai Întâi au fost lucrate cu cioplitorul şi cu făţuitorul simplu... apolzan, u. 9-11; cfr. dame, t. 114-115. (Cfr. broască, buhaiu, cepuitor, cioplitor, ciubu-car, gealău, ghilău, gură-de-broască, hâ,lci-tor, lambar, lămbuitor, mucher, plătuitor, tfblitor,. rândeâ, robanos. rebanc, şănţuitor,
FĂTIÎŢĂ
-- SG -
FĂURI
lucitor.) [Şl: feţuittir s. a. H. iii (Covurluiu), 196 (Frumuşiţa), 450 (Târgul Bujor).]
—	Derivat din fâţni, prin suf. instr. -itor.
f£ti5'|'Ă s. f. v. fetiţă.
VĂiiiiĂ. s. f. Apparence. — (în Transilv. de vest) „Făulă= formă, faţa, mutră [d. ex.] După făulă seamănă cu cutare“. (Ţara-Haţegului). rev. crit. iii, 153;cfr. frânou-Candrea, r. 52; LB., 211, 212. „Hei Aniţă crâşmăriţă, Ian spune-mi făula lui“. — „ Un om cu nasul mititel, D’ai crăpă butuci pe el; El se uită pe sub frunte Şi nu zice vorbe multe, Şi se uită pe sub gene Şi lumea de el se teme“. FRÂNCu-CAN-drea, M. 212.
—	Etimologia necunoscută.
fâijn s. m. (Antic.) Faune. — Zeu câmpenesc, reprezentat în genere cil coarne şi picioare de ţap. Un faun bătrân râăeă în peştera pustie, C. ne-GRUZZI, ii, 94. pronunţ, fa-un.]
—	N. din lat. faunus, idem.
fAunA s. f. (Şt. nat.) Faune. — Totalitatea speciilor de animale dintr’o regiune. Fauna României. [Pronunţ, fa-w-.]
—	N. după fran. Ofr. floră,
FA rn s. m. 1°. Forgeron, mardchal ferrant. 2°. Scarăbie ă ressort (Elater segatum).
1°. (întrebuinţat în Transilv.; în România învechit şi înlocuit cu fierar) Meşter care lucrează metalele; spec. (azi aproape exclusiv) meşter care lucrează, cu ajutorul focului şi al ciocanului, flerul; de cele mai multe ori faurul este în acelaşi timp potcovar şi, pe la sate, şi lăcătuş (în părţile noastre majoritatea faurilor o formează Ţiganii); covaciu, covaliu, covar, fierar. (într’un act slavo-român, din a. 1580, Bucureşti, e vorba despre un Ţigan) Stan, faurul, cuv. d. bătr. I, 254. Fauri de aramă, dosofteiu, v. s. 34,2. Făurii de fier nu se află întru tot pământul lui Israil căci că au zis cei streini de fealiu, ca să nu facă Jidovii săbie şi suliţă. biblia (1688), 204. Un foin spart al unui făurii, ibid. 377. Du-te la Ioan făurulu, vecinul tău. mineiul (1776), 120Care nu e faur, se miră cum faurul v(e)ara..., toată ziua tupăneaşte cu ciocanul, ţichin-DEAL, F. 117. Am văzut un faur dinaintea făurii [i] sale. barac, t. 38. Să facă faurii coifuri, alexandria, 26. Şi albinele-aduc m.iere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meşter faur. eminescu, p. 195. Sus zboară şi nu-i pasăre; fier aduce şi nu-i faur? (=„Glonţul“). gorovei, c. 178. A cumpără cărbuni de la faur: a luâ marfa din a doua mână şi prin urmare a o cumpără scump. (Mit. pop ) Greuceanu... merse, merse, merse cale lungă depărtată, până ce ajunse la Faurul pământului, cu care eră frate de cruce. Acest faur, fiind cel mai meşter de pe pământ, eră şi năzdrăvan, ispirescu, l. 220.
2°. (Entom.) „Gândăcel lungăreţ şi subţire, de coloare castanie şi acoperit cu păr sur care. prinzându-1 şi punându-1 cu spinarea în jos pe pământ, sare cu un fel de freamăt drept în sus. Acest gândăcel, ale cărui musteţe şi picioare sânt cărămizii, iar scutul gâtului în forma unei potcoave de cal, se numeşte în Bucovina : faur, iar in Transilvania : pu-recul-dracului.“ marian, ins. 43. (Tot astfel 11 numesc Nemţii „Schmied" şi Francezii „marechal11),
[Pronunţ, fd-ur. | în cimilituri găsim şl forma făură, ca atribut la „coţofană11, gorovei, c. 301; TEODOKESCU, P. P. 241; cfr. ISPIRESCU, L. 345.]
—	Din lat. fiiber,-brum „meşter, faur*.
fAuk s. m. Fâvrier.—(Luna) Fevruarie, Făurar1. Nu fu primit decât în Faur, 1871. sbiera, f. s. 216. Eră pe la mijlocul lui Faur şi vremea începuse a se înmoină, sandu-aldea, a. m. 123. (Loc., nă-
scută din identificarea acestui cuvânt ou cel precedent) Faur ferecă şi desferecă: „în luna Faur ninge şi plouă, e ger şi căldură11, zanne, p. i, 31; cfr. marian, se. i, 95.
—	Refăcut (în timpuri mai nouă) din Făurar (care are şl înţelesul de „fierar11 şi cel de „Fevruarie11; cfr. şl ital ferrajo, în amândouă accepţiunile).
fAurAr s. m. Fevrier.—(Luna) Fevruarie, Faur2. „Ce lună-i aciasta „Făurăriulu“. dosofteiu,
v.	S. 106,2. Hamurile ceale de oliuit trebue culease... în luna lui Făurariu, mai nainte de a porni mugurul. economia, 128. Fie orişicât de rece, Numai Făurar de-ar trece! POP. (Bucov.), ap. marian, se.
ii,	96. Altă dată, şi anume pe la sfârşitul lunii lui
I	Făurar, [Baba-Dochia] a trimis-o [pe noru-sa] să-i ' aducă fragi coapte. POP (Gorj), ibid. ii, 1Q6. [Pronunţ. fă-u-. | Din fuziunea lui Făurar şi Fevruarie s’a născut forma (de sigur, neuzitată) Feurarie. iorga, s. d. xii, 248/2.]
—	Din lat. fel>r(u)arius, idem.
fAurAr s. m. Forgeron, marechal ferrant. — (Rar) Faur1 (1°). Cum intră făurarul în făurărie... slavici, ap. DDRF. (subt făurărie). Vulcan, făurarul zeilor, ispirescu, u. 46/j5; cfr. 89/2. [Pronunţ. fă-u-.]
—	Derivat din faur*, prin suf. nom. agent. -ar.
fAurAreăsA s. f. Femme de forgeron. — Femininul lui făurar2 (derivat prin suf. moţion. -easă). Nevastă de făurar s. faur, făuriţă, covăcioaică. costinescu. [Pronunţ, fă-u-.]
fAvrArîk s. f. 1°. Forge. 2°. Metier de forgeron, 3°. Fers. — (învechit).
1°. Atelierul faurului in care se lucrează (cu ajutorul focului şi al ciocanului) metalele şi în special fierul; în acelaşi timp, locul unde se potcovesc caii, (prin Transilv.) făurie, făurişte, covăcie, co-văcerie, (în România, mai mult) fierărie. Cum intră făurarul în făurărie... slavici, ap. DDRF.
2°. Meseria faurului, costinescu, barcianu.
3°. (Neobicinuit) Fiare, fierărie. Voiţi să şedeţi închişi..., să purtaţi în paradisul galerianilor toată făurăria lui Vulcan? I. negruzzi, v, 170.
[Pronunţ. fă-u-.\
—	în sensurile l°-2° derivat din făurar2, prin suf. loc. şi abstr. -ie; în sensul 3°, din faur1, prin suf. col. -ărie.
fAurArIt s. a. Metier de forgeron. — Participiul verbului (neîntrebuinţa,) făurari, devenit abstract, verbal. Făurărie (2°). reteganul, ap. ODDE. nr. 569. [Pronunţ, fă-u-.]
făukei, s. m. (Jeune ou beau) forgeron. — (Rar, în poezia pop.) Diminutivul lui faur1 (derivat prin suf. -el), cu sens desmierdător. ODDE. nr. 569. [Pronunţ. fă-u-.]
fAiirî vb. IYa. 1°. Forger. 2°. Forger, inventer.
1°. (Rar) A lucră fierul (mai rar alte metale) în foc şi cu ciocanul şi a face din el scule; a fabrică obiecte de fier. Slujnica va suflă cu foifi] şi tu să făureşti toate, barac, T. 38. Mi se pare că aud Ciclopii făurind fulgerele lui Joe. c. negruzzi, i, 312. || P. exţ. (Impropriu) A lucră orice alt obiect cu ciocanul. Artiştii lui Neagoe Basarab... făţueau şi scliviseau subţire cu dăltiţa; pietrarii lui Manole... ciopârţeau şi făureau gros din ciocan, odobescu, ii. 513.
2°. P. gener. A face, a crea (cu complement concret). Mi-ţi făuri, din pământ amestecat cu la-crămi, o fetişcană, ispirescu, u. 91/„. || Fig. (literar, după fran. „forger11) A creâ, a plăzmul, a născoci (o operă literară, un plan, etc.), a închipui (cu complement abstract). Această dragoste a făurit
«>
FĂUR1E
- 87 -
FECAL
într'înml aceă bună-credinţă, care se aşasă temeinic numai în inima şi cugetarea celor curăţiţi ăe orice egoism, de orice interes personal, sturdza,
e.	8. A făurit un plan infernal.
[Rar, făurâ vb. Ia. Să-i ăea fier şi cărbuni, să-şi făureze el o sabie, ispirescu, l. 137. || Derivate: făurire s. f.; făurit s. a. N’aş vrea săpun mâna la dwrat ăe temniţi şi la făurit ăe lanţuri, alecsandri, t, 1535; făurit,-ă adj. (şi cu sensul de „ferecat1*). Vase făurite cu argint, odobescu, ii, 206. Fuga mare că-mi venea D’o code (= trăsură) făurită, Nu-ma’n verde zugrăvită, Numa’n aur poleită, teodorescu, P. P. 476; făuritor, -oâre adj. şi subst. | Pronunţ. fă-u-.]	*
—	Derivat din faur'. (Cuvântul lipseşte în literatura veche şi cea populară şi e o formaţiune recentă, iar nu urmaşul direct al lat. fabrire, aproape neîntrebuinţat în latineşte şi nepăstrat în celelalte limbi romanice, care, ca şi limba română, au conservat pe fabricare; cfr. ferecă).
FĂliitii: s. f. == făurărie (l°-2°). (în Ardeal şi Ban )
1°. Atelierul faurului. Faurul... tupăneaşte cu ciocanul în făuria Im. ţichindf.al, f. 117. (Jn câne dormită în făurie. id. ib. 330. Au văzut un faur dinaintea făuriei sale. barac, t. 38.
2°. Meseria faurului. LB.
[Pronunţ, fă-u-.]
—	Derivat din faur', prin suf. loc. -ie.
făurişte s. f. = făurărie (1°). Ajunse la Faurul pământului; cum ăescăticară, se închise în făurişte. ispirescu, l. 225. „Să fk, la tata’n făurişte,“ sice coplhil, „de atunci eră gata [roata] !“ — „Cum, la tatăl tău în făurişte, ăoar tatăl tău e împărat, nu faur /“ RETEGANUL, P. i, 33/i9. [Pronunţ, fă-u-.]
—	Derivat din faur, prin suf. loc. -işte.
1'AiitifA s. f. Femme de forgeron. — (Transilv.) Femininul lui faur 1 (derivat prin suf. moţion. -iţă). Nevastă de faur 1 făurăreasă, covăcioaică. Deodată cu împărăteasa, născu, rotăriţa şi făuriţa împăratului, reteganul, p. i, 32/, 3. [Pronunţ, fă-u-.]
pluşat s. m. (Euf. — (Numai în Albac-Arada, în Munţii apuseni) „Făuşel= ou, d. ex. făuşel ăegăină“. frâncu-Candrea, r. 52.
—	Etimologia necunoscută.
favoare s. f. Faveur. — Bunăvoinţă ce se acordă cuivâ mai mult decât altora. Cfr. hatâr. Florile acelea în mână-mi căzură, Fa vor ce’n credinţă eu n’am meritat, alexandrescu, m. 80. Este neiertat ca să fie favoruri... adică pentru unii.., să se facă; îmbunătăţiri de salarii, maiorescu, d. iv, 136. | în s. la favoare (favor) = în bunele graţii ale cuivâ. [Domnul] avusese o lungă vorbă cu Moţoc, care intrase iar în favor. c. negruzzi, i, 143. Am putut vedea oameni... care nu au cruţat nici intriga... pentru a ajunge sau pentru a se susţineă la putere sau la favoare, ghica, s. xix. | în favoarea (cuivâ) = spre binele şi folosul cuivâ, favorabil. Cum îţi merge norocul [la cărţi] ? — Nădăjduesc că mi-a fl în favor. alecsandri, t. 1103. 0 concesie în favorul părinţilor moldoveni, uricariul, iv, 419/16. Cfr. de-f avoare.
[Forma favor s. a. e învechită. | Plur, obicinuit: -oruri, mai rar: -ori.]
—	N. după fran. (lat. favor, -oremj cfr. rus. favorit,, idem).
favorAbil, -â adj. Fayorăble,
1°. Dispus în favoarea cuivâ. Foarte rar... se mai numea căteun Domn pământean, dar şi aceştia, nestatornici în domniile lor,... ca să-şi facă favorabili pe minierii Porţii, imitau politica Grecilor, c. NE-GRUZZI, I, 277.
2°. Priincios, prielnic. Socoti că favorabil prilej altul n’a găsi. c. negruzzi, i, 11 fi.
—	N. după fran. (lat. favorabilis, *e, idem).
favorIt,-Ă adj., subst. 1°-2°. Favori.
1°. Adj. Preferat. Balzac eră autorul favorit al D-nei B. c. negruzzi. I, 49. Nu trebue să cerem ăe la vânători o apreţuire rece şi nepărtinitoare... a izbânzilor ce se ating de arta lor favorită, odobescu, iii, 48. | Substantivat. Tu care ai fost din pruncie al muzelor favorit, alexandrescu, m. 247. | Spec. (la feminin) Favorită: iubita unui suveran. Frumoasa ducesă de Valentinois... favorita regelui şi adevărata stăpână a Franciei. odobescu,
iii,	57.
2°. (Favorit s. m., favorită s. f. mai mult la plur.: favoriţi, favorite). Barbă care încadrează figura de o parte şi de alta, lăsând bărbia liberă; cfr. barbete. E în stare a se bolnăvi, dacă ar vedea, că un fir de păr dintr’un favorit e mai lung decât celalalt. C. negruzzi, I, 64. Apoi la 1828, apucă din nou fracul, îşi lăsă favoriţi mari... idem, I, 71. Eră un om înalt, cu favorite, dunăreanu, ch. 197.
—	N. din fran. (= ital. favorito „favorizat1*). în înţelesul 2°, cuvântul poate fi din rus. favoritu, plur. favority, moda favoritelor introducându-se la noi prin Ruşi pe la 1828.
i	a voitrriSH s. a. Favoritisme. —Acordarea abuzivă de favoruri, mai ales în administraţia unei ţări, unei comune, etc.; cfr. făţărie, făţărnicie. Tocmai la [profesorii] suplinitori... este terenul cel mai fecund... pentru favoritism. maiorescu, d. iv, 422. [Plur. neuzitat.]
—	N. din f.an.
favoriza vb. Ia. Favoriser.—A acordă (cuivâ) favoarea sa, cfr. (f) făţări, făţărnicl. Câte vi-ţiuri s’au strecurat în frumoasa noastră ţară subt ocrotirea unui guvern..., care favoriza patimile...!
c.	negruzzi, I, 288. [încărcări neizbutite: favorâ vb. 1“. c. negruzzi, ii, 252; favori vb, IV*. i. ionescu, M. 633. | Derivate: favorizâre s. f., favorizat,-ă adj.]
—	N. din fran.
FÂzĂ s. f. Phase. — Aspectele succesive pe care le prezentă luna şi planetele după poziţia pe care
o	au în revoluţia lor faţă cu pământul şi cu soarele. Fazele, lunii. || P. ext. Stările succesive prin care trece un lucru, in cursul desvoltării sale. Fazele istorice ale lim,bei. maiorescu, cr. iii, 361.
—	N. din fran. (= grec. yciatţ „aparenţă**).
fazan s. m. (Ornit.) Faisan. — O pasăre din familia galinaceelor, fără creastă, cu coada lungă; bărbătuşul are penele de coloare strălucitoare. O pă-reche ăe fazani cu penele aurii, odobescu. ii, 138.
—	N. de origine grec. (<f-aaiavo? „pasăre de la râul Phasis, din Colchida**).
fea- v. fe- s. lia-.
fkârfoN s. m. (Bot.) v. ferfăn
feâşnic f v. sfeşnic.
febrA s. f. (Med.) v. friguri.
febril, -Ă adj. Fibrile.—Agitat (ca şi când ar fi bolnav de friguri), viu. Ei se puseră la lucru cu o activitate febrilă, c. negruzzi, i, 339. Rezultatul unei asemenea agitaţiuni febrile şi rău coordonate este că... odobescu, iii, 620.
—	N. din fran.
ff.cjAe, -ă adj. (Med.) Fical. — De (s. ou privire la)
FECIOARĂ
— 88 -
FECIOR
excremente omeneşti. Materiile fecale, poni, c. 87, 2.
—	N. din. fran. (derivat din lat. faex, -cem „droj-die“).
fkcioâkA s. f. 1°. Vierge. 2°. Vierge (constella-tion).
1°. Fată, (nepătată, neprihănită), fată-mare, virgină, f vărgură, (la scriitorii vechi adesea, une-ori şi’n lit. pop., atributiv pe lângă cuvântul fată). Va fi o fată fecioară şi să va îndemnă spre poftă rea... pravila mold. 93. Nu rămânea fete fecioare neruşinate. ureche, let. 1, 174/28. Tot stricăciuni făceă... şi batjocur-eă fete fecioare. NECULCE, let. ii, 382/sl. Când bărbatul va dovedi că muierea lui n’au fost fecioară... caragea.l. 43/r h'ugaru-mi... zări.. Trei fecioare albe, nalte şi frumoase, alecsandri, p. i, 190. Nu-i bine ca’n şezătoare, Că sânt fete şi fecioa/re! jarnîk-bârseanu, D. 322. Vint-o vremea să mă duc, Să mă duc din satul mieu Şi ziua bună să-mi ieu... De la fetele fecioare, Diri voioasa şezătoare, ibid. 322. Bată-te focu’ nănaş ! Cu cine mă cununaşi ?... Aseară fuseiu fecioară, Uiază-noapte, nevestioară, Iar acum în sori de ziuă, Iacătă-m,ă şi văduă! pop., ap. GCR.
11,293. |Spec. Fecioara Maria, Maica Domnului. lera-cUe închină cetatea Fecioareei şi Maiceei Domnului. moxa, 375. Pururea ficiodră Maria. molitvelnic (a. 1669), ap. GCR. I, 183; cfr. antim, p. 2/25. Maică preacurată, Fecioară, nu mă lăsă. c. negruzzi, i, 155. Şi eră una la părinţi Şi mândră’n toate cele, Cum e Fecioara între sfinţi Şi luna între stele, eminescu, p. 259. J[ Poet. (în funcţiune atributivă, cu sens adjectival) Fecioresc, virginal, (p. ext.) curat, candid. Lună tu, stăpâna mării,... Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, eminescu, p. 220. Dacă vrei dragoste-aprinsă, Adă-mi gura neatinsă Şi o inimă fecioară Ca apa de la izvoare, alecsandri, P. P. 369b/6; cfr. EMINESCU, P. 186; 207. || (Bot.) Iarba-fecioarei v. feciorică.
2°. (Astron.) Constelaţie a zodiacului, numită şi virgina, în care se distinge printr’o deosebită intensitate steaua numită „spicul11. Cfr. Coli an, c. 48; otescu, cr 26.
[Şi: flcioâră s. f.]
—	Din lat. * fetiola (dim. din feta; la început, cuvântul a însemnat „fetiţă", precum reiese din diminutivele fecioriţă şi fecioreâ). Cfr. fecior.
FECioit s. m. 1.1 °. Enfant (en gânâral). 2°. Garşon ; flls. 3°. Jeune homme, gars; gaillard. 4°. Şerviteur, valet. II. Petit enfant (apres le bapteme).
I.	1 °. f în sensul cel mai larg al cuvântului, pluralul feciori se puteâ întrebuinţâ ca şl „copii“ (cfr. şl băiat 1°) spre a arătâ pe oameni în întâiul stadiu al vârstei lor, fără deosebire de sex. (Avem a face cu cunoscutul fenomen lingvistic, că genul masculin singur e luat în considerare când vrem să vorbim în acelaşi timp despre indivizi de amândouă sexele; cfr. „la horă erâ un flăcău şi zece fete; toţi aşteptau..."). Ieşim şi mergeam, petrecănd noi toţi cu muierile şi cu feciorii pâră (= până) afară de cetate. COD. vor. 25/10 (= cu muierile şi cu porobocii. N. testament 1648; împreună cu muieri şi copii... biblia 1688). Lăcuiră ei 35 de ai, fără de feciori. cuv. d. bătk. ii, 145 ; cfr. 451. Hahiila plângeă de feciorii ei şi nu vrea să se mângâe că nu sânt. te-traev. (a. 1574), 203 Feciorii ce să vor naşte den călugăriţă, aciaia sânt copii (= bastarzi), pkavila mold. 108,2; cfr. 5l„; 157. El iaste sterp şi feciori nu are. alexandria, 3; cfr. 6.
2°. De obiceiu însă, cuvântul generic spre a arătâ pe om în întâia vârstă a vieţii sale e „copil" (pe alocuri „prunc"), pe când cuvântul fecior ia, şl băi at 2° şi, mai de mult, făt) însemnează „copilul de sexul bărbătesc", deocamdată fără sâ se precizeze vârsta (în opoziţie cu f ată). E fată sau fecior? alecsandri, p. II, 321. Împărăteasa făcu un fecior, eminescu, N. 4. „Mă tem că eşti fecior!“ — „Ba nu, sânt fată!u
coşbuc, b. 38. M’ai făcut, maică, fecior, Să fiu tatii d’ajutoriu. Când eram de-ajutorie, M’a scris Neamţu’ pe hârtie Şi m’a dus la cătănie, jarnîk-bârseanu,
d.	301. Copiii... n’au murit, ci acum sânt feciori mari. reteganul, p. ii, 37/2. (Rar) Fecior de suflet = copil de suflet. Şi neavând ficiori din trupul lui, au luat pe un copil mic, şi eră ficior di suflet. mss. (a. 1784), ap. GCR. I, 13o/3; cfr, mineiul (1776), 882/i- | (R‘ar) ~ din flori s. - de izbelişte s. ~ de dnpâ gard = băiat s. copil din flori = nelegitim (în opoziţie cu ~ din cunnnie=legitim DDRF.), cfr. copil, spur, urzicar, propteaua-gardului, fochiu, bitang, bastard, cfr. marian, na. 59-60. zanne, p. iii, 164. | ~ de lele = copil de femeie nemăritată. (Adesea termen de ocară; cfr. fată de lele, puiu de lele). Alelei! fecior de lele! Căci răpişi silele mele! De te-aş prinde’n mâna mea, Zile tu n’ai mai avea! alecsandri, p. p. 73b/8. (Acuma mai des cu sensul) Flăcău isteţ, chefliu, ştrengar, frumos, Voinic; care joacă bine, cfr. hoţ, pungaş, ştrengar,, etc. ca termen de simpatie şi admiraţie. | ~ de babă se numesc „copiii cei crescuţi prea mult timp pe manile mumelor şi ale bunicelor". HEM. 2271 (după Cantemir); (de obiceiu un asemenea copil e răsfăţat şi rămâne) Copil slab, fără energie, prostănac. | - de Domn = prinţ; cfr. beizadea, domniţă. Se chemă şi ei feciori de Domn. biblta (1688), 7 pr./,s. | ~ de bani gata = copil de oameni avuţi, din părinţi bogaţi, cheltuitor, risipitor. în ochii tânărului se vedea dorinţa sinceră de a auzi, de a sorbi cuvintele lui Dan... Nimic din fumurile şi strâmbăturile feciorilor de bani gata! vlahuţă, d. 60. || (Când e vorba de raportul între părinţi şi copii) Fiu (cfr. băiat I, 2°, făt) Vând frate pre frate şi părinte pre fecioru. cuv D. bătr. ii, 326, Şandru..., ficiorul Cupariuhii. hrisov (a. 1591), ap. GCR. I, 38. Nu va puteă feciorul, nice nepotul până a opta stepenă ca să ciară giudeţ ca să ciarte pre tată-său sau pre moşu-său. pravila mold. 124. Un tânăr oarecarele, feci&ru de popă. mineiul (1776), 192'/r Ai să laşi cu nouă lei, Moş Nichifor, şi te-a mai cinsti şi fecioru-mieu, la Piatră, creangă, p. 113.
3°. De obiceiu cuvântul fecior implică o precizare nu numai cu privire la sexul, ci şi la vârsta omului. Un individ de sexul masculin, după ce a trecut prin stadiul copilăriei şi nu mai e băiat, dar nu e încă nici bărbat, se numeşte (mai ales în Ardeal) fecior; cfr. flăcău. „Un băiat se numeşte fecior,... când a ieşit la joc", marian, nu. 5. „Fecior e singurul cuvânt întrebuinţat [la Braşov] cu înţelesul de tânăr, june", pitiş, şeii. 105. Când un fecior trece de o anumită vârstă — cam 30 de ani — când deci, judecând după ani, ar puteâ de mult să fie bărbat (însurat,) i se zice (câtva timp) fecior holteiu, apoi tomnatic s. bătut de brumă, cfr. marian, nu. 4-5; zanne, p. IV, 357. (Cfr. holteiu, burlac, becher, flăcău tomnatec s. unguresc, cfr. şi numirile corespunzătoare pentru fetele nemăritate, voi. 11, pag. 75b). Tot pe-a Dunării verzi maluri... Merge mândrul Craiovean... Şi feciorii mi-l urmează, alecsandri, p. i, 334. Veneau cu fete şi feciori Trăsnind rădvanele. coşbuc, b. 18. Dare-ar Dumnezeu un foc, Să arsă Sibiiul tot, Să rămâe numai parii Să se ’nţepe generalii, Generalii şi maiorii, Care cătănesc feciorii, jarnîk-bârseanu, d. 296. Frunză verde-a mărului, Nu crede feciorului, Că fecioru-i mare câne, De fură mintea din tine! ibid. 276. I (în funcţiune predicativă are, ca şl bărbat, om, une-ori sensul de) Voinic, viteaz. Fecioru’ care-i fecior, Doarme pe pământul gol; Dar tu, bade lonaş, Tot în pene ai sălaş, Ca un puiu câmd îl îngraşi. ibid. 460. | (Obiceiuri pop.) Vornicel (la nuntă) „Vorniceii... [se numesc] în jurul Năsăudului feciori de împărat sau, ca şi’n unele părţi ale Ungariei, simplu: feciori", marian, nu. 215; cfr. 280.[|(Bot.) Iarba-feciorilor; cfr. feciorică.
4°. Slugă, servitor, băiat 3° (cfr. fată 11,1°). Dediu
FECIORANDRU
— 89 —
FECIORICĂ
spătar Arbănaşul... într’o noapte aii îmbătat pre siimeni, pe străjării ce-lpăseă, şi s’au slobozit cu o frânghie pe o fereastră din turn până gios, şi au apucat de au încălecat pre cal şi cu doi feciori, şi au fugit, neculce, let. ii, 267/31; cfr. mag. ist.
iii,	49/10. Fecior! dă-mi şipul cu eau-de-Cologne! c. negruzzi, i, 63. | Spec. (In Mold.) Fecior boieresc — slujb:ş pe moşia unui boier, având de supraveghiat munca la câmp. A pus înadins pe feciorii boiereşti să-mi caute pricină. creangă* a. 158. Fecior de boltă = „gargon de magasin.** Şerban Grigorie... ca fecior ăeboltă... [s’a] purtat totdeauna omeneaşte. doc. (Sibiiu, a. 1819), ap. iorga, s. d. xii, 176. (în România) Fecior (în casă): „valet de chambre.“
II.	f (în Transilv.) Copil mic, copil de ţâţă (după ce a fost botezat). Afară piarde-i spată, şi din casă frică; giunelu cu fete cu ce suge ficiorulu. bătrân (recte: ce suge feciorulu, cu bătrânul), psal. sch. 494/4 (= cu ce suge fecioreltt bătrân, coresi, ps.415: ,.juvenem simul ac virginem, lactantem cum homine sene“). învăţaţi la botejune ceia ce încă n’au ajuns feciări să fie (că cu sf[â]nta botejune nume de fecidripriimesc oamenii). coresi, e. 20/,,. Cfr. băiat II.
[Dial. şi : ficior s. m.]
—	Din lat. *fetiolus (diminutiv din fetus. Sensul original trebue să fi fost „făt, copil mio“, precum apare la Coresi; cu timpul a înlocuit însă pe făt). Cfr. f ată.
FECioRÂuroitir s. m. Gars, gaillard. — (Prin Banat şi Transilv. de vest). Feciorandru nu e propriu zis nici formă augmentativă, nici diminutivă a cuvântului fecior, ci e unul din ;cele cuvinte derivate, cărora sufixul (-andru) le dă numai o notă sentimentală,: feciorandru e un fecior care ne e drag, simpatic, pe care voim să-l lăudăm când îl numim astfel, de care sântem mândri (văzându-1 atât de voinic, isteţ, frumos, chipeş, etc.), pe care l-admirăm, etc. Se apropie deci de augmentative, fiindcă poate însemnă un „fecior mai răsărit, mai voi-nic“, dar nu conţine niciodată nuanţa de sens peiorativă, inerentă augmentativelor româneşti, ci o nuanţă de sens desmierdătoare, care-1 apropie tot atât de mult de diminutive. Cfr. copilandru, băieţandru, flăcăiandru (flăcăuandru), junişan; copilandră, fetişcană. Un craiu franţozesc, trecând pre lângă o bucătărie, au văsuţ un feciorandru carele întorceâ frigarea şi cântă, ţichindeal, f 398.,Aflatul' creştea ca din apă... Când eră cam de vreo douăzeci de ani, vine boierul la stână... Când îl văzu întrebă...: „Al cui e faciorandrul acesta ?“ reteganul, p. I, l5/a. Se iveau pe toate stradele... fecio-randri cu ,colinda' sau cu ,ţurca‘. popovici-ba-NÂŢEANU, ap. TDRG. [Şi: ficiorândru s. m. (Banat), Com. V. BRANIŞTE.]
i’EClonÂKlŢA adj. f., s. f. Garponniăre. — (Pată) căreia îi place să se joace şi să petreacă cu băieţii (cfr. feteleu); care umblă după feciori. (Auzit în Braşov). Cfr. polizu.
—	Derivat din fecior, prin suf. -ariţă (propriu zis: forma feminină—derivată prin suf.-moţion.-ifă— dintr’un ipotetic *feciorar „căruia-i place să petreacă cu feciorii1*. Pentru formaţie cfr. aripariţă).
Feciorăş s. m. Jeune garşon, beau gars. — Diminutivul lui fecior (derivat prin suf. -aş), cu sens desmierdător. Au născut, nu fată, ci un fecioraş. şincai, hr. ii, 1/10. Nani, nani copilaşi, Dragii mamei fecioraşi! alecsandri, p. i, 434. Nouăzeci de fecioraşi Veneau călări, coşbuc, b. 19. Un fecioraş să-l pui coleă la inimă, marian, NU. 132. „N’ai văsuţ, om bun ce eşti, trecând pe aici un fecioraş cu o nevastăP“ întrebă şărpoaica pe păzitorul bostănăriei. mera, b. 35. Fecioraşi cu mintea crudă, alecsandri, p. p. 36. [Cu alte suf.: feciorel
s. m. (mai de mult, cu sens inicşorător). Să nască dentru noi feciorel sau fecioriţă. cuv. D. bătr. ii, 145. Badea e un feciorel Tinerel şi frumuşel, marian, sa. 129; cfr. idem, nu. 245. Mă ’ncredinţam..i Dup’un feciorel de craiu. hodoş, p. p. 146. Feciore-lul mi-a picat, teodorescu, p. p. 205; fecioniţ sf m. marian, na. 348.]	’	:
fecioreâ s. f. 1°. Fillette. 2°. (Jeune ou betle) vierge. - Diminutivul lui fecioară (derivat prin suf' -el).
1°. f Copil mic de sexul feminin, fată mică, fetiţă, Cfr. feciorel. Fu viaţalor... fărăde feciori şi r ugase ei... „Hristoase, împărate,... dă şi noaoplod... feciorel sau fecioriţă“. Şi venită îngerul Domnului spre ei şi ziselor: „Auzi... Domneseu rugăciunefdf voastră şi e să nască o fecioreâ dentru voi“'. cuv. d. bătr. ii, 145.
2°. (Azi, rar, în poezia pop., însă numai, ca termen de desmierdare pentru) Fecioară. Şi iot n’a găsit Potrivă să-i fie Vr’o dalbă soţie; Făr’de mi-a găsit Şi mi-a nimerit La nouă argele Nouă fecio-rele. teodorescu, p. p. 410; cfr. pĂsculescu, l. p.
64.	[în acest caz din urmă, singularul ar puteă'fi şi i feciorică s. f.]	’
feciorelnic,-Ă adj. = fecioresc1. (Poetic, învechit) Sibylele, ne cer ca tineri feciorelnici şi nobile virgine Protectorilor Bornei... Să’nalţe o cântare! ollănescu, h. o. 399; cfr. goga, c. p. 140.
—	Derivat din fecior, prin suf. adj. -elnic.
fecioresc, -eâscă adj. De vierge, virginal, chaste .—De fecioară, feciorelnic, p. ext. (literar) neprihănit, nepătat, curat, nevinovat, cast, virginal' Cel ce s’a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc... calendariu (1814), 32. Nu luă acest aer de blândeţă feciorească! c. negruzzi,- iii, 352/26.' Frumoasă fetiţă... Cu sin fecioresc! alecsandri, pi l, 68. în a sufletului taină ea iubea: clar şi încet Se ivea faţa de demon fecioreştilor ei vise. eminescu, p. 90.
’— Derivat din fecioară, prin suf. adj. -esc.
fecioresc, -eâscă adj. De garpon, de jeune homme; (en parlant de jeunes filles) garponnihre.— (Transilv.) De fecior, băieţesc. „Cămeşe feciorească: e cu mâneci largi şi scurtă, ajunge până ’n piept**, ţiplea, p. p. Să-mi aduci dragostile... De la 99 pălării fecioreşti, De la 99 struţ ari feteşti, marian, v. 92. Fata asta prea are purtări fecioreşti! (Braşov).
—	Derivat din fecior, prin suf. adj; -esc.
feciolieşte adv. Comme une jeune fille, virginal lement, chastement. — (Rar) Ca fecioarele, p. ext; fără prihană, nepătat, curat, nevinovat, virginal, cast. LB.
—	Derivat din fecioară, prin suf. adv. -eşte':
fecior este adv. En garfon, comme les garf ons. (Rar; în Ardeal) Ca feciorii, băieţeşte. :	1 ' k
—	Derivat din fecior, prin suf. adv.' -eşte:
feciori f vb. IV* intrans. Vivre en vie’rge. --A (Poarte rar) A trăi ca fecioară, fără a cunoaşte bărbat; Născătoarea de Dumnezeu ■ cea curată, purtătoare de lumină, feciorinău. mineiul (1776), 01’/;•
—	Derivat din fecioară. Cfr; desffeciori.'•''■ •
feciori vb. IV® intrans. Vivre ou grandir enseriible (en parlant ăe gargons). — (Măi ales complinit prin „împreună, laolaltă, cu cineva") A petrece timpul juniei (fecioriei) împreună cu cinevă. Ne cunoaştem de mult, căci am feciorit împreună. Am feciorii în Săcele. Com. a. barseanu.
—	Derivat din fecior.	'
feciorică s. f. 1°. (Jeune ou belle) vierge. 2°. (Bot,) Herbe-aux-hernies (Herniaria glăbra). '
FECIORIE
- 90 -
FEDERAL
Diminutival lui fecioară (derivat prin suf. -ică).
1°. Fecioară (In sens desmierdător); cfr. fecioreâ.
2°. (Bot.) Mică plantă întinsă pe pământ, cu florile galbene-verzui. Se mai numeşte: iarba-fecioarei, iarba-feciorilor, feciorie, iarba-datului-ş,i-a-f aptului (Banat),iarba surpăturei. panţu, pl.; cfr. dame, t. 187; marian, ins. 464; baronzi, l. I, 133/1S; leon, med. 43 („Se crede că vindecă sur-pătura... Bănăţenii au credinţa că această burueană descântată vindecă datul şi faptul11).
feciorie s. f. Virginite. — Stare de curăţenie virginală a unei fete, fetie, virginitate, p. ext. curăţenie, castitate, nevinovăţie. Va naşte dentru fecioria sa pre împăratul lumiei. varlaam, c. 6. Aciasta pănă la bătrâneaţe ş’au ţinut feciorila în curăţie, dosofteiu, V. s. 13,2. Şi zise cătră tatul ei...: „voiu plânge peste fecioriele meale, eu şi suratele meale“. biblia (1688), 183, 2; cfr. 142,,. Fecioria, cinstea fetei, cine-o perde, n’o mai vede. zanne, P. II, 553. A strică fecioria = a desvirginâ, a deflora, a strică fetia, a desfeciori. De-i va strică feciorila, să să ciarte cu cumplită moarte, pravila mold. 92,,. (Se întrebuinţează şi cu privire lă starea de virginitate a unui bărbat) Deacă îşi strică cinevâ fecioria lui, nu poate să se preoţească, mărgăritare (a. 1691), ap. TDRG. [Negativul: nefeciorie s. f. [Bărbatul se poate despărţi de femeie] pentru nefeciorie. pravila (1814), 102.]
—	Derivat din fecioară, prin suf. abstr. -ie.
feciorie s. 1'. Jeunesse, vie de garţon. — Timpul când cinevâ e fecior, vârsta petrecută ca fecior (cfr. fetie 1°). Vei găsi acolo nişte zdrenţe din hainele tătâne-tău din feciorie, reteganul, p. iii, 14/,. Toate mândrele ascultă, Numai mândruliţa mea Nu-şi ascultă pasărea, Cum îi cântă patima, Patima ei din fetie Şi-a badii din feciorie, hodoş, p. p. 92; cfr. -bibicescu, P. P. 377.
—	Derivat din fecior, prin suf. abstr. -ie.
feciorîaie s. f. Jeunes gens, jeunesse Domesticite. — Colectivul lui fecior (derivat prin suf. -ime). polizu; LM.; barcianu, alexi. Cfr. băieţime.
feciorîţă s. f. 1°. Fillette. 2°. (Jeune ou belle) vierge.
Diminutivul lui fecioară (derivat prin suf. -iţă).
1°. f Copil mic de sexul feminin, fată mică, fetiţă, fecioreâ (cfr. feciorel). Fu viaţa lor... fără de feciori şi rugâ-se ei:... „Hristoase, împărate,... dă şl noao plod... feciorel sau fecioriţă.“ Şi venii îngerul Domnului spre ei şi sise lor: „Auzi... Dom,-nezeu rugăciune [a] voastră şi e să nască o fecioreâ dentru voi“. cuv. d. bătr. ii, 145.
2°. (în textele vechi mai adesea, azi numai în poezia pop., ca termen desmierdător pentru) Fecioară. Bucur ă-te prefă] blagoslovită roditoare Domnului, purure feciuriţe. cuv. d. bătr. ii, 346; cfr. 364. Nu iubi, cinstită ficioriţă, a muri fără de cinste, dosofteiu, V. S. 1.41,,; cfr. 92. 0 coconiţă, o măiastră fecioriţă... bakac, a. 41; cfr. 28. Merg feciori cu fecioriţe, Şi coconi cu coconiţe. marian, nu. 166; cfr. id. ins. 118. Ziua bună mi-am luat... De la fete fecioriţe. reteganul, tr. 172/j. [Şi: feciuriţâs. f. (scris feciuriţe), flcioriţă s. f.]
Fecui.ă s. f. (Chim.) Fecule. — Amidon de cartofi.
—	N. din fran. (lat. faecula, -am, diminutivul lui faex, -cem „drojdie").
fecuuent, -Ă adj. (Chim.) Ftculent.— Care conţine feculă.
—	N. din fran.
fecund, -A adj. Fâcond. — (Pare a ieşi din uz) Oare produce mult, dă rod Imbielşugat. Cfr. roditor,
rodnic, fertil, productiv; p. ext. care cauzează rodnicie. Pământ fecund. \ Fig. N’aş izbuti... ca să spun... câte nesecate izvoare ăe plăzmuiri ale frumosului oferă imaginaţi unea în veci fecundă a unicului şi marelui nostru artist, a poporului român. ODOBESCU, II, 240; cfr. II, 68, III, 40; HASDEU, I. c. viii. Ploi fecunde.
—	N. din lat. fecuudus, -a, -um, idem.
fecunda vb. Ia. Feconder.—A face roditor (fecund). Inundaţiile Nilului fecundează pământul. [Derivate: fecundâre s. f.; fecundat, -ă adj.]
—	N. din lat. fecundare, idem.
fecunditate s. f. Fecondite. — Puterea de a produce din bielşug; rodnicie. Totuşi aceşti scriitori din întâmplare nu sânt numai superiori urmaşilor lor în ceia ce priveşte puterea sentimentelor şi înălţimea ideilor; ei îi întrec cu mult şi în fecunditate. iorga, l. i, 16.
—	N. din fran.
fedeleş s. a. 1°. Recipient couvert. 2°. Barillet, bklon (dans lequel les paysans mettent leur eau â boire). 3°. Danse paysanne et divertissement dans la soiree du samedi d’avant les noces.
1	°. (Rar) Vas pentru transportul bucatelor la câmp ; botă. (Cilibia, în Buzău) h. ii, 50.
2°. (De obiceiu) Un butoiaş mic de forme diferite, iu care ţăranii îşi duc apa la câmp. în unele părţi doaga de deasupra se continuă într’o ridicătură de lemn prevăzută cu două găuri, prin care trece o sfoară s. baieră de care ss apucă, dame, t. 85; PĂ-SCULE3CU, l. p.; cfr. h.ii, 226, H. iii, 20. Să le care apă cu poloboace, cuploşte,cu fedeleşe. neculce, let. ii, 360/,,. îi ăetepe sub ascuns o copaie cu mere, ăouă azime şi un fedeleş cu apă. ispirescu, l. 354. Veni... ăe la fântână cu două fedeleşe mari, pline de apă. reteganul, p. iii, 46/12. Badea nalt cât un cireş, Mândra cât un fedeleş.'jarnîk-bârseanu, d. 429. (Jrduc, burduc, De barbă-l duc, de barbă-l aduc? (=„Fedeleşul"), marian, d. 83. Pe porc nu-l faci să bea apă din fedeleş! românul glumeţ, i, 27/6; cfr. pann, p. v. iii, 47; zanne, p. i, 608; PĂSCULESCU, L. p. 109.
4£ A legâ pe cinevâ fedeleş = a-1 legă cobză, strâns, să nu se mai poată mişcă: „garrotter qqn.“ Haiducii au tăbărît pe mine şi m’au legat fedeleş cu căluşu’n gură. Sandu-aldea, săm. iv, 12.
3°. (Munt. Obic. pop.) „Nunta... începe ou fedeleşul. Obiceiul de a se adună Sâmbătă seara, băieţii şi fetele de prin sat, ca să joace, se zice fedeleş, [d. ex.] „Unde-ai fost ?“ — „Am fost la cutare la fedeleş!“ (Oltenia, pe lângă Dunăre). N. REV. r. iv, 71. „Petrecerea ce se urmează la ginere în aceâ seară [Sâmbătă, înainte de nuntă] se zice fedeleş(Cobia, în Dâmboviţa).
H.	iv, 88.) Numire de dauţ. h. ii, 120. (Glad-Silişte, în Buzău), ii, 168. (Pietroasa, în Buzău); jipescu,
o	51. în curând, iar la ginere acasă, unde se făceâ fedeleşul, petrecerea cea de pe urmă a ginerelui ca flăcău, ionescu-boteni, s. n. 200.
[Plur. -leşe şi -leşuri. | Şi: fldeleş s. a. şez. i, 191/12, fldileş s. a. mândrescu, ung. i53, şez. viii, 92, pronunţat şi: fidetteş. şez. ii, 210/36. || Terminaţiunea -eş, fiind luată drept sufix, s’a putut naşte şi forma fldeluş s. a. G0R. II, 369, şi diminutivul fldileciiţ s. a. şez. viii, 9i.]
—	Din ung. fedeleş „cu capac11 (de la fedel „coperiş, capac11; cfr. fedeu).
fedeiiă vb. Ia. Federer. — A uni şi organiză subt formă de federaţie. [Derivate : federâre s. f., fede-rât, -ă adj.]
—	N. din fran.
federal, -Ă adj. Fedtral. — Ce se ţine de o fe deraţiune: de State. Consiliu federal.
FEDERALISM
- 9) -
FEL
—	N. din fran. (derivat din lat. foedus, -er-is „tratat, legătură").
federai.îsh s. a. FSdiralisim. — Sistema guvernământului federativ. Federalismul Statelor-Unite ale Americii.
—	N. din fran.
federalist, -ă adj., subst. Federaliste. — Relativ la federalism. Combaterea fracţiunii ch fanatismul ei şi cu primejdiosul ei comunism teritorial şi federalist, maioresccj, d. i, 109. | Substantivat. Partizan al federalismului. Cei din tabăra autono-miştilor şi federaliştilor. sbiera, f. s. 275.
—	N. din fran.
federaţie, ri:i*i;itA i u';vi: s. f. Fideration. — Asociaţie permanentă de state particulare într’un stat colectiv, având aceiaşi politică generală. Federa-ţiunea helvetică.
—	N. din fran.
federativ, -Ă adj. Fediratif, confideratif. — Ce se rapoartă la o federaţiune s. se întemeiază pe principii federaliste. Guvern federativ. Republică federativă.
—	N. din fran.
fedeu s. a. Couvercle de pot (en terre cuitej. — (Ungurism; prin Ungaria şi Bucov.) Capac de lut ars (ce se pune pe oale), cfr. coperiş, pocriş. Com. mahian; I. grămadă (Zahareşti, în Bucov.); pompi-Liu, BIH. 1010, cfr. ŞEZ. VIII, 92; VAIDA. „Măriti-m’aş, mărită,!“ — „Nu ştiu cine te-a luă; N’ai nici oală nici fedeu-, Vai de măritişul tău !“. pop, ap. mândrescu, ung. 70. Am un frate Cu buric în spate? (=„Fedeul“; din Bucov.). gorovei, c. 146. [Fedeu pentru „epiglotă11 la dr. vasici, ap. TDRG. e o încercare neizbutită de a înlocui termenul ştiinţific printr’un cuvânt românesc. | Prin Ban.: ltdeu s. a. LIUBA-IANA, M, 97.]
—	Din ung. fedo, idem.
feeric,-A adj. Feerique.—Minunat, ca’n poveste (feerie); ne mai pomenit de frumos. Ca o insulă feerică, ascunsă printre palmieri, chiparoşi şi mirţi nemuritori, se înălţau albe palatele lui Lucullus. anghel şi iosif, c. l. 7.
t— N. din fran.
feerie s. f. Feerie. — Privelişte minunat de frumoasă, ca’n poveşti. Luci oii... Trec în aer... Răspândind... o văpae albăstrie, Ce măreşte’n miezul nopţii dalba luncii feerie, alecsandiu, p. ii. 54. Peste-a nopţii feerie se ridică mândra lună. eminescu, p. 154. | P. ext. Piesă de teatru cu decoruri şi costume frumoase, minunate, în care figurează, ca eroi, fiinţe fantastice. Sinsiana şi Pepelea este o feerie a lui Alecsandri.
—	N. din fran. (derivat din fee ,,zină“).
FEL s. a. I. Sorte. il. 1°. Sorte, espăce, genre. 2°. Nation, peuple. 3°. Habitude. 4». Plat. III. Maniere.
Cuvântul fel a intrat în limba noastră în anumite locuţiuni traduse din ungureşte, unde el se găseşte numai ca element de compoziţie, iar nu ca vorbă independentă. Abiâ mai târziu fel s’a desfăcut, în româneşte, din legăturile constante în care se află, devenind un substantiv abstract, cu înţelesul său propriu.
I.	Din legătura lui fel cu un adjectiv cantitativ, deci din expresii adjectivale, ca: de multe feluri ş. multe feluri de... (ung. sokfâle), de tot felul s. toate felurile s. tot felul, toate felurile de... (ung. mindenfăe), de atâtea feluri s. atâtea feluri de... (ung. annyifele), de câte feluri s. câte feluri de... (ung. hănyfe'le), care au înţelesul adjectivului „variat,
felurit*1, s’a extras un substantiv fel cu sensul de „varietate", iar pentru noţiunea adjectivală „(mult şi) variat11 limba română a mai format nişte locuţiuni nouă': fel de fel de... (învechit: feluri de feluri de...) şi feluri de... s. fel de... Îmboldise şi pre boiarii ţării cu multe fealiuri de reale. MAG. ist, i, 367. Păuni pestriţi de tot fealîulu. biblia (1688), 3 pr./42. în copaci să cânte tot feliul de păsări...! creangă, p. 77. Să-mi dai clintr’o bute trei feluri de vin. şez. iii, 87/4. | îi tot omorîă cu fel de fel de cazne, neculce, let.- ii, 258/2l. Au începute, a pârire pe Munteni cu. feluri de feluri de pâre. id. ib. ii, 268/22. Şi le-au dat tutulor. suliţe cu prapore feluri de feluri, const. căpitanul, ap. bălcescu, M. v. 604. Fedliuri de nevoi ai suferit, mineiul (1776), 108 Vi - Feluri de feluri desoiurifde cartofi], ionescu, C. 56. îi despoie de averi sub feluri de pretexte. C. ne-gruzzi, i, 143. Liane’n fel de feţe. eminescu, p. 251. Miile de paseri cântau fel de fel de cântece- ISPIRESCU, L. 17.
II.	în opoziţie cu: multe feluri de... (s. de multe feluri) avem: un fel de... s. de un fel (ung. egyfile) cu înţelesul: „de o singură specie11, la negativ: nici un fel de ... s. de nici un fel (ung. semmifele), cu sensul: „de nici o categorie11, din care locuţiune s’a extras apoi cuvântul fel cu sensul de „specie’ categorie, soiu, gen11, care poate fi precizat mai de aproape printr’un pronume demonstrativ: astfel de... (ung. ejfMe, olyanfele, ilyfele) v. c. (voi. I, pag. 329—330), mai rar: acest fel de... s. acel fel de... s. aşâ fel de... (cfr. voi. I, pag'. 287a), apoi: altfel de... (ung. mas file; cfr. voi. I, pag. 125a), sau se găseşte în legătură cu pron. ce: ce fel de... s, de ce fel (ung. mi file).
a.)	în locuţiuni stabile, (în legătură cu pron, demonstrativ) Cu acel fel de credinţă..., au căzut Dimitraşco în mare cinste, neculce, let. ii, 336/,. Acest fel de oameni întind curse, marcovici, C. 42/,. Aşi fel de prieten îmi eşti? creangă, A. 106. Mai face el ţăranul ji alte feluri de mâncări gustoase. id. ib. 103. ! (în legătură cu ce) Spune-mi cu cine te aduni [s. te’nsoţeşti], să-ţi spun ce fel de om^eşti. c. negruzzi, i, 248; cfr. zanne, p. ii, 803.
(în legătură cu nici un, fel de serveşte ca un soiu de întărire a negaţiei) Nu-l puteâ, săturâ nici cu un fel de daruri, neculce, let. ii, 404/4. N’am,... Nici un fel de căpătâiu. teodorescu, p. p. 277b. (în legătură cu un, care poartă accentul frazei) Bă-mi numai un fel de bani (s. bani de un singur fel). \ (Când accentul frazei e pe fel, se naşte locuţia:) Un fel de, care nu mai are sensul propriu de: „o specie de11, ci un înţeles figurat şi restrictiv: „oarecare, cevâ asemănător cu..., cevâ ca (şi un...)11 : „quelque chose comme...11. Şi-a făcut un feliu de casă, grămădind buşteni unul peste altul şi împletindu-i cu nuiele, ispikescu, l. 58. Eşti un fel de vrăbioiu închircit! creangă, p. 149.
b.)	Ca substantiv independent:
1°. Pire, natură, particularitate, soiu, specie, gen (cfr. modru, pănură). Şi dsise Dumnedseu: Rodească pământul iarbă verde făcând sămânţă, şi pomi făcând rodul său, după fealulu său. paIia (a. 1582), ap. iorga, l. r. 98. Ţăranul cel gros (=in-cult), de va face de grosimea lui, mai puţin se va, certă, iară de va face den răutatea şi ftălul lui cel rău, să va certă tocma ca alalţfi]. pravila mold. 155., j. Faptele... să-şi ia răsplătire după felul lor (=după cum sânt, după merit), marcovici, C. 14/)0. Când... în conştiinţa copilului s’au adunat mai multe imagini despre acelaşi fel de obiecte, atunci,... se întunecă din aceste imagini tot ce aveau ele individual şi rămâne numai partea lor comună, prin care li se susţine unitatea felului, maiorescu, cr. i, 161. Dar uite felul ei (=cum e ea): Stă’n drum şi se socoate, Şi-mi spune câte toate... coşbuc, b. 34. Aşă sânt eu în [s. de] felul mieu! ( = aşâ mi-e firea). creangă, p. 203. „Tu trebue să fii barem de douăzeci
FEL
- 92 -
FELĂ.LET
de ani!“ — „Nu-s, soră, ci numai de trei ani...., dar aşâ mi-e felulreteganul, p. v, 29. De fel(ul inifiu, eto.) = de la natură, din fire; de meserie, de profesie; de neam, de origine, de loc, (f) de moşie, originar: „parnature; de(son)metier; d’origine“. Şi sânt femeile la Sibiu iubeaţe, cum îşi sânt de fel albeneţe. N. costin, let. i, A, 53. Acest Dosofteiu nu eră omprost defelullui. neculce, let. ii, 257/23. Sinior Sava..., ne-guţitor defelulluidelaBaguza... id.ib. ir, 344. „Cum, se găsesc stridii şi pe uscat ? “ — De felul lor (— de obi-ceiu) este să se găsească in mare, dar une-ori... dră-GHici, r. 47. [Era] Sârbcă, de feliu de laNicopoe. mag. ist. ii, 136/1S. Mehmed-paşă... de fel eră Albanaş. e. yăcăresccil, ist. 265/,3. Părintele lui, de fel din Botoşani... caragiale, n. s. 11/S6. | (Loc. adv.) De fel (mai puternic: de felul f(*lului)=de loc: „ne...point“. (Locuţiunea aceasta e eliptică, şi s’a născut prin omisiunea lui nici un, nici o în fraze ca: „Ţi-a dat merePa — „Nu mi-a dat de [nici un] fel!“). De n’aş fi fost de fel, scăpăm de o viaţă chinuită. eminescu, n. 73. Nu te îngriji, mămucă, de feliu, că... ai să vezi cine sânt eu. creangă, p. 80. Se înnămolise şi nu putea să-şi scoaţă iapa din no-roiu de fel, de fel. ispirescu, l. 156. Nu putu dormi de felul felului, reteganul, p. ii, 38/3. I (Ou acelaşi sens, se întrebuinţează, după negaţiune, în Transilv.
I	o c. a d j.:) fel de (eliptic, în loc de: nici un fel de; cfr. negaţia: neam de...). Eun’am, văzut fel de frunză! reteganul, tr. 184/2. Nu mă vedeâ fel de om. bi-bicescu, p. p. 382. | (După fran.: „dans son genre“, s. după germ. „in seiner' Art“) în felul său, urmând după atributul prin care caracterizăm pe cineva, dă acestuia un sens restrictiv, cam ca „s’ar putea zice“, „dacâ-i vorba1*...; „relativ". Arsenie Timofeevici, ba-lan mai mult decât topi balanii, e frumos în felul lui. c. negruzzi, i, 64. Mai toţi sântem spirite universale, ca Pralea, şi, ca dînsul, bărbaţi geniali, însă — cam, ciudaţi în felul nostru, maiuresou, CR. i, 216. || f (încercare neizbutită de a încetăţeni acest cuvânt ca termen gramatical în loc de) Gen. Pun adjectivul la feliul femeiesc. P. maiou, ist. 246.
2°. Neam. Se va ivi împăratul Hs şi va bucină
şi... atunci-l vor vede[ă] toţi oamenii şi toate fe-liurile. cuv. D. bătr. ii, 456. Au biruit leul cel ce iastfe] den feăllulu ludii. biblia (1688), 6 pr./38. Veţi moşteni păm,ântul după feallurile voastre, ibid. 122,2; cfr. 121 (în scrierea aceasta, tradusă din greceşte, fel redă pe grec. f uX-q, şi e cu putinţă ca asemănarea formală să-l fi hotărit pe traducător să aleagă acest cuvânt).
3°. (Transilv.) Obiceiu, datină. Precum e felul din bătrâni La orice chef între Români, El a’nchinat. coşbuc, b. 23.
4°. Spec. (Când e vorba de bucate s. băuturi) Soiu, rând (de bucate). Să ştii că eu ( — mie) mâncări, fîalîuri, nu-mi trebue. dosofteiu, v. s. 151,2. Gel mai mare ospăţ se cuprindeâ în câteva feluri de bucate, c. negruzzi, i, 151. Dintr’o ridiche patru feluri de mâncări se face: rasă şi nerasă, cute şi felii, zanne, p. iv, 101 Celui care mănâncă şi bea multe feluri de odată [i se zice]: toarnă ca în bu-dăiul ţiganului, şez. II, 72/n.
5°. (Pus după pronumele demonstrativ, se întrebuinţează ca un fel de substantivum, vicarium, spre a rezumă cele spuse; are deci un înţeles pronominal, scăzut până la noţiunea generală de) Lucru. El ţi-a făgădui bani, averi, aur, argint, de toate bunătăţile câte se află în lume, dar nu cere nimic, numai o lădiţă... şi puşca; "aceste două feliuri le cere. reteganul, p. in, 16/as.
6°. (Mold.) Chef, poftă, mendre (numai în expresia) A-şi face felul: „en faire de belles". Nu-i vorbă, că noi tot ne făceam feliul aşa câte-oăată...; în lipsa părintelui şi a dascălului, intram, în ţinterim... creangă, A. 4. (Ironic, fam.) A-i face cuirk (mai rar: unui lucru) felul = a-1 pune bine, a-1 omorî; a da gata, a nimici (ceva) : „faire son affaire â qqn.“
Nu te-am ştiut eu că eşti de aceştia, că de mult îţi făceam feliul! creangă, p. 236/,3. „Ca să scapi de pielea cea de porc... oiu pune-o în groapă peste jăratic".... A venit ţiganca în acea noapte şi i-a făcui feliu’ pielei cei de porc. şez. ii, 113/IC.
III.	Mod, chip. Te-ai arătat ajutoriu cu multe fealuri. biblia (1688), 7/5l. Băietul... scriâ ,Sară, şi ,Vie‘ în trei osebite feluri, c. negruzzi, i, 6. Bărbat potrivit şi în tot feliul (=in toate privinţele) destoinic, ukicarihl, vii, 92/21. El n’a vrut nici într’un feliu (= cu nici un preţ, de loc) altă cevâ. SBIera, p. 7/21. Să cercă în tot felul să-i taie pofta. ispirescu, l. 14. îşi schimbă felul de-a trăi. PAM-file, or. ii. | în legătură cu pron. demonstr. formează locuţiuni cu sensul lui „aşâ“. Ce gânduri vor fi rumegând ei când se simt într’ast fel călcaţi în picioare P odobescu, iii, 23/17. (în loc de într’ast fel mai adesea simplu: astfel v. c. voi. I, pag. 329 — 330; mai rar, şi învechit, în legătură cu alte pron. demonstr.) Spuneţi că acest fel plăteşte Alexandru celor ce pradă ţara! c. negkuzzi, i, 156; cfr. 49; DRĂGHici, R. 50; konaki, p. 300. Aşâ fel, si şi noapte, de veacuri el stă orb. eminescu, p. 205. Unii spuneau într’un fel, alţii în altfel (= unii aşa..., alţii aşa...), qreangă, p. 233 (cfr. altfel, voi. I,pag. 125b). ^j: (în ungureşte, locuţiunile adjectivale citate subt I-1I, se prefac în locuţiuni adverbiale prin adăogarea elementului -kepben, deci din adjectivul ilyfela se formează adverbul ilyfilekepben, în traducere românească: într’ast fel de chip : Părţile lumei sânt lănţuite într’ast fel de chip, că e peste putinţă de a cunoaşte una fără celelalte şi fără totul, bălcescu, m. v. 5/s. Construcţia aceasta a trebuit să se simtă în limba română ca un pleonasm, deci între sinonimele fel şi chip s’a schimbat raportul de subordinare într’un raport de coordi-nare, născându-se locuţiunea) fel şi chip(uri) (alături de expresia învechită) în feluri de chipuri = în tot felul, în toate chipurile (posibile): „de toutes faşons“. Indienii făcându-le (= preparându-le) în feluri de chipuri, le mănâncă în loc depâne. drĂghici, r. 155. Se frământă ei cu mdntea fel şi chip, dar nici unuia nu^i vine în cap ce să facă. creangă, p. 310. împăratul se gândi fel şi chipwri cum să facă să-şi însoare copiii.ispirescu,l.211; cfr. şez. ii, 50/20; sevastos, n. 49/30. i în felul... (în fel de...) = ca: „comme“. Oile, în felul cenuşii pătate... biblia (1688), 22/a. Locul alergării este afară de oraş, unde este gătită o galerie de scândur i în felul chinezesc, c. negruzzi, i, 35. Vorbesc româneşte cam în felul ,Franţozite-lor' răposatului Costache Facă. odobescu, iii, 25/,. Ajungi în felul (= in halul, în starea, în doaga) lui! zanne, p. iii, 397. | (A se alege, a se vedeâ) la un fel (mai rar) într’un fel (s. altul): a se vedeâ într’o situaţie clară: „d’une manifere q<ielconque“. Căută să se aleagă la un fel. dionisie eclesiarhul,
c.	214. Te curăţi de o grijă, văzându-te (subînţeles: ajuns) la un fel. gorjan, h. iv, 99. | La fel = în mod egal, tot aşâ, întocmai, aidoma: „identiquement“. Piaptănă şi îmbracă la feliu pe amândouă fetele. creangă, p. 270. Toate s’au întâmplat la fel. reteganul, p. ii, 67/6. I. (în) ce fel = cum (aşâ ?) : „comment (donc)“. Amice..., mulţum,eşte-te, zic, să-ţi spuiu aci numwi în ce chip, cum şi ce fel imagi-naţiunea, sufletul şi mintea mea au putut aievea să-şi însuşească plăcerile... artei pe care tu... o predai astăzi cititorilor, odobescu, iii, 13/2. Tată, în ce feli te duci mneata la târla ceia ?“ şez. iv, 194/3. „Ştiu că mi-a făcut-o bună!“—„Ce feliu, curn-năţică dragă?1 creangă, p. 30.
[Plur. feluri. | în Mold. feliu s. a. | în limba veche scris adesea fealîfu).]
—	Din ung. -fele. (Cuvântul a pătruns şi în limbă sârbească, slovenească şi ruteană.)
felA.let s. a., i’Kt.Ăi.ui vb. IY“ v. feleleât, fe-leluî.
FELCER
— 93 ^
FELELU
felckk s. m. (Dans les villages) Mddecin. Aide-chirurgien. — (în Transilv. şi Ungaria) Medic de sate, cfr. jahresber. IV, 327. Şi eu, viind acum aicea la, laz[ă]ret... acum m’am rugat destul de comisarul şi de fălcerul... (a. 1748) iorga, s. d. xii, 51. A venit fălceriu’ ( = „medicul") în sat, să ul-toeaşcă pruncii. (Baia de Criş). viciu, gl. JD-le fălcer, atunci ne-om bolnăvi, câncl n’om aveâ ce mâncâ. reteganul, p. iii, 84. || (în România aproape învechit) Subhirurg. Chemară numai decât un felcer de la un spital... odobescu-slavici, ap. TDRG. | (Azi adesea cu o nuanţă de sens peiorativă, când voim să ne batem joc de un doctor) Denunţăm onor. consiliu sanitar faptul mişelesc al celor trei felceri... Înţelegem ca un doctor să-şi ucidă fără răspundere bolnavii,...; dar trei ăoctori să facă un consult, pentru a ucide... oameni sănătoşi, asta este prea mult! caragiale, m. 91. [în Transilv. fălcer s. m.]
-	— D.n germ. Feldscherer, dem, în Transilv. (unde cuvântul pare a fl fost apropiat, prin etimologie populară, de falcă, fiind-că aceşti doctori se ocupă adesea cu scoaterea dinţilor) sau direct, sau prin mijlocire ungurească (felcser), iar în Moldova, probabil, prin intermediare ruseasca (felbdsem).
fei-cbţA s. f. = fele, însă eu un sens desmier-dâtor, (inerent sufixului dim. -caţă). Palincuţă (=ra-chiuaş), draga mea, M’am jurat că nu te-oiu bea în toată viaţa mea; Şi acum, de-o săptămână Sânt tot cu felcuţa (= ,jumătate de cofă“) ’n mână. jarnîk-bârseanu, d. 387, 477.
fel,i>erA s. f. v. ferdelă.
fei.i»9UKi:şai, s. m. Feld-marechal. — Generalisim, în armata austro-ungară, germană s. engleză; p. ext. şl in alte armate. Feldmareşalul (rus)... ne va porunci să facem şi alegere de Domn in ţara noastră dintre noi. odobescu, i. 265. [Forme mai vechi : feltmaşâr s. m. dionisie, c. 211, feldmarşâl s. m. neculce, let. ii, 429/30; beldiman, tr. 340.]
—	N. din germ. Feldmarschall, idem (apropiat de cuvântul fran. marechal).
l'El.iisi’AT, feidşi’At s. a. (Miner.) Feldspath. — „Feldspat se numesc... minerale compuse din un si-licat dublu de aluminiu şi de alt metal.“ poni, ch. 235. „Feldşpat = un feliu de cremene în straturi.11 costinescu.
—	N. din fran. s. germ. Feldspat.
f&le s. f. Mesure de capacită contenant une demi-,cofă‘ (â peu prfes 3/4 de litre). — (în Transilv. şi Ungaria, mai rar aiurea) Măsură de capacitate conţinând o jumătate de cofă (s. oca) s. două fârtale; (p. ext.) conţinutul ei (cfr. halbă). 0 feale de lapte. CALENDARIUL (1814), 174/3. Au venit dumnealui... şi au adus o fele de rachiu, doc. (Transilv., a. 1826), ap. iorga, s. d. xii, 212. Marcu... bea vin de cel mai bun. Tot copul (= cofa) şi galbenul, Şi felea şi talerul, pop., ap. GCR II, 292; cfr. pompiliu, b. 22/12. Holercuţa cu felea Stâmpără dorul şi jelea, reteganul, ch. 110. „La cârciumă ce-ai făcut ?“ — „Trei feli de vin am băut“. pop. (Vâlcea), Com. dragu. Nu bea vinul cu dejea, Ci-l bea vinul cu felea, bibicescu, p. P. 292. [Cu trecerea la deci. I şi: felă „se zice la ’/2 oca de vin“. (Pietroşiţa, în Dâmboviţa) H.
iv,	152; (Chiojdu-Bâsca, în Buzău) ii, 32.]
—	Din ung. fele (formă flexionară a lui fii „jumătate").
feleAzA s. a. = felezeu. viciu, gl.
—	Substantiv postverbal din feleziri.
fIxegA s. f. 1°. Mouchoir de couleur. 2° Haillon.
1°. (Transilv.) Cârpă (întrebuinţată ca broboadă s. ca legătură), basmă,; cfr. casâncâ. Soacra mică iese
şi aduce nişte felega frumoase, sevastos, n. 234/,. Când toate cinstele (— obiectele ce s’au dat mirilor -dar de nuntă) sânt pe masă, grăitorul ia una în mână, o desvăleşte din felegă... id. ib. 285/14. | P. ext. „Felegă —ştergar de părete", pompiliu, b(h. 1010.
2°, (Mold.) f Cârpă (cu sensul de) zdreanţă, petec. • Eră îmbrăcat cu o felegă de pânsă. dosofteiu, ap. TDRG. (Cfr. felegos).
—	Pentru etimologie, cfr. rut. feUgi „zdrenţe". TDRG.
fei.egeAn s. a. Petite tasse â cafe sans anse. — Ceaşcă (turcească) fără toartă, pusă, de obiceiu, într’un zarf de metal; (prin unele părţi) orice fel de ceaşcă (cfr. şez. ii, 227/,„ tot aşă înBraşov, etc.); p. ext. conţinutul ei. Şi închinând, au sorbit fele-geanul ca altă băutură, neculce, let. ii, 200/30. Zarf uri ăe argint cu feligenele lor. (a. 1809) UR[-oariul, x, 254/,3. [Praful să se ia] într’un feligecm de apă. piscupescu, o. 216. Lăzi... cu felegene de smalţ, cu zar furi de sârmă, odobescu, i, 134/20. [Şi: feligeân s. a., fl lege An s. a., filigeăn s. a., (rar) fl-lighean s. a. (Argeş) şez. viii, 136; (rar, în rimă) flligeâ s. a. Puneţi cafea,'n filigeă Şi daţi lui Aguş să bea. teodorescu, p. p. 613.]
—	Din ture. fllgau, idem. (Există în toate limbile balcanice cu înţelesul de ceaşcă, cu sau fără toartă).
-oAsA adj. DSguenille. — (Prin Tranr silv., Mold. de nord şi în Bucov.) Zdrenţăros, fer-feniţos, rău îmbrăcat, murdar, rupt. Că eu nu-s fele-goasă, Că-s mândră şi frumoasă, marian, v. 106. Petrea felegos, mână porcii în josP (= Pieptenele). gorovei, c. 285. [Şl: felelgos, -oăsă adj. „om, pe care stau râu veşmintele (Someş)“. viciu, gl.]
—	Derivat din felegă, prin suf. adj. -os.
feleuerţ s. a. Palonnier. — (Prin Transilv. şi Mold. Crucea carului (cfr. scară, măgăriţă, ceat* lău). Boii-i vei prinde ’n jug, vaca vei legă-o’n feleherţul dinapoi, iar tu vei şeăeă pe feleherţul dinainte (ciaclău) şi-i mâna boii’ncet. reteganul, P.
iv,	26/ir [Şl: feleheărţ s. a., ap. mândrescu, ung. 70; felilierţ s. a. „La osia dinainte, peste perinocul dinainte stă vârtejul,căpătâiul sau feliherţul, care nu-i fixat de perinoc, ci se poate mişcă pe acesta împrejurul unui cuiu“. pamfile, i. c. 131; felihărţ s. a. „La roate, oiştea are feliharţ, de care se acaţă crucile de care trag caii “ bkebenel, gr. p.]
—	Din ung. felherc, idem.
felejleât s. a. 1°. Reponse. 2°. Garanţie. 3°. De-fense.
1°. (Numai prin părţile foarte influenţate de limba ungurească) Răspuns, doc. (plin de barbarisme de la episcopul Maramureşului Stoica losif, din a. 1690), ap. iorga, s. d. xii, 234.
2°. (Şî prin alte părţi ale Ardealului) Răspundere, responsabilitate, garanţie. (Numai în expresia:) Dau (vând), iau (cumpăr) pe fălălat (auzit în Braşov), pe felelat (Sălişte, com. A. banciu).
3°. f Apărare, justificare. Ascultaţi acmii al mieu cătră voi feleleatiu. cod. vor. 37; cfr. 69 (=Ascultaţi mântuirea mea. n. testament 1648; Auziţi cea de cătră voi acum a mea răspundere, biblia 1688).
[Şi: felălet s. a., fălălăt s. a., felelăt s. a.]
—	Din ung. felelet „răspuns, replică, responsabilitate".
feleluî vb. lVa. 1°. Râpondre; riposter. 2°. Ga-rantir.— (Numai în părţile foarte influenţate de limba ungurească).
1°. A răspunde. Omu’n ţară streină Se teme şi de-o găină, Dar omul în satul lui Feleleşte ortşicui. POP. (din Sălagiu), ap. vaida. „A-i întoarce cuivă vorba, a-i răspunde la reproşuri". (Comit. Mureş-Turda) mândrescu, ung. 71,.
FELENDREŞ
■-*- 94 -
FELINAR,
2°. ,:A iu.â asupra sa respunderea pentru cevâ“. (Comit. Mureş-Turda) mandrescu, ung. 71, (Se construeşte cu prep. de) De mulţi anii fiind tu giudeţ derept limbiei aceşteia te ştiu, cu bwru (—bun) suflet ce de mere (=mine) feleluescu. COD. vor. 59 (=voiu răspunde de acele ce-s de mine. N. testament 1648; cele de mine îţi răspunz. biblia 1688).
[Şi: felălul vb. IVa, Cu alt sufix, şi: feleli vb. IVa.]
—	Din ung. felelni, cu acelaşi sens şi construit tot astfel. Cfr. feleşl, feleleat.
FELEstdreş f s. a. Sorte de drap fin de Flandre.
—	(Mold.) Un fel de stofă, fină de Plandra. Peste zo-bonul de stofă aurită, purtă un benişel de felendreş (=catifeâ). c. negruzzi, i, 145. [Şi: feleandrâş s. a. Eră la Ştefan-vodă dărăbanii foarte îmbrăcaţi bine..., cu haine tot de feleandrăş. m. COSTIN, let. i, 233/,. [După Cihac, ii, 108, şi: filendriş s. a.]
—	Din germ. flandriscli „de Plandra11. IORGA, v.
f.	201:
felentio s. a.Vâtement de mauvaise qualite. — (In Muscel) „Hăinuţă, prăpădită.'1. rădolesgu-CODin.
—	Etimologia necunoscută.
feleşâg s. a. v. feliuşag.
fei.eşteu s. a. 1». Piticeau avec lequel Ies pay-sans enduisent Ies roues de cambouis. 2°. Piston (de canonniere ou taperelle).
1°. (Mold.) = feleştioc (1°). „Capătul osiei se unge cu ajutorul feleşteului sau feleştiucului“. pam-FILE, i. c. 140.
2°. Băţ înfăşurat la un capăt cu o petică, servind ca piston in pr’oaşca copiilor. Cfr. pamfile, J. i, 344.
—	Etimologia necunoscută. Cfr. feleştioc.
fki.eştioo s. a. 1». Pinceau avec lequel Ies pay-sans enduisent Ies roues de cambouis (ou de gou-dron). 2°. Sorte de m&che.
1°. Pâmătuf făcut dintr’un băţ scurt, despicat la un capăt şi având în despicătură o bucăţică de petecă (cârpă) sau nişte câlţi. Este feleştioc de uns osia căruţei cu păcură şi feleştioc de uns ciubotele cu răbueală. Cfr. creangă, gl.; dame, t. 13; pamfile,
i.	C. 140. De inima căruţei atârnau păcorniţa cu feleştiocul şi posteuca, creangă, p. 106; cfr. a. 46.
2°. (în Munţii Sucevei, în Mold.) „Fitil pentru opaiţ, făcut din[tr’]o bucată de petecă", şez. ii, 227/,s ; cfr. ni, 83/,8.
[Şi: feleştiuc s. a.]
-■— Etimologia necunoscută. (Forma mai veche pare a fi feleşteu, care ar putea fi un cuvânt de origine ungurească; terminaţia -eu a putut fi înlocuită prin -oc după analogia lui sfeştoc).
fki.ezeu s. a. Balai servant ă nettoyer le bl4 van-n4.—„După ce aria s’a măturat bine, grâul se ia cu lopata şi se zvârle în sus asupra vântului şi astfel se vântură; iar un om cu o mâturice resfirată şi lungă în coadă, numită fele zeu [pe aiurea pri-miteâ s. leasă] mătură gunoaiele", dame, t. 56; cfr. Viciu, Gl.; pamfile, i. c. 246. (Jnii vântură vravul cu lopata, alţii îl lămuresc pe cel picat din vânt cu felesău’, de pleavă, i. ionescu, c. 187.
[Şi: felezau s. a. | Cu alte sufixe: felezitoârc s. f. „mătură cu care se felezeşte“. vaida, cfr. viciu, gl.; feleznitoăre s. f, „o mătură cu coadă de doi metri, din lemn de alun; la vârful ei sânt legate, cu sfoară, nuiele subţiri de mesteacăn, răsfirate ca coada curcanului când se burzoie". brebenel, gr. p. (în Bu-cov.) felezoăie s. f. „mătură lâtăreaţă prin -care se alege turnumata de pe deasupra grăunţelor la pâ-nile cele albe“. marian.]
—	Din ung. felezo (folozo) „care mătură1*.
FEI.EZIŢOÂRE, l'F.I.EZOAIF, S. f. V. feleZeU. ‘
vb. IYn. 1°. Nettoyer avec un balai le bU vanne. 2°. Se parer.
1°. Acurăţl de pleavă şi de goz,cu ajutorul unei mături, numită fele zeu, grâul vânturat, a primiţi. Cfr. marian, se. i, 28; vaida; pamfile, i. c. 246. Pe urmă se felezueşte cu felesuitoarea. brebenel, gr. p. Cu picioarele trieră, Cu coada felezueâ, Cu nările vântură, vasiliu, C. 174; cfr. marian, se. i, 28; mândrescu, l. p.. 220/,6; gorovei, c. 215.
2°. P. ext. (în Bucov., despre oameni, fam., refl.) A se găti frumos, a se dichisi, cfr. ferchezul. De ce te-ai felezuit aşâ mândru ? (Bilca, în Bucov.) Corn. G. tofan.
[în înţelesul 1° şl: felezl vb. IVa. || Derivate : fe-lezuire s. f.; felezuit s. a. Curăţitul bucatelor sau felezuitul cu mătura cea lată... economia, 55.; felezuit, -ă adj.]
—	Derivat din ung. felezni (folozni), idem.
felezuitoâre s. f. v. felezen.
Ffei.FEPî s. m. (Bot.) v. ferfan.
felirru s. m. Filibre. —Poet care scrie In unui din dialectele actuale ale Franţei de Sud.
—	N. din fran. (provenţal felibre, idem, de origină necunoscută).
fei.tcitâ vb. I (Ia). Filiciter. — A adresă cuvinte de laudă cuiva pentru vreo izbândă sau vreo întâmplare fericită şi a-i exprimă urări de fericire şl pentru viitor; cfr. gratula, hiritisi, ferici 2°. Archiepi-scopul de Novogorod... felicită pre autorul anonim prin versuri. C. negruzzi, ii, 146. Tare frumoasă [e broderia], te felicit... — Ce să mă felie itezi ? dunăre anu, R. 255. [(Pe la mijlocul secolului trecut, cu o formă românizată, care nu s’a putut încetăţeni în limbă) şi: fericită vb. 1. Bărbaţii îl fericitau, îi mulţămeau. C. negruzzi, i, 6. | Derivat: felicitare s. f.)
—	N. din fran.
FEi.f k s. f. l’ranche. — Bucată în formă de segment sau de disc, tăiată subţire dintr’un lucru de mâncare. Să se ude petele [pe obraz] în doao trei ■rânduri cu felie de lămâie, piscupescu, o. 303. Am o felie de pepene, trece prin apă r&pede? (= „Su-velniţa“.) gorovei, C. 362;pamfile, c. 33. InDobro-gea la gâtul găinei anină salbă de felii de cepu-şoară înşirate pe aţe. SEVASTOS, N. 57. Dintr’o ridiche patru feluri de mâncări se fac(e): rasă şi nerasă, cute şi felii, pann, ap. zanne, p. iv, 101. El dulăii toţi chemă Un caş dulce desvăleâ, Opt-zeci de fălii tăiâ. alecsandri, p. p. 55. Băbăresele pentru tuşă .. recomandă... fălie de măr dulce. şez. iv, 28/,,. |! (în funcţiune adverbială:) A. tăiâ felii (-felii, la scriitorii mai noi mai puţin bine şi: în felii): „couper par tranches “. Tăind tigva fălii, o presară cu sare şi
o	lasă să stea pe o scândură să-şi lase bine apa. carte de bucate (a. 1749), ap. GCR. II, 44. Ştii tu, mdndro, ştii tu, ştii..., Când tăiam măru’ felii... ? doine, 83. Asupra mea căzu sarcina delicată de a tăiâ slănina în fălii subţirile, v. pogor, ap. TDRG.
[în Ardeal: fălie s. f., în Mold. şl: falie s. f.]
—	Pentru etimologie cfr. n.-grec. tf-eXt, idem. Cfr.. CONV. LIT. XLIV, I, 461-462.
felie s. f. v. fălie®.
fei,i«A s. f. (Bot.) v. feregă.
felinar s. a. Lanterne, riverb&re.—(în Munt.) Lumânare (s. lampă) închisă într’un fel de cutie cu păreţi transparenţi (de obiceiu de sticlă), care-o adăpostesc de vânt; sânt felinare transportabile sau » de stradă (fixate în vârful unui stâlp); (Mold.) fanar, fânar, (Transilv.) lămpaş. Au ajuns la
FELIORT
- 95 -
FEMEIE
o punte sau pod, şi văzând el că vor să-l ajungă cu felinariul, au scos nişte scânduri, barac, t. 31/,. Felinarele... luminează de cum însărează. golescu, î. 29. Felenarul luminează, însă nu şi de-dSsupt. IORD. GOLESCU, ap. ZANNE, P. III, 148. || (Bot.) P. anal. Felinaml-furnicii. „Fleur ele pis-senlit (Taraxacum officinale) ă l’âtat de fructifi-cation“. (Munt.) Floare de pâpădie în stadiul de fructificaţie. panţu, pl.
[Si: feienăr s. a.; f fălinâriu s. a. mardarie,
l.	1420.]
—	Pare a fl disimilat din *fenerar (din turc. fener şi suf. ifistr. -ar).
CEiiioRT s. a. Extremite (d’un corridor dans une mine). — (La Moţi) „Finea coridorului prin mină," FRÂNCU-CANDREA, M. 42
—	Etimologia necunoscută.
FELÎşcĂ s. f. (Bot.) = flliinică (Calendula offi-cinalis). barcianu (polizu, DDRF.).
—	Etimologia necunoscută.
FEiiipşÂG s. a, Nature. — (Mold.) „Fire, fel, soiu, obiceiu". creangă, gl. (Cfr. forozâg). Cerbul... a adormi cu ochii deschişi, cum i-i feliuşagul. creangă, p. 225. [Şi: feleşâg s. a. „Răspunde: da ori nu! Ce fel de vorbă-i asta? Am fost, da poate n’am fost... ?“ — „Dă! dacă aşă-i feleşeagu’ mieu, ce să fac?“ sadoveanu, p. s. 29; cfr. contemporanul, V, I, 299 ; v, II, 498. | Plur. (rar) -şaguri.]
—	Derivat din fel, prin suf. abstr. -(u)şag.
femutâ s. f. 1\ Petite tranche. 2°. Fougdre mâ'e (Aspidium filix mas ou Polystitichum filix mas).
Diminutivul lui felie (derivat prin suf. -uţă).
1°. Felie mică. Feliuţă de pepene, Treceprin crăpătură repede? (= „Suveica11), gorovei, c. 362. [Şl:
i	făliuţă s. f. barcianu, marian. Cu alt sufix, In înţelesul 1°, şl: felioAril s. f. Felioară de caş, cu sare presărată, Miercurea mâncată? (= „Ridichea") gorovei, c. 315; fitlioără s. f. marian.]
2°. (Bot.) =feregă. polizu; barcianu; baronzi, L. I, 133/9; marian. (De oare-ce planta aceasta se mai numeşte şi feligă e posibil ca numele feliuţă să se fi născut prin schimb de sufixe, datorit etimologiei populare.)
fexobt s. a. (Bis.) Surplis. — Veşmânt preoţesc, fără mâneci, deschis numai la gât, pe care preotul îl îmbracă peste celelalte veşminte când face slujba, (închipuind haina de batjocură în care a fost îmbrăcat Isus Hristos când erâ în curtea lui Pilat). 3 feloane de adamască, albe,... 1 felon de adamască albastră, (laşi, a. 1588) cuv. d. bătr. i, 200. Fiind îmbrăcaţi popii cu epatrafire şi cu feloane... neculce, let ii, 30B/31. în stihare şi’n feloane mulţi se primblau îmbrăcaţi, beldiman, tr. 411.
[Şi: f fuloii s. a. I-au făcutul maică-sa falon mic. dosofteiu, v. s. 206; cfr. iorga, s. d. XIII, 156.]
—	Din paleosl. felon.il (m.-grec. tfsXovtov), idem.
felonie s. f. Felonie.— (In lumea feudală) Necredinţa unui vasal către seniorul său; (astăzi) p. ext. trădare. Jurnalele de dincolo de Carpaţi... vorbesc despre această scriere a d-lui Hasdeu ca. despre o felonie, maiorescu, cr. i, 383.
—	N. din fran.
felucA s. f. Felouque. — (Rar) Corăbioară lungă şi îngustă, purtată cu pânze şi lopeţi şi obicinuită in Mediterana; cfr. caic. Pedeapsa lui va fi de a se pune într’o hrentuită felucă şi a se slobozi în mare. drăghici, R. 304. Să se închidă porţile oraşului, să se înnece toate felucile, ca să nu poată scăpa pe apă. I. negruzzi, v, 517. [Plur. -luci.]
~~ N din ital. feluca, idem (arab. fulk „corabie11).
fki.uki f vb. IVa. Varier. — (Cuvânt literar, format pe la mijlocul secolului trecut, spre a traduce pe fran. „varier11, care tnsă n’a prins rădăcini în limbă şi nu s’a păstrat decât subt forma participială felurit.) Trans. A variâ (cevâ). A ne gândi adânc asupra cursului vieţii noastre, asupra întâmplărilor ce au felurit-o. marcovici, d. 371. ||Refl. A variâ, a deveni variat. Pedepsele şi caznele se înmulţesc şi să feluresc necontenit, marcovici, c. 115; cfr. D. 161. Naravurile ’n lume prea mult s’au felurit. negruzzi, II, 222/„. [în Mold. f feliuri vb. IVa, | Găsim chiar încercarea de a introduce în limbă, pentru noţiunea de „a preface cevâ in multe feluri1, un derivat din felurime: feliurimisî vb. IVa: Toate aceste hacuri se mai prefac şi se mai feliurimisesc cu ştiinţa meşteşugului himii. piscupescu, o. 206.]
—	Derivat din feluri (plur. lui fel).
JKi.liiitiK s. f. 1°. Varieti. 2°. Qualite.
1°. Varietate, diversitate. între mii de dobitoace,
o,	ce multă felurime! konaki, p. 269. Privind cu luare aminte la deosebitele feliurimi a păsărilor... drăghioi, r. 97. Poeţi însemnaţi prin înălţimea ideilor şi... prin felurimea formelor poetice, maiorescu,, CR. i, 299; cfr. ii, 149; D. I, 48. # (Loo. adv.) în felurimi s. pe felurime = în diferite feluri. [Nu ies la plimbare] făr’de a aveâ pe rochie alte
o	sută de bucăţele în felurimi cusute, ce le zic garnituri. golescu, î 43. Să înveţe a citi slove noi, a citi apoi pe felurime, a scrie pe platcă... delavrancea S. 217. (Loc. adj.) Felurimi de... (mai rar, simplu: felurime) = fel de fel de..., toate felurile de..., multe şi variate. Feliurimi de supărări şi necazuri. uricariul, v, 186/15. Cu felurimi de chipuri. zilot, cron. 76. Târgui felurimi de lucruri. gorjan, h, i, 86; cfr. 3/33; 157; ir, 3. Flori, felurime, în legătură... Luase i. Văcărescu, p. 397;2. (Toate aceste locuţiuni sânt s<j,u rare, sau învechite.)
21. f (încercare neizbutită spre a reda noţiunea de) Calitate. Când vânsătoriul va vinde lucru’ fără a hotărî feliurimea lui, atunci este dator a da cea de mijloc feliurime. caragea, l. 19/3.
[în Mold.: feliurime s. f.]
—	Derivat din feluri (plur. lui fel), prin suf. col. -ime.
felurit, -A adj., adv. I. Varii. II. Diversement.
Participiul verbului feluri, devenit adjectiv şi întrebuinţat şi în funcţiune adverbială. (Cuvânt literar, care începe să pătrundă şi în graiul popular).
I.	Adj. Deosebit, osebit, variat, tot felul de..., fel de fel de..., divers, diferit. Hrisoave... ale feliuriţilor Domni, uricariul, IV, 427/9. Făcutul răriturii este felurit, după starea pământului. I. ionescu, C. 100. Aceâ flacără lumine răspândea mult feliwrite. C. negruzzi, ii, 875. în belciugul de la carâmbul de-desupt — din stânga — eră aninată o bărdiţăpentru feliwrite întâmplări, creangă, p. 106. îl împodobesc cu felurite zgărdiţi. şez. iii, 181/,,.
II.	Adv. (Rar) în deosebite feluri s. chipuri s. moduri, deosebit. [Ovăsul] se seamănă felurit în toate ţările. I ionescu, c. 23. Biserica Curţii de Argeş... ni se arată ca un fenice încântător... tuleiele-i de marmură... felurit împletite... odobescu, ii, 503.
[în Mold. şi: feliurit-ă, adj., adv. | La unii scriitori din întâia jumătate a secolului trecut şi (compus cu pref. în-): f înfel(i)urît, -ă adj. A lumilor răsfăţate părţile înfeliurite... sânt înţelept potrivite. konaki, p. 272. Desfătări înfelurite în inima sa simţea, pann, e. i, 84; cfr. 40.|
femeiât,-ă f adj. Ayant de la familie. — Care are familie. (Atestat numai la) anon. car. Cfr. In-femeiat.
—	Derivat din femeie (I), prin suf. -at.
femAie s, f, I. Fam,iUe. II. 1°. Epouse.- 2°. Femme.
FEMEIESC
— 96 -
FENOMEN
I.	f (Până prin sfecol. XVII) Familie, neam, (pop.) casă (înţelegându-se ori toţi membrii unei familii, pri numai soţia şi copiii, ori — ca la Albanezi şi la Românii din sudul Dunării — numai copiii), p. ext. (rar) seminţie (de popoare), cfr. (f) gint. Şi să meargă omul la besearecă, cu toată fomeaia. cuv. D. bătr. ii, 52,47. Şi cu mutarea ta, şi cu toată fămeaia ta pasă, la besearecă. coresi, ap. GCR. i, 24. Şi vor plecă înaintea ta toate făm,eile limbilor, ps alt. (1651) 173 (=toate oeinele limbilor, psal. sch.; coresi, PS,) în ieşitul Israililor den Eghipet şi fămeaia lui ţacov ăentru oamenii păgâni, ibid., ap. OCR. 109 (== casa lu lacov, psal. sch.) „Femeye = familia11.
ANON.CAR.
II.	P. restr, (Astăzi, numai) 1°. Soţie, nevastă (constituind Întreaga familie a celui fără copii şi reprezentând-o pe a celui cu copii, de-oarece dînsa, mult mai puţin de cât soţul, se desparte de copii şi de casă). Luând fămeaia lui Avram pre Agar, o deade lui Avram fămeae. biblia (1688), 10,2. Ioan... au fost luat fămeea bogată de la Lombardia,... dar, fiind el curvar, nu-şi iubeâ fămeea lui. magaz. ist.
i,	,98/29. Adecă eu Ion Banda... şi cu fămeaia mea Tuddsiia. (Mold., a. 1713). uricariul, xxiv, 428. Nu se împlineşte bine anul şi femeea lui Ipate face un băiat, creangă, p. 169. Femeia nebătută e ca moara neferecată, idem, p. 126; cfr. şez. i, 221/3. Calu’ şi femeia să n'o dai pe mâna altuia, şez. i, 220/as.
2°. P. gen. Persoană de sex femeiesc (în opoziţie cu barba.t s. om); după ce s’a măritat (în opoziţie cu f.atâ), in jiiere. „Femeye = fcemina“. anon. car. Au dus dincolo... de Dunăre boieri cu nemăsurat norod... Leo Qramaticus numără 12 mii, nesocotind fămeile. p, maior, ist. 196. Satele toate [erau] mâi pustii, întru iale nu să vedeâ alta decât fămei şi moşnegi., beldiman, n. p. i, 41. | Fig. Se zice şl despre bărbaţii molâi, fără putere, fără energie, fricoşi, eţc,; cfr,’ costinescu.
[Forma mai veche făme(a)ie s. f. se mai păstrează pe alocuri, cfr. mat. folc. 126; din ea s’a născut prin labializarea lui ă, formele fouieie s. f. GCR. I, 218 şi fumeie s. f. şez. ii, 209/,; IV, 193/(i; 136b/28;
v,	74/„, etc. în Mold. se zice şl ftmeie s. f. şez. iii, 142/,2; zanne, p. iv, 263; RUSSO, S. 22.]
—	Din lat. familia „familieCfr. dubletul familie.
femeiesc, -iască adj. Feminin. — De femeie, feminin, muieresc (cfr. bărbătesc). Parte făme-r Iască, biblia (1688), 84,2. Minte fămeîăscă. mineiul (1776), 144 'V2- Oricât ar fi de înghieţată inima femeiuşcă, totuşi trebui în fine să se topească la caldele raze a [le] amorului. C. negruzzi, i, 106. Dumnezeu să te ferească De dragustea fomeiască, Că dragustea fomeiască, Te uscă, te face iască. şez.
I, 111/ao-,
■*— Derivat din femeie, prin suf. adj. -esc.
femeieşti; adv. En femme,—Ca femeile, în felul femeilor (cfr. bărbăteşte),muiereşte. Mâne dimineaţă m’oiu îmbracă... femeieşte. sbiera, p. 247. A înnotâ femeieşte. pamfile. j. 330.
—	Derivat din femeie, prin suf. adv. -eşte.
fem-eiet s. a. Les femmes. — Colectivul lui femeie, derivat prin suf. -et. (Rar) Bărbăţimea şi fă-meieţu’... să’nveţe legea păstrării, jipescu, ap. TDRG.
.FEMEiţşcĂ s, f. 1°, Femme gentille et vive. 2°, Femme endiablee. 3°. Homme qui se laisse mener par sa femme, mari docile. 4°. Femeile. 5U. Pârtie du mâtier â tisser, ayant la forme d’une planchette troufie, qui sert â râgler la tension de la toile,
Diminutivul lui femeie (derivat prin suf. <-uşcă).
1°. (Mai rar) Femeie drăguţă şi vioaie. O însoţire slăvită... 0 femeiuşcă minunată, c. negruzzi, iii, 111. [Cu alt sufix, şi: femeiuţă s. f. Femeiuţă, draga mea,
Acum,a de m,’ai vedeâ, Ai jurâpe Dumnezeu, Că nu sânt bărbatul tău. epure, p. 52.]
2°. (Mai des, p. eufemism) Femeie rea, a dracului; femeie cu purtări rele, cfr. muieruşcă.
3° (Neobicinuit, atestat numai la pontbriant) Bărbat care se lasă a fi condus de femeie în căsnicia sa.
4°. (înţelesul cel mai răspândit) Animal de sex feminin, muieruşcă (cfr. bărbătuş). în Bucovina femeiuşcă cerbului se numeşte cerboaică sau ciută. marian, î. 236. Doi cărăbuşi, un bărbătuş şi o femeiuşcă... pamfile, j. ii, 338.
5°. P. anal. (în Sălagiu) „La războiu, prin amnar, trece o chingă (= scânduricâ) cu găurfele mici care se chiamă femeiuşcău. vaida, pe aiuri lopăţică, muieruşcă, găurar, găureancă, scânduriţă, bărbătuş, potiheciu. dame, t. 136, pamfile, i. C. 274.
feminist, -Ă adj. Fiminin.
1°. Ceea ce este propriu femeei, îi seamănă, i se potriveşte, femeiesc, muieresc, Voi cu inimă voinică, lăsaţi plângeri feminine Şi zburaţi, zburaţi departe de ţermii Etruscilor! ollănescu, h. o. 381.
2°. (Gram.) Care are forma atribuită în gramatică numelor de fiinţe de sex feminin. Cuvintele cerneală şi neagră sânt de genul feminin.
[Şi: femenîn, *ă adj.]
—	N. din femininus, idem.
femur s. a. (Anat.) Fimwr. — Osul coapsei, de la genunchiu în sus.
—	N. din fran. (lat. femur, -oris, idem).
fenek s. a. v, fanar s.
fenic s. m. v. Unic2.
fenic adj. (Chim.) PhAnique. — (Numai în ex-' presia) Acid fenic = substanţă întrebuinţată ca dezinfectant.
—	N. din fran.
feniciAn, -A subst., adj. Phinicien. — Numele etnic al poporului vechii Fenicii.
—	N. din fran.
fenix s. m. Phinix. — Pasăre fabuloasă, despre care cei vechi credeau că este unică pe lume, şi că renaşte din propria ei cenuşă. Biserica Curţii-de-Ar-geş... ni se arată ca un fenice încântător ce âbiâ îşi scuturase ghioacea mucezită. odobescu, ii, 502, Pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări. Pot să mai re’noiu luminos din el ca Pasărea Phoenix ? eminescu, P. 38. [Formă rară: fenice. Şi f Unic, Unix. s. m. Finixul este... mai mare decât păunul, physio-logus (a. 1777), ap. GCR ii, 109/,. Vinerea floarea frumseaţii să-şi veşteziascâ, Cronos scaunul de susîn gios să-şi coboară; finicul in foc de aromate moară. caniemir, ist. 30«/s. Pasărea... flnix,... după ce arde... până rămâne cenuşă, apoi din cenuşa aceaia zămislindu-sâ să face iarăş cum au fost. logică (a. 1826), ap. GCR. II, 254/ls.
—	N. de origine grec. (tfoivi£, idem).
fenomen s. a. Ph&nomene. — Orice schimbare s. prefacere produsă în natură s. In noi înşine. Fe* nomene astronomice, fizice, chimice, fenomene de căldură, de respiraţie, de circulaţie, fenomene sufleteşti. \ P, ext. Ceia ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa. Această rătăcire totală a judecăţii este... im fenomen aşâ de grav, în cât ne pare a fi datoria flăcării inteligenţi oneste de a-l sţucliâ. maiorescu, cr. I, 267. Rodul acestei educaţii fu neobişnuita învăţătură a beizadelii Dimitrie, un fenomen pentru Orientul din secolul al XVlIl-lea. ioRga, l. i, .35,
—	N. de origine grec. (ifaivo(j.svov „ceea ce apare").
Fenomenal
FERCHEŞ
fEUOHEliAL, -A adj. Phenomenăl.
1°. (Fii.) Care cade subt simţurile noastre. a
2°. (Fam.) Surprinzător prin raritatea sa. Înşiră la cuvinte de o fenomenală combinaţiune. maiorescu, cr. II, 19.
—	N. din fran.
i'euÂie s. f. v. Jterftie.
fehAstrAiăş s. a. Scie (de jardinier).—Ferăstrău mic, care se întrebuinţează mai ales la curăţitul pomilor. Se mai numeşte ghimirlie. Cfr. pamfile, I. C. 122; H. IV, 162.
—	Derivat din ferăstrău, prin suf. dim. -aş.
ferAstrAiAş s. in. Scieur. — (îti Braşov, subt forma firăstrăiaş) Cel care taie lemne, care feră-strueşte. [Cu acelaşi sens, în Braşov, mai rar: firă-străi<sr s. m., la costinescu: ferăstrăier s. m.]
—- Derivat din ferăstrău, prin suf. nonj. agent.-aş.
ferAstrĂu s. a. 1°. Scie. 2°. Scierie. 3°. Herbe d’or (Helianthemum, vulgare, alpestre ou rupifra-gum). 4°. La constellation de Cassiopie.
1°. Instrument de tăiat lemne (une-ori şi alte corpuri tari, precum piatră, metale, etc.), numit pe alocuri şi cordar, firez s. fier, "constând dintr’o lamă dinţată de fier s. de oţel, numită pânză, care e aplicată într’un mecanism de lemn. (Acesta constă din două bucăţi de lemn verticale, numite braţele [manile, crăcii, cotoaiele, mânerele, marginile, condacele, spetezele s. pervazurile] ferăstrăului, care sânt legate, pe la mijloc, printr’o bucată de lemn orizontală, numită punte [curmeziş, războiu, pod, mijlocaş, mijlocar s. cliingăj; subt cele două capete de sus [mere, cioace s. umeri] ale braţelor e câte-o crestătură [s. creastă], spre a puteâ fi legate una de alta printr’o sfoară răsucită, numită coardă [strună, aţă, funie, întinzător s. întinsori] ; aceasta poate fi strunită [întinsă, cetluită] sau slobozită printr’o limbă de lemn, numită pană de răsucit [băţ, struneală, lemnuş, încordător, întinzător, sucitor, răsucitoare, limbă, cordar, săgeată s. lopăţicâ, cheie, aripă], al cărei capăt de sus intră în coardă, pe când capătul de jos se reazămă pe punte. Pânza e fixată în două cozi, cu ajutorul cărora poate fi sucită la dreapta s. la stânga; dinţii [zimţii s. colţii] ei se ascut [s. se calcă] cu pila, strâmbându-se unul într’o parte, altul într’alta cu ajutorul dinţarului). | Spec. - de mână: „scie â main, passe-partout ou â guichet“ : constă dintr’o lamă dinţată triunghiulară, având numai la un capăt un mâner de lemn; „se numeşte firiz în jud. Mehedinţi, chimilioară în jud. Iaşi şi corzarîn jud. Neamţu“. dame, t. 86. | - mare, constă dintr’o lamă mare, cu dinţi lungi şi are la cele două capete două mânere verticale. Cu el se taie trunchiuri de arbori şi buşteni, şi îl conduc doi oameni. Se mai numeşte: pânză, joagăr, beşchie, babiţă (5°). [| Isaiea-l despicară cu hiresteulu. varlaam, C. 283; cfr. 291. Se osteniră ceia ce trăgea hiresteulu. dosofteiu, V. S. 21; cfr. 67,2,• 21. Bardă mare, fierăstrău de o mână, păreche de fiară de cai... inventar (Sibiiu, 1752),ap. iorga, s. D. xii, 63. Par’că-i unhereseu [aşâhorăe] ! alecsandri, t. 657. Oricine l-ar fi văsuţ tăind cu fierăstrăul... brătescu-voi-neşti, l. D. 235. Intr’un loc au aflat o grămadă de rugumăturâ de feresteu. sbieba, p. 22/s. Scoaseră, unii săpoaie, alţii f'erestraie. reteganul, p. ii, 54/,. „Uneltele de dulgherie sânt: topor..., ferăstrău...1’1’
H.	iv, 11; II, 186, 136, etc.
2°. P. ext. Joagăr (în acest sens, şi: ferăstrău de munte), dame, t. 173. La un hirisău, de vale, se întorc, s’adună toţi. beldiman, t. 398. Cuprinzând cu aceâ întindere şi trei feresteie a locuitorilor Moldovei, ce sânt făcute pe părăul Cigneşului... uricariul,
IV,	91/s. Putnu şi-a făcut o altă cwrgere pe vaiagul ferestailor. I. ionescu, p. 46. Prin părţile acestea de şes... nu lucrează „fierăsaie“. iorga, săm. ii, 334.
3°. P. anal. (Bot.)=mălăoaie şi iarba-osului. panţu, pl. [în sensul acesta (în Mold.) şi: forăstâu s. m. (cu labializarea Ini e în o): Frundză verde forăstău. La crâşmă, la făgădău, Bea saracu’ cu bogatu’... vasiliu, c. 30.] Cfr. ferestrăietoare.
4°. Constelaţia Casiopa. Cefe trei-patru constelaţii cunoscute, carul, cloşca-cv-puii, herăstăul, păreau mai apropiate, d. zamfirescu, ap. TDRG.
[Se găsesc o mulţime de variante, care se explică în mare parte prin apropierea cuvântului, prin etimologie populară, de fier şi prin trecerea lui f > h în Mold. Forma cea mai apropiată de etimologie e firisâu s. a. (Ruşor, comit. Solnoc-Dobâca, Transilv.) viciu, gl., flriseu s. a. dame, t. 112, feresau s. a. cihac,
ii,	498, flerăsân s. a.; (Mold.) liirisâu s. a. dosofteiu, v. s. 107, s, hereseu s. a. | Alături de aceste forme avem, prin apropiere de verbul corespunzător (cfr. ferestrui) formele: feresteu s. â., fe-restâu s. a., ferăstâu s. a. costinescu, fieresteu s. a. marian, D. 346; hieresteu s. a., liiristeu s. a., he-răstau s. a., dosofteiu, v. s. 45, 8, 218, hercstăn s. a. cihac, ii, 498;—ferestreu s. a. dame, t.; gorovei, c. 147, ferestrau s. a. h. ii, 89, firăstrau s. a., H. II, 195, 222 (tot aşă la Braşov), fierăstrău s. a., fierestrâu s. a., herestrau s. a. cihac, ii, 498, herăstrău s. a. zanne, p. iv, 488. Prin Mold. şi: cirişeu s. a. pamfile, i. c. 121. | Plur. -sate, -staie, -straie; -seie, -steie, -streie.]
—	Dintr’un tip unguresc *fiireszo (derivat dintr’un verb *furissni — furiszelni ,,ferestrui“). Cfr. firez, firiz.
ferAstrki vb. IVa. Scier.—A tăiă cu ferăstrăul. Şi-l omorîră, cu hirisăul hiresluindu-l. dosofteiu,
V.	S. 107,2; cfr. 21, 8, 67,2. j Fig. Be la Porţile-de-Fier, unde Dunărea a ferăstruit muntele până în temelie... mehedinţi, p. 39. [Forma cea mai apropiată de etimologie e fireslui, care se poate atestă numai subt varianta: hireslui vb. IVa. Prin schimbarea grupului sl y st (cfr. câşlig < câştig) s’a născut forma: ferestui vb. IVa. marian, d. 346, lierestui vb. IVa. cihac, ii, 500, hirestui vb. IVa: De i-i voia să mă, hiresluîască, hirestuîască-mă. dosofteiu, v. s. 40. ] Prin intercalarea unui t în grupul sl, s’a născut forma *ferestlui, asimilată în ferestrui vb. )Ya, ferăstrui vb. IYa (având, fără îndoială, o influenţă asupra acestor forme şi cuvântul fereastă = fereastră), liire-strui vb. IVa. dosofteiu, v. s. 21/32. || Prin apropiere de fier, şl: flerăstrni vb. lVa. antim,ap. TDRG. | Cu schimbul obicinuit între ui- şi -ăi şi: firăstrăi vb. IVa (Braşov).]
—	Din ung. fureszelnl, idem.
FiiKĂ'ţ' subst. Mesure de capacite un peu plus grande que le decalitre. — (La Moţi) Măsură de capacitate de opt cofe vechi. Cfr. FRÂNCCT-CANDREA, m. 63.
ferată adj. f. Ferree. — De fier. (Numai în expresia:) Cale ferată: drum de fier.
—	N. din fran.
ferrere s. f. v. falbală.
fercmedec s. a. == vârtej, liuba-iana, m. 106.
—	Din ung. fergetyo (forgetyll) (propriu: „învâr-titoare11) „tourniquet d’une croisee, clieville“. cihac,
ii,	498. Cfr. fercheteu.
fercheş adj. Pimpant. — (Fam., cu deosebire despre bărbaţi) De o înfăţişare plăcută şi elegantă; cfr. curăţel, spălâţel, sclivisit. Toţi care mă văd aşă fercheş, galant, delicat, dansator... se miră cum de nu sânteu la cavalerie, basarabescu, v. 237.
“ Etimologia necunoscută. Cfr. ferohezul.
Dicţionarul limbii române. 4. I. 1911.
PEROHETEIT
_ 98 —
FERECĂ
fercmeteit s. a. == răsleu. molnae, ap. TDRG.
—	Din ung. fergetyo (fdrgety'l), idem. Cfr. f e r-chedeu.
i'ERCHEZtrf vb. lVa trans. Parer,bichonner. Ros-ser. — (Fam.) A găti frumos, a dichisi, a împodobi (pe cineva), a-1 face să fie fercheş; cfr. ateiă. Cum au ajuns ţăranii la Iaşi, boierii au pus mână de la mână, de i-au ferchezuit frumos şi i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe şi cuşme nouă, de se mirau ţăranii ce i-a găsit, creangă, a. 361. | Fig. A bate (pe cineva), a-i trage (cuiva) o bătaie, o ferche-zueală. pamfile, c. [D erivate: fercliezueâlă s. f. (şi cu înţelesul de „bătaie"). Ţi-ar trebui şl Sfinţiei tale
o	ferchezmală, ca prostului. sevastos, ap. TDRG.; ferchezuit, -ă adj. Ca să-m,i m.ai treacă de urît, m’atn ocupat însă-m.i de toaleta lor; şi aşâ ferchezuite, încorsetate, ...le-am dat drumul, c. negruzzi, i, 104 ; cfr. I, 317. După ce o văzu boierul curăţită şi ferchezuită ca o mireasă, şi cum, aveă ea şi pe vino încoace, i se păru m,ai frumoasă, ispirescu,
l.	179.]
—	Etimologia necunoscută. (Pare a fi înrudit cu fercheş.)
f£r»elă s. f. 1°. Double decalitre. 2\ Mesure (employie par Ies marchands de laine). 3°. Quar-tier (de village). 4°. (Jne certainepârtie d’une grange.
(Transilv.)
1°. Măsură de capacitate pentru cereale, conţinând 20 de litri s. 16 cofe, ceea ce corespundea la */4 de găleată; p. ext. conţinutul ei. Cfr. baniţă, mierţă, şinic, dimirlie. „Bucatele se măsură cu ferdela sau mierţa care se ridică de urechi." (Sălişte) Com. banciu. Daţi-i o sută de feardele de galbeni, alexandria, 157. Aceste [clăiţe] le fac... mari,... la fund mai late ca la gură, [aşâ că] au înfăţişarea unei ferdele (mierţe) întoarse cu gura în jos. MOLDOVAN, ţ. n. 84. Şi Domnu-ţi va dare Stogul cât casa, Snopul ferdela, Claia găleata, Pita cât m,asa. (Răşinari, în Transilv.), ap. GCR. II, 320.
2°. O măsură la vânzarea lânii, în uz la oierii ardeleni. barcianu.
3°. Despărţire într’o comună, barcianu. | Feciorii din sat se împărţeau în trei ferdele. (Gura-Râului, in Transilv.), jahresber. x, 186.
4°. O parte a şurii.
[Şi: ferdălă s. f. Sămânţa cernută se măsură cu fer dala f—20 litre), brebenel, gr. p.; (cu meta-teză): felderă s. f. jahresber. x, 186; f feâr-delă s. f.]
—	Din săseşte fyrdel (= germ. Viertel „a patra parte"). Bor ce a, Jahresber. x, 186.
Ferheleţ s. a. Mesure de capacit6 de272litres. — (în Munţii apuseni) Diminutivul lui ferdelă (derivat prin suf’ -eţ). „Ferdeleţ = 2'/a litri", frânco-can-drea, m. 63.
fermdeus. a. Moussoir. — (Bucov.) „Rotiţă mică de lemn, găurită în mai multe locuri şi înţepenită la capătul unui băţ; cu ea alege baciul untul şi bate laptele", marian. Cfr. drugă, brighidău, litcă, matcă, roată. [Şl (prin apropiere de sinonimul brighidău): berdedeu s. a. (Pojorâta, în Bucov.) Com. a. procopovici; perdideu s. a. marian.]
—	Probabil, din ung. fordito „învârtitor".
fereâgă s. f. (Bot.) v. feregă.
■ fereală s. f. Precautio/n; abri. — Pază, precau-ţiune,.băgare-de-seamâ, circumspecţie. Aceşti doi boieri tot cu fereală îmblâ, şi totpre ascuns noaptea, m. COStin, let. I, 308/sl. Mijloacele de ocrotirea sănătăţii şi a frumuseţii [sânt]:... mai întăiu fereala de răceală, piscupescu, o. 183. El căpătă... portretele Sultanilor, conservate cu multă fereală in biblioteca
Seraiului, iorga, l. i, 335. Tu, soro, să-m,i aşterni Lângă tine, la picioare, în iatacu-ţi de culcare, Că-i iatacul de fereală (= ferit, scutit, ascuns) Adfipost la bănneală. teodorescu, p. p. 642. | Apărare. în fruntea cailor pun o tablă deher, şi mulţi şl pe lapeptul cailor, pentru fereală de glonţuri. m. costin, let. i, 224/.)0. | Faptul de a se da la o parte spre a evita o lovitură, etc. Lupul, cu iute fereală, lovitura [armăsarului] în deşert îi scoase, oantemir, ap. TDRG. [Plur. -reli. || Alte abstracte: ferire s. f. Rezerva lui... faţă cu Elena, vădita lui ferire de a vorbi cu dînsa..., iau în mintea lui înţelesuri chinuitoare, brătescu-voineşti, l. d. 70. f ferinţă s. f. Să o păzeşti foarte în ferinţă logodna aceasta, dosofteiu, v. s. 163; cfr. 129; 16; 106,2. Postul, ferinţă, trezvirea, paza besearecii. varlaam, c. 249,... Aşijdere şl din partea voastră pentru ferinţă păcii... iară aşâ săporonciţi. N. costin, let. ii, 104/s,.]
Derivat din feri, prin suf. abstr. -eală.
fereastră s. f. Fenâtre. — Deschizătură in pă-reţii unei clădiri, prin care să intre lumina şi aerul. Deşchise Noe fereastra, biblia (1688), 6. Şi s’au apucat [Vasilie-vodă] să o facă [mănăstirea Putna] de nou, ...au zidit-o numai din temelie, din pământ până la ferestri. neculce, let. ii, 205/20- Am deschis fereastra, c. negruzzi, i, 57. Lună tu,... în câte mii de case Lin pătruns-ai prin fereşti, eminescu, p. 220. Nu se mai cunoştea pe dinafară,... nici gratii, nici obloane la fereşti, nici nimica. creangÂ, p. 255. Aceâ casă n’aveâ nici fereastră, nici uşă. ispirescu,
l.	59. Când asudă ferestrele, are să ploaie, şez. iv, 119/23. (Neobicmuit) f Fereastră de soare = foişor. DOSOFTEIU, v. S. 47; 462 (cfr. lat. solarium, germ. Soller). || P. anal. Despicătură de stâncă (cfr. portiţă, scară, strungă). Trecerea la culm,ea muntelui... este posibilă numai prin... anumite despică-turi de stâncă, pe care poporul, după formaţiunea lor, le numeşte „fereastră", „portiţă", „scară“, sau „strungă", turcu, e. 146. [Cu disimilarea completă a lui r al doilea şi: fereăstă s. f. | Plur. -rest(r)e, -restr--reşti.]
—	Din lat. fenestra, -am, idem.
ferecă vb. 1 v. fericii.
ferecă vb. I trans. 1°. Ferrer, embatre. (Re)-piquer (une meule). Cordonner ou creneler (Ies flaus). 2°. Enchaîner. 3°. Plaquer (en or ou en argent), garnir (d’or, d’argent ou de pierres prâcieuses), sertir. 4°. Causer.
1°. (Despre unelte şi obiecte de lemn s. de piatră) A le acoperi, a le îmbrăcă, a le căptuşi (pe din afară) cu (o şină s. cu o făşie de) fier, a le strânge în cercuri de fier, a le legă cu fier, spre a le face tari şi rezistente. Melitia... făcu stâlp de marmure şi-l ferecă cu piroane de fier. cuv. d. bătr. ii, 285. || P. anal. A da unui obiect rezistenţă, tărie, aptitudine de a-şi împlini mai bine misiunea: A ferecă un drum: a-1 aşterne pe de-asupra cu pietriş bătut, spre a-1 face tare (cfr. fran. route ferree). Cfr. costinjsscu. A ferecă o piatră de moară: „a-i bate faţa..., spre a-i scoate zimţi, ca să zdrobească sămânţa, s’o macine bine." costinescu. „Piatra morii, ca să macine bine trebue ferecată, adecă scobită. Se ferecă cu gheunoiul şi cu ciocanul." (Sălişte, în Transilv.) Com. a. banciu.|| Spec. A ferecă banii = a-i zimţui. barcianu.
2°. (Despre oameni) A-i legă cu fiare, a-i aruncă s. băgă în fiare (lanţuri, obezi), a-i încătuşa. Au îmbiat cum au putut, şi l-au prins [pe Dimitraşco hatmanul], şi făcând ştire lui Grigori-vodă, au şi trimes de l-au ferecat în obezi, neculce, let. ii, 405. Şi au prins şl pe Domnul lor anume Măilat, şi ferecându-l în obezi, l-au trimes la împăratul. MAGAZ.’ IST. i, 175/17; cfr. ISPIRESCU, u. 89/„, odobescu, iii, 270, 271. Soră, soră draga mea-re, Duce-m’aş,să am putere, Dar ţiganca m’a legat, De un
Ferkgâre
- flfl -
FERRCKÂ
stâlp m’a ferecat... reteganul, p. i, 48/32. Pe Român îl ferecă, La Vasluiu îl aducea, alecsandri, p. p. 169. Pe Cucu l-a ferecat până Va ucis în bătaie. şi£Z. ii, 46/14. | Poet. în lanţuri de imagini duiosul vis să-l ferec, eminescu, p. J97. || Fig. (în legătură cu desferecă) Apune bine pe cinevâ, a-1 critica; cfr. infierâ. Spre primăvară însă, vestea sbură ca glonţul prin sat. Suratele se strângeau pe lacăte una, ferecau şi desferecau, cum se pricepeau ele mai bine. sandu-aldea, a. m. 13.
3°. (Despre scule preţioase, mai ales despre icoane) A le îmbrăcă cu metal preţios, a le împodobi cu argint, aur şi pietre scumpe (se construeşte cuprep. cu s. în). Ferecă... iestul capului... cu aur. mineiul (1776), 383. Mă jur să ferec cu argint icoana ta. C. negruzzi, i, 155.
4°. Fig. (Neobicinuit) A pricinui, a căşună, a cauză (cfr. a făuri). Acela îşi ferecă lui-şi rău, care altuia ferecă, ţichindeal, f. 284.
, [Forma mai veche, fărecă, e atestată în COD. VOR. şi psal. SCH. (cfr. ferecare, ferecat). Pentru des-voltarea fonologică a acestui cuvânt cfr. CONV. lit. xliv, i, 468. | Dial. ferică vb. 1.]
—	Din lat. fabricare. Oreţu, Rev. p. ist. IV, 88. Sensul fundamental erâ „a făuri" şi subt ferecare (lat. fabr-îcare) se înţelegeâ lucrul pe care-1 înde-plineâ faurul (lat. faber) în fierăria (lat. fabrica) sa. La Megleniţi (fărec) şi la Albanezi (farkon) s’a păstrat până azi sensul de potcovesc" (la cei dintâi şi sensul figurat al verbului latin „calomniez" ; cfr. germ. Rănbeschmied şi cuvântul ferecare). La noi, în urma schimbărilor fonetice, cuvântul a fost apropiat, prin etimologie populară, de vorba fier, ceea ce a fost decisiv pentru dezvoltarea lui semantică. Aceasta S9 vede mai ales din sensul 2° („a aruncă pe cinevâ în fiare"),'pe când sensul 3° e mai apropiat de etimologie (cfr. germ. Goldschmied). Legătura etimologică cu faur reiese şi din locuţiunea, de sigur veche: Faur ferecă şi desferecă, makian, se. i, 31 = Fevruarie îngheaţă şi desgheaţă. Cfr. înferecâ, desferecă şi dubletul fabrică.
ferecare s. f. I. Ferrage, embatage (d’une roue); piquage ou rhabillage (d’une meule), crenelage (d’une monnaie). Garnissage (d’un metal precieux), sertis-sage (de pierres precieuses). II. Artifîce, embuche, complot
g,	Infinitivul verbului fereca, devenit abstract verbal,
i	1. Ferecarea unei porţi, unei roţi de moară, unei icoane, etc.
II.	f (Numai în COD. VOR., ca traducere a paleosl. kovu, subt forma veche fărecare) Vicleşug, complot. Spusă-mi fu mie fărecarea bărbatului cea ce vrură Iudeii să-l ucic/ă. COD. VOR. 56/„ (= Şi vestindu-se mie cum va să fie vicleşug, la bărbatul acesta, despre Jidovi... biblia 1688). Auzi fiiul suroriei lu Pavel fărecarea. ibid. 51 /3 ( = hicleşugul. N. testament 1648; vicleşugul. BIBLIA 1688).
[f fărecare s. f.]
ferecat s. a. = ferecare (1). Participiul verbului ferecă, devenit abstract verbal.
ferecat, -Ă adj., subst. 1°. Ferri, embatu. (Re)-pique (une meule). V'ordonne ou crenele (une monnaie). 2°. EnchaîwZ. Prisonnier. 3°. Plaque (en or ou en argent), garni (d’or, d’argent ou de pierres precieuses), serti.
Participiul verbului ferecă, devenit adjectiv şi substantivat une-ori.
1	°. Acoperit, îmbrăcat, căptuşit cu (o şină de) fier, strâns în cercuri de fier, legat cu fier. [Chiajna] călătorea într’un rădaan, care pe atunci erâ o largă cutie de lemn văpsit... aşezată... pe un dric cu patru roate ferecate, odobescu,. i, 161/s. Dar în poartă cine-mi şade ? Şade bunjupân (cutare), Şade’n poartă răzimat în toiagu-i fericat. teodorescu, p. p. 39.
Tot corăbii ferecate Ce pe mare stau plecate, jarnîk-bârseanu, d. 321. Că e Tămova cetate Cu trei turnuri ferecatei teodorescu, p. p. 421. Ale cui sânt, Doamne, aceste case,... Aşâ nalte, minunate, Cu lanţuri de fier legate, Cu porţile ferecate? teodorescu, p. p. 39; [Luă] zestre însemnată, robi, cai, căruţe ferecate, ispirescu, l. 36. Din code (= trăsură) ferecată Am rămas iiumai c’o roată. jarnîk-bârseanu, d. 462. || „Pietrele morii, pe faţa unde se freacă una de alta, sânt ferecate11, dame, t. 153. Femeia nebătută e ca m,oara neferecată. creangă, p. 126. || Zimţuit. Purcoaiele de galbeni bătuţi şi ferecaţi, delavrancea, âp. TDRG. | Fig. Bine-legat. Dinu Mărăcine erâ oacheş... bine ferecat. sandu-aldea, a. m. 85.
2°. Legat, încătuşat în fiare (în lanţuri, în obezi). Porunci să şază ferecaţi, mineiul (1776), 144 a/v Sosi şi G ea fer, vezirul lui Calif, cu oaste şi numai cu vezirul Abtolfat legat şi ferecat, gorjan, h. ir, 169. Iar dacă vor simţi cevă ş’or vrea să pribegească, atunci mesiţii Mării Taleîi vor aduce ferecaţi, odobescu, i, 83/,,. Un biet Român legat, Legat strâns şi ferecat, Ca un mare vinovat, alecsandri, p. p. 77. | Fig. Strâns, solid. între oameni se făcură legătură ferecată, konaki, p. 296. || f Substantivat (adesea întrebuinţat în psal. sch. şi la coresi, ps., cu sensul de) Captiv, prizonier. Domnul din ceriu spre pământ căută, să auză suspinele ferecaţilor, să desleage fiii omorîţi. COKESI. PS. 277 ( = suspinule fă-recaţilor. PSAL. SCH. 329/8); cfr. ibid. 343; CORESI, PS. 291; 171; 290; 396; 181, etc.
3°. Garnisit, împodobit cu aur, cu argint s. cu pietre scumpe, îmbrăcat cu aur s. cu argint; cfr. făurit. Cântaţi Domnului în bucinele ferecate, corest, PS. 268. O tepsie de argintu de colivă, o cruce ferecată. cuv. D. bătr. i, 195. O evanghelie ferecată, varlaam, c. 35. Căpeţealele [stâlpi]Zor ferecate pen prejur cu argint, biblia (1688), 67,2. I-au adus şi-un cal cerchezesc cu şea ferecată cu argint, acsinti urica-RUL, let. ii, 176/32. Şi scoaseră doao sute de m,ii de coarne de inorog ferecate cu aur şi cu pietri scumpe, şi o sută de potire ele aur şi de piatră de diamant, alexandria, 65. E o cruce ăe botez sculptată de amândouă părţile cu câte cinci iconiţe în lemn de chiparos şi ferecată în argint, odobescu, i, 450. Jidanul' n’are inimă... sau dacă are> ea este ferecată cu argint, c. negruzzi, i, 323.
[f fărecât, -ă. | Dial. fericat, -ă.]
ferecătură s-. f. I. Ferrement. II. 1°. Ferrure. Grosse fa/rine (moulue par une meule recemment rspiquâe). Crânelure (de monnaie). 2°. Fers, chaînes (de prisonnier). 3°. Garniture (en or, en argent ou pierres precieuses), sertissure.
I.	Exprimă acţiunea. Ferecare.
II.	Exprimă rezultatul acestei acţiuni şi obiectul ferecat:
1°. Tren-ul... scăpară... huruind din toată ferecă-tura lui ăe fier. sandu-aldea, a. m. 24. | Spec. „Făina ce iese măi întâiu după ferecarea roatei de la moară", rev. crit. iv, 143; cfr. LB.
2°. f Fiarele (lanţurile, obezile) în care se ferecă un prizonier. Fu băgat în tem,niţă, legat cu ferecături. dosofteiu, v. S. 101; cfr. 81; 219,2; 240; 313; 17-2.
3°. îmbrăcămintea de aur, argint s. de pietre preţioase a unui obiect. Ferecăturile împărăteşti, câte erâ de aur şi câte eră de argint, moxa, 362/4. Fere-cătura Evangeliei..., lucrată cu figuri răsărite..., pe placă metalică suflată cu aur... odobescu, I, 335.
[Plur. -turi ]	-
—	Derivat din ferecă, prin suf. abstr. -ătură.
ferece f s. f. (Bot.) v. feregă.
fekf.ceă s. f. (Bot.) — vetrice (Tanâcetum vulgare). panţu, pl. [Şl: fericeă s. f, barcianu.]
—	Derivat din ferece, prin suf. dim. -el.
FERECUŢĂ
- 100 —
FERESTRUICĂ
fekeccţă s. f. (Bot.) v. fereguţâ.
: FMtKiik: s. a. r-2». Ba,in. 3°. Defaitt.
în Mold. şi Bucov. şi pi’in părţile mai amestecate .cu Unguri ale Ardealului; e înlocuit din ce în ce mai mult prin „baie“, în Ardeal şi prin „scaldă" (faptul s. acţiunea scăldării).
l°.Baie. Botezul chiamă-să feredeudeadoa naştere. varlaam, c. 11,47,2- Poţhind [ — poli tind] feredeul svăntului botez... dosofteiu, v. s. 125,2.
2°. Baie (putină, edificiu, stabiliment, staţiune balneară). Care va fură haine, de la, feredeu, aşişderea să se ciarte. pravila mold. 18/2. Eră un feredeu mare pustiu, varlaam, G. ii, 18,2. Biserica cea albă de lângă feredee, în Iaşi... n. costin, let. ii, 23/12; cfr. id. ib. I, 82; II, 52/V 0 trimetea cu careta domnească... la feredeu. neculce, let. ii, 249/,. Au cerşut de la împăratul Tiverie meşteri pentru ca să-i facă feredeae. cantemik, ist. 327/,; cfr. 335, 86, etc. Am asudat par’c’am intrat în feredeu! alecsandri, t.
. 318. După dealul cel mai mare, Unde soarele răsare, Este-un mândru feredeu Şi se scaldă Dumnezeu. marian, se. r, 17. I Spec. Căldarea în care se încălzeşte apa pentru baie. Cfr. reteganul, p. iii, 23.
3°. Fig. (fam.) Bătaie (cumplită), pamfile, j. ii. Nefiind gata Tătarii, au intrat ai noştri îndată cu săbiile într’inşii. Perit-au mulţi Tătari, şi le-au luat ai noştri şi robii şi pleanul, carii numai cu fuga au scăpat dintr’acel feredeu, spre Bugeac. M. costin, let. i, 293/s. Şi scăpând ei dentr’acel feredeu, îndată au trimis pre un ghenerariu al său la Moscal ca să fie gata a doa ei de războiu. magaz. ist. 92/2,.
[Plur. -ăee. c. negruzzi, iii, 92/14.]
—.Din ung. dial. fere du (lit. fiirdo), idem.
feredijî vb. IVa trans. Baigner. — (Mai rar) A îmbăia, a scălda (pe cineva). Atunci porunci să o fereduească. ispirescu, l. 179. Şi l-o fereduit. şez. JV, 200/,,.
—- Din ung. dial. fere (Ini (lit. furdeni), idem.
i'EKEfli s. f. (Bot.) 1°. Fougere. 2°. Filipendule (Spirma Filipendula).
1°. Plantă cu frunze mari şi dantelate, formând ca o pâlnie; creşte prin locuri umede şi umbroase. Diferitele soiuri ale acestei plante se mai numesc: spata-dracUlui, spasul-dracului, spinarea-lupului, creasta-cuco şului (Valea-seacă, în Bucov.), iarba-şarpelui, năvalnic; cfr. pana-zburătorului (Slănicul Mold.). Tu dormi şuh paza unei feregi, iar ferega mişcat’a-lene Pe somnul tău şi-alintă’n aer gingaşa ei apărătoare, anghel, î. G. 24. [Pe lângă forma fâregă şez. ix, 29, şi: ferigă s. f. ŞEZ. II, 227;
iv,	25/15; teodorescu, p. p. 343 b, găsim, în Ban. şl accentuarea fereâgă s. f. Muierea... în pripite-şi hagă capu’ Cu pelin şi cu fereâgă, Se vaită că-i beteagă. hodoş, p. p. 197; prin Prahova şi Vrancea şi: feligă s. f. CDDE. nr. 577. Forma veche şi normală e ferece s. f. atestată numai în dicţionare (ca numire topografică într’un doc. din a. 1556, ap. TDRG.) alături de ferice s. f. în (Bihor) rev. crit. iv, 143, (Rogojini, în Covurluiu) h. iii, 129; cu trecere la deci. I: ferică s. f. (Bucov.) weigand, b. b. 94, (Cobia, în Dâmboviţa) H, iv, 84.]
. 2°. Feregă-albă s. ferige-albe s. ferice = aglică. panţu, pl. Cfr. firigeâ.
—	Din lat. fllix, -Icem.
feregea s. f. Grand manteau d’etoffe fine ou sorte d’habit large et ouvert queles boyards portaient anciennement par-dessus leur costume. Manteau en toile fine et legere que Ies femmes des boyards por-taient. Manteau de femme turque. Yoile de femme tur-que. — f Mantă largă şi deschisă, făcută din stofă fină pe care boierii o purtau peste anteriu. (Cuvântul se găseşte mai întâiu într’un doc. slav de la 1588, cfr. cuv. D. BĂTR. I, 258.) Au îmbrăcat pe Capegi-
başa cu feregb cu samur. e. kogAlniceanu, let.
iii,	234/25. Pre Turc cu feregeâ, cu spinare de samur îmbrăcându-l, la gazdă l-au dus. ma'g. ist. ii, 350/, 0. Băiatului îi tremură mâna şi vărsă cafeaua pe feregeaua paşii. ghica, s. 158. || Mantilă de stofă fină pe care soţiile boierilor o purtau peste îmbrăcăminte. Şalurile şi feregelele Domniţei Baiu. filimon, c. ii, 326. Mai colo [erau] boccealâcuri de stofă cu aşternuturi de agabaniu,... cu feregele şi binişuri de buhur, de cănăvăţ şi de sevaiu. odobescu, i, 134/,.,.. Toate le are cuconiţa, numai feregeaoa-i lipseşte (:„se zice pentru cei scăpătaţi ce vor să poarte haine domneşti11), iord. golescu, ap. zanne, p. iii, 148. || (Astăzi, la Turcoaice) Mantilă de pânză fină. Sub feregeaua ei subţire de borangic, se desemnau formele desăvârşite ale unui trup 'mlădios şi gingaş. tafrali, s. 126; cfr. 124. 1 Vălul cu care cadânele îşi acoper faţa ca să nu fie văzute. Apare o fiinţă din raiul de iubire Pe frunte-acoperită cu-o feregeâ subţire, alecsandri, p. ii, 390.	,
—	Din turc. ferege „mantă cu mâneci largi; mantilă purtată de femei" (împrumut din grec. tpo-peoiâ, ^opeoitt).
fereguţâ s. f. (Bot.) Polypode ou fougerols (Po-lypodium vulgare).—Varietate de feregă, numită şi: iarbâ-dulce (Bucov.) şiiarbă-dulce-de-munte. PANŢU, pl.; teodorescu, p. p. 294b. [Şi: feriguţă s. f., ferecuţă s. f. panţu, pl.]
—	Derivat din feregă, prin suf. dim. -uţ.
FERENTAR f s. ni. (Latinism) Nom donne par quelques ecrivains â un corps de troupes de l’an-cienne armee roumaine. — Nume imaginat (după latineşte) de unii scriitori, pentru un fel de soldaţi din vechea noastră armată. "Cfr. uricariul, xxii, 425/10. Ferentarii, un corp de pedestrime uşoară. bĂlcescu, m. v. 592. 200 de ferentari (doară călăreţi)... şincai, hr. ii, 230/s,. Mihnea însoţit de patru viteji ferentari, cu lăncile poleite’n vârf şi la mânere. ODOBESCU, i, 73/10.
—	N. din lat. ferentarius,-um „soldat uşor înarmat".
fereow s. a, v. herâie.
feresĂîj, ferestăhj, feresteu s. a. v. ferăstrău.
fkrestrăietoăre s. f. (Bot.) = iarba-osului
(Kelianthemum vulgare), bărci a nu.Cfr. ferăstrău (3°). [Mai ales subt forma Iierestăietoâre s. f. panţu, pl.]
—	Adjectivul verbal al lui ferestr&i, substantivat subt forma feminină (deci propriu zis: planta care ferăstrueşte).
FERESTRĂU, FERESTREI! S. a. V. ferăstrău.
FERESTRiii vb. IV11 v. fer astrul.
FERESTRUICĂ, s. f. Petite fenetre. — Diminutivul lui fereastră (derivat prin suf. -uică). Fereastră mică. Ferestuicele au cadre de piatră ca acelea din bisericile lui Ştefan-cel-Mare. iorga, n. r. b. 40. Fă-mă mândră pasăruică, La mândruţa’n ferestruică, S’o văd seara când se culcă! jarnîk-bârseanu, d. 406; cfr. reteganul, tr. 78. Mă uitaiu pe o ferestruică. şez. ii, 61. || P. anal. Poarta o deşchid eu: îi ştiu meşteşugul. Să-i croim ferestuica... Bârna trece pe cuci.car agi ale, s. 148/j. în. cele mai multepărţi din Bucovina şi mai cu seamă de când nu e voie a se duce mortul la groapă cu secriul descoperit, se face pe de o parte şi pe de alta în dreptul capului mortului câte o ferestruică, pentru ca să se răsufle, să vază gloata ce s’a adunat, ca să-l petreacă, marian, î. 238. [Şi: ferestiiică s. f. | Plur. -t(r)uici. iorga,
FERKSTUi
— 101 —
FERI
n. e. b. 104. || Alte diminutive: ferestruie s. f. do- I
softeiu, v. S.-42/j. O beşică’n loc de sticlă e întinsă’n j ferestruie. eminescu, p. 192. Stoica... deşchise oblo- j nul, scoase capul pe o îngustă ferestruie şi întrebă-: — I „Cine e?“ odobescu, i, 67/28. Lumina vine pe câte j două fereşti gotice şi două altele mai mici, pătrate, \ de fiecare lăture, afară de ferestruia altarului, iorga, | N. k. b. 102. | (Rar) ferestrică s. f. 0 smgnră fere- \ strică... sloboade o rasă misterioasă, c. negruzzi,
i,	215. | (Rar) ferest(r)uţâ s. f. LB., ţiplea, p. p.]
ferestbi vb. IVa v. ferftstrai.
ferfAn s. m. (Bot.) = vâsdoagă (tagetes erecta, \ şi tagetespatula). — Pe alocurea numit şi: Ferfăti-inic, s. Ferfăn-mare. panţu, pl. [Şi: ferfen s. m., ferfoh s. m., brandza, pl. 272; fânfen s. m. panţu pl.; fârfen s. m. grecescu, pl. 303; fearfon s. m. (la barcianu accentuat: fearfân). panţu, pl.; fel-fen s. m. (Boteni, în Muscel) h. v, 49 ]
ferfei.î vb. IVa v. terfeli.
ferfeniţă s. f. 1°. Lambeau, haitton. 2°. Pelli-cale, cuticule. 3°. Rose d’Inde (Tagetes erecta).
1°. Zdreanţă., petecă. Şi-şi lepădă hainele lor cele dorobânţeşti şi se îmbrăcă în ferfeneţe caliceşti, mag. ist. iv,’341/31; cfr. I, 312/„. Nici ferferiţă nu s’a ales de ei. reteganul, p. v, 41/,,. | (întrebuinţat mai ales în funcţiune adverbiala) A face s. a rupe ferfeniţă: bucăţi-bucăţi, zdrenţe, (fig., despre oameni)
„a bate râu, rupând straiele de pe cinevă11 (zanne, p. iii, 149), a-1 da gata (pe cinevâ). Ba şi el, une-ori, sărindu-şi din minţi, îşi rupea ciobotele ferfeniţă, jucând împreună cu noi. creangă, a. 82. îi udă cojocul de-asupra astfel, că i s’au făcut tot ferfeniţă. marian, se. ii, 105. Şi se deşteaptă Greu-ca-pământul ■şi numai odată se freacă de gardul cel de fier şi gardul tot fer ferită se face. reteganul, p. iii, 41/,,.
(în funcţiune atributivă) Am o găină pestriţă Şi la coadă ferfeniţă? (= Mătura), gorovei, c. 222. L-au îmbrăcat cu straie nouă şi sara a venit cu ele ferfeniţă. PAMFILE, J. II.
2°. Spec. „Ferfetiţă — peliţă fină,, d. e. peliţa, care se prinde pe o rană de curând vindecată sau deasupra icrelor, dacă stau mai mult la aer. (Sălişte, în Transilv.)" Com. A. banciu.
3°. (Bot.) = ferfăn. (Atestat numai la) barcianu. [Şi: ferferiţă s. f., ferfeliţă s. f. creangă, gl.]
’ — Etimologia necunoscută. (TDRG. compară cuvântul cu rut. ferfela, ferfelicja „ninsoare deasă“.
E probabil că avem a face cu o formă desvoltatâ — prin asimilarea lui t-f în f-f; cfr. ferfeli — din Herfeliţă, şi că acesta e înrudit cu tearfă, terfeli, etc.)
FERFESfrţ'i vb. IVa. Mettre en lambeaux, lacerer.
—	(Mold. şi Bucov.) A rupe (o haînă, etc.) ferfeniţă, a o zdrenţui. | Refl. A se zdrenţui, a se face bucăţi-bu-căţi, peteci. I s’au ferfeniţit hainele, sbiera, p. 143/8. [Mai ales întrebuinţat ca part.-adj. ferfeniţit, -ă: Baba Bochie, văsână că i s’a udat şi stricat tot cojocul, şi de ud şi ferfeniţit ce e, nu-l mai poate purtă, în spate... marian, se. ii, 105. Conu’ Vasile umblă cu un pardesiu ferfeniţit, gârleanu, săm. iv, 20 ]
—	Derivat din ferfeniţă.
FERFENi'ţ.’OS, -«AsA acij. En lambeaux, en hail-lons. — (Mold. şi Bucov.) Zdrenţuros, zdrenţuit. Şi-acum par’că-l văd cât eră ăe ferfeniţos. creangă, p. 148. Prin... aceste cărţulii urîte, păstrate astăsi în puţine exemplare ferfeniţoase... s’a întemeiat... limba literară, iorga, l. r. 84. Au aflat-o în stră-iţele ei rupte şi ferfeniţoase. SBIERA, P. 214/22; cfr. 212/38. Tot aşă ferfeniţos am să umblu? şez. vii, 25. Am o găină ferfeniţoasă, şeade cu boierii la masă? (= Curechiul). gorovei. C. 128.
—	Derivat din ferfeniţă, prin suf. adj. -os.
FiiRFON s. m. (Bot.) v. ferfăn.
feri vb. l Va. I. 1°. FSter. 2°. Respecter ou se sou-mettre â (une loi, etc.). II. 1°. Gonserver; tenir compte (de...). 2°, Protiger, preserver. 3°. Dăfenăre. 4°. Ca-cher. 5°. Minager, ipargner. III. 1°. Se garder, se mi fier (de...). 2°, a.) Se ddfendre. b.) Eviter. c.) Şe. detourner, se garer, gauchir. d.) S’abriter. . • i
I f Trans. Sensul fundamental pare a fi: 1°,.. A ţineâ o sărbătoare, a o observâ (cu sfinţenie), a o respectă, a păzi (datinile obicinuite la zile anumite),
• a serba. Acesta om. Sâmbăta nu fereaşte. varlaam,
' c. 157,2. Tătarii răsboiu să facă n’au vrut, ferind Vinerea, m. costin, a,p. TDRG.
2°. P. ext. A ţineâ, a ascultâ, a observâ, a urmă, a păzi (o poruncă, un obiceiu, etc.). Cela ce va toată leagia feri, şi va greşi ura [—xma\, ffi-va vjinovatn tuturor, cod. vor. 118/,, ( = va ţineâ toată lea-gea... n. testament 1648; va păzi toată leăgea... biblia 1688). Nu feriră dsisa Dseului şi în lea-gea lui nu, vrură să îmbie, psal, sch. 244.; cfr. 416. Şi ispitiră şi mâniiară Dumneseul ăe sus şi mărturia, lui nu feriră, coresi, ps. 215; cfr. 281. Nu îaste datoriu cela ce au giuruit să ferească acest lucru, pravila MOLD. 141. Să ferească poruncile tale. dosofteiu, v. s. 63,2; cfr. tetraev. (1574), 233.
II. P. gener. Trans. 1°. A păzi cevâ (nealterat), a păstră, a conservă cevâ (neatins). în veac ferl-voiu lui meserearea mea şi leagea mea, credincioasă lui. psal. sch. 291. Acestea pre aceaîa vreame dreptatea feriîă. cantemir, ist. 240. Răspunş-au dară şl Leşii... cumcă cinstea Măriei sale Domnului o feresc, acsinti uricarul, let. ii, 16/,0. | A ţineâ seamă de cevă. Toate giuăeaţele fer eseu, acest lucru, ce se dsice mieşurarea certării, pravila mold. 144.
2°. (Complementul e o fiinţă; subiectul e de obiceiu Dumnezeu, p. ext. pronia, norocul, etc.; prin prep. de se indică primejdia, răul, etc, de care cinevâ e ferit) A păzi, a luâ s. a aveâ subt scutul său, a scuti, a ocroti (pe cinevâ). Fereaşte tinerei (=pe cei tineri) Domnul, psal. sch. 384. L-au ferit Dumnezeu ăe primejdia vieţii. N. costin, let. ii, 82. Ah ! fereşte, Doamne sfinte, pre tot omul muritoriu! konaki, p. 118. Pe mine unul — de n’aş grăi într’un ceas rău — până acuma, dă, m’a ferit Dumneseu! creangă, p. 119. Mai bine să ne facem cruce şi să zicem,: feri-ne Doamne! reteganul, p. i, 14/,. Norocul îl fereşte de primejdia asta. şez. ii, 133/„. # Doamne fereşte! şi: ferească (s. ferit-a) Dumnezeu (s. Domnul s. (Sfântul, etc.)! şi (numai): ferească! se exclamă (ca germ. [Gott] bewahre !) în faţa unei primejdii, a unei ştiri îngrozitoare, ca un fel de deprecaţiune; adese-ori înţelesul scade până la o simplă accentuare a predicatului: (afirmativ) „foarte tare, etc.“; (mai ales, negativ) „de loc, cu nici un preţ, nici vorbă“. Dacă, ferească Dumneseu,... se va mai lăţi boala ciumii... uricariul, iv, 120/,6. îşi silea ca-lu’, ferească Dumneseu, ăe te luă groasa, gorjan,
h.	îl, 198. „Această pungă ţi-o dăruim...u — „Ferească Dumneseu“, au răspuns căpitanul, „de a luă m,îtă ăe la voi“. drăghici, r. i, 23. „Doamne fereşte!“ ziseră plăeşii făcânău-şi cruce. C. NE-gruzzi, i, 169. De abiâ pot merge caii... lunecă, Doamne fereşte! alecsandri, t. 306. Ferească Dumneseu! înălţate împărate să cuget eu, om, bătrân, la una ca aceasta! creangă, p. 83. Să te ferească Dumneseu, când prinde mămăliga coajă! id. ib. 209. Ferit-a Dumneseu ca un Român să mănânce cândva carne ăe cioară, marian, o. ii, 39. Se încinse o luptă ăe să te ferească Dumneseu. ispirescu, l. 28. Când stăpânul se jucă cu dînsul (cu pisoiul), ferit-a Sfântul, să-l zgârie, id. ib. 286. Mi-[e] că nu va vrea să meargă, dar eu, ferească-mă D-seu, să-l fac cu puterea să se ducă. reteganul, p.
i,	15/a,. Ferească Dumnezeu de gura satului! ŞEZ. I, 220/,6. A trăi ca Doamne-fereşte = a trăi rău, ca vai de el. zanne, p. vi, 552.
FERl
- 102 -
FERICE
3°. A apără (pe cinevâ s. cevâ). Mai bine să-şi ferească neştine moşia, decât părinţii, pravila mold. 51. [Dragoş] plecă in veselie Pe frumoasa lui moşie, De păgâni să o ferească, alecsandri, p. i, 346. Câni... cu coama nu prea stufoasă, dar îndestulă ca să-i ferească de frig... odobescu, iii, 65/14. Păseă şi ferea cireşele, sbiera, p. 188/35. Şi te-oiu coperi, De foc te-oiu feri. alecsandri, p. p. 8. Pe fata împăratului o fereă calul de loviturile smeului. ispirescu, :L. 27.
-4°. (A apărâde vederea oamenilor, deci:) A ascunde, a acoperi. începu a să ruşiml [Adam] ferindu-şfi] goliciunea şi ruşinea, varlaam, c. 347. Aciastea nevoinţe a sale le feriiâ. dosofteiu, v. S. 30. O norocită orbire! O dulce-neîngrijire ţ Ce fereşti de ochii noştri viitoarea suferire! konaki, p. 262.
5°. (învechit) A cruţa. Să nu se ferească nice o rămăşiţă [din capiştile idolilor], pravila (a. 1652), ap. TDRG. Pre tine te-aş fi omorît şi pre ea aş fi ferit, biblia (1688), 113. Moartea cu coasa coseşte Şi pre nime nu fereşte, marian, î. 121.
III.	1°. Refl. (Primejdia, răul,,etc. de care ne ferim se indică prin prep. de, mai rar prin de cătră; une-ori construit cu sâ...) A se păzi. Iară ei să spă-reară de cuvânt şi se feriiâ de acel pom, ca de un vrăjmaş, cuv. D. bătr. i, 347/,. Ne ferim în curăţie de cătră meştecăciune. dosofteiu, v. s. 134. Fe-reşte-te ăe proşti şi de nebuni! C. negruzzi, t, 248. Fugind..., apucă pe căi dosnice. Ea se feri să nu o vasă nimeni şi fugi. ispirescu; l. 308. | (Eliptic) Eră şi cu ştirea gheneralului de Braşov; numai gheneralul se ferîă [sâ divulge acest lucru], că se temea de Brâncovanul-vodă. neculce, let. ii, 290/3. | (Neo-biclnuită e construcţia cu un adjectiv predicativ) Fe-rindu-se necunoscut... ( = stând necunoscut), dosofteiu, v. s. 15.
2°. (De .obiceiu ne păzim de o primejdie, de un rău, etc. evitându-1, ocolindu-1, apărându-ne de el, dându-ne înapoi, într’o parte, în lături, întorcându-ne s. re-trâgându-ne dinaintea lui. După felul acestor măsuri de apărare variază şi sensul verbului).
a.)	A se apără. Petru începu a se drăgosti cu fata, ştiţi Dumneavoastră, a o prinde, a o gogoli, mai a o sărută, cum fac tinerii. Fata nu-i vorbă, se fereă şi nici prea, ca toate fetele, reteganul, P. V, 40/30.
b.)	A evită, a ocoli. Shâkespeare... se fereşte până la exagerare de cuvinte abstracte, maiorescu, cr. i, 18. Nu-se ferea de ţarani, ca boierii de asi. şez. ii, 208/25. | (Printr’o intervertire a imaginei, găsim înţelesul acesta şi pentru verbul transitiv) Bricile se taie gură’n gură şi feresc firul de păr, să nu-l ajungă. (Bilciureşti, în Dâmboviţa) H. IV, 65.
c.)	A se da (iute) la o parte (spre a evită cevâ), a se da în lături, a se retrage, .a se întoarce, a face loc, a se da din drum, a se da înapoi, a se codi. Mulţi mânară-mă şi dodeiîă-mi; demărturiile tale nu feriîâ-mă ( = nu mă feream), coresi, ps. 349,; cfr. 139. Tot cela ce venilă până la locul unde au căsut Asail şi muri, să feriiâ. biblia (1688), ■22 i. De cătră sfatul împăratului te-ai ferit, mineiul (1776), 1572/2. De câmpul cel de groasă, chiar gândul se fereşte! alecsandri, p. iii, 305. Nu se fereă de nici uniucru. sbiera, p. 211/18; cfr. 189/20. Soarele şi luna .se feriră din calea ei. reteganul, p. i, 40/, Feri-te din calea mea! bibicescu, p. .p. 301. | (In sensul acesta se întrebuinţează şi în funcţiune intranzitivă) A se da la o parte, a se da în lături, a se retrage din drumul cuivâ, a face loc cuivâ. De te-ăting, să feri în lături! eminescu, p. 133. Fata prinse curagiu şi sise: „Feri, câne de smeu, din drumul mieu, că de nu, te împuşc !“ reteganul, p.
iii,	14/24. | (în urma intervertirei imaginei, găsim şl funcţiunea transitivă) A da la o parte, spre a păzi cevâ. Se ia mămăligă moale, se face o turtă şi, ferind u-se focul de pe vatră, se pune turta acolo. şez.
V,	51/„.
d.) A se adăposti, a cere protecţia cuivâ. Te-ai ferit lângă mine. biblia (1688), 213.
[La imperativ, în loc de fereşte! găsim prin Ardeal şi prin Bucov. şl forma feri! care poate fl ana-loagâ cu alte verbe de conj. IV, precum f ugi! ieşi! ghici! tule-o ! mai probabil însă — dată fiind extensiunea geografică şi întrebuinţarea ei numai în sensul de: „dă-te la o parte, fă loc !“ — avem a face cu o apropiere a acestui cuvânt de ung. fere ! cu acelaşi sens; cfr. conv. lit. xvii, 601. | în psal. sch. 115 găsim odată forma fere-se, pe când la cORRsr, ps. 9t> avem forma corectă ferescu-se (= se feresc).]
—	Etimologia necunoscută. (Cuvântul se găseşte şl la Românii din sudul Dunării : ar. m,i (a)firescu „mă feresc, mă păzesc, mă codesc11, mgl. mi fires „mă feresc, mă păzesc-1 şi e, probabil, de origine latină. Dacă trecerile de înţeles au fost cele arătate, atunci am puteâ plecă de la un prototip *ferîre „a serbâ o zi“, Înrudit cu feriae . zile de odihnă, consacrate unor anumite acţiuni religioase"; cfr. serbâ. Am aveâ deci a face cu un cuvânt din sfera cultului păgân, păstrat la noi şl după creştinare; cfr. aruncă).
ferică vb. I (ş. d.) v. ferecă ş. d.
ferică f vb. Ia. î°. Estimer (qqn.) heureux. Glori fier. 2°. Faire du bien. — (întrebuinţat numai in literatura bisericească veche).
1°. A ferici (2°), a socoti, s. a numi pe cinevâ fericit. Adecă, fericămu rebdătorii. cod. vor. 133/, 0 (—zicem că-s fericiţi, n. testament 1648; fericim. biblia 1688). Măreşte sufletul mieu Domnul..., de acmuferică-mă-vor toate rudele, coresi, ps. 440.|| A slăvi, a proslăvi, a glorifică. Toate limbile feri-ceasă el. coresi, ps. 190. Şi’n săbor de gloate să-l ridice Şi’n scaun debătrâni să-l ferice, dosofteiu, ps. 377. „Feric = laudo, beatifico". anon. car.
2°. A face bine (cuivâ). Fericeasă, Doamne, dulce voei tale Sionul. cokesi, ps. 135.
[Păstrat până astăzi în satul îndoi lângă Turda (Transilv.) subt forma ferecă vb. I, cu înţelesul de „a binecuvântâ". [Un preot zice:] Ţi-aş ferecă lucru dacă..., dar aşă nu ţi-l ferec! viciu, GL.]
—	Derivat din ferice. Cfr. fericat.
fjsrică s. f. (Bot), v. feregă.
fericăciune f s. f. = fericire. Te-ai soulat din morţi cu slavă şi cu fericăciune. sicriul de aur, ap. OCR. 127; cfr. 128, 129. Şi voi să trăiţi; cu, ea în fericăciune să vă veseliţi, mss. (secol, XVII), ap. GCR. i, 136. „Ferikecsune = gloria, beatitudo". anon. car.
—	Derivat din ferică, prin suf. abstr. -ăciune.
fericăt,-ă f adj. = fericit. Participiul verbului ferică, devenit adjectiv. (Cu sens neutru) Acela fericatu întru facirile sale fi-va. cod. vor. 1 lo/0 (= fericit. N. testament 1648; biblia 1688); cfr. 73/B; 154/10; 160/u. Fericaţii ce ispitiă mărturiia ..lui, cu toată înema cereâ el. psal. sch. 391. Ferecată limbă ce lui este Dom,nul Zeul lui. coresi, PS! 80; cfr. 360; 243; 251; 331; 164; 396; 5; 83; 105. Fericaţi measerii cu sufletul, că acelora e împărăţia ceriului, tetraev. (a. 1574), 205. O fericatu, părinte ce... cuv. d. bătr. ii, 123. „Ferikat = beatus". anon. car. [După analogia lui ferice de..., se găseşte, o dată şi construcţia: Ferecaţi de ceia ce plâng. cuv.
d.	bătr. ii, 465. |.Şi: .f ferecat,-ă adj.]
ferice adj , subst. 1.Heureux. II. Bonheur.
I.	Adj. (invariabil). 1°. (întrebuinţat ca adjectiv predicativ, cfr. lat. felix qui...) Fericit. Ferice bărbat ce teame-se de Domnul, coresi, ps. 317 (= Ferice de bărbat, psal. sch. 376). Ferice înţelegătorii ! ibid. 108. Ah! ferice cine nu iubeşte şi nu simte! C. negruzzi, i, 54. | (în funcţiune atributivă, ne-
FERICE
— 103 -
FERICITĂ
popular, întrebuinţat aproape numai de poeţi) Vom visă un vis ferice, eminescu, p. 58.
2". (în întrebuinţarea lui de adj. predicativ, ferice luându-se drept un fel de exclamaţie, s’a alăturat la fraze ca: „vai-de mine!“ „halal de el!“ „sărmanii de voi!“, etc., şi, după modelul acestora, s’a născut construcţia: ferice de..., întrebuinţat une-ori în înţelesul ironic de: „halal de el! ‘). Ferice de bărbatul cela ce rabdă năpasti. cod. vor. 111/,3 ( = Ferice de bărbatuj... n. testament 1648 ; Fericit bărbatul... biblia 1688); cfr. cuv. d. bătk. 1,19/„. Ferice de ceia ce viu în casa ta... ferice de bărbat ce-i iaste ajutoriul de tine. coresi, ps. 230. Ferice de acela ce ascultă pre părintele lui. alexandria, 152/,,. Ferice de Moldoveni, dacă cursul trebilor... s’ar fi urmat cu acea dreptate! (a. 1835) uricariul, viii, 122/,.-Bm-cheăua poate s’o înveţe şi acasă cine vrea. Iar cine nu, ferice de dînsul! creangă, a. 104. Ferice, ferice, Ferice de noi, De părinţii noştri, Care ne-au făcut, Care ne-au născut! teodorescu, p p. 412. Ferice, mândră, de tine, De maica ce te-a născut! reteganul, tr. 99. Când o împărăţie are parte de un stăpâ-nitor aşâ de drept... ferice de noroadefle] din îm,-părăţia aceea! ispirescu, l. 328. Ferice de cel înalt, Că dă gura piste gard. i. golescu, ap. zanne, p.
ii,	586. [în Ban. se întrebuinţează, la vocativul fem. forma: ferico! d. ex. Ferico, Ană, de tine... hodoş,
l.	p. 68.]
II.	Subst. (Mergând mai departe pe această cale de desvoltare, ferice de..., s’a alăturat la locuţiunea, aproape sinonimă, noroc de..., şi astfel a putut dobândi valoare substantivală; cfr. lat. felixesse mori... = „es sei ein Gluck zu sterben“. GEORGES. Poetic şi învechit) Fericire. Ceia ce pun pizmă cu Domnul şi price, Să ţine de dînşii puţină ferice, dosofteiu, ps. 123. Aceaia este toată fericea, carea eu mie pre această lume de la D[u]mnezeu o poftesc, ţiciiin-deal, f. 423. Dar fugiţi, gândiri noroase, Ce fericea-mi ofiliţi ! ODOBESCU, I, 57/,.,. Ah, noroc, vrăjmaş cumplit,... Tu fericea mi-ai luat. teodorescu, p. P. 287. Nu-i nici o ferice De omu’ cu ibovnice. JAHRESBER. viii, 284; mat. FOLC. 267. (Fam.) A-1 bate (pe cineva) fericea (cfr. „a-1 bate norocul") = a da norocul peste cineva. In ziua când [învăţătorul nostru] primea, paralele, ne băteă fericea...; nu băteă pe nimeni, delavrancea, h. t. 113.
—	Din lat. felix, -îcem, idem.
ferice s. f. (Bot.) v. feregă.
fericea s. f. (Bot.) v. fereceă.
ferici vb. IVa trans. 1°. Rendre heureux. 2°. Esti-mer (qqn ) heureux. (Se) feliciter (de...). Glorifier.
1°. A face pe cineva fericit, a-1 noroci. Domnul hrăneaşte el şi învie el şi fericează el în păm,ânt. coresi. PS. 108. El se uită fur iş la formele perfecte ale Zeiţei ce-l fericeşte, eminescu, N. 103. Nani-nani, puiul mieu, Fericl-te-ar Dumnezeu! alecsandri, p. p. 381. | Refl. (cu sens pasiv) A deveni fericit. Cu carii [mucenicii] dinpreună săvârşind durerile dale prea îndelungate, te-ai fericit, mineiul (1776), 1142/1. Tânărule... Te-am cunoscut de statornic... Vino dar fără de frică, ca să te şl fericeşti! konaki, p. 180.
2°. Fig. A face (cu sensul de:) a numi, a socoti pe cineva fericit, cfr. felicită. Nu-l ferici, ci să plângi pe unul ca acela, dosofteiu, ap. TDRG. Şi pe cel ce va vedeâ, că îl fericesc oamenii mai mult... gorjan, H. iv, 168. Măgariul văzând pre un cal oflţiresc cum îl hrănea, l-au fericit zicând, că în bun ceas s’au născut, ţichindeal, f 106. Fe-ricească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... eminescu, p. 224. Am fost unanimi în a ferici... pe amicul Manolache de cât noroc a avut şi are. CA-ragiale, s. v. 124/a0. Toţi cu bine petrecea, Pe Novac îl fericeă. alecsandri, p. p. 149/1S. Of, draga mea..., Cine-o să-mi apuce locul, Să-şi fericească norocul?
(= să se felicite pentru norocul său). TEODORESCU, P. P. 311. || A slăvi, a proslăvi, a glorifică (refl. = pasiv). Fericim pe izooditorii cărţii româneşti, golescu, î. 3. Isaiia dănţueşte... Pe fecioara Maria o fericim! teodorescu, p. p. 115. Se fericeşte de toate neamurile, antim, p. 32.
—	Derivat din ferice. Cfr. neferici.
fericie f s. f. Bonheur.—Fericire. Bucurie şi fericie. dosofteiu, v. S. 169. Fericită Domnia lui Vasilie-vodă, în care... au fost ...această ţară în tot binele, cu bişug, şi plină (le toată averea, cu mare fericie. m. costin, let. i, 273. Arată şi feri-ciile lumii acîaştiîa în ce ari sta. N. costin, ap. GCR. n, 10.
—	Derivat din ferice, prin suf. abstr. -ie.
fericire s. f. 1°. Bonheur, beatitude. — Stare sufletească în care omul se consideră fericit. împărăţia ceriurilor,. . iaste fericirea cea, adevărată, liturghie (a. 1702), ap. GCR. I, 344. înţeleptul... sufere cu de o potrivă mulţumire, fericire şi nenorocire, mar-covici, d. 9/3. Une-ori poate veţi fi în fericire, iar alte-ori şl în ticăloşie. drĂghici, r. 109. Visam fericirea în braţele ce erau^ să mă vândă !... C. ne-gruzzi, i, 52. Fericirea stă [după Epicur] în înălţarea sufletească a omului, atât de-asupra propriilor sale nevoi, cât şi de-asupra împrejurărilor din afară, negulescu, f. r. i, 223. Iaca fericirea visată de mai înainte, cum s’a înplinit. creangă, p. 14. Fericirea şi sărăcia nu pot sta împreună. ZANNE, p. V, 575. Răposatul întru fericire Ion (cfr. fericit 2°). Cele nouă fericiri : „Ies beatitudes de l’Evangile". (Mat. cap. V). | Fig. (p. ext.) Persoana sau obiectul care procură fericirea. Maică, măicu-leana mea, Maică, fericirea mea... Jarnîk-bârsea-nu, d. 100.
—	Infinitivul lui ferici, devenit abstract (pierzând însă sensul de abstract verbal şi luând înţelesul abstractului adjectival fericie, pe care l-a înlocuit).
fericit,-A adj., adv. 1°. Rendu heureux. 2°.-3°. Heureux. Bienheureu,x.
Participiul verbului ferici, devenit adjectiv.
1°. (Cu sens pasiv) Fericit te-ai făcut, cu adevărat fericitule de Dumnezeu! mineiul (1776), 231/,.
2°. (Cu sens neutru) Care se află într’o stare de înaltă mulţumire sufletească. Mai fericit este cinevă cu strim,t traiu în locaşul său, de cât cu toate desfătările în casele străine, cantemir, ap. zanne, p.
iii,	206. Vei trăi fericit în ori (măcar) care întâmplare. marcovici, D. 16. Acestea fericit pe el îl fac. eminescu, P. 187. Uite, graurii ...fericiţi ce sânt! coşbuc, F. 129. Fii fericit şi domneşte cu pace! ispirescu, l. 31. I (în exclamaţiuni, cu acelaşi sens şi cu funcţiunea lui) Ferice. Fericiţi cei săraci cu duhul, biblia (1688)., 753. Fericiţi cei ce nu se mai deşteaptă! marcovici, C. 7/4. Fericit acel ce calcă tirania sub picioare! alecsandri, p. I, 259. | Substantivat. Se bucură de frumuseţea florilor... ca. un fericit, ispirescu, l. 8. |j (Fiindcă fericirea deplină nu este partea nici unui muritor, epitetul „fericit11 se dă morţilor şi mai ales celor evlavioşi, cfr. lat. bea-tus)'. Viaţă a fericitului părintelui mării tale. biblia (1688), 7, pr. 21. M’am rugat... prea fericitului patriarhul... chir Dosoftei. dosofteiu, ap. TDRG.
3°. (Cu sens activ) Fericitor,plin de fericiri (deci:) bun, favorabil, potrivit. Primiţi fl-văm de judeţul drept, întru împărăţiea lui ceea nesfârşită şi fericită. coresi, e. 11./,. Au sosit fericit ceasul de, dorita întâlnire, konaici, p. 85. Iţi va dărui Dumnezeu fericită călătorie. drĂghici, r. 14. Te-ăi dus, lăsându-mi... Un suvenir, comoară de visuri fericite. alecsandri, p. i, 121. Zi, întâmplare, expresie, alegere fericită.
fericită f vb. 1“ v. felicită.
FERICITOR
— 104 —
FERMECĂ
fericitor,>oăre adj. Ce qui donne te bonheur.
—	Adjectivul verbal al lui ferici (derivat prin suf. -itor). Câte numiri ar inventă el,... pentru un surâs de pe buzele ei, un surâs în trecere, umbra unei fericitoare cugetări, eminescu, n. 74.
î'EKij: s. f. Mesure de capacitd, contenant dix ,ocâ1.—(Transilv.) Măsură de capacitate (pentru băuturi spirtoase) de conţinutul unei vedre. Cfr. mân-drescu, l. p. 241; şez. I, 108. Unii... într’o bute de zeace acao (patruzeci de veadre sau ferii ardeleneşti) bagă o cupă. economia, 170/t. O ferie de vin, care face 2 zloţi şi 8 x. creiţfarij. iorga, S. d. xii, 296. De pedeapsa aceasta nu scapă nimeni, de nu se rescumpără, plătind o ferie de vin. marian, nu. 700; cfr. sevastos, N. 322/2j. Are un buzdugan... mare cât o bute de 60 de ferii, reteganul, p. v, 29/s. [Pronunţ, -ri-e şi -rie. | Diminutiv (rar): feriuţă B. f. MÂNDRESCU, L. P. 161/,.]
fkrigâr ş. a. Fougeraie. — (Ban.) Regiune acoperită cu feregă. CDDE. nr. 578.
—	Derivat din ferigă, prin suf. loc. -ar (cfr. fran. fougere < *fiUcaria).
ferii s. f. plur. v. vacanţă.
ferinţă f s. f. v. fereală.
ferişcat, -Ă adj., subst. Chanceux, heureux. — (în Braşov) Fericit. „O femeie care şi-a măritat fetele şi cu toate a nimerit bine, este ferişcată; o femeie mai în vârstă s’a măritat şi a luat de bărbat pe un om june, ea este ferişcată; un ficior s’a însurat şi a luat bănet, nu glumă, este ferişcat; a făcut mult bine în viaţa lui, este deci ferişcat. | Substantivat. Eşti plin de sănătate, ferişcatule! Nu teprea făli, ferişcato! (Ca verb nu există)11 Com. i. panţu.
—	Participiul, devenit adjectiv, al unui verb pierdut ferişcă, dintr’o formă mai veche *fericicâ, iar aceasta corespunzând unui tip *felicîcare (din felicitare, cu cunoscutul schimb între sufixul -itare şi -icare) „a face fericit, a ferici (pe cinevâ).11
ferit, -Ă adj. Protegd, garde, abrite. En cachette.
—	Participiul verbului feri, devenit adjectiv. Păzit, apărat, ocrotit, protejat. Stătu multe ciasuri, ferită de D-dzău, nevătămată, dosofteiu, v. s. 5. | Scutit, adăpostit, la adăpost. Locul e ferit şi iepele au ce paşte, creangă, p. 128. || în ascuns, în taină, păzindu-se. De atunci preoteasa plângeă şi se istovea ferită de părintele. rĂdulescu-niger, ap. TDRG.
feritoâre s. f. (Băieş.) Abri. — (La Moţi) „Locul unde se feresc băieşii cu ocaziunea exploziilor11. frÂncu-candrea, m. 42.
—	Derivat din feri, prin suf. loc. -itoare.
feritor, -oăre adj., subst. Qui se soumst â ou respecte (la loi, etc.). Protecteur. — Adjectivul verbal al lui feri (derivat prin suf. -itor), întrebuinţat mai ales în funcţiune substantivală. (Se construeâ cu acuzativul s. cu dativul), f Care păzeşte, observă, respectă, ţine (legea, porunca, jurământul, etc.). Ne-înţelepţi, nece sfatul feritori, neiubitori, nece blă-stemul feritori, nemilostivi, coresi, ap. GCR. 1,13.* || (învechit) Păzitor, apărător, protector. Pre sfinţia sa luă şi puse socotitoriu şi feritoriu domniei sale. varlaam, ap. TDRG.; cfr. dosofteiu, v. s. 113. Să’nălţăm numelui său glasuri mulţumitoare ca unui feritor de rău. drĂghici, r. i, 117.
ferm, -A adj. Ferme. — Tare (In sens moral), statornic, neclintit, neşovăitor, neînfricat, care nu şo-văeşte şi nu se intimidează. Având o încredere ferma in bunul simţ... al poporului româm,,... ne prezin-\ăm... cu faptele noastre, maiorescu, d. iv, 76. Om,
glas ferm,privire fermă. | (Comerţ) Transacţie fermă : ale cărei condiţii sânt definitiv fixate şi nu sânt expuse la nici o eventualitate. Acest împrumut s’a luat ferm de chiar împrumutătorii cu 88. GHICA, s. 448.
—	N. din fran.
fermă s. f. Ferme, mitairie. — Gospodărie agricolă mai mică; Conacul sau ferma domnului Ciopage este la 15 minute departe de sat. I. ionescu, m. 539. (Mai des) Ferme-model : care pot servi şl altor agricultori spre învăţătură. însă şi o fermă-model ar trebui a se înfiinţâ pe moşia târqului Severin. ibiă. 262.
—	N. din fran.
FERMĂNÎTfĂ f s. f. v. fermenaş.
FARMEC s. a. V. farmec.
fermeca vb. I. trans. 1 °. Empoisonner. 2°. En-chanter, ensorceler. 3°. Charmer, ravir.
1°. Sensul vechiu etimologic de „a otrăvi, a învenina11 nu se poate atestă decât la P. maior; la acest autor, el nu corespunde de sigur unui înţeles popular, ci e luat de-a-dreptul din greceşte. Refl. Decheval... se fermecă, adecă se otrăvi însuşi pre sine. ist. 6.
2°. (Sensul obicinuit e:) A exercită asupra cuiva (une-ori chiar asupra sa), cu farmece, adecă prin mijloace tainice, o influenţă supranaturală, cu scopul de a-i da înfăţişarea s. a-i produce starea trupească ori sufletească dorită. (Poporul nostru face deosebire între a fermecă şi a vrăji, a face cuiva, a descântă şi a desface. Cel ce vrăjeşte şi cel ce face stă în legătură cu spirite necurate, caută totdeauna să producă un rău, timpul vrăjilor e noaptea, vrăjitoarele sânt de obiceiu femei răuvoitoare şi bătrâne, iar mijloacele întrebuinţate de ele sânt în deobşte spurcate; cel ce farmecă nu invoacă spirite necurate, ci se adresează adesea Maicii Domnului, întrebuinţează rouă, apă şi mai ales flori mirositoare, lucrează cu deosebire la răsăritul soarelui şi scopul nu trebue să fie răuvoitor, ci se farmecă cinevâ de obiceiu spre a deveni frumos s. iubit de altul. Cel ce descântă voeşte anume a vindecă o boală, iar cel ce desface vrea’să elibereze pe cinevâ de făcătură, cfr. marian, v. 5. ş. u., NU. 21 ş. u. în literatură, deosebirile acestea nu se prea fac şi cuvintele se întrebuinţează adesea
ea sinonime). Eră..... un călugăr de fărmăcă... şi
aduse neşte vederi împăratului cu farmece..., şi alte seamne cu farmecele lui făcea, moxa, 390. Au făr-măcat el pe tată-său bat, cât au rămas Noe ca un famăn, de n’au mai avut de atunceşi roadă, a face copii. N. costin, let. i, 47/,3. Şi tu rău m’ai fermecat, Cu trei paie de la pat. doine, 208/n. Par’că eu l-am fermecat Cu otravă şi cu spirt, sevastos, C. 258/,s. || f (Neobicinuit)Refl. Şi elpetreceâ fiiilui pren foc în pământul Venenom, şi să descântă şi să vrăjiiă şi să fărmăcă şi făcu grăitori den pântece şi vrăjitori, biblia (1688), 330,3.
3°. Fig. (Literar şi modern, după fran. „charmer11) A încântă, a captivă (inimile), a atrage, a stăpâni. Tânăra împărăteasă... ochii fărmecă, De zâmbea, sau dejucă. alecsandri, p. i, 432. Toate aceste minunate daruri ...lesne fermecară minţile domniţei celei mari. odobescu, i, 134. Fata-i hazulie şi m’a fărmăcat de-acum. creangă, p. 164.
[Se conjugă: farmec, fdrmeci. fărmecă, fermecâm, fermecaţi, fărmecă, să fdrmece; în Munt. fermec, fer meci, fermecă. I. vÂcărescu, p. 330/4; piscu-PESCU, O. 17/2, 94, etc., fermecâm, etc. | f şi dial. fărmăcă şi fărmecă. | Prin Maramureş (cu trecerea ây o dupălabiale) formecâ, conjugat: fodrmec, fodr-meci, fodrmecâ, formecăm, etc. ţiplea, p. p. | (Rar) înfermecă. pann, e. v, 121, dial. înformecă, ap. CDDE, nr. 552. || Derivat: fermecăre s. f. Timpul menit
FERMECÂRIE
— 106 —
FERMENTAŢIE
pentru fărmecare e mai cu seamă înainte de răsăritul soarelui, marian, v. 13.]
—	Din lat. pop. *pliarmăcare (derivat din *phar-macum), sau derivat românesc din farmec.
fermecării; s. f. = fermecătorie. (Rar) ZVm pot ca să-l apucu-l, Ori să-i stric fermecăria. eminescu,
l.	p. 146.
—	Derivat din farmec, prin suf. abstr. -ărie.
fermecăt, -ă adj., subst. Ensorcele, enchantâ. Detraque. Charme, ravi. — Participiul verbului fermeca, devenit adjectiv; (de oare-ce poporul crede adesea ca oamenii îndrăgostiţi s. zăpăciţi au fost fermecaţi, întâlnim şi sensul) zăpăcit (de dragoste), aiurit, cfr. zănatic; (în literatura modernă, după fran. „charme11 şi:) încântat, cuprins de admiraţie mare s. excesivă pentru cevâ (s. cinevâ). Fiul craiului, fărmăcat ăe vorbele babei, scoate atunci un ban. creangă, P. 191. Broasca ţestoasă cea fermecată (titlu de poveste), ispirescu, l. 33. De-a fi vr’un viteaz, Cu flori pe obraz, Să nu mi-l stricaţi, Ci să mi-l legaţi; Iar [de-a fi] vreun fărmecat, De muieri stricat, 0 palmă să-i daţi, Drumul să-i lăsaţi! alecsandri, p. p. 65.
fermecător, -oăke adj., subst. 1°. Enchanteur, magique. Fascinateur. 2°. Ensorceleur, magicien.
Adjectivul verbal al lui fermecâ (derivat prin suf. -ător), întrebuinţat şi ca substantiv. Cfr. vrăjitor.
1°. Adj. Care farmecă. Muierea fărmăcătoare nu o lăsă a trăi. palta (a. 1582), ap. OCR. 71. în Oceanul cel mare se află o insulă, adică ostrov... şi este lăcuit ăe duhuri maestre, adecă de fiinţi fermecătoare, gorjan, ii. ii, 179. Aupusmasa [fermecată] în mijlocul casei... şi aşteptă numai cuvintele cele fărmecătoare. Atuncia s’au sculat om,ul şi au zis: „Aşterne-te mă-suţă.“ sbiera, p. 197. (Literar, modern, după fran. „charmant") încântător. (Jn dor... se naşte din scân-teea unui ochiu fărmăcăioriu. creangă, p. 275.
2°. Subst. (întrebuinţat mai ales la feminin, femeile îndeletnicindu-se cu farmecele mai des decât bărbaţii; cfr. ferm ecătoreasă) Cel s. cea ce face farmece. Fărmăcătorii au cunoştinţă cu dracii. varlaam, C. 238,,. De nevoe va chemă şi fărmăcătoare. pravila mold. 69. Filip craiul... eră filosof mare şi fermecătoriu şi cetitoriu de stele... alexandria, 1. Mai rar se auă ăe bărbaţi cari-s fermecători. ŞEZ. IV, 181 /25.
fermecătoreâsĂ s. f. Enchanteresse, magi-cienne. — Femininul lui fermecător (derivat prin suf. moţion. -easă). Fermecătoare. 0 ărăcoaică de fer-■>necătoreasă, care, voind ca să te amurezezi de dînsa, se prefăcu în chip ăe fiinţă adevărată, prin măie-striile ei. GORJAN, H. II, 182.
—	Derivat din fermecător, prin suf. adj. -esc.
fermecătoresc, -eăscA adj. D’enchcmteur, ă’ensorGeleur. — De fermecător. Cfr. vrăjitoresc. S’apucă de meşteşugul fermecătoresc şi în scurtă vreme îl învăţă atâta de bine, încât cu fermecile ei prefăcu pe fiul meu în viţel, gorjan, h. i, 31.
FERMF.cĂTOKfE s. f. EnsorcelVement, sorcellerie’ magie. — Arta, meseria s. operaţiunile unui fermecător, farmec. Cfr. v r ă j i t o r i e. Dumneseu... opreaşte... închinarea de idoli, ăeşarta credinţă..., vrăjitoria şi tot feliul de fermecătorie. CATehisis (a. 1774), ap. GCR. II, 100. Obiectele ce se întrebuinţează de făr-mecători şi fărmecătoare în timpul fărmecării, făr-mecătoriei sau fărmecăturii, sânt în genere cât se poate ăe curate, marian, v. 13. Trebue să fie vreo fermecătorie sau vreo altă ărăcie aci. ispirescu,
l.	53.
■— Derivat din fermecător, prin suf. abstr. -»e. i
fermecătură s. f. Sorcellerie, magie.— Acţiunea de a fermecâ şi rezultatul ei: fermecare şi farmec. Curviile Isabelii, maicii taleri farmăcăturile ei ceale multe, biblia (1688), 272,2. în unele părţi din Banat creă Românii că..., la ieşirea sufletului, fac vrăjitoarele o mulţime ăe fărmecături. marian, î. 77. Spune-i, mândră, maică-ta, Să-şi cârpească iia ’n poale, Că i-i mintea'zburătoare, Şi zboară peste-arături, Să strângă fermecături. şez. viii, 178; cfr. doine, 258/, 2; reteganul, tr. 155/1S. Foaie verde depe rât, 0 fată s’a socotit Să facă fărm,ecătură Tot cu pismă şi cu ură, Să mă farmsce pe mine, Să mă las, bade, de tine. jarnîk-bârseanu, d. 71. [Plur. -turi.]
-— Derivat din fermecâ, prin suf. abstr. -ătură.
fekmenăş s. a. — Diminutivul lui fermenă (derivat prin suf. -aş). TEODORESCU, P. P. 440b. [La şincai, hr. iii, 66/2, şi: fermămţă s. f.]
fermeneă s. f. Sorte de vetement â manches larges (port6 jadis par les boyards et, de nos jours, par les paysans). — (înainte de introducerea portului apusean) Caţaveică scurtă până la talie, făcută din stofă bună (de catifeâ) şi brodată cu fir sau cu mătase. Se purtâ, pe vremuri, de către boieri, pe de-asupra anteriului, iarna, căptuşită cu blană, şi, vara, fără blană. 0 fermenă de catifeă neagră, scurtă, până la talie şi cusută cu fir. filimon, c. ii, 305. Boierii... [purtau] vara, ferm,eneaua scurtă;... pe de-asupra giubeâ de postav sau, la sărbători, biniş. ghica, s. 501. Pe sub giubeaoa de pambriu albastru, blănită cu samur, purtă una ăintr’acUe scurte caţaveici, numite fermenele, broderia căreia cu fir şi cu tertel îi acoperea tot pieptul, c. negruzzi, i, 16. Cfr. pamfile, i. c. 357. || (Astăzi în unele regiuni din România) Haină ţărănească, scurtă până la brâu, de croiala minteanului, cu mâneci largi şi guler mic, căptuşită cu blană. Cfr. şez. ix, 40; MANOLESCU, i. 182. „Haină până la talie, blănită cu piele de oaie lucrată11. (Săcuieni, în Dâinboviţa) H. iv, 257; cfr.
iv,	158. Se vede în lăuntrul casei... rochii de lână spânzurate în cuie, fermeneli, lăgicere, prosoape şi alte pânzeturi. I. ionescu, d. 208. [Ţăranca] poartă fotă, ondroc, rochie, fermine, scurteică şi sechiu. jipescu, O. 80. Nu-mi e de giubeâ, Ca de fermeneă. TEODORESCU, P. P. 313; MAT. FOLC. 262; EPURE, P. 23.
[Şi: fermenă rădulescu-codin, tipărit greşit: fermehă.]
—- Din turc. fermene, idem.
ferment s. a. (Chim.) Ferment. —■ Substanţă organică s. organizată, care, fiind pusă în contact cu altă substanţă organică, o descompune. Fermentul berii. || Fig. Principiu care cauzează oarecare mişcări sufleteşti, sociale, etc. 0 pregătire, un ferment al evoluţiei, este simţirea neajunsului stării ăe astăzi. maiorescu, CR. iii, 58. Evreii botoşăneni,... ajunseră în acest oraş un ferment ăe viaţă economică. iorga, C. I. II, 207.
—	N. din fran. (lat. fermentum, idem).
ferSiuntă vb. P. Fermenter.—A se transformă s. descompune subt influenţa unui ferment; cfr. a dospi, a fierbe. Mustul fermentează. || Fig. A fi în stare de agitaţie morală. 0 inimă în care fermentează pasiunile. [Derivate: fermentare s. f.; fermentat, -ă adj.]
—	N. din fran.
fermentaţie, fermentaţicne s. f. = fermentare. „Fenomenele în care o substanţă se modifică sub influenţa unei fiinţe vieţuitoare microscopice, sânt cunoscute sub numele... de fermenta-ţiuni“. PONI, c. 298, |j Fig. Stare de mare agitaţie morală. Înainte de izbucnirea revoluţiei, toate spiritele erau în fermentaţie.
—	N. din fran. fermentation.
PEEŢĂ
— 106 —
FEŞTEL1
FEKTÂ s. f. (Mar) Laize. —- Fiecare dintre fâşiile din care-i compusă, pânza unei corăbii. Cfr. DDRF.
—	Etimologia necunoscută.
fertai-fertai adv., subst. Qă et lă, âe-ci de-lă. Va-et-vient, allees et venues. — (Fam. în legătură cu verbe de mişcare, arată că mişcarea se face) în toate părţile, necontenit, încoace şi’ ’ncolo, de colo până colo. (Se Întrebuinţează şi ’n funcţiune substantivală). De dimineaţa până seara, [ei] sânt într’o continuă frământare; in birje, pe jos, fertai-fertai (le-a lungul podului Mogoşoaei. vla-huţă, ap. TDRG. [Şi: serta-ferta: Omul se suise de cu vrem,e pe corabie.. ca să nu stea în drumul corăbierilor, care umblau de colo până colo serta-ferta, strângând fringhiile şi ’ntinzând funiile, ca-Ragiale, s. n. 77. Lui nu-i bătu la ochi a bine acele serta-ferta, de colo până colo, pe dinaintea casei. ispirescu, ap. DDRF.]
-- Din ung. szerte „în toate părţile, răspândit1*. (La repeţirea expresiei s’a modificat consonanta iniţială, prefăcându-se dentala în labială, cfr. terchea-berchea, techer-mecher, talmoş-balmoş, etc.).
kektil, -Ă adj. Fertile. — Care produce mult, rodnic, roditor, fecund. Pământ fertil. || Fig. Mavrogeni, totdeauna fertil în idei finanţiare, va găsi mijlocul de a scăpă tezaurul din penibila strâmtorare a momentului. MAIORESCU, D. I, 41.
—	N. din fran.
FEKTi» f s. m. — „Fertunul nu eră o rnonetă bătută, ci numai o monetâ ideală, exprimând valoarea unui sfert de marcă s. grivnă polonă; valoră deci cât 6 scoţi sau 12 groşi“. Com. i. nistor; cfr. iorga, b. r. 13. [Şi: f ferton: Banii care trebue să ne plătească, să nu se m,ăsure, fără num,ai cu marca de argint..., adecă de patru fertoni şi o giu-m,ătate a măsurei Sibiiului cu un denariu de Ko-lonia. şincai, hr. i, 2o3/20.]
—	Din m.-lat. ferto,-ojiem (latinizare a cuvântului germ. Vierdung).
fkriigikos,-oâsA adj. (Şt. nat.) B'erriigineux. — Care conţine fier. Cele mai însemnate ape minerale feruginoase (borcut) de pe moşia Broşteni sânt... POPOVICI-KIRILEANU, B. 26.
—	N. din fran.
fervent, -A adj. Fervent. — (Franţuzism) Care fierbe, plin de foc, aprins, înfocat (numai în sens figurat). Ferventul budist este acuma fericit : el s’a întors m Nirvana, caragiale, n. 16.
—	N. din iran; cfr. dubletul fierbinte.
fes 8. a. Fez. — Un fel de căciulă de lână roşie (mai rar albă s albastră), prevăzut cu un ciucure, pe care Turcii şi creştinii supuşi otomani îl poartă în locul pălăriei. Fesul a fost introdus şl la nobilimea română din timpul domniilor fanariote; se purtă subt işlic de c£tre boieri şi cucoane (cfr. I. ghica, bev. nouă, ii, 175); astăzi se poartă pe alocuri de ţărance, mai ales de femeile bătrâne (d. e. Găvă-neşti, in Buzău) h. ii, 81, (Băleni, în Covurluiu) h. iii,
4,	(prin regiunile Dunării şi în Râmnicul-Sărat) ma-NOLESCU, i. 198. Un om tânăr de o statură mijlocie purtând un fes pe cap. C. negruzzi, I, 218. Fatma stă răzimată de-al tronului pilaştrii, Şi sclavul stă’na-inte-i. Bl are fes albastru, Şi-albaştri are ochii, coş-BUC, B. 15. Am să-i aduc un fes roş şi un tulpan undelemniu ca să-şi mai aducă aminte din tinereţe. creangă, p. 134. Pe unde să mi-i lovesc? La retezul părului, Pe din dosul fesului, Unde-i cakl ciocoiului. alecsandri, P. p. 2(i0/s. Interesul poartă fesul! i. negruzzi, iii, 96. || (Entom.) Fesul-popii = fesuşor (Porphyrophora polonica). [Plur. fesuri.}
—— Din turc. fes, idem.
fescior s. a. Petit fez. — Diminutivul lui fes (derivat prin suf. -dor). Albo, Albo de la m,unte! Ce-ai pus fesciorul pe frunte, Că ţi-au ieşit vorbe multe. ALECSANDRI, P. P. 267/2; TEODORESCU, P. P. 321*>;
cfr. marian, nu. 335. [Mai rar: fesişor. sevastos, C. 199/b-]
fesfeseâ s. f. T/'anfreluche.—(Mx>\(l.; întrebuinţat mai mult la plural; fam.) Zorzoane, nimicuri care fac parte din dichisurile femeieşti. O fetiţă de la ţară N’are-atăte fesfesele. c. negruzzi, iii, 51/î4. Florica (îşi drege toaleta): Ia aşâ, să mă fac pupuică, cu fesfeseleboiereşti. alecsandbi, t. 920; cfr. 942 (glosat prin: ,,dichis femeiesc11).
—	Din turc. fesfese „sensation“. rudow, xviii, 81; ŞIO.
FEŞBTIC S. a., FEŞTANIE S. f. V. sfeş-.
festA s. f. Farce (de mauvais gontj. — Păcăleală, mai mult ori mai puţin dăunătoare. în construcţiile: a face s. a juca cuiva o ~ : a-1 păcăli, a i-o face. 'fi-a face uritex feste Vreun bărbat nătărău. C. negruzzi, iii, 30. Iţi aminteşti... festele ce jucam numeroşilor noştri creditori ? GHICA, S. 353.
—	N. după ital. festa „sărbătoare41, mâi vechiu şi „păcăleală11. Cuvântul trebue să fi intrat în româneşte prin limba francă, vorbită de Levantini.
FESTEC t, FESTic s. a. v. fistic.
FEŞTELi vb. IV®. 1°. Tacher, salir, souiller, crotter. 2°. (Refl.) Faire ses besoins.
(Prin Mold. şi Bucov. şi Ban.)
1°. Trans. şi refl. A (se) murdări, a (se) mânji, a (se) mâzgăli; fig. a (se) necinsti. După ce am descris acest atentat,care va necinsti Moldova, această crimă, care va feştell foile istoriei ţării... u Ricariul, x, 19/, Îndată ce sufletul se feşteleaşte. toate faptele ceale bune îlpărăsesc, şi răutăţile îl stăpânele, beldiman, n. P. îi, 129. N’am feştelit niciodată, mânile mele ’n argint, Ga să calc ori peste pravili, ori ţară, ori jurământ. konaki, p. 49. Când intră în odaie, îşi lasă papucii la uşă, ca să nu feştelească covorul. I. ne-GRUZZT, i, 126. Da cum nu! Că nu mi-oiu feştell eu mânuţele!... creangă, p. 292. Virtutea sufletească se răsti către Desfrânare, zicându-i: ...„Astfel îţi înveţi tu prietenii: noaptea îi feşteleşti; iară ziua îi ţii amorţiţi de somn în minutele cele m,ai scumpe11. ispirescu, u. 2o/21. Află, muiere... nednstitoare de sile sfinte, că eu sânt Sf. Vinere, ce venisem să te fierb în dubărul cu cămeşi, pentru că de multă vreme îmi feşte’eşti ziua cu leşie. şez. i, 61/,5. M’am tot feştelit umblând prin ploaie. Com. a. coca; cfr. viciu, gl. O vacă batjocorită într’o cireadă, feşteleşte pe toate celelalte, zanne, p. i, 687^ şez. i, 21 H/,8. (Expresie de origine trivială, cfr. băţ) A feştell băţul s. briceagul s. mantaua (şi eliptic): a o feştell = a păţi ruşine, a o păţi. Cfr. şkz. I, 218/,,; II, 47/13; III, B/,j; ZANNE, P. 1IT, 31; PAMFILE, J. II.
2°. Refl. (Mold. Despre animale) A-şiface treaba. Când cânele se feşteleşte înaintea scărei, are să fie bine în casă. şez. vi, 26.
[Derivate: feştelit, -ă adj. Se zăresc ici şi cole... cărţi... cu legătură de carton ruptă şi cam feştelite. i. neghuzzi, I, 12; feştelitor, -oare adj., subst. Te poftesc, struneşte-ţi limba, feştelitor de hârtie! c. NE-Gkuzzi, iii, 100. I feştelire s. f.; feşteliturâ s. f. [Tabloul] eră o feştelitură de plumb roş şi albastru care înfăţişă, chip, un turc călare, rădulescu-niger, ap. TDRG.l
—	Din ung. festeni „a văpsi, a colorâ“, derivat prin suf. -ell. (Sensul primitiv nu s’a păstrat de cât prin Maramureş, subt forma feşti = „a văpsl“. bud, p. P. ; în celelalte părţi s’a pierdut, păstrându-se numai cel derivat şi peiorativ de „a văpsi urît“, deci „a murdări11).
•30|
_ FEŞTÎ	—	107
feşti vb) IYa v. feştelî.
feştîi.ă s. f. 1°. Meche. 2°. rftoupe. 3°. Allumette.
1°. (Vechiu şi popular) Fitil (în lumânări, candele, lămpi, etc). „Feshtile = lychnus". ANON. CAR. Vei face candelile [sfeşnicuJZiti şapte şi vei pune feştilele lui. biblia (1688), 57/j. Una dintre femeile de faţă, cum s’a aşezat mortulpe laiţă,... face o feştilă lungă ăe bumbac, sau de câlţi, măsură cu, dînsa mortul căt e de lung, şi apoi după lungim,ea acestuia face,toiagul', marian, î. 150. Şi-o m,âncatlum,ănarea cu feştilă cu tot. zanne, p. nr, 215; şez. i, 218/,. j| Fitil (pentru a aprinde materia explozivă dintr’o bombă, etc.). Petru împăratul... au dat poroncă... la grana-tari, carii poartă la sine cumbarale, de cele mici, cu feştilă, de aruncă din mâni. n. costin, let. ii, 119/10.
2°. „Câlţi noduroşi, pâzdăroşi". brebenel, gr. p.
Şi întăiu scândurile ceale de la porţi, având cre-pături, le astupă cu feştilă şi cu smoală. GCR. ii. 93
3°. (Prin Torontal şi Măidan, în Banat, etc.) Chibrit. viciu, gl.; liuba-iana, m. 113.
[Plur. -ştile şi -şt iii.]
—	Din paleoslav. sveătilo, idem.
festiv, -A adj. Be fete. — Sărbătoresc. Scriere festivă iubilară. sbiera, f. s. 4.
—	N. din lat. festivus, -a, -um « festus, a, -um).
FESTivÂii s. a. Festival. — Mare serbare muzicală. || P. ext. Reprezentaţie teatrală cu muzică şi declamaţie, dată în onoarea sau amintirea cuivă.
De la „Răzvan şi Vidra“ şi pân’la „Vlaicu-vodă“
. Arar la festivaluri de se mai spune-o odă. mirea,
c.	ii, 49. [Plur. -vale, mai rar -valuri.]
—	N. din fran.
festivitate s. f. Fete solennelle. — Serbare solemnă. Festivitatea împărţirii premiilor.
—	N. după lat. festivitas „plăcere, veselie11 « festus, -a, -um „de sărbătoare").
feston s. a. Feston. —• Gh'rlandă de frunze şi flori, suspendată în formă de râuri, ca podoabă, la o serbare. | P. anal. (Arhit.) Ornament care imită festoanele. | Broderie tăiată în colţuri de diferite forme.
—	N. din fran.
fesdşok s. m. (Entom ) Cochenille de Pologne (Porphyrophorapolonica). — (Mold. şi Bucov.) Gândac mic şi rotund ca o mărgea roşie. Nu poate zbură şi, când îl prinzi, sloboade un fel de suc galben. Uscat şi pisat, se întrebuinţează ca vopsea roşie pentru coloratul lânii. Se mai numeşte şl: fesul-popii. Ofr. marian, ins. 464-465.
—	Derivat din fes, prin suf. dim. -uşor.
FETIE
feteabiă s. f. v. fetet.
fetei.eu s. m. I. 1°. Jeune homme qui se com-plaît parmi les jeunes filles, qui est tim,ide ou qui a des manieres ăe jeune fille. 2“. Flâneur, vagabond. 3°. Hermaphrodite. II. Vieille fille laide.
I.	1°. Flăcău cu apucături de fată, „care seamănă mai mult a fată“ (LM.), „căruia-i place a sta..., a petrece mai mult cu fetele11 (costinescu), „care se ocupă mai mult cu lucruri femeieşti; fecior care nu se ’nsoară, dar nici de dragoste nu ştie nimic, deşi petrece mai mult în societatea fetelor11 (marian), „flăcăuruşinos, timid" (pamfile, j. ii). [Dial. (Varviz. în Transilv ) lltiieu „omul care se mestecă în lucruri femeieşti", viciu, gl. Cu alte sufixe: fetele (întrebuinţat mai ales la vocativ: feteleo!) ibid.; (în Ţara-Oaşului) Aţineau „om muieratic11 candrea, ţ.
O.; (prin părţile Sibiiului) fetelotcă = bărbat cu apucături de femeie. Zice unuia care nu bea: fetelotcă ! sandu-aldea, a. m. 78.]
2°. „Om fără căpătâiu, de ex. Acela-i un feteleu, care bate drumurile! Ce umbli feteleu şi nu te apuci de un lucru? (Bilca, în Bucov.)1. Com. g. tofan. (Cfr. a umblă lela, a umbla în dorul lelii).
3°. Hermafrodit. DDR,F. [Cu alte sufixe, şi: fătălău. poltzu; barcianu; DDRF.; alexi; (laBraşov) fă-tărău, feteloiu, fetei usca s. f.; fitincâu. vaida, jahresber. viii, 82.]
11.	„Fată bătrână şi urîtă (Bilca, în Bucov.)“. Com. G. tofan; „fată groasă, grosolană, mare şi greoaie11. LM. Cfr. fătoiu, fătoc, fătocină,fătăloancă, fătătoiu, fătătău.
—	Derivat din fată, prin suf. peior. -eleu.
fetei>kşA s. f. v. fetiţă.
fetesc, -EĂscĂ adj., s. f. De jeune fille, virginal. Varietâ de raisin. — Adj. De fată, fecioresc1. Feteasca naştere a Preacuratei, dosofteiu, v. s. 25; cfr. 138/2. Podoabele feteşti, varlaam, c. ir, 12/2. Să-mi aduci drago st ile:... De la 99 pălării fecioreşti, De la 99 struţuri feteşti, marian, v. 92. Se îmbrăcă feciorul în haine feteşti, de ai fi jurat că-4 o zână. reteganul, p. ii, 1 l/32.||(Substantivat subt forma feminină. Bot.) Fetească = varietate de vită. TDRG.
—	Derivat din fată, prin suf. adj. -esc.
fAteşi- f adv. v. fie-
feteşte adv. Comme une ou en jeune fille. — Ca o fată, în felul s. după obiceiul (portul) fetelor. Credeau că e fată, că par’că vă spusei că se îmbrăcase feteşte, reteganul, p. ii. 12/21. în chilie mi-l băgă, Se puneă şi-l îmbrăcă, 11 încinge sus feteşte, îl învăleu neoesteşte. cokcea, b. 56.
—	Derivat din fată, prin suf. adv. -eşte.
fetet s. a. Jeunes filles. — Colectivul lui fată, derivat prin suf. -et. (tn Ban., unde se mai zice şl feteămă s. f. şi fetiş s. a.) ODDE. nr. 560.
feti vb. IV a. Vivre en jeune fille. Rester fille, coiffer S-te Catherine. — (Despre o fată) A trăi s. a sta, a rămânea fată nemăritată (cfr. juni), rădulescu-codin. (Despre mai multe fete) A feti împreună s. a feti cu, cinevă = a petrece timpul de fetie laolaltă (cu cinevâ): „grandir ensemble (en parlant de jeunes filles)11. DDRF. Pre fetele mari le petrec numai fetele mari, cu care au fetit împreună şi au trăit bine. marian, î. 256. Mireasa cât timp.a fetit, a fost, în toată privinţa, fată cinstită şi ăe omenie, idem, n. 729; cfr. sa. 112. Să nu-şi, facă fata bateri limyi la iie, că feteşte mult. (Orlat, în Transilv.) ap. HEM. 2359. Semn c'ai să feteşti încă mult! sevastos, n. 6/26. |Derivate: fctîre s. f., fetit s. a. şi cu înţelesul lui „fetie" (1').]
—	Derivat din fată.
FE'ţ’i vb. IVa. 1°. Colorier, farder; enduire d’une premiere couche depeinture. 2°. Equarrir (un tronc d’arbre).
1°. (Rar) A coloră, a sulemeni; a văpsl subţire. (Atestat numai la) polizu; cfr. făţui 1°.
2". A ciopli lemnul în pădure, în două s. patru feţe. [Derivat: feţit s. a. (Termin tehnic al tăietorilor de păduri) „Cioplirea dură a lemnului în două sau patru feţe; se face in pădure pentru uşurarea exportării", encicl. r.]
—	Derivat din faţă.
FETICĂ, FETI CICĂ s. f. v. fetiţă.
fetie s. f. 1°. Etat de la jeune fille (jusqu’au mariage), temps passe comm,e jeune fille, epoque de la vie de la jeune fille avant le mariage. 2\ Etat virginal (d’une jeune fille) ; virginite.
FEŢIE
— 108 —
FEUD
1°. Vârsta când cineva se numeşte fată s. timpul pe care cinevâ-1 petrece fiind fată (cfr. j un ie; măritiş, văduvie). „Fetie = fetit == timpul petrecut de o fată, de când iese la horă şi până se mărită". rădulescu-CODIN. Cfr. feciorie2’. Vai,ele m’aş vedeâ scăpata De felia b'lăstămată, Că-i ruşine să mor fată, Bătrână nemăritată,, marian, no. 18. O fată care nu şti[e] toarce, ţese şi coase,... nu e încă bună de măritat, deşi a trecui de mult peste anii fetiei. id. ib. 145. Binele mieu din fetie Nu-i diac să-l poată scrie. Jarnîk-bÂrseanu, d. 176; cfr. 172. Din fetia mamei msle (— de pe timpul când mama eră fată) Avuiu două turturele, şez. iv, 233b/s. Nu-şi ascultă patima, Patima ei din fetie Şi-a badii din feciorie ! hodoş, P. p. 92. [în acest înţeles, In poezia pop. o dată, după anal. lui măritiş, cu care rimează, şi: fetiş s. a. teodorescu, p. p. 274.]
2°. Feciorie, virginitate. Polchiria... aleasa pre un om bun, anume Marchian, şi mainte-l jură că
o	va lăsă să-şi ţie fetia..., atunce cunună împărat. moxa, 367/8„; cfr. dosofteiu, v.s. 13,2. Pentru tine..., mă lăsaiu de fetie. hodoş, p. p. 132. Mi-ai mâncat fetia. mândrescu, L. P. 61. Cu sângele de porumb se drege fetia, (se fac femeile fete mari), leon, med. 95. | A stricâ fetia = a deflora, a strică fecioria, a desfeciori, a desvirginâ. Ei i-au stricat fetia ei. biblia (1688), ap. TDRG. Cine, mi-a stricat fetia, Mânce-i carnea puşcăria, hodoş, p. p. 132. || P. ext. (rar, numai în scrierile literare vechi). Feciorie la bărbat. Ferindu-ş[i] amândoi feti-ia nevătămată,pe-trecură călugăreaşte. dosofteiu, v. S. 108.
[Har: fetie. reteganul, te. 94/32; la coresi, ap. CDDE. nr.'560: făţie.]
—	Derivat din fată, prin suf. abstr. -ie.
feţie s. f. v. fetie.
feţie s. f. Cote de montagne exposee au soleil. — (Prin Munţii-apuseni şi în Maramureş) „Partea aceea a unui deal, care e în bătaia soarelui în opoziţie cu doştina dealului (Roşia, Munţii-apuseni)“. Com.
v.	cioban; cfr. ţiple a, p. P.; cfr. BUD, P. P.; cfr. arşiţă (II). Blem, mândrnle,la feţîe, Să mâncăm mere gutâie, Să, ne iubim ca dintâie. ţiplea, p. p.
68.	Şi de-a-una, şi-a plecat La cea vie, ’n cea feţie. bud, p. p. 4.
—	Derivat din faţă, prin suf. loc. -ie.
fetiş s. a. v. fetie; fetet.
fetiş s. a. Fetiche. — Obiect material divinizat şi adorat de neamurile sălbatice. || Fig. [Unul, Încântat de portretul său] vine ziua furiş Şi noaptea în tainice ore, Să-şi vadă-al său propriu fetiş, Distinsul său chip să-şi adore, mieea, c. ii, 31.
—	N. din fran. (portg. feiti(o < lat. faeticius „artificial").
fetişcană s. f. Fillette robuste ; fitte de 10 ă 14 ans; tendron. — în cuvântul fetişcană se cuprinde un diminutiv (neîntrebuinţat: fetişcă) de la fată, la care s’a adăogat un sufix augmentativ (-an); sensul e deci: o fată micăs»(de ani), dar voinică (robustă, etc.), cfr. junişan. Auzi... un plâns de copil mic; femeia gospodarului născuse o fetişcană, şez..
vi,	110/2. | Spec. „Fată cam de 10-14 ani“. (Banat). Com. v. branişte (corespunde cu germ. „Backfisch“, exprimând vârsta între fetiţă s. feţişoară şi faţă mare s. fată ’n floare şi se întrebuinţează adesea în opoziţie cu băiet an, băieţandru, feciorandru, flăcăiandru; cfr. codană). Mai încurcă lumea nişte fetişcane, mai poşidic, ce nu s'au prins în horă şi li se scurg ochii să fie şi ele printre cele mari. de-lavrancea, s. 40. Să mai ştiţi iarăşi că basmele ce am să vă povestesc sânt numai pentru băieţi şi codane, pentru flăcăiandri şi fetişcane, ispirescu, l. 2/i- Şi-l logodiră eu o fetişcană de aici din sat. re-
teganul, p. iii, 33. De când eră fetişcană, fata împăratului se dăduse în dragoste cu un harap pripăşit la curte. şez. vi, 15.
fetişism s. a. Fetichisme. — Adoraţia sălbatecilor pentru fetise. | Fig. Admiraţie oarbă pentru cevâ. Creşterea austriacă, din care iese spirit de clasă, fetişism faţă de Stat... iorga, n. R. b. 120.
—	N. din fran.
feţişoara s. f. v. fetiţă.
feţişoară s. f. (Joii ou mignon) visage. — Diminutivul lui faţă (derivat prin suf. -işoară), cu sens desmierdător. Dară ş-întorceă svănta feţişoără cătră svânta-ş maică... dosofteiu, V. s. 162,r Totdeauna feţişoara mărită pe feţişoară, pann, p. v. ii, 129. Feţişoara ei palidă de veghere... eminescu, n. 59. Păzită eră fata aceasta ele tată-său, încât până atunci nici soarele nu-i văzuse feţişoara, ispirescu, l. 352. Căci deodată ce vedeâ?... Vedeâ mândră soţioară Cu jelită feţişoară. JARNÎK-BÂRSEANU, d. 488. Feţişoara lui: Spuma laptelui, bibicescu, p.p. 355; şez. i, 10/13;
ALECSANDRI, P. P. 3/„; TEODORESCU, P. P. 92b.
fetişor f s. m. Petit gargon, garconnet. — Diminutivul lui făt (in sensul de ,,băiat“), derivat prin suf. -işor. (Rar) l’ineă la sine cuconaşul fetişâru. DOSOFTEIU, v. s. 56; cfr. 312/6.
fetiţă s. f. Petite fllle, fillette. — Diminutivul lui fată (derivat prin suf. -iţă). Fată tânără (şi drăguţă). Buna mumă, iubind pe fetiţa sa cu tot focul dragostei părinteşti... c. negruzzi, i, 72. Fetiţa îmbrăcată ca mireasă... makian, se. ii, 247. Dragi-mi sânt oiţele,... Dar mai dragi fetiţele, jarnîk-bâr-SEANU, d. 76. [Alte diminutive: feţişoară (mai mult în Mold.; azi cu o pronunţată notă desmierdătoare). Fiind de 12 ai (=ani) feţişoară... dosofteiu, v. S. 20. Cela ce va fi cucon micşor sau feţişoară... pravila mold. 99,2. Feţişoara asta are trei coaste de drac într'însa! creangă, p. 164; fetică (şl, scurtat: tică Rădulescu-niger, ap. TDRG.), cu înţeles desmierdător; este şi numirea plantei „salata-mielului“. panţu, pl.; alecsandri, p. ii, 55. Oh, fetica mamei! pann, p. v. I, 55. Nu te teme, fetico, de nimeni! IS-pirescu, l. 341; cfr. mera, l. b. 230; sevastos,
c.	154/,8; jarnik-bârseanu, d. 379, etc. | Mai puţin întrebuinţate: fătuică = fetiţa „după ce a crescut mai mare’“. marian, na. 348; fătuţă. în luna lui Feurarie, în 25, am îngropat o fătuţă a morarulufi]. (Giuleşti, în Maramureş, a. 1772), ap. iorga, s. d. xii, 248; feteluşă (în Ban.) CDDE. nr. 560; fetuigeă (Ban.), fetuegîcă (Mold.), fetniguţă(Ban., cu varianta ficniguţă) CDDE. nr. 560; TDRG. (pentru sufix, cfr. moş-neag); feticică. contemporanul, iii, 773.]
feţui vb. IYa (ş. d.) v. făţui ş. d.
fetus s. a. Foetus. — La animalele vivipare, produsul concepţiei, când nu mai e în stare de embrion şi a început a se formă, făt.
—	N. din lat. fetus, -us „copil, puiu, mlădiţă, rod“.
fetvâ f s. f. Dâcision d’un mufti. — (Cuvânt din epoca fanariotă) Deciziune legală, dată de un muftiu. Au pus împăratul de om datfetvale muftiul.
E.	kogălniceanu, let. iii, 276/,,. în pravila turcească... sânt fetfale... pentru toate mijloacele otcâr-muirii. e. văcărescul, ist. 251/,6- [Şl: fetfă.]
—	Din turc. fetya, idem.
FEUJ» s. a. (Lnstit.) Fief. — (în evul mediul Domeniu nobil al cărui stâpânitor e vasal s. atârnă de seniorul altui domeniu, căruia îi datoreşte credinţă şi respect, servicii şi contribuţii. Aceste pretenţii [ale Polonilor] erau, că Moldova ar fi fost vreodată
FEUDAL
— 109 —
Fl
tm feud al Poloniei, bălcescu, m. v. 202. Pe încetul aste feude se îmmulţiră [în Moldova], c. negruzzi, i, 273. [Pronunţ, fe-ud. | Accentuat şl: feud.]
—	N. după lăt.-med. feudum, feodum « v. germ. fehu y germ. modern Vieh „vită").
FElJl>ĂIi, -A adj., subst. Feodal. — Relativ la feud. Monastirea. învechită, Feodală cetăţuie. alexandrescu, m. 20. Boierii... n’aveau nobilimea feodală. bălcescu, M. v. 10. || Substantivat. Scridc în Politik de la Praga, organul important al feudalilor din Bohemia. maiorescu, d. ii, 10. [Şi: feodal, -ă adj. | La latinişti, o încercare nereuşită de românizare: feudâriu. şincai, t-ir. ii, 45/2B.]
—	N. după fran.
*'isudauxu s. a., i bi d iehăte s. f. Feodalite. — Sistema politică şi socială a evului mediu, întemeiată pe constituţia feudului. Ca să se sece influinţa boerilor, şi să se stârpească cuiburile feudalităţii, [Alexandru Lăpuşneanu] îi despuie de averi. C. ne-GRUZZI, i, 143. Cele două mari puteri ale veacului de mijloc, feudalismul şi creştinismul, negulescu, f. r. i, 49. [Şi: feodalităte s. f. odobescu, iii, 95.]
—	N. din fran.
fkvri'Âbik s. m. invar. FSvrier.— A doua lună a anului. |Formă nouă, după latineşte: Februarie; familiar: Februar, Feyruâr. Când bufniţa prin luna Februar va cântă... şez. iii, 46/s.]
—— Din medio-bulg. Fevruarie. Cuvânt literar, relativ vechiu în limbă, şi care a pătruns şi în popor, prin biserică şi prin scrieri poporane, înlocuind pe alo-curea cu totul pe vechiul (dublet) Făurar; cfr. Faur.
M vb. IV. A. I. Ftre. 1°. Exister, y avoir. 2°. Se trouver. Naître,proceder, tirer son origine, descendre. 3°. Vivre; durer, cohtinuer; y avoir; faire (jour, beau temps, etc.), Stre temps (de). 4°. Etre, devenir, se changer en..., s’accomplir, sepasser. 5°. Couter, va-loir. 6°. Signifier. II. R Etre. 2°. Appartenir, etre (de). III. 1°. Avoir. 2°'. Avoir, sentir. IV. 1°. (Employâ avec l’inflnitif ou le subjonctif d’un autre verbe) a.) Y avoir ă...; converiir; a le sens d’unţfutur, b.) pou-voir, avoir la possibiliU de ou l’occasion de... c.) etre sur le point de..., aller..., faittir... ; avoir l’intention, vouloir. 2°. (Employe avec la preposition ,de‘ suivie d’un participe passâ) Pouvoir, devoir. 3°. (Employe avec ,cine‘ suivi de l’inflnitif ou avec ,nimeni4 suivi du subjonctif) Y avoir, pouvoir. B. (Verbe auxiliaire. Se construit pour tous les verbes: I. avec le participe passe ou avec le gârondif, pour expri-mer, dans le premier cas, le temps passe; dans le second, surtout le mode dubitatif; II. avec le participe passe, pour exprimer le passif).
A. Verb pregnant.
I. A fi formează însuşi predicatul. 1°. A există, a aveâ fiinţă. în veci iaste Domnul, dosofteiu, ps. 3. Şi de sânt, şi de am viaţă, dar lumea ce-mi foloseşte? konaki, p. 100. Dincolo de aceste înflăcărate sfere este un drept şi nemitarnic răsplătitor. marcovici, D. 15Om,ui tânăr nu este, ci devine. maiorescu, cr. ii, 165. Şi-apoi cine ştie De este mai bine A fi sau a nu fi. eminescu, p. 62. împăraţi Cu stemă ’n frunte şi ’mbrăcaţi Cum astăzi nu-s... coşbuc, b. 18. Oricum, erau oameni, care se împăcau cu viaţa de la Curtea luminată a Voevo-dului. iorga, l. i, 57. Ştii că este o vorbă: Nici pe dracul să-l vezi, da nici cruce să-ţi faci! creangă, p. 28. Naiba să te ia, cârşmar, Că păharu-i cât un cuiu, Dacă-lpui la gură,—nu-i. jarnîk-bârseanu,
d.	388. Fost-ai, leleo, când ai fost, Şi-ai rămas un lucruprost. alecsandri, p. p. 338. De când sânt = de când trăesc, totdeauna, (în legătură cu o nega-ţiune) niciodată. Tu de când eşti, nu te-ai îngrijit de toaletă, c. negruzzi, i, 64. N’am sărit peste garduri niciodată, de când sânt. greangă, p. 28. |
K ce (s. cum) e, dar... = treacă-uieargă... Aici tot e cum e, da să vezi în altă parte: Să-ţi iei lumea’n cap! D. rosetti, ap. TDRG. De foame-ar fi ce-ar fi. Bar n’am cu ce mă ’nvăli. jarnîk-bârseanu, d. 464.
2°. (Cu deosebire în legătură cu o noţiune locală, exprimată s. subînţeleasă) A se afla, a se găsi. Voi ăice seţi cu mine. cuv. D. bAtr. ii, 417. Aş vrea caşila’ntorsulmeuSă fii aici. coştsuc, f. 157. Cine-i acolo? — Eu? — Cine, eu?— Eu, Ivan? creangă, p. 308. Cu gândul erâ tot la dînsa,. ispirsscu, l. 186/,0. După uşă este-wn cuiu. jarnîk-bârseanu, d. 78. || (Gând adverbul arată originea) A sa naşte, a se trage, a purcede, a derivă, a proveni. Că eu dintru tine sintu şi m’am născut şi am luat pelile (= trup), cuv. d. bătr. ii, 460. Au fost oameni neînvăţaţi de... au defaimat pre Moldoveni, scriind că sânt din talhari. neculce, let. ii, 195/10. Iaste din tatăl fără mumă. mineiul (1776), 195‘/z. Ia spune-mi, flăcăule, din ce parte de loc eşti? ispirescu, l. 298/S2.
3°. (în legătură cu o locuţiune temporală) (Despre fiinţe) A trăi, a vieţui, a o duce. Pe toate rudele... i^au boierit şi i-au îmbogăţit, carii au rămas de or fl unii buni, până ce-or fi. neculce, let. ii, 455/se. Cât om fl şi om trăi. eminescu, n. 7. Copilaşul nostru nu mai este. creangă, p. 177. (Despre lucruri, situaţii, acţiuni, etc.) A dură, a dăinui, a ţinea. Alt stăp ân în locul meu nu mai face brânsă cu Harap-alb, cât îi lumea şi pământul, creangă, p. 230. | (Despre noţiuni temporale) A se împlini, a'trece (când vorbim de trecut), a mai rămâneâ, a trebui, a lipsi (când vorbim de viitor). Astăzi îi o săptămână De când umblam prin grădină Cu iubita m,ea de mână. jarnîk-bârseanu, d. 82. Puţin mai este şi ai să ajungi împărat, creangă, p. 191. || Impersonal. Erâ dimineaţă când am întrat în oraş. c. negruzzi, i, 67. Ah! e mult de-atunci. coşboc, f. 12. Când o fi de cătră seară, Să mi te pai ca de ceară; Când va bate miez-de^noapte, Treaxă-te sudori de moarte ; Când va fi de dimineaţă, Să te duci din astă viaţă. jarnîk-bârseanu, d. 259. | P. ext. (Despre vreme) Erâ, arşiţă mare de soare, drăghici, r. 49. Dăruite, nu e. vânt, Şi-i cald. coşbuc, f. 74. Mânia lui Dumnezeu, ce eră afară: să nu scoţi câne din casă, dar încă om! creangă, p. 193. | Spec. (construit cu la, mai rar cu de s. cu, urmat de o noţiune temporală, mai ales de un participiu substantivat). A fi gata să..., a ajunge să..., a sosi momentul s. timpul potrivit să..., a se împlini vremea să... Când fu lot pogorît, de frică sâ spărie. varlaam, c. ii, 31/£. Când fu la înfăşat, să află că e fămeae. mineiul (1776), 52!/±. Când fu cu mergerea mea la Ţarigrad... ispirescu. m. v. 10/29. Când a fost de sărutat, Ea m’a pus la frământat, jarnîk-bârseanu, d. 105. Şi când am fost la luat... reteganul, tr. 16/a0. || (Adesea, în literatura veche şi’n cea populară, se întrebuinţează aproape pleonastic, înaintea unei noţiuni temporale sau după verbul a puteâ) Măcar-că cei bătrâni să ciartă mai puţin, iară drept aciaia tot nu poate fl (=tot nu se poate întâmplă = tot nu [se] poate) casă nu se ciarte oricât de puţin, pravila mold. 142,2. Până când vor hi de vor vieţui aşeă, atunci vor întră în împărăţiea ceriului, când va întră cămilapre urechile acului, varlaam, c. 278,2. Aciasta nice într’un chip nu poate fi să nu să creadză. dosofteiu, v. s. 3 pr. Când au fost într’o zi la trei ceasuri, s’au trezvitpuţintel, mineul (1776), 27 -j2. Iar când a fost de s’a’mplinit Ajunul zilei de nuntit... coşbuc, b. 18. Iar când fuse într’o zi, tocmai când copilul împlinea cinsprezece ani... ispirescu, l. 2. Pân’ eram de nu iubea^n, Unde mă culcam, dormeam. jarnîk-bârseanu, d. 12; cfr., hodoş, p. p. 70. | Tot o construcţie aproape pleonastică, în care este are sensul: „aceasta se întâmplâ cu scopul ca..., din cauză că“, avem atunci când, pentru a accentua ideia de cauză s. de scop, prefacem propoziţia principală în condiţională, iar pe cea secundară, într’o formă a lui fi, urmată de că s. ca să. Cfr. fran. Si... c’est que;
FI
- 110 -
c’est afin que... Şi dacă ram,uri bat în geam... E ca în minte să te am... eminescu, p. 10. Dacă ţi-am, făgăduit atunci, a fost numai ca să te împac, is-pireşcu, l. 2.
4°. A se face, a deveni, a se preface în..., a ajunge; a se îndeplini, a se întâmplă, a se petrece, a avea loc. El zise şi [lumea] fu. cORESr, ps. 80; cfr. id. ib'. 330. Din înger luminat, fu drac întunecat, varlaam,
c.	ii, 22,2. Să ia roada ce va fi. pravila mold. 3. Despre partea maiciei măriei tale într’aceştaş chip au fost şi iaste. biblia (1688), 7 pr./23. Începerea lui Despot-vodă, cum au fost de au ajuns de au fost domn. neculce, let. n, 203/0. Asupra clevetitorilor creştinătăţii soborul al şaptelea au fost. mineiul (1776), 687i- Ce-a fost între ei, D-zeu ştie! popovici-bănăţeanu, ap. TDRG. Nu eră joc, nu eră clacă în sat, la care să nu se ducă fata babei. creanga, p. 284. Şi-apoi cea mai fi, a mai fi Iii. ib. 269. Vidturul se va duce ca ştafetar să afle, ce estepe la fraţii tăi. ispirescu, l. 330/2S. Aceste suflete nu sânt aşaş de-odată moroi, sbiera, p. 317/10. Aşâa fost să fie!... Ce este? [=ce s’a întâmplat?]... Ori-cum ar fi...
5°. (în legăturâ cu o noţiune cantitativă) A face, a costa, a preţui, a valoră. Taleru’ eră doi lei şi 10 parale, acum este 5 lei şi un zlot. dionisie ecle-siarhul, l. 224. Cu cât e grâul?
6°. (în ghicitori) A însemnă. Orb pre orb când poartă, oare ce va fi? ţichindeal, ap. zanne, p. n,657.
11.	A fi are funcţiune copulativa între subiect şi predicat.
1". a.) (Predicatul este un substantiv) Să spuiu lor că păijăni-su. cuv. d. bâtr. ii, 151. Nici îi este toamna toamnă, Nici e vara- vara lui, Şi-i străin în ţara lui. eminescu, p. 161. Nu ştiu nălucă să fii, om să fii, dracul să fii, dar nici lucru curat nu eşti. creanga, P. 162. | A alcătui, a formă. Un trup simtem, macar că sim,tem, şi mulţi, varlaam, c. 43/,.
b.) (Predicatul este un adjectiv) Eu sânt cel dentMu. biblia (16h8), 6 pr./llr xxvn/,5. Caută să-ţi fie supuşii vrednici, c. negruzzi, i, 250. Uscăţiv, aşă cum este, gârbovit şi de nimdc, Universul fără m,argini e în deţjetul lui mic! eminescu, p. 221. El e flămând şi e ’nsetat Şi-i slab, că e bătrân. coşbuc, F. 69. Aici săntem pe moşia unei scorpii, soră cu gheonoaia; de rele ce sănt,nupots% trăească la un loc. ispirescu, l. 5. Nu e prost cel ce mânca şapte pâni, ci cel ce i le dă. zanne, p. iv, 43. (Ou elipsa adjectivului „îmbrăcat") Tot e în mătase şi broderii, ijelavkancea, ap. TDRG.
c). (Predicatul este un pronume) Aceia-su ceia ce-augiurat prea cinstita cruce. cuv. d. băte. ii, 326. li ştiu, cine sânt. antim, p. xxvi/u. Dar ţelul lui care este? konaki, p. 267. Prea v’aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obiceiu, Ca să nu s’arate-oăată, ce s&nteţi: nişte mişei! eminescu, p. 249. Dragul tatei, nu da, că eu sânt! creangă, p. 198.
d.)	(Predicatul este un adverb ori ointerjec-ţiune) Apoi dar, fă cum ştii, moş Nichifor, numai să fie bine! creangă, p. 128. Vai de pielea ta are să fie! id. ib. 208. | (Ou elipsa lui aşâ, se întrebuin-
ează în funcţiunea particulei afirmative) Este i =nu-i ţaşâ? Este! = da! Da’ ştii, mă simt eu fără carte, că cine n’are carte, n’are parte... Este, d-le Căpitan? — Da’ cum să nu fie, d-le Paraipan ? d. zam-firescu, r. 88. Tu le chinui [vitele], şi ele te scot din hârtoapă. Este? jipescu, o. 48.
e.)	(Predicatul este olocuţie adjectivală sau adverbială) Nice milostenia nu iaste drept nemică ( = nupreţueşte nimica), pravila mold. 140/2. Toate aceste au fost în zăd ir(= zadarnice). drĂghici, r. 20.
f.)	(Predicatul este al doilea membru al unei comparaţii) Nu iaste altul ca tine. biblia (1688), 6 pr./44. ’Mulţămind lui Păsărilă şi vestitului Ochilă, căci le-au fost ca nişte fraţi, creangă, p. 26v*. Dar viaţa omului E ca floarea câmpului, jarnik-bâr-
seanu, d. 148. El are numai o fată... de bună, e ca o bucată de pâne albă. reteganul, p. ii, 43/,e. Cum ar fl... = de exemplu, de pildă..., bună-oară: „par exemple11. De va fi alt giudeţ (= judecător) într’acel loc, să fie mai mare decât dins, cum are fi Domnful], să-l ciurte cu bani... pravila mold. 26.
44^ (în legătură cu loc. introduse prin de) A fl bun de... = a fi potrivit, a se potrivi la ceva; u fl bine de... = a fi momentul, situaţia, împrejurarea oportună de a... Am,ândoi [boii]..., cum, sânt mai buni de înjugat la car, de ieşit cu dinşii în lume şi de făcut treabă, creangă, p. 38. De noi ar fi mai bine în pădure! reteganul, p. iv, 8. (Şi eliptic, subîn-ţelegându-se: bun, bine, potrivit).' A fl de cinevâ (s. ceva) = a se potrivi cu cinevâ s. ceva, a aveâ vârsta (starea, etc.) spre a... Se vede lucrul, că nici tu nu eşti de împărat, nici împărăţia de tine. creangă, p. 186. Nu e de nasul tău o asemenea bucăţică. IS-pirescu, l. 257/,,. Că-i iarbă de noi Şi umbră de voi. alecsandri, p. p. lb/,8. De ce dracul n’am aflat Că tu eşti de măritat? jarnik-bârseanu, d. 371. || (în locuţiuni predicative introduse prin cu) A fl cu... = a aveâ. Ciale ce-su cu număr, biblia (1688), 4 pr./29. Dealul e cu spini acum. coşbuc, f. 122. Eră cu o stea în frunte, ispirescu, l. 306/4. Că eu beau apă din tău Şi sânt tot cu dorul tău; Că eu beau apă din vale Şi-s cu dorii[l] la spinare, bibicescu, p. p. 67. | A fl cu cineva = a fi de partea cuivâ, a ţinea cu cinevâ. Dumnezeul păcii să fie cu Măria-ta. antim, p. xxviii/3.. Trageţi toţi câte-o carte: domnule eşti cu mine! alkxandriîscu, m. 265. Să fii cu copiii tăi, ori să fii cu mine! ISPIRESCU, L. 272. || (Aproape învechit,) A-i fl (cnivâ) .aminte = a nu uită, a aveâ (s. a purtă) grijă; a se gândi la; a ţineâ să... Să-ţi fie aminte şi să păzeşti aceste odoare şi vesm,inte. mss. (pe la 1650), ap. GOR. i, 148. Şi-i eră aminte să nu-l smAntească şi din domnie, neculce, let. ii, 294/,,; cfr. 158/30. Nimărui aminte n’au fost să le dea ştire, muşte, ap. HEM. 1079. De-a mele graiuri sfinte nu ţi-i grije, nici aminte, dosofteiu, ps. 166. Fie-pi aminte de ceia ce ţi-am spus. marian. || A (nu) fl a bine (s. a bună) = a (nu) fi semn bun: „etre de bon (ou de mauvais) augure”. Nu maiplânge, Săftică, nu-i abine! contemporanul, v, i, 101. Nu le fu d’a bună. stăncescu, b. 140/,6.
2°. (Predicatul este un posesiv) A aparţinea. Ce iaste împărăteşte, împăratului, iară ce iaste a lui Dummseu, lui Dumnezeu. PRAVILA (a. 1640), ap. zann e, p. vi, 53. Nu cunoşti că nu eşti ţie, ce aceluia, ce biruiaşte cu tine în păcate, varlaam, C. 265/2. Ai tăi sâniem şi numai tu eşti Domnul şi Dumnezeul nostru! marcovici, d. 7/ib. Mă vei iubi tu acuma, când ştii a cui sânt? eminescu, n. 9. AI dracului să fii cu tot neamul tău! creangă, p. 255. Ochii tăi să fie-aimei! jarnik-bârseanu, d. 245. | (Acelaşi înţeles de „aparţinere11 se exprimă une-ori prin cazul posesiv introdus de prep. de) A se ţineâ de. Ilinca, de la o vreme, eră de casa popii, contemporanul, vii, li, 4. (Rar, posesivul se întrebuinţează cu elipsa unui cuvânt, ca: parte, datorie, obiceiu, etc.) Al nostru easte plata a luă, iară hrismosul cum se va tâlcul, vreamii îi easte a-l arătă, cantemik, ist. 144. Nunaluă gimbiru’... şi învăleăpe mireasă; iară mireasa plângea, de-i cur jeă şirom de lacrămi; asta sg ştieă, asta eră a miresei, să plângă şi când o duceă la biserică şi când o învăleă. pitiş, rev. nouă, I, 154; cfr. lat. novae nuptae est, etc.
III (Construcţii\unipersonale cu dativul pronumelui) A aveâ. (A-i fi cuivă ceva şi a aveă cevă devenind sinonime, s’a putut spune chiar: Nu ţi-o fi nici pe dracu’! stăncescu, b. 19o/19, în loc de: N’ai să ai nici pe dracu’!)
1°. A aveâ (A, I, 2°, b-d; adesea, a fi împreună cu predicativul său exprimă aceeaşi idee ca verbul corespunzător). Cătră tine ni-i toată nădejdea ( = nă-dăjiuîm). dosofteiu, ps. 35. Ah, Zulnio, îmi eşti dragă... îmi eşti dragă (= te iubesc, te am dragă), ko-
- 111 -
PI
n aki, P. 85. Şi de-aceea, tot ce mişcă, ’n ţara asta, râul, ramul, Mi-e, prieten numai mie, iară ţie duşm,an este (=te duşmăneşte, îl ai [de] duşman), eminescu, p. 241. Nevoia te duce pe unde nu ţi-i voia ( = nu voeşti). creangă, p. 30. Gândul îi eră la fiicele sale ( = erâ cu gândul, se gândeâ). ispirescu, i.. 51/26. Numai eu n’am ce cină,... Căci mi-e cuibul lânc/ă drum. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 203. II P.ext. (Eliptic; cu omisiunea lui „de-ajuns") A aveâ de-ajuns, a ţineâ. Căpitanul au dat de ajuns hrană acelor nenorociţi oameni, ca să le fie până vor ieşi la un ostrov, să cumpere, drăghici, r. 27. Ce mi-e cutare (lucru)? = ce-mi pasă do.... Ce mi-i vremea, când de veacuri, Stele scânteie pe lacuri? eminescu, ap. TDRG. | (Latinism?) A-1 fl cuivă numele X = a se numi, a-1 chemă X: „se nommer ou s’appeler X“. Şi-i eră numele Plachidas. dosofteiu, v. s. 22fr Cum îţi iaste numele? mineiul (1776), 186 '/2.
2°. Spec. (Predicatul exprimă o stare organică ori sufletească. Mai întrebuinţate sânt expresiile: ce-ţi este? ( = ce ai?) — Cum îţi este? — Mi-e bine, rău’, greu, f greaţă, foame, sete, cald, frig, dor, jale, milă, frică, teamă, ruşine, p. ext. păcat, grijă, groază, scârbă, silă, necaz, lehamite, drag, urît.) A aveâ (A,
I,	4°, e), a simţi. De om ce varsă sânge ţi-i greaţă a te atinge, dosofteiu, ps. 20. Nu-i iaste grijă de moarte, mineiul (1776), 1862/2- De nu vrei să mă asculţi, vei vedeă ce o să-ţi fie. pann, e. ii, 153. îi eră lehamite de m,ustrările socrilor, creangă, p. 89. De I asta ţi-i acum, în grijă ? id. ib. 161 /22. Lipi cuptioriul, îl humul şi-l griji, de-ţi eră mai mare dragul să-l priveşti, id. ib. 287. Se puse pe un plâns de-ţi eră mai mare jalea de dînsul. ispirescu, l. 287/2. Ce ţi-e ţie, soră dragă ? jarnîk-bârseanu, d. 153. Nici m.i-i foame, nici mi-i sete, Nici mi-i dor de codru verde. id. ib. 106. Nu ţi-o fi, bade, păcat ( = nuvei simţi remuşcări) Să mă laşi aicea ’n sat... Nu ţi-ar fi, bade, ruşine Să le laşi acum de m.ine. id. ib. 252. | (în asemenea expresii noţiuneapredicativă se poate foarte adese-ori subînţelege). (Subînţeles: bine,rău) Mi-e = mă simt bine, sigur, etc. = rje me sens bien, etc“. Nici înpântecele mă-sei nu i-a fost aşă. zanne, p.
IV,	479. j (Subînţeles: grijă, zor, poftă, chef, gândul) Mi-e (de s. a s. să) = îmi pasă, îmi vine, îmi arde, îmi bat capul, port grija, mă îngrijesc, ţin la..., sânt interesat să..., am do gând să..., voiesc să... Deci de viaţa mea îm,i eră cum îmi eră, dar mai mult îmi eră pentru copiii mei. neculce, let. ii, 373/32. Nu-ţfiJ fie de frămseaţea mea! dosofteiu, v. s. 168. Unulcă-scând, mai topi de prin prejur a căscă se îndeam.nă, măcar că într’aceă dată a căscă nu le-ar fi fost. o a n-temir, ap. TDRG. Dacă... îţfi] este aşă tare de el, eu îţi făgăduesc... barac, t. 45. Dumisale îi este a mâncă.
C. negruzzi, i, 82. De discursuri îi eră lui atuncea? iorga, l. i, 297. Acum nu[-i] eră lui pentru că trecuse pe pământul omului celui slut şi scârbos, ci-i eră ciudă cum de se calce vorba tatălui său. ispirescu, l. 42/,,. Ei tot nu-i eră tare de viaţă, sbiera, p. 118/37. Dacă nu ţi-a fost de cumpărat, la cei-ai dat drumul |pupezei) ? creangă, a. 57. Mi-eră şi mie, ca şl cânelui, a linge sare. şez. ii, 75/12. „Ba nu,“ răspunse zmăul, căruia îi eră a scăpare de Sărilă. ibid. ii, 64/2J. Nu mi-e de durerea lui, Cum, mi-e de necazul meu. jarnîk-bârseanu, d. 182. Să^mi fie de dumneata, Mai albuţă m’aş purtă. doine, 93. Ce mi-e cap de Bulgar, Ce mi-e cap de morar? (=tot una mi-e !) zannf,, p. vi, 25. | (Subînţeles: grijă, frică, teamă) Mi-e, că (s. să nu..., urmat de viitor, s. de prezentul cu sens de viitor) = mă tem, că... (s. să nu...). Mi-i sâ nu mă scoţi din sărite, creangă, p. 152/21. Sânt bătrân şi mi-e să nu poticnesc, ispihescu, l. 21. Eu joc ţie pi-oiujucă, Dar mi-e că te-i supără. JARNÎk-uâhse.'.nu, d. 440. Mi-i mie de ce-mi, este, da ţi-aş trage o bătuie soră cu m,oartea„ pamfile, J. ii. I Aşă ţi-i = îţi vine bine s. uşor, îţi convine. „Ţie, omule,u zise mama, „aşă pi-i a sice, că (= pentru-că) nu şezi în casă toată
ziulica, să-ţi scoată peri ălbi!“. creangă, a. 38. | Atât i-a fost sâ... v. atât (voi. I, pag. 348b).
IV.	în legătură cu forme verbale (cfr. aveâ 11).
1°. în legătură cu infinitivul (introdus prin a, mai rar prin de a) sau cu conjunctivul (introdus prin să), verbul a fi antă a.) motivul, destina-ţiunea s. obligaţiunea, b.) posibilitatea şi împlinirea vremii pentru acţiunea exprimată de verbul regim, fără ca sâ se poată spune totdeauna cu preciziune care dintre aceste înţelesuri prevalează. [Construcţiile cu infinitivul sânt, în general, învechite şi s’au păstrat numai in câteva cazuri speciale; din vremuri vechi au început să fie înlocuite prin construcţiile cu conjunctivul. La scriitorii vechi şi la cei cu tendinţe de arhaizare s’a păstrat une-ori forma completă a infinitivului, care poate primi şi articolul, păstrând însă funcţiunea sa verbală.]
a.) A aveâ motiv, a aveâ, de ce..; a aveâ destinaţia s. menirea (de a...), a-i fi cuiva dat s. menit (să..,), a fi cinevâ predestinat, menit, obligat s. silit (să...), (prin urmare:) a trebui, a aveâ îndatorirea, a fi dator s. nevoit (să...).
«.) (Urmat de infinitiv) (Impersonal) De aclasta nulastea sămieră. pravila mold. 143; cfr. ureche, let. i, 94/24. Nu e de a se minire. p. maior, ist.
186.	| (Unipersonal, cu dativul persoanei) Nu sântem, lăcnitori într’acîastă lume, ce ne iaste [dat] a lăcul în ceriu, varlaam, c. 334/,. De ne-are hi ( = de am trebui) şi de părinţi a ne despărţi, nice atunci de dup’însu să nu ne întoarcem, id. ib. 312,2; cfr. 325, 49,2. 300, 307,2. H69,2; li, 9,„, 33>2. Pentru să nu-i fie (=sănu fie silit) a sluji stăpănu-său, s’au făcut nebun, dosofteiu, v. S. 69. Caută ce-mi fu [dat] a păţi. id. ib. 117,2. De-vreame-că totuşi mi-i [dat = trebue] a muri, mai bine voiu muri creştin, id. ib. 137,2; cfr. 15,2, 97,2, 128,2. Pasă unde îpi easte a mearge. cantemir, ist. 222; cfr. 144. (Cu elipsa verbului „a ieşi") Eu mă feciu că mi-i pre-afară. dosofteiu, v. S. 82. | (Astăzi, literar şi numai în construcţii personale, verbul având sens pasiv) întâi să se cureţe sămânţa ce este a se semănă. drăghici, r. 78. Când este a se face vreo înmormântare, obiceiul antic cere a se aşeză poduri în calea mortului. alecsandri, p. p. 140.
fi.) (Urmat de conjunctiv) (Impersonal) Unde easte [menit] împăratul Iudeilor să nască, tetraev. (1574), 252. Dacă este să^i judecăm după publicările de până acum... MAIORESCU, CR. I, 312. Şi dacă e să-ţi vorbesc drept, eşti frumoasă! delavrancea, ap. TDRG. Când este [hotărit] să dai peste păcat, dacă-i înainte, te sileşti să-l ajungi, iar dacă-i în urm,ă, stai şi-l aştepţi. CREANGĂ, P. 223. Aşâ a fost să fie! (Eliptic) Ce nu i-am făcut [bolnavului]..., şi degeaba. Aşă a fost de la Dumnezeu. vlahuţă, ap. TDRG. | (Unipersonal, cu dativul persoanei) Pre Dumnezău, cui are hi (= cei ce ar trebui) să slujască, ei-l pierd, varlaam, c. 229; cfr. II, 61,2 | (Personal) Muiarea va vrea să şovăiască, să dsică cum (=că) bărbatul ei n’au făcut datoria deplin ce au fost [dator] să facă. pravila mold. 72. Dacă i-âu fost voie să ia dseastrele, au fost [dator] să arate la giudeţ... ibid. 72,2; cfr.
78.2.	Bietul Nicolai eră [nevoit] să rămăie acasă şi noi cu topii să m,ergem..., pentru că a venit sluja mătuşei..., [care] doreă..., [să-l] $adă. drăghici, r. 35. || (Une-ori cu un înţejes apropiat de:) A se cădeâ, a se cuveni. Să va află că bărbatul nu să împreună cu muiarea-şfi] deplin, cumu-i să fie... pravila mold.
78.2.	| (Une-ori, când vorbitorul e convins că cele predestinate a se întâmplâ se vor întâmplâ de fapt, ideea menirei rămâne în umbră şi a fi, urmat de conjunctiv, exprimă mai mult viitorul. Trecerea aceasta de Înţeles n’a ajuns însă să fie completă, precum s’a întâmplat cu a aveâ [II, 2, c], care pe alocuri a înlocuit cu totul, in graiul de toate zilele, viitorul format prin v o i u). Şi e să nască (= se
- 112 -
Fl
va naşte) o fecior vă dintru uoi. cuv. l>. BĂTR. ii, 145. Z>e iaste să hie (= de vor fi) şl trupurile noastre după învierea morţilor mai frumoase de cât toate florile câmpilor, cu cât mai vârtos... varlaam, C. 132,j. Ştim, că-i să vie ( = are să vie) Mesia. ibid. 159,2. Ne bucuram unde auseam, că este să se facă pace vecînică. neculce, let. ii, 293/t. Şi este să mai iasă cu Brâncovanul 2000 de oaste Sârbi. id. ib. II, 336/S3. Cele ce sânt să se întâmple, zilot, cron. 337. Ochilor, îi să vă stângeţi. konaki, p. 17]. Nici nu fusese până atunci în pădurea aceea cerb ca dînsul şi nici nu eră să fie altul. n.^a. bogdan, ap. TDRG (Aproape pleonastic) Şi de1,a fi să mor în câmp de mohor. Să spuilui Vrâncean... alecsandri, P. P. 2.
b.)	A aveâ putinţa (s. posibilitatea, ocazia, chipul) să..., (deci:) a putea.
a.) (Urmat de infinitiv) (Impersonal) Nu cumva să răpească, ca leul, sufletul mieu, nefîind [chip] a se izbăvi, nece a se ispăşi, coresi, ps. 13. Ţara. făgăduită nu le fu a o vedeâ. varlaam, C. 374. Eră acolo pururea a vedeâ slăvit pre Dom,nul. dosofteiu, v. s. 7. Pe atunci nu eră [cu putinţă] a vedeâ sau a ausl gâlcevindu-se oameni, dionisie ecle-siarhul, c. 168. Muierea... mă omoară; nu-i [chip s. rost] de-a merge-acasă, fug în lume! reteganul, p. I, 2. Dac’apucam a dormi, Nu eră, [cu putinţă] a, mă tresl. marian, SA. 154.
p.) (Urmat de conjunctiv) (Impersonal) încotro se pornea, nu eră (— se putea) să nu biruească. n. costin, let. ii, 28/2. Nu eră (= nu se putea întâmplă) niciodată să nu lovească ori cal ori om. id. ib. ii, 357/,,.. Ilinca..., pe care cine ştie când eră s’o mai văd... conv. lit. xvii, 128, ap. TDRG. (Personal) Nuntă n’a m,ai făcut, căci cu cine eră s’o facă ? creangă, P. 86. Cum, erau să piară de sete în-vreme-ce se aflau pe apă? drĂghici, r 22.
c.)	A fi gata s. aproape să..., a se pregăti să..., a se împlini vremea să..., a sosi momentul s. timpul potrivit să..., a ajunge să..., (adesea exprimând şi o intenţie) a aveâ de gând să..., (deci:) a voi. (Construcţiile acestea se ating cu cele citate subt A, 1, 3°, la urmă, cfr. Când a fost de sărutat, Ea m’apus la frământat; Când a fost să-mi stâmpăr dorul, Ea m’a pus să ars cuptorul ! jarnîk-bârseanu,
d.	105).
a.) (Urmat de infinitiv) (Impersonal) Furulau sărit asupra stăpânului... ş’au fost de a-l uciderea. pravila mold. 63,2. Neşte oameni eră de a să îneca,rea în mare. varlaam, c. ii, 67. Oastea Moscalului flămânsită, peclestrimea obosită, caii leşinaţi, că nici iarbă, nici apă nu aveau, închişi în păr-cane ; şi cum eră ( =. se pregăteau, voiau) a ieşi, îndată cădeau în mânile Tătarilor, muşte, let. iii2, 48/t. | (Personal) Când fu a se botesăprun-cul... ISPIRESCU, m. V. 4/2; cfr. 6/,8, 34/25, 47/ls. îşi aduse aminte că fraţii lui erau a se întoarce a doua si cu logodnicele lor. idem, L. 35.
p.) (Urmat de conjunctiv) (Impersonal) Mă puse la buchi, dar văsând că într’o si eră să mă înăduş cu un ,tverdu‘, ce mi se prinsese în gât, hotărî... c. negruzzi, I, 247. | (Personal) Au fost să ucigă pre altul, iară graba au pripit de l-au ucis pre dîns. pravila mold. 45. Eram să-ţi ţes o haină. eminescu, n. 9. Tocmai eram să vă întreb, de unde le aveţi? creangă, p. 210. Ceea ce-mi spui, puica mam,ii, eram să ţi-o spun eu mai înainte, ispirescu, l. 54/le. Şi când eră să m,oară... reteganul, p. iii, 42/u. Erâ mâi (mai) s. aproape s. p’aci (p’aci) s. cât p’aci (s. pe ce) s. tocmai să... (mai rar) puţin era sâ... = puţin lipsea să..., aproape era să se întâmple (ceva): „p’eu s’en fallait11. Se alunecau amândoi în jos, încât puţin eră să cadă amândoi într’o prăpastie. DRĂGtHCi, R. 104. Strân-gându-l tare în braţe Eră măi ca să-l omor. eminescu, p. 187. Cât pe ce erai sămăgâtui. creangă, p. 120; cfr. 131, 226. Sângele... eră, măi-mai să umple
groapa, id. ib. 227. P’aci p’aci eră să moară babu. ispirescu, l. 98/,,. Când eră măi să-i ajungă,, se uită fata’ndărăpt. reteganul, P. i, 39/M.
2°. (în legătură cu de, urmat de participiul trecu t însemnează:) „A puteâ,“ une-ori „a trebui11. Apele nu eră [bune] de'băut (=nu se puteau bea), mineiul (1776), 190 2/i- Oare nu-i de făcut ( = nu putem face) vreo şmichirie, până mai este încă vreme ? creangă, p. 321. Nevastă hai ! alta nu-i de făcut (= nu ne rămâne alta, nu putem face altceva) decât să înşom,oltăeim motanul ista al mieu cu nişte petece, id. ib. 174. Nici că e de gândit! ispirescu, l. 2o3/1(i; cfr. 5/25. Primăvara-i noaptea mică, Nu-i de mers la ibovnică, jarnîk-bârseanu, d. 95. Veste mi-a venit, Veste de Im Bălgrad, Că-s trei fraţi de spânsurat. ibid. 499.
3°. în legătură cu cine (urmat de infinitivul fără prepoziţie), sau cu nimeni (urmat de conjunctivul introdus prin să), a /î (şi mai ales negativul: a nu fi) însemnează „a (nu) aveâ (A. II, 6°) cine, a (nu) se găsi cinevâ (s. nimeni) să..., a (nu) putea cineva (s. nimeni) să...“ Nu-i cine mă scoate, dosofteiu,
v.	s. 24. In moarte nu-i nimeni să te pomenească. id. ib. 23. In ţara lui nu eră nimeni ca să creasă în Hristos. mineiul _(1776), 143 >/,. i- B. Yerb auxiliar.
i.	Diferite forme de la a fi, construite cu un participiu (variabil în limba veche, invariabil în cea nouă) s. cu un gerundiu, servesc la formarea unor timpuri trecute active s. unui soiu de conjugare perifrastică activă.
1°. Prezentul conjunctivului de la a fi (în limba veche întreg, iar de la începutul veacului XIX încoace, redus la forma cristalizată să fi) construit j cu un participiu, formează perfectul conjuncţi- I vului(care în literatura'veche se întrebuinţa mai multîn stilul indirect, în cea nouă însă mai ales pentru a exprimă o dorinţă s. voinţă, având deci funcţiunea unui imperativ trecut). Mi se pare pentru doao pricini să-şi fie mutăt [Radul-vodă Negrul] scaunul, magaz. ist. 83/21. Ştefăniţă-vodă, sic unii... să fie murit de otravă, neculce, let. ii, 211/6. Au sis cum, să fiu făcut 24 de capete asupra Măriei-Tale împotrivă, antim,p. xxvi/22 ; cfr. xxm, 4. Mi să pare să nu fii fost tu cel ce m’ai chemat, mineiul (1776), 57*/a- Ş’am voi să, fi fost omul prieten cu fapta bună. konaki, p. 266. Să fi luat seama bine Cu cine te împreuni Şi cu cine te cununi! jarnîk-bârseanu, d. 171; cfr. 184. Mai bine te-ai fi uscat, Să nu te fi sărutat! id. ib. 176.
2°. (Rar) Perfectul conjunctivului de la a fi (vechiu să fiu fost, modern să fi fost), construit cu un participiu, formează mai-mult-ca-perfectul conjunctivului''. De la Atila... până la Vladislav... rămân 700 ani, socotind ce mai trec, tot să se fi fost aflat aice la noi în ţară lăcuitori prin cetăţi şi prin sate şi prin m,unţi. m. costin, let. i, 31/23.’ Acest pământ a Moldavii n’au fost aşesat de demult de oameni, să fie fost trăit într’însul cu pace. neculce, let. ii, 195/2.	.
3°. Prezentul optativului de la a fi, construit cu i un participiu, (formează^perfectul optativului . (în limba mai veche~ad'esea cu inversiune). în-tr’acesta chip şi noi firi-am lăsat Pragmatia (lucrarea) aceasta supt mai lungă tăceare. cantemir, Hr. 178/35. Ş’apoi omul făr’ de patimi avut-ar fi vreo fiinţă, Decât numai nesimţire, fără ghimpe de căinţă? konaki, p. 267. Tu eşti uitat, uitat ca, cum n’ai fi mai fost. C. negruzzi, i, 65. Zidul pieri ca şl cum n’ar fi mai fost. ispirescu, l. 26. De ce dracul n’am aflat Că tu eşti de măritat, Că şl eu te-aş fi luat... Şi din greu n’aş fi oftat, jarnîk-bârseanu, d. 371.
4°. Prezentul infinitivului de Ja a fi, construit cu un participiu, formează perfectul infinitivului. Nu trecu mult şi atât stăpâna cât şi iepşuna se simţiră a fi luat în pântece, ispirescu, l. 161.
FI
— 113 —
PIARĂ
5°. Se mai formează şi următoarele trei m ai-m ult-ca-perfecte ale indicativului.
a.)	(Numai în coresi, palia, cod. vor., n. testament 1648, imitaţie după slavoneşte) Ou imperfectul de la a fi urmat de un participiu. Unii amu de în ei de departe erâ veniţi. — Pre urină mearseră muerile ce eră, Venite, coresi, ap. OP. 180,18.1. Când văzu Idea cum că eră stătută de-a, naşterea... palia, ap. OP. 180. Şi după aceaea mainte până mi se erâ culcaţi, vineră bărbaţii... ibid. Că Domnul D-seu încă nu erâploat. ibid., ap. TDRG. 624. Iulie... zise cătră soţii ce erâ, mersi prilejirs se-i nemerească. cod. vor. 83/,3. (Compară slav. Voiny jazebease pos7,lal7> Cesan = Soldaţii, pe care îi trimisese împăratul. lesiuen, altb. spr.3 154.) Că eu cu adevăr eră gândit întru mine spre numele lui Isus... să fac m,ulte împotrivă-i. N. testament (1648), ap. TDRG. 624. Ofr. B,„II, 2».
b.)	(în limba veche) Cu mai-mult-ca-perfectul indicativului de la a fi urmat de un participiu. încă nu-l fusese aflat. dosofteiu, v. s. i, 272, ap. TDRG. 624. Şi rugul fusese vădzut şi dzise: nu l-am, vădzut. cuv. d. bătr. ii, 287. [Dimitraşco Cantemir] eră om învăţat, numai la giudecăţi nu prea puteă luă sama bine, poate fi unde fusăse trăit mult la Ţarigrad în străinătate, neculce, let. ii, 333/24. Hanul se fusese rădicat şi au fost purces din Crâm. id. ib. 422/14. Şapte coconi fusease muriţi acolo, mineiul (1776), 130 7,.
c.)	(întrebuinţat (pop.) şi astăzi) Ou perfectul compus al indicativului’de la a fi, urmat de un participiu. Can-temir-vodă s’au fost mâniat foarte rău pre acel Mitropolit, şi i-au fost făcut afurisenie de la Patriarşi. neculce', let. ii, 257/81. Te-ai fost dus. c. negruzzi,
i,	62. Nu mă bate, sfinte Doamne, Nu mă bate cu canoane, Dacă nu m’ai fost bătut, Când faptele le-am făcut! jarnîk-bârseanu, d. 194.
6°. (Vechiu şi rar) Diferite timpuri de la a fi, în loc să se exprime prin formele obicinuite, se găsesc construite cu gerundiul, formând o conjugare perifrastică, spre a exprimă o acţiune în curgere. Să veţi hi urând (= dacă veţi urî) aceaste porânci ale mele şi sufletul vostru va fi lepădând, cuv. d. bătr. i, 15. Fiii lor nu sânt ştiind ( = nu ştiu) a grăi jidoveaşte (= obv. stotv ercif tYvu>a*.ovxsţ). biblia (1688), 354/,. în Vitania... unde eră Ioan botezând ( = boteză), biblia (1688), ap. TDRG. 624. || Această conjugare perifrastică se întrebuinţează şi azi în stilul indirect s. în propoziţii dubitative şi potenţiale. (Construcţiile acestea fiind familiare, auxiliarul viitorului, voiu, vei', va—' ia forma familiară oiu, ei [s. îi], o [în Mold. a]...) Au fost să arate la giudeţ, cumu i-au fost făcând muiarea curvie. pravila mold. 72,2. Auzind vodă, au socotit că [Turcul] a fl viind cu mazilia, neculce, let. ii, 339/25. Poate hi că la praznicul culesului viilor s’au fost cântând acestapsalom. dosofteiu, ps. 273. Oare aşă fel de tineri să se fi aflând mulţi în lume? drăghici, r. 7. Unde s’a fi găsind acel împărat-Boş? creangă, p. 234. (Dacă verbul de conjugat este chiar a fi, gerundiul său: fiind se suprimă şi expresia devine eliptică) Pretinde, că părerea mea ar fi... (Mai ales în exclamaţia de neîncredere în faţa unei afirmaţiuni) O fit = (tot ce) se poate! posibil! Să nu zici pe urmă c’o fi şi că treacă-meargă! gorjan, h. iv, 174. O fi, nu tăgăduesc! filimon, ap. TDRG.
II.	A fi, construit cu un participiu variabil, serveşte la formarea conjugării pasive.
1°. (Pasiv propriu zis) Neamul omenesc iaste de Dumnezău zidit, biblia (1688), 3 pr./20. Fie numele Domnului binecuvântat! antim, p. xxvii/32. Iară eu-s pus de Domnul Craiu în muntele Sionul. dosofteiu, ps. 14. Iar mai departe nu se găseşte scris; poate fi, de or fi şi scrise mai nainte de Ni-colai Logofătul, dar or fi poate tăinuite, neculce, let. ii, 195/20. După vrednicie sânteţi fericiţi (= vă fericim), mineiul (1776), 90 '/i- Zestrea ce de la ce-
rturi ţi-i dată. konaki, p. 268. Virtuţi mari, fatep cumplite, îţi sânt ţie cunoscute, alexandrescu, m. 14. Fost-au fost trimişi cu bine Din Suceava, cătră tine. alecsandri, p. i, 362. Ce-i e scris omului, în frunte-i epus. creangă, p. 220. Vino, mândră, să te joc ! Să te joc, să fii jucată... jarnîk-bârseanu, d. 361. Bine-i stă mândrei gătată Cu, veşminte de la şatră, Dar mai bine i-ar şedea, De-ar fi ţesute de ea. id. ib. 424.
2°. (Pani.şi pop.) Formă pasivă, înţeles neutru, participiul devenind adjectiv; cfr. B, 1, 5°, a. Doamne! tare mai erau doriţi să aibă măcar unul. creangă, p. 73. Nici în borta şoarecului nu eşti scăpat de mine. ib. ib. 212. O căsuţă singuratică pe care eră crescut nişte muşchiu pletos, id ib. 213. Când s’a împărţit norocu’, Dus am fost eu cuplugu’... Când s’a împărţit urîtu’, Dus am, fost iar la lucru, jarnîk-bârseanu, d. 196; cfr. 236. Poarte obicinuite sânt expresiile : a fi mâncat, băut, (mai des) nemâncat, nebăut, etc.
[Prez. ind. 1. sâni (t şi dial. sâmt, sămt varlaam, C. 17,2 sânj:sâm)şi -s enclific,"dup'a vocale; popular, după consonante, îs; în -Ban. (legat cu dativul pron. pers.) mi-s, la Moţi şi prin Poiana şi Rod, în părţile Sibiiului, ca şi la Aromâni şi în Brdo, la Istro-ro-mâni, refăcut din pers. 2: eseu frâncu-candrea, m. 78; conv. lit. xxiv, 1056. — 2. eşti (pronunţ. ieşti). — 3. este şi e (pronunţ, ieste şi ie) f iaste şi f (după pers. 2) eşte cuv. d. BĂTR' ir, 151. După vocale, enclitic, -i; popular, după consonante, îi. —
4.	sântem şi sântem, (f şi dial. săm,tem, sintem, sim-tem varlaam, c. 263), contras stern, teodorescu, p. p. 422, 140; f semu, păstrat încă în Ardeal (pe lângă Someş, Tisa şi în Ţara-Oaşului) subt forma săm; în Ban. (legat cu dativul pron. pers.) ni săm şi ni-s. —
5.	sânteţi biblia (1688), . 8 pr./,J2 şi: Sânteţi- ibid.
42,2--(t şi dial. sănteţi, sămteţi, sinteţi, simteţi varlaam. C. 118, simteţi varlaam,~c7T55, 'senteţi) în psal. sch. 268 şi la coresi, ps. se găseşte, o dată, ca la Arom. şi forma fiţi; (o dată, in palia a; 1582, ap. OP. 139) f setu, păstrat în Ţara-Oaşului subt forma săt, (în cod. vor. şi psal. sch.) ’f seţi, în Ban. (legat cu dat. pron. pers.) vi-săţi şi vi-s.—6. sânt (f şi dial. săntu, cuv. d. bătr. ii, 336, etc.; şintu, ibid. ii, 420, 457, etc., sîmtu varlaam, c. 269, săm,tu varlaam, c. 10, ,s<iw)"şi'-s, enclitic, după vocale; popular, după cons. îs; mai ales prin Ban. şi prin Muntenia, mai rar aiurea, cu sensul de „se află“, fran. „il y a“, se întrebuinţează adesea este şi la plur. Nu îaste graiuri să s’ascundză. dosofteiu, ps. 57. — Formele sum,, sunt, suntem, sunteţi s’au introdus in limba literară prin şcoala latinistă. | Prez. conj. să fiu, etc. | Imperf. eram, (f şi azi în Borgo-Mareşeni, în Transilv.) eră (pronunţ, ierafm)); după analogia lui „aveam", şl erea/m (pronunţ, iernam,), etc. gorjan, h. I, 4/9, ii, 167, etc. | Aor. fuiu, 2. fuşi 3. fu 4. furăm, f fmnu 5. furăţi, f fuset 6. fură, f fure şi furu OP. 178; şi 1. fuseiu
2.	fuseşi 3. fuse 4. fuse(ră)m 5. fusefrăjţi 6. fuse(ră). \ Mai-mult-ca-perf. fusesem, etc. | f Cond. 1. fure 2. furi
3.	fure 4. furemu 5. furetu 6. fure; cfr. CP. 188-189. | Imper. fii, fiţi, (negat.) nu fi (şi n-â fii), nu fiţi, f nu fireţi. \ Ger. fiind. | Part. fost, f (numai variantă grafică?) fustu cuv. d. bătr. i, 154. | Scrierile hui, hvie, etc. cuv. D. bătr. ii, 243 (în loc de fi, fie) se explică prin analogia limbei slave care scrie adesea hv şi ceteşte f; cfr. fală. | Cfr. Pr. Streller, Jahresber. IX, 2-31; Oipariu, Crestomatia 138-139, 205, Principii 178.]
—	Din lat. sum, fui, *fîre (= fieri: în loc de esse)
fiâkă s. f. Animal, bete fauve. — (Mai de mult) Animal s. dobitoc (în general, chiar şl despre peşti; cfr. mineiul (1776), 92 V2, 114*/*, etc.; astăzi, ’ cu sau fără atributul „sălbatic11) animal sălbatic, (cu deosebire) animal carnivor, crunt, fioros (intrebuin-ţându-se, în mod figurat, şi despre oameni crunţi şi fioroşi). Toată firea fierilor şi pasărilor, gadinelor şi
Dicţionarul limbii române. 7. II. 1911-
FIARE
- 114 -
FICTIV
peştilor ustenesc şi muncescu-se cu firea omerească. cod. vor. 124/s ( = de toată a făptura fiară şi pasări... coresi, ap. GCR. I, *10; că toată firea fiorilor şi pasărilor... n. testament 1648; pentru că toată firea fiarălor şi a pasărilor... biblia 1688). Şi făcii Dumnezeu... şi toate fierile. palia (a. 1582), ap. GCR. I, 34. îl deaderă herilor să-l mănânce, do-softeid, v. S. 2,,, 16,,,. Hiarălepământului, biblia (1688), 1,2. Viindpeste munţii ungureşti şi... vânâ/nd here sălbatice... gonind un zimbru,... l-au şl vânat. ureche, let. i, 97/„. 0, tu inimă de hiară! barac,
a.	61. Adus, ca o crudă, sălbatecă hiară, L’a temniţei poartă nădejdea am lăsat! alexandkescu, m. 40. Vânătorul n’are nevoie... să lovească fiara, odobescu, iii, 15/9. Spuie corbii munţilor Şi fiarele codrilor. alecsandri, p. p. 214. Ce hiară încornorată Umblă cu gura căscată, Şi numai cu limba râm,ă, Tot răstoarnă şi dărâmă ? (=- „Plugul"). GOROVEI, C. 296. || (Bot.) „Fiara-pământului = o plantă de coloare cam roşiatecă închisă, nu creşte mare, se află in locuri grase şi în deosebi în grădini cu legume; este bună pentru bube şi cu deosebire se întrebuinţează împotriva bubei-rele“. (Nadeşul,în distr. Cehului) vaida. Cfr. fierul-pământului. [Plur. vechiu fieri. psal. sch. 336; coresi, ps. 401; cuv. d. bătr.
II,	454; VARLAAM, c. îl, 63,2; mai târziu fiară, biblia (1688), 5, etc. şi fiere. let. i, 46/s ; azi, de obiceiu, fiare. j Forma dial. hiară eră întrebuinţată până pe la mijlocul secolului trecut şi în literatură.]
—	Din lat. fera, -am, idem.
fiare s. f. plur. v. fier.
fiasco s. a. Fiasco. — Lipsă completă de succes. Cu toată indulgenţa auditoriului, trupa de amatori facil un mare fiasco, c. negruzzi, i, 341. [Pron. fi-a-. | Art. -scul.]
—	N. de origine ital. (far fiasco „a suferi o nereuşită completă11).
FIAŞTE- V. fie-.
fiăstkă (f) s. f. Belle-fUle.—Fiică vitregă. Du-ca-vodă... s’au însurat şi au luat pre o fată a Doamnii Dabijoaie, hiastră Dabijii-vodă. mag. ist.
iii,	8/0; cfr. LET. iii, 10/.,. Vitrigul şi vitriga către fiastru şi fiastră se socotesc spiţa întâi. cod. ca-limachi, ap. TDRG. [Pronunţ, fi-a-.]
—	Din lat. filiastra, -am, idem.
FIASTRU (•)•) subst., adj. Beau-fils. — Fiu vitreg. [Dabija] având un hiastru al său..., făcut de doamna Dabijoaia cu Buhuş... neculce, let. ii, 213/,. Şi, deacă or giurâ acei oamini... cum ( = că) sânt ficiorii Ţăranului, tot dintr’un moş şi de un sânge cu Alboe, şi nu sânt din fiestri, ei vor ţine împreună cu Alboe şi cu nepoţifi] ei. (a. 1676), ap. iorga, s. D. vi, 29 Eră şl un Miron... cu um hiastru al său. mag. ist. iii, 369/2S. Şi această mărturie am scris-o eu, popa Vasilie, hiastru’ Sandului Ciomărtan. (a. 1810) bricariul, xxii, 117. | (în funcţiune atribu-tivă) Tocma ca înşişi pre feciorii lor, aşiă să se nevoiască cu toată putearea şi nevoinţa a creaşte pre feciorii fiastri. mss. (a. 1685), ap. GCR. i, 278. [Pronunţ, fi-a-, | Plur. fiastri, fiaştri şi fieştri. | f fiiâ-stru. let. ii, 22/J6; uricariul, xxiv, 435. | Cu un remarcabil schimb de sufixe (cfr. cur astă), prin Bi-h aria şl: fiostru, hiostru=„fiu vitrig“. şez. viii, 180.]
—	Din lat. ftliaster, -trnm, idem.
Fiat -j- s. a. v. tarif.
Flit ie A s. f. (Şt. nat.) Fibre. — Fiecare din firele lungi, subţiri şi flexibile care constitue unele ţesuturi animale, vegetale şi minerale. Fibre musculare.' [Derivat: ftbros,-oăsâ adj. Compus din fibre]
—	N. de origine lat. (fibra, idem).
fibkinâ s. f. (Şt. nat.) Fibrine. — Substanţă organică, lichidă, fără miros şi fără gust, albă-ceiiuşie, care se găseşte mai ales în sânge şi se încheagă în contact cu aerul.
—	N. din fran.
FiiîCiiĂ s. f. (Antich.) Fibule. — Agrafă de metal cu care se încheiau hainele; cfr. copcă. Fibule sau chiăotori in spirale, odobescu, ii, 297. Paftalele (fibulele) de la Petroasa. id. iii, 638.
—	JV. din fran. (lat. fibula, idem).
Fie s. m.=fiu. (Rar) Cine. ’n lume şi-o văzut Fie micuţ ’necat în sânge, în sângele mâni-sa ? pop., ap. vaida.
—	Formă masculină refăcută din fl(i)că.
FICÂ s. f. (ş. d.) v. fiică ş. <1.
ficat s. m. Foia. -- (Mai ales la plur.) Organ intern, aşezat, la om şi la cele mai multe vertebrate, în partea dreaptă, de-asupra abdomenului, având menirea să secreteze fierea şi materia zaharoasă ; maiu. în graiul poporului nostru ficaţii, ca şi inima şi tărunchii, se întrebuinţează, prin metonimie, spre a arătă adâncul intern al trupului; de aceea se zice că ceva ne atinge (pân,ă) la ficaţi, adecă foarte mult, că ceva ne roade la ficaţi: că ne căim, că frigul te taie (delavrancea, s. 182) s. te seacă la ficaţi, că oftesi de la ficaţi (zilot, cron. 71): din adânc, că o durere ne seacă la ficaţi, că ne opintim de la ficaţi: cu putere, etc.; cfr. zanne, p. ii, 157-158. Ficaţii lui plini de său. biblia (1688), 372, cfr. 381.
Măcar că până la ficaţi U atingea........., într’acesta.
chip U răspunseră... cantemir, ist. 153. Vântul şi gerul tăiau la ficaţi pe oricare. îndrăznea să iasă afara din casă. delavrancea, ap. TDRG. 0 rodea la ficaţi călcarea poruncii tatălui lor. ispirescu, l. 51. Şi-lgăseă mereu zăcând Cu inima la pământ; Ficaţii i-a putrezit, Rinichii i-amucezit. mateescu,
b.	126. | (Modern) Ficat de pucioasă (traducând pe fran.) foie de soufre (s. pe germ. Schwefelleber), po-lisulfură de potasiu, care serveşte la prepararea de băi sulfuroase artificiale.
—	Din lat,, fieatum, idem (adjectiv substantivat din construcţia jecwr ficatum „ficat de gâscă îngrăşată cu smochine11).
ficăţei* s. m. Petit foie. Brochette de foie; boudin blanc fait avec du foie de porc. Diminutivul lui ficat (derivat prin suf. -el), marian, na. 55.j|(La plur.) Bucăţi de ficat fripte in frigare, barcianu. | (Ban.) Cartaboş făcut din ficat de porc. DDRF.
ficueş s. a. (Olăr.) Planchette employee par Ies potiers. — Scândurică de fag cu care olarul ridică vasele de lut de pe străgâlie. dame, t. 73.
ficioâră. s. f., ficior s. m. v. fecioară, fecior.
ficlean, -A f adj., subst. v.. viclean.
ficţiune s. f. Fiction.
1°. Plăzmuire a minţii s. a închipuirei. A atribui cuiva, lucruri ce nu le zice, nu le vrea, nu le face, şi a-l combate în asemenea năluciri, în asemenea ficţiuni străine de el, ce folos poate ieşi de aici P maio-rescu, d. iii, 337.
2°. Realitate convenţională. De aici au izvorît... voinţa lui cea neînduplecată ca Romănia să nu apară numai ca o ficţiune a momentului, ci să fie o realitate durabilă, sturdza, e. 9.
—	2V. din fran.
fictiv, -A adj. Fictif.
1°. Plăsmuit de mintea s. închipuirea cuiva. Ştirea dată de jurnale eră fictivă, maiorescu, d. iii, 335.
FICULEANÂ
— 115 —
2°. Având numai realitate convenţională. Hârtia-monedă a/re valoare fictivă.
—	N. din fran.
ficbi-eână s. f. v. fiică.
Ficus s. m. Caoutohouc (Ficus elastica). — Una din cele vreo 600 de specii ale unei plante exotice, cu frunze mari, groase şi strălucitoare, cultivată, la noi ca plantă, ornamentală. [Plur. ficuşi.]
—	N. din lat. ficus, idem.
Fici’r s. m., ficcţA s. f. v. iiulcţ, fiică.
firea s. f. sing. tant. Vermicelle. - Cocă uscată, în formă do fire lungi, care se fierbe în supă; cfr. t ăi e ţe i, t o c m agi. 25 oca fede galbănă. (Iaşi, a. 1792). uricariul, iv, 13l/16. Supă cu fidea. c. negruzzi,
i,	264. „Numirile mai deosebite ale mâncărilor sânt: Fiertură cu orez, cu fidea..? (Bălenii-Sârbi, în Dâm-boviţa) H. iv, 12. [Dial.: hideri (Chiojdu-Bâsca, în Buzău) II. îl, 25; fedk]
•— Din n.-grec.	idem.
Fii»i:icoitii.s s. a. (Jur.) Fideicommis. — „Dispunerea prin care un testator însărcinează pe clironomul său să, deie altuia, într’un timp hotărît, toată ori o parte din averea ce-i lasă,11. stamati, d.
—	N. din lat. fldeicommissum.
fidfx,-Ăadj.,adv. I. Fidele. II. Fidelement.
(Franţuzism).
I.	Adj. 1°. (Rar) Credincios, care nu-şi schimbă părerile nici sentimentele. Amicul fidel, eminescu, p. 81.
2°. Exact, care păstrează (cevâ) întocmai. Fraze româneşti... mai puţin elegante de cât ar fi fost o traducţiune simplă şi fidelă a textului latin, odobescu, ii, 352. Memorie fidelă.
II.	Adv. Exact. [Traducătorul] s’a pătruns bine de înţelesul autorului său, pe care-l urmăreşte foarte fidel... în frazeologia lui. odobescu, ii, 372.
[Negativ: infidel, caragiale, n. s. 35.]
—	Ar. din fran. (lat. fidelis, -e, idem).
fiihxitâte s. f. Fidelite.
1°. Statornicie în afecţiuni, în păreri, credinţă nestrămutată (către cinevâ). Poate că însuşi [împăratul] Iosif aveâ încredere în sincera fidelitate a Românilor, odobescu, iii, 537.
2°. Exactitate. [Traducătorii trebue] să se silească a, reprezenta pre româneşte, în mod clar şi cu fidelitate... toată aceâ minunată varietate de nuanţe... a frumoaselor... limbe antice, odobescu, ii, 361.
[Negativ: infidelitate, maiorescu, cr. iii, 95.]
—	N. din fran. (lat. fidelitas, -atem, idem).
fideluş, fidiijECV’!1 s. a. v. fedeleş.
riniitiAit, -A adj. Fiduciaire. — (Jur.) De încredere. Legatar fiduciar, însărcinat cu un fideicomis, a cărui îndeplinire atârnă de buna lui credinţă. || P. ext. Monedă fiduciară, bani de hârtie, bilete de bancă, având numai valoare fictivă.
. — N. din lat. fiduciarius, -a, -um, idem.
fie s. f. — fiică, Şi văzu Dumnezeu şi râvni şi întărâtă-se derept mânia fiilor săi şi fiele. coresi, ps., ap. GCR. 1,15/31; cfr, id. 391, 119, 120, etc. Mare veselie au avut pentru această fiie. şincai, hr. iii, 145/,,. | (Azi, întrebuinţat numai în legătură cu pron. pos., une-ori subt forma fii-, altfel înlocuit prin fiică) Fia-mea. dosofteiu, v. s., ap. TDRG. Uită-te la mumă-sa şi cunoaşte pe fie-sa. pann., ap. zanne, p. IV, 467. Moartea fii-sa. gorjan, h. i, 27. Fie-mea te va găsi. ispirescu, l. 44. (în Biharia se întrebuinţează forma dialectală hie, numai când se
adresează o feinee către alta. pompiliu, bih. 1011). [Pronunţ, fi-ie. I f şl: fiie.]
—	Dim. lat. filia, -am, idem. Cfr. fiu.
fie interj., adv., conj. I-III. Soit. Amen. Meme.
Fie e imperativul verbului a fl. Din diferitele funcţiuni sintactice în care se afla, el a putut primi câte-vâ înţelesuri nouă, care se explică lesne, dacă ţinem seamă de faptul că imperativul românesc are uneori funcţiunea unui potenţial (d. ex. ducă-se! = se poate duce) sau a unui concesiv (d. ex. aibă el bani cât de mulţi, eu tot nu-l preţuesc — oricât de mulţi...).
I.	Funcţiunea de imperativ se recunoaşte bine in cazurile când are înţelesul de: „întâmple-se! facă-se!“ Fie (în) voia ta! | (Când e vorba de o cedare, de ascultarea unei rugăminţi, etc., fie a devenit sinonim cu) Bine! Primesc ! Mâ ’nvoesc ! „Vino şi tu!“ — „Fie ! Voiu veni !“ \ f (în textele vechi, se întrebuinţează, ca şi adevărat! şi spre a redă pe) Amin ! Blagoslovit Domnul Dumnedzăul lui Izrail, de la veac şi până la veac : fie, fie ! dosofteiu ap. GCR. I, 248.
II.	Funcţiunea potenţială se recunoaşte în cazurile când prin fie voim să exprimăm învoirea noastră cu cele ce se afirmă. Fie şi cum zici tu ! (Când motivul învoirii se exprimă printr’o propoziţie introdusă prin că, înţelesul lui fie este) Nu-i păcat! Destulă m,uncă avu, dar fie, că izbuti, ispirescu, l. 3/s. Hainele acestea mă costă 100 de lei. ■— Fie, că fac. | Din această funcţiune s’a născut înţelesul exclamativ) Măi! Fie, că mare mai erâ !
III.	Funcţiunea concesivă reiese limpede în următoarele exemple, în care fie = „chiar de-ar fi...“ Un om însurat are drepturi în societate, la care un neînsurat, fie. orîcât de cinstit, nu poate nicicum pretinde, c. negruzzi, i, 73. Rădică dobitocul când îl vezi căzut, fie măcar şi pe puf căzut. iord. golescu, ap. zanne, P. I, 459. | (într’o propoziţie ca cea precedentă, „căzut41 poate să nu se mai exprime a doua oară; astfel s’a născut, pentru fie înţelesul de) Chiar (şi), măcar, barem, batăr. Oameni, care te-ar fi vârît în boală. De i-ai fi întâlnit, fie şi numai pe unul, la un loc dosnic... contemporanul, iv, 134.|| Când concesivul e exprimat prin forma imperativului urmat de viitorul s. optativul lui fi, - = „ori..., măcar..." Muiare măritată, sau fată, sau şi altă muiare, fie ce fel va fi... pravila mold. 76. Oricâte tocmeale va face cu cinevă pentru fie ce lucru are fi... ib. 91,,. Din astfel de construcţii s’au născut, prin elipsă, pronumele şi adverbele nedefinite fiecare, fiece, fiecine, fiecănd, etc, despre care vezi articolul următor.
#	Fie..., fie... (mai rar: fie..., sau...) =şl... şi..., sau... sau..., ori... ori...: „soit... soit“. Să-l spânzure, fie cine ar fi, fie bărbat, fie muiare. pravila mold. 178. La acelaşi şir de patimi de-opotrivă fiind roM, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi, eminescu, p. 220. Când îl ( = ochiul) ţineâ închis, fie zi, fie noapte, spunea că vede cu dînsul. creangă, p. 243. | (Adesea, în legătură cu că) Ori..., ori, sau... sau... Fie că aveâ, motiv de supărare, fie că n’aveă, destul că n’a venit, fiind supărat:
[în Ban. se găseşte o formă fle-te, care pare a fi rezultatul unei contaminaţiuni a lui fie cu bată-te: „Frunză verde mărăciune, Fie-te focul de june...\“ — „Frunză verde, fdaie lată, Fie-te focul de fată...!“ HODOŞ, P. P. 189; cfr. 207.]
—	Din lat. flat, idem.
fie- Oa şi în alte limbi romanice (cfr. ital. chi-chessia, fran. qui que ce soit, etc.) fie (III) se întrebuinţează ca element de compoziţie în legătură cu un pronume — p. ext. cu un adverb — spre a-i da o nuanţă de înţeles nedefinit, aproape identică cu cea exprimată prin elementele de compoziţie ori-ori-şi- şi prin vechiul veri-. Deosebirea de sens,
FIE-
— 116 —
FIENT
adesea foarte subtilă, între compusele cu fie-şi între cele cu ori- se rectinoaşte inai bine, dacă cercăm să completăm propoziţia din care aceste pronume s’au născut prin elipsă: în cazul dintâi se completează prin „ar fi“, în al doilea prin „ai vrea“. Astfel: Oricare om, e muritor se analizează: „Ia pe oricare om ai vrea şi vei vedeâ că e muritor"; dimpotrivă, fiecare om, e m,uritor însemnează: „Omul, fie care ar fi el, e muritor". Fiecare se mai deosebeşte de fot în: tot om.ul e muritor prin faptul că nu ne gândim la totalitatea oamenilor de-odată, ci la individ de individ, în parte. De aceea compusele cu /iese pot întrebuinţa numai la singular. [Alături de forma fie se mai găsesc numeroase variante, care s’au născut prin adăogarea elementelor adverbiale -ş (=şî) şi -te (care, poate, nu-i altceva decât -ce din compoziţia fie-ş'i-ce, desvoltat.ă, în mod regulat, în fieşte), anume: fleş-, ft(e)te-, fi(e)şte-, fiteş-, fteşteş-. între cele două părţi ale compoziţiei poate să se intercaleze prepoziţii. Declinarea e aceeaşi ea la pronumele simple. Pronunţ, fi-e-.]
Fiecând adv. N’importe quand, toujours. — (Rar) Oricând s. orişicând (ar fi), (deci:) totdeauna. Vor putea să desparţă fiecându. pravila mold. 72, 2. Fiecând aveâ câte 1000 [de slujitori] în leafă. m. costin, ap. TDRG. [Variante: f f'ieştecând. Să aibă a scuti fieştecând aceste bucate, uricariul, viii, 239/„; cfr. v, 251/a. | fleşcând. CDDE. nr. 344.] Fiecare pron. Quiconque. Chacun. Chaque. — (în funcţiunea adjectivală şi mai ales substantivală) Oricare, ori-şi-care, (f) verîcare (ar fi), oricine, ori-şi-care, (f) verîcine (ar fi.); tot, şi unul (unii) şi altul (alţii). (In texte vechi şi cu înţelesul lui) Cine, cineva (în care caz pronumele se articulează). Fiecarele ce să leapădă de fiul, nice pre părintele n’are. mss. (a. 1618), ap. GCR. I, 48/15. iAbovul..... să avem fie cătră care creştin, varlaam, c. 154, a; 324,2, etc. Cu anevoie este hiecăruia a se feri de ce iaste să hie. m. costin, ibid. i, 200/,s. Doi am,ici ai mei.., sânt proprietari, fiecare a câte o pereche de case în aceeaşi stradă, caragiale, m. 107. Prietenos cu fiecare, creangă, p. 247. Au adus fiecarele câte un car. SBIERA, p. 165/19. Fiecare trage foc la oala lui. zanne, p. iv, 22. [Variante: Fieşcare (f fii-şcare). Se mira oamenii fiişucnrele cătră fratele, său. biblia (1688), 32,2. O samă de’mpăraţi, cărora le sâmt scrise şi numele şl canonele, fieşcaruia pren cărţile sale... e’vstratie logofătul (a. 1632), ap. GCR. i, 78/ls. Fieşcare primeşte cu măswra cu care a măsurat, zanne, p. v, 419. | f fiecareşi. Cu-mu-i fiecareaşu, dentr’aceale porţi..., aşâ şl fieca-reaşu dentr’aceale feţe. varlaam, c. 233; cfr. 360. | Fieştecare (f fiiaştecare, f fiiştecare, dial. flştecare). Să ţie fieştecare in mâna lui toiag. mss. (a. 1699), ap. GCR. i, 331/3(i; cfr. 334/)6; 340/32; 342/20. Aşijdîare, precum ciasul Iaste adunat din patru cîferturi, şi fiiaştecare(a) cifert cu cUplaUlfe] sale. N. costin, ap. GCR. ii, 9/,,. Fiiştecare neam de dobitoc... mss. (a. 1773), ibid. 88/31. La spatele fieştecărui boier, dvoreâ câte o slugă. c. negruzzi, i, 151; cfr. konaki, p. 286. | f Fieşteşcare. Sânt proaste socoteala şi învăţături..., carele să înţeleg fără osteneală de fieşteşcarele. mss: (a. 1700), ibid. I, 337/2,. | f Fiete-care. Să dea fietecăruia după lucrul lui. cazania, ap. CCR. 156. Luă fietacare câte o oaie. mss. (a. 1699), ap. GCR. I, 331/22; cfr. i, 353/a. Până nu fu dusă fiete pren carele de ei jrătva loV.... N. testament (1648), ap. cod. vor. 33 (=până unde s’au dus, pentru fieştecarele dentru ei, aducerea, biblia 1688). | (Dial.) Fiteşcare. Voatra vorbeşte cu părinţii fetii..., aduce vorba de însurătoare, de feciori, vorbeşte de fiteşcare cât are... (Braşov), pitiş, conv. lit. xxiv, 918; cfr. caragea, l. 2l’/8; şez. iii, 78/2Ş. | f Fiecare(le)şi. Fiecăruiaşi i să dau daruri sufleteşti de folos', mss. (a. 1618), ap.GCR. i, 51/17.]
Fiece pron. Chaque ; tout. — în funcţiune adjectivală are acelaşi înţeles ca „fiecare", iar când e
substantivat e sinonim cu „fiecaro lucru, ori-şi-ce, orice, (|) verice (ar fi), toate celea, tot“. De va şti că vor să ucigă pre cinevâ, au cu otravă, au cu armă, au fie cu ce fealiu de moarte... pravila mold. (1646), 52/,. Fiece nebun ştie să câştige banii, dar nu ştie să-i păstreze, zanne, p. V, 48. I Nimica toată. Di-mitraşco... eră... iu te la beţie şi se scârbea de fiece. neculce, let. ii, 369/j,. [Vâriante: Fieşce (ffieşte, f fişte). Fieşce bărbat, moxa, 397/23; cfr. pravila mold. 73. Şi dupre aceaia la fieşce litră de apă să pui piatra cailor, mss. (a. 1749), ap.. GCR. ii, 46/6. Am făcut şl izvod deosebit de fişte lucru, uri-CAiitUL, xi, 220/14. Fieşte simţire eră pentru dîn-sul un fulger, alecsandri, dacia lit. 267. | f Fiestece (f fieşteşce e. văcărescul, ist. 249/2!i, 248/,,). Pentru că de-vreame-ce sânt împăraţi, nici la fieştace loc nu să odihnesc, ca fieştecarele den ceialalţi oameni, mss. (a. 1747), ap. GCR. II, 39/,; cfr. 110/26; 155/13. | Fitece (f fletece cantemir, ist. 83; dionisie, c. 182). Pe fitece clipă, coaja de ghindă în care pluteă, puteă să fie nimicită şi el vârît sub scuţi. M. S. CH1RIŢESCC, CONV. LIT. XLIII, 929; cfr. DELAVRANCEA, s. 5; brătescu-voineşti, l. d. 226.]
Fiecine pron. Quiconque, chacun. —(învechit) Fiecare (om), oricine, ori-şi-cine, (f) verîcine. Poate fiecine să ucigă fără certare pre cela ce să găteaşte să-l fure. pravila (a. 1652), ap. GCR. i, 162/c. Hiecine va bea dintr’această apă, va înseta iară. varlaam, ibid. i, 108/,,. Părea hiecui că nu este domnia acelui dintăiu [Ştefan Tomşa], M. costin, let. i, 256/5. Să ştie hiecine, că Hristos şi apostoli[i] lui au ţinut psăltirîa, scriptura sfântă. mss. (a. 1710), ap. GCR.
I, 363/21. Eră un om cu spiritul serios, un cunoscător de oameni şi unrăsplătitor al meritelor fiecui. iorga,
l.	r.i, 264. [Variante:f Fieşcine. Dă fieşcui dreptate. pravila (a. 1652), ap. CtiR. 169. | f Fieştecine (f fistecine). Şi adunară fieştecine câte un cocon al său. mss. (secol. XVII), ap. GCR. i, 67/24. Şi văzând cum, stau porţile polăţii crăeşti, fieşte pentru cine deschise, şi cum nu opreaşte straja pre nime, au mers şl el în lăuntrul casifi] Divanului, (a. 1799) ib. II, 169/25. Fiştecine, având trebuinţă de doftori. uricariul, i, 99/,. | Fietecine. Până când veţi leşul fiete pre cine ? psalt. (1651), 174. Cu ăsta... nu merge ca... cu fitecine, caragiale, t. i, 80/26.]
Fiecum adv. N’importe comment, au hasard. — într’un fel sau altul, oricum; f cu una cu două, numai aşâ (pe de-asupra, etc.). Umblă de multe ori fiecum,, şi numai cu două, trii slugi. N eculce, let. ii, 348/21. Bânduind aceasta, nu aşâ prost şi fiecumu. dosofteiu, v. s. 217,2. Găsiră cinstitul trup zăcând fiecumu şi cu necinste, mineiul (1776), 105 2/t* [Oştenii] să nu se împrăştie aşâ fiecum, ce să se aşeze precum îi vor orândul boierii. ACSINTE uricarul, ap. TDRG. [Variante: Fieştecum. De nu va lucră pământul bine, cum să cade, ce va sămână aşâ, fieştecum,, acela să nu ia nimică den roada ce va face acel pământ, pravila mold. 4,,; cfr. let. i, 131/,; mag. ist. iv, 157/10. | -j- Fietecnro. TDRG. | ' Fiescum. CDDE. nr. 581. | f Fitecum. Nu fitecum aşâ, ci cu drept cuvânt, zilot, cron. 73.]
Fieîncătrău adv. N’importe ou, de quelqm cote que ce soit. — (La Moţi) „Oriunde, în orice parte". Com.
v.	cioban.
f Fie în ce chip adv. N’importe de quelle maniere. — într’un fel sau altul, cumva. De să va tâmplă svânta cuminecătură să mucezască, să să înghiaţe, sau fie în ce chip de cestaa... varlaam, c. 46,2.
Fieunde adv. N’importe ou, partout. — (Rar) Oriunde, ori-şi-unde, (deci:) pretutindeni. [Variante: f Fieşteunde Fasolea fieşteunde se face. economia, 44. | f Fieteunde. Fieteunde între oamenipasă, şi ei,... locul cel mai de sus şi capul mlasii îţ[i] vor arătă, cantemir, ap. HEM. 1554/22.]
fient f s. a. v. tarif.
PIER
— 117 —
FIERAR
fier s. a. 1°. (Le metal) Fer. 2°. Instrument en fer. Instrument de torture. 3°. Fers. 4°. (Med.) Fer.
1°. Metal tare, de coloare cenuşie, cu însuşiri magnetice; e foarte maleabil, putându-se bate când se înroşeşte în foc, iar la o temperatură mai înaltă se poate topi; expus la aer umed rugineşte; fierul roşu se căleşte muindu-se în apă; cu fler se ferecă s. se leagă diferite obiecte. - nativ: curat (care se găseşte în pământ neamestecat); (după fran. „fer blanc11, neobicinuit) ~ alb: tinichea; (după nemţeşte „Gusseisen11 şi „Schmiedeeisen11, în Transilv.) ~ bătut (s. ciocănit, barcianu) şi ~ turnat: tuciu, bădic; cfr. schijâ. ~ mort: „de proastă calitate11 pamfile, j. II (La barcianu se mai citează ~ băltos = „fer limoneux11, ~ grăunţos = „fer en grains11). Şi zise se-l leage cu doao ianţure de fier a. cod. vor. 34/10. Un pat de heru. dosofteiu, v. s. 15,2. Vă voiu fi ca o haină ce iaste mâncată ăe molie sau ca nişte fieru dosădit ăe rugină, molitvelnic (secol. XVII), ap. GCR. I, 82/,. Au mers după dînsul, ca hierul dupepiatra magnetului... antim, p. 3/24. Hier şi criţă s’au cumpărat, uricariul, xxi, 366/,. Mănăstirea Goliei... o acoperea cu fier alb. e. kogălniceanu, let. iii, 192 /14. Să dai încap... cu un fier ( = drug de fier), şez. i, 126/,. Bate fierulpână-i cald! : nu lăsa să-ţi scape ocazia. Fierul rău să tot îl baţi! ( = se zice de omul rău), zanne, p. ix, 466. Sabia de aur taie mai tare decât cea de fier! ibid. iv, 676. Vorbele cele dulci deschid (şi) poarta cea de fier. ibid. ii, 810. | (Modern, după fran.) Drum-de-fter = cale ferată. 1 A-i trece (s. a-i da) cuivă un fier ars prin inimă = a i se strânge cuivâ inima de frică sau de spaimă, ispirescu, l. 52. j| Fig. (Ou aluzie la durerea ce o dă fierul înfierbântat celui ce-1 atinge). Orice discurs al lui [T. Maiorescu] este un silogism. Comparaţiile, fulgere. Ironia, — fier roşu. delavrancea, conv. lit. xliv, xcvii. | (Poarte adesea adjectivalul ăe fierin metafore) Dur,rezistent, vânjos, tare. La>urii voiau să-i smulgă ăe pe fruntea ta ăe fier. eminescu, p. 241. „Inimă ăe fier [s. de piatră] = tare şi nesimţitoare; braţ ăe fier = tare, vânjos11, costinescu. Are o sănătate de fier. „Unui om tare îi zice fieru. (Găvăneşti, în Buzău), H. II, 79. Puteai merge liniştit cu el ori-şi-unăe, ...chiar în fierul nopţii, sandu-aldea, a. m. 5. (Cfr. în puterea nopţii). | Vârstă ăe fier (în opoziţie cu „vârstă de piatră", etc): epoca în care omenirea a început să se servească de unelte de fier. )| (Fam. Ban.; in expresia) „Are fier=are bani11, pamfile, j. i (şi bulg. ima zelezo, cu acelaşi sens). || (Bot.) Fierul-pămân-tului — ghinţură (Gentiana cruciata). (Atestat în LB., probabil, greşit, în loc de fierea-pământului).
2°. Diferite instrumente făcute din fier s. având
o	lamă de fier (adesea complinite prin cuvinte ce arată menirea lor). (Pe la Bran, în Transilv.) Fierăstrău; cfr. cor dar. | ~ (de călcat): unealtă de fier pentru călcatul rufelor s. al hainelor. Cămăşile le-am spălat... Şi cu fierul le-am calcat. sevastos,
c.	144/,,. Foarfecele, cortul, hierul ăe călcat... barac, t. 72. | - (de frizat s. de încreţit părul). Le-au pârjolit părul cu un her înherbântat. evstratie logofătul, ap. GCR. I, 234/sl. | ~ (de înfierat): cu care se arde pe armurul s. pe coapsa vitelor un semn distinctiv, (p. ext.) semnul rămas la vită pe locul înfierat, pamfile, j. ii. Vaca asta are fieru’ lui cutare^ are fieru’ satului. Pieile vândute să n’aibă fiare. Com. i. panţu. A aveâ fierul cuivâ = a semăna cu cinevă. Gheorghe are fierul mă-sei (== seamănă). pamfile, j. ii. Cfr. înfieră,, (t) înfieri. | Părţile de fier ale plugului se numesc fiare, făcându-se distincţia între fierul lat s. mare s. brăzdator (H. ii, 207) s. cormănitor (H. ii, 207) (numit şi brăz-dar) = tăişul cormanei, care răstoarnă brazdele de pământ şi fierul lung s. m,ic (numit şi cuţit) = un cuţit măre înţepenit în grindeiul plugului, caj-e taie brazda. Cfr. DAME, T. 35; ECONOMIA, 20; H. li, "3, 13, 50, 62, 75, 80, 86, 132, 146, etc. „Din grindeiu,
prin capul de jos al coarnelor şi prin zbârţă se leagă plasne, în vârful căruia se află fiieru’-lat. La unele pluguri care au fier lat fără ureche se află şl fier lung, care croeşte brazda şi se mută spre stânga şi pe dreapta cu tindechea". brebenel, gr. p. Suântul scoasă herulii plugului asupra lor. dosofteiu, v. s. 111. ...Că de când ne-am cătănit (=am intrat in armată), Plug din curte n’a ieşit, Fiarele au ruginit. jarnîk-bârseanu, d. 310. Numai pluguşorul mieu, Şade la părete rău, Fiarăle la făgădău. doine, 153/20. | f ~ de corabie — ancoră (cfr. mâţă, rac, f anchiră). Cine înghite undiţa, fier de corabie bo-reaşte. cantemir, ap. zanne,p. iv,674; cfr. idem, ist. 157. || Instrumente de tortură; (lamă de) armă tăioasă, cu deosebire sabie (sensul acesta din urmă e puţin obicinuit, iar la scriitorii noi e franţuzism). Muncitorii ( = cei care torturau) sta cu heară ăe munci î/n mâni. varlaam, c. 213. Oricine va mâncâ, carne ăe ăobitoc mort... sau carne [de vită] înnecată..., iară nu va fi sângele vărsat cu heru... să facă post şi rugă. şapte taine (a. 1645), ap. GCR. i, 117/2. Decât hierul, fiind mai tăioasă firea omenească... URICARIUL, I, 278/,3- Carnea ascute fierul. BĂLCESCU, M. v. 580. Întreaga ţară a Moldo oii [eră] prădată, arsă, trecută prin ascuţişul fierului. SADOVEANU, săm. v, 1011. (Cfr. ascuţiş). O sabie cam ruginită, dară cu fierul ce se încovoia, de se făceâ covrig, ispirescu, l. 21.
3°. (La plural) Cătuşe, lanţuri cu care se legau robii, prizonierii, etc. Bărbatulpoate să-şipue muia-rea în hiară. pravila mold. 85,2. A ieşit Bujor în ţară! Bate,pradă,nu omoară, Pe ciocoi îi bagă’n fiară, alecsandri, p. p. 156. Apoi mi-l deslegau, In feară mi-l băgau, Tot în fiare Pân’ în şele. şez. ii, 35b/32- I Cătuşe cu care se împiedecă caii; cfr. piedecă. Apus ieapa în fiere şi s’a aşezat cu frate-su sub o claie cu fân. contemporanul, iii, 780; cfr. iorga, s. d. xii, 63. || (Bot.) Iarba-fiarelor (s. iarba-fierului) — a.) Dompte-venin (Vincetoxi-cum offieinale; Asclepias Vincetoxicum,). Plantă ierboasă, cu flori albe-gălbui. Poporul crede că cu această buruiană se poate descuiă orice încuietoare
—	de aci numele ei; — de aceea e foarte căutată de hoţi. Se mai numeşte brilioancă, harniai, rânduniţă. Cfr. panţu, pl.; şez. i. 84/21, 153/13, 287/,; TEODORESCU, P. P. 673, ALECSANDRI, P. P. 142/,;; baronzi, l. i, 150/20. | b.) = roua-cerului.
4°. (Modern) Substanţă feruginoasâ. Împotriva anemiei se prescrie fier. Poamsle conţin fier.
[Scris (şi pe alocurea şi pronunţat) şl: fer. | Când însemnează metal, pluralul nu e întrebuinţat, ci se zice „două, trei, etc. bucăţi s. drugi de fier“. în cele-, lalte sensuri e obicinuit plur. fiare, dial. fiară. || Diminutive (întrebuinţate numai în lit. pop.) fierişor s. a. E cam lung şi are două coarne şi două ferişoare? ( = Plugul), gorovei, c. 300; fieruş s. a. Porţile le zăvoră.Cu fieruşu’ plugului, mateescu, e. 93.]
—	Din lat. l’errum, idem.
i'ii:har s. m. 1°. Forgeron; marechal ferrant; car-rossier. 2°. Quincaillier.
1°: Cel care lucrează fierul, faur, făurar, covaciu, covaliu (având adesea şi meseria de potcovar, mai rar şi cea de fabricant de căruţe s. trăsuri, cfr. pontbriant). Lupul se duse la un fierariu şi puse să-i ascuţă limba şi dinţii, creangă, p. 22. Se miră George, deocamdată de toate, nagodele ce-i tot povestea negustorul; apoi,... ceru să slujască fierarului pentru sabie şi buzdugan, ispirescu, l. 137.
2°. Neguţător, vânzător de fier s. de scule de fier.
[Diminutiv: iierărâş s. n. Frunză verăe ste-jeraş, Oi săracul fierăraş, Cw. > se joacă ’n gălbinaşi. SEVASTOS, N. 300/M.]
3°. (Bucov.) „Fierariu(plur. fierari) = două lemne orizontale puse de-asupra strungei, de care sânt spătarii răzimaţi". marian.
—	Din lat. ferrarins, idem.
FIERĂRIE
— 118 —
FIERBERE
fierArie s. f. 1°. Forge. 2°. Quineaillerie. 3°. Mitier de forgeron. 4°. Ferraille.
1°. Faurărie, făurie, făurişte, covăcie,
2°. Prăvălie în care se vinde fier şi scule de fier. Ajunse la o fierărie, şi acolo văzând săbii şi buzdugane... ceru să-i dea şi lui o sabie şi un buzdugan. ispirescu, l. 136.
3°. „Meşteşugul fierarului11. (în Buzău, Dâmboviţa, Covurluiu, etc.) H. ii, 62; 146; iii, 18; iv, 11, etc.
4°. (Cu sens colectiv) Lucruri de fier. Cfr. iorga, S. D. xii, 177.
—	Derivat din fierar, prin suf. abstr.-loc. -ie.
FiEitAiuxĂ s. f. Ferronniere. — (Mai rar) Femi-ninul lui fierar (derivat prin suf. moţion. -iţă). Nevasta fierarului. Iară ferăriţele, Cum păzesc cotruţele, întocmai ca mâţele, sevastos, n. 300/33. [polizu şi LM. mai citează cu acelaşi sens fterăreâs.i.]
fieisătâie s. f. plur. Ferraille. — „Instrumente multe de fier“. rădulescu-codin. (Cfr. fierotinâ, fierotenii).
—	Pare a fi un derivat străvechiu. *ferratalia (din ferratus „de fier“), care se regăseşte şi în prov. fer-ratalha. CDDE. nr. 585.
fierătic, -Ă f adj. Feroce, sauvage. — (Numai la Dosofteiu; probabil, formaţie a acestuia spre a traduce pe lat. ,ferox‘; cfr. însă firetic). Sălbatec, crud, cu fire de fiară. Herateci oameni să vor îndulci la sâmţîre. dosofteiu, v. S. 129; cfr. 168, [Şi: îmflerătec, -ă, idem, ap. TDRG.j
—	Derivat din ilara, prin suf. adj. -atic.
fierbântA f vb. Ia v. înfierbântă.
fierbâtoăre s. f. 1°. Bouillonnement. Trem-blement (de terre). 2°. Pârtie d’une fromagerie oul’on fait bouillir le lait pour prâparer le fromage.
1°. f (Numai la Dosofteiu) Fierbere, clocot, lichid în fierbere. Văzu pre svântul în herbătoarta căldării. dosofteiu, v. s. 52. [| (Complinit prin „de pământ") Cutremur de pământ. Să feace o herbătoare mare de pământ şi căzură vro doă sute de oameni de muriră. id. ib. 29.
2°. O despărţitură în stână „unde se fierbe urda“. (Ţândârei, în Ialomiţa). H. vii, 506. | P. ext. „Uneltele pentru fabricarea brânzeturilor". (Şocariciu, în Ialomiţa) h. vii, 484; cfr. jipescu, o. 48.
—	Derivat din fierbe, prin suf. abstr.-loc. -ătoare.
fierbător, -oare adj. — Adjectivul lui fierbe
(derivat prin suf. -ător). Trei cazane fierbătoare, Trei cuţite tăietoare, mat. folc. i, 691.
fierbăză t vb. 1“ (ş. d.) v. înflerbăzâ ş. d.
fierbe vb. III. I. 1°. Bouillir. 2°. Fermenter, tra-vailler. 3°. Bouillonner; Stre dans un etat de su-reoccitation. 4°. PuUuler. II. 1°. Bouillir, cuire. Sou-der. 2°. (S’Jagiter, /se) tourmenter.
I.	Intrans. 1°. (în înţeles propriu, numai despre lichide) A fi în stare de ebuliţiune, de prefacere în abwi, prin ajutorul unei călduri care variează de la un lichid la altul, după natura lichidului şi presiunea atmosferică, Cfr. clocoti. || P. ext. se poate spune şi: fierbe carnea s. fierbe oala. Şi când vorbiiă, să păriiă că fierbu câti-va oale la foc. MSS. (a. 1779) GCR. ii, 118/j,. Lasă bucatele la foc să fiarbă. creangă, P. 30. în oala. acoperită, nimenea nu ştie ce fierbe, zanne, p. IV, 14. Nu băgă m&na [s. lingura] unde nu-ţi fierbe oala ! (= nu te amestecă în lucruri care nu te privesc), c. negruzzi, i, 247.
2°. P.-anal. A fermentă; cfr. dospi. Must ce fiearbe. biblia (1688), 377. Dacă mustul fierbe... i. ionescu,
c.	195. Vin de cel ce fierbe ’n cadă. alecsandri, p. p. 131/n.
3°. Fig. A se agită, a clocoti (ca apa în ebuliţiune). Şi valuri peste valuri s’azvârl spumegătoare, Se sparg ţişnind în aer, şi fierb scoţând scântei. alecsandri, p. ii, 136/2. Au trecut la Turci, tocma când fierbeă bătaia ( = când eră în toiu) din câmpul Merlei. şincai, hr. ii, 16/33. Fierbe sângele în mine de mânie! | (Despre oameni) A fi într’o mare agitaţie sufletească. Dacă inimile patronilor de la Beiuş fierb nmnai la dorul de o înştiinţare,... nouă ne e teamă, că celui ce fierbe la lucruri mici, nu-i mai rămâne, la lucruri mari, decât să se evaporeze cu totul, maiorescu, CR. 1,183. Se despărţiră, cel întâiu mâhnit,... cellalt fierbând de mânie. N. xenopol, ap. TDRG. I A clocoti, a vui (ca apa ce fierbe într’un cazan). Fierbeă văzduhul ca un iad, De boambe, de şrapnele. alecsandri, p. ii, 441.
4°. A foi, a forfoti, a mişună. Fiîarse ţara lor de broaşte, ps. SCH. 345. (Braşov) Fierbe patul de pureci.
II.	îndată-ce, p. ext., a început să se zică fasolea fierbe, verbul acesta a intrat în aceeaşi categorie ca frige şi coace, deci s’a putut întrebuinţa şi în funcţiune transitivă (cu sens factitiv): Fierb fasolea—o fac să fiarbă.
1°. A găti o mâncare (a prepară un medicament, etc.) expunându-le influenţei apei (s. altui lichid) în fierbere. lacov fiiarse o mâncare, palia (a. 1825), ap. CP. 158. Cu focul duhului fierbând doftorie. mineiul (1776), 159 */j- Peaştile, să-l fad în patru părţi... şi apoi îl fierbe, carte de bucate (a. 1749), ap. GCR. ii, 42/20. Culege o poală de somnoroasă pe care o fierbe cu o vadră de lapte dulce, creangă, p. 214. (Absol.) De la... deşteptarea [oamenilor] de a filarbe şi a frige [sânt] 3994 [de ani], calendariu (1814), 3/,. || Spec. A fierbe rufele = a Ie lăsă să fiarbă cu leşie. LB. | (Turnăt.) A fierbe fierul, polizu, barcianu: a împreună prin lovituri de ciocan două bucăţi de fier, după ce s’au muiat în foc.
2°. Fig. A necăji, a chinul, a frământă, etc. Nu ştii cum mă fierbe ( = mă chinueşte, mă necăjeşte neîncetat; adesea complinit prin: „fără apă“) el pe mine de două septămâni de zile?... caragiale, t.
ii,	7/10. O fierbe (= o roade, o consumă, o chinue) ciuda pe urîta Că-s mai frumoasă decât ea, Şi-atâta! coşbuc, b. 126. Prinzând moş Bodrângă la inimă, să nu înceapă a cântă din fluier o Corăbiască de cele frământate in loc ?... Şi aşâ o fierbeam (= o frământam, o pisam) de tare, de nu ne ajungeţi casa. creangă, a. 98. Pe tot drumul, ca să uite de aleanu’ de acasă,... au pe câte unul ce le fierbe (= le cântă cu foc) din fluer cântece de jele, mai rar de joc. şez. iv, 17/a. || Refl. Şi alta pre aceste vremi aşi pohti să ştiu, cine nu este dator din câţi ne fierbem (= ducem o viaţă chinuită şi agitată) înbr’această ticăloasă de ţară ? antim, p. xxviii/,. La 1857 pe când se fierbea ( = se pregătea prin mari agitaţii; cfr. a coace = a pregăti în ascuns) Unirea în Iaşi... creangă, a. 161.
[Scris şl: ferbe. | Aorist fierseiu (f şi Ban.: fierş(u)); f şl: fierbuiu: Fierbu ţara lor de broaşte, coresi, PS., ap. CP. 158; în unele regiuni (prin fuziunea formei fierseiu cu fierb) şi: fierbseiu: începură a cină împreună din peştele şi carnea ce fierbsese. marian, tr. 114. | Part. fiert. | Imper. fierbe! si (rar) f fierbi! biblia (1688), ap. TDRG.]
—	Din lat. ferv(e)o, -vi (-bui), -vere „a fierbe, a vui, a mişună".
fierbere s. f. Bouillonnement, cuisson, efferve-scence. Agitation, irritation, tumulte. — Infinitivul verbului fierbe, devenit abstract verbal. „Căldura crescând, observăm că iau naştere, în însăşi masa lichidului, mici globule de vapori, care, străbătându-1 pentru a ieşi la suprafaţă, produc înlăuntrul său o mişcare tremurătoare. Acest fenomen se numeşte fierbereu. poni, f. 123.Fiţarberilecăldărilor.mineiul (1776), 183 2/a. II Fig. 0 corabie... luptă [cu] o groaz-'
FIERBINCIOR
— 119 -
FIE ROŞIE
nică furtună, când povârnindu-să, când ascunzân-du-să in fierberea valurilor, zilot, cron. 70/„. || (Ou deosebire ou sensul de) Agitare, agitaţie, iritare, mişcare agitată, zgomot clocotitor. Cu toate asigurările ce Mihaiu dedese nobililor..., fierberea tot domnea între dînşii. bălcescu, ap. TDRG. Unul... sună clopotul..., altul trage buhaiul..., altul... sice de jele... Aşâ fierbere până în ziuă, de clocotesc satele, şez.
iii,	180/29.
i	ir.ititi.vcioit, -oară adj. --Diminutivul lui fierbinte (derivat prin suf. -ior). Au întins hoştinile fier-bincioare pe o pânzătură şi m’au înfăşat cu ele peste tot. creangă, a. 16. Bolnavul... bea... un pahar de lapte fierbincior. leon, med. 89.
fierbintătok, -oare adj. v. înfierbântatei'.
fierbinte adj., adv. I. Bouillant, bridant. Fervent. II. Chaleureusement, ardemment, instamment.
1.	Adj. (în sens propriu, numai despre lichide) Fierbând, ajuns în stare de ebuliţiune, clocotind, (p. ext. şi despre alte corpuri la o temperatură foarte înaltă) foarte cald, arzând. La Eghipat nu cade nici odată zăpadă, pentru că... soarile şi văzduhul este... mai herbinte. mss. (secol. XVIII), ap. GCR. ii, 64. Făt-Frumos... se dete jos de pe cal şi-şi aşternu mantaua. pe nisipul încă fierbinte, eminescu, n. 24. Să-mi faci bucate... să le găsesc nici reci, nici fierbinţi. creangă, p. 289. Umblă ca mâţa pe lângă laptele fierbinte, zanne, p. iii, 587. | Poet. Pune gura lui fierbinte (— arzând de patimă) pe-a ei buze. eminescu, p. 185. I! Fig. (Mai ales ca atribut al cuvintelor lacrimă, inimă, dragoste, dor, rugăciune) înfocat, înflăcărat, aprins, din toată inima. Cu fierbinţi lacrimi ne rugăm înălţimei tale. (Mold. a. 1815) uricariul, iv, 192/ls. Inima mia iaste în mine herbinte. dosofteiu, ps., ap. GOR. i, 211. [Hristos] să le dea pricină [Apostolilor] să-l iubiască cu dragoste hierbinte. antim, p. 17/,,,. Te-am, iubit cu dor fierbinte. alecsandri, p. i, 99.11 cuprinde din creştet până’n tălpi în privirea ei fierbinte, vlahuţă, n. 10. Scoaseră nişte rugăciuni fierbinţi, de-ar fi muiat inima nu ştiu cărui duh rău. ISPIRESCU, L. 99/s. Veniţi rude şi părinţi Şi vărsaţi lacrimi fierbinţi! marian, î. 313. | Iar scrisorile străinilor scriu prea larg şi de ajuns, care au fost râvnitori şi he/rbinţi nu numai ale sale să scrie, ce şi ceale străine, ureche, ap. GOR. I, 69.
II.	Adv. Foarte cald, aprins, arzând, (fig.) înfocat, cu foc, cu căldură, cu insistenţă. Mai fierbinte şi mai desăvârşit să-şi plinească şi această mare datorie achem,ării sale. s. clain, (a. 1795), ap. GCR. II, 156. Inimile. noastre săltară mai fierbinte La dulcele său cântic, alecsandri, p. i, 134. într’una din seri... rugându-se mai fierbinte, se culcară şi mai târziu. ispirescu, l. 243. Eu mai jos iscălitul... mulţămesc fierbinte din toaiă inima mea. (Mold., a. 1805) uricariul, xi, 322/,4. | f (Construcţii neobiclnuite: cu fierbinte, fierbinte, compus cu un adjectiv) Pocăindu-să cu fierbinte, dosofteiu, V. s. 51,,. Fierbinte lucrători poruncilor lui Dumnezău. dosofteiu, v. S.
69,	,. Al slăvirii taie, cătră Dumnezeu fierbinte rugător... (1773) GCR. ii, 86.
—	Din lat. fervens, -entem „fierbând, arzând, înfocat, etc.“ Cfr. dubletul fervent.
fierbinţeală s. f. 1°. Chaleur, feux (du soleil). Ardeur. Emportement, incitation, violence. 2°. Fi&vre. Inflammation.
1°. Căldură mare şi dogoritoare (înţelegându-se mai ales) căldura ce o răspândeşte aerul înfierbântat s. focul (cfr. dogoare, dogoreală), ori razele soarelui (cfr. arşiţă I), ori căldura corporală ce o simte omul. Şesu supt umbra unui copaciu să să stâmpere de herbinteală. dosofteiu, v. s. 56,,. Şi n’au ţinut mult acel nouraş,... şi au şl lucit soa-
rele cu mare fierbinţeală, cumu-i în luna lui Iulie. neculce, let. ii, 360/21. Şi de ferbinţala ce-l dogorea, n’cmputut să se apropie, drăghici, r. 119/i,. Simţind o fierbinţeală mare, îşi lepădă şalul. c. ne-gruzzi, I, 20. || Fig. Căldură sufletească, înflăcărare, aprindere, foc (fig.). Că pentru fierbinţeala dragostei aceştia şi-au schimbat faţa înaintea ucenicilor. antim, p. 8. | f Pornire, aţâţare. Văzând fierbinţeala voii lui... dosofteiu, v, s. 130,2. Cât simte supărare şi hierbenteală de la vrăjmaşul, îndată uită cuvântul lui Dumnezău. varlaam, o. 325. | Loc. adv. (învechit) Cu fierbinţeală = fierbinte. Aprinzându-şi dragostea credinţei cătră Dumnezău cu fierbinţeală. dosofteiu, v. S. 113,,. Cu fierbinţeală ai cerşut de la el. mineiul (1776), 1282/2. Bugându-ne cu fierbinţeală a-i fi ocrotitor şi sprijinitor într’această lume trecătoare, marcovici, d. 189.
2°. (Mai ales la plural) Temperatură ridicată a corpului, călduri, friguri; cfr. arşiţă (I). L-au lovit buba ce-i zice anthraxi, şi deciia mare fierbinţeală. cantemir, hr. 347. Până atunci boala sa eră o mare slăbiciune de stomac,... pe urmă veni o mică fierbinţeală şi apoi puţină tusă. C. negruzzi, ii, 154/,6. într’o noapte avuse fierbinţeli mari. dureri mari şi bătaie de inimă, reteganul, p. iv, 4/ls. (Descântec:) Baghifă din fierbinţeală, Baghiţă din răceală, Să ieşi de la (cutare...), şez.jii, 194/s. | f In-flamaţiune. Că iile meale umplură-să de fierbinţeală. psalt., ap. COR. 106. | Fierbinţeală la picioare =
un fel de băşici pline cu apă; mănâncă foarte tare si omul s’ar scărpina mereu. Piciorul e roşu“. leon, med. 129.
[în Mold. şi Bucov. şi: ferbinteălă (herbinteală). Plur. -ţeli şi -fele.]
—	Derivat din fierbinte, prin suf. abstr. -eală.
fiere s. f. 1°. Fiel; bile. 2°. (Bot.) Martagon (Lili-um Martagon).
1°. Lichid amar, de coloare galbenâ-verde, secretat de ficat, cfr. venin; p. ext. băşicuţa care conţine această materie şi e lipita de ficat (despre care poporul crede că poate crăpă s. plesni din cauza unui necaz, a unei supărări s. mâniei prea mari). Cu oţăt şi cu fiiare mă adăpară. CUV. d. bătr. ii, 46; cfr. ii, 156; GOR. II, 57/30. Crăpă fierea într’însa de necaz câ/nă văzu mielul. ISPIRESCU, l. 65; cfr. ZANNE, p. Ii, 797. Cu oţet şi cu fiere Nu se face agurida miere, zanne, p. i, 96. | Fig. Amărăciuni, necazuri, întristare. Şi dacă ’n schimbul pânii voastre, Piticul vă plăteşte fiere... GOGA, P. 8. Inimă de. ~ : plină de răutate, rea. C’o văsuiu albă la piele Şi cu buze subţirele,... Inima erâ de fiere, jarnîk-bârseanu, d. 242. || (Bot.) Fierea pământului = a.) (Erythraea Cen-taurium). Plantă ierboasă eu flori roşietice, amară la gust, numit&pe aiuri cintaură,ţintaulă,ţintaură (Transilv.), floare-de-friguri (Braşov), frigor, frigurică,potroacă (MoltL), potrocuţâ (Bucov.), scânteiuţă-de-friguri (jud. Prahova). Cfr. panţu, pl. H. ii, 3; iii, 243; IV, 83, etc. | b.) = (Bucov.) eălbază. panţu, pl. | c.) = gliinţurâ. panţu, pl. (Cfr. ital. fiele di terra.)
2°. (Bot.) = crin-de-pădure. panţu, pl.
—	Din lat. *fele (= fel, fellis), idem.
fierişok s. f. v. fler.
fieros, -OĂSĂ adj. Feroce. — (Cuvânt literar, puţin întrebuinţat şi probabil o românizare a fran. ,,feroce“) Sălbatec, crud. Acest om... aveâ o căutătură cu totul feroasă. GORJAN, H. IV, 99. Pe la 1775, ferosul Constandin G-ehan Racoviţă-voevod... odobescu, I, 261; cfr. iii, 119, 123; II, 188. Războiul crâncen şi îndelungat Al Numantiei feroase, ollănescu, h. o. 148; cfr. 361.
—	Derivat din fiară, prin suf. adj. -os, cfr. câinos.
fieroşie f s. f. Ferocite. — (Cuvânt literar ne-
F1ER0TINÂ
— 120 —
FIGURA
întrebuinţat, echivalent ou fran. ,,f<§rocit<5“) Sălbăticie, cruzime. Cu multă feroşie alergară [Ungurii] a reînoi atacul, bălcescu, m. v. 174.
—	Derivat din fieros, prin suf. abstr. -ie.
fierotjtivă s. f. Ferraille. — (Ban. şi Mehedinţi) Fiare vechi, obiecte de fier vechiu, fierătaie. gr. băn.; n. rev. r. (1910), 86. [Cu alt sufix, prin Vâlcea şi Romanaţi: fierotenii s. f. plur. CDDE. nr. 583.]
—	Derivat din fier, prin suf. dublu -ot-ină.
fiert s. a. = fierbere. Participiul verbului fierbe (devenit abstract verbal). Ca să nu se treacă% bucatele din fiert, ei mâncaseră mai ’nainte. ispireşgu, L. 338. | (Mitol. pop.) „într’o anumită zi de primăvară se strâng la un loc o sumedenie de şerpi, şi mai mari şi mai mici, şi mai tineri şi mai bătrâni, şi toate aceste jivine îşi amestică bălele la un loc şi alcătuesc o piatră scumpă ce-o înghite unul dintre ei, cel mai puternic. Operaţia aceasta se numeşte fiertul mărgelei44, şez. i, 144/21. || Fermentare; cfr. dospire. Mustul foarte lesne trage in sine tot feliul de miros, care mirosuri numai după fiertul şi aşezatul mustului se pot simţi intr’însul. economia, 160.
fiert, fiartă adj. Bouilli, cuit. Abattu. Durei, forUfie. — Participiul verbului fierbe (devenit adjectiv). (Despre lichide, cu sens pasiv şi activ) Apă fiartă = apă în ebuliţiune, şi apă fierbinte. (P. ext., despre alimente) gătit prin fierbere s. cu apă fiartă. Gătitu-le-api cevâ bob fiert? creangă, a. 10. M'ai opărit tu cu apă fiartă'■ cape un câne. contemporanul, v, 166. Celui slab şi fără sânge ’n obraz [i se zice]: par’ eă-i fiert in oală. şez. ii, 47/28. Orzul să mi-ldai fiert în lapte, ispirescu, l. 3. Dacă Domnul va să cineze,... i-am gătit... blinee cu icre fierte in unt. C. ne-GRUzzi, i, 58. Ou fiert (moale, tare).\\¥\g. Opărit, prăpădit, necăjit. Bancherul aveâ noroc, grămada de bani creştea dinaintea lui, pontatorii erau fierţi, vla-huţa, d. 283.—(Neobiclnuit) Tare, vârtos (prin asemănare cu acfele alimente, care, ca oul, prin fierbere se închiagă s. se învârtoşază). Creşterea trupului omenesc să săvârşaşte în stare de sănătate, pe la vârsta de treizeci de ani: atunci sânt toate mărginite şi că-pătâiurile oaselor, fierte şi încheete. piscupescu, o. 135/4.0 făcuşi fiartă ! = „nu ai izbutit, ai stricat o treabă11, zanne, p. iii, 550 (propr.: ai fiert carnea, in loc s’o frigi). Mămăligă uefiartă = „om n&tă-rău“. ^dem, iii, 611 (propr.: moale).
fiertoăre s. f. Tourbillon (d’eauj. — (Banat) Vârtej (de apă), cfr. ochiu. CDDE.
—	Derivat din fiert (participiul trecut al lui fierbe), prin suf. abstr.-instr. -oare.
. fiertură s. f. 1°. Cuisson. 2°. Boisson pr^paree sur le feu; mets cuit prepară avec des lâgumes ou de la viande; soupe.
1°. (Rar, cu sens abstract) Fierbere. Le mai dă o fiertură (dulceţilor) pănă s’or legă. alecsandri, t. i, 323.A băgă (pe cineva) în fierturi=a-l băgă în spărieţi, în draci, pamfile, j. ii.
2°. (Concretizat) Băutură s. mâncare preparată la foc, prin fierbere. „Fierture = coctura s. coctum“. anon. car. Fiertura de şărbet de cuişoare îndulcit cu zahăr, piscupescu, o. 185. | Spec. Orice fel de mâncare cu zeamă, gătită mai inult din legume, une-ori şi cu carne ; prin unele locuri sinonim cu ciorbă; fiertura se mănâncă cu lingura. (Cfr.. friptură, coptură). Să ţineâ satul cu hrana verde aţelor fără nice o hertură. dosofteiu, v. s. 206,2. Isaav..., şi-a vândut protia naşterei lui pe o fiertură de linte.
I.	ionescu, c. 25. Când fiertură în oală, Şi când m,ămăliga goală! pann, p. v. i, l5l. Fierturi uşoare şi lesne de mistuit...: ciorbă de orez... piscupescu,
O.	234. Femeilor celor ce au scăldat pe cel mort nu le ieste iertat să umble la fierturi, nici la colacii
m,ortului, marian, î. 58. Soacra mică... făceă logodna cu fiertură şipâne, şi la urmă colac... pitiş, sch. 107. Supa, Românii din Scheiu o numesc fiertură; dacă fiertura e „îngroşată" cu făină şi cu oţet, se cheamă „zamă acră"; zamă acră e şi fiertura de miel cu borş şi cu tarhon. pitiş, sci-i. 109. Numirile mai deosebite ale mâncărilor sânt: fiertură cu orez, cu fideâ, cu tăiţei... (Bălenii-Sârbi, în Dâmboviţa) h. iv, 12; cfr.
ii,	208.
[Plur.-turi. | Diminutiv: fierturică s. f. Seara,... găsiră măncărică. si fierturică gata. ispirescu, l. 337.]
—	Derivat din fiert, prin suf. abstr. -ură.
fier«ş s. a. v. fier.
FIEŞ-, FIEŞTE-, FIEŞTEŞ-, V. fie-,
FIESC, -ÂscĂ adj. Filial. — (Cuvânt literar, format de scriitori spre a redă pe fran. „filial") De fiu (mai ales despre iubirea copiilor pentru părinţii lor), filial. Sofiia... îngrijeă de bătrâna lui mumă cu o dragoste adevărat fiască. i. negruzzi, iii, 36; cfr. ispirescu, l. 39. [Pronunţ, fi-esc.]
—	Derivat din fin, prin suf. adj. -esc.
fiestru adj. m. Bien fait, de belle prestance.— (Numai în Săcele, în Transilv., subt forma dialectală hîestru) (Om) arătos, curăţel, chipos.
—	Din lat. festus, -a, -nm „sărbătoresc" (cu e, nu cu e, precum dovedesc şi corespondentele romanice ale subst. festa): alb. @jeste „curat". Giuglea, Cercetări lexicografice, 8-10.
fiete- v. fie-,
fifăi vb. IV. Piauler (en parlant d’oisons). — A produce sunetul caracteristic al bobocilor de gâscă. (Băileşti, în Dolj) h. v, 16. [Şi: fâfâî vb. IV (Sea-ca-de-câmp, în Dolj) h. v, 417; fifii vb. IVa (Moscu, în Covurluiu) h. iii, 375.]
—	Derivat din onomatopea fi-fi (fâ-fâ)S
fifikîg s. m. v. firfiric.
fig f s. m. (Bot.) Figue. — Smochin. (Atestat numai la) anon. car. [După viciu, GL., în Giorocuta, Sâlagiu, se zice fige la „smochine".]
—	Mai de grabă neologism, decât urmaşul latinescului ficus (păstrat la Aromâni: Mic, ttică şi la Megleniţi: ic, ică), de oare-ce în părţile noastre smochinii nu cresc, iar smochinele sânt articol de import.
figân s. m. (Bot.) — O plantă. Frunză de figan, usuc-o şi fierbe-o în vin, apoi bând, [tuşea] îţi va trece. şez. viii, 152.
fîge vb. III. v. înfige.
figură s. f. Figure.
1°. Forma vizibilă a unui corp, reprodusă cu ajutorul desemnului, picturii s. sculpturii. Figuri de animale, carte cu figuri. Figuri geometrice: reprezentarea grafică a formelor concepute de geometrie. Figuri de ceară..
2°. Forma obrazului, (şi mai ales) expresia feţei; cfr. faţă, înfăţişare, chip, făptură (III, 2°). Un om... în figură [lemma: chip] ca aciaia. dosofteiu, V. S. 215,,. Eră un bătrân... cu... figura veselă, i. negruzzi, iii, 10. | A face figură (bună, rea, proastă, etc.): a face impresie... Mulţi... s’au arătat vreadnici, nici au făcut u/rîte figuri, ţichin-deal, f. 222. Damele de la curte... făceau o tristă figură. .C. NEGRUZZI, I, 104. (Adesea cu elipsa lui bună) A face bună impresie, a însemnă ceva (în societate). Socoteşti că poţi... în lume vreo figură
FIGURA
- 121 -
FIINŢĂ
a faceP alexandrescu, m. 268. [La Românii din Austro-Ungaria, se întrebuinţează, după, germ. Fi-gur, cu înţelesul de: forma s. înfăţişarea corpului întreg, statură.]
3°. Reprezentarea lucrurilor prin vorbe, atunci când se modifică accepţiunea proprie a unui cuvânt sau forma obicinuită a unei expresii. Figuri retorice, poetice; gramaticale, de cuvinte., de cugetare.
4°. Dispoziţie simetrică. Figuri de dans: mişcări şi evoluţii regulate ale dănţuitorilor. (Logică) Figurile silogismului: deosebite după locul şi rolul termenului mediu in premise.
—	N. din fran.
figura vb. la. Figurer.
1°. (învechit) A închipui. Am văsuţ... sculptate Acvila... Zimbrul ţări ’nvecinate... o coroană întrunite figurând, alexandrescu, m. 161. | A-şi închipui. Figurându-m,i disputa ce aveă să stârnească propunerea m,ea. c. negruzzi, i, 221; cfr. alecsandri, t. 1209.
2°. A fi reprezentat undeva, a fi de faţă, luând parte la cevâ, a se numără printre... Ţara noastră are să figurese la Exposiţia universală, odobescu,
ii,	91. Măi că-mi vine a crede că mulţi scriu astăzi cu singurul scop ca numele lor să figurese printre autori. I. negruzzi, i, 447. [f figurarisi vb. IVa. uricariul, viii, 319.]
—	N. din fran.
figurAnt, -A s. m., s. f. Figurant. — Personaj accesoriu sau cu totul mut, într’o piesă de teatru; cfr. statist. (Fig.) Organele numite în administraţia districtului erau nişte figuranţi la discreţia deputatului sau senatorului, maiorescu, d. iv, 305.
—	2V. din fran.
figurarisi f vb. IV v. figură.
figurAt,-A adj. Figure.—Reprezentat subt formă vizibilă. (în vorbire) Exprimat prin figuri. Stil... forme şi— subiecte figurate, odobescu, ii, 196. Expresie figurată.
—	N. din fran.
figurînA s. f. Figurine. — Figură mică (mai ales statuetă), întrebuinţată ca podoabă, in casă. Figurina aceasta bisară eră un idol înlăturător de primejdii, anghel şi iosif, C. l. 47.
—	N. din fran.
fiiâstru f s. m. v. fiastru.
fiică s. f. Fille. — (în unele regiuni înlocuit prin fată I, 4°) Persoană de sex feminin considerată in raport cu părinţii săi (cfr. fiu). „Fike = filia". anon. car. Drosili, hiica lui Traian. dosofteiu,
v.	s. 25; cfr. 12,2. | Am răpit pe fiica ta. alecsandri, v. p. 79/3. Fiica spătarului Tudor. eminescu, n. 59. Eră să treacă fiică-sa. ispirescu, l. 13. A măritat pe fiică-sa. creangă, p. 294. Stai, soacră, şi nu mai da, Că eu nu sânt hiica ta, Ci hicuţa altuia, jarnîk-bârseanu, d. 178; cfr. 171. [Pronunţ. fii-că. I (Prin Transilv.) şi: fîcă. JARNÎK-BÂR-Seanu, d. 17, 98, 171, etc., reteganul, tr. 175/2g. | Diminutive: fi(i)culeână, fiiculiţă, (mai des) ±î(i)-cuţă. Şi ieşi-va veste’n ţară La toate măicuţele Cum să-şi dea hicuţele [în căsătorie], jarnîk-bârseanu,
d.	173. „Vom vedea, fiicuţa mea“, —zise maica, „dar acuma ia spune-mi tu, nu te-ai băgă slujnicuţă la mine“ ? me ra, l. b. 230. Fiiculeana mea. teodorescu, p. p. 661b. Ficuleana mea. pompiliu, b. 47/25. ifăw-leşte, fiiculiţă. marian, nu. 246.]
—	Derivat din fie, prin suf. -că (după analogia lui maică).
FIICUI.KÂNĂ, i ncn.I l A, FIIC’UTţ'Ă s. f. v. fiică.
fiie t s- f-,fiin f s. m. v. fie1, fin’.
fiind-că conj. Parce que, puisque. — (Conjunc-ţiune, relativ nouă, arătând legătura cauzală între o propoziţiune regentă şi alta subordonată) De oarece, de-vreme-ce, pentru-că. Şi fiind-că această urmare este duhovnicească... antim, p. xxv/24. Fiind-că ştiu că-ţi place stilul poetic, o voiu asemănă cu Ata-lanta. c. negruzzi, i, 64. Îmi opresc trei lei, fiind-că am, avut treipâni. creangă, a. 145. Se supusese şl el, fiind-că n’aveă încotro, ispirescu, l. 11. Banul, fiind-că e rotund, uşor se rostogoleşte, zanne, p. v,
34.	[Pronunţat şî: fiin’-că caragiale, t. i, 89/4; fin(d>că, findică weigand, b. b. 94; în Mold. şi Bucov. (cu aninarea unui element -ură, -ure la forma gerundială, cunoscut şi în alte dialecte româneşti): fiindure-că. Şi fiindure-că la casa moşneagului cântă găina... şez. v, 65/,; (cu prefacerea dialectală a lui fi > ci): cindură-că. alecsandri, t. 10; cindri-că şi cindrilea-că. (Munţii-Sucevii) şez. iii, 187; cîudr’că. Stachia (= stafia) să diosăgheşti (= deosebeşte) ăi strigoi, cinăr’că strîgoiu’-i cu trup, da siaciîa-i numa o aratari. (Giurgeşti, în Suceava) ap. HEM. 155; cindrea-că. Cindreac’am venit la D-voastră, să nu mă duc cu mâna goală. (Bilca, în Bucov.) Oom. G. TOFAN.]
—	Compus din fiind (gerundiul verbului „a fi“) şi conj. că.
fiîn’că, fiin»ure-că conj. v. fiind-că.
fiinţa vb. Ia intrans. Exister. — (Cuvânt literar întrebuinţat numai de unii scriitori) A există, a fi (în fiinţă), a aveâ fiinţă. Toate acestea ne îndreptăţesc a crede că şi în Muntele-lung a putut fiinţă mai de mult un târg anual, popovici-icirileanu, b. 17; cfr. gorun, F. 188; hasdeu, i. c. 119. Un scriitor de hrisoave, Coresi..., se întâmpină între 1527 şi 1538 sau 1544, la care dată fiinţă o biserică făcută de el. iorga, l. r. 68; cfr. l. ii, 76. [f şi: fiinţi vb. IYa. Registrele... nu fiinţesc. uricariul, iv, 433/,,. | Derivat (rar, literar): fiinţare s. f. Existenţă^ prezenţă, Cu fiinţarea sa la Saxonia nu puţina frică au făcut în Evropa. N. costin, let. ii, 70.]
—	Derivaţie literară de la fiinţă. Cfr. înfiinţa.
fiinţă s. f. 1°. Mre. 2°. Nature, essence. 3°. Fortune. 4°. Mre (vivant).
1°. Existenţă. Şi [Dumnezeu] ne-au scos din în-tunerec la lumină, şi din nefiinţă, la- fiinţă, mss. (a. 1654), ap. GCR. I, 164/2S. Dania nu se poate fără fiinţa scrisorilor, uricariul, iv,325/21. Apa, acăriia fiinţă {— germ. Vorhandensein)pe ogoare pricinueşte stricăciune... i. ionescu, C. 235. încredinţat despre fiinţa lui Dumneseu... eminescu, n. 55. || (Mai ales în următoarele construcţii) A aveă fiinţă (pe lume) = a se naşte; a există, a fi. Păgânii de la Dumnezău au fiinţa, biblia (1688), 6/18. Ş’apoi omul făr’ de patimi avut-ar fi vr’o fiinţă? konaki, p. 257. Atunci lur.iea cea gândită pentru noi aveă fiinţă Şi, din contra, cea aievea nepăreă cu neputinţă, eminescu, p. 232. De unde să-l iei, dacă n’are fiinţă pe lume ? creangă, p. 194; cfr. ispirescu, u. 89/„. ] în~ = (adj.) existent, real; (adv.) în realitate, de fapt. Judecarea lucrurilor în fiinţă, maiorescu, cr. i, 330. Toate închinările [mănăstirilor] asi în fiinţă... odobescu, ii, 27. Pentru un fricos eră de spaimă, dar în fiinţă eră nimic, drăghici, R. 161. Rămase năuc de. bucurie, când văsu în fiinţă toate cele ce-i spusese sîna. ispirescu,L. 235. | A fi (s. asta, mai rar a se ţineâ) în ~ = a există, a se află, a se men-ţineă, a dăinui, a se păstră, a se conservă; a fi. în regulă. .Bolta este,în fiinţă şi pe sidurile ei se văd nenumărate sculpturi, odobescu, iii, 106/10. Odoa-rele eclesiastice ale Bistriţei stau în. fiinţă, spre a atestă antica splendoare a acestei monastiri. idem,
i,	335; cfr. ii, 50. Ruşinea de a se ’ncrede într'a
F1INŢESC
— 122 —
FILER
hotrului ştiinţă, în inima unei fete ţine cinstea în fiinţă, konaki, p. 285. Poate să vie boierul, că sânt cu toate (lucrurile) în fiinţă: in regulă. (Sudiţi, în Ilfov). Com. i. pavelescu. | ~ (de faţă) = prezenţă. Dar fiinţa de faţă a steagului profetului chiar nu putii încuraja pe ostaşi, bălcescu, m. v. 78. Popa, au încremenit la fiinţa lui de faţă. sbiera, p. 18/31.
Măsurându-se în fiinţa lor..... uricariul, v, 13/13.
Fiinţa funcţionarilor... da acestei privelişti o pompă solemnă. C. negruzzi, 1, 36; cfr. 35.
2°. Natură, substanţă, fire. Iar în Hristos n’au lucrat darul Duhului, ci Hristos, cu duhul de o fiinţă fiind, au lucrat minunile, mss. (secol. XVIII), ap. GCR. ii, 21/6. Troiţa, cea de o fiinţă. MiNEiUL (1776), 477a; cfr. 60V2, lOlVi- Celui întru fiinţa sa nemărginit, eminescu, n. 45.
3°. f (Neobicinuit, numai la dosofteiu). Avere. Au împărţit toată fiinţa (explicat prin: auîarîa) lor la săraci, v. s. 75,2.
4°. Concretizat. Orice făptură care trăeşte, vieţuitoare (In opoziţie cu „lucru"). Aşâ dară înţelep-ţiia şi puterniciia lui Dumnezău aşăsâ/nd şi tocmind fiinţele şi lucrurile, şi fire le-au dat. liturghie (a. 1702), ap. GCR. I, 343/,8. Gândeam la toate acele fiinţe pe care le iubisem, c. negruzzi, i, 57. Că ghita, hiara sălbatică, pasărea, leu', pisica,... tot hiinţe sânt ca şi omu’. jipescu, ibid. ii, 259/3g. „Hi-inţa dracului! se zice mai cu samă la animale." (Chiojdu-Bâsca, în Buzău) H. ii, 25.
[Plur. -inţe, (în Mold. şi:) -inii. c. negruzzi, i, 56, etc. | Negativul: nefiinţă, s. f. Neexistenţă. Lucrurile s’au făcut din nefiinţa în fiinţă, gavril, nif. 4. împărat al nefiinţei mi separe cum că sânt. alexandrescu, m. 262, Noaptea nefiinţei, eminescu, p. 223; cfr. 221. | (Şl cu înţelesul de) Absenţă (prescurtat din nefiinţă de faţă LB.) Folosindu-se de nefiinţa sa, au mers acasă la el. C. negruzzi, I, 226; cfr. m/'kogălniceanu, în arhiva r. ii, iv ;
i.	negruzzi, i, 257.]
—	Din lat. pop. *fientia (în loc de essentia, după ce esse a fost înlocuit prin fieri).
F HULESC, -EÂscA adj. Beel. — (Neîntrebuinţat) Având existenţă reală. Toată filosof ia fizăciască... în ştiinţa lucrurilor fiinţeşti se sprijineaşte. cantemir, ist. 69; cfr. 190.
—	Cuvânt literar, derivat din fiinţă, prin suf. adj. -esc.
viraţi f vb. IVa v. fiinţă.
fkitor, -oare adj. Existant. Present■ Futur. — (Literar, învechit) Adjectivul verbal al lui fi (derivat prin suf. -itor). Care este, dăimieşte, existent, în fiinţă. Lumina ta cea pururea fiitoare. calen-dariu, (1814), 31. || Care e de faţă, prezent. Dumnezeu... este pretutindene fiitoriu. drĂghici, r. 200. || (Prin confuziune) Viitor. Ceale fiitoare gâciiă. dosofteiu, v. s. 18/a; cfr. 60, 2; ţichindeal, f. 233. Fiitorule domnitor! şez. iii, 235/18. ] Substantivat, la fem. Logodnică (propriu: nevastă viitoare). Ce mai face fiitoarea mea? i. negruzzi, vi, 9.
fii, ţ s. m. (Zool.) Elephant. —,(Rar) Dinte de fii. tarif (a. 1761), ap. ŞIO. Filul şi inorogul ( = rinocerul). cântemir, ist. 243/sl; 122, etc.
—■ împrumut literar din turc. fii, idem. Cfr. fi 1 d e ş.
lilA s. f. Feuille, feuiUet (de papier). — (întrebuinţat mai des în Moldova) Foaie (de hârtie), foaie dintr’o carte. Condica Armenopol, cartea a patra, fila 341. uricariul, ii,89/21. Viitorul, şi trecutul Sânt a filei două feţe., eminescu, p. 132. Cetesc, întorc la file Cu ochii pe la copile, alecsandri, p. p. 239. | Spec. (Tipogr.) „Foaie de manuscris." g. ione-
SCU, C. T.
—	Din n.-grec. ifuXXov .„frunză, foaie".
fix axeă s. f. (Bot.) — O plantă. FoiUcă filaleâ, Plugu’n brazdă că’nfigeâ... (Romanaţi) păsculescu,
l.	P. 197; cf. 192, 193, 216, 297.
—	Etimologia necunoscută. (Probabil, o plantă cu flori care au asemănare cu stofa numită filaliu.)
Fii.Ai.iu ţ s. a. Sorte de toile (d’un tissu tres fin). — Pânză foarte fină, din care se făceau, odată, şervete, zovoane, cămăşi, etc. Pânza mesei şi şervetele erau de filaliu ( = o ţesătură foarte subţire) ţesute în casă. C. negruzzi, i, 151. Tânăra fecioară se arătă cu conciul semănat cu diamanturi, cu aburosul zovon de filaliu. odobescu, i, 77; cfr. 132.
—	Din turc. fîlâlî, idem (după numele oraşului Tafilelt s. Tafilalet, în Maroco, unde se fabrică acest fel de pânză, cihac, ii, 577).
fii.antroi», -oăpâ subst. Philanthrope. — Cel ce iubeşte pe oameni, şi caută să le facă bine. [Derivate: filantropic, -ăadj. Idei filantropice. C. ne-gruzzi, i, 221; filantropie s. f. (Ironic) „Barbu Bră-iloiua, ne spune cu multă filantropie cronicarul, „au crepat şi s’au dus la dracul“. iorga, L. I, 192.]
—	N. de origine grec. ((fiXâv&pionoţ, idem, din fi/.eîv „a iubi" şi SvS'purao? „om").
Fll.iRGHlRii! s. f. Avarice, cupidite. — (învechit). Iubire de arginţi, arghirofilie (cfr..simo-nie). Omul la tinereţe trebue să se păzească de des-frânare, la bărbăţie de trândăvie, şi la bătrâneţe de fUarghirie. zanne, p. ii, 771.
—	N. din grec. <ptXapYt>pca, idem (din <ptXsiv „a iubi“ şi fj.o-jupirjv „ban de argint").
FILARMONIC,-Ă adj. Philharmonique.—(Piopriu: iubitor de muzică; astăzi întrebuinţat numai in expresiile :) Societate filarmonică: care şi-a pus ca ţintă cultivarea muzicei; concert ~ : concert (de obiceiu, de orchestră) dat de o astfel de societate.
—	N. modern (format din grec. tţCkiiv „a iubi" şi f/.pfiovia „armonie"),
filatelie s. f. Philatelisme. — Colecţionare de mărci poştale. [Derivat: filatelist s. m. Colecţio-nator de mărci poştale.]
—	N. modern, format din grec. <piXetv „a iubi“ şi iieXeia „scutire (de taxele poştale), francare".
fildeş s. m. 1°. luoire. 2°. filephant.
1°. Dinte (colţ) de elefant, întrebuinţat în industrie; cfr. ivoriu. Fildeş, oca 50 bani. tarif (a. 1761), ap. ŞIO. Buzele ei sânt ca mărgeanul, iar dinţii albi ca fildeşid. filimon, ap. TDRG. | (Adesea pleonastic) Dinţii ca osul de fildeş. drĂghici, R. 174. (Din această expresie s’a putut naşte, prin interpretare greşită, înţelesul:)
2°. Elefant. Dobitoace sălbaticefildeş,... urs alb. golescu, î. 51. Leul... cu... nişte colţi ca cei de fildeş. ISPrRESCU, L. 17.
[Şl: flldiş alecsandri, ap. ŞIO., (popular şi): Iul-deş. jipescu, ibid.]	,
—	Din turc. fii disi, idem (fii „elefant", diş „dinte", cfr. balâcdiş).
fileâr(iu) f s. m., FiLEKURiş f s. a. v. filer, felendreş.
filer s. m. Centieme pârtie d’une couronne. De-nier. — (Transilv.) A suta parte din coroană (mo-netă austro-ungară); ban. Cfr. fin ic2. Cine nu pre-ţueşte filerul, nu va numără florinul. (Vâşcoiu-Bă-reşti, in Bihor) zanne, p. v, 290. | (în literatura bisericească veche) Dinar, obol, cfr. aspru, batcă*, mangâr. Au nu doao păsăreale preţuescu-se întru filearîu? tetraev. (1574), 216. Şi viind o văduo săracă aruncă doi fileri, ce este un codrant. biblia (1688), ap. TDRG; cfr. antim, P. 81. [f şi: fileâriu.]
F1LER
- 123 —
FIL0NICH1E
—	Din ung. filler, idem. (din m.-lat. follaras, numele unei monete a imperiului roman de est).
filek s. m. Sorte de chaussure. — (Mai ales la plur.; Munt, mai rar în Mold., cfr. manolescu, i. 237) Un fel de pantofi ţărăneşti, cfr. iminei. Filerii ■«ânt mai groşi decât pantofii, glosar, ap. ŞIO.; cfr. h. ii, 207 (Stâlpii, în Buzău). [Dial. şi: hiler. (Chioara, în Ialomiţa) H. vn,95; iler. jipescu, o. 68.]
—	Din turc. filer, idem. ŞIO.
filfison s. m. = fante (1°).
—	Se crede că este o alteraţie populară din vive le son (du canon), refrenul Carmagnolei franceze, şăi-neanu, d. U2; cfr. personajul Fâlfălson al scriitorului N. Orăşanu.
filial, -Ă adj. Filial. — (Franţuzism) Ce se cuvine unui fiu faţă de părinţi, fiesc. în cursul lucrului... sentimentele sale pentru ţară [deveniseră] mai călduroase, mai filiale, iorga, l. i, 409. | Fig. substantivat. Filială, casă de comerţ fondată de alta mai veche, sucursală. | Biserică	filială,	care,
neconstituind o parohie prin sine însăşi,	atârnă	de
alta. [în acest înţeles, în Transilv., pe alocuri, se întrebuinţează fflie s. f. (din lat. filia, -am „fiică"). în Petroşeni se află scaunul unui protopopiat... de care se ţin 16 parohii şi mai multe filii. moldovan, ţ. N, 79.]
H 1— N. din fran.
filiaţii:, ili.lA ţi une s. f. FiUation. — Legătură de înrudire între cei ce descind unul din altul, considerată din punctul de vedere al urmaşilor. (Cfr. descendenţă). Statul român... tăgădueşte rudelor Zapa filiaţiunea lor cu testatorul, maiorescu, d.
iv,	78. | Fig. Legătură între lucruri care derivă unul din altul. Filiaţia cuvintelor, a ideilor.
—	N. din. fran.
felie s. f. v. filial(â).
filieră s. f. Filiere. — Placă de fier s, de oţel cu găuri de calibre gradate, prin care se trec fire metalice, pentru a fi subţiate ori măsurate. I Fig. Succesiune de stări, prin care trece o persoană, ori un lucru. A ajunge într’un post înalt, fără a trece prin filiera slujbelor inferioare.
—	jy. din fran.
filcgeâ s. f., fjjlige an s. a. v. felegeau.
filigorie = (Transilv.) foişor. [Accentuat şi -rie. viciu, gl. subt baracă.]
—- Din ung. fileg'oria, idem.
filigran s. a., filigrană s. f. Filigrane. .
1°. Obiect făcut din fire, subţiri de aur, de argint, de sticlă, ţesute între ele. Erau depuse în sarfurile lor de filigran mai multe fiUgene. filimon, C. ii, 328. Un kiosc în filigrană, alecsandri, p. ii, 76. | Fig. Dulce-şi trimete mireasma uşoară pe vânt sim-siana, Par'că o văd cum îşi mişcă domol filigranul de aur. mirea, c. ii, 109.
2°. Fir de alamă având forma unui desemn ori unei litere, care se fixează în pasta din care se prepară hârtia, aşă că pe aceasta rămâne o imagine vizibilă în zare. | P. ext. Imaginea rămasă. Filigrana banilor de Hârtie, a hârtiei timbrate.
—	N. de origine ital. (filigrana).
filimică s. f. (Bot.) Souci (Calendula officinalis s. arvensis). — Plantă cu flori galbene-aurii sau gal-bene-roşiatice. Se mai numeşte : călinică (Ban.), gălbinele, roşioară,"roşuliţă (Transilv.), ruş-nică, ruşnici, rugiuliţă, ruguliţă. PANŢU, FL., leon, med. 39; c. negrdzzi, I, 100. [Şi: MUmicăj
himilică. baronzi, l. 135/a; cu alt sufix: filimină. doine, 234/10.]
—	Etimologia necunoscută. (Ofr. Hilimoacă).
filimină s. f. (Bot.) v. filimică.
filipi s. m. plur. tant. Les trois jours qui precedent et qui suivent la St. Philippe. — (Cred. pop.) Zilele de la 11-17 Noemvrie, la mijlocul cărora (14) cade sărbătoarea Sf. Filip, când începe postul Crăciunului. Ţăranii le serbează, ca să nu le facă vreun rău fiarele sălbatice. Vinerea n’am tors cu furca. Fi-lipii toţi i-am ţinut, pann, ap. TDRG.; cfr. (Gorj) h.
vi,	236; (Dâmboviţa) H, iv, 116. Mai sânt şi: Şapte Filipi (25 lan.-2 Fev.); (Filipii) Berbecari (26-29 Sep.) marian, se. i, 253. Filipul cel şchiop, ib.
filipică ş. f. Philippique. — Discurs violent in contra unui bărbat, puternic.
—	N. de origine grec. (<pt).ticitty.oi	„discur-
surile rostite de Demosthenes în contra lui Filip, regele Macedoniei").
filisteân, -CĂ subst. Philistin. — Popor care locueâ în vechea Iudeie, pe coastele Mediteranii. Fi-listeanul Goliat. maiorescu, d. ii, 27.
filo- prefix. Philo-. — Prefix de origine grecească (ipiXo- „iubitor de“), întrebuinţat mai ales în compunere cu nume de popoare, spre a formă adjective şi substantive cu înţelesul de „prieten*1 al poporului respectiv (în opoziţie cu anti- sau cu -fag, -fob). Mai întrebuinţate sânt: filoromân, -ă adj., subst. „prieten al Românilor"; filosemit, -ă adj., subst. „prieten al Semiţilor, în special al Evreilor"; filo-rus, -ă, filoturc, -ă adj., subst. filotnrcesc, -eâscă adj. Cantacusino consimţi să împartă... folosul şi paguba conspiraţiei filoturceştt. IORGA, L. I, 507. Cu unele nume de neamuri, dar mai rar, prefixul filo- poate luâ forma de sufix: -fii, numele poporului luând dezinenţa analogică -o-. Astfel se poate zice şi: rusofil, -ă, turcofil, -ă.]
filolog s. m. PhUologue. — Cel care se ocupă cu filologia. [Derivat: filologic,-â adj. Opiniuni filologice. Perspicacitate filologică, odobescu, ii, 321, 325.]
—	N. de origine grec. (<fikoXofoţ, idem, din <jn-Xeîv „a iubi" şi Xofoţ „limbă, ştiinţă").
filologie s. f. Philologie. Studiul ştiinţific al limbilor şi literaturilor. Filologia clasica, studiul întregei vieţi sociale şi intelectuale a Grecilor şi Romanilor. Filologia romanică, germanică, etc., stu-diarea limbilor respective (mai ales întru cât serveşte la interpretare de texte). Filologia compara-t(iv)ă, studiul comparativ al mai multor limbi şi dialecte, şi în special al limbilor indogermanice. Ofr. gramatică, lingvistică.
—	JV. de origine grec. (cpiXoXofia; idem).
filojH&lă, s. f. Philomele. — (Poetic; din ce în
ce mai rar) Privighetoare. Văd.......... ver ai dumbrăvi
cufilomele. eminescu, p. 176. [ t Şi: filomilâ. Când auseâ cântând păsări şi filomile în crâng, I se părea că pe dînsul U tânguesc şi îl plâng, .pann, e. i, 5.]
—	N. de origine grec. (4>;).op.-qXT], fiica regelui atenian, Pandion, metamorfozată în privighitoare).
FILON s. a. (Şt. nat.) Filon. — Vână neîntreruptă de aceiaşi materie minerală în straturile pământului. în Jghiabul-burlacilor... se arată filoane de pierită, popovici-kirileanu, b. 24.
—	N. din fran.
filonickie s. f. Dispute.—(Cuvânt din epoca Fanarioţilor ; învechit) Discuţie aprinsă, ceartă. Stau
FILOSCOS
— 124 —
FIN
de-o parte fi nu mă amestec niciodată în filoni-chiile [discuţiile] de la masa paraponisiţilor, alecsandri, t. 93, cfr. 1248. Gustul filonichie n’are [ = de gustibus non disputandum], id. ib. 1258.
—	Din n.-grec. if,tXovstv.îa, idem.
FILOSCOS, -oăsă subst. v. firoscos.
filosof, -oăfâ subst. Philosophe.
1°. Cel ce se ocupă cu filosofii». Caotă de vedsi adevara, o, fildsofe! varlaam, C. 193. Daria eră învăţată filosâfâ. dosofteiu, v. s. 70,2. Filosofii pururea cuvânt cer la orice. iord. golescu, ap. zanne, p. viii, 619. | (Pop.) Om învăţat, care se pricepe la toate. Sfetnici au sfătuit, Filosofi au ghicit Că n’o fi urmă de fiară. mat. folc. 412. (în această calitate, el poate cunoaşte şi viitorul şi astfel devine) Astrolog. A îmbiat pe la... filosofi, ca să caute la stele şi să le ghicească daca or să facă copii, ispirescu, l. 1. | Spec. Cei trei crai (magi) de la răsărit. Filosofii cu steaua călătoresc, calendariu (1814), 14. Filosofi şi crai din părţile răsăritului. teodorescu, p. p. 102b. | Cu funcţiune adjectivală: O măimuţă filosoafa, gorjan, h. i, 126.
2°. Cel ce practică înţelepciunea, trăind liniştit, nefăcându-şi sânge rău de nimic şi nesupărând pe nimeni, înţelept. (în funcţiune predicativă) Ar trebui să fiu mai filosof, să las pe oameni cum sânt, cu atâta mai? mult că-mi va fi cu neputinţă să schimb natura lor. i. negruzzi, iii, 336.
[Cfr. firoscos. | Derivate: filosofic, -ă adj. Cercetări filosofice; forme învechite: filosof esc, -eăscă. Maghii grăesc Graiu filosofesc. şez. viii, 14; filo-soficesc, -eâscă. dosofteiu, v. s. 166,2. Filosoficeşte adv. Când mă gândesc filosoficeşte la lucrurile schimbătoare ale acestei lumi... mă întreb... maiorescu, d^ iii, 433; (învechit) filosofeşte. n. costin, let. ii, 81/9. | Foarte mulţi zic: filoi-. | La varlaam, c. de obiceiu: filosof. 193,,, 192,2, 193,2, p. 48,2,89„, 39,2.]
—	N. de origine grec. (<f iXococpoţ, idem, din <ft-Xeîy „a iubi“ şi aofia, „înţelepciune").
filosofâ vb. Ia. Philosopher.—A raţiona despre materii filosofice. Aveâ obiceiul să privească moartea, fără să se schimbe la faţă,... filoşofând între, ascuţişurile durerii, negulescu, f. r. i, 297. | (în sens rău) A discută în chip subtil toate nimicurile. De ce, de nerce? nu trebue să ne batem mereu capul să filosofăm, să tot căutăm cauza la orişice, caragiale, s. n. 199. [Forme învechite: filosofi vb. IV“. pravila (1652), ap. HEM. 2370; filosofisî vb. lVb. alexandrescu, m. 276.]
—	N. de origine lat. (philosophari, idem).
filosofâlĂ adj. f. Philosophale. — Conform cu ştunţa filosofilor (alchimiştilor). (Numai în expresia) Piatră filosofală: cu care alchimiştii, dacă ar fi găsit-o, ar fi putut preface metalele ordinare in aur şi argint.
—	N. din fran.
filosofii!: s. f. Philosophie.
1°. Ştiinţa principiilor şi a cauzelor. învăţă la fi-loşofie. dosofteiu, v. S. 131,,. Filosofia rămâne un produs individual chiar atunci când condiţiile ei sânt de natură socială, negulescu, f. r. . i, 33. Filosof ia ştiinţelor, a .istoriei, a dreptului : cercetarea primelor principii ale fiecărei din aceste discipline. | P. ext. Sistem filosofic. Filosofia lui Kant. | Fam. Nu-i mare filosofic: e lesne de priceput, | (Pop.) Astrologie. învăţă filosofia şi citirea pe stele, ispirescu,^. 366.
2°. Conformarea vieţii după nişte principii filosofice, înţelepciune. Fiind căpetenie între alalţ[i] fraţfi], să pună pre sine chip de filosofie întru toţ[i] ascultoifi], dosofteiu, v. S. 143/2. |Resemnarea celui ce nu dă, mare însemnătate neplăcerilor vieţii.
Priveşte nenorocirea ce l-a lovit, cu m,ultă filosofie.
—- N. de origine grec. (<fiXooo©ta, idem).
filotiiw adj.; s. a. I. Genereux. II. Gratification. Pot-de-vin.
I.	Adj. (învechit) Omenos, darnic, galantoni. Nu prea are cu ce să înzestreze [fetele]..., că daca nu eră om cinstit şi filotim..., ar fi avut astăzi stare. caragiale, s. n. 35.
II.	Subst. (f) Dar, prin care cinevâ vrea să se arate filotim; mită. Am împosesuit moşia boierului... cu 3000 de galbeni pe an; însă posesorul este ţinut a-mi numără mie... câte 600 de galbeni pe an, drept filotim. alecsandri, t. 1354.
—	N. din n.-grec. <ţiXottfxoţ „care umblă după onoruri şi, cu acest scop, se poartă bine cu toată lumea şi nu se prea uită îa bani“; în sensul 2°. din n.-grec. (piXottjiov „darul trimis patriarhului de către episcopi la 3-5 ani“; subt regimul Fanarioţilor, evoluarea înţelesului acestui cuvânt până la cel de „mită“ eră naturală.
filotimie s. f. Point d’honneur; gănerosite; am-bition. — (învechit) Râvnă după stima şi preţuirea oamenilor, şi conduita necesară acestui ţel; dărnicie; ambiţie. — Daniia iaste când cinevâ dă vreun lucru...prin filotim,ie. pravila (1814), 78. Trăind în filotimie, Dăm cu neiconomie. pann, p. v. ii, 154. Degeaba mă’ntrebi; nu-i aveâ curajul!—A ! m’atingi la filotimie. Tarsiţo, spune: vrei să-l trimit la un schit P alecsandri, t. 1407. Şi la toată lumeaplăceă, fiindcă eră om deştept şi blând,... cu purtări alese şi, mai vârtos, cu dare de mână: levent şi galantom, pătruns de filotimie şi de hristoitie. caragiale, s. n. 22.
—	N. din n.-grec. cftXo-K^ia, idem.
FiLOTisiisi vb. IVa. Se montrer aimable. — (învechit, refl.) A se arătă filotim. [împăraţii[ filo-timisându-se, i-au triimes şi coroana de rege. uricariul, iv, 302.
filoxerA s. f. (Şt. nat.) Phylloxâra. — Insectă minusculă care distruge rădăcina viţei de vie. | P. ext. Boala cauzată viţei de această insectă.
—	N. modern format din grec. <p6XXov „frunză11 şi £*ipo<; „uscat".
filozof s. m. (ş. d.) v. filosof ş. d.
filtra vb. Ia. Filtrer. — A strecură un lichid, trecându-1 printr’un filtru, sau prin orice mediu permeabil. [Derivate: filtrare s. f.; filtrât, -ă adj.; ill-tr&ţie s. f. Ape de filtraţie: care ajung la suprafaţă, trecând prin păturile pământului.]
—	N. din fran.
filtru s. a. Filtre. — Corp poros (pâslă, postav, hârtie, cărbune, piatră poroasă, etc.) prin care se strecoară lichidele, pentru a se limpezi.
—	N. de origine ital. (filtro, idem, lat.-med. filtram, care şl el derivă dintr’un cuvânt german corespunzător modernului Filz „pâslă,41).
fimbrie s. f. v. frânghie.
fin, -Ă subst. Filleul. — Cel s. cea botezat(ă) s. cununat(â), privit(ă) în raport cu naşul (naşa) s. nunul (nuna), cu care şl stă într’o intimă rudenie sufletească. Ceia ce-ş[i] curvăsc. cu finele, acesta se chiamă sânge amestecat, pravila mold. 94. Theo-dosie, hinul svântului Ioan. dosofteiu, v. s. 76,... Făcut-am zapisul meu la mâna finu-meu Crăstei. (a. 1725), URICARIUL, XIV, 435/,; cfr. XXII, 374/,,. M’am îndurat de i-am daf hină-mea această pomană, de la mine. (a. 1670), ib. xxv, 277/6. Popa unit din Veştim se plânge r,ă-i eră „fin din stră-
FIN
— 125 ^
FIN1Ş0R
inoşi“ un sătean, şi popa neunit l-a împiedecat de a-i fi şi „vospriemnic la bOtesu. (a. 1762) iorga, S.
d.	xiii, 247. Ei sânt nişte copii ca şl tine, hinule... alecsandri, t. 1618. La botez ciobanul darul finului său o oaie fătătoare. ispirescu, l. 208/3. „O, nănaşă, draga mea, De ţ'ar fi secat mâna, Când mi-ai pus tn cununa“! — „Taci, fino, nu blestemă!“ jarnîk-bârseanu, d. 171. Dar în birt cine şedea? Nunaşu cu fină-sa. hodoş, p. p. 60. Dacă moare finul, se pierde cumetria, baronzi, l. 52/i5. (Loc.) S’a săturat finul de naşul: „l-a bătut bine". ZANNE, P. iv, 361; (deci:)Fâ-l hin — „bate-l“. jipescu, ib. [f fiiii. Mihail boteză fiini. moxa, 387/35; cfr. 388/4.]
—	Din lat. *filiaims şi *filiana (de la filius), păstrat şi la Alb.: fijdn. CIHAC, II, 717.
fin, -Â adj. I. Fin. II. Finement.
I.	Adj. 1°. Curat, neamestecat. Aur, argint fin. \ P. anal. De cea mai bună calitate. Mărgăritare, vinuri fine. | Lucrat cu cea mai mare artă. Lucru fin, broderie fină.
2°. Foarte mic, mărunt. Nisip, scrisoare, ploaie fină. Pulberea de diamante (= lumina lunei) cade fină ca
o	bură. eminescu, P. 235. | P. ext. Delicat, subţire. Ea... mâna fina, i-o întinde, eminescu, p. 235.
3°. Fig. Subtil, ingenios. Mult mai fine d. Vasi-lie Aleocandrescu Ureche, maiorescu, cr. ii, 18. Drept preot toarce-un greer un gâm,d fin şi obscur. eminescu, P. 18. | P. ext. Care deosebeşte cele mai neînsemnate nuanţe, ager. Spirit, miros, gust fin. Om fin: inteligent şi cu purtări alese.
II.	Adv. Obiectul cel mai fin lucrat, odobescu, ii, 190.
—	N. din fran.
final, -Ă adj., s. a. I. Final. II. Finale.
I.	Adj. 1°. Care e la sfârşitul unui lucru. Care oare va fi rezultatul final al acestei căi? bălcescu, m. v. 3, 6. Literă, silabă finală. Figura finală a unui cadril. Măsurile finale ale unei sonate.
2°. (Filos.) Ce serveşte de scop. Cauzele finale determină pe cele eficiente să lucreze.
II.	(Muz.) S. a. Bucată care formează ultima parte a unei simfonii, a unei sonate sau a unui concert. Bucată de ansamblu eu care se încheie un act de operă.
—	N. din fran.
fiivA i,itâte s. f. (Filos.) Finalite. — Doctrină filosofică după care toate lucrurile din lume au fost create în vederea unui scop. Prin ideia întâmplării voim... să înlăturăm din concepţia universului idea finalităţii, negulescu, f. r. i, 252.
—	N. din fran.
. finănţ s. m. Gabelon austro-hongrois. — Funcţionar militar la vămile austro-ungare, care urmăreşte în deosebi contrabanda. Suceava curge paşnică... : finanţi, jandarmi, ostaşi o păzesc zi şi noapte. iorga, n. r. b. 57. Lelea, cu fodorii laţi, Ibovnică la finanţi. jarnîk-bârseanu, d. 444.
—	N. din germ. Fiiianz(w;ichinann), idem; cfr. poliţaiu.
finanţe s. f. plur. Finances. — Banii şi veniturile unui stat. Finanţele ţării, uricariul, x, 3/„. Ministerul de finanţe. |P. anal şi fam. Averea unei persoane particulare. Stă rău cu finanţele.
—	2V. din fran.
finanţiăk, -Ă adj. Financier. — Relativ la finanţe. Măsurile..... pentru stârpirea agiului... re-
clamau odeosebităpriceperefinanţiară. maiorescu,
d.	iv, 42. [Destul de des se zice şi: financiar.]
—- N. din fran.
FINE ş. f. şis. a. sing. tant. 'Fin. — (Franţuzism) Sfârşit. (Aproape numai in locuţia:) în fine — In
sfârşit. [Am cetit] poema elenă a lui Opian, apoi şl cea latină a lui Graţiu Faliscu, în fine chiar şi serbedele versuri... odobiîSCU, iii, 62.
—	N. din fran.
finetă s. f. Finesse.— Caracterul a ceea ce este fin (l°-3°).
1°. Fineţa metalelor preţioase se judecă dupăpro-porţia în care sânt amestecate cu cele ordinare. P. anal. Fineţa unei stofe, unei lucrări artistice.
2°. Fineţa, nisipului, a unei pânze.
3°. [Lessing] descrie cu fineţă, cu claritate şi cu eleganţă, odobescu, iii, 50, 9. Fineţele idealismului terminologiei germane, maiorescu, cr. i, 173. P. e xt. Cânele este cunoscut pentru fineţa mirosului.
—	N. din fran.
fini vb. IVa. Finir. — (Franţuzism învechit) A sfârşi, a isprăvi, a termină. După ce fini gimnaziul, se trase cu bătrâna sa mamă în Tataraşi. c. ne-gruzzi, i, 110. [Derivate: finit,-ă adj. Mărginit, care are un sfârşit, un capăt. Atomii... au o mărim,e determinată. Prin urmare, numărul părţilor lor e mărginit, şi numărul relaţiunilor geom,etriceposibile ale acestor părţi e finit, negulescu, f. r. i, 245; finit s. a. Sfârşit, isprăvit. M’aţi urmărit cu toată atenţia până la finitul şedinţei, m aiorescu, d. iv, 533 (cfr. infinit); finire s. f.]
—	N. din fran.
finic s. m. (Bot.) (Palmier-) dattier (Phoenix dac-tylifera).— (învechit) Palmier-curmal. Luară stâl-pări de finic. varlaam, c. 88,2; cfr. biblia (1688), 88,2; antim, p. 177; pann, e/ii, 7. Preoţii... având în mâinile lor crengi de finic. beldiman, n. p. i, 61. [Pe lângă plur. finici biblia (1688), 246,2, găsim şl: finicuri. ibid.]
—	Din paleosl. finikT. (< grec. 'foivtţ), idem.
finic s. m. Centime. — (învechit, în Transilv.) Ban, filer. C’un finic, tot calic! (Râşnov, lângă Braşov). jahresber. x, 186. [Prin Bucov., fenic. marian, sa. 123.]
—	Din germ. Pfennig' (în Transilv., prin mijlocire săsească).
finic s. m. v. finisor.
FiNicĂ f s. f. Datte. — Fructul finicului1, curmală. Une ori mâncâ smochine, alte ori finice. mineiul (1776), 146b. Alexandru... ajunsă la ţara piticilor; aceia... aduseră poclon frumos, finice şi miiare m,ultă. alexandria, 91 /al.
—	Forma feminină a cuvântului finici
i	imcki., -eă şi -icA subst. v. finisor, -oară.
FiNiciiT f s. a. Foret de dattiers. — Colectivul lui finic (derivat prin suf. -et). Loc plantat cu liniei, pădure de finici. Despre răsăriturile finicetului. biblia (1688), ap. TDRG. [Plur. -ceţuri.]
FINIE s. f. Affinite existant entre parrains et fil-leuls. — Rudenia sufletească dintre fini şi naşi s. nuni. Să se taie năşia, Să rămâde finia. mat. folc. 60.
—	Derivat din fin, prin suf. abstr. -ie.
finişoâră s. f. — Diminutivul lui fină (derivat prin suf -işoară). marian, na. 167; şez. ii, 220b/2-4; alecsandri, p. p. 149/^; 1. negruzzi, iv, 470. [Sl: (rar) finiceâ. Făcu nişte secerele..., Dete la fini, fi-nicele. teodorescu, p. p. 154b; finicică, ap. TDRG.; finucă. marian, na. 167; finuţă. ita.]
finişor s. m. — Diminutivul lui fin (derivat prin suf. -işor). marian, na. 167; alecsandri, p. p. 149/10; teodorescu, p. p. 271»;1 doine, 175/e. [Şl: finicel.
FINIT
Chemă nepoţi şi finicei Pănă’n patru-zeci şi trei. TEODORESCU, P. P. 142b; finuţ. MARIAN, NA. 167; fintic. ibid.; (rar) finlc (dial.: hinic jipescu, o. 147); fiuiţ s. m. doine, 175/,.]
finiţ s. m., rfivix s. m. v. finisor, fenix.
finbc, -A, finuţ, -A subst. v. finisor, -oară.
fioc s. m. Tiroir. — (Ungurism, în Transilv.) Sertar, lădiţă. pompiliu, bih. 1010; vaida (şi pe la Braşov). [Pronunţ, fi-tic.]
—	Din ung. fiok, idem.
fiolA s. f. Fiole. — Placonaş de sticlă cu gâtul strâmt. Mirosul substanţelor închise în fiole... eminescu, n. 52.
—	N. din fran.
fiong s. a. 1°. Bouffette. 2°. Pervenche (Vinca herbacea).
1°. (Mold.) Fundă de panglici (făcută de obiceiu cu ciucuri) întrebuinţată ca podoabă de toaletă. Ştefan : Kera Var oara poartă testemel? — Petcu: Poartă; cu flong ( = fundă) mare pe ureche, alecsandri, t. 1270, 1777; cfr. e. negruzzi, i, 16. [Plur. -guri. j Şi: fionc. sadoveanu, săm. iv, 435.]
2°. (Bot.) = sascliiu (Transilv.), atestat numai la barcianu, care dă însă şi forma: foncliin s. m. gre-OESCU, PL. 396, BRANDZA, FL. 366; PANŢU. PL.
—■ Din n.-grec <pioyyo<;. TDRG.
fiok s. m. şi s. a. Frisson. — (întrebuinţat mai mult la plur. şi construit de obiceiu cu verbele a-1 luă, a-1 apucă, a-1 trece (pe cineva), a-ida (cuivâ, prin trup), adesea complinit prin atributul rece). (în înţeles propriu) Sensaţiuni de frig, însoţite de tremur, (fig.) zguduire nervoasă, cu sensaţiuni ana-loage, pricinuită de emoţiuni sufleteşti (cu deosebire de frică şi de groază, dar şi de plăcere). Te luă hiori. beldiman, tr. 367. Şi când şi-a plecat, la sărutările mele, capul înecat în mătaseapărului, fio-rile îi cutreerară trupul... delavrancea, v. v. 169. Pe rege-l prind fiori, eminescu, p. 205. Un fior rece ca ghiaţa îi trecu prin vine, creangă, p. 26. Băgă fiori în oase. ispirescu, l. 17. Daniil n’o vedeă, dar sim,ţeă cevâ cald învăluindu-l, şi sufletul lui zbuciumat simţeă că e fiorul ochilor ei. sadoveanu, m, 161. Astă noapte, tărzior, Am visat vis cu fior. jarnîk-bârseanu, d. 255. Ochii tăi cei negrişori Umplu-mi trupu’ de fiori. ibid. 31. Să ieşiţi... Cu toate junghiurile, Cu toate răcoarele, Cu toate fioa-rele. (Descântec) şez. vii, 55. | P. ext. (Rar) Frică, teamă. Cât m’oiu vedeă ’n picioare De nimeni să n’ai fioare. mat. folc. 171.
[Pron. fi-âr. \ Plur. fiori m., fiori f., fioare f.; şl fioruri. vlahuţă, n. 33; grigoriu-rigo, m. p. i, 65.]
—	Din lat. febris „friguri1*.
fior s. m. (Bot.) Grenevrier (Juniperus nana).— (Prin Ardeal subt forma dialectală finor) Jneapăn. economia, 89; jahresber. iv,271. [Pronunţ, fi-or.]
—	Etimologia necunoscută (probabil din pinior, dim. lui pin. TDRG. Cfr. hilimoacă).
fiorât, -A adj. v. înflorat.
fiorklnic, -A f adj. = fioros. (Formaţie literară) A se îmbrăcă cu fiorelnic cojoc lupesc, zilot românul, ap. ZANNE, p. i, 529.
—	Derivat din fior ‘, prin suf. adj. -elnic.
fiorin, (mai rar) florin şi florkn, (învechit) florint s. m. Florin. — Monetâ bătută pentru prima dată la Florenţa, de unde-i vine şi numele, apoi şi în alte părţi, al cărei curs a variat după timp, după ţară, după cum eră, de aur, de argint s.
FIR
de hârtie; (în timpurile mai nouă).monetă austriacă s. ungurească de argint (mai nainte şi de hârtie), divizată în 100 de cruceri şi având valoarea aproximativă de 2,10 L; de câţivâ, ani încoace este scos din curs şi înlocuit cu coroana, care valorează o jumătate de florin; (mai popular) zlot. 100 de florinţi de aur. şincai, hr. i, 320/23. Să dea bir un florint de argint, cum. se sice 12 aspri, moxa, 370. Dohtor cu diplomă.., are 800 de fl. argint = 5400 de lei turceşti pe an [deci fl. = aproximativ 2,25 L]. DOC. (a. 1832), ap. iorga, s. d. viii, 172. Fl. de hârtie. doc. (a. 1822) ibid. 66. Galbeni 10, care fac ungureşti f. 20,88. doc. (a. 1773) ibid. xn, 89. Florinţi ungureşti 600, care fac florinţii nemţeşti 500. doc. (1797) ibid. 122. Florinţi, bani tătărăşti [nu bătuţi de Tătari, ci aduşi de la ei, din Cafa, în Orimeia], doc. (a. 1577), ap. cuv. D. bătr. i, 27. Florinţi vonaşi (din ung. vonăs-forint „Schussgulden“ = 51 cr.). iorga, s. d. xiii, 56, 59, 84, 98, 127, 149, 161, etc. Haină de sece fiorini, golescu, î. 43. Florinţi de Ungaria, bălcescu, m. v. 275. Pier feciorii în prinsoare. Merg părinţii cu florinţii... Să-i poată răscumpără. marian, ins. 118; cfr. bud, p. p. 19. | (Ou Înţelesul de) Ban,în general; cfr. argint. Arătaţi-mi florintul dăjdiei. tetraev. (1574), 238. Şi subt forma diminutivului: Unuia amil să dăm florinciorul, e altuia argintul, e unora pâine, coresi, ap. HEM. 651/ae. [După ungureşte şi: forint. Să-i dai... şl munţi cu mulţi forinţi. bibicescu, p. p. 74. Plur. cerut de rimă: Iepele care-s cu mânsi Fac cinci sute de flo-rinzi. alecsandri; p. p. 314b. | Pronunţ, fi-o-.]
—. N. din ital. fiorino (floren din lât.-mecl. Ho-renus; florin din med.-bulg. florinţi; florint este o contaminare a formei precedente cu ung. forint).
fioritura s. f. Fioriture.—(Muz.) Podoabă adăugată mai ales de executanţi' spre a înfrumuseţă o
o	frază melodică. | Fiorituri de stil: floricele, podoabe neesenţiale ale stilului. [Pronunţ, fi-or-.]
—	N. din ital. fioritura.
fioros, -oăsA adj., adv. I. E/frayant. II. Terrible-ment.—Oare înfioară, care inspiră frică, spaimă, groază, care îngrozeşte; înspăimântător, grozav, teribil.
I.	Adj. Ură fioroasă, bălcescu, M. v. 338. Tre-mur fioros, c. negruzzi, i,27. Un simbru fioros, alecsandri, P. P. 166. Şerpi... fioroşi. şez. i, 244/„; cfr. i, 181/,, iii, 70/u, 71/2„ 191/,„; sbiera, p. ll/8, 91/,M 148/-.,, etc.
II.	Adv. Clocotesc fierbând de-asupra tunetele fioros. C. negruzzi, II, 7. Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvântu-i! eminescu, p. 253.
[Pronunţ, fi-o-.]
—	Derivat din fior1, prin suf. adj. -os.
fiostru ş. m. v. fiastru.
fir s. a. l°.-2. Fii, brin. 3°. a.) Grain, petit mor-ceau. b.) Tige. 4°. Fii d’or, d’argent ou de fer.
1°. Şuviţă subţire extrasă în lungime, prin toarcere, din caier s. din orice materii textile; cfr. tort. Fir de in, de cânepă, de lână, de bumbac, de mătase ; p. ext. de paianjen. Un fir de o mătasă albă. eminescu, n. 8. Firul rupt nu se mai toarce. alecsandri, p. p. 283b/l0. B'etele din Vereşmort Nu plătesc un fir de tort l jarnik-bârseanu, d. 451. Uită-te de vezi paingul..., Pa/r’că dă viaţă la firul ce toarce aşă subţire, konaki, p. 269. || Fig. (cu aluzie la tortul ursitoarelor) Firul vieţei (s. al zilelor) = viaţa. O apoplecsie... curmase firul silelor sale. c. negruzzi, i, 309. Moartea rar când se arată oamenilor pe neaşteptate şi pe neştiute, ca să le curme firul vieţii, marian, î. 1. | P. anal. Urmare neîntreruptă, succesiune, şir. (Uneori adverbial). Firul gândirei. Firul cauzalităţii, eminescu, n. 60, 84. Să încep a depănă firul poveştii, creangă, . 184. Firul nelegiuirilor tale s’a sfârşit, ispirescu,
— 126 —
— 127 —
Fire
l. 143; cfr. şez. viii, 184. A-şi pierde firul = a uită motivele ce trebuiau aduse, a se deconcertâ. Vorba se legă fir. popovici-bănÂţeanu, ap. TDRG.
2°° P. anal. Se poate zice şi un fir de păr (mustaţă, barbă), de iarbă, înţelegându-se câte o unitate din aceste noţiuni colective (care, de fapt, se aseamănă, la formă, cu firul de tort). Muierea a im,bătrânit pe dracu’ cu discreţirea unui hir de păr. jipescu, ap. zanne,^p. ii, 284. (Jn fir de păr nu se va, clăti din capul lnălţimei Tale. c. negruzzi. i,
H.\.Pusem,ănapem,usta,ţa luiceaalbă, sm,ulsecâteva fire dintr’insa... ispirescu, L. 323. Am pierd,ut un fir de iarbă, jarnîk-bârseanu, d. 152; cfr. 81.# A. se ţineâ într’un fir de aţă şi: a-i sta (cuivâ) viaţa într’vin fir de aţă (cfr. lat. pendere filo) = a fi într’o situaţie nesigură, în mare primejdie. Văzu ăla că nu e glumă, că-i sta viaţa numai intr’un fir de aţă, şi ca să scape de moarte, spuse că la, el este inelul, ispirescu, l. 108. | Din fir îu păr (s. de-a l'iv a păr (ui) s. de-a firu’n păr —chiar: de-a fir-a în păr ion cr. iii, 36 — s. din fir a păr s. din fir până îu aţă) = cu de-amănuntul, cu minuţiozitate, exact. Procopiu... descriind pre Sclavini... din fir-a-păr... P. maior, ist. 274/2j. îipovestiiu toată istoriea mea, din fir până în aţă. gorjan, h. ii, 190. Precum de-a-fir-a părul casa, locul îi spusese omul... contemporanul, 1,510. Spuse tot din fir până’n aţă. ispirescu, l. 106 ; cfr. şez. iii, 252/,,. Câncl vei ajunge şi tu odată m,are, îi căută să judeci lucrurile de-a-fir-a păr. creangă, p. 223. îi povesteşte pătărania■ de-a-firu’npăr. şez. vii, 140. Istorisi din fir în păr toate ceiea ce li s’au întâmplat fraţilor săi. marian, t. 171. îi arată din fir în păr dorinţa împăratului, mera, b. 9.
3°. P. ext. (Cazurile citate subt 2° au putut da prilej următoarelor două desvoltări semantice):
a) După un fir de păr s’a putut zice şi un fir de nisip, etc., spre a arătâ câte o unitate a unei noţiuni colective, chiar când asemănarea de formă cu firul de tort nu mai existâ. (întrebuinţarea aceasta
o	găsim chiar şi în construcţii ca: un fir de piper s. de apă, când limba dispune de mijloace mai clare de exprimare: un bob de piper, o picătură de apă). P. ext. se spune chiar: un fir de mălaiu, spre a indică o cantitate foarte mică, o fărâmiţă, bucăţică. E în stare să taie un fir de mălaiu în opt! alecsandri, ap. zanne, P. iii, 602. N'avem, fir de făină în casă. contemporanul, iv, 392. Un fir de colb. eminescu, N. 53. Fir de piper, mera, b. 90. N’am nici un fir de apă. pamfile, J. ii. Cine’n lume s’ar d’află,,... Pe negrul d’a ’ncălecă..., Fără fir de biciuîn mână? teodorescu, p. p. 74. Să-mi alegeţi macul de-o parte, fir de fir, şi năsipul de altă parte. Nu cumvâ să găsesc vreun fir de mac printre năsip! creangă, p. 262.
b.) După fir de iarbă, se zice astfel despre oricare altă plantă, chiar când asemănarea de formă cu firele lipseşte aproape de tot. Pe-un fir de romo-niţă Voiu cercă de mă iubeşti, eminescu, p. 84. Un fir de rochiţa-rândunelii îi atrase băgarea de seamă. sandu-aldea, săm. vi, 429. Câtevă, fire de lobodă. agârbiceanu, luc.v, 376. Spune, mândră, mai-că-ta Să’ngrădească uliţa... Tot cu in şi cu pelin Şi c’un fvr de rojmalin. jarnîk-bârseanu, d. 268. Aduceţi... fire de usturoiu. sevastos, n. 111 /36. Un băieţaş sprinten şi oblu ca un fir de brad. mera, b. 6.
4°. Spec. (Adesea eliptic, fără complinirea: de aur, de argint, etc.; une-ori în funcţiune adverbială). Metal preţios fabricat in formă de aţă şi întrebuinţat ca podoabă la cusături (cfr. sârmă, tel, tertel); p. ext. cusătură cu astfel de metal.
O	zaveasă de sobră şi cu florile albe de fir. (Iaşi, a. 1588), CUV. D. bătr. I, 197. Ori sârmă cusută, ori fir. gheorgachi, let. iii, 312/36. O basm,ă cu hir şi cu m,ătasă. (laşi, a. 1767), uricariul, xvii, 57/20. Dulama... stacojie cusută numai fir. c. ne-GRUZZi, I, 23. 0 droaie de cătane,... îmbrăcaţi nu-
mai în fir. creangă, a. 74. Laibăr subţirel i-aş coase Tot cu fir şi cu, mătase, jarnîk-bârseanu, d. 213. Şi mi-l potriveşte Cu cioltar de fir, Ciucuri d’ibrişim. teodorescu, p. p. 45/1#. Haine muiate num,ai în fir. ispirescu, m. v. 15/,2. Straie... cusute numai în mătase şi garnisite cu fir. şez. iv, 3/22. | P. ext. (Cu, sau fără complinirea „de fier“) Sârmă (mai ales de telegraf). Noi cei ma,i în jos iscăliţi... ne-am, înţeles să facem■ o călătorie până la Gratz, ca să aducem,... blech alb, fir de fier... DOC. (a. 1803), ap. iorga, s. D. xii, 147. Calul nu se înfrică, ci zbură peste pod cum, zboară o rănduneă preste firul de la telegraf, reteganul, p. ii, 10/.,c. Telegrafie fără fir.
[Plur. fire, neobicinuit finiri, alecsandri, p. p. 103/21; 113/,.. | în înţelesul 4°, pluralul e neobicinuit; numai când e vorba de „haine s. broderii cusute cu fir“ se întrebuinţează forma fireturi (propriu zis, pluralul unui colectiv pret, neîntrebuinţaţ de altminteri): Portretul lui vodă Bibescu... cu guler înalt şi plin de fireturi, teleor, n. rev. r. i, 168. Ofiţerimea în fireturi, delavrancea, s. 226; cfr. vlahuţă, ap. TDRG.]
—	Din lat. fîlum, idem.
firăstră» s. a., firâtic, -A adj. v. ferăstrău, firetic.
firav, -A adj. CMtif, debile. — (Despre oameni) Slab de constituţie, slăbuţ, delicat. Aieve parc’o văd aici Icoana firavei bunici, iosif, paT. 9. Când eşti piticos, hirav, neputincios, rar de mai dai sem,ne de ’ntremare. jipescu, ap. TDRG. [După DDRF., şî: t’îreav, -ă.]
—	Forma hirav pare a fi cea originală (din care s’a putut naşte firav, prin hiperurbanism), presupunând un tip slav *chyravb „bolnăvicios* (din chyn ,,boală“). TDRG. Cfr. hâră, hârcă.
fire s. f. l°-4°. Nature. 5°. Nature, inclination, humeur, caractere; coutume. 6°. Raison, contenance. 7°. Creature. 8°. Menstruation.
1°. Natură (considerată ca totalitate a celor ce se găsesc intr’însa), lume, pământ, făptură. Fiinţe..., ca/rile nici în ceriu, nici în fire se află... cantemir, ist. 91/27. Uită-te de vezi în aer, pe pământ şi-adânc în mare, Toată firea cum, se mişcă, konaki, p. 270. El vede toată firea am,estecat’afară, Ninsoare, fulger... eminescu, p. 207. Nu-i nimic, nimic, în fire, mângâios ca glasul lor. coşbuc, f.
128. Iarba că se vestejea,, Piatra că se despică, Frunza ’n codru jos cădea, Firea ’ntreagă că jeleâ! jarnîk-bârseanu, D. 311.
2°. Natură (ca putere creatoare, manifestată în orice creatură s. făptură). Firea la bărbat putere i-a dat, la şarpe minte, la vulpe viclenie, la iepure frică... zanne, P. viii, 620. Mai pre lesne easte firii la cămilă coarne să nască, decât din inima rea, cuvânt sau gâ/nd bun să izbucnească, cantemir, ist. 122. Dumnezeu şi firea (natura) aşâ au rânduit. ţichindeal, F. 31. Dacă firea... l-ar fi împodobit cu vreun... dar... drăghici, r. 4. Pomu ’n înflorire In orice floare ’ncearcă ’ntreagă a sa fire. eminescu, p. 125. Eu văd de atâtea dăţi ce cu-minte-i firea, coşbuc, F. 129. Aveau pizmă... pe oamenii ceilalţi, care sânt lăsaţi de la Dumneseu precum firea i-a făcut, ispirescu, u. 62/24. (învechit) Peste- = supranatural; nenatural; imposibil; afară din cale, peste măsură, extraordinar (de mult, etc.). Ciale peste fire lucruri, biblia (1688), 7/4S. Neputând să înţeliagă adâ preste fire a doa naştere pre carea dăruiaşte credincioşilor svântul botez... (secol. XVII). GCR. I, 243/28. Ceea ce, din neînţelegere se socoteşte preste fire, este foarte fireşte, drăghici, r. 183. Să nu să îm,preune cu fămeaia-şi cumu-i firea, ce preste fire... pravila mold. 78,2. Atunce au văzut pre un hultur frumos preste hire. mss. (a. 1692), ap. GCR.
i,	297/10. Te iubesc peste fire! pann, e.iv, 147. Tiran
FIRE
- 128 -
FIRESAR
aprig, cumplit peste fire. konaki, p. 263. Şi-a strins galbeni presta fire. reteganul, tr. 36/s„.
3°. Natură (considerată ca esenţă s. proprietate inerentă în orice făptură); cir. fiinţă, fel, rost. Şi făcu Dumneseu... toate fierile..., ce rodiră apele, după firea, sa. palia (a. 1582), ap. GCR. 1,34/31. Cine n’au gustat dulceaţa celor ce sânt, nu poate priceape firea celor ce nu sânt. udrişte năsturel (a. 1648), ibid. 131/31. Firea acestor dobitoace... este ca să poată trăi multă vrem,e fără apă. drĂghici, R. 139. | P. ext. Calitate. Fieştecine trebue să cunoască firea locului gradinei, i. ionescu, c. 13.
4°. Natură (considerată ca substanţă); cfr faţă, ipostaz. Bomnulnostru Isus Iiristos au avut doaă firi. varlaam, C. 80,j. Dară ce -iaste credinţa di-reaaptă?Numai aceasta, ca să cunoască cu dinsapre unul adevăratul Dumneseu, in trei firi. evanghelie învăţătoare (a. 1644), ap .GCR. i, 112/2e. Din fire Dumneseu fiind si cu firea om făcându-se. mineiul (1776), 196.
5°. Natură (omenească considerată ca predispoziţie s. înclinare sufletească), fel de a fl, pornire; caracter, temperament; apucături,obiceiu, nârav, învăţ. Către vicleşuguri n’am hire deprinsă. DOSOFTEiuj ps. 80. Atunce au început a pricepere boierimea, că Mihai-vodă nu este cum se arătă, blând... şi moale, ce este într’alt chip, ca are multe firi, nu numai o fire. i. neculce, let. ii, 318/33; cfr. 302/14; 297/0. Lupul părul îşi schimbă, iară firea, ba! (variantă: dar năravul, ba!), n. costin, let. ii, 19/,,. Răul se face fire, simţirea amorţeşte! alexandrescu, M. 6. Judanul e din fire speculant. C. negruzzi, i, 324. D’aş fi mai lăudăros din fire..., aşputeă să adaog... odobescu, iii, 22/2,. Cresi c’ai pricepe ceea ce sic, dacă n’ai fi de firea mea ? eminescu, n. 54. Cum dintr’o mamă atât de blajină şi supusă să nască aşâ fire! caragiale, s. 79/u. Una dintre fete, mai ruşinoasă de fire... m arian, se. ii, 49. Aseară mi-am prins drăguţ; Dar l-am\ prins într’o cercare Să vedem, ce fire are. jarnîk-bârseanu, d. 66/22-67/,. Nu te duce, draga maichii, Că-l cunosc pe călcătură, Că nu are firea bună. bibicescu, p. p. 59. Nu-ş[tiu] ce fire de om o fi fost. şez. v, 19/.,3. Năravul din fire n’are lecuire, românul glumeţ, îs/j,,. Până nu intri în plug cu omul, nu-l cunoşti ce fire are. zanne, p. v, 505.
6°. Predispoziţie intelectuală, minte, pricepere, (fig.) cap, gând, cuget; cumpăt. Aşă socotesc eu, cu firea mea această proastă, neculce, let. ii, 253/,. Şi eu, un păcătos... neînţelegători^...., râvnind urma învăţăturii şi neajungând cu firea... mss. (a. 1632), ap. GCR, I, 79/4. S’a lunecat şi el cu firea, antim, P. xxvi/3l. Mândro, mândruliţa mea, Fă cum te-a’n-văţă firea. Mergi după cine voeşti, Că mie nu-mi trebueşti. hodoş, p. p. N’are nici un june fire Să se facă mie mire; I-aş da camaşă subţire, Ca toţi de ea să se mire. epure, p. 8. li căsu, lui ceva ’n fire. alexici, l. p. i, 20/18;cfr. şez. ii, 37b/„. Pacostea de smeu băgă de seamă că voinicul se frământă cu Jirea pentru sănătatea mă-si. ispirescu, L. 128. în (toată) fire(a) = cu mintea întreagă, în toate minţile, cu scaun la minte, om întreg. I să păreă că visează, sau că nu-şi iaste în fire. mineiul (1776), 130,Cum de-o putut să se orbească aşâ de tare dumnealui care-i om în toată firea P alecsandri, t. 586. Mă ţineam, voinic în fire ! teodorescu, p. P. 327; cfr. PĂSCULESCU, L. P. 266. | A-şi veni în (f la) ~ = a-şi veni în ori s. în sine, a se reculege; a reveni în starea obicinuită de mai nainte; (contrariul) a-şi ieşi din - = a-şi ieşi din sărite, a-şi pierde cumpătul,fa cădea în extaz (mineiul, 1776, 27 2/2); (factitiv) a scoate (pe cineva) din ~ = a-1 scoate din sărite, din minţi, din răbdări, etc. Abiă-şi veni la fire. dosofteiu’, v. S. 114; cfr. 83. Viindu-mi în fire, îmi cunoscuiu păcatul, mineiul (1776), 138b. îmbărbătâ/ndu-se şi-a mai venit puţin în fire. CREANGĂ, P. 27. Vino-ţi în fire şi nu mai face
una ca asta ! ISPIRESCU, l. 382. Nerodirea unui an, aduce... mare stricăciune stării ţăranului..., fiindu-i destul... să nu-şi mm poată veni în fire. i. ionescu, C. 213. Dragostea... mă scoate din fire. jarnîk-bÂr-Seanu, D. 17; cfr. 29. | A-şi face (s. a prinde Ja)~ = a-şi păstră (s. recâştigă) sângele rece, a-şi face (s. a prinde) inimă (curaj). S’a cutremurat de frică, însă îşi făcu fire. şez. v, 35/,,. Cum l-au sărit, l-au şi săgetat nuş’ce prin inimă, dară, făcându-şi fire, i-au dat bună dimineaţa. sniERA, p. 254/is. Auzind-acestea de la înger, am mai prins la fire şi am purces mai departe, idem, F. s. 14. | A-şiţiueâ ~ a(fa-şi îngădui firii) = a-şi păstra cumpătul, ase stăpâni, a nu-şi pierde curajul; (contrariul) a-şi pierde ~ a. De-şi va mai îngădui firei într’aceă dată şi va mai socoti... pravila mold. 45,2. Ai noroc că eu îmi ţin firea, nu mă prea tem de lup. creangă, p. 121. Răcnind ca un leu, se luă la luptă cu fata împăratului, care îşi ţineâ firea şi pe care o îmbărbăta calul, ispirescu, l. 27; cfr. 37, 52, etc. Paşa-şi pierduse şi capul şi firea, coşbuc, f. 29. Ce-am făcut n’am, făcut bine, Că-mi pierd firea după tine. doine, 23. | A se pierde cu ~ a=a-şi pierde cumpătul, curajul, a se descuraja. Calul, dacă simţi, că fata se pierde cu firea, o îmbărbătă iarăşi, ispirescu, l. 18; (familiar, mai ales ironic) a se prăpădi (s. a se rupe) cu~a = a luptă cu toate piedecile spre a săvârşi ceva. Noi ne-am, prăpădit cu firea, şi dumneata Kâbwr n’ai! basarabescu, v. 48.
7°. (Rar) Făptură, creatură. Această căscioară a fire de om iaste. dosofteiu, v. S. 81. Unde este voia lui Dumneseu, se biruesc toate firile omeneşti.
i.	neculce, let. ii, 209/,, Naşterea lui Dumnezeii înnoiaşte firile, mineiul (1776), 65. Tueşti, milostive Doamne, siditor a toată firea. drĂghici, r. 61. O fire, din fire rea, iese firea cea mai rea. zanne, p. viii, 620.
8°. f Menstruaţie, polizu. Muierile, fiind întru necurăţia firei... VARLAAM, c. II, 55,2.
—	Infinitivul verbului fi, devenit abstract verbal. Cfr. de-a-firea.
jtreş, «A adj. 1°. Naturel. 2°. V4ritable. 3°. Ori-ginaire. 4° Bien portant. 5°. Grai.
(La scriitorii vechi, mai;ales moldoveni; azi, prin vestul Transilv.)
1°. f Din (s. de la) fire, firesc, natural. Toiagul fusese uscat, neavând nici-o vlagă hirişe. dosofteiu, v. 3.-232,2; cfr. 2 pr., 236, 2. Binelui aceasta-i al-săul cel hireş (= particularitatea firească), să-şi dea şi la alţii din binele său. idem, v. S. 192,2. [Avrelian] fost-au şi ce iaste mai de treabă şi mai hiriş tuturor stăpânitorilor buni: adecă a dreptăţii ţiitoriu şi a răutăţii tarepedepsitoriu. cantemir, hr. 220/5. j Copil hireş ( = natural, nelegitim), pravila (1652), ap. TDRG. || Fizic. Sfântul lui trup... easte ferit de râsipitura cea fireşe (= de destrucţia fizică), dosofteiu, V. S: 171, „.
2o. t (în ce priveşte originea) Real, adevărat. Astăsi, în mijlocul Romii, pre cel hiriş Roman cineva a-l cercă mult să să, ostenească, şi de abiiă să-l nemerească, ca din varvari să-l poată aleage. cantemir, hr. 11/12; cfr. 202/16; 78/,„; 127/32; 70/,; 59/24, etc.
3°. f De origine, originar. Au trimes...Domn ţării Moldovei pe Dumitraşco-vodă Cantacusino, hireşi din Grecii cei de frunte a Ţwrigradului. N. costin, let. II, ll/u.
4°. „Sănătos [de ex.] Ce ţi-i? Nu eşti prea.hirişă. (Abrud)“. viciu, GL.
5°. „Cu voie bună, vesel, energic", rev. crit. iii, 154.
[Dial: hireş, hiriş. | în LB. se dă şi negativul (neobicinuit): ’nefîreş, -ă = „necuvântător".]
—	Derivat din fire, prin suf. adj. -eş.
FinusÂit s. m. (Entom.) Rynchites cupreus. — (Transilv.) Insectă mică de culoare cafenie, acope-
FIRESC
- iâ9 —
FIRlŞTEi
rit ÎL cu peri suri; pătrunde subt coaja prunelor şi cireşelor, pe când sânt încă verzi, depunându-şi acolo ouăle. Se mai numeşte şl prunar (Bucov.), bur-ghiaş s. burghieş (Ban.), marian, ins. 64.
—	Din ung. l'iiresz „ferăstrău" (cfr. firiz) şi suf. nom. agent. -ar.
firesc, -eâscă adj. Naturel. — (Cuvânt literar, relativ vechiu, traducând neologismul) Natural. Firească pohtă trage pre oameni la Dumnesău. biblia (1688), 6 pr./s0. De moarte firească au murit. I. cânta, let. iii, 188/27. Fiilor celor fireşti, adecă celor ce nu sânt după leage prin cununie născuţi... pbavila (1814), 146. Băi metaliceşti, fireşti ferbînţi. golescu, î. 17; cfr. 46. Convorbirea părea astfel că a ajuns'la marginea ei firească, zamfirescu, c. 157. Răvaşul de plângere al boierilor iubitori de creştinătate către căpetenia lor firească... iorga, c. i.
ii,	25. Se făceă vorbă multă; şi eră lucru firesc să se facă. creangă, a. 152. L-a adorm,it cu somn firesc, teodorescu, p. p. 183. O ipoteză... nefirească. maiorescu, cr. i, 268; cfr. 365. Lucruri nepotrivite şi nefireşti, zanne, p. ii, 299.
—	Derivat din fire, prin suf. adj. -esc.
fireşie f s. f. Nature. — (Numai la Cantemir, subt forma dial. hireşie, hirişie) Fire, stare, proprietate, însuşire s. particularitate firească. Ilirişiia păşirii este a sbură. cantemir, ist. 48; cfr. 28, 29, 32, 47; HR. 303/9, etc.
—	Derivat din fireş, prin suf. abstr. -ie.
fireşte adv. Naturellement, sans doute. — De la natură, din fire, în mod firesc, (adesea simplă întărire a unei afirmaţiuni) natural, bine-înţeles, negreşit, de sigur, de (s. a) bună seamă. Firea’şte pohta omului... să uită la Dumnesău. biblia (1688), 5 pr.,/15; cfr. 6 pr./18. Săvărşindu-i-se fireşte viaţa... E. văcărescul, ist. 265/24. Grigorie Brăncoveanul.., ales boier..., împodobit cu înaltă învăţătură, fireşte blajin şi ticnit. ZILOT, ap. HEM. 842/29. La aşă loc călduros, fireşte, eră lipsit de poftă multă a mâncării. drăghici, r. 149. Conversaţia căsit, fireşte asupra întâmplărilor silei. c. negruzzi, i, 293. După congresul de la Paris a rezultat necesitatea de a alege un Domn pământean, apoi trebueă, fireşte, să alegem pe cinevâ. maiorescu, d. iv, 585. „Vii şi tu?“ — „Fireşte (că viu)!“
—	Derivat din fire, prin suf. adv. -eşte.
firetic, -Ă adj. Furieux; capricieux. — (Prin Transilv. de vest şi nord) „Furios, vehement, cu toane". kev. crit. iii, 154; cfr. vaida. îşi făceau petrecere cu ea, fiind-că, după cum, v’am spus, se prefăceă ludă ( = proastă) şi firetică. mera, b. 190. Dar fireteca de babă Şi’ncepu la ceartă’n grabă. (Bihor) marian, se. ii, 118. Popa nostru e om, roşu Şi firetic ca cocoşu’. hodoş, p. p. 178. [Cu substituirea terminaţiei prin suf. -atic şi cu înţelesul: „isteţ, inteligent, deştept", la Băieşii din Apolda-de-sus: firătic, -ă. jahresber. iv, 327.]
—	Etimologia necunoscută. (Poate că avem a face cu urmaşul lat. phreneticus, -a, -um, idem, păstrat şi la Sarzi. Cuvântul fiind atestat numai în regiunile care aveau odinioară rotacism, e posibil ca din forma *frereatec să fi dispărut întâiul r prin disimilare completă, iar forma de mai târziu *feretic să fi fost apropiată de cuvântul fire.)
fireturi s. a. plur. v. fir; firez s. a. v. firiz.
firfiric s. m. Ancienne monnaie d’argent. — Monetâ mică de argint ieşită din uz, având In diferite timpuri valori deosebite (în Transilv., până mai acum vreo douăzeci de ani, se numeau astfel monetele de argint de 10 şi 20 de creiţari, fiind deci sinonim cu băncuţă şi piţulă). Mănâncă de
un sfanţ şi face gură de un galben... îl ştiu; strică pe toată siua sece scobitori, şi dă bacşiş un fir-firig. alecsandri, t. 736. Aveam poli şi firfirici, De-i dam, pe, la fete mici. mat. folc. 264. Ocaua de fier mare Nouăseci de parale, Şi cea de fier mic Numai un firfiric, şez. viii, 109; cfr. teodorescu, p. p. 142; 300. Firfirici de 13, 22 şi 23 de parale. CONV. lit., ap. TDRG. || P. ext. „Firfirică = om slăbuţ, mic şi al dracului, ţilimindric, pirpiriu." Com! I. PAVELESCU.
[Şl: firfirică s. f. (Braşov şi prin Munt.: băncuţă. Com. s. popescu); firfirig; (Bucov.) fifirig = „filer“. WEIGAND, B. B. 94:]
—	Etimologia necunoscută, (cihac, ii, 108 îl compară cu polon, firka „monetă veche de patru groşi polonezi"; posibil ar fi să avem a face cu o formă asimilată din *firfenic, iar acesta din germ. vier Pfennig(e). Capidan; poate, înrudit cu firfiriu, pirpiriu.)
firfiricuţă s. f. (Bot.) — Numele unei flori. (Coşereni, în Ialomiţa). H. vii, 148.
—	Derivat din firfiric(ă), prin suf. dim. -uţ.
firfiric, -e adj. Pauvre here. — (Prin Munt. rar, fam.) Sărăcuţ şi (din această cauză) îmbrăcat, iarna, prea uşor; cfr. ififliu.
—	Etimologia necunoscută. (După cihac, ii, 499, din ung. fityfirity „ştrengar"; mai degrabă variantă a lui pirpiriu.)
firică s. f. (Bot.) v. fcregă; firiceă s. f. (Bot.) v. firuţă 1°.
firicel s. a. — Diminutivul lui fir (derivat prin suf. -icel). Mii de fvricele... jucau în imperiul unei rase. eminescu, n. 96.' Să te ferească Dumneseu a rupe un firicel măcar, meu a, b. 203. Firicel de iarbă neagră, Dorul de cine se leagă, Nu-i paie lucru de şagă. mat. folc. 300; cfr. ispirescu, l. 133,144; doine, 169/1S; hodoş, p. p. 50, etc. [Cu alte sufixe: firuţ s. a. Veste rea o vint în ţară, Să meargă ficiorii iară Unde nu-i firuţ de iarbă,... Unde nu-i firuţ de grâu. jarnîk-bârseanu, d. 322; cfr. 428, etc. Şede m,ândra Lină ’n prag, Cu firuţul tras în ac. hodoş, p. p. 37; firişor s. a. marian, sa. 76.]
firicică s. f. (Bot.) Ilerbe ă coton (Filago germanica). — Plantă cu peri lânoşi. Şi: cenuşie, lâ-năriţă, mucedătoare, mucedător, mucezeâ, mucezeală, mucezică. panţu, pl.
—	Forma feminină a diminutivului firicel.
firidă s. f. Niche. — Adâncătură (ca o fereastră oarbă) lăsată anume în părete ca ornament, sau servind ca dulap (cu poliţe, dar fără uşi); cfr. ocni-ţă. Marele turn de cetate, cu trei rânduri de firide sau ocniţe înşirate, iorga, C. i. ii, 9. într’un ciob săcuse banul, în firidă la o parte, goga, p. 66. [Străinul] scotoceşte în ladă, în tron, în hiridă. jipescu, ap. TDRG. | Spec. „Spaţiul liber dintre trupurile unei sobe", şez. 186; cfr. manolescu, 1.58. Pisica... sare din firida sobei, ionescu-boteni, S. n. 41. [Şi: hiridă.]
—	Din bulg firida (hiridă), idem (iar aceasta din n.-grec. {k)piţ, -Soţ, Supiotov „ferestruică").
firioeâ s. f. (Bot.) = aglică. [Şi: firigea-albă.] panţu, pl.
—	Derivat din ferigă, prin suf. dim. -el (şi apropiat de fir).
î atmiţA, firimitură s. f. v. fărâmiţă, fă-râmitură; firisău, firiseu s a. v. ferăstrău; firişor s a. v. firicel./
firişte s. f. Sorte, espece. — (Zagra, Transilv.,
Dicţionarul limbii române. 28. III 1911
FIRI TI Si
— 130 -
F1RUŢĂ
cu pronunţarea dialectali cirişt.e) „Soiu, viţă. Nu-i c/irişte de oameni harnici“. Com. i. coebu.
—	Derivat din fire, prin suf. abstr.-col. -işte.
HiUTisi vb. lVa v. liiritisî.
fibid s. a. (Zid.) Outil de maşon. — (între uneltele zidarului întrebuinţate la Beilic, jud. Constanţa, se citează:) „Cumpăna, dreptarul şi firiul (îndrep-tătorul)“. H. II, 244.
l'iiiiz s. a. Scie n main. — (Transilv.) Ferăstrău de mână, chimilioară, corzar. dame, t. 86; anon. car. Pădurile... le-au tăiat cu firezuri. şincai, hr. t, 324cfr. ECONOMIA, 117. O bâtă..., o ploscă..., două firează... inventar (a. 1811), iorga, s. d. xii, 228. Rotariul curmă lemnul cu ferestrăul sau firi-zul. liuba-iana, M. 121. [Şi: firez, pe alocuri. (Braşov) cu înţelesul special de: ferăstrău mic, cu pânză foarte subţire, cu care se taie scândurile subţiri, spre a face cutii, etc. | Dial. hiriz. vaida. | Plur. -ri-zuri (-rezuri), rar -rise (-rene).]
—	Din ung. fiiresz, idem.
firmă s. f. Firme, raison sociale; enseigne. — Numele subt care se întreprinde o afacere comercială, indicat de obiceiu pe zidul ori uşa prăvăliei, atelierului, biuroului respectiv; p. ext. tabla pe care e scris acest nume. Negustorimea trânteşte, de hatârul celor mai bănoşi, firmă ungurească, iorga, n. r. a. i, 323. | Fig. Firma regim,ului constituţional. odobescu, iii, 335.
—	N. din germ. Firma «ital. firma), idem.
FiBHAMiNT s. a. Firmament. — (Franţuzism). Bolta cerească, tăria cerului. Coloarea firmamentului. i. negruzzi, iii, 332.
—	N. din fran.
FtRiuÂK s. a. Firman. — Ordin în scris din partea unui sultan (s. din partea Porţii, în numele acestuia), prevăzut cu semnătura şi pecetea sultanului. Firmanul se dedea pentru numirea sau mazilirea de guvernatori şi domnitori în provinciile Imperiului. Cfr. iradeâ. Aşteptă din ceas în ceas să-i vie om de la Poartă cu ferman de la împărăţie, şi să se pornească la Brăncovanul-vodă să-l prinză. neculce, let. ii, 334/2S. Firmanul pentru învestitura Princepelui Carol. maiorescu, d. ii, 4. De la Poartă sosi..., un ferman de restituţie a emigraţilor, iorga, l. I, 348. Bacă B-voastră, socrii mari, Ne credeţi nescai tâlhari, Avem şi ferman cupeceţie Be la împărăţie. POP., ap. GCR. ii, 312/16. Oprişanul mi-au spus mie, Că aşteaptă ca să-i vie Firman de la ’mpă-răţie, Să te scoată din Bomnie. alecsandri, p. p.
204. Tudor mi-a pişcat....... Tocmai de la Ţaligrad
Cu firman pecetluit, păsculescu, l. p. 304.
[Plur. -manuri. | La scriitorii vechi, numai ferinău, formă întrebuinţată şi azi. | La beldiman, tr. 359 şi: ferimăn (alături de ferman 391). | în poezia pop. şl diminutivul: firman Aş s. a. B’un firmănaş că-mi scriă Cu slova ca furnica, mat. folc. 58.]
—	Din turc. (literar) l’ennan (pop. firman), idem.
fikhăsâş s. a. v. firman ; fibmătbbâ, fik-sutură s. f. v. fărâmăturii.
FiitoG s. m. sing. Tâche. — (Prin părţile Braşovului; la început, de sigur, termen al ţesătoarelor s. cusătoarelor, se va fi întrebuinţat în fraze ca: lu-crezpână mi-oiu isprăvi firogul = până ce va ajunge firul. Mai târziu, p. gener. a primit înţelesul de) Lucru (manual) pe care şi-a propus cineva să-l isprăvească, odată ce l-a început. Nu mă scot de-aici până nu mi-oiu isprăvi firogul (Auzit la o femeie din Braşov, care cosea). | P. ext. Lucrul destinat unei persoane să-l termine într’o zi. Mi-am isprăvit
firogul (Braşov); cfr. alexi. I (în Bran, am auzit la
o	femeie, căreia o doamnă îi făcea observaţie că are în fiecare an câte-un copil, următorul răspuns:) Ori la un an, ori la mai mulţi, tot atâţia dă Dumnezeu ; până nu-ţi faci firogul (=nu împlineşti numărul care ţi-e predestinat), nu scapi!
—	Derivat din fir, prin suf. -og.
HROS, -oâsă adj. Fibreux, filamenteux. ■— (Rar) Care conţine (multe) fire, care este compus din (multe) fire; cfr. aţos. Busuioc verde fir os, Rămâi, tată, sănătos ! SEVASTOS, N. 167. Hlujul... de cânepă este... acoperit c’o cojiţă aţoasă sau firoasă. Învăţătorul copiilor, ap.’ TDRG.
—	Derivat din fir, prin suf. adj. -os.
FIROS, -OÂSĂ adj. Energique. — (în Zagra, Transilv.) „Tare de fire, care nu se moaie la năcazuri". Com. i. corbu.	.	.
—	Derivat din fire, prin suf. adj. -os.
firoscos, -OÂSĂ adj., subst. Philosophe.—(Pop.; adesea ironic) Priceput la toate, învăţat şi înţelept ca un filosof. Aţâţi fii de domni şi de împăraţi au fost, şi nimeni n’au putut ghici semnele fetei împăratului, şi tocmai dum,neata... o să te găseşti mai firoscos. ispirescu, L. 247. Rumânu’... are răbdare, mai mare ca hiloscosu. jipescu, o. 78. Fel de fel de doftori... iscusiţi şi hiloscoşi. id. ib. 9. Cum te-ai brodit tu mai cu moţ, Mai firoscos de cât noi toţi ? teodorescu, p. p. 11 la.
[Şi: filoscos, liiloscos. CiHAC şi polizu înregistrează şi: firoxit.]
—	Alterat din filosof şi contaminat cu (din) fire scos, printr’o glumeaţă etimologie a poporului nostru care, pe oamenii prea învăţaţi, îi crede mai mult s. mai puţin ţicniţi.
FiBOsi vb. IV11 (ş. d.) v. irosi ş. d.; nitoxiT, -A adj. v. firoscos.
firtă s. f. Quart de ,pogon1. — (Mold.) Un sfert dintr’un pogon (adecă douăsprezece prăjini), cli-mescu, a. 213; ciosvârtă. O firtă, adecă o a patra parte din pogon (socotindu-să pogonul patruzeci şi opt prăjini fălceşti). (a. 1766) uricariul, ii, 224; cfr. IV, 19/s, 198/,. Sus pomenita hirtă de loc. alecsandri, t. 1358. [Dial.: Iurtă.]
—	După germ. Viertel „sfert“.
firui vb. IVa. 1°. Filer, tordre. 2°. Coudre ou broder avec du fii d’or
1°. (Poetic) A toarce. în cale le ieşiâ O m,aică bătrână Cu furcuţa’n brâu... Firul firueă... Şi ne întrebă... FRÂNCU-CANDREA, m. 192. | Intransitiv. A deveni fir. Şi din ciierel Lăsă fir aurel. Firul fi-ruiă Şi se subţiâ. POP., ap. GCR. ii, 328.
2°. (Rar) A coase s. broda cu fir. Primăvara mi-o veni, Zuvelca mi-oiu lănţui, Cămaşa mi-oiu firui. mat. folc. 314. Caimacamul... cu fesul său firuit... N. A. BOGDAN, ap. TDRG. Fotă nefiruită. CONV. LIT. XLIV, II, 731.
—	Derivat din fir, prin suf. denominal -ui.
jtibitşor s. m. (Bot.) v. fi raţă (1°); riitir s. a. v. firicel.
i	ircxă s. f. (Bot.) 1°. Pâturin (Poa pratensis, annuas.trivialis). 2°. Herbe ă la manne (Qlyceria fluitans).
1°. Diferite specii ale unei plante ierboase cu spic, întrebuinţate ca nutreţ, numite şi fân (7 de-livezi), floarea-fânului, şuvar-de-munte. [Cu alte sufixe: firuşor, l'iriceii (păsculescu, l. p. 172).] pan-?u, pl. ’
2». = rourică. panţu, pl.
—	Forma feminină a diminutivului firnţ.
FISÂ
- I3i -
FITLNCĂU
. fisă s. f. Fiche, jeton. — .Bucăţică mică de os s. de metal, având forma rotundă s. pătrată; se întrebuinţează ca marcă de plată la jocul de cărţi, s. de către chelneri, in localurile de consumaţie. Preferanţul giucăm ? Câte săceparale fisa? alecsandri, t. 1102.
—	N. după fran., prin mijlocirea neo-grecească (precum dovedeşte s în loc de ş. TDRG.); cfr. fişă.
. fişă s. f. Fiche. — Foaie de hârtie s. de carton pe care se înscriu titluri de cărţi, însemnări, cuvinte, exemple, etc. care apoi se clasifică, de obiceiu, alfabetic.
—	N. din fran.
fisc s. a. Fisc. — Averea, vistieria Statului. Mai încolo sânt clădirile aşâ numitelor „şteampuri împărăteşti* pentru că ele sânt în stăpânirea fiscului. IORGA, N. R. A. I, 371.
—	N. din fran.
FISCĂIL, -Ă adj. Fiscal. — Ce priveşte fiscul. Legi fiscale. [în Transilv. subst. subt forma ungurească (învechit) fiscal, f fişcariş = advocat, gr. băn. | La şincai, hr. iii, 253' şi 273 şi: fiscuşesc, -eâscă. | Derivat: fiscalitate s. f. Sistem de legi, de regulamente, de dispoziţii care privesc fiscul.]
—	N. din fran.
fişig s. a. 1°. Cartouche. 2°. Fuse'e. 3°. Bouleau de pieces de monnaie. 4°. Cornet.
1°. (învechit) Cartuş. Cerchesul cu două rânduri de fâşicuri pe piept, rallet, ap. TDRG.
2°. (învechit) Rachetă, foc de artificii. Făcând un săefet foarte frumos.. şi, dacă au însărat., cu fâşicuri şi cu lumini, amiras, let. iii, 166.
3°. (Din cauza asemănării cu un cartuş) Sul de bani. Numai un fâşie ?..... Mai adă unul. alecsandri, t. 1359. Vodă i-a pus două fişicuri de napoleoni în mână. creanga, a. 160. După ce dădu un gal-bân de aur, ce-l aveâ părintele... la un loc cu fâ-şâcul ţiganului, şez. vi, 180.
4°. Coşuleţ de hârtie pentru înfăşurat bomboane, alune, stafide... Fişicuri de bomboane, i. negruzzi,
i,	172. Un fâşie cu alune, nohot, stafide, sevastos, n. 83.
[Şi: fâşie, fâşâc. | Plur. -şicuri.}
—	Din turc. ‘fisek, idem.
fişpân s. m. Profet. — (Ungaria şi Transilv.) Prefect, numit şi comite (suprem). Şi-i ieşifişpanu’n cale. reteganul, tr. 43/26. [Accentuat, după ung., şi: fişpan.] Cfr. alişpan.
—	N. după ung. foispân, idem (cuvânt format cu elementul de compoziţie fo „cap“ care intră în compunerea mai multor/ termeni ung., imitaţi şi de Români, precum: fi birau = pretor (şi solgăbirău); cfr. mândrescu, ung. 44; vaida; ficurător. IORGA, s. D. xiii, 134; vaida, etc.).
fistĂu s. a. Gros marteau de casseur de pierres (dans une mine). — (Transilv.) Ciocan mare cu care se sparg bolovanii de piatră, viciu, gl. 95. „Fistău= malleus, fistuca ferrea“. LB.
—	Din germ. Fâustel, idem. LM.
fişte- v. fie-.
fistic s. m., s. a. (Bot.) 1°. Pistachier (Pistăcia ver a). 2° Pistache.
(Numai în România).
1°. Copăcel cu fructe de forma şi mărimea bobului de fasole, având sâmburele verde, uleios şi, când e prăjit, plăcut la gust. Originar din Siria şi Persia. panţu, pl.
2°. Fructul fisticului. Iaca cofeturi!... De cele cu fâstâci sânt ? A.LECSANDRI, t. 449. .Ouăle cu vâstâchi nu sS roşesc, i. golescu, ap. zanne, p. i, 574.
[Şi: fâstac, t fcstec, festic, ap. ŞIO., vâstâc. j Plur. 1°. -stâci. 2°. (de obiceiu) -sticuri, -stâchi.]
—	Din turc. fystyk, idem; cfr. fâstâci.
FiSTicntic, -e adj. 1°. Couleur pistache, vert ti-rant su/r le jaune. 2°. Etrange, singulieir.
(Necunoscut peste munţi).
1°. Verde-gălbuiu, verde bătând în galben, de culoarea fisticului. Am fost roş cu roşii, alb cu albii, verde cu Burtă-verde, galbăn, fistichiu, patlageniu... alecsandri, t. 118. Am întâlnit în lume ochi de toată mâna şi mai mari şi mai mici, şi mai albaştri şi mai fistichii... Gane, ap. ŞIO. Brâncă verde, brâncă fistichie... şez. vii, 55,
2°. Fig. (Mai mult în glumă) Ciudat, nepotrivit. (Mai ales despre gust).
—	Derivat din fistic, prin suf. adj. -iu (s. de-a dreptul din neo-grec. iptcTotoţ).
fiştigoăce s. f. v. fiştigoaie.
fiştigoăie s. f. 1°. Bossignol. 2°. Bâtonnet. —
1°. Fluer (cu, sau fără găuri), pe care şi-l fac copiii din coaje de salcie, cfr. fofează, drigană, flişcoaie,ţicnal. (Sinca-veche, comit. Făgăraşului) viciu, gl. 41, 431, (Braşov). Com. i. panţu. [Ou alt sufix: fiştigoăce (Braşov) Com. i. panţu.]
2°. Un’ băţ mai mic. (Voila,’ comit. Făgăraşului). viciu, gl. 43.
—	Tulpina cuvântului pare a fi o onomatopee; cfr. flişcoaie.
fiştoc s. m. v. sfiştoc.
fistui.A s. f. (Med.) Fistule. — Canal accidental rămas în urma închiderii unui abces. Fistulă în pântece, neculce, let. ii, 274/a. Fistule rectale, urinare.
—	N. din fran.
fit s. a. (Numai in expresia vulg.) A trage la fit pe cinevâ: a-1 înşelă, cfr. a-i trage cuivă chiulul (se spune mai ales despre elevii. fugari.
—	Alteraţie de înţeles după germ. quitt „achitat11; cfr. fitul şi dubletele chit, evit.
fîtă s. f. (Iht.) v. fâţă, zvârlugă; fite-, fiteş-v. fie-.
uni. s. a. l°-2°. Meche, dtoupille. 3°. Allumette.
1°. Bumbac răsucit in formă de sfoară mai groasă s. ţesut în formă de şiret, ce se pune în mijlocul lumânărilor sau într’un lichid inflamabil ca să ardă, feştilă; cfr., jnuo. Bumbacul de a treia mână este pentru treaba fitilului, doc., ap. ŞIO.
2°. Funie de câlţi muiaţi în vreo materie inflamabilă, spre a da foc tunurilor şi minelor (în timpurile vechi, puştilor). Un ianicer având fitilul aprins la puşca sa. bălcescu, ap. ŞIO. A da (s. a pune cuivâ) - == a îmboldi, a ademeni pre cinevâ să facă cevâ; a-1 aţâţâ, a-1 întărâtă în potriva cuivâ, a-i da pricină de ceartă, zanne, p. iii, 151.
3°. (Toracu-mare, în Banat) Fitile = chibrituri. viciu, gl. 103; cfr. feştiiă.
[Plur. -tiluri, rar -tile.]
—	Din turc. fitil, idem.
fiţii.&u s. m. v. feteleu.
fitiligiij s. m. Cheval non dresse. — (Rar, in Mold.) Cal neînvăţat nici la călărie, nici la căruţă; cfr. remont. în grajdi(u) s’o băgat Ş’o scos un fi-tiligiu. VASILIU, C. 180.
—	Derivat, probabil, din fitil (propriu: cal focos, primejdios ca fitilul aprins).
. fitincău s. m. v. feteleu.	,
fiţion
— 132 —
FIZIC
1'it 1 o>' s. a. Boucls de clieveux (pres de l’oreille).— (Braşov) Părul cârlionţat ce creşte la femei pe lângă ureche. Unde se mai poartă femeile cu fiţioane pe la urechi?! pitiş, sch. 231. [Şi: liiţion. alexi.]
fitleân, -A f adj., subst. (ş. d.) v. viclean ş. d.;
i	rţOAKĂ s. f. (Iht.) v. fâţă, zvârlugsi.
fitci vb. IV. 1°. S'acquitter (envers qqn.). 2°. Disparaître 3°. Depensar jusqu’au dernier sou.
1°. A achită. (Numai în expresia refl.) A se ~ cu cinevâ = a se achită către cinevâ (de o datorie), a se răfui. Să se plătească, Să se fituească. păsculescu,
l.	p. 290.
2°. P. ext. (refl.) A se sfârşi, a se termină, a se isprăvi (repede, cât ai bate în palme). Ambarele se golesc..., clăile de fân se fituesc. delavrancea, s. 223, Porunci de mai aduse bucate, dar şl ac&le se fituiră într’o clipă, ispirescu, ap. DDRF.
3°. Trans. A da gata s. a bate la talpă (banii), a isprăvi, a cheltui tot, a mâncâ banii-până la ultima lescaie. Bănişorii... ţi-i fitue la oraş..., minţindu-te... jipescu, ap. TDRG.
—	Derivat din fit, prin suf. denominal -ui.
VlfilCĂ. s. f. Bout de papier. — (Cuvânt nou) Petec de hârtie pe care se iau felurite însemnări. (Se întrebuinţează mai mult cu însemnare peiorativă; de aceea se poate numi astfel şi o) Gazetă fără însemnătate. A mai apărut încă o fiţuică! [Plur. -ţuici.]
—	Etimologia necunoscută. (După TDRG. s’ar înrudi cu germ. Fitschen, Fitsel ,,petecuţ“.)
FIU s. m. Fils. — (întrebuinţat mai ales în legătură cu pron. pos.) Persoană de sex masculin, considerată în raport cu părinţii săi, făt 4°, fecior. Sărută-vă-vor ceia ce sânt în Vavilon cu aleşii şi Marco, fiiul mieu. cod. vor. 165/<( = fiiul mieu. n. testament 1648, biblia 1688). Cântecul lui David, când fugiiă de faţa lui Avesalom, fiiul său. coresi, ps. 5/12. Fiiul mieu eşti tu, eu astădsinăscuiu-te. mss. (secol. XVI), ap. GCR. I, 1 /28. Fiii şi fiicele, varlaam, c. 371. I-au slujitu-i ca un hiiu. dosofteiu, v. S. 28,2. Părinţii mănâncă aguridă şi fiilor li se strepezesc dinţii, creangă, p. 220. | (Adesea, mai ales la vocativ, cuvânt cu care se adresează cinevâ mai bătrân către un om mai tânăr, spre a-i arătă iubire, bunăvoinţă, etc.; cfr. făt 4°). „Prea bine, fiiule“, a zis craiul, calendar (1844), 75. | Dulce maică, dragi surori, Vărsat-aţi lacrimi pe fiori, Pentru fiul călător. jarnîk-bârseanu, d. 193. - omenesc (numai în stilul bisericesc): lsus Hristos. Cine seamănă cea sămânţă bună, iaste fiiul omenesc, coresi, ap. GCLt. i, 17/22, 28. ~ de suflet = fiu adoptiv (cfr. fecior de suflet). întorcându-se într’un târziu iarăşi aci, Maria aduse cu sine din Braşov un fiu de suflet, Petre,copil mic... şi sărac depărinţi. iorga,
b.	R. 240; cfr. caragea, l. 80; pann, A. 4. ~ de lele v.
c.,	~ 1 risipitor v. c. | Descendent; cfr. f e ci o r. Bărbaţi fraţi! eu Fariseiu sânt, fiiu ăe Fariseiu. cod. vor. 47/,o (= fecior de fariseu. N. testament 1648, biblia 1688) ; cfr. ib. 5/6. Fiu al astor ruine, ţărâna lor slăvesc, alexandrescu, m. 11. | f (Impropriu) Puiu (de animale). Fii ăe boi şi de berbeci (= vitulos, agnos)..biblia (1688), 339. [în scrierile vechi: fiiu | Vocat. fiule! ispirescu, l._ 2. f (adesea la coresi,
e., cu forma latină) fii! | în legătură cu pron. pos. fiu-mieu, etc. cuv. D. bătr. i, 424; dosofteiu, ps. 15,28; CREANGĂ, P. 188, 185; RETEGANUL, P. V, 27/26; mai rar: fiul-mieu, etc. dosofteiu, v. S. 38; ispirescu, l. 3; dial. fii-mieu, etc.: Cu fii-su mi-a plecat. teodorescu, p. p. 595b.]
—	Din lat. fîlius, *um, idem.
fiulâre s. f. (Agric.) = bulfeu. (în Transilv. de vest, Ban. şi Oltenia), frâncu-candrea, m. 100 ;
viciu, gl. [Plur. -lare. liuba-iana, m. 116 şi -lari. rev. crit. 154. | Pronunţ, fi-u-. | Şi: fiulâr s. a. (Gorj). dame, T. 17.] ■
—	Din lat. *fib(u)laria (din fibula ,,chiotoare“). Candrea-Hecht, Les elements latins, 80.
fiu let s. m. — Diminutivul lui fiu (derivat prin suf. -uleţ). Bună veste aduc de la Rusalim : Că mi s’a născut fiuleţ din maică Fără leac ăe taică, teo-DORESCU, P. p! 18/2,. [Pronunţ, fi-u-. \ Cu alte sufixe: fiuţ. (pronunţ, fi-uţ). marian, se. i, 18, 223; î. 122; DOINE, 186/16; RETEGANUL, tr. 54/,9; P. III, 56/,; epure, P. 31; şez. îi, 143/2l; păsculescu, l. p. 66; ficiiţ (diminutivul lui fie): Ce eşti, hicuţ, supărat, Că mândruţa te-a lăsat? jarnîk-bârseanu, d. 100.]
fiut ! interj. Crac ! le voilă parii ! — Exclamaţie prin care voim sâ exprimăm plecarea repede a cuivâ. Strângi tu, băiete, strângi [banii], şi într’o si, fiut, fiut, p’acl le e drumu’, şi ia-i de unde nu-i! delavrancea, ap. TDRG. [Şi: fiu! şez. iii, l89/„= „un fel de şuer cu care se chiamă cânele". ]
—	Combinaţie de sunete prin care se imită fluierătura.
fiut s. m. v. fiuleţ.
fix, -Ă adj., adv. I. Fixe. II. Fixement.
I.	Adj. 1°. Care nu-şi schimbă locul, neclintit. Unii stau în loc ficşi... abiâ adiind aripioarele, brătescu-voineşti, L. D. 64. Un punct fix. Privire, idee fixă.
2°. Oare nu-şi schimbă starea. Corpurile fixe. nu se volatiliseasă la căldură.
3°. Care nu-şi schimbă felul, neschimbat, invariabil, permanent. Regule, preţuri, venituri fixe.
II.	Adv. Strigă... uitânău-se fix în ochii noştri. dunăreanu, r. 172.
—	N. din fran.
fixă vb. I“. Fiocer.
1°. A aşeza cevâ într’un loc determinat, din care să nu se mai poată mută s. mişcă; cfr. stabili. P. anal. A-şi fixă locuinţa undeva. | Nicioăată n’am fost în stare să fixez pe hârtie impresiile. sandu-aldea, a. m. 122. I P. ext. A-şi fixâ ochii, privirea, atenţia asupra unui lucru. A fixâ pe cinevâ: a-1 privi fix.
2°. A aduce cevâ într’o. stare din care sâ nu se mai schimbe. Corpurile volatile se fixează, combinându-se cu alte substanţe.
3°. A regulă un lucru aşă ca sâ nu-şi mai schimbe felul. A fixâ o si de întâlnire, preţul unei mărfi.
[Derivate: fixare s. f. Sântem, într’un proces... în privinţa fixării preţurilor, maiorescu, d. iv, 122; fixitate s. f. Fixitate în instrucţiune, id. ib. I, 369; fixat, -ă adj. Ne vedem... mai puţin fixaţi asupra principiilor... id. ib. iii, 427 ; Atenţiunea... nefixată, id. CR. I, 178.]
—	N. din fran.
fizic, -Ă adj. Physique.
1°. Ceea ce se rapoartă la corpul omenesc. (în opoziţie cu spiritual) Munca fisică. maiorescu, d.
iv,	647. Calităţi, exerciţii, plăceri fizice. \ Subst. (în opoziţie cu moral) Pe lângă desnădejduirea... de carepătimeşte moralul său, fisicul lui sufere într’atât, în cât pare că e un bătrân trecut, c. negruzzi, i, 41.
2°. Ceea ce se rapoartă la corpuri în general, la materie. Fenomene fisice. || Fizică s. f. Ştiinţa, care studiază fenomenele ce se petrec în materie, fără a-i schimbă natura. Cfr. poni, f. 2.
[Derivate : fiziceşte adv. Doresc... să fie şl fisi-ceşte... restabilit, maiorescu, d. iii, 452 ;■ fizician s. in. învăţat care se ocupă cu studiul fizicei. Archi-meăes, cunoscut şl ca fizician, negulescu, f. r.
i,	275.]
FIZIOCRAT
— 133 —
FLĂCĂRUIE
—	N. de origine grec. (<f.oauoţ, idem, din ifusiţ „natură").
fiziocrÂt s. m. Physiocrate. — Economist care consideră solul ca unicul izvor al bogăţiei naţionale. [Pronunţ, -zi-o-.]
—	N. modern l'ormat din grec. tfuaiţ „natură" şi
v.pcrroţ „putere".
fiziolog s. m. Physiologiste. — învăţat care se ocupă cu fiziologia. [Pronunţ, -si-o-. | Derivate: fiziologic, -ă adj. Teorii... fiziologice, odobescu, iii, 114; fiziologie s. f. O parte a biologiei, care studiază funcţiunile organelor la fiinţele vieţuitoare.]
—	N. de origine grec. ((poatoXo-foţ, idem, din <puot? „natură" şi X6fo<; „ştiinţă").
fizionomie s, f. Physionomie. — Expresia particulară a trăsăturilor feţei cuiva. Fizionomie spirituală şi plăcută. C. NEGRUZZI, II, 157. | P. ext. Persoană cu fizionomie foarte caracteristică. Una din cele mai plăcute fisionom,ii ale oraşului e Conu Co-stache. bratescu-voineşti, l. d. 83. | Fig. înfăţişare. Fizionomia parcului eră destul de caracteristică. caragiale, m. 61. [Rar, învechit şi: fisiogno-mie. şincai, hr. i, 5. | Derivat: fizionomist s. m. Cel care cunoaşte caracterul unei persoane după fizionomie. Nefiind... fizionomist, putea să-l boteze de nătărău, după căutătura cea spărietă şi neclintirea figurii sale. C. negruzzi, i, 16. Mai rar: fiziog-nomist, învechit: fiziognom. cantemir, hr. 130/12, piscupescu, o. 173; t fiziognomesc, -eăscă adj. Ştiinţa fiziognomască. cantemir, ist. 339. | Pronunţ. -zi-o-.]
—	N. de origine m.-grec. (<pooioyvcujua < grec. >foaio-(-vo)|j.ov'.a „arta de a determină caracterul unei persoane după trăsăturile feţei").
FLĂcĂi vb. IV!l intrans. Vivre en garcon. — A-şi petrece timpul ca flăcău (neînsurat), a feciori. In gândul lui colindă prin satul, în care a flăcăit. sandu, săm. ii. 716. Feciorul acela nu se va însura de grabă, ci va sta mult timp holteiu (va flăcăi mai mult), stână fecior tomnatec sau chiar burlac. pamfile, j. ii, 340. Las’ să mai flăcăesc şi eu, şi m’oiu însură. rădulescu-codin. [Derivate: flă-căit s. a. = flăcăie. rădulescu-codin.]
—	Derivat din flăcău.
i	l.icĂlÂM)Hi s. m. (Jeune) garţon, gars. — Flăcăiandru se deosebeşte de flăcău (ca şi fecio-randru de fecior, băieţandru de băiat, copilandru de copil) numai prin pronunţata notă sentimentală ce se cuprinde în acest cuvânt: flăcăiandru e un flăcău care ne e drag, simpatic, pe care voim să-l lăudăm, de care sântem mândri (vă-zându-1 atât de voinic, isteţ, frumos, chipeş, etc.), pe care l-admirăm, etc. Doi surugii flăcăiandri... mânau, odobescu, i, 161/13. Basmele... sânt numai pentru băieţi şi codane, pentru flăcăiandri şi fetişcane. ISPIRESCU* U. 2/,; cfr. L. 229/4; 122. Să-i crească până să-i vadă flăcăiandri cu musteţe de-a-supra de buze. cătană, p. b. 7; cfr. junişan. [Şl (Mold.) : flăcăuăndi'u, flăcăoăndru (pronunţ, -că-oan-). „Ne duceam încolo la vale“, zise repede unul din flăcăoandri. sadoveanu, săm. vi, 166. Se făcuse un flăcăuandru frumos şi tivilichiu, de nu mai erau alţii ca dînsul. şez. vi, 13.]
—- Derivat din flăcău, prin suf. -andru.
FLĂcĂliş s. m. — Diminutivul lui flăcău (derivat prin suf. -aş), cu înţeles desmierdător. Dumnezeu să primească, şi să te norocească, dragul mamei flăcăiaş! ispirescu, l. 341. Nu mi-e greu trupşorul tău, Flăcăiaş, flăcăul mieu. teodorescu, p. p. 350b; cfr. 478b; 306b; reteganul, p. v, 7/a; şez. vii, 68. [Şi (Mold.):flăcăuăş, ilăcăoiiş. Flăcoaşi mănând câr-
duri de bot... alecsandri, p. iii, 201. Când iubeam eu la copile, Eram flăcăuaş cu fire. şez. i, 212b.]
FLĂCĂIE s. f. Celibat. — (Rar) „Vremea cât un flăcău petrece necăsătorit" (rădulescu-codin), feciorie4. [Pronunţ. -că-i-(i)e.\
—	Derivat din flăcău, prin suf. abstr. -ie.
FLĂCĂÎME s. f. Jeunes garpons, gars, jeunesse.— (Mai rar) Colectivul lui flăcău (derivat prin suf. -im,e). în mijlocul flăcăimei. delavrancea, s. 13. A dat repede zvon..., să se strângă toată flăcăimea. ion CR. I, 3. [Pronunţ, -că-i-.]
*
FiiĂcĂRÂ vb. Ia (I) intrans. Flamber, fiamboyer. Bruler. — (Rar) A se aprinde s. arde cu flăcări, a arunca s. ţâşni flăcări. Fi g. Focul... flăcărează. pann,
e.	ii, 16. Buzele-i flăcără. pompiliu, b. 67/„. | îi flacără ochii de mânie. LB. [Derivat: flăcărător, -oare adj.]
—	Derivat din flacără. Cfr. înflăcăra.
flacără s. f. Flamme. Ardeur, feu. — Lumină uşoară, aeriană şi mobilă produsă în jurul şi, mai ales, de-asupra corpurilor care ard, pară; cfr. văpaie. Pasărea... Finix... fâlfâie cu aripile sale până să-şi aprindă flacără, loghică (a. 1828), ap. GCR.
ii,	254/21. începând... a fulgeră, sepăreă că cerul arde într’o flacără de foc. drĂghici, r. 9. Flotele barbare zdrobite le zăriră Şi flacăra din ele suindu-se la nor. alexandrescu, m. 27. Pe Badiul nu-l des-legă: La flacăre-l dogoriă. teodorescu, p. p. 542b. Dete... peste munţi de cremenă din care ţâşneă flăcări de foc. ispirescu, l. 57. Aşchii de lemn... unse cu... gaz, păcură, său, ca să poată arde cu flăcări. şez. iv, 117. Flacăra, când vâlvăeşte, Din foc mare izvorăşte („adică gâlceava cea mai mare din mari pricine sare"), i. golescu, ap. zanne, p. i, 166. Unde nu-i foc, nu iese flacără! || Fig. Foc, aprindere. Sufletul său ar fi ars de o mai sfântă flacără. c. negruzzi, ii, 41/8. [Şi: fleâcără s. f. (Oltenia), ap. TDRG. | Plur. flăcări şi flăcări,(învechit) flacăre]
—	Cuvântul românesc presupune, ca şi ital. fiac-cola un tip lat. *flaccula,-am în loc de facula; cfr. sard. flac(c)a, frac(c)a „flacără", Miklosich, Con-sonantismus, ii, 48; G. Meyer, Etym. Wortb. d. alb. Sprache, 107.
flăcăraie s. f. 1°. Grande flamme. 2°. Feu follet.
1°. Flacără mare; cfr. bâlbâră, bâlboare, bâl-bâtaie, bobotaie, hopătaie, vâlvătaie, vâl-votaie, vâlvoare, pălălaie. Flăcăruia trosni-toare a brazilor, odobescu, iii, 212/2. Aprinde o flăcăraie de nu prea puteai sta în apropierea ei. mera, L. b. 228 ; cfr. 77. Se apropie norul, ca o flăcăraie. ispirescu, l. 225. [Plur. = sing. | Cu un sufix înrudit: flăcărie. Şi la margine de codru ei aprind o flăcărie. eminescu, l. p. 135.]
2°. Spec. Flăcări ce se arată une-ori în aer mai ales de-asupra locurilor mocirloase, provenite din arderea fosforescentă a hidrogenului degajat din corpuri în descompunere. Flăcăraiele ce ies noaptea de pe faţa unui gorgan... odobescu, ii, 267.
—	Derivat din flacără, prin suf. intensiv -aie.
flăcărie s. f. v. flăcăraie.
flăcăros, -oâsă adj. Flamboyant.—(K'iir) Plin de flăcări, care arde cu flăcări. Flăcăroasa ivire a vulcanilor, marcovici, C. 74; cfr. marian, î. 466. | Fig. Plin de foc, arzând, aprins. Smei... cu ochi flăcăroşi. gorjan, h. Iv, 140.
—	Derivat din flacără, prin suf. adj. -os.
flăcăruie s. f. (Rar) — Diminutivul lui flacără
FLĂCĂRUŞĂ
— 134 —
flămânzenie
(derivat prin suf. -uie)., Văz o scânteie, o flăcăruie.
I.	VĂCĂRESCU, P. 331 /13. [Ou alte sufixe (rar):', flă-căruşă gorun, f. 176, flăcăniţă.]
flăcăruşă, fl^căruţă s. f. v. flăcăruie.
flăcău s. m. Garpon. — Persoană de sex bărbătesc, în vârsta adolescenţii (care a încetat deci a mai fi soqotit între băieţi), neînsurat (care deci nu e încă bărbat), fecior, june. La ţară, tinerii se’numesc flăcăi, când ies la joc (marian, nu. 5). Dacă un tânăr rămâne holteiu, deşi, după vârstă ar puteâ fi însurat, se numeşte flăcău tomnatic (s. stătut, pe alocuri: unguresc). Flăcăii vin pe luncă hăulind. COŞBUC, B. 5 ;. cfr. F. 72 ; 127. Făt-frum,os..., găsi... armele şi hainele tătăne-său de când eră flăcău, ispirescu, l. 3; cfr. 30; 35; 36; 43, etc. Ne-am despărţit băieţaşi şi nu ne-am mai văsuţ... pănă când l-a adus acasă flăcău, să-l însoare. i. ciocârlan, săm. iii, 138. Ia gâciţi de cin’ mi-i dor?... De-un flăcău cam negrişor. jarnîk-bârseanu, d. 32 ; cfr. 379. La vârsta de 28 ani, tatăl meu, văsându-se flăcău tomnatic, se, însura. C. negruzzi, I, 246. Păcală se însurase... în fine scăpase de ponosul de „flăcău unguresc". ispirescu, ap, TDRG. Eră odată un flăcău stătut, creangă, p. 139. [Scris une-ori şi pronunţat (Mold.): llecâu. marian, na. 348.| în Ban. flencau „june bătrân11, liuba.]
—	Etimologia necunoscută, (cihac, ii, 109 se gân-deâ la paleosl. chlakz „holteiu41).
FLĂCĂUÂN s. m. Gars. — (Mold.) Flăcău cevâ mai -răsărit (cuprinzând, de cele mai multe ori, o notă sentimentală: când spunem unui tânăr flăcăuan, arătăm că ne e drag, că sântem mândri de el, etc.; cfr. bâietan, băieţandru, flăcăiandru). Un flăcăoan al dracului ne-a luat în râs. creangă, a. 127. Un mândru flăcăuan, copilul Neagu,... I. ne-gruzzi, ii, 129. Aveâ,. ca argaţi, doi flăcăuani. şez.
ii,	45/8. [Şi : flăcăoăn. | La DDRF. se citează, din
I.'neniţescu, şl o formă neobicîniiită: flăcăiiin.]
—	Derivat din flăcău, prin suf. augm. -an.
flăcăuăndru, flăcăuâş s. m. v. flăcăiandru, ilăcăiaş.
flacon s. a. Flacon. — Butelie mai mică de sticlă, de cristal ori de porţelan, astupată, în genere, cu un dop din aceeaşi materie.
—	-N. din fran.’
flagel s. a. FUau. — (Latinism, rar) Biciu. Numai fig.. Flagelul ofticei. maiorescu, d. iv, 482.
—.N. din lat. flagellum, >idem.
flagrant, -Ă adj. Flagrant. — Evident, care sare în ochi. Această rea stare de lucruri decurge de la o nedreptate flagrantă, maiorescu, d. i, 67. în flagrant delict : asupra faptului.
—	N. din fran.
flaimuc s. m. Benet. — (Rar, fam.) Prostănac, neghiob, nătăfleţ, nătărău. Flaimoc Şede la foc Şi-şi uscă obielele, Uscă-mi-l-ar relele! bibicescu, p. p. 188. [Şi: flaimoc.]
FLĂmĂ s. f. 1°. Secheresse. 2°. Foule. — (Transilv.)
1°. Uscăciune, căldură mare, arşiţă, „ia. noi nu s’a făcut nimic, de atâta flamă! (Prin părţile Blajului) VICIU, GL.
2°. P. ext. Ceea ce se află în cantitate mare, mulţime. (Blaj) Atâta flamă de om! (Munţii apuseni) Mare flamă de oam,eni au mers la munte. (Uifalău, în Aiud) Atâta flamă de copil se scaldă,... viciu, gl.
—	Din lat. flamma „flacără11;
l	i,amâni», -Ă subst., adj. Flamand. — Numele
poporului german care locueşte o bună parte a Belgiei. Un Flamand gros... C. negruzzi, i, 98. Bubens, cel mai măre pictor al şcoalei flamande....... odo-
bescu, iii, 124,
—	N. din fran.
flăhAn», -Ă adj., Subst. Qui a faim. — Adj. şi subst. (Cel) căruia îi e foame (în opoziţie cu sătul si în corelaţie cu setos). 'Ferecaţi flămânzii acmu, că sătură-se-vor. coresi, ap. GCR. I, 19/IS. Când te-am văsuţ flămând, sau setos..., şi n’am slujit ţie ? tetraev. (1574), 246; cfr. cuv. d. bătr. ii, 453. Lupului îi scăpărau ochii şi-i sfârâiâ gâtlejul de flămând ce eră. creangă, p. 23; cfr. ispirescu, l. 216. Tu, cu pânea şi cuţitul, mori flămând, nepriceput. coşbuc, b. 13. Mai bine, nici oaia cu doi miei, nici lupul flămând, c. negruzzi, i, 249. Bogatul nu crede niciodată celui sărac, nici sătulul celui flămând. zanne, p. v, 87. Flămândului pânea-i în gând (cfr. varianta: vrabia mălaiu visează), ibid.
iii,	553. I Fig. t Ameninţat de foamete. Nu se ru-‘şineasă în vreamia iute, şi în si flămândă (= în vreme de foamete) satură-se. coresi, ps. 95 ; cfr. dosofteiu, ps. 123. îi lipsită cetatea de bucate..., şi este cetatea flămândă, neculce, let. ii, 275/21. j Poetic. Lacom. Flămânsii ochi rotindu-i, eu mi-stueam, pământul, eminescu, p. 200.
—	Deşi legătura etimologică cu lat. fam,es „foame “ e sigură, n’a fost cu putinţă până acuma să se dea o etimologie îndestulătoare.
flămânjos, -oăsă adj., subst. Affame. — (Mai rar) (Cel) care e vecinie flămând. „Flămângioşilor, degrabă la haleală, şi eu nici de un .frane n’am prins [peşte] !“ dunăreanu, ci-i. 84. Tins-ai masa peste drum, Ospătat-au flămângioşii. (Covurluiu) ii.
iii,	82. [Cu alt sufix (neobicinuit) : llămâiulicios, •oăsă. jipescu, ap. TDRG.]
—	Derivat din flămând, prin suf. adj. -ios.
flămânjune f s.-f. Faim. — (Mold.; învechit) Foame mare. în flămângiunea lor... varlaam, c. 252,2. în toate silele li se adăogeâ lipsa şi flămângiunea. ureche, let. i, 137/sj. De multă flămângiune nu puteă să mănânce. N. costin, let. i, a. 83/e. Gothii... au început a flămânsl, şi... în foamete, şi amărîmea flămăngiunii fiind, el le siceâ să mănânce câni. cantemir, hr. 256/sl. [Cu alte sufixe: flâmân-zăciiine f. Fost-au poftit pre Nicolai-vodă, să-l îm-prumutese cu o samă de bani..., pentru hrana slujitorilor lui, arătând mare flămânsăciunea lor. N. costin, let. ii, 86/22; flâmâime f (acesta şi cu înţelesul de „foamete"). Oamenii ce lucrează păcatului cu flamânsie se topesc, coresi, e. 16/,. Să chinul câtvă cu flămânsiia. mineiul (1776), 13l/i; cfr. 104’/,. Venea pedestri şi despuiaţi, ca Vai de dînşii; flă-mânsie încă se făcuse în tabără, magaz. ist. i, 371/,,.]
—	Derivat din flămând, prin suf. abstr. -iune.
FLĂMÂNSBĂCIUNE f s. f. v. flămânjune.
flăriânzâre s. f. Flanc. — (Transilv.) Partea aceea a corpului animalelor care e între pulpa picioarelor dinapoi şi între coaste, formând o adân-cătură (cu atât mai mare, cu cât animalul e, mai rău hrănit - de aici şi numirea, derivată din cuvântul „flămând11), numită şi deşert şi bărdâhan, „moalele foalelui dintre coaste şi ş’old“. rev. crit. iii, 154. Seamnele din care se cunoaşte [aprinderea de plămâni]: calul răsuflă greu, i se bat flămânsările... CALENDARIU (1814), 164/s. [Plur. -sări.]
—	Derivat din flămând, prin suf. -are.
flămânzenie s. f. Famelique.— (Propriu: abstract verbal, derivat din flămânzi, prin suf. -mie; întrebuinţat însă fig., ca o personificare a faptului
FLĂMÂNZI
— 135 —
FLEANDURĂ
de a fl mereu flămând) Om flămânzit, nemânoat, hămesit, lihnit, leşinat de foame. Saturi toate flă-m-ânzeniile din lume. jipescu, o. 61.
flămânz# vb. IVa. I. Affamer. II. Avoir faim.
I.	(Mai rar; cu înţeles factitiv şi funcţiune tran-sitivă) A face pe cinevâ să-i fie foame s. să sufere de foame, a-1 ţineâ pe cineva nemâncat, flămând (in opoziţie cu a sătura). L-au flămândzU cu lungă foame, dosofteiu, V. S. 66; cfr. 41; 6; 54,2. Te-au chinuit şi te-au -flămânzit, biblia (1688),
131,2.	Iar împăratul Moschicesc..., îmblă zăhăindu-l pre de laturi, ca să-l flămânzească, neculce, let.
ii,	319/3e. Aerul acesta nt’a cam, flămânzit, sandu-aldea, a. m. 88.
II.	(Mai ales cu înţeles neu tru). A i se face cuiva foame, a fi s. a deveni flămând, a suferi de foame, a răbda, a duce foame.
1°. (De obiceiu, funcţiunea verbului e intran-sitivă) Vai de voi, sătuilor, acmu că flămânzl-veţi. tetraev. (1574), ap. GCR. i, 9/8. Să flăm,ânzire, nu voiu zice ţie a^ mea e toată lumea şi plinul ei. coresi, fs. 132. li ţin închişi până ce flămânzesc. musţe, let. iii, 15/j,. Mănânci până a nu fi flămânzit ; bei până a nu fi însetoşat. ispirescu, u. 25/0. Mergând pe drum, au flămânzit grozav, încât nu mai ştiâ ce să facă ? Ii chiorăiâ maţele cumplit! SBIERA, P. 210/12. Cânele, când flămânzeşte, Tot la oase, ’n vis, gândeşte, zanne, p. i, 378.
2°. t (Neobicinuit, cu funcţiune reflexivă) O, fericaţii de cea ce să flămănzescu! cuv. D. BĂTR.
ii,	466; cfr. 416.
[După însetoşă, şi (rar): îuflămânzî vb. IV (ş. d.) înflămânzii şi nu-mi deadet mâncare, însetoşai şi nu mă adăpat, coresi, e. 26/2,; cfr. tetraev. (1574), 236. însetat şi înflămânzit. şez. iv, 142/1C. || Derivate: flămânzite s. f.; ilămâuzit, -â adj. care n’a mâncat de mai multă vreme, înfometat, hămesit. Uli şi urşii flămânziţi, alecsandri, p. ii, 119.]
—	Derivat din flămând.
flămân/îcă s. f. (Bot.) Drave des bois (Draba nemorosa). — Plantă ierboasă, cu tulpina păroasă şi cu flori galbene;' creşte prin locuri uscate şi pietroase. PANŢU, PL.
—	Derivat din flămând, prin suf. dim. -ică (cfr. germ. Hungerblume).
flămânzie f s- f- v- flămânjune.
flămânzilă s. m. Famelique. — (Fam., întrebuinţat mai ales în poveşti, ca nume propriu) Tip de om vecinic flămând; cfr. creangă, p. 241.
—	Derivat din flămând, prin suf. calificativ-pe-iorativ -ilă.
flamingo s. in. (Ornit.) Flamant (Phoenicopte-rus roseus). ~ Pasăre de apă, călătoare, cu picioarele şi gâtul lungi (în totul, e înaltă de aproape 1 m 40), cu penele roşii la aripi; vine foarte rar la noi. Noaptea flamingo cel roşu apa ’ncet, încet pătrunde, eminescu, p. 70. Câţiva flamingi ce stăteau neclintiţi pe piciorul lor de mărgean... anghel şi iosif, c. L. 10.
—	N. din germ. Flamingo.
flamură s. f. Drapeau. — Steag, steguleţ. Ca-targuripoleite cu lungi flamuri uşurele, alecsandri, p. ii, 87. Oastea mea cu flamurile, eminescu, p. 244; cfr. 123 ; 237. Flamurele sau praporele... de războiţi. odobescu, ii, 284. Se duc cu flamura, muzica şi... o aduc cupom,păla casa mirelui, mari an, nu. 661.
—	Din m.-grec. !fXâ;j.|j.oupov, idem (iar acesta din lat. flam,mula. Cuvântul românesc, nefiind popular, nu pare a fi urmaşul direct al celui latin). G. M. e y e r, Neugriechische Studien, iii, 69.
flanc s. a. (Milit.) Flanc. — Laturea unei trupe
aşezate în linie. Sosesc trupele române în flancul drept, maiorescu, d. ii, 106. | Laturea unui fort.
—	N. din fran.; cfr. foflâncâ.
flanelă s. f. Flanelle. — Stofă de lână, moale şi păroasă, uşoară şi călduroasă. Iarna port pieptar de flanelă, c. negruzzi, i, 199. | P. ext. Haină de lână, făcută în cârlige, cu care se acopere trunchiul, până la mijloc, şi braţele. Coloarea ei este albă. manolescu, i. 173. [în Mold.: flancâ s. flauică: se face din lână moale şi cu mult păr, în undrele, de cele mai multe ori fără gură la piept şi numai cu
o	deschizătură de scos capul, ca şi la mânecă. Le poartă oricine, afară de oamenii bătrâni, şez. ix, 39. | Prin Buzău, Brăila (h. ii, 147, 214, 176), Ialomiţa (vii, 359; 246, etc.) şi: flanel s. a. (şi în Trans.), .flauer s. a., flaneră s. f.||Diminutiv: flanelul;! s. f.]
—	N. din fran.
flaşnetă s. f. Orgue de Barbarie. — Caterincă, mică orgă portativă cu manivelă. Tatăl lor cântă din flaşnetă pe la porţile oamenilor, vla-huţă, n. 109. [în toată A.-U. Românii zic, ca în nemţeşte: flaşnet s. a. | Derivat: flaşnetar s. m. Cel ce cântă din flaşnetă.]
—	N. din germ. Flnschnett.
FLĂUT s. a. (Muz.) Flute. — Instrument muzical de lemn, cu găuri, clape şi gură laterală; cfr. fluier. Sunete de flaut, eminescu, p. 245. [Pronunţ, fla-u-. | La Rom. din A.-U., după germ. Flote şi: llăută s. f. marian, o. i, 282. (Pronunţ, flau-ta). | Derivat: flautist, -ă subst. L-am găsit flautist în orchestră. ghica, s. 62. O ftautistă. negulescu, f. r. i, 274.]
—	2V. din ital. flauto.
fleac s. a. I. Becquet. II. Bayatelle. Homme nul, nullite. Sornettes.
I.	(Cizm.) Petec la talpa s. tocul ghetelor. 1 se scâlcie tocurile ? Le bate singur câteva fleacuri, delavrancea, h. t. 12. [Şi: flec s. a.]
II.	P. ext. Lucru mic, bagatelă, (deci) lucru de puţină însemnătate; (despre oameni) nulitate, om de nimic. Acelea ce lor li se păreau a fi slove, eră un fleac şi... nu însemnă nimic, ispirescu, l. 270. Epimeteu eră un fiuşturatec şi un uşurel de minte d’ăi mari, cum adică am zice noi un fleac de om sau o lichea, idem, u. 90/„. Terpentin, Terpenteac Tot un fleac: se zice, prin Bucovina, Rutenilor, în bătaie de joc. zanne, p. vi, 361. | (Adesea, dupăne-gaţiune; cfr. glumă) Târau povară, nu fleac! M. chiriţescu, CONV. lit. XLIV, I, 42. | Spec. (mai ales la plural) Vorbe de clacă, mofturi, palavre, nimicuri, nerozii, prostii, minciuni. Cel mânios... să nu asculte toate fleacurile şi bârfelile■ CALENDARIU (1844), 59. Fugi de fleacuri şi de vorbe nebune ! pann, P. v. i, 142. Lungi versuri searbede şi fleacuri sunătoare, ollănescu, h. a, p. 46. Vorbe şi fleacuri muiereşti. sadoveanu, p. s. 96.
[Plur. fleacuri.]
—	Din germ. Fleck „petec". (Cuvântul a fost introdus în limbă, prin cizmarii nemţi, în secol. XIX.) Cfr. fleică.
fleâcără s. f. v. flacără.
FLEÂCE s. f. Boue Kgwicfc.— Lapoviţă, noroiu apă-tos. LB.
—	Derivat din fleci.
fleâncă s. f. v. fleoancă.
fleânoură s. f. 1°. Haillon. 2°. Prostituee.
1°. Zdreanţă, haină zdrenţuită, din care curg petecele. rev. ’crit. iii, 154; bugnariu, năs. îi cură flendurile = „îi tot rupt, îi curg petecele de stricate ce ’i-s hainele11, şez. v, 73/0. Şade Iuda în cămară
F’LEANŢĂ
— 136 —
FLEC UI
Cu flendurile afară? (= Sfecla), gorovei, c. 342. [Plur. flenduri. | Şi: fleăndără s. f. polizu; flândăr s. a. „haină prăpădită,11. RĂDULESCU-CODIN.]
2». Femeie prostituată, polizu, etc. Cfr. bulean-dră, fleoarţă, fleorţotină, fleştură, şulean-dră, etc.
—	Cfr. săseşte flander „zdrenţuit11 jahresber. X, 186; sârb. flandra, „prostituata11 (şi rut. flondra, pol. fladra). cihac, ii, 109.
FLEÂarţ'Ă s. f. Haillon.—(Rar) „Haină prăpădită11. RĂDULESCU-CODIN.
—	Poate, rezultatul unei fuziuni între fleandură şi zdreanţă.
fleaşc interj. — Cuvânt onomatopeic imitând sunetul înfundat ce se produce când lovim un corp moale şi elastic cu altul (d. e. obrazul cu palma, pământul apâtos cu talpa, etc.). „Măi tâmpitule,... deşteaptă-te!“ Şi fleaşc! o palmă, vlahuţă, ap. Tl)RG. Galoşii îi făceau fleaşc-fleaşc prin noroiu. [Variantă: fleosc! (acesta şi pentru sunetul produs de o sărutare zgomotoasă). Şi ftiosc ! o’o palmă zdravănă peste obrazu-i, de să tăvăli popa cât colo. CĂTANl, p. B. II, 97. „O palmă dată unuia peste faţă face fiiosc“. liuba. Place-mfiJ omu’ mustăcios, Când sărută, face fliosc! ţiplea, p. p. 80.]
—	Onomatopei Înrudite sânt: lat. ftaccus, fran. flasque, etc., alb. fl’akarese „palmă“, fl'eke „om mo-lâu“, pol. fkik „flasque11, flaczec „devenir flasque11; cfr. şi variantele cup. pleosc, plescăi, etc. (cfr. sârb. pljuska „palmâ“, germ. platsch! etc).
fleaşcă s. f. 1°. Claque. 2°. Cataplasme. 3°. Neige boueuse. 4°. Homme mou. Femme ehontee.
Ceea ce face fleaşc s. e fleşcăit:
1°. (Fam.) Palmă dată cu mâna moale, de se lipeşte, „palmă peste ochi, dată cam cu dosul mânii, flescheială. Ţ-oiu da o flîaşcă de ţi-or scântiii ochii!“. şez. v,’ 73/13. Cfr. marian, d. 162. || Spec. (Ban.) „Un joc necuviincios, numit şl fleşcana, ce-1 joacă Ţiganii bătând cu picioarele partea goală din-dărătul corpului11. Com. liuba.
2°. (Bucov.) Un fel de cataplasmă (cu aluat s. alt continut moale). Fleaşcă albă ’ntinsu-le-o. marian, d. 159.
3°. Noroiu apătos, amestecat cu zăpadă, 1 ap o viţă, fleşcăeală, fleşcăraie. (Baia-mare, in Mehedinţi)
H.	ix, 3. [în acest înţeles, şi varianta: flosc s. a. „noroiu subţire, lapoviţă". REV. CRIT. IV, 338.]
4°. Om moale, molâu. Cfr. REV. CRIT. IV, 85. A cui e vina ? A dumitale; prea eşti fleaşcă ! CONV. lit., ap. TDRG. || Spec. (Ban.) „Femeie fără cuviinţă". Com. liuba.
—	Derivat din fleaşc !
fleâură subst. v. flcurâ.
flehitĂ s. f. (Med.) PhhSbite- — Inflamaţia membranei interne a vinelor.
—	N. din fran. (grec.	ifXspo?	,,vână“).
flec s. a. v. fleac (1); flecăitură s. f. v. l'lecărî.
flecar,-Ă subst., adj. Hâbleur. — Subst. Om puţin serios, căruia îi place să vorbească mult, dar spune fleacuri, cfr. farfarâ, gură-slobodă, palavra giu. Aşteptam ...să văz de eşti statornic la amur, sau numai un flecar, gorjan, h. ii, 217. Fonfii şi flecarii... sânt stăpânii astei naţii, eminescu, p. 247. La cuvinte e flecar, şez. i, 26. Flecarul ruşinea n’o cunoaşte. Flecarul, cu vreme şi fără vreme, trebue să trăncănească. Doi flecari la masă, bucatele rămâ/npe masă. 10RD. golescu, ap. zanne, p. viii, 626, 627. Numai pământul astupă gura flecarului. baronzi, l. i, 51/1S. | (Mai rar) Adj. O slugă flecară, pann, p. v. i, 25. Bărbierii erau ca şi cei
din ziua de astăzi, flecari, vorbăreţi şi uşori de gură. ispirescu, u. 112/2. [D1CŢ. dau şl o formă fem. flecăreâsii şi un derivat flecărnic, cu acelaşi înţeles.]
—	Derivat din fleac, prin suf. nom. agent. -ar.
PLECĂRI vb. IV11. HâhIar.-Intrans. (rar trans.) A spune fleacuri, a povesti verzi şi uscate (numai din dorinţa de a vorbi). Şi când o hi să hondră-nim surda, să flecărim... jipescu, o. 112. De cât să ftecăriţi la glume şi la câte nagode toate, mai bine spuneţi-vă fiecare basmul său. ispirescu, l.
67.	[Derivat: flecăritură s. f. ap. TDRG. | La ţi-CHINdeal găsim şi formele cu sufix schimbat: fle-căti şi flecăi cu derivatele flecătitor, -oare adj. şi flecăitură ş. f. A flecătî nimicuri în vânt. f. . 369. Acest flecătitoriu şi întinat discurs, ib. 449. Bârfituri şi flecăituri şi vorbe de nimica spune noao. ib. 434; cfr. 295.]
—	Derivat din flecar.
flecărie s. f. Bavardage, hăblerie. — Vorbărie deşartă, vorbă de clacă. în locul flecăriilor franţuzeşti, de ai fi citit Vieţile sfinţilor.c. negruzzi,
i,	224. Dar hai! de-atâta flecărie m’am scârbit. gorun, F. 137. Bl nu luă aminte la flecăriile lor şi-şi căută de treaba lui. ispirescu, l. 229.
—	Derivat din flecftri.
flecăros, -OÂSĂ adj. Bavard. — (Rar) Cu aplecări de flecar. Aflară toţi..., că-s flecăroşi. pann,
h.	75. Rău de gură, flecăros. marian, nu. 416; cfr. SEVASTOS, N. 207/,4, PANN, E. II, 57.
—	Derivat din flecar, prin suf. adj. -os.
flecătî vb. IVa (ş. d.) v. flecari ş. d.; flecău s. m. v. flăcău; flecuiu s. a. v. fleică.
FJLEci vb. IV a.Broyer. — (Transilv.,Ban.) Trans. şi refl. A (se) zdrobi prin lovituri astfel ca să nu mai rămână decât o masă inertă şi moale. Grindina... îţi fleceşte... cucurusele. reteganul,"p.
I,	6/4. Du-te de fleceşte cu toporul carnea asta. (Bou-ţar, în Haţeg). Toate prunele s’au flecit. (Răchita, în Caraş-Severin) = „s’o făcut fleaşcă, cum zicem prin Blaj“. viciu, gl. [Derivat: flecit s. a. în casă se află... o matcă de... zdrumicat, flecit legumele, liu-ba-iana, m. 100. || Cu alt sufix şi cu înţeles frecven-tativ: fleciui vb. lVa. Făt-frumos... a făcut semn câinilor să sfărâme pe hârca fără de milă; şi nu mi-au rupt-o şi nu mi-au fleciuit-o cănii, mă rog d-voastră, de nu se mai cunoştea nimic din hoitul ei. mera, l. b. 275. „Se fleciuesc, se zice despre poame, când sânt răscoapte11. LB.]
—	Pare a fi înrudit cu onomatopea fleaşc; cfr. flecul, flecnl.
FLECiu, -ie adj. Flasque. — Moleşit, fleciuit. LB. (La polizu, barcianu, etc. accentuat fleciu).
—	Derivat din fleci.
fleciui vb. IVa v. fleci.
flecni vb. IV“. 1°. Cailler. 2°. Frapper. 3°. S’eni-vrer.
(Transilv.)
1°. Trans. şi refl. A (se) închegă. Lapte ftecnit.
2°. A lovi, a trage pumni cuiva, a-1 bate tare. (Ţara-Haţegului). REV. CRIT. III, 154.
3°. Fig. A se ameţi (de băutură), a se chercheli, a se îmbăta. LB.
—	Cfr. flecui, fleci, fleciui, fleşcăi.
flecui vb. lVa 1°. Crotter. 2°. S’amollir, s’en aller en bouillie. Se souler.
(în Mold. şi Bucov.)
1°. Trans. „A udâ şi a umplea de noroiu: De ce
FLECUŞTEŢ
— 137 —
FLEROS
ţi-ai flecuit aşă straiele? (Bilca, în Bucov.)“ Com.
G.	tofan. ’	„
2». Refl. A se muia (la fiert), a se zdrobi, a se fleci, a se fleciui, a se fleşcăi, a se face chi-săliţă. Cum barabulele fierb mai degrabă, ele se flecuesc (—se sfarmă tare), şez. vii, 114. „S’a flecuit = s’a sfărâmat toată mâncarea la fiert.“ ib. ix, 152. Aveam nişte cireşe în trăistuţă, de s’o flecuit toate. (Bilca, in Bucov.) Com. G. tofan. || Fig. A se îmbăta tare. şez. IX, 152.
—	în înţelesul 1° ar puteâ fi germ. flecken; pentru înţelesul 2° cfr. fleci, fleciui, flecni, fleşcăi.
«XECUŞTii'f s. a. Babiole. — (Mold.; mai ales la plur.) Diminutivul lui fleac (derivat printr’un suf. neclar). „Lucru de puţină importanţă", creangă, gl. Iuţaiă şi gură de furnică ar trebui să aibi, ca să poţi apucă, alege şi culege nişte flecuşteţe ca acestea, creangă, p. 263; cfr. a. 93.
flegmă s. f. Flegme.
1». Scuipat mucos care, în genere, provoacă tuşea şi se eliminează cu ajutorul acesteia. Cfr. hâră. Nici împins de flegmă, a tuşi macară nu m,i s’ar
cădea, cantemir, ist. 57. Bolnavul de oftigă...........
tuşeşte des, scuipă o flegmă gălbuie, grigoriu-rigo, m. p. I, 133.
2°. (Din cauză că în vechea medicină aveâ înţelesul de limfă, şi în conformitate cu vechea teorie a temperamentelor, şi) Caracterul omului încet, impasibil, nepăsător, cu sânge rece. „Ce este?“... „Nimic11, îmi răspunse cu o barbară flegmă, „o femeie s’a otrăvitc. negrdzzi, i, 53. [Derivat: flegmatic, -ă adj. Cfr. melancolic. înlocui moşneagului... atât de roş şi de vesel, mă întâmpină un Neamţ sarbăd şi flegmatic, id. ib. 67.]
—	N. de origine grec. ("iXeyij.c/.).
flegmobt s. a. (Med.) Phlegmon. — Umflătură cauzată de o inflamaţie a ţesutului celular; cfr. bu-boiu.
—	N. de origine grec. (pXs-c;j.ov/j, idem).
fleică s. f. Morceau de viande leve le long du centre- — Făşie de carne de pe burtă, parpalac (se frige de obiceiu la grătar). Bagă fleici prin foi... Ş’îi dă ursului să’mbuee. pann, p. v. ii, 13. Cfr. şez.
iii,	32/18 (unde se întrebuinţează 1'i g. despre nişte ţâţe fleşcăite). [La Braşov flechiu s. a., plur. flechiuri.]
—	Din germ. (săseşte) Flecken, idem.
flenc adj.v. fleng; flencăni vb. IVa v. fleon-căni; flencăij s. m. v. flăcău.
flencmeş, -Ă adj. (Corne de bceuf) recourbee vers l'oeil. — (Despre coarnele boilor) Adus cu vârful spre ochi. dame, t. 28; HEM. 407 (Cristeşti, în Botoşani). [Şl: flenteş,-ă adj. marian.]
—	Etimologia necunoscută; cfr. fleng.
flenihiros, -OĂSĂ adj. Deguenilie. — Zdrenţu-ros, ferfeniţos, rupt; cfr. cotrenţos. Care mai de care mai flenduros. şez. iii, 183/18. Am o babă flen-duroasă, Şede cu boieri la masă? (= Varza), pamfile, C. 35 ; cfr. ŞEZ. IV, 104 ; GOROVEI, C. 359. | P. ext. „Om sărac", şez. ix, 149. [Şl: flendâros, -oasă. polizu ]
—	Derivat din fleandnră, prin suf. adj. -os.
fleng, fleâjvgă adj. (Porc) aux oreilles pen-dantespar devant.—(Despre urechile porcului) Aplecate înainte, spre ochi, cfr. bleg. [Porci] cu urechile flengi (aplecate înainte). I. ionescu, m. 363. | (Despre porci) Cu urechile aplecate înainte spre ochi. h. V, 97. [Şi: flenc, fleancă (Calopăr, în Dolj) H. V, 97.]
—	Etimologia necunoscută (cfr. ung. fulok „ure-chiat"). Cfr. flencheş.
flebtteş, -Ă adj. v. flenclieş.
w.Mioni s. m. Vetu de haillons.—(Rar) Unul care este îmbrăcat în flenţe. rădulescu-codin.
—	Derivat din fleanţă, prin suf. augm. -oiu.
fleoăsîcă s. f. 1°. Bouche. 2°. Femme vulgaire et m,al mise.
1°. (Fam.) Gură (cu deosebire în apostrofele: ta-că-ţi s. ţine-ţi fleanca!), p. ext. „gură-rea" (Ru-dina, în Mehedinţi) H. ix, 92, „una cu gura fle-căreaţă". pamfile, J. iii. Mai ţine-ţi fleoanca de gură! d. zamfirescu, conv. lit. xliii, 916. Da mai tacă-ţi fleoanca, măi Toadere! sandu-aldea, a. m. 141; cfr. JIPESCU, o. 44. Ca să scape de gâra-măra, că nu-i mai tăcea fleoanca, puse de-l tăie. ispirescu, l. 69. Bun de ~ — bun de gură. zanne, p. ii, 182. [Şl fleâncă. Ian căutaţi-vă de treabă... şi n’ascultaţi de fleanca lui! pop., ap.. GCR. II, 262/M; floâncă. ion cr. iii, 35, fleoncă= „femeie care fleon-căeşte din gură". (Bilca, în Bucov.) Com. g. tofan.] Ofr. treanca-fleanca,trenchea-flenchea.
2°. (Năsăud, în Transilv.) „Femeie proastă, îmbrăcată fără nici un pic de îngrijire", bugnariu, năs.
—	Etimologia necunoscută; cfr. fleură, fleoarţă.
fleoâkcă s. f. v. fleoarţă.
fleoarţă s. f. Prostituee, catin. — (Vorbă de ocară) Femeie stricată, depravată, fleorţotină, fleştură, fleandură, buleandră, şulean-dră, etc. rev. crit. iv, 85; marian, d. 320; jipescu, o. 56. Pentru o fleoarţă de muiere, îmi prăpădim biata piele. mat. folc. 437; cfr. şez. iii, 34/,. [Şi: floârţă s. f. DICŢ.; fleorţă (Rudina, în Mehedinţi) h. ix, 92; fleoârcă. rev. crit. iii, 154, marian, d. 320.]
—	Etimologia necunoscută; cfr. fleandură.
fleoncă s. f., FiiEonrcĂî vb. IV v. fleoanca, fleoncănî.
fleoncănî vb. IVa. Bavarder, jacasser. — ln-trans. rar trans. (fam.) A-i umblă gura cuivâ, a spune multe. Ce tot fleoncăneşti cu gura la săcă-turi? jipescu, O. 43. [Şi: fleoncăi vb. IV = „a vorbi fel de fel de lucruri cum nu se cade". (Bilca, în Bucov.) Com. G. tofan. Fleoncăe... babili. jipescu, o. 116; flencâni vb. IVa LB.; floncăni vb. IVa, cu derivatul floncăniturâ s. f. Tu eşti a mea, floncănească lumea ce va vrea. ispirescu, l. 37. Iordachi Drăghici... califică spusele lui... Anghelachi drept „floncănituri“. IORGA, L. II, 217.]
—	Derivat din fleoanca, prin suf. -ănl.
fleorţă s. f. v. fleoarţă.
fleorţotină s. f.=fleoartă. rev. crit. iii, 154. [Şl: florţotinâ. DICŢ.]
—	Derivat din fleoarţă, prin comb. de suf. -ot-ină. (Cfr. scorţotină, flocotină, etc.)
fleoş, -Ă adj. Amaigri, ratatine. — Fleşcăit, moleşit, veşted. Odată văe înaintea mea un moş, fleoş de bătrân, uitat de moarte şi de Dumneseu. ispirescu,, l. 96.
—	înrudit cu onomatopeele fleaşc şi l’leosc.
fleosc ! interj, v. fleaşc.
FLEOScĂi, FLEOşcĂi, fleosnî vb. IVa v. fleşcăi.
fleros, -oăsă adj. Bavard. — (Prin Zagra, în Transilv.) „Care vorbeşte mult, liiiibut.“ Com. i. corbu.
—	Derivat din fle(a)ură, prin suf. adj. -os.
FLEŞAR	_	138	—	FLISCÂ
fleşăr s. m. (ş. d.) v. măcelar ş. d.
fleşcA-Eală s. f. 1°. Claque. 2°. Neige boueuse.
1°. Fleaşcă (1°). Ţiganul s'a căpătat cu flescheială ( = palmă) zdravănă de la boier, ion ce. ii, 221.
2°. Fleaşcă (3°). „Fleşcăeală — lapoviţă." (Baia-mare, în Mehedinţi) h. ’ix, 3.
[Şi: flescheială.]
' — Derivat din fleşcăi, prin suf. -eală.
FLEŞCĂi vb. 1°. Produire le son caracteris-tique du barbotement dans l’eau. 2°. (Refl.) Devenir flasque; se faner.
1°. Intrans. A face fleaşc! umblând prin no-roiu. Ciubotele pline de apă-fleşcăeau la flecare căl-cătură. DUNĂREANU, ch. 116.
2°. Refl. A se face fleaşcă (mai ales despre sânii femeilor), a se muia, p. ext. (despre oameni)
a se moleşi. A plouat din belşug......... s’au fleşcăit
cărămizile, caragiale, t. i, 58/28 Fata trecută din vârstă, ca o prună flîoscăită. IORD. golescu, ap. ZANNE, p. IX, 174.
[Şi: fleoşcăi. cihac, ii, 264, etc.; fleoscăi; l’leo-sai = a lovi pe cinevâ cu talpa în aşâ fel, în cât să se audă sunetul fleosc! liuba. || Derivate: fleşcăit s. a. Prin smârcurile mocirloase... mergeau încet... ascultându-şi fleşcăitul ciobotelor mari şi grele, vlahuţă, ap. TDRG.; fleşcăitiiră s. f. polizu’.]
—	Derivat din fleaşc, prin ’suf. -ăi.
fleşcana s. f. v. fleaşcă.
fleşcărâie s. f. Neige boueuse. — Fieaşcă (3°), fleşcăeală, „glod pe drum, udeală de se strică drumul cel bun; se face când se topeşte omătul sau când dă o ploaie11, şez. v, 73.
—	Derivat din fleaşcă, prin suf. -ăraie.
fleşcheiălă s. f. v. fleşcăeală; fi.eşek s. m.
(ş. d.) v. măcelar ş. d.
fleştejvic s. a. Haillon. — Cârpă, (Rudina, in Mehedinţi) ii. ix, 83.
—- Cfr. f 1 e ş te ri (înţelesul original pare a fi: „cevâ moale,“ cfr. fleaşcă).
fi,eşti:ni vb. IVa 1°. Comprimer. 2°. Se faner. (Transilv.; numai la LB.)
1°. Trans. A comprimă.
2°. Refl. A se trece, a se ofili.
■:— Cfr. fleşcăi.
fl&ştură s. f. 1°. Prostituee. 2°. Femme ou fille folâtre.
1°. (Vorbă de ocară) „Femeie cu purtări rele“. (Rudina, în Mehedinţi) h. ix, 87. „Curvâ, femeie rea“. şez. ii, 227/s6; ion cr. ii, 80. „Fliuştură = femeie cu apucături urîte." pamfile, j. ii.
2°. Fliştură — „fată nebunatică, sărită din ţâţâni11. BUGNARIU, NĂs., „nestatornică (femininul de Ia flu-şturatec)“. pamfile, j. iii, „fată care acum se apucă (=se dezvoaltă), germ. Backfisch (cfr. codană, poşidic).“ Com. i. corbu.
[Şi: fliştură, fliuştură.]
—	înrudit cu fleşteri; cfr. fleoarţă, fleandură; cfr. fluşturâ, fleştenic.
FI.I. I s. m. v. jnătăfleţ.
fleură s. f. 1°. Trou. 2°. Bouche. 3°. Bavard.
(Transilv.)
1°. „Gaură, cavitate." bugnariu, NĂS.
2°. Gură, fleoancă. Ţine-ţi fleura! (Braşov.)
3°. P. ext. Gură-rea, gură-spartă, „care vbrbeşte multe,' palavragiu11, rev. crit. iii, 154.
[Pronunţ, fle-u-, | Şi: fleâură „care vorbeşte mult, limbut". (Zagra, lângă Năsăud) Com. I. CORBU.]
—	Etimologia necunoscută; cfr. fleoancă. (Asemănarea cu n.-grec. yMopoţ „palavragiu" cihac,
II,	660 pare a fl întâmplătoare.)
Fi.i.i iti vb. IV®. Bavarder. — (Transilv.) „A vorbi multe, verzi şi uscate". REV. CRIT. III, 154.
—	Derivat din fleură.
flexIbil, -A adj. Flexible. — Mlădios, care se poate încovoia s. îndoi cu uşurinţă. Trestia este flexibilă. P. anal. Voce flexibilă. | Fig. Esenţa criticului este de a fi! flexibil la impresiile poeţilor ; esenţa poetului este dea fi inflexibil în propria sa impresie. maiorescu, cr. ii, 211. [Negativ: inflexibil,-ă. | Derivat: (in)flexibiliti'ite s. f. odobescu,
ii,	366.]
—	N. din fran.
flexionar, -A adj. (Gram.) Flexionnel. — Care indică flexiunea. Aici a este vocala flecţionară a im.-perfectului. maiorescu, CR. iii, 267. | P. ext. Care are flexiune. Limbile se împart în monosilabice, aglutinante şi fleocionare. [Pronunţ, -xi-o-.]
—	N. după fran.
. flexiune s. f. (Gram.) Flexion. — Modificarea suferită de un cuvânt prin schimbarea finalelor (în declinare şi conjugare). [Pronunţ, -xi-u-.]
—	N. de origine lat. (flexio „îmmlădiere").
flintă s. f. Mousquet, fusil.—{ Aproape învechit) Puşcă (mai ales puşca lungă haiducească, iar azi puşcă de vânătoare. H. ii, 81). Au început a slobozire puşcele (= tunurile) cele maripre rând toate,... apoi au început a slobozire drăgănimea flintele. neculce, let. ii, 352/2; cfr. N. costin, ib. ii, 68/38. Să-ni[i] iei dooă flinte cu patu jumătate, pentru vânat. doc. (a. 1795), ap. iorga, s. d. viii, 31. Ofiţeri asupra cărora erau ţintite flintele lor... C. ne-’gruzzi, i, 173. E o ceată de flăcăi, colea, voinici nu şagă,... lâ/ngă care eşti sigur numai când ţi-e flinta încărcată. I. negruzzi, v, 211. S’aruncă.j. prin flinte şi fum. coşbuc, f. 28. Haiducul rătăceşte cu flinta ’n spate. IOSif, p. 70. Să-mi pun cureaua la flintă, şez. I, 114b/31. Cine are flintă grea, Puie şapte glonţi în ea. alecsandri, p. p. 319; cfr. 65b/25; 250b/6. Mi-e flinta ghintuită, jarnîk-bârseanu, D. 506; cfr. RETEGANUL, TR. 39/29; BIBICESCU,P. P. 59; PĂSCULESCU, L. P. 152,453, eic.; ŞEZ. II, 77/25; alexici, L. P. 45/18. [Diminutiv: flin-tuliţă s. f. Decât cu picioare ’n iţe, Mai bine c’o flintuMţă. păsculescu, L. p. 242.] ’
—	Din germ. Flinte, idem, prin mijlocire polonă: flinta sau ungurească: flinta.
FLiNTfc s. m. (Transilv.) „Flintic = limba dinainte la cioareci, prin care intră curaua; ea ţîne şi obloanele s. prohabu". viciu, GL;cfr. frâncu-CANDREA, M. 104.
FLiNTULi'4'Ă s. f. v. flintă.
fliş interj. Fiie flac. — Onomatopee, imitând sunetul şuerător produs de lovirea biciului. A făcut... }flişl cu biciuşca! zanne, p. iii, 217.
flisc s. a. v. flişcă (1°).
flişcă s. f. 1°. Sifflet, fifre. 2°. Claque. 3°. Ba-varde.
1°. Fluier mic, cu sunet ascuţit. DICŢ. [Şi: flisc s. a. POLIZU.] Cfr. flişcoaie, flişcăi.
2°. Palmă (dată cuiva cu atâta repeziciune încât să şuiere prin aer), barcianu.
3°. Flişcă de muiere — gură-slobodă. barcianu.
—	înrudit cu onomatopeea fliş; cfr. frişca; fliuşcă.
FLIŞCĂ1
- 139 —
FLOARE
ixişcĂi vb. IV. Jouer du fifre, siffler. — A cântă, din flişcă.'barcianu, etc. LB. [Şi: fişcăi vb. IV. LB., POLIZU.]
■— Derivat din flişcă.
i’l.işcHii vb. IV'1. Faire claquer un fouet.-Fli-şchiesc = pocnesc din biciu s. din harapnic, pamfile, j. ii.
—	Derivat din sunetul onomatopeic fliş.
ri.is€«Ain s. f. v. flişcoaie.
vi.işcoâii: s. f. (Petit) sifflet de saule.—(Transilv.) Fluier făcut din salcie, cu care se joacă copiii. (Sălişte) viciu, gl. [Şi: fliscoăie (Nicula, Gherla) ibid.]
—	Derivat din flişcă, prin suf. augm. -oaie.
fi<iştură s. f. v. fleştux-ă.
FLIT s. a. Museau;groin. — (Ban. şi Transilv.) Bot; s]pec. râtul porcului, vaida, bud, p. p.; pompiliu, BIH. 1010; GR. Băn. „Bot să zice la noi la gura unui animal. Porcul are fUt“. liuba-iana, m. 31. Cine nu s’a băgă ’n joc, Crească-i flitul ca la porc. BUD, p. p. 52. | în batjocură, şi despre gura oamenilor) Ţine-ţi flitul! (Braşov); cfr. HODOŞ, P. P. 212.
flibşcă s. f. 1°. Gorge'e. 2°. Chien qui aboie fai-blement et disagreablement. 3°. Femme mal emboii-chee et querelleuse.
1°. (Mold.) Un sfert de litră de rachiu. Na, cinsteşte fi tu o ftiuşcă de rachiu! contemporanul, v,
i,	292. La crâşmă... trage o fliuşcă omul. ibid. iii, 95.
2°. „Câne ce bate (latră) moale şi urît“. şez. v, 73/n.
3°. (Ban.) „Femeie ce imblă în necuviinţă şi-i certăreaţă ca ţigăncile“. liuba. [Şi la anon. car. se găseşte forma fliscă s. f. tradus prin „sordida" şi „vilis, năuci".]
—	în sensul 1°, corupţie evreo-rutenească din germ. Flăsclichen „sticluţă"; pentru înţelesul 2° cfr. frişcă; pentru înţelesul 3° cfr. fleaşcă.
fliuşcâr s. m. Ivrogne. — (Vicovul de sus, în Bucov.) „Beţiv care şede numai în cărclme şi bea". Com. p. cârstean.
-— Derivat din fliuşcă, prin suf. nom. agent. -ar.
FiiiDŞTURÂ vb. I v. fluşturâ; îxivşTi iiĂ s. f. v. fleştură; I'jloÂcă s. f. v! floc.
Fi,oicĂN s. a. Pelure; ddchets de laine tombant du drap qu’on foule. — (Săcele, în Transilv.) —Floa-cele care cad de pe piele când se argăseşte s. din lână când se ţese. CDDE. nr. 609.
—	Derivat din floc.
floâncă s. f. v. fleoancă.
floare s. f. Fleur II. 3°. Sorte de poisson. 4°. Meche. 5°. Grains de mais que l’on ,fait griller et crever sur une plaque de fer. 6°. Face (de caractere typographique). 7°. Panneton. IV. 1°. Bouquet (du vin), 2°. Couleur.
I.	Propriu. 1°. (înţeles restrâns) Partea plantei în care se găsesc organele ei de reproducere, în locul căreia, după vestejire, apare fructul (rodul). P. ext. Plantă (ierboasă), care înfloreşte (adesea, în opoziţie cuburueanăşiiarbă). Tocmi iazerele şi izvoarele, şi văile... şi florile şi toată frumseaţea pământului. moxa, 345. Sânteţi ca floarea câmpului şi ca iarba carea o usucă soarele şi piiare. învăţături (a. 1642), ap. GCR. I, 96/3f;. Sămânţa de trifoiu veche se cunoaşte de pe floarea ei pierdută. I. ionescu,
C. 36. Flori albastre tremur’ ude în văzduhul tă-mâiat. eminescu, p. 193. Drumul tot eră covor de flori de Maiu. coşbuc, b. 19. Un mănunchiu de flori. I
ispirescu, l. 17. Jelui-m’aş florilor De dorul surorilor. jarnik-bârseanu, ’D. 193. Pom,ii înfloriţi: Unii cu florile ’nvoalte, Alţii cu poamele coapte. teodorescu, p. p. 89b. Cu o floare nu se face primăvară ! | (Adesea la singular, cu înţeles colectiv) Câmpul floare nu aveă. jarnîk-bârseanu, d. 491. Văzu struguri, unii copţi, alţii aguridă şi alţii tocmai în floare (= înfloriţi), ispirescu, l. 146. Mă suiu încetişor în teiul, care te adorm,eâ de mirosul floarei. creangă, a. 53.	-	la	ureche	=	lucru	fără
însemnătate, întâmplare care nu-i menită să-ţi insufle vreo îngrijire. Ale noastre sânt flori la urechi pe lângă cele ce spune în cărţi. Greangă, a. 22. Gândeşti că e floare la ureche să cauţi acul în carul cu fân ? PANN, ap. ZANNE, P. V, 6. II (Munt.) De florile mărului; (Mold.) de flori de cuc == de geaba, în zadar, numai aşâ. Nu-i trebui lui Mercur să alerge mult, — căci nu doară de florile mărului eră el zeu alergător, ispirescu, u. 1Ju; cfr. L. 29. N’am crescut-o eu, n’am hărăxit-o eu de flori de cuc... Adeluţa-i a mea. alecsandri, t. 965; cfr. 910. Nu-l duceam noi la spânzurătoare, numai aşâ de flori de cuc ! creangă, p. 332. Umblă de flori de cuc — umblă încolo şi încoace, de geaba. MARIAN,
o.	i, 45. | Staulele (s. Staurile) florilor v..staul. | Copil (etc.) -din-flori = copil nelegitim, copil natural (propriu : conceput afară, în câmpul cu flori; cfr. co-pil-de-gard, copil-de-la-umbră, propteaua-gardului, urzicar, etc.) marian, na. 59-60. Un paj ce poartă pas cu pas A ’mpărătesii rochii, Băiat-din-flori şi de pripas, Dar îndrăzneţ cu ochii... eminescu, p.’ 270. Anca..., o fată-din-flori a lui Neagoe-Basarab. iorga, ch. i.. i, 85. | (Modern, după germ. „blaue Blume") Floare albastră: e simbolul romantismului în literatură; cfr. EMINESCU, P. 82. || (Bot.) Foarte multe numiri populare de plante sânt compuse cu cuvântul floare ; astfel (cfr. panţu, pl.) :
-	a-albinuţei : „este la coloare albicioasă, având forma ca „rochiţa-rândunelei" şi- înălţimea ca de 5 centimetri". (Moscu, în Covurluiu) h. iii-,'338.
-	a-amorului = amor (II).
-	a-bonlui. (Ciochina, în Ialomiţa) h. vii, 104.
~ broştească= Bassinet ou bouton d’or (Banun-
culus acris). Plantă ierboasă cu florile galbene strălucitoare. Şi: piciorul-cocoşului, rărunchiu. LB.; H. V, 248 (Goeşti, în Dolj).
~ a-călugărului = Herbe aux vaches (Saponaria vacca/ria). Plantă cu flori trandafirii, care creşte prin sămănături.
-	a-ciumei= ciucuraşi.
-	a-ciutei =■ găinuşi. ’
-	a-credinţei-bărbâtului = sascliiu. dame, t. 185.
-	a-crucei’= pristolnic.
~ a-cucului=Fleur-de-coucou oii lamprette (Lych-nis Flos-cuculi ou Coronaria Flos-cuculi). Plantă ierboasă cu flori trandafirii, rar albe, şi cu caliciul roşiatec. Şi: cuculeasâ.
-	a-cunuiiei (Transilv.) = curcubeu.
-	-a-doamnei şi - a domniţei = albumeală. „Floa-rea-doamnei este la floarea ei desfăcută, ca gura-leului, având coloarea cam violetă; înălţimea ei este cam de 5 centimetri". (Moscu,in Covurluiu). H. iii, 338.
--domnească. (Jorăşti, în Covurluiu) h. iii,,243 (cu deosebire la plural: flori-domneşti). La fereşti Cu flori domneşti, Dar în casă ? Floare-aliasă. hodoş, p. p. 61. Pe mini să mă mântuiască Floarea cea domnească, jarnîk-bârseanu, d. 208; cfr. 25; 123; 135; 268; <299. „Floarea-.domnească seamănă mult cu rozeta, dar aceasta e mai mare"..(Chiojdu-Bâsca, în Buzău) h. ii, 26. „Floarea-domnească = şerpoaică". (Pleniţa, in Dolj) H. v, 374. | (Transilv.)= garoafă şi garoltţâ-de-munte. | = surguci.
~ a-1'âiiului = ftoare-de-fân = llruţă.
-	a-llorilor = dioc.
-	-frumoasă = bănuţi. LB.
~ a-gaici (Moscu, în’ Covurluiu) h. iii, 325. .
~ a-grâului = vineţele.
FLOARE
- 140 —
FLOARE
-	împunsă. (Argetoia, în Dolj) H. v, 10.
-	ii-lui-sfântu-Ioan = drăgaică.
~ a macului. (Ciochina, în Ialomiţa) i-i. vii, 104. llori-mărunţele = toporaşi.
~ a-miresii (Şocariciu, in Ialomiţa) h. vii, 480.
~ -niprală-galbenă LB. = niprală.
-	a-nopţii = mirodenie.
~ a-oştilor polizu = floarea-păsărilor.
~ a-paiului = vineţele.
~ a-pânii. (Poiana,’ în Dolj) h. v, 389.
-	a-pasăi'ilor = floarea Paştilor.
~ a-Paştilor (Transilv.) şi - a Pastei (Boteni, in Muscel) h. ix, 49 şi - a Paştelni (Şocariciu, în Ialomiţa) H. vii, 480 = Pâqtiette ou fleur du Vendredi-Saint (Anemone nem,orosaJ. Mică plantă ierboasa cu o singura floare albă, care înfloreşte prin locurile umbroase pe timpul Paştilor. Şi : floarea-pasărilor, floarea-vântului, floarea-oştilor, găinuşe, muscerici-albi (Transilv.), oiţă, păş-tiţâ, turculeţ (Munt.).
-	a-i’aiului (Găneşti şi Târgul-Bereşti, în Covur-luiu) h. iii, 226, 437 = vetrice. dame', t. 184.
~ a-reginei (modern) = albumcală.
~a-şarpelai = 1°. inama-pădurii. [ 2°. volbură (Bouţari, în Transilv.). viciu, gl.
-	a-smeului = barba-popii.
~ a-soacrei. (Moscu, in Covurluiu) i-i. iii, 325.
-	a-soarelui : Soleil, towrnesol (Helianthus an-nuusj. Plantă ierboasă, care creşte înaltă, cu florile mari galbene, care se întorc după soare. Sâmburii sânt buni de mâncat, şi din ei se extrage un fel de uleiu. Şi; soarea-soarelui, sora-soarelui.
~ a-soarelui-de-câmp = aglică.
~ a-stupilor (Bucov.) = roiniţă.
-	a-suferinţei = ceasornic.
-	a-Turcului = lăcrămioare.
~ a-uutnlui = verigei.
~ a-ursului (Ciochina, în Ialomiţa) ii. vii, 104.
-	a-yăduvilor = ruin.
~ vânătă (Transilv.) = stânjini.
~ a-Yântnlui = floarea-paştilor.
~ a-viorelei = 1°. (Transilv.) zambilă. 2°. ceapa-cioarei.
-	a-zinelor (Banat) şi - a-zinei (Botoşani) = ră-eliitan.
-	-cu-două-cozi (Bănat-Almaş) = condurul-doa-î nuei.
-	-de-aur = tufănică. glosar (secol. XVIII), ap. GOR. i, 357b/„.
-	-de-brusture-amar (Braşov) = lăptucul-oaiei.
-	-de-câmp-galbenă = barba-caprei.
-	-de-cearâ = ceară.
-	-de-fân LB. = iloarea-fânului = flruţă.
~ -de-friguri (Transilv.) = llerea-pămantului.
~ -de-ghiaţă (Jorăşti, în Covurluiu) i-i. iii, 243; ba-RONZI, L. I, 134/, =’ghiaţă.
-	-de-leac = 1°. Clair-bassin ou renoncule âcre (RanuncuVus repens). Plantă ierboasă, cu florile gal-bene-aurii. Şl: bujorel, floricică-de-pe-lac, gal-binSle, piciorul-cocoşului (Mold.). | 2° = găl-biuele.
~ -de-levant (Târgul-Beresti, în Covurluiu) h. iii, 437.
-	-de-lângoare = 1°. = iarbă-de-lungoare. | 2°. = gălbăşoără.
-	-ae-mazăre LB. = sângele-voinicului.
-	-de-noroc (Ghirbom, în Transilv.) „seamănă cu guşa porumbului; codiţa frunzei, unde se împreună cu trunchiul, este roşie", viciu, gl.
-	-dc-oclii = silur.
-	-de-perin&=Anthemis tinctoria. Plantă ierboasă cu flori galbene-aurii, pe care poporul le întrebuinţează spre a vopsi galben. Şi: bumbişor (Bucov.), bubă-în-cap (Bucov.), iarbă-de-peri’nă.
-	-de-stârpitură (Mărculesti, în Ialomiţa) H. vii, 313.
-	*de-stea = arşinic.
-	-de-trânji (Transilv.) = coronişte.
~ -de-vioară (Transilv.; şi: - -de-vi’oalăLB.) = inic-şiuiele-r n gin ite.
ilori-de-paie = Immortelle (Helichrysum, bractea-tum). Plantă ierboasă eu flori galbene, trandafirii, roşii sau albe, care nu-şi pierd coloarea când so veştejesc.
II.	P. anal. 1°. Desemn, sculptură, broderie, cu-săturâ(cfr. ale saturi), etc. în formă de floare. 3 stihare de adamască cu obrase şi cu flore, catastih (a. 1588), ap. cuv. d. bate. i’ 200. Zidi... biserică, tot de piatră cioplită... şi săpată cu flori. mss. (a. 1654), ap. GCR. i, 172/16. Purtă fel de fel de arme şi flori în tot chipul la straie, gheorgaci-ii, let. in, 273/6. 0 mare floare gotică, iorga, c. i. ii, 24. Şlicul... erâ împodobit... cu o floare mare de sma-ragăe. c. negruzzi, i, 145. 0 năframă cusută frumos cu flori de mătasă. creangă, a. 92. Rochii lungi ţesute ’n flori, coşbuc, b. 19. La ţesăturile cu „flori“ (alesături) trebue să fie/mai multe iţe, decât două. şez. viii, 147. Flori făcute din aluat. marian, n. 293. | Gerul... depune floride iarnăpe cristalul îngheţat, alecsandri, p. ii, 11. Vântul îi... făceă floare ’n obraz, coşbuc, b. 8. | (Adverbial) Făceai mâna puică, strângând degetele floare, delavrancea, ap. TDRG. Cămaşa pe el de-apururea erâ floare (= curată, ca o floare albă), id. ib.
2°. Mici vegetaţii de mucegaiu („micoderme"), ce se produc pe suprafaţa vinului şi a oţetului, etc., când sânt lăsate în contact cu aerul. (Vinul, etc. prinde ~ ). Să nu dai borş cu flori de pomană, şez.
i,	277/3. | - pe pâne (caş, etc.) = mucigaiu LB. j -pe poame = pulberea fină de pe coaja poamelor, brumă. baecianu.; LB. | (Chim.) - de pucioasă: pulbere de pucioasă, produsă prin sublimare. Să plămădească... floare ăe pucioasă în rachiu de drojdie... şi cu aceasta să se freca pe corp. grigoriu-rigo, m. p. I, 78; cfr. PISCUPESCU, O. 258.
3°. Un soiu de peşte mic şi lungăreţ, cu carnea albă, vârtoasă, dulce şi foarte bună la mâncare. I. IONESCD, M. 94.
4°. Vârful ascuţit al sfredelului, care pătrunde în lemn. dame,t. 113’. „Sfredelul are... floare, care scoate tărâţe". brebenel, gr. p.
5°.’ Cocoşei. pamfile, j. ii, 336; cfr. f loricei.
6°. (Tip.) Capul s. faţa caracterelor tipografice, spre deosebire de suportul pe care sânt aplicate, TDRG.
7°. Floarea cheii : partea care intră în broască s. în lacăt, costinescu.
Floarea-albă: numele unui danţ de la ţară. sevastos, n. 281; PAMFILE, j. iii.
III.	Pig. 1°. Tot ceea ce poate fi comparat cu fineţea, delicateţea, frăgezimea, fragilitatea, splendoarea şi frumuseţea unei flori (cfr. Viaţa omului E ca floarea câmpului; Dimineaţa înfloreşte, Peste si se veştejeşte! jarnîk-bârseanu, d. 148). Flori retorice’: figuri ale stilului retoric; cfr. fiorituri. Un om competent în ale şcoalei... nu vrea să acopere cu flori retorice realitatea lucrurilor, maiorescu, d. iv, 528.
2°. Vârsta celei mai depline desvoltări, când omul e mai frumos şi mai puternic. De aci expresiunile: în ~, in - a vieţii s. vârstei s. tinereţii (juneţii). Pe patul morţii în floarea vârstei, marcovici,’ c. 70; cfr. C. negruzzi, i, 167. De ce să moară Emmi în floarea tinereţii? alecsandri, p. i, 366. Tu rămâi în floare, ca luna lui April, eminescu, p. 33. După ce a crescut acum,a copila aceasta mare şi a devenit fată ’n floare,... marian, o. i, 373. | P. ext. (Despre orice ocupaţiune s. afacere care merge prosperând) Artele, ştiinţele sânt în floare. Finanţele sânt în floare... Cfr. înfloritor.
3°. (Despre lucruri) Partea cea inai bună, cea mai de samă, cea mai fină, (despre persoane) elementul cel mai ales, distins; cir. crema, elita. Floarea oaspeţilor luncii Cu grăbire se adună, alecsandri
FLOARŢÂ
i4i _
FLOCOTOS
P. ii, 54. Alcibiad, floarea efebilor din Atena, odobescu, iii, 43/,r Toată floarea cea, vestită a întregului Apus. eminescu, P. 239. Floarea desvoltării intelectuale din Ardeal, maiorescu, ce. i, 260. [Culturile de împrumut] nu şi-a» rădăcinile. în viaţa intimă a, unui popor, nu pot produce floarea deplină
a,	originalităţii şi se vestejesc răpede. iorga, L. R.
i,	414. Fu sânt floarea satului, Crucea busuiocului. marian, v. 60. Fân’ veneai, bade, la noi, Eram floarea florilor, Drăguţa feciorilor. JARNÎk-bÂrsea-nu, d. 158.
IV. P. ext. 1°. (Despre băuturi; cfr. fran. bou-quet) Aromă, parf um, in [vinurile] cele roşii căutăm fioare, tărie şi amărîme. I. ionescu, C. 196. Apa bună de băut este aceea fără floare, id. ib. 229. (Cfr. iz.)
2°. (După slavoneşte, unde cvetb are amândouă înţelesurile, invechit) Coloare, faţă. Frumseaţea trupului o ai îndreptat......, nu cu florile văpsealelor,
ci cu frumseaţea bunătăţilor, mineiul (1776), 42,». La fieştecare steag să da postav tot de o floare. GHEORGACHI. let. iii, 315/:14. Cea din fire floare [a Hameleonului] îi este alba cu negru picată, cantemir, ist. 208 ; cfr.' 105, 128, eţc. Eră un sur-guciu în floarea porfirii. beldiman, n. p. i, 72; cfr. 125. Şi-apoi ce vin! De eră roş băteâ în floarea rubinului, contemporanul, vi, 385. | (Astăzi, în popor, numai ca termen al hromaticei, făcându-se distincţie între flori dulci, acre s. vechi şi putrede. marian, CH. 52). Când se scot sculele din gălbinelele produse din bobiţă... capătă o floare, adică o faţă cu mult mai frumoasă şi mai galbenă... marian, CH. 17.
[în Cod. Vor. 111/, şi 10, se găseşte forma asimilată: f froăre.]
—	Din lat. flos, ftorein, idem.
TXOĂB'ţ'Ă s. f. v. fleoarţă.
floâşcĂ s. f. Feuille qui couvre l’epi de maîs.— „Foaie de cucuruz ce se despoaie de pe tuleu (de pe ciocălău)11. (Lupşa, în Transilv.) viciu, gl.
—	Derivat din fl(e)oşcăi (propriu: foaie fleoş-căită, lăbărţată).
floc s. a., s. m. 1°. Flocon, touffe (de poils ou de cheveux). 2°. Poil du pubis.
1°. S. a. Mic smoc uşor de păr moale şi scurt, p. ext. de lână, de mătase şi de orice altă materie moale ca lâna. Flocul părului caprelor, biblia (1588),
210,2.	Floace de cojoc. cantemir, hr. 271; cfr. sevastos, n. 324. Căciuli cu floace albastre, filimon, ap. TDRG. O floacă de lână. marian, î. 100. Se scutură [calul] odată de-i săriră toate floacele de pe el şi rămase ca uns cu unt de frum,os. reteganul, p. iii, 54/26. Un floc ori ghiţ de lână. şez.
ii,	215. [Plur. floace, iar din acesta un sing. nou: iloâcă s. f.]
2°. S. m. plur. Părul din regiunea organelor genitale.
—	Din lat. floccus, -iun, idem.
FLOcĂi vb. IV W. 1°. Arracher ou tirer Ies cheveux ; plumer; houspiller, rosser. 2°. Jeter an vent.
1°. (Cu obiectul pasiv la acuzativ) A smulge (cuiva) părul, p. ext. a jumuli fulgii s. penele; fig. a trage pe cinevâ de păr s. a-1 bate zdravăn (încât să-i sară floacele din cojoc). Scoteam mâţele de prin ocniţe... şi le flocăiam, şi le şmotream... de le mergea colbul. creangă, a. 37; cfr. p. 24. Acolo află pe iapa babei în formă de cioară şi... mi ţi-o flocăi, de gândeai că nu-i mai rămân pene. reteganul, p. iii, 52.
2°. A împrăştia în aer (precum se împrăştie floacele). pompiliu, bih. 1010.
—	Derivat din floc, prin suf. -ăi.
flocăi vb. IV v. ci o căi.
i	i.ocAn, -Ă s. m., adj. 1. Barbet, caniclve. II. (Rn parlant d’un chien) Â poil long et touffu.
I.	Subst. Nume de câne flocos. pamfile, C.
II.	Adjectival. (Despre câni) Flocos. Din vale vine abiă târându-se un câne fîocan pe mijlocul uliţei, slavici, N. 34.
—	Derivat din floc, prin suf. calif. -an.
flocua s. f. Homme tres poilu. — (în glumă) Om foarte păros (flocos).
—	Derivat din floc, prin suf. calif. -ea.
flocos, -oâsă adj. 1°. Couvert de poils (doux et 6pais), velu. itpais et doux, touffu (en parlant du poil). 2°. Millet â balais (Sorghum vulgare).
1°. (Despre animale, oameni, blăni) Plin de floace (cu mulţi floci), cu păr des şi moale, miţos. [Cămila] la piept este flocoasă. cantemir, ist. 89. Un câne flocos. gorjan, h. ii, 96; cfr. slavici, n.
ii,	61. Căciuli flocoase. c. negruzzi, i, 29. Iarna, poarta (bărbaţii din Avrig) tundră lungă de pănură, flocoasă şi de coloare neagră, moldovan, ţ. n. 158. Copilul va fi flocos şi păros, marian, na. 20. Cânele flocos num,ai lui îşi ţine cald („despre cei bogaţi şi nedarnici“). zanne, p. i, 368. Persică flocoasă. gorovei, c. 346. || (Despre păr) Care creşte în smocuri dese şi moi; cfr. lânos, mătăsos. Câne cu părul flocos. odobesco, iii, 149/25.
2°. (Bot.) (Substantivat subt forma fern.) Flo-coasă= măture, panţu, pl.
—	Din lat. floccosus, -a, -um, idem.
flocoşkl s. m. (Bot.) 1°. Barbe de vache (Hyd-num repandum). 2°. Morton (Lactarius torminosus). 3°. Hydnum suaveolens.
Diferite specii de bureţi:
1°. (Mold.) Burete bun de mâncat, cu carnea albă sau alburie şi cu un gust plăcut şi puţin amar. Şi: bureţi-ţăpoşi (Transilv.). panţu, pl’.
2°. 4= bureţi-flocoşi. panţu, pl.
3°. (Ciahlău’ în Mold.) Flocoşel-albastru, burete cu miros aromatic de anason, având carnea cu vergi albe şi albastre, panţu, pl.
—	Derivat din flocos, prin suf. dim. -el.
FLOCOŞ^LK s. f. plur. (Bot.) 1°. Cotonniere des champs (Filago arvensis). 2°. Patte de lion (Grna-phalium leontopodium). 3°. Coquelourde (Lychnis coronaria).
Diferite specii de plante păroase:
1°. Mică plantă ierboasă, foarte lânoasă, cu florile albe-gălbui. panţu, pl.
2°. = albnmeală. panţu, pl.
3°. = curcubeu, panţu, pl.
—	Derivat din flocoasă, prin suf. dim. -eă.
FLOCoşfcĂ s. f. (Bot.) 1°. Iloulque (Holcus la-natus). 2°. Coquelourde (Lychnis coronaria).
Diferite specii de plante păroase:
1°. Plantă ierboasă acoperită cu peri moi, cu florile alburii s. roşietice. Şl: iarba-cailor, oleiu, ovăs-dulce. panţu, pl.; dame, t. 188.
2°. = curcubeu, panţu, pl.
—	Derivat din flocoasă, prin suf. dim. -ică.
FLOCOşi^'Ă s. f. — O plantă (nedefinită mai de aproape). (Şocariciu, în Ialomiţa) h. vii, 480.
—	Derivat din flocoasă, prin suf. dim. -iţă.
flocotină s. f. Flocons, touffes. — Colectivul lui ttoc (derivat prin suf. compus -ot-ină). Floace multe, (personificat) fiinţă flocoasă. polizu; barcianu.
flocotos,-oâsă adj. Chevelu, poilu, velu. — Păros, lânos, cu floace s. floci. Cap flocotos. liuba-iana, M. 30. [Cu metateză : flotocos, -oâsă. Mâini flotocoase. marian, na. 35. Iese moşul din răgoz
FLOCŞOR
— 142 —
FLORII
Mititel şi flotocns P ( = Păpuşoiul). GOROVEI, c. 276.]
—	Alterat din flocos, subt influenţa lui flocotină.
FLOCŞOR.ANON. CAR., FLOCUŞOR, FLOCET (LB.) s. a. — Diminutivele de la floc (derivate prin suf. -şor, -uşor, -uţ). Apa acestui isvor... are nişte flo-cuşori într’insa. dr. fătul, ap. c. negruzzi, i, 316.
Îi.oikou s. m. v. foilor.
flogotoIu s m. Gros flocon ăe neige. — Fulg mare de zăpadă, pamfile, c.
----Derivat din flotiig, prin suf. aug. -oiu (*flotă-
goiu, prin asimilare *flotogoiu, cu metateză flogo-toiu).
floieră s. f. v. fluier1; floncănî vb. IV“ (ş. d.) v. Ileoncăni ş. d.
floră s. f. (Şt. nat.) Flore. — Totalitatea speciilor de plante dintr’o regiune; cfr. faună. ^4şâ e că... am cuvânt să iubesc flora romănă? c. ne-gruzzi, i, 98.
—	N. de origine lat. (Flora „zeiţa florilor11).
florăia sfţ.} M.okâx s. m. v. floricică; ri.o-rânţ s. m., florântă s. f. (Ornit.) v. florinte.
florar s. a. Outil de forgeron. — Unealtă de fierărie (nedefinită mai de aproape, probabil un fel de sfredel, cfr floare II, 4). (Mârleanu, în Constanţa) h. ii, 282
—	Derivat din floare, prin suf. instr. -ar.
florar s. m. 1°. Flmriste. 2°. Mai; (rarement) Avril, Juin.
1°. Cultivator sa.u vânzător de flori. împăratul, cum îl vede, trimite florarul să-l întrebe că ce caută. (Bilciureşti, in Dâmboviţa) H. iv, 60. [Femininul (vânzătoare de flori s. nevasta florarului): florăreăsă şi florăriţă. contemporanul, iv, 89.]
2°. Luna Maiu (mai rar: April, ALECSANDRI, P. P. 34 şi: Iunie, jipescu, o. 77). marian, se. i, 96; cfr.
i.	ionescu, C. 86; baronzi, l. i, 91/,4. [Butoieşti, în Mehedinţi (poate, subt influenţa lui Prier): florei- „Maiu11. jahresber. vii, 83.]
—	Derivat din floare, prin suf. nom. agent. -ar.
floiiăreăsă s. f. v. florar.
florării: s. f. 1 °. Parterre; serre. 2°. Magasin ou l’on venă des fleurs.
1°. Partea din grădină destinată pentru cultivarea florilor; încăpere cu geamlâc, încălzită, in care se depun florile iarna, ca să nu degere; seră. în mijlociul grădinii] erâ, o florărie prea frumoasă. Ba-kac, ap. TDRG. De voesc a vedea flori trebue să mă duc în florărie, c. negruzzi, i, 98. Ziua şi-o petrecea... cu florile: vara în grădină, iarna în florăria - acoperită cu sticlă, ce şi-o clădise în funăul curţii, brătescu-voineşti, l. d. 237. Privindu-l la fereastra, care răspundea, cătră florărie, cum el udă f lorile... .(Bilciureşti, în Dâmboviţa) H. IV, 60.
2°. Prăvălie în care se vând flori.
—	Derivat, în înţelesul 1°, din floarej prin suf. col. -ărie, în înţelesul 2° din florar, prin suf. loc. -ie.
florăriţă s. 1'. v. florar; florf,a s. m. v. floricică; florean, -ă subst. v. floricică, florinte; florkn s. in. v. florin; flokiîhkl s. m. v. floricică ; fi.orur s. m. v. florar.
floretă s. f, Fleuret. — Spadă lungă, flexibilă, cu vârf ascuţit şi cu lama în patru muchi fără tăiş, întrebuinţată la duele. .
—	N. după fran.
flori s. f. plur. Menstruation. — Menstruaţie, period (cfr. soroc, fire, etc.). costinescu, bar-CiANU. (Prin părţile Năsâudului) Com. N. drăgan.
—	Din lat. fluores (menstrui■), idem. N. Drăgan, Transilvania, 47-48.
FLORi vb. 1V“ v. înflori; floriăn s. m. v. fio* rinte; florIcă, floriceA s. f. v. floricică.
floricică s. f. 1°. Fleurette.- 2°. Grains de mais, que l’on fait griller et crever sur une plaque de fer. 3°. Banse populaire. 4°. Nom donne aux cheores, aux brebis, etc.
. Diminutivul lui floare (derivat prin suf. -icică).
1°. Floricele roşii, drăghici, R. 62. Legenda flo-ricicăi. c. negruzzi, i, 105. Floricelele ce se ascundeau prin desişurile crângurilor. ISPIRESCU, L. 58. Floricică frumuşică, jarnîk-bârseanu, d. 89. Floricică de pe spine. hodoş, p. p. 63. || (Bot.) - -tle-pe-lac = floare-de-leac. panţu, pl. | Floricele-fru-moase = bănuţi, panţu, pl. || Fig. Flori de stil. Are deprindere să puie floricele, baronzi, l. 68/2. [Plur. -ceh. | Alte diminutive: floriceă. O floriceă frumoasă, marian, v. 118. Frunză verde floricea,. hodoş, p. p. 156. Floricică, floricea, jarnîk-bârseanu, d. 23; florică. Ce florică-i asta? reteganul, tr. 141/16. Florică, floricea, jarnîk-bârseanu, d. 140; (rar, în rimă) florioâră. marian, î. 562; teodorescu, p. p. 327b.]
2°. P. anal. (La plur.) Floricele (-boabe s. - de porumb, une-ori şi) floricei TDRG. (cu schimbul genului, după sinonimul) cocoşei, boabe de porumb coapte, flori (II, 5°). îndopăndu-se cu... alune prăjite şi floricele de porumb, filimon, c. ii, 325. îşi cumpără niţele floricele-boâbe. ispirescu, l. 251.
3°. Floricica: numele unui joc ţărănesc, sevastos, n. 281; cfr. pamfile, j. ii, 283; H. ii, 65, 82;
iii,	80; IV, 90, 259; Vil, 137, etc.
4°. Nume de capră. (Jud. Buzău) dame, t. 182; şi de oaie (Pârâu, în Gorj) H. VI, 233. [Cu alte sufixe : Florică: nume de femei. Nume de vacă cu pete pe păr (înflorită), s. fătată la Florii, dame, t. 29, 181; marian; Florea: nume de bărbat (zanne, p. VI, 115). Nume de bou (vacă şi; Florică) liuba-IANA, M. 115, de capră (Chiojdu-Bâsca, în Buzău)
H.	ii, 28, de câne ciobănesc (Cobia, în Dâmboviţa)
H.	iv, 86. Mierlă galbenă (Voila, Cârţa, comit. Făgăraşului) viciu, gl. ; Florean, -ă : nume de bou (s. vacă) bâltat s. fătat la Florii, marian; dame, t. 27, 29, 181; H. III, 425; JIPESCU, O. 49; liuba-iana, m. 115; sbiera, p. 319/22; cu diminutivul Florenel (viţel) marian; Florilă: nume de bou. (Găneşti, în Covurluiu) h. iii, 226; Florâia: nume de vacă. FRÂNCU-CANDREA, M. 50; Florân: nume de câne ciobănesc (Cosoveţ, in Mehedinţi) H. ix, 55.]
florii s. f. plur. Pâques fleur ies, Dimanche des Bameaux. — Dumineca înainte de Paşti s. cea de pe urmă Duminecă din postvil mare, pe care biserica ortodoxă o sărbătoreşte, cu o deosebită solemnitate, în amintirea intrării triumfale a Domnului nostru Isus Christos în Ierusalim şi a întâmpinării lui de către locuitorii acestui oraş cu ramuri de finic (cfr. matei, xxi, 8). în această zi se împart la biserică mâţişori care amintesc ramurile de finic din Ierusalim. Se mai numeşte şi: Dumineca floriilor s. Dumineca florilor, Staurile florii, Dumineca vlăstarilor (Transilv.). marian, se. ii, 255-256. Cfr. id. ib. 259. Cum, va fi în ziua de Florii, aşă va fi şi în ziua de Paşti. şez. i, 192/32; cfr. iii, 120/sl, Î22/15. La Florii să bea mărţişorul, zanne, p. vi, 116. || P. ext. „Nişte pânişoare de grâu împletite în forma spiralelor de la orologiu, care se dau ca moşi în ziua de Florii băieţilor săraci din vecini, de sufletul morţilor11, marian, se. ii, 255.
—	Derivat din floare, prin suf. col. -ie. (S’ar puteâ admite un lat. *florîlia, în loc de -alia.)
FLORILÂ
— 143 —
Fluier
ri.oKii. v s. hi. v. floricică.
florilât, -Ă adj. Tachete de blanc. — (Rar; despre vite) Cu pete albe. LB.
—	Derivat din I1'lovilă, prin suf. adj. -at.
florin, ii.okinciok, ri.oiuvr s. ra. v. fiorin.
florinte s. m. (Ornit.) Verdicr (Ligurinus chlo-ris). — Pasare de mărimea stigletelui, cu pene măslinii, afară de bărbie şi guşă care îi sânt gălbii. Şi: verdoiu şi păunior (Banat), marian, o. i, 387. Cintesi, petruşei, sticleţi Şi florinţi de cei semeţi. ibid. 389. Pe creangă vesel Un florinte ’mi cântă. iosif, p. 34. [Diminutiv: florinţel. marian, o. i, 387. | Şi: (Transilv.) florânţ s. m., florănţă s. f. ibid. Şi: florean, gârleanu, n. 321; florian. Cântă un flo-rian... Versul lui limpede răsună-... în tonuri diferite. DUNĂREANU, R. 262.]
s. m. (Ornit.) v. florinte; 11.0 suoĂicĂ s. f. v. floricică.
florist, -Ă subst. Fleuriste. — (Rar) Bărbaţi, dar mai ales femei care vând flori naturale, florar. Şi eu sânt florist. Producturile verii tu poţi la tărg a duce. c. negruzzi, ii, 37. | (Mai des) Cel (cea) care confecţionează flori artificiale.
—	N. din fran.
floriu, -ie adj., s. f. 1. Tachete de rouge. II. Nom de chevre.
I.	Adj. Prian. muscel, 41. „Culoarea cânilor este: florie, roşie, etc.“ (Cobia, în Dâmboviţa) H. iv, 85. „Felul cel mai rar de coloare a pârului la cai este floriu11. ibid. [La alecsandri, p. ii, 522, întrebuinţat în poezie şl în înţelesul neobicînuit de: plin de flori, înflorit. Plaiu floriu]
II.	Substantivat (la fem.). Floria: nume de capră. (Chiojdu-Bâsca, în Buzău), h. ii, 28, de vacă s. viţeă. Com. i. pavelescu. [Diminutivul: Floriuţă s.’f. MAT. FOLC. 672.]
—	Derivat din floare, prin suf. adj. -iu.
floristă s. f. v. floriu; ri.oii|oriv.v s. f.
v. fleorţotină.
flos s. m. sing. (Bot.) = in. (Transilv. prin ţinuturile unde se găsesc Saşi în apropiere, precum în Bran, Vâlcele, etc.) bibicescu, P. p. 193; JAHRESBER. X, 187.
—	Din săseşte Floss (= Flachs), idem.
fi.osc s. m. v. fleaşcă (3°).
flotă s. f. Flotte. — Reuniune de mai multe vase de războiu s. (mai rar) comerciale, care plutesc împreună, având aceiaşi destinaţie. Flotele... cele de oaste de pe apă. n. costin, let. ii, 66/34. Flotele barbare, alexandrescu, m. 27. | P. ext. Marina militară a unui stat.
—	N. din fran.
flotâc s. a. Gros flocon de neige. — Fulg de zăpadă, jahresber. vii, 83. (La plur.) Flotace — ninsoare mare ce pică in timp moinos. COSTI-nescu. [Cu alt sufix şi cu acelaşi înţeles: flotâg LM., flotoc (Mehedinţi) CDDE. nr. 607.]
—	Pare a fi disimilat din *flocac (floc + suf. -ac).
flotă» s. a. v. flotac.
-	flotant, -Ă adj. Flottant. — Nefixat, care-şi schimbă locul sau felul. [Suplinitorii], parte flotantă a corpului profesoral, maiorescu, D: iv, 282, Materialul institutului [de chirurgie] e prea flotant ca să-l putem fixă într’o . lege. id. ib. 261: Datorie flo-
tantă : neconsolidată, care poate creşte ori scădea dupâ nevoile tezaurului public.
—	N. din fran.
flotilă s. f. Flottille. — Flotă de vase mici, şi puţine, cum este cea românească, uricariul, xxii, 446. N'a făcut armata la flotilă? dunăreanu, C.,21.
—	N. din fran.'
flotilâş s. m. Soldat de la flottille routnaine. — Flotilaşul nostru merge» repede, vesel, sandu-al-dea, d. n. 280; cfr. dunăreanu, r. 153.
—	N. derivat din flotilă, prin suf. -aş.
flotoc s. a. v. flotac; flotocos, -oâsă adj. v. flocotos; fluciură vb. I v. fluşturâ.
fluctuat in, fluctuaţiujve s. f. Fluctua-tion. — Schimbare, variaţie, nestatornicie. Fluctua-ţiuni şi... nestatornicie, odobescu, ii, 48. Fabricarea este expusă la o mulţime de împrejurări şi de fluctuatiuni. ghica, s. 568. 0 situaţie... fixată prin lege, iar nu lăsată la fiuctuaţiuni anuale. maiorescu, d. iv, 255. Fluctuaţiile politice, id. ib. 259. Fiuctuaţiuni de curs [la bursă], panţu, pr. 13.
—	N. din fran.
fl^dă f s. f. TuUe, gaze, crepe. — (Rar, Mold.) Ţesătură subţire şi străvezie, întrebuinţată ca văl. Amoriul... De pe piept ridică fluda şi privea mormântul său. konaki, P. 19.
—	Din n.-grec. <pXou8o. „pojghiţă, cămaşă subţire11.
fluer s. a. v. fluier.
fluid, -A adj., subst. Fluide.
1°. Curgător. Vezi izvoare sdrumicatepeste pietre licurind,... Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, eminescu, p. 194.
2°. (Fizic.) Compus din molecule care, fiind prea puţin aderente între ele, se pot mişca foarte .uşor; cfr. solid. Licidele şi gasurile... [se numesc] fluide. poni, F. 43.
3°. Subst. Galvani presupunea că în nervi există un gen de electricitate, proprie animalelor, pe care-1 numea fluid vital, poni, F. 247. Fluidul magnetic. alecsandri, dacia lit. 261.
[Derivat: fluiditate s. f. Fluiditate de gânduri. vlahuţă, d. 124.]	J
•	— N. de origine lat. (fluidus, -a, -um, idem).
fluier s. a. 1°. Flute (de berger). 2°. Tibia.
1°. Instrument muzical primitiv (de obiceiu) de lemn,1 având forma unei ţevi în care sânt tăiate 6-8 găuri, pe care le închide s. deschide cu degetele cel ce cântă s. zice din - . în apropierea gurii este, pe partea opusă, o altă tăietură, numită vrană s. o chiu; crăpătura prin care se suflă se numeşte lumină. După forma şi mărimea lui, după materialul din care e făcut şi dupâ tonul produs, în loc de numirea generică - , întâlnim, în diferite regiuni şi numirile: caval, drigană, durloîu, fiştigoaie, flisc, flişcă, flişcoaie (fliscoaie), fluieriţâ, fluie-roiu, fofează, pis coaie, piţigoaie, şuieră, şuie-riciu, surlă, tartă, ţâţ, ţignal, tilincă (teli-şcă, titilic, titilig, titilincâ, titilişcă), ţipătoare (ţipă), totâlcă, trişcâ, tulnec, tutelcă; cfr, liuba-iana, m. 113, pamfile, j. I, 339, iii, 38-39. Fluerile sale, ce fărmăcă cu dînse. dosofteiu, v. s. 218,2. Gheorghe Şţefan-vodă... şezând odată în divan cu toiagul in-gură... Iordachi Cantacuzino [i-a zis]...: „Ce zici în fluer dumneta, logofete?u neculce, let. ii, 206/,,. Ţinţ'arii cu fluere, grierii cu surle, albinele cu cimpoi cântec de nuntă cântând. cantemir, . ist. 108. Cu fluierul la gură păstorul cântă::c, negruzzi,' i, 115. Fluiere murmură ’n
FLUIER
— 144 —
FLUIERAR
stână, eminescu, p. 293. Bodrângă, un moşneag fără căpătăiu,... ne cântai din fiuer: Doina, care te umple de fiori, creangă, a. 82. O să-fi iai fluera şi o să-mi cânţi. (Almaş) marian, se. ii, 121. Uşurel, vânt când băteâ, Fluierul frumos cântă, Oile mi le-adormeă. jarnîk-bârseanu, d. 510. Copilul tot cântă din flueră. retegandl, p. ii, 35/20. îi arde câte o horă din fiuer. şez. iii, 180/24. Gras fluier („se zice despre cel slab şi bolnăvicios11), zanne, p.
ii,	579.
2°. P. anal. (Anat.) - nl piciorului s. (simplu)
-	= cel mai mare dintre cele două oase de la piciorul omului s. animalelor (cfr. ţurloiu, ţârloiu) care împreună genunchiul cu glesna (numit In ştiinţă tibi a); p. ext. întreagă partea piciorului (cu carne şi piele) dintre genunchiu şi glesnă. îi zdrobiră fluerile. dosofteiu, v. s. 40; mineiul (1776), 5. Veţi şchiopăta pre amândoao fluerele voastre, biblia (1688), 25 ‘‘/2; cfr. 77, 207,2. Am şchiopătat pentru vătăm,area fiuerilor picioarelor, şincai, hr. i, 325/,. Bubuţe care se fac... pe fluierele picioarelor. marian, se. 7. (în glumă) A cântă cu fluierele = a şedea stârcit, cu genunchii la gură. zanne, p. ii, 159. (Şi lat. tibia are amândouă înţelesurile; cfr. arom. călamea di dor).
[Pronunţ, flu-ier. \ Şi: floieră s. f. = fluerul s. fluera cu 6 găuri (in Răşinari, Lupşa, Bistra) viciu, gl.; fluieră s. f. Accentuat şi: fiuer s. a., cfr. creţu în mardarie, l., glosar.] ’
—	Etimologia nesigură. (înrudit cu alb. fl’oere, fl'ojere, fiXei, fiii, idem. La popoarele învecinate: n.-grec. 'fXo-fepa, rut. fiojara, polon., morav, sloven. fujara, sârb. frula, ung. furulya, idem, cuvântul e împrumutat de la păstorii români.)
fluier s. m., sing. Sifflement. — Fluierătură, cfr. şuier. Fluierul vântului, doine, 31/16. [Diminutiv: fluierăş s. m. sing. Fluieraş de vânt. bibicescu, p P. *313.]
—	Postverbal din fluieră..
fluieră vb. 1.1. 1°. Siffler. 2°. Jouer de la flute (de berger). II. Siffler (qqn.).
1.	Intrans. (mai rar) trans. (cu complement intern: melodie, etc.) 1°. A produce, sudând printre buze (s. printre degetele băgate în gură, s. în fluieriţă), un sunet asemănător cu al fluierului (cfr. şuieră, fâşcâi), sau o combinaţie melodică de sunete. Pune streajă la pândă ea să tragă cu urechia şi să fluiere când se apropie vânătorul, odobescu, iii, 81/îe. Fluierând doina duioasă, bălcescu-kusso, m. v. 580/g. Pe ici pe colea trecea câte un romanţios fluierând, eminescu, n. 34. Măi bădiţă Niculiţă, Când ieşi seara pe uliţă, Fluieră din fluieriţă. jarnîk-bârseanu. d. 49. Să mă duc peste măgură, Că fluieră om din gură. hodoş, p. p. 62. Se duce fluierând. doine, 7. Boierul, când li e foame, se primblă. Românul fluieră, iar Ţiganul cântă, zanne, p. iii, 561. Domnul flueră în biserică (se zice 1° despre cei buzaţi; 2° despre oamenii fără căpătăiu, 3° despre cei proşti), ispirescu, ibid. iii, 351. (De aici:) Flu-ieră-’n-biserică s. m. = om de nimic. | Fluieră-’n-bute s. m. beţivan mare. Cfr. pann, p. v. i, 111. | — a pagubă = (propriu) a fluieră în semn de părere cl e rău pentru o pagubă suferită, pentru o neizbândă, (p. gener.) a face o prostie s. a suferi o neizbândă fără să mai poţi schimbâ lucrurile, cfr. a rămânea buzat (s. cu buzele umflate). Ce să facă el aşă dară? Fluieră una a pagubă, reteganul, p.
i,	60/23; cfr. ii, 7b/u, iv, 64/25; ispirescu, l. 139. || A-i ~ cuivă = a-1 chemă s. a-1 avertiză pe cinevă printr’o fluierătură. Când o veni cinevă, să-mi fluieri. fundescu, ap. TDRG. | P. anal. (Despre vânt şi despre unele păsări, precum mierla şi ciuful. h.
vii,	389, cfr. fluierar) Numai vântul de mai fluieră prin horn. contemporanul, v, 299. Ei aud... aceâ nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin
ierburi ţiuind, scârţâind, fluierând. ODOBESCU, III, 19/st. O mierlă fluieră o melodie înceată. SADO-veanu, SĂM ii, 601. | A articula sunetele printre buze, astfel încât să se asemene cu o fluierătură.
El o sărută...... săpăcit, fluierând cuvintele într’o
şoaptă, vlahuţă, d. 153. # Fluieră-vânt s. m.: om uşurel, fără căpătăiu, care, în lipsă de ocupaţie serioasă, îşi pierde vremea umblând haimana (cfr. flutur ă-vânt). Fata tot şesând la fereastră, vedeă pe un june fluieră-vânt, umblând de colo până colo. ispirescu, l. 120; cfr. 388. Moartea nu te întreabă de eşti... gospodar ori un fluieră-vânt. ion cr. iii, 6.’
2°. (Rar) A cântă din fluier. Cine ne-a mai fluieră în fluieru’cel de rug. reteganul, tr. 59/29.
II.	Trans. 1°. (Modern; complementul e o operă artistică reprezentată s. autorul ei) A dezaprobă prin fluierături. „D’ale Carnavalului“ a fost fluierată. maiorescu, cr. ii, 171.
2°. (Neobicinuit, despre vânt) A suflă (pe cinevâ) şuierând. [Cui] i-ar plăceă să-l ploaie din tavan şi să-l fluere vântul din toatepărţile? i. ghica, s. 594.
[f (Neobicînuit) vb. Ia cu înţelesul „a cântă din fluier11: Să vie Filimon să fluerîadse. dosofteiu, v. s. 218,2; cfr. mardarie, l. 3181; (dial.) floieră vb. I. Nu e bine să floeri prin casă şi prin curte‘ pentru-că tragi a sărăcie, ion cr. iii, 83. || Derivate: fluierftre s. f. şi (mai adesea) fluierat s. a. (exprimând, amândouă, acţiunea continuă). Fluierări de flaut. i. negruzzi, vi, 142. Fluieratul vântului. marian, se. ii, 121. Şi-l cunosc pe fluierat Că e june nensurat. hodoş, p. p. 62; fluierătură s. f. (exprimând mai ales sunetul de durată scurtă sau faptul de a dezaprobă cevâ fluierând), pann, ş. i, 4/8; gorovei, c. 107. Ţipetele ce obiclnuesc vânătorii... sânt un fel de fluierături. H. ii, 3 ]
—	Derivat din fluier.
fluieră s. f. v. fluier1, fluieră» s. a. v. fluieroiu.
fluierăr s. a. (Muzică) = nain. (Coşereni, în Ialomiţa) H. VII, 159, (Bilciureşti, în Dâmboviţa) H.
IV,	57.’ [După pamfile, j. iii, 39 ar fi, prin Munt. şi Ban., sinonim cu „caval11.]
—	Derivat din fluieră, prin suf. instr. -ar.
fluierăr s. m. I. Fabricant de flutes (de berger).
II.	1°. Joueur de flute (de berger). 2°. Nom de divers echassiers. III. Fevrier.
I.	Meşter care face fluiere. (Cristeşti, în Botoşani)
H.	I, 63.
II.	1°. Cântăreţ din fluier. Fluierarii le deşchideă [lucrătorilor] drumul cântând, beldiman, n. p. i, 7. Bucium,aşii, fluierarii şi surlaşii răsunau dlaiu mare. delavrancea, s. 100. în ziua de ,drăgaică‘ se alegeau... trei grupe... care plecau în trei părţi, având câte-un fluierar, cimpoier sau lăutar. (Ali-man, în Constanţa) H. ii, 239. (Atributiv) Fiecare cântăreţ fluierar capătă câte o n,ăframă la fluier. marian, î. 274; cfr. fluieraş.
2°. P. ext. (Omit.) Diferite păsări călătoare din ordinul picioroangelor, care trăesc, din Martie şi până prin Octomvrie, mai ales în delta Dunării şi prin lagunele Mârii-negre; ele sânt cenuşii s. aproape cafenii pe spate, albe pe pântece, cu ciocul şi picioarele lungi. Cea mai mare este oedicnemus crepitans; cevâ mai mici: limosa aegocephala şi machaetes pugnax, caracteristic prin gulerul bărbătuşului. Mai mică de cât toate (cam cât o vrabie) este totanus (vreo şase specii); cfr. ploier, purcăraş.
III.	(Mold.; mai mult în glumă) Luna lui Fevruarie, Făurar, pamfile, j. ii. Eră prin luna lui Fluierar, pe când se fluieră cenuşa din vatră şi dancii din şatră, bogdan, ap. TDRG.
—	Derivat, în înţelesul I, din fluier1, iar în înţelesul II din fluieră, prin suf. nom. agent. -ar.
fluierArie
— 145 —
FLUTURĂ
(in sensul III pare a derivă, ca arom. Fliuar, dintr’o formă *frebuarius < februarius, fiind apropiat numai prin etimologie populară do fluieratul vântului.)
fluierArie s. f. Art ou metier du fabricant de flutes de bergers. — Meseria fluierarului2 (I), meşteşugul de a face fluiere. (Bela, în Dâmboviţa) h. iv, 45.
—	Derivat din fluierai-2, prin suf. abstr. -ie.
fluierâş s. a. 1°. Petite flâte (de berger). 2°. Danse paysanne.
1°. Fluier (formă desmierdătoare); fluier ciobănesc mic; fluier mic şi scurt de metal (de pământ s. de zahar), care poate produce un singur ton; cfr. ţi-gnal. Fluieraş de fag, Mult zice cu drag! Fluieraş de os, Mult zice duios ! Fluieraş de soc, Mult zice cu foc! alecsandri, P. p. 2. Din fluieraşul mieu cântams. teodorescu, p. p. 111b. Eunu m,ai pot de frig şi tu tot zici în fluieraş. marian, se. ii, 117. Am un fluieraş cu două borticele? (= Nasul) gorovei, c. 236. [Şi: fluieriţă s. f., fluiericiu s. a. Măi bădiţă hicu-liţă..., Fluieră din fluieriţă Să ies şi eu la portiţă. jarnîk-bârseanu, d. 49; cfr. doine, 14/,; reteganul, tr. 113/g- Tăiei o fluieriţă. ŞEZ. VII, 163. Fluierici roşii de zahar, de să moară copiii după ele. agÂrbiceanu, luc. iv, 486; cfr. gorovei, c. 107.]
2°. Numele unui danţ ţărănesc, sevastos, n. 281.
—	Derivat din fluier1, prin suf. dim. -aş.
ri.uiEitÂş s. m. 1°. Joueur de flute (de berger). 2°. Loriot (Oriolus galbula).
1». (Rar) Fluierar2 (II, 1°), cântăreţ din fluier. Deade 4 galbeni de aur lui Filimon flueraşului. dosofteiu, v. s. 218,2. [Lei] 6 de la 2 trâmbaci, de la doi doboşeri, de la un surm,aciu, şi de la flueraşfi] câte un leu unul. (a. 1776) uricariul, xix, 320/21. Fluieraş cu, fluiera Nu mă poate desm,ierdă, Numai mândra cu vorba, reteganul, Ch. 94.
2°. (Ornit.) Mierlă galbină; cfr. grangure. (Ra-coviţa, în Ţara Oltului) VICIU, GL. (subt florea).
—	Derivat din fluier1, prin suf. nom. agent. -aş.
fluieraş s. m. sing. v. fluier2.
fluierător, -oare adj., subst. 1°. Sifflewr, joueur de flute (de berger). 2°. Nom de divers e'chas-siers. 3°. Herbe â la femme battue (Tamus com-munis).
Adjectivul verbal al lui fluieră (derivat prin suf. -ător), substantivat adesea.
1°. Adj. Oare fluieră. Subst. Fluierar2 (II, 1°), fluieraş. Oarecare fămeae a unuia din fluerători. mineiul (1776), 34. Nenea Stan fluerător (=Vântul). gorovei, c. 397; cfr. 297, teodorescu, p. p. 225.
2°. (Ornit.; substantivat subt forma mase.) = fluierar2 (II, 2°), purcăraş. marian, o. ii, 295; co-
STINESCU.
3°. (Bot.; substantivat subtforma fem.) Plantă ierboasă cu flori galbene-verzii. Şi: napi-porce şti-de-pădure, napii-porcului-de-pădure, v-iţă-neagră. PANŢU, PL.; DAME, T. 186.
fluierător s. a. Sorte de flute. — Instrument muzical (nedefinit mai de aproape). H. ii, 77 (Pogoanele, în Buzău), vii, 187 (Gârbovii, în Ialomiţa). Poate, „naiul“; cfr. fluierar1.
—	Derivat din fluieră., prin suf. instr. -ător.
fluierătură s. f. v. fluieră.
FLUiERidU s. a., fluieriţă s. f. v. fluieraşl.
fluieroiu s. a. Grande flute (de berger).—(Ban., pronunţat fluieronu) Fluier mare având lungimea de 70 cm până la un metru şi grosimea de 4-5 cm. Este făcut din două bucăţi scobite, unite la olaltâ, şi pe de-asupra e îmbrăcat cu scoarţă. Are numai patru găuri In partea de jos şi tonul lui, care se aude din
foarte mare depărtare, este jalnic, liuba-iana, m. 113. Muzicanţii cei mai preţuiţi pentru priveghiu erau Petru Nistor cu flueroniul său cel lung ca de un metru, marian, SE. 273. Proprietarul casei, la căpătâniu îşi ţine şurla, fluera şi flueroniul, ca seara, după ce se culcă, să cânte, liuba-iana, m. 98. [Alt augmentativ, rar: fluierân s. a. marian, î. 218.]
—	Derivat din fluier’, prin suf. augm. -oiu.
fluor s. a. (Chim.) Fluor. — Metaloid gazos care descompune apa la temperatura ordinară şi atacă mai toate metalele. [Familia: fluorură s. f. Corp compus din fluor şi dintr’un metal; fluorină s. f. = fluorură de calciu; fluorescentă s. f. Proprietatea ce au unele cristale (d. ex. cele de fluorină) şi soluţii să se acopere cu un înveliş luminos, ca al opalului, când proiectăm asupra lor raze solare, într’o cameră obscură; cfr. fosforescenţă.]
—	N. din fran. ( < lat. fluor „curgere11). Cfr. dubletul flori.
fluştiură vb. I V. fluşturâ.
fluştură vb. 1. I. 1°. Bemuer ou agiter (la tete). 2°. Faire siffler (une arme en la tournant rapide-ment dans l’air). II. Siffler (entre Ies dents).
I.	(Cfr. flutura) 1°. Intrans. A mişcă încoace şi încolo din cap (p. ext. din coarne). Boii fluştură din coarne, sandu-aldea, a. m. 220. Când au auzit, [boii]... i-au zis stăpânului: „Să pui în car... lucruri..., pân’om fluşturâ din coarne, şi când om, fluştură noi, atunci să pleci cu ele. ion CR. ii, 231. Sfânta vită... fluştură din cap spre semn de veselie. JIPESCU, ap. TDRG.
2°. Trans. A mişcă (ameninţător) o sabie, un băţ, etc. repede prin aer, astfel ca să şuiere. Apoi sabia-şi scotea Şi-odată o fluştură. corcea, b. 12/6. Săbioara mi-o trăgea, De trei ori c’o fluşturâ Şi da capu’ ca să-i ia. şez. vii, 60. Fluştură biciul. IO-NESCU-BOTENI, S. N. 238.
II.	A fluieră (printre dinţi), a şuieră. Sara nici să fluieri în casă nu e bine; numai decât îţi zice: „ce mi-ai început să-mi fluşturi ?“ pitiş, conv. lit. XXXVII, 729. Să vezi Turcii ce-m,i făcea?... Solzu’n gură că punea, De trei ori că ftuşliurâ, Pădurea de răsună. PĂSCULESCU, L. P. 219.
[Şi: fliuştură, fluştiură; fluciură. 0 coastă de cal găsea..., Cu coasta că fluciură Şi din gură se răstea: „Care este mireasa? Că astă spată lată E gătită pentru cap de fată!11 păsculescu, l. p. 207. || Derivate : fluşturăre s. f.; fluşturât, -ă adj. (Cu înţeles pasiv) Răspândit (ca de vânt), în dezordine. Dar să-mi spui nevasta mea, Ce ţi-epărul fluşturât ? cătană, O. 69; cfr. popovici-bÂnăţeanu, ap. TDRG. (Cu înţeles activ) Fluşturatec. Un om fliuşturat. slavici, ap. TDRG.] .
—	Etimologia necunoscută. (Se pare că verbul flutură s’a contaminat cu tulpina flişc, adăogân-du-se astfel, la noţiunea „mişcării fâlfâitoare", idea „sunetului şuierător", produs de ea în aer.)
FLUŞTURATEC, -A, FLUŞTURĂTIC, -A adj. =
fluturatec. Tinerimea fluşturatică. caragiale, s. n. 95. Epimeteu eră un fluşturatec şi un uşurel de minte, ispirescu, u. 90/15. ’
—	Derivat din flişturâ (fleştură), prin suf. adj. -atee.
flutur s. m. (Entom.) v. fluture.
flutură vb. I. I. 1°. Voltiger, flotter ou ondoyer au gre du vent. 2°. Bemuer ou agiter (la tete). 3°. Perdre la raison. II. Agiter (qqch.) au gri du vent, faire voltiger.
I.	Intrans. 1°. A pluti s. a se mişcă în aer fâl-fâind, în voia vântului (ca fluturele când zboară). Veşteda toamnei frunză... flutură în vânt. alexan-
Dicţionarul limbii române. 20. V. 1911.
II, 10
FLUTURAŞ
- 146 —
FLUX
diîescu, m. 74. Mii de flăcări albăstrele Se văd tainic fluturând, alecsandri, p. i, 51. [Fluturul] se duse şi flutură în cercuri multe asupra feţei miresei, câm,d ea dormeă. eminescu, n. 29. | A fâl-fâi (despre steag, haină,, plete, barbă,, etc.). Vechiul steag a’ Moldovei înainte flutură, c. negruzzi, i, 125. Albe rochii fluturând, fug pe dealuri, coşbuc, F. 127. Cămaşa... fluturâprin aer, legănată ele vânt. CÂtană, p. b. I, 43. Chica ...flutură ca o coamă pe grumajii lui. ISPIRESCU, L. 229. || Fig. A zbură, a rătăci cu gândul, cu mintea. Sufletele lor flutură îngrijate prin prejurul flotei lor de la Indii. i. ne-GRUZZI, v, 403. Toate gândurile lui, ce fluturau împrejurul unor imagini atât de diverse, se adunară... împrejurul uneia singure, zamfirescu, R. 39.
2°. (Mold.) A da din cap, a mişcă, a scutură capul s. coarnele, a fluştură (I, 1°). împăratul eră ...oacheş, şi cam aruncă câte odată din cap fluturând. neculce, let. ii, 348/20. Ipate flutură din cap. creangă, p. 179. Au fluturat ţapul odată din coame şi atunci au căzut iapa jos. sbiera, p. 166/9. Am un bou, cu gura rumegă şi cu coarnele flutură? (= Sfredelul) ibid. 321.
3°. Refl. f (Neobicinuit) A-şi pierde minţile, a Înnebuni (după cevă). Şi mulţi s’au fluturat [ărce-vo-qfl-rjcav] la chipuri pentru muieri, biblia (1688), 644, ap. TDRG.
II.	Trans. A mişcă fâlfâind (cevâ) în vânt încoace şi încolo. Cu cealaltă mână fluturând o parte a mantiei... eminescu, n. 65. Vrăjitoarea... fluturând mereu batista în vânt... ŞEZ. IV, 20/16. Boi gelaţi veneă curând, Săbiile fluturând, alecsandri, p. p. 211. (Ofr. fluşturâ I, 2°). || P. ext. (Complementul nu e sabia, ci omul lovit de ea) A izbi <?u o armă pe care o fluturi prin aer. Hai, copii de mi-l luaţi Prin săbii să-l fluturaţi, Bar nimic să nu-i stricaţi, Cale bună să-i lăsaţi, alecsandri, p. p. 209/20. în zbor cu sabia fluturându-o... (Bilciureşti, în Dâmboviţa) h. IV, 64. Flutură-yânt = l'luieră-vânt. Eşti om la locul d-tale, nu un flutură-vânt, cum îs azi flăcăii. CONTEMPORANUL, vi, 15; cfr. vi, II, 15.
[Derivate: fluturare s. f. Fluturarea horbotelor. sadoveanu, P. s. 170. (Fig.) Nestatornicie. Ca ’n viaţa conjugală, Aşă ’n orice privinţă, Aceeaşi fluturare, Aceeaşi uşurinţă, i. negruzzi, ii, 67;flu-turftt s. a. Un fluturat de pânze, anghel şi iosif, C. l. 5; fluturat, -â adj. (Cu înţeles pasiv) Batistă fluturată în vânt. (Cu înţeles activ) Fluturatec, neastâmpărat, zvânturat. „Fluturat = mente motus et vagus.“ anon. car.; fluturător, -oare adj. Cântarea dulce... se înălţă... ca într’un sbor fluturător, apoi se lasă ca o ninsoare de sunete în depărtări. sadoveanu, m. 130.]
—	Din lat. pop. *fluctulare (din fluctuare. Can-drea-Hecht, Bomania xxxi, 310-311 propune *flu-tulare, din flutare), păstrat şi la Albanezi: fl'uturon, idem. Cfr. fluture.
flutubăş s. m. 1°. Petit papillon. 2°. Petite pail-lette, petit oripeau.
Diminutivul lui fluture (derivat prin suf. -aş), inicşorător şi desmierdător.
1°. Zburând ca nişte mici fluturaşi... konaki, p. 59; cfr. alecsandri, p. .p. 36. Face-m’aş un flu-turaş Şip’aripa vântului In giurul pământului Aş zbură, bibicescu, p. p. 27. || Spec. -în gât: nume de boală (nedefinită mai de-aproape). H. ii, 122 (Glad-Silişte, în Buzău).
2°. (La plur.) Iia... numa ’n fluturaşi lucrată. teodorescu, p. p. 304.
3°. (La plur.) „Fluturaşi: o floare14 (nedefinită mai de-aproape). h. iv, 194 (Raciu, în Dâmboviţa).
[Cu alt suf.: fluturel. Flutureii de pe plaiu. alecsandri, p. i, 382. Până şi flutureii umblau doi câte doi. ispirescu, l. 133. # A aveă fluturei: a fi cu duşi, cu toane, cu hachiţi. zanne, p. i, 461.]
i’i.u riiiuş s. m. (Omit.) = pnrcăraş.
---Derivat din fluture (fiind-că prinde fluturi,
pe care îi mănâncă), prin suf. nom. agent. -aş.
FLUTURATEC, -Ă, FLUTURÂTIC, -Ă adj. 1°. Voi-
tigeant ou s’agitant leg&rement au gre du vent. 2°. Le-ger, inconstant, frivole, 6vapor6. 2°. lnsense, fou.
1°. (Neobicînuit) Care se mişcă încoace şi încolo în voia vântului, fâlfâind. Adj. Ochii ei cătau la norii fluturatici depre cer. ollănescu, ap. TDRG. || Adv. în aburirea vântului ştergarele şi prostirile se un-doiau fluturatec. slavici, ib.
2°. Nestatornic, şovăielnic, schimbăcios, trecător. (Despre persoane) Uşurel, uşuratec, nestatornic, spulberat, zvânturat, zvăpăiat, nebunatec, fluturat, fluşturat, fluşturatec. A inimilor calde flutu-rateca iubire, ollănescu, h. o. 278. Inima lui flu-turatică se simţea rănită, odobescu, i, 289. Ţinu în lanţul ei pe fluturatecul tânăr. c. negruzzi, i, 21.
3°. f Apucat, zănatic, smintit, ieşit din minţi. Fiu-twratec şi fără minte, dosofteiu, v. s. 146,2 Căce au întrat acest fluturatec (siuX-rjiftoţ) cătră tine ? biblia (1688), 272a/45; cfr. 146b/30, ap. TDRG.
—	Derivat din fluture, prin suf. adj. -atee.
fluture s. m. (Entom.) 1°. Papillon. 2°. Fruit du faux platane. 3°. Paillette, oripeau.
1°. Numele generic al insectelor din familia lepidopterelor. Fuge..... ca zburătorul flutur dintr’o
floare’n altă floare■ konaki, p. 81. Trage pe frumoşii Uneri... ca lumina pe fluturi, c. negruzzi,
iii,	279/)9. Florile toate... încredinţară taina lor
unui curtenitor flutur albastru stropit cu aur. eminescu, n. 29. Boboc de trandafir... neatins de ochii fluturilor, creangă, p. 276. Of, săracii voinicii, Cum, să duc, ca fluturii, Pe marginea Bunării. mândrescu, l. P. 228/6. „Copiii ca să facă pe fluturi să se oprească pe flori, ca să-i poată prinde, le reci-tează aceste versuri: Fluture, Fluture, Fluture pe
buture, Fluture pe floare......“ leon, med. 88; cfr.
teodorescu, p. p. 190b. „Dacă primăvara vezi fluture roşu, îţi merge bine“. (Balinteşti, în Covurluiu)
H.	III, 17. (Alte credinţe pop. ŞEZ. iii, 46, l, 127, etc. Pentru diferite specii de fluturi cfr. marian, ins.)
2°. P. anal. Fructul aripat al arţarului. „Dacăbolnavul are coleţi cu sânge, atunci baba fierbe într’o ulcică următoarele buruieni: Fluturi de arţar sau spetejoară cu rădăcină cu tot, iar zeama o dă bolnavului să bea“. grigoriu-rigo, m. p. i, 44.
3°. (La plur.) Mici lame rotunde de metal sclipitor care se aplică ca ornament pe haîne. (Atestat mai întâi într’un text slavo-român din a. 1582, CUV.
d.	bătr. i, 257). 10 dramuri de fluturi, (a. 1803) iorga, S. d. viii, 40; cfr. 33, 39. Ai cusut cu negru fluturii pe coate, coşbuc, f. 97. Pestelcile ei în fluturi, sandu-aldea, a. m. 18. Cămaşă cu altiţe, cu pui şi cu fluturi. MARIAN, î. 64. Frâul cu fluturi. alecsandri, P. P. 63. Cătai fluturi şi mărgele Pe pofta Oltencii mele. teodorescu, p. p. 337b.
[Şl: flutur s. m.]
—	Presupune un tip lat. pop. *fluctulus (ca alban. fluture, fl’uter, frutul şi ital. fiutola „un fel de fluture de noapte11. Cuvântul albanez are şi înţelesul 3°, cu care se mai poate compară germ. Flitter). Cfr. flutură.
fluturei, s. m. v. flutnraş1.
fluviu s. a. Fleuve.—Apă curgătoare ce se varsă în mare. [Familia: fluvial, -ă adj. Supravegherea poliţiei fluviale, maiorescu, d. iii, 22. Şesuri fluviale, zidite de fluvii, mehedinţi, g. f. 132. | Pronunţ. -vi-u, vi-al.]
—	N. din lat. flurius, -um, idem.
flux s. a. Flux. — De două ori pe zi apa oceanului se ridică pe mal şi apoi iar se retrage..; Ri-
FLUX1E
— 147 —
FOALE
dicarea apei spre mal se numeşte flux, iar cobo-rîrea ei se numeşte reflux, mehedinţi, g. f. 68. | Fig. Un flux... de sânge i se urcă în creier, zamfirescu, r. 166.
—	N. de origine lat. (fluxus „curgere11). Cfr. reflux.
îl.ixiK, imxii’ni: s. f. (Med.) Fluxion. — (învechit) Concentrarea sângelui s. a altor lichide în anumite ţesuturi, din cauza unei inflamaţii. Aplicaţia la învăţături îi adăogi o flucfie la ochi, cu care răm,ăsese din vărsat. C. negruzzi, ii, 150. Fluxiune de piept: pneumonie ori pleurezie.
—	JV. din fran.
foAcA subst. Aubere. — (în Sălagiu) Cal de coloare galbenă. „Foacă = nume ce se dă la cai11. vaida. [Şi: focâu s. m. Pentru cererea şi necăpăta-rea unui cal focău s’au sfădit, şincai, hr. ii, 321/s4.]
—	Din ung. fako „falb, falii, erdfahl11. Cfr. făcău'.
foâcAle s. a. plur. = chibrituri. (Târnava-mică, în Transilv.) viciu, GL. [Şi; „toâcle = puzdării lungi şi mai groase, cu care aprind lampănul spre a cruţa iemnuşele s. chibritele. (Nocrihiu)11 viciu, gl.]
—	Din germ. Fackel „faclă11 (prin mijlocire săsească). Cfr. dubletele faclă, fache.
foAciiiu s. m. v. focliiu.
roÂci.E s. f. plur. v. foacăle.
foaie s. f. 1. Feuille. Petale, sâpale. II. 1°. Feuil-letage. 2°. Le, jupe. 3°. Feuillet. 4°. Feuille (periodi-que, etc.).
I.	Partea terminală a plantelor, supţire şi lată, de obiceiu verde, şi care creşte pe ramuri s. (mai rar) de-a dreptul pe tulpină, frunză (cfr. fir, iarbă). Foi de pătrânjel tocate, carte de bucate (a. 1749), ap. GCR. ii, 4O/20. Foi de cucută, calendariu (1814), 173/24. Foile de dafin, odobescg, iii, 22/23. Foile galbene ale aleelor de arbori, eminescu, n. 29. Ei, vorba ăluia, în pofida căpşunelor, mâncau foile, ispirescu, l. 213 (cfr. Pentru fragă, şi frunza ţi-i dragă). Foi de varsă, jarnîk-bârseanu, d. 463. Foi de ceapă. ib. 65. Foi de piersic, pamfile, i. c. 241. PiceA foile, Ardă-i frunzele, teodorescu, p. p. 372b. | Cele mai multe poezii pop. încep cu foaie (s. frunză) verde. Foaie verde din grădină, jarnîk-bârseanu, d. 411. Frunză verde foaie lată, Pân’eram
la maica fată ibid. 176. Frunză verde foaie’ngustă,
Dusu-s’au badea la pustă, doine, 32/,,. || P. ext. Sepală s. petală. Foi de floare de trandafir, piscupescu, o. 295. Roza la noi se numea ,rujă‘, până ce au venit Grecii şi i-au zis trandafir Tptavtdtfu/./.ov (cu treizeci de foi), c. negruzzi, i, 101. || (Bot.) Cuvântul - se găseşte ca element de compoziţie în numiri pop. de flori, precum (cfr. panţu, pl.) :
foaia-ciumii = ciumăfaie. pontbriant.
-	-creaţă. Un fel de floare (nedefinită mai de-aproape). H. vii, 148 (Coşereni, în Ialomiţa).
~ -de-yioară = popilnic-iepuresc.
-	-grasă = Grassette des Alpes (Pinguiculă alpina). Mică plantă ierboasă eu florile albe, pe dinăuntru pătate cu galben. Şi: grăscioară(Transilv.), îngrăşătoare.
-	- ’n fir=sascltiu. [Şi: foianfir s. m. Să răsar’u,n foianfir... Foianfiru’ să se’ntindă Şi pe noi să ne cuprindă, şez. ix, 93.]
—Iută. Un fel de iarbă (nedefinită mai de-aproape)
H.	II, 142 (Mărăcineni, în Buzău).
II.	P. anal. 1°. (Cui.) Fiecare din cele două straturi de aluat din care se compune plăcinta. Cfr. foiţă. Cine socoteşte câte foi intră ’n plăcintă, nici odată nu mănâncă plăcintă, iord. golescu, ap. zanne, p. iv, 87. Foaie peste foaie şi la mijloc tufă ( = nimica, nici o umplutură intre cele două foi-ale plăcintei), ib. I, 182.
2°. Lăţimea unei pânze, pânză întrebuinţată în toată lăţimea ei ia facerea unei haine; p. ext. (la plur.) fusta rochiei. Fustă de lână dintr’o foaie. sevastos, n. 47/10. Foile fustelor, sadoveanu, p. S. 235. Cămaşa eră largă, largă şi la mâneci eră dintr’o foaie, pitiş, sch. i, 110. Cămaşa are mâneci, două foi înainte şi îndărăpt. brebenel, gr. p.
3°. O bucată întreagă de hârtie (când e neîndoită), o jumătate de coală (când e îndoită în două) spec. fila unei cărţi (având două feţe s. pagini). Carte scrisă cu trei rânduri într.u o faţă de foae. mineiul (1776), 93. Pe toată ziua rupem câte o foaie din frumoasa carte a vechiei, c. negruzzi, i, 204. întor-ceă foaie cu foaie, eminescu, n. 45; cfr. ispirescu, l. 50. ^ A o întoarce pe foaia ailaltă (cealaltă) s. a o schimbă pe altă - (zanne, p. v, 293) = a-şi schimbă purtarea; (de obiceiu) ase purta mai aspru, mai rău (cfr. ital. voltar faccia). Turcii văzând ne-isprava... întorc ceelaltă foaie, beldiman, tr. 405. Dascălul văzu că a cam scrâ/ntit-o şi-o întoarse pe foaia ailaltă, ispirescu, l. 273. || Spec. ~ de zestre = contract de căsătorie, act în care se înseamnă zestrea ce o primeşte mireasa. Au dat [Profirei] şi moşia Bârladul precum arată foaia de zestre, (a. 1815) uricariul, ii, 7/32; cfr. vi, 16/24. Tatăl puind în foaia de zeastre, prin neştiinţă, vreun lucru care iaste strein, bărbatul va ceare alt lucru, pravila (1814), 113. Mi-a zis că a veni deseară... să se înţeleagă cu d-ta asupra foaiei de zestre. alecsandri, t. 328. în Moldova, încă de Duminecă se face cetirea foii de zestre, iorga, c. i. i, 181. Curg foile de zestre, ca ploaia, la părinţii lui Mătăhuz-împărat. ISPIRESCU, L. 291.
4°. (Modern) Ziar, revistă. 0 asemenea foaie -ne vom sili ca să fie Dacia Litterară. M. kogălnicea-nu, dacia lit. x. Povestea asta se tipări in foaia Propăşirea, c. negruzzi, i, 94. Foile noastre periodice... maiorescu, cr. i, 119. 0 foaie... umoristică. idem, d. ii, 14. Foaia pentru minte, inimă şi literatură (titlu tradus după ^Blâtter fur Geist, Gemut und Literatur11). | Foi volante: tipăritură pe o singură foaie (nefăcând parte din vreo carte ori gazetă), care se scot şi se răspândesc în public la anumite ocazii.
—	Din lat. folia, -am (pluralul lui folium, devenit feminin singular, la origine cu înţeles colectiv). Cfr. listă, filă şi dubletul in-folio.
foaie s. f. v. foaie (2°).
FOAIEIiEÂNĂ s. f. v. foiţă.
foâieş, -A adj. v. foios.
foâlchine s. f. (Bot.) v. foaltine.
foAee s. m. 1°. Outre 2°. Soufflet (de forge). 3°. Venire, estomac, panse.
1°. Burduf; cfr. utre. Foalele = burduful făcut din piele de oaie. pamfile, j. ii, 79. Adună ca foalele apele măriei, coresi, ps. 80; cfr. 208, 340. Nece să bagi vin nou în foaie vechiu. tetraev. (1574), 213. Pus-ai lacrămile mele în foalele tău. psalt. (1651), 174. Foi de vin vechiu şi rupţi. ibid. 159. Pântecele mieu ca un foaie de must ce fierbe, biblia (1688), 377. Ar fi trecut peste un pod aşezat... peste foi de vite. dionisie eclesiarhul, c. 220. înnotând peste Dimăre cu foi... şincai, hr. i, 261 /20. Deschizând un foaie cu lapte, i-au dat de au băut. calendariu (1814), 110/,!. Un foaleplin cu unt de lemn. gorjan, h. ii, 21. Brânză bună în foaie de câine, zanne, p. iii, 486 (variantă: în burduf de câne). Lasă-temoale Că te bagă ’n foaie.
i.	golescu, ibid. v, 296. # A beli (pe cineva) - = a jupui (pe cinevâ), a-i beli pielea (cuiva). Beliră foaie pre svânţa. dosofteiu, v. s. 87. Acel Basta, încă şi-au luat plata de la împăratul Budolful, că l-au belit de viu foaie, magaz. ist. 301/,.|| Spec. Burduful (ş. butuşul) cimpoiului (făcut de obiceiu din stomahul rumegătoarelor). Cfr. pamfile, i. c. 50.
FOALEŞ
— 148 -
FOARFEC
Cimpoiul are un foiu. (Latinu, in Brăila) rt. i, 240. „Stâna foilor= odaia din stână unde ţine baciul tot ce lucrează, adecă tot felul de brânzeturi.11 (Pietro-şiţa, în Dâmboviţa) H. IV, 155 (şi prin Bran, Transilv. viciu, GL. 34). [Se zice: un foaie, foalelui, doi foi.]
2°. (Instr.) Unealtă de fierărie pentru suflat în foc, făcută din piele prinsă Intre două table de lemn. liuba-iana, M. 124. Un foi spart al unui faur. BIBLIA (1688), 377. Puse ţigan cu foii, de ’nfierbântâ cleaşte. dosofteiu, v. s. 25,2. 120 Ui pe an 2 ho-giaguri de ţigani, cu foi, câte ă lei unul. uricariul, xix, 390/,5. Se hrănea... cu foi şi cu ciocan. C. negruzzi, ii, 191/,. [Ochii] i se luminau din ce in ce, sclipind ca jeratecul însufleţit de foaie, ba-sarabescu, conv. lit. xlii, 27. în dosul unuibor-deiu, gâfâiă un foiu şi se auzeau bătăi... de ciocan. sadoveanu, săm. ii, 660. Cahd aprins se cunoaşte şi de pe pântece, căci pântecele îi foieşte ca foile de la ţigan. şez. iv, 126/S2. Suflă ca o foaie de ostenit ce este. pamfile, j. i. (Celui umflat de mâncare i se zice:) Sătul foaie. ib. ii. I)e-a foaia (s. foii) e numele unui joc. şez. ix, 16; marian, î, 222. 4+ A da (s. a-i face) cuiva pe foaie (s. foi) = a-i da bătaie. Voi să-i dea pe foi, pentru-că nu îngrijise grădina, ispirescu, ap. zanne, p. ii, 160.
„Las’că v’o fac eu pe foaie!" şi tronc! sevastos, ap. TDRG. (subt foaie.) | Spec. (Tip.) „Foi s. foaie= instrument în forma foilor de fierărie, cu care se suflă casele de praf.11 G. ionescu, C. T. || P. anal. Milescu se culcase liniştit, după ce chinuise foa-lele bietei sale armonice până s’o rupă. zamfirescu, R. 251. [Cuvântul e sau plur. tant: foaie s. f. (Buzău) H. II, 13, 63, 89, 100, 118, 186, 222; (Dâmboviţa) H. iv, 11; (LaPădureni) popovici, R. D. 165, etc., s. foi (articulat foile) s. f. (Buzău) H. II, 30, 146, 207; (articulat/om) s. m. — sau sing. tant.; cu formă reconstruită din plural: foiu s. m. (Buzău)
H.	II, 50 s. (Mold.) foaie s. f. (Covurluiu) h. iii, 19, 153]
3°. Burtă, pântece, abdomen. (La animale) Lâna [berbecilor] de la foaie, economia, 86. încet, încet i se umflă foalele [oii], calendariu (1814), 188/I0. Foalele peştelui, reteganul, P. iv, 27/0. Cu frâu galben în picioare, Cu şeaua ’ntoarsă sub foaie. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 497. Murgu’ stă pe foaie ’ntins. doine, 248. |i (Transilv., şi fam., la^persoane) Foalele lui cel gol. ţichindeal, f. 25. în părţile foalelui. VASici, ap. HEM. 679/SJ. Dacă un copil capătă rast, adecă dacă i se umflă foalele... marian, na. 397. Că ţi-oiu da carne moale Să nu te doară la foaie. idem, ins.. 79. Săracul foalele lui! reteganul, p.
I,	23/„. De-ale gurii şi de-a foalelui. jd. I, 62/25. Să nu fie sclintit nimica în trupul lui N., cum n'a fost în foalele mamei sale ce l-a născut, şez. vi, 101. Unul în poale Şi-altul în foaie (se zice despre femeile însărcinate, care au copii mici), pann, ap. zanne, p. iii, 309. [Se zice (mai rar) un foaie, foalelui, (de obiceiu, plur. tant.) foalele mele.]
—	Din lat. l’ollis, -em (cu înţelesul 1° şi 2°; pentru înţelesul 3° cfr. follis ventris).
foâleş, -Ă adj. Ventru. — (Transilv., fam.) Burtos, pântecos. LB.
—	Derivat din foaie, prin suf. adj. -eş.
roii/MJVU s. f. plur. (Bot.) (Transilv.) = mixan-dre. || = micşuuele ruginite, panţu, pl. [Şi: foal-chine (Braşov); foltine. iorga, s. d. viii, 86.]
—	Din germ. Yeilchen „viorele11 (prin mijlocire săsească).
foame s. f. 1°. Faim. 2°. Famine, disette.
1°. Simţul ce-1 are flămândul, dorinţa şi trebuinţa de a mânca (în corelaţie cu sete; întâiul ei stadiu e apetitul s. pofta de mâncare; lipsa acestei sensaţii, constantă şi anormală, se numeşte, în ştiinţă, anorexie). 7’opindu-se de foame, coresi,
ap. GCR. i, 15/40. Foamea au început să-l pătrundă tare. DRĂGHICI, R. 42. îi trecuse foamea, idem, 40. Pierim de foame, idem, 22. Rabdă foamea, idem, 8. Spre astâmpărarea foamei... konaki, p. 290. Ne ghiorăiesc maţele de foame. CREANGĂ, P. 257. Hămesit de foame, idem, p. 145. Se duse să o ia [ştiuca], ca să-şi aline foamea, ispirescu, l, 43. Foamea începu să-l roadă la maţe. SBIERA, p. 311/5. Li se făcu foame, fundescu, l. p. 88/6. Se puse. într’o poiană, cu pântecele la soare, istovită de foame. şez. iii, 187/9. Nici nu suflă de foame. ib. in, 187/10. Cu bărbat nalt ca un steag, Foamea dracului ce trag! doine, 140. Ori ţi-i foame, ori ţi-i sete, Ori ţi-i dor de codru verde? jarnik-bârseanu, d. 106. Vorbele nu potolesc foamea, zanne, p. ii, 825. Foame de lup: foame mare. A muri (s. a crăpă, a leşină, s .ap, leşinat s. lat.) de ~ = a fi foarte flămând, fig. a fi muritor de foame, a nu aveâ cu ce trăi, a trăi in sărăcie. I-au rămas feciorul, de mnriă de foame, neculce, let. ii, 231 /,„. Cei mai mulţi dintre noi sânt leşinaţi de foame. drĂghici, r. 26. Tată, mi-e foame, tată, mor de foame! ispirescu, l. 174. Strigă în gura mare, că crapă de foame, creangă, p. 241. Oi... late. de foame, sbiera, p. 9/8.
2°. (Impropriu) f Foamete. S’au trecut foam,îa. dosofteiu, v. s. 23,8.
—	Din lat. faines, -em, idem (pentru o în loc de
a,	din pricina labialelor, cfr. vegliot fum, engad. foni, lombard fom, portg. fome). Alături de această declinare, limba noastră păstrează şi urme de o declinare faines, *-înis, ca în sard. famine, span. hambre, gascon hami, şi faines, *-îtis, cfr. Meyer-Liibke, Rom. Gramm. ii, § 16, în cuvintele foamene şi foamete (dacă acesta din urmă nu e o simplă modificare a românescului foame, dupâ secetă).
i’OÂiUEiVE f s. f. = foame. Vor vie viaţa de vefajc: Nu vor ave scârbă, nece durerea..., nece a se face foamenî, nece va lipsi vară... cuv. D. bătr. ii, 462.
—	Pentru etimologie, cfr. foame.
foamete s. f. 1°. Famine, disette. 2°. Faim. 3°. Sorte d’oiseau.
1°. Lipsă mare de hrană (ce bântue în vreo regiune; cfr. secetă). Şi vor fi foameţi şi pieiri şi cutremure, tetraev. (1574), 242. Vor fi 7 ani foamete. biblia (1688), 31. în silele acestui Dumitraşco-vodă,... s’au făcut foarte foamete mare... S’au făcut foameţi mari, de mâncă om pre om. N. costin, let.
ii,	39/3. Lipsa şi foametea i se înfăţoşeasă. c. ne-gruzzi, 1, 300. Pe semne c’aista-i Flămânsilă, foametea-, sac fără fund, sau cine ştie ce pricopsală a mai fi. creangă, p. 241. Mănâncă... a foamete, şez.
iii,	85/10.
2°. | P. restr. (impropriu) Foame. N’au simţit nici foamete, nici seate, nici răceala, nici alte nevoi a trupului, mss. (a. 1692), ap. GCR. I, 297/22. Cfr. înfometat.
3°. (Ornit.) (Bucov.; numai la plural) Foameţi: pasăre de mărimea unui porumbel, având ciocul negru şi penele vinete, care se crede că prevesteşte foamete. Se mai numeşte pasăre-cu-ciocul-de-fier. marian, o. 1, 192.
[Azi fără plur.; f foameţi.]
—	Pentru etimologie, cfr. foame.
foârcat s. a. v. forcoti.
foâhfă subst. 1°. Personne negligee dans sa mise. 2°. Moulin ă paroles.
(Jud. Suceava, în Mold.)
1°. „Negligent în îmbrăcăminte11, şez. ii, 75/5.
2°. „ ~ la gură — care nu-şi ia seama ce vorbeşte11. ib.
FOARFEC S. a., FOARFECĂ, FOARFECE S. f. V.
foarfeci.
FOARFECI
— 149 —
FOC
foarfeci s. f. plur. 1". Ciseaux. 2°. Aloes d’eau (Stratiotes aloides).
1°. O păreche forf'eci de bărbieri, (a. 1779) iorga, s. D. viii, 81. Foarfeci, cuţite, săcuri. drăghici, R. 16. Am cerut o căţuie şi foarfeci, c. negruzzi,
i,	66. Foarfecile să nu le bagi în gura. şez. iii, 47/22. || P. anal. Picioarele de dinainte ale racului, cu care apuca şi strânge. [De obiceiu, e plurale tantum, iar singularul se formează prin „o păreche de...“ Se întrebuinţează însă şi ca s. m.: «» foarfece, doi foarfeci. Cuconul-Grigore eră... cu barba îndreptată din ţăcăneala foarfecelui lui Lupu bărbierul, sadoveanu, săm. iv, 432. Două late lăturate şi la capăt cârligate? (= Foarfecele), sbiera, P. 323/,,. Am două babe ’ntr’un buric ? (= Foarfecii). alexici, L. p. 215/, 2. Cu foarfecele de fier se taie fierul în lung“. (Chiojdu-Bâsca, în Buzău) h. II, 30. | Din plur. foarfeci s’a construit pe alocuri noul sing. foarfecă s. f., (mai rar) foarfec s. a. Pasage tăiate cu foarfecadin ziarele străine, vlahuţă, ap. TDRG. Bărbatul fără muiere, ca foarfeca fără soţie, ce nu taie, ci numai zgârie, iord. golescu, ap. zanne, p. ii, 16. Ia foarfecul şi-o croieşte, marian, sa. 61. (Ou trecerea lui foa- > fa, cfr. afară) f iiiică s. f. (Satu-nou, în Constanţa) h. ii, 311, cu plur. farfici (Fălciu) jahresber. ix, 182, pamfile, c.]
2°. (Bot.) Foarfeca-bălţii: plantă ierboasă de baltă cu flori albe care se deschid la suprafaţa apei. panţu, pl. [Şi: foarfecul-bălţii. polizu, barcianu.]
—	Din lat. forflces (plur. de la forfex, idem).
foărbiec s. a. v. farmec.
foârtă: interj, v. fortăi.
foarte adv. Trbs, fort, bien, extremement.
Adverb de măsură, care arată că acţiunea s. însuşirea pe care o determină sânt la superlativ. Ofr. mult, tare, rău, prea.
1° (învechit) Ca determinare adverbială, pe lângă un verb (astăzi, înlocuit prin „foarte mult, foarte tare“).
a.)	(După verb) Giudeţul areputeare să socotească foarte, pravila mold. 75/2. Apa să întărită foarte pre păm,ănt. biblia (1688), 5,2. Nevoindu-se foarte spre Dumnezeire... mineiul (1776), 52 2/s. Izvoarele se vor umpleă de apă foarte, calendariu (1814), 70. Datoriile s’au înmulţit foarte, marcovici, C. 90/l. Bobinson... erâ să-şi verse măruntaiele, bolnăvin-du-se foarte, drăghici, r. 9. O iubeă foarte, gorjan, h. J, 3/20. Se mânia foarte, bălcescu, m. v. 412/12. împăratul s’a întristat foarte, ispirescu, l. 2. | (Neobicinuit, precedat de ,,tare“) Atunci că-tanele tăiă, puşca, ucidea şi colcăceă pe norod tare foarte, şincai, hr. iii, 250/28.
b.)	(înainte de verb) Limba mitiutel mădulariu iaste şi foarte se laudă. COD. VOR. 123/8_9 (= şi cu mari se făleşte. N. testament 1648; şi mari se laudă, biblia 1688). Doamne, foarte învârtoşară-se vlădicii lor. coresi, PS. 380. îl foarte. înfruntă rău cu sfentele scripturi, moxa, ap. GCR. I, 60/,3. Foarte îi erâ cu voiea [lui Brâncoveanul] să fie Domn la două ţări. neculce, let. ii, 304/v Foarte am greşit. mineiul (1776),199/2. Văzu iu lumina zilei,... şi foarte o doream, gorjan, h. iv, 139. 0 mândră am iubit Şi foarte m’a celuit. jarnîk-bârseanu, d. 500; cfr. 310, 201. (Astăzi, în legătură cu „mulţumi11, adesea cu o nuanţă ironică) Foarte vă mulţumesc... dar, mă
rog, să mă fericesc cu numele dumilorvoastre........
alecsandri, t. 404. „îţi foarte mulţumesc, dragul meu iubit“, îi răspunse atunci Broasca, ispirescu, l. 35. | f (înaintea verbului la subj., între conjuncţia „să“ şi verb) Să-l foarte cu deadins aşteptăm şi foarte să ne teamem şi să ne grijim. varlaam, C. 24/,. Trebue să foarte cerceteaze giudeţul. pravila mold. 96. | (Neobicinuit, în legătură cu „atât11) Atâta plouă de foarte, încât nici cum erâ chip de a puteă ieşi afară, drăghici, e. 71; cfr. 33. Chipul
ei atât de foarte şi-l tipărise în gând, încât... pann, e. I, 100.
2°. Ca determinativ al unui adjectiv s. adverb. (Astăzi, de obiceiu, înainte de adjectiv s. adverb) Un zmeu forte mare. cuv. D. bătr. ii, 152. Foarte bogaţi, biblia (1688), 3/36. Să cerceteze foarte cu silinţă şi privighere. (a. 1764) uricariul, i, 3U/m. Foarte departe, drăghici, R. 46. Halima sau povestiri... foarte frumoase şi m.inunate. gorjan, h.
i,	1/,. Un viitor foarte depărtat, marcovici, c. 15/21. Colonia română... ajunse într’o stare foarte înfloritoare. bălcescu, m. v. 6/,. Păcală eră un om foarte de duh. c. negruzzi, i, 247. Nevasta... celuibo-gat erâ pestriţă la maţe şi foarte zgârcită, creangă, p. 37. Haine scumpe şi foarte frumoase, ispirescu, l. 38. Foarte tare m’ai urît. jarnîk-bârseanu,
d.	398. Foarte bine! | f (în legătură cu „prea11) Boierii mazili au şi început a venire la oaste...; foarte prea puţini n’au venit, neculce, let. ii, 345/,. Foarte prea minunat iaste darul, mineiul (1776), 106. | (Pus după adjectiv; învechit) Ieşi un vihor mare din noor şi luâ o piatră mare forte în el. cuv. d. bătr. ii, 148. Dascăli ştiuţi foarte den limba elinească. biblia (1688), pr. 4/42. Adam Sinavschi erâ om mic de stat, dar întreg la minte..., şi învăţat foarte, neculce, let. ii, 300/2i. Pruncii şi muierile în mulţime mare foarte i-au trimis în Bulgaria, p. maior, ist. 197; cfr. 210. Frate, eşti amăgit foarte, te-au înşelat ochii, gorjan, h. i, 7/u.
Fiarele cele m,ai sălbatice din lume...... sânt multe
foarte, ispirescu, l. 6. | (Despărţit de adjectiv; învechit) Foarte cu inimă fierbinte şi cu jale aprinsă de mult jeluia la această luminată carte, coresi, ap. GCR. i, 33/, c. Foarte cu puţunteâ oaste... ră-măsăse. neculce, let. ii, 263/h; cfr. 223/26, 276/,.
(Fam.) Nici prea-prea, nici t'oarte-l'oarte : între cele două extreme, nici bun nici rău, nici cald nici rece, aşâ şi aşâ. Să fie nici prea prea, nici foarte foarte, pann, p. v. iii, 77. Îmi pare bine că reînnoiesc amiciţia cu d-ta... — Aşă ş’aşă, nici prea prea, nici foarte foarte... alecsandri, t. 1002. Să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte. caragiale, t. i, 184.
—	Din lat. forte „tare11.
FOARTKii'4'iij f s. a. v. fortăreaţă.
FOÂSTĂK s. a. Madrier. — (Transilv.) Scândură, blană groasă (de la 4 cm. în sus), cfr. lătunoiu. [Şi: fosten. jahresber. x, 188. | Plur. fostene. pamfile,
i.	c. 109.]
—	Din germ. Pfosten, idem.
FOC s. a. Feu 1, 3°. Incendie. 4°. Arme(s) â feu; coup de feu; feu. 5°. Eclat. 6°. Flamme. 7°. IStincelle. 8°. Boutons de chaleur. II. 1°. Clialeur, ardeur, vi-vacită, fougue. 2°. Fureur, coUre extrâme. 3°. Tres, extremement, excessivement. 4°. Douleur, tourment. 5°. Malheur, calamite.
1.	1°. Focul se aprinde s. se încinge, arde (intrans. şi trans., cu pară, cu flacără, cu vâl-vătaie s. înăbuşit, mocnit) şi se stinge. - ui dogoreşte s. bate; boboteşte, vâjâe; lămureşte. Dau~ = aprind; iau ~ = mă aprind. Puţin focu câte luclure arde! cod. vor. 123/,„. Focurile, vârtejele, spânzurătorile... şi alte fealurimi de munci. varlaam, C. 213. Cumu-i argintul lămurit cu focul, ’Ţ sânt sfinte cuvinte curate, dosofteiu, ps.
38.	în câtăva depărtare se zăreşte foc. drăghici, r. 19. Când îi aveâ... nevoie de mine, să dai foc aripei, creangă, p. 237. Din gurile balaurului ieşea văpaia de foc! ispirescu, l. 18. Să te fereşU de el ca de foc. pamfile, j. i. Clenguţa mohorului, Arde ’npara focului, jarnîk-bârseanu, d. 123. Am •un bou roşu; unde zace, iarbă nu se face ? ( = Focul). sbiera, p. 323/3. A da cu mâna în - = a da de bani, a pune mâna pe bani. baronzi, l. 151/2l. înţelese ea că trebue să fi dat el cu mâna în foc.
POC
— 150 -
FOC
ispirescu, ap. TDRG. | A sta ca pe - (s. cărbuni) = a fi nerăbdător, a aşteptă (ceva) cu mare nerăbdare. Până la inserate stau [copiii] ca pe foc. şez. iii, 179/10. | A pune (pe cineyă) pe - = a face (cuiva) zile amare, cerându-i ceva cu stăruinţă. Femeia şi băieţii îl puneau pe foc din pricina mâncării, şez., ap. TDRG. | A lua - cu mâna altuia = a trimite pe alţii la muncă grea, la primejdie, în folosul său (cfr. germ. „die Itastanien aus dem Feuer holen lassen“). zanne, p. I, 172. V’aţi deprins a luă focul totdeauna cu mâ-nile noastre cele mojiceşti... şi tot noi cei vinovaţi! creangă, a. 156: | A se aruncă (s. a da) în ~ (pentru cinevâ) = a-şi expune viaţa pentru cinevâ. Cfr. creangă, p. 206. | A-şi pune mâna ’n «(pentru cinevâ) = a luâ orice răspundere pentru cinstea .cuiva. | A luâ ~ ul în gură = a se împărtăşi. Să nu drăcui, că ai luat focu’ în gură. (Sudiţi, în Ilfov) Com. I. pavelescu. | A luâ - cu gura: Se jură de luă foc cu gura (pe ce aveâ mai scump)... că el nu ba văsuţ, vlahuţă, ap. TDRG. | Harnic (iute, etc.), de mănâncă - (ca animalele năzdrăvane din poveşti). Patru telegari de mâncau foc. ispirescu,
l.	38. Aveâ fată gospodină... harnică de mânca foc. sevastos, ap. TDRG. || în - e numele unui joc cu mincea. pitiş, sch. 234. | (Pop.) Caru’ de foc = tren. Cfr. hodoş, p. p. 219.
2°. Spec. Focul din sobă (cuptor, vatră s. afară) cu scopul de a încălzi (s. a găti). - ul se face s. se aprinde; ~ ul se aţâţă. Aprinseră focu. cod. vor. 95/13. Se aflau... împrejurul unui foc mare ca la 30 de sălbatici. drĂghici, r. 166. Dacă vă puneţi la vatră dinaintea focului, ausiti unele lemne ţipând, c. negruzzi, i, 246. în sobă arde focul. alecsandri, p. ii, 3. Să stai visând la foc. eminescu, p. 47. Luase ceaunul de pe foc. creangă, p. 147. Focul e ’nvelitpe vatră Iar opaiţele-au murit. coşbuc, b. 6. Mult, bade, te-am aşteptat Aseară pe înnoptat; Tot cu foc şi cu lumină Şi cu dor de la inimă!... jarnîk-bârseanu, d. 144. Când vreun lemn din foc vâjâe, e semn că te ocăreşte cineva. şez. iii, 149/lr Până nu faci foc, fum nu iese! (n’or fi toate adevărate câte se vorbesc despre cinevâ, dar un sâmbure de adevăr tot trebue să fie). pamfile, j. i. | ~yiu = a.) (s. mort) focul care se face prin frecarea a două lemne uscate. Făcuiu un foc mort, adică frecaiu două lemne uscate, gor-jan, H. iv, 115. [Albinele] se petrec peste un foc viu, care se face de regulă prin frecarea a două lemne uscate de brad între olaltă. marian, ins. 149; cfr. id. o. i, 421.—b.) (Transilv.) Scânteile ce se observă, câte-odată, pe fundul căldării din afară, când este luată de pe foc. Să lingi de pe căldare „foc-jiu“ c’apoi ţi se duc de pe limbă puşchielele. (Şon-fălău) viciu, gl. | « ul-de-veac (s.-de-veci) s. ~ -ul gheenei = focul din iad, în care-şi vor ispăşi păcătoşii păcatele. Cela ce va lucră sfânta Dome-recă, aceluia se doseaşte focul de veac. GCR. i, 9/16; cfr. 11/28, 44/12. | «ul lui Sâmedru = focul ce se aprinde (in unele localităţi) în noaptea sfântului Dumitru, afară la munte, ca să coacă tot felul de fructe. (Gherăşeni, în Buzău) H. II, 108.
3°. Incendiu. ~ ul se pune; se dă «unei case, etc. Trei groasnice focuri a cercat acest oraş. C. ne-gruzzi, i, 70. Cât îi pe mine atâta-i şi acasă, ferească Dumneseu de foc! zanne, p. iii, 77. (Ironic, fig.) Au stins bine focul cu paie. neculce, let.
ii,	277 (cfr. a turnâ spirt, untdelemn, etc. peste foc).
4°. (Mai ales la plur.) împuşcătură; p. ext. (la sing.) atac cu arme de ~ (: puşcă, carabină, tun, pistol, revolver, etc.). Â da ~ (s. « uri) — a descărca o armă, a trage cu arma; a luâ « = a se descărcâ, a se slobozi; daţi ~ ! e comanda ce se dă soldaţilor de a descărcâ arma. Strejile... deteră focuri în trimişi, e. văCăresoul, ist. 258/6. Tătarii neputând sprijini focul Moscalilor, le-au căutat numai a-i lăsă în Or. neculce, let. ii, 429. Se spărieră de odată de focul Moldovenilor. arhiva, r. i, 109. Bateriile... încep
un foc concentrat, maiorescu, d. ii, 82. Să dea focuri să-i omoare, Ori topusuri să-i doboare? teodorescu, p. p. 554. Revolver cu şase focuri. | P. ext. Luptă, războiu. Am fost în foc la 77: am văsuţ şi euclacalui Dumneseu. kirileanu, conv. lit.xliv,
i,	560. | P. ext. f Armă de foc. Saşii aveă foc mult-neculce, let. ii, 391/36. Ear Moscali călări cu foc denapoia Moldovenilor să-i rătuească, nu eră. id. ib. 355/6; cfr. let. iii, 116/14.
5°. Strălucire. Focul diamantelor.
6°. (Neobicînuit) Flacără. 0 lampă cu trei focuri, care făcea mai mult fum. contemporanul, iv, 134.
7°. (Rar) Scânteie. Din pietre foc să saie. eminescu, p. 207.
8°. P. anal. (Med. pop., la sing. şi la plur.) Un fel de bubuşoare mici, ca vărsatul cel mărunt, ce ies pe trupul sau pe limba copilului, viciu, gl. Copilul va aveâ un fel de bubuşoare numite focuri. marian, na. 16; cfr. 349, 396. | Spec. (Transilv.)
-	-viu = a.) boala numită în ştiinţă sona soster ş. erpes soster: nişte beşicuţe roşii, formând ca o cingătoare pe partea trupului pe care se ivesc şi producând nişte dureri foarte acute şi arzătoare; brâncă. Cfr. BIANU, D. s., MARIAN, O. I, 421; —b.) (Braşov, etc.) orbalţ, erisipel.
9°. (Entom). « ul-lui-Dumnezeu = licuriciu. marian, ins. 44.
II.	Foarte adesea « se întrebuinţează în înţeles figurat.
1°. Căldură (internă), aprindere, entuziasm, vioiciune, toiu (adesea pentru sentimente vii de dragoste, dor, ură, patriotism, etc.). Focul dragostei (barac, a. 66), vorbirii (marcovici, c. 36/41), prieteşugului (id. d. 145),povestirii (odobescu, iii, 46/,,), patriotic (maiorescu, cr. i, 331), etc. Pierduse, în focul jocului, o calţavetă. I. negruzzi, vi, 79. A ei gură descleştată de-a suflării sale foc... eminescu, p. 185. Ochii ei... străluceau de un foc ce simţea că îl atinge, ispirescu, l. 35. De focul ^dragostea, dorul) bărbatului Joacă’n capul satului. pann, p. v. ii, 94. # De ~ , plin de - = focos, înfocat, înflăcărat, aprins. 0, rămâi, rămâi la mine, Tu cu viers duios de foc. eminescu, p. 187. Sânt harnici [caii] şi plini de foc. i. ionescu, c. 90. Ochii lui... plini de foc dovedeau curaj. c. negruzzi, i, 30. 0 sărutare plină de foc. creangă, a. 97. | Cu - = cu aprindere, cu entuziasm, cu înflăcărare, focos (în opoziţie cu) fără - = rece. Lăudând plăcerile însură-ciunii... fără foc... c. negruzzi, i, 75. Dan... o sărută cu atâta ardoare, o strânse cu atâta foc... eminescu, n. 64. Cu ce foc l-ar fi sorbit din ochi! vlahuţă, n. 150. Ileana... începu a plânge cu foc. ispirescu, l. 25 | A luâ - = a se aprinde, a se înfierbântă.
2°. A se face ~, (mai rar) a fi « (adesea întărit prin „şi pară“) = a se înfuriâ, a turbâ de mânie; a scuipă - (de mânie) = a-şi ieşi din fire de mânie.
Foc s’au făcut sultanul Murat. M. costin, let. i, 282/,,. Leahul s’a făcut foc de mânie. C. negruzzi,
i,	170; cfr. ispirescu, l. 121. He! opreşte-te! iată-te foc şi pară. I. negruzzi, vi, 8. Când a mai ausit mama şi asta, s’a făcut foc. creangă, a. 17. Mora- • riul... se face foc şi pară. marian, î. 205. Smeul se făcu foc şi pară de mânie, ispirescu, l. 27/24.
3°. P. anal. s’a zis şi a se supără (mâniă, necăji), supărat (mâniat, necăjit) « = foarte tare, afară din cale, peste măsură, straşnic, grozav. Necăjit... foc. pann, p. v. i, 100. Are să se mânie foc pe mine doamna Lucsiţa!... alecsandri, t. 880.
Se va supără foc pe mine. reteganul, p. iii, 59/8; cfr. SBIERA, p. 119; STĂNCESCU, b. 184/20; ŞEZ. III,
10/9. | înţelesul acesta de „foarte tare, afară-din-cale, etc.“ îl are, p. ext., «şl în legătură cu alte cuvinte (construcţii: iute - s. - de iute, strigă - s. de mam,a ~ ului; cfr. turc. ates pahasine = scump « .
ŞIO. I, 104). Spuneâ... că-s proastă foc. coşbuc,
b.	123. Aceasta eră foc de harnică, creangă, p. 7;
FOCA
— 151 -
FOCHIU
cfr. marian, N. 132. îs foc de scumpe [lemnele], reteganul, P. IV, 8/20. Să mulţumim femeiei sale, care este harnică de foc. I. ionescu, d. 248/24. Un ceardaş pe care-l frământau de foc doi Ungureni. vlahuţă, D. 5. Şi-am să joc de foc cu ei. şez.
i,	75/a0. Capital... scump de mama focului, i. ionescu, p. 201/26. Eră frumoasă de mama focului. creangă, p. 276. Erau îmbrăcaţi ca Turcii şi ţipau şi strigau de mama focului. I. negruzzi, v, 115. | Absol. (cfr. prăpăd, adesea complinit prin „nu glumă" s. ,,şagă“) Grozav, straşnic! Lucru mare ! „Bre ce puiu de ger !“ — „Foc, cumătră, nu şagă !“ contemporanul, vii, ii, 1.
4°. Chin, durere, necaz mare. E... foc şi fiere traiul mieu! coşbuc, f. 131. Viaţa de azi pe mâne, viaţă e, ori foc? delavrancea, s. 4. Inima-mi crapă de foc, Şi lui îi arde de joc! zanne, p. ii, 201. Nimeni nu-mi ştie focul mieu ! pamfile, j. i. A-şi vărsa
-	ul s. a-şi scoate un - (de la inimă) = a-şi descărca sufletul chinuit, a da expresie durerii sufleteşti, a se răzbună pe cinevâ. Turcii voiau să-şi scoată focul pe Români, ispirescu, ap. TDRG.
5°. Nenorocire, calamitate, pacoste mare, urgie ; primejdie mare (adesea întărit prin „şi potop“; cfr. focuit, focare 2°). Aumaipotolit Dumneseu focul ciumei, neculce, let. ii, 446/2S. Boala ciumei, de care foc alţii toţi au părăsit oraşul, uricariul, v, 34/,0; cfr. I, 243/4. Numai focul jurământului să nu-l ieu în cap şi în suflet. E. kogălniceanu, let.
iii,	251/4. A dat focul preste noi! Sântem prăpădiţi. gorjan, h. iv, 76. 0 să’ncapi în mare foc. pann,
e.	ii, 2. Singur el a tot sorit să-şi bage capu ’n mare foc. coşbuc, f. 72. Se văicăreau de focul ce le ajunsese, ispirescu, l. 30. Mare foc şi potop a căsut pe capul nostru, creangă, p. 27. | (în im-precaţiuni, mai adesea spuse fără intenţie rea) Dar ce frumoasă se făcu şi mândră, ars’o focul! eminescu, p. 271. Frunsă verde de trei sate, Arde-te-ar focul, cetate! jarnîk-bârseanu, d. 313. Mâncâ-o-ar focul s’o mănânce, creangă, p. 317; cfr. jarnîk-bârseanu, d. 161. Bată-l focul cap bostan, contemporanul, i, 405. Bată-te mânia (s. para) focului, să ie bată. pamfile, j. i. || (Adesea, fam., în propoziţii întrebătoare, după pron. cine şi ce şi după adv. cum se intercalează ~ s. forma articulată ~ ul, ca un fel de exclamaţie a mirării, ca „păcatele !“, „dracul!“ — poate, eufemistic, in locul ultimului cuvânt. Pentru naşterea acestei funcţiuni, cfr. : Ce foc o fi iubirea, nu ştiu! coşbuc,
f.	87. Vai de mine, moşnege, da ce foc mi-ai adus la casă! Mie ostaşi îmi trebue ? creangă, p. 84.) Cine foc te-a sărutat ? reteganul, tr. 52/19. Cine focu’-a pomenit, în postu Crăciunului... macul înflorit ? bibicescu, P. P. 264. Insurâ-m’aş, însura, N’am pe cine foc luă. hodoş, C. 73. Drum...pe lângă Prut, De cine focu-i făcut? sevastos, p. p. 313/ia. Ce focul, bade, te ţine De nu vii seara la mine? jarnîk-bârseanu, d. 237. Ochii negri, faţa, albă, Ce focul să nu-mi fii dragă ? doine, 221/,,. Nu-ş’ ce focu să-i mai fac. şez. i, llb/24. Ce, focul negru, de nu te pricepi ? pamfile, j. i. La ce foc te mai măriţi ? MARIAN, N. 406; cfr. TEODORESCU, P. P. 270; MÂNDRESCU, L. P. 105/8; şez. I, 79b/12; ibid. III, 125b/,,. Şi de ce foc te-o bătut? vasiliu, C. 117. Cum focul să nu slăbesc, Când de tine mă topesc, teodorescu, p. p. 303b/2; cfr. sevastos, C. 50/14.
[Plur. focuri, (mai rar) foace: Au întins danţul prea în foace. şincai, hr. iii, 43/37. (Astăzi numai In Înţelesul I, 2°, mai mult In glumă) Aţi tras nişte foace, de par’c’am fi în toiul iernii /]
—	Din lat. focus, -um (în lat. clasică „vatră", în cea populară „foc“, înlocuind cu totul pe ignis).
i’OOA s. rn. Jour de la St. Phocas (22 Juillet). — (Cred. pop.) Ziua Sfântului Foca (22 Iulie) pe care poporul de la ţară de pretutindeni o ţine, considerând-o ca foarte primejdioasă de foc. marian, se.
i,	113. Inziua de sf ântul Foca, scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul, creangă, a. 7.
—	Din grec. 3>u>xă<;, apropiat, în ceea ce priveşte cred. pop., de cuvântul foc.
focă s. f. (Zool.) Phoque (Phoca vitulina). — Mamifer amfibiu din mările polare, numit şi viţel -de-mare.
—	N. din fran. ( < grec. (pojn-q, idein).
vocâk f s. a., î oCÂiii; s. f. 1°. Grand feu, bu-cher. 2°. Grande misere, malheur.
1°. f Foc mare (în care se ardeau osândiţii; cfr. rug). Aprinzând un focariu mare, fu aruncat în mijlocul focului, dosofteiu, v. s. 62/a. Aprinse o focare mare. id. ib. 84,2. Puse neşte oameni pregiur focare, id. ib. 130.
2°. (Transilv. de vest) Fig. Foc (II, 5°) mare, nenorocire, „amar“ LB,, (numai în anumite expresii, în care poate fi înlocuit prin) păcatele ! Ţineă-oiu, dragă, ţineă, Cu ce focare-oiu aveă. pompiliu, b. 51/6. Bată-te focarea! ib. Deşi... erâ săracă friptă, totuşi făcu ce focarea ei făcu, şi dete strinilor ( = streinilor) şi cevă de luat în buze. fkâncu-can-drea, m. 274.
—	Din lat. *focariiun (propriu „loc unde se face ■foc"): fran. foyer şi prov. foguier „vatră“, span. hoguera şi portg. foguera „rug“.
rocÂK s. a. Foyer. — Punct central în care se concentrează şi de unde, apoi, pleacă raze. (Fiz.) Focar de căldură: aceâ parte a unui corp cald, de unde pornesc razele de căldură. Focarul unei oglinzi, ori lentile: punct în care se întâlnesc razele de lumină reflexe ori refractate. Focarul virtual: în care s’ar întâlni razele reflexe prelungite. | (Geom.) Focarul, unei elipse, parabole sau hiperbole: punctul sau punctele din care pleacă şi unde se întâlnesc razele vectorii. || Fig. Influenţe civilizătoare, al cărui centru şi focar ar fi fost România. ODOBESCU,
ii,	4. Focare de procese, de intrigi şi de mârşevii. id. ib. 38. [Academia]... focarul cel mai actiu al unirii neamului românesc pe câmpul culturii intelectuale. id. ib. iii, 619. | (Mâţi ) Focarul unei boale, focaM de contagiune, de infecţie: locul de unde porneşte^ boala,, etc.
—	N. după fran.
focar s. m. Chauffeur. — Acela a cărui meserie e să îngrijască de foc. Şi fiind-că tocmai atunci murise focarul, îl luă împăratul pe el să grijească de focuri. REV. crit. i, 137. Focar la vapoare, dunăre anu, CH. 153. [Formaţiune modernă: fochist (cu deosebire pentru cel ce îngrijeşte de focul unei locomotive s. al unui vapor). Ofr. şofer.]
—	Derivat din foc, prin suf. nom, agent. -ar.
focărăie s. f. v. focărie.
focăRÎe s. f. Grand feu, gr anele chaleur. —(Mold.) Foc mare. [Şi focărăie s. f.j | P. ext. (Ban.) Căldură mare. CDDE. nr. 627.
—	Derivat din foc, prin suf. col. -arie.
FocĂRÎţE s. f. plur. = chibrituri. (Albac, Arada) viciu, gl. 103.
—	Derivat din focar, prin suf. dim. -iţă.
focât, -Ă adj. v. înfocat.
focme subst. v. fochiu.
FOCHiST s. m. v. focar 3.
fochiu, f©(ă)che subst. Bâtarcl. — (Transilv.) Copil nelegitim (mai adesea, termen injurios; cfr. bitang). Bucura să o ducă tată-so..., dar nu în casa noastră, că este foche. DOC. (a. 1803), iorga, s. d. xii, 195. [Şi: foăchin s. m. marian, na. 60;
POOOS
— 152 -
FOFINCĂ
zanne, P. II, 86, foclie (pentru amândouă sexurile). RĂDULESCU-CODIN.]
—	Din ung. fattyu, idem.
rocos, -OÂSĂ adj. Plein de feu, ardent, fou-gueux. — (Numai în înţeles fig.) Plin de foc, aprins, înflăcărat. Gingaşa copilă îl acoperea de sărutări focoase, c. negruzzi, i, 17. Focos antirevoluţionar. IORGA, L. II, 39.
—	Derivat din foc, prin suf. adj, -os.
focşâncă s. f. (Cor.) v. focşăneancft.
focşăneâncâ s. f. (Cor., Bot.) 1°. Danse paysanne. 2°. Variete de raisins noirs.
1°. Un joc ţărănesc cu lăutari, pamfile, j. ii, 283; JIPESCU, O. 52; BARONZI, L. I, 92/,_2. [Şi: foc-şâncă. (Slănic, în Muscel) H. IX, 407.]
2°. Un fel de struguri negri. (Lipia, în Buzău) h.
ii,	125; DAME, T.
—	Femininul lui Focşănean „locuitor din Focşani11 (derivat prin suf. moţional -că).
focşor s. m. Diminutivul lui foc (derivat prin suf. -şor), adesea cu înţeles desmierdător. Mi-am făcut un focşor bun. ispirescu, l. 299; cfr. 248. Focşor ici, focşor coleă, Mai foc pe inima mea. mat. folc. 289. Sub poală de codru verde Un focşor abia se vede. hodoş, p. p. 201. | Spec. Beţişorul aprins (numit şi luminăricâ) care trece din mână în mână într’un joc de societate ţărănesc. Cfr. marian, î. 202. [Şl: focuşor. PAMFILE, J. II, 304; GCR.
ii,	345; cu alte sufixe’: foculeţ, focuţ. Ce focuţu’ să mă fac? ţiple a, p. p.; focurel, cu deosebire la plur.; în Ban. cu înţelesul spec. de „focurile ce se aprind morţilor în noaptea spre Joia-mare,11 numite pe aiurea şi luminuţe. marian, î. 383; SE. ii, 274. Dar prin neguri iată, iată Că lucesc pe câmp deodată Mii de focurele mici. alecsandri, p. i, 53. Sute şi mii de focurele se văd arzând prin pometele liomânilor: unele de paie, iar altele de frunze, marian, se. ii, 207; (în poezia pop. şi) focşorel, foc-şnrel. şez. v, 32/10.]
FocşoRix, focşurkl s. a. v. focşor.
focuit, -Ă adj. Misirable, malheureux. —(Transilv.) Nefericit, amărît (cfr. foc 11,5°; focare 2°). Acum, după ce nime nu mai are de tors, s’a pus, focuita, că n’oiu zice mai bine, s’a pus dumneaei să toarcă, reteganul, p. i, 52/, 4.	^
—	Participiu-adjectiv al unui verb focui (derivat din foc), neobicinuit.
FOCDIEI', FOCUREL, FOCUŞOR, FOCUŢ S a. v. focşor.
fouor s. m., s. a. Plissure ou dentette crepee (ap-pliquee surtout aux manches de chemise). —(Transilv., mai ales la plural) încreţituri de pânză s. dantelă aplicate la mânecile iilor ţărăneşti şi formând ca o manşetă. Cfr. frâncu-CANDREA,’ m. 100, liu-ba-iana, m. 16. „La iile fără altiţă, mâneca e cusută de sus, din ciupag şi strânsă cu creţ jos la pumnă-cei..., din care ies apoi fodorii.“ brebenel, gr. p. „Mânecile [femeilor din Sălişte] sânt cu flodori de câte trei laţi.11 moldovan, ţ. n. 133. Vido, Vido! doamna mea, Sufulcă-ţi fodorii largi Şi frământă la colaci. Cătană, b. 100. Lelea cu fodorii mari Ibovnică la jandari; Lelea cu fodorii mici Ibovnică la voinici; Lelea cu fodorii laţi Ibovnică la finanţi. ibid. 444; mÂndrescu, l. p. 149; DOINE, 128.
[Plur. fodori, mai rar fodre. pompiliu, bih. 1010; şi fuduri cu un sing. nou fud s. a. (Bran). Şi: (prin Sălagiu) fodoră s. f.; (prin influenţa lui fl oare?): flodor s. m. Com. a. banciu.]
—	Din ung. fodor „manşetă cu încreţituri.11
foi*iil,, -A adj. v. fudul.
foFârlică s. f. (In expresia) A umblă cu fo-fârlica = a face intrigi, a băgă zizanie între oameni. Com. i. pavelescu.
fofĂrnă s. f. Femme camarde et nasillarde. — Nume de batjocură dat unei femei cârne care vorbeşte mai mult pe nas. ion cr. ii, 302.
—	Formaţie glumeaţă din fomf şi cârn.
fofeAzA s. f. 1°. Aile (de moulin â vent). Bat-tant (de fenetre, de porte). 2°. Difterentes parties du mâtier â tisser. 3°. CheviUette (de dâvidoir, sur laquelle s’enroulent Ies fils). Bras (d’ourdissoir pri-mitif). 4°. Bras (de la fleche d’un chariot). 5°. Bras (de candelabre). Sorte de lampe. 6°. Bossignol. 7°. Petite meche de toile.
Numirea unor părţi în formă de aripă s. de braţ la diferite instrumente, precum şi diferite obiecte în formă de sul.
1°. (în jud. Covurluiu) Aripa morii de vânt. H. iii, 387, 246, 38; 4. || Aripele ferestrelor s. ale uşilor. 0 fereastră cu fofezele deşchise. golescu, î. 48. losiv... a poruncit ca toate fofezîle porţilor să se strice, ib. 9.
2°. (Ialomiţa, Prahova) Tălpile războiului de ţesut. dame, t. 134. || (Putna, Tecuciu) Braţele vatalelor. ib. 135.
3°. (Mold., Bucov.) Fusele vârtelniţei. DAME, T. 140. „Lopăţele de lemn încrestate în două locuri, pe care se întind torturile când se pun pe vârtelniţă11. marian. „Ca o fofează = răpede11. pamfile, j. ii. || Cele două braţe ale alergătoarei (numite şi fuscei, cotoci, lăturaşe) în care sânt fixate beţele mosoarelor. dame, t.’ 141.
4°. (Mehedinţi, Covurluiu, Dâmboviţa) Fâlcelele tânjalei. dame’ t. 13.
5°. Braţul sfeşnicului. Fofeazele [sfeşnicului], biblia (1688), 57. Doao făclii mari de ceară albă... cu fufeazele lor. (a. 1765, Orăştie) iorga, S. d. XIII, 256. || (Râuşor, în Făgăraş) „Fufează = un fel de lampă mică, fără sticlă11, viciu, gl. [Şi: fufează.]
6°. (Braşov) Fiştigoaie. „Un tubuleţ de coajă de salcie, în care se suflă, spre a produce un sunet. [Se zice şl: fufeâză, fufăzâ]11. Com. I. panţU.
7°. (Bucovina) Petec de pânză curată, răsucit în formă de sul şi uns cu ceară galbenă, care, aprins la un căpătâiu, se bagă în urechea celui despre care se crede că i-a intrat un greier In urechi, marian, ins. 538, cfr. bucium.
[Dicţionarele mai dau următoarele înţelesuri: Ci-hac, ii, 500 „echelon, rancher, jantille, bobeche11 (suspect, de-oare-ce căută etimologia în ung. fokasz „echelle11); costinescu : „talerul unor balanţe11 ; DDRF.: „nceud de ruban, pompon11; acest din urmă înţeles îl are, poate, cuvântul în următorul exemplu: 0 viţeâ..., păr murg, urechea dreaptă furculiţă şi pişcată din urmă, iar stânga trei fofeze. mon. of. (1907), 7598.]
1'(>i ki.mi|Â s. f. 1°. Traverse (de devidoir). Femme bavarde. 2°. Mâchoire mobile (d’une broie).
1°. (Fălciu) Crucile vârtelniţei (pe care sânt aşezate cele patru fofeze). | Fig. Femeie vorbăreaţă, limbută, guralivă, zanne, p. v, 292. Ian uită-te fo-felniţa, cum sare cu gura. contemporanul, v, 297.
2°. Limba meliţei. DDRF., TDRG.
—	înrudit cu fofează.
fofengher s. m. Etoile du matin. — „Astfel numesc ţăranii, în unele locuri, luceafărul dimineţei, căruia îi zic şi steaua-porcului. Expresiunea... derivă din două cuvinte elineşti : foiţ ,lumină1 şi <f>eŢTet ,luceşte‘.“ odobescu, iii, 49.
fofisîcă subst. = fomf (înrudit cu acest cuvânt). D1CŢ.
FOFLÂNCA
— 153 —
FOIŞOR
FOFLÂNCĂ vb. I.: Courber le dos. — „A-şi îndoi spatele încolo şi ’ncoace“. bugnariu, năs.
—	Etimologia necunoscută. (Aminteşte pe fran. flanc, obscur şi el etimologiceşte.)
foflea s. m. invar. Faineant. — (Transilv.) Om puturos, leneş, trândav, gură-cască. bugnariu, năs., cfr. MARIAN, NU. 17.
—	înrudit cu fofolog.
fofl&nchis ! interj. — Exclamaţie onomatopeică, prin care se exprimă căderea unui corp. Şi-odată încep iepele a fugi... La vr’o câteva obraţuri, gârneţul s’a înfierbântat, s’a muiat şi, foflenchiu! iar sare roata! creangă, p. 126.
fofoloc s. m., fofolog, -oÂciadj., subst., s. a. 1°. Personne qui marche gauchement; benet. 2°. Ca-neton. 3°. Touffes ăe poils (aux pâturons de certains chevaux).
1°. „Fofolog = impiedecat, care nu ştie să-şi poarte trupul, tont“. REV. crit. în, 154. Toate fofoloagele îşi aştept noroacele. românul glumeţ, i, 35/s. [Şl ( 4- fonf): fonfolog, -oăgă. Toate fonf oloagele etc. pann, p. V. ii, 117.]
2°. „Fofoloc = boboc de raţă“. (Buzău) Com. s. po-PESCtT; cfr. DDRF.
3°. (Plur.) Fofoloage = smocuri de păr care cresc pe partea de jos a picioarelor unor cai. DDRF. [Şi: fotolog s. a. Cai cu coame lăţoase şi cu fotoloage la picioare, delavrancea, s. 226.]
—	Onomatopee (înrudită pe de o parte cu foflea, fomf, pe de alta cu folomoc, folfotoc).
fogâş s. a. Porte-manteau. — (în Salagiu) Fogaş = cuier. VAIDA. [Şi: făgâş s. a. vaida.]
—	Din ung. fogas, idem (propr. „dinţat", din fog „dinte").
FoeoitĂv s. a. v. făgădău.
foi vb. IVa. I. S’enfler (comme un soufflet). II. 1°. Ne pas tenir en place. 2°. Fourmiller, grouiller. 3°. Agacer. 4°. Se faufiler. Iii. 1°. Faire fonctionner le soufflet (ă’une forge). 2°. Battre, rosser. IV. H4siter.
I.	Intrans. A se umfla şi a se desumflâ ca nişte foi; cfr. a se bate. Calul aprins ( bolnav de pneumonie) se cunoaşte şi ăe pe pântece, căci pântecele îi foeşte ca foile ăe la Ţigan. şez. iv, 126/32.
II.	P. anal. 1°. Intrans. A umbla încoace şi încolo fără astâmpăr, a nu mai sta locului, a nu se mai astâmpără: Inga ( = iată) cum foesc negurile ! şez. v, 73/21. || Refl. A se fâţâi. Toată ziua s’a foit ăe colo până colo şi n’a făcut nimic, pamfile, j. ii.
2°. P. ext. Intrans. A umblâ repede încoace şi încolo mai mulţi de-odată, a se aflâ în număr mare undevâmişcându-senecontenit, a bâjbâi, mişună, misui, roi, forfoti (forfăl), fojgăl (foşcă-lui), furnicâ, viermul, a fierbe. (Subiectuleste mulţimea care mişună) într’un oraş, în care foesc atât'e rele... c. negruzzi, ii, 233. Austria... veăe foind l’a ei picioare, Un roiu în neastâmpăr ăe mari şi mici popoare, alecsandri, p. ii, 335. Fetele şi flăcăii gătiţi frumos... foiau prin sat. creangă, a. 123. Lumea foia pe jos, fără treabă, şi totuşi preocupată, zamfirescu, r. 6. Se văd bulboane adânci în care foesc peştişorii, şez. iv, 118/u; cfr. sbiera, p. 118/4. | (Subiectul este locul pe care mişună o mulţime; construitcuprep.de) O poiană... ce foeşte de oameni, ca un roiu. alecsandri, p.
ii,	214. Cetatea foiă ăe viaţă, sbiera, p. 153/i8.
3°. Trans. (Subiectul e mulţimea care forfoteşte; când locul care mişună este o persoană, aceasta devine obiect pasiv) A furnicâ, a năpădi pe cinevâ; p. ext. (fiind vorba de insecte) a necăji, a chinui, a plictisi, pamfile, J. ii. Iarăşi mă foesc [ploşniţele] ! contemporanul, i, 895.
4°. Refl. A umblâ de colo până colo, vârîndu-se, înghesuindu-se, îmbulzindu-se (printre oameni) Dancii se foesc printre bătrâni, gustând pe furiş din lulelele celor adormiţi, zamfirescu, ap. DDRG. Pe când se foiau ei între dînşii, se auzi ăe-odată un ropot ăe cai. idem, r. 205.
III.	1°. (Rar) Intrans. A suflă în foi. Şi s’a ăat iute-a foi, Fierele-a le oţell, Şi fol şi oţell, Plugu’n-dată mi-l tocmi, marian, se. i, 34.
2°. Fig. T.rans. A da pe foi, a bate. Am să te foesc urît! pamfile, j. ii.
IV.	(Rar) Refl. A se codi. „Aprinde felinarul!“ Sublocotenentul se cam foia. „Să nu ne vadă, domnule m,ajor!“ zamfirescu, r. 120.
[Derivate : foire s. f., foit s. a. Care dincotro ăa într’însa cu pleaftura, cu ciocanul, o punea la foit... ap. TDRG.; foiâlă s. f. „bătaie", ap. CDDE. Nr. 614.]
—	Din lat. *follîre (pentru follere cihac, i, 97) „a se umfla şi desumflâ ca nişte foi". (în înţelesul II s’a întâlnit cu o familie de cuvinte onomatopeice cu sensul de „a bâjbâi", cfr. forfoti; înţelesul III s’a născut printr’o nouă apropiere de cuvântul foi = foaie).
foiălă s. f. v. foi.
foi an fir s. m. (Bot.) v. foaie.
FOICEÂ, FOICÎCĂ, t'OILKÂVi s. f. v. foiţă.
foiletâ vb. la v. răsfoi.
foileton s. a. Feuilleton. — Loc rezervat, în partea de jos a unui ziar, pentru publicare de romane, articole literare, ştiinţifice, etc. P. ext. Articol publicat în foiletonul unui ziar, foiţă. Foiletonul jurnalului ăes D^bats. C. negruzzi, 1, 69. Un foileton în Constituţionalul... povestea lupta bandei lui Tunsu cu potera spătăriei. GHICA, s. 174. Cetim... foiletoanele sale. I. negruzzi, iii, 475. [Derivat: foiletonist,-ă subst. Autor de foiletoane. S’a făcut foiletonist la ziarul Naţionalul, gi-iica, s. 62.]
—	N. după fran.
FOILÎţ'Ă, foioâră s. f. v. foiţă.
FOIOFÎU, FOIOFOIC, I'OION lii s. m. (Bot.) V. fonfiu.
foios, -oăsă adj. Feuillu. — Cu foi multe. Legume foioase, economia, 124. [După DDRF. şi: foâieş, -ă.] | Spec. (Silv.) Cu foi late şi caduce; cfr. răşino s.
—	Derivat din foaie, prin suf. adj. -os (cfr. lat. foliosus, -a, -um).
FOIŞOĂRĂ s. f. v. foiţă.
foişor s. a. 1°. Belvedere, terrasse, tour, clocher, observatoire pour lesincendies. Balcon (eleve ei) cou-vert. 2°. Villa, pavilion, kiosque.
1°. (în limba veche, traducând pe avaif sov, 3<u(j.a, uitspujov) Cameră in catul de sus al unei case s. într’un turn; terasă; p. ext. turn, clopotniţă. Pre-vitâ pre mare dentr’un foişor, moxa, 385/38. Văzu muiare sc&ldânău-se, den foişor, biblia (1688), 227. Au aşternut lui Saul în foişor, ibid. 201. Foişorul de naintea mânăstiriei au rămas tot neşîndiUt. doc. (a. 1698), iorga, b. r. 164. 0 scărişoară eşiîâ întru un foişor, mineiul (1776), 29. în foişorul [bisericuţei]... au scăpat, şincai, hr. iii, l/20- Să sui... într’un foişor înalt foarte, alexandria, 88. ~ ăe foc: turn de pază pentru incendii. || Spec. (în arhitectura noastră naţională) Pridvor, cerdac, balcon (la uşa de intrare a bisericilor s. a caselor, mai ales ale celor boiereşti) cu acoperişul susţinut de stâlpi ori de coloane şi, în genere, foarte ridicat de la pământ (cfr. Buletinul comisiunii monumentelor istorice, ii, 184-5). Şedea spânul... sus într’un foişor. creangă, p. 228. Este o casă mare, înaltă în foi-
FOIŢĂ
— 154 —
FOLFĂÎ
şoare. mat. foc. 139. || Construcţii analoage se găsesc şi izolate, de sine stătătoare, începând chiar de la pământ (Buletinul comisiunii monumentelor istorice, iii, 79) sau susţinute pe stâlpi. Foişor într’un picior ? ( = Ciuperca). GOROVEI, C. 84.
2°. Locuinţă de vară, vilă, pavilion izolat, de obiceiu în mijlocul naturii, chioşc, filigorie. Un foişor în dealul Copoului, foarte frumos. E. cogălni-ceanu, let. iii, 192/,,. Eră... pre heleşteu foişor domnesc, magaz. ist. i, 326/12. Foişoare ca să şase la vară. doc. (a. 1801), ap. iorga, s. d. viii, 117. Grădină cu foişor, marian, na. 207. Şi fata aceia trăie într’on foişor, şez. ix, 20.
[Şi: fulşor. odobescu, iii, 225/10, mateescu, b. 35.]
—	Din ung. folyoso „galerie, coridor41 (apropiat, prin etimologie populară, de foiş = frunziş). CIHAC,
ii,	500.
foiţă s. f. I. Petite feuille, foliole. II. 1°. Petite feuille de papier, bout de papier. Papier â cigarettes. Cartes â jouer. 2°. Feuilletage. 3°. Feuille d’or. 4°. Fard (en feuilles). 5°. Tapis ă dessins (travaille ă la campagne). 6°. Feuilleton.
Diminutivul lui foaie (derivat prin suf. -iţă).
I.	Propriu. 1°. Foaie mică (de plantă), frunzi-şoară (mai mult cu înţeles desmierdător). Foiţă verde de fragă... Foiţă verde de-alună. jarnîk-bârseanu, d. 253. Prin desiş, Miu umblă, Cu foiţe că-mi plesnea, De departe s’auzeă. şez. iv, 130b/22. [Alte diminutive: foicică, foiceă. Foicica, bob de linte, teodorescu, p. p. 270; cfr. mateescu, b. 44. Foicică de pe şes. reteganul, tr. 101/27. Foaie, foiceă. teodorescu, p. p. 413. Foicele, foi domneşti, ib. 316; foileână, foiuleâna, foaieleână. Foileana părului. şez. iii, 157/20. Foileană de susaiu. ion Cr. i, 2. Foiuleană de-abanos. şez. ii, 80b/12; 1,143*7,. Foaie-lecmă, măr mărunt, şez. iii, 157b/23; 156to/33. Foai-liana liliiac. şez. vi, 113; foiliţă; foiţică. Foiţică de năut. mat. folc. 126, etc.; foişoără (după polizu, şi cu înţelesul de ,,suliman“j.]
II.	Fig. 1°. Foaie de hârtie mică. O mică foiţă ungăreaţă de hârtie, odobescu, ii, 200. | Spec. ~ (de ţigară) — hârtie subţire de format mic, în care se învăleşte tutunul spre a se face ţigări. || La Aur. Cărţi de joc. Căzuse... la darul foiţelor: casa plină de jucători, caragiale, S. n. 27.
2°. (Cui.) Păturile subţiri din care sânt compuse anumite feluri de plăcinte, după ce s’au copt. Foiţele baclavalei.
3°. Foaie subţire de metal. Am aurit nuci cu foiţe de aur.
4°. Foi subţiri de hârtie roşie, cu care se sulemenesc femeile, p. ext. suliman. Chiar de n’ar aveâ... buze rumene ca bobocul de trandafir... tot n’ar da cu foiţă, delavrancea, S. 9. îţi trebue o leiţă Pentru foiţă, teodorescu, p. p. 132. [Şi: foioâră s. f.]
5°. Un fel de scoarţă (ţesătură) ţărănească cu flori s. alesături. O scoarţă sau foiţă în păpuşi, cu ale-sături pe de lături în chenaruri. sevastos, n. 46/26. „Covoarele ce sânt aşternute pe jos se numesc foiţe“. (Buzău, Brăila, Constanţa, Ialomiţa) H. I, 299; ii, 300, 254, 274, 50, 118; vil, 8, etc.
6”. (Modern, traducere din fran. „feuilleton11) Foileton. Dan se duse să-şi scrie foiţa pentru jurnal. vlahuţă, D. 63. Foiţa Tribunii.
[Pronunţ, fo-i-.}
roiTÂş s. a. Bourre (de fusil); charge.—(Transilv.) Bucată de hârtie (mai rar de zdreanţă) care se bate în ţeava puştilor de sistem vechiu, după ce au fost încărcate cu praf şi alice, spre a astupă ermetic încărcătura. | P. ext. întreaga încărcătură de acest soiu. Am împuşcat un iepure cu foitaş. [Prin Sălagiu, şi cu celelalte înţelesuri ale cuvântului unguresc: „torent puternic de ploaie11 s. „troian de omăt11; tot acolo şî verbele foităi, foităşi „a înăbuşi11.]
-— Din ung. l'ojtâs, idem; cfr. fuituială.
FOiTĂc s. m. — Verigă de fier care încinge grin-deiul plugului în dreptul găurii în care se află aşezat flerul lung s. cuţitul, marian; DDRF. [Plur. -teie.]
—	Din ung. fojto „sugrumător11.
foiţică s. f. v. foiţă.
foiij s. m. v. foaie (2°).
FOIULFÂKĂ S. f. V. foiţă.
foiuihfîe s. f. (Bot.) v. fonii».
fojgăi vb. IVW v. foşcăi.
foi, s. a. = obadă (la roată). Coşeiu, în Transilv. viciu, gl.
foii interj. — Formaţie onomatopeică, prin care se redă sunetul produs de oamenii fără dinţi, când mestecă. Hagiul... ia binişor o măslină, o aduce la gură ş’o strecoară printre gingii. Fol, fol, fol, o mestecă, delavrancea, h. t. 10.
folăk s. a. Gilet de peau de mouton. — Piep tar de piele de oaie. liuba-iana, m. 20; jahresber. iii, 315; VICIO, GL.; com. COCEA.
—	Derivat din foaie, prin suf. instr. -ar.
i'oi.au -j- s. m. Fonctionnaire charge d’encaisser l’impot sur le fromage en outres. — Funcţionar însărcinat cu strângerea folăritului. Să fie volnici a se apără despre f olari, ca nici odinioară supăraţi cu această angărie a folăritului să nu fie. (Mold., a. 1763) URICARIUL, XXI, 190/,.
—	Derivat din foaie, prin suf. nom. agent. -ar.
FOI.ĂUÎT ţ s. a.' Im,pot sur le fromage en outres. — (în Mold., în a doua jumătate a secol. XVIII) Dare pe burdufurile cu brânză. De pe stânele ce vor aveâ lângă satul lor... să nu fie supăraţi cu folăritul; iar de vor ţinea stâni prin munţi, pre acile stâni vor da şi ei folărit, ca, şi ceilalţi, 2 ughi de stână şi 2 pelcele negre şi 2 caşcavali. (a. 1763) uricariul, xxi, 190. [Şi: fulărit s. a. ibid. vi, 165.]
—	Derivat din foaie, prin suf. -ărit.
foIjĂşâ f vb. la refl. Former des plis (comme ceux d’un soufflet de forge). — A se îndoi ca pielea foilor. O botcă bună, cu coperiş dinainte; numai drugii să... nu fie puşi în lat..., că se folăşază în jos numai decât, ci să fie muchie, (a. 1781) iorga, s. d. viii, 6.
—	Derivat din .foaleş.
folcel f s. m. Petite outre. — Foaie mic. Puterea noastră iaste ca un folcelu îmfiat. dosofteiu, v. S. 142.
—	Derivat din *follicellus, -um (din follis).
folclor s. a. Folklore. — Ştiinţa care se ocupă cu tradiţiile, obiceiurile şi literatura populară; culegere de asemenea tradiţii, obiceiuri şi produse literare, Folklorul vostru cu atâta „frunză verde". mirea, C. II, 135. [Familia: folclorist,-ă subst. Cel (cea) care adună s. studiază materiale de folclor. | Scris şi: folklor, -rist.]
—	N. din engl. folklore, idem (compus din folk „popor11 şi lore „ştiinţă11).
folcbţ s. m. Petit soufflet. — Diminutivul lui foaie (derivat prin suf -cuţ). Foaie mic. Ia acest folcuţ în mână,... să-i sufli asupră-i foarte, barac, a. 44, cfr. 53.
folfăi vb. IV*. Parler (ou manger) difficilement par suite d’un manque de dents, d’ivresse ou de froid. — „Despre oamenii cei bătrâni, cărora le-au picat toate măselele şi din cauza aceasta nu pot nici mânca, nici vorbi bine, se zice că folfăesc“. marian, nu. 17. S’au îmbătat stăpânul, încât abiă
FOLFĂIĂLĂ
- 155 -
FOLOSI
puteâ folfăl din gură. barac, t. 55. [Derivate: folfăit s. a.; folfăire, folfâiturtt, folfăiălă s. f. Că wli-i gura folfăiălă, Nu pot mânca nici scofală [ = „un fel de bucate41], marian, nu. 17. (Oândreni, In Bucov.); folfăit,-ă, adj. (Ou înţeles pasiv) Vorbă folfăită. (Cu înţeles activ) Cel (cea) care folfăeşte; (prin asimilare vocalică, numai despre cei cu defect la vorbire, şi:) fâlfâit, -ă. E cam fâlfâit la vorbă. vlahuţă, ap. TDRG.; folfăi'lă s. m. Tip de om fol-făit. DDRF.]
—	Derivat din onomatopea fol-f[ol], prin suf. -ăesc.
FOLFĂIĂLĂ S. f., FOLFlll S. m., FOLFĂITVKĂ s. f. v. folfâî.
folfota adv. v. fâlfota, forfota.
folfotoc adv. v. folomoc.
foliant, folio s. a. v. in-folio.
folmotoc adv. v. folomoc.
folomoc s. a. Peloton. — Formaţiune spontană (cfr. fălmătuc), cu înţelesul vag de: gomoloz, mototol, ghemuit. Spec. Materii moi (lână, cârpe, etc.) strânse mototol, formând ca un ghem. Folomoc de fân, de râză, ăe dârză, etc., făcute glarn. liuba. Mototol de materii combustibile (chibrite, praf de puşcă, iască, etc.), spre a da foc cu ele. liuba. (întrebuinţat şi in funcţiune adverbială) Şi ţipă (= vărsâ) pe gură foc, Cafuioru’ folomoc. alexici, l. p. i, 187/,0. Fata... a început să zică într’una: — Folomoc in foc!... şi mereu aruncă în foc din caerulei. marian, se. ii, 49. Fac hârtia folomoc = o adun, ca un golomoţ. (To-racu-mare, Torontal) viciu, gl. A cădeă ~ — a cădea grămadă (ca un ghem). Ochii lor începură a să închide... mâinile şi picioarele nu-i mai slugăreau, şi căzură folomoc la pământ, căt ană, p. b. 23.
[Şi: folmotoc = ghemotoc, legătură, lucru strâns ca un ghem, dar neregulat: Ia aruncă folmotocul ăla de cânepă încoace. Mi-ai făcut toată lâna folmotoc! CONV. lit. xliv, ii, 508. (Prin apropiere de folo-ştiuc şi cu Înţelesul de) Pămâtuf cu care se ung căruţele. Com. i. pavelescu; folfotoc. Patru late, îngemănate, La mijloc folfotoc? (=Hornul). păsculescu,? l. p. 85; foştomoc = şomoiag, sucitură de paie: Fă un foşto-moclşi freacă caii ! (Toracu-mare.) viciu, gl. Legătură, mănunchiu. încearcă pe rând foştomocul de chei... nici una nu se potrivea, mera,
b.	253; foşmotoc = mototol. Com. i. pavelescu, foş-inotoâcă ’s. f. Mototol, ghem. A găsit o ceapă.'.., a’nfipt-o sub brâu.... Un hoţ... i-a ochit foşmotoaca ia brâu; ce zice ?... Aia e punga... săm. ii, 827.]
folos s. a. Gain, avantage, profit, benefice. — Binele, câştigul (moral s. material) ce-1 putem aveâ (de la cinevâ s. din cevâ); corespunde adesea neologismelor: beneficiu, profit, avantaj. Construcţii: Cevă (s. cinevâ) îmi adece ~ s. am ~ de cinevă (s. cevă) = îmi foloseşte; trag - din cevă (s. cinevă) = profit de...; - ul cuivă (s. a cevă) — câştigul ce-1 dă cinevâ s. poate rezultâ din cevâ. Care folosu e, fraţii miei, se neştire credinţă grăiaşte că are, e lucru nu are? cod. vor. 119/„. Trei folosure: folosul dîntâi, cum noi păcatele să le potem cunoaşte;... al doile folosu... cuv. D. bătr. ii, 101. Din aceastea multe folosuri dob&ndi-văm. CORESI, E. 10/,,. Nu-i fu folos d’insa. moxa, 362/2,. Să se iscălească cu toţii, de-vreme-ce toţi au parte la adaosul şi folosul mănăstirii. (Mold., a. 1741) uricariul, iv, 204/,,. Un mic folos sigur... drăghici, r. 147. N’am să am folos de el niciodată, creangă, a. 14. Care e folosul artelor? — Dar care e folosul folosului? maiorescu, cr. II, 392. Eu de mică te-am ţinut Şi folos nu ţi-am avut. şez. IV, 9/34. Ceea-ce la roiu nici un folos aduce, nici albinei îi place, zanne, p. i, 640. Unii trag folosul şi alţii ponosul. pamfile, j. 3. || (învechit) Activ. în contabilitate, socoteala numită folos şi pagubă... i. ionescu, C. 246. || Locuţiuni: De ~ (impropriu; cu ~, în opoziţie cu fără ~ ) ==
folositor, util, avantajos, profitabil. Ceale ce eră cu folosu... cod. VOR. 19/6 (= ceale ce-s... de folos... biblia 1688). Să ne fie de folos. cuv. d. bătr.
ii,	177. Este de folosul mântuirei a toată creştinătatea. neculce, let. ii, 463/3î. A... fi de vreun folos... marcovici, C. 18/26. Acile ce ne sânt de folos, drăghici, r. 36. Aleseră cu toţii svat ăe folos acestei nevoi (= se deciseră pentru ce' erâ mai potrivit cu împrejurările): ca domnul să se închine lui Sigismund. bălcescu, m. v. 94. Apele minerale ăe Strungă, de însemnător folos la felurite boale. c. negruzzi, i, 192. Ţi-oi fi de mare folos. eminescu, n. 21. | Spre (rar: pentru, astăzi adesea: în) - ul cuivâ (s. a cevâ) = in interesul, în avantajul, în beneficiul, pentru binele (cuivâ). Spre folosul ţării, antim, p. xxvi/2. Spre folosul omului... drăghici, r. 157. Ne-am nevoit pentru folosul obştesc. biblia (1688), 5/13. Să moară pentru folosul Craiului lor. acsinte uricarul, let. ii, 167/2-Pentru folosul meu este aceasta, creangă, a. 116. în - ul cuivâ = în beneficiul cuivâ. S’a dat o piesă în folosul săracilor. | Ce ~ (tle..., că..., dacă...) ?= la ce(-mi) foloseşte cutare... ? (întrebare oratorică în locul răspunsului;) în zadar, de geaba. Ce folos îmi este că n’am murit de foame ? drăghici, r. 45. Ce folos? Omul bun n’are noroc! creangă, p. 200. Ce folos de cureă lată, Dacă nu-s boi în poiată ? marian, sa. 8. Ce folos de tine, dragă, Că eşti albă şi spălată, Şi trăeşti tot supărată? jarnîk-bârseanu, d. 375; cfr. doine, 95. Ce folos de cuşma lungă, Dacă nu-s parale’n pungă ? zanne, p. i, 474. [Plur. -loase, (învechit) -losuri. pann, e. i, 61. | Forma veche fălos s. a. s’a păstrat în psal. sch. şi azi se aude prin Mehedinţi şi Ban. GR. băn., n. rev. r. (1910), 85. Ce fălosu e în sângele mieu cându deştingu în putredire ? psal. şch. 86; 200.]
—	Din m.-grec. ipeXoţ (pentru oipeXoţ), idem. cihac,
ii,	660.
folosi vb. lVa. 1°. Etre utile, aiăer. 2°. Tirer profit. 3°. Se servir ăe..., faire usage ăe...
1°. A fi de folos s. de ajutor, a ajuta. (Persoana s. lucrul care trage folosul se pune in dativ s.—învechit — în acuzativ). începii a să afundă şi strigă... Doamne, foloseaşte-mi. varlaam, c. 259/a. Măcar de are şi zice pârîşul că-l iartă, nemică-i folo-seaşte aciaia ertăciune. pravila mold. 28. Pre mult folosiă. dosofteiu, v. s. 66,2. Nu te îndură a nu ne folosi, mineiul (1776), 281/1. Şi banii folosesc. neculce, let. ii, 277/6. Ţara noastră... a servit şi a folosit după putere. (Bucureşti, a. 1774) uricariul, i, 176/30. Ce-mi foloseşte mie acum viaţa, dacă am pierdut pe maică-mea ? drăghici, R. 92. Nici pe sine nu se procopseşte, nici pe altul nu foloseşte. pann, P. v. iii, 77. Cei mai iscusiţi doctori... nu l-au putut folosi c. negruzzi, i, 41. Fapte... care pot... să folosească ori-cărui cititor, odobescu, iii, 11/18. De mi-i duce ca vântul, tu rni-4 folosi, creangă, p. 197. Nimic să nu-ţi folosească, doine, 181.
2°. A aveâ s. a trage folos (Refl., mai rar trans.; persoana s. lucrul de folos se introduc prin cu, de, din, dintru). Vinovatul.nu-şi va folosi cu aciasta pace. pravila mold. 108,2. Nu-şi folosi nimica dintru aciasta. mineiul (1776), 19 1/i. Trebue cu acest leac... să ne folosim, calendariu (1814), 179/22. Lasă astfel de cuvinte, Că nimic nu foloseşti ! pann,
e.	ii, 139. Foloseşte-te... de toate prilejurile, marcovici, d. 12/,. Un lucru ăin care aveţi să vă folosiţi. şez. iv, 2/4.
3°. (După germ. beniitzen, în Trans., Buc.; trans.) A întrebuinţâ, a face uz. Belaţiunile folosite ăe noi. odobescu, ii, 205. Oala care se foloseşte... la încălzirea apei. marian, na. 81. De ce... folosesc oamenii [tutunul] ? reteganul, p. ii, 64. S’o folosească alţii. sbiera, p. 4/28.
[f şi (rar): înfolosi. COR. 159; GCR. i, 94. | De rivate: folosire s. f. Pre tine am avut de agiu-
FOLOSINŢĂ
— 156 —
FOND
toriu şi de folosire, varlaam, c. 115/2. Mă îndrep-tează cu folosirea ta. mineidl (1776), 1962/2- întru folosiri. CALENDARIU (1814), 32. Istoriile... nu pri-cinuesc vreo folosire, e. văcărescul, ist. 16.]
—	Derivat din folos.
folosinţă s. f. Profit. Secours, Usufruit. —-(învechit; astăzi înlocuit mai mult prin:) Folos. Din Sion să-ţi vie... folosinţă, dosofteiu, ps. 60. Cialealalte lucruri mici aduc folosinţele, biblia (1688), pr. 7/55. Folosinţa mărgăritariului celui de mult preţ. mineiul (1776), 481/a. Folosinţele stărilor boiereşti. (Mold., a. 1814) uricariul, i, 216/28. Aceă fântână... este... sufletească folosinţă, magaz. ist.
ii,	330jn. Fără de folosinţă nu mă supără ’n zadar. pann, E. I, 97. Nouă ne sânt de folosinţă, c. ne-GRUzzi, ii, 232/6. | Ajutor. A ta folosinţă am dobândit. mineiul (1776), 1952/2; 6. ||Spec. şl astăzi (Jur.) Uzufruct. Tatăl... conservă dreptul de folosinţă asupra averei copiilor, hamangiu, c. c. 88. Folosinţă legală, ibid. 338, 541.
—- Derivat din folosi, prin suf. subst. -inţă.
folositor, -oare adj., subst. I. Utile. II. Pro-tecteur.
Adjectivul verbal al lui folosi (derivat prin suf. -itor), substantivat une-ori.
I.	Adj. „Care aduce sau produce folos“ (LM.), de folos, avantajos, profitabil, util ; care serveşte la cevâ.. Folositoare învăţătură, biblia (1688), pr. 3/u. Această folositoare de suflet carte, coresi, e. iii/7. Alte folositoare lucruri. drĂghici, R. 154. Artele folositoare. bălcescu, m. v. 7/9. O învoială strâmbă e mai folositoare decât o judecată dreaptă, zanne, p. v, 356. [Negativul; nefolositor, -oare adj. Vedem neamul omenesc împleticindu-se în nefolositoare învăluiale. biblia (1688), 3/n. Hotărîrea... eră foarte rea şi nefolositoare, drăghici, R. 163. Grijele cele nefolositoare, marcovici, d. 7. 0 rezistenţă nefolositoare. iorga, l. ii, 94.]
II.	Substantivat. (în lit. bisericească, f) Ajutor, ajutător, protector. Tu, Doamne, folositoriul mieu eşti. coresi, ps. 6 (=agiutoriul mieu eşti. psal. sch.). Să-ţi dobândeşti un folositoriu, la mu-ritoriul împărat să te bage. dosofteic, v. s. 3. (La feminin) Maica Domnului. Cătră milostiva noastră folositoare să dzîcem... dosofteiu, v. s. 40/,. De Dumnezeu născătoare, folositoare tuturor celor ce să roagă, mineiul (1776), 67 ■/,.
foloştInă s. f. 1°. Besidu, marc. 2°. Flocon.
1°. Rămăşiţă de la vegetalele fierte, cfr. borhot. Cu foloştina ciaiului se face o oblojeală şi se dă bolnavului să o puie la pântece. GRiGORiu-RiGO, m. p. I, 43. || P. anal. „Rămasul de la struguri după cules“. baronzi, l. i, 108/l0- Bobiţă de strugure din care ai supt mustul. || Fâşii de foi de varză, rămase pe fundul putinei, după ce varza s’a isprăvit. Com. sandu-aldea. I P. ext. Vin sau varză care a prins mucigaiu. rădulescu-codin.
2°. Fulg. „Când ninge une-ori fulgi mari de zăpadă se zice cu mirare: Dar ce foloştină!“ Com. SANdu-aldea. | Floacăde lână. id. | Poet. Viscolul giuruiâ des foloştină înflorită, ca nişte rotocoale de hârtie albă. delavrancea, S. 181. Boii fluştură din coarne şi pişcaţi de foloştine de flăcări, o iau la fugă. sandu-aldea, a. m. 2*20.
—	Etimologia necunoscută. (înrudit cu hoştină ?)
i'OLOŞTitrc s. a. = sfeştoc.— Un popă face aghiaz-mă, apoi ştropeşte lanul în cruce cu foloştiucul de busuioc. GRIGORIU-RIGO, M. P. II, 6.
—	Pentru etimologie v. feleştioc. Cfr. ung. fos-teto, fostat6 „puşcociu de soc, feleşteu (2°)“.
ioi.t s. a. Lambeau, loque, morceau. --(Ungurism, în Transilv. de nord şi de vest) Petec, zdreanţă, făşie;
pată. vaida. Dădu odată cu pumnul într’un deal depiatră, de se făcu dealul tot mic folturi. frâncu-candrea, m. 275. [Plur. folturi.]
—	Din ung. foit, idem.
FOi/rÂKf s. m. Morceau (de terre ou de foret). — (Mold.) Bucată, petec, hliză de pământ, de moşie. pamfile, j. ii. Foltan de pădure. (Măstăcani, în Covurluiu) h. iii, 305.
—	Derivat din foit, prin suf. augm. -an. (Cfr. ung. folt-erdo.)
FoiiTĂc s. m, JScorce de pin servant â couvrir Ies huttes de bergers. — (Mold.) Scoarţă de brad cu care se acoperă stâna. şez. ii, 227/3„; ’cf. pamfile,
i.	C. 29. [Plur. -tăi.]
—	Derivat din foit, prin suf. -ău.
foLteca) s. m. (art.) invar. 1°. Ventru. 2°. Gros mangeur, glouton. — (Fain.)
1°. Om cu pântecele mare, burtos. LB., şez. xi, 156.
2°. Mâncău, mâncăcios, lacom la mâncare, nesăţios. LIUBA, REV. CRIT. III, 154; ŞEZ. IX, 156; PĂSCULESCU, L. p. 40, 41; ZANNE, P. Iii, 624.
—	Derivat din foaie (după analogia lui burtea. CDDE. nr. 614).
folticos, -oâsă adj., subst. Ventru: gros, lourd, pesant; disproportionne, laid. — Om burtos, cu burta mare, p. ext. greoiu, neproporţionat la statură, urît crescut. „Fotticos sau fălticos, cum spun Românii din unele părţi ale Bucovinei, înseamnă atâta cât: bolocănos, ciolănos, neproporţionat, urît crescut11, marian, d. 242. || P. ext. se spune şi despre orice parte a corpului omenesc sau chiar şi despre animale cu o desvoltare disproporţionată, cu înfăţişare neregulată. Cu picioare groase Folticoase, Cu m&nuri groase Folticoase... ibid. 239. Gânştefle]... se judecă a fi mai bune de prăsită care sânt scurte în picioare şi folticoase. economia, ni. [Şi: fălticos, -oâsă adj., subst., poate prin apropieU de „fălcos11, precum s’ar părea după înţelesul ce l-are cuvântul în Banat: fălticos = „om mare în fălci11. Com. liuba.]
—	Derivat din foaie (prin apropiere de pântecos. CDDE. nr. 614).
foi/tine s. f. plur. (Bot.) v. foaltiue.
ioji vb. I intrans. Endurer la faim. — (Rar) A răbda, a duce foame. GRAIUL, II, 20.
—	Derivat din foame. Cfr. înfomâ.
FOMEiii s. f. (ş. d.) v. femeie ş. d.
FOMEXTAŢIIINE S. f. V. oblojală.
fomjetos, -oâsă adj. Affame.—(Rar) Flămânjos, flămânzit. Da fometos mai eşti ! contemporanul,
v,	II, 196.
—	Derivat din foamete, prin suf. adj. -os.
fomf adj. (ş. d.) v. fonf ş. d.
îosrcHili s. m. (Bot.) v. fiong (2°), foufiu.
fomciâr, -Ă adj. Foncier. — Privitor la averile compuse din moşii, p. ext. la orice avere immo-biliară. Venit fonciar rural sau urban, hamangiu, C. c. xxii. Creditul fonciar rural, maiorescu, d.
iv,	347. Scrisuri fondare. [Şi: funciar, -ă. Proprietăţi funciare, odobescu, ii, 24. | Familia: fon-cieră s. f. Impozit fonciar.]
—	N. din fran.
fon» s. a. I. Fond. II. Fonds.
I.	Ceea ce este esenţial şi real într’un lucru, spre deosebire de aparenţă şi formă. Eocageraţiile de formă ascund... o goliciune... de fond. I. negruzzi,
FONDA
— 157 —
FORĂÎ
I,	372. Dincolo de aparenţe... nu vom puteă străbate... spre a da ele fonclul adevărat, de esenţa ultimă şi reală a lucrurilor, negulescu, f. r. i, 18. Curtea de casaţie... judecă [în materie electorală] chiar fondul, maiorescu, d. iii, 215. | în fond: în realitate. || ~ ul unei stofe: coloarea dominantă, uneori uniformă, pe care sânt desemnurile, podoabele, figurile, ~ ul unui tablou. \ Articole de fond: care se tipăresc în fruntea ziarelor şi tratează o chestiune oarecum mai însemnata de cât restul. | Fond s. fontă (de siguranţă): „reţea mată sau brodată, tipărită într’o coloare palidă pe suprafaţa... hârtiilor de valoare,... spre a garantă nealterarea celor scrise, sau tipărite". G. ionescu, C. t.
II.	1°. Moşie. Fondurile de pământ şi clădirile sânt imobile prin natura lor. hamangiu, C. c. 118.|| Fig. Lucruri, calităţi, tendenţe, etc. moştenite ori însuşite, pe care un om le posedă ca ale sale proprii, şi nu le mai împrumută de Ia altul. Fondul de răutate ce pare a ieşi câte odată în fvrea omenească tocmai din depărtarea sălbatecă a strămoşilor, zam-fibescu, ii. 8. Noi numai atunci ne putem lipsi de aceste auxiliare străine, când vom, fi inşii în stare a le suplini din propriul nostru fond naţional. MAIORESCU, CR. III, 173.
2°. P. ext. Capital, care se întrebuinţează pentru un scop determinat de mai înainte. Pentru societatea academică este destinat fondul Zappa. maio-reşcu, d. i, 89. Fond de rezervă, de amortisment; fonduri bugetare, secrete, lipsă de fonduri. || Capitalul, în opoziţie cu veniturile. S’au plasat fondurile... in scrisuri... de 5 şi 7 la sută. maiorescu, d. iv, 154. Fondul şi veniturile averei. hamangiu, C. c. 89.
[f fondos s. a. uricariul, iii, 45; iv, 413.]
—	N. din fran. Cfr. dubletul fund.
FONOĂ vb. Ia (ş. d.) v. funda ş. d.
foni>âi< s. a. Champ, fond.—Fundul decorului de pe scena unui teatru. Figuranţi... trec pe scenă, în-cimjură fondalulşi reapar iarăşi, eminescu, n. 84.
—	Derivat din fond.
fonouăr, -Ă adj. v. cadastru.
fonetic, -Ă adj. (Gram.) Phonetique. — Relativ la sunetele unei limbi. Ortografie fonetică (în opoziţie cu cea etimologică)-, bazată pe principiul de a scrie cuvintele întocmai cum se pronunţă. | Substantivat. Fonetică s. f.: ştiinţa care studiază fiziologia sunetelor. [Familia: fonetism s. a. Totalitatea sunetelor unei limbi; principiul ortografiei fonetice ; fonetist, -ă subst. Partizan al ortografiei fonetice.]
—	N. din fran. (= grec. ipu>vY)'tix6ţ, idem).
fonf, foănfă adj., subst. Nasillard. Beta. — Care vorbeşte pe nas. rev. crit. iii, 154. Fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii, Bâlbâiţi, cu gura strâmbă, sânt stăpânii astei naţii, eminescu, p.
247.	|| P. ext. Prostuţ (pamfile, J. i), nerod, netot (ion cr. ii, 147). [Şi (adesea numai variantă grafică): fomf, foămfă.]
—	Formaţiune onomatopeică (cfr. paleosl. foflja „bâlbâi“, bulg. fzfl’z, idem, cech. fufnati „a fon-făî" etc.).
fonfăi vb. IV<“>. Nasiller. — A vorbi pe nas (încet) ca un fonf, cfr. fârnâi, fornăi, fâsâi (2°). [Derivate: fonfăire s. f., fonfăit s. a., fonfăit, -â adj. (eu înţeles activ) Fonf. || Cu alt sufix: fonfăni vb. IVa „A vorbi pe nas“ rev. crit. iii, 154, şi (cu ă > o din cauza lui o precedent şi a labialei premergătoare): fonfoni vb. IV*. „A vorbi încurcat", rădulescu-codin.]
—	Derivat din l'onf.
FONFĂNI vb. tva v. fonfăi.
fonfîu s. m. (Bot.) = sascliiu. Pe [morminte]... se seamănă apoi tot felul de flori de grădină, precum... fonfiu... marian, î. 336, cfr. nu. 512, fon-fiu-de-pădure id. ib. 639. [Şi: (după saschiu) foncliiu TDRG.; cfr. fionc, (în Ban. şi Transilv. foaie) foiofin, foiofoiu s. m., foiumfie s. f., foionţiu s. m. La grinzi sânt chiţi de... buziene, foiofiu... şi pri-boiu. liuba-iana, m. 99. Frunză verde foiofiu, îmi văsuiu mândra la râu. doine, 135. Să-ţi pun două flori la piept: Busuioc şi foionţiu. ib. 63/19. Frunză verde foiumfie, Nu ştiu, mândro, ce ţi-i ţie. hodoş, c. 62.]
—	Etimologia necunoscută. (Pare a fi un cuvânt unguresc compus cu -fu „iarbă.")
fonfoanA s. f. Bredouilleuse. — (Rar) Femeie care vorbeşte încurcat, rădulescu-codin.
—	Derivat din fonfoni.
fonfolog, -oĂGĂ subst., adj. v. fofolog.
fonfoni vb/ IV“ v. fonfăi.
fonină s. f. v. făină.
fonogiu f s. m. v. fălnogiu.
fonogrăf s. a. (Fis.) Phonographe. — Aparat care înregistrează şi reproduce sunetele.
—	N. din fran. (= grec. <paivr| „voce“ şi fpi'fu> „scriu").
fonologie s. f. (Rar) Phonologie.—Partea gramaticei care se ocupă cu desvoltarea istorică a sunetelor unei limbi. Necunoştinţa fonologiei comparate. HASDEU, i. C. 205.
—	N. din grec. <pu>v-'q „voce" şi 'kojoc, „studiu".
font s. a. v. funt.
fontă s. f. (Franţuzism) = tucin. | (Impropriu)
-	de siguranţă — fond de siguranţă.
—	JV. din fran. fonte.
for’ prep., conj. v. fără.
for s. a. For. — (La vechii Romani) Piaţă, în care se întâlnesc oamenii pentru afaceri, întruniri publice, procese. Forul lui Traian. odobescu, iii,
68.	I Fig. Tribunal. Acest suprem for judecătoresc. sbiera, f. s. 368. Forul interior: conştiinţa.
—	N. din lat. forum, idem.
fora adv. (La jocul concinei, tabinetului, etc.; învechit) Afară, ieşit (din joc, câştigând partida înainte de sfârşitul jocului), stamati, d.; cfr. alecsandri, t. 429. | P. anal. Când de-odată ’nceped hora,., săream de-odată fora Chiar de la ’nceput. alecsandri, t. 5.
—	Din n.-grec. (popa, idem.
forăî vb. IV<“) intrans. = sforăi (cfr.-pufăi).
-	1°. (Bucov. şi Maramureş; despre oameni) A suflă (tare) pe nas. Duce-se şi cată ’n oală N’a rămas cevă, de-aseară ? De vede că n’a rămas, Prinde-a for ăi prin nas, Ca şl scroafa la prilaz. bud, p. p. 60. || Spec. A hor(c)ăi. Când doarme, forăeşte că răsună casa. (Bilca, în Bucov.) Com. G. tofan.
2°. (Mold., Bucov., Transilv.; despre cai; instrumentul forăirii — nările — se arată prin prep. din) Calul... începe atunci a forai, creangă, p. 187 ; cfr. marian, se. ii, 48; şez. ii, 53/35. Au început calul a se încorda, a forăl din nări şi a sări cu picioarele cele dinainte în sus. sbiera, p. 93/a0; cfr. reteganul, p. iii, 72/201.
[Şi: (cu asimil. voc.) foroi vb. IV<a> barcianu, DDRF. | Derivate: forăiâlă s. f. LB., l’oroiâlă s. f. barcianu; forăire s. f. 0 groaznică forăire. ale-
F0RĂ1ALA
- 158 -
FORFOTA
CSANDRI, dacia lit. 287, forăit s. a. Forăitul tapelor. cantemir, ist. 76, forăilă s. m. Poreclă ce se dă unui om care forăeşte. marian.]
—	Formaţiune onomatopeică. (Cfr. rus. fyrkatb „a sforăi (despre cai)“, rut. forkaty, idem.) Cfr. for-năi (fârnăi), forcăi, forcotî, sforăi, sforcăi, sfornăi, sfârâi.
forAiăeA s. f., forAîeâ s. m. v. forăî.
forAstĂu s. m. (Bot.) v. ferăstrău.
fokAsti, fokAstii vb. IV v. forostuî.
foroAî vb. IV<a' intrans. Variantă a onomato-peei forăî, lntrebuinţându-se pe alocuri despre sunetul sforăitor produs de şerpi şi de ariciu. Se aşază [şerpii] într’o roată, tot cap la cap şi unii peste alţii, şi încep a suflă şi forcăi unii spre alţii, sbiera, p. 315/M. | Ariciul forcăeşte. (Iepureni, în Fălciu) h.
vi,	116.
forceps s. a. (Chirurgie) Forceps. — Cleşte cu care mâniosul prinde copilul şi-l scoate din pântecele mamei, în cazuri primejdioase. [N’are plur.]
—	N. din lat. forceps „cleşte".
forchinos, -oâsâ adj., subst. Bete, niais. — (Tutova, Mold.) Tont, prost. Şi amândouă, forchi-noasele să nu vadă în ochi pe Ileana, ion cr. ii, 173.
FORCOTEÂlA s. f. v. forcotî.
forcotî vb. IVa intrans. 1°. (En parlant d’un fer ronge qu’on trempe dans l’eau) Siffler. 2°. (En parlant du son produit par le hârisson) Siffler.
Onomatopee înrudită cu forăî, imitând:
1°. Sunetul ce se produce când se aruncă un obiect înfierbântat în apă, cfr. fâsâi (3°). MARIAN, D. 319. Ga şi cum, ai aruncă un pumn de jăratic în baltă, astfel forcotî spija înfierbântată. v. cosmovici, săm.
ii,	456.
2°. Sunetul produs de ariciu, cfr. forcăi. (Cucu-teni, în Iaşi), ap. HEM. 1648/28.
[Derivate: foârcăt s. a., forcoteâlă s. f. marian, d. 320.]
forestier, -A adj. (Silv.) Forestier. — (Franţuzism) De păduri, silvic. Bogăţii forestiere, revista pădurilor, xxiv, 15. Agent forestier.
—	N. din fran.
fokfa adv. = forfota. Toată ziua, forfa-forfa de colo până dincolo şi treabă, nimic, pamfile, J. ii.
—	Adverb postverbal din forfăî.
forfâcâ vb. I v. forfecâ.
forfAî vb. IV® v. forfotî.
forfecâ vb. 1 trans. 1°. Couper (avec des ciseaux). 2°. Briser, broyer. 3°. Mâcher. 4°. Semoncer; rouer de coups.
1°. A tăia (în bucăţele) cu foarfecele, p. ext. cu alt instrument. Cu foarfecele... forfecaţi, teodorescu, p. p. 362. Voinicul începu a forfecă scorpia cu paloşul, sevastos, ap. TDRG. Femeiuşcă acestui insect [prunarul] foarfecă (taie) cozile frunzelor de vie. marian, ins. 87.
2°. P. ext. A sfărâmă, a preface în bucăţele mici, a îmbucătăţl. Duruitul maşinelor..., praful din paiele forfecate... i. bârseanu, săm. v, 356.
3°. Spec. A sfărâmă bucatele, mestecându-le în gură (cfr. morfecâ). începe Flămânzilă a cără-bănl deodată în gură câte-o harăbă de pâne, şi ră-pede mi ţi le-a înfulicat şi le-a forfăcat, de par’că n’au mai fost. creangă, p. 261; cfr. 316.
4°. Fig. A luâ pe cinevâ la vale s. în răspăr, a-1 face cu ouă şi cu oţet, a-1 bate, a-i trage o sfântă de bătaie. marian, d. 8-9; zanne, p. iii, 151. I-au
forfecat (i-au bătut), de le-au mers peticele, marian,
O.	I, 125.
[Şi: (Mold.) forfâcâ, l'orfocâ. jahresber. ix, 182. | Derivate: forfecare s. f., forfecat s. a., forfe-cătură s. f. Bătaie, zanne, p. iii, 152, marian,
d.	9.]
—	Din lat. pop. forficare, idem. Archiv f. lat. Lexicographie viii, 376, x, 422.
forfecăr s. m. (Entom.) = caraba». (Bucov., Mold.) H. iii, 263, 474, marian, ins. 10. [Şi: for-focâr. (Dodeşti, în Fălciu) H. vi, 105.]
—	Derivat din foarfecă s. din forfecă, prin suf. nom. agent. -ar. („Se numeşte astfel pentru-că are fălci foarte puternice, cu care taie obiectele din care se nutreşte", marian, INS. 10.)
forfecAkăş, forfecArel s. m. (Omit.) v. forfecuţă.
forfecări s. m. plur. (Bot.) = volbură, panţu, PL.
—	Derivat din foarfeci, prin suf. nom. agent. -ar.
forfecăturA s. f. v. forfecă.
forfeceâ s. f. (Ornit.) v. forfecuţă.
FORFEOEI. S. m.
1°. (Entom.)=prunar (Mold.). marian, ins. 87. („Femeiuşcă acestui insect foarfecă cozile de vie", ib.)
2°. (Ornit.) = forfecuţă v. c.
—	Derivat din foarfeci, prin suf. dim. -el.
FORFEci^f s. f. 1°. Petits ciseaux. 2°. Bec-crois6 (Loxia curvirostra).
Diminutivul lui foarfeci (derivat prin suf. -uţă).
1°. Foarfeci mici. (Mai ales subt forma plur. for-fecuţe. LB.)
2° (Ornit.) O pasăre cu ciocul în forma foarfecelor; când îl închide, fălcile trec una pe lângă alta, ca tăişurile foarfecelor. Trăieşte prin pădurile de brazi şi de molifţi, nutrindu-se cu seminţele acestor arbori. După culoarea penelor (şi mărimea corpului), se deosebesc speciile : ~ a-gălbie, ~ a-roşie, -roşiatică, -surie, marian, o. i, 423. [Cu alte sufixe: forfecel, forfeceă şi (derivate de la forfecar) for-fecărel, forfecărâş. ib.]
FORFOĂmiA adv. V6tu negligemment; en loques, en haillons. — (Rar) Neîngrijit îmbrăcat; ferfeniţos. şez. v, 73/29.
forfoca vb. I (ş. d.) v. forfecă ş. d.
forfodii s. f. plur. Mensonges. — (Năsăud, Transilv.) Minciuni, vorbe băbeşti. BUGNARIU, NĂS.
forfoiu s. m. (în Transilv. şi Ban., numai în expresia glumeaţă s. ironică) cu ~, care se întrebuinţează despre tot ce se prezintă „în mod neobicinuit şi exagerat, cu vâlvă mare, cu pompă s. paradă (de cuvinte, în îmbrăcăminte, etc.), cu podoabe multe şi deşerte". Cfr. viciu, gl., jahresber. iii, 315. Aşişderea scrie Delchiaro, încă mai cu forfoiu şi mai pre larg. şincai, hr. iii, 239/e. Prea te-ai îmbrăcat cu fârfoiu ! Asta n’o mai cred, ai spus’o prea cu fârfoiu! Minciună cu fârfoiu. (Braşov.) [Şi: fârfoiu.] cfr. fârfăli, înforfoiat.
forfota adv. En hâte,presse, affavre. —(Fam.; numai în locuţiunea) a umblă ~ = de colo până colo, iute, grăbit, dar fără de a face vreo ispravă. Personalul trenului umblă forfota, examinând roatele tamponate cu, toată presiunea, caragiale, m. 127. Lumea umblă forfota prin gară. zamfirescu, R. 78. Umblam forfota de colo până colo. pătră-şcanu, s. a. 163.
FORFOTEÂLĂ
— 159 —
FORMĂ
—	Adverb postverbal din forfoti. Cfr. variantele fâlfota, folfota şi forfa.
lortroTEĂi.Ă s. f. v. forfoti.
.forfoti vb. IV". 1. 1°. Bouillonner. 2°. Jaser.
II.	1°. Aller (;ă et lă avec hâte ou en homme affaire. 2°. Grouiller, fourmiller.
I.	(Despre sunete)
1°. (Despre mâncările scăzute, care se Îngroaşă la foc) A fierbe fără multă apă. Mămăliga, după ce s’a cotoeit, ne mai putând fierbe, forfoteşte, şez.
v,	73. Scrobul cu smântână... mai forfoteşte încetişor pe lângă buzatigăii. vlahuţa, n. 10. | P. ext. Ceaunul forfotea pe pirostii. contemporanul, iv, 392. i P. anal. Apele umflate forfoteau şi veneau spumegând pe lăptoc. anghel şl iosif, c. l. 29.
2». Fig. (Fam.) A flecări, a flencări, a tot spune multe, verzi şi uscate (pe socoteala altuia). LB., GR. băn., PAMFILE, J. ii. Tot satul forfotea de vorbe. GÂRLEANU, N. 34.
II.	(Despre mişcări)
1°. A umbla de colo până colo, iute, grăbit şi preocupat, a umblă forfota (cfr. foi II, 1°). Samsarii... forfotesc de colo până colo şi întind clienţii de mâ-nică. brătescu-voineşti, l. d. 65.
2°. (Fiind vorba despre o mulţime în dezordine) A furnică, a mişunâj a viermui, â roi, a foi (II, 2°), a fojgăi (foşcălui). Pe stradă lumea forfotea în toate părţile şi trăsurile treceau în goana cailor. SANDU-ALDEA, Săm. i, 181. [Derivat: forfoteâlă s. f. Cântă lăutarii, forfoteâlă şi larmă mare... caragiale, m. 46. || Cu alt sufix: forfăi vb. 1V(°). pam-file, J. II. Cei mai mulţi microbi forfăe în acele locuri, unde putrezeşte cevă. ap. TDRG. (Şi cu înţelesul:) „A face treaba în batjocură" (cu varianta) fârfâ\ vb. IV("). şez. v, 73/2,.]
—	Formaţie onomatopeică, cu care e a se compară fran. farfouiller, (dial.) fourfoulha, etc. Cfr. Schuchardt, Zeitschrift f. rom. Phil. xxi, 203; cfr. şi slovac frfotaV „mârâi“,
forgâşă s. a. Borne.—(în Munţii apuseni) Semnul (răzorul ?) care desparte ogorul unuia de al altuia. frâncucandrea, m. 100.
—	Etimologia necunoscută. Pare a fi identic cu făgaş, ogaş, alterat subt influenţa altui cuvânt, cfr. ung. forga „cotitură (a unui râu, etc.)“.
formă vb. I“. Former.
1°. A crea cevă, dându-i fiinţă şi formă. Amoruri nouă... se formează, i. negruzzi, i, 88.
2°. A da o formă anumită materiei, a fasona, a transformă. înainte de a reformă [constituţia], trebue să o formaţi, maiorescu, d. iii, 184. (Spec. despre cele care-şi iau forma prin creştere) Om format (cfr. om făcut). A-şi formă spiritul, judecata, gustul, stilul, scrisul.
3°. A alcătui, a constitui, a intră în compoziţia unui lucru. Voim a formă un stat independent, odobescu, iii, 454. Oasele şi muşchii formează corpul. Elementele din care e formată judecata. Apa se formează din oxigen şi hidrogen.
[Familia: formare, formaţiune, -mâţie s. f. 0 materie organică supusă la un proces de formaţiune. odobescu, ii, 236. Ultima formaţiune a cabinetului Brătianu, maiorescu, D. iv, 227; format, -â, negativ neformât,-ă adj.; format s. a. (din fran. s. germ.; cu plur., rar: -maturi). Mărimea unei cărţi, cu privire la lăţimea şi lungimea foilor. | Lungimea rândurilor unui text. g. ionescu, c. t. || f formui vb. IYa. Icoane formuite cu dară. dosofteiu v. s. 181,2.]
—	N. din fran.
formă s. f. Forme.
I.	1°. înfăţişarea exterioară.a unui corp; cfr. chip
făptură (III, 2°), faţă (II, l1'), figură, imagine, model. Ce e furma omului ? biblia (1688), 265 V3;, Case domneşti, pe forma de Ţarigrad. amiras, let.
iii,	163/a7. Albinele... cu doi ochi în formă de ou. economia, 174. Roşală în forma aramei, calendariu (1814), 81. Vremea vine. sub forma unui bătrân obosit, marcovici, c. 56. Inel de formă antică. alexandrescu, M. 374. Ba încă află multă poezie în forma şlicului. C. nf.gruzzi, i, 69. Ochi tăiaţi în forma migdalei, eminescu, n. 34. | îşi mlădie Trupul formele-i rotunde, vlahuţă, p. 99.|| Spec. (Ştiinţe) Corpurile pot aveâ trei forme: solidă, licidă şi gazoasă. ~ geometrică: configura-ţiune geometrică regulată. - cristalină: pe care o au corpurile cristalizate. Forme gramaticale: modificările pe care le primesc cuvintele în flexiunea lor. || Fig. Caracterul cu care se manifestă un lucru. Idei drepte şi înalte... în formă de mari fapte... lumei se vor arătă, alexandrescu, m. 23. Această desvoltare... a vieţei omeneşti sub toate formele... bălcescu, m. v. 3. Speranţele... unei nouă forme politice şi sociale, maiorescu, CR. ii, 277. Câtevă forme de cultură română. id. ib. I, iv. | (Ungurism) Chip, fel. Pintruprepusul ştersului slovelor ci-au avut mai în multe forme scris, iorga, S. d. xiii, 119. Iară într’altă formă cine o va depărta, id. ib. 204. | (Spre deosebire de fond) Aparenţă exterioară (şi deşartă) a unui fenomen social, politic ori cultural, lipsit de valoare reală. Să ne ferim... de fraza goală, de iluzia că formele deşerte pot ţineâ locul fondului solid. maiorescu, cr. ii, 103. Eocageraţiile de formă ascund... o goliciune... de fond. i. negruzzi, 1, 372. | Spec. Caracterul unui stat, după cum suveranitatea este exercitată de un monarh, de popor ori de o aristocraţie. Forma noastră de guvernământ este monarhică.
3°. Chip de a procede conform cu oarecare regule. Forma judecăţilor, uricariul, iv, 291/20. Pravili şi... alte forme, konaki, p. 304. După toate formele, legile..., lupii se cuvine a fi volnici să mănânce oi.
c.	negruzzi, i, 280. Ştim noi cum vi-s formele ? creangă, a. 124. Forma vânzării, testamentelor, donaţiunilor, adopţiunii, hamangiu, C. C. A băgă formele (pârvescu, C. 115): a începe, la primărie, îndeplinirea formalităţilor pentru o căsătorie. Casare pentru, viciu de formă. 0 argumentare, o de-cla/raţie în toată forma. \ De~: de ochii lumii. Pe la şcoală mai dam noi aşâ câte o dată, de formă. creangă, a. 104. Să iasă pe scenă pentru formă. C. negruzzi, i, 342. (Transilv., germanism) L-a bătut în toată forma: cât se poate de bine, cum se cade.
4°. Felul de exprimare a ideilor. Negrijirea formei maiorescu, cr. i, 205. Formele stilului. 0 operă al cărei conţinut este superior formei. A da o formă nouă unor gândiri banale. Satiră în formă de dialog.
II.	(Fii.) Forma... însemnează totalitatea calităţilor, prin care un obiect oarecare se manifestează şi cade sub simţurile noastre, encicl. b. Materia şi forma filosofască. cantemir, ist. 45. Formele spaţiului. maiorescu, l. 145.
III,	(Tehn.) Model s. tipar pentru confecţionarea unor lucruri; ofr. calapod, fason. Formă de pălărie, de căciulă: bucată de lemn de mărimea capului unui om, pe care se potriveşte şi se fasonează pălăria ori căciula. Formă de cozonaci: oală în care se coace cozonacul. în forme se toarnă şl figurile de ipsos, etc. Fig. La ce-aş începe să încerc... A turnă în formă nouă limba veche... ? eminescu, p. 229. | (Spec. tip.) Pagina aranjată pentru imprimat, sau care a eşit din maşină, g. ionescu, c. t. Roesc ciocanele pe formă, mirea, c. i, 23..
[Şi: f (prin Transilv. şi azi) furmă, dupâ n.-gr.
<poup[).a.]
—	N. de origine lat. (forma, idem).
formă s. f. Four (de boulanger); boulangerie. — (Mold., învechit) Cuptor de brutărie; brutărie. L’am
FORMAGIU
- 160 -
FOROSTOÎ
pus la formă şi pe cofetar, alecsandrt, t. 1069. [Derivat: formagin s. m. Brutar.]
—	Din bulg. furna s. turc. fournn (fyryn) „cuptor“, fyryn(a)gy „brutar11, apropiate de formă III. (Cfr. forună).
formaoîu s. m. v. forma3.
formai., -A adj., adv. 1°. Relatif â la forme, quant ă la forme. 2°. Formei; formellement.
1°. Relativ la formă. Logica nu se ocupă de adevărul material, ci num,ai de adevărul formal; aplicarea justă a regulelor ei dă totdeauna rezultate formal adevărate, care totuşi în fapt, adecă material, pot fi false, maiorescu, l. 11. Chestia, deşi în aparenţă numai formala, are şi o m,are însemnătate în fond. idem, D. iii, 131.
2°. în toată forma, formulat cu atâta precizie in cât nu se mai poate eluda. înscris formal, uricariul, iv, 410. Declaraţiune formală, odobescu,
ii,	81. Recunoaştere... formală, maiorescu, CR. iii, 131. Nu vă recunosc formal, idem, d. ii, 251. Concesii promise, deşi nu formal stipulate, idem, iii, 23.
[Familia: formalism s. a. Observare prea scrupuloasă a formelor şi formalităţilor; considerare a formei, în dauna fondului şi a realităţii. Formalismul cel gol al teoriei, de care limba reală a poporului nu s’a ţinut niciodată, maiorescu, cr. i, 385; formalist,-ă adj., subst. Care observă prea scrupulos formalităţile s. ţine seamă numai de formă, nu şi de fondul lucrurilor. Dascăli particulari... încuibau... în mintea nenorociţilor învăţăcei o învăţătură formalistă şi zadarnică, iorga, L. ii, 40. Romanii erau foarte formalişti; formalitate s. f. Formă, regulă fixată, după care trebue să se proceadă la îndeplinirea unor acte civile, judiciare, religioase, etc. Hrisoave domneşti cu toate cerutele formalităţi, uricariul, v, 350/9. Găsind toate formalităţile împlinite, dete semnalul, c. negruzzi, i, 40; formaliza vb. Ia refl. A se supără pentru neobservarea strictă a regulelor de politeţă; formalizare s. f.]
—	N. din lat. formalis, -e, idem.
format s. a. v. formă.
formecâ vb. I (ş. d.) v. fermecă ş. d.
formic adj. (Chim.) Formique. — Ce provine de la furnici. (Numai în expresia:) Acid ~ : lichid coroziv, obţinut prin distilarea furnicilor; se prepară şi pe alte căi.
—	N. din fran.
forminânte s. f. plur. = chibrituri. (Prin unele părţi ale Transilv.) viciu, gl. [Şi: formonftnţe, ful-mimiuţe. id. ib.]
—	Din ital. fulminante, idem.
formol s. a. (Med.) Formol. — Corp gazos, întrebuinţat foarte des ca antiseptic.
—	N. din fran.
formonânţe s. f. plur. v. forminantc.
formui vb. IVa v. formă, formulă.
formuîre. s. f. v. formulă.
*
formula vb. Ia. Formuler. — A redacta, după
o	formulă. Au formulat petiţia, uricariul, x, 7/25. | P. ext. A exprimă cu preciziunea unei formule. Şi-a formulat gândul. [Derivate: formulare s. f. Formularea unui program de organizare internă. maiorescu, d. iv, 12; formulator s. m. Formula-torul principiilor democratice, id. ib. iii, 201. | Şi: f formui vb. IVa, formuire s. f. Cuvântul a le povesti, vreadnic, şi gândul a le form,ui, harnic nu iaste. cantemir, ist. 128. Să auză acea fericită formuire şi graiu. dosofteiu, v. s. 184/,.]
—	N. din fran.
formulă s. f. Formule. — Formă convenţională de exprimare. închierea... se sfârşeă cu obicinuita, formulă: „Iar desăvârşita hotărîre rămâne la înţelepciunea M. Tale.“ c. negruzzi, i, 305. Defini-ţiuni şi... formule, odobescu, iii, 128. ~ executorie, de drept, de jurământ, diplom,atică. ~ chimică: reprezentând, prin litere şi cifre, corpurile simple şi proporţia atomică în care, combinându-se, produc un corp compus. ~ algebrică: indicând operaţiile de făcut într’un caz dat şi în toate cele analoage. ~ filosofică : defineşte un punct de doctrină. ~ epistolară: cu care se încheie o scrisoare. ~ de politeţă: fel consacrat, prin obiceiu, de a se adresă la deosebitele categorii de oameni. [Accentuat (după fran.) şi: formulă. | Derivat: formular s. a. Culegere de formule. Asemenea hrisoave însă sămănau întru toate unele cu altele, şi ştim că pentru ajutorul cui le scria, erau şi formulare, iorga, c. i. ii, 119.]
—	N. din fran.
fornăî vb. IVa intrans. (Mold. şi Bucov.)
I	= (s)forăi 1°. (Despre oameni) A respira cu zgomot pe nas. şez. ix, 156.
2°. (Despre cai) dame, t. 51. începe calul a fornăi. ŞEZ. II, 52/32.
II	= fârnâi. şez. iii, 82/4; pamfile, j. i; marian. | (Rar) Trans. Cine vine cu gura mare, fornăind cuvintele şi batjocurind... va fi rău primit. iorga, săm. iii, 690.
[Derivate: fornăiălă s. f., fornăit s. a. Vorbire pe nas, înceată. PAMFILE, J. i; fornăit,-ă adj. (cu înţeles activ) Fonf. id. ib..; fornăilă s. m. Porecla unui om care vorbeşte pe nas, care fornăeşte. marian.]
FORNĂIÂLĂ S. f., FORNĂILĂ S. 111., FORNĂIT
s. a. v. foni ăi.
foroăme s. f. plur. Rossade. — (în Transilv., fam.) Bătaie zdravănă. Capeţi tu foroame, numai să vii acasă ! Dă-i foroame! (Bistra, Abrud) viciu, gl.
—	Pare a fi un derivat postverbal din fărâmă.
forobrâz adj., s. m. Impertinent, insolent. — (Transilv., Bucov.) „Care face multe posne, obraznic". marian. Am un câne forobraz Şi te-a muşcă de obraz, reteganul, tr. 113/z6. [Plur. forobraji.]
—	Compus din fără -)- obraz (cu asimilare vocalică). Cfr. (bez)obraznic.
foroî vb. IV<a> (ş. d.) v. forăi ş. d.
forosâg s. a. = feliusag (Munţii Sucevii, Mold.) ŞEZ. II, 227/3j.
forostî vb. IVa v. forostoi.
forostoi vb. IVa. 1°. Souder ou eorroyer (ă chaude suante). Tremper (l’acier). 2°. Se fermer (une blessure), se cicatriser. Gue'rir.
(Transilv. şi Bucov.)
1°. Traris. „A uni, a lipi, a închegă două obiecte tari unul de altul, spec. a fierbe două bucăţi de fier „a lipi fier la fier“. vaida. „Două bucăţi de fier, când fierarul le închiagă la olaltă, se zice că le-a forostoitu. REV. crit. iii, 154. Şiaşă o forăsti, cum forăsteşte căuaciu’ (= fierarul) fetru’, alexici, l. p. 210/21. || P. ext. A căli. „Securea, lnfierbântâ.nd-o şi aruncând-o apoi în apă, se forostoeşte = se întăreşte, se căleşte41, kev. crit. iii, 154.
2°. P. anal. Refl. (mai rar) intrans. (Despre o frântură) A se vindecă, (despre o rană) a se închide, a se cicatriză, p. ext. (despre o boală) a se vindeca. Rana se forostoeşte = se închide, rev. crit.
iii,	154. „O rană se for&stuieşte, adecă se cicatrizează. Tot aşâ se zice şl despre o boală care se trece“. (Zahareşti, în Bucovina) Com. i. gramadĂ.
FOROSTROI	—	161	-	FOŞĂLUI
în Bucovina..-, se prăjeşte [tătăneasăjrin untură de porc ori in" lapte dulce de vacă şi apoi se leagă cu ea mâna sau piciorul scrintit care îndată forosbroeşte şi se vindecă, grigoriu-rigo, m. i, 164; forostoeşte. leon, med. 70. Aşâ să se forostească mâna lui'N.. cum forosteşte Ţiyanu’ fieru’. marian, d. 345..
. [Şi: forostî, forostuî, forostr ăi, f orăstăi, forăstui.]
—	Din ung. forrasztani, idem.
F0R0STR0i, forostuI vb. IVa v. forostol.
fort s. a. (Armată) Fort. — întăritură de pământ sau de zidărie care apără un oraş, un port, o trecătoare, etc. într’o ei veni din fort Un glonte. alecsandri, r. II, 440. Corpul ăe oştire... vine... ăe poposeşte seară la satul Selanoviţa, situat— în partea suă-ostică a forturilor turceşti, odobescu,
iii,	580.
—	N. din fran.
forţă vb. Ia. Forcer.
1°. A sili, a constrânge, f a asupri. Coaliţia... se simte... forţată ăe îm,prejurări. maiorescu, d. iii, 371. (Franţuzisme) A forţă cuivă uşa: a intră cu sila încasa cuivâ. Fig. A forţă cuivă mâna: a-1 sili să facă cevâ. | (Mai ales subt forma part.-adj.) Forţat = silit, nenatural, nefiresc. Naivitatea [poeziilor populare], lipsa de orice artificiu, de orice ăispoziţiune forţată, maiorescu, cr. i, 121. Afectări sentimentale, limbă forţată, id. ib. 300. Râs forţat. împrumut forţat: de nevoie, în condiţii grele.
'2°. A face cevâ, prin sforţări mari. O... trecere forţată... la vale de Zimnicea. zamfirescu, r. 188. Un cântăreţ îşi forţează vocea. Marş forţat : încordat. | Fig. A trece măsura. Brâncoveanu recomandă lui Raău să forţeze nota injurioasă. IORGA,
l.	ii, 625.
[Derivat: forţâre s. f.]
—	N. din fran. Cfr. sforţâ.
forţă s. f. Force.
I.	Putere s. tărie fizică, materială.
1°. (La fiinţe însufleţite) Forţa corpului omenesc, a membrelor, ~ musculară. A-şi cruţă forţele. | _P. ext. Intensitate. Forţa unei lovituri. | Spec. întrebuinţarea unui mijloc de constrângere materială. Toate forţele legale, uricariul, xiv, 146/e. Cum îndrăzneşti să intri în casa mea cu forţa? (= cu sila). dunăreanu, r. 305. Cămaşă de ~ : pentru nebunii furioşi. ~ majoră: situaţie căreia nu ne putem opune, f pricină asupritoare.
2°. (La lucruri neînsufleţite s. agenţi fizici) Forţa unei căderi ăe apă, a vântului, a aburului, a unui curent, a unui resort, a unei otrăvi, a vinului. Spec. (Mec.) Cauză de mişcare. Rezultanta forţelor. ~ centripetă, centrifugă, ăe inerţie. Forţele naturii: cauzele necunoscute ale unor fenomene fizice (gravitaţia, căldura, electricitatea, etc.).
II.	(Mai rar) Putere sufletească, morală. ~ ăe caracter; de voinţă. ~ intelectuală. Şcolari ăe forţă egală la matematici.
III.	Puterile unui Stat. Spec. ~ militară. ~ publică: totalitatea agenţilor însărcinaţi cu executarea legilor şi apărarea ţării. ~ armată: soldaţi însărcinaţi cu executarea legii, în caz de rezistenţă.
—	N. din fran.
FORTĂi vb. IV (prin Sălagiu) = fartoi. [Imper. foartă! se întrebuinţează ca interjecţie spre a mână vitele în lături s. îndărăt.] vaida.
fortăreaţă s. f. Forteresse. — Loc s. cetate întărită, cetăţuie, cfr. başte. Porţile, ziăurile... for-ţăreţelor fac şl ele parte din domeniul public. HAMANGIU, C.C. 121. [Şi: (învechit) fortăreţ s. a. Şi în-tăritura aceea, ale cărei urme ăe siăuri se -mai pot vedea încă şl astăzi, s’a numit Fortăreţ. marian,
t. 56; f ifoartelfţiu s. a. r. popescu, magaz. ist. v, 108/16; f forteţâ s. f. e. văcărescul, ist. 257/44.]
—	N. din fran.
fortăreţ s. a. v. fortăreaţă.
forte adv. (Muz.) Forte.—(în opoziţie cu ,,piano“) Cu putere, tare. [Fortlssimo: cu cea mai mare putere.]
—	Din ital. forte, fortissimo, idem. Cfr. dubletul foarte.
fortj;ţă f s. f. v. fortăreaţă.
fortifică vb. I. Fortifier. — (Franţuzism) A întări, a face mai puternic, mai rezistent, a oţeli. Gimnastica fortifică corpul. Un regim care fortifică sto-mahul. (Vorbind despre suflet) Meăitaţiunea fortifică spiritul. | Spec. A întări un loc cu forturi, etc. Laăislau fortifică atunci [Făgăraşul], hasdeu, i. C. 16. [Derivate: fortificare, (mai des) fortiflcâţie, -ţiune s. f.: abstractul verbului fortifică, (spec. concret) întăritură de apărare a unui loc s. a unei cetăţi, f apârătură (II, 2°). Fortificaţiile cetăţii Iio-tinului. C. negruzzi, I, 39. Importanta lucrare a fortificaţiilor, maiorescu, d. iii, 70. Procedarea aceasta s'a întâmplat... cu fortificările, id. ib. IV,
167.	De ce nu am zice... întărire sau întăritură... în loc de fortificaţiune ? I. negruzzi, i, 459.]
—	N. din lat. fortificare, idem.
fortîlă s. f. (Transilv.) = tânjală (la plug). frâncu-candrea, m. 100; cfr. pamfile, i. c. 139.
fortujvă f s. f. v. furtună.
1'orbnă s. f. Tuyau (ăe cheminee). — (în Mehedinţi) Coşul casei. n. rev. r. (1910), 86. „Gaură prin care răsuflă cuptorul*1. (Rudina, în Mehedinţi)
H.	ix, 83.
—	Din sârb. s. bulg. fiînma „cuptor11. Cfr. formă2.
FOS! interj, v. fâs!
FOŞ! interj, v. fâş!
FOSĂf vb. IV(a> (ş.’ d.) v. fâsâi ş. d.
FOŞĂt vb. IV<a> (ş. d.) v. fâşâi ş. d.
fosăilă s. m. — Porecla unui om care fosăeşte [= nu poate pronunţă bine sunetul s], marian. Cfr. fâsa.
—	Derivat din fosăi prin suf. calif. -ilă.
foşălă vb. Ia v. foşălui.
foşălău s. m. şi a. Carăe. — (Bucov., Mold.) Unealtă de scărmănat lâna, canura s. cânepa, având forma unei ţesăli. Este făcut dintr’o scândură pătrată acoperită cu piele, în care sânt înfipţi dinţii s. z gr im ţii pieptenului. De scândură e prinsă o coadă ’ numită mâner, mănunchiu s. trăgaciu. înalte părţi se mâi numeşte şl: pieptene, pieptenuşi, pie’ptene-lat. dame,’ t. 139; pamfile, i. c. 6, 8) şez. II, 248/,; marian (cfr. foşălui). [Şl: fuşăllu s. a. DICŢ. | Plur. -lai (pamfile, tofan), -laie '(marian), -laie (dame, t.).]
—	Etimologia necunoscută. (Cfr. ung. foszlani „a
se destrămâ11.)	<
foşălui vb. IVa. Carder. — (Bucov.) A pieptănă lâna (canura, cânepa) cufoşălâul, a o da prin fo-şălău. Am foşăluit ieri toată ziua, da mai am de dat prin foşălăi vr’o două zile. (Bilca, în Bucov.) Com. tofan. Cu foşălăul se foşăluieşte (la Câmpulungul Bucovinei se zice: se foşălează) canura, pentru a o curăţi de gunoaie, după ce a fost pieptănată. (Ilişeşti, în Bucov.) Com. P. procopovici. [Şh foşălă vb. Ia.]
—	Derivat din foşălău.
Dicţionarul limbii române. 18. VI. 1911.
II, 11
FOŞCĂI
— 162 —
POTÂ
foşcăi vb. IVa intrans. 1°. (En parlant du son produit par les feuillets d’un livre qu’on laisse tom-ber rapidement les nns sur les autres) Bruire. 2°. GrouiUer, fourmiller.
în Bucov. şi prin Mold.
1°. A produce un sunet ca foile unei cărţi [când le lăsăm să cadă repede una peste alta], (Bilca, în Bucov.) Com. G. TOFAN.
2°. (Despre vietăţi care se găsesc în mare mulţime pe un loc mic, şi se mişcă repede s. necontenit incoace şi încolo (gândindu-ne mai mult la sunetul ce-1 produc decât la mişcarea lor) A bâjbâi, a forfoti, a foi, a furnicâ, a mişui, a mişunâ, a roi, Gr ura iadului este o prăpastie îngrozitoare..., în care se află fel de fel de balauri, solomâzdre..., care foşcăesc ca nişte viermi, marian, î. 460. Se vedeau o mulţime de Tătari înarmaţi cu spade, suliţe, arcuri..., foşcăind încolo şi încoace, idem, t. 31.
[în înţelesul 2° şi: fojgiti vb. IV W (scris şi: foş-găi), formă care tinde a deveni literară. „Foşg&esc = mişun“. creangă, gl. Apărie pe jos, gunoiu şi gândaci fojgăind în toate părţile, creangă, a. 134; cfr. p. 94, 289. || Şi (cu schimbul sufixelor -ăi şi-ălui): foşcălui vb.' IVa = a foşcăi, a mişui, a fugi în toate părţile. Se zice despre viermii din rană, despre şerpii strânşi la un loc. şez. ii, 228. || Derivate : foşcăitor,-oâre adj. Un cap de bălaur... cu o gură plină de văpaie şi de zgomot foşcăitoriu. sbiera, F. s. 110; foşcăitură s. f. Nu auseă nimic, decât din când în când nişte foşcăituri şi pârâi-turi de vreascuri, idem, p. 172/as.]
—	Născut din fosăi, prin substituirea suf. -ăesc prin -căesc. Cfr. fâşâi, fâşcâi, foşăi, foşfăl, foş-năi, foşni.
foşcăitură s. f., roşcĂi.ui vb. IV11 v. foşcăi.
FOŞFĂi, foşfoî vb. IVa v. fâşâi.
fosfor s. a. (Chim.) Phosphore. — Corp simplu foarte otrăvitor care se aprinde cu mare uşurinţă; la temperatura ordinară răspândeşte miros de usturoiu, iar la întunerec luminează. [Derivate: fosforic,-ă, fosforos, -oâsă adj. Format prin combinaţia fosforului cu oxigenul; spec. acid fosforic. Acid fosforos: cu mai puţin oxigen de cât cel fosforic; fosfat s. a. Combinaţie de acid fosforic cu o bază; fosfit s. a. Combinaţie de acid fosforos cu o bază; fosforîtă s. f. Fosfat de calciu, în stare naturală; fosfiiră s. f. Combinaţie de fosfor cu unele corpuri simple, ca bariul, stronţiul; fosforât, -ă adj. Care conţine fosfor. Pastă fosforată: în contra şoarecilor; fosforescent, -ă adj. Care luminează la întunerec, ca fosforul. Lupii cu ochii lor fosforescenţi. anghel şi iosif, c. l. 170; fosforescenţă s. f. Fosforescenţele mării. id. ib. 225.]
—	N. de origine grec. (tfouaipopoţ „luminos11).
foşgăi vb. IV(“> v. foşcăi.
fosil s. a., fosilă s. f. (Geol.) Fossile. — Nume care se dă resturilor s. urmelor de animale şi plante îngropate în păturile pământului, anterioare epocei geologice actuale; cfr. paleontologie. Culegeţi... fosilele. cobÂlcescu, ap. i. ionescu, m. 50. în funcţiune adjectivală. Oasele fosile de. bestii, vlahuţă, P. 52. | P. ext. (în glumă) Bătrân (ruginit în idei), babalâc, bacceâ.
—	N. din fran.
foşmotoăcă s. f., foşmotoc s. a. v. folmotoc.
FoşNĂi vb. IVa, foşnet s. a. v. foşni.
Foşwi vb. IVa intrans. (En parlant du son produit par le vent qui agite les feuiîles ou par le froissement du papier ou d’une 6toffe, d’une robe, de la soie)Bruire, fremir, crier (la soie). — A produce sunetul caracteristic (fâş-făş s. foş-foş) care se naşte când se
mişcă frunzele, hârtia s. hainele (de mătasă). (Exprimâ o acţiune momentană,spre deosebire de fâşâi, care e continuu s. iterativ) Şi uscat foşni mătasa pe podele, eminescu, p. 252; cfr. 195. Pătura ăe frunze uscate foşneşte jalnic sub picioarele tale... sevastos, n. 86/25. Stuhul sau papura tot foşneşte. idem, n. 331/1S. | P. anal. (Ca subiect e închipuit vântul) Să plutim, cuprinşi de farmec, Sub lumina blândei lune, Vântu’n trestii lin foşnească, Unduioasa apă sune. eminescu, p. 79. [Când acţiunea voim s’o prefacem din momentană în iterativă s. continuă, putem substitui suf. -esc prin -ăesc (rar, în Mold.): foşnăi vb. IV“ (IV). Aud foşnăind fuste, alecsandri', t. 357. Hârtia foşnăeă. con-. temporanul, iii, ii, 286. || Derivate: foşnire s. f., foşnit s. a. (exprimă mai mult acţiunea), foşniturii s. f. (şi mai ales) foşnet (exprimă zgomotul scurt şi momentan). De-odat’ aud foşnirea unei rochii, eminescu, p. 48; cfr. 257. Se auzi foşnitul unei fuste ude, prin coridor, v. pogor, ap. TDRG. Ne mai auzind nici o foşnitură de păpuşoiu... am ţişnit odată cu ţărna’n cap şi tiva! la mama acasă. creangă, a. 6. Perdeaua începu a se destrăma cu un foşnet ascuţit şi pătrunzător, slavici, n. ii, 187. Foşnetul cel cald al rochii, coşbuc, b. 217. Foşnetul... nucului. GÂrleanu, n. 44; (rar) foşnit, -ă adj. (cu înţeles activ, ca şl:) foşnitor, -oâre adj. Mantaua de in, cu foşnite pulpane, coşbuc, m. 226/,.]
—	Născut din foşăi, prin substituirea suf. -ăesc prin -nesc. Cfr. fâşâi, fâşcâi, foşăî, foşfăl, foj-găi, foşcăi, foşcălui.
foşnitură s. f. v. foşni.
fost, foăstă adj. Ancien, ex-,—Participiul verbului fl, devenit adjectiv verbal. Andronache se duse... trimiţând foastei sale soţii... c. negruzzi, i, 79. Cu tot năcazul Săsimii, năvălite din toate părţile de foastele ei slugi... iorga, n. r. a. i, 198. | Spec. (în legătură cu un substantiv care arată pe un funcţionar, diregător, etc., exprimă, ca prefixul neol. ex- s. ca vechiul biv, că aceâ persoană a ieşit din funcţiunea ce ocupa). Un fost episcop de Lace-demona eră găzduit la dînsul în 1680, iar, la 1682, Mitropolitul Ungrovlahiei eră încunjurat de episcopul fost de Sofia, Auocentie. iorga, l. i, 33. Fost ministru.
foştemoc s. a. v. folmotoc.
foste iv s. a. v. foâstăn.
foştokoc s. a. v. folmotoc.
fotă s. f. 1°. Tăblier (fait d’une <5toffe rayfie im-portâe de l’Inde). 2°. Tablier (faisant pârtie du costume des paysannes).
1°. (în literatura veche) Şorţ (făcut dintr’un fel de stofă vărgată în felurite colori, adusă la noi, prin Turci, din India). Când se face spălare, este obiceiu a se da... Mitropolitului o fotă... cu care se împregiură... şi un prosop cu care şterge picioarele ucenicilor, giieorgachi logofătul, let. iii, 311 /30. Adu-ţi fota de preste Une. biblia (1688), 193/2. Apoi l-au pregiurat cu o fotă peste mijloc. STAMATi, ap. ŞIO.
2°. (Astăzi) O bucată de stofă de lână (în genere neagră şi cu dungi roşii) de formă dreptunghiulară, cu care ţărancele îşi înfăşoară corpul de la brâu în jos, şi care le serveşte ’ drept rochie; fota se deschide în faţă, petrecându-se o parte peste cealaltă; în multe localităţi fota este compusă din două bucăţi: una mai îngustă în faţă, şi alta mai lată în dog. „Nevestele... se’ncing cu catrinţe frumos ţesute, cu prigitori, peştimane, fote sau* cu fuste11, marian, î. 63. „Fotă se numeşte un fel de prigitoare de mătase cu vârste roşii şi galbene sau albastre şi roşii11, id. v. 195. Fota sau stricătoare. (Ză-
FOTÂZ
- 163 -
FRĂGAR
neşti-Câlnău, Buzău) h. ii, 223; cfr. opreag, pă-stură, pestelcă, vâlnic, zavelcă, zadie. 0 fotă şi un brâu. uricariul, xx, 360. Fete... cu altiţe şi fote colorate, c. negruzzi, i, 104. Ştergar şi... fotă. alecsandri, P. II, 572. Le-a abătutără să se îmbrace tărăneşte! Auzi! fete de boier cu fote! id. T. 656. Şorţurile şi fotele ţărancelor, odobescu, i, 483. Fetele au sumes fotele, ionescu-boteni, s. N. 21. Neveste... cu fota încinsă, id. ib. 115. Fotă roşie... cu râuri la poale. id. ib. 116. [Diminutiv: fotită s. f. Fotiţă de mătasă. teodorescu, p. p. 304b.]
—	Din turc. l'otâ, idem; cfr. fotaz.
fota* s. a. = cioltar (?). Copiii din case cu mare podoabe şi cu fotaze la cai. m. costin, let. i, 258/6.
—	Din n.-grec. tpouxa? „fotă“.
î oTEi, s. a. v. fotoliu.
FOTIŢĂ s. f. V. fotă.
i’OTOOEAriE s.f. (Fizică) Photographie.—Arta de a fixâ, pe o placă acoperită cu o substanţă impresionabilă la lumină, imaginea corpurilor obţinută cu ajutorul camerei obscure. | P. ext. Reproducerea obţinută pe acesată cale. Fotografia unui om. [Familie: fotograf s. m. Cel ce se ocupă cu fotografia; fotografic, -ă adj. Vederi fotografice, odobescu, ii, 114; fotografia vb. la. A obţinea o imagine cu ajutorul fotografiei.]
—	N. din fran. (grec. icojc, «ftoxoţ „lumină11 şi •[pdipm „scriu").
fotoliu s. a. Fauteuil. — Scaun mare cu braţe şi spătar, jeţ. Mă pofteşte pe fotei, caragiale, t. i, 114. | Spec. ~ academic, ministerial (mai ales fig.). Funcţiuneas. rangul de academician, ministru. Nu aş fi cutezat nici odată să solicit un fotoliu într’această incintă [=în Academie], ghica, s. 616. Fotoliurile ministeriale, maiorescu, d. i, 497. ~ prezidenţial: mai ales într’o adunare deliberativă. Fig. A urcă pe cinevâ pe fotoliul prezidenţial: a-1 alege prezident. [Plur. -toliuri. | Cu formă mai românizată: fotei.]
—	N. din fran.
FOTOLOe s. a. v. fofolog 3°.
fototipik s. f. (Tipog.) Phototypie. — „Tipar obţinut de pe clişee de sticlă (sau chiar de pe zinc)“. G. ionescu, c. t.
—	N. din fran.
î'OTKÂGĂ s. f. (Min.) — (La Moţi) Un lemn gros, scobit, cu care se scoate piatra, frâncu-canduea, m. 42.
—	Probabil, din germ. forttragen „a transportă11.
I.	Borcea, Jahresber. x, 188.
FJRAC s. a. Frac, habit noir. — Haină bărbătească (de ceremonie) fără pulpane dinainte. Pe un Macri Necola, tocma prin frac l-au lovit, beldiman, tr. 57. La 1831, bejănărind, îmbrăcă iarăşi fracul, c. ne-GRUZZI, I, 71. Fel de fel de frace, civile şi militare. alecsandri, pr. 253. Trăiesc viaţa... în tovărăşia fracurilor brodate, anghel şi iosif, c. l. 158. [Plur. fracuri, (mai rar) frace.]
—	N. din fran.
fracţie, fracţiune s. f. Fraction. — 0 parte dintr’un tot; cfr. frântură, fragment. Orice fracţiune a neamului românesc... hasdeu, i. c. viii. Spiritul de dezordine... în şcolari şi într’o fracţie a corpului profesoral, maiorescu, d. iv, 495. Se poate dispune... de toată sau de o fracţiune din starea cuivă. hamangiu, C. C. 210. Spec. (Mat.) Numim fracţiune una sau mai multe părţi egale din unitate.
climescu, a. 105. [Derivate: fracţioniir, -ă adj. (Mat.) Care are forma unei fracţiuni. Număr frac-ţionar: compus din unităţi întregi şi părţi de unitate; fracţionist s. m. Membru al grupării politice „Fracţiunea liberă şi independentă" (în Moldova, pe la 1870). Fracţioniştii moldoveni, maiorescu, d.
iii,	20.]
—	N. din fran.
fractură s. f. (Med.) Fracture. — Frântură (a unui os). Fracturile... le leagă cu scânduri. GRIGO-riu-rigo, 1,139. Imobilizat de o fractură, anghel şi IOSIF, C. L. 199. [Derivat: fractură vb. Ia. Frânge. Aputut trăi cu toate oasele capului fracturate. BRĂ-TESCU-VOINEŞTI, L. D. 133.]
—	N. din fran.
frag s. m. (Bot.) 1°. Fraisier (Fragaria vescaj. 2°. Capronier, fraisier capron (Fragaria elatior). 3°. Fraise.
(Cuvânt rar, fiind-că de obiceiu e vorba de fruct, nu de plantă).
1°. Plantă al cărei fruct este fraga, cunoscută şl subt numele de: fragi-de-pădure, fragi-iepu-reşti, pomniţă. Jos, la trunchiul bradului, Creşte floarea fragului, alecsandri, p. p. 31.
2°. = căpşun, panţu, pl.
3°. = fragă (Mold., şi Bucov.; exemplele la cuvântul următor).
—	Din lat. fragum, idem.
fragă s. f. (Bot.) 1°. Fraise. 2°. Capron. 3°. Mure.
1°. Fructul fragului: poamă cărnoasă, de coloare roşie, foarte aromatică şi plăcută la gust. Zmeura şi fragii cresc în voie. iconaki, p. 85. Se opreşte cu dragoste asupra fragilor presăraţi prin iarbă. alecsandri, pr. 251. întâlniiu pe Lina ’n cale. l-am dat fragi, coşbuc, b. 9. Baba Bochie, dându-i nora-sa fragii şi neştiind nimic despre... adusul fragilor... marian, se. ii, 101. Ceaiul de fragi uscaţi se bea când se opreşte udul. leon, med. 39. Bra-gostea noastră cea dragă Nu trăi nici cât o fragă! jarnîk-bârseanu, d. 162. în pofida fragilor, mănâncă frunzele, zanne, p. i, 182, variantă: Pentru fragă, şi frunza ţi-e dragă. ibid. ix, 472. (Poet.) Be a vârstii ei căldură fragii sânului se coc. eminescu, p. 185. [Diminutive: frăguţâ. Frunză verde şi-o frăguţă, Nu stă lumea'ntr'o drăguţă! jarnik-bârseanu, d. 405; cfr. marian, se. ii, 113, doine, 144/4; viciu, gl. ( = fragă de pădure); frăguşoâră s. f. CDDE., (Mold.) frăguşor s. m. alecsandri, ap. DDRF.]
2°. = căpşuni, panţu, pl.; pontbriant.
3°. (Regional, în Transilv.) ~ (-de-pom) = dudă (cfr. frăgar). LB. Să sporeşti frăgari..., pentru-că [galiţele] foarte bine se hrănesc cu fragile ceale ce cad. economia, 210. || - tătărească=lipinard-fraise (Blitum virgatum), plantă ierboasă, cu fructe roşii, pe care ţărancele le întrebuinţează ca suliman. panţu, PL.; BRANDZA, FL. 421; GRECESCU, FL. 502; LEON, MED. 39; DAME, T. 185.
[Prin Mold. şi Bucov. frag s. m.; tot aşâ, din cauza rimei: Gura-i de frag Zice: „Altul mi-este dragu. teodorescu, p. p. 326.]
—	Din lat. fraga, -*am, idem (=pluralul lui fragum, devenit fem. sing.).
FRĂGÂR s. m. (Bot.) 1°. Murier (Morus alba, morus nigra). 2°. Sorte d'insecte.
1°. (Transilv.) = dud (alb s. negru), m ard arie,
l.	4409, anon. car., LB. Gândacii de mătasă... numai cu frunze de frăgari se hrănesc, economia, 209. Citi o mică disertaţiune... asupra culturii duzilor sau frăgarilor (precum se zic în Ardeal), odobescu, i, 493. Frunză de frăgour. marian, n. 70. Zadarnic plânge vântul şi nucii plâng, bătrânii, Fră-garul din ogradă şi cumpăna fântânii... goga,
FRAGED
— 164 —
FRĂMÂNTĂ
p. 94; cfr. 23. Câţi frăgari pe la Arad, Atâtea gânduri mă bat. jarnîk-bârseanu, d. 139; cfr. reteganul, tr. 57/2; doine, 32/, 2; hodoş, p. p. 230/s.
2°. (Entom.) O insectă. (Pleniţa, în Dolj) H. v, 375.
—	Derivat din frag, prin suf. -ar. Cfr. agud.
fraged, -Ă adj. 1°. Tendre, delicat, frSle, fin. 2°. Sensible, sentimental; pro fond; jeune.
1°. (în spec. despre plante) Oare se frânge, se rupe, se strică uşor, e tânăr, crud, slab, gingaş, delicat, fragil. Voi, mici lăcrimioare !... Fragede sânteţi fi albe. alecsandri, p. i, 123. Vlastări fragede, răchiţică, zmicele, nuiele... creangă, p. 316. Se aşezară pe iarba fragedă la umbra unui copaciu. ispirescu, l. 382. | (Despre lucruri de mâncare) Carne fragedă: moale, care nu-i tare, de vită tânără. Băiatul tăie mielul oii şi fierse carnea cea fragedă, reteganul, p. iii, 57/,. | P. ext. (Despre persoane) Tânăr, delicat, slab, plăpând, gingaş. Fiul său cel mult fraged... beldiman, n. p. i, 10. Suspi-nurile înăduşiră glasul fragedei copile. C. negruzzi,
i,	19. Atât de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireş, eminescu, p. 95. (Despre păsări) Văcă-rescu... să răsbune... pe aceste... fragede zburătoare [turturele], odobescu, iii, 37/e. | Piele fragedă: fină, delicată. (în acest sens se poate zice p. ext. şi:) Mână, braţ, sân fraged: delicat, gingaş. Acele mâni ca zăpada, acele fragede braţe... konaki, p. 87. Mâ-nele-i prea frageţi te-or strânge... alexandrescu, m. 155. Be-aş fi, iubito, vântul de seară,... Pe sânu-ţi fraged m’aş legănă, alecsandri, p. i,214. | P. ext. (rar) Lucruri fragede: care nu ţin mult, de scurtă durată, trecătoare, lipsite de temeiu, puţin solide. Lucrurile omineşti cât sânt de fragide şi neadevărate. urechi, let. i, 120/8.
2°. Fig. Care se lasă uşor supus de sentimente, mai ales de cel a,l dragostei, sentimental. Frageda inimioară se despică de durere, konaki, p. 109. | Amor ~, sentiment ~ : curat, neprihănit, adânc. Preface in... ură cel mai frăget sentiment de dragoste, marcovici, d. 46. Multele semne [ale] fragedului lor amor. pann, e. ii, 158. [| Minte fragedă: copilăroasă, necoaptă, lipsită de maturitate. Naţia ’mbătrânită în iresuri... rămâne tot copilă şi mintea-i fragită nu poate... prinde ştiinţă, jipescu, o. 116. Vârstă ~ ă: de copil. La moartea părintelui ei... Rucsandra rămăsese în fragedă vrâstâ. C. negruzzi, i, 143. | ~ la limbă: indiscret (cfr. limbău). zanne, p. ii, 231. |
-	la gură = flecar, gură-slobodâ. vaida. [Şi: frăget, -ă.]
■	— Din lat. *fragidus, -a, *um (prin schimbare de sufix, în loc de fragilis, -e), idem.
rtiÂGET, -A adj. (ş. d.) v. fraged ş. d.
1BĂOE7J vb. IV“. Attmdrir. —Trans. A face să fie (cevâ) fraged. | Refl. A se face, a deveni fraged. [Carnea] s’au... frăgezit, încât s’au făcut bună de mâncare, drăghici, R. 70. [Derivate: frăgczi'rc s. f., frăgezit s. a.]
—	Derivat din fraged.
frAgezîe s. f. v. frăgezime.
frâgezîme s. f. 1°. Fraîcheur, dăicatesse, ten-drete. 2°. Tendresse.
1°. Calitatea lucrurilor fragede. Florile de primăvară îşi pierd frăgezimea lor. ollănescu, h. o. 146. Se bucură de frăgezimea florilor, ispirescu, ap. TDRG. || Fineţâ, delicateţă, gingăşie. Sânul ei cu frăgezime omoră pre om de viu. konaki, p. 179. || Fig. Frăgezimea vrâstei orfanilor, uricariul, v, 25/,.
2°. Delicateţă de sentiment. Iubiţi copiii voştri cu toată frăgezimea inimii, marcovici, d. 89. Căzu la picerele sale,...'sărutându-le cu multă frăgeţime. gorjan, IV, 229.
[Şl: frăgeţime s.f. | Cu alt sufix: frăgezie s. f. (atestat numai la) pontbriant, costinescu.]
—	Derivat din fraged, prin suf. subst. -ime.
FitAGii,, -A adj., s.m. Fragile. Orvet (Anguis fragilis). — (Rar) Care se poate sfarmă, frânge, sparge cu uşurinţă; cfr. fraged. Băinuirea unor clădiri... fragile, odobescu, ii, 281. Se farmă ca un zid fragil, anghel şi iosif, C. l. 223. | Fig. Nerezistent, slab. Vocea ei eră atât de subţire, atât de tremurătoare... atât de fragilă, în cât credeai că la cea mai mică urcare de ton, s’ar sfărâmă ca cevă de sticlă, sandu-aldea, a. m. 90. || Substantivat. (Transilv., prin popularizarea termenului ştiinţific) Fragil s. m. == un fel de şopârlă care, neavând picioare, seamănă în totul ou un şarpe mie; e cafenie şi neveninoasă; ceciliz. [Familia: fragilitate s. f.]
—	N. din fran.
fragment s. a. Fragment.;— Bucată, părticică, frântură dintr’un tot; (mai ales) părticică izolată dintr’o scriere ori rest dintr’o operă, în parte pierdută s. neisprăvită; cfr. frântură, fracţiune. Orice faptă este o verigă ruptă dintr’un lanţ infinit şi omul activ este... condamnat la fragment, maiorescu, cr.
ii,	386. Fragmentele publicate după manuscriptul... postum, id. ib. iii, 44. Vom răspunde copiind un fragment din scrisoare, c. negruzzi, I, 332. [Familia: fragmentar,-ă adj. încercasem cea dintâi formulare a unor regule pentru primirea şi respingerea [neologismelor], dar o încercasem... cu acel ton... oarecum fragmentar, maiorescu, cr. ii, 250; fragmentă vb. la (cfr. dubletul frământă). Serbe-dele versuri fragmentate ale lui... odobescu, iii, 62. Faceţi o operă... fragmentată, maiorescu, d. iii, 273; fragmentare s. f. Bispărând... necesitatea fragmentării, studiul se publică în forma unitară a concepţiunii lui primitive, id. CR. II, 345.]
—	A. din fran.
frAgulIţă s. f. (Bot.) Moscatelline (Adoxa moschatellina). — Mică plantă ierboasă cu florile galbene-verzui; miroase puţin a mosc (de unde şi numele de: moscuşor). panţu, pl.; brandza, pl. 241; dame, T. 187.
—	Derivat din fragă, prin suf. dim. -uliţă.
FRĂGUREE s. m. (Bot.) Potentille (Potentilla micrantha). —Numai în numirea: - - neroditor s plantă ierboasă cu tulpina scurtă şi cu flori albe, care seamănă cu ale fragului. PANŢuj pl.; brandza, fl' 48.
—	Derivat din frag, prin suf. dim. - urel.
frăguşoărA s. f., frAguşor s. m., frAg^j-ţA s. f. v. fragă.
I’rÂht s. a. Port; lettre de voiture. — Borderou de mărfuri transportate, cu indicarea cheltuelelor, scrisoare de trăsură. (în Transilv. şl) „Sumă ce se plăteşte pentru transportarea mărfurilor11; cfr. cărăuşie, panţu, pr. 6.
—	N. din germ. Fracht, idem.
frâişor s. a. v. frâu.
frAmântă vb. I trans. I. 1°. Boulanger, pe-trir, travailler (une pâte). 2°. Malaxer, melanger.
II.	1°. Agiter. 2°. Fouler, battre. 3°. (Se) tourmenter, (se) torturer, se debattre, se creuser la tSte.
înţelesul etimologic: „a fârâmiţl, a zdrobi în bucăţele mici“ nu s’a păstrat, ci numai cel special (cfr. frânturi, fărâmă II) de:
I.	1°. A fărămiţi, a zdrobi, cu manile, golomoazele (clăbucii) de făină amestecată cu apă şi a prepară, prin îndesare şi bătaie îndelungată, pasta uniformă a
FRĂMÂNTĂ
— 165 —
FRANC
aluatului. (A înlocuit pe vechiul soage). (Constmit absol. sau cu complementul: „făină, aluat“ şi, prin anticipaţia rezultatului, „pâne, pită“, etc.) Frământă trei măsuri de făină curată şi fă asimă. biblia (1688), ap. TDRG. Aceaste le frământau in aluat. calendariu (1814), 169/j,. Spune-i tu măicuţei mele Pâne să nu mai frământe, jarnîk-bârseanu, d. 172. Ardeleana, şti jucă, Pita n’o şti frământă, Pune apă şi făină, Te pomeni cu troaca plină, doine, 150. Femeia ce nu voeşte să frământe, toată ziua. cerne, zanne, p. ii, 154. Be când casa am. lăsat, Pită caldă n’am mâncat, Numai prifonă nesărat •(= pânea „cazonă“ care se dă soldaţilor, grumbă şi tare, de aceea ironic:) Cu piciorul frământat. DOINE, 192; cfr. HODOŞ, P. P. 210.
2°. P. ext. A amestecă bine prin frământare, a prepară prin frământare. Făină curată, frământată cu unt-de-lemn. biblia (1688), 61. | Fig. Pământul acesta este frământat cu sângele moşilor şi strămoşilor noştri, neculce, let. ii, 243/,5.
II.	P. anal. şi fig. 1°. (Despre apă, valuri agitate, etc.) Roata frământă apa şi valuri mici veneau la mal. dunăreanu, c. 48. Marea frământată s'aco-pere de spume, alecsandri, p. i, 193. Al Africei val frământat, ollănescu, h. o. 133.
2°. A călcă, a bate, a bătători, a bătuci, a zdrobi, a lovi de repeţite ori cu picioarele (precum se loveşte aluatul cu mânile). Nu l-am frământat, nu l-am zdrobit subt picioarele mele pe omul acesta.
c.	negruzzi, iii, 301. Trânteşte baba în mijlocul casei şi o frământă cu piciareh. creangă, p. 13. Caii ’n neastâmpăr frământă ’n loc pământul. alecsandri, P. II, 220. Când vânătorii alungă vulpea, aceasta are de obiceiu să fugă prin locurile cele mai frământate (= cu gropi, cu surpături, cu mâncături de apă, tihăraie. Com. t. pamfile) prin râpi şi prăpăstii şi prin spinărişurile cele mai încurcate, ion CR. ii, 247. | Spec. A lovi, a bate (la joc) cu picioarele pământul. Moş Bodrângă... să nu înceapă a cântă din fluier o corăbiească de cele frământate în loc? creangă, a. 98.
3°. (Obiectul pasiv e omul; subiectul, adesea, o boală de stomah, s. dorul, iubirea, etc.) A chinui, a tortură, a necăji, a căzni (pe cinevă). Apucându-se de capul preoţilor să-i înveţe carte, frămăntându-i în tot chipul E. KOGĂLNICEANU, LET. III, 198/21. Ce himere te turbură, şi atât te frământă, pann,
e.	IV, 7. Peste noapte a şi dat holera peste mine şi m’a frământat şi m’a sgârcit cârcel, creangă, a. 15. Cârcei de stomah care frământă pe copii înăuntru, marian, N. 376. Radul iute ’ncălecă;... Nebăut şi nemâncat, Be dor mare frământat, alecsandri, p. P. 197. (Impers.) Mă frământă la inimă = am colici, polizu. | (Subiectul e omul; obiectul: capul, mintea, creerul, gândul) A-şi bate, a-şi sparge (capul); a se munci, a se chinui (cu gândul). Cu feliuri ele gânduri îşi frământă capul. drăghici, R. 85. îmi băteam capul şi mintea-mi frământam. C. negruzzi, ii, 233/4. Tot frămân-tându^mi mintea să ştiu cum a venit,... am adormit. ispirescu, l. 300. Gânduri te frământă, coşbuc, f. 6. Toată ziua... Gându-şi frământă, teodorescu, p. p. 462. | (Omul e subiectul şi, în acelaşi timp, obiectul) Refl. A se agită, a se zbuciumă, a se zbate, a se zvârcoli. Tot neamul omenesc se frământă. bălcescu, m. v. 562. Aleargă, umblă, se frământă. contemporanul, iii, 706. Frământându-se,... se gândea ce să răspunză el împărătesei, ispirescu, l. 109; cfr. şez. ii, 50/3l. A se ~cu gândul, cu firea, cu mintea — a-şi frământă gândul, etc. Se frământă multă vreme cu feliuri de gânduri, drăghici, r. 23. Se frământă cu gândul, ce-o să facă. ISPIRESCU, l. 291; cfr. reteganul, p. iv, 73/15; sbiera, p. 103/s; şez. i, 97/2i. Nu sânt de părere că trebue să te frămânţi aşă tare cu firea, odobescu, iii, 48/18. Voinicul se frământă cu firea pentru sănătatea mă-si. ispirescu, l. 128. Se frământă
el cu mintea, cât se mai frământă... creangă, p. 158.
[Şi (cu disimilarea completă a nazalei, ca la Aromâni: frimit alături de frimint, sau simplă greşală de tipar): frămâtă. Nişte coarde ţirliiau...; împre-juru-i... frămâtă pământul un Ungur lung. eminescu, n. 35. | Derivate : frământător, -toăre adj., subst. Care frământă. Pre featele voastre le va luă... frământătoare. biblia (1688), 200a/6. | (în Transilv., şi s. a., cu înţeles instrumental) Scaun pe care se aşază covata când se frământă pânea (VICIU, GL., subt) corlete; frământat s. a. începătura frământatului vostru, ibid. 107a/,,. Când a fost de sărutat, Ea m’a pus la frământat, jarnîk-bârseanu, d. 104. Lucrarea aceasta, frăm.ântatul aluatului, se face de un voinic, şez. vii, 33; frământare s. f. Frământări ale politicei, maiorescu, d.
i,	31. într’o frământare repede, ne urcarăm cu toţii pe vasul străin, dunăreanu, C. 95. Bupă multă frământare şi bătaie de cap... marian, o. ii, 41. (Spec.) Frământări de limbă (cfr. pamfile, j. ii, 373): fraze încâlcite, alcătuite numai din combina-ţiuni de cuvinte greu de rostit, cu- spunerea cărora (repede şi fără greşală) se ia la întrecere tineretul, pe la şezători, d. ex. Merge părciul părtea ’n brânci, p&rciul pute-a pârciu. Eu pup poala popii, popa pupă poala mea. şez. iv, 227/10; cfr. frânturi de limbă; frământătură (abstract şi concret: aluatul frământat LB.). mineiul (1776), 30>/2, 45‘/2, uricariul, i, 241/s0, iv, 191/21. Aluatul, cât de mic, toată frământătură o dospeşte, golescu, ap. TDRG. Fră-mântăturile norilor. N. rev. R. i, 31. Frământătură la inimă = colici, polizu. | La coşbuc, m. 148/31 se găseşte şi adj. frământătec,-ă (formaţiune personală).]
—	Din lat. fragmentare „a fărâmiţi“. Zeitschrift
f.	rom. Phil. xxxiii, 233-234. Cfr. dubletul fragmentă.
frământătec,-Ă adj., î'HbiÂXTlTiui s. f.
v.	frământă.
frămâNTIîri vb. IV. Emietter, briser. — (Rar) A fărâmiţă. Oasele i le zdrobi, Le frământuri. mat. folc. 570.
—	Derivat din frământă, după analogia lui frânturi.
fiiâmisiAtă s. f. Brebis ă laine frisee. — (Ban.) Oaie cu lână creaţă. CDDE. nr. 651.
—	Din lat. fimbriatus, -a, -um „împodobit cu frânghii (I)“.
FitiiiBiE s. f. v. frânghie1.
frâsişă f, frâsiseţă f vb. Ia v. înfrumuseţa.
frâi«se(a)xă, -te f s- f- v. frumuseţe.
frâmt, -Ă f adj. v. frânge.
frâmtijră f s. f. v. frântură.
frAnă s. f. (Tehnol.) Frein. — Aparat cu ajutorul căruia se opreşte s. se dă drumul unei maşini, spec. aparat cu care se opreşte trenul din mersul său. [Derivat: frânăr s. m. Impiegat la căile ferate, însărcinat cu manevrarea frânei. Vagonul ne mai fiind în coadă, frânarul ele siguranţă il părăsise, iar locul de la pavilionul de observaţie, unde e frâna, erâ acuma gol. caragiale, m. 142. Fusese frânar la gară şi murise tăiat de tren. dunăreanu, R. 233.]
—	N. după. fran.
franc s. m. Franc. — (Franţuzism foarte obicinuit, după numele monedei franceze corespunzătoare) Moneda românească de un leu. Baţi-mi măcar francul! teodorescu, p. p. 132b. [A pătruns şi în popor, şi subt forma frâng, graiul, 259, 260, etc. | Diminutiv: frăncuşor s. m. Optsprezece mii
FRANC
— 166 —
FRÂNGE
de frăncuşori. chzeiţescu, conv. lit. xlii, ii, 449; frăncuţ. graiul, 232.]
—	N. din fran.
franc, -Ă adj.,adv. Franc. Franchement. — (Franţuzişi») Sincer, care-şi spune gândul adevărat pe faţă, fără încunjur. Planul se schimbase: fusese franc şi voinicesc,acum devenise mişelesc. ghica, S. 111. Consecinţa logică şi francă este un drept al oricărei investigaţii ştiinţifice, maiorescu, cr. iii, 83. | Adv. A pune întrebarea franc şi lămurit, id. D. iii, 143. || Port ~ : în care mărfurile nu plătesc taxe de intrare, nici de ieşire. [Familia: francheţa s. f. (din ital. franchezza) Sinceritate. O consecinţă aşâ de frapantă să nu ne aşteptăm a o vedeă exprimată cu francheţa limpede, cu care o spunem noi aci. maiorescu, cr. iii,
77.	Francheţa şi lealitatea declaraţiilor noastre, id. d. iv, 399. Francheţa onestă, caragiale, s. n. 145.]
■— N. după fran.
franc, -Ă adj. (Numai în expresia:) Limba - ă = jargon amestecat din limbile franceză, italiană, spaniolă şi arabă, vorbit de pescarii Mediteranii. şăi-NEANU, D. U2.
—	N. din ital. lingua franca. Cfr. frâne.
rRÂsrc, -Ă subst., adj. Nom donne dans l’Orient aux Occidentaux, et spăcialement â ceux de race latine. — (învechit) Nume generic pentru Occidentalii de rasă latină (Francezi, Italieni). Gaspar-vodă eră Italian, adecă Frâne. m. costin, let. i, 236/ls. Acesta... fiind slujitoriu în ceata ci sic frâncii : „numerisa. mss., ap. GCR. 221/33. (Astăzi mai rar) Timpii împăraţilor frânei din Constantinopol. odobescu, i, 222. Căpitan-Paşă,... Măcelarul Frâncilor. alecsandri, p. p. 124. Fată de Frâne, ion cr. ii, 67. [Derivate (învechite): frâncesc, -eâscă adj. Haine frânceşti. amiras, let. iii, 144/3; cfr. magaz. ist. i, 372/4. Ţara frăncească. alexandria, 147/,. încălţăminte şi pălării, zise „frânceşti“ pentru că se făceau tot în ţara „frâncească“ a Flandrei. iorga, B. r. 10. Sâneţe frânceşti. odobescu, 1,133. | Latinesc. Cărţi elineaşti şi frânceaşti. mss., ap. GCR. 1,295/16; frânceşte adv. Frânceşte, limba curentă în Orient, timp de trei secole. iorga, l. ii, 14; frânele s. f. Limba franceză. Cuvintele... întorcându-le, de pre frâneie, pre românie... şincai, hr. I, 325/23.]
.— Dinpaleosl. frangi», idem. Cfr. franc3, f renţe.
francă vb. Ia v. franco.
francez, -Ă subst., adj. FranQais. — Numele poporului care locueşte în Franţa. [Plur. (obicinuit) -ceji, (rar) -cezi. | (învechit) franţez, -ă. Stofele... franţeze. C. NEGRUZZI, I, 37; cfr. RUSSO, S. 47, 70, 73, 94, 95,
168.	(învechite şi pop., din rus. francuzb) franţuz, -zoăică şi -uşcă (cfr. rus. franeuzenka) subst.; (forma germ: Franzose) franţoz, -oază f subst. golescu, î. 76, 145. Autorii franţuji. russo, S. 80. Ţeara Franţuzului. jarnîk-bÂrs'eanu, d. 307. | Derivate: franţuzesc, -eăscă adj. Limba franţuzească, russo, s. 80; franţuzeşte adv. Oare ştie franţuzeşte? eminescu, ,n. 43. Aplecă (fam.: a o tunde) franţuzeşte: a plecă dintr’o societate, fără a-şi luâ rămas-bun; franţuzi vb. IYa ref 1. (cfr. rus. francuzitb). A se lăsă influenţat de m6dele şi mai ales de limba franceză. Franţozitele (e titlul unei comedii de) c. facă.. De aceea voiu zice şl germanizatorilor şi franţuziţilor: greşala voastră de căpetenie este că gândiţi în limbi străine, i. negruzzi, i, 443, cfr. 423. (Pop. şi In batjocură şi): sfranţuzit, -ă. Bar, tu, sfranţuzito, ce te amesteci unde nu-ţi fierbe oala ? CONV. lit. ix, 68; franţuzism s. a. Expresie imitată după franţuzeşte. Frcmţozismele unui deputat cunoscut, maiorescu, CR. ii, 256; francizânt subst. (după fran. francisant). Care e influenţat de Francezi şi face propagandă pentru introducerea cultureifranceze. Francizanţii...
care-şi trec vremea cu versuri simboliste cu pecete pariziană, iorga, l. R. 166.]
—	După fran.
frăncmie f v. frengliie.
FRÂNCIHE adj. f., FRÂNCHIŞĂ S. f. (Bot.) V. frâucuşă.
francioc s. m. (Ornit.) v. sfrancioc.
franciscan,-Ă subst., adj. Franciscain. — Călugăriţă) catolic(ă) din ordinul fundat de Sf. Fran-cisc din Assisi. Un preot franciscan, c. negruzzi,
i,	181. [La Românii din A.-U. cu pronunţare germ. şi: franţiseân, -ă.]
—	N. din fran.
francmasonerie s. f. Franc-maţonnerie. — Asociaţie (mai înainte vreme secretă) care profesează principii de fraternitate şi are ca emblemă diverse unelte de zidărie. Ea este împărţită în grupe numite loje. [Şi: francinasome s. f. Cuvântul de viaţă al frememasoniei. iorga, l. ii, 26. | Francmason s. m. Membru al unei asemenea asociaţii, cfr. farmazon.]
—	N. din fran.; înţelesul propriu ar fi „societate de zidari liberi11, dovadă că francmasoneria îşi trage originea din corporaţiile medievale de zidari.
frănco adv. (Comerţ) Franco. — Liber s. scutit de cheltuială. Articol, posturi, curtaj franco, panţu, pr. 83, 146. Spec. Scrisoare, colet franco: a căror taxă de transport e plătită. [Derivat : francă vb. Ia. A plăti taxele de transport de mai înainte, în cât expediţia devine franco.]
—	N. din ital. franco, idem. (scurtat din porto-franco).
frâncci vb. lVa. (în poezia pop.) Merge, calul frâncuind, Tot la drumuri mari tăind, teodorescu, p. P. 53. Când pe roşu’l frâncuiâ, Cu copita când' lovea... ibid. 525.
frânccşă s. f. (Bot.) Variete de raisin.—(Mold.) Un fel de strugure alb cu boabele mici, vârtoase şi dese; se coace anevoie. (Măstăcani, in Covurluiu)
H.	iii, 305; cfr. iii, 47 (Bereşti, în Covurluiu). dame, t. [Şi: frânchlşă s. f. jipescu, o. 53; poamă frencliişă adj. f. (Băşeşti, în Fălciu) h. vi, 23; poamă frân-cliie adj. f.: cu ciorchinii scurţi, boabele mici, rotunde, apoase şi cu coaja foarte subţire. (Branişte, in Covurluiu) h. iii, 65; cfr. iii, 139 (Deocheţi-Dră-guşeni, in Covurluiu); frangulie s. f. (Valea-mare, în Muscel) h. ix, 464.]
—	Poate, derivat, din frâne.
frâneţ s. a. v. frâuleţ.
frângăcios, -oasă a’dj. v. frânge.
frângătoâre s. f. 1°. Broie, brisoir. 2°. Lieu ou l’on teille le chanvre avant de le broyer.
(Transilv.)
1°. Meliţă. LB. Cânepa topită şi uscată se frânge cu frângătoaraa. brebenel, gr. p.
2°. Locul pe care se bate cânepa spre a putea fi meliţată. (Râuşor, comit. Făgăraşului) viciu, gl.
—	Derivat din frânge, prin suf. instr.-loc. -ătoare.
fkâSgător, -oare adj. v. frânge.
frânge vb. III. l°-2°. Casser, rompre; fracturer, (se) tordre (Ies mains, le cou). 3°. (Se) courber, (se) plier (fortement). 4°. Tourner bride (subitement). 5°. Yaincre. 6°. Avoir la blennorrhagie.
1°. A rupe un obiect tare (de obiceiu în două bucăţi, spre deosebire de a fărâma, a zdrobi, a sparge) printr’o lovire s. apăsare puternică. (Azi, înlocuit pe alocuri aproape cvi totul prin termenul
FRÂNGE
— 167 —
FRÂNGHIE
mai general a rupe, cfr. ţiplea, p. p.) Trans. şi refl. Trestia înduplecată (= îndoită,) de vifor nu se frânge. cantemir, ap. zanne, p. i, 298. Ivan Potcoavă — aşâ l-au numit, pentru căci frângea potcoavele. mag. ist. t, 217/,. Frăngeâ stâlpări de copaci. antim, p. 185. Frângea cebucile de ei. dionisie ecle-SiARHUL, c. 164. Au lovit într’un loc vârtos, încât puţin au lipsit de a-şi frânge sapa. drăghict, r. 80. Să frânseră suliţile. alexandria, 122. Ţăndări de vas frânt (= spart), vlahuţă, p. 23. Un trăsnet 'frânge... nn brad. coşbuc, f. 120. 1 s’au frânt sabia, sbiera, p. 93/31; cfr. ispirescu, L. 317. Bâta... să se frângă. şez. iv, 130b/13. Frânge-i-s’ar coasa ’n două! teodorescu, p. P. 321. Bupă ce s’a frânt carul, mulţi arată drumul cel bun. baronzi, l. i, 56/e. A. - carul = a nu izbuti, zanne, p. v, 131. Na-ţi-o frântă, că, ţi-am dres-o! se zice, în glumă, celui ce crede că, într’o situaţie grea, a putut da o şoluţiune şi de fapt spune un lucru fără, nici un rost. Cfr. CREANGĂ, p. 44, pann, p. v. 10. (Nu are, nu face) nici o parii (leţcaie, boaM. sbiera, f. s. 106) frântă: (absolut) nimic (cfr. nici o ceapă degerata), zanne, p. v, 482; (tot aşâ la Bulgari şi Neo-greci. papahagi, p. a. nr. 59). Mai gios de opt mii, nici o pară, frântă! alecsandri, t. 269, cfr. 1546. || Spec. (Despre pâne) A o rupe în (două) bucăţi. Lud pâre..., frânse şi începu a mâncă. cod. vor. 93/2_3 (=şi frângândtl, începii a mâncâ. N. testament, 1648’; biblia, 1688); cfr. tetraev. (1574), 255 ; varlaam, 253. Când frâmşu (= frânseiu) ceale cinci pâini... N. testament (1648), ap. CP. 169. Bupă ce frângea tinerilor colacu’ în cap, începea să se aşeze la masă. pitiş, şch. 152. A-i ~ cuivă turta: la aniversarea naşterii; (în glumă) = a-1 bate. zanne, P. iv, 156. | (Despre oase, p. ext. despre organele osoase ale oamenilor şi animalelor, în construcţii reflexive; cfr. lat. brachium, crus frângere) A rupe, a fractură. Scrâşcând şi-or frânge dinţii în durearea sa greşiţii, dosofteiu, ps. 17. Plumbul... a frânt
o	coastă, c. negruzzi, i, 29; cfr. uricariul, x, 14/g. Veneau... câte cu un picior frânt, creangă, a. 26; alexandria, 19, c. negruzzi, i, 42, alecsandri, p. P. 331 b/3. Galul... să te trântească, Mâna stângă să ţi-o frângă, Pe cealaltă să ţi-o rupă. jarnîk-bârseanu, d. 266. Vorba dulce oase frânge, zanne, p. 811. Aripa când se frânge, Pasărea zace în sânge. iord. golescu, ib. I, 319. (Prin hiperbolă) A-şi •> mâinile : în semn de durere mare, de desnădăjduire s. de căinţă. Vasilie-vodă cu greu suspină şi-şi frângea mânele de ginere ca acesta. ureche, let. I, 208/33. îşi frângeau mânele cu jale (drăghici, r. 21), cu desnădăjduire. (c. ne-gruzzi, i, 27), şi plângea (ispirescu, l. 383). A-şi
-	gâtul = a muri; a falimentă. | (Despre o linie, o cărare, etc. subt forma part.-adj.) Frânt = care co-teşte de-odată, formând un unghiu. Trece un călător şi cântă, Trece pe-o cărare frântă, alecsandri, p. P. 46/2; cfr. 65/18. (Geom.) Linia frântă este o linie compusă din mai multe porţiuni de linii drepte. MEL1K, G. 2.
2°. Fig. 0 nespusă melancolie îi coprinse sufletul. Gândurile se frângeau neisprăvite. D. zamfirescu, R. 76. || Spec. (Obiect pasiv e inima, sufletul, p. ext. omul; subiect dorul, durerea, întristarea, etc.) A rupe, a zdrobi, a omorî. Ce faceţi plângându de-mi frângeţi îrema? COD. vor. 28/t (=şi-mi amărîţi inima? n. testament 1648; Ce faceţi... şi-mi zdrobiţi inima ? biblia 1688). Inemă frântă şi plecată Bumneseu nu chinuiaşte. .coresi, ps. 136. Aproape e Bomnul de frânţii cu inima. ib. 84. Când eşti tristă, Boino, tu inima ne-o frângi. coşbuc, f. 41. Taci, drăguţă, nu mai plânge Că’n piept inima-mi se frânge, alecsandri, p. p. 211'>; cfr. jarnîk-bârseanu, d. 263; cfr. teodorescu, p. p. 270b; doine, 77/9; hodoş, P. P. 67. Borul sufletul mi-l frânge! jarnîk-bârseanu, d. 88. | (Despre trupul omului) A se simţi zdrobit (mai ales subt forma
part.-adj.). Frânt — zdrobit, rupt, doborît (de oboseală s. de băutură), foarte obosit, slăbit. E frânt de multe drumuri, dar somnul asi îi piere, coşbuc, b. 132; cfr. ie. 51/,, F. 43, 74. Cu glasul frânt a zis... idem, F. 133. Eră şi Nas Ipingescu, ipistatul, beat frânt. caragiale, t. i, 95. Bea de se frânge, pamfile, j.
ii	(s. de se rupe). | (Despre o logodnă) A stricâ, a desface. Bacă mireasa vrea să se desfacă, să frângă logodirea, ea trimite îndărăt mărul, marian, nu. 105. | (Despre voie = voinţă) A călcă. Să nu-ţi frâng voea. dosofteiu, v. s. 169. 0, fericaţi de oamenii ceia ce frângu voia sa. cuv. d. bătr. ii, 468.
3°. A se îndoi tare (din mijloc). Ştiă să joace, să-şi frângă mijlocul, vlahuţă, n. 107. Şi mijlocul mi se frânge, Be greul păcatelor, Be sarcina armelor. alecsandri, p. p. 255b/10. Trnpşorul îi frăngeâ. id. 25/, o.
4°. A zmuci de-odată frâul, spre a face calul să se întoarcă înapoi. Bară Barda că-l vedeâ..., Ea calu ’ndărăt frângeă, Cu oastea’ndărăt plecă. şez. vii, 59.
5°. A înfrânge, a învinge, a copleşi (pe cinevâ). Foarte puţină vreme au ţinut războiul; că îndată oastea lui Mihai-vodă au frânt pe Unguri. N. costin, let. i, 221/3. Mearsă la iad, de-l frânse, şi-l zdrobi, mss. (a. 1661), ap. GCR. I, 182/20. Pe Radu, Aron Petru... i-am frânt, alecsandri, p. ii, 216. Mă’ndoiesc, dar nu mă frâng Gândurile morţii. coşbuc, f. 130.
6°. Refl. (Despre oameni, întrebuinţat numai la perf.) A suferi de blenoragie (cfr. frântură II, 2°). S’a frânt (boală lumească), pamfile, j. ii.
[Şi: (neobicînuit) frângi vb. IVa. Mâna stângă sărţi frângească. sevastos, C. 124/u; cfr. 174/18; 120/5. în Cod. Vor. se găseşte o dată şi forma f flânge vb. III (greşală de scris ?). Cârma flângeă-se de greaţa (= greutatea) undelor. 94/9. || Aor. frânseiu, f frâmşu; part. frânt, f frâmtu. || Derivate : frângere s. f. (mai rar) frânt s. a. Moisi, alesul lui, sta în frângere (: „in confractione“) într’însu, se toarne mănia lui, se nu piardsă ei. psal. sch. 352. S’au făcut o frângere (= înfrângere) mare Turcilor. magaz. ist. ii, 339|19. Cântă Bomnul... spre frânge-reainimiei lui. coresi, e. 9/„. Pe-a altarului icoană, in de rase roşii frângeri (= răsfrângeri)... eminescu, p. 86. Neputănd [sâ treacă] de ploi şi noroaie şi de frântul carălor. magaz. ist. ii, 7/39. Pentru frânt (= frântură) se fierbe rădăcină tocată cu frunse de petrinjel, seama se bea, iar tocătura fiartă se pune la buric, leon, med. 58; frângător, -oâre adj. (cu înţeles activ şi pasiv; rar) = fractor, fragilis. anon. car. Pentru înţelesul pasiv: „care se frânge uşor“, întâlnim în lex. bobb. şi forma neobicînuită: frân-găcios, -oâsă adj.]
—	Din lat. frângere, idem. Cfr. înfrânge, răsfrânge, cufrânge.
frânghie s. f. I. Frânge. ÎL 1°. Ceinture; lange. 2°. Enroulement (de la ceinture autour de la taille). Boublement; echeveau. III. Gorde.
I.	f Fire (de lână, de aur, etc.) care atârnă în şir la marginea unei stofe s. a unui veşmânt, ca podoabă, spec. (şi azi, în Mold.) ca ornament la marginea de jos a traistei ciobăneşti TDRG., s. a pro-soapelor şez. v, 74/,. Cfr. ciucure, canaf, ţur-ţure, ceapraz, ţarţam. FrSmbie = fimbria. Anon. car. Fimbrie s. fimbră = fimbria; der Saum, die Franse. LB. Aurul dă rase, frămbii... dosofteiu, p. s. 150. Brâul fără frânghi. N. COSTIN, ap. GCR. II, 11.
II.	P. ext. 1°. (Ban. şi Bucov.) Brăcinar, cingătoare, brâu (la origine, probabil, numai cele cu frânghii la margine). Nevestele... se’ncing cu catrinţe frumos ţesute... se leagă, de regulă, cu brâneţe, numite almintrelea fi... frânghii, marian, î. 64. Mire-sele, în decursul cununiei, îşi lasă o frâmbie (frânghie, brâneţ, cingătoare) de la poale afară, idem,
FRÂNGHIE
— 168 -
FRÂNTURĂ
NU. 380; cfr. NA. 38, 89, 143; CH. 48. „Frâmbia este o legătură, de brăciri sau brâuri de lână cu care se încing Românii în Banat“. zanne, p. iii, 152. îl strâng frâmbiile: împrejurările îl supără, e mărginit în puterile lui. ibid. | P. ext. Faşă (cu care se în-faşă s. se leagă copiii, când ii poartă femeile pe spate). TDRG.
2°. P. ext. (Ban. şi Mehedinţi) îndoitura, încin-gătura brâulni în jurul mijlocului: Am făcut trei frâmbii de brăciri. GR. băn. || îndoitura de mai multe ori, jurubiţă. Am făcut-o de trii frâmbii (= am în-doit-o de trei ori) şi to’ să rupe. N. rev. r. (1910), 86.
III.	(înţelesul obicinuit azi) Sfoară groasă şi răsucită,funie (în unele regiuni, funia e de teiu,iar frânghia, de cânepă, cfr. şez. ix, 143); cfr. ştreang, odgon. Dediul Spătar Arbanaşul s’au slobozit cu
o	frânghie pe o fereastră din turn. neculce, let.
ii,	267.15 oca frânghie de cânepă bună. uricariul,
iv,	132/22; cfr. x, 14/sl. S’au încins cu frânghia ce făcuse, drăghici, r. 97; cfr. 52,11. Din [lăor] facem cămeşele, folurile, sacii, frânghiile. I. ionescu, C. 75. Să joace pantomima şi danţul pe frânghii, c. ne-GRUZZI, I, 341, cfr. 144. Noi credeam să-ţi dăm sopon şi frânghie ! (ca să te spânzuri), creangă, p. 331, cfr. 134, 125. D’o fringhie mi-ş luâ, D’un lanţ mare mi-o făceâ, La Tudor mi să duceâ. şez. iii, 214/19. || Spec. Frânghia cu care ,se strânge în cleşte4 moara de vânt (numită şi: cleşte, lanţ, piedecă, halat), dame, T. 162.
[în Ban. şi în ţara Oaşului, mai de mult şi în Mold., şl forma originală: frâmbie (DICŢ. mai dau şi formele: frimbie, fimbrie, fimbră LB.). în limba literară numai forma dialectală: frânghie (accentuat şi: frânghie), mai rar fringhie; în Sălagiu: frnm-ghie. vaida.]
—	Din lat. fimbria (cu înţelesul I).
frânghie s. f. v. frânghie; f v. frenghie.
frânghieNică s. f. Benardd’Am&rique.—Nulpe de America, mon. of. 1875, 2255, ap. TDRG.
frânghieb s. m. Cordier. — Fabricant s. vânzător de frânghii. Ce ar hi pe noi dacă s’ar duce din oraşe toţi frânghierifij? jipescu, o. 52. Exportul [Braşovu] lui se alcătuieşte... din produsul muncii meşteşugarilor saşi, mai ales argintarii, caretaşii... frânghierii. iorga, b. R. 12. [Derivat: frânghierie s. f. Atelier In care se lucrează s. prăvălie în care se vând frânghii.]
—	Derivat din frânghie, prin suf. nom. agent, -ar (devenit -er după palatală).
frânghierit s. a. Cordage. — (Rar) Frânghiile întrebuinţate de pescari. Mare parte din cârlige le-au plătit, pentru altă parte, precum şi pentru frân-ghieritul trebuincios au rămas să plătească în rate. contemporanul, vi, i, 403. [Pronunţ, -ghi-e-.]
. — Derivat din frânghie, prin suf. -ărit (devenit -erit, după palatală).
frânghioăkă s. f. v. frânghiuţă.
FRÂNGHII] s. a. Equerre ă onglet, sautorette. — Unealtă a dulgherului constând din două scândurile împreunate în forma unuiunghiu obtuz. Cfr. gheu-nie. „Frănghiul se aşterne „pe materia de lucrat, să vină partea orizontală alături cu capul sau marginea scândurii, după cum voeşte s’o taie, se trage o linie cu creionul şi în urmă se trage cu ferăstrăul pe aceâ linie. El serveşte pentru încheierea ciuciuvelelor de tablouri, a uşilor în tăblii şi a diferitelor m&bile de lemn“. (Chiojdu-Bâsca, în Buzău) H. II, 29.
•	frânghiuţă s. f. 1°. Cordeau, corăelette. 2". Funaire hygrometrique (Funaria hygrometrica). x Diminutivul lui frânghie (derivat prin suf. -uţă).
1°. Frânghie mică. Erâ legat cu o frânghiuţă de fir de cel bun. ispirescu, u. 98/la. [Cu alt sufix: l'rânghioâră. drăghici, r. 53:]
2°. (Bot.) Specie de muşchiu de culoare verde-deschisă. panţu, pl.
[Pronunţ, -ghi-u-.]
frângi vb. IVa v. frânge.
FRÂrfGUiĂLĂ s. f. Bossde, volee. — (La Mocanii din Săcele) Bătaie. O să-ţi dau o frânguială! Com.
G.	giuglea.
FRANGULlE S. f. (Bot.) V. lVâllCllŞă.
frănîtic, -ă adj. v. frenetic.
franj s. a. = ţurţure.
—	Din fran. frânge, idem.
frânt, -A adj., s. a. v. frânge.
frântoâre s. f. Peine, tourment. — Caznă. Ce atâta frântoâre ?= ce atâta expunere la trudă? (Rudina, în Mehedinţi) h. ix, 90.
—	Derivat din frânt (part. lui frânge), prin suf. abstr. -oare.
frântură s. f. 1. Cassure, brisure, rupturc. II. 1°. Ouverture (produite par une fracture qconque). 2°. Fracture; inftrmite. Blennorrhagie. 3°. Fraction.
III.	1°. Dâbris, fragment. 2°. Bavin.
(Corespunde adesea neologismelor înrudite etimo-logiceşte: fractură, fracţiune, fragment).
I.	(Exprimă acţiunea; rar) Frângere. Satu’..., unde s’a întâmplat frântura carului... jipescu, ap. TDRG.
II.	(Exprimă rezultatul acţiunei)
1°. (Rar) Spărtură, gaură (într’un vas spart). Chipurile sânt foarte mici şi, fără a socoti lacuna lăsată de o frântură a vasului, numărul figurelor... este... de vreo cincizeci, odobescu, ii, 188.
2°. (Med. pop.) Locul unde s’a frânt vreun os s. organ al unui om (s. animal), fractură; p. ext. beteşug. Vindecă frâmţii cu inema şi legă frâmturile lor. coresi, ps. 397. Bane şi frânturi. dosofteiu, v. s. 234,a. îmbe frânturile (: orbirea şi paralizia), id. ib. 125. Găinile sufăr... de diferite frânturi de oase. şez. iii, 203/25. (Hiperb.) ~ de limbă (cfr. frământări de limbă). Turbare de cap şi frântură de limbă ca la aceşti nefericiţi dascăli nu s’a mai dat a vedeâ. creangă, a. 84. || Spec. Blenoragie (bianu, d. s.), sculament mic (costinescu). Asemenea i-au strejuit şl orânduiala împreunării fămeieşti cu boala sfrenţii şi a frânturii, piscupescu, o. 276 (cfr. frânge 6°).
3°. f (încercare neizbutită de â înlocui neologismul) Fracţiune. Frânturi zecimale, sbiera, f. S. 283.
III.	(Concretizat)
1°. Bucată frântă (ruptă, fărâmată) din cevâ; hârb, ciob (de oglindă); fragrrşgnt. Deaca se frânge oglinda, ...faţa omului nu să frânge cu nusa, ce să veade tot întreg în careaşi de frămturi. varlaam, C. 261/2. Frâmse Hristos aciale cinci pâini şi apostolii luâ frâmturile: idem, C. 253/2. Ciale 2 frânturi [= bucăţi de pâne] am pus în sân. dosofteiu, v. s. 47. Aruncă din turn o frântură de râşniţă. calendariu (1814), 111/15. | [Dealurile] se desfăşură în frânturi de cătune care abiâ se pot uni prin slujba aceleiaşi biserici, iorga, n. R. a. i, 356. Frânturi de inele, păsculescu, l. p. 266.
2°. f Ruptură de pământ, văgăună, prăpastie. Va-sile-vodă... au pornit prin frânturile codrilor pre la Căpoteşti spre cetatea Neamţului, m. costin, let. 1, 204/23. Luându-l pe urmă pen frânturi, pen locuri grele... n. costin, let. i, a. 119/,,.
[Plur. -turi. | f şl: frâmtură.]
—	Din lat. fractura, idem (modelat după frânt). Cfr. dubletul fractură.
FRÂNTURI
- 169 —
FRATE
frânturi vb. 1Y. Petrir. — (Ban.) A frământă,. CDDE. nr. 648.
—	Derivat din frântură. (Pentru înţeles, cfr. frământa, fărâmă II).
fran'|'uşcă s. f., franţuz s. m. (ş. d.) v. francez ş. d.
franzelă s. f. Pain blanc de premiere qualite.— Pâne albă de prima calitate; cfr. jimblă, bulcă. Franzelă, pui de găină, ciorbă să-i dea de mâncat. beldiman, tr. 342. Jimbla cocoanelor,... franzela doamnelor, teodorescu, p. p. 205. [Derivate: franzelăr, -ăreăsâ subst. Brutar (brutăreasă) de lux ; franzel&rie s. f. Brutărie unde se coc, ori prăvălie unde se vând franzele. || Şl (Mold.): franzolă. Franzolă muiată în lapte, marian, na. 142. Două fran-zole. id. nu. 499.]
—	Din n.-grec. (fpcmţeXa, idem, „pâne franţuzească".
frapa vb. la. Frapper. — (Franţuzism) A im-presionâ, a surprinde. Aceasta fiind, o contrazicere, sper că vă frapează, maiorescu, d. i, 153. | Spec. (despre şampanie) A răci, punând în ghiaţă. Şampania să fie bine frapată, sandu-aldea, Â. m. 203. [Derivat: frapant, -ăadj. Surprinzător. Consecinţă... frapantă, maiorescu, cr. iii, 77, cfr. i, 44, d.
iv,	500.]
—	N. din fran.
frâfsăn, frâpsin(e) s. m. (Bot.) V. frasin.
fiias s. a. = răul-copiilor. marian, na. 146, 331; id. se. i, 213; D. 199, î. 35.
—	Din germ. Frnisen „crampe“.
frâşcă s. f. (Ornit.) = coţofană, marian, o.
ii,	47. [Şi: vrăşcă s. f. (Râşnov, comit. Braşovului)
VICIU, GL.]
—	Etimologia necunoscută. (Poate, onomatopee ; vraşcă ar putea fi bulg. vracka „vrăjitoare11).
frăşcău s. m. Gargon, celibataire. (Rar., Transilv.) Flăcău, holteiu, burlac, becher. Toderică a rămas tot frăşcău (holteiu). reteganul, p. ii, 73.
frăsî vb. IYa v. frăsui.
frasin s. m, (Bot.) FrSne (Fraxinus excelsior).— Copac mare (ajunge până la înălţimea de 38 m), cu coajă cenuşie, ce creşte pe la noi mai ales în locuri umede. Nişte frasini vechi. C. negruzzi, ii, 296/14. Păşeşte tăcut pe sub bolta întunecată a fagilor şi a frasinilor, odobescu, iii, 87/14. Crengile frasinului atârnau ca o peteală groasă, sandu-aldea, a. m. 209. Chilipir de frasin: slab de tot. zanne, p. v, 167. || ~ -de-jminte = mojdrean (Fraxinus ornus). panţu, pl.; grecescu, pl. 394, 734. De-oare-ce din coaja acestui arbore se scurge un fel de substanţă zaharoasă numită „mană“ care este un bun purgativ pentru copii, se mai numeşte şl * -de-inană. brandza, fl. 340; cfr. panţu, pl.
[Şi: frasen f glosar, ap. GCR. I, 356/23, frasân panţu, pl.; (în Ban.; ca la Aromâni) frăpsăn, frăp-sin, frăpsine. anon. car. în grădină să mai află... frapseni pentru năplaţii de la roate şi fuceii de la loitre. liuba-iana, m. 102. Şurla este făcută din frapsin sau frăpsiniţă. liuba-iana, m.113. | Fructul frasinului se numeşte frăsină s. f. (cuvânt rar). CDDE. nr. 633; cfr. sevastos, c. 281/23.]
—	Din lat. fraxinus, -um, idem.
frâsină s. f. (Bot.) v. frasin.
frăsinei. s. m. (Bot.) Fraxinelle ă’Ewrope. (Dic-tamnus fraxinella). — Plantă ierboasă ale cărei
frunze seamănă cu cele de frasin; are flori mari albe sau trandafirii, care dau un miros balsamic puternic; cultivată, adesea, prin grădini, panţu, pl.; 1-1. III,
243,	487, v, 352. A umblă (de) frunza - ului: fără nici un scop, fără nici un rost, haimana, în dorul lelii; a se ţine numai de lucruri de nimic, a umblâ numai pe la petreceri, a nu-şi cătâ de treabă. Cfr. zanne, p. i, 183; şez. ix, 155. Tot umblând noi din şcoală în şcoală, mai mult, ia aşă, „de frunza frăsi-nelului“,... avem să ne trezim, nişte babalâci, creangă, a. 124. Umblaţi numai aşâ, frunza frăsinelului. idem, p. 188. Cel prost... a umblat încolo şi încoace de frunza frăsinelului... până ca-a cheltuit toţi banii. marian, o. ii, 316. [Şi: (+ frate) frăţinel s. m. barcianu, polizu.]
—	Derivat din frasin, prin suf. dim. -el (cfr. numirea latină).
frâsinet s. a. Frenaie — Pădure de frasini. (Adesea ca nume de localităţi, cfr. cuv. D. bătr. i, 240). [Cu alt sufix: frăsiniş s. a. CDDE. nr. 633.]
—	Din lat. fraxuietum, ’idem.
frăsinică s. f. (Bot.) Sorte de frâne. — Specie de frasin. Frunză verde frăsinică. hodoş, p. p. 54. [în Ban., cu alt sufix frăpsiuiţâ „Fraxinus angusti-folia“. Com. liuba. Şurla este făcută din frapsin sau frăpsiniţă. liuba-iana, m. 113. Cfr. cârpiniţă.]
—	Derivat din frasin, prin suf. dim. -ică.
frăsiniş s. a. v. frăsinet.
FRĂsiNÎ'ţÂ s. f. (Bot.) v. frăsinică.
frasinic adj. m. Numai atributiv: arţar ~ = „acer negunda“ Com. liuba.
—	Derivat din frasin, prin suf. adj. -iu (propriu: „ca frasinul11).
frăştîlA s. f. Baguette. — Aşchie lungă de lemn, cioplită în forma spetezelor de la smeu. Cfr. pamfile, j. II (subt bilă). Voi să vă faceţi Aripi de frăştilă. mat. folc. 24.
—	Pentru etimologie, cfr. prâştilă.
frăsui vb. lYa. 1°. S’impatienter. 2°. Se plaindre, se lamenter, geindre.
(Bucov. şi Mold.) Refl. (rar, intrans.)
1°. A nu-şi găsi astâmpărul de nerăbdare, în căutarea unui mijloc de a ajunge la cevă. Eu mă frăsneam pe-afară, înălţîndu-mă în vârful degetelor, ori mă uitam zădarnic printre scândurile gardului, pă-trăşcanu, S. a. 161. A început să se plimbe la deal şi la vale ca un nebun furios,... a continuat să se frăsuească astfel, id. ib. 193.
2°. A se plânge, a se boci, a se văitâ, a se văicări, a se tângui. Ce te glăsueşti, Ce te frăsmşti... Lacrima de-ţi curge? — Cum n’oiu glăsui, Cum n’oiu frăsui? teodorescu, p. p. 390b. Şi se glăsueă, Şi se frăsueă. marian, d. 208. Capra însă nici că se iveşte, dar el strigă, strigă şi se frăsuieşte. contemporanul, iii, 207. Toată ziua o auzi frăşuindu-se că n’are şi că-i săracă. (Bilca, în Bucov.) Com. G.
TOFAN.
[Cu alt sufix şi cu un înţeles ceva modificat : frăsi = a umblâ de colo până colo, neliniştit, cfr. foi (II, 1°). Derivat: frăsire s. f. Piaţa... e plină de.zuzătul şi frăsirea mulţimii ţărăneşti, iorga, N. r. A. I, 209.]
—	Din rut. frasnvaty sa „a se nelinişti, a se mâhni11.
FRĂ’ţ’ÂN(E-) v. frate.
frate s. m. 1°. Frere. 2°. -, ami, camarade. Coproprietaire. 3. ~, moine. 4°. Talie.
1°. Persoană de sex masculin, considerată In raport cu altă persoană (fără deosebire de sex), nă-
FRATE
— 170 —
FRATE
soută din acelaşi tată şi din aceeaşi mumă, s. din unul din doi. (Ofr. soră). Unchiaşu’, frate mâne-sa,... [î]l chemă Varda. MOXA, X, 425. Fraţii români Petru, Asan şi loan... bălcescu, m. v. 7/so. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat. creangă, p. 183. Fraţii lui erau a se întoarce a doua si cu logodnicele lor, ispirescu, l. 35. Toţi s’au mirat de frumuseţea şi isteţimea, acelor doi fraţi, reteganul, p. ii, 36/5. Pe din jos de Orăştie Vin doi fraţi din cătănie. Şi fratele cel mai mare Grăieşte cu multă jale; Bar fratele cel mai mic... jarnîk-bÂr-Seanu, d. 310. Fratele cel mijlociu, ib. 499. Fratele frate La necasuri să ş’arate. iord. golescu, ap. zanne, p. viii, 628. (tn firme) Fraţii Mircea. Fă-te frate (= asociază-te) cu dracul până vei trece puntea! DDRF. Fratele tatei s. al mamei = un-cliiu; al nevestei s. bărbatului = cumnat. (Mai rar, la animale) Un cal mai harnic decât dînsul, fiindu-i frate mai tânăr... ispirescu, l. 19. Frate, nefrate, dar brânsa-i pe bani! cfr. voi. I, pag. 473a. (Fig'.) Codru’ frate cu Românul, eminescu, p. 162. | (Plur. fraţi se Întrebuinţează, cu înţelesnl germ. ,.Gesch\vister“ când e vorba de băieţi şi fete care stau în raport de frăţie) Nu se află adevărat Fraţi să se fi cununat, alecsandri, p. p. 27b. | ~ bnn (şi primar i-iamangiu, c. c. 162, drept TDRG., prin Transilv.,— după ung. edes — dulce, în opoziţie cu ~ vitreg s. maşter: numai după tată s. după mamă, cfr. uteriri, consangvin), năsent din acelaşi tată şi din aceeaşi mamă. Moşul dumilorsale, cu moşul meu Istratie Soriciu, au fost fraţi buni, ce se trag din Stănilă Giurgea. doc. (a. 1754), uricariul, XVII, 260/,. Celebi... erâ frate bun şi de mumăcuSuleiman. E. văcărescul, ist. 254/31. Bară eu, fiind frate dulce cu ea, de la un tată şi de la
o	mumă, nu i-am socotit ce-i negru supt unghie. document (a. 1778), iorga, s. d. xii, 96. Am avut un frate dulce, jarnîk-bârseanu, d. 297. | ~ geamăn = născut de-odată cu alt frate (s. soră). Fă-mă, tată, ca să-i seamăn, Ca frate cu frate geamăn. zanne, p. ii, 732. | „Fraţi sufleteşti se consideră... acei copii de sexuri diferite eare au fost botezaţi în una şi aceiaşi apă... Aceştia... nu se’ncumetă a se căsători între olaltă“. marian, nu. 64. | Fraţi-de-lapte: care au supt de la aceeaşi doică şi care se iubesc şi se ajută unul pe altul, baronzi, l. 108/10. | - -de-(fpre) cruce şi, simplu: ~ = fârtat. Cfr. zanne, p.
vi,	536; marian, se. ii, 84. La noi bărbaţii se siceau fraţi-de-cruce şi femeile surate, ghica, S. 94. Fat-Frumos ţi-i frate-de-cruce. eminescu, n. 13. Bacă într’o familie se’ntâmplă da mor doi copii unul după altul, atunci,... unul din copii rămaşi se prinde frate-de-cruce cu un altul din altă familie. marian, î. 359. Ştii ce P Aide să ne prindem fraţi de cruce, ispirescu, l. 303. Fraţi de cruce se prindea Şi’mpreună voinicea, alecsandri, p. p. 12b/B- Să cânţi, cuce, când m’oiu duce, Să te prind frate-de-cruce. jarnîk-bârseanu, d. 301. Puse Patrichie şi pre Iulie voievod Iliricului, că-i eră fraţi-pre-cruce şi-i făcuse mult bine. moxa, 368/21. Şi cei doi flăcăi deteră mâna şi se despărţiră ,.fraţiu. sandu-aldea, d. N. 202. Prin cei nouă munţi, Prin cei nouă brasi Se plimb nouă fraţi [în notă:... „fraţi-de-cruce, haiduci11]. teodorescu, p. p. 51. | - -de-mire, ~ -de-mireasă = vornicel s. chemător, marian, nu. 189, 215, 484, 595. | ~-de-mână = băiatul care în tot timpul nunţii face miresii diferite servicii. Bupă ce e gata colacul, un băiat (acest băiat în tot timpul nunţii face miresii diferite servicii; lui i să sice frate-de^mână sau cumnat-de-mână...). A. eliade, n. rev. r. iv, 71; cfr. 74 şi CONV. lit. xliv, ii, 396 (:„cavaler de onoare"). | ~ le Crăciunului = Sf. Yasile s. Anul-nou. marian, se. i, 145. || De-a cei nouă fraţi o numele unui joc de copii. Cfr. pamfile, J. I, 298; II, 288.
2°. P. ext. (mai ales la vocativ) Cuvânt cu care ne adresăm cuivă (chiar şi unei femei, cfr. soră),
când voim să-i arătăm prietenie şi iubire frăţească (adesea, când, adresându-ne direct către cetitor sau interlocutor, voim să dăm o mai mare greutate povestirii s. întrebării noastre). La aceasta foc[meală] fost-au oameni buni marturiia, anume : Tatul din Beleţi i Radul... şi alaţi fraţi care ş’or pune iscălitura. doc. (secol. XVII), cuv. d. bătr. i, 102. Bum-nesău... au aşăsat... slujitori..., ca să dea la fraţi cereasca filosofie. biblia (1688), 4/,?. Acumjocotiţi, fraţilor, de vreme că cei mari nu-şi ţin giurămăntul. neculce, let. ii, 334/21. Să jăliţi soarta cea rea a fraţilor noştri, marcovici, D. 8/„. Ş’apoi, frate, mai aveâ Pe guriţă-o floriceă. alecsandri, P. i, 94. Ausi, frate! junele... ne declară... că nu are „ideipreconceputei maiorescu, CR. ii, 26. Cu graiu neliniştit sise fie-sei: „Bine, frate dragă, toţi te-au sărutat ?“ ispirescu, l. 377. Şi se puseră, frate, pe ospăţ... reteganul, p. v, 33/,,. Umblă, frate, mândrul soare Umblă, frate, să se’nsoare. alecsandri, p. p. 27. (Cu acest înţeles se întrebuinţează şi în limbile balcanice. Cfr. papahagi, P. A. 125). | (în stil bisericesc) Oricine face parte din religiunea creştină este considerat ca - (întru HristosJ. No vă cleuetireţi uru'lu alaltu, fraţi! COD. VOR. 129/u (-■= Nu cleve-tireţî fraţilor, unul pre alalt... N. testament, 1648; Nu clevetiţi unul pre altul, fraţilor. BIBLIA 1688). Boară, poate, fraţii miei, smochinul măsline să facă? CORESI, ap. GCR. I, 10. Trebue să lucrăm împreuna cu a noastră spăsenie şi spăsenia fratelui nostru, biblia (1688), 4/20. || Spec. (Ban.) Coproprietar. Com. A. COCA.
3°. (Biser.) Nume dat acelora care intră în tagma călugărilor; spec. călugărului novice, nehirotonisit. Eră drag tuturor fraţilor în mănăstire, varlaam, C. l/2. 0 rândui în ciata celorlalţi fraţi, mineiul (1776), 180 Va- „Cum te mai simţi, frate Paisie?“ îl întrebă, unul din monahi, c. negruzzi, i, 160. Buţulescu s’a făcut frate la schitul de la Burău. vlahuţă, d. 101.
4°. Fig. (La plur.) Vlăstari ieşiţi la rădăcina porumbului (numiţi şi pui, copileţi). DAME, T. 62. Nu există fel de porumb care să dea fraţi aşă de mulţi, gazeta săteanului, ap. TDRG.
(Bot.) Fratele-briboiulni==briboiu (Braşov). panţu, PL.
[în legătură cu pron. pos., pe lângă forma articulată şi declinabilă: fratele mieu, fratelui mieu, se găseşte, la scriitorii populari, construcţia mai veche şi invariabilă frate-mieu: M’oiu tresi cu tine... şi cu frate-tău. creangă, P. 187. Sângele frate-mieu. jarnîk-bârseanu, d. 496;' cfr. 495, etc. | Alături de plur. fraţi, se găseşte şi forma (analoagă după mumâni, tătâni) frăţâni, mai rar frăţini (mai ales prin Bucov., cu înţeles colectiv, poate ca să redea pe germ. ,,Geschwister“). Poveşti... ce le ascultam noi, fră-ţinii. SBIERA, F. S. 21. Nu s’or potrivi frăţânii între olaltă. id. p. 188/s. Ziua bună mi-am luat Be la părinţi şi frăţini, De la prieteni şi vecini. (Transilv.) marian, N. 413. De la acest plural s’a reconstruit un sing. analog frăţâji s. m., întrebuinţat foarte rar singur. Gând frăţânul al mai mic, Al mai mic şi mai voinic... teodorescu, p. p. 441, adesea, în graiul vechiu şi pop., în legătură cu pron. pos., mai ales la gen. -dat. subt forma frăţâne- (fră-ţine-, frăţâni-Jmieu, etc. Irodiada, muiarea fră-ţâni-săn. coresi, ap. OCR. 11. Eu sânt straje fră-ţine-mieu. varlaam, c. 212/2. Se rugă frăţâne-său. dosofteiu, v. s. 58. Au fugit Stefan-vodă la Munteni de frica frăţâni-său. urechi, let. i, 108/, 2. Lot, feciorul frăţine-său. mineiul (1776), 66 2/1. Iată pistoalele lui, care i le-am cerut ca din partea fră-ţine-meu. c. negruzz, i, 28. Mitule, frăţînul mieu, Ce te doare aşâ greu. teodorescu, p. p. 684. la acum carul cu boii frăţine-său şi porneşte, creangă, p. 46; cfr. 184, 188. în patul frăţine-tău. marian, sa. 90. Spune frăţine-tău să-şi arunce stăpânul în nori. eminescu, l. p. 189. Această carte... o
FRATEANO
— 171 —
FRĂŢIOR
dedic frăţâni-mieu Niculaiu. sbiera, f. 4. | Prin Sălişte, în Transilv., se aude, la vocativ, şi fr Alean o. „ Un-te duci frateano ?“ (rezultat, poate, clin frate a’ nost). Cfr. viciu, gl. | Compus: f lYâţii-nibitdriu, -toâre adj. (Neobicînuit, tradus din paleosl. brato-Ijubivh — grec. cpdaSeXtfoţ) Sfârşitul, toţi întru ura mândrie plătitori, fraţii-iubitori, miluitori [să fiţi], „COD. vor. 153l-j (=După aceaiea fiţi toţi... cu dragostea fârtăţiei. n. testament 1648; toţi latin gând să fiti, iertători, iubitori de fraţi, biblia 1688).]
—	Din lat. fraier, -treni, idem.
i'iuikaso s. m. v. frate.
ffitĂTEMfic, -Ă f adj. v. frăţesc.
i'KĂ’i'EîfiE s. f. v. frăţie (2°).
i	itATKKN, -Ă adj. = frăţesc (1°). [Familia: fraternitate s. f. = frăţie (2°). Sinceră fraternitate pentru biserica de Constantinopola. uricariul, x, 371/1:l; fraterniza vb. Is = înfrăţi (refl.).]
—	N. după fran.
rKĂTiî.sc, -eâscă adj. 1». Fraternei. 2°. De moine.
1°. De s. de la frate, ca (un) frate. Eră iertător frăţesc (= ca un frate), dosofteiu, v. s. 74/2. Bucurie frăţească, marcovici, C. 26/e. Dragostea frăţească. c. negruzi, I, 264. Mai bine’n lunca hoţească Lăng’o inimă frăţească, alecsandri, p. i, 304. Nefrăţesc = non fraternus. LB. [Cu alt sufix: f (neobicînuit) frăţelnic,-ă. Ca un frate, intim, apropiat. Eră frăţelnic cu Grecii, zilot, ap. TDRG.]
2°. Călugăresc. Să strânse toată obştea frăţească. mineiul (1776), 28Vi-
—	Derivat clin frate, prin suf. adj. -esc.
frăţeşte adv. Fraternellament. — tn mod frăţesc, ca fraţii. Dintr’aceşti patru fraţi să aibă a împărţi drept în patru părţi frăţeşte, danie (a. 1780), uricariul, x, 79/„. Frăţeşte mă închin dumitale. drăghici, E. 92. Şi zise Alexandru: să împărţiţi toţi frăţeaşte. alexandria, 108. Cu drag unul la altul frăţeşte vom gândi, alecsandri, p. i, 241. Nefrăţeşte = minus fraterne. LB.
—	Derivat din frate, prin suf. adv. -eşte.
rit.VricĂ s. m. v. frăţior.
frăţie s. f. 1°. Fraternite'. 2°. ~, amour fraternei. 3°. Parent. 4°. Confrerie (religieuse). Titre qu’emploie un frfere (moine) en s’adressant â un autre.
1°. (Mai rar) Rudenie între J'raţi. Tăgăduiă frăţia lui cu frate-său. brătesou-voineşti, l. d. 55.
2°. (Cu deosebire) Iubire frăţească (între fraţi s. prieteni), fraternitate. (Frăţia s. ~-de-cruce se leagă s. se ia) Toţi cinstiţi, frăţiia iubiţi! cod. vor. 148/,2. .rordachi Vornicul au şi legat frăţie eu Bogdan Hatmanul, neculce, let. ii, 259/28. însoţindu-se amândoi la tovărăşie cu răutăţi,... ca şi cum au fost luat frăţie. N. costin, ibid. 38/22. Fratele lor Can-tacuzinul s’au rugat lui Constandin-vodă... pentru frăţia lui să nu-i omoare pre acei boieri, magaz. ist. i, 307/24. Semne de frăţie, dovadă deiubire Le-a dat ea îndestulă în siua de omor. alexandrescu, m. 28. Să’nvârtim hora frăţiei Pe pământul României. alecsandri, p. p. 396. Om legă frăţie-de-cruce pe cât om fi ş-ont trăi. eminescu, n. 7. O frăţie caldă îl legă şi mai mult de el. sandu-aldea, d. n. 202. Mâi frate... mi-e lehamite de frăţia noastră, creangă, p. 38. Pentru toată frăţia şi dragostea mea către tine, te rog să strângi pe toţi boierii, ispirescu, l. 117. Acela să vie Cu mine’n frăţie {— haiducie), Ca să vitejască, Numele să-i\crească. alecsandri, p. p. 67. [Cu alte sufixe: (literar, învechit) frăţietate. împăratul cumpărând şi averile proto-stratorului şi frăţietatea lui, an tras mai mult ave-
rile decât frăţietatea, şincai, hr. i, 235/,. Noi l-am îmbibat cu principiile noastre de frăţietate, alecsandri, t. 1656. Răsimatpe frăţietate şi pe dreptate. sbiera, f. 390; (neobicinuit) frăţeiiie. barcianu.]
3°. (Transilv., concretizat; învechit) Rudă, rudenie. Mi-i frăţie = mi-e rudă. LB. Că fratele nu va putea ajuta acolo (= In viaţa de veci); nici sora, nici soţul, nici frăţiia, nici vecinii, coeesi, e. 29/.a. Dumneaei doamna a Budei Laţco... fiind frăţie, cinstita şi mie ca o soră şi cumnată, document (a. 1768), IORGA, S. D. XII, 225. Procopie unul dintre frăţiile lui Iulian, şincai, hr. i, 54/12. Luase şic muiere pre o frăţie a împăratul Emanuil Comnen. id. ib. 218/36. (Cfr. soţie).
4°. (Biser.) Călugărie, frăţime. Să nu-l dau la frăţie, zilot, CRON. 55. | (întrebuinţat mai ales în legătură cu pronumele personal ca formulă stabilă cu care se adresau călugării unul altuia, cfr. Sfin-ţia-ta) Frate Episeope,... Frăţia-ta să-l dai [hrisovul] în ştirea preoţilor, uricariul, v, 340/18. Ne-a-u arătat un hrisov gospod de la frăţia-sa Alexandru Constandin Moruz-voievod. (a. 1793), ibid. xix, 442/6.
-— Derivat din frate, prin suf. abstr. -ie.
î iiĂTiktAtk s. f. v. frăţie (2°).
fraţii-ivbitoriu, -oare f adj. v. frate.
frăţime s. f. Confrerie religieuse. — Colectivul lui frate 3° (derivat prin suf. -inie). Comunitate de călugări s. călugăriţe, cfr. frăţie 4° (întrebuinţat ca acesta, şi în adrese). Să strânse toată frăţl-mea. dosofteiu, v. S. 45/2. Pomeneaşta, Doamne, şi aciastă toată frăţime de surori, id. ib. 31. Au scris odată şi de două ori frăţimei noastre, uricariul, ii, 193/35.
i	RĂiixE- v. frate.
frăţinel s. m. (Bot.) v. frăsinel.
frăţior s. m. 1°. Petit frere, frdrot. Compagnon-, ami, frere. 2°. MMampyre ă cretes (Malampyrum cri-statum).
Diminutivul lui frate (derivat prin suf. -ior).
1°. Frate mai mic; (adesea, numai formă des-mierdătoare) frate (chiar mai mare de vârstă). Iubite frăţioare, scoate-mă. gorjan, i-i. i, 4/20. Mai-că-sa... ţine frăţiorul lui la sân. C. negruzzi, ii, 6.
începe a... plânge cu amar după frăţiorii săi.
creangă, p. 25. Frăţiori iubiţi! jarnik-bârseanu,
d.	503. Dară greu somn donniiu, soru-mea. — Greu, frăţioare. ispirescu, l. 131. Dar grăbeşte, frăţioare..., pănă nu se întoarce smeul. mera, b. 96. | Fig. (Formă desmierdătoare pentru un prieten s. tovarăş iubit) Mult mi-e dor, mămucă, dor De cel codru frăţior, alecsandri, p. p. 295. Apoi bine, frăţioare, de ce nu mi-ai spus aşâ de acasă, ispirescu,
l.	47. [Alte diminutive: frăţişor. Frate, frăţişorul meu, Când va fl ospăţul tău, Eu cu toate te-oiu chiti, bibicescu, p. p. 311; (Mold.) frăţică s. m. (aproape numai în vocativ; şi subt formele: frăţico, frăţicule). Bună ziua, mă frăţică. — Mulţămesc, dragă bădică. sevastos, c. 320/n. Măi frăţică, frăţioare. contemporanul, i, 881. Bună sara, bună sara, frăţicule. ib. vi, 34. Frăţico, fii bine, încredinţat... gorjan, h. i, 18. Eu mult mă mir, frăţico! cum poţi trăi aice. c. negruzzi, ii, 299; (Transilv.) frăţiile, frăţiuc, frătiiiţ, frătiuluţ, frătiuliic. ţiplea, p. P. Be, be, ba frătiuieul mau, Că de acolo-q,m băut eu. doine, 199/r Du-te fl[i]că şi ta culcă... In patu’ frătiuţului. mândrescu, l. p. 84/31. Hei, tu frătiu-luţu’ mieu, Spusu-ţi-am, frătiucă, ţîe... ? ţiplea, p. p. 6; cfr. bud, p. p. Să trăieşti, frătiueu’mniau! ib. 30.]
2°. (Bot. Mold.) = ciorinoiag. TDRG. Iată vin pa rând,părache,... Frăţiori şi romăniţe... Clopoţeişimă-zărela îmbătate deparfumuri. alecsandri, p. ii, 55.
[Pronunţ, -ţi-or.]
FRĂŢIŞOR
— 172 —
FREAMĂT
FRĂŢIŞOR, I KĂriic, FRĂŢIÎ’O, IBÂTIIILVC, iKĂrn'ni, FiiAni j s. m. v. frăţior.
i	HATiticii», -Ă subst., adj. Fratricide. — Ucigaş de frate s. de soră.
—	N. din fran.
FBÂTBţ s. m. — Numele Românilor de baştină din Banat. între Românii din Banat se deosebesc aşă numiţii Frătuţi de aşâ numiţii Buf ani, [şi de Ţărani]; cei dintâi fiind Bănăţeni ăe baştină, ceilalţi veniţi acolo din [alte părţi]. HEM. 3189; cfr. WEIGAND, JAHRESBER. iii, 202. ’| (Pe vremuri) Numele unui regiment din Austria alcătuit din Frătuţi din Banat. Regimentul militarilor Români ce le sic Frătuţi. dionisie, C. 178. [Şi: (cu metateză): l’ătniţ s. m.; fărtiîţ s. m. encici,.’ rom. | Derivat: (rar) frătuţesc,-eâscă adj. De Frătuţ (şi fiind-că Bănăţenii sânt confundaţi cu Ardelenii, şi) p. ext. ardelenesc. Cu haine fr&tuţeşti (= ardeleneşti). (Buca-mare, în Mehedinţi) h. iv, 10.]
—	Probabil, diminutivul lui frate, derivat prin suf. -uţ. Porecla aceasta a putut să li se dea de Bufani şi Ţărani din cauza întrebuinţării dese a acestui diminutiv neobicinuit.
frâu s. a. Bride, frein.
I.	Propriu. în înţelesul larg al cuvântului, ~ ul cuprinde toată curelăria (căpeţeala şi hăţurile s. dârlogii), împreună cu zăbalele, care (puse pe capul şi în gura calului) servesc la mânat; p. restr. (mai ales la plur.) hăţuri. (Cfr. căpăstru). Cu zăbale şi cu frâu fălcile lor tragi, coresi, ps.
78.	Ştefăniţă-vodă... punea de luă frâile din capetele cailor boierilor, neculce, let! ii, 209/ls. El legase frâiele de oblăncul şelei, şi se ţineâ de coama cursierului. c. negruzzi, i, 42. Măi Tătare, ţine-ţi calul, Măi Tătare, strânge-i frâul, alecsandri, p. i, 76.Fiul craiului îi şi trage atunci cu frâul în cap. creangă, p. 195. Fata împăratului... strânse frâul calului... ispirescu, L. 18. Armăsarii spumegâ, Frâ-ele şi le muşcă, alecsandri, p. p. 168. Ţine murgul ăe frâu. jarnîk-bârseanu, d. 255. Din frâie su-ruind. sevastos, n. 108/2e. La măgăriţă bătrână, frâu poleit (= lucru nepotrivit), iord. golescu, ap. zanne, p. i, 543. || P. anal. ~ ul limbii = aţa limbii. BIANU, D. S.
II.	Fig. 1°. A ţineă în (s. din) • = a stăpâni (pe cinevă), a domoli (avânturile cuivâ), a pune » = a înfrâna, a pune stavilă, a împiedecă, a opri; a slobozi ~ ul (beldiman, n. p. ii, 97) s. a slăbi din ~ = a lăsa slobod, a da (cuiva) ~ = a-i da drumul, a-1 lăsă în voie, a lăsă (pe cinevă) în frâul său = a-1 lăsă să-şi facă mendrele; fără - = neînfrânat. Ţinând în frâu avântul Românilor semeţi, alecsandri, P. II, 223. Ia, de acum ai femeie cum se cade, numai s’o cam ţii din frâu. creangă, p. 178. Mi-i urît de cin’te ţine, Că te ţine’n nouă frâne. JARNÎK-BÂRSEANU, d. 60. Când... frâu şi-ar pune limbii... c. negruzzi, ii, 266. Te-amlăsat în frâu’ tău, Şi te-ai făcut lucru rău. marian, SA. 4. | (De aici:) Puterea care opreşte o pornire, care pune stavilă (la cevâ), care regulează o acţiune. Omul... umblă... fără frâul chibsuirei. konaki, p. 296. Planeţii... din frânele luminii şi-a soarelui scăpaţi... eminescu, p. 223. Ieşind din frânele legii lor... vlahuţă, n. 54. învrăjbirea fără frâu a oamenilor., vlahuţă, N. 56.
2°. (La plural, despre stat, guvern, etc.) Conducere. Domni, care după noi vor primi frâiele ocărmuirii aceştii de Dumneseu păşite ţări... uricariul, IV, 102; cfr. ii, 212/6. îndată însă ce norocul ne dă pe mâni frânele statului, atunci... lucrurile se schimbă. ghica, s. 139.
[Plur. (cu înţeles colectiv: „toate părţile care al-cătuesc frâul la un loc“) frâne (f frână Coresi, ap. CP. 267) şi (Mold., formă nouă) frâie; (cu înţeles de pluralitate) frâuri. ] Diminutive : frâuleţ
s. a. Frâuleţ cu ciucuraş. păsculescu, l. p. 57; cfr. mat. folc. 338, şez. I, 113V28; frâuşor s. a. DICŢ., frâisor s. a., mateescu, b. 115; frâiiţ s. a., ap. CDDE. 652, frâncţ s. a. După ce calu-şi dregea, Frâneţu’n cap îi puneă. mateescu, b. 119. (Pronunţ. frâ-u-.)]
—	Din lat. freiuim, idem.
nuDĂ s. f. Saxonne (mariee, de Transylvanie).—' (Transilv., prin vecinătatea Saşilor) Săsoaică (măritată). Frâua bătrână mergeâ la daruri, în rând cu Româncele. agÂrbiceanu, d. ţ. 95. [Şi: froaic s. f. Nevastă. Crăiasa rămase... cu o froaie. de Ţigan... ; destul că rămase... numai cu Ţiganca acasă. reteganul, p. i, 48/r]
—	Din săseşte (germ. Frau).
frâui>ă s. f. Fraude. — înşelăciune, faptă de rea credinţă. Am voit să dejucăm intrigile... şi... să surprindem fraudele. alecsandri, t. 1705. [Familia: fraudulos, -oăsă adj. în care se comite o fraudă. Faliment fraudulos : când falitul îşi doseşte o parte din activ, falsifică registrele, etc. Frauduloasele lucrări... prin carre s’ar causâ pagubă pupilului, hamangiu, C. C. 95. || Care comite o fraudă. Delapidatorii de bani publici şi bancrutarii frauduloşi... maiorescu, d. i, 207. | Pronunţ, fra-u-.]
—	N. din fran.
l'IUI!li|, FBÂUŞOR, FBÂBT s. a. v, frâu.
frăză s. f. (Gram.) Phrase. — Propoziţie s. (mai ales) reunire de mai multe propoziţii, formând un Înţeles deplin; rostire, zicer,e. Fraza sa mai largă,... făcută după fraza cărţilor ce... studiase, n’are energia scurtă a lui Ureche, iorga, l. i, 92. || . P. anal. ~ musicală: succesiune de sunete, alcătuind un tot rotunzit (motiv s. melodie). || P. ext. Fel de exprimare (adesea în înţeles rău, cfr. frazeologie). Caragiale... astăsi îşi bate joc de frasa demagogică,... şi îşi va bate joc mâine ăe frasa reacţionară, maiorescu, cr. ii, 181. Un om competent... nu vrea să acopere cu frase retorice realitatea lucrurilor, id. D. iv, 528. Religia —^o frasă! eminescu, P. 117. [Şi: f frăsis s. f. Făr’ aceste slove nu se poate alcătui nici o frasis. C. negruzzi, i, 8; t fras S. a. alexandrescu, m. 220. || Derivate: frază vb. Ia. (Muz.) A scoate în evidenţă ritmul unei fraze muzicale. Făceă... poesioare..., descifră sigur şi frasă cu gust şi pricepere, caragiale, n. f. 100.]
—	N. din fran. (— grec. ypâo'.c, idem).
frazeologie s. f. Phraseologie.
1°. Felul propriu unei limbi ori unui scriitor de a construi frazele. Se depărtă... de la structura frazeologiei latine, odobescu, ii, 352. Ţinându-se de acest mcmnscript al casei... Stoica Ludescu îi schimbă însă forma, îmbrăcând însemnările... într’o fra-seologie religioasă foarte patetică. IORGA, L. II, 618.
2°. Vorbe goale şi umflate. Eminescu găseă un element firesc... pentru a biciul fraseologia neadevărată. MAIORESCU, CR. II, 300.
[Familie: frazeolog s. m. Făuritor de vorbe goale. | Pronunţ, -se-o-.]
—	N. din fran.
freamăt s. a. 1°. Bruit, bruissement, murmure (de l’eau), fremissement (des feuiîles), mugissement (de la mer), souffle (du vent). Tintement, cliquetis. Rwneur, tapage, vacarme. 2°. Fremissement.
1°. Zgomot surd ce se aude pe urma unor mişcări, cu deosebire când fâşâe frunzele, când murmură apele, când vâjâe vântul, când geme marea. Aceâ undă gemătoare, acel arburejălind... ne-aduc,prin a lor freamăt, o plăcută mângâiere. C. negruzzi, ii, 14. Vai de codrul care-şi pierde Freamătul şi frunsa verde! alecsandri, p. i, 436. Prin frunsde uscate...
FREANGHIE
- 173 —
FRECUŞ
trece-un freamăt, eminescu, p. 191; cfr. 251, n. 23. Uriaşii culmilor... sânt gata să-mi răspunsă Cu freamăt, voios de frunze, alecsandri, p. p. 72. Eu mă’nchin cu cântecul, Ca codrul cu freamătul, teodorescu, p. p. 450b. Un freamăt puternic se făcu atunci In toată pădurea, ispirescu, l. 238. | Zgomot produs de zângănitul armelor (spec. al săbiilor şi de vâjâitul săgeţilor). Ambele cete... Scot paloşele ’n soare c’un freamăt de oţel. alecsandri, p. ii, 227. Freamătul şi şuieratul a mii de mii de săgeţi... C. negruzzi, i, 127. Ce mai freamăt, ce mai sbuciuin! Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium, eminescu, p. 241. | Murmur (mai ales produs de o mulţime de glasuri auzite de departe). Freamăt de suspinuri. alecsandri, p. ii, 201. Freamăt de glasuri, un tainic şoptit, coşbuc, f. 146.
2°. (B’ranţuzism: fremissement) Fior, înfiorare. De-o-dat’un freamăt sboară De-alungul prin oştime şi’n gloată se strecoară, alecsandri, p. ii, 337. Aceste cuvinte, aşâ dulce şoptite, deşteptară în inima voinicului un freamăt necunoscut, odobescu, iii, 199/18; cfr. GANE, ap. TDRG.
[Plur. fr4mete numai în înţelesul 2° (după fiori). odobescu, iii, 86/g» I Şi: (Mold.) lireâmăt ţ (scris şi ghreamăt). Şi veniâ hreamăt mare ca de neche-sături de cai. dosofteiu, V. s. 79/2. Şi din nouri mergiă ghreamăt şi săgiate. idem, PS. 255. Multă gâlceavă şi hreamăt se auseâ den lontru. ureche, let. i, 184/20.. Ausecl hreamătul obuzului, neculce, let. II, 3o6/9; cfr. 288/10. Ţipet în oraş şi hreamăt (ardea oraşul), beldiman, tr. 433; cfr. 411. Latret, urlet, hreamăt mare. donici, F. II, 27; hremet (Me-rişori, în Jiu) viciu, GL. 51 ; reăinăt = zgomot, larmă mare (Muscel) rădulescu-codin; remet (Mehedinţi) N. rev. r. (1910), 87; râmat (Munt.) N’auseai decât... ţipet şi ramăt. zilot, cron. 348. Suspinul şi ramătul celor asupriţi, piscupescu, o. 54; cfr. 278. E un ramăt, un chiot, o larmă ca în iad. sandu-aldea, a. m. 220. Oile se’ntărâtară, Mare ramăt că făcwă. teodorescu, p. p. 41. Ramătul broaştelor. ib. 528. Ce ramăt s’aude’n codru ? (Teleorman) şez. v, 89b/12; (+ vreme [tare]) vredmât.]
—	Din lat. fremitus, -um, idem.
FREANGHIE f s. f. v. frenghie.
freant s. a. (Mold.) v. frenţe.
freănţă s. f. (Zool.) CMvre galeuse. — (Rar) „Freanţă = capră râioasă“. şez. ii, 228/9.
—	Derivat din frenţe. Cfr. jahresber. xii, 145.
frecă vb. I trans. 1°. Frotter. Frictionner. 2°. Arranger (qqn.), maltraiter.
1°. A trece de mai multe ori, (repede şi) apăsat, un corp peste un alt corp. Aşi fi luat două lemne uscate şi apoi le-aş fi frecat unul cu altul, până ce s’ar fi aprins, drăghici, r. 67. Sămânţa morcovului..., la sămănat trebue frecată în mâni. i. ionescu, C. 27. Bravul soldat... îşi perie uniforma, freacă bumbii. C. negruzzi, i, 7. Găseşte un buştean putregăios, îl scobeşte... îl freacă pe dinăuntru. creangă, P. 238. L’arn frecat la ochi, Vam tras de urechi,... i-am pus frâul în cap. ispirescu, l. 301. Eu cămaşa i-am spălat, Cu sulcină o-am frecat, Şi pe flori i-o am uscat, alecsandri, p. p. 374b. A frecă (cuiva) ridichea (la nas): a bate, a chinui. Luară [pe stăpânul moşiei] din nou la tărbăceală... îl mai făţuiră, îl mai trudiră... Făt-Frumos privea şi creştea carnea pe el de mulţumire, când vedeâ că freacă ridichea becisnicului de săcaş. ispirescu,
l.	108. | (Spec.)A ~ scândurile,poclinile: ale spălă s. peria, a le curăţl (prin frecare). Scândurile se freacă cupelin. economia, 218. Se oferea să-i fie slugă, să-i frece parchetele, vlahuţă, d. 331. | Refl. Ramatori,... care începând a se frecă de stâlpii aceia... barac, T. 42. Se frecau la ochi şi se uitau în toate părţile, ispirescu, L. 104. Mieii se. apropie... fre-
cându-se cu, lâna cea frumoasă şi moale de hainele împăratului, reteganul, p. ii, 32/30. (Fig.) De douăzeci de ani, de când m,'am tot frecat de păreţii judecătoriilor (= de când tot umblu pe la j.)... alecsandri, t. 257. Cât te-ai frecă la ochi (— indică o trecere de timp foarte scurtă). | A fricţionâ, a masa; cfr. a trage. Dă-mi rachiu de trei parale Şi mă freacă pe spinare, marian, sa. 175. Fierbe lapte ’ntr’o căldare De-mi găteşte-o scăldătoare, Şi mă freacă ’ntr’un noroc Cu floare de busuioc, alecsandri, p. p. 113/20. Pune pe cinevă să te frece sdravăn. şez. ii, 131/9. A-1 ~ pe cinevă de gâlci: a i-o face, a-i potrivi bine, a-i învăţă buchile, a-1 învăţă minte. Cfr. alecsandri, t. 1581.
2°. Fam. Fig. A bate, a da un frecuş (cfr. scăr-pinâ, scărmănâ). Să vesi cum am să te frec în astă seară (la cărţi), alecsandri, t. iii, 1102. Apu-cându-l pre el de cap l-au frecat foarte wrît cu cureaua, de la genunchi, barac, t. 40. Unde mi-l înhaţă... cu un par de pe cuptoriu, şi mi-l freacă aşă de tare încât abiă au scăpat, sbiera, p. 243/8. Io-l întreb de sănătate, Iei mă freacă rău pe spate. hodoş, p. p. 194/4. (Refl.) Românii dintr’o parte şi dintr’alta a Carpaţilor se frecară unii cu alţii. bălcescu, m. v. 316.
[Derivate: frecare s. f., frecat s. a. Sta seara la frecat de porumb, ionescu-boteni, s. n. 18; frecat, -ă adj., (substantivat, Braşov) frecată s. f. Şerbet. - de zmeura, de lămâie; frecâtor, -oare adj., subst.; frecătură (şi lat. fricatura) Fricţiune; frecuş; f (impropriu) frecătoare (2°). Mai încet din frecătura, Că-mi sar şl dinţii din gură. marian, sa. 176. După ce mi-au tras o frecătură bună cu oţet de leuştean... m’au înfăşat... cape un copil, creangă, a. 46. | Pe Hiliarhul Bibica, în cursele lor l-au tras, I-au dat frecătură bună. beldiman, tr. 362. Ciobotarul nu se mulţăml numai cu atâta, ci mai trăgându-i încă o frecătură de la roate, îi sise... marian, t. 349. |
O	strujiră preste trup cu frecături ascuţite, dosofteiu, V. S. 92; cfr. 134,2 (glosat prin: „brânci*1).]
—	Din lat. frlcare, idem.
frecAtă s. f. v. frecă.
frecătei s. m. plur. Pâte râpee, râpure. —Aluat nedospit, frecat în palmă sau pe râzătoare, care se fierbe în supă, cfr. trahanâ, orzişor. „Aluat de tăieţei frecat pe răzâitoare ca să-l pună în supa de carne de vacă“. ţara oltului, iii, nr. 23. Bolnavul... să nu mănânce decât fructe albe, frecăţei, asimă nesărată, grigoriu-rigo, m. p. i, 160..
—	Derivat din adj. frecat, prin suf. dim. -el. Cfr. tăieţei.
frecătoâre s. f. 1°. Frottoir. 2°. Instrument de torture. 3°. Rouleau.
1°. Cârpă, perie de frecat. DICŢ.
2°. | Instrument de tortură. Şi-l rasără cu fre-cători preste svânta carne, pănă îl stricară din făptură, de-l schimosiră. dosofteiu, v. s. 134,2.
3°. Spec. (Tipogr.) Valurile de sus care freacă cerneala, g. ionescu, c. t.
—	Derivat din frecă, prin suf. instr. -ătoare.
frecătură s. f. v. frecă.
frecvciu s. a. — Locui unde se freacă peştii cu burta de pietre „spre a Înlesni ieşirea productelor sexuale1*; cfr. antipa, f. i. 267. Freeuciul crapilor..., morunilor. (Romanaţi) păsculescu, l. p. 177, 211.
—	Derivat din frecă, printr’un suf. neobicînuit -uciu (cu funcţiunea lui -uş).
FREci'fJ s. a. ls. Frottement. Frottee. 2°. Lissoir.
1°. Frecare (numai fig. şi fam.). A început atunci pentru băiatul sărac frecuşul jugului vieţii, caragiale, n. S. 54/6. Nu da (= umblă) pe la cutare
FRECVENT
- 174 -
FREZĂ
casă pustie, c’acolo-i frecuşul dracilor! (= se freacă dracii pe acolo). Com. t. pamfile. || Spec. A trage (cuivă) un ~ = a trage (cuivâ) o bătaie ţeapănă „aşâ cam din grabă“. şez. ix, 148; cfr. baronzi, l. 57/4i; şez. v, 73, pamfile, j. iii. La urma urmelor Ivan scoate de barbă şl pe Scaraoschi, şi-i trage un frecuş de cele moschiceşti, cle-i fugea, sufletul din el. creangă, p. 306.
2°. (Cism.) Unealtă a cismarului cu care freacă talpa spre a o face să sclipească. Cfr. h. ix, 496 (Voineşti, în Muscel); LIUBA-IANA, m. 126.
—	Derivat din frec, prin suf. abstr.-instr. -uş.
frecvent, -Ăadj. Frequent.—Ceea ce se întâmplă adeseori, la intervale scurte, des. întruniri frecvente. maiorescu, D. iii, 230. Exilul, aşă de frecvent în aceste state... negulescu, f. r. i, 47. [Familia: frecvenţă s. f. Baraverele ce [băncile rurale] fac... sănt... colosale, prin... frecvenţa lor. odobescu, iii, 359; frecventă vb. Ia (I). A vizita, a cercetă adesea, a merge regulat undevâ s. la cinevâ. Băile... sânt frecventate de o soţietate aleasă, c. negruzzi, i, 326. Strada cea mai frecventată, maiorescu, d. iii, 460. Viind timpul slujbelor de seară la biserică, cucoana Nastasiica începu a le frecventă regulat. I. negruzzi, i, 139. | A urmă, a audia cursurile unei şcoli, etc. Institute în care se învaţă latineşte şi greceşte... elevii ca/re le frecventă, maiorescu, d. i, 128; frecventare s. f. Frecventarea oamenilor, anghel şi iosif, c. l. 106.]
—	N. din lat. frequens, -ntein, idem.
FREi>iii s. a. V. sfredel.
fredona vb. Ia. Fredonner. — A cântâ încetişor, cu jumătate de glas. Boamna B. se găteă... fredonând aria din vodevilul rusesc. C. negruzzi, i, 60.
—	N. din fran.
fregată s. f. Fregate. — (în marina mai veche) Vas de războiu cu 3 catarguri şi 40-60 de tunuri. Câteva... fregate, filimon, c. ii, 583. O fregată de războiu engleză, ghica, s. 417.-
—	N. din ital. fregata, idem.
FREiii vb. IVa. Conter des balivernes ou des sor-nettes. — A vorbi fără căpătăiu, fără motiv, bugnariu, năs.
fremăta vb. Ia. Fremir, bruire. —A produce freamăt. Brazii... fremătau. alecsandri, p. ii, 652. [Sălciile] îmi freamătă un cântec, goga, c. p. 69. | Fig. Inimile... fremătează [= tresaltă] Be viaţă caldă şi de frenezie, cerna, p. 39. [Derivat: fre-rnătât, -ă adj. Fredonat. O doină fremătată printre dinţi. CHIRIŢESCU, C. L. XLIV, I, 40.]
—	Derivat din freamăt.
frenchişă adj. fem. (Bot.) v. frâncuşă.
frenetic, -ă adj., adv. I. Fr&netique. II. Fri-năiquement.
I.	Adj. în delir, cu aparenţă de nebun. [Şi: f (din n.-grec.) frănitic, -ă. Au căzut în... lungoare... şi... aşă de greu l-au cuprins herbinteala, cât... au stătut frănitic, adecă buiguit de hire. M. costin, let. i, 354/23.]
II.	Adv. Ca un nebun. Ana Boamna-■ frenetic strângeă pe-al ei sân Copilul, alecsandri, p. ii,
244.	Aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri, eminescu, p. 246.
—	N. din lat. plireneticus, a-,-um (grec cppsvv]-ttxoţ), idem; cfr. firetic.
frenezie s. f. Frenesie. — Aţâţare sufletească excesivă, delir, nebunie; pasiune nebunească. Veninul social, care a provocat... aşă periodice şi des-
perate frenezii [ca răscoala Românilor din Ardeal de la 1785], odobescu, iii, 513. Olga... mă iubeşte cu toată frenezia amorului, c. negruzzi, i, 47. Cu frenezie: ca un sărit din minţi. Aplaudă cu frenezie. maiorescu, d. iv, 319.
—	N. din fran.
FRENOitiE f s. f. (Comerţ) Etoffe de brocartpour-pre.—Un fel de stofă scumpă de brocart purpuriu. Freanghie = nop<şbpa. mardarie, l. 91; cfr. cuv. d. bătr. i, 281. Şi-i cinstiă şi-i dăruiă cu fringliii şi cu haine scumpe, magaz. ist. iv, 352. Rochie atlaz cu flori de mătase, cu guri de frânghie, cu sponci de argint poleite, foaie de zestre, ap. odobescu,
i,	422. Perne de frănchie. ib. 422. înveşmânta pe căpitanii dorobanţilor şi călăraşilor cu frenghii şi coftirii şi cu atlas, bălcescu, m. v. 597. (Păstrat şi azi în expresia glumeaţă:) Cu tichia de fringhie, Cu pene de ciocârlie (se zice celui fudul de îmbrăcămintea sa), ispirescu, ap. zanne, p. iii, 397; cfr. teodorescu, p. p. I92b. [Şi: f fringliie, f frânghie, f frăncliie, f freangliie.]
—	Din turc. frengi, idem (propriu ,,frâncesc“). ŞIO.
FRENOiiOGiE s. f. Phrenologie. — Doctrină conform căreia fiecare din facultăţile noastre este localizată într’o anumită parte a creerului şi, deci, poate fi cunoscută după protuberanţele şi depresiunile craniului. [Familia: frenolog s. m. Cel care se ocupă cu frenologia; frenologic, -ă adj.]
—	N. din fran. (grec. tppYjv „inteligenţă11, X6foţ „ştiinţă11).
fr&nţă s. f. v. frenţe.
frejv'iu s. f. plur. (Med.) Syphilis. - (Pop.) Sifilis, cel-pierit. Salcia păzită se dă numai celor ce au cel-pierit învechit, ori celor ce au frenţe. şez.
iv,	183. Boale de oameni: holeră... frenţa... (Deoche-ţii-Drăguşani, în Covurluiu) h. iii, 141. [Şi frenţă; frenţie s. f.; freânţ; sfranţ LB.; sfreanţ s. a. LB.; sfreiiţie s. f. polizu; sfrinţie s. f. (Ialomiţa) H. vii,
35,	195, 491, piscupescu, ’o. 42; sfrenţe s. f. plur. (Beilic, în Constanţa) H. ii, 246; f frenţiiş „gallicus morbus“. anon. car. | Derivate: sfrenţi (polizu), sfrinţî vb. IVa (piscupescu, o. 4). A umplea de sifilis’; frenţît, -ă; f sfrenţos,-oăsă LB.; t fren-ţuşit, -ă (anon. car.) adj., subst. (învechit). Bolnav de’ boale lumeşti, sifilitic. Be va zice neştine altuia frenţite,... de are şl arătă acest lucru să fie cu adevărat, iară tot să va certă, pravila mold. 129/,. Bimitraşco Ciaurul vel Logofăt... muri cumu-i mai rău, în dub, frenţit. neculce, let. ii, 274/9.]
—	Din ung. franc, idem (propriu „boală franţuzească", fiind-că s’a răspândit în Europa din Franţa, şi cunoscută subt această numire la aproape toate popoarele Europei).
frenţie s. f. v. frenţe.
frenţie s. f. (Entom.) = gâudaci-de-turbă. leon, MED. 129.
FRENŢIT, -Ă adj., FRENŢBŞ 8 a., FRENŢUŞÎT, -Ă adj. v. frenţe.
frescă s. f. Fresque. — Pictură pe zid care, fiind făcută în colori cu apă pe o fină tencuială proaspătă, se usucă şi se întăreşte odată cu tencuiala. Păreţii sânt împodobiţi cu frescuri. I. negruzzi, v, 104. O parte din păreţi a fost jupuită de fresce, iorga, n. r. a. i, 318. Marea frescă... la Ateneu, anghel şi iosif, c. l. 107. [Şl: fresc s. a.]
—	N. din fran. (ital. dipingere a fresco „a pictâ pe tencuială proaspătă").
freză s. f. 1°. Fraise. 2°. Frisure.
FRICĂ
— 175 —
FRIG
1°. Guler dublu de pânză, de in, cu mici cute scrobite, (f) potgalţ. Acest întreit şir de munţi... tufoşi şi creţi ca freza unei marcheze din veacul XIV. C. negruzzi, I, 195. A ei ceafă-i învălită cu o freză, încreţită. DONICI, F. 73, ap. TDRG.
2°. (Vulg.) Frizură. Fanache... se silea... să-şi dichisească iarăşi fresa. teleor, ap. TDRG.
—	N. din fran. fraise, idem, în înţelesul 2° apropiat de freza — friză.
frică s. f. Peur. — Lipsă de bărbăţie (curaj) şi sentimentul de slăbiciune izvorît din ea (confundat adesea, în graiul de toate zilele, cu teama, care-i mai mult un sentiment de nelinişte sufletească in faţa unui rău, pe care-1 prevezi, şi tendenţa de a-1 evită. Frica mare, provocată de o primejdie ce-ţi dă flori şi te zgudue, chiar când nu eşti „fricos11 din fire, se numeşte groază, spre deosebire de spaimă, care-i mai mult o „sperietură11 în faţa unei primejdii neaşteptate) ; cfr. timiditate. Motivul fricii se indică prin prep. des. printr’un genitiv obiectiv: frica lui Dumneseu = de D., s. printr’o prop. secundară: mi-e ~ să nu... (s. nu cumva să... s. că...). Construcţii: mi-e, am - — simt - ; mi se face, mă cuprinde s. mă ia (dosofteiu, ps. 47) - = începe să-mi fie - ; duc frica cuivă = cinevâ îmi inspira necontenit - ; iau frica cuivă = m’a înfricat odată şi acest sentiment faţă de el nu mă mai părăseşte; fac cuiva ~ s. bag pe cineva în - s. îi bag frica în oase = îi inspir ~, îl înfric. Expresii (hiperbolice) uzitate pentru zguduirea produsă în om de acest sentiment: Mor (konaki, p. 103), mai mort (drăghici, R. 112), au încremenit (ib. 167), îmi tremură inima în mine (creangă, p. 130), i se tăiau picioarele şi-o strângea în spate (ib. 314), i se făcu părul măciucă (ispirescu, l. 18), îngheţase sângele în ea (ib. 14) de frică. Şi năpădi frică spre topi ei. cod. vor. 6/5. Fricile tale turburwră-mă. coresi, ps. 240. Frica ce are [femeia] pentru să nu o omoară [bărbatul]... pravila mold. 82. De frica unui pod-gheas leşesc... au fugit, neculce, let. ii, 258/3S. Creştin cu frica lui Dumneseu. drăghici, r. 94. O frică fantastică i-a închipuit nişte năluciri fioroase.
c.	negruzzi, i, 28. Tu... ai trăit toată viaţa în frica lui Dumneseu. odobescu, i, 392. Mai bine... mă întorceam binişor acasă; încai acum n’aş fi cu frica’n spate [s. în sân], alecsandri, t. 316. N’aibi frică! eminescu, n. 9. De frica ocnei s’a răsnit. coşbuc, f. 73. Mi se pare mie că boierul, cât eră de boier, luase frica turbincăi• creangă, p. 307, cfr. 208. Au uitat... fricile şi nevoile, sbiera, p. 311 /34. Frica, mai ales la Ţigan, e mare doamnă! reteganul, p. I, 65/t. N’am frică de nimeni, fundescu, l. P. 31/18. I se făcu frică. şez. i, 162/33. S’a dus şi m’a lăsat, Fără frică de păcat, jarnîk-bârseanu,
d.	161. Ochii tăi mă bagă’n frică. ib. 23. Port frică de bărbat, ib. 177. Frică mi-i să nu mă lase. ib. 51. Mi-e frică că s’a pierde, ib. 52. Num’atâta-mi pare bine Că frică nu-i poartă nime. hodoş, p. p. 178. Frica păşeşte bostănăria [s. pepenii], pamfile, j.
ii.	Meşter (dej strică, şi drege de frică, zanne, p. v, 415 (se zice unui cârpaciu). | Loc. adv. (la coresi, ps. 263 şi loc. adj . cu înţelesul de „teribil, îngrozitor11) Cu - . Ne-am iubit cu multă frică Şi-ai noştri n'au ştiutnimică. jarnik-bârseanu, d. 55; (mai ales opusul) fără - (loc. adv. şi adj.) = neînfricat, curajos. Atunci să ieşi fără frică, creangă, p. 225. De -(să nu..., că...) s. de frica cuivă = din cauza fricii, fiindu-i - (de..., că..., canu cumva...). Intr’o mahala..., a cărei nume îl vom tăcea, de frica poliţiei. C. ne-gruzzi, i, 71. Se întoarnă înapoi..., de frică să nu-i mai rupă cinevâ şl celalalt picior, creangă, p. 96; stiu pe cinevă de - (f la dosofteiu, ps. 178, 77,87, £20,25, etc. am cuivă de - )=mă tem de el, 11 ascult, fiindu-mi frică de el. Toţi, din toate părţile învăţase a-l şti de frică, odobescu-slavici, ap. TDRG.; nici «le - I = nici de cum, de loc, odată cu capul! zanne,
p. iii, 442; pamfile, c. Bre, da ră-i apa astăsi! — Nu-mi merge pe gât nici de frică ! alecsandri, pr.
248.	(Mold.) Cu de-a-frica = ameninţând pe cinevâ, impunând (cuivă), forţând (pe cinevâ) să facă (cevâ) de frică. îl feace cu de-a frica de-i spuse cine iaste. dosofteiu, v. s. 232,2. Constantin... învăţă pre boieri cu de-a frica de-l pârîiau [pre Antioh]. neculce, ap. TDRG. L-au făcut să se scoboară [smeul] din măr de nevoie, cu de-a frica, sbiera, p. 33. (Eliptic) Frica lui! = ce - i-a fost! ştiu că i-a fost ~ ! [Plur. (rar) frici. | Diminutiv (mai mult în glumă): fricii-liţă s. f. Numai inimioara mea ştie ce friculiţă aveam, gorjan, h. ii, 210; cfr. jipescu, ap. TDRG.]
—	împrumut vechiu — cuvântul se găseşte şi la Aromâni, Megleniţi şi Istro-români, precum şi la Albanezi — din m.-grec. <ppîxf], idem.
frichini vb. IVa refl. Se tremousser. — A se fâ-ţâi, „a umblă de colo până colo fără rost11, rădulescu-codin.
FRicds, -oâsă adj., subst. 1°. Peureux, craintif, pusillanime, poltron. 2°. Terrible, effrayant.
1°. Cel care, din fire, e predispus să-i fie frică, care se înfricoşază uşor (adesea, în opoziţie cu bărbat, curajos), cfr. timid, sperios; de obiceiu absol., mai rar, construit cu prep. de, prin care se indică obiectul fricii). Dat-ai fricoşilor semn, să fugă de faţa arcului, coresi, ps. 154 ( = Dat-ai fricoşilor de tire semn... psal sch.); cfr. 316, 339. Eră un om prea fricos de frig. gheorgachi, let.
iii,	242/22. Om fricos, drăghici, R. 161. Poate nu vrea să mai vadă soarele faptele lui. Fricosul! C. negruzzi, 1, 211. După cât văd eşti mai fricos decât o femeie, creangă, p. 222. Să-i facă... pe fricoşi bărbaţi viteji, coşbuc, f. 130. Cum eşti tu de fricoasă... ispirescu, l. 236. Fricos ca un iepure. zanne, p. 1, 495.
2°. f Care face, inspiră frică, care înfrică, înfricoşază, înfricoşat, îngrozitor, teribil. Maire e Domnul şi... fricosu e spre toţi Dumnedsei. psal. sch. 313 (= Că mare e domnul... cu frică e spre toţi Zeii. coresi, ps.: „terribilis11); cfr. 54, 166, 202, 242, etc. De fricos glasul lui nici a mă opri, nici a mă odihni am putut, cantemir, ist. 71.
[Şi: (după înfrică) f înfricos, -oâsă adj. Ţinut Domnul înfricoşilor d’ins şi porâncita lui îveaşte lor. coresi, ps. 60 (= Ţirutul Domnul înfricoşilor d’insu... psal. sch).]
—	Derivat din frică, prin suf. adj. -os.
FRicoşÂ f vb. Ia v. îufricoşă.
FRICŢIKJVE s. f. Friction. — Frecătură pe o parte a corpului s. pe corpul întreg, spre a activă circulaţia s. a potoli o durere locală, etc.; cfr. masaj. îi făceă fricţiuni cu, oţet la tâmple, basarabescu,
v.	11. [Familia: fricţionâ vb. la. A supune la o fricţiune, a frecă, a trage; cfr. masă.]
—	N. din fran.
fricuiIţă s. f. v. frică.
frig s. a. 1°. Froid. 2°. Fievre.
1°. (în opoziţie cu cald) Temperatură scăzută care ne dă senzaţia recelui (mai rece decât răcoare, mai puţin rece decât ger). Când temperatura aerului In care trăim e cu mult mai mică decât cea a corpului nostru zicem că e ~ ; când diferenţa aceasta de temperatură ne impresionează în mod neplăcut, zicem că ne este ~ (cfr. răceală). ~ ul dă (s. vine, se lasă)-, face a ~ (şez. ii, 197/tl). Aprinseră foc şi făgăduiră toţi noi, derep ce erăploae şi frigu. cod. vor. 96/, (...pentru ploaiea ce ne plooâ şi pentru frigul, n. testament 1648; ...pentru ploaiea ce eră, şi pentru frig. biblia 1688). Afară mare frigu iaste. cuv. D. bătr. ii, 286. Fără foc în vremea
- 176 -
FRIGE
iernii trebue să îngheţ de frig. drăghici, R. 70. Şi de frig la piept şi’ncheie, tremurând, halatul vechiu. eminescu, p. 221. Bruh! mi-ifrig! id. N. 43. Strigă cât îl luă gura ca moare de frig. creangă, p. 239. Eu am putere ca să dau un frig şi o geruială peste tine. ispirescu, l. 130. Tusa vine când umbli prin frig. şez. iii, 13/12. Tremură, de frig. Nu-i face nici (s. nu-i ţine nici de) cald nici (<le) ~ : nu-i pasă, nefiindu-i de nici un folos, de nici un interes. zanne, p. i, 16. - ul morţii (s. frig de moarte) = emoţiile (însoţite de fiori) prin care trece cinevă când se găseşte în faţa unei primejdii mari. Iar mireasa, vai de ea! Frig de moarte-o coprindeâ. alecsandri, p. P. 28; cfr. id. p. ii, 203. [Plur. (rar) friguri. S’au lăsat nişte friguri mari. \ Diminutive (rare): frigriţ LB.; friguleţ. Friguleţ i se făcea. teodorescu,p. p.568; friguşor. philippide,pr. 63.] 2°. (La plural friguri; Med.) Boală (la oameni), caracterizată prin ridicarea temperaturii (cfr. căldură, arşiţă, fierbinţeală) şi în urma aceasta prin sensaţiide frig, prin accelerarea pulsului şi printr’un rău ce cuprinde întreg organismul. în limba medicală se zice febră (cfr. dubletul fiori); cfr. mi aţă. Poporul înţelege prin friguri mai toate boalele care încep cu frig şi mai ales accesele paludismului, deosebind friguri de 2 sile şi friguri de 3 sile (leon, med. 129). Specii: ~ de cap = febră cerebrală, meningită; - de creştere: provenite din creşterea prea repede a copiilor; ~ de lapte: boală trecătoare a lăuzelor când le vine laptele; ~ de stomah = febră gastrică; - galbine: boală infecţioasă, caracterizată prin îngălbinirea pielii; ~ mortăreţe = „schlei-chendes Fieber“. LB.; ~ porceşti: „care, în timp ce scutură pe bolnav, îi fac şi o poftă de mâncare mare“ sau „care vin la om noaptea de-1 scutură11. (grigoriu-rigo, m. p. i, 73); - putrede (după germ. Faulfieber) calendariu (1844), 71, - rele = impa-ludism; ~ tifoide — febră tifoidă. BIANU, D. S.; MARIAN, NA, 144. Frigurile le capeţi, te prind şi te scutură (şez. iii, 49/3), de - scapi (ib. iii, 47/20), frigurile te lasă: când te vindeci. Şi fu tatăl... cuprinsu de friguri, n. testament (1648), ap. cod. vor. 99 (= fu tatăl... de miaţă... lângedu. cod. VOR.; şi fu tatăl... de friguri... cuprins, biblia 1688). Ne prind frigurile, varlaam, c. 214. Să te bată Domnul cu friguri, biblia (1688), 146. Fost-au boală de friguri, amiras, let. iii, 162/14. El singurul localnic... n’a căpătat friguri, c. negruzzi, i, 318. Fierbinţeala frigurilor, ib. I, 66. Nici tu junghiu, nici tu friguri, nici tu altă boală nu s’a lipit de noi. creangă, a. 28. Ca prins de friguri, şovăi. COŞBUC, F. 74. Maica din friguri mă scoate, Dar din dragoste nu poate, jarnîic-bârseanu, d. 7. Bele-s, bade, frigurile, Da mai rele dragostile: Frigurile te băşică, Dragostile te usucă; De friguri saci şi te scoli, De dragoste saci şi mori. bibicescu, p. P. 19. || P. ext. Călduri mari, fierbinţeli. Fu aprins de nişte friguri. mineiul (1776), 110l’/r în delirul frigurilor,
i	se păreă că vede... c. negruzzi, i, 159. Are friguri..., e în delir, eminescu, n. 80. || Fig. Pasiune vie, a-prinsă; patimă. Dan cunoscuse şi el frigurile jocului de cărţi, vlahuţă, d. 283. A băgă (pe cinevâ) în friguri: a-1 bâgâ’n răcori, a se răsti la cinevâ, a-1 speriâ, prin ameninţări, zanne, p. ii, 559. [Vechiul plur. frigure, s’a păstrat în poez. pop. De frigure sac în pat. reteganul, tr. 119. j Din forma pluralului s’a construit pe alocuri un sing. nou: frîgură s. f., însemnând şi un insect (probabil „striga11, care la Megleniţi se numeşte friguri, iar la Arom. Havră, cfr. marian, ins. 268), despre care poporul crede că produce frigurile. 1°. Bea boală e frigura, Dar mai rea e dragostea.doine,137/8. Ce-imai răuca friguraP hodoş, p. P. 36; cfr. 88, 114; cfr. piscupescu, o. 183, pann, p. v. ii, 152; calendariu (1844), ii, 68. 2°. Pricina frigurilor se crede că este osteneala multă... şi când copiii mânca fructe cu frigură. (Pietroşiţa, in Dâmboviţa)H. iv, 163. | Diminutiv: frigurele. LB.]
—	Din lat. frigus, plur. frigora (cu înţelesul de friguri, cfr. dhlr. 190).
frigăneâ s. f. Botie beurree. — (Mai ales la plur. frig&nele) Felie de franzelă muiată în lapte şi ouă şi prăjită în unt.
—	Din n.-grec. cfpo-favta, idem. G. Pascu, Etimologii, I, 49.
frigăre s. f. Broche. Instrument de torture.— Vergeâ de fier s. de lemn în care se înfige carnea când se frige. în frigare vrând să tragă O căprioară întreagă, barac, a. 36; cfr. jarnîk-bâeseanu,
d.	456. Optseci de oi despoaie Şi prin frigări le pun.
c.	negruzzi, ii,24/2. Să-i puie [curcanii] ’n frigare. alecsandri, t. 989. Mama... pârpâlind nişte pui tineri la frigare... creangă, a. 60. Trei mioare de frigare, alecsandri, p. p. 54. || Instrument de tortură. Durearea frigărilor, mineiul (1776), 262/2. [Diminutive (rare): frigâruţă COSTINESCU, frigărică TDRG., frigăriţă păsculescu, l. p. 136, frigăniică TEODORESCU, P. P. 446.]
—	Derivat din frige, prin suf. instr. -are (după analogia lui grătar).
frigări vb. IVa. 1°. Embrocher. 2°. Bruler (d’a-mour), desirer ardemment.
(Rar)
1°. A înţepa, a împunge cu frigarea pe cinevâ, a băga frigarea în cinevâ. Cu frigarea să-l frigăreşti Şi la mine să-l porneşti, păsculescu, l. p. 336.
2°. Fig. (Refl.) A arde de dorul cuiva (păsculescu, l. P.), a arde de neastâmpăr, a fi chinuit de un gând, de o idee. De băiat se îngrijeă el, şi preotul, dar mama preoteasa se frigăreă cape jăratec, bă-tându-se cu mintea ce ar puteă face, să-i mai abată gândurile, care-l stăpâneau atât de chinuitor, ciocârlan, luc. v, 125.
—	Derivat din frigare.
FRIGĂRICĂ, FRIGĂRIŢĂ, FRIGĂRtJICĂ S. f. V.
frigare.
frigăruiE s. f. Brochette.
Diminutivul Iui frigare (derivat prin suf. -uie).
1°. Frigare mică. Eşti sprinten,... şi într’un suflet hierbi hiertura şi ’ntorci frigăruia. jipescu, o. 78,
2°. P. ext. Frigarea servită dimpreună cu bucăţile de carne fripte pe ea; p. ext. (mai ales la plural) bucăţile de carne scoase de pe frigare. 1Iei garf ou, ori îmi dai o frigăruie cum se cade, ori îţi dau o pereche de palme, zamfirescu, r. 80.
frigărvţă s. f. v. frigare.
frigătoâre s. f. 1°. Broche. 2°. Rotissoire. 3°. Four (de fourneau de cuisine).
1°. Frigare. DIGŢ.
2°. Tigaie de fript s. de prăjit, barcianu, alexi, DDRG.
3°. (Transilv.) Receptacol în cuptor, încălzit de toate părţile, In care se frige friptura s. se coc prăjiturile, (Munt.) cuptor, (Transilv.) gaură. [Se numeşte— din germ. „Rohre11 —în Transilv. şi: Ier s. a. viciu, gl. (subt frigătoâre), în Mold. şi Bucov.: rură s. f.]
—	Derivat din frige, prin suf. instr. -ătoare.
frige vb. III. 1°. Rotir, grilter, frire. II. 1°. Brâler; rosser. 2°. Se bruler, 3°. Se tromper. III. Bruler.
I.	Trans. (Despre carne) A o găti, expunând-o de-a dreptul acţiunii focului (la frigare, pe jar s. în grăsime, spre deosebire de a coace: în cuptor şi a fierbe : în apă fierbinte), cfr. a prăji, a pârli, a pârjoli, a pârpăli. Fripseseun bou întreg şi vr’o treiberbeci întregi, neculce,let.ii,381/28. (Absol.) De la deşteptarea de a flarbe şi a frige [au trecut] 39&8
FRAGE
- lt
PRiPTOARE
ani. calendariu (1814), 3/,. Au tăiat o bucată de carne... ca să o frigă, drăghici, R. 69. Mânca trei oi fripte. C. negruzzi, i, 247. îiplacpui de cei mai tineri: mie însă-mi plae şl de ăşti mai bătrâni, numai să fie bine fripţi. CREANGĂ, P. 33. Carne că-i frigeâ. jarnîk-bârseanu, d. 52. Pasările fripte nu se găsesc în parii gardului (— dacă vrei să dobândeşti ce-i bun, trebuie să munceşti), zanne, p. iv, 69. Nici carnea nefriptă, nici frigarea să se arsă. ib.
iii,	508. || P. anal. (Rar, despre ouă) în vreme de a frige un ou, aşâ i-a bătut, de... şincai, hr. ii, 250/so. în casa unde sânt cloşte..., nu e bine să se mănânce ouă fripte, marian, o. ii, 256. | (în Ban., după germ. „brennen“, despre rachiu) A fierbe. Când se frige rachie... liuba-iana,m. 5. || Fig. Â mâncâ fript (pe cinevâ): a-1 da gata, a-1 pierde. M’ai mâncat friptă, fecior ăe lele ce mi-ai fost! ispirescu, l. 195 ; cfr. 5, M. v. 61/,. A face (cuivâ) zile fripte: a-1 amărî, a-1 necăji, a-1 chinui mereu, zi de zi. Bată-vă crucea, mangosiţilor, c’o să-mi faceţi sile fripte. alecsandri, T. 392; cfr. 938. Nevasta făceâ zile fripte bărbatului, creangă, P. 38.
II.	(Despre oameni)
1°. Trans. (Rar, numai fiind vorba de torturi) A chinui prin acţiunea focului (s. a unui fier roş). O arse frigându-i pântecele, dosofteiu, v. s. 20,2. li arseră şi-i fripseră spinarea. MINEIUL (1776), 732/s. I Fig- A bate tare (producând o durere ana-loagă cu a frigerii). I-a bătut de i-a fript, l-a fript în bătaie. ION CR. iii, 175. Se întoarse acasă,... cu frica în spate, că soacră-sa va frige-o în bătaie. MARIAN, SE. II, 97.
2°. (De obiceiu) Refl. (Construit: mi-am fript degetul s. m’am fript la deget) A se arde (în urma contactului cu focul s. cu un obiect înfierbântat). Jucaţi-vă cu focul, dacă vi-i voia să vă frigeţi. C. negruzzi, iii, 14/18. Omul îşi cumpără cleşte, ca să nu-şi frigă degetele, zanne, p. v, 192. Bacă te frigi, încailea să te frigi cu o ciorbă bună. ib. ii, 558. Cine s’a fript în foc, suflă şi în ghiaţă. baronzi, l. 65/|8. Nu te-atinge, că te frige! \ P. anal. (Despre sensaţia produsă de căldura soarelui; cfr. arde, pârli, pârjoli, prăji) Soarele pălea aşă de cumplit, de te frigeâ num,ai. sbiera, p. 208/,,. M’am fript toată ziua la soare. | (P. ext., despre sensaţii analoage, produse de ger, sete, etc. fig. de ruşine). Băteâ un vânt subţire... de-ţi frigeâ obrazul. creangă, p. 187. Furnici... au început a[-l] pişcă... de-l frigeau, nu altăcevâ. id. ib. 264. Sus stele, Jos stele, Vai de picioarele mele; Iar steloiul cel mai mare Bău mă frige la picioareP (= Gerul), gorovei, C. 172. Lacrimile îi frig obrazul, vlahuţă, n. 141. Vino sora de mă vezi... cum sânt culcată Cu gura nesărutată, întoarsă cătră părete, Cu gura friptă de sete. hodoş, p. p. 51. Au început a mă tot rugă... ca să-i dau şl lui să mănânce, că erâ, fript de. foame, sbiera, p. 107/)6. Cerbul cel fript de sete. gorjan, ii. ii, 119; cfr. mera, b. 16. Boierul, fript de ruşine, le zise, că le-a spune, sbiera, p. 70/39. || Fig. (Despre durere, mâhnire, dor, etc.; complementul e inima s. sufletul) Ni-au fript inema în noi. dosofteiu, v. s. 69; cfr. E; kogălniceanu, let. iii, 283/2„ beldiman, o. 37, marian, î. 114, reteganul, tr. 135/s. Cine mi-o scornit doina, Friptă i-o fost inima! bibicescu, p. P. 3. M’o fript la inimă nu altă. şez. ii, 74/36. || Văduva eră săracă friptă (= lipită pământului). FRÂNCU-CANDREA, ap. TDRG. Am sărit fript: repede, cfr. ars. pamfile, c.; cfr. SBIERA, P. 76/22, 220/18.
3°. Fig. A se păcăli, a se înşelă (mai ales la cumpărături s. la jocuri), cfr. arde II, 3°. Vezi să nu te frigi, cearcă să iei lucru bun ! jipescu, ap. TDRG. M’a fript (= m’a tras pe sfoară) la cântar, pamfile, j. i. Cu afacerea lui s’a fript: nu i-a mers bine. id. c.
III.	Intrans. (Despre corpuri foarte fierbinţi) A fi foarte fierbinte, a arde, a iradia o căldură mare
(usturătoare); cfr. dogorî. Frigeu, soarele...; gândeai că să se aprinsă lumea, reteganul, p. i, 38. Focul frige, apa fierbinte frige (în Muntenia se zice : apa clocotită ardej. pamfile, j. i. | Fig. Bea de frige (în glumă, în loc de: „de stinge11): foarte mult. pamfile, j. i.
[Aor. fripseiu (f şi Ban. fripş), part. fript, imper. frige!, ger. frigând. | Derivate: (rar) frigerc s.
f.; fript s. a. Pune carnea la fript!; friptă s. f. (numai în numirea unui joc de copii) de-a fripta = focul, pamfile, J. iii, 5; (rar) frigător, -oâre adj. | Compus: frige-linte s. m. Zgârcit, avar, zgârie-brânză. zanne, p. iii, 596; baronzi, l. 96/,. Trebue să fie cinevâ un frige linte... ca să facă gură pentru un strugur, alecsandri, t. 279.]
—	Din lat. frîgo, frixi, frictum, -gere, idem.
FiiiGK-UNTE s. m. v. frige.
frigor s. m. (Bot.) = fier ea-p :un ân tu lui (Ery-thraea centaurium). panţu, pl. (cfr. frigurică).
—- Din friguri (prin schimbarea accentului).
frigorific, -Ă adj. Frigorifique. — Care produce frig. Amestecuri frigorifice, poni, f. 123. Aparat frigorific, cfr. dulap-de-ghiaţă, refrigerent.
—	N. din fran.
FRIGULEŢ s. a. v. frig (1°).
frîgură _s. f. (Med., Entom.), frigorkie s.
f.	plur., friguri s. f. (Med.) v. frig (2°).
frigurică s. f. (Bot.) = fierea -pământului, panţu, PL. Frigurică se întrebuinţează în popor ca medicament în contra gălbinării. GRIGORIU-RIGO, M. P. 1, 80.
—	Derivat din friguri, prin suf. dim. -ică.
■	friguriJ5 s. f. = filigorie. vaida.
friguros, -oăsă adj., adv., subst. 1°. Froid froidement. 2°. Frileux.
1°. Adj. şi adv. (în opoziţie cu „călduros") Care te face să-ţi fie frig, care nu te apără de frig. în lungile şi friguroasele nopţi de iarnă, crede cinevâ cum că el devenea trist? eminescu, n. 42. Suflă vântul friguros, Badea nu s’a mai întors. J arnîk-bârseanu, d. 142. Odaie, haină friguroasă.
2°. Adj. şi subst. Care este sensibil la frig, care suferă de frig, nu poate rezistă la frig. Sărmanele [flori]! Cum n’o să fie friguroase şi plăpânde, când sânt crescute la umbră şi pe cuptoriu? c. negruzzi,
1,100. El se uită la frigurosul şi-i sise:... ispirescu,
l.	323.
—	Din lat. frigorosus, -a, -um, idem.
FRIGUŞOR, FRIGUŢ s. a. v. frig (1°).
fiuJ s. a. (îmbrăc.) Sorte de camisole. — (Transilv.) Un fel de camizol, purtat de femei bătrâne prin unele regiuni ale Transilvaniei. Cfr. brebenel, gr. P. („din lână vopsită cu negru şi roşu; ajunge până din sus de genunchi şi-l poartă mai ales iarna" Viciu, GL.). [Plur. frijuri. I Şi: friş. VICIU, GL.]
—	Probabil, formă stâlcită, din germ. Frisierjacke „matineu, pe care-1 îmbracă femeile când se piaptănă".
litiiiitii. s. f. v. frânghie ».
frimititră s. f. v. fărâmitură.
FUÎNGHIE s. f. v. frânghie *, frenghie.
fript, -Ă adj., s. a., s. f. v. frige.
FRIPTOÂRE s. f. 1°. Chaleur, ardeur excessive, 2°. Bâti.
1°. (Ban., Transilv.) Arşiţa soarelui. Asi a fost mare friptoare: zi foarte fierbinte. (Ţara-Haţegu-
Dicţionarul limbii române. 29. X. 1911.
II, 12
friptura
felicit
lui) REV. crit. Iii, 154. La arşiţă se zice friptoare. (Cugieru, în Transilv.), ap. HEM. 1746/l6.
2°. (Ţara Oaşului) Friptură. CDDE. nr. 644.
—	Derivat din fript (part. lui frige), prin suf. abstr. -oare.
friptură s. f. Roti. — Carne friptă pe grătar, în frigare, in cuptor, în ţiglă s. hârle (de ceaun), în tigaie s. hârgău (cfr. ŞEZ. VI, 76). Soiul de carne din care e făcută friptura se indică prin prep. de: - de porc, de miel, de gâscă, etc. 205 taiere de părţă-lon..., 45 de confeturi, 19 de friptură, 24 de ciorbă. iorga, S. d. xii, 179. I-au venit poftă de o bucăţică de friptură, drăghici, R. 65. Zise vătafului să taie un ied,... şi să-l facă friptură, c. negruzzi,
i,	82. Eu miros friptura. I. NEGRUZZI, v, 443. le-puraşu-i bun de seamă, lepuroaica de friptură. jarnîk-bârseanu, d. 367. Bucăţelele de friptură de pe grătar, ispirescu, l. 286. Altul ţine frigarea şi altul mănâncă friptura, zanne, p. iii, 566. [Diminutiv (cu înţeles desmierdător): fripturică = friptură bună. Aşă aş mâncă o fripturică de cerb! sbiera, p. 176/jaţ cfr. 172/e, 13.]
—	Din lat. *frictura, -am (Meyer-Liibke, Rom,. Gramm. II, § 492).
fripturică s. f. v. friptură.
friş s. a. (îmbrăc.) v. frij.
frişcă s. f. 1°. Creme fouettee. 2°. Iloussine, ba-dine. 3°. Hochequeue (Motacilla). 4°. Tendron. 50. Nom de chien de berger. 6°. Chiquenaude.
1°. Smântână de lapte nefiert, bătută.
2°. Vergea, nuia. „MăiRumâne,m,ai mână şi dumneata boii“. Rumânul îmi luă frişca din mână, şi eu mă lungiiupe fundul carului, sandu-aldea, u. p. 224.
3°. (Ornit., Ban.) Codobatură, jahresber. iii, 316. Cfr. pliscă.
4°. Fată tânără, sprintenă şi zburdalnică. Se amorezase... de o frişcă de la anul al doilea de declamaţie. d. ZAMFIRESCU, ap. TDRG. Cfr. fliştură.
5°. Nume dat de ciobani la câni. (Chiojdu-Bâsca, în Buzău) H. II, 28; cfr. fliuşcă.
6°. (Transilv.) Bobârnac, tiflă. îi da... o... frişcă preste nas. barac, ap. TDRG.
—	E îndoios dacă avem a face cu un singur cuvânt. Pentru înţelesul 6° cfr. ung. fricska, idem, pentru 2°, cfr. cuvinte analoage din dialectele italiene şi din Albaneză (cu înţelesul „nuiâ“ şi „fluier", cfr. şi flişcă), la g. meyer, alb. WB. 112. Cuvântul poate fi de origine onomatopeică cu înţelesul fundamental: „a mişcă repede (o nuia) prin aier (şi a produce un sunet şuierător cu ea)“.
frivol, -Ă adj. Frivole. — (Despre lucruri) Fără valoare, fără însemnătate, deşert, zadarnic, de nimic, fleac de... Inovaţiune frivolă ', uricariul, x, 373. Ornamente frivole, i. negruzzi, v, 391. I (Despre persoane) Care se ţine de lucruri de nimic, fleac de..., secătură de... [Familia: frivolitate s. f. Frivolitatea... balurilor, vlahuţă, D. 59.]
—	N. din fran.
friz f s. m. Cheval frison. — (Mold.) Cal din Frizia. Cai mari, groşi... friji de cei nemţeşti, m. costin, let. I, 224/31. (Atributiv) Cai de cei mari nemţeşti şi iepe friji. muşte, let. iii, 74/1;1. [Atestat numai subt forma plur. friji.]
—	Din polon, fryz „cal de Frizia".
friză vb. 1“. Friser. — Trans. şi refl. A încreţi, a încârlionţâ părul, cu fierul s. prin alte mijloace artificiale, a pieptănă cu îngrijire. Să mă frizez ca să-ţi plac? eminescu, n. 113. Fier de frizat, basarabescu, v. 199. [Familia: frizură s. f. (mai ales despre bărbaţi) Pieptănătură îngrijită (cu cărare). Pieptănătură la frizură, şez. vi, 160;
frizer şi frizor s. m. = bărbier. Un frizer îi pieptănă părul şi barba. i. negruzzi, iii, 119; frizărie s. f. = barbierie. [| Forme vulgare: frezii vb. Ia. caragiale, t. ii, 79; frezi vb. IV a. Ia oglinda, se freseşte, Fânu ’n luncă putrezeşte, mat. folc. i, 485; frezură s. f. O şuviţă de frezură căzută între sprin-cene. conv. lit. x’lii, 149.]
—	N. din fran.
friză s. f. Frise. — (Arhit. grec.) Suprafaţa verticală cuprinsă între arhitravă şi cornice, în genere împodobită cu sculpturi. Frumoasele metope... [ale] frizei exterioare. GHICA, s. 652. || P. anal. Suprafaţă verticală pictată s. sculptată în jurul părţii superioare a unei săli, a unui vas, de-asupra unei uşi, unui cămin, etc. împodobită... cu scene de vânătoare, precum este şi friza celui mai frum,os din sarcofagele de piatră din Muzeul nostru naţional. ODOBESCU, iii, 636. | Spaţiu între chenaruri; chena-rurile, ciubucele trase pe o zidire, costinescu. [La Românii din A.-U., după germ., şi: friz s. a. Frizuri de la cercevelele fereştrilor; ~ de la uşi. apolzan, u. 16.]
—	N. din fran.
froăie s. f. v. frână.
froăre f s. f. v. floare.
^ front s. a. Front. — (Milit.) Faţa unei trupe către inamic; cfr. flanc. Alergă înaintea frontului. zamfirescu, r. 258. P. anal. Front de fortificaţie. Fig. Ciocnirea se produce pe întregul front al vieţii sufleteşti, negulescu, f. r. i, 134. | P. ext. „Revin la front (mă întorc cu faţa încotro fusesem mai înainte)11, pamfile, j. ii. Lungimea ce face frontul [= faţada] cu uliţa, ionescu, d. 108.
—	N. din fran.
frontĂi,, -Ă adj. Frontal.—Al frunţii, din frunte. Morene laterale, în deosebire de grămada din, capăt, numită morenă frontală, mehedinţi, g. f. 99. Os frontal.
—	N. din fran. Ofr. dubletul fruntar.
front a voiu s. m. — (Rar, învechit) Ofiţer înaintat „din front" (dintre soldaţi s. gradele inferioare), fără să fi trecut prin şcoala militară.
—	Pare a fi o numire glumeaţă contaminată din front şi vistavoiu.
frontieră s. f. Frontiere. — (Franţuzism) Graniţă de ţară. Frontierele noastre, maiorescu, d.
390.	[Subt formă mai românizată: fruntarie, hasdeu, i. c. 34, sturdza, e. 13.]
—	N. din fran.
frontispiciu s. a. Frontispice.
1°. Faţada unei clădiri mari; partea cea mai de sus a unei faţade. Arcul lui Traian... pe frontispiciu n’aveă nici o inscripţiune votivă. ODOBESCU, iii, 73.
2°. Prima faţă a unei cărţi, conţinând titlul şi, une-ori, şi gravuri, ornamente; titlul din capul unei gazete. Frontispiciul foaei. maiorescu, d. iv, 14. [Subt formă mai românizată: f fruntespiţul bisericei. i. văcărescu, p. 369.]
—	N. din fran.
fronton s. a. (Arhit.) Fronton. — Ornament, de formă triunghiulară, de-asupra intrării principale a unei clădiri. Frontonul triunghiular. ODOBESCU, l,
391.	Frontoanele de stil roman. id. ii, 280. P. anal. Frumoasă stelă cu doi lei culcaţi pe frontonul ei. id. ii, 416.
—	N. din fran.
fruct s. a. Fruit.
1°. „Ceea ce rezultă din ovar în urma fecondării“
FiHÎGÂL
- 179 -
Frumuşel
(sandu, s. 147), rod. (Înţelesul obicinuit, la plur.) Poame. Fructul nu cade departe de pom. zanne, p. I, 183. Fig. Rădăcinile învăţăturii sânt amare, dar fructele dulci. id. ib. v, 353.
2°. Fig. P. anal. Fructul amorului acestor doi oameni fu Dionis. eminescu, n. 40. | P. ext. (Jur.) Folosul adus de ceva, venit. Fructele naturale sânt acelea ce pământul produce de la sine. Fructele industriale ale unui fond... se dobândesc prin cultură. hamangiu, c. c. 133. ~e civile: chirie, dobândă. [Familia: fructifer,-& adj. (numai despre pomi) Oare produce poame, roditor; fructuos, -oâsă, (contrariul) infructuos, -oâsă adj. (numai fig.) Care (nu) dă rezultate bune. Cercetări... puţin fructuoase. odobescu, ii, 413. Stăruinţile mele... au rămas in-fructoase. caragiale, m. 66; fructifică vb. I (numai fig.) A aduce roade, (p. ext.) interese, a rodi. Asemenea idei... nu puteau pătrunde... în „ţară“, pentru a fructifică, şi acolo, iorga, l. ii, 73. Disponibilul... nu rămâne... nefructificat, căci tot aduce interese. PANŢU, PR. 80.]
—	N. din lat. fructus, -um, idem; cfr. dubletul frupt.
frugal, -Ă adj. Frugal. — Cumpătat în mâncare şi băutură; care se mulţumeşte cu bucate simple. | Hrană frugală: simplă şi puţină. [Familia : frugalitâte s. f. Exerciţiul, frugalitatea îi dau [plugarului] sănătatea, ionescu, m. 278.]
—	N. din fran.
FRttHGHiE f s. f. v. frânghie1.
frumos, -oâsă adj., adv., subst. 1. Beau. II. Jo-liment, gentiment. Bien, suffisamment. Doucement, lentement; avec douceur. III. 1°. Le beau. 2°. Sorte de Fees. 3°. Nom de chevre, de vache, etc.
(în opoziţie cu „urît“, „hâd“ s. ,,slut“) Ceea ce satisface simţul nostru estetic ; (Ia poporul nostru) „frumos este tot ce este bun şi folositor pentru el, pentru altul şi pentru toţi în genere". H. IV, 58.
I.	Adj. 1°. (Despre fiinţe şi lucruri; p. ext. despre vreme, înfăţişare, miros, etc.) Vinul limpede şi frumos la faţă. pravila mold. 145,2. Cerdace ghiz-dave şi frumoase, cantemir, ist. 128. Un palat foarte frumos. GORJAN, H. 4/s. Frumoasă privire! drăghici, r. 7. 0 ei frumoasă, ib. 35. Una din cele mai frumoase provincii, bălcescu, m. v. 6/s. 0 ce frumoşi ochi ai! EMINESCU, P. 212. Nuntă m,ândră şi frumoasă, id. n. 30. Vezi d-ta, colo departe, nişte lanuri frumoase de grâu, care dan în copt? creangă, P. 155. Ieşi Zamfira ’n mers isteţ Frumoasă ca un gând răsleţ. coşbuc, B. 20. Nu-i frumos cine se ţine, Ci-i frumos cui îi stă bine. jarnîk-bârseanu, d. 375. Nepoţica zânelor, Frumoasa frumoaselor, teodorescu, p. p. 81b. 0 câmpie frumoasă. ISPIRESCU, L. 5. Un miros frumos. id. ib. 39. T/i întuneric toată muierea e frumoasă. iord. golescu, ap. zanne, p. viii, 629. Are slovă, frumoasă, zanne, p. v, 600. Nu-i frumos ce e fru-m,os, ci-i frumos ce-mi place mie! pop. (cfr. şez.
i,	221/13). Nu se întreabă de casa frumosului, ci de casa harnicului, pamfile, j. ii. | (Comparaţii populare) ~ ca o zână (ISPIRESCU, L. 5 ; RETEGANUL, P. iv, 64/10), ca un soare (RETEGANUL, P. IV, 65/l4), ca razele soarelui (şez. ii, 29/7_14), ca rupt din soare reteganul, p. iii, 66/2li), (fam.) ca un boboc (reteganul, p. ii, 26/20), ca o cruce (bibicescu, p. p. 179), de pică (ISPIRESCU, U. 72/)2), ca primăvara (RETEGANDL, P. IV, 64/12), etc. (Spre a reda superlativul, adesea repetat) Un cal frumos, frumos cu
o	stea în frunte, sbiera, p. 96/21, cfr. 210/S3. Frumoasă, frumoasă ca o zână. reteganul, p. iv, 54/10. | (Despre o armată, care se înfăţişează bine Ca număr şi armament) Atunce Leşii... au venit asupra Turcilor... cu frumoasă oaste, neculce, let.
ii,	222/33. || (Despre lucruri care ne procură un bun
câştig material) O recoltă frumoasă; o întreprindere frumoasă, un succes - .
2°. (Despre lucruri abstracte) 0 faptă frum.oasă (= laudabilă) ; o pagină frumoasă (care cuprinde fapte măreţe). | (în domeniul literilor şi al artelor) Un cânt frumos şi dulce, eminescu, p. 206. 0 scriere frumoasă; o operă frumoasă; o pictură frumoasă.
II.	Adv. Uită-te... cât de frumos răsare luna! DRĂGHICI, R. 82. Armăsarul lui, frum,os împodobit. bălcescu, m. v. 395/i0. I-ar plăceă să umble frumos îmbrăcat, eminescu, n. 36. Uşurel vânt când băteă, Fluierul frumos cântă, jarnîk-bârseanu,
d.	510. împăratul... împodobi palaturile şi cetatea cât se putu, mai frumos, ispirescu, l. 36. (în Transilvania) A mulţumi, a se rugă - (după germ. schon danken, bitten ?). Să fii, bade, sănătos, Că mi-ai mulţămit frum,os! jarnîk-bârseanu, d. 379. De te rogi frumos de dînsul... eminescu, p. 14. Şi să ştii că-s sănătos, Că, mulţămind lui Hristos, Te sărut, Doamnă, frumos, id. ib. 244. || (întrebuinţat aproape în acelaşi fel ca) Bine. Învăţase prea frumos. pann, E. ii, 40/2. Sta frumos ca un zid de piatră tare. bălcescu, m. v. 614. Păr de aur pieptănă Şi frumos se oglindea, alecsandri, p. i, 107. Şi, Doamne, frumos eră pe atunci, creangă, a. 33. Apoi s’au pus la carte, au învăţat frumos, donici,
f.	35. | Bine, îndeajuns, bine de tot. Se culcă după cină şi se odihni frumos toată noaptea, gorjan, h.
i,	47. | încet, binişor; cu blândeţe. Să vâr mâna’n sân la ţâţă ? — Haide, badeo, bucuros, Numai să umbli frumos! jarnîk-bârseanu, d. 380. Ce te răsteşti aşâ ? Vorbeşte mai frumos / ^ A fi ~ (din partea cuivă) = a fi cuviincios, a se cuveni. De elu bucura-ţi-vă, puţin aemu, se frumosu iaste. cod. vor. 139/,0 (= vă bucuraţi puţinei aemu, de să cuvine aşâ. n. testament 1648 ; bucuraţi-vă puţin acum, de ieaste cu cuviinţă, biblia 1688). E frum,os să-şi piardă vremea? contemporanul, i, 834. | (Fam. şi adresându-te copiilor) Stai ~ ! = bine, liniştit, astâm-pără-te, fii cuminte ! I A sta, a şedea (cevă cuiva) -= a-i sta bine, a-1 prinde. (Unipersonal) Nu şade frumos să râsi de alţii. | A face ~ — a face pe plac, în hatârul cuivă; a face sluj, ca un câne învăţat să stea în două labe. Şi din haosul de gânduri s’âlegi sfintele icoane, Ca să faci frumos cu ele la boieri şi la cucoane? vlahuţă, p. 138.
III.	Substantivat. 1°. (Mase. sing., articulat) Frumuseţea personificată. Poezia, ca toate artele, este chemată a exprimă frumosul, maiorescu, cr. i, 7.
2°. Eufemistic. (Fem., mai ales la plural, artic.) Ielele. La mijloc de cale, De cărare, Mă’ntâlniiu cu Frumoasele, marian, d. 336. L’a întâlnit Vântoasele Şi frumoasele, teodorescu, p. p. 360b. Ş’om strânge Dzînele,... Frumoasele, pârvescu, h. 82. Am văzut: Frumoasa cu frumuseţile, păsculescu,
l.	P. 122. A le-frumoase = sânt un fel de zâne, numite de popor si Iele. (Izverna, în Mehedinţi), ap. HEM. 796. (Cl'r.’ Ale-sfinte. ibid.)
3°. Frumoasa: nume de capră (în jud. Bacău). dame, t. 182, de vacă, viţeâ (Ilfov, Dâmboviţa, etc.).
(Bot.) Fiu moasa-n opţii (dupâ fran. belle-de-nuit ?)= barba-împăratului. barcianu.
—	Din lat. formosus, -a, -um, idem.
frumoşâ f vb. Ia = înfrumuseţa. LB. FRKinoşiiJL., -eâ şi -ică adj, v. 'frumuşel. fkumseţă, frumseţe s. f. v. frumuseţe. fruhijsâche s. m. v! frumuşel. frumuşâxă s. f. v. frumuseţe.
frumuşel, -eâ şi -i«jĂ adj., adv., subst. I. Beau, joii, gentil, mignon. II. Joliment, gentiment, avec douceur. III. Vents precurseur.s de malheurs. Diminutivul lui frumos (derivat prin suf. -el).
1.	Adj. (Mai rar, cu o scădere de înţeles) Nu tocmai frumos, nu frumos de tot, dar destul de frumos, (foarte) drăguţ, (foarte) drăgălaş; (mai adesea, fără această
FRUMUSEŢĂ
- ISO -
FRUNTAŞ
scădere, cu întreg înţelesul lui „frumos1*, dar mai desmierdător, fiind vorba de cevâ mic şi gingaş) drăguţ, drăgălaş, plăcut. Născu anume Alexandru cocon fromoşel. moxa, 352. Eră, coconaşul frumuşel, mineiul (1776), 145’/2. Să umbreşti un obrăjel Plin de nuri şi frumuşel, konaki, p. 188. Dame frumoase, frumuşele şi mai slutişoare. C. negruzzi, i, 36. Un drăcuşor mititel şi frumuşel, id. ib. 88; cfr. alecsandri, p. i, 83. Băieţii mamei, băieţi, Frumuşei şi cu-cuieţi! creangă, p. 26. Un băiat ochios, sprincenat şi frumuşel de nu se m,ai poate! id. ib. 75. 11 întâmpină o fată frumuşică. ISPIRESCU, L. 85 Şi copila frumuşei, Ascultând pe m,aică-sa... marian, se. i, 43. Porumbeâ din porumbele, Frumuşeă din frumuşele. jarnîk-bârseanu, d. 172. Drăguţul obrăjel, Ru-meor şi frumuşel, 0 fi, său, ca vai de el!.. ibid. 311. Floricică frumuşică, ib. 85. Pe culmiţă se plimbă Cu-a lui d’albă frumuşeă. mat. folc. 168. Eră frumuşel ca rupt din soare, reteganul, p. ii, 22. Frumuşica: nume de capră, dame, t. 182, de vacă, viţeâ (Ilfov, Dâmboviţa, etc.). [La fem. şl: frumuşiţă (fru-muşîţă). graiul, 55. | Cu alt sufix: frumusăclie s. m.: nume de câne ciobănesc. (Cotul-lung, în Brăila)
H.	I, 170.]
II.	Adv. Frumos, binişor, cătinel. Creaşte... floarea frumuşel, barac, t. 4. O apucă frumuşel de mână... creangă, p. 272. Se linge frumuşel pe bot. idem, 24. Se îmbătă boierul... şi cucoana îl ia frumuşel la spinare, ispirescu, l. 381. Răsări grâul mieu frumos frumoşel. cĂtana, p. b. ii, 12. Am un om mititel, Face gardul frumuşel? (=Acul). gorovei,
c.	1. Loc. adv. Cu - ul = cu binişorul. Cerc... cu frumuşelul, reteganul, p. i, 1/13. De-a-ul: cu-de-amănuntul. Ea i-au spus toate de-a frum,uşelul. sbiera, p. 215/23.
III.	Subst. Eufemistic, (fem., plur. art.) Vânturi rele. Când ies plugarii întâia oară la câmp cu plugurile, trebuie afumate toate uneltele împreună cu vitele, căci la cas contrar le vor atacă cele frumuşele (vânturi rele), ap. MARIAN, SE. II, 178.
[Şi: frumoşel.]
frumuseţă f vb. Ia v. înfrumuseţa.
frumuseţă s. f. v. frumuseţe.
î'KCJii SK'ţ'i: s. f. Beaute. — (Adesea, mai ales la cei vechi, ca plur. tant.) Manifestaţiune sensibilă a frumosului. Floarea ei cade, şi dulcea frumuseaţe a feaţeeieipiare. cod. vor. lll/,0(=frâmseaţea. n. testament 1644; bună cuviinţa obrazului lui au perit. biblia 1688). Tu feceşi toate frâmseţile pământului. coresi, ps. 197 (= frumseţile psal. sch.). îmbrăcaţi într’atâta podoabă şi frâmseaţe. varlaam, c. 27,2. Eră o cetate, căriia frâmseaţea nu să poate povesti, dosofteiu, V. s. 46,2. Frumu-seaţele ochilor, biblia (1688), 207. Cuviinţat şl la frumseaţe, şl la stat, şl la vârtutea trupului, mi-neiul (1776), b2lli.Frumu'seaţeacâmpilor. cantemir, hr. 16. Pentru mare iscusenie şi frum,useţuri a pământului acelui, i-au sis [Italiei] Raiul păm ântului. m. costin, let. i, 8/19. Bl fu săgetat la inimă de frumuseaţele ei. alexandria, 7/2. Afroditi [Dum-nezeoaia] a dragostei şi a frumuseţii, calendariu (1814), 92/13. Frumuseţea piere, marcovici, c. 4/„. Iubeşte frumuseţele naturei. c. NEGRUzzr, i, 77. Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe, eminescu, p 235. Tot se ţine că-i frumoasă; Bar frumseţea nu-i la ea. jarnîk-bârseanu, d. 441. Se bucură de fru-museţea florilor, ispirescu, l. 8. Pentru frwm.use-ţele şi isteţiile lor şi-au căsut drag unul altuia. sbiera, p. 23/,„. Frumuseţea, avere nestatornică. IORD. GOLESCU, ap. ZANNE, P. viii, 629. || (Adesea în locul adjectivului) Frumos. (Absol.) E o frum,u-seţă afară la câmp! creangă, p. 116. (Mai ales în construcţiile) 0 fată de toată - as. o ~ de fată = o fată foarte frumoasă. Frumuseţea lui de grădină. brătescu-voineşti, l. d. 213. Periseră de pofta
acestei frumuseţe de fată. sbiera, p. 140/33. Este o frumuseţă de si acum, când îţi scriu, eminescu, n. 101. li fu milă să răpue o aşă frumseţe de vită. ISPIRESCU, u. 45. (Eliptic) Eo - = persoană foarte frumoasă. Păreă că nu bagă seamă că e lângă o frumuseţă. c. NEGRUZZI, I, 37. || (Pluralul în -uri însemnează une-ori) Diferite lucruri foarte frumoase (cfr. bunătăţi). Frumuseţurile de pe vremea iarmarocului. şez. v, 40/ie. A sta de - = de geaba (propriu: spre a fi admirat). N’am, venit... să stau de frumuseţe, Ci-am venit la bătaie, pann, e. iv, 71. [Plur. f -se(a)ţe, (azi) -seţi, (rar) -seţuri. \ Şi: (formă sincopată, prin Ardeal) ifrumseţe, (prin Mold.) fru-m(u)seţâ, frumuşâţă, f frâmse(ă)ţe, f fi'âmse(a)ţă.]
—	Derivat din frumos, prin suf. abstr. -eţe.
frumuşică, frumuşică adj. f. v. frumuşel.
frunceă f s. f. Front. — Frunte. (Numai la dosofteiu) Smad depeliţă, nasul plecat, sprâncianele rătunde, frunceaua încreţită, v. s. 1,2. Cu fnmceaoa ieşită. 47,,.
—	Din lat. *fronticella, -am „frunte mică“ (cfr. arom. frâmţeauă „sprânceană").
frunculiţă s. f. v. furculiţă.
fruntăr s. a. 1°. Iconostase. 2°. Plancher (de meules de moulin). 3°. Lucarne. 4°.-50. Fronteau, frontal.
1°. (Transilv.) Catapeteasmă. Tocmirea fruntaru-lui a bisăricifi], (Rodna, a 1780) iorga, s. d. xiii, 161; cfr. idem, n.'r. a. i, 172, 245. Cu deosebire frumos este fruntariul (catapeteasma), moldovan, ţ. n. 105.
2°. (Mor.) Scândura din faţă, care acopere pietrele de măcinat şi în care e înţepenită vrana; se numeşte (prin Dâmboviţa, Râmnicul-Sărat şi Vlaşca) corună şi (în Tecuciu) mâsa-pietrelor. dame, t. 153-155. | Partea corespunzătoare a morii-de-vânt, numită şi stratul-pietrelor. ib. 162.
3°. (Ban.) Bageac. CDDE. nr. 628.
4°. Bucată de catifea ca de 5 cm de lată şi 40-50 cm de lungă, pe care o leagă femeile pe subt căiţă, ca să nu iasă părul de subt ea. (Râuşor, comit. Făgăraşului) viciu, gl.; cfr. MOLDOVAN, ţ. n. 175; II.
v,	419 (Seaca-de-câmp, in Dolj).
5°. Cureaua care trece peste fruntea calului când
i	se pune frâul în cap. DICŢ.
[Cu înţelesul 4°, şi: f fruntâre s. f. întrebuinţat în n. testament (1648), ap. CDDE. nr. 628,. spre a traduce pe „phylacterium" = advar.]
—	Din lat. frontale (în înţelesurile l°-3° ar puteâ fi şi: *frontarium). Cfr. dubletul frontal.
fruntâre f s. f. v. fruntar.
fruntarie s. f. v. frontieră.
fruntaş, -Â subst., adj. 1°. Notable, principal. 2°. Soldat ă galon de laine, premier soldat.
1°. (Om) de frunte, care-i între cei dintâi (ca stare s. poziţie socială); la sate fruntaşii formează un fel de aristocraţie ţărănească, în opoziţie cu mij locaşii şi mai ales cu codaşii, cfr. marian, î. 288; SE. I, i!3; NU. 96. Mulţi dintre fruntaşii satelor s’au primejduit. Canta, let. iii, 179/26. Oşteni fruntaşi, c. ne-GRUzzi, ii, 74/a. Fruntaş între eroi. alecsandri, p.
ii,	251. Becât codaş în oraş, m,ai bine în satul tău fruntaş, creangă, a. 12. Fete... de fruntaşi, reteganul,?. iv, 30/19. [La fem. şi: fruntâşiţă s. f. CONTEMPORANUL, vi, i, 501.]
2°. (Armată) Soldat mai deosebit de ceilalţi, a-proape de a fi înaintat caporal; poartă un galon de lână.
—	Derivat din frunte, prin suf. -aş. (Corespunde bulgărescului celnik „cel mai mare dintre ciobani", din celâ „frunte".)
FRIJNTĂŞIE
- 181 -
FRUNZĂ
FinjiVTĂşiu s. f. Notabilite, autnritâ. — (Rar) Rangul s. poziţia de fruntaş. Fruntăşia socială. RUSSO, s. 165. Din fiecare casă câte unul, fără deosebire de fruntăşie. sbiera, p. 316.
—	Derivat din fruntaş, prin suf. abstr. -ie.
fruntăşîme s. f. Les notables. — Colectivul lui fruntaş, derivat prin suf. -ime. (Neobicinuit) Frun-tăşimea Românilor bucovineni, sbiera, f. s. 148.
fruntăşiţĂ s. f. v. fruntaş.
frunte s f. 1. Front. II. 1°. Pârtie anterieure, faţade. 2°. B.aut (de la table), tete, premier rang. Avant-garde (d’une armâe). III. Elite, fleur, quin-tessence.
I.	1°. Partea de sus a feţii omeneşti, de la sprâncene până unde începe să crească, părul, mărginită, de cele două laturi, de tâmple. „Aşâ de grabă ne laşi?“ am adaos încreţind fruntea, c. negruzzi, i,
39.	A mea frunte, palidă-obosită. alexandrescu, m. 7. Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta. eminescu, p. 241. Luna... se’nalţă... Gânditoare ca
o	frunte De poet. coşbuc, B. 7. Se zice că o frunte bulbucată... e un semn de mare inteligentă..., pe câtă vreme o frunte ţuguiată... şi turtită... arată o inteligenţă mică. bianu, D. s. Sărutând-o pe frunte, îi nise... ispirescu, l. 18. Şi-i de-o palmă lat în frunte, jarnîk-bârseanu, d. 136. Ce i-e scris o-mului, în frunte i-e pus! creangă, p. 220. A bate cu fruntea’n nori: a fl înalt s. mândru, zanne, p. ii, 161. De la frunte pân’ la nas, Şapte poşte şi-un popas: se zice celor urîte. ib. 160. Cu stea în frunte (ca Făt-frumos al basmelor noastre populare): vestit pentru calităţi extraordinare. împăraţi cu stemă’n frunte, coşbuc, b. 18. Trebile care ţi le-oiu face eu, nu le-a face altul, macar să fie cu stea în frunte. CREANGĂ, p. 152. Omul învăţat are stea în frunte. zanne, p. v, 350. I Poet. Faptul silei se aprinde pe a dealurilor frunte, alecsandri, p. ii, 68.
2°. P. ext. Partsa corespunzătoare, la animale; cfr. dame, t. 32. [Boi] cudalbi, ţintaţi în frunte. CREANGĂ, p. 38.
II.	P. anal. 1°. Partea din faţă a unui lucru; cfr. faţă (III, 2°). Fruntea stupinei să stea spre amiasi de 'si. economia, 203.
2°. Partea de sus s. dinainte a unui lucru (în o-poziţie cu mijloc şi mai ales cu coadă; adesea cu aceleaşi accepţiuni cu cap; une-ori atributiv). Ajungând Moldovenii în fruntea obuzului... neculce, let. ii, 356/34. Am măsurat întâi siliştea în fruntea locului... şi, împărtindu-sepe şase bătrâni, s’au venit de bătrân câte două odgoane... în capătul siliştei de sus, aşîjderea şi la mijloc şi la capătul siliştei din jos. uricariul, xix, 35/22. Sărutau fruntea imineilor lui Păturică, filimon, c. ii, 73. Albert, în fruntea mesei, luceşte ca un soare, alecsandri, p. II, 208 (cfr. capul mesei). Tot Banatu-i frun-tca/1| Spec. (Armată) Avangarda unei oştiri. Atâta oaste fiind, cât unde mâneă noaptea fruntea, a doua si agiungeă cei din urmă. muşte, LET. iii, 73/31. S’au lovit fruntea amânduor taberilor. şincai, hr. iii, 25/25. | (Transilv.) Grinda orizontală de-asupra mar-ginei din faţă a vetrii, suportând hornul. TDRG.|| (Loc. adv.) în fruntea... = înaintea..., la locul dintâi, în cap (ca loc şi ca rang). Ţiindu-l mai în frunte de cât pre toţi boierii săi... neculce, let. ii, 350/21. Mă grăbesc a pune în fruntea [călindaru] lui următoarea însemnare... 1. ionescu, C. vi. 0 ceată de ofiţeri, în fruntea cărora erau trei. C. negruzzi,
i,	167. Cu musici multe’n fruntea lor. coşbuc, b. 19. La răsboiu în coadă şi la fugă’n frunte, românul glumeţ, i, 59/10 (variantă: la răsboiu coadă şi la fugă frunte, ib. 36/4, cfr. la râzboiu înapoi, la plăcinte înainte).
III.	Fig. (Din noţiunea locală „înainte11 s. „în locul dintâi11 s’a născut cea calitativă) Ceea ce e de ca-
litate superioară s. de valoare mare (despre obiecte); ce e mai nobil, mai ales, mai de cinste (despre fiinţe); cfr. floare. Au scos hârtii, fruntea de patru ughi, mijlocul de trei ughi şi de doi ughi, coada de un ughiu. neculce, let. ii, 415; cfr. n. costin, let.
ii,	88/,. Mălaiul trebue săcerat în putere, ca să nu se scuture fruntea coaptă. I. ionescu, c. 79. Au purces fruntea toata den boieri la Ţarigrad. m. costin, let. I, 263/,; cfr. NECULCE, LET. II, 388/c; MAG. ist. iii, 71/21. Umblă moartea prin grădină,... Rupând vârful florilor Şi fruntea feciorilor, marian, î. 282. Mi-a furat fruntea dobitoacelor, teodorescu, p. P. 51 lb. E m.ai bine să fii fruntea cosii, decât coada frunţii. C. negruzzi, i, 247. Din ca-nură se scoate o frunte (= calitate superioară) [numită] miesură. pamfile, I. C. 8. | (Atributiv) 4 lei 20 ciubote roşi de săftian frunte, 4 lei..: de mijloc, 3 lei 20... maiproaste. uricariul, iv, 133/19. | (Cu deosebire in loc. adj.) De frunte = de calitate superioară, însemnat, între cei dintâi, ales, nobil, recunoscut; cfr. fruntaş. Nu numai... oameniproşti, ce şi... oameni de frunte, neculce, let. ii, 235/21. Boiarii Râmului cei mai de frunte. DOSOFTEIU, V. s. 152. Bresle (amiras, let. iii, 150/ao), case (uricariul, xix, 338/,0), birbant (beldiman, tr. 14/2), nătărău (c. negruzzi, i, 141), voinici (alecsandri, p. I, 30), boi (ib. I, 357), talente (odobescu, ii, 243/,o) loc (maiorescu, cr. ii, 103), bueher (creangă, a. 89), cal (ispirescu, l. 13), oameni (marian,
o.	i, 180), fete (jarnîk-bârseanu, d. 433), hoţ (sevastos, C. 307/28) de frunte. (Expresii analoage la Aromâni, Albanezi şi Bulgari, ap. papahagi, p. a. nr. 357).
—	Din lat. fvons, frontein, idem. Cfr. dubletul front.
frunticică s. f. v. fruntişoară.
i'ui'NTiş adv. Tout droit, sans crainte. — Drept înainte (WEIGAND, B. B. 94), fără teamă. M’am învăţat a mă uită frunţiş la acele ce se vor împlini. conv. lit. iv, 23, ap. TDRG.
—	Derivat din frunte, prin suf. adv. -iş.
fruntişoară s. f. Diminutivul lui frunte, derivat prin suf. -işor. [Ou alte sufixe: frunticică, frim-
tiţă. Şi-şi resfiră codiţa, Ca şi mândra fruntiţa. reteganul, tr. 124/4 ]
frunţi'!'Ă s. f. v. fruntişoară.
FitliiVTos, -oâsă adj. Qui a le front large. — (Om) cu fruntea lată.
—	Derivat din frunte, prin suf. -os (cfr. lat. fron-tosus).
frunză s. f. I. Feuille, feuillage. II. 1°. Feuille. 2°. Ruban (que les jeunes filles portent sur le front).
III.	1°. Nom de danse populaire. 2°. Nom de chien de berger.
1°. Foaie de arbore (mai rar de alte plante, în Mold. şi Bucov. foaie de orice plantă: ~ a fânaţului. i. ionescu, c. 107, ~ de tutun, pamfile, i. c. 248, - a macului jarnîk-bârseanu, d. 35, - de pătrânjel ib. 332, de secară hodoş, p. p. 41, de cicoare ib. 49, de sălată ib. 51, de trifoiu ib. 53, etc.). Frunsa se bate producând un freamăt, fâşâe s. foşneşte, mai ales când e veştedă s. uscată; din s. în ~ se cântă; cu - verde încep cele mai multe cântece populare. Adesea se întrebuinţează la sing., cu înţeles colectiv (=germ. Laub). Un vihor... luâ o piatră mare... şi o purtă vântul ca o frunsă. cuv.
d.	bătr. ii, 148. Un chioşc alcătuit de frunse. drăghici, R. 160 (cfr. frunzar). Frunsa Un se bate în codru'nftorit. alecsandri, p. i, 197. Un lung freamăt de frunse. eminescu, n. 22. Venea... cântând din frunsă. ispirescu, l. 130. Un nuc cu
FRUNZĂLIŢĂ
— 182 -
FRUNZIŞ
frunza rară. şez. i, 12b/„. Bacă codru’ frunsa-şi lasă... jarnîk-bârseanu, D. 289. Frunsă verde, foi de nalbă, liăsai, lună, mai degrabă, ib. 399.
(Trăieşte) ca frunsa pe apă: la voia întâmplării. zanne, p. i, 184; pamfile, J. II. A luat ~ a’n husă = a fugit în lume (Muscel), zanne, p. ix, 473. (Pentru umbletul fără rost, hoinar, se întrebuinţează expresiile): Aumblă frunsa lelii (zanne, p. II, 789; pam-fjle, J. i) s. (de) frunsa frăsinelului, (mai rar) frunsa păltinelului (şez. ii, 151/1S). Cel prost... atâta ce-a umblat încolo şi’ncoacede frunsa frăsinelului,... până ce-a cheltuit toţi banii, marian, o. ii, 316/i4. Umblaţi numai aşâ, frunsa frăsinelului. creangă, p. 188; cfr. A. 124. (Celui ce umblă fărâ nici un rost, fără să facă nici o ispravă, i se zice că) Taie cânilor - . pamfile, j. i. Câtă ~ şi iarbă: foarte mult. Când văsuiu a lor mulţime, câtă frunsă, câtă iarbă... eminescu, p. 240. Au început a curge furnicile... câtă pulbere şi spusă, câtă frunsă şi iarbă, creangă, p. 264; cl'r. 54, ispirescu, L. 111.
(Bot.) Cuvântul - intră ca element de compoziţie în câteva numiri de plantă: frunza-cerii = cosor. polizu.
~ -de-bubă-rea=buberic. panţu, pl.; leon, med. 26; DAME, T. 188.
~ -de-ciuci-deg-ete = cinci-degete. polizu.
~ -de-potcă = Patte d’oie (Chenopodium murale). Plantă ierboasă, care creşte pe dărâmături, cu frunze verzi lucitoare şi cu flori verzii. Şi: iarba-dru-murilor. panţu, pl.
frunza-frâsinelului„seamănăcu cinci-degete“. (Rogojeni, în Covurluiu) h. iii,. 116. frunza-tăieturii = vindecea. panţu, pl. frunza-voiri icului = usturoiţă. ) = brâncuţă. panţu, PL.; DAME, T. 187.
II.	P. anal. 1°. f (Traduce pe paleosl. listz s. pe grecescul <{-uX).ov) Foaie de hârtie (într’o carte, cfr. frunzări). Cine va cercă, de sârg să poată află, carea în ce frundsă să găseaşte. pravila mold. 11. Cartea 1, titlu 12, frunsa 83. uricariul, xvii, 49; cfr. şapte taine, ap. TDRG. | (Rar, şi azi, în poezia pop.)- Să scot peană, călămar..., Să scot frunsă de hârtie, bibicescu, p. p. 313.
2°. (Transilv.) Panglică colorată, cu care se încing pe cap, la sărbători, fetele din Sălişte. Cfr. moldo-van, ţ. n. 133; iorga, s. D. XII, 98.
III.	P. ext. 1°. Nume de danţ ţărănesc. (Poiana, în Dolj) h. v, 390.
2°. Nume de câne ciobănesc. (Braniştea, în Covurluiu) H. iii, 71.
—	Din lat.-pop. frondia (formă de neutru plural din frons, -ondem, idem, devenit feminin singular, cu înţeles colectiv).
FRUNzÂii'ţ’Ă s. f. v. frunzuliţă.
I	UDS/.AK s. a. şi m. I. Feuillage, feuillee, ramee.
II.	1°. Mai. 2°. Sorte de champignon.
1.	S. a. (în Mold. şi s. m.) Frunze multe, frunziş, cu crăci cu tot.
1°. Desiş format de crengile pline de frunze ale unui copac s. tufe. Num,a se trage înapoi cu mare luare aminte..., ţinându-se ascuns după frunsari. beldiman, n. p. ii, 68. Mă opriiu subt un frunsar de păr sălbatic, sadoveanu, p. S. 242; cfr. alecsandri, p. P. 98/22.
2°. Umbrar, făcut din crengi frunzoase. Pe mal şedea... Sub verde frunsar Be verde stejar, alecsandri, p. P. 116b/e; cfr. DULFU, ap. TDRG. [| „Pă-tuiag de creci cu frunze de gorun (stejar)11, h. ix, 84 (Rudina, în Mehedinţi).
3°. Frunze (uscate, căzute de pe copaci, întrebuinţate ca aşternut subt vite barcianu) s. vârfuri (stâlpâri) de crengi frunzoase (spre a acoperi cu ele cevâ sau spre a le da vitelor ca nutreţ). Pe subt atâtea frun-sare căsuţe, toata cărările se făpuse nevăzute. odobescu, iii, 182/24. Aşesă o leasă de nuiele şi nişte
frunsari peste [groapă], creangă, p. 29. In... ţarc... se ţine nutreţul vitelor: fân,paie..., frunsare (= „vârfuri de crenge din copacii cârniţi încă cu frunza verde, cu deosebire pentru oi“). liuba-iana, m. 102. Bouă-sprece perne mari îs umplute cu frunsari. sevastos, N. 47; cfr. ALECSANDRI, T. 60.
II.	S. m. 1°. (Luna) Maiu. alecsandIii, p. p. 34; marian, se. i, 96.
2°. (Bot.) Un fel de „burete de mâncat11. (Răn-ghileşti, în Botoşani) h. i, 97.
—	Derivat din frunză, prin suf. -ar.
frunzărei, f s. m. Petit rameau. — Diminutivul lui frunzar, derivat prin suf. -el. (Neobicînuit) Mic stâlpar, vârf de rămurică. Porumbiţă... aducând un frunsărel de măslin, dosofteiu, v. S., ap. TDRG.
FKlix/Ăiii vb. IVa. I. 1°. (En parlant de brebis) Brouter les jeunes pousses. 2°. (En parlant de bes-tiaux) Manger peu, toucher â peine au fourrage. 3°. (En parlant d’hommes) Grignoter. 4°. Toucher â qgch, prendre ă peine. II. Feuilleter, parcourir en feuilletant.
I.	Popular. 1°. Intrans. (La origine, despre oi) A mânca din frunzare, ciupind câte-o frunză, de ici şi de colo. Ca... nişte oi ce frunzăresc... şincai, hr. i, 135/2).
2°. P. ext. (Despre vite) Trans. A atinge abia nutreţul, a mânca din iarbă s. din fân numai puţin, aşâ ca să rămână aproape întreg. Cfr. şez. ix. 153, 3°. P. ext. (Despre oameni şi fig. despre alte vietăţi) A gustă numai (alegând mâncările). Be nu masă îndestulită, iară gustare frunzărită tot voiu fi. cantemir, ist. 206. (Fig.) [Fluturai] gustă numai, frunzăreşte, konaici, p. 81.
4°. P. gener. (Şi în afară de mâncări) „A ciupi, a luă, a încercă, etc., de ici, de colo câte puţin11.
PAMFILE, J. II.
II.	(Literar, spre a traduce noţiunea fran. „feuilleter11 s. germ. „(durch)blăttern11). Intrans. şi trans. A întoarce repede foile unei cărţi; p. ext. a ceti repede o carte, oprindu-te numai asupra unor părţi; a foiletâ, a răsfoi. învăţatul frunzăreşte tomuri de cărţi, konaki, p. 287. Se făcu că frunzăreşte prin carte. popovici-bĂnĂţeanu, ap. TDRG.
—	Derivat din frunzar.
frunzărie, frunzăriaie s. f. v. frunziş2. frunzăros, -oasA f adj. v. frunzos. frunzet s. a. v. frunziş2. frvnzi vb. IVa v. înfrunzi.
fkunzicA, FltUNZICEÂ s. f. \	..__
frvnzioârA s. f.	/	v- rru,izul^u-
frunziş adv. Feuille â feuille, par le menu. — (Neobicinuit) Frunză de frunză, cu de-amănuntul. Acestor lupi le-au poroncit căpitanul lor ca să iaie munţii frunziş şi să caute iapa. sbiera, p. 58/so.
—	Derivat din frunză, prin suf. adv. -iş.
frunziş s. a. Feuillage, feuillee. — Colectivul lui frunză (derivat prin suf. -iş). Cfr. frunzar. Apa... şerpueşte pe un pat de frunziş, c. negruzzi, i, 96; cfr. II, 13. Sub adâncul frunziş al codrului stă pitit vânătorul. ODOBESCU, III, 35/g. Frunzişul sunător. eminescu, p. 236. Au rădicat un ocolaş, numai de, frunziş. SBIERA, p. l/20. Trecem... Prin frunzişul codrului, jarnîk-bârseanu, d. 62. [Plur. (rar) -şişuri şi -sişe. | Cu alt sufix: frunzet s. a. Un cântec... codrul îl trezeşte, Par’că frunzetul repetă... eminescu, l. P. 134. Trebui să meargă în vârful degetelor, ca să nu fâşie frunsetul cel uscat, ispirescu, l. 78 ; (neobicinuit) fruuzărime s. f. Peste vârfurile ’nalte par’că sborul lor îl simţi, Frunsă-rimea cea mişcată de aripele-i cu zimţi, eminescu,
l.	p. 133; (la costinescu se citează şi): t'ruuzărie.]
FRUNZIŞOARĂ
— 183 -
FUDUL
frunzişoară s. f. 1°. Feuillelte. 2°. Fard (en feuiîles). 3°. Macis.
Diminutivul lui frunză (derivat prin suf. -işoară).
1°. Frunză mică, frunzuliţă (mai ales în poezia pop.). Frunzişoara cea de nuc. marian, sa. 88. Copacii se înalţă încă... goi, dar câte unul... îşi poartă frunzişoarele ca nişte fiori. IORGA, N. R. B. 9. [Mai rar: frunznşoără. şez. iii, 160/,,.]
2°. Foiţe, suliman (în formă de foiţe). Să mai lase focului frunzişoara şi alihia de pe faţă! jipescu,
0.	132; cfr. 58]
3°. (Comerţ) Coaja cărnoasă a seminţelor de My-ristica fragrans (v. nucşoare), întrebuinţată ca dres în bucate. 200 11. sahar rafinat, 200 11. piper...
2	11. frunzişoară măruntă, (a. 1800, Braşov) IORGA, S. d. xii, 131; cfr. 67 (din a. 1754), etc.
i'itijraii'Ă s. f. v frunzuliţă.
j'itCNsr.os, -oăsă adj. Feuillu, touffu.—Cu frunze multe şi dese, foios. Copaciu frundzosu. dosofteiu, V. S. 3 32,3; cfr. pann, e. i, 28; sbiera, p. 5/33; jarnîk-bârseanu, d. 69. Legumi frunzoase. economia, 156. Codrul cel frunzos. alecsandri, p. i, 7; cfr. jarnîk-bârseanu, d. 192. [Cu alte sufixe: fnumi ros, -oăsă, ap. CDDE. nr. 662;. (neobicmuit; numai la cantemir) f frunzăros, -oăsă. Copaciul crăngos şi frunzăros. ist. 171.]
—	Derivat din frunză, prin suf. adj. -os.
FRUNZUCĂ, FRU.VZUI.KĂXĂ S. f. )	,.	....
frunzuuîcă, FBWzmisĂ s. f. / v- frunzuliţa.
frunzuliţă s. f. — Diminutivul lui frunză (derivat prin suf. -uliţă), mai ales în invocaţiile poeziei pop. Vânătorul... imitează pe frunzuliţă un glas strein, alexandrescu, m. 63. Nici o frunzuliţă măcar nu se mişcă, ispirescu, l. 370. Frunză verde, frunzuliţă... jarnîk-bârseanu, d. 9, 161, 215; cfr. 269, 427, etc. [Şi (rar): frnnzăliţă alecsandri, p. p. 41/,. | Cu alte sufixe: frunzuţă (Transilv.) jarnîk-bârseanu, d. 256; cfr. 311, 103, 99, etc., reteganul, tr. 33/,2; frunziţă alecsandri, p. p. 371/4; hodoş, p. p. 59, 138; marian, sa. 88; frunzuleână (Mold.) sevastos, C. 89/e; vasiliu, c. 105, 56; şez.
1,	46/,,, 73b/„, 166b/2, vi, 118, etc.; (mai rar) frun-ziică doine, 120/,,; reteganul, tr. 168/4; şez. i, 211/,0; frunzică sevastos, c. 311/12; frunzulică jarnîk-bârseanu, d. 61; şez. i, 73/,4, 115b/l7; frun-zulină mat. folc. 390; frunzioâră, ap CDDE. nr. 662; frunziceâ (în rimă) mat. folc. 184; cfr. frunzişoară.]
frunzuros, -oăsă adj. v. frunzos.
frunzuşoără s. f. v. frunzişoară.
frunzuţă s. f. v. frunzuliţă.’
frci’T s. a. Laitage (de brebis ou de vache). 2°. Gras. 3°. Jours gras; carnaval.
1°. Produsul în lapte al animalelor mulgătoare; p. ext. mâncări făcute din lapte, „lăptării şi brân-zeturi“ şez. v, 74/., (în Mold. şi „lăptării şi poame“ polizu, ST am ati, d .). De să va găsi vreun păstor să fie mulgând oile furiş şi va fi vânzând fruptulu... PRAVILA MOLD. 6. Fruptul oilor sale devine încă un izvor de sporire a avuţiei sale. I. ionescu, m. 196. Fruptul de la vaci. idem, d. 370. Ce-i mai bun ca oaia bună, Că ea ne dă frupt şi lână ? marian, se. i, 21. îi rămăsese o vacă, cu al cărei frupt astupă... gura copiilor mici şi flămânzi. ŞEZ.
I,	283/„.
2°. (De oare-ce lăptăriile formau odinioară hrana de căpetenie a strămoşilor noştri, iar religia noastră le opreşte în post, cuvântul acesta a putut deveni sinonim cu) Dulce, mâncări de dulce (în opoziţie cu post s. sec). Lunea nu se m,ănâncă frupt'. şez. I, 153/JS. Am mâncat frupt — am mâncat
de dulce. FRÂNCU-CANDREA, m. 100. (Mai ales in construcţiile): â mâncâ de - = de dulce, marian, SE. 1,114. S’a spurcat, m,âncănd de frupt în postul cel mare. şez. i, 277/18; cfr. iii, 200/8. Zile (s. vreme) de ~ — de dulce, „în care e slobod a mâncâ frupt“. şez. v, 74/3; cfr. marian, na. 410; se. i, 114. La vreme de post, mămăligă uscată, iar în vreme de frupt, o zi ca alta, mămăligă şi brânză, uricariul, vi, 168/2,. | (Totuşi, spre a se deosebi de mâncările de dulce care conţin şi carne, se face distincţia) ~ alb = mâncări care se fac din brânză, lapte şi ouă şi se pot mâncâ în săptămâna albă (a laptelui s. a brânzii) din post. marian, se. i, 115; şez. 1,51/,,,.
3°. P. ext. „Timpul în care se mănâncă carne (frupt)“. frâncu-Candrea, M. 100. | Spec. Timpul între anul nou şi postul Paştilor, câşlegile, carnavalul. ib.
[Plur., întrebuinţat numai în înţelesul 1°, frupturi.]
—	Din lat. fructus, -um (ovis, etc.) „produs11. Cfr. verbul înfruptă şi dubletul fruct.
fituşirA s. f. (Bot.) = bănuţi (III, 1°) (Transilv.). panţu, pl.
—	Etimologia necunoscută. (TDRG. crede că e scurtat din frumuşiţă — îi mai zice şi floare-fru-moasă—; mai probabil avem a face cu un diminutiv din Frosa — cfr. fran. marguerite —; cfr. cihac, ii, 500).
frustră vb. Ia. Frustrer. — A lipsi pe cinevâ de dreptul său.
—	N. din fran.
fsat f s. a. v. sat.
ftizie s. f. (Med.) Phtisie. — Oftică, tuberculoză, consumpţie organică, mai ales a plămânilor. [Familia: ftizie, -ă adj. Ofticos, tuberculos.]
—	N. din fran. (= grec. 'ftKotţ, idem).
ftori- adj. invar. Second.—(f Element de compoziţie întrebuinţat, în trecut, înaintea numelor de funcţiuni) Al doilea (în rang). Ftori logofăt, n. costin,’ let. ii, 18/,,. Vtori logofăt, gheorgachi, ib. in, 292/2,. Vtorii vistier, magaz. ist. I, 126/,9. Ftor-chicer. dionisie, C. 176. Vtori comis, uricariul, x, 64. Vtori pitar. ibid. 206. Ftore şi treti arm,aş. Fl-limon, C. il, 617. B’tori-vist. alecsandri, t. 1358. [Şi: ftor, ftore, ytori, vtorii.]	<
—	N. din paleosl. vitoryi, idem.
fiicei s. m. plur. (Ţes.) v. fuscel.
fu cin s. f. Barillet. — (Ban. şi Oltenia) Vas de lemn, în formă de butoiu (dame, t. 85) s. de botă (Mehedinţi, Com. strâmbulescu). Fucia sau buria, în care curge răchia când se fierbe, liuba-iana, m. 101. [Singularul fuciu Ia dame, t., in glosar, pare a fi reconstruit greşit din plur. fucii.]
—	Din sârb. fucija, idem.
fuoui,, -Ă adj. Fier, orgueilleux, arrogant, hau-tain. — Mândru, îngâmfat şi închipuit (mai ales de exteriorul şi îmbrăcămintea sa); cfr. trufaş, semeţ, fălos. Provinţialul e fudul din născare şi evghenis din cap pănă în călcâie, c. negruzzi, i, 238. Una-i proastă şi fudulă, Alta face cât o nulă. alecsandri, t. 58. Grecii... fudui. iorga, L. I, 93; cfr. n. r. a. i, 165. Coana Frăsinica se temea' să nu se supere boierii, crezând că se ţin prea fudui. sandu-aldea, Săm. iv, 71. Care fete-s mai fudule, Merg în sat a (=la) barabule. reteganul, ch. 28. Alunaş cu creanga’n drum, Vezi bădiţa cel fudul, sevastos, C. 181 /0. Ţîganu fudul, fudul, fudul, di nici cu prăjina nu i-ai ci putut agiungţ la nas. şez. iv, 199; cfr. ispirescu, l. 257. Crăciunul sătul şi Paştele fudul (la Crăciun oinul se înveseleşte în desfătări,
FUDULAOHE
— 184 -
FUGĂ
iar la Paşte în haine şi podoabe). IORD. GOLESCU, ap. zanne, p. i, 56.:f£(în glumă) A fl * de o ureche = a nu auzi bine (s. a se face surd), zanne, p. îi, 462. | (Ironic)-Za coate— cu coatele rupte. Surtucul lui... eră,., ros pe margini, fudul la coate, de râdeă pare că şi vântul în urma lui. eminescu, ! N. 42. [Plur. m. fuduli, (în timpul din urmă) fudui. \ Şl: fodiil adj. (Muntenia) orăşanu, ap. ŞIO. | Diminutiv: fudulâş,-ă adj. (adesea în înţeles bun). Cu basmaua, fudulaşul de flăcău să şterge pe obraz, iar zgărdiţa o toarnă pe pălărie, şez. iii, 109. Oi, săracii' fecior aşi, Cum, joacă de fudulaşi. ibid. IV, 232; fudulăche s. m. (în batjocură) Fante, filfison. DICŢ. (şi ca nume de câne) JAHRESBER. XII, 150.]
—	Din turc. fudul, idem.
Fti>tiACHE s. m., fui>ui<ăş, -Ă adj. v. fudul.
fumui-î vb. I Va refl. 1». Bevenir fler, orgueilleux et arrogant, s’enorgueillir, se rengorger. 2°. Se pa-vaner, faire ostentation ou parade (de qqch.), se vanter d’une maniere excessive, poser.
1°. Absol. A deveni fudul. Ian vesi moachia, că s’o fudulit! alecsandri, t. 392. Te-ai prea fudulit, haşcă vicleană, sbiera, p. 3/33. Ca cioara’n laţ se fuduleşte, alecsandri, ap. zanne, p. i, 418.
2°. (Prin prep. cu se indică obiectul fuduliei) A se lăudă s. făli din cale afară cu cevâ, a face paradă cu cevâ, cfr. făli. Văru-meu, fudulindu-se cu ciubotele cele nouă, jucâ numai lângă fata vornicului. creangă, p. 105. Aici nu e’n Bucureşti, Cu cai să te fuduleşti, teodorescu, p. p. 507b.
[Derivat: fudulire s. f.]
—	Derivat din fudul.
Flii)lil,iiî s. f. 1°. Fierte, orgueil, morgue, vanite, ostentation, pose. 2°. Testicule de mouton.
1°. Mândrie deşartă, cfr. trufie, îngânfare, su-meţie. Fugarul... merge cu fudulie subt frâul ce mâ-na-ipune. iton\m, P. 291. Mi-e urîtă foarte deşarta fudulie. C. negruzzi, ii,‘,195. Dragoste şvăbească... fudulie ţigănească, alecsandri, t.351. (Jnde-i fudulia mare, Nu-i nici lucru de mirare, reteganul, tr. 168/s. Fudulie n’are, dar căldură are! (= Opinca). gorovei, C. 259. Băutura e ce e, mâncarea e fudulie. zanne, P. iii, 475.
2°. Fig. Testicul de berbece (fript).
—	Derivat din fudul, prin suf. abstr. -ie.
%
i'llinii.il,Ă s. m. Type d’orgueilleux. — (Transilv.) Tip de om fudul. Măi sărace fudulilă, Nu-ţi pune punga cu mine, Că n’ai hăinuţă pe tine. mân-DRESCU, L. P. 187/.„.
—	Derivat din fudul, prin suf. calif. -ilă.
fufjeâză s. f. v. fofează.
fufui,ă vb. Ia. Neiger. — (Bucov.) Unipers. A ninge lin, cu fulgi mari şi deşi. marian.
—	Onomatopee.
fuga adv. v. fugă.
FUGÂ vb. I. Mettre en fuite. — (Prin Transilv. de vest şi Ungaria) A alungă, a fugări; cfr. păfugâ. îi fugă cu caii. alexici, l. p. 259/s. Blagosloveaşte(e), Domne, casele lor şi ficiorii lor şi holdele lor şi dobitocele lor toate, şi fugă de ei (probabil: „alungă de la ei“; ar putea fi şi: „să fugă de ei“) toate duhurile reale şi fărmăcătoarele. cuv. d. bătr. ii, 155.
—	Din lat. fugare, idem (cuvântul există şl la Aromâni şi, urme, şi la Megleniţi).
fugă s. f. 1. 1°. Fuite. 2°. Course. II. Cours! Viţe, au galop !	>
I. Subst. 1°. Refugiare dinaintea unei primejdii, plecare repede (din patrie, de-acasă), părăsire grab-
nică a unei funcţiuni, etc. Cfr. băjenie. Scăpară toţ[i] cu fuga. dosofteiu, v. s. 111. După fuga lui Mihai-vodă Suţu... zilot, cron. 65. Această fugă... s’a întâmplat..', la... 622. E. vÂcărescul, ist. 247/20. îl însoţi în fuga sa. bălcescu, m. v. 393/, 6. Un \ ferman că mi-şi scoteă... Cine, măre, că-l citeă, Drumul fugii mi-apucă. TEODORESCU, P. P. 477. Fuga-i ruşinoasă, dar e sănătoasă, creangă, p. 23. La răsboiu coadă şi la fugă frunte, zanne, p. iv, 564. # A o luă (mai rar: a o plecă sevastos, C. 324/14, a o apucă sbiera, p. 241/e, a o tuli şez. ii, 189/,) la (mai puternic) a o rupe (s. a o rade şez. iii, 191/2, a o tăiâ LB., barcianu) de-., (mai rar: de-a fuga ispirescu, m. v. 26/s) = a-şi căutâ scăparea fugind (de cinevâ s. cevâ), a da dos la faţă. A luat-o la fugă prin smidă. .şez. ii, 188/,0; cfr.
i,	229/,8. Au rupt-o de fugă, ca cum îl goneă cinevă.. drăghici, r. 158. Scroafa, cum vede pe moşneag că vine asupra ei..., o rupe de fugă. creangă, p. 75; cfr. şez. iii, 88/23; v, 7/25. || Spec. (în obiceiurile pop. de nuntă) Plecarea unei fete cu un flăcău pe care-1 vrea de bărbat, fără voia părinţilor. Ofr. marian, nu. 150.
2°. Alergare. (Spre a exprimă iuţeala mişcării se întrebuinţează adj. mare; omul s. animalul care poate fugirepedese numeşte bun de ~ Pe copite iau în fugă (= fugind) faţa negrului pământ, eminescu, p. 242. Vine în fuga mare. ispirescu,’m. v. 57/22. Acuma să ne întrecem din fugă. creangă, p. 51. Dar mi-e murgul cam nebun Şi de fugă numai bun. alecsandri, p. p. 72t>/8. într’o fugă alergă, teodorescu, p. p. 520. Cu fuga-i dă o roată. şez. iii, 179/20- Fu
l-întreb de unde vine ? El, cu fuga după mine. marian, sa. 39. Fugă săltată, pamfile, j. iii, 46. | Fig. Se uită ţintă în ochii ei..., întrebându-se în fuga gândurilor, cum poate să fie o femeie... atât de rea. zamfirescu, R. 48. ^rf: A ţineâ (numai) o~ = a fugi într’una. De la Ocea până aproape de G-ru-măzeşti a ţinut numai o fugă. creangă, p. 117, cfr. 159. | A da o ~ (până la...) s. a da (cu) fuga = a fugi, a se duce repede (cfr. lat. fugam dare). Tată-său când auseă, Fuga pe Dunăre da, într’o luntre se suiă... TEODORESCU, p. p. 560b; cfr. 272b. Dă fuga la împăratul, şez. ii, 50/1?; cfr. jarnîk-bârseanu, d. 13. Dau cu fuga după boi. şez. i, 48/2. Dă o fugă până la băcanul din colţ şi cumpără nişte măsline. \ A pune (s. luâ) pe ~ (pe cinevâ) — a-1 fugări. Mă văzură ; pe fugă mă luară. şez. i, 296. || în fuga calului = în galop. 0 caleaşca treck în fuga cailor.
c.	negruzzi, i, 16. Veneă în fuga calului, eminescu, N. 15; cfr. MARIAN, SA. 173. I O ~ (bună) de cal: arată o distanţă (cam cât poate fugi, fără să poposească, un cal în galop). Cele cinci pogoane de fâneţe... se aflau într’o vălceluşă, la o fugă buna de cal de la han. sandu-aldea, săm. vi, 884. | (Transilv., germanism) ~ de cai == alergare, încurătură, cursă (de cai).
3°. (Din ideea „mişcării repezi" s’a născut cea de „repede, iute“, p. ext. de „in treacăt" şi „super-flcial“, în următoarele loc. adv.) (Mold.) Cu fuga (mâi rar: de ~ C. negruzzi, i, 13 şi la ~ şez. i, 188/27) = repede, de grabă, iute, fărâ amânare. Hai, deschideţi cu fuga, dragii mamii; cu fuga! creangă, p. 21, cfr. 70. Trimet pe Titirez cu fuga la pădure. sbiera, p. 180/34. I (Munt.) D’a ’n fuga = pe apucate. Cu câte-o ţoală aruncată pe dînsele, aşă d’a’n fuga... ispirescu, u. 51/21. | Din s. în ~ = în treacăt, în grabă. întinse mâna şi ridică tremurând colţul învelitoarei... Observă în fugă arcul sprân-cenei şi mărimea curioasă a pleoapelor. ZAMFIRESCU, R. 171. îi străpungeă pieptul, din fugă, cu pumnarul. alecsandri, p. ii, 244. | Pe ~ = repede, pe apucate. Mâncarăpe fugă. VLAHUŢĂ, ap. TDRG. Carte latinească... S’o citească pe fugă. teodorescu, p. p. 171b.
II.	Adv. (Din expresii ca dă fuga! — fugi!, prin elipsă, sau din figura etimologică fugi fuga! =
FUGACII!
— 185 —
FUGi
fugi repede! şez. i, 67/,, 188/31, interpretată greşit, s’a putut naşte un adverb) fuga, care se întrebuinţează sau în înţelesul imperativului „fugi!“ (cu toate înţelesurile acestuia, cfr. fugi III) sau cu înţelesul’ gerundiului „fugind“ s. al adverbului „repede, iute, în grabă11.
a.)	(în legătură cu verbe ale mişcării) Purcia-sără fuga. dosofteiu, v. s. 80,2. Au plecat şl ai noştri fuga la Nistru. M. COSTIN, LET. I, 333/18; cfr. NECULCE, LET. II, 244/e, 356/32; C. NEGRUZZI, I, 329. Se întoarse fuga la împăratul şi spuse... ispirescu,
l.	343. Venind tot fuga în urma lor... şez. i, a37/3. Mă duc fuga după boi. sevastos, c. 149/21. Incă-lecară şi fuga la drum merseră. alexici, l. p. 259/16.
b.)	(Cu eliziunea verbului predicat; adesea urmat de un conjunctiv) „Vai de ■mine!“ şi — fuga cât poate! ţichindeal, f. 20. Când văzură ei una ca aceasta,... fuga la boieriu, de-i vestiră, creangă, p. 159, cfr. 66, 27, 284, 98, 57, etc. Turma flămândă se făceâ tot mai sălbatică... şi fuga ’ncolo şi’ncoace. marian, se. ii, 121. Ţes un cot, — Fuga’n pod! Ţes un lat, — Fuga’n pai! id. sa. 27. Fuga cânele, fuga şi Dumnezeu! şez. iv, 128/16. Unul din ei, fuga să vâre mâna., ib. I, 280/30, cfr. iii, 37/,.
[în valea Crişului-alb se aude feiga şi feica, în loc de fuga: a luat-o la feiga; feiga copile ! frÂncu-candrea, m. 78. | La cantemir, ist. 191 întâlnim dativul (s. adverbul ?) neobicinuit: îndatăşi fugai se deade. (Cfr. câmpui). ||Diminutive: fugiiţâ s f. Au dat cocoşelul fuguţa la dînsul. sbiera, p. 295/14. Fuga-fuguţd = repede. CDDE. nr. 667; fuguliţă ib.; fuguşoără. | Augmentativ (în glumă): fugtiiu s. a. contemporanul, ii, 153.]
—	Din lat. fuga, -ain, idem.
ruGÂmj, -ce adj. (Cheval) rapide. — Bun de fugă (mai ales despre cai). Cfr. mardarie, l. 345. Cai m,ai buni şi mai fugaci, teodorescu, p. p. 177b; cfr. păsculescu, L. p. 197. Voinic nebun pe-un cal fugaciu. şez. iv, llb/24. ;
—	Din lat. fugax, -acem, idem (cu terminaţia schimbată subt influenţa suf. -adu).
FiieĂit, -A şi -e adj., subst. 1°. Fuyard, transfuge, fugitif, deserteur. 2°. (Cheval) rapide. Cheval, cour-sier. Perdrix blanche (Tetrao lagopus). 3°. Fugitif.
1°. Care îşi caută, prin fugă, salvarea; care a fugit (din patrie, de-acasă, de la oaste, de la bărbat, etc.), fugit, cfr. băjenar, dezertor, transfug. Au trimes la casele celor fugiţi... şi se aflară multe... ascunse pe la prietini, după cum este obiceiul celui fugar a ascundere, neculce, let. ii, 272/33. Au pornit cărţi pe la lăcuitori .. . scriind să nu se teamă şi să nu îmbie fugari, ci să iasă fîeştecare la casele lor. E. kogălniceanu, let. iii, 243/3. Ordonă să se ridice mic şi mare..., ca să prinsă pe fugari, c. negruzzi, i, 108. Sâ aresteze pe logodnica acestuia, fugară cu altul, caragiale, n. 113/u. Graniţa a-ceasta... au trecut-o dese-ori fugarii de oaste, iorga, n. R. B. 57. Jeluitorii au îmbiat fugari prin pădure. şez. iv, 18/9. Fata cea fugară, reteganul, p. I, 39/2j.
2°. Care poate fugi repede; cfr. fugaciu. Pomenirea,... decât cerbii mai fugare... iaste. cantemir, hr. 197/2S. Aceşti doi voinici, Cu caii sumeţi..., Cu caii fugari... şez. iii, 41/n. || Substantivat. Cal. Nu este cal în lume ce ar puteâ s’ajungă Fugaru-mi ce se trage din mândrul Abdalah! I. negruzzi,
ii,	180. De frâu fugaru-şi ţine. coşbuc, f. 13. Prim-blă-mî-se’n sus şi’n gios Pe fugaru-i cel frumos. alecsandri, p. p. 105b, cfr. 176b/13. | Spec.'(Ornit.) = fugău. marian, o. II, 406.
3°. (Literar, modern, spre a traduce neologismul „fugitiv1*) Care (se) trece repede. Se observă abiâ ici şi colo o scânteiere de lumină fugare. IORGA,
l.	i, 512, cfr. id. săm. iii, 191. Firea fugară, gorun, f. 176. Clipe fugare, sadoveanu, Săm. iv, 417. Pri-
vire fugară. idem,p. s. 38. Fugara fericire. P. cerna, CONV. lit. xlii, 140. Zâmbete fugare, id. p. 73.
[Cu alte sufixe (în poezie): fugărnic, -ă adj., subst. 1°. Vrai să dai pe copilă... acestui fugărnic? COŞBUC, je. 137/30. | 2°. Voinicul dă pinten, Fugarnicul sprinten Porneşte săgeată, iosif, P. ,81. | 3°. Fugar-nice ore. ollănescu, o. 268. || (Rar) fugâş, -ă adj., subst. (în Sâlagiu vaida, şi în Buzău CDDE’. nr. 667.) Pre tot fugaşul cât de reapede... vor agiunge. cantemir, ist. 113. || fugăreţ, -riţă adj. Trupul [iep]ei lungăreţ, o arătă că e fugariţă. C. negruzzi, i, 42. || (După fran. fougueux) fugos, -oăsă adj. Fugoasele dromadere. c. negruzzi, ii, 131/20. Coapsa fugosului Pegaz. caragiale, s. u. 83/2.]
—	Derivat din fugi, prin suf. adj. -ar.
fugăreălă s. f. v. fugări.
fugăreţ, -iută adj. v. fugar.
fugări vb. IVa trans. Mettre en fuite, donner la chasse (â). — (Factitivul lui „fugi“, înlocuind pe vechiul fugă) A pune pe fugă (alungând, gonind pe cinevâ), cfr. păfugâ. împins fiind de valurile Turcilor fugăriţi... ispirescu, m. v. 25/u, cfr. 30/20, V. 37/l8. Oamenii care fugărea un porc... sbiera, p. 289/s6, cfr. 27/4, 55/,4, 61/5, etc. Se iau droaie după el şi-l fugăresc, sevastos, n. 238/b3, cfr. 91/,. Păcală, ce-l fugăreau oamenii afară din casele lor... ŞEZ. iii, 129/B, cfr. I, 245/31, IV, 122/S2, 204/26, 207/,„
viii,	72, etc. [Derivate : fugărire s. f., fugărit s. a. Apoi o ia la fugărit, şez. iv, 123/32; fugăreălă s. f. ion cr. ii, 247.]
fugărnic, -ă adj., \ f
fug aş, -Ă adj., subst.J '	»
fugău s. m. 1°. Perdrix blanche (Tetrao lagopus) 2°. Hydrometra paludum.
1°. (Ornit). (Sălagiu, Bucov. şi Mold.) Un fel de potârniche, numită şi fugar, marian, O. ii, 218 (cfr. însă 406), vaida; cfr. şez. ii, 211/6.
2°. (Entom.) (Transilv.) Insectă care se aseamănă cu ţânţarul şi care umblă cu o repeziciune mare pe faţa apei; se mai numeşte (în Bucov.) gonaciu, (în Munt.) goangă.
—	Derivat din fugi, prin suf. -ău. (Cu numirile de păsări: alb. fuge, sârb. fuga, ouga, n’are, probabil, nici o legătură etimologică).
fuget s. a. v. fugi.
fugi vb. 1Y intrans. I. 1°. Fuir, iviter. 2°. S’en-fuir. II. Se sauver, prendre la fuite, s’evader. III. Courir.
I.	(Nota principală e „evitarea unei primejdii11, — cea secundară: „cu ajutorul unei depărtări repezi de salvare11).
1°. A se depărta repede, spre a evită cevâ s. a scăpâ de cinevâ. (Prin prep. de, mai rar prin dinainte, din faţă, f de către se indică persoana s. lucrul care se evită) Protiviţi-vă dracului şi fugl-va de la voi. cod. vor. 128/12. Fugiiai de noi. cuv. d. bătr. ii, 423. Pren şapte căi vor fugi de cătră faţa ta. biblia (1688), 146. O jună Doamnă,... fu-gând de cetele tartare, alexandrescu, m. 11. Cocostârci şi rândunele... Au fugit de zile rele. alecsandri, p. ii, 7. Moş Nichifor fugeâ de cărăuşie, de-şi scotea ochii, creangă, p. 107. Fug... dinaintea unui domn. ispirescu, m. v. 30/4. Cânele nu fuge de codru [de pâne], ci de ciomag, românul glumeţ, i, 11/14. De bine nime nu fuge. baronzi, l. 35/s. | A căuta să scapi, a te feri (printr’o îndepărtare repede) de cevâ, a ocoli, a evită cevâ. Fugea, unul de altul, konaki, p. 84. Să fugiţi de trândăvie! drăghici, r. 156. De multe ori fugeâ el de noroc şi norocul de dînsul, căci eră leneş, creangă, p. 37. De om roş... să fugi! şez. I, 127/3. Cine fuge
FUGI
- 186 -
FU10AGĂ
de judecată, dreptate nu are. zanne, p. v, 367. Fuge de ploaie Şi dă în noroaie, românul glumeţ, i, 5/3. Fugi din calea lui.
j 2°. A se refugia (dinaintea unei primejdii s. a unei situaţii neplăcute), a se retrage s. adăposti în grabă într’un loc apărat. (Absol. s. complinit prin la munte, la ţară, în băjenie, etc.) Să fugă pre la munte, dosofteiu, ps. 35. Fugiiâ ’n bejenii, id. v. S. 26,2. Neaflând minută de răgaz, am fugit la ţară. C. negruzzi, i, 60. Alexandru Lăpuşneanu,... fugind la Constantinopol, izbutise a luă oşti turceşti. id. ib. 137. Lumea din ţară eră fugită la munţi. bălcescu, m. v. 131. Subt pădure grămădită Şade lumea învălită, Ziua de soare fugită, Noaptea de lună pitită? (=0asa). GOROVEI, C. 47. | Spec. A-(în lume) — a plecă de acasă, în mod grabnic s. tăinuit, cu intenţia de a-şi pierde urma (cfr. a luâ lumea în cap). Hai, ş’om fugi în lume, Doar ni s’or pierde urmele Şi nu ne-or şti de nume. eminescu, p. 275. De urît mă duc de-acasă, Şi urîtul nu mă lasă; De urît să fug în lume, Urîtul fuge cu mine. creangă, p. 141. Haide, mândră, să fugim, Amândoi să pribegim. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 57. (Mai ales subt forma part. -adj., adesea substantivat, şi cu înţelesul de „dezertor, fugar") încălecă şi zbură... în urma fugiţilor, eminescu, n. 15. Vreun fugit din ocnă. COŞBUC, F. 106. Mi-or zice că sânt... fugită de la bărbat, jarnîk-bârseanu, d. 233. | (Prin prep. cu se arată persoana, la îndemnul s. de dragul s. subt scutul căreia pleacă cinevâ de-acasă) Şi vin’ la noi de mă cere. De m’or da, de nu m’or da, M’a da frunza şi iarba, Ş’oiu fugi cu dumneata. ib. 48.
II.	(Nota secundară: „depărtarearepede" devine tot atât de importantă ca cea principală: „evitarea primejdiei") A scăpă prin fugă, a o rupe s. a o luâ la fugă, a da dos la faţă (dinaintea duşmanului, a pri-mejdiei, etc.), cfr. a o tuli, a evadâ. Fiul Romei se aprinde... Fug Gepizii, fug Bulgarii, Şi Lombarzii şi Avarii, Fug şi Hunii, fug şl Goţii, Fug potop, potop cu toţii, Şi se duc, se duc ca vântul... alecsandri, p. i, 269. Taie poalele şi fugi! zanne, p. iii, 312. Robul a fugit din temniţă.
III.	(Nota secundară: „depărtarea repede" devine notă principală şi cuvântul a fugi ia cu totul locul vechiului cure. Ab sol. s. în legătură cu un adv.local; une-ori cu complement intern, mai ales în figură etimologică. Despre oameni s. animale) A se mişcâ mai repede decât prin mersul obicinuit (prin umblet), dând corpului său un avânt mai mare, a alergă (diferitele feluri de a ~ sânt: in copcii, în trap, în galop, etc.). Fug caii, duşi de spaimă, eminescu, p. 213.Ipate... îşi fură copilul din covăţică... şi fuge cu' dînsul acasă, creangă, p. 173. Vacile fug prin ocol. mÂndrescu, l. p. 141/10. Tot o fugă el fugea, bi-bicescu, p. P. 305. | (Cu deosebire la imperativ, când voim să alungăm pe cinevâ) Fugi! = pleacă, du-te repede; dă-mi pace ! Doruţule, voie rea, Fugi de la inima mea! doine, 100/,6. Fugi la naiba, ghiuj bătrân! alecsandri, p. p. 326/5. Fugi încolo, vină’n-coace; Şezi binişor, nu-mi da pace ! ib. 339/,. Fugi de-acolo s. (Mold.) încolo! se zice, în graiul familiar, către cinevâ care ne împărtăşeşte cevâ ce nu putem crede; (une-ori, în funcţiune substantivală, în opoziţie cu „vino’ncoace"). Fost-ai lele cu lipiciu, Ş’ai rămas cu fugi-de-aici. ib. 338b/4. (în stilul vioiu al povestirii populare, găsim adesea imperativul a-cesta, în loc de altă formă verbală, ca un îndemn direct al autorului către eroul său). Le înhăţară şi — fugi cu dînsele la ţărmul mării! ispirescu, u. 64/,,. Lupul, fugi! dracul, fugi! şi fug mereu unul d’altu’. şez. iii, 191/3. | (Spre a ’arătâ o fugă repede, se întrebuinţează diferite expresii figurate, dintre care cităm câteva mai obicinuite) Fuge mâncând (mai rar: rupând sbiera, p. 241/8) pământul RETEGANUL, P. V, 66 ; cfr. ALEXICI, L. P. 237/,,, sandu-aldea, săm. vi, 1074, şez. iv, 200/26 s. ca
când îl goneşte cu biciul de foc românul glumeţ, 56/15, de-şi scoate ochii zanne, p. ii, 573, ca din puşcă reteganul, p. iv, 24/24; cfr. ispirescu, U. 72/,, cât ce poate creangă, p. 215, ca nişte pui de potârniche h. iv, 155, de-şi rupe gâtu’ fundescu,
l.	p. 73/lt,înruptul capului,etc.||Fig. Dulce somn!... Unde fugi? marcovici, C. 6/e. Şi apele cu spaimă fug în pământ şi seacă, eminescu, p. 208. De pe înălţimi se vedeă întreaga panoramă:... corturi albe, fugând în perspectiva unei linii nesfârşite. zamfirescu, r. 82. Puterea din mine fuge. jarnîk-bârseanu, d. 214. | Spec. A-i ~ laptele (unei femei) = a-i încetâ, a-i secă; a-i - cuivâ sufletul = a fi ca mort; a-i ~ cuivâ sângele (la cap, la inimă) = a se congestionâ; a-i ~ cuivâ ochii după cevă — a i se stoarce ochii după..., a nu-şi mai puteâ luâ ochii (de nesaţiu, de dor de a posedâ) de pe cevâ; a-i ~ cuivâ ochii în fundul capului, etc. De se întâmplă să fugă laptele de la lehuză... marian, na. 147, cfr. 125. îi trage un frecuş... de-i fugeă sufletul din el. creangă, p. 306. 0 cloşcă... cu pui de aur, aşâ de frumoşi, de-ţi fug ochii pe dînşii. id. ib. 99, cfr. 95. I se turbură şi painginesc ochii, fugându-i în fundul capului... marian, î. 24. Mi-am simţit sângele fugit spre inimă, sadoveanu, p. S. 42.
[Imper. fugi! (prin Sălagiu, forma scurtată, cfr. megl. fui!) fu! vaida. | Gerundiul fugind şi (mai des, forma împrumutată de la verbul fuga) fugând. || Derivate: (rar) fugire s. f. fugă, f refugiu. Tu eşti fugire mie. psal. sch. 93; cfr. coresi, ps. 19, 184, 260. După desăvârşita fugire a neprietenilor... M. kogălniceanu, arhiva R. I, 117. Grăbeşte-ţi fugirea. coşbuc, ie. 44/22, cfr. 50/2J; fugit s. a. Un cal... Făcut pe fugit. mat. folc. 67; (neobicinuit) fuget s. a. contemporanul, iii, 630. | fugător, -oare adj., subst. (la origine adjectivul verbal al lui fugă,) care fuge (bine, iute), fug aci u; care dispare repede, fugitiv; (rar) care fuge de cevâ, fugar. anon. CAR.; cfr. MĂRGĂRITARE, ap. TDRG. Fugătorul vis al vieţii, marcovici, d. 337. Fata fugătoare. ispirescu, l. 324. Cernă fugătoare! teodorescu, p. p. 416. Fugător în goana mare. păsculescu, l. p. 51.]
—	Din lat. fugîre (—fugere), idem.
fugilă. s. m. Nom de chien. — Nume de câne. jahresber. xii, 158.
—	Derivat din fugi, prin suf. calif. -ilă.
fugitiv,-Â adj. Fugitif. — Care trece repede, trecător, fugar, fugător, de scurtă durată. O cugetare fugitivă, hasdeu, i. c. 172. Fraze fugitive: de efect trecător, fără conţinut real. maiorescu, d. iii, 160'.
—	N. din fran.
FUGJL.U, -Ă f s. m. Prisonnier, captif. — (Numai în COD. VOR.) Prizonier,' cfr. ferecat. Pavelu fu-glulu chiemă-me. 51/,, (=Pavel cel legat m’au chemat. N. testament 1648; Cel legat Pavel, chemând pre mine. biblia 1688). Pridădiră Pavelu şi alţii oarecarii fugii sutaşului. 83/2 (= deaderă... legaţisutaşului. n. testament, 1648; biblia 1688). Se ucigă fuglii. 94/,2 (= să omoare pre cei prinşi. n. testament 1648; pre cei legaţi, biblia 1688).
—	Din ung. fogoly, idem (din fogni „a prinde").
fugoiu s. a. v. fugă.
fugos, -oâsă adj. v. fugar.
FUGUIilTĂ, fuguşoâkA, fcgută s. f. v. fugă.
fuiăş s. a. )	„ .
fuicIş s. m. / v- f“i<>aga.
fuioăgă s. f. — (Numai în expresiunea:) A umblă - = a umblă fără rost, răzleţ, a fugi de treabă. (Zmulţi, în Covurluiu) zanne, p. ii, 789. [Pronunţ. fu^ioa-, j
—	Derivat din ung. fiijogni „a suflă încoace şi
FUIOARĂ.
— 187 —
FULG
încolo*1. (De la aceeaşi tulpină avem, în părţile Nă-săudului, ungurismele: fuiaş s. a. „vânt grozav, împreunat cu oiriăt“ bugnariu, NĂS. < ung. dial. szel fujăs „bătaie de vânt“, fuicaş s. m. „om nebunatic, sărit din ţâţâni, fără scaun la vorbă** ib. < ung. fujkăs „care se umflă în pene“).
fuioără s. f. v. fuior.
fuior s. a. 1°. Filasse de chanvre (en forme de tortis). 2°. Chanvre. 3°. Filasse. 4°. Beaucoup.
1°. Cânepă meliţată şi periată (spre deosebire de păcişă, câlţişor, câlţi, stupă, brebeni, zgre-beni, canură); spec. mănuşa de cânepă meliţată şi întocmită in formă de păpuşă, s. scul. Douăsprezece fuioare, legate cu un al treisprezecelea formează (Mold.) o chită, douăzeci-şi-patru (s. douăzeci-şi-cinci) un ort, cincizeci (Transilv.) o piatră, radu-LESCU-CODIN, L., PAMFILE, I. C. 206, 208, DAME, T. 139; ţara oltului, iii, nr. 26. Oarece mwiere va fură de la vecina sa tort sau fuior... pravila (a. 1640), ap. TDRG. Vădzu, ca un caier de fuior, dosofteiu, v. S. 114. Cânepa meliţată vine din Austria în fuioare. I. ionescu, m. 739. Mustăţile... erau... lungi ca două fuioare de cânepă, mera, l. b. 268. | Fig. Ieşind... un fuior de fum. reteganul, p. iii, 41/£0.
2°. P. ext. Cânepă (considerată ca material din care se ţese pânză). Pânză de - : când se bate fuior în bumbac. (Isverna, în Mehedinţi) H. ix, 61. Se mai pune peste întreg corpul mortului încă şl o pânsâ albă... lucrată din bum,bac sau fuior. mariAn, î. 85. 40 coţi de pănsă de fuior, sevastos, n. 46/15. Fă-mi cămaşă de fuior Că mi-i gându să mă’nsor. jar-nik-bârseanu, d. 365. Fugi junghiu înjunghietor, că te ’mbrac în haine de fuior. şez. viii, 55.
3°. P. gener. Orice materie textilă (lână, bumbac, mătase, borangic, dar cu deosebire in) înainte de a fi toarsă (strânsă în formă de mănunchiu); cfr. caier, tort. Degetele ei... torceau, dintr’o furcă de aur şi dintr’un fuior de lână ca argintul, eminescu, n. 8. Să-mi aduci cu pliscul tău Cinci fuioare de mătasă De la mama, de acasă, alecsandri, p. p. 142. Coama şi coada ca nişte fuioare de borangic. caragiale, n. 123/4. Doi saci plini, unul cu fuioare de cânepă şi altul cu fuioare de in. reteganul, p. i, 536. Până mâni de dimineaţa să găteşti fuioarele aceste de tors. creangă, p. 5.
4°. (în funcţiune adverbială) Mult. Mănâncă ~ : mult. pamfile, I. c. 214 (cfr. infulică). Se duce mâncarea pe gât fuior. şez. ix, 144.
4^: k da pânza pe fuioare = a păgubi la un schimb, a da bun şi a luâ prost, zanne, p. iii, 271. | A ţinea -(cu cinevă) = a nu se intimida. („Imaginea porneşte de la răgilatul cânepei, la care operaţie fuiorul e ţinut de cele două capete de doi inşi care trag de el“. TDRG.) Filosoful acela ţineâ fuior cu boierul şi nu se lasă întru nimica mai pe jos decât dînsul. sbiera, p. 246/28. | A-şi luă (ale) trei fuioare = a plecă repede de undeva,’ a fugi, a o şterge, baronzi, l. 40/12, cfr. zanne, p. v, 298. Fata mea, să-ţi iei ale trei fuioare şi să te duci din casa mea. ispirescu, l. 396. |
-	ul popii = fuiorul care se dă la ţară preotului, când umblâ cu Iordanul. De oare ce’ acest dar nu lipsea niciodată şi se făceâ peste taxa obicinuită, a rămas vorba: ca ~ ul popii, când trebue să dai cevâ de care nu-i chip să scapi (rădulescu-codin, l) s. a fi pe de-asupra ca - ul popii: a li mai mult de cât se cuvine, a da peste necazuri nouă, după oe ai răbdat multe (zanne, p. vii, 106-107); a umblâ ca ~ ul popii: de colo-colo, fără astâmpăr, fără rost, zăpăcit (zanne, p. vii, 106. Cfr. pamfile, j. ii).
[Şi: fuioâră s. f. Numele unui joc de copii, pamfile, j, iii. || Derivat: (rar, Bucov.) fuioros,-oâsă adj. Oa fuiorul, marian. | Diminutive: fuioniş, (mai rar) fuioruş. Până dimineaţa vei toarce fu-ioraşele acestea de in. reteganul, p. i, 54/35. Au
rugat pe babă ca să iaie fuioruşul, să-i şteargă picioruşul, sbiera, p. 295/12.]
—	Din lat. pop. *folliolus, -iun (diminutivul lui follis, deci, propriu: „burduşel**).
l'UIOBAŞ S. a., FUIOROS, -OÂSĂ adj.„ .
fuioruş s. a.	/v'	or‘
fuiş4r s. a. v. foişor.
Fuixui vb. IVa. Bourrer. — (Ungurism; Transilv.) A îndesă. Cfr. viciu, gl. 94. [Şl: (rar) fuitui. | Derivat: fuituîre s. f. ib.]
—	Din ung. fojtani „a sugrumă*1. Cfr. fuituialâ, fuituitor.
fuituiălA. s. f. = foitaş. (Mold.) Umplutură de puşcă, de pistol, din câlţi, cârpe s. hârtie, ce se bate peste alice s. iarbă. C0si'iNESCa; cfr. H. vi, 116 (Ie-pureni, In Fălciu). Sărmană bibliotecă!... toată a slujit de fultuială lanicerilor. C. negruzzi, i, 11. Fuituialâ cu care au fost puştile încărcate... marian, se. i, 213. [Şi: fultuială, furtuiălă. TDRG.]
—	Derivat din fuitui.	>
fuituitor s. m. — (La minerii din Munţii-apu-seni) Unealtă de fier de lungimea şi grosimea sfre-delului, cu care se îndeasă (se fuitueşte) umplutura de praf de puşcă (s. de dinamită), când se sparge piatră, viciu, gl.
—	Derivat din fuitui, prin suf. instr. -itor (traducând întocmai pe ung. fojtolo, idem).
fular s. a. Foulard. — (Franţuzism) Pânză u-şoară de mătasă. | P. ext. Basma de mătasă, de inişor, etc. pe care o poartă de obiceiu bărbaţii la gât, iarna.
—	N. din fran.
fulărît f s. a. v. folărit.
fulău s. m. 1°. Vaurien. 2°. Maroute, camomille-puante, camomiUe-des-chiens (Anthemis cotula).
(Mold.)
1°. (Fam.) Pierde-vară. Unu' ară, Doi se miară. Doi fulăi, Patru umblăi Şi un fâţai-fâţai ? (= Porcul). gorovei, C. 303; cfr. speranţă, ap. TDRG.
2°. (Bot.) = romoniţă-puturoasă. DICŢ.
—	Etimologia necunoscută; (TDRG. crede că este ung. fald „mâncău**; pentru înţelesul 2°, cfr. fulică).
ful cel s. m. Prune sechee. — (Râuşor, comit. Făgăraşului) Prună uscată, caldă încă, atunci când se ia de pe leasă: Dă-mi câţiva fulcei! viciu, gl.
fulejvimuţă s. f. Guenille. — (Termen de dispreţ) Haină proastă; cfr. fleandură, buleandră. Femei în nişte fulendriţe de stambă răscoaptă. 10-nescu-boteni, s. n. 82. [Şi: flenderiţă s. f ]
—	Alteraţie diminutivală din fleandură.
fulfugă s. f. (Bot.) — (Vânju-mare, în Mehedinţi) Nume de plantă (nedefinită mai de aproape).
H.	ix, 122.
fulg s. m. 1°. Duvet. Plume. 2°. Flocon.
1°. Pană fină şi moale, cu fire subţiri şi mătăsoase, care creşte mai ales pe burta păsărilor şi printre penele mari; cfr. puf. (în comparaţii, spre a indică uşurime mare, cfr. pleavă) Moş Vlad,... cu ochi de vulpe, sărea creştetul delicat al dropiei mişcând printre fulgii coliliei, odobescu, iii, 14/27. Fulg de pasăre măiastră, jarnîk-bârseanu, d. 170. Dragostea sburdalmca, ...E ca pleava de uşoară Şi ca fulgul ce’n vânt sboară. teodorescu, p. p. 302b. Ca p’un fulg, o iai în braţe, bibicescu, p. p. 364. Baba, descântă bolnavului de izbitură cu un fulg (pană) într’un clondir cu apă neîncepută. GEiGOKlU-.
FULG ĂETURĂ
- 188 -
FULGEREŞTE
rigo, M. p. i, 90. Am o gâscă pe apă Şi cu fulgii în pădure? (= Corabia), gorovei, c. 100. Cine fură găina, altuia, îi num,ără fulgii pe cealaltă lume. şez. iii, 123-4^^4 batepe cinevă) să-i meargă fulgii: zdravăn. (Imaginea e luată de la perinile din care zboară fulgii când le baţi.) zanne, P. i, 462; BARONZI, l. 48/g. O lovi odată cu miţele de-i merse fulgii, ispirescu, l. 209. L’a bătut de i-au mers fulgii, pamfile, j. iii (cfr. a-i merge (cuivă) petecele). | Ca ~ pe apă: uşor, fără greutate; în voia întâmplării. zanne, P. i, 462. Acum ajunseră negustori grei ca fulgul pe apă. ispirescu, l. 286. | Spălat - : astfel ca să strălucească. DDRF. || Spec. Pana cu care cobzarul face să zdrăngănească coardele cobzei. Cobza are coarde, căluş, fulg. (Bilciureni, în Dâmboviţa)
II.	iv, 57.
2°. Părticică uşoară şi cristalină de zăpadă, care cade pe pământ când ninge, flotac. Fulgii zbor, plutesc în aer. alecsandri, p. ii, 9. A început de ieri să cadă Câte un fulg. coşbuc, f. 62. Feţişoara lui, Spum,a laptelui... Neajunsă de soare, De fulg de ninsoare, teodorescu, p. p. 92.
' [Diminutiv: fulguleţ, bibicescu, p.p. 256.]
—	Se pare că avem a face cu un adjectiv substantivat, cu înţelesul fundamental de „strălucitor11, care ar putea fi lat. pop. “fulgiis, -a, -um (adjectiv post-verbal din fulgere „a străluci"), conv. lit. xxxix, 65-66, sau reconstruit din fulgidus.
fi;i.gAeti:kA s. f. v. fulgul.
fdlcek s. a. (s. m.) 1°. liclair, foudre. 2°. Petite cuscute (Cuscuta epithymum).
1°. Lumină vie şi pătrunzătoare provenită din descărcarea electrică a doi nori (urmată sau nu de tunet; cfr. trăsnet: fulgerul care izbeşte pe cinevă s. cevâ). (în comparaţii, spre a indică iuţeală mare, cfr. gând, vânt) Fulgerul ce iase de la răsărit şi se iveaşte pănă la apus. tetraev. 243. Pre pi-zm,aşi goni-i-va cu fulgere multe, dosofteiu, ps. 51. Ca cum ar merge fulgerul, aşâ m,ergeâ focul împrejur. neculce, let. ii, 352/3. Fulgere cu trăsnet prin văzduh scăpărătoare. KONAKI, P. 101. „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau11, răspunse Lăpuş-neanul, a căruia ochi scânteiară ca un fulger, c. negruzzi, i, 139. Sai, Române,pe omor, Fă-te fulger răzbitor. alecsandri, P. i, 267. Al vieţii vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i. eminescu, p. 188. Dracii s’au împrăştiat iute ca fulgerul în toate părţile. creanga, p. 144. Fata ieşi din curte ca fulgerul. ispirescu, l. 13. Dorul meu pe unde pleacă... E mai repede ca vântul, Ca fulgerul şi ca gândul, jarnîk-bârseanu, d. 90.||Fig. Cu fulgerile săbiilor celor ascuţite... antim, p. 4/2. Fulgeri ies din ochii săi! alecsandri, p. i, 268. Atunci un fulger de adevăr îmi lumină mintea, id. dacia lit. 261. || (Atributiv, modern) Trenul fulger.
2°. Tortoţelul din trifoiu (Bouţariu, în Transilv.) viciu, gl., torţiel.
[Plur. fulgere, rar (in poezie) fulgeri. | Şi: sfulger s. a. (Vâlcea, Dolj, Romanaţi, Ban.), ap. CDDE. | Diminutiv (neobicinuit): fulgerul s. m. gorovei,
c.	357.]
—	Din lat. fulgur, -erem (în loc de fulgurem), idem.
FViGEBÂ vb. I. Faire ou lancer des eclairs, fou-droyer.
I.	Intrans. 1°. Impers. A se produce fulgere. Începând a fulgeră, se părea că ceriul arde. drăghici, R. 9. O, cum fulgeră de straşnic..., groaznice tunete
o	să avem! c. negruzzi, i, 58. Când fulgeră, se face cruce. şez. iii, 49; cfr. i, 126/3a, 192/10, ii, 194/,6, iii, 121/1c,^122/,2, 46/23, etc. Când fulgeră, poporul vorbeşte că se bat zmeii unul cu altul. (Băltineşti, în Covurluiu) h. iii, 23.
2°. (Subiectul e Dumnezeu, cerul, norii, etc.; rar) A produce fulgere. îmi place să văd cerul fulge-
rând. alecsandri, p. i, 144. De-ar veni luna Mai Să-mi aud cerul tunând, Să văd norii fulgerând. idem, 287b/,. (Figură etimologică) Fulgeră fulger şi vei râsip'i pre dînşii. biblia (1688), ap. TDRG. (Despre om) Fulgeră şi tună de mânie, v. tună.
3°. Fig. A sclipi ca un fulger, a scânteia. Un foc... pe ceruri... Noaptea fulgerând se vede. konaki, p. 277. Coroanele... le fulgeră pe frunţi, eminescu, P. 213. Răsună trâmbiţa, fulgeră armele. arhiva r. i, 43. Pala’n aer fulgeră, Capul Mârzăcesc zbură, alecsandri, p. p. 114. | Ochii îi fulgeră cuivă : aruncă priviri săgetătoare, pătrunzătoare ca lumina fulgerului. S’aruncă furtunatic spre rob atunci sultanul Şi-i fulgeră’n cap ochii şi’n-mână iataganul. COŞBUC, B. 15. || A se ivi s. a trece repede ca un fulger. Mii de idei îmi fulgerau prin gând. I. ne-GRUZZI, ap. TDRG.
II.	Trans. 1°. A lovi cu fulgerul, a trăsni. Svfâjntul tămădui pre un fulgerat, dosofteiu, v. s. 29; cfr. 140,2, 116,2. Stânci cu fruntea fulgerată. ALECSANDRI, P. II, 257.||(Rar) Refl. (despre poame) A se închirci. Coajele de nucă nu se aruncă în foc, că la anul se fulgeră nucile, şez. iii, 149/5.
2°. Fig. (Literar, în parte după fran. foudroyer) A săgetâ s. a doborî pe cinevâ (cu priviri fulgerătoare, cu o lovitură năprasnică, etc.). Vizirul... fulgeră armata cu’n ochiuplin de dispreţ, alecsandri, p. ii, 347. Fulgerat de spaima loviturii, se’nalfă roibu’nviforat, coşbuc, f. 14. Vlădica Inocenţiu îndrăzni să fulgere cu excomunicarea sa pe acel care îndeplineă aceste funcţii de spion, Iesuitul Ballog. iorga, l. ii, Să nu îndrăzneşti să te mişti, că te fulger ! (aveâ un revolver în mână), sandu-aldea, u. P. 73.
3°. (Rar) Fact. A face să fulgere, să sclipească. Sabia şi-o fulgeră. MSS. (sec. XVII), ap. GCR. 1,171 /B.
[Şl (Ban., Oltenia): sfalgerâ CDDE. nr. 673. | Derivate: fulgerare s. f. (fig.) Prin una din acele fulgerări de conştiinţă,... Ana înţelese... ,şi căscă ochii mari. vlahuţă, d. 233; fulgerat s. a. O boală de vite. (Bălenii-Sârbi, în Dâmboviţa) H. IV, 143, cfr. fulgerătură; fulgerător, -cârc adj., adv. Nu vedeţi cumpliţii nori Cum sosesc fulgerători? alecsandri, p. I, 439. | Fig. Mai toţi mureau de podagră or de vr’un atac fulgerătoriu. contemporanul, ii, 247. | Pătrunzător, săgetător, li aruncă o căutătură fulgerătoare. C. negruzzi, i, 322. | Iute ca fulgerul. Luceafărul... S’aruncă fulgerător, Se cufundă, în mare. eminescu, p. 262. Câteva bătăi uşoare în uşă cărora le răspunseră fulgerător de repede zvâcnirile aprigi ale inimii lui. sandu-aldea, săm. vi, 425. | Spec. (Zile) fulgerătoare: numele celor trei zile (16, 17 şi 18 Ianuarie) rele de fulgere, trăsnete şi vifore. Ofr. marian, se. i, 237; fulgerătură s. f. (cfr. lat. fulguratura) (Rar) Fulgerare. Le-am văzut... ochii cu fulgerătura, coşbuc, f. 113. | Spec. (Med.) Epilepsie, leon, med. 128. Cădzu în fulgerătură, de-i săcară toate mădulările. dosofteiu, v. s. 217, cfr. 98, 48, a. Când fulgeră întăiu, să iai paie de jos cu ochii închişi, căci sânt bune de fulgerătură, şez. iii, 121/,,, cfr. 197/9, ii, 93/8. (După POLIZU şi COSTINESCU ar însemnă şi: bube ce ies în cap la copiii mici; după barcianu şi : junghiu).]
—	Din lat pop. fulgerare (= fulgurare), idem.
FUIjGEkAtOR, -OĂKK adj. |	, ,,	,
ful,ge»Atcbâ S. f.	/	• tnl»eia-
fulgerîx s. m. v. fulger.
fuIjGekeişte adv. Prompt comme l’eclair, avec la rapidite de l’eclair. — Iute ca fulgerul. Zborul iute-şi repeziă Iepureşte, ogăreşte, Păsăreşte, ful-gereşte. alecsandri, p. p. ll3b/20. Dar trecându-mi fulgereşte în m,inutile alea gândirea, d’acolea mi se pironi mintea asupra unii ogne. JIPESCU, O. 92.
—	Derivat din fulger, prin suf. adv. -este.
FULGtji
- i'ââ -
FUMÂ
ni,«i:i vb. IV»1». Neiger (â gros flocons).—Im-pers. A ninge ou fulgi rari, a începe să cadă fulgi de zăpadă, cfr. fufulâ. în spre seară... începu să îngheţe şi să fulgue. i. negruzzi, i, 338. în Martie (şi chiar în Aprilie) poate fulgul de zăpadă, mehedinţi, r. 12. Fulguiu rar de ninsoare, sandu-aldea, a. m. 45. Când iarna fulgue cu soare, e semn că are să ningă târziu, şez. vi, 62. Fulgue a ninsoare: începe să ningă, pamfile, C. Fulgue... arar din copaci (:se scutură fulgi de zăpadă). ANGHEL şi IOSIF, C. l. 230. [Derivate: fulguii’e s. f. Fulguiri repezi de zăpadă. IONESCU-BOTENI, S. N. 215;fulguît S. a.; ful-guiălâ s. f.; fulguitură (fulgâetură N. a. bogdan, ap. TDRG.) s. f. Când dă câţiva fulgi de zăpadă se zice fulguială s. prăşcaiu. (Pietroşiţa, în Dâm-boviţa) i-i. iv, 151.]
—■ Derivat din fulg, prin suf. denotninal -Mi.
FtiemiUBl s. f. v. fulgru.
rui.oiiiiET s a. v. fulg.
FiiiccitiNr, -Ă adj. Fulgurant. — (Franţuzism, rar) Care aruncă o lumină vie şi repede, fulgerătoare. Focuri de artificii..., băşici fulgurante, odobescu, ii, 540. [Familia: fulgurâţie, fulguraţiune s. f. Fulgerare în regiunile înalte ale atmosferei, fără tunet. Fig. Fulguraţiune de luciditate, emi-NESCU, N. 106 ; fulgurită’ s. f. Fulgerul căzând pe un pământ năsipos... îl topeşte, formând... un tub conic, numit fulgurită. poni, f. 229.]
—	N. din fran.
FiicicĂ s. f. (Bot.) = romoniţâ-puturoasă.
—	Cfr. sârb. ful'ika „viburnum lantana"; cfr. fulău(2°).
riJi.lE s. f. (Bot.) 1°. Ilerbe â la Vierge (Narcissus poeticus). 2°. Aigrette de diamants. 3°. Aigrette.
1°. (Munt.) Floare de narcis, cfr. zarnacadfele. panţu, pl.
2°. P. anal. Floare de diamante, podoabă de pietre preţioase, în forma florii de narcis. Fuliile şi ghior-danele cocoanelor, filimon, C. ii, 603.
3°. (Impropriu) Pompon; cfr. tuiu. Calpac unguresc împodobit cu o fulie neagră de pene de cocor. bălcescu, m. v. 379. Pene de erodiu din cele mai frumoase spre a face fulii. idem, 416.
—	Din turc. lulya „floare de narcis11.
FUiinGiNE s. f. (ş. d.) v. funingine ş. d.
fuJjMicotow s. a. (Chim.) Fulmicoton.—Bumbac pregătit cu acid azotic concentrat, care se aprinde şi lace o explozie mai puternică decât a prafului de puşcă.
—	N. din fran.
FULMINANTE s. f. plur. v. fominante.
FDimsiT s. a. (Chim.) Fulmin ate.—Sa re explozivă, compusă din acid fulminic şi o bază. Fulminat de m,ercur, de argint. [Familia: fulminic adj. (Chim.) Acid fulminic: compus din cianogen şi oxigen.]
—	N. din fran.
ro/ixc s. m. şi a. Coussinet. — (Dâmboviţa, Ialomiţa) Cultuc, periniţă, puişor. Bă-mi unful-tuc mai moale, că ăsta par'că-i piatră! conv. lit. xliv, II, 955; cfr. h. vii, 156.
—	Derivat din fuitui, prin suf. -uc (după cultuc).
ru/niĂl.v s. f. v. fuituialâ.
FUM s. a. 1°. Fumee. 2°. Medicament mercuriel contre les maladies syphilitiques. 3°. Pretention, vanite, prisomption. 4U. Familie, maison.
1°. Amestec de gazuri, de aburi şi de părticele de diferite alte corpuri (funingine, cenuşă, etc.), de
obiceiu de coloare cenuşie s. neagră, ce se desface din corpurile în ardere. Fumul să lăţeaşte. dosofteiu, PS. 50. Toate ale lumii sânt deşerte... şi fericiţi sânt acia ce le socotesc ca fum. acsinti uri-carul, let. ii, 180/20. Bupă ce s’au frecat lemnele..., au început a slobozi puţin fum. drăghici, r. 69. Cămăruţa se umplu de un fum gros. c. negruzzi, i, 18. Fumul ţigaretei... zboară în spirale, alecsandri, p. ii, 5. Dihania de lup adulmecă şi vine după fum. creangă, p. 131. Fumul alb a lene iese Din cămin, coşbuc, b. 6. Îşi aprinse o ţîgare, trase lacom fumul în piept, sandu-aldea, a. m. 86. Când fumul se suie drept în sus, ori ia direcţia nordică, vremea se va îndreptă; dacă se împrăştie şi cade jos, va vremul. şez. ii, 65/e. Până nu faci foc, fum nu iese! (cevâ adevăr este în orice vorbă ce se zvoneşte despre cinevă). zanne, p. i, 174. (în blesteme) Fumul să se aleagă de tme! pamfile, j. ii. A pune (cevâ) la - : la afumat. Pusease nişte şuncă la fum. barac, t. 68. Fig. A aveâ fum (s. ceaţă) în creieri = a fi beat. (Olt) zanne, p. ii, 93. |] Spec. Cantitate de fum pe care fumătorul o trage de-odată din ţigare s. din pipă. Dă-mi ţigarea să trag şl eu un fum ! || (Bot.) - ul-pâmântului = fuinăriţă. panţu, pl.
2°. (La plural) Spec. (Med.) Substanţe medicamentoase, mai cu seamă prafuri mercuriale ce se pun pe cărbuni, întrebuinţându-se foarte des în medicina pop. pentru vindecarea unor boale şi mai ales a celor sifilitice ; cu ele se afumă partea bolnavă. (Fumurile se iau, bolnavul intră la fum,uri). creangă, gl. Bolnavilor de cel-pierit, când boala e grea, li se dă salce, ba une-ori chiar fum,uri. grigoriu-rigo, m. p. i, 38. Jupân Strul,... negu-. stor ăe salcie, fumuri şi alte otrăvuri. CREANGĂ, p. 112. Iau fumuri cei bolnavi de cel-pierit sau frenţe (sifilis), creangă, gl. Dacă bolnavului ăe reumatism, cu toate cele încercate, tot nu-i trece reumatismul, atunci intră la fumuri (Muntenia) sau bea salce (Moldova), grigoriu-rigo, m. p. i, 159.
3°. Fig. (azi, numai la plur.) închipuire pretenţioasă, aspiraţiuni deşarte, presumţiune, vanitate, gărgăuni. (Construcţii: Omul are fumuria, este cu fumuri, cuivâ îi intră s. i se suie fumurile în s. la cap). Alte fumuri mai mari aceii muieri urlă în cap. magaz. ist. ii, 147/5. Până a nu luă fum de domnie... zilot, cron. ap. DDRF. Omeneşti fumuri ca fumurile pier. alexandrescu, m. 93. Este cel mai plin de fumuri, cel mai nerod. c. negruzzi, ii, 306. Dulce este viaţa ce curge lin, departe De-al omenirii zgomot, de-a ei fumuri deşarte, alecsandri, P. I, 132. Nimic din fumurile şi strâmbăturile feciorilor de bani gata! vlahuţă, d. 60. Fumuri juvenile, caragiale, s. n. 163. Ce-o fi având so-ră-sa, de nu mai vine pe la ei? S'o fi ameţit fumurile ăe ministreasa ? id. ib. 145. îi intrase fumurile în cap că ar fi cevâ ăe dînsul. ispirescu, U. 109/5. Cfr. înfumurat.
40	j- Fig. (Fiind vorba de dări) Casă (în care se face foc), .cei ce locuesc subt un coperiş, familie. Atunce împăratul,... au şl orânduit în toate ţerile lui, ăe treizeci de fumuri să mai facă un om ăe oaste gata cu toate ce ar trebui, neculce, let. ii, 370/25. Cfr. fumărit.
[Plur. fumuri.]
—	Din lat. fumus, -um, idem.
FUMÂ vb. Ia (I). I. (Cheminee) fumer, (lampe) filer. II. Incendier. III. Fumer (du tabac).
I.	Intrans. A arde cu fum, a fumegâ. (Braşov) Fumă lampa, soba.
II.	(învechit) Fact. A face să fumege, să ardă. Tătarii ardea şi pradă ţeara Leşească... şi fumă ţeara Leşească la vederea ochilor Leşilor. m. costin, let. 1, 250/2. Au dat foc... oraşului... Căzacii fumă a bieţilor lăcuitori... lăcaşurile, id. ib. 309/2J.
III.	Trans. şi intrans. A aspiră, a trage fu-
FtjMÂGĂL1
- 1&6 -
FtiMlÎR
mul din ţigare s. din pipă, cfr. a bea tutun. Ei fuma şi conversează, c. negruzzi, i, 328. Se deprinde a bea cafeă turcească şi a fumă dintr’un ciubuc lung. idem 69. Fum,ez numai ţigări.
[Derivate : (rar) fumâre s. f. (de obiceiu) fumat s. a. Uzul fumatului, odobescu, ii, 288. Fumatul tutunului, sadoveanu, p. s. 358. Fumatul oprit; fumător, -oare adj. (neobicinuit) Oare produce fum. Vulcan fumător. drăghici, r. 31 (mai des) subst., — în opoziţie cu nefumător, (-oare) — Care obiclnueşte sa fumeze, cfr. ciubucaş, tutunar'.]
—	Din lat. fnmo,-are „a fumegă"' cfr. afumă.
FUMĂGĂU s. a. v. fumegam.
fumăr s. a. Ouverture dans le toit par laquelle sort la fumâe. — (Transilv.) Fumarul este o gaură anume făcută în coperiş, ca fumul din budureţ, urloiu, targă, băbură, etc. să aibă pe unde ieşi din podul caselor, frâncu-candrea, m. 100. Cfr. bageâ, ba-geagă, hoge ag, cucuvaie, ochiul podului, etc. dame, T. 98. Ca firuţulpaiului De-asupra fumariului. jarnîk-bârseanu, d. 262. Ai dubit-o pe fumariu. MÂNDRESCU, L. P. 201/,,.
—	Din lat. fomarium, idem.
fumărăie s. f. v. fumărie.
fumărăr -ţ- s. m. Beceveur du fouage. — Cel care încasă, pe vremuri, fumăritul. Lăcuste mai puţin pustietoare decât câmăraşii..., fumărarii, zap-ciii, panţirii, ceauşii, russo, S. 109.
—	Derivat din fumar, prin suf. nom. agent. -ar.
fumăreâţă s. f. 1°. Maison enfum,ee. 2°. Grande quantite de fumie.
(Prin Muscel)
1°. Casă afumată, rădulescu-codin.
2°. Fumărie, fumăraie, fumegaiu. ib.
—	Derivat din fum, prin suf.-loc. -ăreaţă.
fumărîcă s. f. (Bot.) v. fumăriţă.
fumărie s. f. Fumee epaisse, grande quantite de fumee. — Fum mult, cantitate mare de fum, fu măreaţă, fumegaiu. Fumărie straşnic de mare, încât se’nnăduşî. eminescu, l. p. 207; cfr. gorun, f. 21. [Cu alt sufix: fumărăie s. f. Fumăraie de baligi. creangă, a. 125.]
—	Derivat din fam, prin suf. col. -arie.
fumărit f s. a. Fouage. — Dare, impozit ce se plătea, pe vremuri, de fiecare ,fum‘ (casă în care se făcea foc). Au mai eşit şi alt obiceiu nou, anume fumăritul,... câte 2 orţi de casă, şi de grajdiu cine aveâ, sau de poiată iară 2 orţi, în târg în Iaşi. Eară la ţară au dat oamenii fumării câte 1 zlot de casă. Aceste obiceiuri bune s’au izvodit în zilele lui Antioh-vodă, de i-au. rămas pomană, n. costin, let. ii, 59/17; cfr. neculce, let. ii, 203/ss; 314/4; bălcescu, m. v. 649.
—	Derivat din fumar, prin suf. participial -it.
fumAui’I'A s. f. (Bot.) Fumeterre (Fumaria of-ficinalis). — Mică plantă ierboasă, cu flori purpurii s. albe şi trandafirii. Şi: fumul-pământului, iar-bă-de-curcă, săftereă, seftereâ. panţu, pl. ; leon, med. 39. [Cu alt sufix: fumărică. ib.]
—	Derivat din fum, prin suf. -ăriţă (cfr. numele latin).
fumat s. a.	\	V	fi, III
FUMĂTOR, -oiRE adj., subst. /
fumemIînie s. f. Multitude, foule. — Grămadă mare, cantitate mare (mai întâi „de fum" şi mai târziu şl de orice alt lucru). Să dobândesc iertare
multelor meale fumedenii de păcate. Îndreptarea legii, ap. GCR. I, 157/21. „Fumedenii = desime mare de oameni ori de copaci", şez. ii, 228/, r
—	Derivat din fum, dupâ sumedenie.
fumegă vb. I. 3°. Fumer, dec/ager de la fumee. (Lampe) filer. 2°. Exhaler, repandre des vapeurs.
Intrans. 1°. A face fum, a arde (fără flacără) cu fum mult. Geale doao lemne ah tăciunilor ce fumegă, biblia (1688), ap. TDRG. Tăciunii fumegau în vatră. c. negruzzi, i, 92. Ale tale vechi al-tare-or fumegă De miresme scumpe pline. ollĂne-scu, H. O. 235. Să fumege ’nainte-mi oraşele ’n ruine, eminescu, p. 203. Rugul ce ridicase... adesea fumegă, ispirescu, u. 69/r || Spec. (Despre o lampă,
o	lumânare, o candelă, o sobă) A arde cu fum. Aprinse o lampă..., lumina ei fumegă, pâlpâind. eminescu, n. 58, cfr. 4. Luminarea fumegă încă. C. negruzzi, iii, 446. A-i fumegă (cuivâ) nasul = a fi mânios, supărat, zanne; p. II, 320.
2°. P. anal. A scoate aburi, a aburâ. Lanul... în soare se svântează fumsgând. alecsandri, p. ii, 41. Piatra [Craiului], după liniştirea ploaiei, fumegă în continuu, turcu, e. 45. [ (Despre bucate) A scoate aburi, frigându-se. O plătică de Sna-gov... fumegă sub dogoreala cărbunilor, odobescu,
I,	464.
[D erivate: fumegăre s. f. Fumegări de pârjol. bălcescu, m. v. 580/13. Fumec/area înserării, sadoveanu, n. 119; cfr. p. s. 28. 45; fumegător, -oâre adj. Nările ceale fumegătoare [ale calului], beldiman, N. P. I, 73; fumegăt, -ă adj. (şi cu înţeles de) fumegând, fumegător, scoţând aburi. Am înfipt sabia mea în coasta sa, scoţându-o fumegată din el. BELDIMAN, N. P. I, 71.]
—	Din lat. fumigare, idem. Cfr. afumegâ.
fumegăios, -oâsă adj. v. fumegos.
fumegăiu s. a. Fumee epaisse, grande quantite de fumie. — Cantitate mare de fum; fumăraie, fumărie, fumăreaţă. Se făcu un fumegaiu... des şi iute. gorjan, h. iv. 197. Afumă mai întâi stupul, punându-l cu gura pe un fumegaiu de cârpa curată... marian, ins. 169. [Cu alt sufix: famăgâu s. a. (Fălciu), ap. CDDE.]
—	Derivat din fumegă, prin suf. subst. -aiu (după mucigaiu, putrigaiu).
FUMEGOS, -OÂSĂ adj. Qui fum,e; qui exhale ou qui ripand des vapeurs.—(Neobicinuit) Care fumegă, fumegând, fumegător, din care iese fum s. aburi. Noaptea să vesteşte prin fumegoase unde. pann, e. v, 121. Ceauftul... fierbe fumegos, alecsandri, p. ii, 90. Un morman de pilaf alb şi fumegos, odobescu,
i,	79/,,. Şrapnele fumegoase. idem, iii, 594. [în LB. se dau şi formaţiunile neobicînuite (derivate din fumegaiu şi fum): fumegăios, -oâsă adj. şi fumos, -oâsă.]
—	Derivat din fumegă, prin suf. adj. -os.
fumeie s. f. (ş d.) v. femeie ş. d.
fumigâţie, FUMiGA’i’iUNE s. f. Fumigation.— Afumare cu mirodenii s. alte substanţe. Fumiga-ţiuni scitice... Barbarii... aspiră pe gură fum de săbiuţă [o plantă], odobescu, ii, 293. | Spec. (Med.) Acţiunea de a dirige asupra părţii suferinde fum produs din arderea unei substanţe medicamentoase. leon, med. 156.
—	N. din fran.
fumos, -oâsă adj. v. fumegos.
fu mur, -Ă adj. = fumuriu. Oi fumure. (Chiojdu-Bâsca, în Buzău) H. ii, 27. Mâţă fumură. (Coşereni, în Ialomiţa) ib. vii, 149. Capră fumură. (Finta, în
irtJMtîRitl
— îât -
PUNT)
Dâmboviţa) ib. IV, 16; ofr. (Glod-Siliştea, in Buzău) ib. II, 117, JAHRESBER. V, 189.
—	Din lat. fumulus, -a, -um, idem (cu schimbare de sufix pentru fumidus). conv. lit. xxxix, 303.
fusiuriu, -e adj. Gris, couleur fumee. - De coloarea fumului. In cap purtă, naltul calpac de hârşie fum,urie. odobescu, i, 133/,. Linia fumurie a drumului. zamfirescu, ^r. 220. Cravată fum.urie. ba-SARABESCU, v. 118. Inserarea fumurie, sadoveanu, M. 106. Pâcla fumurie a amurgului: TAFRALI, S.
3.	Păsărică fumurie, şez. v, 45b. Berbec cu lâna fumurie. (Bilciureşti, in Dâmboviţa) H. IV, 53, I, 204, îi, 167, 261, iii, 194. || Substantivat. Fumu ria = numire de oaie. (Chiojdu-Bâsca şi Mărăcineni, în Buzău) H. II, 28, 146.
—	Derivat din fumul-, prin suf. adj. -iu.
rijMUROS, -OÂSĂ adj. 1°. Ephim'ere. 2°. Vaniteux, vain.
1 °. f Efemer, care se trece repede. Fumuroase şi înşelătoare lucruri, varlaam, c. 226,,.
2°. (Rar) Plin de fumuri, înfumurat, vanitos. Pre-judiţii fumuroase şi ridicule. C. negruzzi, i, 72.
—	Derivat din fumuri (pluralul de la fum), prin suf. adj. -os.
1'liNAR s. m. Cordier.—Gel care face funii. Trei fu-nari funii făceă. marian, nu. 550. Că funarii împletesc Şi bărdaşii tot cioplesc, Furcile îmi pregătesc. cătană, B. 135. Le dă la funariu şi acesta face din cânepă de sămânţă ştreanguri, funie scurtă... brebenel, gr. p. [In Braşov: Tânăr. alexi. Uliţa Fânarilor. | Şi (derivat nou din funie): funiei’.]
—	Derivat din fune, prin suf. nom. agent. -ar.
fumărie s. f. 1°. Corderie. 2°. Cordage.
1°. Atelier unde se fac s. prăvălie unde se vând funii. Să nu facă căsăpii, pitării, bucătării,... fu-nării să nu aibă. URICARIUL, x, 214/ja.
2°: (Neobicînuit) Toate funiile, ştreangurile destinate la o corabie, la un transport sau la o maşină. COSTINESCU.
—	Derivat în înţelesul 1° din funar, prin suf. loc. -ie, în înţelesul 2° din fune, prin suf. col. -ărie.
funâş s. m. Propriătaires dont les terres sont contigues. — (învechit) Proprietari, ale cărora funii de pământ se învecinau, hasdeu, cuv. d. bătr. i, 61. Brazde... a tăiat cu plu,gul de pe la funaşi. REV. CRIT. I, 141.
—	Derivat din fune, prin suf. -aş.
funciar, -Ă adj. v. fonciar.
funcţie (mai rar), funcţiune s. f. Fonction.
—	Ceea ce are de îndeplinit o persoană s. un lucru.
I.	(Despre persoane) Prin împărţirea funcţiilor, naţiunile... produc... arm,onia totului, unitatea, bălcescu, m. v. 3. | Spec. Sarcină publică s. privată, serviciu, slujbă în administrarea s. guvernarea unei ţări, dregâtorie. Funcţia de epitropie. uricariul,
v,	26. Aprimit funcţia, maiorescu, d. iv, 254. Să m,ă insulte în eocerciţiul funcţiunii, ap. id. ib. 502.
II.	(Despre lucruri) 1°. (Fiz.) Acţiunea proprie fiecărui organ s. aparat dintr’un organism vieţuitor. Funcţiunile inimii, stomahului. Funcţiunile frunzelor, staminelor, pistilului. Funcţiuni de respiraţie, circulaţie, digestie. Funcţiunile vieţei animale, vegetative.
2°. (Mecan.) Acţiunea unei maşini.
3°. (Mat.) Cantitate care depinde de una s. mai multe variabile.
4°. (Filol.) Rolul unui cuvânt ori părţi de cuvânt in graiu. Funcţiunea sufixelor diminutive în limba română este de a da cuvintelor un înţeles micşo-rător sau desmierdător.
[Familia: funcţionâ vb. Ia intrans. (Despre un organ, un aparat, o maşină, etc.) A-şi îndeplini funcţiunea. Un mecanism, care să funcţioneze de la sine... maiorescu, d. iv, 385. Tipografia... funcţiona, la 1784. iorga, l. i, 525; funcţionare s. f. (despre persoane s. lucruri) îndeplinirea funcţiunii. Funcţionarea acestor forme legale, maiorescu, d. iii, 216, -a ministrului id. ib.401, - a ministerului id. I v, 19, - aacariloriA.ib. 385, - a arm,atei id. ib. 542, - a unei regiuni cerebrale id. l. 23; funcţional,-ă adj. (franţuzism, rar). Deosebirea cea funcţională între ambele construcţiuni ,în‘ şi ,la‘. hasdeu, etym. magn. 2320; funcţionar, -ă subst. Persoană care are o funcţie publică s. privată, slujbaş, amploiat; p. ext. brăslaş (Munţii Sucevii şez. ii, 150). Fiinţa funcţionarilor civili şi militari dă acestei privelişti o pompă solemnă, c. negruzzi,
i,	36; (dim. in semn de dispreţ) funcţionăniş. Func-ţionăraşi subalterni în vreo cănţelerie oarecare, i. negruzzi, i,2.19; funcţionarîsm s. a. îmmulţirea exagerată a funcţionarilor şi a candidaţilor la funcţiuni. Şcoala statului devine pepiniera unui excesiv func-ţionarism. maiorescu, d. iv, 553.]
—	N. după fran. (lat. functio, -onem s. f. idem).
fund s. a. I. l°.-30. Fond, fonQailles. 3°. Assiette de bois. 4°. Cloison mobile (d’un chariot). II. l°.-2°. Fond, profondeur. III. Terrain.
I.	1°. Partea de jos a unui vas (s. recipient), formând baza lui. Vasul cel fără de fund, măcar câtă apă ai turnă într'însul, nu-l mai poţi împle A. urechi, let. i, 188/23. Averea crâşmarului în fundul paharului. ZANi\E, P. v,211. Funduri de căldare. teodorescu, p. p. 235. Doi arapi negri ca fundul ceaunului, ispirescu, l. 107. Fundurile bufilor, economia, 160. Dând fundurile afară la câte o bute... creangă, p. 261; cfr. dame, T. 85. Cu fundu’n sus. doine, 272. Pe semne c’aista-i Flămânzilă, foametea, sac fără fund (= nesâturat). creangă, p. 24. A rămas cevă vin pe fundul sticlei. || Spec. - ul luntrii = podul luntrei. dame, T. 126. - ul căruţii, partea dinapoi. Maica... se suie de-asupra saltelelor în fundul căruţii. CREANGĂ, p. 117; cfr. H. II, 146. 44: A dat de ~ = i s’a înfundat. Cfr. zanne, p. iii, 153.
2°. P. anal. (La obiecte de îmbrăcăminte) Cuşmă albă cu fundul de piele, uricariul, iv, 135. | (La pantaloni) Tur. Cioareci rupţi înfund, alexici,
l.	p. 17/23. Un fund de izmene, vasiliu, C. 176. | Toc (de perină). „Fundul de perină este un săculeţ de pânză groasă, de câlţi de obiceiu, ca să nu-l poată răzbate cozile de pene, când ele au fost tocate. Fundul se îmbracă într’o faţă“. pamfile, i. c. 14.
3°. P. a n a 1. Taler de lemn (tare), având forma rotundă a unui fund de vas (mai târziu s’a dat această numire şi la talerele de lemn in patru colţuri), cfr. cârpător. rădulescu-codin, viciu, gl. Funduri sau scândurile de tăiat ceapă, liuba-iana, m. 100. Fundul pentru punerea buzatelor pe masă. (Zâr-neşti-Câlnău, în Buzău) h. ii, 226. Mămăliga se răstoarnă ori pe fund ori pe masă. şez. v, 5/,„. Fund-de-mămăligă: se face din lemn lungăreţ ori rotund şi având o coadă. şez. viii, 89. Fund-de-tocat-carne: se face din lemn tare. ibid. viii, 89.
4°. Spec. = fundatoare.
II.	1°. Partea cea mai -de jos s. cea mai adâncă a unei cavităţi. Baclavale, plăcinte... se îngropau în stomahul lui ca într’un abis fără fund. C. ne-GRUZZI, I, 286 (cfr. fărâ-fund), - ul mării (cfr. DOSOFTEIU, PS. 51, EMINESCU, N. 21, MEHEDINŢI, G. F. 58, şez. viii, 110), - ul fântânii (ispirescu,
l.	318, coşbuc, f. 75), ~ ul iadului (creangă, a. 17). | P. ext. -ul văii = locul unde se înfundă
o	vale. Grigori-vodă au ieşit din laşi la Socola, în fundul văii. neculce, let. ii, 444/,. -ul pământului = partea pe care poporul şi-o închipue ca fiind la o adâncime foarte mare subt pământ. Celelalte jiganii... supt fundurile pământului se află. cantemir, ist. 123. S’a cufundat în fundul pă-
FUNDĂ
— l9â —
FUNDAMENT
mântului. CREANGĂ, P. 56; cfr. marian, X. 68. Pietrele cele scumpe în fundul pământului se găsesc. zanne, P. i, 251. Ochii în fundul capului (adânciţi în orbite), ap. TDRG. || Fig. Adânc. 0 vorbă care-ţi vine din fundul inimii, slavici, n. ii, 107. ~ul sufletului, A-i <la (cuivâ) de ~ = a pătrunde până in tainele cele mai ascunse ale gândurilor lui, a-1 înţelege deplin. Câte ştii tu, numai dracul cred să-ţi dee de fund. creangă, p. 169.
2°. Partea cea mai depărtată (chiar şi în direcţie orizontală), adâncime, cfr. capăt, margine. Colo’n fund, în fund la sare Se iveşte-un negru nor. alecsandri, p. i, 266. In fundul pădurii sub nişte stânci se află o bisunie de urşi. creangă, p. 52. Din fundul lumei... venit-an roiuri de. ’mpăraţi. coşbuc, b. 18. Din fundul Şvediei până în insula Malta, odobescu, iii, 31/6. Cunosc calea codrului Până ’n fundul fundului, alecsandri, p. i>. 207b/f9. Icoana Precistei Din fundul bisericii, jarnîk-bârseanu, d. 241. Fundul acestei grădini, ispirescu,
l.	72. Pe mine mi-i află în fundul Italiei, marian, î. 353. Fundul scenei. TDRG. || (Adesea în opoziţie cu faţă, frunte, cap). Partea din dos (a unei case), (partea mai depărtată (a unui loc). Măsurând şi fundul,... s’a aflat 23 de funii, uricariul (a. 1759)
viii,	7/.,. Au dat... o bucată de loc,... Im capul fundului 28 stânjeni, şi iară în lung, fundul magaza-lilor din spre apus, 27 stânjeni, ibid. XVI, 228/s.
III.	(Latinism, neobicinuit) Teren, pământ. Împăratul Carol VI vrea ca dăjdile să se arunce pe funduri, pe pământuri si pe vii. şincai, hr. iii, 269/„.
[Plur. funduri. | Diminutiv (în poezia pop., fără înţeles micşorător) fundiiţ s. a. L-am găsit In fundului Clujului Cu 7 m,ândre de-a lui. mândrescu,
l.	p. 80/,. Furaiu calul Turcului Din funduţul grajdului. reteganul, tr. 32/,,,. Funduţul codrului. BUD, P. P. 14.]
—	Din lat. fnndus,-um, idem. Gfr. dubletul fond.
I’UJvn vb. I. Fonder. — (Mai ales fig.) A clădi, a aşeză, a pune pe temelie. Prevederi... fundate pe nisip, maiorescu, d. ii, 246. | A pune temelie (la cevâ), a întemeia, a înfiinţa, a crea, a institui, (învechit) a aşeza (III, 5°). Fundeasă... o rezidenţă de Mitropolie. URICARIUL, v, 140/4. Fondară [teatrul]. alexandrescu, m. 204. Fondă siarul... Propăşirea.
C.	negruzzi, I, 339. [Familia: fundat,.-ă adj. întemeiat, (mai ales fig.) îndreptăţit, motivat. Erau fundate învinuirile, maiorescu, d. iv, 20. (Mai întrebuinţat este negativul) nefundăt,-ă adj. Neîndreptăţit, fărâ nici un motiv; fundaţie, fundaţiiîne s. f. 1°. abstract verbal = fundare s. f. întemeiere. Aniversarea fundaţiunei aşezămintelor... tipografice. uricariul, xiii, 341 /27 . 2°. Fond (II, 2°) constituit, cu ale cărui venituri se întreţine cevâ, instituţie, aşezământ (9°), (învechit) aşezare (II, 5°). Fundaţiu-nea universitară Carol I. 3°. (La plur.) fundaţii: temelie, fundament; fundator, -oare adj., subst. întemeietor, ctitor (de biserică), care înfiinţează cevâ. Dăruitori fundatori, uricariul, v, 138/J5. Ostenitorii şi fundatorii [ai bisericii], c. negruzzi, i, 215. Fondator a Parnasului rusesc, id. ii, 150/3, fundatorii mănăstirilor (odobescu, ii, 45), fundator al ziarului (maiorescu, d. iv, 15), - al unui monument istoric (id. ib. 249). || Şi: fond-, după fran. fonder.]
—	N. din fran., românizat subt influenţa lui fund.
fcjvdă s. f. 1°. Frânge, houppe. 2°. Nosud de ru-ban, bouffette. Nceud de cravate.
(Munt.)
1°. f Ciucure (la fes). Fesuri mici cu funde stufoase de ibrişin. filimon, ap. TDRG.
2°. (Azi) Panglică s. orice altă pânză subţire, legată în formă de nod şi servind ca podoabă la îmbrăcăminte, cfr. fiong. Funda roşie, aşezată în
părul rar. dunăreanu, ch. 33. 0... rochie de catifeă verde cu funde bogate de „satin rose“. caragiale, m. 294. O fundă făcută din panglică albastră, slavici, N. 174. | Spec. Cravată legată în formă de fundă. Doriţi plastron ori fundă? slavici, n. ii, 278. E foarte elegant... o fundă de cravată şic, şi ’n fundă, înfipt un ac cu o pietricică foarte strălucitoare. caragiale, M. 222. [Şi: flintă. D. zamfi-RESCU, ap. TDRG. | Prin unele părţi ale Ardealului (Braşov, etc.), după germ. Masche, plur. Maschen, se zice cu acelaşi înţeles maşină s. f.]
—	Din n.-grec. cf,ouvta „ciucure".
FCirnĂe, -Ă adj., subst. I. Court, gros et lourd.
II.	Nom de divers oiseaux palmiphdes comme le gr&be, etc.
I.	Adj. (Câmpulung, în Bucov.) Scurt, gros şi greoiu.
II.	S. m. (Ornit») Diferite păsări călătoare din genurile a). Podicipidelor: ciocul lung, îngust şi ascuţit, aripile şi picioarele scurte, coloarea mai mult sură; trăesc pe lângă râuri, înnoată şi se cufundă foarte bine; specii, care vin pe la noi în Martie şi pleacă toamna : podiceps cristatus, cea mai cunoscută, cu creastă dublă şi guler, - minor, ~ negricollis, -rubricollis. b) Colymbidelor: păsări din mările nordice, mai mari de cât podicipidele, cu ciocul drept, lung, tare şi ascuţit; specie care trece pe la noi, iarna: colymbus septentrionalis. Ou toatele se mai numesc şi: bodârlăn, bodârlâu, corcodel, cu-fundar. c). = bâtlan.
—	Derivat din fund, prin suf. -ac.
funj>âc s. a. 1°. Couche de paille par dessus laquelle on empile une meule de foin. 2°. Gilet de cuir.
L S. a. 1°. Aşternutul de paie pe care s« face stogul. (Râuşor, in Făgăraş) viciu, GL. 45 Cfr. fun-deiu. [DICŢ. dau înţelesul de „căpiţă de fân“.]
2°. Un fel de pieptar făcut din piele de oaie. jahresber. iii, 316. Cfr. fundar (1°).
—	Poate, derivat din fund, prin suf. -ac.
fundal s. a. Fond. — Fondul decorativ al unui tablou. Tot fastul decorativ, cum arhitectură, drapare, fundal rustic, şcl. rămâneau pe a doua... treaptă: acela eră mare care zugrăvea un corp omenesc gol. caragiale, n. f. 117. | Fondai, id. n. S. 94.
—	Derivat din fund; cfr. fondai.
fukdajiest s. a. Fondement.
1°. (în înţeles propriu, pe cale de a se învechi) Temelie, construcţie in pământ, care să servească de sprijin solid clădirii aşezate de-asupra. Cetatea... din fundământ stricată, şincai, HR. 1, 108/27. | Spec. (Tip.) „Planşa de scânduri pe care se pun formele; masa de fier din maşină pe care se pune forma de tipărit sau masa de fier din afara maşinei pe care se închid formele11. G. ionescu, c. t.
2°. (Mai des) Fig. Temelie, temeiu, bază, element esenţial, care serveşte de sprijin la cevâ. (Construcţii: Se pune ~ ul unuilucru = se întemeiază; un lucru are - = e bine întemeiat). Au pus fun-dământul de a se împăca cu împăratul, şincai, hr. iii, 229/,. Fundamentele staturilor absolute. URICARIUL, x, l/,6. Fundamentul studiilor ştiinţifice. ODOBESCU, ii, 66. Cu asemenea lucruri avem de gând să punem fundamentul literaturii române ? maiorescu, cr. i, 92. Fundamentele politicii, id.
D.	ii, 14. | Această... tâlcuire... nici un fundament de adevăr [n’are]. cantemir, i-ir. 263/8, Care părere... are fundament, şincai, hr. i, 195/3. | Punct de plecare, criteriu. Luându-se de fundam,ent al diviziunii coloarea sângelui, id. l. 131. | (Neobiclnuit) Motiv bine întemeiat. Fundamentul meu de a crede. P. maior, ist. 274.
FUNDAR
— 193 —
FUNERALII
[Formă a şcoalei latiniste: f fnndământ. || Derivat: fundamental, -ă adj. Care serveşte de temelie la o clădire. (în înţeles propriu, numai în expresia:) Piatra fundamentală, maiorescu, d. iv, 83. | Fig. Numărul fundamental sau baza. panţu, PR. 7. [ Esenţial, principal. Principii (odobescu, iii, 114), adevăruri (maiorescu, cr. i, 39), dogme (negulescu, f. R. 1,103) fundamentale. Distincfiune (maiorescu, d. iv, 225), întrebare (id. ib. IV, 225) fundamentală. Formă neasimilată limbii române: f fon* damentăl, -ă. uricariul, viii, 124/1S, russo, s. 49,54.]
—	N. din fran., românizat după cuvântul fund.
l'S XDAit s. a., s. in. 1°. Sorte de tissu. 2°. Colym-bus septentrionalis.
1°. S. a. Un fel de ţesătura ţărănească (Gârbovii, în Ialomiţa) H. vii, i85; (Surdila-Greci, în Brăila)
I,	315; (Zârneşti-Câlnău, în Buzău) ii, 222. Cfr. funda c (2°).
2°. S. m. (Ornit.) - mare „colymbus septentrîo-nalis“. CDDE. No. 680, cfr. cufundar.
—	Derivat din fund, prin suf. -ar.
funi>ătoÂbe s. f. Cloison mobile servant â fermer Ies chariots. — Un fel de părete de scânduri (blăni) legate cu stinghii, cu care se închide carul înainte şi înapoi, dame, t. 11, pamfile, i. c. 134, H. II, 221, 132, 146,111,72, 153. [Plur.-for*.]
—	Derivat din fundă (— înfundă), prin suf. instr. -ătoare.
fundătură s. f. 1°. Im,passe, cul-de-sa.c. 2°. Vallee etroite qui se termine par une foret.
1°. Drum (uliţă, stradă), care se ,înfundă1, impas. rădulescu-codin. Locuia într’o ulicioară... din fundătura Badalanului. dunăreanu, ch. 65. Bă-tătura’n ~: se zice celui care se aşează cu lucrul drept în faţa casei şi ne împiedecă astfel de a intră sau a ieşi. zanne, p. iii, 21.
2°. Vale înfundată, care se sfârşeşte într’o pădure (costinescu), p. ext. pădure deasă (rădu-lescu-codin). A cincea parte din fundătură din hotarul Bujoreanilor. (a. 1590) iorga, s. d. vi, 12. Au dat moşia lor, loc de prisacă, fundătura Cior-beştilor, din ţinutul Iaşilor, (a. 1715) uricariul, xiv, lll/23, cfr. xvii, 256.
[Plur. -turi.]
—	Derivat din fundă (= înfundă), prin suf. abstr. -ătură. Cfr. înfundătură.
fundeiu s. a. l°.,Ce qui reste d’une pitice de toile aprbs en avoir coupâ une pârtie. 2°. Ce qui reste d’une meule de foin. 3°. Pârtie supârieure du coecum.
1°. Ceea ce rămâne dintr’un val (trâmbă) de pânză din care s’a luat o bucată, rădulescu-codin.
2°. Claie sau pătuiag aproape pe sfârşit. (Rudina, in Mehedinţi) H. IX, 84. | Aşternutul de paie pe care se face stogul, viciu, gl. Cfr. fundac. Eu mă urcam pe fundei, să calc paiele, ionescu-boteni, s, N. 92.
3°. Partea de sus a maţului (intestinului gros). rădulescu-codin.
[Cu alt sufix: fundereiu = 1°. Claie de fân începută. (Zagra, lângă Năsăud) Com. i. corbu; bugnariu, năs. | 2°. Bărbânţă de brânză începută, bugnariu, NĂS., cfr. fundurei.]
—	Derivat din fund, prin suf. -eiu.
nivimitKH s. a. v. fundei».
fundoaie s. f. 1°. Recoin. 2°. Faţade de la maison. Fondement d’une maison. 3°. Pârtie du moulin.
1°. (Bucov,) Loc dosit prin fundul munţilor, pădurilor, etc., înfundătură. Aveă casa pe un tăpşan, într’o fundoaîe de vale îngustă, sbiera, f. 125. Românii... fugiră carii în cotrd...,prin fun-
Dictionarul limbii române. 10. XII. iuti.
doaiele fi cotiturile întunecoase ale pâraielor, marian, T. 172; cfr. 20. [Şi: fundoiu s. a. A venit vulturul sur, Nu s’apuce un boboc, doi, Ci să fugă ’ntr’un fundoiu. idem, î. 217. Cfr. pamfile, j. ii. 307.]
2°. (Ban., pronunţ, fundoane) Partea de dinainte a casei, jahresber. iii, 236. | (Gorj) Temelia casei CDDE. nr. 680.
3°. (Sălişte, Transilv!) Piatra de subt crucea înţepenită în piatra morii. Com. a. banciu. .	’	:
—	Derivat din fund, prin suf. aug. -oaie.
fmvDAÂBE s. f. Placară. —(Milaşul mare, Câmpie, Transilv.) Un fel de firidă, cu uşi care se deschid în două laturi. în mijloc are o poliţă, viciu, gl.
—	Derivat din fund, printr’un suf. -oare, neuzitat In funcţiunea aceasta.
fpjti>6hi s. a. v. fundoaie.
FUNntfc f s. m. Ancienne monnaie d’or valant
11-20 piastres. —Veche monedă de aur de origină turcească, a cărei valoare variâ între 11-20 piaştri. Au strigat pristavu pentru monedă.ca să nu în-drăsnească cinevâ să o ia mai sus: adecă... funduc
11.	(a. 1821) iorga, s. d. viii, 149; ib. xii, 176!,
VIII,	91. Mahmudele, dodecari, funduci şi rtibiile. FILIMON, c. Iii, 75.
[Derivat: (turc. funduMy: monedă valorând cam 35 de piaştri) f fundacliu s. m. Monedă turcească, valorând 7-11 lei. Funducliul 11 lei. dionisie ecle-siarhul, c. 224.]
—	Din turc. fyndyk altyny „ancienne monnaie d’or valant 20 piastres11. samy-rey.
funmuci.îu f s. m. v. funduc.
FUsncRBiB s. a. Fromage fait avec le deuxieme petit-Iait.—(Agrişteu şi jur, Târnava-micâ, Transilv.) Jintiţă. viciu, gl.
—	Cfr. istrorom. funduril „lapte care s’a înăcrit" (din veneţ. fondariol ,,Bodensatz“). viciu, gl.
FCHituiiiiî s. f. Plancher du grenier â foin. — Podina la „pătulul“ de fân (când se gată fânul din pătul de rămâne numai ca un „purculete“ pe „fun-durie“). (IJricani, în Jiu) viciu, gl.
Derivat din fund.
fundUş s. a. invar. (Munţii-apuseni, în expre-siunea) Din-, din fundament, din moşi-strămoşi. FRÂNCU-CANDREA, M. 100.
—	Derivat din fiind, prin suf. dim. -uş.
wsnli’ş s. a. v. fund.
vtsm, FUNEÂ s. f. V. funie.
funebru, -A adj. Funebre. — De îmmormântare. Oraţiune funebră, odobescu, iii, 37. Cortegiu, discurs, elogiu funebru, administraţia pompelor funebre, ceremonie funebră. | Relativ la moarte. Idei, haine funebre. | P. anal. Cobitor de lucruri triste, j jalnice. Funebra cucuveică. marian, î. 6.
—	N. din fran.
fusteckx f s. m. (Med.) v. furnicel.
FUNEitAr.il s. a. plur. Funerailles. — Ceremonie, pompă funebră, ceremonia îmmormântării. [Familia: funerâr,-ă adj. Catacombele... loc funerar, c. negruzzi, i, 215. Palid convoiu... Colonă funerară [= dusă la moarte], alecsandri, p. ii, 270. Tumuli funerari, odobescu, ii, 141. Urnă funerarie, comori funerarii, id. 186, 196. Cortegiu funerar. I-negruzzi, iii, 462. Pompe .(ollănescu, h. o. 94), monumente (anghel şi iosif, C. l. 10) funerare. \ Şi: l'unerai'iu, -ie.]
—	N. din fran.......	.
'ri,îs
FUNEST
— 194 -
FUNING1N0S
i'UKifcS'1', -A adj. Funeste.—Care aduce nenorocire, : moarte; cfr. sinistru, fatal, nefast. Anul 1848... a fost funest pentru litere. C. negruzzi, i, 335. Holuri (maiorescu, cr, iii, 124), rezultate (id. d, ii, 263) funeste.
—	JV. din fran.
FlsniBii,. -Ă adj. (Jur.) Fnngible.— (Franţuzism) Care se cheltueşte prin întrebuinţare şi nu se poate restitui în natură; cfr. hamanuiu, C, c. 274
—	N: dupâ fran,
funiceâ s. f. v. funie.
liiMCKl s. m. plur. (Med.) Crampes. — Un fel de cârcei (crampe), proveniţi din scurtarea unuia sau a mai multor muşchi, leon, med. 133. Cfr. bianu, D. s.
FCSfM'Eii s. m. (Med.) v. furnlcelw
funicîcâ s. f. v. funie.
Fraieri. s. m. (Bot.) Funicule. — Codiţa care leagă ovanl s sămânţa de placentă.
. — N. din lat. funiculus „funiuţă“.
FlMcri.Ait, -A adj. Funiculaire. — Care funcţionează cu a.'utorul funiilor. Un tren - , şi subst. un » : în care vagoanele sânt puse în mişcare prin-tr’un cablu şi urcă o pantă repede.
—	N. din fran.
ri NiE s. f. 1°. (Grosse) corăe, câble, cordage. Corde (âe scie). 2°. Fardeau qu’on peut porter â l’aide d’une corde. 3°. Corde employâe â mesurer une longuenr.
1°. Sfoară groasă răsucită, de cânepă sau de teiu, etc.; cfr. frânghie, ştreang, odgon. Fuma
l	untrişoareei. cod. voh. 92/, _2 (— funile luntrei.
N. testament 1648; funile bărcii, biblia îeî'b). Trufaşii... funi întinseră, coresi, ps. 382 (=furi. psal. sch ). Funile corăbiei, varlaam, C. ii, 31. Corturi tinse în funi de mătasă. dosofteiu, ps.
139.	l-au slobozit cu o fune pre fereastră, biblia (1688), 154. Tăiară funiile podului. E. kogălni-ceanu, let. iii, 233/î9. 1 funie, iokga s. d. xji, 106. încins cu o funie. C. negruzzi, i, 252. Îşi ia boii de funie, creangă, P. 39. Populaţiunea săracă foloseşte teiul la facerea frânghiilor sau funiilor de teiu,. pamfile, 1. c. 229. Oiu lega-o c’o fune! jarnîk-bârseanu, d. 428. Cu funea ’n grumaz să steie! hodoş, p. p. 301/15. V&rteje şi funii groase, ispirescu, l. 84. Funia clopotului, şez. ii, 196/8. Femeia îngreunată să nu treacă peste o funie. marian, na. 2i. Nu vorbi de funie în casa spânzuratului : nu vorbi de un lucru care poate supără pe cinevâ, crezând că faci aluzie la dînsul. zanne, p. v, SGo. Funea întreită anevoie se va rupe. cantemir, ibid. A fi drept ca funia în traistă: se zice despre acei care stau strâmb; fig. despre oamenii nedrepţi şi vinovaţi, zanne, p. v, 303; baRONzi, l. 46/29. A ajunge (s. a se apropia, etc.) funia de par (s. de steajâr) v. ajunge, creanga, p. 234, 320, şez. ui, 115/23, sandu-aldea, luc. vi, 146. A. pune (cuivâ) funia ’n coarne: a-1 duce de nas, a-1 stăpâni cu totul, zanne, p. i, 439; cfr. şez. ii. 73/28.
A se ţine funie: a se întinde, a continuă înainte neîntrerupt, necurmat; cfr. aţă, găitan. Se ţine funie (necurmat) pădurea pană ’n ’xepu. pamfile, J. ii. A paşte (o vacă) din luuie: a o paşte legată de funie. pamfile, 1. c. 18. || Spec. Funia de întins rufele la uscat. Spală-ţi rujele în ograda-ţi şi le întinde pe funia ta. zanne, P. UI, 338. | Coarda ferăstrăul ui (v. c.). pamfile, 1. c. 121. || Fig. O funie de fum. eminescu, n. 23. O funie de vânt. ionescu-boteni, s n. 175.
2°. P. ext. - de puie = cantitate de paie ce se poate lega şi duce in spinare, pamfile, j. 1. | -de
ceapă, de aiu = ceapă, înşirată pe o împletitură de paie s. cu ajutorul fâşti'or, şir, cunună. LB.
3°. Spec. Funie de lungime variabilă, cu care se măsură pământul, cfr. ruletă. Funie de 11 stânjîni, (a. 1725) uricariul, XIV, 214/2,. Funia de 21 stânjeni. (a. 1781), uricariul, x, 174/ls. Au aflat 24 de funii, carii fac 648 de stânjeni, (a. 1720) ibid. i, 371/,. Funia de 20 de paşi, pasul de 6 palme. (a. 1719) iorga, S. D. vi, 152. Am făcut funie de 30 stânjenişi... am măsurat, uricariul, viii, 6; cfr. x, 77/8; xvii, 197/10. A trage cu funia: a măsură o moşie. Trăgăndu-se cu funia, au venit toată moşia 500 stânjeni, uricariul, x, 77/s. ||P. ext. Funie de moşie, cfr. sfoară de moşie. Departe de satul mănăstirii, în capul funii moşii noastre, (a 1810) iorga, s. D. 1, 248.
[învechit şi: fune. | Diminutive: funeâ f DICŢ.; funicîcâ, fnniceâ (cfr. lat. funiculu). Funiceale 40. (a. 1705) iorga, s. d. v, 362. Funicica viţdlor, şkz. 1, 38/,; cfr. marian, na. 298. O funiceă... să-mi, leg mândra, ţiplea, p. p. 23; funioarâ (pronunţ. -ni-oa-), funişoâră. Funişoara cea roşie, biblia (1688), 154; funiuţă (pronunţ. -ni-u-).\
—	Din lat. fnnis, -em, idem.
fujvier s. m. v. tunar.
funigAnA s. f. v. funingine.
funigei s. m. plur. Fii de la Vierge, filandre. — (Mold.) Fire albe şi uşoare de o specie de paianjen, care plutesc în aier în zilele frumoase de toamnă, mătasea morţilor. Legenda funigeilor (titlul unei cărţi de) anghel şi iosif.
—	Poate, din lat. *fuligellîi, -am (dimin. din fu-ligo „funingine") conv. lit. xxxix, 67.
funigei s m. plur. (Med.) \ fnrnifel
FUKINCB1, f s. m. (Med.) f ' Ulnltel*
funikuAnA s. f. v. funingine.
FUMiivtnjs s. m., FUikisiuuv s. f. v. funingine.
funinginăt, -A adj. Plein de suie, noir cornme la suie — (Rar) Plin de funingine, negru ca funinginea. Negru funinginat. ţichindeal, f. 118. [Şi: (Mehedinţi) întuninginât, -ă. CDDE. Nr. 687.]
—	Din lat. fulîginatus, -a, -um, idem.
FUNiNGiKE s. f. Suie. — Materie neagră produsă din arderea incompletă a corpurilor organice şi depusă de fumul ce iese pe horn. Funinginea cea de cup-toriu. dosofteiu, v. s. 110. Cu... funingine au. acoperit boiereasca lor faţă P maior, ist. 270; cfr. gorjan, h. 1, 138 Când cade din coş sau horloiu funinginea. calendariu (1814), 87/s.’Funingina negreşte când te atingi de ea. C. negruzzi, ii, 2zl/3. S’au fost uns pe faţă cu cărbuni şi cu funingini. SBIERA, p. 97/14. [Plur. -ningini (numai în înţelesul „diferite feluri de -*•). | Şi: (Mold.) funinginii. Funinginea se bea cu cafea neagră contra tusei, leon, med. 115; (Mold.) fumngin s. m pamfile, i. C. 441, (Mold.) fu-mugăuă, funigănă TDRG., CDDE. nr. 686, (Ialomiţa) l'uliugine. Mruu spoiţi pe obraz cu fulinyine şi negri ca dracii, sandu-aluea, săm. XV, i2; (Sălagiu) fu-ringină CDDE. nr. 686.]
—	Din lat. fulîgo, -iginem, idem.
funingijviu, -E adj. Couleur de suie. — De coloarea funinginii marian, ch. 51. Cfr. funingi-nos. [Şi: fulinginiu, -ie. costinescu.]
—	Derivat din funingine, prin suf. adj. -iu.
itmmjivos, -oâsă adj. Plein de suie, noir comme la suie, fuligineux. — (Rar) Plin ue funingine, negru ca funinginea. LB. [Calul] are păr întunecat funinginos. Calendariu (1814), 172/2.
—	Din lat. luligiuosus, -a, -um, idem, sau derivat din funingine, prin suf. adj. -os.
FUN10AK.Â
(96 -
i'lliiilOAiU s. I'. v. fnuie.
i i;.viui: j- s. f. Lot de terrain mesure itu cor-ăeau. — (Pentru a traduce pe o^aivKj|j.a) Bucată de pământ măsurată cu funia ; proprietate. Ţie voiu da pământul lui Hanacm funire moştenirii voastre. biblia (1688), 415Aceaste hotară veţi moşteni,,, adaogere de funire. ibid. 570b; cfr. funitură,
—	Pare a fl infinitivul substantivat al unui verb (neîntrebuinţat) funi „a măsură eu funia“.
funişoăkâ s. f. v. funie.
FUJilTliRĂ s. î. Longueur d’une cordtt. — Lungimea unei funii. Şi împărţi, pre ei cu funi, cui-cânău-i... pre pământ, şi se făcură ceale doao fu-nituri de omorît şi doao funituri au prins vii. biblia (1688), 225; cfr. funire.
—	Formaţie personală dintr’un verb neîntrebuinţat funî „a măsură, cu funia11.
.fdniiiţA s. f. v. funie.
n'SOOHl f s. m. = fiUnogin. (Taia-Oltului) brebenel, GR. P.
ffHJS'i' s. in., rar s. a. Livre. — (Germanism) Unitate de măsură de greutate, de aproximativ ‘/2 kgr.
3 litre sau 2‘/s funt. calendariu (1814), 104,,. Wuntul a/re patru fărtaluri. barac, t. 27. Oca are
2	funţi. I. ionescu, M. 729. Cinci funţi ăe bani mănunţi. bibicescu,p. p. 277. || Spec. (După germ. Pfundsolile, apropiat prin etimol. pop. de cuvântul fund) Talpă de fună, pielea cea mai groasă, de pe spinarea animalului, cântărind vin funt perechea. Com. d. onciul. Pusese piele bună, talpă de fund. creangă, a. 103. [Plur. funţi, (mai rar) fnnturi uricariul, x, 271/,s, etc. | Şi’: f font s. m. calendariu (1814), 172, 176; ŞEZ. VII, 167; fund.]
—	N. din germ. Pfund, idem.
ristĂ s. f. v. fundă.
vuit s. m. Voleur. — (Aproape învechit, înlocuit prin hoţ) Cel care fură, cfr. pungaş, tâlhar. Se nu neştire ăe voi chinuiască... ca furulu. cod. VOR. 161/a (=ca furul. n. testament 1648; au fur. biblia 1688). Să veăeai furul, curai cu nus. coresi, ps. 133. [Comoara] furii o sapă şi o fură. te-traev. 209. Codru plin ăe furi şi ăe tălhari. varlaam, C. 372,2. Cela ce va priitul în casa lui fur cu lucrure de furtuşag... pravila mold.^177, 2. Eşti cu furii în soţie, dosofteiu, PS. 167. In silele lui Mihai-vodă... furii, tâlharii, nu aveă trecere, neculce, let. ii, 399/26. l-am, adeverit... fwri fătişaţi. MAG. ist. 127/m. Fur de cele sfinte. URICARIUL, I, 312/,3. Pe furi... îi spânsură. dionisie eclesiar-hul, c. 168. Furii au călcat oare unăe. marcovici,
c.	51/,. Copilul fur, tagaănic, de slugi e învăţat.
c.	negruzzi, ii, 266/3. Gâcl urma furilor, sadoveanu, p. s. ,100. Fulga, furu’ cel bătrân, Fur bătrân di noau ţări. vasiliu, c. 16. Datinele ţării sale dă morţiipe furi. ispirescu, l. 77. Furul când fură, ca un mut tace. zanne, p. viii, 601.
—	Din lat. fur, -em, idem.
i'UKÂ vb. I. 1°. Voler; enlever. 2" Approcher, şe sauver ou s’enfuir furUvemenl-
1°. Trans. (La acuzativ se pune obiectul furat sau persoana păgubită prin furt) A-şi însuşi un lucru străin pe furiş; cfr. şterpeli, ciujbi, hă li, etc. Ale beseareciei au furatu. COD. vor. 12/,0,
( = călcători sfinţiturilor. N. testament 1648; furi i de besearecă. biblia 1688). Furii o sapă [comoara] 1 şî o fură. varlaam, C. 29, a. Care muiare va, fură pe bărbatu-şi... pravila mold. 27,3. De să va prinde om furând... suflet [— om, ca să-l vândă rob], mu-
rl-uu, f'wru.l aceia. BIBLIA (ltStSfc), 143,,. Vor vrea să meargă la alte eparhii streine, ca să fure, pe supt cumpăt, darul preoţiei, uricariul, i, 312/i0. Neguţătorul vinde cu cotul Şi Tioţu’ fură cu totul, zanne, P. v, 442. Legume şi mai ales leuştean de ţi se fură din grădină... şez. i, 51 /sa. | A răpi. Zburător cu negre plete, vin la noapte ăe mă fură, eminescu, p. 186. Vin la mama de mă cere: De m’a ăa, ăe nu m’a da, Peste noapte mi-i fură. creangă, p. 168, cfr. hodoş, p. p. 68, ispirescu, l. 31.4+ Mustăţi furate: care se prelungesc amestecându-se cu favoritele. DDRF. Despre leneşi se zice că fură ziua lui Dumnezeu. Despre hoţii mari, p. ext. despre oamenii deosebit de isteţi şi şireţi, se zice că fură ouăle ăe subt cloşcă s. cloşca de pe ouă. zanne, p.
i,	421, cfr. iv, 279. || Pig. Vorbele... le fură, marea. dunăreanu, r. 28. Ştiu şi eu nemţeşte, cât am putut fură (= prinde), la cătane, ăe la unu’ şi altu’. (Auzit de la un ţăran din Blaj). A ~ cuivă o sărutare: a sărută pe furiş; ochii s. vederiie: a-1 fascină, fermecâ, orbi (fig.); inima, mintea: a-i luâ minţile, a-1 zăpăci, a-i întoarce capul; somnul (cred. pop.): a face pe cinevâ să nu mai poată dormi; din urmă (cred. pop.) Ţi-aş fură tainic o sărutare, alecsandri, p. I, 214; cfr. I, 48. Se lumină... de le fură vederile. CREANGĂ, P. 228. Glas îngeresc..., care.inimile fură. barac, A. 5. Că fecioru-i mare câne, De fură mintea ăin tine. jarnîk-bârseanu, d. 275. Să nu fure cinevă somnul copilului, şez. i, 52/,,; cfr. marian, na. 360. Din urmă mi-a furat, Din dragoste mi-a luat. marian, V. 129. A-l fură pe cinevâ somnul (in glumă: aghiuţă ispirescu, L. 106', zanne, p. vi, 472): a fi cuprins pe neaşteptate de somn şi a adormi; gândul: a fi răpit de gânduri; cu ochiul (s. cu coada ochiului)-, a privi la cinevâ pe neobservate; cu zâmbetul: a captivă cu zâmbetul. Mă dădui într’o rână la umbra altui copaciu, şi mă fură somnul. GORJAN, H. I, 155. L’au furat un somn cu dulce, drăghici, r. 106. De abia mă furase somnul, ghica, s. 8. Nici somnul nu-l fura. creangă, p. 166. Abiâ apucase să-i fure somnul. odobescu, i, 89/8. Pe cal adormiâ, Greu somn că-l fură. teodorescu, p. p. 490b; cfr. reteganul, p.
ii,	76/32, cfr. sbiera, p. 6/„,; ispirescu, l. 369. A ce te mvalueşti şi te fură, gânduri, o omule, pentru mine? dosofteiu, v. s. 11,Las... gândul să mă fure. vlahuţă, p. 89. Ea fură cu ochii din când în când pe Harap-alb. creangă, p. 276; cfr. A. 7. Rada, când o vezi, te fură, Cu necontenitul zâmbet Şi eu a vorbelor căldură, coşbuc, b. 77. i il - cu urechea = a trage cu urechea. Fur cu urechea... pentru a mă încredinţa, ăacă... vorbesc limba mumei mele. c. negruzzi, ap. TDRG. | Să nu vă fure şarpele ăe inimă! rădulescu-codin, l. 51 = sâ nu vă ’mpingă păcatul! | Palma furată, un fel de joc de^ petrecere ce so obiclnuieşte la priveghiu. marian, î. 222. D’a pământul furat, joc copilăresc. (Bilciureşti, în Dâmboviţa) H. IV, 57.
2°. Refl. (înlocuit aproape cu totul prin a se furişa) A se apropia, a intră s. a ieşi pe furiş, a pătrunde undeva pe nesimţite. laie să furară şi intrară în părău. dosofteiu, v. s. 44,,. M’am furat... şi-am venit de ţi-am dat ştire. N. costin, let.
ii,	125/6. O samă de Moscali s’a,u furat noapte [a], şi au sărit peste şanţ. neculce, let. ii, 429/,8. Fu-rându-se într’o noapte, au începui a călători, ţi-CHINdeal, f. 98. Omul... să fură lesm şi fără, băgare de seamă în urma,rea lor. piscupescu, o. 92. S’a furat până la, un copac mare. contemporanul,
iii,	782. Şi se fură de-mi dă gură. s a rnik-bÂrseanu, d. 392. Pe fereastră m’oiu fură. şez. i, J0/î8. De lu, maica fură-te. doine, 183/22.
[Derivate: ncfurăt, -ă adj. (adesea, cu înţelesul de) Care nu se poate fură. Vistierie nefurată, mineiul (1776), 1552/,; cfr. la/s; furat s. a. Umblau cu furat şi. cu sulerie. c. negruzzi, i, 86. M’ai îndemnat la furat. sbiera, p. 255/,. (Cu deosebire în loc. adj.) de furat—
FURAJ
— 196 —
FURCA
i'urafc, a cărui provenienţă, e de pe urma unui furt. Cela ce va ascunde lucru de furat, să va certă după voia giudeţului. pi;avila mold. 176,2. Cântă, mândră, trăgănat..., Că-s cu trei cai de furat, jarnîk-bâr-SEANU, d. 290; cfr. alecsandri, P. P. 230b. Calul de furat nu se caută la dinţi; furător,-oare adj. (mai ales fig.) Căci e viers de fată mare Viers de inimi furător. alecsandri, p. ii, 400. (Substantivat) Fur, hoţ. Furători de boi. sevastos, n. 116/19. Şi-i înşeală pe feciori Să se facă furători. BUD, P. P. 57. Spec. (Entom.) Furător-de-foc = fluture mic ce umblă împrejurul lumânării aprinse, molie. (Co-bia, în Dâmboviţa) h. iv, 85; (rar) furătiiră s. f. Furat, furt, furtişag. Tu m’ai îndemnat la fură-tură. sbieka, P. 255/,. || Compoziţii (glumeţe s. ironice) furgâsi vb. IV“, furluâ vb. I = a fură. (se zice celor care furând susţin că au găsit s. au luat). rev. crit, iii, 155; derivat: furgăseâlă s: f. polizu. Furgăseam căte un băţ. sandu-aldea, săm.
ii,	823. Mai fiecare tovarăş al mieu furluase căte cevă. creangă, a. 99.]
—	Din lat. furare, idem.
fukâj s. a. Fourraga. — (Franţuzism) Nutreţ pentru vite, spec. pentru caii unei armate. Turcii... mergeau după furagiu. bălcescv, m. v. 142. La conace se consumă furagele. I. ionescu, m. 335. Furajul comandantului, id. n. 114. Consumarea furajelor. hamangiu, c c. 375. [Şi: furăgiu (învechit). [] Familia: furager, -ă adj. Bun de nutreţ. Plante furagere. i. ionescu, d 143 ; furajor s. m. Soldat care umblă după furaj.]
i— N. din fran.
fckâtor-de-foc 8. m. (Entom.) \ f .
FILRĂTUUĂ 8: f.	/	'
furcă s. f. I. 1°. Fourche. 2°. Fourch.ee. Travail fait avec la fourche. II. 1°. Objet rappelant la forme d’une fourche. 2°. Poteau. pilier, colonne. 3°. Four-ches patibulaires, potence. 4°. Quenouiile. 5°. Una das parties du metier â tisser. 6°. Armons (du chariot). 7°. Une des parties du moulin.
I.	1°. Prăjină tare, tăiată dintr’o ramură dreaptă, şi terminată cu două (sau mai multe) coarne îndoite şi ascuţite; slujeşte la strânsul fânului, la întorsul snopilor, la clăditul şirelor, etc. Cele mari se numesc furcoaie s. ciolpane. Sânt furci şi cu coarnele de fler care se întrebuinţează la fân şi la bălegar (cfr. furceriu). Furca cu coada şi coarnele drepte se numeşte ţăpoiu (cfr. vârfar, ţunchinar). pamfile, i. C. 143; dame, t. Se trag snopii cu furca, întorcându-i. i. ionescu, C. 186. Părul îi sta în cap, de par’c’ar fi fost pus cu furca, ispirescu, l. 206. | P. anal. Un fel de joc de copii. A umblă s. a sta furca însemnează a umblă s. a sta pe mâni cu picioarele în sus. şez. ix, 132; pamfile, j. iii, 33. A 11 aruncat din furcă = a fi râu aşezat, fără nici o regularitate, zanne, p. V, 304. A luă pe cinevâ cu furca lungă = a-I luâ de scurt, cu vorbe aspre (Braşov).
2°. P. ext. Măsură de fân cât se poate luă într’o furcă. Bă-mi măcar o furcă de fân să dau la vite. marian. ||Lucrarea (întoarcerea) fânului s. bucatelor cu furca. Ai isprăvit cu fânul? — Nu, acum mai am de furcă. Cfr. pamfile, j. i.#(De aici) A aveâ cu ciuevâ de l'urcă = a-i rămâneâ cuivâ de rezolvit
o	afacere neplăcută, a mai aveâ cu cinevâ de lucru, de luptat, şez. ix, 144, pamfile, j. i, i. C. 214. Ce crezi? Avem de furcă, vlahuţă, n. 18. Se luă la luptă cu el; dar n’avu mult de furcă, stăncescu,
b.	236/12. 0 să aveţi... cu dînsul de furcă. şez. ii, 51. (Locuţiunea se întâlneşte şi la Greci, papahagi, p.
a.	151.)
II.	P. anal. 1°. Diferite lucruri ce se pot asemănă cu o furcă. Furca puţului = stâlpul pe care se sprijină cump&nâ. în.Ardeal se mai numeşte gearmăn
sau hantarig. pamfile, i. c. 464. || (Tip.) Furca maşinei = piesă care primeşte cilindrul maşinii când acesta se ridică de pe formă în sus. G. ionescu,
c.	t. [| Furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care e fixat scrânciobul. Eră spânzurat de furca scrânciotnilui. amiras, let. iii, 68/38. || (Anat.) Furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului cu cele două cartilaje costale fixate de dînsul. Pe Toma mi-l tăiâ Pe la furca pieptului, La încinsul brâului, De-asupra buricului, alecsandri, p. p. 73b. De oftat ce-am oftat tare, Furca pieptului mă doare. teodorescu, p. p. 276b; cfr. şez. iv, 29/19; mateescu, b. 84. || Furca (s. furculiţa) gâtului = extremitatea superioară a sternului cu cele două clavicule fixate de dînsul. || Fnrca drumului (pamfile, j. i.): răspântie.
2°. (La casele, pâtulele, coşarele ţărăneşti) Stâlp de stejar, gros de cel puţin 20 cm, în patru muchi, având un capăt (cel inferior) numai cojit (scorojit), une-ori şi cătrănit în păcură, iar celalalt prevăzut cu urechi pentru costoroabe. Pentru o casă de ţară se îngroapă în pământ, până la o adâncime de 50 cin -lm, câte 12-15 furci, pe care se razimă apoi întreaga clădire. pamfile, i. C. 419. | P. anal. Furcile pământului = cele şease furci pe care, după credinţa poporului, se reazimă pământul. Când s’o roade furcile pământului: la sfârşitul lumii, zanne, p. i, 240.
3°. (La plural) Spânzurătoare. Să-l spânzure în furci, pravila mold. 18, cfr. 159, e. Mihai-vodă... pusasapatru furci mari de le bătuse înaintea porţii... şi mai în toate zilele spânzură, tâlharii de picioare. neculce, let. ii, 399/a,. Cu moarte să se omoare, în furci să-l atârne, ispirescu, l. 121. Du-te ’n furci! înjurătură.
4°. Băţ (la origine, de sigur, în formă de furcă), la capătul căruia se leagă caierul, spre a fi tors; cfr. drugă, fus. Furca poate ii dintr’o bucată sau din două: când este dintr’una, caierul este împiedecat să alunece în jos de o gămălie sau măgă-lie; când furca se desface în două, partea ce poartă caierul se numeşte cânjeu, gânjeu sau gavan. dame, t. 140. Furca dreaptă: în care se pune caierul de lână, fuior, câlţi, sgrebeni, etc., furca întoarsă (la partea de sus): în care se pun micile mosoare cu borangic spre a-1 răsuci. (Chiojdu-Bâsca, în Buzău) h. ii, 31. Furci, ce torc m.uierile. tka-vila mold. 70,2. O babă săracă ., torcea în furcă. ioan cant a, let. iii, 182/2,. Ana, an ieşit cu furca din casa ei. iorga, S. d. xiii, 260. Furca şi fusul. beldiman, n. p. ii, 71. Caiarul de burungic din furcă. C. negruzzi, i, 107. Degetele ei... torceau dintr’o furcă de aur. eminescu, n. 8. Mama însă eră în stare să toarcă’n furcă (= să facă orice) şi să’nvăţ mai departe, creangă, a. 12. Voi aţi umblat cu furca, cu acul, cu răsboiul. ispirescu, l.
12.	Furca la muiere, cea mai mare avere. i. golescu, ap. zanne, p. viii, 623. || P. ext. Tors cu furca (la şezători), furcărie. Cântau cu toatele când erau la furcă, ispirescu, l. 51. Să vii de seară la furcă. şez. tir, 221/21. ^(De aici) “Vorbe de - = vorbe de clacă, zanne, p. ii, 832. | A nu aveâ de * = a fi sărac cu desăvârşire, zanne, p. v, 306. A ţineâ - (la cevâ) = a ţineâ bârcă, morţiş, in ruptul capului, cu stăruinţă, pamfile, i. C. 2i4; şez. ix, 144. A ţineâ - (cu cinevâ) = a sta într’una de ceartă, de sfadă cu cinevâ. Com. i. coubu. A se certă - : mereu. S’a certat... furcă, filimon, c. ii, 754; cfr. SaNDU-ALDEA, D. N. 188; M. CHIRIŢESCU, CONV. lit. XLIV, II, 212. A bate - (pe cinevâ) = a-1 bate mult. pamfile, i. C. 214.
5°. Braţele (războiului), pamfile, i. c. 271. Furcile sulului sânt cele două braţe dinainte, când nu-s prelungirea picioarelor de dinapoi înţepenite în tălpi. Ele.se mai numesc şi sprijinitoare, picioare-de-sul, braţele-sulului. ibid. dame, t. 135. Furci de urzit — furcile pe care se susţine urzeala. Se mai numesc şi furculiţe, dame, t. 141.
FURCĂK1E
- 197 —
FURDA
6°. (Muscel, Romanaţi, Teleorman, Vâlcea, Vlaşea, etc.) Piscul (carului) dame, t. 14; pamfile, i. c.
133.	(Bogaţi, în Dâmboviţa) H. iv, 75. Piscul sau furca este capătul a două lemne ce trec printre osie şi masă. i. ionescu, m. 700.
7°. O parte a morii. (Balinteşti, în Covurluiu) h. iii, 18.
[Plur. furci. (în Munţii apuseni) şl: furcuri (spre deosebire de furci 3°) | Diminutiv: furcuşoără marian, cfr. furchiţă, furculiţă, furcuţă, furceâ, furcel.]
—	Din lat. furca, -am, idem.
fbrcAkik s. f. Hdunion du soir ches les pay-sans ou les femmes et mâine les jeunes gens filent la laine, veillee. — Şezătoare în care se toarce. „în munţii din Moldova de sus, precum în Suceava, aceste clăci de tors se numesc furcării, unde se duc şi torc nu numai femeile şi fetele, dar chiar şi flă-căii“. pamfile, i. c. 210; cfr. 10; jahresber. vii, 83.
—	Derivat din furcă, prin suf. col. -ărie.
furcăr(iu) s. a. v. furcer(iu).
furcătură s. f. Bifurcation d’une chaîne ăe montagne. — (Ban.) Bifurcarea unui şir de munţi. CDDE. 'nr. 696.
—	Din lat. pop. *furcătura, -am, păstrat şl în alte limbi romanice. CDDE. nr. 696. Cfr. (în)furcitură.
furceâ s. f. 1°. Petite fourche. 2°. Armons du chariot.
1°. (Neîntrebuinţat) Furcă mică. LB.
2°. Spec. Piscul s. furca (6°) carului, pamfile,
i.	C. 133.
—	Diminutivul lui furcă (derivat prin suf. -eâ. Ar puteâ fi lat. *furcella = furculâ).
furcel s. m. v. fuscel (1°).
1'Uii.ci’XUŞ s. a. v. furcer(iu).
furcisr(iu) s. m. Fourche de fer. — Furcă de fier. (Ţara-Haţegului) rev. crit. iii, 154, cârlig de scos fân. pamfile, j. ii; (Bistriţa, în Mehedinţi) h.ix, 18. Să stee cu furceriul de-a-înăămână. marian, se. ii, 288. [Prin Ţara-Haţegului şi prin Jiu şi: furcăr(iu). viciu, gl. || Diminutiv: furceluş s. a. Un furceluş cătă Şi’n cosiţe l-înfigeă. mat. folc. 170.]
—	Derivat din furcă. (Poate, din furcel cu asimilarea r-l > r-r).
furchiţă s. f. Petite quenouille. 2°. Fourchette.
1°. Furcă mică (de tors). [Femeea] o furchiţă şi-o alege. şez. vii, 61. S’o înveţe la furchiţă. hodoş, p. P. 192.
2°. (Rar) Furculiţă (1°). marian. ff,— Diminutivul lui furcă, derivat prin suf. -iţă.
fu RC itură s. f. 1°. Charretee ăe foin. 2°. Bifurcation.
1°. Căpiţă de fân mai mare. „Căpiţă, pe la Re-teag zic la o grămăjoară de fân cât o poate luâ un bărbat harnic de vre-o trei ori cu furca; iar la grămada de un car de mare, îi zic furcitură.“ reteganul, p. I, 3/M. Făcu-i popii o furcitură. idem, ch 149 Furcitură = căpiţa mai mare ca de obiceiu. vaida.
2°. f (Gorj, subt forma fărcitură) Bifurcare, ap. CDDE. nr. 693.
[Şl: fâi'citiiră s. f. „Căpiţa de 4-5 care de fân.“ viciu, gl. 42.]
—	Derivat dintr’un verb neîntrebuinţat turci „a adună cu furca“, prin suf. -itură. Cfr. furcătură, înfurcitură.
furcoaie s. f. Lemn cu două coarne ce se găseşte la mijlocul plutei; de el se agaţă strâiţele şi
veşmintele, ca să nu se ude. viciu, gl. 101; pamfile, i. c. 106.
—	Derivat din furcă, prin suf. aug. -oaie.
furcoiu s. a. Longue fourche (de fer). — Augmentativul lui furcă (derivat prin suf. -oiu). Furcă mare ce se întrebuinţează mai ales la încărcatul fânului şi al snopilor, marian, cfr. pamfile, i. c. 143, H. i, 315, vii, 390, (pe alocuri) furcă de fier. LB., vaida. Cfr. ţăpoiu, ciolpan. La anul 1848... au ieşit ăin toată ţara... cu puşti, lăncii, furcoae şi cu coase, iorga, s. d. xiii, 163. Azvârli furcoiul cu care aruncase fânul pe stog. marian, t. 341. S’au ăus... cu furcoaie, reteganul, p. iv, 42/,,. Grâul, fânul, etc... cu furca şi furcoiul, liuba-iana, m. 108. Apucă toporul, eu iau furcoiul (=o furcă mare) acesta, cătană, p. b. iii, 71.
furculiţă s. f. 1°. Fourchette. 2°. Coche (ă l’o-reille ă’un anim,al). 3°. Fourche ă’arriere (du char). 4°. Pârtie de l’ourdissoir.
1°. Unealtă de masă în forma unei furci cu trei sau patru dinţi, care serveşte la mâncare; cfr. furcuţă, furchiţă. 12 cuţite cu furculiţăle lor. (a. 1792) iorga, s. d. viii, 22. Cuţite, furculiţe pe masă înşirând. C. negruzzi, ii, 203. îţi dă cu linguriţa, şi-ţi scoate cu furculiţa, zanne, p. iii, 595. Cu bar-ba’n furculiţă: cu părţile laterale mai lungi de cât mijlocul (cfr. barbă înfurcată). Unu... cu barba’n furculiţi. alecsandri, t. 9. Barba’i deveni lăţoasă şi’n furculiţe, ca două bărbi de ţap. eminescu, n. 56. Cu barba în furculiţă şi favoriţe frumoase, creangă, a. 85.
2°. P. anal. Crestătură unghiulară ce se face la vârful urechii unui animal spre a aveâ un semn distinctiv, dame, t. 68. Un june... la ambele urechi furculiţă, mon. of. (1907), 7598. Ureche-furculiţă. baronzi, L. 125/14.
3°. (Bacău, Roman, Covurluiu, R.-Sărat, Tecuciu, Tutova, Putna) Lişiţele carului, dame, t. 9; pamfile, i. C. 130-131; H. illj 72.
4°. Furcă de urzit, dame, t. 141. (Gârbovii, în Ialomiţa) H. vii, 185. (Gârliciu în Constanţa) ib. ii, 274.
[Plur. -liţe, (Mold. şi) -liţi].
—	Derivat din furcă, prin suf. dim. -uliţă. (Şi alb. furkul’itse, n.-grec. tpoupxooXixaa, bulg, furku-lica).
FURCUŞOÂRĂ .s. f. v. furcă.
FURCUŢĂ s. f. 1°. Petite fourche. 2°. Fourchette.
1°. Furcă mică. Nouăzeci şi nouă furcuţe. marian, v. 226. Hai, mândro, cu mine’n luncă, Să-ţi fac rischitor şi furcă. La mijlocu luncuţii Să-mi dai plata furcuţii. doine, 171/3. Pentru-o ţâră ăe furcuţă Mi-i da de trei ori guriţă, reteganul, tr. H3/J0.
2°. (Transilv.) Furculiţă (1°). Furcuţe de carne. (a. 1803) iorga, s. d. xii, 146. în talgerile cu fur-cuţele. pârvescu, c. 82. Cfr. LB.
—	Diminutivul lui furcă (derivat prin suf. -uţă).
FURDĂ s. f. 1°. De'chet (de laine, ăe cuir, ăe tabac, d’âtoffe, etc.). Chose de mauvaise qualite. 2°. Homme ăe rien.
1°. S. f. (învechit) Rămăşiţe de calitate proastă de la lucrul lânei, pieilor, tutunului; bucăţele mici de postav, etc; cfr, mardâ. Furdale ăe plăcinte. pann, ap. ŞIO. | P. anal. Orice lucru de calitate proastă. Tavanul... Spre care se ridică ceaţa De fum, ieşind... ăin furdaua de tutun, rădulescu-niger, ap. TDRG. Aramă furda... furda, de samur, furda de jeder, furdă de vulpi şi dihori. tarif, ap. ŞIO,
2°. Secătură, om de nimic, dar care se ţine mândru. Com. rădulescu-codin.
—	Cfr. sârb. furda „rămăşiţe, lucruri fără preţ, om de nimica". (După ŞIO. din turc. hurăa, idem).
FURESC
~ 198 -
FUHNEGAlU
FCitîîSC, -EÂscĂ f adj. Be uoleur. — (Neobicî-nuit) De fur. Cu înceată călcare şi cu furească îm-ilare, cantemir, ist. 73.
—	Derivat din fur, prin suf. adj. -esc.
FUROĂSEÂLĂ s. f., FIJR«ASÎ vb. IV" v. fură.
t'BReos ş. a. Fourgon. — Trăsură mare pentru transportul bagajelor şi proviziunilor unei armate. Cm din urmă trăsură eră un furgon de bagaje. caragiale, m. 141. Furgon cu muniţiuni. zamfi-rescd, R. 240. Aşezat într’un furgon de ambulanţă, pe un pat ca un leagăn, Comăneşteanu... id. ib. 274. Furgoanele pompieriei. sadoveanu, p. s. 166.
—	N. din fran.
ITHIHIIMI, -Ă adj. V. furie.
furie s. f. Furie. — (Acces de) mânie nestăpânita, turbare. Furia războiului. E. VĂCĂRESCUL, ist. 256/j„. Luptându-se... cu furia desnădejdii. c. negruzzi, i, i52. Furia zinelor. reteganul, p. ii, 17. Vin cânii cu atâta furie, fundescu, l. p. 92. | Fig. (Despre lucruri) Mişcare violentă. Focul... s’au întins cu... furie, drăghici, R. 22. | P. ext. Accesul unei pasiuni excesive. Furia... cea iute [a amorului], pann, e. ir, 41. Ladislau... se încearcă a pune o stavilă furiei lor de coprinderi. bălcescu, m. v. 8/j,. [Pronunţ. -ri-e. |Familia: furibund, -ă (franţuzism, rar) —’ furios, -oâsă adj., adv. Cuprins de furie, turbat. Se ’ncruntă şi se sbate şi-i furibund maestrul, mirea, C. i, 44. | Turme de ţapi furioşi, bălcescu, m. v. 392/,. O pornire furioasă de gelozie, c. negruzzi, i, 23. P. ext. (Despre lucruri) Violent. Galop (id. 307), rîuleţ (id. 196), vifor (id. ii, 7), torent (alexandrescu, m. 21), vânt (teodorescu, p. p. 372b), val (dunăreanu, r. 24) furios. | Adv. Cu furie. Satan urlă furios, alecsandri, p. i, 13. (Pronunţ, -«-os).]
—	S. după fran. (lat. furia, -am, idem).
fi kiiîk s. m. Fourrier. — (în trecut) Subofiţer care îngrijea de încartirarea soldaţilor şi de distribuirea hranei. Furieri... (adecă taingii şi conaccii).
N. costin, let. ii, 73/ls. | (Astăzi) Caporal s. sergent care face serviciu de copist în cancelarie.
—	N. din fran.
furieş s. m. (Entom.) v. furişor.
ruiiiM!»:!. s. in. (Med.) v. furnice!.
furinouvă s. f. v. funingine.
furios, -oAsA adj. v. furie.
furiş adv., adj. I. l°-2°. Furtivement, ă ta, cle-robie, clandestinement. II. Furtif, clandestin.
I. Adv. 1°. f Ca furii, hoţeşte. Să va găsi vreun păstoriu să fie mulgând oilefiirişu... pravila mold. 6.
2°. Spec. (în opoziţie cu „făţiş11,învechit) In ascuns, în mod clandestin, ’ furişat. Au ascultat furişu la vecinul seu. cuv. d. bătr. ii, 328. Atunce Irod furiş i nhemâ vâlhvele şi ispiti d’inşii den ce vreame se '■ ivi steaoa. tetraev. (1574), 202. Moldovenii... se ducea la drumuri de jecuiăpre oameni de ce aveâ... şi furiş, iară apoi şl făţiş. N. COSTIN, LET. II, H2/26; cfr, mag. ist. 337/5. Se slobozea furiş în Moldova. neculce, let. îi, 263/26. (Jmblă şoaricii furiş, eminescu, p. 4. Cânele... muşcă furiş. şez. i, 122/26. (Astăzi mai întrebuinţat) pe ~ . Pe furiş, prin iarbă, ; o vulpe tupilată 1 s’arătă. alecsandri, p. i, 204, Din codri, noaptea vine Pe furiş, coşbuc, b. 5. Atacul pe furiş... urmează, iorga, l. ii, 299, Una ' dintre fete, mai ruşinoasă de fire,,, se uită când şi când pe furiş la feciori, marian, se- ii, 49. (în literatura veche) ■ pre-a-furiş(ul), în - . Bucatele ce ia de la masă pre a furiş, le da mişeilor, varlaam, C. ii, 2. Mearsă pre a furiş în lojniţa ido- ’ Iilor, dosoftktu, v. s. 136,,. S’au tras im	,
| mare bălaur pre a furişul ş[ij-au intrat in vistea-'■ riul împărătesc, idem, 128,,; cfr. 114, 63. Roagă-ttt i tatălui den ceriu în furişu şi tatăl tău va, vedeă în furişu. mss., ap. cuv. d. bătr. ii, 120.
II.	(întrebuinţat în funcţiune adjectivală, rar, Mold.) Furişat. 0 furişă sărutare, konaki, p. 102, ; alecsandri, p. II, 67, sadoveanu, m. 120.
—	Derivat din fur, prin suf. adj. adv. -iş.
furişă vb. 1“ refl. Se glisser, approcher, se sau-! ver furtivement, ou subrepticement. — A se apropia ; s. depărtâ, a intră s. a ieşi pe nesimţite, pe furiş; a se strecura undevâ s. de undeva pe nesimţite, tiptil,
I cfr. a se fură. Să furişă norodul în zioa aceaia. bi-I blia (1688), 230,2. TU s’au furişat pre lângă dinsa în lăuntru. barac, t. 13. Se furişează pe lângă pă-| rete. c. negruzzi, iii, 185/,4. Se furişă pe sub sa-! plazu curţii boiereşti, alecsandri, t. 702. Cătălin...
Se furişează pânditor Privind la Cătălina, emi-i nescu, P. 270. Ea, pe dată ce-auziă Printre slugi i se furişă, teodorescu, p. p. 501. Nu s’au furişat cinevă la dînş-ii? sbiera, p. 35/3S. Seara când domniţele intrară în cămara lor..., el se furişe binişor pe lângă ele. ispirescu, l. 235.	-	de (ciuevâ s. un-
; deva) = a plecă de lângă cinevâ pe furiş, pe nesim-| ţite, ascunzându-se. Furişându-se de Ivan, iese ca ; dînsa afară, creangă, p. 310. Mă furişez din casă j şi mă duc. id. a. 47. Ciobanul se furişe de fiul de J boier, ispirescu, l. 250; cfr. păsculescu, l. p. 261.
! [Şi (rar): înfurişâ. Schimbându-se în chip băr-\ bătesc şi ,înfurişându-se, să duse în muntele ma-i slinilor. mineiul (1776), 442/2; cfr. 2372. Iar Miiul 1 se’nfurişă, Printre frunze că intră, teodorescu, p.
; p. 508. || Derivate : fnrişâre s. f., furişat, -ă (şi îu-i furişat, -ă. Olt. TDRG.) Furiş. Adj. Băieţii... arun-I cau ’o ochire furişată asupra lui Griguţă. i. ne-! gruzzi, I, 293. Adv. Ana tăcuse... şi privea numai \ din când în când furişat la Lică. slavici, n. ii, 79.
' Vie singur furişat Şi-i dau dulce sărutat, ale-1 csandri, p. p. 332b/„, cfr. bibicescu, p. p. 40.]
—	Derivat din furiş.
furişat, -Ă adj., adv. v. furişă.
furişor s. m. (Entom.) 1". Sorte de petite guepe . (Pompilus viaticus). 2°. Guepe (Vespa vulgaris).
\ 3°. Bourdon (Bombus terrestris).
1°. Un fel de viespişor negricios care-şi face cui-i bul pe drumuri şi pe cărări. Acest viespişor care ' muşcă foarte tare, se mai numeşte (în Bucovina): viespe mâţiţică, lene, ţiboacă, ţibocuţă. marian, ins. 228. I Furişorul de te va muşcă când dormi în vremea fânului, e semn să te scoli, că are să-ţi ploaie fânul. ib. 228. [Cu alt suf. (Transilv.) furieş s. m. ib. 228.]
2°. (în Bucovina) = viespe, ib. 217.
3°. (Pe alocuri) Specie de bârzăun. Furişorul... e cât
o	albină muncitoare, dar mai subţire. Aceştia fac faguri prin scorburile arborilor şi prin podurile caselor. marian, ins. 195.
—- Derivat din fur, prin suf. dim. -işor.
FURLAKDisi vb. IVa refl. Sepavaner, — (Fam.) A se fuduli, mândri, făli. Furlandisindu-se’n sâloane-vlahuţă, P. 55. Un chelner... se furlandiseă de colo-până colo. ZAMFIRESCU, r. 80. Pan... se furlandiseă şi se lăudă. ISPIRESCU, u. 109.
VH KI.I Â Vb. I v, fura.
f<tbmA s. f, v. formă.
furnal s. a, Fourneau. — Cuptor s. aparat de încălzit, pentru operaţii chimice. PONI, c. 39, 219, Mii de hornuri şi furnale, mirea, c. ti, 34.
—	N. după fran.
. FT7mvF.<:Air s. a. v. furnicar'.
FURNICĂ
- 199 -
FURN1SA
furnica vb. I. 1. Fourmiller. II. Picoter, de-manger.
I.	Intrans. A umblă încoace şi încolo în număr mare, a se mişcă. în toate părţile ca furnicile; cfr. forfoti (şi cele citate acolo). Furnică astăzi prin capitalele Europei apusene o gloată de zugravi. odobescu, iii, 149/u. Un popor întreg de stele fur-nică’n razele mele. vlahuţă, p. 21. Se văzu întru mulţimea aia de oameni furnicând în sus şi în jos. ispirescu,l. 148. [(Despre lucruri, construit cu de) A fl plin de fiinţe care umblă încoace şi încolo. Şche-lele oraşului furnicau de călători, i. negruzzi,
iii,	338.
II.	Unipers. Mă furnică (pe,prin..., etc.) s. (mai rar) îmi furnică (pe, prin,... etc.) = am sensaţia ca şi când ar umblă o mulţime de furnici pe mine. marian, ins. 250. Această poruncă îl cam furnică de-alungul spinării, mera, b. 219. Când mă gândesc că poate peste un ceas am să-l strâng în braţe... par’cd-mi furnică cevâ, prin inimă, alecsandri, t. 990. | (Neobicinuit, fact.) A face pe cinevă sâ simtă furnicari. FurnicA-te-ar dracii, ca-lindroiule! alecsandri, t. 1129. Lăutarii te furnicau cu zicătorile lor vesele, sbiera, f. s. 389.
[Prez. fnrnic(ă) şi furnic(ă). \ Derivate: furnicare s. f. Ogrăzi pline de furnicarea slugilor, sadoveanu. săm. v, 906; furnicare«ilă s. f. îl mângâe pe frunte, de-i făceă furnicăreli prin trup. basa-rabescu, v. 197 ; furnicat s. a. Mi-a amorţit piciorul; simt un furnicat neplăcut; (mai ales) furnicătură s. f. Furnicăturile sânt nişte înţepături uşoare şi multe şi se numesc astfel fiindcă se aseamănă cu simţirea pe care ne o dau furnicile alergând pe o parte a corpului, bianu, d. s. Simţii furnicături prin trup. sandu-aldea, u. p. 71/,. Bubă cu furnicătură, marian, d. 155, 158.]
—	Din Ut. formîcare. Ofr. înfurnicâ.
furnică s. f. (Entom.)Fourmi (Formica nigra).— Mică insectă din ordinul himenoptîrelor. Specii:
-	mare s. de pădure s. sălbatecă (cea mai mare dintre furnici), - roşie (cea mai mică), - de copaciu, de casă, mică, neagră, de fânaţ, de câmp, galbenă s. gălbie, de grădină. într’un anumit timp al anului femeiuscple şi bărbătuşii capătă aripi; pe acestea poporul le numeşte furnici sburătoare s. cu aripi s. aripite. Furnicile lucrătoare sânt totdeauna fără aripi şi se numesc fe.te. marian, ins 231-233. Pasă cătră furnică, o leneşule. biblia (1688), ap. TDRG. Fwrnicele ea şi când s’ar bate, aleargă, calendariu (18 1 4), 86/22. Furnica’n timpul verii asudă ostenind, c. negkuzzi, ii, 247/22. Trec furnici, eminescu, p. 195. O nuntă de furnici, creangă, p. 234. Furnica, cât de mică, Şi ea te pişcă când o calci. makian, ins. 249 Furnică cu furnică, Fie cât de mică, Face mare muşwroiu. ibid. Când ies furnici cu aripi în casă, e semn că va muri cinevâ. ION cr. iii, 82. Când umblă furnicile pe drum, are să plouă. şez. iv, 120/,,. La cap burtutu, la dos hur-tutu, la mijloc ferfeniţă?( = „Furnica"), sbiera,p. 323/31. A se prăsi ca, furnicile: a se înmulţi iute şi în mare număr (cfr. ca iapurii, ca şoarecii), marian, ins. 250. A ni.âncâ ca furnicile: foarte puţin. ib. Taci nu mai mânca, furnici: nu minţi, pamfile, J. II. Ouă de furnici. [Plur. -nici. \ (în Mehedinţi) Şl: furnigă s. f. dionisie eclesiarhul, ap. TDRG., CDDE. nr. 697. | Diminutiv: furniciiţă. marian, INS. 232. Colectiv: (Ban.) furnicâmâ s. f., CDDE. nr. 697, furnicărie _mariăn, cfr, furnicar.]
—	Din lat. formîca, -am, idem.
ri rsicaic s. a. v. furnicar1.
furnicâmâ s. f. v. furnică.
fursîicâr s. a. (s. m.) l°-2°. Fourmili&re.
1°. Cuib, muşuroiu de furnici. Fânaţele... trebuie curăţite de m,uşinoaie şi de furmccuri. economia, 63,
Erau şoarecii... ca urşii ăe mari, şi mulţi ca furnicile în furnicar, reteganul, p. v, 38/al. în cel vârf încoronat fierbe-o oală cu păsat? (= „Furnica-riul“). sbiera, p. 323/34. Nu băgă bâta ’n furnicar: nu te amestecă unde nu ai treabă. (Gura-râulii, Transilv.) zanne. p. ix, 613. [Plur. -care, (rar) -cari. j Cu schimb de sufix: furnic.iiu DDRF., furneciiu s. a. Mă ciupeşte gluma de limbă, par’c’aş fi lua t in gură un furnecai întreg, delavrancea, S. 263.]
2°. P. anal. Mulţime mare (de oameni), care mişună. Alexandru Lipuşneanul va sparge, cuibul şi va strivi acest furnicar de intriganţi, c. negruzzi, i, 275. Ghiulele loveau, turcescul furnicar, alecsandri, p. ii, 440. Un furnicar de oameni, sandu-aldea, A. M. 217.
—	Din lat. *fornicarium.
furnicăr s. m. I. Fourmi (Formica rufa). II. 1°. Fourmilier (Merops apiaster). 2°. Ficus minor.
111.	Sorte d’ours qui se nourrit (le fourmis.
I.	(Entom.) == furnic;!. MARIAN, INS. 231. Alţii... voind, a scapi de gârgăriţp, aduc şi pun în apropierea bucatelor năpăstuite, furnicari, ib. 93. Te duci la un muşuroiu de furnicari..., umpli doniţa cu furnicari... leon, med. 89. Fumicarul-roşu = furnica de copaciu. marian, ins. 231.
II.	(Ornit) 1°. = albinărel. marian, o. i, 6.
20.=ciocănitoarea-pestriţâ-micâ. marian, o.1,70.
III.	(Zool.) Un soiu mic de urs, cu o pită mare albă pe piept „Sânt două soiuri de urşi care trăesc la Broşteni: csi mai mulţi sânt de soiul ursului mare şi negru; ceilalţi puţin mai mici, au o pată mare albă pe piept şi se numesc furnicari uin pricină că răstoarnă toate pietrile unde găsesc furnici..., cu oj.re se hrănesc11, popovici-kiuileanu, br. 92.
—	Derivat din furnicâ, prin suf. nom. agent. -ar.
furkicărîe s. f. v. furnică.
fuunicAtură s. f. v. furnicâ.
FURNICBI s. m. plur. Urticaire. — O boală de piele. MARIAN, IN.'j. 252; BARCIANU.
—	Derivat din furnicâ, prin suf. dim. -el.
rntMCEl. s. m. (Med ) Furoncle. — (Mai ales la plur.) Bubă subcutană, de mărimea mijlocie a unui bob de porumb, care coace şi sparge (materia tare şi albicioasă din el se numeşte inima ~ ului), bu-boiu, furuncul. (Furniceii ies de obiceiu — mai ales la diabetici -- mulţi de odată; boala aceasta se numeşte în ştiinţă furunculoza). Cfr. bianu, d. s. [Şi: t' fnnecel. Om la care va fi într'însul râie sălbatică sau funecei. biblia (1688), 86,2; f funicel cuv. d. bătr. i, 281; -j- funincel molnar, ap. TDRG., anon. cak, funigei plur. leon, med. 12 î, şez. i, 256/, „ ( = buboaie mai mici), furiucel (Ţara-Oaşului) CDDE. nr. 692.]
-T- Din lat*furuncellus (din furunculus). O. Den-susianu, Romanţa, XXXIII, 77.
furntcos, -oâsă adj Plein de fourmis. — (Rar) Plin de furnici. DICŢ. [Şl: furnigos, -oasă. mat. folc. i, 512.]
—	Derivat din furnică, prin suf. adj. -os (cfr. lat formicosus, -a, -um).
riJRKricti'Ă, fcrsîgă s. f. (Entom.) v. furnică.
furnisâ vb. Is. Fournir. — (Franţuzism) A procură prin vânzare. [Familia: furnisor s. m. Cel care furniseazâ. Sumele ce furnizorii au de prim.it pentru materialele predate, mon. of. 9; furnitură s. f. 1°. = furnisâre. înlesnea, furnituri, antreprize, tranzacţii. vlahuţă, d. 42. 2°. Marfă, obiect furnisat. Furnituri fără care nici nu poate să existe o armată. maiorescu, d, i, 553.]
—	N. dufcă fran.
fukşalA
200
FUS "
furşălă s. f. v. sfărşală.
FURT s. a. Voi, Iar cin. — Acţiunea s. faptul de a fură, hoţie, furtişag. Toată megieşia se vaetă de furturile ce face ea poamelor de prin grădini, ispirescu, l. 75. [Plur. furturi.]
—	N. din lat. furtuni. (Cuvântul a existat odinioară şi ca vorbă populară, ca la Aromâni, precum dovedeşte derivatul lui: furtişag).
furtăt s. iu. v. fârtat.
furtişag s. a. Voi, volerie, larcin. — (înlocuit azi în limba literară prin) Furt. Minciunile şi fur-tuşagurile. CDV. d. bătr. ii, 230. Tălhăriea, fur-tuşagul... varlaam, c. 325. Toate fealiurile de limbi au lucru grozav şi urgisit, furtuşagul. pravila mold. 16,a; cfr. 17,2, 158. Plătiiam de la mine furtişagurile silii, biblia (1688), 23,2; cfr. 54, a. Furtu-şaguri. mineiul (1776), 349,,. Pricini de furtuşag. uricariul, i, 58/25. Cei în furtuşag prinşi, cantemir, ist. 371. Furtuşaguri şi tălhuşaguri să facă. id. hr. 138. Pagubă... de furtişag, dionisie, c. 168. Scrisorile... cu răpirea şi cu furtuşagul le-au adunat. şincai, hr. iii, 231/88. Pentru furtişagurile ce ai făcut, magaz. ist. v, 146/,. Un furtişag... a obştiei. beldiman, n. p. i, 98. Nu socotesc că, furtişagul este vreun păcat drăghici, R. 287. Să, trăiţi din furtişaguri, c. negruzzi, i, 233. Dumnezeu n’ajută celui care umblă cu furtişag, creangă, a. 45.1-ameninţă cu furtişaguri, odobescu, iii, 226/!8. îşi arătă cartea de meşter de hoţie, precum şl nevasta ce-şi aduse tot din furtişag, ispirescu, l. 379. Mâna’ntinde ca un sărac, ochiu-şi aruncă la furtişag. zanne, p. ii, 241. [Şi (învechit): furtuşag s. a. | Plur. —şaguri.]
—	Derivat dintr’un cuvânt,odinioară popular, furt, prin suf. -işag (-uşag), după modelul ung. tolvajsâg, idem.
furtuiIlă s. f. v. fuituială.
furtună f vb. Ia v. furtună.
furtună s. f. I. Mauvais sort, mauvais destin, malheur. II. Orage, tempete.
I.	t (La cronicari) Soartă rea, ursită rea, nenorocire. Nici cu gândul nu gândiă [Miron Costin] că i-a veni o fortună ca aceea, neculce, let. ii, 266/j5. Socotea că venirea lui n’a conteni furtuna ce venise craiului şvezesc. acsinti uricarul, ibid. 163/,. [Trebuie] cu mare jale a scrie de o furtună ca aceea ce i-au venit, aşâ fără de veste, muşte, ibid. III, 59/,; cfr. BĂLCESCU, M. V. 424.
II.	1". Turburări atmosferice constând, adesea, din vânt puternic şi repede, însoţit de ploaie sau grindină, de fulgere, tunete şi trăsnete (cfr. şez. V, 140/3î); cfr. vijelie, vi(s)col. în al optulea an al domniei lui Mihai-vodă, dat-au Dumnezeu o furtună grea, şi s’au aprins târgul Iaşii, neculce, let.
ii,	398/as. S’au scornit... o fortună de vânt mare. muşte, let. iii, 75/s8. După furtună vine şl vreme bună. C. negruzzi, i, 293. 0 luă pe braţe şi începu să fugă cu ea prin furtună, eminescu, N. 11; cfr. p. 2Îl, 214, etc. Se ascunsese bietul de fortuna cea de ploaie, sbiera, p. 223/so. învârtejindu-se Im vale, se lăsă ea o furtună, ispirescu, l. 340; cfr. 195, 238. Norul, până nu se’ngroaşă, furtună nu aduce, zanne, p. i, 65. Cine seamănă vânt, culege furtună. \\ Spec. Vânt puternic ce se iveşte pe mare, răscolindu-i valurile. Bidicându-se o furtună straşnică,... au sălbătăcit marea, drăghici, R. 31. Nici mări să se răscolească de a furtnnelor stârnire. konaki, p. 266. Apriga furtună... Se ’nalţă, se lăţeşte şi vâjie şi tună, Zdrobindu-se de mal. alecsandri, p. i, 193. Cârmaciul bun scapă din furtună. zanne, p. v, 136.
2? Fig. Mari turburări sufleteşti, dezordine In -
tr’un stat, în viaţa unui om, provocate de nenorociri, calamităţi, etc. Puţină vreame văsu ţara grecească mare răpaos... şi... viaţă fără valuri; ce de năprasnă lovi vânt cu fortună, că se scula iară Crum împărat cu Şcheii de feace războiu. MOXA, 383. I/umeştile furtuni ale întâmplărilor, e. văcă-rescul, ist. 245/,8. i Zbuciumări sufleteşti. Se risipi bura trupască şi rădică furtună turbure de unda pohtelor, moxa, 398.
[Şi: t fortună s. f. | Plur. -tuni, (neobicinuit) -tune. | La cantemir, hr. 72/s6, 75/2?; ist. 94 şi la bălcescu, m. v. 581/2, apare ca latinism cu înţelesul de „destin, soartă, noroc“. | Derivate neîntrebuinţate (formaţii personale): f furtună vb. Ia. A bombardă, împroşcând cu foc de artilerie. Artileria noastră însă urmă, furtunând departe, cu marepagubă, toată linia duşmanului, bălcescu, m.
V.	507; f furturiiit, -ă adj. Bântuit de furtună. Stâncile măreţe, Care’n valurile mării furtunate şi semeţe, Neclintite’n veci rămân, alecsandri, p. i, 327.]
—	Din lat. fortuna, -am (poate, prin mijlocire grecească).
furtunât, -ă f adj. v furtună.
furtunăt f s. iu. Surpris par Vorage, nau-frage. — Cel prins de furtună pe mare, naufragiat Au făcut păscarii vad de odihnă furtunaţilor. MOXA, 400/„.
—	Derivat din furtună, prin suf. part. -at. (Cuvântul există şi în dialectul aromânesc).
FURTUNĂTEC şi FURTUNÂTIC, -Ă adj., adv. 1». Orageux; furieusement. 2°. Capricieux.
1°. Adj. Pliu de furtuni (fig.), răscolind furtuni, furtunos. Eu am rămas tot întru aceste furtuna-tice învăluiri, spre a mânca pânea durerii, uricariul (a. 1819), vii, 73/26. Neptun cel furtunatec. OLLĂnescu, h. 387. || Adv. Ca o furtună. S’arunca furtunatic atunci Sultanul, coşbuc, b. 15.
2°. Schimbăcios: acum bun, acum rău. şez. ix, 149.
—	Derivat din furtună, prin suf. adj. -atic.
ffrtunos, -OĂSĂ adj. Orageux. Agite, violent. Audacieux, violent. — Bântuit de furtună. Piscuri furtunoase, odobescu, iii, 53/le. || Agitat, vehement, violent. în acele vremi furtunoase şi nenorocite. bălcescu, m. v. 7/c. Timpuri furtunoase, alecsandri, p. ir, 134. în sfârşit, după multe dezbateri furtunoase urmate în „Divanul Adhoc“, s’a încuviinţat „Unirea", creanga, a. 157. || Iute (ca furtuna), violent, vehement. Până’n Dunăre ajunge furtunosul Baiasid. eminescu,p. 237. Furtunosul zboralgrau-rilor. odobescu, iii, 30/10.
—	Derivat din furtună, prin suf. adj. -os.
furtuşăg s. a. v. furtişag.
furuncul s. m. (Med.) l „	.	,
furunculoză s. f. (Med.) / v u, nlcel'
fus s. a. I. Fuseau. II. 1». Pârtie de la navette. Fuseau du devidoir ou de l’ourdissoir. Arbre, fer de moyeu. 2°. Arbre de couche, Gros fer. 3°. Essieu. 4°. Pârtie de la roue du potier. 5°. Branche de chan-delier. 6°. Apron (Aspro streber, aspro Zingel).
I.	1°. Unealtă de tors, făcută dintr’un băţ, cam de 30 cm, neted şi rotunzit. Capătul de sus este ascuţit, cel de jos, cevâ mai groscior, este înţepenit într’un titirez s. sfârle'azâ care, prin greutatea ei, face să se învârte fusul mai uşor; iar mijlocul este puţin mai plin. Cu - ul se toarce in, lână şi cânepă, se răsuceşte borangic, bumbac, etc. ~ul, sfârâe. Pusul mai gros se cheamă drugă şi firul tors cu el, îndrugătură. dame, t. 140, pamfile.
i.	C. ii, 209. Fusul are vârf sau cap, burtă şi bold. brebenel, gr. p. Nu eră, nici furcă, nici fus aveâ. drăghici, b. 52 Mâna lor nu e ăestoi-
FUŞAliAu
201 -
’lfUŞiE
nică să ţie nici măcar un fus. marcovici, c. 60. Furca şi fusul, beldiman, n. p. ii, 71. Ce pricină te face... a-ţi lăsă fusele, c. negrtjzzi, i, 146. Toarce ■' baba mai turbată! Fusu-i zboară nevăzut, ale- i GSANDRi, p. i, 10. Fata moşneagului torceâ, câte un ciur plin de fuse. ckeangă, p. 284. Fusul... se’nvăr-teâ mereu, coşbuc, b. 24. Să-ţi sfârâi fusul, hodoş, p. p. 208. Fusul, hrana muierii, i. golescu, ap. zanne, p. viii, 623. Muierea fără bărbat, ca furca | fără fus. zanne, p. ii, 300; ispirescu, l. 91; MATEESCU, B. 37; H. II, 4, 13, 31, 50, 89, 147, 204;
IV,	52. (Măsură pentru timp:) Cât ai toarce un fus. ŞEZ. ix, 144; PAMFILE, i. c. 214. II (Geom.) Se numeşte fus porţiunea din suprafaţa sferii cuprinsă între două semi-circonferinţe de cercuri mari care se termină la un diametru comun, melik, g. 247.
2°. P. anal. Yrej (de fasole; în expresia:) A făcut j făsuiul ■». teodorescu, p. p. 121.
3n. (La plur., in glumă) Picioare lungi şi subţiri. Uită-te la el, ce fuse are! (Braşov)
II.	P. anal. 1°. O parte a instrumentelor de ţesut, depănat, etc. care se aseamănă cu forma fusului: - ul suveicii = beţişorul (numit şi lemnuş, huludeţ, surcel) de care se ţine ţeava in suveică. dame, t. 136. | - ul vârtelniţa (numit şi pop, stâr-ciog, osiac, clociumb s. pociump) = stâlpul care pătrunde prin scândura de sus a vârtelniţei şi stă rezemat pe cea de jos. în partea de sus a fusului se află două dăltuituri in cruce, pe unde pătrund şi unde sânt înţepenite cele două răscruci lungi şi înguste, pamfile, i. c. 259; dame, t. 140. (Munt.) ~ ele vârtelniţei (şi ciocane, cuie, mâni, gâşti) v. fofează3°. | ~ul sucalei =drugul pe cara se învârteşte ţeava s. mosorul, ibid. 261; 140. | -ul urzitoarei = drugul (numit şi sul s. inimă) susţinut la capătul de jos de căpătâiul urzitoarei, iar la cel de sus de coarda casei. ibid. 264; 141. | - ul piAei = grindeiul Învârtit de roată, care, cu ajutorul ciocanelor fixate pe el, pune în mişcare maiele, ca să învârtească şi să bată dimiile în oală. ibid. 307; 168; cfr. viciu, gl. 96.
2°. O parte a morii. ~ul de lemn (numit şi grindeiul, osia, osiacul) = osia morii de apă care pune in mişcare roata de apă afară de moară, şi pe cea cu măsele inlăuntrul ei. pamfile, i. c. 182; dame, t. 152; ii. II, 13, 29, 81, 118, 146, 186,214, 244,282, 319. Că muierea prinde-ţi-oiu, Cu fusul morii ’npunge-oiu. marian, v. 28. Moara nu ma- ; cină până n’o ungi la fus. zanne, p. 234. Părţile : din care se compune moara sânt: fusul lergătoarei şi j al zăcătoarei. (Pietroşiţa, în Dâmboviţa) h. iv, 156. |
~ ul de fier pune în mişcare pietrele morii, pamfile, i. c. 185; dame, t. 152. Acelui care învârteşte roata li zice fus sau prizmel. (Corbişori, în Dâmboviţa) ii. iv, 98. (La moara de vânt) Fusul de fier s. fierul prâsnelului. pamfile, i. c. 188, 189; dame, t. 162. || (La joagăr) ~ul de lemn pune în mişcare roata de apă şi jugul ferăstrăului. dame, t. 173, 176. | (Băieş.) ~ ştaampului, seamănă cu al morii şi al joagărului. viciu, gl. 96.
3°. O parte a carului. Fusul osiei {de lemn s. de fier)
= partea ce trece prin gaura butucului, dame, t. 8,9.
4°. (Olărit). Drugul ce susţine în partea de sus ' disculeţul numit străgălie, iar în partea de jos roata, pe care olarul o mişcă cu piciorul spre a in- i vârti străgălia. pamfile, i. c. 383; dame, t. 73. I 5°. Braţul unui sfeşnic. Fusul [sfeşnicujlui. Bl- j blia (1688), 57a; cfr. fofează(5°).	J
6°. (Iht. 01tenia)=F usarjpietrar. antipa, f. 25,27. [Diminutiv: fuscior s. a. teodorescu, p. p. 31b; GOROVEI, C. 296.]
—	Din lat. fusus, -um, idem.
FCŞiiAt s. m. şi a. v. foşălău.
FUSJtB s. m. I. Fuselier. II. 1°. Anguille (Cobitis fossilis) Apron (Aspro streber). 2°. Sorte ă’oisewu. |
I.	Cel care face s. vinde fuse. DICŢ.
II.	1°. (Iht.) Ţipar. LB. Fusariul (pl. fusari), numit almintrelea şi pişcariu... când are să se mănânce, i se taie capul, marian, ins. 57. | Peşte de forma fusului, gaîben-castaniu, pe burtă alb, lung de 10-15 cm, numit şi: (Argeş) sular, (Qltenia) fus. antipa, f. i. 25. Fusariul, floarea... sânt peşti mici lungăreţi. I. ionescu, m. 94; cfr. dame, t. 127, H,
VI,	227. [Şi: (Mold.) fâsâr antipa, f. i, 25.]
2°. (Ornit.) Pasăre de apă cu ciocul lung şi rotund, ca un fus, şi cu picioarele înalte. Trăeşte pe marginea apelor, nutrindu-se cu insecte de apă şi cu peşti, marian, o. 406.
—	Derivat din fus, prin suf. nom. agent. -ar.
1USCEI. s. m., s. a. 1°. Be'glette. 2°. Bras (de l’our-dissoir). 3°. Traverse de la herse. 4». Traverse de la ridelle. 5°. Piquet. 6°. irfchelon. 7°. Tige (de l’oignnn).
1°. (O parte a războiului) Betele vârite între firele natrei, formând rostul, prin care uinblă suveica; numite şi: vergele s. joarde. dame, t. 135; rev. crit iv, 143. Iţele atârnă de un băţ numit fuştel..., sprijinit pe braţele războiului şi fixat prin 4 cuie. şnz. viii, 146. Firele sânt întinse pe războiu, fuş-teiele sânt bine aşezate, slavici, n. i, 54. Intre iţe şi fuscei Paşte-o scroafă cu purcei rădulescu-codin; JARNÎK-BÂRSEANU, D. 423; MARIAN, S. 141; şez. ii, 80/1g. [Şi: (+ furcă) furcel s. m. pamfile,
I.	C. 265, 279, (Deleni, în Fălciu) H. VI, 83.]
2°. (O parte a alergătoarei) = fofcază (3°). dame, T. 141.
3°. (O parte a grapei) Grapa are patru fuscei, în care sânt cuiele de grapă, brebenel, gr. P.
4°. (0 parte a carului) = speteaza loitrei. pamfile, i. c. 134.
5°. Ţăruşii printre care se împletesc sau se îngrădesc nuieluţele spre a face coşul carului, pamfile, i. C. 136.
6°. Beţele orizontale pe care calci când urci pe scară. Scara se compune din doi drugi lungi şi mai multe fuşteie subţiri împănate in drugi, pamfile,
i.	C. 156. Câţi fuştei la scară sânt. coşbuc, F. 20. Pe scară... Cu, fuscei mărunţei, makian, d. 138. Pe scară mândră de ceară, Pe fuştei de fulgerei. bud, p. P. 69. | Fig. Punând piciorul pe câte un fuştei din scara vieţii, sbiera, f. 351.
7°. (Rar) Cotor de ceapă; cfr. fâştiu. Delii ce rup ursul în două, par’c’ar rupe un fuşleiu de ceapă. DELAVRANCEA, V. V. 219; S. 97.
[întrebuintat mai ales la plur. fuscei H. IV, 56,
118,	fuştei îi ii, 31, 138, 244, 255, vii, 425, ix, 84, fuşteie; şi: l’ucei şez. ii, 228/i4.- Singularul e fuscei, fuşcel (Zahareşti, in Bucov.) Com. i. grămadă, fuştei H. iii, 363, vi, 233, ix, 84, fuşteiu marian, NA. 12, BUD, P. P.]
—	Din lat. *fusticellus, -um (diminutivul lui fustis).
Fuşcix s. m. v. fuscei.
fuşcheă s. f. v. puşclieă.
fcşcioic s. a. Source (de riviere). — (Bouţariu, în Haţeg) Obârşia do unde isvorăşte un râu. Du-te pe părau în sus, păn’ajungi la fuşcîoic, că acolo-i apa tare rece. viciu, gl.
Fuscior s. a. v. fus.
fuseiu s. m. (Bot.) v. fasole.
Fuştu s. m. Laţuri ce se pun pe lângă vânturi, în scop de a depărta streşinile coperişului de pereţi, ca să nu-i bată ploaia. frÂncu-candrea, m. 100.
FEşfE s. f. (Ban.) Vasul In care curge rachiul din cazan, bute, găleată. Com. COCA. „Fuscia=va&-culum“ anon. car. Mi-ai da tri ocă de miere Şi fuşiie de răchite alexici, l, p, 95/(s.
FUŞOIU
— 202 —
FUZIUNE
fuşoiu s. a. Tige (de plante). — (Mold.) Cotor de plantă. Semănat-am păpuşoiu, Au ieşit iarbă ’n fuşoiu. ALECSANDRI, P. P. 228.
—	Pare a fi derivat din fâşâi.
fiJstâ s. f. (îmbrăc.) 1°. Jupon, jupe. Bobe que portent les paysannes. 2°. Tablier.
1°. îmbrăcăminte femeiască ce se poartă de la talie în jos, (la oraş) subt foile rochiei. Aud fo-şnăind fuste, alecsandr:/, t. 357. | P. ext. (ironic) Femeie. Cărările vieţii fiind grele şi înguste, Ei încearcă să le treacă prin protecţie de fuste, eminescu, P. 229. || (Mold.) Foile rochiei. Fusta ei de atlas albastru deschis, c. negruzzi, i, 17. Eră îmbrăcată... cu fustă neagră, cu bluză albă. pătrăşcanu, s. a. 286; cfr. sadoveanu, p. s. 96. | (La ţară) Rochie (fâră garnituri) de materie de târg ce se poartă vara, la muncă, iar iarna (de lână şez. iv, 17/23), acasă; are croiala flanelei, cfr. androc, androacă.
H. ii, 31, 63, 118, 126, 147, 168, 209, IV, 75. Fâsta e tot cu croiala flanelei însă-i de ciut, materie de târg şi se poartă simplă, prin casă, vara, la m,uncă, etc. şez. ix, 43; pamfile, i. c. 161. Nici n’am fustă de purtat, Nici papuci de încălţat! alecsandhi, p. p. 406. M’aleseiu cu puică dragă Şi mi-o port cu fustă albă. TEODORESCU, P. P. 325b. Fu şt a cu catifea... Fuşta depreuteasă. şez v, 15. Să-mi fac fustă roşioară. ibid. ii, 6b/31. Când fusta ţi se dezleagă aşă de la sine, e semn că te doreşte cineoă. şez. vi, 34. (Bot.) Fusta-rândnnelii = bulbuci (Cobia, în Dâmboviţa) H. iv, 84; crr. H. II, 26, iii, 242, vil, 148. | Fusta-ţigăncii: o buruiană (Chiojdu-Bâsca, în BuzSu) h. ii, 26.
2°. Şorţ făcut din pânză subţire de târg. (Ciobanul, în Constanţa) h. ii, 255. Fustă - opreg, vâlnic. (Dumbrava, în Mehedinţi) h. ix, 135. | Fustă = cium-ber. (Şuteşti, In Brăila) H. I, 330.
|Şi: fftstâ s. f. H. i, 253, II, 89, 223, 300, Iii, 402; (Buzău, Mold. şi Bucov.) fâştă s. f. şez. iv, 17/as, WEIgand, b. B. 94; h. ii, 14. | Diminutiv: fustl-şoâră. Tu-i ieşi afară Numa’n fustişoară, Numa’n cămeşoară. teodorescu, p. p. 329.]
—	Din bulg. fusta, idem.
fuştă s. f. v. fustă.
fustaneâ s. f. v. fustauelă.
fustanelă s. f. (îmbrăc.) Fustanelle. —Haină bărbătească purtată de Greci (ca veşmânt naţional) şi de Albanezi; este în felul fustei, însă scurtă (până la genunchi), largă şi încreţită. Palicari..., purtând fustanelă fălfâindă şi strânsă la mijloc, odobescu, i, 132/,,. Purtăm fustaneâ. I. NEGiojzzi, iv, 477. Arnăuţi călări., fluturându-le fustanelele, caragiale, s. N. 59. Li-se învârtiră fustanelele, teleor, j n. rev. R. i, 168. Să-ţi dau foc la fustanele, delavrancea, s. 177. [Şi: fustaneâ (singular refăcut I din plur.).]	'	j
—	Din n.-grec. <fouotaveM.a, idem.
fustăş s. m. v. fuştaş.
fuştăş f s. m. Lancier (de l’ancienne armee J roumaine).—Soldat înarmat cu fuşte. care, până prin i sec. al XIX, făcea, parte din garda personală a Domnului. Unde-i sânt voinicii ? unde-i sânt fuştaşii ? dosofteiu, v. s. 40. Trimise fuştaş. idem, 61,2. Fushtash. anon. car. îmblă fustaşii pen târg chemând oamenii la diva/n. N. costin, let. ii, 5/16; cfr, let. iii, 297/,. 144 lei pe an 12 fustaşi de divan. (Mold., a 1776) uricariul, xix, 394. 2 fustaşi de dioân. ibid. vii, 377; cfr. ib. XXII, 425/,,, xix, 332/s. Braţul şi Bene, fuştaşi. iorga, b. R. 54. Trombe \ sunate de fustaşi români... filimon, c. i, 611. Un j fuştaş de ai curţii domneşti, ghica, s. 320. Domnul... \ chiamăun fuştaş de la perdea, odobescu, i, 81/10. i Să dea left la lefegii, Gălbiori la tineriori, Postav '
roşiu la fustaşi. teodorescu, p. p. 52b. [Şi: (cu disimilarea ş-şys-ş) fustâş s. m. | Diminutiv: f fustăşel. Soldat din gardă domnească, ap. CDDE. nr. 7’04.]
—	Derivat din fuşte, prin suf. nom. agent. -aş.
FUŞTĂşii, f s. m. v. fuştaş.
fuşte s. a. şi m. 1°. Bâton, gourdin. 2°. Javelot, lance. Baîonnette.
1°. f (în scrierile vechi, corespunzând mai ales cuvintelor „palica“ din textul slav şi „virga“ din cel latin) Bâtă, toiag. Cercetâ-voi cu fuşte fărălegile lor. coresi, ps. 246; cfr. 357, 119, 195, 56, 314. Să sculă, luând fuştele. biblia (1688), 115; cfr. 207,2. Cu fuşti şi steaguri, zilot, cron. 349. Fuşte —fustis. anon. car. | (Astăzi, în Braşov) Prăjină, groasă ca pe mână (numită în Ţara-Oltului „paliţă"). La culesul poamelor oamenii pun fuşti. Com. i. panţu.
2°. f (în vechea armată română, ţineâ loc de) Suliţă, lance (corespunzând de obiceiu lui xq din textul grecesc). Apucă un fuşte şi lov'ipre frate-său... prin mijlocul trupului, n. costin, let. i, 62/a, cfr. m. costin, let. i, 12/30. Apucând un fuşte, îl înfipsă în cofa]sta svântului de-i adusă moarte, dosofteiu,
v.	s. -8. Agiunseră un cerb şi... aruncară cu fuşturile. idem, 117. Am pus nărodul după neamuri, cu săbiile lor, cu fuşturile lor şi arcele lor. biblia (16«8), 344; cfr. 381,2, 370. îi tăiâ cu coase şi cu fuşturi, şi cu topoare pre câţi îşi timpinâ. urechi, let. i, 1*0/4S; cfr. 195/,4. || (Astăzi, în Ban.) Fuştiu = baioneta de la puşcă. Com. LIUBA; GR. bân.
[Din vechiul plural fuşti s’au reconstruit singularele nouă fuşte şi fuştiu, cu noul plural fuşturi.]
—	Din lat. fustis, -em „bâţ“; cfr. fâştiu.’
FIŞTE III s. m., FUŞTfeij s. m. v. fnscel.
FISTIŞOAUA s. f. v. fustă.
fuştiu s. a. v. fuşte şi fâştiu.
fusuiăc s. m. Sobriquet qu’on donne â une per-sonne grande et mince. — (Muscel) „Epitet dat unui om înalt şi subţire11, râdulescu-codin.
'	— Formaţiune spontană din făsuiu (= fasole)
! -f- fus (cfr. ,’a făcut făsuiul fus“) şi suf. -ac.
f^xie s. f. (Bot.) Fuchsia. — Plantă ornamentală, cu flori roşiet ce care atârnă de cotoare lungi şi subţiri. Buchet de fucsii, asalee, camelii, c. ne-gruzzi, I, 99. Iată un balcon împodobit cu flori aristocrate: camelii, fucţii, volnamerii. id. ib. 323. [Şi: fucţie; foxie (Dodeşti, în Fâlciu) h. vi, 105 ]
—	N. din fran. (s. germ. Fuchsia).
fuzâie f s. f. Sorte de fu,sil. — Un fel de puşcă s. flintă. Turcii... fuzâi... ieu din ţară aemu. neculce, let. ii, 417/31.
—	Din polon, fuzya (rus. fuzeja < fran. fusil), idem.
fuziune s. f. (Chim.) Fusion.
1°. Topirea unui corp cu ajutorul căldurii. Crista-liznţiune prin fusiune. poni, C. 12. Punctul ele fuziune al unui corp: temperatura la care se topeşte.
2°. Disolvarea unui corp într’un lichid.
3°. Fig. Contopirea a două lucruri deosebite. Lucrarea lui Ureche nu e de cât o fuziune a vechilor letopiseţe cu cronica leşească, iokga, L. i, 22. Fu-ziune [politică), maiorescu, d. iii, 263. I Spec, (Filol.) Contopirea a două cuvinte într’unul, contaminare.
[Şi: (învechit) ftizie s. f. c. negruzzi, i, 310. | Familia: fuziona vb. Ia, fuzionare s. f. (mai ales fig. când voibim de contopirea unor partide politice)
Gruparea sau fuzionarea partidelor, primind numele deliberali-conservatori, maiorescu, d. iii, 263.]
—	Ar din fran.
G.
6 s. iu. invar. Gr. — A şaptea literă din alfabet şi sunetul pe care-1 reprezintă: 1.) Înainte de a, o, u, şi consonante e consonantă orală, fonică, velară şi explosivă; 2.) înainte de e, i, e africată palatală fonică; 3.) înainte de he, hi e palatalâ fonică.
—	N. din lat. o, idem.
o	A îs, -Ă subst. = ghebos, -oasă. (Ban.) Corn. liuba. [Şi: gob s. m. ici]
—	Din ung. gob „cocoaşă11.
«JÂiîÂlînrdt! s. m. Bont d’homme, myrmidon.— (Bar) Poreclă dată oamenilor mici la corp. kădu-lescu-codin. [Şl: gliibârdeiu. id.]
—	Formaţie spontană in care se cuprind, poate, elementele gâb „ghebos41, sârb. grd „urît, hâd, pocit“ şi suf. -eciu (-eiu).
oăbăşi vb. IVa v. giibui.
«abiket s. a. v. cabinet.
garion s. a. (Armată) Gabion. — Coş de nuiele, în formă de butoiu, care se umple cu pământ şi se întrebuinţează in războaie, ca să apere pe puşcaşi sau pe lucrători, costinescu. [Pronunţ, bi-on. I Derivat: gabionădă s. f. întăritură de ’ gabioane.]
—	N. din fran.
OÂKJĂ s. f. (Mold. şi Bucov., numai în expre-siunea:) Apune, a turnă, gabja (pe cinevă) = a pune mâna, laba pe cinevâ, a-1 apucă,, a-1 prinde. într’o si [zmeii] le zăpsesc [pe fete] în grădină şi pun gabja pe ele, le umflă pe sus şi să fac cu dînsele nevăzuţi, sevastos, ap. TDRG. C’o prăştină-o ocolea, Pân’ ce-a pus gabja pe ea. (Săveni, în Dorohoiu) TON CR. iv, 163. N’apucă a se grăpţănă peste sită, când omul şi toarnă gabja pe el- şez. iv, 117/,,.
—	Gfr. găbji (subt găbui).
«ăbji vb. IV" v. g'ălmi.
gabroveăiv s. m. 1°. Habitant de Gabrova. 2°. Coutelier.
1°. Locuitor din Gabrova (oraş In Bulgaria, unde se lucrează cuţite).
2°. P. ext. Cuţitar, meşter de cuţite de fier, de calitate proastă. Croitori... ceupra&ari, tabaci, braşoveni, gabroveni, ghica, s. xiv.
—	Derivat din Gabrova, prin suf. orig. -ean.
fiABKOVETB s. m. sing. v. dragobete.
găbui vb. IVa. Prendre (qqn. en l’acculant dans un coin), surprendre, attraper. Atteindre. — (Mold, si prin părţile învecinate ale Transilvaniei) „A prinde (pe cinevâ) fără veste, la strâmtoare, de unde nu mai poate scăpâ“. creangă, gl.; ion cr. iii, 377. Las’că te găbuesc io undeva! Să nu te găbuiască
—	să nu tp afle. (Vaşlab, Varviz, în Transilv.') viciu,
1	GL. Se vede că i-a orbit Dumnezeu de nu m’au putut găbui. creangă, a. 6. Bag mâna în scorbură... şi, ' norocul meu!.,, găhiiesc pupăsa pe ouă. idem, 53; cfr. p. 69, 2(38. Acest strigoiu, voiâ să prindă pe Bă-laur.... dar, neputândii-l găbui... sbiera, p. 311. i
l	A ajunge pe cinevâ, a-1 nemeri. Numa puşca-l gă-j bueşte. şez. v, 64*>/a.
[Şi (Mold ): găMşî vb. IVa „A prinde la un colţ [ pe cinevâ, cu gânduri rele“. pamfile, j. i. ias’cS
i	te-oiu găbăşi eu când te-oiu prinde pe la noi! id. ib. 372; găbşivb. IVa. A prinde la strâmtoare; a bate. pamfile, j.’ii; gâbji vb. IVa. A înhăţâ. S’a pus la,
' pândă... şi pe unul l-a, găbjit. contemporanul,
iii,	292; cfr. gabjâ.]
—	Cfr. v.-rus. -gabati „a strâmtorâ“, rut. hâbatv „a se legâ de cinevâ".
gabur s. m. 1°. Gabriel. 2°. Sot. 3°. Gomte.
(Transilv. de nord şi Mold.)
1°. Gavril (nume de botez-).
2°. Prost, prostan (in porecle), şez. ii, 228jl6.
3°. Grof, conte (foarte adesea în poveştile pop.,
■	prin generalizarea numelui unui anumit conte unguresc Gâbor).
—	Din ung.’ (Jâbor „Gavril".
uăbur s. m. Nom que les Rouinains donnent aux paysans saxons etablis en Transylvanie —-j (Ţara-Bârsii, în Transilv.) Numele ţăranilor saşi.
; jahresber. x, 188. [Şi: cliiboreăn s. m. molnar,ib.]
—	Din germ. (Jebauer.
gĂcea s. in. v. ghici.
«aci s. m. plur. Calegon. — (Ungaria, Transilv.) Izmene, cfr. brace. Am avut şi un socaciu Fără pic de fund la gaci- (Sătmar) marian, na. 305, cfr. DOINE, 28l/18; vaida.
—	Din ung. (gatya) sau din slav. (rus., rut. găci, pol. gacie, sârb. gace).
olei vb. IVa (ş. d.), gâciu subst. v. ghici ş. d.
«Alt s. m. sing. Animal sauvage, animal (en ge-t neral), reptile, ver, vermine. — (Transilv. şi Ungaria) = gadină, spec. pureci, păduchi, lindini. şez. vii, 180. La Sân-Toader vitele cornute mai tinerele şi mai mărunte trebue tunse în frunte, între coarne, ca să nu le umple peste vară gadul. marian, şez.
ii,	71. Cfr. gadină.
—	Din paleoslav. (bulg.) gadfa. idem.
gădăş s. m. Sorte A'animal rongeur.—(Munţii apuseni) „Animal rozător11, frâncu-candrea, m. 100.
|	— înrudit, probabil, cu tulpina slavă gaâo „ani-
| mal scârbos",
i	oades. m. Bourreau. Tyran.—(Numai în Româ-
i	nia)Călău, cfr. armaş,hengher, gealat,(t)niun-
gAdeluş
204 -
GAFA
citor, cfr. cuv. d. bătr. i, 281. Şărban-vodă... au trimis şi pe feciorul Drosului Sărclar, tânăr săracul, la ocnă... flinrl gâde Cobza Dumitraşco Căpitan. MAG. ist. ir, 23/32. Trimise pre gâchn cu un ciomag, ib. v, 122/e. Gâdea... m’o ucăţâ de furci. pann, P. V. nr, 116. Şi când vreunui gâde vom da numele tău, Acel om se va crede nevrednic de viaţă. alexandrescu, M. 215. Capul lai şi ale soţilor săi cad sub securea gâdei. bălcescu, m. v. 22. Securea gâdelui în toate dimineţile este ascuţită, c. negruzzi,
iii,	265/u. Făcură pe gâdea să pălească, ispirescu, M. v. 7/22. Gâdele ii apucă... Şi pala şi-o ridică Şi capetele zbură, alecsandri, p. p. J99b. Nici iadu', nici pământu’, nici gâdea... nu fericeşte pe oţ şi p’omorător. jipescu, o. 92. | Fig. Tiran, asupritor crud. Sântem proşti de ne supunem, unui gâde. filimon, ap. TDRG. N’are tiran, n’are gâde. I. VĂ-CĂRESCU, P. 175/,,. 01 Ghica, nume sacru ce astăzi reapari Ca veclnică sentenţă a gâzilor barbari ! alecsandri, p. ii, 339. [La nom. sing. art. gâdea şi gâdele; gen.-dat. sing. gâdei şi gâdelui.]
GÂnv.i.rş s. a. Nom d’un jeu enfantin. — Un joc copilăresc. (J3ogzj, în Râmnicul-S.) H. xrr, 43.
—	Derivat din gâdilă, prin suf. abstr. -uş.
gâdesîă f s. f. (Zool.) v. gadină.
<;Âi>il,Ă vb. I<“'. 1 °. Chatouiller; flatter. 2°. Exciter.
1°. Trans. A atinge uşor anumite părţi ale corpului, spre a produce senzaţiuni particulare ce provoacă, fără voie, râs. Flăcăul... P’ascuns ii dă [fetei] cu cotul, o gâdilă p’ascuns. RĂdulescu, ap. TDRG. Câte fete’n Ţariţjrad... Nici una nu mi-a scăpat Kemuşcată, nepişcată, Cu mâna negâdilată,, teodorescu, p. P. 540 O mai gâdilă, şez. i, 271/n. Gâ-dilă-mă, să râd! (se zice celui ce nu izbuteşte să producă haz cu povestirea lui), zanne, p. ii, 574.|| Fig. A gâdilăpe cineva la inimă: a-1 linguşi, şkz.
ix,	149. Versuri minunate, care gâdilă auzul. c. ne-GRUZZi, ap. TDRG. || Refl. A fi gâdilicios. Ai! nu mă... că mă gâdil. c. negruzzi, iii, 68.
2°. (Neobicinuit) f A excită. Iară pre altul [diavolul] la beţie şi la curvie gâdilează. dosofteiu, ap. TDRG.
[Şl: gâdili vb. IVM anon. car., LB, cu asimilare: ghidilâ vb. I, ghidili vb. IV*al. | Derivate: gâdilaxe, gâdilire s. f.; gâdileâlâ s. f.; gâdilat, gâdilit s. a. Unii se laudă că lor nu le pasă de gâdilat, pamfile, j. j, 352. Gâdilitul părului, ionescu-boteni,
S. N. 38; gâdilitiiră s.f., (cfr. gâdil iciu); gâdilitor, •oare adj. Care gâdilă. Simţire gâdilitoare. piscupescu, P. 110; gâdilicios, -oâsâ adj. Care se gâdilă (lesne).]
—	Din bulg. giidel mi je „mă gâdil"; cfr. şl alb. guduiis „gâdil“.
GÂitii.KÂLĂ s. f., oÂim.i vb. IV(a> 1 „ „A-m*
GÂUlJLIClOg, -oisA adj.	)	v-	gadllă-
GÂmi.icili s. m. Chatouillement; dimangeai-son. — Gâdilitură. pamfile, j. i, 352. I (Intrebuintat aproape numai in expresia fig.) A aveă ~ la limbă = mâncărime, poftă de- vorbă, a nu putea ţineâ o taină, zanne, p. ii, 574. Moş Hoaţă... aveâ, gădiliciu la limbă, adecă spunea, omului verde în ochi, . fie cine a fi, când îl scormoleă cevă la inimă, creangă,
a.	151.
—	Derivat din gâdili, prin suf. abstr. -iciu.
gAmlitubă s. f. v. gâdilă.
gĂimw .s. m. v. godin.
gadisA s. f. 1°. Animal sauvage, bSte feroce. Reptile. 2°. Monstre. ^30. Animal (en gânâral). Oiseau frapate), volatile. Insectes. 4°. Une fSte populaire.
1°. Animal sălbatec (adesea.tn opoziţie cu .vită i
şi dobitoc), fiară, dihanie, jiganie, jivină, cfr. bală. Spec. Reptile, şerpi. Toată firea fieri-loru şi pasăriloru, ga/lineloru... muncescu-se. cod. vor. 124/4 (=jivinelor. n. testament, 1648; jă-ganiilor. biblia, 1688). Blagosloviţi toatepasăriie ceriului, gadinele şi toate vitele coresi, ps. 438. Aciia gadine ce nu lă e măsură („reptilia quorum non est numerus"). ib. 286. Gadinele şi pasări cu peane (,,serpentesil). ib. 401. Gadinele satelor (,,bestiae“). ib. 283. Zuprăteaşte gadiniloru din trestie („increpa feras“). ib. 175. Chiţii cei mari şi peşti şi gadine de toate fealiurile. varlaam, C. 253,2. Acea vită o vor strică gadinile. pravila mold. 7; cfr. 6, 11,2, 13,2. Sloboziră asupră-le gadine cumplite. dosofteiu-, v. s. 138; cfr. 23; ps. 94,176, 247, 356. Voi trimite peste voi gadinile ceale sălbatece ale pământului, biblia (1688), 91 ; cfr. 84, 146,2. Ieşi o gadină ce pândiiă la fântână, min eiul (17 76), 332/,; cfr. I8s/i- Deosebitegadini. calendariu (1814), 86/,. Gadină alergătoare, piscupescu, o. 64. [Pământul e locuit] de gadine şi dobitoace, ib. 56. Ajunsă la pustie, la locul gadinilor sălbatici, alexandria, 90. Cei mai bătrâni vorbiă... de fel de fel de gadini. Pinş, n. rev. r. i, 151. Goneşte de la dînsa toată hiara şi godina, teodorescu, p. p. 384b. O bătălie ce o avusese împăratul acesta cu nişte gadine. ispirescu, l. 219; cfr. 369. Dihania de gadină. id.
v.	39/S0. Tuturor dobitoacelor şi godinelor din pădure. reteganul, p. V, 74/35.
2°. Monstru, cfr. ală, bidiganie, bidihanie. Ieşiră înainte douo gadini cu obrazele de lei. alexandria, 136.
3°. P. gener. Orice fel de animal, chiar şl păsări, galiţe, dar, mai ales de cele păgubitoare, precum uliul şi cioara (LB., şez. ii, 228/)7; vii, 180; n. rev^. R. 1910, 86). Cerbul... este godina cea mai blajină şi mai frumoasă, piscupescu, o. 190. | Spec. Insecte, (mai ales) păduchi. GR. băn., cfr. gad.
4°. (La plural, eliptic, pentru „Sărbătoarea gadi-nilor“) Gadinele = sarbătoarea cea mai mare pentru sporirea turmelor şi apărarea lor de gadine, pe care poporul o serbează în ziua de sTântul Trifon. marian, se. i, 243. în Joia din săptămâna-albă cad şi Gadinele care durează trei zile după olaltă, adică Joi, Vineri şi Sâmbătă, ib. 255.
[Şl: grâdenâ s. f. Şi eră gadeni salbateci. MS (a. 1784), ap. GCR. ii, 132/1S. | Plur. gădine şi gâdini.]
—	Din bulg. gadim „animal (In general), fiară, reptile, păsări, insecte11.
găiunete s. m. Une fete populaire.—(Jiu; mai ales Ia plur. Gădineţii) Sărbătoare populară, care se ţine cu o, zi înainte de prinderea postului de Crăciun, numită şi „ziua lupului". Ziua care urmează după lăsatul secului de Crăciun se numeşte gădinetele cel şchiop, viciu, gl.
—	Derivat din gadină, prin suf. -ete (= eţ).
«âiuijtA s. f. Souris. — (Dial , rar) Şoarece. în coşul cu linguri sânt tot gâdiuţe (şoareci), rev. crit. I, 234.
—	înrudit cu gad, gadină.
gâf s. m. ] Petite auge ronde.' 2°. Mesure de ca-pacită contenant 3 litres.
1°. (Someş, Transilv.) Covată mică rotundă, viciu, GL. | Spec. (Neamţu, Mold.) Covată mică în care se frământă cozonacii, ion CR. Ii, 277; WEIGAND, b.
b.	94.
2°. (Ardeal, pe alocuri) Măsură ca de 3 litri cu care se ia vamă la moară, viciu, GL.; cfr. inerţie.
—	Cfr. găfană, găvan.
gAfâ s. f. Personne grosse qui s’essouffle vite. — (Ban.) Poreclă dată oamenilor graşi care gâfâesc.
DAME.
—	Derivat postverbal din gâfâi.
i
i
|
j
i
i
gâfâi
205 —
GA1DĂ
gâfâi vb. IVK Souffler fortement, suffoquer. — A răsuflă' din greu (din cauza oboselii, a astmei, etc.), a respira des şi greu; ofr. pufăi Glâfăiră toată noaptea pe lângă coteciorul meu. gorjan, h. ii, 38. Se înturnă gâfâind, creangă, p. 51; cfr. 25, A. 113. Gâfăe de osteneală, contemporanul, i, 235. Porcii găfuind... ronţăiau ghinda, delavrancea, v. v. 176. Sculat pe un cot, gâfâiă, căscă şi gemeă. zamfijîESCU, R. 271. Se duse la, pârău, gâfâind, ispirescu, l. 380. Am o trăsură mare: La vale fuge tare. La şes nebuneşte, La deal gâfâeşte P ( = Trenul), gohovei, C.3h9; sbiera, p. 118/2I. I P. anal. (despre un foaie) în dosul nnuibordeiu, gâfâiă un foiit. sadoveanu, Săm. îl, 600. |Şi: gâfâi vb. IV‘a'; găfu), gâfui vb. IV'al; gâfii vb. IV'4'. El [necuratul] găfiind îi spuse. şez.
iii,	96/*,,. | Derivate: gâfâire s. f.; gâfâit s. a., cu loc. adv. pe gâfâite = gâfâind, jipesco, ap. TDRG.; gâfâiiilâ s. f.; gâfâitor, -oAre adj ]
—	Formaţiune onomatopeică.
gâfâiâi.A s. f. v. gâfâi.
o	Ă fa iv A s. f. Pârtie creuse d’une cuilKre.—(Biha-ria) „Găvan, cavitatea lingurii41, pompiliu, bih. 1010.
—	Cfr. găvan, gâfă.
GÂFii, gâfcî vb. IV<a'. v. gâfâi.
' ga t ga i interj. Cri des oies. — Onomatopee imitând strigătul gâştelor când ,gâgâe‘. Gânsacul, dorit ăe gâşte, ţipă cât îi luă gura: ga, ga, ga, ga!!! creangă, p. 43. [Şi: gâga! Curca sice chior, chior, chior! Gâscă zice gâga, gâga! Raţa zice: maca, maca ! Puiul sice: puiu, puiu., puiu ! teodorescu, P. P. 349bJ
GÂo s. f. v. gâgâ.
«ÂgA interj, v. ga ! ga !
gĂgA s. f. 1°. Mere■ 2°. Sceur plus âgâe. 3°. Sein.
1». (Vlaşca) Mamă. jahresber. viii, 315.
2°. (Romanaţi) Soră mai mare. ib. [Şl gâgă = ţaţă, „dadă, lele, titlu ce se dă unei femei de ţară“. costinescu. U, tu, gagă Prohiră ! roboteşti, hai? ion cr. iii, 75; (Vânju-inare, în Mehedinţi) H.
ix,	124; (cfr. maică) giiică, cu diminutivul gâi-ciiţă s. f. Dragul gaicăi băieţaş, ion cr. ii, 275. Na de la 'gaica o leiuţă Şi mă pune în căruţă. (Olt) mat. folc 91. Ioană..., Dă şi neicăi floricele.— N’are gaica floride dat. (Vâlcea) şez. i, 290't4; (Ţara Haţegului) viciu, gl. Şi s’a dus puiu’, s’a dus... Şi găicuţii nu i-a spus. (Vlaşca) graiul, i, 160.]
3°. (Ilfov, etc.; când se desmiardă un copil) Ţâţă. Să-i dea mama lui gâgă, că-i e foame mititelului. Com. I. PAVELESCU.
—	Cuvânt din limba copiilor. (Cfr. ganguri; bulg. gago „cumnat, unchiu“. pancev).
gAgAi şi gâgâi vb. IV<“>. Crier (l’oie, le ca-nard). — (Despre gâşte) A striga ga! ga! s. gâga!
H.	I, 137, II, 12, 88, 99, 117, 207, iii, 4, 38, 227, IX, 406, X, 130, 538 xiv, 209, etc. Cfr. găgăli, gârâi. Şi gâşti şi raţe, speriate, fug, gâgăe şi măcăesc. RĂ-DULKSCU, ap. TDRG. I (Rar, despre raţe) A măcăl. (Bogza, in Râmnicul-S.) H. xii, 29. [Formă rotacizată: gărgăi vb. IVa. Gâscă gărgăeşte (Bistricioara, în Neainţu) H. x, 31. I Derivate: gâgâi're s. f., gâgâit s. a. contemporanul, ii, 145; gâgâitură. s. f., gâ-gâialâ s. f. marian, o. ii, 375; gâgăt s. a. marian.]
—	Derivat din onomatopea ga J ga ! s. gâga (cfr. slav. gagati, germ. gackern, ung. găgogni, etc. cu acelaşi Înţeles).
gâgâiâlă, găgâiturA s. f. v. gâgâi.
gAgAi.1 vb. IV* (Sălagiu).
1». = ganguri (despre copii), vaida.
2°. = gâgâi (despre gâşte), ib.
—	Onomatopee.
gâgâlîce s. f. titre petit et d&>ile. Toute cho se petite et insignifiante. — Fiinţă mică şi gingaşă, creangă; gl. Sărmanii gâgâlici! de cruzi s’au mai dus! creangă, p. 31. || P. ext. Orice lucru mic şi neînsemnat. LB. O gâgâlice de pepene (adecă mic), pamfile, J. ii.
gĂgăt s. a. v. gâgâi.
GÂGÂ'I’EI.K s. f. plur. (Bot.)
1°.= dediţei. Alte femei se folosesc de gâgâţăle (âediţei) cu care fac ouă verzi, ori pestriţe, muscel, 49, cfr. 36.
2° — brânduşă. (Cobia, In Dâmboviţa) h. iv, 83.
gâgÂv, gAgâu s. a. (Cui.) Sorte de plat. — (Transilv.) Mâncare făcută din mămăligă rece sfărâmată şi prf’jitâ la foc în unsoare de porc; puricei. viciu, gl. Mamă, dă-mi o ţâră de unsoare să-mi fac o ţârică de găgău. ţara oltului, iii, 24; cfr. HEM. 2829/la.
GĂGÂijţ s. m. v. găgăuţă.
gAgAiiţA subst. Niais, benSt,jocrisse, nigaud.— Om prost, nătărău, tont. Aveă numai un nume de împarat, iar încolo eră la toate vlăduţă, nătărău şi găgăuţă. gorjan, h. i, 48. Nu te ştiam aşă de găgăuţă. alecsandri, t. 1376. Găgăuţii şi guşaţii... sânt stăpânii astei naţii, eminescu, p. 247. Ce prost ai mai fi fost şi tu, găgăuţă! ispirescu, u. 97/,,. [Un şi o ~: O fată aşâ de vioaie şi de gingaşă să iubească pe un găgăuţă! caragiale, ap. TDRG.; cfr. pamfile, j. ii. Porunci slugilor sale s%-l hui-duiască cap’o găgăuţă. ispirescu, l. 280. j Mai rar: găgăuţ, -ă adj. TDRG. Ca subst., e şl numele unei populaţii creştine (mai ales Bulgari), care vorbeşte turceşte, din’Dobrogea. Cfr. jahresber. ix, 150]
—	Poate fl împrumutat din ung. gago (gngo), idem; poate fi însă şl un derivat român de la gog (cfr. gogoman) şi apropiat de gâgâi (cu înţelesul „unul care gâgâe, ca gâştile, in loc să vorbească desluşit'*).
gagîst, -A subst. Gagiste.
1°. Tocmit cu plată. Gagist la teatru: actor nesocietar. | Spec. Muzicant în fanfara unui regiment, care nu e soldat propriu zis, ci e plătit pentru slujba sa.
2°. (Jur.) Creditorul care a luat cevă amanet (gaj) de la debitor, hamangiu, c. c. art. 1686, nota.
—	N. din fran. '
GAIISA s. f., gAibAkă vb. I V
gâibAkA adv.,«aiisauâc’e s. a.pl./ gaia».
gAicâ f s. f. (Ornit.) v. gaiţă1.
gAică s. f. (tmbrăc.) Patte. — Bantă de stofă, încheiată într’un nasture, spre a strânge creţele din spate ale mantalei (inilităreşti). Gaica de la spate (bentliţa) este lată cât un lat de palmă, cu, câte patru nasturi, cu toate că de cele mai multe ori n’are cheotori. pamfile, i. C. .M57. || (Muntenia) Bantă de postav sau dimie împodobită cu găitane şi fir, lungă de un cot şi cevâ; la un capăt e lată de un lat de mână, iar la celalalt e ascuţită, terminându-se într’o cange. Se întrebuinţează de croitori, când cos cu mâna. Com. i. pavelescu. I Cheutoare, id.
—	Cfr. rus. gajka „placă de metal, cu găuri, spre a legă două obiecte". TDRG.
oiicĂ, gAicvţă s. f. v. gâgă.
GÂinA s. f.' 1°. Cornemuse. 2°. Jambes.
1». (Muz., rar) Cimpoiu. (Tulcea) H. xiv, 494. Rar le
GAlDKRli'
— SOC —
GĂINĂ
vine flăcăilor chef să aducă lăutarul, cimpoieşuî sau gaida din Dobrogea. sevastos, n. 3/,s. Un Sâr-boteiu.. care ştiă să sică eu gaida. ispirescu, ap. TDRG.
2°. (La plur., p. anal. ou cele două, ţevi ale cimpoiului: suflătoarea şi earava, care stau mereu tn sus, când burduful cimpoiului este umflat) Picioare (prea lungi ion cr. iii, 87). #,(Cu deosebire în expresia trivială) cu gaidele’n sus : cu crăcii (dezgoliţi) în sus, răsturnat pe spate şi cu crăcii în aer. L’a împuşcat ...A doua si l-o găsit pe urs cu gai-ăele în sus. (Putna) conv. lit. xliv, 619. [Cu acest înţeles şl: g/tidine s. f. plur. Cu gaidinili’n sus = cu mâinile şi picioarele în sus, pe spate. şez. ii, 228/18; (+ găibără) g adere s. f. plur. TDRG.; zgaidâ s. f. (Mold.) TDRG., (Mehedinţi) N. rev. r. a. 1910, 88. | Derivate (rare): găidl şi gâidili vb. lVa refl. A se căţăra, urcă... ion ck. iii, 87. || Variantă: găibă, zgăibă s. f. polizu. Aoleu! a, întors pe Niţă cu gaibele în sus. ghica, S. 276. Leul începe a şovăi, şi odată, buf! căzii, cu gaibele în sus. ispirescu, U. 32; cfr. pamfile, j II. | Derivate (glumeţe): (+căţăra) găibără şi gliibărâ vb. I refl. A se căţărâ, a se urcă. ion cr. ii, 109; gâifoărâ adv. Căţărat, cocoţat. Numai ş’aruncă păscarul ochii în căruţă şi săreşte pe popă găibără pe căruţă. — Ei, părinte, ce ţi-ai înfipt labele în peşte ? (Tutova). ion ck. iii, 295. | Din acestea derivă iarăşi: (z)gaibarăce s. a. plur. Ercule... o deie [pe jivină] cu gaibaracele în sus. ispirescu, u. 54/13. Am trântit lupul cu găibăracele în sus. pamfile, j. iii.]
—	Din bulg., sârb. s. turc. gaida „cimpoiu11.
gâii>eke s. f. plur.	|
GAini, «sĂimj.i vb. IVa > v. gaidâ.
GÂIIHNE s. f. plur.	J
gaie s. f. (Ornit.) 1°. Kpervier, milan royal (Mil-vus regalis, milvus ater). 2°. Autour, hobereau des pigeons.
1°. Mică pasăre răpitoare din genul şoimilor care, pe alocuri, se mai numeşte şi caie, cailă (Bucovina), uligan, puhoieriu, şorecariu-roş. marian, o. I, 164, gaie-roşie. Şi şorliţa şi caia [to tnxivov]. biblia, ap. TDRG. Ulii, găile. economia, 106. Porunci ca iataganele s’o hărtănească [pe ţigancă], găilor s’o dăruiască... delavrancea, s. 263. Şi ieşi urieşiţa afară şi făcu odată U-hu!... Şi a prins a se adună pasări fel de fel: vulturi, uli, găi, buhe... reteganul, p. v, 6o/t9. Gaie, papagaie, ce duci în tigaie? (= Uliul şi găina), gorovei, c. 374. Cu un ochiu la gaie şi cu altul la tigaie: chiorîş (Slatina, în Olt) zanne, p. ii, 347, cfr. păsculescu,
l.	P. 106. Gaia lesne se iartă, < iar porumbiţa se ceartă. (Bochia, în Ungaria) ib ix, 613. A se ţineâ ~ (după s. de cinevă) =.a se ţineâ scaiu. Pe urmă s’a ţinut iar gaie după mine. caragiale, t. ii, 11/m. Se ţine gaie de mine. pamfile, j. ii. Se ţine de capul lui ca gaia maţul, zanne, p. ii, 60. | (în ameninţări) „ Acii eşti al meu ! Acu te-a luat gaia !“ caragiale, n. S. 29/5. Te ia gaia fără timp, aghiuţă ori sfântu’ aranghielu’. jipescu, o. 66. Te-a păpat gaia — ai dat de dracul, pamfile, J. i. | Jocuri de copii: D’a gaia: în care, când joacă copiii, strigă ga ! ga ! ga ! (Bilciureşti, în Dâmboviţa) H. IV, 57, 90; cfr. (Pleniţa, în Dolj) 375, (Ciobanul, în Constanţa)
ii,	256. Ue-a-pui-a-gaia (şez. ii, 57/,s; pamfile, j.
iii,	19) s. de-a baba (s. mama)-gaia marian, o.
i,	169. || O altă specie, mult mai obicinuită, Milvus ater, numită şl caie, cailă, gaie-cu-coadă-cră-pată, uligaii.
2°. (Pe alocuri) Uliu, erete. (Ciobanul, în Constanţa)
H.	ii, 253, (Lupeşti, Vârlogi, în Covurluiu) ib. iii, 264, 488, (Şocariciu, în Ialomiţa) ib. vii, 481, (Greci, în Tulcea) ib. xiv, 353. Porni o sfadă şi o gălăgie în neamul păsăresc, de credeai c'a dat gaia, în ele. dunăreanu, CH. 71.
—	Fare a fi lat. gaja ,,gaiţă", păstrat în toate limbile romanice (şi la Aromâni: gaie „cioară"). Cfr. gaicâ, gaiţă, galiţă, caie, uligaie.
găi eştk adv. Comme l’epervier, — Ca găile. Când strigă vreo canie sau vreo cioară găiaşte... ŢicrfiN-DEAL, F. 17.
—	Derivat din gaie, prin suf adv. -eşte.
gaiganâ s. f. v. gâigană.
<<Ai gaxA s. f. Oeufs brouilles. — (Ban., Haţeg) Jumări (de ouă), cfr. păpară, scrob. Com. cocea. [Şl: gaiganâ s. f. Be mâncare i-adiiceâ Două trei ouă gaigana. rev. crit. hi, 61.]
—- Din turc. kaigana, idem.
gâigAsjî vb. IV" v. gângâvi.
«AimAceăi.â s. f. v. îngăima.
Găina vb. Ia. I. Languir. II. Fienter, jeter ses excriments (en parlant des oiseaux).
I.	Intrans. A lâncezi (cao găină bolnavă). Smeul cum auzi, trimise de-l chemă [pe doftor], că lui nu-i prea erâ bine. De câteva sile, găineâ aşâ lâri-gezănd. ispirescu, l. 264. Mă-sa nu se îndrepteasă, ci găinează, ibid. 124. [Şl: găini vb. lVa.J
II0.	Refl. (Despre păsări) A-şi lepăda găinaţul, a se găinăţâ, cfr. băligâ. S’au găinat vrăbiile fier-' binte în ochii miei. biblia (1688), ap. TDRG. A se duce unde s’a găinat cioara’ntâi: departe, de unde să nu se mai întoarcă, zanne, p. ii, 548.
—	Derivat din găină.
gAină s. f. (Ornit.) 1°. Poule. 2°. Pleiade.
1°. Pasăre domestică (femeiuşcă cocoşului) din familia galinaceelor. Găina cotcodăceşte (câtcă-dăceşte, cotcorogeşte, cotcorozeşte) când (se) ouă, cârâe când simte uliul, cârcâe când umblă sătulă şi mulţumită, clo(n)câeşte când e clo(ş)că; rar se găsesc şl găini care cântă coco-şeşte. Vruiu să adun feciorii tăi cum şi-adună găina sub arepile ei puii. tetraev. 241. Vitele erâ scumpe;... găinile mai mi erâ în ţară; găina, erâ, câte un leu. neculce, let. ii, 248/)7. Fulgii de pe-o găină! jarnîk-bârseanu, d. 270. îi dete să mănânce o găină friptă, ispirescu, l. 56. Pot să prind şerpele din culcuş, cum ai prinde d-ta un puiu de găină din patul, creangă, p. 122. E păcat a omorî... rândunele... pentru-că ele... sânt sfinte, sânt găinile lui Dumnezeu, marian, o. ii, 114. A se culca cu găinile: de vreme, creangă, p. 6. A trăi ca, găina la, moară: din belşug, a nu duce lipsă de nimic. Găina care cântă seara nu ne ouă dimineaţa : gură multă, treabă puţină, pamfile, j. i. Găina bătrână face seama bună. C. negruzzi, i, 251. Vai de casa unde cântă găina: unde porunceşte femeia. Apucase a cântâ găina la casa lui şi cocoşul nu mai aveâ nici o trecere, creangă, p. 285. în casa noastră voiu ca sâ cânte cocoşul, iar nu găina, ispirescu, l. 31; cfr. şez. iv, 159/,,. Decât un an găină, mai bine o si cocoş, pamfile, J. ii. Găina, pentru un ou, scoală un sat. ib. I. Găina vecinului face oul mai mare. ib. i. A ajuns oul mai cuminte ca găina,: se zice tinerilor când se cred mai înţelepţi decât bătrânii, zanne, p. ii, 35. E ca găina cu un ou: nu-şi găseşte locul. ib.
IX,	620. Umblă ca o găină plouată: trist şi descurajat. barcianu. Când găina cântă cocoşeşte, nu e semn bun. şez. iii, 119/30. Când ouă găina ou cu vine într’însul, este vreo arătare, ibid. 122/2. rjţ Orbul-găinilor v. orb ; găina-furată = numele unui joc de copii. (Glad-Siliştea, în Buzău) H. ii, 119. || Specii: - arăpoaică s. hă/răpească: cu fulgi negri, cu creasta, picioarele şi chiar pielea neagră, şez. viii, 154; muscel, 40. I - turcească. (Pietroşiţa, în Dâmboviţa) H. IV, 153. | -boboşă: cu pene multe
GĂINAMÂ
— 207 -
GĂINUŞĂ
şi mari pe picioare şi cu conciu; ~ conciată [s. moţată]: când are numai concin ; - ciorecată: când are pene pe picioare, însă n’are coneiu. rev. crit. iii. 82,
*	boghetă, cucuiată, bolbojată, porumbacă, etc v. c.
-	-sălbatică ( - -de-munte, - -de-pădure, s. ~ -neagră) = un fel de găină sălbatecă, cevâ mai mică decât cea domestică. Penele ei seamănă la coloare cu ale potâraichii, având Ia aripi şi coadă pete albe. Ouă şase până la şapte ouă albicioase, pătate cu pete cafenii, marian, o. ii, 212. Cfr. gotcâ.
-	-cu-mărgărilare (după germ. Perlhuhn ?) s. --de-mare = bibilică, marian, o. ii, 273; Jahkesber, Xli, 164.
-	-de-apâ = lişitâ (leşiţă). LB., marian, o. ii, 355; jahresber.' xii, 164.
2°. P. anal. (Astr.) Nume popular al Pleiadelor, găinuşa, cloşca-cu-pui. pamfile, j. i, (Valea-mare. In Muscel) H. IX, 442; 233; (Bogaţi, în Dâmboviţa) ib. iv, 75, 107; (Gherăseni, în Buzău) ib.
II,	102. (Şl la Albanezi puie pentru pasăre şi constelaţie).
(Entom). Găina-lui-I>umnezeu=buburuză (Coc-cinella seplempunctataj. marian, ins. 106; jahres-beu. XII, 140.
[Pronunţ, gă-i-nă. | Plur. -ini. | Colectiv (Ban.) găinămă. CDDE. nr. 709.]
—	Din lat. gollîua, -am, idem.
«ăinâsiâ s. f. v. găină.
oiiNiit s. m. 1°. Marchand de vnlaiîles. 2°. Gar-dewr de volailles. 3°. Voleur de volailles, filou. 4°. tfperoier, emouchet (Astur palumbariusj.
1°. Vânzător de găini. O găină grasă, cum îs la casa omului, nu mortăciuni de la găinari, nădejde, ap. TDHG.
2°. (Rar) Păzitor, îngrijitor de găini. anon. car., LB. Văzând Turcii... că stupaii sânt nişte găinari cu arme chiloame... dionisie eclesiarhul, c. 164. [ Ke in e ni nu 1: găinăreâsă, găinăriţă s. f. Păzitoare, îngrijitoare de găini. O roabă pe care o făcură găinai casă. ispirescu, l. 297. Pe babă... a pus-o găinăriţă... creangă, p. 70.]
3° Hoţ de găini, p. ext. hoţ de lucruri mărunte, borfaş. A’işte borfaşi, găinari d’ăia! ionescu-boteni, s. n. 221. (Cfr. friul. galinar şi bulg. fco-koskar, cu acelaşi înţeles).
4°. (Ornit.) Un fel de uliu numit In Bucovina şl: porumbariu, uliul-găinilor. marian, o. i. 122; JAHkesbek. xu, 128; cobaţ, hârău, hereu, he-rete s. uliu-de-porumbei.
—	Derivat din găină, prin suf. nom. agent. -ar.
oăiîjăukâsă s. f. v. găinar.
«AiivAniK s f. Poulailler, basse-cour. — Locul unde se ţin găinile, coteţ de găini Am fost în slujbă rânduită Im o găinărie [zice vulpea], donici, ap. iTDKG. Uomăncele... merg... cu copilul în braţe la găinărie, marian, na. 367. [Mai rar: găiuărişte s. f. Qăinăriştile... trebue făcute spre răsărit, economia, 106; cfr. LB.]
—	Derivat din găină, prin suf. col. -ărie.
găuvăuişte s. f. v. găinărie.
oAiMAKiţA s. f. v. găinar.
«Aimât s. m. şi a. v. găinaţ.
(i.îiXA r s. m. şi a. Fiente de volailles. — Excremente de găini; p. ext. de orice păsări. Găinaţ de porumbu. biblia (1688), 270. Găinaţul la un loc îl strâng, cantemir, ist. 92. A găsit găinaţi de găină. şez. v, 142/3. Cu un găinaţ de cioară nu se spurcă Dunărea: pentru un lucru de nimic nu se strică o treabă sau o afacere mare. zanne, p. vi, 108; i, 210, cfr. pann, p. in, 124, baronzi, l. i, 43/iS. Se dă copiilor, pentru d-escuiet, găinaţ de vrabie.,. Guigoritj-
rigo, M. f. 1, 88. Găinaţ de gâscă. şez. iv, 126/s. jj (Impropriu) Găinaţ de porc. mat. folc. i, 700,
[Plur. -naţi, -naţe, -naţuri (polizu). | Pronunţ gă-i-n4i. | Şi: (cu metateză) găniăţ s. m. Găniâţ de gâscă. (Râjleţ, în Olt) H. xi, 134. Găniaţ de porumb, ion cr. ii, 242; gănieţ s. m. Şi cum fug îngerii de coteţ şi gănieţ. mat. folc. i, 685. Gănieţi de-ai gândacilor, marian, ins. 272; (singular reconstruit greşit, cfr. cârnat) găinat s. m. Găinat de gâscă şez. iii, 145/,,.]
—	Din lat. gallînaeeum (scil. fimus) „(gunoiu) de gâină“.
tiĂTNĂŢÂ vb. 1“ r e f 1. Fienter, jeter ses excre'ments (en parlant des oiseaux). — (Despre p sări) A-şi lepădă găinaţul, a se găinâ. Tu să rămâi... in pod aruncat, De cloşte găinăţat. marian, sa. 210. Cel mai mic [mânz] îi prizărit şi găinăţat de gobăi. sbiera, p 56. [Pronunţ. gă-i-.]
—	Derivat din găinaţ.
gAiniţĂ s. f. (Bot.) =băluşcă. [Pronunţ. $«&-*'-.]
i	Diminutivul	lui	găină	(derivat	prin	suf.	-iţă).
I	GĂINUŞ s. m. v. găinuşă.
I
; găimttşA s. f. I. 1°. Poulette. 2°. PUiade. 3°. Nom de chien. 11. G6Unotte (Tttrao bonasia). 111. Diffe-rents insectes. IV. Differentes fieurs.
Diminutivul lui găină (derivat prin suf. -itş).
I.	1°. Găină mică. De vânzare ţi-e găinuşa ceea? creangă, a. 56; cfr. mat. folc. 77.
2°. P. anal. Constelaţia Pleiadelor, numită şi găină, cloşca-cu-pui. creangă, gl., h. x, 358, 501, 506, 573, xiv, 364, XVI, 263. Preceput-ai legătura găenuşii? biblia (1688), 380. Deacă e cloca sau găinuşa luminoasă, însemnează vreame bună. calendariu (1814), 80 Găinuşa-i spre asfinţit, rariţele de asemenea, şi luceafărul de ziuă de acum trebue să resară creangă, a. 125. Găinuşa ’ncet resfire, Luna-i după Dealu,-Mare, Plânge-un clopot de cioaie. GOGA, p. 96. Apune găinuşa şi resare luceafărul de dimineaţă, marian, o. ii, 243.
3°. Nume de câne ciobănesc. (Chiojdu-Bâsca, în Buzău) h. ii, 28. [Şi: găinus s. m. jahresber. xii, 148, 160, 161.]
II.	(Ornit.) Pasăre sălbatecă cu carnea bnnă de mâncat. Are penele ruginii pătate cu alb şi negru. Bărbia îi este neagră şi înconjurată cu un şir de pene albe, iar Împrejurul ochilor are un cerc roş şi pe cap un moţ. Se mai numeşte: --alunară, --roşie, găinuţă-roşie, gotcâ-roşie, ieruşcă (în Bucovina); brădişoară (înMuntenia); iruncă, ieruncă, rieruncă (în Moldova), marian, o. ii, 214, găinuşă-de-munte, --de alune, brădi-oară. în preajma găinuşilor am cutreierat cantemir, ist. 71. Toate sburătoarele,.. şoimi dârji, găinuşe moţate... picau ca fermecate, odobescu, iii, 180/,,. [Şl: găinuşeâ s. f. marian, o. ii, 214.J
-	(-de-apă s. de baltă) = corlă, marian, o.
ii,	353. | neagră = a.) cocoş-sălbatic. ib. ii, 212.
b.) lişiţâ. (Paraschioiu, în Constanţa) h. ii, 289, efr. găină-de-apă. | ~ -mică = ortigometra mi-nuta, ortigometra pygmaea. | - -pestriţă = ortigometra porzana. Pentru speciile reguluscristatus şi regulus ignicapillus cfr. au şei.
III.	(Entoin.) Diferite insecte. H. I, 383, ii, 80, 99,
iv,	9, 54, 85, 153, v, 393, ix, 122, 308, 437, XU, 6, xiv, 65.
gainuşa-popii: gândăcel roşatec. (Albeşti, în Muscel) H. ix, 143. | (Munt.) - (-de-searâ)=cărăl>uş. marian, ins. 140, leon, med. 84. Începuse a însera,. Găinuşele bâzâiau zburând greoaie şi copilele alergau după ele să leprinză cu şorţul. dkLavkancea, s. 266. [în acest înţeles, dupâ dame, şl s. m. găintiş.] ţ găinuşa (-lunii) = buburuza, marian, ins. 106 (cfr! găina-lui-Dumnezeu).
GĂINUŞCA
âos -
gAităni
IV.	(Bot.) 1". = lloarea-Paştilor. panţu, pl.
2°. = băluşcă. ib. (v. găiniţă).
3°. (La plur.) Găinuşi = plantă ierboasă (Isopyrum, thdlietroideşj, veninoasă, flori mici albe. Creşte prin păduri umbroase. Se mai numeşte: hisopir, hiso-pirel, turiţă-albă. ib.
#	- -galbenă = păştiţă. ib.
găinuşcă s. f. (Ornit.) v. găinuşă.
«AimVi A s. fi i. i°. Poulette. 2°. Gtrains de mais qu’on a fait griller et qui n’ont pas iclati. II. 1°. Gallinule blanche ou perdrix de neige (Lagopus mutusj. 2°. Gallinule. 111. Potentille droite (Poten-tilla recta).
Diminutivul lui găină (derivat prin suf. -uţă).
I.	1°. Găină mică. LB.
2°. Boabe de porumb puse pe cuptor, care nu s’au prefăcut în floricele, dame.
II.	1°. Pasăre sălbatică care vara are pene îm-pistriţate »u puncte albe şi sure şi e vărgată cu linii ruginite şi sure, iară iarna e albă. Se numeşte şi --dc-omăt. marian, o. ii, 217.
2°. = corlă. ib. li, 353. (Cfr găinuşă-de-apâ).
^j: ~ -roşie = găinuşă (11). ib. ii, 214.
Iii. (Bot. Pluralul) Găinuţe — lmruiană-de-cinci degete, panţu, pl.
gaiţ s. m. sing. v.. gaiţă2.
GAIŢĂ s. f. (Ornit.) I. 1°. Geai (Garrulus glan-darius). Casse-noix (Nucifraga caryocatactes). 2°. kpervier. II. Manche de pince.
I.	1°. Pasăre frumoasă, cu pene roşii-cenuşii, cu aripele pestrite şi cu un moţ pe cap. Este foarte isteaţă şi poate reproduce mai multe sunete curioase: miorlăe, necheazâ, cucue, zbiară, gâlgâe (Cobia, în Dâmboviţa.
H.	iv, 85). Ea poartă mai multe numiri: (Bucovina) gal iţă, ghindariu; (Transilvania) zaică, zăi-coiu, machiaş, matieş; (Banat) zaiţă. Tot de acest gen se ţine şl gaiţa-âe-munte numită (Moldova, Bucovina) şl ’nucar. marian, o. ii, 68; şi: alunar. A se ţine ~ de s. după cinevâ, cfr. gaie, scaiu. pamfile, j. in. Şi vai de capul lor, că se pine gaiţa, după dînşii. slavici, n. 282. | Tacă-ţi gaiţa: tacă-ţi gura (cfr. pupăză), zanne, p. i, 478. | Fig. (Tam.) L-o scos din minte [pe cuconu Matachi] gaiţa cea de cucoana Caliopi cu ohtoicurile sale de la fteatru. alecsandri, t. 941. [Variantă: gaică t s. f. (intr’un glosar vechiu, traducând pe slavul, „sojka"). cuv. D. bAtr. i, 281.]
2°. = uliu (Lupeşti, în Covurluiu) h. iii, 264. Cel ce voieşte să-şi scape găinile de uliu sau de gaiţă, să aşeze patru piei de licuriciu în patru cornnri ale grădinii, marian, ins. 53. îl înhăţase drăcoaica. cu ghiarele, ca o gaiţă spurcată, şi nu-l slăbea, ispirescu, l. 212.
~ -vânătă = dumbrăveancă. marian, o. i, 62; jahresber. xii;~^38. [în acest înţeles (în Bucov.) şi diminutivul: găiţişoAră marian, o. i, 62.]
II.	P. anal. Trăgătorul cleştelui de scos cercuri. pamfii.e, i. c. 161; dame, t. 88.
—	Etimologia nesigură. (Accentuarea arată că nu e un derivat român din gaie, ci numai apropiat în urmă de acest cuvânt. Originea lui pare a fi slavă, cfr. sârb. galica „numele mai multor păsări negre“, paleosl. gălica, rut. haiyca „cioacă11, bulg. galica „corvus monedula"; cfr. rus. galka „cioacă", alb. gal’e „corb", v.-rus. gajati „croncăni"). Cfr. galiţă, zaiţă.
gaiţă s. f. 1°. Petrole. 2°. Lampe â petrole.
(Mold. şi Bucov.) 1». Petrol, gaz. Femeia care voeşte să se măntuească de ploşniţe... [începe] a vărul casa cu var, în care mai înainte de aceasta s’a' turnat gaiţă, marian, ins. 436. Oamenii se ung pe cap cu gaiţă (gas, pelroleu) ca să le treacă chelbea. şez. iii, 174/,,. [Şl: gâiţ s m. sing. marian.]
2°. P. ext. Lampă ţărănească de petrol. Seara femeia aprinse gaiţa şi s’a pus să cinese cevâ. contemporanul, v, 292. Gaiţa pălpăe pe prichiciul hornului, ibid. VI, 17.
—	Etimologia necunoscută. (Probabil, avem a face cu o etimologie populară a cuvântului Galiţia, de unde se importă înainte petroleul).
găitan s. a. Ganse, cordonnet, galon, passemeni, soutache (en couleur). Cerne. — Fire de lână, de mătase, de metal (aur, argint) răsucite în formă de sfoară (cevâ mai grOsuţă) şi întrebuinţate ca ornamente pe îmbrăcăminte; cfr. şiret, ceapraz, galon. Asta-rul, ibrişimul şi găitanurile s’au suit la preţ. dio-nisie, C. 224. Găitanul de lână de aici de ţară ce merge la ţara turcească sau Moldova. TAUIF (a. 1792), ap. ŞIO. Mi s’a umflat piciorul în botină şi nu pot călca... mă curmă găitanul, alecsandri, t. 282. Cioareci albi tiviţi cu găitane de fir. odobescu, i, 71/1S. Ţundra... sărădită cu găitane vinete. id. iii, 545. Un călugăr bătrân... e’ncins cu găitan alb. eminescu, n. 95. llic cu găitan, teodorescu, p. P. I3ab. Un pat frumos cu fel de fel de sofale şi găitanuri de fir. şez. vi, 142. Cusuturila [birnevigilor] sânt acoperite cu găitane sau şireturi de lână colorată, pamfile, i. c. 355; cfr. păsculescu, l. p. A merge - : drept, fără nici-o zmin-teală; (crr. aţă, strună), zanne, p. iii, 154. Lucrul, n’are să meargă găitan, rev. crit. i, 83. Trebile împărăţiei mergeau găitan, ispirescu, l. 284. || Fig. Dungă (subt ochi). Cu găitane vinete în jurul ochilor. delavrancea, s. 136.
[Plur. -tane şi (rar) -tanuri. | Pronunţ, gă-i-tan. | Diminutiv: găitănăş s. a. teodorescu, p. p. 440b.]
—	Din turc. gajtan, idem.
găitănă vb. 1“ v. găităni.
găitănâr s. xn. Passementier. — Fabricant, vânzător de găitane. Cfr. Ceaprazar. Abagii şi găită-nari. filimon, c. ii, 56.
—	Derivat din găitan, prin suf. nom. agent. -ar.
găitănăkie s. f. 1°. Magasin de passem'ente-ries. 2°. Metier de passementier. 3°. Passementerie.
]°. Prăvălie în care se vând s. se lucrează găitane. Ajunsese calfă la găitănărie. delavrancea, ap. TDRG.
2°. Meseria de găitănar.
3°. Marfă de găitane.
[Pronunţ gă-i-.]
—	Derivat in înţelesul 1° şi 2° din găitănar, prin suf. loc.-abstr. -ie, în Înţelesul 3° din găitan, prin suf. col. -arie.
găitănăş s. a. v. găitan.
găitănât, -Ă adj. Galonnd. — împodobit cu găitane, galonat. Oameni în liurdle galonate..., trubaci găitănaţi. odobescu, iii, 144/10. [Ieniceri] cit şalvari roşii şi creţi, găitănaţi şi strânşi pe fluierul piciorului, delavrancea, s. 205. [Pronunţ, gă-i-.]
—	Format din găitan, după fran. galonni. Cfr găităni.
găităni vb. lVa. Tresser. S’entortiller. — Absol. A împleti găitane. Ţese, chindiseşte şi găităneşte. mat. folc. 15. || Fig. (Refl., despre iarbă) A se răsuci la vârf. Poposea... Unde iarba se’mpleteşte Şi’n vârf se găităneşte. alecsandri, p. P. 98; cfr. teodorescu, p. p. 64b, păsculescu, l. p.218, russo. S. 22. Cum se chiamă ierbile ceiea care par împletite şi la vârf găitănite? odobescu, iii, 173. [Pronunţ. gă-ir. | Mai rar: găitănă vb. Ia. Vreji de flori găită-nate, Chiar de fluturi legănate, delavrancea, S. 99.]
—	Derivat din găitan.
GĂITIN
— 209 -
GALANT
«ÂiTiai s. m. Nom de bceuf, — Nume de bou. JIPESCU, O. 49.
găiţişoaică s. f. (Ornit.) v. gaiţă
©Atu s. m. Foret (dans la plaine); fourră. — (Ban., sârbism) Pădure, la şes liuba-iana, m. 67. || Tufiş ge. băn. Moşul fuga în gai zicând: ce? ŢICHINDEAL, F. 171.
—	Din sârb. gaj „pădure1*.
gâiker s. m. v. gheizer.
gaj s. a. Gage. — (Franţuzism)
1°. Amanet, zălog, lucru depus pentru a garanta plata unei datorii. Se va vinde cu licitaţie publică... obiectele constituite în gaj dlui... de către... mon. of. 25. împrumut luat pe gaj sau amanet. panţu, pk. 54. | Fig. Garanţia s. dovada unui sentiment, unei speranţe, etc. [O cutie cu diamante] este... un slab gaj a amorului meu. C. negruzzi,
iii,	131. Logodna e mai mare gaj de cât inima mea ? contemporanul, v, ii, 493.
2°. (în jocurile de societate) Obiect depus de cel ce a făcut o greşalâ, pe care nu şi-l poate recâştigă,, de cât în urma unei pedepse hazlii ce i se dictează. Jocurile se sfârşise şi se răscumpărau gajurile, i. negruzzi, iii, 115.
—	N. din fran.
gâjâi vb IV. Parler d’une voix rauque.— (Rar) A răsuflă greu, făcând un zgomot In piept ca al gâştelor când apără bobocii costinescu. Beat mort... vorbea bâlbâit şi gâjâit. sandu-aldea, a. m. 138. Gâjâiu — vorbesc gâjâit pamfile, j. ii. [Derivate: gâjâit, -ă adj. (cu înţeles activ) = care gâjâe; gâjâ-iălâ s. f. = boală de gât: când omul nu mai poate vorbi. (Ciobanul, în Constanţa) h. ij, 259.]
—	Onomatopee.
gajâiâlă s f. v. gâjâi.
GÂJÎ vb. IVa. 1°. Faire route dans la boue, tracer sentier dans la neige. 2°. Se retirer, faire place ă d’autres.
1°. (în Mehedinţi) A face drum prin noroiu, a face pârtie prin zăpadă. Mai găjeşte şl tu că eu nu mai pot găjl. n. rev. r. (1910), 86.
2°. A se da la o parte, a face loc, când e prea multă lume adunată undeva, ibid.
—	Din slav. gaza-gaziti (bulg. gazz, sârb. gazim „a face cale prin zăpadă, a trece prin apă“).
GĂJU£iE s. f. v. gâză.
gai. s. m. 1°. Gaulois. 2°. Grallois.
1°. Locuitor al vechei Galii (Franţa de astăzi), C e 11.
2°. Locuitor dintr’o regiune a Angliei moderne, numită Ţara Galilor. Prinţul Galilor: titlul moştenitorului presumptiv al coroanei engleze.
[Derivate (ad 1°): g'ălic, -ă adj. Cucoş galic, anghel şi iosif, c. l. 96; galicân, -ă adj. Relativ la biserica Franţei care, în unele privinţi, este independentă de autoritatea papei; partizan al acestui sistem; galicanîsm s. a. Principiile bisericii galioane; aderare la aceste principii; galicism s. a., (învechit) s. m. 1). Fel de exprimare propriu limbii franceze. 2). Lo-cuţie franceză introdusă în altă limbă. Influenţa galicismilor nejustificabili, odobescu, ii, 353. D-sa iubeşte la „causerie“... Ce mai galicism! maiorescu, cr. ii, 84. „îţi voesc pentru aceasta" ...grozav galicism,. i. negruzzi, i, 363. Galicismele. id. ib. 404.]
—	N. din lat. (Jallus, idem.
gâi. interj. Glouglou. — Onomatopee imitând sunetul produs de gâtlej când omul înghite o băutură s. de fluiditate când o torni dintr’o sticlă prea plină.
(Adesea repetat) înghite Agachi... gâl... gal... gâl... alecsandri, t. 199. Paisie, stariţul, apoi Desfundă dintr’un vechiu butoiu Al legii-celei-nouă sânge... „Să-l aibă Domnu ’n sfânta-i pază Pe Situ—şi gâl, gâl, gâl! „Pe Adam“ Şi iarăşi gâl! coşbuc, b. 106. Pune plosca la gură şi gâl, gâl, gâl! sevastos, n. 48/10. Se duceau toate gâl! pe gâtlej, şez. viii, 67.
gâi. s. a. (Med.) Angine. — Angină. Angina căreia lumea îi zice gâl (lazu, în Ialomiţa) H. vii, 231.
—	Etimologia necunoscută. (Poate, dintr’o formă mai veche gâlt, iar acesta din slav. glzU „gât, gâtlej", s. reconstruit din gâlci).
GliiĂ s. f. Gala. — Pompă, paradă, ceremonie sărbătorească; mare ţinută. în faeton de gală Cezarul trece, eminescu, p. 121. Haine de gală. mirea, C. ii, 22. Reprezentaţie, prânz de - . [Cu accentuare franceză: Bal gală. alecsandri, t. 1354.]
—	N. din ital. gala, idem.
gai-actometihj s. m. (Fiz.) = lactometru.
—— N. din fran. (grec. f âXct, -axtoţ „lapte" şi piipov „măsură").
GĂLĂGi vb. IVa intrans. Tapager, faire du bruit ou du vacarm,e, crier, vocifirer. — A face gălăgie DICŢ. [Şi: hălăgi DICŢ.]
—	Din rus. galacitb (galaăitr.) „a certă pe cinevâ strigând tare" (cfr. rut. galalkati „a cânta şi a strigă lărmuind").
găxăoik s. f. Tapage, vacarme, tintamarre, cha-rivari. — (în România) Zgomot mare, produs de oameni care strigă, cântă, se ceartă, se bat, etc.; cfr. vuiet, larmă, holcă, toiu, lolăt, harmalaie, gâlceavă (1°). La biserică la Udricani,... se auzea glasul ascuţit a câtorva copii care strigau în gălăgie pe on, mislete... ghica, s. 50. Ce este ? Ce gălăgie ? alecsandri, t. 358. A gloatei gălăgii. ollănescu, h.
a.	P. 10. Era mare gălăgie la casa lui Baciu. slavici, n. 234. Gălăgia vieţii care ne’nconjoară. vlahuţă,
d.	169. Unde mi-ţi începu a face o gălăgie, de credeai că s’a aprins târgul, ispirescu, l. 374; cfr. 215/5;
u.	16/S1, 47/22. | P. ext. (Despre animale) Găina pentru un ou multă gălăgie face: se zice despre cei care se sfădesc mult pentru lucruri de nimic zanne, p. 1,471. [Şl (în Mold., forma malorusă): hâlăgie s. f. Şi tata săturându-se câte-odată de atâta hălăgie, siceă mamei : — Ei taci, taci! creangă, a. 40. Aşă sunet, hâlăgie, Nu mai poate nicăiurea decât la’m-păraţi să fie. contemporanul, i, 234.]
—	Derivat din gălâgi, prin suf. abstr. -ie.
gălăgios, -oâsă adj. Tapageur, bruyant. — Care face gălăgie. Uitase tot..., în această lume veselă, gălăgioasă şi pasionată, delavrancea, ap. TDRG.
—	Derivat din gălăgie, prin suf. adj. -os.
GĂLĂMOZ s. a. v. golomoţ.
gălăndărie s. f. v. galant.
GALÂNT, -Ă adj., adv. I. fiUgant. Galant. II. Ga-lamment. — (Franţuzism).
I.	Adj. 1°. Elegant, luxos, plăcut, cochet. Hainei galante, uricariul, x, 19/9. Casă... care eră una din cele mai galante la zidire, gorjan, h. iv, 111. Galanţi cu ochelari... se cred eleganţi. î. văcărescu, p. 364. Galanţi, delicaţi şi frumoşi, marcovici, C. 60. Cavaleri galanţi, odobescu, iii, 136. Fercheş, galant, delicat, dansator şi prezantabil. basarabescu, v. 238. Să-ţi dea taica om galant, păsculescu, l. p. 203. | (Mai des) Curtenitor faţă cu persoane de *alt sex. Galante răvaşele. C. negruzzi, ii, 238. Proiectele galante, i. negruzzi, vi, 253. Doamna cochetează cuprivvrile-i galante, eminescu, p. 307. O in-
Dicţionarul limbii române. 23. I. 1912.
II, 14
GALANTINÂ
- 210 -
GĂLBEAZĂ
trigă-ă: de amor. Femeie ~ ă: care umblâ după intrigi de amor, şi p. eufemism, femeie cu moravuri uşoare.
2°. Darnic, galantom. Fii şi tu mai galant! Nu te calici aşă !
II.	Adv. [Nu mi-aş fl putut tipări cartea,] Dacă virtutea-ţi româna Nu’şi întindeă galant mâna. pann, e. i, 5*.
[Derivate : galanterie s. f. Purtare curtenitoare, mai ales a bărbaţilor faţă cu femeile. [Caliopi către Flaimuc:] Galanteria dumitale... mă încântă■ C. ne-Gruzzi, iii, 62. Plăcerile vânătorii, cu tot cortegiul lor de lux şi de galanterie, odobescu, iii, 57. [Iulia către Fiesco:] Sfârşeşte, conte! Galanteriile tale... I. negruzzi, v, 487. | Fig. Obiecte care pot fi oferite unei femei de un bărbat care voeşte să-şi arate galanteria; podoabe, bijuterii (femeieşti). Pune câteva galanterii pe masă. idem, v, 440. (Formă învechită: gălăndărie. Dă bani pe ~ . pann, e. v, 140.); galantar s. a. Vitrină în care se expun, in genere spre vânzare, galanterii şi p. ext. şl alte obiecte. într’un... galantar, produsele fabricei... de uleiuri vegetale. ap. TDRG.]
—	N. din fran.
GAliANTiNĂ s. f. Galantine. — Mâncare rece de carne fragedă (de obiceiu de pasăre) cu gelatină.
—	N. din fran.
GAiiANTOM, (rar) -OÂ9IĂ adj., subst. Galant hom-me. — Darnic. Italienii... sânt vrednici de iubire, căci sânt... galantomi. GOLESCU, î. 99. Nici prea iconom, nici prea galant-om. pann, p. v. iii, 77. Cine-i galantoni şi frumos, lesne isbuteşte cu actriţele, alecsandri, t. 756. Cu dare de mână: levent şi galantom. caragiale, s. N. 22. [Derivat: galanto-mie s. f. Dare-de-mână, dărnicie. Să-mi arăt şl eu ga-lantomia. gorjan, h. ii, 204. | Forme moldoveneşti, destul de răspândite şi’n Muntenia (la ţară): galanton adj., subst., galantonle s. f. Un gospodar... trebue să fie galanton. I. ionescu, C. 244. Galanton boier! alecsandri, T. 575. Bărbatugalanton, mat. folc. 453.]
—	N. din fran.
GAliAON s. a. v. galion.
Gai.aojv s. m. (Cor.) Banse paysanne. — (Muntenia) Un fel de danţ ţărănesc (Băileşti, Pleniţa, Dobridoru, Boureni, în Dolj) H. v, 18, 376, 160; ion cr. i, 155. (Branişte, în Mehedinţi) H. IX, 30. [Pronunţ. -la-on.| Derivat: gălăongeâsca s. f. art. Nume de danţ ţărănesc (Prunişor, în Mehedinţi) H. ix, 74.]
gălăkîe s. f. v. galerie.
GALÂţ s. m. Banse, chanson paysanne. —Nume de joc ţărănesc (Buhalniţa, Gârcina, Hangu, în Neamţu) H. x, 97,290, 318; (Roşieşti, in Fălciu) h. vi, 201. | Un cântec (Bistricioara, în Neamţu) H. x, 35.
—	De la numele oraşului Galaţi. Cfr. gălăţeancă.
gâiAţeAn, -ă adj., -CĂ subst. 1°. Habitant de Galatz. 2°. Banse, chanson paysanne, jeu de cartes.
1°. Adj. şi subst. (Locuitor) din Galaţi.
2°. Substantivat (subt forma feminină). Gălăţeancă — a.) joc ţărănesc sevastos, n. 281b/12; b.) cântec ţărănesc (Cristeşti, în Botoşani) h. i, 68; c.) joc de cărţi Vreţi, boieri, o galaţancă, Lansenet, vist, pichet, ghiurăum... ? ianov, ap. TDRG.
[Derivat: gălâţenesc,-eâscă adj. Port-.]
—	Derivat din Galaţi, prin suf. orig. -ean, -eanfcjă.
gălAt^c s. in. v. gălătnş.
gălătvş s. a. 1°. Boule, boulette. 2». Coups de poing. 3°. Caillou, quarte. 4°. Buche, bille.
(Transilv., Mold. şi Bucov.)
1°. (Vereşmort, în Mureş-Uioara) Oocoloş mare, îndesat, bulz de mămăligă cu brânză la mijloc, adică gâscă cum se zice prin Agrişteu (Târnava-mică) viciu, gl. Dăduseră şl lui Balan un gălătuş da mămăligă, nădejde, ap. TDRG. || (Adverbial) Bu-căturâ mare: îmbucă! fă colea ^gălătuş că n’am să stau pănă mâni cu tine să mănânci ! ion cr.
ii,	302. Noduri. îmi merge mâncarea pe gât gălătuş.'
PAMFILE, J. II.
2°. Fig. (La plur.) Pumni pe după cap: Să nu-ţi dau nişte găl&tuşi! (Agrişteu, în Târnava-mică) viciu, GL. [Formă scurtată: tuşi ib.]
3°. Cremene, cvarţ, bicaş: Aşa m’a lovit cu un gălătuş că m’am coşit de spate (Vereşmort lângă Mureş-Uioara) viciu, GL.
4°. Retezături de copac cât carul de lungi, groase, rotunde şi nedespicate. (Vânători, în Neamţu) ION CR. ii, 80. Lemnul [tis]ei e grozav de tare şi greu... nu s’a putut scoate din pădure un trunchiu întreg, ci arborul de tisă se curmă şi se despică pe loc cu toporul în mai mulţi gălătuşi şi bolde. popovici-kiri-leanu, B. 52. Cfr. butuc, bilă, tumurug. [Şl: gălâttic s. m. ion cr. ii, 80. | Diminutiv: gălătuşăl. Am o mâţă şi-un coteiu Şi-un gălătuşel de teiu. MARIAN, sa. 190.]
GALĂVZEÂSCĂ s. f. (Cor.) = bătută (Baia-mare, în Mehedinţi) h. ix, 8.
gălbăcios, -oâsă adj. v. gălbejos.
«Ai*BĂCiBîiE s. f. v. gâlbeneală.
«Ai.bAjitiihă s. f. (Med.) v. gălbeji.
găIcbAjok, -oakA adj. = gălbejos (II). Lumina... cade drept asupra gălbăgioarelor feţe muieratece ale „Don Juanilor“. iorga, săm. v, 583.
—	Formaţie spontană din g&lbâjos şi gâlbior.
«Ai.bAjos, -oăsă adj. v. gălbejos.
gălbăn, -A, gâlbân, -ă adj. (ş. d.) v. galben ş. d.
gâlbân s. m. v. câlltaş.
GĂiiBĂîToiiJ, -oaie adj. Augmentativul lui galben (derivat prin suf. -oiu). Foarte galben (pompiliu, bih. 1010), galben (vaida). Dar du-te’n dos Că este un gros Ş’un fag cam putregăios Ş'o şer-poaie gălbănoaie. şez. vii, 165.
gâlbăş s. m. v. câlbaş.
GĂIiBĂşoabă s. f. (Bot.) Chasse-bosse, corneille (Lysimachia vulgaris).—(Mold.) Plantă ierboasă cu florile galbene. Şi: floare-de-lungoare, gălbi-n&le, iarbă-de-lungoare, râdâcină-de-lun-goare panţu, pl. [Şl: călbăşoâră s. f. DICŢ.]
—	Derivat din gălbează, prin suf. dim. -şor.
GĂI.BEĂZĂ s. f. 1°. ClaveUe. 2°. (Bot.) Hepati-que des fontaines, marchantie (Marchantia poly-morphaj,
1°. (Med.) Boală de ficat la oi (rar, la alte vite) produsă de un vierme (distomum hepaticum) ce se găseşte în ficat şi în băşica Jderii (marian; şez.
iii,	147). în popor se crede că această boală vine, din zece în zece ani, din mâncare, când oile pasc prin locurile gălbâcioase (leon, med. 92; grigoriu-rigo, m. p. i, 10). Oaia se umple s. face~ ; cfr. jahresber. ix, 198. Spune-i că turma toată zace de rea gălbează. alexandrescu, m. 394. Oile... sânt ferite de gălbază. i. ionescu, C. 4. Mâncă-i-ar boii lupii Şi oilegalbaza. şez. ix, 170; păsculescu, l. p.
134.	Vaca piere de gălbază. şez. ii, 188/26. Sănătate în târlă, că oile au murit de gălbează: se răspunde la urările cuivâ, când ele ne vin după ce sântem păgubaşi sau la un creditor când nu are ce luâ de la un debitor, baronzi, l. i, 85i7_s; zanne, P. ii, 705.
GĂLBEIOARE
- 211 -
GALBEN
2°. (Bot.) Plantă ierboasă de coloare^verde. Creşte prin locurile umede, lângă, fântâni, pe ziduri şi pietre. Şi: fierea-pământului, (Transilv.) muşchiu-de-fântână panţu, pl., (Bozieni, în Neamţu) h. x, 85.
[Şi: călbeâzâ s. f. (ad 1») anon. car., şez. v, 54/20, calendariu (1814), 189; (ad 2°) LB., panţu, pl., (Bistricioara, în Neamţu) h. x, 37.]
—	Din alb. kel’baze, gel’baze,idem. Cfr. chelbe.
gălbeioâre s. f. plur. (Bot.) v. gălbior (II, 8°).
gălbej! vb. IV s refl. I. tâtre ou ăevenir claveleux.
II.	Devenirpâle.
(întrebuinţat mai ales subt forma participiului-adjectiv)
I.	(Despre oi) A suferi s. a se umpleă, de gâl-bează. Când eşti încredinţat că turma de oi îţi este gălbăjită, caută un lup şi nişte urşi, leacurile cele maibune. şez. iii, 147. [Derivat: gălbăjitură (găl-băgitură) s. f. = gălbează MARIAN.]
II.	(Prin apropiere de cuvântul galben; despre oameni) A se îngălbeni la faţă, a-şi pierde coloarea, a deveni palid, pierit la faţă. (în urma unei boale, etc.). Chipul ei, gălbejit de boală şi de sărăcie, începuse a murgi în vânăt, delavrancea, s. 184. D-l Moroi... închise ochii roşii, gălbejiţi, stinşi, şi repezi un oftat. id. ib. 134. Bău te-ai gălbejit de când eşti bolnav l (Braşov).
[Dial. gălbegl, gălbăgl marian; călbejl vb. IV* BARCIANU, MARIAN; după POLIZU, PONTBRIANT, MARIAN, şi: gălbezi vb. IV“, dupăLB.: călbezi vb. IV8 (cu înţelesul 1°). | Şl: (+ îngălbeni) îngălbeji vb. IV® refl. şi intrans. Oile-i se’ngălbejiră Şi pân’la una muriră, marian, î. 5. Nu le merge bine albinelor..., căci mierea li se înăcreşte şi ele se îngălbă-gesc, ca oile. id. se. i, 247.]
—	Derivat din gălbează. Cfr. gălbejos.
gAlbejos, -oâsă adj. I. 1°. Claveleux. 2°. Sorte de maladie des animaux. II. Pâle, bleme; faible.
I.	1°. (Despre oi) Plin de gălbează, cfr. gălbejit. Oaia gălbăgioasă să cunoaşte pe ochi. drăghici, ap. TDRG.
2°. (Med.) Substantivat (subt forma feminină) O boală de vite (Bistricioara, în Neamţu) H. x, 25, 72.
II.	(Prin apropiere de cuvântul galben; despre oameni) Gălbejit, pierit la faţă. La chip veştedă şi gălbăgioasă ca cei ce în boala împărătească cad, a fi se părea, cantemir, ist. 135. Faţa gălbăgioasă, ochii tulburi şi vorba adusă cam pe nas. şez. iv, I6/24* După aceea vine un june gălbăgios. marian, t. 335. | P. ext. Fără putere, moleşit. Bat sece flăcăi gălbăgioşi din ziua de asi. contemporanul, vi, 15.
[Şl: gâlhăjos,-oâsă adj., gălbăcios, -oâsă adj.= plin cu gălbează (2°). Locuri gălbăcioase. leon, med. 92, călbejos, -oâsă adj. LB., marian. Să se dea oilor celor călbejoase dintru această sărătură. calendariu (1814), 189/,0.]
—	Derivat din gălbează, prin suf. adj. -ios.
gălben, -A adj. I. Jaune. Blond. Pâle, bl&me.
II.	1°. Le jaune. 2°. Boeuf, cheval, vache jaunes. Espice de raisin jaune. 3°. Ducat.
I.	Adj. Eră pe acel câmp flori foarte frumoase... şi eră, unele albe, altele negre, şi altele roşii, verşi, mohorîte, galbene, albastre, mss. (a. 1779), ap. GCR.
II,	167/12. Galbena şi melancolica lumină a candelii. marcovici, c. 46/13. Lumânări de ceară galbenă.
c.	negruzzi, 1, 60. De pe galbenele file el adună mii de coji. eminescu, p. 220. Pere galbene ca ceara. creangă, p. 290. Spre răsărit, trăeşte un soiu de oameni cu pielea galbenă, mehedinţi, p. 24. Mă judec şi mă frământ, Ca frunsa galbenă’n vânt. jarnîk-bârseanu, D. 189. ~ de gras: se zice în batjocură celor slabi, care sânt pe sfârşite şi ca mâne vor muri zanne, p. ii, 579. Astă-vară, la Ispas Eram tinerel şi gras; Dar acuma ce-am rămas ? C’am
rămas galbin de gras. doine, 235. S’a făcut galben (= a îngălbenit) de frică. Gir. zanne, p. i, 140. | Spec. (Despre păr, corespunde adesea neologismului) Blond, cfr. băl, bălan, plăviţ, albeiu. O fată... Cu păr galbin pănă’n brâu. jarnik-bârseanu, d. 152. Un păr luciu, galben ca aurul, reteganul, p. ii, 10/13; cfr. şez. i, 44b/20. | (Despre persoane şi In spec. despre coloarea feţii, corespunzând adesea neologismului) Palid, cfr. searbăd. Erăgalbăn. dosofteiu,
V.	S. 42. Duca-vodă... numai ce schimbă feţe; une-ori şe făceă roşu, une-ori galbăn. neculce, let. ii, 280/28. Galben la faţă şi uimit, drăghici, r. 23. Galbân ca făclia de galbână ceară... De somnul cel vecinic Gros’ acum zăceă. alecsandri, p. i, 42. îi dârdâe dinţii şi-i galben-pierit. coşbuc, f. 30. îl găsiră... şi searbăd şi galben ca turta de ceară. ispirescu, l. 102. || (Modern) Rasa galbenă s. mongolă (în opoziţie cu rasa albă, neagră, etc.): locuitorii unei mari părţi din Asia: oameni spâni, cu pielea gălbuie, umerii obrajilor ieşiţi, nasul turtit. || (Bot.) Lemn ~ = dracilă (Berberis vulgaris) brandza, ap. TDRG.1 se face (cuivâ) - înaintea ochilor: a fl într’o stare de ameţeală, aproape de leşin. Atunci Ilinca simţea c’o podidesc lăcrimile;... plângeă de i se dihocă inima, până ce i se făceă galben înaintea ochilor, vlahuţă, n. 12.
II.	Substantivat. 1°. S. m. Coloare galbenă. Negreaţa cea amestecată cu galben să arăte învăr-toşarea... solzilor, mss. (a. 1773), ap. GCR. II, 91/3J. Brocard cu flori de aur ţesute pe galben, iorga, n. R. b. 103. Văsându-vă faţa ’ntristată Şi cu galben mestecată... sevastos, n. 92/,a.
2°. S. m. şi f. Numiri de animale domestice ou părul galben: Bou marian, jipescu, o. 49, (Fun-deni, Maesen, în Buzău) H. ii, 59, .131. | Cal (Glod-Silişte, Mărăcineni, Stâlp, în Buzău) h. ii, 116, 142, 207. Iată vine ca un snieu, Vine Mogoş vornicul, Călare pe galbinul. alecsandri, p. p. 153b/,. (în basmele populare, caii năzdrăvani poartă adesea numele de) galben-de-soare. ispirescu, l. 19, cfr. 22, etc. | Vacă marian. || Galben, -ă == un fel de strugure sau poamă galbenă tivdă, cu boabele rotunde, cu coaja groasă şi mai puţin apoasă (Branişte, în Covurluiu) H. iii, 65; cfr. ib. xu, 216, jipescu, O. 53; pamfile, I. c. 217.
3°. S. m. Veche monedă de aur al cărei curs a variat după timp şi după ţări; în ultimul timp valoră
11,75 L. (Se făceă, distincţie între - tocmai, lipsă, cearclâu s. cu simţi şi tăiat polizu. Semnul prin care se însemnează în scris e s. :$). Au dat pentru sufletu’ lui la biserica negustorilor celor din Făgăraş neuniţfi] galbeni 10, ca[ri] fac ungureştfi] f. 50,88 (a. 1773) iokga s. d. xii, 89. Monedele au început cevă a scădea: ţi 20, 20par. a 21; mahmudfele] 25 >/2 a 3/i (a. 1824) ib. viii, 92. De nu va fi prin putinţă a să socoti galbenu’ mai jos din dooăzeci lei turceşti... ib. 71. Lei 5, bani 60, adică doi galbini zări. DOC. (a. 1776), ap. HEM. 2426. Unuia amu deade cinci galbeni, altuia doi, altuia unul. tetraev. (a. 1574) 245. De are face neştine bani cât de buni, galbeni prisne de aur curat, sau taleri sau alt fealiu de bani... pravila mold. 41. O legătură de galbeni de aur. dosofteiu, v. s. 66. 10 galbeni de aur. biblia (1688), 162. [Duca-vodă] au aruncat orânduielele pe hârtii de un galbăn. neculce, let.
II,	238/36. Agapiţa are zestre o mie de galbeni venit pe an. c. negruzzi, i, 72. Să mă laşi cu salbă De galbini frumoşi! alecsandri, p. i, 24; cfr. creangă, p. 291. Cu bani mari s’o dăruiţi: doi-trei galbeni înfloriţi. teodorescu, p. p. 135b, cfr. jarnik-bârseanu, d. 26; ispirescu, L. 108. Cine nu cruţă paraua, nici de galben nu i-e milă. zanne, p. iii, 474. | Spec. f ~ împărătesc = austriac, - venetic —ăe Veneţia. Galbini olandez, să umble de câte tl săce (a. 1808) iorga, s. d. viii, 45, cfr. 176.
[Şl (dial.): gâlbăn, -ă, gâlbân, -ă, galbin, -ă.]
—	Din lat. galbinns, -a, -am, idem.
GĂLBENARE
— 212 —
GÂLBEN1ŢĂ
GĂi.itKNÂiti: s. f. 1°. Jaunisse, ict&re. 2°. Pâ-leur. 3°. Jaune d’ceuf. 4°. Serrette (Serratula tinc-toria).
1°. (Med.) Un fel de boală, provenită din cauza vărsării fierii în sânge. Omul bolnav de gălbenare este gălbicios şi buget la faţă, are lumina ochilor albă şi e slab şi trândav leon, med. 133. Voiu pune pre voi râia şi gălbenarea. biblia (1688), 91. Să te bată Domnul cu gălbenarea! ib. 146. Cel ce pătimeşte de boala gălbănârii Tot felul de colore lui galbene îi par. C. negruzzi, ii, 22f>/5. Hora mare Fete n’are, C’au murit de gălbenare. bibi-CESCU, P. p. 210, cfr. MAT. FOLC. 417.:$ (în glumă) Suferă de gălbenare rusească: e beţiv zanne, p.
vi,	293. A găsi pe cinevâ gălbenarea: a se înbol-năvl de frică, de mare spaimă ib. ii, 575. || P. ext. Boală de oi (Bistricioara, în Neamţu) h. x, 37; (Mărăcineni, în Buzău) ib. ii, 155.
2°. (Impropriu) Coloare galbenă LB. Gălbenarea firească a lui Ipolit se făcuse mai grozavă la lumina făcliilor de ceară. C. negruzzi, i, 53.
3°. (Rar, ca la Aromâni) Gălbenuş de ou pontbriant, polizu. Cine cumpără ouă de la cocoş, îl găseşte fără gălbenare : se zice când vroim să' avem un lucru şi nu-1 cerem de unde se cuvine pann, p. v. II, 72, cfr. zanne, P. i, 573.
4°. (Bot.) Plantă ierboasă cu florile purpurii şi cu fructele albe-gălbui sau roşietice. Se întrebuinţează ca plantă de colorat. Se mai numeşte şl: pălămidă, pălămida-boiăngiilor panţu, pl. ; brandza, fl. 300, cfr. marian, ch. O. | (în Bucovina) Găl-benare-de-vierme = turiţâ-mare (Agrimonia eupa-toria) panţu, pl.
[Şl: gălbănâre, gălbânâre ţiplea, p. p., gălbi-nâre s. f.]
—	Derivat din galben, prin suf. subst. -are.
GĂlbenÂş s. m. Ducat. — Diminutivul lui galben 11,3° (derivat prin suf. -aş), cu înţeles desmierdă-tor. Gălbenel, gălbior. Cere... inele de aur, o căldare, o salbă de 30 gălbinaşi. iorga, S. d. xii, 98. Numărară gălbenaşi. zilot, cron. 76. Luând gălbinaşii... ptecaiu. gorjan, a. iv, 109. Daţi-mi, măicuţă, gălbenaşul Că mă bate rău unchiaşul. teodorescu, p. p. 132b.
GĂLBENĂTEC, -A, GĂLBINĂTEC, -Ă adj = găl-buiu. (Rar) în gălbenateci unde spice de mărgăritare. eminescu, l. p. 134. Printre des aluniş se strecurau apele gălbinatece ale unui râu. odobescu, i, 161/,3.
—	Derivat din galben, prin suf. adj. -atee.
gălbeneâlă s. f. 1°. Pâleur. 2°. Teinture jaune. 3°. ClaveUe.
1°. Coloare galbenă, paliditate. L'au cuprins găl-bineala morţii, drăghici, r. 155; cfr. eminescu, p. 213. Tac cu toţii: gălbeneala pe-a lor feţe se lăţeşte. Ollănescu, h. o. 363. O gălbineală ca de mort îi cuprinse faţa. dunăreanu, săm. vi, 367.
2°. Yopseâ galbenă pe care femeile de la ţară o scot din diferite plante (drobiţâ, răchiţică, scoarţă de pădureţ, etc.) Marian, ch. 16; creangă, gl. D’apoi vara în silele de sărbătoare, cu fetele pe câmpie,... după cules răchiţică de făcut gălbenele,... cine umblăP creangă, a. 64. Gălbinele făcute din scoarţă de pădureţ, şez. vii, 116.
3°. (Med.) = gălbează (1°). Bobiţi c’ostineală Şi cu gălbineală. marian, d. 32.
[Cu alte sufixe, în înţelesurile 1° şi 2°, rar: găl-, beneâţă (gălbineaţă) marian, ch. 52, LB.; în înţelesul 1° (-)- albiciune) şi: gălbiciune, gălbăciune s. f. russo, s. 31.]
—	Derivat din galben (s. gălbenî), prin suf. abstr. -eală.
gălbeneâţă s. f. v. galben eală.
GAi.HESfEi,, -eâ şi -ft;Ă subst. 1. Ducat. II. Nom de diverses fleurs. III. Nom de veau et de gânisse.
Diminutivul lui galben (derivat prin suf. -el, -ică).
I.	S. m. Galben II, 3° (în înţeles desmierdător), găl-benaş, gălbior. Doi trei căluşei încărcaţi de găl-binei. alecsandri, p. p. 97. Noi vă urăm Pentr’un gălbenel, Gălbenaş de aur, Din luna lui Faur. teodorescu, p. P. 153b. Care baba un căsan Cu taleri şi gălbinei. reteganul, tr. 38/,e.
II.	(Bot.)-1°. (Plur.) Gălbenele (Gâvăneşti, Gheră-seni, Mărăcineni, Stâlpu, în Buzău) h. ii, 79, 99, 142, 207; (Bilciureşti, Raciu, în Dâmboviţa) ib. iv, 53, 194; (Palten, în Putna) ib. xi, 502; (Drajna-de-sus, in Prahova) ib. xi, 327. Gălbinele se bea fierte în vin pentru gălbenare. leon, med. 39. = a.) (Ba-nunculus pedatus) Plantă ierboasă cu flori galbene aurii. Şi: boglari, floare-de-leac, piciorul-cocoşului. Specii: ~ -de-pădure şi - -de-inunte panţu, pl. | b.) = iarbă-de-lungoare ib. | c.) = fiii-mică ib. | d.) = dreţe ib. | e.) = gălbăşoare ib. | f.) (Bucov.) = bureţi galbeDÎ ib.; cfr. gălbior 11, 2°.
2°. (Sing.) Gălbeneă (Nasturtium amphibium). Plantă ierboasă cu florile galbene panţu, pl., cfr. (Rogojină, Jorăşti, în Covurluiu) h. iii, 129, 243; (Cristeşti, în Botoşani) ib. I, 57, 261, (Bogza, în Râmnicul-Sărat: „floare de grădină11) ib. xu, 24.
3°. (Sing.) Gălbinică = muşeţel. Gălbinică = ro-măniţă (floare) (Paraschioiu, în Constanţa) H. 11, 289.
III.	Gălbinei e numele unui viţel, gălbinică al unei viţ&le cu părul galben marian.
Gălbenele s. f. plur. (Bot.) v. gălbenel.
GĂiiBENiiT s. m. Grande quantitd de ducats.— Colectivul lui galben II, 3° (derivat prin suf. -et). Mulţime, grămadă de galbeni. Atuncea Aii îi dete un cal bun şi multgălbinet şi pietri scumpe, gorjan, h. ii, 160. Badiul tot măcelăreşte, Gălbenet că dobândeşte, Cu bănet se ’mbogăţeşte. teodorescu, p. p. 538b.
gălbenet, -EĂţĂ adj. Brun mat. Blond. — (Despre pielea s. faţa oamenilor) Palid. Smad lape-liţă, cum sîcem noi smolit, gălbeneţ. dosofteiu, v. s. 1,2. || Blond. Măi bădiţă gălbineţ, Cu trei rânduri de păr creţ, Ce te ţîni aş» mândreţ ? Că şi io mi-s gălbineaţă Şi tot nu mă ţin măreaţă, hodoş, c. 31. [Şi: gălbineţ -eâţă adj.]
—	Derivat din galben, prin suf. adj. -eţ.
găxbeni vb. IYa v. îngălbeni.
gălbenic s. f. v. gălbenel.
gălbenicios, -oâsă adj. 1». Jaunâtre. Pâle, pâlot, blafard. 2°. Icterique.
1°. Care dă în galben, cfr. gălbuiu, gălbiu, gălbeniu, g&lbenatec, gălbior. Un cal foarte frumos, La trup înalt şi subţire, la păr alb gălbi-nicios. pann, e. 11, 33. Petale gălbenicioase. gre-CESCU, fl. 105. | (Despre coloarea feţii) Galben, palid. Ia îl găsi foarte gălbinicios la faţă. caragiale, ap. TDRG. Bădiţă gălbinicios, Te-ai fălit Că te-am iubit, doine, 260. [Şl (-)- albicios): gălbicios, -oâsă adj. marian, ch. 51. Apă gălbicioasă, om gălbicios. dunăreanu, r. 177, 179.]
2°. (Neîntrebuinţat) Care are gălbenare, gălbe-jos LB.
—	Derivat din galben, prin suf. adj. -icios.
gălbeniaie s. f. Grande quantitâ de couleur jaune. — (Rar) Cantitatea sau mulţimea coloarei galbene marian, ch. 52.
—	Derivat din galben, prin suf! col. -ime.
GĂLBEnriŢĂ s. f. (Bot.) = sugel-galben (Gale-obdolon luteum) panţu, pl.; cfr. (Şiviţa, in Covurluiu) h. iii, 385.
—	Derivat din galben, prin suf. dim. -iţă.
GĂLBENIU
— 213 —
GÂLOĂ
(iimiixir, -ie adj. = gălbuiu. Curge... cevă de culoare gălbinie. sbieka, p. 69/s ; ofr. gorovei, c. 142. | (Impropriu) Palid. Multă vreme au stătut nemişcat şi gălbeniu ca ceara de frică, drăghici, r. 74.
—	Derivat din galben, prin suf. adj. -iu.
GiLitEîfiş, -Ă adj., subst. I. Jaunâtre. II. 1°. Jaune d’ceuf. 2°. Nom de differentes fleurs.
Diminutivul lui galben, derivat prin suf. -uş (pentru II, 1° cfr. rus. £olt-ys, idem).
I.	Adj. (Neîntrebuinţat) Gălbior. Găinuşă gălbi-nuşă Trece marea’n picioruşe ? (=Albina). gorovei, o. 8.
II.	Subst. 1°. S. a. (Adesea complinit prin „de ou“; cfr. albuş) Partea galbenă din ou. Gelbenushul-ovului = vitellum anon. car. Gălbinuşuri de ou proaspete, calendariu (1814), 174/,. Gălbinuş de ou. economia, 97. Colacii se vâră în cuptor, după ce se muruesc (se ung)... cu muruială ăin gălbănuş de ou. şez. V, 138/,2. [Plur. -şe şi -şuri.]
2°. (Bot.) Gălbenuş^ (Poiana, în Dolj) H. v, 389 şi (plur.) gălbenuşi (Spineni, Yaţa, în Olt) h. xi, 192, 230, (Bodăeşti, în Dolj) ib. v, 36, (Odaia, în Teleorman) h. xiv, 103= a.) (Crepis setosa) Plantă ierboasă cu flori galbene. Şi: iarba-găinilor, găl-benuşul-inului panţu, pl. | b.) = lubiţ ib. || Găl-benuşă (Şegarcea-de-vale, în Olt) h. xi, 177, (Bran-ceni, în Teleorman) h. xiv, 21 = a.) = gălbenuş panţu, pl. | b.) buruiană-de-cinci-degete ib. | o.) = scrântitoare ib.
GĂl.BESiliŢ, -A adj. 1°. Jaune. II. 1°. Champignon.
2°. Nom ă’une vache au poil jaune.
Diminutivul lui galben (derivat prin suf. -uf).
I.	Adj. (Rar) Gălbior. Buruienuţă gălbinuţă, Bar bărbat care te cruţă? (= Tutun), gorovei, c. 372.
II.	Substantivat. 1°. S. m. (Bot.) Burete bun de mâncat, de coloare gălbuie viciu, gl.; cfr. gălbior.
28. S. f. Numele unei vaci cu părul galben, marian, cfr. gălbinel.
gălbezî vb. IYa v. gălbeji.
gălbicios, -oâsă adj. v. gălbenicios.
gălbiciune s. f. v. gălbeneală.
gâlbiiv, -Ă adj. (ş. d.) v. galben ş. d.
gălbinicisl,-eă adj. —(Neintrebuinţat) Diminutivul lui galben 1° (derivat prin suf. -icel). S’o dus departe depărticel, La holda galbină gălbiniceă. mândrescu, l. p. 218/4.
gălbior, -oâiiă adj., s. m. şi f. I. Jaunâtre, jaune clair, blond. II. 1°. Ducat. 2°. (Cantharellus cibarius). 3°. Sorte de raisin. Sorte de plante.
Diminutivul lui galben (derivat prin suf. -ior).
I.	Adj. Care bate în galben, nu tocmai galben, galben deschis, cfr. gălbuiu, gălbiu, gălbeniu, gălbenatec, gălbinicios, gălburiu. Când arde focul închis şi gălbior. calendariu (1814), 87/,,. Dragile noastre mânuţe Cum le-or creşte flori al-buţe! Dragile noastre picioare, Le-or creşte flori gălbioare. marian, î. 515. Papucul gălbior. doine, 159. Pasări gălbioare, teodorescu, p. p. 173; cfr. şez.
I,	114; (Bilciureşti, în Dâmboviţa) H. IV, 56; PĂSCULESCU, L. p. 230. | (Despre părul capului) Blond. Ea, cu părul gălbior. coşbuc, b. 138. Puiculiţă bă-lăioară, Cu cosiţa gălbioară, alecsandri, p. p. 24/4; cfr. jarnîk-bârseanu, d. 101. Părul meu cel gălbior. şez. IV, 134/12. | Spec. Pere gălbioare = un soiu de pere văratice, mălăieţe şi cu coaja galbenă. (Braşov, Bran, etc.)
II.	Substantivat. 1°. S. m. Galben II, 3° (cu înţeles desmierdător), galbenei, gălbenaş. Nu ţiu minte, opt au noao g&lbiori mi-au dat (a. 1778) iorga, s. d. xii, 95. Carol... ceare 30 de gălbiori. ib. 99. Veniţi cu mine pe cea lume, gălbiorii mei!
alecsandri, t. 1645. Să dea lefi la lefegii, Gălbiori la, tineriori. teodorescu, p. p. 52t>. Disăgei de păr li umpleă cu gălbiori. şez. iii, 213. De trei ori să-l cântărim, De trei ori cu, gălbiori. mat. folc. 107, cfr. PĂSCULESCU, l. p. 292.
2°. (Bot.) = bureţi galbeni panţu, pl. Gălbior— burete de mâncat (Rânghileşti, în Botoşani) h. i, 97; cfr-. gălbenel II, 1° f.
3°. S. f. a.) Un fel de strugure (Mărculeşti, în Ialomiţa) H. vii, 313; b.) O buruiană jipescu, o. 74. [Şi’: gălbeioâre s. f. plur. (Bot.) - vulturică panţu, p'l. ; la anon. car. gelbenyore = Caltha, calendula.]
[Pronunţ, -bi -or.]
' gălbiu, -ie adj. = gălbuiu. Părul despletit pe spate, ca aurul de gălbiu.~^Konaki, p. 179. Albul gălbiu al hqinelor de abă. iorga, n. R. a. i, 258. Şi din doi îşi alegea Pe cel gingaş mijlociu, Cu păr neted şi gălbiu. alecsandri, p. p. 211. Au sprânceana cam gălbie. jarnîk-bârseanu, d. 28. Leliţă cu păr gălbiiu. reteganul, tr. 108/,.
’— Din lat. *galbineus CDDE. nr. 714 (sau derivat din galben, după analogia lui albiu).
gălbuiu, -i; adj. Jaunâtre. — Care bate in galben, galben deschis, gălbiu, gălbeniu, gălburiu, gălbinicios, cfr. gălbenatec, gălbior (I). Ograda cea mare, cu iarba ei uscată, se’ntindeă gălbuie în lună. eminescu, N. 51. Printre paltini luna Prelin-ge-şi rasele curate Vărsând sfiala ei gălbuie, goga, p. 48. Venea o lumină gălbuie şi săracă, dunăreanu, ch. 34. Există o mare gălbuie, cea de lângă ţărmul Chinei, mehedinţi, G. f. 64. [Cutia de scrisori] cu chenar gălbuiu. basarabescu,v.26. Şearpe gălbuiu, Cu ochiu crăpuiu. teodorescu, p. p. 394; şez. i, 285/4; IV, 21/,.
—	Derivat din galben, după analogia lui albuiu CDDE. nr. 713.
GĂLBURtiJ, -ie adj. = gălbuiu (Olt) TDRG. -
—	Derivat din galben, după alburiu CDDE. nr. 713.
gâlcă s. f. (Med.) 1°. Tumeur. Amygdale. 2°. Amygdalite.
1°. Umflătură subt piele Com. liuba, cfr. bolfă. Gelke — tumor anon. car. 0 iapă... o gâlcă după urechea stângă..., o gâlcă la iia piciorului, mon. OF. 5962-5963. |] Spec. Ghindură de la gât LB.
2°. (De obiceiu la plur.) Boală de gât, manife-stându-se prin inflamarea ghindurilor (la oameni), amigdalită h. ii, 67, 246, IV, 91, vi, 40, 86, x, 483, xi, 519, etc. Gâlcile, dacă apăsăm uşor subt barba celui bolnav, le simţim ca nişte ghinduri, (alune) micşoare. grigoriu-rigo, m. p. i, 80. Ştiă să’ntinsă cărţile, să dea cu bobii pe fundul sitei, să descânte... de gâlci. sandu-aldea, d. n. 187. Babele calcă gâlcile cu degetul... ca să spargă gâlcile şi să facă să iasă din ele materia, leon, med. 133. Gâl-cele se tămădue în multe feluri: ori le ungi cu unt-de-naft şi le freci bine, ori le ungi cu fiere de porc... De gâlci poţi scăpă şl prin descântece, şez. i, 119. Aşă să piară gâlcile, Năsălnicele, Gâlcile ca bobul, Gâlcile ca macul, Gâlcile ca fasolea... teodorescu, p. p. 379; cfr. păsculescu, l. p. 124; şez. i, 200/29;
iii,	119/,e; vii, 19. (La animale H. xiv, 439) Calul de aceaşte gâlci une-ori numai tusă are, alte ori greu răsuflă', calendariu (1814), 165/lt. # A-1 frecă pe cinevă de gâlci v. frecă.
[Forma originală *galcă nu s’a păstrat, cuvântul întrebuinţându-se la plural: gâlci s. f. (mai rar s. m. gâlcii marian, pompiliu, bih. 1005); de la acest plur. s’a format apoi sing. gâlcă. | Diminutive: gâlcuţă s, f. Gâlcă, gâlcuţă, încalecă pe mâţă... Şi te pleacă'şi 6â apă, Că gâlcuţă îndată sacă. şez. iii, 119/,,, 31; marian, d. 150; gâlcşoără s. f. polizu; gâlculiţă TDRG. | Derivate: gâlci vb. IVa = a se îmbolnăvi de gâlci Com. i. pavelescu, gâlcit, -ă adj. ==
gAlcăturâ
- 214 -
gAldău
bolnav de gâlci (Deocheţi-Drăguşeni, In Covurluiu)
H.	m, 141; (+ umflătură) gâlcăturâ s. f. = umflătură de gâlci graiul, i, 318.]
—	Din slav. galka (cfr. polon, gatha „glob, mă-ciulie“, rus. galka „glob colorat de sticlă.11, rut. hatka ,,glob“), înrudit cu găluşcă. Cfr. dubletul halcă.
GÂLCĂTURÂ S. f. V. gâlcă.
gâlckâvă s. f. I. 1°. Bumeur. 2°. Querelle. II. (Delphinium consolida).
3°. Zgomot mare, gălăgie, zarvă, murmur de nemulţumire. Auzind gâlceava de nărod, întrebă ce iaste. varlaam, 0. 376. Gâlceavă (= murmur) mare să făcu de gloatele oamenilor, id. ii, 64. Asurziiu de gâlceavă multă, dosofteiu, ps. 127. Au ascultat Domnul gâlceava (Y°Tf oo^oţ) voastră, biblia (1688),
50.2.Văzu	nişte şerpi şi subt şerpi gâlceavă multă şi urlete mari. alexandria, 137.
2°. Discuţiune aprinsă, neînţelegere în vorbă, sfadă, ceartă, vorbă multă; cfr. cioandră, ciorovăială, price, (f) voroavă. Oamenii se iau (şez. ix, 145), se apucă s. se încaieră (i. negruzzi, ap. TDRG.) la s. de - ; gâlceava se face (creangă, p. 286), se aprinde (zanne,p. viii, 186), se aţâţă (beldiman, N. P. 1,99), se stârneşte (şez. ix, 145) s. se scorneşte între oameni. Iară fu în aceaiea vreame gâlceavă nu puţină pentru calea Domnului. N. testament (1648), ap. cod. vor. 9 (=Fu voroavă... cod. vor. ; fu... gâl ce a vă... biblia, 1688). Gâlceava şi zavistia cu Cupăreştii tot au rămas şl la Brâncovanul-vodă. neculce, let. ii, 260/86. Craiul Avgust... se apucă de gâlceavă cu craiul şvezesc. id. ib. 300/„. Mare pârjol de zarvă şi nepotolită gâlceavă s’au aţâţat între Greci, Troadeani şi Eladeani. cant emir, hr. 91/,. S’au scornit între dînşii price şi gâlceavă. id. h. 262/4. V® aveâ, odată gâlceavă cu călugării de Hangu. (a. 1716) uricariul, v, 374/s. Aci gâlceava cu foc se sparse, zilot, cron. 354. A rămas gâlceava Nemţilor în spinarea Muscalilor, dionisie, C. 214. Din vorbă în gâlceavă, iar din gâlceavă in sfadă, ţichindeal, F. 214. Svadă, larmă, gâlceavă. economia, 183. Casnică gâlceavă şi neunire, beldiman, n. p. 1, 4. Zavistia semănă sămânţa gâl-cevelor. bălcescu, m. v. 571. [Este] o nebunie a căută, sfezile şi gâlcevile. C. NEGRUZZI, I, 212. De o-dată o gâlceavă se aţâţă la masa de joc. id. 111, 114/,. Vorba se preface în supărare, supărarea în ceartă şi cearta în gâlceavă. delavrancea, ap. TDRG. Cată să nu dăm cinstea pe ruşine şi pacea pe gâlceavă! creangă, a. 119. iMcrului pentru care se învrăjbesc oamenii, noi îi zicem: sămânţă de gâlceavă. ispirescu, u. 2/all. Gâlcevurile cele mai mari între rude se ivesc. iord. golescu, ap. zanne, p. viii, 186. [Plur. -cevi şi -ceve, (rar) -cevuri. Negativ: f negâlceavă s. f. = pace. Iubind negâlceava. dosofteiu, v. S. 210. | Şl: gânceâvâ t s. f. Pricina... gâncevii între doao monarhii fu. cantemir, ist. 28. | Derivat: gâlcevos, -oâsă adj. = certăreţ. Din gură, ca o m,elită, nu mai tace, apoi gâlcevoasă de să te fereşti de ea cale de trei poşte, popovici-bănă-ţeanu, ap. TDRG. Glasuri... aspru şi gâlcevos. contemporanul, iv, 82, negativul: f negâlcevos, -oâsă adj. = iubitor de pace. Smerit, blând, plecat, cucernic, negâlcevos, nepricinuitor... arătăndu-mă (a. 1792) iobga, s. d. xii, 189.]
II.	(Bot.) = nemţişori-de-câmp. panţu, pl.
—	Din bulg. gilcava, idem pancev.
GÂLCEvi vb. IV®. 1. 1°. Murmurer (contre qqn.). 2°. Disputer (â qqn. qch.). 3°. Semer la discorde. II. 1°. Murmurer. 2°. Se quereller.
I.	Trans. 1°. f A murmură, a desaprobâ pe cineva prin vociferări. Ei mâniară-l [pe Dumnezeu] cu rău cuget, Pre Moisei gâlcevind în gloată, dosofteiu, ps. 368. GâlceiÂtoată adunarea pre Moisi. biblia (1688),
50.2.	Au gâlcevii toată adunarea pre boiari. ib. 159,2.
2°. t A-i dispută cuivâ un drept, a-i face mizerii pentru cevâ, a-1 trage la răspundere. Cine s’ar ispiti-din fraţii noştri... să-l gâlcevească pentru aceste moşii, să fie blestemaţi, (a. 1703) uricariul, xii, 298/,. Gâlcevindu-l cinevă pe dumnealui, să aibu eu a trage aceă gâlceavă. ib. XXiv, 437.
3°. t Fact. A învrăjbi, a face să se certe. Gâlcevind pre aceste două fieri, ţichindeal, f. 32.
II.	Intrans. 1°. f A murmură, a se ridică cu murmur împotriva cuivâ, a se opune. Vădzu Lichinie că glăceveaşte oraşul, dosofteiu, v. s. 62. N’au gâlcevitu dentru ei nice unul. biblia (1688), 120. înţălegând Vesirul că gâlcevesc Inicerii... neculce, let. 11, 362/t. Au început a strigă şi a gâlcevi, id. ib. 217/ss. Strigând şi gâlcevind la curtea domnească. magaz. ist. iii, 72/8. || A-şi arătâ păsul, a se plânge în gura mare. Atunce toată boierimea... au început a gâlcevire cătră Capigl-başa şi a-i spunere că face Duca-vodă harzuri. neculce, let. ii, 305/15.
2°. Refl. A se apucâ, a se luâ la gâlceavă, a se sfădi,a se certa,cfr. a se ciondrăni, a se cioro văi. Gălcevindu-să cu apostolul, dosofteiu, v. s. 129,,. Dispot are fi putut ieşi den cetate... până a se gâlcevire Tomşa cu Vişnoveţchi. muşte, let. iii, 72/,3. Cine s’a gâlcevit? c. negruzzi, ii, 201/18. Bărbaţii... se gâlcevesc între dînşii. iorga, c. i. i, 204. Gâlcevin-du-să ei aşă... şez. iii, 24/,s. | Fig. Prin gard se gâlcevesc vrăbii gureşe, coşbuc, f. 63. Vrăbiile se gâlcevesc pentru meiul omenesc: se zice despre cei care se ceartă pentru un lucru străin baronzi, l. i, 54/6.
[Şl (neîntrebuinţat): îngâlceyî vb. IVa = a începe întâi pricina, gâlceava costinescu. | Derivate: gâlcevire s. f. Eră între dinşii o veche prigonire Şi gâlcevire mare pentru un mic folos, alexandrescu, m. 327. Dorinţa de a vedeă contenind gâlcevirile. C. NEGRUZZI, 1,149; gâlcevit s. a. Sânt gata la gâlcevit. n. costin, let. ii, 54/26; gâlcevitor, -oâre (gâlcivitor) adj. (despre fiinţe) Fecior neascultătoriu şi gâlcivi-toriu. biblia (1688), 1412. Cânii sânt gâlcevitori. ţichindeal, f. 125. (Despre lucruri) = care dă naştere la gâlcevi. Interesul e pizmătăreţ şi gâlcevitor. iorga, C. 1. ii, 50; (neobicinuit) gâlcevicios, -oăsă = gâlcevitor. polizu.]
—	Derivat din gâlceavă.
gâlcevicios,-oăsă adj. v. gâlcevi.'
gâlcev6s, -oâsă adj. v. gâlceavă.
gâlci s. f. plur. (Med.)	\	.. v
gâlci vb. 1V“ refl., gâlcIt,-A adj./ gaica.
oâlchiu6s, -oâsă adj. v. gâlcos.
gâlcos, -oăsă adj., s. f. I. Aux amygdales en-flies. II. Sorte de plante.
I.	Adj. Cu gâlci. [Şi:	ghinduros)	gâlciuros,
-oâsă adj. = scrofulos, bolnav de grumaz bugnariu, năs.]
II.	(Bot.) Substantivat (la fem.). Un fel de plantă (Găneşti şi Mastacani, în Covurluiu) h. iii, 226,306, (Greci şi Garvân, in Tulcea) ib. xiv, 349, 352. Gâl-coasele au frunza ca a leuşteanului. (Rogojeni, în Covurluiu) h. iii, 117.
—	Derivat din gâlci, prin suf. adj. -os.
GĂLCŞOÂnĂ, GÂLCVLÎTĂ, \
GÂLctnjĂ s. f.	j	v-	«alcă-
GÂLnĂBĂş s. m. = câlbaş (Obileşti, în Râmnicul-Sărat, Tataru, în Brăila): un fel de mâncare H. xii, 174, 1, 349. Cfr. gâlbaş.
gâldău s. a. Fosse pleine d’eau, 6tang, lac. — Groapă plină cu apă (Mehedinţi) Com. STRÂMBU-lescu, lac: S’a făcut gâldăuă în avlie (= curte) în urma ploii (Sasca-montană, în Ban.) Com. a, coca. Nenumărate fântănUe şi găldaie. gorjan,
h.	1, 66. Pe drumul care merg eu Nu e iarbă, nici dudău, Nici fântână, nici gâldău. şez. iv, 218. Ilai
GĂLEANT
— 215 —
GALERIE
să ne scăldăm la părău adânc, La gâldău rătund. ion cr. iii, 163. [Plur. -daie şi -dăuă.]
gâleant s. m. (Cizm.) = dicliiciu creangă, gl.
găleată s. f. 1°. Seau. 2°. Mesure de capaciti. 3°. Imp6t sur une certaine mesure de c4reales.
1°. Vas de lemn (mai rar de metal) servind la căratul sau scosul apei din puţ, la mulsul laptelui, la transportul varului (de zidari), etc.
a.)	Găleata, ca vas pentru cărat apă şi alte lichide, este făcută mai mult de metal; cea pentru scos apă din puţ este făcută din doage de lemn, ferecate. Celei dintâi îi zic, în Moldova şi în Ardeal, (mai ales la cea a căruţaşilor) căldare, celei din urmă ciutură. De lumănărică atârnă ciutura sau găleata cu care se scoate apa din puţ, pamfile, i. c. 465. Găleata in puţ căzând, pann, h. 4. Mă uitai într’o găleată, Mă văzui fată guşată, marian, se.
i,	139. :ţ£ Plouă (s. toarnă s. varsă s. cade) cu găleata = plouă foarte tare. Şi începu o ploaie d'alea de părea că toarnă cu găleata, ispirescu, U. 28. Să ’nceapă ploaie, Să curgă şiroaie Cu găleata, leata Peste toată sloata! teodorescu, p. p. 210. Să casă ploile cu găleţile! ib. || întâiul joc la mireasă acasă, în ziua nunţii (Bogza, în Râmnicu-S.) H. xu, 35, numit şi apa marian, nu. 478 (cfr. apă V).
b.)	Găleata pentru muls oile este făcută numai din doage de lemn, înaltă de o palmă şi largă până la două palme, cu fundul mai larg de cât gura. La marginea de sus are două torţi cu urechi, prin care se trece sfoara de care se poartă găleata. Când se mulg oile, se leagă de sfoara găleţii cupa, pentru ca laptele, la muls, să nu cadă prea jos şi să facă prea multă spumă Cfr. pamfile, i. c. 31, jahresber. xvi, 216, şez. ii, 24/28; cfr. şiştar, şitar (pamfile, i. c. 20), doniţă (dame, t. 31). Găleată = un vas mai mare în care curge laptele din cupă (Butruş, în Neamţu) h. x, 108, cfr. ii, 12, 61, 80, 117, 145,207, 244; iv, 10, x, 509, etc. Vaca răstoarnă găleata după ce o umple cu lapte: se zice despre acela care-şi batjocureşte singur munca zanne, P. i, 688. 0 găleată cevâ mai mare (de care se servesc mai ales unii Mocani) se numeşte strungăreaţă (Peleşti, în Dolj) h. v, 355.
c.)	Ca unealtă de zidărie, găleata poate fl făcută din metal sau din lemn, cfr. ciubăr dame, t. 104. Uneltele de sidărie sânt: mistrie... ciocan, teslă, găleată (Bălenii-Sârbi, în Dâmboviţa) h. iv, 11; cfr.
II,	146, 254.
2°. Măsură de capacitate
a.)	pentru lapte, conţinând 12 ocale. Ciobanii măsoară tot laptele, ce iese, cu găleata de 12 oca. i. ionescu, m. 366.
b.)	(în Braşov) pentru brânză, conţinând 5 ocale sau 6.30 kg Com. lacea.
c.)	pentru cereale, conţinând 80 de litri, sau 4 ferdele (LB.), sau 64 cofe. Dăm voie să sS treacă păn’la 2000 de găleate de grâu. DOC. (a. 1698), ap. iorga, r. b. 43. Şi de aceasta am poruncit Dom-niia Mea... să nu li să ia vama domnească dintâi, niee din oi, nice din stupi, nice din porci, nice din găleată, doc. (sec. XVIII) id. s. d. xii, 278. Amsă-logit un loc de la Iacov Dobran... loc de o găleată
care produce o găleată) pe 50 de] sloţi (a. 1815) ib. xiii, 205. Venitul cântariului după condică...
3	bani de drobul de sare, de steţie, de găliată. uricariul, xix, 378. | P. ext. Conţinutul ei. Vr’o câteva sute de gălete de ovăs. şincai, hr. iii, 167/,,. Dărui Alexandru... o sută de feardele de galbeni şi seace găleate. alexandria, 157.
3°. Un fel de dare, de pe vremuri, mai cu seamă, pe cereale, introdusă de Mihnea-vodă. Mihnea-vodă au rămas în locul tătâne-său Domn, şi au trimis pre Mircea vistiariu şi i-au adus steag de la Poartă şi au adus în ţară găleata, magaz. ist. iv, 276. După ce au fugit Pătru-vodă Cercel, au venit al
doilea rând iar Mihnea-vodă,... şi au pus peste Boşii un bir foarte mare, şi peste megieaşi găleată de pâine. ib. I, 220/21. Am iertat Domnia mea pre popi să fie în pace de bir de lună şi de găleată cu fân. ib. I, 124/8. Ei puteau a se mută plătind o găleată de ieşire, bălcescu, m. v. 11. Cfr. găletărţt.
[Plur.-leţi, (mai vechiu) găle(a)te. | Diminutive : găletuşă s. f. La unghiţul după uşă Este o mică găletuşă. reteganul, tr. 41/29; cfr. 37/„. Nouă găletuşi de lapte. mat. folc. i, 547; cfr. mateescu,
b.	64; anon. car.]
—	Din lat. med. gallSta, -am „o măsură de capacitate".
gâle-gale interj. Astfel se chiamă gâştile la mâncare pamfile, J. iii. Cfr. hale-hale. gâri-gârj.
galknă s. f. (Min.) Gal&ne. — Sulfură de plumb (cel mai răspândit mineral, din care se extrage plumbul).
—	N. din fran. (grec. y„plumb").
«alebtt s. m. v. galenţă.
GAijEsrţ'A s. f. Sabot. — Papuc de lemn (Bucureşti) Com. anastasiade. Femeile lor se încurcă în galenţe. ralet, ap. TDRG. [Şl; galenţ s. m. (refăcut din plur.) polizu.]
—	Din grec.	idem	pontbriant.
GALEOKGiu s. m. v. galiongiu.
galeră s. f. (Mar.) Gatere. — (în vechea marină de războiu) Vas mare cu vâsle, două catarguri, şi două pânze, întrebuinţat mai ales în Mediterana. Voiră să fugă într’o galeră, bălcescu, m. v. 175. Galere... am. i. negruzzi, v, 453. Condamnat la galere (negulescu, f. r. i, 167): să vâslească pe galerele statului (pedeapsă obicinuită multă vreme la popoarele care aveau marină şi înlocuită, mai târziu, cu munca silnică). [Derivat: galeriân s. m. = condamnat la galere. Fost galerian şi viitor beiu IORGA, l. I, 345.]
-— N. din fran. (ital. galera, idem).
galerie s. f. Galerie.
1°. Sală lungă, adese ori boltită şi câte odată decorată cu ornamente şi aşezată, de regulă, la faţada principală a unei clădiri encicl. R.; cfr. balcon, foişor, pridvor. Ele servesc ca loc de plimbare s. de expoziţie, drept coridor, etc. Mulţi stâlpi de piatră... asupra cărora este galeria spre plimbare. golescu, î. 95. Din etacul postelnicesei se deschise o galerie, unde ea iubea a cultivă florile... C. negruzzi,
i,	73. Galerie de scânduri, id. ib. 35. Galerii... cu sprintene coloane, alecsandri, p. ii, 86. Masa eră... într’o cameră pe galerie, ghica, s. 247. Sale-galerii, spre a-şi expune acolo productele, obobescu, ii, 114. Galerie de tablouri (maiorescu, d. i, 242): sală in care se ţin şi se expun tablouri, p. ext. tablourile expuse. Galeria de portreturi ce ornează salonul, alecsandri, t. 1422. || P. anal. Coridor subteran boltit, într’o mină, pentru scurgerea apelor, etc.
2°. P. ext. Un fel de balcon ieşit In afară care încunjură partea posterioară a unei corăbii. || Balconul cel mai de sus dintr’o sală (de spectacol). Scările... galeriei... sus lângă tavan, ionescu-boteni, S. N. 251. P. ext. Publicul din ~ (care fiind mai sărac şi deci, în genere, mai puţin cult, cuvântul -a căpătat un înţeles de dispreţ) prostimea. Singura... preocupare [a ziariştilor] este de a face efect asupra galeriei, ghica, s. 87.
3°. P. anal. Bandă s. drug de lemn s. de metal de care se atârnă perdelele, draperiile, la uşi s. la ferestre; bandă de lemn pusă la trei din laturile unei mese, spre a face un fel de îngrăditură, ca
GALEŞ
- 216 -
GÂLGÂÎ
să nu cadă lucrurile de pe masă; bandă de metal cu tavă, pusă, înaintea unei sobe, ca să nu cadă cărbunii pe scânduri.
• [învechit şi pop.: gălărie s. f. gorjan, h. i, 75, doine, 376.]
—	N. din fran.
găleş f s. a. Sorte de toile. — (Transilv., Ban.) Un fel de pânză. Gafef = tela gallica anon. car., cfr. doc. (a. 1770), ap. iorga, s. d. xii, 83.
—	Probabil, din germ. gallische Leinwand.
GALEŞ, -Ă adj., adv. I. Langoureux, melancoli-que. II. Langoureusement, melancoliquement.
(Despre ochi, privire, căutătură) Duios, dornic, doritor, trist, plin de durere.
I.	Adj. îndelungata şi galişa privire a lui Bo-binson către corabie, drăghici, R. 5. Mandarina cu ochi galişi şi cu sânul virginal, alecsandri, p.
ii,	84. 0 căutătură lungă şi galeşă, idem, t. 1302. Dară galeşi îi sânt ochii, eminescu, p. 14. Ce te uiţi cu ochii galeşi la copacii trişti şi goi..."} vlahuţă, p. 21, cfr. n. 15. || P. ext. Luna galeşă ce ’ncepe să se’nalţe cu trufie. C. negruzzi, ii, 15/,. Ochi ce ’noată-albaştri în galeşă văpaie, alecsandri, p. ii, 207. Cu glas obidit şi galeş îi răspunse... odobescu, i, 129/lr Mamă, ie văz tot galeşă, şi te pierzi da’n picioarele. ispirescu, l. 126; cfr. 2, 184.
II.	Adv. Dulcea nepoţică... galiş privirile ridică spre un tânăr. i. negruzzi, ii, 65. Se uită galiş la mine şi-mi ziceă cu glas duios, creangă, p. 116; cfr. 68, 92; ISPIRESCU, L. 18, 15, 34; şez. ii, 122/„. | P. ext. 0 porumbiţă... gunguni galeş în limba ei cea păsărească, odobescu, iii, 199/8.
[Dial. şl: galiş, -ă adj.]
—	Din bulg. kales (în Macedonia şl: galeş) „cu ochii negri, frumos (despre oameni)11 capidan (din gal5 „negru" s. din goliţi „a fi dornic de cevă" ? cfr. BERNEKER, SL. WB. 293).
galeşă f s. f. Noix de galle. — (Rar) Gogoaşă de ristic LB., LM., pontbriant.
—	Din ung. galles, idem.
galetă s. f. Galette. — (Franţuzism) Pesmet tare şi lat care se dă marinarilor. Bătrânii căpitani de caice, de la care furase galete, conv. lit. xliii, 923.
—	N. din fran.
galetă f s. f. Cocon. — Gândacii cei ce slobod mătasa, după ce se învălesc cu dînsa şi se închid, se numesc galete economia, 220.
—	N. din ital. galletta, idem.
găletâk s. a. Sorte de baquet. — (Mold.) Un fel de ciubăr eliptic, cu fundul mai mic decât gura, cu două torţi, în care se spală rufele pamfile, i. c. 165, 370. Cfr. hărlău. Ele încep a fierbe şi a turnă leşie clocotită în găletarul cu câlţi (Corod, în Te-cuciu) ion cr. iii, 253.
—	Derivat din găleată, prin suf. instr. -ar.
găletâr s. m. Aide-mapon. — Cel care duce zidarilor varul cu găleata polizu.
—	Derivat din găleată, prin suf. nom. agent. -ar.
găletăreăsă s. f. v. găletăriţă.
găletărit f s. a. ImpOt sur chaque mesure de bU. — Impozit asupra găleţilor de bucate DDRF.
—	Derivat din găleată, prin suf. -ărit.
găletăriţă s. !'. (Păstor.) Femme qui trăit les brebis, qui porte le lait dans le seau. — Femeie care mulge oile în găleată şi poartă găleţile cu lapte Cfr. marian, se. iii, 233, 282. Păcurariul ia banul de la găleată şi de bucurie udă găletăriţele. liuba-
iana, m. 109. [Cu alt suf.: găletăreăsă s. f. CDDE. nr. 715.]
—	Derivat dintr’un cuvânt *găletar (neobicinuit în accepţiunea aceasta), prin suf. moţion. -iţă.
găletuşă s. f. v. găleată.
gălfă», -Ă adj. Bleme. — (Ungaria şi Ban.) Cu faţa galbenă (de boală) liuba Ghiţă, galfăd la faţă, ca şi când i-ar fi săcat tot sângele din vine, stăteă întins pe pământ, slavici, n. ii, 191. [Derivate: gălfezit,-ă = gălbejit. întâlneşte pe... stăpâna, găl-fezită de necazuri şi cu ochii roşi de plânsete. mera, l. M. 169.]
găleezit, -A adj. v. galfăd.
GÂLGÂi vb. IVW. I. Jaillir (en parlant du feu et de la fumâe). Jaillir â flots. II. Boire (qch.) en fai-sant glouglou. Deborder ă flots.
I.	Intrans. (Despre lichide) A produce sunetul gâl, gâl, când curg în mare cantitate, printr’o deschizătură mică, spec. când ţîşneşte sângele (cfr. bolborosi), când curge cu valuri repezi un râu,
o	gârlă, când ies din sticlă s. sânt vărsate cu repeziciune pe gât băuturile. Din grumazu-i sânge gălgăiâ,. c. negruzzi, ii, 32/18; cfr. alecsandri, p.
ii,	229, 380 (gâlgâe), i, 40 (gâlgâeşte). Sângele cerbului odată a şi începitt a curge gâlgâind. creangă, p. 226. începu să gâlgâe sângele dintr’însul gârlă. ispirescu, u. 74/2e; cfr. 57/e, M. v. 26/3, l. 140. Şuvoaiele de apă curgeau acum fâşâind, gâlgâind. sandu-aldea, A. m. 71. De subt... stânci gâlgâe un pârâu limpede, spumos... ciocârlan, săm. iii, 120. Cu gura la cep de bute, De-aud vinul gâlgâind. alecsandri, p. p. 314b. | P. ext. Garafa gălgăiâ. sadoveanu, Săm. iii, 185. || P. anal. (Despre foc s. pară când izbucnesc cu flăcări mari) Focul se aţâţă, pânzile se aprind, para gălgâiaşte. beldiman, n. p. I, 12; cfr. c. negruzzi, iii, 250. Un bubuit de tun din bateriile române... Gâlgâiă focul de pe toate movilele din prejur. zamfirescu, r. 260. | (Despre fum, când iese în clăbuci mari) Prin ogea-guri fum ca iama gâlgâeşte. donici, f. ii, 39. || (Despre o şosea, un drum, în .care apar mase mari de oameni) Şoseaua gâlgâiă, de lume. conv. lit. xliv,
ii,	72. || (Despre erupţiuni subterane) A fierbe, a clocoti. Pe subt pământ gâlgâe şi fierbe glodul noroios. odobescu, iii, 187/2. || Spec. (Despre sunetul natural produs de gaiţă) Gaiţa gâlgăe h. iv, 85.
II.	Trans. (fact.) (Complementul este un lichid) A bea ou înghiţituri mari, făcând ,gâl, gâl‘. Rumâni’şi beau bine şi iute rachiu, îl gâlgăe pe gât. jipescu, O. 44. Boierul se spală, gâlgâe lung apa menită a-i răcori gâtlejul, v. A. ureche, ap. TDRG. | P. ext. A fuma, făcând să gâlgâe apa dintr’o nar-ghileâ. Ceilalţi gâlgâiau narghilele, ralet, ib. | A umplea cu apă, ce curge gâlgâind. [Şuvoaiele] copleşiseră lunca Olteniţa până in dighiu, gâlgăiseră bătăturile şi, neputând răzbi mai departe, dăduseră târcol portului, m. chiriţescu, conv. lit. xliii, 927. || (Neobicinuit, spre a caracterizâ chiuiturile Tirolezilor, numite „Jodler", cu trecerile de la vocea obicinuită la falset) Un melancolic lied nemţesc pe care ţăranii germani îl gâlgâesc (judeln) adunaţi în cor. odobescu, iii, 94/8.
[Şi: gâlgăi vb. IV»; gălgăî vb. IV(a>. | Derivate: gâlgâit, -ă adj. (Cu înţeles pasiv) [Toader] îi prindea urma [vacii] prin cine ştie ce privai gâlgâit de şovar. m. chiriţescu, conv. lit. xliv, i, 204; gâlgâitor, •oare adj. anon. car. ; gâlgâire s. f.; gâlgâit s. a. în... gâlgâit de sânge pe gură el moare, coşbuc, te. 42/19. Gâlgâitul şoptitor al ochiurilor neliniştea, pe cei mai mulţi, zamfirescu, r. 122; gâlgâitură s. f. După fie-ca gâlgâitură de sânge [iese] o horcăială surdă. caragiale, S. 143/20; gâlgâiâlă s. f. Gâlgâiala sângelui. JIPESCU, ap. TDRG.; (formaţie glumeaţă) găl-
GÂLGÂIALÂ.
- 217 -
GÂLMÂ
găuţ înpărăuţ ? (= Cana) gorovei, c. 38. | Cu alte sufixe: (neobicinuit) gâlgăni vb. lVa barcianu, alexi; gâlgări vb. IV LB. (după pontbriant şi cu înţelesul de „a gargarizâ11), iar de la acesta derivat gă'lgâră s. f. = flacără foarte mare frânccj-can-drea, r. 52 (DDRF. mai dă, din Transilv., şl un galgâră s. f. „diseur de balivernes11).]
—	Derivat din onomatopea gâl-g[âl], prin suf. -ăi.
eÂLCiiliLÂ, eÂLCtÂITCBĂ S. f. I
GlLGÂari vb. IV®	>	v.	gâlgâi.
«ALGÂBl, GiLClÂRi S. f.	j
gâlgârA s. f. v. gargară.
gÂlgArA s. f. Maladie des moutons. — Un fel de boală la oi care dă mai ales în noateni şi se aseamănă cu gălbeaza TDRG. (Şl la anon. car. este citat, fără traducere, un cuvânt gelgerS.)
gAlgArI vb. IV v. gâlgâi.
GÂLGĂRiţA s. f. v. gărgăriţă.
gAlgAuţ s. m. v. gâlgâi.
gâlie f s. f. Globe, boule. — Glob, ghiulea. Cu galii de her înfierbântate ars în susâori. dosofteiu, v. s. 134. (Cfr. exemplul de subt găluşcă.)
—	Pare a fi polon, gafa „glob“. Cfr. gâlcă.
gAlie s. f. = duriţă (în scripeţii războiului de ţesut) pamfile, i. c. 275, dame, t. 135, cfr. cărică, gărigă.
OÂI.IFÂK s. in. (Ornit) v. califar.
gAligAn, -A subst. adj. v. gligan.
galileănt, -A subst. GaliUen. — Din Galilea. Şi tu erai cu Isus Galileanul. biblia (1688), 771,,. [Pronunţ, -le-an.]
—	N. derivat din Galilea, prin suf. orig. -ean.
(MLiHATlii s. f. Galimatias. — Vorbire s. scriere confuză, lipsită de înţeles. 0 limpezire inteligentă a fost totdeauna prima calitate a unei limbi bune, şi... galimatia medicilor şi filologilor a deşteptat totdeauna... batjocura oamenilor cu minte, maiorescu, cr. i, 373; cfr. odobescu, iii, 127 (un hazliu exemplu de galimatie). [Şi: galimatias s. a. invar, ap. maiorescu, cr. i, 236.]
—	N. din fran.
galion s. a. 1°. Galion. 2°. Badeau. 3°. Gâlie.
1". f Corabie mare de războiu. Turcii au pornit 70 de galioane la Crîm... şi au dobândit Chefel, cetatea vestită a Ghenovesilor. urechi, let. i, 130/m. După Bobotează, au şi purces Hanul în pradă pre apa Donului... dar la galioanele moschiceşti n’au putut să agiungă. NECULCE, ib. ii, 334/88; cfr. 295/„; 383/j,. Solul moschicesc au venit cu galion pre Marea-neagră, magaz. ist. iii, 67/20. Eră gătit cu mare putere de oşti, cu galioane... asupra Muscalilor, dio-nisie eclesiarhul, c. 167. | (Pop.) Corabie. ’Ncar-că-mi-se’ncarcă Două trei sandale, Patru galioane De fir ibrişin Şi tutun d’ăl bun. rădulescu-codin, cfr. teodorescu, p. p. 643; păsculescu, l. p. 160,161.
2°. (Pop.) Plută TDRG. S’o dus bădiţa Ion După lemn de galion. şez. i, 165.
3°. (Tip.) Obiect de lemn sau de zinc de formă oblongă, având câte o stinghie în partea stângă şi jos pe care se deşartă culegarul după ce se umple. G. IONESCU, C. T.
[Pronunţ, -li-on. | Şi: galaon s. a. mat. folc. 67; galon s. a. = barcă graiul, i, 54.]
—	Din n.-grec. faXeam s. turc. kalion (ital. galeone), idem. (Pentru înţelesul 3°, cfr. fran. galde.)
GAiioNGilj s. m. Marin servant sur un galion.— Marinar de pe un galion. Galeongiii adică mari-
narii de pe galioanele Sultanului, revista NOUĂ, ap. ŞIO. Căpitan-Paşă eu gâliongiii săi. VĂCĂRESCU, ib. El aprobă oprirea luxului,... alaiul impunător al Curţii păşite de galeongii. iorga, l. ii, 113.
[Scris şi: galeongiu s. m. I Pronunţ, -li-on-.]
—	Din turc. kaliongu, idem ŞIO.
GÂLiş, -A adj. v. galeş.
gai.îscA s. f. v. galiţcă.
gAliţă s, f. 1°. Volaille. 2°. Geai.
1°. (De obiceiu la plur.) Păsări de curte (luate în totalitatea lor) CREANGĂ, GL., marian, o. 1,129, frân-cu-candrea, m. 100, pompiliu, bih. 1010, vaida, oară, cobaie, gobaie, cojbăliţă, gojbăliţă, orăţii, orătănii. 0 peană de găină sau de altă galiţă. calendariu (1814), 179/2S. Pământurile ceale reci mai bine se gunoiesc cu gunoiu de cai, de oi... şi ori de ce oară (galiţă). economia, 10; cfr. 50, 103. Moşneagul văsână pe cucoşul său... înconjurat de atâta amar de galiţe, i-a deschis poarta. CREANGĂ, p. 68. Sâhastrul... iubeă foarte tare galiţele. marian, t. 251. Este datină de a se da... din galiţe: o gâscă,
o	găină... id. î. 291. Mănâncă uliul galiţele. şez. i, 204/e; cfr. iii, 204/„. lese p'afară Să socoată de galiţe. bud, p. p. 49. Când galiţele sânt grase, să prindă... gâscă ori curcanul, pamfile, i. c. 52. [Plur. galiţe, prin Mold. şl gtttiţi, gâliţi şez. v, 74/le.]
2°. (Ornit., Bucov.) = gaiţă marian, o. ii, 68. Da taci galiţă ! Şi tu vrei să-ţi baţi joc de mine ? sbiera, p. 292/,,.
—	Etimologia nesigură. (Cfr. rus. galica „cioacă11, bulg, - „corb“, sârb. - „diferite păsări negre“). Cfr. gaiţă.
galîţA s. f. v. galiţcă.
GAti'ţ’cA s. f. Vitriol vert. — Sulfat de fier, vitriol verde, calaican DDRF. [Şi: galiscă s. f. barcianu; (în Munţii-apuseni) galiţă s. f. FRÂNCU-CANDREA, m. 100.’]
—	N. din ung. gâlicko, idem.
galitiAn, -A, adj. şi -AncA subst. Galicien. — Locuitor al provinciei austriace Galiţia. Evreu ga-liţian. [Pronunţ, -ţi -an.]
—	Derivat din Galiţia, prin suf. orig. -ean.
gÂi.siA s. f. 1°. Colline. 2°. Ganglion.
1°. Grămădire de pământ pietros în formă de căpiţă sau căpăţână de zahăr (Drajna, în Prahova,
H.	XI, 32), deal înconjurat de toate părţile de văi mai mult sau mai puţin adânci (Săcueni, în Dâmboviţa, IV, 244), dâlmă, coaste VICIU, gl.; cfr. dâlmă, dâmb, movilă, gorgan, motâlcă. [Şl: (Transil.) hâlrn (Plur. hâlme şi hâlmuri) s. a. (Mold., Sălagiu, din rus. holim, cfr. ung. halom) holm s. a. (plur. holmuri). în kolmul suindu-să împrotiva Oxiei. dosofteiu, v. s. 67,2. Dealuri şi holmuri răsipite. cantemir, IST. 170, cfr. 171, 159, 306. De-acolo [hotarul] trece peste Timca.. pe costişă, până într’un holm. uricariul, viii, 7/28. Ar fi cărat multe hâlmuri de pământ de pre locul acela, şincai, hr. i, 8/S6. Mormântul oştenilor caeuţi se vede şi asi în forma unei coline (hâlm), lângă sat. moldovan, ţ. n. 120. Holm — cumul de pământ, grămădit în formă de muşiroiu vaida. | Derivate: liâlmos, -oâsă adj. DDRF., liolinuros, -oâsă (cu asimilaţie: horinuros, -oâsă) adj. în valuri aşâ holmuroase să se arunce nu îndrăzneşte, cantemir, ist. 307; cfr. hr. 425. Munţi hormuroşi. id. ib. ist. 87; bâlmuţ s. a. (diminutiv) LB.; liâlmni vb.“IVa = a strânge, apune peste olaltă, a adună, a cumula, a grămădi LB.]
2°. P. anal. Umflătură, nod de carne, ganglion. Poporul numeşte ,căţei' vinele de subt limbă în care crede că se găsesc un fel de fire, pe care sânt înşirate mai multe gâlme de carne cari au forma
GALOFOB
— 218 -
GAMĂ
unor căţei, leon, med. 149. | (Muntenia) Gâlcă Oom.
I.	PAVELESCU.
—	Din paleosl. chltur/,, idem (1°).
galofob, -obA adj., subst. Gallophobe. — Care urăşte pe Francezi şi obiceiurile lor. [Derivat: galofob ie s. f.]
—	N. din fran. (din Gallo- şi grec. cpopeîv „a fugi, a se teme de...“).
galomân, -ă adj., subst. Gallomane. — Oare are
o	admiraţie exagerată pentru însuşirile, limba şi obiceiurile poporului francez şi caută să le imite. [Această floare] merită numele de lăcrimioară şi de măr-gărit&rel...; mă tem însă să nu vie vr’un poet ga-loman care să-i sică Mughet. c. negruzzi, i, 97. [Derivat: galomanie s. f.]
—	N. din fran. (din Gallo- şi manie ,,manie“).
galon s. a. v. galicii.
«alos s. a. Galon. — Şiret de lână, mătasă, argint s. aur în forma unei panglici, cu care se împodobesc uniforme, haine, pălării, perdele, mobile; cfr. tresă, găitan. Galon de mătase (a. 1803) iokga, S. D. xii, 145. Galonurile de la acoperişul altarului. I. negruzzi, v, 125. Femeile au... bendiţe de galon aurit în jurul gâtului, iorga, c. i. i, 132. Servitor fără galoane, anghel şi iosif, c. l. 157. | Spec. Bandă de lână s. de fir cusută pe mâneca subofiţerilor pentru a indică gradul. Care din „răcuţii“ ăştia pune galoane de sergent? sandu-aldea, D. N. 198. | Fig-Galoanele (gradele, gradaţii) stăteau de o parte. pamfile, j. [Plur. -Ioane, (învechit)-lonuri. || Derivat: galonat, -ă adj. Livrele galonate, odobescu,
iii,	144, cfr. găitănat. | Substantivat (pop.) Ofiţer, subofiţer.]
—	N. din fran.
galon s. a. Gallon. — Sticlă mai mare, pentru băutură. Un galon de vin. dunăreanu, r. 135.
—	N. din fran.
galop s. a. Galop.
1°. Fuga cea mai repede a unui cal, compusă dintr’o serie de salturi; cfr. trap. Am purces într’un galop furios. C. negruzzi, i, 307. 0, calul m-eu!... Cum iei pământul în galop! coşbuc, b. 101. Caii... porniră în galop, sandu-aldea, a. m. 35.
2°. Dans .modern, foarte'’repede"şi_ vioiu.
[Derivate: galopă, vb. Ia = a fugi în - (Fig.) Su-venirea ei ar sili imaginaţia mea să galopeze. C. negruzzi, i, 38; galopant- -ă adj. (Fig.) Se încinge
o	discuţie galopantă, caragiale, s. m. 28. (Med.) Ftizie galopantă, atac galopant: cu evoluţie foarte repede, subofiţer.]
—	N. din fran.
f galoş s. m. Galoche. — încălţăminte de cauciuc căptuşit cu stofă s. dej’piele, ce1 se poartă peste ghete. Lasă galoşii la scară. c. negruzzi, i, 70. A intrat cu galoşii în sală, mi-a murdărit preşul, basara-bescu, v. 190. [Şl: (Transilv.) galoci s. m. plur., cu sing. galoc (Braşov; cfr. papuc); galof s. m. (Obileşti, în,Râmnicul-S.) H. xu, 174.]
—	N. din fran./Cfr. calup, calapod, galenţi.
gâltân s. m. v. gâtlej şi gâtlan.
gâltej f s. a. v. gâtlej.
gAlucă s. f.* (Cui.) v. găluşca.
GĂLViHB s. ni, (Ornit.) v. hulub.
gălÎ'şcA 8. f. (Cui.)' Boulette. de farine ou de viande hach.ee. — Cocoloş făcut din aluat sau din carne tocată (cfr. sarmală, chiftea) Cfr. şez.
vi,	82 (unde se descriu diferitele feluri de găluşti: cu urdă, cu carne, cu curechiu, etc.) şi marian, se.
i,	163. Tilu, fiind flămând, îmbucă găluştele ca lupul. barac, t. 16. Găluşcile, tăieţeii, macaroanele, piscupescu, o. 196. Găluşte gospodăreşti, i. ionescu, C. 78. Găluştele... nu-mi priesc. alecsandri, t. 698. Bob fiert, găluşte, turte cu julfă. creangă, a. 10. în masă se dă întâiu borş de pasăre... apoi găluşti (Nota: sarmale greceşti), marian, nu. 657. Gălu-ştele-s mititele, Poţi sparge capul cu ele. reteganul, tr. 179/22. | P. anal. în susâori cu găluşce înfocate de fier ars. dosofteiu, V. S. 201,2 (cfr. galie).
A înghiţi găluşca: a răbda o dojană, a primi în tăcere o insultă s. o batjocură. Cum o vrea Dumneseu, înghite găluşca! I. negruzzi, vi, 12. Boierul... a înghiţit găluşca şi a tăcut molcom, creangă, a. 167; cfr. ISPIRESCU, L. 207, 248, U. 87/0, 16/23, pam-PILE, J. III.
[Plur. găluşte, găluşce (găluşce) şi găluşti. | Şl: (neobicinuit) gălucă s. f. La masă se dă... găluci. teodorescu, p. p. 168 (Nota: sarmale greceşti). | Diminutiv: gâluşteâ s. f. Mai fac fetele în seara spre Sf. Vasile nouă găluştele din pâine sau din mămăligă. ap. marian, se. i, 74. Celcu dare de mână... face păpănaşi sau găluştele. pamfile, i. C. 24; gă-luşcuţă.]
-— Din rus., polon, galuska (şl ung. galuska), idem; cfr. gâlcă, galie.
GĂLUşetfÂ, gâluşteâ s. f. v. gâluşbă.
GAl.VAxisJi s.'a. (Fizic.) Galvanisme.
1°. Partea fizicii care studiază producerea electricităţii prin elemente voltaice.
2°. Fenomene de contracţiune s. de diştensiune produse in muşchi de un curent electric.
[Familia: galvanic,-ă adj. Curent galvanic: produs prin galvanism; galvanizâ vb. la. 1°. A electriza prin mijloace galvanice. Fig. A produce (într’o persoană s. un lucru) o înviorare artificială. Se ridică în genunchi; ochii i se rotiră în orbite... şi ameninţând din mâna dreaptă, îngână cu un aer de cadavru galvanisat. delavrancea, S. 158. 2°. A. acoperi (fierul) cu un strat supţire de zinc, în contra ruginii; cfr. poni, f. 283.]
—	N. din fran. derivat din numele învăţatului italian, Gal vani, care a descoperit acest fel de electricitate.
galvAno- Element de compoziţie în:mai mulţi termeni tehnici indicând procedeuri medicale şi industriale în care ne servim de electricitate (galvanism). Mai întrebuinţaţi sânt:
galrânocausticâ s. f. Cauterizare prin electricitate a unor părţi ale organismului animal, cu ajutorul unui aparat numit galvânocauter s. a.; electro-caustică.
galvânohromie s. f. Colorare’electrică a metalelor.
galvânometru s. m. Aparat cu care se constată existenţa, direcţiunea şi intensitatea unui curent electric poni, f.’ 270.
galvânoplastie s. f. Operaţiune prin care se depune, pe un obiect, un strat de metal prealabil disolvat într’un lichid.
galvânoscop s. a. Aparat cu ajutorul căruia se poate constată prezenţa electricităţii.
galvânoterapie s. f. Tratarea boalelor prin electricitate.
galrânotipie s. f. Reproducere, prin electricitate, de gravuri în relief, de caractere tipografice, etc.
—	N. „moderne, formate din numele învăţatului italian, Galvani, şi diverse cuvinte greceşti pentru a căror etimologie cfr. caustic, polihrom, metru, plastic, microscop, terapie, tip.
galvatină, gâlvăţinA s. f. v. glavatină.
GâiiA s. f. (Muz. Fizic.) Gamme. — Serie de şapte sunete care se urmează, după anumite legi, suind
GĂMĂLIE
— 219 —
GANCE
ori coborlnd. îşi primbla mâinile pe clape..., încheind gamele cu putere, d. zamfirescu, r. 148. - diato-nică: formată din intervale de tonuri şi semitonuri; seara ei cuprinde 7 sunete. - cromatică: mergând prin semitonuri; scara ei cuprinde 12 sunete. I Fig. Eminescu... pe o înaltă gamă de modernitate cântă în cel mai frumos graiu românesc, iorga, c. i. ii, 81. Oftări şi gemete resună... alcătuind a suferinţilor gamă. contemporanul, vi, i, 18. ||P. anal. Serie de colori in gradaţie naturală. Străbătând toată gama colorilor, vlahuţă, n. 149. O gamă colorată De sticle’n care doarme... Facticea veselie, mirea, c.
i,	96. Obras ros-alb, topit într’o gamă gris-versuie. mon. ist. ii, 127.
—	N. din fran. (Guido de Arezzo însemnase cu grecescul.^ = gamma întâiul ton din scara muzicală.)
(iiilAl.lll s. f. Boule, tete (d’epingle, etc.), ca-boche. — Partea bulbucată din vârful unui obiect, cap, măciulie (că ciul ie, băciulie). S poc. Măciulia unui bold, cfr. boldodină. Ac cu gămălie. marian, NA. 132. Văzu o flacără cât gămălia acului de mică. fundescu, l. p. 34/m. Soacra întinde nunei un ştergar de borangic... prinsându-i capetele cu bolduri cu gămălii frumoase, sevastos, n. 335. Spilci = un fel de ace cu gămălie mare colorată. mat. folc. I, 529. | Bulb de ridiche. Trei gămălii de ridichi, mat. folc. i, 701. | Fructul, măciulia macului. Pentru tuse la copii se dă ciaiu făcut din gămălii de mac (Tecuciu) LEON, med. 48. | Nasturele de lemn al furcii, de-asupra căruia se leagă caierul. Când furca este dintr'o bucată, caierul este împiedecat să alunece în jos de o gămălie sau măgălie. dame, t. 140; cfr. pamfile, I. C. 11. || (în glumă) Cap, căpă-ţână. Du-te acasă tu, Mărie, Şi te lă pe gămălie. reteganul, ch. 85.
[Şl: (Mold. şi Transilv., cu metateză) măgălie s. f. = căpăţâna, fructul macului (Vaşlab, în Transilv.) viciu, gl.;’ marian, na. 257; cfr. gorovei, c. 339.| Diminutive: gătnălioârâ cuv. D. bătr. i, 282, gă-măliiiţâ s. f. TDRG. (Pronunţ.1 -li-oară, -li-uţă)J
—	Din ung. (gomoly „mince, ghem, boţ“, gomolya „boţ, bulgăr, ghem11) s. slav. (sârb. gomolja „boţ de brânză11, gomolj „rădăcină bulboasă11, etc. ber-neker, SL. WB. 326)j cfr. golomoţ.
gAmAi.ioA«A, «A.nAxuj'ţ’Ă s. f. v. gămălie.
gAmăjv s. m. 1°. Glouton. 2°. Sorte de chim, de berger. Nom de bceuf.
1°. (Fam.) Om care mănâncă mult, nesăţios, mâncă-cios, mâncău, cfr. foite, pamfile j. ii, baronzi, l. 108. Vara... gămanii se urcă pe uluci şi născocesc fel de fel de mijloace ca să-i fure poamele, slavici, n. i, 251. Gămanul mâncâ căzăceşte. del avran cea, s. 229.
2°. Un fel de câini ciobăneşti (Găneşti, în Covurluiu) h. iii, 228. || Nume de bou. costinescu.
[Derivate: g&mănie s. f. Modhle de gămănie sânt următoarde... Maximin mâncă 60 livre de carne pe si. jipescu, ap. TDRG.]
gâmbă vb. I. 1°. Attraper (qqn.). 2°. Etre transi (de froid).
(Mold).
1°. Trans. A pune mâna pe cinevă, a-1 apucă,, a-1 prinde (şez. ii, 229/8), a-1 surprinde (şez. v, 74/, 8). Trimis-au Alsooandru-vodă să-l poată gâmbă [pe Despot]. N. costin, let. i, a. 60/ai. Cfr. agâmbâ., îngâmbă; găbul, găbjl, gâmbosl.
2°. (Unipers.) Mă gâmbă de frig [= îngheţ] până acasă. (Putna) conv. lit. xliv, ii, 267.
—	Din lat. *gambare (din gamba = camba „pi-cior“. înţelesul original pare a fi fost „a da de urma cuivă“, păstrat încă în compusul agâmbâ s. v.).
gâmboăse s. f. plur. Debris, miettes. — Insecte, colb, bucăţi mici de lemne, sfărmături de putregaiu,
ţărnă, etc. şez. ix, 229/i0. Câte gâmboase-s pe lumeţ toate le ţin femeile în gwră ca să te treacă durerea-ib. ii, 20/19. Colb şi alte gâmboase. ib. m, 88/25-
—	Etimologia necunoscută. (Avem a face, pe cât se pare, cu un adjectiv în -os substantivat, care ar puteâ fi derivat de la un subst. *gâmbă < paleosl. gaba „burete; lepră“).
GÂmbosi vb. IVa. 1°. Tromper. 2°. tâtourdir.
(Transilv.) Cfr. ghibosl.
1°. f Trans. A înşelă, a amăgi pe cinevă. Elu [dracul] cu păcatul între (= intră) şi gâmboseaşte omul. cuv. d. bătr. ii, 122. | Refl. Cire grăiaşte deadevăru întru irema sa şi nu se gâmboseaşte cu limba sa. psal. soh. 36 (= ...nu înşală culimba sa. CORESI, ps.). Gâmbosi-se-va piciorul lor. ib. 496 (= înşelâ-se-va piciorul lor. coresi, ps.). [Derivate : gâmbosire f s. f. = înşelăciune. Curatul cu îrema... nu giură-se în gâmbosire soţului său. psal. SCH. 70 (= ...nu se jură înşelăciune soţului său. coresi, ps.); cfr. 344, 119, 227, 106, 157, (o dată scris greşit gâmsivore) 162; gâmbositoriu, -toâre t adj. == înşelător. Băstu gâmbositoriu. psal. sch. 39 (=rost înşelătoriu. coresi, ps.); cfr. 31]
2°. (Azi, în Sălişte, în Transilv. subt forma part.-adj.) Gâm&osit=târbăcit, buimăcit. Com. A. banciu.
gâmbositoriu. -toâre f v. gâmbosi.
gâmbcicA s. f. Locul unde fug cei care au bătut ţăl în jocul cu mingea de-a „tria lunga11 Pune lemnu ala într’un muşuroniu, ca să vedem mai bine unde-i gambura. (Bouţariu, Haţeg) viciu, gl. || Joc cu lăutari, cfr. pamfile, j. iii, 16. Cfr. geamparâ.
gamei.A s. f. (Milit.) Gamelle. — Vas de metal în care îşi primeşte porţia de mâncare fiecare soldat.
—	N. din fran.
gâmfâ vb. 1. Gonfler, enfler. — (Rar) A (se) umflă. Nu umflă, nu gâmfâ. alexici, l. p. 207/20, graiul, ii, 147. îl umflu, îl gâmfu, îl bolesc, mat. folc. i, 576. Umflă-mi-se, Gâmfă-mi-se. şez. iv, 110; cfr. pamfile, C. 28. [Şl: gâmftă vb. 1. Nu umflă, nu gâmflâ. şez. vi, 99. Umflă-mi-se, gâmflă-mi-se. PÂR-vescu, c. 110/12, cfr. gorovei, c. 74; gumflâ vb. I mat. folc. i, 559. | Derivate: gâmfâre t 8-	—
îngâmfare, trufie mardarie, l. 1592, CDDE. no. 744; gâmfâtură s. f. = umflătură. O ţi fi cu dureri,
O	fi fi cu umflătură, Oţi fi cu gâmfătură. MAT. folc. i, 644.]
—	Din lat. conllare, idem; cfr. îngâmfă.
gâmfAturA s. f., ctÂMFLĂ vb. 1 v. gâmfâ.
«AMCE'ţ’ s. a. v. ghem.
gămză s. f. v. gâmză.
GamzA s. f. Varietâ de raisin. — Un fel de struguri. baronzi, l. i, 94/s, jipescu, o. 54, (Teleorman) h.xiv, 150. [Şi: gâmză BARCIANU, (Teleorman)
H.	XIV, 21 („gamză neagră şi gamză verde"), 103,186.]
—	Din bulg. gimza, idem pancev.
gânce s. î. v. cange.
gâisce s. f. Dtfaut (du corp), maladie (chez les animaux). — Defect corporal sau o boală organică (mai ales la vite) REV. CRIT. III, 159, răni învechite LEON, MED. 133. [(în Munţii-apuseni) şî: gan-ciu s. a. = defect frâncu-candrea, m. 100; (Ban.) gănciu s. a. (din plur. ?) = sifilis DDRF., cu derivatul gănceluit, -â adj. = sifilitic. | Un cuvânt gănceălă s. f. (gSncsale) e atestat, fără traducere, şl la ANON. CAR.]
—	Probabil, identic la origine cu cange (cfr. ung. gdncs „nod“, ydncsâ „buboiu subsuoară, de mărimea oului11).
GÂNCEALĂ.
— 220 —
GÂND
GÂNCEÂfcĂ s. f. v.	gance.
«ânceavă f s. f.	v. gâlceava.
GĂ1VCELUIT, -Ă adj. 1
GANCIC, OĂJÎCIU S. a. / V' SauCe"
oâni> s. a. 1. Pensie. 2°. Idee. 3°. Imagination. 4°. M6ditation. 5°. Hâsitation. 6°. Souci. 7°. Pressen-timent. 8°. Esprit. 9°. Intention. 10°. Besolution. 11°. Conviction. 12°. Dâsir. 13°. Espoir.
Gândul e un act al	cugetării omeneşti.	(Cuvântul
acesta, care, în multe	regiuni, a înlocuit	aproape	cu
totul pe vechiul cuget, se întrebuinţează de popor în multe accepţiuni pe oare cărturarul le redă prin neologisme).
1°. Cuget. (- ul cuivâ este, îi stă la cevâ s. zboară undeva, - ul îl duce, îl poartă undeva, ~uls. - urile îl cuprind, îl fură pe om, omul se bate, se frământă cu - urile, - ul îl paşte =nu-l părăseşte pe cinevâ; ca ~ ul este o comparaţie foarte iubită de poporul nostru spre a exprimă o „repeziciune" uimitoare). Deaca-i iaste gândulu lui acolo,... iaste desăvârşit, biblia (1688), 6/ti. Ştie gândurile cugetului tuturor, mineiul (1776), 125'/2- Zadarnice gânduri! konaki, p. 275. Gândul mieu nu se abate de la tine. id. ib. 103. Gândul mieu eră tot la tine. C. negruzzi, i, 65. Acesta e singurul mieu gând. id. I, 18. Gândul mieu la tine zboară, alecsandri, p. I, 143. Zbură ca un gând, ca o vijelie prin volburile de nisip, eminescu, n. 22. Nu mă frâng gândurile morţii. coşbuc , f. 130. Zamfira..., Frumoasă ca un gând răsleţ. id. b. 20. Cum să te duc, ca vântul ori ca gândul? creangă, p. 197. Acolo voiu fi culcat... Cu gândul la tine’n sat. jarnîk-bârseanu, d. 308. Gându-i luntrea săracului, pamfile, J. ii. || Gândire, cugetare. îndreptaţi gândurile omului spre înţelepciune, marcovici, c. 8/16. Cunoaşte gândul copiilor, drăghici, r. 107. Plecaiu... cu gândul ... liniştit, gorjan, ii. iv, 136. Cu gândul dus La gura de balaur, coşbuc, b. 14. Numai un lucru nu ştia...: gândul omului, creangă, p. 96. Gândul omului nimeni nu-l ştie. pamfile, j. iii. ^ într’un ~ la nn - s. ~ la ~ = de acord, de aceeaşi părere. Trei stareţi, fiind la un gândii, să voroviră într’una din sile... mineiul (1776), 137*/,. Află pre patriarhul la un gândii cu dînsul. id. ib. A se da în - cu cineva = a face cauză comună cu cinevâ. Nu vrură să să dea în gândii cu Ariianii. dosofteiu, V. S. 202. A da cu ~ ul = a fl de părere, a opina. Păi, dau eu cu gândul, că nici dumneavoastră... nu prea aveţi. v. A. ureche, ap. TDRG. | ~ ul dracului şi - ul mâţii =un fel de horă, la nuntă, sevastos,’ n. 281b/f5, pamfile, j. iii, 9.
2°. Idee, inspiraţie (- ul îi vine omului, îi dă s. îi trăsneşte prin minte s. prin cap). Nu cumva... să-i vină răul gând de a lepădă cartea, odobescu,
iii,	ll/3. Amar e gândul, veşnic nemişcat să stai. coşbuc, f. 123. De v’ar da Dumnezeu gând, Să ne mai puneţi un rând. mândrescu, L. p. 171/4.
3°. închipuire, fantazie, imaginaţie. într’o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri, eminescu, p. 221. Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gândul. id. ib. 200. ^ Pune’n ~ că = închipueşte-ţi că... Când grăeşti şi nu te-ascultă, pune’n gând că eşti la moară• zanne, p. iii, 236.
4°. Reflexiune, meditare. (în expresiunile) pe (mai rar: în) - uri = îngândurat, gânditor (ca loc. adj. s. adv. în legătură cu verbele a sta, a şedea, a rămânea, a cădea, a fi dus) Văzându-l in gânduri... dosofteiu, V. s. 76,2. Toată noaptea sta ea pe gânduri. alecsandri, p. i, 23. Când aş sta pierdut pe gânduri, eminescu, p. 257. Da ce stai aşâ pe gânduri? creangă, p. 186; cfr. ispirescu, l. 11. Mai şede moş Nichifor aşâ pe gânduri... creangă, p. 132. Se pune ea pe gânduri, id. ib. 29. A rămas pe gânduri. şez. i, 7/26. Şi pe gânduri ea cădea Şi de dor se aprindea, alecsandri, p. p. 46/,,. Pe gânduri dus, sta piatră şi tăcea, coşbuc, f. 73.
5°. Chibzuire, îndoială, şovăire, ezitare, cumpănă, (în expresiunea) a sta la (pe, f în) - uri. Trivunii sta în gânduri, dosofteiu, v. S. 157,2. Pe acei ce stau în gânduri, cată să-i îmbărbăteşti. beldiman,
0.	89. Multă vreme au stătut în gânduri, drăghici, R. 48. Turcu... stă niţel pe gânduri... ş’apoi îi zice... ghica, ap. TDRG. El sta la gânduri dacă Moldovenii... vor mai aveâ viaţă să apuce răspândirea cronicii sale. iorga, L. ii, 571. Hai! Nu mai sta la gânduri! creangă, p. 220.
6°. Grijă, îngrijorare. Cuprins... de spaimă şi gânduri, drăghici, r. 162. (Mai ales în expreşiu-nile:) a-şi face - uri, a pune (s. a băgă) pe cinevâ în (s. pe) ~ uri şi a intrâ la s. a se luâ de - uri, a-i sta cuivâ - ul la cevâ. Aceasta l-au băgat în multe gânduri, id. ib. 38. Cum să nu mă îngrijesc şi să-mi fac fel de fel de gânduri când te văd aşâ ? vlahuţă, ap. TDRG. Văzând fetele pe tată-său tot swpărat, se luase şi ele de gânduri, ispirescu, l. 11. Dascălul,... văzând lipsa lui... a intrat la gânduri, şez. iv, 186. Purtarea voastră mă pune pe gânduri. Nu-i stă gândul la învăţătură.
7°. Presimţire, prepus, bănuială. Nici în gând nu eră lui Niculai-vodă de mazilie aşâ, degrabă şi fără veste, muşte, ap. TDRG. (Mai ales în expresiile:) a aveâ ~ s. a pune în - = a presupune, şi a-i spune (s. zice) cuivâ - ul = a presimţi. N’au avut gând că-l va ucide, ce s’au gândit că nuvnai ce-l va sudul. pravila mold. 180. Ea, nepuind în gând una ca aceasta, luă în iatacul său pe... tânăr, gorjan, h.
1,	3/21. Ne zice gândul că vei pieri, ispirescu,' l. 9.
8°. Minte (mai ales în expresiile:) nici cu - ul n’a
gândit (despre care v. gândi), a-i da (veni, trece s. trăsni) cuivâ prin - = prin minte, prin cap, a-şi aduce aminte, a-i fl cuivâ în - = a nu uitâ, a fi cu mintea la cevâ Com. i. corbu; a scoate cevâ din ~ = din minte, din memorie; f ieşit din - =scos din minţi, nebun, dosofteiu, v. s.’ 153. îşi închipuia în gând. drăghici, r. 39. îi veni în gând să se mai întoarcă, gorjan, h. i, 3/18. El numără în gându-i zile nenumărate, eminescu, p. 205. De-aş face orlce-aş face, nu pot să-l (= cântecul) scot din gând. coşbuc, b. 24. „Bun!“ zise el în gândul său. creangă, p. 21. Cum, sta baba împietrită, dracul îi şl da în gând una. id. ib. 174.
9°. Intenţie, scop, plan. Cu gând ca să meargă în Eghipet,... se bolnăvi. E. văcăRescul, ist. 2 58/36. Orice gând ai, împărate,... eu îţi zic: bine-ai venit! eminescu, p. 238. Vine cu gândul să măture, creangă, p. 255. N’am nici un gând rău asupra-ţi. ispirescu, l. 42. Ca să rămâie baba grea, nici gând n’aveă (= habar n’aveâ, nici vorbă)! id. ib. 95/,. Taci, leliţă, nu mă spune. Dacă ai tu gânduri bune. doine, 59/,2. (Mai ales în expresiile:) A aveâ (de)- = a aveâ intenţia, a voi să... Poeziile ei— am gând să le tipăresc, c. negruzzi, i, 76. Ai de gând să mergi mai târziu? alecsandri, t. 306. Am căptuşit nişte iepuri şi am de gând să-i jumulesc. creangă, P. 304. N’au gând să-i deschidă, id. ib. 311/12. îi spuse ce aveâ de gând să facă. ispirescu, l. 3; cfr. şez. i, 226/.j5. De ai gând să ne iubim, Vină’n crâşmă să bem vin. jarnîk-bârseanu, d. 388. Are gând a mai creşte, doine, 145/s. A-i 11 cuivâ - ul să... = a aveâ intenţia, l-au fost gândulu, stăpânului să-l ucigă. pravila mold. 180. Ne va fi noo gândul şi voia să ne şpăsim. eustkatie logofătul, ap. GCR. i, 77/23. Fă-mi cămaşă de fuior, Că mi-i gândul să mă’nsor. jarnîk-bârseanu, d. 364. A pune - (rău) = a aveâ intenţiuni (rele) faţă de cinevâ. Creştinul puse gândii pre galbenii Jidovului. dosofteiu, v. s. 118,2. Puse gândii cătră viaţa îngerească, ib. 65. Puind îndată gândii rău. kogălniceanu, let. iii, 25 6/20.
10°. Propunere, deciziune, hotărîre (în expresia:) A (-şi) pune (în) - : a-şi propune, a luâ hotărîre. Trei stareţi puseră gândit să încungiure pământul. mineiul (1776), 1371/,. Cumpuseiu acest gând, inima
GÂNDAC!
— 221 —
GÂNDi
începu a mi se bate. c. negruzzi, i, 67. Pus’am gând s’o părăsesc, jarnik-bârseanu, d. 32; efr. 44, 157. Lupul îşi puse în gând una. creangă, p. 25; cfr. 98. Mi-am pus în gând să vă povestesc, ispirescu, l. 40.
11°. Credinţa, convingere (în expresiunea:) cu - ul, că... Se culcă pe pragul uşii cu gând că n’o să poată nimeni intră, fără să simtă, ispirescu, l. 30.
12°. Voie, dorinţă, dor, plac. Ise păru şi aceasta a fi după gândul lui. mineiul (1776), 1862/,. Toate ar fi după gândul tău. creangă, p. 190. Nu mai plânge, că’n curând împUni-voiu al tău gând. alecsandri, p. P. 207. Te-oiu rugă Să faci pe gândul mieu. ib. 142. Cal pe gânduri (=pe plac) nu găsesc. ib. 86.
13°. Nădejde, speranţă, (în expresia:) a-şi luă - ul de la cevâ. Să-ţi iei gându’ de la ajutorul mieu! jipescu, ap. TDRG.
[Plur. gânduri. | La dosofteiu, v. s. 154 se găseşte cuvântai compus purtare-de-înainte-gându = providenţă, după paleosl. promyslenije. | Diminutiv (desmierdător, în poezia pop.): gândurel s. a. Le spală îm lăcrimUe Şi în negre gândurile, jarnîk-bârseanu, d. 307; cfr. marian, î. 128.]
-	Din s. de aceeaşi origine cu ung. gond „grijâ“ (cfr. gondolat „părere, idee, cuget11).
GÂivnÂc s. m. (Entom., Zool.) 1°. Insecte. 2°. Sou-ris. 3°. Serpent. 4°. Nom de chien.
1°. Numele generic ăl insectelor, spec. al celor din familia coleopterelor. Cu gândacii i-au sterpit de poame, dosofteiu, ps. 262; cfr. cantemir, ist. 93. Flori... cu frunze îngreuiete de gândaci, eminescu, n. 66. Gândaci fojgăind în toate părţile. creangă, a. 134. Arsă-te focul gândac, Mi-ai m,âncat frunsa din fag. reteganul, ch. 13. Dă-i, Doamne, pedeapsă’n casă; Aibă hrana racului, Mâncarea gândacului, şez. iii, 160. A fi mâncat de ~i: a aveâ haine rupte, ciuruite marian, ins. viii. A aveâ ~ i în cap: a aveâ greieri, gărgăuni în cap, a fl cam smintit, cam nerod id. ib.
Specii (după marian, ins.):
~ de casă (s. de bucătărie s. negrii) = şvab (Pe-riplaneta orientalis).
-	de făină = morar (Tenebrio molitor).
-	de grâne=grângoaşă (Gymnopleurus pilularius).
~ de gunoiu = bălig'ar (Geotrupes stercorarius).
-	de hrişcă — cărăbuşel (Rhizotrogus solstitialis).
-	(de Maiu: dupâ germ. Maikâfer) s. de primăvară DDRP. = cărăbuş.
-	(de mătase) = vierme de mătase (Bombyx mori). Gunoiul de gândaci de mătase... şez. I, 154/1S; H.
iv,	153, xiv, 481.
~ de prun = cărăbuş (Melolontha vulgaris).
-	de salcă = muscar (Telephorus fuscus).
~ de scoarţă = cariu de pădure (Bostrychus tipo-graphus).
-	de trandafir (s. verde) = Ileana (Cetonia au-rata).
-	de turbă (s. de turbare s. de turbat, de frasin, verde) = căţelul frasinilor (Cantharis visicatoria). Gândacii de turbă, cunoscuţi la oraşe şi sub numele de cantaridă, sânt foarte comuni la noi. Ei apar în Iunie pe frasini şi se caracterizează prin un miros particular de şoarec. La ţară se întrebuinţează în contra turbăciunii la vite şi la oameni leon, med. 92. Cel mai răspândit leac contra scu-lamentului este gândacul de turbă, grigoriu-rigo, M. p. I, 165; cfr. H. x, 129, 535; şez. I, 55/16; JAHRESBER. XII, 141; MARIAN, INS. 44,58,11; I. IONESCU, m. 720.
-	mirositor == străluc (Cerambyx moschatus).
-	puturos (s. negru) = mamornic (Meloe pro-scarabaeus) Cfr. H. vn, 149, xiv, 436. Se piseasă gândaci puturoşi, se amestecă cu mâncare şi se dă la vitele bolnave [de turbare], grigoriu-rigo, m. p. I, 22.
~ ul mazării = înăzămr (Bruchus pişi).
—	ul morţilor = borză.	<
2°. (Clopotiva, comit. Haţegului) Şoarece. Mâţa a
prins un gândac din cămară, viciu", „gl.
3°. (Transilv. de nord) Şarpe viciu, gi... LB.. wei-GAND, b. b. 95. Vai de mine ce-ani făcut, Trebui-mi-ar capu’ rupt Şi zdrobit ca,Ia. gândac, Ce-am făcut să nu mai fac ! (Districtul Crasnei) vaida.
4°. Nume de câne jipescu, Oi.'51; dame.
[(în Cătunele, Mehedinţi) şU gândâcă s. f. = insectă H. ix, 36.]
—	Dintr’un tip slav *gadaki. (propriu „bâzâitor11, de la tulpina gad-, din care derivă rus. gudetb „a scoate un sunet înăbuşit11, gudokît „un fel de alăută cu trei coarde11, rut. hudu „bâzâiu“, hudik „Juni-kâfer“, sârb. gudjeti „a cântă la violinâ", gundelj „cărăbuş11, etc., cfr. berneker, sl. wb. 340). A. Byhan, Jahresber. V, 312.
oândâcâ s. f. (Entom.) v. gândac.
GÂNKĂtFX s. in. Petit insecte. Nom d’une danse paysanne. — Diminutivul lui gândac (derivat prin suf. -eî). Pe un fir... de iarbă se urcă un galbin gân-dăcel. alecsandri, p. ii, 25. Vin ţinţarii lăutarii, gândăceii, cărăbuşii, eminescu, p. 196. 4£ - verde cfr. gândac verde marian, ins. 73; gândac de turbă leon, med. 92; - de turbat, cfr. gândac de turbă marian, ins. 37; - scânteios = licuriciu (Lampyris noctiluca) ib. 44. |j P. ext. Numele unui danţ ţărănesc h. x, 543.
GÂiiDĂci vb. IVa. 1°. Travailler lentement. 2°. Bire et gasouiller (en parlant des tout petits enfants).
1°. Intrans. A lucra încet şi tacticos (propriu: ca gândacii); cfr. băciui, mocăi. Toată siua gân-dăceşte în grădină, pamfile, j. ii.
2°. Refl. Când un copil de ţâţă e lăsat singurel şi e pe deplin mulţumit, începe a-şi prinde mânuşiţele, a şi le aduce la gură, a le privi, a se pipăi, a-şi prinde picioruşele, a râde, a gânguri. Atunci se zice despre el: se gândăceşte Com. sandu-aldea. Pe mijlocul răsorului, subt frunzării înfipţi în pământ, se gândăceşte copilaşul înfăşat în catrinţă. ciocârlan, p. p. 87. Copii mici: care dormind, care jucându-se, care gândăcindu-se. sandu-aldea, u. p. 160.
—	Derivat din gândac.
gânuăcos, -oâsă adj. Chetif. — Mic, nevoiaş, fară nici un spor la lucru marian, ins. viii.
—	Derivat din gândac, prin suf. adj. -os.
GÂsrni vb. IVa. 1°.-11°. Penser. 12°. Craindre.
Gândirea este acţiunea minţii omeneşti. (Verbul e de obiceiu intrans. s. refl. şi se întrebuinţează sau în mod absolut, sau ţinta şi obiectul gândirii se indică prin prep. la, în anumite cazuri prin de, sau printr’o propoziţie introdusă prin că s. să; construcţia cu dativul persoanei interesate de gândirea altuia este rară. Funcţiunea transitivă e rară şi de obiceiu complementul e pronumele ce, cevâ, alta sau, In figură etimologică, gând).
1°. Intrans., trans. Acugetâ. Domnul din scaun preste toţi prăveaşte, De le înţăleage cine ce gân-deaşte. dosofteiu, ps. 40. Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc ? eminescu, p. 224. Din cât loc poţi gândind (=cu mintea) să baţi, Venit-au roiuri de’mpăraţi. coşbuc, b. 18. Vin’, bădiţă, când gândesc, N’aşteptâ să te doresc! jarnîk-BÂrseanu,
d.	117.
2°. (Rar) Trans. A concepe cu mintea. Numai" aceste cuvinte (= noţiuni) le putea gândi, drăghici, r. 47.
3°. (Construcţia obicinuită e refl. şi — mai ales în Transilv. — intrans., cu prep. la) A fi cu gândul la cevâ, a-i sta cuivâ gândul la cevâ, a se întoarce
GÂNDI
-t 222 —
GÂND)
cu gândul la... Vai, tot mai gândeşti la anii când visam. în academii ? eminescu, p. 230. Se gândeşte la fapte bune■ creangă, p. 58. Când gândesc, mândră, la tine, Nu mai am inimă ’n mine. jarnîk-bÂrseanu, D. 114. De-i gândi, mândră, la mine, Să dee Domnul mare bine. doine, 213/16. Când vei gândi la mine, eu voiu fi la tine■ ispirescu, l. 43. | (Neobicinuit) Trans. Despărţîciunea mucenicului gândindti, suspină, dosofteiu, v. s. 72,2.
4°. Intrans. şi refl. A judecă, a reflectă, a me-ditâ. Iar sfânta Vineri gândi şi zise... cuv. d. bătr.
ii,	160. Deaci ian gândeaşte, o oame! MSS. (sec. XVII), ap. GCR. ii, 50/40. Au început a gândi ce să facă. drăghici, r. 118. Mult stau eu câte odată şi mă gândesc în mintea mea. creangă, p. 162. Mă judec şi mă gândesc, Doamne, rău mă veştejesc, jarnîk-bÂrseanu, d. 189. Mergeă el gândind (=; gânditor) şi uităndu-se pe jos. şez. v, 66/ls. Mergeă el gân-dindu-se şi răsgândindu-se. ispirescu, l. 43.
5°. Refl. A se chibzul, a se răzgândi. îţi dau trei sile să te gândeşti. I. negruzzi, ap. TDRG. Părinţii fetii rugă pe voatre să le dea răgas să se mai gândească şi niciodată nu se făceau lucrurile de-odată. pitiş, şch. 105. Eu i-am spus că m’oiu gândi, Ş’apoi mă voiu hotărî, jarnîk-bârseanu, d. 44. Voiu vedeă, am să mă mai gândesc ! || (în sens religios) f A se îndoi. Cela ce se gândeaşte, aseamără-se undeei măriei. COD. VOR. H0/tl (=cine să îndoiaşte... N. testament, 1648; cela ce să, îndoiaşte. biblia 1688). || A luâ o hotărîre, a se decide într’un fel. Zamfir până se gândeşte, îţi trece dorul de peşte! (se zice despre cei ce sânt leneşi la gândit) zanne, p. vi, 446.
6°. (Mold. şi Transilv.) Intrans., (mai rar) refl. (Construit cu prep. de, mai rar cu la) A-i fi cuivâ gândul, grija la cevâ, a se îngriji, a-i păsa de cevâ, a-şi aduce aminte de... îşi satură maţele de-şi îngraşă trupul, iară de suflet nu gândeaşte. coresi, e. 73. Ţăranii de darurile lui Dumnedsău puţin gând eseu. varlaam, c. 362. Măcar şl ascultă cuvântul lui Dumnedsău, iară mai mult gânăescu de bani, cumu-i vor adaoge, id., ap. TDRG. Nice gândi de logodnic. dosofteiu, v. s. 26,2. Gândită de aceaia, de care în toată vreamea să scârbiiâ. mineiul (1776), 11 */i • De fata împăratului-roş nici nu gândiţi ! creangă, p. 232. începură a se gândi de carne. reteganul, p. iii, 86/2e. Nici nu te gândeşti de lucru. şez. iii, 129/,3. Cu Şanta se drăgosteşte Şi de plată nici gândeşte. alecsandri, p. p. 88. Hai, bade, să ne iubim, La luat (= căsătorie) să nu gândim., jarnîk-bârseanu,
d.	56. || (Construit cu să s. cu infinitivul) Din nenorocire el nu se gândi a-l [= sonetul] pune pe hârtie, şi până a doua si îl uită. alecsandri, ap. TDRG.
7°. Intrans. şi refl. (Construit absol. sau cu că) A luâ în considerare, a ţineâ seamă, a-şi da seama, că... Domnul pre rugămintea ei nu căotă, nice gândiiă. varlaam, C. 305,2. Gândeşte, că toate sânt trecătoare într’această lume! marcovici, d. 14/14. Când gândesc că ieri... se jură pe sănătatea lui... C. negruzzi, i, 51. || (Rar) Trans. Care muncă fiece creştin iaste datoriu să o gândească, varlaam, C. 101.
8°. Intrans. şi refl. (Construit une-ori cula s. cu că) A-i da (cuivâ) prin gând, a-i trece prin minte, a presupune, a-şi închipui (că...), a se aşteptâ (la...), (în acest Înţeles din urmă, mai ales în expresiunea: nici cu gândul nu gândeă = nu se aşteptâ). Nici cu gândul nu gândeă că i-a veni o fortună ca aceaia. neculce, let. ii, 266/24. Unde nu gândeşti, acolo-l găseşti, alecsandri, t. 338. Gândit-ai vr’odată că ai să ajungi soarele cu picioarele? creangă, p. 196. îi râdeă inima... când gândea cât de fericită are să fie. id. ib. 4. Mult bine ţi-oiu prinde când cu gândul n’ei gândi, ispirescu, l. 43. Nici cu gândul n’am gândit Cine m’a ciufuluit. jarnîk-bârseanu,
d.	433. Deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om ? Când nici nu gândeşti ! zanne, p. i, 153. | (Neobicinuit) Trans. Un prieten... Pe care nu l-am gândit. pann, e. ii, 132.
9°. intrans. (Construit absolut s. cu oă) A crede, â socoti, a i se păreâ cuivâ că..., a da cu socoteala. Groasnica bătaie ce luase Tilu, gândeă că nu o va uită în veac. barac, t. 10. Gândeam c’am iubit un înger, konaki, P. 221. Precum gândesc, Meleli va câştigă [premiul], c. negruzzi, i, 40. Nu gândi c’o să scapi de dînsul! id I, 250. A privi gândeşti că pot, Ca întreg Aliotmanul să se’mpiedece de-un ciot ? eminescu, p. 239. Ce gândeşti ? Şi imii ca aceştia sânt trebuitori pe lume. creangă, p. 219. Eu gândeam că-mi cântă mie, Da el tcucul] cântă a pustie. jarnîk-bârseanu, D. 106. Ea gândeşte că mi-i dragă. ib. 80. Când femeia e frumoasă, Casa toată-i luminoasă... Şi din gând aşă gândeşti Ca cu ea să tot trăieşti, bibicescu, p. p. 177. || A sperâ, a nădăjdui. Nu gândi c’o să scapi de dînsul! c. ne-GRUZZI, i, 250. Eu gândesc, de mi-a ajută Dumneseu, pe după amiasă să-ţi pun de-a binele nora în Piatră, creangă, p. 115. Când gândeşti c’o să trăeşti, Atuncea te prăpădeşti; Când gândeşti să scapi de-un rău, Vine altul şi mai greu. jarnîk-bârseanu, d. 222. Nici să te gândeşti la una ca asta! || (Neobicinuit) Trans. A ţineâ pe cinevâ (de) cevâ. De mort gândindu-l... l-a lăsat şi a fugit, pann, p. V. iii, 20.
10°. Intrans. (Construit cu să) A-şi propune, a aveâ de gând, a aveâ intenţia. Gândit-am, mândră, gândit, Să mă las de-al tău iubit, jarnîk-bârseanu,
d.	42. A gândit ţiganul să te omoare, şez. i, 5/,s. || (Cu dativul persoanei interesate) A-i - cuivâ bine s. râu (s. gând bun, rău)=a aveâ faţă de cinevâ gânduri, intenţii bune s. rele, a-i vrea cuiva răul s. binele. Sultanul Mehmed gândi gând rău asupra Ţa-rigradului. magaz. ist. i, 105/ss. Rău nu-ţi voesc, Ci bine-ţi gândesc, pann, e. v, 119. Nu ţi-am gândit rău. teodorescu, p. p. 46b. Bun gând şi-or gândit Şi şi-or mâncat De s’o’ntunecat. bibicescu, p. p. 240.
11°. Intrans. (cu dativul persoanei) A presupune despre cinevâ cevâ (rău), a bănui pe cinevâ (de o faptă rea). Taci..., tu să gândeşti stăpânului nostru aşă? iSPiitESCU, l. 339. | (Rar, după „a vorbi de rău“) a ~ de rău pe cinevâ = a prepune, a bănui (de fapte rele). îl mustră cugetul greu că gândise de rău pe frate-său. v. a. ureche, ap. TDRG.
12°. Intrans. (Construit cu să nu...) A se teme. Vodă,... gândi că, de va merge la Turci, va aveă pâră multă, şi gândeă să nu pieie. N. costin, ap. TDRG.
[(Dial.) şi: gânî vb. IVa. Să nu gâneş’ mneata, că doară... şez. iv, 719/9. leu gânesc câ-mi cântă mnie... ib. iv, 135/,2; cfr. ii, 229/ls; pÂrvescu, C. 82/,,. j Derivate: gândire s. f. Gândirea mea... mă chi-nueşte. marcovici, C. 20/,Un cuget, o gândire, Pe toţi să ne’nfrăţească. alexandrescu, m. 204; cfr. 20, 16. Duioasa mea gândire, alecsandri, p. 1, 120. Lună tu,... gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci, eminescu, p. 220; cfr. 280, 257, 225; f negândire s. f. = nechibzuire, lipsă de prevedere s. de înţelepciune LB. Nu de negândire[aj şi de leanefa] voastră să pierdeţi dulceaţa, cuv. D. bătr.
ii,	424. Ne vom osândi pentru negândirea noastră. dosofteiu, v. s. 52 ; gândit, -ă adj. (Cu înţeles pasiv) = chibzuit, închipuit, ideal. Un lucru bine gândit DDRP. Lumea cea gândită pentru noi aveă fiinţă, eminescu, p. 232. (Cu înţeles activ) = care gândeşte, chibzuit. Gasda ma/re-i om gândit, Sărac m-î tare trudit, jarnîk-bârseanu, d. 414; negândit, -ă adj. = care n’a fost gândit; nechibzuit; care nu se poate închipui, neaşteptat. Vinul... cuvintele negândite la ivală scoate, cantemir, ist. 184. Negânditu şi leaneş. dosofteiu, v. S. 52. Lucru negândit..., să aud aşâ vorbe tocmai din gura ta! creangă, P. 192; cfr I. văcăRescu, p. 279/„; gândit s. a. Mi-a dat de gândit: m’a pus pe gânduri. Nici nu e de gândit = nu se poate închipui. (Mai ales în lo c. adv.) pe -e = încet, după o cugetare îndelungată; pe negândite = pe neaşteptate, când cu gândul nu gândeşti, ca din senin. După cum lecţia curgeâ mai repede saumaipe gândite, delavrancea,ap. TDRG.
GÂNDULUi
— 223 -
GANGRENĂ
l'ăiă la minciuni pe negândite. ION CR. ii, 249; gânditor,-oâre adj. = care se gândeşte, pe gânduri. Doi juni boieri ce sta gânditori. 0. negruzzi, i, 149; cfr. 6,167, 267. Frunţi... gânditoare, eminescu, p. 220. Iubesc o fată frumoasa cu ochi gânditori. id. n. 13. Rămase gânditor, coşbuc, f. 74. Luna... se’nalţâ... Gânditoare ca o frunte de poet. id. b. 7. Substantivat. Gânditoriu-de-Dumnezeuf = pios, evlavios. Să dea pace gânditoriului de Dumnezeu împS/rat. mineiul (1776), 1482/i; cfr. 7l1/*- (La scriitori moderni, adesea corespunzând lui „pen-seur“ s. ,,Denker“) Eminescu eră un gânditor profund]
—	înrudit ou ung. gondolni, idem.
GANi>n,cî vb. IVa. Penser.—(Mold., rar) A purtă de gând, de grijă cuivâ şez. ii, 229/n.
—	Din ung. gondolni, idem.
gâni>crâ vb. la v. îngândurâ.
GÂNDUREL s. a. v. gând.
«ane subst. Envieux. — (Măidan, In Ban.) Gane, la vocativ, ganeo, se zice unui om care invidiază, pe altul Com. liuba.
gang s. a. Passage vouti. Couloir. Galerie (dans une mine).— Trecere pe subt boltitura porţii unei case. Gangul clopotniţei, caragiale, s. n. 64. Fetiţa intră şi cumpără un corn. începuse o ploaie măruntă... Intrară subt un gang. vlahuţă, n. 112. | Coridor, tindă, cfr. umblet, cerdac ion cr. ii, 40. 0 căsuţă cu multe ganguri lungi şi întunecoase şi cu multe odăi. iorga, n. r. a. i, 274, cfr. ch. i. i, 32. în partea dincolo de gang sânt: o cameră pentru împărţitorii de scrisori... i. ionescu, m. 755. Clielul... la cele mai multe case se află de o parte a tinsii (îmblet, gang), liuba-iana, m. 96. | Spec. (La mine) Galerie subterană. Ideia unu# gang subpământean pentru scoaterea sării, suţu, ap. TDRG.: cfr. barcianu. [Plur. ganguri.]
—	Din germ. Gang, idern.
gâng s. a. Son. — (Rar) Ton, sunet, zgomot barcianu, alexi.
—	Pentru etimologie, cfr. gângavi, gânganie.
gangă s. f. (Met.) Gangue. — Materiile streine cu care se găsesc amestecate, In pământ, mineralele s. pietrele preţioase.
—	N. din fran.
gangă s. f. (Entom.) v. goangă.
gangă subst. Bkgue. — (Dial.) Om gângav, care gângăveşte, gângâit şez. v, 75/14.
—- Derivat postverbal din gângăî.
gâng Ăi vb. IVa v. gângăvî.
gângâlie, gângâne s. f. v. gânganie.
gângăni vb. IVa v. gângăvî.
gânganie s. f. Reptile. Insecte. — Jivină mică, scârboasă sau veninoasă, precum sânt şerpii s. reptilele; spec. insectă; cfr. gadină, gad. Gănganiile câte îmblă pre pământ, moxa, 346/,,. Nu văsum nice om, nice vită, nice pasări, nice altă gânganie pemin-tească, nice zburătoare, dosofteiu, v. S. 46,2. Şi-i de moarte gânganiia aciaia (= aspida), id. ib. 19,2. Scorpii şi gângănii veninate. id. ib. 90,2, cfr. 38,2, 16, ps. 94. Neamul păsărilor... şi ăl gângăniilor. piscupescu, o. 105. Omule mândre şi nesocotite, ia materie, fă nu o fiinţă asemenea ţie, ci cea mai mică gânganie! marcovici, d. 2u0-Supărătoare gângănii (= muşte), drăghici, r. 131. Facem toată noaptea foc, să fugă ţânţarii şi toate gângăniile pe lume. creangă, p. 129. Balauri, aspide veni-
noase,... şi altă mulţime nenumărată de gângănii şi jigănii. id. ib. 94. Ieşiţi broaşte şi gângăni, Că v’ajnns Blagoveşteni. marian, ins. ix. Tovarăş de jucării copilului îi eră florile... flutureii şi gângăniile. ispirescu, l. 122. I/unea nu se aduce lut de lipit, că aduci fel de fel de gângănii în casă şez.
vi,	39. Gânganie fără suflare, Umblă fără astâmpăr are: N’are duh nici nu viieasă, Toată lumea indreptează? (= Ceasornicul.) teodorescu, p. p.
220.	I Pig. (Despre o persoană care ne este nesuferită) Of", nesuferită gânganie! c. negruzzi, iii, 57/)S. M’a zăritără gângania. alecsandri, t. 459. [Plur. -ganii şi -gănii. | Şl: gângâne s. f. 0 gân-gane mică. pann, p. v. 53; gângoână s f. marian, ins. ix (nota), gângolie s. f. (Ban.) =orice insectă, id. ib.; gângălie s. f. Să se depărteze purecii şi toate gângaliile. marian, se. 17 (gângălie jahresber. v, 312 pare a fi un singular reconstruit greşit din plur. gângălii).}
—	Din tulpina onomatopeică slavă gag- (cfr. pa-leosl. gagnanije „murmur11). Cfr. goangă.
gângav, -A adj., subst. Begue..— (Om) cu defect la limbă, care vorbeşte împiedicat, repetând silabele anon. car. Desfătată va fi limba gângaviloru. biblia, ap. TDRG. Măcar că eră gângav la limbă. antim, p. 28. Preoţi bătrâni ca iarna, cu gângavele glasuri, eminescu, p. 203. N’aşteptă de la gângav vorbă desluşită, zanne,' p. ii, 575.
—	Din paleosl. gagnavt, idem.
gângăvî vb. IVa. Bâgayer, balbutier. — Intrans. A vorbi ca gângavii, a bâlbâi, a îngăimâ. Du... du... du... du... mi... mitru... Stân... stâ... stâncă, răspunse băiatul gângăvind. contemporanul, iii, 777. Ei de ! — ce să sic ! ? — gângavi el. slavici, n. ii, 324. „Ba ştiua, gângavi avutul, „dar ce să fac?“ marian, se. ii, 147. Cu chiorii chioreşti, Cu gângavii gângăveşti. zanne, p. ii, 522. | (Rar) Pact. A face pe cinevâ să gângăvească. Mi se leagă limba când te văd... Dragostea mă gângăveşte. alecsandri, t. 903. [Şi (din paleosl. gagnati): gâng&nî şi găigâni vb. IYa. „Mi-e rău, domnule căpitan1', gângăni Duţu. slavici, N. ii, 235. „ Uite", găigăni apoi, „mi-a scăpat carul cu boii şi-a apucat înainte11, id. ib. Ii, 252. (Şi cu Înţelesul de ,,gângurl“) Copilul începe a sâmbl la dinsa şi a gângăni. marian, t.'38; (Cu alt sufix) gângâi vb. lYa = a vorbi pe silabe şi foarte întrerupt repetând silabele; a fi gângav, gângâit şez.
v,	75/15. | Derivate: gângăvîre s. f. gângăvit s. a.; gângâit, -ă adj. (cu înţeles activ) = gângav. „Eu...“, zise unul blond şi gângăit..., „am găsit un-un bo-bo-boc de fată“. delavrancea, ap. TDRG. Copii... gângăiţi. marian, na. 289; gângăvittfr s. m. (fig.) Cronicarii bogaţi... fac loc analiştilor fără idei şi fără formă, gângăvitorilor de accidente silnice. iorga, l. 11.]
—	Derivat din gângav.
gângăvîe s. f. Begaiement. — Defectul omului gângav şi vorba gângăită. Nu-s gângav totdeauna... Numai când sânt cu tine, mă apucă. — Ce te-apucă? Gângăvia ori cepeleagu ? alescandri, t. 903. I Pig. Să-mi deslege [Domnul] gângăvia limbii şi să-mi lumineze mintea, antim, ap. TDRG.
—	Derivat din gângav, prin suf. subst. -ie.
ganglion s. a. (Anat.) Ganglion. — Ghindură, organ globulos, de mărimea fasolei, format dintr’un nod de fibre nervoase ori de vase limfatice; cfr. gâl mă. || Umflătură globuloasă formată pe traiectul tendoaneior. [Derivat: ganglionâr, -ă adj.]
—	N. din fran. (<[ grec. f oq-ţ'kx.ov, idem).
gângoână, gângolie s. f. (Entom.) v. gânganie.
GĂNGOK s. m., gângobă s. f. (Omit.)v. grangur.
gangr&nă s. f. (Med.) v. cangrenă.
GANGUR
- 224
GÂNZEIU
gânguu s. m. (Ornit.) v. grangur.
gâbtgurâ vb. I. v. ganguri.
ganguri vb. IVa. Begayar (en parlant des tont petits enfants qui s’essaient â parler).— (Despre copii mici) A face întâile exerciţii de vorbire, producând sunete (de obiceiu) nearticulate. Mă alintam la sânul [mamei], gângurind şi uitându-mă în ochii ei cu drag! creangă, a. 35. Sătulă, copila lăsă de supt,începu a râde şi a gânguri. nădejde, ap. DDRF. [Şi: gângura vb. Ia. Copilul gângură. sandu-aldea,
a.	m. 16; gongăni Au început copiii a gongănl. marian, na. 331. (R ef ]., despre păsări) Nuprea cântă, Ci se gongăneâ. teodorescu, p. p. 412b, gongăi Te-am desfăşat..., aigonga.it. ib. 19b, gongoni DICŢ., gon-
•	guri ispirescu, ap. TDRG., gungăni Inflexiuni ale gungănitului unui prunc, odobescu, ii, 484, gun-guni Să stea cu copilul pe genunchi, să-i asculte gungunirile dulci, caragiale, s. 26/,, (şl despre porumbi şi turturele) Turturica... gungunind... îşi în-covoaieguşa. odobescu, iii,35/,e; cfr. 199/,. Cântecul porumbilor este o gungunire. ii. IV, 272, gunguri TDRG., gungură vb. I<a> LM., jipescu, ap. TDRG. (şi despre porumbi) H. i, 347. | Derivate: gftngu-rire s. f., gângurit s. a. Puişorii rămaşi singuri s’au făcut mărişori... s’aude iarăşi tremurând veselul gângurit. i. ciocârlan, săm. ii, 93.]
—	Onomatopee, înrudită cu gângav, gângăni. (Pentru formele cu gung-, cfr. rut. gugoniti ,.girren“).
gânî vb. IYa v. gând).
gAniât, gAnikţ s. m. şi a. v. găinaţ.
gânj s. m. şi a. I. 1°. Tige de bois souple tordue, que les paysans emploient en guise de corde. 2°. (Au plur.) Bois noueux. II. 1°. Vieillard. 2°. Sorte de vigne sauvage. 3°. Banse paysanne.
I.	1°. Nuia (de salcie, de mesteacăn, de teiu, de carpen sau de orice alt lemn mlădios) pârlită în foc şi bine răsucită (în formă de verigă s. de colac), de care se servesc ţăranii, în Ioc de frânghie, ca să lege cu ea ţara oltului, iii, nr. 35. Fagii şi brazii cei mai obli şi mai groşi îi strâmbă de-i făceâ gânji. reteganul, p. iii, 60/21. într’o seară... aduse tata nişte vergi in casă... şi începu a lepârpâli în para focului şi a împleti din ele gânjuri. sbiera, f. 89. Moş Ilie cetlueşte în gânj de salcie mlădioasă sculele de plugărie. N. rev. r. ii, 225. Gânj îngânjuit, Şarpe potcovit, Sudoare de om Şi muncă de domn? (= Moara). gorovei, c. 231. ^ A se ţineă ~ (de cinevâ) = necurmat, a nu-i da pace cuivâ pamfile, j. i. Se ţine ca gânjul, adecă strâmb. (Râşnov, în Trans.) zanne, p. ix, 474.
Spec. a.) Verigă făcută din ~ , cu care se închide poarta legându-se de stâlpul ei. Părinţii lui le ies înainte de la poartă, rădică gânjul şi-o deschide mare. sevastos, n. 51/a.
b.)	Nuiâ răsucită în chip de frânghie, ca sâ legi parii unul de altul (Putna, în Mold.) conv. lit. xliv, ii, 619; cfr. şez. v, 75/n. Un cerc împletit din crăci de brad pârlite, care se pune spre a ţineâ parii gardului la un loc (Bilca, în Bucov.) Com. tofan; cfr. gujbă. Ceea ce în Transilvania se numeşte gujbâ, în Bucovina se numeşte gânjiu marian, o. ii, 396.
c.)	(La car) Legătura leucii cu carâmbul de sus. Gânjul cu care se leagă leuca de carâmb se mai numeşte şl gujbâ, peteucă sau petiocă pamfile, i. c. 134. Mai de mult plesnele şi belciugurile de la lioci se făceâ din gânj (lemn sucit) brebenel, gr. P. | Tinzătorile care leagă loitrele cu leuca, numite şi: întinzători, lambe, tărânci, lânţuşuri, lanţuri, baieri, curmeie, gujbe, brăciri dame, t. 11, cfr. pamfile, i. C. 135. Gânjul este o mică nuiâ sucită şi împletită în două platire, cu care se leagă leuca de loitre i. ionescu, m. 711. Carul ferecat cu gânjuri. sevastos, n. 287.
d.)	(La plug) Potângui care leagă cotiga de grindeiu dame, t. 36. Gânj sau potânc este un lanţ de fier la plugul de fier, şi o nuiâ sucită şi împletită la cel de lemn, servind la înădirea plugului de rotile H. iv, 253, cfr. h. xi, 289, 365, H.
iv,	56, xii, 140.
e.)	(La sanie) Legătura dintre proţap şi sanie. Spre a se ţineâ mai întinsă legătura dintre proţap şi sanie, se struneşte cu o funie zisă gânj, apărătoare, cetlău, legătură, coardă, lambă, vlă-ioagă, lănţuş sau prăjină dame, t. 22; cfr. marian, o. ii, 395.
f.)	(La barcă) Frânghia de -, care leagă vâslele de barcă. în şase părţi se luară de odată gânju-rile grele, vârtoase şi vâslele începură să se razime cu putere în trupul lunecos al apei. agârbiceanu, d. ţ. 120.
2°. (Plur.) Gânji = lemne noduroase (Mehedinţi) N. rev. r. (1910), 86.
II.	1°. (Ţara Haţegului) Om bătrân, ghiuj, vâj. rev. crit. iii, 155.
2°. P. anal. (Transilv.) Un fel de viţă sălbatecă. (Sălişte) Com. a. banciu.
3°. (Mold.) Un danţ ţărănesc H. x, 358, 543, 436 (probabil, un fel de horă în forma - ului).
[Plur. gânji şi gânjuri.]
—	Din paleosl. *gaii. „nuiâ“ (cfr. rus. guz „funie", bulg. gzz „îndoitură“, etc.); cfr. gujbâ şi dubletul vânj.
gânjeiu s. a. 1°. Antlle. 2°. Sphincter de la vessie. 3°. Manche de la quenouille.
1°. (Mor., Gorj) = părpăriţă dame, t. 153.
2°. Nodul nervos care strânge gura beşicei ca să nu iasă udul. E tare (s. slab) de ~: se zice despre cel ce (nu) poate ţineâ udul mult; (fig.) a slăbit la ~: se zice despre unul în care a slăbit puterea bărbătească rev. crit. iii, 155.
3°. Când furca [de t%rs] se desface în două, partea ce poartă caierul se numeşte gânjeu, sau gavan DAME, T. 140.
[Şi: gânjeu s. a. (ad 3°) H. ii, 244; cânjeu=lem-nul pe care se pune caierul h. vii, 211, cfr. xiv, 351, dame, t. 140; cânjau a.) (ad 1) = o parte a morii
H.	xi, 312; b.) (ad 3) = duriţa mică, făcută pe furca de tors, ca să nu cadă caierul rădulescu-codin, cfr. h. vii, 8, 246; c.)=gânj i, 1°, a. Când ajunse la vraniţa oborului..., luă cânjăul ce o închideâ, şi se strecură înnăuntru. sandu-aldea, d. n. 282. La h. ix, 493 se citează şi o formă gânzeiu, între părţile arborelui: Rădăcină, trunchiu, (gânzăiu), tulpină, (c&păţână), craci..., poate gânjul cu care se leagă un arbore tânăr de parul care-1 sprijineşte.]
—	Derivat din gânj, prin suf. -eiu.
GÂsrjEir s. a. v. gânjeiu.
gânji vb. IV8, GÂSrjiâ vb. l(a) v. gânjnî.
gânjui vb. IVa. Tortiller. — A răsuci, a împleti un gânj. Gânj gânjuit, Şarpe potcovit ? (= Fere-străul). gorovei, c. 147. [Şi: gânji LB., îngânji şez.
v,	75/,,, îngânjuî, îngân) ului vb. IVa. Gânj îngînjit, Şarpe potcovit, Sudoare de om Şi muncă de domn? ( = Moara), gorovei, c. 231, cfr. (îngânjuit) 231, (îngânjuluit) 129; gânjiâ vb. I<a> refl. (Sălişte, în Transilv.) = a se îndoi (despre obiectele flexibile) Com. A. BANCIU.]
—	Derivat din gânj.	c
GÂNSAC, GÂNSÂCEL S. m. t „	.	,
GÂNSCĂ s. f. (ş. d.)	} V- Sască ş- d.
gâivţA s. f. (Entom.) Mouche. — Muscă. [Şl: gu-ântă s. f.] h. xvi, 21.
gânţă s. f. v. cange.
GÂNziiiu s. m. v. gânjeiu.
GĂOACE
- 225 —
GARANŢ
găoace s. f. 1". Coque. 2°. Coquille. 3°. CEH du pain, du fromage. 4°. Cocon.
1°. Coaja oului. Găoci de ou. dosofteiu, v. s. 4,2. Se sparge gheoacea ei şi iese puiul la lumină. LO-GHICA (a. 1826), ap. GCR. ii 254/14. La nouăsprezece zile [puii] ciocnesc găocile ouălor. economia, 105. Du-te, neică, şi te’ntoarce, Ca puişoru’n găoace. bibicescu, p. p. 38. Că nădejdea de la mine E ca găoacea de subţire, reteganul, tr. 155/,, Puiu’ de găină de cântă îm găoace, e năzdrăvan, şez. i 19/10. A ieşi din ghioace = a scăpă de un rău. (Mârcina, în Ban.) zanne, p. ix 623. | Pun palmele făcute găuace (= ţinute astfel ca să formeze o scobitură), una lângă alta. şez. ix 135. || P. anal. f Mitră. Având de Dum,nedzeu priimitoare găoace, fecioara alergă cătră Elisavetha. dosofteiu, acatist, 6,2. | (Pop.) Organul genital la femeie, pamfile, J, I. Cfr. zgău.
2°. Coajă de nucă, de ghindă, de, alună s.de alte fructe. Ca ghinda când va cădea den găoacea ei. biblia, ap. TDRG. Văzii doi draci ducând o găoace de nucă înlr’o prăjină, alexandria, 136, cfr. ispirescu, l. 16''. O găoace de cocos, drăghici, r. 134. Trecusem Oltul dincoace, C’o luntre cât o găoace. teodorescu, p. p. 121. Orice nucă în găoacea sa: fiecare subt acoperământul său. zanne, p. i 226. | Spec. Ghioace = Cămaşa s. pleava bobului de grâu. DAME, T. 57. | P. anal. Au sărit pe nisip nişte găoace de stridii, drăghici, r. 43.
3°. Golul ce se face în pâne, în brânză, etc. din băşicile de aer produse în timpul dospirii. LB. Pânea-pădurii (= o ciupercă), de se rupe, are nişte găurele, ca gheocile de pâne. H. iv 71. [Derivat: găocit, -ă adj.=plin de găuri (despre pâne, brânză, etc. LB.]
4°. S. m. Larvă de insecte? Chilindrul... omoară goangele, găocii şi viermuleţii cei stricători holdelor. economia, 25.
[Pronunţ, gă-oa-ce. | Plur. -oci. 1 Şi: (+ ghioc) glieoăce, ghioăce. i. ionescu, m. 93, odobescu, ii 502, hodoş, C. 58, Şez. iv 153b/s, marian, o. II 377, ghiodcă TDRG., zgliioâcă s. f. Sdîoacă de nucă. marian, nu. 248.]
—	Presupune o formă *gauă < lat. galla „noix de galle“, care pe lângă alte înţelesuri, are în unele limbi romanice (d. e. calabr. galla, brescian gaom, cfr. meyer-lubke, r. wb. nr. 3655, 3657) tocmai sensul de „găoace verde de nucă“. Cfr. desghiocâ.
găoâză s. f. Trou. Anus. — Gaură, bortă. Din găoasă, din rogoz O ieşit îst făt frumos, marian, na. 251. Găuadza şărpilui. graiul, i 448, şez. ii 209/28. || Spec. Gaura curului, anus. anon. car.; cfr. pamfile, j. ii 363. | Canalul vaginal. şez. ii 228/23. [Pronunţ, gă-oa-ză. polizu şi DDRF. dau şi înţelesul de „cloacă11. | Şi: găoz s. a. ion cr. iii 87; formele gloază şl găvoăsă, citate de cihac, ii 661, nu se pot atestă, cfr. însă găvozit.]
. — Etimologia necunoscută (tulpina pare a fi *ga.uă, de aceeaşi origine ca în găoace, sau din lat. cava „scobită*1, precum propune TDRG., Cfr. gaură; terminaţia ar putea fi sufixul dimin., de origine albaneză, -să. Posibil însă că avem a face cu o formaţie glumeaţă din *găoără = gaură bulg. gzz „cur11).
găocit, -A. adj. v. găoace.
găoz s. a. v. găoază. .
gâplî s. f. (Min.) Machine ă mofe^es.—(înMunţii-apuseni) Maşină de extracţie pe care o învârtesc caii. frâncu-candrea, m. 42.
—	Din. germ. (Japel (pentru Gopel), idem. Bor-cia, Jahresber. x 189.
gar interj. — Interjecţie onomatopeică imitând strigătul cioarei. Cfr. câr. Cioara cât să-i cauţi măcar, Ea tot îţi va sice : gar ! (se zice celor proşti
Dicţionarul limbii române. 13. IV. 1912.
şi neînvăţaţi, cărora oricât li s’ar vorbi despre un lucru, ei tot a lor o ţin), pann, ap. marian, o.
ii	37; cfr. românul glumeţ, i 58/21. | (Fam.) Poreclă de batjocură pentru ţigani. Când cinevâ vreă să batjocorească vr’un ţigan, îi sice vorbe de acestea... Cioar r r r r! Gar r r r r! Crau u u u u ! şez. iii 36/2r
GAR s. ,m. v. gară1.
gâr, GÂRA interj, v. câr.
gară s. f. Cendre de paille. — (Ban., sârbism) Cenuşa de paie ce se rădică în aer de para focului: Multă gară a rămas din paiele arse. liuba. Jiresile fură arse, dar grâul nu se alesese de o parte, ci se făcuse tot numai scrum şi „gară“.. CĂTANĂ, p.
b.	86. | Fig. Cenuşă, praf, pulbere. Dac’or face cu sabia de trei ori cruce peste tine, Atunce te-i face gară. alexici, l. p. i, 258/18. [Şi: gar s. a. Com. PETROVICI.]
—	Din sârb. gar „cenuşă de paie“.
gără s. f. MAdisance. — (Mold., Bucov.) Clevetire. Vin acum la a doua gară ce s’a ridicat în contra mea. icogălniceanu, ap. cihac, ii 114. Să se limpadă... De gară, De strigare, marian, v. 154. Să te ferească Dumneseu de gara Sucevii (zicătoare din Bucovina). MARIAN.
—	Din pol. gwar(a) „zgomot11.
gară s. f. Gare. — Staţiune de drum de fier, cu o clădire în care călătorii aşteaptă trenurile şi unde se depun mărfurile; cfr. haltă. [Familia: garaj s. a. 1°. Punerea unui tren în gară. Linii de garaj, ghica, S. 451. 2°. Clădire s. magazie pentru adăpostire s. vânzare de automobile şi biciclete.]
—	N. din fran.
garafă, s. f. Carafe. — (Mold.) Sticlă de apă sau de vin umflată la mijloc, de obiceiu cu dop de sticlă, cfr. clondir. Aduc câteva garafe de vin. alecsandri, ap. rudow, xviii 83. Ah! garafa pântecoasă doar de sfeşnic mai e bună. eminescu, n. 42. Garafă cu vin. creangă, a. 95. Înainte vreme, măsurile cu care se vindeă în crâşmă, ocile, gărâfile (= jumătate de ocâ) şi litrele erau... de lut. pamfile, i. C. 391. | P. ext. Conţinutul ei. Două sau trei garafe turnate într’un poloboc, i. ionescu, c. 203., într’o vreme, către sfârşitul gărăfii de al doilea, sadoveanu, p. S. 61. [Plur. garafe şi gărăfi. \ Şi (din fran.): carafă s. f. pann, p. v. ii 8. | Diminutivul: gă-răfioâră s. f. Să beau din gărăfioară. sevastos, C. 148/s, cfr. marian, î. 363.]
—	Din n.-grec.	idem (de origine arabă),
GĂRĂGÂIE s. f. v. câr.
GÂRA-GÂŢA interj, v. caragaţă.
gârâi vb. IV(a> (ş. d.) v. câr’âi ş. d.
. garaj s. a. v. gară3.	.........
gărană ş. f. Taillis.—(Ban. şi Mehedinţi) Locul unde s’a tăi^t o pădure şi au rămas numai buciumi. Com. a. coca, cfr. curătură. Gărână se zice ;la, pădurea cea tânără, liuba. Cfr. lăstar. Ciobanii merg cu vitele în munte, gărâni sau câmp. h, ix ,6. [Plur. -răni.]	,
—	înţelesul original pare a fi „curătură11 şi deci
cuvântul poate fi înrudit cu slav. garaţi „a, arde11 (garam ,,ars“). Cfr. garişte.	-i
garant, -Ă s. in. şi f. Garant. — Persoană sau lucru care asigură cevâ cuivâ. Puterile garante. ODOBESCU, iii 455. | Spec. (Jur.) Gh.ezaş,, .;cel care răspunde cu averea sa pentru datoria altuia; ,care pune ca,u,ţiune. Solvabilitatea unui garant. HA“ mangiu, c. c. 414. [Derivate: garantă vb. Ia. l0. A da garanţie pentru un lucru,, spec. pentru plata
II.	15
gâraş
_ 226 -
GÂRBOV
datoriei altuia. 2°. A apără, o persoană s. un lucru în contra oricărei întâmplări. Legea... să garanteze pe fiecare in drepturile sale de proprietate, i. ionescu, m. 260. Garantarea independenţei, maiorescu, d. iv 304; garanţie s. f. 1°. Obligaţiune legală sau convenţională, In'virtutea căreia o persoană trebue să apere, să răspundă, să indemnizeze pe o altă persoană de o evicţiune, de o turburare, de o pagubă oarecare, encicl. r.; chezăşie, cauţiune, f adeverinţă (2°). Pre garanţia Rusiei, uricariul, i 179/24. A vinde cu s. fără garanţie. Invenţie brevetată, fără garanţia guvernului. P. ext. (Concret) Obiectul depus garanţie; gaj. 2°. Mijloace de asigurare în contra unei eventualităţi supără-cioase. Garanţie pentru o inteligentă susţinere a intereselor statului, maiorescu, d. iii 46.]
—	N. din fran.
gArAş f s. m. (ş. d.) v. groşi (A ş. d. fi
gAra'^A s. f. Poisson. — (Putna) Un soiu de peşte.
H.	xi 488, 504. [Plur. gărâţi ib. xi 437 şi găriţi ib. xi 517. | Şl: gâriţ s. m. graiul, i 431; gariţie s. f.
I.	IONESCU, p. 365.]
gXrb s. a. v. gârbă.
gârbă s. f. 1°. Dos. 2°. Insistance ennuyeuse.
1°. f Spate, spinare, cfr. cârcă. în gârba mea lucrară păcătoşii. CORESI, ps. 361 (= în cerbice[a] me[a] psal. sch.). [Duşmanii] ar vrea să-m[i] mănânce carnea de pre gârbă. dosofteiu, ps. 81.
2°. Fig. Stăruinţă supărătoare, ion cr. i 121.# A se ţineâ gârbă de cinevâ = a se ţineâ scaiu (propriu: a sta în cârca cuivâ). Omul rău... se ţine gârbă ăe tine. ion cr. iv 86. | Dă gârba ’n casă = nepoftit. pamfile, j, ii.
[Şl: gârb s. a. = cocoaşă. DICŢ.]
—	Din slav. g'iirb* (paleosl. „spate11, bulg. „cocoaşă11). Cfr. gârbov.
gârbăc£l s. a. v. gârbaciu.
GÂRBAci vb. VI®. Fouetter. — (Rar, mimai in DICŢ., probabil după fran. „cravacher11) A bate cu gârbaciul. [Şl: (cfr. ung. korbăcsolni) corbăci. Atâta
l-au corbăcit, până ce s’au rupt... carnea ăe pe ăinsul. şincai, hr. iii 131/l0, cfr. I 215/35. | Derivat: gârbăceâlă s. f. = bătaie cu gârbaciul.]
—	Derivat din gârbaciu.
GÂRBÂciV s. a. Fouet, cravache. — Biciu, mai ales de curele, une-ori cu vârfurile plumbuite (în , timpurile vechi şi din vână de bou, servind ca instrument de tortură); p. ext. jărdie, nuiâ de bătaie. pamfile, j. îi. O bătu cu 16 gârbace, vine crude de bou. dosofteiu, v. s. 232,2. Să cercă cu gârbace de bou să domolească tăria credinţa lor. id. ib. 4, cfr. 20, 135,2, 101. O bătură cu gârbace. mineiul (1776), 1871/,- lîadul-vodă... au şi zis Arma-şului „iei gârbaciul11 şi au pus de i-au dat 300 de toiege. m. costin, let. i 257/3S. începu a-l bate cu gârbacele pe spate, pann, p. v. i 108. Gârbaciul cu ăouă-spre-zece sfârcuri ăe plumb, filimon, ap. ŞIO. Dorobanţi cu gârbace... odobescu, i 73/4. Se auseă gârbaciul rotaşului pocnind, zamfirescu, r. 240. Vorbele... l-usturaseră ca o plesnitură de gârbaciu în obraz, beătescu-voineşti, l. d. li. în ajunul Sf. Vasile, fiecare flăcău se pregăteşte de un gârbaciu (= biciu mare şi gros) făcut din fuior de Cânepă, muscel, 13. Sfârcul gârbaciului. mateescu,
b.	73. || P. ext. Lovitură de gârbaciu. începe să-i care... gârbace ’ndesate. pann, p. v. ii 101. [Şi: câr-băciu DICŢ., corbâciu s. a. anon. car., viciu, gl. 25, marian, SE. I 14, pamfile, J. iii 37. Flagelul sau corbaciul. şincai, hr. i 136/s. îl bate cu coada corbaciului. şez. vi 120; cfr. rev. crit. Iv 28;
/gârbaciu s. a. (cfr. zbiciu). Mi-l bate... cu sfârcul zgârbaciului. mat. folc. 73; cfr. păsculescu, l. p. 206, 247, şez. iii 65/13; (Bucov.) scorbâciu s. a. Pe... feciori .., mânându-i cu scorbacele, ca pe nişte
oi	la căsăpie. marian, tr. 262; cfr. id. se. i 24, nu. 598. | Diminutiv: gârbăcel, zgârbăcel s. a. Şi scoase un gârbăcel, Un gârbăcel mititel, Pe trei locuri plumbuit, Câte-o litră de argint, păsculescu, l. p. 263, mat. folc. 39. Zgârbăcel de plumbăcel. şez. iii 65/14; cfr. PĂSCULESCU, L. P. 172,204.]
—	Din turc. kyrbac, idem (direct s. prin mijlocire slavă ori ungurească: bulg. gzrbac, pol. karbacz, korbacz, rut., sârb. korbac, ung. korbdcs).
garbav, -A adj. v. gârbov.
gârbi vb. IVa. Aboyer. — (Transilv. de nord, Maramureş, Bucov.) A lătra (în batjocură, şl despre oameni), vaida, marian, viciu, gl. Gârbeşte ca, cânile. viciu, gl. „încă mai gârbeşti P“ răcni atunci ciobanul turbat de mânie, marian, t. 318. în pădure naşte, în pădure creşte, Vine-acasă şi gârbeşte ? (= Meliţa) gorovei, c. 225; viciu, gl. ’
gârbi vb. IVa intrans. 1°. Attaquer, se ruer (sur). 2°. S’opposer. — (Mold.)
1°. f (Numai la dosofteiu) A năpădi, a năvăli asupra cuivâ. Pre un câne turbat, ce-i gârbisS să-l muşte, l-au omorît. V. s. 60,2. Acei păgâni gărbiră cu săbii de le omorîră. ib. 50,2. Gârbi odînăoară de o surpă gios. ib. 93,Mi-ai scos din lei mişelul mieu de suflet, Ce gârbiiă pregiur mine. ps. 186.
2°. A gârgM = a se împotrivi, ion cr. ii 109.
gArbiţA s f. (Bot.) v. gârbiţă (4°).
/
GÂRBi'ţA s. f. 1°. Garrot. 2°. Peau du cou (chez les boeufs). 3°. Limoăore â feuiîles avortees (Limo-ăorum abortivum).
1°. (La animale) Partea gâtului unde sânt adunate şi ridicate oasele umerilor în capul şirii spinării (costinescu), grebenii calului, grumajii boului, ceafa, partea dinapoi a gâtului (păsculescu,
l.	p.), cfr. dame, T. 32. De junghetura gârbiţei. (Ro-manaţi) păsculescu, l. p. 247. | Fig. (La oameni) Cerbice, fig. trufie, ifos pamfile, j. iii (în expre-siunea): A muiâ cuivâ gârbiţa. Astfel Ştefan muie gârbiţa şi înfrânse trufia spurcaţilor Agareni. CONV. UT., ap. TDRG. Şi-i dete ăupă ceafă vr’o câţiva pumni de ceia înghesuiţii, de-i muie gârbiţa. ispirescu, ib.
2°. (Ban., Mehedinţi) Pielea care atârnă la gâtul boilor, gr. băn., n. rev. R. (1910), 86; dame, t. 32.
3°. (Bot.) Plantă ierboasă din familia orhidaceelor cu tulpina acoperită de solzi şi cu flori mari violete. PANŢU, PL. [Şl: gârbiţă s. f. ib.]
4°. Gârghiţă — o parte a’ căruţii. H. xiî 31.
[înţelesul de: un fel de pasăre din familia palmi-pedelor, la barcianu, DDRF. e suspect şi avem a face, probabil, cu o eroare, în loc de gârUţă.]
—	Din sârb. grbica „cocoaşă mică11 (şi planta „lepidium11).
gârbov, -A adj., subst. Von te. — (Despre spinarea omului) încovoiată, adusă, (despre oameni) cu spinarea adusă, încovoiată (mai ales de bătrâneţe, fără a fi propriu zis cocoşaţi s. gheboşi). 0 muiare gârbdvă. varlaam, c. 354, (gârbovă) 355,2. Cel gârbovii. biblia (1688), 26. La statul trupului său eră gârbov, ghebos şi la cap cucuiat, cât puteai să zici că este adevărat Isop la cap. m. costin, let. i 302/,. Bătrânul gârbov, alecsandri, p. ii 354; cfr. Ollănescu, h. o. 238, i. negruzzi, ii 48, vlahuţă, p. 103. 0 babă gârbovă ăe bătrâneţe, creangă, p. 159; cfr. 190, sbiera, p. 146/23. Nenea Stan gârbovul P (= Drumul), gorovei, c. 135. | Subst. De va zice neştine altuia „gârbove", să va certă. prav. mold.
GÂRBOVEALÂ
— 227 -
GARDĂ
129.	Uite ce vorbeşte gârbovă şi neputincioasa,! creangă, p. 191. [Femininul şi: gârboăvă pamfile,
J. II, gârbovită s. f. = babă gârbovă, polizu. | Şi: gârbav f anon. car.]
—	Din paleoslav. grabavT., idem.
gârboveâlă s. f. v. gârbovi.
gârboveână s. f. Ariiculation du genou. Pied. — (Ban., Haţeg) îndoitura genunchiului, rev. crit. iii 155. || P. ext. Partea dindărăt de subt genunche. liuba. | (La plur.) Picioare. Mă dor gărbovenele. Com. a. coca. |1 Partea piciorului de la genuchiu în sus. viciu, gl.
—	Derivat din gârhov.
gârhovenie s. f. v. gârbovi.
gârbovi vb. IVa. (Se) vouter. — Trans. (Complementul e spinarea, umerii) A încovoia, a îndoi, a cocoşă. Şi umărul lor pururea îl gârboveşte, biblia (1688), ap. TDRG. Însărcinarea asta plinind de multe ori, Spinarea-mi gârbovisem. C. negruzzi,
ii	233. || Refl. (Subiectul e omul) Acela ce la masă pe cărţi se gârboveşte. C. negruzzi, ii 175/14. Ei se gârbovesc, ispirescu, 0. 26/ls. | (Subiectul e spinarea) Mi s'a gârbovit spinarea. [Derivate: gârbovit, -ă, (rar) în gârbovit, -ă adj. = (ajuns) gârbov. Părinţii cei gârboviţi subt sarcina anilor, marcovici, d. 1.80. Un moşneag gârbovit de bătrâneţe, c. negruzzi, i 119, cfr. odobescu, iii 319/4, şez. iii 235/16.' D-ta în curând ai s’ajungi... cu trupul gârbovit, şi cu tufă’n buzunar, alecsandri, t. 754. Moş îngârbovit. coşbuc, f. 117, cfr. 70. Un sihastru alb ca oaia de bătrân şi gârbovit de spate ca o leucă. reteganul, p. v 79/„. Babă gârbovită, zanne, p. iv 527; gârbovilor, -oare adj.; gârbovire s. f.; gâr-bovitnră s. f. pontbriant, gârbovie s. f. Gârbov[i]a, care adese se iscă [la cai] din pricina	şelei. fili-
pescu, ap. TDRG., gârbovenie s. f.	anon.	car., gâr-
bovrnă f s. f. LB., gârboveâlă s. f. costinescu.]
—	Derivat din gârbov.
gârbovînă s. f. v. gârbovi.
gArboviţĂ s. f. v. gârbov.
gârbovi tură s. f. v. gârbovi.
«ÂRcÂi vb. IV<“) v. cârâi.
GÂRCĂLOI) S. m., GĂRCHIĂN, \ xT
gârchiân f s. a.	/	s
gărciu s. a. v. zgârciu.
GÂRCEĂN S. m., GÂRCEÂîfţ, |
GÂRCLEÂN, «JÂRCLKÂVf,	> V. gâtlej.
GÂRCEIOD s. a.	J
GA.RD s. a. 1°. Clâture. 2°. Treillis. Gord. 3°. Jardin.
1°. Nume generic pentru împrejmuirea care desparte o proprietate de alta, bătătura de grădină, determină locul destinat pentru ţarcul s. ocolul vitelor, etc. Gardul obicinuit se face din împletituri de nuiele s. ostreţe (cfr. cunună) ce se petrec în jurul unor pari bătuţi în pământ; sânt insă şlgarduri de spini, de bolovani, de târşi (cfr. săciu), de scânduri (cfr. zăplaz, uluci), de prăjini, etc. (cfr. stobor), sau de plantaţii de arbuşti deşi şi spinoşi, în care caz se numesc garduri vii. Gardurile se trec pepârl(e)az. Cu gard se ocoleşte, se îngrădeşte s. se im-prejmueşte un loc. Am e căăeare gardului, nece priias, nece strigare întru uliţele lor. coresi, ps. 391. Eră pline închisorile de boieri şi grosurile de cei săraci, de-i băteă şi-i căznea cu capetele prin garduri. neculce, let. ii 239/,. Au ocolit el locul acela... cu gard bun. drăghici, r. 52. Gardul uscat şi gardul viu. economia, 115. Gard de zid. ib. 116. Un bordeiu urît şi acoperit cu gunoiu de cal. împrejur gard nu eră, ci numai nişte lungi ţeruşe ascuţite, eminescu, n. 19. Sosirăm în curtea de gard a bisericuţei de la Turbaţi, odobescu, i 401.
Ba Peneş-împărat, văzând Pe Barbă-cot, piticul, stând Pe-un gard de-alături privitor, L’a pus la joc. coşbuc, b. 22. Gardul ţarinei, id. f. 125. Garduri streşinite cu spini, creangă, p. 153. Sărace dragostele Ciripesc ca pasările Pe toate gardurile, Subt toate streşinile, jarnîk-bârseanu, d. 17. Gardul viilor. ib. 401. Creşteţi flori cât gardurile! şez.
i	47b/25. Viile pe aici... sânt... îngrădite cu gard de nuiele sau gard-viu. H. iii 13. Gardul care o înconjura [văgăuna] aveâ o portiţă, ispirescu, l. 58. Mi-i ruşine şl de garduri ca să umblu eu în flecare zi după câte un bobuleu. sbiera, p. 180/18. Nalt ca bradul, prost ca gardul, zanne, p. i 123. N’are a face banul birului cu gardul ţarinei: n’are a face una cu alta. ib. iii 81. Păsările fripte nu se găsesc în parii gardurilor, ib. IV 69. îi pare gardulpârleaz=fuge mâncând pământul, ib. iii 162. Gardul rău învaţă vita vicleană, ion cr. i 57. A legat cartea de gard = a lăsat-o, a părăsit-o, nu mai pune mâna pe ea. pamfile, j. ii.^.Copil făcut după gard, copil de după gard, de la umbra gardului = din flori. Propteaua gardului, cfr. proptea. A sări (peste) garduri =(despre bărbaţi) a umblă după femei, (despre femei) după bărbaţi, zanne, p. iii 165. Apoi doar eu nu-s de acele de care crede el; n’am sărit peste garduri niciodată de când sânt. creangă, p. 28. A-şi pune gard la gură = a tăcea, zanne, p. ii 183. Florico, pune-fi gard la gură [= tacă-ţi gura], că... alecsandri, t. 915. A nimeri (s. lovi s. da s. a o vârî) cu oiştea ’n gard = a face o prostie, una boacănă. Bacă mergem tot aşâ hâţa-hâţa, o vârîm cu oiştea în gard. caragiale, ap. TDRG. A nimerit ca Irimia cu oiştea ’n gard. zanne, p. vi 166. A legă pe cinevâ la s. de gard = a-1 prosti. Se ţine de cevâ ca orbul de gard = orbiş. Din gard (s.’din gardul Mintulesei, Oancei, Răzoaiei, Bârlobrezoaei, lloaei): se zice (în diferite regiuni) când refuzi pe cinevâ. creangă, gl., (cfr. explicarea locuţiunii la zanne, p. vi 194 şi la TDRG). Vrei bani? ţi-oiu da din gard (=nuţi-oiu da), pamfile, j. ii. Fata împăratului Boş nu se capătă aşă de lesne cum crezi tu. Bin gardul Oancei ţi-a da-o împăratul, dacă n’oi fi şl eu pe acolo, creangă, p. 244. )| Spec. Ţarcul împrejurul stogului de fân. dame, t. 37.
2°. împletitură de nuiele. Păreţii de gard lipit cu pământ sânt cei mai răspândiţi, apărarea sănătăţii, ap. TDRG., cfr. pamfile, i. c. 420. | Spec. împletitură de nuiele întrebuinţată la prinsul peştilor. Ele sânt de mai multe feluri: gard cu leasă (antipa, F. 98, 124, 190), cu legănuş (ib. 134), cu limbi (ib. 77, 114), de piatră (ib. 193); cfr. H. III 18.
3°. (Ponorel, Copand, în Transilv., ca la Aromânii din Olimp) Grădină, jahresber. IV 267, cfr. găr-dioarâ.
[Plur. garduri. | Diminutive: gărduleţ s. a., (în poezia pop.) gărdurel s. a. Să dau foc la gărdurele. hodoş, p. p. 115; gărduş s. a. (ad 2°) cfr. i. ionescu, m. 85. Capetele gărduşului vin învârtite împrejur. şez. iv 116/s5, (şi numele unui joc de copii H. v 17), gărduţ s. a. (ad 1°). Făcându-şi mic bordeiaş şi ocolind cu gărduţ. dosofteiu, v. s. 17,,. Gărduţul de nuiele, hodoş, C. 105; cfr. graiul, ii 75; (ad 2°) antipa, F. 40, 134.]
—	Cuvânt strâvechiu, înrudit cu alb. gar®, idem. (Dacă e împrumutat cumva din limba albaneză, împrumutul acesta trebue să fie foarte vechiu, din timpurile când în limba albaneză se pronunţă încă *gard, deci e contemporan cu brad, iar nu cu barză, viezure, zară, etc. Cuvântul albano-român se ra-poartă la slavul gradz [cfr. îngrădi, grădină, grajd, ogradă] ca baltă la slav. blato).
GĂRDĂ s. f. Gwrde.
I.	Abstr. Pază. Făcuse de gardă la schelă şi la cazarmă, conv. lit. xliii 922. Soldat, intern, infir-mderă de gardă. || Corp de gardă: corp de soldaţi, j care au de păzit cevâ şi, p. ext. casa în care stau.
GARDAG1U
— 228 -
GARGARĂ
Garda pieţei: cazarma unde stau soldaţii însărcinaţi cu paza oraşului, şi unde mai e şl o închisoare militară. Vrei numai de căi să te odihneşti la garda pieţei? CQNV. lit. ap: TDRG.
II.	Con cr. 1». Soldaţi însărcinaţi cu paza unui comandant. Garda personală a comandantului Armatei de Vest. zamfirescu, r. 257. ,0 gardă de patru Arnăuţii- se orândul acasă pentru a-l păzi. iorga, L. II 138. Garda imperială rusă, germană. Garda civică (s. naţională, maiorescu, d. iii 146). Cherestegiul.,., este pătruns de demnitatea gardei civice. id. cr. ii 173. | Gardă de onoare: escorta unei persoane căreiai se fac onoruri militare. | Gărzi: păzitori, sergenţi, graiul, ii 258.
2°. Garda unei săbii, partea de la mâner, care acopere şi' apără mâna. Puse mâna pe garda săbiei. zamfirescu, r. 260.
[Plur. gărzi. | Forme învechite s. vulgare (din rus. gvardija): gărdie stamati, d.; gvărdie n. costin, LET. II 69; C. NEGRUZZI, I 21, 143; ODOBESCU, I 283; guârdie alecsandri, p. p. 94; gvârdă caragiale, t. ii€9;.(cfr. ung.vdrda) yărdă s. f. graiul, <i,. ii 109. | Familia:.gardian (pronunţ, -di-an) s.m.= „ păzitor, supraveghetor. Aveă şl erghelii cu gardiani. V> marian, î. 5. | Spec. Supraveghetor într’un spital s. S. muzeu; impiegat poliţienesc. Se auzi glasul aspru dl gardianului căpităniei, dunăreanu, C. 94; gar-‘■îi- dist (gvardist, yardist caragiale, t. ii 29) s. m. = agent inferior de poliţie, care păzeşte („face de gardă") în oraş, ziua ori noaptea, sergent de stradă (mai mult în Munt.; în Mold. de obiceiu: sergent de zi, de noapte). Dă bacşiş guardistului din poartă. ap. TDRG.
—	N. din fran.
GABDAeiu s. m. — (în bălţile Dunării) Cel care aşează şi păzeşte gardul de prins peşte; el e şi un fel de scafandrier (fără scafandru), fiindcă, la anumite epoce, trebue să se dea, de câteva ori pe zi, la fundul apei, ca să vadă de nu şi-a făcut crapul drum pe subt gard. Com. gr. antipa.
—	Derivat din gard, prin suf. -agiu.
gârdeiu s. a. Petit troupeau. —Turmă mică de oi ori miei. bugnariu, năs.
,, — Poate contaminat din cârd şi boteiu.
, (Jabden s. a. v; gardină.
garderobă s. f. Garde-robe. — Dulap, cameră în care se ţin haine şi tot ce trebue pentru îmbrăcăminte. Zoe deschise garderobul său, alese o rochie. C. negruzzi, I 27. Un spectator la teatru îngarderob paltonu-şi lasă. mire a, c. ii 5. Cuprinsul vrăjitei garderobe, id. ib. 49. | P. ext. (Fără plur.) Hainele cuiva. Şacşîri, şlicuri, mestii, giubele şi toată garderoba strămoşască. ruşso, S. 16, cfr. c. NEGRUZZI,
11	202. [Şl: garderob s. a. | Plur. -roburi, -roabe.]
—	N„ din fran.	'
. gari>iasî s. m., GĂuniE s. f. v. gardă.
OĂKDIX s. a. v. gardină.
GardinA vb. IVa. Jabler. — A face gardina la doagele de buţi. (în Munţii-apuseni, cu trecerea lui h intervocalic în r) Să poţi gardiră un ciubăr FRÂNCU-CANDREA,M. 268. [Şl: gărdini vb. IV“. DICŢ.]
—	Derivat din gardină.
•jăkdi.va s. f. Jable.
_1°. Crestătura, scobitura sau şanţul făcut cu găr-dinarul la capetele doagelor, în care se îmbucă marginea fundurilor unei buţi. şez. ii 228/20; sima, m. Dă-mi o ţâr’ de papură s’o bag la gardina butoiului,, că .cură. ţara oltului, iii, nr. 23. în butie... prunele şe pun cam până la o palmă şi jumătate de gardină. pamfile, i. c. 235.
2°. P. ext. Capătul sau marginea doagelor, de la fundul buţilor în afară (Zahareşti, în Bucovina). Com. GRĂMADĂ; sima, m.; bugnariu, năs. Apoi baba cu
o	mână ţine cofa de toartă, iar cu cealaltă înfăşoară... gardina cofei cu ştergarul cel lung. gri-goriu-rigo, med. i 62. Am pus-o în locul fundului, peste gardina bărbânţei. ion cr. iv 50. || P. ext. Colacul, butulâul s. ghizdul fântânii, pamfile, i. C. 467. Gardina unei păduri = marginea pădurii. barcianu, pontbriant. | Straşina pălăriei. îşi îndeasă pe cap pălăria de paie cu gardini late, şi pleacă. (Bihor) LUC. iii 331.
[Plur. gardini şi gărdini polizu (gen. sing. găr-dinei pamfile, i. c. 162). | Şl: gărdin, gărden s. a. Gărdiner... cu care se face în dogi gardinul buţilor. liuba-iana, m. 127, cfr. (gardenului) pamfile, i. c. 162. | Diminutiv: gărdimiţă s. f. LB]
—	Cuvânt de origine germ. (gargel, gergel, idem), despre a cărui migraţiune cfr. meyer-lubke, r. wb. nr. 3686 şi TDRG.
gArdinâr s. m. 1°. Jabloire. 2°. Compas.
1°. Instrument de tâmplărie cu care se fac gar-dinele vaselor de lemn. pamfile, i. c. 162; frâncu-candrea, m. 100; dame, T. 88; şez. II 228/25, H.
iii	475, 209, IX 429, xi 199, 517.
2°. Compasul buntarului. şez. ii 228/25.
[Şl: (Ban.) gărdiner s. a. = oblu (gilău) cu trei tăişe (cuţite) şi trei şăitaie, cu care se face în dogi gardinul buţilor. liuba-iana, m. 127; gardineciu ş. a. H. xi 148.]
—	Derivat din gardină, prin suf. nom. agent. -ar.
gardineciu, (iĂnin.VEu s. a. v. gărdinar. gări)ini vb. IVa v. gărdink. gAriunuţâ s. f. v. gardină. gArdioArA s. f. v. grădină. gardist s. m. v. garda.
GĂR»UÎ vb. IVa. Enclore.— A îngrădi, a împrej-mui cu gard. Ajunseră la o grădină gărduită cw zid de aramă, ispirescu, l. 236. Naţia cere apărare, cât va hi gărduită de hotare, jipescu, o. 88.
—	Derivat din gard, prin suf. -ui.
cARDllEţ s. a. v. gard..
gArdurărită s. f. (Ornit.) Oiseau. — Pasăre de mărimea pitulicei, având coloare cenuşie. H.
iv	50.	.	'
—	Derivat din garduri (pluralul de la gard), prin suf. -ariţă (propriu: care se ţine prin garduri).
gărdiirîx, gârdvş s. a. v. gard. gârd^ţ s. a. v. gard.,	f
. gÂrgA s. f. v. cârcă.
. gâkgâî vb. IYa v. gâgâi.
gargalâie s. f. Când taie porcii..., atunci se zice că fac gargalaie. viciu, gl.
—	Onomatopee.
GÂRGAiiÂJTCiu subst. Drăgaica se joacă aşă:
4	femei, una numită mireasă, una gârgalanciu şi
2	schimbătoare, împodobite cu flori... H. II 246.
GÂRGÂLIŢ, -A adj.,GĂRGĂRIŢĂ ; GĂRGĂi.i'rA ş. f. (ş. d.) (Entom.) gârgălot s. a. v. gâtlej.
gargara s. f. Action de se gargariser. Garga-risme. — Acţiunea de a se gargarizâ. A face gargară = a se gargarizâ. Să facă gargară, dacă are cel pierit în gât. grigoriu-rigo, m. p. i 39. A cam răguşit Ş’ar vrea să fac’ o gargară, teodorescu, p. p. 131b. ||P. ext. Lichidul, medicamentul, cu care şe face gargară. Geaiu de jaleşiu... se ia ca gar-
jv. gărgăriţăş. d.
B
GÂRGĂRĂ.
- 229 -
GÂRI-GÂRI
gară. mat. folc. I 701. [(Popular) şi: gâlgără s. f., ap. TDRG.]
—	Din n.-grec. Y''-pY“Paj idem.
gârgără s. f. (Entom.) . "j
gâiigăricios, -oâsă adj. > v. gărgăriţă.
gârgăricit, -Ă adj. J
gargariseÂLĂ s. f. \ en-earl/â.
GARGARISI Vb. IVa / V- ^al»aUZa'
GÂRGÂRIŢ, -Ă adj. v. gărgăriţă.
GĂRGĂRIŢĂ, GĂRGĂRIŢĂ s. f. (Entom.) 1°. Charanpon (Calandra granaria). 2°. Bruchus pisi. 3°. Ţinea granella. 4°. Coccinella septempunctata.
1°. Gândac mic de coloare roşietecă-cenuşie, care trâeşte mai ales prin magazinele şi grânarele puţin aerisite; este foarte stricâcioasă bucatelor. MARIAN, INS. 90; cfr. h. I 21, IV 54, 85, vi 208, x 151, 68, xiv 104, etc.; anon. car., economia, 58. Porumbul are multe racile, se încinge, face gărgăriţe... m. chiriţescu, C0.NV. LIT. XLIV, II 657. | Viermi de porumb şi alte cereale, din care ies gărgăriţele, h.
iv	85.1 Se mai numeşte: Gărgăriţă de pâne, de bucate, neagră, marian, ins. 90. Cfr. călugăriţă.
2°. Gărgăriţă (de mazăre, de bob, de grâu, neagră) = măzărar. ib. 84, 85.
3°. Gărgăriţă (de bucate) =molic de bucate. | Gărgăriţă (albă)=larva fluturaşului numit molie depâne (s. molie de bucate, molia bucatelor), ib. 302.
4°. Gărgăriţă (măgăreaseă) — (Munt.) buburuză. Gărgăriţă, Mărgăriţă, In cotro vei zbură, Acolo m’oiu însura, idem, 106, 112.
[Accentuat ş\: gărgăriţă TDRG. | Şi: gargă-liţă, gârgăliţâ, galgăriţă pamfile, j. i 364, gargară s. f. (Fig.) Frunsă verde pălămidă, Plină-i ţară de omidă, Be omidă ungurească Şi de gârgără săsească, alecsandri, p. p. 319/4. | Derivate: găr-găriţos, -oâsă s. gărgăliţos, -oâsăadj. = ros, pătruns, mâncat de insecte, de viermi; viermănos; plin de gărgăriţe, marian, ins. 95; (Ban.) gârgăricios, -oâsă adj. = (om) fără fire, sec. liuba; (vită) lacomă. VICIU, GL., gărgăricît, -ă adj. Un uscăţiv gărgăricit. m. chiriţescu, conv. lit. xliv, îi 658. (Substantivat) împestriţatule Şi împeliţatule, Gărgărici-ţule Şi de molii mâncatule. teodorescu, p. p. 125, îngărgăriţât, -ă adj. - găurit de gărgăriţe, marian, ins. 95. | Adjectiv postsubstantival: gârgâ-riţ, -ă (gârgâliţ, -ă viciu, gl.) = (despre oameni şi vite) foarte lacom, mâncăcios, care lingăreşte prin toate oalele şi mănâncă din toate, marian, ins. 95. (Substantivat) Animal foarte blând, care vine după om, mănâncă din mână, etc. Se zice despre pripăşii rămaşi de mici făr’ de mamă şi care se deprind a suge la alte vite. Gărgariţ se mai zice şi omului muieratic (Munţii Sucevii, în Mold.). şez. V 75.]
—	Etimologia necunoscută. (Cuvântul se găseşte şi la Unguri gergelice şi la Ruteni gergelica, pe care Schuchar/dt, Zeitschrift f. rom. Ph.il. xxvi, 586-587, le crede împrumutate de la Români, iar despre cuvântul românesc, că ar fi derivat din lat. gurgulio = curculio. Cfr. şl sârb. gagrica şi sinonimul românesc: curculez).
gĂrgâritos, -oâsă adj. v. gărgăriţă.
gargarizâ vb. 1“ refl. Se gargariser. — A-şi spălă, a-şi clăti gâtlejul cu un lichid, a face gargară. [Şi: (din grec. f“PT-ttP‘C<») gargarisi vb. IVa. | Derivat: gargariseâlă s. f. (în glumă)Băutură. Am asudat. Trebue să mă dau la o gargariseală. caragiale, t. ii 126.]
—	N. din fran.
gârgăuân ,s. m. v. gărgăun.
GĂRGĂVfir, gărgăun s. m. (Entom.) 1. 1°. Frelon
(Vespa crabro). 2°. Rapace. II. Pou. IÎL Bombus terrestris.
I.	1°. Viespea cea mai mare, mai stricăcioasă şi mai primejdioasă dintre toate celelalte, care, când zboară, zbârnâe tare. Aripele şi inelele de pe burta îi sânt galbene; celelalte părţi ale corpului sânt cenuşii. După localităţi, gărgăunul poartă numiri deosebite: (Munt.) bărzăun, băzgăun,bâzgar, bâză-lău, albina-ţiganului, viespe-bondărească, viespe-gărgăune; (Transilv.) barzaon şi găun; (Ban.) bândaon, bârnăuz, albina-ţiganului, (Biharia) găun şigăunoiu; (Bucov.) viespoiu, viespar şi viespar-rău. marian, ins. 20.0; cfr>
H.	ii 143, 243, iv 85, x 465, 535, etc. Loc plin de
viespi şi gărgăuni şi tăuni şi ţânţari, dosofteiu,
v.	s. 78,2. Pre tăuni şi pre gărgăuni împreună-să ridicăm, cantemir, ist. 165. Sănţ tot felul de muşte, apoi strechii, lăcuste, bondari, cărăbuşi şi gărgăuni. marian, O. I 61. Prinde odată un gărgăune. fun-descu, l. p. 161/,,.	■	.
2°. Fig. (Despre oameni) Lipitoare, lacom,hrăpăreţ. Vrei să iei şi pielea de pe mine ca un gărgăun. marian, ins. 212. | Oamenilor avuţi, avari şi mândri li se zice gărgăuni. H. ii 117. || (Despre copiii din cale afară răi şi mâncăcioşi) Are o mulţime de gărgăuni, care îi fac viaţa amară, marian, ins. 212. i| Românii din Bucovina... şi cei din Transilvania numesc pre Ţigani, pentru marea lor îndrăzneală, cu care umblă la cerşit, gărgăuni, marian, ins. 214; [în acest înţeles are şi o formă fem.: gărgăună. ib. | Şi: gârgăuân. marian, sa. 222.] ■
^ Gărgăuni în cap (în legătură cu verbele: a p, cu, a umblă cu, a aveâ, a-i intră, vârî, scoate cuivâ) = toane, fumuri, idei curioase şi extravagante care îi vin cuivâ şi de care nu se poate dezbăra (cfr. germ. Grille). Cine ştie ce gărgăuni aveă’n cap. contemporanul, vi 3; cfr. c. negruzzi, III
41	/,6; românul glumeţ, i 48/12. Caută-ţi de drum şi nu umblă cu gărgăunii în cap. creangă, p. 81, Ţi-au intrat în cap gărgăuni... Vrei s’agiungl senator! alecsandri, t. 1276; cfr. i. negruzzi, iv 462, ispirescu, L. 270. li vâri... gărgăuni în cap.
I.	negruzzzi, iii 83. Ia staţi o leacă, să ,vă scot .eu gărgăunii din cap ! creangă, a. 79, cfr. zanne, p. i, 479. Până la o vreme-i vine- omului în cap gărgăuni de însurătoare, sevastos, ap. TDRG.
II.	(în glumă) Păduche, marian, ins. 466. Joacă, fată, ce-i jucă, Bu-te-acasă şi te-i la, Că de când nu te-ailăut, Gărgăunii te-au umplut! marian, ins..471.
III.=bârzâun.	marian, ins. 195. Gărgăun—bondar. H. I 59.
[Pronunţ, -gă-un. 1 Şi: gărgăune s. m. | Derivat: (rar) gărgăunos, -oâsă adj. = cu gărgăuni la cap.. jipescu, ap. TDRG.]
—	Cuvântul latinesc crabro, idem, a suferit în limbile romanice fel de fel de alteraţii (cfr. meyer-lubice, R. wb. nr. 2293). Pe un vast. teritoriu romanic găsim corespondente care se reduc la formele *grăbrone şi *garabrone, adesea cu al doilea r dispărut, prin disimilaţie (cfr. trientin. graun, lombard. galavron, etc.). Aceste forme ar fi dat în româneşte *gră(r)un s. gără(r)un, şi se pare că din fuziunea lor cu sinonimul găun s’a născut forma gărgăun. (De altă părere e Schuchardt, Zeitschrift f. rom. Phil. XXVI, 587-588, care cel dintâi a studiat acest cuvânt şi corespondentele lui romanice).
GĂRGĂUNĂ S. f., GĂRGĂUNE S. m. \ GĂRGĂUNOS, -OÂSĂ adj.	J	' ®	8	■
GÂRGLENCIU s. a. v. gâtlej.
GÂRGOºà s. f. (Entom.) v. grângoaşă. gârgoiu s. a. v. gurguiu. gârgoloţ s. a. v. gâtlej. gărîgă s. f. v. cărică.
£	J
GARI-GÂRI! interj. Interjecţie onomatopeică, cu care se cheamă gâştele ca să mănânce, h. xii 27i
GÂR1-MÂ.R
— 230 -
GÂRLIC1U
Nevasta.., iese pe prisp’afară, Cu trei-patru boabe’n poală Şi strigă în gura mare Gâri-gâri, gâsculiţe. BIBICESCU, P. P. 77. [Şl diminutivul: gârraţă-gâriuţăî Com. i. pavelescu.] Cfr. gâle-gâle, hale-hale.
gari-mar interj, v. câr.
gârişth s. f. Prairie. — (Răchita, comit. Caraş-Severin) Luncă, rât, fânaţ. viciu, GL.
—	La origine trebue să fl însemnat „curătură;‘, fiind împrumutat din sârb. gâriSte „loc unde a ars cevâ“; cfr. gară1, gărână.
gârît s. m., gariţie s. f. (Iht.) v. gărâţă.
gâkii;ta interj, v. gâri-gâri.
g1kjob,-£ adj. (Bejcourbe. — încovoiat, adus, strâmb. Care cuptori aveâ în sine, pre d'imbe părţi, ţapi, ostii gârjobe. dosofteiu, V. S. 220/3. Se taie toamna... toate viţele ceale gârjobe, şi dintr’însele se aleg atâtea cârlige, câte trebuesc gazdei spre sădit... Viţele ceale oable... economia, 153. [Şi: cârjob, -ă f adj. O, dreptate sfântă, pune-ţi îndreptariul şi vezi strâmbe şi cârjobe lucrurile norocului! cantemir, ist. 107. | Derivat: gârjobât, -ă, cârjobât, -ă, (+ cârlig) cârlobât, -ă, (-f- coroiat) cârjoiât, -ă adj. Două feţişoare, Gârjobate la spinare, Bune de se-cerătoare. marian, nu. 769. Spate tare cârjobate, Buze mari dăbălăzate. jarnîk-bârseanu, d. 343. Strâmbătură cârlobată. speranţia, ap. TDRG. Ciocul lung şi cârjoiat. învăţătorul copiilor, ib.; îngârjobă vb. 1 refl. = a se încovoia. Unde se pleacă şi se îngârjoăbă [mlădiţa] de la buciumul ei, se creastă de-asupra. economia, 158 (cu part. -adj.) îngârjobăt, -ă (îngârjovât, -ă, încorjobât, -ă). Spate late’ngârjobate. marian, nu. 13, (’ngârjovate) şez. 1143b/)3. Două cârji încorjobate. gorovei, c. 156; (-f- încovoia) încârjoiâ vb. Ia refl. = a se încovoia. Au început a se încârjoiâ în toate părţile, de foame. sbiera, p. 311/8.]
—	Pare a fi rezultatul unei fuziuni între cârjă şi gârbov (cfr. sârb. kreav „schilod, rău desvoltat").
gârjobât, -Ă adj. v. gârjob.
gârlă s. f. 1°. Bras (de riviere). 2°. Ruisseau. 3°. Lit (de rivifere).
1°. Braţ al unui râu s. fluviu. Pevechii ostrovul iaste între gârlile Dunării, cantemir, hr. 261 /2B. Fiind să ajungă în Focşani.... i-au ieşit înainte la gârlele Putnii. axintie uricarul, let. ii 190/,5. Un loc cu vad de moară, pe o gârlă a Bistriţei. uricariul, xiii 377/20. Irigaţiunile cu apă scoasă din gârlele Putnei. 1. ionescu, p. 18. | Spec. Crac de râu care e condus la moară. şez. vii 186.
2°. P. ext. Apă curgătoare (h. x 106), vale, pârâu (h. ii 251), (une-ori) râu (h. ii 251). Ce să va naşte din Ovreai, în gârlă (eiţ iov hotoi[a6v) să-l aruncaţi. biblIa (1688), 39,2. Sinan-paşa... l-au oborît după cal, în gârlă. mag. ist. ii231/2. Gârla... Rinul. Gârla Ron. golescu, î. 126,137. De la gârlă... Zgomotoşi copiii vin. coşbuc, b. 6. O gârla pe care umblau numai 500 de mori. creangă, p. 242. îl dete pe gârlă, ispirescu, l. 66. Pe luciul Dunărei, La scursurile gârlei, alecsandrî, p. p. 124. La maică-ta te-i duce... Când s’o ’ntoarce Gârla ’ncoace (= niciodată) ! teodorescu, p. p. 270. Fetele pun în gârlă, în noaptea spre Botezul Domnului câte trei nuiele.
h.	ii 34. Gârla se ceartă cu marea: cel slab se ceartă cu cel puternic (Sibiiu). zanne, p. ix 477. Fă-te frate şi cu dracu’ până treci gârla. ib. vi 583. Nu te goli înainte de a ajunge la gârlă. ib. iii 174. Să sloboază ploile, Să curgă ca gârlele, teodorescu, p. p. 211. (De aci, în funcţiune adverbială) A curge gârlă = din belşug, mult. Capul de-ar fi sănătos că belelele curg gârlă, creangă, p. 219; cfr. 153. Una pe alta
se îndemnau la treabă şi lucrul ieşea gârlă din mânile lor. ib. id. 7. Prin şanţuri curgea gârlă apa (şandu-aldeA, D. N. 246), minciunile (şez. iii 184/j6). Începu să gâlgâie sângele dintr’însul gârlă, ispirescu, v. 74/26. || Spec. (Pese.) Gârlă de chefali — canal într’o dună de nisip, pentru prinderea chefalilor mari. antipa, f. 77.
3°. f (Impropriu, numai la cantemir) Matca, albia unui râu. Nilul în gârla sa cea din fire se coboară. IST. 139/10; cfr. 138/2.
[Diminutive: gârliţă s. f. 0 gărliţă ce trecea pe subt nişte pomi. gorjan, h. ii 17, cfr. i. văcărescu, p. 7/19, h. iv 82, 152, ix 387, XI 322; gârloâcă s. f. pontbriant. | Augmentativ: gârloiu s. a. păsculescu, l. P. 71.]
—	Din bulg. giirlo, idem.
GÂRLÂsr s. m. v. gâtlej.
gârlâjs, -ă adj. (Mehedinţi; despre copii) Fără căpătâiu, care stă toată ziua pe drumuri şi pe gârlă (la scăldat), n. rev. E. (1910), 86.
—	Derivat din gârlă, prin suf. calif. -an.
gârlâkos, -oâsă adj. cfr. gâtlej.
GÂRLECitr, gâbi.icior s. a. v. gârliciu.
GÂRiiiciu s. a. 1°. Goulot. 2°. Entree (de cave, etc.). 3°. Passage par lequel sortent les brebis qu’on va trăire. 4°. Oeillard. 5°. Fond (de nasse).
1°. Gâtul unei sticle. Şipuri cu rachiu, cu astu-puşuri de flori şi legate la gârliciuri cu aţă roşă. marian, nu. 499, efr. î. 157.
2°. P. anal. Intrare îngustă într’o încăpere mai largă:
a.)	Intrarea în pivniţă sau în beciu. H. IV 157. în fundul unei tinde întunecoase, se vede gărliciul povârnit al pivniţei, odobescu, i 126/29, cfr. gorun,
f.	101, ispirescu, L. 10. Zibal înfăşură... căpătăiul liber al laţului de butucul fix de la uşa gârliciului. caragiale, s. 151/21, (gura gârliciului) CREANGĂ, p. 10, cfr. sadoveanu, p. s. 7, teodorescu, p. p. 625b.
b.)	Intrarea unui bordeiu, sala (tinda) la casele de la ţară; este acoperită cu pământ şi, de obiceiu, povârnită (Romanaţi). ion cr. iv 85. Pe la ţară... leuza, în timpul facerii, este pusă prin gârlici, unde curentele de aer sânt violente, grigoriu-rigo, m. p. I 67. Intrarea în bordeie se face pre un gârliciu, acoperit ca şi bordeiul. I. ionescu, m. 152. în fundul gârliciului bordeiului se găsesc, într’o săliţă, vatra sau coşul... manolescu, I. 43. Bordiaş fără,gârliciu! teodorescu, p. p. 331b.
c.)	Intrarea într’o peşteră. Ne înfăţişarăm la gâr-liciul acei grozave peşteri, gorjan, H.’ii 206. Gura, prin care se duce în aceâ, peşteră, se numeşte gâr-liciul pământului, marian, î. 460.
d.)	Intrarea îngustă a unui cavou s. băşti subterane. Cercând, află uşa cea ascunsă, şi căutând, vădzu gârliciu adânc ca un puţ. dosofteiu, v. s.
221.	Din fundul groapei un gârliciu strâmptpână în faţa pământului costiş scoteă. cantemir, ist.
130.	Puţintică lumină ce intra pe gărliciul acelii îngropniţi. GORJAN, H. II 52.
3°. (Oier.; Mold.) Strungă, locul pe unde ies oile la muls. pamfile, i. C. 29; DDRF.
4°. (Mor.) Gaura din mijlocul pietrii alergătoare, prin care grăunţele, căzând din teică, trec intre cele două pietre unde se macină, dame, t. 153.
5°' (Pese.) Fundul vârşii. Fundu’îndoit [al vârşii] vine desfundat (spart), asemănându-se cu o leică, şi mai poartă numele de gârliciu. şez. iv 15; cfr. pamfile, i. c. 67.
[Plur. -liciuri şi -lice. | Şl: gârleciu s. a. marian, nu. 698; (+ gâtlej), gârlîj s. a. (Râuşor, comit. Făgăraşului) viciu, gl. | Diminutiv: gârlicior s;-a. TDRG.]
—r Din sârb. grlic „gâtul unei sticle".	>
GĂRL1GAN
— 231 -
GAROFLAT
«Ablhjân s. m. v. gligan.
(iÂRLii s. a. v. gârliciu.
gârliţă s. f. 1°. Chaîne. 2°. Enflure du cou (chez les porcs). 3°. Oie sauvage.
1°. f Lanţ de fler ou care se leagă de gât condamnaţii. Nu numai piedicele în picioare, ce şi gâr-liţa in grumazi i s’au pus. cantemir, ist. 377.
2°. (Med.) Boală de porci, manifestându-se prin umflarea gâtului. Cfr. H. IX 85.
3°. (Ornit.) Două specii de gâşti sălbatece: prima (anser albifrons) trece pe la noi toamna şi primăvara In stoluri foarte mari; a doua (anser minutus) e mai mică şi mai puţin obicinuită în ţară.
—	Cfr. sârb. dgrlica, bulg. ogor li ca „podoabă la gât, guler11.
gârliţă s. f. (Bot.) v. gârniţă. gârliţă s. f. v. gârla. gârloâcă s. f. v. gârlă.
«ÂRi.oii'Ă s. f. (Plug.) = schimbătoare (de la rotilele plugului). FRĂNCU-CANDREA, M. 100.
gârloiu s. m. v. gârlă. gâr-juâr interj, v. câr.
gărmâ'ţ s. m. Porc de deux ans. — Porc de doi ani. H. vi 171.
garmond adj. invar. (Tipogr.) Garamond. — Caractere tipografice (de mărimea aceasta).
—	N. din germ. Garmond, idem •< Garamond, turnătorul francez care le-a inventat.
gârnâtă s. f. v. grenadă. gârneâţă s. f. (Bot.) v. gârniţă.
f (Bot.) v. gârnită gârneţ s. m. | (îmbrăc.) v. brâneţ. gărnicioâră s. f. v. garniţă.
GARNisi vb. IVa. Garnir. — A completă un lucru cu accesorii s. cu podoabe, aîmpodobi. Straie... garnisite cu fir. şez. iv 3. A garnisi o casă cu mobile,
o	pălărie cu pene, o rochie cu dantele, o friptură cu legume, o cameră cu tablouri. [Familia: garnitura s. f.=accesorii care garnisesc, cfr. găteli. Garniturile cocoanelor la baluri, ghica, S. 54. O garnitură de salon d. ex. 2 canapele, 4 fotolii şi 12 scaune. Garnitura unei haine, unei pălării, unei fripturi.]
—	N. după fran.
gârnişoâră s. f. (Bot.) v. gârniţă. ■
gârniţă s. f. Bidon. — (Mold. şi Bucov.) Vas de tinichea. 3 garniţe [7l/t ocăj de ovăz. i. ionescu,
d.	527. Nevasta... umplO, garniţa de cărbuni, marian se. ii 98, cfr. id. î. 385. [Şi: gârniţă s. f. = vas, de tinichea groasă, plumbuită (ION CR. II 163), doniţă, şiştar (ib. I 122). | Diminutiv: gărnicioâră s. f. = cofiţă, marian, se. ii 276.]
—	Din slav. (cfr. paleosl. gnnbcb, rus. gorne'a, sârb. grnac „oală“, bulg. gronci „oale de pământ11, polon, garniec „o măsură").
gârniţă s. f. v. garniţă.
garniţă s. f. (Bot.) Quercus conferta. — (Munt., Ban.) Un soiu de stejar, care formează păduri, mai ales pe şesuri; fructul său se numeşte ghindă. panţu, pl.; h. IV 83, V 34, ix 389, xi 26,’com. liuba. Vâlcele de apă, păduri de gârniţă. mss., ap. TDRG. Ioviţă, Vecioraş de văduviţă, Ce umblă pe subt gârniţă. păsculescu, L. P. 256. Gârniţă a ’mbobocit. ion CR. Iii 113. [înţelesul de „carpen11 dat de pontbriant, LM. şi barcianu e suspect. | Şl: (Mold.) gârneâţă s. f. h. iii 261, 398, (= stejar) xu 105. în
pădure domină gârneaţa şi fagul. i. ionescu, P.J492. Pădure... cu gâmeaţă albă, de luncă. id. ib. 410. O gârneaţă subţire ce clătină încet, sadoveanu, săm.
vi	334. Furcile se fac din lemn tare: gârneaţă (stejar,)... pamfile, i. c. 143; gârneţ s. m. = stejar mic
H.	x 42; p. ext. par de gârneţ, p. gener. par grosuţ (şi de alt lemn), creangă, gl. începe a ciocârti un gârneţ de stejar din anul trecut, creangă, p. 125, (gârneţ de fag) şez. vii 105; (-j- gârliţă1 2°) gârliţă s. f. = o specie de ceroiu: are un fruct aripat, numit [şi el] gârliţă şi se dă cu lapte la porcii bolnavi (umflaţi la gât) de gârliţă. H. ix 85. | Diminutiv: gârnişoărâ s. f. Subt tufă de gâmişoară Zace un voinic de boală. rev. crit. i 554.]
—	Din bulg. s. sârb. granica, idem; cfr. gorun.
garnitură s. f. v. garnisi.
garnizoână s. f. Garnison. — Armată care ocupă (în vreme de războiu) un loc, spre a-1 apârâ; p. ext. armată stabilită intr’un oraş. Borobanii ţineau garnizoana Capitalei, uricariul, xxii 428. Primi... în cetatea Husta... garnizoana românească. bălcescu, m. v. 412. La Bucureşti... am fost în ga/r-nizonă. alecsandri, t. 1222. [Şi: f garnizon s. a. E. VĂCĂRESCUL, ist. 255, arhiva R. I 105 (cu înţelesul impropriu de: soldat în garnizoană golescu,
i.	121); garnizonă s. f. | Derivat: (neobicinuit) garnizonă vb. Ia. iorga, l. ii 118.]
—- N. din fran.
garoâfă s. f. (Bot.) CEillet (Dianthus caryo-phyllus).
1°. Plantă ierboasă cultivată pentru frumuseţea şi mirosul florilor. Şl: flori-domneşti (Transilv.), cuişoare, negină, negineâ, sacfiu (Transilv.), văzdoagă (Transilv.). Din mulţimea speciilor ei, cele mai cunoscute sânt: garoata-de-grădină (Dianthus caryophyllus), garoafe-de-câmp s. garoafe-săl-batice (Dianthus carthusianorum). Garoafa sălbatecă este un fel de iarbă cu floare roşie şi cu puţin miros
h.	ix 142, garoafe-de-munte (Dianthus superbus). panţu, pl.; cfr. viciu, gl., barcianu.
2°. P. ext. Floarea plantei. Rozmarinii au verdeaţă Şi garoafele ruşeaţă. barac, a. 46. Trei garoafe p’aceeaşi tulpină, alecsandrescu, m. 81. Garoafele ne îmbălsămau cu dulcele lor parfum. C. negruzzi, i 223. Mirosul... unei garoafe roşii, eminescu, N. 58, cfr. ALECSANDRI, P. P. 46b, JARNÎK-BÂRSEANU, d. 108, cfr. şez. i 9b/,; păsculescu, l. p. 204, h. ii 207. || P. ext. Nume de vite. h. vi, 86. || Pere garoafe — un soiu de pere dulci, cu faţa roşie dungată, şez. V 68/s.
[Şi: carofils. m. dosofteiu, v. s., ap. TDRG. Foicică carofil. teodorescu, p. p. 578. (DICŢ. mai dau formele: garofil HB.,gariofil ib., garoăflă panţu, pl., caronfil polizu, carofilă, neatestabile). | Diminutive: garofioără s. f. GCR. II 295; garofiţâ s. f. 1°. Cu înţeles desmierdător. Sânt floare garofiţă, Băsărită’n grădiniţă, alecsandri, p. p. 33b/2. 2°. Garoafe-de-câmp s. -sălbatice, panţu, pl. Bediţei şi garofiţe. alecsandri, p. iii 55, cfr. bibicescu, p. p. 41. Specii: Garofiţă-de-mare s. garoflţa-mării (Statice gmelini) = sică. panţu, pl.; garoflţe-de-munte (Dianthus compactus) s. garoliţe-de-grâdină (Dianthus barbatus). ib. 3° =barba-Ungurului (Dian thus spiculifolius). ib. 4° = cuişoare (Dianthus chi nensis şi Dianthus carthusianorum). ib.]
—	Cuvânt de origine grecească, răspândit şi în celelalte limbi romanice (ital. gar of ano, fran. girofle, etc.). La noi e împrumutat sau direct din n.-grec. ŢapoipaXov, sau prin mijlocire slavă (bulg., sârb. ka-rafil, sârb. gărofal, gardfan, gurofao, gardfil'e, gă-rofuo). Cfr. caramfil, calomfir.
GAROFLĂT s. m. (Bot.) Petite fleur lilas.—Mică floare de coloare liliachie ce răsare primăvara prin
GAROFLEŢ
— 232 —
GÂSCĂ
câmpiile înţelenite. păsculescu, l. p. Foaie verde garoflaţi, Trei voinici închivăraţi. ib. 256, 295,181. [Şl: garofleţ s. m. = o floare nedefinită. H. v 393.] Cfr. garoafă,.
GAitOFijfîr s. m. (Bot.) v. garoilat.
garoiu s. m. (Ornit.) v. garvan.
gAroş, -A adj. Tachete.—(Despre animale) Pătat pe spinare cu negru, iar pe piept şi pe picioare cu roşu ori alb. Culorile câinilor sănt: albi, negri, roşii, garoşi. H. XI 6. Capra poate fi galbănă, garoşe, neagră. B. iv 270.
—	Etimologia necunoscută. (Ar puteâ fi ung. garos „mândru, fudul11, capră garoşă însemnând mai întâi „capră mândră11).
GÂK/rÂN f s. a. v. gâtlej.
gârtăn, -asîcA subst. Bustmid. — Om robust şi gros în gât. şez. xi 157. || Ţăran necioplit, mojic. ION CK. I -60, JAHRESBER. IX 225.
—■ Pare a derivă din slav. girdanii (cfr. paleosl. gzrdz „fudul“, bulg. gzrdan, sârb. gfdan ,,urît“).
oâbtlâx s. a. v. g'âtlej.
«ARVÂN,,-i subst. (Ornit.) Corneille. — Cioară de sexul masculin, cioroiu (une-ori confundat cu corb h. V 129). [Feminin: garvână = un fel de cioară, ib. V 273. | (Cu apropiere de onomatopea gar şi de sinonimul cioroiu) garoiu s. m. = cioară neagră, ib. ii 310, 49. Se întrebuinţează şi ca poreclă pentru Ţigani (Com. I. pavelescu) şi se găseşte şi ca nume propriu.]
—	Din bulg. garvan, idem.
gâsâi vb. IVa. Criailler. — (Numai în DICŢ.) Onomatopee exprimând sunetul produs de gâscă, cfr. gâgâi, fâsâi, sâsâi.
gAsăi.nitA s. f. (Med.) 1
gAsAlni^A s. f.^ (Entom.) / • ®asel *.a*
gaşcă s. f. 1?. Trou (dans la terre). 2°. Baraque, huite. 3°. Bendez-vous secret. Coterie.
1°. înţelesul fundamental pare a fi „gaură“. | Spec. (La jocuri copilăreşti) O bortă în pământ cât căciula, se numeşte gaşcă sau târg. şez. ix 11.
2°. (Mold.) Baracă, şatră. S’a dus... prin medean... pe la căsăpii, pe la găşti şi trunchiuri, contemporanul, iii 206. Fiind gâşte libere,.-, pot fi constrânşi de a vinde in găşti luate cu ziua. ap. TDRG.
3°. Locul ascuns unde-şi fac planuri oamenii răi (pamfile, j. i), loc de întâlnire (ion cr. iii 54). j P.'ext. Tovărăşie (tainică) de oameni care urmăresc scopuri rele, coterie, clică. In Bucureşti s’a înfiinţat un biurou secret de punere în slujbă. O gaşcă organizată... care a prins în cursă ş’a despoiat de ultima pară pe o mulţime ăe naivi, vlahuţă, ap. TDRG. A spart gaşca, polizu.
[înţelesul de „ecrou“ la cihac, ii 117 se dato-reşte ’unei confuziuni cu gâscă, II, 6. | Plur. gâşte şi găşti (găşci polizu).]
GÂSCĂ s. f. I. Oie. II. 1°. Grains de mais (grilles et creves au feu). 2°. Boule (de polen ta au fromage). 3°. Chevillette (de devidoir). 4°. Pilier (de soubasse-ment d’une maison de campagne). 6°. Ecrou.
I.	(Ornit.) Pasăre, mai mare decât raţa, din ordinul palmipedelor. Este de două feluri: de-caşă şi sălbatecă (anser cinereus, anser segetum). Găsea ăe casă, după coloarea şi forma penelor, se numeşte: albă, vânătă, cenuşie, pagă (cu aripele cenuşii pătate cu negru), boarză (cu penele zborşite, în-fbiate) şi creaţă (cu penele creţe), marian,o. II 375.
Gâscă (şi gâscanul) gâgâe, gâsâe, sâsâe, fâsâe, ţipă; se cheamă prin interjecţiile gări, gâle, hale; puii de gâscă se numesc boboci, excrementele, găinaţ. Găini, gânşte şi alte pasări dumeasnice. pravila mold. 19. Păşteă gânşte. dosofteiu, v. S. 49,2. Gânsca, raţa, curca... cantemir, ist. 179. Găini, gânşte şi reţe... la noi foa/rte rar se află. uricariul, vi 168/23. Ţăranul gânşte de vânzare mână la târg. donici, 10, cfr. economia, 110. Supt presedinţa gâştiei. alexandrescu, m. 403. Trage cu puşca în cârdurile de gâsce sălbatice ce trec... d’alungul Buzăului, odobescu, iii 23. Tocmai jumulea o gâscă nevastă-mea. ispirescu, l. 368. Se zburătoreau raţele şi gâştele, şez. i 240/31. La mătuşa subt părete sânt trei gâşte cucuiete? (= Ferestrele la casă) sbiera, P. 319/2S. Când gâştele stau cu clonţii ’npene, are să fie frig. şez. iv 119/,0. GăştUe bat cu aripile în pământ... Gâştele... se acufundă. ib. IV 120. Ficat, untură, friptură, pene de gâscă. \ în batjocură despre oameni proşti (mai ales despre femei) Fetele-mi zic puiu ăe gâscă, doine, 83/!. Cap de gâscă: prost, cfr. şez. i 219/8. ^ Gâscă de jumulit: om pe care îl poţi exploata. Ai găsit gâscă de jumulit, russo, s. A strică orzul pe gâşte: a dărui lucruri bune unuia care nu ştie să le preţuiască. zanne, p. i 230. Degeaba mai voiţi a strică orzul pe gâşte., creangă, p. 332. Cu gâscă ’n traistă: vinovat, cfr. cu mâţa ’n sac, cu musca pe căciulă. zanne, p. iii 408. Cu găsea ’n barbă = cărunt; cfr. barbă. Laba s. talpa gâştii, cfr. labă, talpă.|| Un joc (h. ii 82), numit de obiceiu de-a-gâsca (descris la) marian, î. 2 1 4/29, 2 1 6/25.
II.	P. anal. 1°. (Pentru coloarea lor alba) Co-coşei, floricele de grăunţe de păpuşoiu coapte în pripă. şez. v 75/25.
2°. (Transilv.) Bulz făcut din mămăligă tăiată în felii late şi subţiri. De seară mâncăm mămăligă cu gânsed. ţara oltului, iii, nr. 12. Mămăliga adunată bulz, cu brânză la mijloc, viciu, gl.
3°. (La vârtelniţă, prin asemănare cu o gâscă cu aripele întinse) = fus II, 1°. dame, t. 140.
4°. (La casă) = taraş. dame, t. 95.
5°. O parte a morii (nedefinită mai de-aproape).
H.	v 16, xiv 66.
6°. Bucată de metal s. de lemn, găurită la mijloc, iar în păreţii găurii cu scobituri în formă de spirală (cu ghint),în care se îmbucă şerpuiturile unui şurub, piuliţă, poenaru (subt ,,6crou“), pontbriant. Dooă piro[a]ie cu gănştile lor. iorga, s. d. viii 42. | Spec. Cele două bucăţi cu care se strânge teascul de vin, numite şi broaşte sau şurupelniţe. pamfile, i. C. 222; DAME, T. 82.
[Plur. gâşte şi găşti. | Şi: (Mold. şi unele părţi ale Transilv. < paleosl. gaska) gânscă s. f. | Diminutive: gâ(n)scuţă s. f. LB.; marian, O. II 374, gâ(n)-sculiţă s. f. Gâri, gări, gâsculiţe! bibicescu, p. p. 77, cfr. marian, o. ii 374. E curăţică şefuleasa..., dar cam gâsculiţă, basarabescu, v. 269, gâ(n)scuşoâră s. f. Şi în ghiare mi-a luat Găscuşoara cea bătrână. marian, î. 217; cfr. id. o. ii 374. | Adjectiv (rar, numai subt forma fem., într’un descântec) Brâncă gâscască (Putna). graiul, i 281. | Masculinul: gâscân h. iv 9, vi 199 (însemnând şi „un joc cu lăutari11 pamfile, J. ii), H. I 346. O să poţi vedea cum săsâie gâscanii când trece trăsura, brâtescu.-voi-neşti, l. d. 87. Nu ţipă ca gâscanii. şez. vi 98; (Mold.) g&nscân marian, o. ii 374, (Mold. şi Transilv. din paleosl. *gasâki, cfr. bulg. gzsăk, sârb. gusak, rut., ceh. husăk) gânsac anon. car., LB., h. vi 199, economia, 111 (cu diminutivul gânsăcel marian,
o.	ii 374). N’a nimerit-o căci nu-i gâscă, 'ci-i gănsac. creangă, p. 43. Gânsacul fâsâie când se apropie cinevă de gâşte, pamfile, c. 43. Cine fură azi un ac, mâine fură un gânsac, baronzi, l. i, 59/t, cfr. pann, p. v. i 32 ; (cu metateză) gâsnăc H- ii 239
vii	259; (Transilv. şi Ung.) gâscoiu pompiliu, bih’ 1010, şez. vii 180, vaida, cfr. iorga, s. d. xiii 255
GÂSCAN
— 233 —
GĂSI
sevastos, N. 291./30. | Colectiv (rar): gâscărie = mulţime de gâşte, marian, o. ii 376.]
—n Din bulg.’ gxska, idem. (Pentru înţelesul II,
2° cfr. sârb. guska, cech. houska, „un fel de jimblă lungăreaţă4*).
gâscâh s. m. v. gâscă.
gâscar s. m. 1°. Gardeur d’oies. 2°. (Jeu de paysans) celui qui porte la „gâscă“.
1°. Păzitor de gâşte. Nu este gâscar la gâşte, ion cr. iii 136. ■
2°. Cel care poartă „găsea44 la jocul de-a-gâsca. marian, î. 214.
■	[Şi: gânscăr (a. 1784). GCR. ii 136/a. | Feminin: (ad 1°)' gâ(n)scărlţă s. f. Ne trebue o gânscăriţă! marian, na. 234;.cfr. id. O.' II 376.]
—	Derivat din gâscă, prin suf. nom. agent. -ar.
gâscArie s. f. v. gâscă.
. fiÂseiwrl s. f. (Bot.) Corbeille ă'argent (Arabis alpina et hirsuta). — Mică plantă ierboasă cu florile ajbe. panţu,PL. [Şi: gânscâriţă. baronzi,l. i.134/80.]
—	Derivat din gâscă, prin suf. -ariţă. (Cfr. germ. Gănsekresse).
«Ascăiută s. f. v. gâscar.
:	GÂSCĂSCĂ adj. f., GÂSCOIIJ s. m. |
.	GÂSCULIŢĂ, GÂSVl.ŞOÂUĂ,	S	V. gâscă.
gâscci’ă s. f.	„	J.
găseAlă s. f. v găs'1.
<îaski>5Viţă s. f. 1°. Mite (Achronia alveolaria).
2°. Maladie (chez les animaux).
1°. (Entom.) Fluture mic care zboară numai seara, prin stupine, iar ziua stă lipit de-asupra acestora. Din ouăle acestui fluture ies un fel de viermi, numiţi careţi, care se introduc in stupuri şi rod fagurele.
Se mai numeşte şi: molia albinelor s. m,olie de albine. mariAnJ ins. 295; cfr. dame, t. 120, muscel, 40, H. XIV. 104, (găsălniţă) IX 122.
2°. (Med.) Găsălniţă == boală la vite, când stau cu unghiile în băligar. H. ix 457. ] (Munt.) Găsi-te-rar găselniţele! = lovi-te-ar boala ! Com. i. pave-lescu.
[Şi: găsălniţă, găsâlniţă.]
—	Din bulg. gtsenica „omidă“.
găsi vb. IVa. 1.1°. Trouver. 2°. Mtre atteint (d’une maladie). II (Refl.) Se trouver, etre.
Mai rar în textele vechi, a găsi câştigă pe zi ce merge t'ot mai mult teren pe seama vechiului „aflâ44, înlQcuindu-1 în înţelesul de „trouver-finden“ (cfr. află
II-III) şi lăsându’-i numai înţelesul de „apprendre-erfahren“ (cfr. află I).
I.	Trans. (refl. = reciproc) 1°. Adesea, în corelaţie, eu „a căută11 şi cu „a pierde41) A dâ de (s. peste) cevâ (căutând, dar mai ales din întâmplare). Mergeţi în sat... şi... veţi găsi un mânz legat, evanghelie (a. 1693), ap. GCR. I 310/a9. Au obosit până ce... au găsit o fântână, drăghici, R. 40, cfr. 51, 62, 48, 14, 84, 81. Viind la birtul unde găzduiam, am găsit un mare pachet cu scrisori.,c. negruzzi, 1.55. Copil găsit, hamangiu, c. ,c. 8. Cu mare greutate găseşte drumul, creangă, p. 74, cfr. 251, 194, 231, 125, 41, etc. Ce-am piert nu mai găsesc, jarnîic-BÂRSEANU, d. 152, cfr. 275, 32, 97, etc. Mândruţă, când am venit, Eu cu altul te-am găsit, doine, 9/i5. Să viiybadeo, Sâmbătă, Că mă găseşti singură. hodoş, p. p. 50. Făt-frumos, după ce răscoli trei zile şi trei nopţi, găsi în sfârşit,... armele şi hainele tătâne-său. ispirescu, l. 3, cfr. 9, 36, .7,10, etc. Ce ai căutat, ai găsit, pamfile, j. ii. Orbul a găsit Br.ăila. zanne,- p. ii 656, cfr. 597, 1.92. C.om.oară găsită, belea nesfârşită, ib. III 198. | P. anal. A da de cineva în drum, a întâlni pe cinevâ. L-au chemat .
să meargă să o găsîască. pravila mold. 103. Unde nu gândeşti, acolo’lgăseşti! alecsandri, t. 338, cfr. zanne, p. ii 516. | Refl. A se întâlni. Tilu,... s’agăsit cu nişte scolastici, barac, t. 25. Când cu mândra m’oiu găsi, Zău, iar vom întineri. J arnîk-bârseanu,
d.	323. | A prinde pe cinevâ (asupra unei fapte rele). Acela ce va ascunde lucru de furat, de se va găsi..., se va certă, pravila mold. 172,,. Cela ce va ucide furul. cându-l va găsi furându-i bucatele, acela nu se va iertă. îndreptarea legii, ap. GCR. i 161/27. ] A află, a descoperi. M'ai ars cu focul, să-mi găseşti vină. dosofteiu, ps.46. De când s’au găsit America. calendariu (1814), 4/,,. în orice frază, găseam o expresie a doamnei B. C.negruzzi, i 61 .Vor c&tâ vieţii tale să-i găsească pete multe, eminescu, p. 226. | A născoci, ainventâj(pretexte). Vaîm6£cic!t şuveale, ună altă va găsi, să se poată mântui, pravila mold. 90. || (Adesea complinit printr’un adverb şi mai ales, printr’un predicativ, spre a indică situaţia In care dăm de cinevâ). îl găsi mort. c. negruzzi,
I	62, cfr. I 67, creangă, p. 132. Plânsă m’ai găsit. Alecsandri, p. i 23, cfr. 25. îl vei găsi culcat. jarnîk-bârseanu, D. 140. (La urări) Să te găsesc sănătos! ispirescu, L. 16. Bine v'am găsit! creangă, p. 44, cfr. alecsandri, t. 947. Bine-am găsit sănătoasă, jarnîk-bârseanu, d. 146. || (Construit cu o propoziţie obiectivă) A da cu; socoteala, a socoti. Ea găsi că păcatul este plăcut, c. negruzzi,
i	79. Filosofii au găsit că n’ar fi urmă de fiară. teodorescu, P. P. 179. | (f, neobicînuit, construit cu prep. de) Sith găsi de numele lui Dumneseu. moxa, 347/27. A găsi vreme s. prilej: momentul potrivit, împrejurări,favorabile (cfr. aflâ voL I, 61a). Cearcă să găsască vrîame. dosofteiu, ps. 33. Boierii... sta acolo de aşteptă să găsească vreme, neculce, let.
ii	307/s, cfr. 233/24, 255/,6. Găsind vreme, îl omori adormit, cu briciul. E. VĂCĂRESCUL, ist. 259/»0. Să găsească prilej de a nu se mai întoarce la Ham-burg. drăghici, K. 16. | A găsi faţă = a descoperi.
I	se găsi vina faţă. moxa, 372jn. | A găsi cu cale s. (de bine s. de s. cu cuviinţă) : nimerit, potrivit (cfr. aflâ voi. I, 61a). Găseă şi Măria sa cu cale. E. kogălniceanu, let. iii 234/34, cfr. e, Văcarescul, ist. 249/49, 264/)S, creangă, p. 186, 48, 85, ispirescu, L. 74, 373, M. V. 17/15, ll/28, 26/29. Am găsit de cuviinţă să te poftesc şi pe d-ta. creangă, p. 30, cfr. gheorgachi, let. iii 295/3. | A găsi dreptate (cuivă) = a-i da, a-i face dreptate. Cred că şi judecata are să-jni găsească dreptate, creangă, a. 145. | (Fam.) A-şi găsi (cu cineva) beleaua (Bacăul, mai rar, mantaua creangă, p. 253) = a da de un lucru neplăcut, a da de dracul. Eu nu voiu să-mi găsesc beleaua, dându-ţi drumul în raiu. c. negruzzi, i 93; cfr. creangă, p. 298, 66, 259, zanne, p. iii 476, vi 455. A-şi găsi omul s. naşul (s. popa, creanga p. 305, mai rar, lelea bărhatul)'= a da de cel pe care nu-1 poţi înşelă, birui, amăgi cu una cu două (cfr. aflâ, voi. I, 61b). Las’că şi-au găsit ei omul! creangă, p. 250; cfr. alecsandri, T. 241. Se vede că-şi găseşte lelea bărbatu’. şez. IV 159/13. | A-i găsi (cuivâ) leacul = a-i da de hac cuivâ, a-1 pune bine; cfr. creangă, p. 29, 146. | (Adesea, în întrebări retorice, prin care se exprimă mirarea s. indignarea faţă de faptele nepotrivite ale cuivâ) Tu (acum, cu mine, etc.) ţi-ai (s. te-ai) găsit (să...) %== Cu mine v’aţi găsit de jucat? creangă, p. 304. Măi, Michiduţă! dacumine ţi-ai găsit că poţi să... id. ib, 51. La vremea asta ţi-ai găsit să mă însor? id. ib. 154, cfr. 190. Din toţi caii, tocmai tu te-ai găsit să mănânci jăratic ? id. ib. 195. Tocmai acum v’aţi găsit şi voi să vorbiţi secături? ispirescu, l. 213. | Ţi-ai găsit(-o)! == Aş! Ce se potriveşte! Nici vorbă ! Nici gând (să n’ai), nici prin gând să-ţi treacă ! Şi apoi chitiţi că numai în.arc se încheia tot meşteşugul omului aceluia? Ţi-ai găsit! C.REANGA, P. 245; cfr. 154, mera.,
l.	B. 34. Ţi-ai găst-o! — sice copilul râsând. reteganul, p. i 33/23. '
gAsnac
- 234 —
GÂT
2°. P. ext. (Despre boale) A apucă, a prinde pe cinevâ. Calul când îl găseşte tuşea, cât ăe curănă să se tămăăuiască. drăghici, ap. TDRG. îl găseşte epilepsia, h. ii 246. îl găseau toate năbădăile, gorjan, h. ii 98; cfr. zanne, p. ii 64-5. M’a găsit stră-nutatul. | A apucă, a surprinde. Moartea l-a găsit... în Viena. iorga, c. i. i 19.:$: Ce te-a găsit (de...)2 = ce ai, ce ţi s’a întâmplat (de...) ? Nu ştiă baba lui ce l-a găsit de-i aşă de cu chef. creangă, p. 136; cfr. 209, zanne, P. iv 386. Mă mir ce mă găsî aceasta (= că a dat această pacoste peste mine)! dosofteiu, v. s. 77.
II.	Refl. A se află, a fi. Să vor găsi ăe faţă unde să va fi făcând vre-o svadă. pravila mold. 174. El se găsea, pe calea pocăinţa, drăghici, e. 90, cfr. 26, 88, 87, 45, etc. Inima noastră... Şi de rele, şi ăe bune se găseşte însoţită, konaki, p. 285. în orice parte-a lumii străin eu mă găsesc, alecsandri, p.
i,	239. Alelei! fecior ăe om viclean ce te găseşti. creangă, p. 206, cfr. 225, 219, 139, 196, etc. | A se află, a există. Mai ăeparte nu se găseşte scris, neculce, let. ii 195/20. [în Statele-unite] se găsesc vitele cele mai frumoase, i. ionescu, c. 4. Apeductele ale căror ruine încă se găsesc, bălcescu, m. v. 6/12. Nici în cer nu se găsea o mai mare frumuseţe. ispirescu, l. 39, cfr. creangă, p. 27, 234.
[Part. găsit, (pe la ţară şi:) găst jarnik-bâr-seanu, D. 52, 399, 391. | Derivate: găsire s. f. Ministrul îşi rezervă ăreptul ăe a... mări..., după găsirea sa cu cale. mon. of. 10. Găsire bună. I. ne-GRUZZI, II 42, găsit s. a. Calea mijlocie nu e totdeauna lesne de găsit, negulescu, f. r. i, 35 (mai ales în urarea) bun — (ul)! (şi în loc. adv.) de găsit = pe care l-ai găsit din întâmplare. Banul de găsit să-l strângi, că-i cu noroc. şez. ii 66/2,; cfr. marian, d. 221, ion ce. iii 245, jarnîk-bârseanu,
d.	234. După ce-şi dară bun găsit şi bun venit, ispirescu, l. iii, găseâlă s. f.=descoperire, anon. car.; (după fran. trouvaille), ap. TDRG., găsiturâ s. f., găsitor adj., s. m. ib.]
—	Etimologia necunoscută. (Din punct de vedere formal, corespunde întocmai slavului gasiti, care însemnează însă „a stinge11. Să se fi întâmplat oare
o	trecere semantică analoagă cu vechiul află, care la origine însemnă şl el „anblasen11, precum gasiti (gasnuti) însemnează „ausblasen“ ? Puntea de trecere se găseşte, poate, in cel mai vechiu exemplu, din cod. voe. 123/4j unde e vorba de corăbiile... de izaclean vânt găsite, care nu pare a însemnă „cuprinse (aflate) de vânt“, ci „suflate de vânt“, precum rezultă din corespondentele: „de vânturi tari se în-văluesc11 n. testament, 1648, ,,de iuţi vânturi mânându-se“ biblia, 1688, „a ventis validis mi-nentur“.)
gâsnâc s. m. v. gâscă.
gâşpar s. m. v. gaşper.
gaşper s. m. BoMmien. — (Fam.) Poreclă ce se dă Ţiganilor, zanne, p. vi 119, pamfile, j. ii. Mi-aţi speriat cârlanii, gaşperilor! conv. lit. xliv, i 206. Ne-am săturat de scârţâiturile a doi păcătoşi de gaşpari (= lăutari ţigani), ispieescu, ap. TDRG.; cfr. jipescu, o. 101. [Şi: gâşpar s. m. | Femininul: g'ăşperiţă s. f. Care belele, boiarule ? — Te faci că nu ştii, gaşperiţă! caeagiale, m. 30. Gaşperiţa ăe cioară, ispirescu, l. 63, cfr. 66.]
—	Derivat din Gaşpar (numele unuia dintre cei trei crai de la răsărit, reprezentat ca harap; cfr. Faraon).
gaşperiţă s. f. v. gaşper.
gastralgie s. f. (Med.) Gastralgie. — Durere nervoasă de stomah, crampe, cârcei.
—	N. din fran. (din grec.	„pântece11	şi
oX'loţ „durere11).
gastric, -ă adj. (Anat.) Gastrique. — Dins.de stomah. Suc gastric.
—	N. din fran. (din grec. ■(•aaxrip „stomah11).
gastrită s. f. (Med.) Gastrite. — Inflamaţie de stomah; (in popor) aprindere de maţe.
—	N. din fran. (din grec. ■[ct-z-qp „stomah11).
gastronom, -oâmă adj., subst. Gastronome.— Persoană care ţine la mâncare şi băutură bună. „Turăi“ erau un soiu ăe pasări foarte lăudat ăe gastronomii noştri străbuni, odobescu, iii 24. [Familia: gastronomic,-ă adj. Plăcerile gastronomice. negulescu, f. b. i 210; gastronomie s. f. O plăcintă pântecoasă cu o ghirlandă de gugoşele... cap ă’operă în gastronomie. C. negbuzzi, i 286.]
—	N. din fran. (din grec. -[c/.crqp „stomah11 şi vojao? „lege11).
GAT s. a. Barrage. — (Transilv., ungurism) Zăgaz de pietre de-a latul unui pârâu, prin care se închide calea peştilor (mai ales a păstrăvilor), cfr. dig. mândrescu, ung. 74. Valurile mohorîte [ale Tisei] se frâng la gaturi', spumegă, agarbiceanu, d. ţ.
119.	[Plur. gaturi.]
—	Din ung. gât, idem. Cfr. gătej, zăgaz.
GÂT s. a. 1. 1°. Con, gorge. 2°. Gorgee. 3°. Maladie de gorge. II. 1°. Goulot. 2°. Tube de ăigagement (d’entonnoir). 3°. Tuyau (de oheminee). 4°. Manche (de violon). 5°. Mentonnet.
I.	1°. Partea corpului care (la om şi la animale) împreună capul cu trunchiul (cfr. grumaz); p. ext. organele interne ale acestei părţi (cfr. gâtlej, beregată, gâtiţă, înghiţitoare). I-am turnat pe gât câteva linguriţe de apă de Colonia. C. ne-GRUZZI, I 62; cfr. creangă, P. 10, 32. îşi simte gâ-tu-atuncea cuprins de braţe reci. eminescu, p. 209; cfr. 202, 209, 221, n. 5,10. Te-oiu ţineâ, de după gât. id. p. 84. Biata Maica, ăe frică, s’a încleştat de gâtul lui. creangă, p. 120; cfr. 226, 43. Le răsuceă gâtul. id. ib. 245. S’aruncă în gâtul bărbaţilor, id. ib. 14. Gâtul şi mărgelele, Ca ceriul cu stelele, jarnîk-bârseanu, d. 28. Un cal... scurt în gât. ib. 506. Se unge pe gât bine. şez. iv 1/,. Li se strâmbaseră gâturile uitându-se după dînsa. ispirescu, l. 211; cfr. 36. Ştreangul de gât! zanne, p. iii 51. Bupe-ţi-ai [s. frânge-ţi-ai] gâtul! pamfile, j. iii. Mă zgârie pe gât. Mi s'a pus un noă în gât. costinescu. Mi s’a uscat, mi s’a ştirit gâtul. L-a strâns ăe gât = l-a sugrumat. || Gâturi de rac — cozi de rac fiert, scoase din coajă şi servite ca garnitură. Cfr. DDRF. A potrivi din gât (pe cinevâ) = a-i da să bea îndestul. Dacă ştiai să potriveşti ăin gât pe moş Nichifor, apoi erâ cât se poate ăe şăgalnic, creangă, p. 108. A o strică la gât — a-şi pierde încrederea, creditul. şez. IX 148. A face gât = a se găsi cu cap şi a se opune cu vorba (ib. 149.); a fi pretenţios. paMt file, j. ii. A o luâ în gât = a luâ asupra-şi o însărcinare, un lucru; a se pune cu toată râvna la împlinirea unui lucru, zanne, p. ii 162. A-şi pune gâtul (pentru cinevă) = a-şi pune capul, viaţa chezăşie pentru cinevâ, a garantă pentru dînsul. ib., cfr. vlahuţă, ap. TDRG. A ăa de gât pe cinevă = a-1 pierde, a-1 nenoroci, ib. 103. (A fl sătul) până’n gât: foarte, peste măsură de mult. Până în gât eşti sătul, pann, ş. i 24, creangă, p. 122, cfr. ispirescu, l. 161. A-i sta s. a i se opri (cuivă cevă) în gât: a nu puteâ înghiţi cevâ, a nu se puteâ îm-pâcâ cu un gând s. cu o situaţie. îmi stă în gât fericirea lui. pamfile, j. iii. A. se ţineâ (s. a sta, a fi, a se luâ) de gât (cu cinevâ) = a ii în mare prieteşug, zanne, p. ii 163. Când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, ispirescu, l. 1.
2°. P. ext. înghiţitură (mai ales de vin, de rachiu). pamfile, j. ii. Ipate dă babei vr’o câtevă gâturi ăe rachiu, creangă, p. 171. Simion trase
GÂŢ
— 235 —
GÂŢĂ
câteva „gâturi!1, sandu-aldea, a. m. 134; cfr. şez. iv 17/,. Sorbi un gât sadoveanu, săm. ii 263.
3°. Boală, de gât. Au murit acu doi ani, de gât. sadoveanu, luc. vi 98.
II.	P. anal. Partea aceea a unor obiecte, care prezintă o asemănare cu gâtul omului. Pere cu gât. Gâtul cămăşii, costinescu. Gâtul patului de puşcă. TDRG. || Spec.:
1°. Partea strâmtă şi lungă a unei sticle, care se termină cu gura ei, gurluiu. şez. ii 229/41. Bazele unei lumânări de seu, băgată în gâtul unui clondir ce ţineâ, loc de sfeşnic, eminescu, n. 41. Un şip de rachiu..., legat la gât. marian, nu. 348.
2°. Partea strâmtă (pe unde se scurge lichidul) la o pâlnie. Pâlnia, leica sau unia... cu gâtul în mijloc, pamfile, i. C. 222.
3°. Canalul coşului pe unde iese fumul. Fumul căminelor... se prăbuşea îndărăt pe gâtul coşurilor. delavrancea, s. 182.
4°. (La instrumente muzicale) Prelungirea vioarei, cobzei, ghitarii, pe care sânt strunite coardele. Cfr.
H.	ii 120, IV 57, ix 417, X 262. | O parte a cimpoiului. h. x 262.
5°. Cioculeţul, cu care se termină leuca, dame, t. 11; pamfile, I. c. 134.
6°. Parte a morii (nedefinită mai de-aproape). h. x 489, XIV 351.
[Plur. gâturi. | Diminutiv: gâtişor s. a. Ni s’a fript gâtişorul. teodorescu, p. p. '271.]
—	Etimologia necunoscută. (Derivându-1 din lat. guttur nu putem explică trecerea lui u}â, iar dacă-1 derivăm din slav. *gzltu „înghiţitură11, rămâne neexplicată amuţirea lui l. Posibil ar fi ca lat. guttur, păstrat şi în derivatele guturaiu, gutunar, să fi dat *gut — care ar putea fi şi o formă refăcută din plur. *guturi — care apoi, subt influenţa cuvântului slav — cfr. gâtlej — să fi primit forma gât. în istrorom. gut s’a conservat poate forma veche, deşi acesta poate fi şi un împrumut recent din croat. gut „gâtlej11. Cfr. DHLR. 276).
gAţ s. m. Agneau, chevreau. — (Suciul-de-sus, comit. Solnoc-Dobâca) Miel, ied. Viciu, gl. [Plur. ghiţi: nume colectiv pentru miei şi iezi mici. viciu, gl. | alexi dă şi un adj. gâţ = murdar (despre purcei) — suspect.] Cfr. viţă.
GÂ'ţ’1 Gâţi l interj. — Onomatopee cu care se alungă porcii. Com. i. pavelescu.
gata adv. şi adj. invar. Pret.
1.	Absol. 1». (Despre lucruri) Făcut de tot, isprăvit, terminat, preparat astfel ca să poată fi întrebuinţat, adus în stare de a putea servi în tot momentul. Dimitraşco-vodă au făcut ferman să-i tyie pre toţi boierii din Moldova... şi ţine acel ferman ascuns, gata. neculce, let. ii 250/lt. Lucrurile... nu răsar gata din pământ, drăghici, R. 50. Mă-ritâ-m’aş şi eu biata, Bufele de pat nu-s gata. jarnîk-bârseanu, d. 442. Marfagata Bani aşteaptă. zanne, p. iii 401. | Spec. (Despre mâncări, medicamente, etc.) Gătit, preparat (de tot). Seara, când se întoarseră, găsiră mâncărică şi flerturică gata. ISPIRESCU, L. 337, cfr. CREANGĂ, p. 90. II (în locuţiuni stabile) Haine gata = cumpărate din prăvălie. Banigata=rmmeiar. peşin. Celorlalţi siimeni... nu le-au dat lefe bani gata, neavând de unde. neculce, let. II 340/32. Or vinde... pe bani gata, ori pe datorie. uricariul, ii 42/10, cfr. vii 55/u. | Ivit, con-statabil, existent. îl vede asi, îl vede mâni, Astfel dorinţa-i gata. eminescu, p. 260. Pune-o husă peste alta, Şi iată, urîtu-i gata! jarnîk-bârseanu, d. 80. Când se deşteptă..., văzu siua gata. şez. v 20/28. | (în legătură cu „făcut11) De tot. I-a da coroana făcută gata. sbiera, p. 97/3S.
2°. (Despre fiinţe) Pregătit, dispus, ajuns în situaţia de a putea săvârşi cevâ. Ea te vădz în tot ceasul
gata. dosofteiu, ps. 44. în vremea aceasta calul eră gata. c. negruzzi, i 69. Eşti gata P — Gata, jupâne Ştrul. creangă, p. 113. || Spec. îmbrăcat, împodobit (de tot). Şi-mi văsuiu mândra’n portiţă, Gata ca o păuniţă. jarnîk-bârseanu, d. 35. 1 (Ne-obiclnuit, atributiv) A sfinţiei tale fiu sufletesc şi gata (=în tot momentul dispus a servi) slugă, uricariul, XXIV 446/6.
(Pe) de-a gata = pe nepregătitele, pe nemuncitele; din plin, dintr’odată, cu totul, întreg. Nn putea atunce să-4, plătească de-a gata, ce să-i plă-tmscă pe sferturi, amiras, let. iii 127/10. Te-ai născut întru toate pe de-a gata, iar nu... întru lipsă. gorjan, h. ii 170/27. Vino, lupe, de mă mănâncă d’a gata! românul glumeţ, i 54/,; cfr. ispirescu, l. 199. | (A veni, a sosi) la gata= când nu mai e nimic de făcut. V’aţi ostenit aici întâi, şi noi am venit mai pe urmă, la gata. uricariul, xiv 310/9. | A da (pe cinevâ s. cevă,) gata = a isprăvi; a prăpădi, a pune bine. La vârsta de 11 ani, un copil... a dat gata gramatica cu etimologia, sintaxa şi cu toate chichiţele ei. vlahuţă, ap. TDRG. Le-am dat gata pe toate [mâncările] şi tot nu m’am săturat, bogdan, ib. Mândră..., Mă dai gata cu-al tău dor! jarnîk-bârseanu, d. 96.
II.	Determinat. 1°. Pregătit, cu toate pregătirile făcute spre a..., dispus în orice moment a..., pe cale de a... [Construcţii: a.) gata a face s. să facă cevă, b.) de facere s. de făcut, c.) f gata spre ]
a.)	Să moriugata sânt. COD. vor. 38/g (= a muri... gata sânt. n. testament 1618, biblia 1688). Sânt gata s’alerge necuraţii, dosofteiu, ps. 38. Sta gata să se coboare pe Dunăre, neculce, let. ii 260/5. Gata să purceadă (drăghici, R. 15), să se desfunde (konaki, p. i 111), să te slujesc (creangă, p. 271), să-mi răspundă (coşbuc, f. 126), să te prade (alecsandri, p. p. 63b/,), să-l cuprinsă (ispirescu, l. 100). S’au arătat gata (= dispuşi) a ne sluji, drăghici, r. 8. Gata a merge la vânat (gorjan, ii.
i	4/16), a sbură (marcovici, C. 20/,), a se aprinde (c. negruzzi, I 274), a se jertfi (alecsandri, p. i 135), a-mi da viaţa (ispirescu, l. 12).
b.)	Să aibă fiecare soldat apă gata de băut. neculce, let. ii 370/32. Eram gata de pornire (drăghici, R. 25, creangă, P. 274), de plecare (ispirescu, l. 13), de plecat (coşbuc, f. 13).
c.)	Eu spre rane gata-s. coresi, ps. 101.
2°. Gata să... s. a... = cât pe-aci să..., aproape să..., puţin lipseşte să... O clipă, două, fu gata să cadă. sandu-aldea, SĂM. vi 331. Când eră gata a o lovi... ispirescu, L. 5. Eram gata să mor!
3°. Gata din s. cu cevâ=pregătit, înarmat, prevăzut cu cevâ. Ba că fata e prea tânără, ba că nu e gata din sestre or din haine... pitiş, sch. i 105 Să nu te sperii, ci să fii gata cu arcul, ispirescu, l. 4.
4°. Gata la cevă = predispus, pregătit, iute. După cum este obiceiul Moldovenilor, gata la jacuri, neculce, let. îl 247/8, cfr. 353/29. Grigorie-vodă eră om harnic'şi tare şi sumeţ şi gata la răspuns, id. ib. II226/9. îndată-i sare ţandăra şi-i gata la bătaie!
[Negativul: f negata=nepregătit. Aşâ-iamăgeaşte, până-i apucă moartea negata, varlaam, c. 337, cfr. 336,2. Cu greu este celor puţini şi negata a sta împotriva celor mai mulţi şi grijiţi gata de răsboiu. N. COSTIN, LET. II 46/i4, cfr. URECHE, ib. I 178/20. Fiind negata de a se bate. MAG. ist. i 250/6, cfr.
ii	29/j9. Deşi eram negata, am luat un şal şi am priimit-o. c. negruzzi, i 50, cfr. coşbuc, m. 76/4.]
—	Din alb. gat, idem (cu -a adverbial).
gătâ vb. I<a) v. găti.
GAŢĂ S. f. Buban. Tresse. — Panglică sau ba-ieră ce se împleteşte în capătul cosiţelor ca să se poată înnodâ când se leagă împrejurul capului. Am cumpărat un cot de pantlică să-mi fac gâţa la cosiţă, ţara oltului, Iii, nr. 23. Când încep
GÂTAR
- 236 -
GĂTI
fetele a purtă gâţă e un semn că sânt bune de măritat, marian. | P. ext. împletitura parului în vârful capului, împodobită, cu mărgele, panglici sau flori de târg (Bilca, în Bucovina). Com. tofan. Din parul împodobit fac gâţă în jurul căreia pun o floare de târg precum şi trei sau mai multe cordele. marian, nu. 288. De când te-ai dus, băieţele, N’am m’ai pus la gât mărgele, Nici în degete inele,. Nici în gâţă floricele, sevastos, c. 178/2;!. | P. gener. Coada împletită a fetelor, ion ce. ii 22. Muiere, pre legea mea, te iau acuşi de găţe! nădejde, ap. TDRG. ■Am o fată, stă cu.gâţeh în cuiu acăţată? (= Plosca) GOEOVEi, c. 294. A împleti gâţe albe = a rămânea fată bătrână. Când o fată are păr frumos, nu împleteşte gâţe albe. sevastos, n. 4/u.
[Diminutiv: sţâţişoiiră s. f. Saracile găţişoare, De-acum nu mai poartă floare, ion CB..II 217, cfr. sevastos, n. 132/1S.] Cfr. gâţ şi (şu)viţă.
GÂTÂit s. a. Bricole — Cureaua lată .(de la hamuri) care trece pe după gâtul calului, numită şi: spătar s. grebănar. dame, t. 50.
—	Derivat din gât, prin suf. instr. -ar.
găteăxâ s. f. 1°. Preparatif. 2°. Toilette.
1°. (Rar) Pregătire, preparative. Şi ei [încărcară] prin carâte, şi prin cară ce om avut tot (că aveă toate gătelele mai dinainte), magaz. ist. iv 58/13.
2°. îmbrăcarea s. împodobirea cu haine (frumoase), dichiseală, toaletă. Câţi săraci am puteă face fericiţi... cu o găteală de bal? c. negruzzi, i 253.
O	privire aruncată în treacăt asupra... lucrurilor de găteală şi de îmbrăcăminte, zamfirescu, r. 169. Numai pentru găteala ei trebuia părinţii să ţie la curte mai mulţi croitori, sbiera, p. 139/a,. | Spec. Găteala miresei, şez. iii 184/iS. Găteala mortului. marian, î. 67.
[Plur. -teii. |
—	Derivat din găti, prin suf. subst. -eală.
.gătej s. a. şi m. Bois mort. — Nuiâ s. creangă uscată şi subţire, întrebuinţată pentru aţâţatul focului, vreasc, cfr. hreaşc, smiceâ. ţara oltului, iii 24, şez. ix 150, creangă, gl., pamfile, j. ii. Aduse găteaje uscate demprejur de besearecă. moxa, 380/i9. Gătejii... băgă în foc. idem, 3 5 4/35. O pătură de gătejă. i. ionescu, c. 236, Foc (marian, î. 220), mulţime (sbiera, p. 67/15) de găteje. Cum pârâe de frumos gătejele! creangă, p. 130, cfr. 283. A pus ea mâna măcar pe un gătej. coşbuc, f. 105, cfr. fundescu, L. p. 42/22. Două găteajă puse cruce. brebenel, gr. p. | Spec. (Bran, în Transilv.) Gătejii prepeleacului = clinciurile lui, ramurile scurtate, care servesc de cuier.
. [Plur. -teje (-teaje ionescu-boteni, s. n. 41, 95, dial.-teajă) şi -teji. | Diminutiv: gătejisor s. a. GRAIUL, II 26, cfr. gâtejel.]
—	Pare a fi derivat din slav. găti» „faşine“ (cfr. polon, gac „legătură de vreascuri11). Cfr. gat, zăgaz.
gâtejel s. a. 1°. Ramilles. 2°. Fauvette (Sylvia atricapilla). 3". Mets (de bergers).
Diminutivul lui g’ătej (derivat prin suf. -el).
1°. Gătej mic. | Fig. Nume de batjocură pentru băieţi şi oameni piperniciţi, care vreau să facă pe .sfătoşii: Ţîne-ţi gura, măigătejăl! ţara oltului,
III,	nr. 24.
. 2°, (Ornit.) — pitulice, numit astfel fiindcă se ascunde printre găteje. marian, o. i 304, 314, şez.
II	24/30.
3°. (La plur.) Gătejele =.mâncare ciobănească (cfr. şez. ii 228/2C), făcută (la foc de vreascuri) din. urdă dulce şi zăr (ion cr. iii 219), un fel de j intuit (pamfile, i. c. 35).
gătejişor s. a. v. gătej.
GĂTiîNIE s. f. v. .găti.
găti vb. IVa. I. l°-2°. Priparer. 3°. Parer. II.. Achever.	:
A (se) găti însemnează: „a (se) face gata“. (Astăzi înlocuit adesea prin cuvântul nou „pregăti")
I.	1°. A (se) pregăti, a (se) prepară, a (şe) ţineâ gata. Trans. Au gătit divanul cel mare şi s'au strins toată boierimea., neculce, let. ii 153/30. Pârîtul [trebue sâ aibă vreme] ca;, să-şi. gătească dovezile sale. pravila (1814), 10, cfr. 9. Slava îţi găteşte cununi de flori, konaki, p. 38. Am gătit caiete, condeie nouă. c. negruzzi, i 7. Ştefan... îşi găteşte... săgeata, alecsandri, p. i 35. Primejdii pe care ţi le găteşte baba. eminescu,.N. 21. || Spec, A echipâ. Porni... în capul unei oştiri ce gătise. E. văcărescul, ist. 251/43..||Refl. Dimitraşco se gătea pre taină să prinsă pre Brâncovanul. neculce, let. ii 334/22. începu a se găti de călătorie (drăghici, r. 60), de răsboiu (bălcescu, m. v. 49), să plece (odobescu, iii 74/,, coşbuc, f. 70). Aud că te găteşti să vii... în Basarabia, c. negruzzi, i 62. Ce vifor se găteşte! id. 158. (Fig.) Se găteşte de drum: e aproape să moară, zanne, p. vi 100. | (Adesea, spre a indicâ momentul când cinevâ vrea sâ facă cevâ) A fi gata să... Când se găteă a-l strivi cu piciorul, tăunele zise: „Cruţă^ni viaţa“> ISPIRESCU; L. 44.
2°. Spec. (Despre mâncări) A prepară (la foc). Trans. şi absol. Gătitu-le-aţi cevă bob fiert, găluşte... şi vărsare? CREANGĂ, A. 10; cfr. ISPIRESCU, L. 22, sbiera, p. 252/29. Cum a deprins să gătească, n’a mai ieşit de la bucătărie, sandu-aldea, a. m. 47. | Spec. A fierbe. Bureţi... fripţi, gătiţi şi murai/i. H. ii 45. ^ A găti cuivă o păpară: a-i pregăti cevâ rău. zanne, p. IV 65.
3°. (Despre oameni) A (se) îmbrăcă frumos, a (se) împodobi, a (se) dichisi, a (-şi) isprăvi toaleta. Se găteă la oglindă, c. negruzzi’, i 60, cfr. coşbuc,
b.	17, teodorescu, p. p. I64b. Flăcăii gătiţi frumos, ca în si de sărbătoare, foiau prin sat. creangă, a. 123. Pe Ileana şi-o găteă Cu peteală de mireasă. alecsandri, P. P. 286/2. Nevastă gătită'bine. ŞEzt
I	71 /21. La gât te-oiu găti. sevastos., n. 14/1(. Se găteă fata... cu fel de fel de podoabe, sbiera, p. 212/,. Muiereanegătită, Ca o tingire nespoită, zanne, p. ii 299. | P. ext. (Complementul nu mai e omul, ci podoaba) A potrivi. Spune la badea... Să-şi gătească peana bine. jarnîk-bârseanu, d. 40.
II.	1°. Intrans. (construit cu de şi cu) şi trans. (complementul e un lucru) A ţerminâ, a sfârşi, a isprăvi, a mântui; a încetă, a conteni. Moş Nichifor... îşi găteşte de băut luleaua, creangă, p. 132; cfr. 5. De ce nu găteşti o vorbă, de tot începi alta ? N. rev. r. i 66. Pintea a gătit cu toate, reteganul, tr. 50/19. Pădurea nu se mai găteşte, şez. i 5/21. Au gătit... de vorbit, sbiera, p. 71/2,.
2°. Trans. (complementul e o fiinţă; une-ori complinit prin „de zile“) A da gata pe cinevâ, a-1 dovedi, a-1 nimici, a-1 omorî. Aceea însă în care te întrece şi cu care te-a gătit, este danţul. C. NE-Gruzzi, i 64. Să-mi mai deie un ciomag, mă găteşte. şez. i 266/21, cfr. vii 127. Pân’acu eră s’o gătească de sile. sbiera, p. 136/42.
[Şi: gătă vb. I (conjugat gat, gaţi etc., mai rar: găt, găţi pompiliu, b. 75/21, în texte vechi şi: găte's, gă-tesi,.etc. psal. sch. 246, iorga, d. b. 101, varlaam, C. 34, 41,2, 371, DOSOFTEIU, PS. 41, LET. I 181/6, II 338/s, etc. Astăzi, gătă se întrebuinţează mai ales în Transilv., unde, pe alocuri, găti se întrebuinţează numai în înţelesul I, 2°. Găsim chiar amândouă formele în aceeaşi frază, d. e. Cât se gată ( = isprăveşte) semănatul cel de primăvară, îndată trebue început a găti ( = prepară) pământurile cele , de toamnă. economia, 27. Dacă tu-i aveâ norocul să nu gătesc (= sfârşesc) demâncatul şi apa, nu te voiu mâncă; dar dac’oiu gătă, te mănânc, eminescu, l. p.'196.) Exemple: ad I I*: Domnul în cer gătă scaunul său. psal. sch. 333 ( = gotovl coresi, ps.). Gătă
GÂTIN
— 237 -
GÂTUI
( = făcu) patu de o[a]speţi. CUV. D. bătr. ii 192. împărăţia ce-i gătată voaă. varlaam, C. 22,2. Va fi gă-tând arme. pravila mold. 171. Războaie... asupra Romanilor gătă. cantemir, HR. 81/,. Au gătat. şi despre partea Leşilor sol mare. axinte uricarul, let. ii 153/,0. S’au pornit cu oaste bine gătată (= echipaţi), şincai, hr. 139/18. | Să gătă părinţii să-l însoare, dosofteiu, v. s. 137. Se gătează de nuntă, neculce, let. ii 427/2„ cfr. bud, p. p. 13. I-au dat ştire să se găteee. axinte uricarul, let. Ii 135/29. Gătafi-vă la răsboiu. marcovici, C. 120. Toţi Ţiganii să se gate. alexici, L. P. 223/,_. || ad 1 2°. Va gătă nişte bucate şi le va gătă pre furiş, pravila "mold. 58,2. || ad I 3°. Te văd gătată bine. sbiera, p. 56/2, cfr. şez. II 18/10, jarnîk-bârseanu, d. 424, doine, 14/19, hodoş, c. 84. Merg să mă gat (= să-mi isprăvesc toaleta), reteganul, p. iii 9/12, cfr. marian, î. 129, jarnîk-bârseanu, d. 446. || ad 11 1». Meşterii gătară [hesearica], dosofteiu, v. s. 90. Au gătat lucru’, calendariu (1844), 71. Gătaşi cu minciunile. ţichindeal, F. 55. S’a gătat făina’n sac. GOGA, C. P. 29. Aş închină... Pănă vinul s’ar gătă. jarnîk-bârseanu, d. 137; cfr. teodorescu, p. p. 151, doine, 140/s. Gată de cinat, mândrescu, l. p. 23/4. || ad II 2°. Şi mi-a mâncat viaţa, Că tot aşâ, mi-a cântat, Până ce m’a mai gătat (Bucov.). marian,
o.	I, 25, cfr. RETEGANUL, Ch. 126. || Derivate: gă-târe s. f. Dereptate şi giudeţiu gătare scaunului tău. psalt. sch. 288 (=gotovire coresi, ps.); gătlre s. f. Vor ieşi cu gătire multă, biblia (1688), 10. Gândul şi gătirea lui Şerban eră să fie el împărat. neculce, let. ii 2b0/34. Au făcut gătire, stringănd mulpime. de oaste, dionisie,. c. 164. Mare gătire. magaz. ist. 103/12. Gătirea vinului (economia, 167), de răsboiu (e. vâcărescul, ist. 255/10), de botez (barac, t. 6), de îngropăciune (ispirescu, l. 253). Doamne... într’o frumoasă şi bogată gătire (= găteală). i. negruzzi, iii 163; gătit s. a. Au răpit toată bogăţia, banii, caii şi sculele cu tot gătitul împărătesc. şincai, hr. i 144/26; f gătitură s. f. Ei aveau gătituri (= mâncări, bucate) de ospăţ pe masă. iorga, s. D. xu 212, cfr. LB.; gătenie s, f. = pregătire. Toate găteniile spre a mişcă răsboiu le făcuse, p. maior, ist. 2. Gătenii, să se facă nuntă. şez. iv 199/13, cfr. 197/,; (de la part. gătit, diminutivul) gătiţel, -eâ adj. = dichisit frumos, marian, d. 268, pârvescu,
ii.	72.]
—	Derivat din gata (cfr. alb. gatuan, idem),
GĂTÎîf f s. a. Chaîne. — Lanţ. Sfântul Parasi-crat să bucură de lanţuje ca de gătinuri de aur, cum sic la noi lefturi şi engolfuri. dosofteiu, ap. TDRG.
—	Din lat. catena 2
gâţişoâră s. f. v. gâţă.
gătiş6r s. a. v. gât.
gĂtiţă s.. f. v. gâtlej.
gătitul, -ek adj. v. găti.
GÂTi.ijr s. a. v. gâtlej.
GÂTLĂN s. in.
1°. (Ornit.) — cocostârc H. XII 287; cfr. iii 386, pamfile j. ii (-.„pasăre de gârlă“),; numit şi: bâtlan, ceapur, stârc, stârc-cenuşiu (ardea cine-rea). fŞî: gâltân s. m. = bâtlan, marian, o. ii 334.]
2°. (Bot.) O plantă. PAMFILE, J. II. . .
—	în înţelesul 1° pare â. fi. rezultat din bâtlan (v. c.) prin apropiere de cuvântul gât.
GÂTiĂNOS, -oăsă adj:, gâti.kăjăs. f.v. gâtlej.
gâtlej s. a. Gosier. :Gorge'e. — Partea interioară a gâtului cuprinzând faringele cu esofagul şi laringele eu trahea. (Pe oare-ce poporul nu cunoaşte anatomia gâtului, în limbă se confundă cuvintele referitoare la diferitele părţi ale lui ; cele
mai potrivite corespondente româneşti pentru termenii tehnici sânt: faringe = gâtlan, laringe = gâtlej, esofag = înghiţitoare s. gâtiţă, trahea = răsuflătoare s. beregata.) Li-s găltejele uscate. dosofteiu, PS. 21; cfr. 35. Gâtlejul tău s’au învăţat adevărului, mineiul (1776), 164. Groapă deschisă, gâtlejul lor. n. costin, let. ii 26/,,. Cu gâtlejurile căscate, uricariul, I 69/,2. Ia deci cea ploscă burduhoasă şi-ţi răcoreşte gâtlejul, c. ne-GRUZZI, i 245; cfr. i 90, (gâtlejile) II 123. Ne.sfârăe gâtlejul de sete. creangă, p. 257; cfr. 23, 242. Toate lighioanele cu gâturile întinse se plânseră că li s'a opărit gâtlejurile, ispirescu, l. 350. îşi drese gâtlejul şi începti a povesti, pann, ş. ii 15. || (Rar) P, ext. înghiţitură (cfr. g â 11,2°). Jupân Ilie începu să se plimbe cu o tidvă plină cu vin în mână, împărţind câte un gâtlej fiecărui jucăuş, bogdan, ap. TDRG. [Plur. -le-juri, (rar) -leje. | Şi: fgâltej s. a., (rar) gâtleâjă s. f. Cu cuţîtu’ la gâtleajă. jipescu, o. 140. |Alte forme: (Mold.) gâtiţa = gâtlej, pamfile, j. iii. Chiuiam... până mi se uscâ gâtiţa. alecsandri, t. 38. Cu beregata (gâtiţaj se face de urît. leon, med. 97. Gata să-i taie gâtiţa. ion cr. iv 103; cfr. russo, s. 26, marian,
O.	I, 386; (<paleosl. gwtanb) gârtăn f s. a. Cu larg gârtan a înghiţi, cantemir, hr. 19/16. Prin glasul fără articule din piept şi din gârtan aceasta îi clocoti: r,r, r. id. IST. 175; (-(^paleosl. grzlo, cfr. gârlă, gâr-liciu): (Transilv.) gârlân s. a. LB., viciu, gl. Gârlan de lup. zanne, P. n 749, gârtlân s a. Par’că i-a suflat cu gârtlan de lup! zanne, p. ii 749; (<bulg. gmklan) gârclân s. a. D1GŢ. cu variantele: (Ban., < bulg. grrM'an, sârb. grkljan) gârcleân s. a. viciu, gl., gârclânţ s. a. cihac, ii 116, gârcleănţ = trahea LB., gârcliiân f = guttur s a. anon. car.; (cfr. ceh. hltan) gâltân s. a. LB., (-|- gât) gâtlan s. a. (Transilv. şi Mold.) viciu, gl. Gâtlanul sau. gâtlejul de cu-coveică. marian, O. I 200. Mi-i de gâtlan, Că făceam un fluieran. ib. î. 218. Par’că i-a suflat cu gâtlan (gărlan) de lup! zanne, p. ii 749. Gâtlanul lor, mormântul destupat. M. COSTIN, ap. GCR. I 206/22; (-f- tulpina onomatopeică garg-, foarte răspândită în limbile romanice, cfr. meyer-lubke, r. wb. nr. 3685, cfr. şi arom. gărgălan) (Haţeg, în Transilv.) gârgoloţ= gâtlej, rev. crit. iii 155, gârgâloţ. Găr-/găloţ de lup = gâtlan de lup. marian, (la Moţi) gârglenciu = gâtlej, frâncu-candrea, m. 100. | D e-rivate: gâtlănos, -oâsă adj. (în expresia) prun gâ-tlănos. H. iv 83, gârlănos, -oâsă adj. (în expresia) măr gârlănos. H. xi 325, (cfr. bulg. grjrlesta krusa = un soiu de .pere cu gât lung). | Formaţie spontană (din gârcl(e)an -f- nod) gârcălod, gârcliod s. a. (Ban., Mehedinţi) = mărul lui Adam. gr. băn., n. rev. ROM. (1900), 86.]
gâtos, -oâsă adj. Â long cou. — Cu gâtul lung s. gros. Lebăda gâtoasă. alexandrescu, m. 403. Mi-a dat Dumneseu să am... Trei grajduri cu cai gâtoşi. şez. iv 14/28. || Fig. Cerbicos, înfumurat, pretenţios, pamfile, j. ii.
•— Derivat din gât, prin suf. adj. -os.
GÂtui vb. IV(a). 1°. Etrangler. 2°. Avaler (un liquide).
1°. A strânge pe cinevâ de gât, a-i suci gâtul, a sugrumă, a suguşâ. şez. iii 89/4, bugnariu, năs. S’o gâtue, să-i sucească gâtul ca un puiu de vrabie. slavici, n. Ii 276. La 1716 Ştefan-vodă eră gâtuit. iorga, c. i, i 100.' Găsindu-şi gâtuită turma ’n-treagă. contemporanul, i 686. Cât pe ce erai să mă gâtui, jupâneşică. creangă,, p. 20; cfr. (gâtu-iască) 115.
2°. A da pe gât, a bea. Uit-te, beţivul l-a gâtuit [şipul cu rachiu] pe jumătate, nădejde, ap. TDRG.
[Derivate: gâtuire s. f.; gâtuit, -ă adj. (şi fig.= cu gâtul strâmt. Sticle gâtuite, ionescu-boteni, s. N. 163), gâtuit s. a.; gâtniâlă s. f.; gâtuitih-, -oare adj.; gâtuitiiră s. f. (fiind vorba de uii drum) =
gAtuîalâ
- 238 -
GÂURÎ
cotitură, întorsătură. într’un colţ al şoselei ce alunecă într’o gâtuitură de vâlcea, un nor gros de pulbere se iveşte, sandu-aldea, d. p. 56.]
—	Derivat din gât.
GÂTUIÂLĂ s. f. v. gâtui.
GĂUN s. m. (Entom.)
1°. (Munţii-apuseni şi Bihor) — gărgăun (Yespa crabro). LB., marian, ins. 201.
2°. (Transilv., după bâzâitul asemănător Ia amândouă insectele) = bărzâun. Găunul = cel mai mare între bânzoi. ib. 195.
[Cu suf. augment, (ad 1°) găunoiu s. m. = viespe mare, tăun. pompiliu, bih., cu alt suf.: găuneiu = tăun. vaida. | Diminutiv: (Ţara-Oaşului) găunăş s. m. CDDE. nr. 718.]
—	Din lat. *cavo, -onem („care face scorburi" din cavare). zeitschrift, xxviii 618.
găun f subst. Creux. —Partea scorburoasă, goală sau seacă a unui obiect. Lovind în piatră cu ciocanul, auzi găun. dosofteiu, ap. TDKG. [Şl: (astăzi, în Bucovina): gătinâ s. f. = o borticică mică în pământ care are forma unei jumătăţi de cuib de pasăre. marian; cu augmentativul: găunoiu s. a. = găună mare. id.]
—	Din lat. *cavo, -onem „gaură" (din cavus, -a, -um) ZEITSCHRIFT, XXVIII 618.
găună s. f. v. găun2.
găunâş s. m. v. gaun1.
GĂUNĂTURĂ S. f. v\ g&văn'l.
găuneiu s. m. (Entom.) v. găun1.
găunî vb. IV\ Creuser. — Trans. A găuri, a face o gaură într’un lemn. marian, LB. || Refl. A se găuri, a deveni scorburos. alexi. [Derivate: găiinire s. f. Părţile lutului... aşâ sânt de îndesate..., cât nu du vreo găunire. economia, 5.]
—	Derivat din găun2.
GĂun6iu s. m. v. găun’-2.
găunos, -oâsă adj. Creux. — Găurit pe din lă-untru, gol, scorburos, sec, deşert pe din lăuntru, lipsit de miez (mai ales despre lemne scorburoase s. mâncate de insecte şi despre măsele stricate). [Jârtăvnicul] găunoşii, de scânduri l-au făcut, biblia (1688) 67,2. Movila (iorga, s. d. vi 45, uricariul, xx 143/10), coasta munţilor (cantemir, ist. 140), piatră (mag. ist. v 138/s), măsea (piscupescu,
o.	310), tulpina (odobescu, i 167/,), răchită (marian, se. ii 62), alună (LM.), nucă (DDRF.) găunoasă. Un stejar foarte înalt şi găunos (buturos). ţichindeal, f. 128. Un lemn budugănos (găunos). id. ib. 392, mat. folc, i 539. Unde te duci, strâm-bule? Ce mă’ntrebi, găunosule ? (= Fumul şi coşul). gorovei, C. 161. Pe d’asupra frumos, şi în năuntru găunos, românul glumeţ, i 40/14.
—	Derivat din găun*, prin suf. adj. -os.
găunoşâ vb. la, găunoşălă s. f. v. găunoşi.
găunoşi vb. IVa. Creuser. — Trans. şi refl. A face găunos. Boala sfrinţiei... smacină oasele şi găonoşaşte temelia, zidirii, piscupescu, o. 111. [Şi: găunoşâ, vb. la. DICŢ. | Derivate (rare): gâunoşire, găunoşâre, găunoşălă, găunoşie s. f. DICŢ., gău-noşitură s. f. Găun'oşitura munţilor, cantemir, ist.
140.	Este o piatră găunoasă a căreia găunoşitură, gura este neagră afumată, magaz. ist. v 138/9; gău-năşătură s. f. în trunchiul bătrânului copac, într’o găunăşătură este portretul, caragiale, n. F. 143/8.]
—	Derivat din găunos.
Găunoşi® s. f. v. găunoşi.
GÂURĂ s. f. Tron. — Deschizătură (făcută) într’un corp, (Mold.) bortă, cfr. găun(ă),scorbură (=gaură într’un copac), văgăună (=gaură adâncă între dealuri s. munţi), groapă (= gaura în pământ), cfr. babă (11,5"), gâscă, peşteră (= gaură adâncă în stânci), vizuină (= gaură făcută de animale, ser-vindu-le de cuib), lacună (lipsă într’o operă intelectuală). Gaura se face, se dă (în cevâ) s. se sfredeleşte; se deschide, se închide s. se astupă. Rătăcindu-să prin munţi şi vârtoape şi găurile pământului, dosofteiu, v. s. 4. S’au deschis găurile Ocheanului celui adânc. N. costin, let. i 4G/„. în coastele munţilor..:găuri se văd. cantemir, ist. 149. Fluierul cu şasegăwri. teodorescu, p. p. 255b. Gaura acului, a cheii; a urechii: pentru cercei, a curului = anus, a şarpelui, cfr. g ă o a z ă. | P. ext. Bagă degetul în gaura inelului, ispirescu,
l.	26. | Spec. (în toponimie) Vale adâncă şi prăpă-stioasă între munţi, cfr. cuv. D. bătr. i 25 (şi in Buce oi e o Gaură). se ascunde în gaură de şarpe = în locul cel mai ascuns unde nu-i cu putinţă a intra, a pătrunde. Să-l aducă chiar din gaură de şarpe, ispirescu, l. 84. A face gaură (s. bortă) în cer — (ironic) a face ispravă mare, un lucru neobi-cînuit. Doară nu s’o face gaură în cer, d’om intră ! ispirescu, l. 50,12. A suflă pe gaură = a nu aveâ cheia uşii şi, prin urmare, a nu puteâ intrâ în casă. zanne, p. iii 166. Tot cuiul îşi află gaura=tot sacul îşi află petecul, zanne, p. iii 216. Jocu ’n gaură. pamfile, j. iii 300. || Poziţia arşicului cu partea concavă în sus (în opoziţie cu „om"). || Fig. Locuinţă proastă, înfundătură, başcă, bordeiu. Să te ducă în bătăi la secţie şi să te vâre’n vreo gaură mucegăită. SLAVICI, N. II 315.
[Plur. găuri, (vechiu) găuri dosofteiu, ps. 353, 478, v. S. 8, biblia (1688), 204, let. i 320/25, ii 55/32, 439/S8, chiar şl alecsandri, p. ii 297 (în rimă). | Diminutive: găurea, găurică s. f. Fluie-raşul... are atâtea găurele, ion CR. I 5. Cămaşă... La poale cu găurele, marian, sa. 26. Băgă mâna ’n găureă. mat. folc. 185. în găurele = un fel de joc de copii, pitiş, n. rev. R. i 234; găurice s. f. Găuricea care pişteaşte. cantemir, ist. 157. La vrană... trebue lăsată o găurice. economia 206. Să facă... o găurice. marian, se. ii 233. Băgă cheia în găurice. mera, l. b. 148, găuruţă s. f. (Ţara-Oaşului) CDDE. nr. 720. | Augmentativ: găuroiu s. a. | Alte derivate (rare): (Ban.) găuricios,-oâsă CDDE.nr. 720, găuros, -oâsă adj. = cu găuri, plin de găuri, poros, găunos. Un lemn putregăios..., la mijloc găuros. Cătană, p. b. iii 64; găureân, -eâncă subst. = nume ce se dă de către locuitorii de la şes celor de pe văile dealurilor s. munţilor; cfr. muntean, văl ean. Com. i. pavelescu.]
—	Din lat. *cavula, -am (din cavus, -a, -um, cfr. lat. caulae, -arum).
GĂurăr s. a. 1°. Alene. 2°. Planchette trouee (de ni(51ier â tisser). 3°. Vase en terre (â fond trouă).
1°. Sulă cu care se fac găurile la opinci, pamfile,
i.	c. 45, cfr. viciu, gl.
2°. (Transilv.) =lopăţica (cu găuri, care intră în amnarul războiului de ţesut), viciu, GL. [Cu alt sufix: găureâncâ s. f. pamfile, i. c. 274, (= tindeică) marian.]
3°. Vas de lut, cu fundul găurit, răvar. pamfile, i. c. 392.
—	Derivat din gaură, prin suf. -ar.
găureă s. f., găureân, -eâncă subst. v. gaură.
găureâncă s. f. v. găurar (2°).
găuri vb. lVa. Trouer. A face s. a da o gaură, cfr. borteli, găuni, sfredeli, scobi, perforâ. Gău-ri-va nasul, biblia (1688), 381. [Limbricii] rod în lăuntru maţele, şi de multe ori găuresc sau sfredelesc. CALENDARiu(1814), 171 /20. Baba găurise stânca, emi-
GÂUR1CÂ
- 239 -
gavAt
nescu, N. 23. Găuri fundal desagilor, reteganul, p. v 78/28. Picătura găureşte piatra, românul glumeţ,ill/9. A găuri urechile (pentru cercei). ] Refl. A se face o gaură, (în haine, prin uzare). Hainele se găuresc, bibicescu, p. p. 117. [Opincă] dacă ti-i găuri, Cu mătase te-oiu cârpi, doine, 49/3.
[Şi: îngăuri vb. lVa, (Ban.) îngăură vb. I. (Prez. -găur şi -gâur) A intrat... dracul [în corabie] şi a început a o îngăuri, a face la găuri ca s’o înnece.
H.	iv 96. Fluiera... se îngăură cu burghia. liuba-iana, m. 112. Se îngăură urechile copiilor, marian, na. 421, cfr. se. I 104. | Derivate: (în)găurit, -ă adj. = în care s’a făcut o gaură, cu gaură s. găuri. Toate lucrurile mi se arată găurite, creangă, p. 242. Curg boabele de porumb dintr’un sac găurit la fund. mera, L. B. 275. Cu vas găurit apă nu vei scoate. I. golescu, ap. zanne, P. iv 174. Lingura... o are în-găurită la fund, astfel 'că serul se scurge. H. XI 275; găurive s. f.; (în)găurit s. a. De tăiat, de’n-găurit. şez. iv 156b/12; (rar) găuritură s. f. = per-foratio. anon. car., LM.]
—	Derivat din gaură. Cfr. zgăuri.
GĂUJ&icĂ, GĂIIRICE s. f.	)
găvrici6s, -oAsă adj.jGĂCKOiu s. a. >v. gaură.
GĂVROS, -OÂSĂ adj., GĂCRtf'fĂ s. f. )
GĂuşel, s. m. Coquille (de limaşon). — (Transilvania) Ghiocelul sau casa melcului, marian.
—	Derivat din *gauă « galla, cfr. găoace).
gAvAi» s. m. sing. v. gavăt.
gAvADUNĂ s. f. v. văgănnă.
găvAn s. a. şi m. I. Creux (de cuiller, de main, etc.). II. 1°. lîcuelle (en bois). 2°. Cuiller. 3°. Plateau (de balance). 4°. Manche (de quenouille). 5°. Fou-loir. 7°. Vallee (basse et sombre).
I.	1°. Scobitură, cavitate într’un obiect. Pune jumătate de dram praf de vitriol... în gavanu’ albuşului. ap. TDRG. || Spec. Partea scobită s. căuşată a lingurii, rev. crit. iv 87, pamfile, j. ii, h. x 146. Mânsului... i se atârnă de gât un gavan de lingură, ca să nu se dioache. ion cr. iii 150, cfr. şez. i 83/28, marian, o. ii 52. | Palma mânii, când
o	facem ca un căuş. Cuibări lumânarea în gavanul mânei. ciocârlan, p. p. 41. Adă mâna gavan! adam, s. 189. | Partea scobită a pipei, In care se bagă tutunul. Com. liuba. | Scobitura în care e aşezat ochiul, orbită. Cu ochii arşi de friguri, adânc cufundaţi în găvanuri. sadoveanu, săm. iv 53, cfr. id. P. s. 66. | Jghiabul mesii de dulgher, în care se ţin uneltele, dame, t. 114, pamfile, i. c. 122.
II.	Obiect scobit s. care prezintă forma unei cavităţi.
1°. Strachină s. blid mare (pamfile, t. C. 392) de lemn scobit (păsculescu, l. p.), întrebuinţat mai ales la ţară ca vas de bucătărie (h. ix 497) s. pentru prepararea bucatelor pe câmp (h. xi 179), pentru păstrarea sării (manolescu, i. 57), pentru frământarea urdii (h. ii 28, cfr. XIV 65), etc. Mărfuri felurite: doniţi..., găvane. chiriţescu, conv. lit. xliv, ii 659. Un găvan, o strachină de grâu. teodorescu, p. p. 208/18. Găvan de. usturoiu. ib. 194. Luaiu un lemn... şi făcuiu un găvan, păsculescu, l. P. 84. Până i se umple găvanul = până nu mai poate răbda, zanne, p. iii 570; cfr. teodorescu, p. p. 296. A dat Nan de găvan =a păţit-o; s’a săturat, zanne, p. vi 215. ||Spec. Cenac, strachină, vas mare, în care se toarnă porţiunea a câţiva soldaţi; cfr. gamelă. COSTINESCU.
2°. Lingură (mare). Cu nouă găvani. graiul, i 22, Ca găvanul mic (= linguriţa), contemporanul,
iii	508.
3°. Disc, teasc, terezie, taler, şalcă la cumpănă. Să strângea neşte negri şi încărca gavanul de păcate. dosofteiu,’v. s. 270/4.
4°. Gânjeiul furcii, dame, t. 140, pamfile, i. c. 11.
5°. (La piuă) Albia în care se pun dimiile sau abaua, pamfile, i. c. 307.
6°. O parte a morii. H. x 92.
7°. (Top.) Locuri joase cu văi întunecoase, în păduri. rev. crit. iii 155, cfr. H. x 3. Pasc oile pe gavan. H. I 54. (Cfr. arom. Găvana, numele unei văi foarte adânci şi întunecoase în regiunea Cara-feriei).
Anu’ şi găvanu’: despre femeile care nasc în flecare an. ’ zanne, p. i 5, pann, p. v. ii 108, românul GLUMEŢ, I 10/,8.
[Şl: (dial., Mold.) gavan, căvân. Cavanul Ungurii. marian, o. ii 49. Căvanul cumpenii. cuv. D. bătr.
i	272. | Plur. -vane, -vanuri, (rar) -vani.]
—	Pare a fl înrudit cu bulg., sârb. vagan „strachină de lemn“ (cfr. ceh. vahan „disc de cumpănă,14), care pare a fl o metatezâ din *gavan (cfr. m.-grec. •(•apsva „vasculum“, n.-grec. pa-fev. „putină”) CIHAC, îi 118 (cuvântul există şi la Megleniţi: găvană „farfurie de lemn“). Cfr. gavanos.
găvănâş s. a. Grenier. — (Ungurism, în Transilv.) Grânar. Pentru aşezarea bucatelor sânt bune hăm-barele, găvănaşurile sau cămările, economia, 57. [Plur. -naşuri.]
—	Din ung. gabonâs, idem.
găvănât, -Ă adj. Creux. — Scobit, căuşat, concav, cufundos, supt. Marele Vasilie eră... găvănat la tâmple, dosofteiu, v. s. 47, cfr. 46,2. Locuri găvănate (traducând pe paleosl. razdoly=văi). mar-darie, L. 2982. Unu ’nalt şi cocorat Şi de piept cam găvănat. Ion cr. iii 33, cfr. teodorescu, p. p. 500; GRAIUL, 4- 54.
—	Participiul adj. al verbului (neîntrebuinţat) găvănâ.
găvănî vb. IVa. Creuser.— A scobi (făcând un găvan). DICŢ. [După LM. şi: găvănâ vb. I, neîntrebuinţat, cu derivatele : găvănat, -ă adj. (v. c.) şi gftvănătură (găunătură TDRG.) s. f. = cavitate, adân-cătură. Se pătrunde arşicul... din cocoşetură în gă-vănătură şi se umple cu plumb topit, ispirescu, ap. TDRG. | Şi: (derivat din găvănos) găvănoşi vb. IV*. Tot pământul este găurit şi găvănoşit. ap. TDRG.]
gavanoâsă s. f. v. gavanos.
gavanos s. a. Pot. — (în Moldova) Borcan de dulceaţă (dame, t. 74), vas de lut smălţuit (şez. viii 92) pentru păstrat untură, sare ş. a., oală de vin. Patru gavanoase [de dulceaţă]. I. negruzzi,
i	64. Umple gavanosul cu vin. beldiceanu, săm. Iii 169. [Şl: gavanoâsă s. f. Să bei vin din gava-noasă. sevastos, p. p. 281. | Diminutive: gava-noşel s. a. = borcănaş. Gavanoşele cu dresuri, alecsandri, t. 431, cfr. (găvănoşel) contemporanul, vi 508.]
—	Din turc. kavanos, idem. Cfr. gavan.
găvănos,-oâsă adj. Creux. — Găvănat, scobit, cufundos, adâncat. Găvănoşi ochii, dosofteiu, v. S. 42 (= adâncaţi mineiul). | Larg la gură. Com. liuba.
—	Derivat din găvan, prin suf. adj. -os.
GĂvĂNOşix s. a. v. gavanos.
găvănoşi vb. IV® v. găvănî.
gavaon s. m. Sobriquet donn<5 aux Tsiganes. — Poreclă ce se dă Ţiganilor. Măi ţigane, Gavaoane! marian, se. 345.
gâvăt s. m. sing. 1°. Poux. 2°. Vers. 3°. Grand nombre (d’enfants). 4°. Loup.
GĂVĂUNĂ
— 240 —
:GA'ZDĂ
(Transilv.) înţelesul fundamentale (colectiv): animal scârbos, târîtoare, jivina scârboasă, gadină, gad. || Spec.:
1°. Parazite, păduchi (de.straie), marian, ins. 468. Este plin de gavet (= păduchi), rev. crit. iii 155, VICIU, GL. L’au umplut gavătul. x.IUBA.
2°. Viermi (de rană), marian, ins. 282. Carnea e plină de gavăt. liuba, cfr. marian, se., i 256.
3°. Fig. Mulţime mare de copii. Atâta gavet de copii! Are un gavet de copii. rev. crit. iii 155.
4°. Lup. h. xi 246, v 319. La lăsatul de sec... nu se scoate gunoiul afară, că e rău de gavăt (= lup). şez. vi 32.
.. [Şi: gâvet. | Acelaşi cuvânt pare a fi şi găvăd (gă-vadul mare şi mic) s. m. —- constelaţiunea Pegazului otescu, cr. 17.]
■	— Din bulg. gaved„gadină, sălbătăciune,paraziţi" (cfr. polon, gamieăe „copii mici“). ■
gAvăiină s. f. v. văgăună..
gavâz f s. m. v. cavaz.
gâvăzmi vb. IVa v. găvozdi.
gâvet s. m. sing. v. gavăt.
GĂvoÂzĂ s. f. v. găoază.
. găvozi» s. a. Clou. — f Cuiu (de fier),cfr. piron. în mâru (= mâni) şi în picioare ei-mi bătură găvoazde. cuv. d. bătr. ii 46; cfr. varlaam, c. 61, s, 133,s, ii 9,2, 11. încălţăminte de her cu găvoazde. dosofteiu, v. S. 18,2; cfr. 68,2,' 119, 136,2. | (Astăzi, la Moţi) Găvoasde = cuie pentru jşindilit. frâncu-candrea, m. 100. [Cuvântul e atestat numai la plur.; singularul ar puteă fi şi: găvoasdă.]
—	Din paleosl. g(r,)vozdi», idem. Cfr. vâzdoagă.
GĂvozni vb. IVa. 1°. Clouer. 2°. Presser; se pelo-tdnner.
1°. f Intrans. A bate găvoazde în cevâ, trans. a ţin tui cu găvoazde, spec. a răstigni, bătând manile şi picioarele cu găvoazde pe cruce. Svântul zise: „Lasaţi-mă negăvozditu“... şi nu-lu,găvozdiră, ce-l lăsară slobod, varlaam, c. il 64,2; cfr. 201,2, xi 9,2, dosofteiu, V. S. 34,2, 36, s, 62, 130, 184, ps. 506.
2°. (Azi, în Mold.) Trans. A înghesui, a ghemui, a mototoli, a înfundă, a grămădi, a strâmtorâ(cREAN-GĂ, GL.); refl. a se ghemui, a se zguli,a se pitula, a se ascunde. [Foile] le-ascund, le găvozdesc Prin scorburi, prin canale. mirf,a, c. ii 112. Veveriţele, găvosdite una peste alta în scorburi. Creangă, p. 240. [Privighitorile] gavuzdite ’n desişul de anin. N. rev. R. ii 227. Mireasa... se găvăzăeşte unde poate, numai să, n’o găsească, sevastos, n. 333/, 0. S’a găvozdit bine — s’a înfundat (cu mâncări). TDRG.
[Şi: (ad 2°) gavuzdî, găyăzdi. vb. IVa.]
Din slav. -gvozditi „a bate cu cuie" (înţelesul 2° pare a . se fi desvoltat din „a ghionti pe cinevă, înghesuindu-1").
GĂvozÎT, -A adj. Bee. — Căscat. A rămas lim,o-jderiţa de babă cu gura rânjită şi găvozită, râzând, ion cr. iv 95. Cfr. gă(v)oază.
gavuzdi vb. IV v. găvozdi.
gaz s. a. (Chim.) 1°. Gaz. 2°. Petrole.
1°. Corp fluid aeriform (la temperatura şi presiunea o.bicînuită). Şp ec. Gaz de iluminat (s. aerian BASARABESCU, V. 149).
2°. Petrol (rafinat). Gaiţă (gas, petroleu). şez. iii 174.
[Plur. (ad 1°) -e şi -uri. | Derivate: gazos, -oăsă adj. = io. de natura gazurilor, cfr. fluid, solid. 2°. care conţine gaz. Apa, limonadd gazoasă; gazometru s. a. = aparat pentru a măsură volumul gazurilor, spec. al celui de iluminat; găzar s. m.=vânzător de petrol, pamfile,, i. c. 139, j. iii.]
—	N. din fran.
gaz s a. Gaze. — (învechit) Muselină subţire; cfr. zăbranic. Cutnii, alageâ, citării şi găsii de Prussa. filimon, C. ii 5,99.
—	N. din fran.
gâză s. f. 1°. (Petit) insecte. 2°. Bete immonde.
1°. (Mold., Bucov., pe Someş viciu, gl.) Insectă mică, spec. insectă din ordinul dipterelor, cu aripi transparente (marian, ins. ix, xii), muscă, bâză (creangă, GL.), goangă (MARIAN, INS. 32), albină lucrătoare (Bucov., com. v. halip). Umble gâze, ca puzderii, eminescu, l. p. 125, cfr. şez. ii 31/29, iv 116/14, marian, se. ii 203, d. 196. Nu fiecare gâsă face miere! zanne, p. ix 622. || Spe cii: gâză-de-viermi=viermănar (Lacrophaga carnaria); gâză-de-carne (Bucovina) = muscă-de-carne (Musca domestica); gâză-de-vite (Bucov.) — tăun (Tabanusbo-vinus); gâza-calului = miisca-calului (GastropMliis equi s. haemorrhoidalis); gâza-boului = băligar (Geotrupes stercorarius); gâză-de-miere s. folositoare (Bucov.) = albină (Apis mellifica). marian, ins. ix, xii 382, 366, 347, 363, 365, 31, 144, şez. ii 31/29.
2°. (Mehedinţi, la plur., subt forma gâji s. m.) Lighioane. Acu am scăpat, slavă Domnului, ăe gâ/jii aia care ne mâncă. graiul, i 9. | (La plur., subt forma gâzi) Sărbători rele de lupi ce se ţin în Câş-legi; in aceste sărbători nu se lucrează de teama lupilor, n. rev. R. (1910), 96.
[Şi: gliîză s. f. DICŢ. |Derivate: ad 1°: Diminutive: gâzulie s. f. BARCIANU, marian; gâzuliţă s. f. Să curm viaţa atâtor gâzuliţe nevinovate, creangă, P. 257, cfr. MARIAN, INS. ix; gâzuţă. s. f. ib. 144; cu sufixe neclare: gâzob s. a. = gâza, muscă mare (Straja, în Bucov.). Com. a. tomiac, gâzoâbă s. f. = insectă de apă, lungă în picioare (marian, ins. x) ; insectă care nu zboară, nici nu aleargă, ci abiâ se mişcă (ib. 309, cfr. se. ii 197), cu colectivul: gâzobeuie s. f. id. ins. x şi cu diminutivul gâzobuţă s. f. id. ib. || ad 2°: găjulie (marian, se. ii 194) şi gujulie=tâ-rîtoare de orice fel (insecte, mai ales păduchi, viermi, reptile, etc.) Pentru vânatul peştelui şi pentru alte gujulii să fie neopriţi lăcuitorii. Popovici-kiri-leanu, b. 85. Să nu fie în ea gosuri ori gujulii (= insecte sau viermi), şez. v 4/30. Conochiftiriţa e o gujulie. ib. 1 120/so. S’au adunat toate jigăniile..., unele, mai fibroase şi mai greţoase ăecât altele... Gu-juliile acele... sbiera, p. 207/25. Ce te scarpini atâta, doar n’ai gujulii ? viciu, gl., cfr. marian, ins. v, xi, 543, se. 11 194.]
—	Etimologia necunoscută. (în înţelesul 1° e, poate,
o	formaţie onomatopeică, ca bâză, s. e, înrudit cu polon, g'ies „tăun" berneker, sl. wb. 376; în înţelesul 2° pare a fi înrudit cu slav. gydz „scârbos" beeneker, sl. wb. 374; în acest caz ar formă.un dublet cu hâd şi ar fi înrudit cu gad, gadină, gavăt).
găzâr s. m. v. gaz1.
gâzi> subst. v. gazdă.
gâzdă subst. 1. Maître, proprietaire. II 1°. Hote. 2°. Chambre en location.
1.1°. (Transilv., adesea atributiv s. predicativ; uneori în opoziţie cu „sărac" s. cu „slugă") Om cu stare, stăpân al unei case şi gospodării, econom cu dare de mână, gospodar. Tot satul ăepreaună, 150 de gasde (a. 1767). iorga, s. d. xiii 263. Gazda bună, mai nainte ăe. secerat trebue să-şi gătească... şura. economia, 47. A fost oăată un împărat, gazdă nu tândală,... boii lui erau cei mai frumoşi, reteganul, p. iv .28/,,, cfr. 11 64/,,,. 20/u. Cine-i gasdă şi avut, Toţi îi dau bani împrumut, jarnîk-bârseanu, Di 415. Decât gasdă păcătoasă, Mai bine slugă frumoasă, ib. 2ib. -Mult mă rhustră gasdele Că le-am furat vacile, şez. vii 167. Gasdă mare = chiabur, bogătan. Badea numai cisme are Şi se.ţine gazdă
GAZDĂ
- 241 -
GĂZDUI
mare. reteganul, CH. 20. | De gazdă (mare) = din părinţi bogaţi, din oameni cu stare. Fata de gazdă mare Tot cu mâna la parale. jarnîk-bârseanu, d. 438, cfr. marian, nu. 36. Un fecior de gazdă mare. ţiplea, p. p. 22, vaida. Am tot sorit să-l însurăm, găsisem una mai de gasdă. coşbuc, f. 91, cfr. jarnîk-bârseanu, d. 168, 248.
2°. (Transilv.) P. ext. Stăpân, proprietar. Se duse după apă la fântână. Gazda fântânii... reteganul, p. ii 46/33. Gazda boilor, jarnîk-bârseanu, d. 405.
3°. (Mold., la origine, in gura unui gospodar care vorbea despre soţia sa), Nevastă. Nu-ţi pot da răspuns până num,i-oiu întreba şi gazda.şez. v 74/)4, cfr. i 49/31.
II.	(Din vremurile când nu existau hoteluri şi ospă-tării; pretutindeni)
1°. Stăpânul s. stăpâna casei, în raport cu oaspeţii săi; cel la care trage s. mâne cinevâ. Oprea-armaşul au mers iar la gasda lui Urechi logofătul, să se sfătuiască. ureche, ap. GCR. i 73/21. „Domnule11, îmi sise sluga, „gasda întreabă de nu vrei a cină".
c.	negruzzi, i 58; cfr. eminescu, p. 114. Ia un pahar şi-l întinde gazdei, creangă, a. 97. Boierul de gasdă aveă obiceiu... şez. i 6/,. Fiica gazdei, ib.
i	8b/26. Rămâi, om bun, sănătos, C’ai fost gasda lui Hristos! jarnîk-bârseanu, d. 513, cfr. alecsandri, p. p. 160, bud, p. p. 65. Şezătoarea se ţine... la gazdă... brebenel, gr. b. Mai vinovată gazda de hoţi de cât înşişi hoţii, că hoţii fără gazdă nimic nu pot urmă. i! golescu, ap. zanne, p. viii 182. Face pe gasda casei. | Spec. Gasda de judeţ şi ispravnicii, filimon, C. II 72.	'
2°. P. ext. (desvoltat din locuţiuni ca: trag la gasdă = descind la un gospodar) Locuinţă provizorie, cameră cu chirie într’o casă particulară. Au mânat neşte slugi a ei în urma su[â]ntului Nonos, să-i afle gasdă. dosofteiu, v. s. 52/2. Şi le dede tuturor gazde prin curţi boiereşti şi neguţătoreşti. neculce, ap. TDRG. De n’ai gasdă ’n sat, să vii să dormi la noi. coşbuc, f. 74. Gasda bătăilor: cel care mănâncă bătăi multe din toate părţile, pamfile, j. ii, cfr. zanne, p. iv 268. | (Cu deosebire în construcţiile) A trage în (s. la) gasdă (la cinevă), a primi pe cinevă în gazdă, a da (s. aşeză) pe cinevă în gasdă (la cinevă). Să tragi la gazdă. ghica, s. xvii, cfr. şe-.z. i 266/in ispirescu, l. 278, creangă, p. 170. Trase în gasdă la o casă. şez. i 209/5. Au luat gazdă la cwrte, întru o odaie sus. beldiman, tr. 388. Prinseră gazdă într’o casă. dosofteiu, v. s. 47/2. Daţi pe Petru la gazdă undeva. păsculescu, l. p. 220. Am sis către bătrânul pădurar ce ne primdse în gasdă. C. negruzzi, i 245, cfr. ispirescu, u. 38, şez. i 263/3, iii 71/,. Ne-a aşezat bunicul în gazdă cu toată cheltuiala lui. creangă, a. 25. Vino’n gazdă la noi. reteganul, tr. 98/12, cfr. alexici, L. P. 31 /20.
[O gasdă, gazdei, gazdele. I Şl (singular nou, din plur. gasde, rar): gazd s. m. Pe gază îl chemă: „Gas-dule, gazdule“. teodorescu, p. p. 447b, cfr. 448, 538b, 579. | Femininul şl: găzd,oăie s. f. Au murit găzdoia jupânului socru (a. 1700). iorga, s. d. xii 9, cfr. ib. 120, economia, 105, barac, t. 33, odobescu, I 86/9, MARIAN, NA. 253, RETEGANUL, P. II 22/13, iv 5/u, v 15/28, vaida. El mi-i slugă, Io-s găsdoaie. mÂndrescu, l. p. 159/22, cfr. ţiplea, p. p. 24. Găzdoaia sănătoasă, bud, p. p. 72; (din sârb. gazdarica) găzdăriţă s. f. Găsdăriţa casei, făcând din făină... o turtiţă. marian, î. 488. Găsdăriţa să se fălească că e vrednică, liuba-iana, m. 120. Să trăiască gasda cu găsdăriţa! alexici, l. p. 172/r | Augmentativ: găzdoiu s. m. Am luat hâda de găzdoi. jarnîk-bârseanu, d. 181, cfr. bud, p. p. 12. | Diminutive: (numai despre femei) găzdiţă s. f. Gă-sdiţă frumoasă, Rămâi sănătoasă! păsculescu, l. p. 10; găzdişoără s. f. DICŢ.; găzduţ, -ă adj. = cu dare de mână, cuprins. în tot Branul abia se .mai află două până la trei economii de vite mai gă-
sduţe, însă şl acestea numai aşâ precum, erau cei mai sărăcuţi de mai nainte. turcu, e. 34.]
—	Din ung-, gazda, idem (şi cu înţelesul de „ne-vastă“ szinnyei).
găzdac, -Ă adj., subst. Riche.—(Transilv.) Gazdă mare, gospodar cuprins, avut, bogat, cu stare, chiabur. Adj. De-aş fi bun eu de lucrat, Precum îs bun de jucat, Fire-aş putred de găzdag. bud, p. p. 54. Fata săracă Mult lucră la cea găsdacă. ibid. 64, cfr. marian, nu. 146, doine, 112. Novac cel găzdac. şez. iv 10b/24. | Subst. Dar fata găsdacului Dă-o ’n mâna dracului! marian, nu. 253, cfr. mÂndrescu,
l.	P. 132/u, vaida. Licomit-ani ...la şepte vaci Şi-am luat hâda dingâsdaci! Jarnîk-bÂrseanu, d. 181. [Şi: găzdăg,-ă adj., subst. | Augmentativ: găzdăcoin s. m. pompiliu, bih. 1010; găzdăgdiu s. m. jahresber. vi 76. | Abstract: găzdăcie, găzdăgie = bogăţie, pompiliu, bih. 1010, mÂndrescu, ung. 75.]
—	Din ung. gazdag, idem (prin apropiere de sufixul -ac).
găzdăcie s. f., găzdăcoiu s. m. \ găzdăg, -Ă adj., subst. (ş. d.)	/	v'	®
găzdălui vb. IVa v. srăzdnî. găzdăriţă s. f. v. gazdă.
găzdăş s. m. Courrier. — Cel care vesteşte sosirea cuivâ (şi se îngrijeşte de gazdă). Mirele trimite înainte gazdaşi (conaccii), ca să-i vestească apropierea, dacia lit. 37; cfr. şez. i 37.
—	Derivat din gjizdă, prin suf. -aş.
găzdăşâg s. a. Train de maison riche bien ad-ministrâe. — (Transilv.) Bogăţie, (constând în) bunăstare gospodărească, economie de om cuprins (cfr. găzdăcie). 0 casă în jurul căreia mai vedeau de-ale găsdăşagului. reteganul, p. iii 82/20. [Şi: găzduşâg s a. = gospodărie, vaida. Mândră, ochii tăi din cap Nu-s făcuţi a găsduşag. mÂndrescu, l. p. 131/16; cfr. bud, p. p., găzdjşâg s. a. = gospodărie. barac, ap. TDRG. | Cu alt sufix: găzdăşie s. f. Găsdăşie,... stare bună. reteganul, p. m 82, cfr. doine,’38/,,.]
—	Din ung. gazdagsâg „bogăţie11.
găzdăşie s. f., găzdişăg s. a. v. găzdăşag. găzdişoăkÂ, GĂzDirĂ s. f. \	L
GĂZDOĂ1E S. f , GĂZDOIU s. m. /
găzdui vb. lVa. I. Heberger. II. 1». Loger. 2°. Faire le ou agir en maître.
I.	Trans. A primi pe cinevâ în gazdă. Acel croitor mă găsdul cu destule îngrijiri, gorjan, h. i 113; cfr. e. văcăresccl, ist. 261/48, c. negruzzi, i 219, şez. i 113b/2.
II.	Intrans. 1°. A trage, a rămânea în gazdă, a luâ locuinţă provizorie, a se instala cu locuinţa, a descinde, a mânea (la cinevâ). Ilie găsdul la dînsă, că nu putea găsdul la păgâni, dosofteiu, v. s. 23,2. Găzduiţi aici de noapte, biblia (1688) 112. Viind la birtul unde găzduiam, am găsit un mare pachet.
c.	negruzzi, I 55, cfr. KONAKI, P. 65, GORJAN, h. IV 124, PANN, Ş. I 3, ALECSANDRI, t. 1228, ŞEZ. I 189/13_4, ISPIRESCU, L. 113.
2°. A stăpâni (o casă), a face pe gazda casii. Iţi dau toate cheile caselor mele, tu găsdueşte cum ţi-a. spune firea, mera, l. b. 146.
[Şi: găzdălui vb. lVa (ad I) Ne-au găsdăluit cu cinste, dosofteiu, v. s, 151, cfr. 145,2, uricariul,
ii	43/26; (ad II 1°) Şi începu a-l întrebă... unde au găsdăluit ? dosofteiu, v. s. 117/2. [Pizma] în inima mea... nici un ceas n’au găsdăluit. cantemir, ist.
67.	| Derivate: găzduire s. f. Adu-ţi aminte de găsduirea ce ţi-au făcut strămoşul iubitei meale. beldiman, n. p. i 103. Cere găzduire, creangă, p. 301, cfr. c. negruzzi, i 93, fundescu, l. p. 110/,8.
Dicţionarul limbii române. 23. VI. 1912.
II, 16
/
GĂZDUSAG
242 —
GEAMĂN
Mulţumi ăe buna găzduire ( = ospitalitate), ispirescu, l. 56, cfr. mera, l. b. 247; gâ/.duitor, -oâre adj., subst. Găzăuitorul prietenos al lui Bariţiu şi al lui Alecsandri. iorga, n. r. b. 254.]
—	Derivat din gazdă (cfr. sârb. gazdovati, idem).
găzovşăg s. a. v. găzdăşag.
GĂ/.1HJŢ, -A adj. v. gazdă'.
gazei.ă s. f. (Zool.) Gazelle. — Specie de antilopă, din Africa şi Asia. [Cal cu] picioare ăe gazele. ALECSANDRI, P. I 320.
—	N. din fran.
gazetă s. f. Gazette. — Publicaţie periodică, în genere cotidiană, cu noutăţi politice, literare, etc., ziar, jurnal. Gazetapolitico-literală. uricariul,
viii	107. Ne vom vedeâprin gazete, alexandrescu, m. 171. Scria, ’n gazetă coşbuc, b. 84. (Plur. -zete şi f -zeturi. acsinti uricarul, let. ii 149/23, dioni-sie, c. 213. | Derivate: gazetar s. m. = ziarist, jurnalist. Gazetarii români, eminescu, I. v. 35; dim. (în semn de dispreţ) ga/.etăi’ăş s. m. vlahuţă ap. TDRG.; gazetărie s. f. = profesiunea de gazetar, ziaristică, jurnalistică. Dacă s’ar fi lăsat ăe gazetărie! id. ib.]
—	N. din fran. (< ital. gazetta, o monetă vene-ţiană, cu care se plăteau cele dintâi gazete, apărute pentru întâia dată în sec. XVI, la Veneţia).
gâzi subst. plur. v. gâză (2°).
gazie s. f. f v. gliizie.
gazin s. a. v. cazind.
găzoâbă s. f. v. }:âză.
gă/.oâică, gâzoâie s. f. v. gazorniţă.
gâzob s. a.,	1 â ă
gazobebtie, gazobuţă s. f. /	°
GAzoiu s. a. v. gazorniţă. gazometuu s. a. v gaz1.
gazorniţă s. f. Lampe ă pitrole. — Lampă primitivă de petrol, în formă de sticlă, întrebuinţată mai de mult; numită şi gaz, chior; cfr. opaiţ, poponeţ, pamfile, I C. 59. Lumina săracă a ga-zorniţei. sadoveanu, Săm. v 567, cfr. ibid. iii 154, P s. 38, 9"i. [Şi: (Dâmboviţa, Vlaşca, etc.) găzoâică, gâzoâie s. f„ gâzoiu s. a. Com. 1. pavelescu.]
—	Derivat din gaz, după păcorniţă.
gazos, -oăsă adj. v. gaz.
GĂZULIE, GÂZUEiţĂ, GAZIIŢĂ ş. f. v. gâză.
GE- V. JE-
geaba adv. 1°. Gratis. 2°. En vain. — (De obiceiu compus cu prep. de)
1°. Gratis, fără plată, fără parale, pe nimic, în dar, de pomană. Cai şi arme... se vor luă ăe geaba ori muie se vor găsi. beldiman, tr. 344. Să slujeşti tu de geaba?... să nu-ţi iei tu dreptul tău? eminescu, n. 22. Cu parale mi-l plătea, Cu parale, nu geaba. teodorescu, p. p. 310b. Este gata să i-l deie de geaba, sbiera, p. 47/22.
2°. în zadar, zadarnic., în deşert, în van, în vânt, de surda, fără nici-un folos. Prăpădişi atâtea ţări într’un zadar şi geaba. e. VĂCĂRESCUL, ist. 268/10-Geaba am răguşat strigăndu-ţi! C. negruzzi, i 222. Geaba vii, geaba te ăuci, Numai rupi nişte papuci. alecsandri, t. 90. Vai ăe cel ce nu iubeşte; geaba se mai spovedeşte! marian, S. 53. Geaba beau, geaba mănânc. BlBlCESGr, p. P. 161. Geaba, apă nu erâ. ispirescu, l. 360. Geaba binele cu sacul, după ce-a murit săracul, zanne, p. iii 556. Duhul tău,... de geaba se luptă, konaki, p. 270. Aideţi să vorbim de geabă Că tot n’avem nici-o treabă, pann, p. v.
I	3/6. De geaba mai baţi apa în chiuă să s’aleagă unt! creangă, p. 118, cfr. alecsandri, p. p. 326.
Tu mănânci de geaba Şi’n zadar beai apă. teodorescu, p. p. 63. Geaba, surda alergaţi, păsculescu,
l.	p. 249. Nu mai umblu de geaba! jArnik-bâr-seanu, d. 493. Nu mănâncă pâine degeaba: se zice de omul vrednic, zanne, P. IV 45. A sta (s. a şedeă) de geaba = fără nici un folos, neactiv, fără treabă, handra. Daca şade el de geabă, Gândeşte că toţi n’au treabă, ib. II 729. A umblă de geaba = a hor-hăi. şez. iii 16/5.
[Şi: (Ban. şi in rimă) geâbă. TDRG. | Diminutiv: gebuţa adv. M’ai batjocorit de geaba, de gebuţa. marian,’ o. i 405, cpr. sevastos, ap. TDRG.]
—	Din turc. gaba, idem. Cfr. ung. hiâba, idem.
geabhasa, GEABHÂNĂfs.f. (Mil.)v. geblianeă.
GEAEÂP, GEALţF f S. m. \	.
GEAI.ÂT, GEALĂU t s. m. /	‘ ®
gealău s. a. = rindea. DAMfi, t. 115, pamfile,
i.	C. 120, H. I 330, II 29, 62, 89, 118, 195, 203, iii 196,
ix	439, x 33, 111, xiv 308. Gealăie, dălţi, săcuri. drăghici, r. 45. Strujituri de gealău. PONI, CH. 299. Şuierul gealăului. Contemporanul, v 387. Am un purcel Cu trupul de lemn, Cu limba de oţel; Înainte curăţeşte Şi în urmă netezeşte ? ( = Gealăul). gorovei, c. 172. [Plur. (Mold.) -lăie TDRG., -lăuri H.
IV	75. I Şl: gealott h. vii 375, geliiu s. a. Surcele... sau hoaspe ăe gelău. marian, î. 239, gilău costinescu, ghelâu h, xvi 22, (Transilv.) ghilau H. III 118, v K2, 172, dame, T. 115, ghileu liuba-iana, m,
121,	falau H. iv 56, ghiulâu h. v 72, (reconstrucţie ?) ghiul s. a : unealtă de dulgherie (nedefinită mai de aproape), h. V 375, IX 28.]
—	Din ung. gyalo (gyalu), idem.
GEAi.EP f s. m. v. gelep1.
geax.Ou s. a. v. gealău.
geam s. a. Mitre. — (România) Bucată, o chiu de sticlă care se aşază în pervazurile (cercevelele) ferestrelor sau ale uşilor, în cerculeţul de metal al ceasornicelor, etc. Să facă noăzăci ăe jeamuri ăupă gergevelele ce trimeasei (a. 1805). iorga, s. d.
viii	41. Au ajuns la o uşă cu geamuri peste care eră
o	subţire perdea- C. negruzzi, i 78. Vântul jalnic bate’n geamuri, eminescu, p. 183, cfr. creangă, p. 66. | P. ext. Sticlă (în expresia) Ochiudegeam= de sticlă. Apa... se lasă de pe ochiul de geam. pamfile, i. c. 244. | Fereastră. Mihnea vodă... de geam s’alătură. teodorescu, p. p. 475. | Fam. Monoclu. în ochiul stâng aveă un geam. marion, ap. ŞIO. [Plur. geamuri.]
—	Din turc. &am, idem.
geahâi.ă f s. f. Paillasse. — Momâie având forma unei femei uriaşe, în care intră un om şi jucâ, pe vremuri, pe strade, din ziua de Paşti până după Moşi. Dulapul care eră obicinuit de sărbătorile Paştilor precum şi geamala au poruncit Domnia-mea.., să lipsească estimp, doc. (a. 1795), ap. ŞIO. Sânteţi întocmai... ca nişte geamale. gorjan, H.
ii	166.
—	Din turc. gemal (oynnu), idem ŞIO.
GEÂsiĂN, -ă, adj., subst. 1°. Jumeau. 2°. Gemeau'.c. 3°. Branche fourchue.
1°. (Despre fiinţe) Care s’a născut de odată cu altul, din aceeaşi mamă. Deacă auzi Nemitor că e grea, puse de o păziiă pănă când născură doi gea-meni. moxa, ap. GOR. I 59/la. Thoma... cela ce se chiamă geamăn, biblia (1688), 830. Soră ger caragiale, s. N. 242. Doi cai gemeni, alecsandri p. II 200. Copii gemeni, marian, na. 12. Lucruri^ îngemănate să nu mănânce, că face copii gemeni. şez. i 127. Fă-mă, tată, ca să-i seamăn Ca frate cu frate geamăn, zanne, p. ii 732.# Loo. adv. şi adj. De-gemene, de-a gemenea: Cei ăoispră-
G-E AMAN DAN
— 343 —
GEANÂ.
dzeace [apostoli] ce să chiamă ele geameni. varlaam, c. 133,2. Feace 2 feţfi] de geameni. dosofteiu, v. S. 151,2. Tot ele gemem se năştea, parte bărbătească şi femeiască. N. costin, let. i 47/38. Eu i-aş face doi feciori, Doi de gewien frăţiori, alecsandri, p. I 430. O femeie a născut odată doi copilaşi de-a-gemenea. marian, o. i 7/b, cfr. na. 59/16. Copii de-a-geminea, adecă copii genuni. (Zagra) Com. I. corbu. Noi par’c’am hi d’un geamăn cu dînşii. jipescu, O. 36. || P. anal. (Despre arbori care au două tulpine crescute din aceeaşi rădăcină) Bifurcat. L-au spânzurat pre un lemn geamăn, biblia (1688), 158,2. Brazilor, gemenilor! marian, se.
i	223. La revedere colo subt nucul cel geamăn, contemporanul, v 489. I (Despre fructe când sânt două, lipite lâ olaltă) Prune gemene (Zagra). Com. I. CORBU.
2°. P. anal. (Astron.) Gemenii = constelaţia Castor şi Polux, numită şl fraţii. OTESCG, CR. 24, cfr. h. xiv 378. în zodia Geamenilor. calendariu (1814), 66/4.
3°. S. f. (Ban.) Gemănare (1°). Cobită = un lemn cu geamănă din natură, liuba-iana, m. 104, cfr. 118. | Spec. Furca carului. CDDE. Nr. 722.
[Şi: gemen,-ă.]
—	Din lat. geminus, -a, -um, idem.
geamanbân s. a. v. geamantan.
geamandură s. f. Bou4e.— Semn (în genere în formă de butoiu) care arată locurile primejdioase într’o apă. Căpitanul n’a luatsamala geamandură, şi unde m,i s’a pus pe uscat! dunăreanu, ch. 132. Glasul giamandurei. mirea, c. ii 39.
geamantan s. a. Valise. — Sac s. cutie mai mare de piele s. de pânză, ce se poartă în călătorie spre a păstra lucrurile de drum, cufăraş. începe a-mi scotoci prin trăsură şi prin geamantan, ghica, s. 245. Lăsând apoi geamantanul lui aici, ieşiră a-mândoi pe jos. slavici, n. ii 307. [Şi: (Mold.) geamii n dan. Mă vede cu giamandanul, Luăndu-o hojma tot la picior, alecsandri, t. 114; gemantân, geman-dăn s. a. TDRG. | Diminutiv: geamantanâş s a. Un domn... cu un geamantanaş de mână... i. A. basa-RABESCU, CONV. LIT. XLIII 404.]
—Din turc. gamadan, idem (cfr. n.-grec. x£a[j.avi:âvi).
geamantanâş s. m. v. geamantan.
geamăt s. a. v. gemet.
geambauâle s. f. plur. v. geamparale.
geambăş s. m. 1°. Trompeur. 2°. Maquignon. — (în România)
1°. (învechit) Intrigant, amăgitor, înşelător. Di-mitraşco-vodă eră... om nestătător la voroavă, telpiz, amăgitor, geambaş de cei de la Fanar, neculce, let.
II	249/,. Ca pre ciumă, depregiur sine geambaşii şi îmbunătorii să-i izgonească, muşte, let. iii 37/4. Dar un geambaş [în jocul de cărţi],... cu cinci ochi m’a ras, tălhariul, tot câştigul l-am pierdut, contemporanul, ii 25. | Hoţ, tâlhar. Geambaş de pădure, înşelător de lume... pop., ap. ŞIO.
' 2°. (Azi, adesea complinit prin „de cai“) Negustor de cai (mai ales necinstit). Giambaşii să plătească ierbărit pentru toţi caii ce cumpără. DOC. (a. 1801), ap. ŞIO. S’au dus la un jambaş şi ş’au ales un cal. barac, t. 49. Moş Nichifor eră şl giambaş de cai. creangă, P. 106. | Samsar de cai. Când eră sapciu, organizase o ceată de Ungureni de-i aducea cai furaţi şi aveă geambaşi pe la tă/rguri, ghica, ap. ŞIO. | Mijlocitor de fete, de femei. Andachi... eră cel mai dibaciu geambăş de fete şi ca bun geambăş pe mulţi bărbaţii-a boit. nădejde, ap. TDRG. Sânt geambaş de muieri! E. kogălniCEANu, ap. ŞIO. | Om bun de gură. creangă, gl.
[Accentuat geămbaş, geambăş şi geambăş. | f geam-baz âp. ŞIO.]
—	Din turc. gambaz, idem (propriu „care-şi riscă viaţa11).
geambăşie s.f. 1°. Maquignonnage, tromperie. 2°. Maquignonnage.
1°. Intrigă, înşelătorie, tragere-pe-sfoară, cfr. p e -hlivănie. Dom,nilor nu se cade ă aveă dragostea spre gimbăşii şi pehlivănii. N. costin, ap. GCR. ii 10/21. Lui îi plăcea să vânture lumea şi să facă geanibăşîi de-a lui. şez. viii 57.
2°. Meseria de geambaş de cai. ii. v 235.
[Şl: geambaşie, f gimb’ăşie. | Şi: (ad 2°, din turc. gambazlyk) geambaşlâc s. â. De ce ai să-te apuci ?... de doftorie?... ele avocăţie ?... de geambaşlâc ? alecsandri, t. 1271.]
—	Derivat din geambaş, prin suf. subst. -ie.
geambaşi.ac s. a. v. geambăşie.
geambI/ÂC s. a. Partea de sus a vârfului turnului unei sonde, pe care sânt instalaţi scripeţii (Băicoiu).
GEAMBURii s. m. plur. v. ceambur.
geamgiu s. m. Vitrier. — Cel care vinde sau pune geamuri, h. ii 311.
—	Din turc. gamgy, idem.
geamie s. f. Mosquee. — (La Mahomedani) Casă de închinare, templu mai mare de câtmoscheia. Au ieşit împăratul la geamie, neculce, let. ii 334/17, cfr. 403/3!5. Bisearică în geamie a se preface, până la vreamile noastre n’am văzut, cantemir, hr. 107/g. Mare cutremur, cât la Ţarigrad au căzut geamiuri. magaz. ist. i 112/22. Naltele geamii, alecsandri, p. I 238. La conaci lângă geamii, teodorescu, P. P. 481b. [Plur. -mii, (f) -miuri.)
—	Din turc. gami, idem.
/
geamlâc s. a. Galerie vitree. — Toate geamurile unei locuinţe sau prăvălii; p. ext. sală de intrare, pridvor, ceardac, galerie cu păreţi de geamuri. Sacnasiul cu geamlâc înaintat pe grinzi... eră obicinuita şedere a Doamnei, odobescu, i 128. Străluceşte de departe, în fel de fel de feţe, geamlâcul unei cârciume. caragiale, m. 247, cfr. 25. Moroi făcu câţiva paşi prin geamlâcul care spânzură în lăuntrul curţii, delavrancea, s. 151. [Plur. -lăcuri.]
—	Din turc. gamlyk „vitrage".
geamparagiu s. in. v. geamparale.
geamparale s. f.plur. 1°. Castagnettes. 2°. Chant (du rossignol). 3°. Danse paysanne.—(Munt., turcism)
1°. Castanete. Seara învierii începe cu sunetul sec al giamparalelor. iorga, C. i. i 164.
2°. Fig. Tril de privighetoare. Privighetorile... trăgea nişte geamparale de-ţi luă auzul, ispirescu,
l.	292.
3°. (Mai rar la sing.) Un fel de horă care se joacă la nuntă (Dobrogea). pârvescU, ii. 124, h. v 288,
vii	426.
[Şi: geambârale s. f. plur., (ad 1°) H. IV 90, (ad 3°) sevastos, n. 281to/l3, pamfile, j. iii; cearnpa-răle s. f. plur. (ad 1°) Cine numără parale, El joacă cu ceamparcde. pann, ii. 49. începe să cânte un cântec ruşinos, jucând ceamparalele. caragiale, S. 68; (ad 3°) h. xiv 22. | Derivat: geamparagiu s. m. = cel ce joacă geamparalele, ap. rudow, xviii 83.]
—— Din turc. cal-para, idem (propriu: „patru bucăţi"), cfr. geangana.
geană s. f. 1 Paupiere. 2°. Cil. 3°. Bande lumi-neuse. 4°. Colline.
GEANĂ
- 244 -
GEBHANEÂ
1°. (învechit) Pleoapa. Voiu da somn ochilor miei şi genelor mele adormitoare, biblia, ap. TDRG. Geana stângă de sS va clăti, gâlceavă vii ave. Geana stângă de desupt de se va clăti, oareşcini de rău te va g[răi], trepetnic (a. 1779), ap. GCR ii 123/S8,40. Bertoldo... [aveă] geanele pre margini roşi. ber-toldo, ib. ii 169/,. Când încep calului... geanele ochilor a se umflă... calendariu (18 1 4), 177/28. Cu gene ostenite, seara, eminescu, p. 219. Clipocind mereu din gene. creangă, p. 257. Nu mai dede nici pic de somn în genele ei până dimineaţa, ispirescu, l. 65.
2°. P. restr. Părul pleoapelor. Tânjitorii ochi căprii umbriţi de lungi gene. C. negruzzi, i 17. Umedele-ţi gene. alexandrescu, m. 122, cfr. alecsandri, p. i 237. Se uită pe subt gene. jarnîk-bârseanu, d. 360. Dalbă crăiasă Cu cosiţa trasă, Cu geana sumeasă. teodorescu, p. p. 76, cfr. hodoş, p. p. 62. [Foarte rar, şi numai în poezie, se găseşte în acest înţeles singularul geană cu sens colectiv, d. ex. eminescu, p. 214, 261: în limba de toate zilele, o geană însemnează: un fir de păr din genele cuivâ.] # A-(i) da (cuivâ) ocliii (s. geana s. pleoapele) în gene = a i se închide cuivâ ocliii de somn, a aţipi. Din spre ziuă... am dat niţel ochii’n gene. sandu-aldea, u. p. 222, ofr. h. xiv 106. Numai pleopele fetei de împărat nu putură da în gene ispirescu, l. 377 Toţi dormeau,. ■ numai Tică sta treaz; numai lui nu-i dase geană ’n geană. CHi-riţescu, oonv. lit. xlv 367. Â veni Ene pe la gene s. a se pune Enaclie pe gene = a-i veni cuivâ somnul, apiroti. zanne, P. VI111 (cfr. „a venit moş Dumitru11). Dacă Enachi se puneă pe gene-i, ea îndată luâ apă rece şi-şi spălă faţa. creangă, p. 6. A face (s. a trage) cu geana = cu ochiul, jarnîk-bârseanu, d. 72, cfr. 47. A lăsa g'enele = a se supărâ. zanne, p.
ii	164.
3°. Fig. Dungă de lumină, făşie luminoasă, muchea luminată a unui deal, a unui nor, a unui câmp, etc. văzut în zare. Pe geana câmpului albiu Se vede-un codru mare. alescandri, p. ii 138. O! dacă i-ai fi văzut aceşti ochi vre-odată... ţi s’ar fi părut că-i revezi... prin fiecare geană de nori. eminescu, n. 40. O geană vânătă de lumină tiveâ norii spre apus. zamfirescu, R. 17. Geana unui deal. mirea,
c.	I 34.
4°. (Aromânism) Deal, colină. Intră geanele, adecă întră dealurile şi întră râpele... P. maior, ist. 79.
[Derivate : genât, -ă, genos, -oâsă adj. = eugene lungi şi dese. Frumos..., sprincenat, genat. zilot, cron. 347, cfr. hodoş, p. p. 170.]
—	Presupune un tip. lat. *genna (în loc de gena „obraz, pleoapă", influenţat de plnna, cfr. zeitschrift, xxviii 682; ad 3° cfr. calabrezul yena,,hotar care desparte două câmpuri11).
geană s. f. v. geane.
«eandau s. a. (Oier.; Mold.) Locul acoperit în care se mulg oile. TDRG. Cfr. comarnic.
—	Din turc. cadyr „cort“. ib.
geândrA s. f. (Cui.) — (în Moldova) Geandra e o mâncare... de post. Ea se prepară aşâ: se ia hrincă (mămăligă rece), se taie felii subţirele, se prăjeşte pe jar..., se dumică,... se toarnă peste bucăţele apă rece şi sare, se mestecă bine şi apoi se mănâncă ca o supă cu pâine. Geandra e o mâncare a celor cu desăvârşire săraci, şez. V 52, cfr." h. x 112, 414, 486, 508, 512, xii 330, („cirul din co-leşă“) bugnariu, n., (jeandră) şez. ii 41/!6. Cine are chiper, pune şi în geandră. zanne, p. iv 77.
geane s. f. Gens. — (Ban.) Mulţime de oameni, lume. Com. liuba. A fost multă geane la joc. Nu ascultă, ce zice geanea. S’a adunat multă geane la târg. Om ca geanea — ca toţi oamenii. Se
râde geanea de el= îşi bate lumea joc de el. Com. a. coca. [Şi: geană (zână), jahresber. iii 331.]
—	Etimologia nesigură (cfr. alb giri „neam“, ca-labrez. jenia, sicilian, jinia, care se reduc la grec. •jfsvsa „creaţiune“. Cfr. G. meyer, alb. wb. 141).
geanees f s. a. (Comerţ) Taffetas. — (Turcism) Un fel de tafta subţire. Cu şalvari lungi de giamfez. bolintineanu, ap. ŞIO. [Şi: eeanfes b. a. filimon, C. II 598. | Plur. -fesuri.]
—	Din turc. gant'es, idem.
geangană s f. (în expresia:) abate geanganaua
—	a bate din piepteni, a se apărâ de muşte, adecă a-şi face cruce stâlcit (Botoşani), ion cr. iii 156. Cfr. geamparale.
geant s. a. Colline escarpie. — Deal râpos şi prăpăstios (Mehedinţi). Com. i. marinescu.
geantă s. f. Sacoche.— (Munt.) Pungă mare de piele, etc. care se atârnă ca o traistă de gât s. se poartă ca un geamantan de un mâner, se atârnă la şa, etc., taşcă. O geantă de şa turcească, doc. (1790), ap. ŞIO. Aveă o geantă cu scrisori atârnată de gât. filimon, ap. TDRG. Mi-am, făcut geanta [de drum] şi seara am plecat, sandu-aldea, a. m.
124.	Portofilul ăe Ministru îi ca o geantă de vânător. alecsandri, t. 1360. | f Cartuşieră. Geante de cătane. dionisie, C. 177. I-au găsit... bând vin şi i-au rădicat, luându-le geanta, kogălniceanu, let.
iii	241/,2. Dorobanţii... au secat gentele lor de întreaga proviziune de cartuşe, odobescu, iii 586. [Diminutiv: gentuţă. zeitschrift, xviii 84, ap. ŞIO., gentuliţă. ionescu-boteni, s. n. 154.]
—	Din turc. canta, idem.
geâncne s. f. v. genune.
GE au s. a. 1°. Châle (â fleurs). 2°. Fichu.
1°. Şal de India sau postav oriental foarte fin, cu flori cusute cu mâna. Toate straile mele... aseminea şi gearuri sau donlucuri (= şaluri persiane de încins)... să se vândă (a. 1822). uricariul, xi 334/s. Gear de India, filimon, c. ii 599. Boccelăcuri de stofă cu... gearuri. odobescu, i 134/16, cfr. 262.
2°. (Azi, în Dobrogea) Maramă, h. ii 300. | Broboadă de lână. i-i. II 255.
—	Din turc. gaj-, idem.
geakăh f s. m. v. gerali.
GEARittiNTĂN s. a. Vetement de paysanne. — Citat între hainele femeieşti, h. xiv 399.
geavreă s. f. v. gevreâ.
gebehaneâ, gebhană f s. f. (Mii.) v. geblianeă.
gebhaneă t s. f. (Mii.) Munition de guerre.— (Turcişm) Muniţiuni derâzboiu constând mai ales din materii explozive (în opoziţie cu tophanâ = muniţiuni de tunuri şi puşti). Au lăsat în tabără toate carele... şi gebhan'eaoa. E. kogălniceanu, let. iii 277/s. [Variante (adesea numai grafice) geplia-neaua ce aveă prin case. e. văOărescul, ist. 281/12. S’au aprins geablianaoa din cetate ce eră într’un turn. neculce, let. ii 433/s0. Pusă pre geabhană şi pe iarba cea de puşcă cu carele pre... Bacoviţă vel spătar, id. ib. 291/36. Au purces topcii cu ge-behaneaua. id. ap. ŞIO. Luase şi tunurile Nemţilor cu gefanalele şi barutul. dionisie, c. 180. Luat-au Muscalii... multă pradă, tunuri, cepliă-uale. id. 181/12, cfr. 165/32. Oameni, zaplianale, pusce. a mi ras, ap. ŞIO. Puţină zephaneâ a Turcilor şi 60 pusce. id. ib. Cu mulţime de tunuri şi geplianale. dionisie, c. 163.]
—	Din turc. geb-liane „depozit de praf de puşcă11.
GEBIGICÂ
- 245 —
GEMĂNARE
gebigică s. f. Raisin. — Strugure ou boabele mici, ascuţite (lungăreţe) şi negre. H. XI 177. [Şi: gibigică s. f. h. xiv 103, (numit şî ,,pisicutâ“) ’h. xiv, 300.]
gebbâki vb. IVa v. gel) rea.
GEBilEÂ s. f. Chiffon (pour frotter les chevaux).— Cârpă de şters sau frecat caii, cfr. otreapă. Cu gebreaua mi-l ştergea, Şeaua pe dînsul punea, teodorescu, p. p. 53b. [Şi: ghebreă s. f. păsculescu, l. p. 169, cliebreâ mat. folc. 151. | Derivat: gebrări vb. lYa = a şterge calul cu o gebreâ. Cu ţesala-lţe-sălă,... Cu gebreaua-l gebrăreă. teodorescu, p.’p. 597».]
—	Din turc. gebre (kebre samy-bey, după cihac, ii 579 şl gebre) s. bulg. gebrja, idem.
gefănâ t s. f. (Mii.) v. gebhaneă.
gelăpI vb. IVa. v. gelep1. JF
gelât s. m. 1°. Bourreaywi''. Muscicapa.
1°. (învechit) Călău, gâde. trimis pe acei doi gelaţi (adică ucigaşi de oameni) ca să-l ia. acsinti uricarul, let. ii 172/14. 60 lei pe an gelatul. uricariul, xix 392/a0? cfr. zilot, cron. 345, konaki, p. 63, 71. Să ne taie gelatul. pann, e. iii 66/3. Boi gelaţi venea curând, Săbiile fluturând, alecsandri, p. P. 211/19. Par’c’ar fi fost gelatul Cu paloş să le ie capul, teodorescu, p. p. 475b, cfr. 119. Fie-ţi moartea din gelat. hodoş, C. 62.
2°. (Ornit., în Ban.) Un soiu de păsări care se hrănesc cu muşte. MARIAN, O. I 432.
[Şi: gealăt s. m. Ipsilant... a scăpat de gealat ca prin urechile acului, ghica, s. 17. Pieriră... sub sabia gealatului. odobescu, i 257. Abiâ-şi pridideşte aşteptarea gealaţilor săi. delavrancea, s. 175, cfr. păsculescu, l. p. 221, 247; (+ călău) gea-lâu f s. m. cuv. d. bătr. i 284; (4-gelep) gealăp s. m. = călău. şez. viii 168 (şi ca nume de câne
H.	v 447, ix 473). Căpitanul sta, strigă, La _gea-lapi de porunciă. păsculescu, l. p. 247, gealftp s. m. Chip gealâpului făceă, Şi-i dete capu-alăturea. MAT. FOLC. 64b.]
—	Din turc. gellad, idem.	■>
gelatină s. f. Gelatine. — (Chim.) Substanţă cleioasă care se extrage, prin fierbere, din oase, sgârciuri, piele, alge, etc. | (Cui.) Sirop de fructe în-chiegat s. prins, în genere cu ajutorul gelatinei; piftie, recituri, câtârigi, cotoroage, aituri. [Derivat: gelatinos,-oâsă adj. = de consistenţa gelatinei. poni, c. 144.]
—	N. din fran.
gelĂu s. a. v. gealău.
gelebîi; f s. m. v. gelep1.
gelep f s. m. Marchand de bestiaux etranger.— (Turcism) Neguţător de vite, strein (turc, armean, grec) care venea, pe vremuri, în ţară să cumpere oi spre a le vinde apoi la Constantinopole. Turme multe de oi a gelepilor. muşte, let. iii 50/13. Ge-lepii cumpărau vite. dionisie, c. 193. Cumpără gelepii oile. uricariul, iv 100/25. Unde va găsi Greci neguţitori, gelepi... magaz. ist. iv 309/,,. | (Im-propiu) P. gener. Neguţător (strein). Tarabele gelepilor turci, armeni sau greci, odobescu, i 109/5. [Şi: gealep magaz. ist. iii 351/16, celibiu, gelebiu ap. ŞIO., (în Braşov) jalip s. m. = unul care-şi strânge tot pentru el: A venit ca un jalip şi le-a luat toate! (cfr. numele propriu' Gealip. teodorescu, p. p. 113). | Compus: gelep-băşa f = starostele gelepilor. ap. ŞIO. | Derivate :’ gelepesc, -eăscă adj. Fustaşii purtau căciuli înalte de postav negru ce se numeau gelepeşti. ap. ŞIO., «turc. gelepci) gelepciu s. in. = negustor. Jup'ân Toaăer gelepciul de la Caransebeş.
doc. (a. 1700) iorga, s. d. xii 10, cfr. xii 19, ge-lăpi vb. IVa (Ialomiţa, Prahova, Ilfov) = a mânca cu lăcomie. Com. I. pavelescu, gilepeâscă s. f. = căciulă de miel cu fundul de postav. DDRF.]
—	Din turc. £elep, idem.
gelep s. m. Troupeau. — Cireadă, ciurdă, gulă. Ba el mai vindea Trei turme de oi, Trei gelepi de boi (Dolj). REV. CRIT. IV 151.
—	Din sârb. (turc.) gelep, idem.
GELEPCIU t S. m.	1	,	,
GELEPESC, -BASCA adj. /	’	8
GELEŞTE s. f. V. Yellşte.
geli vb. IVa v. giol.’
gelil s. a. Fuseau. — Fus, sucitor, cârjă, frâncu-candrea, m. 42.
gelişte -s\ f. v. velişte.
GELiŢĂ s. f. Froid glacial. — (Munţii Sucevii, Mold.) Ger mare. | Fig. Om aspru ca gerul. şez.
V	74/, 8.
—	Pare a fi rezultat din gelişte (= velişte), cu schimb de sufix.
•	gelos, -oâsA adj. Jaloux.
1°. Care ţine (prea) mult la cevâ şi se teme să nu piardă obiectul dragostei sale; cfr. zelos. Geloşi... de libertăţile şi de bunurile lor. odobescu,
ii	285; cfr. 66. | Spec. Care-şi teme soţia s. iubita (soţul s. iubitul) şi o (îl) bănueşte de necredinţă, temător. Ştiu că nu pot trăi fără al tău amor, Bar sânt gelos. c. negruzzi, ii 19.
2°. Invidios, pizmaş. Cămila... geloasă, văzând un ţap... Cu coarnele cum bate... A început.. a blestemă pre soartă, c. negruzzi, ii 295.
[(La Românii din A.-U. franţuzism) jaluz, -ă adj. | Derivat: gelozie s. f. (ad. 1°) Gelosie patriotică. ODOBESCU, ii 238. | Spec. (în amor) 0 pornire furioasă de gelosie. C. negruzzi, I 23; cfr. 38, (ad. 2°) Rivalitate,... gelosie personală, maiorescu, d.
iv	353.]
—	N. din ital. geloso, idem. Cfr. dubletul zelos.
gelui vb. lVa. Raboter.— (Mold.) A netezi cu rindeaua (s. cu gealăul) suprafaţa unui lemn, a feţuî, a trage cu rindeaua, a da la rindea. Teslarii geluesc scânduri, drăghici, r. 44. Bota-i... cioplită, geluită. SEVASTOS, N. 219/S1; cfr. ŞEZ. v 67Scândurică negeluită, marian, na. 198. [Şi: (Transilv.) gliilui. barcianu, gilui vb. IVn. Scânduri... giluite. economia, 219, cfr. pamfile, i. C. 441, 444. | Derivate: geluire s. f.; geluiâlâ s. f., geluitor adj., s. m.; ge-luitâră s. f. (mai ales la plur.) = strujitură. Aştern pe fundul sicriului geluituri, adică surcele. MA-p.ian, î. 239.]
—	Din ung. gyalulni, idem.
geluiâlă s. f. v. gelui; geruîală.
ge.wâjî f s. a. v. diamant.
gemăisâ vb. I. refl. v. iugemilna.
GEMĂNÂit, -Ă adj., s. m. I. Adj. (Ban.) Cu două ramuri gemene. O furcă gemănară din natură. LIUBA-IANA, M. 106.
II.	S. m. 1°. = geamăn. Unul dintre aceşti gemă-nari sice că... s’a prefăcut în pasăre, marian, o. i 7.
2°. (în Munţii apuseni) = gemănaie (1°). viciu, gl.
—	Derivat din gemene, prin suf. adj. -ar. Cfr. g emănare.
GEitiĂNĂKE s. f. 1°. Branche fourchue. Fourche d’arriere (de char). 2°. Bifurcation, Sabot fendu.
1°. Ramură bifurcată, creangă crescută în formă de furcă, lemn cu două crapiţi, cu două ramuri ger
GEMĂNARIŢÂ
- 246 —
GENERAL
mene. viciu, GL. | (La plur.) Cele două braţe ale unei crengi bifurcate. Deci aflând lemn îngemănă-rat... [zimbrul] sâ prinde cu capul şi cu coastele (coamele) între gemănări. physiologus, ap. GCR.
ii	110/,. || Spec. — lişiţele (s. furculiţele carului). DAME, t. 9, H. III 171,266, x 77, 489, xii 386, xiv 377.
2°. P. anal. Bifurcarea unui râu. Şi de acolo tot la vale [se întinde terenul] pe părâu pănă în ge-mănarea Părâului-popei. uricariul, xx 231/22. |j f Spec. Copita despicată a rumegătoarelor. Tot dobitocul ce-i e copita spintecată, şi unghiaşte unghi de doao gemănări. biblia (1688), 136,2. Viţel... De-i cresc coarne şi gemănări tare. dosofteiu, ap. TDRG.
[Şi: giumânâr s. a. = o parte a căruţii h. xvi
238,	(Vâlcea) giumănare CDDE. nr. 723, (Muscel) giumunâre = prăjină care uneşte cumpăna puţului cu toartele ciuturii, rădulescu-codin ]
—	Derivat din gemene, prin suf. instr. -are.
(«UMĂiviRH'Ă s. f. (Bot.) Orchis papilionacea, o. fusca, o. Morio. — Plantă ierboasă cu flori mari şi frumoase de coloare purpurie, panţu, pl. || Specii: poroinic panţu pl., dame, t. 187, leon, med. 60. | imtul-vacii. panţu, pl.
—	Derivat din gemen, prin suf. -ariţă.
«iîMAjfBAN, gemantân s. a. v. geamantan.
OEJiAituii vb. lV'a>. v. (uumurlui.
gemăt s. a. v. gemet.
geme vb. III. 1°. Ge'mir. 2°. Regorger (de qqch.).
1°. (Despre oameni) A scoate, la flecare răsuflare, sunete nearticulate, de durere; cfr. a oftă, a suspină. Leşcinschi s’au suit pe un cuptior făcându-se că-i bolnav; iar cazacii auzind gemând, n’au vrut nici în casă să intre, neculce, let. ii 421/al. Codoşea de babă gemeă subt talpa iadului. creangă, p. 179. Merg mumânile gemând Şi tătânii suspinând, jarnîk-bârseanu, d. 303. Ţugulea... a început a geme de durere, ispirescu, l. 329. || Pig. şl p. ext. Ochi-mi plâng, sufletu-mi geme. alecsandri, p. I 18, cfr. (sânul) ib. 223, (inima) jarnîk-bârseanu, d. 329. | (Despre animale) Nu mai geamă hulubul! cantemir, ist. 66/19. Hidra turbează... geme, urlă. alecsandri, p. i 269. Gemea Doica, se culcă, Laba ruptă şi-arătă. idem, p. ,P. 556. Până cegem(e) boii, scârţâecarul.românul glumeţ,i48/8. | (Despre un obiect care produce un sunet plângător)
0	fântână îşi mişcă gemând cumpăna, eminescu, n. 51. Uşile gem în ţâţâni, coşbuc, f. 81. | (Despre vânt, codri bătuţi de vânt, râuri) Vântul geme prin codri cu amar., eminescu, p. 213, cfr. creangă, p. 240. Văzduhul geme de un lung suspin, alecsandri, p. ii 179. Clocotea codrul, gemeau văile. CREANGĂ, P. 121, cfr. COŞBUC, b. 263. Şi Oltul ca un leu rănit Gemeă la cotituri, coşbuc, b. 215, || (Despre popoare, franţuzism) A fl apăsat, impilat. Ţara geme subt asuprirea Tomşei. c. negruzzi, i 138, cfr. ALEXANDRESCU, M. 27, ALECSANDRI, P. I 331.
2°. P. anal. (Despre lucruri neînsufleţite) A fl plin peste măsură, a fl copleşit de cevâ (astfel că par’că ar trebui să geamă subt povară), a da afară, ar evărsâ. Fanaragii, masalagii, potlogarii, de care gemeă oraşul... c. negruzzi, I 16. Galeria gemeă de mitocănime. caragiale, n. S. 908. Praf pe ferestre, pe mobilă, pretutindeni. Perdelele gemeau. CONv. lit. xliv/i 312. Hanurile gem de lumea care a venit ispirescu, l. 275. Geme codrul ăe voinici, La tot fagul câte cinci, hodoş, p. p. 201.
[Aor. gemuiu, part. gemut. | Şi: (neobicinuit) f în-geme. P. maior, ist. 6. | Derivate: gemător, -oâre adj. Aceâ undăgemătoare. C. negruzzi, ii 14; (rar) gemut s. a., gemătură s. f. = gemet. Cu toată a lui gemătură, Duce lingura la gură. zanne, p. ii 576. Gemutul, oftatul şi suspinul, cantemir, ist.
122.	Auzise la izvor Gem.ut ca de creştini când mor. coşbuc, f. 163.]
—	Din lat. gfimo, -ui, -Itum, -ere, idem.
gemen, -Ă adj., subst. v. geamăn.
geimet s. a. Gimissement. — Sunetul nearticulat de durere, pe care-1 scoate omul când geme; fig. plângere, tânguire. Când ridici glasul, o cruntă mână îi curmă’ndată gemetu’n zbor. alecsandri, p. I 369. Mă arde’n spate! — zise fata c’un gemăt apăsat, eminescu, n. 23. A fost un gemet întreit Din totul inimei pornit, coşbuc, f. 164. O săptămână încheiată îşi chinui bărbatul cu gemetele ei. ispirescu, L. 66. || Poet. Murmur (trist) al apelor, freamăt al vântului. Se strecoară [izvoraşul] la vale umplând tăcerea nopţii de gemătul durerii, ciocârlan, p. p. 85. Veni o aburire de vânt care trecu ca un gemăt dulce prin ramurile negre de de-asupra mea... sadoveanu, m. 201. [Şi: gemăt s. a.; geamăt
C.	negruzzi, i 184.]
—	Din lat. gemîtus, -um.
gen s. a. Genre.
1°. Grupă naturală de fiinţe având unele caractere comune; cfr. neam. Zoologia recunoaşte deasupra indivizilor specii, de-asupra speciilor genuri, de-asupra genurilor familii, apoi ordini, apoi clase, în fine despărţiri, maiorescu, l. 122.
2°. P. ext. Idee generală care rezumează notele comune ale mai multor lucruri. Noţiunile supra-ordinate unei noţiuni mai determinate se numesc genurile ei. id. ib. 120. || Suma notelor esenţiale ale unui lucru, fel, soiu. Poezia se deosebeşte de proză ca ungen aparte, id. cr. 110. Genuri literare, id. ib. 46.
3°. (Gram.) Formă pe care o iau cuvintele pentru a indică sexul fiinţelor şi, p. anal., şl pe cel al lucrurilor. Genul masculin, feminin, neutru.
[Plur. -wuri. | Derivat: generic, -ă adj. Abstracţiune generică, maiorescu, cr. i 161.]
—	N. din lat. genus, -eris, idem.
genăr s. m. v. ghenarie.
genât, -Ă adj. v. geană1.
gendăr, gendărm s. m. (ş. d.) v. jandarm ş. d.
genealogie s. f. Gânealogie. — înşirarea strămoşilor cuivâ după gradul lor de înrudire; cartea, spiţa, stema (de obiceiu subt formă de arbore) unui neam. Cartea ghenealoghiii neamurilor boierimii moldoveneşti, cantemir, hr. 26. A neamurilor ghe-nealoghie (adecă corenie). id. ib. 58. Familiile nobile... puneau să li se alcătuiască genealogii, negulescu, f. r. 155. | P. anal. Genealogia limbilor. maiorescu, cr. i 385. | P. ext. Ştiinţa care se ocupă cu alcătuirea degenealogii. [Pronunţ, -ne-a-, | Familia: genealogic, -ă, (învechit) genealogicesc, -eâscă adj. Linie genealogică, hasdeu, i. C. 85. Arbore genealogic, genealogist, (rar) genealog s. m. cel care alcătueşte genealogii. Cu genealogistii el are cunoştinţă. c. negruzzi, ii 205. | (învechit) ghenealogh-]
—	N. de origine grec. (•ţsveoXo-ţia, idem).
genepro s. m. v. ienuper.
general,, -Ă adj., s. m. G4n6ral.
1°. Adj. Comun la mai multe s. la toate fiinţele şi lucrurile de acelaşi fel, obştesc (în opoziţie cu special s. particular). Paguba căşunată interesului general, uricariul, iv 437. Fericirea generală, alexandrescu, m. 170. Mersul general al omenirii. bălcescu, m. y. 4. Mandatul este special... ori... general pentru toate afacerile, hamangiu, c. c. 390. | Substantivat. A conchide de la general la particular. ^ în general s. (după ital. in genere) în genere adv. a. = din punct de vedere general, fără a intră în amănunte. Arată necontenitele... întâmplări ale bucuriii... şi în genaral descopere puterea eroizmului. pann, e. i, vii. Lămuriri asupra acestii
GENERALISIM
— 247 -
.GENIU
expoziţiuni în genere şi a(l) celei româneşti în deosebi. odobescu, II 98. b. = de obiceiu. Cugetările care-l preocupau în genere, eminescu, n. 36.
2°. Adj. Cu puteri mari, în fruntea unui întreg serviciu, administraţii, comandament. Guvernatorul general. C. negruzzi, I 36. Consul general, ghica, s.
125.	Procuror general maiorescu, cr. ii 331. | Substantivat. (Milit.) Ofiţer de cel mai înalt grad. General cu un regiment de călăreţi, reteganul, p. ii 20. (în trecut) General adiotant=comen Aurit ajutătoriu, general maior — al doile comendant. stamati, d. General de brigadă = b r i g a d i r, general de divizie, de corp de armată.
[Şi: f generălnic, -ă adj, Generalnica obicinuita adunare, uricaniul, viii 128, cfr. 124, konaki, p. 261, 266, 285, 286, I. ionescu, d. 417. | Cu înţelesul de „ofiţer superior" şl următoarele forme învechite, populare, familiare, une-ori numai variante ortografice: genarâl pann, e. iii43, generai- e. văcă-rescul, ist. 258, c. negruzzi,!! 115, generărin ŞINCAI, hr. II 2, reteganul, Mr. 67, ghenărăl beldiman, N. P. I 90, (foartejpbicînilit şi astăzi, fam.) gheneral neculce, let. $353, marcovici,
d.	260, caragiale, m. 98, hodoş, p. p. 228, ghe-neral-an-şef zilot, ap. HEM. 1708, gheneral-feld-marşal GCR. II 86, ghenerâr ghica, s. 15, glienerariu i. negruzzi, iv 32, ghinârâl uricariul, xxi211, gorjan, h. i 12,131, coşbuc, b. 21, (obicinuite,pop.) ghinărar reteganul, p. i 30, ii 22, teodorescu, p. p. 174, mateescu, b. 44, ghinărâriu magaz. ist.
i	238, 305; (din ung.) ghinerâriş reteganul, p.
ii	73, ginăiâr şez. i 275, ginerâr mÂndrescu, l. p. 37, 39. || Familia: generalisim s. m. (Milit.) = mai mare peste toţi generalii (ap. iorga, l. i 146), comandant al unei armate întregi. GHICA, S. 106, MAGAZ. ist. iv 46; generalitate s. f. = idee generala, care nu intră în amănunte precize. Cu generalităţi de acestea... nu se face o revizuire [a constituţiei], maiorescu,D. iii 229;generalîzâvb. Ia =a face ca un lucru să fie general, aplicabil la mai mulţi. Când datelor numerice... se sub stituesc litere, atunci problema respectivă se zice generalizată, culianu, a. 142. Generalizarea formei prepoziţionale. HEM. 1927. Generalizări pripite. maiorescu, d. iv 530. Şcoalele reale [vor reprezenta] direcţiunea generalizatoare [= potrivită pentru cei mai mulţi] şi practică a învăţăturilor. odobescu, ii 64.] ’
—	IV. din fran.
GENERALISIM S. in.	|
generalitate s. f.	I
genekalizâ vb. la	/ v. general.
GENERALNIC, -A adj.	I
GENERÂR S. m.	'
generaţie, generaţiune s. f. (Hneration
1°. Naşterea unei fiinţe (p. ext. şi a unui lucru) din alta. Generaţiune spontană: după unii natu-ralişti, naştere fără sămânţă.
2°. P. ext. Posteritate, scoborîtorii cnivâ, rând de oameni, f rudă. Spornică Vinere!... tu faci... să se înmulţească... generaţiunile lumii, odobescu, iii 41. Proximitatea rudeniei se stabileşte prin numărul generaţiunilor. hamangiu, C. c. 159. (Fig.) Ale valurilor mândre generaţii spumegate, alexandrescu, M. 13. | P. anal. Cei ce trăesc în acelaşi timp, evaluat după media vieţei omeneşti. Generaţiea noastră îi posomorită, husso, s. 22, cfr. 11, 47, 106.
[Familia: generator, -oare şi generatrice adj. = care dă naştere, produce, este cauza unui lucru; spec. (Mat.) fracţiune generătoare Climescu, a. 144, elipsă generătoare culianu, c. 104; linie generatrice s. numai generatrice s. f. = care prin învârtirea în jurul unei axe dă naştere unei suprafeţe, cfr. melik, G. 221; generator s. a. = cazanul unei maşini cu aburi.]
—	N. din fran.
etsEBB adv. v. general.
generic,-A adj. v. gen.
gener6s, -oăsA adj. Ginireux.
1°. (Neobicinuit) De neam (mare), de viţă s rasă (bună), nobil. Cela ce eră rnwinte ghenerosu, deahirea şi slăvit, dosofteiu, v. s. 196/,. Un cal... generoşii. bălcescu, m. v. 366.
2°. Nobil, ales, mărinimos, înalt. Simtimente înalte, generoase, alexandrescu, m. 5. Instinctul generos. id. ib. 162 Junimea generoasă, eminescu, n 43. Onor. prezident... eră puţin generos, maiorescu, d. iv 293.
3°. Darnic. Generoasa domnească danie, uricariul, iv 416.
[Şlf: gheneros, gheneroz. dosofteiu, v. s. 165/,.]
—	N. din fran. s. lat. generosus, -a, -um, idem.
generozitate a. f. G6nirosit6.
1° Nobleţă, mărinimie, mărime de suflet. Vitejie şi generositate. uricariul, i 175. într’un avânt de generositate, a intervenit, maiorescu, cr. ii 75.
2°. Dărnicie. Cu patriotică generositate, ne înzestrează limba cu 47 slove. c. negruzzi, i 260. (Concretizat,' neobicinuit) Libera împărţire a genero-sităţilor publice către junii studioşi, odobescu,
i	498.
—	N. din fran.
geneză s.f. Genese. — Naştere, producere (con-siderându-se fazele prin care trece un lucru până ce se formează), facere, cfr. generaţie. Geneza studiilor şi publicării ce am întreprins. ODOBESCU,
iii	624. I Spec. (Bibi.) Cartea facerii, prima carte a pentateucului, bitia.
—	N. din fran.
genial, -A adj., genialitate s. f. v. geniu.
genitAl, -A adj. (Şt. nat.) Genital. — Care serveşte la generaţiune.
—	N. din fran.
genitiv s. a. (Gram.) Ginitif. — Cazul în care se pune numele posesorului. [Şi: geuetiv s. a ]
—	N. din lat. genitivus, idem.
g&nvu s. a. şi m. Gdnie.
I. Fiinţă supranaturală, spirit (bun s. rău.) Ge-n[i]uri, fantome cu urgie se izbesc, alexandrescu, m. 20. Când se pune la piano, pare că geniul muzicii o insuflă, c. negruzzi, i 75. Geniul mieu ocrotitor. id. ni 120. Ca genii de spaimă, ca două nă-luce. alecsandri, p. 1190. Fmntea îngerului geniu. eminescu, p. 43. Geniul morţii, id. 220. Necunoscute... genii, In graiul dulce al sirenii, Al’au rupt de îngerul de pază. cerna, p. 119.
II	1°. Dispoziţie naturală proprie unui popor s. individ de a se manifesta s. desvoltâ într’o anumită direcţie creatoare; fire. Orice naţie dar, precum şi orice individ, are o misie a îndeplini.. după natura şi geniul său propriu, bălcescu, M. v. 3. Geniul propriu al limbii române, maiorescu, cr.
ii	245.
2°. Aptitudine extraordinară, talent creator. Geniul divinului... Shahespeare. eminescu, n. 47. | P. ext. Persoană înzestrată cu asemenea aptitudine. Mircea-cel-bătrân, Ioan Huniad... Ştefan-cel-bun şi mare... Mihaiu-yiteazul, toate aceste gtniuri înalte... Bălcescu, m. V. 611. Nu avem, pretenţiunea ca profesorii noştri să fie genii, eminescu, i. v. 6.
III.	(Milit.) Corp de militari însărcinaţi cu fortificaţiile. Trupele... de geniu maiorescu, d. ii 100.
[Pronunţ, -ni-u. | Accentuat, la Românii din A.-U. (după germ.) geniu. | Şi: f genie s. f. De groaza genii seau a duhului rău. DRĂGHICI, R. 182. || Derivate (adII2°): genial, -ă adj. Geniala desco-
GENOS
— 248 -
GEO-
perire a alfabetului, maiorescu, cr. iii 297, genialitate s. f. (pronunţ, -ni-al).]
—: N. din lat. genius, idem.
GEivos, -oăsă adj. v. geană'.
©EN'fiĂNĂ s. f. (Bot.) v. ghinţurâ.
genţii., -A adj. Gentil. — (Exprimă în acelaşi timp aproape toate notele cuprinse în) Frumuşel, plăcut, drăguţ, drăgălaş, amabil, curtenitor. Petrecere gentilă, eminescu, n. 43. Zimbetgentil, zamfirescu, R. 197. [La dosofteiu cu înţelesul de gentilom: Erăprimichiri la şcoala ghentililoru. v. s. 50/,/12. | Familia: gentileţii s. f.=drăgălăşie, graţie, spec. purtare curtenitoare. Tânărul avu gentileţa să le conducă, dunăreanu, r. 240; gentilom s. m.=nobil, de viţă, de neam (bun), aristocrat (numai despre cei din Apus). Noi, ce ne tragem Din mândru soiu Şi sântem nobil, Bun gentilom. C. negruzzi, ii 95.]
—	N. din fran.
GENTUi.ri'Ă, gentii'4'Ă s. f. v. geantă.
genuâiue s. m. v. Ianuarie.
genuche, genuchiu s. a. şi m. v. genunchiu.
genunA s. f. v. genune.
genitnche s. a. şi m. v. genunchiu.
GENUNCHE» S. a.
1°. Pieptar de piele de miel (pamfile, i. C. 365) s. suman (creangă, Gl.) lung până la genunchi. Sumane mari, genunchere şi sărdace. creangă, a. 48.
2°. (Oism.) Scândura pe care o ţin ciobotarii pe genunchi când cos ciobotele. marian.
—	Derivat din genunche, prin suf. instr. -ar (devenit -er după palatalâ).
genunchiă vb. la v. îngenuncliiâ.
genunchiu s. m. şi a. 1°. Genou. 2°. Ţribu.
1°. (La om şi la animale) încheietura (articulaţia) osului coapsei cu fluierul piciorului (construit cu verbele: a îndoi, a pleca, a închină, f a pune). Genuchele meale nu putură de ajunare. coresi, ps. 313 (= genunchiele meale psal. sch.). Ple-că-şi gerunchiele sale. COD. VOR. 23/,, (=puse genunchele lui n. testament, 1648; puind ge-nuchile lui biblia, 1688). Nă închinăm geru-chiele lângă mare. ib. 25/,, (=înghenunchind N. testament, 1648; puind genuchele biblia, 1G88). Plecându-şi genunchile, au dat laudă lui Dumnesău. drăghici, r. 40. Gerilă se întindea de căldură, de-i treceau genunchele de gură. creangă, p. 251, cfr. pamfile, j. ii. Ajunse apa până la ge-nuchile iepelor, ispirescu, l. 29. Până la genunchiul broaştei = foarte puţin, zanne, p. i 339. A învăţat carte pân’ la genunchiul broaştei, pamfile, j. ii. Oul genunchiului — rotula. LB. 44: în genunchi (construit cu verbele: a cădea, a pică, a da, a se pune, a se lăsă, a sta). Să închină den genunchi, varlaam, c. 104,2. Multă vreame au stătut în genunchi, drăghici, R. 89. în genunchi cădeau pedestrii. eminescu, p. 242. Ivan atunci... a căsut în genunchi dinaintea lui Dumneseu. creangă, p. 300.Băiatul sepuse ciobăneşte, într’un genunchiu. ib. 153. Ciocoiul ...smerit în genunchipică. alecsandri, p. 119. Boierii deteră în genunchi, ispirescu, l. 9. Se duce în genunchi să bea apă. şez. 1 125/26. || P. ext. Partea piciorului de la genunchiu in sus, când omul şade (construcţia: a şedea pe genunchii cuivâ, a luâ pe cinevâ pe genunchi). Pe genunchii miei şedeâ-vei. eminescu, p. 58. Că te pune pe-un genunche, jarnîk-bârseanu, d. 276. La Turc, dragostea e pe genuchiu — ţine cât te are în braţe, zanne, p. vi 416. || Semnul ce-1 lasă pantalonii la genunchi, ridicătura pantalonilor în dreptul genunchilor.
2°. f (Slavonisin: paleosl. koleno având şi înţelesul)
Seminţie, trib. Şi mută în fsatele lor genunchile lu Israil. PSAL. SCH. 254 (=genuchele CORESI, PS.). Acolo suiră genuchele, genuchele Domnului, coresi, ps. 354 (=genunchile, genunchile Domnului. PSAL. SCH.). Cfr. 190, 215, 293, 217.
[Se zice genunchiul mieu, genunchele mieu, genunchii miei, genunchele mele, (rar) genunchile mele (cfr. dosofteiu, v. s. 111, drăghici, R. 164), genun-chiurile mele (cfr. MARIAN, NU. 390). | Şi: (Munt., forma originală, din care s’a desvoltat genunche prin propagarea nazalei) genuchiu, genuche I. văcă-RESCU, P. 176/15, MARCOVICI, C. 9/a, JARNÎK-BÂRSEANU, D. 187, h. ii 31, zanne, p. viii 656, ii 165, (prin disimilare n-nyr-^i) geriinche ţiple a, p. p. 29. Au nins, de au fosftj nefajoa mare până la gerunte (a. 1814). iorga, s. D. xiii 5, (prin asimilarea g-k' )> g-ti) gliemiche anon. car., h. ii 31, ghenuncliiu. Rupe [crăcile]... cughenunchiul(Mold.). n. rev. r. i41, glie-niinche. (Alte forme la weigand, Normalwort 31).]
—	Din lat. pop. genuc[u]lum (= geniculum), idem.
genune s. f. I. 1°. Eau profonde et tranquille. 2°. Mer. 3°. Gouffre. II. Multitude.
I 1°. Geanune — o cantitate de apă foarte mare strânsă la un loc, prin oprirea unei gârle ori şi vălcele (ceea ce se poate întâmplâ prin dărâmarea unui mal şi punerea acelei rupturi de-a curmezişul unui curs de apă în chip de năsadă). h. xi 323. Genune = ştioalnă, apă adâncă şi lină (genune au numai apele mai mari, precum e Bistriţa), şez. ii 24/31; cfr. volbură. Strâmtorilor şi răpesişwrilor acestora le ur-measăpe la cotiturile mai mari tot atâtea genuni cu apă liniştită şi adâncă până la 8 m, cum, sânt cea de la Năsip... şi Dealul Fierului, popovici-kirileanu, br. 29. Făcuse o genune foarte mare şi adâncă, nu numai alăturea cu piatra, dar şi subt piatră, marian, t. 179. Bolbuc în genune, trosc peste pădure? (= Curcubeul), şez. IV 102.
2°. (în literatura veche) Mare. Gerurea Ghilichiască şi Pamfiliiasca nutămu. cod. vor. 84/,, (= marea Chilichiei n. testament 1648; genunea cea despre Chilichiea biblta 1688), cfr. ib. 90/,, 90/,,. Preste luciu de genune Trec corăbii, dosofteiu, ps. 357. Să mă ’nghiţă genunea cea largă. id. ib. 124, cfr. 183.
3°. (Astăai, numai poet.) Abis, prăpastie fără fund. Hyperion, ce din genuni Răsai c’o întreagă lume. eminescu, p. 278. Soarele s’o stinge în genunea cea adâncă, id. ib. 256. Ochi negri ca două flăcări închise, care ardeau înăbuşit în fundul unor genune. sadoveanu, m. 109. | Spec. f Genunea de foc — focul iadului. Oare caut munci şi tartar şi genune de foc ? dosofteiu, v. s. 150.
11° (Numai la cantemir, hr. 141/36). Mulţime mare de oameni. Laslău... sa stea împotriva atâta genune de Tătari, nu va puteă.
[Plur. -nune şi -nuni. | Şi: genună. Fu prăpastie ? genună? Fu noian întins de apă? eminescu, p. 221, geănune H. xi 323, gorovei, c. 16, (Ţara-Oaşului) genine CDDE. Nr. 924, (în texte vechi rota-cizante) f gerure, f geroe s. f. Arhaggel se dose în geroe r’apusul soarelui, cuv. D. BĂTR. II 191.]
—	Etimologia necunoscută. (După i. A. CANDREA din lat. *gyro,-onem^,,vâ,rtej“ CDDE. Nr. 924; după cihac, ii 580 şi ŞIO. din gehenna. în înţelesul II se apropie de sensul cuvântului geane; e însă probabil că la Cantemir avem a face cu un slavonism, genune „întunecime'1 luându-se în înţeles de „mulţime mare“, ca şi slav.ftwa,cfr. întunerec).
geo- Element de compoziţie în neologisme de origine grecească (ytj „pământ").
Geodezie s. f. Ştiinţa cu ajutorul căreia se măsoară globul pământesc. [Familia: geodezic,-ă adj.]
Geografie s. f. Ştiinţa despre suprafaţa pământului. [Familia: geograf s. m. = cel care se ocupă cu geografia; geografic, -ă adj., geograiiceşte adv.—
GEORGINÂ
— 249 —
GERMAN
Forme învechite: gheografie s. f. M. costin, let.
i	24, rosso, s. 95; gheogrâf s. m. golescu, î. 68; gheograficesc, -eâscă adj. ap. iorga, l. ir 330; glieograficeşte adv. russo, s. 88.]
Geologie s. f. Ştiinţa care studiază straturile din care este formată scoarţa pământului, starea lor actuală şi fazele prin care au trecut. [Familia: geolog s. m. = cel care se ocupă cu geologia; geologic, -ft. Epoca geologică, poni, C. 127; (învechit) geologicesc, -eâscă adj., geologiceşte adv ]
Geometrie s. f. Ştiinţa care are de obiect măsurarea întinderilor. [Familia: geometru s. m. (învechit) = inginer hotarnic; geometric, -ă adj. Linia geometrică. C. negrozzi, i 321. Alcătuirea paradigmelor este operaţia seacă şi uscată a unui cap geometric (= care pricepe numai formele, schema lucrurilor, nu şi realitatea), maiorescu, cr.
i	372; geometriceşte adv. | b'orme învechite: glieo-metrie s. f. dosofteiu, v. s. 64/2, 364/^ gheo-metrie s.f. id. ib. 192/,, mineiul (1776), 882/,; gheometru s. f. golescu, î. 68; geonretricesc, -eâscă adj. uricariul, iii 255; glieometricesc, -eâscă adj. cantemir, hr. 59,	45, ca-
lendariu (1814), 145; gheometriclfsîeadv. golescu, î. 68.]
georgină s. f. (Bot.) v. gherghină.
gepmanâ, UKPiit.VKA f s. f. (Mii.) v. geblianeă.
ger s. a. 1°. Froid glacial. 2°. Gerpwres.
1°. Temperatură foarte scăzută (în toiul iernii), frig mare cu îngheţ. (Gerul se lasă s. dă). Domnul ce lepădă grindinea sa ca pâinile, împotriva feaţeei gerului lui cine va sta ? coresi, ps. 399. Acolo iaste ger reace. cuv. D. bătr. ii 228. Mari geruri ce se întâmplă une-ori. uricariul, vi 176/4. Luaţi seama când e ger iarna şi vântul vâjâe! c. negruzzi, i246. Vine., asprul ger. alecsandri, p. ii 5. Iarna, de gerul cel amarnic, trăsnea grinda în odaie, eminescu, n. 41. Lemnele de pe foc pocneau de ger. creangă, p. 240. Să vă’nghete gerur’le. teodorescu, p. P. 384. Afară eră un ger, şi un ger ca acela, cât crăpă lemnele, nu alta. sbiera, p. 281/33. Un puiu de ger v. puiu. Gerul Bobotesii = ger cumplit, zanne, p. i 15. Când e frigul mare, se zice ger uscat. h. v 3.
2°. (Med.) Boală la vaci, când le crapă ugerul. Cfr. DAME, T. 30.
[Plur. geruri. | Diminutive: gerişor s. a. graiul, i 380, geruleţ s. a. polizu.]
—	Din lat gelu(m), idem.
geră vb. Ia v. genii.
geră vb. Ia. Ge'rer. —• A administra pe socoteala şi In locul altuia. Directorul... eră însărcinat a geră afacerile prefecturii, caragiale, n. s. 60. Gerarea bunurilor mănăstireşti... în mânele unei admini-straţiuni mirene. odobescu, ii 29. [La Rom. din
A.-U. (germanism): gira vb. la ş. d. | Familia: gerant s. m. = cel care gerează, cfr. procurator.]
—	N. din fran.
gerâii f s. m. = liirurg. (Turcism) Gerahul spitalului să aibă a luă plata sa pe toată luna câte 50 lei (a. .1799). uricariul, i 97/„. 600 lei pe an gerahul. ib. xix 390/21, cfr. iorga, s. d. vi 190. Acele sate au teatre, dohtori, gerahi. golescu, î. 24. [Şi: gearâh s. m. [Pentru lăcrăinarea ochilor] este a se căută îndată cu un gearah meşter, piscupescu,
o.	259, girâli iorga, C. i. ii 177, (prin 1. greacă) ţerali s. m. DOC. ap. ŞIO.]
—	Din turc. gerrah, idem.
s. m. v. geră2.
gerâk s. in. v. glienar.
geremeă s. f. Amende. — (Turcism) f Amendă, pedeapsă în bani, gloabă. Mai întrebându-l când Vau închis şi au plătit atâte gerem,ele. icogălni-ceanu, let. iii 205/34. l-au dat... bani geremeă. dionisie, C. 184. I Plată. Gereme la cărăuşi, cate 5 lei. DOC. (a. 1792), IORGA, s. D. xill 15. || (Astăzi, Munt.) Lucru prost sau de clacă. DDRF., ŞIO. [Verbul: f geremetisi vb. IVa = a amendă. Starostele de casapi... să nu se amestece a pedepsi sau a geremetisi pe casapi (a 1799). uricariul, i 94/,,. [Ţiganii] fiind... geremetisiţi de către sapciii lor. ib. 283/„.]
—	Din ture. gereme, idem.
geremetisi f vb. IVa v. geremeă.
geret s. a. v. gel’id.
gerg s. a. = jargon.
—	N. din ital. gergo, idem.
gergeveâ s. f. v. cerceveâ.
gerid f s. a. 1°. Bâton en forme de javelot. 2°. Le jeu du „gerid".
1°. Băţ mai groscior (având lungimea de un metru şi cevă) în formă de suliţă, cu care Turcii jucau pe vremuri în jocul numit „girit“. Lovi cu giritul Sultan Murat calul lui Ladislau. E. vĂcarescul, ist.
1	256/u. Lănci, suliţe, gereturi pe care le aruncau cu
mâna. bălcescu’ m. v. 172.
2°' P. ext. Jocul geridului care se făceă călare, pe o câmpie întinsă, între o sută şi mai bine de călăreţi. Un călăreţ azvârleâ din fuga calului geridul către adversar şi acesta îl prindea din fuga calului. Turcii îşi arătau măiestria lor în jocul geridului, nimerind ţelul cu suliţa asvârlită din fuga cailor. odobescu, i 135/2!i, cfr. iorga, c. I. I 183. Această prinţesă joacă une-ori giretul. gorjan, i-i. iv 18, cfr. (gereturi) ib. I 47. || (Azi) Giredu’ — un joc copilăresc. h. xii 330.
[Plur. -rituri. | Şi: geret, giret, gireil, girit s. a.]
—	Din turc. girid, girit, idem.
GCitui s. m. Erou din basmele noastre populare, căruia îi este totdeauna cumplit de frig şi care îngheaţă, cu suflarea, întreaga natură; cfr. creangă, p. 239-240, 251. | (în glumă) Om care sufere şi se plânge mereu de frig.
—	Derivat din ger, prin suf. calif. -ilă.
gerişor s. a. v. ger.
german, -Â subst., adj. Subst. Locuitor al Germaniei, spec. Neamţ din Germania; cfr. Neamţ, Sas, Şvab. | A dj. îi ardea inima de dorul Nemţilor. Regim, german, familie germană, basarabescu, v.99. [Familia: germanic,-& adj.=aparţinător acelui grup de popoare indoeuropene, care se distingea, ca tip, prin păr blond şi ochi albaştri, şi care ca limbă eră mai apropiat de grupul slavo-baltic. Goţii, Longobarzii, Francii, Alemanii, Marcomanii, etc. în trecut, iar azi Suedezii, Norvegienii, Danezii, Olandezii, Germanii (propriu zişi), Nemţii din Austria, Rusia şi America, etc. fac parte din grupul de popoare germanice; germanism s. a. = fel de exprimare propriu limbii germane, locuţie germană introdusă în altă limbă. Germ,anisme în foile române. maiorescu, CR. I 140, cfr. ii 101; germanist s. m.= specialist în filologia germanică, germanistică s. f.= filologie germanică; gerinanizâvb. la= a exercită asupra unui popor o influenţă germană. 0 universitate germană şi germanisătoare. I. NEGRUZZI, I 201; germanofil, -ă adj., subst. = cu simpatii pentru Germani (cfr. filogerman). Boieri germanofili., iorga, L. I 207. | (învechit) ghermân, -ă adj. russo, s. 90.]
—	N. din lat. (Serinanus, idem.
©ERMANAR
— 250 —
GHE-
germănăr s. m. Germinai. — Numele (după Alecsandri, popular; In realitate Insă, probabil, făurit) al lunii Martie. Martie, Mărţişor sau Germănar (în-colţitor). alecsandri, p. p. 34 (nota). [Şi: germinai-s. m. Semănăturile făcute în Faur şi Germinar. i. ionescu, ap. TDRG.; germăiiăriu s. m. marian, se. i 96.]
—N. probabil, românizat dupăfran. Germinai, idem.
ekxEN s. a. Germe,.
1°. (Şt. nat.) Materie organică din care iese, prin desvoltare, o fiinţă vie, animal s. plantă, cfr. sămânţă. Pasteur au descoperit ger mini a mai multor vegetale şi animale microscopice, poni, c. 71.
2°. Fig. Principiu, element din care se desvoltă cevă. Izbucnirea nebuniei, al cărei germen erâ, (lin naştere, maiorescu, cr. ii 294.
[Şi: germine a. a. id. d. iii 273. | Derivate: germinare, germinaţie, germinaţiune s. f. = încolţire, germinativ, -ă adj. = de încolţire; germinător s. a. Forţa şi energia germinativă a unei seminţe se controlează cu aparate anume întocmite, numite ger-minătoare. sandu, S. 40.]
—	N. din lat. germen, idem.
geroe f s. f. v. genune.
geros, -oăsă adj. Glacial. — Care aduce ger, foarte friguros, cumplit de rece. Vremi geroase. varlaam, c. 36. Iarnă grea şi geroasă, urechi, let. I 145/25. Sfârşitul [iernii va fi] vântur os şi geros, calendariu (1814), 67. Negura geroasă, alecsandri, p. ii 271. Zile geroase de iarnă, creangă, a. 117. Un viscol geros, marian, se. ii 107. | Fig. Inima ţi se strânge în atâta tăcere umedă şi geroasă. iorga, n. r. b. 68.
—	Derivat din ger, prin suf. adj. -os.
geruche s. m. şi a. v. genunchiu.
gerui vb. IVa. Geler. — Unipers. A fi, a da, a se lăsă ger. Nu eră aspru gerul, dar geruiă. slavici, v. p. 105. Dacă va ninge înainte de a gerul, atunci promite o recoltă frumoasă, ap. TDRG. Peste noapte că-mi plouă, Şi la ziuă geruiă. mateescu, b. 106. | Spec. (Braşov) Se zice gerueşte iarna, când, fiind frig, cad din aer un fel de mici fulguleţi. Com. panţu. [Şi: (rar) gerâ vb. Ia = a îngheţă, a face să îngheţe (despre ger). Batăr ce ger o (= frunza) gereasă, Ea-i tot mândră şi tot creaţă, reteganul, ch. 36. | Derivate: geruire s. f.; geruit, -ă adj. (fig.) Geamurile îi sânt îngheţate tun, cu frunse geruite, de nu le-ai răsul nici cu custura, delavrancea, s. 184, (rar) îngerât, -ă adj. Un ger mare, îngerat. marian, nu. 342.]
—	Derivat din ger.
geruială s. f. Froid glacial. Givre.— Vreme de iarnă cu ger, s. frig (h. xi 388) mare. A stat ninsoarea şi s’a pus o geruială de crăpau pietrele. delavrancea, v. v. 178. Eu [Gerul] am puterea să dau un frig şi o geruială peste tine, de să îngheţe maţele în tine. ispirescu, l. 130. || Vapori îngheţaţi pe arbori şi alte obiecte (h. vii 384), pro-moroacă, chiciură. Şi spre siuă geruială, Peste geam de poleială, mateescu, b. 109. [Şi: (asimilat) geluiâlft s. f. (Braşov) Com. i. panţu.]
—	Derivat din gerui, prin suf. abstr. -eală.
geruleţ s. a. v. ger.
GERCirniv s. a. (Gram.; în româneşte) Forma nominală, nedeclinabilă, a verbului, terminată în -ând, -ind. [Şi(românizat): gerunziu s. a.]
—	N. după lat. gerun diurn.
GERUNE s. f. v. genune.
gerure f s. f. v. gennne.
gest s. a. Geste. — Mişcare cu braţul, cu mâna, din cap, etc., care exprimă anumite idei şi sentimente s. imprimă vorbei mai multă putere. Da-scalul tinse braţul... cu un gest maiestos. C. ne-GRUzzi, I 6. Arătând cu un gest circular persoanele designate pentru... maiorescu, d. iv 33. || P. ext. (fam.) Atitudine, faptă. X avu un gest frumos, dân-du-şi demisiunea. [Plur. gesturi, (neobicinuit) geste I. negruzzi, iii 387. | Derivate: gesticula vb. la= a face gesturi. Gesticulam vorbind singur. C. ne-GRUZZi, i 221. Se primbla furios... gesticulând din mâni. i. negruzzi, iii 395, gesticulare, gesticulaţie s. f, în mijlocul cuvintelor aprinse, a, gesticulărilor vii. maiorescu, cr. i 295.]
—	N. din fran.
gestaţie, gesta'I'iiisîk s. f. (Şt. nat.) Gesta-tion. — Purtarea fătului de către mamă, în pântece; p. ext. timpul cât durează sarcina.
—	N. din fran.
gesticula vb. la, gesticulAţie s. f. v. gest.
gestiune s. f. Gestion.
1°. Gerare. Gerantele este obligat... a continuă gestiunea până ce eredele va puteă luâ direcţiunea afacerii, hamangiu, c. C. 233.
2°. Administrare. A cere cuivă socoteală de gestiune.
—	N. din fran.
get-beg&t adj. invar. De pere en fils, desangpur. —(în România; despre persoane; adesea întărit prin „coada vacii") Din moşi-strămoşi, neaoş, neamestecat, curat. Vă e ruşine să fiţi Moldoveni curaţi, Români get-beget. alecsandri, t 995, cfr. 42. Noi ăştia get-beget coada vacii, născuţi, crescuţi şi îmbătrâniţi în ţara asta. ghica, ap. TDRG. [Şi: (Munt.) cget-beget. Numai ei doi erau boieri eget-beget, stâlpi ai oraşului, brătescu-voineşti, l. d. 211; cfr. graiul, i 221.]
—	Din turc. ged-bi-ged „din strămoşi în strămoşi".
GEuf vb. IVa v. joi.
Geukâ vb. I v. glieorâ.
GEVĂii vb. lVa v. geveli.
Gevelî vb. lVa refl. Se lamenter. — (Refl.) A se plânge, a se tângui, a se olicăî, a se vaită. Şi-l lăsară ţipând şi chirăind cu glas până la cer... Ce te olicăeşti, ce te geveleşti? şez. vi 97. Ce te plângi, Ce te gevăleşti? ion cr. iv 83. [Şl: geyăli vb. IVa.]
gevreă s. f. Mouchoir fin (brode). — Batistă de mătase s. de pânză brodată cu mătăsuri, cu fir şi cu fluturaşi. 0 gevreă de cele care pune la gât. iorga, s. d. viii 40. Fetele... învăţă cusături de vape-luri, de gevrele şi de sangulii. ghica, s. 295, cfr. 35. Boccealâcuri... cu gevrele şi cu brânişoare de beteală. odobescu, i 134/14. Femeile duc de frâu un cal împodobit cu flori şi gevrele. marian, nu. 487/5. [Şi: geavreă = batistă făcută de pânză de casă şi cusută frumos cu flori de arniciu sau lânicuri. muscel, 5, cfr. 69. Li se pun geavrele la cai h. iv 89, giuvreâib., cevreă. 2cevrili (= cevrele). uricariul, xi 249/jj. Mireasa îi dă cevreaua. sevastos, n. 124/„.]
—	Din turc. cevre, idem.
GHA-, GHĂ-, GHÂ- v. ha-, liă-, hâ-.
ghăjăriu s. m. (Bot.) Jeune chene, chenaie.— (Ban., comit. Timişoarei) Stejar tânăr, tufiş de stejari. VICIU, GL.
gme- v. bie-, die-, vie-, ge-
GHE
- 251 —
GHEB
eHE! Interjecţie cu care se mână caii (prin Ardeal şi Bucov.). Com. i. grămadă. [Şi: ghi (Braşov), gliiui vaida, de! (Botoşani).]
—	Poate, germ. geli! „mergi, pleacă !“
gheară s. f. v. gheb.
GUEAitiJR, -A adj., subst. v. cheabur.
gheaidcc s. m. v. haiduc.
gheal ! interj, v. ghelai.
gheălA s. f. v. diavol.
G0EÂRĂ s. f. Griffe, serre.
Unghia ascuţită şi incârligată a păsărilor şi a unor animale (precum pisica, leul, etc.). Doa^.ţ)ă-sări	au venit... să ne facă bucăţi bucc$fţ^&r.
ghearele lor. MSS. (a. 1783), ap. GCR. Ii 130/31, cfr. ~ alecsandri, p. i 197, eminescu, N. 44. Scorpia cu ochiul ei de sânge şi ghearele ei întinse, otescu, CR. 28. Gând să înfigă [lupul] ghearele sale... ispirescu, l. 17, cfr. (leului) 147. Copita de cal, Ghiară de ogar. marian, ins. 341. || (Despreţuitor despre unghiile, fig. despre degetele — şez. ii 228/3l — s. manile oamenilor, în expresiile :) A fl lung în (s. la s. de) gheare = a fi dispus spre furt. zanne, p.
ix	622. A-i tăiâ (cuivâ) ghearele = a-i lua posibilitatea de a mai fura. A pune gheara pe cinevâ = a pune brânca (s. laba), a-1 înhaţă. Cfr. ispirescu, l. 345. A scoate s. a scăpâ (pe cinevă) din ghearele cuivâ: din stăpânirea, robia, asuprirea, prigonirea cuivâ. Eu sânt Spancioc... care a scăpat din ghearăle tale. c. negruzzi, i 164. începu să-i mulţumească că l-a scos din ghearele smeu-lui. ispirescu, l. 259. | Fig. Ghearele mustrării. alecsandri, p. i 266. Ghearele morţii. LM.
^ Ghearele de fler = o parte a joagărului. dame, t. 175. || Glieara-uliului h. ix 35, gheara-găii ib. v 380, ix 447, gheara-hulubului ib. xvi 42 (Bot.; plante nedefinite mai de aproape).
[Plur. gheare, gheară şi ghere = cârlige aplicate în masa dulgherului, în care se sprijineşte lemnul când îl lucrează. DDRF. | Diminutive: gherfiţă s. f. Gheruţă de şoim. marian, ins. 341, gheruşeâ s. f. Şi-mi luară’n gheruşele Pietricele mărunţele. ION CR. iii 84, glierişoâră s. f. la-mă’n gherişoară Şi du-mă la ţară, Să-ţi fiu surioară, păsculescu,
l.	p.164. | Augmentativ: gherâie s. f. plur.=ghiare mari (într’un descântec, în rimă), graiul, i 90.]
—	Probabil dintr’un lat. pop. *giarra (cu meta-teză din *garr[u]la, diminutivul cuvântului de origine celtică *garra, păstrat la Spanioli şi Portughezi: garra = ghiară). zeitschrift, xxviii 687.
•
gheătă s. f. 1°. Bottine. 2°. Nom de fleur.
1°. (Aproape numai în România) încălţămintea obicinuită a orăşenilor (în timpul din urmă şi la săteni h. ii 89, 126, IV 57, etc.). Cfr. botină, cizmă, cipici, bătuş, papuc, pantof, filer2, iminei, opincă. Budulea... curăţeâ ghetele şi hainele d-Vui profesor, slavici, ap. TDRG. Ş’oi să-i vând şi ghetele, doine, 158/s. Pe vara care a trecut Trei perechi de ghete-am rupt. şez. iv 140/28. Când se drege o gheată, se duc amândouă cizmarului ! ION CR. iii 150. Dumineca şi în sărbători, fetele şi nevestele încalţă cisme scumpe, ba şi ghete (păpuci). pamfile, i. c. 369. Trăseiu gheata la picior Şi de-deiu ţării ocol. mat. folc. 226. Tu mare, eu mare, ghetele cine să le tragă? zanne, p. iv 435. A strânge ghetele pe cineva = a se aflâ într’o împrejurare grea. zanne, p. iii 167.
2°. (Bot.) Nume de floare (nedefinită mai de-aproape) h. vii 49, xvi 320.
—	Din ital. ghetta (= fran. guâtre) „ghetră“.
gheA'4'A s. f. 1°. Glace. 2°. Grâle. 3°. Herbe-â-la glace (Mesembryanthemum crystallinum).
1°. Apă îngheţată. (Bucata de gheaţă se numeşte sloiu s. bolovan, gaura în gheaţă: copcă, pro-
duf). Focul, grindinea, zăpada, gheţile. coresi, ps. 401. Turculeţ, trecând Prutul pe gheaţă să meargă la dînşii [= Turcii] să-i lovească,... s’au şi rupt gheaţa, neculce, let. ii 263/37. Dă-mi un pahar de apă cu gheaţă, c. negruzzi, i 63. Oblonitu-mi-a fereastra Gerul, cu-a lui flori de gheaţă. vlahuţă, p. 9. Gheţurile Islandei. hasdeu, i. c. 100. Casa... eră... toată numai un sloiu de gheaţă. creangă, p. 255. Bulgăraş de gheaţă rece. jarnik-bârseanu, d. 297. Câmpii de gheaţă cu nămeţi de zăpadă, ispirescu, l. 57. Bece ca gheaţa, A se da pe gheaţă — a alunecă, a patină pe suprafaţa apei îngheţate. Toată ziulica bate prundurile după scăldat... Iarna pe gheaţă şi la săniuş. creangă,
a.	13. Cfr. ciriiiş, dădăuş, săniuş, dăniuş. A ^(se) sparge gheaţa = a (se) face începutul, zanne, p. ix 407. A băut apă după gheaţă: se zice despre unul care-i cârn. ib. iii 446. Cine s’a fript în foc, suflă şi în gheaţă, ib. ii 557. Moaş’-ta pe gheaţă! se zice mai ales celui ce ne plictiseşte. Zahar de gheaţă: cristalizat, candel. TDRG. || Fig. Răceală, nesimţire, indiferenţă; fiori reci (de frică). O frunte albă păstrează... Frumseţea-i răpitoare chiar subt a morţii gheaţă... alecsandri, p. i 336. Eram cu gheaţa’n spate de frică, creangă, a. 29. | (Adverbial şi predicativ) îngheţat, încremenit de frică. Gheaţă ţi-i inima. şez. i 13b/32. Sucnă-murgă... s’au băgat sub pod, iar ea au rămas gheaţă ’n casă. sbiera, p. 94. De gheaţă = rece, nesimţitor, împietrit. împăratul se luase de gânduri... pentru inima [fete]Zor de gheaţă de care nu se puteâ lipi nici un june. ispirescu, l. 232.:$ Bani gheaţă = bani strânşi, puşi de o parte; bani peşin, gata, numerar. zanne, P. v 73. Am avut bani strânşi gheaţă, contemporanul, v 388, cfr. gorjan, ii! ii 15. Noi nu-ţi cerem de geaba ! îţi plătim cu bani gheaţă, sandu-aldea, d. N. 249. îmi dai mie în mână 4000 de lei gheaţă? sadoveanu, săm. iv 415.
2°. (Transilv., Bucov.) Grindină, piatră. LB. Sub cuvântul piatră... înţeleg Românii din Bucovina: grindină, gheaţă, marian, nu. 787.
3°. (Bot.) Plantă ierboasă, cu frunzele acoperite cu multe papile albe, transparente, semănând cu miei boabe de gheaţă; florile mici, albe. panţu, pl. i 57,
H.	vi 105, vii 335, 386, x 85, 534, xii 281. [Şi: floare-de-glieaţâ h. iii 243, baronzi, l. 134/2.]
[Se întrebuinţează la sing. şi se zice: bucăţi s. sloiuri de gheaţă. Pluralul gheţuri, f gheţi însemnează „câmpii întinse de gheaţă14 s. „geruri mari care fac să îngheţe tot“.]
—	Din lat. glacia (= glacies), idem.
gheaur, -A subst. Giaour. — Poreclă ce Turcii dau popoarelor nemohamedane şi în special creştinilor (corespunde epitetului „păgân“ ce noi dăm necreştinilor). Scris-au vezirul cu scârbă la Paşa din Tighine zicând că beiul de Moldova este un gheaur şi ştie toate ce se fac la Moscu. neculce, let. ii 335/24, cfr- 306/., 2, 276/31. „Gheaur!“ zice Tătarul cu inima haină, alecsandri, p. ii 294. Bucla... unei gheauri. bolintineanu, ap. zeitschrift, xviii 85. Câine de gheaur! I. negruzzi,
iv	560, cfr. coşbuc, f. 35. Brâncovene Constantin, Boier vechiu, gheaur hain! alecsandri, p. p. 210, cfr. 113b/23. Iată ce pot nemernicii de gheauri! marian, t. 264. [Pronunţ, ghea -ur. | Derivat: ( < turc. gaurlyk) f gheaurlâc s. a. (plur. -lâcuri) = perfidie, faptă păgânească. N’am văzut un gheaurlâc ca a-cesta! beldiman, t. 386.]
—	Din turc. gaur „necredincios11.
gheaurlâc f s. a. v. gheaur.
gheâver, -A subst. v. dever.
GHEAVGHtii f s. a. v. ghergliir.
gueâvol s. m. v. diavol.
gheb s. a. 1°. Bosse. 2°. Agaricus melleus.
GHEBĂ
- 252 —
GHELIR
1°.(Mold.) Cocoaşă,cfr. bold2. Dobitoace... având... un gheb... in spinare, drăghici, u. 64. Ghebul care-i ieşise în spate, dunăreanu, ch. 9. înălţimile se prezăresc ca nişte gheburi de cămilă, iorga, n. r.
b.	105.
2°. (Bot., la plur.: ghebe) Ciuperci bune de mâncat (unele sânt şi otrăvicioase h. iv 84) cu picioare subţiri şi pălării galbene, cu carnea albă, fragedă; cresc toamna împrejurul rădăcinilor de copaci, în tufe; sânt foarte căutate. H. ii 44, III 123, IV 71, x 228, 531, xi 277, pamfile, i. c. 248, panţu, pl., dame, t. 188. | Specii: Gheabă-de-fonid (Agaricus clypeolarius) şi gheabă-de-pădure (Agaricus lon-gipes). panţu, pl.
[Plur. (ad 1°)gheburi. | Şi (ad 1°): (Braşov) glieăbă s. f., plur. ghebi; (poate din ung. gol), idem, cfr. gâb) gliib s. a., plur. ghibe şi ghiburi. LB. Unele [dintre cămile] sânt cu un ghib num,ai, iară altele cu doauă. cantemir, ist. 89. Intră la rând moşneagul cu baba, învârtindu-se cu ghibele lor poznaşe, şez. iii 182 ]
—	Probabil din lat. pop. *glîbbus, *glibba (cu metateză din *gîbb[ujlus, *gîbb[u]la, diminutiv din gîbbus, gîbba, idem).
gheişă s. f. (îmbrăc.) Manteau paysan de feutre ou de drap. — Haină bărbătească lungă, în formă de mantă (i-i. vii 477), dulamâ (h. i 8), sarică (h.
x	357) s. suman lung (ion cr. i 36), făcută de obiceiu din pâslă, din şaiac (şez. ix 41) s. mai ales din aba albă (creangă, gl.) adesea cusută şi înflorată cu găitane de altă coloare, pe care ţăranii o poartă ca un fel de palton, acoperindu-şi cu ea trupul, de la gât până peste genunchi. Cfr. sarică, suman, zeche, şubă, dulamă, giubeâ, ipingeă, bob ou, zăbun,
1	zabun... 1 ghebă... (Foaie de zestre, a. 1824). IORGA, s. d. vi 137. Cum au ajuns ţăranii la Iaşi, boierii... i-au ferchezuit frumos şi i-au îmbrăcat la fel cu che-burialbe. creangă, a. 161. Cătanespăt&reşti îmbrăcate cu mintene, poturi (nădragi) şi ghebe scurte. filimon, c. ii 676. Ghebe de aibă, bune, de Ploieşti. tarif, ap. ŞIO. Ginerele... iarna... cu gheba. pitiş, n. REv. r. i 110. Să-ţi dau chebea din spinare, alecsandri, p. p. 86b/15, cfr. 87b/,. Doisprezece panduri Cit ghebe. ib. 159/6, cfr. mat. folc. 166. Gheba’n spate şi-aruMcă. teodorescu, p. p. 688b. [Pe lângă ghebă
ii.	I 8, 262,11 31,89, 101,118,126,132,147, 168,207, 214, 223, 262, IV 87, VII 51,185, 407, 477, XI160, XIV
107,	şi: cliebă h. ii 14, 186, 204, 271, 319, iii 19, 500, v 390, vi 97, x 357, 436, 540, XI 46, xii 8, xiv 73,
187,	210, ion cr. i 36, şez. ix 41, cliebe s. f. (dial. tebi şez. in 90/26). | Plur. ghebe, (chebe), cheburi, chebi (TDRG.). | Di minutiv: (Săcele) gliebuţă = mantă femeiască scurtă, blănită, se ia pe mâneci. Augmentativ: (Brăila) gheboiu s. a. =■ un fel de zăbun. MANOLESCU, I. 81.]
—	Din turc. kebe, idem.
gheuoiu s. a. (îmbrăc.) v. ghebă.
ghevos, -oâsă adj., subst. Bossu. — Cu gheb s. cocoaşă in spate, cocoşat, gâb (cfr. gârbov). Om... ghiebos. biblia (1688), 86b. La statul trupului eră gârbos, ghebos şi la cap cucuiat. m. costin, let. i 302/„ cfr. BARAC, C. 45, PANN, P. V. I 8, EMINESCU, n. 44, şez. iii 124/28. Mormântul poate numai să’n-drepte pre gheboşi. c. negruzzi, ii 250/9. Sta ghebos şi zgribulit. PĂSCULESCU, L. P. 29.#A scăpat ghebos = erâ cât p’aci să-l bată. zanne, p. ii 576. | Nume de bou cu cocoaşă în spate (marian), s. care are şalele unilate în partea de sus, din lovire (dame, t. 29). [Şi: gliibos,-oăsă adj. Ură cam... ghibos. DOSOFTEIU, V. S. 17,„ cfr. CANTEMIR, IST. 57, MARIAN, NA. 337.]
—	Derivat din glieb, prin suf. adj. -os.
ghejboşĂ vb. P. Rendre ou devenir bosşu, se courber.—Trans. (=fact.) şi refl. A (se) face ghe-
bos, a (se) cocoşă. | P. ext. A se gârbovi (de bătrâneţe). IIop aşă, vere, aşâ, Până ne vomgheboşă! teo-do’rescu, p. p. 333. [Mai ales subt forma part.-adj. gheboşăt, -ă, (rar) înglieboşăt, -ă sadoveanu, p. 100 ='cocoşat, (fig ) gârbovit. în spate cocoşat, în piept ghebo 'şat. teodorescu, p. p. 648. Geanta îm-băierată de gâtu-i gheboşat. odobescu, iii 157/,. Gheboşat de frig. contemporanul, I 567. | Şi gheboşi vb. IVa. înalt, slăbănog, gheboşit. dunăreanu, R. 69; cfr. id. CH. 14, (derivat din gheb) ghebui vb. IVa refl. pontbriant, cu part -adj. gliebuit, -ă = cocoşat, f ghibuit, -ă. dosofteiu, v. s. 334/,,.]
—	Derivat din ghebos.
gheboşî vb. lVa v. gheboşă.
ghebreâ s. f. v. gebreă.
ghebui vb. IVa refl. v. glieboşâ.
gheuuţă s. f. v. ghebe.
ghecet f s. a. Gn6. Barque. — Vad, trecătoare. (Impropriu) Luntre Sinan Paşâ... trecuse peste Dunăre într’un ghecet. N. costin, let. i 114/22. Şi când iesă Domnul din ghecit, stau boierii la rânduiala lor de-i fac alaiu. giieorgachi, ibid.
iii	289/,2. TreeutfulJ Dunării cu gheceturi. iorga, s. d. vi 190. [Şi: ghecit t, ghicet f s. a. ap. TDRG. | Plur. -turi.)
—	Din turc. gecit, idem.
ghecit f s. a. v. ghecet.
GHEENĂ s. f. = iad. împregiurul născutidui.. pălit de ghieenu. COD. vor. 125 (=gheena n. testament, 1648, biblia, 1688). Afurisit să fie şi vecinicei anaftemă părtaş focului nestins al ghienii. uricariul, i 12l/33. Sufletul lui cel mult scârnav ghienei va fi părtaş, beldiman, tr. 381. Sfântul... nu se da, ci hojma le spunea de focul Ghe-enii şi de muncile ce-i aşteaptă pentru fără-de-legile lor. c. NEGnuzzr, i 225. Murind, gheena... îi aşteaptă, arhiva, i 39. Ieşi şi du-te în gheena focului nestins, mat. folc. i 563. [Şi f: gliienă s. f. (pronunţ, ghi-e-), ghieenu s. a. (pronunţ, ghie-e-).]
—	Din paleosl. geenna, idem.
ghegă s. f. v. ghioagă.
gheizer s. m. (Geol.) Geyser. — Izvor de apă fierbinte eare ţişneşte la mare înălţime. [Şl: găiser s. m. MIREA, C. li 124.]
—	2V. de origine islandeză (geyser, idem).
ghelai interj. Allons, viens! — (Turcism, în lit. pop.) Haide ! Vino ! Chiro, Chirolină... Ghelai tu cu mine, Căte-oiupurtă bine. alecsandri, p. p. 116b/i2-Tu fată-a Cadiului... Ghelai, ghelai pân’coleâ, Ga să-mi dai o floriceă. ibid. 150/20. [Şi: gheâl! — interjecţie cu care se îndeamnă boul sâ tragă la jug (rădulescu-codin) s. să-şi bage gâtul înjug (Com. i. pavelescu).]
—	Din turc. ghel (imper. lui ghelmek „a venl“, cfr. sârb. gel, bulg. ela, n.-grec. fha.!).
ghelănă s. f. (Bot.) Un fel de plantă (nedefinită mai de aproape). II. v 534.
. ghelău s. a. v. gealău.
gheluereă s. f. Ceinture de coton. — Ghelbere
—	brâu de bumbac, cumpărat din târg. Gelbere = brâul. l-l. III 500; cfr. ŞEZ. VII 121.
ghelir s. a. Revenu.—(Turcism) Venit. Grecii îi vindea, împreună cu căpeteniile, ca un ghelir de moştenire, ap. ŞIO. | (Fam.) Venit neaşteptat, câştig fără muncă, chilipir. Toate aceste gheliruri le ştim. filimon, C. ii 341. A face stare onorabilniente, dar
GHELIŞTE
I — 253
GHEORMEC
nu a se înavuţi din gheşefturi şi gheliruri. I. IONESCU, M. 432. [Plur. -liruri.]
—	Din turc. g-eli r „venit“.
ghei.işte s. f. v. velişte.
«hei.mkâ s. f. TÎminence de terre. — (Cochirleni, în Constanţa) Ridicătură de pământ. Ghelmeaua (— valul lui Traian) e din malu’ Dunărei până’n Constanţa, graiul, i 365. [Cu alte suf.: gâlmeiii s. a. —deal râpos, stâncos, de obiceiu fără verdeaţă (Mehedinţi). Com. i. marinescu, (cu metat.) glemeic s. f. La poalele unei glemeie, formată din marmora albă. i. ionescu, m. 551.]	,
—	Derivat din g'âltnă, prin suf. dim. -eâ.
ghem s. a. 1°. Peloton, pelote. 2°. Feuillet; caii-lette. 3“. Constipation (chez les animaux).
1°. Rotogol de aţă, tort sau sfoară depănată, Cfr. mototol, bulz, cocoloş, bulgăr. Urieşii... săresc pe Statu-palmă... încurcat în a sa barbă ca un ghem rostogolind, alecsandri, p. ii 237. Un ghem de fire roşi. eminescu, n. 46. Mare cât un ghem. alecsandri, p. P. 129/,. Ghem de lână. jarnik-bârseanu, d. 461. Când stăpâna casei făceă la ciorap, pisoiul se jucâ cu, ghemul, ispirescu, l. 285. Teîe’n-tinse, Gheme strânse? (= Bostanul) şez. iv 47. Ase mântui aţa de pe ghem: a fl aproape de moarte. zanne, p. vi 482. A face ghem = (despre torturi) a , depănă, (despre obiecte) a mototoli, (despre fiinţe) a strânge, a adună la un loc. Când faci ghem, înşiră aţa pe o bucăţică de pâine. şez. iii 323/5. Făcu inul tot gheme, reteganul, p. i 54/13. Ariciul se face ghem.
h.	ii 3. Cârcei de stomah... care zgârceşte une-ori [pe copii]... până ce-i fac ghiem. marian, na. 376. îl făcii ghem. şez. i 55/,,. A se face ghem, = a se ghemul, a se strânge ca un ghem. Se face ghem de frică. adam, r. 285. Unul zbughi! în apă, altul fă-te ghem subt punte... banciu, săm. iii 830. Fata doarme pre brânci, ori strânsă, făcută ghem. ispirescu, l. 394. A sta ghem — a sta ghemuit. Oare ce gândeşte hâtrul, de stă ghem ?eminescu,n. 43. | Fig. Nod. Maică, la inima mea Este-un ghem de voie rea. MÂN-duescu, l. p. 26. || P. ext. Tort depănat. Cămeaşa mea-i de gheme, bud, p. p. 54.
2°. P. anal. (Anat.) Al treilea stomah al rumegătoarelor (urmând după ierbar şi ciur), ai cărui păreţi din lăuntru sânt căptuşiţi cu multe foiţe, dame, t. 32. | La mieii care sug, nefiind desvoltat de cât al patrulea stomah — chiagul — se numeşte acesta ghem de miel mic. H. xi 232.
3°. (Med.) 0 boală de vite, cfr. încuietură. dame, t. 30, H. xi 80.
#	(Bot.) Ghemele-popii = remf. panţu, pl.
[Plur. gheme şi ghemuri. | Diminutive: gliemuţ s. a. Dintr’acest ghem se scot ghemuţe cu care se lucrează chilimul, i. ionescu, m. 693, cfr. graiul,
i	373; gliemnleţ s. a. CDDE. No. 734, ghemiiş s. a. = cocoloşul în care sânt lnvălite larvele ,caraba-nului1, numit şi buboloacă. MARIAN, INS. 30, cfr. xi, gheinusor s. a. Am două ghemuşoare, cât le-arunc atâta se duc? (= Ochii), gorovei, c. 248. | Alte derivate: ghemotoc (gliimotoc muscel, 108, rădulescu-codin, ghiomotoc delavrancea, h. t. 252) s. a. = obiect mototolit în formă de ghem. Un ghemotoc de hârtie îl lovi pe mână. caragiale,
S. 59. A se face ghemotoc: a se strânge, a se face mititel, zanne, p. iii 167. A cădeâ ghemotoc: grămadă. Omul bolnav de ,pază‘... de multe ori cade jos ghemotoc. grigoriu-rigo, m. i 142, (+ folmotoc) gliemoltoc s. a. = umflătură. Plin de noduri şi de ghe-moltoace. conv. lit. xliii 1147, (-{-gomoloz, cfr. glo-rnozi) glomotoc = massă în formă de ghem. Glo-motoace de zăpadă, teleor, ap. TDRG., (-j- gămălie ?) gămuieţ s. a. = cevâ mototolit în formă de ghem, de pachet. Cfr. şez. v 148/30- I ghinriciu, gliimiş s. m.= om mic de stat, ghibirdic (ion CR. iii, 251, |
com. i. PAVELESCU), ghimiş nume de câne do vânat. h. ii 319, iv, 355.]
—	Din lat. pop. *glemns (pentru glomus), idem.
GMEiiiofiTOC s. a. v. ghem.
GHEMdar f s. jn. v. ighemon.
ghemotoc s. a. v. giiern.
ghemui vb. lVa. (Se) pelotonner, (se) ratatinen— Tran s. şi (mai ales) re fl. A (se) adună, a (se) strânge, a (se) mototoli ca un ghem Ligat ghemuit, mâniile şi picioarele supt genunchi, dosofteiu, v. s. 100. îl ghemuesc iii ţărână, barac, a. 75. Eram ghemuit de frică subt ou. gorjan, h. ii 39. Sub cal se ghe-mueşte. alecsandri, p. ii 229. Dumneata să şezi ghemuită acolâ, nu-i păcat deDumnezeu? creangă, p. 123, cfr. alecsandri, t. 937. I se păru că vede
o	slutenie de fiinţă stând greceşte şi ghemuită pre tronul cel vechiu. ispirescu, l. 206, cfr. sadoveanu, LUC. VI 99, ALECSANDRI, P. P. 125/s, ŞEZ. III 27/12. [Şi: înghemui vb. IVa refl. Ţuştiu! iute sub un chersin ; se înghemueşte acolo cum poate, creangă, p. 23. Şedea înghemuit. contemporanul, i 569.]
—	Derivat din ghem, prin suf. denomin. -ui.
GHEMUI.ET, GHEMUŞ, 1	,
GHEMUŞOK, GlIEMUţ' S. a. /	-
GHEN- f V. GEN-.
GHENÂK(E) s. in. v. ghenarie.
ghes arie s. m. = Ianuarie. (învechit) în anul 6976, în luna lui Ghenarie 23. URECHI, let. i 119/„, cfr. magaz. ist. i 3 S7/6, cantemir, hr. 421, ZILOT,
CRON. 66, E. VĂCĂRESCUL, IST. 288/39, MARIAN,
SE. i 94. [Şi: Ghenuărie t s- m- moxa, 355/39, dosofteiu, v. s. 3; €rlienvâr(i)e f s. m. cantemir, hr. 225; Glieiniâriu f s. in. N. testament (3648), ap. GCR. i 124/22; Ghenvâriu f s. m. varlaam, c. 42, 46,2; Glieiiâr s. m. uricariul, i 229/10, iv 337/6; Genâr s. m. hasdeu, i. c. 11. (Ca persoană legen-dnrâ în basmele noastre) Iubesc o fată frumoasă... fata Genarului, om mândru şi sălbatec, eminescu, n. 33, cfr. id. lit. pop. 181; Ghenâre s. m. marian, se. i 94, cfr. JIPESCU, O. 77; (-}- ger, prin etim. pop.) (Jerâr s. m. marian, se. i 95, alecsandri, p. p. 34, jipescu, O. 77, dame, t., cfr. COLUMNA (1883), 244.]
—	Din paleosl. gen(v)an», gen(v)arii, idem.
ghenicon f s. m., adv. 1°. General. 2°. En general. — (Grecism)
1°. S. m. General. Boieri pre amândoi, pre Andronic ghenicon, iară Petru sachelarie. dosofteiu, v. S. 25,2.
2°. Adv. în deobşte, în general. Să se numască ghenicon venitul boierilor, uricariul, iv 24/3.
[Şi: (ad 2°) ghemicol adv. Să se numeascăghemicol venitul boierilor sub osăbiţi epitropi. ibid. 115/,5.]
—	Din n.-grec.	idem
ghenuâkie f, GHESuÂBiu f s. m. v. glienarie.
GHENUPEit s. m. (Bot.) v. iennper.
«iii: s va r(i) k t, g h e.v vă hi i: f s. m.v. ghenarie.
GHEO- V. GHK- şi GHIO-.
gheoIce s. f. v. găoace.
gheokâ vb. Ia. Egrener. — (Ban., Mehedinţi) A curăţă boabele de pe porumb; cfr. a bate porumbul. N. REV. R. (1910), 86, gr. băn. [Pronunţ. ghe-o-. | Si: glieurâ vb. I (ind. eu gheaur şi eu gheur) CDDE. Nr. 738.]
—	Din lat. glabrare „a netezi11, cfr. dejgheurâ
i.	a. candrea, ap. CDDE. Nr. 738.
gheokmec s. a. (îmbrac.) Vetement masculin
GHEOŞ
- 254 -
GttERMEiO
—	Haina bărbătească (nedefinită mai de aproape).
H.	XIV 378.
—	Ofr. turc. gomleli „cămaşă11.
gheoş s. m. (Ornit.) = sf rari cioc.
oheuă vb. I. Egratigner.—A zgâria. Pisica se înfurie şi ghiară pe un băiat. agăRBICeanu, d. ţ. 109. [Derivat: glierăni vb. IVa. Cu ghearele să-l gherăneşti (Vraja din Vâlcea), ion cr. iii 277.]
—	Derivat din gheară. Cfr. zgâria.
gherâie s. f. plur. v. gheară.
gherân s. a. Manche (de pince). — Mânerul s. coada cleştelui de scos cercuri, pamfile, i. C. 161.
—	Derivat din gheară, prin suf. augm. -an.
gherân s. m. (Zool.) v. ghiorlan.
gherăni vb. lVa v. gheră.
gherb f s. a. v. herb.
gherbă s. f. v. Yierbă.
gherbeâtă s. f.=beregată. N. rev. r. (1910), 86.
gherdâk s. a. CoUier.— Salbă, colan s. şirag (astăzi, înlocuit adesea prin franţuzismul colier) de mărgăritare sau de pietre scumpe, purtate odinioară de cocoane, (astăzi, la ţară) salbă de mărgele, de galbeni. Lanţ de aur sau gherdan. cuv. D. bătr.
i	282, cfr. biblia (1688) 120, mardarie, l. 769, etc. Un ghiordan de diamant (filimon, c. ii 599), de mărgele (cătană, p. b. iii 94). Sipeturi... pline cu ghiordane, cu cercei, odobescu, i 134/,. La gât sânt fetele cu... ghiordan de icusari... şi cu salbă de galbeni. moldovan, ţ. n. 245. | P. ext. Cunună. Gherdan de flori, alecsandri, p. p. 237. [Pe lângă gherdan h. xi 395, xiv 351, etc., şl ghiordan s. a. = mărgele ţesute s. cusute s. împletite, de la lăţimea unui deget până la două, şi care se pune împrejurul gâtului (h. XII 174), salbă de argint (h. II 262), salbă, brăţară de mărgele ori monete (gr. băn.), podoabă femeiască (n. xvi 330) ; f gliirdân s. a. Ghirdan... de smaragd şi de rubin, stamati, ap. ŞIO., (cu asimilare r-n > r-r) ghirdâr s. a. Ghirdar di mărgăritar, uricariul (a. 1745) xi 224/28.]
—	Din ture. gerdane, idem.
gheken s. m. (Bot.) — O plantă cu seminţe roşii, din care se fac mături pentru arie. H. xiv 65.
gheretă s. f. (Milit.) Guerite. — Mică încăpere, în genere de lemn, în care se adăposteşte sentinela, cfr. şilboc. Două gherete de scânduri; amândouă fură făcute fărâme, iar sentinela ucisă, zamfirescu, R. 126. | P. ext. Chioşc în care se vinde pâne, etc.
—	N. după fran.
gherghef s. a. Metier ă broder. — Cadru pe care se întinde pânză s. altă materie, spre a fi brodată cu acul. H. ii 255, iv 11, 45, xi 259, xvi 105.
O	bucată de pânză cu mărginite cusute în gherghef. filimon, c. I 600. Ia un gherghef şi începe a coase.
c.	negruzzi, iii 220/20. Un cearşaf cusut în gherghef. I. ionescu, P. 548. Ardă-l focu’ gherghef şi pe cine m’opus să cos la el! alecsandri, t. 937. Fata cosea la gherghef (= broda, chindiseâ). sandu-aldea,
D.	N. 192, cfr. SBIERA, P. 23/14_5, SEVASTOS, P. P. 13/18, păsculescu, l. p. 56, şez. I 74b/8. [Plur. -ghefuri.]
—	Din turc. gergef, idem.
gherghelău s. m. v. gliergheleu.
ghergheleu s. m. Pâturage, plateau.—Gher-gheleu = păşune. H. v 188. Gherghelău = platou, popină. i-i. vii 95. Foaie verde de areu, Cine şede’n
ghergheleu P Gheorghe ibomnicu meu (Gorj). şez.
viii	125. [Şi: gherghelău s. m.]
ghergheţel s. m. O plantă. Or răsări gher-gheţei. bibicescu, p. p. 90. Cfr. gherghin(ă).
gherghin s. m. (Bot.) = păducel. dame, t. 183. Gherghin=\m mărăcine care face fructe rotunde de forma unui ghem, roşii când sânt coapte, h. ii 218, cfr. I 294. [Şi: ghiorgliin s. m. (Ilfov) panţu, pl. j Fructul: ghe(o)rglrină s. f. H. II 26. Mărăcine cu gheorghine. teodorescu, p. p. 538, 688. | Derivat: ghiorgliinâr s. m.: arbore sălbatec (nedefinit, probabil = gherghin). h. xiv 21.]
—	Etimologia necunoscută. (Cfr. sârb. gloginja „fructele păducelului", cfr. cihac, ii 120, berneker, sl. wb. 306).
gherghină s. f. v. gherghin şi giurgină.
gherghină s. f. (Bot.) Dahlia variabilis s. georgina variabilis. — Plantă, ierboasă cu flori frumoase fără miros, de coloare albă, galbenă, roşie s. violetă, numită şl dalie, panţu, pl., h. i 57, ii 243,
iii	306, xi 516, x 534, xiv 349. Floare de gheorghină. hodoş, p. P. 41. Foaie verde şi-o gherghină, şez. i 236/22. Ceaiu ăe gherghină, grigoriu-rigo, m. p. i 166, cfr. leon, med. 40. [Şl: gliiorglună, giorgînă s f. panţu, pl ]
—	N. din germ. Georgine, idem.
gherghir s. a. Chambre voutie. — (Turcism, învechit, în Mold.) Un fel de beoiu s. cameră boltită (cu obloane de fier la uşă şi la ferestre) în care, pe vremuri, se ascundeau obiectele mai de preţ din casă, spre a fi păzite de incendiu sau de jafuri. Cfr. başcă. Le ţinem tot ascunse, Pin ghevghiruri. E. kogălniceanu, let. iii 284/46. [Năvăleau ca să prade] în monastiri şi ghiavghiruri (gherghiruri în ed. 1862). beldiman, tr. 389. Unde să mă ascund?—in gherghir, cucoane, alecsandri, t. 1343. Scoate dintr’un gherghiriu nişte straie foarte vechi, creangă, p. 194. [Şi: f ghevghi'r,fgheavglur s. a. | Plur. -ghi-ruri.]
—	Din turc. liargir „construcţie de piatră“.
gheridon s. a. Gueridon. — Măsuţă rotundă (alecsandri, t. 1766), pe un singur picior.
—- IV. din fran.
ghertşoără s. f. v. gheară.
gherlă s. f. Prison. — închisoare, ocnă. Domnule prefect, noi nu facem nimic, sântem liniştiţi... Sântem, sătui de gherlă şi de prigonirile domnului director, vlahuţă, n. 190. Mâncate-ar Gherla!
—	De la oraşul (din Transilvania) Gherla, vestit pentru închisoarea sa.
gherlân s. m. 1°. Voleur. 2°. Peintre d’images saintes.— (Braşov).
1°. Hoţoman, tâlhar (= om care a stat în gherlă). Com. I. PANŢU.
2°. Zugrav de icoane (meşteşug învăţat în închisoarea din Gherla), id.
—	Derivat din gherlă, prin suf. calif. -an.
gherlân s. m. v. ghiorlan 1-2.
gherdiăn s. m. Bringuebale. — (Ban., Ungaria) Cumpăna de la fântănă. Com. A. COCA. Pune mâna pe vadră, sloboade ghermănul. mera, l. b. 208. [Cu pronunţ, dial. geărmăn — furca de la fântână (comit. Torontal). viciu, gl.]
gherk[£c s. a. = (Muscel) cercelul (carului). dame, t. 10, cfr. h. ix 144.
GHERMES1Î
(SHEKMES1T f	\	gl.ern.esnt
OHEllUEŞIT t s. a. / v-
ghermesiit f s. a. (Comerţ) Satin.— (Turcism) Un fel de stofă de mătase s. de atlas. Ghermesutu
1	leu cotu. dionisie, c. 166, cfr. 224. Maloteă de ghir-misntu. iorga, s. D. vi 137. Trei cintieni de gher-mesit (a. 1797). uricariul, xvi 275/2b. Antirii... de ghermeşit. ghica, s. 501. Capote de filendreş, de ghermesuturi şi de felurite stofe, odobescu, i 133/21. [Plur. -suturi. | Şi f: ghimrisut, ghermeşit, ghermeşit s. a.]
—	Din turc. germ sud, idem.
GMEitoc s. a. Redingote. — Haînă bărbătească cu pulpane, redingotă. Gherocuri... de şeviot. mi-riî a, c. ii 119.
—	N. din germ. Gehrock, idem.
gheruşeă, gheretă s. f. v. gheară.
ghes s. a. Coup (de coude ou de poing). Stimulant. —(Munt., în legătură cu verbul ,,da“) Ghiont, lovitură uşoară (cu cotul s. cu pumnul) în coastele cuivâ. Când se înfăţişă călugărul, toţi rămaseră mărmuriţi de frumuseţea lui, şi se uitau lung, dându-şi ghesuri. delavrancea, s. 26, cfr. pann, e. iv 101. | Fig. îndemn, bold, zor. îi dedeam într’una ghes să-i fac cunoştinţa... caragiale, s. n. 170. Nu-i dedese Manolache Moldoveanu ghes cu însurătoarea ? bră-tescu-voineşti, L. D. 214. Ea da ghesul Turcului Să ii capul Marcului, teodorescu, p. p. 665b. Calul
o	îmbărbăta şi-i da ghes să meargă înainte, ispirescu, l. 18, cfr. 70, v. 25/, 9, 98/9, 99/19, etc. [Plur. ghesuri._ | Şi: ghest s. a. Zâmbetele batjocoritoare ale camarazilor sau ghiesturile cu înţeles ale şcolarilor... chiriţescu, conv. lit. xlv 367.] Cfr. înghe sul.
gheşeft s. a. Affaire louche. — Speculă, afacere neonestă, cfr. ghelir. A face stare onorabilmente, dar nu a se înavuţi din gheşefturi şi gheliruri, i. ionescu, m. 432. Gheşeftul scade mereu, caragiale, s. 137/)8. N’are altă treabă decât căpătuiala şi ghe-şeftnrile. vlahuţă, d. 256. Odihnindu-se de facerea gheşefturilor. iorga, n. R. b. 122. [Plur. -şeftwri. | Derivate : gheşeftar s. m. = unul care face gheşefturi, speculant. Aâunătură de gheşeftari, eminescu, i. v. 32, jahresber. x 189; glieşeftărie s. f. = afacere de gheşeftar, ib ]
—	Din germ. Gescliaft „afacere11.
GHEŞEFTAR S. m \	.	f
GHEŞEFTARIE S.f. /	■ 8 e?eIT-
OHi.SJiisE s. f. plur. v. ghismană.
ghest s. a. v. ghes.
gheţ s. a. v. îngheţ.
gheţar s. a. 1°. Glacier. 2°. Glaciere.
1°. Cantitate mare de gheaţă perpetuă care se îngrămădeşte în văile înalte ale munţilor, de unde lunecă încet la vale, ca un fluviu, cfr. mehedinţi,
G.	F. 98, I. NEGRUZZI, III 420.
2°. Gheţărie. LB. (Cfr. Gheţarul de la Scărişoara, în Munţii-Apuseni).
—	Derivat din gheaţă, prin suf. loc. -ar (ad 1°, după fran.).
gheţar s. m. Marchand de glace. 2°. Genies bienfaisants qui âloignent la grele.
1°. Vânzător de gheaţă. DICŢ.
. 2°. (Transilv., la plur.) Duhuri binevoitoare care alungă grindina (cfr. gheaţă 2°). DDRF.
—	Derivat din gheaţă, prin suf. nom. agent. -ar.
gheţără s. f. (Bot.) = gheaţă 3°. panţu, pl.
—	Derivat din gheaţă, prin suf. adj. -ar.
GHIBACIK
gheţărie s. f. Glacihre. — Groapă în care sd păstrează gheaţa pentru vară.|| Fig. Mai pune vreun butuc de lemn în gheţăria ta de sobă! sandu-aldea,
d.	n. 162.
—	Derivat din gheaţă, prin suf. loc. -ărie (în parte, după fran, glaciere).
gheţişoără s. f. (Bot.) O floare (nedefinită mai de-aproape, poate „gheaţă 3°“). H. v 389, x 141.
—	Derivat din gheaţă, prin suf. dim. -işor.
gheţoiu s. a. Glapon. — Ţurţur de gheaţă care atârnă la straşină. TI. IX 90.
—	Derivat din gheaţă, prin suf. augm. -oiu.
gheţos, -OĂSĂ adj. Glacial. — Cu gheaţă, plin de gheaţă, care îngheaţă, glacial. Cfr. friguros, geros. Trista iarnă vine cu... suflul său gheţos.
I.	negruzzi, Ii 282. Aşa merse multă vreme... biciuit din când în când de învăluiri de stropi ghe-ţoşi. sadoveanu, m. 183. | Fig. Foarte rece (din fire). Poate că acum este soţia... vre-unui Neamţ gheţos şi pedant, i. negruzzi, iv 95.
—	Derivat literar din gheaţă, prin suf. adj. -os.
gh£tră s. f. Guetre. — Carâmb de piele s. de stofă care îmbracă pulpa piciorului ori numai partea de de-asupra ghetei. Picioare cu opinci, cu botfori, sandale, iminei, cu ghetre. mirea, C. ii 119.
—	N. din fran.
gheţuş s. a. 1°. Gelie. 2°. Verglas.
1°. îngheţ. Iarna va fi tare...; gheţuş va fi mult. GCR. ii 59/23.
2°. Strat subţire de gheaţă ce se face pe drumuri când, dupâ o ploaie, dă de-odată ger, poleiu. S’a făcut o mâzgă şi un gheţuş de nu te mai poţi de fel ţineâ pe picioare, creangă, p. 47. | (Impropriu) Pojghiţă subţire de gheaţă. Gheţuşul trosnea subt paşi. eminescu, n. 88.
[Plur. -ţusuri.]
—	Derivat din gheaţă, prin suf. -uş.
gheţvşcĂ s. f. Glissoire. — Suprafaţă netedă pe zăpadă bătătorită, pe care alunecă copii. Mulţi se dau pe gheaţă cu sania, punând-o la capătul gheţuşcăişi făcându-şivânt, se suie în ea. pamfile, J. I 329. [Plur. -ţuşti.]
—	Derivat din gheaţă, prin suf. dim. -uşcă.
gheunOiu s. â. v. ghionoiu1.
gheuşă s. f. — Nume ce se dă caprelor, după coloarea părului. H. II 27, 28, IX 60.
ghevent s. a. v. ghint’.
GHEVGHiR f s. a. v. ghergliir.
GHIA- V. GHEA* şi VIA-
GSfBĂSsa‘f. (Ş. d.)} V-	?• d‘
GHlHĂci vb. lYa. Arranger (avec adresse). — (Rar) A potrivi (cu ghibăcie). | Fig. Vorba ceia: în care cămeşă s’a mâniet, intr’aceia s’a desmânie. Căci altfel n’ai cum s’o ghibaceşti, creangă, a. 98.
—	Derivat din ghibaciu.
ghibăcie s. f. Adresse. — îndemânare şi isteţime, iscusinţă, apucătură (2°), abilitate. Ghibăcia,
—	zestrea tardivă dar firească a neamului nostru. uricariul, xiv 147/8. Nu mă pot opri de a-ţi exprimă... admirarea ce mi-au insuflat dibăcia d-tale. alecsandri, t. 1257. Râdeam în mine, mierăn-
— 255 —
GHLBACIU
— 256 —
GHIDALAX
du-măde ghibăcia minciunilor ce potrivisem. creangă, a. 61. [Şi: dibăcie s. f.]
—	Derivat din g'hibaciu, prin suf. abstr -ie.
ghibâciu, -ce adj., adv. Adroit. Adroitement.-— îndemânatec şi isteţ (la lucru), iscusit, meşter, abil, ou apucătură. Adj. O meşteşugie ghibace, de care ne putem cu dreptul miră. RUSSO, S. 60. Babele... sânt foarte dibace în tragerea bobilor, alecsandri, p. P. 234. Auzind împăratul că este la un sat aproape un unchiaş clibaciu, a trimis să-l cheme. ispirescu, L. 1. Harabagiu... bun la minte şi di-baciu. teodorescu, p. p. 585b. Care-i mai ghi-baciu şi-o [mincea] prinde, întră la bătaie, şez. ii 62/sa. || (Neobicînuit) Substantivat. Meşter. Au săvârşit multe lucruri ca un bun ghibaciu. drăghici, r. 251. || Adv. Cu gliibăcie. Săgeata dibaciu mânată, odobescu, iii 8]/,,,. [în Munt. şi în limba literară (prin hiperurbauism): dibâciu.]
:— Singular nou din plur. ghibaci, corespunzând singularului *ghibac, iar acesta din slav. *gybakT> (sârb. gibâk) „mlădios", cfr. artut.
, *
GHIKAN S. m.
1». (Iht.) = biban. h. ii 80, 244, 270, iii 17, 144, 309, xiv 350. [Şi: (cu schimb de sufix) gliibâr s. m, = Sumpfkarpfen.’jahresber. 1x226, (+ bor} s.boarfă?) gliiborţ cfr. H, ix 122 (scris ghibort, probabil greşit), cu diminutivul: ghiborţăş s. m. dunăreanu, ch. 83, (cu asimilare ?) gliigorţ’= biban. H. vii 141, 421, cfr. 29,120, 1 137, n 310, V 280, xiv 353. Intr'o zi, când scoase apă, văzu în ciutură un ghigorţ. ispirescu, l. 386, cu diminutivul: ghigorţel s. m. Ghigorţel d’ăl mărunţel, păsculescu, L. p. 175.]
2°. (Bot.) O plantă’ (nedefinită mai de-aproape).
ii.	vii 368. [Cu suf. diminutiv: ghib&nâş s. in.
h.	ii 273, vii 313.]
—	Din bulg. giban „peroa fluviatilis". Cfr. biban.
•	GHIBÂSTÂŞ S. ni. (Bot.) \
GHIBÂr s. m. (Iht.) |	-	°	‘	*
ghirâiu vb. I v. gaidă. ghibâuoeiu s. m. v. gâbârdeciu.
ghiiurihc s. m. Bout d’homme. — Copil, om mărunţel, mic de stat. şez. viii 158, creanga, gl., rev. crit. iv 85. Cihăiam pe mama, să se puie pe lângă tata, că doar m’a da şi pe mine la catihet; măcar că eram un ghibirdic şi jumătate. creangă, a. 81. [Din aceeaşi familie par a fi: glii-bure s. m. = ştiulete de porumb mic şi pipernicit (Romanaţi). ion cr. iv 159, ghiburel, -eă adj. = mărunţel, mititel, păsculescu, l. p. 93.] — Cfr. gâbârdeciu, giritic.
GHIBIROÂNCÂ S. f. = cartof. BARCIANU, ap. HEM. 2462; cfr. bighiroancă.
GHIBORŢ, GHIKORţÂŞ s. m. (Iht.) v. ghibau.
GHiBDsi vb. IVa trans. Etreindre fortement. — (Mold., Bucov.) A strânge pe cinevâ de să-i pârâe oasele (Com. a. procopovici), a buchisă, a bate (ion cr. iv 60). — Cfr. bigosi, gâbul, gâmbosi.
ghibvr s. Petit vetement.— Hăinuţă, rădulescu-codin.
ghîbure s. m. )	.	...	..
giiibi;ri:i., -EA adj. ) v' SlnkTdie. ghicâş s. a. (Min.) v. bicaş. ghioei,îc f s. a. v. ghigilic. ghicet f s. a. v. ghecet.
a deslegă o taină s. înţelesul unei enigme, etc., prin mijloace supranaturale s. prin nimerire, printr’o inspiraţie momentană. Filaret... gâceaşte toate, barac, a. 33. Niciodată n’aş fi gâcit că bătrâna... eră frumoasa doamnă B. c. negruzzi, I 68. Poţi oare gâci simţirea, cu care am scris ? eminescu, n. 72. A umblat pe la vraci şi filosofi ca să le caute la stele şi sî le ghicească, ispirescu, l. 1/14. Ţiganca... găceşte cu ghiocu’. şez. iii 181/21. Să-i mai dau cu ghiocu’, Să-i ghicesc ibomnicu’. mat. polc. 277. Busuioc verde din prag, Ia gâciţi cine mi-i drag? jar-nîic-bârseanu, d. 31. Spune-mi cu cine împreună vieţuieşti, să-ţi ghicesc ce fel de om eşti. zanne, p. ii 803. | Spec. A da explicaţiunea unei şarade, a unei ghicitori. Şi nu au putut să gâcească gâci-toarea în trei sile. biblia (1688), ap. TDRG. Am ghicit ori nu ? GORJAN, H. I 6/4. Gâci, mămucă. — Am gâcit. alecsandri, t. 944. Ia să te vedem, dacă mi-i gâci tu cimilitura aceasta, creangă, P. 150. Ghici ghicitoarea mea! teodorescu, p. p. 225. [Şi: (Mold., Transilv.) gâci vb. IVa. | Imperativul: ghiceşte! şi ghici! Forma din urmă se întrebuinţează substantivată, in expresiunile pe gâci, într’un gâciu = pe ghicite, de-a ghicitele, într’o doară. O tuliră într’un gâciu spre Negreşti. MARIAN, T. 187. Apoi aşâ pe gâci, lesne-i ; dacă nu-i albă, e neagră. pamfile, j. i. | Derivate: ghicire s. f., ghicits. a, ghicită s. f. (mai ales în loc. adv.): pe ghicite, de-a ghicitele = pe nemerite, la noroc, pamfile, j. iii 20, gâcea s. m. (în expresiunea) Eşti golgâcea ! — toate le ghiceşti, toate le ştii (mai ales in ironie); cfr. alexi.] Cfr. ghicitor.
—	Forma mai veche e gâci (din care ghici s’a născut prin asimilare vocalică), deci derivarea din *ghioci „a da cu ghiocul" (LM.) nu e admisibilă. Probabil avem a face cu o formă contrasă *gâdci din *gâdăci, derivată dintr’un slav. gadac „ghicitor, pro-fet“ (cfr. rut. hadac „prooroc"), derivat din slav. ga-dati „a ghici, a prooroci", cfr. berneker, sl. wb. 288.
GHICITOR, -OÂRE subst. I. Devin. II. Devinette.
III.	1°. Colchicum autumnale. 2°. Erythronium dens caniş.
I.	Adjectiv substantivat. Cel sau cea care ghiceşte, care dă cu bobii, care prezice viitorul, etc. Făcu grăitori în pântece şi găcitori. biblia (1688), 283, cfr. 217,2. Fă-mă mamă, ghicitor, Să mă fac negustor, zanne, p. v 444, cfr. 309, viii 182. [La feminin, rar, şi: ghicitoreâsă s. f. polizu.]
II.	S f.Enigmă de ghicit, cimilitură. Ghici ghicitoarea mea: — Moară ferecată; cioară spărcăetoare ; doi luceferei ; două brasde trase pe o poieniţă şi-o claie dărămată? (= Capul), ispirescu, ap. GCR. ii 371/j. Ghicitori, eresuri Ce fruntea-mi de copil o’nse-ninară. EMINESCU, P. 53. Se strânseră toţi... spu-ind la glume şi la ghicitori, ispirescu, l. 67. Şi ghicitoarea după ghicitor! zanne, p. v 309. [Cu alt sufix (învechit): ghicitură (gâcltură) s. f. Diavolul spăriiă oamenii cu gâcituri c,e gâciiâ oamenilor. varlaam, c. 264,,. Cimilitura sau gâcitura lui Solon celui înţălept. N. costin, let. i 49/4. Nici nu ar fi avut prilej a se slobozi la ghicituri înşelătoare. P. maior, ist. 241.]
III.	S. f. (Bot., la plur.) 1°. = brânduşă-de-toamnă (Dâmboviţa, Muscel), panţu, pl., h. ix’l53, 201,338, 405, MUSCEL, 36.
2° = măseaua-ciutei (Piteşti), panţu, pl.
[Plur. ad I ghicitori mase., ghicitoare fem., ad 11-111 ghicitori.]
—	Adjectivul verbal al lui ghici (derivat prin suf. -itor).
GHICITOltEÂSl, GHICITURI S. f. V. ghicitor.
ghici vb. IVa. Deviner. — Trans. (adesea com-	ghidai,ÂN, -Â adj. Robuste. — (Mold.) Ghidalan
plementul e o propoziţie) şi absol. A afla, a de-	= robust, şez. ii 47/„. [Cu alt sufix: gliidălâu, -ăie
scopeii, a spune gândul cuivă, a proroci viitorul s. adj. DDRF.] Cfr. ghidan, ghidănac.
GH1DÂLĂU
ghidălăv, -âie adj. v. ghidălan.
GÎÎILEMELE
ghidăn s. m. Nom de chien. jipescu, o. 51.
Nume de câine.
eHinĂHÂc s. a. 1°. Marţea» de pierre. 2°.Bâton court et gros en bois de cornouiller.
1°. Ciocan sau toporaş mic de piatră, cu coadă de lemn. baronzi, l. i 92/6.
2°. Ciomag scurt şi gros, din lemn de corn. h. xi 7, cfr. v 17, iv 87.
ghidi interj. (în România, fam.) Interjecţie (adesea, repetată) pusă înaintea unui cuvânt mustrător s. insultător: ian’te uită... ! ce mai... ! Dimi-traşco-vodă cetind [ţidula acelui copil... telpiz bun,] au eis copilului : hia ghidi cahpolu ! neculce, let.
ii	344. Ghidi,porc de câine! GORJan, h.iv161. Ghidi, hoţ bătrân! alecsandri, t. 248, cfr. 938, 371. Ghidi, ghidi, ghiduş ce eşti ! creangă, p. 24. Ghidi, ghidi, tâlharule ce eşti! ispirescu, l. 46.
—	Din turc. gidi (în legătură cu cuvinte insultătoare), idem.
ghidilă vb. I, (atimij vb. 1VM v. gâdilă..
ghibos s. a. Guidon.
1°. (Milit.) Steguleţ, fanion, pentru alinearea infanteriei.
2°. Cârma bicicletelor.
—	N. din fran.
ghiduş s. m. 1°. Bouffon. 2°. Paresseux.
1°. (Mold.) f Bufon, paiaţă, cfr. mă scăriciu, mascaragiu, caraghios. Ghiduşi şi giucăuşi de privealişte. pravila (1814), 152, cfr. 19. || P. ext. (azi) Om posnaş, cfr. păcăliciu, farsor, mucalit. Bată-l vântu’ de baron ! Mare ghiduş eră şi nostim. alecsandri, t. 72. Ghidi, ghidi, ghiduş ce eşti! creangă, p. 24. | (în funcţiune adjectivală) Dispus la glume, care face ghiduşii. Nu numai Ţiganii se sluţesc aşă fel, ci chiar dintre oamenii cei maighicluşi. sevastos, n. 307/26. Măscăricii ghiduşi, şez. vi 127.
2°. Termen de ocară pentru oamenii leneşi, şez.
ii	47/25.
[Adjectiv: f giduşesc, -eâscă. Podobiţi cu un fealiu de obraze ghiduşeşti. dosofteiu, v. s. 25. | Abstracte: ghiduşie s. f., (rar) ghiduşlâc s. a. (pamfile, j. ii) = comicărie, caraghiozlâc, bufonerie (CREANGĂ, GL.),posnă, năsdrăvănie,farsă, giumbuş. Ian să vedem ce-mi mai scrie câbazul cel de Tachi ? Iar o fi ghiduşii de-ale lui. alecsandri, t. 658. Nostimade ghiduşii. VLAHUŢĂ, D. 74. Glume şi ghiduşii. marian, SE. îi 15. Ghiduşii şi toate comediile din lume. sevastos, N. 278/t. Joacă, şialte multeghiduşli fac. şez. iv 127.]
—	Derivat din gliidi, prin suf. dim. -uş.
GHIDWŞESC,-EÂSCĂ f adj.,	\	,
GHIDUŞIE S. f., GHIDUŞLÂC S. a. / ' b ■	’
GHIE- V. GHE-
ghiftuî vb. IVa trans. Bourrer. — Aîndopâ cu mâncare, mai mult decât trebue, până la disgust. Ghiftuiâ porcii din fărina aceia, economia, 101.
O	lacomilor, care şl de cele mai bune bucate vă ghiftuiţi, drăghici, R. 70, cfr. şez. ix 66. Erau toţi ghiftuiţi de sătui. muscel, 76. | Pig. Unvisternic.., vrândcubani [peDomn] să-l ghiftuiască. beldiman, tr. 431. Ghiftuiţi depatimi. konaki, p. 303. Pământ ghiftuit de vlaga ce i-au dat veacurile trecute. I. ionescu, C. 219. Ştiinţa medicală cu care m’am ghiftuit în curs de 40 de ani. alecsandri, t. 1200. [Şl: (hiperurbanism?)fbiftui vb. IVa, (cu derivatul) f biftuire s. f. Biftuirea crocodilului, norocul ha-meleonului. cantemir, ist. 205.]
GHIGÂ f s. f.w. ghioagă. GHIGÂNT, -Ă t adj. V. gigant.
ghigâr f s. m. Porcher. — Păzitor de porci, porcar. Sara ghigariu, Dimineaţa spătariu! cantemir, ist. 291, cfr. zanne, P. i 68.
—	Derivat din gliigă (= ghioagă), prin suf. nom. agent.-ar. Cfr. mocan.
ghigăşeâ s. f. v. bicaş. ghiceai.Ac f s. a. v. ghigilic. ghighîh s. m. v. cighir.
ghighiuţă s. f. Diable. — Mai marele dracilor este Scaraoschi şi ajutorul său e Ghighiuţă (Stolni-ceni, în Suceava), ap. HEM. 509/15. [Pronunţ, -ghi-ii-.]
—	Modificat din aghiuţă s. tichiuţă.
ghigilic f s. a. Bonnetde nuit. — (Mold.) Scufie de noapte. Să se culce noaptea fără ghigilic. beldiman, tr. 342. L-am găsit de la părinţi, împreună cu ghigilicul tatei şi benişelul mamei. C. negruzzi,
i	301. [Şl: f ghicelîc s. a. Vodă eră cughicelic de noapte pe cap. ghica, s. 4, f ghigealâc s. a., ap. ŞIO., (azi, in Vâlcea, subt forma) dugealâc s. a.=po-doaba de cap domnească. Poftesc caftan de’mpă-răţie Şi dugealâc de Domnie, mat. folc. 149.]
—	Din turc. gegeiik, idem.
ghigiu s. a. v. ghijăl
GHIGORT, «HÎGORTKI, s. m. (Iht.) v. ghibati. ghigosi vb. IVa v. bigosi. ghihâbă, ghihoâră s. f. v. chilioară. ghij s. m. v. ghiuj.
GHIJÂ vb. iw v. g'hijil.
ghijă s. f. licale (de noix verte). Feuille (d’epi de mais). — (Ban.) Coajă. Com. a. coca. Pecingena se pierde, dacă o ungi cu must din ghija de nucă verde, leon, med. 53. || Foaie de porumb (N. rev. R. (1910) 86, gr. băn.), foaie desfăcută de pe tuleiul de porumb (viciu, GL.). Vreji (frunze sau ghijă de cucuruz), liuba-iana, m. 97. Pentru chelie se unge cu leşie de ghigiuri (glojdeni) de porumb, şez. vi 86. [Plur. ghiji. | Şi: gliigiu s. a. (plur. ghigiuri, de la care noul singular:) ghijură s. f. = porumb mic, druga ce-a închircit aşâ, cu boabele foarte rari (ion CR. iii 186), cocoloş (Com. i. pavelescu). | V erb: gliijâ vb. la (Mehedinţi) = a desface foile de pe porumb. N. rev. r. (1910), 86. | Adjectiv: gliijds, -oâsă adj. = păstăios. Legume păstăioase (ghijoase). economia, 124.]
ghijăn s. m. v. ghiuj.
GHIJOĂGĂ s. f., ghijog s. m. v. bijoagft, liijog'. ghijos, -oâsă adj., ghijură s. f. v. ghijă.
GHII.ÂK s. m. Bceuf rayi de blanc. — (Mold.) Bou cu păr închis şi cu dungi albe. dame, t. 28, cfr. h. iii 68, 139, XII 25, 115, 170. [Cu alt sufix: ghilâşcă s. f.: nume de câne. H. xi 517.]
—	Din ung. gyilân, idem. szinnyei. Cfr. bălan.
ghilăşcă s. f. v. ghilan.
GHiiiĂu s. a. v. gealău, ilâu.
GHiiiBÂş s. a. v. câlbaş.
GHÎxnĂ s. f. Corporation. — Breaslă. Prin cutremur, pământul... înneacă... sate şi ghilde... konaki, p. 265.
—	Din rus. gilhdija (s. polon. gild(j)a < germ. Gilde), idem.
ghileriele s. f. plur. Guillemets. — Semnele s. «...»între care se închid citaţiile; semnele cita-ţiunii, (vechiu:) aducătoare (Diaconovici-Loga),
Dicţionarul limbii române. 20. X. 1912.
II 17
GHlLElt
— 258 -
GHÎMPE
semnul aducerii (Heliade). [Şi (învechit): ghil-mete s. f. plur. ionescu, c. t.]
—	N. după. fran.
ghil&v s. a. v. gealău.
ghili vb. IVa (ş. d.) v. bili ş. d.
ghiliceână s. f. v. bilicean’ă (subt beuţă).
ghilicel s. m. (Bot.) = anglicel (Dârste, Să-cele, lângă Braşov). Com. A. bârseanu. Mânând printre ghilicei Mieluşei tot frumuşei, jarnîk-bârseanu, d. 76, cfr. 243.
GHimoÂRE s. f. Lavoir. — Locul unde se bilesc rufele, (î)nălbitoare. Cu pânza la ghilitoare. păsculescu, l. p. 141.
—	Derivat din ghili (— bili), prin suf. loc. -instr. -itoare.
gmiljiete s. f. pl. v. ghilcmele.
ghilosî vb. IVa refl. Se laver (au savon). — (Mold.) A se spălă mult pe faţă şi pe corp, frecându-se cu săpun (şez. ix 153, cfr. ion cr. iv 123; graiul i 328), p. ext. a se găti, a se spilcui (alecsandri, t. 1759). Acasă-i cucoana? — Acasă, dar se ghilo-seşte acum. alecsandri, t. 415, cfr. 421. Să se îmbrace în alte haine şi să se schimbe la cămeşi şi să se ghilosească. ion cr. ii 220, ofr. contemporanul,
iii	206. Albă mi-eşti, frumoasă mi-eşti Numai când te ghiloseşii; Dar când eşti neghilosită, Şi dracului eşti urîtă. pop. || A-şi drege fata, a se sulemeni. DICŢ.
—	Din n.-grec. -foaXiCiu „a curăţi cevă ca sticla, ca oglinda, a-1 face să lucească" (apropiat prin etim. pop. de ghili— bili). capidan.
GHIloteiu s. a. v. ghilotină l.
ghilotina s. f. Ulcere. — Umflătură îa gât; orice ulceraţie pe corpul animalului sau pe trunchiul copacului şez. v. 74/26. [Cu alt sufix: ghiloteiu s. a. = lemn închircit care prezintă o mulţime de noduri. şez. v 74.]
—	Cfr. ung. gyilok „umflătură de mărimea unei nuci subt pieiea vitelor cornut6“. szinnyei.
ghilotină s. f. Guillotine. — Instrument cu care se decapitează, în Franţa, condamnaţii. A trebuit să opereze ghilotina, maiorescu, CR. II180. [Derivat: ghilotină vb. I“ = a execută cu ghilotina.]
—	N. din fran. (de la Guillotin, inventatorul ei).
ghilţ s. a şi m. Lacet. — Laţ de prins păsări (LB.); laţul de sârmă cu care prinde hengherul cânii (Braşov), || Spec. (Ţes.) Ghilţi =^oele două lopăţele care se pun la capetele unei spste. marian. [Plur. ghilţuri şi ghilţi, | Şi: bilţ s. a. TDRG., (dial.) bgilţ— smâc, un mănuchiu de paie de ovăz, în vârful căruia se află mai mulţi peri de cal înlănţuiţi, cu scopul de a prinde păsări (bugnariu, năs.), ochiuri; belţ s. m. (Sălişte) Com. a. banciu.; zbilţ s. a. Vulpea... se prinde ’n zbilţ. jipescu, ap. TDRG., zbilţă s. f.
O	zbilţă depăr din coada calului, muscel, 14; biliţă s. f. = cursă (h. ix 87), cutie pentru prins şoareci sau păsări. Com. n. ionescu.]
ghilţ s. m. Feutre. — (Germanism) Pâslă. Pălărie de ghilţ (Clopotiva, în Haţeg), viciu, GL.
—	Din germ. Filz, idem.
ghilui vb. IVa v. gelul.
GHIMBER s. m. (Bot., Comerţ) Gingembre (Zin-giber officinale). — Plantă, originară din Asia, cu rădăcina aromatică, întrebuinţată ca dres în bucate. Se mai numeşte şi: rădăcină-de-ghimbir, ră-
dăcinâ-de-piper-alb. panţu, pl. Copturile... Făcute... Cu nucşoare, Cu cuişoare, Cu ghimberi, Cu piper, sevastos, N. 290. [Şl: ghimbîr, gimbir, (din polon, imbier, rut., rus. imbir) imbir. panţu, pl. Imbir, scoarţă dulce, piper. N. costin, ap. TDRG.]
—	Din ung. gyombcr, idem.
ghisibib s. m. v. ghimber.
ghimicii; s. m. v. ghem.
chimie s. f. Navire. — (Turcism, învechit) Corabie. Alexandru-vodă... intră într’o ghimiede s’au dus la Buşi. magaz. ist. iv 309/8. Pe luciul Dunării se ivi o ghimie cu pânzele umflate, alecsandri, ap. TDRG. Pe Turci i-au pus în ghimiile Dunării şi i-au trimis în ţara muscălească. rădulescu-codin, l. 79 (glosat prin „luntre"). [Derivat: f gliimigiu s. m. (din turc. gemigi) = marinar, ap. ŞIO.]
—	Din ture. gemi „corabie".
ghimigiij f s. m. v. ghimie.
GHISIIBÂŞ s. a. V. chimir.
GHiMiitLiE s. f. Scie fine. — Ferestrău cu pânza îngustă numai de 8 milimetri, ii. iv 255, dame, t. 112.
GHisiiş s. m. v. ghem.
GHIMN- v. GIMN-.
ghimot6c s. a. v. ghem.
ghimp s. in. v. ghimpe.
ghimpâ vb. I v. îngliimpă.
ghîmpă s. f. (Ornit.) v. ghimpe2.
GHiMPÂitrfĂ s. f. (Bot.) Crypsisaculeata. — Mică plantă ierboasă cu frunzele foarte ascuţite şi florile verzi, numită şi: (iarbă-) ghimp oasă, iarba-vă -tămăturii. panţu, pl.
—	Derivat din ghimpe, prin suf. -ariţă.
ghimpe s. m. (Bot.) I. Piquant, ipine, aiguillon.
II.	1°. Centaurea calcitrapa. 2°. Buscus aculeatus. 3°. Cirsium lanceolatum. 4°. Xanthium spinosum.
III.	Danse paysanne.
I.	Ţepuşă care creşte pe cotorul s. pe ramurile unor plante (precum mărăcinele, răsura, etc., cfr. spin), pe corpul unor animale (precum ariciul), (mai rar) care serveşte de armă albinei s. viespii (cfr. ac, bold), p. ext. ţepuşă s. aşchiuţă de lemn care a intrat subt piele. Tâlnindu-să cu un- leu în-ghimpat, i-au scos ghimpul. dosofteiu, ap. TDRG. Ca ghimpul în picior, cantemir, ist. 123, cfr. drăghici, R. 103. Mă întinz peste ceilalţi pomişori,... când să mă întorc, dau într’un ghimpe, ispirescu,
l.	244, cfr. 58. Mai mulţi ghimpi înviază decât flori pe câmp! zanne, p. i 187. 4^ A. sta ca pe ghimpi: de nerăbdare. Dascălul.,, stătuse ca pe ghimpila biserică. ispirescu, l. 272/9. A se atârnă ghimpii de cinevă: a fi beat. zanne, p. ix 474. || Fig. Scoate din inima Măriei tale acel ghimp. antim, p.xxiv/2, cfr. c. negruzzi, ii 18/„, eminescu, n. 119. Virtutea... ne povuţueşte cum să ne ferim de ghimpii desfrânării. marcovici, c. 4/26. O / Doamne! vorba mea o împuterniceşte Ş’o curăţă de ghimpii care ar puteâ răni. I. negruzzi, vi 544. Tu ai un ghimpe în cugetul tău... Destăinueşte-te mie. caragiale, t. i 43/u, cfr. (ghimp) sbiera, p. 111/,.
II.	(Bot.) Diferite plante ghimpoase, precum:
1°. O plantă ierboasă cu flori purpurii şi spinoase,
numită şi: pasul-dropiei, scaiu-ghimpos, scă-iete. panţu, pl.
2». Un arbust, totdeauna verde, cu ramurile terminate printr’un spin, cu flori mici verzui şi cu fructul în forma unei boabe roşii, mare cât o cireaşă,
ghîmpe	—	âo9	—	gîîinŢ
care persistă şi pesto iarna. Se mai numeşte şi: gliimpe-pădureţ. panţu, pl.
3°. = scaiu. ib. | ghimpe-mare = scaiu-măgă-rese. ib.
4°. = holeră, ib.
III. Joc ţărănesc, sevastos, n. 28lb/14, pamfile, J. iii 9, pârvescu, C. 43, H. i 270, II 120, v 236, 376, vii 158, 338, ix 128, xi 290, xiv 347, 339.
[Şi: gliimp s. m. | Diminutiv: ghimpurns s. m. şez. v 74l3V]
—	Din alb. gemp, idem.
ohi'mpk s. m. (Ornit) — căldăraş (Pyrrhula eu-ropaea). marian, o. i 419. [Şi: ghimpă s. f. barcianu, gliimpel s. m. ap. TDKG.]
—	Din germ. Gimpel, idem.
«hikpel s. m. (Ornit.) v. ghimpe2.
ghoipos, -oâsă adj., s. f. I. lipineux. II. Crys-pis aculeata.
I.	Adj. Ou ghimpi, cfr. ţepos, spinos. Toiage ghimpoase. dosofteiu, v. s. 8. Pomişori ghimpoşi şi sterpi, marcovici, d. 38. Aricii ghimpoşi. odobescu, iii l85/23. Să nu prinzi lucruri scârnave şi ghimpoase în mâni. sbiera, p. 206/12. Rujă... ghini-poasă. zanne, p. i 276. | Fig. O muză, este vremea să-ţi schimbi ghimposul stil. c. negruzzi, ii 213/3.
II.	S. f. Ghimpoasă (pentru iarbă-ghimpoasă) = ghimpariţă. barcianu.
[Şi: (ad 1) ghimpuros, -oâsă adj. LB., (-)- înghimpă) înghimpos, -oâsă f adj. Mărăcini (moxa, 383/.,,), spini (varlaam, c. ii 9,a, piscupescu, o. 149), scai (MINEIUL, 115‘/2) înghimpoşi. Slâlpări (moxa, 380/2j), hingiuri (cantemib, ist. 250) înghimpoase.
—	Derivat din ghimpe, prin suf. adj. -os.
GHiMPtBos, -oâsă adj. v. ghimpos.
ghimpuruş s. m. v. ghimpe.
«himbbbc s. a. v. ghiumbruc.
ghin s. a. 1°. Gouge. 2°. Sorte de pioche.
1°. Unealta de dulgherie (h. iii 246, 363, iv 45, 157, vii 30, x 189, 413, 507, 512, 539, xi 27, 517, xu 32,118), de fierărie (h. ii 63) s. de rotărie (rădulescu-codin, DAMf, t. 41), în forma unei dălţi (fără mâner de lemn), cu tăişul semicercular. Buciumele roţilor se îngăură cu spiţelnice, apoi cu ghinul. liuba-iana, m. 121.
2Un fel de cazma îndoită de amândouă părţile laterale, dame, t. 123.
[Plur. ghinuri. \ Şi: (ad 1°) grin s. a. pamfile,
i.	C. 119, gin = răzuş, o unealtă de fier, întrebuinţată de lemnari la găurirea pătrată a lemnelor (Bărgău). viciu, gl.; cfr. h. ix 310, (Straja,in Bucov.) Com. a.tomiac.I Derivate: gliinărâr s. a.=unealtă de dulgherie (nedefinită mai de aproape), ii. xvi 161; gionie s. f. h. vii 407.]
—	Etimologia necunoscută. Cfr. ghionoiu, ghinul, dezghinâ, înghină.
ghinărâl, ghinărar s. m. v. general.
ghinărâr s. a. v. ghin.
ghinăt^tră s. f. Două pani care, la copt, s’au lipit una de alta. rădulescu-codin.
—	Derivat dintr’un verb neobicinuit ghiuâ (= înghină), prin suf. abstr. -ătură.
ghincâr s." m. (Bot.) = ciulină. H. vii 480.
—	Cu asimilare din ghimpar?
ghindă s. f. Gland. Trefle. —Fructul stejarului (al cerului, gorunului, gârniţei, tufanului). Au dăruit Domnul Dumnedzeu. jir, fag sau ghende (a. 1607). iorga, D. b. i 28. Stejarii... fac ghindă, dosofteiu, ps. 94. Au sămănat ghindă, -neculce,
let. ii 200/,3 în ghindă... va află viarme... calendariu (1814) 90/15. Trecut şi viitor e în sufletul meu ca pădurea într’un sâmbure de ghindă, eminescu, n. 32. Jir şi ghindă mi-am păscut, teodorescu, p. p. 135, cfr. păsculescu, l. p. 37. O mulţime de ghindă, sbiera, p.20/32. Găciuliţaghindii ( = fran. cupule). pontbriant. A fi feciori (s. cuconaşi) de ghindă fătaţi (s. făcuţi) în tindă: oameni de rând, din proşti (zanne, P. i 188), nu tocmai boier, fudul şi prost (Târgul-Neamţu ion cr. iii 340). Oare nu cumvâ v’aţi face şl voi, nişte feciori de ghindă fătaţi în tindă, că sânteţî obraze subţiri? creangă, p. 255. || P. anal. (La cărţi de joc nemţeşti) Treflă. Aşteptam pe riga de caro, şi-mi iese cel de ghindă. alecsandri, t. 947, cfr. caragiale, t. ii 97/21.
[Şl: f ghendă s. f.; (f şi dial., din lat. glandem) ghinde s. f. cuv. d. bătr. i 282, mardarie, LB. De când a picat ghindea. reteganul, ch. 65, cfr. (ghinghe) 42. | Plur. ghinzi (gen. ghinz.ii), (învechit) ghinde (gen. ghindii biblia, 1688, ap. TDRG.). | Derivat: ghindos, -oâsă adj. = cu multe ghinzi, plin de ghinzi. DICŢ. | Diminutive : gliindoc s. m. Nalt ca un ghindoc. i. golescu, ap. zanne, p. ix 187; p. ext. (despre persoane) scurt, pitic (baronzi, l. i 109/4),micşi gros (rădulescu-codin), bon doc; (neo-bicînuit) ghindeşel s. m. Mult mi-e fr uwi,uşel Şi mi-e ghindeşel, Seamănă mândra cu el. mat. folc. 67.]
—Din lat. *glanda, -am (pentru glans, -ndem, prin schimbare de declinaţiune).
ghindâr s. m.
1». = (Bot., Munt.) stejar. Tufani, paltini, ghin-dari, se îngroziră foarte, alexandrescu, m. 294.
2°. — (Ornit., Bucov.) gaiţă (Garrulus glanda-rius, germ. Eichelhâher). marian, o. ii 69.
3°. (lht., Teleorman) Un fel de peşte (nedefinit mai de aproape). H. xiv 65, 284.
—	Din lat. glandarius.
GHINDE t S. f.	\ e.ilin(14
ghindeşel s. m. (Bot.) / ' ® ghindisî vb. 1V“ v. cliindisî. ghiivi»)® s. m. v.. ghindă.
ghîndură s. f. Ganglion. — Ganglion, glan-dulă, cfr. gâlmă. | Spec. Amigdală, cfr. gâlcă (când e în stare patologică). Guşa dacă se umflă sau gâtiţa sau ghindurile ei... filipescu, ap. TDRG. [Diminutive: ghindureâ, ghindurică, gliinduriţâ s. f. DICŢ. | Adjectiv: ghinduros, -oâsă adj. (cfr. lat. glandulosus) = cu ghinduri (multe); la care se umflă ghindurele. Vărsatul cel mic şi ghinduros, ce-i zice pojar, piscupescu, o. 243. | Abstract: (rar) ghindurâre s. f. = angină. ap. TDRG.]
—	Din lat. glandula, -am, idem. Cfr. dubletul glandulă.
GHINDURÂRE, GHINDUREÂ,	1
ghindurică, GHiNDUKf rĂs. f. >v. ghimlură. GHINDUROS, -OÂSĂ adj.	J
ghinerâriş s. m. v. general.
GHINITOÂKE S. f. V. gllinuî.
ghint s. a. Pas de vis. — Scobitura (în formă de spirală) a unui şurub. | Spec. Scobitura în formă de spirală ce se face pe dinnăuntru în ţeava unei arme de foc, pentru ca proiectilul să străbată aerul sfre-delindu-1. [Plur. ghinturi. | Şi: (din germ. Gewinde) gliivint s. a. Ghivint la şurub. mon. of., ap. TDRG., ghivent, glieveut s. a. DICŢ.]
—	Din pol. gwint (rut. gvint), idem «germ.) ciHAC.
ghint s. a. Clou. — Cuiu mare de fier, lucrat cu ciocanul (de Ţigani), cu capătul lat şi bulbucat; cfr. bold, ţintă. La încrucişarea lor sânt prinse cu ghinturi de fier. MON. IST. II 191. [Plur. ghinturi. | Diminutiv: ghiiituleţ s. a. Codoriştea
CrHINf
— 260 -
GHIOC
de os împodobit cu flori tăiate, şi ghintuleţe ele aur. slavici, n. II 56.] Ofr. ghintui K
GHiivr s. a. (Bucov.) Nodurile ce se fac în corp, când sângele, din. cauza răcelii, se încheagă, şi care cauzează dureri şi slăbiciuni de nervi. [Plur. ghin-ţuri.] marian, D. 199; cfr. DDRF.
ghinţ s. a. (Oism.) O util de cordonnier. — Un fel de sculă de lemn (în forma nasului de om) de care se serveşte cismarul spre a lărgi gheata, creangă, gl. Ace, sule, cleşte, pilă, ciocan, ghinţ... şi tot ce trebuie unui ciubotar, creangă, a. 81.
ghIntă s. f. v. gintă.
giiiviiânA s. f. (Bot.) v. gliinţură.
ghintui vb. IVa. 1°. Tarauder. 2°. Eayer (une arnie â feu). •
1°. A face pe suprafaţa unui sul scobituri în formă de spirală, spre a-1 întrebuinţa ca şurub, dame, t.
2°. (întrebuinţat subt forma participiului adjectiv) ghintuit, -ă = (despre ţeava armelor de foc) cu ghint1. Puşcă ghintuită, magaz. ist. i 114/24, cfr. marian, î. 9, teodorescu, p. P. 502. Un siniţ ghintuit, uricariul, xi 225/î5. Pistoale (odobescu, i 132/10, mat. folc. 10), flinte (teodorescu, p. p. 298b, jarnîk-bârseanu, d. 506, păsculescu, l. p. 236), tunuri (i. negruzzi, i 120) ghintuite. Carabină, ghintuită, odobescu, iii 15/t.
[Ad 1° şl: ghivintuî vb. lVa. TDRG.]
—	Derivat din gliint1, prin suf. denom. -ui.
ghintui vb. IV\ Garnir de clous. — (Mai ales subt forma adj. -part.) A ferecă, a ţintui cu ghin-turi2 o armă (buzdugan, ghioagă). [Gheoagele] erau subţiri în mănunchi, groase şi ghintuite cu cuie la capătul opus. hasdeu, ap. TDRG. | A împodobi pră-selele (unui cuţit etc.) cu ghintuleţe. 0 furculiţă... cuplăselele de os ghintuite, frâncu-candrea, m. 28.
—	Derivat din gliint2.
ghintulisţ s. a. v. gliint2.
ghinţură s. f. (Bot.) Croisette (Gentiana cruciata s. excisa s. lutea s. punctata). — Plantă ierboasă cu flori albastre grămădite în vârful tulpinei. Este foarte amară şi se întrebuinţează, la ţară, în contra frigurilor (leon, med. 40). Se mai numeşte şi: fierea-pământului, opinceâ, şerpânţă. panţu, pl., h. x 420. Amar ca ghinţura. H. iv 153, ionescu-boteni, s. n. 131. (în Braşov şl cu funcţiune adverbială) Amar ghinţură. [Şl: (pop.) enţnră, en-zurâ, inţură, ginţură, (cu suf. dim.) ghinţureâ panţu, pl., anţiăn f s. m. Rădăcină de anţian. calendariu (1814),’l63/27, (la clasa cultă) genţiână, ghenţiână, ghinţiână anghel, î. g. 12 (pronunţ, -ţi -a-).]
—	Din termenul ştiinţific Gentiana (germ. Enzian); cfr. dinţură.
ghinţureâ s. f. (Bot.) v. ghinţură.
GHiNTUiti s. a. plur. (Culin.) Gele'e. — (Bucov.) Recituri, reci, piftii, cotoroage, aituri. Blide cu ghin-turi. marian, nu. 500.
GHiNui vb. IV3. Boier. — (Munţii-apuseni) A netezi, a lustrui (ciuberele cu ghinitoarea). frâncu-candrea, m. 100. [Derivat (dintr’un verb *ghini): ghinitoâre s. f. = un instrument cu care se netezesc ciuberele pe dinnăuntru, după ce s’au încheiat. frâncu-candrea, m. 100, pamfile, i. c. 166.]
—	Derivat din ghin, prin suf. denom. -ui.
ghioâcă s. f. v. găoace, ghioagă şi ghioc.
GifioĂGĂ s. f. Massue. — Bâtă cu măciucă! în
vârf (mai adesea ţintuită s. ghintuită), servind de armă; cfr. măciucă, buzdugan, bâzdoagă, ştiolghie. h. ii 168, X 190. Voios parul da-ţi-l-aş, Dac’ai face tu din el... Ghioagă mare nestrugită, Cu piroane ţintuită, alecsandri, p. p. 44, cfr. 319b, 164/s, 166b/5, 169/22, etc. Şi numai iacă trii cu nişte ghioage... şi începură a croi pe Jidan. şez. i 206/31. Nu mă hrănesc cu ghioaga ! pamfile, j. i. [Pronunţ. ghioa-gă. | Şi: t glugă s. f. Venea, înaintea lui un Turc, cu o ghigă lungă de lemn ţiind a mână. n. costin, let. ii 99/33, gliegă s. f. h. iv 155, gliioăcă s. f. = bold, ştioldic (pentru pescuit). şez. iv 113/25. | Derivat: ghiogâr s. m. =bâtăuş, om fără căpătăiu. pamfile, j. i. Ofr. ghegar.]
—	Etimologia necunoscută. Cuvântul se găseşte şi la Aromâni cl’oagă, gl'oagă, la Albanezi M’oke, gege şi la Bulgari gega cu înţelesul de: caţă, bâtă, de cioban cu vârful întors. Raportul lor nu e clar şi se pare că la temelia acestor cuvinte e lat. clava „măciucă11 (mai de grabă de cât clavis); tipul *clavîca, propus de Weigand, Jahresber. xi: 109, s’ar puteâ explică ca o reconstrucţie din clavicula-, despre care cfr. meyer-lubice, r.’w. 1979; cfr. şi
I.	Bogdan, Organizarea armatei moldovene în Sec. XV, p. 75-76.
ghioăi.cA adv. Completement.—De tot (în expresiile) Plin ghioalcă = până’n gură. Urciorul e plin ghioalcă. rădulescu-codin. Ud ghioalcă = până la piele, lioarcă. Lupeiu cu coastele lipite de foame şi ud ghioalcă. contemporanul, v 299.
—	Poate, derivat din ghiol1. Cfr. ghiol căi.
GHioĂniBĂ s. f. Patte. — (Arad) Brâncă (în glumă despre mâna omului). Ia-ţi ghioamba, că-ţi dau peste ea! Com. i. bodea.
'ghioârcA s. f. v. ghiorţ.
ghiob s. a. Tonneau A gueule bee. — (Transilv. şi Ung.) Putină (rev. crit. iv 143),şteand (viciu, gl ). Un ghiob ăe hrănea, rev. crit. iv 143. [Şi: diob s. a. viciu, gl., diobă s. f. = putină mică pompiliu, bi h. 1009, (cu derivatul) dioboroiu s. a. = ulcior de pământ, strâmt la gură, cu o singură gaură, viciu, GL. | Diminutiv : ghiobuleţ s. a. Aducând în o mână... un ghiobuleţ de brânză sărată, slavici, n. ii 12.]
—	Cfr. ung. dobdny, doborke „putină mică11.
ghiobecs. a. Sorte de vetement de paysans. — (Jud. Brăila) Un fel de zăbun. TDRG.
ghioisuleţ s. a. v. ghiob.
ghioc s. m. Coquillage. — Scoica albă a unui melc de mare, numit în ştiinţă cyprrna moneta. Boaă co-şniţe: una deşartă şi alta plină de sorţ de gheoci. dosofteiu, v. s. 32. Cămaşa... va face-o albă ca ghiocul [=ca zăpada], sbiera, p. 45/, 3, cfr. 15/,,, marian, o. ii 184. Trei căluşei am furat... Unu’ negru ca corbu’, Unu’ alb ca ghiocu’. şez. v 91b/15. Altă dată şi la căiţă eră băieţii cu câte un ghioc: dar zice că e bun de rele, de betejeli. pitiş, CONV. lit. xxxvii, 704. A pune (cuivâ) ghioc la ureche = a-1 înşelă, barcianu. [| Spec. Scoica cu care vrăjitoarele ,daul şi în care ,caută1 spre a ghici norocul sau a prezice viitorul cuivâ. Să-i mai dau cu ghiocu’ Să-i ghicesc ibomnicu’. mat. folc. 277. Subt numele de vrăjitoare [se] înţelege o femeie care dă cu cărţile ori cu ghiocul. H. iv 163. Frunză verde busuioc, Mi-a cătat maica’n ghioc. şez. viii 28, cfr. iii 181/30, i, negruzzi, iv 469. Gâceşte cu ghiocu’. şez. iii 181. || P. ext. Nume de bou (alb) H. IV 86, VII 155 şi de câne ciobănesc. H. xii 288. [în acest înţeles din urmă are şi o formă fem. (art.) gliioca: nume de vacă albă H. iv 86 şi gliiodca: nume de căţea de vânat. H. xvi 105. | Pronunţ, ghi-oc.]
GHIOC
— 261 -
GHIONDERĂ
—	Din lat. coclea, -am, idem (cfr. meyer-lubke, R. W. Nr. 2011). Cfr. găuşel.
ghioc s. m. (Bot.) Diferite specii de Centaurea (Cyanus, plumosa, phrygia, pseudophrygia, spinu-losa), dintre care cea mai cunoscută e „vineţeaua1*. panţu, pl., C. negruzzi, i 100, ni 51 /„. [Pronunţ. ghi-oc. \ Dial. şi: dioc s. m. panţu, pl.]
ghioca s. f. art. v. ghioc.
ghiocei, s. m. (Bot.) 1°. Petit coqiiillage.2°. Perce-neige (Galanthus nivalis).
1°. Ghioc mic. La amândoă urechile purtă ghiocei şi pene. drăghici, R. 174. Salba e făcută... din diferite mărgele şi ghiocei, marian, nu. 296. Cercei de ghiocei, bibicescu, p. p. 276.
2°. (Mai ales la plur.) Mică plantă ierboasă, având tulpina cu o singură floare albă, plecată în jos; înfloreşte la sfârşitul iernii şi la începutul primăverii. Se mai numeşte şt: ghiocei-de-ghioc, ghiocei-mici, aişor, clopoţei, coconei, primă-văriţă. panţu, pl. Ghiocei înfloriţi, odobescu,
iii	279/18. Pe sânu-i alb de ghiocel... coşbuc, b. 118, Păsculescu, l. p. 39. Foaie verde ghiocelul, Mă'n-treabă ibounicelul. mat. folc. i 459. Cei mai frumoşi ghiocei prin mărăcini se găsesc, zanne, p. i
188.	| Specii: ghiocei-mari s. bogaţi = o mătuţe; g'liiocei-de-grădinfi=zarnacadeâ (Narcissus pseu-ăonarcissus s.poeticus); ghiocei-de-munte=c o p r i n ă (Narcissus radiiflorus) ; ghiocel-de-toamnă (Ama-ryllis lutea): plantă decorativă cu floarea mare şi frumoasă, de coloare galbenă aurie, panţu, pl. || P. ext. Nume de câine (jipescu, o. 51), de bou (Com. i. pavelescu). [Pronunţ, ghi-o-, | Şi: gheocel s. m. | Un fem. ghiocică = aibă (ca ghiocelul)? se găseşte într’o poezie pop.: Păsărică ghiocică, Sări ici, sări coleă. ion cr. i 14. | Cu alt sufix (şi cu pronunţ. dial.) giocâu, -ă subst. = nume de bou şi de vacă. H. x 5.]
—	Derivat din gliioc1, prin suf. dim. -el. (Posibil ar fi să avem în înţelesul 2° un urmaş direct al lat. glaucellus, care ar fi dat ghecel, iar prin apropiere de ghioc, ghiocel).
ghiociâr s. m. v. ghiociu.
ghiocică v. ghiocel.
ghiociu s. a. Charrette allongeable. — Un car ce se poate lungi dupâ voie, cu ajutorul unui cuiu ce trece prin furculiţe şi prin inimă, dame, t. 7. Ghiociul e un car mai mic, introdus de pe a-cum 20 de ani pe o scară foarte întinsă. E uşurel şi tăria lui constă în legătură, adică în întărirea cu fier. El este de două feluri: ghiociul moldovenesc cu foarte puţine fierării, şi ghiociul nemţesc cu fierăria scumpă; ghiociul poate fi tras de cai (mai mic), şi de boi (mai mare), pamfile, i. C. 128,144. Ghiociurile se ruginesc şi se părăginesc. sandu-aldea, luc. v 22. Cum să nu câştige parale vătavul Dumitru, când are... aşă ghiociuri? dunăreanu, ch. 18. Un jidan mergeă odată într’un ghiociu. ion cr. iv 93. Geaba, ursita lui fusese să umble cu căruţa şi cu ghiociul, nu cu corabia, chiriţescu, conv. lit. xliii 928. | P. gener. Car. Carul în comuna Bră-niştea se numeşte şi ghiociu. H. iii 72. [Plur. ghiociuri. | Derivat: gliiociâr s. m. = vizitiu s. căruţaş de ghiociu. Caii treceau într’o goană nebună mânaţi de ghiociari voinici care stăteau drept în picioare cu hăţurile în mână. dunăreanu, cii. 18. | Diminutiv: ghiocusor s. m. = ghiociu de un cal. pamfile, i. c. 144.^
—	Din turc. goc „mutat, transport11.
Ghiocuşor s. m. v. ghiociu.
ghioijÂlcă s. f. Enflure. — Umflătură (mai
mare s. mai mică) crescută fără nici un. rost, nici de boală nici de sănătate, pe trupul omului, animalelor sau al arborilor : Mi s’o făcut o ghiodâlcă la grumazi; nu doare, da tot mai mare se face. ţara oltului, iii 21-22.— Cfr. modâlcă, bobâlcă.
ghiogIr s. m. v. ghioagă.
ghioj s. m. v. ghiuj.
ghiojgorkă f adv. Sans fapon. — (Turcism) Văzând cu ochii, pe faţă, aievea, nitam-nisam. Vor să ne ieie şi pielea de pe noi!., şi noi să ne lăsăm aşă, ghioşghioare, să ne despoaie ? alecsandri, t. 41. Ş’aţi crezut voi că vi s’or trece coţcăriile aşă ghioşgoreă, ca’n satul lui Cremine ? idem, 1469. [Şl: ghioşgoreă, ghioşghioărc.]
—	Din turc. ’goz-gore „văzând cu ochii“.
ghiol s. a. Lac. — (Mold., Bucov., Dobrogea) Apă stătătoare şi adesea adâncă (şez. ii 228/28, H.
II251), ocbiu de apă (costinescu, Mahala, în Bucov. com. nandriş), baltă (h. xiv 353), băltoacă (creangă, gl.), lac (h. xiv 348, pamfile, j. iii). Ghioluri adânci, stăpânite de zidurile stufului, dunăreanu, Săm. iv 746. Mare ghiol de apă trebue să fie în maţele lui! creangă, p. 242. [Plur. ghioluri.]
—	Din turc. giil „baltă11.
ghiol s. a. Collier de perles. — (Mehedinţi) Legătură de mai multe şiruri de mărgele, n. rev. r. (1910), 86. [Plur. ghioluri?]
ghiol bană s. f. Femme qui a de grands yeux. — Femeie cu ochii mari (şez. v 74/28), frumoasă, cochetă, care cam trage cu coada ochiului (sima, m.), prostituată (rev. crit. vi 87). Ghiolbană de Bucureşti, Mulţi voinici prăvălueşti. mat. folc. 450. Mândruliţa cea ghiolbană Merge searalapoiană Şi dă sare juncilor, Buze moi voinicilor, viciu, gl. „Las’ pe mine“, zise ghiolbana, ...„să fugim ca să nu ne dea de urmă“. reteganul, p. v ll/34. [înţelesul: „femeie mare, groasă şi grasă41 dat de costinescu e suspect. [ Şi: gliiolhănâ s. f.=muiere frumoasă ce cam trage cu coada ochiului, stamati, ap. ŞIO. Cfr. barcianu.]
GHIOLCĂÎ vb lVa. Onomatopee exprimând sunetul produs de lichide în intestine; cfr. chior ăi. Apa ghiolcăie în pântece, russo, S. [După costinescu ar însemnă şi: „a bălăci, ase scălda în ghiol“.]
ghiolciu s. a. v. giulgiu.
ghiol]) s. a. v. ghiont.
ghioldăkt s. m. (Bot.) Sorte ă’arbre fruitier. — Un pom ce face poame albe. H. x 29,;- 419, 150, 464.
GHiOLDĂşf s. m.Camarade.—(Turcism) Tovarăş. I-au tras pe toţi a-i fi ghioldaşi. dionisie, c. 185. [Şi: ioldâş s. m. Scriind [Turcii] şi la Ţarigrad, la i'oldaşii lor. e. kogălniceanu, let. iii 264.]
—	Din turc. yoldas, idem.
GHIOLDÎ vb. IV v. ghionti.
ghioldiş adv., ghiolwum s. a. v. ghiont.
ghiolhână s. f. v. ghiolbană.
GHlOMfs. a. v. gliium.
ghiobiotoc s. a. v. ghem.
GHiosruERi. s. f. Perche.—Prăjină, h. x 111. Mânând luntrea cu ghionderul. dunăreanu, R. 124. Gârlele se închid cu garduri de ghiondere. antipa,
d.	91. [Şl: ghionder s. a., ghiondiriu subst.=prăjină de măsurat, pamfile, j. ii, ghiondic subst. (citat între cuvintele referitoare la plutire) h. ii 332.]
—	Din turc. gonder „prăjină", capidan.
GBIONDIC
— 262 —
GHIORLAN
GHiosnic, CHiONimiii) subst. v. ghionderă.
ghionghionei,e f s. f. plur. Minauderies. — (Turcism) Maniere afectate spre a plăcea, costinescu. [Şi: gliiunghiunele s. f. plur. DICŢ. | Verbe f: ghiooghioiii vb. lVa, ghiunghiunâ vb. larefl. =a face fasoane. DICŢ.]
—	Din turc. giina-giit) „fel-de-fel“.
«Hioseuiosi f vb. IVa refl. v. ghionghioncle.
ghionoâie s. f. (Ornit.)=l °. (Munt.) ciocănitoare.
MARIAN, o. I 74-77, h. II 299, IV 250, ix 122, 450, xi r 301, xvi 10,90. Ghionoaia = păsări ce scobesc în lemn. cuv. D. bătr. i 282. Chiotul ghionoaiei ce-şi ascuţeâ noaptea ciocul de coaja copacilor, odobescu, iii 182. S’aude toaca cum grăbită în fag o bate-o gheunoaie. goga, p. 53. Auzi o ciocănitură... iată sa apropie gheonoaia, ispirescu, L. 5, cfr. jipescu, O. 59. Ghionoaie nu-e, Dar pe copac se suie? (=Melcul) păsculescu, l. p. 89. | Specii: ghionoaie-verde, ghionoaie-neagră, ghionoaie-pestriţă mică. | Fig. Muiere rea, cicălitoare. zanne, p. ix 622.
2°. (Bot.) Un fel de legumă (?) Nohotul, bobul, ghionoaesi mazire. istoria poamelor (a. 1773), ap. GOR. ii 98/,.
[Pronunţ, ghi-o-. | Şl: glieonoăie, gheunoaie, (Bucov.) gionoâe, geonoâie, geunoăie s. f. | Masculin: gliionoiu, gheiuioiii, gheonoiu, (Bucov.) gionoiu, geunoiu. marian, o. i 73.]
—	Etimologia necunoscută. (Hasdeu, în cuv. D. bătr. I 282 crede că e identic cu cuvântul următor, comparându-1 cu „ciocan-ciocănitoare“, cfr. şi zeit-SCHRIFT, ni 471. TDRG. îl explică prin „găuritor11 şi î! aduce în legătură cu gaură. Mai probabil avem a face cu o tulpină onomatopeică, după strigătul păsării, pe care o găsim şi la Aromâni: gon, idem, la Megleniţi: gon „pasărea care cântă duios noaptea" şi la Albanezi: gon „cucuvea*).
ghionoiu s. a. Pic. — Un ciocan mare şi ascuţit, întrebuinţat la săpatul şi cioplitul pietrelor. dame, t. 38. [Şi: gheun6iu= un fel de ciocan ascuţit întrebuinţat la ferecatul roţilor do moară (Silişte, în Transilv.). Com. a. banciu, cfr. molnar, ap. cuv. ». bătr. I 282.]
ghionoiu s. m. (Ornit.) v. ghionoaie.
ghiont s. a. Coup de poing ou ăe coude. — Lovitură repede cu pumnul (în coaste), spre a îmbrânci s. (dacă e mai puţin puternică şi dacă e dată cu cotul) spre a face atent pe cinevâ, cfr. ghes. Ştefăniţă-vo-dă... le ăa ghiont cailor ăe cădeâ boierii gios. NECULCE, let. ii 209/,.,. Cazarma... cu ghionturile pe sub fălci, vlahuţă, ap. TDRG. Fetele... numa-şi dau ghiont una alteia şi chicoteau pe socoteala mea. Creangă, A. 66, cfr. p. 14, 303. îi zvârli un ghiont în coaste, chiriţescu, conv. lit. xlv 606. Când ţi-oiu da semn cu ghiontul noaptea... sbiera, p. 19/,,, cl'r. 127/,.,. | Pumnul strâns (cu care ghiontim pe cinevâ). Lo.vindu-mă cu ghiontul peste ochi, îmi sări numai decât ochiul cel drept, gorjan, h. i 107. [Plur. ghionturi. | Şi: (Munt., Transilv. + bold) ghiold s. a. (şi cu înţelesul de ,.j unghiu“. pamfile, J. iii), l-a dat ghiolduri în coaste, barac, t. 60, cfr.
16.	Pe furiş îi dete ghiold şi-i şopti la ureche, ispirescu, l. 290, cfr. păsculescu, l. p. 126, ghioldum s. a. Să-ţi dau eu ghioldumuri, ca la miliţie, s. Nădejde, ap. TDRG,.giont (in expresia:) A luă din giont = din scurt (Dolj), ion cr. iv 121. | Derivat: ghiontâc s. a = îmbucături mari, înghiţite repede. ion cr. iii 87, ghioldiş adv. l-a dat... câţiva pumni ghioldiş (in coastă). pamfile, j.ii,(ş1 cu înţelesul de) chiorîş, boldiş. Să uită la mine ghioldiş. graiul,I 59.]
ghiontâc s. a. v, ghiont.
ghionti vb. IVa. Donner des coups de poing.— Trans. (Obiectulpasiv e omul) A da ghionturi; cfr. bruci; refl. a-şi da ghionturi. Petru... gliiontindu-l [ii zise]: Păcătos nătâng! c. negruzzi, i 84. Damele îşi şopteau şi se ghionteau, idem, 64. Am plesnit-o ş’am ghiontit-o destul, sadoveanu, p. s. 19. Ghion-titu-ne-am unul pe altul, chicotind înăduşit, creangă, a. 128. Ileana îl ghionti, îl mai trase de suc-man. slavici, n. 47. Şi-au prins bărbaţii a se coti, Femeile a se ghionti, marian, v. 94. într’un timp de noapte s’au trezit popa şi ghionteşte pe Pepelea. sbiera, p. 19/i8. Şi cu cotul se ghiontesc, contemporanul, i 162. I (Rar) A se ghionti de cinevă = a se lovi. De câte ori m’am ghiontit de bogatul îmbuibat de ale lumei! contemporanul, v, ii 266. [Şi: (în)gliioldi vb. lVa. Începând a-l înghioldî, îi zise... ispirescu, l. 375, ghiontul vb. IVa. începură deci a se ghiontul, ispirescu, u. 58/,,. | Derivate: ghiontire şi gliiontiure s. f.; ghiontit,-ă adj., subst. (cu înţeles pasiv). Zicerea pardon, talismxn care închide gura ghiontiţilor. c. negruzzi, i 38; ghiontuiiilă s. f. Miroase a... ghiontuială. caragiale, m. 176.]
—	Derivat din ghiont.
ghiontuî vb.IVa, ghiontuiâlâ s.f.v. ghionti.
GHIOrăi vb. IV v. chiorfti.
ghiorc interj, v. gliiorţ.
ghiordân s. a. v. gher’dan.
GHIORDEÂ, GHIOROEICA, \
giiiokwkik s. f. (îmbrăc.) /	fc Moi die.
ghiorme s. f. (îmbrăc.) Casaque. — (învechit) Giubeâ (lungă) ce se purtâ pe vremuri, iarna,, peste biniş. Am dat nepotului... o ghiordee vânătă cu sângeap. uricariul, xvii 58. Taica mi-au dat... gheordie de coftirie şi o rochie de mătase, iorga, s. D. xiii 241. Muierile umblă cu ghiordii, cu ti-livichii şi rochie vânătă, pitiş, sch. i 110. Haina de clesupt se chiamă zăbun dacă e lungă, iar dacă ţine loc depieptar, ghiordie. iorga, C i.i 130. Numai ale mai bogate şi mai de neam aveau [în Săcele, lângăBraşov] şi rochii de mătase, gheordie, tioilichie.
G.	moroianu, săm. I 11. [Şi: ghiordeie, ap. TDRG ; gliiordeâ s. f. ŞIO., (cu asimil.) gliiorgliie s. f. M’a-copere cu, ghiorghia. păsculescu, l. p. 294. [Diminutiv: (cfr. scurteică) gliiordeicăs.f. O ghiordeică de şam blănită cu sângeap. uricariul, xvii 61/5.]
—	Din turc. ktirdiye, idem.
ghiokmum s. a. Sorte de jeu de cartes. — (Mold.) Un joc cu 24 de cărţi. Casa plină de jucători, masă lângă masă — otusbir, ghiordum, ba şl stos. caragiale, s. N. 27. Să ’nceapă ghiordumul. vlahuţă,
d.	266. [Plur. -dumuri. | Şi: ghiurdiim s. a. h. x 358, xvi 313. L% ghiurdum... în timp de două ore luă trei mii de lei. i. negruzzi, ii 44.]
—	Din turc. gihdum, idem (lit. „am văzut").
ghioicghie s. f. (îmbrăc.) v. ghiordie.
ghiorghinâr s. m. (Bot.) v. gherghin.
v. ghiurghiulin.
ghiorias s m. 1». liustre. 2°. Glouton.—(De-spreţuitor)
1°. (Mold). Om mare şi bădărănos, ţărănoiu, mojic, mitocan. N’o mai venit ghiorlanul cel de Stan? alecsandri, t. 599, cfr. 395, 921. Un ghiorlan c’un petec de pământ. CREANGĂ, a. 155. Ghiorlanul cel ăe cioban, marian, t. 317.
2°. (Munt.) Om mâncacios, mâncău, foite, ga-man, borlan. (Braşov) Pân’ la anu’, şi ghior-lann’: se zice despre femeile care au rămas însărcinate îndată după căsătorie, cfr. găvan.
[Şl: glierlân s. m. = (prin Muscel) numirea des-preţuitoare ce o dau muntenii celor de la câmp.]
ghiorghioi adj m
fiHIOBOHIOI.fl!, -IE adj.
GHIORLAN
- 263 —
GHIRTOCI
—	Poate din ghiorăi (deci, „unul căruia îi ghio-răe maţele11). TDRG.
ghiorlan s. m. (Zool.) Bat. — Şoarece mare din jurul casei omului (h. i 120, 296, ii 87), cfr. cloţan, chiţcan, guzgan, şobolan. Dară ei ce mi-şi făceă? Ca gherlanii se jucă, Că nu aveă ce mai bea. păsculescu, L. p. 257. |j Sobol. Ghiorlani sau orbeţi, cei ce scot „muşuroaie11, h. xiv 338. [Şi: glierlân = şoarece mare (H. v 35, xi 231, xu 270), şobolan (i-I. V 97), chiţcan (h. xi 6), guzgan, sobol (păsculescu, l. p.), ghirlân = şoarece mare h. ii 253, 621, 270, (-\-gheară) gherăn = şoarece H.
v	187, gliiţarlăn =; şoarece care strică sămănăturilor h. ii 261, ghioţârlâii h. ii 193. | După costinescu ar există şl verbul: ghiorlani vb. IVa = a burduşi pământul, a-1 găuri pe dedesubt, cum fac şoarecii mari.]
ghiorlănî vb. lVa v. ghiorlan.
ghiormăn s. m. 1°. Fete populaire le 12 Mai. 2°. Furibond.
1°. (La ţara) Sărbătoare în dulcele Paştelui; se zice că, dacă cinevă lucrează la vie, curând-curând se stârneşte o ploaie cu piatră groaznică, care distruge viţa cu vie, după poruncile unei puteri divine, care-i strigă: Mai în jos, ghiormane, C’a mai rămas
o	viţă în vale. rădulescu-codin. Gheormanul=
12	Mai; în ziua asta nu se lucrează nici în câmp şi nu se pliveşte nici la vie. muscel, 65.
2°. Om-năbădăios, rădulescu-codin.
ghioroiu s. f. Barre de fer. — Ţăruş de fier cu care se fac găuri în pământ, rădulescu-codin.
giiiokt interj. Onomatopee, reproducând sunetul particular ce se aude când cinevă înghite o băutură în cantitate mai mare. Ce başi-busuc aveţi? Suge un fund de tinicheă [cu braga]. Ghiorţ, ghiorţ, ghiorţ. delavrancea, h. t. 11. [Şi: gliiorc interj. Onomatopee, imitând sunetul produs de apă, când înghite un corp ce cade s. se aruncă în ea, cfr. buli. Piatra face ghiorc ! şi intră în apă. pamfile, j. i, (+ înghiţi) îngliiorţ! Ea, înghiorţ! In ghiţl, şi pe loc crăpă, ispirescu, l. 225, | Derivate : ghiorţăi vb. 1V<°) DICŢ.; ghiorţfiitură s. f. = înghiţitură. Nu vrei
o	ghiorţăitură să-ţi speli beregata ? CONV. lit. xliv,
ii	73. | Familia: ghioărcă s. f. = o parte adâncă la un cot de apă, unde sânt vârtejuri, cfr. bolboacă, b ol b o ană. pamfile, j. i.] —Cfr. ghior ăi,chiorăi.
ghiorţăi vb. IV<“',ghiortăitcr s.[f. v. ghiorţ.
«moş adj. m. Blanc. — (Tutova; despre coarnele boului şi vacii) Alb-curat. Cfr. g ău ş e 1, ghi u şa. DAME, T. 28.
ghioşghioaris, \ gliiojgoreâ.
GHIOŞGOREA f adv. /
ghioslomeă s. f. (Cui.) Sorte de pâtisserie. ■— (Dobrogea, turcism) Aluat subţire, în forma turtei, prăjit cu unt sau untura, h. ii 290. Ghioslomeh = cocă prăjită, ib. II 245.
—	Din turc. gozleme „crepe". CAPIDAN.
Ghiosluc s. m. (îmbrăc ) v. gliizluc.
ghiosolî vb. lVa. Tourmenter. — A morsocâ, a trudi pe cinevâ. ION CR. II 248.
—	Etimologia necunoscută. (Cfr. turc. kusiilu „supărat").
giiioţâhlăx s. m. (Zool.) v. ghiorlan.
ghiotura s. f. (în expresiunea adverbială:) cu ghiotura = fără măsură, ou nemiluita (creangă,
gl.), cu totul, fără socoteală (pamfile, j. ii), pe nemăsurate, cu grămada, cfr. cu duiumul, cu toptanul, cu vurta, cu hurta, cu arsa, cu grosul, cu ridicata, în bloc. A căra la pumni cuivă cu ghiotura, ion cr. iv 121. Dumneseu... la unii a trântit cu ghiotura, de înnoată şi se lăfăesc în bunătăţi... ib. iii 37. Nică începe să mă asculte; şi-unde nu s’apucă de însemnat greşeli cu ghiotura pe o draniţă. creangă, a. 5. [Şl (din sârb. d'utura): (la Moţi) ghiutură s. f.=legătură: o ghiutură de cercuri, loc. adv. (şi în Ban.) cu gliiiitura=nemăsurat, necântărit (Com. liuba), cu ruptul, când te tocmeşti la lucru (Com. a. coca), l-aş da bani cu ghiu-tura. hodoş, P. p. 35, ghiuturum s. a. = halcă, bucată: A mâncat un ghiuturum de mămăligă, o ghio-tură. pamfile, j. ii.]
—	Din turc. Kotiiru „cu grămada".
ghiozdan s. a. Portefeuille. Serviette. — Portofoliu mare de piele. Adunându-şi hârtiile şi ghiozdanul. brătescu-voineşti, l. d. 30. | (La şcolari) Geantă de piele, de muşama, etc. pentru cărţi, ta şcă. Asvârl în colţ ghiozdanul, iosif, pat. 15. [Şi: (Mold., învechit) ghizdan s. a. Unghizdancu sapise. uricariul, xx 360/,,. Un ghizdan vechiu. C. negruzzi, i 185. Iacaghizdanul! alecsandri, t. 1385. | Diminutiv: ghiozda n aş s. a. teodorescu, p. p. 440, ghiozdănel s. a. TDRG.]
—	Din turc. giizdan, idem.
ghiozdănăş, giuo/.dAyel s. a. v. ghiozdan.
ghipcăn s. m. Bosse. — (Mold.) Cal rău, cfr. mâr-ţoagă, ghijog. Mă rog cine ţine poştele?... Cine-i otcupcicul ghipcânilor ? alecsandri, t. 397, cfr. 414.
ghips s. a. v. gips.
ghirav, -A adj. Bude — Aspru. rev. crit. iv 144.—Cfr. firav?
ghircă s. f. Ble dur (Triticmn durum). — Un fel de grâu din care se face făină foarte bogată în gluten, numit şi: grâu-tare. panţu, pl., sandu, S. 32,h.i 326 (: se seamănă primăvara), ii 116,99,141,
185,	iii 47, 139, v 16, 121 (: fără ţepi), x 581, xi 5 (:roşu, cu spicul fără musteţi, se seamănă odată toamna şi odată primăvara), 177, xu 169 (: grâu roşu). Un grâu care se numeşte ghircă. ghica, s. 552
ghirrân f, ghirdăr f s. a. v. glierdan.
ghirghîş s. m. Homme grossier ou furieux. — Om grobian, înfuriat, rev. crit. iv 144.
—	Etimologia necunoscută. (Poate, asimilat din
*	mirghiş < ung. mărges „veninos; furios11.)
ghirlân s. m. (Zool.) v. ghiorlan.
ghirlandă s. f. Guirlande. — Lanţ de frunze şi flori împletite, care se atârnă ca podoabă; f eston. De fiori nepieritoare ghirlandă, alexandrescu, m.
191.	| Fig. O plăcintă pântecoasă cu o ghirlandă de gugoşele. c. negruzzi, i 286. Gerul... Pune stre-şinelor casei o ghirlandă de cristaluri, alecsandri, p. II 12. [Şi: (învechite) gliirlintă s. f. = o legătură cu încovrigă tu ri sau de flori împreunate, sau de panglice, sau de orice alt. golescu, î. 28, (plur.) gherlanturi. IORGA, s. D. viii 51.]
—	N. din fran,
GHiRMistiT f s. a. (Comerţ) v. gliermesut.
Ghirtoci s. m. plur. (Bot.) = (Braşov, Săcele) uriupi. panţu, pl.
—	Din ung. birtolc „prune necoapte şi închircite", SZINNYEI.
GU1SCAN
- 264 -
GHIUNJE
ghiscân s. m. v. chiţcan.
. GHUşfex, ghişeu s. a. Guichet.—Fereastră într’o uşă s. părete, prin care comunici fără să mai intri in cameră. Porneşte... la ghişet [la gară, unde se vând biletele], caragiale, m.’ 168. Ghişeul de scrisori recomandate, sandu-aldea, a. m. 191.”
—	N. din fran.
GHisiiUO s. a. (îmbrăc.) v. gliizluc.
GHisi^tc s. m. (Bot.) Ble d’automne. — (Do-brogea) Grâu de toamnă, h. xiv 374. [Şi: ghiuzluc.
h.	xiv 340, 352, ghiusliic. h. xiv 359.]
GHisaiÂLE s. f. plur. (Oul.) v. gliismană.
GHissiÂN s. a., GHISIIÂXĂ s. f. (Oul.) Sorte de pâtisserie.—Un fel de plăcintă cu brânză şi smântână, (h. ii 255), aluat dospit cu brânză şi pus în cuptor (h.
ii	245), cfr. ii 257, vii 425, 445. Ghisman—'ălbrencă.
h.	xvi 228. [Adesea la plur. ghismâne H. iii 292, xiv 417, ghesmăne ion ce. iv 26. | Şi: ghizmănă s. f. h. i 386, ghiţmân s. m. h. iii 311, xiv437. S’aduc bucatele în masă... plachie, ghiţmani. sevastos, n. 220; gliiţimân ib. 4/,,; ghiţumân. Ghiţumane = alivenci. h.' xvi 217, ghismâle s. f. plur. = mâncare din lapte prins şi făină h. xiv 353.]
ghisors. a. Perle rouge.—(Braşov) Mărgea roşie. Ghisoarele de la gât. pitiş, conv. lit. xxxvi 551. La gât sânt fetele cu ghisoare şi cu ghiordan de icu-sari. >b. 922.
—	Formă dialectală pentru bisor (v. c ).
ghistinâ s. f. (Bot.) v. castana. gmiţ s. a. v. viţă. ghitârâ s. f. (’ş. d.) v. chitară ş. d. ghiţi s. m. plur. v. gâţ1. ghiţimâst s. m. (Cui.) V. ghisinană.
ghiţion s. m. (Bot.) — O buruiană care creşte la câmp; are o înălţime de la un metru în jos. i-i. vii 68. [Pronunţ, -ţi-on]— Cfr. fiţion, viţion.
ghiţmân, ghiţumân s. a. (Oul.) v. gliismană. ghiţurlân s. m. (Zool.) v. ghiorlan. ghiu interj, v. glie. ghiudeim s. m. şi a. (Cui.) v. ghiuden.
ghiud£n s. m. şi a. (Cui.) Saucisson de viande de boeuf. — Cârnat uscat şi presat, făcut din carne de vacă. Pastrama, de Ţarigrad sau... ghiudenul. dionisie, c. 222. Ghiuden, trei lei oca (a. 1806). iorga, s. d. vi 197. Şease ghiudeni. filimon, c. ii 348. [Plur. -deni şi -denuri (filimon, ap. TDRG.). | Şi: gkiudem s. m. ap. TDRG.]
—	Din turc. gode», idem.
ghiufe s. f. plur. = chibrit (Ungurism, în Transilv.). viciu, gl.
—	Din ung. gyufa, idem (propriu: „lemn de aprins", cfr. aprinjor.)
ghiuj s. m. Vieux. — (Mold., Bucov., fam. cu
o	nuanţă pejorativă) Bătrân, moş, moşneag, bac-ceâ. Auzi ghiuju’!... să se’nsoare când îi bătut de brumă ca un zbârciog. alecsandri, t. 941, cfr. 230. „Bine, măi ghiujule, ce te-ai apucat să spui ?“ Moşul dbiă putu să ridice capul, dunăreanu, ch. 38. Fugi la naiba, ghiuj bătrân! alecsandri,- p. p. 326/s. Un ghiuj zbârcit, sbiera, p. 3Ol/40. [Şl: ghioj s. m. Vine ghiojul pe cărare Şi-şi duce casa’n spinare? (= Melcul), păsculescu, l. p. 89, ghij s. m.= bătrân (se întrebuinţează mai mult ca poreclă), marian. | Derivate: ghijân ş. m. = poreclă dată unui bătrân, marian, ghiujgiiliui s. m. — bătrân ramo-
lit. DDRF., TDRG., ghiujgarâu s. m. = nume de poreclă dat unui băiat mai mărigan. ion cr. iv 122.]
—	Cfr. alb. gtis „bunic, moş“. Cfr. gânj (II 1°), vâj, bijog.
GHIUJGĂLÂU, GHIUJGARÂU S. m. V. gllillj.
ghiul s. a. Grand nombre. Echeoeau. — Cantitate s. grămadă mare, cârd. Tăt&rimea Crâmului... Venea pe văi, tot în ghiuluri Şi pe dealuri tot în cârduri, păsculescu, l. p. 221 /la; cfr. 213/s. || Scul de tort. păsculescu, l. p. Ghiuluri de bumbac. teodorescu, p. p. 85. [Plur. ghiuluri. | Şi:, gul s. a. = scul. Guluri de cânepă, ap. ŞIO., (Ban.) giilă = ciurdă, turmă, cârd. Şi gule de boi, Boteie de oi, Şi stave de cai Şi cioarde de vaci. pop., ap. conv. lit. xxxvi 899.]
—	Din turc. Riil „totalitate". ŞIO.
ghiulXu s. a. v. gealău.
ghiui.eâ s. f. (Armată) Boulet (de canon). — Proiectil de tun; cfr. glonţ. Patru ghiul&le au ne-merit. zilot, ap. ŞIO. Toate-a lui ghiulele Loveau turcescul furnicar, alecsandri, p. ii 440. Ghiulele turceşti începură să curgă către dînşii. zamfirescu, r. 234. O ghiuleă-i sfărmase genunchiul, iorga, c.
i	95. Gloanţe şi ghiulele aruncară în cetate, ispirescu, m. v. 29/,4.
—	Din turc. gliile, idem.
GHiuiiGHiui.iu, -ie adj. v. gliiurghiuliu.
• GHiui.iş, ghiujliuş f s. a. v. ghiuluş.
GHIUI.UF s. m. v. zuluf.
ghiulIiş f s. a. Assemblie. — (Ungurism) Adunare, întrunire, spec. adunarea corpurilor legiuitoare şi alegătoare de Domn din Ungaria. Şi atunci făcură ghiuluş acolo la Cluj. N. costin, let. i2 495. La Pojun strângându-se ghiuluş den toată ţara, s’a încoronat craiu unguresc, magaz. ist. ii 34/13, cfr. 9/30, i 250/,3, 280/,0. [Şi: ghialiuş f s. a. n. costin, ap. TDRG., (azi, în Sălaj), ghiuliş s. a. = adunare. vaida.]
—	Din ung. gyiiles, idem.
ghium f s. a. Aiguiere. — (Turcism) Ibric de aramă. DICŢ. [Plur. ghiumuri. | Şi: ghiorn f s. a. i lei un ghiomu. uricariul, xvii 55/,.]
—	Din turc. giim, idem.
ghiumbruc f s. a. Bouane — (Turcism) Vamă. Să nu m,eargă de acum înainte la Galaţi oameni de ainazirului Chiliei, nici să cuteze a supără pentru cerere de ghiumbruc. uricariul, ap. ŞIO. [Plur. -brucuri. | Şi f: ghiuîu'uc, imbruc, iumbnic, iumruc, ghimuruc s. a. (toate) ap. ŞIO. Bă-ne tu măcar pe murgul Şi plătesc ghimurucul. pop. (Dobrogea) ib. | ghiumurluc s. m. = soldat însărcinat cu paza hotarelor la Turci, grănicer: C’o mie deghiumurluci. păsculescu, l. p. 260. | Derivat: ghium(b)ruccm f s. m.=funcţionar de vamă. ŞIO.]
—	Din turc. gumi'iik' (din grec. y.oofj.epy.tov < lat. commercium), idem.
ghiumurluc s. m. v. ghiumbruc.
ghiundelîc f s. a. Sdlaire. — (Turcism) Salar. Ghiundelicuri pentru lucrătorii de la bineao Is-mailului (a. 1786). iorga, S. D. vi 193.
—	Din turc. giindelyk, idem.
GHIUNGHIUNÂ f Vb. 1“ refl.\ „
GHIUNGHIUN&LEf s. f. plur.) v‘ &hioi>gliionele.
ghiunîe s. f. = coltar. dame, t. 112. Colţarul numit încă şi colţarul drept, ghiunie sau dreptar,
GHIUNRUC
- 265 —
GHIZD
slujeşte la însemnarea eu plaivazul a unghiurilor drepte, pamfile, I. C. 117. Ghiunia este de două feluri: una de 2 dm, alta de 1 m. Ele au forma unui T şi unghiul e tocmai de 90°. Mai este una in forma obtus-unghiului. Se măsoară astfel: se aştern aceste ghiunii pe materia de lucrat astfel ca să vină, partea orizontală alături cu capul sau marginea scândurii (după cum voeşte s’o taie), se trage o linie cu creionul şi’n urmă se taie cu ferestrăul pe acea linie. Cel obtus-unghiu se mai numeşte şi frânghiu. h.
ii	29, cfr. ii 118, vii 121, 184, 227,359, IX 439 xii 32, xiv 94, xvi 22. [Pronunţ, ghiu-ni-e. H. iv, 255.]
—	Din turc. gonie, idem (= grec. -fiovia). TDRG.
«MiDifKPC f s. a. v. ghiumbruc.
GHiuitncni s. a. v. ghiordum.
ghserghiii,iu, -be adj. Rose. — Roşu deschis, trandafiriu, cfr. stacojiu, profiriu. Când pe-a ei ghiurghiulii perini se lasă încet pe spate... c. ne-GRUZZI, iii94/2S. Rochie de halastâncă... ghiurghiulie (glosat prin: stacojie), alecsandri, t. 181. Colorile erau numite toate cu numiri turceşti: ghiurghiuliu = „rose“, turungiu = „orange11, a 1 ageâ = „verde",ş.
a.	iorga, c. i 129. | Spec. (Despre coloarea vinului) Vin profir s. ghiurghiuliu = o amestecătură de roşu cu alb. H. iii 65, cfr.-h. xiv 416, 435. [Şi: gliiorghioliu, -ie adj. lie ghiorghiolie. teodorescu, p. P. 78b, mat. folc. i 526; ghiulghiuliu, -îe adj. cantemir, ap. ŞIO., (despre vin) gingi(r)liu, -ie = profir deschis, ’h. i 128; ghiorghiol adj. m. = alb cu roşu, amestecat. H. vi 49.]
—	Din turc. giilgiili. TDRG.
ghujblâjî s. m. (lht.) Sorte de poisson. — Un peşte. H. ix 122.
ghîwreuc s. m. (Bot.) 1°. Sorte de plante. 2°. Pâ-turage.
1°. (Plur.) Ghiurluci = o buruiană, h. xi 26.
2°. Păşune pentru vite. ii. xvi 267.
[rădulescu-codin explică pe ghiurluc prin „ţapă pe pomi11.]
«HlURlil.Er s. m. Petite rangăe de perles. — Mic şiruleţ de mărgele. Frâuleţ cu ghiuruleţ (Slobozia-Conachi, în Tulcea). păsculescu, l. p. 32.
—	Cfr. ung. gyiiru „inel".
ghicşa s. f. art. Nom de chevre. — (în Bacău) Nume de capră, dame, t. 182. Cfr. ghioş.
giiiuslvc s. m. (Bot.) v. gliisluc2.
ghicstbbeâ s. f. Outil de menuiserie. —Unealtă de dulgherie. îi. vil 373. Cfr. custură (?).
ghiutură s. f., ghiuturum s. a. v. ghiotura.
ghiuvăciu f s. a. v. ghivcciu.
6HICVERGUILEÂ f s. f. v. ghiuvergileâ.
ghiuvergileâ f s. f. Salpetre. — (Turcism) Salpetru, silitră. Ghiuoerghileâ adică silitră. uricariul, ap. ŞIO. Ghiuvergileaoa... la sarphaneaoa împărătească, iorga, s. d. vi 193. [Şi: ghivcrgileă, ghiuverghileâ s. f. ŞIO.]
—	Din turc. giivergile, idem.
ghiuză s. f. Buche. — Tulpină, buturugă groasă, plină de noduri, care nu se poate despică; de aci ghiuzit, -ă=adunat, zbârcit (Lupşa, Bistra, Bucium-şasa). viciu, Gl.
ghiuzit, -Ă adj. v. ghiuză.
ghiuzluc s. m. (Bot.) v. gliisluc V
ghivăjvi vb. IV" v. divini.
ghiveci!) s. a. 1°. Pot â fleurs. 2°. Terrine-Sorte de mets. 3°. Sorte de charbon. — (Munt.)
1°. Vas de pământ pentru flori, răvar, glastră, saxie. Unvântputernic,... răstoarnă nişte ghiveciuri de flori, caragiale, s. 5/20. Să ieiaceştipui de dafin, să-ipui în două ghivece frumoase, ispirescu, l. 234.
2°. Vas (de pământ) pentru gătirea bucatelor, h.
V	390. Gâscanul în ghiveciu adus. pann, p. v. i 37. || P. ext. (Cui.) Un fel de mâncare făcută din fel de fel de zarzavaturi cu bucăţele de carne. Ca-pamale, ghiveciu, sarmale, conv. lit., ap. ŞIO. Ghiveciu călugăresc = de post (fără carne). | Fig. Amestecături de fel de fel de lucruri adunate la un Ioc. zanne, p. iii 570. A pus o carte la Academie: un ghiveciu naţional, vlahuţâ, d. 231.
3°. Un fel de cărbune. Zece mangale cu cărbuni ghiveci, ghica, ap. ŞIO.
[Plur. -vece şi -veciuri. | Ad 3° şi: ghiuvăciu f s. a. ap. ŞIO.]
—	Din turc. guvee „casserole plate en terre cuite“. ŞIO.
GHIVENT s. a. v. gliint1.
ohivergileâ t s. f. v. ghiuvergileâ.
ghivergiu, -ie, ghivez, -A adj. v. ghiviziu.
GHiviSfT s. a. (ş. d.) v. gliint1 ş. d.
ghiviza subst. Om slab cu ochii mari. şez. ii 228/ao. Cfr. ghiviziu.
ghiviziu, -ie adj. Rouge fonce, violet. — Roşu închis (grigoriu-rigo, m.), o nuanţă de violet închis (şez. v 74/29). Cordicuţa ghivisie, Legată de pălărie. sevastos, C. 181 lu. Floricică ghivisie. ION cr. i 52, şez. v 74/29. jBubă ghivisie, Bubă tutunie. GRIGORIU-RIGO, M. p. I 28, cfr. I 168. I Substantivat. Mătasă roşie (?). Cămaşă cu ghivisiu am îmbrăcat, marian, v. 190. [Şi: ghivez, -ăadj. = roşu închis: Trandafirul acesta-i ghives (Bran, în Transilv.). viciu, GL., (cu metateză) ghiziviu, -ie adj. GRIGORIU-RIGO, m., ghizâviu, -ie adj. 0 batistă ghi-săvie. ion cr. iii 152, cfr. şez. vii 93, ghivergiu, -ie adj. Orbalţ ghivergiu. şez. i 117.]
—	Derivat din turc. gitvezi (gitvez) „couleur bai brun11 (cfr. sârb. d’uveslija „o mătasă roşic“). ŞIO.
GHizĂ s. f. (Entom.) v. gâză.
ghizâviu, -ie adj. v. ghiviziu.
ghizi» s. a. 1°. Cuvelage. 2°. Medicago falcata.
1°. (Mai ales la plur.) împrejmuire de lemn cu care se căptuşesc, pe dinăuntru, pereţii fântânilor, spre a nu se nărui; colac (butălâu s. gardină) de fântână, format (de obiceiu) din patru rânduri de bârne scurte ale căror capete se îmbucă, alcătuind pereţii fântânii de la gură în sus (cfr. şt(i)u-beiu, bădâiu). Ştubeiul nu se ghizdueşte cu piatră ori cu ţambre, ca puţul şi fântâna, ci se bagă în el un trunchiu de salcie, scobit ca un uleiu, şi acesta-i servă de ghisduri. II. XI 324. AceA ocniţă... eră tocmai ca o ocnă, adică la gură cu ţambre sau ghisduri. gorjan, ii. ii 49. Această temniţă subterană ;. susţinută de toate părţile cu ghisduri de lemn, tocmai ca ale puţurilor, filimon, c. ii 670. Obezi de Yoate,... ghisduri, doage... odobescu, i 148/u. începu să coboare găleata printre ghisduri. caragiale, S. 15/j2. Seara în ajunul bobotesii, fetele mari pun o cracă de busuioc uscată pe ghi-sdurile puţului, marian, se. i 182. Puţ sidit cu ghisduri de piatră, ionescu-boteni, s. n. 55. Sus pe ghisduri se urcă Şi ’n ciutură... intră, mateescu,
b.	131. Fuga la ghinde că-mi da. ib. 129. Am o fântână: apa roşie, ghisdurile negre? (= Harbuzul). şez. vii 103.
2°. = (Bot.) culbeceasă. barcianu, DDRF.
[Plur. ghisde şi ghisduri, (de la care noul singular) ghizdură s. f. (prin hiperurbanism) vizdură s.
GHIZDĂ	--	266	-	GIGNĂ,
f.'rădulescu-codin. | Diminutive: ghizdeâ s. f. (de obiceiu la plur.) O fântână cu ghizdele de stejar-creangă, p. 204, cfr. marian, se. ii 96, şez. i 146/35,
vi	24. S’au plecat peste ghindele şi se uită în fundul fântânii, sbiera, p. 278. Ghizdeauapuţului, teodorescu, p. p. 443, ghizdureâ s. f. (la plur. ghizdu-rele). TDRG. | Derivat: gltizdui vb. lYa = a căptuşi s. îmbrăcă pe dinăuntru o fântână cu ghizduri.]
—	Cfr. paleosl gyzda „podoabă1*, cihac, ii 120, cfr. ghizdâ, ghizdav.
Gliizi>A s. f. (Ban.) Subt locul unde se leagă dinainte brăcinarul este lăsată o gaură, numită ghi-zdă. liuba-iana, m. 16, cfr. TDKG. (Oltenia).
—Pare a fl sârb. gizda „podoabă"; cfr. g h i z d, ghizdav.
ghizdân s. a. v. ghiozdan.
GHlznÂv,-Ă adj. Beau, Elegant. Vaillant.—(în literatura veche; despre persoane) Frumos (anon. Car.), graţios, elegant. Iosif acela ghizdavul de fraţii sui fu vândut, varlaam, C. 356,r O fecioară frumoasă şi ghizdavă. dosofteiu, v. s. 75,s. Rahil eră ghizdavă la faţă foarte, biblia (1688) 21. Eleni, fată lui Tindar... mai ghizdavă decât toate muierile Greţiii. cantemir, hr. 92/2, cfr. ist. 246. (Despre edificii) Besearică ghizdavă. dosofteiu, v. s. 70. J’olate ghizdave. idem, 49. Cerdace ghizăave şi frumoase. cantemir, ist. 128. || (Astăzi, rar) Frumos, drăguţ, plăcut. Comedia... care e foarte ghizdavă şi nostimă. C. negruzzi, i 237. (în ironie) Eştighizdav, sa zice cuivâ când vine peste tot plouat, viciu, gl. | Desgheţat, viteaz. Ce om ghizdav! uădulescu-co-din. [Verb: gliizdăvlfvb. lVa refl. = a se înfrumuseţa, a se face ghizdav. Frumos s’au schizmit şi s’au ghizdăvit. cantemir, hr. 102/2J. | Abstract: glmdft-vie f s. f. = frumuseţe. Atâta frâmseaţe şighizd&vie. dosofteiu, v. S. 164. Cu frumseţea trupului şi cu ghizdăviia fetii... a se lăudă, cantemir, ist. 56.]
—	Din paleosl. gyzdavt (bulg. gizdav), idem.
ghizi>ăvî f vb. IV* refl. 1	...
cMizuĂyîE f s. f.	/	v- «rIlu(,av-
ghizi>eâ s. f, v. gliizd.
ghikbkiu s. m. I. Margelle. II. 1°. Lotus cor-niculatus. 2°. Medicago falcata.
I.	= gliizd. Ghizdeiul de piatră al fântânii, gâr-leanu, n. 144.
II.	(Bot.) 1°. Un fel de trifoiu cu florile galbene, bun de nutreţ pentru cai. Şi: ghizdeiu-mărunt, motocei, tri f oişte, trifoi şt e-colţurată. panţu, pl., H. I 19, 57, ii 79, 87, 142, 273, iii 139, 226, 306, .iv 52,84, vii 418, x 581, 534, xi 311, xii o, 137, xvi 96, odobescu, iii 173/14. Coasele şcârşniră a-marnic. Ghizdeiul, iarba oilor,... cădeau fulgerate. sandu-aldea, săm. iv 870. Floarea ghizdeiului. muscel, 98; cfr. păsculescu, l. p. 51. La cai să daţi fân, ghizdeiu verde, teodorescu, p. p. 175b. Pe la cotişuri creşte ghizdeiul sălbatec cu floarea galbenă, h. iii 66; cfr. ion cr. i 17, fundescu,
l.	p. 149. Se fierbe ghizdeiu, zeama se dă bolnavului de friguri, grigoriu-rigo, m. p. i, 75, cfr. leon, med. 40. | Specii: gliizdciu-mare (Lotus'uliginosus) panţu, pl , gliizdeiu-cu-patru-muchi (Tetragono-, lobus siliquosus). ib.
2°.=culbeceasă. panţu, pl. Ghizdeiul (luţerna).
i.	ionescu, m. 359.
[Şi: (reconstruit din plur.) ghizdul s. m. H. x 354, panţu, pl., (hiperurbanism) vizdeiu H. I 48, 382, n 87, 116, v 28, 352, vii 418, teodorescu, p. p. 299b, 609b, mat. folc. 475.]
—	Derivat din gliizd, prin suf. -eiu.
ghizdel s. m. (Bot.) v. ghizdeiu.
omziuji vb. IVa, GHiznunA s. f. v. ghizd.
OHi/.iefs f. Sorte de taffetas.- Un fel de taftâ. 31 Ze£o</ftme(a.l786),ap.Ş10. [Şi:gliizeât,gaziets.f.ib.]
—	Din turc. gezi „un fel de stofă.“
GHizrviiviE adj. v. ghiviziu.
ghizi.uc s. a. (îmbrăc.) Sorte de vetement (d’hom-me). — O haină bărbătească. H. Vii 486. Până ziua lumină, Ghizlucul şi-l isprăvea, pop. (Dobrogea) ap. ŞIO. [Şi: gltisluc h. vii 359, 486, ghioslric s. a. = vestă ţărănească. H. ii 245, 282, 312. | Diminutiv: ghizlncel s. a. (Dobrogea) ap. ŞIO.]
—	Din turc. giizliik „haină de toamnă,11 (din guz „toamnă"). ŞIO.
ghizlucejl s. a, v. ghizluc.
ghizmănâ s. f. (Oul.) v. gliismană.
ghizuînA, ghizunîe s. f. v. vizunie.
GHKEĂtiĂT f s. a. v.. freamăt.
gi* v. VI-
giaveb s. m. v. dever.
gibă s. f. (Ornit.) O pasăre, i-i. xi 146.
gibigică s. f. v. gcbigică.
gibkă s. f. Sorte A’eau-de-vie. — Un fel de rachiu. H. ii 245, 301.
—	Din turc. gibra „un fel de rachiu".
gicje vb. III v. zice.
gîcnA s. f. v. gignă.
gibogînA s. f. Vallon etroit. — Vâlcea strâmtă. ion CR. ii 22. [Şi: jidOTÎnă s. f. DDRF., barcianu, gidunfe s. f. = prăpastie (Straja, în Bucov.) Com. a. tomiac,] Cfr. vizunie.
GinvNiE s. f. v. gidogină.
gig s. a. (ş. d.) v. yig ş. d.
gigant, -A subst. Geant. — Uriaş. Stejarii par
o	strajă de giganţi, eminescu, p. 251. [Derivat: gigantic, -ă adj. Paşi (c. negruzzi, I 275), cerbii (odobescu, ii 263) gigantici. Proporţnmi gigantice. maiorescu, cr. i 57. | Formă învechită: ghi-giint, -ăsubst., adj. Om mare ca.un ghigant. mineiul (1776) 28‘/2. Ghiganta lor putere, pann, e. iv 99.]
—	IV. din lat. gîgas, -antem s. grec. fi-ja^-avxoc, idem.
gigÂt, -A adj. Pimpant. — (Mold.) Slab, subţire, iute la mers. ion CR. IV 123. Aceâ nevoinţă deşartă carea o fac cei bătrâni, ca să meargă neatezi, isteţi, împodobiţi, curaţi şi gigâţi. magaz. isr. iii 32/,,. Te întoarce vesel, gigât. alecsandri, t. 721. Da cini l-o răsădit ? Todiriţă trup gigât. vasiliu, c. 107.
gigea adj. invar. Gentil. — (în graiul copiilor) Frumos, drăguţ, plăcut. Tăticule, ce eşti tu aşă supărat?... că n’a fost mama cu minte şi gigea cu tine?vlahuţă, ap. TDRG. [Şi: (Mold., Bucov.) cfcea adj. marian, na. 92/12, 340/2c, Com. g. tofan, i. grămadă . | Diminutiv : gigică s. f.]
—	Cuvânt copilăresc, care se găseşte şi ’n turceşte: gigi, idem. Cfr. giugiuli.
gigică adj. inv. v. gigea.
giglete s. a. pl. (Agric.) = bulfeii. Giglete sânt două speteze care trec prin sulete şi ţin poliţa cu cuie. i. ionescu, m. 711; cfr. jiglă.
GIGnA s. f. (Mold. şi Bucov.) Unealtă de fierărie (H. x 22, 69, 209, 508, 512), (la plur.) un fel de pă-
GlGNIŢÂ
- 267 -
GINERI
rete ea de o şchioapă de lat şi ca de trei până la patru palme de înalt, care-1 fac fierarii din lut hleios şi-l aşează între vatra pe oare se’ncălzesc cărbunii şi’ntre gura foilor, pentru ca foii să nu se aprindă de căldură (marian, d. 34, 39). [Şi: gicnă s. f. h. x 77, gihnă s. f. H. xii 600, gigniţă s. f.
ii.	x 466, xii 553, jîgnă s. f. Metalurile fierbeă în jigne. beldiman, n. p. i 44, jigneA, s. f. = cuşniţa (unde se roşeşte fierul), dame, t. 108.]
—	Etimologia necunoscută. (TDRG. îl compară cu ţigăn. vignja, sârb. viganj „făurişte". Mai de grabă stă în legătură cu tulpina slavă eeg- „ard", cfr. rus. zigaliste „cărbunărie").
GiGNiţA s. f. v. gignă.
gigos,-OÂSĂ adj. Glanduleux. — Ca gâtul noduros, care are primele începuturi de guşă, cu noatce, nodâlcos. şez. ii 229/,.
gigul s. a. v. vicol. gIhnă s. f. v. gignă.
gilăluî f vb. IVa. Hair.—A urî. Cire gilăluiaşte clereptul, greşi. psal. sch. 101 (= u r î dereptul co-reşi, ps. 85). |_A urmări, a persecută. Aceasta cale gicăluiiu (greşit în loc de gilăluiu) pâra la moarte. cod. vor. 37/13 (= această cale.goniiu. n. testament 1648; această cale am gonit, biblia 1688). | A invidia, a râvni. Ucideţişi gilăluifi şi nu puteţi dobândi. COD. VOR. 127/s (= râvniţi şi pi-zmiţi. N. testament 1648; omorîţi şi râvniţi. biblia 1688).
—	Din ung. gyiilolni „a uri".
GiLĂU s. a. v. gealăn.
gilepeăscă s. f. v. geleap.
giletcA s. f. v. jiletcă.
oiLui vb. IV® v. gelul.
giiibkk, gimiub s. a. v. cirnbir.
gimbir s. m. v. ghimber.
gimbiş, GfMBiŞLÂc s. a. v. giuinltnş.
gimnastică s. f. Gymnastique. — Arta de a întări şi îmmlădiâ corpul omenesc prin exerciţii. A-şi întări născânda vigoare prin gimnastică. hasdeu, i. c. vii. | Fig. Gimnastică intelectuală,, gimnastica memoriei. [Familia : gimnastic, -ă adj. Circul gimnastic, uricariul, viii 193. Pas gimnastic [=forţat şi ’n cadenţă], zamfirescu, r. 265 ; gimiuist s. m. Era... un călăreţ vestit, un gimnast fără pereche şi un mânuitor de frânte al armelor cavalereşti, negulescu, f. R. i 199. | (învechit) ghimn-j
—	N. de origine grec. (•fop.vaoi'.y.'jţ, idem); cfr. gimnaziu.
gimnaziu s. a. Lyce'e. — (La. Românii din Ungaria şi Bucovina) Liceu. Gimnasiul din Blaj. russo, s. 55. | (în România) Şcoală medie cu patru clase. Director de gimnasiu. maiorescu, cr. i 344. [Forme învechite: gimnăzie s. f. uricariul, iu 36, vii 173; gliimnăzie s, f. stamati, d. | Derivate: gimnazial, -ă adj. Instrucţiunea gimna-sială. odobescu, ii 66; gininaziăst (maiorescu, cr.
i	278), gimnazist (contemporanul, iv 2), gimna-zier (sadoveanu, p. s. 139) s. m. = elev în gimnaziu; gliimnasi f vb. lVa = a pregăti pe cinevâ (prin exerciţiu) pentru duel. pann, e. iv 84.]
—	N. de origine grec. (ţu[xvczo!ov „loc pentru exerciţii gimnastice").
GiMNOSoriST s. m. Gymnosopkiste..—(in vechea Indie) Un fel de filosofi care umblau goi, şe. abţineau de la carne şi duceau o viaţă contemplativă. Trii filosofi, ghimnosofiste (declinat greceşte),... au pmces. cantemir, ist. 141. [(învechit) ghimu-]
—	N. de origine grec. (-fu[).vooofi<3x% „filosof care umblă gol“).
«rar ■)• subst. (ş. d.) v. cimţ ş. d.
gin s. a. v. ghin.
ginărâr s. m. v. general.
gindăoănă adj. f. (Despre pere) Care au forma lungăreaţă, faţa gălbuie şi gustul dulce-aspru. şez.
v	68.
—	Derivat din numele local Ghindăoani.
gini>âr s. m. (lht.) v. gliindar.
gineceu s. a. 1°. Gynicee. 2\ Pistil.
1°. (La Greci şi Turci) Partea casei locuită numai de femei, harem. Soţiile Domnilor... lâncezesc în gineceu, in seraiul Curţii, iorga, C. i. i 100.
2°. (Bot.) Pistil, sandu, S. 144.
N. de origine grec. ("(ovainsiov, idem).
ginerăr s. m. v. general.
GiNERĂş s. m. v. ginere.
ginere s. m. 1°. Gendre. 2°. Fiance.
1°. (în opoziţie cu socru-soacrâ şi în corelaţie cu noră) După cununie, feciorul cununat devine pentru socrii săi ginere, marian, nu. 177. Cine
e... ginere împăratului? biblia (1688), ap. TDRG. Dăm... pe toţi aceşti... ţigani şi ţigance... cu ginerii şi nurorile lor (a. 1793). uricariul, xix 443/,.a. Anton, ginere-său. (a. 1614), ap. GCR. I 45/14. Cuscrul şi... ginerele vin. alecsandri, t. 336. Am o singură fată şi-om vedeă, eu pe cine mi-oiu alege de ginere, creangă, a. 7, cfr. p. 142. Ţineâ morţiş să aibă ginere magistrat, sandu-aldea, luc. vii 147. După moarte, şl cal de ginere: se zice când se întâmplă cevâ la timp s. loc nepotrivit, când după un rău mai vin şi alte necazuri, zanne, p. ii 619. Ginirele, să-l porţi toată ziua în spate, seara tot el sice că a ostenit, ib. iv 374.
2°. (în opoziţie cu mireasă, în Transilv. şi Munt.) Mire. Zeace feate... ieşiră în tâmpinatul ginerelui. tetraev. 244; cfr. coresi, e. 13/,, 537/m. Am găsit să vă căsătoresc pe amândouă; aştept acum curând să sosească ginerii voştri, odobescu, ap. TDRG. Care este mirele, Mirele, ginerele ? alecsandri, p. p. 176. în toate Duminecile de după logodnă până la nuntă, ginerile mergea la, mireasă cu plocoane, pitiş, şch. i 108.
[Şl: \-\-june) juncre s. m. împreună cu Muntean Adam, jumre-său. iorga, s. d. xiii, 90, giiinere s. m.ib. xu 267, xiii 118. |Diminutive: (Munt.)gi-nericăs. m. = mire. Flăcăul ce se căsătoreşte se numeşte ginerică; fata: mireasă. H. ii 14, cfr. 208, 224. El este fratele mirelui sau al ginericăi. ib. xiv 339. Tatăl ginericăi. GORJAN, H. iv 109, cfr. pann, p. v. i 86, delavrancea, s. 97, jipescu, o. 80; gi-nerâşs, m. ap. TDRG. | Feminin (rar, în glumă): g'iueroâică s. f. Ginerele Cu gineroaica. teodorescu, p. p. 362b,cfr. marian, na. 380. j Abstract: ginerie s.f.= starea s. timpul de ginere, anon. car. Primesc cu bucurie... gineria ce-mi dai. ispirescu, ap. TDRG. în zioa gineriei lui [vop.'-feuoîux; aOtou], biblia ib. | Verb: gineri vb. IV® trans. = a face pe cinevâ ginere. Flăcăul... de-i uricios, îi zici că-i foarte frumos... ca să poţi să-l ginereşti! alecsandri, t. 325, cfr. 1265, 765. Care dintre negustori... aveau mai multe copile... umblau... să-l gi-nerească. caragiale, s. n. 22. Dacă văzu pe Făt-frumos, ar fi poftit dumnealui să-l ginerească, fiindcă aveă trei fete. ispirescu, l. 105.]
_ Din lat. gener, -erum, idem (pentru înţelesul
2° cfr. alb. bender, n. grec. -fa|j.6poc, bulg. set cu însemnarea d°e „°ginere" şi „mire").
gineri vb. lVa, ginerică s. m v. ginere.
GINERIE
— 268 -
GINT
GINERIE, GINEROÂI€Ă s. f. V. ginere.
gingâlâş, -A adj. gingaş.
gingaş, -A adj., adv. I. l°-2°. Delicat. 3°. Dorlote. 4°. Difficile. II. Dâlicatement.
I.	Adj. 1°. Fraged, plăpând, simţitor, slăbuţ, producând (spre deosebire de jigărit, ţigărit) o impresie de drăgălăşie, (corespunde neologismelor) debil, delicat, fin. Acel trup moale şi gingaş, dosofteiu, v. S. 27. Mâinile sale ceale gingaşe, beldiman, n. p. ii 73, (jingaşe) id. 0. 39. Sânteţi aşi de ţigăriţi şi gingaşi...
c.	negruzzi, i 245. Gingaşa fată Zâmbea ca floarea de pe câmpii, alecsandri, p. i 22. Priveşte... Al ei chip gingaş şi tânăr, eminescu, p. 186. Măi bădiţă, trup gingaş, Eu cu tine duce-m’aş. hodoş, p. P. 140. Se făcu o zână gingaşe şi plăpândă, ispirescu, l. 35. Şi apoi ce este mai gingaş decât ochiul? creangă, p. 58. | Alegător în mâncări (LB.), dificil. Nu erâ gingaş, beA vinarsul... pe mâncate. reteganul, p. iv 8/3. | Susceptibil, care nu poate suferi cevâ. Cartofele sânt gingaşe la ger. I. ionescu,
c.	238. I Fig. Gingaşă frumuseţă (alecsandri, p.
i	130), zârnbire (id. I 211) lumină (id. I 128). Dor (id. îi 5), acord (id. I 334)’ gingaş.
2°. (în raport cu alţii) Delicat. Şi erA Domnul judecător drept şi milostiv şi gingaş întru toate lucrurile lui şi nemăreţ. magaz. ist. i 344/r
3°. Răsfăţat, vaida. Cel moale... şi cel gingaş [-tpmpepoţ]. biblia (1688) 147. Lelişoară, gură dulce! Chiamă-mi dorul să se culce,... Că-i prea gingaş, desmierdat, Tot la sân a fost declat. bibicescu, p. p. 28.
4°. (Despre lucruri) Delicat, anevoios, încurcat. Eră gingaşă înnoirea domniei, aflându-se şi alţi domni mazili în Ţarigrad. canta, let. iii 185/29. Misiunea analizei critice devine gingaşă, hasdecj,
i.	C. 133. Această poznaşă trebuşoaru şi gingaşă în multe privinţi. creangă, p. 141.
II.	Adv. (mai rar) Sună gingaş atunci câmpia, Ca de un freamăt, alecsandri, p. i 22. O fată frumoasă... şi gingaş îmbrăcată, ispiresco, l. 341.
[Accentuat pe alocuri şi: gingvăş, -il. | Şi: (~{-drăgălaş) gingâlâş, -ă adj. Trupul tău... gingălaş. zi-lot, cron. 346. | Diminutive: gingaşei, -eâ şi -îcă. adj. Floricică gingăşeă. jarnîk-bârseanu, d. 23. Copiliţe gingăşele. alecsandri, p. p. 36b/,. Dragă mi-e leliţa mică Şi de trup cam gingăşică. ib. 337, cfr. bibicescu, p. p. 364.]
—	Din ung. dial. dsingăs (zsingăs, cfr. ssenges, gyenges szinnyei), idem (cfr. şl sârb. gingav, rut. dzengtyvyj, idem. rerneker, sl. wb. 300).
gingAşel, -eâ şi -icA adj. v. gingaş.
gingaşi vb. lYa refl. 1°. Devenir dilicat. 2°. Se mignarder.
1°. (în opoziţie cu a se oţeri) A deveni gingaş, neresistent. Gsingesheskume = delicatus reddor. anon. car. De când poartă cămăşi de lână, s’a gin-găşit cu totul (Braşov).
2°. A se alintă. [Esthir] lud pre ceale doao roabe şi pre una să răzimâ, ca când s’ar gingaşi, biblia (1688) 359.
[La dosofteiu il găsim întrebuinţat şiîn funcţiune trans.: îi gingăşiiă pentru bucate (=le dădea tot ce cereau), ps. 368, cu derivatul: f gingftsitiiră s. f. ps. 259.]
—	Derivat din gingaş.
gingăşie s. f. Dăicatesse, finesse.—înfăţişare gingaşă. Când o văzură... se minunară de aşă rară gingăşie, ispirescu, u. 91/,c, cfr. idem, l. 38. | Fi-neţă. Simţiţi, vă rog, toată gingăşia logică a acestei îmbelşugări de cuvinte ? maiorescu, cr. ii 16.
| Simţire gingaşă. în corpul său uriaş se ascunde
o	gingăşie sentimentală, idem, 341. | (Impropriu) Sensibilitate, susceptibilitate. Câte-o-dată s’au obici-
nuit a face Iordanul şi în divanul curţii dinlăuntru..., pentru gingăşia, gerului (=fiind prea susceptibil la ger), gheorgachi, let. iii 309/34. [Ou alt sufix : gingăşime s. f. Dă la simţirile noastre o mai multă gingăşime. konaki, p. 268. Se mierâ de frumu-seţa..., de gigăşimea ei. beldiman, n. p. ii 72, cfr. 185.]
—	Derivat din gingaş, prin suf. abstr. -ie.
gingăşime s. f. v. gingăşie.
GINGEĂ s. f., ging£l s. in. \	.	,
GÎNGENĂ s. f.	/	v-	sinsie.
gingie s. f. Gencive. — (Mai ales la plur.) Partea cărnoasă ce înveleşte dinţii şi măselele la rădăcină. Să se cresteze gingiile de jur împrejur, piscupescu, 0. 310. Nevoiaşii noştri critici... neputând să muşte, morfolesc arta ’n gingii, vlahuţă, p. 83. Şi-şi descoperi râzând strunga lată din gingia de sus. sadoveanu, p. s. 88. | Fig. Când a ajuns cu luntrea până ’n gingiile gheţii. sandu-aldea, u. p. 120. || Spec. Când au început să dea boabele, se zice că porumbul are gingii, ca în gura omului, ion cr. iv 221, cfr. 249. [Şi: (Mold., Transilv.) gingină LB., vaida, gingenă s. f. Limba ’ngin-gini lipită mă ’nneacă. dosofteiu, ps. 66. în gingini molfăeşts. C. negruzzi, ii 304/12. Face răni... pe gingini. şez. iv 12o/4. Ginginile măselelor, ib. 11 92/12. Lupi fără dinţi în gingeni. alecsandri, p. ii 347. P. ext. Gingeni=xm fel de boală de gingeni,care face să curgă sânge din ele. leon, m. 148, gingeâ s. f. LB., gingei s. m. Măsealele în gingei sânt aprinse. calendariu (1814) 166/,,. De pe dinţi, de pe gingei. marian, sa. 158. ’N gură-s numai gingei. hodoş, C. 82. Două rânduri de dinţi de fier... cu gingei de os. brebenel, GR. P. | Diminutiv: gingioâră s. f. (pronunţ, -gi-oa-) {(ig.) Bazele soarelui... tivesc în auriu numai o gingioâră a creştetelor, ciocârlan, p.p. 39. | Adjectiv: ginginos, -oăsă adj. Firea... l-au lipsit [pe bou] de dinţi ginginoşi [=incizivi] la falca de-asupra. 1. ionescu, c. 88.]
—	Din lat. gingiva, -am, idem. Cfr. îngingiâ.
gingii,iu, -ie adj. v. gliiurghiuliu.
GINGINĂ s. f., ginginos, -OÂSĂ adj., \	■
GINGIOÂRĂ S. f.	/V-
gingiri,iu, -ie adj. v. gliiurghiuliu.
GiNGiRiiu, -ie adj. (Turcism, in Munt., despre cafeaua turcească) Cu caimac. CafeA gingirlie. M. chiriţescu, conv. lit. xlv 618, cfr. delavrancea, v. v. 67, caragiale, m. 288. [Şl: giungiurllu, -îe adj. (despre oameni) = drăguţ, nostim. Fete giun-giurlii, ap ŞIO.]
—	Din turc. gigili „strălucitor, drăguţ11. TDRG. Cfr. giugiuli.
GINISTRĂ S. f., GINISTRU s. m. (Bot.) = drob,
drobiţa. panţu, pl. [Şl: inistru s. m. ib., marian, ch. 8!]
—	N. din germ. trinstei’, idem.
gint f s. a. jBace, giniration, lignee. Peuple.— (Traducând pe paleosl. rodi „neam“ şi înlocuit mai târziu prin „rudă“ şi ,,neam“) Dfoamjne, scăpare noao tu eşti în gintu şi în gintu. psal. sch. 295 (=... în rudă şi în rudă. coRESr, ps. 249). înpărăţiia ta în toate veacurile şi vlădiciia (= stăpânirea) ta în toate ginturele şi ginture. ib. 469 (=... în toate neamure şi neamure coresi, PS. 393), cfr. 144, 218, 230, 260, etc. Câte munci sântu iuo să mun-cescu gintu omenescu. cuv. D. bătr. ii 316, cfr. 350. Unde ţi-e gintul tău şi fraţii tăi? ib. 11 451, cfr. 449. || Popor, mulţime, norod. Totu gintulu cade-se a se adură. cod.’vor. 30 (= să se strângă mulţimea. n. testament, 1648; trebue mulţime să se adune, biblia, 1688). [Plur. f ginture.]
—	Din lat. gens, gentem,idem. Cfr. dubletul gintă.
GINTÂ
— 269 —
GIUBEÂ
giktă, giute s. f. Bace.—Neam, seminţie, viţă, rasă, familie. Ginte barbare. O. negruzzi, 1201. Gin-tea ovreiască, maiorescu, d. iv 648. Latina gintă. alecsandri, p. ii 333. Gintă teutonică, odobescu,
ii	198. Născătoarea gintei lui Eneu. id. iii 40. Gin-tea irascibilă a autorilor. I. negruzzi, i 278. [Şi (învechit) glu'ntă stamati, D. | Plur. ginţi şi ginte.] —N. din lat. gens, gentein, idem. Cfr. dubletul gint.
GiNTĂiiA.® s. a. (Căş.) v. jintălău. gin'ţkbă s. f. v. gliinţură.
GIOÂLĂ s. f. v. giol.
gioarsă s. f. (ş. d.) v. cioarsă ş. d.
giocAn, -ă subst. v. ghiocel.
GioGiiisiE s. a. plur. v. jugleie.
giogoleân s. m. (Bot., Ban.) Prunus armenica. Com. LIUBA.
giol s. a. (Au jeu d’osselets) Mise, enjeu. — (La jocul cu arşice) Numărul de arşice pe care trebue să-l pună la un joc fiecare jucător. Celalalt trebue să pună şi el atâtea arşice... de căte s’a hotărit să fie giolul. ispirescu, ap. TDRG. # A face (s. a da) puiu (le giol = a luă toate arşicele, p. ext. a şterpeli, a fură. zanne, P. IV 375. Le dam puiu de giol la păni. gorjan, H. ii 53. Făceau... câte un puiu de giol cu gâştele şi cu purceii de prin islazuri. odobescu, iii 578. Cu mâinile la piept şi cu ochii la puiu de giol: se zice despre hoţii care fac pe smeriţii, i. golescu, ap. zanne, p.’ ii 241. [Plur. gioale şi gioluri. I Şi: gioălă s. f. = arşic, pamfile, J. II 292, iii 20. | Derivat: giolăr s. m. = cel care ştie să nemerească bine în arşice. Reputaţia lui de giolar eră mare. ghica, s. 300. | Verbe: gioli şi geli (pamfile, j. ii) vb. lVa = a face puiu de giol, a şterpeli. Să nu miroase patrioţilor a milioane giolite. jipescu, ap. ŞIO.]
—	Din turc giil „totalitate". ŞIO.
giolâb s. m. v. giol. giolgiu s. a. v. giulgiu. giolî vb. IV* v. giol.
giomb s. a. Vase. — Un vas pentru lapte sau smântână, pamfile, I. C. 26. Cfr. ghiob.
gioîiât s. a. Jambe.—(Fam. şi peiorativ) Picior, cfr. (z)gaibă. conv. lit. xliv, ii 619. Am să-ţi suiu picioarele pe umeri şi să-ţi cobor capul subt gionate. delavrancea, S. 255. Par’că le-ar fi căzut nasul şi gionatele, să vie ei întâi. id. H. t. 146, cfr. conv. lit. xliv, ii 619.
gionie s. f. v. ghin.
gionoăie s. f. (Ornit.) v. gliionoaie.
giont s. a. v. ghiont.
giobâp s. m. (ş. d.) v. ciorap ş. d.
giorovăi vb. IVa v. ciorovăi.
giovelor f s. m. v. giuvaergiu.
gips s. a. Gypse. — Sulfat de calciu hidratat, care, fiind încălzit la 110 grade, se transformă în ipsos. poni, c. 202, 203. [Şi: ghips s. a.]
—	N. din fran.
gipsăriţă s. f. (Bot.) v. ipcărige.
gir s. a. (Comerţ) Endos. — Semnătură prin care cinevâ ia răspunderea unei poliţi s. transmite altuia proprietatea ei. Girurile astea două. caragiale, t. i 193. [Derivate: gira vb. la=a garantă printr’un gir; girant s. m. = 1° cel ce dă un gir; 2° cel ce răspunde de o publicaţie. Orice ziar trebue să aibă un girant răspunzător. hamangiu, C. c. xvii; 3°. (A. -U.)= geră.]	<■
—	N. din germ. (Jiro, idem.
GiRÂnĂ s. f. v. gireadă.
girafă s. f. (Zool.) Girafe. — Erbivor din A-frica, cu gâtul şi picioarele de dinainte foarte lungi.
—	N. din fran.
girâk f s. m. v. gerali.
gireăbă s. f. Meule (de foin, de paille...).—(Mold., Transilv.) Şiră (de fân, paie, bucate), creangă, gl., dame, t. 62. Fânul cosit se pune în girezi de 2‘/2 stânjeni de late. i. ionescu, m. 527. Girezi de secară (id. d. 260), de paie (stoica, săm. iii 821), de grâu (şez. vii 140). Alţii cărau, alţii durau girezi. creangă, p. 158. Grâul... Badea l-a secerat, In girezi l-a adunat, teodorescu, p. p. 144. | (Despre cartofi, sfecle, etc.) Grămadă. Sfeclele... le va clădi în girezi. I. ionescu, C. 237. Gireadă [de cartofle], id. ib. 215. Girezi de tizic. pamfile, i. c. 394. [Plur. girezi. \ Dial. jireadă economia, 65, marian, nu. 171. | Şi: girâdă s. f. O giradă de paie. jarnik-bâseanu, d. 339, (-fşiYă) şireădă s. f. sbiera, p. 160/„, 200/2,.] Cfr. jurubiţă.
girec s. m. v. direc.
girei», giret, girit s. a. v. gerid.
GiRlTic s. m. Nabot. — (Vicovul-de-sus, în Bucov.) O mână de om, un pipernicit, un închircit că de-abiă-1 vezi. Com. g. NISTOR. Cfr. ghibirdic, gâ-bârdeciu.
GişTi vb. lVa refl. v. vişti.
gistruî vb. IVa. Faire naufrage.—(Despre corăbii) A se înnecă. Trimis-a Dumnezeu... pe mare un vânt greu şi marea o-a ’nvăluit, Corăbiile au gistruit. marian, nu. 812, cfr. sevastos, n. 137/,.
—	Variantă a verbului agest(r)i. TDRG.
gităr(ic) s. a. v. şiştariu.
Gir io an, -Ă adj. v.’ liition.
gitrui vb. IVa. v. vitrui.
gitijos, -oâsă adj. Gourmand. — Hrănaciu, mâncăcios (ion cr. ii 79), cfr. mâncău, găman, foite. [Pronunţ, -tu-os.]
—	Etimologia necunoscută. (Poate, Înrudit cu slav. zito „grâu, bucate11).
GiCBEĂ s. f. Sorte de vâtement. — Haină largă de postav (adeseori căptuşită cu blană) purtată pe vremuri de boieri de-asupra anteriului s. de boieroaice sub biniş (ŞIO.). Astăzi se mai poartă de preoţii bătrâni, (pe alocuri) de ţărani (h. ii 31) şi de ţărance (ib. I 239, ii 262, V 5, x 261,500). Să iei materie de o giubeă (a. 1780). iorga, s. d. vi ii4. Giubeaoa... este cu jder. ib. 18. Un rând de straie... şi giube.
e.	kogălniceanu, let. iii 262/u. învălit până la ochi cu o giubeâ de postav albastru blănită cu blană de râs. filimon, c. i 601, cfr. c. negruzzi, i 16. Giubeâ lungă! alecsandri, t. 68. Şi ’n giubeâ s’a îmbrăcat, teodorescu, p. p. 262, cfr. 321, 323b. îşi pierdea giubelele. mat. folc. 81; cfr. pâ-SCULESCU, L. P. 270, VASILIU, C. 121, ŞEZ. IV 189/9. [Diminutive: giubeluţă s. f. Aveă antereu, giu-beluţă... I. negruzzi, iii 10. Streşioara-mi pică, Giubeluţa-mi strică, teodorescu, p. p. 313, giu-beluşă s.f. mat. folc. 262; (-j- scurteică) giubeicâ s. f. ’(Ban.) = scurteică, ap. ŞIO. | Derivat (învechit): giubeliu s. m. = boier cu giubeâ, fig. cu idei ruginite, retrograd. Un giubeliu... care nu mai văzuse... teatru. N. A. bogdan, ap. TDRG.]
—	Din turc. gube, idem. Cfr. dubletele şubă şi jupon.
GlUBEICÂ
— 2lO —
GltJRGlNA
GlUBEICÂ s. f., giuuei.iu s. m. \ (,:nhoA
GIUBELUŞÂ, GIUBELUTÂ s. f. / v-
giubîuv s. a v. joben.
giurră s. f. Veste (de peau, sans manches).— Pieptar de piele, fără mâneci, cfr. bundă. (Toracu-M., Torontal). viciu, gl. Cfr. giubeâ.
giubuiiluc s. a,. (îmbrăc.) Sorte de vStement.—
0	haină, bărbătească. H. xi 351.
giubeâ | s. f. Lance. — (Turcism) Suliţă, lance. Alţii l-au împuns cu giudealele. magaz. ist. iv356/15.
—	Din turc. gida, idem.
giugeâ f s. m. Nain. — (Turcism) Pitic. Ro-mandi Pârcălabul, un giugeă, un om pocit, beldiman, tr. 341.
—	Din turc. giige, idem.
giugiuc adj.invar. Charmant. — (Turcism, fam.) Drăguţ, plăcut, nostim, cfr. giungiurliu. Alesesem
o	măscuţă giugiuc. marion, ap. ŞIO.
—	Din turc. gugiik, idem.
giugiuleâlâ s. f. v. giugiuli.
giugiuli vb. IYa. Caresser. —Trans. A de-smierdâ (pe cineva) cu vorbe drăgăstoase, mângâin-du-1 eu mâna, a răsfăţa. îl mângâe, îl giugiuli. gorjan, H. IV 74, cfr. pann, P. v. ii 97. îl giugiuli, îl desmierdă. ion cr. ii 116. Peste zi să-l giugiulesc. JARNIK-BÂRSEANU, D. 126, cfr. RETEGANUL, P. V 12/,,, FUNDESCU, L. P. 90/15, PĂSCULESCU, L. P. 162, 103. || Refl. (Despre câni) A se gudură. Se mai giugiuli câinele cât se giugiuli, şi odată o luă pe picior îndărăt, mera, b. 188 | (Despre păsări) A se drăgosti. Pasări... Ciripind cu ciocu’n soare, giugiulindu-se cu-amor. eminescu, p. 67, cfr. ispirescu, l. 230. Se giugiuliră ca nişte porumbei, fundescu, l. p. 52. [Derivate: giugiulire s. f.; giugiulit s. a. 0 fată mare se mai lasă şi ea mai la un sărutat,... mai la un giugiulit, delavrancea, S. 15, giugiulitură s. f. Mai fă-i cu coada ochiului, mai spune-i câte-o giugiulitură. conv. lit. ap. TDRG.; giugiuleala s. f. Dascălul uitându-se la ea cu ochii galeşi şi cu giugiuleli, îi zise: ...ispirescu, l. 270.]
—	Etimologia necunoscută. (Răspândirea cuvântului in Ardeal face neprobabilă derivarea din turc. gigili „drăguţ,plăcut", cfr. gingirliu, gigea, giu-giuc şi guguli).
giugiumă s. f. (Bot) = ismă-bună. panţu, pl.
giuglâu s. m. Nom de chim. - Nume de câine ciobănesc, ii. iv 156.
giugleije s. f. plur. v. jugleie.
giuî vb. IVa v. joi.
giujlgiu s. a. 1°. Toile fine. 2°. Linceul.
1°. Pânză subţire fină. Giolgs— syndon. anon. car. Voinicul şi-au desbrăcat cămeaşa cea subţire care eră de giolgiu. sbiera, p. 68/4. Nănaşa duce finului...
o	bucată de giolgiu, numită cruşmă. marian, na. 175. Un vânăt giulgiu se ’ncheie nod Pe umerele goale. eminescu, p. 263. îşi adună giolgiul homăltoc. a-gârbiceanu, luc. iv 108. Cumpără giolgiu şi fac vălitoarea gata. brebenel, gr. p., cfr. bibicescu, p. P. 271. | Pig. Fantasmă învelită c’un giulgiu ele albă ceaţă, alecsandri, p. i 339. Totul se îmbrăcase într’un giulgiu de ger şi de întristare, odobescu, iii 2O8/10. Biserica e acoperită de un giulgiu de sculptură minunată, iorga, C. i. ii 36.
2°. Spec. Pânza în care se înfăşoară trupul unui mort, cfr. păioară, linţoliu. înfăşurându-l cu giulgiu, îl puseră într’un sicriu. MINEIUL (1776) 93,2.
Luară trupul lui Isus..., îl înfăşurară în giulgiu. marcovici, d. 131. în Munţii apuseni ai Transilvaniei trupul mortului se acopere asemenea cu o pânză albă... care se numeşte giulgiu, marian, î.
247.	Ca un giulgiu mortuar. C. negruzzt, i 270. Trupul dumneeeesc în giulgiuri îl vor înfăşa, teodorescu, p. p. 107. | P. ext. Cearşaf, prostire cu caro se acopere un mort pe faţă sau pe corp. Faţa lui cu giulgiu legat, antim, p. 167. Se maipune peste întreg corpul mortului... o pânză albă şi curată de casă... care se numeşte giulgiu, marian, î. 85.
[Plur. -giuri. | Şh’giolgiu s. a., ghiolciu s. a. lie de ghiolciu. bibicescu, p. p. 180, ajolgiu s. a. jahresber. IV 325, golgiu s. a. Iile [femeilor din Boziaş] sânt din golgiu. moldovan, ţ. n. 328. | V e r b : (formaţie personală) ginlgiui vb. IVa = a acoperi, a învăli cu giulgiul. Luna giulgiueşte cu alba ei zăpadă. ALECSANDRI, P. II 298.]
—	Din ung. gyolcs, idem.
GIULGIUI vb. IVa V. giulgiu.
giuluş f s. a. Avenement au trone.—(Turcism) Urcare pe tron. Zorbalele cerură ..giuluş de alt împărat nou. e. văcărescul, ist. 274/10. [Plur. -luşuri. | Compus (turc. gulus-name) : f Giuluş-nameă — scrisoare oficială prin care se notifică urcarea pe tron a Sultanului. Trimise soli la Becin cu giulusiname cătră împăratul Leopold. e. văcărescul, ist. 269/e]
—	Din turc. giilus, idem.
giumâg s. a. v. ciomag.
giumâbtâre s. f. v. geinănare.
GilMitiit s. a. (îmbrăc.) v. cimbir.
giumbuş s. a. Bouffonnerie. — (Turcism) Cara-ghiozlâc, comedie, năzdrăvănie, cfr. ghiduşie. Dispariţia lui [Mitu Boierul]... eră o pagubă reală pentru atâţia amatori de giumbuşuri. caragiale, S. 76, cfr. ib. s. n. 11. Făceă felurimi de giumbuşuri, se da peste cap, se tăvăleă pe jos. teleor, ap. ŞIO. însfârşit o „trupă“ ăeceauşi... veneau după masă... ca să spuie giumbuşuri în bucăţi de fraze luate din toate limbile, iorga, c. i. i 186. [Plur.-fmjuri. | Şi: gimbiş s. a. = (Olteniţa) graţie Com. m. chiriţescu. Şolduri lepădate cu gimbiş ( = cu multă graţie) în afară de beteliile strânse, id. conv. lit. xlv 365. | Abstracte: gimbişlâc=graţie Com.M.cni-riţescu, giumbuşlâc, giumbuşluc s. a. Tumbele şi giumbuşlucurile delfinilor, anghel şi iosif, c. l.
192.	| Diminutiv: giumbuşel, -eit adj. = frumos (pamfile, J. ii); comedios, hazliu, poznaş, care face giumbuşuri, năzdrăvănii. Ariciul e mititel, Mor fetele după el, Că e mic şi giumbuşel. pârvescu, h. 15. | Adjectiv: f giuiubuşiau, -ie = doritor de giumbuşuri, căruia îi plac gi’umbuşurile. polizu.]
—	Din turc. Rumbus „petrecere".
GIUMBUŞEL, -EÂ adj.
GIUMBUŞLÂC s. a.
GIUMBUŞLÂU, -IE adj
GIUMBUŞLUC s. a.
GiUMEiiT,-Âfadj. Genereux. — (Turcism) Darnic generos, galantoni. Cel giumert pururea în lipsă se află. i. golescu, ap. zanne, p. viii 223, cfr. ib. 221.
—	Din turc. gijmert, idem.
ciumunăke s. f. v. gemănare.
GiUNERE s. m. v. ginere.
giungiurliu, -ie adj. v. gingirliu.
GiURGisrĂ s. f. 1°. Georgienne. 2°. Ronde turque.
1°. Femeie din Georgia(în Caucaz). 0 Giurgină, ţi-alesei Cu frumseţe minunată, pann, h. 86.
2°. Un fel de horă turcească, cu fel de fel de schime caraghioaze. | E ig. A juca ginrgi»a=a duce
v. giumbuş.
GlURGÎlî
— â7i -
âLAJĂ
pe cinevâ de nas. Să nu dea peste vr'o muieruşcă care să-l joace giurgina. ispirescu, ap. ŞIO.
[Şl: (Oltenia) A jucâ gherghina = a fl belşug (se zice când merge anul bine şi toată, lumea e veselă). ZANNE, P. iv 413.]
—	Din turc. gurgina „un danţ extravagant11.
SAMY-BEY.
giurgiu s. a. — (în expresia) Cu părul făcut giurgiu = zbârlit, reteganul, ch. 12.—Cfr. ciurlă.
giurgiuveâ s. f. v. cerceyefi.
giurgiuveân, -A şi -cA adj., subst. Habitant de Giurgevo. — (Locuitor) vdin Giurgiu.
—	Derivat din bulg. Guvgevo, prin suf. moţion. -ean, -eancă.
giuroiu s. a. v. şiroiu.
giuvaer s. a. Bijou. — (România) Podoabă preţioasă lucrată în metal (aur, argint) şi pietre scumpe, (înlocuit in mare parte prin neol.) bijuterie; cfr. (pop.) nestemată, (vechiu) sculă. Acest giuvaer e bun pentru o femeie, c. negruzzi, iii 421. Mă iubeşte pentru juvaeniri. alecsandri, t. 752.
| Fig. (Adesea ironic, despre un lucru bun s. o persoană cu calităţi excelente, cfr. sculă). N’o să aflu între-ai noştri vre un falnic juvaer? eminescu, p. 245. Să nu pierzi din mână un giuvaer (= ginerele) ca acesta! ispirescu, l. 291. [Pronunţ, -va-er. j Plur. -ere şi -eruri şi (cu înţeles col. <n. -grec. TCopaepixâ) giuvaericăle (cu sing., rar) giuvaericâ s. f. Giuvaerică, mărgăritar i ceasornic (a. 1792), ap. ŞIO. Diadema de diamant şi alte giuvaericale. filimon, ap. TDRG. îşi aduc... ultimele giuvaericale. vlahuţă, ib. | Şi: (Mold., hiperurbanism) juva6r.]
—	Din turc. gcYahir, idem.
giuvaergiu s. m. Bijoutier. — (România) Negustor de giuvaere, (înlocuit în parte prin neol.) bijutier, (Transilv.) argintar. Am mai primit dia-manticale de tot felul, delacei mai vestiţi giuvaergii din Stambul. filimon, ap. ŞIO. Mă iubeşte pentru juvaeruri, par’c’aş fi juvaergiu. alecsandri, t. 752. Giuvaergiul bun îşi cunoaşte diamantul, zanne, p.
v	311. [Pronunţ, -va-er-, | Şl: (Mold., hiperurbanism) juvaergiu s. m., (după it. giovelliere) f giovelor, adecă neguţătoriu de petre scumpe, şincai, hr. iii 116/18.]
—	Din turc. gevahir^i, idem.
giuvaerica s. f. v. giuvaer.
giuvan f s. m. Mignon. — Pederast, buzerant Zic unii să fie fost giuvanu, fiind frumuşel, mag ist. i 316/,,.
—	Din ital. giovane.
giuvreâ s. f. v. gevreîi.
givAr s. m. (ş. d.) v. dever ş, d.
givorniţA s. f. v. viforniţă.
gizA s. f. (Iht.) v. yiză.
glacial, -A adj. Glacial. — De gheaţă, rece ca gheaţa, gheţos. Fig. Ce glacială tristeţă! vlahuţă,
d.	134. [Pronunţ, -ci-al. | (Familia: glaciar, -ă adj. (Şt. nat.) Sălbatici ai perioadei glaciare [ = în care s’au format gheţarii], odobescu, iii 114.]
—	N. din fran.
glai>eş s. m. (Bot.) v. gladiş.
gladiator s. m. (Antic.) Gludiateur. — Sclav care (la Romani) se luptă în arenă contra altuia de acelaşi fel s. contra animalelor sălbatice. [Pronunţ: -di-a-.]
—	N. din lat. gladiator, -cin, idem.
glAi>ictu, GLadu s. m. (Bot.) v. gladiş.
gladiş s. m. (Bot.) firăble (Acer tataricuni).— Arbore sălbatec (h. i 96, iii 305, 398, x 85, xvi 412) mic, cu flori albe şi fructe cu aripi scurte şi roşii, verigariu (barcianu). panţu, pl. [Şi: gladiş s. m. grecescu, fl. 149, 471, gladeş s. m. = mo-şdrean H. xiv 373. Un soiu de salcă ce se numeşte gladeş. liuba-iana, M. 69, gladij s. in. h. xi 516, glădicius. m. Gard viu... format de copăcei ghimpoşi, mărăcini de tot neamul şi glădici. ghica, s. 534.]
—	Etimologia necunoscută. Pare a fi o formă stâlcitâ a termenului latinesc Gleditschia triacan-thos=un fel de salcâm, numit „plătică“.
gi.af s. a. (Arhit.) Rainure.—Săpătură făcută cu dalta în lungime sau în spirală. Stălpi scobiţi cu glafuri şi cu flori, odobescu, i 127, cfr. 335, 388, ii 151. Fusul stâlpului e cu glafuri lucrate în spirală. conv. lit. xlii 105. Sănurile sânt mici, în arc de un sfert de circumferinţă, formând mai mult un glaf al ferestrelor, mon. IST. II 71. [Plur. glafuri. | Verb: glăfui vb. IV“ = a face glafuri. DDRB1.]
—	Din bulg. glabx, idem. TDRG.
glAfui vb. IVa v. glaf.
glag s. a. Coin derwe.—(Lăţunaş, lângă Verşeţ). Capăt, colţ de stradă. Casă în glaguri. viciu, GL. [Plur. glaguri.]
—	Poate, precum crede viciu, gl., cu asimilare din *glav < sârb. glava „cap“.
glagol(e) s. a. v. glagore.
GLAGOLÎTic,-Aadj. Glagolitique. —Alfabetul gla-golitic, derivat din minuscula grecească (probabil de către Chirii) şi întrebuinţat la început (secolul IX) în literatura bisericească slavă a Bulgarilor şi Croaţilor, a fost înlocuit de Bulgari prin alfabetul chirilic încă de prin secolul XII şi se mai păstrează astăzi numai la câteva comunităţi catolice din Croaţia.
—	N. din fran.
glagore s. a. 1°. Quatrieme leltre de Valphăbet cyrillique 2°. Intelligence, raison.
1°. A patra literă din alfabetul chirilic (r).
2°. (Fam.) Minte, pricepere, isteţime, cfr. doxă. creangă, gl., pamfile, j. ii. Am eu glagole în cap. pann, p. v. iii 127. Nu vezi tu că dacă nu-i glagore’n cap, nu-i, şi pace bună. creangă, a. 13. Unul din ei, mai cu glagori în căpăţănă, numai că începu a răcni. şez. vii 26. [Plur. (rar, ad 2°) glagorii. A avut minte bună, glagorii sau dooce bune. H. iv 58. | Şi: (ad 1°) glagol s. a., (ad 2°) glagole s. a. (glagoli ion cr. iii 278), glagorie s. f. Despre acei care se poartă bine şi merg progresând, poporul zice: are cap, are glagorie. H. ii 33.]
—	Din paleosl. glagol® (propriu: „cuvânt1*; pentru înţelesul 2°, cfr. bulg. glagoliv „vorbăreţ, isteţ11).
glagorie s. f. v. glagore.
glâjA s. f. (Ungurism, în Transilv. şi Mold.) — sticlă.
1°. (Material, cfr. geam) Ciasomicu aceasta să-i [pui] glaja (a. 1804). iorga, s. d. xii 156. Pe munţi de glajă (sticlă), şez. ii 146/2.
2°. (Vas, cfr. şip, butelie, garafă, flacon) Glaja încă mult ajută, Când o pot vederi umplută. marian, nu. 510, cfr. sevastos, n. 290. Merge el însuşi la crâşmăreasa cu trei glăji. reteganul, p. iii 87/,. Glaje neagră, idem, ch. 50. Glaja cu vin. şez. viii 187.
[Derivate: glăjăr (dial. glăjer) = fabricant, neguţător de sticlă, geamgiu ; glăjerie = fabrică de sticlă, sticlărie. LB. Glăjeria de la Cărţişoara. turco
GLĂJAR
- 2?2 —
GLAS
E. 169. | Diminutive: glăjuţă s. f. marian, sa. 192, RETEGANUL, P. III 83/9, glăjlţă S. f. JAHRESBER. x 190.]
—	Din germ. Glas, idem.
GLĂJÂR s. m., glAjeuiu s. f. v. glajă.
glâjie s. f. v. eclejie.
GLÂJi’ţĂ, «i.ĂJU'1'Ă s. f. v. glajă.
s. m. 1°. Fii embrouille, tas. 2». Grand ou gros morceau. 3°. Terre argileuse. 4°. Stalagmite.
1°. Aţă încâlcită, grămadă: Şarpele se face glam, ca să-şi ascundă capul, când dai în el. liuba.
2°. O bucată mare de cevâ (Straja, în Bucov.). Com. A. TOMIAC.
3°. Pământ lutos, argilos. frâncu-candrea, m. 42.
4°. Stalagmită, BARCIANU.
[Şl: glămâiu s. a. = o bucată de lemn gros rete-zat la capete. şez. ii 24b/2; glămftie s. f. = movilă. N. REV. F. (1910) 86. | Cu alt sufix: glămăcioâcâ s. f. = gămălia din capătul unui băţ. ion cr. ii 277.]
—	Dacă înţelesul fundamental e „măciulie, boţ“, atunci forma glămâie poate fi de aceiaşi origine cu gămălie, iar dacă înţelesul fundamental e cel de „movilă1*, pare a fi un derivat din gâlmă, cfr. ghelmeă (cfr. rus. komlja „capătul gros al unui băţ“, slov. komolec „movilă**, paleosl. gomola „boţ“, etc., Cfr. BERNEKER, SL. WB. 326, 554).
GLĂSTĂCIOÂCĂ, GLĂAIÂIfi S. f. \	|
glămAiu s. a.	/ v‘ glam-
glâmuicA s. f. — Şervet răsucit în formă de colac; se pune pe cap când duc femeile de mâncare; se pune şl peste pântece când cinevâ e tare amărît. (Fig.) Cu glamnică la inimă. =■ topit de durere. A pus glamnică la inimă săracu! rădulescu-codin. [Şi: glâvnică s. f. Glavnice de pânză. piscupescu, o.
252,	cfr. 155, 224.]-
—	Pin slav. glavnifcr, (din glava „cap“, cfr. bulg. glavnik „căpeţel**).
GLĂitiUJDi vb. lVa. v. grftmnjdâ.
GiiĂivuĂ s. f. (Şt. nat.) = gliindură. [Derivate: glâudulă s. f., glandular, -ă, glaudulos, -oăsă adj. = de natura unei ghinduri.]
—	N. din fran.
gi,âni>ră s. f. Sorte de mets. — Un fel de mâncare de oameni săraci, făcută din mămăligă prăjită, apă rece şi sare. şez. v 74/33.
Cil, ang adv. En haut, dans l’air. — Sus, înalt. A bătut mingea glang; aruncă piatra glang (Ca-cova, lângă Aiud, Transilv.). viciu, GL.
glângur s. m. şi adj. m. v. grangur.
glantj' s. a. Cuir verni. — (învechit, pop.) Piele de lac. Botine ăe glanţ. C. negruzzi, iii 58. Papuci pe glanţ. sevastos, p. P. 128. Papucii glanţ. şez. viii 61. [Plur.glanţuri. | Verb: glănţui vb. IVa = a scoate lustru, jahresber. x 190.]
—	N. din germ. Grlanz „lustru".
glas s. a. 1°. Voix. 2°. Parole. 3°. Voix (suffrage). 4°. Nouvelle. 5°. Gamme (de musique orientale).
1°. (Cuvântul popular pentru neol. voce) Când vorbim despre glasul cuivâ, nu ne gândim la cuvintele ce le exprimă (în curte se aude un glas: cinevâ vorbeşte, cântă, şopteşte, râde, etc. în curte), ci numai la impresia acustică ce ne-o dau sunetele produse de organul vocal al cuivâ, cu timbrul lui particular şi individual (cfr. organ), având în vedere cu deosebire muzicalitatea lui (are glas
bun= cântă frumos). De fapt, foneticeşte, glasul este produs prin vibrarea coardelor vocale încordate (despre cel ce şopteşte s. vorbeşte răguşit se şl zice că vorbeşte fără glas). Pentru poporul nostru, glasul face vorba distinctă (vorbeşte mai cu glas! = vorbeşte mai tare, mai desluşit). Rădicară glasulu său grăind, cod. vor. 43/6. Grăi glasu (= o fiinţă nevăzută) cătră ei. cuv. d. bătr. ii 417. Mi-au audzît Domnul glasul de plânsoare. dosofteiu, PS. 23. Cu glas striin grăind lor D[imme]zău. biblia (1688) 8/8. Strigă cu glas mare (= tare), zicând... mineiul (1776) 16iy2, cfr. dosofteîu, v. S. 157, DRĂGHICI, R. 46, ALECSANDRI, P. P. 65/2. Răsună, casa de glasurile lor. drăghici, r. 107. Glasul i se taie. konaki, p. 87. Tuşi spre a-şi drege glasul, c. negruzzi, i 8, cfr. 245,. alecsandrî, p. i 210. Simt glasul cum îmi seacă, eminescu, p. 201. Aveă atâta dor în glas ! coşbuc, f. 157. Eu o cunosc de pe glas. creangă, p. 22. Prefăcându-şi glasul... id. ib. 202. El o lăsat glas. şez. ii 90/23. îmi vine să slobod glas (— să ţip, sâ răcnesc), şez.v 75/00. Glas melodios (alecsandri, p. i 210), subţiratic (creangă, p. 200),piţigăiat (ispirescu, l. 100), slă-bănogit (id. ib. 10), gros (şez. iv l80/22), plin de la-crămi (eminescu, p. 202), glasuri stinse (alexandrescu, m. 10), muiereşti (bibicescu, p. p. 323). || P. ext. (Despre animale, aproape numai despre cele cântătoare) Zburau ţipând cucori pe sus cu glas tânguitor. coşbuc, f. 77. Glasul cucoşului. creangă, p.
68.	(Neobicinuit) Lătrat cu glas de zimbru, eminescu, p. 204. Mieii... alergă spre întâmpinarea ei,arătându-i prin glasuri şi săltări o nespusă mulţămire. drăghici, r. 102. | (Despre instrumente muzicale) Ton. întru glasurele eimpoilor. cod. vor. 158/14, cfr. cuv.
d.	BĂTK. ii 452. Tânguiosul glas de clopot, eminescu, p. 183, cfr. alecsandri, p. i 198, coşbuc, f. 118. Glasul fluierului, eminescu, n. 11. | (Despre natură) Glasul unei ape. alexandrescu, m. 26, cfr. creangă, a. 31. Glasul vechilor păduri, eminescu, p. 6. || Fig. Glasul destinului (i. negruzzi,
vi	466), ăl conştiinţei. || Spec. Strigăt (de durere, de desnădejde, etc.), tânguire, bocet (cfr. glâsi). Multe lacrimi eră, cât se auzeă glasurile la cer. neculce, let. ii 454/8. De foame şi ăe glasuri cei mai mulţi leşinase, dosofteiu, v. S. 31 /2.(în legătură cu verbe ale strigării, p. ext. şi cu altele) îutr’un (s. f cu nu) glas == de oclată, împreună, fig. de acord, în unanimitate. Cu toţii, într’un glas făceă întrebare, drăghici, R. 107. într’un glas am fost la aceasta cu tine. pann, e. iii 83. Cu un glas... a voastrăprăznuire săvârşim, mineiul (1776) 77*/^ f A-şi da glas cu cineva = a se înţelege, a se pune de acord, lon-vodă şi-au dat glas cu Cazacii să se pedestrească toţi. gr. ureche, ap. TDRG. A da glas cuivă = a chemă pe cinevâ. Com. i. pavelescu. I-a pierit glasul = nu mai are ce răspunde, a pus botul pe labe. zanne, p. ii 577.
2°. f Cuvânt, cfr. gr a iu. Pomenind acel fericit glas a s[v]ântului Iov, adecă D[umne]său au dat, D[umne]sâu au luat. dosofteiu, v. s. 55/s. îndată cu aceastea glasuri răpăosă cuconul. id. ib. 28. Trebue să ştim că numele Loghica iaste glas elinesc. loghica, ap. GCR. ii 263/s.
3°. (învechit, pop.) Vot. Alegerea deputaţilor... s’au făcut... prin cumpărarea glasurilor cu bani. uricariul, x 3/s. Boierii... ajunsese a nu mai aveă glas în stat. ghica, s. 294. Cu toate glasurile = unanim, pontbriant. || Cerere. După glasul oştirii, nu-l vor primi pre ăinsul să le fie Domn. muşte, let. III 51/g.j.
4». f Veste. Mihaiu priimi glas de la... Udrea că... s’a lovit de faţă cu Afis-paşă. bălcescu, m. v. 185. La mine trimite glas, că eu voiu trimite cărţi pre la boieri să se gătească ăe oaste, alexandria, 4.
5°. (în muzica orientală) Din cele douăsprezece game ale muzicii antice, biserica orientală a menţinut opt (muzica apuseană s’a restrâns la două:
GLĂSCIOR
- 273 -
GLÂVINÂ
cea majoră — ionica — şi cea minoră — eolică —), care se numesc cele opt glasuri (cfr. octoih). Cu timpul, adăogându-li-se anumite cadenţe melodice, aceste opt game au degenerat în opt melodii fundamentale, după care se cântă toate cântările noastre bisericeşti. Com. G. dima. Glasuri... bisericeşti. uricariul, vii 52/„,. Cântă din ohtoic glasul' al optulea, alecsandri, T. 10. Ştiă el glasurile pe din afară, creangă, a. 9. Spre a fi dascăl se cerfe]... să cunoşti cele opt glasuri, slavici, n. 158. Pe glasul al şaptelea == cu voce ridicată, ascuţită, ispirescu, ap. zanne, p. iv 376. || Un fel ’ de capitole în care se împărţesc unele cărţi bisericeşti. Condac, glas 4. calendariu (1814) 6! Glas 8. mineiul (1776) 15 '/i-
4£€rlasul cucului (s. mărgică cucului s. somni-şor) = veriguţa de ouă a fluturelui numit inelar. marian, ins. 285, o. i 44.
[Plur. glasuri. | Diminutive (adesea cu înţelesul de „glas slab“): glăsiiţs. a. alecsandri, p. p.’ll4/8; glăscior s. a. eminescu, n. 82, cfr. mat. folc. 20, ispirescu, l. 294; glăsurel s. a. marian, î. 478, cfr. graiul, i 113, glăsuşor s. a. ap. TDRG.]
—	Din paleosl. glasi, idem.
glăscior s. a. v. glas.
GiiĂsi '[ vb. IVa. 1°. Se lamenter. 2°. Chanter. 3\ Parler.
1°. A se tângui, a se plânge, a se boci (cu glas tare). Intrans. Plângea toţi şi glăsiiă. varlaam,
c.	339. Un glas mare strigând şi glăsind după II[risto]s. idem, 304. I Refl. Cu lacrămi să glăsiiă. idem, 213/8. Te glăseşti tare ca marea când rage. dosofteiu, ps. 140. Mult plâns feacerâ glăsîn-du-să. id. v. S. 160. [Şi azi încă în Orlat, în Transilv. marian, î. 144.]
2°. A cântă. Cântătoriul glăsi (= cocoşul cântă). tetraev. (1574) 250. Glăsiţi cu mene fecioare, varlaam, c. 117. || A sună. Bucine glăsî-vor foarte cu îngereşti dfujhure. coresi, e. 27/,,.
3°. A grăi, a vorbi. Auziră că evreiască limbă glăsi cătr’înşii. cod. vor. 37/2(=grăind lor. n. testament 1648; strigă lor. biblia 1688). Idolii limbilor... nu glăsesc cu grumazul său. coresi, ps.
322.	Glăsiiă cu un glas. biblia (1688) 311.
[Şl(adl°): ylăsâvb. Ia refl. Euam prins a mă glas A Şi-a strigă cu glas mare. marian, V. 220. | Derivat: glăsitorhi. De Dumnezeu glăsitoriu (=paleosl. bogoglasbni.) evanghelist Mathei. coresi, ap. GCR.
I	30.]
—	Din paleosl. glasiti, idem. Cfr. glăsui.
glăsnic, -Ă f adj. 1°. Voyelle. 2°. CMbre (?).
1°. (în expresiunea gramaticală) (Slovă) gla-snică = vocală, (negativul) neglasnică = consonantă. Limba românească are 41 de slove care se împart în trei soiuri ■' glasnice, neglasnice şi glasnico-neglasnice. c. negruzzi, i 8.
2°. Cunoscut, renumit s. orator (?) Acesta glasnic în toată lumea dascăl [=Ioan Gură-de-aur]. dosofteiu, v. s. 122/a.
—	Derivat din glas, prin suf. adj. -nic (cfr. bulg. glasen, idem).
glâstără s. f. v. glastră.
glastră s. f. Pot ă fleurs. — (Munt.) Ghiveciu, vas de flori, saxie. Glastre cu flori, filimon, c. ii 59. Pe podele, între glastre, eminescu, p. 252. în glastră râde floare lângă floare, iosif, p. 18. Seamănă grâu în câte o strachină (sau glastră,) cu pământ, muscel, 90. [Şl: glâstără s. f. ap. TDRG.]
—	Din n.-grec. Y^oxpa, idem.
glăsui vb. lVa. 1°. Se lamenter. 2°. Chanter. 3°. Dire. Correspondre.
1°. Refl. A se văietă, a se tângui, a se plânge, a se boci (cu glas tare). Şi se glăsuiă, Şi se fră-suiă. teodorescu, P. p. 360b. Ce mi te tângueşti, De ce mi te glăsueşti. pârvescu, h. 65, cfr. marian, v. 76.
2°. Trans. şi intrans. A cântă, a intona. Glă-sueşti dumnezeeştile cântări, mineiul (1776) 3'/2. Un bondar rotund în pântec... glăsueşte ’ncet un cântec, eminescu, p. 196. Dă-mi tu mie glasul tău, Să glăsuesc cu ei eu! marian, î. 178.
3°. A cuvântă. Asta o s’o glăsuesc,... Şi Iz toţi o s’o povestesc, pann, e. ii 139. Firea glăsueşte’n mine. beldiman, o. 15. Mihaiu-vodă glăsueşte... alecsandri, p. ii 250. Feciorii... ştiau ce glăsuise tatăl lor, când ii ieşi sufletul, ispirescu, l. 253. Ţiganul începe a glăsui. şez. v 81/31. I f A rosti. Aceste slove se glăsuesc cu gura deşchisă. golescu, ap. TDRG. || Fig. (Despre un text) A spune, a sună (tot aşâ bulg. glasjb). Toate moşiile din ocolul Vrancei au fo'st... moşteniri a răzeşilor Vrancei, iar nu moşii domneşti, precum glăsueşte hrisovul, uricariul, ii 2/2. Iată ce glăsueşte o zicătoare. ispirescu, l. 273. | (Prin elipsa lui la fel) A corespunde, a coincide. Neglăsuind tălcuirea cu textul [din care a fost tradusă cartea], pravila, c. ix.
[Derivate: glăsuires.f.= cuvântare,intonaţiune, cântare; (învechit) text. Glăsuire de laudă toţi să cântăm,, mineiul (1776) 85. Auzi mândra glăsuire a pădurii de argint, eminescu, p. 193. Pravilele se cuvine a fi cu cea mai lămurită glăsuire, pravila C. ix. Glăsuirea a aceeaşi obşteşti anaforale. uricariul, iii 11/15. Arătăm de obşte într’o glăsuire [=într'un glas]... socotinţa noastră, uricariul,
i	7/,,. S’au aflat două hrisoave domneşti tot într’o glăsuire (=în concordanţă), ib. II 23/22. Poftesc într’o glăsuire (= unanim) pedeapsa lui toţi. pann,
e.	1115. Toţi fură într’o glăsuire (=de acord), ispirescu, l. 353/25, cfr. 67, 215; glăsuitor, -toâre adj. Adunarea trâmbiţelor celor bine glăsuitoare, mineiul (1776) 68,2. Păsările... cele dulci glăsuitoare, pann,
e.	i 53.f Glăsuitoare —vocală, cfr glasnică. LB]
—	Derivat din glas. Cfr. glăsi.
GLĂSUKKL, GLĂSl'ŞOlt, GLĂSUŢ S. a. V. glas.
glâvă s. f. 1°. Tete d’animal. 2°. Chapitre.
1°. Căpăţână de animal, rădulescu-codin. | Fig. Cap prost. Eră bătut la glavă, ca un berbec întors-= bătut la cap. zanne, P. II 41.
2°. f Capitol, cap. Fie-ce glavă cu.toate începuturile sale. pravila mold. 11. Carte pentru cereasca erarhie, glava 6 (sec. xvn). GCR. I 245/16.
[Şi: (ad 1°, în glumă, Munt.) glevă, (-{-dovleac?) devlă s. f. Com. i. pavelescd. Are cap, nu devlă! zanne, P. li 50. La o vârstă aşă de cruăă a strâns în devia lui atâta învăţătură, vlahuţă, ap. TDRG.]
—	Din bulg. glaya.
glăvAntă f s. f. (Arhit.) v. glaviznă.
glăvătă s. f. v. glăvăţână.
GLĂVĂŢÂNĂ s. f. Tete d’animal. — Căpăţână de animal, glavă. Glăvăţână mieilor, economia, 96. [Şi: f galvatină s. f. = căpăţână. LB., gălvăţină s. f. barcianu, f glăvăţină s. f. = greutatea rotundă şi mobilă a cântarului, care indică măsura. Glăvăfina cântarului... cu mică micşorimea lui mari mamini de la pământ în sus aruncă, cantemir, ist. 318, (re construit ? forma bulgărească articulată: gla vata ?) glăvătă s. f. (Braşov) = cap mare şi prost ]
—	Din bulg. glavetina „cap mare", apropiat de căpăţână.
glăvăţină t s. f- v. glăvăţână.
GLĂVINĂ s. f. (Mor.) O parte a morii. H. IX 49,
—	Din bulg. glavina „o parte a morii".
Dicţionarul limbii române. 24. X. 1913.
II, 18
GLAVl^NA
— 2?4 —
GLlNŢĂ
oi.AVizîfĂ f s. f. Chapitre. — Cap, capitol. Şi’n-cheind multe poslanii şi glavizne. dosofteiu, v. s. 121. [Şi (din slav. *glavnica?) f glăvânţă s. f. = capitel. Doao glăvănţe de-asupra [stâlpului] au făcut..., cinci coţi înălţimea unei glăvănţe. biblia (1688) 247.]
—	Din paleosl. glavizna „cap11.
glâvjvică s. f. v. glamnică.
glAvoăcă s. f. (Iht.) v. zglăyoacă.
GLEAN s. m. sing. (Min.) Ardoise. — (Mold.) Ar-dezie. TDRG.
—	Cfr. bulg. glina „lut“.
gleâznA s. f. v. gleznă.
gleoA s. f. v. glidă.
(iLKiiKUE s. f. v. glielmeâ.
glenciu s. a. 1°. Glissoire. 2°. Balanpoire. — (Braşov)
1°. Gheaţa ^pe care patinează s. se dau copiii, cfr. gheţuş că. Îşi făceă glenciu: turnă de cu sară în uliţă apă de ’ngheţâ şi se făceă gheaţă lungă şi se da pe ea. pitiş, conv. lit. xxxvii 726.
2°. P. ext. Legănuş, scrânciob, scârcium, zduin, făcut dintr’o funie legată de pom. Com. i. panţu.
[Plur. glenciuri.]
—	Din bulg. glec „poleiu, smalţ“, s. din germ. OJlitsch(balm), idem(l°); cfr. şi ung. glicsu,idem (2°).
glesnA s. f. v. gleznă.
glevă s. f. v. glayă.
gleznA s. f. (Anat.) Gheville (du pied). — (De obiceiu plur.1 tant.) Osul încheieturii de jos a piciorului (la om şi la animale) ieşit afară ca un nod, p. ext. toată partea mai subţire a piciorului între pulpă şi câlcâiu, (in unele părţi, subt glezne se înţeleg numai scobiturile de lângă oasele articulare ale gleznii, care senumescpeaiuri„ouă11 weigand,b. b.74). Gleznilede la piciorul cel stâng, dosofteiu, v.S. 21,2. Le-agiunge apa pre la glezne. idem, ps. 209. Au lovit pre Ştefan-vodă cu o puşcă într’o gleznă, urechi, let. i 118/30. De la degete până supt toată glezna. M. costin, let. i 289.1 s’au întărit... gleznile. antim, p. 202. Caln’m-puns la glezne, alecsandri, p. ii 229. îl băgă în ţă-rânăpână’n glezne, eminescu, n. 10, cfr. reteganul, p. i ll/u, (până la glesne) ispirescu, l. 86. Pantalonii de călărie .strânşi de gleznă, zamfirescu, R. 217. A făcut şi Visa grâu, din călcâie pân’la glezne : când se face muncă multă şi spor puţin, zanne, p.
vi	440. Până la (s. în) glezne = foarte puţin. A învăţat carte până la gleznă (cfr. până la genunchiul broaştei). PANN, P. v. III 153, cfr. ISPIRESCU, L. 161; românul glumeţ, i b0[v [Şi: gleâ-znăs. f. | Scris (şi pronunţat pe alocuri) şi: glesnă. | Diminutiv: gleznişoără s. f. Zidul se suiâ Şi o cuprindea Pân’la gleznişoare. alecsandri, p. p. 190/,4 ]
—	Din paleosl. glezbnT>, idem.
gleznişoără s. f. (Anat.) v. gleznă.
glicerina s. f. (Chim.) Glyce'rine. — Licid siru-pos, incolor, inodor, dulce; se extrage din grăsime. poni, C. 323.
—	N. modern, derivat din grec. yXov.oţ „dulce11.
glicină s. f. (Bot.) Glycine (Wistaria chinsnsis).
—	Copăcel agăţător cu flori ca ale salcâmului, cultivat ca podoabă. Ochi albaştri ca floarea de glicină. d. zamfirescu, conv. lit. xliv2 138. Glicină cu struguri albaştri, angiiel şi iosif, C. l. 18. [Şi: glicinie s. f. brătescu-voineşti, l. d. 239.]
—	N. modern, derivat din grec. -fkov.oq „dulce".
glid s. a. v. glidă.
GLiitĂ s. f. Bang, rangee. — (Armată, Transilv.) Şir, rând de soldaţi. Staţi în glidă, cum v’aţi pus, Nu vă uitaţi că doi nu-s! jarnîic-bârseanu, d. 306. Gălanele stau în gledă unul lângă altul, ţara oltului, iii 19-20. | P. ext. (adverbial) j.n şir (ca soldaţii). După ce erautoate [bucatele puse] gledă pemasă. reteganul, p. iii 83/8. Clăile de grâu, stau tot gledă pecâmp. ţara oltului, iii 19-20. [Şi: gledă s. f., glid s. a. = grup (de mai mulţi soldaţi), graiul, ii 101.]
—	Din germ. GHied, idem.
glie s. f. Motte de terre ou de gazon. — O brazdă de pământ (rădulescu-codin), cu iarbă cu tot (şez.
ii	26b/4), cât iai de-odată din ţelină cu hârleţul (brebenel, gr. p., cfr. h. ix 90). Să sdrumice... gliile. economia, 25. Ne zburătuream cu glii. mat. b'OLC. 279, hodoş, p. p. 101. Glia din pământ rupea, teodorescu, p. P. 610. Pleclaplug... Glia-i tare.. JARNÎK-bÂrseanu, d. 382. Glia dintâi, brăzdată de plugul cel dintâi ieşit primăvara, o iau babele pentru, farmece. marian, se. ii 178, cfr. o. 1176. Când eră vorba ’ntâi să vă dea pământ, unii din boieri,... grăiau că nu dau nici o glie. jipescu, o. 141. # Subt glie = mort, îngropat. Cfr. zanne, p. 1x475. Dar George-al nostru cum o duce ? — Subt glie, taică, şi subt cruce. coşbuc, B. 85. A pus faţă înflorită Subt o glie veştejită. jarnîk-bârseanu, d. 149. I-a pus glia pe gură. ionescu-boteni, s. N. 85. || Spec. Brazdă cu
o	mladă de răchită înfiptă în ea, care se pune pe vârful stâlpilor la poartă în spre ziua de Sf. Gheor-ghe (Straja, în Bucov.). Com. A. tomiac, cfr. man-Giuca, ap. TDRG., MARIAN, O. ii 257. [Diminutiv: gliiiţă s. f. (pronunţ, gli-u-) PAMFILE, J. III 17.]
—	Cfr. pe de o parte rus., polon, glej „lut, pământ lutos“, slov. glie „cleiu“, pe de aţtă parte rus. glyba zemli „glie de pământ11.
gligan s. m. 1°. Sanglier. 2°. Ilomnie grand et bete.
1°. (Zool.) Porc sălbatec (şez. vii 180), mistreţ, cfr. vier, mascur. Gligan = porc sălbatec, mascur, cuv. d. bătr. i 283. Gliganii... păştea în jir. dosofteiu, v. s. 38,j. Gliganul sălbatic, psalt. (1651), 174 (= mascur de luncă coresi, ps., psalt. sch.), Denaintea unui gligan fugind, cantemir, hr. 328/15, cfr. ist. 124. Vier sau gligan sălbatec, ţichindeal, f. 179. Cad... gliganii şi vierii săgetaţi, odobescu, iii 110/10. Iepurele din frigare e mai bun decât gliganul din pădure, zanne, p. iii 565.
2°. Fig. Om crescut mare şi cam prost (creangă, gl., rădulescu-codin), leneş (h. x 576) ; voinic, bine făcut (ion cr. iv 158).’ Moldovenii le ziceă [Joimirilor] gligani, neculce, let. ii 279/3. To-logit cu pielea goală pe nisip, cât mi ţi-i gliganul. creangă, A. 65. Eşti coşcogea gligan, vlahuţă, n. 128.
[Şl (ad 2°): găligan, gâligân s. m. Să s’apuce pi dînşii de vreo negustorie, că sânt gogeamite găliganii acuma, caragiale, s. n. 36. Trei găligani călări, sandu-aldea, săm. ii 677. Găliganu’ de morar cu toporu’ d’a spinare, jipescu, o. 42. (Neobicinuit, adj.) Săcurea în mâna, Românului supărat cu dreptu’ lui, e mai tăioasă,... mai găligană ca suliţa duşmanului, id. 79, gărligân s. m. DICŢ.]
—	Din bulg. gligan (< glikan < glik „dinte de porc sălbatio11). I. A. Candrea, Conv. lit.xxxix 1132 n. (Cfr. şl ung. gologdny „foarte înalt11 szinnyei).
gliglenciij s. a. = gâtlej, frâncu-candrea, m. 100.
glincb s. f. v. glinţâ.
glijuţă s. f. Quille. — Popic cu care se joacă tinerii în lipsă de cotcă (Şoroştin, Tîrnava-M.). viciu, gl. [Şi: (Munt. -)-mince) glince Com. i. pavelescu, clînce s. f. PAMFILE, j. ii 301, 314, baronzi, l. 44/23.]	.
—	Din sârb.klinca„cuiu“.capidan. Cfr. clenciu^
GLlsTÎR
- 2?5 -
GLOBAN
oiJSTiit s. a. v. clistir.
gliuţĂ s. f. v. glie.
«Livilă s. f. (Bot.) Sorte do champignon.—Bureţi groşi în dungă, vineţi pe de-asupra, piciorul vânăt-albastru; se fac toamna prin păducei; miroase frumos. H. xvi 400.
gloabă s. f. 1°. Amende. 2°. Bosse.
1°. Pedeapsă s. despăgubite (în bani), amendă, cfr. ştreaf. Şi-l vor certă cu gloabă, pravila mold. 93,2. Ceia ce nu s’or plecă, să le fie moartea gloabă, dosofteid, v. s. 8,2. Cinci pungi de bani au luat de la dînsul gloabă, la visterie. amiras, let. ni 174/2. Oricare se vor află cu cot şi cu cumpănă vicleană, să plătească gloabă cinci l&i (a. 1783). uricariul, ii 42/10. Gloabele de la tâlhari, ib. xix 330/2l. Cu pricina aceii globi. ib. x 140/33. Să fie de ruşine şi de gloabă, ib. xiy 2G8/14. Gloaba de bani. ib. xiv 146/,5. Care nu ar ascultă... să fie gloabă cu 12 f, s’aibă ca să plătească (a. 1753). iorga, s. d. xu 65. Gloabă domnească, ib. xii 277. Un neguţătoriu... gloabă la Eterie, sece mii lei a plătit, beldiman, tr. 343. Un nobil, dacă omoară un jidov, plăteşte patru bani gloabă, c. negruzzi,
iii	29 7/20. Tata a dat gloabă pentru mine. creangă, a. 50. De m'o prinde cu ea, Oiu da gloabă şi-oiu scăpă. TEODORESCU, P. P. 315b; cfr. MAT. FOLC. I 714; ŢIPLEA, p. P. 54; CĂTANĂ, B. III 31. Cu lăuta şi cu toaba Aduseiu in casă gloaba: când unul a luat de nevastă o femeie rea. zanne, p. iv 416.
2°. Cal slab (gr. băn.), bătrân (H. iii 438), prost (h. iv 53), prăpădit, cfr. marţ o agă, bijog. (înţeles provenit, poate, din vechiul obiceiu de a plăti a-menzile In cai, cfr. Ar fi plătit... o sută lei şi un cal, gloabă pentru o moarte de om. uricariul, x 140/19. Lm, oborul de gloabă [în care se închid vitele găsite pe ogor străin]... a căsut depripasun cal. mon. of. 5963.) Hi, gloabă..! alecsandri, t. 45. Mânând în pas alene gloabele lor de căluşei, odobescu, iii 14/h, cfr. dunăreanu, ch. 46, iorga, B. 204. 0 gloabă de cal roşu. reteganul, p. iii 54/, 0, cfr. ion cr. iii 252.
—	Din paleosl. (s. bulg.) globa „pedeapsă11.
gloăbî adj. m. Idiot. — (Ban.) Om gloan = prostovan. Com. coca. [Derivat: gloanî vb. IVa intrans. = a se tâmpi. id. Gloanit = slăbit trupeşte şi sufleteşte în urma bătrâneţelor. gr. băn.]
GLOANÎ vb. IVa v. gloan.
GLOÂNŢĂ s. f. v. cloanţă şi glonţ.
gloâtă s. f. I. 1°. Foule. 2°. Populace. 3°. Le o ea en masse. 4°. Ouvriers des champs. 5°. En grand nombre. II. 1°. Familie, enfants. 2". Femme.
I.	1°. Mulţime de oameni (strânşi , la un loc), ceată, droaie. Se împărţi gloata. COD. vor. 48/, (=mulţimea n. testament 1618, biblia 1688). Gloata curioşilor. C. negruzzi, î 197. Gloată de robi (alecsandri, p. ii 344), de zugravi (odobescu, iii 149/,2), de exploatatori (maiorescu, cr. i, iii), de copii (coşbuc, F. 64). Multă gloată Stă strânsă şi adunată. teodorescu, p. p. 178b. | Mulţime de tovarăşi (de chef), societate. Cu lăutari şi cu gloată, Băuiu, nene, turma toată, teodorescu, p. p. 178b. 11 Adunare, sobor (corespunzând grec. oova-furff)). înuăţă îngloatele lor şipropoveduiiâ evanghelia, tetraev. (1574) 205, cfr. cod. vor. 2, etc. Boiarinul soborului, ce se sice cel mai mare al gloatelor, pravila mold. 152. | t Mulţime care urmează pe cinevă, suită. Un călugăr s'au lipit in glota oştii, dosofteiu, v. S. 33. Ieşi în timpinare Edom cu gloată grea. biblia (1688) 111. Văsându-i cu gloată, pu-s’au împăratul de i-au întrebat, cine sânt acei oameni. muşte, let. iii 33/,s.
2°. Spec. Popor de rând (adunat undeva s. luân-du-se dupâ cinevâ), prostime, norod. Să-l poarte pre
uliţe şi prin gloate, varlaam, C. 51,2. Au purces cu toată boierimea şi gloata la împăratul, neculce, let. ii 307/20. Nu numai gloate mişele, ci şi familii de frunte au fost duse... în Dachia. şincai, hr. i 7/8. împilarea gloatei. C. negruzzi, i 150. Un popor liber din gloate asuprite, sturdza, m. 50. Nu sânteţi... Oameni de mândrie... Ci oameni de gloată, alecsandri, p. p. 67.
3°. (Mil.)fPedestrime (recrutată de boieri din ţărănime), oaste de ţară. i. bogdan, organ. arm. mold. 378-79, 431. Ieşi veaste către miiaşul gloateei. cod. vor. 34/, (căpitanul şireagului n. testament 1648; căpitanul polcului biblia 1688) Deci se miră Aron-vodă cum va face să nu prinsă de veste oastea şi ţara de masiHe... Ce pre taină au învăţat pre călăraşi să nu scoaţă cuvânt acasă..., iară pre boieri i-an învăţat de au chemat gloatele şi le-au nulţămit de slujba, ce i-au făcut. GR. ureche, ap, bogdan, 1. c. Organizarea armatei permanente, a miliţiei şi a gloatelor, bălcescu, m. v. 11. || (Mai târziu) Armată destinată la apărarea ţării şi recrur tată, în caz de războiu, din cei ce în tinereţe au făcut serviciul militar şi nu mai sânt în rezervă.
4°. (Ban.) Lucrători la câmp: Am multe gloate la lucru. Com. liuba.
5°. P. ext. (Şi când nu e vorba de oameni) Mulţime mare, droaie. [Trântorii se ivesc] cu gloata. economia, 174. || (Adverbial, predicativ, atributiv) Grămadă, în masă, cu droaia. Se înalţă glasuri gloate. pann, p. v. ii 25. Am văsuţ pe, jos diamanturi... gloată, barac, ap. TDRG. Ispitelor ce-mi vin gloată. conv. lit., ib. | t (Adjectival) Numeros, mult. Pre Constantin-vodă l-au orânduit asupra Moldovei, având oaste... mai gloată. M. costin, let. i 341/.,,. Avem casă grea şi copilaşi cam gloată, antim, p. 155. Aveă bani mai gloată, beldiman, tr. 401.
II.	1°. (Ban., Transilv., Mold., Bucov.) Familie (a-’ non. car.), spec. copiii unei perechi de oameni. Are gloată = are familie (GR. băn.), n’are gloată— e numai singur (viciu, GL.), l-a împresurat gloata = are mulţi copii (marian, se. i 4, cfr. şez. h 229/,4). Să-i fie milă de dînsa şi de gloata ei care piere de foame, sbiera, p. 145/23. L-a sfătuit [pe fiul său] să se însoare, că de! fieştecare vrea să-şi vadă odată gloata căpătuită (Bucov.). ion cr. ii 231. Şi eu am avut gloată, vasiltu, c. 45,cfr. sevastos, n. 7/3l.
2°. P. ext. (Ban.) Femeie. Com. liuba. Gloatele (=femeile) nu sânt acasă. Com. coca.
—	Din paleosl. (bulg.) glota, idem (i). (Pentru înţelesul ii, cfr. sârb. glota „familie, copii11; cfr. şl desvoltarea analoagă de înţeles a lat. familia > rom. femeie). Cfr. glotaş, înglotl.
glob s. a. şi m. Globe. — Corp sferic s. sferoidal. Luna...glob rubinos. alexandrescu, m. 20. Soarele... glob de aur. eminescu, n. 70. Globul (pământesc)-. Globul ce noi îl locuim, alexandrescu, m, 177. Ţărâna globului, marcovici, c. 64. | Spec. Glob ceresc, pământesc (terestru) = reprezentarea pe faţa unui glob a aspectului bolţii cereşti, a pământului.
| Global lampei (eminescu, p. 252) = de sticlă, etc. pus de-asupra unui aparat de iluminat, pentru a împrăştia lumina. [Plur. globuri, rar globii (EMINESCU, p. 185). | Familia: globulă s. f. = corp sferic foarte mic. Globulele sângelui ; globultnă s. f. (Şt. nat.)
—	materie albuminoidâ care se găseşte în globulele sângelui, în cristalinul ochiului, în unele urine patologice; globular, -ă adj. = în formă de glob ; globulos, -oâsă adj. = compus din globule; global, -ă adj. = luat în bloc, considerat în total. Venit global al unei proprietăţi ; sumă globală acordată personalului unei fco'i.]
—	N. din fran. s. din lat. globus, -um, idem.
globân s m.—Poreclă dată acelora care fără altă învăţătură decât să ştie ceti, după un curs de câteva luni la episcopie, se sfinţeau preoţi, rev. crit. i 279.
globân!
- 2M -
GLONŢ
«lobA.ni f vb- IVa v- globi.
globi vb. IV\ Mettre â l’amende. — A pedepsi pe cinevă, cu bani, a-i luă cuivă despăgubire pentru o stricăciune (rădulescu-codin), a-1 amenda. Cela ce au făcut silă, să va globi cu bani. pravila mold. 110/2,cfr. 31,2. Unneguţitor,...să seglobească. URICARIUL, II 42/22, cfr. I 58/2S, II 104/2„ V 252/,„. îi globesc pentru vitele lor. i. ionescu, m. 25. Cine va strică tocmeala, să fie globit. sevastos, n. 62/25. | A supune pe cinevâ la dări pe nedrept, a-I face să dea niscai bani pe nedrept (rădulescu-codin), a-1 prăda, a-1 jefui. Mărind tributul şi globind [ţara] în toate chipurile, bălcescu, m. v. 24. Lumea au globit.'ţi-Chindeal, f.192. [Derivate: globires. f.=amendă în bani. Se pedepseşte cu globire. pravila (1814), 132. Scăpând., de globiri prin mită. c. negruzzi, ii 203. Procuratorul va provocă... o globire. hamangiu, C. c. 52; globît, -â adj. = (despre oameni) amendat, şez.
ii	24b/s, (despre vite) oprite drept amendă, poprite, închise la obor. Din stările tării una, neglobită n’a rămas, beldiman, tr. 401. Nişte boi globiţi. iorga, s. D. vi 256; globitor s. m. = mulctator. anon. car. | Şi: f gloMn'i vb. IVa. Şi globănit, şi giudecă-tori, nu este cu cale. uricariul, iv 397/s0.]
—	Derivat din gloabă (s. din slav. (sârb.) glo-biti, bulg. globjz).
globnec t adj. şi s. m. Collecteur des amendes.— Funcţionar însărcinat cu încasarea plăţilor de gloabă. Nime din ispravnici să nu umble prin satile mănăstirii, nici globnici, nicipripăşari (a. 1554). iorga, S. D. vi, 75, cfr. 85, 128. Vornic mare în ţara de gios, giudecător tuturor din ţară şi globnic de morţi de om. ureche, let. i 104/,!. într’aceşti posluşnici nici un feldeglobnici să nu intre, uricariul, v 252/,, cfr. II 104/25, IV 3/]4. Judecători globnici. ib. I 58/21.
—	Din paleosl. globi.nik’B, idem.
glod s. a. şi m. 1°. Boue. 2°. Motte de terre dure. 3°. Rafie ou râpe de măis.
1°. (Mai ales prin Mold. şi Bucov.) Noroiu, tină.
h.	x 464, bugnariu, năs. 01 Dumneseu, sfinte, tu mă scoate De pohoiu de ape..., şi de gloduri. dosofteiu, ps. 222. Vântul... a uscat glodul, a negruzzi, i 321. Bahluiu!... ce dormi... pe patul tău de glod. alecsandri, p. i 202. Şedeau tologiţi în glod. creangă, p. 75. Apă din baltă Cu glod negru-amestecată. alecsandri, p. p. 248. Aici tină, aici glod. doine, 158/,, cfr. bibicescu, p. p. 379. îl scoaseră din glodul unde se nomolise. ispirescu, l. 374. Au,rul şi în glod străluceşte, zanne, p. i 115.
2°. (Munt.) Bulgăre de pământ s. nămol uscat s. îngheţat; colţii, asperităţile noroiului uscat s. îngheţat, cfr. bruş, bulgăr, bolovan. Numele de bolovani se dă la bucăţile de pământ compacte, mai mari decât oul; acestora li se mai zice şi bulgări s. glozi, dacă sânt, pe drumuri, formaţi din îngheţ s. uscăciune, h. iv 245. Noroiului îngheţat i se zice glozi. h. ix 387. Adună aşchii, rădăcini,... gloduri de pământ şi le îngrămădeşte în dreptul uşii. basarabescu, v. 79. Merse... până ce i se sparse şi opincile aceste... Nu căută gloduri, nu băgă, seamă la ghimpii ce-i intră în picioare, ispirescu, l. 58, cfr. 56. Pe vale, pe glod, Fuge,... 0 cucioară verde. păsculescu, l. p. 188. S'o curăţim de gunoiu şi de gloduri, teodorescu, p. p. 361b. | (Fig.) Asperitate. Sub glodurile prozodiei, odobescu, i 248.
3°. Cocean (ştuleiu, ciocălău) de porumb (fără boabe), h. ix 88. Gloduri (ciocălăi de porumb fără boabe), i. ionescu, m. 380. | Cocean de măr s. pară (cu sâmburi), pompiliu, bih. 1011.
[Plur. (ad 1° rar, şi ad 3°) gloduri şi (ad 2°) glozi. | Şi: t gloads. a. cantemir, ap. GCR. I 359. | Adjective: glodos, -oâsă adj. (Mold.) = plin de glod (1°), noroios. Tinoasă piştealniţă şi glodoase tini. Cantemir, iir. 139. Pârău glodos. uricariul, xiv
112/16. Valurile erau tulburi şi glodoase. dunăreanu, săm. vi 379. Valea (sevastos, p. p. 143/„ şez, i212b/14), uliţă (reteganul, ch. 149) glodoasă.,glo-duros (glodoros), -oâsă adj. (Munt.)=plin de gloduri (2°), de bulgări, dehopuri. Drum glodoros. pann, e. i 91. Pământul e cam glodoros. teodorescu, p. p. 131; (Mold.) = noroios. Trecând printr’un loc cam gloduros, i s’au înfipt carul în imala, aceea, sbiera, p. 199/27;(fig.)=cu asperităţi. Oraţiu... îndreptăşi a-lungă ceea ce eră prea aspru şi prea gloduros în limba şi exametrul părintelui satirei, odobescu, i 48/,, cfr. i248. | Colective: glodărie, glodărâie, fglodişte s.
f.= cantitate mare de noroiu. Nu cumvă... să se facă glodărie. CONTEMPORANOL, iii 293. Ce glodăraie şi colbăraie !... caragiale, s. n. 112. Groapă plină de glodişte. dosofteiu, v. s. 71. (Fig.) Eră cufundată în glodiştea păcatelor, idem, ib. 51 /2. | Alt derivat: glodăr s. m. (lht.): un felde peşte (nedefinit mai de aproape), h. xvi 205.]
—	Etimologia necunoscută. (Dacă înţelesul 1° e cel original, aminteşte pe ung. galăd „murdar", iar dacă 2° e original, pe rus. gluda „bulgăre, boţ“, cfr. g lud ie.)
glodăr s. m. (Iht.)	\	.	,
GLODÂBAIE, GLODĂRIE S. f. j V- “
glodâş f s. m. v. glotaş.
glodî vb. IV8. Serrer, frotter.—A frecă, a roade, a înţepă, a strânge (la trup). Mă glodeşte cizma, dacă e prea mică. Funea îi glodeă spatele. Şaua glodeşte spatele calului. Com. panţu. Aşterneă... plapome de mătasă, Să nu-l glodească la oase. păsculescu, l. p. 234. Cursa... te apucă, te glodeşte. odobescu, iii 198/,,, [Şi: (Munt.) înglodi vb. IVa. De „peri răi“ bolnavul îi înglodit (înţepat) în albuşul ochilor. grigoriu-rigo, m. p. i 149.]
—	Din slav. glodati (rus. glodati „a roade“, bulg. glodam, sârb. glodati). Cfr. înglodi.
GLODIŞTE t s. f., GLODOROS, \	,	,
GLODOS, GLODUROS, -OÂSĂ adj. f ' ®
glogozeâlă s. f. Desordre. — îmbulzeală de lume multă, care te ameţeşte (viciu, gl.), amestecătură, încurcătură. S’au întărâtat şi oştile călăreţe şi s’au făcut o glogozală mare între oşti. m. costin, let. i 247/18. Slujitorii într’aceă glogozală, nevrednicia lui Filip socotind, au rădicat pe Mesăus Deţeus împărat, cantemir, hr. 207/36. între albine mare vâzâială şi glogozală ausiiu. idem, ist. 164, cfr. 55, 101. [Şi: glogoţâlă s. f. Nu-i oaste, ce este o glogoţală deşartă... M. costin, let. i 343/,8.]
—	Derivat din glogoz'i, prin suf. abstr. -eală.
GLOGO/.if vb IVa. Embrouiller. — (Numai subt forma part. - adj.) glogozît, -ă = încurcat, confuz. Voroava gloaozită... în aâlceavă iase. cantemir, ist. 84, cfr. 83.
—	Etimologia necunoscută. (Pare a fi contaminat din rus. gologolitb „a turui din gură“ şi golosith „a vorbi tare“; cfV. şl gol om o z 4°).
glojdăn s. m. (Bot.) = (Mărgineni, comit. Făgăraşului) măcriş (de câmp), viciu, gl., cfr. cloco-ceni, corleşi!
—	Etimologia necunoscută. (Poate dintr’un slav. *glodjan din glodati — glozda „a roade11, cfr. glodl;glojdean).
glojdeăn s. m. Feuille (d’6pi de maîs).—Foaie de pe tuleiul porumbului. Leşie de ghigiuri (gloj-deni) de porumb, şez. vi 86.— Cfr. glojdan.
GLOJIOTOC s. a. v. ghem.
glomOz s. a., glomozî vb. IVa v. golomoz.
glonţ s. a. şi m. Băile, boulet. — Glob de plumb
GLONŢANI
- 277 -
GLUMĂ
(mai mare de cât alicele), cu care se încarcă puşca (revolverul, pistolul, carabina) ;f ghiulea. 500 de care de glonţuri. neculce, let. ii446/17. Tablă de her... pentru fereala de glonţuri. m. costin, ib.
I	224/30. Slobozea săneţile fără de glonţuri. muşte, ib. iii 25/„. Puşcă, praf şi glonţuri. drăghici, r. 45. Plăieşii răspundeau cu gloanţe, c. negruzzi, i 173. De-aş aveă o puşculiţă Şi trei glonţi înpungu-liţă. alecsandri, p. i 6, cfr. i 83. Ursul... rănit... de glonţ, odobescu,iii48/15. Să ne închipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte, eminescu, n.
31.	Gloanţe şi ghiulele, ispirescu, m. v. 29/14. Un glonte ’n piept, alecsandri, p. p. 159b/,s, cfr. şez.
ii	41/,, sevastos, N.270/8. Risipesc la gloanţe multe. teodorescu, p, p. 29 lb. Vorba rea se duce ca glonţul. zanne, P. ii 812. || Adv. Iute, repede (ca glonţul). Bău aldămaşul... şi glonţ la târg! delavrancea, v. v. 137.Şi pleacă glonţ, caragiale, m. 67, cfr. pamfile, j. ii. || Spec. Unealtă de zidărie constând dintr’un glonţ de plumb atârnat de o sfoară spre a arătâ direcţia verticală. H. ix 439. [Plur. (învechit) glonţuri, (modern) gloanţe, (mai rar) glonţi, (de la care noul sing. în Mold.) glonte s. m. | Şi ’: (Transilv.) gloanţă s. f.= ghiulea. LM. O gloanţă din cetate împuşcată, şincai, hr. ii 117/16, cfr. iii 170,'34. Pământul..., deacă se usucă, de rămâne tare ca o gloanţă ...economia, 5. (însemnează şi planta) bulbuci, panţu, pl. (dacă cumva nu avem a face cu plur. dial. gloanţe, de la glonţ, din cauza florilor sferice ale plantei, cfr. TDRG.) | Diminutiv: glonţişor s. a. LB., glonţuleţ s.a. | Augmentativ: gl’onţâni s. m. plur. = parte din drum neumblată, nebătută; un fel de ghimpi pe câmp (Dolj). ION cr. iv 121. | Colectiv: glonţiş s. a. = pietriş mărunt. H. xvi 3. | Adjectiv: gionţuros, -oâsă adj = (despre drum) plin de bulgări uscaţi, de ho-puri,gloduros, cfr. zgrunţuros. Că mi-e drumul gloniuros Şi nu pociu merge pe jos. mat. folc. 237, cfr. graiul, 1 284, şez. ix 92, CĂTANĂ, b. 144.]
—	Etimologia necunoscută, (cihac, ii 501 îl a-propie de ung. golyâ, golydcs, galacs, idem; cfr. şi rus. Mjocka „găluşcuţă".)
Gi.oK’fĂNi s.m. plur., glonte s. m.
GLONţrfş, «LONflŞ^B,
GliOSţtMŢ s. a.
GLOSţVBOS, -OÂSĂ adj.
glorie s. f. Gloire. —Mărire, slavă, laudă şi admiraţie generală, câştigate prin merite deosebite. Glorie nemuritoare, uricariul, iv 302. Rămăşiţe a gloriei strămoşeşti. C. negruzzi, i 184. De ce nu voiu pentru nume, pentru glorie să scriu? eminescu, p. 230. | P. ext. Obiectde slavă. Tronau,gloria Romei, alexandrescu, M. 14. [Pronunţ, -ri-e. | Familia: glorios, -oâsă (pronunţ. -ri-os) adj. = plin de glorie. 0 existenţă glorioasă, bălcescu, m. v. 7/21. Un trecut... glorios, maiorescu, d. iii 193; glorifică vb. 1 = a (pro)slăvl, a ferici (2°), a preamări, a cântă gloria cuivâ. Glorificări dinastice, maiorescu, cr. 11 186. Intrarea lui în Iaşi e glorificată ca „un alaiu împărătesc şi cu iscusite podoabe“. iorga, l. 1 122.]
—	N. din lat. gloria, -am, idem.
glosă s. f. Glose.
1°. (Gram.) Explicare a unui cuvânt rar s. învechit.
2°. (Poetică) Poezie care comentează (in genere, în chip burlesc), în câte-o strofă întreagă, fiecare vers dintr’o anumită temă s. dintr’o altă poezie. Glosa lui Eminescu.
[Familia: glosar s. a. = dicţionar de cuvintele unei limbi, unui autor, etc., care au nevoie de explicare. Un glosariu... nu-şi are locul... într’o scrisoare. C. negruzzi, 1 258; (mai rar) totalitatea cuvintelor unei limbi, vocabular. De la gândul dea stârpi cuvintele de estracţie străină, am ajuns a
schimbă tot glosarul, russo, s. 69, glosator s. m. =■ autor de glose (1°).]
—	N. de origine grec. (fXuiaaa ,,limbă“).
GLOTĂ s. f. (Anat.) Glotte. — Orificiu între cele două cavităţi ale laringelui, determinat de marginile libere ale celor două coarde vocale; serveşte la emisiunea vocii; cfr. epiglotă.
—	N. de origine grec. (fXiux'ciţ, idem).
GI.OTÂŞ s. m.’l0. Soldat du landsturm. 2°. En-fants.
1°. (Milit.) Soldat din corpul gloatelor (1 3°). Simbria celuâpână acum... glotaşii să aibă a li se plăti...Săsesporească trei lei... glodaşilor (a. 1814). uricariul, ii 182/9,ls.
2°. Copiii (unei familii), cfr. gloată II. Să n’ai putere a te apropia de robul lui Dumnezeu X, nici de părinţii lui, nici de glotaşii lui! şez. v 157/8, cfr. weigand, b. b. 94.
[Şl: (greşală de tipar?) glodăş s. m.] .
—	Derivat din gloată, prin suf. -aş.
gmjdie s. f. Motte de terre. — (Braşov) Glie. E cu gludia pe gură: mort, în mormânt.
—	Cfr. rus. gluda „boţ, bulgăr".
glugă s. f. 1°. Capuchon. 2°. Tas.
1°. Acoperemânt de cap în forma unui toc de hârtie, care se ridică peste cap spre a-1 apăra de ploaie (ger, viscol). La orăşeni gluga e atârnată pe spate (une-ori cusută de gulerul mantalei); la ţărani (ciobani) se atârnă pe umeri, ca traista (pe care o înlocueşte), fiind făcută dintr’o materie groasă (albă), bătută la piuă. Cfr. H. I 350, 11 35, 118,194,
iii	141, (chipineag de păr de capră) IX 85, x 7,508, păsculescu, l. p. Şlice au de pâslă, pre limba noastră dăţească: glugă. n. costin, let. i 28/a. De ploaie şi de vânt reace cu glugile peste cap lăsate. cantemir, ist. 129.2 straie albe, 2 glugi. iorga, s. d. xii 106. Sarica... şi gluga. 1. văcărescu, p. 455/,. Trei ostaşi... Pe-ai lor umeri poartă glugă. alecsandri, p. i 35. Gluga lăţoasă sau sarica, atârnată de umeri, odobescu, ii 281. Gulerul şi gluga mantalei, eminescu, n. 63. Ercule... din capul leului făcu o glugă in chip de coif. ispirescu, u. 32. Mă băgaiu la cioban slugă, îmi deteră caţă, glugă, alecsandri, p. p. 265/6, cfr. teodo,-' rescu, p. P. 75b. Până mulgi tu oile, eu mă culc şi m’acopăr cu gluga, reteganul, p. iii 59/,0. Ea mi-o spală [lâna], Să facă lui Gliiţă glugă, doine, 174, cfr. mândrescu, l. p. 83/e; şez. iv I36b/a.
2°. Maldările de coceni (de porumb) aşezate grămadă cu rânduială. ion cr. iii 186, cfr. iv 221. Cocenii rămaşi pe.câmp se taie cu secerea şi se fac snopi sau mălduri; snopii se strâng în glugi saupo-puri. dame, T. 62. Pe glugile de ciocani de prin curţi luna svârleă luciri de bronz, sandu-aldea, d. n. 201. Păpuşoi uscaţi se odihnesc în glugi pe lanuri, sevastos, n. 3/16. | Gluga de cânepă se face din mai multe mănuşi puse în picioare una lângă alta, peste ele fiind alt rând. pamfile, i. c. 205. | Căpiţă (Straja, în Bucov.). Com. a. tomiac.
[Plur. glugi. | (Munt. şi) clucă, glucă s, f. Com. I. pavelescu. | Diminutive: glugiiţă s. f. Cu căciula subţioară, Cu gluguţa goală... mateescu, b. 3, glugăciu s. m. Pe spete, subt guler, îi atârnă prinsă în bumbi, gluga, gluguciul sau gugiul. pamfile,
i.	c. 357.]
—	Din bulg. gugla s. rut., ung. gluga (iar acestea din germ. Gugele < lat. cuculla). Cfr. TDRG.
glumă s. f. Plaisanterie. — Vorbe (de haz s. spirituale) sau fapte prin care voim să provocăm râs şi veselie, cfr. şagă. (Gluma neizbutită e proastă
—	când are urmări neplăcute — s. nesărată, sar-bădă; cea lipsită de fineţă e gToasă). Voroavele
v. glonţ.
GLUMAŞ
- 278 -
GOANĂ
ceale de glume şi de şagă. varlaam, c. 29, cfr. neculce, let. ii 291/25. Bogdan-vodă... Iubea, să auză glume şi măscării, şi jocuri copilăreşti. URECHI, let. i 190/,. Glumele sale făceâ pe femeia lui să râză. C. negruzzi, i 73. Povestesc... mii de glume şi poveşti, eminescu, p. 256. Prin glume, prin râsuri. odobescu, iii 19/2. Râdeam, făcându-i glume. coşbuc, f. 126. lartă-mă, mândro, de glume, Că nu-i om să nu glumească, jarnîk-bârseanu, d. 363. începu a-l cam luâ peste picior... cu glume nesărate, ispirescu, l. 36. Nu-i (de) glumă = e lucru serios. Văzând că nu-i glumă, s’au a-pucat de plată. e. kogălniceanu, let. iii 204/32, cfr. beldiman, tr. 373. Văzii ăla că nu e glumă, că-i stă viaţa într’un fir de aţă. ispirescu, l.
108.	Nu eră de glumă cu Mustafa. ghica, s. viii. (După o afirmaţie, spre a o întări şi inai mult) ...nu glumă! — de-a binele, de tot, tare, serios, etc. Şi apoi carte se învăţă acolo, nu glumă, creangă, a. 84. Erâ un brad de flăcău, chipeş şi drăgălaş, nu glumă, ispirescu, l. 62, cfr. u. 15/14,33/10, zanne, p. vi 288. A se întrece cu gluma s. a se îngroşâ gluma = a nu mai fi glumă, a începe să fie lucru serios, îngrijitor. Grăsimea lui domnu Tănăsică se întrecuse cu gluma, basarabescu, conv. lit. xliii 398. A nu ţineâ s. a nu şti de glumă = a nu fi dispus, să iei lucrurile uşor, a le luă în serios. Be cine doru’ se leagă, Nu ţine glumă şi şagă. hodoş, p. p. 38. A lăsâ gluma (la o parte) (eliptic:) gluma la
o	parte! — a nu mai glumi, a vorbi serios. Lăsând gluma, oare aşă feliu de tineri să se fi aflând mulţi în lume? drăghici, r. 7. Să lăsăm gluma! Aştept al doilea transport de flori. C. negruzzi, i
99.	Fără glumă! = într’adevăr, serios! (Numai) în (s. de s. din) glumă! = fără intenţii rele. Mă apro-piaiu de ea, aşâ, de glumă, conv.’ lit., ap. TDRG: [Şi: (în Munţii-apuseni) glumbăs.f. El ziceâ... Să-l asculte că nu-i glumbă. frâncu-candrea, m. 294.]
—	Din paleosl. ginuri, (cfr. bez?, gluma „fără glumă11, bulg., sârb. gluma).
GiiUMĂş adj. v. glumeţ.
GiiVMBĂ s. f. (ş. d.) v.’ glumă ş. d.
f (iluiiEf, -lîÂ’i’Ă adj. Gai, jovial, spirituel.— (Despre oameni) Care face glume multe şi bune, bun de glume; (despre vorbe) plin de glume, cu spirit, cu haz, cfr. hazliu, posnaş, jovial. Poveştile bătrâne şi glumeţe ale ostaşilor, eminescu, n. 3. De glumeţ, glumeţ erâ moş Nichifor, nu-i vorbă, creangă, p. 111. Vârtosul glumeţ Creangă. maiorescu, cr. ii 338. Un flăcău glumeţ, poznaş. contemporanul, ii 10. | P. ext. Ritm... glumeţ. odobescu, iii 96/ls. Vioiciunea glumeaţă a caracterului său. id. ib. 22/4. [Cu alt suf. .(rar): f glumaş, -ă adj. Să nu fii... foarte glumaş. GCR. ii 135/2r] ’
—	Din bulg. glumec, idem.
GiiBMÎ vb. IVa. 1». Plaisanter. 2°. S’exercer. 3°. Me'dire.
1°. Intrans. Afaces. a spune glume, a şugui. Roabele... glumeâ cu ciohodarul.'E. kogălniceanu, let.
iii	248/26. Şi râseră mult boiarii de aceasta, şi glumiră craii, alexandria, 156. Un bătrân vânător căruia îi plăcea să glumească, odobescu, iii 44/10. Nu-i om să nu glumească, jarnîk-bârseanu, d. 363. Cu dragostea nu glumi! hodoş, p. p. 33. Râseră fetele,... hihotind şi glumind între ele. ispirescu, l. 50. | Trans. (in figură etimologică) Gluma, ce-am glumit nu s’a potrivit, teodorescu, p. p. 497, cfr.
57.	| Refl. (după sârb. glumiţi se) Te gonesc, nu mă glumesc, alexici, l. p. 23/21. Eu numai că mi-am glumit, jarnîk-bârseanu, d. 258. || (După negaţiune) A nu şti de glumă; p. ext. a fi fără cruţare. Dumnezeu nu glumeşte! antim, p. xxvii/10. Om blând, dar care nu glumeşte cu tâlharii, contemporanul, ii 222.
2°. + Refl. (traducând pe paleosl. poglumiti-se). A se exercită (cu s. în cevâ). în porăncitele tale ca glumiiu-mi, şi înţăleg cârâirile tale. psalt. sch. 393 (= glumi-mă-voiu. coresi, ps.: exerce-bor), cfr. 239. întru începutele tale glumi-mă-voiu. coresi, ps. 204( = glumi-me-voiu. psalt. sch.), cfr. 176, 332, 334, 336.
3°. f Refl- (traducând verbal pe paleosl. glumiţi se „a flecări, a-şi bate joc“). A flecări, a vorbi de râu pe cinevâ. De mine glumiiâ-se şezănd în uşi. coresi, ps. 178 (: adversum me loquebautur).
[Şl: (în Munţii-apuseni) glumbi vb. IV“. Mergeau pe ici încolo glmnbind şi horind. FRÂNCU-CAN-deea, m. 276. | Abstracte: glumire s. f., glumit s. a. Cu dorul nu-i de glumit, hodoş, p. p. 40, (rar) glu-inie s. f. Cu Mihul nu-i de glumie. alecsandri, P. P. 209b/„, cfr. 124»/13.]
—	Derivat din glumă (cfr. paleosl. glumiţi se „a flecări, a-şi bate joc“, bulg. glumjz se, sârb*. glumiţi se „a glumi", rut. hiumyty „a glumi11).
GiYUMin s. f. v. glumi.
glupav, -Ă f adj. Imbecile. — Prost. Mănule foarte groase arată glupav şi neîntelept om (a. 1785). GCR ii 145/9.
—	Din bulg. glupav, idem.
Gi.trpAV, -A adj., adv. s. liâlpav.
GiiUTiiN s. a. (Chim.) Gluten. — Substanţă azotată care intră în compoziţia grăunţelor de cereale. Grâu mai frumos... mai greu, mai bogat în gluten şi care dă tărâţe mai puţine, ghica, s. 552.
—	N. de origine lat. (gluten „cleiu").
goăwin s. m. v. godac.
goâgâ s. f. Malheur. — (Coşeiu, comit. Solnoc-Dobâca) Necaz, nefericire, viciu, GL.
goâgă s. f. v. gog'ă2.
goAmbA s. f. (Entom ) v. goangă.
goâkA s. f. 1°. Poursuite. 2°. Chasse (aux rabat-teurs). 3°. Persecution. 4°. Guignon. 5°. Accouple-ment (du taureau â la vache). 6°. Course.
1°. Pugărire, urmărire cu fuga. Ei fugiseră /... după
o	goană de câteva oare..., găsiră pe tinerii amanţi.
c.	negruzzi, i 108. +£Goana câinilor (Muntenia şi Dobrogea): datina de a chinui cânii, dându-i în tar-bacă, in cea dintâi Luni a postului mare. marian, se. 9, 10. A luâ (pe cinevâ) la (s. în) goană = a goni (I 1°) pe cinevâ. începu a-l luâ în goană [pe cerb], dosofteiu, v. S. 22,2. Şi l-au luat în goană de la Teleajin... până la Lunca-mare. magaz. ist. i 244/13,cfr. bălcescu, m. v. 61. Lupii ’n gonă le luară [oile], alecsandri, p. p. 265, cfr. teodorescu, p. p. 19,59b. Par’că l-au luat Turcii la goană, aşă fugeâ de tare. zanne, p. vi 421. A se luâ in goană după cineva = a-1 urmări cu fuga. Celalant rob... după care s’au luoat îngoană sălbatecii, drăghici, r. 166. S’au slobozit [Moldovenii] după dînşii (=Leşi) în goană, urechi, let. i 191. A nu slăbi (pe cinevâ) din goană = a-1 goni, a-1 urmări într’una. Smeoaica se făcu luntre şi punte şi... tot după dînşii, şi din goană nu-i slăbeâ ! ispirescu, l. 194. A pune pe cinevâ pe goană— aA ptine pe fugă. Făt-frumos... se repezi din munte şi-i puse pe goană. ib. 156.
2°. Vânătoare cu gonaci, h. v 337, X 465. Goană de urşi şi cerbi. c. negruzzi, ii 96/4, cfr. i 106. La goană mare, crezi d-ta căpuţini lupi dau cinstea pe ruşine? creangă, p. 121. || P. gener. Vânătoare. GR. băn., h. iii 144.
3°. Prigonire, persecuţie. Pornind păgânii goană asupra creştinilor, dosofteiu, v. s. 113. Nici foamea..., nici goana nu va puteă să ne desparţă de
GOANDĂ
- 279 -
GODAC
dragostea ta. mineiul (1776), 76,2, cfr. antim, p. 55, ŢICHINDEAL, F. 194, MARCOVICI, D. 158. Dar de cum am ajuns acasă, goană şi prigoană pe capul mieu din partea boierului, creangă, a. 168. | f A face goană = a prigoni, a persecută. Făceă goană bunei credinţe, mineiul (1776), 3/,.
4°. Spec. (La jocul de cărţi) Persecuţie din partea unei cărţi rele, p. ext. nenoroc în joc (corespunde franţuzismului ghinion). Lumea-[iJ o masă de cărţi. — Prea bine... dar dacă ai goană de fante ? alecsandri, t. 403. Nimic nu dă o expresie mai proastă figurii omeneşti ca o goană continuă la cărţi, vlahuţă, d. 284.
5». împârecherea taurului cu vaca, goniţă (2°). ŞEZ. V 75/36.
6°. Fugă mare, nebună (mai ales de cal). Caii... porniră în galop... Goană ca ’n noaptea aceea n’am gonit de când sânt ■' sandu-aldea, a. m. 35. Trei cai... Unu-i... La goană ca vu,lturul. jarnîk-bâr-seanu, d. 291. Veniră intr’o goană. şez. i 68/,s. A se luă în goană (cu cinevă) = la întrecere. Ave4
o	fată, care se luâ în goană cu ogarii, ispirescu, l.
323.	în goană = in galop. Ionică, înhămat la săniuţă, vă ducea în goană, vlahuţă, ap. TDRG. Din goană = din fuga calului.
—	Substantiv postverbal din goni; cfr. prigoană.
goănd s. f. v. goangă.
goănde s. f. plur. Primele vorbe pe care le scoate copilul, în leagăn, sau vorbele cu care-1 facem să râză. rădulescu-codin. [Şi: (Ilfov) goange s. f. plur. Com. i. pavelescu.]
—	Onomatopee înrudită cu gongăi, gânguri şi gândac (cfr. romania, xxxm 78).
goÂndră s. f. (Entom.) v. goangă.
goÂsgâ s. f, (Entom.) Insecte (en general). — (Munt., Ban., Ung., Transilv.) Orice insectă care nu are un nume în graiul poporului (marian, ins. x), insectă mai mică (pompiliu, bih., vaida), insectă s. vierme (h. ix 5), spec. vierme de mătase (h. v 375), cfr. gâză. Noi mâncăm goange şidetotfea-Uul de viermuleţi. ţichindeal, f. 473. Chilindrul... omoară goangele, găocii şi viermuleţii cei stricători holdelor, economia, 25. Săracă inimă ’ntrea-gă, Cum o roade-o goangă neagră! hodoş, p. p. 132/s. Plugul este goangă rea: Umblă d’andărătelea. teodorescu, p. p. 291b, cfr. mat. folc. 375. Oamenii nu erau aşâ de păcătoşi,... Dumneseu nu le trimetea atâtea goange, catană, p. i 54. Nici că se stăveă vreo goangă măcar pe la ei, pe acolo, ispiuescu, l. 287. Fapţii sânt nişte goange cu păr. H. xii 26. I Spec. Goangă-de-balegit=(Transilv.) bălegar (Geotrupes stercorarius). MARIAN, INS. 32; LB. ||Fig. Copiliţă mică. H. II 254.
[Şi: (cfr. gânganie) gângă s. f. RUSSO, s., (cfr. gândac) goândă, goândră s. f. = (Bucov.) borză (Blaps mortisaga).marian, ins. 64; (Transilv.) goan-dâ-de-câni s. cânească = musca-c,aiului (Hip-pobosca equina).ib. 396, goâmbă =- (Transilv.) borză ib. 64; măzărar (Bruchus pisi). ib. 84. | Diminutive: gonguţă s. f. Ascunde-te de toate... gonguţele. şez. v 144/32; gonghiţă s. f. Să vadă că are în foaie Ogonghiţă cu picioare, doine, 135. | Augmentativ; gongălau s. m. = cărăbuş(Bouţar). viciu, gl. | Colectiv: gongărie s. f. H. ix 5.]
—	Cuvânt onomatopeic (cfr. tulpina slavă gyg-), înrudit cu gânganie. Cfr. boangă.
goângăn s. a. v. goangănă.
GOÂNGĂNĂ s. f. Motte (de laine petrie avec de la ruşine et de la fiente). — Golomoz de păr, lână, etc., încheiat la un loc cu răşină, balegă, etc. şejz. îl 229/15. [Şi: goângăn s. a. = codru de mămăligă
s. de pâne (propriu : bucata mare, artan). rădu-lescu-codin.]
—	Cfr. ung. (în Cic) gogăny „împletitură de nuiele tencuită gros cu pământ", szinnyei.
goăivge s. f. plur. v. goande.
goanţă s. f. 1°. Grain de haricot. 2°. Petit cail-lou rond.
1°. (La plur.) Goanţe se zice la boabele de fasole, când se desfac din păstăile încă verzi, ion cu. iii 346.
2°. Pietricică rotundă de cremene (Bouţar). viciu, gl.
goârdikă s. f. (Bot.) v. gordin.
GOARNĂ s. f. (Milit.) Clairon.— Trâmbiţă, trompetă (soldăţească). H. x 467, xvi 239. Sunetul... unei goarne porni. m. chiriţescu, conv. lit. xlii/i, 447. Goarna cântă, else dwe. sevastos, p. p. 121/,. S’aud goarnele cântând, şez. i 1 10/z4. [Derivat: «rus. gornistz) gornist s. m. = soldat care cântă din goarnă, trâmbitaş. Gornişti, doboşeri. şez. iii 384.]
—	Din rus. gorn*, idem. Cfr. corn.
goârxeşă s. f. Sorte de raisin. — O specie de struguri buni. | Fig. Ai spus o goarneşă = o minciună cornorată (Jidveiu, Şonfalău, comit. Târnava-micâ). viciu, gl.
Goâţă s. f. = cartof (Bozna, 1. Zalău), viciu, gl. 105.
GoÂ'fĂ s. f. v. goţă.
«oi/,A s. f. v. goz.
gob s. m. v. gâb.
GOB.iiE s f. v. cobaie.
GOBI.EIE s. f. plur. Mâni s. picioare lungi şi goale. şez.ii229/17, cfr. 100/16,cfr. jugleie, zgaibă, gion ată.
goborî f vb. IVa v. coborî.
GdoicĂ s. f. v. cocică.
GOCiniAif s. m. (Ţara-Bârsii, Câmpulung, in Muscel) = epitrop (la biserică). Fiind gocîmani la această sfântă besearecă P&tru Mareea şi Văsii Neamţu, şi fiind toate ale sfintei besearecipe seama acestor doi gocîmani (Braşov, sec. xvm), ap. jahresber. x 191. [Şi: gueimanfib., goţman f. Eşti goţman la Scheaii de la Braşov (a. 1694). iorga, s. d. i 281, gojman s. m. gazeta trans. (a. 1901), No. 44. | Reconstruit: gociu s. m. Proprietarii de moară aleg pe câte doi ani câte doi goci, pe care
ii	însărcinează cu conducerea afacerilor şi cu controlarea socotelilor (Sălişte, în Transilv.). Com. a. banciu.]
—	Din germ. (săseşte) Gottsmann (trecut şi la Ungurii din jurul Braşovului subt forma gdcsmăny). Borcia, Jahresber. X 191.
gociu s. m. v. gocîman.
GODĂC s. m. 1°. Porc d’un an. 2°. Ourson ă’un an. 3°. Petit enfant. — (Mold.)
1°. Porc tânăr de un an (h. vi 171, x 354) s. în anul al doilea (ib. i 58, x 497), după ce nu mai e „purcel11, dar nu-i încă „porc“ (h. iii 306, cfr. x 44, 465, xu 287, 301, creangă, gl.), cfr. grăsun, burlinc. Măscuroaice,mascuri, veri, godaci... go-dăciţe, purcari (a. 1787). iorga, s. d. vi 167, cfr. creangă, p. 79. A rupt dihania godac de un an. sadoveanu, săm. iii 182. || Puiu de porc sălbatec. DDRF.
GODÂCEL
- 280 -
GOGEAMITE
2°. Puiu de urs, de un an. săm. ii 98.
3°. P. ext. Copil mic. zanne, p. ix 623.
[Diminutiv (ad 1°): godăcel s. m. h. iii 306. Vr’o cinci godăcei chirciţi şi murdari se trudesc să spargă nişte bostani. M. florian, Săm. i 385. | Feminin (ad 1°): godăciţă s. f. | Cu alte sufixe: godin = godac H. i 58, x’l51, 355, 57J, 582, xn287, 301, şez. ix55, bugnariu, năs., goădin = purcel (creangă, gl.), porc sălbatic de un an (subt forma dial. goad-ein jahresber. iii 316), gadin = purcel de un an, măscurenciu (Suciul-superior, pe Someş) viciu, gl.; (feminin) godină = purcică de un an. h. xii 287 (după viciu, gl., în Teaca, Transilv. „purcel mic“), (cu alt sufix) godănă s. f. h. x 151; (diminutiv) godinăş = purcel tânăr. frÂncu-OANdrea, m. 52, «bulg. godenak, idem) godinsic, godenâcs. m. =porc în anul al doilea (h. i 130), între 6—7 luni (h. vii 132), când nu mai este purcel (h. xii 170), cfr. ii. xu 26, ii 79, godănâe s. m., s. f. şi cu înţelesul fig. de (Munt.) copil mic care abia stă în picioare, (Dâmboviţa) băiat s. fată ieşită la horă prea de vreme, de 14—17 ani băiatul şi de 13—15 ani fata (com. i. pavelescu), sfredeluş, care se vâră in toate (n. rev. r. 1900, 86), g'otinâc s. m. = porc de doi ani. h. i 295. E grăscean, ştii coleă godănac. T. cercel, săm. iv 769, (cu femininul) godinâcă H. ii 79, (cfr. bulg. godisen ,,anual“) go-dişnâc?= porc în anul al treilea. H. I 130, godeşnâc = porc în anul al treilea, după ce nu mai e gode-nac. H. II 273.]
—	Derivat din poleosl. godi, „an“ (pentru sufixe cfr. bulg. godenak, idem, slen trekjak „cerb de trei ani“; pentru derivate analoage în limbile romanice, cfr. puşcariu, ET. wb. No. 1186, cfr. şi germ. Jăhrling).
GODĂCEL s. m., GODĂCIŢĂ, \	,
GODANĂ S. f., GODĂNAC S. m. /	'	s
gode (Ban.) Particulă care se compune cu pronumele spre a-i da un înţeles nedefinit, ca ori-, oare-, acar-, - va. Iubesc ce-gode(=orice) nebună. hodoş, P. P. iii. [Din aceiaşi tulpină, în Mehedinţi: godelui adv. = par’că. Godelui i-ar fi mai bine. N. rev. r. 1910, 86 (pentru formaţiune, cfr. arom. imnăndalui, etc.).]
—	Din slav. (sârb. stogod, kojigod, etc., bulg. koi-gode „oricare, oricine*1).
godelui adv. v. gode.
GODENĂC, GODEŞNÂC S. m. V. godac.
godi vb. lVa. (Se) plaindre.—(Munţii apuseni, cu pronunţ, dial. godzi).
1°. Trans. (Despre fetele care întovărăşesc pe ,,godia“) A cântă miresei cântecele de rămas bun, p. ext. a deplânge. Be părere de rău că se despart de mireasă..., încep a o gogi. frÂncu-candrea, m. 163. | A-şi luâ rămas bun de la părinţii miresii, după cununie. VICIU, GL.
2°. Intrans. (Despre mireasă) A se tângui, ase jelui. Gogeă, gogeă, şi nu prea, Pară-fi bine că te ia! FRÂNCU-CANDREA, M. 164.
[Imper. gogeă!]
—	Derivat din godie.
godie s. f. Jeune mariee. — (Transilv., cu pronunţ. dial. godiie) Mireasă, în ziua întâi, până o învăleşte naşa, ca pe neveste. frÂncu-candrea, m. 163. După ce mireasa se suie în car, la care sânt
4.	boi, toate fetele, care se suie în car cu mireasa îi cântă următoarea cântare: la-li tu, godje, ziua bună De la tată, de la mumă... viciu, GL. Plânge muma gogiei. reteganul, tr. 176/25. || (Bot.) Sâuge-de-godie = sânge-de-nouă-fraţi. cihac, barcianu. [Voc. gogie, gogia (frÂncu-candrea, m. 164) şi gogio (reteganul, tr. 177/2, marian, nu. 593).]
—	înrudit cu slav. -goditi (bulg. godjz „a se logodi11). Cfr. govie.
godin, -ă s. m. şi	f. v. godac.
godină s. f. (Bot.)	1°. Courge. 2°. Datura	stra-
monium.
1°. (Munt.) Un fel de dovleac. Doi copilaşi... aşteaptă dovleacul roşiu din căldare, şi se tot şterg la nas când le vin aburi dulci cu miros de godină galbenă. delavrancea, s. 40.
2°. (Transilv.) = ciumăfaie. barcianu.
godinăc, -Ă s. m.	şi f.	1	,	.
GODINĂŞ, GODIŞNAC S. m.	/	6uuiu'-
goei.ăNd s. m, (Omit.) = călifar. Ţipetul goe-lamilor. delavrancea, S. 63. [Pronunţ, go-e-.]
—	N. din fran. goeland, idem.
goel&tă s. f. Goelette. — Corabie uşoară cu două catarguri. Au prins o goeletă cu pavilion turcesc. ghica, s. 391. [Pronunţ, go-e-.]
■— N. din fran.
GOFĂt vb. IV. Grogner. — Verb onomatopeic, care imită sunetul produs de scroafă, cfr. ciofăi. S’a suit scroafa ’n salcie şi gofăie. PĂSCULESCU, L. p. 107,
—	înrudit cu gâfâi.
gog s. m. Beta. — Cuvânt batjocurilor pentru băieţii prostuţi şi tonţi (alecsandri, t. 1746). Ce faci, cloanţo P — Ce să fac, gogul mamei ? Te privesc şi râd. Alecsandri, ap. TDRG. [Şi: gong s. m. = prost, tehuiu. pamfile, j. ii, russo, s.]
—	Din Gogii (bulg. Gogo, Goga), formă prescurtată din Gheorghe (pentru înţeles cfr. Vlăduţal mamii, Ion al mamii, etc. TDRG.).
gog s. m. v. gogă.
GOGĂ s. f. Croque-mitaine. — Fiinţă închipuită cu care se sperie copiii. DICŢ. [Şi: (Bihor) gog s. m. = un fel de paparudă, descrisă la alexici, l. p. 200/,.8, (Munt.) goge s. f. Com. i. pavelescu.]
—	Cfr. alb. goge (gogel, gogol’, gogomel’), idem. Cfr. gogoriţă.
gogă s. f. Noix ecalee. - Nucă proaspătă, după ce a fost cojită de coaja verde, pamfile, j. ii 336, ion cr. iii 187.^în gogi: un joc de copii, numit pe aiuri de-a poarca (Blaj), viciu, gl. (pare a fi fost la origine un joc în nuci). A sta gogă = (despre persoane) a sta ghemuit, zgulit de frig sau de boală (Zagra). Com. corbu. (Cfr. a sta ciocan). [Şi: goăgă s f. (jud. Covurluiu). zanne, p. ix 475. | Plur. gogi.]
—	Cfr. ung. (în limba copiilor) gogo „nucă11; cfr. gâgău.
GOGĂLţ’ Interjecţie onomatopeică, exprimând sunetul ce se aude când cinevă înghite repede şi lacom mâncarea, cfr. ghiorţ. russo, S. Atunci lupul nostru începe a mânca hâlpov; şi gogâlţ, gogâlţ.... îi msrgeau sarmalele întregi pe gât. creangă, p. 32. [Şi: cogâlţ conv. lit. x, ap. TDRG. | Derivat: gogâlţâi vb. IV = a înghiţi în sec, repede şi zgomotos (Nemţişor-Neamţu).’iON CR. iii 346.]
goge s. f. v. gogă.
gogeă s. f. Morceau de seZ.—Bucată de sare cam de 2 kgr. Com. i. pavelescu, cfr. barcianu. — Cfr. gogă2.
gogeamite adv. v. cogeamite.
GOGERIU
- 281 —
GOGOMAN
gogeuiu s. a. Soite, (table. — Coteţ de porci s. de viţei, ion CR. IV 26. — Cfr. godac.’
goohe Cuvânt cu oare ne adresăm la rudele mai depărtate, când sânt tinere. H. ii 256. Cfr. daică.
GOGHIE s. f. (Iht.) Leuciscus rutilus.—Puiu de ocheană (Oltina). antipa, iht. 181, cfr. h. ii 244, iii 38, 309, xiv 376, 436, (= govidă) ii 244. [Şi: giigliic s. f. =peştişor mai mic care se joacă, în apă la soare (jud. Neamţu). ion cr. iv 123.]
Goei vb. IV" v. govi.
«ooi vb IVa. Peler. — A curăţi nucile de coaja verde, ion cr. iii 187, cfr. pamfile, j. ii 336, jahresber. ix 225.
—	Derivat din gogă2.
gogleâz s. a. 1°. Balayure. 2°. Compliment.
1°. Gogleze = ogrinji, resturi băţoase ce rămân în iesle când mănâncă vitele (jud. Neamţu). ion cr.
iv.	188 | Gunoiuprin casă cum fac copiii când cioplesc cevâ: „Nu mai face gogleazprin casă, că numai acum am măturat“! (jurul Haţegului), viciu, gl. Gogleaz de nuiele, de buruiene, liuba. Cfr. bucluc (i).
2°. Pig. Complimente, vorbe frumoase. Sânt cam mândru la iubit: Rugăciuni ş’alte goglezi Să nu aştepţi, Că nu vezi. pann, e. v 135. Simţi zmeul că îi tâcâe inima când fata îi zâmbeşte şi îi spune câte cevâ gogleze: ispirescu, l. 337, cfr. 309.
[Plur. gogleze şi (rar) goglezi (pann, e. v 135). | Şi: gogle.âză s. f. Poporul crede că Joimăriţa este
0	goglează sau babă. H. xi 391.]
—	Etimologia necunoscută (cfr. ung. goMesz „ne-trebnic“ SZINNYEl; pentru 2° cfr. gogoaşă 2°).
GOGLEAZĂ s. f. v. gogleaz.
GOGLINĂ s. f. (Ban., sârbism) Fructele roşii ale unor spini (com. a. coca), probabil, ale „pădu-celului11.
—	Din sârb. gloginja „fructul păducelului“.
gogoaşă s. f. 1°. Noix de galle. Quersus infec-toria. 2°. Galle â l’epine. Mensonge. 3°. Lycoperdon booista. 4°. Physalis Alkekengi. 5°. Pomme de terre. 6°. Cocon. 7°. Nymphe. 8°. Globe des yeux.%0. Pâtis-serie soufflee. 10°. Vessie de poisson.
Diferite obiecte rotunde (şi goale pe dinăuntru), în spec.:
1°. (Bot.) Gogoaşă-d.e-ristic (s. -de-cerneală GCR.
ii	46 s. -de-ştcjar’ liuba-iana, m. 124) = un fel de excrescenţă (de mărimea unei alune) ce se face pe ramurele tinere ale stejarului „quercus infectoria11 în urma înţepăturii viespelui-de-stejar. Se întrebuinţează (în medicină) ca medicament astringent, (în industrie) pentru fabricaţiunea cernelei negre, pentru înnegrirna sprâncenelor, etc., galeş, meri-sor. PANŢU, PL., PAMFILE, I. C. 249, MARIAN, INS.
253.	Gogoşi de răstic doaozeci de dramuri, piscupescu, o. 318. Aprinse lumânarea, arse o gogoaşe de ristic, îşi drese puţin sprincenile cam, rare. CONV. lit. xliv I 313. || P. ext. însuşi stejarul pe care cresc gogoşile de ristic. panţu, pl.
2°. Gogoaşă-de-tufă = excrescenţă ce se face pe ramurele stejarului „quercus pube’scens“ (= tufă). Nu are calităţile gogoaşei de ristic. Cu gogoşi de tufă nu se ’nnegresc sprâncene! pann, p. v. i 51. (Deci) A vinde (si, prin apropiere de „a spune minciuni1*) a spline (a vorbi sbiera, p. 254/2,, a croi la N. bogdan, ap. DDRF., a înşirâia baronzi, l.
1	57/2) gogoşi (detvifă zanne, p. i 189)=a spune minciuni. Vrei s% ne spui minciuni gogonate şi gugoşi cornorate, c. negruzzi, i 230. Să n’am parte de. moşu-tău... de-ţi spun gugoşi. alecsandri, t. 824.
Fugi, monşer! Cine ţi-a spus gogoşile astea? caragiale, m. 63; cfr. zanne, p. ii 743, iii 571 (cfr. şl v. -fran. boule „minciună“=n. -fran. boule). || Laurii fac un fel de gogoşi cu ţepi şi înlăuntrul acestor gogoşi sânt nişte boabe de căloa/re neagră. H. IV 144.
3°. (La plur.) Gogoaşe = xm fel de ciupercă în formă de glob cu carnea albă şi cu un gust şi miros plăcut. Când devine cenuşie şi nu mai este bună de mâncat se deschide şi iese din ea un praf cafeniu. Şl beşul-s.beşica-porcului s. -calului, beş'ina-lupului s. -porcului, s. -vulpei, puf, pufaiu, pufulete (în Transilv.), răsuflă-toarea-pâmântului. panţu, pl.
4°. (Bot.) = păpălău. ib.
5°. (Mold. şi Transilv.) Gogoaşă (-de-pământ) = cartof, h. x 419, 509,xii 286, 300, viciu, gl.şez. iv, 44.
6°. Gogoaşă (de mătasă costinescu, de borangic POLizu)=co’con (de vierme-de-mătasă). Gugoşi de viermi de matasă. i. ionescu, m. 148.
7°. Nimfele sau crisalidele unor insecte, cum sânt, bunăoară, acele ale fluturilor, cfr. păpuşă, sac, perină, marian, ins. xiii.
8°. Globul, bulbul ochiului, boboş, bulbuc (3°). Din ochii ei mari deschişi peste măsură se vedeau numai gogoşile albe. caragiale, s. 90/2. Fugi izbitură, Din creierii capului, Dingogoaşele ochilor, mat. folc. I 545.
9°. (Cui.) Un fel de prăjitură, care la prăjit se umflă şi ia formă rotundă. Plăcintele şi gugoaşele, erau mult mai căutate. C. negruzzi, i 286. Colaci cu chitişoare (gogoşi), marian, nu. 744.
10°. Gogoaşă de peşte = băşică de peşte. LM., cfr. polizu, barcianu.
[Plur. gogoaşe şi gogoşi (citat între „mâncări11).
H.	vii 445. | Şi: gugoăşăs. f., (-\~gorgoază) gorgoaşâ s. f. Pieile din vasele pline cu zeamă de scoarţă de brad şi de gorgoaşă. popovici-bănăţeanu, v. m. 54. | Diminutiv: gogoşeft,, gugoşeâ, s. f. O plăcintă pântecoasă cu o ghirlandă de gugoşele. C. negruzzi, i 286. Vorbe d'ale tale, Gogoşele, tran-canale. pann, p. v. iii 95. (Bot.) Gogoşele (de brâncă) = floare (nedefinită) H. iv 84, gogoşel (cu funcţiune adjectivală în:) prun gogoşel. H. xvi 9. || Derivate: gogoşăr (dial. gogoşer) s. m. = vânzător de gogoaşe (9°); mincinos, zanne, p. iii 312, (însemnează in Munt. şi) ardeiu roşu, „cârn“. Com. I. pavelescu. Dar cu derbederii şi cu gogoşerii, zău! m’am calicit. ALECSANDRI, T. 136; gogoşerie s. f. =prăvălie de gogoaşe (9°). TDRG.]
—	Etimologia nesigură. (înrudit de aproape cu tulpina coc- din cuvintele cocoaşă, cocoloş, etc.; pentru formele în g, cfr. gogă* şi ung. gubd „gogoaşă de ristic, cocon"). Cfr. Schuchardt, Zeitschrift, xxvi 321.
GOGOiLOţ1 s. a. şi m. v. golomoz.
gogoman s. m. Imbecile, niais.—Om prost, prostă-lău, nătântoc, nătăfleţ. A început... să-l ocărască... făcându-l nătăfleţ, guguman, prost, pann, p. v.
iii	127. Să-i dovedim că e numai un gogoman pedant. C. negruzzi, I 12. A fi Ştefan Gogoman : adecă prost, zanne, p. vi 129. | (Adj ectival) Silvan este cel mai plin de fumuri, mai nerod, mai gogoman, c. negruzzi, ii 306/18. [Şi (Munt.): guguman s. m. | Diminutiv: gogomănel s. m. Vai de voi, gogomanei! marian, sa. 67. | Abstractul: gogomănie (gugumănfe) = faptă s. vorbă de gogoman. Dumnezeu te-a adus ca să ne scapi de gogomănia ce erâ să facem. c. negruzzi, i 300. Ar trebui să fie cinevâ tare prost să creadă asemene gogomănii, id. ib. 234. Am scăpat vr'o gogomănie... Ia s’o dreg! alecsandri, t. 345. Te îngre-ţoşezi... de tâmpirea şi de gugumănia cărturarilor. ispirescu, u. 121/4.]
GOGOMĂNIE
— 282 -
GOL
—	Pare a fi derivat din gog, prin suf. -oman, cfr. găgăuţă. (După.TDRG. din gogu-m.amii. Cuvântul se găseşte şi la Ruteni: gogomăn).
gogomănie s. f. v. gogoman.
cogok s. a. Petit objet rond. — Obiect mic, rotund şi tare. Gogonu’ depiatră scumpă găsită ’n pustie de Arapul flămând, jipescu, ap. DDRF. [Diminutiv: gogonea s. f. = globuleţ, bilă de sticlă; ghemuşor de aţă, Cfr. h. ii 255; (la plur.) gogon&’e (Bot.) = un soiu de pătlăgele roşii, mici şi rotunde TDRG.; (adjectival) rotund, măciucat. La capăt mai aveă Ş’o măciucă gogoneă G’o ocâ de plumb în ea. şez. iv 130b/2, (şi, prescurtat) gonele s. f. plur. = cartofi, h. x 377. | Augmentativ: go-gondius poreclă, rădulescu-codin. | Verb:gogoni vb. IVa refl.= (despre buboaie) a se umila, a coace. DICŢ. ! Adjective: gogoneţ,-eăţă = rotund, plin şi tare. Mărgăritar foarte alb şi gogoneţ din soiul cel mai mare. gorjan, h. ii 80/,. Găina îi făcuse trei ouă gogoneţe. şez. ix 115. Ţiţişoara Rotunjoară ca para, Gogoneaţă ca piatra, pop. (Dolj) Com. dragu. Fasole gogoneaţă. H. IV 83. Strugure... cu bob gogoneţ. ib. xiv 173. Piatra gogoneaţă. ib. xi 324. Prune f/o.fyowete=goldane, corcoduşe (+ cocon, şl: prune co-concţe). viciu, gl., cfr. H. iv 83; (fig.) Făgăduieli gogonele (=umflate,exagerate), jipescu, ap. TDRG., gogonat, -ă = umflat ca gogonul, in formă de glob. Ochi gogonaţi. Com. v. cioflec. Pere gogonaţe. N. bogdan, ap. TDRG. (Mai ales, fig., în expresia) minciună (etc.) gogonată = mare, exagerată, corno-rată. Vrei să ne spui minciuni gogonate. C. ne-GRUZZI, I 230, cfr. ALECSANDRI, T. 194, CREANGĂ, P. 34, şez. ix 52. Generalul... adresă divanului mai multe cereri gogonate, cum se zice la ţară. ghica, S. 357. Altădată, Alta şi mai gogonată, ion cr. ii 286. Nişte prostii aşă de gogonate, ispirescu, u. 121-/6. | Şi: (Transilv.) gogoroână = bomboană. Go-goroane de zahăr. agÂrbiceanu, luc. iv 486; cfr. ib. iii360.] — Cfr. gogoaşă.
gogonat,-A, gogoneţ,-eâţA adj. \ _____________
gogoşi vb. IVa refl.	) Sogon.
gogoni vb. IV® (Ban.) = giugiuli. Mireasa îl mai gogoni o ţâră şi-l mai rugă... luându-se pre lângă el, până îl înduplecă. Cătană, b. iii 54. Cfr. gomoli.
gogonoiu s. m. v. gogon.
gogoriţă s. f. Epouvantail (pour enfants).— (Munt.) Sperietoare pentru copii. | Fig. Spaimă, fantomă, ameninţare proastă, pretenţie proastă (pamfile, j. ii). Nu voiu, stimabile, să ştiu de Europa d-tale,... în zadar veniţi cu gogoriţe..., ca să amăgiţi opinia publică... caragiale, t. i 183/,,. Revărsarea [apei] fuszse numai o gogoriţă, o clătire a prundului. chiriţescu, conv. lit. xliii 920.
—	Cfr. gogă1. (La Aromâni se zice, cu acelaşi înţeles, goşă. Cfr. şi polon, gogolica „fulica“. ber-neker, sl. wb. 318). Cfr. goţă.
gogoroână s. f. v. gogon.
GOGOŞÂR s in., GOGOŞEÂ S f. \	fl
gogoşel adj. m., gogoşerie s. f./
GOGOŢÂ Vb. Ia V. cocoţă.
goiarijă s. f. (Ban., ungurism) O încâlcitură de buruiene, de curpeni sau alte plante de pădure. liuba.
—	Din ung. golyobi(c)s „glob“.
goiţă s. f. v. căiţă.
gojbăi.iiă s. f. (Mold.) = cobaie. şez. ii 229/18.
Dobitoacele şi gojbăliţele de la casa Românului. ion CR. iv i30. [Plur. -băliţe şi -băliţi şez. v 75/34.]
GOJOÂR s. a. (La jocul cu nuci) Gaură în care băieţii aruncă nucile. DDRF. Vă jucaţi... cu soarta noastră... ca băieţii d’a nucile în gojgar. jipescu, ap. TDRG. — Cfr. gogă8.
gojiian s. m. v. gociman.
gol, -oĂiiA adj. I. 1°. ZVtî. 2°. Vide. II. Vrai,pa-reil, crache. III. Vide, creux.
I.	Adj. 1°. (în opoziţie cu „îmbrăcat1*) Fără veşminte, neîmbrăcat, desbrăcat, despoiat, nud. Se fratele, sau sora, goli fi~vor şilipsiţi... cod. vor. 119/13 ( = goli. n. testament 1648, biblia 1688). Te-am văzut flămând,... sau gol. tetraev. (a. 1574) 246. Eră amândoi goli, Adam şi muiarea lui. palia (a. 1582), ap. OCR. 50. împăraţii întrarmaţi, iară mucenicii goli. varlaam, c. 212,2. învăţă să o desbrace goală, dosofteiu, v. s. 4, 2. îmbrăcămintea celor goli luai. biblia (1688) 372. Puţini au scăpat cu împăratul şi aceia încă goli. şincat, hr. i 222/3. Pe pieptul gol el [Arald] simte un lung sărut, eminescu, P. 209, cfr. alecsandri, p. p. 252. | (Substantivat) Golii să îmbrăcăm, varlaam, C. 41,2. Sântem nişte goli şi nişte săraci, alexandria, 96. | P. ext. Vindea câte o iapă chiar în mijlocul drumului şi atunci rămâneă oiştea goală pe de-oparte. creangă, p. 106,cfr.108. Poetulnupoate întrebuinţa asemenea... substantive goale (= fără epitet), maiorescu, cr. i 20. || Fig. Lipsit. Sănt gol de nestrică-ciunea cea dumnezeiască, mineiul (1776) 992/2. Ani goi de fapte, iorga, l. i 508. | Sărăcăcios. Aveâ un alaiu foarte gol. e. kogălniceanu, let. iii 219/, 2.# Cu (s. în HEM. 508/42) pielea goală=gol. Să vor află amândoi întru aşternut goli cu pieile, pravila mold. 55. Au luat pe Duca-vodă, şi pre alţi boierrei pre toţi; desbrăcându-i, i-au lăsat cu pieile goale, neculce, let. ii 245/J4. Şedeam afară la soare cu pielea goală, creangă, a. 28. Cu coatele goale = rupt în coate, p. ext. zdrenţuros, sărac lipit pământului, (în acest Înţeles şi ca subst.) un coate-goale. De coate goale şi de maţe flămânde nime nu se vaită, zanne, p. ii 91, cfr. creangă, p. 203. Cu capul gol = fără pălărie, cu picioarele goale = desculţ. Când îl văz cu capul gol, Pare că-i un domnişor, jarnîk-bârseanu, d. 37, cfr. hodoş, p. p. 118. începu a merge cu picioarele goale, ispirescu,
l.	58. (Spre a arătă goliciunea completă a cuivă, se zice:) gol nap (s. cocean) s. ca napul (şez. iii 184/20), s. meiu, s. scripcă, s. puşcă, s. pistol, ca degetul, ş. ca. şarpele, zanne, p„ hi 170, I 214, ix 53, ROMÂNUL GLUMEŢ, I 24/2, PAMFILE, J. II, ŞEZ. I 259/14. || P. ext. (despre munţi, dealuri, pustietate, etc.) Fără păduri s. verdeaţă, despădurit, fără vegetaţie. Cu munţi şi dealuri goli erâ încungiurate. cantemir, ist. 125, cfr. neculce, let. ii 262/„. Stân-coasele... coaste sure şi goale. c. negruzzi, i 160. Pustietatea goală... se ’ntinde. alecsandri, p. ii 89. (Substantivat) Pe un gol de munte, o stâncă solitară, alecsandri, p. ii 281, cfr. i. ionescu, m. 37. t Subt gol ceriu = afară, pe câmp liber, fără adăpost. Subt gol ceriu chinuindu-se. dosofteiu, V..S. 69. (A dormi pe) pământul gol — fără aşternut, jarnik-bârseanu, d. 460. || (Despre sabie) Scoasă din teacă. L-am îngrozit cu sabia goală, pravila mold. 6, cfr. antim, p. 63, odobescu, i 157, ispirescu, l.
17.	Cu paloşul gol pe masă. alecsandri, p. p. 124b. || Pâine (mămăligă) goală=numai pâine (mămăligă), fără alte bucate (cfr. apă rece s. chioară), apă goală: curată (neamestecată cu alte lichide); minciună goală: curată. — Udătnră cevâ avut-aţi vreunul? — Nimic, domnule judecător; numai pâne goală şi apă rece. creangă, a. 147. Ce să mănânc?!
—	Mămăligă. — Goală?— Ba nu, înveleşte-o într’o petecă, pamfile, j. ii, cfr. mÂndrescu, p. p. 112.
GOLAN
- 283 -
GOLGOASĂ
Au horit numai apă goală, că nu mâncase, mss. (sec. xviii) GOR. I 351. Acestea sânt minciuni goale. ţichindeal, F. 19.:$ A (se) da (rar: a rămâneâ) de gol = a (se) da pe faţă, a-şi da arama pe faţa, a (se) trăda fără voie (cfr. germ. blo s s stellen). Ochii şi sprincenele.. îl dau de gol. alecsandri, t. 413. Abiâ peste un sfert de ceas s’a dat de gol Manda. sandu-aldea, a. m. 137. Ţiganul... se temea să nu rămână de gol. sbiera, p. 98.
2°. (în opoziţie cu ,,plin“) Care nu are (nu conţine, nu cuprinde) nimic, deşert (pe dinlăuntru), sec. Garafa goală, eminescu, n. 42. 0 cameră goală (= nemobilată), ib. 38. Dintr’o păreche de boi... am rămas c’o pungă goală, creangă, p. 44. Buţile goale mai mult sunet fac. zanne, p. iii 102. Sună a gol. | Fig. Ochii paşei mari s’aprind... Stă mut, de suflet gol. coşbuc, b. 97. Miraţi şi de răsuflet goi ( = fără răsuflet, încremeniţi, înmărmuriţi) Să stee îngerii, coşbuc, b. 152. Cu mâna goală: cu nimica. N’au mers cu mănile goale (= fără plocoane) la Paşa. neculce, let. ii 232/34. N’ai să ieşi cu manila goale (= nedăruit) de la casa mea. creangă, p.
288.	Un om cu mânele mimai goale (= fără nici o unealtă) ce puteâ să facă? drăghici, R. 45. Fără pistoale, Numai cu mânele goale, jarnîk-bârseanu,
d.	286. Pe inima goală s. pe stomaliul gol = pe nemâncate. Pe inima goală, aduci dela pârâu... o ulceă de apă şiopui subt icoană, şez.iii 141/g. |] Fig. Deşert, lipsit de înţeles. Cuvântul cel gol (sensaţia a-custică, fără a se ţineâ seamă de înţeles), antim, p. 20. E uşor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, înşirând cuvinte goale... eminescu, p. 283. A fi? Nebunie şi tristă şi goală, idem, 63, cfr. maiorescu, cr. ii 103, L. 12. Vorba ceea: fala goală, traistă uşoară, creangă, p. 320. Goala ( = deşarta, vana) strălucire A unui titlu. I. negkuzzi, vi 448.
II.	(Adverbial, în legătură cu un substantiv) întocmai (ca), aidoma, adevărat, la fel (cu), leit. Turcu e câine gol. şez. iii 76/6. E gol tată-său, leit tată-său. pitiş, conv. lit. xxxvi 548. Egol dracu’\ Cfr. pann, P. v. ii 122, şez. iii 33/,.
III.	H. a. Spaţiu gol, vid, gaură, deşert. Cu chipul acesta, pământul se aşează mai bine la rădăcină şi nu rămâne nici un gol. -dătculescu, ap. TDRG. Vremea încearcă în zadar Din goluri a se naşte. eminescu, p. 276. Cele opt medalioane sculpturale împlinesc golurile dintre volume, odobescu, iii 73/22. Fuge, fuge tot... O umbră. întinzi s’o apuci, şi apuci golul... zamfirescu, r. 176. în gol = în deşert, fără folos, zadarnic. Pe unde se ducea, tot în gol umblâ. creangă, p. 144, cfr. marian, o. i 19. | A ieşi la gol = în câmp liber, la larg. Ştefan-vodă la gol nu îmlrăsneâ să iasă. urechi, let. i 133/)8. Vezi Lifta!... nu îndrăzneşte să iasă ’n câmp la gol. ALECSANDRI, P. II 221.
[Plur. (ad i) (vechiu) goli, (azi) goi; (ad m) goluri. | Diminutive: golişor, -oară, goluţ, -ă (mai ales în legătură cu gol, spre a-1 întări, cfr. bulg. gol-golenicko). Chilia erâ goală-goluţă. reteganul, p. II 5. Mi-l desbrăcară... gol-golişor, cum l-a făcut maică-sa. v. a. uruchia, ap. TDRG. Altul... goluţ eră. contemporanul, ii 26. | Derivat: golea s. m.: nume de câne ciobănesc.. H. IX 28, 60, xvi 86; go-lişte = s. f. =-- (f) partea goală a munţilor; lipsă de zăpadă. Fugând la goliştea munţilor şi dealurilor. dosofteiu, ps. 95. Dacă ziua sfinţilor apucă omăt pe câmp, anul va fi mănos...! clacă e golişte... va fi secetă, şez. vi 160.]
—	Din paleosl. gol®, idem. (Pentru II, cfr. rut., ceh. z-hola, polon, z-gota adv. „de tot, leit“.)
golan, -ÂNCĂ subsţ., -A adj. Va-nu-pieds. — (Termen injurios) Om care n’are cu ce se îmbrăcă, zdrenţuros, sărac, prăpădit, (despre fete şi) fără zestre. Nevastă ! nu mă da pe gura golanilor! slavici, n. 80. Mai bine-mi dau Averea la golani, coşbuc, f. 73. Eşti cel mai golan între golani, dună-
reanu, ch. 44. Sânt golan precum mă vezi: sula şi căciula, ispirescu, l. 288, cfr. creangă, p. 249, reteganul, p. i 21/S0. Pe golani i-am îmbrăcat. păsculescu, l. P. 7. Să nu ne-aduceţi câte o go-lancă ’n casă! sandu-aldea, d. n. 162. || Adj. E săracă şi golană, coşbuc, b. 124. Pe bieţii copilaşi l-ai lăsat golani, teodorescu, p. p. 554b. [Diminutiv: golănel, golănâş s. m. (Cu înţeles de-smierdător) Când se desmetici... se văzu.... golănel. ispirescu, l. 279. Golănaşul m.amii! marian, go-lăntiţ, (goloneţ), -eaţă adj. Băiatul nu seputeă dumiri cum de să meargă el aşâ goloneţ. ispirescu, l.
289,	cfr. RĂDULESCU-CODIN. | Colectiv: golănime s. f. A venit toată golănimea din toată lumea şi a mâncat şi-a băut. ion CR. II 286. | Cu alt sufix: golimân s. m. = om rău îmbrăcat (comit. Solnoc-Dobâca). viciu, gl.]
— Derivat din gol, prin suf. calif. -an.
golă.kăş, golân&l s. m. _	1	,
GOLĂNEŢ, -EÂŢĂadj., GOLĂNIME S.f./	'	6	‘
golaş, -Ă adj., s. m. Sans plumes, sans poil, nu. Gymnaclenia conopea.— Fără pene (despre pui, când sânt încă fără pene, sau despre păsări cărora nule-au crescut s. care şi-au pierdut penele). Golaş — implumis. ANON. CAR. Puii păserucăi... încă golaşi fără tuleie. cantemir, ist. 193. Ale vulturilor gru-mazuri jupuite şi golaşe, odobescu, iii 16/,. Cântă cucu’ singuraş Şi-o lăsat puii golaşi, marian, o. ii 206, cfr. mândrescu, l. p. 154/20. (Subst.) Muma cloceşte pre golaşi, biblia (1688) 142. | P. ext. Fără pâr, cfr. chel,pleşuv (despre animale care sânt lipsite de păr s. năpârlesc). în mijlocul curţii... zăcea în lene un porc mare, negru, golaş, ghica, ap. TDRG. | Despoiat de păduri, de verdeaţă, (despre un munte, etc). în partea de unde vine ploaia muntele e îmbrăcat cu păduri; coasta cealaltă... e mai golaşă, mehedinţi, g. f. 88. Pe malurile a-celea golaşe şi sure. zamfirescu, ap. TDRG. | (Impropriu despre oameni) în pielea goală, gol de tot. Se desbrăcă Şi golaşi... jucâ. pann, p. v. i 127. | (Despre fructe) Piersece golaşe, orz golaş. DDRF. | (Bot., s. m.) golaş = urăa. barcianu. [Diminutiv: golaşei, -eâ adj. Că mi-s puii golăşei. pompiliu, b. hb/M cfr. gorovei, c. 13.]
—	Derivat din gol, prin suf. -aş (cfr. sârb. golusav, golac ,,golaş“).
GOLĂŞEL, -EÂ adj. v. golaş.
golătâte s. f. v. goliciune.
goldan, -Ă subst. (Bot.) lu. Sorte de prunier (Prunus insititia). 2°. Fruit de ce prunier.
1°. S. m. Specie de prun, numit şi crihin, corcoduş. PANŢU, pl., H. I 18, III 225, 305, XI 516, XII
18,	105.
2°. S. f. Fructul acestui prun, corcoduşă (cul-cuduşă), fârticuşă (-verde), prună gogo-neaţă, cfr. avramă, bardacă, prunâ-dulce, prună-rotundă. panţu, pl.,şez. v 69/,,, H. vi 235.
[Şi: gâldân, -â. panţu, pl., (Mold.) lioldân, -ă TDRG.]
golea s. m. v. gol.
golf s. a. Golfe. —Parte a mării care intră într’o deschizătură largă auscatului; sân-de-mare, adân-cătură. Golfuri line. alexandrescu, m. 157. [Plur. golfuri. | Dim.: golfuleţ s. a. dunăreanu, ch. 109.]
—	N. din fran.
golgic s. a. v. giulgiu.
golgoâsă s. f. Monstre.—Pricolicii... sânt nişte iezme sau golgoase mari, care umblă noaptea printre morminte, h. IX 60.
GOLGOTiNĂ
— 284 —
GOLOMOZ
goi.gotîkA s. f. v. bolbotinii.
««li vb. IVa. 1°. Deshabiller. 2°. De'gaîner. 3°. Vider. 4°. Depouiller. 5°. Manquer de.
1°. Trans. A desbrăcâ, a lăsă, pe cinevă în pielea goală; spec. a lăsă să se vadă (goale) acele părţi ale corpului pe care, dintr’un simţ de ruşine, le ţinem acoperite. Golesc = denudo. anon. car. Tru-pu-i cătrănea, După ce-lgoleă. alecsandri, p. p. 118. Le golesc pe fete. şez. iii 109/8. | Refl. Zăcea ca un mort; şi s’au golit. n. costin, let. i 47/10.
2°. (Despre sabie, etc.) A scoate din teacă. Murad... cu sabia, golită aleargă, alecsandri, p. ii 388; Cfr. RETEGANUL, TR. 49/25.
3°. (în opoziţie cu „a ump'.eâ“) Trans. A deşertă Golesc = evacuo. anon. car. Baba goli un sac de fuioare, reteganul, p. i 54/,,. A cerut traista să golească desagii, se zice omului prost, zanne, p.
iii	406. Trebue să goleşti casa (=sâ te muţi). DDRF. |Refl. Locul, din care tot iai şi nu mai pui, se goleşte, ib. iii 348. | Pig. Toată ţeara să golesc De duşmanul cel turcesc, şez. v 94/21. || Spec. (Despre pahar, etc.) A-1 bea. Am golit (băut) şi acest pahar: am răbdat şi acest neajuns, zanne, p. iv 41. | (Despre punga cu bani) A cheltui toţi banii. Bea vin bun, punga goleşte, hodoş, p. p. 75, cfr. contemporanul,
ii	729.
4°. f A despoiă pe cinevâ (de cevâ, cu deosebire de haine s. de avere), a jefui, a prădâ (obiectul de care se despoaie cinevâ se arată prin prep. de). Bre feciorii lu Roman i goli de toată avuţiia-ş. moxa, 392/35. L-au golit de aveare. dosofteiu, v. s. 101,2. îi golesc pe toţi de haine, beldiman, tr. 340. | (Absol.) Belu beleşte, Golescu goleşte, Mânu jupueşte. zanne,p. vi 19.
5°.fA fi lipsit (de cevâ). Sânt golit de nestrică-ciune. Alexandru-vodă, văzând... că este golit de tot ajutorul... ureche, ap. TDRG., cfr. mineiul (1776) 26„.
[Derivat: golire s. f., golit s. a. | Compus: golivâs s. in. = om băutor, biban (propr.: care goleşte vasele), rev. crit. iii 155.]
—	Derivat din gol. (Cfr. sârb. goliţi, idem).
goliciune s. f. 1°. Nudite. 2°. Pauurete.
1°. Starea omului gol, desbrăcat, nuditate; p. ext, părţile goale ale trupului (mai ales cele pe care un simţ de ruşine ne face să le acoperim totdeauna). Veşmentele, cât să ne acoperim goliciunea, varlaam, c. 352,2, cfr. 347. Văzând Ham... goliciuna tătâne-său... n, costin, let. i 47/,0. O haină stren-ţoasă ce abiă îi acopere goliciunea trupului. C. negruzzi, i 253. Trupul alb în goliciunea-i. eminescu, p. 148. | Fig. Starea unui lucru arătată, fără nici o acoperire s. reticenţă. Această idee... să o fi expus în toată goliciunea ei. maiorescu, CR. iii 85.
(Bot.) Golicinnea-fetei-pădurei = barba-popei. panţu, pl.
2°. (învechit) Lipsă (de îmbrăcăminte), neavere, sărăcie. Foamea şi goliciunia. varlaam, C. 254. Cu foame şi seate şi goliciune se luptară, dosofteiu, v. s. 53. Vei sluji vrăjmaşilor tăi cu foame şi cu seate şi goliciune, biblia (1688) 147. Un aer de goliciune şi sărăcie învăluiă toate cele. zamfirescu, R. 79. (Fig.) Iată sărăcia, iată goliciunea intelectuală! maiorescu, d. iv 544.
[Şi: (rar) golăciune s. f. Golăciunea când s’arată, dobitocia omului ne arată. i. golescu, ap. zanne, p. vin 182; cfr. costinescu, barac, ap. TDRG. | Cu alte sufixe: golătâte s. f. anon. car. Doamne..., vezi golătatea noastră şi ne dăruiaşte îmbrăcăminte. mss. (sec. xvii), ap. GCR. i 19. Golătatea înconjură, iară foamea dă de-a dreptul, creangă, a. 69. Au dat boierii de golătate (= pungi goale). jipescu, o. 156, (formaţie personală) golime s. f. = spaţiu gol din cevâ. Golimea din pântece[le calului lui Ulise], coşbuc, je. 39/12.]
—	Derivat din gol, prin suf. abstr. -iciune.
golii; s. f. (Ornit., Bihor, ungurism) = cocor. pompiliu, bih. 1011, şez. vii 180.
—	Din ung. gdlya „cocostârc1*.
golimâiv, -A adj. v. golan.
goli«e s. f. v. goliciune.
GOLiŞTE S. f. V. gol.
golivâs s. m. v. goli.
gologan s. m. Monnaie de cuivre (valarlt 10 centimes).— (România) Monetă de aramă; spec. (în sistemul metric, înainte de introducerea monetei de nichel) piesă de zece bani, (Munt.) ban. Cartofele se vând cu 3-4 gologani o ca. i. ionescu, m. 358. Ne luase la fiecare câte doi gologani de trei parale., caragiale, S. N. 105. Salba di gologani, Făcută di doi ciobani. ŞEZ. II 22, cfr. SEVASTOS, P. P. 152/16. Pen-tr’un gologan se judecă u,n an. pamfile, j. ii; cfr. zanne, p. iv 202. [Şi: (Ilfov, Dâmboviţa) bologân s. m. graiul, i 185,’ conv. lit. xliv, 731. | Diminutiv : gologănel s. m. Câţiuă gologănei... jipescu,
O.	63. | Verbul (rar): gologăni vb. lVa trans. = a luâ cuivâ gologanii, a-1 pungăşi. O să-mi gologă-nească sinpatrioţii! alecsandri, t. 401.]
—	Etimologia necunoscută, (cihac, ii 121 îl a-duce în legătură cu rus. golooa „cap“, interpretân-du-1: monetă a cărei efigie reprezintă un cap; cuvântul se găseşte şi la Săcui: gologdny „monetă de aramă de patru creiţari, dutcă“).
gologănel s. m., gologăni vb. IVa v. gologan.
GOI.OMÂŢ S. m. (Bot.),F GOLOMOOa „oloinoz
GOLOM<iSS. a.,GOLOMOţ s. m. (Bot.) / 1 ®
golomoz s. a. 1°. Pelote. 2°. Amas (de plantes). 3°. Cripi. 4°. Attroupeinent (d’hommes). Embrouil-lamini.
înţelesul fundamental e: lucruri încâlcite, mototolite şi amestecate unul cu altul în formă de ghem, materii făcute boţ (bulgăr, cocoloş, bulz), fălmă-tuc, ghemotoc, mototol.
1°. Boţ, bulz, cocoloş. Mai multe gogoloaţe de mămăligă... se moaie în lapte dulce, marian, se. i 74. Perii musteţelor steteau lipiţi, cu gogoloţi de gheaţă, de cei ai bărbii, n. bogdan, ap. TDRG. Golomoz sau gogoloz=nişte bobiţe de pâne sau de lut cu care se azvârle în joc, de glumă, creangă, gl. | Go-lomoaţe—poame necoapte: Nu mâncaţi atâtea go-lomoaţe, că v’iţi betegl! (Huniedoara). viciu, gl. | Fig. Om scund şi urît, cfr. boţ cu ochi. Du-te’n lături,golomos, Să joace cine-i frumos! doine, 142. A rămas un golomoz Să iubească ce-i frumos, reteganul, tr. 55/29, cfr. (golomoc) hodoş, c. 98.
2°. Golomoz = grămadă de diferite plante şi buruiene strânse la un loc şi făcute ghem, cfr. go-iabijâ. Com. liuba. Baba hrăni şarpele... şi-i făcu culcuş de golomoz după cuptor, mera, b. 6. Oamenii mai adună nişte surcele uscate, mai nişte golomos şi le aşează grămadă,... ca să facă foc.ib. 78.
3°. Golomoz=moluz, lutul cu var, cărămidă, nisip ş. a. de pe păreţi, ion cr. fi. 60. Gălămoz — a-mestecătură de lut şi pământ cu paie, cu care se lipesc casele, ca un fel de tencuială din gros (jud. Suceava), creangă, gl. || Gălămoz — mocirlă, şez. viii 158, cfr. creangă, gl.
4°. Fig. Golomoz = grămadă de mulţi oameni care vorbesc de odată mai mulţi, de nu se pricepe ce vorbesc (Com. liuba); gălămoz == amestecătură, batjocură (creangă, gl.), glomos = amestec (Straja, în Bucov., com. a. tomiac), golomoţ = cevk deranjat, nelăsat la locul lui (şez. viii 158); amestecătură, arababură. LB. Să fi văzut ce blăstămă-ţie şi gălămoz eră, în casa: fereştile sparte, soba dărâmată, smocuri de păr smuls din cap, sânge pe jos... creangă, a. 113. Cfr. glogozeală.
[Şi: golomos s. a., golomoţ s. a., (cu mptat.) go-moloz s. a., gălămoz s. a., glomtfz s. a., gogoloţ s.
golomozî
— 285 —
GONDOLĂ
a. şi in., golomoc s. a., goloinoţ (golomăţ) s. m. = (Bot.) plantă ierboasă (Dactylis glomerata), având flori cu aspect noduros, numită şi: noduroasă, panţu, pl.; gomâlteâţâ s. f. = porean, porcoiaş, bosalic. pamfile, J. Ii. | Verbe: golomozi vb. iVa (Ban.) = a vorbi fără înţeles. Com. liuba, glomozi vb. lVa (Straja, în Bucov.) = a sfărmâ; a amesteca. Com. a. tomiac, gomoloşî vb. lVa, gomolocă vb. I, go-molocî vb. lVa (Lu’pşa, în Transilv.)=a adună la olaltă, a mototoli, a boţi: Ce gomoloceşti hainele? viciu, gl.]
—	Etimologia nesigură. (Probabil, înrudit cu gămălie v. c.; in înţelesul 4° aminteşte pe slov. go-mot = „arababură“, adunătură gălăgioasă de oameni, gomotati se „a se ghemui11 — cfr. zgomot.— Cfr. şi ung. (pe la Braşov şi Săcele) golonc ,,boţ“).
GOLoaiozi vb. IVa v. golomoz.
fiOLONEŢ. -eăţă adj. v. golan.
golopi s. m. plur. Prunes d’automne. Prunes muries avant le temps par suite ele maladie. — (Mehedinţi) Prune de toamnă (fără sâmbure), n. rev. R. (a. 19Î0) 86. || (Ban.) Prune coapte înainte de timp, în urma unei boli. gr. băn. [Şi: gultipi. ib.]
«oioPBf jnÎÎâ s. f. (Entom.) } v' coropişuiţ*.
golpie f s. a. v. engolpion.
001.VMB, -Ă subst., adj. = porumb.
1°. Subst. (Ornit.; Ban., Mehedinţi) viciu, gl., h. ix 5. Vor paşte... cobeţii... cu golumbii. ţIchin-deal, F. 324. Ne lovim ( = potrivim) Şi pe ochi şi pe sprincene, Ca doi golumbi albi la pene. hodoş, p. p. 60.
2°. Adj. De coloarea porumbului. | (Substantivat.) Golumbă = nume de capră. H. ix 42.
[Şi: golârnb s. m. (ad 1°) H. ix 59. | Diminutiv: (ad 1°) golumbei, -eâ subst. Ne cumpenim... Ca doi golumbei lapene. hodoş, p. p. 72, şez. viii 127. Pui de golumbei (marian, î. 297), de golumbele (ib. 298).]
—	Din paleosl. golabb, idem. Cfr. dubletul hulub.
GOillÂLTEÂŢĂ s. f. v. golomoz.
godiăni vb. IV® v. gomoni.
oobăt s. a. zgomot.
GOMBOŞ s. a. lipingle, — (Transilv., ungurism) Ac cu gămălie, spilcă, bold. jahresber. v 307. [Şi: (Braşov) bongoş s. a. conv. lit. xxiv 922, boăngăs s. a.]
—	Din ung. gombos(-tii), idem. Cfr. bumbuşcă.
GoniiiĂ s. f. (Oraviţa, în Ban.) = movilă (= grămadă de pământ pentru însemnarea hotarului intre două locuri). Com. a. coca, gr. băn.
—	Din sârb. gomila, idem.
Gosioiii vb. lVa. Caresser. — (Transilv.) A mângâia, a desmerdâ. LB. Ofr. gogoli.
GOMOLOCĂ Vb. I, GOMOLOCI, \
GOMOLOŞI -Vb. IVa, GOSIOLOZ s. a. /	®
gomon + subst. lîeunion. —Adunare, sfat. Văd casa mişelului tn mijlocul raiului, în gomonul sfinţilor. pop. (Transilv.), ap. TDRG. Să nu vii tăcând, Să
vii	gomonând, Cu gomon de om. sevastos, c. 64. [După cihac, li 124, ar însemnă şi „gâlceavă, ceartă11.]
—	Din slav. (rus.) gomon „gâlceavă, larmă“.
GOMOBîi vb. IVa. 1°. S’entendre. 2°. Parler, con-verser.—(Transilv. şi Banat)
1°. Refl. A vorbi între sine, a se înţelege intre
sine în mod confidenţial, a se sfătui, viciu, GL., FRÂNCU-CANDREA, M. 100, cfr. ANON. CAR. T. CU Gr. au ieşit în grădină şi acolo s’au gomonit la olaltă (Aiud). viciu, gl.
2°. Intrans. (Mold.) A sta de vorbă, a vorbi (împreună). Să nu vii tăcând, Să vii gomonând. sevastos, C. 64/20. Cu nime n’a gomonit. marian, nu. 320. Noi ne-am luat amândoi Tot gomonind şi vorbind, şez. iii 41/,,.
[Şi: gomonâ vb. la, goinăni vb. lVa=a vorbi, a glăsui: Taci, fiuţ, nu gomăni, Că pe tin’ te-or auzi ! bugnariu, năs.]
—	Derivat din gomon (cfr. rus. gomonitb „a lâr-mui“).
gomot s. a. v. zgomot.
gonaciu s. m. 1° Pourchasseur. 2°. Eclaireur. 3°. Babatteur. 4°. Persecuteur. 5°. Coursier. 6°. Hy-drometra paludum.
1°. (Rar) Cel ce goneşte, ia la goană, fugăreşte s. urmăreşte pe cinevâ. Mai ai slugi să mă oprească Şi gonaci să mă gonească ? teodorescu, p. p. 535. | Fig. Aceste gânduri se făcură gonaciul cel mai cumplit al somnului mieu. gorjan, ii. iv 92.
2°. Spec. (Armată,învechit, adeseaatributiv)Călăreţi uşor înarmaţi, întrebuinţaţi mai ales ca cercetaşi (eclerori). Cfr. bălcescu, m. v. 613. Gonin-du-i gonacii lui Leon-vodă... magaz. ist. i 287/,,. I-au ajuns Tătari gonaci, ib. iv 305/31. Aprodul go-. naciu se opri. odobescu, i 165/20. Pune gonaci care să afle ale cui eră palaturile. ispirescu, l. 390.
3°. (La vânătoare) Bătăiaş, ciocănaş, acela care răsbate pădurea pentru a goni vânatul spre puşcaşi. costinescu, h. xii 29. Gonacii umblă fără armă. H. ii 244. Strigătele gonacilor la vânătoare. h. xiv 340. | Copou. lepurile... şi vulpea... se silesc a-şi minţi gonacii, odobescu, iii 41/25.
4°. (învechit) Persecutor,prigonitor. Săpotoliră gonacii besearicii. dosofteiu, V. s. 159/2. Cu lacrămile să înnecaţi gonacii lui Faraon, varlaam, C. 374,r Cumplitul gonaciu al creştinilor, mineiul (1776)
142,2,	cfr. 94. Eră hulitor şi gonaciu şi ocărîtor bisericii, antim, p. 204. Gonaciu neîmpăcat al celor răi. gorjan, h. ii 42.
5°. Cal sprinten şi bun de fugă. împăraţii... chemau pe unul din feciori... şi-i dăruiau năframa, inelul, paloşul, buzduganul, stema şi gonaciul. delavrancea, S. 80. Călare pe-un... gonaciu. săpu-naru, săm. iv 865. Aci se îmbuibau gonacii, aci se tolăneau sirepele.m. chiriţescu, conv. lit. xliv,
i	203.
6°. (Entom., în Bucov.) = fugău (goniţar, go-nitor ii, 2"). marian, ins. 45. Voind ca vacile lor să nu rămâie ştire... prind mai mulţi gonaci sau goniţari..., îi dau vacilor gonitoare de mâncare, marian, ins. 452.
[Şi: (Mold., Sălagiu vaida) gonaş s. m. Nici go-naşii nu prea îndrăznea, neculce, let. ii 244/,5. G o naşii care mersese după Grigorie-vodă să-l prinsă. e. kogălniceanu, let. iii 195/,. I-au ajuns go-naşii lui Dumitraşcu-vodă. magaz. ist. iii 340/,. Tătarii fiind de gonaşi întiriţi... în apa Sireatului să se fie înnecat. cantemir, hr. 137120. Au purces asupra gonaşilor. drăghici, r. 167. Gonaşii îi a-junseră tocmai când treceau hotarul, c. negruzzi,
i	158.]
—	Derivat din goni, prin suf. -aciu.
gonăş s. m. v. gonaciu.
gondolă s. f. 1°. Gondole.
1°. Barcă lungă, puţin adâncă şi cu prora încovoiată; obicinuită la Veneţia. Făclii, muzici, gondole...,iată Veneţia, c.negruzzi, iii 406. Pe MarefaJ-adriatică Gondola ne-a primblat, alecsandri, p.
i	182.
GONELE
- 286 -
GONlîOU
2°. Instrument de muzică: Gondola sau tambura. H. x 97.
[Accentuat gondola, şi gondâlă. | Diminutiv : gondoletă s. f. Cu Niniţa ’n gondoletă. alecsandri, p. 1167. | Derivat: gondolier s. m. = cel care mână
o	gondolă. Un gondolier tânăr. i. negruzzi, iii 26 ]
—	N. de origine ital. (gondola, idem).
«ONEIE s. f. plur. v gogou.
gong s. m. v. gog.
GONGĂf vb. IV“ v. ganguri.
GONG Al. Al s. m. (Entom.) v. goangă.
gongăni vb. lVa v. ganguri.
gongărie, gonghiţă s. f. v. goangă.
GONGONf, gonguri vb. lVa v. ganguri.
gongiiţă s. f. v. goangă.
goni vb. 1V“. I. 1°. Pourchasser (qqn.). 2°. Courre (le gibier). Chasser. Pecher. 3°. Persicuter. 4°. Chas-ser. 5°. Poursuivre. 6°. Frâquenter. 7°. (S’)accoupler (le taureauetla vache). II. 1°. Courir. 2°. Poursuivre.
I.	Trans. 1°. A luâ (pe cinevă) la goană, a pune pe fugă, a fugări, luându-se s. alergând (cu ameninţări) după cinevâ (complinit une-ori prin „din urmă“). Goniiâ-i ( = îi goneam) pâră afara cetăţilor. COD. vor. 76/4, cfr. neculce, let.
ii	262/15, 259/3. începură... Turcii a-i goni. E. văcărescul, ist. 256/4G. Să-l gonească cu o sută de voinici, alexandria, 76. Au rupt-o de fugă, ca cum .îl goneâ cineva, drăghici, R. 158. Şi fâlfâie de-asu-pra-i gonindu-se în roate, Cu aripile-ostenite,un alb ş’un negru corb. eminescu, p. 205. Se grăbeau aşâ de tare, că ţi se părea că... îi goneâ cinevă din urmă. ghibĂnescu, ap. TDRG., cfr. donici, f. îi 7. Vinovatul fuge negonit. DDRF. [Balaurul] goneâ o porumbiţă, ispirescu, L. 133. | (Cu acuzativ dublu, dintre care al doilea arată drumul făcut de cel gonit) Cânele tău... M’a gonit grădina toată. HODOŞ, P. P. 49/^.
2°. Spec. (Vânăt.) A pune pe fugă un animal, urmărindu-1 (cu câini) s. alungându-1 cu bâte, strigăte, etc. spre locul unde stau Ia pândă vânătorii. [Copoiul] gonind prin pădure iepurele fricos, odobescu, iii 41/9. Cine goneşte doi iepuri, nu prinde nici unul. c. negruzzi, i 248. Cfr. gonaciu.|| P. gener. f A vână. Mai bine vrea goni văltur. cuv. d. bătr. i 428. La vânat... usteniră gonind. moxa, 368/4. || f A pescui. Aflându-igonindpeaşte. dosofteiu. v. s. 32, 2. (Cu intervertirea complementului) Le goniţi văile cu peaştele şi le vânaţi munţii (a. 1631). iorga, d. b. i 48.
3°. P. ext. f A persecută, a prigoni. Savle, Sa-vle, ce me goneşti? COD. vor. 39/2. Goni dracul sufletul mieu (=persecutus est), coresi, ps. 387. [Hulitoriul] goneaşte sfânta ta besearecă. mineiul (1776) 145.
4°. P. restr. A alungă, a izgoni, a îndepărtă de la sine (prin ameninţări s. prin formule magice), a da afară, a concedia (in mod brusc), cfr. dudui. Au mai gonit pre un craiu a lor..., ce venise de la, Fran-ţuji. neculce, let. ii 300/e. Boalele goneaşte. calendariu (1814) 30/4. Goniţi din patria lor. uricariul, v 337/e. Goniţi modele şi plimbările, gorjan, h. II 166, cfr. drăghici, r. 157. Babele... gonesc pe necuratul, c. negruzzi, i 65. Goni sărăcia din satul lui. ispirescu, l. 269.
5°. Fig. (învechit) A voi să ajungi cevâ, a urmări (o ţintă, un ideal), a umblâ (după cevâ), a tinde (la cevâ). înmulţiră-se urîtorii miei... că goniiâ ( = eu goneam) dulceaţă (=sequebar bonitatem). coiîesi, ps. 101. în loc binele cel stătătoriu, goni umbra. varlaam, C. 350. Idealul ce Românii goniră în organizaţia lor eră egalitatea, bălcescu, m. v. 11. Dreptul mieu, alta nu gonesc, alecsandri, t. 102.
6°. fFig. A frecventă des, a bate. Pe generări i-a oprit de a mai goni balurile, dionisie ecles. cron. 219.
7°. Trans. (despre taur) refl. (despre vacă s. despre vite in general) şi intrans. (despre taur s. vacă) A se împreuna, a se încrucişâ. Au venit pura vacei să se gonească, uricariul, x 405/,. Primăvara se gonesc vitele, piscupescu, O. 89. Dacă o vacă nu vrea să se gonească, atunci i se pune pe spinare
o	radaşcă. grigoriu-rigo, M. P. II 10. Cfr. goniţă, gonitor.
Ifi Intrans. (Din gonesc calul ca să ajung undeva, eliptic: gonesc, ca să ajung = mă grăbesc).
1°. (Absol. s. construit cu după, în urma, di-napoia cuivâ) A alergă, a merge iute, a fugi. Ai gonit după mine. biblia (1688) 23. Gonind după dînsul..., îlprinseră. dosofteiu, v. s. 104,2. Au gonit în urma lor. mineiul (1776) 66. Va goni den napoia lor. biblia (1688,) 49. Şi ’n birja cea mai bună.. Au vizitat tot târgul, gonind în sus ş’în jos. I. ne-gruzzi, ii 66. Goneam nebuneşte ş'amdatîn mlaştini necurate, sadoveanu, săm. v 928. Pinteni murgului că da... Şi goneâ, măre, goneâ. teodorescu, p. p. 292. | (Construit cu să) A zori. Goneşte să ajungă tot neamul, marian, î. 183. | Fact. A face să alerge repede. Deschide câteva [gazete], îşi goneşte ochii pe ele. vlahuţă, ap. TDRG.
2°. A tinde la cevâ. Pe când goneam după acel chip fantastic, delavrancea, ap. TDRG.
[Derivate:gonires.f. coşbuc,.e. 19/17, gonit s.a. Câmp de gonit, alecsandri, p. i 10, f gonitiiră, f goniciuue s. f.=prigonire, (pri)goană,persecuţie. Go-nituri, lovituri şi netămăduite rane... cantemir, ap. TDRG. Goniciune eră asupra creştinilor. dosofteiu, V. S. 4,2, (rar) gonitoare s. f. = goană (2°). Puricii fac gonitoare... =vrâjmaşii ne gonesc, iord. golescu, ap. zanne, P. i 628.]
—	Din paleosl. goniţi, idem (şl „a vânâ“), cf r prigoni, izgoni.
gonicicne t s. f. V. goni.
goniţă s. f. 1°. Vache en rut. 2°. Accouplement (du taureau et de la vache). 3°. Gyrinus natator.
1°. Vacă în vremea gonitului. şez. V 75/36, rev. crit. iii 155. | (Bucov.) Vacă s. juncă care se goneşte mai adeseori fără de a prinde, marian, ins. 3. || (în batjocură, despre femei) Femeia care ia mana vacilor E goniţa dracilor, graiul, i 414. | (în glumă) Femeie care, trecând prin apă, şi-a udat poalele, şez. v 75/ae.
2°. împreunarea sexuală a taurului cu vaca. Duc vaca la goniţă (Bran, în Transilv.). | Taurul e în goniţă: umblă după o vacă. (ib.)
3°. (Entom.) Insectă cu trup scurt şi lat, cu a-ripile de-asupra negre, pântecele galben, care înnoată învârtindu-se foarte repede pe suprafaţa apei; se dau pisate în tărâţe vacilor ştire (= sterpe) ca mijloc de a face să se gonească, marian, ins. 3.
[Derivat: goniţăr s. m. (Entom., Bucov.) = fu-gău (gonitor 4°, ’gonaciu 6°). marian, ins. 452.]
—	Derivat din goni, prin suf. -iţă.
goniţăr s. m. (Entom.) v. goniţă.
gonitoare s. f. v. goni şi gonitor.
gonitor, -oare adj., subst. I. Quipourchasse.
II.	1°. Jeune taureau. 2°. Jeuns vache. 3°. Taureau (constellation). 4°. Hydrometra paludum. 5°. Sorte de chien de chasse. 6°. Sorte de plante.
Adjectivul verbal al lui goni (derivat prin suf. -itor).
I.	Adj . (Rar) Care goneşte, (fig.) care sileşte, constrânge. Daco-romanii, pentru ce în Dachia să nu fie lăcuit, pricină împingătoare sau gonitoare n’au avut. cantemir, hr. 201/8. Patimeie. [sânt]... gonitoare neplăcerii, konaki, p. 278. || Subst. f Prigonitor, persecutor, gonaciu (4°). anon. car. Dumnezeul mieu,.„ isbăveaşte-mă de mânile dracilor miei şi de gonilorii miei. coresi, ps. 75, cfr. 13,340. Ai stătut înprotivă gonitoriului. mineiul (1776) 85.
GONtTORlE
- 28? -
GORGIÎNÂ
Să turburară păgânii gonitorii. dosofteiu, v. s. 143.
II.	Spec. 1°. S. m. June neîntors (pamfile, J. ii), după ce a trecut de vârsta când i se ziceâ viţel şi mânzat (h. iii 139, 262, x 535), după ce-i pica dinţii de lapte şi i se încheie gura, adică după ce capătă toţi dinţii care îi rămân apoi cât trăeşte (marian) şi ajunge la vârsta de a goni (dame, t. 29), tăurenciu de doi ani (h. ii 26, 49, 59), de la doi până la trei ani (h. ii 3, 185, 203, iii 68), de la doi la patru ani (H. IX 472), până la trei ani (h. i 6), de la un an şi jumătate până la trei ani (H. ii 131); p. ext. taur (h. ii 117, ix 472). Au dat toţi câte un zlot ăe bou, de vacă,... de go-nitor şi da gonitoare. N. costin, let. ii 45/2S. Vitele celelalte au fost... gonitori, mânzaţi, viţei. i. ionescu, P. 94. De-aş aveă, eu atâţia gonitori în ocol... bine ar mai fi! creangă, p. 117, cfr. alecsandri, P. P. 104, TEODORESCU, P. P. 141, GOROVEI, C. 253. | (Adjectival) Patru boi gonitori (a. 1730). IORGA, s. D. VI 156.
2°. S. f. Vacă tânără (de doi ani h. ii 26), ju-nincă (LB.), căreia i-a venit vremea de gonită. Au încolţit lupehii aceă gonitore. iorga, s. d. vi 263. Patru vaci mari şi cinci gonitoare. uricariul, xi 226/j,. Frigeâ o gonitoare. vasiliu, C. 58, cfr. şez.
iii	154/6, i. ionescu, D. 370. | (Adjectival) Vacilor gonitoare. marian, ins. 452.
3°. S. m. (Astron.) Constelaţiunea „taurul11, ote-scu, cr. 21.
4°. S. m. (Entom., în Bucov.) = f ugău (goniţar, gonaciu 6°). marian, ins. 452, cfr. h. xi 350.
5°. S. m. Un fel de câne de vânat. H. XI 517.
6°. S. f. O plantă (nedefinită), h. v 208.
[Derivat: (neobicinuit) gonitorie s. f. = timpul cât taurul se numeşte gonitor. Viţeii... vor fi hrăniţi bine în mâneaţia şi gonitoria lor. I. ionescu,
c.	2, cfr. drăghici, ap. TDRG.]
gonitorik s. f. v. gonitor.
GONITtfRĂ t s. f. V. gon'l.
gokabân s. m. (Entom.) Sorte de mouche.—Un fel de muscă. h. x 535.
GorÂn s. m. (Bot.) v. gorun.
gorână s. f. Poutre. —Bârnă orizontală răziinată pe popii caselor subt grinzile care susţin podina (podului) şi în curmezişul lor. manolescu, i. 18, 33.
—	Ofr. paleosl. gorbnb „partea de sus“.
gorbâciu s. a. = gârbaciu. anon. car.
GORBĂN S. m., GORDĂNĂ S. f. )
GORDF.ÂN, GOltKKN S. m. (Bot.) / ’ °
gorbin s. m. (Bot.) Variete de raisin.—Varietate de strugure (h. ii 11, 125, 165, 193, 207, 102) des la boabe şi gustos (h. ii 58), mai vârtos decât sasca (h.
iv	8), negru şi vârtos (h. iv 83), cu bobiţe mărunte şi tari la coajă (h. xii 19). Gordin negru şi alb H.
iv	8, 104. Gordin păsăresc: alb, cu câteva boabe mari şi rare, iar restul mici; e dulce la gust. H.
iv	245. [Şi: gorden s. m.: cu boabe mărunte, dese, cu peliţă verde închisă; din el se face un vin foarte tare. H. ii 115, cfr. xi-311. Gorden negru moale sau vârtos. H. iv 152, gordân s. m.: cu boaba alburie, subţiratecă la partea externă şi gustos, h. xvi 30, cfr. ix 446, XI 26, 73, 130, xvi 3, 41, RĂ-DULESCU-CODIN, gordeân s. m.: cu bob galben, bun; e cel mai timpuriu la copt. H. v 235, cfr. 233; gor-dină (goârdină DIOŢ.) s. f.: albă (h. ii 141), cu boabele mari; se coace curând (h. iii 305). Gordina cu boaba mare. IONESCU, M. 439, gordână s. f. panţu, pl.; gorgan s. m.: voluminos, cu boabele mari şi tari, cu gust "plăcut şi aromatic, de coloare albă.
H.	v 97, cfr. 4, 88, xiv 93.]
—	Cfr. rus. gordina „dârmoz, coacăze (Viburnum lantana)". TDRG.
goroinâ s. f. (Bot.) v. gordin.
gorgan s. a. Tumulus. — Grămădire de pământ pietros în formă de căpiţă sau de căpăţână de zahăr, dâlmă, gâlmă (h. XI 321), movilă (ib. 416; cfr. xiv 102, mardarie, L. 4085), măgură, spec. „tumulus11 (numele marilor movile ce se găsesc presărate peste toată ţara şi în întreaga Peninsulă-bal-canicâ, în care se crede că se află morminte străvechi). Gorgan (în documente slavo-române din sec. xvi-lea) cuv. d. bătr. i 250, 254, (glosând pe slav. ,,cholmb“) ib. 283. Flăcăraiele ce ies noaptea ăe pe faţa unui gorgan, odobescu, ii 267. O culme rotundă... un gorgan înversit. iorga, n. R. b. 33. [Movilele] din câmp se numesc movile, gorgane, băşici, etc. murgoci, săm. vi 93. || P. ext. Gorgan= loc frumos şi anume acoperit cu o vegetaţiune variată, acoperit de flori. h. ix 3. [Şi: (Transilv., + corhană) gorgănă s. f. = vale strâmtă, îngustă şi cârnită. bugnariu, năs. Gorgane — gropi (Câmpie, Oarba 1. Mureş), viciu, gl. (în Bran, Transilv., „gropi11 se numeşte un loc plin de deluşcane). | Derivat: gorgânos, -oăsă adj. = (despre trunchii de arbori) noduros. Patru lei ăe făcut stânjinul (în două sile, dacă [lemnele] nu-s gorgănoase, greu de despicat). conv. lit. XLIV, i 657.]
—	Ofr. rus. korgam, idem. Cfr. Hasdeu, Cuv. de bătr. 283, zeitschrift, iii 471,0 d o b e s c u, ii 143.
gorgan s. m. (Bot.) v. gordin.
gorgână s. f., gorgânos, -oâsă adj. v. gorgan.
gorgoăne s. f. plur. v. gorgunn.
gorgoâşă s. f., gorgoăss s. f. plur. v. gorgoază.
GORGOÂzĂ s. f. 1°. Fruit veri. 2°. Fruits secs.— (Mai ales la plur.)
1°. Fruct (pamfile, j. ii), poamă necoaptă, crudă, verde, cfr. bolbotină (3°), broboană, borboase, rogodeâ. Omul... capătă friguri când mănâncă gorgoase şi apoi bea apă după ele. grigoriu-rigo, m. p. I 69, cfr. idem, 160.
2°. Poame uscate, aşezate în poloboc, ion CR. iv 122.
[Şi: (+ borboase)gorgoase s. f. plur.=fructe, când încep a fi bune de mâncat, şez. vii 180. Pricina care aduce frigurile este... mâncarea diferitelor gov-goase.u.m 24.]— Cfr. borboase, grângoaşe, gor-gotină.
GORGOLICI.U s. a. (Cui.) Sorte de mets.— O mâncare făcută din porumb(r)ele uscate, fierte cu bostan. Cfr. pamfile, j. ii 335, I. c. 242.
GORGONÎ vb. IVW. Chasser.—(Ban., Ung., Transilv.) A alungă, a pune pe fugă, a goni, a speria (REV. CRIT. iii 100,155), a păfugă, a sili să plece, a face pe cinevâ scăpat (ib. 68), a da drumul cuivâ (com. a. coca). Gorgoneşte gâştele ăin curte! rev. crit. iii 67. Toată averea lui erâ un amnar, o cremene şi o bucată ăe iască cu ajutorul cărora aprindea focul şi mai gorgoneă sărăcia din pre-jurul său. mera, l. b. 75. Bade, că.a ’mbătrânit Nu trebuegorgonit. rev. crit. iii 67.
—	Derivat din gorgoane (propriu „a înjura pe cinevâ, trimiţându-1 la gorgoane'1).
gorgotIn s. f. v. bolbotină.
gorgozân s. m. (Neamţu) =taraş. dame, T.95.
gorggnă s. f. Femme dge'e et mechante. — Femeie bătrână, rea, răutăcioasă, rev. crit. iii 155. [Şl: gorgoăne, horhoâne s. f. plur. = fiinţe mitologice: Du-te în gorgoane! Lwâ-te-ar s. mâncâ-te-ar gorgoanele! ib., cfr. iii 67.]
GORILA
- 288 -
GOSPODAR
—	Etimologia necunoscută. (0 legătură cu Gor-gonele mitologiei antice e greu de admis; cfr. hor-holină).
gorilă s. f. (Zool.) Gorille (troglodytes gorilla).
—	Maimuţă, foarte mare din Africa. [Şi: goril s. m. Un arendaş gras..., un fel de goril. Vlahuţă, d.
239.]
—	-JV. din lat.
goriiar s. a. Sorte de vis. — Un fel de şurub.
MARIAN.
«orneac s. m. Ventfroid. — Vânt care suflă în Dolj de la miază-noapte (h. v 130) s. de la apus (ib. 390), iar în Mehedinţi de la răsărit (h. ix 130) s. de la nord şi nord-vest, fiind rece, cfr. muntean (grecescu, fl. 697). [în Dolj : gorneăc, în Mehedinţi: gorneâg.]
—	Din sârb. gornjak „vânt de vest11 s. bulg. gornjak „vânt de nord11.
gorneâg s. in. v. gorneac.
gornic s. m. 1°. Garde forestier. 2°. Garde cham-petre. 3°. Sergent de baillage. Huissier.
1°. Păzitor de pădure, pădurar, marian, o. ii 50. Corcheş Nicolae, gornicul de pădure la Sohodol. iorga, S. d. xiii 78, cfr. ib. 182. Nişte gornici sau pădurari ai locului... cunoşteau toate potecile şi înfmidăturile codrilor, odobescu, iii 542/,. Tocmai când voiă el să-şi taie lemnele trebuincioase, vine gornicul. marian, o. ii 50.
2°. (Ban., Transilv.) Păzitor de câmp, pândar. anon. CAR., com. A. COCA, JARNÎK-BÂRSEANU, D. 476.
3°. (în Munţii-apuseni) Slugă la autorităţi, a-prod. LB. Fata greşită eră invitată printr’un gornic comunal la primărie, marian, nu. 772.
[Feminin: gorniceâsă. s. f. =nevasta gornicului. Sărută-mă, gorniceâsă, Că gornicu’ nu-i acasă, Că s’o dus pe vale’n sus... jarniic-bârseanu, d. 365. | Abstract: f gornicîe s. f. = custodia agrorum. ANON. CAR.]
—	Presupune un derivat slav * gorr.nilrji, din gora „pădure" (în înţelesul 3° şi în ung. gornjik, poate prin întrebuinţarea pădurarilor în slujba autorităţilor sau din vornic „portar11, apropiat de gornic).
gorniceâsă, gornicîe f s. f. v. gornic.
gornist s. m. (Mii.) v. goarnă.
GORNÎŢĂ f s. f. = cerdac. Ş’au fost [Simon] în gorniţă (glosat prin cerdac) cu apostolii, cână s’au pogorît duhul sfânt, dosofteiu, ap. TDRG.
—	Din paleosl. gon.nica „catul de sus“.
goroflâti s. m. plur. (Bot.) Sorte de fleur. — Un fel de floare (nedefinită). H. iv 103. Cfr. ga-roflat.
goroiu s. m. (Ornit.) = garoiu (la garvan). H.
ii	299.
GORON s. m., GORONIŞ	s. a.	1
GORONIŢĂ s. f. (Bot.)	/ V'	g
GOROpişTNKŢĂ s. f. (Entom.) v. coropisnită.
GORŞTENĂf* GORŞTINĂ t S. f. (ş. d.) \	,
GORŞTENĂRIT f s. a.	)	goştina.
gorun s. m. (Bot.) 1 o.Chene ă rjrappes (Quer-cus pedunculata). 2°. Mespilus germanica.
1°. Varietate de stejar (pe alocuri, stejarul însuşi) care poate ajunge până la 40 m înălţime. Se mai numeşte şi: şlădun, ştedun, tufan. panţu, pl., cfr. h. iv 83, v 34, ix’ 389,	x 42,	anon.	car.	Piscul sis (= cu) goruni (a.	1571).	cuv.	d.	bătr.	i
251. Porcul şi gorunul (stejariul). ţichindeal, f.
378. Pădure de gorun. i. ionescu, p. 353. Scoarţă de gorun, liuba-jana, m. 124. Muguri... din... gorun. şez. iv 22/,0. Ghinda ’n gorun. ib. 22b/32. Frunsa gorunului, hodoş, P. P. 73. O bute de vin Ce are doagele de gorun, marian, nu. 313, cfr. gorovei, C. 35. | Gorun iernatec = quercus sessiliflora. Com: liuba.
2°. = moşmon. panţu, pl.
[Accentuat (după BARCIANU) şi: gârun. | Şi: gorân s. m. h. ii 30, 62, XI 325, xu' 105, 225. Unui om ars de soare îi zic că e ca un gorân. ib. ii 79 ; goron s. m. pompiliu, bih. 1011. Frunză, verde de goron. reteganul, tr. 152/16, cfr. 185/18, a-lexici, l. p. 129/6, marian, na. 420. | Derivate: gonind = fructul gorunului. DICŢ., goroniţă s. f.== sămânţă de goron, mai măruntă de cât ghinda de stejar (Ţara-Oaşului). viciu, gl. | Colective : goro-îuş s. a. = (păstrat ca numire de localitate, liuba-iana, m. 68), goronîşte, gorunîşte s. f. = pădure ds goruni. LB.]
—	Cuvântul există şi la Bulgari: gorun, idem, şi pare a fi înrudit cu gârniţă.
gorună s. f. v. gorun.
gospo» f adj; invar. Princier. —(Slavonism, întrebuinţat în documentele vechi, din care apoi a intrat şi in limbă) Domnesc. 0 ţidulă domnească cu pecete gospod. e. kogălniceanu,,let. iii 220/,,, cfr. dionisie, c. 193, odobescu, i 39S. N’au vrut se şază la masa gospod. amiras, ib. 94/16. Din luminata po.oncă Mării-sale s'au triimes om gospod. uricariul, xii 268/,,. Sate... de clăci gospod şi boiereşti, ib. I 58/16. Târg (iorga, s. D. vi 234), ţiganii (beldiman, tr. 339), dovezi (alecsandri, t. 90) gospod.
—1- Prescurtare grafică din paleosl. gospotlr.ui» „domnesc11.
gosi’ooă s. f. Tapage. — Larmă, zgomot: ce mai gospodă face ! viciu, GL.
gospodar s. m. I. Hospodar. II. 1°. Paysan aise. Maître de maişon. Mari. 2°. Manager.
I.	f Domn, prinţ. Alexandru Ipsilant, Voevod i Gospodar, dionisie, c. 166.
II.	(Mold., Bucov.) 1°. S. m. Om ce-şi are casă, vite şi toate cele trebuitoare la o gospodărie (creangă, gl ), ţăran cu stare, mic proprietar, econom. Vor însemnă de fiecare plasă... care trebue să fie gospodari în partea locului, uricariul, iv 293/28. tlu-muleştii... nu erau numai aşă un sat de oameni fără căpătâiu, ci sat vechiu... cu gospodari tot unul şi unul. creangă, a. 1. || P. ext. Stăpân de casă. Joimirii,... ce m,ănâncă gospodarii casei, mănâncă şi ei. neculce, let. ii 229/]4. | P. gener. Bărbat, soţ. Ne-am întâlnit cu gospodarul dumnitale, sadoveanu, p. S. 38. Bucură-te, ţinterime, Că şi al meu gospodar vine. marian, î. 318.
2°. Adj. Oare ştie să-şi administreze bine gospodăria. Plug, teleagă, grapă, sanie, car... şi câte altelucruricetrebuescomului gospodariu. creangă, p. 38.
[Şi: liospodăr s. m. (ad I) LB., (ad II) Nu se întreabă casa frumosului, ci casa hospodarului (Covurluiu). zanne, p. ii 561, (într’o poezie pop. din Muntenia, unde cuvântul nu-i întrebuinţat) boscodâr s. m. mat.folc. 166. | Femininul: (ad I, din paleosl. gospoeda,iiem)-\gospojdii(gospojânăap. I. ionescu, m. 460) = Doamnă. Doamna Mării-tale, gospojda Anastasiia. dosofteiu, v. s. 5. Doisprezece fustaşi a gospojdei. uricariul, xix 342/4; (ad II) gospodă-reăsă, gospodărită şi(maialesad 112°, cfr.paleosl. go-spodynja,,doamnă11; rus. gospodynja „econoamă") gospodină. Acum, dragă doamnă,... caută de casă cum se cuvine unei bune gospodinele, negruzzi,
i	147. Nu se află mai bună gospodină pe faţa pă-
GOSPODÂREASĂ
- 289 -
mânt ului! alecsandri, t. 342. 0 sprintenă gospodină. slavici, n. i 307, cfr. creangă, a. 136, cfr. şez. ii 189/28. La gospodina bună mulţi voinici s’a-dimă. C. negruzzi, i 251. | Soţie. Tatu-său... care ştiă să trăiască... îşi adusese gospodină în casă. sadoveanu, p. s. 139. | (Atributiv) Iscusitele şi gospodinele cucoane, conv. lit., ap. TDRG. i Adjective: gospodăresc, -eâscă = de gospodar (bun). Gospodăreşti lucruri, drăghici, r. 101. Stogul cel gospodăresc se clădeşte pe 4 căpiţi de vară. i. ionescu, C. 113. Nu-i cuvânt gospodăresc? creangă, p. 156, (rar) gospodăros, -oâsă=strângător, econom. „Trebue... să fie... tare iconom!“ In adevăr, eră foarte go-spodăros. ghibănescu, ap. TDRG. | Adverb: gospodăreşte.]
—	Din rus. gospodări» „stăpân, Domn“.
GOSPODĂREĂSĂ s. f.	|
gospodăresc, -eâscă adj. > v. gospodar.
GOSPODĂREŞTE adv.	J
gospodări vb. 1V“. 1°. Conduire une maison. 2°. Fonder un menage, (se) caser; (se)marier. — (Mold. şi Bucov.)
1°. Intrans. A conduce treburile casei; a face gospodăria, menajul casei. Trebuinţa... de a gospodări şl astăzi tot după acele obiceiuri [vechi], I. ionescu, c. iv, cfr. 253. Acuma aveă bietul om. de toate; dară ce să facă, nu puteă gospodări! sbiera, p. 234/2. Au lăsat pe Ţigan acasă să gospodărească. ib. 291/j0. Nu merg să gospodărească, Ci se duc să putrezească, marian, î. 520.
29. Trans. (Fact.) A face pe cinevâ să-şi aibă casa, gospodăria, menajul propriu, p. ext. a însura (mărită). E vreme s’o mărite şi s’o gospodărească. I.. NEGRUZZI, II 137. Nu vrei să am mulţumirea să te văd gospodărit pănă a nu mă duce ? idem, v 133. Nişte oameni vrând odată fiul să-şi gospodărească. sevastos, N. 58/17. | Refl. A-şi întemeia
o	gospodărie; p. ext. a se însura (mărită). Eră un om ş’o femeie care nu de mult să gospodărise împreună. şez. vii 133, cfr. vasiliu, c. 87, sevastos, n. 186/34. Hotărîrea... de a se aşeză şi a se gospodări de-al binelea. sadoveanu, m. 116. Să părăsim tâlhăria şi să ne gospodărim, sbiera, p. 267/s.
—	Derivat din gospodar.
gospodărie s. f. 1°. Metairie. 2°-3°. Menage.
(Mold. şi Bucov.)
1°. Economie rurală care constitue averea imobilă a unui gospodar; p. ext. conducerea ei. Gospodăria Românilor... are obiceiurile salerezămatepe climă. I. ionescu, C. iii. O răzeşie destul de mare, casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă,... alcătuiau gospodăria babei, creangă, p. 3. S’a îngreuiat... gospodăria, id. ib. 161. S’a... a-pucat de gospodărie, id. ib. 86. Lucruri de gospodărie. id. ib. 153. Să pot trece gospodăria mea de aici. şez. ii 122/14.
2°. P. restr. Conducerea unei căsnicii, cu toate datoriile şi grijile ce le are o gospodină, menaj. Caută trebile gospodăriei, c. negruzzi, i 77. Gospodăria să-ţi fie măsurată, id. ib. I 251, cfr. 192. Zamfira... n’are multă aplecare pentru gospodărie, ci iubeşte a ceti... stihuri de dragoste, i. negruzzi, ap. TDRG. întrebând-o despre gospodărie şi bărbat.:.
CREANGĂ,Np. 86.
3°. Căsnicie. Gospodăria în care femeia face totul... şez. ii 74/8. Gospodăria lor nu eră din cele mai liniştite. N. xenopol, ap. TDRG.
—	Derivat din gospodar, prin suf. abstr. -ie.
GOSPODĂRI |Ă S. f.	\	ea«naAar
GOSPODĂROS, -OÂSĂ adj. J • S P a '
gospodin f s. m. Seigneur. — (Slavonism) Domn, Dumnezeu. Dzeul nostru Dzeul se spăsască şi Go-
spodinul Domnu eşirea inorţiei: psalt. sch. 202 ( = şi Domn Domnu. coresi, ps.). [Formula liturgică slavonă gospodi pomiluj „Doamne milueşte" se întrebuinţează pe alocuri Sn expresiunea: pe gospodi pomilui=de geaba, pe nimic. Băuturile cele alese nu se cumpără pe gospodi pomilui. reteganul, p. iv 9/„„.]
—	Din paleosl. gospodin-n, idem.
GOSPODINĂ, GOSPOJÂNÂ f, \	.
gospojdă j* s. f.	/	gospodar.
gost s. m. (Sârbism, in Ban.) = oaspe, musafir. Gostului nechemat, îi e locul după uşă. ţichindeal, f. 200. Voie vi-i de goşti? ( = bucuroşi la oaspeţi?) marian, nu. 641. Când cântă cocoşul, se aşteaptă ploaie sau se aşteaptă goşti (Bihor), ion cr.
ii	211, cfr. zanne, p. iv 208. [Verbul ( < sârb. go-stiti) gostî vb. lVa (gostă vb. lft corcea, b. 40) trans. = a ospăta, anon. car. Gruio!... Oaspeţii îi go-steşte. bibicescu, p. p. 305. (Refl. = reciproc) Vecini şi neamuri strângea, Ospăţ mare că ’niindeă Şibine că se gosteă. CĂTANĂ, b. 21, cfr. reteganul, tr. 20/5, şez. i 267/,. | Abstract: gostie (goştie) s. f. = ospăţ, petrecere. Să mă lăsaţi şi pe mine la goştiia Mării-voastre. alexici, l. p. 261 /!4, cfr. 61/6, zanne, p. iv 208. Se gată gostia sau actul botezării. MARIAN, NA. 253.]
—	Din sârb. gost, idem.
gostă vb. la v. gost.
GOŞTEĂNĂ s. f. Minerai d’or. — (Munţii-apuseni) Mineraiu, piatră care conţine aur. LB., viciu, GL., FRÂNCU-CANDREA, M. 42. Cfr. stufă.
—	Din germ. Gtoldstein.
goşteiu s. m. v. groşteiu.
GOSTI Vb. IVa, GOSTIE, GOŞTIE S. f. V. gOSt.
goştină f s. f. Impot sur les moutons (et les porcs). — (Moldova, în trecut) Dare pe oi (şi pe porci). Au fugit... deac’auplătit gorştina (a. 1650)., iorga, d. b. 87. Mazilii şi mănăstirile să-şi... iaie şi desetină de stupi şi de mascuri, şi goştină de
oi	de pre moşiile sale. neculce, let. ii 337/a„ cfr. 345/jo- Pătru-vodă Cercel... au scos în ţară goştină de oi. magaz. ist. I 220/6, cfr. ib. I 124/,, (goscina de oierit) IV 276/,4. Goştină ci se ia, di pi oi.. IORGA, S. d. vi 201. Dăm în ştirea tuturor cui se cade a şti, pentru.. gorştina de mascuri, uricariul, v 248/4, cfr. ii 36, iorga, S. d. vi 14. Acu a mai adăugat văcărit şi goştină. ghica, S. 512. [Plur. goştini. | Şi f: gorştina, gorştenăs. f. Gorşteni de oi şi de porci. doc. (a. 1629), ap. HEM. 3204/2S. | Derivate f: goştiniţă s. f. = goştină. A scuti şase sute
oi	de goştiniţă ’(Mold., 1814). uricariul, iii 49/s9, go(r)ştinâr s. m. = slujbaş însărcinat cu încasarea goştinei. Vor plăti goştină câte un ban nou de oaie la goştinari de streini, uricariul, i 90/18, cfr. IV 42/4. Poroncim domnia mea... slujbaşilor... vădrari şi goştinari... ib. II 179/18. Să nu superfe] goştina-rii pe oamenfi]. iorga, S. d. vi 211. Gorştinarii de ţinutul Suceaveei. ib. D. B. I 25, gorştinitrit s. a. = goştină. Dajdea cu nume de gorscinărit. dionisie, C. 192; goştini vb. IVa trans. = a impune pe cinevâ la goştină. Pre toţi să aibă a-i goştini şi a le luă desetina. uricariul, v 251/2î.]
—	înţelesul original pare a fi fost „dare pe porci", în acest caz am aveâ un derivat din g(r)oşteiu.
GOŞTINÂR f S. m., GOŞTINI t Vb. lVa 1
GoşTiNiţÂ t-s. f.	.^v. goştină.
got s. m.- Goth. — Numele unei ramuri a vechilor Germani; se împărţeau în Ostrogoţi şi Vizigoţi. [Adjectiv: gotic,-ă. Spec. (Arhit.) Stil gotic,
Dicţionarul limbii române. 15. II. 1913.
19
GOŢÂ
— 290 -
GOVITORIU
având, ca element caracteristic, structura ogivală, a bolţii; de origine franceză.. Palat gotic. C. NE-gruzzi, I 192. Fereşti gotice, IORGA, N. R. B. 102.
| Scriere gotică, colţuroasă, derivată din cea romană şi întrebuinţată şi astăzi de Germani. Litere gotice, eminescu, n. 38.]
—	N. din lat. Gotlins, idem.
goţă s. f. 1°. Croguemitaine. 2°. Jour maigre.
1°. (Munţii-apuseni) Dihanie cu care se sperie copiii când plâng. frÂncu-candrea, m. 100.
2°. (Comit. Solnoc-Dobâca) Zi de post. Goţa Sfintei Mării, viciu, gl.
[Şi (ad 1°): goăţă s. f. frÂncu-candrea, m. 100.]
—	Prescurtat din gogoriţă? Cfr. gogă,1.
goţână interj. (Mai ales repetat) Expresiune cu care chemăm porcii, când vrem să se apropie de noi, ţoaca-ţoaca, ciucu-ciucu. H. I 58.
—	Onomatopee (cfr. bulg. guc-guc idem, de unde guce ,,porc“).
gotcă s. f. (Ornit.) 1°. Grelinotte (Tetrao bonasia). 2°. Petit morceau de cire. Givre.
1°. (Ornit.) Găină sălbatecă s. găină de pădure (bugnariu, năs.), de munte. Sus la munte subt un brad Grasă gotcă mi-o vânat. mÂndrescu, l. p. 199/e. || Specii: Gotcă-de-pădure, -neagră,-pestriţă =cocoş-sălbatic. marian, o. 212,211. | Gotcă-roşie = găinuşă,, ib. 214. || Cucoşii de munte au o creastă roşie de tot şi de aici vorba: s’a făcut roş cum ii [s. ca] gotca (de ruşine) s. roş-gotcă. creangă, gl., pamfile, j. ii 316. Fiul craiului... făcându-se a-tunci roş cum îi gotca.. creangă, p. 189. Obrazul său roş ca gotca. sadoveanu, p. S. 60. || Fig. Numele de „gotcă“ se dă şi unor oameni, ca nume de ocară. bugnariu, năs.
2°. (Prin asemănare cu creasta cocoşului de munte?) Clin de ceară care atârnă în ştiubeie de-asupra mătcii ori de-asupra bondarilor (Botoşani-Dorohoiu). ION CR. iv 123. || Chiciură (Straja, in Bucov.). Com. TOMIAC.
44: (Prin confuzi une cu „a se duce pe copcă11?) A se duce pe gotcă = a da de nevoie, a păţi cevâ, a se pierde pentru totdeauna, pamfile, j. i 316.
[Plur. gotci. H. x 187. | Masculin (ad 1°): gotcăn = cocoş de munte s. de pădure, cocoş sălbatec, şez.
ii	229/8. Specii: gotcan-de-munte, -de-câmp, -de-sihlă s. tătar, -mic, -mare. marian, o. ii 200, 211, 212.]
—	Etimologia necunoscută. (Cuvântul se găseşte şi la Ruteni: gotka şi pare a fi o formaţie onomatopeică, după strigătul păsării, cfr. cotcodăci).
gotcâit s. m. (Ornit.) v. gotcă.
gotinâc s. m. v. godac.
GO'ŢMASf f s. m. v. gocîman.
gotofinţişor adj. m. v. cotoileanţ.
Goţoic s. m. (Transilv.) Fecior îmbrăcat în frunze de stejar şi în coajă, de arbori, cu o sabie de lemn în mână pe care, în ziua de sf. Gheorghe, băieţii îl duc prin mijlocul satului şi lumea îl udă cu apă (1. Gherla), viciu, gl. || Feciorul care îngrijeşte de perinele miresei, ca să nu cadă din car (Comit. Târnava-micâ). ib.
—	Probabil, derivat din gotă, prin suf. augm. -oiu.
gotov f adj. m. (Slavonism) = gata (peşin, In numerar). Şi i-am vândut... derept aspri 3.300 go-tovi (a. 1639). iorga, s. d. i 276.
—	Din paleosl. gotovi, idem.
goto vi i’vb. IV (Slavonism literar)=găti. Trans. Gotovifi doao sute de voinici, cod. vor. 53/„ ( = gătiţi N. TESTAMENT 1648, BIBLIA 1688). Tu goto-veşti dereptăţi ( = parasti directiones). coresi, ps. 271, cfr. 172, 241. | Refl. După silele acealea go-
toviviu-nă ( = ne gătirăm) şi suim întru Ierusalim-cod. VOR. 28 ( =gătindu-ne. biblia 1688). Go-tovii-mă ( = paratus sum) şi nu smintii-mă. coresi, ps. 337. [Abstracte: gotovire s.f. Gătit-aigu-stare lor, că aşă iaste gotovirea (= praeparatio). coresi, ps. 165. Lu voru duce în... gotovirea dracolui. cuv. d. bătr. ii 53, gotovinţă s. f. = gătire, sfârşit, distrugere, nimicire. Prestoiră gotovinţele voastre. coresi, ps. 416.]
—	Din paleosl. gotoviti, idem.
g6vă f, GOVEĂI.Ă s. f. v. govie.
govetI f vb. IV. Demontrer (?) — A arăta, a dovedi, a probă (?) Să gomteaşte cum într’aciaia vreame au întrat în Tarigrad boala. dosofteiu, v.
S.	247.
govi vb. IVa. 1°. Veillerpres d’une jeune marie'e. 2°. Languir.
1°. (Despre fete) A sta pe lângă mireasă, ţinân-du-i de urît: Au govit toată noaptea (Mehedinţi). N. rev. r. 1900, 86. Toate venl-vor... la nuntă... Şi soaţele tale... Ce-au govitu cu tine. dosofteiu, v. s. 150.
2°. (în Mold,, Bucov. şi Trans. cu pronunţ, dial. gogi). Intrans. A boli (ion cr. iii 187), a c’ârăgi (şez. v 57/34), a zăceâ în pat şi iar a se sculâ, a se învârti numai pe lângă casă câte o zi şi iar a se pune în pat cuprins de o boală care roade pe încetul, a fi beteag (Vicovul-de-sus, com. G. nistor), a fi boleac; spec. a tuşi tare fiind bolnav (pamfile). A tot gogit un an de sile, a slăbit ca un schelet, şi pe urmă a murit, sadoveanu, săm. iv 255, cfr. id. ib. iii 696. Zamfirei cum îi mai este?—■ Ia... tot gogeşte! dunăreanu, ch. 182. Cerbul., şede aşâ şi gogeşte, sbiera, p. 176/1S. | (Cătră un copil care şade pe vatră lângă foc, fără să fie bolnav:) Ce tot gogeşti acolo ? (Comit. Huniedoarei, Câmpie) viciu, gl.
[Abstract: goveâlă s. f. =bolire. După vr’o trei sile de goveală ’n ţoale, scoase capu’ din procov şi sise gemând... ion cr. iii 188.]
—	Ca şi govie, stă în legătură cu verbul paleosl. goveti „a duce o viaţă religioasă, a posti11, care în diferitele limbi slave a desvoltat accepţiuni apropiate de cele române. Astfel la Bulgari, goveji se zice despre mireasă, care înainte de a fi primit iertare de la rude, face pe mironosiţa şi tace la toate întrebările ce i se pun (cfr. şi dezgovi şi bulg. rucho govejalno = îmbrăcămintea care i se aduce miresii când o îmbrobodesc). La Sârbi goveti „a t&ceâ ursuz11, şi de acest înţeles se apropie cel românesc de „a fi boleac11. La Cehi (hoveti, po-hoveti si) şi la Ruşi (rasgovljatbsja) însemnează „a se ospătâ, a se înfruptă întâia oară după post11, care sens aminteşte înţelesul de „petrecere11 al lui govie.
govidă s. f. (Iht.) v. guvidie.
govie s. f. 1°. Jeune mariee. 2°. Kermesse.
1°. (Serbia, Ban.) Mireasă: Nu şedea ca o govie! Com. a coca. Va plecă cu gâvia la cununie, graiul, ii 152. Că e albă govia. CORCEA, B. 107.
2°. (Dolj şi Vâlcea) Petrecere, nedeie (graiul, i 50), la care iau parte toate satele de prin prejur (ion cr. II44).
[Diminutiv (ad 1°): govioară s. f. (pronunţ. -vi-oa-). corcea, B. 106. | Şi (numai la dosofteiu): t govă, s. f. = fecioară, virgină. Govile nejelite fură (:virgines). PS. 264. Lăudaţi pre.Domnul... giuni şi govi. ib. 493.]
—	Pentru etimologie cfr. govi.
govioară s. f. v. govie.
GOVITORIU •(• s. m. Personne pieuse. — (în le-
GOZ
— 291 -
grAbar
găturâ cu „bun1'1) Religios, credincios, pios, evlavios,
i	Anania bum govitoriu după leage. cod. vor. 40/8 ( = creştin bun n. testament 1648; bun credincios biblia 1688).
—	Adjectivul verbal (derivat prin adj. -itor) al verbului (neatestat) govî, slavism literar din paleosl. goveti „religiose vereri“.
goz s. a. 1°. Dechets. 2°. Mauvaise action. Vau-rien.
înţelesul fundamental e: „lucruri netrebnice11.
1°. Rămăşiţe netrebuitoare de materii vegetale, precum: boabe seci şi stricate (dame, t. 62), uscate înainte de a se umplea (russo, S.), care se aleg din fasole, bob, grâu, etc. (ion CR. in 346; cfr. c o dină), grăuncioarele Închircite care trec prin ciur (cfr. marian, o. I 133), pleava ce rămâne de la vânturatul seminţei de cânepă (ion cr. iii 346), gunoiu, murdărie (rădulescu-codin), care cade In mâncări, băuturi (Com. a. TOMIAC) s. îţi intră în ochi (Com. g. tofan; cfr. şterc) s. în dinţi (cfr. sbiera, p. 169/,), paie s. fân rău (pompiliu^ bih. 1011, cfr. ogrinji), buruiană (bud, p. p.). Golurile şi golgotinele de care mai cu seamă trebue plivite holdele, economia, 46, cfr. 14. Grosurile ce rămân de la bătut. I. ionescu, d. 202. [Vrăbiile] să se nutrească numai din fărmătwrile şi gasurile ce le vor află pe drumuri, marian, o. i 407. Vesi gosul din ochiul altuia şi nu vezi bârna din ochiul tău. zanne, p. iii 328, cfr. şez. ii 328, sbiera, f. s. 165. Se strecură laptele prin sitişcă pentru ca să nu fie cu gosuri. şez. vii 75. S’o curăţim [fântâna] de gosuri. teodorescu, p. p. 361b, cfr. şez. v 4/29, marian, D. 4. ||Spec. (Ungaria) Paiele care servesc cuivă de aşternut. Moaşa... ia gosul din pat■ marian, na. 282.
2°. Pig. f Faptă netrebnică, pată. Viaţă cum place Im» D[u]mn[e]seu şi fără gosuri. dosofteiu, v. s. 72. Suflet plin de godsuri. id., ap. GOR. I 241/19. || Lepădătură, om netrebnic. Cară-te, gosul pământului ce eşti! reteganul, p. ii 55/23. Sânt un mojic şi păcurariu şi gos. iorga, s. d. xiii 241.
[Plur.: gosuri şigoase (bud, p. p., dame, t. 62), cu nouăle singulare: gozură s. f. Gosură pe la hambare nu mai erâ. dunăreanu, ch. 75 şi goâză s. f. pamfile, C. | Diminutiv: gozurele s. f. plur. Am aruncai Toate gosurelele. marian, d. 196, gozuc (plur. -sucuri) s. a. Să-şi măture curţile şi cât gosuc ...or află... bud,p. p. 71. | Adjectiv: gozuros, -oăsă=plin de gunoiu, buruienos. Busuioc mai gosuros. bud, p. p. 28. | Verb : gozăi vb. IVa refl. = (despre porci) a-şi căută culcuşul, ion CR. iv 123. | Alte derivate: gozâr s. m. = (Munţii-apuseni) cumpărător şi vânzător (de contrabandă) de aur. frâncu-candrea, m. 40, cfr. viciu, gl., gozărâu s. a. Sătenii strâng gunoiul şi gosârăul din curte, muscel, 37; «ung. gasmota, gasamatya „gunoiu") gozomete s. m. = gunoiu. ion cr. iv 123, gozomât s. a. ion cr. iii 346, gozăete s. m. marian, s. 261.]
—	Din ung. gaz „gunoiu, buruiană, fân; om de nimica11.
gozăi vb. IVa refl., gozâr s. m
gozărâu, gozomât s. a.
GOZOMETE s. m., Goxtc s. a.
G6ZURĂ, GOZUItEI.E s. f. plur.
GOZVRdS, -OÂSĂ adj.
grâră s. f. Ilâte. — Pornire de a face cevâ cât mai curând s. de a ajunge undeva cât mai repede, iuţeală s. precipitare în pregătiri s. în mişcări, pripă, zor (adesea cu nuanţa de înţeles a „neprecugetă-rii“). Am grabă (mare) s. mi-e (de) grabă — sânt grăbit, am zor. LB. Au fost să ucigă pre altul, iară graba au pripit de l-au ucis pre dîns. prav. 316. Pusese mai multă grabă spre a câştigă această pradă, bălcescu, M. v. 392. Răpit pe aripa gra-
bei, El străbate neoprit, alecsandri, p. ii 397. Ş’apoi v’eţi duce, dacă spuneţi c’aveţi aşă mare grabă. creangă, a. 95. Nu pot sta, că mi-e de grabă, reteganul, p. iv 67. Graba strică treaba! Cfr. românul glumeţ, I 53/4.
rftLoc.adv.şiadj.De grabă = grăbit, grabnic, în pripă; în mod precipitat; repede, iute, curând, uşor. Au trecut Tătarii, caunpohoiu, de grabăprin Iaşi. N. costin, let. ii 48/3.j. Mâne mă duc. — Cum, aşă de grabă? C. negruzzi, i 39. De-aşi ajunge mai de grabă în târg. creangă, p. 42. Itădicându-se (moste, let. iii 47/20), oiu uită (konaki, p. 103), m’am întors (drăghici, r. 15), te vei sili a învăţă (c. negruzzi, 1 4), o coprinse (eminescu, p. 271), să te duci (creangă, P. 211), face leşie (ib. 76), trimete slujnica (ib. 96), îl prinde (ib. 75), uită (şez. ii 196/20), sbori (alecsandri, p. p. 317/,), îmbătrâneşti (zanne, p. v 582) de grabă. Ochiul cel ăe grabă pri-vitoriu. uricariul, i 307/6, cfr. konaki, p. 265. (Jur.) f Moarte de grabă = grabnică (v. c.). A-ceştia cu otravă, mai cumplit se vor certă decât ceia ce să ceartă dirept moarte de grabă (Munt.: grabnică), prav. 413. fDe o grabă. Va fi cumpărat... şi... de o grabă (Munt.: de grabă) va fi dat bani... prav. 251, cfr. 458. (Modern, după fran. ,,plutot“?) Mai de grabă... = mai curând, mai uşor, mai bine... Să mă întorc ? Mai de grabă îşi va întoarce Dunărea cursul vndărăpt! C. ne-gruzzi, i 139. Mai de grabă i-ai puteă strâmbă fălcile decât vorba, creangă, p. 164. Mai ăe grabă îl dau de pomană, de cât să-l vând aşă de ieftin. | în grabă = grăbit, repede. De toţi pismaşii mă va scoate ’n grabă, dosofteiu, ps. 49. Atunce în grabă... în mânie l-au bătut cu busduganul. neculce, let. ii 266/4. Ah, sfârşaşte mai în grabă! beldiman, o. 35 Aşă in grabă nu putem isprăvi, drăghici, R. 60 Scoţând... hangerul... din brâu (id. ib. 210/4), trebuind bani (id. ib. 262/3), mergeam (alecsandri, p. 1 221, cfr. konaki, p. 180), a murit (zanne, p. ii 848), aplecat (jarnîic-bÂr-seanu, d. 486), să ia apă (ispirescu, l. 127) în grabă. Mai în grabă = mai de grabă, mai bine. Mai în grabă îşi va rupe inima din piept, decât să
o	facă să mai sufere. agÂrbiceanu, luc. v 372.
| Cu grabă = grăbindu-se, repede. Veniţi (konaki, p. 259, cfr. c. negruzzi, i 53), au alergat (drăghici, r. 165), ieşi (alecsandri, p. i 144), m’am pornit (creangă, p. 44) cu grabă. Cu de grabă. Cu de grabă-au şi venit, bibicescu, p. p. 321. |] (întărit) Iute şi de grabă = imediat, îndată. Cum m’a văsuţ, iute şi de grabă a tulit-o.
[Gen.-dat. grabe. | Pluralul azi neîntrebuinţat; in vechime erâ grăbi, păstrat până azi în locuţiuni adv. subt forma grăbi şi grab : Nu munciâ pre nime de grăbi, moxa, 357/s6. De dSgrabi a greşit. şez. iii 33/14. (în mineiul din 1776 avem alături de AirjdKH 1901/, foarte adesea AtrţuKK 102/2, ll2/2-39>/„ 44i/„ 75*/,, 76 V„ 82>/„ 111»/» 128‘/B 200‘/2). Să le dea de ştire şi să se întoarcă de degrab. ispirescc,
l.	149. Mai tare şi mai de grab curînd se iveşte. neculce, let. ii 280/sl. Cât mai ăe grab să piaie. teodorescu, p. p. 360“. Du-te iute şi de grab. ib. 520b. Să vie (mag. ist. i 101/10), începu (zilot, cron. 80), îl bătu (alexandria, 135), puse mâna pe arc (odobescu, iii 180/,) de grab, cfr. caragea, l. 29, alexandrescu, m. 330, delavrancea, h. t. 146, teodorescu, p. p. 169b, alecsandri, p. p. 356b/ti. Chemase pre Domn cu grabu şi cu mânie. mag. ist. v 146/27. Porniă corăbiile cu de grabu. mineiul (1776) 1611/„ cfr. 74l/*- I Negativul: f ne-grabă s. f. Se cunoaşte negraba spre pedeapsă a lui Nicolai-vodă. n. costin, let. ii 92/,,.] .
—	Substantiv postverbal din grăbi.'
grăbâk s- m. (Bot., Vârciorova)=sfineac (Car-pinus duinensis). panţu, pl.
—	Derivat din sârb: grabar „carpen41, a. scriban.
v. goz.
GRĂBI
— 292 -
GRABNIC
grăbi vb. TVV 1. Bavir. II. Presser. III. 1°. (Se) hâter. 2°. AcceUrer. 3°. Murir hâtivement.
I.	Trans. înţelesul etimologic (singurul atestat In limbile slave) este „a răpi“. O urmă a lui o găsim In următorul exemplu din CORESI, E. 138/,,: Mânile... curate şi nespurcate a aveă şi tinse cătră Dumneseu şi spre lucrure dareapte şi bune; să nu fie grăbitoare şi răpitoare pre a streinilor, ci acoperite cu dereptate, în care punerea alături a lui grăbi cu răpi ne arată in acelaşi timp că înţelesul etimologic nu mai era atât de viu în conştiinţă, încât grăbi singur să fl fost de ajuns spre a exprimă ideea. Tot astfel expresiunea iau cevâ în grabă va fi însemnat odinioară „iau răpind11.
II.	Trans. (Noţiunea „răpirii11 a fost analizată la noi în „a luă repede pentru s. cu sine11. Din acest complex de idei dispare cu timpul cu totul nota mai concretă „cu sine11, accentuându-se tot mai mult cea abstractă a repezelii, ca şl în lat. rapidus din rapere, arom. arichit= pripit, iute, violent, din arichescu „răpesc11, cfr. şl s’aricheaşte „se iuţeşte, se aprinde, se pripeşte11.) — A luă pe cinevâ cu repezeală, a-1 zori, a-i da zor. îl tot grăbea de bani ce eră ei chisăşi pentru dînsul. neculce, let. ii 274/,,. Ar fi întărsiat a-şi pune planul în lucrare, dacă desfrânarea lui nu l-ar fi grăbit, c. negruzzi, 1144.
III.	(Astfel a grăbi ajunge un opus al lui „a în-târziâ11 şi poate primi, ca acesta, pe lângă funcţiunea transitivă şi pe cea intransitivâ, mai târziu şi pe cea reflexivă)
1°. A face repede toate pregătirile necesare s. a-şi iuţi mişcările spre a ajunge cât mai de vreme undevâ s. a săvârşi cât mai timpuriu o acţiune, a (se) zori, a (se) pripi (implicând ca şl acesta, a-desea, ideea acţiunii nepre cugetate, din cauza iuţelii cu care a fost săvârşită). Intrans. (absol.) Grăbiră Grecii din Tarigrad de-i apărară. moxa, 404/,. Grăbiiă să se ’ntoarcă mai de sârg. dosofteiu, V. S. 76,2. Alergă şi grăbi svăntul. id. ib. 97. fBebecaJ grăbi, biblia (1688) 16. Grăbeaşte spre rugăciunea celor ce strigă cătră tine. mineiul (1776) 67,2. Au grăbit cu calul asupră-le. neculce, let.
ii	230/,,. Grăbea a pune mâna pe topor, drăghici, r. 64. Primejdia grăbeşte, bălcescu, m. v. 471. Grăbeşte la Doamnă-sa într’un suflet, coşbuc, f. 154. Stăi, nu grăbi de a te duce! alecsandri, p. p. 282b/4. Grăbeşte, aleargă, fugi! ib. 74b/8. Nu grăbi la măritat! hodoş, p. p. 138, cfr. 139, doine, 134/ie. Te rog, grăbeşte! reteganul, p. iii 87/23. La orice învăţătură, Nu grăbi peste măsură! zanne, p. v 356. I Refl. Judecătorul, la toate pricinile, să nu se grăbească a da hotărîre. pravila (1814) 5. Te grăbeai a te întoarce curând acasă. c. negruzzi,
I	291. Nu te grăbi aşă.. că te-ipripi ! CREANGĂ, p. 272. Voi nu vă grăbiţV. teodorescu, p. p. 68», cfr. jarnîk-bârseanu, d. 494. Cine se grăbeşte, mai mult săboveşte, că îndată oboseşte şi nimic foloseşte, zanne, p. viii 115.
2°. Trans. (fact.) A face pe cinevă să se grăbească, să se pornească repede, a face să fie s, să se săvârşească cevâ mai grabnic, a.acceleră, a iuţi. Să fie mai grăbit lucrul, neculce, let. ii 323/6. Spaima... ar grăbi pieirea corăbii, marcovici, D. 14/j. El îşi grăbi paşii. EMINESCU, N. 50. La mine să-l grăbeşti! sevastos, n. 15/14.
3°. Spec. Trans. (Despre căldura soarelui s. a focului) A face să se coacă repede, în mod pripit. Arşiţa grăbeşte, pripeşte şi usucă popuşoii. i. ionescu, c. 97. Ca cireşele ’n oltoiu Care-s coapte la răcoare, De nu-s grăbite de soare, jarnîk-bârseanu, d. 37. || (Despre fătul din pântecele mamii) [Mamele dau] de supt un an şi jumătate..., iar... când sânt grăbite rle alţi copii, când sânt groase,... mimai 7-9 luni, căci în caşul acesta ţâţa nu-i bună. marian, na. 422.
[Derivate: grăbire s. f. (Mai ales în loc. adv.) cu grăbire = grabnic, repede. Scurteasă-mi cu gră-
bire silele! konaki, p. 51. Cu grăbire... te-ai dus. alecsandri, p. i 120; grăbit, -ă adj., adv. = iute, în grabă. Se duceau spre sat grăbiţi, coşbuc, F. 74. Doamnele, grăbit au prins să se gătească, id. b. 17. Pe soră-ta..., de grăbiţi ce-am fost, o uitasem a-casă. creangă, A. 20, grăbită s. f. (pronunţ, grăb-ghită) — o plăcintă făcută de mălaiu sau din aluat de pâne, coaptă pe vatra cuptoriului de pâne (Lupşa, viciu, GL.), clătită (comit. Alba inferioară), (diminutiv) grăbiţel s. a. (pronunţ. grăgliiţâl)= lipiu copt în grabă, când fac pâne, palaneţ (Comit. Târnava-mică). viciu, gl., (reconstruit?) gra-biţâ s. f. = coc de aluat pe care femeile îl aruncă ca probă în cuptor. frÂncu-candrea, m. 100; grăbi-tor, -toâre adj. Nevoinţele lui grăbitoare şi ascuţite. dosofteiu, v. s. 27. Şi-s grăbitori în fără-de-legi. cuv. D. bătr. ii 418; grăbitor s. m. (Bot.) = un fel de strugure cu boabe mijlocii care se coace mai de vreme. H. v 185, ix 4.]
—	Din paleosl. grăbiţi „a răpi11.
GRĂBiTĂ, GRĂBITĂ S. f. (Cui.)	\	...
GRĂBITEI. S. a. (Cui.), GRĂBIT4>R S. m. / ' B
grĂvleă s. f. v. greblă.
grărnic, -Ă adj., adv. I. 1°. Empressi. 2°. Precipite'. 3°. Imprevu. 4°. Impulsif. II. 1°. Avec hâte. 2°. D’une maniere imprevue.
I.	Adj. 1°. Care se grăbeşte, care e grăbit. Olac grabnic, dionisie ecles. c. 200. Plecă în grabnic pas. coşbuc, F. 157. Turcilor, grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiţi! jarnîk-bârseanu, d. 494. | Oare vine şi trece repede, trecător. O! si de fericire! grabnică au fost trecerea ta! beldiman, n. p. ii 96. | (Puţin obicinuit) Care merge repede, iute (în mişcări). [Cai] mai grabnici şi mai trainici. I. ionescu, c. 90. (în opoziţie cu „leneş11) Unu-i leneş, altu-i grabnic. C. negruzzi, ii 303/4. | Repede, care nu sufere întârziere, neîntârziat. Să se dea poruncă grabnică. ISPIRESCU, L. 314. Lucrul îi cam grabnic, sbiera, p. 218/21. | Care se coace (prea s. foarte) iute (cfr. grăbi iii 3°). Firul [atacului] este... mai bun decât a orsului grabnic şi mărunţel. l. ionescu, C. 64; cfr. BARAC, T. 3.
2°. Prea repede, pripit, precipitat. Prefacerea grabnică prin care au trecut ţările române.
3°. Care se întâmplă repede şi in mod neprevăzut. Grabnică a fost despărţirea mea. marcovici, d. 18/t. Moarte grabnică = năprasnică, şez. iii 115/u-
| Spec. (Jur.) f Moarte (s. ucidere) grabuică= făcută în grabă, precipitată, nepremeditată, din ne-prevedere, din nebăgare de seamă. „Un feliu de ucidere se chiamă grabnică, iară alta se cheamă ape-stitoare (Mold.: vajnică). Dece cea grabnică să cheamă într’acesta chip, când cel ucis nu iaste uciderea a lui ce au fost să ucigă pre altul, iară graba au pripit de au ucis pre dînsul în locul aceltiia11. PRAV. 316, cfr. 330, etc.
4°. Iute (de fire), impulsiv, violent, pripit; nesocotit. Grabnic la socoteala ist» (neculce, let. ii 4U/12, la lăcomie (id. ib. 204/,), la mânie (id. ib. 412/2). Acest împărat eră iute şi grabnic la săvârşirile hotăririlor sale. E. VĂCĂRESCUL, IST. 253/13.
II.	Adv. 1°. Iute, în grabă, în pripă. Pus-ai toate la cale? întrebă el, viind grabnic cătră armaşul său.
c.	negruzzi, I 148. Vânătorul pleacă grabnic la a sorilor ivire, alecsandri, p. ii 58. Grabnic a şi alergat, creangă, p. 110. Grabnic eunucii se înşirară. coşbuc, b. 15.
2°. Iute, pe neaşteptate. Cei ce mor grabnic, şez. iii
1W,*•
[Şi: grâmnic,-ă adj. mat. folc.597. |Negativul: f negrăbnic, -ă. Eră... negrabnic la mânie. N. costin, let. ii 46/2î. | Abstract (rar): grăbnicîe s. f. = grabă. LB.]
—	Derivat din grabă, prin suf. adj. -nic.
GRĂBNICIE
- 293 -
GRĂDIŞTE
grărnicif. s. f. v. grabnic.
grai) s. a. Begre. Grade.
1°. Treaptă (într’o serie de stări ale unui lucru oare poate fi mai mare s. mai mic, mai sus ori mai jos, etc.). Au ajuns la un grad nesuferit de strâmbătăţiri. uricariul, x 2. Nu vei ajunge la acel grad al dragostei care eu îţi păstrez. c. negruzzi, i 18. A facerăul încel mai mare grad. id. ii 226. 0 lucrare... ce reclamă... un grad de prudenţă, maiorescu, cr. i 245. || Spec. Grade ăe rudenie. Proximitatea rudeniei se stabileşte prin numărul generaţiunilor; fiecare genera-ţiune numără un grad. hamangiu, C. C. 159. I Şcoale de gradul întâi şi al doilea. \ (Mat.) Gradul potenţei unui număr, al unei ecuaţiuni. | (Gram.) Grade de comparaţie (la, adjective s. adverbe): pozitiv, comparativ, superlativ. | Fiecare treaptă a unei ierarhii, spec. a celei militare. Gradul de maior. maiorescu, D. II 103. Fig. şi pop. (Sub)ofiţer. D. căpitan... spunând şi înjurând ca un grad inferior.
2°. Fiecare parte a anei serii de părţi egale. Gradele termometrului, grade de căldură, gradele barometrului, manometrului, areometrului, alcoolometru-lui. Gradele unei cir conferinţe, unui unghiu, unui arc. Se socotesc într’un grad 15 miluri de rând. calendariu (1814) 145. | Pop. Aparat Împărţit în grade, d. ex. lactometrul. graiul, ii 187.
[Plur. grade, (învechit şi pop.) graduri. I. văcă-rescu, P. 43, odobescu, ii 254, marian. | Familia: gradă vb. Ia = a împărţi în grade (în acest înţeles şi: graduă vb. Ia); a mări s. micşora, a sui s. coborî cevă încetul cu încetul, treptat; a conferi un grad într’o ierarhie, spec. în cea militară. Cănta-riul este graduat. poni, f. 40. A gradă un termometru, un barometru. Pământul se lăsă la vale în costişe şi pripoare gradate, odobescu, iii 195. Pe mine mă gradase căprar, graiul, ii 203. (Pop.) Gradat = (sub)ofiţer Vagmistrul intră... oamenii încremeniră... gradatul se uită la ei. sandu-aldea, a. m. 223, (pop.) şi: grădui vb. IVa = (mai ales) a măsură cu un aparat gradat. Agentul are dreptul să grăduiască rachiul, ionescu, p. 156. Opat rău, când îlgrădueşte domnu’ lăptar, graiul, ii 187; gradat adv. = treptat. Omenirea a intrat în calea care o duce gradat cătră perfecţia sa. bălcescu, m. v. 3; gradare s. f. Gradare treptată, maiorescu, cr. i 107, gradaţie (gradaţiuue) s. f.= înaintare treptată către o ţintă; spec. creşterea treptată,după anumite termine de serviciu, a salariilor (corpului didactic); cfr. maiorescu, d. iv 130. Be la acel splendid orieonte... voiu căută, prin gradaţiuni cronologice, a reveni... până la pragul epocei contimporane, odobescu, ii 246.]
—	N. din lat. gradus, -um, idem.
grade s. f. Bois de construction.—(Ban., sârbism) Lemn de clădit. Au adus nişte grade din pădure. Com. COCA. | Fig. Lucru de nimic. Te-ai ales cu grade. idem. [Şi: grâdie s. f. în grădină se mai află...pre la capătul grădinii şi pre la laturi lemne de gradie (de lucrat lemnarii)... liuba-iana, m. 102.]
—	Din sârb. grafta „material de zidărie11.
Guădeu: s-, f. plur. Clayonnage, claire-voie. — Nuiele din care se împleteşte gardul (cfr. reteganul, p. I 52/16_22); p. ext.’ împletitură de nuiele, leasă cu care se împrejmuieşte un loc; gard făcut din lăţişori aşezaţi perpendicular unul lângă altul la distanţe de câţiva cm, cfr. zăbrele, cafas. Scroafa... săceă închisă într’o cocină... lupoaia...au început a-i grăi din afară, uitându-se la dînsa prin grădeale. ţichindeal, f. 320. Grădelele de prin prejurul grădinii. slavici, N. II 3. Sui-te, dragă, pe podele Şi te uită prin gradele, bibicescu, p. p. 188. Comarnicul tlocul închis cu grădele nelipite, pamfile, i. c. 30.
—	Din sârb. gradela „grădele, gratii, grătar11 ( < ital. gradella „leasă11, trecut şi la Albanezi: gre-dei’e „grătar11).
grâdie: s. f. v. grade.
grădină s. f. Jardin. — Loc îngrădit (pe lângă casă) in care se cultivă flori (cfr. florărie), legume (cfr. legumărie, bostană), pomi (cfr. po-măt), etc. Grădină închisă, biblia (1688) pr. 4/26, Pîn livezi şi pin grădini. GORJAN, h. ii 32, cfr. drăghici, R. 8, ALECSANDRI, P. I 17, EMINESCU, N. 56, CREANGĂ, p. 214, ISPIRESCU, L. 20. Nucul din grădină. coşbuc, F. 124. Mândră-i lumea cu feciori, Ca grădina cu bujori, jarnîk-bârseanu, d. 400. Fundul grădinii, ib. 97. C’o ceapă şi c’o rădiche nu se face grădină, zanne, p. i 138. ^ Grădină botanică : în care se cultivă plantele spre scopuri ştiinţifice. Grădină publică, cfr. parc. Aleele ascunse ale grădinilor publice din Iaşi. creangă, a. 133. Grădină de copii: condusă după metoda lui Froebel.
| 0 grădină de om se zice despre un om cu calităţi frumoase, plăcut la vorba, etc. Ofr. românul GLUMEŢ, 52/g, PANN, P. V. III 9, VLAHUŢĂ, ap. TDRG.
[După weigand, b. b. 94 şi cu înţelesul de „livadă11; după barcianu: a (se) face grădină — a (se) culcă la pământ. || Plur. -dini. | Accentuat în Transilv. şi: gradină s. f. | Diminutive: grădinuţă s. f. dosofteiu, v. s. 93,2, c. negruzzi, i 96, jarnîk-bârseanu, D. 17, RETEGANUL, TR. 92/13; (cfr. bulg., sârb. gradinica) grădiniţă s. f. (însemnează şi un danţ popular, h. iv 203, 259). O uliţă curată, cu grădiniţi, care râdeau în aerul cald. sadoveanu, M. 106, cfr. ALECSANDRI, P. P. 33/,, JARNÎK-BÂRSEANU, d. 285, (în rimă) grădinică s. f. teodorescu, p. P. 341b, gărdioâră s. f. (pronunţ, -di-ioa-). şez.
i	112b. | Derivat: grădinit s. a. Cântă cucu ’n grădinit. şez. Iii 53.]
—	Din bulg. gradina, idem.
grădinar s. m. Jardinier. — Cel care cultivă o grădină, cfr. horticultor. Fiu de grădinăriţi, uricariul, vii 197/13, iorga, s. d. xii 170. Ca o grădină făr’ de grădinariu. magaz. ist. 345/15. învăţătorul este, pentru un tânăr, aceea ce este şi grădinarul pentru pom. c. negruzzi, i 8, cfr. sandu-aldea, săm. vi 325, RETEGANUL, tr. 152/„.#il vinde castraveţi grădinarului: a te încercă să prosteşti pe cinevâ. Cfr. baronzi, l. p. 47/19.
[Şi: gredinâr(iu) barac, ap. GCR. ii 174. | Feminin: grădinăreasa şi grădinăriţi TDRG. | Adjectiv: grădinăresc, -eâscă. Trebi grădinăreşti. ispirescu, l. 232. | Verb: grădinari vb. IV* intrans. (rar) = a se ocupă cu cultivarea grădinilor. LB. | Abstracte: grădinărit s. a. = ocupaţia cu cultura grădinilor. Podoabele artei grădinăritului, s. BOD-nărescu, ap. TDRG., grădinărxe s. f. = cultură de grădini, cfr. horticultură; p. ext. grădină (dei zarzavat) cultivată în mod raţional. Bulgarii se îndeletnicesc mai ales cu grădinăria. suţu, ap. TDRG. Ţinea o grădinărie la marginea oraşului, brăte-SCU-VOINEŞTI, L. D. 237.]
—	Derivat din grădină, prin suf. -ar, s. din bulg. gradinarb, idem.
grădinar s. a. = gârdinar (1°). n. xiv 308.
GRĂDINĂKKĂSĂ s. f. GRĂDINĂRI vb. IVa GRĂDINĂRIK s. f. GRĂDINĂRIT S. a. GltĂDINĂRiŢĂ S. f.
v. grădinar.
GRĂDINICĂ S. f., GRĂDINIT S. a. \ GRĂDINIŢĂ, GRĂDINIŢĂ S. f. /	' ®
grĂ»işte s. f. Butte. — Movilă naturală rămasă, în urma eroziunii, în lunca unui râu sau în mijlocul unei bălţi; asemenea movile au de obiceiu o anumită formă lunguiaţă şi nu se înalţă- mai sus de cât nivelul câmpiei (ci numai decât cel. al luncii)^ se mai numesc şi popine (pochine),grinduri, etc.,
GRAF
- 294 —
GRAIŢĂ
pe când cele din câmp se numesc movile, gorgane, băşici, etc. cfr. murgoci, săm. vi 93. | Locul unei vechi cetăţi sau staţiune preistorică.. Antice construcfiuni de pământ... cărora ţăranii români le sie „cetăţi de pământ“ sau... grădişti. odobescu,ii 144. [(în dialectul sălăgean) grdghi-ştiie s. f. vaida.]
—	Din bulg. gradigte „întăritură".
«baf s. f. v. grof.
grafic, -Ă adj. Graphique. — Care se exprimă cu ajutorul desemnului. Greaţiuni grafice, maiorescu, cr. iii 208. | Care se rapoartă la felul de a scrie. Variante grafice ale aceleiaşi litere. [Familia : grafie s. f. = reprezentare grafică. Greutatea proprie a grafiei şi ortografiei române, id. ib. iii 268.]
—	N. de origine grec. (-fpâft» ,,scriu“).
grafit s. a. (Min.) Graphite— Cărbune de pământ cristalizat, din care se fac creioanele.
—	N. de origine grec. (-(pafut ,,scriu“).
grafologie s. f. Graphologie.—Studiul caracterului oamenilor după felul lor de a scrie.
—	N. modern din grec. (-fpâipai „scriu" şi „ştiinţă").
grafometkc s. m. şi a. Graphometre.— Aparat cu care se măsoară unghiurile pe pământ, pentru ridicarea planurilor.
—	N. modern din grec. (ypd<f<» „scriu“ şi y.irpov „măsură").
grăi vb. IVa. 1°. Parler. 2°. S’entendre. 3°. Appe-ler, faire venir (qqn.). — (Mai ales în texte vechi şi pop., eu deosebire în Transilv.)
1°. Absolut. A zice, a spune, a vorbi,a cuvântă, a glăsui. Nemică afară nu grăescu de cealea ce prorocii siseră. cod. vor. 79/13 (=nemica zicând. N. TESTAMENT 1648), cfr. CUV. D. BĂTR. II 418, 356, 416, etc. Acesta e fratele vostru cel mai mic despre carele grăiset mie. palia (1582), ap. CP. 180. Pentru tine la dînsul să grăiască, dosofteiu, V. s. 3/pr.„. Cu alte huse voiu grăi către dînşii. biblia (1688) 8/,. Dumnesăiasca poruncă care grăiaşte (=de care e vorba) la al şaselea cap. ib. 8/pr.2,. Grăiă cu tălmaciu la divan.. neculce, let. ii 217/25. Grăiă elineşte, latineşte, perseşte. e. văcărescul, ist. 258/39. Grăind bolnavul, pravila (1814) 129. Nu poţi grăi cu mine. barac, A. 56. Ca un nebun grăeşte Asupra (=contra) proniei nalte, konaki, p. 264. Să grăesc mai lămurit, drăghici, R. 117. Şesi strâmb şi grăeşte drept! c. negruzzi, i 247. Ei au grăit şi tu nu i-ai ausit. bălcescu-russo, m. v. 580/22. Ei stau grăind în limba lor. alecsandri, p. ii 235. Mare e limba boului, păcat că nu poate grăi! odobescu, i 23/,9. De din vale de Bovine Grăim, Doamnă, către Tine. Nu din gură, ci din carte, eminescu, p. 243. N’ar fi îndrăsnit să grăiască, slavici, n. 161. Nu vor grăi cu tine blând, coşbuc,
B.	101. Nici o mândră n’ai aflâ Care să grăiasc'aşă. jarnîk-bârseanu, d. 372. începură... a grăi despre dînsul. ispirescu, l. 36. Grăeşte păsăreşte. sbiera, p. 322/5. Eu cu oameni oiu vorbi, Dar cu tine n’oiu grăi. şez. i 12/16. întâi să te socoteşti, apoi să grăeşti. zanne, p. viii 162. (Foarte des în poezia pop.) Şi din graiu (s. din gură-) aşă grăiă:... jarnîk-bârseanu, d. 17, 113, etc. | Fig. Banul grăeşte! zanne, p. V 35. Cum grăeşte (= glăsueşte)pravila sfinţilor, cuv. D. bătr. ii 464.4^ f A grăi de price=a spune cevâ cu scop de a provocă ceartă. Cătră soţ de ce dsîce Nu grăiaşte de price, dosofteiu, ps. 42. || f (Rar) Refl. [Dumne-dzeu] să grăi cătră Avram, biblia (1688) 10. ||T.r ans. (cu complement intern: cuvânt, vorbă, p. ext. pildă,
adevăr, răutate, etc.) Va grăi omului cuvinte bune şi le va grăi cu hicleşug. pravila mold. 123. Pilda ce grăi domnul Hristos. varlaam, c. 11,,,. Grăesc răutate, dosofteiu, ps. 37. Vorbă bună de prieteşug... au grăit... cătră vesirul. neculce, let. ii 334/,s. Şi de am grăit... vre-un cuvânt, antim, p. xxiv 18, cfr. barac, t. 72. 0 vorbă foarte bine grăită, slavici, n. ii 347, cfr. jarnîk-bârseanu,
d.	379, 487. Adevăr grăeşte gura mea. ispirescu,
l.	87. (Neobicînuit, cu complementul: om) O bombă vine... „Cine-i ucis?u — „Eu Neagu... mă duc, vă las cu bine.“ „Sărmanul“, sic Bomânii, grăindu-l trist de-arăndul. alecsandri, p. ii 452. A grăi bine s. rău (de cinevâ) s. a grăi de bine s. de rău (pe cinevâ) = a spune lucruri bune s. rele despre cinevă, a vorbi de bine sau de rău pe cinevâ. Va grăi rău de domnul locului aceluia, pravila mold. 134, cfr. dosofteiu, v. S. 30. Grăiţi de bine pre ceia ce vă blastămă. varlaam, c. 314, cfr. dosofteiu, ps. 32. Să nu grăeşti de rău pre surd. biblia (1688) 85, cfr. antim, p. xxvi 117. L-au grăit de bine cătră împăratul, neculce, let. ii 303/30. (Eliptic, subînţeles: de rău) Să nu mă grăiască ’n sat. jarnîk-bârseanu, d. 270.
2°. Refl. A se vorbi, a se înţelege, a luâ o ho-tărlre la olaltă (Molodia, în Bucov.). Com. s. NicTJ-lencu. De să vor tocmi doi plugari... şi tocmala lor s’au grăit să fie stătătoare... pravila mold. 2. Thrcii toţi cât îl săreă, între dînşii se grăiă... alecsandri, p. p. 144/,3. Dar duşwtanii s’o grăit, Cărăruşa că mi-o ’nchid. şez. ii l84b/2„.
3°. f Trans. A zice că e..., a numi. Calea ceaia ce grăescu eresu. cod. vor. 50/j, ( = care o chiamă N. testament 1648; care zic biblia 1688). Moartea lui Lasar o grăi adormire, varlaam, c. 79,2. Şi-l slăveă de-l grăiiă împărat, varlaam, c. 73, cfr. 24,2, 185, 276, 277,2. | Refl. A se numi. Omul acela să grăi pre sine D[u]m[ne]dsău. ib. 11,2. || (Azi, In Transilv.) Trans. A chemă pe cinevâ, a se adresă cuivâ. Atunci împăratul îl grăi înapoi şi-i sise. reteganul, P. iii 17/5. La fereastră sus săreă Şi pe nume mă grăiă. id. tr. 126/, r
[Odată, în biblia (1688) 180, ca la Aromâni (grescu, grire): Avimeleh au gritu (greşeală de tipar?) cătră ei. j Derivate: grăire s. f. (în Sălagiu, şl cu înţelesul spec. de „închinarea feluritelor obiecte aduse de către cei chemaţi la nuntă, ca dar tinerilor căsătoriţi" marian, nu. 660). Muţilor grăire (= putinţă de a grăi, graiu) le dă. varlaam, c. 231. Grabnic la ausire şi săbavnic la grăire. i. golescu, ap. zanne, p. viii 162, cfr. ţichindeal, f. 181. Grăire de rău = cleveată. LB.; cfr. mardarie, L. 2503,4280, 56; f grăită s. f. = spusă. Atunce se izbândi grăitele Eremiei prorocul, ce grăiă... tetraev. (1574), 203. Strâmbaţi grăitele svfijntei evanghelii, dosofteiu, v. s. 146, grăitor, -oâre adj., subst. (în vechime construit şi cu complementul la acuzativ: grăitoriu menciuni = mincinos psal. sch. 11); spec. peţitor
h.	ix 7, marian, nu. 97, (negativul) negrăitor, -oare. Limba cea măreaţă, de rău grăitoare, dosofteiu, ps. 37, cfr. zanne, p. viii 163. Grăitoriu pre dînsul l-ai pus pre pământ, biblia (1688) 379. Din pântece grăitori (= ventriloci), ib. 217,2. Grăitoriu de dale dumneseeşti (=teolog LB., după slav. bogosloyt). mineiul (1776) 15>/2. Cw gură grăitoare. MÂndrescu, L. P. 46/15. Grăitorul mirelui scoate un colac şi o naframă. marian, nu. 552. îmbie pe grăitorul fetei cu rachiu, sevastos, n. 568. Limbile ritorilor le-ai arătat negrăitoare, mineiul (1776) 194, (derivat) gr&itorît s. a. = peţit.
H.	ix 7.]
—	Din sârb. grajati, idem (în celelalte limbi slave „a cârâl, a croncăni"). Cfr. negrăit.
GRĂisiE s. f. v. greutate.
grăinic (f) s. m. v. crainic.
grăită ş. f. v. creiţar.
GRAIU
- 295 -
GRĂMADA
graiu s. a. 1.1°. Parole. 2°. Dicton. Mot. 3°. Pro-pos. 4°. Allocution. II. 1°. Voix. 2°. Accent. 3°. Lan-gue; dialecte. III. Voix. IV. Pourparler. V. Verbe.
I.	Ceea ce grăeşte cinevă:
1°. t Cuvânt. Graiulu Domnului lăcuiaşte în veaci. COD. VOR. 144/8 (= cuvântul n. testament). Voi tâlcuiţi graiurile sv[i]ntei scripturi rău. dosofteiu, v. s. 146, cfr. ps. 46,21,19, eţc. Graiurile Eclisiastu-lui. OCR. 191. Graiuri dumnezeeşti. mineiul (1776) 22L/a, cfr. 3 pr., 602/*, etc. ©soţ... să tălcuiaşte de la graiul Seatat. cantemir, hr. 103/8. Cu mai dulci graiuri grăi. ţichindeal, f. 14. Pleacă urechea spre graiurile înfocatei mele inimi, gorjan, h. ii 196. Acestea sânt graiurile unui părinte către fiii săi. marcovici, d. 287, cfr. 4/,0, etc. Graiurile mele să cumpăneşti, arhiva r. i 40.
2°. Vorbă. Este un graiu de când vacul... pann, p. v. I 53. 11 cam dedeau în tărbăceală cu graiuri care mai de care păcălitoare, ispirescu, l. 36. Graiul fără socotinţă aduce mare căinţă. I. golescu, ap. zanne, p. viii 162.
3°. Spusă, vorbire, rostire. Nu ne par graiurile tale omeneşti cuvinte, dosofteiu, v. s. 141. Aţi binevoit a ne spune prin graiu. uricariul, i 182/,. De treizeci [de] ani... este cu noi, prin faptă şi prin graiu. C. negruzzi, i 313. Vorba purtată de altul nu e gândul vorbitorului, ci graiul purtătorului. maiorescu, cr. ii 108. Cu glas adânc, cu graiul de sibile. eminescu, p. 56. Graiu pe-ales, neted ca apa. COŞBUC, b. 76. Adevărul graiurilor sale îl hotărî. ispirescu, m. v. 9/,„cfr. 55/2„ 41/,,. f Graiu deşchis = vorbire bună (glosează pe slav. blagorecije — elocvenţă). cuv. d. bătr. i 284.
4°. f Cuvântare, alocuţiune. Spun să fi făcut crăiasa graiu ca acesta cătră cocon. SIMEON DASC., LET. I, A 50/2j.
II.	Fel de a grăi:
1°. Felul de a-şi modulă glasul vorbind. Voroava ta pre graiu îmi dă a înţeleage. dosofteiu, v. S.
58,2.	Darul iubirii... îmi vine din al tău graiu. alecsandri, p. i 329. Graiul ei cel dulce, ispirescu, l. 35. Bădişor la graiu duios, jarnîk-bârseanu,
d.	29.
2° Felul de a pronunţă cuvintele unei limbi, rostire, accent. Văd... după graiul limbii, că eşti străin, uricariul, vii 75/,4.
3°. Limbă, (une-ori) dialect. Pasărea... cu graiu omenesc grăiaşte. barac, a. 17. Na te lasă să vorbeşti în graiuri străine, sbiera, f. s. 119. Graiul din Vâlcea (studiu de) v. vârcol.
III.	Putinţa de a grăi. în cap ochii să-i se’ntoarcă şi să-i fie graiul prins, alecsandri, p. i 9. Când moare un om, poporul zice: „l-a pierit graiulu. H.
II	33. I-au stat graiu’. LB. Fără graiu = mut; prin graiu (viu) — oral. barcianu. Am o pară... Ea gră-eşte dar graiu n'are? (=Ceasornicul). gorovei, c. 69. | P. ext. Glas, voce. Şi din graiu aşâ grăiâ... jarnîk-bârseanu, d. 171, cfr. 17 etc. (Rar) într’un graiu=într’un glas, unanim. Răspunseră toţi într’un graiu... ispirescu, u. 102/,cfr. l. 40.
IV.	-f Faptul de a se grăi: tratative. Au zăbovit acolo doi ani pentru graiurile păcii. N. costin, let. ii 50/,2.
V.	f (Gram.) Verb. Graiuri ajutătoare, golescu, ap. DDRF.
[Plur. graiuri, (vechiu) gravare, cod. vor. 30/4, 80/,3. i Diminutiv: gr&iftţ s. a, ţiplea, p. p.]
—	Postverbal din grăi (cfr. sârb. graja „vorbire11).
grăiuţ s. a. v. graiu.
gbai s. a. v. grajd.
grajd s. a. 1° Ecurie, etable. 2°. Crenier.
1°. încăpere pentru adăpostirea cailor şi a vitelor, cfr. staul, coteţ, cocină, poiată. Au ieşit pre poarta despre grajduri, neculce, let. ii 348/28. Breasla grajdiului gospod. uricariul, iv 25/3. Sâ
aibă dumfnealui] a face grajdiul. IORGA, S. D. XII
107.	Doi cai... din grajdiul Genarului. eminescu, n. 15. Se duce în grajdiu şi începe a-şi netezi calul pe coamă, creangă, p. 212, cfr. 208, 219. Grajduri mari, Cu cincizeci de armăsari, alecsandri, p. P. 202/20. Grajd de piatră, hodoş, p. p. 47. Grajd de cai. jarnîk-bârseanu, d. 234, cfr. 341, 396, 514. Boii ’n grajd că au murit. ib. 310. Merse ’n grajdu’ ferecat, alexici, l. p. 20/„. Grajdurile împărăteşti. ispirescu, l. 3, cfr. 13, 20, etc. S’o băgat în grajdiu Ş’o cătat un cal graur. şez. iii 242/30. Armăsarul bun se vinde din grajd, zanne, p. I 320. || P. ext. Locuinţă murdară, păsculescu, l. p. Asta-i grajd, nu casă de oameni!
2°. (Sălagiu) Grânar, vaida.
[Plur. -jduri (f grajdure. cuv. D. bătr. i 250). | Şi: grajdiu (monosilab) s. a., graj s. a. alexici, l. p. 243/2.
| Diminutive : grăjdiuţ s. a. Te culcă în patulgrăj-diuţului. şez. 1 171/2S1, cfr. marian, s. 91, grăjdu-leţ s. a. mat. folc. 338, grăjdişor s. a. TDRG. | De -ri'vat: fc grajd) grăjdâr, «'grajdiu) grăjdier s. m. = îngrijitor la grajd, graiul, i 369, 517.]
—	Din paleosl. grazd, (bulg. graz(d)), idem.
GRĂJDÂR, GRĂJDIER S. m.	|
grăjdişor, grajdiu s. a.	> v. grajd.
GRĂJDIUŢ, GRĂJDUIifrr s. a. J
gram s. a. Gramme. — A mia parte a unităţii de masă corespunzând, aproximativ, cu masa unui cm cub de apă distilată la 4 grade centigrade.
—	N. modern de origine grec. (■(pa|j.p.y, numele unei litere şi a unei măsuri).
grămadă s. f. 1°. Tas. 2°. Quantite. 3°. Foule. 4°. CommunauU.
1°. Strânsură de multe obiecte de aceeaşi specie, dar nerânduite şi puse (aşezate, turnate) unul peste altul, cu scopul de a le păstră în mod provizoriu (până la o alegere a lor). După ce se cară ciocă-lăii... la grămadă... I. IONESCU, c. 163. Pun trupul a-supra grămăzii leamnelor. beldiman, n. p. ii 20. Grămezi stelare sau aglomeraţiuni stelare, cu-lian, C. 55. După ce-i omora, Câte cinci mi-i aşezâ, Nouă grămezi că făceâ. teodorescu, p. p. 512. Grămezi de căpăţâni şi oase. ispirescu, l.
100.	Grămada de bani (cfr. porcoiu). şez. v 153/31. || Adverbial. Formând o grămadă. Strugurii se pun grămadă în vase. economia, 166. Trupuri fărâmate... zac grămezi., alecsandri, p.
I	270. Norii... stau grămadă peste sat. coşbuc, F. 62. Stă grâul grămadă, şez. iii 134/,5. [Cânepa] se taie şi se pune grămezi (piramide) să se uşte. brebenel, gr. p. (Adesea repetat) Au pus gră-măzi-grămăzi. biblia (1688) 153/a,. 4t A. cădea grămadă = fără simţire, formând o masă inertă, (fact.) a face pe cinevâ grămadă = a-1 omorî. Căzu grămadă într’un unghiu. ispirescu, u. 104/24. Pe Turci grămadă i-au făcut, bibicescu, p. p. 314. Boţ să-i facă şi grămadă, contemporanul, iii 784. (P. anal.) Până să ne facem noi cruce, ne fi pomenirăm grămadă ( = trântiţi) în şanţ. vlahuţă, ap. TDRG. Pe opt ţi-i dam grămadă jos. coşbuc,
f.	18. L-aş pune grămadă ’n prag. hodoş, p. p. 35. Claie peste grămadă v. claie.
2°. (Nu ne gândim atât la forma unei grămezi, cât mai ales la numărul mare al obiectelor din care e compusă) în vistieria lui grămadă de bani s’au strâns, mag. ist. i 292/,,. (Mai apoi ideea mul-ţimei e singura care prevalează) I-au dat o grămadă de bani (sbiera, p. 132/12) = foarte mulţi bani. || P. ext. (0) grămadă (de) = o mulţime de, foarte mulţi (multe)... 0 grămadă de trebi (c. negruzzi,
i	212), de slove (ib. 388), de căţeluşi (odobescu, iii 42/,,). Aveam de scris o grămadă, basarabescu, v. 144. E bolnavă de o grămadă de vreme, reteganul, p. I 24/3,. Ceti o grămadă. DDRF. || (Atributiv
GRĂMĂDARE
- 296 -
GRAMATICĂ
şi predicativ) grămadă s. (loc. adv.) cu grămada= mult, în număr mare, cu duiumul, cu nemiluita. Pune mâna după ladă, Că-s minciunile grămadă, doine, 140/,„. Şi mă cată, mamă, cată, Unde-s cătane grămadă! jarnîk-bârseanu, D. 323. Cârdurile de gâşte sălbatice... trec... cu grămada d’a lungul Buzăului. odobescu, iii 23/9. Cădeau d’a stânga şi d’a dreapta lui cu grămada, ispirescu, l. 170. Adună cu firul, să ai cu grămada! zanne, p. v 10.
3°. (Ne gândim la mulţimea nerânduită care constitue o grămadă; adverbial, în legătură cu verbe ale mişcării) Mulţi deodată s. la olaltă, în cete desordonate, cu droaia, cfr. buluc, ghiul. Intrară cu toţii grămadă în curtea domnească, neculce, let. ii 311/b. Feciorii au sărit... toţi grămadă unul peste altul. barac, t. 18. Chinurile... vin grămadă, marcovici, M. \ 7/„ cfr. 2O/10. Acum toţi v’aţi strâns grămadă, teodorescu, p. p. 170. Grămadă se pornea, ib. 550. Băieţii stau împrejur grămadă. gorovei, C. 71. Puii... să şasăgrămadă pe lângă cloşcă, şez. iii 150.
4°. Spec. (Mold., Bucov.) Totalitatea locuitorilor unei comune: Om vedeă ce-a sice grămada (Bilca, în Bucov.). Com. g. tofan. Beci împuternicind o-răşănii din partea a toată obştia pe D-lor boierii.... prin act iscălit de grămada [obstijei. uricariul,
III	248/IS,
[Plur. -mezi,-\-măsi. I Diminutive: grămăjoâră (dial. grămăgioară) s. f. Cât coastă grămăjoara? sbiera, f. s. 118, cfr. 122/4„ şez. i 16/,, ii 189/10,
iii	127, 181/8, iv 225/23, etc. Iată grămăgioarele de case. iorga, N. R. b. 141. Să ne strângă grămăjoară. alecsandri, p. p. 404/8, sevastos, p. p..110/5. Când au dat întâia oară, Nouă i-a pus grămăjoară. bud, p. p. 12, (cu schimb de sufix) grămăjuie s. f.
O	grămăjuie de tăciuni (sadoveanu, p. s. 46), de cenuşă (gorun, f. 26), cfr. graiul, i 239, (în rimă) gramaj eâ s. f. [Paralele] Le făcea, grămăjele. păsculescu, l. p. 266. | Derivat: grămădăre s. f. (Munţii-apuseni) = grămadă de pietre aşezate la un loc, grohotă. frÂncu-candrea, r. 53.]
—	Din slav. (sârb., bulg.) gramada, idem (pentru înţelesul 4°, cfr. polon, gromada ,,Dorfgemeinde“).
GRĂMĂDARE s. f. v. grămada.
<»hă.hăih:ÂI/A s. f. v. grămădi.
GRĂMĂm Vb. IV®. 1°. Entasser. 2°. Presser.
1°. A face o grămadă, a strânge, a adună (multe lucruri de acelaşi fel) la un loc. Grămădi Pavelu viţe de vie multe. cod. vor. 61/, ( = strângând n. testament 1648; adunând biblia 1688). Gră-mădescu păcate pre păcate, cuv. D. bătr. ii 418. Acea strinsoare [de bani]... întru mulţi ani au grămădit-o. N. costin, let. ii 66/3. Le grămădise la un loc. neculce, let. ii 412/19. Grămădiţi bolovani pe ziduri! C. NEGRUZZI, I 171. Zac cu toţii grămădiţi, alexandrescu, M. 22. [Graurii] grămădiţi în stol. odobescu, iii 30/10. Omătul... pe care vântul îl grămădeşte în troiene, eminescu, n. 66. Grămădind buşteni imul peste altul, ispirescu, l.
58.	Au grămădit o mulţime de lemne pe car. sbiera, p. 11/,,. (Ab s ol.) Lopata grămădeşte Şi sapa risipeşte. zanne, p. v.391. | A îmmagazină, a adună provizii. Carnea de lacuhneşipânea... le grămădea la dînsul.
c.	negruzzi, ii 236/,,. Şoarecelui nu-i lipseşte, Că din vreme grămădeşte, zanne, p. i 661. || Refl. A-ceste toate... grăm&dindu-se una peste alta. N. costin, let. ii 129/I9. Norodul se .grămădise. pann, e. ii
69.	Amintirile juntei se grămădeau în închipuirea mea. c. negruzzi, I 67. Are zile grămădite, zanne, p. ii 536. | A se strânge la un loc, a se ghemui, a se face ghem. Ţiganul grămădindu-se pe scânduri cu genunchii la gură. sadoveanu, luc. vi 99.
2°. Trans. .A băgă cu forţa; a îmbulzi, a înghesui, a strâmtorâ, cfr. bigosi. Mai în sus de trecătoare la un loc îi grămădesc, beldiman, t. 382.
0	cucă grămădită ( = cusută îndesat) cu pietre scumpe, şincai, hr. ii 130/so. Tot drumul,. Anica grămădeă ţâţa în gura copilei, par’că ar fi vrut să-i dea laptele tot. nădejde, ap. TDRG. Nu mă grămădiţi, că v’oiu da la toţi! alecsandri, ib. Căsuţe grămădite siibpoalele stâncilor. C. negruzzi, i 195. [| Refl. (Despre fiinţe) A se îmbulzi, a se înghesui, a da năvală la cevâ, a năpădi. [Un] odgon întins... nu lasă [prostimea] să se grămădească. Slabă stavilă! c. negruzzi, i 35. Musafirii sânt grămădiţi ca sardelele în putină, alecsandri, t. 772. Mă grămădeşte căinţa, i. negruzzi, V 61. Oamenii se grămădesc, aducând... o bucăţică de pâne şi sare. sevastos, n. 308/t6. Şi Turcii se grămădea, teodorescu, p. p. 540b. Nu te grămădi ca baba la ram! zanne, P. ii 5.
[Şi (din ce în ce mai uzitat): îngrămădi vb. IVa. Be ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile? eminescu, p. 228. Prea multe s’au îngrămădit de-odatăpe capul mieu. creangă, p. 223. | Derivate: (in)grămădîre s. f, îngrămădirea de case. sadoveanu, luc. vi 98. Sân-tem în cuprinsul vechiului oraş, precum arată gră-mădirea bisericelor. iorga, n. R. b. 14. îngrămădiri desordonate de cuvinte abstracte, id. L. i 274. Vin cu grămădite. I. văcărescu, p. 112/ia, grămădit, -ă adj., grămăditor, -oare adj., subst. Fă-mi vr’o cinci-zeci cositori, Patru-seci grămăditori Şi treizeci de strângători. şez. ii 76b/12; (în)grămădeălă s. f. Munţi impunători prin îngrămădeala şi neorânduiala lor. iorga, n. R. a. i 348.]
—	Din slav. grămădiţi (bulg. gramadj3, rus. gro-maditlJ, idem.
GRĂMĂJEÂ S. f.	\	„
grămăjoară, grămăjuie s. f. /	°	maaa.
gramatic s. m. v. gramatică.
GRAMATIC, grămătic t s. m. Scribe.
1	°. Cântăreţ la biserică, psalt, dascăl. Am scos den psălUrea sârbească pre limbă rumânească să vă fie de înţelegătură şi grămăticilor, coresi, ps. 444. Vă-zuiupopi... Cu dăscăli şi grămătici, marian, î. 446. | Se numeau grămătici copiii şi tinerii care învăţau carte [pe la dascălii de la biserici]: Mici Be grămătici... în clopotniţă urca,ţi! teodorescu, p. p. 41b.
2°. Scriitor într’o cancelarie publică s. privată, servind în genere, şi ca secretar ori contabil, logofăt, cfr. diac. Milescul... eră gramatic la [Stefă-r niţă-vodâ]. neculce, let. ii 209/s3. Am scris eu... gramaticu’. magaz. ist. ii 125/4. Scriitori şi gramatici. beldiman, tr. 342. Am scris eu... grămăticul. iorga, B. R. 354. Mulţi s’au adăpostit prin curţile boiereşti ca grămătici, ghica, s. 57.
[Derivat: t grămăticie s. f. = cancelarie. Treci în odaia grămăticiei! fiumon, C. i 611. Baniigrama-ticiei de vamă. uricariul, ii 279/32.]
—	N. din n.-grec. •(pajj.jj.c/.'uty.i?, idem.
gramatică s. f. Grammaire.
1°. Disciplina care studiază limba unui s. mai multor popoare (gramatică comparat(iv)ă), fie cu scopul de a arătă desvoltarea istorică (gramatică istorică), sau de a stabili legile întrebuinţării corecte a unui graiu (gramaticăpractică). Părţile ei sânt: fonologia, morfologia, sintaxa, deriva-ţiunea, lexicografia şi stilistica (în gramaticele de şcoală numai cele trei dintâi şi etimologia); cfr. filologie, lingvistică. Isvoditor al grămăticii, golescu, î. 3. Cu gramatica Rămâi nimica, zanne, p. vi 526. | (Impropriu) Legi gramaticale. Limba noastră... nu este fără gramatică. c. negruzzi, i 5.
2°. P. ext. Carte care tratează asemenea studii. Gramatica lui Măcărescu. creangă, a. 84.
[Cu ortografia etimologică: grammătică s.f. GCR.
1	157, dosofteiu, v. s. 64,,, cantemir, ist. 45.
GRAMINEE
- 297 -
GRÂNGOAŞĂ
Familia: gramatic s. m. = cunoscător al gramaticii, autor de gramatică. Oricare grămătic se crede grămătic şi vrea să fie reformatorul limbii româneşti. alecsandri, t. 1203. Nu veţi aduce bănat nici gramaticului, nici profesorului, creangă, a. 89; (neîntrebuinţat) gramatist s. 'm. = gramatic. maiorescu, CR. î 372, iii 193; gramatical, -ă adj., adv. = al gramaticii, conform cu regulele gramaticii. Begule gramaticale, russo, s. 59. Scrie gramatical; (învechite) gramaticesc,-eâscă adj. Meşteşuguri gramaticeşti. E. VĂCĂRESCUL, ist. 245/9. Băgări de seamă asupra canoanelor gramaticeşti. (Carte de) iordache golescu, gramaticeşte adv. A grăi... gramaticeaşte. p. maior, ist. 233.]
—	N. din lat. grammatica, -am « grec. ■(pajiAia-tiv.7)), idem.
gbajiiskiî s. f. (Bot.) Gramine'e. — Familie de plante monocotiledoane, cu trunchiul în formă de cilindru noduros, (în genere) gol, şi cu florile în formă de spic; toate cerealele, iarba, etc. fac parte din această familie. Cfr. i. ionescu, m. 354. [Plur. -nee.]
—	N. din fran.
grâmji vb. IVa. Pleurer. —(Maramureş) A scânci, a plânge. Prinse pruncul a grâmjl. bud, p. p. 67. Cir. grămuj dă.
«râmnic, -Ă adj. v. grabnic.
grâmpir s. m. (Bot.) v. crumpen.
grămujdâ vb. I. (Nepas) souffler mot. — (Transilv., numai după negaţiune) Să nu grămuşdi ! = să taci, să nu deschizi gura, să nu zici o vorbă! Nici n’a grămuşdat; n’a cutezat nici să grămuşde. rev. crit. iii 156. Nu mai grămujdă nici un cuvânt! frâncu-candrea, m. 100. Bieţii băieţi bine vedeau, clar nu grămujdau nici „ţiţ“; reteganul, p. i 43/23. [Şi: (Mold.) glămujdi vb. IV" = a scoate frânturi de cuvinte cu îndărătnicie, cfr. scânci. Nu glămujcll, taci! = nu zice nici cârc! şez. v 75/32.] Cfr. grâm j i.
6KANADIR ţ s. m. v. granat.1
grânâk s. a. Grenier ă bli. — Loc în care se păstrează grânele, magazie de cereale, hambar. (Fig.) Insula Sardinia erâ unul dintre grânarele Bornei. ollănescu, h. o. 101.
—	N. după lat. granarium, idem.
grânar s. m. Gr&netier. — Negustor de grâne. Cfr. H. v 381. El strânge grâu—este grânariu — ele la săteni. I. ionescu, m. 506. Cutare flăcău rotar sau grânar s’a schimbat în moş cutare, delavrancea, s. 213.
—	Derivat de la grâne (plur. lui grâu), prin suf. nom. agent. -ar.
grânâre s. f. (Bot.) Un fel de iarbă. h. xi 246, xiv 84.
—	Derivat din grâu (plur. grâne), prin suf. -are (presupune poate un tip lat. *granaria).
grânArie s. f. 1°. Greneterie. 2°. Grandequan-tite. de bUs. 3°. Grenier.
1°. Meseria grânarului3, h. v 375.
2°. Cantitate mare de grâne. Atâta grânărie... nu mi-au mai văzut ochii. conv. lit. iv 154.
3°. Hambar în care se ţin grâne, grânar1. Podu-i orzărie Şi căscioara grânărie. mat. folc. 324.
—	Derivat (ad 1°) din grânar2, prin suf. -ie şi (ad 2°-3°) din grâne (plur. lui grâu), prin suf. col. -loc. -ărie.
granât s.a. 1°. Grenade. 2°. Grenat. 3°. Grenade.
1°. S. a. (Bot.)=rodie; cunoscut numai în variantele versului: Frunză verde trei granate. marian, nu. 540, cfr. păsculescu, l. p. 304, şez. vii 24, iii 159/1S, MAT. FOLC. 260, RETEGANUL, TR. 81/,.
2°. Piatră preţioasă, roşie ca rodia. 4 ocă măr-geale de os,... 3 legături granat glat (a. 1747). IORGA, s. D. xii 45. Grăunţă de mărgăritar,... grăunţe ele granat (a. 1761). id. ib. 75. Bucăţi... de aur... presărate... cu granate. odobescu, iii 628/5. Pieptul fetelor şi nevestelor e acoperit ele şiruri dese de mărgele ăe grănat. frâncu-candrea, m. 23.
3°. Proiectil în formă de rodie, compus dintr’o bombă de fier umplută cu câlţi şi cu iarbă-de-puşcă; se aruncă cu mâna, după ce i se aprindea fitilul; cfr. cumbarâ. Au aruncat granadirii cu granate peste zid în cetate, n. costin, let. ii 120/13. Aruncând în creştini granate şi pietre, bălcescu, m.
v.	174. (Astăzi) Obuz s. ghiulea de tun care face explozie când atinge ţinta; cfr. şrapnâle.
[Şi: (ad 1°) gârnât s. a. marian, sa. 78, gren&ts.
a.	alecsandri, p. p. 238; (ad 2°) grănăt s. a. | Familia (ad 3°) f granatâr, (şi <germ. Grenadier:) grenadir, (iar din contaminarea ambelor forme:) ţ granadir (n. costin, let. ii 120/13i cfr. odobescu,
iii	189) s. m. = soldat care aruncă granate; p. ext. soldat înalt, din prima companie a unui batalion de infanterie. Granatari carii poartă la sine cum-barale de cele mici cu feştilă, de aruncă din mâni. n. costin, let. ii 119/S. O roată de grenadiri. RUSSO, S. 29; Cfr. C. NEGRUZZI, I 59.]
—	N. după lat. malum gr an atu m „rodie“.
granăt s. m. (Bot.) Matricaire (pyrethrum par-thenium). — Plantă ierboasă cu ilori albe şi galbene; aromatică. Şi: iarbă-amară, matricea, poala-sfintei-Marii, tarhon. panţu, pl.
grânăţe s. f. plur. v. grâneaţă.
gkândeiu s. a. v. grindeiu.
grandios, -oâsă adj. Grandiose. — Măreţ prin proporţiile sale impunătoare, maiestoase. Podul-dracului... e grandios, i. negruzzi, iii 373. | Substantivat: Grandiosul unui palat maur. C. ne-gruzzi, I 70. [Abstract: grandiozităte s. f. Gran-diozitatea munţilor, i. negruzzi, iii 419. | Compus: (cfr. manie) grandoman, -ă adj., subst. = care sufere de mania măririlor, crezându-se cine ştie ce. Un grandoman ridicul. vlahuţă, d. 330. Curent grandoman. iorga, c. I. ii 79, (cu abstractul:) grandomanie s. f.]
—	N. după fran.
GRÂNEÂţĂ s. f. 1°. BUs, semailles. 2°. Cereales.
1°. Grânele sămănate (de cinevâ); ogor de grâne, sămănâtură. Alacul nu se samănă într’o mirişte de grâneaţă. I. ionescu, C. 188. Să mieşurează bunătatea grâneţii. ib. 134.
2°. (Numai la plur.) Grâne, bucate, cereale. Pânea făcută [din grâu]... este mai hrănitoare de cât a tuturor celoralalte grâneţe. ib. 170, cfr. 157, 223. Poame multe şi grâneţe. reteganul, p. v 53/10.
[Şi (presupunând un tip lat. *granaceus, -a, -um, păstrat şi în arom. gărnaţ „de grâu“, grânaţă „turtă de grâu“): grâuâţe s. f. = sămănăturile, până stau netâiate pe holdă. rev. crit. iii 156.]
—	Din lat. *granîcia; cfr. fâneaţă şi fânaţ.
grâng s. a. (Mor.) v. crâng.
grângănî vb. lVa = gâgâi. Gâştile grângănesc.
H.	iii 498.
—	Onomatopee înrudita eu gâ(r)găi.
grAngoâşă s. f. (Entom.) Gymnoplmrus pi-lularius. — (Ban.) Insectă cu aripi tari, coleopter (liuba-iana, ap. jahresber. iii 316); spec. un fel
GRANGOR
- 298 -
GRAPĂ
de gândac negricios, numit şi: gândac-de-grâne (marian, ins. v, xi, 13). Specii: Grângoaşă-verde = Ileană. marian, INS. 12. Gringoaşă-puturoasă = mamoinic. id. 82. Grângoaşă-de-svărnaică — cărăbuş. id. 20. [Şi: gringoâşâ, gârgoaşă s. f. marian, ins. 86.]
giungok s. in. (ş. d.) (Ornit.) v. grangur ş. d.
grangur s.m. (Ornit.) Loriot (Oriolus galbula).
—	Frumoasă pasăre cântăreaţă, cu penele galbene, numită şl: cinflor, domnişor, pişcă’n-flori, zamfiră. Cfr. marian, o. ii 132, cuv. d. bătr. i 284 (atestat ca nume propriu: Gangur în 1481, cfr. TDRG.). Turtureă, gangur, piţiguş. cantemir, ist. 179. Mierlele, cinUţile şi gangurii se scaldă, c. ne-GRUZZI, I 96. Gangurul... Cu privighetoarea dulce se îngână-armonios. alecsandri, p. ii 48, cfr. I. negruzzi, ii 128. Aud... câţivâ pui de granguri făcând tololoiu. mera, b. 84. || Fig. (Munt.) Om bogat şi mândru. Com. j. pavelescu. [La H. xii 301 confundat cu „sturz11. | Şi: grangure, găngure (confundat cu privighetoarea) anon. car., (Munt.) grâu- . gor odobescu, iii 87/is (dar grangur ib. iii 32/,,), i-i. iv 47, ix 450, (Ban.) greângur TDRG., (Mold.) gangur, g&ngor, (Transilv.) glângur s. m. ap. CDDE.
| Feminin: grângură(grdngoră, găngură,găngoră). marian, o. ii 132. | Diminutive: grângurel (gran-gurel, grângorel, grângorel, gângurel) s. m. (întrebuinţat şi atributiv pe lângă „cal“ spre a arăta coloarea galbenă). Cântă-un gangurel cu drag. alecsandri, p. p. 398b/,, cfr. 398b/10. Unde mi-s cei gângurei...? sbiera, f. s. 98, cfr. marian, sa. 247. I Şede Neagoie călare P’un cal galben grângorel. MARIAN, O. II 141, cfr. TEODORESCU, P. P. 20, REV. crit. I 3. P'un cal vânăt grângorel. păsculescu,
l.	P. 57; grângurâş (gângurdş) s. m. marian, o.
ii	132, sa. 221. | (în ghicitori, şi formele): grăngn-roiu s. m„ grănguriţă s. f. Grănguriţă fierbe pere, Grănguroiu vine şi'cere. păsculescu, l. p. 102.]
—	Din lat. galgulus, -um, idem.
GRÂNGIJRĂ s. f., GUÂKGDRĂŞ,
GRANGURE, GRÂNGUKEI. s. in.
GRiNGURIţÂ S. f.
GRĂNGUROIU s. m. (Omit.)
grânic s. a. v. crainic3.
grănicer s. m. Garde-frontiere. — Ostaş însărcinat cu paza graniţei; cfr. ghiumurluc. Nouă, grăniţerilor, de tot iertată porţia s’au făcut, iorga, s. d. xiii 135. Numărul... grănicerilor. I. ionescu, m. 10. Regimente de grăniceri, odobescu, iii 523/27. Pichetul grănicerilor. SADOVEANU, P. S. 174. Două sute grăniceri. TEODORESCU, P. P. 174, cfr. SEVASTOS, n. 109/ao. Frumos doarme-un grănicer, mat. folc. 358. || (Rar cu funcţiune adjectivală) Întocmirea unui trup de ofiţeri grăniceri, bălcescu, m. v. 634. Com,une... grănicere, [care]... dau grăniceri. i. ionescu, m. 108. [Şi: grăniţer s. m.
| Adjectiv: grăniceresc, -eâscă. Judeţele grănicereşti (— care odinioară făceau parte din „conflniul militar" întemeiat spre apărarea ţârii împotriva Turcilor) ale Banatului si Uniedoarei. iorga, n.
R. A. i 241.]
—	Derivat din graniţă, prin suf. nom. agent. -ar.
grăniceresc, -eâscă adj. v. grănicer.
granit s. a. (Geol.) Granit. — Rocă eruptivă foarte tare, compusă din feldspat, mică şi cvarţ reunite în masă compactă. Formaţiunile primitive... cu graniturile lor. I. ionescu, m. 49. Izbeau cu ciocanele granitul, iar sunetul cristalin al pietrei durea. BASARABESCU, v. 124. [Plur. -nituri. | Adjectiv: granitic, -ă: Creasta granitică a Măcinului. MEHEDINŢI, R. 11.]
—	N. din fran. «ital. granito, idem, propriu ,,grăunţos“).
graniţă s. f. Frontiere. Limite. — Hotarul unei ţări, frontieră. Despre Nipru, la graniţă. N. costin, let. ii 30/28. Legile... care hotărăsc surgunirea peste graniţă, uricariul, xiv 51, cfr. xxii 430. Păzitorii graniţii. konaki, p. 260. Graniţa nemţească. pann, p. v. I 51. Concentrarea trupelor ruseşti la graniţa Basarabiei, maiorescu, d. ii 20. Graniţa iadului, reteganul, p. iii 37. Pasăre de la graniţă, N’ai văzut pe-al meu bădiţă? jarnîk-bârseanu, D. 122. | Fig. Limită, margine. Termi-nul... este... la graniţa parlamentarismului, maiorescu, d. II 146. [Şi: (Mold., <rut. hranyca) : hrănită s. f. Pe marginile ţărei leşeşti, pe hraniţă. neculce, LET. II 327/28; cfr. ib. II i08/28, I 182/lg. Mă’n-văţam hraniţ’a trece. şez. v 91/,0, cfr. ii 209/12.
| Verb (neobicînuit): gi'âniţui IVa = a hotărî marginile unei proprietăţi, (cu abstractul) grăniţuire s. f. Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa. hamangiu, c. C. 144.]
—	Din bulg. s. sârb. granica, idem.
grăniţer s. m. v. grănicer.
guăniiiji vb. 1Y“ v. graniţă.
granivor, -Ă adj. (Şt.nat.) Granivore.—Care se hrăneşte cu grăunţe, ca păsările, etc.; cfr. erbivor.
—	N. modern din lat. granum „grăunte11 şi yoro „înghit11.
granvi.ă s. f. (Şt. nat.) Granule.—Grăuncior, grăunte mic. Cfr. sandu, s. 136. [Adjectiv: gra-nulos,-oâsă =: compus din grăuncioare. | Verb: granulă Ia=a preface (un metal) în grăuncioare, (cu abstractul:) granulăţie, granulaţiune s. f. Granu-laţiunea se face într'un ciur. poni, c. 182.]
—	N. din fran.
grăoni vb. IV<a> v. groliâi.1
grapă s. f. 1°. Herse. 2°. Drapeau.
1°. Unealtă de plugărie cu dinţi de lemn sau de fier, cu care se zdrobesc bulgării de pământ de pe brazde, după ce ogorul a fost arat, spre a netezi brazdele şi a acoperi sămânţa aruncată pe ele, numită şi boroană, colţar (h. x 15). Grapa primitivă este făcută din mărăcini (h. ii 62, iv 86, xiv 248). (Prin unele părţi, numai aceasta din urmă se numeşte grapă, pe când celei cu dinţi de lemn s. de fier i se zice boroană v. c.). dame, t. 36, pamfile, i. C. 127, 144, H. ii 3,168, 262, iii 38, xii 570, anon. car. (Cu grapa se dă s. se trage). Grapa e alcătuită din grindeaie şi din colţi, economia, 22. Grapa cea primitivă de spini. i. ionescu, d. 134. Grapele spinoase... urmează [boroanele], alecsandri, p. II 44. Plug, grapă, teleagă, trebuesc omului gospodar, creangă, p. 38. Eu trag grapa după mine; Eu o trag şi ea nu vine. jarnîk-bârseanu,
d.	429, cfr. doine, 292/]9. Am o vacă cu 12 coarne ? (=Grapa). gorovei, c. 179. || f(Adverbial) Grăpiş. Deaderă calului în goană de-l târîî trăgând pre pământ grapă, dosofteiu, v. s. 115,2. 4£ ^
(ca) cu grapa=grăpiş, pamfile, j. i. A merge ca grapa pe uscat = a o duce greu de tot. zanne, p.
v	316. (Pe unde e întrebuinţată grapa de mărăcini) A se ţine grapă de cinevâ = a. se ţine scaiu, a nu slăbi pe cineva, cerându-i mereu cevâ; cfr. alecsandri, t. 1748. Se ţine grapă de mine să-l stărostesc. contemporanul, v 98. Ca să scape de Turc, se ţineâ de el grapă, pamfile, i. C. 88. Se ţipă cănii grapă-grapă la cinevâ = se aruncă şi latră de aproape la cinevâ. Com. I. corbu. || Un joc de copii (descris în) şez. viii 118, cfr. pamfile, j. i 341.
GRĂPÂ
— 299 -
GRĂSIME
2°. f Steag. Grapă (adecă steag bănesc), mag. ist. i 359/llr Un sceptru sau grapă, odobescu, ii
186.	Grapa domnească, steagul domnesc, baronzi,
l.	i 109/13, cfr. iorga, l. ii 623.
[Barcianu dă şi înţelesul de: (Bot.) „roibă (bro-mus secalinus)“.]
—	Etimologia necunoscută. încă LB. l-a asemănat cu ital. grappa „scoabă11, şi de fapt tipul acesta e reprezentat în toate limbile romanice cu înţelesuri ca „ghiară, cârlig, agrafă, mână cu degetele încle-ştate“, chiar şi „scaiu“; cfr. meyer-lubke, r. wb. nr. 4760. Greutatea stă în faptul că familia romanică derivă dintr’un cuvânt germanic, iar în limba română până acuma nu s’a putut descoperi nici un singur împrumut vechiu din limbile germanice. De-oare-ce acest cuvânt se găseşte şi la Albanezi: grep „cârlig, undiţă" (dintr’un mai vechiu *grap), e probabil că noi l-am primit prin mijlocire albaneză. Pentru această părere vorbeşte şi verbul grăp-ţănă, care derivă din diminutivul alb. grepd, azi cu înţelesul special de „cleampă“.
gkăi*A vb. IM. Herser. — A trage cu grapa spre a zdrobi bulgării de pământ de pe brazde; a boroni. Brazdele... trebue grăpate cu grapă tare. economia, 16. Se samănă... şi se grapă, ca să nu rămâie greşuri.
i.	ionescu, c. 180, cfr. şez. ii 61/s. După ce-l ararăm, îl grăparăm. teodorescu, p. p. 139, cfr. doine, 205. Cine o ia prea lată, rămâne cu ea negrăpată. românul glumeţ, i 25/15. ||fP. ext. A rupe carnea de pe cinevâ, cu instrumente de tortură. Cu unghi de fier l-au grăpat. dosofteiu, v. s. 23/a. Grăpă-te-ar dracii, smeii, etc.! (în blesteme). Com. i. pavelescu. [Prez. grap LB., grăp şigrăpez. anon. car., LB., cfr. TDRG. | Abstracte: grăpăre s. f. 0grăpare mai mult sau mai puţin adâncă. I. ionescu, c. 71. Ararea şi grăparea. sbiera, f. s. 32, grăpăt s. a. Crăpatul ovăzului, i. ionescu, c. 71. Grăpat sau bo-ronit. dame, t. 61, grăpătură s. f. Arătură de-a doua, semănătură şi grăpătură cu grapele, sandu-aldea, d. N. 214, cfr. I. ionescu, d. 197.]
—	Derivat din grapă.
onĂriş -f adv. Ense cramponnant.—Târîndu-se, agăţându-se ca grapa, mergând greu şi împiedecat. Mânând caii îi trăgea grăpiş pre su[i]nţ[i], dosofteiu, v. s. 103. Şi-l luâ unii de mân, alţii de picioare de-l trăgeau grăpiş, id. 176,2. (Azi, păstrat în expresia) târîş-grăpiş v. c.
—	Derivat din grapă, prin suf. adv. -iş.
GHĂ.i* ţ’ĂNÂ vb. I refl. S’agriffer. — (Mold.) A se căţăra apucându-se cu ghearele, etc. Racii... n’apucă a se grapţanâ peste sită, când omul şi toarnă gabja pe el. şez. IV 117/sl. [Şi: (+ gripsor?) gripsănă vb. la= a se acăţărâ, ca o mâţă pe pom. marian,
O.	I 151, (+ zgrăbălâ s. zgâria) zgrepţănă vb. Ia refl. = a se acăţărâ ca o mâţă pe un pom (marian,
O.	I 151); a scormoni zgâriind cu unghiile, a râcâi. Vulpea... zgrepţănă cât zgrepţănă la rădăcina co-pacului. şez. iii 187/,. (Fig.) Nevoiaşul se zgreapţănă, se agaţă [de viaţă]... ca de o stâncă lucie, contemporanul, v„ 389, zgrepţă = zgrepţork vb. I refl. = a se sili să se ţie, cu unghiile, de cevâ; a se acăţărâ. ŞEZ. V 174/5.] ’
—	Pentru etimologie v. grapă.
gras, -Ă adj., subst., adv. I. Gras. II. 1°. Graisse. 2°. Variete de raisin. III. Grassement.
1.	Adj. 1°. (Despre om şi animale s. despre părţi ale trupului lor, în opoziţie cu slab s. hition). Care, din cauza straturilor de grăsime de pe corp, apare mai mare şi mai gros; cfr. încălat; obezitate. Unui om gras şi leneş i se zice ştiolţ (şez. iii 89/sl), iar celui gras peste măsură, hoit (ib. iii 15/2,). Viţelul grasu. cuv. D. bătr. ii 80. Un picioruş gras şi mic. C. NEGRUZZI, I 17. Câţi slabi, câţi graşi.
CONV. lit. XLIII 1054. [Calul] se făcu gras ca un pepene. ispirescu, l. 16. Se sparg caii degraşi. teodorescu, p. P. 177. Am doi boi, unul gras şi altul slab. gorovei, c. 180, cfr. creangă, p. 38. ||Fig. Bănos. Frumoase parastase şi prea grase sărindare. uricariul, v 149/6. || (Substantivat) Tot grasul e frumos şi tot slabul ticălos, zanne, p. vml89. ^(Ironic) Gras ca scripca: foarte slab. zanne, p.
iv	585. Ceafă grasă s. gras la ceafă (s. la pungă) =■ bogat; p. ext. mojic, gros de obraz. ib. îl 64, 65.
2°. P. ext. a.) (Despre carne, în opoziţie cu ma-cru, s. despre mâncări) Gătite cu multă grăsime s. făcute din carne cu multă grăsime pe ea. Bucătărie grasă, moştenire slabă, zanne, p. iii 494. Tocană grasă.
b.)	(Despre plante) Plante grase. GRECESCU, fl. 14. | Spec. Iarbă- (v. c.), fasole- (v. c.), prună- (v.
c.) grasă. | (Despre boabele strugurilor, cfr. II 2°) Plin. Culegând... strugurii cei mai copţi, a cărora bobiţe sânt mai grase şi mai întunecate, i. ionescu, c. 193.
c.)	(Despre pământ) Plin de materii grase; roditor, fertil, cfr. bogat, buiac. Pământul gras. biblia (1688) 105. Grasele sale moşii. P. maior, ist. 29.
d.)	(Despre vin) Vin gras. h. xi 326.
e.)	(Despre iarnă) Iarnă grasă : cu mai puţin ger şi cu zăpadă multă. H. xi 320.
f.)	(Despre caractere tipografice) Litere grase = măşcate, cfr. aldine.
II.	Subst. 1°. S. a. f Grăsime. Grăsulii (: adeps) mieilor, coresi, ps. 412. De grasu şi untură împinse sufletul mieu. ib. 160, cfr. 192. (După barcianu, şi azi: gras de vită = grăsime, untură.) || f Măduvă, suc, lamură. Grasul grâului (:medulla tri-tici). coresi, ps. 412, cfr. 399, 225. || t Rodnicie. Câmpii tăi satură-se de grasu (: ubertate). ib. 165, cfr. 256.
2°. S. m. şi fem. Gras (eliptic din „strugure gras“) şi grasă (din „poamă grasă") = strugure alb, pe jumătate rumen, cu boabe de mărime mijlocie, dese şi cu gust dulce (H. iv 245); se coace cel dintâi şi după ploaie crapă (h. iii 305); cfr. jipescu, o 53.
III.	Adv. Mâncare gătită prea gras. || Fig. Scump. Funcţionar gras plătit.
[Diminutive: grăsuţ, -ă adj. Copilaş... grăsuţ ca un turduluc. reteganul, p. iii 59/37; grăsuc,-ă ap. CDDE.; grăsceân, -ă adj. (şi substantivat, cu înţelesul de „purcel de 3-7 luni". Com. i. pavelescu). Grăscean şi rumen la obraz, ghica, S. 2. Figura rotundă şi grăsceană. vlahuţă, d. 209. Dacă e grăscean..., îl iau. t. cercel, săm. IV 769. Culcuşul mrenelor grăsceane. ionescu-boteni, S. n. 182, grasului, -ie adj. Acela grăsuliu şi tu uscat, gorjan, h. iv 160. Picioruşele (ispirescu, U. 9/26), braţele (n. rev. R. ii 71) grăsulii. Faţă grăsulie, şez. vii 168, grâsuleân, -ă, grăsuleţ, -eâţă adj. DICŢ., gră-scior,-oară adj. De-i luâ-o mai grăscioară, Dum-nezeusăţi-o omoară, bugnariu, N. (Bot., substantivat) Grăscioară =foaie-grasă. panţu, pl.]
—	Din lat. pop. grassus, -a, -um (din crossus-f-grossus), idem. Cfr. ingrăşâ şi dubletul cras.
gkAşătoăke s. f. (Bot.) v. îngrăşătoare.
gkAsckaiv, -ă adj., subst. )
grăscioară s. f. (Bot.)	> v. gras.
grăscior, -oară adj.	J
grăsoiu s. f. Graisse. — Substanţă unsuroasă moale la pipăit, care se topeşte uşor şi e răspândită în corpul animalelor şi oamenilor; spec. substanţa unsuroasă din corpul animalelor întrebuinţată’ in bucătărie şi în industrie, cfr. unsoare, untură, osânză, seu, slănină. Mâncaţi grăsimi. biblia (1688) 349. Grăsimea miefijlor şi a berbecilor. GCR. I 282/8. Osânză (grăsime)... de porc. GRIGORIU-rigo, M. P. I 4. Afară de unt şi de uleiu, omul se hrăneşte cit grăsimi animale... Grăsimea de porc
GRAŞIŢĂ
- 300 -
GRAŢIE
se consumă subt formă de slănină şi untură, biano,
d.	s. | P. ext. Grăsime pe haine = pete de grăsime. PONTBRIANT. || P. anal. Grăsimea pământului. economia, 118, cfr. marian, nu. 683, teodorescu, p. P. 168. II Fig. Grăsimea pungii noastre se scurge într’a lui. c. negruzzi, ii 178/,,.
—	Derivat din gras, prin suf. abstr. -ime.
graşiţă s. f. (Bot.) = iarbă-grasă ('Portulaca oleracea). panţu, pl. Zamă de graşiţă. H. v 390. Graşiţă: buruiană pentru holeră, ib. 102, cfr. 389,
xi	5, xiv 29. [Şi grâsnită s. f.: o buruiană, h. xiv 301.]	’	’
—	Cfr. sârb. graSica „vicia cracca“ (dimin. din grah „bob, mazăre").
grăşniţă s. f. (Bot.) v. graşiţă.
grăsuc, -Ă, gkAsii.i;L\, -ă,’	\
GRĂSULEŢ, -KA'fÂ, GRĂSULÎU, -IE adj./ S
grăsun, -Ă subst., adj. (Zool.) 1°. Jeune porc. 2°. Grassouillet.
1°. S. m. şi f. Porc tânăr (h. ii 79, 117, 207, v 319, xii 26), de la 2—7 luni (h. iv 53) s. de la 3—6 luni (h. ii 131) s. de la 6 luni până la un an (h. ix 52, 473) s. de un an (h. ii 27, ix 85), purcel (purcică) mai mare (h. I 130, IV 99, XI 6); cfr. godac, burlinc, grăscean, groşteiu. Porcari,... care s’au trezit înpădure, la turma de grăsuni, slavici, n. ii 55. Aşteaptă Ignatul să-şi taie grăsunul, delavrancea, s. 7. Purcarul se întoarse la grăsunii lui. mera, B. 224. || Fig. Copilaş mic şi gras. h. ii253.
2°. Adj. (Impropriu) Grăsuliu. Vrăbete grăsun. ODOBESCU, III 32/20.
[Şi: grăsune s. m. = porcus iuvenis. anon. car., cfr. mon. OF., ap. TDRG. | Diminutiv: grăsunei s. m. h. IX 85.]
—	Din lat. pop. *grasso, -onem.
grăsune, grăsunei, s. m. (Zool.) v. grăsun.
grăsuţ, -Ă adj. v. gras.
grătar s. a. I. Gril. II. 1°. Rătelier. 2°. Thorax. 3°. Grille.
I.	Unealtă făcută din vergele paralele de fier, întrebuinţată mai ales Ia friptul cărnii pe cărbuni (h. II 226, X 542), s. în sobe, ca să se scurgă cenuşa prin el (costinescu). 0 întinseră pre grătariu de
o	frigeă pre foc. dosofteiu, v. s. 20. Grătariu, de aramă, biblia (1688) 58. Stând în uşa birtului, la grătar, şi bătând din cleşte, slavici, n. 1 250. Bucăţelele de friptură de pe grătar, ispirescu, l. 286. Fauri... Grătare-mi făceâ. mateescu, b. 16, cfr. şez. vii 70. Gratarul de fript fleică pe cărbuni. păcală, R. 70. Peşte la grătar — fript pe grătar.
| Pirostrii mari, cu patru picioare, manolescu, i. 66, cfr. costinescu. | Grătar denuiele. dame, t. 62.
II.	P. anal. 1°. Partea de de-asupra ieslelor, în formă de scară înclinată şi aşezată de-alungul păre-telui, in care se pune fânul. laslele sânt şi de piatră, grătarurile şi de fler. golescu, î. 123. Mie [mi-i] la grătar cu fân [zice calul], teodorescu, p. p. 351.
2°. Coşul pieptului. Ţurloaiele erau pornite către grătarul coastelor, caragiale, m. 23.
3°. (Neobicinuit) Gratii (la ferestrele unei închisori). Ouă roşii să-mi aduci, Ca să dau pe la gro-şari, Să mă scoată la grătar(i). mateescu, b. 49.
[Plur.-tare, (rar) -taruri. | Diminutiv: grătărâş s. a. iorga, s. d. vii 262.]
—	Din lat. pop. *gratalis, -em s. *gratarium (de la cratis).
grătărâş s. a. v. grătar.
gratie s. f. 1°. Grille, grillage. 2°. Gril. 3°. Treillis.
1°. îngrădire de vergele de fier sau de nuiele încrucişate, ce se pune ca pază înaintea ferestrelor şi uşilor; cfr. cafas. Jghiabul cetăţii cel cu gratie, dosofteiu, v. s. 104. Picior încălţat cu piele şi cu legături în cruciş ca gratia, m. costin, let. i 28/,3. Gratiele închisorii mele. c. negruzzi, iii 345/4. După gratii de fereastră o copilă el zări. eminescu, p. 237, cfr. marian, se. ii 243, alecsandri, p. p. 141. Nu se mai cunoşteâ... nici gratii, nici obloane la fereşti. creangă, p. 255. .
2°. f Grătar (ca instrument de tortură). Puneă-i şi pre gratii de hier... şi clesupra cărbunilor frigeă-i. varlaam, c. 214, cfr. dosofteiu, v. s. 207,3. Scapără ca neşte gratii de foc. biblia (1688) 381.
3°. Leasă (şez. v 76/.,). Făcurăm vr’o câteoă Ieşi sau grăţii de plutit. GORJAN, H. II 33. | împletitură din prăjini şi nuiele pe care se pun poamele să se usuce; unele gratii se pun la căruţe peste speteze sau (mai mici) la jghiab unde se strecoară vinul. rădulescu-codin. O căruţă cu ladă unde şade cocişu’..., cu ladă supt gratie (a. 1804). iorga. s. D.
xii	153. Gratia căruţii. H. IX 439, xiv 66.^Grras ca gratia = slab rău. zanne, p. ii 579.
[Plur. gratii şi grăţii; H. IV 156. | Diminutiv: f grătioără s. f. (pronunţ, -ti-oa-). biblia (1688), ap. CDDE]
—	Din lat. pop. *gratis, -em (pentru cratis).
grăţie s. f. Grâce.
I.	1°. (Despre bărbaţi nu se întrebuinţează) Dră-gălâşie, farmec; cfr. nuri. Graţiele fecioarei. C. negruzzi, i 338. Graţia zîmbirii. alexandrescu, m. 51. Graţiele, focul, vioiciunea de închipuire. odobescu, ii 314. Vigoare in loc de graţie, id. iii 75.44:4 face graţii = a-şi da o înfăţişare de drăgă-Iăşie. Cupoana... face graţii... ştiindu-se spionată. SADOVEANU, P. S. 165.
2°. (Mit.) Cele trei graţii, zine care personificau orice drăgălăşie. Graţiile într’însa [ = Eliza] văd
o	tânără sor'. alexandrescu, m. 106.
II.	1°. Favoare, bunăvoinţă, cfr. hatâr. în graţia împărătească se află. magaz. ist. v 112/24. I-ar asupri, împrotiva graţiei carea le o am făcut cu puterea ocârmuirii noastre, şincai, hr. ii 17/ia. Să facă această graţie să-mii dea o carte, iorga, s.
d.	xii 224. A aflat graţie la d. B. maiorescu, d. iv
248.
2°. Milă, îndurare, ajutor, har dumnezeiesc. Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României.
III.	Iertare (de pedeapsă). Termenul de graţie nu împiedică compensaţiunea. hamangiu, C. c. 275. Nu cer graţie [zice un osândit la moarte], reteganul, p. v 84. N’am graţie la dînsul, sau: să am graţie, Domnule! expresii devenite populare în munţii Bucovinei, marian.
IV.	(Construit cu un dativ) Mulţumită. Graţie Domnului (uricariul, i 174), întâmplării (maiorescu, d. iv 248), inundaţiilor (mehedinţi, r. 16).
[Adjectiv: graţijjs, -oâsă (pronunţ, -ţi-os) = plin de graţii, drăgălaş, (despre femei) nurlie, plină de nuri; plin de bunăvoinţă, prietenesc. [Dridri] eră graţioasă, alecsandri, p. i 225. Zimbet graţios, i. negruzzi, iii 389. Zimbire (alexandrescu, m. 54), frunte (id. ib. 124), mişcare (alecsandri, p. i 313), imagine (odobescu, iii 18), elegie (id. ib. 37), ospeţie (ib. 95), invitare (id. ib. 111) graţioasă. Arabesce (c. negruzzi, i 284), costume (odobescu, ii 86) graţioase. Cea mai puţin graţioasă respingere. odobescu, iii 640. | Verb: graţia Ia = a iertă pe un osândit; cfr. amnistia. Fruntaşii condamnaţi... fiind... graţiaţi, maiorescu, d. iv 94. | Familia: gratis adv. şi adj. invar, = de geaba, în dar, fără plată, pe nimic. Broşuri efemere... se’mpart gratis. eminescu, n. 38, gratuit, -ă adj., adv. = gratis; nemotivat. Acel ce câştigă cu titlu gratuit, hamangiu, c. c. 138, cfr. 189, 411. I se atribue gratuit
GRĂTIERIU
- 301 -
GRĂUNTE
infamii şi fapte nedemne, ghica, s. 143, (cu abstractul) gratuitate s. f. Principiul... gratuităţii [învăţământului primar], odobescu, iii 347, gratifică vb. I (prez. gratific) = a dărui; (mai des) a atribui fără motiv. Gratificăm... pe vreunul... cu viţiul invidiei. MAIORESCU, CR. I 226, (cu abstractele) gratificăţie, gratiflcaţiune s. f. = dar în bani, spec. dar care se acordă unui funcţionar, peste leafă. Gratificaţiile hărăzite, uricariul, vi 491. Fond pentru... gratificaţiuni în sarcina tezaurului public, hamangiu, c. C. xxxv; gratitudine s. f. = recunoştinţă. Simţimântul de gratitudine, hasdeu, i. C. x. Câtă gratitudine pentru o privire! eminescu, n. 74.]
—	N. din lat. gratia, -am, idem.
grătieiUu s. a. Sorte de vriile. —(Transilv.) Un fel de sfredel. brebenel, gr. p. [Pronunţ, -ti-erîu.]
—	Probabil, derivat din gratie, prin suf. instr. -ar (devenit -er după palatalâ).
grătioără s. f. v. gratie.
gratulă vb. Ia (învechit, provincial) = felicită. Mă gratulară arăpeşte, în limba lor. gorjan, h.
ii	45. A gratulat pe ’mpăratul. pann, e. ii 22. Oaspeţii... încep... a gratula, marian, na. 240. [Ab -straete: gratulare s. f., gratulat s. a., gratulăţies. f. = felicitare. Plăcută au fost gratulaţia (a. 1772). iorga, s. d. xii 86. Gratularea B-tale ele la anul nou. sbiera, f. s. 357.]
—	N. din lat. gratulari, idem.
grâu s. a. (Bot.) 1°. BU. 2°. (Au plur.) Cereales.
1°. (Cu plur. grâie) Plantă ierboasă din familia gramineelor, cu spicul lung şi îngust, cu must ăţ i (ţ e p i) mai scurte de cât cele de secară, conţinând grăunţe din care se face făină; p. ext. (cu plur. grâuri „boabe de grâu de diferite specii“) grăunţele acestei plante. Lepădară grâul în mare. cod. vor. 93/8 (= hrana N. TESTAMENT 1648, BIBLIA 1688). Vin şi grâu să-mi prisosască. dosofteiu, ps. 19, Grău de la 15 f pân' la 11, galeata. iorga, s. d. viii 146. Grâiele, sămănăturile, iarba, arhiva r. i
108.	Grâiele. de toamnă. I. ionescu, c. 47. Grâul şi orzul. c. negruzzi, i 171. Blondă ca spicul cel degrâu. eminescu, p. 202. Lanuri de grâu. creangă, p. 155. Mustăcioara lui, Spicul grâului, alecsandbi, p. p. 3/g. Colac de grâu curat, teodorescu, p. p. 16b. Firuţ (jarnîk-bârseanu, d. 322), holda (ib. 170), pâne (şez. ii 47/m), făină (ib. i 55/,6) de grău. Grâul să ţi-l îmblăteşti! doine, 5/„. Creşte grâul revărsat (hodoş, p. p. 108), poticnit (ib.). Nu e grâu fără de neghină, zanne, p. i 196. | P. ext. Lucratul grâului. Vin cântând în stoluri fele De la grâu. coşbuc, b. 6.||Speci i: Grâu cârnău (numit şi:grâu-câmău-mustăcios, grâu-cârnău-tuns panţu, pl.), grâu-tuns: fără mustăţi (h. VII 244, cfr. I 187, XI 130, xiv 209, i. ionescu, C. 170), grâu-de-vară s. văratic (panţu, pl., jarnîk-bârseanu, d. 163, h. ii 99,141), grâu-de-toamnă, -de-iarnă, -de-primăvară (PANŢU, PL., I. IONESCU, C. 170, MARIAN, SE. I 26, h. ii 58, 99, 116,141, 243), grău-mare s. grâu-engle-sesc (panţu, pl.), grâu-moale s. grău-alb (fanţu, pl., h. iv 268), grâu-de-scrobeală (panţu, pl., i. ionescu, c. 170), grâu-tare (panţu, pl.), grâu-fără-pană (h. iv 171)= (grău) ghircă (i. ionescu, p. 239), grâu-gol = alac (panţu, pl.), grâu-golaş (economia, 32), grâu-roşu (economia, 32, i. ionescu, c. 170, h. ii 185, iv 52), arnăut (i. ionescu, p. 239, h. II 165, IV 268, xi 144), umblător s. cu pană (i. ionescu, c. 130, 170, economia, 34, h.
ii	116, vi 171), cu ţepi (i. ionescu, c. 171) s. ţepos (economia, 32), ciacâr (h. ii 165), măşcat (i. ionescu, c. 171), etc., cfr. ghisluc*, caplageâ, iară.rj^P. anal. (Bot.) («râul-dracului = un fel de iarbă care face spic ca şi grâul. H. v 208. (Jrâul-
popii = untişor. h. xii 148, cfr. i 344. Grâul-pre-peliţei = grâu-negru = a.) condroiu, b.) ciormo-iag. panţu, pl. Grâul-potârnicliii = paracher-niţâ. ib. tirâul-cucului = ochii-păsăruicii. ib.
2°. (La plural subt forma grâne) Cereale, grâneţe, (Munt.) bucate, (Mold.) pâne. Vor aveâ grâne, poame, lăpturi şi alte bogăţii, c. negruzzi,
i	299. Când plouă, toate grânele cresc, eminescu, n. 69. Grâne (pânij. odobescu, ii 116. Grâne verşi. bibicescu, p. P. 233. Grânele vara se coc. doine, 34/,, cfr. şez. iii 40/,,, hodoş, p. p. 132.
[Plur. grâne teodorescu, p. p. 21 lb şi grâie ib. 373, sevastos, c. 10/4, 267/19, şez. iii 40/,„ marian, se. i 277, iorga, s. D. viii 123, t grâure coresi, ps. 165, (azi)grâuri. | Diminutive: grâuţ s. a. (pronunţ, grâ-uţ), grâuleţ s. a. (pronunţ, gr'â-u-) Grâuţ o măcinat. GRAIUL, îl 40, TEODORESCU, P. P.
142,	211b. Grâuleţ s. iarbă-grâuleţ: numire de ierburi. h. ii 11, xii 327, grâuşor s. a. (pronunţ, grâ-u-) = grâu mic, mărunt (teodorescu, p. p.39); p. anal. (planta) untişor (ficaria ranunculoides). panţu, pl., cfr. H. II 59, 79, 142, 273, 306, iii 66, 139, Vil 368, x 353, 445, 497, xi 436, xii 24, 148, 156, 300, XIV 374, DAME, T. 185, LEON, MED. 40.]
—	Din lat. granuin, idem. (înţelesul 2° şi la Bulgari).
grâul&ţ s. a. (Bot.) v. grâu.
GRĂUNCEÂN f, GRĂUNCiiR S. a., 1
GRĂUNCIOARĂS. f.,GRĂtINCIORS.a. (	.	,
grăunţ s. a. şi m„ grăunţă s. f. ( v'sraunte-
GRĂUNŢÂR s. a., «KĂUNŢÂT, -Ă adj.J
grăunte s. a şi m. Grain, graine.
1°. Boabele care formează fructul copt al cerealelor. Grăunţ de grâu. varla am, c. 132,2. Grăunţuri muiate într’apă. dosofteiu, v. s. 70, cfr. 19. Grăunţul se coace, economia, 37. Furnica... câte un grăunte adună în moşinoiu. c. negruzzi, ii 247/23. Are să-mi dea... beşica [porcului] s'o umplu cu grăunţe. creangă, a. 41. Grâul... în spic ca vrabia, în grăunţ ca mazărea,, teodorescu, p. p. 154b. || P. restr. Grâne (mai ales ovăş, orz) ce servesc de nutreţ cailor (în opoziţie cu fân). Nu numai fân, ce şl grăunţe... luâ de la pământeni, acsinte uricariul, let. Iil47/36;cfr. let. ii222/9, 404/36. [Iapa] eră învăţată la traista cu grăunţe, ispirescu, l. 160, cfr. şez. i 10b/21.
2°. P. ext. Fructul copt, în formă de bob, al altor plante. Podoabă iaste (= se aseamănă) împărăţia ceriului grăunţului de muştariu. tetraev. (1574)
222.	Masire... câte sece grăunţe la un aspru, muşte, let. i 82/29. Grăunţe de ienupere. piscupescu, o. 306. Un grăunte de mac. marian, V. 152. || P. anal. Bob, boabă. Opt şiruri mărgăritari mai mici, câte un grăunţ mic şi unul mare. uricariul, xi 224. Câteva grăunţe de şoriceasă. c. negruzzi, i 212.
3°. P. gener. Ca şl bob şi fir, exprimă o unitate din materiile solide constând din părticele mici (care se pot turnă). Grăunţele nisipului marii. marcovici, D. 405, cfr. 371.
4°. Fig. Cevâ mic şi neînsemnat; p. ext. puţin de tot, o leacă. De va aveâ numai un grăunţ de minte, va judecă, ţichindeal, f. 403. Un grăunţ de bucurie, pann, e. iii 133. Un grăunte ăe simţ politic, maiorescu, d. ii 119. Nu există încă, nici măcar un grăunte (= nici pomeneală) de domnie moldovenească, hasdeu, i. c. xi.#A nu aveă grăunţe s. toate grăunţele (în cap)= a fi prost, a nu aveâ minte. şez. ix 149; cfr. zanne, p. ii 50, ix 477. Tu în cap nu ai grăunţe, numai pleavă şi puzderii. eminescu, p. 190 (cfr. germ. Keine Grutze im Itopfe haben).
5°. (După fran. grain) Măsură de greutate, subdiviziune a caratului. Cfr. climescu, a. 259.
[Pronunţ, gră-un-, | Forma veche erâ numai grăunţ, cu pluralele: grăunţe (dial. grăunţe iorga, S. d.
grAunţe
— 302 -
GREÂSA
VIII 150, XII 75, JARNÎK-BÂRSEANU, D. 461), de la care s’a format noul singular: grăunţă, s. f. (Fiecare grăunţă are făină, dar are pi tărâţă. mat. folc. I 721. Grăunţă vânturată, şez. iv 220/9), f grăunţuri şi grăunţi, de la care s’a format noul sing. grăunte. Azi se zice de obiceiu: un grăunte, două grăunţe. în vechime şi: O grăunţe de meiu. cuv. d. bătr. ii 286. | Diminutive: grăunţei s. a. şi m. barcianu, grăuncior s. a. DICŢ., grăuncioâră s. f. Pleacă Ţiganul la moară, Cu sacu’ cu grăun-cioară. şez. i 214/î9, f grâunceân s. a. Be prin ţarini grăunceane culesease. cantemir, ist. 191. | Adjective: grăunţât, -ă = rotund ca grăuntele, în forma grăuntelui. Slovă grăunţată, destul de elegantă, iorga, l. R. 12; grăunţos, -oâsă = cu grăunţe multe; p. ext. granulos, grunţuros, aspru. Textura mineralelor... poate fi grăunţoasă sau zaharoidă. murgoci, min. 41. Hârtie grăunţoasă zisă hârtie de mână. mon. of. ap. TDRG. | Verb: grăunţi IV = a preface (prin măcinare s. pisare) în grăunţe. DICŢ. | Alte derivate: grăunţăr (h. ii 146, XII 140) şi grăuncer (h. xi 469) s. a. = o parte a morii, cfr. DDRF.]
—	Din lat. *granuceum (din granum ,,grâu“).
grăunţe s. f. f, grăunţul s. a. şi m.l « t
grăunţos, -OÂSĂ adj.	jv. grăunte.
grâur s. m. (Omit.) 1°. Etourneau (Sturnus). 2°. Gris tachete.
1°. Pasăre (bună de mâncare) cu penele negricioase, presărate cu pete albe şi sure. marian, o.
i	426. Graure din cei care zboară printre vitele din cireada şi, împreună cu ciorile, se cocoţează jucând pe spinarea boilor, odobescu, iii 23/,,. Graurii pe luncă, coşbuc, f. 129. Vine graur de-o ciupeşte [via]. alecsandri, p. p. 335. Pene de graur, teodorescu, p. p. 643. Pe şesul cel cu plopii. Stau graurii ca snopii, Iar pe un stâlp de aur Şade un puiu de graur? (=Biserica). gorovei, C. 25. || Fig. Poreclă pentru Ţigani. Să ştiu c'aş muri pe drum şi tot n’aş da între graurii aceştia, gazeta SĂt. ap. TDRG. Nişte pui de graur Bin luna lui Faur: se zice, în bătaie de joc, de copiii Ţiganilor, îndrăzneţi şi zgomotoşi ca şl graurii, zanne, p. I 484.
2°. (Atributiv, despre cal) De coloare cenuşie, ca a graurului. Şi din grajd ei mi-au luat lin cal graur Cu şeaua de aur. teodorescu, p. p. 149, cfr. MARIAN, SE. I 26, V. 103, MÂNDRESCU, L. P. 218/s0, Vasiliu, c. 173, şez. iii 242/38. | P. ext. Graur = nume de cal. marian.
[Pronunţ, gra-ur. | Şl: graure s. m. anon. car.
| Feminin: grăunţă marian, o. i 426. | Diminutive: grăurâş s. m. Vine câte un grăuraş, Buce căte un struguraş, doine, 86, grăurei s. m. Pui de grăurei Tare mititei, marian, î. 297.]
—	Din lat. graulus, -um.
GRĂURÂŞ, GRÂURE, GRĂUREI. S. m. \
GRĂUIUŢĂ s. f. (Ornit.)	jv. graui.
grăuruş s. m. (Entom.) v. greier.
grâuşor, grâuţ s. a. (Bot.) v. grâu.
grav» -Ă adj. Grave.
I.	1°. Cu urmări grele. Cele ce se petreceau... erau mult mai grave, ghica, s. 111. Lucru grav. maiorescu, d. iii 346. Injurie, boală, rană gravă.
2°. Care dă însemnătate lucrurilor, le ia în serios, aşezat (114°), plin de seriozitate demnă. Aer grav, vrednic de un magistrat, c. negruzzi, i 37. Ştiinţa mai gravă a unui... maiorescu, cr. i 240. Cu barbă şi păr alb şi gravă mină. I. negruzzi, i 149. Solemni, sentenţioşi, gravi, basarabescu, v. 191.
II.	1°. (Muz.) Din treptele de jos ale scării muzicale, adânc, gros, cfr. bas. Sunet grav, jalnic şi fioros, c. negruzzi, i 243.
2°. (Gram.) Accent grav (X) serveşte, în actuala ortografie română, ca să indice unele vocale accentuate, spec. .finalele, dacă n’au alt semn diacritic. Cfr. acut.
[Abstract: gravitâte s. f. = (Fiz.) tendinţa corpurilor către centrul pământului, greutate; fig. însemnătate; seriozitate demnă. Gravitatea einhe-rentă tuturor corpurilor, negulescu, f. r. i 148. Gravitatea subiectelor, odobescu, iii 75. Viaţa literară... a dobândit caracterul unei deosebite gravităţi. maiorescu, cr. ii 91. Judicăm sănătos... ştim vorbi... cu gravitate, odobescu, iii 49. | Verb: gravita la = a tinde către un centru oarecare, într’o direcţie anumită. Românii... gravitau în cercul... Ba-natului-de-Severin. hasdeu, I. C. 153, (cu abstractele:) gravitaţie, gravitaţiune s. f. = (Fiz.) forţa în virtutea căreia toate corpurile se atrag reciproc (în raport direct cu masa şi invers cu patratul distanţii), atracţiune. 0 planetă aleargă cu o iuţeală vertiginoasă în jurul centrului ei de gravitaţie, negulescu, f. R. 1240. Legea gravitaţiunii lui Newton. maiorescu, cr. ii 114, gravitâre s. f. (numai fig.) Elementul în care literatura... îşi află... punctul de gravitare: analiza psihologică, id. ib. iii 15.]
—	N. din lat. gravis „greu“. Cfr. dubletul greu.
gravâ vb. Ia. Graver. — A săpa, a scobi în piatră, în lemn, în metale, etc. litere s. figuri (care pot fi apoi reproduse). Lespezi de piatră cioplită... gravate cu inscripţiuni. odobescu, II 219. V.ase... au... desemne gravate pe ele. id. ib. 272. S’au găsit [figuri] pe unelte de corn, pe arme de os şi pe plăci shistoase, gravate cu sula. id. iii 79. [Familia: gravor s. m. = cel care exercită meseria gravării, gravură s. f. = arta gravorului; imagine reprodusă după o placă gravată. Mă pomenesc vorbindu-ţi despre arta Germanilor şi despre gravură, odobescu, iii 61; cfr. 113. Gravura pictorului... Biirer, reprezentând... id. ib. 52.]
—	N. din fran. ( < v. -germ. graban y germ. gra-ben „a săpâ“).
GRÂvmĂ adj. fem.=(Med.) însărcinată, grea, bor-ţoasă. [Abstract: graviditate s. f.= sarcină.]
—	N. din lat. gravida, -am, idem.
GREĂBĂN s. m. Garrot.—(La animale, spec. la cal, bou, vacă, porc, urs; une-ori plur. tant.) Partea ridicată din şira spinării, la împreunarea spetelor din dreptul picioarelor de dinainte, şez. v 76/,, dame, t.
32,	49. Un cal..., ros de ham la grebeni. mon. OF. 5573, cfr. (ros în greăbăn) 5963. O iapă cu... păr alb în greabăn. ib. (1907) 7599. Mă pomeniiu... călare pe grebănul [urşujlui. gane, ap. TDRG. Pe grebeni că îl băteă [pe cal], păsculescu, l. p. 254. îl despică apoi pe şira spinării [pe porc], îi scoate greabănul, muşchii, muscel, 104 jfrA finumaigrea-bănwl de el: a fi prăpădit de slab. zanne, p. ii 166. [Şi: greben, grebăns. m. | AdjectivX: grebănos,-oâsă, (cu diminutivul grebânoşel, -eâ şi-ică_SEVASTOS, ap. TDRG.)=cu greabănul foarte ieşit In afară, cfr. ghebos, cocoşat, creangă, gl., şez. v76/9, dame, t. 29. Spinarea, ca a porcului, grebănoasă şi gâr-bovă-i este. cantemir, ist. 207. 0 răpciugă de cal grebănos, dupuros şi slab. creangă, p. 194, cfr. ION CR. in 87. (Adv.) Cântă şi danţă grebănos. c. ne-GRUZZI, li 244/21. | Alte derivate: grebănoc s. m. = ghebos, cocoşat. Grebănoace, Busuioace, Vin la măiculiţa ’ncoace. sevastos, ap. TDRG.; grebănâr s. a. = gâtar. dame, t. 50.]
—	Din paleosl. (bulg., sârb., rus.) grebens „piep-tene“ (înţelesul românesc se găseşte şi la Sârbi). Cfr. zgre’beni.
greâcă s. şi adj. f. v. Grec.
greângur s. m. (Omit.) v. grangur.
greâsă s. f. v. gresie.
GREAŢĂ
- 303 -
GREC
greaţă s. f. I. 1°. Poids. 2°. Diffie uite. 3°. Vio-lence, perse'cution. II. 1°. Peine. 2°. Nausîe.
I.	f Greutate.
1°. (Mai rar în înţelesul materiali de) Greutate care apasă asupra unui lucru. Cârma frânyaă-se (tip. flângeă-se•) de greaţa undelor, cod. vor. 94/,0 (=tăriia N. testament, 1648, sila biblia, 1688).
2°. (Mai ales cu înţelesurile immateriale de) Greutate de a învinge s. a suportă cevă,, sforţare de a săvârşi cevâ, dificultate. Grăesc cu greaţă şi ani limbă grea. palia (1582), ap. OCR. 60. Să-mfi] vadză ochii traiu făr’ greaţă, dosofteiu, ps. 45. Greaţa Românilor... cătră limba goticeascâ. P. maior, ist. 242/3.
3°. Greutate provenită din asuprire, persecuţii, neajunsuri, injurii s. sila ce ţi-o fac alţii. Vene Lisiia... şi cu multă greaţă scoase el. cod. vor. 58/14(= silă biblia, 1688). Ascunseşi ei... de greaţa oamerilor. psal. sch. 91. Atunce scuipiră faţa lui şi greaţă lui făceă. tetraev. (1574) 244. Greaţă de niminilea (= din partea nimănui) nu vor aveâ: cuv. D. BĂTR. 11 226. Fără de greaţă (= blând) m’oiu arătă, dosofteiu, ps. 48.
# t A-greaţă loc. adv. = a-nevoie, cu greutate. anon. CAR. | t'.A-i A cuivâ greaţă = a-i cădea greu. Nu-i eră greaţă a minţi. P. maior, ist. 39; cfr. COD. VOR. 13.
II.	(Azi, cu o trecere de înţeles analogă ca' la silă)
1°. Sentimentul de amărăciune s. depresiune sufletească pe care l-ai când „îţi cade greu" ceea ce vezi s. ţi se întâmplă. Bani în pungă nu-i băgă, Că-i băgă un sloiu de gheaţă, De ţi-a fi mai m.are greaţă, mândrescu, l. p. 74/2. Dar în inimă cu greaţă îmi petrec a mea viaţă, epure, p. 5. Tuturor li-i cu dulceaţă, Numai unul are greaţă, teodorescu, p. p. 450. (Prin contaminare cu expresia: „îi cade greu“) Tuturor li-i cu dulceaţă, Dar llinchii-i cade greaţă, Şi greaţa de dimineaţă E scurtare de viaţă. ib. 636, cfr. 600b, şez. ii 76/„.
2°. Spec. Simţul de desgust pe care-1 are omul când „îi cade greu“ o mâncare şi îi vine să verse, cfr. scârbă; p. ext. desgust, silă. (Construit cu îmi vine, mi se face, mă loveşte) De om ce „varsă sânge Ţi-i greaţă a te atinge, dosofteiu, ps. 20, cfr.
97,2.	Veţi mâncâ, până va fi voao întru greaţă, biblia (1688) 101. Robinson... s’au cuprins de o ameţeală cu greaţă, drăghici, r. 9. M’a lovit, să iertaţi, o greaţă, o... furnicătură prin pântece, contemporanul, vii,, 505. îţi vine greaţă şi plictiseală... de încreţiturile obrazului meu. gorjan, h. IV 174. Fetei babei i-au fost greaţă de dînsele. sbiera, p. 209/36. Viindu-i cu greaţă de atâta cutezare... isriRESCu, u. 109/JO, || Pig. Om greţos. Piei din casa mea, greaţă, că chem satul! vlahuţă, n. 131. _
[Plur. (numai ad II 2°) greţe şi greţuri. | Adjective: greţos,-oăsă = (cu înţeles activ) care aduce greaţă (II), scârbos, desgustător; (cu înţeles pasiv) căruia i se face uşor greaţă (II). Cuvinte '(cantemir, ist. 28),priviri (uricariul, vii 80/5), lăudări (pann, e. ii hi),pofte (c. negruzzi, 11 233/6), reţetele (odobescu, iii 11/14), mâncări greţoase. Miros (ispirescu, l. 225), obiceiu (contemporanul, 11 68) greţos. Această podoabă urîtă au făcut pe biata fată atât de greţoasă, sbiera, p. 296/21. Pere săoase... Bagă vina că-s greţoase, mândrescu, l. p. 107/1S. Eră foarte greţos: te miri din ce i se aplecă, caragiale, n. 96/24;tgrecioăsă adj. f. = îngreunată, însărcinată, grea. Pre ceale grecioase le spintecă. biblia (1688) 277,2. Să culcă Elcanâ cu femeăia sa Anna... şi purceasegrecioasă. dosofteiu, v. s. 206. Muiare. îmbrăcate’n soare, având în pântece, grecioase. id. ps. 294.]
—	Derivat din greu, prin suf. abstr. -eaţă. Cfr. Ingreţoşâ.
GRUBĂfjDTĂ s. f. v. greblă.
GR&BĂII s’ m., GREBĂNAR S. a.
GREBĂNOC S. m.,OREBĂNOS, -OÂSĂ,
OREBĂKOŞEI., -EÂ şi -ÎCĂ adj.
GREÎBEN S. m.
greblă vb. I(a>. Râteler. — Absol. A da, a trage cu grebla. Cu grebla oiu greblă, marian, î. 16. Cine dracu-a mai văzut... Cioara cu ciocul greblând? jarnîk-bârseanu, d. 415. || Trans. (Complementul e obiectul care se greblează) A adună, a strânge cu grebla (p. ext. cu altceva). Greăblă,hâdă, fânul bine ! ţiplea, p. p. 81. Samănă... sămânţă de cânepă şi o greblă cu straiele..., ca şl cum ar da cu grebla. şez. ii 128/s. | (Complementul e locul care se greblează) A curăţi un loc prin strângere cu grebla, a potrivi, netezi s. asemănă o arătură, un drum, etc., trăgând cu grebla pe de-asupra. Plugarii... greblează fânaţele. economia, 72. Aleele de curând greblate. sandu-aldea, A. M. 203. | Spec. A netezi o claie, trăgând cu grebla firele de fân care nu s’au aşezat bine. Ca o claie negreblată, jarnîk-bârseanu, d. 426, cfr. doine, 250/8. [Pentru înţelesul „ţe-sâlâ“ cfr. cele spuse la grăbleă (subt greblă). | Abstracte: greblare s. f., greblat s. a.; greblă-tură s. f. = ceia ce s’a adunat cu grebla. Tot felul de greblături. marian, se. ii 207. Se greblează... trăgând greblătura repede spre picior, brebenel, gr. p.]
—	Derivat din greblă.
greblă s. f. Râteau. — Unealtă cu dinţi (de lemn s. de fier) şi cu coadă lungă de lemn; cu ea se adună, trăgându-se la un loc, obiectele răspândite pe pământ, spec. fânul, paiele s. bulgării de pământ. (Cu grebla se grebl(eaz)ă, se dă şez. ii 128/4, se trage, se strânge, se adună, se curăţă). Greble = rastrum. anon. car. Paiele... se string cu grebla, economia, 43, cfr. I. ionescu, c. 186. lagrebla de... adună [cânepa], alecsandri, p. p. 310b/,. Grebla întoarsă cu dinţii în sus, slujeşte la împingerea gunoiului, vrăvului de treierat către par, etc. pamfile, i. c. 145. Cu dinţii ca grebla, şez.
iii	243. :ţ£ Bancherul... îşi făceă mâna greblă (= cu degetele încovoiate şi depărtate puţin unul de altul) ş’adună misele’n banc. VLAiiufĂ, d. 284. [Diminutive: grebluţă s. f. ION CR. III 226, MARIAN, V. 226, GOROVEI, C. 224; (cfr. zgrăbălă) grebăluţă s. f. russo, s. 26, pamfile, c. 26; gre-bnlîţă s.’f., grebliţă s. f. GCR. II 369/)2. | Adjectiv: grebleş, -ă=(despre coarnele vitelor) aduse ca dinţii greblei’(dame, t. 28) ;p^ ext. (despre vite) cu coarnele aduse ca dinţii greblei. Coarne grebleşe. H. I 58, VI 94, XVI 104. O vacă..., coarnele ’nainte greblişe. mon. OF. ap. TDRG. Bou grebleş. H. x 441, 465. | Derivat: greblâş s. m. = lucrător cu grebla (la fân). DICŢ. | Da mateescu, b. 40 se găseşte o formă grăbleă s. f., care pare a însemnă „ţesală“: Şi pe Roşul sâ mi-l scoţi, Cu grăbleaua să-l greblezi... Şi şaua pe el să-mi pui.] ■>
—	Din bulg. greblo, idem.
GRERLĂŞ S. III., GREBLEŞ, -Ă adj.)
GKEBi.i'ţ'A, grebluţă,	j. v. greblă.
grebulÎţă s. f.	J
grec s. m. 1°. Grec. 2°. Marchand.
1°. Individ care face parte din poporul urmaş al Elinilor, care locueşte, în cea mai mare parte, în Grecia, cfr. Romeu. El cu mine eră şi el eră Grec. coresi, ap. GOR. I 15/s?. Măria Ta! Tu pe Greci nu ascultă!... Grecu-i fiară duşmănoasă, Grecu-i limbă veninoasă, Grecu-i boală lipicioasă Ce pătrunde pân’la oase. alecsandri, p. p. 90/20. Om mişel ca şl toţi Grecii, teodorescu, p. p. 560. E Grec împeliţat. hodoş, p. p. 117. Ţi-am plăcut Ca piperul Grecilor, jarnîk-bârseanu, d. 18. Iată că
v. greabân.
GREC
- 304
GREIER
întâlnesc un Grec. Şez. iv G/„. Cal verde şi Grec cu minte, nu s’a văsuţ, zanne, p. i 345. 4^5'e poftesc (s. se îmbie) ca Grecii la puşcărie (s. la temniţă): se zice când se pofteşte unul pe altul să intre sau să ia loc, mai întâi, undeva.
2°. (Mai de mult prin Ardeal şi Banat) Negustor de origine grecească (adesea însă erau astfel numiţi şi Armânii, Bulgarii, Sârbii şi chiar şl Românii veniţi ca negustori de la miază-zi). Scrisori din arhiva Grecilor Sibiiului. iorga, s. d. xii. ||.P. ge-ner. (azi în unele părţi ale Banatului) Negustor, comerciant (mai ales băcan). Du-te la grec şi cumpără sare!
[Feminin: Greacă s. şi adj. (însemnează şi un danţ ţărănesc h. ii 208, pamfile, j. iii 9, sevastos, ’n. 28P/j,). Fecioraş de Greacă mare. sevastos, C. 232/18. Limba greacă, (ca substantiv şl) Grecoaică, f Grecoâie. Aveă o Grecoae la sine. şincai, hr. ii 215/36, (după LB. şi): f Grecoiţă (pronunţ. co-i-).|Diminutiv:Grecuşors.m. Grecuşorul... părăseşte salonul ministrului, ghica, S. xi. | Peiorativ: Grecoteiu s. m. Hoţomani de Grecotei, zilot, cron. 71. Grecotei cu nas subţire, eminescu, p. 247. Hoţule de Grecoteiu! şez. v 46, (cu derivatul neobicînuit) grecoteiesc, -iască adj. jipescu, ap. TDRG. | Abstract: f grecie s. f. = limba grecească. Scrie o Alexandrie den grecie... prea limba ţării noastre, m. costin, ap. GCR. i ]98/3. A curaţi [limba cea românească] de grecie, p. maior, ist. 176, (modern) grecism = tot ceia ce constitue naţionalitatea grecească, (filol.) locuţiune grecească introdusă în limba română. Grecismul şi slavoni-smul mânca limba hronicarilor. russo, s. 64. Grecismul^ cuvântului, hasdeu, i. C. 44. Grecismul pierduse mult teren (iorga, l. i 28), apucase a prinde rădăcini adânci (id. ib. 36), grecitâte s. f. = rasa grecească. Aspiraţiile grecităţii de pretutindeni. id.ib. ii 7. | Ţara: Grecia, Grecia, f Grecliia. | Adjectiv : grecesc, -eâscă (ad 1°) împărăţia (moxa, 369), limba (coresi, e. 2/4), ţara (anon. car., LB.) grecească. Mâncări (c. negruzzi, i 151), cărţi (eminescu, n. 38), traftoloage (creangă, a. IM) greceşti. Lucrase în chip supţire, grecesc, iorga, l. i 33. Porci creţi sau greceşti. H. I Bucate greceşti: nimica, lucru fără nici o valoare, zanne, p. iii497; (ad2°) Un măr... în care este înfiptă o pană grecească, adecă o floare artificioasă de dughiană (Ban.), marian, î. 254. (Substantivat) greceâscă s. f. = nume de danţ (h. vi 64); (Bot.) nume de plantă (h. ii 26). | Adverb: greceşte (însemnează şl un danţ ţărănesc
h.	x 163, pamfile, j. iii 9). Ştii greciâşte? COD. vor. 35/10 (=elineaşte biblia 1688). La şcoala publică se învăţă numai greceşte, c. negruzzi, i 3. A şedea greceşte: cu picioarele încrucişate, turceşte. Sta greceşte pe tron. ispirescu, l. 205. Şe-sând greceşte pe divan, sbiera, p. 160/6. A sta greceşte în inima cuivă = a şti tot ce voeşte şi cugetă cinevă, a-i cunoaşte toate gândurile, chiar şl cele mai ascunse, zanne, p. ii 208. A vorbi greceşte = a fi beat. ib. vi 138. | Verb: greci lVa, (modern, după fran. greciser) grecizâ Ia= (trans. = fact.) a face pe cinevâ să treacă la naţionalitatea grecească, (refl.) a trece la grecism. Românul grecisat.iorga, l. ii 13. Uniigrecindu-se... hasdeu,i. C. 156. Români greciţi. I. negruzzi, i 478. Dumneseu să te ferească de Ţiganul turcit şi de mojicul grecit. zanne, P. vi 670. | Compoziţii (literare): greco-orto-dox, greco-orientâl, ră s. greco-răsăriteân, -ă adj., subst. =care se ţine de religia ortodoxă răsăriteană (înopoziţie cu cea apuseană s. catolică şi cu) greco-catolic, -ă = unit (cu Roma). Orice putinţă de desvoltare culturala se luă greco-ortodoxilor.iorga,
l.	ii 324; greco-român, greco-scîtic, -ă adj. (odobescu, ii 195); f greco-romeu = grec. De neam greco-romeu. dionisie ecles., c. 211, greco-bul-gărime s. f. = venetici aciolaţi în ţările române din Peninsula-balcariică. Toată greco-bulgărimea e ne-
poata lui Trăiau! eminescu, P. 247; grecomân s. m. = partizan fanatic al Grecilor.]
—	Din lat. Graecus, idem.
GRECESC, -eâscă adj., s. f.	i
greceşte adv., grechia s. f. art. I o GRECI vb. I Va, GRECIA, GRECIA	S. f. art. [ V'
GRECIE s. f.	J
grecioâsă adj. f. v. greaţă.
GRECISM S. a., GRECITÂTE S.	f.	s
GRECIZÂ vb. la, GRECO-, GRECOÂICĂ,
grecoâie, grecoî’I'ă f s. f.	I v. Grec.
GRECOTEIESC, -IASCA adj.	I
grecoteiu s. m.	J
GREDisrÂRdU) s. m. v. grădinar.
gref s. m. şi a. Seisieme pârtie d’unepique. - M&-sură de lungime de o jumătate de rup sau ‘/ie parte dintr’un cot. Cotul... se împarte în 8 rupi şi rupul în 2 grefî. climescu, a. 213. O mantă... lungul doi coţi şi un grifu. URICARIUL, IV 136/13. Nu afli alt ca dînsul să ştie cum se’mparte un rup în patru grefuri. c. negruzzi, ii 199/,s. || Spec. (Tip.) Porţie. G. ionescu, c. t. [Plur. gre.fi şi grefuri. | Şi: (+ rif) grif s. m.]
—	Din bulg. greh, idem. Cfr. dubletul rif.
grefă s. f. Greffe. — Cancelarie, într’un tribunal s. curte, unde se depun originalele actelor de procedură şi se eliberează cărţile de judecată. La grefa tribunalelor de prima instanţă se mai depune, la începutul fiecărui an, şi câte un exemplar din registrele cu actele stării .civile, cfr hamangiu, c. C. 20. Citeşte regulamentul grefei! brătescu-voineşti,
l.	d. 58. [Familia: grefier s. m.= funcţionar căruia
ii	este încredinţată păstrarea actelor depuse într’o grefă; el mai asistă, ca secretar, tribunalul şi pe fiecare din membrii lui. îndată ce se va pronunţă hotărîrea..., grefierul tribunalului va citi partea procesului-verbal... HAMANGIU, C. C. 64. Subgre-fk.ru. c. negruzzi, I 111, (cu femininul) grefle-riţă = nevastă de grefier. Nu-mi pasă! strigă gre-fîeriţa. i. negruzzi, i 183.]
—	N. din fran. « grec. yp«'f<u ,,scriu“).
GREGHECIU,	1	.	..
GREGH.ETEL S. m. (Bot.) / V'
greghetîjv s. in. (Bot.) 1°. Geranium pratense. 2°. Erodium cicutarium.
1°. Plantă ierboasă cu florile mari albastre, mai rar liliachii sau albe. Şi: ciocul-berzii, (Mold.) pliscul-cucoarei, (Bucov.) sâgeţică. panţu, pl.
2°. = pliscul-cucoarei. panţu, pl.
[Şi (ad 1°): greglieciu, greglieţel s. m. DICŢ., gre-glieţui s. m. plur. panţu, pl.]
gregheţvi s. m. plur. (Bot.) v. greghetin.
greier s. m. (Entom.) Grillon. — Insectă care cântă monoton, producând un sunet ascuţit şi pătrunzător. Ţinţarii cu fluiere, grierii cu surle... cântec de nuntă cântând, cantemir, ist. 108; cfr, alecsandri, p. i 192. Greerele în vremea agoniselii cântă, pann, P. v. i 150 Grierii şi broatecii din iarbă făceau o musică originală, c. negruzzi, I
100.	Somnoros suspin’un greier, eminescu, P. 251. Stai cu greieriide vorbă, teodorescu, p. p. 176.pân-tatulgreerilor. ispirescu, l. 287. Când omul doarme, greierii întră une-ori în urechi; ei ies dacă se toarnă în urechi oţet tare. leon, medv 94. Ceasornicul casei este greirile. H. ii 127.^-^ cântă greierul în sobă (zanne, p. iii 375) s. greierii în cap (pamfile, j. i) = e sărit din minţi. (După germ. „er hat Grillen imKopfe“?) Are greieri în cap (Bistriţa, în Transilv.)=nu-i în toate minţile, ib. ix 623 (cfr. are
GREIERE
- 305 -
GREŞALĂ
gărgăuni). || Specii: greier-dc-câmp (este negru, are cap mare, bolocănos şi corp scurt), marian, ins. 528, H. iv 54, xvi 44; greier-de-casă (este cevâ, mai subţirel şi mai lungăreţ, are cap mai mic şi coloare gălbuie), marian, INS. 528, H. ii 60, iv 54, xvi 44; greier-de-toamnă= cicoară. marian, ins. 456, cfr. h. iv 54; greier-de-vie. H. xvi 44. II Un fel de jucărie de copii, numită şl lăcustă (descrisă în) şez. ix 131, cfr. pamfile, j. i 341. [Şi: greir, greiere s. m., grier(e), greore s. m. GCR. i 357b/8, grior H. ii 299, (Ialomiţa) griore s. m. ap. ODDE. nr. 755, grei s. m. (plur. grei) H. IX 59, 84. (Pe alocuri cunoscut numai subt forma diminutivă) greieruş, grieruş, griuriiş, greuluş (LB.), gruruş (ib.), greluş (LB., VAIDA, H.’ XVIII 19’, RETEGANUL, CH. 46, CA-tană, b. iii 37), greuruş s. m. (marian, ins. 29, 527, 335, 457, ion CR. IV li9, ii. x 152,422), grâuruş s. m. h. xviii 4, grierâş s. m. gorovei, c. 253, grierel s. m. Iată vine nunta ’ntreagă : vornicel e-un grierel. eminescu, p. 195. | Pronunţ, gri-e-, gre-u-, gri-u-, gră-w-.]
—	Din lat. gryllus, idem.
greiere, greieruş (Entom.) s. m. v. greier. grei sie s. f. v. greutate. gr£ir s. m. (Entom.) v. greier. greiţar s. m. v. creiţar.
GREJi t Vb. IVa v. griji. ghel, greluş s. m. (Entom) v. greier. tMI,ll )
greoii;, -oâie adj., adv. 1°. Lourd, pesant. Lourdement. 2°. Enceinte.
1°. Oare îţi face impresia câ e greu, care în mişcări e încet şi apăsat, care se face cu oarecare greutate, cfr. hălăoiu. Urmează după ei cu un pas greoiu. beldiman, n. p. i 7. Limbă... greoaie, odo-besco, ii 368. Stilul devine greoiu. maiorescu, cr.
i	176. Greoilor spondei. ollănescu, h. a. p. 36. Greoaie (=: îngreuiată) de tot prisosul acesta de apă, Dunărea la Galaţi pare că se opreşte in loc. mehedinţi, r. 14. Greoiu şi mototol, ispirescu, l. 399. Omului cu corpu’ greoiu... şez. ii 73/16. Oploscuţă rotunjoară şi greoaie, stoica, săm. iii 216. Suflatul greoiu al boilor, n. rev. R. i 78. Punoiu urît şi greoiu la miros, contemporanul, iv 129/u. Spirit greoiu, conversaţie greoaie, costinescu. || Adv. Boii clătinau greoiu din cap. contemporanul, iii 656.
2°. Spec. (Prin Transilv.-de-vest şi în Ban., subt forma dial, greoane, despre femei) Grea, însărcinată. LB., marian, na. 18.
—	Derivat din greu, prin suf. -oiu.
gkeomÂnt s. a. v. greutate. grIiore s. m. (Entom.) v. greier. greotăte s. f. v. greutate. greş f s. a. v. groş.
greş s. a. 1°. Faute, erreur. 2°. Torre reste,e non labourâe (entre deux sillons).
1°. Greşală, sminteală (LB., alecsandri, t. 1745). Omul aveâ mintea sa curată şi deşteaptă, judecă, toate împrejurările cu agerime... Nime nu erâ, harnic să-l împingă spre greşuri, sbiera, p. 305/8. A văzut Simina greşurile toate, coşbuc, f. 97. Treaba asta are greş = are greşeli, e greşită, pe une[le] locuri. şez. v 76/8. Ajunse... cu întârziere — mare lucru pentru el care în atâţia ani nu ştiuse ce-i greşul. dunăreanu, r. 77. Fără (de) greş = negreşit, de sigur; fără greşeli, fără defecte, bine. Fără de greş să ştii că să va iară întoarce vrăjmaşul tău la tine. varlaam, C. 268. Fără greş va veni Domnul. dosofteiu, ps. 331. Gă-i veaste rea şi vin Leaşii fără greş (a. 1633). iorga, d. b. I 50. Fără greş pre acela lucru să stai. m. costin, let. i 285/3(>. Voi fără greş pieriţi, beldiman, o. 17. Fragii,
Dicţionarul limbii române, i. III. 1913.
deşi să fac şi din seminţe, însă, din rădăcinile răsădite... ies mai fără greş. i. ionescu, c. 94. Inul se samănă fără greş la Onofreiu. id. ib. 44. Acele timpurii sămănături sânt mai fără greş. id. ib. MAntuiă de spus..., repede şi fără greş, istoria vechiului Testament, creangă, a. 84. Le, scotea la capăt fără de niciun greş. sbiera, p. 304/so. Şi dă gură fără de greş. şez. ii 223/,,. A nu aveâ greş = a nu strică, a nu fi rău, a fi potrivit. însuratul de tânăr şi mâncarea ăe dimineaţă n’au greş (în variante: nu strică s. prinde bine zanne, p. iv 398). c. negruzzi, i 251. întrebarea n’are greş. creangă, p. 172/,,. A da (s. a face) greş = a greşi ţinta, a nu nemeri, a se înşelă. Noi surugiii judecăm omul după bacşiş şi nu dăm greş niciodată cu chiteala. alecsandri, ap. TDRG. [Vânătorii] cu ochiul şi cu mâna nu pot să dea greş. odobescu, iii 49/4. A cercat şl el să vadă de a puteâ trece podul cu ochii închişi, şi n’a dat greş. şez. ix 27. Instinctul... nici face greş vreodată. konaki, p. 293. Aruncă cu atâta meşteşugire, încât niciodată nu făceă greş. beldiman, n. p. i 97, cfr. c. negruzzi, i 173. A da (s. a băga) greş (cnivâ) = a-i găsi greşală s. vină cuivâ, a găsi pe cinevâ de vină. Ş’apoi ce-i dai greş cucoanei Luxiţei? la-i încă hazlie, nurlie, alecsandri, t. 808. La -ce mai băgaţi greş că talpa naţiei e răscoaptă de lenea ce i-o aduce foametea şi neştiinţa? jipescu, ap. TDRG.
2°. Sp e c. (La arat) Petecul de pământ nearat, între două brazde ori printre arătură (ion cr. iv 60), pământul nemişcat de la loc când plugarul ia brazda prea mare, ori boii nu merg pe brazdă (ţara oltului,
iii	nr. 26). Nu-l mai iau la plug, că mi-o făcut locul tot greşuri, ib. Dacă schimbătorul scapă, plugul joacă..., brazda nu-i oablă şi în arătură se face greş. brebenel, GR. p. înprăşitură se ară şi se... grapă ca să nu rămâie greşuri. I. ionescu, C. 180.
[Plijr. greşuri, (ad 2° şl) greşi ţara oltului,
iii	nr. 26.]
—	Substantiv postverbal din greşi. (înţelesul 2° îl are şi rut. ushrich).
greş s. m. Grappillon laisse sur la vigne. — Ciorchină mică de struguri, pe care culegătorii îl desconsideră şi-l lasă necules. Nu iaste mai bun gre-şulu (£iu(foXX:<;) lui Efraim decât culesul lui Avie-zer? biblia (1688) 179b/3. Strugurii mici se numesc cârcei, greşi(sic\ greşală de scris s. presupune
o	formă gres, refăcută din pluralul greşi?). H. iii 13.
—	Presupune o formă lat.-pop. *agrestius, care, cu mici variante, e răspândită pe întreg teritoriul roman, cfr. meyer-lubice, r. wb. nr. 112.
gr£să s. f. v. gresie.
greşă s. f. v. greşală.
greşâlă s. f. 1°. Pdclie. 2°. Mefait, faute. 3°. Er-reur, tort. 4°. Difaut.—(Construitcu verbele a aveâ, a face, a cădeâ în s. la, ţa luâ; greşala se iartă, f se lasă cuv. d. bătr. ii 51, se în dreaptă s. se pedepseşte).
1°. Păcat. Gurăţeaşte toate greşalele noastre, cuv.
D.	bătr. ii 216, cfr. dosofteiu, ps. 59. Greşiţii nu pot să-şi ascunză greşalele lor. biblia (1688) 4/34. Rugă pe Dumnezeu pentru iertarea greşalelor sale. drăghici, r. 38, cfr. c. negruzzi, i 149, şez.
iv	2/34. Pe Hristos să-l iei de mire!... Vei, spăşi greşala mumii, eminescu, p. 100. Ochii şi sprin-cenele Fac toate greşelele. zanne, p. ii 341..
2°. Rău (făcut altuia), faptă rea, vină. Nece-ura greşală de moarte... ăosftojinic nu aflaiu. COD. vor. 55/3 (= vină. n. testament 1648, biblia 1688). Cerea, ertăciune pentru greşala ce i-au făcut, mineiul (1776) 352/2. Capul vinovatului se spânzură... cu o ţidulă vestitoare greşalei lui. C. negruzzi, i
143.	[Copiii] or fi luat greşeli naintea părinţilor. teodorescu, p. p. 167b. Nu e greşala mea, că...
11,20
GREŞELNIC
- 306 -
GRESIE
3°. Lucru făcut râu, rătăcire sau abatere de la tot ce este drept, eroare. De l-ai fi mazilit, s’ar fi făcut mare greşală. neculce, let. ii 205/9. [Omul] cade în greşale. konaki, p. 275, cfr. drăghici, R. 75. întâmplându-să a cădea la greşală părintele d-sale. uricariul, v 234/,. Sânt prea încredinţat., şi nu am greşală. gorjan, h. ii 161. Un înţelept... trebue a îndreptă, greşalele altora, drăghici, r. 13. Scriu franţuzeşte... fără a face mai mult de şapte-opt greşale pe faţă. c. negruzzi, i 9. Căte greşeli va face, să i le însemne, creangă, a. 3. Stăpâne, am făcut o greşală. ispirescu, L. 162. Vină, zău, şi-mi iartă Greşala mea toată, jarnik-bârseanu,
d.	503. Greşală în socoteli, costinescu. Greşeli de tipar— erori. Cuşciugul acoperS greşalele dohtorilor. zanne, p. v 208. Din petece căptuşală, — Mare greşală! ib. iii 293. Cartea [de joc] greşală aşteaptă: se zice jucătorilor neatenţi, ib. iv 299. # Din (s.în) greşală (în opoziţie cu în adins)=în mod greşit, din nebăgare de seamă, fără să observe, să bage de seamă, întâmplător (cfr. v.-rus. grechomi, sârb. grijeskom, idem). Sar odată voiniceşte de pe un mal nalt în ştioalnă, din greşală drept cu faţa’n jos. creangă, a. 61. Cât într’adins, cât în greşală. şez. iii 179/28 Fără greşală = fără greş, fără să greşască. Judecă fără greşală! barac, a. 69.
4°. Defect (corporal). Cu aceaia greşală pot să se hrănească ca şi alalţi oameni, pravila mold.
53,2.	Mijloacele de îndreptarea şi acoperirea suci-turilor şi a greşalilor trupului, piscupescu, o. 155. Greşala lui e că e prea blând.
[Scris şl: greşeală s. f. | Plur. -şeii, .(învechit) -şele (LB.), -şale, cu noul singular: greşă s. f. (foarte des prin Bucov. şi Mold.) O grişeâ cu greu de iertat, sbiera, f. S. 134. | Diminutiv: greşe-luţă s. f. ap. TDRG. | Derivat (neobicinuit): gre-şelnic, -ii adj. = aplecat la greşeli. DICŢ.]
—	Derivat din greşi, prin suf. abstr. -ealji (cfr. bulg. greşita, rus. pogreska, idem).
«jreşei.mc, -A adj., GKEŞELÎrţ'Ă s. f. v. greşală.
GREşi vb. lVa. I. 1°. Picher. 2°. Faire tort (â qqn.).
II.	1°. Se tromper. 2°. Picher. III. 1°. Manquer. 2°. Se tromper (de route). 3°. Manquer.
I.	Intrans., rar trans. (Construit absol. ori cu dativul persoanei s. cu prep. la, înainte, f între = înainte, împrotiva varlaam, ap. TDRG.)
1°. A comite o acţiune rea faţă de Dumnezeu: a face un păcat, a păcătui. Nece întru leagea iu-deiască, nece întru besearecă... cevâ greşim. cod. vor. 66/10. Cine sint aceştefa], şi ce-[aju greşitu?... Aceşte n’au crezut în svfâjnta Troiţe, cuv. D. bătr. ii 320. Ţie unuia greşii şi hitleşug între tine feciu. coresi, ps. 134. Solomon va greşi lui D[u]mn[e]dzău. dosofteiu, v. s. 121/2. Greşiiă norodul la DfumneJ-zău. biblia (1688) 6/ijr-47. Nu nepărăsl, şl chiar când vom greşi ţie\ marcovici, d. 5/ls. Nu ştiu cum să mai zic, ca să nu greşesc înaintea lui Dumneseu. creangă, p. 234. D’oiu aveâ mare păcat, Face-oiu biserică’n sat... Pe din lăuntru cu argint, Să se vadă c’am greşit, doine, 42.
2°. P. ext. A comite o acţiune rea faţă de cinevâ: a face cuivâ un râu, a-i face o nedreptate, a se face vinovat s. culpabil faţă de cinevâ. E să greşite ţie fratele tău... coresi, ap. CCR. 5. Cela ce va greşi priatenului său cel bun, să cheamă să fie făcut greşală cu înşelăciune, prav. mold. 139. Sufletul meu, Spune-mi ce ţi-am greşit eu, De mă mu.nceşti aşă rău? konaki, p. 205. Bietul dobitoc nu i-au greşit nimica, drăghici, R. 99. Şi părinţilor să nu greşeşti! teodorescu, p. p. l66b. Mă urăşti fără vină, Că nimic nu ţi-am greşit, hodoş, p. p. 97. Când ţi-am greşit vorbă rea? bibicescu, p. P. 97. (Construcţie neobicinuită) Uită ce, în nepriceperea mea, am greşit de tine. slavici, CONV. LIT. XV 431.
II.	P. gener. 1°. A face cevâ rău, a face o eroare, ase înşelă. Intrans. (absol.) Judecătoriul nu poate să greşască. biblia (1688) 4/f,r-33. Vă poftesc cetitorilor, pre unde ar fi greşit condeiul meu, să... nu gândiţi că... în pisma cuivâ... s’au scris, neculce, let. ii 196/2. Să-i sici Păsărilă..., nu greşeşti. creangă, p. 245, cfr. 270, 276, etc. Văd eu c’am greşit de-am ponegrit-o aşă de tare cătră d-ta. id. P. 134. Ascultă-m,ă..., şi nu vei greşi, ispirescu,
I.	21, cfr. creangă, P. 165. Nici nu greşi cu gândul lui, căci abiâ să duse cu câţivă paşi mai încolo, ieşiră câţiva stropi din fântână. RETEGANUL, P. iv 47/la. Mă tem că voiu greşi. şez. ii 6/22. Când vrei să nu mai greşeşti, singur tu mustreasă-te pe tine. i. golescu, ap. zanne, p. viii 195. I (în figură etimologică) A face, a comite. Ca să poată şuvăi la greşala ce va greşi... pravila mold. 146. || Refl. Au văsuţ Împăratul că s’au greşit unde au trimes pe Toma. neculce, let. ii 352/34, cfr. 274/13. Bău s’au greşit Craiul în socotelele sale. n. costin, let. i a 19/le. Putea fără a se greşi să-l botese de nătărău, c. negruzzi, i 17. Fata cea mică se greşi (= o luâ gura pe dinainte) într’o zi şi spuse surorilor... ispirescu, l. 234. Să se greşească ca să guste să vadă cum îiborşul. sbiera, p. 119/31. | Spec. (fam.) S’a greşit = a dat un vânt. TDRG. || f Trans. (= fact.) A face să se înşele. Pre Domnul nu l-au greşit ceasurile, biblia (1688) 373.
2°. Spec. (Despre fete) A se lăsă înşelate. De am greşit..., am fost o slabă fată. c. negruzzi, i 18.
III.	1°. Trans. A face cevâ rău, a nu izbuti să faci cevâ bine. Croitorul a greşit haina. (Refl.=pa-siv) Când cămeşa mortului să greşeşte prea lungă... şez. i 125/22.
2°. Trans. A se înşelă luând un lucru drept altul. Blăstemata de slugă! a greşit (== schimbat) răvaşile; în loc să dea pe cel verde Zoei, i-a dat pe cel roz. c. negruzzi, i 24. A greşit căpiţele, şez. m 33/n. || Spec. (Despre un drum) A rătăci drumul, a apucă un drum nepotrivit. Mă opresc, căci mi se pare că iar am greşit calea, odobescu, iii 60, cfr. hodoş, p. P. 194. Drumul că greşeâ Şi se rătăcea, teodorescu, p. p. 418b, cfr. alecsandri, p. p. 59b/26-
(Modern, fig.) Ai greşit adresa!
3°. A nu nemerî ţinta, a da greş. Iată pistolul, şi, ca să nu mă greşeşti, rasămă ţeava de inima mea! C. negruzzi, I 23. (Absol.) Potiră arnăuţească Cu iarbă vânătorească, Unde-a da să nu greşească, alecsandri, p. p. 88b. A greşit ţinta.
[Şi: f agreşî vb. IVa. De aemu să nu mai agre-şeşti. varlăÂm, c. 150. | Derivate: greşit, -ăadj., adv.= (cu înţeles activ) care a greşit (spec. despre fete), vinovat (faţă de cinevâ); (eu înţeles pasiv) care a fost făcut, pus, etc. laloc greşit. Că-i era rău greşit lui Antioh. neculce, let. II307/,c. Unde va fi vreun cuvânt greşit, cu linişte tocmiţi! evstratie, ap. GCR. I 79/29. De mă ţii... greşit... antim, p. xxviii/31. Cu-noscură că-s greşite, pann, p. v. iii 97. Şi tu, mândră, eşti greşită! jarnik-bârseanu, d. 249. Fetele greşite erau cununate în toată forma de jusii comunali. frâncu-candrea, M. 171. Eşti greşit dacă crezi că... — te înşeli. (Subst.) împăratul prii-meaşte pre păcătoşii şi greşiţii, dosofteiu, v. s. 5. Iartă nouă greşalele noastre, precum iertăm şl noi greşiţilor noştri! (Adv.) A croit mânicile greşit. A socotit greşit. (Cfr. negreşit), greşittfr, -oâve adj., subst. Dziş... greaşitoriloru, (: delinquentibus): nu rădicareţi cornul, psal. sch. 234, cfr. 72.]
—	Din paleosl. greşiţi (bulg. gres?,, sârb. grijesiti, rus. greşiţi, rut. hrisyty) „a păcătui11 (înţelesul II 1° în bulgăreşte, de asemenea III 2°: gres7, pitit „greşesc drumul11, iar III 3° în v.-rus., în rut. şi în slov.).
gresie s. f. I. 1°. Gres. 2°. Pierre â aiguiser.
II.	1°. Sassoire.
1.	1°. (Miner.) Piatră compusă din grăunţe mici
GREŢOS
- 30? -
GREU
de nisip. Din basinul Buzăului până la Vatra-Dor-nei... mai peste tot întâlneşti forme dulci, săpate în păturile slabe ale gresiei, mehedinţi, r. 7; cfr. H.
xi	324 (: „un fel de piatră,11). Din gresie gospodarii îşi fac cute. pamfile, i. c. 378.
2°. P. ext. Cute de ascuţit coasa, făcută din astfel de piatră, dame, t. 37, cfr. H. II 319, vii 485, ix 484. Ar cerul, cutea, gresia, se face din piatră tare şi cu faţa potrivit de aspră. Ou ea, udă, ascuţim gura coasei din când în când. Gresia se ţine în tioc. ion cr. iii 228. Luă cu dînsa
0	gresie, ispirescu, l. 194, cfr. 25.
II.	P. anal. (cu 12°). 1°. Bucată de lemn care vine de-asupra osiei dinainte a carului, formând, împreună eu osia, corpul în care intră gruiul şi inima carului; numită şl: perinoc, scaunul de din ainte, masă, baargic, baingic (dame, t. 9), speteaza de lemn care se suprapune piscului (h. iv 254), cfr. h. i 140, ii 3, 13, 62, 81, 101, 118, 132, 194, 203, 214, 221, iv 11, 44, 253, xii 31, 140, xiv 72, xvi 48. || Speteaza de lemn suprapusă osiei pe care stă capul grindeiului plugului. H. iv 253.
2°. (Plur.) Gresii: citat fără explicare între părţile morii. H. xiv 351.
[Şl: greâsă s. f. păcală, r. 70, barcianu, (ad I 1°) gres» s. f. pamfile, i. c. 396.]
—	Din alb. gerese „răzuş (de olar)“. g. meyer, alb. wb. 130. (Ou greu există o legătură etimologică intre acest cuvânt şi între cuvintele romanice, reprezentate prin fran. gris, de origine germanică şi citate la meyer-lubke, r. wb. nr. 3876).
gheţos, -oăsă adj. v. greaţă.
greu, grea adj., adv., s. a. A.. I. Lourd, pe-sant; grand, nombreux; enceinle; profond; in-supportable; grave. Lourdement, pesamment, pro-fonde'ment. II. Difficile, pinible, malaise, scabreux, rigoureux, grand, dur, inaccessible. Difficilement, peniblenient, d charge. B. 1°. Difficulte, poids, charge, embarras. 2°. Gros.
A.	Adj. şi adv. 1. (în înţeles material, in opoziţie cu uşor).
1°. în sens fizic, toate corpurile sânt grele (PONT, F.
16), de-oare-ce sânt supuse legii gravitaţiunii ; în limba de toate zilele însă greu e ceea-ce apasă tare asupra suprafeţii pe care stă, ceea-ce trage mult la cântar. 0 taftă cu fir de cele grele. GHEORGACHi logofătul, let. iii 315/2S. Vântul svârle’n geamuri grele picuri, eminescu, p. 48. Voinicii osteneau, Că povară grea duceau, jarnîk-bârseanu, d. 309. Aurul este mai greu decât argintul. | Adv. Marfa apasă greu la cântar. # A se lăsă greu pe... = cu toată greutatea corpului. Ea se lăsase...greupe al lui braţ. eminescu, p. 212, cfr. şez. iii 100/4, ii 122/s4.
2°. P. ext. Care e încărcat cu o sarcină, care e greu din pricina conţinutului său. Eră greu (=gemeâ) pământul de. atâtea jivine, reteganul, p. v 6. | (Despre o turmă) Numeros, mare. Grea turmă de
01	se vede. şez. ii 4/ls>. | (Despre o oaste, o tabără) Mare, înarmată cu toate accesoriile, cu artilerie, care, etc. Au intrat cu oaste mai grea iarăşi în ţara leşească, axinte uricariul, let. ii 149/16, cfr. E. văcărescul, ist. 253/s8, calendariu (1814) 109, sevastos, n. 94/„ bibicescu, p. p. 240. Ajungând ea la Solomon cu putere grea... calendariu (1814) 126/8. S’o rădicat tăhări grele, mândrescu,
l.	p. 119/19. Călăreţi grei (în opoziţie cu uşori): înarmaţi cu arme mai grele, spre a face mai mult servicii de combatanţi decât de cercetaşi. Călărimea la Români trebue să fi fost de două feluri: grea şi uşoară, bălcescu, M. v. 613. | (Despre avere) Mare. Mult bănet şi grea avere, teodorescu, p. p. 478b/6. || (Despre o casă = familie) Cu copii mulţi, cu multe guri. Având şl casă grea, cu mare cheltuială. neculce, let. ii 238/a0, cfr. antim, p. 155. Casa voastră-i casă grea. şez. ii 80b/ss. || Spec.
(Despre femeie s. femeiuşte de animale; în vechime complinit une-ori prin „de prunc" s. „în pântece41) împovărată, însărcinată, îngreunată, gravidă, groasă. Oricine va găsi fata grea de prunc, poate să o ucigă. pravila mold. 54. începând fata a-i păreâ că-i grea... dosofteiu, v. s. 4. Eu sânt în pântece grea. biblia (1688) 227. Eră multe [femei] şl grele, de-şi făceă copiii prin grosuri. N. costin, let. ii 26/s0. Fiind greă de şase luni. mineiul (1776) 180b/,. [Vulpea] fiind grea..., au fătat căţeii săi. ţichindeal, f. 2. [Femeea] purcede grea. marian, na. 30, cfr. zanne, p. ii 580. Fata rămase grea. ispirescu, l. 63, cfr. 95, şez. ii 81/4. (Transilv.) Grea-mare aproape să nască, în ultimele stadii ale gravidităţii (cfr cu borţul la gură). Când muiereae grea-mare... trimite după moaşe, pitiş, conv. lit. xxxvi 548, cfr. frâncu-candrea, m. 238. (Tot aşâ în bulgăreşte: trudna). :ţ£ Greul-pământulni : nume de câne (în basme). Cfr. odobescu, iii 182.
3°. Fig. Care face impresie că e greu, că atârnă s. apasă. Mie-e greu capul ca de lut. coşbuc, b.
10.	Ochii (= pleoapele) i se făcuseră grei. id. F. 75.
0	lene grea (= apăsătoare) se lasă din cerul cald. vlahuţă, p. 4. | P. ext. (Despreoameni; construcţia: greu la cevâ) Greoiu. Cine posteaşte, nu iaste greu la rugă. varlaam, c. 69,2. Oameni dosnici, grei la vorbă, încât şi dracu-i ocoleşte, reteganul, p. iii 28/6. | Spec. (Despre somn) Adânc. Somnul cel greu. biblia (1688) 37. O Doamne, da greu somn am dormit! ispirescu, l. 119, cfr. şez. iv 6/13, jar-nîic-bÂrseanu, D. 237. |] Adv. Capul greu cădeă pe bancă, eminescu, p. 233. A dormi greu= adânc (tot aşă la Bulgari, Albanezi şi Neogreci, cfr. papahagi, p. A. nr. 241). | Spec. (în legătură cu verbele „a oftă, suspina1*) Din adâncul inimii. Buhna greu suspină, alecsandri, p. i 60. De odată greu oftă jarnîk-bârseanu, d. 500. A aveâ inima grea = a fi plin de griji, trist. Vorbeşte-mi cu blân-deţă, n’aş vrea să plec de-aice cu inim’ aşă grea. I. negruzzi, vi 220. A aveâ mână grea=care loveşte primejdios; care e neîndemânatică (la scris, desemn, etc.) A aveâ cap greu s. a il greu de (s. la h. iv 160) cap = a nu pricepe uşor (cfr. germ. schwer von Begriffen). Cum văd, eşti cam greu de cap. creangă, a. 164. De n’ar aveă cap greu, L-aş învăţă tot mereu, alexici, l. p. 21/10.
4°. Fig. (Despre mâncări) Care iţi împovărează stomahul. Va fi mâncat niscare bucate greale. pravila mold. 68,2. (Adv.) A cădea (s. mistui) greu = a produce indispoziţii de stomah. Racii greu se mi-stuesc. contemporanul, ii 911. || (Despre miros) Care produce scârbă, greaţă: neplăcut, nesuferit, Acest must... are miros tare greu de pucioasă.
I.	ionescu, C. 203. Aici este nu ştiu ce miros greu. c. negruzzi, i 89. Un miros greu de ceapă, odobescu, iu 18/1S. |P. ext. (Despre aer) Mirosind greu, neaerisit. Atmosfera grea. eminescu, N. 52, cfr. şez. ii 101b/31. (Adv.) Miroase greu. şez. II 226/31.
5°. (Neobictnuit) Adv. Grav, adânc. Cornul plin de jale, Sună dulce, sună greu. eminescu, p. 105.
11.	(tnînţeles mai abstract, în opoziţie cu lesne s. uşor).
1°. Care pentru om prezintă o greutate, o dificultate, care se poate face numai cu multă încordare de putere: anevoios, dificil. Bătrâneţele grele, konaki, p. 295. La început se pare greu, dar te vei deprinde, c. negruzzi, i 9. Problema este foarte grea. maiorescu, Cr. ii 138. Aceasta este cea mai grea slujbă, ispirescu, l. 29, cfr. 28. | (Despre boale, dureri, nevoi, ofense, asupriri, sentimente neplăcute, etc.) Pe care le suporţi anevoie: grav, chinuitor, primejdios, mare, dureros, straşnic, crâncen, vătămător, etc. 11 închiseră mai la grea închisoare. neculce, let. ii 315/t1. S’au omorît cu grele şi cumplite morţi. id. ib. 234/33. E grea ocara ce ne-o faci. coşbuc, f. 13. Cuvinte... grele (= aspre şi ofen-sătoare). sandu-aldea, săm. vi 1070. Eu mă duc
GREU
- 3t)8 -
GREI}
la grea bătaie, jarnîk-bârseanu, d. 316. Durere (PANN, e. II 94, ŞEZ. II 222b/20), Căzătură (doso-FTEiu, PS. 33), turbureală (id. ib. 23), supărare (id. ib. 24, 39), scârbă (id. ib. 12), neputinţă (mineiul, 1776, 184), boală (ib. 160, ispirescu, l. 311, zanne, p. iii 522), urgie (alecsandri, p. ii 465, jarnîk-bârseanu, d. 312), belea, (creangă, p. 219), robie (MÂndrescu, l. p. 120/14), rană (zanne, p. ii 685) grea. Certări (mineiul 1776, 105), pricini (pravila 1814, 79), friguri (drăghici, R. 138), nevoi (zanne, p. iii 159) grele. Dor (alecsandri, p. i 197; jarnik-bârseanu, d. 88, 310), necaz (drăghici, r. 37), păcat (alecsandri, p. i 6) greu. | (Despre vreme, ploaie, iarnă, etc.) Furtunos, friguros, mare, etc. Multe şi greale ploi. dosofteiu, v. s. 110, cfr. jarnik-bârseanu, d. 279. Vânturi greale. id. ib. 3,2. Dat-au Dumnezeu o fortună grea. neculce, let.
ii	398/2!). Adăpost pe ploaie’n vreme grea. coşbuc,
F.	76, cfr. şez. ii 66/s. Iarna va fi mai grea. şez.
i	126/2Î, cfr. 152/16. | (Despre timp, împrejurări, situaţii, etc.) Zbuciumat, plin de privaţiuni, critic, etc. Acele grele şi amari minute, bălcescu, m. v.
80.	împrejurări grele, Doamne fereşte! creangă, p. 330. Zile grele, jarnîk-bârseanu, d. 257. La grea vrem,e m’ai pălit! şez. ii 81 /s. Trei ani grei îţi cătănesc. hodoş, p. p. 218. | (Despre drumuri, locuri, etc.) Anevoie de străbătut, inaccesibil. Dacia... cu grei munţi întărită. P. maior, ist. 276. Cărările vieţii fiind grele şi înguste... eminescu, p. 229. De grea cale mi-l găteşte, şez. i 46b/30, cfr. ispirescu,
l.	27. Unde-a fi drumu' mai greu. şez. I 166b/i9.
| (Despre respiraţie) Anevoios. Respiraţia grea. delavrancea, s. 131. | (Despre biruri, datorii, porunci, etc.) Anevoie de suportat s. de împlinit, împovorător, apăsător, mare. Pre mazili dăjdi grele [punea], neculce, let. ii 259/31, cfr. (grei bani) 27i!/23. La greu bir mi-l aşezară. ,şez. iii 212/13, cfr. (boieresc greu)
iv	17/34. Am tocmit... cu plată grea. uricariul, xiv 239/26. 0 venit o grea poruncă, jarnîk-bârseanu, d. 312. || Adv. Anevoie. Cu urechile greu auziră, cod. vor. 104/9. Visurile unei nădejdi care sau niciodată, sau foarte greu poate fi împlinită. marcovici, D. 12/9. E rămasă de bărbat, şi-i tânără, şi-i greu. coşbuc, f. 73. Ştiu cum, se fac de greu trebile acestea, creangă, p. 172, cfr. 193, 199. Trăesc în lume greu. şez. iii 19b/13. Este bolnav... greu. zanne, P. II 501. (Poarte adesea) Greu de... (urmat de un part.-subst., mai rar de un infinitiv; mai de mult adverb, azi adesea adjectival, acordându-se cu substantivul) = anevoios. Nu eră greu de a scoate dărâmăturile de pietre, drăghici, R. 116. Versuri grele de înţeles, odobescu, iii 64/4. Sânt grei bătrânii de pornit, Dar de-i porneşti sânt grei de-oprit. coşbuc, b. 22. Ce-i mai greu de ales decât omul? creangă, p. 167. încercarea trebue să fie cât mai grea şi de priceput şi de îndeplinit, şez. i 98/,5. Locuri... grele de străbătut, ib. iii 103/21. A-i fl (s. veni s. cădea s. pică zanne, p. v 657) cuivâ greu (cevă s. de cinevâ s. de cevă, ori de a face s. să facă cevâ) = a simţi greutatea unei situaţii, a se aflâ într’o situaţie dificilă, a nu-i veni (cuivă) bine, a nu-i tihni, a nu-i prii, a nu-i plăcea ; a simţi silă, milă,, a i se urî, a se săturâ (de cevâ), a-1 supară pe cinevâ (cevâ); (rar) a-i fi ruşine. Mai vârtos le eră greu, că n’aveâ apă. dosofteiu, V. s. 156,,. Şi-i eră prea cu greu, că eră ţara stricată mai înainte vreme, neculce, let. ii 333/3s. Să ne în-trecem din trântă. — Din trântă? Doar de ţi-e greu de viaţă! creangă, p. 52, cfr. 211. Că pe Toma mi-l tăiă Pe la furca pieptului... Unde-i greu voinicului. alecsandri, p. p. 73. Poate că ţi-au venit greu De când tu mă caţi mereu? ib. 112b/14. Nu ţi-i greu să vorbeşti, frate? alecsandri, t. 462. Măi Neamţule, nu ţi-i greu, Când vezi sânge pe ciacău? jarnîk-bârseanu, d. 315. Li eră amu şi lor greu de a tot fi cumătri! sbiera, p. 188/3. Ea atunci s’a roşit la obraji, fiind-că-i eră greu de mine.
slavici, ap. TDRG. Cădzându-i greu acesta cuvânt... dosofteiu, v. s. 93. De te-oiu prinde cu oca mică, greu are să-ţi cadă. creangă, p. 206. Doamne fereşte, să nu-ţi cadă greu singur, id. 201. Ia, o leacă, îmi cade greu. şez. iii 159b/2. Blestemul părinţilor E ca piatra munţilor, Cade greu copiilor, zanne, p. iv 543. (După germ. schwer fallen= a nu putea ţineâ piept cheltuielilor) Căzând publicului prea greu acordarea unei trupe teatrale pe timp mai îndelungat,... achiemat... pre doamna Fani Tardini pentru opt reprezentaţiuni. sbiera,f. S. 193. (Acordat) Că-s cătane tinerele Şi le cad armele grele. mÂndrescu, l. p. 36/6. A o duce^greu = cu greutate, anevoie. O duceă el, nu-i vorbă, greu... chiriţescu, conv. lit. xliv,2 656.
2° f Care se poartă râu s. e duşmănos faţă de om: neapropiat, neaccesibil. Măcar că mai înainte eră glumeţ şi vorbitoriu, dară după aceia se făcuse foarte greu. şincai, hr. iii .121 /3S. Se plânse de Nemţi că sânt grei şi scumpi, bălcescu, m. v. 282.
| Rău, aspru. Ştiutu-te-am, că eşti om greu (la Coresi: iute), de seaceride unde nuseameni. varlaam,
c.	298. Oameni răi şi grei. id. 172. | (Ou acelaşi înţeles, despre norod, lupi) Am găsit vreme să ies dintr’acel norod greu, că sânt nişte oameni foarte necredincioşi, neculce, let. ii 373/20. întră-vor lupi grei întru voi, cei ce nu vor cruţă turma. cod. vor. 22/13. Lupii cei grei ce s’au arătat cu piei de oi. mineiul (1776) 66, cfr. 70. | (Despre mâna care loveşte) Cu ucigaşe şi greale mâini pornindu-se..., îl a-pucădecap. ib. 1022/a, cfr- dosofteiu, v. s. 69,2. | Incomod. Dachii... era grei împărăţiei Romanilor cu ceale dease ale lor răzbateri şi prăzi. P. maior, ist. 1.
B.	S. a. 1°. Greutate (II), situaţie grea, necaz, nevoie, povară.. (Printr’un genitiv se indică la ce se rapoartă greutatea; adesea in legătură cu „nevoie", „păs“, „amar“, etc.) Greul născutului să-l poarte, moxa, 3i7/20. Pleacă-ţi ureachea... De-mi uşurează greul, dosofteiu, ps. 46. Greul datoriei (id. v. s. 32), mântuirii (mineiul, 1776,162), iernii (amiras, let. iii 96/36), vieţii (alecsandri, p. i 62, I. negruzzi, ii 134), negrii vecinicii (eminescu, p. 277), anilor (contemporanul, V, ii 481), păcatelor (alecsandri, p. p. 255*7,,). @ei din urmă aveâ greu mare, bătându-se necontenit, neculce, let. ii 357/12. Moscalii... trăgeâ atunce mare greu de sete. id. ib. 360/23. Că-şi răşchiră oaste, şi la greu n’a aveâ, cu ce să se bată. id. ib. 351/6. Să nu încapă la vrun greu despre vezirul. N. costin, ib.
ii	127/,,. Au trimis la Poartă pentru greul şi păsul ţării. mag. ist. ii 349. Ieşind Mihaiu-vodă din tot greul, muşte, let. iii 44/24. Au purtat toate nevoiele şi grelele, acsinte uricarul, ib. 174/34, cfr.
II 152/12. N’au vrut să ni facfă] bine la greul nostru (1705). iorga, S. d. vi 96. Scapă-mă din acest greu! alecsandri, t. 958. Se alintă... lăsând tot greul pe fata moşneagului, creangă, p. 283. La mare greu m’ai băgat, sbiera, p. 87/14. Când a fila un greu... id. ib. 74/33. Arătându-le greul şi amarul în care trăesc. şez. iii 238/23.:$:A duce greul (unui lucru) = a aveâ de împlinit s. de suportat partea cea grea a unui lucru. Cei săraci duo greul, coşbuc, b. 226. Duce tot greul gospodăriei, ib. I 265/20.
A scoate (pe cinevâ) de la greu = dintr’o situaţie precară. [Celui ce] îi stă în putere a scoate pe om de la greu, [i se zice:] unde a pus el mâna, apus şi Dumnezeu mila. şez. ii 75/3, cfr. sbiera, p.
77/8. Ţi-e mai mare greul să...=te apucă jalea. Ţi-i mai mare greul să stai şi să te uiţi la aceste risipituri pline de spini, marian, t. 153, cfr. id.
O.	ii 40. | f Mare greu (-(- subst.) = cantitate mare de...
Au dus multă somă şi mare greu lemn din Moldova la Tighine. neculce, let. ii 314/27. | (Loc. / adv.) Cu (mare, f uiult) greu = greu, cu malta/ greutate s. dificultate, anevoios. Cu mare greu ad scăpat, de au ieşit din mănele lor. neculce, let.
ii	263/10. Este cu greu, sici, a-ţi schimbă năravu-
GREUIÂ
- 309 -
GREUTATE
rile. marcovici, d. 10/18. Cu greu este să se procopsească. drăghici, R. 13. Calu-i... cu greu in sânge ’noată. alkcsandri, p. i 268. Din sfera mea veniiu cu greu, Ca să-ţi urmez chemarea, eminescu, p. 264. Cu mare greu găseşte drumul, creangă, p. 47. Că mie nu-mi pare rău... Numai o ţâr’ cam cu greu. jarnîk-bârseanu, d. 158. Cu mult greu am scris şi adastă carte, dosofteiu, v. s. 6. (Construit cu de -f part.) Locuri pustii şi cu greu de străbătut. CREANGĂ, P. 237. A cădea (s. yeni) cuivâ cevâ cu greu = a-i cădea s. veni greu (cfr. II 1°). Nu-i trebue să-i trimită din ţară nici bani nici alta nimica, ca să nu cadă cu greu pământenilor. neculce, ap. TDRG. Această slujbă nu va cădi cu greu ţărei. E. kogălniceanu, let. iii 252/26, cfr. uricariul, 1196/,,, barac, t. 11. îi veni foarte cu greu. gorjan, h. i 6/S3, cfr. pann, e. iv 138. Cu greu îmi vine să mă despart! doine, 7/,0, cfr. şez.
i	141b/31. Din' (f îu, de) greu (în legătură cu a oftă, a răsuflă, a munci, a câştigă, a adună, a aveâ bani; a dormi, a adormi, etc.) = greu (I 3°), mult, tare, adânc. Oftând din greu, suspină, eminescu, p. 262. Baba oftă din greu. creangă, p. 74, cfr. jarnîk-bârseanu, d. 371, şez. I 43/21. Băsuflând din greu. eminescu, n. 56. Da din greu mai adormisem! creangă, p. 278. Câştigă bani în greu. dionisie,
c.	222. Dacă au început a muri în greu, s’au lăsat de ţeremonii. id. 183. Adurmiră de greu. moxa, 353/41. Foarte de greu strigă, varlaam, c. 302. Au suspinat de greu. M. costin, let. i 300/as. De greu tnlburându-să. cantemir, hr. 96/,.
2°. (Despre armată) Mulţimea cea mare, grosul. Merge la oraşul Gherghiţa unde găsi greul ordiei tătăreşti, bălcescu, m. v. 230.
[Plur. (ad A) grei, (f grăi cod. vor. 66/,,), grele, (ad B) grele, rar greuri (jipescu, o. 118). | Diminutive: greuţ, -ă adj. (s. nădejde, ap. TDRG.), greuşor, -oărâ’adj., greuleţ adv. (pann, h. 10); (pronunţ. gre-u-).]
—	Din lat. pop. grevis, -e, idem (din gravis -f-levis). Cfr. dubletul grav.
greuiâ vb. Ia v. îngreuiâ.
GREurfHE f, greuikţă f s. f. v. greutate.
greuleţ adv. v. greu.
greuluş s. m. (Entom.) v. greier.
gkeumAnt s. a., greunAtăte s. f. v. greutate.
greubîâtic, -A adj. Corpulent. — (Bihor) Cor-pulent şi greoiu. Un bătrân înalt, pieptos, greuna-tic. slavici, n. 15.
—	Derivat din (în)greunâ, prin suf. -atic.
grecr^ş s. m. (Entom.) v. greier.
greuşor, -oară, greuţ, -A adj. v. greu.
greutate s. f. I. l°-2°. Poids. 3°. Fardeau, charge. 4°. Importance. 5°. Indisposition. II. 1°. Dif-ficulU. 2°. Embarras. 3°. Bigueur. 4°. Gros (d’une armee).
I.	1°. în înţeles fizic, greutatea e apăsarea în jos a unui corp (poni, F. 16), adecă rezultanta gravita-ţiunii asupra tuturor moleculelor unui corp, gravitate; in limba de toate zilele, greutatea e noţiunea opusă u ş u r i m i i. în practică, unitatea de măsură prin care se exprimă greutatea e gramul. Greutate specifică v. densitate; greutate monetară -- greutatea reală a unei monete, spre deosebire de conţinutul ei în metal nobil (encicl. r.); greutate volumetrică — greutatea unui volum hotărît (sandu, s. 32); greutatea brută şi netă v. c., cfr. dară. Greutate mare, cfr. tarhat. La cumpănă... mintea ca o greutate Apăsând, pe rău în bine a preface abiă poate, konaki, p. 283. Carnea,... de multă greutate şi căldură să moaie, drăghici, R. 70. Bolta cerului se sparge subt a apei greutate. C. negruzzi, ii 5. Ca greutate încape într’un car, da ca mahala
(= volum) nu. conv. lit. xlivh 132, cfr. şez.
iii	70/*.
2°. Concretizat. (La plur.) Bucăţi de metal, de formă şi mărime bine determinate, care servesc spre a arătâ cât trage la cântar s. Ia cumpănă un obiect, pond. | Bucăţi de fier (în formă de mici drugi, cu două globuri la capete) care servesc spre a întări muşchii celui ce face exerciţii gimnastice cu ele, ridicându-le, haltere. | Spec. Greutatea fântânii = butucul de lemn s. piatra prinsă de capătul cumpenii, spre a ţineâ echilibrul găleţii; (Munt.) coinace. dame, t. 179.
3°. P. ext. Sarcină, povară. Au zburat... cu aceă grozăvie de greutate pe spatele sale. sbiera, p. 87/23. | Spec. Sarcina femeilor grele. îşi poartă greutatea cu uşurinţă. | (Jur.) Sarcina, datoria de a suportă cheltuielile, etc. Spesele... ce s’ar face sânt în greutatea deponentului, hamangiu, C. c. 406. | Om cu greutate — cu casă grea. pamfile, c.
4°. Fig. Influenţă, trecere. Boierii care avusese greutate la Nicolai-vodă. neculce, let. ii 33. Deputaţi... care nu aveau nici o greutate, maiorescu,
d.	ii 7. Vorbă cu greutate, pamfile, c. || Valoare, însemnătate, putere documentară. Să cântărim... greutatea argumentelor, maiorescu, cr. ii 262.
5°. Indispoziţie cauzată de o mâncare care „ţi-a căzut greu“. Şl pânea face greutate stomahului. cantemir, ist. 37, cfr. bianu, D. s. | Opresiune sufletească. Simţiiu că mi se luă o greutate de pe inimă.G. negruzzi, i 10, cfr. 54. | Greutate în somn— cauchemar. pontbriant. | Greutate de a răsuflă — opresiune, bianu, d. S.
II.	1°. (în opoziţie cu uşurinţă) Dificultate, ane-voinţă; p. ext. trudă, osteneală. Lucrurile... ieugreutate întru a fi dobândite, konaki, p. 303. A.cest caic... întâmpină mare greutate a să alătură de corabie. drăghici, R. 11. N’a avut multă greutate a câştigă inima ei. C. negruzzi, i 21. Este un mijloc de a scăpă de această greutate, eminescu, n. 53. Când ai şti cu ce greutate se capătă! creangă, p. 211. în calea aceasta întâlni nişte greutăţi şl mai mari. ispirescu, l. 57.zj^rLoc. adv. Cu (mare) greutate = greu, anevoie de tot, cu mare greu. Au obosit până ce cu mare greutate au găsit o fântână, drăghici, r. 40. Cu mare greutate a putut să ajungă până la sfânta Duminecă, creangă, p. 92.
2°. Povară (fig.), lucru (stare, situaţie, etc.) greu de suportat, nevoie, greu (B). La dînsul să curăm (— alergăm) întru greutăţile noastre, varlaam,
C.	228,2. La a mea greutate Dumnedzău m’ascultă. dosofteiu, ps. 23, cfr. 18, 29, 30, 35, 39, 45. Au început... a arătă greutăţile şi cheltuelile Porţii.
e.	kogălniceanu, let. hi 252/s. Greutatea chel-tuelilor (uricariul, i 214/28), suspinelor (c. ne-GRUZZI, I 52), acestui amor (eminescu, n. 71), jugului (zanne, p. v 370). Nemărginita greutate ce videm pentru că nu avem nici cui vinde moşiile noastre, uricariul, iv 191 /21. Pătimeşte cine ştie ce greutăţi, şez. i 37/6. || Spec. f Dări, angarale, asupriri. Să aibă a plăti dajdea şi toate greutăţile. pravila mold. 3,2. Şl pe breslaşi greutate [scoteâj. neculce, let. ii 259/31. Care greutate şi nevoie nu pociu arătâ câtă au făcut pe bieţii săraci, e. kogălniceanu, let. iii 202/24. || f Greutate asupra cuivă — plânsoare împotriva cuivâ. LB.
3°. (Despre iarnă) Asprime. De greutatea iernei mulţi Leşi au pierit, muşte, let. iii 27/30. Prevesteşte greutatea iernii, şez. i 152/,5. || Timp furtunos. Când veţi vedeă o greutate (nori cu furtună)... şez. ii 141/4.
4°. (Despre oaste) Mulţime, gros. Văzând ei atâta greutate de oşti ce le vin asupră. MAG. ist. iv 159/s. Ieşind cu greutatea oştilor, dionisie, c. 170.
[Pronunţ, gre-u-, | Şi: greotâte s. f. GCR. i 101/30.
| Cu alte sufixe : greime (grăime, f grenime) s. f. = greutate, povară; vreme grea; mulţimea, forţa, grosul (unei oştiri). îş[i] îngreuiă trupul cu
GREUT1Ş
- 310 -
GRIJĂ
greimia herului. dosofteiu, v. s. 216, cfr. (gândurilor) 46,2; cfr. 46, 59. Scăzind greimea lor în cum-penele lumei. dionisie, c. 46. Nici o greime a păcatului. antim, p. 35. Geme'ăe multul greimei Luntrea. coşbuc, m. 115/33. Când vine o greime mare (= vreme furtunoasă) şi are să bată sloata. şez.
iii	49/26. Şi au pornit împăratul greimea oştii lui în gios. neculce, let. ii 336/s6, cfr. „345/,Oştile turceşti şi greimea mag. ist. ii 209/20. în ţări unde stătură grăimile tătare. I. negruzzi, ap. TDRG. Nici greuimea sarcinii... ne va spăriiă. cantemir, hr. 298. Mărimea şi greuimea a atâta împăfră]-ţiie. id. ib. 233, t greuinţă s. f. = greutate. Ne cutremurăm de mare şi de nepurtat greuinţa carea asu-pra-ne vine. cantemir, hr. 297/,„(Ban., Transilv. de vest, Bihor) greumânt (greomânt) s. a. = chin, muncă (popovici, R. D. 119), greutate (II), greu (B). Numai D-zeu ştie... ce greumânt îi apăsă sufletul. popovici-bănăţeanu, ap. TDRG., (-[- îngreuna, Transilv.) grennătâţe s. f. = greutate, jahresber. viii 82; cfr. greaţă.]
—	Din lat. pop. *grevîtas, -atem (în loc de gra-
vi	tas), idem. Cfr. dubletul gravitate.
grevtIş s. a. v. grohot3.
grevă vb. Ia. Grever.— (Franţuzism) A împovăra (o proprietate) cu ipoteci. Talentul... Grevat ţi-l vezi deodată c’o primă ipotecă, mirea, C. i 106.
—	N. din fran.
grevă s. f. Greve. — încetarea lucrului din partea unor lucrători s. funcţionari coalizaţi, pentru a obţinea condiţii mai bune. A fi, a se pune în grevă.
—	N. din fran. « Place de Greve din Paris unde, în trecut, se adunau lucrătorii neocupaţi).
GRIBÎţă s. f. (într’o satiră pop. din Ardeal) Şi e vina din sucală, De se face pânza rară, Şi e vina şi din spată, De s’a făcut pânza spartă, Dar e vina şi din iţe, De e pânza tot gribiţe. şez. viii 187.
—	Cfr. bulg. grib şi griba „năvod, mreajă de prins peşti“.
gricăi vb. IVa. A mişună, a fol (?). Puii [de drac] ’n puţ gricăiă Ca frunza şi ca iarba, mateescu, b. 131.
GR*ER, GRIERĂŞ, GRIERE,	)
GRIEREL, griervş s. m. (Entom.)/ * S
Grif s. m. v. gref.
grifcă s. f. v. gripcft.
GRIJĂ s. f. I. 1°. Souci. 2°. Attention. 3°. Soin.
II.	Service (pour un mort).
I.	Absol. s, urmat de să s. de inf., de prep. de s. despre, ori de un genitiv obiectiv. Construcţii: am(de), îmi e(în), sânt în, dau de, intru la s. in, scap de, port(de), duc grijă.
1°. Sentiment de nelinişte, de neastâmpăr sufletesc, însoţit de temere pricinuită de o presimţire rea, păs, îngrijorare. Neavând nici o grije. biblia (1688) pr. 3/33. Nu-i iaste grijă .de moarte. mineiul (1776) 186 2/2) cfr. varlaam, c. 228, a. El ştie că... vei şă-l mazileşti... şi este în grijă. Deci de vei... să faci surgun pre feciorul Radului-vodă... îi va ieşi grija, neculce, let. ii 205/,,,. Intrară în grije să nu-şi isprăvească [Mihaiu-vodăj deregătoria Ardealului de la împărăţia Neamţului. N. costin, ap. TDRG. Nepurtând grije de vicleşug despre Grit... id. ib. Şesând subt corturi, de grija omorului, muşte, let. iii 19/37. Fugiţi dar, griji neodihnitoare ! marcovici, d. 2. Toţi alergară pe acasă... cu grija în suflet, c. negruzzi, i 78. N’aibi nici o grijă! îmi răspunse, id. ib. 39. Plăcut e ceasul de griji ne’ntunecat! alecsandri, p. i 132.
Aveă grijă să n’o audă. creangă, p. 97. Dar mă tem nu cumva să... — De asta ţi-i acuma în grijă, stăpâne ? id. ib. 161. Despre asta, n'ai grijă! id. ib. 79, cfr. şez. 1 102/8. Fata intră la grijă că are să fie biruită, ispirescu, l. 45. Nu ştie ce se face de grijă. şez. iii 91/,4. Amar grija-l rodeâ. jarnik-bârseanu, d. 489. Omul cu ibomnice... multe grije duce. jahresber. viii 284. Am scăpat de-o grijă! j| P. ext. Obiectul grijii cuivâ. Drăguţul şi grija mea, toată. COŞ.BUC, je. 27/ar Iaca şi codrul Grumă-zeştilor, grija negustorilor; şi spaima ciocoilor ! creangă, p. 119. # f Cu (mare) grijă = (loc adv.) foarte îngrijorat; (loc adj.) îngrijitor, care inspiră grijă. Banele..., unele sâmt de moarte... altele... nu sâmt de moarte, ce să vindecă...', acestea încă sânt.... cu grijă,pentru... poftele ceale reale (= îngrijitoare, din cauza poftelor ce le aţâţă), prav. 493. Au stătut în Roman cu mare grijă de Tatari. M. costin, ap. TDRG. Mergând cu mare grije şi sfială la Domnul, dionisie, c. 165. Fără grijă = (loc adv.) fărâ nici un gând neliniştitor, fără teamă. Fără prepus sau grijă de primejdia menită, konaki, p.
262.	Se porneşte Fără grijă de păcat, alecsandri, p. 1 13. Petrecea (dionisie, e. 166), treceau (drăghici, r. 65), dormi (creangă, p. 132) fără grijă.
2°. Atenţiune încordată, pază (ca să nu se întâmple cevâ rău). A aveâ (de) grijă= (mai ales prin Transilv.) a băgâ de seamă, a luâ seama, a griji (II 1°). Acum să ai grije, că maică-ta mearge la
o	nuntă! BARAC, t. 9. Aibi grijă să nu mă’nneci! jarnîk-bârseanu, d. 139, cfr. 360, (grije) reteganul, p. 11 31/30. Ai de grije, bagă de seamă ce faci! reteganul, p. i 1/19, cfr. 4/lt (de grije) 11 54/j, doine, 90/,. îţi vom aveă noi grijă de coşarcă. reteganul, p. iii 86/..„. A da (s. lăsă) în grija (cuivâ) s. de (s. în) grijă (să...) = a recomandă atenţiunii, îngrijirii cuivâ, a da s. a lăsâ cuivâ în seamă. Se culcă..., dându-le de grije ca nu cumva să adoarmă, creangă* p. 7. Tata mi-a, dat în, grijă... ca să mă feresc de om roş. id. ib. 202. îl lasă în grija morţii, şez. iii 237/19. ^ (Loc adv.) Cu (mare) grijă,= cu mare băgare de seamă. Cei ce cu grijă pre cei patru evanghelisti vor citi... evanghelie (1693), ap. GCR. I 308. Este un lucru prea cu grijă mare a ispiti, neculce, let. ii 355/34. Păşeşte cu grijă !
3°. Preocupare casă nu seîntâmple cuivâ cevâ rău. Grija noastră n’aib’o nime! eminescu, p. 85. J|P. ext. Supraveghere asupra cuivâ s. a cevâ, interes viu (cu gând de ocrotire) pentru binele cuivâ, străduinţă (şi pregătiri din vreme) ca cevâ să se facă bine s. ca cinevâ să aibă toate cele necesare, îngrijire, purtare-de-grijă, solicitudine. Când să va tâmplă ori bărbat ori fămeae.... neavând grijă cumu se cade de pruncul lor... prav.'370. Aveă grijea milostenia, dosofteiu, v. s. 132,2- Le purtă de grije în toate dzîle. id. ib. 73, cfr. neculce, let. ii 261/3M (de grijă) drăghici, r. 140, şez. ii 50/,. Purtă grijă ce eră treabă, neculce, let. ii 220/)5. Să poarte grija de suflet, mineiul (1776) 80 2/2> °fr-drăghici, r. 27, 40. A lui grijă pentru toate o vesteşte Ziclitorîul. konaki, p.267. Unchiu-său... a avut grigea creşterii lui. E. văcărescul, ist. 247/9. Despre grija (= îngrijirea) teascului, economia, 165. Cine-ţi poa/rtă de grije (= te îngrijeşte) acolo, cine-ţi face prânzul? ghica, s. 249. Vara d-tale vă roagă... să purtaţi de grijă (= să vă îngrijiţi, să-i pregătiţi din vreme) pentru cai. alecsandri, t. 13-15. N’au avut grijă (= n’au îngrijit) a-şi aduce aşternut. odobescu, iii 18/16. Las’arhimandritului Toată grija schitului, Lasă grija sfinţilor în seama părinţilor, Clopotele să le tragă... eminescu, p. 162. A avut de grije (= s’a îngrijit) şi pentru aceasta. ispirescu, l. 107/,0.
II.	(Mold., mai ales la plur.) Pomeniri făcute în deosebite răstimpuri pentru cei morţi, marian, î. 370. Să fie îndatoraţi a răspunde şi banii câţi vor
GRIJÂL1U
- 311 -
GRIJI
cuprinde... toate grijile mele până la trei ani. uricariul, xi 329/,3. Zece Ui grija de trei sile. ib. xvii 56/28. îndată după înmormântare, părintele Gavril vine şi propune cum să se facă grijele şi rugăciunile. i. negruzzi, i 18.
[Plur. griji, (rar) grije. | Şi: grije s. f. | Negativul: (învechit şi pop.) negrijă (negrije) s. f. Cu negrija leneei. coresi, e. 11/,. Vedem, neamul omenesc"... la mare negriji aflăndu-se. biblia (1688) pr.3/„. Pentru negrijealof, au fost trecut Gotthii în Misia... cantemir, hr. 207/30, cfr. 316/25. întu-nerecul negrijii. mineiul (1776) 1512/2. întărind... toată negrija. uricariul, i 82/3. Răutăţile stupilor purced din negrija, (= lipsă de îngrijire), economia, 198. Petrecusem două luni de odihnă şi de negrijă (= lipsă, de griji). C. negruzzi, I 320. Din negrijă (= din nebăgare de seamă) am băgat şi pielea ta în foc. reteganul, p. ii 47/8]
—	Din bulg. griza, idem (în celelalte limbi slave cu alt înţeles, cfr. berneker, sl. wb. 359).
(iiuj Ăi.ii, -ie adj. v. grijuliu.
grijanie s. f. Eucharistie.—(Bis.) împărtăşanie, cuminecătură. Cum sântem împărtăşiţi şi ce se face cu sufletele noastre, dacă el n’a avut dar şi grijania ' lui n’a fost grijanie ? vlahuţă, ap. TDRG. Din pâne se face sf. grijanie, şez. v 137/,,. Veni cu grijania, păsculescu, l. p. 254.
—	Derivat din griji, prin suf. -anie (cfr. bulg. grieenje „grijă").
grije s: f. v. grijă.
griji vb. IVa. 1. Se sottcier. II. 1-2°. Prendre garde. 3°. Mettre de c6t4. 4°. Se donner de la peine. o°. Se chercher un nid (de la poiile). 111. 1°. Avoir soin (de). 2°. Soigner. 3°. Preparer. 4°. Communier.
III.	Faire les services pour les morts.
I.	(învechit) A fl îngrijorat, a-i fi cuivâ grijă, a se teme (că se poate întâmplă un rău), a-i păsa cuivâ de cevâ, ase îngriji, f Trans. Frica care am grejitu, venitu-mi-au (— de ce mi-a fost frică, n’am scăpat), biblia (1688) 364b. Nu griji (-= n’aveâ grijă de{aceaia! alexandria, 136. i| Intrans. (construit cu de) De aceastea să grijimu şl dsua .?i noaptea! varlaam, c. ii 4,2. Negrijind de înfricoşările celor fără de Dumneseu. mineiul (1776) 190 ‘/a- Toţi dormiţi în pace, De nimic grijiţi, La nimic gândiţi! teodorescu, p. p. 492b. j[ Refl. (absol. şi construit cu de) De îmbrăcăminte ce vă grijiţi? varlaam, c. 225, cfr. 300. Noaptea mă grije seu cu inima mea şi sughiţă sufletul mieu. id. ib. 279. Ce te grijeşti (= ce-ţi pasă) de ţara mea ? alexandria, 28. De nimica să nu vă grijiţi! marcovici, d. 1. Orbul de noapte nu se grijeşte şi udul de ploaie nu se teme. zanne, p. ii 653.
II.	(Transilv.) 1°. Intrans. şi refl. (mai ales la imperativ) A băgâ de seamă, a luâ seama. Stăpâne, stăpâne, griji ce faci, că... agârbiceanu, d. ţ. 115, cfr. reteganul, p. iv 11 /, s, doine, 66, bibicescu, p. P. 66. Te grijeşte dar, să nu ajungi şi tu pe 'aici ! reteganul, p. II 62/18. Părinţii... dimpreună cu moaşa, grijeseu ca să vadă ce vor visă,. marian, na. 154. | Trans. A băgâ în seamă, a ascultă de... Ei nu grijiră poruncile mele. ms. (a. 1691), GOR. i 289.
2°. A păzi. Intra ns.'Grijeşte de sac până e plin! zanne, p. iii 341. Grijeşte de haine, că-s nouă! (Braşov). | Trans. Că io grijesc uliţa, Ca cătana porunca, mândrescu, l. p. 98/, 3. El îşi grijeă pieptarul, ca ochii, reteganul, p. v 62/,a.
3°. Trans. (Despre mâncări) A ie, pune bine, a le păstrâ pentru a doua zi. Grijeşte' mâncarea asta pe mâne ! (Sibiiu).	(.
4°. A-şi da silinţa, a se strădui. Să ne grijim să-l aducem întru săvârşire, ţichindeal, f. 134.
5°. Refl. Găina când îşi caută cuibul să se ouă, se zice că se grijeşte. H. xvm 19.
III.	A aveâ grija cuivâ, a purtă de grijă de cevâ. (în limba literară înlocuit aproape totdeauna prin îngriji).
1°. A priveghea asupra cuivâ ocrotindu-1, a fi preocupat de binele cuivâ înzestrându-1 cu toate cele trebuincioase, a ţineâ cevă subt necurmată supraveghere s. pază. Trans. Grijiiâ străinii şi ne-meriţii. dosofteiu, v. s. 25. A ce nu o grijiâ să o tămăduiască ? id. ib. 125,2, cfr. 58,2, 72,2, ps.
30,	36. Au lăsat pe Isaia şi pre Buhtea pârcălabi, ca să le grijească [cetăţile], ureche, let. i 119/,s. Pre fete sărace le grijiâ, le însestrâ. neculce, let.
ii	399/25. Până când fierbe musiul cu mare sâr-guinţă'trebue grijit, ca putearea mustului să nu facă pagubă în buţi. economia, 164. Inima la, tin' rămâne... Grijeşte-mi-o, mândră, bine. jarnîk-bârseanu, d. 338. Maică, maică, draga mea, Grijeşte pe mândra mea Cu vin roşu strecurat, doine, 45/24. (Ironic) Cu minte mi-ai mai fost, dar’ te-oiu grijieu! sbiera, P. 276/21 ]| Intrans. (construit cu de s. pentru, cu să s. cu inf.) Grijeşti de dînsul. dosofteiu, ps. 28. De toate grijaşte Dumneseu. mag. ist. ii 131 /,2. Priatenii... să grijească cu vorbe do-moale a-l împăca, calendariu (1844) 59, cfr. E. VĂ-cărescul, ist. 273,'9. Grijeă cu sel pentru binele oraşului, sbiera, f. s. 274, cfr. p. 1 /„. Griji-voiu şi eu de tine. reteganul, p. iii 35/18, cfr. jarnîk-bârseanu, d. 181. || Refl. (construit cu de) Deaca ne grijim, noi. de ale trupurilor noastre... coresi,
e.	ni/,,. î)e mântuirea noastră să ne grijim. mineiul (1776) 164 ’/2. Grijeşte-te ! = cruţă-ţi sănătatea. polizu.
2°. Trans. A da toate îngrijirile necesare, arân-dui, a curăţi. Feciori de boieri grijiţi bine. NECULCE, let. ii 334/26. [Peştera] eră grijită binişor, mineiul (1776) 137. lepele..., când le grijeă, grijite erau. creangă, p. 107. Fata... fântâna... o grijeşte bine. id. ib. 287. Grijeşte-mă şi cwrăţă-mă de omiei! rd. ib. 287. Luând căţăluşa, o spălă şi o griji foarte bine. id. ib. 286, cfr. (băiatul) 75, (armele)
194,	(caii şi căruţile) sbiera, p. 5/s8, (bourul) id. ib. 81/,,. || Spec. Trans. şi intrans. Apune în rânduială o casă, a o curăţi direticând-o. Să grijească casa cum ştiu ele. reteganul, p. v 61/, e, cfr. şez. i 191/,9, ii 26/3S, teodorescu, p. p. 147b. Să n’o laşi nemăturată şi negrijită! şez. i 127/13. Grijeşte prin casă. | (Mold.) A curăţi materiile din care se găteşte cevă. După ce...vei griji bine [căpăţâna de oaie] cu apă îndesată, să-i scoţi creierii. MS. (a. 1749), ap. GCR. ii 44. Lama... după■ ce-au grijit-o cum se cade, tăind-o în patru părţi, două le-au pus să se frigă, drăghici, r. 270, cfr. 66. Trei purcei, grijiţi gata. creangă, a. 107.
3°. Trans., refl. şi intrans. A face toate pregătirile necesare pentru cevâ, a procurâ din vreme cele necesare, a (se) aprovizionâ s. prevedeâ cu cevâ. Să grijiiâ de puţîneâ gustare, dosofteiu, v. s. 110,2. Alegea pre un voinic şi-l grijiiâ de jărtvă. id. ib. 137,2. Vine călare cel Grec, grijit bine de răsboiu. id. ib. 88,,. Grijiră de mâncat, biblia (1688) 159. Au grijit cetatea cu oaste şi cu bucate. neculce, let. ii 240/u, cfr. 269/38. Grijiţi armele voastre! c. negruzzi, ii 23. L-au grijit de toate câte-i trebuia, sbiera, p. 152/15, cfr. 66/,4, 164/5. S’au grijit şl de unele şi de altele, id. ib. 132/,,. M’am grijit cu feliu de feliu de bucate, id. ib. 164/5, cfr. 256/g. Mulţi oameni se grijeau să fugă. id. f. s. 96. | (Despre suflet) A face toate pregătirile pentru odihna vecînică. Să fiu îngăduit macar trei sile, în care să-mi grijesc sufletul, creangă, p. 316, cfr. (de suflet) alecsandri, p. p. 78b/,4.
4°. Trans. (Bis.) A împărtăşi cu sfânta Cuminecătură. Au chiematpre preotul să-l grijască. B ARAC, T. 71. Nu s’a grijit la Paşte şi la Crăciun? Cine ca dînsa a mai atins sfântul potir cu toată sine-
GRIJIL1U
— 312 -
GRINDĂ
renia ? delavrancea, s. 30. N’ai... Nici popă ca s’o grijeşti. teodorescu, p. p. 323/8. (+ să mă împac) Ad’un popă... Păcatul să-mi spovedesc, Cu Domnul să mă grijesc. ib. 581. Cfr. grijanie.
III.	f Trans. (Despre morţi) A face slujbele de îngropăciune s. „grijile11 (II). Şi la moartea lui, din cea bogăţie multă ce avusese, n'aveă cu ce-l griji; au vândut un sat... de l-au grijit. neculce, let.
ii	246/10. Să o grijască după moartea ei: uricariul, xvi 50/j.
[Imper. grijeşte! şi (Transilv.) griji ! la plur, (Ban., în rimă): De poteră nu grigiaţi! reteganul, tr. 39/31.
| Şl: (cu disimilare, cfr. citi > ceti) f greji vb. IYa. || Abstracte: grijire s. f., grijit s. a. Ne-ai grijit noao toată grijirea aceasta, biblia (1688) 267. Au trebuinţă de grijire. uricariul, i 198/s. Despre gri-jitul vinului, economia, 162, grijitură s. f. (Transilv.) = grijirea odăilor. Cfr. LB., f grijinţă s. f. Darul lui Dumnedsău va acoperi pre voi cu darul grijinţei. dosofteiu, V. S. 158,2, cfr. 156. | Adjectiv verbal: grijitor, -oare. Grijitor iul Dumnedsău. dosofteiu, v. s. 144. Maică (barac, a. 32), muiere (reteganul, tr. 136/s) grijitowre. || Forme negative (învechite): negriji vb. lVa (încercare neizbutită de a româniza neologismul neglija). Nu negriji mai mult pe vecina sa. I. negruzzi, iii 24. O fată care îşi negrijeşle corpul, marian, o. ii 39. Se negrijeşte... graiul românesc, sbiera, f. s. 146, negrijire s. f. Negrijirea cuvintelor (hasdeu, i. c. 91), formei (maiorescu, cr. i 205), negrijit, -ă adj. = lăsat fără supraveghere, fără pază, fără garnizoană; nepregătit (de luptă); nelmpărtăşit cu sfintele taine; neglijat la îmbrăcăminte (LB.). Va lăsă [pe bolnav] negrijit. pravila mold. 49,2. Iaste foarte negrijită [milităreşte] cetatea, dosofteiu, v. s. 194. Au venit împăratul fără de oaste, negrijit. neculce, let.
ii	347/a2. Să moară aşă, negrijită. N. rev. r. 42. Rău-i... de cel ce moare , negrijit. şez. iii 115/21, cfr. teodorescu, p. p. 53o, negrijitor, -toâre adj. = neglijent. Ajunse a fi cel mai... negrijitor subprefect. c. negruzzi, i 111, cfr. LB.]
—	Din bulg. griza se, idem. Cfr. îngriji.
grijiliu, -ie adj. v. grijuliv.
GKUisrfĂ f s. f. v. griji.
GRIJliv, -A,t, Gltijjlic, -Ă, 1	iiuliv.
GRIJULIU, -IE adj.	/
grijuliv, -Ă adj. Soucieiix. — (învechit şi pop. în Mold. şi Bucov.) Cu grijă, îngrijitor de gospodăria, trebile şi lucrurile sale (creangă, gl.); plin de griji (pamfiLe, j. ii). Om gânditoriu şi grij-livu. dosofteiu, v. S. 1,2, cfr. 47. Lupul, între toate jiganiile pururea mai socotit şi mai grijliv în chitealele sale. cantemir, ist. 119. Chibzuit la răsboiu, grijuliv foarte, dionisie, C. 219. Vreun om milos şi darnic, grijăliv şi voinic, konaki, p. 300. în Englitera... gospodarii sânt foarte grijă-Uvi. I. ionescu, C. 171, cfr. 184. Eră harnic, grijuliv şi chiabur, creangă, p. 37, cfr. a. 105. Nevastă sirguincioasă şi grijilie. marian, o. ii 159, cfr. na. 138. Grijulia şi duioasa maică, sbiera, f. S. 97, cfr. 323, P. 293/3S. (Subst.) Grijlivulpururea treaz şi deşteptat iaste. cantemir, ist. 72. [Şi: f grijliv, -ii, grijăliv, -ă, grijiliu, -ie, grijuliu^ -ie adj., (negativul:) negrijuliv, -ă adj. Negrijulivi şi săbavnici la răsboiu. dionisie, c. 180. | Ou alt sufix: (cfr. bulg. griznji) grijnic, -ă adj. La cei grijnici să aţâţe pofta, biblia (1688) 3/p,..,,,. Grijnica mamă pregăteă, rufele băieţilor, vlahuţă, ap. TDRG., (negativul:) f negrijnic, -ă adj. LB. Episcopul ce va fi negrijnicu de bisearică... pravila (1640), ap. HEM. 1976/s.]
—	Din bulg. grijliv, idem. Cfr. îngrijlivi, în-grijăluire.
grilă s. f. v. crilă.
grilaj s. a. Grillage. — Gard de zăbrele de fier Mormintele sânt... împrejmuite cu un grilaj de fier. iorga, n. R. b. 234. [Plur. -lajuri şi -laje.]
—	N. din fran.
grimasă s. f. Grimace.— (Franţuzism) Strâmbătură, schimonosire a feţei. Strâmbăturile, grimasele... cusururile care îndeamnă pe oameni să râdă unii de alţii, russo, s. 6. Baronul face un tur iute şi cu multe grimase, c. negruzzi, iii 64. | Fig. Mişcări ale feţei pentru simularea unor sentimente nereale. Deprindere, grimasă este simbetul pe gură. eminescu, p. 305. [Plur. -mase, (vulgar) -masuri: Vesi grimasuri ce întoarce! vlahuţă, d. ii 21.]
—	N. din fran.
grimeă s. f. (îmbrăc.) v. dirmeâ.
grin s. a. v. ghin.
grind s. a. 1°. Butte. 2° Pârtie du moulin.
1°. Ridicătură mică, dar prelungă, în regiunea inundabilă a unui râu (com. G. murgoci), întindere de pământ, cevâ mai rădicat, în mijlocul apelor (h. ii 251); p. ext. loc ardicat (h. vii 384), deal mic, tapşan (păsculescu, l. p. 8); spec. loc mai ridicat dintr’o livadă pe care nu se produce nimic (viciu, gl., h. v 147); cfr. H. II 207, IV 82,
xii	30. Când Dunărea abia revarsă peste maluri, nu mai vedem nici balta [= regiunea inundabilă, lunca]... şi nici ogoarele cele bogate, ci mai toată câmpia are aparenţa unei întinse mlaştine, din care iese numai câteva locuri mai ridicate — grindurile — pe care se adăpostesc vitele şi-şi dispută dreptul de a păşună puţina iarbă de pe ele. antipa, d. 2; cfr. grădişte, popinâ. La, grindul cel mare la privatul Manei (a. 1579). CUV. d. bătr. i 253. Flămânda este situată pre un grind şi în apropiere de baltă. I. ionescu, m. 537. La hanul cel mare din deal, de pe grind, săpunaru, săm. iv 864. Şoseaua pietrăluită... ieşen pe grindul Mocanului până în malul Dunării, murgoci, săm. iii 142. A ajuns pe grindul purcăreţii, a sărit purcarul. sandu-aldea, ib. IV 11. Toate privaturile, toate jăpşile, toate grindurile, id. A. m. 5. Caraorman, numele unui grind acoperit cu păduri, mehedinţi, R. 14. Dare-ar Dumneseu un foc în pădurea grindului. jarnik-bârseanu, d. 91. în padinile aceste se mai face grâul, dar pe grinduri mai nici-decum.
H.	v 148.
2°. Parte a morii (nedefinită, probabil grindeiu).
H.	x 512.
[Plur. grinduri.]
—	Din paleosl. gred'i» (atestat numai cu înţelesul de „grindă,11. în limbile slave însă,urmaşele lui greda au şi înţelesul de „strat11, în bulg. de „treaptă11, iar în sârb. de „bancă de nisip11, cfr. berneker, sl. wb. 348-349).
grindă s. f. 1°. Poutre. 2°. Viagere. 3°. Pârtie du moulin â foulon et du pressoir. 4°. Fasce.
1°. Bucată de lemn lung şi gros, cioplit dintr’o bârnă şi întrebuinţat la construcţiuni, cfr. anon. car., h. ii 118, 222, x 539, xii 140. Un ban [e a se plăti], de 2 grinsi sau de 2 uşori, ce vin(e) pe apă. uricariul, xix 38O/24, cir. 1 87/13. Teslarii cioplind grinsile cu bărsile. drăghici,r. 44, cfr. 118. Dinpă-durile ce ei exploatează scot... grinsi'i. ionescu, p. 70. începe a chiti copacii trebuitori :ista-i bun de... grinsi, ista tde tumurugi. creangă, p. 48. Erau nişte şerpi ca nişte grinsi. reteganul, p. iii 15/34, cfr. teodorescu, p. p. 518b. Picioarele ca grinsile. păsculescu, l. p. 252. Nici din grindă cerc de bute, Nici din mojic om de frunte ! zanne, p. iii 175. (P. anal.) Grinsi de fier. cantemir, ist. 89. || Spec. Bârnele orizontale pe oare se razimă greutatea acoperişului casei (şi care, la casele ţărăneşti, se văd din odaie, fiind adesea cioplite cu multă
GRINDAR
- 313 -
GRINDINĂ
măiestrie). Colţurile tavanului cu grinzi, eminescu, n. 38, cfr. p. 192. Buricul , băieţilor se păstrează in grindă, marian, na. 419. Se ascunse într’o crăpătură de grindă de la tavanul casei, ispirescu, l. 221. A încrestă în gr indă = a însemnă spre a-şi reaminti cevâ, fie vre-o noutate, fie cevă, neobicinuit de la o persoană, zanne, p. iii 176. A tăiă în grindă — a nu face nimic s. nici o treabă, ib. || P. ext. Tavan. Ne ridică, în grindă, zicând „tâta mare!u creangă, a. 37. Toată ziua se oglindă, Şi gunoiu-i până ’n grindă, jarnîk-bârseanu, d. 441, cfr. doine, 51/4. 4^ A. pune ochii în grindă— a fi pe moarte, zanne, p. iii"176. || Joc de copii: De-a lipitul sticlei în grindă, pamfile, j. ii 318, marian, î. 212.
2°. Scândura care se află pe păretele dinspre miazănoapte, de-asupra patului, pe care sânt aşternute lăvicerele, ţolurile şi scorţurile. pamfile, i. C. 442.
3°. (La piuă) Lemnul în care se opresc maiele. dame, t. 1,68, cfr. pamfile, i. c. 307. | (La teasc) Scândura groasă ce se află de desuptul „broaştelor“. ib. 222, cfr. LB.
4°. (Modern, după germ. Balken) Bucată a scutului vinei steme, care, când e singură, îl taie orizontal prin mijloc, ocupând o treime a lui. Afară de capul de bour, se mai află pe banii moldoveneşti scutul împărţit în două jumătăţi, pe una cu grinzi transversale, pe alta cu flori de crin. D. sturdza, ap. HEM. 243l/s.
[Plur. grinzi. | Diminutiv: grindiiţâ s. f. Două grinduţe. economia, 24, cfr. jarnîk-bârseanu, d. 502; grinduliţă, grindişoârâ s. f. DICŢ.j Derivate: grindar s. a. şi m. (grindarii. gorovei, c. 180) = grindă mare, care se pune de desuptul celorlalte grinzi de la o casă, de-a curmezişul (marian, se. i 212), meşter-grindă. Moaşa stinge luminile în grindar. marian, na. 273, cfr. gorovei, c. 300, sbiera, P. 323/4-5 ; grindărie s. f. (citat între meseriile sătenilor). H. xi 506. | Colectiv: grindiş s.
a.	(plur. -dişuri). Ia/r cei meşteri mari, Calfe şi zidari, Cum sta pe grindiş, Sus pe coperiş. alecsandri, p. P. 191 /a6, cfr. 186b/i2. Pe ei că-i găseâ Sus pe cel grindiş, Pe cel acoperiş, mat. folc. 28.]
—	Din paleosl. greda, idem. (Pentru înţelesul 2°, cfr. rut. hfady „scândură de-asupra vetrii, pe care se ţin blidele11).
GRINRÂR s. a. şi m., grindăkie s. f. v. grindă.
GRINHEÂ, GRINUEICĂ, l	.	,	,
gkinu&ie s. f. (Iht.) / v' §rindel-
grinweiu s. a. 1°. Poutrelle. 2°. Pârtie de la charrue (fleche), de la herse, du metier ă tisser, du moulin (arbre de couche, axe des ailes), du moulin ă foulon, de la balangoire,du puits (treuil), de la broie, du joug. 3°. Butte.
1°. Grindă mică (costinescu) ce se pune orizontal şi de-a-curmezişul la diferite construcţiuni. [Frasinul] este bun la fel de fel de zidiri pe uscat şi. în apă, dar mai vârtos de grinzi(i) şi grindeaiuri este foarte bun. COD. silv. 17. Spânzurătoarea! Un grindeiu de stejar stă prins în zid de amândouă laturile, iar în mijloc este o verigă ruginită de care se anină ştreangul, c. negruzzi, i 311. || P. anal. Colac mare, numit şi capul praznicului (H. ix 83), pânea pe care nepoţii o duc moşului ca plocon la praznice, după ce a fost pomenită de preot (Mehedinţi, com. i. marinescu).
2°. Spec. a.) (La plug) Sulul cel lung [orizontal] în care sânt întărite toate celelalte părţi ale plugului (marian, d. 53), partea cea mai lungă şi mai groasă a plugului, care stă cu un cap pe rotile, iar la celalalt poartă coarnele, fierul ş. c: (ţara oltului, III nr. 24), patul plugului (ţ’iplea, P. p., COSTINESCU). Plugul de care se slujeşte ţăranul are grindeiul de lemn (stejar sau ulm); cel adus din străinătate îl are de fier. dame, t. 36, cfr. H. ii 3,
50,	62, 80, 88, 101, 132, 146, 168, 186, 194, 195, 203,
207,	214, 221, 244, 322, III 4, 430, IV 11, 44, 57,, IX 439, X 32, 77, ECONOMIA, 20, I. IONESCU, D. 322. Grindeiul pân’ l-am, tocmit, S’a gătat de plugărit! jarnîk-bârseanu, D. 390. Pluguşor Cu plazu’ ăe molit, Cu grindeiu’ zugrăvit, vasiliu, C. 173. Mi s’o rupt grinăeiu ’n două. ţiplea, p. p. 81. Să taiu Un grindeiu de plug. şez. ii 222/,6.
b.)	Lemnele care se întretaie, formând trupul grapei. Grapa, e alcătuită din grindeae şi din colţi. economia, 22.
c.)	Talpa războiului de ţesut, dame, t. 134.
d.)	Pusul de lemn al morii (dame, t. 152, 162), osia roţii de moară (Com. i. corbu), cfr. H. iii 4, xiv 436. Din... stejari se fac grindeile de moară.
I.	ionescu, d. 250. | în piatra [de moară]... vine un gringeiu (o ţeavă de lemn), ca să nu se clatine fusul. liuba-iana, m. 104.
e.)	Fusul ce învârteşte roata de apă a piuei. pamfile, i. c. 307.	.	'
f.)	Sulul de lemn râzimat pe cei doi stâlpi bătuţi în pământ, la scrânciob, ib. 470.
g.)	Vârtejul pe care se suceşte odgonul puţurilor cu găleată, ib. 464.
h.)	Bătătorul meliţoiului. ib. 206.
i.)	Ceafa jugului, dame, t. 13.
3°. Grind (.1°). viciu, GL. Fapt-ai pod pe la grindeie. păsculescu, l. p. 8.
[Plur -deie şi (rar) grindeiuri. [ Şl: (singularul nou) griudeu s. a. economia, 22, grândeiu s. a. (ad 2° a) h. iii 18, (ad 2° d) h. xi 429 (scris: grândeiu) ]
—	Din paleosl. * grendelb (derivat din greda, cfr. bulg. gredel, sârb. grfidelj, rus. grjadilb, etc., mai ales cu înţelesul 2° a. berneker, sl. wb. 349, jaii-resber. v 313).
GRiNi)Eres.m.,GRiifi)EicşĂs. f.(Iht.) v. griiidel.
grindei, s. m. (Iht.) Cobitis barbatula. — (Mold., Bucov., Transilv. de nord) Peşte mio (cam de 10 cm), înrudit cu ţiparul, cu corpul aproape cilindric, de coloare verde-gălbie cu pete mari negre, pe spate şi pe burtă fără solzi, încolo cu solzi foarte mici; pe buza de sus are şase mustăţi lungi; trăeşte în râurile de munte; se mai numeşte: moină, vâr-lan, molan, molete. antipa, f. 196—198, cfr. (grindei) H. x 68, 152, 538* [Şi: grindeiu s. m. marian, grindeie s. f. h. X 4, 20, 21, 31, 45, (= moină) 260, com. i. corbu, grindek (com. a, to-miac), grindică, s. f. (cu plur. grindeie H. X 507). Grindica e foarte lunecoasă. Pe când pe ceilalţi peşti, când face borş, îi spintecă, grindelele se pun nespintecate. Com. G. tofan., grindeiuşă s. f. antipa, f. 198, grindeică s. f. H.xii 386, (diminutiv) grindelîţâ s. f. marian, sa. 269.]
—	Probabil, acelaşi cuvânt ca grindeiu1, cu care peştele a putut fi asemănat din cauza formei sale cilindrice. în cazul acesta, grindeiu e forma originală, iar grindei e un singular nou, construit din pluralul grindei, după analogia diminutivelor în -el.
grhtoelIţă s. f. (Iht.) v. grindei.
grindkne s. f. v. grindină.
grinoeij s. a, v. grindeiu1.
GRiNnic s. f. (Iht.) v. grindei.
GRINM3VA vb. I. Greier.-^-A cădea grindină. Pietricele-mi grindinară, teodorescu, p. p. 40b. (Fig.) Ds săgeţi grindinat, coşbuc, /E. 205/3.
—	Din lat. grandinare, idem.
grikuiivă s. f. Grele. — Precipitaţiuni atmosferice în formă de gheaţă (encicl. r.), numite de popor şi piatră. Grindina, cade (şez. iii 120/,), pică (LB.), bate (ib. III 77/,2), dă (barcianu). Şi bătu cu grindine viile lor. coresi, PS. 214. Do-
GRINDINE
- 314 -
GRIVNĂ
mnul lepădă grindinea sa ca pănile. ib. 399. Fulgere şi grindini, mineiul (1776) 146'/2. Ca ropotul de grindeni..., vin săgeţi de pretutindeni, eminescu,. p. 242. Abăteă grindina în alte părţi, creangă, a. 34. în lipsă de ploaie, şl grindina e buna. zanne, p. I 36. Vin curgând de pretutindeni precum grindina din nori. c. negruzzi, ii 121. || Fig. Mulţime, cantitate mare de lucruri care vin năvală., care năpădesc asupra cuivâ, cfr. ploaie, potop. Bătrânul Socoleanu doborît subt grindina laudelor..., se lăsase pe un scaun. c. negruzzi, i 6. 0 grindină de glonţuri. alecsandri, p. ii 222. Grindină de ci-taţium latine, odobescu, iii 62/,. [Singularul grindină însemnează sau fenomenul grindinăm s. boaba (grăuntele) de grindină, iar pluralul grindini (şi grindine mineiul 1776, 82,/1), mai multe rânduri de grindină, s. grindină căzută în mai multe locuri, s. boabe de grindină. | Şi: (f şi azi în Transilv.) grindine s. f. coresi, ps. 214, moxa, 376, LB., grin-denă, f grindene s. f. coresi, ps. 37, palia 1582, ap. CP. 379 ]
—	Din lat. grando, -inem, idem.
grindine s. f. v. grindină.
exiNsiş s. a., grindişoâră, 1	.
GRINDIJLfŢĂ, GRINDIFŢĂ S. f. J V‘ Srinaa-
GRINGOĂŞĂ s. f. (Entom.) v. grângoaşă.
grinşpan s. a. = cocleală. Să se spele rana cu oţet şi să se presoare cu, grinşpan. lupescu, ap. TDRG. [Şl: crişpan(t) s. a. (plur. -panuri) LB.]
—	Din germ. Oriinspan s. din ung. grispân, idem.
Grinzâiu s. a. Balayures. — (Sălagiu) Gozul din casă. vaida.
grîor(K) s. m. (Entom.) v. greer.
Gripă s. f. (Med.) Grippe. — (Franţuzism) Gutu-raiu epidemic, însoţit de căldură.
—	N. din fran.
gr<pcă s. f. 1°. Râcloir. 2°. Boue dentee.
1°. Instrument cu tăiş, întrebuinţat la strungărit, răzuit şi curăţit:
a.)	de rotari: o lamă lungăreaţă de metal ascu-ţită la un capăt, cu* care se strungăreşte ; cfr. custură, dame, t. 41 (fig. 6).
b.)	de dogari : o lamă mică triunghiulară, ascuţită la o parte şi înţepenită într’un mâner lung de lemn, cu care se râzuesc doagele murdare, ib. 88 (fig. 24). Instrument de curăţit poloboacele pe din-năuntru. pamfile, j. i, cfr. id. i. c. 223.
c.)	de dulgheri (h. x 261) : serveşte la curăţitul şi răzuitul grinzilor, având forma unei dalte cu capătul ascuţit întors (com. s. popescu).
d.)	de fierari, h. II 146, vil 184.
e.)	Râzătoare cu care se rade aluatul rămas pe covata (troaca) în care s’a frământat pânea (Voila, în Transilv.). viciu, GL., cfr. (Oltenia) DDRF.
f.)	Dete oala ’n cropi, puse ’n căpistere, o [turta] învârti de patru cinci ori cu gripca, cum îi erâ, obiceiul, şi aruncând-o pe cârpător... ion cr. iv
197.
2°. Roata zimţată a fusului celui mic, la joagăr, numită şl mâţele-mari. DAME, T. 175.
[Plur. gripei ? \ Şl : grîfcă s. f. = instrument cu care se netezesc căpăţânile de roate, rădulescu-codin.]
Pare a presupune un tip slav. * grlbka (de la verbul greba-greti „a rade, a zgâria11). Ofr. TDRG.
gripsănâ vb. Ia v. grăptănâ.
GRiPSOR s. m. (ş. d.) \ ’	•
GRIPţOROÂICĂ S. f. / g P
gris s. a. v. griş.
griş s. a. Semoule.—Grâu măcinat mare; se întrebuinţează, cu deosebire, la prepararea supei; cfr. arpăcaş. Ciorbă,... de gris. piscupescu, o. 234. Arpacaş, grisă. I. ionescu, m. 725. Din.orz se face grişul (grisa). bianu, d. S. 537. Mâncare cu carne, cu varză ori cu griş. H. IV 119. [Plur. grişuri „feluri de griş". | Şi: gris s. a., (Mold.) grisă s. f.j
—	Elin germ. Gries, idem.
GRÎSÂ s. f. v. griş. grişca f s. f. v. hrişcă.
GRi'fÂR s. m. (ş. d.)’v. creiţar. griurvş s. m. (Entom.) v. greier.
GRiv, -A. adj., subst. Grioelâ. — (Despre animale, spec. despre câni şi păsări) Pestriţ (viciu, GL., şez. v 76/10, liuba-iana, M. 114), pătat cu alb şi negru (cfr. anon. car.). Cânele poate fi alb, bălan, griv. H. iv 270, cfr. I 7, II 79, 87, 99, 131, 143, 195,
213,	273, vii 120, 313. Barza grivă e cea cu aripele negre. H, xii 6. Oaie grivă. h. i 345. Porci grivi, pestriţi şi vineţi, h. ii 27. Sânt mai multe căţele grive. viciu, gl. | Substantivat. Grivu, nume de câne de vânat. h. IV 86, jipescu, o. 51. Impa, o căţea şi griva iarăşi, liuba-iana, m. 114, cfr. h. -iv 86, vii 75. Nu-i griva (căţeaua) noastră acasă. cătană, p. b. Ii 123.^Departe-i griva de iepure-se zice când s’a depărtat cinevâ de adevăr (voind să ghicească cevâ). zanne, p, i 379, vi 139, cfr. viciu, gl.,odobescu, i 406. [Diminutiv: griviţă s. f. nume de vacă. H. x 85. | Derivat: griv6iu = (subst.) nume de câne griv, pestriţ, cu spetele albe şi negre h. xvii 8; (adj. m,, neobicînuit) griv. De este griv [cânele], îi zic grivei. II. v 353, cfr. II 3, 28, 61, 99, 114, 117, 131, 146, 186, 194, 203, 207, 221, in 18, IV 10, cfr. anon. car. Griveiu e griv, adecă pistriţ. liuba-iana, m. 114. A venit Grivei şi i-a mâncat, cătană, p. b. 135. Răspunse... mângă-indu-şi iedul griveiu ce-o împungeă cu coarnele. delavrancea, s. 69, grivân s. m. = un fel de şoarece (h. ii 99, vii 259) de mărimea celor morăreşti, având o pată albă împrejurul gâtului (h. vii 133), chiţcan (h. i 346), şobolan (h. i 327), căţelul-pâmântului (h. vii 419), orbete, ţâncul-pă-mântului (conv. lit. XLiVn 508), (fig.) locuitor din satele formate de târlaşi (comuna Poiana din Ialomiţa). Hoţi ca grioanii, nici că s’a mai pomenit! ib.]
—	Din bulg. griv „sur-vineţiu, pătat cu vânăt11 (miladinoff). Cuvâutul e înrudit cu slav. griva „coamă“ (compară sârb. grivast „alb în jurul gâtului11, bulg. griveo „câne cu gâtul alb“ cu rom. grivan „şoarece cu pată albă împrejurul gâtului") şi cu grivnă şi numai întâmplător seamănă cu fran. grivele din grive „sturz11 (care derivă, probabil, din lat. graeca, cfr. meyer-lubke, r. wb. nr 3832).
GRivÂi.Ă s. f. v. crivală. grivân s. m. (Zool.) 1	,
griveiu s. şi adj. m. J '	’
grivei’ s. a. v. crivăţ. gri viţa s. f. art. v. griv.
GRivrţĂ s. f. (Cor.) Numele unui cântec (h, iii 38) şi joc (u. X 112, părvescu, II. 14) ţărănesc.
—	De la numele localităţii Gri viţa (in Bulgaria), unde au bătut Românii pe Turci.
grivnă s. f. 1°. Bracelet. 2°. Poids. 3° Ancienne monnaie.
1°. Un fel de brăţară, purtată de femei ca podoabă. H. v S90.
2°. O greutate. Alta 2 păhară... s[ă] tragfă] 6 grivne, şi, iar, altul mai mic, să tragă iar 2 grivne. iorga, b. r. 93.
3°. Monetă ideală (atestată la 1408), introdusa la
GROAPĂ
— 315 —
GROAZĂ
noi din Polonia, identică cu o marcă. Valoră 4 fertuni s. 24 de scoţi s. 48 de groşi, nistor, h. W. 119 ş. u. Mai târziu, are în diferite regiuni valori diferite şi corespunde unei monete bătute ; astfel la anon. car. e tradusă prin „drahma11, iar azi, în Bucov. e o „monetă veche în preţ de zece bani, de pe vremea lui Francisc I.al Austriei11 (Com.
a.	tomiaC). Mai înştiinţăm pe dumneata că la acest neguţfttor al nostru am dat şi câtva argint, pan la 135 de grivne. iorga, b. r. 75. la intră’n odaia mea, Umple cu galbeni poala,... Cu dinari moldoveneşti Şi cu grivne munteneşti, teodorescu, p. P. 541b.
—	Din slav. grivi.na (cu Înţelesul fundamental „baierâ în jurul gâtului“,de unde p. ext. în bulg.,. sârb. grivna „brăţară11 şi în alte limbi slave „unitate de măsură11: v.-rus. grivna „un funt“, ceh. hfivna „jumătate de funt“, şi „unitate de monetă11: rut. hryvna „zece copeici11, polon, grzywna „o marcă11, rus. grivenka „zece copeici11 berneker, sl. wb. 352).
GROÂPĂ s. f. 1°. Tom.be. 2\ Fosse. 3°. Fosse pour conserver les cerâales. 4°. Surface plane sur la pente d’une montagne.
1°. Cavitate săpatăîn pământ,în care se îminormân-tează mortul; p. ext. mormânt. Schimbat fui celor ce deşting în groapă, coresi, ps. 238, cfr. 66. Varsă mirul acesta spre trupul mieu, spre groapa mea face. tetraev. 247. Groapa ’ntunecoasă. konaki, p. 211. Cioclii... începură a săpâ groapa. O. ne-gruzzi, i 32. Piatra de pe groapă, eminescu, p.
208.	Groapa i-am gătat Şi în ea ,l-am îngropat. jarnîKtBÂrseanu, d. 498. Bacă oiii muri, groapa mea o astup! pamfile, j. i. A, băga (s. a vârî) pe cinevâ în groapă = a-i face supărări din care să i se tragă moartea. Aceste erau de ajuns... s’o văre ’n groapă pe biata babă. creangă, p. 14. A. săpâ cuivâ groapa = a căută pe ascuns căderea (zanne, p. ix 477) s. înlăturarea cuivâ. (Prov.) Cine sapă groapa altuia, însuşi cade în ea! Cfr. dosofteiu, ps. 26, pamfile, j. i. A duce pe cinevâ la groapă = a-1 îmmormântă. Ducând la groapă trupul reginei dmiărene. eminescu, p. 203, cfr. şez.
iv	197/)0. (Despre bătrâni) A fi (s. a ajunge) la marginea groapei, (despre bătrâni şi bolnavi) a fl cu un picior în groapă, (despre bolnavi, trivial) a mirosi a groapă (zanne, p. iii 176) = a fi aproape de moarte. împăratul ajunse la marginea groapei. Când fu la ceasul morţii... ispirescu, l. 41. Vă-zându-se acum cu un picior în groapă... sbiera, p. 48/,,.
2°. P.gener. (înlocuind pe vechiul f o as ă) Gaură (h. i 341) largă şi adâncă în pământ. Grope = fovea. anon. CAR. Un puţ cu furcă, adică o groapă adâncă, de unde se scoate apă cu burduful, odobescu, iii 16/22. Cum ajung în pădure, sapă o groapă, creangă, p. 224, cfr. 14, 29, 227. Ajungând la groapă, clătină frânghia de se lovi de toate marginele groapei. ispirescu, l. 88. Cine vrea să sară groapa, arunce-şi mai întâi dăsagii peste ea. zanne, p. i 190. Groapă de var: în care se stinge varul, de nisip : din care se scoate nisipul, costinescu. Dă în gropi, se zice de omul prost. Tu numai nu dai în gropi, deprost ce eşti ! creangă, p. 52. | Groapa cu pietre şi musca ’n groapă : jocuri de copii, pamfile, j. i 323, ii 300, iii 20.
3°. Spec. Pivniţă nezidită, pentru păstrarea cerealelor şi ă legumelor; cfr. zemnic. Cfr. şez. v 76/,„ economia, 59, costinescu. Dacă îşi sfârşeă bietul om orzul din groapă... neculce, let. ii 229/a8. Două gropi de malaiu (uricariul, xv 269/as), do fânaţ (ib. x 223/î0). Să-ţi vinzi grâul din gropi. dacia lit. 34.
4°. P. e xt. Loc neted, plan, cam perpendicular pe panta muntelui şez. V 76/,,. Podireu = groapă, toloacă pe coasta muntelui, ib. iii 85/14.
[Plur.gropi, (mai rar) groape. | Diminutive: gro-
piţă s. f. = groapă mică; spec. adâncătură, gaură mică în obraz, în bărbie s. la mâni; f cavou. L-au îngropat în gropiţa (probabil, greşală de tipar în loc de gropniţâ)lui Antoni-vodă,. neculce,let. ii 270/,. L-au dus într’o gropiţă sau mormânt plin de oase de morţi, ţichindeal, f. 225. Au săpat... o gropiţă în pământ, drăghici, R. 88, cfr. ispirescu, u. 112/,,. Face încă şi gropiţe în obraz, Şi gropiţe face’n unghiul ucigaşei sale guri. eminescu, p. 304. Gropiţă pronunţată in bărbie, vlahuţă, d.
209,	cfr. marian, na. 92, gropşoâră s. f. Şi grop-şoară că-i făceă. jarnik-bârseanu, d. 495, gro-puţâs. f. economia, 15, cfr. gropiliţă. | Augmentativ: gropdnâ s. f., (în Ban.) gropâns. a. = magna fovea. anon. car. Mişunii cei cu gropanelepline de grâne. odobescu, iii 185/,,. La gropana cu cinci ulmi. alecsandri, p. p. 74b/„. La gropanu’ cu cinci ulmi, alexici, l. p. 35/s, cfr. corcea, b. 15, cfr. gropilă. | Colectiv: gropiş s. a. (plur. -pi-şuri polizu) = loc plin de groape.’Ne-a dus... Prin gropiş. teodorescu, p. p. 180b, cfr. sevastos, n.-211/,, MARIAN, NU. 622. | Adjectiv : gropos, -oâsă
plin de gropi. Se întinde un vechiu cimitir sălbatec, din pământul gropos... iorga, N. R. B. 26, (<gropană;) gropănos, -oâsă. mardarie, l. 2899, gropit, -ă = brăzdat de gropi. Apa a săpat şi rămâne gropit locul, slavici, v. p. 127. Cfr. gro-pilos, gropilat. | Alte derivate : gropar, gro-pâş, «gropiţă) gropiţâş (graiul, ii 110) s._m. = săpător de gropi pentru morţi, p. ext. îngrijitor de ţintirim; cioclu, îngropător, gropnicer, (cu femininele) gropâreâsă, gropăşiţă (TDRG.). Fiecare groapă se sapă... de ciocli, numiţi almintrelea grop-niceri, gropari, marian, î. 319. Pe Ancuţa, gro-păreasa, a aruncat-o în apă rece. delavrancea, s. 266. El a poruncit la şapte grop aşi. marian, î. 101.1
—	Din alb. grope, idem (1° şi 2°). Cfr. îngropa, dezgropa.
groÂză s. f. 1°. Terreur, horreur. 2°. Foule.
1°. Frică mare, provocată de o primejdie s. de un aspect care-ţi dă flori şi te zgudue, (înlocuit une-ori prin neologismele) oroare (când e vorba de sentimentul de groază ce te cuprinde), teroare (când e vorba de sentimentul de groază ce-1 in-sufli altora). Construcţii: am, îmi e, mă apucă, mă ia groasas. cu groază, intru în groasă; fac cuivâ s.. bag (vâr) pe cinevă in groază,\\ umplu de groasă. Motivul groasei se indică prin de s. printr’un genitiv obiectiv. 0, Doamne, groasa ta cu carea veri să goneşti pre cei nemulţămitori! varlaam, c. 369,a. Mi-i sufletul în groasă şi ’n grea turbureală! dosofteiu, ps. 23. Para focului feace groasă prăvitorilor. dosofteiu, ~v. s. 35,2, cfr. neculce, let, ii 207/3. Sturza rămăsese la mare groasă şi greu. neculce, let. ii 424/36. Cu mare groasă din somn l-au luat. muşte, ib. iii 38/6. Toate grosile şi călcăturile oştilor. MAG. 'ist. i 240/a9. Aveă groase, mineiul (1776) 137. Suferind ruşini şi groase. 1. VĂCĂRESCU, p. 75/ls. Groaza mea îi numai una. konaki, p. 103. Am petrecut toată noaptea cu groasă, drăghici, r. 23. Fugiseră care încotro de groasa Ianicerilor. C. NE-GRUZZI, 1 206. Strălucitele veşminte le aruncă el de groasă, alexandrescu, m. 22. Moartă (eminescu, n. 11), îmm&rmurit (ispirescu, n. 133) de groasă. Frunză verde de măcie■?, Mare groază-i sus la Ieşi. alecsandri, p. p. 179/16. Ţi-erâ mai mare groasa! şez. ii 156/3S, cfr. 111 235/l0. Cum văsupe Ţugulea, intră în grozile morţii, ispirescu,
l.	326. Ia, m’aibăgat în toategrozilemorţii. CREANGĂ, p. 196, cfr. 58. M’a luat groază, când am trecut pe lângă lan şi l-am văzut câtu-i de mare. ib. 157, cfr. şez. iii 183/12. ||P. ext. Motivul groazii: om, monstru, lucru, faptă, povestire îngrozitoare. îmi spune nişte prăpăstii, nişte groase, pann, e. 1
GROAZNEC
— 31G —
GROHOT
111.	Căpitanii oştilor Şi groasă păgânilor, teodo-kescu, P. p. 478. Când ajungea, Ce groasă vedea ?... Mare balaur, ib. 445b.
2°. Fig. Mulţime (aşă de mare, încât te apucă groaza). Să nu mai cheltueşti... cu judecata,că coastă
o	groasă de parale! brătescu-voineşti, l. d. 54. O groasă de boale. id. ib. 89.
[Plur. groase şi groşi. | Derivat: grozea s m. invar. : nume de câne (jipescu, o. 51) şi de persoane ]
—	Din paleosl. (bulg., sârb.) groza, idem (în slo-veneşte şi cu înţelesul 2'). Cfr. îngrozi.
«BOÂZNEC, -Ă f,	1
groaznic, -ă adj., adv. ) V' Sl0zay*
o	roiu ĂST, -A adj. şi -CĂ subst. Grossier.— (Transilv. şi Mold.) Mojic, necioplit, rău crescut (creangă, gl.). Dacă ai ştiut că ai un bunic aşâ de grobian, pentruce m’ai îndemnat să mă lupt cu el? creangă, p. 53. [Şi: grubiân, -ă adj., şi -că subst. TDRG. | Abstract: grobienie s. f. = mojicie, lipsă de politeţă. gane, ap. TDRG. | Pronunţ. -bi-an, -bi-e.]
—	In Transilv. din germ. Grobian, idem, in Mold. din polon, grobian, grubian, -anka s. rus. grubjani..
grobienie s. f. v. grobian.
eBOBKic f s. a. 1°. Linceul. 2°. Crypte. — (Slavism)
1°. Pânză de înfăşurat corpul unui mort, păioară, giulgiu, linţoliu. 1 grobnicu de adamască mo-hrîtă. cuv. d. bătr. i 201. 4 grobnice. iorga,
D.	B. 88. CursSră la mormântul svintei Agathei şi-i luară grobnicul cel de mătasă de la mormânt şi-l feaceră steag, dosofteiu, v. s. 57,a, cfr. 303b/26.
2°. Gropniţă (1°). Să facă besearecă sau bolniţă sau ospătărie..., sau grobnicu (Munt.: gropniţă). prav. 216.
—	Modificat (după suf. -nic) din paleosl. gro-bi>iiT. „de mormânt".
«uobni'I’A f s. f. v. gropniţă.
groiiitură f s. f. Garniture. — Garnitură împrejurul unei haîne. Un rând de straie, groditură cu râs bun... Straie de groditură cu cacomi. uricariul, xvi 275.
—	Derivat prin suf. -itură dintr’un verb *grodl, care pare a fi luat din polon, grodsic „a în-grădl“.
grof s. m. Comte. — (în Ardeal, pe aiurea învechit) Conte (unguresc s. nemţesc), anon. car., LB., popovici, R. D. 156. O samă să ducă pre Tiu-chel grof să-l pue craiu. neculce, let. ii 262/26. Maximiliean, pre un cal, au scăpat la Caşa cu câţiva grofi. mag. ist. i 235/, 2. Groful Voaş Daniil. economia, 109. Prinţişorii şi... grofii nemţeşti, odobescu, iii 130/12, cfr. alecsandri, t. 25. | (în basmele din Ardealul de nord) Boier (mare). Se adunară feciorii... de grofi, reteganul, p. iii 6/3„, cfr. 31/S2. [Adj ectiv : grotesc, -eâscă. O curte mare ca cele grof eşti. reteganul, p. iii 31/30, cfr. LB, | Adverb: grofeşte. LB. | Abstract: grofie s. f. LB.
| Feminine: grofiţă (mai ales despre fetele de conte), grofoâic (mai ales despre soţiile de conte) = contesă. Doar nu-i grofiţă, nici n’o s’o măriţi după cine ştie ce magnat! popovici-bănăţeanu, ap. TDRG. Gătită... ca o grofoaie. reteganul, p. v 24/.iS, cfr. LB. || Şi: (după germ. Graf) graf s. m. Graful de Flandriia. cantemir, hr. 421. Graf şi jude Cumanilor, calendariu (1844) 28. Grafi nemţi. c. negruzzi, I 105. | Femininul: (învechit) gra-fină: îmbrăcată-, gr afină — foarte elegant (Mold.). a. scrib an.]
—	Din ung. grof, idem.
grofăî, GROFĂJVÎ vb. IV<a> v. grohăî
GllOFESC, -eâscă adj.	1
GROFEŞTE adv., GROFIE,	> V. grof.
GROFIŢĂ, GROFOAIE S. f. J
grog s. a. Grrog.— Băutură caldă, făcută din apă, zahăr, lămâie şi alcool; cfr. punciu. [Plur. gro-guri.]
—	N. din engl. grog, idem (poreclă inventată, pe la 1740, de marinarii englezi şi dată amiralului care introdusese această băutură).
groh i Interjecţiune care imită sunetul produs de porci, când grohăe.
groh s. a. Couche de paille. — Porcii au paie pe care dorm şi care iau numele de aşternut, groh s. croh. pamfile, i. c. 428. [Plur. grohuri? | Şi: eroii s. a.]
—	Poate, reconstruit din groliăî.
grohăî vb. IV(a). Grogner. — (Despre porci) A produce sunetul caracteristic porcilor crescuţi (scroafelor, vierilor), cfr. guiţă, gurlui. h. i-viii, x-viii (atestat pentru cele mai multe comune). Nişte porci care grohăiau împrejurul ei. creangă, a. 21. Gro-hăind din rât. ispirescu, l. 40/,. De cumvâ vreun porc grohăeşte... e semn bun. marian, se. i 126. Porcu’ se mai tolănea pe jos grohăind. şez. ii 112/, 2, cfr. i 144/S4. | P. anal. (Despre porcul sălbatic) Un vier sălbatec... începând a grohăî... marian, t. 43. ||P. ext. (Despre bursuc) h. xii 326. [Şi: (-\-ciofăl) grofâi H. iv 85, v 16, 89, 212, 274, 417, ix 438, xiv 289, gvofăni H. ix 245, grohoîH. xii 28, 171,grooi h. iv 154, groi h. v 103, xiii 12, grohotî rev. crit.
iii	156, LB. h. xvii 66, 95, 232- 233,310, 344, 392, xviii 45, 296, 305, grootî ii. xviii 274, gruliâ'i H. ix 42, gruhui h. vii 29, 69, xvii 8, 269, grohăn'i H.
iv	117, 196, v 53, 188, ix 114, 135, xi 87, 98, xvii
263,	grolioni LB., grooni h. v 4, groni h. v 10, XI
85,	gronhăni h. v 320, (+ gârtan) gârtonl (porcul gârtoane) H. viii 261, goroi H. ix 308, xiii 258, grăonî H. IX 473. | Abstracte: grohăire, grohăit s. a. Grohăitul porcilor, cantemir, ist. 298, cfr. ispirescu, l. 370, h. xii 194. Grohăitul fiarei-odobescu, iii 134/j4, grohot s. a. (plur. grohoturi) LB. | Derivat: grohotic s. m. = porc (Bistriţa, Nă-săud).]
—	Onomatopee care se găseşte şi la Slavi. (Cfr. slov. grohati, grohotdti „a grohăî (1°)“, ceh. (cjhro-chna „scroafă11). Cfr. grunguni.
grohăî vb. IV<a>. Fouler.— A călca în picioare (fi. ix 91: gruhăi), a disbătuci paiele de pe arie, când se treieră cu caii; ascămoşl coaja de pe grăunţele de meiu (ion cr. ii 55), a vârî caii să bată toate spicele până ce rămâne numai sămânţa şi cu pleava (i. ionescu, C. 186). [Caii] cu picioarele-l treierau, Cu genunchele-l întorceau, Cu nările-l grohăiau (Colindă) teodorescu, P. p. 142». [Şi: gruhăi vb. IV<a>, groi vb. IV = a călcă (pământul), a dumica bulgării (gr. băn.). Vitele groaie porumbii. N. rev. R. (1910) 86.]
—	Cuvânt de origine onomatopeică, înrudit cu grohot2 (cfr. sârb. gruhati „durch Schlagen ent-hiilsen11). înţelesul original erâ cel de „a produce un bubuit repetat (prin tropotele cailor)11.
GROHĂNi vb. IV<a> v. groliăi1.
GRdHĂT s. a. v. groliot2.
GROUOi vb. IV» v. grohăî1 şi grangun'i.
grohoni vb. IV(a>, gr6hot s. a. v. grohăî1.
gr6hot s. a. 1°. Tas de pierre. 2°. Ruines en-sevelies.
1°. Grămadă de pietre (Valea Jiului, Munţii apuseni). viciu, GL. | Spec. (Marmaţia) Pietrele şi bo-
6R0S0TÂ
— 317 —
GROS
lovanii adunaţi de pe rât s. de pe locul arător. H. xvm 15.
2°. (Mai ales la plur.) Gr oho te = ruine astupate în pământ (Haţeg), viciu, gl.
[Şi groliotă s. f. = grămadă, de pietre aşezate la un loc (frâncu-candrea, r. 53), grămadă de pietre adunate bunăoară de pe un loc arător (sima, m.), grohăt s. a.= gunoiu mărunţel, huc. Nu face grohăt prin casă! (Vicovul-de-sus) Com. g. nistor. | Derivate: groliotâr s. a. =loc pietros unde sânt grămădite peste olaltâ pietre multe. şez. iii 180; grohotiş s. a. = amestecătură de piatră, mai măruntă de cât oul, cu nisip (h. iv 245). Curtea pietruită clin grohotişul cernut pe prundul gârlii. ionescu-boteni, S. N. 63; spec. morenă (înBran, Transilv., iar prin etimol. pop., de oare-ce asemenea locuri sânt foarte grele de urcat) greutiş s. a.]
—	Onomatopee care se găseşte ’şi la Slavi (cfr.
rus. gruchnutb-sja „a se nărui cu zgomot11, grocho-tatb „a bubui11, grochatb „a arunca cu zgomot11 ,frut. hruchnuty „poltern11, hrochnuti „rasseln, rollen11, sârb. grohdtati „rasseln11, gronuti „a se nărui11, slov. gruh „Steingerolle11). La origine, grohot eră zgomotul produs de pietrile care se nâruiau s. se aruncau în grămadă. Cfr. grohăi2.	'
GR9HOTĂ S. f., GBOUOTÂR S. a V. grohot-. 6BOUOTI Vb. IV<a>, GHOHOTICS. m. v. grohăi grohotiş s. a. v. groliot2. gkoî vb. IVla> v. grohăi2.
grojm vb. lVa. Faire du bruit eumangeant.— A molfăi, a mânca făcând zgomot (ion cr. iv 305), a ciofăl.
GROHOVMC f s. a. Sorte de livre d’astrologie.— Carte populară în care se făceau prorociri asupra viitorului, din tunete. (Mostre la) GCR. i 175/„, ii 164/28. Se ceteau... gromovnice care lămureau groasa cutremurilor. iorga, l. ii 458.
—	Modificat după suf. -nic, din paleosl. gro-movi.iiT. „de tunet11.
grongăni vb. 1Y(£1> v. grohăi1. grongoî vb. lVa v. grunguni. eitosHisi, GKONi vb. IV<a> v. grohăi'. grosji s. m. plur. v. grunz.
GROKŢVKOS, -oâsă adj. v. grunz.
grooî, groonî, GROOxi vb. lVi“> v. groliăi1.
grof s. a. Group. — Pachet cu bani, pecetluit pentru a fi expediat. [Plur. gropuri.]
—	N. din ital. groppo, idem.
GROPĂK S. a., GROPĂNĂ S. f.
ghopăn6s, -oâsă adj. '
GROPAR S. m.
GROPĂREĂSĂ S. f.
gropăş s. m. gropăşiţă s. f. gropilă vb. I* refl. v. gropilă
v. groapă.
gropilă s. f. f Fosse. — Groapă (mică), adân-cătură. Cfr. mardarie, l. 2217, cuv. D. bătr. i 284. L-au băgat într’o gropilă. dosofteiu, v. S. 128. Şi iată pipăirea în păreţii casii gropile inversând au roşind, şi vedearea lor mai afund decât păreţii (: quasi valliculas; quelques fossettes). BIBLIA (1688)
81.	GropiUle apelor, ibid. 3742. In gropilă şăsând. ibid. 4592. [Diminutiv: gropiliţă s. f. GCR. Ii 97. || Verb: gropilă vb. Ia refl. = a se strică din pricina gropilor. Ani pus pietre mari să se lege drumul, să nu se gropilese(Patna,, în Mold.). conv. lit. xlii2 268. | Adjective: gropilos, -oăsă= cu gropi. Siria, Asiria ceagropiloasă. biblia (1688), ap. TDRG., gropilât, -ă = adâncit. Vedearea [pipăirjei mai gropilată decât piialea. biblia (1688), 79, (+ îngropa) îngro-
pilât, -ă = cu gropi. Sub cel deal îngropilat, fierbe-o oală cu păsat ? (Mucii în nas), sbiera, p. 321/,]
—	Derivat din groapă, prin suf. -ilă.
GROPIIiÂT, -Ă adj. t
GROPiiii'ţĂ s. f.	} v. gropilă.
GROPILOS, -oâsă adj.J
gropiş s. a., gropit, -A adi. 1
GROPIŢĂ S. f., GROPIf ĂŞ,	J	V' gl °aP
gropsicrr s. m. v. gropniţă.
gropniţă s. f. 1°. Caveau. 2°, Grande fosse.
1°. (învechit) Loc de îngropare, spec. criptă, cavou, grobnic, cfr. mauzoleu. Gropnice = mo-numentum, fossa. anon. car. Să facă besearică sau bolniţă sau ospătărie... sau gropniţă (Mold.: grob-nicu). prav. 216. Şi-au fost făcut şi gropniţă în Sfântul Nicolai înnuntru. n. costin, let. ii 16/9, cfr. 37/8, m. costin, let. i 29/s3. L-au întâmpinat cu oasele, ducăndu-le la gropniţă. neculce, ib. 217/u. <Se deaderă moaştele ei in gropniţă ce este în tinda bisericii. MAG.’ ist. v 25/,. Ştefan a făcut de piatră gropniţă domnească a Rădăuţilor, iorga,
c.	i. i 34.
2°. Groapă veche făcută în pământ, despre care se povesteşte că ar fi servit să ascundă bucate, scule etc. sau şi oameni, în timp de năvăliri barbare, h.
iv	82.
[Şi: (forma etimologică) t grobniţă s. f. = mormânt. Ghedeon s’au îngropat întru grobniţa lui Ioas. biblia (1688) 180, cfr. 152,2, 172,2, (-(- îngropa) f îngropniţă s. f. = loc de îngropare. Ajunserăm ta, îngropniţă. gorjan, h. ii 52. | Derivat: gropnicer s. m. = gropar, gropaş, îngropător, cioclu, marian, î. 319.]
—	Din bulg. grobnica, idem (influenţat de groapă).
grop6s,-oAsA adjgropşoără, I
gropOţă s. f.	|	v. groapa.
gros, -oâsă adj., adv., s. a. A. Gros (grosse), grossier, 4pais, grave. Grossierement. B. I. Le gros.
11.	1°. Bille. 2°. Cangue. 3°. Cachot.
A.	Adj şi adv. (în opoziţie cu „subţire11, une-ori cu „fin11 şi „svelt11).
I.	1°. (Despre fiinţe s. părţi ale corpului lor; acestea din urmă se pot arătă cu prep. în, de s. la) Prea desvoltat în direcţie laterală, cu dimensiuni laterale mai mari decât cele obicinuite, mare în circumferinţă. Se însură cu jupâneasa Mărica, minunată femeie groasă şi frumoasă, dar cam pro-stană. c. negruzzi, i 246. Bulgăroi cu ceafa groasă, eminescu, p. 247. Aveă... nişte busoaie groase, creangă, p. 239. Gras şi gros, ca un butoiu..., dop de sacă. ispirescu, u. 104/8. De-aş fi gros ca un buriu. şez. i 174/4. Groasă în talie. Gros de obraz = obraznic, mojic (zanne, p. ii 324), care se bagă peste munca altuia, nu-i modest (şez. ix 149). îmi pare rău că eşti gros de obraz ! creangă, a. 106, cfr. şez. ii 47/16. Gros la ceafă s. cnceafagroasâ== bogat; (mai rar) mojic, zanne, p. ii 64, baronzi,
l.	151/2S, cfr. pann, p. v. iii 105. Gros de cap = greoiu la minte, zanne, p. ii 52, cfr. gorjan, h.
i	16. Gros la piele s. cu pielea groasă = nesimţitor. Cel fără obraz şi gros la pieale. ţichindeal, f. 121. Gros la pungă s. cu punga groasă = bogat. ZANNE, P. III 526, cfr. CONTEMPORANUL, VIi 394.
2°. Spec. (Despre femeie) însărcinată, grea. Com. A. TOMIAC, MARIAN, NA. 10, ŢARA OLTULUI, III
nr. 13*14, ţiplea, p. p. Se pomeni groasă, pann, p. v. ii 141. Purcede fata groas&. şez. ix 17, cfr. II 49/)3.
3°. Fig. Incult, bădăran, necioplit, grosolan, mojic, prost. Ţăranul cel gros, de va face de grosimea lui, mai puţin să va certă, pravila mold. 155,
GROS
- 318 -
GROŞ
cfr. 138,,. Vă faceţi cam neciopliţi, Cam groşi, na-civilisaţi. alexandrescu, M. 237.
II.	1°. (Despre obiecte, materii, etc.) Mai voluminos (în direcţie laterală) decât de obiceiu. Ograda curţii ce erâ cu bolovani groşi îngrădită. N. costin, let.
ii	34/3S. Drug gros. drăghici, R. 118. Stejarul, cât de gros, îl îndoiâ cu mânele. c. negruzzi, i 245. Pari de fier ca grinzile de groşi şi nuiele de fier ca mâna de groase, reteganul, p. iii 40/30. Un fvr mai gros. jarnîk-bârseanu, d. 29. La paiu gros, la spic măreţ, hodoş p. p. 45. Sârmă (şez. i 9/36), uşă de fier (ib. I. 286/19) groasă. O şfară.. Pe cât mâna lui de groasă, şez. vi 9/l4 fs. groasă ca pe mână]. || Adv. Pana asta scrie prea gros.
2°. S p e c. (Despre materiile textile) Ţesut din lire groase. Un şiergcwiu gros, de câlţi. creangă, p. 55. || Adv. Iar când velinţa... fu destul da... gros ursită, conv. lit. xliii 1149.
3°. (Despre materii lichide s. gazoase) Des, conţinând părţi care îngroaşă. Materia cea groasă amară şi sărată, cantemir, ist. 140. Negură (dosofteiu, ps. 50), holbură (ib. 36), promoroacă (creangă, p. 240), ceaţă (ispirescu, l. 99), brumă (şez. i 141 b/4) groasă. Fum... gros. drăghici, r. 165. Abrni (c. negruzzi, i 42), nori (id. 57) groşi. | P. ext. întunear[e]c gros. cuv. D. bătr. ii 228. Umbră ■■ groasă, hodoş, p. p. 180. (După DDRF. şl despre colori: gros negru — negru închis, foarte negru.) | Spec. Lapte-gros, cfr. lapte. || Adv. Mierea curge gros.
III.	Fig. 1°. (Despre voce) Adânc, grav. Groase huete. cantemir, IST. 27. Glasul ei nu-i aşâ de gros şi răguşit, ckeangă, p. 22. Cu un glas gros începu a-l îngână, şez. iv 180/22. H Adv. Prind cocoşii a cântă... Când mai gros, când mai sup-ţire. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 163.
2°. (Despre ocupaţiuni, meşteşuguri, etc.) De rând, greu, care nu tinde la perfecţiune. Mesărieproastă şi groasă, gorjan, h. i 89. Bulgarii [se ocupă] cu grădinăria cea groasă a cepelor, i. ionescu, d. 78. | P. ext. (Despre meşteşugari) Cojocari subţiri şi groşi, filimon, c. Ii56. j| Adv. Artiştii lui Neagoe... făţuiau şi scliviseau subţire cu dăltiţa ;pie-trwrii lui Manole... ciopârteau şi făureau gros din ciocan, odobescu, ii 513.
3°. Mare, grosolan, făra fineţă, de rău gust, nerafinat, (despre minciuni) gogonat. Minciunile-ţi cele groase, pann, e. ii 57. înjurături groase şi nevrednice. bălcescu, m. v. 366. Gluma erâ cam groasă. C. negruzzi, i 342. Această groasă linguşire. id. 169. Vorba groasă (franţuzism: gros mots). id. 251. Cei cu gândirile groase, maiorescu, cr.
i	296. O eroare... groasă, hasdeu, i.C. 124. | Cras. Vie-ţuesc... în groasa vorvarie. ţichindeal, f. 14. | (Substantivat) Spună tu, unagroasă=o minciună gogonată. pamfile, j. iii.
IV.	Mult. A aveâ bani groşi = a fi foarte avut, a împinge bani groşi = a mitul, polizu. || Adv. Tare, mult, din gros (cfr. b, I 2°). Nimini nu ştie jucâ mai bine ca ea şi... pierdea gros. caragiale, s. n. 28. Tot meşteşugu-i [în cărţi] de-a jucâ gros (franţuzism: jouer gros jeu=cu mize mari), alecsandri, t. 403. Părinţii... îi puneâ... să dee gros la acaftiste. ianov, ap. TDRG. Hai, mă, s’o batem gros! bibicescu, p. P. 193. A cheltui gros (DDRF.), a mâncâ gros (polizu) = mult.
B.	S. a. I. Abstract. 1°. (Modern, după fran. gros) Partea cea mai însemnată (a unei oştiri) adunată la un loc. 10—12000 de oameni, grosul oştirii, se desfăşură,în destul da bună orânduială, pa urmă. iorga, c. i. i 174.
2°. (în loc. adv.) Din gros s. cu grosul = din greu, mult, gros (a iv). Fata babei... nedeprinsă mai din gros la lucru, sbiera, p. 209'/2. Când îi vine vremea, 'câştigi la el [= grâu] din gros. chiri-ţescu, conv. lit. xliv,h 657. A plouat din gros toată noaptea, turcu, e. 194. Umple butea cu
apă şi, după ce s'a înfoiâ, dă-i sare cu grosul. MERA, B. 31.
II.	Concretizat. 1°. S. m. Bârnă groasă, butuc (bugnariu, năs.), trunchiu de arbore (h. ix 86), bulvan, bilă1, buştean (dame, t. 173), lemn mare, doborît la pământ (viciu, gl.). Apa... este mare de se coboară pre dînsa groşii (butucii) de brad. i. ionescu, m. 70. Pentru ca. legătura dintre păreţii stâncii să fia strânsă..., groşii se aşeasă orisontal. păcală, r. 80. Şi pa Gruia că-l puneâ Cât un gros cu faţa ’n jos. bibicescu, p. p. 297.
2°. f S. a. De demult, erau în temniţe, lângă un părete, o scândură cu găuri, numită gros, în care se puneau picioarele celui arestat, închizându-le şi încuindu-le apoi cu locot (=lâcat). Com. liuba ; cfr. butuc, călădău, prangâ. Vedeâ numai svân-tul legat şi băgat în gros. varlaam, c. 63. Să-l închisă în temniţă sau în gros. pravila mold. 31,». Cu picioarela băgaţi în gros. dosofteiu, v. S. 53, cfr. 6, 25,2, 127,2, 135.
3°. S. a. P. ext. Temniţă şez. vii 146 (la origine, închisoarea în care cei condamnaţi erau puşi în gros). Erâ pline închisorile de boieri şi grosurila de cai săraci, neculce, let. ii 239/6. Ne-au pus sub închisoarea grosului, uricariul, x 268/,,, cfr. 16/10, iv 58/u. închideâpre la Siimeni...prin grosuri. mag. ist. iv 117/te. Ne trânteă... la gros. alecsandri, T. 401. închisoarea sau grosul ce fieşcara spătar trebuiă să aibă în casa sa. odobescu, i 21b.Te-or pune lagros. sadoveanu, p. s. 78. Iarna,putreseştitu jos, Şi voinicii sac la gros. alecsandri, p. p. 263b/13. Ieri la gros şi azi la chin. teodorescu, p. P. 353. Să serbăm d’o sărbătoare, Că mi-e Gligă la ’nchisoare, La ’nchisoare, la gros mare. mat. folc. 378. Corbea... Zace ’n gros cu faţa ’n sus. rev. crit. iii 60, cfr. sevastos, p. p. 270/13, şez.
ii	199b/25, vii 146, alexici, l. p. 93/16, vasiliu, c. 63, 55. qiţ: Banii grosului = pedeapsa in bani ce se luă de la cei închişi, cfr. grosărit. 30 bani, banii grosului, de la cei ce se vor închide, când se vor slobosi. uricariul, xix 328/,.
[Plur. (ad b): groşi (ii 1°), grosuri (ii 2°-3°). || Derivate (ad A): Diminutive: grosuţ, -â adj. Cevâ mai grosuţ. creangă, a. 3, grosişor, -oară adj. DICŢ., cfr. groscior. | Abstract: grosime s. f.= (azi) dimensiunea în laturi a unui corp; (f) grosul (unei armate); (f) purtare de om necioplit, bădărănie, prostie. Volumul are trei dimensiuni care se numesc: lungime, lăţime (s. grosime) şi adâncime (s. înălţime). Cfr. melik, g. 1. Au scos Zamoischii oaste Leşească împrotiva grosimei Tătăreşti. M. costin, let. i 217/2. Nu erâ putere nice la boieri a oprire grosimea ţărănimei pornită, id. ib. 264/3,. Moscalii... păşind în grosimea Turcilor, au luat toată armata, muşte, let. iii 53/23. Greşalele ce va face ţăranul cel gros, de va face de grosimea lui, mai puţin să va certă, pravila mold.
155,2.	Grosimea lui nemica nu-i va folosi, ib. 155. Evropeii... se îndeletnicesc... a-i ciopU [pe sălbatici] de grosimea lor. drăghici, r. 39. | Derivate (ad B II 2°-3l>): groşâr s. m. = temnicer, păzitor al celor închişi la gros. Maică, măiculiţa mea,... Tu acasă să te duci, Ouă roşii să-mi aduci, Ca să dau pe la groşari, Să mă scoaţă [din temniţă], mateescu,
b.	49, grosărie f s. f. şi grosărit f s. a. = pedeapsa în bani ce se luâ de la cei închişi la gros, b anii grosului. Sănu ieienici unbangrosărie. uricariul, iv 58/l6r Porunci să-l puie şl lagros, ca să ie cela 60 ale grosaritului, ce se plătea pre atunci. I. IONESCU, M. 248.]
—	Din lat. grossus, -a, -um, idem. Cfr. îngroşâ.
«roş f s. m. şi a. Ancienne monnaie. — în opoziţie cu monetele subţiri, se bătură (mai întâi la Tours în a. 1241) nişte monete mai groase, numite de aceia (nummi) grossi, care ajunseră moneta curentă în toate ţările Europei de mijloc şi de vest, şi pătrun-
GROŞALÂ
- 319 -
GROTESC
seră pe diferite căi (în Moldova, unde se bătură groşi pe la sfârşitul sec. XlV-lea, prin Polonia), la Români. Doi groşi alcătuiau un scot, şase scoţi un fertun, iar patru fertuni o grivnă. în opoziţie cu aceşti bani, care reprezentau numai o valoare ideală, fără să fi existat şl monete pentru ei, groşul era monetă bătută, formând unitatea monetei de argint, şi cu o sumă anumită de groşi se plăteau în „bani gata“ scotul, fertunul sau grivna. nistor, h. w. 115 ş. u. (Azi, în Basarabia) Două copeici. weigand, B. B. 94. Să dea... câte trei groşi de fiecare casă. hasdeu, i. c. 27. Umple... poala... Gu groşe lipoveneşti... Şi cu grivne munteneşti, teodorescu, p. P. 541.A aflâ groş pe gros —a aflâ comori şi avere multă, zanne, p. v 317;'(Din neînţelegerea acestei locuţiuni s’a născut a'ta) A înşiră (s. spune s. îndruga zanne, p. ii 275) moş pe groş = a sta de taifas, a şedea la petrecere, a spune verzi şi uscate, gogoşi. încălecaiu pe un cocoş să vă spuiu la moş pe groş. ispirescu, l. 332. Ce face alde Ion? înşiră moş pe groş. H. ii 32.
[Plur. groşi,(rar)groşe. |Şi: «ung. </ams,idem) gă-râş f s. m.= grossus. anon. car., (< germ. Groschel) greş s. m.=jumâtate de potor, boşcaş. LB.| Diminutiv: groşiţă s. f. (mai rar groşiţ f s. m., Ban. gără-şiţă •(■s.f. anon. CAR.)=monetă mică de argint, având in diferite timpuri diverse valori. Moneta banilor nemţeşti eră groşiţie de 2 parale, dionisie, c. 166. Groşiţa 4 parale■ id. 224. Groşiţă bună = cinci creiţari, groşiţă rea = doi creiţari. vaida. Groşiţă = trei creiţari vechi austriaci (pompiliu, b. 25/18, mÂndrescu, l. p. 242), doi creiţari (viciu, gl.). Groşiţă de 20 şi de 10 creiţari (Braşov, înainte de introducerea banilor de nichel). 12 coţi postav de la Armeni, cotu’ 25 groşiţe. iokga, s. d. xii 143. Un husoş şi o groşiţă. id. 227. Să pună în cutie... câte o groşiţă. ţichindeal, f. 208. Să-m daţi unul câtă un groşiţ de argint, barac, t. 18. Bani mărunţi Cruceri, groşiţe, bănuţi, marian, nu. 667. Mă’ntâlniiu c’o copiliţă, Ceruiu gură de-o groşiţă. jarnik-bârseanu, d. 404. Fata negruţă Cu groşiţa pe chicuţă. hodoş, p. p. 169. Bă-mi două groşiţe pe făina asta. reteganul, p. IV 27/13. ^ Acum taci, că eu am pus groşiţa! = vom vedeâ ce va da legea (când doi erau în judecată, pârâşul aveâ să dea
o	groşiţă juratului s. gornicului, care invită pe pârât la judecată). Cfr. frâncu-candrea, m. 114, zanne, p. v 317. | Derivat: groşiţăriu (tipărit groşitariu) s. m. = substitutul gornicului de pădure (pădura-riului), care capătă o mică plată: „groşiţe1*, de câte 2 cr (4 fileri) pe zi. (Răchita, Car.-Sever.) viciu, gl.]
—	Din germ. Groschcn (în Ardeal şi, probabil, şi în Munt.) s. din polon, grosz (în Mold.).
groşăeă s. f. Marc.—Drojdii de vin, cfr. borhot, boască, bor o ghină, husei; boştină, cliuc, grunj, prăştină, tescovină. După ce a fiert vinul şi s’a limpezit, se trage de pre logor. Din logor, zis şl groşală pre aici, se face răchie (Sre-diştea-mică, în Ban.). HEM. 2837/l0.
—	Derivat din *groşk = ingroşâ, prin suf. abstr. -eală.
grosâhA s. f. (Bot.) v. grozamă.
GROŞĂR S. m., GROSĂRIE t S. f. \
grosărît f s. a.	/ v' s
groscior, -oâră adj., s. m. sing. I. Un peu gros. II. Crime.
I.	Adj. Grosuţ. Silicele groscioare. GRECESCU, f. 51, cfr. 215.
II.	Substantivat. Smântână (frâncu-candrea, R. 53, 48, Com. corbu) dulce (Com. G. tofân), mai ales de vacă (marian), .când începe a se prinde pe lapte (cfr. şez. ii 229/21), înainte de a se înăcri laptele (cfr. ib. vii 97, creangă, gl.), caimacul laptelui dulce (cfr. grigoriu-rigo), nefiert şi ne-
înăcrit (cfr. şez. I 56/e). începeam a Unchi groşcio-rul de pe deasupra oalelor, creangă, a. 44. Ce-a-duci, puică, de mâncat? Plăcincioare cu groşcior. ION cr. ii 301. Beşchidepodişorul, Şi-mi dă oala cu groşciorul. bud, p. p. 62.
[Şi: (ad II) groşcior, groştior s. m. sing. jahresber. XVI 218, PAMFILE, I. C. 22, VAIDA, GRIGORIU-RIGO, M.
I	34, LEON, MED. 27, ŞEZ. I 56/„, ii 229/2), VII 97, Com. A. tomiac. | Diminutiv: grosciorâs s. m. sing. bud, p. p. | V erb: grosciorl vb. IVd. Groscioresc lapjkele s. oala = strâng groşciorul. Cfr. LB. Gro-sci'orit-a şepte oale. reteganul, ch. 151.]
—	Derivat din gros, prin suf. dim. -cior.
GROSCiORĂş s. m. sing.)
GROSCIORÎ vb. IVa / v "10SC
GROSIME S. f., GJtOSIŞOR, -oâră adj. v. gros.
GROŞIŢ t S. m., GROŞIŢĂ S. f. V
GROŞIŢ AR s. m.	/	s	-
GROSOI.ÂN, -Ă adj., adv. Grossier. Grossiere-ment. — Adj. (adesea substantivat; despre obiecte) Lipsit de fineţă, lucrat din gros, din topor; (despre oameni, vorbe, etc.) necioplit, nepoliticos. Varvar, grosolan, uricariul, x 402/20. Om bătrân, grosolan, zgârcit, i. negruzzi, iii 273. Această grossolană mapă. hasdeu, I. C. 116. Cele mai folositoare părţi ale Scripturii ieşiseră în lume, într’o slovă de tipar cam grosolană şi şonţită. iorga, l. r. 83. Vorbe grosolane, şez. ii 227/as. || Adv. Femeile... înfăşurate în barizuri cusute grosolan. iorga, i. c. i 107. Bolovani şuri îngrămădiţi destul de grosolan, id. N. R. B. 72.
[Şl: (după suf. -man): grosoman f = om gros, greoiu în mişcări şi necioplit în purtare. Dacă natura m’a făcut uşor,pentru ce să mă îngreuiecât un grosoman ce trage poate opt sute de litre? c. negruzzi,
i	40. Brutalitatea unui grosoman, id. ib. 211. | Abstract: grosolănie s. f. = fapte de om grosolan, cuvinte grosolane. Eu n’aş cătâ, iubiţi Pisoni, să pun într’o lucrare satirică grosolănii. ollăNESCU, h. a. p. 33.]
—	2V. din ital. grossolano, idem.
grosolănie s. f., grosoman f s.m.v. grosolan.
GROST&ICĂ S. f.	1	.	.
guosteiu s. m. (Zool.) / v' sroşteiu.
groşteiu s. m. (Zool.) Porcelet. — Porc [tânăr] (h. xi 116), pnrcel mic (ion cr. iv 306), cfr. godac, g r ă s u n. [Şi: groşteiu (scris greşit în loc de groşteiu ?) s. m,: de la şase luni în sus. H. IX 18, groşteu s. m. h. xi 40; groster (scris greşit în loc de g’roş-ter?) s. m. Porcul când este mic se numeşte purcel, apoi grăsun, groster. H. iv 116; goşteiu s. m.: purcel de ţâţă. rădulescu-codin. | Feminin: gro-steică s. f.: de la şase luni la doi ani. h. ix 18.]
—	Presupune o formă lat. pop. *gross[i]cellus (diminutiv din gr os sus), care ar fi dat româneşte *groştel, de unde, pe de o parte, ou asimilarea r-l ,>r-r; groştir, iar pe de altă parte, din pluralul groştei, nouăle singulare: groşteiu şi groşteu (go-şteiu) ; cfr. g o ş t i n ă.
groster, groşteu s. m. (Zool.) v. groşteiu.
groştior s. m. sing. v. groscior.
grosuţ, -Ă adj. v. gros.
grotă s. f. Grotte- — Peşteră (pitorească). Grota naturală a unei stânci, i. negruzzi, iii 345. La poalele muntelui... într’o grotă... cu păreţii de marmură albă. ANGHEL şi iosif, C. l. 187. Grota albastră de la Capri.
—	N. din fran. (•< ital. grotta, idem).
grot&SC, -Ăadj. Grotesque,-- Neobicinuit de ciudat, de caraghioz, de ridicol; mai mult de cât bizar,
GROZAMÂ
- 320 -
GROZAV
extravagant, burlesc. Umerii de fildeş [ai] unui 2e.ugrăiesc ăe China, alecsandri, p. 11 87. Decadenţă, gro-tescă. odobescu, 1412. | Spec. (Tipogr.) Groteşti = caractere de titluri, grase şi băţoase... imitând pilaştrii. G. IONESCU, c. T.
—	N. din fran. «ital. grottesca s. f. „podoabă capricioasă, imitând pe cele găsite prin unele grote vechi").
orozaiiI s. f. (Bot.) 1°. Henista sagittalis ou cytisus sagittalis. 2°. Genista oligosperma.
1°. Copăcel cu flori galbene din care sa fac mături. Se mai numeşte şi:drog. panţu, pl., costinescu. (<xrozamă-mare=l emnul-bobului. panţu, pl. (xrozaină-micâ= drobiţă. ib., LB. Grozamă-pă-roasă = drob-de-munte. liuba.
2°. Ginistru. panţu, pl.
[Şi: grusămă s. f. H. xvii 61, grosâmă s. f.: cu frunza lungă, precurmată în multe locuri şi floarea galbenă; creşte pe coaste şi la loc slab; o mănâncă oile bine. H. xvii 307.]
grozav, -Ă adj., adv. I. Terrible. 11. Terribleyient.
I.	Adj. 1°. Care îţi face groază, îngrozitor, (redat une-ori prin neologismul) teribil. Cuvinte grozave. varlaam, c. ii 6,2. Noaptea cea mai grozavă, marcovici, C. 7/ls. Oh, grozave minute, pe care în veci nu le voiu uită. C. negruzzi, i 62. Un arap negru purtând In mână o coasă grozavă, bălcescu, m. v. 392/2. Grozave şoapte, alecsandri, p. i 263. Dă de o prăpastie grozavă, creangă, p. 30. Cum îl văzu... că este aşâ de grozav... ispirescu, l. 18.
2°. Spec. f Care inspiră groază prin urîţenia, diformitatea sa; urît (anon. car.), diform, schilod. Strâmbi şi grozavi, necuraţi, cuv. D. bătr.
ii	469. Fiind feciorul Badului-vodă grozav la faţă. neculce, let. ii 237/28. Unele se nasc cu natură grozavă, uricariul, vii 129/32. Auzise că este grozav şi orb de un ochiu. mag. ist. I 112/27.
3°. P. ext. Tot ce pare a fi peste măsură de mare, de tare, de mult; extraordinar, cfr. teribil. Rătăcire grozavă! marcovici, d. 11/16. Se auzeâ un tărăboiu grozav, creangă, p. 256. Grozav necaz îmi fac! jarnîk-bârseanu, d. 36.
4°. Ironic. De seamă, curajos, extraordinar. Ce a scris ei aşă grozav, ca să se lege de alţii? vlahuţă, ap. TDRG. îi fi zicând că d-ta eşti grozav, ha? Dumitale nu ţi-e frică? d. zamfirescu, ib.#A se crede grozav = a aveâ despre sine o părere prea bună, a face pe grozavul = a aveâ o purtare semeaţă, de om închipuit; a face pe curajosul.
II.	Adv. 1°. îngrozitor, teribil. Satan... din dinţi grozav scrâşneşte, alecsandri, p. i 13. Femeialui Ipate începe atunci a ţipă grozav, creangă, p. 178.
2°. Tare, mult. înpăăure a plouat grozav, creangă, p. 47. îl trânti aşâ ăe grozav, ăe îl băgă până în gât în pământ, ispirescu, l. 88.
3°. (Legat de un adj. prin prep. de exprimă ideea superlativului) Foarte. Un balaur grozav de mare. creangă, p. 121, cfr. ispirescu, l. 4. Nişte mere grozav de bune. şez. iii 31/26. (Neobicînuit, acordat cu adjectivul următor) Nişte nouri grozavi de întunecaţi. ib. 11 141 /40-
[Cu alte sufixe: (cfr. rus. grozlivyi „ameninţător1*) f grozliv, -ă adj. = urît, îngrozitor. Hiară grozlivă. varlaam, c. 13,2, cfr. 11 24. Un uriaş mare, negru şi... grozliv. dosofteiu, v. s. 46, cfr. n. costin, ap. TDRG., (cfr. bulg. grozen „urît, îngrozitor", rus. groznyi „straşnic", slov. grozno „foarte") groaznic (Mold., Bucov. şl groznic, f groâznec GCR. 1 165, 166, f grozdnic ib. 200), -ă adj. şi adv. (ad. 1 şi cu înţelesul de „cumplit, neîndurat" LB.) Dumne-dzău s’au arătat lui Moisi groznicu şi straşnic. varlaam, c. 381, cfr. (infricat şi grâznicu) dosofteiu, v. s. 2, (mai rău... şi mai groznic) neculce, let. ii 238/33. -Acest Antioh..., când giudecâ la divan, groznic erâ. n. costin, let. ii 62/5. Om
groaznic celor vicleni, dionisie, c. 233. Războiul e biciu groznic. alexandrescu, m. 16. Huet (drăghici, r. 72), blestem (bălcescu-russo, m. v. 581/10), tunet groaznic (alecsandri, p. i 299); lucru (varlaam, c. 275), şarpe (ib. 11 59), bărbat (dosofteiu, v. s. 81), bălaur (id. ib. 116), războiu (neculce, let. ii 262/31), om (id. ib. 260/2l), urs mare, groznic (id. ib. 291/6); moarte (varlaam, c. 60), putere (calendariu, 1814, 109), bătaie (barac, t. 10), furtună (drăghici, r. 112), ciocănitură (ispirescu,
l.	4), vrăjmăşie grâznică (id. ib. 5); patimă groz-nică (c. NEGRUZZI, I 20); munţi groaznici (barac,
a.	64; focuri groaznice (0. negruzzi, i 70); năluciri (varlaam, c. ii 13,2), locuri (dosofteiu, V. s. 47), tunete (C. negruzzi, i 58) groznece. (Ad ir; şi cu înţelesul de „fără milă" LB.) E grâznic de a vedea cum... se răped la stârvuri, odobescu, iii 16/,. începură a urlâ groaznic, ispirescu, l. 149 Aprins-o şl mai groznic la fugă. sbiera, P. 6/,„ cfr. şez.
ii	60/9. Scrie, ceteşte groznic. C. negruzzi, i 59. Un lup grâznicu de mare. ispirescu, l. 74. || Diminutiv: (rar) grozăvior, -oară adj. Sâ văd pe cine i luâ... De-i luâ-o grozăvioară (= urîţică), Dumnezeu să ţi-o omoare! sevastos, c. 147/2î, cfr. marian, î. 383. | Adjective (rare): f grozâvâtec, -ă = urît. anon. car., f grozâvnic, -ă = foarte mare. Aleargă cu fugă grozavnică. golescu, î. 114, cfr. 134. Gro-zavnicapierire.c. negruzzi, ii 7. | Ad verb: f groz-niceşte = teribil; fără milă; foarte t-ire, de tot. LB , (Ban.) grozăvit = grozav. Şi-l trânti aşâ de grozăvit, în cât se afundă zmeul în pământ, cătană, p. b. i 104. | Verbe: grozăvi IVa = (învechit, mai ales refl.) a (se) face urît, a (se) schimonosi, a (se) sluţi (anon. car); (azi, numai refl.) a se crede grozav (i 4°), a face pe grozavul. Trupul şi sufletul se întunecă şi se grozăvesc, varlaam, C. 227/2. Chip şi obraz grozăvitu. id. ib. 202. N’au slăbit, nice s’au grozăvitu. dosofteiu, v. s. 168. Eră grozăvitu la suflet de păcate, id. ib. 5]„. Fecioara frâm-seaţa să-şi grozăvască. cantemir, ist. 308. Decretul... a religiei catolice volnicie o vatămă şi mă-dulările ei le grozăvescu şi le calcă, şincai, hr.
iii	190/!9. Se schimbă şi se grozăveşte, gorjan, h.
iv	63. Nu eşti nici tu mai curajos, nu te grozăvi!
\ Abstracte: grozăvire s. f. = groază. M’au ţinut cu grozăvire. iorga, s. d. xii 148, grozăvie s. f. = faptă grozavă, lucru grozav, stare îngrozitoare, monstruozitate; cruzime, urgie; groază; (f) urîţenie, sluţenie (anon. car.); faptul de a se grozăvi (DDRF.); (în unire cu de, are înţelesul adjectivului) grozav. Această grozăvie ce să zice sodomia, pravila mold.
114/2. Grozăvie făcu întru Izrail. biblia (1688)
25,2,	cfr. 53,2. grozăvia (=sluţenia) mea, fru-museţa ei a videâ i se părea, cantemir, ist. 289. Multă grozăvie făceâ [ursul], neculce, let. ii 291/9. Făceâ toate grozăviile, mag. ist. iv 32/31. Grozăvia stângerii caselor noastre, uricariul, iv 190/12, cfr.
x	19/,,. Tremurând, cu grozăvie, îmi ziceâ... konaki, p. 178. Grozăvia... unui tiran turbat, beldiman, o. 10. Simţeam toată grozăvia ăesnădă-jăuirii. marcovici, c. 7/10. Le-arătă cu grozăvie,... leşile fraţilor lor. c. negruzzi, ii 7. Ce grozăvii zici c’ai mai visat? alecsandri, t. 1086. Şi doar nu eră cine ştie ce grozăvie (= lucru grozav, acă-târea) la trup, eră un om ca mulţi alţii, sadoveanu, ap. TDRG. Atunci grozăvie mare! ...Cu-mătrul lup se şl arată în prag. creangă, p. 27. Un vuiet şi nişte grozăvii ca acelea, sbiera, p. 152/40. Grozăvie de vreme, sandu-aldea, săm. vi 329. Grozăvie de greutate, sbiera, p. 87/23. Grozăvie de femeie! id. 114/36; grozăvenie s. f. = faptă grozavă; fiinţă grozavă; faptul de a se grozăvi; mulţime mare. Atâta vărsare de sânge şi grozăvenii, bogdan, ap. TDRG. Erau şoareci şi cloţani... grozăvenie! reteganul, p. v 6/3. I-a mântuit de grozăvenia aceia ăe balaur, mera, l. b. 61, f groz-nicie s. f. = neîndurare, tiranie (LB.); aspect fio-
GROZÂVATEC
- 321 -
GRUMAZ
ros. Carii sânt aceastea ce de frica grosniciei npa-stre [a leului şi vulturului] nu s’au cutremurat? cantemir, ist. 186. Bară grosnicia lui nu mult au ţinut, şincai, HR. I 54-/28.]
— Din bulg. (în dialectele de est) grozav, idem.
v. grozav.
GROZĂVÂTEC, -Ă f adj.
GROZĂV&NIE S. f., GBOZĂWVb. IVa GROZĂVIE s. f.
GROZĂVIOR, -OÂRĂ adj.
GROZĂVIT adv., grozâvitic, -A t adj. «Roznsio, -A f adj., adv. grozea. s. m. invar. v. groază. grozliv, -A f adj.	1
grozkic, -A adj. adv.	>v.	grozav.
GROZNICÎ1ŞTE f adv., GROZNICfE S. f.J grubă s. f. v. (Bot.) crumpen şi hrubă. grubiân, -Ă adj. şi -oA subst. v. grobian. gruguki vb. IV 'al v. grohăi1. gruhă s. f. (Ornit.) v. gruiu2. griihAî vb. IY‘a> v. grohăi2.
«KCHÂi, GRirnui vb. IVI») v. grohăi1. gruiK s. f. (Ornit.) v. gruiu2. gruieţ s. a., gruios, -oâsă adj. v. gruiu1. gruiş6r s. m. (Ornit.)	v. gruiu2.
gruiu s. a. 1°. Colline.	2°. Armon.
1°. 0 ridicătură pe un şes, nu tocmai mare, de-luţ frumuşel (Yicovul-de-sus, in Bucov. Com. g. nistor), coastă de deal	(Com. A. coca),	delu-
cian (h. xvn 14). Cfr. H.	ii 176, iii	241,	ix	387,
xi	57, 95, xu 169, xviii 3, („un munte conic“) x 306. Gruiul Bojoranim (a. 1588). cuv. D. bătr. i 257. Coboară pe un gruiu In jos. IORGA, s. D. xii 230. Şi le-am dat loeul... până în Gruiul-featelor. ib. 276. Agiungând la un gruiu. şincai,hr. ii274/15. Mă suiam... pe gruiul Colnicului. SBIERA, F. S. 95. Braga mi-e cărarea'n gruiu. reteganul, tr. 95/,,. Pe cărarea cea din grui Stau... un flăcău cu draga lui. m. cunţan, săm. iii 100. Când s’a pornit la drum pe gruiu. gog A, c. p. 62. Am suit pe Gruiu Turcului (= o coastă de deal), pe deal în sus. Com. A. COCA.
2°. P. anal. (La car) Pisc (Botoşani), dame, t. 14. Gruiul la car e îngropat în osia dinainte; în mijloc se află locul jucător al inimii, h. i 36. Gruiul e lemnul din osia cea de dinainte a carului de care se prinde proţapul. Com. a. tomiac, cfr. (grunu = parte a căruţii). H. XVII 8. || (La sanie) Un lemn de care [se] acaţă ruda săniei; lemnul este băgat cu un capăt în opleanul dinainte şi la mijloc e prins cu un cuiu de crucea săniei (viciu, GL.), lemnul de la sanie, în forma unei furci, în care se prinde proţapul printr’un cuiu (marian, cfr. pamfile, i. c. 154).
[Diminutiv: (ad 1°) gruieţ s. a. = gruiu mic (LB.), limba sau coama unui deal care se întinde între două văi (marian), dâmb lungăreţ în forma tarniţii fără un oblânc (Straja, în Bucov., com. A. tomiac). Au ajuns pe un gruieţ. sbiera, p. 313/17. | Adjectiv: gruios, -oâsă -- pieziş. Locul ăsta-i tare gruios (Vârmaga, lângă Săcărâmb). VICIU, GL.]
—	Etimologia necunoscută. (Pare a se raportă la lat. grumus, idem, ca straiu la lat. stramen. Cuvântul se găseşte şi la Aromâni: grunu cu înţelesul figurat de „bărbie". Rutenescul gruny, hruny e împrumutat din româneşte).
gruiu s. m. (Ornit.) = cocor (Transilv.) marian,
O.	II 344, 346. || Pig. Tânăr subţirel şi drept, co-puc. şez. v 76/14. | Nume de câne. jipescu, o. 51, [Şi: gruie s. f. anon. car., LB., marian, o. 344, 346 (şi ca nume propriu alecsandri, p. p. 77), gruhă s. f. marian, O. ii 346. | Diminutiv: gruişors. m. marian, o. ii 346.]
—	Din lat. grus, -em, idem.
GRUAIĂJEI s. m. plur.	1
grumăjer s. a., grudiăjor s. hi. / V' Sl’umai5,
GRUMAZ s. m. şi a. I. 1®. Gosier. 2°. Cou. II. 1°. Cou, col (fig.). 2°. Sommet (de colline).
L (Mai de mult şi azi în popor aproape numai plur. tant.)
1°. f Gât, (înţelegându-se organele interne) gâtlejul şi faringele. Să lipească-se limba mea de grumazul mieu, să (= dacă) nu pomeni-voiu tine. coresi, ps. 375, cfr. 52. Usteniiu chemând, şi tăcu, grumazul (: fauces) mieu. ib. 177. Mormânt deschis grumazul (: guttur) lor. ib. 10, c(r. 403. Ca neşte bolnavi carii, macar şi nu li-i greaţă de bucate, iară deaca mănâncă, în grumadzi nu le pot înghiţi. varlaam, C. 326,8, cfr. II 46. Mult în grumazi râgâi. cantemir, ist. 117. Limba lui, de foc mare, să lipise de grumaz, pann, e. iii 119.
2°. Gâtul (ca parte a corpului, la om sau la animale, care împreună capul cu trunchiul), p. restr. partea dindărăt a gâtului cu ceafa (la om), pe care se reazemă jugul s. hamul (la animalele trăgătoare). Aflară-l cu omoforul în grumadzi. varlaam, c. ii 33. Beaca apucă [hoţul] de prinde de grumadzi [pe cinevâ], el înneacă. ib. I 266,s. Bane la grumadzi. pravila mold. 67. Puseră răteazele greale pregiur grmnadzîi sv[i]nţii-sale. dosofteiu, v. s. 6, cfr.
61,	104, 135. Lanţurile ceale ce eră, întru grumazii cămilelor lor. biblia (1688) 180. Căzu pre grumazii lui. ib. 24„. Să leage o piatră de grumazii trivu-nului. MINEIUL (1776) 104 2/„ cfr. 722/2, 392/2, 422/2, 90'/), ete. Ţi-ai plecat grumazul supt sabie. ib. 971/,. Boreâ să lepede jugul Bachilor de pe grumazii lîo-mcmilor. şincai, hr. I 3/20- Şi-l lub de grumazi şi-l sărută, alexandria, 145. Grum,azi albi ca crinul, konaki, p. 87. Să aruncă în grumazul lui. beldiman, n. p. ii 31. Săltând de bucurie, s’au apucat de grumazul tatăluilor. drăghici, r. 8. Pe grumazii ei atârnă o salbă. c. negruzzi, i 145. Grumaz uri [de vulturi] jupuite şi golaşe, odobescu,
i	16/5. Părul tău bălaiu şi moale de mi-l legi după grumaz... eminescu, p. 188, cfr. 253. Să-mi cuprindă iar grumazul cu micuţele lui braţe, vlahuţă, p. 63. O dureau şelele şi grumazii, creangă, p. 316. Chica lui neagră... flutură ca o coamă pe grum,ajii lui. ISPIRESCU, L. ‘229. Grum,ajii boului, dame, t.
32.	Mândră ca o păuniţă, Cu grumazul subţirel. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 393, cfr. 79, 242. îi sucesc grumazul ca la un puiu de găină, reteganul, p.
V	51/25. Grumazii din cap să-i iasă. doine, 268/,; cfr. (grumazi) reteganul, tr. 22/, 3, p. i 48/12, II 39/s„, hodoş, p. p. 48, (grumaji) şez. i 29, iv 45, sevastos, n. 127/2„ (grumaz) sbiera, p. 64/10, marian, v. 143. # f A da s. a luâ (pe cinevă) de gruumfi] = a prinde, a luă pe cinevâ prizonier. I-au dai pre toţi de grumaz, pre mâna lui Grigorie-vodă. neculce, let. ii 215/,,. Be-ar hi mers, i-ar hi luat pre toţi de grumazi, id. ib. 264/30.
II.	P. anal. 1°. Partea aceea a unor obiecte, care prezintă o asemănare cu gâtul omului, cfr. gât (II). Grumazul şipului, marian, î. 157. Grumazul coasei, marian.
2°. f Ridicătură de deal. Cfr gruiu. Grumazul Brânzeşov. cuv. D. bătr. i 250.
[Plur. (mai de mult) grumazi, (azi mai ales) grumaji, (rar) grumazuri. | Diminutive: grumăjor s. m. Bătungior grumăgiorul ('tip. gramagiurul) helgii, cantemir, is.t. 107, cfr. (grumăjori plur. tant.) LB., gruinăzuţi s. m. plur. LB. | Derivate: gru-măzăre s. f. = boală de grumaz s. de gât. Ieşi... grumăzare de 99 de feluri, şez. vii 111, cfr. v 143/2, LB., (la porci) rev. crit. iii 156, (formaţiune personală. spre a redâ pe fran. gorgerin?) grumâjer s. a. = bucată de metal la armurele vechi, spre a-părarea gâtului. La gât aveau grumăjer rotund de zale. odobescu, i 65/u, grumăjei s. m. plur. Gru-măjăi — băierele, aţa sau cureaua cu care se leagă
Dicţionarul limbii române. 5. VI. 1913.
GRUMAZ ARE
- 322 -
GUB
biciul de cod[o]râşte ori dârjaua de hădărag (Cincu-Mare). ţara oltului, iii nr. 24.]
—	înrudit cu alb. grumas (gurmas) „gâtlej"; par a derivă amândouă dintr’un lat. pop. *grumus „gâtlej care apare şi în ital. digrumare „a înghiţi cu lăcomie" şi în rom. sugrumă. Cfr. puşcariu, et. wb. nr. 743 şi meyer-lubice, r. wb. nr. 3888. Cfr. şl curmeziş.
GRUMĂZĂRE S. f.	\
grcjiâzijţi s. m. plur./ '
grumb,-Ăadj. Grossier. Bis.—'f Aspru, ordinar, dur, necioplit, mojic. Grumb — rusticanus. anon. car. Gălcevinău-să cu glasuri grumbe şi cu strâmbături. dosofteiu, v. s. 12$. Sinopiianii eră... grumbi, îndărătnici, sălbatici în suflet, id. 180,2. înduplecă sufletele celor grumbi şi prostaci. id. 180,,. | Spec. (Astăzi, în Ardeal, în expresiunea) Pâne grumbă— murgă, neagră, de secară, ordinară, frâncu-candrea, m. 100, REV. crit. iii 156 (şl în Braşov). [Derivat: grumbav fs. m. = meşter prost, mardarie, l. 814.’]
—* Din paleosl. grab*, idem.
grumbă s, f. (Bot.) v. crumpen.
gbcmbav f s. m. v. grumb.
grumcir s. m grbmpA s. f. \v crumpen.
GRUMPEKT, GRUMPIR S. m. (Bot.)J	1
gruivgăkî vb. 1V“ v. grungunî.
gruxguni vb. IVa. 1°. Boucouler. 2°. Grogner.
1°. (Despre porumbi) A produce sunetul caracteristic. h. i 365, iv 117, vi 215, vii 262, xv Ş64.
2°. (Despre porci) A groh ăi. h. IV 274.
[Şi (ad 1°): grohoi vb. XVa H. XI 196, grongoi vb. IV8 h. iii 409, grungăni vb. lVa H. viii1 120, granguri vb. IVa h. viii 21, gr uni vb. IVa H. v 53, gugăi vb. IV h. xviii 141, gugui vb. lVla> (gugue)
H.	vii 441, x 538, (gugueşce) h. iii 223, iv 54, gugul'i vb. IVa H. xvii 232, gugurî vb. IVa H. vii 183, gun-găni vb. IVa ii. xi 395, gunguni vb. 1V“ h. iv 276. [Porumbiţa] gunguni galeş în limba ei cea păsărească, odobescu, iii 199, gungură vb. I H.
I 353, gunguri vb. IVa h. xii 139, gurgui vb. IV h. vii 481, gurguni vb. IVa h. vii 133. | (Ad l°-2°) gurlui vb. IV(“*. Porumbul gurlue. H. v 288, (gur-luesce) H. xiv 247, cfr. marian, NU. 122. Porcul gurlue. h. iv 54, cfr. (gurlueşte) x 356. Purcelul gurlue (h. xiv 29) =coviţă (ion cr. iii 377). Gurui = se zice despre porci când cer de mâncare, rev. crit. iii 156, gurui vb. IV(a> Porumbul gurue. H.
vii	226, xvii 7, xviii 45, (şl despre turturică) h.
xviii	45, (gurueşte) H. vii 209, cfr. xii 326. Porcul gurue. h. ix 154, cfr. (gurueşte) IV 10. Mai lătră cânele, mai guruiă un porc, mai se spăriau gâştile. slavici, v. 143, îngurui vb. IV. Porumbul îngurue. H. xiv 8. | (Ad 2°) grongăni vb. 1V“ ii.
ix	283.]
—Onomatopee (ad 1° cfr. rut. gugoniti, bulg. gu-gukam, germ. girren, gurren=idem; ad 2° cfr. lat. grunnire), cfr. gângurl.
GRUNGURÎ vb. lVa v. grunguni.
GRUNJ s. rn., GR UN JOS, )
GRUNJUROS, -OÂSĂ adj.JV' ®
gruntăî vb. IVI1*'. Croquer. — A ronţăi. Com.
I.	pavelescu. [Abstract: grunţăit s. a. = sune-tul produs de cocenele de porumb când se freacă unul de altul pentru-ca să se desprindă boabele. Ascultă la grunţăitul cocenilor şi la curgerea boabelor, ca a picăturilor de ploaie, t. cercel, săm. iii 662.]
—	Onomatopee. Cfr. ronţăi.
\
grunţuros, -oâsă adj. v. gruuz.
grunz s. m. şi a. 1°. Grumeau, pelote. 2°. Motte de marc ăe raisin.
1°. Bucată dintr’o materie tare şi fărămicioasă; spec. drob de sare (şez. v 76/15), bulgăre de no-roiu îngheţat (ib.), bucată de tămâie (LB.). Grundz = frustum. anon. car. Topesc grunjii pământului, râsându-mă depuroiu. biblia (1688) 366. Zăpada acoperisegrunzii. ghica, s. 246. Mama v’aăuce Lap-te’n ţâţe... Frunză’n buză, Grunji de sare Pe spinare! teodorescu, p. p. 405. Cine ibovnică n’are, Isăpare... plapoma grunj de sare. pop. Com. dragu. Bulgăre de sare sau grunj de sare. H. IV 52, cfr. ion cr.
iv	217. Grunzul ăe sare. teodorescu, p. p. 376b, cfr. marian, d. 140. Drum cu grunzuri = cu omăt s. glod îngheţat. Com. g. tofan.
2°. P. ext. Grrww/'=boştină stoarsă şi rămasă de la teasc, având forma cavităţii în care a fost pusă.
h.	iv 152.
[Plur. grunzi, grunsuri (LB.) şi grunji (de la care noul sing.) grunj s. m. | Şi: gronji s. m. (atestat numai la plur.) h. iii 398. | Adjective: grun-jos (grunzos anon. car.), -oăsă, (mai des) gruu-zuros (grunzărosf, grunjuros, şi -f- grăunţos: grun-ţuros, gronţuros, zgronţuros, zgrunţuros, zgrem-ţuros), -oâsă=cu grunji; granulos. Sare grunjoasă. m. chiriţescu, conv. lit. xliii 921. Toată calea grwnzăroasă şi ciulinoasă. cantemir, ist. 110. Drumul nuri grunzuros. MARIAN, î. 525, na. 303, ŞEZ. I 38b/24, cfr. (grunjuros) DOINE 302/,, (grun-ţuros) şez. IV 237b/,„ alecsandri, p. p. 17/9, (zgrunţuros) sevastos, C. 122/,,. Pământul tot grunzu-ros rămâne, i. ionescu, C. 12, cfr. (zgrunţuros) id. d. 322. Aşternutul [şoselei] ...gronţuros de pietriş gălbuiu. odobescu, i 376. Lemn, grunzuros de vechime, eminescu, n. 38. Cărbunele de Jiu este tare...; frântura lui este sgronţuroasă (zbârcită) şi arde cam greu. moldovan, ţ. n. 78. Scoarţa pocite fi netedă sau zgremţuroasă. creangă, gl. | Colectiv: grunzărie s. f. (mai ales la plur.) Grunăsării
—	drum cu grundzuri de glod îngheţat. ŞEZ. v 76/,e.]
—	Etimologia necunoscută. (Derivarea din ung. gorongy „bulgăre11, propusă de CIHAC, li 502 şi susţinută de weigand, jahresber. xvi, 224 e neprobabilă. Poate există o legătură etimologică cu arom. grândze „tărâţe“, care se găseşte şl la Albanezi: grunde, krunde „tărâţe").
GRUNZĂRIE S. f., GRCNZĂROS f- \v
GRUNZOS, GRUNZCR6S, -OÂSĂ adj. / h
grcpă s. f. Groupe. — Mai multe fiinţe s. lucruri asemănătoare, reunite la un loc, cfr. grămadă, clasă, categorie. [Florile] s’adună ’n grupe. alecsandri, p. ii 55. Grupă zdrenţuită [de proletari]. eminescu, p. 121. Clasificarea este... aşezarea noţiunilor în grupe (clase) asemănătoare. maiorescu, l. 117. [Şl: grup s. a. Grupul contribuabililor, ii. D. II170. | Plur. grupe şi grupuri. \ Familia: «ital. grupetto) grupet s. a. (Muz.) = figură de ornament, formată din trei sau patru note de valori mici; cfr. coloratxiră. CERNE, d. m. Toba cu grupetele ei în^contra-timp. caragiale, n. s. 51, «fran. grouper) grupă vb. Ia = a reuni în grupă, a formă grupuri. Mai mulţi juni... se grupară în giuru-i. c. negruzzi, i 339. Sub rubrica gravurii lui Durer să se grupeze... tot ceia ce fie nu-ţi place. odobescu, iii 61. Sa se împartă şi să se grupeze voturile în voturi pentru şi contra guvernului. MAIORESCU, D. III 274.]
—	N. din fran.
GRCRtrş s. m. (Entom.) v. greier.
grusămă s. f. (Bot.) v. grozamă.
GRUUI vb. IVa v. grunguni.
guâjvxă s. f. (Entom.) v. ganţâ.
guârdie f s. f. v. gardă.
gub s. a. (îmbrăc.) v. gubă.
GUBÂ
- 323 -
GUGIUMAN
gubă s. f. (îmbrăc.) Manteau. — (Ungurism) Sarică (ion cr. ii 247, vaida), suman (bud, p. p.). Guha (—suman) cea cârpită, bud, p. p. 63. [Şi: gut) s. a. = căput scurt de pănură, mai ales de coloare neagră, viciu, gl.]
—	Din ung. guba, idem.
gubav, -Ă adj. 1°. Lepreitas. 2°. Couvert de bou-tons. 3°. CMtif.
1°. f Lepros. anon. car. Pre bolnavi vindecaţi, pre gubavi curăţiţi, pre morţi înviiaţi. tetraev anghel (s. xvn), ap. GCR. I 194/2î. Eu sânt... gu-bavul care de atâţia ani zac. zilot, cron. 346.
2°. P. ext. Bubos, cu fel-de-fel de bube. n. rev. r. 1910, 86.
3°. P. gener. Slab, lipsit de putere, bolnăvicios (Putna Moldovei conv. lit. xliv h 619), slăbănog, gălbăgios la faţă, buged (creangă, gl.), neputincios (costinescu), buhos, om nesănătos (GR. băn.). Măine-poimăne avem să ne trezim nişte babalâci gubavi şi oftigoşi. creangă, a. 124.
4°. f (Cu înţelesul greu de precizat) Smerit, umilit (?). Pre cel gubavu cu ochii (: qui inclinaverit ocu-los) va mântui, biblia (1688) 372,s. Pavel să făceă gubavu pentru Hristos, cu pace s’au săvârşit, dosofteiu, v. s. 110,3. | Acel gubavu uriaş (mai sus: uriaş mare, negru şi căznat şi grozliv) îndată fugi de se ascunse, ib. 46.
[Accentuat şl: gubciv GR. BĂN. | Şi: gubăv, -ă adj. = cel ce tuşeşte urît, care sufere de gubăvie. liuba, (cu alt sufix) guben, -ă adj. = galben. Mâţul torcea clipind somnoros din ochii gubeni ca chilim-barul. n. beldiceanu, săm. IV 39. | Abstracte: gubăvie s. f. = lepră (anon. car.), boală cu răni care curg pe tot corpul (rădulescu-codin, l.), tuse urîtă (liuba); (fig.) femeie destrăbălată, prostituată, curvâ (Oraviţa, Com. coca), cfr. gudă. Să dezbrăcă gol de tot şi priimi gubăvie (=lepră). dosofteiu, v. s. ap. TDRG. De gubăvie se lasă omului sânge primăvara. ion cr. ii 273, gubăvenie f s. f. = lepră. anon. car. | Verb: gubăvl vb. IV* refl. = a se umplea de lepră (anon. car.); a se buhăi: Săracul, s’o gubăvit de tot! gr. băn.]
----Din sârb. gubav „lepros“ (cfr. gubati se = a
se umplea de lepră).
gubăv, -Ă adj., gubăvenie t s. f.)
gubăvi vb. IVa refl., gubăvie s. f. >v. gubav.
GtfBEN, -A adj.	J
guiîkusî s. a. (ş. d.) v. guvern.
gucImĂ f s. f. v. cuşmă.
gucoian f s- m- v- gociman, s. a. (îmbrăc.) v. gugiuman.
gudă s. f. 1°. Ghienne. 2°. Souci.
1°. (în Biharia şi Sălagiu) Căţea (VAIDA, VICIU, GL.), haită (pompiliu, bih.). Aici Guda ce-mi făceă? Când de hoţ odată da... Şi-odată schilălăiâ, Costea tare că-mi strigă: „Ţine-l, Gudo, nu-l mânca. zanne, p. vi 141. || Pig. Femeie răutăcioasă (zanne, p. vi 139), femeie stricată, curvă (ib. v 317). Nu mă [duc] după gude pe sate, Că’sânt la noi băgate, adecă nu mai căută femei rele pe aiurea că sânt destule pe la noi. zanne, p. v 317.
2°. Pig. Griji. Tăt cu gudă şi năcaz = cu griji şi necaz, popovici, R. d. 165.
3°. Vătavul flăcăilor care umblă în noaptea de Crăciun a colindă, vaida.
—	Etimologia necunoscută. (Cfr. sârb. guda „scroafă11).
GUDĂR*E f, GUDREA S. f.)	^
guduluş s. m.	/	S“uul
gudron s. a. Goudron. — Substanţă lichidă şi complexă care se extrage, prin destilare, din feluriţi
combustibili vegetali (gudron vegetal) s. minerali (gudron mineral). [Verb: gudrona vb. Ia = a unge cu gudron.]
—	N. din fran. «arab. gatran,idem), cfr. dubletul catran.
gudură vb. I refl. 1°. Fretiller dejoie. 2°. Fla-gorner.
1°. (Despre câni) A manifestă iubire (bucurie, alipire) faţă de om, dându-i târcoale s. atingându-se de el şi în acelaşi timp mişcând mereu, împreună cu coada, partea dinapoi a corpului şi chelălăind de bucurie. După ce alergă de la o turmă la alta ca să se gudure..., cânele începe a alergă, c. ne-gruzzi, i 59, cfr. odobescu, iii 241/m. Iar când Pantazachi se găteă să meargă la vânat, nu eră fiinţă mai fericită decât Mef care se gudură, i. negruzzi, i 318. Pe când acesta citea, o 'droaie de câini i se gudurau prin prejur, sarindu-i pe haine, zamfirescu, R. 89. Cânele.. începe a se gudură, sbiera, p. 174/35, cfr. şez. ii 117/.,, iv
180/ao-
2°. Pig. (Despre oameni) A se linguşi. S’au gudurat pe lângă Români, doar i-o înşelă, alecsandri, t. 1439, cfr. 1466. Te guduri pe lângă mine, ca să mă despoi. slavici, n. ii 299, cfr. 325.
[Şi: (neobicînuit) guduri vb. IVa refl. (despre câne şi fig. despre om) marian. | Derivate: gudură-tor, -toâre adj. Mai plecat şi mai gudurătoriu. sbiera, p. 121/4_5, guduluş s. m.: nume de câne. Jahresber. xii 161, gudrea s. f. =numele unei căţele care se gudureşte. marian, gudărie f s. f. = linguşire. O râvnă fanaticească Se’ntinse cu gu-dăria subt vălfa despoticească. konaki, p. 303.]
—	Pare a sta în legătură cu alb. gudutis (n. -grec. guduld) „gâdil“ g. meyer, a. wb. 133. Cfr. sl gudă.
guduri vb. IVa refl. v. gudură.
ou far s. m. — Un fel de peşte; cfr. golescu, î. 81. (în loc de lufar?)
gugă s. f. = gogă1. Dar ce vrei tu, gugă neagră ? (Avrig, în Transilv.) şez. ii 38b/„.
GUGĂi vb. IV v. grungunl.
gugăi vb. IV <a' = gâgâi (despre gâscă). H. xvm 248, 261.
gughie s. f. (Iht.) v. guvidie.
GUGlMĂN+S. a.,GUGlMĂBTĂ + S. f. \„___________,______
GUGIU s. a. (îmbrăc)	/ gugmman.
gugiumân f s. a. (îmbrăc.) Bonnet de fourrure â fond de drap. — (în România) Căciulă de samur cu fundul alb (pentru ‘domnitori şi beizadele) sau cu fundul roşu (pentru boieri), cfr. calpac, cauc, işlic. 2 gugiman sobol (a. 1579), ap. HEM. 65. Rădică Domnul gugimanul din cap. GHEORGACHI, let. in 323/21. Alexandru... călare pre Ducipal cu gugiman. alexandria, 160. Un guclman de samur. ib. 152. în cap cu un gugiuman (căciulă) de samur cu fundul roş. filimon, c. i 608. La alaiuri şi la ceremonii protipendada şi veliţii purtau pe cap gugiuman de samur cu fundul de postav roşu. ghica, s. 501. Ginerele... purtă în cap gugiuman domnesc, odobescu, i 77/,,, cfr. 71 /„. Boierii se strângeau la un loc. Unii... cu gugiuman de piel-cică în cap. sadoveanu, săm. v 933. Domnul cu caftan Şi pa cap cu gugiuman, Sta culcat pe-un buzdugan, alecsandri, p. p. 89*7,. Zace-mi Corbea vinovat... C’a purtat Gugiumanul de domnie, teodorescu, p. p. 532, cfr. vasiliu, c. 12. Pe cap purtau gugiumane puse cam într’o parte, ispirescu, m. v. 44/0_iq. || P. ext. Căciula purtată de Ovreii bigoţi.
GUGIUMANA
- 3â4. -
GULER
Cu undiţa de prins peşte... apucă gugiumanul Ovreiului de fund şi-l ţineă spânzurat. GHic a, s. 299. [Şi: gucimăn s. a. alexandria, 152, gugimăn s. a., gugimăn ă, gngiuinână s. f. Gugimana Domnului adecă şlicul cel de sobol, gheorgachi, let. iii 298/m. Pană de la gugiumana mea. c. negruzzi,
i	126, cfr. iosif, Săm. iii 422, gujimăn s. a. = scut capului contra ploilor şi a zăpezii, ce atârnă în loc de guler, la căbâniţâ. gr. băn. | Reconstruit: gugiu s. a (plur. gugiuri) — (Mold., Bucov.) un fel de guler lat şi patrat, care atârnă pe spate, la mantalele ţărăneşti (Com. i. GRĂMADĂ), un fel de glugă (Com. s. POPESCU, dame, t. 169); (Transilv.) un fel de scufie s. eăiţă pentru copiii mici. marian, na. 332, viciu, GL. Vine-un nouraş de ploaie, N’a-vem gugiuri la mantale, vasiliu, C. 186.]
—	Din turc. giigemin „un fel de căciulă*1. TDRG.
gugiumâmă f s. f. (îmbrăc.) v. guginman.
gugoâşă s. f. (ş. d.) v. gogoaşă ş. d.
gugu s. m. invar. Bulz de tină găurit la mijloc mai până dincolo, cu care se joacă copiii de-a poc-nitoarea (Vereşmort, în Transilv.). viciu, GL.; cfr. (Munt.) tun.
—	Pare a fi germ. Kugel „glob11.
gugui vb. IV(°) v. grunguni.
GUGULEA s. m. V. guguli1.
guguli vb. IVa. Caresser. — (Transilv.) A mângâia, a desmierdâ, a giugiuli. LB. Şi o guguleă draga mamii... N. rev. R. i, Supl. ii 30. | A linguşi. frâncu-candrea, R. 48. [Şi: guli vb. IVa. La fântâna cu cel nuc Se’ntâlneşte cuc cu cuc, Se gulesc până se duc. şez. vii 44. | Derivate: gugulea s. m. (invar.): epitet de desmierdare pentru copii. Iorgule! dragul moşului !... Gugulea moşului.' alecsandri, t. 990, gugulice s. f. = termen de mângâiere ce se dă, vorbind unui copil, cfr. gâgâlice. costinescu.]
—	Cuvânt onomatopeic; cfr giugiuli, cocoli.
guguli vb. IVa v. grunguni.
GUGULICE S. f. V. guguli1.
guguman s. m. (ş. d.) v. gogoman.
gugurî vb. IVa v. grunguni.
guguş s. m. (Ornit.) Colombe. — Guguşi de casă
—	porumbei, h. ii 289. [Derivate: gugtiştiiică s. f. = Ringeltaube. polizu, guguştuc s. m., g’aguştiucă s. f. dombrowski, guguşină = nume ce se dă vacilor. h. vii 358.]
—	Onomatopee, cfr. bulg. guguska „Turteltaube11.
GUGUŞciicĂ (Ornit.), guguşîstă s. f. v. guguş.
GUGUŞLiE s. f., guguşluiu s. m. v. liubuşlie.
guguştiucA s. f. 1
guguştuc s. m. (Omit.) / v Siguş.
GUI adv. (Numai în expresiunea) ttui-negui = vrând nevrând (zanne, p. ii 746), nici una nici două (pamfile, j. iii), Gui-ne-gui să sară la bătaie cu parul! pamfile, j. iii.
gui vb. lVa refl. v. guri.
Guic interj., Guici vb. IV v. guiţă.
GUi'ţ' interj, v. guiţă.
guiţă vb. 1 intrans. Grogner (en parlant du cochon).— (Mai ales în Munt. şi Ardeal; despre porci şi cu deosebire despre purcei) A ţipă cu glas subţire şi ascutit (de foame s. când se cred ameninţaţi de
o	primejdie), h. i 7, 120,188,262, 269, 286, 347,’ ii 61, 88, 117, 207, 273, IV 85, 196, 250, VI 133, vil 85, 105, 120, 133, 226, etc., xi 46, 389, 395, xii 28, 96, etc.,
xiii	218, 249, xiv 209, 464, xv 148,353, etc., xvii 8,66,
etc., xviii o, 45, 104. Porcii... guiţând, să crezi că li s’au pus cutitul la beregată, delavrancea, s.
198.	îl apucă numai de cât de bot ca să nu guiţe. ispirescu, l. 129. Porcul o’nceput să guiţe, alexici, l. p. i 232/(1. Am o scroafă cu purcei, când prind pe unu, acela tace şi ceilalţi guiţa? (= Lanţul). GOROVEI, c. 197. || P. anal. (Despre mistreţ) Încep-U... să mi-ţi guiţe ăl mistreţ. ISPIRESCU, u. 40/16. | (Despre viezure) h. XVII 310. | (Despre aricin) H. Vii 389. [Şi: guiţi vb. IV. Nu guiţi ca purceii. H.
ii	42, guici vb. iv. Purcelul guice. H. iv 250, cfr.
v	53, ix 283, 406, 496, xi 85, 98, 196, xiv 8, 236. Purceii guice a vreme rea. IONESCU-BOTENI, s. N. 179. Interjecţia: guiţ! şez. ii 215b/M, guic! păsculescu, l. p. 86. | Abstracte: guiţat s. a., guiţătură s. f. Auziră o guiţătură de porc. ispirescu, l. 140. | Pronunţ, gu-i-.]
—	Onomatopee. Cfr. (co)viţâ, (co)viţăi.
GUi'jjtf vb. IV v. gaiţă.
gujAlîe s. f. Volatile. — (Mai ales la plur.) Gu-jălii = păsările de curte. H. ii 27. — Cfr. gujulie (subt gâză), gujbăliţă.
gujisA s. f. (ş. d.) v. cujbă.
gujbAliţă s. f. = gojbăliţă. N ’am ce da la guj-băliţi de mâncare, ion cr. ii 218. [Plur. -băliţi.] Cfr. cobaie, gujălie.
gujimăn f s. a. (îmbrăc ) v. gugiuman.
gujnitA s. f. (Făur.) v. cujniţă.
gujoâsă s. f. (Bot.) = păpălău. ion cr. iv 54.
GUJULIE s. f. v. gâză.
GUI s. a. v. gliiul.
gulă s. f. Troupeau. — Cârd de vite (vaida), turmă, cireadă. rev. crit. iii 156. [Derivat: (cfr. ung. gulfyjds, idem) guleş s. m.= feciorul ce păstoreşte la „gule11. vaida.]'
—	Din ung. gul(y)a, idem (iar nu din turc. Vili, precum s’a dat la cuvântul ghiul).
gui.ă s. f. (Bot.) v. gulie.
gulăiu s. a. v. guleaiu.
guleâiu s. a. Bipaille. — (Mold.) Chef, petrecanie cu băutură multă, creangă, gl. [Vorbeşte un Grec:] Mi vine... se faco un guleai. alecsandri, t. 1603. Guleai peste guleai, Ioane, căci altfel înnebuneşti de urît. creangă, p. 325, cfr. 309. [Plur. -leaiuri. | Şl: gulăiu: Şi a fost mare gulai la ei atunci, şez. vi 143.]
—	Din rus. guljaj ! (imperativul verbului guljato „a petrece, a face chefuri").
otlkk s. a. Col, faux col. — Partea hainei (s. a cămăşii) care înconjură gâtul, ciupag, (in îmbrăcămintea orăşenilor, mai ales) bucată de pânză care se aplică (mai ales scrobită) la cămaşă spre a îmbrăcă gâtul. Guler = collare. anon. car. Ca gulerul că-măşii meale m’au cuprins pre mine. biblia (1688), ap. TDRG. Ear colo bătrânul dascăl... îşi înfunda gâtu’n guler şi bumbacul în urechi, eminescu, p. 221, cfr. n. 63. Gulerul redingotei, delavrancea, S. 159. Să-l aduc de guler aci în faţa ta şi să-l fac să-ţi ceară în genunchi iertare că te-a înşelat. sandu-aldea, săm. vi 449. Şi-mi chindiseşte D’un guler şi d’o batistă, teodorescu, p. p. 74. Că ţi-oiu coase guleru’. mândrescu, l. p. 56/)3. Cu guleru’ porumbac. şez. i l43b/36. Dă gulerele la călcat. || P. anal. Făşie de pânză cu care se leagă lumânările la mort. Apoi se aprind trei lumini făcute din ceară şi învălindu-se cu un guler de pânză
GULERAŞ
- 325 -
GUNOIU
nouă, i se pun în mână. marian, î. 27. | P. ext. Batistă sau făşie de pânză nouă la unul din colţurile căreia este legată o lumânare; se dă de pomană pentru morţi. n. rev. R. 1910, 86, GR. BĂN.; cfr. pomineatâ.
[Diminutive: gulerel s. a. Coase... gulerel tătâne-său. mÂndrescu, L. p. 213/u, guleraş s. a. Şi-mi chindiseşte guleraş. teodokescu, p. ’p. 6lb, cfr. 74, păsculescu, l. p. 56, bud, p. p. 68 (după barcianu şi s. m., înseamnă „bureţi-galbeni“ şi planta „dosnică-galbenă“ = germ. Kragenblume), guleruş s. m.: nume de câne. jahresber. xii 143, 160. | Derivat: gulerăt, -â adj.= (despre oameni) care poartă guler (mare s. scrobit; mai ales ca termen de batjocură dat soldaţilor şi funcţionarilor cu uniformă; deci:) fig. om mândru şi obraznic (zanne, p. iii 176); (despre animale) care sânt albe în jurul gâtului. [Păpuşarul către comisar:] Nu pune mâna, guleratulel alecsandri, t. 57. Ciocoiu gnlerat. id. p. p. 250, teodorescu, p. P. 296, vasiliu, C. 30, şez. vii 145. Sai din minţi după cei guleraţi. ib. n 212/l;, cfr. Iii 21/,. Ca un câne gulerat. şez. i 21lb/,>. Ca o poarcă gu-lerată. marian, s.64. (Subst.) Gulerăt (cu metateză: gureliit: nume de câne H. ii 27 şi de porumbel) s. m., gulerâtă s. f. = nume de căţea (marian, h. ii
27,	iii 497, x 505), de oaie (dame, t. 182, jahresber. xii 143, h. i 345).]
—	Din ung. galler «lat. collarium), idem.
guleraş s. a. şi m.
gulerât, -A adj., subst.	> v. guler.
GULEREL S. a., GULERUŞ S. 111. J
guleş s. m. V. gulâ1.
GULi vb. lVa v. guguli1.
gulie s. f. 1°. Chou-rave (Brasica oleracea). 2°. Topinambour (Helianthus tuberosus). 3°. Jeu d’en-fants.
1°. (Munt.) Legumă gustoasă, preparată în multe feluri în bucătărie, earalambă. panţu, pl., dame, t. 188, cfr. h. iv 8, 105, Vii 418, IX 493, xi 5, 326, xu 132. Gulia, napii, brojba. piscupescu, o. 194. Broajbe şi gulii, pann, p. v. i 124. Gulii din gră-dinică. teodorescu, p. p. 341b.
2". (Mold.) = napi-porceşti. panţu, pl.; cfr. h. i 33, iii 139, x 205. înceape 'gulia sa a coace, cantemir, hr. 129/32, Gulii, Moldovenii numesc ceea ce Oltenii şi Muntenii cunosc subt numele de nap. grigoriu-rigo, m. p. i 62.
3°. P. an^l. Un popic de lemn cilindric cu care se joacă copiii, în loc de cotcâ, în jocul „în gogi“ sau cum se zice pre aiuri (Blaj) „de-a-poarca“. viciu, GL.; cfr. h. XVII 314.
[Şl: (Mold.) gulă s. f. Una cu legumele Curechiul şi gulele. teodorescu, p. p. 210b, cfr. marian, d.
302,	H. x 205, com. a. tomiac, (ad 3°) H. IV 17, 395, 484, ix 124.]
—	Din bulg. gulija, idem (n.-grec. râ fooXia).
guliubăie s. f. Reptile. — (Straja, în Bucov.) Ţârâitoare, lighioaie. Com. a. tomiac.
gulur s. m. (Ornit.) v. hulub.
gulupi s. m. plur. v. golopi.
gumă s. f. Gomme.
1°. Cleiu care curge din unii copaci din ţările calde. Cel mai cunoscut fel este guma numită şi gumi arabică. Trandafiri... luaţi de la librărie, lipiţi... cu gumi arabică, basarabescu, v. 36.
2°. — cauciuc. Gumă pentru şters cerneala s. creionul. Gumă elastică s. (mai des) gumilastic [pop. comilastru boceanu, gl.] s. a.
—	N. din lat. gummi, idem.
gumflâ vb. I v. gâinfâ.
GUNGĂNI,
GUNGUNi vb. IVa
GUNGURĂ Vb. I
GUNGURI vb. IV»
gunoi vb. IVa. 1°. Fumer. 2°. Fienter, emmerder. 3°. Pourrir.
1°. A îngrăşâ pământul cu gunoiu. Gunoesc = stercoro. anon. car. Va gunoie-o bine [grădina], I. ionescu, C. 12. S’au apucat şi ei de gunoiit ogoarele lor. id. d. 271, Pământul lucrat bine... şi gunoiat în vreme. c. negruzzi, ii 265/16. Câmpii se gunoiază. iorga, b. 13. Pământul trebue bine gunoit. frâncu-candrea, m. 13.
2°. Trans. A spurcă cevă băligându-se s. găină-ţându-se. Pup a za .. gunoindu-şi cuibul, pann, p. v.
ii	49. | Refl. A se băligâ, a-şi depune excrementele. Au spurcat apa din sf. Botez, gunoindu-se într’însa. şincai, hr. i l38/30.
3°. Refl. A putrezi. O să te gunoeşti de viu intre păreţii de sare umezi, caragiale, t. i 64/12, cfr. s. 93/2!). S’a gunoiat zăcând, pamfile, j. ii. | Trans. (fact.) A face să putrezească. Am să te bat păn’ te-oiu gunoi, pamfile, j. ii.
[Şi: (Mold.) gunoiâ vb. Ia, îngunoi vb. IVa. Ţăranul... nu ştie că este posibil ca microbii din excrementele aruncate oriunde să fie duşi de apa de ploi până in fântâni, a căror apă apoi introduce aceşti microbi în corpul omului.:. Au văzut multe puţuri îngunoite. manolescu, i. 299. | Abstracte: gunoire s. f., gunoit s. a. = îngrăşatul cu gunoiu. Lucrul viei se împarte în tăiat..., gunoit... H.
iv	83.]
—	Derivat din gunoiu (cfr. sârb. gnojiti, rus. gnoitb „dungen“, paleosl. gniti „a putrezi11).
gunoiă vb. I® v. gunoi.
gunoiâş s. a., gunoios, -oAsĂ adi.l
GUNOIŞTE, GUNOIŞTÎNĂ S. f. / V‘ Sun01u>
Oun6iu s a. 1°. Wumier. 2°. Ordure. Grain de poussihre.
1°. Excremente (de vite), cfr. bucluc. Gunoiu de porci, economia, 62. în spre seară ajunse la un bordeiu urît şi acoperit cu gunoiu de cal. eminescu, n. 19. O movilă de gunoiu. id. ib. 22. Fl la grajdiu şi alergă... în gunoiu se ascundea, alecsandri, p. p. 130. Gunoiul de gândaci de mătasă. şez. i 154/15. Gunoiul de vară epiper de iarnă, românul glumeţ, i 25/e. | P. ext. Movilă de astfel de excremente, bălegar (strâns pentru îngrăşatul pământului).
2°. P. ext. Orice lepădături s. murdării care se mătură şi se aruncă. Dumnezeu din... gunoiu înalţă pre cel lipsit, cânta, let. iii 183/25. Nici la biserică nu-i lasă să-i îngroape, ci afară, prin gunoaie, mag. ist. iv 351/24. Din gunoiu să înalţe measer. antim, p. xxv/8. îşi lepădă toată avearea, ca cum ar fi fost nişte gunoae. mineiul (1776) 442/a. Să măture podul de tină şi de gunoiu. uricariul,
xix	342/3J. Un cucoş... scunnolind... prin gunoiu. drăghici, r. 81. Puşcă, pe care orice vânător ar fi asvârlit-o în gunoiu. odobescu, i 14/29. Pe jos gunoiu şi gândaci, creangă, a. 134. Toată ziua se oglindă Şi gunoiu-i până’n grindă, jarnîk-bârseanu, d. 441, cfr. 420. Gunoiul nu e bine să-l dai afară din casă după apusul soarelui, şez. iii 44/2. Se dă foc la gunoaie, ib. iii 49/,,. Gunoiul de după uşă. ib. i 276/20. A nu face gunoaie multe [s. pureci] la casa cuivâ = a nu sta multă vreme în casa cuivă, neputându-se înţelege cu dinsul. zanne, p. III 177. || Necurăţenie, murdărie. Eu mătur şi scutur Şi voi... faceţi gunoiu p’aici? teodorescc, p. p. 121b. | Fig. Lepădătură. Astă plebe, ast gunoiu Să ajung’a fi stăpână... pe noi? eminescu, p. 247. || P. restr. Fir de paiu sau de orice alt obiect care se depune pe haine, în lichide, care-ţi intră în ochiu, etc., cfr.
| v. grungunî şi ganguri.
GUNOSÎ
— 326 —
GURĂ
şterc. îşi ştergea ghetele cu batista, dădeă necontenit bobârnace gunoaielor de pe haine, delavrancea, ap. TDRG. Oala acoperită, nu cad(e) gunoie într’însa. baronzi, l. 60/28. Apa are gunoaie =nu e curată, polizu. ^j: A-i sta (cuivă) ca un gunoiu în ochi = a supără, pe cinevâ, a-i displăcea, zanne, p. II 330.
[Plur. -noaie, (rar) -noiuri (polizu). | Diminutiv: gunoiăş s. a. Tu gunoiu, gunoiaşel mat. folc. i 665. | Adjectiv: gunoios, -oâsă adj. = plin de gunoiu, de murdărie. Slută şi gunoioasă. marian, s. 25. Să nu se culce în locuri gunoioase. şez. i 251. | Colective: (din paleosl. gnoiste, idem) gu-noîşte (şi. gunoiştină vaida, pronunţ, -no-i-) s.f. = locul unde se strânge gunoiul; grămadă de gunoiu; gunoiu. Bomnul den gunoişte înalţă mease-rul. corest, ps. 320. în gunoiştea curţii sale a se tăvăli... bucuros iaste. cantemir, ist. 148. Cânepa se samănă la noi în silişte, în gunoişte. I. ionescu,
c.	76.]
—	Din paleosl. gnojb „bălegar*1.
oinsosi f vb. IVa refl. Se ăigouter.— Refl. A se scârbi de cevâ. în toată ăzi de cuventele meale gunosiiă-se. psalt. sch. 172 (gunosliiă-se coresi, ps. : verba mea execrabantur). De toată mâncarea gunosi-se sufletul lor (=gunosliiâ-se coresi, ps.) ib. 359. [Şi: gunoslitvb- IV8 refl.]
—	Din paleosl. gnasiti se (gnusiti se), idem. (Cuvântul pare a fi un împrumut literar din originalul slavon şi deci cu greu există o legătură directă cu arom. mi agunusescu, ni iaste agunos, idem. Forma coresiană pare a fl influenţată de ung. gonossulni „a deveni păcătos, rău“.)
GUNosci f vb. IYa refl. v. gunosi.
GUbâs. f. I. Gueule, bouche. II. Bouche (2°. b. Gr orgie 3°. b. Baiser. 4°. b. Propos, ăeclaration. c. Voix. d. Ta-page. e. Querelle. f. V antarăise. 5°. Mon tresor.) Iii. Bouche (1°. Goulot, bonde;.col, encolure, collier; entrie; gorge (de montagne, etc.). 2°. Embouchure. 3°. Tranchant).
Cavitatea bucală, mărginită in partea de dinainte de dinţi şi buze, în partea superioară de cerul gurii, în partea de jos de limbă, înapoi de înoe-putul gâtului (gâtlejul, gârtanul), iar pe de lături de fălci (cu gin giile), în care sânt înţepenite măselele, şi de buci (obrazi). Gura se închide, deschide, cască; în gură mestecăm mâncările, învălindu-le în scuipat (bale).| P. restr. Deschizătura, mărginită de buze, prin care introducem alimentele.
I.	(La animale; cfr. bot, rât, flit, tic; cioc, plisc, clonţ, clobanţ) Cailor zăbalele în gură lă băgăm. cod. vor. 122/,4. Sărpicu câte doao capete şi gorile lor de foc. cuv. d. bătr. ii 47. Gură de bou s. vacă (dame, t. 32),'de leu (ispirescu, l.
17), de smeoaică (id. ib. 25), de tigroaie (drăghici, r. 46), de cocostârc (id. ib. 42), de corb (pann, p. v. i 96), de broască (creangă, p. 247), de balaur (coşbuc, b. 14, ispirescu, l. 18), de porc (h. iv 83). Mioriţă laie ... Be trei zile’ncoace, Gura nu-ţi mai tace. alecsandri, p. p. lb. Calul de dar nu se caută în gură. c. negruzzi, i 249. Din gura corbului n’auzi decât „cra!“ zanne, p. i 436. (Fig.) Pământul e şi el tot o jiganie mare, cu gură. şez.
iii	100/,, cfr. alecsandri, p. p. 136/,,. Vitele se îmbolnăvesc de gură. H. v 19, x 37, xvi 56. Calul e tare s. moale în gură=nesimţitor s. simţitor, (prin urmare) se supune cu greu s. uşor la mişcările ce i se fac cu frâul. A da gura unui cal = a-1 lăsă să fugă în voia lui. pontbriant. A se duce ca pe gura lupului — a dispăreâ, a pieri, a nu se mai vedeâ. Boişorii miei s’au dus, ca pe gura lupului. creangă, p. 44. A scoate (s. a scăpa ca) din gura lupului = ca prin minune, în ultimul moment,
când orice scăpare părea peste putinţă. Cfr. zanne, p. i 529. A ţipă (s. strigă) ca din gura şarpelui ~ din răsputeri, desnădăjduit, cfr. ib. I 658.
Compoziţii:
Gură-(le-broască = o unealtă de dulgherie (h. vii 156), pentru scobit lâmbuielele mai adânci (H. iv 255), cfr. apolzan, u. 11.
(Bot.) Gura-leului (Antirrhinum maius, fran. gueule-de-l ion, germ. L o wenmaul): plantă ierboasă, cu florile roşii-purpurii sau albe, având asemănare cu o gură deschisă, care se cască când le apeşi la bază. panţu, pl., cfr. c. negruzzi, i
101,	dame, t. 184, H. I 148, ii 26, 142, iii 243, 437,
V	352, IX 447, 472, X 3, 20, 67, 465, XI 326, XII 385, xiv 21, XVI 103. Se numeşte şi:
Gura-morunulni panţu, pl., şl:
(iura-mielului ib., cfr. h. ii 26, 243, IV 83, XI 95, probabil şl:
Gura-mieluşelului H. iii 243 (fără definiţie). _
Gura-lupului (Scutellaria altissima): plantă ierboasă cu flori vinete-violete. panţu, pl.
Gura-mâţîi = lin ar iţă. ib.
Gura-por’umbului: plantă (nedefinită) H. iii 243.
II.	P. ext. (La oameni. La început se întrebuinţa numai în batjocură, bunăoară ca astăzi bot s. ca „gueule11 în franţuzeşte, cfr. fleoancă, fleură, leoapă, pupăză. Mai apoi, pierzându-se nota batjocoritoare, s’a generalizat, înlocuind pe vechiul rost, care e încă singurul cuvânt întrebuinţat în acest înţeles în textele cele mai vechi. Substituţia lui prin gură e totuşi străveche, căci se întâlneşte şi la Aromâni, Megleniţi şi Istro-români).
1°. Să-i vearse plumb topit în gură. prav. 655. Gurile li să strâmbară, dosofteiu, V. S. 148. Gura sfinţilor apostoli, biblia (1688)pr.6/,. Să nu-ţi sfărâm măselele ăin gură! C. negruzzi, i 139. Cum
o	să mă înfăţişez... înaintea tată-mieu cu borţul la gură? ispirescu, l. 120. Gura ta miroase-a vin. jarnîic-bÂrseanu, d. 20. Nici un dinte’n gură n’are. ib. 440. Bău mă doare limba’n gură. ib. 129. Sângele să te pornească Şi pe gură şi pe nas. ib. 264. Bâdeau până li se duceă gura la urechi, ap. TDRG. A aveâ (s. a-i fi cuivă) gura amară (şez. i 219/31), a aveâ fiere în gură (DDRF.) = a simţi un gust amar în gură. Când ne sculăm dimineaţa după un chef făcut seara, în urma unei indigestiuni, avem gura rea şi orice vom mâncâ ni se pare rău, fără gust, chiar greţos, bianu, d. s. A i se uscâ gura cuivă. A mirosi din gură (alexi, bianu, d. s.). (Fig.) Gura morţii, drăghici, r. 21 (cfr. ghiarele morţii). Chiar din gura morţii scapă, barac, a. 63.
A pune mâna la gură: în semn de mirare, uimire. Baba... pune mâna la gură, clatină ăin cap şi sice... creangă, p. 171. Uită ăe la mână pân’la gură — e foarte uituc. DDRF. Cu sufletul la gură = aproape de moarte (tot aşâ la Aromâni, Albanezi şi Neogreci, papahagi, p. A.’nr. 264b). A căscă gura, ca-scă-gură s. gură-cască (s. -căscată.) v. căscă. || (Bot.) Gura-ţigancii: o plantă (nedefinită). H. i 243, baronzi’ l. 135.
2°. Ca organ pentru introducerea alimentelor în corp.
a.) Bucatele le-au făcut afumate..., ăe nu mai eră ăe chip să lepoată luă cinevă în gură. creangă, p. 292. Pune [plosca] la gwră. ib. 204. începu iarăşi a mâncâ, ăe păreă că se bat lupii la gura lui. ispirescu, l. 216. N’am pus (s. băgat pamfile, j. i) nimic în gură = n’am mâncat nimic. TDRG. A-şi trage de la gură (LB.) s. a-şi da bucăţica de la gux’ă = a se lipsi de cele necesare, spre a înlesni pe altul, costinescu. A-şi pune gura la cale = a mâncâ. zanne, p. ii 189. A (i se) face (cuivă) gura pungă: efect produs de mâncările şi băuturile acre. ib. ii 104. Vin ăe Valea-lungă, Cână beţi, faceţi gura pungă, teodorescu, p. p. 171b, cfr. şez. iii 13/S1. A facc gura pâlnie = a bea mult, a se Imbătâ. zanne, p. ii 193. Mură’n gură v. mură.
GURĂ
— 327 —
GURĂ
A-i Lăsă cuivâ gura apă v. a p â (ii 2°). De-ale gurii = de mâncare, v. al (p. 87b).
b.)	P. ext. (Despre lichide) Cantitate de lichid cât încape In gură, sorbitură, înghiţitură, du-şcă, cfr. gât (I 2°). Trăgând din când in când... câte-o gură din cafeaua şi berea ce le sta dinainte. eminescu, n. 37. 0 gură de apă. reteganul, p. i 35/, 2. (P. anal.) Apucă o gură de jăratec, creangă, p. 195.
c.)	Fig. Membru al familiei pe care trebue să-l hrăneşti, mâncător (LB.); cfr. suflet. JunefleJ... este cu stare, cu două guri însă. pann, p. v. i 164. îl întâmpină muierea în prag şi...-i sice: „ Opt guri, măi omule, şi cu Plăviţa nouă!u delavrancea, v. v. 135.
3°. Ca organ de sărutat.
a.)	Cu gura sărutând a ei picioare, konaki, p.
86.	Pune gura lui fierbinte pe-a ei buee. eminescu,' p. 185. Una’n gură-l sărută, jarnik-bârseanu,
d.	52.
b.)	P. ext. Sărut, sărutare, cfr. guriţă. Să-mi dai o gură, numai una! eminescu, p. 271. Bună-i gura de la vară! jarnîk-bârseanu, d. 401, cfr. 245, 382, 404, etc.
4°. Ca organ al vorbirii.
a.) Nu ne se cade cu cugetulu numai a creade, ce şi cu gura datori sântemii a mărturisi pre Hri-stosu. coresi, E. 74. Ertată se va chemă sudalma, când va audsi cel suduit cuvinte bune... den gura celuia ce l-au suduit, prav. 957, cfr. 732,. 733. Au-sînd aceasta... den gura Domnului mieu... biblia (1688)pr. 4/36. Ţi s’a sis... prin gura unei slugi. BĂL-cescu-russo, M. v. 581/4. Grăim, Doamnă, către tine, Nu din gură, ci din carte, eminescu, p. 243. Să aud aşă vorbe tocmai din gura ta! creangă, p. 193. „N’ai nici o grijă, mămuţă“, apucară cu gura înainte (= se grăbiră să replice) cei mai mari. id. ib. ,20. Vorba îi curgea din gură ca mierea. ispirescu, l. 20. Ori n’ai gură să răspunsi? jarnîk-bârseanu, d. 75. Şi din gură-aşă grăind... ib.
113, cfr. (blăstămă) 279, (chiuia) 288, (cuvântă) 486. ţţ Cântă ^ din gură: In opoziţie cu „dintr’un instrument11. îmi umblă cuvântul prin gură (LB.): am impresia că ’mi voiu aduce îndată aminte de el. Gura păcătosului adevăr grăeşte! (pamfile, j. ii): se zice când cinevă, se trădează singur. Să-ţi fie gura de aur (s. aurită)! = să dea Dumnezeu să se împlinească cele ce spui ! Laudă-te gură, c’aicea-i pumnul! se zice celor lăudăroşi. A se bate peste gură v. bate (i 3°, p. 523a). Gură de aur = orator strălucit. Ion Gură-de-aur (=Hrisostom). A tăcea (s. a nu bleşti) din gură = a nu mai vorbi, a nu mai spune nimic, a tăcea mâlcom; (mai ales la imperativ, în ton poruncitor s. ameninţător: Taci din gură s. tacă-ţi s. ţine-ţigura! Să nu-ţi aud gura! Să nu mai scoţi o vorbă din gură!) Tăcu din gură şi înghiţi ruşinea, ispirescu, l. 36. Ia tacă-ţi gura, măi Gerilă! creangă, p. 252. A astupă (s. închide) gura cuivâ = a-i tăiâ vorba (pamfile, j. i), a-1 face să nu mai vorbească, să nu mai spună (s. ceară) nimic. Au astupat gurile tuturora, cine ce cerea. neculce, let. ii 276/23. Zicerea ,pardon", talisman, care închide gura ghiontiţilor şi călcaţilor... C. NE-gruzzi, i 38. A luâ cuivâ vorba din gură = a spune tocmai ce voia să zică altul; a-1 întrerupe pe cinevâ, nelăsându-1 să isprăvească ce aveâ de spus. „Mămuca“, le luă cea mai tânără... vorba din gură, „...nu face bine, ce face", creangă, p. 14. Nu-i deteră răgas, căci îi luau vorba din gură. ispirescu, l. 36. A i se muia gura cuivâ = a nu mai aveâ curajul să mai vorbească, a o lăsă domol. Când am ausit eu de tata, pe loc mi s’a muiet gura. creangă, a. 58. A-şi bate (s. strică s. răci s. rupe) gura de geaba (s. ’ de clacă) = a pleda fără nici un folos, fără de a găsi ascultare. Cfr. zanne, p.
iv	308, TDRG. A-1 luâ pe cinevâ gura pe dinainte s. a-1 scăpă gura = a se destăinui fără voie, a se
răsuflă, a spune un lucru, de care mai pe urmă îi pare rău că l-a destăinuit. A aveâ gura spartă (s. de cârpă) = a divulgă secretele, a fi indiscret, a nu putea ţineâ o taină, zanne, p. v 592, baronzi, l. r. 45/,. A fl slobod de gură = obraznic, a spune tot ce gândeşti, fără sfială. LB. A-şi pune lacăt s. gard la gură s. a-şi păzi gura = a-şi impune tă-oere (discreţie), a fl precaut în răspunsuri. Mai bine, păsiţi-vă gura! creangă, P. 82. A da din gură (s. cu gura) s. a-i umblă (a-i merge s. a-i tocâ) cuivâ gura (ca o meliţă, ca o fofează, ca o moară stricată, ca o pupăză) = a vorbi într’una, repede şi fără întreruperi, a flecărl, a fl limbut s. gureş. Daţi din gură, măi feciori! jarnîk-bârseanu, d. 400. Dă-i cu gura, să iasă sfanţu’! zanne, p. v 592. Spânului îi mergea gura ca pupăza, creangă, p. 230, cfr. 285. Nu te uită în gura lui! = nu bâgâ în seamă ce zice, nu te luă după el, nu-1 crede! Din gură în gură = prin tradiţie orală, de la om la om, de la unul la altul. Aşă poveşti..., din gură în gură, până la timpul nostru, s’au întins, calendariu (1844) 64. Mers’au vestea’n lume, trecând din gură’n gură. alecsandri, p. ii 311. Al mieu nume or să-l poarte secolii din gură’n gură. eminescu, p. 224. Gură în (s. la s. cu) gură = printr’o înţelegere directă, de la om la om (cfr. intre patru ochi). Să ne înţelegem gură în gură. ispirescu, M. V. 11/18. N’am, grăit gură la gură. sevastos, c. 206/22. Grăit-am gură cu gură. reteganul, ch. 55. Cu o gură=unison, unanim (cfr. cu un glas). LB. Ca gura jumătate s. cu jumătate de gură = nu cu toată inima, nu verde şi lămurit, fără voie. „Bun sosit la noi, voinice11, sise craiul cam cu jumătate de gură. creangă, p. 197. Bun de gură = vorbăreţ, care ştie pleda bine cauza cuivă; rău de gură (şi gură de Târgovişte) = care vorbeşte pe alţii de rău, intrigant. Nu fii bun de gură! C. negruzzi, i 247. Cel bun de gură lasă legea în urmă. zanne, p. viii 184. Să nu fii rău de gură, c’apoi mi-i să nu mă scoţi din sărite! creangă, p. 152, cfr. 285.
b.)	P. ext. Ceea ce vorbeşte, ce spune cinevâ, vorbă, cuvânt, spusă, mărturisire, declaraţie. Li-i gura nedireaptă. dosofteiu, ps. 21. Pe gura aceluia mulţi pătimea, neculce, let. ii 399/33. Afară din gurile lor, alt n’au la mânile lor, nici marturi. uricariul, xi 309/2o- Să judecă pe ispisoacele Domnilor,.., iar nu pe gurile omeneşti, ib. 309/33. Toţi gura să mi-o asculte, jarnîk-bârseanu, d. 362.
Gura lumii s. a oamenilor s. a satului (aceasta din urmă, în Ungaria, în glumă, şl cu înţelesul de „peţitor" marian, NU. 97) = vorbe, critici, cleveteli, bârfeli, intrigi, care trec din gură în gură. Să scape din gura lumii. C. negruzzi, i 25. Ajunge [s. a intrat] în gura oamenilor. I. negruzzi, vi 5. Ferească Dumneseu de gura satului! şez. I 220/16. Apa, vântu’ şi gura lumii n’o poţi opri. ib. 220/15. Gura lumii, pământul o astupă! pamfile, j. i. Foaie verde lobodă, Gura lumii-i slobodă, pop. Din gură = verbal, cu vorba. Au chemat paşa pe capi-chihaia... şi l-au învăţat din gură să scrie la Ni-culaiu-vodă. axinti uricarul, let. ii 157/22. Lesne din gură! polizu. || Cerere insistentă, pâri repetate. Sta tot de-l pâreâ, şi în două rânduri l-au adus Duca-vodă pe gurele lor la Bucureşti, săr-i taie capul, neculce, let. ii 233/2„. A se pune (s. a sta) cu gura pe cinevâ = a sta de cinevă, voind a-1 convinge cu vorba. Atâta s’au pus cu gura pe el..., până’n cele din urmă le spuse... verde... să nu se cerce în sadar a-l însură. reteganul, p. iii 32. Toată siua stă cu gura pe mine. pamfile, j. i.
c.)	Voce, glas. Numai gura lui se aude în toate părţile, creangă, p. 252. Gura cucului s’aude. jarnîk-bârseanu, d. 27. O cunosc; asta-i gura soru-mii!# A. strigă (s. ţipă) cât te ia gura = cât te ajută vocea, din răsputeri. Strigă, cât îl luă gura, că moare de frig. creangă, p. 239, cfr. 43. A strigă
GURA
— 328 -
GURĂ
(s. a se boci, a vorbi) în gura mare = cu glasul ridicat, strigând, vociferând. Strigă în gura mare: „Să ne deie pe Moţoc!“ c. negruzzi, i 155, cfr. ALECSANDRI, P. I 39, CREANGĂ, P. 241, ŞEZ. II 183/21. Se bocea în gura mare. neculce, let. ii 280/36, cfr. creangă, p. 175. Vorbind orice’n gură mare. pann, p. v. I 16.
d.)	Gălăgie, zgomot, vociferare. Aude... ceartă şi gură. pann, h. 33. Ce-i pe drum atâta gură? coşbuc, f. 68. începu a se boci şi a se tângui, de răsună satul în gura ei. mera, l. b. 86. începe a face un tărăboiu, de s’a sculat toată ograda în gura lui. creangă, p. 304. Produce o durere, aşă de mare, că cel bolnav numai o gură ţine (= ţipă mereu), şez. i 252. ^ A face gură (mare s. largă) =a face gălăgie, a vociferâ. Vinovatul mai mare gură face. pann, p. v. ii 80, Copiii... Gură fac ca roata morii, coşbuc, f. 63. Fac o gură de te ridică în slavă. G. stoica, săm. iii 216. Toţi strigfăj şi fac gură largă, alecsandri, p. p. 278, teodorescu, p. P. 302. A (la o gură=a strigă, pamfile, j. i. Bă-i
o	gură vecinului,, să vie până la noi! (Bran, în Transilv.)
e.)	Ceartă, gâlceavă, răstire. A se luâ în (s. de barcianu) gură (cu cinevă) = a se apuca de ceartă. ion cr. iv 121. A sta (s. a sări s. a începe) cu gura pe (s. Ia) cinevâ = a-1 certă, a-1 ocărî. Ofr. pamfile, j. ii, DDRF. A fi cu gura mare = certăreţ. Soacra nu trebue să fie cu gura mare şi să tot cârtească de toate cele. creangă, p. 4. A-i da (s. a trage TDRG.) cuivâ o gură = a se răsti la el, a-1 certă, a-1 ocărî. polizu. Le dete [copiilor] o gură, să tacă din plâns, pann, p. v. i 31. Chemă slujitorii şi le dete o gură de-or pomeni-o. ispirescu, l. 44, cfr. brătescu-voineşti, l. d. 251.
f.)	Laudă, lăudăroşie, fanfaronadă. E numai gura de el! = făgădueşte, dar nu se ţine de cuvânt, se laudă cu multe, fără a aveâ tăria de a le face. zanne, p. ii 191.
g.)	Putinţă de a vorbi, graiu. Ielele i-auluat gura şi picioarele, creangă, p. 15, cfr. baronzi, l. 44/„4£ A nu aveâ gură (să răspunzi, să spui cevâ)=a nu aveă putinţa, curajul, obrazul, nasul (de a mai răspunde cevâ), ai se luâ cuivâ posibilitatea de a mai zice cevâ. N’are gură cinevă să le sică cevă, să le ia samă. neculce, let. ii 417/2S. Ştiind aceăpo-roncă, n’au avut gură să grăiască, uricariul, v 375/6. încă mai ai gură să întrebi? creangă, p. 84/20, cfr. 134, ispirescu, m. v. 14/s. Iar ceialalţi fraţi n’aveau nici o gură pentru aceasta, căci aşă le fusese învoiala, sbiera, p. l/26.
h.)	(Personificat) Cel care vorbeşte s. spune cevâ. Asta nu e puţin, când o sice o gură indiferentă. C. negruzzi, i 65. Gurile rele = bârfltorii.
5°. (Ca termen de desmierdare, întrebuinţat de mame către copiii lor) Gura mea! = dragul mieu (draga mea)! LB. Unde-i şâştaru’, mamă? — Ce să fie, gura mamii ? sandu-aldea, d. n. 222. Cfr. guriţă.
III.	Antropomorfisme.
1°. Deschizătura unui obiect în care se introduce s. prin care intră cevâ (adesea în opoziţie cu fund).
a.)	(La vase, recipiente, etc.) Un vas... mai larg la gură. şez. ii 151/12. C'o picătură ce cură, butea se umple până ’n gură. zanne, p. v 104. Gura bu-telcii (i. ionescu, c. 205), sacului (românul glumeţ, 2b j^', ciurului (gorovei, c. 65), pungii (zanne, p. iii 522), turbincii (creangă, P. 303), coşniţei (economia, 200). (Bot.) Gura-paliar ului = tuf ă-nică. panţu, pl., cfr. marian, î. 336, H. I 84.
b.)	(La veşminte, etc.) Gura cămăşii = deschizătura de la gât şi piept, prin care intră capul când
o	îmbraci; gura rochiei (hainei) — aceeaşi deschizătură a hainei; p. ext. (la plur.) panglici cusute cu fir şi flori (pitiş, şch. i 111; la origine vor fi fost numai la deschizătura hainei, mai târziu apoi orice panglici ce servesc de garnitură la o haină);
gura hamului=partea de dinainte, care se dă calului peste cap, când se înhamă, numită şi pieptul hamului, pieptar (pontbriant, dame, t. 50). Prin gura celei dintâi cămeşi... să se treacă de trei ori foarfecele, marian, na. 332, cfr. v. 37, şez. ii 130/24. Cămeşa de soacră,... încă netăiată la gură. creangă, P. 4. [Două haine cu] gureotfir. cuv. d. bătr. i 251. O rochie... cu gurile de fir. odobescu,
i	421. Rochiile erau una cu laibărul şi pe la umeri şipe la gât şi piept cu panglici cm flori de fir, de le siceâ, gwri. pitiş, conv. lit. xxiv 929. Mărfuri felurite:... guri de ham... M. CHIRIŢESCU, conv. lit. xliv ii 659, cfr. ion CR. IV 234. Luându-şi pălăria din cap, o pune pe iarbă la pământ, cu gura ’n sus. CREANGĂ, p. 238.
c.)	(La încăperi, gropi, etc.) Gura gârliciului (cantemir, ist. 130, creangă, p. 10, şez. v 9/S0), pivniţa (i. ionescu, c. 205, alecsandri, p. p. 125b/24), podului (bud, p. p. 57, reteganul, p. ii 29/4, şez.
v	9/30), şurii (hodoş, p. p. 147), cuptorului (C. ne-GRUZZI, I 84, CREANGĂ, P. 65, ISPIRESCU, L. 323, şez. iii 178/,„), sobei (alecsandri, p. ii 19, eminescu, p. 183, creangă, a. 35, h. ii 82), fântânii (creangă, p. 205), mormântului. Gura băii — uşa pe unde intră şi ies băieşii. viciu, gl. 93.
d.)	(Topogr.) Intrare (cfr. cuv. d. bătr. i 242). Guri de văi (alecsandri, p. ii 301, coşbuc, f. 12, teodorescu, p. p. 75b, doine, 148/21). Gura văgăunii (ispirescu, L. 338), peşterii (creangă, p. 94),pră-pastiei (dosofteiu, v. s. 41,„ mineiul, 1776, .17*/,), iadului (cuv. D. bătr. ii 496, marian, î. 460), raiului (alecsandri, p. p. 1/j, 3b/4), muntelui (alexandria, 129), colnicului (şez. ii 77/u), Bărăganului (odobescu, iii 16/24).
c.) Gura roţii = gaura căpăţânii, pe unde intră osia. h. v 153, Gura tejgheUi = scobitura de la masa dulgherului, in care se bagă şi se strânge lemnul de lucrat, dame, t. 114.	,
2°. Deschizătura prin care iese s. se (re)varsă cevâ.
a.)	(Despre ape, cfr. fran. embouchure, germ. Mundung) Gura pârâului (doine, 148/20, 149/,), Smotriciului (neculce, let. ii 290/22), Jijiei (id. ib. 352/s!), Donului (mag. ist. i 293/,6), Dobrovă-ţului (uricariul, xix 95), râului Tamisa (drăghici, r. 12), Şiretului (alecsandri, p. p. 134/,). Gurile Dunării. Gura Humorului. || P. anal. în-cepându-se hotarul din gura unui drum. uricariul,
v	263/„, cfr. x 182/,.
b.)	Deschizătura din capătul unei ţevi; spec. a unei arme de foc. Baghiunete ce sânt în gura flintelor. N. costin, let. II 68/28. Oastea ce mai rămăsese din gura armelor sale. gorjan, h. iv 59. Vânatul din gura puşcii. marian, o. i 297. (După fran. bouche ă feu) Gură de foc. \ Gură de apă = hidrant, alexi.
c.)	Gura vântului=\oa prin care suflă mereu vântul Vă duceţi în gura vântului, alecsandri, p. p. 10b/29. | Gura morii = vrana prin care curge mălaiul, guriţă (h. xvi 4). | Gura oului — spărtura in coaja oului, prin care a ieşit puiul. Ieşi un şarpe mic din ou..., şi când vru să între în ou, el muri la gura oului, alexandria, 9. | Gura hornului = deschizătura prin care iese fumu, cahleaţă. şez. ii 151 /30. | Gura jgheabului, pe lunde cade apa din jgheab, costinescu. | Gura craterului, polizu. | Gura târgului, podului. TDRG.
d.)	(Ţes.) începutul unei ţesături (cfr. r o s t, p i e d i n). Ţesătoarea începe apoi gura, adecă bate fire mai groase, de un lat de palmă, ca să poată înfăşură apoi gura pe sulul dinainte, brebenel, gr. p. Ma-rioara legase abiă pe la toacă gura la pânză, căci
o	întârziase mult înnăvăditul. sandu-aldea, d. n. 217. Se leagă gura pânsii de sulul de dinainte, ii. iii
73.	ţp A. legă gura pânzii = a începe (pamfile, j.
i); a se înstări (TDRG.). Se cotorosise de sărăcie. Acum, pe cepuneă mâna, puneâ şi Dumnezeu mila... începu şi el a legă gura pânsei. ispirescu, l. 209.
GITKĂ-CASCĂ
— 329 —
GURGUIU
A prins pânza gură = s’a făcut începutul (cfr. s’a spart gheaţa). TDRG.
3°. Partea unui obiect care taie (precum muşcă gura). Gura coasei = tăişul, ion cr. iii 226, cfr. 228, şez. ii 149/10. Gura cuţitului =■ limba. dame, t. 79. Gura şurupelniţei — vârful, ib. 113. Gura săcurii = buza. TDRG. Gura săbiei = ascuţişul. alexi. L-au lovit pre el Iisus cit gură de sabie. biblia (1688) 161.
[Plur. guri, ţ gure CP. 126, OCR. 230. | Diminutive: guriţă (şl cu Înţelesul de „sărutare11, cfr. lat. osculum, germ. Măulchen, ceh. hubicka, şi ca termen desmierdător întrebuinţat de mame către copiii lor, şi de „vrană", prin care se scurge mălaiul, la moară dame, t. 162, H. xvi 4; cfr. liuba-iana, m. 104), (în Transilv. şi Maramureş) şi: gurişoără (marian, sa. 131, reteganul, p. ii 15/s6, JARNIK-BÂRSEANU, D. 22), guruţă LB., RETEGANUL, TR. 100/10, ŢIPLEA, P. P.), guricică (JAHRESBER. VII 63), gurucă (ţiplea, p. p.), gurioără (pronunţ. -ri-oa--, ib.), guricioâră (ib.) s. f. Guriţa deschizi, ceriul se deschide, konaki, p. 131. Strângând guriţa. c. NEGRUZZI, i 228, cfr. alexandrescu, m. 155, alecsandri, p. i 144, eminescu, n. 64, ISPIRESCU, l. 135, reteganul, p. iv 3/18. Să dai ba-diului guriţă, jarnîk-bârseanu, d. 367. Şi tu, guriţă ( = draga mea), o să-ţi cumperi, pann, p. v.
i	172. Ce, guriţa mamei P sandu-aldea, d. n. 269. (Bot.) Guriţa-mielului (fără definiţie) h. iv. 153 (cfr. gura - mielului). | Adjective: gureş (dial. (guriş şi guriş vaida), -ă, (din bulg. govorliv, idem -f gură) guraliv,-ă (guraliu,-ie), gnrătec,-ă= vorbăreţ, limbut, bun de gură, căruia ii umblă gura. Băiat deştept, gureş şi curăţel, slavici, n. ii 228. Prin gard se gâlcevesc vrăbii gureşe, coşbuc, f. 63. Cei mai gureşi dintre aceşti... plugari, recitează colinda. marian, se. i 25. Babele, nevestele şi fetele... sânt foarte gurişe şi limbute, id. o. II 176. Se pun din cei mai gurişi. şez. I 33/21, cfr. vaida. Şi guraliv..., Te-ai potrivi cu mine. eminescu, p. 273. Ciocârlii guralive ciripeau pe sus. sandu-aldea, săm. vi 884. Beţiv, sec şi guraliv, teodorescu, p. p. 493. (Pig.) Guralivul oraş. coşbuc, je. 27/5. Boierii cei mai tineri... erau cârtitori asupra trecutului şi cei mai guralii totodată, creangă, a. 152. Greierul guratec îşi razămă capul obosit, mera,
l.	b. 120, cfr. LB. | Verb: (ad III 2° d; Ţes.) guri IV“ = a lega căpătâile urzelii la capete, formând ochiuri; prin aceste ochiuri se introduce o vargă, care, la rândul ei, se leagă de sulul războiului.
h.	v 151. învăliiu cânepa de vară..., O guriiu...
0	ţesuiu... mat. folc. 584; (cu derivatul) guri-tor s. a. = băţul cu care învârteşti sulul pe care se învoalbe pânza, muscel, 109, cfr. H. iv 56, 87,
xvi	49. | Alte derivate: gurăn s. m. (Iht., Olte-nia)=şalău (Luciopercasandra) antipa, f. 19; (f) om cu gura mare. anon. car., (cu derivatul) gu-rănl vb. IVa = a vorbi multe (Gorj). jahresber.
vii	84, gurâr s. m. = lucrător care stă la gura ocnei spre a suci frânghiile, suţu, ap. TDRG., DDRF.; gurâr s. a. = guritor (DDRF.); aftă (bianu, d. s.). Are apă la picioare şi gurar la gingii, jipescu, o. 106, gurâriţă s. f. = o boală de vite (febră aftoasă ?). h. ii 83, gurâre s. f. = boală de vite (h. xiv 67), boală de porci (fig. şi „porc nărăvaş11) rădulescu-codin, h. xiv 67); ro-stofol (: o buruiană .cu care se tămăduesc vitele bolnave de gurare h. iv 268). | Compoziţie (glumeaţă): gurilăţel,-îcă adj. = lat în gură. Doisprezece miei, Negri, frumuşei, Toţi gurilăţei. marian, sa. 326.]
—	Din lat. gula, -am „gâtlej11 (înţelesul „bouche11 şi la Albanezi, Neo-greci şi în dialecte franceze şi provenţale).
gură-cAiscă, gură-căscătA s. m. invar. v. căscă.
GVBAliu, -IB, «JIKVI.iv, -Ă adj.
GURĂN s. m., «HRĂNI vb. IVa OU RAR S. a., «URARE,
GURĂRIŢĂ S. f., GURĂTIÎC, -ă adj. gurbăn s. a. v. cur ban.
gurdună s. f. Contrebasse. — (Transilv.) Contrabas, scroafă, (Munt.) organ. Lăută... gurdună. frâncu-candrea, m. 52. [Derivat: gurdunist s. m. = muzicant (lăutar) care cântă din gurdună. Cfr. agârbiceanu, luc. xii 138.]
—	Din ung. gordon, idem.
gurdunist s. m. v. gurdună.
gureăn s. m. sing. Vent d’est. —Vânt de răsărit, cfr. ş ori ea. H. XVII 259.
—	Cfr. bulg. gorjanin „vânt de la munte11, pan-CEV. Cfr. gorneac.
gurelăt s. m. v. guler. gureş, -Ă adj. v. gură. gurg6iu s. a. v. gurguiu.
GURGui vb. IV v. grangurii.
gurguiă vb. I'a>, giikguiâi.ă s. f. v. gurguiu.
gurguiu s. a. 1°. Cou (de cruche). 2°. Titin. 3°. Bout de sandale („opincă11). 4°. Sommet (de colline).
1°. Gâtul unui ulcior. Să sorb şi eu o gură de apă pe gurguiul ulciorului, că mult ţâşneşte din el boabe ca de mărgăritar ! delavrancea, v. v. 12.
2°. P. anal. Sfârcul ţâţei. Ţiţişoarele... de gur-gue a suge nu s’au temui ? cantemir, ist. 287, cfr. contemporanul, iv 393. Câte odată se trece gurguiul printr’o verigă, lăsând astfel să sugă pruncul. marian, na. 146. El i-a dat ţâţa întreagă, nu numai gurguiu’ = l’a îmbuibaţ, i-a dat mai mult de cât eră trebuinţă (se zice despre cei lacomi). ZANNE, P. II 446, MAT. FOLC. I 725.
3°. P. ext. Vârful (FRÂNCU-CANDREA, R. 53, GR. băn.) s. nasul (ŞEZ. II 229/23) s. moţul opincii (rev. crit. iii 156), partea cea dinainte, de sus, încreţită cu o cureluşă, la opinci (marian). Cfr. pamfile, i. c. 44, şez. iv 117/al. Eu cu dinţii de opincă, de gurguiu te-aş apucă, contemporanul, ii 419. Opinca...la vârf eascuţită, adecă cu gurguiu.liuba-iana, m. 23. # A luâ pe (cinevă) în (s. pe) gurguiu = a-1 goni, a-1 alungă (Com. a. coca, zanne, p. iii 178), a-şi bate joc de cineva, a-1 luâ în bătaie de joc. Mă, să nu iei părintele în gurguiu, că nu-i ajunge sile bune! (Vicovul-de-sus) Com. G. nistor.
4°. Un deal mai înalt (h. ii 57), vârful unui deal. Opanesul eră spre miază-zi pe un gurguiu de deal. SANDU-ALDEA, SĂM. II 102.
[Şi: (după suf. -oiu) gurgoiu s. a. = gâtul ulciorului; vârful îngurzit al opincii (sima, m., doine, 49/,); p. anal. partea cea dinainte, cârligată în sus a unei tălpi de sanie (marian); vârful, moţo-china înfrumuseţată cu crestături a unei măciuci (Târnava-mare, Com. lacea) ; răspântie, locul unde se întâlnesc trei căi (Dridif, în ţara Oltului viciu, GL.). Numai gurgoiul se vede plin de rachie. sevastos, n. 85/20, gârgoiu s. a. = gura ulciorului. şez. vii 186, (+ burluiu) gurluiu s. a. = gâtul garafei, ulciorului, etc. (şez. ii 229/?4), gura unei ţevi. Un ibric turcesc... cu un gurluiu lung. conv. lit., ap. TDRG. Gurluiul de la imameaua ciubucului. v. a. ureche, ib., (+ îngwrzi) gurziîiu s. a. = vârful opincii. Cfr. viciu, gl. Mândra mea cu gurzuiu lung Duce mâncare la plug. în gursuiu se ’mpiedecâ Şi mâncarea o vărsă, doine, 146. | Verb: gurguiă vb. IV(a> = (trans.) a grămădi cu vârf (Com. a. banciu); (refl.) a se sul, a se urcă, a se cocoţă (rev. crit. iii 156), (fig., fam., cfr. fran. se rengorger, germ. sich brusten) a se înălţă, a se făli (pamfile, j. ii). Ţi-aş spune... multe şi
v. gură.
GURGUNÎ
— 330 -
GUŞĂ
mărunte... da n’am răgaz şi să gurguiază grămada de vorbe, jipescu, o. 102. în bani nu te gurguiâ, Că Dumnezeu dă şi ia. pann, p. v. i 73, (cu derivatele) gurguiât (gurgoiăt marian), -ă adj.= încârligat ca gurguiul opincii (marian), (cfr. ţuguiat) cu vârf. Măgura cea gurguiată. pann, p. v. ii 51. Biserica... este mai 'naltă, mai gurguiată ca toate casele din sat. zanne, p. iii 177; cfr. păsculescu, l. p. 70, gorovei, c. 24. Rumănu’... pune ochii pe ce e mai gwrguiat, mai buricat. jipescu, o. 139. Mere gurguiate (gurguiete) : cu faţa roşie dungată, gust dulce, aspru. şez. v 43, cfr.
H.	XI 325, XVII 7. (Substantivat) Gurguiată: un fel de strugure, h. xi 335, f gnrguiâlă s. f. = umflătură, negel (?). Cfr. cuv. d. bătr. i 284.]
—	înrudit cu lat. gurgulio, -onem „beregată,*1 (cfr. meyer-lubke, r. wb. nr. 3922; la Aromâni gurgul'u însemnează „gâtul ulciorului** şi „boţ, bul-găre“, gurgul’at s. gurgui!itos = rotund). Cfr. gur-guţâ.
gurgunî vb. IYa V. grunguni.
gurgu'I'Ă vb. I. Se rengorger. — (Mold.) A se Înălţă; (fig.) a se mândri, a se fuduli, a se făli, a se gurguiâ. Pomii, cu câtu-s mai rodiţ[i], cu atâ-ta-s mai plecaţi... şi nu să gurguţă niceleac. dosofteiu, v. s. 193. Făr’ de-o leacă de ruşine Se gurguţă atunci la mine. contemporanul, ii 759. Pe dealul cel gurguţat Fierbe o oală cu păsat ? (= Furnicarul), gorovei, c. 166.
—	înrudit cu gurguiu. (Gurguţă, se rapoartă, la gurguiâ, precum se rapoartă cocoţă la cucuiă. TDRG. Un tip lat. pop. *gurgutia — gurgulio e cerut şi de ital. gorgosza, fran. gargousse, cfr. meyer-lubke, r. wb. nr. 3924).
guri vb. IVH Monter.—(Transilv. de vest) Trans. şi (mai ales) refl. A (se) sul, a (se) urcâ (pe un munte). Hai guriţi-vă încoace Să mergeţi la cununie, Până-i popa ’n liturghie. Viciu, GL. Cănd vă guriţi la munte, frâncu-candrea, R. 53. Ajunge la un deal... şi-l gure până ajunge în vârful lui. id. M. 247. Se gureşte de ziuă = se revarsă de ziuă, se incepe a se zări ele ziuă, se înzoreşte. rev. crit.
iii	156. [Şi: (4-sui) gui vb. IV re fl.=a se sui, a urcâ (viciu, GL., sima, m.), spec. a se sui călare pe un munte (h. xvii 176). Când vă... guiţi a munte? frâncu-candrea, r. 53. Sus pe şarga se guie. alexici, l. p. 118/s. Fasola, de par mai bine ro-deaşte, deacă se seamănă în loc de aşă, unde are pe ce se gui. economia, 44.]
—	Derivat din slav. gorfi „in sus“.
GURI Vb. IV11 (Ţes.), GURICÎCÂ,
GURICIOARĂ S. f.,
GUKH.ĂŢEL, -ică adj., gurioârA s. f. L. gură.
guriş şi guriş, -A adj., gurişoârâ,
guriţă s. f., guritor s. a. (Ţes.)
GCRlIbt s. m. (Zool.) = ghiorlan. (Mold.) Un fel de şoarece (H. iii 48, 307, XI 517) mare (h. xi 428), mai alb la păr (h. iii 15), guzgan (h. xi 503).
OBRLCi vb. IV« v. grunguni.
guri.uiii s. a. v. gurguiu.
guri, uri s. m. plur. = golopi. Un fel de prune care cad necoapte. H. vi 236.
GtfRMiR s. a. Plateau. — (Tulcea) Loc puţin ridicat, podiş. Arară Joile toate văile, Vinerile gur-mirele. păsculescu, l. p. 32.
—	Etimologia necunoscută. (Cu greu acelaşi cuvânt cu arom. grumur „movilă** < lat. grumulus).
otRNĂ f s. f. = urnă. (Grecism). 0 gumă întru
carea erâ cenuşa trupului lui Plisten. beldiman-
O.	4, 26. [Şi: f gurnie s. f. = urloaie, ţevie, canal mardarieJ l. 3745.]
—■ Din n.-grec. foupva „urnă, burlan**.
gurnie f s. f. v. gurnă.
gurucA s. f. v. gară.
gcrui vb. IV(a) v. grunguni.
gurură. s. f. Avaloire. — Vânatul (curarul s. buc arul) hamului, dame, t. 50.
guruţA s. f. v. gură.
GURZUIU s. a. v. gurguiu.
guşă vb. Ia v. guşă.
GUŞA s. f. 1°. Gorge. 2°. Jabot. 3°. Goitre. 4°. Double menton. Fanon. 5°. Fourrure (du cou). 6°. Nceud (dans une quenouillee). 7°. Druse. 8°. Maladie ovine.
1°. (înţeles obicinuit la Aromâni, Megleniţi şi Albanezi, rar la noi, cfr. însă suguşâ) Gât (la oameni). Tu soacră bătrână!... sabia... ţi-o înfig în guşe, Ca să crepi aci la uşe. barac, a. 63. Leul... se munceaşte cu sufletul în guşă. ţichindeal, f. 8. Cu sprincene frumuşele, Ochişorii două stele, Guşa, şire de mărgele, hodoş, c. 46. Şi cu banii de la guşă (nota: gât) %i-aş luâ un lemn de cruce. id. P. p. 141.
2°. (La pasări) Umflătura de la gât, în forma unei pungi, în care intră alimentele înainte de a ajunge în stomac. Vulturul se repezi la fântână şi-i aduse apă în guşă. ispirescu, l. 329. Privighetorile trăgeau la geamparale numai din guşe. ib. 382. Găina cu grăuntele umple guşa de bucate: cu câte puţin, multe dobândim, i. golescu, ap. zanne, p. i 467. Vin cwrcele de la vale cu guşele la spinare ? ( = Ţiganii), gorovei, C. 373. Rochie de materie în guşa porumbelului ( = vânătă-verde). LM. # A se umflă în guşă = a se mândri, a se ră-ţol. zanne, p. ii 198. || P.’ anal. [Albinele lucrătoare au] guşa cam mărişoară. economia, 174. Şarpele se opintea, Guşile că le umflă, Ochii i se turbură. păsculescu, l. p. 174.1| (Bot.) Guşa-porumbului (s. -porumbelului H. v 389) = a.) plantă ierboasă (Cucubalus baccifer), care creşte şi face nişte flori albe-verzui, sprijinindu-se pe plantele vecine ; are boabe negre şi strălucitoare. Se mai numeşte: ple-scaiţă. PANŢU, pl., b.) plantă din aceeaşi familie (Silene inflata), cu florile albe şi cu fructe în formă de capsule, numită şi: băşicoasă. ib., c.) = odo-lean. ib., LB. (şi germ. Taubenkropf, ung. ga-lambbegy).
3°. P. anal. (La oameni) Umflătură, de mărime variabilă, ce se formează prin inflamarea glandei tiroide, îu partea de dinainte a gâtului (la mijloc sau într’o parte) mai cu deosebire la locuitorii din părţile muntoase, cfr. pircă, mioatcă,-păstră-guşă. Când cinevâ scapă de guşă, se zice că i-a secat guşa. Cfr. şez. i 12S/14. Gushe = struma. anon. car. Părintele Dumitru de la Pârâul Cârjei, care aveâ o guşă la gât cât o ploscă, creangă, a. 25. (Ironic) Dragă mi-i lelea cu guşă... Io mă duc vara la fân, Ea cu guşa-mi cară vin. mândrescu, l. p. 133; cfr. şez. I 123/1 (descântec), iii 84/20 (superstiţie), II 71/J0, iv 129/10 (leacuri). || P. restr. (Impropriu) Guşi = gâlci. calendariu (1814), 165/,,. Guşea, gălcele sau înflătura în grumazi, ib. 165/e (cfr. ruten. gusi „umflături, difterie*).
4°. (La om) Partea grasă care atârnă la unele persoane subt bărbie, cfr. bărbie (2°), guşuliţâ. Căpitanul se scărpină pe guşe. delavrancea, s. 125. întrebase Berlescu pe Vineanu, mângâindu-l pe guşe şi vorbind peltic, brătescu-voineşti, l. d.
31.	|| (La bou, vacă, taur) Pielea ce atârnă subt gât, în faţa pieptului, iie, salbă, dame, t. 32.
6°.’P. ext. Partea aceea a unei blăni (s. a unei
GUŞAT
- 331 -
GUST
piei argăsite), care e In faţa gâtului. 10 spinări şi guşfij. iorga, S. D. vi 247. Pieile de vulpe sânt acele cari se lucrează mai mult şi se scoate din ele na-fele de pântece, guşi, spinări, i. ionescu, M. 700.:$ Guşa vulpei albă, dar coada ei roşie : faţa făţarnicului şi a celui viclean veselă, dar gândul lor înveninat. zanne, P. I 704.
6°. P. anal. Nod în caier. Torcând, smulge din straşina caierului... cu buzele..., iar guşile (nodurile) le scuipă jos. brebenel, gr. p.
7°. (Miner.) Incrustaţiuni de cristale de altă natură intr’un mineral. BARCIANU (cfr. germ. Druse).
8°. O boală de oi. H. x 429.
9°. Fig. „Bădiţă, ce livede e asta?“ îl întrebam, trecând prin nişte guşi de văi, care mă îmbătau cu dulcele lor miros de fân proaspăt cosit, odobe-.scu, ni 173.
[Şl: guşe s. f. | Plur. guşi, şi (rar) guşe. | Diminutiv: giişiţă s. f. Place-mi fata cea guşată, Da-mi mai place pe mă-sa Că-i mai mare guşiţa. doine, ■287/,,; guşuliţă s. f. = guşă mică (mai ales ad 2° şi 4°). Trage mândra din guriţă, Ca cucu’ din guşuliţă. şez. v 90/u. | Verb: guşă vb. Ia = a face guşă, a deveni guşat. Gushez = strumam acquiro. anon. car., cfr. LB. | Adjectiv (adesea substantivat) guşat,-ă= (om) care are guşă (3°) la gât. anon. car. (Oamenii guşaţi fiind de obiceiu idioţi, noţiunea de guşat devine une-ori identică cu „prost, tâmpit11. zanne, p. ii 581, cfr. n. ii 32). Guşe n’au toţi oamenii, însă sânt destui guşaţi. I. ionescu, m. 398. Găgăuţii şi guşaţii... sânt stăpânii astei naţii. eminescu, p. 247. Place-mi fata cea guşată, doine, 287/ls. Tu eşti bogată, Da la gât guşată, vasiliu, C. 31. Guşaţii cu guşaţi se încuscresc. baronzi, l. 67/,. Mere guşate, liuba. Prun guşat. H. xi 26. Guşată s. f. (Ornit.) = pelican, jahresber. xii 155.
| Alt derivat: guşiţe s. f. plur. = (după credinţa poporului) nişte viermişori care se află în apa de băut şi care produc guşa. bianu, d. S. (subt guşă).]
—	Din lat. geusiae „gâtlej11. (Cuvântul acesta de origine galică se găseşte în multe regiuni romanice. Din limba română a pătruns la popoarele învecinate. Cfr. puşcariu, et. wb. nr. 747).
guşat, -A adj,, subst. v. guşă.
guşbă s. f. (ş. d.) v. cujbă.’
GUŞE, GUŞIŢl S. f., GUŞIŢE s. f. plur. v. guşă.
guşnică s. f. (Bot.) = (Trans. Năs.) baraboiu. PANŢU, PL.
gust s. a. I-II. Gout. III. Envie. IV. Essai.
I.	1°. Simţul prin care distingem (cu ajutorul nervilor dinpapilele gurii) dacă cevâ e dulce, amar, acru, sărat (pipărat, ardeiat), sălciu, etc. (înlocuit de unii prin latinismul de prisos : savoare). Pentru gustul omului nimeni poate hotărî; că, căte firi de oameni, atâtea şi gusturi, zanne, p. viii 185, cfr. 184, baronzi, i 62/ss, 69/15.|| P. ext, Simţul pe care îl are cinevâ în gură. Am un gust rău în gură, mi-e gura amară.
2°. Fig. (literar) Simţul prin care cinevâ e în stare să deosebească frumosul de urît s. binele de rău. Nu cu mai puţin gust au alcătuit istoriile turceşti. E. văcărescul, ist. 246/ls. Odăile se zugrăviră şi se mobilară cu gust. C. negruzzi, i 73. Asta este o greşală de care e vinovat gustul mieu. id. ib. 38. Gust literar, maiorescu, cr. ii 172. Gustul ştiinţei, id. ib. I 330. Cum să convingi pe cinevă în materie de gust? id. ib. II 22. Complimentul eră, fără îndoială de un perfect bun gust. id. ib. II 27. Ştii că ai gust?
II.	1°. Sensaţia plăcută s. neplăcută produsă de cevâ asupra gustului (I) nostru; proprietatea de a fi dulce, acru, amar, etc. Gustul a cevâ poate fi, în general, bun (plăcut) s. rău (ne plăcut, greţos),
In special se indică prin prep. a s. de: Untul acesta are gust a brânză; prăjitura are un gust prea pronunţat de migdale. Când nu urmează nici un atribut, se înţelege „gustul bun s. plăcut11, astfel încât cu gust=’cu gust bun, gustos, fără gust = lipsit de gust bun (fără nici un gust — care nu produce nici o sensaţie asupra gustului (i) nostru). Prin rădăcina limbii simţim gustul amar, prin vârf şi margini gustul dulce, acru şi sărat, bianu, d. s. Poame... care i-au slujit de o mâncare foarte cu gust. drăghici, R. 51. Aveă un gust..._ neplăcut. id. ib. 62. Gust foarte rău şi amar. id. ib. 98. Uitasem gustul apei de când n’am mai băut. ispirescu, l. 341. Pe unde le duceă el, păşunea eră mai cu, gust. id. ib. 230. ^ ^ da de gustul a cevâ s. a-i aflâ gustul = a începe să-i placă cuivâ cevâ. Văd că fumezi regulat. Mi se pare că ai dat de gustul fumatului!
2°. Fig. (modern) Proprietatea de a aveâ bun simţ. 0 glumă de rău gust s. lipsită de gust. 0 toaletă de gust.
III.	(Construit cu de, cu un genitiv obiectiv, cu să s. cu (de) a. Cinevâ are gust; pierde, i se taie s. i se ia gustul; pe cinevâ îl prinde s. 11 apucă gustul; cuivâ îi vine s. i se face gust) Plăcere, dorinţă, poftă.
1°. (Pentru alimentele care produc o sensaţie plăcută); cfr. apetit, râmneală. Cu ce gust aş mânca friptura, când aş aveă şi pâne! drăghici, r. 85. Gustul... cu care au mâncat... nu se poate închipui, id. ib. 99, cfr. 140.
2°. Fig. (ne mai fiind vorba de alimente) Acest lucru e după gustul mieu. LM. M’am lepădat de tot gustul armelor, konaki, p. 104. Lăsându-se de gustul papagalului, drăghici, E. 97. începuiu a pierde cevâ din gustul vânătoarei. C. negruzzi, i 319. Aveţi gust să cunoaşteţi jalnica mea tragedie ? alecsandri, t. 112. Ivan...porunceşte să-i aducă... votchi, tabacioc, lăutari şi femei frumoase, că are gust să facă un guleaiu. creangă, p. 309. Prin-sesem şi gust de călugărie, id. A. 122. Peste vreo câteva zile, am mai tăiat gustul de popie unuia. id. ib. 102. Cui i-e gust de însurat, Nu peţească fata’n sat. şez. v 44. Până la gustul bogatului, iese sufletul săracului, zanne, P. iii 84. Să mor cu cheful mieu, iar nu cu gustul lor. ib. II 637. Cine cerne toată ziua, e semn că n’are gust să frământe, baronzi, l. i 54/6. | Aplecare firească spre cevâ. Gusturile-mi stătătoare şi trândava-mi fire nu m’au iertat să deviu vânător, odobescu,
iii	13/10. Ne potrivim la gusturi! id. ib. 60/ls. ££ Numai de (s. pentru) un gust = de-o încercare, din poftă (de aventură), de-un capriciu. Numai pentru un gust s’au pornit, mai ales fără ştirea părinţilor săi. drăghici, r. 13. Avocatul învârteşte o mică prefă (= preferanţă) în trei, ştii, numai d’un gust. delavrancea, s. 144.
IV.	f Gustare, gustat. Din gustul mearelor mulţfi] bolnavi se tămăduiră. dosofteiu, v. s. 15.
[Plur. gusturi. | Adjectiv (nou): gustos, -oâsă = cu gust (bun), plăcut la mâncare s. la băutură; cfr. suculent, delicios. Mâncări gustoase. creangă, a. 103. Struguri gustoşi. ISPIRESCU, u. 96/4. Bucătura cea mai gustoasă, reteganul, p.
I	65/,,, cfr. ŞEZ. V 134/,,.]
—	Din lat. gustus, -um, idem.
gust s. m. sing. Aout.— (Buhalniţa, in Neamţu) August (luna). HEM. 530. [Prin etimologie pop. după verbul „a gusta11 (socotindu-se ca luna în care „se gustă11 fructele) thistător s. m. sing. = August, h. x 548, (cu sufixul celorlalte numiri populare ale lunilor) Gustar = August (marian, se.
I	96, JIPESCU, O. 77, cfr. H. IV 164); Septemvrie (h. xii 133), (cu alt sufix) Gustea subst.= August (marian, se. i 96).]
—	Ca şi agust (v. c.), din lat. a[u] gustus, idem.
GUST
- 332 —
GUŞTER
gust, -Ă adj. v. îngust.
gusta vb. I GoMer.— Construit a gustă cevă (de cevă) şi a gustă din (s. de) cevă.
I.	1°. A luă câte puţin in gură dintr’o mâncare s. băutură (din, curiozitate s. din poftă) spre a-i încercă gustul; cfr. frunzări. Şi deaca gustă, nu vru să bea. biblia (1688) ap. TDRG. Ameţiţi de vin şi de şpirtul ce... gustase, uricariul, x 14/2. Socotind că trebue să fie acele roade bune de măncare, le-au gustat, drăghici, R. 155. Miere de floare de teiu, De-i gustă-o, să tot cei. alecsandri, p. p. 51. Murăş, Murăş, apă lină, Cine te bea, se ’n-străină ; Eu numai că te-am gustat, Foarte m’am înstrăinat, jarnîk-bârseanu, d. 201. Oaspeţii, tot gustând vinul de bun, începuse a se chiurchiului. creangă, p. 232, cfr. alecsandri, p. p. 265/19. Bucătăreasa... gustă de sare..., mai puse deci şi gustă iar,... şi a treia oară puse şi mai gustând..., o află bună. reteganul, p, iv 36/10, cfr. ispirescu,
l.	112. | P. ext. Gustaţi din acest tutun! costinescu.
2°. A mâncâ s. a bea cevă în cantităţi mici s. pe fugă, în mod frugal, spre a-şi potoli foamea s. setea momentană. Todorică îi pofti întâi să guste cevă. c. negruzzi, I 85. Haid să gustăm cevă de cină ! reteganul, p. ii 50/,.
3°. Spec. (Maramureş, subt forma gustes) A prânzi (= a mâncâ la amiaz). ţiplea, p. p.
4°. A îmbucă cevâ, a luâ cevâ în gură, a mâncâ s. a bea cât de puţin. Nemică se nu gustămu pâră nu vrem ucide Pavel. cod. vor. 50/9. Să nu guste vin şi unt în trei săptămâni, pravila govora, ap. TDRG. Nici sare cm,pâine gustă! se zice despre zgârciţi, zanne, p. iv 107.
5°. A ajunge să mănânci s. să bei cevâ. De multă vreme nu gustase friptură, drăghici, R. 70. N’am putut gusta niciodată din ele (— din poamele fermecate). ispirescu, l. 81.
II.	Fig. 1°. A simţi, a aveâ parte de cevâ, cfr. a încercă. Am gustatu că e dulce Domnul, cod. vor. 145/4. A pustiei lăcuită gustară, coresi, e. 3/a0. 0 aşă înălţare... face [pe om] trăind să guste a raiului fericire, konaki, p. 82. începuse a gustă dulceţile unei căsătorii potrivite. C. negruzzi,
i	41. Geniul său gustă plăceri încântătoare, alecsandri, p. i 134. Desfătarea vănătorească..., care gustă cinevă... prin pustiile Bărăganului... odobescu, iii 15/,9. Omul nu gustă vreo fericire! eminescu, n. 68. Bea bucată-i dragostea: Cine prinde a
o	gustă, N’are cap de-a o lăsă. jarnîk-bârseanu,
d.	8. Pân’ nu-i gustă amaru’, nu ştii ce-i dulcele. şez. I 219/25. Cinci sute de nuiele, Lesne când nu guşti din ele! zanne, p. ii 96.
2°. (Modern, după fran.) A simţi plăcere estetică, a-i plăceâ (cuivâ cevâ). Cum vrei... să poată aprecia legendele..., sâ poată înţelege şi gustă idiomele limbii noastre ? ghica, s. 170. Tabloul... Am să-l gust.
i.	negruzzi, v 429. A gustă muzica italiană. LM.
[Şi: vb. Ia. | Derivate: (cfr. lat. gustatus — actul gustării) gustat s. a. Apă bună de gustat. jarnîk-bârseanu, d, 233, cfr. 403, gustât, -â adj. (Cu înţeles activ) Sosîm la alt loc nice leac gustaţi (= fără să fl îmbucat cevâ). dosofteiu, v. S. 80/j. Popa bat şi Ivan nici gustat ( = fără sâ fi ajuns să guste băutura), zanne, p. vi 171. (Cu Înţeles pasiv) Discurs foarte sărat şi foarte gustat ( = care place publicului), caragiale, S. u- 5l/16, (negativ:) negustat, -ă adj. = fără sâ fi (fost) gustat. LB. Cfr. gustare.]
—	Din lat. gustare, idem.
gusta vb. I v. custâ.
GUSTĂR s. m. sing. v. gust2.
GUSTĂKĂ vb. Ia v. gustare.
gustare s. f. 1. Gout. II. Digustation, gustation. Gouter.
I.	f Gustul (II1°) unui aliment, când il iei in gură. Gustarea ei (= erâ la gust), ca azima. biblia (1688), ap. TDRG.
II.	1°. Acţiunea s. faptul de a gustâ cevă. Crâ-şmăreasa mă strigă: „Vin’, băiete!“ Şi să gust vinul îmi dete... Băuiu vinul de gustare (= ca să-i încerc gustul). ALECSANDRI, p. p. 205 b/2, cfr. c RE angă,
a.	95. Gustarea, pofta deşchide. i. golescu, ap. zanne, p. vm 185.
2°. P. ext. Mâncare puţină (LB ), mâncare luată în cantităţi mai mici decât de obiceiu s. pe fugă s. la timp neobicinuit (fie că e vorba de câteva îmbucături pe care le iei ca să-ţi potoleşti momentan foamea, sau de mezeluri şi aperitive ca să-ţi deschizi pofta de mâncare, ori de mese care, subt pretextul de a servi puţină mâncare celui flămând, iau adesea forma unor dejunuri îmbelşugate). Se. grijiiâ de puţineă gustare, dosofteiu, v. S. 110,?. însurătoarea de tânăr e ca gustarea de dimineaţă! pann, p. v. ii 148. Să facă o gustare cu stridii, drăghici, r. 51. Nu-l pofti la masă, De n’ai făcut gustare! c. negruzzi, ii 202/lc. Făcu la Focşani gustare şi seara la Iaşi sosi. alexandrescu, M. 210. Pune-ţi icrişoare moi... cevă ăe gustare în buzunările dulamei. creangă, a. 121. || Fig. Masă, ospătare, mâncare (adesea eufemistic). Gustările nu le iubiiă fără vreame. moxa, 395/,.. Gustarea cea dulce la ospăţul la carele singur va căotă. varlaam, c. 362,2. Bine-ţi caăe’n urmă gustarea şi odihna, gorun, f. 141. Hai la gustare, că e mămăliga gata! jipescu, o. 44. | f (Impropriu) Alimente. Gătit-ai gustare (: cibum) lor. coresi, ps. 165.
3°. Spec. (Ban., Sălaj, Maramureş, Mold.) Mâncarea principală, la ora 2 p. m. (Caraş-Severin), prânz (ţiplea, p. p.). Ţăranii [din Sălagiu]... mâncarea de dimineaţă o numesc „prânz11, iar ceea ce noi obiclnuim a înţelege subt cuvântul prânz, ei exprimă prin cuvântul gustare, vaida. Inima mea voie n’are Nici din prânz până ’n gustare, ţiplea, p. P. 37. Când a fost pe la, gustare... doine, 92/2J. Mâni ( = mâne), pe la gustare, Mă scot Turcii la pierzare (Botoşani), şez. i 109b/12.
[Diminutiv: gustăi’icăs. f. = gustare (112°) mică s. bună. Gustărică de întărire, sbiera, f. s. 195. Se duse să facă o gustărică cu niţele smochine. ispirescu, l. 281, cfr. 220, 322. | Verbe: gustară vb. Ia = a luă o gustare (2°). Omul ia în gură cevă, prânde ( prânzeşte), gustărează. H. ix 7; gustări vb. IVa = a gustâ câte puţin, repede (pamfile, j. ii), a mâncâ cevâ câte puţin s. de multe ori (LiB), a bea câte puţin (ca să-i găseşti gustul unei băuturi). Voi şi d’aia trăiţi mult..., că toamnili, la cules, gustăriţi struguri pe nemâncate, jipescu, o.
51.	Vinişor vom gustări, jarnîk-bârseanu, d. 487, (cu abstractul) gustârit s.a. Să puie de gustărit. pann, p. v. ii 7. | Adjectiv: f gustăreţ, -eăţă = căruia îi plac gustările. Aveă năravul dracului..., gustăreţ, beţiv... moxa, 374; (negativ:) negustă-reţ, -eăţă = sobru. GCR. i 47/29.]
—	Infinitivul substantivat al verbului gustă1.
GUSTĂREŢ, -EĂ'ţ'Ă t adj. r	\	<rust.are
GUSTĂRI Vb. lVa, GUSTĂRICĂ S. f. J 'S
gustArou s. m. sing., guste a subst. v. gust2.
guşter s. m. 1°. Varietă de lezară. 2°. Croup. 3°. (Esophage. Luette.
1°. (Zool.) Un fel de şopârlă (ii. I 262, li 80, iv 250, V 417, ix 42, Xii 27, 287), mai mare (H. VII 105, IX 375), de coloare verde (H. I 383, ix 375, XII 238, 301, xiv 488), galbenă (h. vii 105) s. neagră (H. ix 493), se crede că muşcă (ib.) şi că e foarte veninoasă (h. xiv 488). Leac ăe muşcătura şarpelui şi a guşterului, piscupescu, o. 324. Guşterii şi -şopârlele. odobescu, iii 185/n. Guşterii verzi ascultau o clipă pe foile late şi iar alergau. IO-
GUŞTERARIŢĂ
- 333 -
GUTUIIT
nescu-boteni, S. N. 20. Puii ei... erau:... şerpi..., năpârci şi guşteri, ispirescu, l. 348. Unghii are, mâţă nu-i; verde-i, guşter nu-i; lungu-i, şarpe nu-i ? ( — Rugul) gorovei, c. 326.
2°. (Med. pop.) Crup (BIANU, D. S.), inflamaţie (catarală s. difterică) a mucoasei gâtului, oare adesea produce o strângere a căilor respiratoare, aşâ că bolnavul se înneacă. Cfr. H. xi 290 (: boală de om), xiv 213 (:umflătură la gât), ŞEZ. vi 36 (:un fel de răguşală). Guşter se zice atunci când anghina se întinde din fundul gurii până la la-ringe sau la parotidă. leon, med. 134. Se fierbe guşterul din luna Martie în apă şi se spală cu ea pentru boala de guşter, id. 94. Guşterul (pielea de guşterj uscat, prins in luna Mart e bun de [boala] guşter, şez. vi 36. || Boală de porci (h. vii 341, xi 487, cfr. i 406), şopârlaiţă (TDRG.). Guşter = o specie de şopârlă,pe care arsând-o, cenuşa amestecată cu tărâţe o dă porcilor, ca medicament contra boalei de gât numită „guşter". H. ii 253. Să fieacolo ’n spi-ţăria satului guştere omorît în Marţ, pentru gu-şteru’ de la gătu’ purceilor, jipescu, o. 74.
3°. Gâtlej, esofag. Măgarul... incepu a zbieră, cât îi ţineâ guşteru’. n. a. bogdan, ap. TDRG. Luând guşteri ( = esofage) de vacă de la căsăpie, cură-ţă-le şi le spală bine. drăghici, ib. || Spec. Omuşor, uvulă. De multe ori oamenii, mai ales copiii, când se scoală dimineaţa, sânt amorţiţi şi ştiresc în gât, adecă le vine a tuşî, necâjindu-se a scoate flegma. Această indispoziţie se chiamă căderea guşterului, leon, med. 134. Să-mi cadă guşterul, ca la copii, alecsandri, T. 1156. || Pig. Vaîe strâmtă şiprăpăstioasă. Guşterul de la Lichtenstein (LichtensteinklammJ. Acest guşter este in felul celui de la Ragătz. ap. TDRG.
4°. (Bot.) O plantă, h. iv 83 (scris: guşter).
[Şi: (ad 1°) -guştere s. m. H. iv 154, jipescu, o.
74,’guştire s. m. h. xii 105, (ad. 2°) guştir = tuse. Com. a. tomiac; (ad 3°,-f £r<M) gaşteriţâ.’n. a. bogdan, ap. TDRG. | Feminin : guşteroâieă (în descântece). De guştere, de guşteroaică. mat. folc. i 591. | Alte derivate: (cfr sârb. gusterica „guşter 1°“) gu-ştiriţă s. f.—limbric de cal. LB., guşterâriţă s.. f. (Bot.') = hrâncâ2 (I 2°). PANŢU, PL., LEON, MED. 26.]
—	Din bulg. guşter, idem (1° şi 2°). Pentru legătura dintre înţelesurile 1° şi 2°, cfr. cihac, ii 132.
«liŞTEItARI l i (Bot.),	■)
guşteroaică (Zool.),	> v. guşter.
GUŞTIRIŢĂ S. f.	J
gustos, -oâsă adj. v. gust1.
GUŞUEÎ'ţ'Ă s. f. v. guşă.
GUT s. m. (Ornit.) v. guţ.
GUT s. m. (Ornit.) Colombe. — Porumbel. BARONZI, L. 95/3, H. IV 54. [Şi (reconstruit din plur. guţij : gut s. m. Com. I. PAVELESCU, DDRF. | Derivat: guţân, -ă adj. Femeia i se păru proastă ca un porumb guţan. conv. lit. xliii 917.]
—	Din tulpina onomatopeică guţ-, care se găseşte în bulg. giicam „grungunesc (despre porumbi)1*.
gută s. f. T. 1°. Goutte d’eau. 2°. Apoplexie. II. Goutte.
1.	(Pop.) 1°. (Banat) Picătură, strop de apă. viciu, gl. Gwi# = gutta. anon. car. ţţ M’a plouat de m’a făcut gută ( = leoarcă, de picură apa de pe mine) de apă. viciu, gl. Mâncaiu (băuiu) până mă fă-cuiu gută ( = până asudaiu?). GR. BĂN. Băuiu şi roşii ca gutu. Mă făcuiu gutu (gută) de apă. n. rev. r. (1910) 86.
2°. (Med. Transilv.; construit cu „a fi lovit de...“) Dambla (h. xvii 353), paralizie. Lovit de gută — damblagiu. LB. An murit... lovit de guttă. şincai, hr. ii 83/5, cfr. calendariu (1844) 59. Gândeai că guta o lovea, reteganul, p. ii 80/,. | (în Bucov. se confundă cu „ciuma“ Com. a. tomiac). Neam-ţule, lovite-ar guta! (Dorna).
II.	(Modern, Med.)Podagră (bianu, d. s.),dro-pică (stamati, d.).
[Ad 1° şi: gătu s. a.]
—	Ad I, din lat. gutta, -am„ picătură1* (pentru înţelesul I 2°, cfr. arom. chic „picur** — anchicutare „dambla**, germ. îVop/^Schlagfluss, ital. gocciola „picăturiţă** şi „dambla", sârb. hap, kaplja „picătură şi dambla**, turc. damblă, însemnează la origine „picătură**. Existând în româneşte şi înţelesul original de „picătură**, cel de „damblâ“ s’a putut desvoltâ pe teren românesc, graţie credinţei că damblaua e căşunată de o picătură de sânge ce cade din creieri pe inimă; deci nu trebue să-l considerăm ca împrumut din sârb., rut., polon, sau ung. guta ,,damblâ“). Ad II e neol. din fran.
GUTĂIE, GUTĂIE s. f, GUTĂIU, \	. .
gutÂiu, gutÂn s. m. (Bot.) / v' Su™111*
GUŢÂN, -Ă adj. V. guţ.
gutĂjîă s. f. (Bot.) v. gutuiu.
gutAhtăiu s. a. v. guturaiu.
gutap4;rcĂ s. f. Gutta-percha. —Substanţă plastică şi flexibilă, care seamănă cu cauciucul şi se extrage din seva arborelui Isonandra gutta.
—	N. de origine maleză ( <( gatah percea „gumă de Sumatra**).
gutie s. f., gutiu s. m., gutuie, )	, .
GUTUIŢĂ S. f. (Bot.)	/ V- SntlUU-
gutuiu s. m. (Bot.) Gognassier (Cydonia vul-garis s. Pirus Cydonia). — Pom roditor, cu foi a-coperite cu un puf albicios, cu fructul ca un măr galben, cu un gust înnecăcios şi cu miros aromatic. Se mai numeşte şi: alămâioară. panţu, pl., cfr.
H.	ii 11, 87, 218, ui 225, 399, iv 52, vi 198, ix 337,
x	419, xi 325. Ridică-te negu/riţă, De pe peri, de pe gutui, jarnîk-bârseanu, d. 161. Foaie verde trei gutui! bibicescu, p. P. 30, cfr. şez. iii 159b/„.
[Şi: gutâiu (mardarie; pronunţ. în Ban.gutânu rev. crit. iii 156, cfr. liuba-iana, m. 102), (Mold.) gutâiu, gutiiu (LB., vaida), gutftn (liuba) s. m. | Fructul: gutuie (gutâie, pronunţ. în Ban. gutâne rev. crit. iii 156, gutaie, gutie LB., vaida, Ban. gutână TDRG.) s. f. (Plur. -tuie şi -tui). D-ta semeni cu o gutăie. c. negruzzi, i 222. Frunsă verde de gutuie. jarnik-bârseanu, d. 43. Şi voiu coace şi-o gutăie. reteganul, ch. 115/19. Ceaiul de sâmburi de gutui se bea pentru tusă şi răguşală. leon, med. 40. Peltea, dulceaţă de gutuie. ±j: A înghiţi (cinevâ) gutuia = a o păţi, a da de dracul, ion cr.
iv	187.| Compus (Transilv.): măr-gutuiu (plur. meri-gutui) s. m. = gutuiu, înăr-gutuie (plur. mere-gutui) s. f. = gutuie. Face-mi-l-aş măr-gutuiu. JAR-NÎK-BÂRSEANU, d. 53, 297. Măr-gutuiu a putrezi. ib. 121. Cântă cucu’n măr-gutâiu. reteganul, ci-i.
33,	cfr. ţiplea, p. p. Să mâncăm mere-gutui. jarnîk-bârseanu, d. 162. | Diminutiv: gutuiţă (Bot., pronunţ, -tu-i-) s. f. = voronică (Marrubium pe-regrinum). panţu, pl., cfr. H. v 28, 389. Verde floare gutuiţă. PĂSCULESCU, L. P. 250. Frunzuliţă gutu-iuţă. MAT. FOLC. I 199.]
—	Forma cuvântului românesc (Aromânii îi zic guttiu, gut-ână, Megleniţii gătun, gădun, gădună) nu se potriveşte deplin nici cu lat. cydoneum, co-toneum (cfr. meyer-lubice, r. wb. nr. 2436), dar nici cu slav. gduna (dintr’un mai vechiu *k7,duna, cfr. sârb. gdunja, ktunja, berneker, SL. wb. 299). Cuvântul românesc trebue să fie străvechiu (din româneşte e împrumutat rut. guteja şi rus. gute)) şi derivă, poate, din forma grecească v.oSmvta. Aceasta e, la origine, un adjectiv substantivat din ■x.oâuma [xâXa = măr din Cydonea(în Creta). Românescul măr-gutuiu păstrează încă urma acestei compoziţii, care se regăseşte în span. melocoton, portg. melgotâo, maracotăo „un fel de persică** (cfr. pie-
GUTtîNAltr
— 3â4 —
GVARÎilE
mont. pumpudoîi <^pomnm cotoneum, sard. eampid. pironga < pirus codoneus); de la noi (sau din ve-chea-dalmată ?) compoziţia aceasta a pătruns la Sârbi: mrkătunja.
GUTUNAIU, GVTVNAB S. a.	1
gutubîărî, guturăi vb. IVa refl. > v. guturaiu.
guturăios, -oâsă adj.	J
guturăiu s. a. Rhume de cerveau. — Boală de oameni (h. iii 315, x 25, 72) care se iveşte când se inflamează peliţa şi mucoasele nărilor, numită şl catar (cataroiu), troa(h)nă, troacnă, şu-hărie, iar în medicină: coriză. Să iasă, până în ziuă pe răceală, să capete vreun gutunar! C. ne-gruzzi, I 227. Iaurt... Bun de guturaiu. teodorescu, p. P. 120. Să scape de şuhărie (gutunar). şez. i 127/8. De guturaiu... se descântă foarte rar. grigoriu-rigo, M. p. i 85. || O boală de vite. h.ix 46, xvii 22 (cfr. bulg. guturao „o boală de cai“).
[Şi: « *gutturalis )■ *guturare y) guturăr s. a. (la oameni şi la cai) LB., cfr. anon. car., (disimilat, Mold.) gutunar (LB., grigoriu-rigo, m. i 85, weigand, b. b. 94, alecsandri, T. 22, 1746), gutunâiu 9. a. H. XIV 66, gntânăiu(bugnariu, năs.). | Verb: gutunări (guturai) lVa refl. = a se îmbolnăvi de guturaiu. Spre a nu se gutunări de timpul cel umed. ap. TDRG. Guturăit,-ă = cu guturaiu. DDRF. | Adjectiv (rar): guturăios,-oăsă = care este supus guturaiului, care are guturaiu. costinescu.]
—	Din lat. *gutturalium (din guttur).
gutural, -Ă adj. (Gram.) = velar.
—	N. din fran.
guturăr s a. v. guturaiu.
GUVERN s. a. Gouvernement.
1°. Forma politică de ocârmuire a unui stat; (mai des) guvernământ. Guvern monarhic.
2°. Cei care au conducerea politică a unui stat, ocârmuire, stăpânire, cfr. minister. Pravila... guvernul nupot să mâie frâul al regulării vieţii, i. văcă-rescu, p. 54. Participarea ţărei la Expoziţiunea... nu poate fi... o speculă a Guvernului, odobescu, ii 112.
[Familia: gubernie s. f. = fguvern 2°; (astăzi) circumscripţie administrativă în Rusia. S’au dat [bani] la gubernie, pentru piiatra carea ne sileă să dăm la facerea drumului, iorga, s. d. xii 216 ; guvernă vb. 1“ = a conduce, a ocârmul (un stat), (cu abstractele:) guvernare s. f., guvernământ s. a. Dumnezeu, după ce a creat lumea, a lăsat-o pe seama unei puteri... care s’o guverneze, negulescu,
f.	r. i 284. Participarea... la afacerile guvernării. eminescu, i. v. 45. Partid matur de guvernământ. maiorescu, d. iii 329, guvernatul, -ă adj. = uşor de guvernat. Boierimea— devine tot mai guverna-bilă. iorga, l. ii 6, guvernamental, -ă adj. = al guvernului, partizan al guvernului (cu abstractul: guvernamentalism s. a.). Maşina guvernamentală. I. negruzzi, i 450. Unanimităţi guvernamentale. maiorescu, d. iv 31. Răulguvemamentalismului. id. ib. iii 167; guvernor s.m. (la gorjan, ii. iv17: gubernănt)= conducătorul educaţiei unui tânăr (nobil s. prinţ). Guvernor micului ţarevici. C. negruzzi, ii 151. Guvernorul copiilor Domnului muntean, iorga, l. ii 39, guvernantă s. f. = crescătoare şi învăţătoare de copii, conducătoarea educaţiei unei fete mai mari. Copila... fej în grădină cu guvernanta. I. negruzzi, iii 76; guvernator (cu formele f gubernator, gnbernatiir, gubernăt) s. m. = cel care guvernează o ţară, o provincie, un oraş, o cetate (în numele unui suveran), s.Banca-naţională; ocâr-muitor. Iancul-vodă carele au fost gubernat pre Ţara-ungurească (an. 1660-80). GOR. I 177, cfr. NECULCE, LET. II 346/32, MUŞTE, LET. III 29/20, E. VĂCĂRESCUL, ist. 288,292. Gubernaturul de Dachia.
CANTEMIR, HR. 487, cfr. E. VÂCĂRESCUL, IST. 250/34. Gubernatoriul Ioanu de Huniadi. şincai, hr. ii 13/,,. Grai... se otcărmuieşte prin gubernator. golescu, î. 74. Mihaiu-vodă nu se priveşte în Ardeal de cât ca un guvernator, bălcescu, m. v. 413. Guvernatorul general... a Besarabiei. C. negruzzi,
I	35; (la Românii din A.-U.) guverniâl(şi gubermâl, pronunţ, ni-al), -ă adj.=al guvernului. Secretar gu-vernial. Consilier guvemial (=Regierungsrat).]
—	N. de origine lat. (guberno „guvernez").
GuviivE s. f. (Iht.) v. guvidie.
«uvfiHE s. f. (Iht.) Diverses especes de go-bies.—Diferite specii ale peştelui Gobius, numite şi: glăvoace, mitroace, mitrocari, (descrise la) antipa, f. 60 ş. u. [Şi: guvide s. f. h. xiv 397, govidă h. ii 244, gughie (goghie h. ii 244) s. f.: peştişori care se joacă în apă la soare, ion cr. iv 123.]
—	N. din n.-grec. Yooftfîi (dim. lui v.<u[3t6ţ), idem.
guz s. m. Taupe. Rat.— (Mold., Trans., Ban.) Atât guz, cât şl variantele acestui cuvânt, se întrebuinţează în diferite regiuni pentru diferite animale, din ordinul rozătoarelor, care trăesc prin găuri şi prin pământ precum: cârtiţă (MARIAN, INS. XI, şez. II 24b/„), sobol (h. XVIII 19), chiţoran (H.
xvii	68), cloţan (Valea-Crişului, com. v. cioban, marian, ins. xi), guzgan’ (şez. vii 180). [Şi: f guziu (monosilab) s. m. Gusiul, nevăstuiea, şoarecele. cantemir, ist. 179, muşuroiu, muşunoiu) guzuroiu = talpa europaea. marian, guzunoiu = sobol. vaida. | Augmentativ: guzân s. m. = mâr-ciog. calendariu (1844) 67. Şoareci şi guzani. sbiera, p. 160/28. Au venit toţi guzanii. şez. i 142/,,.
| Verb: guzni vb. IVa = a râmă, a scurma: De toţi porcii guzuită. marian, v. 178, cfr. pârvescu, C. 73. | Compus: guziu- (s. guzan- h. iii 37) orb = so-bol. Guziului-orb fericită îi iaste viaţa! cantemir, IST. 94.]
—	Din ung. giizii (gozii) „şoarece" (cfr. gezo ,,chiţcan“). cihac, ii 503. Cfr. guzgan.
guzăbt (Zool.) v. guz.
GUZGĂar s. m. (Zool.) Rat. — Mic patruped din ordinul rozătoarelor, ca un şoarece foarte mare, cu botul ascuţit, cu picioare scurte şi coadă lungă, care mănâncă mai ales grăunţe şi se ţine prin piv-niţl, canale, corăbii, etc.; numit şi (Mold.) guzan, chiţcan (h. x 498, alecsandri, t. 1766), ţuşcan (h. vi 199), păşoiu, miogârţan (ib. 182), miţor-gan (ib. 81), cfr. ghiorlan, gurlan, mioarcă. Guzgan de câmp = cricetus frumentarius. TDRG. Deosebitele feluri de şoareci se numesc: şoareci, guzgani, miţorgani, guzani-orbi. H. iii 37. Se trage de la Ciubăr-vodă care l-a mâncat guzanii, se zice de cel fricos, zanne, p. vi 56. (Fig, mii.) Cartuşieră pentru cartuşe de revolver. TDRG. Guzgan-orb h.
iii	15 = sobol. Coada-guzganului=un fel de boală la coada calului, filipescu, ap. TDRG.
—	Format din guz în felul onomatopeelor, cu repetarea consonantei iniţiale înainte de sufix (cfr. chiţcan).
guziu s. m. (Zool.), guzuî vb. IVa \
guzun6iu s. m. (Zool.)	/	v'	®,lz’
guzură s. f. (Bot.) = ghinţură. leon, med. 40.
guzuroiu s. m. (Zool.) v. guz.
GVAi/r f s. a. sing. Violence.—Silă. Luându-o de la mănăstire cu gvalt. dosofteiu, v. s. 245. [Azi, numai strigăt de primejdie al Evreilor: ghivalV.J
—	Din polon, gwalt, idem «germ. Gemalt).
gtăruă, gvăriue f s. f. v. gardă.
€
H s. m. inv. 11. — A opta literă din alfabet şi sunetul pe care-1 reprezintă: consonantă orală, a-fonă şi continuă; are în limba română următoarele valori: 1.) la începutul cuvintelor înainte de vocale (afară de i) şi între două vocale (când vocala următoare nu e i) e spirantă laringală (,,spiritus asper“): hamal, hotar, hârtie, pahar; 2) la sfârşitul cuvintelor, precum şl înainte s. după consonante e spirantă velară: duh, monah, hlamidă, hrean; 3.) înainte (une-ori şi după) de t e spirantă palatală: arhivă, himeră, psihic, monarhi, odihnă, lihnit. Numele literei e „ha“. [în che, ghe, chi, ghi, litera h nu se pronunţă, ci e numai semn grafic. în chimie, H e o scurtare pentru „hidrogen".]
—	N. din lat. H, idem.
ha ! interj. Interjecţie primară (cfr. variantele a3, aha, hei, ehei) prin care se exprimă o surprindere în faţa unui lucru neaşteptat. Pepelea: Jupâne Arvinte! — Aminte (deşteptând u-se speriat): Ha!... ce este ?... Am visat că... alecsandri, t. 836. || Când surprinderea e atât de mare încât ne buimăceşte şi nu mai putem pricepe ce vedem s. ce auzim, acest ha! poate deveni o particulă întrebătoare = „ce ?“ (trece de trivial şi nepoliticos, cfr. hai1, ai3). îmi vine să poruncesc să deie cu tunurile în prostimea aceea. Ha, cum socoţi şl Dumneata? c. negruzzi,
I	153. De-i vorbea maică-sa, ea tot răstit răspundea, întrebând: ha ? ce zici ? S. nădejde, ap. TDRG. Şi tu, spanchie, cum de te hlizeşti cu Ţiganii din curte, ha? alecsandri, t. 940. Ian spuneţi ce-aţi mai cerut ? Fote şi inele ? Sau numai dragostele, ha? Şi dragostele numai cu de cei tineri, ha? id. ib. 215. | Din cazuri ca cel din exemplul ultim se naşte întrebuinţarea de a adaogă pe ha la adverbul exprimat la sfârşitul propoziţiei spre a-i da un înţeles mai' intensiv, aşâ că ha — „foarte, de tot, cum se cade“. îl certă bine ha! delavrancea, s. 254. L-am bătut bine-ha; am mâncat bine-ha (=foarte). pamfile, j. II. || Când surprinderea e plăcută, ha! exprimă satisfacţie s. mulţumire; adesea repetat. Ha! vezi ast cântec îmi place, pann, p. v. I 20. Ha, ha! Măi badeo, mi-ai căzut la mână acu? Te-oiu învăţa eu să sparii ispravnicii prin codri. alecsandri, t. 234.
ha interj. Onomatopee care imită râsul (mai ales repetat). Acesta e ţap!—Ţap ? ha, ha, ha, ha! începu celalalt, şi aşâ se despărţiră. GCR. ii214/1s. Acum nu mă vreţi, nu mă iubiţi ? Ha, ha, ha! Râdea. id. 140; cfr. 9. Ha, ha, ha, ha! i-a ’nfun-dat! caragiale, t. ii 22/3. — Cfr. hohot.
ha pron. f. v. al, ăl.
Hi, HÂ! interj. Interjecţie primară s. imitativă, întrebuinţată la foarte multe ocazii. Imită râsul (mai ales’forţat s. idiot), cfr. haha. De acum în turbincă au să-ţi putrezească ciolanele. Hă, hă!
H.
creangă, P. 318. începu a râde hâd şi strâmbân-du-se: hâ, hâ! eminescu, n. 56. | Serveşte spre a afirmă (mai ales în gura oamenilor proşti). Da, îhî. Ca d-voastră ? — Hâ, hâ! alecsandri, t. 1125. Vezi că eu... sânt nebun... — Nebun?! — hăhă! caragiale, t. i 23/20. i Particulă întrebătoare (trece de trivială), cfr. ha? Hă —ce? pamfile, j. ii. | Imită (repetat) plânsul. Hâhâhâ! nenee! N. a. bogdan, ap. TDRG. | Ehei, hei; măi! Hă! va o vulpe pre multe să amăgească, ţichindeal, f. 57. Hă! ce oameni! contemporanul, vin 14. *
hăba adv. v. heba.
habâ interj, v. abâs.
habâ s. f. v. .ibâ1.
habâ s. f. VeilUe (villageoise). — (Transilv. prin părţile Crişului şi ’n Sălagiu) Şezătoare sau loc unde se adună fetele şi femeile seara cu furca, de torc, cfr. hopşă, furcărie. LB., cfr. vaida. înpresectra Bobotezei se adună.., la un loc unde şi-au fost ţinut ei haba. marian, nu. 90. S’o adunat fetele şi feciorii la habă — şezătoare (Giorocuta, Sălagiu). viciu, gl.
habâ s. f. (Med.) Maladie venerienne. — Boală, bube rele, sifilis, bugnariu, năs.
habaciv s. m. (îmbrăc.) Un fel de haină. Un habaciu de şahma/ră cu spinări de sobol, un ha-baciu de aclaz neblănit. doc. (1669) ap. ŞIO. Ai vrea poate să umblu în habacii ca dumneata ? C. negruzzi, iii 58/4. [Si: habagiu subst. pop., ap. ŞIO]
hâbâdic s. a. Bois mort. —Vreasc, şez. vii 180. [Şl: liabatic s. a. Hdbaticuri=mărunţişuri, marian,
d.	249, haprttic s. a. = mârunţuş (Com’. a. tomiac), strujitură de la geluitură (şez. vii 198), hapaticuri — vreascuri bune, subţiri, care fac pară, dar n’au putere (ion cr. ii 219), hehetîc s a. (plur.-tice) = hac3 (LB.), hebeticuri = hapaticuri (ion cr. ii 219), hăghiece, vreascuri uscate căzute din copaci (ib. iv 251). | Derivat: hăbădicâr s. a. = un loc unde sânt grămădite vreascuri multe la olaltă; vreascuri de nici o treabă, şez. vii 180.]
hâbădicăk s. a. v. hăbădic.
Habadîb s. a. 1°. Piice de toile. 2°. Sorte de ve-tement de toile.—(Transilv.)
1°. Val de pânză întins la soare, viciu, gl. Cfr. sul, val, trâmbă.
2°. Mânecar scurt de pânză. ib. | (în Bistra) Că-putaş de pânză albă, închis dinainte, având o gură numai cât încape prin ea capul, când o îmbracă; îl poartă peste pieptar, ib.
habaoiv subst. (îmbrăc.) v. habaciu.
HABAR
- 336 -
HAC
HiBÂK s. a. sing. 1’. Idee. 2°. Souci. 3°. Affaire.
1°. Ştire, veste, idee, (în expresiunea) a nu aveâ habar (despre cevă) = a nu aveâ nici o ştire, nici o idee, a nu şti nimic. Auzi, mă rog ?... Eu care nici nu ştiam de erâ el pe lume... eu nici habar să fi’am... alecsandri, t. 1153. A dracului zgâtie de fată! S’a prefăcut in păsărică... şi ei habar n’au despre asta. creangă, p. 267, cfr. 302. îşi^ păştea turmele chiar pe acel munte... fără să aibă habar de ceea ce se întâmplase, ispirescu, u. 8/5.
2°. Grijă, păs. De acum... am s’o duc vesel, fără habar, alecsandri, t. 118. Ea dormea dusă în pat, fără să aibă vr’un habar, ispirescu, l. 256/i4, cfr. pann, e. i 95. Â nu aveâ habar (de cevâ) = a nu se îngriji, a nu-i păsa, a nu-1 durea capul de... Nu se’ngrijâ de nemică, de duşmani n’aoeâ habar. beldiman, tr. 397, cfr. pann, e. ii 5, 66. Habar să n’aveţi! creangă, p. 12/S5. Ad’o vadră de Cotnar Şi de plată n’ai habar! alecsandri, p. p. 42/, 0, cfr. mÂndrescu, l. p. 189/,. Habar nu mai aveâ de nimic, ispirescu, u. 90/10. Dacă vei merge cu mine,... habar să n’ai! id. l. 16. Habar n’am că m’ar întrece altul, sbiera, p. 244/2. Constantin habar n’aveă : durmeâ, sărmanul! mera, l. b. 237. Tu mori după mine şi eu n’am habar de _ tine. zanne, p. ii 636, cfr. bibicescu, p- p. 41. (Prin fuziune cu n’am. grijă:) Habar de grijă n’am. creangă, gl.
3°. Treabă, afacere, scop. Cum e habarul ?=cum e treaba? Com. i. grămadă. Cum ţi-i habarul, băiete?—Foarte bine! pamfile, a. 32.
[Şi (Munt.): haber s. a. Haber n’am ! ispirescu, L. i30/,4. N’am haber,... că s’au rumănit. jipescu, o. 100.]
—	Din turc. liabav (literar haber) „veste, ştire“. (Pentru Înţelesul 3°, cfr. rus. dial. chabăr „folos").
habatic s. a. v. liăbădic.
hăbătic s. a. (Cui.) Hăbătic — mâncare slabă, râu gătită; cfr. hăltiugă. bugnariu, năs.
—	Cfr. ung. habar&k „amestecătură, mâncare gătită în grabă".
hăbăuc, -A adj. Imbâcile. — Om clătit la minte, care nu-i chiar nebun, nici chiar cu minte (sima, M.), prost, ameţit de cap (marian, se. ii 217), smintit, pierdut, zăpăcit (pamfile, j. iii), năuc, necălit, meteurd, nătărău, nătântoc, bălâmut, me-teleu, tontălău (LB.). [Copil] tont, hăbăuc, marian, na. 93. Muierea erâ foarte isteaţă şi din neam bun, iar bărbatul erâ un hăbăuc ca vai de el. ret e-ganul, p..i l/6. Nu ştiai tu, hăbăucă? id. IV 7/4, cfr.
I	l/„ iv 24/31, v 14/„. Minte... să nu aibi, ci să fvi proastă, hăbăucă. CĂTANĂ, p. b. ii 18. ifţ: A. o luâ (s a umblâ)hăbâucă=în zadar, creanga, razna, pamfile, j. ii, Creangă, GL. Iar în sărbători o luam hăbăuca prin cele sate,pe unde ştiam că se fac hori. creangă, a. 104. [Pronunţ, -bă-uc. \ Şl: habeuca, liabauca (trisilab), haboca numai în expresia: cu haboca (habeuca Com. G. tofan, hăbăucă şez. II 106/s) = cu sila, cu forţa: I-au luat casa cu haboca; s’a sculat asupra lui cu haboca (Someş), viciu, GL. A luat cu nechimuluita şi cu hăbăucă mun-cuşoara altuia, şez. ii 106/s. Par’că mi-a dat un preţ cum se cade? ia, le-o luat cu habeuca. Com. tofan. |"Verb: hăbăuci lVa = (trans. şi refl.) a (se) face hăbăuc. De trăeşte omul peste 70 de ani, îşi piarde mintea, vine la minte [a] copiilor şi să hăbăuceşte, călindariu (a. 1847), ap. GCR. II 358/3S. | Abstract: liăbâucie s. f. LB. i Formele hă-beci şi hăbeteci date mai întâi de LB. şi primite şi de celelalte dicţionare sânt făurite anume spre a putea apropia cuvintele de lat. hebes.]
—	Din ung. liaboka „unul care nu-i cu mintea întreagă, ţicnit, zănatic" (forma hăbăuc s’a născut după analogia lui năuc).
hăbăuci vb. IV1*, hăbăuci»: s. f. v. hăbăuc.
HABEGic f s. m. = ? Creştinii, străngăndu-se toţi împreună cu ispravnicul smereniei noastre şi cu toţi habegii (aşâ şi în manuscript), strigând toţi dimpreună cu glas mare către Dumnezeu... mag. ist. iv 332/14.
haber s. m. sing. v. habar.
habilită vb. Ia refl. Habiliter. — A trece un examen de docenţă (în învăţământul universitar) s. (impropriu) de capacitate (în cel secundar). Pentru ca cinevă să fie admis docent universitar, trebue... să treacă... un examen de abilitare. Candidatul prezintă facultăţii la care voeşte să se abiliteze... lege (asupra învăţământului secundar şi superior, 1912), art. 74. Candidaţii abilitaţi [pentru învătâmântul secundar], ib., art. 26. [Şi (mai obicinuit)’: abilita vb. Ia.]
—	N. din fran.
habotnic, -A adj. Bigot. — (Despre Evrei, p. ext. şl despre creştini, fam.) Bigot, fanatic.
—	Din rus. habatniku „membru al sectei pietiste „Habad“ a Evreilor din Rusia", şăineanu, d. u2.
hăbuc s. m. Piece. En pieces, cassâ, embrouille.— Bucată (dintr’o haină), şez. viii 158, creangă, gl. ^ A rupe (s. a face, etc. ceuâ) hăbuc(i) =a rupe în bucăţi (ib.), a fărâmă (pamfile, j. ii); spec. a-mestecâ, încurcă, încâlci, lipi fir de fir (fiind vorba de lână), împâsli (h. II 136). Hăcuit cu multe săbii hăbuc de păgâni, dosofteiu, ap. TDRG. A treia zi, după asta, ciubotele văru-mieu se rup hăbuc în toate părţile, creangă, a. 105. Până acasă făcu cămaşa hăbuci. şez. v 130/24. A jucat până şi-a făcut cişmele hăbuc. rev. crit. iii 156. A făcut paiele hăbuc. pamfile, j. ii. Am dat firele a-ceste... să mi le buiască... şi mi le-a încurcat de mi le-a făcut hăbuc, nu ştiu cum, le voiu descurcâ.
h.	ii 136. (Fig.) Acuş te fac habuc! Com. g. nistor. || (De aci întrebuinţarea în funcţiune de adverb) Rupt, stricat, spart, desfăcut (rev. crit. iii 156), despărţit în multe bucăţi, mărunt (Com. g. nistor): Scaunul cel bun e hăbuc. contemporanul,
vi	, 489. Poate [cânepa] să fie, putredă sau hăbuc. şez. ix 141.
[în LB. se dau şi înţelesurile următoare (suspecte) : om scurt şi gros, hâd şi urît, nod, ciot ; hăbăuc. | Adjectiv: hăbucos, -oâsă adj. = (despre oaie) care este cu lâna încâlcită, împâslită, încurcată; (despre lână) împâslită. H. ii 131. | Verb: hăbuci lVa = a strica, a rupe, a sparge (rev. crit.
iii	156), a obori, a bate la pământ, a călca (în picioare), a prăbuşi, a face bun de nimic, a zdrumicâ (LB.), a dimicâ, a tăiâ (Com. a. tomiac). în două săptămâni a habucit o păreche de papuci noi-nouţi. Com. G. nistok. i Abstract: hăbuceâlă s. f. = do-borîrea lăstarilor fărâ struguri; (+ zăpuc, zăpu-şală) căldură prea mare. vârcoi-, V.]
—	Pare a sta în legătură cu slav. chabiti „a strică" (rus. pochabitb, ruten. ochabyty, bulg. habjz, sârb. căldură peste măsură. vÂRCOL, v.] hăbati, ha-biti, cfr. ruten. ochâbtenyj „netrebnic", habuzatb „a aruncă claie peste grămadă").
HĂBUCEÂLĂ, s. f., HĂBUCI vb. IVn \	i.xi...»
HĂBUCOS, -OÂSĂ adj.	)	'	‘
HĂBUI vb. IVa refl. S’ibattre. — A se hârjoni, a se juca. pamfile, J. II.
habuz s. a. v. havuz.
hac s. a. 1°. Retribution; gages. 2°. Service. 3°. Depense.
HAC
- Sâ? -
hAcu!
I. (Mold.) 1°. Ceea ce trebue să, dea cinevâ după drept: (mal de mult) (răs)plată; (astăzi) simbrie, leafă, salar, (şez. i 72b, II 229/25). Be are şi vre[a] împăratul să aşeze pace cu Nemţii... noi avem a cere hacul sângelui nostru şi a părinţilor noştri. n. costin, let. II 28/23. Nohaii ce vor lăcui pe a-cel loc a Moldovei să-şi dea uşurul şi hacul pământului. amieas, let. Iii 171 /,0, cfr. 168/8. Pri-săcariul acela... hacul lui şi-au hiat pe prisăcărit (a. 1766). iorga, s. D. vi 104. Hacul sau leafa ce trebue să dea satele, uricariul, i 206/i7. Toate calfele ce vor ieşi pe hac ( = vor primi simbrie), să deie la cutia bisericei... ib. xiv 8/22. Lucră... cu hac. ib. iv 16/,,, cfr. ii 223/2. Hacul ce se va hotărî pentru căruceri. ib. I 45/8, cfr. xxr 358, xix 353/22, iv 51/13. La curte are să-ţi fie bine; îi aveâ ca hac 500 de lei proşti pe an. contemporanul,
iv	391. Am rămas... făr’ de slujbă, făr’ de hac. ib.
I	686. Ajunge la stăpân Şi ia hacu ’n jumătate. sevastos, c. 211/15, cfr. şez. i 72b/23. $:ţ A-i veni cuivă. de hac = a-i răsplăti după, cuviinţă (cfr. germ. heimzahlen). Bupă vina ce i se va cădea să-i veniţi de hac (a. 1757), ap. TDRG.
2°. f (Ani de) serviciu. O slugă cu credinţă ce şi-au plinit hacul său. konaki, p. 219.
3°. f Cheltuieli (de gospodărie). Cheltuiala hrănii casii mele şi alte hacuri în trebuinţa căutatului moşiei (a. 1818). iorga, s. d. vi 136.
li. Pig. (în România; literar) Răfuială definitivă cu cinevă, cfr. vadeâ, (în expresia:) a-i yeni cuivă de ( f la) liac = a-1 dovedi, a-1 învinge la răfuiala definitivă ce o ai cu el, a-I sili sâ se dea învins (zanne, p. v 318), a i-o face cuivă, a o scoate la capăt cu cinevâ (mai puternic), p. ext. a-1 omorî (creangI, gl.); fig. (despre boală) a birui, (despre foame) a potoli, a stâmpârâ (şez. i 239/30), (despre obiecte) a da gata, a strică, a prăpădi. (Mai rar:) a da de (s. peste) hac = a da de unul mai tare, a
i	se înfundă cuivâ (cfr. zanne, p. v 319, ŞIO.), a fl (cuivâ) hacul = a-1 pune în respect' (ion cr.
iii	340). Pentru ca să le vie la hac, au trimis la Bacoţfi] cu rugăciune, de vine şl Ştefan-vodă cu oşti, să-i taie, să-i omoare, mag. ist. i 310/16. Pădure mare..., dar în proastă stare, fiind atacată... de oameni şi de vite şi chiar de arendaş, care... a mai şl băgat o turmă de capre, ce-i vine de hac. I. ionescu, m. 673. Să ne facem munte şi punte, şi să-i venim de hac ispravnicului! alecsandri, t. 217, cfr. 39, 916, ODOBESCU, I 186/u delavrancea, s. 38. Cu capra ţi-ai pus în cârd ? Capra ţi-a venit de hac ! creangă, p. 32, cfr. 140, 213,230, 248, alecsandri, p. p. 106/21, teodorescu, p. p. 501b, ispirescu, u. 13/26, marian, t. 261. Stai, că-i viu eu de hac ! şez. ix 3. Ciobote de fier să-i fac, şi tot le-ar veni de hac. vlahuţă, Săm.
i	408. Boala asta mi-a venit de hac = m’a frânt, topit, dovedit, pamfile, j. ii. Nelegiuitului îi vine de hac necredinciosul, românul glumeţ, i 4/20.
[Plur. hacuri e rar şi atestat numai pentru I 3°.]
—	Din turc. hak, idem.
hac s. a. Crampo% ou clou de /er.--Cuiu de fier ce se bate, iarna, la talpa ghetelor sau la potcoavele cailor, ca să nu lunece, creangă, gl. Se dau pe ghiaţă iama cu hacuri la ciubote, c. negruzzi, ii 227/4. [Plur. hacuri.]
—	Din polon, hak „cârlig”, cihac, ii 133.
hac s. a. Bois mort. — (Transilv.) (La plural) Hacuri = vreascuri, târşi, ramuri tăiate, crăci dărâmate, tăieturi de copaci, dărâmături (LB.), surcele (sima, m.); cfr. hăbădic. [Şl: heac s. a. Heacuri — surcele. LB., sima, m. Heac = codru de fag. frâncu-candrea, m. 101, hanc s. a. Hancuri = hreascuri, • găteje, cleombe uscate, ib.]
—	Din germ. Hack(liolz). Bor cea, Jahresber. x 192. Cfr. heasc, hreasc.
Dicţionarul limbii române. 6. VII. 1913.
hac s. a. Moyen. — Hac = modru [chip, putinţă]; p. ext. asemănare [păreche]: N’are hac de blăstă-mat. BUGNARIU, NĂS.
hAci interj. Sunet reflex, ca o gâfâitură scurtă, pe care îl scoate cinevă când 11 loveşti tare. Când i-am tras un pumn, o făcut hâc! şi-o căzut de-a rostogolu’. alecsandri, t. 72. L-a izbit de pământ, de-a făcut hâc! SLAVICI-ODOBESCU, ap. TDRG.— Cfr. icni.
hâc s. m. Piciu, ghibirdic (?). Bar şi tu, măi hâcule de-acolo, zise căpitanul cătră umil din draci, fă-te om în vârstă... sbiera, p. 301/9.
—	Cfr. ung. hoklcon „pitic, ghibirdic".
H tcI s. f. Ennui. —Necaz, neplăcere, supărare, scârbă, sfadă, ceartă; proces. C’a vini Vinerea mare, Pentru puiu a fi ’ntrebare; Ş’a vini Vinerea mică Şi s’a’ntinde mare hâcă. bugnariu, năs. | Pricină. Numai de vorbă şi de hâcă. marian.
—	Cfr. ung. hok! „îndărăt! (se strigă animalelor)," hdkolni „a merge înapoi (despre animale)".
HĂcĂi vb. IVa = măcăi. Bâţişoara hăcăeşte. alecsandri, t. 346. Bata hăcăeşte. h. vi 105, xii 352, xvi 112.
—	Onomatopee.
haceân s. m.= cocean, tuleiu. Com. A. tomiac.
hăcedui vb. IVa (Pâst.) A alergă şi a strigă după oi când sânt împrăştiate prin păduri mari.
H.	XVII 177.
—	Etimologia necunoscută. (Cfr. hâciuî şi ung. hacsetolni „a-i umblâ cuivâ gura").
hachiţe s. f. plur. 1°. Envie. Caprice. 2°. Que-, relle.
1°. (Mold.) O boală de om (nedefinită), h. xii 380. (Mai ales în construcţia:) îl apucă (s. îl ia s. îi rin) hachiţele = pofta; istericalele, capriciul, toanele. Pe biata babă, ai cărei ochi spionase toată astă manevră, o luară hachiţele, sughiţul de poftă. m. chiriţescu, conv. lit. xliv2 544. Muierea mea s’ar fi dus şl după o potaie de lupi.., când îi veneă hachiţele ei de dus. N. A. bogdan, ap. TDRG.
2°. Ceartă, gâlceavă. Cată hachiţe, ion cr. iii 251.
[Şi: liăgliiţă s. f. Omul se îmbolnăveşte de tusă, hachiţă sau haghiţă... H. xii 380.]
HÂciMĂ s. f. (Bot.) v. haşmă.
hăciu, hăciu. (în expresiunea) Cât hâciu[l] = nimic, de loc. îi cunoşteai mai demult?—Ba, cât hăciu! alecsandri, t. 409. înţălegi tu cevâ, Mă-riucă ? — Ba, cât hăciul. ib. ib. 284, cfr. 697. 0 să-mi poftească o fată. Ba nici hâd ? id. ib. 457.
—	Cfr. turc. hic, idem. capidan.
hâciii s. a. v. liuciu.
HĂciuaĂ s. f. (Transilv.) Pagul tăiat, aşâ cum taie sâlcile, de cresc nuiele, pari. Tot insul are hăciugă lângă casă. Viciu, GL. || Desiş de brad (barcianu), hăţiş (LB.), cfr. boroagă. Astă vară mi-am vărat Subt o hăciugă de brad. reteganul, tr. 52/4.
—	Pare a fi derivat din hăciu2; cfr. huciu, hă-lăciugă, hăţiş, huceag.
hâciuî vb. IVa v. hâşâl.
HĂcci vb. IV\ Hacher. — (Mold.) A tăiă în bucăţi foarte mici, a tăiă mărunţel (şez. IX 156), cfr. tocă. Şi-i hăcuiră spinarea cu toiagele. dosofteiu, v. S. 94/2. Hăcuindu-să svfâjnta ei carne, slobosîiâ mi-
II,	22
HÂD
— 338 -
HĂGÂU
ros de mir. id. ib. 85-, Hăcuiţi, nu-şi deaderă cinstea credinţa, ib. id. 94,,. Pre un Stamatesco ce eră Grec... cu sabia... l-au hăcuit bucăţi. N. costin, let. ii 23/„. La cai se dă... paie care nu trebuesc hăcuite. I. ionescu, C. 223, cfr. 203. Au rămas turtiţi şi hăcuiţi într’o baltă de sânge. C. negruzzi,
i	286. Până ce n’a tăiă, n’a ciocârti, n’a hacul, nu se ţine mulţămit. alecsandri, t. 1200, cfr. 926. Şi pe toate vă taiu, Vă hăcuesc. marian, d. 34 şi 39. Şi de pe cal mi-l trânteam Şi gâtul i-l hăcuiam. şez. v 94b/c, cfr. ii 88b/24, iii 145/10, vi 68, contemporanul, i 198, vasiliu, c. 18. [Abstract: hăcuire s. f. O hăcuire cu toporul, sadoveanu, M. 171.]
—	Din germ. liacken.
hâ», -Â adj., adv. Laid, hideux. — (Mold., Bucov., Transilv., Ban.) (Foarte) urît, cfr. urîcios (BUD, P. p), grozav 2° (LB.), scârnav (ib.), scârbos (ţiplea, p. p.). Adj. (adesea substantivat) Slovă venetică şi hâdă. c. negruzzi, i 261. De hâdă ce-i, o latră câinii, alecsandri, p. ii 650. Erai hâd şi bătrân. I. negruzzi, iv 5. Vedenii hâde ’n cale. o să-mi iasă. gorun, f. 65. Copil... hâd, pierit, uscat, marian, na. 130, cfr. 425, O. I 132. Spune-mi, bade, adevărat, Pentru cine m’ai lăsat?... Pentru hâda de pe vale!... jarnîk-bârseanu, D. 254, cfr. 243, 188, 181, 436. Şi-mi ieşi hâda’n cărare, doine, 115/21. Du-te... Că te-a-şteaptă hăda’n drum. bud, p. P. 47. Dar hâdul dracului... sări iute. CĂTANĂ, p. b. i 41. Tare-s hâzi! şez. iii 183/19, cfr. I 106/17. Şl mai mândre, şl mai hâde. gorovei, c. 13. || Adv. începu a râde hâd. eminescu, n. 56. Foarte frumos îşi închipuia el toate acestea, dar tare hâd au aflat, sbiera, p. 110/8.
[Diminutiv: hâduţ, -ă adj. LB. Nevasta cea hâ-duţă. marian, se. i 270; hâdăche s. m. = drac. Atunci hâdachi mi să răpezl. şez. ii 100/10, cfr. ib.
iii	4/s. | Adjectiv (pare a fi formaţie literară dupâ fran.hideux): liâdos, hidos, -oâsă = hâd. Slăbiciunea cea hidoasă, ollănescu, h. o. 33. Monstru hidos.
I.	NEGRUZZI, VI 154, cfr. C. NEGRUZZI, I 344, ALECSANDRI, P. II 244, 298, 470, HASDEU, IST. 177, vlahuţă, d. 320,166, maiorescu, cr. i 326. Vitele... hâ-doase. sbiera, p. s. 14. Cu chip hâdos, urît. contemporanul, i 894. | Abstracte: hâzirne DICŢ., hâ-z(inie, hâzanie s. f. (concretizat) — monstru, cfr. urîciune. N’ai vrea tu să te mântueşti de hâzenia asta de mire ? sbiera, p. 21/4. Căzii hâzania de babă. ŞEZ. ii 26/,,. | Verb: hâzi lVa= (intrans.) a murdări; (refl.) a se face urît, a deveni hâd. întră cam cu greu înlontru, căci slugile nu voiau să-l lese, să nu hâzască pe jos. rev. crit. v 51. M’am spăriet singură de mine, atâta am îmbătrânit şi m’am hâ-sit. contemporanul, viIt 102.]
—	Probabil din rut. hyd „scârbă, cevâ scârbos11 berneker, şl. wb. 374 (în cazul acesta funcţiunea substantivala e cea originală: eşti un hâd = „eşti
o	scârbă11, din care s’a născut apoi cea adjectivală şi în urmă cea adverbială. Posibil ar fi însă să avem a face şi cu rus. chydi „slab11 berneker, sl. wb. 405, dat fiind că în popor se confundă adesea noţiunile „gras11 cu „frumos11 şi „slab11 cu „urît11).
hâdă s. f.= lâptoc (la moară), ii. xvi 282.
hadabvrcâ s. f. (Bot.) v. bandraburcă.
hâiiachk s. m v. hâd.
UADÂiii s. m. 1°. Eunuque. 2°. Animal mal châtri (monorchide).
1°. f Eunuc, scopit, castrat, cfr. famen. El eră un procleat de hadâm. moxa, 393/17. Vor fi hadâmi în casa împăratului, biblia (1688) 283, cfr. 8 pr./4
28,	358, 355. Au întrat la Duca-vodă un. hadâmb ce-i ziceă Iam. n. costin, let. ii 25/32, cfr. i 255/s. Brebul... putearea organelor născătoarepier-eându-şi, în firea... hadâmbilor cade. cantemir,
ist. 52. Velisarie... hadâmb să făcuse, id. hr. 315, cfr. 417, ist. 69.
2°. (Astăzi) Bou care nu-i întors bine, râncău (ion cr. i 61), porc care nu-i scopit bine (TDRG.). Hadâmb— cal care are numai un testicul, râncaş (h. xvi 225).
[Şi (ad 1°); (Mold.) hadâmb s. m., liadan s. m. bolintineanu, ap ŞIO., ( + cadână) cadân s. m. pop. ib.]
—	Din turc. liadym (hadyn), idem.
hadâmb, hai»â!V -j- s. m. v. liadâm.
hâdârâg s. m. şi a. 1°. Battoir (de fleau). 2°. Perche (de grand filet). 3°-4°. Traquet (de trămie de moulin). 5°. Pârtie du metier â tisser.
1°. Lemnul cel mai scurt al îmblăciului, cu care se lovesc grânele când se îmblâtesc (marian, ion CR. III 289, FRÂNCU-CANDREA, M. 100, ŢARA OLTULUI, iii nr. 24, pamfile, a. 198). Hădăragele îm-blăciilor. marian, t. 197. A. luă hădăragul = a alungă pe cinevâ. ţara oltului, iii nr. 24. || Fig. Om mare şi cam necioplit: Ce mai hădărag de om ! ib. [După pamfile, i. c. 145, mai rar, şl ca numire a lemnului lung, care serveşte de coadă Imblăciului, odâr jă, dârj alâ.]
2°. (Mold., subt forma hadarag, mai ales la plur.) Năvodul are la amândouă capetele câte un lemn ; aceste lemne de care trag pescarii, se numesc ha-daragi, hădargi, druci, cleci sau coluze. dame, t. 123. Amândouă capetele stau întinse pe câte un băţ gros numit hadarag. şez. iv 113. Doi din pescari... împing din când în când cu un hadarag lung. ib. 115. Fagi subţiri de hadaragi. alecsandri, p. p. 316b/5.
3°. (La moară) Hadarag — titirez, dame, t. 153. Hadaragul care bate teica să curgă grăunţele în pietre. H. ii 29, cfr. (hădărag) xi 418.
4°. (La râşniţâ) Hadarag = băţul cu care se poartă râşniţa. şez. viii 91. Da să cauţi hădă-ragu’! N. rev. R. i 33.
5°. Parte a războiului de ţesut (nedefinită). H.
xii	140.	.
[Plur. -ragi, (ad 1° marian) şi -rage. | Şl: (dial., Mold.) hadarag, (ad 2°) h&dărg s. m., (cu schimb de sufix, ad 1°) liădâros subst. vaida, (forma originală) hădăi'âu s. a. (ad 3°) dame, t. 153, H. xi 350 (însemnează şl;) blendârâu, beşleagă, unul care umblă fără rost, îmbrăcat fiecum (ion cr. iv 188); jujău. Să puie vulpii hădărău (jujău), Că prea umblă noaptea rău... Hădărău’ l-a pierdut Şi ea tot rău a făcut. mat. folc. 99.]
—x Născut prin schimb de sufix, din hădărău, care e din ung. hadaro „imblăciu11. Cfr. hodorogi, hodoronc.
HÂDĂRÂU s. a.	1	....	.
hAdabg, hâdâro» s. m. / v' hădărag.
HĂDÂUCĂ s. f. ValUe etroite et profonde.—Vale strâmtă şi adâncă. H. x 353.
—	Etimologia necunoscută. (Poate, stă în legătură cu ung. hâd „castor11, având o formaţiune analogă cu viezuină din viezure).
HÂDOS, -OÂSÂ, HÂDIJŢ, -Â adj. v. hâd.
HÂGĂŞ s. a. V. hâgău.
hâgÂb s. a. Escarpement, ravin. — (Transilv.) Hăgău — loc spălat, mânat de apă, loc sterp, cfr. ponor (Suciul sup.). viciu, gl. Meargă sângele părău Pe vale şi pe hăgău. RETEGANUL, TR. 134/13. [Şl: hagâu s. a. bibicescu,p. p. 131. | Cu alt sufix: (cfr. ung. hdgăs „suire11 s. de aceeaşi origine ca făgaş ?)hăgăş s. a. = surpăturăpe spinarea muntelui, făcută de povoaie (Bouţar, în Haţeg), viciu, gl.]
—	Din ung. liâgo „(drum pe) povârniş de munte
îtAGEALÂC
_ ââd -
HÂI
hageiiAc s. a. v. hagiu.
hagemîş f s. a. Tapis persans. — Covoare de Persia. Pănzături de casă, covoare de Persia (de Agem) sau hagemiş se văd pretutindeni, iorga, ch.
I.	i 128. [Plur. -mişuri ?]
—	Derivat din (li)agem, prin suf. col. -iş.
hAohieciî s. f. plur. Bois mort. — Hăghiece = hebeticuri, vreascuri uscate, căzute din copaciu. ION cr. iv 261.
hâghită s. f. v. liachiţă.
MAGI s.’m., HACIRÂ s. f. v. hagin.
hagimă, hagibă s. f. (Bot.) v. liaşmă.
hagIu aţiichic s. m. (Bot.) v. asmaţuclii.
hagoiesc, -eâscă f adj. v. agemesc.
hagioguAi" s. a. şi m. Hagiographe.
1°. (Numai la plur.)’ Hagiografe = întreg Testa-mentul-vechiu, afară de Pentateuc şi Profeţi.
2°. s. m. Autor de Vieţi ale sfinţilor. Pâri nevrednice, pe care hagiograful nu se coboară măcar să le discute, iorga, l. ii 618.
[Adjectiv: hagiografic, -ă; abstract: hagiografie s. f. | Pronunţ, -gi-o]
—	JV. din gr. a-p-ofpa^oţ, idem.
hagiii s. m. Pblerin de retour de Jerusalem ou de La Mecque. — Cel care a făcut o călătorie la locurile sfinte (Ierusalim pentru creştini şi Meca pentru maho-metani) spre a se închină; cfr. p ele rin. Socrul meu... e şi hagiu, alecsandri, t. 1224, cfr. p. ii 379. Un hagiu, un pelerin german, iorga, C. i. i 210. ^ A se face agiu=& sărăci, zanne, p. vi 473. || (Subt forma liagi, aşezată de obiceiu înaintea unui nume) Titlu de onoare ce se dă acelora care au făcut o astfel de călătorie. Protrfopop] Ioan Hagi ot Belgrad (a,. 1767). iorga, s. d. xiii 262. Hfajgl Stan Jianu. ib.
viii	6. Făcut-am zapisul nostru la mâna dumi-salejupânului hagi Manea, uricariul, xxiv 442/10, cfr. iv 94/24. Hagi Tudose (titlul unei novele şi comedii de) delavrancea.
[Şi: agî(u) s. m. | Feminin: (cfr. bulg.hagijka, idem) liagiică (trisilab) s. f. = soţia hagiului, femeie care a făcut o călătorie la locurile sfinte. Moş Băpcan (Hagiu) cu hagiica lui. conv. lit. ap. TDRG. | Abstract: ( < turc. hagilyk, idem) (U)a-gealâc (liagiurluc, haiurluc, liairliic pamfile, j. ii) s. a (plur. -lâcuri) = călătorie, pelerinaj la locurile sfinte. Pe când împlineam şapte anişori, le-a venit părinţilor dorinţa să meargă la hagealâc. caragiale, s. n. 15. A plecat la agealâc. delavrancea, ap. ŞIO. A se duce la hagealâc = a se ruină, a scăpătâ. LM. A ajunge la hagiurluc = rău, cumplit, pamfile, j. ii. | Adjectiv: agiit, -ă= (Braşov) ameţit de băutură, cfr. aghesmuit (2°).]
—	Din turc. hagi, idem.
Hi.Giu»iĂ s. f. (Bot.) v. haşmă.
H AGI URI,IIc s. a. v. hagiu.
hahâ interj. Cuvânt cu care mânăm porcii, (rădulescu-codin), oile, caprele, vitele mari, când sânt multe. Com. i. pavelescu.
HiHAi hAhâi hâhâi interj, v. lia.1'2
. hâhâi vb. IV*. Boucouler. Bire. — (Despre porumbei, cfr. grunguni). Porumbelul gugue,hâhâe.
H.	vii 481. | A râde pe ’nfundate. Com. i. pavelescu.
—	Onomatopee.
haham s. m. 1°. Babbin. 2°. Boucher juif.
1°. f Rabin. Sângele l-au împărţit, puindu-l prin balerce, şi l-au iriimes la hahamul de Cracău. ami-ras, let. iii 133/lr
2°. Tăietor de vite şi de păsări la Evrei. Hahamul Jidovilor pământeni să le taie, iar Jidovii su-deţi să nu fie volnici nici cu un chip a aveâ osă-bit haham, uricariul, iii 280/20. | Fig. A! a! capra dracului, te-a luat hahamul [— dracul]! jipescu, ap. ŞIO. Te-a luat haham-dracul. Com.
i.	pavelescu.
[Compus: f liahăm-başa subst. = marele rabin. îndată l-au rădicat, duc'ându-l în capul târgului de gios, lângă haham-başa şi l-au spânzurat la o dugheană, e. kogălniceanu, let. iii 216/6. Bacă nu l-aş cunoaşte creştin, l-aş crede botezat cu haham-başa ta. alecsandri, t. 743. (Pe vremuri haham-başa plătea subt forma unui plocon, o dare anumită ce formă unul din veniturile cămărăşiei mari) [Lei] 60 de la Hahambaşa. uricariul xix 324/,„.]
—	Din turc. haham, idem.
hahâm-haşa f subst. v. haham.
mau ăst s. a. v. hali iui.
h ah A li s. a. şi m. Pi eu. Homine grand, courbi et mince, ou grand et bete.— Băţ gros, par (Hănteşti-Dorohoiu). ion CR. iv 159. || Fig. Om mare, gârbov şi subţire (rev. crit. iv 144), lung şi prost. (şez.
ii	229/î6). [Cu alt sufix: lialiân s. a. = par. ion cr.
ii	109.]
ha HO! interj, v. ho.
hahoIi s. m. Poreclă dată Rutenilor (de către Ruşi). 15 păscari... toţi Haholi: contemporanul,
vi	j 36. Bedeiu peste un hahol de Bus cu ochii păinjeniţi de beţie. conv. lit. ap. TDRG.
—	Din rus. IioIioIt, „moţ“ (Rutenii îşi rad tot părul, lăsându-şi numai un moţ în vârful capului). Basarabeanu, Contemporanul, vi i 36.
hai interj.
I. Sunet reflex, care exprimă:
a.)	un regret, o părere de rău („vox suspirantis“ anon._ car., „interjecţie suspinătoare“ LB.), cfr. of, ah, ais, hăi. Hai, lume fără saţiu, cum nu.se putură îndestula Cantacuzineştii cu atâta cinste ce aveâ la acestBomn! mag. ist. iii 363/s. Hai! hai! rău norocoşii şi ticăloşii de noi! ţichindeal, f. 25. Ai, hai, hai, dorule, hai, Că tu la multe mă dai. frâncu-candrea, m. 30.
b.)	o admiraţie, cfr. of, ah. Ochii? Hai, ce mai pereche! coşbuc, B. 87.
II	Interj ecţiune :
a.)	întrebătoare (familiară şi nepoliticoasă), cfr. ai3, ha1. Ilai, ce zici, te însori ori ba? creangă, p. 161; cfr. N. REV. R. I 39.
b.)	exclamativă: ba bine că nu! Be-i luâ o fată d’ac'i din sat, ai de gând s'o duci peste hotar? — Hai, hai! ba încă pe sus. alecsandri, t. 666.
[(Ad II a, după fran. hein) şl: hain 1 Ţi-i dragă fata, hain ? alecsandri, t. 828.]
has, HĂI! interj, v. haide.
hăi interj.
I.	Sunet reflex, prin care se exprimă un regret s. o durere, cfr. hai‘(Ia), hei! Hăi, hăi! Com.
LIUBA.
II.	Interjecţiune prin care se îndeamnă, se mână, se îmboldesc boii şi vacile, cfr. hi. păsculescu, l. p., şez. iii 189/8, Com. i. grămadă. Amândoi la drum plecă... Şi mereu boii ’ndemnă: „Hăi Ple-van, hăi Bourean, Juncănaşi de-a lui Stoian /“ alecsandri, p. p. 98. în câmp două-spre-zecepluguri ară. Cea... Boată, măi! Hăi... Hăi... păsculescu, l. p. 25. Tot mă cere un pluguraş... Ziua hăi! şi noaptea hăi! şez. iii 59. Cfr. hăis.
III.	(Pop.; in Mold. şi Transilv.) Interjecţie prin care ne adresăm .cuivâ (mai tânăr) în ton familiar
HÂf
— 340 —
HaIDE
şi voind să-i arătăm un sentiment de afecţiune: ian ascultă! bre! (Se leagă totdeauna de un vocativ). Copilă hăi! Florin nu-i de tine! ALECSANDRI, t. 906. Fată hăi! ia dă tu flăcăului de-mâncatul ce i-am făcut, eminescu, n. 20. Cum ai putut răebate prin aceste locuri, femeie-hăi? creangă, P. 90, cfr. 9, 96, 124, 174, etc. Tătucuţă, tată hăi! Cum de te-ai dus de la noi?! marian, î. 128, cfr. sa. 7. De seară vin la voi, Copilită hăi!' Să te cer de la ai tăi. jarnîk-bârseanu,’ d. 366, cfr. 369,
379,	459, etc. Nu te uita, soră hăi! Că mi-s cioarecii cam răi. doine, 147. Tată hăi, mă duc. şez.
II	154/j,.
[Dupâ TDRG., hăi (III) se poate şi contrage, unindu-se cu terminaţiunea vocativului precedent: tatăi, mămucâi, bădiţâi, fratei, etc. Nu v’ar fi supărare, coniţăi! N. BOGDAN, ap. TDRG. | Şi: (ca strigăt cu care vânătorul îşi îndeamnă cânii ca să se dea la iepure) lin.it! H. n 144, liâiti! H. II 144, hâiclii! H. iii 69.]
HĂI, HÂf vb. 1V“. Crier „hue“ ou „huhau“; tra-quer. — A îndemnă boii (vacile) să tragă (strigân-du-le: hăi!), a mână (oile); a goni fiarele (la vânătoarea cu gonaci); cfr. hăi căi. Neica-mi haieşte la plug. mat. folc. 368. Ele-a rătăcit Şi n’a auzit, Nici câne lătrând..., Nici cioban hăind, Oile pornind. mat. folc. 5. Gonaşii încep a hăi, puşcaşii a împuşcă... sandu-aldea, a. M. 135. [Şi: hai vb. lVa. | Abstract: liăît s. a. (pronunţ, hă-it, plur.
-ituri) = (strigătul de) îndemn cailor şi boilor, ca să tragă; p. ext. colindat (propriu: strigătele colindătorilor care umblă cu plugul). Auzi tocmai din casă... Ilăitul flăcăilor, păsculescu, l. p. 32. De scârţâitul carelor, De hăitui cailor, teodorescu, p. p. l43/„. Este obiceiul ca urătorul să zică: „ia mai îndemnaţi, flăcăi!“ Ceilalţi îi răspund: „hăi!... hăi!“ Cât ţine hăitui, urătorul se hodineşte. şez. iii 180/29. Cei cuhăitul (nota: colindatul) încremeniseră pe loc. contemporanul, vi ii 301.]
HĂf, hâi vb. lVa. Peser. S’&crouler. — (Mold., Bucov., Transilv.) Trans. A surpă (LB.), a apăsă greu până la dărâmare (şez. iii 15/i8). A hâi în bătaie = a rupe în bătaie, ib. || Refl. A se surpă, a cădea peste olaltă (LB.), a se nărui (Com. A. pro-copovici), a se lăsă într’o parte; a se vătăma (frâncu-candrea, m. 100). Crăcana unei furci bu-tucoase şi hăitc într’o rână. vlahuţă, N. 122. Două paturi şchioape şi hăite. contemporanul, v 1. O ferestruie haită, cu trei geamuri, ib. V ii 193. S’a hâit cuptorul. H. xvm 177. [Abstract: hăitură s. f. (plur. -turi) — surpătură (şi cu înţelesul fig. de „vătâmătură, hernie“LB., frâncu-candrea, m. 101), ruină. LB. Aerul acel închis în pământ... cercând pe unde să se răsufle, cu silnicie cutremură pământul... până ce deschide undeva vreo hăitură. DRĂGHICI, R. 113.]
—	Etimologia necunoscută (cfr. ung. hajlani, hajolni „a se pleca într’o parte“).
hai An f s. m. v. aian.
haiab£c s. a. Intrigue. — învoielile şi intrigile ce şe ţes în şezătoare. Com. I. CORBU. || P. ext. Şezătoare, ib. [Plur. -băctirir]
—	Cfr. ung. hajboholni „a linguşi11.
n.vi.ii1 s. m. JBohemien.— Nume dat Ţiganilor: haeapule! şez. i 214/,,. (Eroare de tipar în loc de harapule?)
hâibĂk s. a. Sorte de vetement.— Haină largă şi lungă, până ’n pământ. RĂDULESCU-CODIN. [Verb: (în)hăibără I refl.= a se îmbrăcă cu un haibăr. ib.]
—	Pare a fi o fuziune din haină + laibăr. G. Pascu, Etimologii 64—65. Cfr. înhăîmură.
hâică adj. f. Numire, pe care ciobanii o dau oilor după coloarea lânii H. xvm 261.
—	Probabil, din ung. hajka „colilie11 (cfr. alb-colilie).
hăicăi f vb. IVa. Chasser. — A alungă, a goni, a dudui, cfr. hăi1. Tot locul eră plin de oameni...; unii hăicăiă, alţii jăcuiâ. M. costin, let. i 265/14.
—	Cfr. sârb. hajkati, idem.
uâichi interj, v. hâi.
hai», hâii>a interj, v. haide.
HAIUALKBA adv. En cachette. — Umblă s. lucră haidalera = în ascuns. Com. liuba.
HAiiiiii vc s. m. şi a. I. Ttodeur. II. Gourdin.
I.	S. m. (Munt.) Om zdravăn, dar leneş, fără că-pâtâiu, care fuge de lucru şi trăeşte mai mult din hoţii. Spre mai bună apărare şi strejuire de aidamaci, au ales dumnealor pe Căminarul Sava... şi l-au îndatorat... să strângă oameni vrednici, spre pasa oraşului (a. 1821) ap. ŞIO. Căpitanul mieu... eră un tip de haidamac... caragiale, m. 283. Şi dacă şuier odată şi vin câţiva haidamaci să te lege burduf? sandu-aldea, luc. vi 336. Doi haidamaci [e vorba de nişte hoţi de cai] stau tolăniţi lângă el. id. u. p. 69/13. Haidamacilor, lingăilor, ce-aveţi voi cu munca mea? dunăreanu, ch. 70. Li se acrise tot umblând... prin pădure ca nişte haidamaci, ispirescu, l. 336, cfr. 279. Curăţind ţările de tâlhari şi de haidamaci. id. u. 57/lt. || P. ext. Căpitan de hoţi, cfr. harambaşă. Dar fratele baciului, Haidamacii' hoţilor. mateescu, b. 65. || (Mold., Bucov.) Om care bate drumurile fâr’ de nici o treabă, care pierde vremea în zadar (Com. a. tomiac), ştrengar (ion cr. ii 80), coblizan, prostâlău (pamfile, j. ii).
II.	S. a. (Ban., subt forma aidamac) Bâtă, ciomag, toiag. Proptindu-se cu aidamacul lui cel groaznic, ţichindeal, f. 455.
[Şi: aidamâc s. m. şi a.]
—	Ad 1° din turc. haydamak „tâlhar11, ad 2° prin mijlocire sârbească: ajdamak „bâtă“.
haii>ău s. a. Un joc ţărănesc în Ardeal, pâr-vescu, c. 21. După masă se încinge prin curte haidăul. frâncu-candrea, m. 139.
—	Din ung. liajdu(tănc) „joc haiducesc11.
HAinĂu s. m. Gardeur de bestiaux. Vaurien. — Servitor însărcinat cu paza vitelor mari, mai ales boi şi vaci, bouar, văcar (creangă, gl.), argat boieresc la vite (şez. ix 154), păzitor la cirezile de vite mari (h. ix 438). Haidăii care au păzit boii până au trecut Dunărea (a. 1693), ap. ŞIO. Haidăii de pe la vite. beldiman, tr. 343. El s’a călugărit mai cu toţi haidăii lui. creangă, a. 21. Haidăul care păzeşte vitele... sadoveanu, p. s. 24, cfr. id. săm.
v	908. Ţiindu-i aşâ încătuşaţi, poronceă haidăilor de-i zvdntauîn bătaie, şez. iv 17/36, cfr. ib. V 21b/ia. || P. ext. Om voinic, tânăr dar leneş, fără căpătâiu (pamfile, j. ii), ştrengar, om stricat (zanne, p.
v	319), cfr. haidamac. Are doi haidăi (=băr-baţi în toată puterea, dar leneşi) la casă şi nu vezi la el două paie puse cruce, pamfile, a.
—	Pare a fi ung. hajto „mănător11, apropiat de hâi-deă, huidui şi de haidamac (ŞIO. citează o formă rut. hajdej şi una polon, hajdaj, pe care le crede împrumutare din româneşte). Cfr. haită, hăitaş, hăitui.
haii>e interj. Allons!—Hai(de) e o interjecţie prin care îndemnăm, încurajăm s. provocăm pe cinevâ să săvârşască o acţiune. Au şi început a strigare toţi în toate părţile: haida, haida, la ei, la ei! M. costin, let. i 329/10. Hai, copii, cu voinicie, Să scăpăm biata moşie De păgâni şi de robie! ale-
HAIDE
- 341 —
HAIDE
CSANDRI, P. 7. Acum hai să tragem o horă! id. t.
380.	Hai să ne iubim, Să ne drăgostim! id. p. p. 7/4. Haid, şezi-cdleâ, ca să vorbim ca doi prieteni. slavici, N. II 272. E cheia temniţa la voi? Ilaid, duceţi-mă înapoi! coşbuc, b. 63. Haide, bade, nu te duce, Că te-aştept cu gură dulce. jarnîk-bÂr-seanu, d. 107. Hai la treabă, cumetriţă, că lupul ţi-a dat de lucru! creangă, p. 29. Ori hai să ne grăbim, ori să ne dăm într’o parte! id. ib. 298. Hai! nu mai sta ca o găină plouată! id. ib. 222. [| Are deci funcţiunea unui imperativ, care poate aveâ un înţeles foarte variat: Acum văd şi eu că nu eşti prost. Hai (= spune-mi)! cât să-ţi dau pe an, ca să te tocmeşti la mine? id. ib. 150. Pentru ce m’ai îndemnat să m,ă lupt cu el?—Da ce, nu ţi-a plăcut? Hai (=luptă-te) şl cu mine! id. ib. 53. Strigă-un căpitan...: Haid (= înşiraţi-vă), feciori în şir frumos, Că plecăm pe drum în jos! marian, î. 31. | în inod firesc va corespunde însă mai ales imperativelor unor verbe care arată o mişcare: Vino! Veniţi! Tu haida cu mine! ţichindeal, p. 98. Haide, tată, să-ţi arăt pre mama! c. negruzzi,
i	250. Atunci intră răposatul Măciucă şi-mi zise: „Ai sus!“ ghica, s. 10. Hai, iubită, la primblare! alecsandri, p. ii 15. Hai în codrul cu verdeaţă! eminescu, p. 83. Haide, mândră, după mine ! jarnîk-bârseanu, d. 392. Haide, bade, sările! ib. 107. Tocmeşte-ţi un car cu plată, Şi mai ai la mine-odată! bibicescu, p. p. 89. Haidi’nlume, tu nevastă! vaida.
| Pleacă, dâ-i înainte, du-te, porneşte, marş! Aida! du-te iute şi cere cocoanii să-mi dea sabia! caragiale, t. ii 17/40, cfr. ii 174/!B. Haide, murgule, mai tare! hodoş, p. p. 46 | (După un imperativ, adesea) Să plecăm! încalecă pe mine, şi hai! creangă, p. 212. la-ţi hainele, şi haida! mândrescu, l. p. 78/24. || De-oare-ce, în stilul povestirii vioaie, poporul întrebuinţează imperativul cu funcţiunea unui preterit sau a unui prezinte istoric, avem şi întrebuinţarea lui hai(de) cu înţelesul de „pleacă, du-te, apucă-te!il, „plecă, se duse, porni11 s. „plecară, se duseră, porniră11. Mulţi gâlcevindu-se pentru un lucru,... tot ce au, cheltuesc, apoi, hai la proţes! ţichindeal, f. 67. îl pun într’un car cu boi... şi hai (= pornesc) cu dînsul la locul de spânzurătoare. creangă, P. 329. Şi’ntinseiu o fu,gă lungă, Dracii, haida (= pleacă şi ei) să m’ajungă. marian, î. 469. îşi puse mâncare şi băutură pe masă şi hai la (= apucă-te de) traiu bun! reteganul, p. iv 10/36. îşi făcu cruce, şi hai la drum! ib. id. i 30/j.j, cfr. 19/37. Se sul călare, şi haida! Cătană, p. b. i 112/,. | Când imperativul e repetat, arată un preterit al unei acţiuni continuo; tot astfel hai(de), liai(de) s. haide-lia poate însemnă: „du-te, du-te“ = „se tot duse(ră), merse(ră) mereu". Şi hai, hai! hai, hai!... în zori de ziuă ajung la palat. creangă, p. 269. Şi hai, hai! hai, hai! cătră seară am ajuns la bunicul David. id. a. 32. Aşă încet-încet, haidea-haidea. caragiale, s. n. 49. Şi aide! şi aide! merse cale lungă, depărtată, ispirescu, l. 74. înjugă şi pleacă, aidea,aidea, vorbă, vorbă, pân’ce înserează, jipescu, o. 153. Şi ieu şi se duc haidi, haidi. şez. vi 5. Şi biata Săftica după mine, haide ha, haide ha, fără a se învrednici să deie ochi cu mine. alecsandri, t. 116. Haide-ha, haide-ha, c’ai s’o capeţi, pamfile, j. ii. ||Când după hai(de) urmează un imperativ, avem propriu zis o construcţie pleonastică, căci atât hai(de) cât şi impe-, rativul cuprind un îndemn sau o poruncă. în cazul acesta, haifde) are un înţeles concluziv: „dar, deci“, s. exprimă nerăbdarea vorbitorului ca porunca s. îndemnul lui să se împlinească cât mai iute: „odată, acuma". Aid să ne apropiem de dînşii. gorjan, h. iv 84. Haide, intraţi, de vreme ce-aţi venit! c. negruzzi, i 93, cfr. 156. Ca să scăpăm amândoi cu faţa curată, hai să facem loc, aci între noi, poetului Lucreţtu. odobescu, iii 39/2s. Hai căraţi-vă! alecsandri, t. 79. Hai scoală! emi-
nescu, N. 12. Hai deschideţi cu fuga, dragii mamii, cu fuga! creangă, p. 21, cfr. 83, 260. Dacă e aşă, hai porneşte chiar acum! id. ib. 274. Haida, nani..., Puiul mamii. marian, na. 315. | înţelesul de „acum, de-acum“ se găseşte şi după exclamaţii: Tumba! aid, s’a isprăvit! pann, e. v 137. ^ Hai noroc (să dea Dumnezeu)! exclamaţie de urare (mai ales când se ciocnesc paharele). Cfr. zanne, p. ii 704. Maida-de (mai rar: hai treacă! coşbuc, /E. 187/.,,)= fie şi aşâ (Com. liuba). îţi dăm două sute [pe fluier]. — Haida de, zise Păcală, şi luând două sutele, dete fluierul, cătană, b. iii 59. (Se întrebuinţează — mai rar, în acest înţeles, simplul haide — ca exclamaţie prin care respingem o părere, s. dezaprobăm o ţinută) Haide! Te-ai supărat pentru nişte glume de nimica! alecsandri, ap. TDRG. Nu că mi-e frică... de nevastă-rnea, să nu...—Aidade!{=mai e vorbă?) Coana Veta! Mie-mi spui? N’o ştiu eu? caragiale, t. 117. Aida-de, nu se scrie la dînsa aşâ ţi-gănie! delavrancea, s. 10. Haide-hai (mai rar haide, haide) ! = se zice când mustrăm pe cei ce nu iau în seamă sfaturile s. vorbele noastre s. când prevedem că li se va întâmplâ o neplăcere. Haide, hai; par’că le văd cum or să mănânce păpara! alecsandri, t. 692, cfr. 1532. Dumneavoastră râdeţi?... haide, haide!... vă pare glumă... id. ib. 41. Haide hai!... acuma zici tu aşă, dară atuncea te-oiu vedeă eu ce-i direge! sbiera, p. l0/3.
[Având funcţiunea unui imperativ, haide ia la plural adesea terminaţiunile imperativului (să se observe însă că forma pers. II din plural poate fi şi o poruncă pentru subiectul „noi“, cfr. blăm ; accentul e în unele regiuni pe tulpină, în altele pe terminaţie) : (h)aidem ! Aidem, amice, să că-tăm! odobescu, III 50/,. Haidem la culcare ! CREANGĂ, p. 250, cfr. 267, 135, 158. Haidem, tătucă! id. 81. Haidem şi ne-om luptă! bibicescu, p. p. 324. Haidem să-i omorîm! SBIERA, P. 242/,, cfr. 263/.,;„,liaideam! Haideam să ne veselim! id. f. s. 90, cfr. p. 83/gg, 88/;Jb, haideţi! Haideţi,... să găsim pe dragul mieu! alecsandri, p. i 32. Haideţi, puică, ’n deal la peri! id. p. p. 328/2. Haideţi, feciori, la cătane! jarnîk-bârseanu, d. 317,’ hai-diţi! vaida, liaideaţi! Ia haideaţi de mi-l arată! şez.
1	240/,3, (li)ai(laţi! Hăidaţi! urşi! ţichindeal, f. 190. Haidaţi şl 'la fata mea! reteganul, ch. 16. Sculaţi, sculaţi Şi-acas’ aidaţi! marian, se. ii 275. | Variante: aide, (h)aidi, haidea, (h)aida, (h)aid. | De-oare-ce două imperative se leagă adesea, în limba română prin conjuncţia de = şi (pleacă de vezi!), un exemplu ca: Haide dă, Turcule, dă, Haide dă şi milă-ţi fă (jarnîk-bârseanu, d. 486), s'a putut despărţi, în mod greşit în: Hai de dă — „hai şi dă“, iar în urmă, forma (h)ai s’a putut întrebuinţa, generalizându-se, şi în alte construcţii. | La alecsandri, t. 1137 se găseşte şi forma hăi. Leo-nil (împingând pe Săbiuţă) Hăi încolo, la sprafcă! || Când vorbitorul vrea să arate nerăbdarea ce o are ca porunca lui să se împlinească cât mai repede, avem forma hait(i) (cu adăogarea aceluiaşi element -t(i) pe care-1 întâlnim şi la onomatopee), care se întrebuinţează şl ca exclamaţie (de regret) prin care se arată dispariţia repede a cevâ; une-ori corespunde lui „de-acum“... Hait! de sărăcie scap! pann, ap. GCR. 11 360. Hait! s’a dus şi comerţul ţării! ALECSANDRI, T. 126, cfr. 72, 136, 400. Surugiul: Câţi Domni... am purtat când se suiă pe scaun, şi după şepte ani — hait! maziliţi, id. ib. 47. Parale, ori haiti, paşol! contemporanul, v n
195.	Haiti, mai repede, mai repede, că n’am timp de aşteptat! creangă, p. 5t5, cfr. 47, a. 106. Hait (= se grăbi) cu cheia... la uşa casei, reteganul, p. v 17/32. Haiti, îl şi îmbucă, şez. iii 191/4. îşi ia cele trei fuioare şi — imit (= pleacă repede). Cfr. zanne, p. v 298. (UnQle dintre exemplele scrise haid trebue cetite hait; acelaşi cuvânt e ait(I) citat fără explicaţie etimologică în voi. I. 78“).]
HAIDEA
— 342 —
HAIMANÂ
—	Din turc. hajde, idem. (Cuvântul e răspândit în toate limbile balcanice şi e conjugat, ca la noi, la Bulgari: hajdite, hajăete, hajdate, la Sârbi: haj-demo, hajdete, la Ruşi (dial.): ajddte şi la Albanezi: hajdeni. Pentru formele hai, (h)aidea şi (h)aidaţi. cfr. alb. haj, rus. adjd, sârb. hdjdac.)
hâidea interj, v. haide.
hăideâ, hâii>eâ interj, v. huideo.
hâidi interj, v. haide.
hâidos s. m. v. haidoş.
hâidoş, -A adj. Solide. — Zdravăn, (la comparativ) mai dihai. Din prăjină ce eră când o luase..., se făcuse acum o- haidoşe de muiere, de ţi-eră frică să te uiţi la ea. t. cercel, săm. iv 765. Nu ştiu de unde prinse un haidoş de lup. ion cr. ii 192. Pe la miezul nopţii îl scoală un haraim,an de oameni care mai de care mai încornoraţi..., iar în frunte-le unul mai haidoş. ib. I 77. [Şi: (singular reconstruit din plur. haidoşi) hâidos s. m.= haidău, om zdravăn. Cfr. pamfile, a., hâitoş, -ă adj. = voinic şi bine făcut, rădulescu-codin. (DICŢ. mai dau şi Înţelesul—suspect—de „cochet, galant11.)]
—	Etimologia necunoscută. (Dacă haitoş e forma originală, l-am puteâ derivâ din ung. hajtos „leneş“, propriu „pe care trebue să-l îndemni mult până îl poţi urni din loc“).
haiduc s. m. 1°. Fantassin (hongrois). 2°. Gen-darme. 3°. Brigand.
1°. t Un armata ungurească) Soldat de infanterie s. de gardă. Den Ţara-Bârsei au purces oştile pren mijlocul Ardealului spre scaunul acelei ţări, unde erau de pasa Curţii crăieşti, cum sic ei, neşte haiduci, m. costin, ap. TDRG. De nu i s’ar fi fost tăiată oastea prin haiduci..., mare primejdie ar fi suferit nu numai Ungaria, ci şi Ardealul, şincai, hr. iii 5/,. || f Mercenar ungur în armata română, p. ext. soldat român (cfr. bălcescu, m. v. 592). Aşâ îl pripise dc aproape Mihaiu-vodă pre leremia-vodă, cât neşte haiduci pedestri cu câteva cară... i-au ajuns fruntea oştii. m. costin, let. i 222/6. 2500 haiduci români... trecând Dunărea;... pustiesc mai multe sate. bălcescu, m. v. 231.
2°. (Prin părţile nordice ale Ardealului) Păzitor al ordinei publice s. al închisorilor, jandarm, poli-ţaiu (bud, P. p., vaida). Io nu pociu să mă duc; Dinapoi îs cu haiditc, La picioare cu lănţug, Tot se teme să nu fug. mÂndrescu, p. p. 97/17, cfr. bud, p. p. 49.
3°. (în România, mai ales între anii 1750 şi 1850) Un fel de bandiţi care (singuri, sau organizaţi în cete, având în fruntea lor un căpitan) se ţineau mai ales prin codri, jăfuind pe trecători şi călcând pe bogătaşi. Deşi hoţi, cei mai mulţi dintre ei aveau o purtare cavalerească şi-şi căutau jertfele numai între cei cu dare de mână. Recrutaţi mai ales din clasa ţărănească asuprită şi stoarsă peste măsură—un fel de desperados — ei apăreau adesea ca răzbunătorii şi binefăcătorii ţăranilor. De aceea stăpânirea îi urmărea cu potere; poporul preamăreşte până azi în cântecele sale faptele eroice ale unor haiduci ca Iancu Jianu, Codreanu, Bujor, Tunsu, etc. Cfr. antart, comitagiu. Copilul, desperat, se făcu. haiduc, i. ionescu, m. 248. Urgie de haiduc, alecsandri, p. i 39. 0 ceată de haiduci... le iese pe neaşteptate înainte, marian, t. 187. Făguţul Miului, Miului haiducului, păsculescu, l. p. 230. Parc’am fost negru haiduc, şez. iv 219/25, cfr. iv 219/as. Se pomeni înconjurat de doispresece haiduci, ispirescu, l. 142. || Nume de câne ciobănesc (h. x 505, xvm 261) care goneşte mult lupii şi se depărtează de stână (h. iv 252), cfr. DAME, T. 181, JIPESCU, O. 51, H. IV 10.
[Şl: aiduc s. m. zanne, p. viii 7, yaidiic s. m. (Făget) ap. HEM. 581, glieaiduc s. m. rădulescu-co-
din. | Diminutiv (desmierdător): haidncel s. m.
La perdea, în miesul nopţii, Nemerit-au haidu-cei. alecsandri, p. p. B8/9. | Adjectiv: haiducesc, -eâscă anon. car. Traiul (hodoş, p. p. 201), cântec (alecsandri, p. p. 98) haiducesc. Haîne (păsculescu, l. p. 233), vorbe (mat. folc. 115) haiduceşti. (Substantivat subt forma feminină) haiducească = horă ţărănească, cfr. haidău1. pâr-vescu, c. 12, cfr. pamfile, j. iii 9, sevastos, n. 287b/19, h. x 426.| Adverb: haiduceşte anon. car. Haiduceşte fluieră, şez. IV 131. | Abstract: haiducie s. f. Kira şi-aşteaptă din haiducie voinicul, delavrancea, s. 165. Mă duc în haiducie, alecsandri, p. p. 91»/,5, cfr. 227b/9. Lasă-ţi haiduciile! teodorescu, p. P. 292, cfr. 290. Alei, nene Fulg bătrân, Lasă-te de haiducie! mat. folc. 116. Oiu să stau în haiducie, păsculescu, l. p.279. | Colective: hai-duciine s. f., f (Ban.) haiducăme s. f. anon. ca r. | V e rb: haiduci lVa = (intr.) a duce viaţă de haiduc; (refl.) a deveni* a se face haiduc; (trans.) a străbate s. jaful ca haiduc. Am haiducii atâţia ani pentru-că am, omorît un Grec. i. ionescu, M. 248. Unde ai fost? — Am haiducit, sise flăcăul, sandu-aldea, săm. vi 884. Să ’nghiţi trupuri de voinici Care-au haiducit pe-aici? alecsandri, p. p. 291b/5. Acolo să haiducească, teodorescu, p. p. 527, cfr. 294, 298, 499b, 500, 671b. Zi şi noapte să haiducească. păsculescu, l. p. 250, cfr. jarnik-bârseanu, d. 288. De când m’am haiducit, Dragu mi-e drumul cotit, alecsandri, p. p. 259b/15. Mai bine m’oiu haiduci, şez. v 30. El a haiducit munţii Şerba şi Călimanii. ib. II 40/,,. | Cu schimb de gen: haiduca s. f. art.: un joc. Com. A. TOMIAC.]
—	Din bulg. s. sârb. hajduk, idem (3°). (Pentru înţelesurile l°-2°, cfr. ung. hajdu, idem; în polon, şi rut. hajduc însemnează şi un danţ).
haiduca s. f. art. (Cor.)	\
HAIDUCĂME S. f., HAIDUCUL S. in. /
haiducesc, -eâscă adj.	\	v.	haiduc.
HAIDUCEŞTE adv., HAIDUCI vb. IVa L
HAIDUCIE, HAIDUCIME S. f.	)
HAIHUI(U) interj., ad,v., s. m. Exclamaţie prin care exprimăm veselie şi nepăsare. Ai! hui! Pe deal mă suiu. DOINE, 79/,. Asvârleâ cu mâna spartă Galbenii în vânt, haihui! dulfu, ap. TDRG. | (Adverbial) Razna, fără grijă. A revenit albastrul Maiu... Griveiu... Nerăbdător aşteaptă’n prag... I-e dor ca s’o pornim hai-hui. iosif, PA. 15. || (Substantivat) Voie bună. Băsbăteâ munţii şi codrii... şi într’un hai hui o ducea, ispirescu, l. 107. | (Predicativ, despre oameni) Zânatec, năuc (alecsandri, t. 1754, 1766). Am un nepot... care iubeşte pe domnişoara Smărăndiţa ca un haiuhuiu. alecsandri, t. 777. înnăduşi-te-ar Ielele, haihuiule! id. ib. 274, cfr. 1258 (tipărit: haituiu), contemporanul, v ii 495. [Şi: ailiui.]
hai ufiRUi! Acest refren care se găseşte, cu o mulţime de variante, în colindele noastre româneşti, vine, după toate probabilităţile, precum a arătat D. Dan, Noua rev. rom. iii 85-91, dinlat.-bis. halleluiah.
haoiÂn s. a. v. haimana.
haimana subst, adv. Vagabond. — (România). Om fără căpătâiu, pierde-vară, om de nimic, fluieră-vânt, vagabond, fără stăpân, creangă, gl. Plim-bându-se ca o haimana toată siuliţa. gorjan, H.
iv	135. Să umble ca haimanale (vagabonsi). pann, p. v. iii 5. Vagabonţi, crai, haimanale, id. ib. I
62.	A nu rămânea acea lepădătură a neamului în cete rătăcite de celetnice şi de haimanale, piscupescu, o. 134. Apoi pentru o haimana, ca asta am venit noi aici!? sadoveanu, p. s. 71. De râ-
HAIMĂNÎ
— 343 -
HAINĂ
sul copiilor să fii Şi haimana bătrână să rămâi. teodorescu, p. p, 120, cir. 338», 486b, PĂSCULESCU, l. P. 154. || Spec. f Venetic fără ocupaţie stabilită, strein ambulant. în „Condica liuzilor“ pe a. 1803, sânt socotiţi, în Târgul Galaţi, 183 streini haimanale, care plăteau la un loc 2250 1 bir anual. uricariul, vii 338. într’un doc. din a. 1765, din Mold., se vorbeşte de haimanalile Ocnei şi de „cisla“ lor. ib. ii 171. ^ De liaimană = fără căpătăiu, fără stăpân, la dispoziţia fiecăruia. Breee! care vra să sţcă tu eşti stăpân aici... şi eu îs de haimana? alecsandri, t. 840, cfr. 693, 112. De-oiu pune eu mânile pe piept, are să rămăie căruţa asta de haimana şi iepuşoarele de izbelişte, creangă, p. 118, cfr. 38. A umblâ liaimană=a umblă pustiu, în dorul lelii, gură-cască. îmbli haimana pe poduri cu derbedeii, filimon, C. i 752. Te trăgea de urechi când umblai haimana, vara, pe la scăldat şi nu veneai la şcoală, sandu-aldea, d. n. 229.
[Şi: aimană subst. Ca să umblu aimanâ. şez. v 90/9. | Verb: + hai mâni vb. IVa=;a umblâ ca o haimana, gură-cască. Nu umblă haimănind. pann, p. v. i 141. | liaiinân s. a. = petrecere, şez. ii 229/„.]
—	Din turc. haimana „golan, vagabond11, lobel, CONTR. 246-247.
HAUiĂJii -j- vb. IVa v. haimana.
HĂiMUKĂ vb. I<a> v. înhăimurâ.
hain interj, v. hai'.
hain, -Ă subst., adj. 1°. Traitre. 2°. Perfide, michant. — (România; rar aiurea)
1°. t (Construit absol. s. cu dat. s. cu d espre) Trădător, necredincios, rebel; cfr. viclean. Boiarin hiclean unui domn şi hain ţării. prav. mold. 159. Cela ce a eşi den mănăstire fără, voia şi ştirea egumenului... acesta să cheamă hiclean şi hain cinului şi obrazului călugăresc, ib. 164, cfr. 128,2,
129,a. Au găsit mai bine de giumitate boierii haini la Moscali, neculce, let. ii 334/8, cfr. 284/, 3. Au început a-l părî la Turci că este hain despre împărăţie. mag. ist. i 315/,. Valacoglu... se descoperi hain şi traditor. E. VĂCĂRESCUL, ist. 256/,,. Grecii cei haini şi m,ult sumeţi. beldiman, tr. 421, cfr. 415. Brâncovene Constantin, Boier vechiu, Ghiaur hain! alecsandri, p. p. 210b/,5.
2°. (Azi, adesea adjectival) Perfid, de rea credinţă, răutăcios, rău la inimă, aprig. O femeie frumuşică ce nu-mi pareprea haină, alecsandri, t. 1013. Piei d'aici, negrule şi hainule ( = dracul)! caragiale, s. 53/,,. Mătuşa eră haină la gospodărie. contemporanul, vi97. Pajul Cupidon... îndestul e de hain, Vălul alb de peste toate Să-l înlăture puţin, eminescu, p. 14. Nu mi-e ciudă de străini, Cât de pământeni haini, alecsandri, p. p. 246/8. Turcule, hainule! jarnîk-bârseanu, d. 489, cfr. teodorescu, p. p. 547b, vasiliu, c. 67. | Fig. 0 inimă haină, beldiman, o. 22, creangă, p. 232. Pe Fulger... l-a fulgerat un braţ hain. coşbuc, b. 149. Han-tătarul cu sufletul hain. alecsandri, p.
ii	243. Moartea cruntă şi haină, marian, î. 528. Gânduri... haine. GÂrleanu, n. 156.||(Adverbial). Au răcnit încă măi hăin. sbiera, p. 137/2,. || Inimos. Com. A. TOMIAC.
[Şi: hăin, -ă adj. | Derivat: hăineân, -ă adj.= hain (2°.). Turcii... erâ oameni hăineni (Mehedinţi). graiul, i 9. | Verb : liain\ IVa = (trans.) f a trădâ; (refl.)fa deveni necredincios, ase răzvrăti, a se revoltă contra cuivâ; (şi azi, pop.) a cădeâ de la..., a se lepădă de..., a părăsi, (literar) a se înrăutăţi, a se strică. Trebue să nu fie hainit cumva moşia sa (= trădat patria), prav. mold. 160,2. Domnii ţării se hainesc de către Împărăţie, mag. ist. I 352/se. Craiul [Armenilor n’au trimis, după obiceaiu, să ia stema... de la Romdni, ce,hainindu-să, le luase de la împăratul Parthilor. cantemir, hr. 190/31, cfr. 256/,8. Au mers... împrotiva unor Turci
ce se hainise de cătră-împărăţia turcească, mag. ist. 92/24. Hainindu-se de Poartă, zilot, CRON. 70. Paşa de la Halep se hainise, e. văcăriîscul, ist. 265/30. Noi cu el am haiducit... Dar de când s’a hainit... Mai de tot am calicit, teodorescu, p. p. 552b/6. Neagu se haini şl mai rău în, cazarmă, unde învăţă o mulţime de năravuri, să bea, să fure, să pârască. RĂdulescu-nigep., ap. TDRG. | Abstracte: hain ie s. f. = f trădare, răzvrătire, cfr. vicleşug; (azi) răutate (sufletească). La greşalele ce învaţă pravila furci, cumu-i hainiia şi vicleşugul... prav. 1095. Au aflat de hainia lui Dumi-traşco-vodă. axinte uricariul, let. ii 137/2,. Se temea Turcii de hainie. mag. ist. ii 214/12, cfr. iv 93/10. Te mai ţii de hainia inimii tale? gorjan, h.
iv	95. Hainia duşmanului a sdrumicat-o. jipescu,
0.	13, ( < turc. hainlyk, idem) f hainlâc s. a. (plur. -lâcuri) — trădare, răzvrătire. Au luat pre Mihaiu-vodă cu mare urgie şi cu nume de hainlâc. neculce, let. ii 323/3C. L-au oniorit... pentru hain-lâcul, lui. amiras, let. iii lll/33. Nu pomeneşte ce hainlâc au făcut, uricariul, v 390/„, cfr. ii 240/21. Nu veţi scăpă... de hainlâcul lui Mihaiu. ispirescu, m. V. 19/,5. | Pronunţ, ha-in-.]
—	Din turc. hain' „trădător*1.
HÂl-vA s. f. Vetement; habit. — Cuvântul vechiu veşmânt a fost înlocuit în cele mai multe regiuni prin haină. în înţelesul cel mai larg, între haine se numără orice îmbrăcăminte, deci şl aşternutul {haine de pat LB.); de obiceiu însă se socoteşte numai îmbrăcămintea corpului omenesc, afară de coperâmântul capului (pălăria, căciula, etc.), de încălţăminte şi de mănuşi. Albiturile (numite pe alocuri haine albe LB.) se deosebesc de obiceiu de haine, subt care se înţeleg mai ales veşmintele îmbrăcate pe de-asupra rufelor. P. restr. se înţelege azi, în România, mai ales îmbrăcămintea bărbătească cu mâneci (purtată subt pardesiu s. palton), cfr. straiu, ţol, halubă, şubă (H. v 129). Numirile hainelor la săteni sânt: testimel, bariş, tulpan, ştergar de borangic, scurteică, hondroc, fustă, şorţ, sucman, zivelcă, cămaşă, ciorapi, căciulă, pălărie, mintean, cojoc, bundă, cioarici, is-mene, opinci, pantofi (h. iv 12), zeghie, antiriu, iţari,... pieptari, frânele, zeghioaie, ii. cămeşi, borangic, mărămi, ştergare,... fote,... vâlnice (ib. 75), etc. Haine nemţeşti = orăşeneşti, de toate zilele, de Duminecă, de sărbătoare, de bal, groase, călduroase, strimte, subţiri, largi, bărbăteşti, femeieşti, ăe iarnă, de vară, haine gata :■ cumpărate gata din prăvălie. Haină albastră (odobescu, iii 357/,8), cfr. albăstrime. Hajne = vestis. anon. car. Nu lăcomireţi hainelor şi aurului. GCR. I 44/, 8. Să-l bată şi să-i ia hainele toate, cu ce va fi fost... îmbrăcat. prav. 34, etc. Să li să vechească haine ’n căi departe, dosofteiu, ps. 55. Au aruncat haina de pe dînsul. drăghici, r. 160. Purtaţi nişte haine sucite pe nişte trupuri stricate, c. negruzzi, i 245, cfr. 58, 67. Mă jur... să-ţi torc haine de matasă, Haine mândre de ’mpărat. alecsandri, p. i 11. Mânica hainei, odobescu, iii 46/3. Bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă ’n coate, eminescu, p. 221, cfr. 251, 184, 199, N. 4, 46. Cere să-fi deie calul, armele şi hainele, creangă, p. 191, cfr. 185. Hainele de pe feciori Sclipeau d’argint. coşbuc, b. 19. Mă ’mbrăcam în haine nouă. jarnîk-bârseanu, d. 300, cfr. 273, 172, 486, etc. Găsi... în fundul unui tron vechiu armele şi hainele tătâne-su. ispirescu,
1.	3, cfr. 33, 36, 16, 13, etc. Diac în haine nemţeşti. şez. ii 18b/14. Haină de nuntă, zanne, P. iv 527. Perie de haine, pamfile, i. c. 2. Haină lungă, minte scurtă! se zice femeilor, ib. iii 183, (şl: poale lungi...). Când îmbraci haina pe dos... ib. i 52/8, cfr. 276/j8, 277/,2. Haina nu face pe om. ib. iii 18. Haina-i nouă, numai bortele-s vechi! pamfile, J.
ii.	| Fig. Strălucitoarea haină a nemuririi, marco.
HĂ1NAR
- 344 -
HĂITAŞ
viei, C. 14/?6. Ascultând pe vechii dascăli cârpo-cind la haina vremii, eminescu, p. 230.
[Plur. haine, rar hăîni. h. ii 4. | Diminutive: hăiniţă s. f. Tu-ţi faci hăîniţe verşi. mÂndrescu,
l.	p. 146/,0. Hăîniţe de anglie, bibicescu, p. p. îşi luă hăiniţele. mera, l. b. 186; hăinuţă s. f. anon. car. (însemnează şi vestă ţărănească ţesută din lână colorată, brodată cu mărgele (Olt) DDRF., cfr. H. ii
223,	vii 5, IX 311, xi 374), hăinişoâră s. f. Nişte hăînişoare ale pruncului, barac, ’t. 7, cfr. teodorescu, p. P. 642; hăiniccă s. f. LB. Hăinicelele mele. bud, p. p. 16; hăinică, hăinucă s. f. LB. | Derivate: hălnârs. m. = neguţător dehaine-gata; hăinărie s. f. = prăvălie, magazin în care se vând haîne-gata.]
—	Din sârb. liăljina „veşmânt, aşternut11 (de origine turcească).
hăinăr s. m., hâijvâkie s. f. v. liaînă. hăineân, -A adj., HAINI vb. lYa v. hain. hăinică, hăiniceâ s. f. v. haină. hainii; s. f. v. hain. hăinişoăkă, hAinită s. f. v. haină. haini,Ăc f s. a. v. hain. hăinucă, hăinuţă s. f. v. haină.
Haihăt s. a. v. irat.
Hiiitiic s. a. v. hagiu. hais interj, v. hăis.
hAis interj. Dia! — Strigăt cu care se cârmesc boii (înjugaţi) de la dreapta spre stânga; cfr. cea, ceala. marian. Coborînd din caru-i, dete un hăis! cea! la boi. pann, ş. ii 6. Hăis tălăşman... alecsandri, t. 902. Tot hăis! cea! şi carul tot scârţie. sevastos, n. 50/9. Boul de (s. din) hăis: boul de la dreapta, jarnîk-bârseanu, d. 333. [Cu] hăis se mână... boul din brazdă (din dreapta), şez.
iii	189/;,. Atunci scoseiu resteul boului din hăis şi mă năpustiiu asupra Românului, sandu-aldea, luc.
VI	337. Par’că v’a murit Sâmbotin din hăis. id. D. N. 228. ^j: (Adesea şl despre oameni) Cu hăisa ’n ceală, nu vezi zamă ’n oală: se zice despre o afacere încurcată, pe care n’o sfârşeşti bine. Cfr. pamfile, c. A da hăisa—a. mână la stânga, marian, se. I 28. A da hăisa în loc = a întoarce carul în mâna stângă, îndărăt, pe aceeaşi cale pe care a venit mai nainte. id. ib. A. face hăis (a) = a o cârmi repede la stânga. Am făcut hăisa pe după gardu’ jităriei. alecsandri, t. 723. A apucă hăisa = a se abate de la linia cuvenită, zanne, p. i 485. Nu ştie nici de hăis nici de cea (ceala, ţa) se zice unui om nepriceput (pamfile, j. ii) s. unuia care nu vrea să asculte (id. c.). Unul hăis şi celalalt cea(la): când doi nu se înţeleg. Dacă se înţeleg şi nu zice unul hăis şi celălalt ceala, tot merge, contemporanul,
vi	496.
[Şi: haisa! Com. G. tofan, şez. iii 124b/î7, 189/10, ăis! zanne, p. i 136, hais! alexici, l. p. 247/16; heis! Eu la heis, puica la cea, şez. iv 140b/9.]
—	Acest strigăt se aude şi la Sârbi (ais, ajs), la Unguri (liajss „la dreapta‘7 şi la Saşi (hoits, idem), cfr. şi germ. hist. Cfr. his, hois(a).
hăisa interj, v. hăis.
hăiştis s. f. Casă rămasă neisprăvită, rădulescu-codin. Cfr. hâi. [Pronunţ, ha-i-]
hait s. a. Digue. — (Jud. Suceava) închiderea apei prin stavile, spre a o strânge multă (h. xii 301), iezătură (pamfile, a.). Haiturile sânt nişte iazuri făcute într’adins, în care se strânge apa pâraielor mărişoare, dar prea mici pentru plutărie. Dându-se drumul apei din aceste iazuri, se capătă o creştere artificială a părăului care, în acest chip, devine plutitor pe câteva ceasuri, popovici-kirileanu, b. 64, cfr. şez. ii 246/,. [Plur. haituri.]
—	Stă, probabil, în legătură cu ung. hajtani „a mânâ“, cfr. hăitaş,(4°), deci haitul ar fi „locul unde s’a mânat apa, iezindu-se11 (cfr. ung. hajta „bassin d’affinage11).
hâit interj, v. hăi.
HĂITĂ vb. Ia v. înhăita.
haită s. f. I. Rabattage. II. 1° Troupe de chas-seurs. 2°. Meute. 3°. Chienne. 4°. Femme mechante et de mauvaise vie.
I.	La origine, haită pare a fi fost abstract şi să fi însemnat „hăitaşgoană asupra animalelor sălbatice11. O urmă de acest înţeles poate se mai găseşte în jocul ţărănesc numit haită, cfr. pamfile, J. iii, sevastos,’n. 218b/34.
II.	1°. P. ext. Ceată de vânători, de gonaci şi de câni, care porneşte la vânat. Nobilul castelan... se pornea... ca să vâneze cu sprintena şi tumultoasa lui haită de arcaşi, de slujitori, de dulăi şi de ogari, cerbul şi mistreţul, odobescu, iii 54/10.
2°. Spec. Cârd de câni s. de lupi, cfr. potaie, noajă, haitic. Haita de dulăi urlând în urmă-i. odobescu, iii 134/,9. E o frumuseţe afară la câmp, de turbă haita, creangă, p. 116. Cum ar intră nişte haite de lupi într’o turmă de oi. mag. ist.
v	161/,3, cfr. sadoveanu, p. S. 32. Lupii sc adună în haite şi urlă la răspântii, h. iv 273, cfr. pamfile. j. m.
3°. P. restr. Căţea (rea); p. gener. câne. creangă, gl., h. iii 227, x 44, 151, 207, 497. Venea ’ncetişor Şchiopătând, schelălăind... Doica, haita cea- bătrână, Ce ştiărândul la stână, alecsandri, p. p. 55/23. Eră să mă mănânce haitele dracului! id. t. 725, cfr. 1180. Am auzit că este pe-aici... o haită muşcătoare Şi ne temem că haita ne-a muşcă. şez. iv 244b/u. O haită cu cinci căţei. ib. ii 2H>b/2J, cfr.
i	195, ii 61/23, 136/2S, 216/1b, iii 85/5. Am o haită neagră, Toţi munţii aleargă? (—Ceaunul), gorovei,
c.	71. :ji|:Haită de câne = câne rău (fig. şi despre oameni, în sens despreţuitor, cfr. porc de câne). pamfile, j. iii. Să fiu... haită de câne, dacă nu-i rup oasele, contemporanul, iv 299. Şi te du la cea haită de câne. marian, v. 175.
4°. Fig. Femeie rea s. necinstită, cfr. gudă. zanne, p. ix 623, LB. Vaide vecinele melc, Toate-s haite şi căţele. marian, d. 121. Trece-o haită de nevastă, id. nu. 756, cfr. na. 47. Mai bine să piară haita de babă. contemporanul, vin 104. Să scap lumea... de o haită ca tine. şez. v 159/,5.
[Şl (ad II 1°): liâitie s. f. = potaie, noajă (de lupi), pamfile, j. ii, iii. | Diminutiv: liâituţă s.
f.	donici, ap. TDRG. | Alte derivate: hăitâr şi «ung. hajtâ, idem) hăitâu (plur. -tăi mÂndrescu, ung. 160, h. xvm 34) şi liaiteu (plur. -tei) s. m. = hăităş s. m. = om care hăitueşte şi scoate fiarele sălbatice, bo taş (h. x 21), care stârneşte şi goneşte vânatul (h. xii 51, cfr. 288). Puşcaşi, hăitari, bătăiaşi. odobescu, iii 144/,.. îndată ce hăitaşii porneau goana. C. negruzzi, 1106. Haitaşii mare foc aprind Cu vreascuri îngheţate, alecsandri, p. ii 139. îşi strânsese mulţi haitei Şi plecă a hăitui, reteganul, tr. 89/9; «ung. hajtek,?) haitic (aitic HEM. 594, plur. -ticuri) s. a. = noajă, haită, cârd de lupi.
H.	xiv 445, xvii 334, vârcol, v. [Calul] zvârle cu picioarele de dinapoi, par’că s’ar fi bătut cu un haitic de lupi. sandu-aldea, săm. iii 742. Un haitic de lupi. H. xi 9, cfr. xiv 112. (Fig.) Când haiticurile de şireţi a-jung la putere... jipescu, ap. TDRG.]
—	Din ung. hajta „traque11. cihac, ii 505. (în dicţionarele lui Ballagi şi Szinnyei necunoscut. în această accepţiune. Pentru trecerile de înţeles cfr. fran. meute şi rom. potaie şi gudă).
hăitâu s. m. v. hhită.
hăitaş s. a. 1°. Chasse au rabat. 2°. Amende
HĂITAŞ
— 345 —
HAL
pour le betail arrete. 3°. Digue. 4°. Pârtie inclinâe d’un toit.
1°. (Mold.) Vânătoare cu oameni mulţi (h. i 61), cu gonaci. Pe Joi să scoţi la hăitaş Lunca şi Fântâ-nelele. sadoveanu, ap. TDRG.
2°. (Sălagiu) Banii pe cave îi primesc gornicii pentru vitele aflate în locuri oprite, vaida.
3°. (Bistriţa, Năsăud) Zăgaz de apă, cfr. hait. MÂNDRESCU, UNG. 161.	y
4°. (Bucov.) Partea aplecată a coperişului unei case. Com. A. tomiac.
—	Din ung. hajtâs „goană, mânătură, indoitură11 (ihajtdspdnz „amendă pentru vite poprite11).
hăităş, haită u s. m. v. haită.
HAITEIU, HĂITEIU, 1 „ .. .
HÂiTEiu s. a. (Plug.) I v- hinteu-
HÂitf.ş, -Ă f adj. v. haitiş.
haitf.u s. m. v. haită.
hatt(t) interj, v. haide.
hâiti interj, v. hăi.
HAiTio s. a., hăitie s. f. v. haită.
haitiş, -A adj., adv., subst. Tors. Bancal.— (Despre boi) Haitiş se zice boului care merge crăcănat, aruncând un picior sau amândouă în lături, dame, T. 29. | (Despre cai) Haitiş = cal care merge într’o parte, şoldiu. pamfile, C. || (Despre oameni) Omul care are picioare strâmbe, adecă genunchii apropiaţi şi gionatele cu glesnele depărtate, se zice că este haitiş. BIANU, d. S. | Gu genunchii depărtaţi şi glesnele apropiate. TDRG. Aveă picioare haitişe, par’c’ar fi fost îndoite de călărie. N. Gane, conv. lit. XVII 121. | (Adv.) Dă o aţă să-i împiedecăm picioarele, uit’te cum, stau haitiş. contemporanul,
v	, 296. || f (Despre obiecte) Frânt în unghiu, formând un unghiu. Care gaură eră făcută [în părete] hdlteşe, să nu-l poată prăvi nime. dosofteiu,
v.	s. 70. [Şi: f liaiteş, haitiş.]
—	Cuvântul pare a sta în legătură cu ung. haj-tani „a îndoi11.
hăitoş, -Ă adj. v. haidoş.
hăitui vb. IVa. I. 1°. Traquer. 2». Chasser. 3°-Parcourir. II. 1°. Pousser. 2°. S’habituer.
I.	1°. Intrans. A umblâ după vânat, a goni (graiul), a vâna, a luâ la goană (mândrescu, l. p.); spec. a scoate fiarele sălbatice înaintea vânătorilor (h. x 21) strigând şi făcând zgomot prin pădure (costinescu). Da unde ţi-s feciorii, babă?
—	A hăitui (Ţara-Oaşului). GRAIUL, II 63. Am hăituit două sile şi tot n’am dat peste lup. Com. g. tofan. S’au apucat la hăituit şi hăituind aşâ cât au hăituit, au sărit un iepure sălbatic, sbiera, p. 145/14.
2°. Trans. (Complementul e omul) A luâ la goană pe cinevâ, a-1 urmări, a-1 fugări. Hăituit de potiră ca o fiară sălbatică, alecsandri, p. p. 260, crr. T. 1443, P. ii 451. împreună cu haiducii... îi hăituiau din urmă ca pre nişte fiare sălbatece. marian, t. 188. | A alungă, a mână, gonind. Le-a poroncit ...să caute iapa babei şi aflându-o s'o hăituiască ’ncoace. sbiera, p. 58/40.
3°. Trans. (Complementul e un loc, o regiune) A cutreieră, a străbate, căutând s. gonind pe cinevă. Cu o ceată de... jandari... are de gând să hăituiască toţi m,unţii [căutând pe nişte fugari]. ALECSANDRI, t. 217. || Intrans. A cutreieră (munţii, pădurile), a umblă pustiu, razna. Badea, de urîtu’ ei, S’o luat a hăitui Pe coasta cu bulbucii, Pe dealul cu călinii, reteganul, tr. 30/13.
II.	(Subt forma aitui, în Sălagiu)
l". Trans. A îndemnă pe cinevâ la cevâ. vaida.
2°. Refl. A se dedâ, a se deprinde la cevâ: Cioara se aitueşte la pui. id.
[Şl: altul vb. IVa. | Abstracte: hăituit s. a. =
goană, vânătoare (cu gonaci). Cfr. h. x 316, xii 288. S’o stârnit în codri la hăituit, mândrescu, l. p. 199/4. A fost azi juratul şi-o spus să ieşiţi la hăituit în poiană. Com. g. tofan, liâituiâlă s. f. h. x 465. Unii armaţi cu beţe pentru hăituiala, alţii cu puşti pentru vânat, gane, ap. TDRG. Atunci la hăitu-ială cu câinii lui porneşte, ollănescu, ii. o. 345. | Substantiv verbal: hăituitor s. m. = om care merge eu puşca s. ciomagul spre a stârni vânatul (h. x 107), hăitaş3, hăitar, hâitău, botaş,]
—	Din ung. hajtaui „a goni, a vână cu gonaci, a mânâ“.
hăituiălă s. f. v. hăitui.
haituri s. a. plur. (Cui.) v. aitură.
hăituţă s. f. v. haită.
HAiDKiitc s. a. v. hagiu.
haizăş s. a. Toit. — (Ungurism) Acoperământul caselor, surelor, etc. marian. După ce-a clădit scheletul de lemn pe temelie şi după ce-a bârnuit, după ce s’a aşezat haizaşul... m. sadoveanu, un instigator, 21. Casa... La haizaş descoperită, alexici, l. p. 171/5. [Plur. -zaşnri. marian. | Şi: hăi-zâş si a.=coperiş H. xviii 21, lieizâş s. a. = acoperământul edificiului, vaida, (cfr. ung. hds ,,casă“) hazâş s. a. = acoperişul casei. H. x. 317.]
—	Din ung. liajzâs, idem.
hâj s. a. Cabane. — (Mold. şi Bucov.) + Bordeiu. Ş’am aflat un hâj (lemma pentru bordeiu) şi finic şi apă. dosofteiu, V. s. 102. Zăcând trupul în acel hâj de vreascuri, id. ap. TDRG. || (Astăzi) Şură (ion CR. III 251), cămară făcută în ogradă, căsuţă ce ţine loc de cămară (Com. a. tomiac), un fel de hambar, cu cămară, în care se ţin mai ales de ale mâncării (marian). [Plur. hâjuri (?). | Şi: îrj s. a. marian, hârj s. a. = căsuţă mică în ogradă, în care nu se face foc şi se ţin la răcoare vasele cu lapte, smântână, etc. Com. g. tofan.]
—	Din polon, hyz s. ruten. chyza „bordeiu11 ( < germ. hus — Haus).
hâj subst. — (Batjocoritor, in expresiunea) hâju’ de babă = baba dracului. Călugăriţa — hâju de babă — s’o pus colo dinaintea sobii. şez. iv 201. Trăgeă tânăra, nu trăgea. Da hâju’ de babă sa-ma-şi făceă. vasiliu, c. 33. [Augmentativ (peiorativ): hâjoiu: Hâjoiu’ de babă. şez. iv 202/,,.] — Cfr. ghiuj, vâj.
hâjdoăcă s. f. v. hârştioagă.
HÂJ9IĂ s. f. (Bot.) v. haşmă.
hajmaivi>ĂU s. m. Flandrini — Băiat mare şi voinic (termen despreţuitor), g(ă)ligan. Dar bine, omule,... nu poţi lăsă şl tu pe vreun hajmandău dintre cei ficiori să vie în sat, şi tu să cam păzeşti târla? agÂrbiceanu, luc. iii 102, cfr v 379.
—	Cfr. hojmalău.
hâjoiu subst. v. hâj.
hai, s. a. 1». Etat (miserable). 2°. Malheur. 3°. Possibilite.
1°. Stare (alecsandri, t. 1783), împrejurare, si-tuaţiune (de cele mai multe ori) rea, mizerabilă, de plâns, de decadenţă. Vezirul... l-au întrebat de halul cetăţii, în ce chip este (a. 1715), ap. ŞIO. Eră cu greu, căci bani din ţară nu ieşeă şi se miră ce vor face scriind tot halul la Ţarigrad. E. kogălniceanu,' let. in 244/8. Nu priveşti a lor osândă, nule vezi cumplitul hal? beldiman, o. 70. V’am văzut şl fericirea şi halul cel mai cumplit, id. ib.
12.	La aşă hal venise această famelie, încât acum nici pâne de toate zilele ave. drăghici, r. 307. Dar în halul acesta, o cerule! mă sperii! c, NE-
HĂ LA
— 346 -
hălădui
GRUZZi, Hi 5,8/„. Ai minţit destul şi ’n rău hal ai ajuns, slavici, n. ii 313. în ce hal eşti? vlahuţă,
d.	323. Părea aşâ de pătruns de halul lui de beţie. zamfirescu, r. 193. Bătrânii văzând astă mare nenorocire şi pe nora lor în aşâ hal... creangă, p. 89, cfr. a. 24, ispirescu, l. 181. Mă vezi in ce hal sânt. bibicescu, P. P. 324. M’ai ajuns la hal de moarte, sevastos, p. 136/s. Ajunsese în atâta hal. şez. I 204/20. A ft (s. a ajunge) într’un lial fără de hal: într’o stare foarte rea, dezolată.
2°. întâmplare rea, nenorocire. Spuind şl halul lui ce i s’au tâmplat. e. icogălniceanu, let. iii 205/4.
3°. Putinţă, posibilitate (în expresiunea:) a nu aveă hal să... = a nu fi în stare, a nu putea să... Stanca... m’a făcut Că n’am hal de vitejit. teodorescu, p. P. 640l>. N’ai hal şă-mi fii bărbat, ib. 642b. Am cercat-o aşă pe departe; da-i foc, soro, n’ai hal să te apropii cu vorba, contemporanul,
vi,	499.
[Plur. (neobicînuit) holuri.]
—	Din turc. hal „stare, condiţiune“ (in limbile balcanice „nenorocire, stare rea“).
măl(a), hâia pron., adj. v. ăl.
hală s. f. Halle. — Piaţă acoperită. Plecă dimineţile in piaţă şi se plimbă prin hală pe la, pescari şi printre zarzavagii, slavici, n. I 253. Hala centrală.
—	N. din fran. s. din germ. (Halle, idem).
hală s. f. (Mitol. pop.) 1». Ouragan. 2°. Incube, cauchemar. 3°. Epouvante. 4°. Monstre. 5°. Glouton. 6°. Animal (immonde).
1°. Vânt (h. xiv 67) mare, care descopere şi case şi adese-ori e însoţit de grindină (h. v 362), furtună groaznică (muscel, 73), cfr. vijelie, uragan. Se crede că halele sânt oameni... [ale căror] suflete... se transformă în vânturi şi se scoală, unul dintr’o parte, altul dintr’alta, de se bat cu multă putere, astfel că dărâmă case, desrădăcinează arbori, etc.
H.	xi 8. Pe seară vine, nene, o hală, de-i face arie tot ce săpase, muscel, 65.
2°. Duh necurat care, intrând în om, cauzează epilepsia h. xvm 271. ,4/<i = Alpdrucken. jahresber.
iii	679. Călărirea halelor = incubus. vasiCiu, ap. HEM. 679.
3°. Faptă care bagă groaza în om. Maghii cei bătrâni au făcut aşă spaime, aşâ hale, aşă poveşti oamenilor, calendariu (1844) 63.
4°. Monstru, dihanie, namilă. Se temea ca nu cumvâ, prin întuneric umblând, să vadă vreo hală. ţichindeal, ap. DDRF. S’a întâlnit cu o hală de şerpe. şez. vi 107, cfr. marian, ins. 340, ion cr.
iv	201. | Colos. 0 hală de om. DDRF.) || Pig. Hală şi hălgătină — albăstrime slujbaşă: Oare ce hală (s. hălgătină) ne mai vine pe cap? frânou-CAN-DREA, M. 100-101.
5°. Om mâncăcios. anon. car. (Cfr.: un om ce mănâncă mult se zice că mănâncă ca o hală. liuba).'
6°. Jiganie, lighioană. A dat hala (=vulpea) la păsări. pamfile, j. ii.
[Şi: âlâ v. c. | Derivate: (ad 1°) halovină s. f. jahresber. iii 312, (ad 5°) hălgătină s. f., hăliţă =bărbat s. femeie cu purtare rea (frâncu-candrea, M. 101), haită, femeie pierdută şi neruşinată(VAlDA), lialotcă s. f.: termen de ocară pentru femei şi fete (: femeie depravată, şez. ix 147). E o halotcă de fată leneşă, de n’o’ncălzeşte soarele, pamfile, a. | Abstract: lialime s. f. = lăcomie în mâncări s. băuturi (Măidan, în Ban.). HEM. 679. [Verb: halui IV'\ Un om ce zace mult în pat şi aiurează, se zice haluit, adecă pocit de hale. ib., (cu abstractul) liăluire s. f. Omul care din întâmplare calcă pe locurile unde au odihnit zinele., este pedepsit cu hăluire, cu ulogire, i s,e iau manile, etc.
H.	xvm 170.]
—	Din sârb. s. bulg. hala „uragan, monstru, faptă îngrozitoare".
hălăcăi vb. lVa. Crier fort. — (Bucov.) A strigă, a face halaiu. marian. Cântând şi hălăcăind de răsunau munţii, id. T. 179. [Abstract: hălăcânie s. f. = zgomot, gâlceava (1°). Com. a. tomiac. Şi iacă la câmp din ce fac halacania (vuietul) cea mare : unul... sună şl clopotul; altul trage buhaiul. şez. iii 180/.,,.]
—	Onomatopee; cfr. hălălăi, hălăi.
hXlăcânie: s. f. v. hălăcăi.
hălăcivdă s. f. v. liălăciugă.
hălAciijgă s. f. 1°. Broussailles. 2°. Cheveux ebouriffes. 3°. Pele-mele de personnes.
1°. Tufă, tufiş, desiş; amestecătură încurcată de ramuri, uscături (pamfile, J. ii), tufă izolată, pe câmp, lăstarii ieşiţi din rădăcina unui arbore tăiat (costinescu), desiş de păpuşoi, bostani şi fasole din grădini (ion CR. iii 377). Mă apu-caiu de nişte hălăciugi care se vedeâ a fi sădite numai pentru ajutorul meu. gorjan, h. ii 8. Să fi zis că a sosit Priar cu adierile încropite, cu lumina caldă, cu hălăciuga de brebenei, delavrancea, v. v. 175. Pădure plină de hălăciugă. pamfile, j. ii. Eră un deal plin cu vii, păduri, curături şi părăsiştii şi acolo în hălăciuda aceea s’a fost iscat un balaor gros... muscel, 31. Făceă crăngu’ tot colnice Şi lăsile hălăciuge. mat. folc.
214.	Să se rupă de tineri copileţii [popuşoiului], spre a nu se face în grădină hălăciugă. ION CR.
iv	248. Mă fac broască la pământ Şi mă vâr sub hălăciugă. pamfile, c. ţ. 265. ||P. ext. Pădure plină de ramuri şi uscături, pamfile, J. ii. || (Atributiv) Fasole hălăciugă v. fasole.
2°. P. anal. Păr zbârlit, zbârlitură. Capu'l mai pui zălog, mintea mai poţi s’o’nghesui în hălăciuga capului, jipescu, O. 60, cfr. 151. ^Adverbial. Zbârlit. Milescu, cu părul hălăciugă,... suflă în ochelari ca să vadă mai bine. zamfirescu, r. 59.
3°. Amestecătură de oameni mulţi. ŞEZ. IX 154.
[Plur. -ciugi şi -ciuge. \ Şi: hălăciuda s. f., hă-lăgiucă s. f. = adunătură de mărăcini sau de po-mişori într’un loc, formând ascunzătoare, baronzi, L. 109/20.] — Cfr. hăciugă.
HALACiiSTÂ s. f. (Entom.) v. lăcustă.
hÂlădi vb. lVa v. hălădui.
HALAncDĂ s. f. Femme grassouillette et robuste
—	Femeie grăsulie şi voinică. ION CR. iv 188.
HĂLĂnui vb. lVa. I. 1°. Se refugier. 2°. Arriver (qque part). 3°. Arriver ă... II. 1°. Se sauver. 2°. Vivre. 3". Decharger. 4°. Accoucher.
I.	Funcţiunea verbului hălădui e intransitivă, iar înţelesul etimologic e: „a plecă (repede) dintr’un loc“. Din acesta s’a desvoltat cel de:
1°. f A fugi (de cinevâ s. de cevâ), a-şi căuta scăparea prin fugă, a se refugia undevâ. Tâmplân-du-să tiranului moarte, [sfântul] hălădui de la’n-chisoare. dosofteiu, ap. TDRG. Bela... cu puţini să fie hălăduit la Austriia. cantemir, hr. 145/,0. Nici aşă putând hălădui, fu prins şi omorît. id. ib. 292/l8.
2°. A ajunge undevâ (prin fugă). Abîă hălăduind la Selevchia. dosofteiu, v. s. 28.
3°. A ajunge să faci cevă: a izbuti (creangă, gl.). După multă trudă, cu mare ce hălăduesc de deschid uşa. creangă, p. 256.
II.	Din înţelesul „a-şi căutâ scăparea prin fugă“ s’a născut cel de:
1°. P. gener. A scăpă (cu viaţă, de o primejdie), a se mântui. El, călătorind pe mare, s’au wca,t,
HĂLÂDUINŢĂ
i
— 347 —
haiAngă
şi ea, hălăduind, împărţi avearea la săraci, dosofteiu, v. s. 233/.J, cfr. 96, 190, (scris: ghălădui) ps. 25, 96. Cea hălăăuită (= scăpată) casă a casii Iudii. biblia (1688) 282, ofr. 261, 238, 239. Abiâ au hălăduit pren potici. ureche, let. i 120/6. S’au trăgănat sfada până la stângerea Troadei de tot, cât n’au hălăduit nime, m. costin, ib. 12/4. Au început... Moldovenii... a fugi... să hălăduiască de robie. n. costin, let. ii 33/24. Şi aşâ au hălăduit cu viaţa, neculce, ib. 25 3/26, cfr. 224/16, 239/2R. lîubiele dându-le, hălăduiă. beldiman, tr. 3o7. Nu hălăduiă de răul lui nici o jupăneasă. c. ne-, GRUZZI, 1 144. N’a fost chip să hălăduiască de feciorul blagocinului. contemporanul, v i 100. || f Trans. A mântui, a scăpă. Au hălăduit ţara ăe mare primejdie, mag. ist. iii 350/,,.
2°. P. ext. A sta, a locul, a trăi undeva dosit de primejdii, a petrece în linişte, cu bine (creangă, Gl.), în pace (alecsandri, t. 1748);. p. gener. a trăi, a o duce, a locul. 1700 de familii... hălăăuiau subt ocrotirea mea. e. VĂCĂRESCUL, ist. 299/41. Ca să poată hălădui lumea în pace, eră silit Domnul a le ţineă taberile iarna şi vara. bălcescu, m. v.
33.	Ţările noastre... de veacuri nu mai hălăduesc! alecsandri, t. 165. De n’ar fi lupi... bine ar mai hălădui turmele, ib. 63. El a hălăduit în domnie atâţia mari de ani. odobescu, i 110/,. D-zeu îi dăduse putere ca să ştie câţi ani are să hălăduiască pe pământ, ion cr. ii 208. Unde corbii... ca frunza se’nmulţesc Şi bine hălăduesc. alecsandri, p. p. 174b/3. (Bucov., formulă de salutat, la despărţire) Dumnezeu să vă hălăduiască! Com. i. brăteanu. Cum o mai hălădue şti ?(= cum trăieşti?) pamfile, j. ii.
3°. (A pune cevă la loc sigur, deci:) A aşeză, (fiind vorba de un car încărcat) a descărca: Iară badea cum sosi, Carele hălădui, teodorescu, p. p. 152*7n, cfr. marian, se. i 42.
4°. A naşte, a fâtâ şez. iii 15/6 (propriu: a scăpă, a se uşură de făt). Dacă moaşa... e uşoară la mână,... femeia... îndată hălădueşte. marian, na. 42.
[Şi: hâlădi vb. IV" = a trece, a scăpă, vaida, «ung. halasztani „a amână, a da răgaz") hălăsti vb. IV* = a amână vaida, f balastul vb. IVa = a cruţă; fa se mântui. Nu hălăstui (: non pepercit) de moarte sufletele lor. coresi, ps. 214. Fugiiă de hălăstuiă, lăsând moşiile, dosofteiu, v. s. 202. | Abstract: liălăduinţă s. f. = locuinţă, sălaş. Fie-şcare din lăcuitorii birnici să se afle în cisla satului unde-si va află şi hălăduinţa (a. 1814). tes.
ii	381.]
—	Din ung. haladni „a plecă mai departe11.
iiĂi.viuivi'Ă s. f. v. hălădui.
Halageâ s. f. Tapage. — (Munt.) Haraiman, gură mare, gălăgie, rădulescu-codin. Dar tu, când ne-i întinde halageaua nunţei? delavrancea, s. 216. — Cfr. gălăgie, hălăgie.
, HĂEĂel vb. IVa v. gălăgi.
hăi.ăgik s. f. v. gălăgie.
HĂLĂGiucĂ s. f. v. liălăciugă.
hălăî vb. IV® intrans. Se quereller. — (Bucov.) A se sfădi, a răcni (com. a. tomiac), a face gură, a dojeni: Ciudată muiere! Toată ziua hălăeşte. bo-ceanu, gl.
—	Probabil, derivat din halău3; cfr. însăhălălăi, hălăcăl.
HALÂiu s. a. v. alaiu.
ha lax s. m. sing., interj. I. 1°. Reconnaissance. 2°. Don. 3°. Benediction. II. Heureux..., vive..., bravo!
I.	S. m. 1°. f Recunoştinţă. Pentru osteneala toată, spune-mi eu ce-am dobândit? Unde-i a lor mul-
ţămire? halal macar n’am văzut, beldiman, tr. 386.
2°. f Dar, plocon. Nu se cuvine să aibi... şapte sute... şi ceilalţi să-i faci halal visteriei domneşti? zilot, cron. 87.
3°. (în opoziţie cu haram) Binecuvântare, noroc, har. (Predicativ) Copilul numai ce mănâncă e halal (= aduce noroc), ce îmbracă e haram. pann, p. v.
iii	133 (Variantă: La copil halal ce mănâncă, iar ce poartă, haram. H. iii 342).
II.	Interj. (în opoziţie cu haram s. cu păcat; se construeşte cu de) Noroc, ferice, toată stima! bravo! Halal de ce mănâncă şi păcat de ce poartă! zanne, p. iii 627. Halal de ţările care au drumuri de fier! alecsandri, t. 73. Halal de fin voinic ce ai, numai să-ţi trăiască! sevastos, n. 304/2r Halal de tine, voinice! alecsandri, p. p. 156/8. Ce mai scule are cutare fată, halal de mănuşiţele ei! H.
ii	31. | (Mai ales ironic) Halal de Turcul ce-oiu întâlni! alecsandri, p. ii 451. Halal ăe babă, că mândru o mai boceşte noră-sa! şez. iv 160/2. Halal de marfă, dar păcat de parale: se zice despre o marfă proastă, zanne, p. v 401.(Fam.) Halal să-ţi fie! = (mai ales ironic) bravo ţie, te felicit, să-ţi fie de bine! De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă uşa, halal să-mi fie! creangă, p. 21.
[Şi: halal, (-\- haram) halam ap. ŞIO.]
—	Din turc. halal „lucru permis, legitim11 (cfr. bulg. halal da e = sâ fie de bine!).
HÂLÂli s. m. Bourreau. — Gealat. Chip hălă-lului făceă Şi-i da capu-alătureă(Teleorman), şez.
viii	171.
—	Etimologia necunoscută. (Nu vedem care ar puteâ fi legătura cu ung. halal „moarte11 s. cu călău; poate, greşală de tipar pentru: hălăului = călăului).
hât.Al.u vb. lVa. Faire du vacarme.—k vorbi cu toţii la olaltă şi tare, a strigă, a face gălăgie, zgomot. Din guri toţi hălălăiă, Strigările cele multe pănă la cer se suiă. pann, e. iv 93. Un cârd. ăe ţărani hălălăind ca după nişte călţunari la nuntă. M. chiriţescu, conv. lit. xliv2 545.
[Abstract: hălălaie (lialalâie ispirescu, ap. TDRG.) s. f. = zgomot, gălăgie, larmă, gâlceava (1°), cfr. harmalaie. Când aleargă căruţa pîn cer, face mare hălălaie, că-s drumurile rele. graiul,
ii	247. Unăe îmi începură o ceartă şi o hălălaie între dînşii... ispirescu, l. 375.]
—	Onomatopee. Cfr. hălăl, hălăcăl.
hai. ai, A no, iiAi.ăi.au; s. f. v. hălălăi.
hălâlău s. m. v. hălăoiu.
HALALÎD -}• s. a. (Comerţ.) — (Turcism) O stofă orientală subţire, de mătasă şi bumbac. Ilalali ca-piculi bucata 20 bani, brâie halali buclir de unul
11	bani. tarif (1761) ap. ŞIO. [Şi: halali, helalm s. a. ap. ŞIO. | Plur. -liuri.)
—	Din’turc. haliily (literar helaly), idem.
HAtÂM interj, v. halal.
HALAM17ŞTE s. f. Foule. — Lume, guri multe. Azi la biserică eră o halamuşte întreagă, pamfile, j. ii. — Cfr. hâlălăl.
Halajvmâla adv. v. ala ii dalii.
halÂngă s. f. Broussailles.— Tufiş, tufăriş mărunt. pamfile, a. ] Spec. Via pusă din nou ia numirea de sad; aceea care are viţă mare se zice ha-lângă. H. ix 121. [Derivat: lialângâr subst.: se zice câteodată la paviţi sau pruni prea încurcaţi. H.
ix	90].
—	Din paleosl; chalaga (atestat numai cu înţe-
HALÂNGAR
— 348 -
HALCĂ
leşul de „gard1* [Împletit]; în limbile slavice are însă şi înţelesul de „desiş, hălăciugă, buruiene11, Cfr. BERNEKER, SL. WB. 383).
halângăr subst. v. lialângă.
HĂLĂoiu, -OAIE adj.Lourdaud. — (Transilv., Bucov.) Greoiu (şez. iii 15/,), leneş, trânduş (marian, INS. 32), stângaciu, contrariul lui sprinten (Com. G. nistor). Aşă-i el halaoiu, n’ai ce-i face, vezi că de-abiâ încape pe uşă!... id. Bară mândra hălăoaie, Dac'o duci în câmp, se moaie, jarnîk-bârseanu, d. 431. [Şl: halaoiu, -oaie adj! | DICŢ. dau şi forma: hălălău s. m., cfr. păsculescu l. p.j
HALABip s. m. şi a. — Joc ţigănesc, la care jucătorii se izbesc de pământ şi scuipă în toate părţile. rev. crit. iv 144. ||P. ext. Nume de batjocură dat Ţiganilor.
halastĂncă s. f. (Comerţ) v. alestâncă.
hAlAştăc, HAiAŞTEii s. a. v. heleşteu.
hălăsti, hălAstuÎ f vb. IVa v. hălădui.
halat s. a. Outil. — (Mold., Bucov., Ban.) Instrument, sculă, unealtă (mai ales de plugărie h.
xi	490, 506; cfr. hinteu, hâlteiu, tacâm, călaiu, ciopoc, ciocâltău); orice dichis de călărie, vânat, gospodărie, etc. De pe arme şi celelalte halaturi ce le mai aveau la sine se cunoşteau că trebue să fie vânători, marian, o. i 295. Gazda casei încunjură des-dimineaţă casa şi toate alatele cu un lanţ. id. se. ii 207. Şaua şi celelalte halaturi. id. nu. 407. Nu-i zănat ( = meserie) fărâ halat ( = unealtă de lucru), zanne, p. v 660. [Şl: alăt s. a. [ Plur. -laturi, -late.]
—	Din turc. alăt (bulg., sârb. (h)alat) „instrument11. Cfr. o lat.
halat s. a. Câble. — (Munt.) Funie groasă, cătrănită, cu care se leagă vasele plutitoare, păsculescu, l. p. Corabia-mi vedeâ, Un halat apucă. Sus că se urcă... ib. 291, cfr. şez. ix 173. ||Spec, Lanţul de strâns moara în cleşte, păsculescu, l. P., dame, T. 162.
—	Din turc. halat „funie, odgon11.
halat s. a. (îmbrăc.) Bobe de cA»m6re.—Haînă largă şi comodă bărbătească, care se îmbracă în casă (cu deosebire dimineaţa). De fr ig la piept ş-în-cheie tremurând halatul vechiu. eminescu, p. 221. Leonida e în halat, în papuci şi cu scufia de noapte. caragiale, t. i 77. [Plur. -laturi]
—	Din turc. haljat (bulg., rus. chalati), idem.
halăp s. a. v. vâlău. .
HALĂII s. a. (Pese.; Munt., Transilv.) = cârsnic, plasă de prins peşte, dame, t. 124, antipa, f. 134, LB., vaida, vÂRCOL, v. Halăul de prins peşte este
o	pânză rară, de formă pătrată, întinsă de cele patru colţuri prin două bucăţi de nuia cercuite şi încrucişate în formă de x, cu mijlocul mai slab, din care cauză are şi puţină adâncime, h. iv 251. Un halău... şi o lotcă fără vâsle. m. chiriţescu, conv. lit. xliii 924. Ia, şi tu halăul ăla şi vezi de-i puteâ să prinzi vr’o fâfă de peşte, ispirescu,
l.	280. Mă duc cu undiţa sau cu halăul să prind peşte pe gâtlă. H, ii 118, cfr. 10, xi 27, xvm 6. Dau cu halău’. H. ii 88. [Şi: alâu s. a. DDRF., Miau MÂndrescu, UNG. 163.’ f Plur. -leaoă (LB.) şi -laie (h. iv 87, citat între „ţesături11).]
—	Din ung. halo, idem. Cfr. dubletul alo a vă.
HALĂu s. m. sing. Querelle. — Ceartă, gură: L-a luat la halău tată-său. boceanu, gl. 1— Cfr. hălăl.
halbă s. f. Demi-litre (de biere). — (România) Pahar de bere de o jumătate de litru, jahresber.
vii	82; cfr. ţap, regală. Am două halbe şi un corn..., plăteşte tu! caragiale, m. 97. [Şl: (Banat) hoâlbă s. f. = sticlă. Vinu-i tare, Iloalba-i mare, Birtăşiţa birtaş n’are. POP. ap. jahresber. x 193; holbă s. f. Şi tu numeri holbele. hodoş, ib ]
—	Din germ. Halbe, idem.
hâlbĂc interj, v. hâltâbâc.
halbăkă s. f. = falbalâ. Hălbarâ — volan, dantelă; o făşie de pânză cusută pe poalele rochiei, numai pe o margine, pamfile, c. ţ. Halbărale — falturi, creţe. şez. viii 30, cfr. pamfile, i. c. 361, C. ţ. 134. [Şi: liălbără s. f.]
ii	 Lit A uî vb. IV* v. liâlbc.
hÂlbe s. f. plur. Lavure (de vaisselle). — (Transilv., Bucov.) Rămăşiţă de la mâncare,	ceea	ce	se
spală de pe vase şi se dă la porci,	lături, şez.	III
15/2C, com. TOFAN, A. TOMIAC, CORBU, MARIAN. De mâncat i-o dat: Coajă arsă di su masă Şi hâlbe din nouă vasă. mÂndrescu, l. p. 175. Ce le-om da la porci ■?—Hâlbe (Câmpie), viciu, GL. Ai dat hâlbeje la mascuri? Com. tofan.
[Diminutiv: hâlbuşoâre s. f. plur. şez. ii 7/3î.
| Verb: hâlbări IVa refl.=a umblă mult prin spă-lături, a se jucâ cu apă (cfr. bălăci): Porcii se hălbăresc în hâlbe (în lături) cu râtul, marian. A se hâlbări în mâncări, id. o. I 232. | Alt derivat: hâlborniţă s. f.= vasul în care se toarnă hâlbele (cfr. vălău). Com. a. tomiac.]. — Cfr. hâlboacă.
hâlboăcă s. f. v. bolboaeă.
hâlboână s. f. v. bolboană.
iiâi,k6nc s. a. = hâlboană, groapă săpată in râu s. in vale. H. xvm 15. [Plur. -boance?]
hălborniţă s. f. v. liâlbe.
hĂlbură s. f. v. bolboaeă.
hâliiuşoăre s. f. plur. v. hâlbe.
halcă s. f. 1°. Anneau. Crochet. 2°. Jeu de ba-gues.
1°. Verigă, cerc (de metal). Verige sau alcale de aur. odobescu, iii 636/3. || Spec. Scoabă s. legătură de fier la ziduri. LM. Alcale—, nituri şi şuru-puri. mon. of., ap. TDRG.
2°. t Spec. (La jocul oriental gerid) Cerc de fier prin care jucătorii îşi treceau, din fuga calului, suliţa sau geridul; p. ext. însuşi jocul. Jucaşi bine astăzi şi vârtejişi bine calul la alcă. moxa,
389.	Alergă voinicii unii la halcă, alţii la si-geată. varlaam, c. 74, cfr. cuv. d. bătr. i 268. [Lăpuşneanu] cu suliţa la halcă, nu lesne aveăpro-tivnic. ureche, let. I 190. încăleca pe cal domnesc şi se slobozeă cu suliţa asupra halcalii... şi care luâ halcaoa în repegiunea calului, veneă de se închină Domnului. GHEORGACHI LOGOFĂTUL, LET. III 315. Iubea primblări şi halcale şi zicături. E. kogăl-NICEANU,ib. 202/30, cfr. 192/19, 314/38. Mâni ies Turcii la, halcă, Sus, în Haidar-paşâ. alecsandri, p. p. 106/,3, cfr. 107, 109. (Azi:) A bate (h)alcaoa=a pierde timpul în deşert, zanne, p. iv 244.
[Şi: alcă s. f., f liălcă s. f. | 0 rămăşiţă a jocului vechiu pare a fi jocul copilăresc din Tulcea : de-a ’n liâlca. H. xiv 400 (fără descriere). | Diminutiv (ad 1°): hălcăliiţă s. f. = veriguţă, inelaş. polizu.]
—	Din turc. (h)alka, idem.
HÂLcAfs. f. v. halcă.
HALCĂ s, f (Gros) morceau (de viande, de. pain,
HÂLCĂ
- 349 -
HALI
etc.).—Despicăturâ, aşchie groasă de lemn. Halcă de lemn. LB. || P. ext. Bucată mare dintr’un întreg (cfr. dărab, hartan), cu deosebire: bucată (ion CR. I 73) mare de carne cam din coastă (ion cr.
ii	80), codru (şez. ii 229/!8) de pâne (pamfile, j. ii), de mămăligă (id. v 7/e). Halcă de caş=dărab mare, de pământ = lătunoaie, lăture de pământ arător. LB. Cădeă de sus şi alte hălci de carne. gorjan, h. ii 21. L-apucară d’un picior, rupându-i
o	halcă de came din talpă, muscel, 78. Scot... din trăîşcioară o halcă de slănină, jipescu, o. 153.
[Plur. hălcişihalci (v. A. ureche, ap. TDRG.),halce (LB.). | Derivat: «ung. *ha1kott?) halcată s. f. = o bucată ruptă dintr’un animal (rădulescu-codin). bucăţi întregi şi mari de carne (id. l.). încep să care halcate întregi, ib. 25. | Verb: hălci IVa=a tăiă (Com. a. tomiac); spec. (în acest înţeles şi hălcui IV“ pamfile, i. c. 100) a ciopli (din gros). Cu toporu’ să hălcească, Cu barda să feţuiască. VASILiu, C. 115, cfr. (halcesc) SEVASTOS, C. 204/„, pamfile, i. c. 100, (cu derivatele) hălcit s. a. Dulgherul se apucă (le hălcit. Cfr. h. x 69, liălcitor s. a. = unealtă de dulgherie (h. iii 134): un fel de gealău (h. x 261) s. rândeâ (dame, t. 115) = liâl-cer s. a. H. x 209.]
—	Din ung. lialk (halolt) „aşchie groasă11 (cfr. şl verbul halkolni „a ciopli aşchii groase11).
hĂi.câ, hAi.cAi.ijţA s. f. v. halcă.
halcâtA s. f. v. halcă.
iiAi.cAzui vb. 1V“. Faire du bruit.— A vorbi tare şi mult; a mână vitele răcnind, şez. iii 15.
—	Cfr. ung. lialatkozni „a se luă la întrecere, a încerca să ajungi şi să întreci un car dinaintea ta, pe drum11.
hâlc&k s. a., hâlcî vb. IVa ~j
hAlcitok s. a.	>	v.	halcă.
hâlcci vb. lYa (Dulgh.) J
hâldâbÂc interj, v. hâltâbâc.
hăldân s. m. (Bot.) 1°. Chanvre femeile. 2°. Chemise de chanvre.
1°. Hlăndanii sau hlăndarii, numiţi prin unele părţi ale Ardealului hăldan şi haldur, iar în Muntenia aldan... sânt fire de cânepă semănate prin popuşoaie... pentru a se recoltă din ei sămânţa de cânepă, pamfile, i. c. 202. în cânepă se seamănă haldanii care au un cotor mai băţos şi cresc mai înălţaţi. Ei servesc pentru odgoane şi funii. Com.
G.	tofan. Hdlduri=cânepa dintre cucuruz, cea care face sămânţă (Şpring); pe la Varviz [se] pronunţă: hăldân. viciu, gl. Haldan == cânepă, h. x 205. (Atributiv) 3 stamboale de sămânţă haldan, vândută câte 2 fr. stambolul. conv. lit. xliv i 658, cfr. h. x 205, viciu, gl.
2°. P. ext. Hâldan = cămaşă de cânepă pentru ciobani (Mehedinţi). N. rev. r. (1910) 86.
[Şi: lialdân (t>AME, t.), aldân (v. c.), liâldan, hlăndăn, hlândâr, haldur = fire de cânepă care se seamănă între păpuşoiu sau şl separat, însă foarte rar, în cât să rămână între ele mare distanţă; sânt sămănate pentru roada mănoasă ce aduc. vaida, hândur (jahresber. vi 75) Handur s. durliân= cânepa mare, groasă, ce se seamănă prin mălaie, porumbari, cucuruze, şi care serveşte de sămânţă; sânt şi handuri de vară, din care fac copiii zbi-ciuri; aceştia sânt netezi şi abiâ cam ca degetul de groşi, dar sămânţă se face numai din handurii cei de toamnă. Auzi muierile vorbind: Mândră ţi-i cânepa ? — Las’o ’n foc că-i numai handuriJ sau
Io	încă am neşte durhani, cât nu ştiu, să-i topesc, să-i îngrădesc în gard? reteganul, ap. HEM. iii A. xxxvm. | Diminutiv:liăldănăş s. m. marian.]
—	La originea acestui cuvânt pare a fl ung.
keuder „cânepă11, de care mai apropiată e forma handur, cu metateză durhan (poate subt influenţa ung. durva,, grosolan, aspru11) şi; cu prefacerea lui n-ry l-r, haldur. Forma haldan pare a se fl născut printr’un schimb de sufix.
hăldânâş s. m. v. hăldan.
hau>eij s m. Chaldeen.— (Fam.) Poreclă dată de călugări preoţilor de mir. creangă, gl. Popilor de mir, pe care îi numeâ Haldei, le cântă anti-foanele următoare... creangă, a. 140.
—	După numele locuitorilor din Haldea (Babilonia).
hâldcr s. m. (Bot.) v. hăldan.
hâle s. f. plur. Volaille.— Păsări de curte, ho-rotenii. h. ix 93, cfr. oare, galiţe, gojbăliţe, cobai.
—	Poate din interj, halefaj, s. plur. din hală3 = lighioană (cfr. cobaie).
HÂi.F.fA) interj. (Mai adesea repetat: halefaj-hale(a)) Strigăt cu care se mână s. se alungă gâştele, curcile sau raţele, cfr. gâle-gâle, gâri-gâri. şez. iii 189/,, pamfile, j. iii, marian, o. ii 375, h. iii 263, com. i. grămadă. Hale, raţă! alecsandri, t. 264. [Si: liâli(-hali) interj, h. i 59,
x	498.]
—	Onomatopee.
haleaf adv., adj. invar. I. Âprisent. II. En fonc-tions. — (Turcism)
I.	Adv. Acum, în timpul de faţă, actual. Domnul Mavrogheni se află la Diu şi este haleâ Domn.
E.	VĂCĂRESCUL, IST. 299/,.
II.	Adj. (Despre boieri, în opoziţie cu „paiâ11 cel prevăzut cu un rang onorific, sau cu „mazil11 cel pus în disponibilitate) în serviciu, în funcţiune, în activitate (Ghica, s. xiv). Să faceţi cunoscut tuturor boierilor hală şi tnasîli. filimon, C. ii 622. Boierii cei haleâ stau împrejurul Domnului cu bastoane lungi în mână. ghica, S. 501.
—	Din turc. haljk, idem.
hălea-bâlea s. f. v. halea-malea.
hâleâlA s. f. v. hăli.
hâlea-aiâlea s. f. Numele unui joc de copii cu mincea, în care se recită aceste cuvinte. Cfr. CONV. LIT. IX 8, MARIAN, î. 222, ALECSANDRI, P. P. 393, pamfile, J. II 289, HEM. 2540. [în ghicitori şl: âlea-mâlea şez. i 198, hălea-pâlea şez. i 198, iv 70, gorovei, c. 76, liâlea-bâlea păsculescu, l. p. 85.]
hâlea-pâlea s. f. v. halea-malea.
hAlegiog s. m. Une mesure. — Măsură de 12 cupe. LB.
hal£p t s. a Aune d’Alep. — (Mold.) Cotul de Alep, întrebuinţat odinioară ca măsură de lungime de 0-69 m, cfr.’arşin. Vel-Cămăraş să fie dator să facă cotwri cu boure domneşti, halepuri şi ar-şinuri. uricariul, xix 325/e.
—	Din turc. Haleb (halebi pik „cot de Alep11). ŞIO.
hâleş s. m. (Bot.) v. jaleş.
hăleşteu s. a. v. heleşteu.
hâlfA s. f. Pârtie. — (Transilv.) O parte, o seamă.
O	halfăsăînvoiesc (Cetea, Arad), viciu, GL.
—	Din germ. Halfte „jumătate11?
hâli interj, v. hale(a).
- 350 -
HĂLTÂCÂRÎ
hali vb. lVa. 1°. Attraper, s’emparer subrepti-cement. 2°. Avaler. 3°. Lancer (la balle). 4°. Battre.
1°. A luâ un lucru repede şi cam pe ascuns (creangă, gl.), a apucă cevâ şi’a ascunde în pripă (RĂDULESCU-CODIN), a furâ (ŞEZ. III 15, PAMFILE, J. I: despre Ţigani) a şterpeli. Vede... un boţ de mămăligă. Atunci bucuria dracului! odat’o şl haleşte şi nu sice nimic.' creangă, p. 145. Cu toată paga unei babe puse într’adins, hăleam două trei mere [de pe farfurii], ghibănescu, ap. TDRG.
2°. P. ext. Aînghiţl repede şi lacom, a hălpăcăi. Mai haliră şi o cofă de vin (Pălciu). graiul, i 502. || A mâncâ. pamfile, j. i.
3°. (La jocul cu mincea) A zvârli mincea cuivâ, ca s’o izbească, cfr. pamfile, j. i 286. Fiecare cetaş bate mincea hălită de baciul ceteiprotivnice numai o dată. conv. lit. ix 7, cfr. creangă, gl.
4°. A bate. pamfile, j. i.
[Dial. şi hali. | Abstract: haleală (haleală) s.f. = furăturâ; mâncare; prinderea mincii zvârlite; bătaie. pamfile, j. i. Moşneagul... priveşte la coşniţă şi îngână: „Flămângioşilor, de grabă la haleală, şi eu nici de un frâne n’am prins“. dunăreanu, ch. 84.]
—Etimologia necunoscută (cihac, ii 133 îl aduce în legătură cu slav. galiti, de unde polon, galic „a zvârli mincea": cfr. şi rut. haiyty sja „a se grăbi", pamfile, j. i crede că e din ţigănescul hal „mănâncă").
Malică s. f. = alic. Fasolele gogoneţe au bobul ca o halică. pamfile, a. 184.
halici vb. IV* = alici1 (2°). A halici = 3. alege, halicit — clar, distinct, rădulescu-codin.
MALiciu s. a. v. alic.
halif f s. m., mvi.iiuaj.ă f s. f. v. calif.
halilei interj.=ale(le)i. Halilei, mamă iubită, Eu di puşcă nu mă tem. vasiliu, c. 163.
halima s. f. 1°. Conte des miile et une nuits. 2°. Răcit merveilleux, conte bleu.
1°. Titlul colecţiunii de poveşti orientale (arabe) „o mie şi una de nopţi". Halima sau povestiri mitologhiceşti arabeşti. gorjan, h. i */v O poveste lungă şi’ncurcată, ca din halimă. EMINESCU, N. 67.
2°. P. ext. Povestire s. întâmplare minunată, extraordinară, plină de epizode şi încurcături; minunăţie, lucru fabulos. Minunat lucru-i vaporul!.. Merge focul pe apă ca în vremea halimalei, alecsandri, t. 70. Ce de mai minunăţii! bre! bre!., parcă-i halima! id. 1123. Ce halimale spuneţi voi acolo? I. negruzzi, iv 471. Erâ o halima întreagă ceea ce-i spuneâ Buţu. slavici, n. ii 331. Să vezi, e halima... caragiale, t. ii 27/.,,.
—	Din n.-grec:	idem	«turc.; traduce-
rile române s’au făcut din limba neo-greacă).
halimk s. f. v. hală2.
HALipĂ s. f. Vetement dechirt.— (Bucov.) Straiu (= haină) rupt. Com. A. tomiac.
—	Cfr. rut. halepa „nenorocire".
HALis s. a. = alic.
1°. f Pietricică. Pre adunare de piatră doarme şi în mijlocul halisiloru (yaXi'xtov) va trăi. biblia (1688) 3b6,2.
2°. Grăunte mic de plumb cu care se încarcă puşca. Bolnavul să înghită halise de plumb, grigoriu-rigo, m. i 157.
haliştău s. a. v. helesteu.
hâliţâ s. f. v. hală2.
hâlm s. a. (ş. d.) v. gâlmă ş. d.
halmă s. f. = gâlmă. Movilă mică. Ai făcut o mămăligă cât o hâlmă. ţara oltului, iii nr. 24.
hălmej s. a. v. balmoş.
halotcă, haloviîîA's. f. v. hală2.
hălpăcăi vb. lVa v. hap1.
hulpav adj., adv. Glouton; gnulument. — (Mold.) Lacom (creangă, gl.) nesăţios, nesăturat. (Adj.) Noul născut va fi lacom, hâlpav, linchicios şi pofticios. ion cr. ii 244. (Adv.) Atunci lupul nostru începe a mâncâ hălpov. creangă, p. 32. Ajungând la izvor, odată şl începe a bea hâlpav la apă rece. id. 225.
[Şi: liâlpoy, -ă adj., adv. = lacom, creangă, gl., (”|“ hulpe = vulpe) hulpav, -ă adj., adv. = lacom (ib.), p. ext. cu căutătura fascinată de un lucru, speriată (şez. ix 151). [Lupii] îi scot măruntaiele..., care de care cată mai hulpav să apuce. S. nădejde, ap. TDRG. Când mama e îngreunată, să nu se uite hulpav la vreo lighioană, căci face copilul ca aceea. şez. vi 44, (-[- lup) lupav, -ă adj., adv. A mâncâ lupav = mxi\t şi cu lăcomie (Vasluiu, Putna), zanne, p. iii 636, cfr. dosofteiu, ap. TDRG., (-f-hâlti) hfiltav, -ă adj., adv. = lacom (ion cr. ii 302), murdar şi mâncăcios ca porcul (viciu, GL.), foarte urît, scârnav, foarte murdar (vaida, Com. I. corbu), hlupav, -â adj., adv. TDRG., glupav, -ă adj , adv.= foarte lacom (mai ales despre porci). Com. I. corbu.]
—	Cuvânt de origine onomatopeică (cfr. bulg. hla-pam „schlabbere beim Essen“, sârb. hlapiti „schnap-penl\pohlapan „lacom", polon. cMapac „gierigsein"; cfr. şi -ăVa.iup „înghit lacom",iupes „mâncău" şi rom. lăpăi. Cfr. cihac, II123, berneker, SL. wb. 387).
hălpi vb. IVa refl. Etre versees (en parlant de cârâales). — (Mold.) A se poligni, a se lăsă la pământ (mai ales cerealele), ion cr. iii 251.
hAlpov, -ă adv., adj. v. hâlpav.
halt f s. a. Blague, hâblerie.—(Grecism din epoca fanariotă: mai ales la plur. haituri) Palavre, mofturi, vorbe goale. Şi s’au sfârşit haiturile Muntenilor pănă aice. e. kogălniceanu, let. iii 285/m; cfr. zilot, ap. TDRG.
—	Din n.-grec.	idem.
haltă s. f. Halte. — Mică staţiune unde trenurile se opresc foarte puţin s. de fel; loc de oprire a tramvaielor. Transformarea gărilor Tecuci şi Adjud şi înfiinţarea încă a mai multor halte, poate şl mai costisitoarea schimbare a lor în staţii, maiorescu, d. iv 378.
—	N. din germ. Halte(stelle), idem.
hâltâbâc interj.=bâldâbâc. Cine sapă altuia groapă, văzut-ai că el cade întâi hâUâbâc acolo? jipescu, o. 81, cfr. 39. [Şi: hâldâbâc, hâlbâc interj].
—	Onomatopee.
HÂLTÂc interj, v. hăltăcări.
hăltăcări vb. IVH A clăti (clătări) lichidul dintr’un vas (s. un vas cu lichid) în toate direcţiile (producând un sunet caracteristic); p. ext. (despre lichid) a se tulburâ (când se mişcă), vasul nefiind plin. Tăvăleaşte şi hăltăcăreaşte butea, economia, 170. Hăltăcăreşli butoiul când îl speli; vinul încă se hăltăcăre în butoiu, dacă butoiul nu e plin. Com. BANCIU.
[Şi: liâltâci vb. !V<a> (Refl.) Rostogoli butoiul să vadă dacă mai curge. înnăuntru se hâltâci o rămăşiţă de drojdii şi se scurse repede şi aceea jos. t. cercel, săm. iv 767. ! Interjecţia: liâltâc! Hâltâc, bâltâc, Be barbă-l duc? (=Fedeleşul), gorovei, c. 145.]
HÂLTÂCÎ
- 351 -
HAM
—	Onomatopee (cfr. polon, halkac ,.jeter >ţâ et lă“ şi rom. hâlţână, bâltâc; pentru sufix, cfr. clătărl).
' hâltâcî vb. JVW v. hăltăcări.
HÂI.TÂÎSÂ vb. I. Vaciller. — A (se) mişcă încoace şi încolo, a (se) clătină. Se hâlţână papura. PĂSCULESCU, L. P. 247. Şi ’ncepe a-l hâlţână, ca cum ai hâlţânâ un om care doarme, şez. ix 22. [Şl: hâlţăni vb. IV refl. = a oscilă, a se clătină. Podul e slab, că să hâlţăne când treci cu povara. ţara oltului, iii nr. 24, hâlţinâ vb. I trans. = a face să tremure, pamfile, j. ii; hănţănivb. IV id. A.; liâţână, vb. I]
—	Onomatopee; cfr. zgâlţâi, hăltăcări.
hâlţăni vb. IV v. hâlţânâ.
hâltav, -A adj., adv. v. hâlpav.
hâltisiu s. a. (Plug.) v. liinteu.
halti vb. IVa. Boire avidement. — A bea lacom şi mult. şez. iii 15/,,. Ofr. hâltav.
hâlţinâ vb. I v. hâlţânâ.
hâltiugA s. f. (Oul.) Mets mal prâparâ. — Mâncare purtată, făr’ de nici un gust, subţire şi rea. (ion ce. iii 286), mâncare proastă, un fel de lături (ib. II 218). Mi-ai adus de mâncare nişte hâl-tiugă. Ba ce-i hâltiuga asta ? ib. iii 286. [Şi: licl-tiugă s. f. = borş fără nimic fiert in el. TDRG., cfr. ION cr. ii 218.]
halubâ s. f. Vetements. — (Transilv.) Haine, rufe. Bau la slugă 40 zloţi şi halube. Mi s’au stricat halubele (Suciul sup. Soln.-Dob.). viciu, gl., cfr. alexi. [Şi: helob s. a. = lepedeu alb de pânză (Haţeg), ib.] '
halucinAţie, halucinaţii'jvk s. f. (Med.) Hallucination. — Stare psihică anormală, când ni se pare că percepem lucruri care de fapt nu există; vedenie,năzărire; cfr. iluzie. Teoria halucinaţiilor. maiorescu, CR. II173. închise ochii... Simţea că e deplin conştient, dar vedea cu limpesiciune cele două figuri: de sigur o halucinaţiune. zamfirescu, r. 266. [Şi: halucinâre s. f. Certitudinea realităţii afirmate de minţile normale şi... certitudinea haluci-nărilor unei minţi bolnave (nebune), maiorescu,
l.	109. | Adj. halucinat, -ă = care are halucinaţii. Privind-o fix ca un alucinat. vlahuţă, d. 155. | Şi (rar:) al-.]
—	N. din fran.
halci vb. IV® v. hală2.
halumiş-balumiş s. a. v. balmoş.
haluşcA s. f. = găluşcă. marian, ins. 487.
—	Din rut. haluska (s. ung. haluska), idem.
halva s. f. sing. Halva (gâteau oriental). — Un fel de mâncare orientală dulce, fărâmicioasă, care se topeşte la căldură; se prepară în trei feluri: a.) din tahân cu nuci pisate (sau fără) şi cu zahăr, servind ca mâncare de post; b.) din făină (s. griş), unt (foarte rar, untură) şi zahăr (foarte rar, miere), servind ca desert, după masă şi c.) din făină (prăjită cu unt) şi zahăr. Aceasta din urmă se numeşte cheten-halvă. Halvaua ce se face în Bucureşti cu nuci. doc. (a. 1791), ap. ŞIO. 8 oca halvă ăe Edrinb, 30 oca halva de Ţarigrad. uricariul, iv 131. Acu
o	mâncat o ocă de măsline ş’o putină de halvă. alecsandri, t. 1144. [Şi: alvâs. f. | Derivat: «turc. halvagy, idem) halragîu = cel care face sau vinde halvă. Bumnealm a fost halvagiu vestit peste Bu-năre. alecsandri, t. 1440, (cu derivatul) lial-
vagerie s. f. = locul unde se face s. prăvălia în care se vinde halva ŞIO.]
—	Din turc. halva, idem.
UALVAGERÎJG S. f., HALVAGIU S. ln. v. halvâ.
HALVET t s. a. Entretien particulier. — (Turcism din epoca fanariotă) Convorbire particulară, secretă. Salih Paşa pe Farmachi priimeşte foarte blând; în halvetul dintre dînşii îi ziceâ într’un cuvânt. beldiman, tr. 409.
—	Din turc. lialvet „cameră particulara".
hal vii'A s. f. (ş. d.) v. alyiţă.
ham s. a. Harnais. — Curelăria (înlocuită cu sfori, la oamenii săraci) necesară la înhămarea unui cal. Părţile principale ale hamului sânt: a.) frâul, care constă din partea în care intră capul calului, numităcăpeţel s. căpeţeală(cu ceafa s com arul care trece pe după urechi, şicubotniţa căpeţelii, care trece peste bot; la caii sperioşi, ca să nu poată vedea decât drept înainte, li se mai pun ochelari) şi din hăţuri (s. dârlogi), pe care le ţine vizitiul în mână şi ale căror capete sânt prinse de zăbalele ce trec prin gura calului—b.) cureaua lată care încunjură corpul calului; partea care trece peste pieptul calului se numeşte pieptar (piept s. gură de ham), cea care încunjură bucile se numeşte vâ-nar (curar, bucar s. gurură); aceasta se spri-jineşte prin două curele groase, dintre care cea de dinainte, care trece după gâtul calului se numeşte gâtar (grebănar, spătar), iar cea de dindărăt, care trece peste şoldurile calului, poartă numele de şoldar (spinărar, spătarul dinapoi, copsar, chitrim s. ţoft); pe subt coada calului trece po-filul (pohilui); curelele mai subţiri care trec de-a curmezişul peste spatele calului se numesc strup (cureaua vânării, crucea hamutului), dame, t. 50-51. Ham = lorum. anon. car. Ciuberele cu care adăpâ c.aii erâ de argint,— şi ţinte la ham,uri. m. costin, let. i 254/e. Boi cai, unul alb şi unul murg şi cu hamuri de teiu. neculce, ib. ii 245/,,. Nişte hamuri bungarii de doi cai. uricariul, xvii 55/j. O păreche de hamuri de cai cu ţinte de aramă. IORGA, s. d. XII 174. Ham, de cai şi jug de boi. coşbuc, f. 31. Caii au picat din ham. reteganul, p. ii 34/c. Cal de călărie... nu-i deprins la ham ( = să tragă), contemporanul, ii 691. Eu tot trag cu calu’ în ham, Şi nimica nu mai am. doine, 286/3. Hamurile le cârpea, păsculescu, l. p. 197.
La calul prost se ia hamul de pe rost. baronzi,
l.	57/9. Trage în ham = o duce greu cu traiul. pamfile, j. ii. Vine singur la ham = se apucă singur de o muncă (grea şi supărătoare), zanne, p.
ix	624. Pe cei mai buni cai îi mănâncă hamul: pe cei mai buni oameni necazurile îi topesc, că cel nebun nici cum simte. I. golescu, ap. zanne, p. i 486. (în opoziţie cu cal de călărie s. de şa) Cal de ham — de tras la trăsură s. căruţă, h. iii 48.
[Cuvântul se întrebuinţează mai ales caplur.tant.: hamuri (f hamure GCR. I 178/2); spre a se exprimă ideea pluralului se zice două rânduri s. o păreche de hamuri. | Derivate: liamurâr s. m. = cel care face s. vinde hamuri. Cfr. h. xiv 436, (cu abstractul:) hamurărie s. f. = locul unde se face s. se vând hamuri. I. ionescu, d. 192.]
—	Din ung. liăm, idem (iar acesta din germ.; cuvântul a pătruns şi în limbile slave, cfr. berne-ker, sl. wb. 383). Cfr. înhăma, deshămâ.
HAM s. a. Filet.—Rociu (= împletitură în formă de leasă) de papură sau de cânepă, în care se duce oala cu fiertură, pentru lucrători, la câmp. ţara oltului, iii nr. 24. [Plur. hamuri ?]
ham s. a. Grand bâtiment vide. — Casă mare,
HAM
- 352 -
HÂMElU
goală, negătită, netrebuincioasă. PAMFILE, J. II. [Plur. hamuri?]
ham interj, v. liămăî.
HÂM interj, v. hm.
hamăc s. a. Hamac. — Pânză s. (mai obicinuit) plasă de sfoară, suspendată orizontal şi servind ca leagăn s. chiar ca pat de dormit.
—	N. din fran. (<span. hamaca, idem).
hămăi vb. IV(a>. Japper. — (Despre câni) A lătra (făcând de câteva ori „ham"). Cânele hămăeşte (h.
i	61, vi 182, x 85, 107, 478, xiv 416, xvi 271, marian) s. hămăe (H. IV 85). Ln bătătura hanului hâmâe răguşit doi dulăi de câni. delavrancea, s. 6/,. Un câne se repezi hămăind de lângă coliba jitarului. sadoveanu, săm. ii 261. [Şl: ham ui vb. IV(a). Cânii începură a hătnui. reteganul, p. iv 47/9. | Abstract: hămăîre s. f., hămăit s. a., hă-măiâlă s. f. Ghiţă... o tuli pe cărare la deal intr'o hămăială de câni asurzitoare, vlahuţă, cl. 57. | Interjecţia: ham! pamfile, j. ii.]
—	Onomatopee.
hămăială s. f. v. hămăi.
HAMAIl£u f s. a. Amulette. — (Turcism din epoca fanariotă) Talisman înpotriva deochiului sau vrajei (ŞIO ); medalion. Un hamailâu de argint suflat cu aur. aricescu, ap. ŞIO. [Plur.-Ke? | Subt forma turcească: liamaili s. a. Un hamaili de argint care poartă icoana la drum într’însa (a. 1817). iorga, s. d. xii 174.]
—	Din turc. hamaily, idem.
hamaili fs. a. v. hamailâu.
hamal s. m. Portefaix.—Cel care, pentru plată, cară (poartă, duce) poveri, greutăţi, sarcini (cu deosebire prin porturi şi gări, cfr. tregher). Hamal... cât îi ziua de mare, Cară lemne în spinare. let. iii 285/,. Pricepură iscusinţa şi isteţimea hamalului, gorjan, h. i 90, cfr. pann, p. v. ii 127. Cărătorii sau hamalii portului umblau în sus şi în jos. odobescu, iii 248/,,. Un hămal odată, cum hămalii sânt... contemporanul, iii 344.
[Şi: liăinâl s. m. ) Adjectiv: hamalesc, -eâscă. Cuvintele lui,... necioplite şi hamaleşti. gorjan, h.
I	90^| Abstract: « turk. hammalyh, idem) lia-malâc s. a. (plur., rar, -lâcuri) == meseria de hamal. îl îndemnă ca să se lese de hamalâc şi să se apuce de neguţătorie. gorjan, h. ii 96. | Compus: «turc. hammalbasy, idem) f liamalbâş s. m.=mai marele peste hamalii şătrăriei. fotino, ap. ŞIO.]
—	Din turc. ham(in)al, idem. Cfr. mahal.
HAMALÂC S. a., HAMALBÂŞ + S. m.l
HAMALESC, -EÂSCĂ adj.	/	'	*
HĂMĂRi vb. IVa refl. — S’enorgueillir. — A se sumeţi. frâncu-candrea, m. 101.
—	Stă, probabil, In legătură cu ung. hamar „iute, repede11, însemnând la origine „a se iuţi (faţă de alţii), a da zor altora" (cfr., în Sălagiu, şl unguri-smul hamărîş adv. == foarte repede, impetuos).
hămăt, -Ă adj. v, înhăma.
Hambâc s. a. = abac. DICŢ. O carte cu hambac latinesc, cu toc (a. 1779). IORGA, s. D. VIII 81.
hambar s. a. 1°. Grenier ă bl(. 2°. Sorte de huche. 3°. Grande caisse en bois. 4°. Pont (de navire).
1°. Magazie pentru păstrarea grânelor (şi ă uneltelor creangă, gl.); cfr. coşar, pătul, sâsâiae. Făcusă şl hambare, de puneă pânea..., cât nu o
puteai rădică prin care. neculce, let. ii 382/35. Du-te de descarcă la hambar iu’ Agalei! uricariul,
xiv	247. Pentru aşezarea bucatelor sânt bune hambarele, găvănaşurile sau cămările, economia, 57. Pânea din ambar şi butelcile din pivniţă. C. ne-gruzzi, ii 236/16. Sâsâiae pentru păpuşoiu, hambare pentru grâu şi câte alte lucruri pentru gospodărie! creangă, P. 153. Grâul... în hambare îl punea, păsculescu, l. p. 29. Hambare descuia. mateescu, B. 88. Pănă-ipopa la altar, Preoteasa-i la hambar, jarnik-bârseanu, d. 469. Şi se vor umpleă hâmbarele de bucate, cătană, p. b. ii 14. Cu gramatica Rămâi nimica, Dar cu condacu’, îţi umpli sacu’,lar cu, troparu’ Umplihambaru’, zanne, p. vi 526. Hambarul gol nu are şoareci, ib. iii 185.
2°. (La moară) Magazie mai mică (ce se află în podul morii) cu două (s. mai multe) despărţituri: una pentru porumb, şi alta pentru grâu; de-asupra sânt două coşurele pe care se toarnă vama, unul într’o despărţitură, altul în cealaltă. ŞEZ. VII 186. Vama măcinişului se bagă în hambar. Acesta constă din două despărţituri, numite urechi, în una se bagă cucuruzul, în cealaltă grâul. Din hambar se scot bucatele pe două chiscoaie (scocuri). Com. a. banciu.
3°. Hambarul este o cutie mare de lemn de fag [în bucătăria săteanului], care abia se mai vede la cei mai chiaburi săteni şi, în parte, în părţile muntoase şi deloase. manolescu, i. 64. || (în Transilv.) Hămbariu = ladă cu acoperişul şi fundul de lemn, păreţii însă din rociu (împletitură) de sârmă; în coperiş sânt [fixate] mai multe cârlige de fier, de care [se] acaţă carnea, să n’o mânjască muştele; hămbariul îl ţin [oamenii] în pivniţă ori în cămară. VICIU, GL.
4°. f (Mar.) Podul corăbiei. Unul din filosofi supt camara corăbiei aflându-se şi uşa... hambariului... închizindu-se, de apă nedodeit... au rămas, cantemir, ist. 141.
[Şi: liămbăr anon. car, iorga, s. d. xii 228, liâm-bâr vârcol, v., ambâr. | Diminutiv: liămbărâş s. a. (Mor.) = postava, în care curge făina, dame, t. 153.1
—	Din turc. (h)ambar, idem (1° şi 4°).
HĂMBĂR, HÂMBĂR, 1	.	.	_
HĂMBĂRÂş s. a. (Mor.) / v' hambar-
hâmbeş, -Ă adj. Actif. - Harnic, ion cr. ii 302.
hambesa adv. (în expresiunea:) Umblă ham-besa — fărâ rost. pamfile, j. ii.
hămeî f vb. IV®, hamkiu s. a. v. hămeiu.
HĂMEiu s. a. (Bot.) Houblon fhumulus lupulus).-Plantă ierboasă, acăţătoare, cu flori galbene verzui care, pentru substanţa lor aromatică şi amară, se întrebuinţează la fabricarea berii, la plămada pânii (h. iv 52, costinescu, şez. V 138/j) şi au un rol destul de mare în medicina populară (leon, med. 41); vârfurile tinere de hămeiu, gătite, sânt bune de mâncat (bianu, D. s.). De a strânge hemeiu, de a culege alune... uricariul, ii 127/31. Sfecla, morcovii, hămeiul. piscupescu, o. 194. Băgând hemeiul să-l fiarbă bine. barac, t. 65. Hemeiul, anisonul sânt necunoscute în cultura judeţului. I. ionescu, m. 347. 0 bute... îmbrăcată cu ederă şi cu hămeiu. c. negruzzi, i 96. împărăţia hameiului şi a berei. odobescu, iii 28/,„. Bună-i pânea cu hamei, va-siliu, c. 145. Frunză verde de hămeiu. alecsandri, P. P. 407/,, cfr. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 180,299, VASiLiu, c. 125, şez. II 215b/î, x 420. Fă-mă fioare de hemeiu. doine, 142/l0.
[Dial. şl: hămeiu s. a. teodorescu, p. p. 602b, dame, t. 185, leon, m. 41, h. iv 44, 84, vii 148, x 534, xi 177, xvii 69, hemeiu s. a. contempora-
HÂMELEON
— 3&3f —
NUL, III 781, ŞEZ. I 212b/„. Luger s. mlădiţă de hameiu. LB. marian, se. n 56, na. 5. | Derivat-, he-meiugă s. f. = hemeiu (Bouţariu, Haţeg) viciu, gl.
| Verbe: (ofr. rus. zachmeletb „a se îmbăta11) f hamei IV* refl. =a se zăpăci, buimăci, ului, ameţi de cap, hemei (himei) IVa refl. = a se greşi. Com. a. tomiac. Se hămeise, de nu se puteă, să se mai gri-jască nimica, neculce, let. ir 353/,,. Turcii se spăriese prea tare; multă vreme au stătut hămeiţi. id. ib. 430/27. îmblam toţi nişte oam,eni hămeiţi şi nune căutăm, orânduialarăzboiului, id. ib. 361/,.]
—	Din paleosl. chTimel’Jb, idem- (despre originea căruia v. berneker, sl. wb. 411).
MAJiiîT.iîOTi f s. m. (Zool.) v. cameleon.
hAmeş,-Ă adj. v. hamiş.
hâmf,ş,-A adj., subst. Avide. — (Om) lacom (gr, băn.), care adună de la unul şi de la altul. n. rev.
R. (1910) 86.
—	Pare a fi alb. liames „mâncău”, modificat după sufixul -eş; cfr. hămesi (hămesi).
hămeseai,A s. f. v. hămesi.
hămesi vb. IV*. Etre affami. — (Une-ori complinit prin „de foame") Intrans. A flămânzi peste măsură, a duce foame, a-şi pierde puterile, a slăbi, a leşină de foame. Şi începură oştenii a hămnesl şi a se bolnăvi. N. costin, let. ii 116/l6, cfr. 119/M.
Şi caii încă hămnesise.- neculce, ib. 364/2. Hrană încă li se pune albinelor, ca să nu hămisească. economia, 191. Pe semne umblase la vânat şi acum hămesise de foame, ion cr. iv 109. A hămnisit cu totul, marian. || (Trans. (subiectul: foamea, complimentul: vietatea) A chinui, a doborî. Foamea leşinându-l şi hemnisindu-l. cantemir, ap. TDRG. j (Subiectul e omul) A omorî pe cinevâ cu foamea, a-1 lăsă să flămânzească. LB.	j
[Şl: hainişi, hemesi, himisi; (cfr. hameş2) hă- i meşi, hainişi; liâînnisi (în loc de hămnisi? ţiplea, 1 gl.), hâmne'si vb. IVa. | Se întrebuinţează azi mai ales subt forma part.-adj. hămesit, -ă (adesea complinit prin „de foame11)=foarte flămând, leşinat, lihnit, mort de foame (LB.), lipit de foame, sec, de nu mai poate nici umblă de flămând (H. xviii 174); cu nesaţ la mâncare, unul care moare după ale mâncării (vaida), himisit = care nu se mai satură (ii. ix 92). Uare scădere au avut în oameni, hămisită oastea şi caii. M. costin, let. i 253/g, cfr. 322/,,. Au început săracii oameni a se sătu-rare... că erâ hămesiţi de foame, neculce, let. ii i 248/2,, cfr. C. NEGRUZZI, I 89, CREANGĂ, P. 145, A. 1
44.	Caii morţi şi hemesiţi. beldiman, tr. 408. j Hămnisite ăe foame. 1. ionescu, p. 314. Fiară hă- '• mesită. vlahuţă, d. 287. Prutu-i îngheţat şi trec : dihănii de dincolo... Vin hămesite din cine ştie ce j pustietăţi, sadoveanu, p. s. 35. Vultan hămisit. j creangă, p. 245. Văcuţă însetată şi hămisită. contemporanul, vi 11 107. Hămişite de foame, uete-ganul, p. iii 30/ss, cfr. (hămesite) m 57/,,. (Substantivat) Ce este. măi hămesîtule ? alecsandri, t. 704, cfr. (hemesitulej 930. Merinde pentru toţi hemesiţii. vlahuţă, cl. 121. | Abstracte: hăme-sire s. f., hămesit s. a., hămeseală s. f., hămisitură s. f. LB. Mănăstire? hămisire! contemporanul, I 405. Mirosul... ar fi adus... inimii hămesală. konaki, P. 268. Nu o foame ăomoală... ci o hămisală, o sleiciune, încât omul ar mâncâ şi pietre, contemporanul, V n
390.	Calul e bătut de Dumnezeu cu hămisala lui, de mănâncă nencetat şi se satură mim,ai odată în an.
h.	xviii 82. | Alt derivat: hămnea s. m. invar.: poreclă dată oamenilor hămisiţi (creangă, gl.), slabi, leşinaţi de foame (ion cr. vi 126) = hâînni-oâie s. f. ib.]
—	Din alb, hames „mâncău11 (din ha „mănânc11). Cfr. hameş8, hem’etui.
HĂMJj.şf vb. IVa v. hămesi.
hâhetk t interj. Soit! — Fie, fie şî aşă, bine că... LB. —Cfr. lehamite.
majigiie s. a, v. hanger.
hamiş, -Â adj. 1». Mălin. 2°. Bust. 3°. Fanx.— (Ungurism, în Transilv.)
1°. Răutăcios, al dracului. Luna, hamişa, Zice, său, că n’o jură. jarnîk-bârseanu, d. 398.
2°. Şiret, viclean, isteţ, ager la minte în descoperirea firelor unei intrigi (vaida). Amu aşe-s de hamiş fi] pruncifi], graiul, ii 69.
3°. Fals, nesincer, prefăcut. Este scrisoarea hameşe şi nu este iscălitura mea. iorga, s. d. viii 82/21. Pre... Ghica-vodă... l-au prepus de hamişu şi ăe nesupus, şincai, hr. iii 87/2S. Ţiganca hamişa şi celancă ca toţi Ţiganii, reteganul, P. i 48/s.
#Cii hamiş,‘i (dial. hamnişa)=cu înşelăciune. Soseşte şi îngerul cel rău, ce cu hamişa voiâ să se vâre în cer. Marian, ins. 48.
[Diminutiv: hămişel, -eâ şi -ică adj. (fără înţeles peiorativ), barcianu. | Abstract: (<juig. hamissâg, idem) hămişâg s. a. (dial. hămnişag, plur. -şagurî) = şiretenie, înşelăciune. Au făcut şi cărţi cu hăm.işag’ (a. 1767). iorga, s. d. xiii 266. Sâmpetru văzându-i hămnişagul, nu sice nimic. marian, ins. 48. | Verb: liămişi (pronunţ, hămnişi) IVa = (trans.) a face pe cinevă şiret, a-1 învăţă la cevâ rău; (refl.) a deveni şiret, vaida.]
—	Din ung. liamis, idem.
hamişa s. f., iiitiisic s. a. v. liamis.
hămisi, irĂ.uişi vb. IVa	UVunesi
HAMBTEAS. m. inv., hAmnesi vb. IVaJ
itAJisie, -A adj. v. ohabuic.
HiMivioÂie s. f., HAiuvisi vb. IVa v. hămesi.
HAMşic s. m. (Iht.) Anchois. — (Dobrogea) Mic peşte de mare; murat în sare, se ia ca mezel. TDRG.
—	Din bulg. liainsija, idem.
ham ir 11Ă f s. f. (Comerţ) v. camhă.
hAmii vb. 1V<») v. liămăi.
hampkAu s. m., hamorAkie s. f. v. liam.
iiămeş s. a. (Tăbăc) = amuş. Hemush = cadus pellionis. anon. Car. [Verb: hăranşi JVH = anmşî. Hemushesk. anon. car. Câine hăm.uşit= cu părul smuls şi morfolit de alţi câini, rădulescu-codin. Au văzut lupul pre câne hâmuşit (= ros) pre lângă grumazi, ţichindeal, f. 99. (Prin apropiere de ham1) Iiămuşit = ros de ham s. de zgardă, baronzi, L. 109/22-]
maott s. a. Pârtie du liarnais.—O parte a hamului (după dame, t. 50, vânarul, care trece peste bucile calului; după DICŢ., gâtarul, ceea ce ar corespunde etimologiei). Hamuturile de pe cai. odobescu, iii 108. Podoabele după hamutul calului. id. 11 198.
—	Din bulg. hamut „gâtar11 (iar acesta, prin fuziune între homut, homot „jug11 -f- ham).
hamzâ s. f. = (Mold., la moară) scoc DDRF. [Plur. -zale. Hamzalile la moară. H. xvi 282,'283 şi -zauri. Hamzaurile sau ulucele pe care curge apa la roate. h. 1 63. | Şl: hămzcâ s. i. polizu.]
HĂMS5ISĂ s. f. v. hamzâ.
hak s. a. 1°. Caravans&rail. 2°. Auberge.
1°. (Pe vremuri) Clădire mare cu încăperi multe şi spaţioase, aranjate împrejurul unei curţi mari, un fel de caravanseraiu cu ziduri înalte şi porţi căptuşite cu fier, în care se adăposteau mărfurile,
Picţionarul limbii române. 18 XI IDlfi.
11 23
- 354 -
HANG
averile şi persoanele în vremuri de revoltă. Cfr. ŞIO. Prădară tot norodul prin hanuri... Prinseră şl pS Domnu’ dimineaţa în Jianul lui Şerban-vodă (a. 1782). GCR. II 127/2I,32. Poroncind Domnul de au făcut hanuripintoatetârgurile. E. kogălniceanu, let. iii 224/4. Deschid dugheneprin hanuri şi la uliţe. uricariul, ii 30/19. Chiliile hanului de la mănăstirea Sfete- Gheorghie. mag. ist. ii 346/,2. Acei ce din han scăpase,... la boieri au alergat, beldiman, tr. 340.
2°. (Azi) Otel de rând (cu ospătari©) la drumul mare, la ţară, în care trag mai ales neguţătorii; (la oraş) birt ordinar, crâşmă, în care se poate mânea peste noapte (înlocuit aproape pretutindeni prin ,,hotel“). Să mă apuc de săvârşirea unui han ce-l avem început, iorga, s. d. viii 45. Crâşmele şi hanurile din tot judeţul se suie la 407. i: ionescu, m. 142. Hanul lui Copoiu. c. negruzzi, i 238. Îşi aduse aminte că otelul se numea pe atunci „Han bun şi curat“. i. negruzzi, ap. TDRG. Hanuri sau crâşme la drumul mare. pamfile, i. c 433. îl rugară sa-i îndrepteze la vreun han, unde să mâie noaptea, ispirescu, l. 275, cfr. 191. Slugă la un han. fundescu, l. p. 79/18. Du-te la han în vale! păsculescu, l. p. 253, cfr. şez. i 260/se.
[Plur. hanuri. \ Derivat: «turc. hangi, idem) hangiu s. m.= cei ce ţine un han, (cu femininele) hangiţă, hangioăică s. f. DICŢ., (şi cu derivatul) liangioc, -ă subst.= birtaş (birtăşită), econom (econoamă). bugnariu, năs. Hangiul şi crâcîmarul. pravila (1814) 176. Pe la arendaş şi pe la hangii. odobescu, iii 358/22. Hangiul e datoriu să închidă uşile, contemporanul, iu 573. Hangiu şi om. de treabă, lucru peste putinţă, zanne, p. v 321. Sărută hangiţa şi-i prinde mijlocul. G. Săpunaru, Săm. iv 865.]
—	Din turc. han, idem.
han s. m. Kan. — Domnul Tătarilor, în spec. al celor din Crimeia. Vestit eră acest Han de războaie. M. costin, ap. ŞIO. Noga, hanul Tătarilor. şincai, hr. i 280/2. Aveă porunci împărăteşti cătră hanul Ta/arilor, ca să-i deie ori cât ajutor de oaste va cere. C. nkgruzzi, i 137. Te calc hanii tătăreşti Şi urdiile turceşti! alecsandri, p. p. 1721'.
[Abstracte: liănie s. f. (învechit) = demnitatea s. ţara unui han. Ilania sau crăia Astrahanului. n. costin, let. i a.79jis. îl scoase... din hănie. e. văcărescul, ist. 278/31; lianat s. a. = domnia hanilor. După sfărâmarea banatului mongolic... Dacia rămase „volnică", iorga, l. ii 251, « turc. hanlyk, idem) f hanlâc s. a. (plur. -lâcuri) = rang de han. De-l va milul împărăţia cu hanlâcul Crâmului.
E.	kogălniceanu, ap. ŞIO. | Adjectiv: hănesc, •eâscă = ce se ţine de Han şi e supus lui; în special se numeau „sate hăneşti" cele şapte sate din jud. Dorohoiu, date în stăpânirea hanului la 1595. ŞIO. | Compus: hântâtar (hânriatar) s. m. = hanul Tătarilor; p. ext. păgân, litfă; fam. drac, naiba (mai ales in imprecaţiuni şi exelamaţiuni). Vere Enachi! scos-ai încalţe vin de cel din vremea lui Han-Tatar? alecsandri, t. 1000. Eu nu le mai aveam de când Hantatar. s. nădejde, ap. ŞIO. Că de unde nu, te-a luat Han-tătar! calendar, ib. Doar n’o să legăm pe pricopseală cu Greci, cu Bulgari, cu Turci şi cu HantătariP delavrancea, ib. Şi-am să-i dau şl'pieptarul, Să-l plângă handatarul. marian, S. 23. Du-te la hantătaru’! Ce hantataru.’? Cum hantataru’P LB.]
—	Din turc.-tătăresc han, idem.
haxÎjiă s. f. Femme turque noble. — (Turcism literar) Femeie turcă de neam, nobilă. Cântă din gură şi din tambură, întocmai ca o hanâmă de saraiu. filimon, C. i 472. [Sl. hanumă s. f. ralet, ap. TDRG.]	’
—— Din turc. hanym, idem.
hanăt s. a. v. lians. hanc s. a. v. hac3. hândatar s. m. v. han3.
hândra adv. v. handră.
hândrâ s. f. 1°. Haillon. 2°. Sorte de plante. 1°. (înţelesul original de „zdreanţă" se păstrează în expresia) A luâ (o haină) la handră — a o luâ mereu la purtare, a o rupe (Braşov).
2°. P. anal. (Bot.) Un fel do iarbă ce creşte prin grâu, acăţându-se de dînsul şi încurcându-1. pamfile, a. 94. A t,e luâ în handră—a te întovărăşi cu alţii după drăcii (Covurluiu). ion cr. iii 377.
[Familia: hândra adv. = fără treabă, de geaba. şez. ii 229/î3. A umblâ handralela=fără ţintă (Com. tofan), cfr lei a, în 'dorul loIii, de-a handramăn-d(r)a = de geaba, în zadar, fără rost. Com. a. tomiac; hăndrălnî vb. IVa=a vorbi [ară nici un rost. şez. iii 15/,,, handralâu (hăndrălâu, hondrălâu A-LEXl) s. m.=flăcău, în vârsta când umblă după fete; p. ext. ibovnic (şez. vii 153). Pe icicoleâ s’anină printre aceşti mici şl câte-un handralău de umblă numai în preajma fetelor, şez. iii 179/14, crr. 178/25. Pe fata asta o vezi numai cu hăndrălăi, după porţi (Braşov). A umblă, handralău — încoace şi încolo, fără nici o treabă. Com. a. tomiac; hoândră s. f.: poreclă dată la o femeie de rând care umblă oricum s’ar întâmpla, ion cr. iv 127, hondrăi vb. IYa= hăndrăluî, a vorbi fără nici un rost. şez. iii 16/s, hondrănî vb. l\ra = a flecari, a dârdâi; a murmură, a vorbi fără şir (boceanu, GL.). Ia, taeă-vă gura d’aci, nu tot hnndrăniţi! gorjan, h. ii 194. Când
o	hi să liondrănim surda, să flecărim, atunci ... jipescu, O. 112, cfr. 55, hondromăni = a vorbi neînţeles, a face gălăgie, a se certa, cfr. ciondromăni. rev. crit. iii 156.]
—	Din ung. handra „zdreanţă" (cfr. ung. han-darikâzni „a fugi încoace şi încolo", handrikdlni „a vorbi fără nici un rost", handabandrăhti „a se pripi, a face s. a da gata un lucru în grabă", han-dabandăzni „a vorbi pripit", hadarni „a flecari").
handkaiAu, hăndrălâu s. m.
HAsnit »i.EM adv. hândrălui vb. lVa han»uaihânikr)a adv. handkoc s. a. (îmbrac.) v. amlroc. hanjwb s. m. (Bot.) v. hăldan. hănesc. -eâscă adj. v. lian2. hânkvoik s, f. (Med.) v. nevoie.
hang s. a. (Muz.) 1°. Accompagnement. 2°. La quatrieme corde du violon, celle qui donne le „sol". Tuyau (de cornernuse). 3°. Nom de danse paysanne.
1°. (în expresia) A ţineâ hangul = a acompania, a secundă cu tonuri lungi o melodie, spre a produce o combinaţie muzicală armonică, aţineâiso-nul. Lin vioarele răsună, iară cobza ţine hangul. eminescu, p. 195. | P. ext. A acompania, a însoţi. Dac’ar fi tremurat numai el, ce ţi-ar fi fost ? Dar toată suflarea şi făptura de prin prejur îi ţineau hangul: vântul gemea, ca un nebun, copacii... se văicărau, pietrele ţipau, creangă, p. 240. Gândurile ţineau hangul drumului, a cărui privelişte veselă sau tristă deşteptă în sufletul lui... zamfirescu, r. 223 | Pig. A ţineâ partea cuivâ, a-1 în-curajâ, aprobând tot ce face şi ce spune, a face pe placul s. cheful cuivâ (pamfile, j. i), a-i da vânt (creangă, gl.), a-i bate în strună (zanne, p. iv 375), cfr. a secundâ pe cinevâ. Mă miram şl eu de ce-s şl ei aşă de cuminţi, mititeii; că tu le dai nas şi le ţii hangul, creangă, a. 39. .
2°. P. ext. Unele părţi ale instrumentelor muzicale care servesc cu deosebire spre a ţineâ acompaniamentul, precum: coarda a patra la vioară (h.
v. liandra.
hangA
— 3S5 -
HANÎ
I	69); ţeava cimpoiului care produce tonul bâzâitor ce răsună împreună cu melodia (TDRG.). [Afară de caravă, mai sânt la cimpoiu] celelalte tuburi numite hanguri, [care] nu au găuri şi dau câte un singur ton, cel mai mare dă fundamentala, iar celalalt cvinta. pamfile, j. iii 40.
3°. (Cor) Un fel de joc cu lăutari, sevastos, n. 281b/20, pamfile, J. ni 15, H. iii 133, 229, VI 36, xvi 153, 228, 447.
[Plur. hanguri. jDerivat: hangar—cobzar, Com. A. TOMIAC.]
—	Din ung. hang „ton“.
hangă f s. f. Apucăndu-l aice veste de mazilia lui Mihaiu-vorlă, aşâ fără veste, au fugit de-odată la munte în hangă...; apoi ieşind den hangă, au mers cu pace în ţara sa. mag. ist. iii 77/S2.
—	Cfr. ung. hanga „lande, bruyfere'1.
hangân s. m. (Bot.) Sorte de maîs. — Hăngan— specie de porumb cu bobul lungăreţ şi mare, gal-ben-roşcat, firul scurt şi ştiuletele mare. pamfile. a. 68. Pe la 500 m înălţime, la Hangu, se cultivă hanganul, un porumb excelent de munte, popo-vici-kirileanu, B. 3d, cfr. PANŢU, PL. [Şi: hânşrAl) s. m. | Adjectiv: hăn^ânesc, •eâscă adj! pamfile, a. 68. Păpuşoiul hângănesc. I. ionescu, P. 243, cfr. H. III 399, x 581.]
—	Derivat din numele de localitate Hangu.
hânganksc, -eâscă adj. v. hangan.
HAS0.4K s. a. Hangar. — Şopron pentru adă-postire de aeroplane.
—	N. din fran.
hangar, s. m. v. hang’.
) v- “*«*•
HANGAKIiA S. f.	)
hangkâk f s. a. v. hanger.
hanger s. a. Kanăjar. — Pumnal încovoiat ce se purtă odată la brâu ca armă; astăzi îl mai poartă Turcii. Să poarte hangearpre ascuns, moxa, 390/,,. Venea Ienicerii la bir, şi pănă cu hamgierile săreă la boieri, m. costin, let. i 2o8/„. Au dăruit un hanger de mare preţ Vezirulm. neculce, ib. li 253/,., cfr. 209/20, 210/,,. S'au răpezit cu angeariul să giunghie pre Grigorie-vodă. mag. ist. iii 18/,.
0	junghiase un Ovreiu cu hungeriul. ib. iv 260/4. Alexandru... apucă hangeariul. alexandria, 142, cfr. 123. li dedeiu vreo câteva, impunsuri cu ange-rul ce aveam la mine. GOkjan, h. i 133. Poartă... un hamger calmucesc. c. negruzzi, i 120. Săbii,...paloşe, hangeruri. bălcescu, m. -v. 403. Hangearul cel semănat cu brilanturi. filimon, c. ii 326, cfr.
1	608. Hamgerul fără teacă alecsandri, p. i 37, cfr. II 217, 377,1 64. la un hangeriu sau ., alt cuţit lung. marian, î. 212. Ieniceri, Care poartă ’nbrâu hamijeri. alecsandri, p. p. 134. Cu hangere ascuţite. teodorescu, p. p. 550, cfr. 294», h. ii 149, x 190. || P. ext. Hanjer = cuţit mare. GR. băn.
[Şi: f liaugear, hamger, anger, f angeâriu s. a. | Plur. -gere, rar -geruri ispirescu, m. v. 22/„ (în rimă) -geri.\
—	Din turc. hangar, hanger, idem.
hăngherâş s. m. v. lienghei-.
HÂnghercă s. f. Sorte de vetement. — Haină bărbătească (nedefinită), h. vii 445. — Cfr. vin-ghercă.
HANGIOÂICĂ S. f., HANGIOC, *Ă subst. \	.	,
HANGÎţ'Ă S. f., HANGIU S. Dl.	J	' ,,aU *
hangiu s. a v. liuciu.
HĂNie 9. f. v. han3.
hanison s. m. (Bot:) v. anason.
hanlâc f s. a, v. han2.
hasos s. m. (Bot.) v. anasou.
hâns s. m. Fourrâ. — Tufe dese, desime de spini şl de alţi arbuşti, smidâ. LB. [Şl: (Arad) hansâ s. f. = tufiş. Com. DR. BODEA.]
—	Etimologia necunoscută. (Legătura etimologică cu paleosl. gastz „des“, de unde derivă huciu şi huşti, cfr. jahresber, v 312, e problematică, Mai degrabă e înrudit cu ung. homszek, hancsik, etc. „pământ moale, gunoios, răscolit1*, cfr. SZINNYEI 882-883, căci înţelesul fundamental al lui hâns nu pare a fi „desiş“, ci ,,smidă“.)
hânsă s, f. v. hâns.
hânsă s. f. Averse. — (Zagra, 1. Năsâud) Ploaie scurtă, la intervale. A mai trecut o hânsă. Com. i. corbu.
hânsă s. f. Nostalgie. — (Bucov.) Dor (Com. a. tomiac),nostalgie: Cât stai prin străini, nu te-a-pncă hânsă de casă P Com. g. nistor.
—	Etimologia necunoscută. (în partea dintâi a cuvântului pare a fi ung. honn ,,acâsă“).
hânsâr f s. m. — La origine, hânsarii par a fi fost un fel de „haiduci slobozi" şi se pot constată în sec. XV în Ţara-românească. Când Vlad Dracul impută Braşovenilor, pe la 1431-1433, că adăpostesc la dînşii pe toţi „hoţii şi tâlharii11 din ţara sa, el îi numeşte pe aceştia din urmă, pe slavoneşte, hânsari (I. bogdan, o. 42). L)in Muntenia au ajuns şi în Moldova, unde, în sec. XVI, îi vedem luptând împotriva Cazacilor, împreună cu oamenii pârcălabului şi se pare că ei alcătuiau nişte trupe de ajutor. Cantemir ne spune — con-fundându-i cu husarii — că pe timpul lui erau împărţiţi în hânsari de Tara-de-sus şi hânsari de Ţara-de jos, că făceau oarecare servicii vornicilor respectivi, dar nu mai aveau nici un rost militar, de-oare-ce deveniseră cu toţii plugari (cfr. I. bogdan,
O.	41, bălcescu, m. v. 647). Pâr oul, pârcălabul de Soroca, s’au îndemnat cu hânsarii şi cu uiţi câţi au vrut de bună voie, de au mers după Căzaci. ureche, let. i2 237, cfr. 472. Miron logofătul, fiind staroste la Putna, au făcut siimeni şi hânsari şi au început... a răslpire tâlharii, neculce, let. ii 258/23. Scutirea de bir... u hânsarilor, darabanilor... IORGA, L. ii 584.
—	Din paleosl. hasari» (cfr. v.-sârb. gusarb, husari, dintr’un subst. *hisa „pradă, tâlhărie11; cfr.
v	-sârb. gusa „praedatio“, husiti „latrocinari", husa vati „praedam capere“. husbnikh „latro“, etc, polon. chasba „pradă, tâlhăr.e". Cuvântul slav pare a derivă din germ. hanse, cfr. berneker, sl. wb. 40U, iar la Sârbi a se fi amestecat în urmă cu ital. corsare, bizanţ, y-dupcăpit;). i
hant ş. a. Charogne.
1°. (Transilv.) Carne. LB. îi place tot numai hanţu’ (=carnea). Com. i. corbu. || Spec. Cărnuri de mortăciune (LB.), hoit, stârv (vaida). Prinse apoi un puiu, de bujigoaia care virise (—venise) şi el să mă-rânce din, hanţurile smeilor omoriţi. frânco-Can-dkea, m 284.
2’. (Bucov., Mold.) Cuvânt de batjocură dat la vite slabe (Com. A. tomiac) s. la porci (Com. G. tofan). Am un hanţ de vacă a(l) dracului, de nu eşti harnic să te apropii de el. ion CR. III 345. Hanţul, zbanţul, cu o mic de suliţi? (= Ariciul) sbiera, p. 321/40.
[Plur. hanţuri. LB. | Derivat: hănţos, -oâsă adj. = mare iubitor de carne (Zagra). Com. I. corbu. | Verb: hănţul vb. IV® — (despre carne) a tăia în bucăţi, a măcelări, a dârăburl; a târî, a
HANŢÂ
356 -
HAPCÂ
trage pe cineva cu putere, pe pământ. LB.] !— Ofr. hanţă.
hăntA s. f. Baillon. —Haină de purtare, de lepădat (rădulescu-codin), zdreanţă (baronzi, l. 99/18). Apoi a pus o hanţă pe ea. stăncescu, b. 35. Orăşanu’ şi orăşanca au lepădat portu’ rmnânesc si pun pe ei hanţe scumpe şi putrede, jipescu, o.
45.
, — Poate, contaminat, din liandrăzdreanţă,
iiânţă s. f. v. harţă.
hatvtarig s. a. Brimbale. -(Sălagiu; ungurism) Cumpăna fântânii, viciu, gl. [Plur. -rige? | Şi: căutări g' s. â. = furca la fântână. VAIDA.]
—	Din ung. liaukalik, kankalek, etc,, idem.
hâktAtar s. m. v. han2.
măsţÂii s. a. Scăunoaia rotarului în care se înţepenesc spiţele, când se „cuţitoesc", numită şi scaun-de-spiţe. dame, t. 43.—Ofr. hănţuî.
hasitiriij s. a. (îmbrăc.) v. anteriu.
hântoş s. a. Motte de terre. — (Transilv.) Bulgăre mare de pământ, viciu, gl. [Si: oăntăs s. a. ib. | Plur.?]
—	Cfr. ung. liant „glie“, hantos „acoperit cu brazde
hăivţos, -oasĂ adj., hănţui vb. IVa v, lianţ.
hakţcşcA s. f. (întrebuinţat numai atributiv în fraze ca:) 0 hanţuşcă de muiere: femeie a dracului. pamfile, j. ii. 0 hanţuşcă de fată, pe căi de ’naltă şi ăe voinică, pe atât şi de frumoasă, rădu-lescu-niger, ap. TDRG. — Cfr. hunţut.
hanimă s. f. v. lianâmă.
iivms s. m. (Bot.) = (Mold.) mătură (Feniculum vulgare), panţu, pl., i. ionescu, d. 424, i-i. x 106.
—	Identic cu hanos= anason.
HĂoii vb. IVa v. aoll1.
haos s. a. Chaos. — După unele teogonii, prăpastia fără fund în care se găsea amestecul confuz şi dezordonat al elementelor şi al materiei înainte de organizarea lumii; cfr. hău. Unii socotea a fi. zidită lumea din haos, adecă din amestecarea lucrurilor şi a stihiilor. N. COSTIN, let. i 4V7- Dumnezeu... a risipit haosul, marcovici, C. 58. | Fig. Confuzie, dezordine, neorânduială, prăpastie (fig.), babilonie. Haos de patimi urîte. konaki, p. 275. Haosul uitării (pann, e. iii 65), zădărniciilor (marcovici, c. 29), gândirii (id. ib. 39), vremii cei trecute (id. ib.‘20). [Pronunţ, ha-os. | Plur hăosuri. | Adjectiv: haotic, -ă = confuz, dezordonat. [în lucrările lui D. Cantemir] n’avem a face numai cuhaotice, moarte „membra disiecta11. IORGA. L. ii 232.]
—	N. de origine grec.	idem.
hâot s. m. (Iht.) v. haut.
haotic, -A adj. v. haos.
hap interj. Exprimă mişcarea repede cu care cinevă înghite sau apucă cevă. Cfr. haţ. într’o bună dimineaţă să ne pomenim hap! că. ne înghite străinul. caragiale, M. 56/20. Şi hap! să-l înghiţă. ION CE. .II 259. El făcu hap! De cap, Şi’n sac. marian, şa. 263. Ea deodată hap! îl prinde, contemporanului 784. 4^A face hap = a prinde, a apucă ; r^pgde, a înhaţă. Ea face hap, de mână. GOŞOVEI,
C. 56, cfr. şez. I 296. A fi hap pe cap = tocmai pe tocmai, zanne, p. ii 49. [Verbe: hăpăi (dial. ăpstt) IV M = a mâucâ repede (pamfile, j. ii), a înghiţi repede. Vulturoaica ţineâ în gheare, un viţel de doi ani şi ei [puii] luăndu-l, îl hăpăiră pe dată. marian, o. i 148. Ia la sfârşitul mesei o doză de sare... şi cum, o înghite repede, cum o hăpăeşte... sadoveanu, p. s. 190. Vasile ăpăeşte când mănâncă, par'că i se bat lupii la gură (Ialomiţa), ap. HEM. 2220, f hăpui IVM = a stăpâni, a subjugă. Nice pohtele lumii pre tine, ce tu pre dinsele să - le înfrânezi şi să le hăpueşti. cantemir, GCR. I 326/,, (4- hâlpav) hălpăcăî lVa=a înghiţi repede şi lacom, pe nemestecatele (Braşov).]
—	Onomatopee (cfr. rut. cliap !, slov. hap! „schnapp11 şi verbul: paleosl. chapati, bulg. happ, „a muşcă“, rut. chapati „a înhaţă, a apucâ“, apoi ung. happ ol ni „a mâncâ repede11, germ. happen „a prinde cu gura“,de unde fran. happer). Cfr. hapcă, haple, înhăpâ.
hap s. a. Pilule.— Medicament preparat în formă de globuleţ, pilulă. Ştiă să facă nişte hapuri mi-tiutele. gorjan, i-i. iv 43. La tot ceasul luă hapuri. c. negruzzt, i 207, cfr. iii 403. (După fran. „avaler la pilule") A înghiţi hapul= a primi s. răbda un lucru neplăcut. Hapul... ce te făcuiu să înghiţi... odobescu, iii 122/c. [Plur. hapuri]
—	Din turc. hap, idem.
haps. a. (Bsl&ş.) Poudre fine de minerai. —(Munţii-apuseni) Măcinătura din şteampuri, după ce s’a dat pe vălău, se numeşte hap, plur. hapuri. Hapurile se bagă în o ladă lâtăreaţâ. viciu, gl. 155
—	Din ung. hăp, idem.
hAp interj. Strigătul vânătorilor când vreau să ştie unul de altul e hap, hăp hăp (H. XVI 10), liăăăp (i-i. xvi 22). | Strigătul căluşarilor, când joacă. Com. I. PAVELESCU.
hăpa interj, interjecţie prin care îndemnăm Ia ridicat s. urcat. Hăpa’n 'sus! zanne, p. ii 101. — Cfr. hop!
hApAgă vb. I. Glisser. — A alunecă, a răpăgâ.
PAMFILE, A.
hApăi vb. IV3 v. hap1.
hApAi,îg s. a. Echalas.— (Munţii-apuseni) Par pentru fasole acăţătoare (frâncu-candrea, m. 101) harac.
hApAi.bi vb. IVa. Aboyer.—A bate ca câinii, a lătra, bugnariu, năs. In pădure naşte, în pădure creşte, vine la ţară şi hăpălueşte? (=Meliţa, meli-ţoiul) gorovei, C. 225.
—	Din ung. happolni (atestat numai cu înţelesul de „a mâncâ repede11).
hapâtic s. a. v. hăbădic.
hapcă s. f. (Numai în loc. adv. şi adj.) cu liapca = cu de-a-sila, pe nedrept, hoţeşte; cu nemiluita, fără număr (pamfile, C. ţ.). Stăpânirea între aceste două lumi se ţine cu hapca şi pe apucate, i. ionescu, p. 14. Ai aveă poftă să le ră-şlueşti o parte de pământ... cu hapca. alecsandri, t. 1357, cfr. 93. loan Potcoavă, Domn cu hapca al ţării, iorga, c. i. ii 155. Nicolae Costin schiţează căimăcămia cu hapca a lui... Mehmet-paşă. id. l.
i	1>!8. Nu-i cu hapca : nu-i de luat aşă făr’ de nici o samă. ion cr. iii 341. A luă cu hapca — pe nedrept şi cu repezeală, cu rostopală. ib. 252, cfr. ii 302. Se răpede şiri ia apa şi smicelele cu hapca. creangă, p. 274. Cam cu hapca le-aluat. mat.
HAPCHINĂ
- 357 -
HAR
FOLC. 86. Pămăntu’ luat cu liapca. şez. vi 100/20. [Derivat: hăpchină s. f. = bucată. le o hap chină de friptură şi lichi! în ochii matahalei, şez. vi 148.]
—	Cfr. buig. haplea „îmbucătură11, rut. chapkom „repede11, chapkij „hoţesc11, etc.
hâpchinA s. f. v. liapcă.
mapciij interj. Onomatopee care imită strănuta-tul. [Şi: lie-pti-lia! contemporanul ii 70, hapţii.]
hâple's. m. sing. Niais, nigaud. — (Fam., adesea articulat) Nătărău, prostălău, tont; unul ce calcă în străchini (rădulescu-codin). Aşă haplea mai rar... Ce dracul face d. Nae de nu mai vine? caragiale, t. ii !)]/,„. l-a, strigat că ori e haple, ori pes... semne alt cevă. id. s. N. 26. [Şi: liâplâ subst. O haplăde om, o haplă de Sas — mare, lung: Com. a. banciu. | Augmentativ: hâplău s. m. De Saşii lor li-e greaţă, de-i dau dracului de hăplăi. agÂrbiceanu, d. ţ. 95.]
—	Din bulg. haplju, idem.
iiAi>L0ii0GÎE s. f. (Gram.) Haplologie. — Pronunţarea o singura dată a ceea ce trebuia pronunţat de două ori una după alta, d. ex. lat. stipen-dium <( stipipendium, rom. armurar <( armurărar.
—	N. modern, compus din grec. &i:X<o? „o singură dată11 şi XoŢoţ „cuvânt11.
mapşi vb. lVa. Ingurgiter. — (Gorj) A mâncâ repede şi lacom, jahresber. vii 82.
—	Cfr. ung. hăbssolni „a mâncâ lacom11.
HAivsîîv, -ă adj. Glouton, avide, ladre, haineux.
—	(Mold., Bucov.) Lacom (la mâncare, la treabă şez.
ix	150), răutăcios, îndrăcit la inimă, hain. creangă, gl., com. a. tomiac, alecsandri, t. 1768. Vai de mine! Mi-o ucis puiu' hapsinu’ dracului. ALECSANDRI, t. 975, cfr. 1126. A trebuit bogătaşul să sufere 44 ăe iuni... pentru-eă a fost atât de hapsin. marian, SE. II 152. Unde nu se ia hap şina de nevasta lui Va-sile-Aniţei cu, cociorva aprinsă după noi. creangă, a. 43. Buclucaş, hărţăgos şi de tot hapsin. id. P. 111. Văd că hapsînul acela, vrea să-ţi taie capul, sbiera, p. 161/31. Mări dragă gospodină, Nu mai fi aşă hapsină. contemporanul,iv 15. || Spec. Hapsină se numeşte oaia care stă rău la muls. dame, t. 68. [Pronunţat de obiceiu hapsin.]
—	Probabil din ung. hapsi, habssi „lacom, care mănâncă cu lăcomie11 (cihac, ii 504), apropiat, pe cât se pare, de hain. Cfr. hăpşi.
hăpt adv. v. hăt.
interj, v. liapciu.
HAPCC s. a. Balle. — (Tansilvania) Mince (de pâr de bou), cfr. cocîcă, goclcă, cotcă, mişă, mişhic, surducă. pamfile, I. c. 3, viciu, gl. De-a hapuca=)oo cu mingea, pamfile, j. iii, şez. ii 63/,[Şi.: hapuschiu s. a. viciu, GL.]
—	Cfr. ung. hapkalkodni „a prinde cevâ11.
HĂPci f vb. IV* v. hitp'.
hapuşcmii; s. a. v. liapuc.
uak interj, v. liart.
hak s. a. Grâce.
Cuvântul har, întrebuinţat mai ales în scrieri vechi şi populare, corespunde, de cele mai multe ori, neologismului „graţie11: har— gratia, anon. car.
1°. Calităţi s. daruri sufleteşti care înfrumuseţează pe cinevâ (s. cevă), făcându-1 vrednic de admiraţie, plăcut, etc.; cfr. graţie (I 1°), farmec, splendoare. Mare Dimitrie,... lăudăm harul tău. mineiul (1776) l642/r De~a tale haruri aş vrea
să sac îmbătată, konaki, p. 234. A frumuseţii haruri goale, ce simţirile-i adapă, eminescu, p.: 185. Faptele celor ce s’au învrednicit a primi darurile cele desăvârşite de sus, de la părintele luminilor, sânt luminate şi strălucite prin feliurite haruri (a. 1856). uricariul, iv 409/lr [Sfinţii] cu har (nota: graţie divină) mi-o stropea, teodorescu, p. p. 36.
2°. Bunăvoinţă (acordată cuivâ din îndurare), binefacere (clin partea unui superior), (înlocuit azi aproape cu totul prin neol.) favoare; cfr. graţie (II 1°), hatâr. Ilarul bunătăţilor tale, nu aicea pre pământ, ce în cer să ţi separe că aştepţi. N. costin, let. i a. .27. Darul învăţăturii ca un adevărat dumneseesc şi ceresc har luminează... pre om (a. 1765). URICARIUL, I 272/h, cfr. 62/21. După mărimea harului, după măsura folosului care câştigaţi..., rădicaţi glasuri de mulţămire. mineiul (1776) pr. 5, cfr. 1'69S/|. Pentru fapta lor dobăndi-vor... har de la prinţul cel nou. şincai, hr. iii Vis- Un har de la, tine poftesc, pann, e. v 46, cfr. 37, n
130.	învrednicinclu-l împărătescului său’ har. drăghici, R. 176, cfr. zilot, cron. 352. ^ t A aflâ har înaintea cuivâ = a se face părtaş de bunăvoinţa cuivâ, a-i fi îndeplinită rugăciunea cuivâ. Noe au aflat har (sops X“P;v) înaintea Domnului, biblia (1688), 4,2, cfr. mineiul (1776), 176l/?, antim, p. 32. T)e-am aflat har înaintea puterniciei tale, binevoeşte a îngădui... gorjan, h. ii 234, cfr. beldiman, tr. 351.
3°. f Milă, îndurare (acordată cuivâ), îngăduinţă, cfr. graţie (II 2°). Unii... socotesc că Românii..., din harul Ungurilor... fură primiţi a lăcui în Ardeal. P. MAIOR, IST. 189.
4°. Răsplată (acordată cuivâ în semn de bunăvoinţă, ca o favoare deosebită). îl rugă, drept har, să-i lase vătăşia de vânători, odobescu, i 75/2S.
5°. Dar (acordat in semn de bunăvoinţă, ca o favoare deosebită); cfr. prinos. (Construit cu acuz. dublu) Har le (= cărţile) împarte pre la... biserici (a 1702), ap. GCR. I 344. | Pig. Harul sacramental. marian, na. 162. Nilul... varsă bogatul său har.
c.	negruzzi, ii-284/2. # f A da în har = a da în cinste, a dărui; a acordă. Iertăciunea păcatelor...
i	se va da în har pren Isus (a. 1607), ap. GCR. i 39, cfr. pann, e. ii 11. | f A luâ în har = în deşert, în zălud (mardarie, l. 3809), în dar (cfr. zadar). Numele Domnului Dumnezeului tău în har să nu-l iai! CORESI, E. 622, cfr. GCR. I 40.
6°. f Beneficiu, folos. Ce har îm,i iaste să fiu împăratul pământului..., dacă viaţa mea, iaste aşă scurtă? calendariu (a. 1847), ap. GCR. ii 357.
7°. Mulţumită, slavă; cfr. graţie (iv). Toţi creştinii deaderă har (= aduseră mulţumită, slăviră; cfr. grec. x“Ptv Soovai) lui Dumneseu. mag. ist.
iv	284, cfr. coresi, ap. GCR. I 25, 27, 28. Har şi mare prieteşug de la dînşii va cunoaşte, cantemir, ist. 386. #fA cunoaşte (s. a şti) har cuivâ = a fi mulţumitor s. recunoscător faţă de cinevâ (cfr. gr. yâp:v e?8evcc. tiv:). Aşi plăteaşte Dumneseu cui nu-i ştie har de bine ce-i dă. moxa, 382/m. Nu gândi... că stăpânul nostru o să-ţi cunoască vr'un har pentru, astea toate, gorjan, ii. i 16, cfr. beldiman, o. 38, konaki, p. 31, pravila (1814), 78.
| (Şl azi, adesea în exclamaţia prin care exprimăm mulţumirea că în sfârşit s’a făcut ceea ce aşteptam de mult) Har Domniilui? (n.-grec; x“P:? Bsu>) = slavă s. mulţumită Domnului! pamfile, c. | în harul Domnului (n.-grec. el? xvjv x“Ptv 'co“ G»°&) = fără nici
o	cauză. Să le arăt eu pe cine chinueşte el în harul Domnului, reteganul, p. ii 57/36.
8°. Rost, rânduială, treabă (în expresia:) A şti harul unui lucru = a se pricepe la cevâ. Nişte babe bătrâne, care ştiu haru’ la pâne. marian, se. i.
27,	ion cr. iv 6. Iar ciocoiu’ dracului Ştie harul calului, sevastos, c. 317/1S, cfr. şez. iv 237/15, .v
[Plur. haruri. \ Scris şi: f ghar DOSOFTEIU, v. s. 184.]
— 358 -
HARABÂ
—	Cuvânt Intrat in limbă, mai Întâi prin biserică,
din paleosl. chari» « grec. x“Pl?) «gratia11, apoi direct din n.-grec.	Cfr.	harnic,	hărăzi.
mâii interj.
I.	Interjecţie care imită zgomotul produs:
1°. De mecanisme vechi, care nu mai funcţionează bine. Ceasornicul începu iar a hârăî—hărr! — apoi prinse a bate. sadoveanu, p. 112.
2°. De organele respiratorii, când sânt bolnave.
3°. De animale, cu deosebire de câni, când sânt întărâtaţi şi iau o poziţie ameninţătoare, rânjind din dinţi. [Căţeaua] face hârr. şez. i 298, cfr. gorovei, c. 57. Eu zic bâr, ea face hâr; aluziune la lupul vârît printre oi..., ca omul rău printre cei buni. ion CR. iii 341. Cfr. mâr.
II.	1°. Interjecţie cu care se zădăresc cânii (imi-tându-se hârâiala lor); p. ext. cu care se întărâtă oamenii unul asupra altuia. Azi hâr ( = se întărâtă), mânehaţ( — se încaieră)! N. A. bogdan, ap. TDRG.
2°. Interjecţie cu care se alunga alte animale, precu cum pisicile (HEM.3234/4), cioarele, etc. Cfr. bâr. târ.
Că(-i) hâr, că(-i) mâr (s. că hâra, câ mâra. Com.
i.	panţu) s. hâr încoace, hâr încolo: arată, cam ca ,c o fi tunsă, c’o fi rasă“, încercarea cuivâ de a scăpă, prin fel de fel de tărăgăneli şi vorbe, dintr’o încurcătură sau dintr’o situaţie neplăcută; vorbă multă fără a se puteâ ajunge la vreo înţelegere; cfr. hara. Că hâr, că măr, pace; sisa împăratului nu se puteâ dessice. ispirescu, l. 376. Că hâr, că mâr, bietul băiat nu se lăsă ; „ba că nu merg, ba că n’am furat nimic,păcatele mele“. delavrancea, s. 100. 0 fi tunsă? o fi rasă ?... Că hâr că mâr, ciobanii nu ghiciră, id. ib. 259. Hâr în colo, hâr încoace, — [neputându-se înţelege asupra prpţului unuicarde î&n]intrăomu’ntr’o crâşmă. sadoveanu, p. s. 16. Că hâr, că m,âr, i-a spus toată tărăşenia cum a înşelat-o dracu’. şez. iii 106/31. Că-i hâr, că-i mâr, şi de spus tot nimica nu spuneă. pamfile, J. i.
[Pronunţat de obiceiu cu rlung. | Şl: (cfr. hara) hâra.| Compus: (cfr. hara-para) liaia-pâra. And cănii: hâra-pâra — lâtrînd. pamfile, J. ii | Substantiv: f hâră s. f. = hârâit (de câne). Horo — contentio, allatratio, murmuratio. anon. car.]
—	Onomatopee. Cfr. hara, hor, li ur; hârâi.
mâk s. m. sing. v. bâră.
uAua interj. Interjecţie (de obiceiu repetată), prin care se imită zgomotul pe care îl fac cânii când latră; cfr. hâr. Toată noaptea câinii hara-hara = s’au dat, au bătut, au lătrat, pamfile, j.
iii.	Că-i hara, că-i para = că hâr, că mâr (s. v.). Că-i hara, că-i para, tot nu s’a ’nvoit. ibid.
[Compus: hâra-pâra = mare amestecătură, mare îpvălmăşală, mare batjocură, creangă, gl. (întrebuinţat in locuţiunea): a face (o) liara-para=a bate, a îmbucătăţi, a nimici ^z anne, p. iv 377), a îm-prăştiâ (Com. a. tomiac), a face bucăţi, a strivi, a spulberă, a aduce în mare neorânduială; cfr. hâr-tănî. Cu dracii de la boierul cela, ai făcut hara-para. creangă, p. 319. Dulăii... dădură deodată năvală asupra merindelor... şi... făcură o iama, o hara-para ne mai pomenită, gane, ap. TDliG. | Variantej (hara~\- bulg. parce „bucată11, cfr. ture. parca-parca „bucată de bucată11) liâreea-pârcea = iarnă, râs, cheltuială nesocotită. ION cr. iii 251 (în locuţiunea :) a face liareea-parcea --- bucăţi, hara-para. Lupul l-a făcut harcea-parcea, pamfile, c. [Ienicerii făcură] într’o clipă pilaf şi harcea-parcea pe toţi cei ce erau adunaţi acasă la hogea. N. a. boqdan, ap. TDRG. Harcea-parcea, Prin copacea; luşe, iuşe, Prin păiuşe? ( = Coasa), pamfile, c. 21,. (cfr. hartal — partal) hârta-parta, cu acelaşi înţeles. Să mi-l faceţi harta-parta;... să mi-l sfâşiaţi. ispirescu, l. 240; cfr, harpa-harpa]
—	Onomatopee.
iiÂiia interj., HÂit.V s. f. v. hâr.
makă s. f. I. 1°. Toux. 2°. Vieille femme (terme de moquerie). II. 1°. Pellicule. 2°. Gale (du rnou-toh). Poux.
I.	1°. (Med.; Banat, Bihor) Tuse rea, flegmă cu sânge (rev. crit. iv 144), tuse urîtă (Com. liuba), bădugă (HEM. 2869/,).
2°. Fig. Babă (ca termen de batjocură), băbârcâ. LB., cfr. gorovei, C. 305. Cfr. hârcă, ţj: l)e-a hâra: joc de copii (cfr. de-a baba). Cine [vrea să se joace] d’a hâra care taie vâna? delavrancea, s. 225.
II.	(Veter.) 1°. Un fel de mătreaţă a vitelor (oilor, viţeilor) pline de păduchi. Hâră — pielea ce se cojeşte pe vite. care e subţire şi subt care se ascund păduchii, un fel de mătreaţă care se face pe pielea oilor slabe şi care se împrăştie apoi prin lână (marian, ins. 481); bube scorţoase ce cresc pe subt lâna oilor (bugnariu, năs.).
2\ P. ext. a) Boala oilor care au astfel de mătreaţă. ii. x 429. |După dame, T. 68, oilor bolnave de hâră li se umflă urechile.]
b)	Păduche de vită. marian, ins. 481. | P. gene r. Hâră = păduchi mulţi, vârcol, v. | (La oameni) păduchi (în cap). Com. i. pavelescu.
c)	(Bucov.) Mătreaţă la oameni. MARIAN. Am atâta hâră ’n cap! Com. g. tofan.
d)	O boală de piele la oameni (vaida), rapăn (Com. a. tomiac).
[Şi: hâr s. m. sing. = mătreaţă în cap, tărâţă ion CR. vi 127, Iiiră, Iii re s. f. sing. = păduchi: L-a umplut hirea (Munt.). marian, ins. 468. | Adjectiv: hâros, -oâsă—(Bucov.) plin de hâră (II 1°). marian, ins. 481.]
—	Din slav. chyrl» „boală11 (cfr. rut chyrja, „boală11; pentru I 1° cfr. sârb. hir „oftică41, b'ilg. h?,rljo „muci11, hirkol „flegmă11). Cfr. hârlav. firav.
hakabâ s. f. Chariot, carabas. — (Mold., învechit) Căruţă mare de transport (de persoane s. mărfuri) trasă de doi cai s. două vito (creangă, GL.). Harabalele s. şarabanele sânt căruţe mari pe la moşii întinse; foarte puţini gospodari le au..., mai ales în Moldova-de-sus. pamfjle, i. C. 145, cfr. id. A. 140. Harabale aşternute... cuţoluri. I. ionescu,
C.	122, cfr. 215. Harabale încărcate cu grău. idem,
D.	197, cfr. alecsandri, p. p. 389/m, păsculescu,
l.	P. 32. Ne-o asurzit... în hardbaoa cea jidovească de la Roman, alecsandri, t. 400. Harabale cu pâne. creangă, p. 260, cfr. slavici, n. 329, zamfiubscd, r. 241. Aducea lână în harabale încărcate şi legate cu drucu’. şez. iv 18/,s, cfr. 195',,,. Când tună, el [Sf. Ilie] umblă cu harabalele cu popuşoi. n. iii 24. |j P. ext. (ca măsură) Cât intră într’o harabâ. O ha-răbâ întreagă aş fi în stare să mănânc, creangă, p. 210.
[Şi: arabă s. f. DICŢ. | Diminutiv: hărălruşcă
s. f. Găsesc un Jidan cu o hărăbuşcă. sandu-aldea, a. m. 124. | Alte derivate: (<turc. arabagy, idem) harabagiu (arabagiu) s. m. = căruţaş care duce eu plată oameni sau mărfuri, în căruţă sau harabâ, (creangă, gl); spec. căruţaş evreu (alecsandri, t. 1746). Venitul vătăjiei de arabagii (a. 1820). uricariul, ii 65/,, cfr. iv 206/20. Jupânu’ Solomonichi, harabagiul. alecsandri, t. 23, cfr. 51,400, c.ne-gstjzzi, i 237. Deşi... harabaua eră una din cele mari, a rămas vorba ca harabagiul să meargă pe jos. slavici, n. i. 329. Niciodată speţa cailor n’a suferit o mai straşnică mucenicie decât aici, din partea harabagiilor cu perciuni, care urcă greutăţi mari de mărfuri cu câte o gloabă, două. iorga, n. R. b. 204. Moş Nichifor eră harabagiu. creangă, p. 106, cfr, 100, 109, (cu adjectivul) (h)araba-giesc, -eâscă (pronunţ, -gi-esc) Vătăjăilor arabagieşti (a. 1815). uricariul, i 246/2„ (şi cu abstractele) harabagie s. f. = meserie de harabagiu, cărăuşie. Harabagia... e mai bună, că ai a face tot cu marfă vie.
HARABABURĂ
— 359 -
HĂRÂGICĂ
ckeangă, P. 107, (<turc. arabagilyk) f liarabagilâc (harabagilic) s. a. = dare pe care o plăteau hara-bagiii la bariera târgurilor. TDRG. Lei... 9000 ha-rabagilicurile din toate târgurile (a. 1827). uricariul, vii 107/,.]
—	Din turc. araba, idem.
HABABAiitiei s. f. v. arababură.
itAiiABÂcm s. m. v. harambaşă.
HARABAGIE S. f.
UAKABAfilIiÂC f,
HAKABAGIliC f S. a
hakabaoid s. m.
hăkăbob, -Ă adj. v. lirăbor.
HĂitĂBOit s. a. Vacarme. — Larmă, vociferări (barcianu), ciorobor (Banat). [DDRF. dă o formă suspectă: hărăbăr.]
—	Poate, identic cu hărabor (= hrăbor), cfr. rus. chrâboskij „lârmuitor“ şi „viteaz, curajos“.
hărăbvşca s. f. v. liarabâ.
harâc s. a. v. haraciu.
harâc s. m. şi a. 1°. Echalas. 2°. Bâton (avec lequel les bergers mesurent le lait). 3°. Jambage.
1°. S. m. Par (de stejar), lung (cam de doi metri) şi subţire, ascuţit la capătul care se înfige In pământ (într’o gaură făcută cu chitonagul), şi care serveşte mai cu seamă la ridicarea viei (legându-se de el coarda de vie cu un fir de mlajă), s. la proptirea arborilor tineri (costinescu) s. a plantelor căţărătoare, ca fasolea, etc.; cfr. dârac,pocie (pocă),’ hâpălig, par, cfr. l. IONESCU, P. 249, PAMFILE, I. C. 145, 216, H. IV 246, JAHRESBER. VII
82,	xii 119. Să deie seciuială... din haragii pentru vie (a. 1704). uricariul, iv 44/6. Tot din păduri se scot... ha/raci într’o cantitate considerabilă, i. ionescu, P. 70. Viile se mlădiau, încărcate cu ciorchini, pe aracii plecaţi puţin subt greutatea rodului. delavrancea, S. 215. Uzufructuarul poate luâ din păduri araci pentru vii. hamangiu, C. C. 135. Că de mine s’au legat, Ca fasola de harag, sevastos,
C.	133/6, cfr. şez. I 74/26. C’a făcut făsuiul fus Şi nici haraci nu i-am pus. teodorescu, p. p 315, cfr. alecsandrt, p. p. 359/0, şez. 138/28. Viţa ce se urcă pe harac în sus. zanne, p. i 307. Fasole de harag. H. x 581, pamfile, a. 183, 185, cfr. i. ionescu, c. 80. 4£ (Ca măsură de timp) Erâ soarele de un harag, pamfile, j. i (cfr. de o suliţă).
2°. (Păstor.) Hârag = un băţ rotund sau în muchi, cu ajutorul căruia ciobanii măsoară cantitatea de lapte pe care o dă o oaie la mulsoare, însemnând prmtr’o crestătură (numită bârc) până unde a intrat acest instrument, introdus vertical într’an anumit vas de lapte. Cfr. viciu, gl. Sărac —ţane, un lemn crestat, cu care măsură ciobanii laptele când imbrânzesc oile. H. xvii 95.
3°. S. a. (învechit) Unealtă de tras linii spre a scrie drept (costinescu), lineal (polizu). | P. ext. Liniile s. spaţiul între liniile unei hârtii liniate. Scriind-o [jalba] vreo două sile, pe hârtie Leon şi cu harag larg. v. a. ureche, ap. TDRG.
[Şl: hartig s. in., hărâg s. m., hărăc s. m. LB., arac s. m. teodorescu, p. p. 121, 217, 226, 276, şez. iv 42, arag' s. m. h. iii 13. | Diminutiv: hă-răgel s. m. Din copăcel ’n copăcel Se suie pe hâră-gel? (—Fasolea) gorovei, c. 140. | Verbe: hârăci lVa trans. = a pune pe haraci, a sprijini cu haraci, a împără (LB.), a bate haraci (pamfile, j. i), fig. a bate (ib.). A hărăci via. h. ii 165, cfr. 272, IV 115. Să mergem, să-l [= făsuiul] hărăcim. teodo-rescd, p. p. 315, hărăgl IVa. LB. A hărăgi via. pamfile, j. I, H. xii 114, Hai, mândro,... să hărăgim... Eu să hărăgesc din deal. alecsandri, p. p. 359, ion cr. I 22. Hărâgit=pooit şez. II 42b/33, arâci IVa. teodorescu, p. p. 121; (cu abstractele) hărăcit
s. a. (h, ii 58, 193, iv 83, xi 267, xii 19) —punerea haracilor(H. xvi 3), legatul corzilor (h. ii 219), cercuitul viei (h. ii 11), ridicatul viei (h. xii 225), hărăgit s. a. ion cr. i 22, H. II 243, iii 47, (a. 1773) uricariul, xxi 363/20, liărăceâlă s. f. Iîă-răceala se face cu cerc. H. ii 58; (<(n.-grec. '^asav.ovw, idem)-j-liaracosî lVa = a liniă, polizu, ( <n.-grec. XapHÎiu, idem) liărăxi (liaraxi polizu, liărăpsi ion cr. i 60, liărăsi alecsandrt, ap. TDRG.) lVa = a sacrifică (polizu), a luă sânge cuivâ, făcându-i o tăietură uşoară (operaţie care se face în unele regiuni copiilor în fiecare lună, până ajung vârsta de 15-16 ani, pentru a-i feri de moarte). Cfr. GRI-GORIU-RIGO, med. i 163. Eu te-am înfăşat, eu te-am legănat, eu te-am hărăcsît de spasmuri, alecsandri, t. 943, cfr. 13, 100.]
—	Din n.-grec. jrapdxc, idem 1° şi 3° (bulg. harâk ,,linie“).
HARACCIU f, HĂItieiiAK f, \ y ,	,
hărăckr f s. m.	/ «aiacin.
hârăci vb. IVa v. harac.
hăuăcî-başâ | s. m. v. haraciu.
HAUACILAIUSI f vb. IVa )	,	,
HARACILĂDIZIHĂ f S. f. / V' ,lareClu*
harâciu s. a. Tribut. — (învechit) Tribut, spec. tributul adunat din ţara întreagă, pe care îl plăteau Principatele româneşti în fiecare an împărăţiei turceşti; a fost introdus in Ţara-românea-seă pe la sfârşitul domniei Iui Mircea, iar în Moldova subt Petru Aron (1456); la început a fost de 2000 de galbeni în Moldova şi de 3000 (după tradiţie) în Muntenia şi a crescut mereu în cursul vremilor; p. ext. birul scos în ţară pentru plata tributului. Cfr. ŞIO., IORGA, CH. i. ii 150. Să-mfi] tremiţi haraciu. moxa, 381/37. Peloponisul încă l-au făcut să dea }iaraci. mag. ist. i 97/22, cfr. 307/,. Să-mi dea seama... de biruri şi de hara-ciuri (a. 1652). ibid. 127/21. Fiind dumnealui..., cu rânduiala iiaracilui, ispravnic şi strângător de banii aceştia (a. 1693). iorga, b. r. 427. Au plătit în tot anul haraciul. bălcescu, m. v. 597, cfr. filimon, C. ii 66. Teseu îl va scăpă de un haraciu ruşinos, ispirescu, u. 117/î6, cfr. odobescu, i 119/6. Ţar a-i suptă de haraciu. coşbuc, f. 13. La greu haraciu că-lpuneâ. teodorescu, p. p. 670, cfr. 552*\ 676, mat. folc. 133, păsculescu, l. p. 209.
[Plur. -raciuri. | Şi: hărăciu s. a. dosofteiu, ap. TDRG., ariciu s. a. Dă araci nu sâ plăteâ: De araciu turcesc (Vâlcea), şez. iii 212/21, har,ic, harâg s. a. Să strângem harac Un mândru colac, marian, nu. 171. Tânărul nostru ’mpărat Alt harag nu vrea să tea. sevastos, n. 121 /3S, cfr. 170/,, c. 160/1S, vasiliu, c. 33. | Derivate: ( < turc. haraegi, ha-raggi, idem) haracciu s. m. = funcţionar însărcinat cu strângerea haraciului. ŞIO. Să nu se supere de către haraccii (a. 1802) ap. TDRG., (cfr. bulg. haracar) f hârăcer (f hărăceâr, f hărăger iorga, S. D. xii 5*) s. m. — haracciu. Hărăcerii şi alţi sa-beţi (a. 1774). uricariul, vi 439. Hârăcearii dupre marginea Dunării, mag. ist. iv 122/,,; (<turc. haraegi-basy) f hârăci-başâ s m. = cel mai mare dintre haraccii. Au luat seama şi hărăci-başii. MAG. IST. IV 122/9; cfr. ŞIO.]
—	Din turc. harac.
habacosi IVa v. harac-.
uakactib | s. a. v. caracter.
harâg s. a. v. haraciu.
harag, hăbâg, mAuĂgei. s. m. v. harac2.
HĂKĂGI2R f s. m. v. haraciu.
HĂ RĂGI vb. IVa v. harac2.
hărăgică s. f. (Bot.) Nume de floare (nedefinită). H. I 57. Mai ales la plur.: hărăge'le H. x 141, hărăgeli h. i 235.
IIÂRÂl
— 360 -
HARAM
—	Probabil derivat din harag = harac2.
HÂttii vb. 1Y.
A face hâr (v. c.):
1° (Despre mecanisme stricate) Ornicul vechiu începi& să hârâe lung-lung, apoi prinse a bate ceasurile. sadoveanu, P. 103, cfr. 112. Caterincile, miorlăiau şi hârâiau, de par’că se mâncau cânii şi mâţele în ele. n. n. beldiceanu, săm. iii 262.
2°. (Despre organele respiratorii, cfr. hâr căi) Gâtul ce-i hârâe fără de sânge, coşbuc, 154/42. Şi'n coşul pieptului îşi auzea răsuflarea cum hârâe. vlahuţă, ap. TDRG. Hârâiă ca un piept bolnav. N. n. beldiceanu, săm. iii 265. Tusa măgărea-scăde care tuşeşte omul ori copilul, până se astupă în gât, beleşte ochii şi hârâe ca porcu’ când îl tai. şez. IV 30/,,. || (Despreţuitor) A vorbi cu dicţiune urîtă, neclară. Ţiganii... Din gură şi hârâiră: „Sfinte apostole,...“ teodorescu, p. p. 2G3&.|| (Despre unul care doarme, cJ'r.' hor ăi) Hârâe boieru’ ca zăvodu’..., doarme dus. alecsandri, t. 939. )) P. ext. Hârâiu = tră.esc greu. pamfile, j. ii.
3°. (Despre animale), cfr. mârâi.
a)	Despre câni. Herejesk = allatro. anon. car. Dulăul din fundul curţii hârâe, în lanţ. sadoveanu, p. 81. Cânii hârâe la ea. alecsandri, p. p. 372b/t, cfr. şez. 11 118/u iv 236/5, v 131/n, marian, ins. 469, v. 23, sa. 248, zanne, p. 514, H.
I	99, ix 510, x 15, 356, 499, xu 139, 288, xvi 226.
| Pig. Nu hârâi = nu vorbi cu răutate, ca un câne. ION CR. ni 341. |j Refl. A se încaieră. S’au liârâit (îneăierat) cănii, muscel, 60.
b)	Despre lupi. Lupul începu să hârâe. şez. v 158/,!, cfr. x 66/23.
c)	Despre urs. Ursul... hârăiă cătră cătane... mera, l. b. 112.
4°. Trans. A întărâtă, a zădărî. LB. |[ Refl. Mă hârâesc cu cinevâ — mă ciondănesc. LB.
5°. Intrans. A târî. pamfile, c. (cfr. hârâiş). || Refl. A se târî. [Către vizitiu] Nu vesi cum te hârâi prin toate pietrele ? zamfirescu, ap. TDRG.
[La stamati se dă înţelesul „a scoate (apă din râu)“, iar la pamfile, c.’ „a ciodăni, a tocmi". | Rar vb. IYaLB., marian. | Şi: hârăi vb. IV. | Adjective: liârâît, -ă = care hârâe, stricat, hodorogit. Hâ-râită, noduroasă stă... râşniţa veche, eminescu, p. 192, hârâitor, -oare. | Abstracte : liârâît s. a. Cu un hârâit greu, ancora căzu la fund. dunăreanu, ch. 199, hârâială s. f. = bâzâială, tuse din piept; traiu rău în casă, neunire: Ai auzit ce hârâială are în piept ? Nu iese în primăvară! A intrat hârăiala între ei, nu a semn bun! boceanu, gl. Acest glas.... erâ slab, năbuşit, tăiat de tuse, bolborosit într’o hârâială. delavrancea, s. 188. Un gemăt adânc de gâtlej, urmat de un fel de hârâială. zamfirescu, ap. TDRG., (ad 1°) hârâitură s.
f.	De la toate stârvurile cu hârăeturi şi cu clănţue-turi ne probozesc, cantemir, ist. 339. Mârâiturile [cânilor) celor mai aprigi care se sfădeau. Gane, ap. TDRG. | Instrument: liârâitoâre s. f. = jucărie de copii cu care se produce un zgomot hârâi-tor; cfr. scârţâitoare, clâţnpănitoare,zbârnâi-toa,ro..Fluiere şi hărăitori. delavrancea, S. 219. | Adverb: hârâiş = târîş. Băieţii... dimineaţa... se suie pe deal şi se uşazăpe un băţ de teiu..., şi, cum-pănindu-se, se dau hârâiş până ’n vale. Băţul alunecă din pricina rouăi. pamfile, j. i 333, (-J- hâr-măr) hârâiş-mârâiş = cu greu. id, J. ij
-—Derivat din hâr; cfr. hârcăi, hurui. (Cfr. ung. herregni „knurren wie ein Hund“).
hâbâiâi,ă s. f. v. hârâi.
_ uaraijkân s. a. Vacarme.—Zarvă, zgomot mare. Începuseră să urle şi să facă un haraiman de se cutremură pământul, rădulescu-codin, l. 49. Pe la miezul nopţii îl scoală un haraiman de oa-
meni, care mai de care mai încornoraţi. ION CR.
I	77. Cfr. harhăt, hărmălaie.
MÂUÂ5Ş adv., MÂRÂiTolitE s. f. v, hârâi.
ha răi, s. a. (Comerţ) v. arar1.
hahalise s. f. plur. — (Termen glumeţ) Picioare, gaibe, gionate. S’a întors [berbecele] cu ha-ralibele ’n sus. viciu, GL. 28.
HAitim s. a. 1». Gain illicite. 2°. Bosse, animal qui ne vaut pas grand’chose.
1°. Lucru (mai cu seamă bani) luat pe nedrept, în jaf, cu hapca. Telechi Mihaiu, carele pururea râvnea haramurile, pe prinţul... la atâta l-au adus, de au oprit pe trimisul Doamnei, şi au luat banii cu toate celelalte de la dînsul. şincai, HR. _ iii 168/,. ţj: Haramul harain se face = (de) liarain vine,
(de) harain se duce = lucrul câştigat pe nedrept se pierde precum s’a dobândit, jaful jaf se face.
Cfr. zanne, p. v 321-322, ion cr. if 247, 302, iii 53. N’au dat vreun bănuţ..., şi bine s’au şi întâmplat, pentru-că haramul haram se face. şincai, HR. ii 308/t3. Banii căli cu nedreptate câştigaţi carii i-am pus, După cum haram veniră, astfel şi haram s’au dus. pann, p. v. ii 80, cfr. contemporanul, ii 730. De haram (mai rar: cil harain s. nădejde, ap. TDRG.) = pe nedrept (pamfile, j. ii), de geaba, de pomană (Com. i. grAmadă, cfr. alecsandri, t. 1762). Băzăşia mea care mi-ai mâncat-o de haram cu cărţi mindunoase. alecsandri, t. 1585, cfr.
546. (în opoziţie cu halal de = ferice de...) Iiaram. de = vai de... Haram De-al tău suflet, motănime, nepostind postul cel mare. eminescu, n. 44. Haram de capul vostru! De n’aş fi eu aici, aţi păţi voi. creangă, p. 310. Haram că... = păcat că... Haram că-i însurat. Văd că mănâncă tot ca un burlac. s. nădejde, ap. TDRG. Curat, hăram că-şimai dau de oameni nume. contemporanul, ii 69. Copilul numai ce mănâncă e halal, ce îmbracă e haram, cfr. halal. A mâncâ liaram = a face un lucru s. a vorbi vorbe fără de rost, de clacă. Mănânci haram [spunând că am primit toată leafa]... N’am luat nici o leafă! alecsandri, t. 1546. Nu mâncâ haram [încercând să mă sperii cu gerul tău] şi spune drept, tu eşti Gerilă? creangă, p. 240.
2°. Termen de batjocură pentru vite păcătoase (p. ext. pentru oameni), cfr. boală, boaită, bi-jog, gloabă, mârţoagâ, şcorlă. Cfr. creangă, gl., H. x 354 (bou), xu 569’(cal), com. a. tomiac. Hăis, ţa, Liftene ! hăis, ţa haram de plug! alecsandri, p. ii 233, cfr. creangă, p. 320. A dracului hărămuri! [caprele], contemporanul, i 14 cfr. 199, 851, ii 691. Poate ai vite stricătoare, că livada ta cu păpuşoiu e plină de nişte haramuri. sbiera, p. 269. Neşte hăramuri de Ţigani, reteganul, p. iv 24/g, cfr. N. rev. R. ii 224, 226. Un haram de vacă. şez. i 283/,,, cfr. ni 15/s, 189/24, IV 17/,.,. Ar puteă să-i ducă haramu’ ceala [de măgar] pe-amândoi. ib. V 41/,,. | (-Cu înţeles colectiv) Atâta haram de câne! reteganul, p. iii 40/26.
[Şi: hărâm s. a. (plur. -ramuri şi -rămuri), aram s. a. Fuge din pungă’n pungă banu’ dă
aram. jipescu, o. 95. Orice cetate-şi surpă armn-----
averea şi viaţa vecinilor, idem, ap. ŞIO. | Deji-Vate: harâncâ, hărâncă s. f.: nume de ocară^ce se dă unei femei rele, nemiloase (Com. reteganul), Xantipâ. Ne-ajunge hăranca! id. P. I 40/33, cfr. 36/18, 48/10, iii 29/,. Are o harancă de nevastă, numai să nu-i moară multe înainte! pamfile, a., haram-giu s. m. = om nelegiuit, fără de milă. Cfr. ŞIO., TDRG. Sturzule, Haramgiule; Tu beşliule! marian,
o.	i 267, (cfr. turc. harami „tâlhar") harainin (cu pronunţ, dial. haramnin) s. m. = lotru, hoţ, haiduc; om fără de milă. Cfr. creangă, gl., ŞIO.Noroc... că nu m’a prins melianul şi haramninul de Trăsnea! creangă, a. 68. Haramini levinţi, odo-
HARAMBAŞ
— 361 —
HĂRĂŢI
bescu, I 89. Voi vitejilor, haraminilor! alecsandri, p. P. 65/4. JHLaramin de Dunăre, vasiliu, C. 24, (ofr. harapină) haramînă s. f. (aramin s. m. TDRG., aramină s. f.) = fiinţă proastă, ticăloasă, de nimic; cuvânt de batjocură dat Ţiganilor. Voi dihănii, haramine Burduhoase şi ’ndrăcite. contemporanul, iii 294, cfr. I 235. Mi-au zis haraminele [lăutarii, tip. haramidele]... două sile. luc. iii 363n t hârămiic s. a. = bandă, ceată. Un hărămuc de ostaşi (a. 1821). ŞIO., haramlâc s. a. De haramlâc == câştigat prin mijloace necinstite, rădulescu-codin. De haramlâc a fost, de haramlâc s’a dus. ib.]
—	Din turc. liaram „lucru oprit“. Cfr. harambaşă.
HARAMBAŞ, HARÂMBĂŞ, V haramh„să
HĂRĂMBÂŞ S. m.	/	V' naiamba?a’
harambaşă s. m. Chef de brigands. — Căpitan de hoţi s. de haiduci. Harambaşă de haiduci, păsculescu, l. P. 278. Harambaşa mi-o ascultă, mat. folc.- 168, cfr. reteganul, tr. 36/^ [Accentuat şi harambaşă. TDRG. | Şi: harambâş, hărămbăş s. m. LB., LM.’ liarâmbăş s. m.: nume de câne. h! xviii 140, arambăşă s. m. Arambaşă de voinici, teodorescu, p.. p.’ 627, arămbâşă s. m. jahresber. iii
313,	arimbăşă s. m. Arimbaşa m’o auzi. burada, ap. ŞIO., harabâciu s. m. Că pe voinici îi strângea, Dar un harabaciu n’aveă. teodorescu, p. p. 585b, cfr. 586. | Abstract: harambăşie s. f. = funcţiunea de harambaş, (în glumă -f- beţie) harambeţie s. f. La poteră nu căutaţi ; Banii să ni-i numărăm, îmi Piperea [harambaşa] bani să-i dăm, Să-i plătim harambeţia, Să-i mulţămim vitejia, reteganul, TR. 40/, 6.]
—	Din turc. haram-basy, idem.
harambăşie, harambeţie s. f. v. harambaşă.
HARAMGÎlj, HAKAllÎDÎ S. m. \
haramijsA s. f.	jv.	haiam.
MARAMixi vb. IVa = fărâmiţă, a rupe în bucăţi (mai ales pânza). Com. G. nistor.
hakamiAo s. a. v. haram.
Haramtutcri s. a. plur. Mărunţişiuri (?), ca-trafuse(?). A plecat cu căţel, cu purcel, cu totul, mă rog, câte haramtuturi, toate le-aveă cu dînsul in căruţă, pamfile, a.
hărămuc f s. a. v. haram.
hărână s, f. (ş. d.) v. hrană.
HARÂncĂ, hăuâncă s. f. v. haram.
HARÂNC! s. a. Cloche. — (Ban., ungurism) Clopot. Harangu’ mereu trăgea, pop., ap. GCR. II 344. [Şi: (Bihor) harâng (plur. -rânji) s. m. Hareng — câmpana. anon. car. Ş-o tras harânjile. jahresber. iv. 305, liărăng (plur. -ranje) s. a. Lu’ Vă-lean hăranje-i trag. alexici, l. P. l90/8. | Derivat: « ung. harangozo, idem) hărăngăzău s. m. = cel ce trage clopotele. Herengesci.f—ca.mpa.natoî. anon. car.]
—. Din ung. haraug.
HARÂNG s. m., hăhăisg s. a. v. harang.
harap s. m. (ş. d.) v. arap ş. d.
hâra-pâra adv. v. hara.
hâra-pâra interj, v, hâr.
harâpţîic s. a. Fouet. — (Mold., Bucov.) Biciu mare, împletit (şez. iii 180/24), de cânepă sau de piele (pamfile, j. i), cu codărâştea scurtă şi adesea cu pleasna de mătasă în vârf ca să pocnească (s. plesnească) mai tare; corb ac, scor-
bac (marian, se.. i24, cfr. pamfile, i. c. 51, 212); cfr. biciu. Cu harapnicul mână boii plugarii de la plugurile boiereşti; [cu el] pocnesc cei ce merg cu uratul în seara spre Sf. Vasile. creangă, GL. Un voinicel călare... mănă [caii] c’un harapnic. alecsandri, p. ii 286, cfr. contemporanul, iv
303.	Surugiul... pocni din harapnic, sadoveanu, m. 179, cfr. russo, s. 19, creangă, A. 41, i. ne-gruzzi, ni 58, sbiera, p. 75/30, 125/aft, şez. m 183/,,,
iv	118/25, i. ionescu, d. 533, sevastos, n. 202/26. [Şi: arăpnic s. a. DICŢ.]
’— Din pol. harapnik s. rus. arapnikt, idem.
HĂRĂrsi vb. IVa v. harac3.
harâr s. a. (Comerţ) v. arar '.
harâs s. a. (Comerţ) Laine de couleur.—(Transilv.) Lână de merinos colorată, streme. viciu, gl. 80. Cătrinţa... făcută din lână, cusută cu ha-ras. moldovan, ţ. n. 68. || P. ext. Stofă de lână. Cfr. h. xvii 152. [Nu putem şti dacă har as, citat de ŞIO. din nişte tarife din sec. xviii şi hares la filimon, c. ii ’ 598 sânt acelaşi cuvânt, sau sânt numai variante ale cuvântului hareâ, precum crede Şâineanu.]
HĂRĂsi vb. lVa v. harac2.
hărăsî t vb. lVa v. hărăzi.
harasla»isî t Vb. JVM Uarecin
HARASLĂDISMÂ t s. f. / v- liaieciu-
hărăţ f s. m. 1°. Tirailleur, escarmoucheur. 2°. Brave. — (Mold.)
1°. (Armată) Luptător din ceata celor însărcinaţi de a deschide lupta cu duşmanii sau de a opri duşmanul prin mici încăierări, cfr. alecsandri, p. p. 69. Se agiungeă hărăţii din oastea lui Răsvan-vodă cu oştile ţerei. n. costin, let. i a. 115/?. Eşeă hărăţi din oastea moschicească şi de la noi... de sehără-ţeă până ce au însărat. neculce, let. ii 355.
2°. P. ext. (De-oare-ce aceşti luptători se alegeau dintre cei mai curajoşi ostaşi) Viteaz, erou. Simon şade în scaun ca un ghărăţu gata de războiţi. dosofteiu, V. s. 151. Veniră furnici, turburând pre nevoitorul ghărăţu [e vorba de un pustnic]. id. ib. 209. Ghărăţu viteaz, id. ib. 196,3.
[Seris si: ghărăţu, hărit s. m. m. costin, let. i 218/s.]
—	Pare a fi o formaţie postverbală din hărăţi.
hărat f s. m. (Ornit.) v. lierete.
HĂuĂ’l’ÂG s. a., HĂKĂ’i’EÂiiĂ s. f. v. hărăţi.
hărăţi vb. IVa. 1°. Escarmoucher. 2°. Exciter, harceler.
1°. f (Armată) Refl. A se încaieră la harţă (1°), a se angaja la luptă cu hărăţii. Au sosit străjik tătăreşti..., cu carii harăţindu-se..., au înfrânt... pre Tătari. M. costin, let. i 239/22, cfr. ll9/8. Nu se băteâ tem,eiul oştilor, numai aripile se hărăţeă. NECULCE, let. ii 283/6, cfr. 244/H, 355. || Intrans. Stăpânii să hărâţească, Şi slugile să-i privească. alecsandri, p. p. 198 b.
2°. P. ext. (Construcţia: a hărăţi pe cinevă s. a se hărăţi cu cinevă) A nu-i da pace cuivâ (spec. unui câne. Com. a. tomiac), a zădărî, a sumuţâ, a întărâtă cânii prin ameninţări cu băţul, prin aruncare cu bulgări (pamfile, A.). Când mă hă-răţeşte cineva, atuncea-s ca şi turbat, sbiera, p. 8/,. Au început a-i zădări, a-i hărăţi,. a-i smomi să vorbească, id. ib. 149/34, cfr. 150/18. Ea a şăgui cu tine, a vorbi, s’a hărăţi, dară tu să nu-i zici nimica rău. id. ib. 150/30. Hărăţesc printre garduri cănii. LUC. III 344.
[Abstracte: hărăţît s. a. Aoem dar de hărăţit (— de luptat), alecsandri, p. p. 198/,, Scapă di hărăţitu’ cănilor., şez. IX 77, hărăţcâlă s. f. Zmeie
hărăţ/e
— 362 -
HÂRB
se iau la harţă... cu buzduganele; acea hărăţeală zm,eiască se numeşte tunet şi fulger, ap. HEM. 190. Flăcăii... se reped să ia zestrea... Copilele... îi resping... După mai multă hărăţeală... marian, nu. 568, f hărăţîe s. f. = vitejie. L-au îndemnat cătră hărăţîia nevoinţei aceştiia. dosofteiu, v. S. 215, (hărăţi-\- harţag) hărăţăg s. a. (plur. -ţaguri) —provocare. Nu intră în obiceiurile mele de a răspunde la asemine hărăţaguri. alecsandri, t. i xxiii.]
—	Pare a derivă din ung. lierecelni „a calcă (cocoşul pe găină), a cocoşi1', care subt varianta hergelni are, afară de acest înţeles, şi pe cel de „a zădărl, a sumuţă, a întărâtă." Mai târziu el pare a fi fost apropiat (în înţelesul 1°) de harţă, hărţui. Cfr. A. Scriban, Arhiva a. 1912, no. 4.
HĂ.KĂŢÎK f s. f. v. hărăţ.
hâkâc, hâkâu s. m. (6rnit.) v. herete.
HAiuxi. hAkăxî vb. lVa v. harac2.
hărăzealA s. f. v. hărăzi.
HÂUĂ7.Î vb. lVa. 1°. Donner, accorder. 2°. Dâdier.
1°. A da (in semn de bunăvoinţă) în dar s. in cinste, a dărui, a lăsă ca dar, a face o donaţiune, a acordă (un drept, privilegia, etc.). Hărăzit-au locuri Domnii cei vechi a boeri, a slujitori. N. costin, let. ii 94/32, cfr. i a. 27/,,. Le-au hărăzit toate privelegiile. e. văcărescul, ist. 25o/2J, cfr. 247/.,0, uricariul, i 128/,,, vin 127/c, x 18/]5. Boierilor hărăzeşte domnia ţării, beldiman, t. 431. Darul fecioriei este hărăzit numai făpturii omeneşti. PISCUPESCU, O. 101, cfr. 142. Mai hărăzeşte-mi un minut, marcovici, C. 120/„, cfr. 21/,, 51/10, 72/6,
82/,8, D. 448. Vlad Dracul.... hărăzeşte boiarilor...
trei sate. hasdeu, ist. 11. Ponrta... îi hărăzi... o constituţie. C. negruzzi, I 278. Decoraţia ce-ţi hărăzesc. alecsandri, T. 1116. Hărăzi lui Mahomet Socoli carte de mazilie pentru Petru Şchiopul. odobescu, i 151 /8, cfr. iri 293/I8. Procentul capitalului ...hărăzit spitalului, i. ionescu, d. 109, of'r. marian, T. 147. Fundamentele politicei naţionale hărăzite de la divanurile ad-hoc. maiorescu, d
ii	14, cfr. I 48. Să-i hărăzească titlul de baş-boier.
i.	negruzzi, i 416, cfr. ir 24. Le-a hărăzit Dumnezeu aşă mândrefe de fată. şez. ix 1. | (Complementul e omul; darul se arată prin1 prep. cu) învăţătura ştiinţelor...îl hărăzeşte cu multă ispitire
(a. 1765). uricariul, I 272/2. Cu cinste te-am hărăzit. teodorescu, p. p. 516.
2°. A dedică, a destină, a închină, cfr. a afierosi. La Carpaţi mi-am adus jaf ea, Lor am vrut s’o hărăzesc i. văcărescu, p. 3',„. O fântână hărăzită dumnezeului Panie. beldiman, n. p. i 37, cfr.
28.	172. Vremea ce se află subt stăpânirea noastră
o	închinăm deşărtăciunii, cu hotărîre însă de a hărăzi înţelepciunii pe cea viitoare, marcovici, C. 30/î3, cfr. 36/,,. Morţi-,i... se hărăzeşte. KONAKI, P.
283.	li hărăzesc întunericului. C. negruzzi, ii 41/,8, cfr. I 214. O viaţă hărăzită numai binelui omenirii şi neamului românesc. M. kogălniceanu, arhiva r. i 3. | Spec. (Numai subt forma participiului) Hărăzit -devotat. Plătindu-i bine, îi aveă hărăziţi [pe lefecii], c. negruzzi, i 143.
[Şi: (suspect) f hărăzai vb. lVa Lt5. Forma liă-răs'l vb. IV* la DONICI, F. ii 11: Această fabulă chiar lor o hărăsesc, e mai de graba o variantă grafică decât un împrumut nou din n.-grec. ^/.ptCo». | Abstracte: hărăzire s. f. =dar, legat,donaţiune, dedicaţie. Hărăzirea numitelor priveleyhinri. ca-ragea, l. 93/,0. Aşăzământ... înzestrat cu hărăziri (a. 1828). uricariul, iii 32/,,, cfr. i 2o9/26. St'ânte hărăziri de ctitori, beldiman, t. 411. Hărăziri împărăteşti, ib. 41.'). Primeşte deci, stăpână, a mea mică hărăzire, c. negruzzi, ii 172/26, f hă-răzitiiră s. f. = hărăzire. Toate hărăziturile .. să le lase neclintite. N. costin, let. i a. 108/„, t hărâ* zcălă s. f. = donaţiune. Pentru episcopia de la Ira-
dia... deteră lui această hărăzeală şi dar. pravila (a. 1652), ap. murnu, GR. 28. I Adjectiv: hărăzitor, -toâre. Dum,nezeu, hărăzitoriul de milele sale.... n. costin, ap. GCR. ii 2.]
—	Din paleosl. harizati (-( n. grec.-/ap'Cio) „a dă-rui“.
hăkăzuÎ f vb. IVa v. hărăzi.
hârb s. a. 1°. Tesson. 2". licuelle. 3°. Coquillage.
1°. Bucată dintr’un vas (de lut, sticlă s. metal) spart; blid, vas s. oală spartă, spărtură, ciob, breanc; spec. un fund de oală spartă, în care se pune uleiu, calaican, etc. (creangă, gl.) s. se întrebuinţează ca opaiţ (cfr. şez. iii 83). Herb = testa. anon. car. Şi-i zdrobi ea neşte hârburi. dosofteiu, ps. 15. Lud lui un hârbu pentru ca să-ş rază puroile. biblia (1688), 363, cfr. dosofteiu, v. s. 95, mineiul (1778) 91 Vi, 186 l/2, GCR.
I	320. Hârburi de olărie. odobescu, ii 14a, cfr. uricariul, v 263/,6, x 182/S. Lumină cu mucul negru într’un hărb un roş opaiţ, eminescu, p.
192.	Hârbul cu calaican, cleiu şi tot ce trebue unui ciubotar, creangă, a. 82. (Jn hârb cu cărbuni. marian, na. 14. Hârb de oală părăsită, id. v. 201. Un hârb de oglindă, jarnik-bârseanu, d. 479, cfr. 423, reteganul, p. ii 20/24. alecsandri, p. p. 351/b, teodorescu, p. p. 274. Hârb de ceaun. şez. VI 76, cfr. iii 83/,,. || Pig. Fiinţă (s. lucru) de nimic, fiinţă istovită de puteri, ticăloasă, lepădătură. Ea care-i acuma hărb, istovită, iar el un leş, ei amândoi făceau planuri pentru viitor, contemporanul, v, 106. Hârbul dracului! Cum l-aş dupăci eu! i. negruzzi, iv 23. O casă numai hârb [=dărăpânată|. slavici, n. 17. ţţ Bâde hârbul de ciob (s. de strachină pamfile, J. ii s. de oală spartă), se zice când unul râde de altul pentru un cusur pre care l-are şi el. zanne, p. iii 574, cfr. pann, p. v. iii 127, păsculescu, l. p. 110. A face hârburi = a sparge, a sfărmă, a face bucăţi. A-i sfârâi cuivă cu hârbul = a-1 fermecă. şez. ii 101/,,.
2°. P. ext. Blid de pământ sau de metal (pamfile, I. c. 391), cratiţă (LB.), strachină sau farfurie (zanne, p. ix 317), vas pentru gătit bucate (h. X 7, 70, 410, 436). xntorci... toate hârburile din casă cu gura în jos. zanne, P. ix 318. Fărămiturile de hârb nou. ib., cfr. contemporanul,
iii	293. ţf: Şi-a găsit hârbul capacul, tioga dopul şi lelea bărbatul, se zice despre cei ce se potrivesc ‘ la năravuri, şi mai ales la căsătorii, când o muiere rea dă ppste un bărbat mâi rău, (mai rar:) şi-a aflat pre cinevâ care să-l înveţe minte şi să-l pună la locul lui. zanne, p. iv 150,’ cfr. pann, p. v. i 157, şez. ii 59.
3°. t Scoică. Cu hârburi (lemma: scoice) ascuţite îi potricăliră. DOSOFTEIU, v. S. 8, cfr. 33, 215.
[Plur. hârburi. | Diminutive: hârbuţ s. a. LB. Un hârbuţ cu cevâ de mâncare, reteganul, p.
iii	26/12, hârbşor s. a. polizu, hârbuşor s. a. TDRG. Augmentativ: liârboiu s. a. == vas cu care se duce mâncarea la câmp. h. xviii 21. | Colectiv (local): hârbâr s. a. = locul unde se află multe hârburi aruncate, mări an, hârbărie s. f. = mulţime de hârburi: Ce de-a hârbărie! id., liârbe-lişte=cevă fărâmat (vârcol, v.), car, plug stricat (pamfile, j. ii). | Verb: hârbul IVa— a strică, a preface în hârburi (creangă, gl.), a se uză (marian), a (se) hodorogi, a (se) învechi (pamfile, j.
ii), a (se) ruină (alecsandri, t. 1763), a (se) dăulâ, a deveni şubred (la sănătate), a (se) dărăpănă. Scoice tăioase, hârbuite. dosofteiu, ap. TDRG. Vin’, dacă vrei să te hârbuesc ca pe-o droşcă veche. alecsandri, t. 593. [Carul] mieu l-ai hărbuit de tot. creangă, P. 39. (Refl.) Corabia... să hâr-buise. drăghici, r. 29. V’aţi hărbuit cu toţii, numai eu sânt zdravăn, i. negruzzi, iv 363. Clavir
HARBAGIC
— 363 —
HARCA
(alecsandri, t. 780), clarinet (contemporanul, Vi 1), căruţ (c. negruzzi, ii 206/22), plug (şez. i 176, iii 156/30), hârbuit. Trăsură (alecsandri, t. 46), drâmbă (i. negruzzi, ii 99), ladă (eminescu, n. 21), casă (id. ib. 50, cfr. sbiera, p. 156/37), putinii (Creanga, a. 55), m.oară (zanne, p. ii 184), oală (marian) hârbuită. Putini hârbuite. CREANGĂ, a. 65. Când obezile se usucă, şina se clatină şi roata se zice că-i hârb uită sau cântă., pamfile, I. C. 129. Atât mai trebuia hârbuitei lui vieţi, vlahuţă, n.
87.	Ţi i pieptul hârbuit. CONTEMPORANUL, Vi 2. Om hârbuit — om a cărui sănătate e tare zdruncinată, h. xvii 177. | Alte derivate: liârWir, -ăadj., subst. (despre câni şi porci) care-şi vâră botul prin toate hârburile, obicinuiţi de-a lingă ri pretutindeni, (porci) care trăesc umblând dela casă la casă (Com. G. tofan); p. ext. (şi despre om) fără casă, hoinar; p. ext. obraznic, ca porcul (Com. olmazu), cutezător (cfr.
H.	ii 77), îndrăzneţ; spec. copil hărbar, vităhăr-bară = fără părinţi, crescut de alţii (boceanu, gl.), porc hărbar = blând (H. IV 53, 153, ofr. ix 89, xii 259), domesticit (Com. olmazu), slab (h. xvii 228). Câine hărbar fără stăpân, caragiale, s. 76/30. Nu e familie de %igan, care să nu aibă un porc, hărbar ca şi stăpânii. TEODORESCU, P. P. 134. (Predicativ şi adverbial) Nensurat... să umble prin sat hărbar. pann, p. v. ii 117. A crescut hărbar pi coleă, pi colea, bocea \'U, gl., hârbâreţ, -firiţa (philippide, PR. 153) adj =hârbar, -ă. [Bărbaţii] hărbareţi vor să fie. c. negruzzi, iii 16/8; cfr. id. ap. TDRG.; hârbeică s. f. (plur.-beici)— vas de bucate (h. xviii 308), tigaia de prăjit bucate a ciobanului (h. vi235),hârbleadă(ŢARA oltului, Iii nr. 21-22); (cfr. bulg. htrbel „hârb") hârbleâdă s. f. = orice vas, de pământ, de tuciu, de doage, care nu mai e bun pentru destinaţiunea sa, care e spurcat (ţara oltului, iii, nr. 21-22); fig. om hârbuit, nesănătos (h. xvii 175).]
—	Din bulg. lrhrb, idem.
harbagic s. m., hakbagicI s. f. sing. tant. (Bot.) = arpagic, costinescu, TDRG.
hâiibân s. m. (Bot.) v. harbuz.
HÂitBÂu. s. a.	şi	m., adj.	\
hâubake|, -AKIJ A.adj.,subst. [ v, hârb. HÂltBÂKilS s.	f.	J
HAKBATÂ s. f. (Bucov.) — cesiu.
■— Din ruten. harbata (pol. herbata, din lat. medicală herba thea).
hârbeică s. f. hârb.
haubee, adj. m. (în locuţiunea:) Harbel la gură = om care vorbeşte palavre, vâkcol, v. (cfr. gură-spa rtă, poate deci fi, la origine, bulg. hzrbel „hârb").
HÂRBELIŞTE,	HÂRBLEĂDĂ	S.	f.	)	...
’	>	v.	harb.
HARBOIIJ S. a.	f
HÂiuioitiE f s. f. v. hrăbor.
nÂRii.şoK s. a., HÂKBci vb. IVa v. hârb.
hahbujel s.	a.	v.	harbuz.
hâkbi şAk s.	a.	v.	hârb.
HAitiitJT, hahbOt s. m. (Bot) v. harbuz.
hârbuţ s. m. v. hârb.
harbuz s. m. (Bot.) 1°. Pasteque (Citrullus vul-garis). 2°. Citrouille (Cucurbita pepo).
1°. (Mold., Bucov.) Pepene verde, panţu, pl., LEON, MED. 41, CKEANGĂ, GL., ALECSANDRI, T. 1746, dame, T. 188. Fiiul la harbuz au nemerit. cantemir, ist. 130,	cfr.	GCR.	ii	200.	Să	mănânce
vro doi harbuji necopţi, alecsandri, t. 14. Am şl înjunghiat câţiva hărbuji într’ăles, de ne-am potolit... foamea şi setea, creangă, a. 127, cfr, i-i. x 464. Frunză verde du harbuz, şez. i 47/16, cfr.
47b/,„ ii 182b/25, iv 137/,,, vii 170, SEVASTOS, C. 49/15, 82/,,-, 149/,,, 176/j, 270/10, VASILIU, C. 68 Am
o	mănăstire verde cu călugări negri în ea?[Harbuzul cu sâmburii din el.] sbiera, p. 323/3o. | Specii: harbuz-vânăt (cu coaja verde-închisă), harbuz-dobrean (cu coaja verde-deschisă) TDRG. ^■4 /î sănătos ca uri harbuz — a fi gras şi frumos, cfr. a fi gras pepene, zanne, p. i 195.
2°. (Maramureş) Bostan (li), curcubetă (ţiplea, p. p. 58).
[Plur. -buji. I Şi: arbuz s. m. DICŢ., harbiiţ s. m. = bostan, viciu, gl. (cu noul singular:) harbut s. m. = bostan (Maramureş) jahresber. vi 75, (-)- bostan) liârbân şi hârgân (hergany anon. car.) s. m. = bostan. Adu un hârban să taiu la porci. viciu, GL. | Diminutiv: harbujel s. m. TDRG. | Adjectiv: harbuzesc, -eâscă adj. (numai în expresia:) Pere-harbuzeştv, v. pară. şez. v 68/h, pamfile, c. | Colectiv (local): harbiizârîe s. f. = loc sămănat cu harbuji(1),pepenărie, bostană (pamfile, a. 176). Au şezut lângă harbuzărie (a. 1808). GCR. li 200. Harbujii şi zămoşii de prin harbu-zării. alecsandri, t. 608, cfr. i. ionescu, d. 208.]
—	Din turc. harbuz, idem.
HARB UZĂRI 12 S. f.	\	hîll,bn7
HARBUZESC, -EÂSCĂ adj.J ‘
harc interj. Cuvânt cu care mânăm calul din dreapta, rădulescu-codin; cfr. hart.
harc s. a. v. arc.
harcă s. f. Soubassement. — (Dâmboviţa) Zidul clădit din piatră şi var, de o înălţime de 0,60 -1 m, intre temelia şi tălpile casei ţărăneşti, cfr. soclu. Cfr. dame, t. 99, pamfile, i. c. 424, h. iv 119.
hăkca adv., în expresia: a te da hârca — a-ţi face vânt cu scaunul, când te dai în scrânciob (jud. Bacău) ion CR. v 182. | Repetat: hârcă-hârcâ = de-a dura, rostogolindu-sa. Tu, ciobule, de sub pat, haid şi deschide uşa! Iar ciobul, care nu eră cu gura în jos, ., a pornit hârcă-hârcă prin casă. marian, SE. II 50.
Hârcă s. f. 1°. Crâne. 2°. Dagorne. 3°. P&pie (des oisons).
1	°. Craniu, scăfârlie, cfr. ţ eastă, t id vă. Ielele hăr-ca-i goală lăsase... De păr cu totul il jăfuiră. I. văcărescu, P. 350/jj. Vai de hârca unrle crier nu e. pann, ş. ii 28, cfr. p. v. i .87, 132. Cap de geniu, ori de vită — tot o hârcă scofâlcită. vlahuţă, p. 46. Fluture care poartă pe spatele său un desemn, ce are asemănare cu o hârcă de om. marian, ins. 270. Hârcă de cal. leon, med. 125. Le sta numai hârcile în vârfurile pârmacilor ion cr.
ii	230. Să-i cadă cosiţele, Să-i rămâie hârcele. mat. folc. 544.
2°. Cuvânt de batjocură şi de dispreţ dat unei babe bătrâne, cfr. băbârcă (LB.), baborniţă (zanne, p. ii 198). O bătrână hârcă sură. C. ne-gruzzi, n 304/,,. Lapicat şihârceicapul.creangă, p. 101, cfr. 66, 96, 97, mera, b. 235. O babă gârbovită. slabă, uscată şi zbârcită, fără dinţi în gură, bălăbănind din bărbie de hârcă ce eră. contemporanul, iv 504. O cloşcovenie de hârcă. şez. I 60/18. Hârca cea de mă-sa. ib. 89/sl. O hârcă de babă. ibid. U1/2S, cfr. I 61/4, creangă, p. 12, 101. BUD, P. P. 9. O hârcă de bătrână. RETEGANUL, P.
iii	12/,„ cfr. 13/3o. (Adesea, subt forma compusă:) Babă-liârcă s. baba-hârca. Să iaie de nevastă o babu-hârcă. sbiera, p. 280/32. ^ A face hârcă = a face de râs. ion cr. ii 79.
3°. O boala pe care o capătă bobocii când beau must de pe lângă gunoiu. marian, se. ii 268, cfr. (într’un descântec) şez. v 144/,.
HÂRCÂ-HÂRCĂ
- 364 -
HĂRDĂU
[Plur. hârci şi (âd 3°) hârca.]
—	în înţelesul 3° presupune o formă slavă *ckyrka, de la chyrb „boală11 (cfr. hâră). Tot din ideea de „bolnav, slab" (cfr. ung. herka „slab11) par a se fi desvoltat şi celelalte înţelesuri: subt hârcă 1° în-ţelegându-se, probabil, la început, nu craniul propriu zis, ci capul unui bolnav atât de slab, încât să facă impresia unui cap de mort. Cu acest cap île mort s’a comparat capul supt de bătrâneţe al babelor: babă hârcă = bibâ cu capul ca o hârcă (cfr. băbârcă p. 403a). Numai mai târziu s’a adus în legătură etimologică cu verbul a hârcâi, astfel încât la creangă, GL. cuvântul hârcă e explicat prin: „poreclă pentru babele care tot hârcâe, adică se înăduşe cu flegma din gât şi nici a tuşi nu pot, de slabe ce sânt". Cfr. şi polon, chirkj, „(om) prăpădit11.
hÂrcA-hârcă adv. v. hârca.
hârcâi vb. IV(l> 1°. Bâler. 2\ ficurer (une paroi).
1°. A răsurlâ cu greu, producând un zgomot răguşit şi hârâitor, cauzat de o iritare a organelor respiratorii (cu deosebire când sânt acoperite de flegmă); spec. a aveă respiraţia hârâitoare a tu-berculoşilor şi a celor ce sânt în agonie. Intrans. Herkeiesc—ronahos traho ANON. CAR. [Lăpuşneanul] căzu răsturnat pe spate, hârcăind [tip. hircăind] de turbare şi de mânie. c. negkuzzÎ, i 162. Cel ce este în agonie... hărcăeşte. marian, î. 35. (Despre vite) Vitele bolnave cîearmurare... hărcăesc. id., ap. HEM. 1713/,. | Trans. A hârcăit cel de pe urmă răsuflu în spitalul nostru, i. negrozzi, v 182. |j P. ext. A tuşi din piept, marian. | A scuipă. Com.
A. TOMIAC.
2°. A zgâria un părete râcâindu-lcu cevâ. barcianu. | A frecă (cu nisip), cfr. şur(l)ăi. Ia du-te, fa, de mai roade cele picioa,re cu, cărămidă, cu, năsip, hârcâe-le Une! ion cr. ii 179.
[Şl: hârcâi vb. IVa, hârcoi vb. IV (pronunţ, hâr-coni) Hârcoane = doarme greu. Ga. băn. | Abstracte: hârcâit s. a. Aud un grozav hărcăit... [Cânele] erâ în spasmele agoniei, c. negruzzi, i
62,	liârcâitură s. f. (plur. -turi). Hărcăitura de pe urmă. I. negruzzi, v 511, cfr. marian, v. 207, hâi'câiâlă s. f. Respiră greu, cu hârcâială ’n gât. şez. ix 147. | Alte derivate : hârcâilăs. m. =Mr-cân s. m. = unul care scuipă mult. Com. a. tomiac.]
—	Onomatopee înrudită cu hârâi şi cu hor-(c)ăi, care se găseşte şi la Slavi : bulg. hurkam „sforăiu11, hrakam „scuip11, sârb. hrkam „sforăiu, scuirv“ţ ceh. chrkati „a-şi drege glasul, a tuşi‘‘, rus. chrakatb, charkatb, rut. clmrkaty „a scuipă (flegma)11; cfr. rus. chorkatb „a frecă podeala cu nisip11, alb. gerhds „sforăiu11, arom. hărkescu.
hârcâială s. f., hâucâilă s. m. v. hârcâi.
HARoiif s. a. v. arcan.
marcat s. a., hAkcAtî vb. IVa v. horhăt.
mârcăjj s. m. v. hârcâi.
Hârca v, -Afadj. Begue. — (Slavonism) Bâlbâit, gângav, cfr. fâicav. Mihailhârcavulu. dosofteiu, v. s. 244.
—- Din paleosl. hraLavx, idem.
habce s. m. (Zool.) v. hărţ.
HÂKCKA-i'AUCiîA adv. v. hara.
hârcmia’ă s. f. Morceau.—Bucată (de mămăligă, etc.), atât cât poţi ţineâ într’o mână, halcă. creangă, gl. Scoţând o hrincă... din desagi... şi dându-ne... câte o harchină... creangă, ă. 31. O hurcliină de costiţă afumată, vlahuţă, ap. TDRG.
[Şi: Inirşchiiiâ (hrâşcliinâ TDRG.) s. f. Luând harşchina [de slănină] ’n spinare. CONTEMPORANUL, iii 785.j
hârciog s. m. (Zool.) 1°. Hamster (Cricetuş frumentarius). 2°. Bat.
1°. Specie de mamifer rozător din ordinul guzganilor, cu blană frumoasă; cam de 30 cm de lung, având două pungi mari de amândouă părţile gurii, în care îşi cară provizia (mai ales grăunţe) pentru iarnă în cuiburile sale de subt pământ; numit şl ciureciu. LL5., vaida, cfr. H. xvn 229. Să trăiască prin găurile pământului, ca cârtiţele şi ca hăr-ciogii. mera, b. 264.
2°. (Sălagiu) Guzgan, cloţan (k. XVIII 19, 295), sobol (= şoarece mare). H.' xvm 42, 268. Otrava hârciogilor (guzganilor), calendariu (1844), 67.
—	Din ung. liorcsiig, idem (1°). Cfr. hârţ.
hârcoi vb. IV v. liârcăi.
hârcotA s. f. Devergoniee. — Femeie cu purtare rea. rădulescu-codin.
mârdaiâş, hârbAtâş, i hârdău.
HAROAldie, 1IAKDAIU S. a. J ■
hardâls. m. (Bot.) Moutarde sauvage (Sinapis arvensis).— Buruiană (H. III 325, 437, VI 25, 80, XIV 436) numită şi muşta'r-ţigănesc (H. iii 14). muştar ■ săi b ate e (ibid. 444), muştar-de-câmp. Are seminţe negre (h. iii 444).
—	Din bulg. s. turc. lianlal (n.-grec. xapSoXt) idem. procopovici.
hârdĂu s. a. Baquet.—Va.s din doage de lemn, de obiceiu fără capac, cu două toarte s. mănuşi, prin urechile cărora se vâră un drug ea să înlesnească ridicarea şi transportarea lui (cfr. costinesco). Are diferite mărimi (6-8 cofe pamfile, c. 218, 5-6 vedre h. ’ ix 83) şi destinaţii, precum: transportarea de var, nisip, apă la zidiri (costinescu), de apă pentru casă (cfr. ciubăr şez. viii 88, h. vii 389); e întrebuinţat la mulsul (cfr. doniţă, şiştar. pamfile, i. c. 408) s. la ţinutul şi închegatul laptelui (cfr. putină H.
ii	80, 88, v 355, cfr. iv 10) s. la mustuitul, strop-şitul s. căratul strugurilor, etc. (cfr. dame, t. 80, pamfile, i. c. 218, h. ii 243, IV 246, v 278, ix 83, xii 225, xiv 72) s. la dusul bucatelor la câmp (h.
i	350, li 82, viciu, GL.); cfr. bădâiu, budăiu (1°). Toate hârdaiele cu mustuitură se varsă în streasă sau badan. i. ionescu, m. 371. Vedrele şi hârdaiele în care adunau ciobanii laptele, ispirescu, l. 397, cfr. reteganul, P. iii 83/4. Hârdăul de muls. sandu-aldea, d. n. 222. Cap ti’ ca hârdău,’ ăl de cinci vedre. şez. iii 28/18. || P. ext. Vas de lut în care se facs mămăliga, cfr. hârgău. Com.
A.	TOMIAC, G. TOFAN, VICIU, GL., I-I. XVIII 22. ţţ Hârdăul lui Petrache = arest, închisoare. L-am turnat la hârdăul lui Petrache. caragiale, t. 147/,.
[Plur. -daie şi -dao, -dauă mÂndrescu, ung. 164.
| Şi: ărdiiu s. ’a. poltzu, ârdftu s. a. HEM. 2221, liârdâiu s. a. ii. xvi 373, hănlau s. a., hârdău s. a, HEVf. 2221, hurdiuu s. a. = bădâiu h. xvii 233, hurdiiu s. a. LB., vaida, mÂndrescu, ung. 164, hurdoiu s. a. =bâdâiu h. xvii 100, viciu, gl. 17; liârgau s. a. (plur. -gaie, -găi ION CR. m 213, ii. iii 501, x 512, xu 555, pamfile, j. ii, com.. marian, -gaue) — vas (tigăiţă de lut cu trei picioare şez. vi
76,	zmălţuită şez. vin 87, blid ion cr. iii 213) pentru gătit bucate (h. x 77, 131, 509, xii 289, cfr. i 85), vas (de lut, cu două toarte şi mai larg la gură) în care se fierbe mămăliga, ceaun (viciu, gl., pamfile, i. c. 444, h. i 37, marian), oală mare pamfile, i. C. 392), în care se duc mâncările la câmp (viciu, GL.); p. ext. bucată de ceaun întrebuinţată la l'ript carne (ION cr. ii 80); p. gener. (la plur.) hârgaie == vase de bucătărie pamfile, j.
ii,	hărgaue — hârburi, oale mai groase decât înalte
HÂRDÂUŢ
- 365
HARPÂ
mândrescu, UNG. 164, harpii» s. a. = vas în care se fierbe mămăliga. VICIU, GL. | Diminutive: hâr-flăiâş (hftrdaiăş H. XI 401) s. a. = hârdău mic, vas întrebuinţat de’ciobani(H. iv 86); spec. deja teascului (dame, t. 80, pamfile, I. c. 222). Un vas de argint în forma unei mici gălete, unui hâr-dăiaş. odobescu, îl 189, Câte-un hârdăiaş de muls. sandu-aldea, SĂM. v 58, hârdftuţ s. a. (pronunţ. dă-uţ; plur. -uţuri) pontbriant, (în rimă) hârdâ-ior s. a. Ci cătaţi după cupţori, Că mai e d’un hârdăior. mateescu, b. 65.J
—	Din ung. hordo, idem (propriu „purtător11, trecut şi la Slavi, cfr. bernekeh, SL. wb. 385; forma cu g s’a născut probabil pe teren unguresc, prin fuziunealuihordd cuhorgas„încovaiat, strâmb").
hîkdăiiţ s. a. v. hârdău.
hâkdăzău s. a. v. hurduzău.
iiârdoâ interj. (Bucov.) Strigăt prin care se alungă, se depărtează berbecii, marian. Cfr. bâr (1°). [Şi hordoă Com. i. grămadă, hurdoâ h. i 58.] — Cfr. hârdoc.
hâri>6c s. m. Belier.— (Câmpia, Transilv.) Berbece. Unde duci hârdocii? viciu, gl. — Cfr. hâr doa.
hardughie s. f. Masure, ruine. —Clădire maro (şez. IX 148) şi deşartă, neproporţionată (ukica-riul, x 399/14), casă ruinată (alecsandri, t. 1763), cfr. şandrama; (fig.) ruină. (Despre om) Eră-bătrân ca hanu’ lui Vangheli... Cum s’ar sice, cam hardughie, alecsandri, t. 584. (Despre o trăsură) Hardughiile nemţeşti, iorga, n. r. b. 14. [Şi: ardu-vie f s. f. uricariul, x 399/,4, hnrdnhie s. f. ion cr. ii 18. | Derivat: liardughit, -ă adj. = ruinat (alecsandri, T'. 1745), istovit de puteri, zdruncinat, hodorogit, dăulat, hârbuit. Să vă fac acu să nebuniţi după mine, cât sânt de bătrână şi de hardughită? ALECSANDRI, T. 10.]
hardughit, -Ă adj. v. hardughie.
hareâ interj. Strigăt cu care se îndeamnă boii la mers. Hăi hareâ. ION CR. iv 131.—Cfr. hâreâ. hart.
HARiîĂ f s. f. (Comerţ) Sorte de taffetas. — Un fel de tafta groasă, cu ape. ŞIO. Hareâ de 14 coţi un leu (a. 1761). ib.
hâreâ intprj. Strigăt cu care se alungă oile. marian. Cfr. bâr 1°. [Şi: ireă interj, idem, (pronunţat cu r lung) COM. i. gramadă.] — Cfr. hareâ, hârdoâ, hart.
hâueăx s. a. (Bot.) v. hrean.
hăreâîî s. m. Petit-lait. — Zăral ce rămâne după ce se bate untul. Când bate untul, rămâne hăreanul bun ca băutură pentru tăiet setea la muncă. H. xiv 446.
harecîluî f vb. IVa v. hareciu.
hareciu interj., subst. I. Adjuge. II. 1°. Prix d’adjudication. 2". Adjudication. — (Turcism învechit)
I.	Interj. Strigătul cu care conducătorul unei licitaţii invită publicul să cumpere lucrul scos la licitaţie, sau cu care închide licitaţia asupra unui lucru. Tel aiul strigă îndată : sece galbeni fata judelui! cine dă mai mult? una, două, trei, hareciu! alecsandri, ap. ŞIO. O sută de lei maloteaua cocoanei E***. Areciu?!... Areciu?!... o dată... de două ori... cine dă maimult? filimon, C. ii 615. | P. ext. (La jocul de cărţi) Pungescu: (scoţând rapide o pă-
reche de cărţi, taie rapide un stos) Pe tţebuliţă?.,. hareciu!... stos! alecsandri, t. 404.
II.	(Cu funcţiune substantivală)
1°. Preţul pe care l-a dobândit un lucru la licitaţie. De se va vinde vreun lucru, cu, sultan-mesat, poate să adaogă la hareciu. pravila (1814), 91.
2°. Adjudicaţiune. Vechil la hareciul mesatului (a. 1812), iorga, S. d. vi 115. [Lucruri] vândute prin soltan-mesat, săvârşite prin hareci. pravila (1814) 83. A face hareciu (asupra cuivă) = a adjudecă (asupra cuivâ). Peste care nimene mai adăo-gând... S’au făcut hareciu în divan asupra d-sale. uricariul, xvii 95, cfr. xiv 54.
[Şi: areciu interj., subst. | Verbe: (cfr. turc. ha-raclamak, idem) f harecîlui (f areciui, f hareciui DICŢ.) IVa=a licită (alecsandri, t. 1778), a scoate la mezat. Posturile se precupeţesc, se hareciluesc în piaţă. Cine dă mai mult? id. ib., 1338. Aharecilui asupra cuivâ = a adjudecă asupra cuiva. [Moşiile] se vor harecilui asupra aceluia carele va da preţul cel mai folositor, uricariul, ix 203, (forme grecizate) f harasladisi (f liaraciladisi TDRG.) lVa = a adjudecă ŞIO. Va fi a se harasladisi nemişcătorul lucru cel dat în mezat. cod. caragea, ib. | Abstract: (formă grecizată): f haraslâdismă ( f haracîLidizmă TDRG.) s. f. = adjudicaţiune ŞIO. Când lucrul nemişcător se va pune la mezat de pe buna, voia proprietarului, harasladisma se va face la locul ce se va alege de către chiar vânzătorul, cod. caragea, ib.]
. — Din turc. harec, idem. lobl, contr. 23-21.
hareciui f vb. IVa v. hareciu.
harem s. a. Harem.
1°. Apartamentele, interzise bărbaţilor străini, în care loeuesc femeile (cadânele) Molia tnedanilor, (spec. ale Turcilor); cfr. gineceu. Haremul împărătesc. GCR. ii 178. Favoritele din harem ţin în mână soarta împărăţiei turceşti, filimon, ap. ŞIO. Mă tem De căzlariul din harem, alecsandri, p. p. 10C, cfr. t. 514. || P. ext. Totalitatea femeilor din harem (împreună cu servitoarele şi slujbaşii haremului). Trecând Dunărea cu haremul lui. mag. ist. iv 159/31. Haremul se speriiă. teodorescu, p. p. 607.
2°. P. anal. f (în epoca fanariotă). Partea palatului domnesc rezervată pentru Doamnă şi pentru femeile care petrec la Curte sub supravegherea ei; cfr. iatac. [Domnul] s’au mutat în Curtea domnească, căci se isprăvise tot salămlâcul...., iară partea harem,ului a rămas nefăcută. E. kogălniceanu, let. 2 iii 227, cfr. 312. 12.000 lei pe an cheltuiala culmei... la trei mese: la gospod, la harem şi la cămara gospod. uricariul, xix 393/18. Vornic de harem (a. 1783). doc., ap. ŞIO. || P. ext. Doamna şi Domniţele (cu suita lor) s. soţia, fiicele şi tovarăşele lor (împreună cu slujitorimea) de pe
la curţile boiereşti. Boierii..au început a-şi rădică
calabalâcurile şi haremul, trimiţându-le pe la mănăstirile dela munte, dionisie, c. 201. Să-l prinsă viu [pe Ipsilant] şi pe toţi feciorii lui şi tot haremul lui. idem, 205.
[Plur. -muri.)
—	Din turc. harem, idem.
har&ivg f s. a. v. harang.
hakES f s. a. (Comerţ) v. haras.
hăket, hakete,	1 (Ornit.) v. erete,
hÂrete, hâkete s. m. J (Zool.) v. aretc.
harfă s. f. (Muz.) Harpe. — Instrument muzical de formă triunghiulară, cu strune neegal de lungi în poziţie verticală şi puse în vibraţie cu degetele de la amândouă mânile; cfr. chitară, liră. Harfă =psalterium. anon. car. în arfe sunară... imnuri cântând,, stamati, p. 277. Cântă... împreunându-şi glasul pe o liarfă. alecsandri, DACIA lit. 272, cfr, (harpă),.id. p. i 121, 166, II 57_
HÂRGAIU
— 360 -
HÂRJONI
Suspinele, arpei. C. negruzzt, ii 42, cfr. (harpă) id. iii 168. Un... piano şi o harpă, giiica, s. 43. Cântă din arfă. eminescu, n. 69, cfr. (harfă) id. p. 62, 180, 229. [Şi: ârfă, harpă, «arpă. I Familia: harfist, harpfst, -ă subst. = cântăreţ, cântăreaţă din harfă. Marele harpist Boza. ghica, s. 247. Sânt şi harpiste, odobescu, iii 111, harfenîstă s. f. (Braşov) = actriţă, comediantă (cu înţeles peiorativ).]
i	— N. din germ. Harfe s. fran. harpe, idem.
hârgătu s. a. v. hârdău.
hargalÂc s. a. v. hargalic.
R1BOAUC s. a. Foule. — (Mold.) Amestecătură, buraclâ (ion cr. iii 251), grămadă. [Plur. -licuri.
\ Şi: hargalâc s. a. Am venit numai doi, Şi v’aţi speriat... Când va veni hargalăcul tot... va veţi sui în pod. sevastos, n. 113/31]
—	E acelaşi cuvânt cu agărlâc (angarlâc, ar-gălâc).
hArgăn s. m. (Bot.) v. harbuz.
HAiteÂT, hAkgăt, -A. subst. (ş. d.) v. argat ş. d.
hârgăţ s. m. (Bot.) = acaţ, salcâm, viciu, gl.
—	Ofr. arcaţ.
hârgău s. a. v. hârdău.
niu(;nr, HÂitemE s. f. Cuvânt cu înţelesul vag de ..cevâ rău“, întrebuinţat şi ca termen injurios. Tut de hârghe (— de rău) se teme omul!
H.	xvm 315. Hârghie şi ruyină, se zice unui nesuferit s. unui sărac leneş. ib. 174. Eşti o hârghie (= potaie); nu poate omu’ să facă o treabă cu tine. boceanu, GL. Hârghie == om slăbănog, fără putere. Com. izverniceanu.
hârghîi.ă, HĂuGirii.ii; s. f. v. herghelie.
hârgi vb. IVa. Montrerl.es dents. — Trans. A-şi arătă dinţii, a se rânji. Nu hârgi, fată, dinţii! DOINE, 87/, 9.
—	Onomatopee. Cfr. rânji, hârjii.
iiamgii.Ăc f s. a. Depense.—(Turcism) Cheltuială. Hargilăc destul făcuse, beldiman, tr. 347.
—	Din turc. liarglyk „bani de cheltuială41.
Hârgoiu s. a. Tuyau long decornemuse. —Parte a cimpoiului: o ţeavâ lungă făcuta din patru ţevi de soc, pentru bas. şez. vii 190. Cfr. hang.
HÂRdONi vb. IVa v. hârjoni.
Harhageă s. f. Numele unui joc care s’a pier dut (zanne, p. iv 377), păstrat numui în locuţiunea" a umblă h<rhageaua = a umblă pe câmpi, făiă, nic:
o	treabă, jucându-se (ibid., cir. ION CR. IU 252)i fără rost, a tăiâ cânilor frunze (pamfile, j. 1),
hakmâjl f s. a. Collier. — Salbă, colan. <S’au dat la osebite obraze harhaluri, flori cu diamanturi, cercei cu smaragduri. doc. (17h6), ap. ŞIO., TDRG. [Plur. -hal uri]
—	Din n.-gr. -///.p'/aXt, idem (< turc. halhal „salbă purtată de femei la picioare11).
hakmai.aie s. f. v. harmalaie.
H arh alic s. a. Şi-a trăit cu harhalic, Ca să scape de beilic. marian, î. 11.
harhaue s. f. v. harmalaie.
hakhâu s. m. v. liarhăt.
irÂitirĂr s. a. Bruit de voix confus. — (Mold., Bu-
cov.) Zgomot co se naşte când mai mulţi vorbesc tare deodată, astfel că vorbele învălmăşindu-se nu mai poţi pricepe ce spune flecare în deosebi. Ţipetele femeilor şi copiilor, harhatul unei mulţimi îngrămădite, iqr-GA, c. I. II 205. Harmalaia şi harhătul tuturor limbilor. idem, B. 206. Eră un harhăt şi un strigăt ca acela de gândeai c’o să restoarne podul, marian, t. 243.
[Şi: liărhat, hărcăts. a. = larmă, ţipet, ceartă zgomotoasă. Sărmanul preut abiă au venit la vorbă din harcătele [preutes]e£ sbiera. p. 9/s0, cfr. 11/,,,, 300/23. || Verbe: hărhâti (hărhăţî) LV® = a_ vorbi mai mulţi deodată; (despre câni) a lătrâ mai mulţi de odată. Văd nişte jidani hărhătmd. contemporanul, vn 386. L-a hărhătit ca nişte câni = l-a tot încolţit cu vorbe rele spre a-1 provocă. ion cr.
III	341. Cânele ...hărhăţeşte. H. X 35h, hărcătl IVa = (despre oameni, intrans.) a face larmă, a ţipa, (re fl ) a se certă, a se sfădi; (despre câni, intrans.) a lătrâ, mai mulţi deodată (Com. G. tofan), (trans.) a lătrâ pe cinevâ. începeă a râde şi a hărcăti cu toţii ...de se răsuni pământul, sbiera, p. 41/3-, cfr. 272/34. Ce hărcăteşti atâta? Com. tofan. Hărcă-tindu-se ei aşă... sbiera, p. 300/J3. Bietul ţigan... mâncat şi hărcătit şi de câni. id. ib 290/„8. | Abstract: hărcăteălă s. f. Eră o hărcăteală, că n’au-zeai cuvântul. Com. tofan. | Familia: hârhotă subst =oui cu gura mare, sfătos, gura satului, bug-nakiu, năs, li ar hâr — jidov (termen de batjocură). pamfile, j. iii]
—	Onomatopee.
harhataw s. m. Amant. — (Mold.) Amant, ibovnic. De ce spunea femeia cu-s nişte bieţi drumeţi osteniţi, el mai vârtos înteţea că-s harhatăi de-ai nevestei. ION cr. iv 236.— Cfr. handralău, hata-lău.
mArhAti, hărhăţî vb. lVa v. harhăt. hâkhotâ subst. v. harhăt. hauî interj, v. hart.
HakiciIj s. m. v. ariciu. harîng, hAiuivu s. m.,1 |lerill<î. harîngA s. f.	/	v‘
hauii'A, hArîpă s. f. \	..	.
Hudi*K s. m.	(	'•	alipJ"
harî.şc’â s. f. (Bot.) v. hrişcă.
Hâriţ f s. m. v. Ităr&ţ.
HARiton s. m. Niais. — (Bucov.) Om prost, leneş, gogoman. Com. P. câkstean.
—	Probabil, din numele propriu Hariton.
HÂRjr s. a. v. hâj.
MĂBUEÂTEfs. f. plur. Tăbliţe de joc. Tăbliţe de joc sau hărjeate -makdakie, l. 3841. A iubi hăr-jeate şi basm decât sfintele cărţi a citi. dosofteiu, ap. TDRG. Să nu /ie preotul beţiv sau să se jnace în tavlii sau în harjate sau în ţinte sau în coinace. pravila (a. 1652), ib. [Plur. -jeate, -jate, -jeţi (ap. TDRG ). | Şi: f h.irjite, farjeţi s. f. plur. pravila (a. 1652), ap. TDRG. 1 Derivat: f hârjetăr s. m.= cartofor, iorga, L. I 75.]
—	Din ung. hazsard „hazard11. Cfr. TDRG.
hâkjele s. f. plur. (Numai în locuţiunea) A grăi în hâr jele = a grăi în ponturi, în figuri şi alegorii; a face glume, bugnariu, năs. — Cfr. hâr jeate.
hârjetârţs. m. v. hărjeate. hârjii vb. IVa (ş. d.) v. hârşâi. hârjoânâ s. f., iiAK.ioi.i vb. IVa v. hârjoni.
hârjoni vb. 1VH Se lutiner. — (Mold.) A nu-i dă pace cuivâ, a câutâ să-l necăjeşti cu vorbe, dar mai ales încăierându-te cu el, însă din dragoste şi cu in-
HÂRLĂ
- 367 -
HĂRMINŢIE
tenţia de a glumi şi de a petrece; cfr. a tachina, a b âzăi (2°). Dacă natura te-a înzestrat cu darul poeziei, poţi... să te hârjoneşti cu muzele, alecsandri, t. 251, cfr. 677. Mergeam, tot zburdând şi hârjonin-du-ne. creangă, a. 29, cfr. p. 251. Cupidon... cu copii se hârjoneşte, eminescu, p. 12. Se sărută, se hirjoanâ. idem, 216. îmbla, pe la şăzători, numai ca să se hârjonească cu flecăii. sbiera, p. 206/21, cfr. 143/tl, 144/12. Ghiavolii râdeau şi se hârjoneau. şez. II 161 b/32, cfr. i 279/28, iii 107/.,3. | P. ext. A se trânti, a se obrăznici. Com. p. cârstean.
[Şi: (-\-gonl) hârgoni vb. IVa=a se luâ de harţă. De câte ori am stat noi morţii în faţă, hărgonin-du-ne cu ăihaniile codrului? agârbioeanu, luc.
iii	176b/2, liârjoli vb. iVa = a se răsfăţa, a-şi face mendrele. In cea mai desăvârşită slobozenie se hâr-joleau armăsarii. CONV. lit. xliv,203. | Abstracte: hârjoneâlă s. f. Cevâ hoţesc, cevă, de hârjoneâlă (Ein bischen Rammelei). gorun, ir. 166, hârjoană s. f. = hârjoneâlă, glumă proastă (alecsandri, t. 1764); spec. un fel de joc, cu sărutări şi pişcături (pamfile, J. ii) al flăcăilor şi fetelor la ţară, în care se îmbrâncesc, se întind, se pumnesc, râzând cu mare haz (creangă, şez. vui 159). îmi vine să le-apuc la hârjoană... N’auziţi fa? alecsandri, t. 665. După ce ne culcam..., ca băieţii, ne luam la hârjoană. creangă, A. 40, Se apucă la danţuri, jocuri şi hârjoane. sbiera, p. 3l7/5. Are hârjoană = are gust de glumă şi joc. ion cr. vi 152.]
—	Cfr. ung. horsolâdni „a se certă, a se sfădi'1. cihac, ii 505.
hâklă s. f. Truie. — Scroafă (Com. tomiac) rău hrănită (bugnariu, năs.). || Cu sens neclar : Pe dînsa că mi-o ’ndrăgl Şi pe mine m’o urî,, M’o bate, m’o schinc/iul Şi hârla m,i-o risipi, teodorescu, p. P. 83b. [Derivat: liârlog s. m. şi a.= mascur bătrân. Com. tomiac. Rârloage = cai slăbănogi. kev. crit. iv 144. Cfr. hârştioagă.]
hArlăoâncâ s. f. Danse paysanne. — (Mold.) Danţ jucat de câte doi flăcăi şi două fete. pamfile, J. iii 15, cfr. h. x 436, xii 277. [Şi: hărlaoincă s. f.
h.	vi 64, x 112, xii 482, hârlânâncă s. f. sevastos, n. 281b, hărJănăncâ s. f. H. xvi 228, 322.]
—	Derivat din Hârlâu, prin suf. gent. -an(că).
hârlav,-A adj. Vicieux. — Ticălos, stricat, murdar. Când e ’ndârjit liumânu’ pe fămeia lui, îi zice... paţachină, fleoarţă... hârlavă. jipescu, o. 56. Este desmiţat, mişel, rău, hârlav şi ’nşelător. id. ib., 122. (Derivat: hârlăvit,-â adj.= stricat. Aern’ e hârlăvit şi înciumat cu aburu’ ieşit din gura şi din piepturile noastre, id: ap. TDRG.]
—	Cfr. bulg. h.7,rliv „mucos", ht,rljao „răpciugos11, hwljak „vită slabă, prăpădită-1, etc., cfr. TDRG. Cfr hâră, hireav.
hârlăvit, -Ă adj. v. liârlay.
hârlecior s. a. v. hârleţ.
hârlet s. a. Beche. — (Mold. şi Transilv.) Unealtă de săpat, în forma unei lopeţi ascuţite la vârf, (Munt.) cazmâ, (Transilv.) aşău. dame, T. 38, PAMFILE, I. C. 145, ECONOMIA, 118, H IV
4.	4 hărleaţe (a. 1588). cuv. d. bătr. i 194. I-au dat... sape şi hârleţa. N. costin, let. ii 60/ss, cfr. 101/19. Sapă cu hârleţul la şanţul cetăţii, mag. ist. iii 81/26, cfr. i. ionescu, c. 13. Cărâ cu hârleţul dintr’o movilă de gunoiu. contemporanul, vin 217. Azvârleam cu hârleţul lutul afară din groapă. şez. iii 130/1t, cfr. i 117b/«n -38/4, iv 128/f0, 194/,, sbiera, p. 159/2. | P. anal. Partea cea mai lungă din iadeşul rupt. Osul de la pieptul găinei (iedeşul) tras de doi, la care rămâne hârleţul în mână, are să-l îngroape pe celalt. şez. i 153/la. De amu numai sapa şi hârleţu’ (s. lopata), arată lipsa de orice
speranţă, zicându-se de unul ajuns la sfârşitul vieţii. zanne, P. v 548.
[Şi: hârlez s. a. = un fel de lopată ca o cazma; deosebirea este că n’are leafa toată de fler şi că nu e curbată; are fler numai de jur împrejur. H.
iv	152, cfr. pamfile, i. c. 145; ruleţ s. a. (Haţeg) VICIU, GL-, rev. CRIT. iii 107, urlez s. a. =unealtă cu fier în vârf, cu care se sapă găuri pentru stâlpi de stobor (Braşov). Com. i. panţu. | Diminutive: hârlecior s. a. marian, v. 226, hârleţel s. a. ibid.]
—	Din paleosl. rylfccr» „un fel de’sapă“.
hârleţel, hârlez s. a. v. hârleţ.
hărloâpâ s. f. v. liârtop.
hâklog s. m. şi a. v. hârlâ.
HAR» s. m., s. a. = arm. dame, t. 32.
hakhagivc s. m. (Bot.) r. asmaţuchi.
haujiai vb. lVa v. harmalaie.
harhalâie s. f. Tohu-bohu, brouhaha. — Dezordine, arababură, confuziune, însoţită de zgomot, cfr. harhăt. Oamenii zăpăciţi, orbiţi de ploaie, dau unii peste alţii. în această harmalaie... vlahuţă, c. l. 84. In harmalaia şi harhătul tuturor... iorga, n. R. B. 286- Ş’a dat foc fânului... A fost
o	harmalaie şi o poznă, sadoveanu, p. s. Iti. Ce harmulaie? Ţigani cu'şatra... Fumează, cântă, râd femei, josif, p. 49. [Şi: harmalaie s. f. vlahuţă, ap. TDRG., hărmălaie s. f. comtempodanul, ir 420, (+ harhăt) harhaliie s. f. (Mold.) ŞIO., Iiarhalie s. f. = liotă, gălăgie mare. Com. strâmbulescu.
|| Familia: harmai vb. IVa = a face neorânduială in cevâ, a răscoli: Nu-mi harmai cărţile degeaba, că nu-i la mine cartea ta. Com. g. nistor, hâr* muit, *ă adj. = neaşezat în regulă, d. ex. despre hainele de pe corp sau alte lucruri (şez. ix 163); uzat (pamfile, j. ii). Cal hărmuit. ib ]
—	Cuvânt onomatopeic; poate, fuziune între ha-' lalaie + larmă.
harhâk s. a. (ş. d.) v. arman ş. d.
hău... mâr... v. hâr.
HAKHÂSÂlt,	)	.	.
UÂK.UÂSÂH s. m. (Ş. d.) } v- armasar ? d-
harmâtâ s. f. (Armată) Canon. — (Odinioară în Mold. şi azi în Bucov.) Tun (com. a. tomiac, cfr. h. vi 9). Toată călărimea şi harmatele (explicat prin: cum eră pre-atunce, de eşeâ la războiu cotigă pre 2 roate, coşul de oţel. cu doi cai, şi din coş zvârliiă cu fişturi ascuţite viteajii, de trecea, prin platoşe) lui Faraon, dosofteiu, ap. HEM. 1682. Multe tunuri grele şi mari,.. unele... erâ şl mai mici, feluri de feluri de harmate. neculce, let. II 219/29. Puse harmăţi... şi dândtt-le foc... marian, t 277. Pocneşte... ca dintr’o harrnată (tun) de tare. sbiera, p. 34/s. || Pig. Femeie voinică. Com.
A.	tomiac. (Şi: armată s. f. Au luat toată armata, adecă puştele. muşte, let. iii 53. Dîm din armaţi, Şi vom da cu-armăţile Şi vom sparge uşile, marian, nu. 172. Plur. -mate, -mâţi]
—	Din pol. (li)annata, idem, cfr. dubletele armată, armadă.
harmaţvchii; s. m. (Bot.) v. asmaţuclii.
haiuiig s. m. v. armig.
HAUMiK’ţ'Âşt,HÂRMtai'i’Aşts. m. v. hărmiuţie.
HÂitMiN’i f ii f s. f. Impot (sur les commerşants).
—	(Transilv.) Un fel do dare (plătită de negustori). Neguţitorilor... trebue să le fie slobod... a merge în ţeara Moldovei... plătind hărminţiile, după legile şi vămile cele bătrâne, şincai, hr. iii 123/ia. Să dai... din banii hărminţiei sau din veniturile cămărei din Ofenbaia. id. ib. 64/15.
«ARMONIE
Ş68 -
HaRŞ
[Derivat: f harminţăş (hărminţiş id. ib. 81/.,,) s. m. = funcţionar însărcinat cu perceperea liăr-minţiei. Fără paguba hărminţaşilor şi a vameşilor. id. i’b. 123/20.]
—	Stă în legătură cu ung. harminc „treizeci" (cfr. harmincad „das Dreissigste, das Dreissigstamt“).
harmonie s. f. (ş. d.) v. armonie ş. d.
hărsiuît, -A adj.’ v. harmalaie.
harmxjră s. f. v. armură.
harnic, -A adj., adv. I. Reconnaissant. II. Cambie. III.. Actif.
I.	Adj. f Mulţumitor LB. (cfr. nehărnicie).
II.	Adj. (in iiteratura veche şi în graiul poporal)
1°. (întrebuinţat în mod absolut) înzestrat cu calităţi alese, vrednic, destoinic, de ispravă. Ori în ce cetate au sat veţi întră, cercetaţi cine iaste într’însa harnic (:quis in ea dignus sit), şi acolo mâneţi (sec. xvii) ap. GCR. x 194. Cela ce nu să team# de m,oarte, să cheamă viteaz şi gharnicu. DOSOFTEIU, V. S. 142, cfr. NECULCE, LET. XI 268/,. Mi s’au încrezut şl mie dela despuitoriul... aceasta besearică,... săvai că nu-s harnicii, dosofteiu, ap. GCR. I 257, cfr. v. s. 217/a. Eră om... harnic şi darnic, neculce, let. ii 260/22. Este un cal mai harnic decât dînsul, fiindu-i frate mai tânăr, ispirescu, l. 19. Harnică maică-ai avut, De frumoasă te-a făcut, jarnik-bârseanu, d. 30, cfr. hodoş, p. p. 54. Sluga harnică, ce-i trece printre degete, dă fi stăpânului, zanne, p. iv 591.
2°. (Construit cu să s. de) Cu aptitudine (la cevâ), cu însuşiri fireşti potrivite (pentru cevâ), vrednic (de cevâ), capabil (de cevâ), bun de cevă. Nu ne-am, aflat harnici să le păzim [cheile cetăţii], dosofteiu, ap. GCR. i 255, cfr. PS. 341. Cunoştea toţi că-i harnic să domnească ţeara. ureche, let. i 172/,3. Om prost şi neînvăţat, carele nu eră harnic de aceă ' slujbă (muşte, let. in 23/,4), de domnie (id. ib. 13/ss, N. costin, let. i A. 101/26), de boierie (neculce, let. ii 248/34). Cei harnici de a purtă arme. şincai, hr. i 192/24. Ajungând de două ori norocul la el, şi tot de-atâtea ori nu a fost harnic de el (=n’a ştiut să se folosească de el), reteganul, p. I 73/4_5. [Părinte,] nu-i da [mândrii mele] păcate grele, Că nu-i harnică (= nu le poate suportă) de ele. id. tr. 117/15. Pribegia mult e rea, Cui nu e harnic de ea. jarnik-bârseanu, d. 198. ^j:A 11 harnic să... (a... s. de...)= a fi în stare (să), a putea (să...). Nu este nime harnic să-i stea împotrivă. neculce, let. ii 267/35, cfr. 248/,,. Purtând ...cu-maşuri scumpe şi blane, care nu erâ... harnic de agonisire, e. kogălniceanu, let. iii 262/4. Matca stupului... îmbătrâneaşte..., de nu mai iaste harnică a ocârmui. economia, 177. Baba mea e o sterpă-tură; n’a fost harnică să-mi facă nici [un băiat]. Creangă, p. 118, cfr. 177. Tălhariu de la tălhariu nu-i harnic să fure! sbiera, p. 271 /6, cfr. 248/s, 304/12, 3ii5. Va fi harnic să alunge pe smeu de la turmă, reteganul, P. IV 16/,2, cfr. iii 72/,5, JAR-nik-bârseanu, D. 464. Sânt harnică de-a te curaţi şi a te apără. şez. ii 94/83.
III.	Adj. Iubitor de lucru şi cu spor la lucru, sâr-guincios, sârguitor, abătător, activ (alecsandri, t. 1782), iute la treabă (şez. ii 72/24), muncitor, stăruitor (păsculescu, l. p.). Jidanul îi harnic, econom, industrial, comersant. alecsandri, t. 1393, .cfr. P. îi 204. Izvoarele trec cu harnici unde. eminescu, p. 194. Eră... foc de harnică, creangă, p.
7,	cfr. 19, 140, 152, 283, 286, ispirescu, l. 126. Nevastă harnică, alecsandri, p. p. 353, cfr. marian,
d.	88, sbiera, p. 278/,2, reteganul, tr. 166/,3, JARNÎK-BÂRSEANU, D. 312/,.s, ŞEZ. II 72/24, ZANNE, P. I 577. Omul harnic n’are praznic. PĂSCULESCU,
. L. p. 109. || Adv. Instinctul... harnic şi cu credinţă Merge drept cătră sfârşitul dat de înalta fiinţă.
konaki, p. 293. Pe ogoare lucrează harnic ţeranî IORGA, N. R. B. 128.	,
[Negativ: nehărnic,-ă adj. = nevrednic, nedemn, incapabil; nesârguincios. Leon ţineri nehărnică împărăţia Ţarigradului. dosofteiu, v. s. 109,2. Ea se feace neharnică a mearge la o împărăteasă, id. ib. 90; cfr. 30,2, 82,,, 156, 198, ps. 53. Nevrednice şi nehamice! Tu vei să tai solul lui Alexandru, alexandria, 144, cfr. 114. Nu-i venea lui... să-l crează nescine că este neharnic, ispirescu, l. 109.—Diminutive: harnicei-eâ, şi -ică adj. pamfile, c. 15, hărnicuţ, -ă adj. La trebi-s hărnicuţ cât se poate, creangă, a. 69, cfr. marian, sa. 34, jaknik-bârseanu, d. 431, şez. iii 242 b/29, liărnicăţel, eă-adj.: se zice copiilor, pamfile, j. ii. I Verb: hărnici vb. lVa = a (se) face harnic, sârguincios. pamfile, C. Babele spun câte o minciună, să mai hărnicească fetele, sevastos, n. 2/31. Se hărniceşte femeia leneşă, idem, ap. TDRG.]
—	Din paleosl. *îiari»nu (cfr. bulg. haren „frumos", sârb. hăran „mulţumitor11), modificât după sufixul -nic. (Pentru înţeles, cfr. bulg. nehar „ne-activitate“, neharen ,,neactiv“). Cfr. hărnicie.
HĂRNICĂţEI,, -EÂ,	1
HÂKNicEi-, -eă şi -ică adj. > v. harnic. HÂRNICI vb. IVa	J
hărnicie s. f. 1°. Cupacite, aptitude. 2°. Assi-duiti, activite.
1°. Vrednicie, destoinicie, vârtute. Hărniciia împăraţilor şi Domnilor, mai multu să înţelege din cuventele lor..., care cum şi pân’în cât au fost. m. costin, ap. GCR. i 198. Hărniciia şi numele tătâne-seu... să nu piară. n. costin, let. i 148/35. Hărniciia lui îl arătă, la stăpâni vrednic, neculce, let. ii 232/34. Cit ce minte şi hărnicie îl ştiam că eră. id. ib. 428/5. Une-ori şl hărniciia îl face pre om nefericit, calendariu (1814) 123/5, La hărnicia lui Kimon năzuiră. arhiva, i 150. Se adunară toate [păsările]... şi începură a-şi arătă hărnicia (=să arate ce pot), marian, o. i 314. || Pricepere. Ungurii pre toate ghintele întrec cu hărnicia vânatului (:sunt... meliores in venatu). P. maior, ist. 66.
2°. Sârguinţă. Ce ş’au agonisit cu hărnicia sa. uricariul, iv 287/,s, cfr. konaki, p. 299. Plugarul cu hărnicie s’apucase de arat. c. negruzzi, i 115. . Se punea din nou pe drum,, mai cuhărnicie. ispirescu, l. 214, cfr. 309. Ce hărnicie de om! delavrancea, s. 18.
[Negativ:f nehărnicie s. f. = ingratitudo (anon car.); nepricepere (LB.).]
—	Derivat din harnic, prin suf. abstr. -ie.
harnicii; s. a. (Industr.) v. arniciu. HĂuNiccT, -A adj. v. harnic. harpă s. f. v. aripă.
HÂitPĂ s. f. (Muz.) v. liarfă.
HARPACÎUĂ S. f. (II. I 56),	.	1
hArpăcicâ s. f. (Com. G. tofan)	I
harpagîc, s. m.	/ v. arpagic.
hârpăgic s. m. (h. xvii 90)	I
harpagică s. f. (pamfile, a. 192V
hârpa-hârpa interj. Onomatopee care imită mâncarea repede, pamfile, j. ii. [Verb: hărpăi IVa=a mâncâ repede, ib. | Abstract: hărpăiâlă s. f. = mâncare repede, ib.] — Cfr. hara, hălpăcăi.
hărpăi vb. IV® v. harpa-liarpa.
harpcce s. f. De-a harpucea — joc copilăresc.
H.	xii 393. ■
Harş interj, v. liârş. .
HÂftŞ
- 36G -
HÂRŞIE
HÂrş 1 interj. Onomatopee care imită mişcarea saa zgomotul produs:
1°. când frecăm s. zgâriem cu un obiect (chibrit, unghii, etc.) pe o suprafaţă (aspră);
2°. când spintecăm cu putere aerul, lovind, plesnind, retezând, zmulgând, etc. cevâ. Şi hârşt! îi tăie un cap, harşt! şi-i mai tăiă unul. ISPIRESCU, L. 200,	(/-
[Şi: (ad 2°) liarş 1 | Spre a imită aceeaşi mişcare, dar momentană?.’ terminându-se brusc, avem variantele: hârşt(i) !\harşt! (ad 1°) Scosese un chibrit, hâr şti! (=îr frecă aprinzându-I) şi-a dat foc fânului. SAdoveanu\p. S. 16, (ad 2°) Fata, nici una nici două, hărştit (= zmulge repede) cămeşa de pe dînsa şi stă înaintea băietului cum a făcut-o mămucă-sa. şez. ii 154/10. Hărşti o palmă, mă plesneşte. contemporanul, II 759. Hărşti cu, o tingire după mine. ibid.Vn 195. Un lup mai îndrăzneţ apucă înainte şi hărşti cu coada peste Neculai. ibid. viin
3.	Bâzâiam la strană şi hărşti! câte un colac (= hap! ştergeam, luam câte un colac gl.). creangă, a. 10. Ţiganul nici una nici două, hărşti, îşi taie nasul. id. ib. 156/)9; cfr. iv 197/29. El, hărşt! (tip. hârst) le luă capul, ispirescu, l. 256. Şi hârşt! îi tăiă un cap; harşt! şi-i mai tăii unul. idem, 200. Şi hârşt! îi tăie un cap; şi mai hârşt! îi mai tăie unul. idem, u. 35/13, cfr. rădulescu-codin, l. 92. Atunci Petrea... hărşti!capul cu sabia! sbiera, p. 138/,, cfr. (hărşti) 257/,,.]
M/VitşĂ s. f. Chabraque, housse. — Postav s. altă materie (Împodobită cu cusături, etc.), întrebuinţată ca ţol s. ca aşternut de cal subt şa; şabracâ, cioltar, abai. Un cal de mire... cu harşă cu şiret (a. 1797). uricariul xvi 277/,4. Aiere, antimisuri, erau harşele pe cai. beldiman, t. 411. Armorii cusute pe colţuri de harşele. alecsandri, p. ii 200. Cai împărăteşti cu har şale şi frâne aurite, bălcescu, m. v. 258, cfr. 407, donici, f. ii 31, 32, odobescu, i 72/2,, GHICA, S. 501, cfr. 321. [Scris şi harşeă ispirescu, m. v. 43/4. | Plur. -şale (odobescu i 291) şi -şele (c. negruzzi ii 222/s). | Şi: arşă (arseă) s. f. Arşale scumpe, iorga, c. i. i
162,	f haşâ, f haşeâ s. f. [Cai] împodobiţi cu haşele (a. 1773). GOR. ii 90. Trei flori de haşă (a. 1790). iorga, s. D. viii 17. Haşalele de catifeă cusute cu flori de sârmă şi cu ciucuraşi de aur împrejur. dionisie ecl. c. 189.]
—	Din turc. haăa „ţol de cal“.
niiis.v s. f. v. hârsi.
HÂRŞÂi vb. IV(al. I. Grincer. II. 1°. S’accoutumer ă, se faire ă. 2°. S’epuiser, s’user.
I.rintrans.	A face zgomotul care se produce când două obiecte se freacă unul de altul, când un lucru se zgârie sau se taie cu ferăstrăul, cuţitul, etc., p. ext. a zgârii. Unghiile ei hârşăiră c’un zgomot fioros pe chembrica roşie ce îmbrăcă sicriul, vlahuţă, d. 235. Birja... hărşiind cu roatele de marginea trotuarului, d. zamfirescu, ap. TDRG.
II.	Refl. (Prin apropiere semantică de verbul hârsi).
1°. A se frecâ în lume; (deci) a se deprinde cu cevâ (rău, neplăcut, etc.). Se hărşieşte cu necazurile. pann, P. v. iii 125. Hăi de la roată se înhamă mai cu dor şi se hârşiesc cu nevoili. jipescu, o.
106.	Hârşit (= experimentat) w ale birjăriei. isvi-rescu, ap. DDRF.
2°. A se stâlci, a se istovi, a se uză. Nu plec de aici, măcar să te hârşeşti ( = să plesneşti)! pamfile, j. II. Hârşit de-a zilei muncă grea. rădu-lescu-niger, ap. DDRF. O căciulă cam hârşită. IORGA, n. r. a. i 278.
[Şi: (ad II 1°) hârşii, (ad II) liârşi vb. 1V“. | Variante (ad 1): hârşcâl (liârşcăi) IV* = (intrans.) a frecâ zgâriind, (trans.) a aprinde (chibritul) frecând,
a ciorsăl. Dar ce face el prin vatră, căci aud că hărşcâieşte. contemporanul i 198. Sania hârşcăiă aspru prin prundul şoselei, sadoveanu, p. s. 45. S’o aud hărşcâind un chibrit, vlahuţă, c. l. 22. Scăpând cu mare greu din mânile lor, hârşcâit (= eiorsăit, scrijălat gl.) şi stâlfiit. creangă, p. 60. Muma pădurii este o năgădaie ca vulturu’ şi umblă hârşcăind noaptea şi sparie copiii de se bolnăvesc.
H.	xvi 26, hârjii vb. iVa. Hărjiind pământul cu vârful ciomegilor. ispirescu, ap. TDRG., hărşti = a reteza. Băiatul au apucat o bardă..., au pus degetul cel mic... [pe teşîtură] şi l-au hărştit singwr. sbiera, p. 116/,0, liărşni = a reteză; a tăia cevâ dintr’odată (Com. a. tomiac) ; a luâ cevâ foarte repede, a fură, a şterpeli. Ostaşii îi hărşnesc şi acestuia capul, sbiera, p. 121 /22, cfr. 86/,6, 96/e_,. Cum i-au părut că doarme omul, au pl hărşnit botica. idem, 198. | Abstracte: liârşiit, hârjiit s. a. Zingănitul furculiţei, hârjiitul cuţitului îi sfăşiăinema. contemporanul vi,ti 213. Auz hâr-şiitul unui chibrit, caragiale, m. 332, hârşiitură, hârjiitură s. f. Dintr’o hârjiitură [= tăietură] ţi-ar fi curmat mijlocul, delavrancea, s. ‘ăl. Se auziră hârşiituri de scaune. M. OHIriţescu, conv. lit. xlv 602.]’
—Derivat din hârş(t). Cfr. ung. horzsolni „a frecâ“.
HARŞÂU (BREBENEL, GR. P.),\ _	'
HÂRŞĂtT (VÂRCOL, V.)	/	-
iiâkşcAi, HÂRŞCÂI vb. IVa (ş. d.) v. hârşâl. hârşchinA s. f. v. harchină. harşeâ s. f. v. harşâ.
IIÂHŞEU (h. XVII 17) s. a. v. aşău.
hârsi vb. IVa. 1°. Etre avare. 2°. Mourir de faim. 3°. S’habituer ă, se faire ă. 4°. S’user.
1°. Refl. A fi avar, zgârcit, a nu se îndură (a cheltui). De câte-ori nu-mi cerea sufletul o bucăţică mai bună ori un păhărel mai mult, şi eu mă pedepseam, mă hărseam să cheltuesc un ban mai de prisos! contemporanul vh 387. | (Mai ales subt forma part. -adj.) Hărsit, -ă — (foarte) zgârcit, avar (LB., marian) ; p.ext. răutăcios (creangă, gl.). Cât e de hârsită, n’are suflet, n’are milă. contemporanul i 404. Hărsita de mătuşă, creangă, a. 49. Om cărpănos şi hărsit. marian, î 21. Eră hărsit al naibei şi ahtiat după câştig, ion CR. IV 61.
2". Refl. A pieri de foame, bugnariu, năs. | Ilâr-sit — sărac lipit pământului (ib.), flămând.(Com. a. tomiac).
3°. Refl. A se deprinde cu nevoile. Cu necazul se hârseşte, Qa unul ce cu el creşte, pann, p. v. i 135. A-i da mereu de lucru, ca să se hârsească cu munca şi cu sudoarea, ispirescu, U. 24/20. | Hărsit = deprins; p. ext. priceput, pamfile, j. iii.
4°. Intrans. A se istovi, a se trece, a se uzâ. Bârsesc muncind (= muncesc din răsputeri) şi cald tot nu mai văd ! pamfile, J. iii. | Hârsit = uzat; p. ext. murdar. Să-ţi bagi şi tu ciuha ta cea răpănoasă şi hârsîtă acolo, ca să ţi-o păduche. sbiera, p. 290/18.
[în loc de hărsit şi arsit, -ă = zgârcit, avar. HEM. 1738. | Formaţie spontană (-)- hârcă): liârsă s. f.= termen de batjocură dat unui moşneag. Taci din gură, hârsă bătrână! graiul ii.]
—	Etimologia necunoscută. (Cfr. turc. hirs „lăcomie,“ haris „zgârcit, lacom“ şi arom. me hirisescu = mă Împuţinez, slăbesc.)
HÂRşi vb. IVa v. hârşâi.
' hârşie s. f. v. hărşie’.
HĂRŞIE, hârşie, HĂnşiii s. f. Peau (d’a-gneau).—(Munt., Transilv.) Piele s. blană (de miel). Astrahan se zice la blana de miel neagră sau sură şi încreţită, foarte fină, pe când cea obicinuită s. proastă se cheamă hărşiă. ap. HEM. 1901/,. Miei
Dicţionarul limbii roin&ne. 8 I 1914.
II 24
HÂRŞli
negri, creţi mărunt, cu pârul sau lâna răsucită ca bobul de grâu, din ale cărora piei sau hărşii se fac căciuli, ib. 1880. Ilârşie = piele, mai ales uscată. Com. olmazu. Cheutorile pieptarelor femeieşti sânt căptuşite cu hărşie (Bran, în Transilv.). Hărşie neagră (Bran, a. 1760). iorga, B. R. 224. Hărşii de miel. piscupescu, o. 17. Un cauc oltenesc de hărşie neagră de miel. filimon, C. ii 334. Qhepenege... îmblănite cu hărşie neagră, ispirescu, m. v. 44/4. Calpac de hărşie fumurie, odobescu i 133, cfr. ghica, s. 500. Dulamă cu hărşii de vulpe, delavrancea, S. 170. O căciulă surlă Din şepte hărşii croită (Ilfov), şez. i 149b/29. [Variante: liărşie s. f. = piele neargasită, orice piele slabă. GR. , băn., hăşie (şi hăşie) s. f. = piele rea de miel ; p. ext. orice animal numai pielea şi oasele. LB. Ileshie = pellis agnina tenerrima [?] pro gucsma [= cuşmă], anon. car. Purtă o ghâşie de cojoc. dosofteiu, v. s. 5. E slab ca o hâşie (Bran), luişcă s. f. = piele. I-Iaşcă de bou. frâncu-candrea, m.’lOl, hâşcălă s. f. == piele slabă, subţire; fig. om jigărit, vită slabă. rev. crit. iii 156, cfr. viciu, gl., LB. | Derivat: liăşiât, -ă adj. = rupt, zdrenţuit. Cu cizmele hăşiete. mÂndrescu, l. p. 76/13.]
—	Etimologia necunoscută (cfr. ung. hasMr, has-ke'reg, hashărlya „piele de pe burtă“).
hărşii vb. IVW v. liârşâî.
HÂitşiji s. m. sing. Benommee, reputation. — Veste, pomină, nume-rău, buh. (Atestat numai în locuţiunea:) mi-o ieşit hârşimu’—mi-o ieşit buhul (ca de popă tuns), ion cr. iv 59.
hărşni vb. IVa V. hârşâi.
JIakşt, hâkşt(i)! interj, v. hârş.
hârşti ! interj. Strigăt cu care se îndeamnă oile la strungă (Cotârgaş, jud. Suceava), şez. iii 189/,,.
hărşti vb. IVa V. liârşâî.
Hărştioăoă s. f. Vieille brebis. — Oaie bătrână (ion CR. iii 156, marian), care n’are dinţi şi nu mai fată, îngrăşându-se numai pentru tăiat (h. iii 320, cfr. 306). Cfr. bâbană, botoaşă, boancă, butuşană.:f£ A da hârştioaga popii =a da pielea (ortul) popii. şez. iii l5/23. || P. ext. Om, vită de nimic, îmbătrânit(ă); cfr. haram 2°, mârţoagă, bijoagă, gloabă, şcoarlă, hârzob II 3°, hoiop, ciorop, drăglă, cioropină, cioloagă. [Ţiganul cătră vacă:] Da nu mă înstrămbâ, hârştioagă! sbiera, p. 292. [Şi: hâştioâgă s. f. H. x 259, şez. ‘iii 114/,9, hâjdoăcă s. f.’ h. iii 139, arştioâgă s. f. HEM. 1748.]
harşvi vb. IVa. (Bucov.) A apucă de dinainte. ION CR. IV 187.
mart interj. Semn dat cailor, să apuce la stânga. polizu, cfr. pamfile, a. Cfr. hăis, harc. | (Cu funcţiune adverbială şi substantivală) Lăsaţi şu-şaua şi ţineţi hart [apucaţi-o la stânga] pe islaz. săm.
ii	503. Vizitiul potrivi căpeţeaua calului din hart [din stânga], ibid. iv 870. [Şi: har Com. I. pavelescu, liari = strigăt cu care rândaşul dă calul într’o parte (Mold). TDRG.]
—	Poate, formaţie postverbalâ din hărtoi (= fărtol). Cfr. hareâ’, hâreâ.
hart s. a. V. harţă.
hârt s. m. v. liarţi.
hârt s. m. (Zool.) Souris. — (Ban.) Şoarece (h. xvm 4, 261, 277, 287, anon. car.). Ca ’ hărţul din tărâţe. ţichindeal, f. 59, cfr. 311. [Şl: (sin-
HARŢĂ
gular nou) hârte s. m. h. xvii 92, xvm 140, 268, viciu, gl., liuba, harce s. m. viciu, gl. | Feminin: hârţoâică s. f. h. xvm 139. | Augmentativ: liâr-ţoiu (pronunţ, hărţon) s. m.= şoarece, h. xviii 283.]
—	Cfr. sârb. hrc(ak) „hârciog“, ung. her4c „guzgan".
hartă s. f. 1°. Carte. 2°. Charte.
1°. Reprezentare grafică a (unei părţi a) pământului s. cerului, a unei ţâri, localităţi, etc., executată din punct de vedere geografic, istoric, geologic, astronomic,etc.; cfr. mapă, plan. O hartă de gheo-grafie acestor cinci judeţe (a. 1793). iorga, S. d.
viii	26. Doao harţe de fara-rumănească şi alte doao de Ţara-Moldovei (a. 1796). ibid. 32. Să facă hartă şi măsură, şi să dovedească starea fieştecăria moşii, uricariul xxiv 427/,8. S’au însemnat de boierul hotarnic... la harta de starea locului, ibid.
ii	16/6) cfr. x 87/,4, xix 98/24. Hărţile cele mici. drăghici, r. 18, cfr. alexandrescu, m. 276. Nu e destul ca o naţie să-şi aibă un loc pe harta lumei. bălcescu, m. v. o/20. 4 harţe şi 38 stampe litogrfa-fiate]. maiorescu, cr. iii 45.
2°. f Document, act, hârtie (îl 4°), cfr. hrisov, uric; cfr. carte. Harta testamentului, adecă carte cu limbă de moarte, dosofteiu, v. s. 65. Să fac mărturii şi hartă arătătoare pricinilor, uricariul v 320/22.
[Plur. harţe şi hărţi.]
—	Din grec. v.&pxa (xâpxYj?), idem. Cfr. hârtie, hărţulie, carte.
hartă s. f. 1°. Escarmouche, engagement. 2°. Combat, duel. 3°. Guerre. 4°. Bevolution. 5°. Querelle.
1°. (Armată) f încăierare uşoară între avangar-dele sau între detaşamentele armatelor potrivnice, (h)arţag (1°). (Construit cu verbele a da, a se apucă, de, a ieşi la). însă Gioi nu s’au apucat de harţ, iară Vineri de dimineaţă au început a batere cetatea, ureche, let. i 119/,. S’au făcut harţuri între oşti până în seară. m. costin, let.
i	247/3. După câteva iuşurele harţuri... au răzbit pe Athanaric. cantemir, hr. 254/21. Eşiă la harţii în toate zilele, mag. ist. i 281/31. Să dea harţă vrăjmaşului şi să-l împiedece, bălcescu, m. v. 162, cfr. 13% 617. || P. ext. Detaşament însărcinat să oprească pe duşman prin uşoare încăierări. Den oastea
lui Vasilie-vodă au eşit harţul..şi lui Vasilie-vodă
s’au căzut, nu harţul, ce cu toată oastea să meargă împrotiva lor. M. costin, let. i 316/9.
2°. P. ext. Luptă, bătaie. S’au ispitit să dea harţ. necttlce, let. ii 191/21. S’au înturnat şi el la locul harţului. şincai, hr. iii 156/4. Să se prinză la harţă cu noi. slavici, n. ii 76. Harţă vitejească. alecsandri, p. p. 198b, cfr. 65b. || f Spec. Luptă în doi, duel. Gavriil cel tânăr ce au împlutu-ş ghar-ţul cu Gavriil arhanghel, dosofteiu, v. s. 36- Să se pornească la mai mare harţ. ţichindeal, f. 32.
3°. Războiu. Vrând a se sculă cu harţu asupra Perşilor. şincai, hr. i 32/,,. în casă plâns şi răsfăţare Ca şl la un harţ mare. mÂndrescu, p. 202/8. (După germ. Kriegskommisar, Kriegskanzlei) împărătescul comisariu de harţu Ioan Huber. şincai, hr. iii 171/,. Bunăvoinţa canţelariei noastre cei de harţu, idem, 171/37.
4°. Rezmiriţă. ţichindeal, f. 159.
5°. P. gener. încăierare, sfadă mare. pamfile, J. ii. (Construit cu verbele: a se apucă de, ase luâ la, rar: ase pune in) Pe uliţi, poduri, certuri şi harţuri. zilot, cron. 350. Când doi artişti mari se iau la harţă, tabloul e frumos. I. negruzzi, i 229. Se apucară la harţă întâi aşă, ştii, în şagă, apoi la sfadă şi bătaie, şez. viii 66. Se puseră în harţă şi prinseră a-l zgudui... nevoind a-i vota budgetul, sbiera, f. 328.
[Forma mai veche erâ harţ s. a. (plur. harţuri), din care harţă s’a format subt influenţa lui luptă.
■»
- 370 -
HÂRŢÂ
- 371 —
HARŢ1BUR1E
| Şi: Muţii s. f. ion CR. IV 305. | Derivat: hărţâş s. m. şi adj. = (subst.) soldat care deschide harţă (1°); (adj.) f războinic, bătăuş. Trei pâlcuri... de arcaşi ...se’nşiră’n grupe de hărţaşi. alecsandri, p. II 221, cfr. P. P. 69. Samoil acesta fiind hărţaş şi neodihnit bărbat, şincai, hr. i 185/S2.]
—	Din ung. (s. polon.) harc „luptă.“ Cfr. (h)arţag.
hârţă s. f. v. harţi.
harţâg, hArţâg s. a. (ş. d.) v. arţag.
harţagAn s. a. v. iatagan.
hârţâî vb. IV* 1°. Racler (du violon). 2°. Scief.
—	(Bucov.)
1°. A scârţâi, a cântă rău din vioară. Com. a. tomiac.
2°, A tăiâ cu ferăstrăul, a trage ferăstrăul încoace şi încolo, idem.
—	Onomatopee.
hartăl s. a. v. hartan.
hAu’I'Ai.î vb. IVa v. Mirtul.
hartAm iiAutăm s. a. } y hartan.
hartamA s. f.	j
hartan s. a. Morceau. Lambeau.— Bucată (tăiată s. ruptă), partal, huchium. Un hartan de friptură. ghica, S. 285. Cu hartane [de purcel friptj-i îmbiiă. teodorescu, p. p. 482. || Spec. Zdreanţă. Şi-l înhaţă de hartanele săbunului [zdrenţăros]. delavrancea, ap. TDRG.
[Şi: artân s. a. DICŢ., hărtân s. a. Un hartan de mămăligă,, vlahuţă, d. 88, (cfr. partal) liartăl s. a. ion cr. ii 79, (cu schimb de sufix) liârtau s. a. =bucată lungă de pământ, cfr. făşie (1). [l]-adat„. un bun hârtău în Asia, pe malul Mării-negre. ghica, S. 28, (cfr. partam) liartâm (lulrtâin contemporanul III 784) s. a. = o bucată mare, dintr’un lucru de mâncare, şteap. ib. Iii 219. (P. ext.) I-o mai dat ginerului, hartam [= adaos, parte dată pe de-asupra] pe de-asupra zestrei, încă pe atâta. şez. vii 66, liartâmă s. f. == bucată de carne, ion cr. iv 60. | Verb: hărtăni (artăni) IVa=a face bucăţi, a rupe, a sfâşia, a zdrenţui. (Absol.) Lupul ar-tănind din turmă, zilot, cron. 357. (Trans., refl.) Hainele de pe dînsa se hărtăniseră. ispirescu, l. 144, cfr. 28, delavrancea, h. t. 16. Mi ţi-l hărtă-niră, de nu se alese nicipraful de dînsul. ispirescu,
l.	340. Strigă ca şi cum l-ar fi hărtănit o fiară, sălbatecă, delavrancea, s. 207. Iataganele s’o hăr-tănească. id. ib. 263. Plopi făloşi şi sălcii gârbove sfătuiau... până ce gura toporului nu le hărtănise încă. m. chiriţescu, conv. lit. xliii 920. Ca nişte tăiuşuri fierbinţi îi treceau prin inimă şi i-o hăr-tăneau. vlahuţă, n. 83. Desfătarea din jurul mesei creştea hărtănind din fata Chivului [ştirbind prin vorbe răutăcioase bunul ei nume], delavrancea, s. 44. (Cu adjectivul) hărtănit, -ă = făcut bucăţi, rupt, sfâşiat, (p. ext.) în haine zdrenţăroase, zdrenţuit Armăsarul sfâşiat, hărtănit de sus până jos. ispirescu, l. 28. [Copii] jigăriţi şi hărtăniţi. id. ib. 174. Eram slab şi hărtănit, par’că întinseseră toţi cânii din lume de mine. sandu-aldea, luc. vi 336; cfr. brătescu-voineşti, l. d. 74. || Variante: (-f-harta-parta): hărtăpăli IV“=aîm-bucătăţi, a face hara-para. Te hărtăpălesc toţi: unu-ţi ia un petic de pământ, altu-ţi ia graiu’, altu’... jipescu, o. 24, hărtăpăm lVa = a îmbucă. Unul singur înghiţea dintr'odată atât cât ar fi hărtăpănit [în glosar explicat = a mâncâ repede] douăzeci d’ai noştri într’o zi. rădulescu-codin, L. 22, cfr. 23. (Cu substantivul, întrebuinţat adverbial): har-tapâle s. f. plur. tant. = în bucăţi (s. v. II 2°), rupt, zdrenţuit. Cămaşa hartapale pe el. muscel, 111.]
—	Cfr. partal, partam.
mArtămt vb. lVa v. hartan.
HARTAPÂLE S. f. plur.	\	,	.
hărtApălî, hAhtApAnt vb. IVa / Vi ‘lal'tan*
hArta-pârta! interj, v. hara.
harţăr s. m. (Bot.) v. arţar.
hărţAş s. m.. adj. ’m. v. liarţâ.
iiArtâu s. a. v hartan.
hĂrte s. m. (Zool.) v. hârţ.
hAbit, s. f. plur. v. harţi.
hărţeli vb. lVa v. hărţui.
harţi s. m. sing. şi plur. Semaines pendant les-quelles il est permis de faire gras le mercredi et le vendredi. — Anumite săptămâni din an, când se mănâncă de frupt Miercurea şi Vinerea. Săptămâni de harţi sânt: a zecea înainte de Paşti, săptămâna brânzii (în care nu se mănâncă însă carne), săptămâna Paştilor şi săptămâna Rusaliilor (TDRG.', săptămânile din câşlegi, de la postul Crăciunului până în postul-mare (marian, se. i 114), până’n ajunul Bo-botezii şi penultima săptămână a dulcelui (muscel, 26), cea din urmă săptămână din câşlegile de iarnă (ib. VII 180). După şez. VIII 160, hârţa s. hărţi e identică cu săptămâna rârstatâ, adecă săptămâna înainte de cea albă, în cursul căreia se mănâncă de frupt în toate zilele, afară de Miercurea şi Vinerea, când se posteşte. în toate zilele se mănâncă de frupt în săptămâna ce-i premerge, numită cârnileaga. Va spurcă [Vinerea] de voie cu carne sau cu brânză, fără de (= nefiind în) harţi. cuv. d. bătr. I 156. Cântare noao voi cântaţi Domnului... Pururea în post şi’n arţ. corbea, ps. ap. HEM. Vei ţineâ şi Miercurea şl Vinerea afară de hârţuri. CATEHISM (Buda 1806), ap. cihac II 136.
O	săptămână întreagă după Paşti şi altă săptămână întreagă după Rojdistvo şi în harţii de carne şi ai brânzei, pravila govora (a. 1640), ap. HEM. 1761. tn săptămâna hărţii sau cârneleaga, moş Vasile... aduce feciorului său şi trei purcei, creangă, a. 107. Partea boierească are deprinderea să tot dea pîn arţ (— să tot calce postul, să nu postească niciodată), jipescu, O. 152.
[Şl: arţ (arţi HEM. 1761) s. m., hârţ s. m. şez. v 99, vil 180 (la’plur. şi hârţuri), liârţi s. m. plur. LB., liârţâ, harţe s. f. (Moscu, în Covurluiu) HEM. 1761.]
—	Legătura etimologică cu hârţiburie (v. c.) nu e clară.
hărţi ! interj. Numai în locuţiunea hârţi încoace pârţi (s. scârţij încolo, prin care se indică o încer-’ care neizbutită de a cârnl din loc un lucru greu. Cfr. creangă, gl. Hârţi! încolo; scârţi! încolo; părţi! încolo,... carul se da înapoi, creangă, p. 41; cfr. MÂNDRESCU, L. P. 143/„, TEODORESCU, P. P. 193».
—	Formaţiune onomatopeică.
hărţi s. m. plur v. harţi.
HARŢiBDRiEf s. m. (D’apres une croyance orientale) Chien sacrâ chez les Armeniens.—Grecii au stârnit asupra Armenilor o mulţime de fabule calomnioase,... că ei s’ar fi închinând unui câne, Har-ţihurie, care ar fi zugrăvit în bisericile lor. mel-OHIsedec, ap. HEM. [Şi: Arţi-urţi f s. m. ibid. 1764, Arţivuriu s. m. [Sectarii armeni] ajună de trei ori în săptămâna aceasta, aşă numitul „ajunul lui Arţivuriua [tip. Artivuriuj. marian, se. i
114,	(Mold.) arţibur s. m., arţi bură s. f. = nume ce se dă la câne sau la haită (Buhalniţa, In Neamţu), ap. HEM. 1763, arţivur(ţ) f s. m. = poreclă cu care se înjură Armenii, din cauza pretinsei lor credinţe în cânele Arţiburie. Armenii..., de trei ori blăste-maţi [fie] arţivurii, procleţii...; post fac unui câine oarecăruia arţivurţii Armenii, pravila govora (a. 1640), ib.]
—	Dupâ HEM. 1764, din m. -grec. <îtpT(-r|(3oupiov’ n.-grec. ftpTţipouptC1 = săptămâna a doua înaintea
HĂRTICEÂ
- 3?2 -
HÂRŢOAICÂ
păresimilor, în care Grecii mănâncă în fiecare zi carne (cihac, II136), care ar derivă din armenescul aracavork = postul care se ţine înainte de postul cel mare. Cfr. harţi.
HĂRTICEÂ s. f. v. hârtie.
hârtie s.f. I-II. Papier; (lettre; acte; document; pitition; lettre de change; billet de banque). III. Pa-pyrus.
I.	Foaie făcută, dintr’o pastă produsă, cu ajutorul morii de hârtie, din diverse fibre vegetale (de in, cânepă, lemn, etc. sau din zdrenţe), pe care se serie, se tipăreşte, cu care se împachetează, etc. O foaie de hârtie de anumită mărime se numeşte coală de hârtie. Hârtie de scris, de tipar, de scrisori (format mai mic decât al celei de scris), de desemn (coala neîndoită şi mai groasă), de muzică (cu portative lineate), comercială (liniată), sugătoare (care absoarbe cerneala scrisă), de împachetat, ăe ţigară (foarte subţire), etc. Hârtia poate fi de felurite formate şi calităţi. Hârtia mai fină se chiamă velină, şi mai fină e cea de Olanda, China s. Japonia; cfr. carton, mucavâ,, pergament, ţiplă. 24 de coaie de hârtie de scris se cheamă testeâ s. conţ, 20 de testele s. 480 de coaie, top ; cfr. -teanc. Prăvălia unde se vinde hârtie şi alte lucruri de scris se zice: papetărie. Cu condeiul hârtia au mu-ruit. d. cantemir, ap. GCR. I 363. Nu puteâ ca să ajungă hârtia, nici vremea ca să le scrie cinevâ. E. kogălniceanu, let. iii 281/3a. 1 răs (= germ. Ries = top) hărtie. de poştă (a. -1771). IORGA, s.
d.	xii 86, cfr. viii 32. 4 rizuri flispapir (— germ. Fliesspapier = hârtie sugătoare) şi 2 rizurfi] her-tie dye czkris (a. 1804). ibid. XII 151. Un bilet scris pe o hărtie roză. c. negruzzi, i 22. Măinile cele albe ca o coală de hârtie, ispirescu, l. 234. Coif de hârtie, creangă, a. 39. Copiii fac cornuri de hârtie, pamfile, j. îi 333. Hârtie albastră, idem,
B.	41. Scrisă-i faţa ta’n hărtie (=faţa ta e ca şi zugrăvită pe hârtie), jarnîk-bârseanu, d, 20. De-ar fi lumea de hârtie, l-aş da foc într’o mânie! ib. 221, cfr. 27, 39, 142, 176,221,254,393,510, HODOŞ, P. P. 55, FUNDESCU, B.172/12, MÂNDRESCU, L. P. 92/4, GCR. II 298, 303, pamfile, C. ţ. 188. | Spec. Hârtiile „imedicinale: hârtia antispasmodică, nitrată, chimică, bianu,ţ D. S. Hârtie timbrată, cu timbrul Statului, pentru contracte, hârtii judiciare, etc. zj^ Zidul alb e hârtia nebunilor, se zice de cei care mâzgălesc zidurile cu scrisul lor. zanne, p. iii 433'. (Modern) Apune s. aşterne pe hârtie—a scrie, a redacta. Promisiunile existau numai pe hârtie = erau date în scris, dar n’au fost ţinute.
II.	P. ext. Orice hârtie scrisă sau tipărită.
1°. Tipăritură, scrisoare, etc. [Pe masă erau] hârtii, versuri, ziare rupte, broşuri efemere, eminescu, n. 38. Fă ordine în hârtiile tale!
2°. Scrisoare, epistolă, răvaş. Fă-mi o hârtie la fecioru’-mio. pamfile, j. ii. Tu să-mi mai trimiţi hârtie, idem, C. t. 148, cfr. 48, alecsandri, p. p. 179b.
3°. Scrisoare scrisă într’o cancelarie, scrisoare oficioasă, act. Unul va ţine registrele, iar celălalt [scriitor] va scrie hârtiile curente, uricariul v 27/s. Vine jăndaru’ c’o hârtie (= ordin) în care se po-ronceă să... alecsandri, t. 694.
4°. Uric, hrisov, document, cfr. hartă (2°), carte; (la plur.; sens modern) piesele autentice (paşaport, certificat, etc.), cu care se poate legitima cinevâ. Nime din ruda mea ca să n’aibă apărî... înaintea ceştii hârtii a noastră (a. 1597). cuv. d. bătr. i
77.	Dându-le hârtii că sânt moşiele a lor, vândute de veci. uricariul i 262/2. Fă hârtie de dănuire, s’o iscălesc şi să mergem s’o întărim la judecătorie.
C.	negruzzi, i 302. ţţBăzăş c’un sac de hârtie ş’un petic de moşie, se zice, mai ales în bătaie de joc, de proprietarii răzeşi care, pentru o mică răzeşie,
posedă un vraf de hârţoage şi se tot judecă cu ele. zanne, p. iv 562.
5°. Cerere, petiţiune. Se înţeleg odată să dea la tribunal Hârtie ca să curme această legătură. I. negruzzi ii 66. Erâ hotărît... să dea hârtie de divorţ. I. BASARABESCU, conv. lit. XLII 27. A dat hârtie (— plângere) la trebunal. pamfile, j. ii.
6°. f (Mold.) Foaie personală de impunere cu semnalmentele contribuabilului, dată de vistierie; servea titularului ca dovadă că e trecut între contribuabilii dintr’o anumită localitate. Au fost introduse de Du-mitraşcu Cantacuzino în întâia lui domnie. P. ext. Bir scos pe temeiul acestor hârtii. GIURESCU. Fă-cut-au acest Domn Dumitraşco-vodă un obiceiu spurcat, în ţară, care n’au mai fost până atunce, de au dat hârtii, de scriu feţele oamenilor, de la mic până la mare. neculce, let. iî 231 /35. Scoase orânduele multe şi satarale şi hârtii şi fumărit. id. ib. 3l4/u, cfr. 238/ss.
7°. Cambie, poliţă, sinet; cfr. asignaţie. (Cfr. fran. papier long, court) Hârtii lungi (scurte) = cambii cu scadenţă lungă (scurtă), panţu, PR. 47.
|| Hârtii de Stat, hârtii (de valoare) — titluri. Toată averea sa este în hârtii : în titluri, acţiuni, etc. costinescu.
8°. (Şi subt forma: hârtie-monetă) Bilet de bancă, bancnotă; cfr. băncuţă, băncuţă2, asignat, asignaţie, bumaşcă, bancă2 (3°). Aurul, argintul şi ehârthiele, adecă bancele. dionisie eclesiarhul, C. 215. Dacă îi plac unuia, ştie că trebue să-mi dea hârtia, nădejde, ap. TDRG. El puse la o parte trei hârtii de câte o mie..., dar teancul hârtiilor de douăzeci îl lăsă în portofel, slavici, n. ii 298.
III.	f (Bot.) Papyrus. Hârtie = papir (Glosar de plante slavono-român ca. 1705). GCR. i 357.
[Şi: hărtie s. f., artie s. f. viciu, gl., (variantă grafică?) cârtie s. f. (ad ii 8°). Una din cârtiile de o mie. slavici, n. ii 298. | Diminutive: hârtioâră (pronunţ. -ti-oară) s. f. (ad I) Hârtioare scrise, i. vĂCĂRESCU, p. 356. Doaozeci de o potrivă hârtioare. piscupescu, o. 216. Face-te-ai neagră cerneală... Să te scriu pe-o hârtioâră. mat. folc., cfr. şez. ix 93 (unde e tipărit hârţioară); (ad II 1°) Scoase chărtioarele cu iscălitura lui. mag. ist. v 144; (ad II 2°) Să mad scriu o hârtioâră La draga mea surioară, pamfile, C. ţ. 220; cfr. şez. 47/12, 173b/18, sevastos, p. p. 275/18, liârtiuţă (pronunţ, -ti-u-) s. f. (ad II 2°) Să mai scriu o ’hârtiuţă Şi la draga mea măicuţă, pamfile, c. ţ. 220, (rar, în poezia pop., în rimă) hărticeâ s. f. (ad II 8°) Bagă [mâna] şi’n cureă Şi scoate o hărticeâ. marian, nu. 674. | Derivate (rare): Mrtier (pronunţ, -ti-er) s. m. = fabricant sau negustor de hârtie DICŢ., hâr-tierie (pronunţ, -ti-e-) s. f. = fabrică s. prăvălie de hârtie; marfă de hârtie, cfr. papetărie DICŢ.; (neobicinuit) moară de hârtie, unde se macerează zdrenţele (LB.), liârtierît (pronunţ, -ti-e-) s. m. sing. = (neobicmuit) mulţime de hârtii. Fu nevoit a răscoli hârtieritul din sipet. N. A. bogdan, ap. TDRG.]
—Din paleosl. cliartija (m.-grec. y.apxi, plur. ‘/.aplici). Cfr. dubletele hartă şi carte.
HÂRTIER S. rn., lIÂKTIHRfi; s. f. 1	,
HÂRTIERÎTS.m. sing., HÂRTIOÂRĂ s.f./ ' ‘
HÂuţiş s. a. v. hăţiş.
HÂRTIC1Ă s. f. v. h’ârtic.
iiÂR'ţoĂoĂ s. f. Paperasse. — (Aproape numai la plur.) Hârtie (scrisă) fără valoare, veche, hârtie de lepădat, costinescu. Să-ţi arăt ispisoacele din pod P... Am, ian aşă, un teanc de hârţoage afumate. alecsandri, t. 256. Masa, de hârţoage încărcată. VLAHUŢĂ, p. 83.
—	Derivat (neregulat) din hârtie, prin suf. pe-ior. -og.
HÂiqoÂicĂ s. f. v. hârţ.
HÂRŢOALĂ
— 373 —
HARŢUN
iiÂKţOAi. v s. f. v. hărţui.
HĂ.RTOÂPĂ, iiâutoapA s. f. v. hârtop.
habtofor f s. m. cartofor.
HAKTOÎ, HÂRTOÎ (ion CR. IV 122) vb. IVa V. fărtol.
hartoiu s. a. Lieuglissant et en pente sur une route, dangereux pour les traîneaux. — Drum la loc costiş; în timp de iarnă, dacă nu-i om&t, săniile se răstoarnă dacă. merg pe acolo (jud. Neamţu). ion CR.
v	183. Cfr. fărtoaie.
—	Postverbal din hartoî (= fărtol).
mâkţoiu s. m. v. liârţ.
HARTOMAsnii: s. f. f v. cartomanţie.
hârtop s. m. şi a. 1°. Grotte. 2°. Bavin. 3°. Mare. 4°. Fondriăre. 5°. Petit bois sur le penchant d’une montagne. 6°. Andain.
1°. Vizunie, grotă, cfr. bârlog. Vârtop de tâlhari. coresi, ap. TDRG. Vwruh s’au închis într'o vâr-ţoapă, dosofteiu, v. s. 34. Umblă prin pustie şi prin vârtoape şi peştere. id. ib. 187,2. Vârtoapă de peşteră, id. ib. 81,j. în mică vârtopă petrecând, id. ib. 36, cfr. 74. Vârtopile zmeilor _şi bârlogurile leilor. cantemir, ist. 55, cfr. 73, 159. | P. ext. Grajdul în care s’a născut Isus Hristos. într’un vârtop oarecare au grajd intrară, dosofteiu, v. S. 237b/J2.
2°. Crăpătură adâncă săpată de apă, formând râpi prăpăstioase, ponor (h. i 96). Hârtopi — groape pe unde se scurge apa, h. xviii 15. Vârtoape = gropi mai mari şi naturale, gropi foarte vechi într’o livede, etc. sima, m. Văile şi munţii şi pietrile, vârtoapele.. moxa, 345/24. Bătăcindu-să prin munţi şi vârtoape. dosofteiu, v. s. 4. Caprileprin văi şi prin vârtopi au izgonit, cantemir, ist. 241. Prăpăşti, hârtoape şi pohârnituri groznice erâ, atâta cât căutării ameţeală aduceă. id. ib. 253; cfr. 159, 308. Bâpi şi hârtoape vestite ’ntre vânători, contemporanul, vin 299. Pământul... este foarte accidentat şi frământat... de dealuri, ponoară şi hârtoape adânci. I. ionescu, d. 250. Satul Vornicenii este într’o har-toapă plină de ponoare şi izvoare, ibid. 400, cfr. P. 362. în marginea unei păduri şi pe muchea unui hârtop. odobescu, ii 174. Luna... umplea hârtopul de lumină. N. rev. R. ii 227, cfr. 225. Să puse la calepreste râpe, preste gropi, preste hârtopi, preste munţi şi surupături. reteganul, p. v. 66. Crângurile şi toate vârtoapele. teodorescu, p. p. 516b, cfr. (hârtoapele) 154.
3°. Groapă adâncă în care s’a adunat apă; mla-ştin ă (LB.). Un vârtop (=groapă, lac), unde se crede că în vechime a fost un pravăţ (=ocnă, fântână). liuba-iana, m. 43. Omeţii de nea de prin vârtoape (Ban.), marian, se. ii 17.
4°. Adâncătură în drum, groapă (marian, sa. 21), gaură într’un drum, un hop în care cade roata căruţei (Com. s. popescu). Hârtopuri în care pocnesc roatele, iorga, n. r. b. 49. Vârtopuri pe care tre-buiâ să le ferească, conv. lit. xlivi 42. O şoseâ desfundată cu hârtoape ce mă făceau să mă cred pe valuri, sandu-aldea, a. m. 128. Dând căruţa prin toate hârtoapele şi coclâurile. sevastos, n. 317/27. | P. ext. (mai ales lâ plur.) Loc Înfundat cu gropi (păsculescu, l. p.), teren cu gropi, d. ex. locurile pe unde se fac cărămizi (ţara oltului, iii nr. 24). | Fig. Năcaz, dificultate, greu, impas, păs. Tu le chinui [dobitoacele], şi ele te scot din hâr-toapă. jipescu, O. 48.
5°. P. e x t. Poiană aşezată costiş (Com. a. tomiac), groapă 4°. Dând în munţi la hârtop, Vădzuiu o zare de foc. vasiliu, C. 168. Pe hârtop i bună iarbă.
H.	I 54.
6°. Vârtop — atât cât se poate luâ cu coasa, jur Împrejur, de un cosaş, rădulescu-codin, Cfr. brazdă 5°.
[Plur. -topi, -ţoape şi (ad 4°) -topuri. | Şl : hâr-toăpă, liărtoăpă, hotroâpă s. f.=afundătură, groapă naturală încrescută cu plante, viciu, gl., (ad 2° greşală de tipar ? cfr. bulg. hralop „scorbură11) hârloăpă s. f. i. ionescu, d. 279, vârtop s. a., vâr-toâpă,t vârtopă s. f. || Adjectiv: hârtopos (hotro-pos weigand, b. b. 96), -oâsă = plin de hârtoape (4°). Drumul... devenise cam hârtopos. n. a. bogdan, ap. TDRG.]
—	Din paleosl. vr'Bt'Bp'B „speluncă1*.
iiaktdi, HĂRŢUI (pamfile, a.) vb. IV® v. fărtol.
HiRiti vb. IVa. 1°. S’engager dans une escar-mouche ou dans une lutte, en venir aux mains. 2°. Exciter. 3°. Harceler.
1°. Refl. A se încâierâ, a se luptâ (creangă, gl.), a se luâ la luptă s. la ceartă aprinsă. Se hăr-ţuiau şi se luptau cu duşmanul, bălcescu, m. v. 541. Să hărţueşte îndârjit ceata călăreaţă cu fugarii pedestri. odobescu, iii 574/,3. Pe subiectul acesta se hărţuiau vecinie, vlahuţă, d. 322. Cu nimeni nu se hărţuia aşâ de tare cum se hărţuiâ cu noră-sa. marian, se. ii 113. Sămânţă de oameni de aceia care s’au hărţuit odinioară cu So-bieţchi. creangă, a. 71.
2°. Trans. A nu-i da pace cuivâ, a zădărî, a întărâtă; spec. a sumuţâ cânii. Să nu hărţuiască cânii, sevastos, n. ll/M.
3°. Trans. A urmări, a necăji s. a obosi pe cinevâ fără de milă, făcându-i fel de fel de neplăceri, etc. Poliţaiul de oraş hărţuise revoltanţii şi... îi legase. alecsandri, t. i 115. Prea am fost hărţuiţi din toate părţile, prea au căzut pe capul nostru nevoi peste nevoi! vlahuţă, ap. TDRG. El a hărţuit-o, n’a lăsat-o ’n pace. coşbuc, f. 99. Turcii te-a hărţuit ? teodorescu, p. p. 640b, cfr. 603b.
[Şi: hărţui,« ung. harcolni „a luptâ“) liărţeli (hăr-ţăli)vb.IVa = (trans.) a necâjl, a osteni pe cinevâ; (refl.) a se bate, a se trânti, a se luptâ, a se osteni. LB. Bomânii îi hărţăliră în toate părţile. C. bol-liac, ap. DDRF., (cfr. polon, hercowac, rus. garco-bati „faire manoeuvrer un cheval“) hereţi vb. lVa refl. Un tânăr se hereţeşte p’un sirep armăsar. C. negruzzi, i 121. | Adjectiv: liărţuitor, -oâre. La războiul hărţuitor, sprintenimea să nu iasă înainte să dea harţă, bălcescu, m. v. 617. | Abstracte: hărţuire s. f. mardârie, l. 4301. Hărţuire şi loviri unit cu alţii, dionisie, c. 174. Creşterea sau hărţuirea [=stimularea] spre bine. uricariul, iv 25, iiărţuiâlă s. f. sevastos, n. 9l/31, hărţoâlă s. f. (postverbal din *hărţoll =hărţăll) = harţă, luptă. VAIDA.]
—	Derivat din harţ(ă).
hArtueie -j- s. f. v. hărţulie.
HĂK’ţ’lJl.iE, hârţulîe s. f. Papier. — Hârtie scrisă, scrisoare (mică). Hărţulia ce părintele-i dăduse. dulfu, ap. TDRG. Pe această hârţulie s’află scris ce mi-eşti dator. id. ib. [Şl: jhărţulie, (+ mărturie) hărturie f s. f. = act, document; cfr. hartă 2°. Să dea neşte hărtulii săbornice asupra lui Leon iconâboveţului. dosofteiu, v. s. 227. Deaderă hăr-turiile. ibid.]
—	Forma hărtulie e un derivat din hartă 2° (pentru sufix, cfr. m.-grec. x'/.pTouXtipioţ ,,uricar“); prin apropiere de cărţulie s’a născut forma hărtulie.
)
ii	abţiiN adv. Tout droit devant soi. — (Bucov.) De-a-dreptul (în legătură cu verbe care exprimă o mişcare, indicând repezeala s. hotărîrea cu care se face acea mişcare). Şi nici una nici două, mă duc harţun la el şi-i dau două palme. Com. g. tofan. [Şi: hărţun adv. Com. COVAŞĂ, arţuu adv. = drept înainte, marian, harţuna adv. Voios şi plin debucurie au alergat, harţuna’la frate-său. sbiera, p. 266/13.J
HARŢUN
- 374 —
HÂŞ
—	Ofr. pol. harcem „repede, iute“.
HiBţrâ s. in. Brave. — (Bucov.) Viteaz, voinic. marian. [Şi: arţiin s. m. idem.]
—	Pentru etimologie, vezi cuvântul precedent.
hartukta adv. v. liarţun1.
hărturâr s. m. f v. cărturar.
mărturie j- s. f. v. liârţulie.
harvnc s. a. Arc (?).—Luă haruncu’ de-a drepta Şi săgeata de-a stânga Şi prinse a săgetă! viciu, gl.
—	Probabil, o contaminare din (h)arc şi aruncă.
HĂRVĂ s. f. Vignoble (situe au bas d’une colline ou dans la plaine). — (Munt.) Vie (situată la poalele unei coline sau în şes), cihac, ii 723, cfr. HEM. 1779-80. [Şi : ârvă (cfr. satul Arva, în Putna), hSrvă s. f. = vie izolată, (în Prahova) vie la şes. BRĂESCU, H.]
—	Etimologia necunoscută, (cihac, II 723,11 derivă din ung. drva „orfan").
harz s. a. ■); v. arz.
hârzoâbA, hâkzoAi’Ă s. f. v. hârzob.
hârzob s. a. 1°. Treuil. 2°. Cor doge, corde. 3°. Lustre. 4°. Clisse. 5°. Sandăles (pour marcher sur la neige). 6°. Mauvaise sandale (en cuir). 7°. Panier (de sapin, dans lequel on conserve des poissons se-chesj. 8°. Enflure (sur les bois d’un cerf). 9°. Gaule (fendue en quatrepour cueillir lesfruits d’un arbre).
1°. Vârtej, cu ajutorul căruia se scoboară s. se ridică cevâ din adâncimi. Din gura puţului ciutura cu hârzobul slobozind, după ce cât eră, funia de lungă au mers... cantemir, ist. 287. Pre săracele dobitoace... în tot fealiurile de vârteaje şi de hâr-zoabe învărtindu-le... id. ib. 346. La care [munte] se suiâ numai cu hărzobul. arhiva r., ap. cihac,
ii	136. £(: (S)coborît cu hârzobnl (liilrzoba zanne, p. vi 508) din cer=mândru, îngâmfat (russo, S.), de un neam mai ales (zanne, p. vi 508), cu stea în frunte. învăţat, literat şi scoborît cu hârzobul din cer, domnul D. G. socoate că băcalii vorbesc ca profesorii de Academie, russo, S. 8. Da noi ce sântem ? împăraţi cu steaua ’n frunte ?... Sco-borîţi cu liârzobu’ din cer?... alecsandri, t. 463, cfr. 1087. Cu hârzobul din cer n’a căzut nimeni. I. NEGRUZZI, IV 240; cfr. MAT. FOLC. I 719.
2°. Vârzob = frânghie, rădulescu-codin, cfr. (vârzov) barcianu.
3°. (Un cerc atârnat cu o funiede tavanul bisericii; pare a fl una din formele primitive ale polican-drului la Români, şi astfel cuvântul primeşte înţelesul de:) policandru (Mahala, Marginea, Roşa, în Bucov.). Sub iconostas... sâmbwrul de foc al unei candele spânzurate într’un hârzob cu lănţu-şoare aurii, anghel şi iosif, c. l. 75.
4°. Unealtă de ciobănie (h. vi 16, 50, x 5, 77, 465, 505, xii 288, xiv 436, xvi 133; contemporanul, i 92), cerc de alun cu o Împletitură de teiu (vârzob h. xviii 25) sau de cânepă, care se aşează de-asupra unor coveţi sau budăci, un de picură (din strecătoare h. xvi 105) zerul din caş (pamfile, i. c. 33; cfr. şez. ii 24b/is, 2t0/35, dame, t. 69, zanne, p. vi 508), cerc de lemn, ţesut la mijloc în forma unui sac de prins peşte, cu aţă de fuior (sau şi de toiu) de grosimea unei sfori (s. cu o reţea de 5-6 sfori, Mahala în Bucov.), pe care se pune strecurătoarea cu caşul de curând închegat, ca să se strecoare (marian, com. a. tomiac).
5°. (Transilv.) Hârzoabă=potcoavă de lemn, în formă de cerc, întrebuinţată de vânători spre a nu se scufunda în zăpadă şi spre a călcă mai sigur (bugnariu, n.), un fel de tălpi late şi foarte lungi, împletite la mijloc cu coajă de mesteacăn şi sfori, spre a nu lunecă pe zăpadă (zanne, p. Yî 508.
Ofr. cihac, ii 136). Vârzob = un oval de mesteacăn cu o suprafaţă mai mare decât talpa piciorului, pe care se împletesc nişte sforicele ce sânt prinse la mijloc de o bucată de piele; se Întrebuinţează la munte, putând să împiedece cufundarea piciorului în zăpadă, păcală, R. 78, 80.
6°. Hârzoabă= opincă rău croită, broască II 7°. Cfr. PAMFILE, i. c. 45, VICIU, GL. Hârzobul.. nojiţa... curaua. teodorescu, p. p.105/,4. | P.ext. Vărzoăbă = sfoară cu care se leagă opincile, ion cr. iv 121. || Fig. Lucru s. vită slabă, mârţoagă (sima, m.), cfr. haram, hârştioagă, bijoagă, gloabă, şcoarlă, hoiop, ciorop, cioropină, cioloagă, drăgă. Hârzob, -ă=cal slab şi bătrân, ii. xvii 269. Ce mai hârzoabă de cal=bun numai de opinci! viciu, gl.
7°. Unfeldepaneraşfăcut din cetină de brad (zanne, p. Vi 508), în formă de elipsă, în care locuitorii de la munte usucă lostucă si păstrăvi (şez. viii 2 ; cfr. ALECSANDRI, t. 1760, 1779, i. ionescu, m. 66). Hăr-zoabe de păstrăvi, alecsandri, t. 1356, cfr. 527.
A legă hdrzob=a, legă (d. ex. flori) în formă de elipsă s. elipsoid. Com. a. tomiac.
8°. (Bucov.) Formaţiune anormală la vârful coarnelor de cerb, provenită din creşterea a două sau mai multe raze, având forma unei ploscuţe, ploscă. Com. a. tomiac.
9°. O nuiâ, despicată în patru, cu care se dau merele sau perele jos din pomi. zanne, p. vi 508.
[Şl:hârzoabă s. f., hârzoăpăs. f. zanne, p. vi 508, hărzob s. a., liârzobă s. f., hârzop s. a. mat. folc. 719, (formele care urmează, după zanne, p. vi 508) vărzob, vârzob, yârzop, vârzdv s. a. | Plur. şi: (ad 1°) vârzobi cihac, ii 136, hârzoburi pamfile, i. C. 73.||Diminutiv : hârzobăş s. a. TDRG. | Adj ectiv: (în)hârzobât,-ă. Cu picioarele ’ncălţate în opinci înhârzobate. teodorescu, p. p. 105. il fi opincă hârzobată = om de nimic, o secătură, zanne, p.
iii	262.]
—	Din bulg. VT.rzop „legătură11. TDRG.
HÂRZOBĂ s. f., HÂRZOBÂT, -A adj/l y
hârzop s. a.	/
harzovâl s. a. f v. arzihal.
hâş ! interj. Strigătul cu care se alungă găinile Cfr. halea, marian, o. ii 375. Hesh—vox gal-linas pellentis. anon. CAR. Hâş, cucurigu’ dracului ! ALECSANDRI, T. 175 ; cfr. MARIAN, O. II 195, sbiera, p. 215/10. || P. ext. Strigătul cu care se alungă orice zburătoare, şi (în bătaie-de-joc s. în glumă) şl oamenii. Hâşi, cârâitoare! alecsandri, t. 392; cfr. 678, 1303, marian, î. 17, jarnîk-bâr-SEANU, D. 171, ion CR. III 152. [Pronunţat de obiceiu hş, cu -ş lung, sau repetat, în unele regiuni cu -ş palatal: hâşi. | Şl: câş! (şl pentru a chemă, mână s. alungă oile s.mânjii.Com.i.PAVELESCU,ŞEZ.
iii	189/4) lan cată colea,câşşşş... alecsandri, t. 896. Câş se zice puilor de pasăre, când copiii vor să le deschidă gura spre a le da mâncare, pamfile, j.
II,	liâcil şez. iii 189/,5. La naiba, hâd cobaie! CONTEMPORANUL, ii 13. Hâci ulitură! marian, o.
I	122, (Mold.) liâcea! TDRG., liacioa! şez. iii 189, liuci! h. I 59, x 498, lnicea! TDRG., liuş! marian,
o.	ii 375, linşi! h. i 59, gorovei, c. 397. Ea ţipă cât o luă gura.: Uti, uti! Bii, bii, bii. Huşi,cucoş, [ar]ză-te focu’! zamfirescu, conv. lit. xliii 917, uş! pamfile, C. ţ. || Verbe: (Mold.) căşăi IV<a> = a face câş, a alungă (o pasăre). Mă căşăeşti acu, ca pe lăstuni?... Aşteaptă-să-ţi arăt eu, câş..! alecsandri, t. 896, hâciâ I (pronunţ, -ci-â) Stăi, şi nu mă hâciâ. sevastos, C. 29/19; cfr. 215/!4, liâcii lV<a> Pe cuc mi-l hâcii. marian, o. I 127 ; cfr. nu. 54, şez. i 288/28. Găini hăciind. vasiliu, C. 97; cfr. 157, hâcili XVa ION CR. iii 152, hâciui 1VH începu a zvârli in el cu ţărină şi a-l hâdul, ca pe o cioară nespălată, şez. i 282/as; cfr. v 10/so, hâşâî, hâşăi
HASÂ
— 375 —
HASNĂ
(liâşei RETEGANUL, p. iii 26/ie) IV<») LB. Tata mnieu m’a hâşăi: Hâş, pasăruică gheaci! vaida, hâşi IV* POMPILIU, BIH. 1011; ofr. b. 35/5, hâşiîIVW. O hâşil cât o hâşii. Dar sarea... cu cât eră mai des hişiită... marian, O. ii 51. Din cuib i-oiu hâşii. POMPILIU, B. 35/,s, hnşăi IV<a> (Bucov.) Com. a. tomiac, hnciî IV<a> vasiliu, C. la fugi fuga şi hucie-l dracului! ion cr. ii 180, liuciui IVI») contemporanul, i 803, (Bucov.) liuşcăi IV<a>. Maică, nu mă huşcăi! POP.]
—	Onomatopee.
hasâ s. f. Calicot, madapolam. — (Mold.) Un fel de pânză de bumbac, mai puţin fină. Cămeşi şi pantaloni de hasâ. uricariul,’viii 181; cfr. xiv 234/16. îmbracă [mortul] într’o cămaşă de hasă sau în altă cămaşă nouă, însă din pânză supţire. marian, î. 60. Oameni clăcaşi... mai târgoveţi, se îmbracă cu cămeşi şi izmene de america, de hasă ori de cit. şez. ix 139. ^ Cămeşă de hasă, ţine, câne, nu lăsă! se zice despre pânzâtura care nu-i de casă. ion cr. iii 341.
—	Din turc. iiassa, idem (cfr. arom. hase = olandă, dalametra).
haşă f s. f. v. harşâ.
hâsăi vb. IV<a> v. sâsâi (despre gâscan). h. xvii 334.
hâşăi, hâşâi vb. IVW v. hâş.
hasâp s. m. v. casap.
hâscă s. f. (Cism.) — (Mold.) Mai multe piei ce se pun spre a lărgi căputa de-asupra, la ciuboatâ. creangă, ap. şez. viii 159. Muşcheă, piedecă, ha-scă şi clin,... şi tot ce trebuie unui ciubotar. creangă, a. 81.
—	Din pol. liaska, idem.
hâşcă s. f. Tronc d’arbre (creux).— (Mold. şi Bucov.) Trunchiu de copac găunos înăuntru (ion cr.
ii	21), ruptură dintr’un copac (ib. 276), copac bătrân (Com. A. tomiac), uscat, de regulă înalt, gros şi chiar găunos (sbiera, P. 2, cfr. şez. v 98), spec. brad (mare şi găunos pe dinăuntru şez. ii 24b/14), molid uscat şi rupt la vârf (marian, ins. 96). Cfr. buştean, buturâ, buturugă. Raşca, clătinată de vânt, mai face iarăş scărţ, scarţ! Comoara aceea nu este averea dreaptă a haştii, ci... nişte fugari... au ascuns-o acolo, sbiera, p. 2,4. [Plur. haşti.]
hâşcâ s. f. f Bas sinet (d’arme â feu). — Tigaie la puşcă sau pistol. LB. [Şi: âşcă s. f. DICŢ.]
hâşcă s. f. v. hărşie.
hascai interj. Când se strigă gâscă, se zice hă-sca, hâsca. H. I 59; cfr. halea, pui, uti, gâle-gâle.
hâşcâlă s. f. v. liărşie.
HÂşcĂNi vb. IVa refl. A te mişcă cu şezutul a nu-ţi găsi locul pe scaun când şezi. Com. i. corbu
Hăşcău s. a. Măturice de brad cu care se mestecă zărul, când fierbe în căldare, până se alege urda. H. xvii 310; cfr. păcală, r. 63.
hâşchie s. f. (ş. d.) v. aşchie.
haşeâ f s. f. v. harşâ.
hasec f s. m. v. hasichiu.
hâşei vb. IV<a), HÂŞI-' interj,, hâşi vb. IVa. v. hâş.
hâşiăt, -A adj. v. hărşie.
hasichi-a«â t s. m. v. hasichiu.
hasichiu f s. m. Soldat turc (de la garde du
corps). — (Turcism) Soldat din garda seraiului; cfr. bostangiu 2°, baltagiu. Hasichii i-au spus poronca împăratului. M. costin, let. i 282/a3. Au luat şi un hasichiu de la bostangi-başa. axinte uricarul, ib. ii 136; cfr. mag. ist. 31/u, ŞIO. [Şi f: asec, asechiu, liasec, hasechiu s. m. ap. ŞIO. | Compus: (cfr. turc. hasseki-aga) hasiclii (hasec’lii)-agâ f s. m. = al doilea comandant al baltagiilor, mai mare peste 300 de hasechi, executorul sentinţelor de moarte rostite de sultan. ŞIO. Au trimis împăratul pre hasichi-aga. mag. ist. iii 321.]
—	Din turc. liasseki, idem.
hăşie s. f. v. hărşie.
hâşii vb. IV<a> v. hâş.
haşiş s. a. Hachich. — Un preparat extras din foile plantei cannabis indica; fumat s. mestecat în gură, are efecte excitante, ameţitoare şi narcotice, ducând, cu timpul, la tâmpenie s. chiar la nebunie; foarte obicinuit în Orient. Pipă de haşiş. mire A, C. I 37. Tolănit pe un divan, îmbătat de haşişul unei nerghelele. chiriţescu, conv. lit. xlv 369.
—	N. din arab. hasis „iarbă, fân“.
hâslA f s. f. Cri de joie. — Strigăt de bucurie. Ferice de-aceaia breaslă Ce ţ-au ştiutu-ţi de ghaslă (: fericit norodul carele ştie clicul biblia, 1688). dosofteiu, ps. 303.
—	Din pol. hasto „lozincă, deviză, parolă". Cfr. TDRGr.
HAŞi.Eti'Â s. f. v. haşleu.
haşleu s. m.sing. Soufre.—(Transilv.)Pucioasă; spec. o rudă de pucioasă pe pânză lată ca de un deget, pe care o aprind sub coşniţele stupilor, când îi ucid (Şpring, în Transilv.). viciu. [Derivat: liaşleiţă s! f. Haşleiţe = chibrituri, ibid. 103 ]
—	Poate, din germ. Einsclilag. viciu, gl.
hâsdiâ s. f. (Bot.) v. liaşmă.
hâşmA s. f. (Bot.) EchaIote ; civette. — (Mai ales la plur.) Nume dat mai multor specii de ceapă (în unele regiuni confundat cu arpagicul), cultivate pentru trebuinţe culinare. Cfr. (un fel de ceapă în tufă) ION CR. II 153. Fură haşme, aiu şi ceapă, ca să poată posti, şîncai, hr. iii 142/30. Haşmă turcească — alium Schoenoprasuin. polizu. [Şl: hâ-gimă (âjimă Com. liuba), liăglmă (hâjmă vaida, pompiliu, BIH. 1011, ALEXICI, l. p. 225/,8) LB., H.
i	33, 56, x 205, xvi 320, marian, d. 197, Com. g. tofan, âgimă (hâjimă i-i. x 419), agîmă cuv. D. bătr. i 267, leon, med. 21 (la plur. agime şi agimi liuba-iana, m. 102), hâgiumă ion cr. ii 153, liâ-clmă marian, na. 377, liâsmă panţu, pl.]
—	Din ung. hagyma „ceapă".
haşmacivcă s. f. (Bot.) v. asmaţuchi.
HASMÂîf,	\
HÂSHÂM (h. xvi 151) s. m. (Zool.)/ ' ,s
hasmaţbchi(W) s. m. (Bot.) v. asmaţuclii.
hasnă s. f. v. haznă.
hâsnă s. f. sing. tant. = (Ungurism) folos anon. CAR., POMPILIU, BIH. 1011, VAIDA, JAHRESBER. VI 75, graiul, îi 37, Com. a. tomiac, ţiplea, p. p., ion CR. I 114. Construcţii: A aveâ (s. a-i fi cuivâ) hasnă de (&. din) cinevâ (&. cevâ) =a trage, a aveâ folos; cfr. a se bucură de cinevâ (s. cevk);hasna cuivâ (s. a cevă) = folosul cuivâ s. a cevâ; n’am nici o hasnă— n’am nici un folos. şez. ii 24b/16; de hasnă=de folos; ce hasnă de...?—ce folos de...?; a(-i) luă hasna — a aveâ folos din..., a folosi bine, a se servi de.,, latţi să grăim despre hasna celor
HASNĂ
— 376 -
HAT
seace cuvinte ale lui Dumneseu. cuv. D. bătr. i 101. Hasna lui Mihaiu-vodă au fost arhangelul Mi-hail. mag. ist. iv 317/,,. Despre hasna cailor, economia, 74. Nici nepoată-sa n’aveâ hasnă din averea ceea. s. nădejde, ap. TDRG.; cfr. contemporanul,
vii	492. Ce hasnă ai de o şcoală, Dacă n’ai o drăgu-cioară? bud, p. p. 31. Cu ibovnică’n vecini Nu ţi-i hasnă de ce cini. jarnik-bârseanu, d. 373. Am lăsat... părinţii fără de hasnă. bibicescu, p. p. 142. Când am fost să-ţi fiu de hasnă, M’au luat Neamţul de-acasă. reteganul, tr. 65/30. Ce hasnă, badeo, de tine, Ce hasnă, că tot slujeşti Şi nimic n’agoniseşti ? jarnîk-bârseanu, d.' 409, cfr. doine, 281, 282. Şi de nu mi-i învăţă, Hasna nu-mi vei mai luă! reteganul, TR. 25; cfr. ŢIPLEA, P. P. 32, Cfr. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 479. Altă hasnă nu mai iau. doine, 203/4. || Spec. Da-voiu voaoploae în vreame destoinică şi pământul va da hasna sa (biblia 1688: va da roadele lui), cuv. D. BĂTR. I 6.
[Şi: haznă s. f. | Adjectiv (rar): « ung. hassnos, idem) hăsnăş, -ă= folositor. Bine ar fi... şi ha-snăş (Blaj, a! 1779). iorga, s. d. xii 291.]
—	Din ung. haszon (cfr. sârb. hasna), idem.
masivă s. f. v. casnă.
iiAsivri vb. IVa = folosi.
I.	Intrans. A fl de folos, a folosi (1°). Hesnuiesk = prosum. anon. car.
II.	Trans. 1°. A aveâ folos, a se folosi. Ochii miei de te-or sări, Mama-ţi nu te-a hăsnui. ţiplea, p. P. 73.
2°. A folosi, a uzâ, a luâ folosul (ţiplea, p. p.), spec. (despre păduri) a exploatâ; cfr. folosi (3°). Pădurile să se taie, să se hăznuiască şi să se cul-tiverisască. cod. silv. 29.
3°. f A da naştere, a cauzâ. Tăindu-i ca neşte m,ă-dulări putrede..., i-a scosu-i afară, să nu hăsnuia-scă vro boală la partea cea sănătoasă, dosofteiu, ap. TDRG. („probabil plănuit de autor spre a traduce pe grec. Tsvvcty, de-oare-ce revv-m>.ai:<j. — hasnă“. TDRG.)
[Şl: hăznui vb. IVa; « ung. hassndlni, idem) hăz-năli vb. IVa vaida, liăznălui vb. IVa. DDRF. | Abstract: liăznuiălă s. f. (ad II 2°) Prin nesocotită şi făr’de măsură hăzmiială (folosire) a pădurilor. cod. silv. ft).]
—	Derivat din hasnă1, prin suf. -ui.
haşpor s. m. 1°. Rigole. 2°. Espace non la-boure separant cleux champs.
1°. (Transilv.) Părâu adânc săpat de puhoaie de apă pe munte în jos. Să nu te duci cu caru’ prin haşpor. viciu, gl.
2". (Agric.) Răzor, dungă de pământ între două locuri vecine. ib. Gfr. hat, mezuină, dorjincă, hotar, mejă, căluşire, răzor, mejdină, forgaşă.
[Şl: hâşpură s. f. LB./D1CŢ.]
HĂşpură s. f. v. liaşpor.
hăst, hâstă pron. ’v. ăst.
hăştioăgă s. f. v. hârştioagă.
hăstra, hAstra pron’. v. ăst.
hăspr f s. m. Natte de jonc. — Rogojină. LB [Şl: f hăsură s. f. DICŢ.]
—	Din sârb. haşura (= turc. hasyr).
hăsură f s. f. v. liasnr.
hat s. a. (Agric.) 1°. Bande de terre non labouree ou signe de dâmarcation separant deux champs. 2°. Jachăre. 3°. Lit (de riviere).
1°. Făşie (sirincă) de pământ nearat s. cărare (s. brazdă, cfr. pamfile, i. c. 246, j. ii, viciu, gl.) care desparte două ogoare (şez. viii ,159, cfr. pamfile,
A.	24, 52, 54, vaida, h. iii 26); p. restr. bolovan.
lespede, leasă de mărăcini, ori alt semn pus ca hotar între două proprietăţi (sima, m., frâncu-candrea, M. 101, H. xiv 431, pamfile, a. 25). Cfr. brazdă 3°, căluşire, dorjincă, forgaşă,haşpor,hotar, inejă, mejdină, mezuină, răzor. Dacă pe făşia de pământ ce serveşte de hotar este loc de umblat, se zice că este o cărare pe hat. creangă, GL. Copilul... să nu mâie sau să doarmă... pe haturi, în cornurile gardurilor, în unghere... marian, na. 289. 0 plantă... care creşte pe priloage şi pe haturi. ib. 280. Sufletele strâgilor şi strigoilor... se întâlnesc mai întâiu pe haturi de joacă împreună. sbiera, P. 316/le; cfr. 317/e. Hatul este locul dracului. pamfile, a. 82. Floricică de pe hat. sevastos, n. 316/,. || P. ext. jTafwri=porţiuni mici de pământ arător. pompiliu, bih. 1011, cfr. hotar.^: Intr’un hat (s. hat în hat) cu = situat lângă olaltă, mărginaş, vecin. Care vie este într’un hat cu altă vie a me[a], pe din gios. uricariul, vii 55/8. O vie care este într’un hat cu Lupul Voicăi. ib. xxiv 434h- Vecina ta, Cu grădina hat în hat. vasiliu, C. 120. Din hat = vecin. Moşia din hat — moşia vecină, pamfile, C. ţ. | (Despre femei) A umblă haturile —a. umblă în curvie, a umbla hăturele (lăturile, lăturile), ibid. A nu ieşi la hat cu ciwewi=anu ieşi bine, la capăt cu cinevâ. Cfr. id. j. II.
2°. P. ext. Câmp ("pământ h. xi 373) nelucrat (H. iii 71); cfr. pârloagă, ţelină. Pe un hat buruienos... doborîse cu baioneta una din santinelele păgânilor, sadoveanu, luc. iii 232. Se tolăniră într’o margine a drumului, într’un hat cu dudău mare. şez. vii 26. | Spec. Haturi = crânguri mărăcinoase. rădulescu-codin.
3°. P. anal. Matcă. Hatul apei=matca apei. Com.
I.	corbu. Cfr. brazdă 2\
[Plur. haturi I Diminutiv: liăturel s. a. (Numai la plur. în locuţiunile) a umblă (a se luă) pe hăturele = a umblâ haturile, cfr. JAHRESBER. IX 211, şez. ' iii 61/,,. | Alt derivat: liâteş s. m.= vecin, sima, m' | Verb: hătui IVa intrans. = a se mărgini, a fi într’un hat. Livada care hătuiaşte cu apa (a. 1802). iorga, s. d. xiii 151.]
—	Probabil, din rut. hat „Damm“, hatul fiind mai înalt decât ogoarele pe care le desparte.
hat f s. a. Ordre (provenant de la chancellerie du Sultan). — (Turcism) Ordin s. decret ieşit din cancelaria Sultanului; cfr. firman, iradeâ. împărătescul hat. uricariul, xiv 132/30, cfr. tes. ii 305.
[Plur. haturi. | Compuse (turceşti): «turc. hatti humayun „decret imperial11) liatihumaium (plur. -iumuri), liatiluumiiu, (scurtat) hnmâiu (plur. -iuri) f s. a. Să scoaţă hatihumaiul de la împărat. E. kogălniceanu, ap. ŞIO. După noima împără-teştei mele porunci ce s’au dat prin hatihumaium (a. 1792). uricariul, iii 166. Condiceledehumaiuri ce se află în divan (a. 1792). ib. iv 133. Vechile hattihumaiumuri ale ţării nu pomenesc nimic despre aceasta, odobescu, i 325; «turc. hatti şerif „autograf al Sultanului11, propriu „ordin sfânt“)f hatişerif (liatişirif mag. ist. ii 350, atişerif m. costin, let. i 223/23, mag. ist. iv 318; plur". -rifuri) = autograf al Sultanului, ordin imperial. Au scos hatişeriful de l-au cetit, neculcea, let. ii 164/25. Domnul luând întâi hatişeriful cel împărătesc, să-rutându-l, îl pune la cap şi apoi îl pune la săn. gheorgachi logofătul, ap. ŞIO. Şi împăratul... neştiind încă carte..., însuşi şeichislamul i-a luat mâna dreaptă, şi puind condeiul în degete, i-a povăţuit scrierea hatişerifului de moartea tătâne-său. E. văcărescul, ist. 265/8. Ştefan vel-portarul împărăţiei aduse hatişeriful ce întăreă Domn pe fiul ei Pătru. odobescu, i 119/„. Făgăduielile făcute de Turci în hatişeriful ce confirmă privilegiile ţerilor. IORGA, l. ii 15, cfr. i 533. (încercare de traducere românească) Sfinte haturi (a. 1792). uricariul, iii
HAT
— 377 —
HÂŢ
136, cfr. x 169/j3, v 30/ls. Cuprinderea... sfântului hatat (a. 1822). let. iii2 465 (hattat e pluralul turcesc al lui hatt).]
—	Din turc. hatt „ordin, firman, edict“.
hat f s. m. = at. [Plur. şi hazi. Qălări pe trei pui de hazi. ion ck. iii 33. Pentru forma hat cfr.
şi: CREANGĂ, GL., PĂSCULESCU, L. P., GIUGLEA-VÂL-SAN, R. S.]
haţ ! lnţerjecţiune care indică o mişcare repede, bruscă, făcută pentru a prinde s. apuca (cuvântul însoţeşte verbe ca a apucă, a prinde, etc., sau le înlocuieşte). Ofr. hap, hâţ, înhăţâ. Hat!pune vulpea gheara pe dînsa şi o prinde, ispirescu, l. 345. Şi nici una nici două, ha}! pe ied de gât. creangă, p. 23; cfr. şez. i 258/6. Haţ! dracul subsuoară, şi-l strânge. creangă, p. 53. Eu atunci haţ! de sumanul moşneagului, să-mi plătească paserea-, id. A. 57. El se face foc şi pară, Haţi de cap! marian, sa. 101. Haţ to-poru’, şi taie capul balaurului, şez. ii 142/18; cfr. 154/12. Prostul, haţ cu cleştele de nas! ibid. iii 24/4; cfr. gorovei, C. 194. j£.Azi hâr, mâne haţ = azi ceartă, mâne bătaie, n. a. bogdan, ap. TDRG. [Pronunţat şi cu ţ palatal: liaţi!]
—	Onomatopee.
haţî interj. (Bucov., Mold.) Strigăt cu care se alungă porcii. Com. r. grămadă; hâideâ,huideâ; cfr. şez. iii 189/ 2. [Şi hâta. marian, se. i 126, haţiî Cuvânt cu care se alungă caprele. Com. I. GRĂmadL]
—	Şi Rutenii întrebuinţează interjecţia hac î când alungă’ porcii.
hAt adv. Tr'es, fort, bien, extremement.—(Mold., Bucov., Transilv. nordică) Adverb de măsură, arătând că intensitatea noţiunilor exprimate este de tot mare. Cfr. foarte, mult, tare, bine, rău, de tot.
1°. (Pe lângă adjective, adverbe şi locuţiuni adverbiale, cfr. hei) Am avut, hăt (—de mult) în vechime O vitează boierime, alecsandri, T. 59. Şi mănâncă fata la plăcinte şi mănâncă, hăt bine. creangă, p. 290. Până hăt târziu noaptea, marian, na. 306, cfr. nu. 652,contemporanul,iii 27, sbiera, p. 140/m, 312/23. înnoptase acuma hăt binişor, marian, t. 44, cfr. Sbiera, p. 67/l0, 249/a„ 251/,,, 295/3. Erâ hăt bătrân, sbiera, f. S. 7. Mai hăt ( — mult) după aceea. id. p. 35/„.Eră tăiaţi copacii până hăt depărtişor. ib. 67/îc; cfr. 273/20, sevastos, n. 2/m, 82/m, reteganul, p. v 43/8, şez. i 240/22, iv 179/20. Hăt încolo de la cărare, sbiera, p. 89/3G. Au fost strâns hăt mulţi bani. ib. 131/28 ; cfr. 202/,,, 280/33, marian, î. 543, leon, med. 89, şez. iv 231/,,. Până hăt afund în pădure, sbiera, p. 170/10. O babă hăt de treabă, ib. 319/27. Să făcu stogul hăt mare. reteganul, p. iv 76/34. Am păţit-o hăt bine. şez.
i	264/, 8 ; cfr. 248/14, iv l/u. Hăt de departe, ib. iv 116/so. Hăt de mult. ib. 159/4, vi 109. Fu hăt rău păcălit, ib. v 80/34. Să plece hăt de noapte, ion cr.
iv	5. (Repetat, mai intensiv) Las’ că mă duc eu, hăt, hăt sus, hăt. ibid. iii 706. Hăt, hăt într’un târziu. marian, t. 293. | (Une-ori se omite adjectivul sau adverbul, dacă se Înţelege din determinarea ce urmează) Limba, hăt [sc. lungă] cât un cot. alecsandri, t.58. Oiusămergtocmai...hăt [sc.departe]... la Bucureşti... să mi se piardă urma... ib. 928 ; cfr. 1728.
2°. (Pe lângă verbe) S’au cam hăt înspăimântat. sbiera, P. 181/35. Mâinile U hăt înţepeniseră, ib. 285/28. | (După verb, urmat şi întărit de şi bine) împodobiţi-vă hăt şi bine! Dar geaba vouă. contemporanul, iv 502. M’am prins hăt şi bine să-i dau grâul în girezi, creangă, p. 157. Ani să te ţiu la pastramă, hăt şi bine. ibid. 318.
[Şi: hăpt = chiar. Codrule, Măria Ta, Lasă-mă su poala ta, Hăpt nimica n’oiu strică, vaida.]
■— Din rut. het, idem. weigand, b. b. 96.
hă.'!'! HÂ'ţ'.’ lnţerjecţiune care indică o mişcare bruscă şi repede, cu care se smuceşte s. se trage (înlocueşte adesea aceste verbe); cfr. haţ. Nevasta, hăţ un şumuiag de fân! sevastos, n. 50/j2; cfr. 70/21. Hâţ un’par! contemporanul,
iii	294; cfr. Vii 229. [| Spec. Semn cailor să apuce la dreapta, în opoziţie cu har. polizu. De el [de hâţ] se apucă şi se sice trăgând: „Hăţ, hăţ“, şi calul merge într’acolo. iotf CR. IV 218. || Hâţ încolo, hâţ încoă arată o mişcare zmucită care se repetă în mod ritmic, d. ex. când stativele sânt puse în mişcare. Cir. gorovei, c. 354. Hi în sus, hâţ în jos s. hâţ în sus, hâţ în jos s. hâţ în dreapta, hâţ în stânga: locuţiuni care arată sforţările s. încercările zădarnice, făcute de cinevâ, spre a scăpă (prin mişcări smucite de tot felul) dintr’o situaţie neplăcută (cfr. apucă V). Hi! în sus, hăţ în jos; să se mişte din loc calul, ba! ispirescu, l. 374, cfr. 212. După ce mâncară... smochine, se făcură măgari. Hâţ în sus, hâţ în jos. Ba că o fi una, ba că o fi alta, nimic. Rămaseră măgari ca toţi măgarii, id. ib. 282; cfr. 372. Hâţ în dreapta, hâţ în stânga, până descuie uşa. delavrancea, ap. TDRG. (Cor.) Hâţ cumetre ’ncoă la joc e numele unui danţ ţărănesc, jipescu, o. 52. [Şi: hâţa! (în cimilituri, rimând adese cu bâţa, pâţa) arată mişcări ritmice, legănate. Hâţa la deal, hâţa la vale, hâţa spre vremea de sară ? ( = Uşa.) sbiera, p. 319/26. Hâţa bâţa, ţup la pământ? (= Mătăniile.) gorovei, c. 222, cfr. 354. Unu’ară, Doi se miară, patru se coţobănesc, Unu’ [ = coada] face hâţa,pâţa? (= Porcul.) ibid. 303. Repetat arată
o	înaintare zmucită şi greoaie, înceată şi apăsată. [Ursul] se scoală în picioare Şi, hâţa! hâţa! până sus La scorbure se urcă. odobescu-Slavici, ap. TDRG. Trebue să mânăm chestia înainte; căci dacă mergem hâţa hâţa, o vârîm cu oiştea ’n gard. caragiale, n. S. 56.]
—	Onomatopee.
hăt s. a. 1° Guide, rene. 2°. Corde.
1°. (De obiceiu la plur.) Parte a hamurilor: curele (s. frânghii) mai lungi, cu ajutorul cărora se conduc caii înhămaţi; sânt prmse cu un capăt de căpeţeală, iar celălalt capăt al lor se ţine în mână. Cfr. pamfile
i.	C. 49, ION CR. iv 218,’h. iii 140. Cfr. frâu, dâr-loagă. Hamuri de cai... cu frine şi hetzurj de ma-tase (a. 1816). iorga, s. d. xii 174. Slobozind hăţurile cailor săi, îi lasă ca în voia lor să meargă. beldiman, n. P. I 35. Apuc hăţurile în mâna stângă, şi m’arunc pe şăoaş. alecsandri, t. i 52. Mănă [caii] cu hăţuri coperite cu ţinte de argint... C. ne-GRUZZI, I 37. Coman strânse hăţurile, sadoveanu, p. S. 34. | P. anal. Frânghie legată de căpăstru la falca calului sau de resteul ori jigla jugului, cu ajutorul căreia se mână calul s. boul. ion cr. iv 218. ^ Cal din hăţ — din stânga oiştii. Com. I. pavelescu. A umblă cu patru în hăţuri = a umblă cu patru cai. baronzi, l. 42/16. A nu da hăţurile ăin mână— a păstră pentru sine conducerea unei afaceri, zanne, p. I 486. l-a venit iapa la hăţ = s’a împuternicit, li merg treburile bine (ibid. v 326), i-a venit apa la moară.
2°. Laţ prins de gâtul cuivâ; spec. funia cu care spânzură gâdea oamenii (Com. a. tomiac). Să-l scoaţă de gât cu ghăţulă. dosofteiu, v. s. 383. Te duc la spânzurătoare, chiar dac’ar trebui să merg şi eu ăe hăţ cu tine. slavici, n. ii 156.
[Plur. hăţuri. | Şi: hâţ s. a. Com. a. tomiac. || Derivate: haţâş (hăţaşDICŢ.) s. m. = cal care se mână cu ajutorul hăţurilor, când alăturea de el mai este înhămat cel puţin un lăturaş ( = cal fără hăţuri). [Surugiul] bate cu harapnicul înainte, ca şi cână ar vroi să lovească haţaşul. alecsandri, ap. TDRG. | Verb: hăţui IVa = a cârmui, a îndreptă cu hăţurile caii prinşi la trăsură, marian. Voiu hăţui caii tăi. beldiman, n. p. i 57. Am hăţuit caii până în târg. SBIERA, P. 235/aî; cfr, 235/9’. (Fig.)
HATÂ
- 378 -
HATÂR
Mă duc să-i hăţuesc pe creditori, alecsandri, t. 1252, cfr. 556. I Adverb: hăţiş = morţiş. A ţineâ hăţiş = a ţineâ morţiş, în ruptul capului, pamfile, a.]
—	Probabil, din interj, hăţ (cfr. calul se mână la dreapta cu hăţ, în care construcţie hăţ „zmuci-tură“ a putut fl considerat ca „ham“; gâdele a înhăţat pe cineva, „l-a prins de gât“, a putut fi analizat: „i-a pus laţul în gât“).
hatâ f s. f. Dommage. — (Turcism) Pagubă, neajuns, belea (1°). Am făcut atâtahatâ şipradă pământului. MAG. ist. v 112/,s. îi va veni şi lui şi ţerei vreo hată. ibid. 175/28. Se fac atâtea hatale la oameni şi la vite. doc. (a. 1782), ap. ŞIO.
—	Din turc. hat a „greşală, nenorocire11.
hăţ a : interj, v. haţ.
hâţa ’ interj, v. hăţ.
hat A s. f. Petit traîneau. — (Ban.) Săniuţă cu care se joacă copiii; săracii aduc lemne din pădure cu ea. viciu, gl. Cfr. cioaclă. [Derivat: liăţâică= sanie cu picioare (Lancrăm, comit. Sibiiu). Com. t. L. BLAGA.] — Cfr. hăţ(ă)l.
hâţă s. f. Troupeau de 50 â 200 porcs.—(Ban.) Turmă de 50 până la 200 de porci, cfr. ciurdă. vârcol, v. Porcii veniţi de la hâţă. liuba-iana, M. 4.
hăţăgân s. m. v. haţegan.
hatai f s. f. (Comerţ)’ v. hataiâ.
hăt Ăi, HÂTĂi, HÂŢÂi vb. lV<a> v. liăţî.
hataiâ f s. f. sing. tant. (Comerţ) Etoffe de soie. — (Turcism) Stofă scumpă de mătasă. 7 coţi hataiâ cu flori de fir... pentru sovon. condică (a. 1693), ap. ŞIO. Rochie de hataiâ cu flori de mătase. doc., ap. odobescu, i 421. Asta este hataiâ de Veneţia sadea, filimon, ii 598. [Şl: hataifs. f. sing. O giube de hatai verde. doc. (a. 1790), ap. ŞIO., hetai f s. f. sing. Hetai cu fir, frâncească, hetai cu fir de la Hio (a, 1792). ŞIO.]
—	Din turc. haţayi, hetayi, idem (propriu: stofă de China).
hAţâică s. f. v. hâţă1.
ha tal, hătâl s. a. v. hataim.
HATAiiĂu, hătAIjÂU s. m. Coureur de femmes,
—	(Mold., cu înţeles peiorativ) Flăcău care umblă după fete (ion cr. iv 85), amant (pamfile, j. ii). Cfr. dandur. Fa, hăi, se ţin hătălăii după tine ca lumea după urs. ion cr. iv 85. — Cfr. handralău, harhatău.
hâtâlbâC! interj, v. hâlt'âbâc. TDRG.
HATĂiiM s. a. 1°. Force. 2°. Amende. — (Ungurism)
1°. Forţă, silă, putere, vaida. ^ Cu hatalm=cu forţa, cu sila.
2°. f Amendă. Să-i fie certare cu bani, ce să sice să plătească hatalmu. pravila mold. 22. 100 lei ce-au pus hataim... la visterie gospod (a. 1755). iorga, s. d. vi 5.
[Plur. (neobicinuit) -muri. | Şl.-hătâlm s. a. vaida, fhetalm s. a. Nu cu het alinii, ce ca moşia sadreaptă... IORGA, S. D. XII 234, (ad 1") liatâl (hătâl) s. a. (Numai în locuţiunea:) cu hatal = de silă, cu inimă grea, cu părere de rău. Cu hatal vrei să-mi vinsi calul? uricariul, x 402/16: îi dat cu hatal — nu-i cu toată inima, îi dat cu inima îndoită, ion CR. ii 247. A munci cu hătul=cu ruptul, cu ghiotura, cu bucata. Fu muncesc cu siua, nu cu hătal. pamfile, a. | Adjectiv: (Ungaria) hătălmăş, -ă=in-
spirând respect, avan1 (I 1°), straşnic. Mă,dahă~ tălmaş mai eşti!]
—	Din ung. liatalom „putere, forţă".
hătălmăş, -Ă adj. v. hataim.
hAţânâ vb. I. 1°. Secouer. 2°. Branler.
1°. Trans. A zgudui, a zgâlţâi,a scutură puternic, (fact.) a face să se clatine s. să se cutremure un lucru greu (pamfile, J. i). Scoală..., grăi Sandu Lungu către nevastă şi prinse a o hâţână. rădu-lescu-niger, ap. TDRG. De mâna dreaptă îl luâ Şi-l hâţână. mat.folc. 571. || Refl. A se cutremură, a se zgudui, a se scutură. Când bate vântul, se hâţână ferestrele, pamfile, j. i. Badea pe el s’a aruncat, Pământul s’a hâţânat. ion cr. iii 197. | Fig. Cin' nu să hâţină din încremeneala văcuită, înţepeneşte de ghiu! jipescu, o. 15.
2°. Refl. A se mişcă încoace şi încolo, a se clătină încetişor (şez. ix 154). l-a scos dintele care se hâţână. ion cr. ii 188.
[Şi: liăţănâ vb. I, hăţăni vb. IV DICŢ., hâţină vb.
I.	(ad 1°) Vântul hâţină uşa şi fereştile. vlahuţă, ap. TDRG. A hâţină (=a agită, a mişcă, a clătină, a legănă încoace şi încolo) picioarele, costinescu. (ad 2°) A se hâţină—a, se clătină, a se mişcă într’o parte si alta. ib.]
—	Onomatopee înrudită cu hăţi, hâţăi, hâl-ţânâ, huţa, huţânâ.
hăţăni vb. IV v. hâţână.
HATÂR s. a. 1°. Faveur. 2°. Ţigară. 3°. Interet: 4°. Protection ' Micite. 5°. Plaisir. — (în România)
1°. Favoare, graţie (II 1°). Mă pismuiesc pentru hatârul şi trecerea ce am la Măria ta. filimon, ap. ŞIO. Când eră micuţ, desmierdatul ei erâ pentru dînsul culmea fericirii; acuma o singură sărutare e pentru mă-sa un hatâr. S. nădejde, ap. TDRG. £): A face un hatâr=a acordă o favoare (s. un privilegiu); a face un serviciu cerut. 1 s’au făcut şi hatârul acesta de cătră stăpân, lăsându-l încă 60 de sile de au rămas aice la odihna sa. log. GHEORGACHi, let. iii 296/34. Asemenea hatâruri sau chiverniseli se făceau numai pe seama unui om şipe timpul vieţii sale. odobescu, ii 33. Acest hatâr i-l făcuse Dfumnejseu. şez. iv l/5; cfr. ii 74/so.
2°. f Consideraţie (în expresia:) A căută hatârul cuivâ. Se va pedepsi cum are pedeapsă, necăutân-du-i nici pic de hatâr, de va fi boier ori şi rudă. E. KOGĂLNICEANU, LET. III2 201.
3°. f Interes (în expresia:) f A păzi hatârul cuivâ. Am avut cu toţi elciii Franţiei dragoste şi prieteşug, păsând unul altue hatârul ori la ce s’ar fi întâmplat, id. let. iii 256/35. Ilatăr la unii păşeşte, nu luâ nici o pară. beldiman, t. 401.
4°. Spec. Favoare s. protecţie acordată pe nedreptul, In mod nelegal, de către un slujbaş sau funcţionar. Hatâr la această slujbă nu încape..., şi pe care-l va simţi că au făcut cât de puţin hatâr, cu capul va da samă. e. kogălniceanu, let.
iii	223/14. Ca să aib şl cu dreptate, însă nu cu hatâr, uricariul, xxi 352/10. Intrigi, furături, di-spărţănii, hatâruri, nedreptăţi, alecsandri, t. 1337. [Sânt judecători] care fac hatâruri unui prieten sau unui puternic al silei de care se tem. i. ne-gruzzi, ap. TDRG.; cfr. iorga, s. d. vi 265. Hatârurile dărăpănă cele mai mari împărăţii. I. golescu, ap. zanne, p. viii 633; cfr. vi 350.
5°. Plăcere, poftă, plac (în expresiile:)' ^ Pentru (s. de, mai rar: în) hatârul cuivâ = pe placul s. de dragul cuivâ. Pentru voia şi hatârul lui Nicolae-vodă au făcut. mag. ist. iv 146/22. Să-şi întoarcă puţin calea pentru hatârul lor. drăghici, R. 24. în hatârul dumneavoastră, Iacă m’arunc pe fereastră. pann, p. V. îl 151; cfr. 152. N’am să şes
HATARAG
— 379 —
HĂŢI
aici toată noaptea pentru hatârul tău! alecsandri, t. 399; cfr. 420, c. negruzzi, i 76, odobescu,
iii	61/9. Se hotărî să vie ...mai mult ăe hatârul lor. ispirescu, l. 270. Să-mi dau eu liniştea mea, pentru hatârul nu ştiu cui? creangă, p. 252, ofr.
112.	De liatârnl unui lucru =mulţumită (s. graţie) unui lucru. S’a făcut vornic de hatârul unei plăcinte ce a trimis la masa domnească, alecsandri, t. 141. A strică hatârul cuivă, = a-i strică pofta, a-1 lipsi pe cinevâ de plăcerea la care se aşteaptă. Se mânie ’mpăratul, hatârul dacă-i stricăm, pann, p. v. iii 60. Spânul neputându-le strică hatârul, cheamă pe Harap-alb. creangă, p. 231; cfr. ispirescu,
u.	47/24. Capul ţi l-oiu sparge, dar hatârul nu ţi l-oiu strică! arată prietenie prefăcută, zanne, p. ii 45.
[Plur. -târuri. | Derivat: hatârgiu s. m.==cel ce face hatâruri. Rasele soarelui se resfrâng numai asupra câtorva cunoscuţi hatărgii. jipescu, ap. ŞIO.]
—	Din turc. liatyr, idem.
HATABĂ6 s, a. v. hădărag (1°) şez. vii 186.
ii	li'Âitiiij: s. m. v. hatâr.
hAtAkÎ vb. 1V“ v. hotărî.
HAŢÂŞ, HAŢÂŞ s. m. v. hăţ*.
'i^HAŢAŞ s. a. Sentier.
Locul pe unde trec fiarele sălbatice de repe-ţite ori (marian), cărare prin pădure făcută de săl-bătăciuni (Com. a. tomiac). Hăţaşul căprioarelor= drumul căprioarelor la păscut, sau chiar locul unde pasc. creangă, ap. şez. viii 159; cfr. sadoveanu, Săm. vi 338. (Fig.) Filioara, hăţaşul căprioarelor cu sprincene (explicat: cărarea călugăriţelor duse de simţiri lumeşti prin pădure), scăpate din mănăstire. creangă, a. 72. în urmă dă de hăţaşul balaurului, marian, t. 323.
2°. Drum de inunte, făcut de oi, pe coastă, unde se isprăveşte pădurea (Voila, comit. Făgăraşului, Com. d. vasu); locul pe unde se duc oile la stână (h. xvi 271); drum pentru venitul şi dusul cirezii la păscut, care e mai lat decât un drum obicinuit. pamfile, c. ţ.
3°. Potecă prin pădure (Bran, în Transilv.), spre vârful muntelui (şez. v 98). Prin cel des şi lung hăţaş (jud. Iaşi), graiul, i 523.
4°. (De oare-ce locurile pe unde trec vitele se spală de ploi şi se prefac în văgăuni) Drum râpos. Ia repede pe hudiţa ce dădeăpe din dosul grădinei popei, sare un hăţaş, şi la fugă! contemporanul, vii n
7.	Ea-l duse până la un hăţaş, şi-l împinse afară din grădină, eminescu, n. 123.
[Plur. -ţaşuri şi -ţaşe. | Şi: (dial.) haţaş, (-}- hat s. greşală de tipar?) hătăş’(hataş) s. a. = plaiu (şez.
ii	137/35), drum prin pădure pe coasta unui munte (ib. iii 84/28), (cu alte sufixe:) liăţoăgă (haţoăgă) s. f. = cărare bătută de sălbătăciuni (ion cr. II 22) s. făcută de vite (Com. &. tomiac), liătiş s. a. = drum prin pădure, pe coasta unui munte: Putem merge la Sinaia, c’am, aflat un hăţiş peste Omul (Bran, în Transilv.). viciu, gl., hăţâu s. a. = locul pe unde se slobod lemnele din pădure la vale, urma săpată de lunecarea lemnelor. Com. I. corbu.] — Cfr. hăţiş.
haţâş s. m. = (Bucov.) tâlhar, ion cr. iv 306.
—	Ar puteâ fi derivat din *haţ (primitivul Iui hăţaş ’, hăţoagă, hăţiş), prin suf. -aş, deci; „unul care ţine potecile în codru".
hAţÂc g. a. v. hăţaş.
haţcadAc s. m. Grand jars, grand coq. — (Munţii Sucevii, în Mold.) Gânsac, cocoş, etc. mare şi voinic, şez. v 98.
—	Cfr. ung. acogato „certăreţ11.
hâtcâi vb. IVW t r a n s. Chasser. — (Mold.) A huidui, a pune pe fugă, a alungă. Dar noroadele tot îl suduiă şi-l hâtcăiă, şi aruncă cu pietre şi cu lemne după dînsul. neculce, let. ii 252/23. Oamenii vă-zăndu-i, începură a-i hâtcâi şi mai tare. şez. v 41/e. De s’ar fi însemnat cu sffănta] cruce, l-ar fi hătcidt pe moroiu. ION CR. iii 107. [Şi: hitcâi vb. IV<a>. Hitcăit — ocărit şi alungat ca un câne. şez. ix 154.] — Cfr. hăicăi.
haţeg s. a. v. hăţiş.
haţegân, -A adj. şi -cA subst. I. (Habitant) de lîaţeg. II. 1°. Yent. 2°. Danse paysanne.
I.	Adj. (De fel) din Haţeg. | Subst. Locuitor din Haţeg.
II.	1°. S. m. Hăţăgcm=vâ,nt de nord (Borlova, în Ban.), h. xviii 29. Aţegan = vânt de răsărit (Is-verna, în Mehedinţi), ap. HEM. 2082.
2°. (Cor.) S. f. Haţegana = danţ ţărănesc, pamfile, J. II 266, pârvescu, C. 13. O parte din dan-ţul „romana" (h. xvii 70).
[Şi: aţegăn, liăţâgân s. m.]
—	Derivat din’Haţeg, prin suf. gent. -an (— -ean).
> , *
hateş s. m. v. hat'.
hAti vb. IVa. Tirer, arracher. —A trage, a scoate. şez. vii 181.
—	Cfr. paleosl. chytiti „a rupe, a zmulge“.
hAti vb. IVa trans. 1°. Barricader. 2°. Jeter. 3°. Jeter au hasard; verser. ou mettre maladroite-ment. — (Bucov.)
1°. A grămădi (a aruncâ) cevâ de-a curmezişul unui drum, spre a-1 baricadă. începură... să taie copacii... ş să-i hătească de-a curmezişul plaiului. MARIAN, T. 235/,.
2°. P. ext. A aruncâ. O apucă [pe baba care se uită în fântână] repede de picioare şi o hăti în fântână. SBIERA, P. 278/22.
3°. Fig. A trânti cevâ unde nu-i este locul, a turnă prosteşte, a pune mai mult decât trebue. Aici ai hătit-o bre, n’ai unde să-ţi pui mantaua ? Com.
G.	nistor. Mama către fata care a pus prea multă sare în supă: Ai hătit ca o nesocotită, idem.
—	Din rut. hatyty „a întări printr’un dig“. Cfr. hăţul.
haţi! interj, v. haţ1.
haţi! interj, v. liaţ2.
hAţi vb. 1V“ trans. Lancer, exciter (des chiens).—A asmuţă (cânii), pamfile, c. Cfr. am uţâ, sumuţâ. '
—	Din germ. hetzen (cfr. ung. hecelni), idem.
hAţî vb. IVa. Tirailler. — (Trans.) A se apucă de cinevâ, a-1 prinde şi trage (LB.), a zgâţâl, asmu(n)cl. Antiţa însă i-a sărit din dos în spate şi, coprinzându-l cu braţele, a început să-l hăţea-scă. slavici, N. i 66. Şi mi ţi-l apucară pe bietul lup şi mi ţi-l hăţiră şi tot mii de bucăţele-l făcură. reteganul, p. iii 41/h. | (Despre lucruri) Şi hăţeâ (glosat: a prinde, a apucă, a înhăţâ, a luâ) dejea de toartă, bibicescu, p. p. 293. i (Recipr.) A se haţi cu cinevă = a se îmbrânci, a se împinge încoace şi încolo. LB. [Şi: hăţăi vb. lV,a) = a apucă, a trage, a împinge (LB.), a înh ăţâ. Sâ nu cumva să-l simtă [cânii] şi să-l hăţăie, că-i piere şi chief şi tot. ion ck. ii 193, hâţăi vb. IV=a mişcă [încoace şi încolo.] boceanu, gl. Hâţăiu masa, aşă de florile mărului. ibid., hâţâi vb. IV=a zgâţâl, a zmuci. Hâţâi copaciul până ce-l scoase din rădăcină, ispire-
HATIO
- 380 -
HÂTRU
seu, ap. TDRG. | Abstract: hâţuiâlă s. f. = joc, zbeguială. Ţie nu-ţi arde decât de hăţuială! bo-CEANU, GL.]
—	Derivat din ltaţ1 s. din hăţ1.
hatic s. a. Loc de şosea. rev. crit. iv 290. [Plur. -curi?] — Cfr. hăţaş.
hatie s. f. Fascine.—(Bucov.) Construcţie făcută, din nuiele şi pietre, al cărei scop este de a regula cursul unei ape; fa şină. A rupt Suceava astă noapte toate hatiile. Com.’ g. tofan.
—	Derivat din rut. hat, idem; cfr. hat1.
HATIHCMAIC(M) f s. a. v. hat2.
hâţină vb. I v. hâţână.
hâtion, -o ană adj. v. hition.
hăţiş adv. v. hăţ2.
hăţiş s. a. v. hâţaş2.
hăţiş s. a. Broussailles. — Tufiş de mărăcini, loc greu de străbătut (păsculescu, l. p.), desime mare, nepătrunsă, într’o pădure de arbori sau de mărăcini (costinescu), desiş. Cfr. h. iv 82, xvi 39. Până să-i iau de veste, [lupul] s’a făcut nevăzut prin hăţiş, giiica, s. 284. Hăţiş felurit de arbori ce se ’ndeasă şi se ’mpletecesc. odobescu, i 147/j8. Trecu prin hăţişul gradinei, eminescu, n. 38. Un pustiu cu scăieţi şi hăţişuri. COŞBUC, M. 157/3. Armăsarii neastâmpăraţi învâltorau hăţişurile de buruiene, conv. lit. xlivi 204; cfr. xxxvi 965. Li se urîse a mai mânea seara prin scorburi şi prin hăţişuri, ispirescu, l. 336. Să crească ’n drum Un verde hăţiş, Un mare stufiş. teodorescu, p. P. 464b. La hăţiş, La hăţiş de cărpeniş, Nu mai e loc de cârmiş. ib. 507b; cfr. alecsandri, p. p. 208/,,, mateescu, b. 14, 59, mat. folc. 21, păsculescu, l. P. 176, 237.
[înţelesurile „copac tânăr11 şi „crescătură tânără în arbore (=vlăstar), nuieluşă1*, date de LB. sânt suspecte. | Plur. -ţişuri. | Şi:’haţiş s. a. giuglea-vâlsan, r. s. 80, hârţiş s. a. Aici nu eştila hârţiş, La curpiniş. mat. folc. 160, (cu alt sufix) haţeg s. a.= pădure măruntă, tânără, tufiş, lăstar des. h. IX 162.] — Cfr. hăţaş.
HATIŞERIF, f HATIŞIKiv f s. a. v. hat2.
hatman f s. m. Hetman, chef des armdes.
1°. Titlu al marilor generali sau comandanţilor oştirilor polone, p. gener. comandant al unei puteri armate. Cfr. stratornic, arhistrateg, cinona-cealnic. La Leşi lipsea hatmanii amândoi, că Jol-covschi,hatmanulcelmare, perise,iară Coneţpolschi, al doilea hatman, eră rob la %'arigrad. m. costin, let. 1 245/3S_37. S’au rădicat Hmil hătmanul cu Căzacii asupra Leaşilor. id. ap. GCR. I 200; cfr. 201. Hatmanii ce aveă liămlenii. n. costin, let. i 85/S6. Vitejiile şi izbândile hatmaniloru. DOSOFTEIU, V. S. 6 pr. Hatmanulu împăratului, ibid. 105; cfr. 47, 167, varlaam, c. 43. Stratig preste oşti, cum zîcem noighatmanu. dosofteiu, v. s. 121; cfr mardarie,
l.	113. Şapte hatmani, de răsboiu purtători şi a gloatelor povăţuitori. cantemir, ist. 170; cfr. 186.
2°. (,n Moldova, începând din a doua jumătate a veacului XVI) Unul dintre cei dintâi boieri de divan, însărcinat de Domn cu grija întregii puteri armate, al cărei comandant erâ în timp de pace şi ră-zboiu, şi care aveâ şi atribuţiile pârcălabului s. portarului Sucevei, pe care îl înlocui mai târziu, purtând şi titlul de Mare-hatman; cfr. mare-spăta.r. Hatm,an, pârcălab şi portar de Suceavă, şi ispravnic pre toate oştile ţării. URECHE, LET. 1 104/,e. Au sosit şi Şendrea hatmanul, cumnatul lui Stefan-vodă, cu o samă de oşti. id. ib. 127/14, cfr. 11 259/28. (Dacă Ureche vorbeşte de hatmani... subt Ştefan-cel-mare,..., subt Ştefăniţă,... subt Petru Rareş şl..
Despot..., el e consecvent cu cele spuse la domnia lui Alexandru-cel-bun, căruia îi atribue înfiinţarea tuturor boieriilor ce existau pe la sfârşitul sec. XVI, prin urmare şi a hătmăniei. De aceea el numeşte pe foştii „pârcălabi şi portari de Suceava11 hatmani. bogdan, o. 387). Oare hatmanul acela ar putea să-şi cunoască urmaşii în Moldovenii de astăzi? russo, s. 33, cfr. bălcescu, m. v. 644. (Reminiscenţă în poezia pop.,’ dacă nu-i cumva adaosul lui Alecsandri) Curtea-i plină de boieri, Vornici, hatmani, vistieri, alecsandri, p. p. 175.
3°. P. anal. (în Muntenia) Comandant al zap-ciilor de divan. TDRG.
[Accentuat hatman (dosofteiu, v. s. 121, 105), alături de hatmdn{id. ib. 47,2). | Şi: (forma polonă) f hetman s. m. Cinonacialnic sau hetmanu. id. ib. 4pr. Un covor galbin de la hetman. cuv. D. bătr. i 192; cfr. odobescu, i 437, LB. | Feminin: f hăt-măneâsă = nevastă de hatman. (Pop.) Ce doamnă, Ce cucoană? Qe împărăteasă, Ce hătmăneasă? marian, v. 170. | Abstract: f hătmănie (hatmanie C. negruzzi, I 29) s. f.=funcţiune, demnitate s. rang de hatman. Scos-au atunce şi pe Velicîco din hăt-mănie. neculce, let. ii 259/2,. Au gătat câtăva oaste şi subt hătmăniia [=comanda supremă a] frăţine-său... au trimis-o. cantemir, hr. 476/24. Hătmănia ţărăi căzăceşti. mag. ist. ii 25/s; cfr. uricariul,
viii	100/,. îl orândui mai întâiu sameş la hăt-mănie [=ministeriul de războiu]. filimon,ap. TDRG.| Adj ectiv: f hăt mări esc, -eăscă=de hatman, al hatmanului. Simeni hătmăneşti. uricariul, vii 377; cfr. bălcescu, m.'v. 645.| Verb: f liătmâni IVa= a fi hatman, a îndeplini funcţiunea de hatman ; (construitcu dativul) a stăpâni, a fi domnitor, cfr. oblădui. Bădicat-au craiul şvezesc hatman... pe Filip Orlic, care de atunce tot hătmăneşte pe loc la Tighinea. N. costin, ap. TDRG. [Isus Navi] au hătmănit Izrailteanilor. dosofteiu, v. s. 2.]
—	Din pol. hetman ( < germ. Hauptmann), idem; cfr. dubletele ataman şi vătâman. •
HĂTMĂNEASĂ f S. f.
HĂTMĂNESC, -EÂSCĂ
HĂTMĂNÎ Vb. IV* f,
HĂTMĂNIE f Ş. f.
HAŢMAŢUCHKB) s. m. (Bot.) v. asmaţuclii.
haţoâgă, hăţoăgă s. f. v. hâţaş2.
iiatoâică f s. f. v. atoaică.
HĂTRĂcĂiii vb. IVa. refl. Bemuer (l’eau dans un vase). — A se scutura apa într’un vas. 11. xvii
179.	— Cfr. clătărl.
HÂtrie f s. f. v. hâtru.
hâtru, -A adj. Busi, finauă. — (Mold., Bucov ) Deştept, ajuns de cap, cuminte (creangă, gl., marian, ion cr. 1 121, pamfile, j. i), priceput, isteţ (adese cu o nuanţă care apropie înţelesul cuvântului de cel al adjectivelor viclean, şiret, putând deveni chiar sinonim cu aceste (marian, Com. a. tomiac). Atila... bărbat tare la minte, hâtru, la inimă îndrăzneţ. N. costin, let. i 85/30. Oare ce gândeşte hâtrul [de motan]...? eminescu, n. 43. Un popă hâtru şi de carte nu prea prost, contemporanul, 1 715. Altele, mai isteţe şi mai hâtre... marian, se. 11 4. O ţigancă foarte, hitră şi înşălă-toare. sbiera, p. 108/23. Hâtrul moşneag, id. ib. 302/l6, sevastos, N. 337/24, 57/26. Băietul în ruptul capului nu vrea să înveţe carte, nefiind tocmai hâtru. şez. 1 88/35; °fr. 90/,, 100/6i20. Baba erâ proastă şi fata, iar flăcăul eră hâtru. ib. 187/al; cfr. 188/s, 190/34. Sturzu’ nu eră tocmai hâtru. ib.
iii	185/8. | (Substantivat) Un hâtru bun de glume. alecsandri, p. ii 437, cfr. t. 1605. Un hâtru din cei crestaţi, id. ib. 201.
[Şi: hâtru, -ă adj. Un hătru de moş. jipescu, o.
fadJ- l v hatinau.
HÂTUt
- 381 -
Havaleâ
115.	| Derivat: f liâtrie s. f. = vicleşug. Qunoscu gândul lui şi hâtriile. dosofteiu, v. S. 166b/26, liitrie s. f. (în expresia:) a umblâ a hitrie = ţanţoş. Com. I. CORBU.]
—	Din paleosl. chytrs, idem.
hăt uf vb. IV* v. hat1.
HĂŢUI vb. IVa v. hăţ2.
hăţuiâlă s. f. v. hăţi2.
hătckei, s. a. v. hat1.
hâţuţ s. m. Cochonnet setire.—Purceluşînţărcat numai de câteva zile. REV. crit. iv 144. — Cfr. hâţă3, haţs.
hău i lnţerjecţiune prin care ne adresăm cuivâ, hei! Ausit-am, puică, hău, Că te bate mă-ta rău! şez. v 98. || (întrebări) Aud? Ce este? ib.
HĂU s. m. sing. Gouffre. — Genune I 3°, abis; cfr. fără-fund. Sat din hău făr’de lumină Tu, al cerului duşman! alecsandri, p. I 12. Ochii ei, un hău căscat, eminescu, n. 7. Se scufundă’n hăul duşilor de veci. vlahuţă, n. 94. Nu e nici o punte Sălege-albastrul slăviicuhăulmării crunte. Cerna, p. 113. Jos la talpa hăului [din iad] Am văsuţ pe mândra mea. marian, î. 469. 44- duc in casa, aceasta hăul şi greul [ = tot năcazul, tot greul], pamfile, j. iii. | Cât (e) hăul=niciodată, în nici un caz, cu nici un preţ, cât (e) lumea. Cfr. zanne, p. 1195, ix 478, pamfîle, j. iii, ion cr. iii 341. Cine ştie ce încurcătură vei face p’acolo, de să nu-i dea nimeni de căpătăiu, cât hău’! ispirescu, l. 13, cfr. sadoveanu, p. S. 8. Nu mai vezi pe preot ţinând coarnele plugului, câtu-i hăul. contemporanul, iii 651. Nici feciorul nostru de’mpărat nu mai da el, cât îi hăul, de-o aşă minune de fată! ion cr. iii 325. Cu acelaşi înţeles şi: Cât e hăul şi dudăul. pamfile, j. ii. s. Cât (e) hăul şi pârăul. TDRG. [Şi: lioie s. f. = gol, deşert, ion cr. v 152.]
—	Etimologia necunoscută (cfr. alb. haus „prăpastie").
HAUiif iĂ f s. f. (Armată) Mortier. — Tun cu ţeava scurtă ca săcăluşile şi cu calibru mare, destinat a aruncâ ghiulele şi bombe la înălţimi mari, mortieră; cfr. havan, bombardă. 80 de puşte huşniţe (haubiţe). ureche, let. i 195/l0, cfr. ii 73/42. [Azi, în Transilv. (din germ.): hubiţă. s. f. bibicescu, p. p. 161.]
—	Din polon, haubice « germ. H(a)ubitze), idem. Cfr. BOGDAN, O. 427.
hauc s. a.=rreasc, hăb&dic. şez.vii 181. [Pronunţ. ha-uc.]
hăuc s. a. Sorte de pic. — (Transilv.) Un fel de târnăcop. Hauc = un instrument ca ţapi na, insă cu două braţe; unul e prelungirea osiei, şi celălalt e încovoiat; are coadă de lemn lungă şi ţeapănă, viciu, gl.
—	Din germ. Hacke?
HĂucĂi vb. lV(a>. Aboyer. — (Bucov.) A lătrâ. [Pre-pelicarul] începe apoi a alergă tot ţiflind fi hău-căind. marian, O. II 284.
—	Din rut. liaukati, idem.
Haugâş, HĂUGÂş s. a. = făgaş, şanţ făcut de puhoaie pe drumuri, când plouă (h. x 353), urma rămasă în glod după ce trece o roată de căruţă cu greutate (h. xvi 238, cfr. alecsandri, t. 1775). || P. ext. Jghiab. Com. A. tomiac. [Pentru înţelesul de „jghiab la moară“, cfr. şl dame, t. 82, unde e tipărit greşit hângaş, greşală care a trecut şl la pamfile, i. C. 222.] Cfr. văugaş.
HAUÎ, HĂUÎ vb. IVW (ş. d.) v. aui ş. d.
HĂuiiĂ s. f. Masure vide. — Casă goală, casă mare şi goală, căsoaie mare şi proastă, rev. crit.
iii	156.
HĂuiil vb. IVa. 1°. Pousser des cris d’allegresse. 2°. Hurler.
1°. Absol. A da expresie unor sentimente de plăcere sau bucurie prin chiuituri, a chiul. Plugarii... Haulindpe lângă juguri se întorc, alecsandri, p. ii 42. Omul cântă haulind. ibid. 151. Vine astfel haulind: „Dup’atâta lungă câle...“ ibid. 401, cfr. I 302, p. p. 17/s, 59/23. Flăcăii vin pe luncă hău-lind. coşbuc, b. 5. Trece hoţul hăulind. şez. i 11/1S. N’am glas să hăulesc. ibid. IV 219b/a„ cfr. ix 5. | Trans. (poet.) [Privighetoarea] hăuleşte o plăcere ce dragostea îi aprinde, konaki, p. 291. Când Românul doina hăuleşte. donici, ap. TDRG.
2°. A urlâ. (Despre câni) Cânele latră şi hăuleşte. H. xvii 232.
[Şi: (ad 1°) hauli, aoli vb. IVa. Aoleşte-un păcurar. rev. crit. I 556, holi vb.IVa. Şi când voiu hoit, Oile-or pomi. pop., ap. GCR. II 329, (ad 2°) hău ni vb.IV(a) =a urlâ. Lupii hăunesc. viciu, GL. Lupul haune. H. xvii 255. Vulpea hăuneşte.H. v 103. | Derivate: hăulire s. f. (ad 2°) Urlarea sau hăulirea cănilor, marian, î. 3/,, hăulit s. a. (ad 1°) Hăuleşte, fiiculiţă, Cât vei fi la mă-ta ’n gâţă, Că dacă te-i mărită, Hăulitul ţi-i uită. id. nu. 246, (ad 2°) Hăulitul vijeliilor. N. A, bogdan, ap. TDRG. | Pronunţ, hă-u-, ha-u-.]
—	Onomatopee.
HĂui.i vb. IV* v. aoli1.
HĂUNi vb. IVa v. liăuli ■.
haut s. m. (Iht.) Carrelet (Aspius rapax). — (Mold.) Peşte cu solzi mici, pe spinare verde albăstriu, pe laturi argintiu, pe burtă alb, de o lungime de 35-40 cm ; trăeşte in râuri ; pescarii îl numesc şi 1 upul-peştelui (căci mănâncă peşti mici), vrespere, vâlcan, vâigan, vâlsan, boulean, peşte-ţigănesc, peşte-cu-şapte-nume. antipa, f.’ 167 ş. u., cfr. H. x 363, 356, iii 290, 488,
VI	29,227, xii 415, xvi 132, 151. [Şi: arăt, havât, lia-vut s. m. antipa, f. 169, haută s. f. h. vi 171.]
—	Din turc. haut, idem. HEM. 2153.
haută s. f. (Iht.) v. haut.
havadis f s. a. Nouvelle. — (Turcism) Noutate, veste. Triimesese om în ţara leşească... ca să-i scoată havadisuri, să dea de ştire Porţei turceşti. E. kogălniceanu, let. iii 265/0. [Plur. -disuri. | Şi : (după suf. -iş) f havadîş s. a. (pl. -dişuri). Vorbesc puţin şi ascult mult, adecă îmi fac capul ceaslov de'havadişuri. filimon, ap. TDRG.]
—	Din turc. havadis, idem.
havamş f s. a. v. havadis.
havaet f s. a. v. avaet.
havaiu,-îe adj. Azure. — Albastru, azuriu. O faţă giubeâ havaiu (a 1793), ap. ŞIO. Cu vitriol se face coloarea verde, havaie, fistichie şi sărarie. ionescu, ibid. Mătase havaie. zeitschrift, xviii 92. [Şi: f avaiu(-ie) adj. 1 rând haine avaiu (a 1796). iorga, s. d. xii 123.]
—	Din turc. liavayi, idem.
HAVALAGÎu f s. m. v. liavaleâ.
HAVALEĂ s. f. 1.1°. Ordre de la Porte relatif au payement du tribut. 2°. Tribut. II. 1°. Corvie. 2°. Besoins. III. Pic de montagne.
1.	f 1®. Ordin, mandat al Porţii, prin care se
HAVALEGIU
- 382 -
HAZ
cer Principatelor contribuţii, în bani sau natură, şi în socoteala haraciului, care nu se vărsă dintr’o-dată în întregime şi nici numai de cât la Con-stantinopole, ci la locul şi data prescrisă de Poartă. giurescu. începură a venire şiporonci de la Poartă, havalele, a cerere... de la Ţară, că nu vrea să le ierte [datoriile] ca la Cantemir-vodă. neculce, let. ii 273/33. Au venit de la Poartă multe havalele asupra ţărei; la Voziaau trimes [=1 i s’a poruncit să trimeată] 800 salahori, 150 care cu câtevă mii chile grâu le au trimes la Poartă. Lui Casap-başa i s’a dat câtevă pungi bani. canta, let. iii 178/s8; cfr.
II	461/,5.
2°. P. ext. Contribuţia, în bani s. natură, cerută prin ordinul Porţii, în socoteala haraciului. Hava-lelele ce sint orânduite la Cameniţă nu le da [Duca-vodă], şi este cetatea flămândă, neculce, let. ii 275/20. Haraciul anului... să se dea aici la Ţa-rigrad la sfârşitul fieşcăruia an, şi să nu se rânduiască în havalele. condica lui ipsilanti, tez.
ii	311. Cai la mensil, zahere, salahori şi alte havalele ca acestea (a. 1786). uricariul, ii 46.
4£ f A face havaleâ (la cinevâ) = a da in sarcina, în grija cuivâ. Ocârmuirea spitalurilor, a şcolilor şi a drumurilor... să se facă havaU la boierii pământului (a. 1802). uricariul, iii 202.
II.	P. ext. 1°. îndatoririle ce aveau mai de mult sătenii, pe vremea clăcii şi a boierescului: podvezi, clăci, zile de meremet ş. a. creangă, gl. Cfr. an-gara. înălţimea Ta, arată-te noă pentru fericirea ţării... lipsirea havalelilot. uricariul, i 7/,e. Mazilii... să vor împărtăşi la havalelile pământeşti după obiceiul de mai înainti a Moldaviei (a. 1818). GCR. n 220; cfr. 221. Fiind scutiţi de celelalte havalele. conv. ut. x 79. Bir n’aveţi a da, şi havalele nu faceţi, creangă, a. 108. Cine v’au scăpat pe voi de zapcilic, de bir, de havalele ? GA-ne, ap. TDRG.
2°. (Sens modern) Nevoi zilnice, griji materiale (creangă, gl.), belea.
III.f	Pisc de munte (ŞIO.), pripor, ponor (TDRG.). în căpătâiul cetăţii de la deal sânt şapte cule... pentru straja cetăţii, fiind haualeă. arhiva r. ii 34. Tabia cea din muchea cea de sus, unde vine ha-valeatoa muntelui, ibid. 80.
[Şi: (ad II 2°) avaleâ s. f. Avalele= afaceri, şez.
ix	150. îmi plătesc avalelele—Um plătesc contribuţiile, ib. | Derivat: (cfr. turc. havalagi) f havalagm (havalegiu) s. m. = slujbaş trimis de Poartă în ţările româneşti, pentru a luâ în primire havalele (I 2°). Havalagii cerea îndată banii când venea, şi da mare supărare Domnului, amiras, let. iii 127/,. S’au întrebuinţat şl scutelnici spre ajutorul hâvalegiilor. uricariul, v 184/,s.]
—	Din turc. havale „ordin de plată; pisc,“ etc.
havalegiu f s. m. v. havaleâ.
havan s. a. l-II 1°. Mortier. II 2°. Machine ă couper le tabac. —(Turcism)
I.	f (Armată) Mortieră de aruncat bombe, f b o m -bardă, piuă, haubiţă. Au aşezat balghemezurile şi havanwrile (a. 1715). arhiva r. ii 64.
II.	(Sens modern) 1°. (Mold.) Avan= va.s de alamă s. de tuciu, cu un mic pilug s. bătoiu, în care pisează bucătarii seminţele; vas de marmoră groasă s. de piatră, cu un pilug de lemn, în care se pisează carnea tocată pe-un fund; piuliţă. H. XV 85.
2°. (Munt.) Maşină de tăiat tutun. ŞIO.
[Plur. -vanuri. | Şi: (ad II 1°) avân s. a. || Compus: (cfr. turc. havan topu, idem) f (h)avantop s. a. (plur. -topuri şi -tope) = havan I. Aruncă şi cum-barale în cetate din havantopuri sau piole. dionisie, c. 181. Aruncând din avanu-topu şi gumba-rale în cetate, id. 178. Cu tunuri mari, cu gephă-nele şi cu avantopu. id. 199, cfr. ,219-20. 2 havan-
tope sau pioă. stolnicul dumitrache, 26. 6 tunuri şi un havantop. ib. 92.]
—	Din turc. havan, idem.
havană s. f. Havane. - Ţigară de foi importată din Havana ; p. ext. ţigară de foi (de calitate superioară). Fumul de ţigări şi havane, delavrancea, s. 131. Pufăia dintr’o havană, vlahuţă, d. 40.
N. din fran.
havantop f s. a. (Armată) v. havan.
havakicâ s. f. Coquillages (de mer). — (Mai ales la plur.) Delicatese constând din animale mici de mare, în afară de peşti. Alvaoa, icrele, caracatiţele şi celelalte havaricale de post. I. negruzzi, i 129.
—	Din n. -grec. '/u$aptxâ, idem. TDRG.
*
havât s. m. (Iht.) v. haut.
HÂvitĂ s. f. Synagogue. — Sinagogă. Când pornesc toţi să vorbească, Parcări havra evreiască. pann, P. v. iii 9. Ne certăm ca prin havre, alecsandri, t. 60. Jidanii... au, drept în mijlocul Capitalei, havra lor. eminescu, n. 154, cfr. iorga, n. r. b. 69.
—	Din turc. (bulg.) havra, idem.
havut s. m. (Iht.) v. haut.
havuz s. a. Bassin. — (în România) Basin sau rezervor de apă, construit din piatră, ciment, etc., cu sau fără cişmea. Cfr. basin 1°. Făcuse acest Domn... în grădină... havuzuri..., şi apa îmbla din havuz în havuz pe piatră, prin toată grădina, amiras, let.
iii	163/28_29. Aşijdere acel loc au avut un havuz (a. 1702). iorga, s. d. i 86. Aduce în târg încă două măsuri de apă la o ciuşmeă nouă şi unha-vus. i. ionescu, P. 314. Casă cu.. grădină de flori şi un havuz mare. caragiale, m. 103. | Havuz de peşte., costinescu. | P. restr. Fântână ţişnitoare. Vâjâiala havuzului din foc[ul Cişmigiuluij. caragiale, s. u. 47[Plur. -vusuri. | Şi: avuz s. a. TDRG. habuz s. a., anghel, î. g. 30.]
—	Din turc. (bulg.) havuz, idem.
haz s. a. I. 1°. Plaisir. 2°. Charme, attrait. II. 1°. Gaîte, amusement. 2°. Esprit. — (Mai ales la sing.)
I.	Plăcere.
1°. Plăcere, bucurie, pe care ,o simte cinevâ. Acolo... am trăit în fericire, Am gustat hazul din lume, cu plac şi cu mulţămire. konaki, p. 101. Să se mai veselească, privind la dînsul cu haz. pann,
e.	II 66. Căutătura dulce Haz de dragoste ne-a-duce. zanne, p. i 506.^ A aveâ haz=a simţi plăcere, bucurie. Ce haz am să merg acasă, Când n’am nevastă frumoasă? şez. vi 125. A face haz pe (mai rar de) cinevâ (s. cevâ)=a simţi plăcere s. bucurie, a se bucură (de cinevâ s. cevâ); p. ext. a iubi (pe cinevâ s. cevâ). Unul îi viteazul care făceam haz ca să-l privesc, beldiman, o. 50. Nu fac haz nici de cum postul, pann, p. v. iii 143; cfr. E.
ii	58. Chilipir nu prea face haz de ( = nu simte
o	deosebită atracţie spre) obiecte de lux; acele pre-zenturi îi plac, care aduc un folos real. i. negruz-zi, i 299. Ea nu-l făcea haz, şi... îl lăsă cu buzele umflate, ispirescu, u. 11/18.
2°. Plăcere pe care o faci altuia, calitate de a plăceâ, de a atrage, de a captivă,cfr. farmec, graţie, har. Pre al ei obraz... o roşaţă revărsată prea cu haz. pann, e. i 65. Te iubiiu, cunoscuiu gustul, de hazul tău mâ’mbătasem. konaki, p. 245, cfr. 277, 278, 302. Cu haz la sărutat, şez. i 212b/26, sevastos, C. 46/2. ţj: A aveâ (s. a fl cu) haz = a aveâ farmec, a fi nostim, a aveâ pe vino’ncoace, a nn a-veâ (s. a fi Iară) haz = a fi lipsit de farmec, a fi
HAZAÎCÂ
- 883 -
HAZNÂ
nesărat. Cât să te dregi pe obraz, Te-ai trecut, nu mai ai has. pann, ap. ŞIO. Vărul d-tale n’are nici un has cu poştele d-sale! alecsandbi, t. 405. E frumoasă...; ca copiii are has. eminescu, p. 304. Cât e Argeşul de mare, Iiaz câ Săbărelul n’are. şez. v 93/,; cfr. teodorescu, p. p. 304b. Nuntă fără lăutari şi ceartă fără bătaie nu au has. zanne, p. iv 526. (Ironic) Ştii că are has şi asta ? Voi să vă lăfăiţi şi să husuriţi de căldură, iar eu să crăp de frig! CREANGĂ, P. 252. Ştii, său, c’ar aveâ haz să-mi tragă o bătaie? alecsandri, t. 612, cfr. 637. (în imprecaţiuni glumeţe) Eră şi frumoasă, bat-o hazuls’o bata! creangă, a. 96, cfr. şez. i 104/c.
II.	Veselie.
1°. Veselie pe care o simte cinevâ. Jocuri şi jucării plinede hazul şi farmecul copilăresc, creangă, A. 33. îi puţin haz in noaptea asta. şez. iii 180/s. Dintr’un car cu minciuni scoate o mulţime de has. ib. 182/,.
2°. Veselie produsă de cinevâ, calitatea cuivâ de a înveseli printr’o lire plină de voie-bună s. de umor, prin glume s. prin vorbe spirituale; cfr. spirit, umor, duh. Dar din topi cine eră mai cu has, eră domnu’ Agachi Flutur. alecsandri, t. 75. Un moşneag fără căpătăiu, însă de tot hasul. creangă, a. 82. Hasul lui... e cevă rar. vlahuţă, d. 280. A spus haşuri de la procese, ionescu-boteni, s. n. 250. Vorbe dehas=\orbe spirituale, glume.
44= A face haz = a se veseli, a petrece glumind, a se amuză; p. ext. (construit cu prep. de) a luâ în râs, a-şi bate joc (de cinevâ s. cevâ). Fiind ciocoiu de curte, făceâ haz de sultanat, beldiman, tr. 349. [Publicul] făceă un haz nespus, râdea de se prăpădea. ghica, s. 217. Auzi privighetorile ce haz fac? creangă, p. 129. Se uitară la stârvul smeoaicei şi făcură haz de dînsul. ispirescu, l. 26; cfr. u. 105/3, fundescu, l. p. 37/2. Ce mai de haz nu fac oamenii! seva stos,N. 304/3l. Amărîtă-i viaţa mea, Amărîtă-i de necas, N’am inimă să fac haz. şez. i 10b/4. Pe când acesta răcneşte să-l lase de cap; ceilalţi fac haz. ib. 212/m. A face haz de necaz—di înghiţi amarul necazului făcând glume s. simulând voie bună.
N [Adjective: hazliu,-ie (liazLAu, -âie, liazuliu, -ie) şi hăzos (liazos), -oâsă=plin de haz, atrăgător, nostim, simpatic; vesel, spiritual; ridicol, caraghioz. Oprea dulce şi hazlie fericire! konaki, p. 151. Acel farmec care face viaţa aşă de hazlie, ib. 286. Esti tineră, esti nurlia, esti hazlia, alecsandri, t. 1552, cfr. 187. Baba nu ştiă ce să facă de bucurie, că are un băiat aşă de chipos, de hazliu şi învălit ca un pepene, creangă, p. 76. Unii-mi zic ritor hazliu, Alţii-mi zic palavragiu! alecsandri, t. 34. Hazliul Paicu. maiorescu, cr. ii 338. Starea cea hazlie a opiniei publice, ibid. i 329. Întâmplarea lui hazlie, ca să nu zic caraghioasă, marion, ap. TDRG. Fiţi mai haslii, că doar’ nu v’a tors mama pe limbă! contemporanul, v 297. El cu holerca bate, căci mai în grabă îl face cuchef şi hazliu, şez. i 39/,0. Om chipeş, haslău, năsdrăvan, de te ţii cu mâna ăe inimă, delavrancea, S. 12. Şi focu-i hasuliu, dar tare rău te pârjoleşte căteodată. creangă, p. 164. Nu-i frumoasă, da-i hazoasă. mat. folc. 717. Bon-goase, palotii, istorioare sau poveşti hăzoase, palavre, glume, creangă, gl. 417, cfr. creangă, a. 89. Jocul este hăzos, când se fuge mult şi în una. pamfile, j. iii 2.]
—	Din turc. hazz, idem. Ofr. grec. x“£i-
hazâică s. f. 1°. Maîtresse de maison. 2°. Familie.
1°. Stăpâna casei, cihac, ii 137. Cfr. femeie ii 1°.
2°. Familie. Fiecare familie (omul cu hasaica lui) şede la masă. H. xiv 450.
—	Din rus. hozjaika, idem (1°). (Pentru raportul dintre 1° şi 2°, cfr. evoluţia semantică a lui femeie).
ii	Â/.i m i; s. î. v. liârt.
hăzâp s. m. Gros mangeur. — Bun mâncător, păpău. VICIU, GL.
hazăbd s. a. Hasard. — întâmplare (norocoasă s. nu); cfr. zar. Prin un asardu fericit... ne-au rămas... hasdeu, i. C. 28. Nu învoeşte supuşilor săi să joace jocuri de hasard [ = de noroc : în cărţi, etc.]. c. negruzzi, i 326. [Verb: hazardâ vb. Ia = a face un pas ale cărui urmări atârnă de Întâmplare; a riscâ, a pune în joc. Calcă pe un teren care nu este tocmai solid... şi se hasardeasă într’o chestie... foarte discutabilă şi discutată, maiorescu,
d.	IV 506. | Adjectiv (învechit): hazardos, -oâsă = hazardat. întreprindere hasardoasă. c. negruzzi,
i	346. | Şi: azard-.]
—	N. din fran.
hazâş s. a. v. liaizaş.
hâzdeâ! interj. Strigăt vânătoresc. H. iv 146.
hazorân j s. a. v. hazran.
HÂZ&NIE s. f., HÂZI Vb. IVa 1	,	-	,
HÂ/,fME S. f.	f	V‘	1,ad*
HAZLÂU.-AiE, HAZLiC,-ÎE adj. v. haz.
hazmâsî s. m. (Zool.) v. asm an.
hazmaţcchi s. m. (Bot.)=asmaţuchi. ii. xii 300.
haznă s. f. 1. 1°. Tresor. 2°. Caisse. II. Reseruoir. Fosse.
I.	1°. Tezaur (public, cfr. fisc, erariu; al domnitorului s. al unui înalt demnitar; cfr. sameşie, cassă, tarapă; destinat pentru acoperirea chel-tuielelor unui războiu, unei armate, etc.). Mazilii vor plăti la hasneoa împărătească dare supt numire de dajdie (a. 1818). GOR. ii 220, cfr. 219, 221. Să cumpere otcupul ocnelor... cu preţ destul de folositor pentru hasnă. alecsandrt, t. 1388, cfr. 226. Beisadeaua are bani mulţi... din hasna.ua lui... i. negruzzi, iv 494. Trecea paşi la Cameniţă cu ha-snele şi cuzăhărele. neculce, let. ii 248/,„cfr. 231/33, 285/(2,285/2î,n. costin,ibid. 29, magaz. ist.iii 26/u. Turcii nu aveă gătire de oaste..., nici de hasnele.
e.	văcărescul, ist. 295, cfr. 296, dionisie, c. 211, cfr. 198. Banii triimişi la Ţarigrad... cu poliţă şi hasne [în numerar] de... boierii Caimacami (a. 1784-5). iorga, s. D. vi 185. Să fure bani din haznaua Statului, şez. iv 2/24.44-Cu mărunţeaua, Cu mărunţeaua Se face hasnaua. zanne, p. v 325.
2°. Clădire, cassă, ladă, #sac, etc. în care stă depus s. se transportă un tezaur, o sumă mai mare de bani s. alt lucru de preţ; cfr. com ornic, vistierie, vistiernic, casierie. Diamantul cel mare.., l-au dat în hasneaoa cea împărătească, neculce. let. ii 210/31. Carte foarte scumpă.,, să o păstresi în hasnaoa împărătească, gorjan, h. i 52, cfr. ispirescu, l. 371. O culă... în care se aflau... paraclisul, hasnaoa sau comoara şi patul domnesc, odobescu, i 128. întinde epingelele, Ca să vărs hasna-lele, Să ’mpărtim paralele, păsculescu, l. p. 249, cfr. 238, 241, 242, 243, 247, 248, 290, 291, teodorescu, p. p. 588b, 645, şez. iii 213b/,e, 214b.
II.	1°. f Rezervor de apă. Au adus şl apa de la hasnă... slobozind apa pe trei ţăvi cu şuruburi. amiras, let. iii 163/s,. Hasnaua apelor ce se împrăştie în oraşul Bucureşti, doc. (a. 1793), ap. ŞIO.
2°. Cişmea. Au făcut o hazne mică în trei colţuri... cu trei şuruburi, e. kogălniceanu, let. iii 235/sl. Apă proaspătă de la haznă. N. REV. R. II SUPL. ii 95.
3°. Locul unde se depune funinginea prin coşurile sobelor şi de unde se scoate apoi printr’o deschizătură. [Conductele de fum] având din distanţă în distanţă mici haznale pe unde se poate curăţă.., de funingine, datculescu, ap. TDRG.
4°. Rezervor subt latrină, în care intră, printr’un tub, materiile fecale, s. construcţie la fel în care se toarnă lăturile şi alte murdării, se scurge murdăria cailor, în grajd; cfr. cloacă. Se deosebesc haznale
HAZNÂ
- 384 -
HEGtfr
stabile s. fixe, in formă de gropi bine zidite, şi haznale mobile, care sânt lăzi s. butoaie transportabile. Cfr. bianu, d. s. O hasnă unde se aruncau lăturile şi bucatele cele rămase, fundescu, l. p. 134/26; cfr. TDRG. Turnăpe gât ca într’o hasnă. mabion, ap. ŞIO.
[Şi: aznă s. f. (ad I) pop., ap. ŞIO., hasnă s. f., liăznă s. f. (ad I 1») ion cr. iv 278, hazrieă s. f. | Derivate : (Numai în poezia populară) hasna-gîu s. m. = harabagiu însărcinat cu transportul hasnalelor (1 2°). Hasnalele mi-şi soseau, Hasnagii mi-şi strigau: „la deschideţi porţile"... şez. iii 214b/8) (cfr. turc. hasnadar, idem) liasnatâr (hasnator conv. lit. xvi 196), liaznadăr (hasnadar mag. ist.
v	97), haznatâr, (liaznătâr gorjan, h. ii 40), hâz-
ii	etâr s. m.=vistier, tezaurar. ŞIO. Vezirul... au şi chemat pre hasnetarul lui. neculce, let. ii 208/33; cfr. 275/9. Şi înaintea Domnului şi a agăi împărătesc se aducea de hasnătariul şi de alţi oameni a lui semnile ale Domniei nouă. gheorgachi logofătul, let. iii 295/36. Hasnatarul... e. kogălniceanu, ap. GCR. ii 116. Slujba de hasnadar. bălcescu, ap. ŞIO. Dând şl poruncă hasnătarului să dea... bani. fundescu, l. p. 120/î4, hăsnătâr s. m. =cel ce deşartă hasnaua ii 4°; cfr. căcănar, budar. bianu, d. ş.]
—	Din turc. haznă, hazne „tezaur, cassâ, depozit, rezervoriu de apă, etc“.
haznă s. f. v. liasnă. haziadăr s. m. v. hasnă.
«Azuriii, HAzNÂmi vb. IV* v. liăsnui. HAZNATÂR, HAZNĂTĂR S. m. \ w,„a HAZNEÂ S. f., HAZNETĂR f S. m. /	'	'
hăznu! vb. IV* v. hăsnnî.
hazos, hăzos, -oAsă adj. v. haz.
hazkan f s. a. Bâton. — (Turcism) Baston pe care îl poartă, ca un semn al demnităţii lor, digni-tarii turci, iar în ţările româneşti îl aveau boierii de rang mai mare şi episcopii, primindu-1 de la Domn; cfr. buzdugan, cârjă. Cfr. FOTINO, iii 245, 262, §f68. [Şi: liazdrân f s. a. Episcopii cu căr-jile (însă la sărbătorile cele mari), iar la cele mai mici cu hasdrane. gheorgachi logofătul, let.
iii	298/,,.]
—	Cfr. turc. hasurant„bambiiu.
hazul.iu, -ie adj. v. haz. hei interj, v. hei. heâba adv. v. liebâ. heac s. a. v. hac3.
heasc s. a. =vreasc, surcea. LB. [Plur. heascuri sima, m.]
—	Pare a fl o fuziune între heac şi vreasc.
heăţă s. f. Verge. — Nuiâ subţire ca degetul şi lungă cam de un metru: Am adus din pădure un car deheţe. De-oiu luă o heaţă, te fac eu de te duci cum nu-ţi place! ţara oltului, iii nr. 24.
Heba adv. En vain. — (Ungurism, în Transilv; une-ori în legătură cu prep. d e) în zadar, (de)geaba. pompiliu, bih. 1011. Heba-i pipă cu ciutură, Dacă nu-i mălaiu la gură. doine, 286/12, cfr. 65, zanne, p. iv 248. De hebă te mai trudeşti cu el! viciu, gl. [Şl: heâba adv. = în dar, de geaba, vaida. Heaba am sămănat grâu în locu’ îs ta pădureţ, că nu s’o făcut, ţara oltului, nr. 19-20, t heiâbâ adv. Şi cercei şi gherdane brăţări care le porţi pre tine în deşert si în heiabă. cazania (a. 1642), ap. OCR. 156.]
—	Din ung. hiâba, idem. Cfr. dubletul geaba. hebet s. a. Poursuite, chăsse. — Goană. Făcu
gură la ai câini Şi luă vulpea la hebet. mat. folc. 99. [Plur. -beturi ?.]
hebetîc s. a. v. liăbădic.
HEC i Interjecţie care imită sughiţul unui om beat. Hec! M’am îmbătat şl eu odată—ei şl? Hec! sadoveanu, ap. TDRG.
hecatombă s. f. Hecatombe'. — (La cei vechi) Jertfă de o sutăs. de un mare număr de victime. , Pig. Măcel. [Şl: ecatdmvă f s. f. GOR. II 88, eca-tombă s. f.]
—	N. de origine grec. (ey.aTdfj.fiY], idem).
hecelâ s. f. (Transilv.) = dărac (ragilă). pamfile, i. C. 207. Hicelă .== pieptene cu dinţi de formă patrată, pentru trasul fuiorului, vaida. O babă... cu nişte dinţi ca hecela. reteganul, p. iii 36/25. [Şl: hehelă s. f. = o scândură lungă cam de 1 m, lată de 1 dm, având la mijloc un rotogol de dinţi de fler prin care se trage fuiorul când se hehelă cânepa; in dinţii hehelei rămân câlţii. brebenel, GR. P., cfr. h. xvm 307, hehel = LB., ’heihel (Muscel) dame, t. 142, ehei (Argeş, Ilfov) s. a. ib. | Verb: (cfr. ung. hehelni, germ. hecheln, idem) hehelă I = dărâci.]
—	Din ung. ecselo, hehel (< germ. Hechel),iiem.
hj&cnă s. f. v. hegnă.
heoto- Hecto-, — Element de compoziţie, în sistemul metric, însemnând 100. Hectar, hectogram, hectolitru, hectometru s. m. şi a. = 100 de ari, de grame, de litri, de metri.
—	N. modern scos din grec. exrc-cov „o sută“.
hei>iâ f s. f. Don. — (Turcism) Dar, cadou, prezent, cfr. peşcheş. 6 părechi metanii mărgăritar cu smarand ci s’au trimes hedii Mării Sale. iorga, S. d. vi 186. Rămân vistieriei domneşti într’un an numai 785 mii [de] lei şl pentru haraciu şi pentru idie şi rechiame şi pentru toate celelalte cheltuieli a ţării (1812). uricariul, iv 350/27. [Pronunţ, -di -ă.
| Variante: f hedie, hidie, idie, idighe, idicte, edighie s. f. ap. ŞIO.]
—	Din turc. li’ediye, idem.
heftică s. f. (Med.) v. oftică.
hekheş, -A adj. Â cornes retournees. Qourbă.
—	(Transilv., ungurism) Cu coarnele înalte, ascuţite şi date pe spate cam ca ale caprelor, ţara oltului, iii 183. Fereşte-mă, drăguţ Doamne, De juninca hegheşă. jarnîk-bârseanu, d. 432; cfr. mÂndrescu, L. p. 133/ls. (Substantivat) Anufost la stavă după boi, da n’am găsit pe hegheşu’. ţara oltului, iii 183. || P. ext. încovoiat. Jugul are două scândurele, de regulă hegheşS (încovoiate) şi chin-disite ori săpate cu flori, brebenel, gr. b.
—	Din ung. hegyes, idem.
hegikă s. f. Hegire.—Era mahometanilor; datează de la fuga lui Mahomet la Meca (622 d. H.).
—	N. de origine arabă (hedjra „fugă").
hehnA s. f. Machine ă molettes. — (Băicoiu, jud. Prahova) Aparat, mânat de cai, de lăcărit ţiţeiul. [Şl: hecnă s. f.] — Cfr. hegni.
heoni vb. IVa. Reculer, seretirer.— (Despre vite) A da înapoi, a se retrage. Com. i. corbu. Calul lui nu numai că nu merge înainte, fără încă heicneă, adică da înapoi ca racul, marian, ins. 561. | P. ext. (Şi despre oameni; refl.) Domnii ţSrii se heignescu de cătră împărăţie, şincai, hr.
iii	101/30. [Şl: heicni, heigni, heini vb. IVa=dau vita într’o parte, vaida.]
HEHli
- 385 -
HELEŞTEU
HtH£, mk-hei ! interj, v. hei.
HEIIEL S. a., IIKJIKI. V S. f.	,,
HEHEI. vb. 1	/	V- 1U'Ca‘U
hei ! lnţerjecţiune prin care pregătim pe ascultător la cele ce urmează, dându-i să priceapă că ceea ce avem să-i spunem nu-i tocmai aşă de-sine-înţeles precum şi-ar puteâ închipui cinevă (cuprinde adesea şl o nuanţă de regret că e aşă cum spunem), sau prin care apostrofăm pe cinevă, mustrându-1 uşor (în cazul acesta vocativul următor de obiceiu se repetă). Hej: particula pellentis. anon. car. Bre, hei, porc pescit şi peşte por cit, Dulfe! aceste pufnete cui lăudându-te. le arăţi? cantemir, ist. 156. Hei, fârtate! nimenea nu va păzi mai bine de cât mine. ţichindeal, f. 99, cfr. 18. Hei !... in vremea boierilor cu işlic... ce de mai veselie! alecsandri, t. 80, cfr. 47. Hei, luminate crăişor, Cel-ăe-sus varsă darul său şi peste cei neputincioşi. creangă, P. 190, cfr. 209, 119. Popa însă îi răspunse: „Hei, că nu-i aşâ, dragul mieusbiera, p. 284. Hei Dunărei! Dunăre, Dunăre, Drum fără pulbere! păsculescu, l. p. 61. Hei ficuţă, fica mea, Eu nu te pot mărită, jarnîk-bârseanu, d. 447, cfr. 15, 240, 321,402. Hei dragoste, dragoste, Tu uşti mândra pajişte, ib. 15. Hei, dară când îi mai vedeâ şip’astea! ispirescu, L. 268. | (Munt.) Pus înaintea sau după un adverbial, exprimă o gradaţie a lui : foarte, cfr. hăt. Ajungând, hei! tocmai în vârful dealului, delavrancea, s. 249. Tocmai târziu hei! ajunse ciobănaşul, ispirescu, l. 248, cfr. 161. [Şi: he! Căsuţa mea e bunişoară. Patru odăiţe,... chiar la uliţă... — He, aşâ ş’aşă. Nu e tocmai comodă, c. negruzzi, i 302. He! nu e aceea, nici aceasta, ţichindeal, f. 182. He! Trăsnea,mă,scoală! creangă, ap. TDRG. | Adesea repetat, subt formele: hei-liei, lie-hei, helie, ehei, ehe, eliehei. Hei, hei, babele întru acest sat unele vorbesc şi altele gândesc, ţichindeal, Fi 43. He-hei, unul e Galibardi! CARAGIALE, t. 80/ls. De unde vii ? — HeM, de departe ! id. t. i 23/4. Hei, hei! Nu ştiţi d-voastră ce poam’a dracului e Harap alb. creangă, p. 230, cfr. 202, 254. E hei, căluţul mieu! şez. ii 54/4. Trebue să ştii cum să învârţi treburile, să te pui bine cu cutare...
—	.E-fte/(=lasă că) cunoaşte domnu’ Samson lumea! sadoveanu, m. 164. De n’ar fi fost el, ehe! tot satul încăpea... n. rev. r. i 32. Mă duc... departe...—Ehei! că mai departe decât mine nu ti-i fi ducând tu, frate!N. a. bogdan, ap. TDRG. Ai făcut ceea ce ţi-am poruncit?—Ehehei! grăi Păcală, ba de când am isprăvit! p. dulfu, ib. Gând mă vedea... siceă cu chef: „He he! bine-ai venit!“ creangă, a.
46.	| Ga exclamare de compătimire şi admirare se aude, la Moţi: licite focu’! frâncu-candrea, r. 53.]
—i Şl bulgăreşte he ! hei!
heiâbă f adv. v. liebă.
heickî, heigni vb. IV“ v. liegni.
hei-hei! interj, v. hei.
HEiHEi. s. a. v. hecelă.
heinî vb. IVa v. hegni.
HEIS! interj, v. hăis.
HEir s. m. sing. Viande maigre.— Carne slabă (mai ales de miel), şez. iii 15/)2.
heiu s. a. 1°. Place, lieu fattenant â une maison). 2°. Appartenances, dependances. 3°. Outils. — (Transilv., Mold.; mai ales la plur.)
1°. Heie s. heiuri = locurile de lângă casă. ion CR. v 374. Cunoscând lipsa strimtorii împrejurul bisericii, mai vârtos de cătră curtea şi grădina dumnealui,... au dat în lungul heiului, din uliţă până în fundul grădinii... încă doi coţi (a. 1791, Făgăraş), iorga, s. D, xii 188. # (Cfr. ung. helyes
—	cu cale) A fi om pe heiu=a. fl om cum se cade, om ce îşi ţine locul cu onoare, vaida.
2\ P. ext. Clădiri (com. a. tomiac), acaret, dependenţă în jurul casei. şez. iii 15/,£, creangă, gl. Face numai bordeae cu cuptoare în pământ, iar nu heaiuri sau case ridicate de la pământ. COD. silv. 33. Heiurile, îngrăditurile. URICARIUL, X 401. Heiurile gospodăriei, vlahuţă, săm. i 290. Făcea heiuri pe lângă casă din acel lemn. sbiera, f. s. 20.
3°. P. ext. Unelte de gospodărie: plug, sapă, greblă, coasă, sfredel, gealău, etc.: Pila trebue să fie în şopron, între heiurile mele (Vicovul-de-sus, în Bucov.). Com. G. NiSTOR.Cfr.halat’, hinteu (2°).
[Cuvântul se pronunţă cu e deschis, deci avem şi scriorea heaiu. | Plur. heiuri şi heie. | Prin Haţeg şi cu forma mai apropiată de etim., heliu s. a.=loc. Mânce-te focul Ardeii, Mare eşti şi eu n’am helî! RETEGANUL, CH. 133.]
—— Din ung. liely „loc“.
heizăş s. a. v. haizaş.
HEI, s. m. (Iht.)^ Anguille. — (Munt.) Ţipar; cfr. fu sar. dame, t. li alunecă pielea întocmai cade helă. gorjan, H. iv lOl/30. [Şi: helă s.f. | Plur. heli GOLESCU, î. 81.]
—	Din n.-grec. -/i\o «grec. e-p/iXo;)> arom. uhele), idem.
hei,A s. f. (Iht.) v. liel.
helalic f s. a. (Comerţ) v. halaliu.
helbe s. f. plur. = halbe, ion cr. v 183, 374.
helbet: interj. Certes,certainement, cela va sans dire. — (Turcism, mai ales în Mold.) De sigur, şe înţelege, adevărat; las’ pe mine (alecsandri, t. 1750), om îs eu ! (creangă, gl.) Să-ţi faci o pomană şl cu mine să mă pui .in pensie... că helbet!... poate să ai şl d-ta vr’odată nevoie, alecsandri, t. 100. Despre traiu?... helbet!... fiţi logofeţi de soiul nostru! id. 402. Pân’atunci, helbet! avem credit destul, caragiale, s. n. 38. Helbet ! vom puteă veni de hac şi spinului celuia, creangă, p. 213, cfr. 129, A. 155. Helbet, m’oiu face eu sănătos, ţi-o iu mai scurtă eu cărările, contemporanul, vnn5, cfr. Vi 2, 290, vi, 501. Spune că-idatoresc sece franci? helbet (— lehamite)! pamfile, j. ii. încă un popas, şi-i helbet (=gata de tot), ion cr. v 183. Helbet ! picior de rac! De-oiu muri să nu ţi-o fac! = a răsplăti răul ce ni s’a adus. zanne, p. i 632. [Şi: elbet, (-}- aferim, mulţumim, etc.) lielbetiin interj. ŞIO.]
—	Din turc. elbet „de sigur11.
helbetiu I interj, v. helbet.
uelcic s. m. (Zool.) v. helge.
hei.e.şteu s. a. fitang, vivier. — (La origine) Un fel de lac mie, săpat in mod artificial sau făcut prin iezirea unei ape curgătoare, pentru păstrarea şi prăsirea peştilor, pescuină; p. ext. lac (cupeşti) s. iai. Sate... pline— de heleştee cu peşte şi cu mori, neculce, let. ii 369/2B. Să radză neşte heleşteae (a. 1646). iorga, d.b.'i 78. Prin ispisoaceşi documenturi vechi, heleştee sânt acele făcute de oameni, care acum se sic iazuri, uricariul, i 393/.,,. Peşte, atâtdehele-şteie, cât şl de bălţi. ib. iv 133/5. Ca dintr’un halaşteu capre stavila morii apa cu mare repegiune se slobozea. cantemir, ist. 125. Au avut avuţie înecată... în heleşteul de la Dobreni.UAG. ist. i 318/,6. 0 fântână Curând face heleşteu. i. văcărescu, p. 12/16. Heleşteu cu peşte. I. ionescu, d. 346.D.omnia-ta ai... heleştaie. filimon, c. 1166. Un eleşteuplin de lipitori, alecsandri, t. 745. Heleşteu cu zăgaz de taraci. odobescu,
iii	160/9. Eleşteu mare. ispirescu, l. 34, cfr. 37. Acest împărat aveâ o pescuină, adecă un heleşteu de peşte. sbiera, p. 117/32, cfr. 6/,3. Armata lui Ilamza-paşa
Dicţionarul limbii române. 7 II 1914.
II 25
HELGE
- 386 -
HEP
fu trasă lângă H'eleşteaiele-domneşti, în judeţul Dâmboviţa, în ţepi. h. iv 52.
[Variante: eleşteu, f lialaşteu, hălăştau (LB., viciu, gl. 97, GCR. i 74/3o), f ’hăleşteu/iORGA, s. d. vi 64, mabdarie, L. 1556), f hă’liştau (GCR. I 103). | Plur. -şleie (f -şteaie) şi -ştaie.)
—	Din ung. halasto, idem.
hei.'ii; s. f. (Zool.) Belette. — (Mold.) Nevăstuică (ŞEZ. II 24b, VIII 159, CKEANGĂ, GL.) albă (ŞEZ. I!T 204/,o, H. xii 287). Gustul orb.., cu frumuseţea fdii sale, helgii, în dragostea a multor jiganii mirase. cantemir, ist. 106. O dehanie numită helj:- i. (=un fel de nevăstuică). i. ionescu, d. 352. Mexiile se ţin pentru ca să n\t muşte şerpii şi helgele vitele. marian, se. ii 194. M3, duseiu pe ici, colea, după ciubuc de luleâ;... helgea mă văzură, pe fugă mă luară P (= Cântarul) gorovei, C. 58. (în multe regiuni cuvântul e cunoscut numai în expresia:) Alb ca (s. cum e) helgea = alb cum e zăpada, cum e ghiocul, creangă, GL., zanne, p. ix 624. Mirele îmbrăcat cu cămaşă albă ca helgea, sevastos, n. 90/s. Cămeşuice cusute cu bibiluri şi albe cum îi helgea, creangă, a. 75. Păreţii albi ca helgea, contemporanul, v-99. [Şi: helgie s. f. Com. a. tomiac. Of, dalbă ţî-i faţa Cum îi helgiia. vasiliu,
C.	106, helciu, elciu s. m. (numai în legătură cu ,,alb“). Alb s. curat helciu (Braşov). Argintul e alb ca elciu’. h. ii 251.]
—	Din ung.liolgy „hermină" (propriu „doamnă“, cfr. nevăstuică).
helgie s. f. (Zool.) v. helge.
helio-, H4lio~. —Element de compoziţie în câţiva termeni tehnici însemnând „soare11: heliocentric, -ă adj. Coordonate heliocentrice (Astr.) a căror origine este în centrul soarelui; heliografie s. f. = fixarea imaginilor date de camera obscură, cfr. foto-tipie; (şi cu sensul de) heliogravură s. f.=gravură obţinută cu ajutorul fotografiei. Pe pereţi... stau agăţate câteva tablouri şi... heliografii. delavrancea, S. 121; heiiometru s. m. (Astr.)=micrometru cu două imagini, cu care se determină diametrul aparent al soarelui, paralaxa stelelor, etc. Cfr. culianu, c. 144; heliostăt s. a. (Piz.) — instrument care permite îndreptarea într’o direcţie fixă a razelor soarelui care, altfel, şi-o schimbă necontenit, din cauza rotaţiunii pământului.
—	N. modern din grec. YjX’.oc „soare11.
ii£lişte s. f. v. velişte.
heug s. a. v. lieiu.
heliu s. a. (Chim.) Helium. — Corp simplu, ga-zos; se găseşte in gazele extrase din unele minerale, ca samarschita, cleveita, etc.
—	N. modern din grec. t|Xioc „soare", în atmosfera căruia i s’a constatat prezenţa pentru întâia oară.
hel<>jb s. a. v. hulubă.
helteie s. f. plur. (Plug.) v. hinten.
HELTIUGĂ s.	f. (Cui.)	v.	llâltillgă.
HEMIÎI vb. IVa	\
j»em4iu s. a.	(Bot.)	>	v.	liămeiu.
hemeiugă s.	f. (Bot.)	J
hem... hem...* conj. Şi... şi, tot... tot, ori... ori, une-ori... alte ori. Voiă... hem să meargă, hem să nu-şi prea ostenească caii. ispirescu, ap. TDRG. Hem el nepriceput, hem el cu pismă. id. u. 83/16. Hem tu trăeşti, hem tu mori, tot una-i. pamfile, j. iii.
—	Din bulg. hem... Iiem, idem.
hemesi vb. lVfl v. hămesi.
HEMiiTui vb. IV* refl. Se rassasier. — A se sătura. ion cr. ii 84. — Cfr. lehamite.
hemi-. Hârni-. —Element de compoziţie, de origine greacă, în câţivâ termeni tehnici, însemnând „jumătate11: hemiciclu s. a. (plur. -cicluri) — semicerc. Decoraţiile emiciclului. caragiale, n. f. 108, hemi sferă s. f., (învechit) emisfer s. a. (cu derivatul heinisferic, -ă adj.) = jumătate de sferă. Noaptea, cu umbrele sale Emisferul nostru l-a învăluit. alexandrescu, M. 141, hemistih s. a. (plur. -stihuri) = jumătatea unui vers mai lung, împărţit în două, printr’o cezură. [Şl: emi-.]
—	N. din grec. •/•jfu- „jumătate11.
hemo-, Hemo-. — Element de compoziţie, de origine greacă, în câţivâ termeni medicali, însemnând „de sânge11: hemoptizie s. f. = vărsare s. scuipare de sânge, din plămâni. A murit... în urma hemoptiziei ce i se pricinuise de loviturile de paturi de puşcă în piept, ghica, s. 686; hemoragie s. f. = scurgere de sânge din vase ai căror păreţi pot fi rupţi ori nu; hemoroid s. a., s. m. = trânji.
—	N. din grec. „sânge11.
HEKDEC(Hir) t S. a. 1	T • J. 1 •	'
HENI)ic(MIU) S. a.	) V- ,ni,<llC,llU-
hengher s. m. Ecorcheur. — Om care se o-cupă cu prinderea şi omorîrea cânilor fără stăpân, din oraşe, hoher; p. ext. călău, gâde. Hengher, hingher = gâde. cuv. d. bătr. i 284. Sul-başâ carele e mai mare preste hingheri, şincai, hr. iii 10/,5. în chip ca engherii. zilot, cron. 349. A trebuit negreşit ca dintr’o aşă de numeroasă prăsită [căţeaua fătase unsprezece căţei] să fac şi partea engherului. odobescu, iii 42/22. Ca hengherii, când omoară cănii, pann, ş. i81.Se ia untură de câne (de la hingheri), mat. folc. i 702. Măcelarul Turcilor, Hingherul Tătarilor, teodorescu, p. p. 574, cfr. 594. || (Termen de ocară) Fig. Copiii se uită pe subt căciulă şi zic încet: „hingherule!“ slavici, n. i 251, cfr. chiriţescu, conv. lit. xliv,, 550. [Şl: hingher, (Mold.) henghir DDRF., englier s. m.
| Feminin: liengliereâsă s. f. gorovei, C. 127, (în Bucureşti) hingheroâică s. f. | Diminutiv: hăn-gherâş=calău. pompiliu, b. 38/20, hinglierel s. m. (Ornit.) = pasăre din familia şoimului, marian, o.
i	119. | Abstract: hengherie s. f. =meseria hingherului. TDRG., (concret) locul unde hingherii aduc şi omoară cânii. Com. I. pavekescu. | Verb : hengheri IV" = a fi hingher. TDRG, jahresber. x 193.]
—	Din săseşte hoenger (=germ. Henker), idem, poate prin mijlocire ungurească (henger), în Bucureşti hingherii fiind Ţigani ungureşti. Com. i. pavelescu).
HEXGIIEREÂSĂ S. f.
HENGHERI vb. IVa
HENGHERIE S. f.
HENGHIR s. m.
henteiu s. a. (Plug.) v. hinteu.
HEP s. a. Serpette.—Cosor, cuţit încovoiat cu care se curăţă viile. Te junghiu cu hepu’ (expresie glumeaţă cătră copii), ţara oltului, iii 32. [Plur. hepuri? | Şi: hiep s. a. Hlep — cosor mare cu care se despoaie arinii de coajă, viciu, gl.]
hei>! HEP! interj. Strigăt cu care vânătorii s. excursioniştii se cheamă unul pe altul, când sânt departe. îi strigă după obiceiul vânătorilor: Hep! hep! Şi tot astfel îi răspunse şi glasul. I. negruzzi, ap. TDRG. || Strigăt cu care ţăranii îşi bat joc de Evrei. [Ţăranii către Moisi] Hep, hep! alecsandri, X. 1557.
v. hengher.
HEPSĂ
- 387 —
HERETlsi
iii.ivs.i adv. l'nut entîer, entiurement.— (Ţepu, in Tecuciu; turcism) Tot, peste tot, cfr. heriş, safit. Trupul lui e tot numai kepsă bube = e tot, cu desăvârşire plin de bube. ion cr. ii 207.
—	Din turc. hepsi, idem. capidan.
hepticA s. f. (Med.) = oftică, vaida.
HE-pti-hA! interj, v. hapeiu.
herâgrA f s. f. (Med.) Goutte aux mains. —• Gută la mâni. Boleac... şi de mâni şi de picioare, care boală podagra şi heragra se sice. m„ costin, LET. I 259/t0.
—	N. din grec.	idem;	cfr.	podagră.
HEKAIf. s. f. (Jur.) — (în vechiul nostru drept neexistând prescriere) taxă fixată de Domn pentru reluarea unui proces, cu scop de a garantă stabilitatea lucrului judecat; (îndoc.slavone) zavescă. GIURESCU. Ce vor hi gloabe ferii să aibă treabă [= să le încaseze] Vlădica, (a. 1621). doc. ap. Mel-chisedek, Chronica Huşilor, 32. Ş’au pus lor fe-reon 12 zloţi (a. 1604). doc. ibid. 71. Ş’a pus heria
12	taleri in visteria domnească (a. 1646). DOC. ibid. [Şi: ferâie, ferie, lierie s. f., (eroare?) fereon s. a.]
mura nuc, -A adj. Heraldigue. — Relativ la blazon. îndeletniciri... heraldice, maiorescu, d. iv 39. Arta heraldică. C. negruzzi, 1192. [Substantivat: heraldică s. f. = ştiinţa blazonului. | Şi: erăldic.]
—	N. din fran.
HERAsÂU s. a. PAMFILE, I. c. 102 1	«...
herAst(R)Au s. a.	}v- fenistrau.
hebâtic, -A f adj. v. fieratic.
herb s. a. Blason. — (învechit; Mold.) Stemă, marca unei ţări, cfr. armoarii, blazon. Stihuri la luminatul gherb a ţărîi Moldovei, dosofteiu, ps. (Titlu, veirso). Herbul ţărîi noastre, carele cap de bou ţine. cantemir, hr. 249. Originea... herbului ţării, iorga, l. i 282, cfr. ii 196, 593. (Arhaism) Lună, soare şi luceferi El le poartă’n a lui herb. eminescu, p. 111. [Scris şi: gherb. | Plur. herburi. ] Şi: liierb s. a. odobescu, ii 210, f lierghie (scris gherghie) s. f. Stihuri pe gherghia Moldovei, dosofteiu, v. S. (Titlu, verso).]
—	Din polon, herb, idem «germ. Erbe); cfr. hereghie1-2.
iif.rbateiu I s. a. = ceaiu. LB.
—	N. din lat. medic, herba tlieae, idem. Ofr. harbată.
herbegîcA s. f. (Bot.) = arpagic, ceapă măruntă. h. xvii 438.
herbeu vb. IVa v. lieredie1.
herbelie s. f. v. herghelie.
HereâN s. a. (Bot.) v. hrean.
HERfiDE s. m. = moştenitor, latinism, intrat (la Moţi) şi în limba poporului, frâncu-candrea, m. 101. [Familia: hereditâr, -â adj. = cu drept de moştenire. Domnia hereditară. maiorescu, d. iii
314,	cfr. (ereditar) id. cr. ii 294, iii 116, alexandrescu, m. 171, heredităte s. f. = moştenire, herezi vb. IV® = a moşteni, frâncu-candrea, m. 101. | Şi: cred-.]
—	N. din lat. lieres, -edem, idem.
UEREUIE s. f. Occupation. — (Transilv.) Lucru, ocupaţiune. viciu, gl. [Verb: herdeli lVa. Ce her-deleşti — ce lucri? ib.] — Cfr. hereghie.
heredîe s. f. Bruit sourd. — Huruialâ. Com. I. corbu.
JiiiUEOHÎEfs. f. Palais de la monnaie. — Mone-tăria statului. DDRF., nistor, ii. w. 115; cfr. iorga,
B.	r. 13.
—	Poate, înrudit cu herghie — herb.
hereghie f s. R Origine. — (Mold.) Origine, neam. Iară dintr’altă parte scrie hereghia de Moldova. m. costin, ap. gâdei. Corbul... tirăneaşte..., nici din hereghie pre drept stăpâneaşte. cantemir, ist. 275, cfr. 41, 116. Lăsând ghereghia (lemma: neamul) legii tătâne-său... dosofteiu, v. s. IOT,,. [Scris şi: ghereghie.]
—	Poate, identic cu cuvântul precedent sau din ung. eredni „a-şi trage originea11.
hereseu s. a. v. ferăstrău.
herestAietoâre s. f. (Bot.) v. ferestrăietoare.
hekestkâ s. f. v. cherestea.
herestsut, herestrâc s. a. v. ferăstrău.
HERESTci vb. IYa v. ferăstrui.
HEitKTB s. m. (Ornit.) lipervier. — (Munt., Transilv). Diverşi ulii din speciile asturpalumbarius, cer-chneis Naumanii, c. tinnucula, c. vespertina, falco aesalon, f. subbuteo, numiţi şi: cobaţ, vânturel, porumbar, găinar, uliul-găinilor, boaghe, coroiu (curuiu), hulubej, cfr. marian, o. i 122, jahresber. xii 157, h. iv 196. Când amoruri monstruoase... vor uni... porumbii cu hereţii. ollănescu, h. o. 381. Ziua eră primejdios din pricina hereţilor, care dădeau târcoale pe de-asupra miriştei. bră-tescu-voineşti, l. d. 90.
[Şi: arete s. m. marian, o. I 123, f liărâţ s. m. pravila govora, ap. TDRG., f liăreţ s. m. (= Y.a.xapây.x-qi) BIBLIA (1688) 77, 137, CANTEMIR, IST. 26, hărete s. m. vârcol, v., hărete s. m. ib., marian, o. 1123, H. ix 122, hfirete s. m. vârcol, v., h. i 383, n 117, xviii 261, hărâu s. m. LB., marian, o. i 122, 123, ţichindeal, f. 324, reteganul, p. m 44/21, liârau s. m. marian, o. i 122, 123,
h.	xvii 229, hereu s. m. marian, o. i 122, hirete s. m. vârcol, v., hir an s. m. ib., erete s. m. marian, o. i 122, 123. Să laxe codrii ereţilor. delavrancea, s. 171, cfr. pann, e. iv64. Uliu sau erete?— Erete, zise Ionel, tafrali, s. 102.]
—	Etimologia necunoscută. (Forma mai veche pare a fi hărăţ, care aminteşte pe ung. harăes „Fischadler, Meeradler11. Din plur. hăreţi s’a putut naşte noul sing. hărete şi, după suf. -cin, h&rău).
Hereti vb. IV1 refl. v. liărţiu.
heretic, -A adj. v. eres.
HERETISI vb. IVa. 1°. Saluer. 2». Feliciter.—(Grecism, în România)
1°. f A salută. Şi heretisindu-se împăraţii, după obiceiul împărătesc, şi ospătându-se câtevă sile... dionisie, ap. TDRG. Tamerlan... găsi cu cale ca... să heretisască pe Suleiman. E. VĂCÂRESCUL, ist. 254/1S. Cel cu perucă nu cam heretiseşte, cel vinovat nu cam grăeşte, ca să nu fie prins [propriu: nu-şi scoate pălăria spre a salută], zanne, p. iii 293.
2°. (învechit) A felicită. Au heretisit pe Pasvand. dionisie, C. 185. întrunirea de astăzi în scopus de a ne hiritisi. uricariul, viii 195/,. Toţi l-au heretisit. donici, f. îi 19. Alexandru şi..... se hereti-
sesc. drăghici, b. 92. Îlheretisiîu. gorjan, h. i 135. Cu politică mare l-a heretisit. pann, e. ii 53. Hai să-l hiritisimpentru fericirea lui. alecsandri, t. 589. Te hiritisesc, cucoane Nastase ! I. negruzzi, i 26. Mergeă... la^soacra mică de-i hiritiseâ. pitiş, n. rev. R. i 155. începu... să heretisească pe împărat. ispirescu, l. 257.
[Şl: liiritisx, (hiperurbanism) firitisi vb. IV® teodorescu, p. p. 620/b. | Abstracte: hiritisire, hiri-tiseălă, (firtiseâlă) s. f. = felicitare, petrecere la care se aduc felicitări de ziua cuivâ. La sfârşit se face
HERETISMĂ
— 388 —
HERUVIM
mare cinstire şi hiritisire în biserică- ION CR. III 244. Firtiseală nepomenită ţine Nea Nicola— de ziua sa. DELAVRANCEA, S. 6, ( < n. - grec. )'atpe'U'3|j.a, Xc/.ipsTio|j.o? „salutare") f heretisină s. f. = salutare, f lieretismos s. a.=felicitare (alecsandri, t. 1777), urare. Au făcut cu mâna salamlichiul sau here-tisma cătră capigiu. dionisie, C. 188. Făcându-i lieretismos pentru buna venirea lui. id. ib. 190.]
•	— Din n.-grec yo.'.pzriţio „a salută,11.
heketismă f s. f- \ v. heretisî.
HEBETISHOS f S. a. /
herku s. m. (Ornit,.) v. lierete.
herezîe s. f. v. eres.
herghelegiu s. m. v. herghelie.
herghelie s. f. Haras. — Grupă mare de cai (creangă, GL.), stavă; spec. grupă de iepe şi de armăsari, ţinuţi spre a prăsi şi a creşte rasa cava-lină; cfr. preucă. Au aflat toată ţara pre acasă, cu dobitoace, cu herghelii. M. costin, ap. ŞIO. Aveâ câtevă herghelii de iape. cantemir, ist. 75. Herghelii, cirezi şi turme, beldiman, tr. 376. Cârduri, cirezi, herghelii. I. ionescu, c. 219. Cai... se aflau în herghelii, pann, e. ii 25. Să se îmbunătăţească soiul hergheliilor. C. negruzzi, i 36. Iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal. creangă, p. 194, cfr. 185, 192, 196, 291. Herghelia de iepe. ispirescu,
l.	26. Câmpii Păscute de herghelii, alecsandri, p. p. 165b/le. La herghelii alergă, păsculescu, l. p. 258, cfr. şez. I 8/„, IU 213b/4. | (Fam., în batjocură către o femeie) Ei, taci, taci! ajungă-ţi de-amu, herghelie! creangă, p. 40.
2°. P. ext. Locul unde se află prâsilă de cai. Herghelia de la Rădăuţi.
[Şî: erglielie, ierglielie s. f. alexici, l. p. 66/14, lierdelie s. f. vasiliu, c. 18, liârglnlă, Mrghilie s. f. vârcol, v. | Derivat: «turc. hergelegi, idem) herghelegiu (arglielegiu mat. folc. 58, hergheliei u) s. m. ţi păzitor de herghelie. Aveă la iape şi un herghelegiu, cantemir, ist. 75. Hergheligii pentru păscutul cailor, uricariul, xix 353/19. Şi ne-găsîndpe herghelegiu la herghelie, iorga, S. d. vi 264. întăiu au fost herghelegiu, mag. ist. ii 202/,3, cfr. alecsandri, t. 1236, ispirescu, u. 41.]
—	Din turc. liergele, idem. Cfr. dubletul ar-ghelă.
hergheligiu s. m. v. herghelie.
herghIe f s. f. v. herb.
h£rie s. f. = ferie. 2 vrăjmaş mi i-au tăiat viia de 60 de hieri, 3 mi i-au vărsat 100 de heri de vin noaptea, iorga, s. d. xiii 8o. Ne-m împăcat... ş’am dat şl heria: vr’o patru-cinci herii de mied. id. D.
B.	i 99.
HERfocĂ s. f. (Iht.) v. hering.
herIng s. m. (Iht.) Hareng.— (Transilv., Ban.) Scrumbie, anon. car. (tradus prin „halix11 = allex). [Şi: (Banat) herincă, liirincă s. f. jahresber. x
193,	aringâ s. f. barcianu, arîng s. m. HEM. 1663, arâng s. m. marian, liaring, liăring s. m., liaringă s. f. LB.]
—	Din germ. Hăring, idem.
heriş adv. Tont ă fait, entierement.-- (Turcism, în Mold.) Numai; cfr. hep să, safit. Pădure heriş stejar, pamfile, j. ir. Trupul lui e tot numai heriş bube = e tot, cu desâvârsire plin de bube. ION cr.
II	207.
—	Din turc. her-is „orice lucru", capidan.
herleş, -Ă adj., subst. Bancal. — (Om) cu picioarele strâmbe: Om herleşiu (Hunedioara). Com. CUGERIU. Cfr. haiti ş.
hermafrodit, -A adj., subst. (Bot., Zool.) Her~ maphrodite. — Cu organe de reproducere pentru amândouă sexele; cfr. androgin.
1°. (Plantă) care are staminele şi pistilul pe aceeaşi floare. Flori obicinuit ermafrodite. c. negruzzi, i 102.
2°. (Animale) care posedă, la acelaşi individ, o glandă masculină şi una feminină s. o singură glandă, masculină şi feminină în acelaşi. timp. | (Despre oameni) feteleu, fătălău, fătărău, fete-loiu, fitincău, feteluşcă. Persoane... care sânt totodată şi de un sex şi de altul (hermafrodiţii).
i.	negruzzi, i 240.
[Şi: ermafrodit, -a]
—	N. de origine grec. ('Epuaşpo^toţ, un feteleu mitologic),
hermâsiu, hermâziu, -ie adj. v. cârmâziu.
hermelin s. in. (Zool.) v. hermină.
hermeneutică s. f. Herm&neutique. — Explicare s. tălmăcire de texte; cfr. tâlc. [Pronunţ, -neu -tieă. | Şi: f erminie s. f. Erminiile sau tălcovaniile svintei scripturi. OCR. 229.]
—	N. din grec. epfj.evî<m-/.-f], idem.
herketic, -A adj., adv. Hermetique.
1°. (Adj ) Capac, astupu.ş hermetic = care închide cu desăvârşire, aşâ ca să nu mai pătrundă nimic în vasul pe care l-astupă.
2°. (Adv.) N’aveţi nimica să-l astupaţi hermetic? mirea, c. i 13.
[Derivat: hermeticeşte adv. Ermeticesce-închisă din toate părţile, hasdeu, i. c. 190. | Şi: erm-.]
—	N. după fran.
HERJiiNÂ s. f. (Zool.) Hermine.
1°. Nevăstuică din ţările nordice, preţuită pentru blana ei cea albă şi strălucitoare, cacom. 12 piei de ermelin. şincai, hr. i 168/83.
2°. Blana acestui animal. Hermina cea albă a zăpezilor, anghel şi iosif, c. L. 210. Hermina domnească, ibid. 233.
[Şi: (Transilv.) erntelin(ă), armelin(ă) subst ]
—	N. din fran. hermine, idem.
hebseu s. a. = arneu. vaida. Cu herneu acoperit. MARIAN, î. 501.
hernie s. f. (Med.) = vătămătură, surpătură.
—	N. din fran. hernie, idem.
HEROTOKif, HEROTOsrisif vb. IVa v. hirotoni.
heroc s. m. v. erou.
herovîm s. m. v. heruvim.
hîsrţeg f s. m. v. herţog.
HEitTlu s. m. Toile ordinaire.-- (Transilv.) Pânză ordinară nenălbită. LB. | Sacul îri care se stoarce uleiul de sămânţă: Murdară ca hertiul. viciu, gl.
herţog f s. m. Buc.— Duce, voivod. Pre La-dislav numai herţog vrea să-l lase. şincai, hr. i 288/4. Herţog al Burgundiei. ţichindeal, f. 174. Herţog din Raihstat al crucii cei mari al sfântului Ştefan, calendariu (1844) 26. [Şi: ( < ung. herceg, idem) f herţeg s. m. Radul-negm, voevod mare, herţeg pre Almaş şi pre Făgăraş, mag. ist.
IV	231/s5.]
—	Din germ. Herzog, idem.
heruvim s. m. (Bis.) Cherubin. — înger care, în erarhia cerească, vine imediat după arhangheli; cfr. serafim; în artele plastice e reprezentat ca un cap de copil cu aripi; cfr. „despre cetele îngereşti" ap. GCR. I 245. Cu heruvimii şi cu serafimii, cuv.
D.	bătr. II 314. Heruvimii cei căte cu ochi mulţi.
HEllVANEÂ.
— 389 —
H1DEAT1U
varlaam, C. II 22. De 5 coţi aripa unui heruvimu. biblia (1688) 246/b. Mai cinstită în ceriu decât heruvimii şi mai slăvită făr’ de asămănnre decât serafimii, antim, p. 33. [După germ. Cliernb, idem şi: Hertibi ce n’adoarme. i. văcărescu, p. 28. | Familia : lieruvim6sc, -eâscă adj. mardarie, 4119, lieruviinicesc, -eâseă adj. Ceata heruvimicească (= a heruvimilor). GOR. ii 192; « grec. yepoupuov, idem) lieruvic (plur. -vicuri) s. a., lieruvico s. a. invar. -imn în onoarea heruvimilor, cântat la liturghie, înainte ca preotul să se cuminice. Mainte ăe cântarea herovicului. ap. TDRG. La heruvico... se aduc sfintele moştii. GHEORGACHI LOGOFĂTUL, LET. III 3l8/35. Glasul heruvicului. ionescu-boteni, s. n. 13, herovicâr s. a. = cartea in care e heruvicul. TDRG. | Şî:herovim s. m. şez. ii 157, lierovic s. a.]
—	Din paleosl. clieruvimb, grec. x^pou^, idem.
HERVANEÂ f s. f. Mantie domnească (introdusă în 1832 în locul cabaniţei). ŞIO. [Şi: f hcrvaniu s. a. (plur. -niuri). TDRG.]
—	Din turc. harvany, idem.
HEBVAîfiu f s. a. v. liervanek.
hespA s. f. (Entom.) v. viespe.
hetai f s. f. sing. (Comerţ) v. liataiâ.
icktai.m f s. a. v. liatalm.
hetero-. Het&ro-.— Element de origine greacă; intră în compoziţia câtorva cuvinte: heteroclit, -ă adj. = ciudat, bizar. Lume mai puţin heteroclită. mirea, c. i 67; lieterodox, -ă adj. = care nu e ortodox. Ministrul cultelor poate să fie chiar he-terodox. maiorescu, d. i 391. în Chiev erâ, puterea regelui eterodox al Poloniei, iorga, l. R. 150. Episcopat eterodox. HEM. 1697/21; heterodoxie s. f., heterogen, -ăadj. v. eterogen. [Şi: etcro-.]
—	N. din grec. exspo? „alt“.
heteşăr s. m. (Ban.; ungurism) = argat. Şi ai mei văcari Şi-ai mei bireşari Şi-ai mei heteşari. pop., în conv. lit. xxxvi 901.
—	Din ung. lietes „angajat cu săptămâna11.
HETiiEANŞvG f s. a. v. vicleşug.
hetjias s. m. v. hatman.
heucis adv. De travers. —într’o parte. Com. a. tomiac.
heugxî vb. IVa v. hegnî.
hexa- Heocar-,—Element de origine grecească; intră în compoziţia câtorvâ cuvinte şi însemnează „şase11: hexagon s. a. = suprafaţă închisă de şase laturi. Muchile unui exagon. iorga, C. i. ii 8; hexagonal, -ă adj. Abside... exagonale. id. n. R. b. 101; hexametru s. m. = vers de şase picioare. [Şi: exa-.j
—	N. din grec. £; „şase11.
mfâi.ă f s. f. v. fală.
hi- v. fi-
Hi! lnţerjecţiune cu care se îndeamnă caii la mers. Hi... la imaş copii... hi, gloabă..! alecsandri, t. 45. Hi!!! zmăoaicele tatei, îndemnaţi înainte! creangă, p. 119. Hi! în sus, hăţ! în jos; să se mişte din loc calul, ba. ispirescu, l. 374, cfr. contemporanul, i 851, reteganul, i 23/l3. || Interjecţie prin care se alungă cânii, cfr. ţibă, hugi, nihiu, ni, nii. şez, iii 189. Strigă ţibei, ţibă, hii deacole. ib. II 61/33. | Hi căţeaua e numele unui joc cu lăutari, sevastos, n. 28l)>/21. [Şi: hii!, pentru alungarea cânilor, în Ban., şi liic! liuba.]
hiâspă s. f. v. viespe.
hiat s. a. (Gram.) Iliatus. — întâlnire a două vocale, dintre care cea dintâi e finala unui cuvânt s. silabe, iar a doua iniţiala silabei s. cuvântului următor. Prosodia latină... observâ cu... luare aminte hiatul. maiorescu, cr. iii 206. [Pronunţ, hi-at. 1 Plur. -ate şi -aturi.]
—' N. din lat. liiatus „căscătură, deschizătură11.
hibă s. f. 1°. Faute, defaut. 2°. Besoin. 3°. Souci.
—	(Ungurism)
1°. Greşală, defect, cusur (vaida); p. ext. cauză (Com. a. tomiac), vină. Da, scumpii mei, dar nu aceasta e hiba întreprinderii noastre! vlahuţă, viaţa ii nr. 28. Oare ce hibă are calul lui Vasile că nu-l poate vinde? Com. G. tofan.
2°. Lipsă, nevoie, neajuns. N’am hibă cu el. GR. băn.
3°. Grijă, habar (şez. iii 15/14, n. rev. R. 1910, 86), baiu. Nici de pită n’ar fi baiu, Dar nu ştiu face mălaiu; Nici de mălaiu n’ar fi hibă, Nu ştiu face mămăligă! POP., ap. mândrescu, ung. 80.
[Adjectiv: (ung. hibăs, idem) hibaş, -ă=cu defect. vaida, pompiliu, bih. 1011. | Verb: (cfr. ung. hibdzni, idem) liibăli IVa=a greşi, a da greş. vaida.]
—	Din ung. hiba „defect11.
hibaxi vb. IVa, hibaş, -A adj. v. hibă.
hiberna vb. Ia (Zool.) Hiberner. — (Despre unele animale) A petrece iarna în amorţire. Fig.
O	fericiţi aceia ce pot să hiberneze! mirea, c. i 13. [Derivate: liibernânt, -ă adj. Animale hiber-nante. mehedinţi, g. f. 189; (abstract) liibeniâţie s. f.]
—	N. din fran. Cfr. dubletul iernă.
hibrid, -Ă adj. (Şt. nat.) Hybride. — Provenind din două specii deosebite ; corcit, d. e. catârul. Trifoiu hibrid. I. ionescu, m. 359. Cuvinte hibride^ compuse din elemente luate din limbi deosebite, d. ex. sociologia din lat. socius şi grec. Xoyoq. Nu au vrut să ţie seamă de planul primitiv şi au făcut.... un adaos de construcţiune hibridă, contrară concepţia unii artistice primitive, maiorescu, d. iv 250. [Şi: îbrid, -â adj. russo, s. 86.]
—	N. din lat. hibrida, idem.
HICĂI vb. lVa. Maltraiter, chasser. — (Despre câni) A maltrata, a bate, a chinui, a da în tărbacă. Este datină în cea dintâi Luni a postului-mare de a da pe câni în tărbacă, adică a-i hicăi, a-i bate şi a-i chinul grosau. marian, SE. II 9, cfr.
O.	ii 378. I P. ext. (despre oameni) A alungă cu sfadă şi injurii, şez. iii 15/16. Ca pe câni mă hi-căiâ. marian, nu. 13.
hichibiţÂ s. f. (Ornit.) v. hiribiţă.
Hici adv. Pas du tout. — (Turcism; după nega-ţiune) De loc, nici de cum. păsculescu, l. p. Hiciu ==hilum, nihil. anon. car. N’ai bani, ferit-a sfântu’, turme de loc, case şi livesi, hici! jipescu, o. 34. Mălaiu nu e hici. ion cr. v 376. O să-ţi dau hici = nimic, boceanu, gl. (Prin contaminare cu nici-de-leac) Să nu mai aibă (cutare) Dor de cap Hici-de-leac ! teodorescu, p. p. 397b.^
—	Din turc. (bulg., sârb.) liic, idem, cfr. hâciu1.
hiciu s. a. v. huciu.
hiclean, -A adj. (ş. d.) v. viclean.
hicnî vb. IV* v. icni.
hictâi» s. a. Chemin bornant une propriete. — Când hotarul [unei moşii mari] este arătat printr’un drum, se numeşte hictal. pamfile, a. 23.
iniu  i n f s. a.=adet(iu). Oferă a li împlini „ce va fi hideatiul şi pofta", iorga, d. b. i 56.
HIDEC
— 390 -
HIL
minte. | Fig. Locul hienei îl luă cel vorbăreţ, Locul cruzimii veche... eminescu, P. 120. [Pronunţ. hi-e-\
—	JV. din fran.	'
hiep s. a. v. hep.
hiek s. m. Lettre II de l'alphabet cyrillique. — Numele literei H din alfabetul cirilic (\-).
—	Din paleosl.
hie&arhie s. f. v. ierarliie.
hierb s. a. v. herb.
1HKKO-. Hi&ro-. — Element de compoziţie de origine greacă; intră în mai multe cuvinte şi înseamnă „sfânt“: hierodiâcon s. m. = primul diacon, unde sânt mai mulţi. Dajdea*preoţilor şi hie-rodiaconilor. uricariul, xiv 188; hieroglifă s. f. = în scrierea vechilor Egipteni, semn sfinţit care exprimă în chip simbolic ideile, prin reprezentare de obiecte naturale. Ieroglif'ele templelor egiptene. odobescu, iii 79, hieroglific, -ă, f hieroglificesc, ■eăscă adj. = scris cu hieroglife, fig. fam. indescifrabil, greu de înţeles. Scrisori ieroglificeşti. cantemir, ist. 128; cfr. GCR. ii 163. Scrisoarea... iero-glifică. c. negruzzi, i 11. Ortografia acelei foi ne părea cam hieroglifică. I. negruzzi, I 200. [Pronunţ. -hi-e-. | Şi: iero-.]
—	N. din grec. bpoţ „sfinţit11.
hidec f s. a. v. hindichiu.
HiDiinş s. m. v. highidiş.
hiiiie f s. f. v. hediă.
Hi'imĂ s. f. Hydre. — Şarpe mitologic cu şapte capete, în locul cărora, dacă erau tăiate, creşteau mai multe. Idra... prindeă [broaştele] şi le mâncâ. ţichindeal, f. 135. I Fig. Căsu în braţele idrei acestei cu multe capete [ = poporul răsculat], care întru o clipală îl făcu bucăţi, c.’negruzzi, i 156. în zadar hidra [năvălitorii în Dacia] turbează, alecsandri, p. i 269. Puternica hidră, tirania, i. ne-gruzzi, v 386. [Şi: îdră s. f.]
—	N. de origine grec. (uâpoţ, idem).
Hînniui.ic, -Ă adj. (Mec.) Hydraulique. — Care funcţionează cu ajutorul apei. Presă, morişcă hidraulică. PONI, f. 45,50. I Spec. Var hidraulic = var negru. | Hidraulica s f.=partea mecanicii care studiază legile de mişcare a lichidelor. [Pronunţ. -drau-lic.]
—	N. de origine grec. (68pauXiv.oc, idem).
hidro-, Ilydro-, — Element de compoziţie, de origine grecească, într’un număr mare de cuvinte; mai obicinuite: liidrât s. a. (Chim.)=corp compus din apă în care se înlocueşte un atom de hidrogen printr'un alt corp simplu ori compus. Hidrat de pucioasă.
c.	negruzzi, i 317; hidrocarbură s. f. (Chim.) = corp compus din carbon şi hidrogen ; liidrocefâl, -ă adj. = cu hidropizie la cap; hidrofob, -ă adj. = turbat (propriu care se teme de apă), liidrofobie s. f. = turbare ; hidrogen s. a. (plur. -genuri) = corp simplu, gazos; combinat cu oxigenul, în proporţie de doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen, produce apa; liidrografie s. f. = totalitatea apelor dintr’o regiune; ştiinţa care le studiază. Insist... asupra hidrografici districtului, odobescu, ii 167; lii-dropât s. m. = (medic) care tratează toate boalele prin întrebuinţarea internă s. externă a apei. M’am căutat cu alopaţii, cu omeopaţii, cu electro-omeo-paţii, cu hidropaţii şi— băbeşte. I. negruzzi, i 105; hidropică (pop. dropică) = hidropizie s. f. = îngrămădire anormală de lichid seros într’o parte a corpului (mai des în abdomen) s. în ţesutul celular; (boală-de-)apâ; cfr. apă iii 1°. Au murit... de boală ce-i sic hidropică. n. costin, let. i 78. Bolnav de dropică. let. ii 282/m, cfr. dosofteiu, v. s. 217. Căsuse ’n dropică. alecsandri, t. 99, cfr. gorjan, h. iv 219, contemporanul, VIi 18, H. i
11,	271, 440, IX 475, X 402, GRAIUL II 505. Murit-au din idropisie. şincai, hr. in 18/38; cfr. C. negruzzi, ii 156, cu derivatul liidropicos (pop. dropicos), -oâsă, ţ idropicesc, -eâscă adj. înflătură idropi-cească. dosofteiu, v. s. 203/s. Piciorul dropicos. cantemir, ist. 110; cfr. gorjan, h. iv 221, ollă-NESCU, ii. o. 124, ZAMFIRESCU, R. 68. Mergând... cum putea, fiind idropicos. mag. ist. ii 13; cfr. c. negruzzi, II 244; hidrostatică s. f. = partea mecanicei care studiază echilibrul lichidelor şi presiunea lor asupra vaselor; hidroterapie s. f. = tratarea unor boale prin întrebuinţare de apă (băi, duşuri, aburi, etc.). [Şi: idro-.]
—	N. din grec. 88u>p „apă“.
mie ! interj, v. hi.
mie s. î.Besoin.—(Ungurism, în Transilv. de nord, Bucov.) Lipsă, trebuinţă, nevoie. Cui-i hia de ’nsu-rat, Să vie la noi în sat, Că sânt fete de măritat. vaida. De te-a ajunge hiea, Mă mai cearcă undevâ. bud, P. P. 15. || Treabă, folos, seamă. Com. A. tomiac.
—	Din ung. hi „lipsă“ (valaminek fe*/a== „lipseşte").
hienă s. f. (Zool.) Hyene. — Mamifer carnivor din Asia şi Africa; seamănă cu un câne şi se hrăneşte cu cadavre pe care le desgroapă din mor-
hiestku adj. m. v. fiestru.
hîgă s. f. (Iht.) Un soiu de peşte (nedefinit; poate, cegă). II. iii 290.
higheghe s. f. v. highidiş.
MGHimş s. m. Violoniste. — (Ungurism, în Ungaria şi Transilv.) Violonist, scripcar, ceteraş, lăutar. şez. vii 181, pompiliu, B. Ilididişul cere plată, Sus e Dumneseu, să-l bată. doine, 286/j.j. Zice hi-didişul, dar nu joacă pe nim,e cu hăţul, zanne, p.
iv	378. Highidiş pe, lângă Criş? (=Ţinţarul) şez.
VII	181. [Şl: (cu transcriere greşită) hididiş s. ni.; (cu alt sufix) liighiduş s. m. şez. vii 181. | în părţile mai ungurite se aude şi: « ung. hegedii, idem) higlie-ghe s. f. = violină. şez. vii 163.]
—	Din ung. liegedus, idem.
highidcş s. m. v. highidiş.
higiesvă s. f. (Med.) Hygiene. — Partea medicinii care studiază mijloacele de conservare a sănătăţii. Igienă publică, uricariul, xiv 146. [Derivate: liigienic, -ă adj., adv. în bune condiţiuni igienice, ma-iorescu,d. ii 150. Trăeşte higienic; liigieiust s. m.= care se ocupă cu higiena. | Şi: igien-. | Pronunţ. -gi-e-.]
—	N. din grec. o-fiscva „mijloace pentru conservarea sănătăţii*1.
migiu s. a. v. liuciu.
higrometru s. m. (Fiz.) Hygrometre. — Aparat cu care se măsoară cantitatea de vapori de apă din atmosferă. [Derivat: higrometric, -ă adj. Stare higrometrică. poni, f. 137; liigrometrie s. f. = partea fizicii care studiază starea higrometrică a aerului.]
—	N. modern din grec. ufpoţ „umed“ şi |j.»xpov „măsură11.
hihăî vb. IV3 v. chiliăi.
iiiuoT s. a. v. chicot.
Hii! interj, v. hi.
hijălîe s. f. v. vijelie.
hil s. a. (Şt. nat.) v. chil.
filău
- 391 —
HINTEU
mi.Ălis. a. Unealtă de dulghorie (nedefinită), i-i.
vi	17.
hu,diş s. m. sing. v. fildeş.
im.ER s. a. Mesure. — Hileriul sau filerul este de două prăjini şi trei palme; prin urmare patru Miere fac o hirtă, pamfile, a. 234.—Cfr. filer1.
iuieu s. m. v. filer2.
iu marii f s. m. Commandant â la tete de miile hommes. — (Grecism) Comandant peste o mie de oameni, cfr. miaş, c&pitan-de-mie, polcovnic. Vasili... eră hiliarhu. beldiman, tr. 16, cfr. id. ib. 14. [Pronunţ -li-arh.]
—	N. din grec. y O.iap/oc, idem.
im/iuĂ s. f. v. hrihn.
Hif.ici: Interjecţie prin care se opreşte viţelul de la vacă. n. rev. r. (1910), 86. [Yerb: hilici IVfl = a opri viţelul sâ mai sugă. ib.]
hilici vb. IVa v. hilici.
îuxoiicĂ s. f. (Bot.) v. Mimică.
iiiximoăcâ s. f. (Bot.) = iennpăr-pitic (Juni-
perus nana) (Transilv.). panţu, pl-----------Cfr. fiii-
mică; fior2.
hilînţă s. f. Balanpoire. — Scrânciob, pompiliu, bih. 1011.
hîlişte s. f. v. velişte.
hieoscos, -oăsă adj., subst. v. Ikoscos.
mixtă f s. f. Mechancete. — Răutate. Pre tot ceas mă ’ntreabă şi grăesc cu hiltă. dosofteiu, PS. 141.
—	Cfr. paleosl. hyla „răutate".
uimei vb. lVa v. hămeiţi.
himen s. a. (Anat.) Hymen. — Membrană care închide, în parte,vagina fecioarelor. [Derivat: Hi-mcnens. m. =zeul căsătoriilor, la cei vechi; p. ext. poet. s. a. (plur. -neuri) căsătorie. Una... demnă de sfânt hymeneu. ollănescu, h. o. 216.]
—	N. din grec. „membrană11.
1UJIEHĂ s. f. Chimere.
1°. (Mitol. greco-rom.) Monstru mitologic, având capul de leu, trupul de capră, coada de balaur. Hi-rişă himera jigăniilor, irmafroditulpăşirilor. Cantemir, ist. 93.
2°. P. ext. închipuire fără temeiu, nălucire. Uneltim himere şi tot felul de plăsmuiri, marcovici, c. 79. Părere! himeră! nebunie! Dovezile le ai? C. ne-gruzzi, m 321. Ai alergat după o himeră, vlahuţă, d. 275.
[A d j e c t i v: himeric, -ă=(despre oameni) care tră-eşte cu himere; (despre lucruri) închipuit, fără temeiu şi realitate. E vis al nefiinţei universul cel chimeric. eminescu, P. 223. Amor himeric, vlahuţă, p. 119.]
—	N. din grec. xip-otipa, idem.
hidiîe s. f. v. chimie.
ninil.icî s. f. (Bot.) v. filimică.
uimişi vb. IVa v. hămesi.
, Hi.VĂ s. f. Arriere d’un radeau. — Partea dindărăt a plutei, viciu, GL. 101.
—	Din ung. Iiinua „leagăn“.
ii	i i*A s. f. (Med.) v. chinină.
JH3VÂG s. m. (Bot.) Un fel de mărăcini cu ghimpi tari ce cresc orizontal. H. II 218.
hinciu t s. a. v. huciu.
hincoti vb. IVa v. cliihoti.
inşi) s. m. v. Ind.
hinoichiu s. a. 1°. Fosse. 2°. Rigole (de pres-soir). — (Mold.)
1°. f Şanţ de întărire, cfr. meterez. Au făcut hendechiu împregiurul taberii. neculce, let. ii 435/4. Hotarul Moldovei... să începe de la hindichiul lui Traian. amiras, let. iii 129/s5, cfr. 195/S2. In giur împregiur cu hendec... să se încungiure. cantemir, ist. 201. O casă cu ziduri împregiur, cu uşe de fier, cu hândic. drăghici, R. 44, cfr. 191. | (Azi, în lit. pop.) Şanţ (pamfile, j. ii, jahresber. ix 226), şănţuleţ (ion cr. ii 22). Un hândichiu care despărţeă grădina de ogorul de cartofe■ contemporanul, iii 782. Pa malul hândichiulm creşteau nişte tufare de corn. ib. | Fig. Adâncime, taină. D-seu care ştie toate handicurile babei şi cum se înţelesese cu mama dracilor... sevastos, ap. ŞIO.
2°. Jghiabul teaşcului de struguri, pamfile, i. C. 222.
[Plur. -dichiuri. | V ariante:fliendec,f hendechiu, hendichm s. a. jahresber. ix 226, hândic, hăndichiu, handic, f hidec s. a. în hidecul cetăţiei. iorga, d. b. i 87, hidic s. a. jahresber. ix 226.]
—	Din turc. handak, (şi bulg., sârb.) hendek, idem.
hinezărie s. f. v. Chinez.
HINGHER S. m.	\
uijvgherel s. in. (Ornit.) > v. hengher.
HINGHEROÂICĂ S. f.	J
hingiu f s. a. v. huciu.
hinta ! interj, v. hintâ.
mintă vb. 1. Balancer.—A legănă. LB. [Interjecţie: hinta, liiuta! O huhuţă [pe copilă] pe picior cântându-i: „hinta, hinta!“ marian, na. 347.]
—	Cfr. ung. hinta „leagăn1*, hintdlni „a legăna1*.
hintău, hinteţ s. a. v. hinteu.
hinteu s. a. 1°. Garrosse. 2°. Attirail.
1°. (Transilv.) Trăsură, calească, rădvan. Am fost dat pentru frate-mieu... un hinteu (a. 1778). iorga, S. D. xii 98. Cu hinteauă sau rădvane mergeă, comitul. şincai, hr. iii 199/55. Rădvane (hinteae.car-pente sau care dofmjneşti). ţichin deal, f. 246. Floare mândră pe hinteu. marian, nu. 44, cfr. ion cr. iii
194,	jarnîk-bârseanu, d. 23. Domnii au... hinteie. hodoş, p. p. 179. Merse cu hinteul. reteganul, p. iv 13/jj. Nu vin ca carele Făr’ cu hinteaiele. bibicescu, p. p. 150. Doamnă ’n hinteu. mândrescu,
l.	p. 199/22, cfr. bud, p. p. 21, ţiplea, p. p. 43. Şi’n hinteu (tip. hîuteu) ni se puneă mat. folc. 1069.
2°. (Plur.) ffinteie — toate uneltele,ca: plug, tân-jală, cârceie, ce slujesc la înjugatul boilor în patru (mai cu seamă la plug). Cfr. halat1, tacâm, că-laiu, ciopoc, ciocâltău. vasiliu, c. Plugarii se strângea, Boii s'apropiă, Hinteiele se ’ntindeă, Cârceile pocnea, ib. 176.
[Plur. -teie, -teaie. | Şi: (ad 1°) hinteu s. a. anon. car., (ad 2°, mai ales ia plur.) hâlteiu s. a. Părţile din care se compune plugul sânt: grindeiul, plazul, bârsa, cormâna, coarnele, oticul, fierul cel lat, fierul lung, cotiga, prepeleagul, schimbătoarea, cârligul şi în fine tânjalele, cu toate ale lor, care la un loc se chiamă hâlteie. H. xv 307, cfr. 264, 329, vi 30, 50, 82, (hâltei) 209. Mână boii mai încet, că rupi toate hâlteile! i-i. iii 498, halteiu s. a. H. viii,,, 16 (plur. halteie h. xv 90, rev. crit. iv 290), liălteiu s. a. h. viii, 289, viii„ 260, helteiu s. a. (plur. helteie II. vi 44, viii, 215, viii,, 117, xii 553),
H1NTEUŞ
— 392 -
HIROTIC
lienteiu s. a. (plur. henteie ii. x 317), haitei u s. a. (plur. hâiteie. h. vin,, 119), liăiteiu s. a. H. viii, 78 (plur. hăiteie H. xii 416, 520). Hăileile, boii giugari şi argaţii să fie gata a se apucă de muncă. I. ionescu, C. 29. înjghebatul hăiteilor şi ă haraba-lelor. id. ib. 125, haiteie s. f. plur. = toate uneltele câte aparţin unui car s. căruţe: Şed haiteele’nşirate Şi.boii legaţi de roate, bugnariu, năs. | Diminutive (ad 1»): hinteuş (pronunţ, -te-uş), hinteţ s. a. LB.]
—	Din ung. hjn’td „trăsură, leagăn11.
hintecş s. a. v. hinteu.
hioaeĂ s. f. v. liiolâ.
hioeă s. f. Numai în expresia (Mold.): în hiolă
—	târînd după sine, împingând cu sine. Maldările de scânduri, ducând pe cai în hiolă, îi repezi de vale printre călăreţii noştri, vlahuţă, d. 81. Copiii nu sânt lăsaţi printre pepeni, căci... îi rupe, luându-i cu picioarele în hiolă. pamfile, a. 178. [Şi: hioală s. f. A luă în hioală = a împinge pe cinevâ fără, voie (Covurluiu). ion CR. II 80.]
llMiLiuş s. m. = gliioldaş. Să fie... hioldaşi şi prieteni, dionisie, c. 187.
mii» s. a. Celor neastâmpăraţi s. nervoşi li se zice: Că doar nu eşti cu hipuri,de nu mai ai stare ! liuba.
hipeb- Hyper-, — Prefix care intră în compoziţia unor cuvinte de origine greacă; mai obicinuite sânt: hiperbolă s. f. (adj. hiperbolic,-ă) = (Ret.) figură de stil care constă în exagerarea expresi-unii ; contrar: litotă; (Geom.) curbă care este locul geometric al punctelor a căror distanţă de la două focare fixe au o diferinţă constantă; hipertrofie s. f. = creşterea peste măsură a unui organ s. unei părţi de organ, fără altă schimbare.
—	N. din grec. bnip „peste, pe de-asupra“.
hipnoză s. f. (Med.) Hypnose. — Somn provocat prin mijloace artificiale, d. ex. prin privirea atentă a unui obiect strălucitor. [Familia: hipnotic, -ă adj., lnpnotizâ vb. Ia; hipnotism s. a. = totalitatea fenomenelor caracteristice somnului hipnotic şi persoanelor care se pot hipnotiza.]
—	N. derivat din grec. uityoţ „somn“.
HiPocoNDitu, -A adj. v. ipohondru.
HIPOCRIT, -A adj. V. ipocrit.
hipodrom s. a. Hippodrome. — (La cei vechi) Circ pentru cursele de cai şi care; (la moderni) circ s. teatru pentru exerciţii cu caii; câmp pentru alergările de cai. Toate-aleargă ca pe-un hipodrom. mirea, c. i 150.
—	N. din grec. IjitcoS pojj.o<;, idem.
hipohondrc, -A adj. v. ipohondru.
hipopotam: s. m. (Zool.) Hippopotame.—Mamifer pahiderm, foarte mare, cu pielea groasă şi fără păr şi cu picioarele scurte; trăeşte în fluviile cele mari din Africa.
—	N. din grec. tivitoitoxafioţ, idem, propriu „cal de fluviu11.
hi'potă s. f. v. pipotă.
hipotecă s. f. v. ipotecă.
hipotenuză s. f. (Geom.) Hypotenuse. — într’un triunghiu drept-unghiu, laturea opusă unghiului drept; cfr. catetă. [Şi: ipotenuză s. f.]
—	N. din grec. &tcoiuv&og&., idem.
hipotezA s. f. v. ipoteză.
HiR! Interjecţiune prin care se imită sunetul produs de bibilică. Bibilica hirăe: hir, hir ! h. vii 483. [Verb: liirâi iv(a>.]
hir s. a. Nouuelle.—(Transilv.; ungurism) Veste. Cehiriuela noi în sat ? reteganul, tr. 17/10, cfr. 115/,. Ce hir i la mamă-mea ? ţiplea, p. p. 16, cfr. marian, o. ii 55, alexici, l. p. 150, vaida. [Şi : hiriu s. a. | Adjectiv : «ung. hires „vestit, fudul11) hireş (hiriş) = vestit, renumit, faimos ; p. ext. frumos (vaida, ion CR. ii 247); p. ext. fudul, dârz (Com. a. tomiac). Pe deluţ, pe colnicel Trece hireş voinicel, bud, p. p. 5. îi hirişă = îi stă bine, are stambă, ion cr. iv 26, hiriclit, hiraclit, -ă = faimos, celebru, vaida. | Abstract (de la hireş) lii-rişeţă s. f. = fruinuseţă. Să ’nşeli... Holteii cu hi-rişeţa. bud, p. p. 34.]
—	Din ung. hir, idem.
hirAî vb. IV v. hir1. hiran s. a. (Bot.) v. hrean, iu hău s. m. (Ornit) v. berete. iiiKAV, -A adj. v. firav.
hircă s. f. (Bot) = ghircă. îl. XI 2G7 (citat intre numirile de grâ,ne).
hire s. f. sing. v. liâră. hireân s. a. (Bot.) v. hrean. hireş, -A adj. v. hir2 şi fireş. hireşetă s. f. v. hir2.
HIRESLI7I vb. IV* v. ferăstrai. kjkestku s a. v. ferăstrău. hirest(r)UI vb. IV* v. ferăstrui. hirete s. m. .(Ornit.) v. lierete. hiri'b s. m. (Bot.) v. hrib. hiribă s. f. (Bot.) v. hribă.
hiribîtă s. f. (Ornit.) Perdrix. —Potârniche. H. 1X71, boceanu, GL. [Şi (în ghicitori): lnchiriţă s. f. ion cr. ii 182.]
—	Din bulg. erebic.i, idem.
hiriclit, -Ă adj. v. hir3. hirîncA s. f. (Iht.) v. Iieringă. hiriş, -ă adj. v. hir2 şi fireş ş. d. hirimău s. a. v. ferăstrău.
HiRişcĂ s. f. (Bot.) v. hrişcă. hirişte s. f. v. velişte.
HiRiSTEU s. a. v. ferăstrău. hiritisî vb. IVa v. heretisî. hireu s. a. v. hir2.
hirogrăf f s. a. Chirographe. — (Grecism literar) Act cu iscălitură autografă. Hirograful de mâna tuturor se va iscăli, cantemir, let. 96, cfr. 27, 165, 176.
—	Din grec. x5ipo-fpa<foy, idem.
HIROJUANCÎE, HIROMANDÎE.'j
hiromantIe,	>	v. cliiromanţie.
HIROMANŢIE S. f.	J
HIkotesi vb. IVa (Bis.) Imposer les mains. — A ridica o persoană din cler la o dregătorie sau serviciu bisericesc (anagnost, arhimandrit, etc.) prin punerea manilor arhiereşti în formă de binecuvântare, fără însă a-i împărtăşi prin aceasta şi darul (ca la hirotonie). Cfr. encicl. rom. [Abstract: (cfr. n.-grec.	idem) liirotesie s. f. Prezbiterii
toţi, fără deosebire de hirotesie,... sânt egali între sine în privinţa slujbelor sacramentale şi rituale. ŞAGUNA, ap. TDRG.]
—	Din n.-grec. j(sipofJEx(u (viit. -0lcsu>), idem. Cfr. hirotoni.
hirotic s. m. Spre Iad mă uitaiu, Ce văzuiu
HIROTONI
- 393 -
HLAMIDĂ
mă minunam: Văzuiu popi şi hirotici, Cu dascăli, cu gramatici (Colinda din Mehedinţi), mat. folc. 1484.
—	Pare a fi o formaţie spontană din verbul hirotoni, dacă nu-i cumva o formă pop. în loc de eretici.
hirotoni vb. IVa. (Bis.) Ordonner (un pretre).— A ridică la o treaptă ierarhică (diaconie, preoţie, episcopie) prin punerea sacramentală a mânîlor arhiereşti şi prin împărtăşirea darului. Pre Ipatie l-au hirotonit episcop, dosofteid, v. s. 23, cfr. (patriarh) 3. Pre la toate besearicila au hirotonit păstori şipro-poveduitori. mineiul (1776) 232/n cfr. (mai mare pâstoriu) 1342/,, (diacon) 77*/,. (Refl. = pasiv) Să hirotoni preot. ib. 1792/2. Când ne hirotonim, antim, p. xxvii/5. [Şi: f lierotoni IV*. Preotul neherotonit. GCR. ii 61, şincai, HR. 1 179/36, (grec. ^e’-potovui, paleosl. lierotonisati) hirotonisi (f herotonisî GCR. i 141/,, varlaam, C. I 84/*) IVa. Unchiu-său îl hirotonisi de-lpuse popă. varlaam, c. ii 29. îl hirotonisi preot, mineiul (1776) 12=/,• Pre acel arhiereu îl hirotonisi... fericitul Nicolae. gavril, nif. 16. Şi acel ce au hirotonisit, şl acel ce s’au hirotonisit, să fie caterisiţi, uricariul, i 310/,. Unpreot când se hirotoniseşte... şez. iii 14/16; cfr. i 154/,,. (Ironic) Te-ai hirotonisit om de stat, nitam nisam. alecsandri, t. 1235. | Abstracte: hirotoni(si)re s. f., liiroto-ni(si)t s. a. Vor fi în ţeara ta unii de hirotonit. şincat, hr. i 237/5. (Fig.) Veniţi, veniţi, cad’asupra voastră Hirotonirea raselor de soare, goga, p. 58.]
—	Derivat din hirotonie.
hirotonie s. f. (Bis.) Ordination (d’un pretre). — Ridicare la treaptă ierarhică prin hirotonire. Obrazul cel călugărit... să aibă asupra sa hirotonie. prav. mold. 81. Să supuse a primi hirotonia episcopiei. mineiul (1776) 182/2. Nu putu primi chiro-tonia episcopale, uricariul x 377/3. [Şi: cliiro-tonie s. f.]
—	Din grec. ^'p^ovi^ (paleosl. hirotonija), idem. Cfr. hirotesie.
hirotonisi vb. lVa v. hirotoni.
hirtă s. f. v. firtă.
hiruci.it, -ă adj. v. hir2.
hikurg s. m. v. chirurg.
his ! interj.=Mis. jarnîk-bârseanu, d. 333. — Cfr. hois.
His A s. f. Numele unui danţ ţărănesc, ii. xviii
284.	— Cfr. hoisa.
Hişi’ĂN f s. m. v. Spaniol.
hişteâg s. a. v. hnciu.
histerîe s. f. (Med.) v. isterie.
histîre s. f. (Dulgh.) O rândeâ: Histirea e o unealtă pentru îndreptat şi lămbuit. H. iv 255.
histoeogie s. f. (Şt. nat.) Histologie. — Ştiinţa care studiază ţesuturile organice. [Şi: istoiogie s. f.]
—	N. modern format din grec. bto; „ţesut11 şi Xo^oţ „ştiinţă11.
•	hiştor s. m. (Mor.) ,v. şiştor.
HiSTORicfs. m. v. istoric.
HIŢĂL s. m. = calâu. Com. a. tomiac.
hitcăî vb. lV(a> v. hâtcâi.
HITEOÂN, HITEUÂN, \
hitioân, -ă adj. J v‘ nm011•
hitiojv, -oănă adj. Maigre, decharne, chetif.— (Ungurism, în Mold., Bucov., Transilv. de nord, Un-
garia; cu deosebire despre vite) Slab, care n’are carne pe dînsul (marian) ; p. ext. plăpând, becisnic (pamfile, a.). De nimic, proşti, hitioni (tîaduce pe paleosl. chudz „mic, plăpând, şubred11), cuv. d. bătr.
i	285. Nici de grasa în samă băgând, nici de vi-tioana cevaşi milă având... cantemir, ist. 174,cfr.
45,	78 O vită vitioană şi picată. I. ionescu, c. 39. Vaci hitioane. marian, î. 465. Oile lui slăbiseră şi se făcuseră numai abia calde de hitioane. sbiera, p. 9/u. [Şi: hâtion, -oănă. Vitele... erau hâtioane. sbiera, ’p. 14, hiteoân, -ă Juncan... hiteoan. marian, hitioân, -ă id., hitenâu, -ă = slab la trup. pompiliu, bih. 1011, hitiuân, -ă vaida, ( 4 vită?) vition,-oâiiâ, viteuăn,-ă pompiliu, bih. 1011, (dial.) gitioân, -ă = slăbănog, care nu se mai îngraşă, şez.
ii	229/s. ] Verb : hitioni (f vitiorn) IV® intrans. şi refl. = a slăbi. Un porc sau un viţel care, din cauza păduchilor, hitioneşte. marian, ap. HEM. 2831. De post trupul vitionindu-se. cantemir, ist. »
63,	cfr. 238, (cu abstractul) vitionirc s. f. De multă vitionire şi boală uscăcioasă, toate vinile i s’au întins. id. ib. 121. | Pronunţ. -ti-o(a)n, etc.]
—	Din ung. hitvâny, idem.
hitioni vb. lVa, hitiuân, -A adj. v. hition.
hîtleăn, -Â adj. (ş. d.) v. viclean ş. d.
hlai> s. a. Lemnul (talpa) ce se pune pe din dosul colibii, ca să nu intre în ea apa de la deal. bugnariu, năs. [Plur.?]
HiiADNic ţ s. a. S’au pârît de faţă înaintea noastră boierul nostru, Andronic comisul, cu sluga noastră, cu Albotă... pentru un hladnic ce iaste împrotiva satului Vlădeanilor, preste Jijia, la matca Jijiei cea bătrână... Albotoaie cea bătrână au dat patru cai lui Pătru-vodă şi au scos acel hladnic pre sama ei... Au trimes hotarnic pre Pă-traşco... de i-au ales hladnic ul pre sama ficiorilor lui Albotă... Să aleagă şesul despre hladnicul lui Albotă... (Mold., a. 1668) uricariul, xxv 275-276. (însemnează, poate, „răchitiş, lângă un râu“ şi va putea sta în legătură cu paleosl. chladi „răcoare, umfcră“, deci: „un loc umbros“. Cu greu există o legătură între acest cuvânt şi termenii topografici hlabnic, hlăbnicel, care se găsesc în documentele slavone de la Ştefan-cel-mare şi al căror înţeles de asemenea e neclar. Cfr. bogdan, d. şt. ii 35, 165.)
HI.Adui vb. IV1. l'ichapper; se retablir; reus-sir.—(Bucov.) A scăpă (Com. G. tofan) teafăr (Com.
A. tomiac) ; p. ext. a se însănătoşă, a izbuti, a termină (id.). Mulţămesc lui Dumnezeu c’am hlăduit şi de aici! Com. G. tofan.
—	Variantă a lui hălădui.
HiAMfni s. f. 1°. Ghlamyde. 2°. Manteau impârial.
1°. (La Greci şi la Romani) O bucată dreptunghiulară de stofă care se aruncă pe umărul stâng şi se prindea pe cel drept cu o agrafă şi servea ca mantă de călătorie s. de războiu; cfr. togă. Hlamide consulare, alecsandri, p. ii 93. Hlamide de purpură, anghel şi iosif, C. L. 35.
2°. (La Bizantini) Mantie împărătească (stamati) s. arhierească. Tămăduir i făcea acea sfântă hlamidă. mineiu (1776) 1602/2, cfr. dosofteiu, v. S. 86. Hlamida cea albă erâ închietă. GCR. II 90/„. I-Ilami-da-i erâ pestriţă, pann, e. ii 15. Hlamida şi zeghea, palatul... şi coliba... sânt nişte împrejurări întâmplătoare. marcovici, D. 215. Trimite Domnitorului ei hlamidă, c. negruzzi, i 271. Hlamidă de sevaiu roşu. odobescu, i 133/8. ||Fig. Grândă-ceii în hlamide smălţuite, alecsandri, p. ii 56. Noaptea... mişcând... hlamida ei de stele, cerna, p. 13. _
—	în înţelesul 1°, neologism din fran.; în înţelesul 2°, din paleosl. hlamida « m.-grec. ’/\“|J-uoa),’idem.
HLANDAN
- 394 -
HLOBĂ
hlanoân (pamfile, a. 169), \	,
mlAnbâst s. m. (Bot.)	/	v’ ,lAlttan*
>ilăni>ănos, -oâsă adj.—Hlăndănoasă se zice panii (=bucatelor) mărunţică, cu paiul gros, buiac. şez. ix 144.
—	Derivat din hlăudan ( =hăldan), prin suf. adj. -os.
(H- 111‘f°, VI 25M v. Halda...
i.i.Aniiau s. m. (Bot.)	J
..lai*, -Ă f adj., subst. Dâbauche', devergonde.— Adj. Desfrânat, curvar. Află naşte oameni hlapi. moxa 382.|Subst. l-eră viaţa cu hlapii şi cu curcele. id. 362/2t, cfr. 372/24, 387. Hlape — ^rneretrix, scor-tum. anon. car. [Derivat: f lilăpie s. f. — de-sfrânare, curvăsărie, lăcomie. Hlepie = scortatio.
*	anon. car. Că asemenea eră şi el cu Neron şi cu Domitian în Hrănii şi in alte hlăpii. stolnicul cantacuzino, let. i2 106. Pentru hlăpie. n. testament (1648), ap. HEM. 1931/,: (cu lăcomie biblia 1688).]
—- Cfr. paleosl. hlapz „sclav", sârb. hlaptati „a face chefuri", polon, cliiapad „a fi lacom“.
hlăpîe f s. f. v. lilap.
hleab s. a. Debris. — (Mold., Bucov.; atribu-tiv) Lucru rău, stricat, hârbuit, hrentuit. creangă, gl. (d ex. casă veche, trăsură, stricaiă, etc. Com. a. tomiac). Mergând de şagă cu un hleab de puşcă, împrumutat la un vânat de urşi. gane, ap. TDRG. | (Şi despre persoane) Moşneag (Com. a. tomiac), babalâc, bacceâ, babă. Aşă numai să se mute de pe vatră pe cuptior ştie şi hleabul de baba mea de acasă. creangă, p. 130. Un hleab cum sânt, m’ar primi la ospiţiu? contemporanul vi,t 387. [Verb:l.le-lmi vb. lVa refl. = a strică. Lucru hlebuit— aproape spart, care nu mai are multe zile, hleab. şez. v 99 ]
—	Cfr. rus. chljabatd, rut. chljabati „a se clătina, a fi hodorogit11.
hleaiii' s. a. Attenance. — Acaret, heiu (d. ex. grajd, şură, coteţ, etc.) Cfr. bugnariu, Năs. [Plur. hleampuri.]
hleieui vb. IV* refl. v. hleab. uleios, -oâsă adj. v. hleiu.
hleiu s. a. Glaise, argile.—(Mold.) Pământ lutos prefăcut în noroiu; cfr. cleiu, clisă. în fundul şanţului vom da de lut, hleiu. I. ionescu, C. 236. Dorobanţii stăteau până la genuchi în hleiul no-roios şi rece. sadoveanu, sâm. iii 437. Vasile se plecă asupra hleiului jilav. id. ib. vi 336. I Fig. Barba şi mustăţile atârnau în jos în hleiu, îngreuiate de apă. id. ib. vi 166. [Plur. (rar) hleiuri. \ Adjectiv: Uleios, -oăsă. Un loc hleios, plin de mlaştine. c. negruzzi, i 184, cfr. contemporanul,
iii	774.]
—	Din rut. hlej, idem; cfr. cleiu.
hlentui, iir.K.vţli vb. IVa v. hrentui. hleoâpă s. f. v. leoapă. hlepşît, -Â adj. v. lepşit.
hlijbân s. a. = (Rutenism) pâne. S’au strâns băieţii să mănânce hliban şi borş. contemporanul, iii 618. Dă-i b'ilearcă şi hliban. teodorescu, p. P. 259.
—	Derivat din rut. chlib „pâne“, prin suf. aug. -an.
hlidî vb. lVa. Attendre. — (Bucov.; rutenism) A se uită cu jind; p. ext. a aşteptă, a pândi, a păzi (Com. a.tomiâc). Pe Gavril l-am găsit în tindă, hlideă .fi el şi aşteptă ca doară-doară l-ar chemă
cinevă şi pe el la masă (Vicovul-de-sus). Com. g. NISTOR.
—	Din rut. 1.1’ad’iti „a se uită, a privi". CAPiDAN.
io,ui vb. IV* v. hlizi.
hlinşug f s. a. v. vicleşug-.
hlinzî vb. IVa v. hlizi. ’
hlîpăt f s. a. v. lilipi.
Mur. f vb. IVa. Sangloter. — A suspină, a se văietă. Acmu bogaţii! plângeţi-vă hlipindu de chimirele voastre. COD. vor. 131/5 (=vâ etându-vă. N. testament 1648, biblja 1688). Plângând şi hii-pind cu dureare de la inemă. dosofteiu, v. S. 27. [Derivat: f lilipăt s. a. = suspin. De suspini, de hlipăt inima să stinge, dosofteiu, ps. 127. | Familia (cfr. slovâceşte chlipet,,a pofti, a fi pofticios") hlipit, -ă (dial. hlîchit şez. ix 152, hlipchit ib. V
99)	de foame — lihnit, slăbit de foame, hămesit. Lupii... hlipiţi de foame, contemporanul i 686, lilipicids (dial. hlipchicios), -oăsă subst. = om inân-căcios, care nu se mai satură (bugnariu, Năs.), peste măsură de lacom, de flămânjos (şez. v 99).]
—	Din paleosl. chlipati (rus. chlipati:, rut. clity-paty, bulg. hlipamj, idem.
hlipicios, -oâsă, hlipjt, -Ăadj.v. lilipi.
ii	1,1 i’ifj s. a. Fruit vert. — Illipuşuri — poame necoapte. Com. a. tomiac.
hlisă s. f. v. clisă.
iiliupcă s. f. Chapeau abîme. — (Bucov.) Pălărie veche, pleoştită. Nu ţi-i ruşine cu hliupca ceea? (Vicovul-de-sus) Com. G. nistor. —Cfr. c(o)lop.
hliză s. f. Bande ou langue de terre. — (Mold.) Petec s. făşie de pământ de 2-3 ha (jai-iresber.
ix	226) foitan (pamfile, j. ii), o parte dintr’un lan (id. a. 24), proprietate lungă şi îngustă (bră-ESCU, M.); cfr. tarla, sfoară, răstav, tabuneă. Au cer şut judecată llia pentru acel pomet a Băr-sului ce au rămas pe Îiîiza lui llia. uricariul xii 326/27. Două hlise de loc de pe valea Tărăcenilor. ib. xxii 238/,s. Hlisa din mijloc, din trei hlise ce are. ib. x 265/„ cfr. II 3/13. Aici sint două hlise despărţite prin o sfoară. I. ionescu, p. 506, cfr. 283, H. III 140, ION CR. III 37. [Diminutiv: hli-zişoâră s. f. jahresber. ix 226. | Verb: hlizi IV* = a împărţi hlizele (cuivă). După hlisele lor ce s’au hlisit siliştei, s’au venit livesile unora.., pe hlisele altora, uricariul xix 37/)3.]
hlizi vb. IVa v. liliză.
hlizi vb. lVa refl. Ricaner. — (Mold.; se zice în batjocură s. cu dispreţ) A zâmbi (cu anume gând pamfile, c.), a râde (Com. A. tomiac) mereu, prosteşte şi fără rost, a se rânji (creangă, gl., Com. corbu). Priveşte, mă rog... pe duduca Lenta cu domnişorul Radu, cum se hlisesc împreună, alecsandri, t. 1432, cfr. 940, 766. la mai tăceţi mă, ce dracu’ vă tot hlisiţi? vlahuţă, c. 110. Se hli-seă cu ceilalţi băieţi, creangă, p. 163. [Şi: (-{-rânji) hlinzi IVa. Cartea cum mi-o zăreşte, La ea se hlin-seşte. marian, sa. 271; liliji IV8 alecsandri, ap. TDRG.] - Cfr. blizi.
—	Cfr. bulg. hlesja se „a se hârjoni, a gluinl“, s. ceh. lisiti se „a zâmbi".
hlizişoără s. f. v. kliză.
hloâbă s. f. v. hlobă.
hlobă s. f. Brancard. — (Mold., Bucov.) Fiecare din cele două rude la trăsura s. căruţa cu un cal (cfr. oişte, la căruţa cu doi cai), şez. vii 187, cfr.
HLOBĂnA
— 395 —
HOANCĂ
ii.	iii 4, 38, 140, 195, xii 276, 386, Com. g. tofan. Ghiociul de un cal sau ghiocuşorul are două hlube legate de osie. De hlube şi de capetele osiei sânt legate postorăncele. pamfile, i. c. 144. Cu drugi, cu hlube şi cu şinele de ţiişi au împins pre Nemţi. m. costin, let. i 321/S0. Diaconul puse iarăşi murgul in hlobe. contemporanul iii 657. Ian auzi, Bălan cum bate cu picioarele în hlube ? dunăreanu, ch. 8 ; cfr. H. xii 301, xvi 105, 143, 209. Luă hublele în mâni şi începu a trage (Covurluiu). graiul i 338, cfr. H. iii 171. Bate hlobile, să se priceapă calul—face aluziuni, bate şaua să priceapă iapa. zanne, p. V 326. || P. anal. Hlodbe s. holoabe = braţele scrânciobului, pamfile, i. c. 470.
[Şi: liloabă, lioloăbă, hltibă, hiiblă (la h. xviii 104 citat între uneltele de zidărie), liubă h. xvi 97, hulobă ii. xu 480, hulubă, ulubă (dame, t., costinescu) s. f. | Verb: hlobănâ i<a> refl.=a se legănă (ca hlobele unei căruţe), a se clătină. în marginea pădurei se hlobănâ ’ncet... o funie atârnată de o creangă de stejar. N. rev. r. ii 231. Intră pe uşă... hlobănăndu-se de boală, contemporanul, vij 490. lllobănat — zguduit, clătinat, şez. ix 154.]
—	Din rut. oh(o)loblja (pol. holoble), idem «v.-germ. chlobo > Kloberi). cihac ii 139, TDRG.
HI.OUĂ1VĂ vb. I<a> v. Iilobă.
ni,oIM i s. m. Enfant. — (în batjocură) Hlo-piţi = copii, danci (jud. Neamţu). ion cr. v 183. Cfr. puradel.
—	Din rut. lilopec. „băiat".
MI.OK-V. clor-.
în.ijiiĂ. s. f. v. Iilobă.
hluchium s. a. Morceau. — O bucată de înă-laiu, dărab. [Şi: lmcliium s. a.] ion CR. IV 158.
hludeţ s. a. v. huludeţ.
HLUGEN, HLUGER S. m. V. llluj1.
Hi.i J s. m. şi a. Tige (de maîs). — (Mold.) Tulpina (băţoasă a) unor plante mai mari. Mătura... se face din coceanul sau hlujul plantei numite mălaiu-tătăresc. pamfile, i. c. 246. Buruiana-de-guşter are hlujul de 1.50 m. H. xu 136. Mutătoa-rea are hlujul ca viţa viei. h. iii 116. Hlujul de boz. ion cr. IV 211. || Spec. Coceanul popuşoiului (după ce s’au cules ştiuleţii) pamfile, j. i, id. a. 87, b. 56, dame, T. 63, H. iii 38. [Plur. hluji şi (rar) hlujuri (RĂDULESCU-NIGER, ap. TDRG.). j Şi: (Transilv.) huliigi s. m. plur.=tuleie de porumb, bălii: Căte care de hulugi ai? viciu, gl., (Mold.,cocean, strujan, tujlean, dudulean, etc.) hlujân s. m. (plur. -jani N. bev. R. I 27 şi -jeni şez. ii 44/2J). O buruiană a căria hlujanul erâ aţos. drăghici, r.
52.	între hlujanii marilor ierburi uscate, turmele erau... subt adăpostul cerului, mehedinţi, r. 10. Hlujan de in (I. ionescu, C. 43), de mazăre (ib. 24), de păpuşoiu (ib. 59, cfr. pamfile, a. 87, creangă, gl), (singular nou din plur. hlujeni) lilujen (hlugen) s. m. Hlugenul [tutunului], i. io-tjescu, d. 211, (cfr. lujer) Iilrijer (hluger) s. m. Ploile... hlugerile răcoresc, cantemir, ist. 86. lllujerul creşte înalt, drăghici, ap. TDRG., hlujâr s. m. pamfile, A. 87.] — Cfr. luger.
hi.uj s.m. sing. Boue.—Tină cleioasă, pamfile, a.
HLUJÂN, HLUJÂR,	\
HLUJKN, HLUJER S. m. /	J *
hjlui»av s. m. v. liâlpar.
hluzie s. f. v. liude.
hm ! Interjecţie care trădează că vorbitorul are
un moment de îndoială, că stă pe gânduri, fie că e surprins de o întrebare neaşteptată sau că i se dă un răspuns în care nu poate aveâ încredere şi bănueşte că i se ascunde cevâ. Ce pofteşti? — Ce poftesc? Ilâm... (in parte) Apoi dă... (tare) Ian spune-mi.... n’ai văzut vr’un domnişor şi vr’o du-ducă? alecsandri, t. 226. Nu se poate! Ba se poate! — Aud?... Hmm! ib. 962. Hm! moţpan de soiu umblă pe la case! ib. 209. Hâm, hâm! Aici miroase a carne de om! ispirescu, l. 86. „ Hm, hm!“ zise ea suspinând şi dând din cap. sbiera, p. 29/2S. [Adesea repetat s. pronunţat cu nazală lungă ; scris şi hâm, hum!]
HO! Interjecţie prin care oprim vitele pe loc. anon. car. Ho ! ho ! frate calule. ţichindeal, f. 55. IIo ! vacă roşă! marian, na. 46. Din când în când strigă, la ei: ho, bourean, cea, surilă! reteganul, p. iv 26, cfr. jarnik-bârseanu, d. 32. Ho haram! se strigă spre a opri şi a alungă vitele când dau năvală, şez. iii 189/13. ||P. ext. Interjecţie prin care voim să oprim pe cinevâ: destul, stai! opreşte-te ! ajungă-ţi! de-ajuns ! ajunge ! IIo! muritoriule mândru şi ’ngânfat de a ta fiinţă! KONAKr, P. 275. Hol... ce te spargi aşă în calea boierilor? alecsandri, t. 141. Ci ca ho, voinice, prea o iei repede! delavrancea, s. 199. Ho, ţară! = opreşte-te, stai bine! Ho, ţară!... că te-or vedeă oamenii şi m’or face de vorbă ’n sat. alecsandri, t. 720j cfr. 1049. [Adesea repetat: Cu ho ho! s. ho, ho, hoo! se opresc boii din mers. şez.
iii	189/10, furtună, 3, 22, 49. Ho, ho, Stane! unde pleci? Stăi să vedem căte fac. pann, ap. GCR. ii 360/,5. Lăutari sânt ? — IIo, ho ! (=hei!) câţi pofteşti. creanga, p. 309. IIo, ho! strigăt vânătoresc.
h.	iv 86.|Şi subt forma (h)ali6! (la vite) alecsandri, t. 45’, 97. Aho, aho, copii argaţi, Staţi puţin şi nu mânaţi (Pluguşorul). id. P. P. 387.]
hoâgă s. f. Fosse pleine d’eau. ■- G roapă cu apă. VÂRCOL, v. [Şi: (li>6gâ s. f.=vâlceâ. ion CR,
iv	188.]
—	Reconstruit din (h)ogaş?
hoâlă s. f. (Ornit.) Aigle. —Vultur (h. xvii 255, xvm 103), pasăre mare, precum e corbul, etc. (sima, m.). Românul zice că naţiile streine, cu deosebire Jidovii şi Ţiganii, sânt hoale. id.—Cfr. hală3, holă, h olie.
hoâlâtă s. f. v. liolotă.
hoâlbă s. f. v. halbă.
hoăncă s. f. Vieille femme (terme de dedain).
—	Termen de batjocură dat muierilor (jipescu,
O.	56), mai ales babelor. întrebă de soacră-sa, numind-o, ca de obiceiu, hoanca. d. zamfirescu, ap. TDRG. [Şi: (-\- hârcă) hoâvcă s. f. = băbârcă. LB. Eră o hoarcă bătrână, frâncu-candrea, m.
281,	hoânghină s. f. Nici mai spun lui Dumnezeu despre tine, hoânghină bătrână ce eşti! creangă, p. 318, cfr. 99, hoâşcâ s. f. = babă (com. s. popescu), moşneag care nu mai e bun de nimic (com. I. pavelescu). Ştii..., mizerabila aia de hoaşcă... Domnule, de ce-i capabilă o bestie! vlahuţă, săm. i 26. La noi popi şi hoaşcili scorniră sute de sărbători pe an. jipescu, o. 76. 0 hoaşcă bătrână, doine, 194/m cfr. reteganul, CH. 69, hoşcotin, hoşcotină subst. = babalâc. Ajungi hoşcotină, din cruce de voinic ce eşti. jipescu, o. 76. Hoşcoţinu’ de unchiaş. ion cr. ii 286.] — Cfr. hoantă.
hoâkcă s. f. (Topogr.) Vatton. — (Transliv.) O adâncătură în formă de vale mică între dealuri (Bran), afundătură naturală mai mare sau mai itiică, lipsită de apă, între două dealuri (frâncu-candrea, r. 53), aşezătură dintre dealuri şi coline (sima m.),
HOANDRĂ
- 39G —
HOCHIM
gaură mare în pământ (comit. Sibiiu, Com. x. l. bl aga). Cfr. hobaie.
hoâxdră s. f. v. liandră.
MOĂaîmiĂ s. f. Querelle; tapage. — Ceartă; gălăgie. rev. crit. iii 156. — Cfr. cioandră.
hoanghină s. f. v. lioancă'.
KOĂjîtA s. f. Termen injurios dat unei fiinţe netrebnice, bătrâne, hodorogite, etc.: lepădătură, râ-DULESCU-CODIN, î. Unde e... iapa ? A murit hoanta naibii! ib. 273, cfr. 26, 28, 74, 140, 228, 274. — Cfr. hoancă
hoâră s. f. v. oară3.
moară f s. f. v. liorâ.
hoără s. f. Lâna ce rămâne de la piuă. şez.
vi	99.
icoârbă f s. f. v. vorbă.
Hoârcă s. f. v. hoaucă'.
hoârdă s. f. v. ordie.
hoabe s. f. v. horă.
hoaiinâ s. f. v. horn.
iioabţA s. f. 1°. Vieux chariot abîmti. 2°. Violon.
1°. Car vechiu, stricat, şez. ix 151.
2°. Violină (în batjocură). Com. A. TOMIAC.
[Şi (ad 1°): liorţog s. a. şez. ix 151.]
noişcĂ s. f. v. lioancă1.
hoaspă s. f. 1°. Gousse. 2°. Peau de raisin. 3°. Copeaux. 4°. Fleurs (ă la surface du ,borş').
1°. Pojghiţa în care e învâlit grăuntele cerealelor şi a unor legume ca fasolea, mazărea, etc. Cfr. REV. crit. iii 156, Com. a. tomiac. Grâul numit ^ ciacăr are mustăţi, paiul este sec şi bobul, învălit' în hoaspă, mic. i. ionescu, p. 239. Se cerne făina întăi prin sită rară ca să rămâie hoaspa. şez. v
53,	cfr. pamfile, i. c. 241. Se ia păsat, se dă în chiuă [= piuă], ca să se cureţe de hoaspă... şez. vi 68.
2°. (Transilv.) Peliţa bobului de strugure, rev. crit. iii 156. Mustul se stoarce într’alt vas; iară hoaspele se tescuesc. economia, 166.
3°. (Transilv.) Strujele, făşii de lemn ce le ia tâmplarul cu gealăul, talaşi (Sălişte). Com. A. banciu. Aştern pe fundul sicriului geluituri adecă surcele numite... hoaspe de gealău. marian, î. 239.
4°. (Mold.) Spuma ce stă de-asupra In putinele cu borş. ion CR. iii 377. Cfr. floare (ii 2°).
[Şi: hospă s. f. LB., h. xvii 179, şez. i 277/<, vospă s. f. LB., yoăspă s. f. | Adjectiv: hospos (vospos), -oăsă = plin de hoaspe (LB.), tărâţos : Făină, pâne hospoasă. rev. crit. iii 157.] — Cfr. hospi, hostoape, hostopină.
hoaţă s. f. v. hoţ.
HOÂTitĂ s. f. v. voatră.
hobĂc s. a. Prâcipice. — Prăpastie pe un drum repede ce coteşte (ion CR. II 109), groapă, adâncitură pe drumuri, pamfile, j. II. [Plur. -bacuri?] — Cfr. hobaie.
HOBÂG s. m. (ş. d.) v. iobag.
hobaie s. f. (Topogr.) Vallon. — Vale (h. xi 388) prea mică şi puţin adâncă (h. xi 321), vale înfundată, groapă între două dealuri în formă de şâ (Bran, în Transilv.; viciu, GL.), cfr. hoancă*. Porni Costea oile Pe toate hobăile (= văi înfundate). GRAIUL I 120.
hobăt s. a. v. hohot.
hobi.Âstc s. a. v. oblâuc.
hobou s. a. v. hohot.
hobokoc s. a. v. oboroc.
hohot s. a. I. 1°. Nes grand et difforme. 2° Traverse de l’avant d’un traîneau. II. Voile (de fiancee).
I	1°. (Transilv.) Hobod se zice în batjocură la un nas mare şi diporm: Şterge-ţi hobodu’, că pică! ţara oltului, in nr. 13-14.
2°. (Bacău, Covurluiu, Teleorman, Fălciu, Tulcea) Aceâ parte a săniei, care stă cruciş peste pisc, numită şl bot, botniţă, cruce, dame, t. 22,pamfile, i. C. 154. Hobod = partea de de-asupra de la capul proţapului, prin care se bagă cuiul ce trece prin jug şi prin proţap în jos. ţara oltului, iii nr. 13-14. Ob6t — bucată de lemn, care împreună vârful tălpicilor la sanie, botniţă, rădulescu-codin.
II.	(Mold., Bucov., Transilv.) Tulpanul, cu care se îmbrobodeşte mireasa (frâncu-candrea, m. 101) după cununie, când e înhobotată (Com. G. tofan); cfr. balţ, broboadă, nemeteţ, potilat, procov, savon (saon, zvon), zăbranic, tul-bent; p. ext. văl. în timpul nunţii hobotul e pus numai pe umeri; îmbrobodită e mireasa la sfârşitul mesii celei mari. înainte vreme, hobotul se puneâ pe capul miresei aşâ fel, că-i acoperea faţa şi nu puteă vedea pe nimeni, creangă, gl. Când prinde fratele mirelui sau vornicelul a jucâ cu văr-guţele spre a rădică miresei hobotul, una dintre nevestele de faţă... cântă...: Rădică hobotul tău Şi-i vedeă pe socru-tău. marian, NU. 637, cfr. 531. Nu hobot, ci albă pânză pe obras să mi se’ ntinză. konaki, P. 147.învăluită într’un hobotalb. creangă, p. 192. Au ramas toată casa deşartă de oaspeţi şi numai mireasa într’însa cu hobotul rupt. SBIERA, P. 202, cfr. şez. IV 233b/!8, VII 65. | Fig. Domnul acoperind cu un des hobot duioasa zugrăveală ce făcuse de starea ţării, uricariul, viii 129/27. Nişte nouraşi... acoperea ceriul cu un hobot întunecat, drăghici, R. 9. Noaptea îşi întindea pe încetul tristul său hobot. C. negruzzi, i 236, cfr. ii 288/,6.
[Plur. hohote. ] Şl: (ad I) hobod, (ad I 2° Brăila, Dâmboviţa, Prahova, Muscel) o bot dame, t. 23, (ad
I	2°, R.-Sărat) obăd ib.; (ad ii) liobăt s. a. Ia ri-dică-ţi hobâtu’, De vezi pebărbatu-tău (jud. Neamţu). mat. folc. 1398.]
—	Slav. clioboto însemnează (bulg., rut.) „bot, rât“ — sensul I al cuvântului românesc — şi (v.-rus., ceh.) „coadă, lucru atârnat, apendice11-^ şi din acest înţeles derivă sensul figurat II al cuvântului românesc. Cfr. TDRG.
hoboti vb. IVa v. înliobotă.
hobrâncă vb. I v. hodrânc.
hobridrâg s. m. (Bot.) = condurul-Doamnci (Tropaeolum maius). dame, t. 185.
hocâ f s. f. Gobelet. — (Turcism) Vas de băut, rotund şi înalt, fără picior şi fără toartă. 12 zar-furi cu felegenile lor şi o hocâ şi un ibric de ceaiu (a. 1792,. Mold.). URICARIUL, XIX 42/n.
—	Din turc. hokka, idem.
uochi! interj, v. hocis.
HOCHIM ţ s. a. Ordre. — (Turcism) Ordin în scris din partea sultanului. Au trimts împăratul hochim la Petru-vodă ca să meargă cu credinţă şi să nu se teamă, ureche, let. i 66/12. [Plur. -chimuri. j Şi: hochiiim s. a. S’au umilit şi ne-au dat un agă... cu hochiumuri împărăteşti (a. 1669-1671).]
—	Din turc. htikUm „ordin“.
H0CH1UM
- 39?
HODOROGEALÂ
MocuiBM f s. a. v. hocliim.
hoci! (Munt.) Interjecţie cu care se îndeamnă boii să o ia spre dreapta, cea. Com. I. pavelescu.
—	Din ho cea! id.
Hoci! interj. (Mold., numai în expresia:) hoci napoi!.. pentru a da boii să meargă cu înapoia înainte, şez. iii 189/20, cfr. ii 132/2S. Ho, haită de fată mare, Iiochi înapoi să te ’ntorci. marian, na.
47.	[Şi: Iiochi: | Derivat: lioeni vb. lVa = a da o leacă’vita înapoi (să i se slăbească hamul s. jugul). şez. v 99.]
—	Din rut. lioe s. hoty (imperativul verbului slav chodyty „a merge").
HOCîfi vb. IVa v. lioci3.
hod s. a. s'.ng. Marche. — (Rusism) Mers, curs. Osebită socotinţă după hodul delei. C. negruzzi,
i	304. Hod în pod? (= Fumul), gorovei, c. 157.
—	Din rus. cliod'i,, idem.
h6i>ă s. f. (Ornit ) Fonie d’eau, foulque. — (Transilv.) Găină de apă (LB.), pasăre de apă cu penele negre şi picioarele lungi; fuge prin stuh şi trestie foarte iute; carnea îi este foarte căutată, vaida.
O	hodă sălbatică De pe tăul Bandidui prinsă, marian, nu. 666, sevastos, n. 325,/2.
—	Din ung. liodn, idem.
hodâc: interj, v. liodâcâi.
hodâcâî vb. IV1 intrans. Boiter. — (Transilv.) A şchiopăta. Când cinevâ merge şchiopătând, face hodâc, hodăc, inerge hodâcăind, par’că dă în gropi (Vâlcea), ion cr. v 280. Sfarmă-piatră... şi-a fost scrintit şi un picior şi umblă liodăcăind. CÂ.TANĂ, p. B. i 92/19. [Şi: hodăcăi vb. lVa. | Interjecţia: liodâc! cfr. şontâc, hontâc, hojmâc.]
—	Pare a sta în legătură cu slav. chodu „mers, umblet".
hoi>Âii: s. f. Illumination â l’occasion du mardi gras — (Transilv.) Luminaţia ce se face la prinderea postului de Paşti. Hai să facem, hodăi! (Uifâlău 1. Aiud) viciu, gl. [Diminutiv: liodâiţă (hodânţâ MARIAN, SE. i 273) s. f. = lemnul crăpat în care se bagă şi se înfăşură paie, apoi aprinzân-du-le pe un deal de-asupra satului, „silesc" („aulesc" şe sice în Cisteiul-rom.) in seara lăsatului de brânză, în Tilişca şi aiuri se numeşte tot hodaiţă o roată umplută şi înfăşurată cu paie care se aprinde şi aşâ „sîlesc“. viciu, gl., cfr. frâncu-candrea, m. 125. Cfr. alimori, citirite.]
hodâie s. f. v. odaie. hodâită, hoi»ax|A s. f. v. hodaie1.
KODAK! Interjecţie cu care se alungă cânii (pamfile, j. ii) şi, mai ales, căţeii (Com. i. pavelescu), cfr. nii, ţibă. — Nea... hodâăâr! — Asta e căţeaua, ionescu-boteni, s. n. 261______Cfr. codâr.
HODÂRL.OÂGÂ s. f. (Oul.) Soupe â la farine.— Zeamă acră cu făină. h. xvii 175.
hodîlă s. f. (Bucov.) Obiect mare, halaoiu, care te împiedecă: Măi, femeie, găteşte mai iute de ţesut şi scoate odată hodilele cele de stativi din casă! Com. G. nistor.
—- Din rus. chodili „picioroange".
hoihnă s. f. (ş. d.) v. odihnă.
HODNOGHIU t, HoimoGiu s. m. v. liotnog.
hodobâie s. f. Pe cât se pare, hodobaia erâ
odinioară o măsură de capacitate (vasiliu, C.) cu care se măsurâ fânul; azi aro înţelesul vag do: cevâ mare, grămadă mare (păsculescu, l. p.) si se întrebuinţează numai în poezia pop., în rimă cu claie. Din snop claie, Din claie hodobaie. păsculescu,
l.	p. 21, cfr. vasiliu, c. 185, mat. folc. 1493.
hodolâk s. a. v. bodolan.
homolAbt, hodolean s. m. (Bot.) v. odolean.
ho»o8 s. a. v. odor.
HODOUOÂBĂ, HODOROAGĂ, 1	.	.
HoitoRoÂSTCÂ s. f.	/	v- hodorog'.
icororob s. a. (Pese.) v. hodorog2.
uoDonoBĂ'ţ s. a. v. hodorog1.
hodorog interj, s. a. I. Patatras! II l°-2°. Pa-traque, vieille baderne. 3°. Personne bavarde.
I.	Interjecţie imitând zgomotul produs de căderea s. lovirea unor obiecte tari, de mersul carului, etc. creangă, gl. Hodorog încolo, hodorog pe dincolo: carul se strică, creangă, p. 31. Boii... pornesc ca nişte zmei; însă de-odată, hodoronc, dăm într’un şanţ cu toţii, tronc! alecsandri, t. 958, cfr. 442. De odată numai ce hodorog! leagănul cu piatra jos! şez. ii 54/36. Hâţa băţa, boca, boca, hodorog? ( = Stativele) gorovei, c. 351. ţţ Hodoronc- (s. hodorog-) tronc se exclamă când cinevâ face o acţiune sau spune o vorbă nepotrivită, la care nu se aşteptă nimeni, sau când cinevâ îndrugă verzi şi uscate. Cfr. zanne, P. vi 197. Trânteşte vorba hodorog-tronc. pann, p. v. I 9. îi cădeă hodoronc-tronc (=nitam-nisam) la picioare suspinând... „te ador11. n. N. beldiceanu, săm. iii 264. Un fel de nuvelă... care se isprăvea printr’un „Adio“, ce cădea aşă, hodoronc-tronc, fără nici un motiv, vlahuţă, ap.TDRG. Hodoronc tronc, ca moara neferecată! ZANNE, p. III 237.
II.	Subst. 1°. Lucru (instrument, mecanism,etc.) învechit, dorovăit, hârbuit, hrentuit, ale cărui părţi constitutive, ne mai îmbinându-se exact, fac zgomot la orîce mişcare. Hodoroagă = car vechiu care hodorogeşte, pamfile, j. ii. Mai cumpără şi o odoroagă de căruţă şi un butoiu de rachiu, ispirescu, l. 373. Orologiul lui este o hodoroagă. costinescu. Te-au lăsat toţi şi-ai rămas Ca un odorog de vas (vas cu doagele slabe), românul glumeţ, i 36.
2°. Fig. Hodoroagă = persoană de constituţie slabă (costinescu), spec. bătrân, moşneag ramolit şi uricios (pamfile, j. ii), hârb, hoşcotină, căzătură, tombateră. Din bărbat verde, ajungi babă bătrână, căzătură, hodoroagă. i. negruzzi,
i	107. Ah, hodorog şiret, că n’am ştiut! întâi pe tine te-aş fi răpus! delavrancea, s. 250. Şi un hodorog ca socru-său aveă să i se împotrivească! GÂrleanu, n. 31. Hodoroagă de cal, de bou, etc.= mârţoagă, căzătură, hoantă. Com. I. pavelescu.
3°. Fig. Hodoroagă — flecar, palavragiu, gură care nu mai tace. LB., pamfile, j, ii. Oh! vai ce om cicălos, Hodoroagă, flecăros! marian, nu. 621. SEVASTOS, N. 207/,4.
[Şi: (ad I, -f tronc!) (h)odoronc!, (+trosc!) liodorosc-trosc ! zanne, p. iii 658; (ad II) odorog, s. a., (h)odoroâgă s. f., liodoroâncă s. f. = babă TDRG., hodoroâbâ s. f.= obiect (de lemn) stricat — hodorob&ţ s. a. marian.]
—	înrudit cu hădărag (cfr.. ung. hadami „a da în dreapta şi ’n stânga ; a flecărl"). cihac,
II	503,
hodorog s. a. (Pese.) 1Sasse en osier qui sert ă pecher. — Un coş înalt şi fără fund care se întrebuinţează la prinderea peştelui prin jepcile cu apă mică (Tulcea). Com. g. CÂrnu. [Şi: hodorob s. a. DDRF.]
hodorogeai.! s. f. v. hodorogi.
hodorog!
— 398 -
HOHÂNl
hoookogi vb. IV*. 1°. Faire du tapage. 2°. Fouil-ler qqch. "en renversant des choses. 3°. S’abîmer. 4°. Bavarder.
1°. Propriu. A face vuiet (Com. A. tomiac) s. zgomot ca de un lucru dorovăit, cfr. hurui. Tigrul simţea şi auzea polobocul rostogolindw.se şi hodorogind în urma lui. odobescu, iii 256/,, cfr. donici, f. 27. Moara tot hodorogea Şi prin apă tot fugeă. alecsandri, p. p. 103. Găleata hodorogeă. teodorescu, p. p. 689b.
2°. A căută, lovind cu mânile s. răsturnând obiectele. „S’aştepţi puţin, că mă îmbrac“ — strigă dînsa hodorogind la dulapul în care-şi ţineă hainele, slavici, n. li 294. Hodorogind prin nişte străchini şi ulcioare, contemporanul, iii 651,
3°. Refl. A se strică, a ajunge într’un hal foarte rău,a se dorovăi, a se dărăpănă, a se hrentui, a se hârbui, (despre persoane) a se ramoli, a In-bătrâni. Daradaică (alecsandri, t. 531), moară (creangă, p. 252), căruţă (anghel şi iosif, c. l. 179), fig. poezie (c. negruzzi, i 266) hodorogită. Tron odorogit. ispieescu, l. 10. Hodorogitule! şez.
II 47/51.
4°. A vorbi mult, tare şi fără înţeles (marian, Com. A. tomiac), a tocă verzi şi uscate, a spune nimicuri, minciuni (şez. ix 145). Din gură hodorogeşte, Chiar ca o moară de vânt. alecsandri, t. 104. Vorba ceea, cucoane: ţăranul când merge tro-păeşte, şi când vorbeşte hodorogeşte, creangă, a. 163. Mai tacă-vă lioarba ! răcni Vătaşa! Eu pierd şi voi hodorogiţi, dunăreanu, ch. 46. A lui bunică Ce cu neîncetare hodorogea minciuni. C. ne-GRUZZi, ii 265/24.
[Şi: odorogi vb. IV* zanne, p. ii 40. (Forma, hodorosi vb. IV* LB. — poate, prin amestec cu bolborosise suspectă.) | Abstract: hodorogeâlăs. f.= zgomot mare. Face o hodorogeală şi un tărăboiu de-ţi ia auzul, creangă, a. 39, cfr. zanne, p. v 103, hodorogituri s. f. LB., TDRG.]
—	Derivat din hodorog
hodor^nc (-tboîîc)! 1 hodorog’.
HOBOROSC-TROSCi interj. /	°
hoiios, -oăsă adj. Tachete (au front.) — (Transilv., despre animale) Pătat pe frunte cu altă culoare de cât cea a corpului, breaz. LB. -
HODRÂNC s. m. şi a. (Transilv.) Hodrâncuri s. hodrânci— uneltele de lucrat la fân: furca, grebla, etc. (Suciul-sup., Soln.-Dob.) VICIU, GL. [Verb: hodrânck I=a scutură, bugnariu, năs., (-{-brânci?) liobrâncâ I = a hurducă. Com. a. tomiac.] — Cfr. hodrobeie.
hodrâncâ vb. I v. hodrânc.
hodboâoe s. f. plur. (Termen de dispreţ) Cio-bote mari (purtate de un om mic) s. vechi, cfr. şo-toroage, şotroage, târăitoare. pamfile, i. C. 348. [Şi: liroşcoroâge s. f. plur. ib.] —Cfr. hodorogi.
hodkobeie s. f. plur. v. hodrobeie.
hoi>robei.e s. f. plur. Bagages. — (Transilv.) Obiecte, lucruri trebuincioase la drum, bagaj, ca-trafuse. Şi-'au luat hodrobealele sale ceale de drum şi s’au cam mai dus. barac, t. 56, cfr. gorovei, C. 179. [Şl: ordobele (Braşov.) | Cu alt sufix: hodrobeie s. f. plur.: termen general pentru toate obiectele de care se servesc ciobanii la luorul brânzii (jud. Iaşi) HEM. 2839/,,.] — Cfr. hodrânc.
HODCI.EŢ s. a. v. Jiuduleţ.
HOeĂ 8. f. V. lio.igă.
IIOGĂş s. a. = făgaş, adâncătură ce se face, mai
ales pe un drum îngust, prin roţile carului sau prin lălpile săniei, când se cară greutăţi mari (Bucov., Com. piticariu), vălceă croită din curgerea unei ape (rădulescu-codin, l.), văgăună mică (h. x 42), şanţ (şez. iii l&/25), săpat spre a face o scurgere apei; crestătură în lemn în formă de şănţuleţ (Bucov., Com. g. NISTOR); drum de vite când merg la păscut (pamfile, j. ii); petec de pământ pe o costişă (şez. viii 25), hătaş, dar cevâ mai mic (pamfile, c. ţ.). Mai la vale, pe hogaş, Creşte iarba. ib. 239, cfr. 104. ’ Vitele şi-au făcut hogaş peste ogorul nostru, de-amu greu să le desueţi. Com. G. nistor.
hoge s. m. I 1°. Maître d’ecole turc. 2°. PrStre musulman. II 1°. Perche (personne). 2°. Diable. — (Se întrebuinţează mai ales articulat)
I.	(Literar) 1°. Dascăl (numai la Turci). Deosebi de dascălii elineşti şi deosebi de hogii turceşti, aveă fiii lui Ipsilant şi dascăli evropei şi de limba fran-ţiozească şi de limba talienească. E. VĂCĂRESCUL, ap. ŞIO. Nastratin eră un hogea, pann, h. 3.
2°. (Prescurtat din „hoge imam“) Preot la mahomedani. Zic atunce să fie strigat şi hogea în clopotniţa la sfântul Nicolai în laşi. neculce, let.
ii	220/5. O dispută înfocată se aprinse între Muftiul şi hogea, bălcescu, ap. ŞIO. Rage hogea din cetate Că nu-s vacile toate Şi viţeii jumătate ? (= Clopotul) gorovei, c. 87. Hogea spătaru’ şi Gheor-ghe lăutaru’ — se răspunde celui care întreabă „cine vine?“ zanne, p. vi 142.
II.	(Pop.) 1°. Om înalt, prăjină, pamfile, j. ii.
2°. (în imprecaţiuni) Drac, naibâ, focul negru. Ce
hogea mai caută pe la mine? ib,
[Compus (ad 1 21, cfr. imam): Hoge-imam = dascăl turc, fiind în acelaşi timp şi preot. Au ucis Turcii pre un Hoge-imam al lor. mag. ist. i 170/3î.
| Verb: hogi = a răcni (ca un hoge când strigă din minaret). Se apucau cu mâinile de torţile cerului şi, când hâţânau şi hogeau, se cutremură pământul. rădulescu-codin, l. 28.]
—	Din turc. lioga „dascăl, predicator1*.
hogeăc, hogeăg s. a. v. ogeac.
hogeagheak f s. m. v. hogeghean.
HOGEGHEĂNf s.m. Fonctionnaire turc. — (Turcism literar) Funcţionar de clasa a doua, la Turci. Pe una au dăruit-o hogeagheanului din laşi. beldiman, tr. 406. Fiind de faţă la îst sfat toţi Ulemalii, toţi paşii, topi hogeagheanii şi ogiaclâii. e. vĂCĂ-rescul, ap. ŞIO. [Şi: f hogeagheân s. m.]
—	Din turc. hogegian, idem.
hoget f s. a. Acte authentique. — (Turcism) Act autentificat, adeverinţă, l-au mai dat şi alt zapis cum că este ţara datoare cu acii bani şi au făcut şi hoget după zapis. acsinte uricarul, let. ii l81/33. Au scris hogetul şi l-au aşezat în tabla divanului împărătesc, alexandru amiras, ib. iii 129/lg. Nisce saraiuri... le-au făcut hoget pre numele lui Stefan-vodă. mag. ist. v 183/4.
—	Din turc. hog£et „act de proprietate11.
hogI vb. IVa v. hoge.
HOGNOGHIU f, HOGNOGIU S. m. V. liotnog.
hoha s. f. art. Jeu de balle. — Joc de copii cu mingea, h. x 482. Hoha ’n sus şi hoha ’n jos, Coada hohei cât hoha? (= Fântâna) gorovei,
o.	143.
hohahnec, hohamnic, -Ă f adj. v. oliabnic.
HOHĂJii vb. IV“ = necheză, Calul hohăneşte. H. IX 283. [Şi: liolioni vb. lVa ib.]
—	Onomatopee. Cfr. hohoti.
ttOllÂRCĂ
- 309 -
HOIT
hohăiică s. f. Cuvânt de batjocură pentru o femeie cârnă, care vorbeşte pe nas. ION CR. II 302.
—	Formaţie spontană din hohăni şi hârcă.
hoher s. m. 1°. Chasseur et ecorcheur de chiens errants. 2°. Bourreau. 3°. Perche (personne).
1°. (Transilv.) Hengher. Iloheru’ omoară câni. bibicescu, p. p. 379. T&lharii calea i-o ţîe, Hoherii fie-i soţie. MÂNDRESCU, L. P. 107/,,. (în impre-caţiuni) Bată-te, mândră, hoheriul! bud, p. p. 62, cfr. IORGA, S. d. XII 216.
2°. (Transilv., Mold.) Călău, gâde. După ce 's’au giudecat a fi vânzătoriit patriei, l-au spânzurat hoheriul în Făgăraş, şincai, hr. iii 89/31. Ţiganul care eră hoheriu. id. II 245/16. De frica unui hoher (jud. Neamţu). mat. folc. 1441, cfr. contemporanul, Vii 267.
3°. (Bucov.) Om înalt, maşnicăju. Com. a. tomiac.
[Diminutiv: hoherâş s. m. pop., ap. mÂndrescu, ung. 82. | Verb: hoheri IVa trans. = a chinul pe cinevâ până la moarte, ib.]
—	Din ung. hoher, idem.
hoherâş s. m., hoheri vb. IV* v. hoher.
hohi.ăij s. a. (Agric., Transilv.) Cuiu de lemn la tânjală. VICIU, GL.
—	După viciu, GL., din ung. i'oglo (neatestat în dicţionare).
ho ho î interj, v. ho.
hohokâ adj. f. (Transilv.) Casă hohonă =pu-stie (Balşa, Secărâmb, Băiţa). viciu, gl.
hohoni vb. IVa v. liohâtii.
hohokitor, -toare adj. (Transilv.) Urît, neplăcut (bibicescu, p. p. 96; mai de grabă: rătăcitor). M’ai lăsat... Să fiu, maică, călător, La lume hohoritor. ib.
hohot s. a. ISclat (de rire), crise de larmes.
—	Izbucniri zgomotoase de râs s. de plâns. Râdeă cu hohot în mare glas. muşte, let. i 53/s, cfr.
c.	negruzzi, i 75, creangă, p. 190. Se umflată de râs şi de hohot, gorjan, ii. iv 29. Demonii râseră; o ce de hohote! bolintineanu, ap. TDRG. Râzând în hohot. şez. iii 235/8. Răsuri cu hohot, odobescu, iii 19/a. Un hohot de râs. c. negruzzi, 1 79. A început a plânge cu hohot. creangă, a. 158, cfr. coşbuc, b. 26. Un lung hohot de plâns, vlahuţă, d. 166. | Fig. Poiana clocoteşte ’n hohot mare. alecsandri, p. ii 56.
[Verb: (cfr. slav. chochotati, idem) hohoti IVa = a râde cu hohot, a izbucni în hohote de râs (mai rar: de plâns); p. anal. a necheza. Cu chicote hohotiră. cantemir, ist. 39, cfr. pann, p. v. iii 20, C. negruzzi, II I23/9. Să râdem... Ba chiar să şi hohotim, alecsandri, t. 885. Hohotesc ca nişte nebune, coşbuc, f. 127. Zise vulpea hohotind... sbiera, p. 185/38, cfr. mÂndrescu, l. p. 180/s4. Calul hohoteşte. H. 1 35, x 356. (Fig.) Un ochiu de sânge în care hohotea nebunia, sandu-aldea, a. m. 112, (cu abstractele) holiotire s. f., hohotit s.
a.	Să râdem... Să fie-un hohotit şi-un chiu. coşbuc,
f.	118.]
—	Din slav. (rus.) chochotx. (şi ung. hahota), idem. Cfr. chicoti.
hohoti vb. IVa v. holiot.
hoi ! Interjecţie cu care ne adresăm cuivâ, cfr. hei. Hoi săracul! ce voinic! Abiâ-l vezi din pipirig doine, 145/,. Hoi, leliţo! mat. folc. i 470. Hoi, Ioane! POMPILIU, BIH- 1011.
HOI vb. IVr* refl. Se lutinnr. — (Transilv.) A so drăgosti răsfăţat, feciori cu fete, a se honcăli (Jiu, Someş), viciu,’GL. Cfr. hârjoni.
iioiimis'ţ s. in. Giiide (d’aveugle). — (Munţii-apuseni) Purtătorul orbului, de mână sau de bâtă. frâncu-candrea, m. 101.
hoii>uleân s. m. (Bot.) v. odolean.
hoie s. f. v. hau.
iion.oii.EO! interj, v. oleo!
hoiwă s. f. Jeu de balle. — (Mold., Bucov., a-cuma introdus în şcoli, în toată ţara) Joc cu mingea (descris la) pamfile, j. ii 285, cfr. iii 5 H.
x	378. [Şi: oină s. f. h. iii 51, oină s. f., hiiină s. f. De-a huîna: joc de copii. H. x 586. | Derivat : hoinar (oinâr) -ă adj., subt. (la origine, despre copii: care nu stau acasă, ci joacă hoina; p. ext.) vagabond, fără căpătâiu (pamfile, j. ii). Vânător hoinar, odobescu, iii H3/14. Batea... hoinar drumurile. caragiale, n. 53/6, (cu verbul) hoinări (oinfiri) IVa=a umblă hoinar, a bate drumurile. Să-ţi faci şi tu rost aici, ca toţi megieşii; nu mai hoinări prin â lume. ispirescu, l. 231, (cu abstractul) hoinăreală (oinărie DICŢ.) s. f. Vara cu zilele ei de vacanţă,... cu hoinăreala pe deal. ionescu-boteni, S. N. 25.]
—	Din turc. ojun „joc“, ojnamak (cu prez -oinar) „a se juca“. lacea.
HOINĂR, -Ă adj., HOINĂREALĂ S. f. )	,	. ,
HOINĂRI Vb. lVa	J Vl Jl01"â-
HOINÂTĂ s. f. Un danţ popular. H. xiv 347. — Cfr. hoină.
hoiob, -A subst. Rosse. — Cal (iapă) bătrân(ă), slab(ă), cfr. hârzob, ciorop, mârtoagă, bijog, h. xvii 269.
HOIS! interj. = hăis. h. x 498. [Şi: hoisa interj., s. f. ib. Hoisa e şi numele unui danţ. h. xu 120. | Derivat: (Agric.) hoisâr s. a. = clinul, colţa-rul ce rămâne nearat. pamfile, a. 54.]
hoisa interj., s. f. \ h .
hoisar s. a. (Agric.) /
hoişte s. f. v. oişte.
hoit s. a. Charogne— Cadavru (leş) de animal (mai rar) de om mort de mai mult timp şi descompus, mortăciune,stârv, han ţ. Lupii s’au dulcit la hoit. zilot, cron. 339. Somnul, şalăul, ştiuca mănâncă peşti mici şi trag la hoituri. 1. ionescu, m.
88.	Puţeă a hoituri. C. negruzzi, ii 229/1S) cfr. 1
157.	Corbii... sfâşia-vor lepădate Hoiturile-va spurcate. ollănescu, h. o. 357, cfr. alecsandri, p. ii 199. Putrezl-i-ar hoitul când o putrezi sticla ! sandu-aldea, d. n. 199. Hoit de cal. marian, o. ii 3, cfr. şez. i 24o/6, iv 198/,. Hoit de carne. H. IV 54, cfr. sbiera, p. 104/,,. Lupii se ţin după oi şi corbii după hoit: se zice spre a arătă năravurile fireşti. zanne, p. 1 527. || P. ext. (sing. tant.) Cantităţi mari de carne. Nu se mulţumi să-i aducă... jertfă o vită; ceru să-i aducă căte sece de-odată.... Când vedeâ atâta hoit, luă tot şi oamenilor nu le lăsă nici măcar cât să puie p’o măseâ. ispirescu, u. 84/,.
| Fig. Corp omenesc mare, om gras peste măsură. şez. ni 15/,,. Apoi dă, bade, închircit... cum mă vesi, aista sânt; am văsuţ eu şi hoituri .mari şi nici de-o lume: la treabă se vede omul ce poate ! creangă, p. 149.
[Plur. hoituri. \ Derivat: hoitină s. f.=hoit; (în batjocură) carne multă; Pentru oştire se taie multă hoitină. pamfile, c.]
—	Din ung. dial. liolt ( = halott) „cadavru11.
H01TINĂ
- 400 -
HOLERĂ
hoitîjvă s. f. v. hoit.
iiojihi s.. m. plur. (Atributiv) Cu crestături a-dânci şi plin de sânge: I se făcuseră, mânile vinete de ger şi picioarele hojdii de sânge prin nămeţi. RĂDULESCU-CODIN, L. 11.
itoJWi s. f. v. ojiuă.
iioj.ha adv. Sans cesse, toujours. — (Mold., Bucov.) Mereu (baronzi, l. 162/s), într’una (şez. ix 154), fără, contenire (creangă, GL.), necontenit (ion cr. i 64, alecsandri, T. 50), neîncetat, totdeauna (pamfile, j. ii). Mâna mea hojma scrie. konaki, p. 248, cfr. 287, 275, 202, etc. Lucrând hojma, de dimineaţă până în sară. drăghici, R. 124. Ochii lui hojma clipeau. C. negrdzzi, i 140, cfr. 86, 22, ii 98/2:. Iu... o îndemnai hojma să se facă prinţesă, alecsandri, t. 1234. Hojma tolocă-neşte pentru nimica toată, curat ca un nebun. creangă, P. 252, cfr. 251, 122. Tot hojmă se căina şi striga aşă. SBIERA, P. 243/33. însurăţeii hojma se vor dondăni, sevastos, n. 232/15, cfr. vasiliu, C. 74, ŞEZ. li 183/21, III 145/14v IV 224/,3.
—	Din rut. lioznia, idem.
hojmÂc adj. Scurt şi cu mersul şchiopătând, rft A făcut hojmăc: a căzut fără sine. şez. iii 16/.,.
—	Cfr. hodâc, hontâc.
hojjiAiaii s. m. Personne grande (et sotte), grand gaillard. — (Mold., Bucov.; termen de batjocură) Om mare la trup şi cu mintea copilărească (şez. ix 154), om mare (Com. a tomiac), înalt, lungău (creangă, gl.), om, mai ales, fecior mare de statură, încălat şi totodată cam prostălău (marian), neghiob, tel’elău, blendău (pamfile, J. II), flăcău care bate drumurile, băietan crescut prea de vreme (Com. G. tofan). Cercă moşneagul să se împotrivească, darhojmalăul se răsti la el, gata să-l lovească. dunăreanu, oh. 30. Când mă uit înapoi, doi hojmălăi se şi luase după mine. creangă, a. 6. [Feminin : hojinălâucă s. f. = fatâ mare, încălată, dar cam într’o doagă, lan caiită la dînsa! ce hoj-malaucă! marian.] — Cfr. hajmandău.
holă s. f. Boquet. — (Transilv.) Javră, potaie.
O	holă de câne, o holă de ţigan, taci holă! rev. crit. iii 156. Bată-te D-zeu, holă spurcată şi latină rea. reteganul, p. i 23/,9, cfr. 48/3. — Cfr. hoală2, hală, holie.
holălAi vb. lVa v. olălăi.
holan s. a. v. olan.
holâtie s. f. De'pendance. — Acareturi, vaida. Cfr. heiu.
—	Probabil, acelaşi cuvânt ou lialat1.
holba vb. Ia v. îuholbâ.
hoi.bA s. f. v. halbă.
holboăcA s. f. v. bolboacă.
uoLBoiiv s. f. v. bolboană.
hOlbouA, iioi.hi kă s.' f. (Bot.) v. volbură.
holcă s. f. Clameur, tumult e, tapage, vacarme, querelle. — (Mold., Bucov., Transilv.) Zgomot, gălăgie (viciu, gl., şez. iii 15/28), larmă (frâncu-candrea, m. 101) făcută cu gura, toiu (sima, m.), vuiet, tumult (Com. a. tomiac) ; sfadă (Com. I. corbu). Eră holcă mare şi nu s’au mai auzit ciocanele ce spărgea zidiul. dosofteiu, v. s. 159. Mulţfi] la dînsul năzuind, i să supără de gholcă. id. 69. Nu mai face atâta holcă! reteganul, ch.
163.	Am trecut pe lă casa lor într’o vreme de noapte şi eră o .holcă. Com. tofan. [Scris şi: f gholcă. |‘Verbe: holci lVa = a face gălăgie, şez.
iii	15/2„. Porunceaşle celora ce holcesc... dosofteiu, V. S. 4t>. Holcind şi gâlcevindu-să... id. ib., cfr. 292/u. Că de holca ce-ai holcit Capul tot ţi-o ple-şugit. reteganul, ch. 164. Tăceţi c’aţi holcit destul! Com. tofan, holcăi IV*=a face holcă. LB.]
—	Dintr’o formă ruteană, corespunzând rusescului golita „răscoală11.
holbă s. f. (Agric.) Champ cultive; semailles. — (în înţelesul cel mai larg:) câmp (lucrat H. IX 438, xvii 17); spec. o fâşie de pământ (prin Ardeal, cam de un iugăr de mare) lungă cât ţine moşia, pe care se seamănă un singur fel de bucate (cfr. lan, tarla, hliză, sfoară, răztav); p. ext. (mai ales la plur.) semănăturile de pe un astfel de câmp lucrat. Spune... că-l tremite în holdele lui de paşte porcii, varlaam, C. 14,2. Holdele... sânt plăviţe amu cătră seacere. id. ib. 160. Să samene grâu curat în holda lui. antim, p. 126. S’au sfădit cu un vecin pentru o holdă, barac, t. 52. Holda... ce am semănat-o eu. pann, h. 22. Slobozi vulpile în holdele vrăjmaşilor, calendariu (1814) 112/3. Porniră, noaptea, cu, carul la holde, ţichindeal, f. 18. într'o plugărie bună bobul trebue să fie socotit ca o holdă' (= semănătură) pregătitoare, i. ionescu, C. 69. într’un clip în praf preface ţarini, hoalde, ogoare. C. negruzzi, i 118. Iarba rea din holde piară! alecsandri, p. i 387. Pe „Waţa“ sânt holde, slavici, n. i 7. Calea printre holde rătăcită, coşbuc, f. 57. Rămân... holdele fărăjitar. creangă, a. 72. Băteâ piatra holdele, ispirescu,
I.	206. Aşezându-se subt copacul din mijlocul hol-sii, pune fluierul la buze şi-i trage... mera, b. 120. O holdă de arătură, reteganul, p. i 27/,. Creşteau holdele, jarnîk-bârseanu, d. 158. Sânt holdele ’n pârgă. ib. 58. Nouă holzi înverzite. pÂrvescu, c. 68, marian, v. 92. Strânsulholdelor de pe câmp. pamfile, a. 115. Caciuha între holde, zanne, p. I 420.
[Plur. holde, (neobicinuit) hoalde şi (rar) holzi.
| Şi: (greşală de scris s. combinat din o holdă ?) f oholdă s. f. Mi-au dat şi pământul schimb, trei oholde (a. 1700). iorga, b. r. 324. | Diminutiv: lioldiţă s. f. Badiu care-mi place mie N’are... Nici o brazdă în holdiţă. jarnîk-bârseanu, d. 39, cfr. bud, P. p. 17, ţiplea, P. P. Până-s holdiţele verzi. mândrescu, l. p. 30/„ cfr. bibicescu, p. p. 322. marian, sa. 76.]
—	Din ung. hold „iugăr11. cihac, ii 506.
holdăi» s. m. (Bot.) = haldan. dame, t. 62.
holdân, -Ă subst. (Bot.) v. goldan.
holdină s. f. (Băieş.) (Transilv.) Piatră nefolositoare („râmlaş11) de la o baie veche părăsită: Englezii au cumpărat holdina de pe poiană (Să-cărâmb). viciu, GL. Grămadă de piatră nefolositoare. frâncu-candrea, m. 42.
—	Cfr. polon, hoida „grămadă de pământ în care se află încă metal11, germ. Halde „grămadă de piatră care conţine metal, cărbune, zgură11.
HOLDIŢĂ S. f. V. holdă.
HOLEĂC, -A f adj. BebauchA. — Desfrânat. Să adună cătră leftae oameni holeaci. biblia (1688) 182.
—	Cfr. rus. guljaka „om chefliu11 (cfr. guleaiu, holteiu) TDRG.
hol&bă s. f. I. 1°. Cholera. 2°. Vilaine peste.
II.	Xanthium spinosum.
I	(Med.) 1°. Boală epidemică, caracterizată prin grozave dureri de stomah; bolnavul de holeră se încâr-ligă, are diaree şi varsă într’una. grigoriu-rigo, m. P. 186. înprevederea năvălirei holerei împusemo-nastirelor închinate o somă de zace mii galbeni. uricariul, iv 440/,,. Holera începuse a seceră. C.
HOLERCĂ
— 401 —
HOLOTĂ
negruzzi, i 291. Nu e choleră. caragiale, s. n. 17. A venit în vara aceea, pe la August, şi cinstita holeră de la 48. creangă, a. 14. Vâlcul bea se veseleşte... De holeră nici gândeşte, alecsandri, p. P. 38/5. Holerile când or trece. ib. 233b/„ cfr.
H.	ii 48, 246, 367. | Holera găinelor: boală de găini (vezi descrierea, pe larg, în) şez. iii 203/,0. | (Mi-tol.) Fiinţă mitologică care produce boala numită holeră, marian.
2°. Fig. (în batjocură) Femee urîtă sau rea. zanne, P. II 581. Să scape lumea de o ciumă şi de
o	holeră ca tine. ispirescu, l. 48. Holeră ce eşti: adică urîtă şi rea ea holera, ion cr. iii 341.
II.	(Bot.) Plantă ierboasă, având tulpina prevăzută la baza frunzelor cu spini trifurcaţi; se mai numeşte şi: cătină, cornuţă, dracilă, ghimpe, lipiciu, p’ălămidă, scaiu-rusesc, scăiete-muscălesc, spin-muscălesc (panţu, pl., cfr.
H.	I 25, 66, 306, 408, ii 79, 87, 122, 130, x 3, 205,
464,	534, xi 327, 416, xii 20, xiv 374); zeama rădăcinii ei, pisată, o bea poporul nostru ca medicament Împotriva holerii (leon, med. 41, grigoriu-rigo, m. p. I 86, cfr. şez. ii 190/19). O buruiană care este atât de rea... şi de vătămătoare, cât Românii
o	au numit holeră. I. ionescu, m. 330. îi rămăsese ogoarele pârloagă, pline de holeri şi buruiene. şez. vii 139.
[Şi: holeră s. f. ) Plur. -Ieri. | Şl: (la Românii din A.-U., ad i) colerâ (colerâ) s. f. | Derivate (ad I 1°): « fran. choUrine) holerină s. f. (Med.)= diaree violentă, holeric, -ă adj. = bolnav de holeră; coleric (temperament).]
—	N. de origine latină, răspândit in toate limbile europene.
holercă s. f. Eau-de-vie, riquiqui, tord-bo-yaux; piquette. — (Mold., Transilv.) Rachiu (creangă, gl., şez. ii 24b/24), pliuşcă (şez. i 37); p. ext. orice băutură spirtoasă (rachiu, vin, bere) slabă, rea, apătoasă s. clocită (ţara oltului, iii nr. 19-20). Se scornise... în Nemţi mai piuit boală de vintre, învăţaţi cu bere şi cu horilcă. m. costin, let. i 250/,. Au îmbătat eu holercă pre Cazaci. neculce, let. ii 233/,o, cfr. 463/6. Bea ho-relcă de la marchitani, dionisie, C. 222. Trei lei pentru toată vadra de horilcă. uricariul, i 214. Avaetul horelcii ce vine de peste hotar. ib. Venitul horelcii ce întră în ţară. iorga, s. d. vi 201. De-a fi păharul de holircă, Nu mi-ar mai fi nemică. marian, nu. 501. Buţi de holercă, id. 172. S’a apucat... de tras la mahorcă şi de chilit la ţuică şi holercă, creangă, p. 325. Zicea ca s’o numească ţuică, iar alţii... holercă, sbiera, p. 306/se. Cheful şi cinstea cu hurelcă. şez. i 36/a, cfr. II 24b/32, iv l/20. Dau ocol unei glăjuţe plină cu horincă (palincă) de bucate, reteganul, p. iii 83/10. Horincă de drojdii, id. ib. 84/16. Ulcior plin de holircă. şez.
iii	3/,. Te-aşteaptă hâda ’n drum... Tot cu vin şi cu holircă. jarnik-bârseanu, d. 243. N’am băut nimică Num’o cupă de horincă. doine, 191/4, cfr. ţiplea, p. p. 91, vaida, pompiliu, bih. 1011,
h.	xviii 77. Am băut o ţâr de rachiu, ăa-i numai holercă! ţara oltului, iii nr. 19-20. Şi vin şi holercă tot într’o balercă? (== Oul) gorovei, c. 262. Horincă îndulcită = ţuică îndulcită cu miere s. zahăr; horincă verde = ţuică nelndulcită. bud, p. p. Horincă pipărată, ib. 31.
[Şi: halercă 8. f. = rachiu. şez. V 99, holircă, hulercă s. f. = rachiu, şez. v 99, hulîrcă s. f. = rachiu. H. xu 289, 302, horelcă, horilcă, lrarelcă s.f.=rachiu.-ŞEZ. v99, (-\-palincă) horincă, (-{-boală) boleărcă s. f. = vin, rachiu rău. pamfile, j. ii, bu-leărcă s. f. = rachiu (Com. A. tomiac). Dă-i bulearcă şi hliban. teodorescu, p. p. 259. | Diminutiv: liolercuţă s. f. Un păhar de holercuţă. marian, nu. 669, cfr. na. 245, reteganul, ch. 109, gorovei, c. 263. | Local: liorincie s. f.= velniţă. vaida.]
—	Din rus. horelka, rut. lioriuka „rachiu11 « horit y „a arde“, cfr. vinars).
HOLGBCvi s. f. v. holercă.
holeric, -Ă adj. v. holeră şi coleric.
holgoş! interj. Asses!—Destul, de ajuns! (jud. Neamţ), ion. cr. v 374, 183. [Şi: olgoş! = taci, destul! Com. i. pavelescu.]
—	Din ung. hallgass „taci!“ (imperativul verbului hallgatni „a tăcea11).
holî vb. IVa v. hâuli’.
holie s. f. (Mitol. pop.) Esprit impur. — Duh necurat, spirit rău-făcâtor, boală ce hălădueşte prin locuri neumblate: Că sânt tari pădurile Şi v’or mâncâ, holile. păsculescu, l. p. 280, mateescu,
b.	83. — Cfr. hală2, ho(a)lă.
holircă s. f. v. holercă.
HOLfsTUJRi s. f. plur. în expresia: a umblă ho-listurile = haimana, a bate drumurile fărâ nici o treabă (Yicovul-de-sus, în Bucov.). Com. G. nistor.
holiţă s. f. Morceau de peau. — Bucăţică de piele fără păr; se întrebuinţează mai mult la câr-pitul cojoacelor. Com. a. tomiac.
—	Din rut. hulicja „piele argâsitâ11 (propriu: „goală, fără păr“).
HOL9I s. a. (ş. d.) v. gâlmă.
holoăbă s. f. v. hlobă.
holoângăr s. m. (Băieş.) Băieş care cunoaşte foarte bine toate ştioalnele băii (mai ales ale celor părăsite); el nu lucrează cu ceilalţi; noaptea se strecoară cu 2-3 soţi „holoangări“ şl aceştia, percurgând adesea căi de chilometri pe subt pământ ; trâesc din furt, sânt risipitori şi îndrăzneţi. VICIU, GL. [Şi: horlăngăr s. m. ib.]
—	Pare a fi germ. Handlanger „pălmaş11.
holoâtă s. f. v. holotă.
holoboâcă s. f. Eau-de-vie. — (Transilv.) Rachiu, holircă, stropşală, ţuică, bugnariu, năs.
holoboâcă s. f. Femme bavarde. — (Transilv.) Femeie guralivă (Suciul-sup., comit. Soln-Dob.). VICIU, GL.
holocaust s.a. Holocauste.— Jertvăîn care victima se ardea în întregime, f ardere-de-tot (biblia 1688 307/2), ^ întreg-de-ars (dosofteiu, ps., ap. HEM.), f arse (coresi). [Şi: olocăust s. a. odobescu, iii 410. | Pronunţ, -ca-ust.]
—	N. de origine grec. (&Xoxauaxov, idem).
holoorÂgă subst. Personne de haute taille. — Om înalt. Com. a. tomiac. Cfr. horghidan.
HOLomoci vb. IVS. Embrouiller. — A încurcă, a ghemui astfel ca să se încurce, agomoloţl, ago-molozi. De ce ai holomocit aţa? viciu, gl.
—	Pare a fi o variantă a verbului gomoloci (etc., cfr. golomoz), ceea ce ar indică un împrumut din ruteneşte (unde slavului g- li corespunde h-).
holotă f s. f. (Mold.) = gloată. Prindea limbă din holota Leşilor. M. costin, let. I 239/26, cfr. id. let.i2 271,274. [Şi (azi): holoâtă=mulţime (zgomotoasă). Com. a. tomiac. Văzându-se atâţia holoâtă (— mulţime, adunare, gloată) la un loc, au mai prins la nălucă... (Dorohoiu). furtună, v. 38, holută s. f. Nu mai dau cârlanii în holută (= în
Dicţionarul limbii române. 28 V 1914.
II 26.
HOLOTl
— 402 —
HONIPSÎ
oile cele multe ale satului). ŞEZ. V 99, hoălătă s. f. = mulţime, grămadă, jahresber. ix 228.]
—	Din polon. s. rut. holota. Ofr. dubletul gloată..
Hoi.ori vb. IVa. Ba var der. — (Transilv.) A Secări (Sueiul sup. Soln.-Dob.). viciu, gl.
—	Probabil, derivat din ho lo (a)tâ.
holoviţÂ s. f. DrSche.—Drojdii de rachiu amestecate cu borhotul din care s’a extras berea, drăghici, ap. TDRG.
moi.şti vb. IV. Ecarqutller les yeux. — A (în)holbă, a bleojdl. Deocamdată începu sâ tremure, îşi holşti ochii sfios spre paşă. ion cr. iv 126.
holt! interj. Halte-lă! —(Transilv.) Stai pe loc! El atuncea strigă: hoit! C’aş m,ai fugi şi nu pot. marian, nu. 625, sevastos, N. 208/33. Hoit! Cine-i? Dar nu-i răspunde nime nici o vorbă, reteganul, p. II 71/28.
—	Din săseşte hoit (=germ. halt!), idem (cuvânt intrat din terminologia militară).
HOI/TEi vb. IV*, HOI.TEIÂŞ s. m. ^
8.	f	l T. holteiu.
HOLTKIESC, -EASCĂ adj.	I
HOLT£IEŞTE adv., HOITE1JIB S. f. ’
HOiTim s.m. Garpon, celibataire.—Bărbat tânăr neînsurat (creangă, gl.), flăcău până la însurătoare (vasiliu, c.), fraşcău (reteganul, p. ii 73/?s), cfr. burlac 1°, becher1, celibatar. Iar holteii cei cu părinţi să dea câte cinseci şi cinci de părale. neculce, let. ii 459/3. Carii vor fi holtei, să nu se supere cu birul, uricariul, ii 40/,*. Rădnic Şi-mon, holteiu, fecioru’ lui Fer Ioană, iorga, S. d. xii 248. Sânt holteiu şi n’am gând să mă însor.
C.	negruzzi, i 199. I-Iolteiu bătrân, id. I 109. Vere Sandule,... ai trăit tot holteiu. alecsandri, t. 1641, cfr. 330, 190. Se hotărîse să se însoare, că eră holteiu. ispirescu, l. 399, cfr. marian, na. 171. Eră holteiu cam stătut, reteganul, p. iv 29/20. Holteiu tomnatec. alecsandri, t. 873. || (Atributiv) Fecior holteiu = un băiat când a ieşit la joc sau a dat in „bere“. marian, nu. 5. Fechete Vasilie de Chelînţa, fecior holteiu. iorga, s. d. xiii 189. Este datină, când moare un fecior holteiu, ca să se adune mai multe fete mari... marian, î. 117. | P. anal. Borş-liolteiu = fără legume (marian, se. ii 3), numai cu ceapă, sare şi piper (pamfile, i. C. 192) s. cu puţine buruiene: mărar, pătrunjel, lobodă sau frunze de sfecle (h. i 107). ^ Holteiu de câne = câne fără stăpân. Presfirându-se slujbaşii... şi mergând prin sate ca nişte lupi flămânzi şi ca nişte holtei de câni leşinaţi, să fi văsuţ cinevă nemilostivirea lor şi ce făceă cu creştinii! dionisie ecles., c. 193.
[Şl: liolter s. m. LB., frâncu-candrea, m. 101, viciu, gl. | Diminutiv: holteiâş (holterăş LB.) s.m. Când eram holteiaş. jarnîk-bârseanu,d. 168, cfr. marian, î. 131. Tănăru’ holtiieş. vasiliu, C. 164. Dragostea deholteraş. viciu GL. | Adjectiv: hol-teiesc, -iăseă DICŢ. | Adverb: holteieşte (holte-reşte LB.) DICŢ. | Colectiv: holteime s. f. alexi. | Abstract: holteie (pronunţ, te-i-ie) s. f. = starea s. calitatea de holteiu. russo, s. Nerod acel ce laudă holteiia. c. negruzzi, i 74. Să pui capăt holteiei, alecsandri, t. 807. De pe vremea holteiei sale. sadoveanu, p. s. 158, cfr. marian, nu. 413, reteganul, p. ii 9/17, ch. 176. | Ve rb: holtei (holterl LB.) IV* = a trăi s. a petrece ea holteiu. Holteesc toată viaţa lor. marian, nu. 10. Spălă şi naf-rama mea, Care-am holteit cu ea. şez. ix 59, cfr.
v	64/30, vasiliu, C. 193.]
—	Din rut. liolţjai „om desfrânat, care se ţine numai de chefuri şi duce o viaţă dezordonată, haimana14. Cfr. TDRG.
hoiter s. m. (ş. d.) v. holteiu.
Hoi.iiitA s. f. v. hrubă şi hulub.
h©uum s. a. (Transilv.) Ridicătură de pământ de vreo */2 m între două holde, cfr. hat. jahresber. xix-xx 73. [Plur. -lummiP]
—	Din ung. halom „dâlm, grămadă11. Cfr. dubletul gâlmă.
HeiiTi s. f. v. holotă.
hohâltog s. a. = folomoc. (Predicativ) îşi a-dună giolgiul homâltoc. agârbiceanu, luc. iv 108. — Cfr. şomoltoc.
hosiân s. m. (Bot.) v. oman.
hojieâ/ s. m. (Bot.) Buruiană care creşte mai mică decât iarba-mare,dar cu frunzele ca ale scăiete-lui şi cu un fel de bobiţe galbene pe lujer. h. i 186.
—	Cfr. omeag.
homeopatie s. f. Homeopathie. — Sistem terapeutic în care boalele se tratează cu medicamente în cantităţi infinitezimale care ar fi producând, asupra unui individ sănătos, simptome analoage boalei de vindecat. [Pronunţ, -me-o-. | Familia: homeopatic), -ă adj.; homeopat s. m. = medic care tratează prin homeopatie.]
—	N. modern, din grec. o [moţ „asemenea11 şi ■ku6oţ „boală11.
howete s. m. v. nămete.
homnog, homnogiij s. m. v. hotnog.
hoho- v. omo-.
uokoăce s. f. plur. Cheveux longs ou touffus. — Păr mare, stufos: A luă de homoace = a apucă de păr (Vâlcea), zanne, p. ii 198.
homoc s. m. sing. Sabie. - Nisip. anon. car., cfr. HEM. 1661/,,. [Adjectiv: homocos, -oăsă = nisipos. anon. car.]
—	Din ung. homok, idem.
homogos, -oâsA adj. v. homoc.
HOMONiţĂ s. f. Monstre. — (Sălagiu) Namilă, mătahală. vaida.
HOWCÂf vb. IV. Branler. — (Munt.) A clătină, a hâţânâ: Această masă şchioapă se honcăe. Nu hon-căi masa! a. scriban, arhiva (1912) nr. 7.
—	Cfr. ung. hărikâdni „a se zbuciumă, a se agită grozav11, id. ib.
honcAxa vb. lVa refl. = hoi. viciu, gl.
hokdoâlă s. f. (Topogr.) Trou sur le penchant d’un coteau. — Gaură naturală pe coasta unui deal.
H.	xvii 176.
HONimĂi vb. IV(°) 1
honokăi.Xij s. m. > v. handră.
HONDRĂNI vb. IV* I
hondkoăcă s. f. (îmbrăc.) = atidroc, rochie.
H.	i 423.
HONDKOBOS, -OÂSĂadj. Răboteux. t- (Mold.) Aspru (opusul lui ne t e d). şez. iii 16/4, mat. folc. 1209.
hondsoc s. a. (îmbrăc.) v. androc.
HOHmtoHĂSi vb. IV* v. handră.
HOBiiPSl vb. IVa. Supporter. — A suferi, a su-
HONT
— 403 —
HOPORAT
portă. Să nu-l mai vas în ochii miei, că nu-l pot honipsl. caragiale, s. N. 57.
—	Din n.-grec x<uv'E“lu (aor. ixtuveooa), idem. A.
SCRIBAN, ARHIVA (1913) nr. 7-8.	-
hont s. a. (Băieş.) Chien. — (Munţii-apuseni) Roabă (de transportat, în mine), frâncu-candrea, M. 101, viciu, GL. [Plur.honturi? | Derivat: hontâr
8.	m. = băiaş care scoate piatra din baie. frâncu-candrea, m. 42.]
—	Din germ. Hund, idem. TDRG.
Hontaci interj. Clopin-clopant. — Cuvânt prin care arătăm că cinevâ şchioapătă când umblă. RĂ-DULESCC-CODIN, î.—Cfr. hodâc, hojmâc, şontâc.
honţăni vb. IV". Courir; travailler. —A alerga; a lucra, boceanu, gl. [Abstract: honţăneâlă s.f. = mers săltat; alergătură, muncă. Mergeă la hon-ţăneală. Nu ştiu când oiu mai isprăvi odată cu honţăneala asta! ib-.]
hontâr s. m. (Băieş.) v. hont.
honvei» s. m. (Armată) Territorial hongrois. — Soldat din miliţia teritorială ungară, cfr. schimbaş. în casarme la honvezi. mÂndrescu, l. p. 165/,,, cfr. mat. folc. 1013. [Şi: hdnved, honvid s. m. bud, P. P.]
—	Din ung. -honved, idem (propriu: apărare a patriei).
hop interj., adv., s. a.
I.	Interjecţie care întovărăşeşte:
1°. 0 săritură (peste o groapă, peste un şanţ) s. o săltare (la joc). Hop: vox saltantis. anon. car. Ia adu mâna, sco[a]l[ă], hop! Ai să sărim în galop ! pann, E. V 137. Bem, cântăm şi veselim,.. Şi sărim în hop şi’n trop. alecsandri, p. p. 384b/,. Nu sice hop până a nu intră, (s. sări) in joc! — nu te bucură înainte de a vedeâ sfârşitul, zanne, P. IV 403. || Adesea ca îndemn la joc, în chiuituri ardelene. Hop, leliţă lelişoară! jarnîk-bârseanu,
d.	42, cfr. 20. Hop aşă, mă! ib. 362, cfr. 370, doine, 79, 83, 109, etc. || Hop, hop! se exclamă către copii, când îi săltăm pe genunchi s. în braţe.
2°. 0 ridicare (a unei greutăţi mari). Plec a ridică de trei ori în sus pe oameni..., zicând hooop! la fiecare ridicătură. H. IV 67. || Hop! se zice copiilor când voim să se ridice de jos.
3°. O cădere, cfr. buf, poc ! Numai ce, hop! cade pe ea o cioară, şez. iii 187/,,.
Hop de- (s. într’)o parte = apucat, ţicnit, fără toate minţile, zanne, p. ii 581.
II.întrebuinţat	aproape adverbial. De-odată (pe nepregătite), hait, numai ce..., iată! Auzi nătărăii! pentru că mi-e drag să şed la vorbă, hop! li se nasare nu ştiu ce. C. negruzzi, iii 15/22. Ţi-arată dinţi frumoşi, Ochi aprinşi... Hop ! te scoate la covrigi. alecsandri, t. 145, cfr. contemporanul,
i	715. Gând soacra cea mare râde mai cu has, hop! îi atârnă şl ei în gât o traistă! sevastos, n. 331/,,. Unde-i bine, nu-i de mine; unde-i rău, hop şi eu! pamfile, J. II.
III.	Substantivat. 1°. Săritură (peste cevâ), salt. Trăsura face hopuri pe un amestec de bolovani. iorga, n. R. a. I 293. Nu-i făcut cu hopuri, nici cu jocuri. MÂNDRESCU, L. P. 116/25.
2°. (Cauza care pricinueşte săritura:) Ridicătură s. groapă în drum, peste care trăsura trebue să salte; ridicătură de pământ ca un prag (viciu, gl.). De-i vr’o carâtă închisă bine Cu o duducă şi un coconaş, Dămol [mână] la hopuri. alecsandri, t.
46.	Mergeam cu sania pe un drum plin de hopuri şi de viscolituri. sadoveanu, p. s. 27. Mergând noiînpasul cailor din hop înhop tot înainte... creangă, a. 128. Drumul cel mare e plin de ho-
puri în care se cufundă căruţa. Com. tofan. Am trecut peste multe hopuri. viciu, gl. || Pig. Piedecă, greutate, dificultate. Un mic hop mai e de trecut la bacalaureat, vlahuţă, ap. TDRG. Trecurăm cum trecurăm până aci, stăpâne; mai avem un hop. ispirescu, l. 6, cfr. jipescu, o. 101.
[Şi: (ad I-II; adesea în legătură cu onomatopeele zup, ţupa, lupa): hup! up! (este şl strigăt al vânătorilor, când se chiamă unul pe altul h. iii 17,
x	499, cfr. hep-hep). Slugile, văzând acest câne strein, unde ţi-l şi înflară de coadă şi de picioare, apoi cu dînsul hup! (= l-a aruncat) pe fereastră afară! ţichindeal, f. 199. Hup (=iată) şi altul! alecsandri, t. 356. Hup, zup, sup, D’abiă, mă duc! sevastos, n. 321/22, hopaî (se zice şi copiilor mici, când vrem să şadă jos. Com. i. grămadă). A zis hopa şi a sărit groapa, pann, p. v. ii 160. Ho...pa! la acum te văd şi eu că eşti voinică! creangă, p. 123. Opincă neroasă Joacă hopa prin casăP (= Pisica). păsculescu,L. P. 95. Hopa, hopalângă horn! marian, nu. 351. Hopa hopa c’a sis popa! id. na. 264. Hopa ţupa, ţupa lupa, Amândoi cântăm, c. negruzzi, iii 12/,5, cfr. alecsandri, t. 5. Hopa ţupa Danilache! Haide, taică, hopa ţupa! caragiale, S. 44/al. Hopa-ţupa pe podele, Că cişmele nu-s a mele. doine, 74. Hopa, ţupa cât ţine nunta! mat. folc. I 707, hupaî şez. v 100. Hupa ţupa, iac'aşâ! doine, 66/a. A şl picat De-ahupa, de-a ţupa. marian, sa. 279, (substantivat:) hiipa s. f. art.: numele unui danţ. H. xvi 373, liăpa! Hăpa’n sus! zanne, p.
ii	101, hdpai! Copacul cel gros are să pice hopai durai în balta cea mare. n. a. bogdan, ap. TDRG. Hopai ţupai! TDRG., hopaidâ! Opincă nerasă ho-paida prin casă? (= Mătura), păsculescu L. p. 89, * hopâc != tronc! huşti, ţuşti! ion cr. iii 219. | Diminutiv (ad III): hopurel s. a. Căte hopuri, ho-purile... şez. iii 181/4, hopiţa interj. = se zice copiilor când încep să se ridice în picioare. Com. i. pavelescu. I Verb: hopăl (hupăi LB.) IVa = (in-trans.) a face hop, a sări; a chiui, a strigă hop, (fact.) asăltâ;cfr. ţopăi. Hopăeşte, bade, bine, Că hâda e lângă tine. bugnariu, năs. Se duce’n sat după lapte. Mă miram ce săbăveă, Ea şedea şi-l ho-păiâ. şez. v 15. | Alt derivat:hopinăs.f. = ifopwă = asperitate. LB. H6pini=gropi mari pe şosea. n. rev. r. (1910) 86, gr. băn. (cu adjectivul) ho-pinos, -oâsă = cu ridicături, cu hopuri, cu asperităţi. LB. | Adjectiv: liopuros, -oâsâ = cu hopuri (III). Drumul... este foarte rău, hopuros şi osteni-cios. marian, tr. 334, (în poezia pop. şl) hopurât (hoporât), -ă (hopuroată) adj. şez. iii 181/s, păsculescu, L. P. 161, ION CR. III 106.]
—	Onomatopee, care se găseşte In cele mai multe limbi. (La desvoltarea înţelesului III a contribuit, poate, şî ung. hopor(j) „ridicătură11, hoporjas „cu asperităţi, hopuros").
hopa, hopâc, hopai interj. \	.
HOPĂi vb. IVa, hopaiwâ interj. / v' P*
hopĂie s. f. Flamme.—Flacără. Din copite schin-tei dând, Din gură hopaie lăsând (Descântec), mat. folc. 1602, cfr. 1593. [Şi: hopăiţâ s. f. (Plur. -iţi) Hopăiţide foc vărsă (Descântec).’ib. 1576, cfr. 1593, hopâriţă s. f. = flacără mare. vârcol, v., bobo-taie, vălvătaie) hopătâie s. f. = flacără mare care fâlfâe. POMPILIU, bih. 1011.]
—	Pare a fi o variantă a cuvântului văpaie, cfr. opaiţ.
hopâiţ s. a. v. opaiţ.
hopină 8. f., hopiţa interj, v. hop.
HOPiiEÂN s. a. v. oplean.
HOPOiflj s. a. v. pulioiu.
HOPOkât, -Â adj. v. hop.
HOPŞĂ
— 404 —
HORĂ
hopşă s. f. Viande ăecoupde en morceaux. —(Ardeal) Carne de vită, tăiată în bucăţi (de 1, 2... kg) care se dă in sat cât vrea să ia fiecare, viciu, Gl.
h6pşă s. f. = furcărie. Com. i. pavelescu.
HOFrBAT, -Ă adj., HOPCK^Ii s. a. \	.
h0pîjr6s, -oâsă adj.	/	'	1
hori Interjecţie care imită:
1°. Zgomotul produs prin vibrarea vălului palatin în timpul inspiraţiunii (mai rar a expiraţiunii), în somn, la unele persoane (mai ales când dorm cu gura deschisă). Noapte bună,... Fă hor, hor! alecsandri, t. 835.
2°. Zgomotul produs de porci când grohăe. Scroafa zice: hor, hor, hor! teodorescu, P. p. 349b.
^ Hor, hor, hor, Pentr’un topor —a. se certă pentru un lucru de nimic, fără noimă, zanne, p. v 635.
[Şl: hore! interj. (în ghicitori) pamfile, c. 31. | Verbe: horăi IV(a) = a hârcăi (1°), a respiră greu, cu	zgomot, pe	gât	(şez. ix 156) s. pe nas
(ION CR.	vi 30),	a horcăi	(ib. VII 181); a sforăi
(LB., alecsandri, t. 1760), a dormi dus, cu gura deschisă,	făcând	hor	hor	(CREANGĂ, GL.), cfr. a
suflă în	borş;	(mai	rar,	despre grungunitul po-
rumbului) Porumbul horăe. H. vi 105. A horăi boiereşte la moşie, alecsandri, t. 462, cfr. 204. Acufundat în pufuri, sălbatic horăeşti. C. negruzzi,
II	189/13, cfr. I 225, 252, CONTEMPORANUL, Iii 344. Soacra horăiă. creangă, p. 6, cfr. 132, 225, a. 15, SBIERA, p. 142/j, ŞEZ. II 47/s, 103/s, s3, 4„ (cu abstractul:) horăitură s.f. LB.; horcăi lVa=hârcâi (1°), a horăi; a sforăi. Ultimul suspin horcăit al unui asasinat, vlahuţă, d. 153. Să-mi horcăie,când i-oiu fi pus Pe piept genunchii amândoi, coşbuc, f. 142. Poliţaiul horcăe cu capul pe masă. caragiale, m. 281. Nu mai horcăiţi cu atâta poftă! jipescu, o. 83, cfr. ispirescu, l. 370, mera, b. 235. Ţiganul începu a horcăi, dând să cunoască că el a adormit, reteganul, p. i 76/sl,(cu abstractele:) horcălre s. f., horcăit s. a., horcăiâlă s. f., horcăituri s. f. Horcăitura în somn, ca o cântare pe nas. iord. golescu, ap. zanne, p. ix 183, (cu adjectivul verbal) horcăitor,-oare, (şi cu derivatul) horcăilă s. m. = unul care horcăe tare în somn. DDRF. | Variante: horcoi lVa=(impropriu)chio-răl. Maţele îi horcoiâ. pann, e. ii 49, horcoti IVa = a suflă greu, a-şi trage sufletul, iv horăi (Com. a. tomiac, LB.), a respira greu cu hârcâială în gât (şez'. IX 147), a hârcăi. [Bătrânul] vine horcotind. mândrescu, l. p. 119/j. O mătuşă cu guşă, Toată ziua horcoteşte... gorovei, c. 272. Noaptea, într’un târziu, băiatul începu a horcoti. contemporanul, Vi 293, (cu abstractul:) liorcoteâlă s. f. şez. v 99; liorcăni (horconi) IV<a) = a sforăi (despre om, când doarme, şi despre cal). Cfr. ion cr. v 280. După ce adormi, horcăneâ. gorjan, h. ii 32. începând să horcănească, par’că n’ar fi mai dormit. delavrancea, s. 245. începu a horconi ca şl omul care doarme dus. slavici, ap. DDRF. Calul aînceput a horcănl şi a se aruncâ în două picioare, id. ib. Calul horcăne. H. v 4. Nu horcănl ca morile! mat. folc. 1596, (cu abstractul) liorcăneâlă s. f. Răsună horcăneala sa până... gorjan, h. ii 32.]
—	Onomatopee înrudită cu hâr(c)âi (v.c.), care se găseşte şl la Slavi (cfr. rut. chorkaty „a vorbi răguşit11) şi la Unguri (horkanni, horholni, hor-tyanni „a sforăi (despre om şi cal)“, horkintanni „a-şi trage sufletul11).
hor f s. a. v. cor.
horă s. f. 1°. Danse, ronde paysanne. 2°. Air ou mâlodie de „horă“. 3°. Poesie populaire. 4°. Cou-ronne boreale. 5°. Cercle. 6°. Foin 6parpill6 pour sâ-cher. 7°. Chceur (d’eglise).
1°. Danţ naţional cu ritm domol; jucătorii se prind de mână, formând un cerc mare. Hora este de mai multe feluri: hora naţională (ion cr. i 155), moşnenilor (ib.), in bătaie (h. i 270, ii 290, pârvescu, C.), boierească (h.ii 33), ţigănească (ib.), înainte (ib.), înapoi (ib.), de doi (ib.), de la Câmpina (ib.), într’o parte (h. ii 312, cfr. sevastos, n. 281/26), a Plevnei(H. iii 38, pârvescu, C. 12), a Izvoranului (h. iv 285), a mirelui (ib), dreaptă (h. iv 159), în două părţi (ib., sevastos, n. 281 /J8, pârvescu, c.), a Grecilor (h.
v	294), ta re (h. v 421), mazilească (h. x 262), a gării (h. xi 203), de mână (h.xvi 14), domoală (ib.), iute (ib.), nouă (ib., h. iv 45, pamfile, j. iii 12, 14), (de) brâu (h.ii 276, xvi 14, sevastos, n. 281/,„ pamfile, j. ii 265,303), a Jianului (h. vii 158), a lui Cuza (h. iv 45, pârvescu, C.), săltată (ib.), de-a mână (sevastos, n. 281b),de la Bobeni(ib.), moldovenească (ib.), ’n dreapta (ib), ’n stânga (ib.), peste picior (ib.), ţesută (ib., pamfile, j.
iii	9), ţărănească (pamfile, j. ii 275), ţărancă (ib.), a Unirii (ib. 283), a lui Băluţă (ib. 272), a lui Livente (ib. 264), la pas (pamfile, j. i 289), repede (ib., pârvescu, C.), de la Bacău (pârvescu, C. 42), a Nuţii (muscel, 29, H. ix 205, 397), a miresei (h. ix 484, ION CR. I 155), etc. (cfr. numirile înşirate la muscel, 29). Toţi în hore saltă. barac, a. 81 • A să înveţe a jucâ polca şi a să uite hora. c. negruzzi, 1 299. Trei fecioare... în veselă horă uşoare săltă, alecsandri, p. 1 ISO. Toate fetele... ar fi voit să joace lângă el în horă. ispirescu, l. 185. La bordeiu cu crucea naltă... Joacă hora încheiată, alecsandri, p. p. 347/3. în hore jucau, teodorescu, p. p. 217, cfr. doine, 3/j, 194/1S, 200/a, bibicescu, p. p. 178, muscel, 29, jipescu,
0.	51, h. ii 65, 82, 120, 168, 257. A porni hora = a începe hora; a se prinde în horă (ispirescu,
1.	39) = a intră în horă. Dacă ai intrat în horă, trebue să joci! (pamfile, j. i) = dacă te-ai apucat de un lucru, trebue sămergi înainte. || P. ext. Danţ, joc. (în texte vechi, traducând pe grec. yop°z) Când se apropie de tabără, văzu... horile. biblia (1688) 63/a, cfr. 50. Dumineca viitoare... Să mergem în sat la horă! creangă, P. 163. Nu i-a venit rândul la horă = este încă copilă, zanne, p. iv 378. Duce(s. poartă Com. 1. pavelescu) hora = e flăcău de frunte, pamfile, j. i. A ieşi la horă = a aveâ vârsta potrivită spre a merge la joc. Com. 1. pavelescu. Te-ai gătit de horă ? = te-ai îmbrăcat cu hainele curate, de sărbătoare? ib.
2°. P. ext. Melodia s. cântecul ce se cântă la hore. Un fluier de doine şi altul de hore. eminescu, n. 5. îmi arde câte o horă ăin fluier, şez. iii 180/24. După ce se isprăvea cu masa,... se cântă „hora miresei“. marian, nu. 187. Hora-ăesgovelei = un fel de cântec de joc ce-1 cântă lăutarii după ce mireasa a fost îmbrobodită, id. ib. 712.
3°. (Prin Transilv. de nord, Maramureş şi Bihor şl subt formele hoară, ho(a)re) Cântec popular, mai ales de jale, doină; (pe alocuri) cântec scurt cu ascuţiş epigramatic, care, se strigă în cursul jocului, chiuitură, strigătură (marian, nu. 519, cfr. alecsandri, p. p. xii). Hore = cântec, cântec de jale (LB.), cântec, doină (pompiliu, bih. 1011), doină s. baladă (bud, p. p.), hore mare = cântec lung (ib.), orice soiu de poezie ce cântă poporul (vaida), cântec, doină, baladă; poporul din Maramureş nu face deosebire între baladă şi doină; cântecele mai lungi (baladele), de obiceiu le numeşte hori (sing. hore), cele mai mici (cântecele, doinele): hore şi dârlaiu; acest cuvânt din urmă, de regulă înseamnă „melodia". ţiplea, p. p. Zi, ţigane, horea mea. reteganul, ch. 74. La ce foc cântă de jele, C’a lui hoare nu mai mere. mândrescu, l. p. 16/3. Eu de mi-aş şti hori, De ăor mare m’aş topi; Dar cu gura hori îmi spui, Cu inima legi îmi pui (Transilv.). pop. ap. TDRG.
HORĂ
— 405 —
HORHĂI
4°. P. anal. (Astron.) Coroana boreală, otescu, ce. 19. Horă: un grup de stele. h. xi 390, xvm 309. Hora cu lăutarii in mijloc: o constelaţiune.
H.	xu 142.
5°. Pig. Roată, cerc, cearcăn. Luna erâ acum sus, înconjurată de o horă de aburi, sandu-aldea,
D.	N. 203. (Predicativ) în pădure născuiu, în pădure crescuiu, Acas’ dacă m’aduseră, Horă ’mpre-jur mi se puseră? {— Masa de'lemn). teodorescu, p. P. 234b.
6°. (Bran, In Transilv., Muscel) Fânul adunat (cu grebla) pe un loc de câţiva metri patraţi, în mijlocul căruia are să se clădească claia. Şi căpiţele se ,siripesc‘ în hore pentru ca să se usuce bine. Cfr. hori II.
7°. Naosul unei biserici, spaţiul cuprins intre pronaos (tindă) şi altar, având de o parte şi de alta sânurile (absidele) în care se află şl stranele cântăreţilor; p. ext. sânurile bisericii. Ziccălugării să fi fost făcut [Ştefan-vodă] şi sfeşnicele cele mari şi cele mici şi policandru şi hora, tot prisne de argint, neculce, let. ii 198/,. Cele două hori formate din extremităţile crucii... sânt deşerte şi fără de altare, conv. lit., ap. TDRG. [ P. ext. Puindu-i şi ceasnic sus în clopotniţă, făcându-i şl horă împrejur, mag. ist. ii 196/î0.
[Şi: f hoâră s. f. = horă, danţ. îmbe aceastea pornind o hoară. dosofteiu, v. s. 12, cfr. (în rimă) teodorescu, p. p. 248, hore, hoâre s. f. (ad 3°), hură s. f. h. xvi 23, graiul, i 16. | Diminutive: (ad l°-2») horiceâ, horişoâră s. f. Cântă-mi tu o horiceâ. ţiplea, p. p. 25, cfr. bibicescu, p. p.
320.la sculaţi, boieri, la joc Să vă fac d’o horişoâră.
H.	xi 308. ] Local: horişte (horîşte) s. f. = locul pe care se face o horă (6°) de fân. în horîştea căpiţelor, la podina stogului, i. ionescu, c. 110.]
—	Din bulg. horo (n.-grec. x°P°<0> idem.
h6ră f s. f. Viile. — (Grecism literar) Oraş. Au găsit cu cale ca să încungiure hora [e vorba de oraşul Iaşi] cu şanţ împrejur, e. kogălniceanu, let. iii 195/2S. Şi ceasornic de băteâ toate ceasurile zilei, de se auziă peste toată hora, id. ib. 174/a(i, cfr. 193/,8. împăratul Romanilor... trecând prin horele (tip.: horale) Ardealului, au venit şi la Braşov. i. văcărescu, ap. odobescu, i 269.
—	Din n.-grec. x“Pa l;oraş“.
horăi vb. IV<a> v. hor şi hori.
horăiţă s. f. Chemin. — (Sălagiu) Drum, stradă, uliţă. Calul bun... te duce şi te-aduce Şi-ţi poartă păcatele Pe toate horaiţele. marian, se. I 22. A umblă pe horaiţă = a umblă fără scop, bătând în lung şi in lat străzile. LB., vaida.
horătic s. a. sing. (Mold.; numai în expresia:) A-şi veni în horatic = a-şi veni în fire, a se restabili. ion cr. iii 377.
hobbA s. f. v. vorbă.
hobboi' s. a. v. vorbă şi horbota.
horbotă s. f. Dentelle. — (Mai ales în Mold.) Dantelă; cfr. bagatelă 2°. Horbotele, numite şi cipte (cipce, şpiţuri în Ardeal) se fac cu igliţa: ele se cos la marginile prosoapelor, la încheietura pernelor, la mânecile cămeşilor, etc. pamfile, i C. 319. Dantela va remânâ poate numele lucrărilor celor fine de acest soiu, pe când horbota va însemnă pe cele mai de rând. i. negruzzi, i 488. Boi coţi de orbote albe, faine (a. 1781). iorga, s. d. viii 7. 0 basmă de orbotfă] albă de gât. ib. 11. Horbote împletite, vlahuţă, d. 31. Câţi ochi frumoşi nu-şi pierd vederea în horbotă de-odăjdii sfinte, anghel,
i.	G. 49. Simţii pe obraz fluturarea horbotelor, sadoveanu, p. s. 170. Cămaşa (slavici, n. ii 273),
batista (n. rev. r. ii 225), prostire... cu horbotă (sevastos, n. 46/29). Un cot de horbotă, contemporanul, iiin 196. Plosca... are cănafl de piele şi falduri sau horbote tot de piele, pamfile, i. c. 171.
| Fîg. Buceciul care poartă un horbot lung de nori. alecsandri, p. ii 504. Păişul ţesut în or-botă sură. delavrancea, s. 60.
[Şi: (-{- hobot ii) horbot s. a., orbotă s. f. | Diminutiv: horboţlcă s. f. (plur. -ţele)= danteluţă. Feţele de perne, care constituescpodoaba zestrei, sânt legate prin horboţele. pamfile, i. c. 284. Mâneca [baschinei] e... terminată cu horboţică de casă. şez.
ix	44.]
—	Din pol. forbot, idem.
horbotăt, -Ă adj. v. înhorbotâ. horboţică s. f. v. horbotă.
HORBDRĂ s. f. (Bot.) v. volbură. horc i interj, v. hor.
HORCĂi vb. IV>a> v. hor şi horhăi. HORCĂIÂLĂ S. f., IIORCĂII.Ă S. m. \	.
HORCĂNEĂLÂ S. f, MORCĂNI vb. lV'a' /
HORCE6I s. m. plur. (Bot.) VarieW d’oignon.— (Mold.) Un fel de ceapă mică. şez. ii 24b/28. Cfr. arpagic, haşmă.
horciţă f s. f. (Bot.) Sernvi. — (Slavism) Muştar. De aţi aveă credinţă ca un grăunţ de horciţă, aţ[i] zice acestui munte: treci, şi are treace. varlaam, C. 263.
—	Dintr’o formă ruteană, corespunzând rus. gorcica, idem.
HORCO(îQÎvb.IVa, HORCOTEĂLĂ S. f. \ y j HORCOTÎ vb. IV*	/
hobdă s. f. v. ordie.
hordIu s. a. = hârdău, poloboc, ţiplea, p. p.
horoie s. f. v. ordie.
hordoa interj, v. hârdoâ. hore s. f. v. horă. horeăxă s. f. v. hori. houei.cĂ s. f. v. holercă.
hobîîţ s. a. (Pese.) Panier d’osier (de pecheur).
—	Coş mare de răchită în care se păstrează peştele viu (Com. antipa); se mai numeşte şi: juvelnio (dame, t. 125). [Şl: horez s. a.]
horez s. a. (Pese.) v. horeţ.
horghii>ăn s. şi adj. m. 1°. Homme de haide taille. 2°. Cilibataire.
1°. S. m. (Bucov.) Om înalt. Com. a. tomiac.
2°. Adj. m. (Nâsăud) Prunc horghidan = holteiu, junişan. viciu, gl.
horha adv. v. horhăi.
horhăi vb. rv<a>. Errer. — (Mai ales prin Mold. şi Bucov.) A umblă în neştire, a rătăci (creangă, gl.), a umblă fără rost (pamfile, j. ii), a umblă degeaba; a cătâ cevâ (prin întunerec) şi a nu găsi (şez. iii 16, com. A. tomiac), cfr. a orbecăi, a bâjbâi II 2°. Şi tot horhăind el când pe o cărare, când pe un drum părăsit... creangă, P. 201, cfr. A. 54. Să nu îmbiaţi... horhăind în colo şi’ncoace prin munţi, marian, t. 42. Am horhăit toată noaptea şi n’am putut nimeri acasă, aşă eră de întuneric. Com. g. tofan. Un ceas am horhăit până am dat unde şede avocatul. Com. G. nistor. îmbla pri-bag, horhăind în toate părţile, că nu ştia încotrd s’apuce. şez. viii 72.
[Şi: orliăi vb. IV<a>. Mergând el orhăind prin vâr-găuni de munţi şi colţi de piatră, ispirescu, ap.
HORHĂÎ AL Ă
- 406 —
HORN
TDRG., liorhoti vb. 1V“= a umblă fără nici un rost, la întâmplare: Nu ştiu ce tot horhoteşti pe acolo! ION cr. iii 376. | Abstracte: horhăît s. a. = umblet rătăcit, h. xvi 267, horhăiălă s. f. DDRP. | A d-verb: horha. Umblă horha = fără nici un rost. pamfile, a.]
—	Ofr. ung. horholni „streifen".
horhăiălă b. f. v. horhăî.
hobhoânk s. f. v. gorgună.
hobholâ vb. la. Se parer, s’enibellir. — (Transilv.) A se împodobi, a se chiti, a se înfrumuseţa. Nu te, bade, horholă, Gă cămeşa nu-i a ta, Gă-i din sat de căpătat, Mulţămeâ cui ţi o-a dat. bugnariu, năs. [Derivate: horholinăs. f.=femee cochetă, desfrânatâ, cocotă.. REV. CRIT. III 156. Mă-rită-te horholină, Nu şedeă fată bătrână, jarnîk-bârseanu, d. 449, h. xviii 91, cfr. ion cr. iii 281. A ta lege, horholină, Eu bătrân şi tu tânără! bibicescu, P. P. 191, cfr. RETEGANUL, TR. 181/6) (+ horhotl) horhotinâ s. f. Mărită-te, horhotină, Nu şedeă fată bătrână (explicat prin: „femeie groasă, urîtă, greoaie; se zice în batjocură şi despre fetele urlte, bătrâne, leneşe“). pamfile, c. ţ. 319.]
horholină s. f. v. horholă.
horhot s. a. Bruit. —Zgomot, pamfile, j. ii.
—	Onomatopee.
horhoti vb. IV8 v. horhăî.
HORHOTINÂ s. f. v. horholă.
hori vb.lVa.1.1°.Danser la danse nommde hora. 2°. Chanter ou jouer (des airs populaires). II. Rate-ler le foin (lâ oii l’on fera la meule).
I.1°.	Intrans. A jucâ hora. pamfile, j. i.
2°. Intrans. şi trans. (cu complementul horă s. doină). A cântă (din gură s. din fluier) o horă s. de horă (pamfile, j. i); (în Transilv.) a cântă de dor s. de jale (pompiliu, b. 40), a doini; spec. (Maramureş) a petrece la groapă pe un fecior s. pe o fată tânără cu cântece duioase (hori), cântate de fete tinere (ţiplea, p. p.). Iioria... tare bine „horeâ“ sau cântă din gură doinele... Moţilor, odobescu, iii 526/6, cfr. 553/24. Trecea păstoraşul... doinind şi horind, eminescu, N. 5. Hori-ţi, fată, horite, Că dacă te-i mărită Ai hori, Nu-i cuteză! marian, nu. 293. Horeşte de supărare, de drag. H. xviii 22. Ce horeşti şi chiueşti? bibicescu, p. p. 301, cfr. teodorescu, p. p. 84, doine, 191/,, 203/j, jarnîk-bârseanu, D. 253, RETEGANUL, TR. 51/3, 61/t6, 126/,, etc, mândrescu, l. p. 106/,5, rev. crit. iii 257. Pagubă c’am amorţit, Rămâi, mândruţ, nehorit. bud, p. p. 47. ||P. gener. (Maramureş, unde cântă = boci) A cântă, bud, p. p.
II.	Trans. (Bran, în Transilv., Muscel; complementul e fânul, otava, trifoiul) A strânge f&-nul, etc. în hore (6°); (complementul e căpiţa de fân) a risipi (siripl) căpiţele de fân în hore. în căpiţi, iarba după ce stă pftriă se usucă şi mai mult, apoi se horăşte la locul în care are să se clădească stogul, i. ionescu, c. 113, cfr. 108. Este silit să horească căpiţele, ib. 115. Când se uscă iarba pe brazde de dogoreala soarelui,... îndemnă pologarii, cărând pele m,ari la horitul clăiţelor. ionescu-bo-teni, S. N. 129.
[Şl: (ad ii) hori vb. lVa, (ad I 2°) horăi vb. IVa. Văd o dalbă de cătană Ce horăiâ şi chiuia; De cântecele lui, Pică frunza codrului, bibicescu, p. p. 301. | Derivat: horitor, -oâre adj., subst. (ad i 2°) Pân’ sfinţeşte sfântul soare Nu se află horitoare; Dacă soarele-a sfinţit, Horitoare s’au găsit, reteganul,tr. 79/20. | Abstracte (adesea concretizate; ad II): lioritui'â s. f. Adunătorii întorc fânul, apoi fac horituri, adecă îl adună în patrate, în mijlocul
cărora se vor face clăile (Muscel). Com. lacea, boreală s. f. Când eră pe isprăvite fânul din lioreală.. IONESCU-BOTENI, S. N. 92.]
—- Derivat din horă.
hohiceâ s. f. v. horă.
horilcă, horincă, horinoie s. f. v. holercă.
HORIŞOĂRĂ, HORfŞTE, HOKÎŞTK S. f. V. horă. horiu j- s. f. v. cor. horiskok(T) s. a. (ş. d.) v. orizont. horj s. a. v. horji.
horj s. m. (Topogr.) v. horşc.
horji vb. lVa. Frotter, gratter. Faire un canal ă l’ichandole. — A frecâ.bugnariu, năs. | Spec. A scobi şind(r)ilele. Şindrile nehorjite. DDRF. [Abstract: horjîre (horjîre) s. f. = frecare, frecătură, id. | Alte derivate: horj s. a. *= instrument cu care se curăţă unghiile boilor marian, horş s. a. = instrument pentru scobitul şindrilelor fr’âncu-CANDREA, m. 101, horjoc s. a. = mătură de pă-nuşe (= foi de cucuruz), cu care se curăţă hornul, numită şi şterţ; coada de la cociorbă (unealta cu care se scoate jăratecul din cuptor), viciu, gl..
—	Ofr. ung. horzsolni „a frecă“. Ofr. horţăi.
horjoc s. a. v. horji.
horlăngăr s. m. (Băieş.) v. holoangăr.
horii vb. IVa. Passer de main en main. — A umblâ din târg în târg, a trece din mână în mână. BUGNARIU, NĂS.
horlişte s. f. Endroit ştirile. — (Munţii-apuseni) Loc steril, frâncu-candrea, r. 53.
HORiiOru s. a. v. horn. hormeghe s. f. (ş. d.) v. varmeghe. hormos, hormoz s. a. v. hurmuz. Hoitsniuos adj. v. liolmuros. hokmijz s a. şi m. v. hurmuz.
horn s. a. 1°. Pârtie supârieure d’un poele (de paysan). 2°. (Tuyau de) cheminee, souche. 3°. Four. 4°. Grange en clayonnage pour serrer le mais. — (Mold. şi Transilv.)
1°. Partea (de zid) de-asupra vetrii ţărăneşti (sprijinită pe stâlpi) în care se prinde fumul spre a ieşi apoi pe coş; p. ext. şl alte părţi ale vetrii s. de lângă vatră; cfr. buduroiu (5°), buduleţ. Ne punem iarna pe lângă horn. c. negruzzi,
ii	57/2. Lângă horn toarce ne’ncetat 0 sprintenă fetica, alecsandri, P. ii 139. Sacul... U pun într’o căsoaie pe cuptior, după horn. creangă, p. 176, cfr. 5. Rachiul îl... lasă sâ steie... pe horn. marian, na. 4. A vorbit şi Ion după horn, că şi el e om! zanne, p. vi 160.
2°. Coş (pamfile, i. C. 235) prin care iese fumul, hogeac (h. ii 89), bageac (h. vii 425), fumar, buduroiu (4°), budureţ. Le-au eşitpeste toată ţara şl fumărit, de tot hornul cate doi ughi (= galbeni), neculce, let. ii 64/3. Măturătoriul de coşuri (hornuri), ţichindeal, f. 117. Lipsin-du-i... hornul, trebuiâ să-l înăduşască fumul, drăghici, r. 76. Maturatul hoarnelor. I. ionescu, p.
111.	Vântul şuieră prin hornuri, alecsandri, p.
II	8. Mândra... Ar fi bună dup’un domn, Dar cenuş’ ajunge ’n horn. jarnîk-bârseanu, d. 437. Când hueşte hornul, e semn că se strică vremea. şez. iii 149/u. Scrie cu cărbunele de pe horn = este începător la scris, scrie prost, zanne, p. v 586. Abiâ a ieşit din horn = e nevrâstnic. ib. iii
186,	cfr. h. ii 89, vii 425.
3°. (Ardeal) Cuptor de pâine, viciu, gl.
4°. (Sâlagiu) Coşar s. porumbar. Nu mai am nici un cucuruz în horn. ib.
[Plur. hornuri şi hoarne (cu noul singular:)
HORNĂ
— 407 —
HORVAT
lioâvnă s. f. H. X 161, şez. VI 91; hornă s. f. H.
iii	38. Horna e de cărămidă; ea îşi reazămă un colţ de vatră, printr’un pop de lemn, iar acuma este legată de o coardă a casei printr’o bară de fier; horna are mai multe prichiciuri pe care stau diferite obiecte, sub hornă se face mămăliga şi se fierb bucatele, pamfile, i. c. 406. Bâjbăi cu mâna pe brâul homei. N. rev. r. i 41. | Diminutiv: (< horn) horneţ s. a. = horn mic (bud, p. p.); locul pe unde iese fumul din sobă şi dă în ogeag (marian). Ninsese atâta, cât... abiâ horneţele mai sta în afară, sbiera, p. 250/29. Drăguţul ţi-e al-beneţ Ca şl gura la horneţ. bud, p. p. 56, (< ho(a)rnă) horneâţâ s. f. (urneâţă s. f. Oom. i. panţu) Volbura de fumee năvăleşte prin horneaţă... G. stoica, săm. iii 821. | Augmentativ: hornoiu s. a. = fumar economia 57, (cu disimilare : *hornonu y *horlonu) hor-loiu s. a. H. xi 365. Cade din coş sau horloiu funin-gină. calendariu (1814) 87/3, (Ban., Munt., Transilv. de sud) hurloiu (Ban. hurldt'm) = ţeava, tubul de la cuptor, care duce fumul în pod (viciu, GL.), hor ne tul care leagă hornul cu cuptorul (H. xvm 60). Această sobă mai are hurloaie în faţă, în care se preumblă fumul cald. manolescu, i. 59, urloiu s. a. = coş, horn (liuba, LB.); burlan (de tinicheâ prin care se conduce fumul în coş s. de fontă, olane, beton, etc. prin care se conduce apa); spec. (Ban., subt formele (h)urloh) o firidă, la casele vechi, cam de 60 cm de înaltă, din lăuntru in părete, cu o gaură de 30 cm care duce până afară şi prin care iese fumul: în hurloh se făceă foc de vreascuri ca să se lumineze casa (viciu, gl.), ursoaie, capră 14° (rev. crit. iii 86). Să aibă grije de şunci în urloiu. barac, t. 68. Am destupat wrloaiele sobei, caragiale, t. 147/10. [Cuiburile codobaturei] găurite ca nişte urloaie într’aceă coastă râpoasă. odobescu, I 140/9. în fruntea tinziie vatra cu căminul...; fumul de la, focul din vatră iese prin un urloiu larg. pitiş, şch. 107. Au adus apă cu urloaie, ca de două mile de loc de departe, mag. ist.
iv257/18, cfr. dionisie ecl. c. 175. |Nom. agent.: hornâr s. m.: cel ce curăţă coşurile, măturător de coşuri, coşar == (Braşov < urloiu) urloier, urlăier, hornăriţă s. f. = femeia homarului, marian. | Abstracte: liornăreălă s.f.=treabâ, ocupaţie grea şi cu necaz. şez. iii 16/6; hornărît s. a. (într'un document fals giurescu): Scriem... de globnici, de olăcari, de hornărit, să nu aibă treabă acolo, uricariul, vii 9/15.]
—	Din rut. horn „coş, vatră“.
HORNĂ S. f , HORNAR S. m.
HORNăkeAi.ă s. f., hornărIt s. a.
HORNĂRIŢĂ, HORNEÂŢĂ S. f.
HORN&Ţ, hornOiu s. a.
horodincă s. f. (Cor.) Danse payşanne. - Joc cu lăutari, la care jucătorii se ţin cu manile de braţ şi joacă, câte doi, înainte şi înapoi. H. x 378, cfr. xu 359, xiv 353, pamfile, j. ii 227, 262. Şi unde nu începe a chiul... şi a jucâ horodinca. creangă, p. 310, cfr. a. 52.
—	Din rut. horodjânka „orăşanoă" (deci: „danţ orăşenesc11).
horodrâgă subst. v. holodrâgâ.
horoiâc s. a. Cheminie mal faite. — Cuptor făcut r&u. Com. 'a. tomiac.
horo iu s. m. (Ornit.) = ciocănitoare.
—	Onomatopee?
horopsî vb. IV® v. oropsi.
horot^nii s. f. plur. v. oară2.
horovi vb. IVa v. vorovi.
Horp! interj. (Mold.) Zgomotul <je-l face cinevâ
când soarbe d.'ntr’odată şi repede. CREANGĂ, GL. Se-tilă, dând fundurile afară la câte o bute, horp Qţi-o sugeâ, dintr’o singură sorbitură, creangă, p. 261. [Verb: horpâi lVa=a sorbi cu zgomot, a mâncâ fără cuviinţă (Com. A. tomiac). Şi cărând cu atâtea linguri [copiii] Horpăiau mâncarea singuri, speranţă ap. TDRG., horpoti IVa = a bea ca un câne. BUGNARIU, NĂS. Şede’n drum şi horpoteşte. RETEGANUL, CH. 118. | Abstract: horpăiâlă s. f. şez.
i	85/32.]
—	Onomatopee (cfr. ung. TcOrpolni, horpogni „a sorbl“).
HORP Ai vb. lVa, HORPĂIĂI.Ă S. f. \	.
HORPOTI vb. IVa	/	V‘ n0rp-
horş s. a. v. horji.
Horşăf s. a. Compote de pruneaux. — Ciorbă de prune afumate s. de vişini; un fel de compot cu zeamă lungă; cfr. chisăliţă. Ciorbă de horşaf. piscupescu, o. 234, cfr. teodorescu, p. p. 124b.
—	Din turc. khoHsab, idem.
horşc s. m. (Topogr.) Ravin, gravier. — Râpă, pietriş. [Plur. horşti. | Şl horj s. m.] vârcol, v.
horstĂ s. f. Petit paquet de chanvre. — (Bucov., rutenism) Snop mic, mânuşă (de cânepă sau in). Am scos cincizeci de horste de cânepă de vară, le-am dus la topitoare şi cred că în trei săptămâni se vor ft topit. Com. tofan. [Plur. horste şi korstii.]
—	Din rut. horstB, idem.
horşti s. m. plur. (Bot.) Luzula maxima; luzula pilosa. — Plantă ierboasă cu frunzele păroase şi cu flori brune sau verzi, numită şl: mălaiul-cucului. panţu, pl. [Diminutiv: horştîţă s. f.: o plantă ca de 2 dm de înaltă, cu flori violete ; creşte pe fâneţe; se întrebuinţează In medicina pop.; rădăcina ei e veninoasă. Com. A. tomiac.]
horştîţă s. f. (Bot.) v. horşti.
horţăi vb. IV(al (Se) gratter. — A frecă cevâ, a scărpina, bugnariu, năs. Auzim pe’ntinsele fănaţe... o voce scârţiitoare... ca fi când cinevă ar horţăi c’un beţişor peste dinţii unui pieptene, marian, o.
ii	348. | Refl. A se scărpinâ tare şi zgomotos, cfr. ciorsăi. Com. G. nistor. — Cfr. horjl.
HORŢI vb. IVa. Deplacer qqch., sans en chcmger la position. — (Mold.) A mută cevâ din loc, fără a-i schimbâ poziţia, pamfile, j. ii.
[Şl: hortfre = schimbare bruscă da direcţie. Com. M. olmaz. | Adjectiv-adverb: horţiş, -ă = pieziş (Oom. A. tomiac), curmeziş (Com. i. corbu), de-a curmezişul. Adj . Are pe de amândouă laturile câte o dungă horfîşă de coloare albastră, marian, ins.
272.	Logica horţişă. russo, s. 116. Adv. Se uită horţiş la dînsul. sbiera, p. 177/3,. Şi mergea aşâ... horţiş. contemporanul, i 457. Oare ce se uită Vasile horţîş la mine ? Ce mergi horţîş şi nu mergi drept, ca oameniiP Com. tofan.]
HORŢiş adj., adv. v. horţi.
HORŢO» s. m. v. hoarţâ.
hortbm s. a. 1°. Proboscide. 2°. Pompe â in-cendie.
1°. -j- (Turcism literar) Trompă de elefant, pro-boscidă. Subt hortumul fitului a trăi mai bine a fi socoti, cantemir, ist. 364.
2°. Tulumbă, a. scriban, arhiva (a. 1912), nr. 7.
[Şi: (ad 2°) furtun s. a. id. ib.]
—	Din turc. hortum, idem.
horyât s. m. (ş. d.) v. Croat,
v. horn.
t. HOSÂNCÎ
— 408 —
HOTĂNÎ
hosânc# vb. 1V\ A se trudi (?) Când hi-ta ar şti condeiu, ţi-ar socoti iute şi curând d’ai să dai, d’ai să iei, nu ca acu, că moşmândeşti şi hosân-ceşti trei conace pân’ să scrii la răboj, jipescu, o. 118.
hoşbot s. a. Vase. — (La plur.) Hoşboturi = vase, precum: bărbinte, galeţi, etc. BUGNARIU, NĂS.
hoşcotJn, -A subst. v. hoancă1.
hosmas s. m. Nom de chien. — (Mold.) Nume de câne ciobănesc, dame, t. 181, H. iii 18.
-— Din numele turcesc Osman.
hoşmkie s. f. plur. v. hoşmuri.
hoşmoâgA s. f. Maison chetive, baraque. — Acaret prost (mai ales casă), pamfile, c.
hoşmuri s. f. plur. Viande de porc fumee. — (Transilv.) Cărnuri de porc puse la fum. VICIU, GL. Cfr. ciapături. [Şi: hoşmeie s. f. plur. pamfile, i. c. 55 ]
—	Din ung. (dial.) husmi „(feluri) de carne".
hospâ s. f. v. hoaspă.
hospî vb. lVa. Dormir toute la journee. — (Cu pronunţ dial.) Hospcesc — dorm dus, ziulica întreagă, stau a nu mă mai trezi, bugnariu, năs.
—	Cfr. hoaspă şi dospi.
hospodâb s. m. v. gospodar.
hospos, -oâsă adj. v. hoaspă.
hoşte s. f. plur. v. huşte.
HoşTiarA s. f. (ş. d.) v.’boştină.
hostoâpe s. a. plur. Besidu, marc. — Rămăşiţe, drojdii (Zagra). Com. I. CORBU. [Şi: (Mold.) hostopină s. f. (dial. hostochină) -=cominâ. ion cr.
iv	159. Turtele de oloiu, adecă hostochina de ma-laiu, de cânepă, de in,... ce rămân în teasc. I. ionescu, C. 2.] — Cfr. hoaspă, boştină (hoştină), huş te, boască.
HOSTOPiifĂ s. f. v. hostoape.
hostopoAcâ s. f. (Transilv.) Charretie de foin.
—	Furcitură, claie de fân. bugnariu, n.
hot s. a. Trompe en ecorce de saule. — (Comit. Târ-navei-raari) Bucium făcut din coajă de salcie. Cfr. hurgoiu, hurnoiu, dârlă, drâmboiu. viciu, gl. [Plur. hotwri?]
hot s. a. Morceau. — (Neamţu şi Putna) Bucată. mat. folc. 1209, şez. iii 16/».’
hot, hoaţa, subst. Voleur, voleuse, filou; mălin, rusi compere. Nom de chien, de jeu d’enfants et d’insecte.
1°. Persoană care fură (înlocuind aproape cu total pe vechiul) fur, cfr. bojogar, borfaş, coţ-car, găinar, potlogar. Hocs = latro, fur. anon. car. Gând ţi se va tâmplă... să pierzi... averea ta, au de hoţi au de altă întâmplare... mărgăritare (a. 1746) ap. TDRG. Hoţii şi ucigaşii (a. 1747) ap. GCR. ii 39/33. Qhiţă Hoţu’ (a. 1821). iorga, S. d. viii 145. Să află hoţi... La palaturile tale. barac, a. 25. Şi mă scoate, clacă poţi, Le prin mâni de pe la hoţi. jarnîk-bârseanu, d. 318. Armele hoţului, ib. 288. Te pradă hoţii. şez. Iii ll6/4. lese hoţ. ib. iii 121/14. Hoaţă ca o vulpoaică. ib.
iv	219/,. Hoţul jură Şi iarăşi fură. zanne, p. viii 601. Omul de hoţul de casă nu se poate feri. românul glumeţ 35/la. Hoţul are un păcat [că fură]
şi păgubaşul o mie [că bănueşte pe mulţi], pamfile, J. II. Hoţul neprins e negustor cinstit, id. j. i. || Spec. Hoţ de codru = tâlhar. Hoţ de cai. zanne, p. vi 203. || Nume de câne. dame, t. 181, h.
ii	3, 88, iii 18, 71, vii 6, xi 505, xviii 103. # De-a hoţii: un joc de copii, pamfile, j. i 286, ii 261, iii’5, teodorescu, p. p. 200b.
2°. (înţelesul original e adesea şters cu totul şi, fără a voi să afirmăm că cineva fură, li zicem hoţ, ca o mustrare uşoară, une-ori chiar ca o laudă, voind să arătăm că sântem încântaţi de calităţile lui, precum isteţime, şiretenie, etc.; mai ales la vocativ ori apoziţional, atributiv s. predicativ) Hoţule!
—	ştrengarule, hoţomane! pamfile, j. i. Hoţul de vesir... gorjan,’h. ii 155. Moţule, Măi hoţule! alecsandri, p. i 274. S’a pus la pândă hoaţa. contemporanul iii 292. Bada-i mare hoaţă; Poate satul tot să-l scoaţă Din sărit, coşbuc, b. 81. Baţă ăe baltă mi-eră Ştiă oţu’ d’a’notă. mat. folc. 51. Aoleo, măi hoţ de dor ! jarnîk-bârseanu, d. 93. Uite hoaţa ce făceă... vasiliu, C. 75. Iară hoaţa de moară... marian, se. i 35. Păcat de dragostea noastră, Că e lumea rea şi hoaţă, alecsandri, p. P. 278/3.
3°. (Entom.) Hoaţă: numele unei insecte cu mirosul urît, care se ţine prin locuinţele oamenilor. h. ix 122.
[Şl: oţ, oâţă. | Feminin şi: hoţoâică (şi ca nume de căţea dame, t. 181, şi eu înţelesul de: unealtă in formă de lingură, de obiceiu de trestie, cu care copiii fură poame. Com. i. pavelescu). O hoţoaică.de şerpoaică Pe mine m’a înşelat, mat. folc. 192. | Adjectiv: hoţesc, -eâscă. Să nu mai facă acele hoţeşti lucruri. mag. ist. i 30S/3. Cu hoţescul meşteşug... au adus pre feciorul lui Şărban. ib. ii 142/16. Lumea hoţească, şez. i llb/„. Neam hoţesc, zanne, p.iv 271; (substantivat subt forma feminină) hoţească s. f.: danţ ţărănesc, h. XI 290. | Adverbe: hoţeşte, (rar) hoţîş. Să ia pre Domn hoţeşte să-l ducă rob. mag. ist.
iv	58/31. Ne luaţi hoţeşte moşia, alecsandri, t. 1441. M’ai junghiat hoţeşte, teodorescu, p. p. 583b.
O	frunză de fag smunciâ Şi ’ntre buze o puneâ Şi sună hoţiş din ea. alecsandri, p. p. 208b/26. | Verb: hoţi IV“ = (intrans.) a duce viaţa de hoţ, cfr. haiduci; (rar, trans., absol.) a fură. Acei ce hoţesc... se dovedesc, gorjan, h. iv 60. Am furat şi am hoţit, pann, p. v. i 76. Toate câte le hoţiră. id. I 70. Hoţind ei amu cât au hoţit, li se urîse. sbiera, p. 266/3S. Coărene, voinicele, Spune tu Domniei mele, Mulţi creştini ai omorît Cât în ţară ai hoţit? alecsandri, p. p. 89b/,. Voi ştiţi să hoţiţi. teodorescu, p. P. 499b. Cu ărag vă voiu cinsti... Cât în codru voiu hoţi. jarnîk-bârseanu,
d.	289, cfr. sevastos, c. 326/n vasiliu, c. 64, MAT. folc. 190, şez. u 40/30, vii 57, (cu abstractul) hoţit s. a. Şi prin mintea ei trecu un gând amar: s’â apucat de hoţit, sandu-aldea, săm. ii 1072. Şi de-a fi dus la hoţit, Să-l aducă prigonit, marian, ins. 40. | Abstract: hoţie s. f. = meseria (H. II 118), ocupaţia hoţului; fapta săvârşită de hoţ, furtişag. Oţiilemele care am făcut (a.. 1729). iorga, s. D. xii 33. Hoţia este un meşteşug, ispirescu, l. 377. Hoţu ’nvaţă la hoţie şi beţivul la beţie, zanne, p. iii 473. | Colectiv: lioţime s. f. Şi hoţime multă de Unguri la munte se făcuse. mag. ist. ii 220/18.] Cfr. hoţoman.
hotăc s. a. v. otac.
hotâcâi vb. IV®. Boiter. — A şchiopătâ. Iacă vede pe diavolu’ cum umblă hotâcăină pe o cărare lătu-rinţă, ăus pe gânduri (Transilv.). marian, ins. 131.
—	Onomatopee. Cfr. şontâc, hodâc.
HOTÂsf vb. IV3. Travailler de ci de lâ. — A tre-bălul, a face câte cevâ pe lângă casă, a roboti, pamfile, a.
HOTAR
— 409 -
HOTĂRÎ
hotar s. a. I. 1®. Limite, borne. 2°. Frontiere. 3°. Limite, bout; fin. II. Propridte; region, contree,pays. Terrain minier exproprie. III. Decision.
I.	1°. Linie de demarcaţiune s. semn oare desparte o proprietate, moşie, un sat s. un oraş de altul. Astăzi, hotarele moşiilor mari sânt simple drumuri sau făşii înguste nelucrate, de lăţimea unei cărări, numite şi tarlale; când hotarul este arătat printr’un drum, se numeşte hictal. Hotarul unei mici proprietăţi se numeşte,după regiuni,hat, mezuină, dorjincă, mejă, căluşire, haşpor, răzor,mejdină, forgaşă. Cfr. pamfile, a. 23, 25. De va fi schimbat hotarul cându ş[i]-au sămănat sămânţa, atunce să-şi piarsă şi sămânţa şi arătura, pravila mold. ap. GCR. I 119/31. Oraşe cu ghotare largi, dosofteiu, ps. 263. Puneă hotar pământului dăruit culmele dealurilor. C. negruzzi, i 273. Hotarul satului, şez. ut 203/19. Cine sparge hotarele..., e păcat mare. ib. 100/18. f Piatră-hotar= piatră hotarnică. Cfr. pamfile a. 21-22. Au statornicit pietre-hotară, adecă: întâi au pus un stâlp în colţul dughenilor. uricariul, ii 15/8.
2°. Linie de demarcaţiune s. semn care desparte
0	ţară de alta, graniţă, frontieră. Ţara Mol-dovii, cu Nistrul să-i fie hotarul, neculce, let.
ii	337/,,, cfr. 84/13, 363/„. Gonaşii îi ajunseră tocmai când treceau hotarul, c. negruzzi, i 158. Toţi duşmanii or să piară Din hotară în hotară. eminescu, p. 163. îşi întinsese hotarele împărăţiei. ispirescu, l. 11. Peste hotar s. dincolo de hotar(e) = în ţară streină; spec. la Românii care locuesc în altă ţară. Vai! cu jale, cu amar Plânge el peste hotar, alecsandri, pvI 29. Badea mi-i peste hotar, hodoş, p. P. 46. între hotare = în regiunea unde se mărginea Muntenia cu Moldova. La Focşani, între hotară... şez. i 12b/10.
3°. Pig. Margine, limită, capăt, sfârşit. Pohtele Domnilor... n’au hotar. M. costin, let. i 277/19. Nu se puneă, ţenchiu sau hotar supărărilor, acsinte uricarul, let. ii 152/12. Ştiinţa lui nu trece a simţirilor hotară. konaki, p. 263. Omul trece neapărat printr’aceste două hotară ale vieţii, marcovici, c. 25/14. Nu se cade să pui hotar la cele’n somn visaite. pann, e. iv 9. Vină de pune cu-a ta iubire Durerii crude vectnic hotar. alecsandri, p.
1	152. Mânia grădinarului trecu orîce hotare, ispirescu, l. 152. Toate au un hotar în lume! zanne, p. iv 151. # Hotarul vederilor = orizont. Peste întinderile de la hotarul vederilor jucau valurile apei-morţilor. sandu-aldea, u. p. 57.
II.	(Din expresiuni ca: a călca hotarul, a ieşi din hotar, etc., s’a putut naşte p. ext.—ca şl la lat. fines s. la alb. sinuar — înţelesul de:) Locul mărginit de hotare, (deci:) moşie (pamfile, a. 16), proprietate (mare); regiune, ţinut, ţară. Ogor e făşia de moşie care e proprietatea unui om: o falce, două s. trei; la moşiile mari se zice hotar. Com. v. Carai-van. în comit. Mureş-Turda şi Bistriţa-Năsăud, hotar însemnează „câmp, teritoriu aparţinând unei comuni*, între hotare=limita dintre teritoriile diferitelor comune. mÂndrescu, ung. 166. O mutare arapcă dintr’acealea hotarăstrigă şigrăiiă. varlaam, c. 303. Lovesc toate hotarăle tale cu broaşte, biblia (1688)
44.	Le-au dat hotar şi olat Bugeacul. neculce, let. ii 197/0. Un boier cu 100000 de pogoane într’un hotar, eminescu, i. v. 16. Iar la ospăţ! Un râu de vin! Mai un hotar tot a fost plin De mese. coşbuc, b. 21. Toţi nelegiuiţii, ce-mi calcă hotarul, cad în robia mea. ispirescu, l. 42. Acum sântem în hotarul tatii, reteganul, p. iii 16/16. Mi-a pierit iarba’ntre văi Şi bucatele’n hotară. jarnîk-bârseanu, d. 369, cfr. doine, 25/10_, sevastos, C. 41/13, şez. iii 160b/25. || Spec. (Munţii-apuseni) Teritor de băi expropriat, frâncu-candrea, m. 42.
III.	f Hotărîre, pravilă. Şi-i eră hotarul şi derep-tariul de nu eşiiă din chilie, până nu cetiiâ, psăl-tirea toată, dosofteiu, v. S. 110m. De n'am feri ho-
tariul (glosa: pravila,) ne-ar hi dat şl scaunul său nouă. id. ib. 41,2. A pune hotar =a se hotărî. PusS hotar să nu mai mănânce măr. id. 199.
[Plur. -tare şi -tară.]
—	Din ung. hatâr „graniţă; ţinut“ (trecut şl in limbile slave subt formele hatar, <fi)hotar şi cu înţelesurile de „graniţa, ţinut, ţară, district, p’ăşune“. cfr. BERNEKER, SL. WB. 38(>)'
hotărî vb. IV8.1. 1°. Fixer la ligne de frontiere (d’une region ou d’un pays), delimiter. 2°. (Refl.) Mre limitrophe (de), confiner (ă,). II. 1°. Etablir, fixer. 2°. Destiner. 3°. Dâcider. 4°. Se terminer.
I.	Propriu. 1°. Trans. A pune hotar sau graniţă unei regiuni sau unei ţări, a hotărnici, a delimitâ. Hotarăle lor de la mare, marea cea mare va hotărî, biblia (1688) 164. Au trimes Turcii de au hotărit ţinutul Hotinului. neculce, let.ii396/15. Locul popuşoiului nu este hotărit la noi. I. ionescu, C. 63. Eu pe Vidra mi-am lăsat într’un codru depărtat, Hotărînd moşiile, alecsandri, p. p. 101b/3. Aveţi moşii de’mpărţit Au livezi de hotărît? Giu-GLEA-VÂLSAN, R. S. 4.
2°. Refl. A fi în hotar cu..., a se mărgini cu... Cetăţile celor ce se hotărăscu cu ei. biblia (1688) 338. Cării ţeri îi zic Leşii Slonca; se hotăreşte cu dînşii aceă ţeară. M. costin, let. i 220/10. Numai cu malurile Dunării, spre amiazăzi să hotărîiă. cantemir, hr. 66/,,. La Dorna unde se hotăresc Câmpulungenii cu Ardealul, acsinte uricarul, let.
ii	l52/38. Judeţul Putna se hotărăşte spre Apus şi cu Transilvania, i. ionescu, p. 12. Brazilia... despre Apus să hotărăşte cu Amazone. drăghici, R. 29. | P. ext. (despre stăpânitorii unor regiuni). A aveâ împărăţia lângă a lui... Elezvoiu să hotăra cu păgânul Dunaan. mineiul (1776) 1452/2.
II.	Pig. (nefiind vorba de o moşie, ţară, etc.)
1°. A stabili, a stipula, a fixa, a determină,' a defini; a dispune, a decretă. Dete mulţime de bani lui Vodă şi se hotărî mitropolit, zilot, cron. 74. Numărul... să fie mărginit, de odată hotărît în 20 indivizi, uricariul, iv 418/,4. Pământul hotărit de pravile, i. ionescu, C. 33. Ţinta hotărîtă de dînsa mai denainte. bălcescu, m. v. 3/22. (Gram.) La Români mai tare se hotăreaşte seau mărgineaşte lucrul punând articulu’ după nume. p. maior, ist. 243. Articolul nehotărît e „un, o“.
2°. A destină, a meni. Zilele mele ţie ţi le-am ho-tărît. beldiman, o. 64. S’a dus la locul hotărît spre locuinţa sa. drăghici, R. 53. Tu eşti zidit şi hotărît pentru o altă lume. MARCOVICI, D. 15/28. Pre dînsa boierii... o hotăriseră a fi soţie unui... Jolde.
c.	negruzzi, i 144. Antica mănăstire Snagovul... este hotărîtă de condica penală a ţării spre a servi ca loc de închisoare, odobescu, i 373. Are să lupte... până ce ajunge la locul ce i se hotăreşte. marian, î. 294. || Sp e c. f A destină morţii, a condamnă. Lwmoarte fu hotărît. pann, p. v. iii 116. Un fiu ce am... să-l las morţii hotărît. beldiman, o. 23. Cel ce pentru vinovăţie s’a hotărît morţii, poate să-şi facă diată. pravila (1814) 130. Or să mă hotărască la moarte. alecsandri, t. 609. Ca unul ce ar fi fost hotărît spre moarte, drăghici, r. 23. Sultanul se îngrijea Şi de moarte-l hotăreă,. alecsandri, p. p. 210/6. Doftorul a hotărît pe bolnav, polizu.
3°. A decide, a pune gând (LB.), a proiectă. (Absol.) Mintea... îşi dă sfat şi hotăreşte. konaki, p. 277. Noi toţi sântem hotărîţi. marcovici, d. 17. Femeia hotăreşte şi Satan împlineşte, alecsandri, t. 319. (De obiceiu, întregit prin să... s. a...) Au hotărît să facă această călătorie, drăghici, r. 154. O iubeşte şi... este hotărît a o luă. c. negruzzi, i
47,	cfr. 139. Hotărîră să mai facă o încercare. ISPIRESCU, L. 20. (Trans.) Le făgădui toate câte mai nainte prin soli le hotărîse. e. văcărescul, ist. 258/14. Cucoanele... hotăresc ceasul... de ducă. konaki, p. 294. | A fi deciziv s. hotăritor pentru...
HOTĂRÎ
- 410 -
HOTNOG
Poate lovirea aceasta [de suliţă] ar fi hotărît soartea lui Leo. beldiman, n. p. i 122. Ceea ce zici tu îmi hotăreşte soarta. EMINESCU, N. 62. | A rezolvi în mod deciziv. A hotărî întrebările controversate. maiorescu, CR. i 351. A hotărî o pricină. polizu. | (Pact.) A face pe cinevâ să se decidă, a-1 determina, a-1 convinge. Mintea la bine ne hotăreşte. konaki, p. 295. Ne hotărăşte a face binele. marcovici, C. 5. Şi fiind-că el e mai sărac de cât mine, l-am hotărît să primească leafa mea pe timpul cât m’o înlocui, brătescu-voineşti, l. d. 222. || Refl. A se decide, a luă o hotărîre. Fă în viaţă
o	minune Hotărîndu-te a-mi spune, alecsandri, p. i 211. Mă hotăresc a rămânefăj şi în viitor din ceata acelora... odobescu, ii 13/,3. S’a hotărît a se duce în toată lumea, creangă, p. 89. Se hotărî să-şi răzbune asupra împăratului, ispirescu, l. 31.
4° f Refl. A se termina, a se sfârşi (cu... s. în...). Cetăţile şi oraşele [Daţi]Zor,... se hotărăscu tot în slovele -Dava, cumu-i Gherghi-Dava, Deţi-Dava, Marţi-Dava, adecă Dava lui Gherghie, Dava lui Daţie... n. costin, let. i 58/24.
[Şl:,(în liter. modernă, greşit) hotărî. | Abstracte: hotărîre s. f. = (f) delimitare ; deciziune, rezolu-ţiune, şoroeire (şez. iii 88/,,) ; a luâ (s. a face, a veni la, f a pune) hotărîre = a (se) hotărî, a (se) decide, a luă o deciziune, a veni la convingerea s. concluzia...; (învechit) a încheia hotărîre = a decide ; cu hotărîre = hotărît, sigur, în mod neîndoios; (Jur.) hotărîre (judecătorească) = sentinţă; nehotărâre s. f. = nedeciziune, şovăire. Cea veache a Dachiiî hotărîre... curat să înţeleage să fie cuprins atâta loc cât astăzi ţine Olatul Temişvarului. cantemir, hr. 69/21. S’au întors acasă fără vreo hotărîre. drăghici, r. 144. Hotărîre de a nu vorbi rău de ceilalţi, marcovici, d. 10/,. Aceste adunări se convocau de Domn... pentru hotărîre de războiu sau pace. bălcescu, m. v. 9/,s. Pornesc ei la drum cu, hotărîrea să se judece, creangă, a. 146. N’a fost putinţă să-l întoarcă din hotarîrea sa. ispirescu, l. 3. Şi ai putut luă o asemenea sumeaţă hotărîrp ? c. negruzzi, i 45, cfr. creangă, p. 3. Au făcut hotărire pe Linţul să-l omoare. E. KOGĂLNICEANU, let. iii 257/,,. Hotărirea ce făcuse erâ foarte ră. drăghici, r. 163. călcâ hotărîrea ce am făcut de a spune adevărul. C. negruzzi, i 38. Au venit... în hotărîre... ca să strice toate acele ce... făcusă. drăghici, r. 162. Am pus hotărîre să mă lupt cu aşti eroi. pann, e. ii 4. Au adunat pre vlădicii şi arhimandriţii... să închee hotărire. c. NE-Gruzzi, i 226/,. Să ştie cu hotărîre că-i va da de soţie pe cea mai frumoasă muiere, ispirescu, u. 9/,. Judecătorul să cetească hotărîrea. pravila (1814) 6. Ilotărîrile judecătoreşti, maiorescu, l.
45.	Se grăbi a da hotărîrea (= condamnarea) de moarte, ispirescu, m. V. 7/,. [Moartjea a curmat zilele lui Persevs... de vreame ce hotărîrea cea înaltă (= providenţa) ...au voit. BELDIMAN, N. P. l 38, hotărît s. a. = (f) delimitare; (f) deciziune ; pe hotă-rîte = cu deciziunea. 35 lei... ar fi cheltuit ei la hotărît. uricariul, x 198/S0. Hotărîtul moşiilor, ib. ii 280/,. Auzind ea.. hotărîtu-i. pann, p. v. iii 40. Soldaţii... liberi la minte şi la inimă, ca omul pornit pe ho-tărîte să nu dea înapoi, zamfirescu, r. 222, f hotărîtură s. f. = delimitare ; (ceea ce s’a fixat printr’un) hotar ; hotărire, deciziune ; sentinţă. 0 livadă din marginea ce este în hotărîtura Ciocârlieştilor. uricariul, xxv 195/13. Să fie cumpărat o parte de moşie din hotărîtura lui Serghie. ib. xxn 469/c. Carte de hotărîtură. ib. ii 189. îndreptare a fiesce pricini de hotar ce va naşte, urmând hotăriturile întocmai după rânduiala divanului, ib. I 199/i4. Această hotărîtură de mult o aştept, iorga, s. d. VI 51. 0 hotărătură obştească. URICARIUL, II 218/33. | Adjective: hotărît,-ă — stabilit, fixat, determinat; menit, condamnat; decis, nehotârît,-ă = ne-decis, şovăitor; care nu te obligă la nimic, vag,
(ne)liotărîtor, -toâre = (ne)deciziv. Om hotărît — rezolut. DDRP. Păreri nestatornice şi nehotărîte. marcovici, d. 8/4. Nădejdi nehotărîte. id. ib. 3/2,. Mihaiu le dete drumul cu vorbe nehotărite. bălcescu, m. v. 436. Precum întru toate, postelnicul... erâ şi întru aceasta neotărit. C. negruzzi, i 71. Se vor bate pân’la unul, cu un chip hotărîtoriu. beldiman, tr. 409. Argumente nehotărîtoa/re; (cfr. ung. hată-ros, idem) hotărîş, -ă = care se hotărăşte (I 2°) cu..., care cade într’o mezuină, mărginaş, hotarnic (LB., vaida), limitrof. Erâ hotărîşi cu împerăţia Romanilor. p. maior, ist. 184. | Adverbe: hotărît (hotărîş vaida) = în chip sigur, precis, fără îndoială. Ca să se poată şti hotărît, care câtă pâne a mâncat... creangă, a. 147; (-j- de sigur) Ucigă-l crucea a fost, de hotărît. ionescu-boteni, s. n. 212.]
—	Derivat din hotar (cfr. ung. hatărozni „a delimita; a stabili, a determină; a decide11).
HOTĂRÎŞ, -Ă adj., adv. \	hotârî
HOTĂRÎTURĂ. f S. f. /	'
hotarnic, -Ă adj., subst. I. 1°. Limitrophe. 2°. Relatif aux frontieres. II. 1°. Arpenteur, geomhtre. 2°. Acte d’arpentage.
I.	Adj. 1°. (Rar) Care se hotărăşte (I 2°) cu..., mărginaş cu..., hotărîş.
2°. Care priveşte s. fixează hotarele unei moşii. Mărturie hotarnică=aet prin care se stabilesc, din oficiu, hotarele unei moşii. Facem înştiinţare cu această mărturie hotarnică. uricariul, ii 189. Mărturia hotarnică ce au dat la mâna prefectorilor. ib. 15/s. Piatră hotarnică = piatră-hotar, stâlp hotar uic: prin care se indică un hotar. TDRG.
II.	Substantivat. 1°. S. m. Persoană (oficială) însărcinată cu măsurarea moşiilor şi stabilirea hotarelor, geometru, (astăzi) inginer-hotarnic. Din poronca gospod, mă aflu rânduit hotarnic... URICARLUL xxi 322/4. S’au orânduit hotarnic pe şatrarul I. Ilieseu. ib. iii 21/8. Trimiţând... cu hotărnici ca să aleagă moşiia. zilot, cron. 83. Boier hotarnic = boier însărcinat a stabili hotarele. 24 dă boieri hotărnici (a. 1781). iorga, S. d. i 236.
2°. S. f. (prescurtat din mărturie hotarnică URICARIUL, ii 15/5). Este statornicit acel colţ cu hotarnică din anii 7263. ib. 15/,,. Puind şi petre-hotară cum mai pre larg arată hotarnica. ib. v 322/s, cfr.
iv	92/,. ITotarnicăla târgul Bârladului (1752). iorga, s. d. vi 45, cfr. 9.
[Yerb: (h)otărnici IVa=a pune hotar, a (se) hotărî (I), a delimita (o moşie s. o regiune). Fata se furişă în grădină, alunecând uşoară pe lângă gardul de stuf, ce hotărniceâ proprietatea lui Crivăţ. sandu, d. n. 184. | Abstract: (h)otărnicle s. f. = stabilirea, fixarea (din oficiu a) hotarelor unei moşii, delimitare. Când se face otărnicie, să fie de faţă toţi vecinii cu toate scrisorile lor. pravila ipsil. ap. TDRG. Hotărnicia săvârşită... priveşte raiaua Giurgiului, iorga, ch. i. ii 101.]
—	Derivat din hotar, prin suf. -nic.
hot iii. s. a. v. otel.
HOŢESC, -EÂSCĂ adj.	\	w
hoţeşte adv., hoţi vb. IVa / '
hotîc s. a. (Agric.) v. otic.
hoţie, hoţime s. f. v. hoţ.
HOTS(>(< s. m. (Mii.) I. 2°. Chef militaire. 2°. Lieutenant. II. 1°. Officier commandant centhom-mes. 2°. Homme mechant.
I.	(Transilv.) 1°. f Comandant al oştirilor. Domn de steag [— chevalier banneret] şi vestit viteadz Ghesti Freanţi (Geszty Perencz), alesu hotnogiu Ardeiului şi Ţărîei-ungureşti. palia (a. 1582) ap. GCR. I 37.
2°. Hodnogiu = locotenent. LB. Căpitanului Mai-lat i-am dat gioldoşi împrotiva oamenilor crăiesei
HOTNOGIU
— 411 —
HRAM
Isdbelei, ai cărora hotnogi au fost... şincai, hr.
ii	180/34.
II.	(Mold.) 1. f Comandant peste o sută de oameni (instituţia aceasta s’a introdus la noi pe la sfârşitul sec. XVI bogdan, O. 420), sutaş, sotnic, bu-lucbaşă. Erâ svântul Loghi-r/, hotnog pre aceă sută. varlaam, c. 127, cfr. 51,„ 229,a. Au împărţit oştii sale steaguri, şi au pus hotnogi şi căpitani, ureche, let. I 118/,,, cfr. (hoănogi) şincai, hr. ii 34. Pre mulţi din câpitenii, căpitani, hotnogi. neculce, let.
ii	218/a9.100 [oameni] sub hotnogi, şutaşi sau buluc-başi. uricariul, xxji 432/10, cfr. bălcescu, m. v. 644. Hotnogi... comandă călăraşii, alecsandri, p. ii 220. Biv-hotnog = fost hotnog. Mihălachi biv-hot-nog. uricariul, xxiii 380/s. Cinstită cartea Mării Tale, domnule Zăicul Andraş, biv-hognoghi[u]. IORGA, S. d. XII 221. II La varlaam, C. II 58,2 găsim explicaţia greşită: Ceata ce se chemă tironi, adecă cum zicem noi hoţnogii (lat. tiro,-onem = soldat tânăr, recrut). La iorga, s. d. xiii 111 e vorba de un Dimitrie Danci, hodnogi[u] la pean-sion.
2°. (Astăzi) Hotnogiu — om rău Ia inimă, şez,
iii	16.
[Şi: f otndg s. m. JupAnului Gheorghie otnogu. iorga, s. d.xii 236; ho tntfgia (Braşov, 1755) iorga, S. d. I 307, f hognoghiu, hodnogiu, homnogiu s. m. = locotenent, vaida (formele hodnegiu şincai, hr.
ii	301/10 şi hodnigiu ib. 301/a sânt greşeli de tipar), j Feminin: f hodnogîţă s. f. = soţia hotnogului. Zamfira Betleni, hodnogiţă (a. 1799). iorga, s. d. xii 129, (aceeaşi persoană e numită în acelaşi document hodnogeală, probabil, greşit pentru hodno-geăsăj.]
—	Din ung. hadnagy „comandant al oştirilor în războiu, (sub)locotenent“.
hotnogiu s. m. v. hotnog.
HOŢOÂICĂ S. f. V. hoţ.
HOTois s. f. Trudă? în sfârşit după multă hotoană, ajunseră la casa băbârcii. mera, b. 112.
HOţ'OiiÂN, -Ă subst. Voleur, voleuse, fllou; mălin, rusi compare. — Hoţ mare, ştrengar mare. Şi împreunătofi hoţomanii, zilot, cron. 350. Marţafoi pornici (sic!) spre rele şi de faţă hoţomani, pann, p. v. I 62. Ia m’am bătut c’un ţăran C’un ţăran, c’un hoţoman, marian, sa. 175. Ortomane, Hoţomane! alecsandri, P. P. llb/lt. Şi de inimi hoţoman, teodorescu, p. P. 322b. Numai că hoţomanul de Pavăl mi-a făcut-o. creangă, a. 112. Ieşi d’acolo, hoţo-manule! ispirescu, l. 45, cfr. 337. Hoţomana de căprioară, id. ib. 289. Cât pe ce de nu ne-a ucis, hoţomanul, contemporanul, iii 829. „Hoţomane“ îl făceă. şez. iv 133/14. [Vocativ: -mane şi -ma-nule! | Feminin şi: hoţomâncă s. f. TDRG. ] Abstract: hoţomănie s.f. Aleşi dintre corifeii ciocoismului şi ai hoţomăniilor bucureştene de pe atunci. filimon,ap.TDRG. | Adverb: hoţomăneşte. Şi’nce-peă De mi-şi vâsleă ’Ntăia oară voiniceşte, A doua hoţomăneşte. teodorescu. p. p. 570.]
—	Pare a fi derivat	din	hoţ.
HOŢOMÂNCĂ S. f.	1
hoţomăneşte adv.	J.	v.	hoţoman.
HOŢOMĂNIE S. f.	J
hotboăpă s. f. (ş. d.) v. hârtop.
hotbocoIi s. a. Vacarme. — Vuiet, larmă. Com. a. tomiac, cfr. gorovei, c. 33, 125.
hotropos, -oâsă adj. Raboteux. — Hopuros. weigand, b. b. 96.
—	în loc de hârtopos (din hârtop).
hotrc, -ă f subst. (ş. d.) v. votru.
hozâte s. f. plur. Ejfets ou outils appartencmt ă qqn.—(Transilv.) Lucrurile (hainele) cuivâ, spec. uneltele măiestrului (sima, m.), obiecte, lucruri, unelte de casă (viciu, gl.), calabalâc, bagaj: Rău mă doare maică ’n spate De puşcă şi de hozate. mÂndrescu,
l.	p. 34/2l. Cfr. treancote, catrafuse.
hozmoz s. a. v. hurmuz.
hoston s. a. Pat cu picioarele prelungite în sus, formând un baldachin (Comit. Făgăraşului), viciu, GL. [Plur. -zunuri]
HRĂB&TE s. m. (Ornit.) v. vrabie.
HRABOL adj. m. v. hrăbor.
hrăbor, -oÂRĂf adj., adv. Vaillant,courageux, fort. — Adj. Viteaz, curajos, bărbat; tare, voinic. Hrebor — audax. anon. car. Bărbaţi buni eşiră... şi alţi mulţi viteaji hrăbori de se loviră de făţiş cu Grecii, moxa, 353/10. E mai hrăboară urîciunea şi pizma. id. 399. Viteaz şi hrăbor. dionisie, c.
180.	înţelepţi şi hrabori viteaji Machedoneani. alexandria, 114.||Adv. Hrebor = audacter. anon. car. [Şl: hrăbor, -ăadj. dosofteiu, ap. TDRG.; (cu di-similare) hrabol adj. m. Dragii miei viteaji hra-boli Machedoneani. alexandria, 166. Cal neînvăţat şi hrabol. ib. 16, (azi, prin Ungaria) liârăbor, -ă = sănătos (LB.), sprintenel, vioiu (mai ales despre copii pompiliu, bih. 1011). Numai cu una cu două, hrana pentru o sută de copii hărăbori nu se câştigă! slavici, ap. TDRG. | Verb: f hrăbori IV® refl.=a se îmbărbăta, llrăboriţi-vă şi învârtoşaţi-vă inema voastră toţi upovăitorii în Domnul, coresi, ps. 76 (=îmbărbătaţi-vă psalt. sch.). Hreboresc =conforto, hreboresku-md=cojiîortor. anon. car. | Abstract: f hrăborie s. f. = vitejie, bărbăţie, curaj (anon. car.), tărie. Domnul... învăţă mâinile meale în hrăborie. coresi, ps. 389. Cu tărie şi cu hrăborie... să ne potrivim lor. id. e. 76, cfr. 69. Se întoarseră cu mare hrăborie asupra lui Mihaiu. mag. ist. iv 290/23, cfr. 282/27. Svedu s’a întărâtat tare şi cu hrăborie mare vine asupra Petresbur-gului. dionisie, C. 164, cfr. 170.]
—	Din paleosl. chrahiirii (bulg. hrâb'i.r), idem.
hrăbor* tvb. IVa refl. ) hrăbor
HRĂBOItiE + S. f.	/
hraiţă s. î. v. hraiu.
hraic s. a. Grande maison vide. — Casă mare şi goală. şez. Iii 16/13. [Plur. hraiuri. | Derivat: hrâiţă s. f. = casă, odaie, clădire mare. pamfile, a.]
—	Cfr. vraişte.
hram s. a. (Bis.) 1°. Eglise consacree A un saint. 2°. Patron d’une eglise. 3°. Anniversaire d’une fete patronale.
1°. Biserică, în raport cu patronul ei. Au săvârşit Măria-sa mănăstirea ce se chiamă Mamul den sud Vâlcea, care este hramul celui dintru sfinţi părintele nostru Nicolae. mag. ist. ii 330/,,. Această mănăstire mare, hramul Sântei Treimi, fu zidită din jos de Bucureşti bălcescu, ap. TDRG.
2°. P. ext. Patronul unei biserici. Fiecare biserică, când se sfinţeşte, se pune subt scutul vreunui sfânt sau misteriu al legii creştine, numit hram. encicl. r. Biserica are 2 hramuri. I. ionescu, p. 455. Şi sfinţi de hram Şi mucenici, coşbuc, b. 106. Sfântul Nicolai... hramul bisericii din Humuleşti. CREANGĂ, a. 3, cfr. ISPIRESCU, M. V. 7/13.
3°. Serbarea patronului bisericii în oficiul divin. Stihiile hramului, mineiul (1766) 67. || P. ext. Serbare populară în ziua patronului bisericesc din localitate, cfr. chirvaiu. Când este hramul vreunii mănăstiri, gheorgachi, let. iii 310/,4. Mulţă-mesc sfântului Dimitrie... al cărui hram se pră-
HRAM
— 412 —
HRĂNI
znueşte la biserica ce noi i-am făcut. C. negruzzi,
i	147. Să-i duci.. în toate părţile, pe la hramuri. CREANGĂ, P. 109.
[Plur. hramuri.]
—	Din paleosl. hramt, idem.
hram s. a. Couverture. — (Turcism) învălitoare de pat. Lucruri de mână, adică: cusuturi, hramuri, chilimuri, uricariul, vii 133/00. în odaia aceea au aflat hram aşternut peste rogojini, beldiman, ap. ŞIO. [Plur. hramuri. | Şl: hrâmă s. f. 0 masă pe a cării învălitoare de hramă sta aşezată... pe-cetia. odobescu, ap. TDRG-, hream s. a. Aşternuturi de hreamuri. sevastos, n. 51/,9.]
—	Din turc. ikram „covor“.
hbasiă s. f. v. hram2, maramă şi cramă.
hranA s. f. 1°. Nourriture. 2°. Sol qui produit. la nourriture. 3°. Occupation, profession qui fait vivre. 4°. Frein.
1°. Nutriment: mâncare, bucate, alimente (la om), nutreţ (laviţe). Cfr. vipt, pişte, merinde. Hrăni = frumentum, alimentum. anon. car. Deci rogu voi să luaţi hrană. COD. vor. 92/,, ( = bucate N. testament 1648; de mâncat biblia 1688). împărţiiă ghrană văduvelor, dosofteiu, v. s. 223, cfr. cantemir, ist. 191. Erâ norocul la sporul hranei, că eră belşug de toate în silele lui. neculce, let. ii 274/î5. Un dobitoc nu ştie că omul l-au pus pe hrană, konaki, p. 292. Hrana verde de peimaşuri. I. ionescu, C. 1. Câştig hrana in dureri, alexandrescu, m. 22. De hrană-ţi voiu aduce, alecsandri, p. i 205. A dat drumeţei un corn de prescure şi un păhăruţ de vin, ca să-i fiepentru hrană, la drum. creangă, p. 91. Rădăcini şi alte verdeţuri... pentru, hrană. ispirescu, l. 190. De cât roabă Turcilor, Mai bine hrană peştilor, jarnîk-bârseanu, d. 496. Furnica-şi strânge hrană De cu vară pentru iarna, zanne, p. i 462. || Fig. Duhovnicească hrană a credincioşilor. biblia (I688)i>r. 8/39. O carte...pentru a aprinde nişte creieri superstiţioşi dispuşi la o asemenea hrană, eminescu, n. 45. Pământ (s. loc) de hrană = pământ arabil (h. iii 144), pământ lucrat (h. iv 132). Vrând „un loc de hrană“ pe Vasluieţ (a 1761). iorga, s. d. vi 61. | (Bot.) Hrana-vacei = Spergula arvensis: plantă ierboasă cu florile albe. panţu, pl.
2°. (Scurtat din pământ de hrană) Locul după care se poate hrăni cinevâ (s. recoltă?). Şi să strice toată hrana lui (a. 1669-1671). cipariu, arh. 537.
3°. Fig. (Rar) Ocupaţiune, profesiune de pe urma căreia se întreţine, trăeşte cinevâ, cfr. pâne. Mulţi [dintre tâlhari] s’au lăsat de acea hrană şi s’au făcut oameni buni. N. costin, let. ii 41/23.
4°. f (Slavonism) Pază, frâu (fig.). Puşu rostului mieu hrană. CORESI, PS. 102, psal. sch. 121. Cfr. hrăni 7°.
[Plur. (rar): hrăni, (mai vechiu) hrane. \ Şl: hă-rână (harână, hârânâ, arănă Olt. TDRG.) s. f. (însemnează, prin Ardeal, şi „secară11 LB., H. xviii 102, viciu, GL., jahresber. iv 325). Hârana peştilor. frâncu-candrea, m. 233. Umblând să-şi facă hărana lui... (Vâlcea), graiul, i 45. | Diminutiv (în poezia pop ): hrănuţă s. f. Hrănuţa peştilor. GRAIUL, II 41, ţiplea, P. p., hrăniceâ s. f. ap. TDRG.
| Adjective: hrăoâciu, -e = mâncăcios (LB.); care mănâncă bine şi îi prieşte hrana, pune carne pe el (Braşov); spec. (Agric.) cel s. cea care nutreşte batoza cu bucate (TDRG.) — (în înţelesul dintâi) hărănâtic, -ă, (în înţelesul din urmă) hrănâr s. m. (TDRG.). Hrănaci sântem cu dobitocul. (= ne agonisim pânea din păstorit) biblia (1688) 36. Vaca poate fi: plăpândă, sperioasă... hrănace. DAME, T.
29.	îi băiat hrănaciu: zanne, p. iii 576. Copila Domnica afiându-se la câmp ca hrănace la o batoză ... TDRG. Vită hăranatică. rădulescu-codin.]
—	Din paleosl. (bulg., sârb.) clirana, idem.
hkĂnâciu, -k adj., hbănâr s. m. v. hrană.
hrânghkl s. m. (Bis.) v. arhanghel.
hrăni vb. IVa. 1°. (Se) nourrir; (s’)entretenir, elever. 2°. Jouir. 3°. Alimenter. 4°. Engraisser. 5°. (En parlant de vin) Devenir fort. 6°. Se rassasier, en avoir assez. 7°, Preserver, garder, proUger.
1°. Trans. (Complementul e o fiinţă; hrana se arată prin prep. cu) A da cuivâ de mâncare, a în-treţineâ viaţa cuivâ prin alimente, a-1 nutri; p. ext. a pur’tâ cheltuielile necesare pentru traiul cuivâ, a Intreţineâ pe cinevă, a creşte (copiii). Sânt Jidovin... hrănitu întru aceasta cetate, cod. vor. 37 (=crescut n. testament 1648, biblia 1688). Căutaţi spre pasărih ceriului... tatăl vostru den ceriu hrăneşte eale. tetraev. ap. GCR. i 8*/24.
O	ghrăniiă îngerul lui D [u]mn[e] său. dosofteiu, v. s. 138. Să lăcuiască pre pământ şi să hrănească pre dînsul. biblia (1688) 25. Douăzeci de mii de oaste să erneze ţara şi'să o hrănească, neculce, let. ii 450/24. Dărâmarea copacilor ce se făceâ până acumspre a-şi hrăni dobitoacele, uricariul, iv 47/24. Bărbatul hrăniă ţiitoare. caragea, l. 48/,,. Au doar Dumnezeu muncit-au numai ca să te hrănească? konaki, p. 290. Un paingăn... hrănindu-l cu muşte, drăghici, R. 80. îl voiu hrăni cu miez de nucă. eminescu, n. 27. Să-mi lai copilaşii... şi să-i hrăneşti, creangă, p. 289. N’are cine să mă hrănească ca el. ispirescu, l. 15. Murgul şi-l hrăneşte. jarnîk-bârseanu, d. 286, cfr. păsculescu,
l.	p. 51. Cine purcei hrăneşte, porci va aveâ! zanne, p. I 627. || Fig. A nutri, a întreţinea. Să nu hrănească vrajba în inima lui. antim, p. 171. Hrănea în inima ei o dragoste tăinuită, beldiman, n. p. ii 11. Unirea Ce le hrăneă curajul... din inimi, a lipsit, alexandrescu, m. 32. Inima hrăneşte o tainică dorinţă, alecsandri, p. i 133. în mintea-i hrăneşte deşănţate chimere. i. negruzzi, vi 257. Doru-i... creşteă, de presimţiri hrănit, coşbuc, f.
158.	Hrănind... o singură conştiinţă, aceea a datoriei de împlinit, zamfirescu, r. 236. || Refl. A se nutri, a se întreţineâ, a trăi. împărţi ocine den pământ oamenilor să se hrănească, moxa, 356. Oamenii sânt păstori... ce să hrănescu cu dobitocul (= trăesc din păstorit), biblia (1688) 36. Şăd prin satele boiereşti şi se hrănesc pe moşiile lor. E. kogălniceanu, let. iii 220/,s. Să fie volnici a cosi, a ară şi a se hrăni pe locul şi pe ţarina Sucevei. uricariul, xx 134, cfr. x 117/2S. Hrănindu-se numai cu poame, drăghici, R. 140. Nu mă hrănisem de cât cu borş de puiu. C. negruzzi, i 220. Numai cu vaci mă hrănesc (= trăesc din venitul ce l-am de la ele), conv. lit. xliv, i 655, cfr. ispirescu, l. 160. Să laşi lingura pe blid Şi pita lângă cuţit Şi să zici că te-ai hrănit! reteganul, tr. 140/,3. Te-aş întrebă... Cu ce hrană te hrăneşti? alecsandri, P. p. 314/3. A se hrăni cu vânt = a nu aveâ ce mâncâ. zanne, p. iii 577. || Fig. A se întreţineâ, a trăi, a-şi face iluzii. Mă hrăneam cu zadarnica nădejde, marcovici, c. 16/4, cfr. c. negruzzi, i 248.
2°. f Spec. (Jur.) A luâ folosul de la o avere. De vreame-ce Petru... şi-au lăsat avuţiia lui Pavel să se hrănească câtăva vreame şi atuncea să o moştenească loan... pravila mold. 28,2.
3°. P. anal. A hrăni batoza = a-i rândul snopii la val, atât cât trebue. pamfile, c. ţ. Alţii stau pe batoze şi hrănesc maşina, care le smulge snopii.. VLAHUŢĂ, ap. TDRG.
4°. A nutri bine, a îngrăşâ. Hrenit = pinguis, tractatus. Viţelul cel hrănit, biblia (1688) 178. Ţap hrănit, dosofteiu, ps. 165. Cai hrăniţi, alexandria 87. | Fig. [Noi cerem roduri de la pământ] fără ca să-l hrănim şi fără ca să-l mai îngrăşem.
i.	ionescu, c. 39.
5°. Refl. (fig., despre vin) A se face tare prin vechime. în toţi anii să hrăneşte [vinul] şi din ce
HRĂNICEÂ
- 413 -
HREAPCĂ
în ce mai tare se învecheşte. I. ionescu, C. 201. Vin de cel hrănit, de care cum bei... ţi se taie picioarele. creangă, p. 260. Gustă vechiul hârănit, Gustă vinul pritocit, teodorescu, p. p. 673b.
6°. Refl. (fig., Mold.) A se sătura, a-i fi deajuns, cfr. a se îngraşă. Maică-sa... s’a hrănit de atâta muncă şi acuma cere noră. sadoveanu, săm. v
566.	M’am hrănit de-atâta drum! şez. vi 9. Se hrănise şi ■ Noe de stat la cuşcă. şez. ii 3/33. Că •m’am hrănit de a trăi. ib. 182b/,s. (Joc de cuvinte) M’am hrănit cade hrean! Com. g. tofan.
7°. f (Slavonism, în vechile traduceri biblice) A feri, a păzi. Hrăneaşte Domnul sufletele prepodob-wicilor săi. coresi, ps. 267 (=fereaşte psal. sch.). Hrăneaşte tinerii Domnul, ib. 325 (=ferea-şte. psal. sch.), cfr. 85, 97, 108, 152, 245, 350, 353, 395, 396. Hrăni el ca Iunie ochiului, psal. sch. 490/19. Turma cu minunile hrănindu-o, în veac nevătămată păseaşte-o. mineiul (1766) 1652/,.
[Şl: hărăni (arăni) IV<a). Te-ai hărănit cu noi. delavrancea, s. 206. Mănâncă, te hărăne! t. cercel, săm. iv «769. Pânea să-mi agonisesc, Copiii să-mi hărănesc. teodorescu, p. p. 290b, cfr.
567,	575b, marian, !. 321, jipescu, o. 35, mat. folc. 659, ion cr. ii 262, iii 280, graiul, i 121, ALEXICI, L. P. 207/, 2, 197/19, 252/„ FUNDESCU, L. P.. 127/6. Nu se mai puteă arăni. şez. iii 29/2S. Cu furca să se arănească. ib. iii 32/,_8, cfr. 100/13, vii 199. Zestrişoara mea, Care mi-a dat-o maica, Să m’arânesc eu cu ea,, mat. folc. 96, cfr. 64. j Abstracte: hrănire s. f. (fşi cu înţelesul de „pază, sţreajă“). Pune, Doamne, hrănire rostului mieu. coresi, ps. 384 (= ferirea... psal. sch.), hrănitură s. f. = tractatio. anon. car. [Adjective: nehrănit, -ă = căruia nu i se dă hrană, hrănit în mod neîndestulător; hrănitor, -toâre = care hrăneşte, nutreşte, întreţine, nutritiv. Ţâţa hrănitoare. barac, a. 32, vasiliu, c. 42. Pământul tuturora de-opotrivă hrănitoriul. konaki, p. 301, cfr. 261. Cât e el de hrănitor, alecsandri, p. p. 246b/„. (Substantivat) Hrănitoriu mişeilor, dosofteiu, v. s. 204. Colibele celor hrănitori de dobitoc. biblia (1688) 3,2, 57. Hrănitorii fiilor lui Ahab. ib.
273.	Ai hrănit cu lapte pre hrănitoriul tuturor, mineiul (1766) 732/i, cfr. 7*/,.]
—	Din paleosl. chraniti „a păzi", bulg. hranja „nutresc, alimentez; păzesc, păstrez**.
hrăniceâ s. f. v. hrană.
hrănicel s. m. v. hrănicer.
hrănicer s. m. = grănicer (Mold.) Frumos doarme-un hrânicer. şez. ii 8/„. [Şl: (cu disimi-lare) hrănicel s. m. vasiliu, c. 115.] Cfr. hra-niţă.
HitANrLNtfĂ f s. f. Phylactbre. — (Slavism literar) Advar, fruntar. Toate Imrurele fac să fie văzuţi de oameni, lărgesc şi hranilniţele lor. tetraev. (1574) 240.
—	Din paleosl. chranilr.nica „conditorium“.
HiiÂMŞ'ri: f s. f. Nourriture, entretien. —Hrană, întreţinere, traiu. Ajungându-l vreame de lipsă şi de nevoe, el se-au dus încătroo au putut, pentru braniştea lui (a. 1591). cuv. d. bătr. i 58.
—	Derivat din hrană, prin suf. -işte (cfr. paleosl. chraniste „custodia").
hrănită s. f. = graniţă (Mold.) Trec hraniţa. VASILIU, c. 165.
—	Din rut. hranyca, idem.
hrănită s. f. (Bot.) = urda yacei (.Lepidium Draba). panţu, pl.
—	Poate, derivat din hrană, poate, din hrean, prin suf. dim. -iţă (cfr. hreaniţă).
hrănvţă s. f. v. hrană.
hrâpă s. f. Tnlus escarp4, ravin. — (Mold., Bucov.) Coastă de deal (ion cr. ii 22) prăpăstioasă (şez. ii 24b/30), râpă (Com. a. tomiac) mare (şez. v 99), loc pripor (Com. a. tomiac), mâncătură de apă, prăpastie (pamfile, a.). Câdeâ, rău pe o hrapă, de-a roata. şez. iii 82/23. Tăt pământu-i de hrană, da nu hrăpuri ca pe la noi. conv. lit. xlivi 647. [Plur. hrăpuri. | Şi: râpă s. f. = prăpastie, adâncime râpoasă. H. xii 354.]
—	Cfr. ruten. hrapa „bulgăr de pământ înghe-ţat“, râpa „stâncă".
HRĂPĂNOS,-OÂSĂ adj. 1	,
HRÂPCHINĂ S. f.	/	'	laPân-
hrăpî vb. IVa. 1°. Bespirer difficilement. 2°. Crier. 3°. Aboyer. — (Bucov., Transilv. de nord, numai subt formele dial. hrăpchi, hrapcl, hrăpcl)
1°. Hrapcl —a, suflă din greu (Straja). Com. A. tomiac.
2°. Hrăpcl = a zbieră în faţa cuivâ. bugnariu, năs.
3°. (Despre câne) Hrăpchi = a lătrâ fără veste. şez. iii 16/14.
[Şl: hrepi vb. IVa. Hrepchl — a scuipă într’una, după ce ai mâncat cevâ neplăcut, ion cr. iv 86.]
—	Din rus. chrapâtb „a sforăi".
hrăpî vb. IVa (ş. d.) v. răpi.
HRÂPŞĂ, hrăşpă s. f. v. raşpă.
HRAŞTi! interj . = harşti! Smăul, hraşti! îi taie capul cu paloşul, ion cr. ii 203.
hreâi>ă s. f. Gu4. — Locul pe unde se poate trece cu picioarele şi cu trăsura prin apă (Com. A. tomiac), vad; vale mică, pârău (bugnariu, năs.).
—	Din rut. hrjada „loc puţin adânc, într’un râu“.
hreah s. a. v. hram2.
hreamăt f s. a. v. freamăt.
hrean s. a. (Bot.) Baifort (Cochlearia Armo-racia ou Armoracia rusticana). — Plantă care se cultivă, ca legumă, pentru rădăcina ei cărnoasă, cu gust pişcător; se mai numeşte: rădăcină-săl-■batică, usturoiu. panţu, pl. Patru castronaşe de hrean (a. 1802). iorga, s. d. xii 143, cfr. calendariu (1814) 166/10. Un tăier de porţelan Să pună în el hrean, marian, nu. 666. Turtă de hrean ras... se pune la gât pentru gâlci. leon, med. 41. I-arde inima ca hreanul. teodorescu, p. p. 120b. De vei mâncă de şapte ori hrean... şez. i 127/1S. Gândaci de hrean, pamfile, b. 32. A trăi ca viermele în hrean: o viaţă amărîtâ. Cfr. zanne, p. I 691.
[Plur. hreanuri. | Şl: (variantă grafică) chrean s. a., hăreân s. a. LB., liereân s. a. ib., pompiliu, bih. 1011, zanne, P. v 374, hireân LB., GCR. II 228, MARIAN, SE. II 282, bibicescu, p. p. 380, sevastos, n. 325/22, 288/3„ calendariu (1814) 183/1S, h. xviii 6, 168, hirân s. a. (Bihor) vaida, ireân s. a. panţu, pl., bianu, d. s., rean s. a. h xi 326, ahreân s. a. bianu, d, s.]
—	Din paleosl. (bulg.) lirăn*.
hreăniţă s. f. (Bot.) Bunias Erucago. — Plantă ierboasă, aspră la pipăit, cu florile galbene, panţu, pl., cfr. H. xvi 320.
—	Derivat din hrean, prin suf. dim. -iţă. Cfr. hreniţă.
hreăpă s. f. v. hreapcă.
hreâpcă s. f. 1°. (Faux â) ramassetle. 2°. Rameaux places en tas. 3°. Jeune foret.
HREÂSC
- 414 -
HRISM
1°. (Agron.) 0 piedică, s. o grebluţă care se aplică •la coasă, ca s’o Împiedece, adecă să aşeze în brazde bucatele, când le cosim; p. ext. coasa la care s’a aplicat hreapca; cfr. coasă-împiede-cată, coasă cu grebluţă, coasă cu grumaz, coasă cu cârlig, criveâ. creangă, gl., ion cr. III 226, DAME, T. 37, PAMFILE, A. 128, I. C. 142, Com. a. tomiac, h. xiv 436. Holdele tăiete cu hreapca au paiele mai lungi. x. ionescu, c. 127. Bar... coasă, hreapca, ţepoiu, greblă... nici că se aflau la casa acestui om nesocotit, creangă, p. 38.
2°. Maldărl sau snopi de ramuri şi crengi care se întocmesc şi se pun în parii gardurilor ca un fel de streaşină, pamfile, i. C. 145, J. II.
3°. Pădure de un an (de lăstar): Este la noi fi
0	leacă de pădure de nuiele şi de hreapcă. graiul
1	396. Hreapcă (hreapă), codru, pădure, huciu, săvoiu. h. x 419.
[Plur. (ad 1°) hrepce marian. | Şi (ad 3°): lireâpâ s. f. | Verb (ad 1°): hrepcui lVa = a cosi cu hreapca. creangă, gl., ion cr. iii 226, Com. a. tomiac. Hrepcnind ...orzul şi ovăsul... i. ionescu,
C.	127, (cu abstractul) hrepcuit s. a. pamfIle, a. 128.]
—	Din rut. hrabki „grebluţă11. jahresber. xix-xx 87.
hbeasc s. a. v. vreasc.
hkeaspA s. f. v. raşpă.
hkeast s. a. v. vreasc.
iikkiîAiv s. a. 1°. Garrot. 2°. Carde, peigne de cardeur. — (Bucov., rutenism)
1°. Greabăn. Com. a. tomiac.
2°. Instrument pentru scărmănatul lânii. id. (probabil: dărac).
—	Din rut. hrebinfa „greabăn, dărac“. Cfr. dubletul greabăn. '
huemet s. a. v. freamăt.
hreniţă s. f. (Bot.) 1° = urda-vacii panţu, pl. || 2° = gălbenea ib. || 3° = năsturel ib. [Şi: hrăniţă s. f.]
—	Derivat din hrean, prin suf. dim. -iţă. Cfr. hreaniţă.
hbenoasă s. f. (Bot.) = muştar-de-câmp panţu, pl., cfr. H. x 353, xii 281, 428’, xvi 280, marian.
—	Probabil, derivat din hrean, prin suf. adj. -os.
HitKiVTijf vb. IVa. DetMorer, abîmer. Extenuer.
—	(Mold.) A strică cevâ, dar nu de tot (creangă, gl.,şez. viii 169), (mai ales refl.) ase strică (înve-chindu-se), a se dărăpănă, a se hodorogi, a se hârbul. Pedeapsa lui va fi de a se pune într’o hren-tuită felucă şi a se slobozi în mare. drăghici, R.
304.	Descinge brâul de pe lângă sine şi le [lemnele] împrejură, legându-le frumuşel să nu se hrentuiască. creangă, A. 83. Hleab =.lucru rău, stricat, hârbuit, hrentuit. creangă, gl. || Pig. (despre oameni) A obosi peste măsură. Aşă-s de hrentmtă că nu mă pot mişcă. Com. g. tofan. De muncă grea, tot trupul mi-i hrentuit. pamfile, c.
[Şl: hrintui = a hârbul. Com, A. tomiac, cfr. şez.
iii	16/,„ hrenţui pamfile, c. iii, Mental, hlenţui id. j. ii. | Abstract: hrentuitură s. f. [Unui ţăran îi e destul] hrentuitură ce o pătimeşte într’un an, pentru casăboleascăstarea lui. i. ionescu, c. 213.]
hrenţcî vb. IVa v. hrentui.
HBE^rî vb. lVa. Causer du chagrin, — A amărî. ŞEZ. ii 24b/S5. Of, urît posomorit, Tare m’ai mai hrenuit (=tare m’ai înnăduşit, mi-ai amârît zilele, Încât, am dus un traiu greu, de mi-a ieşit fum pe nas, ca de hrean), vasiliu, >c. 151.
—!■ Derivat din hrean, prin suf. -ui.
hrepcui vb. IVa v. hreapcă,
hrepî vb. IV® v. hrăpi *.
hreşc s. a. v. vreasc.
hrib s. m. (Bot.) 1°. Champignon comestible. 2°. Cepe (Boletus edulis).
1°. (Mold., Bucov., Ardeal) Burete bun de mâncat, foarte aromatic ; în comerţ se găseşte uscat. Hribii sânt bureţii cei mai aleşi; cresc pe la stejăriş şi se usucă pentru iarnă, pamfile, i. c. 248. Borşul cu hribi. şez. vi 71; cfr. H. XII 397.
2°. (Munt.) Minătarcă (care în Munt. se numeşte „burete41), panţu, pl. baronzi, l. l62/6, marian, se. ii 283.
#	Hrib-ţigănesc (numit şl hrib-vânăt H. x 531) = boletus lupinus s. b. Satanas: veninoşi, panţu, pl.; cfr. h. x 228. | Hrib-alb h. x 531.
[Şi: hirib s. m.]
—	Din rut. hryb, idem.
hribă s. f. (Bot.) = cartof (Bistriţa, în Transilv.) Com. n. drăgan. [Şi: hiribă şez. iv 44, viciu, gl., pamfile, a. 189, hilibă s. f. (Sălagiu). viciu gl.]
—	Probabil, identic cu cuvântul precedent.
hrîcîcă f 8. f. (Bot.) v. hrişcă.
hrincă s. f. Gros morceau (de polenta ou de painj. — (Mold.) Felie, bucată mare de mămăligă (ion cr. iii 87), (de obiceiu) jumătate prăjită la foc (creangă, gl., cfr, şez. iii 16/,6), bucăţi de mămăligă tăiate cu aţa în pături subţiri ca să se răcească mai repede ’ (zanne, p. iii 607, cfr. şez. v 52/,,), orice bucată de mămăligă rece (şez. v 7/,) s. de pâne. Scoţând o hrincă îngheţată din desagi, pârpâlind-o pe jăratec şi dându-ne şi nouă câte o hcvrchină... creangă, a. 31, cfr. p. 150. Pentru o cofă de apă îmi dă... o hrincă de mămăligă, contemporanul, vin 101. Hrincă şi cu usturoiu. şez.
ix	96. Taie hrinci [din mămăligă] şi-adu aici! zanne, p. iii 607. Hrinca cea de pâne. contemporanul, iii 621. [Plur. hrinci.]
—	Din rut. hrinka „felie de pâne prăjită11.
hrişcă s. f. (Bot.) Sarrasin, bU noir (Fago-pyrum esculentum). — Plantă ierboasă cu ‘grăuntele mic, ce se cultivă la noi pentru hrană; cu făina de hrişcă, numită şl bulgur, se face mămăligă; se mai numeşte şl: tătarcă. panţu, pl., cfr. H.
x	43, pamfile, a. 196-197. 21 mirţe de hrişcă, cuv.
d.	bătr. i 209. Au dat o ferdelfă] de hrisşcă la popa (a. 1774). iorga, s. d. xii 267. Se face: mazăre, fasole, linte, bob, hrişcă, uricariul, vi 168, cfr. economia, 36, 43, i. ionescu, d. 151, c. ne-gruzzi, ii 299/,, alecsandri, p. ii 122. în vremuri grele... se face mămăligă şi ăin făină de hrişcă. şez. v 6/28.
[Şi: hirlşcă s. f. LB., h. xvii 226, xviii 102. Hi-rişcă-ăeasă: Polygonum dumetorum. panţu, pl., f liriclcă s. f. (biblia 1688, ap. TDRG.), riscă (golescu, î. 7, MANOLESCU, i. 256, 260), hârişcă s. f. (TDRG.), aricică s. f. (ib.) | Derivate: hrişcorniţă s. f. = loc bun pentru hrişcă. H. i 35, hrişcâr ’s. m. (Entom.) = Bhizotrogus solstitialis: un gândac, ca un cărăbuş mic, care iese primăvara, când e timpul de semănat hrişcă, numit şl cărăbuş-de-hrişcă, cărâbuşel, gândac-de-hrişcă. marian, INS. 17, PAMFILE, A. 196.]
—	Din rut. hricka (jahresber. xix-xx 94) şi (în Transilv.) din ung. haricska, idem.
hrişcă r s. m. (Entom.) v. hrişcă.
hrişcăşă s. f. (Comerţ) v. rişcaşă.
hrişcorniţă s. f. v. hrişcă.
hrism f s. a. v. lirismos.
I
HRISMĂ
— 415 -
HtfCE
, hbismă f s. f. == mir. Să se poată sfinţi hristnă şi oleu. ŞINCAI, hr. i 241/,,. [Şi: f hrizm s. a., plur. hrizmuri ap. HEM. 1916.]
—	N. din grec. XPÎ0H-a „unsoare11.
HRISHOS f s- a- Prophitte. — (Grecism) Proro-cie, oracol. Hrismos minunat... au ascultat, cantemir, ist. 137, cf. 124, 143 (tip. hrimos). întreabă a ta simţire Ca un hrismos de-a, mea parte konaki, p. 26. [Şl: (formă românizată): lirism s. a. Tâlcuitoriul hrismurilor. cantemir, ist. 142, cfr. 44, 47, 146.]
—	Din grec. v.p-f|G|x6ţ, idem.
hriso v s. a. Charte.— (învechit) Act emanat de la un suveran, prevăzut cu pecetea acestuia şi servind ca titlu de proprietate, ca diplomă, de boierie, ca titlu pentru un privilegiu, etc., carte, (domnească). Hrisoave de domnie. GCR. I 144. Hrisoavele ţării. ibid. 190. Hrisoaviloru domneşti, ibid. II 220. Za-pise... urice... hrisovuluri. cantemir ist. 175, cfr. ibid. 181. Preveleghiuri şi hrisoave (a. 1790). iorga s. d. viii 18. Hrisovul... lui Bella. şincai hr. i 267/,. Hrisoave şi alte adiveriri. zilot cron. 67, cfr. ibid.
85.	Hrisoave, pe piei de oaie scrise, alexandrescu m. 349.' Hrisoavele... sânt puse într’o cutie de argint. ispirescu l. 196. [Şi: hrisovul s. -a., plur. -vuluri; (barbarism popular) hristov s. a. mat. folc. 68, (+ hârţoagă) hristoâgă s. f. ib. 71, cristov s. a. vârcol v.,pontbriant. | Adjectiv: hrisovolit,-â = privilegiat printr’un hrisov domnesc. Birul... ne-guţitorilor hrisovoUţi. uricariul i 27, cfr. ibid.
iv	113. Clasele plătitoare de dări erau... bejinarii hrisovoUţi. I. ionescu d. 117. Dajdea negustorilor hrisovoliţi (cu hrisov, cu privilegii) iorga c. i. ii 203.]
—	N din grec. ‘/poaipouXov „bulă de aur“.
HRISTOÂGĂ S. f. Vi hrisov.
HRISTOITIE t s. f. v. Hristos.
hristomatîe s. f. v. crestomaţie.
hristos s. m. Christ.
1°. f Uns, Închinat lui Dumnezeu. împăraţii din Itgea veche cu unsoare din cornul unsorii să ungea... şi pentr’aceea să chemă hristoşi. şapte taine ap. TDRG.
2°. Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu, mântuitorul lumei, Mesia. Iubitor de Hristos. antim p. xxiii, cfr. ibid. xxvi, xxvm. Hristosulu mieu. mineiul (1776) 1992/i- Până la Hristos, Iese pielea lui Be-dros. zanne P. vi 19, cfr. ibid. iii 464. Luminat ca faţa lui Hristos. pamfile, b. 49.
[Şl: f Hrist s. m. Lepădaşi Hristulu tău. psal. sch. 293, Cristos s. m. (după ung. keresztes vitâz, f şl cu înţelesul de „cruciat" TDRG.) Birul lancul pre Mahamet cu cristoşii. moxa, 406/3. | Familia: hristiân, hristoseân, -â adj.= creştin; hristianism s. a. == creştinism; (•( grec. -^pioxo-'qfisia) f hristoitîe s. f. = viaţă creştinească, evlavie, frică, de Dumnezeu. Om cu... hristoitie. alecsandri, t. 1388. Pătruns de filotimie şi de hristoitie... adevărat om de omenie, caragiale s. n. 22.] Cfr. creştin.
—	Din grec.	idem.
hristov s. a. v. hrisov.
hrizm s. a. v. hrismă.
hrocotî vb. lVa v. hropot.
hroh s. a. (Chim.) (ş. d.) v. crom.
er«n- v. cron-.
hropot s. a. Ronflement, râie. — (Transilv.) Horcăit, hârcăit, hârâit. LB. [Verb: liropoti IVa ib., (-\- horcotl) hrocoti IV8. Răsuflă greu, tuşeaşte şi hrocoteaşte. calendariu (1814) 186/1?.]
—	Onomatopee (cfr. sârb. hropiti, idem, bulg. hropâtina „guturaiu“, etc.).
hropoti vb. IVa v. hropot.
hropsî vb. iva. Rudoyer ou maltraiter (en paroles). — (Mold) A speria pe cinevâ cu vorba, mai ales pe copii; a vorbi tare şi mânios la adresa cuivâ (şez. iii 16/18), a întreba s. a vorbi răstit (ib. v 99), a se stropşi. [Şl: hropşi vb. lVa. Nu fii hropşît, bre omule!] Com. g. nistor.
hropşi vb. IVa v. hropsi.
hroşcoroâge s. f. plur. v. liodroage.
HulinĂ s. f. ,1°. Souterrain, caveau, cave. 2°. Cabane, hutte. 3°. Souche (de cheminăe). — (Mold.)
1°. Gaură pe subt pământ, peşteră (şez. ix 154), cotlon subteran (ion cr. v 152); pivniţă mare, cu multe cotituri, nezidită (ION CR. I 60), cfr. beciu, subterană. Cfr. h. iii 38, 132, xvi 407. Pivniţă cu hrube de piatră, uricariul, xi 315/3. O hrubă de la peştira lui până dispre partea muntelui, drăghici, R. 164, cfr. 113, 88. Se pogoară cătevă scări,... ajunge la hrubă, beldiman, n. p. i 27. în coasta dealului cu mine, se făceă o hrubă săpând în linie dreaptă. I. ionescu, m. 51. Beciuri, hrube şi cămări, c. negruzzi, ii 117/18, cfr. i 215, iii 459. Chiriţa:.. o hrubă lungă care-i zic tunel, alecsandri, t. 72, cfr. 1495. Scoboară în pivniţă şi ia un şip din hrubă, contemporanul, ii 217.
2°. Un fel de casă primitivă, cu acoperişul de pământ; cfr. bor de iu. Hruba se aseamănă întru câtva de construcţia căsoaiei şi s’ar putea zice că hruba este căsoaia omului sărac, pamfile, i. c. 427, cfr. şez. ii 40/,8.
3°. Partea hornului de de-asupra acoperemântului casei. Com. a. tomiac.
[Şi: (ad 2°) hnrubă. s. f. Nici nu-i gazdă nice slugă, Ci şede într’o hurubă. doine, 145, liolubă = bordeiu. vaida, f grubă s. f. pamfile, i. c. 427. | Derivat: hurubâş s. m. = cel care locuieşte într’o hrubă. LB.]
—	Din ung. huruba, hurba „colibă, bordeiu subt pământ11 (legătura cu germ. Grube, polon, gruba „groapă11, rut. hruba „gaura sobei11 nu-i sigură).
HŞ! interj, v. hâş.
HB! Interjecţie prin care îşi strigă vânătorul cânii. h. iii 17. [Şi: hui! se strigă la vite (porci) când se mână în staul (cocină). LB., hugi! se strigă cânilor, când îi alungăm. Com. liuba.]
hcbâ s. f. v. hlobă.
HUBix s. f. (Armată) v. haubiţă.
hublâ s. f. v. Iilobă şi hulubă.
Huc ş. â. Rebut, balayures. — (Mold., Transilv. de nord, Bucov.) Rămăşiţă, brac (Oom. a. tomiac), gunoiu (cfr. bucluc 1°, gogleze, goz, huimată), felurite mărunţişuri netrebuincioase (Com. g. nistor), precum: fân mărunt şi fărâmiţat (Com. N. drăGan), bucăţele de lemn şi aşchii care rămân unde s’au tăiat lemne (Com. G. tofan), pleavă ce rămâne de la vânturatul sămânţei de cânepă, fasolii, bobului ori grâului (ion cr. iii 346), curăţituri de nuiele, vreascuri mici (ib. IV 158). Adă hucurile cele de la tăietor în casă! Com. tofan. Mă, nu face huc, că te-a bate mama! Com. G. nistor. z A (se) face (tot) huc =a (se) sfărâmă (Com- N. drăGan), a snopi (în bătăi): L-am bătut de l-am, făcut tot huc! viciu, gl. ) P. ext. (Loc. adv.) Tot huc = peste tot (Com. a. tomiac), chiar tot (ţiplea, p. p.), de tot. Ţie să-ţi aduc Sărăcia toată huc. bud, p. p. 62, ţiplea, p. p. [Plur. hucwri. | Colectiv: hucării s. f. plur. = cevâ hăcuit foarte mărunţel, şez. v 99.] — Cfr. buc (2°), huce (=huşte).
hucărIi s. f. plur. v. liuc.
hijce s. f. plur. v. liuşte.
HUCEA
— 416 —
HUHUIAT
HUCEAi interj, v. hâş.
muceăci s. a. v. huciu.
huchi vb. IVa V. liupi.
hbchu'tu s. a. v. hluchium.
hucii interj., Hucii vb. IV8 v. hâş.
huciu s. a. Forât de basse futaie, hallier; buis-son. — (Mold.) Pădurice odrăslită din rădăcinele rămase in pământ, pe urma unei păduri tăiate, cfr. rădiu, crâng (creangă, gl., ţiplea, p. p.); pădure măruntă (graiul), pădure mică şi deasă (ion cr. iii 73), loc cu multe tufe de diferiţi arbori, crescute una lângă alta (marian). Ar fi cuprins o bucată de loc cu hucifu]. uricariul, xiv 231/2. Păduri, huciuri, lunci. I. ionescu, C. 247. Porniră peste dealuri şi prin huciuri, stuhării. contemporanul, i 685. Fetele pe la Dumbravă Samănă cânepa’n hucifu]. mândrescu, l. p. 158/,3, cfr. marian, sa. 163. în huci[u] sânt născută, în hucifu] sânt crescută...? (=Cociorva). gorovei, c. 92. | Tufiş des. Au sărit un iepure sălbatic ăe subt un huciu. SBIERA, p. 145/,„ cfr. 21/„, 145/26, 168/,,, 203/25.
(A umblâ) huciu-marginea (huşmargina zanne p. II 789) = fără rost, hoinar, derbedeu, vagabond (creangă, gl.), cfr. frunza lelii, frunza-fră-s in el ului. Şi aşâ, de unăe până atunci mă duceam cu drag la şcoală, am început a umblâ huciu-marginea. ion CR. II 310, cfr. şez. II151/,5. Mama-huciului = mama pădurii. Du-te la mama hâdului! marian, o. ii 166.
[Plur. hticiuri. | Şi: hâciu s. a. = crâng de spini (alecsandri, t. 1754), tufiş tânăr şi des (de mărăcini) Com. i. pavelescu. Acolo într’un hăciu, în desime, intră acel zimbru ostenit. M. costin, ap. Gâdei, hangiu s. a. viciu gl., higiu s. a.=pădure deasă şi tufiş, prin care nu poate străbate omul s. animalul, ţara oltului, iii nr. 21-22, cfr. viciu, gl., h. xvii 14, 423 (e şl numele unui danţ ţărănesc h. xviii 27). Căprioara... e culcată... în hi-giul (=pădure tânără şi foarte deasă) dintre plaiuri. rucăreanu, ap. odobescu, iii 87/,„ hinciu s. a. Şeapte văi adânci pline de hincifu], cantemir, ist. 316, hing-iu s. a. Nişte hingiuri dease şi în-ghimpoase. ib. 250, hugiu s. a. E moara pe subt hugifu]. mat. folc. 955. | Derivate: huceag s. a. (plur. -ceaguri marian) = huciu (creangă, gl.), pădure mică, ciotoroasă. h. x 353, cfr. 464, xvi 238. Pădurea este un huceg apărat de vreo 7 ani. i. ionescu, d. 420, cfr. 282. Huceagul plin de mure. alecsandri, p. ii 404, 33. Din huceag de aluniş. eminescu, p. 39. Dumbrăvi, lunci şi huceaguri. creangă, p. 316. A fugit iepurele în huceag. H. i.
54,	hişteâg s. a.=pădure mică şi deasă, vârcol, v.]
—	Din rut. lmăca „desime1*, huăcak „tufiş* (cfr. rus., sârb. gusta, v.-ceh. husc(e), polon. galszcz „desiş11). Cfr. hâns, hăţiş.
huciu s. a. Machine ă carder.—(Transilv.) Maşină de scărmănat lână. viciu, GL. [Plur. huciuri?]
Huciui vb. IVa v. liâs.
HCCiCM subst. fipidimie.—(Mold.) Boleşniţă, epidemie. pamfile, a. [Şi : huşiim, hurşum subst. ib.]
hucnî vb. IVa. Vomir.— A vărsă, a turnă (Com. tomiac), a borî. — Cfr. (h)icni.
Hiiiti s. f. Ouverture, trou (dans une cloture).
—	Deschizătură (între uluci), spărtură (în zid), gaură (în gard, în pod). LB., GR. băn., n. rev. r. (1910)
86,	Com. i. strâmbulescu. Voiu află un stupuş ca sâ astup huda. reteganul, p. iii 87/18, cfr. id. luc.
ii,	70. [Şi: hudră s. f. LB., pompiliu, bih. 1011. | Diminutiv: hud(r)uţă s. f. LB.]
hudă s. f. Maison. — Casă: Umblă din huăă în
hudă. rădulescu-codin. Acum de când iubesc, N’am pat să mă odihnesc,... Că-mi sar din hudă’n hudă. DOINE, 241/,. — Cfr. hudiţă.
hui>eoă: interj, v. huide5.
hvmcioâră s. f. v. hudiţă.
HCinţi s. f. 1°. Galerie deşerte. Grande maison. 2°. Buelle, cul-de-sac.
1°. (Buzău) Galerii pustii. Com. S. popescu. || P. ext. Casă mare. id.
2». Uliţă (creangă, gl., com. a. tomiac), cale strimtă şi lăturalnică (vasiliu, C.); spec. ulicioară care se înfundă, înfundătură, impas (Ţara-Oltu-lui). Au lasat un stânjen şi jumătate loc de hudiţă. uricariul, xx 394, cfr. iii 258/jS. Hudiţa unei mahalale. c. negruzzi, i 70, cfr. iii 406. La coiful hudiţei. I. negruzzi, i 327. Ieşi dintr’o hudiţă şi o opri în mijlocul drumului uri om. sadoveanu, p. s. 46. Dau între hudiţi pe drumul care duceâ la noi acasă, creangă, a. 67.
[Plur. hudiţe şi (Mold.) hudiţi. \ Diminutiv: liu-dicioâră s. f. Cotind pe hudicioare. anghel şi iosif
c.	L. 183. Dacă se poate numi stradă o hudicioară dosnică... creangă, ap. DDRF. | Adjectiv: f hu-diţos, -oâsă adj.=care dă în hudiţă. Pădurile urechi şi hudiţoşi păreţii de piatră... ascuţiţi ochi au. CAN-temirir, ist. 73.]
Derivat din hudă3, stă, poate, în legătură cu paleosl. chod?, „umblet,(p. ext.) drum11 (cihac, II139).
hudiţos, -oĂsĂfadj. v. hudiţă.
huouă s. f. v. hudă1
hudubă s. f. (Ornit.) Oiseau de proie. — Pasăre răpitoare. H. IX 122. [Şi: hudubleăjâ s. f.= pasăre răpitoare (h. xi 267), pasăre mare, uliu (rădulescu-codin), uli de cei mari de tot (vârcol, v.), cfr, bleandă.]—Cfr. hulubej.
hudubÂşt i lnţerjecţiune onomatopeică, prin care se imită sunetul produs de o căzătură in apă; Hudubâşt în apă! rădulescu-codin, î. Cfr. bâl-dâbâc.
HUi>UBLEiJĂ s. f. (Ornit.) v. hudubă.
hui>ui>oiu s. a. (Topogr.) Vallie itroite et pro-fonde. — Vale strâmtă şi adâncă, pe unde curge o apă zgomotoasă (şez, vii 121, cfr. jahresber, vii 88), râpă (vârcol, v., cfr. H. xvi 39). Nişte înălţimi... brăzdate de cele mai prăpăstioase văgaşe şi aşă numitele hududoaie, care mai de care adânci. REV. ştiinţ. viii 173. # A curge hududoiu == iute şi cu zgomot, şez. vii 121. [Şi: huduroiu s. a. Hu-duroaie = lucuri sălbatice, pompiliu, bih. 1011.]
hcdcleţ, HunraĂc s. a. v. huludeţ.
hui>ukoiu s. a. v. hududoiu.
hub^ţă s. f. v. hudă».
HBGi! interj, v. hu.
huoiu s. a. v. huciu.
Huoium s. a. Assaut. — (Turcism literar) Năvală, asalt, atac. Această satisire făcii încetare iuruşurilor şi hugiumului. E. vĂCĂRESCUL, ist. 270/42. [Plur. -giumuri.]
—	Din turc. hugum, idem.
h4ha adv. Ouvert.—Deschis. Am aflat casa huha = deschisă, rev. crit. iii 157.
HUHĂi vb. IV®. Huer. — (Despre cucuvaie). A produce ţipetul caracteristic acestei păsări.
—	Onomatopee. Cfr. huhurâ.
huhuiât, -Ă adj. v. cucuiat.
HUHURÂ
— 417 —
HUIUM
huhurâ vb. IM. 1°. Pousser descris d’cdlâgresse. 2°. Hennir. 3°. Huer.
1°. A striga de bucurie, a da chiote, a chiotl, a hăuli. Lăutarii cântă, flăcăii huhură. SEVASTOS, N. 231/as. Fetele din satul nost Tot a dracului au fost: Toată vara huhurează, Iarna scaldă ţi botează. hodoş, c. 83.
2°. (Despre cal) A necheză.. Calul huhureasă. H. I 188, 286.
3°. (Despre huhurez; in ghicitori) A produce ţipătul caracteristic, cfr. huhâi. Huhurezul huhu-rează. makian, o. i 221, gorovei, c. 373.
[Şi: « huhurez) huhurezi I = a chiui, a ui. frÂn-cu-’candrea, m. 101. | Abstracte: huhurăt s. a. = chiuit. Eu n’am de lucru, m’apuc de huhurat, şi unde-o pleacă, giupăne, cu mine...! graiul, i 388; (postverbal) huhură s. f. = chiot. Mirele iese întru întâmpinare cu lăutarii... şi ce mai huhură...! sevastos, n. 82/as.]
—	Onomatopee, cfr. hui, huhăi.
HiiHVRtţj HuHDRiîTE s. m. (Ornit.) v. huhurez.
huhiirI:* s. m. (Ornit.) Chat-huant comu (Asio otus). — Pas&re de noapte răpitoare din familia bufnitelor. MARIAN, O. I 217 ş. u., LB., H. vii 481, x
465,	xi 437, 517, xii 287, 301, (= bufniţa) xvi 445, (= noctua) ANON. CAR., (=buhă, ciuvică, cucuvaie) FRÂNCU-CANDREA, M. 101, (= ciuf) LEON, MED. 95, (= ciuhurez) grigoriu-rigo, m., (nume de local.) cuv. D. bătr. I 247. Când cântă huhurezul în pădure, îi a vreme rea. şez. vi 36, cfr. iv 120/28, sevastos, N. 285/j, GRIGORIU-RIGO, M. I 145, JARNÎK-BÂRSEANU, D. 53, doine 287/18. Păsări fel de fel: vulturi, uli. găi, buhe, huhurezi, reteganul, p. V 65/19. || Specie: huhurez-mic = strigă. marian, o. t 235. ^J: A sta ca un huhurez = singur, părăsit. ION CR. iii 218, cfr. vlahuţă, D. 255. A se face huhurez = a se tupilâ. VICIU, GL.
[Şi: (numai la alecsandri) hurez s. m. Sus în turn, ca un hurez. Un bătrân pândind... p. II 88, cfr.
i	838, (cu schimb de sufix) huhureţ s. m. TDRG., huhurete s. m. costinescu, (+ buhă) buhurez s. m. marian, O. I 218, (+ cm/' ciuvică, etc.) ciuhurez (cihurez marian, o. i 218, ciurez ib., h. xi 97, xiv 279) s. m. = huhurez, bufniţă (H. XVIII 43), cucoşul-pustietăţii (h. v 53, Muscel). Puiul vulturelui o-chie... un ciuhurez. ţichindeal, f. 392. Ciuhurezii, te apucă răcori de groază când îi auzi. ispirescu,
l.	287, cfr. 348/al- Ciu(hu)rezului coada îi lipseşte! zanne, Ps IX 593. Ciurezul urează. H. xvm 140, (cu schimb de sufix) ciuhurete s. m. costinescu, H.
V	53. Când şi când câte un ciuhurete, înflora singurătatea cu buciumul lui jalnic, sandu-aldea, a. m. 10.]
—	Derivat din huhură, prin suf. -ez. (Cu greu, există vreo legătură cu bulg. hohorja „mă umflu în pene“).
huhurezâ vb. I v. huhură.
HUI! interj, v. hu.
Hui vb. IV* v. vui.
hui vb. IV*. Grogner (en parlant du porc). — A grohăi. Porcul hueşte. H. x 356.
—	Onomatopee.
Hui vb. IVa. Gronder.— (Mold., Transilv.) A ocări, a certă, a cicăli; a huidui (LB.). Are ce mă hui femeia. s. Nădejde, ap. TDRG.
HUIÂ1Ă s. f., HUIÂN s. m. v. vui.
huib s. m. Fou. — Nebun (de supărare), năuc, chearand. pamfile, j. ii, id. B.
huideâi interj, v. huideo.
Huide6: interj. Strigăt cu care se alungă porcii; p. ext. cu care gonim pe cinevă,, batjocorindu-1 (injurându-1, insultându-1). Se luară după dînsul cu chiote şi cu uideo! ispirescu, l. 79. Când vezi vârtej..., să zici huided, că dracu’ este in vârtej. şez. II 194/12. :f£ A luă pe cinevă (s. a da cuivă) cu huideo = a huidui. Cui are să-i fie milă? Te-or luâ cu huideo! contemporanul, Vi 3. Cum văzu dar [lumea] pe hatmanul, negru ca un bivol şi cu coarnele ’n cap, începu a-i da cu huideo, filimon, ap. TDRG. [Şi (strigăte porcilor): hăideă! h. iii 130, huideâ, hudeoă! marian, se. i 126-127, huideoâ (brâncă) t H. X498. | Şi: huidu! DICŢ., uideo! etc.]
—	Interjecţia uid(e)ă, uidd se. găseşte în acest înţeles şi la Bulgari, la Sârbi şi la Turci.
huideoâ, HuiDtf! interj, v. huideo.
huiducâ vb. I. Faire du bruit. — A face zgomot (mai ales despre care), cfr. hurduca, hurui. POMPILIU, bih. 1011. —Cfr. hui (=vui).
HUIDUI vb. IV®. Huer. — A alungă porcii (lupii, etc.) s. pe un om cu strigăte de huideo! p. ext. a goni, a alungă pe cinevă (cfr. dudui); a se feri de el (cfr. a boicota), a prigoni, a persecută (şez.
ix	147, păsculescu, L. p.). îşi petrecu viaţa... huiduit şi batjocorit de toţi. odobescu, iii 246. Lumea... se împrăştie huiduindu-ne. creangă, a. 113. Toate satele de prin prejur îl blăstămau şi-l huiduia/u,. CONTEMPORANUL, iii 700. Porunci slugilor... să-l huiduiască, ca p’o găgăuţă. ispirescu, l. 280. Fetele la horă îl huiduia[u] şi fugeau de dînsul, ca de-o lepră. id. ib. 386, cfr. 155, m. v. 50/18. Să ne huiduiască de la poarta lui. şez. i 262/8, cfr.
vii	91, rev. crit. v 95. Mai bine sărac cinstit de cât bogat huiduit. ZANNE, p. V 567. [Şi: (+ hăitui) huitul vb. IVa. începură toţi a mă huitui (tip. hu-tui). gorjan, H. i 122. | Abstracte: liuiduiălâ s. f. COSTINESCU, liuiduitură s. f., huituiâlă = hăituiala, goană. H. III 144.]
—	Derivat din huideo.
HUIDUIÂI.Ă s. f. v. huidui.
huidumă s. f. v. huium.
Huiet s. a. v. vuiet.
HUIJI vb. IVa. Voler.— A fură. RĂDULESCU-CODIN.
m'inĂ s. f. v. huium.
HCiMÂCEÂiiA s. f. = buimăceală. îmi vine aşâ
o	buimăceală (ameţeală), pamfile, j. ii.
Huimâtă s. f. Balayures. — Gunoiu, hucărie de surcele intrate in putrefacţie, şez. v 100. — Cfr. huc, gozomat.
HuiirĂ s. f. v. hoină.
huit s. m. Balanpoire. Nom de jeu d’enfants.
—	(Transilv.) Scrânciob; cfr. huţa. La cele două capete ale rudei, se dă câte unul ca în huiţ. pamfile,
I.	C. 472. | Numele unui joc de copii. id. j. iii 41. [Verb: huiţâ I refl. (pronunţ. hu-i-)=a se legănă. Iac’aici, moşule. Mă huiţ aici! AGÂRBICEANU, luc.
iii	105.]
—	Cfr. germ. Hutsche, idem. Cfr. hâţână.
HiiiTĂ s. f. v. hurtă.
huiţâ vb. I v. huiţ.
huitui vb. IVa (ş. d.) v. huidui.
huium s. a .Tas, qucmtiU.—Grămadă, stol. Un huium de pasări, pamfile, j. ii. Mititel, cu huiu-mul (= ghemul) după el? (= Acul), păsculescu,
l.	P. [V ariante: huimă = huidumă s. f. = femeie
Dicţionarul limbii române. 16 VI 1914.
II 27.
HULĂ
mare şi diforma. 0 şterge huima (e vorba de un monstru feminin) în fundul pădurii. RĂDULESCU-codin, î. 45. Ce să vezi ? 0 huidumă de muiere cât o claie de fân. stoica, săm. iii 824.] — Cfr. du ium.
s. f. 1°. Medisance, calomnie. 2°. Blaspheme. 3°. Mis4rable, vau/rien.
1°. (în opoziţie cu laudă.) Vorbe prin care se huleşte, critică, injurioasa, defăimare, bârfealâ; p. ext. clevetă, calomnie. întru sărăcie şi întru fără-de-cinste au fost şi în hule şi în ocări, coresi, e. 3l/4. Aceste lucruri de hulă trăgăndu-se până la urechile vrăjmaşilor... LET. I 190/] r Gura i-i plină... De blăstăm, de hulă şi de ’nşelăciune. dosofteiu, ps. 33, cfr. biblia (1688) 7, alecsandri, t. 1339. Ce eri lăudă, astăzi în hulă iau. cantemir, ist. 85. Când... ghula se naşte şi ocara, atuncea... cinstea-şi piiarde. id. ib. 216. Ar fi fost... de pomenire Grigori-vodă în Domnii cei ăe frunte..., iar nu cu cei de hulă (= cei vrednici de defăimare). LET. II 413/28, cfr. MAG. IST. IV 150/10. Făr de nici
0	hulă şi întinăciune. antim, p. 12. Nu putem arata cătă hulă au luat Suţul de la toţi. let. iii 258/ls. Gâtlejurile lor căscate, dintru care izbucnea mulţimea hulelor, uricariul, I 69/13. Toată hula cade asupra lui. zilot cron. 340. Cătă hulă şi defăimare voiu trage asupră-mi? drăghici, r. 15. Băgâ multe hule asupra lui Terhat în capul despotului. bălcescu, m. v. 101. Vei fi oamenilor de hulă., marcovici, C. 52/15. Gândeşti că prin hulele... tale sporii pe astă femeie nevinovată, c. ne-GRUZZI, I 161. O, culmea hulii şi a batjocurii! id. ib. 229. [Mircea Ciobanul] num,ai hulă... îşi ridicase asupră-şi prin năpăstuirile sale. odobescu,
1	106/9. Nu voiu să aud pic de hulă. reteganul, p. I 51/22, cfr. şez. iii 16/22, iv 231/1S. Mai bună e hula din satul tău de cât lauda din satul străin. ZANNE, p. VI 303.|P. ext. Obiect de hulă. Gafiţa-i. a noastră hulă. dacia lit. 143.
2°. Spec. Blasfemie. Atunce întâiul preoţilor rum,peă veştmintele lui, grăi că hulă grăiaşte. TE-traev. (1574) 249. începu a grăi cuvente de hulă asupra lui D[u]m[ne]dzău. varlaam, C. 188. Rugăciunea voastră e o hulă! I. negruzzi, v 323.
3°. P. ext. Persoană vrednică de hula; (deci:) om păcătos, râu, de nimica. GR. BĂN. Măi bădiţă, nu fii câne, Io tot vin, tu fugi de mine; De vii mai fugi vrodată, Să fii hulă blăstemată! hodoş, p. p. 114. Vai de mine, ce trag eu C’o hulă şi c’un be-ţiu. ib. 152. Nici nu te-[i] puteă ’nsură Cu hula ce-i căpătă, vasiliu, c. 163. Că ş’asear ’aş fi venit... La o hulă ăe nevastă, hodoş, C. 70.
[Scris şi: f ghulă. j Adjectiv: «paleosl. chulb-nihi, idem) f hiilnic, -ă = care face o blasfemie, hulitor. Hulnicii svintelor icoane, dosofteiu, V. S 198/18.]
—	Din paleosl. chula, idem (l°-2°).
m i.A s. f. Eboulement. Chemin sur un coteau. — (Transilv., Muscel) Surpătură (hâitură) de munte s. deal (LB.); p. ext. drum printr’o scobitură de deal, drum pe subt coastă (rădulescu-codin, l.). Aceasta e „hula Amlaşului“, drumul de costişe ce duce în vale la orăşelul care, pe vremuri, şi-a înscris numele în titlul voievozilor români. IORGA, N. R.
a.	i 188. Când, după graiul de aici, ai „urlat“ până în fundul „hulei“, eşti în Tilişca, id. ib. 221.
—	Din ung. huila (hullo) „surpătură*1.
Hi'ijiÂnii s. f. plur. v. hulub.
miLBOÂcĂ s. f. = bolboacă, apă adâncă cu maluri repezi (h. x 353).
—	Cuvântul pare a derivă din rut. hlubokyj „a-dânc“, iar forma bulboacă poate să se fi născut din hulboacă prin asimilare, subt influenţa lui bulbuc; formele bulboană, hulboană, etc. pot fi influenţate de ştioalnă.
418 —	HULIGAN
HuiiBOÂîî s. f. v. bolboană. hulbiiri vb. IV* v. volburi. iHJi,c(H)t vb. IVa v. liulpi.
hiii.eah! s. a. = guleaiu, chef, beţie (şez. v 100). Odată... a făcut o petrecania cu muzica militară; cu lume m,ultă şi de tot felul, mă rog, huleai domnesc, nu fleac. şez. vii 38. Capul te doare şî când ai făcut vreun huleai (chef) cu prietenii, ib. iii 14/,,.
—	Formă ruteană, corespunzând rusescului guljaj.
iriJi.fiiiJ s. a. (Apic.) v. ulein.
Hui.tNiE f s. f. huli.
s. f. v. holercă.
Htili vb. IV*. 1°. Medire, calomnier, ăicrier, blâmer. 2°. BlaspMmer. 3°. Mepriser, dMaigner.
1°. (în opoziţie cu a lăuda) A vorbi de râu, a spune vorbe de ocară s. de batjocură la adresa cuivă (cu intenţia de a-1 înjosi în ochii altora), a defăima, a bârfi; p. ext. a calomnia, a cleveti. (Complementul e persoana împotriva căreia se Îndreaptă hula) O am,ar celue ce cleveteşte şi huleşte pre(a) alţii! cuv. d. bătr. ii 463, cfr. biblia (1688) 34, arhiva r. i 60. Una pre alta huleşte şi defaimă. let. i 106/,,. Au început a le face şi stihuri... cu care îi hulescu. let. iii 282/20. Nu contenează a huli pre cei de sus. zilot, cron. 335. Nu trebue... să hulim persoanele cele bogate, marcovici, d. 138. El singur pe sine... se huleşte, konaki, p. 285. Prieteni mult huliţi. I. VĂCĂRESCU, p. 75/8, cfr. alecsandri, t. 1457. Satul o huleşte. CONTEMPORANUL, vin 4, cfr. coşbuc, F. 36. Nemţii te batjocoresc şi ciocoii te hulesc, alecsandri, p. p. 246/6, cfr. teodorescu, p. p. 314b, doine 190/10, mândrescu, l. p. 131/12. || (Complementul e obiectul care se relevă prin hulă) Să să ruşineaze carii hulesc bună-viiaţa noastră. N. testament (1648), ap. COD. VOR. 157 (: ceia ce dodeesc BIBLIA 1688). Sălaşul sfântului tău nume îl ghuliră păgânii în lume. dosofteiu, ps. 245. Pre mormântul ce huleşte... să-l arunce, beldiman, o. 9 | (Figură etimologică) Arie astupă gura tuturor cu hula ce huliiă. varlaam, c. ii 32„. || Absol. De te-ating, să feri în lături, De hulesc, să taci din gură. eminescu, p. 133.
2°. (Complementul e Dumnezeu s. cele sfinte) A blasfemâ. Bărbaţii aceştia,... hulindu D[um]neăzeaia voastră. COD. VOR. 12/sl (=hulitori N. TESTAMENT 1648; biblia 1688). Arie iaste eretic şi huleaşte pre D[u]m[ne]dzău. varlaam, C. 189. Propoveăuiă pre Hristos... şi pre Mah[o]met îl huleă. MAG. ist. i 171/j. || Absol. Ziseră întru ei: „Acesta huleaşte“. tetraev. (1574) 213. || Intrans. Huleşte în contra lui Dumnezeu, i. negruzzi, vi 98.
3°. f A vorbi cu dispreţ despre cevâ; p. ext. a dispreţui, a nu pune nici un preţ pe... Au hulit ceale pământeşti, biblia (1688) 7. Toate dulceţile ceale trupeşti le-au hulit, ţichindeal, f. 192.
[Scris şi: f ghuli. | Abstracte: hulire s. f., hulit s. a. Vorbe ăe hulire, c. negruzzi, ii 86/10. Hulirea măgulitoare, alecsandri, p. ii 469, f hulitură s. f. = persecutio. anon. car., « paleosl. chulje-nije, idem) f hulenie == hulă, blasfemie. Ereticii bârfiiă hulenie asupra Domnului H[ristoJs. dosofteiu, v. s. 18/s0, cfr. 77,2, 146, etc. Cfr. hulă1.
| Adjective: nehulit, -ă. Puse nehulită calea mea. biblia (1688) 238. (Substantivat) hulita s. f. art.: joc copilăresc. H. xvi 373, hulitor, -oâre. Limbi hulitoare, mineiul (1776) 682/t, 581/,- (Substantivat) Svetnicii şi hulitorii. CUV. D. BĂTR. II 342. Hulito-riul ăe H[risto]s. mineiul (1766) 631/2. Amândoi hulitorii, c. negruzzi, ii 85/m. Nişte pamfletari, nişte hulitori publici, alecsandri, t. 1711.]
—	Din paleosl. chuliti, idem.
huligan s. m. — g(ă)ligan, om mare, bine fă-
HULIRCA	—	419	—	„	HUM
cut, voinic (ION Ce. iii 845); băiat îndrăsneţ (Com. A. TOMIAC). || Spec. (modern) Bătăuş, în Rusia, la revolte de stradă, mai ales la progromuri.
hulîrcă s. f. v. holercă.
HUiiiTÎiRÂ s. f. v. huli şi ulitură.
HUiiiv s. m. (Ornit.) v. uliu.
HÎiiiKic, -A t adj. v. huli. hul6bâ s. f. v. hlobă.
HUiPÂN s. m. (Zool.) ;	1	v_	vul„e_
iu i.I’Akii: s. f., ii l l.i'Ai: s. m./
HiiiiPAV, -A adv. v. hâlpav.
hulpe s. f., hui<p*sc, -eâscă, 1	vulpe.
Hiii.i’Os, -oâsă adj.	/
HCL.TÂHT s. m. (Ornit) v. vultan.
HCiTENioÂrĂ,	\ v. yulturică.
irui.TEiviOARĂ s. f. (Bot.) )
HViiTOÂsr s. a., mjiiTOÂsrĂ s. f. (Hort.) v. altoiu1. HiiTOÂRE s. f. v. vâltoare şi vultur.
HUJjTOÎ vb. IV* v. altoi.
HViiTOiÂK s. a. (Hort.) = altoiu2, arbore altoit (vasiliu, c.).
HUiiTCÂîT s. a. (Hort.) v. altoiu3.
Mui/rui vb. IVa (Hort.) v. altoi.
HUiiTţJiÂijĂ s. f. = fuituială, ceea ce se pune la o încărcătură de pulbere de vânat (cârpe, hârtie), ca să nu lase praful să curgă. PAMFILE, C. Ţ. Se bate hultuială de hârtie sau petică peste prav. id. I. c. 153.
HUiiTiilTijRĂ s. f. v. altoitură.
HIJI.TUR s. m. (Ornit.) v. vultur.
hvlvb s. in. (Mold.) = porumb(iel).
1°. (Ornit.) Pasărea columba paluwibus. marian,
0.	ii 180, LEON, med. 95, H. x 15, 465, XVI 112. Bine ne potrivim... Ca doi hulubi la zburat, sevastos, p. P. 106/12, cfr. 134/28_2S, 323/t0. Din hulub se naşte scorpie: se zice despre copii răi, născuţi din părinţi cum se cade. ZANNE, P. IX 624. || Sp ecii (une-ori deosebite numai după coloareape-nelor): Hulub de pădure (s. de codru, sălbatic), de câmp, de casă (marian, o. ii 180, 181), jucător (h. xvi 160) s. jucăuş, berc (h. xvi 160), pag (ib.), popesc, etc. Căptuşeâ... vr’un hulub popesc şi-şi astâmpără foamea, contemporanul, iii 705. îngrijin-du-şi de sănătate şi de hulubii jucăuşi, sadoveanu, p. S. 189.
2°. Numele unui viţel s. bou care este la păr cenuşiu s. suriu deschis ca guşa porumbului (mai ales in partea de dinapoi), marian, dame, t. 28, cfr.
H.	I 58, X 85, XII 274. (Femininul) hulubă = numele vacilor porumbe la pâr. şez. iii 16/26.
[Şi: (Mold.) hurlub s. in.- costinescu, h. x 31,
187,’ 377, (Ban. <paleosl. golafiz, idem) gălumb, go-larnb s. m. jahresber. iii 316, « sârb. s. rus. go-lub(i), idem) gulvib s. m. DOMBROWSKI. | Femininul: (ad 2°) hulubă (holubă) = vacă porumbă la păr. şez. m 16/36, marian, (ad 1°) hulubiţă (holu-biţă marian) s. f. = porumbiţă (marian, o. ii 181, mat. folc. 910, şez. iii 239/1s, sevastos, p. p. 134/23). | Diminutive: hulubâş s. m. = porumbel (şi ca termen desmierdâtor dat oamenilor tineri); (ad 2°) viţeâ cenuşie (MARIAN); p. anal. (Bot.) un fel de ciupercă (Bussula aurata) comestibilă, numită şipânişo ară, vineţicâ. PANŢU, PL., PAMFILE,
1.	C. 247, H. I 97, XII 397, MARIAN, O. U 181, CREANGĂ, GL. Sânt tineri şi se iubesc ca doi hulubaşi. vlahuţă, d. 231, cfr. creangă, p. 168. Bună ziua, hu-lubaşii moşului, contemporanul, vi j 484. Jpă-mă hulubaş de-argint Cu aripele de vânt. alecsandri, p. p. 410, cfr. şez. i 104b/11, vi 15, sevastos, p. p. 136/al, 106/j0, VASILIU, C. 91; (h)ulubel s. m. (ad 1°) Fă-mă, Doamne, un hulubel, sevastos, p. p. 170/8,
marian, î. 258. Ca doi ulubei la pene (Tulcea). păsculescu, l. P. 58, (ad 2°) Hulubel = viţel de co loare cenuşie, hulubică s. f. = viţeâ de coloare cenuşie. marian. | Augmentativ: hulubân s. m. =huiub (2°). marian. | Colectiv-local: hulubărie s. f. (hul-bării s. f. plur. weigand, b. b. 98) = porumbărie, porumbar, baronzi, l. 160/1S, alecsandri, t. 1755. Ograda... înlăuntrul căreia se vedeă o fântână... şi o hulubărie. gane, ap. TDRG.]
—	Din rut. holub, idem.
HUiitiBĂ s. f. v. hlobă şi hulub.
HUIiUBÂN S. m., IHSI.UBĂRIE S. f. ) ti ,	, .
HUI.ijbâş s. m. (Zool.)	/ ■
HUMUstij s. m. (Ornit.) = uliu. La uliu îi zic hârete sau hulubej. H. I. 383.— Cfr. hulub şi hudu-b(leaj)â.
mn.VB&i, -bîcă, -biţă subst. v. hulub.
hwi,iji>£ţ s. a. 1°. Cannette (de navette). 2°. Che-ville.
1°. (Larăzboiu) Beţigaşul (numit şi fus, lemnuş, surcel, sfârcel) pe care se învârte ţeava suveicii. DAME, T. 136, PAMFILE, I. C. 277, cfr.’ H.X 512, XII
282,	289, 375, 386, viciu, gl.
2°. (La car) Cuiul care leagă proţapul de piscul carului, numit şi cuiul din urechi. DAME, T. 9, 14.
[înţelesul de „soupape d’une pompe11 dat de CIHAC II 144 nu se poate atestă. | Şi (ad 1°): hlu-deţ s. a. viciu, gl., Com. a. tomiac, hoduleţ s. a. pamfile, I. C. 277, huduleţ s. a. h. x 261 (mai însemnează şi: „vargă cu care se scoate măduva din ţevi de soc, cu care se Încarcă pistoalele şi puştile11 CREANGĂ, GL., şez. III 16/20 ; după DDRF. ar însemnă şi „fâcâleţ11), {-{-ciomag, formaţie glumeaţă la origine) hudumăc s. a. = ciomag. Să ieihudum'a-cul! (Covurluiu). ION CR. V 182.]
—	Poate, dintr’un paleosl. *chludbcb, diminutiv din chlud’i (chlajfo) „vargă11 (CIHAC II 144 citează un cuvânt rusesc choloden „tige“, pe care însă nu-l găsesc in dicţionare, cu acest înţeles).
hui/cgi s. m. plur. v. hluj1.
Hiii.ui vb. IV<a> refl. S’ecrouler. — A se dărâmă, a se nărui; p. ext. a cădea intr’o parte. Lasă că nu se hulueşte (dărâmă) carul pe tine! pamfile,
C.	Ileana stă cu suveica în m,ână; par’că s’a huluit casa asupra ei. slavici, n. i 55. Nevastă, dalbă nevastă! Ce ţi[-i] condu huluit? doine, 351 /u.
[Şi: (cfr. sârb. urvati „a dărâmă11) hurui vb. IVI*) refl. 0 casă, care erâ să se hurue, de veche, reteganul, p. iv 54/,,. Bordeie huruite, pompiliu,
b.	30/,8, (hului-{-hurui) hurlui vb. IV(a) refl. = a se surpa, frâncu-candrea, m. 42, cfr. viciu, gl.
| Abstracte: huluiălă s. f. costinescu, huluitură s. f. ib., hurluire s. f. = surpare, frâncu-candrea, m. 42.]
—	Din ung. hullani „a cădea (ca poamele din pom) risipindu-se“. Cfr. hulă2.
hui,uiâi.ă s. f. v. hului.
hci.umale s. in. v. liulumare.
mui.i;mâre s. m. D’a hulumarele e un joc de copii, care, încopciaţi, formează ca un zid în formă de potcoavă, pe care apoi cei ce n’au fost „robiţi11 îl hâlţâne, până cad copiii jos. Cfr. H. IV 70, 57. [Şi: hulumâle s. m.]—Cfr. hului.
Hui.ia! s. m. Perche (avec laquelle on presse le foin). — (Transilv.) Parul (sulul, drugul) carului, cu care se apasă fânul, viciu, GL.
HCM! interj, v. Iun.
ttUMÂ	—
*
Hi MĂ s. f. Argile. — Nume care se dâ la diferite roce argiloase moi; se întrebuinţează,, la ţară, pentru spoitul caselor, in locul varului, şi pentru trasul brâielor; după coloare, este de m ai multe feluri: humă albă, care are aceeaşi întrebuinţare ca şl m aiul; humă vânătă, numită şi h u m o ai e (se găseşte in coastele dealurilor şi ale râpilor) şi huma neagră (cfr. mal, lut, argilă, hleiu). Când gospodina vrea sâ vâruiascâ sau sâ „dea cu humă“, sfărâmă acest sloiu de humă, îl pune în apâ ca să se facâterciu subţire şi acest terciu il întrebuinţează ca şi laptele de var. pamfile, i. c. 382-383, ckeangă gl., marian, şez. iii 14/e, ii 42/,, H. X 109, DOC. (a. 1556) Cuv. d. bătr. i 244. în leş..., unde sânt gropile de humă (a. 1805). IORGA, S. D. XI 66. în humă se află var, iar huma poate fi amestecată cu nisip sau lut.
I.	ionescu, M. 54. Pe cuptorul uns cu humă... Zu-grăvit-au c’un cărbune... Purceluşi cu coada sfredel. eminescu, P. 192. Nu se aduce în ziua aceasta lut, humă şi năsip şi nu se unge. marian, SE. II 197. Subt păretele de humă vânătă şi de pământ roşie-tec... iorga, N. r. a. i 255. Pământ amestecat cu humă. creangă, p. 247. Făcu din humă nişte oameni, ispirescu, U. 82/s6. Mănânc turtă ca huma. şez. iii 60b/6. Mi-i faţa ca huma. ib. I 213b/e, cfr. VASILIU, C. 35, LEON, MED. 115. || Fig. (in glumă) Dres pentru faţă, suliman. Aste târgoveţe Ce se dau hojma cu humă. c. negruzzi, iii 51/28. || Spec. (în Munţii-apuseni). Plumbul şi sfaleritul ce urmeazâ aurului în „şaitroc“, când se spalâ mineraiul de aur. FRÂNCC-CANDREA, M. 42, cfr. VICIU, GL.
[Augmentativ: Iramoâie s. f. =humâ vânâtâ, pamfile, i. C. 382, şez. V. 100. | Adjectiv: hu-mos, -oâsă=ca huma, care conţine humă, cfr. ar-gilos, luto s, hleios. Pământurile humoase. economia, 5. Nisipul humos L-alegeâ frumos, teodorescu, p. p. 38b. | Local: humărie s. f. = locul de unde se scoate humâ. marian. Cântă cucu’n humărie, Eu gândesc că-mi cântă mie. ION CR. II 103.
| Verb: humui IV8 = a da cu humâ, cfr. murul. Lipi cuptiorul, îl humul şi-l griji. CREANGĂ, p. 287. cfr. A. 33. | Alt derivat: humerniţă s. f. = vasul în care se subţiază huma cu apâ, cfr. varniţâ; fig. om cu faţa searbădă, bolnav. Com. A. TOMIAC.]
—	Din bulg. huma, idem.
humaiu f s. a. v. hat*.
humân, -Ă adj. v. uman.
humărie s. f. v. humă.
humElnic s. m. Gardien (de magasin de ble).
—	Păzitor la o standoalâ, căsoaie s. coşare. ION CR.
v	375. IŞi: hamelnic s. m. A. scriban, arhiva, a. 1912, nr.’ 11.]
—	Cfr. rut. chmel'nik „loc semănat cu hămeiu“. Cfr. SCRIBAN ib.
Hon^sNiŢi, humoaie s. f. v. humă.
humOk s. a. v. umor.
hum«>s, -oâsă adj., humui vb. IVa v. humă.
humuetuî vb. rv\ Bepiquer la vigne (lâ ou elleadtpări).—(Transilv.) Abutoşi (=butâşi) via pe unde este rară. [Şi: humutni vb. IVa. SIMA, M.]
HUMUTUÎ vb. IVa V. humultul.
huni s. m. pl. Huns. — Popor barbar, Înrudit cu Ungurii, care a năvălit din Asia in Europa în sec. I\ d. H.; (in batjocură) Unguri. Horia bea la făgădău, Hunii fug făr’ dehintău. zanne, p. vi 151.
hs'nie s. f. Entnnnoir. Vas de lemn în forma vedrei, cu ţâţa în fund; în hunie se toarnă vinul la cules şi din ea, pe ţâţâ, se scurge în butoiu (ră-dulescu-codin), leică (dame, t. 81, 85). || Fig. Este ca o hunie vale strâmtă, care hunie, pogoară
420 —	HURĂTU.
în marginea mării. (a. 1715), ap. ŞIO. I 405. ^j: Am făcut unie=am făcut cale. Com. A. coca. [Şi ca nume topogr.: Hunia e o coastă foarte accidentată între comunele Hinova şi Broscari din jud. Mehedinţi. zanne, p. vi 153. | Şi: unie s. f. H. iv 246, dame, t. 81 (înţelesul; „bâton portant en son milieu un anneau et un crochet et qui sert â transporter â deux une tinette pleine" DDRF. e suspect).]
—	Din bulg. (sârb.) hunija «n.-grec. /<uvt, turc. huni), idem.
hunsfiJt s. şi adj. m. Coquin. — (Ungurism; in Transilv. şi Mold. mai ales ca termen de ocară) Om de nimica (LB.), viclean, hâtru (pompiliu, bih., vaida), ciuf, om fâr de câpâtâiu, curvar (şez. v
100), mişel (Com. A. tomiac). [Şi: hunţfut, hunţut.]
—	Din ung. hunc(f)ut (<[ germ. Hundsfott), idem.
HiN’jţ'(F)UT s. şi adj. m. v. hunsfut.
hui*, hiipa : interj, (ş. d.) v. hop.
HUPÎ vb. IVa. 1°. Etre affam.6. 2°. Ne pas murir.
1°. Intrans. (Transilv., Munt.) A flămânzi, a fi lihnit de foame: Bietul copil, se vede pe faţă că hupeşte! (comit. Sibiiu). Com. t. l. blaga. Hupit = lihnit de foame, leşinat, rădulescu-codin, î., vârcol, v.
2°' Refl. (Mold., subt forma dial. huclii; despre cereale, legume, fructe) A nu legă, a nu se coace s. a se coace fără vreme, pripit, a aveâ bobul sec, zbârcit. Mai bine e să se rupă de tineri copchileţii, spre a nu se face în grădină hălăciugă şi care să facă a se huchl fasolele. ION CR. IV 248. Grâul e huchit. ib. iii 225. S’au copt fasolele, dar îs mai mult huchite. ib. ii 277, cfr. pamfile, j. ii. Zmeură. hupchită = prizărită, slab desvoltatâ. şez. V 100. Când fasolele să seamănă printre popuşoiu..., aceştia nu trebue să fie prea deşi, căci în, acest cas fasolele se huchesc, adecă înfloresc fără să lege. PAMFILE, A. 183, cfr. 215.
[Şl: hulpi (hulchl, hulei şez. IX 154) vb. IVa dame, T. 55, opi, upi pamfile, A. 115, DDRF. (cu abstractul) hulpirc (hulchire) ib. 58.] — Cfr. hulpav (hâlpav).
HUpoâre s. f. Hale. — Nâplâialâ, zâpuc, căldură foarte mare, fără vânt, arşiţă. Cfr. ION CR. V 345.— Cfr. buhoare, dogoare, friptoare, prigoare.
hur: interj, v. hurui.
hura: interj., s. a. Hourra. — Exclamaţie de bucurie, de îmbărbătare s. de aclamare. „Sâ trăiască!11 inlocueşte la Românii de peste munţi câzâcescul nostru hurra! ODOBESCU, I 475. ES-p! bravo! E&ot! hur a!... strigară toţi. C. negruzzi, i 12. Uraaa!... să trăiască Escelenţia sa! alecsandri, t. 1348. || Substantivat (mai ales la plur.) Ura! ’n ceruri se ridică, id. p. i 36. Uratele mulţimii nu mai conteneau. Un hur a general izbucni din piepturile tuturor. [Şi: uraî (ca subst., cu plur. urăle).\
—	N din fran. (<( rus. ură), idem.
h£ra: Interjecţie, prin care scoală porcii din bârlog, marian, cfr. id. se. I 127.
h£ră s. f. 1°. Querelle. 2°. Tas, quantite.
1°. (Muscel) Ceartă, duşmănie, cicăleală şi gură multă: îmi pare rău c’o să-mi fac de hură cu tine! Rădulescu-codin. Femeia, tot cu ceartă şi cu hură. id. î, 230, cfr. 316.
2°. (Broscăuţii-vechi, in Bucov.) Grămadă, mulţime. O hură de bani. Com. T. smolinschi.
hsl'ră s. f. v. horă.
hurătuî vb. IVa. Chasser (la volaille, les bes-
HURC
— 421 —
HURLUP
tiaux, etc.).—(Transilv.) A alunga pasările sau vitele dintr’o holdă, a dudui, sima, M. — Cfr. orătănii.
HURC s. a. Chasse (au rabat). — Vânătoare ou gonaci (cfr. hăitaş (1°), hâituială, goană): o ceată de vânători înconjoară o bucată de pădure, iar alta, îndoită sau întreită la număr, intră în pădure şi dă alarmă ca să iasă animalele sălbatice la câmp, spre a le împuşcă cei care înconjoară locul.
H.	V 337. Eu merg la hurc ca să vânez vr’un vânat. ib. xvm 140, cfr. 25. [Verb: hurcu'i I'Va= a căută vânat. ib. xvm 140, (cu abstractele:) hurcu-iâlă s. f. == vânătoare. VÂrcol, v., hurcuitoâre s.
f.	Se face hurcuitoâre, ...se face vânătoare. MAT. folc. 205.]
kîircA s. f. (Băieş.) Tablă de lemn acoperită cu pânză albă şi aşezată pieziş, cu ajutorul căreia bâieşii aleg aurul de pietriş, turnând apă peste acesta până când se duce tot cu apa, iar aurul, fiind mai greu, se aşează pe pânză (Munţii-apuseni). viciu, GL. 97.
HCRCuf vb. IVa v. hurc.
hurcuî vb. IV®. Vider (en une seule fois).—(Bucov.) A vărsa dintr’o dată. A hurcuit cofa cu apă. Com. I. PRISCORNIC.
hurcuiălâ, iniRcriTo vHE s. f. v. hurc.
HURCUliÂş s. a. Broderie â festons. — (Ungurism, în Transilv.) Broderie cu colţuri cusute pe margini in felul cum se cos cheulorile. Poalele cămeşilor au tăieturi mai late de o palmă şi altele sânt cu hurculaş, ia/r pe mâneci cu table late de arniciu negru şi cu fodori mari. moldovan, ţ. N. 68.
—	Din ung. hurkolăs, idem.
hurdâiu, hurdâu s. a. v. hârdău.
hurdoâ interj, v. hâr do ă.
hiirh6ixj s. a. v. hârdău.
hurdubAiâlă s. f. Hurdubăiala Paştelui: Miercuri, in ajunul Ispasului, muscel, 64.
hurdubîe s. f. v. hardughie.
HtJRDU -bîirdu interj, v. hurducă.
hurducă vb. I. 1°. Secouer, ebranler, cahoter. 2°. Faire du bruit ou da tapage.—(M.o\i., Transilv.)
1°. Tr-ans. A mişcă încoace şi încolo cu putere, a clătină s. a scutură tare, a zdruncină, a zgâţâl, a zgudui. A hurducă ciubeare. economia, 76. Nu mă hurducaţi aşă, că de-abiâ am mâncat! alecsandri, t. 889, cfr. 1644, 471. Fură tingirile... şi le ascundea în lădiţa trăsurei, fără a se gândi că va fi trădat de... singhenitul tingirilor wrducate pe pavea. GHICA, S. 76. Numai ţucă ş’o hurducă Şi-i dă drumu’ să se ducă. şez. iv 234. | Refl. Furtuna năvăleşte,... cortul se urducă. alecsandri, p. ii 209. Când ha/rar-baua se hurducă ori trecea prin apă, copiii săltau de bucurie, slavici, n. i 336. Baba din pod hurdu-cându-se atâta, numai ce se auzi un durăt. sbiera, p. 10/81. (Refl. = pasiv) în fiecare si se urducă şipul. ib. IV 183/ia. | (Absol.) De la mine pânăla Vereni sânt vreo trei ceasuri bune şi la vrâsta mea trăsurile hurducă, i. negruzzi, iii 10. || Spec. A mişcă încoace şi in colo berbânţa pentru-ca să se aleagă untul, jahresber. xvi 216.
2°. Intrans. A face zgomot (FRÂNCU-CANDREA, r. 53), a lărmui. Au prins a hurducă la uşă. ca să intre, sbiera, p. 314/2. Vine marea mare, Vine’n turburare, Greu urlând şi urducând. marian, î.
107.	Strigoii hurducă în pod (= umblă prin pod, făcând zgomot). Com. v. cioban.
[Şl: urducă vb. I, (h)urducăi vb.*[V(a) = a clătină t'are: Căruţa asta mi-a hurducăit toate maţele! pamfile, c. Când se lovesc două buţi goale, ur-ducăe; în pod urducăe mâţul (= cotoiul) cevâ. liuba. Vântul... începu să le [= oalele] clatine şi să le hurducăe. T. cercel, Săm. iv 770, urdui vb. lVa=a risipi, a azvârli încoace şi’n colo lucruri puse in ordine: Patul urduit. păsculescu, l. p. 213.
| Abstract: hurducătură s. f. Auzi hurducături de căruţă, reteganul, p. ii 71/26. Legănat de hurducături..., adormise, contemporanul, iii 656, cfr. sbiera, p. 38/19, 203/23, marian, sa. 190. | Interjecţie-adverb: (h)urduc-burdiic = rostogolindu-se s. clâtinându-se ou larmă mare. (Tl)urduc-bur-duc, De barbă-l duc, De barbă l-aducP (= Fedeleşul) gorovei, C. 145, cfr. 29, 313, pamfile, c. 7, J. Iii 28, (cu variantele:) hurdug-burdiig cfr. GCR. ii 369, hurduf-burduf pamfile, c. 30, hur-duji-burduji gorovei, c. 28, hurduz-burduz pamfile, c. 35, gorovei, c. 28, şez. iv 66/m, marian,
d.	81 (cu explicaţie greşită), sbiera, p. 320/,„
321	/al. Umflă-l în spinare şi-l adă aici, hurdus.-bur-dus! alecsandri, t. 964, cfr. 530, (h)urdu-burdu BARCIANU.]
—	Onomatopee.
HURDUCĂM Vb. IV<a>
HURDUC -BURDtC,
HURDtJF - KVUI) 11%
HURDto-BURDije interj.
HURDUi t vb. IV v. hurui. hurdIui-BURDtji interj, v. hurduca.
hurduzău s. a. 1°. Grosse corde. 2°. Câble de bac. 3°. Bac. — (Ungurism)
1». Funie (h. xvii 236) groasă (LB., cfr. VÂRCOL, V.), ştreang mai râu (viciu, GL.), odgon; spec. funia cea lungă cu care se leagă sulul (ib.). M’au bătut cu hurduzău’ şi m’au trântit jos (a. 1821). iorga, S. d. xii 210.
2°. Spec. Odgonul întins de-asupra unui râu, cu 1 ajutorul căruia se pune în mişcare podul umblător. Un flăcău mână podul pe hurdusău. IORGA, N. R. A. -246.
3°. P. ext. Pod umblător (iON CR. ii 219); cfr. brod (2°), brudinâ (2°), dubas.
[Şi: (ad 1°) hărdăz&u s. a. viciu, GL., H. xvii 236! | Plur., probabil, -zaie şi -zauă.]
—	Din ung. hordozo „cu care se cară, se poartă11.
HURDfrz -burduz interj, v. hurducă. uub^lcă s. f. v. holercă. hur£z s. m. (Ornit.) v. huhurez.
huro6iu s. a. Trompe.—(Transilv.) Buciumul făcut din scoarţă de salce. [Şi: (-4- hornoiu) hunioiu s. a. VICIU, GL.]
hurh6z, -ă adj. v. ursuz.
hurie s. f. Houri. — (Turcism literar) Fecioară promisă de Mahomet în paradis musulmanului credincios. ŞIO. Murind, pe noi ne-aşteaptă huriile din raiu. ALECSANDRI, P. II 352, cfr. I 148.
—	Din turc. huri, idem.
HiiRlŞTE s. f. Petit traîneau. — (Transilv.) Sanie mică trasă de om, pentru căratul lemnelor din pădure; p. ext. înseşi lemnele. Am adus o hurişte de lemne (Gura-râului, Sibiu), viciu, gl.
huri.ig.An s. m. (Ornit.) v. uligaie. hi ki.Oii; s. a. v. horn.
HVRlit'B s. in. (Ornit.) v. hulub.
HUR1.UÎW vb. IV v. hului şi urlui.
HURIA P s. m. (Bot.) Prune dfyeneree par suite
v. hurducă.
HURMAL
— 422 —
HUSĂRIME
de maladie. — Prună tânără diformată şi transformată de ciuperca exoascuspruni, gurlup, chirlau-că, cocoşel, corlat, ghirtoc (panţu, pl.), fruct nefolositor al prunilor numiţi strâmbi ori vineţi, bir-toc (h. xi 330), prună seacă, verde, fără sâmbure (Com. s. popescu), alişoiu, cocoş (LB.). Are un nas ca un hurlup. h. xvii 179. [Şi: urliip s. m.
VAIDA, PANŢU, PL.]
—	Variantă a cuvântului gurlup, golop.
HUBMAI, s. m., HiiRittili s. f. (Bot.) v. curmal.
hurmeti vb. IV* refl. Rouler, culbuter. — A se rostogoli, vârcol, v.
—	Cfr. turc. hdrmet „reverinţâ, Închinăciune". CAPIDAN.
HURMiiz s. a: şi m. 1°. Fausse perle. 2°. Arbre aux perles (Symphoricarpus racemosus). — (Mold.)
1°. S. a. Mărgăritar imitat din sticlă, servind ca podoabă, cfr. mărgea, cfr. H. iii 328, x 130, 261, 436, 540, xi 518, xii 300. Şase şiruri mărgăritar hurmuz. DOC. (a. 1669) ap. ŞIO. Un fir mărgăritar hormuz (a. 1745). URICARIUL, xi 225/10. O boabă de hurmuz, vlahuţă, p. 25. îşi potrivea şiragul de hurmuz la gât. N. rev. R. i 34. | (Pig.) Hurmuzul negru alporum-brelelor brumate, iorga, n. r. a. i 345. | Hurmuzul pământului ardea în salba ei de mărgăritare. eminescu, N. 70. | P. ext. Şirag, salbă de mărgele. Vine nuna de la făn, Cu hurmuz lăsat pe sân. sevastos, n. 321/16.
2°. S. m. (Bot.) Arbust frumos, originar din Canada, cultivat ca plantă ornamentală; florile trandafirii; fructele lui sânt boabe (de mărimea cireşilor) albe ca zăpada. Se mai numeşte şi: corale-albe. panţu, pl., cfr. H. xii 170, xvi 103, 287.
[Spre a arătâ (ad 1°) unitatea se zice o boabă s. un fir Aehurmuz. | Şi: hormuz s. m. (şi nume de câne ciobănesc H. x 32, creangă, p. 147), liormos s. m. i(ad 1°) weigand, B. B. 96, hormoz s. m. (ad 1°, Bucov.) com. p. cârstean, ormuz s. m. bibicescu, p. P. 71, urmuz s. m. (ad 1°) H. I 368, x 357; (ad 2°) La poartă, un stuf bătrân de urmuz. I. A. ba-SARABESCU, CONV. LIT. XLII 25, cfr. GRAIUL I 160,
H.	II 125, iv 194, IX 306, 472.]
—	Din turc. Hurmuz, Hormuz (numele unui oraş situat lângă Golful Persic, de unde a fost adus hurmuzul în comerţ).
HKBJif vb. IV* v. urni.
HURNdiu s. a. v. hurgoiu.
huroâie s. f., hur<>iu subst. v. uruiu.
hurşum subst. v. hucium.
hursuz, -Ă adj. (ş. d.) v. ursuz.
HURTĂ s. f. (Mold., Bucov., in expresiile:) (A vinde s. a cumpără) cu hurta=pe de-a’ntregul, cu ghiotura, cu toptanul (creangă, gl., şez. viii
159,	pamfile, j. ii), cu arsa, in bloc, cu grosul, cu ridicata. Vinul ce se va vinde sau cu vurta, sau pe la crâşme, uricariul vi 476/,,. Orzu’... îl iau cu vurta. alecsandri, t. 1541, cfr. 1338. Şi-apoi ce mi-i cere, aşă cu hurta? CREANGĂ, P. 156. Nu le vinde cu bucata, ci numai cu hurta! sbiera, p. 230/2,. Cum lucri,'cu ziua ori cu hurta? Com. tofan. I La hurtă = cum se întâmplă, cum vine, la întâmplare, fără alegere, pe necântărite. El nu prea ştie multe: slujeşte câte trei liturghii pe zi şi pomeneşte la hurtă: pe monahi... pe stariţi, pe mitro-poliţi... creangă, a. 78. Tu omori pe toţi la hurtă, fie ei săraci sau bogaţi, sbiera, P. 194/22. O bucată de carne la hurtă (necântărită), şez. ii 187/,; cfr. sevastos, n. 154/19. [Şi: vurtă s. f., huită s. f. Cu huita = cu grămada, viciu, gl.]
—	Din rut. hurt, idem (na hurt s. hurtom = cu hurta, vhurt „împreună41).
hurtijm: subst. v. hortum.
hurubă s. f., hurubâş s. m. v. hrubă.
huruî vb. IV<*> (ş. d.) v. hului şi urui.
huruî vb. IVW intrans. 1°. Faire entendre un bruit de roues sur le pave, etc. 2°. Boucouler. 3°. Glouglouter.
1°. A face un zgomot ca acela ce se aude când umblă o căruţă, când se rostogoleşte un poloboc sau când cad mai multe obiecte tari, unul peste altul, dintr’odatâ, cfr. dur(d)ui, bubui. Vântură-toarea hurue ca o trăsură, sandu-aldea, săm. ii 680. Pe afară mai huruiă când fi când câte o trăsură. id. d. N. 252. Urue trăsuri şi care. iosif, P. 37, cfr. coşbuc, b. 86. Prin pod şoarecii huruiau: dăduse de nuci. SADOVEANU, p. 105. Huruiă apa, izbindu-se de maluri, contemporanul, iii 825. Hurue trenul, pamfile, C. (P. ext.) Oraşul... dudue şi. hurue. IONESCU-BOTENI, S. N. 83. (Despre un pistol) Şi să huruî la pistoale — se descărcară pistoale, fâ-cându-se zgomot mare. VÂRCOL, v. | 0 strachină cu chiroşti... făceă pe ţigan să-i huruiască beregata. ION CR. II 248. || P. ext. A cădea unul după altul, cu zgomot, dintr’o înălţime mare. Dracii... huruiau din cer pe pământ, ca frunza, şez. iii 78/15.
2°. (Despre porumb) A grungurî, a gur(l)ui, a turui. Hulubul hurue (hurueşte). H. I 35, Vilii 215, Viiiii 182, xiii 415. Porumbeii uruesc. H. iii 48.
3°. (Despre curcan) A bolborosi, a chiorăi. Curcanul hurueşte. H. vilii 165.
[Şi: urui vb. IV®, (-|- durdui) f hurdui vb. IV<a>. Glasul... carului ce hurdueşte. biblia (1688), ap. TDRG. | Abstracte: huruit s. a. Ascultă huruitul trăsurii, vlahuţă, d. 121. Săgeţi de fulgere şi un huruit înăbuşit. N. rev. R. I 28, (h)uruitiiră s. f. Un fulger... se svârcoli în sânul nuorilor... ş’o uruitură se prelungi în depărtare, delavrancea,
S.	168, hurduitură f s. f.=hodorogeală. Neputându-să şti ce poate fi acealea hurduituri şi sunete, cantemir, hr. 416. | Instrument: huruitoâre s. f. = jucărie de copii care produce un zgomot mare când se Învârte. I Interjecţia: hur! (despre porumbi) Hur, hur, hur, Tătuca tăiatu-m’a, hur, hur, hur! POP. (Mold.), ap. TDRG.]
—	Onomatopee.
huşi interj., huşăî vb. IV<*) v. hâş.
husar s. m. (Milit.) Hussard. — Soldat din cavaleria ungurească; cfr. călăraş, roşior. (Se paxe că, după modelul unguresc, au existat husari români un timp oarecare şi în armata lui Ştefan-cel-Mare. bogdan, O. 401). Au orânduit Leşii husari carii sânt cu fier îmbrăcaţi, let. iii 146/ao. Clii-vere negre de husari (a. 1789). IORGÂ, S. D. viii
83.	[Mustăţile] ar fi fost de fală celui întâi husar ungur. C. negruzzi, i 206, cfr. 120. Un regiment de husari, vlahuţă, d. 194, cfr. iorga, N. r. a. i 335. Decât să fiu la husari, Mai bine’n furci de stejari, alecsandri, p. p. 294b/14. Badea ’nalt caş’un husar, jarnîk-bârseanu, d. 431, cfr. reteganul, tr. 59/36, doine, 205/,, mândrescu, l. p. 139/16, şez.
vii	146.
[Şi: f usâr s. m. 30 uşorii, 26 dragonii (a. 1790). iorga, s. d. viii 167. | Adjectiv: husăresc,-eâscă. Haine husăreşti. golescu, î. 101. | Adverb: husă-reşte. Să mănânce cosaşul din fugă, adecă husă-reşte (ă la houssarde). I. ionescu, C. 110. | C ole ctiv: husărime s. f. Năpădeşte’n husărime şi începe a tăiă. c. negruzzi, I 126.]
—	Din ung. huszâr, idem (■(.huse „douăzeci11, odinioară recrutându-se în Ungaria din fiecare sat s. târg tot al douăzecilea fecior in acest corp de cavalerie).
husăr£sc, -eâscă adj.	\
HUSĂRiŞTE adv., HUSĂRIME s. f. /	'
HUSĂS	—	423	—	HUŢA
Mt'SÂş f s. m. Piece de monnaie, valant 100 pa-ras en Moldavie et. 20 kreutzers en Transilvanie. — Monedă veche, având o valoare de 100 de parale în Moldova (creangă, gl.) şi de 20 de creiţari in Transilvania (yaida), cfr. sorocovăţ, sfanţ, icosar, irmilic. Un huso.ş şi o groşiţă (a,. 1811). iorga, s. d. xii 227. Cât cei pe car, bade...? — Trei husăşi, dascăle. creangă, a. 82, cfr. 16. Trei husăşi plăteă acum tata pe lună pentru mine. ion cr. ii 311. Tot mânau’, husoşu’, Tot calu’, taleru’. marian, sa. 192. Bani de argint, taleri şi husoşi (sfanţi), reteganul, p. iv 12/„ cfr. JARNÎK-BÂRSEANU, d. 395, 396, 478, MÂNDRESCU, L. P. 147/a0, POMPILIU, P. P. 25/,,. [Şi: (Transilv.) husoş s. m.]
___Din ung. liuszas, idem (din husz „douăzeci").
huscă s. f. Sel saune produit par evaporation.— (Transilv., Bucov.) Bucată de sare dobândită, prin fierbere s. evaporare, din apă sărată (cfr. slatină, sal am ură), pamfile, C., şez. iii16/27. Pentru a căpătă husca, se pune slatină in ceaune mari; ceaunul se atârnă de o cujbă, iar dedesubt arde focul... astfel se fierbe necurmat până ce sarea se depune pe fundul ceaunului ca omătul, pamfile, I. c. 397. Fabrică de huscă ce s’au hotărît a se face aice în Moldova... (a. 1815) uricariul, i 226/so. | P. ext.
O	bucată de astfel de sare albă (ca o căpăţână mică de zahăr, fără vârf), pusă in comerţ. O huscă de sare. marian, na. 179, cfr. t. 312, sevastos, n. 87/,,.
___ Din rut. huska, idem (propriu „gâscă“; tertium
comparationis e coloarea albă; cfr. ghicitoarea: Vine gâscă De la husca. pamfile c. 32). Cfr. dubletul gâscă.
huşcăî vb. IVM, huşi: interj, v. hâş.
huşît adj. Toque. — (Bucov.) Huşît = care-i cu gândurile aiurea, umblă speriat, nu-i sânt toate gândurile concentrate asupra unui lucru (g. nistor), prost, tehuiu (A. tomiac).
huşmărgiiva adv. v. huciu.
HusmrâTE s. m. (Zool.) Belier. — Berbece prost. rădulescu-codin. [Şi: huzmet subst. = piele de miel cu lâna mare. vÂrcol, v.] — Cfr. (h)asman, arete.
husmî vb. IVa refl. Se donner de la peine. — A se câsni. E greu de tot; ce să mă husmesc cu el până acolo? ion CR. iii 119. [Şi: huzmi IV“ refl. = a se încrede mult în puterile sale sau în altul; a năzui: Ce nu făceă? Fură şi se huzmeâ omul la ale mai mari. răutăţi, rădulescu-codin, î. 282, usmi, uzmi IV* refl.= a se căzni. Se usmi să-l scoaţă [din pământ] şi nu izbuti. T. cercel, săm. iv 768. Eu mă uzmesc cu tine... să te scot a far’ din casă.
H.	V 145.] — Cfr. usmeti.
hl'ŞjVItA f s. f. (în expresia) Puşcă huşniţă = mortierâ. Aveă şi 80 de puşce huşniţe (haubiţe).
—	Cfr. ceh. houfnice „Steinschleuder11. bogdan,
o.	427.
Hljşjvrţ'A s. f. Femme depravee. — Femeie stricată, depravată. Com. a. tomiac.
husoş s. m. v. husâş.
HiiST adv. (Numai în loc. adv.) De liust = dintr’o-datâ, de tot. L-a omorît de hust (= dintr’odatâ). şez. II 24b/„. Şi-a tăiat piciorul de hust (—cu desăvârşire, de tot). ION cr. îi 218.
MliŞTE, muşti s. f. plur. Son qui a servi ă faire le fior.f; residu de fiorş— (Mold.) Târâţele
ce rămân de la un borş, înăcrit de mai nainte (marian, se. ii 6, cfr. şez. V 4/ls, VI 65), drojdii de borş (Com. S. POPESCU), foloştină (GRIGORIU-RIGO, m. I 158). Ea-mi dă borş nestrecurat, Tot cu huşte-amestecat. marian, SA. 78. Huştele de la borş nu se dă la vite a-fătă, că leapădă, şez. vi 61. Durerile de reumatism se potolesc dacă bolnavul leagă la încheieturi huşti de borş. grigoriu-rigo,
M. P. I 158. Borş de pe husce. sevastos, n. 287/14, cfr. 257/,. Dacă s’a gătit borşul, huştile s’aruncă afară. Com. tofan. [Şi: hoşte viciu, gl., hiice s. f. plur. Te speli cu huce. pamfile, b. 26.]
—	Din rut. huăca „zeamă groasă, drojdii11.— Cfr. hoştină*
muştiliuc i interj, v. huştiuliuc.
huştiu i Interjecţiune prin care se exprimă ieşirea, dispariţia, strecurarea repede de undevâ ţâşti! ţuşti î" pamfile, j. iii.
—	Onomatopee.
MUŞTIUCĂ vb. I	\	hljstilll1]ir
muştiuci vb. IVa refl./
HUŞTiUMtiC! (Mold.) Interjecţie prin care se exprimă zgomotul produs prin căderea repede a unui corp greu în apă (cfr. creangă, gl.); cfr. bâca, bâltâc, bâldâbâc, hâltâc, hâldâbâc, hâltâbâc, ştiobâlc. Boierii s’o cam chefăluit şi-cur puteă foarte lesne să facă huştiuliuc [în iaz]. , alecsandri, t. 554. Dracul neavând ce-i face, huştiuliuc în iaz! creangă, p. 48. Cum rosti cuvintele acestea, huştiuliuc!... s’a fi cufundat în apă. marian, î. 49. Huştiuluc cu toatele în gârlă! ion cr. iii 158, cfr. 326, şez. ii 103/6_„ iv 204/23. || P. ge-ner. Exprimă o cădere s. o introducere repede. Când sa se aşeze..., huştuliuc jos! sevastos, n. 70/30. Huştiuliuc în sac, ş’acasă, La copii poclon pe masă. CONTEMPORANUL II 153. Vrăbiuţă încărcăţică Hu-ştiliuc în poieţică? (= Lingura) gorovei, c. 203.
[Şi: huştiliuc, huştiuluc! | Verbe: huştiucă I, huştiuci IV“ refl. = a cădea de-odată în apă. Com.
A. TOMIAC.]
—	Onomatopee.
HCŞTiuiiUC! interj, v. huştiuliuc.
mustucău s. a. Baratte. — Putineiu in care se alege untul. şez. vii 187.
—	Poate, din ung. hosszuko „lungăreţ*1.
huştupinA. s. f. Personne difforme. — Persoană mare şi diformă, rădulescu-codin, î. 36, 229. întră aici, huştupină bătrână! muscel 25. — Cfr. huţupinâ.
huşum s. m. sing. Epidemie (attaquant les vola-tiles). — (Mai mult la pasări) Molimă, epidemie. S’a încins huşumu’. A dat huşumu’ în găini. ION cr.
iii	187.
Muşina subst. v. liueium.
mută vb. I refl. Se balancer.—A se da in scrânciob. Com. A. tomiac. [Substantiv: hută s. f. =scrânciob.]—Cfr. huţa.
mută s. f. v. hută.
huţa interj., adv. Strigăt care întovărăşeşte datul in leagăn, în scrânciob, pe gheaţă. Cfr. PAMFILE,
J. I. [învârtind scrânciobul] Uţa, uţa, căpitane! alecsandri, T. 385, cfr. 399. Huţa, huţa cu căruţa, Păn’ la lelea Măriuţa. marian, na. 342. # A (se) da (de-a) huţa = a (se) legănă (copiii pe genuchi), a (se) hâlţână, a (se) balansa (in scrânciobul copi-
HUŢÂ
— 424 —
HUZMET
lăresc, sau prins de o creangă, înainte şi înapoi. şez. ix 154). Te dam huţa. vlahuţă, p.’ 113. „Ia lasă-i şl tu, măi nevastă!“... ziceâ tata, dându-ne huţa. creangă, a. 38, cfr. creangă, gl.
[Şi: uţa! | Substantive: hiiţă s. f. = scrânciob mic. pamfile, j. ii, huţână, huţ'ună s. f. pamfile,
i.	C. 472, hnţunătoâre s. f. = scrânciob mic. id. J. II, I. C. 472, (cu diminutivele) (h)uţiiţ s. a. (plur. -ţuţuri) = leagăn, viciu, gl., polizu, huţuţuiu s. a. (plur. -ţuiuri) TDRG. | Verbe: (h)uţâ i = a legănă, a balansa, a hâ(l)ţânâ. Nuieluţă, huţă-mă! şez. iii 92/18. Când stai la masă, să nu huţi picoarele, că huţi pe dracu1. ib. vi 50, huţână (huţinâ, huţnnă marian) i = a legăna, a da in scrânciohi; a face să tremure cevâ, a zgudui (Com. A. tomiac). Nu vrea să mă huţăne. şez. iii 92/26. Se huţinâ în toate părţile. SBIERA, P. 265/se, huţuţâ I — a legăna. viciu, GL. Mama..., ţinându-l de mânuţe [pe copil]..,, începe a-l huţuţâ în sus şi în jos. marian, na. 342, cfr. 347, 314, O. u 132, pamfile, j. iii, huţăi iv TDRG.]
—	Onomatopee (cfr. germ. hutschen „a legănă"). Cfr. hută, huiţâ, hâţânâ, hâlţânâ, ţuţulâ.
huţă vb. I v. huţa. hi&xă s. f. v. "huţa.
hCţâ s. f. (Transilv.) Huţele sânt două fete care gătesc mireasa s. femeile care o îmbrobodesc (în-vâluesc) (viciu, gl.) s. femeile (Înrudite cu mireasa) care duc, Sâmbătă seara, înainte de cu-' nunie, la mire s«ămaşa de mire' şi ^culmea' (h. xvh 339). [Augmentativ: huţoiu s. m. Huţoi se numesc doi feciori care Îngrijesc cununa miresei şi lada cu veşminte, ib.] — Cfr. goţoiu.
huţăi vb. IV v. huţa.
huţân s. m. Huţanii— ei îşi zic huţuli—sânt
o	populaţie din munţii Bucovinei şi ai Galiţiei mărginaşi cu Ungaria, care azi vorbesc ruteneşte, dar se deosebesc de ceilalţi Ruteni ca tip, obiceiuri şi port, întrucâtva şi ca limbă (au şi o seamă de împrumuturi din româneşte) şi despre care se admite în general — poate pe nedrept — că sânt de origine cum ană sau de alt neam, slavizat in urmă. Într’o si, mergând câţiva din aceşti hoţi la prădat, ...deteră de o copilă de huţan. marian, T. 289.
|| P. ext. Cal huţănesc. marian. || Pig. Om înalt şi voinic, şez. V 100.
[Feminin: huţâncă s. f. Huţanca însă nu se duse cu dînşii. id. ib. 290. | Adjectiv: huţănesc, -eâscă pamfile, a. 69, (substantivat) huţăneăscă s. f.: numele unui danţ. pamfile, j. iii 9' şez. v 100, H. x 378, xii 302.j *
hi i «a vb. I, HtŢÂsi s. f. v. huţa. huţăncă s. f., huţăn£sc, -eâscă adj. v. huţan.
hutîe s. f. Tonnelet.— Butoiaş pentru ţuică. VÂRCOL, v.	’
huţinâ vb. I v. huţa.
HuţOiu s. m. v. huţă9.
HUTRUPi vb. IV». S’dcrouler. — A se surpâ, a se hului. LB.
—■ Pare a fi derivat din hotroapă (= hârtoapâ).
HUŢUNÂ Vb. I, HUŢUNĂ, \	, ,
HUŢUNĂTOÂBE S. f.	/	V' lmţa*
HUTUPEÂI/Ă S. f. V. hutupi.
■	hutupi vb. IV®. Devorer. — (Transilv. de nord, Bihor; despre porci) A mâncâ, a Înghiţi cu lăcomie (Com. i. corbu); p. ext. (şi despre oameni) a infulicâ (LB.), a mâncâ lacom ca porcii (şez. VII 181, H.
XVIII 76), a îmbucă cu nesaţ (ţiplea, P. P.), cfr. huzdopâ, hălpăcâi. Dascoate, mamo, mălaiu Că, de-i copt de nu-i copt, Noi îl hutupim pe loc. ţiplea, p. P. 92. La. mâncare hutupi, Iar la lucru nu grăbi. doine, 289. [Derivat: hutup(e)âlă s. f. = un om mâncăcios. şez. vii 181.]
HUTUPf vb. IV® v. huţupi.
huţupi vb. IV* refl. Faire un grand efţort. — (Muscel) A se opinti (spre a ridică un lucru greu). 'Nu te huţupi aşâ, că-i rupi inima, rădulescu-CODIN. Până nu te-i huţupi cu spinarea... id. L.
4,	cfr. muscel 33. îl băgă într’un sac, legă sacul la gură, se huţupi ţapăn... ION CR. II 192; cfr. 264. [Derivat: huţupină s. f.= fată ori muiere voinică. Com. m. olmazu, cfr, huştupinâ; iapă mare şi slăbuţă Com. i. pavelescu. | Şl: hutupi vb. IV® trans.=a îmbrânci. în casă di speti m’a hutuchit. graiul, i 299. Se smuncl din ghiarele lor, hutuchl (sbrântk) vreo câţiva din faţa lui. ION CR. IV 167, cfr. III 87.]
huţupină s. f. v. huţupi.
huţ£ţ s. a., huţuţâ vb. I v. huţa.
hututuiu, -ie adj. Bete, toqui. — Bătut la cap, prost, într’o doagă, apucat (Com. TOMIAC), zărghit, prost, surd şi cam cu totul (şez. V 100), într'o ureche (pamfile, j. ii), năuc (ion cr. i 121), care nu vorbeşte blând, ci tot cu ho şi tio (şez. IX 149). Pe o femeie... o purtase lumea’n gură, C’ar fi, ştiţi, cam hututuie. CONTEMPORANUL, III 292.
—	Cuvânt onomatopeic. Cfr. tuiş, tehuiu.
HUŢUŢtiiu s. a. v. huţa.
HtfzĂK s. m. Pârtie infârieure de tronc d’arbre.— (Bucov., rutenism) Butuc gros la un capăt (Com.
A.	tomiac); partea despre rădăcină a unui trunchiu de copac (brad) tăiat, din care nu se face nimica de preţ, ci se fac numai druci (râzlogi) de gard (Com. G. nistor); p. anal. partea unui snop de la legătoare în jos (A. PROCOPOVICI). [Şi: huzur Com. G. NISTOR.]
—	Din rut. huzer, idem.
huzdoâpă s. f. '== hârtop. Vânturile... se văie-tau în huedoapele întunecate, în prăpăstiile ameţitoare. LUC. III 361.— Cfr. huzdup.
huzdopâ vb. I v. huzdup.
huzdupi (Transilv., Muscel) lnţerjecţiune prin care se exprimâ căderea s. alunecarea repede a unui lucru in jos.. viciu, gl,, rădulescu-codin, î. Şi luă calul... şi-l sul în vârful dealului şi acolo huzdup! cu el pe pământ. Şi se ridică calul de jos. RETEGANUL, P. V 37/10. L-a băgat în gură şl huzdup ! piperul pe grumaz la vale. id. ib. 74/19, cfr. IV 27/?8,
III	62. [Verb: huzdopâ I = a infulicâ, a înghiţi cu lăcomie, a hutupi: Aşâ huzdoapă, de gândeşti că fug Turcii după el! VICIU, GL. îndată huzdopă (=măncă lacom) amândouă merele. RETEGANUL, P. II 78/,0.]
—	Onomatopee. Cfr. zdup!
Huzm&T s. a. io. Emploi, fonction. 2°. Bevenu, impât. 3*. Cadeau.— (Turcism Învechit, in România)
1°. Slujbă, funcţiune (productivă alecsandri, t. 1776); p. ext. rang. L-ai miluit cu husmet şi boierie. filimon, C. ii 61. Ia-i huzmetul din mână şi vei vedea cum va veni ţa/ra î/ntreagă î/n jălhi în potriva lui. id. I 739. Să ieie un huzmet şi-i vedea cum te-a iubi! alecsandri, t. 1240.
2°. Venitul unor dări (precum dijmăritul, oieritul, vinăritul) s. al ocnelor şi vămilor. Cfr. fotino, iii
HUZMET
— 425 —
HVALĂ
271. Huzmetu’ cămării să nu aibă sminteală (a. 1813). TEZ. II 365. Veniturile celelalte, otcupurile sau huzmeturile, precum oieritul, vinăriciul... şi altele se vindeau la mezat de marele-vizir. ghica, S. xv. || P. ext. Dare, sarcină, angara. Să scoaţă văcăritul, un huzmet prea blestemat, zilot, ap. ŞIO.
3°. f Dar. Constantin-vodă cu multe feluri de meşteşuguri se nevoia... dând huzmeturi sute de pungi. mag. IST. iv 44/,3. Au muncit în tot chipul să dea bani Turcilor, un uzmet, şi să-llase în ţara lui. ib.
IV	23/a0.
[Plur. -meturi. | Şi: uzmet s. a. | Derivat: (cfr. turc. hyzmetkiar „slujbaş11) f huzmetâr s. m. = cel ce a luat in arendă un huzmet. Povestea huzmetou-rilor (Comedioară de) iord. golescu. Goana ce dădeau huzmetarilor. delavrancea, s. 165.]
—	Din turc. hyzmet, idem. Cfr. usmet.
huzmet subst. v. husmete.
huzjhetâr f s. m. v. huzmet.
HUZMI vb. IV* v. lmsmi.
huzur s. a. Vie commode et poiisible, bien-etre, irwnquiUite, repos.—(Turcism, mai ales în Mold.) Traiu comod, mulţumit, stare bună, viaţă liniştită; linişte, pace; bine, belşug, costinescu, pamfile, j. iii. Trăiam cum trăiam... greu, dar în oarecare huzur. alecsandri, T. 113, cfr. 1031. Trăiă acuma Negoiţă în huzur ce cu gândul nu gândise, caragiale, s. n.
53. Casa lui erâ plină stup de bogăţie şi cu muierea şi copiii lui ducea o viaţă de huzur. v. A. ureche, ap. TDRG. Be huzur i-s roşi obrajii. GOGA, C. P. 81.
[Verb: (cfr. sâxb. uzuriti, n. -grec. yooCoopsoui) huzuri IV® ( huzurâ I* pamfile, j. iii, huzurul IV® Com. A. TOMIAC) intrans. = a trăi comod, mulţumit, pe plac (creangă, gl.), a trăi răsfăţat (chiriţescu, gr.), în tihnă, a duce o viaţă fără griji, a o duce bine, a-i fl trpbile pe plac (şez.
V	100). Orbilor li se va dâ vederea; Cei slabi şi obidiţi şi singuri mâine Vor huzuri în slavă. VLAHUŢĂ, SĂM. I 327. Nu că mă laud, slava Domnului, la mine are să huzurească, contemporanul, vin 14, cfr. IV 506, viin 6. Scutiţi de griji şi de nevoi, huzureau, nu se ’ncwrcau. ib. IV 506. A huzuri de (cevă) = a nu mai şti ce să mai facă (de bine, de belşug, de stare bună), pamfile, J. ii. Voi să vă lăfăiţi şi să huzuriţi de căldură, iară eu să crăp de frig.. creangă, p. 252, cfr. 153. îmi ţin socoteala ban cu ban şi huzuresc de bine. id. A. 18. Soacra huzurea de bine. id. p. 7. (Fig.) La îmbucătura Argeşului, în faţa Turtucăei pe-o postaţă cât trei bătăi de puşcă în susul Dunării huzurea odată pădurea Vidroiului. CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLIII 920.]
—	Din turc. huzur (cfr. sâxb. uzur, n. -grec. xou" Coupt), idem.
huzurâ vb. I®, HUZUR(U)X vb. IV® v. huzur.
HvÂiiĂ ■f’ s. f. v. fală.
I
I s. m. inv. I.— A noua litera din alfabet şi sunetul pe care-i reprezintă,: vocala palatală şi, in diftongi, semivocalâ s. semiconsoană.
—	N. din lat. I.
I v. el şi fl.
if conj. Et.— (Slavonism literar; întrebuinţat mai ales in stilul vechiu de cancelarie) Şi.'Veseleaşte-se trema, mea i bwcurâ-se limba mea. psal. sch. 39 (=şi bucurâ-se...CORESI, ps.). Eu,... Coste... iNicoare... i Dumitru... hrisov (a. 1620) ap. GCR. I 62. Ga-vrilaş... i Ureche..., i Dumitru Buhuş visternic, i Toma (a. 1641) ib. 91/15_17. Ştefan... arhiepiscop i mitropolit. MAG. ist. I 126/,. Alexandru Ipsilajnt Voevod i Gospodar, dionisie ecles. C. 166. Tunuri i prăfării. id. 175. Obraze... din negoţime, i preoţime... i ciocoime. zilot, cron. 350. Pământul unui deosebit ţinut [este] muma burienilor i a pământenilor lui. piscupescu, o. 14. Mai multe giuvaieruri i argintării, alecsandri, t. 1353, cfr. 400, 770.
—	Din paleosl. i, idem, cfr. iproci.
I! lnţerjecţiune primară, care exprimă un sentiment de surprindere plăcută, de mulţumire, de bucurie, de admiraţie, de dezaprobare. I, Doamne! mulţi cuconaşi zăresc eu aici, cărora le-aş face de dragoste cu ulcica, alecsandri, t. 10, cfr. 896. I, tătucă! mare mândră o fi oastea românească! id. 152. 1!... Cumătră! Doamne, Doamne! contemporanul, i 687. I... tată, şi D-ta... iar îi răzgâi... o să ţi se sue în cap! delavrancea, v. v. 236. [Pronunţ. adesea cu i lung.] Cfr. iha.
ia conj. Ou, soit. — (Mold.; repetat) Sau... sau, ori... ori. Să aducă răspuns cum a fi: ia pace, ia nepace. neculce, ap. TDRG. Din două unaţi-alege: Ia la muncă, ia la ducă. şez. v 30.
—	Tot astfel la Turci, Bulgari, Sârbi, Albanezi.
IA! interj.
I.	Interjecţie demonstrativă prin care atragem atenţia ascultătorului, arătându-i cevâ.
1°. Iată! iacă! uite! VAIDA, BUD, p. P., ŢIPLEA, P. P. Anul vechiu, ia, se sfârşeşte, sevastos, n. 21/37. | (în legătură cu că) Cfr. iacă. Iape Ionaş, că vine! mândrescu, l. p. 176/10.
2°. Corespunde unui gest demonstrativ. Te-ai dus copilaş, ia atâtica [vorbitorul face un gest corespunzător] şi te întorci mare şi frumos. I. negruzzi, ap. TDRG. Du-te, ia pe aice. contemporanul iii 578. Are să sică... să iei băietul şi să-l dai ia încolo, la baba cea de-alăturea. creangă, p. 173. Să şezi ia acolo, în fundul căruţii. sbiera, p. 73/14.
3°. înaintea unui pronume demonstrativ s. unui adverb, spre a atrage atenţia ascultătorului asupra lor. Apoi ia (= tocmai) asta-ţi spun şi eu! creangă, p. 152. Ia aista-i om (= acesta da, e om odată), zic fi eu. id. A. 20. Ia de-acum am păţit-o! contem-
poranul, iii 773. Ia de-atunci e rău în lume, de când a ajuns coada să fie cap. creangă, p'. 23.
Ia acum să te văd! id. ib. 56, cfr. 21, 29,188, 253,
262. 4^: Ia aşâ = numai aşâ, iac’aşâ, uite aşâ. Nu vreau ca s’o ştiu, de cât numai ia aşă, ca s’o ştiu. eminescu, N. 18. Am zis şi eu, ia aşă, o vorbă în vânt. creangă, P. 133. Ia, aşă, numai ca să sică şi el că face cevă. ispirescu, l. 34.
4°. înaintea unui imperativ, spre a atrage atenţia ascultătorului asupra pornirii s. Îndemnului ce
i	se va da, ian! Ia caută tu! dosofteiu, v. s. 102. Stano, ia ne spune, că vrem să ştim. pann, p. v.
i	84. Ia ascultă, băiete! odobescu, iii 45/2t. Ia, fă’ncolo, poznaşule! alecsandri, t. 187. Ia vezi, ce mare te făcuşi! vlahuţă, p. 113. Ia deschide..., zise Ivcm, bătând... la poartă, creangă, p. 315.
Ia lasă, lasă, moş Nichifor, că aşă sânteţi d-voastră, bărbaţii! id. ib. 123. Ia uraţi flăcăi! şez. v 21/I3.
Ia ieşi până afară! teodorescu, p. p. 18. Ia te uită acolo! polizu. Ia băieţi, sice cel mai mare, săriţi şi deschideţi uşa! CREANGĂ, P. 22. Ia fugi, urîte! teodorescu, P. P. 326. || (Adesea ia se poate redâ prin cuvinte ca:) Hai! (une-ori ia hai!) Pare-mi-se să se fi întâmplat vreo minune, ci ia să meargem... mineiul (1776) 131Vi- l(Jb /“ o Ş’Mjă, vino să călătorim împreună! DRĂGHICI, R. 6. Ia acum hai la luptă! eminescu, N. 10. Hai, ia da-i-vă de-o parte, măi păcătoşilor! CREANGĂ, p. 260.
Mai (une-ori: ia mai!) Ia las’, cată-ţi de treabă! eminescu, p. 271. Ia tacă-ţi gura, măi Gerilă!	.
creangă, P. 252. Ia mai spune, călugăraş, ia mai spune! fundescu, l. p. 25/2S. | Ci, dar. Ia lasă-mă încolo, măi omule, pe semne tu ai să mă înveţi pe mine ce-iplugăria! creangă, p. 160. | Mai bine (adesea: ia, mai bine) Nici acasă n’am de coasă..., iasă mai odihnesc o lecmă aste bătrâneţe, id. ib. 24, cfr.
116. la, mai bine hai la culcuş, că se face siuă acuş! id. ib. 268, cfr. 82, 179, 253. | (Imperativul e o propunere) la să apucăm noi... (= ce ar fl dacă am apucâ?) îm, două părţi! ispirescu, l. 95.
|| Spec. (cu înţeles condiţional) Ş’apoi ia să-l fi pus (= aş fl vrut sâ văd să-l fl pus) păcatul să se întreacă cu de deochiul! creangă, p. 285. îţi leagă şi mânile fi picioarele, şi pe urmă ia mai fă cevă dacă poţi! contemporanul vii 48. [După imperativ: Căutaţi, ia cum vine călare cel Grec! dosofteiu, v.'s. 88,2. j în legătură cu ian, iacă, etc.: Ia icm caută la obiele! doine, 136. Măi Păsărilă, ia-căt-o, ia colo, în dosul pământului! creangă, p.
267.	| în legătură strânsă cu pronumele pers. Ia-l cătaţi în degeţel! teodorescu, p. p. 70. | în legătură cu un verb care Începe cu o vocală, ia — ca şl nu — după ce formează un singur cuvânt cu imperativul următor, primeşte accentul: I’auzi, măi, le-neşule, ce spune cucoana! creangă, p. 330.1’ascultă! TDRG. Despre f iâmblă v. umblâ.]
II.	Avem următoarea situaţiune: Unul a fost prins furând un puiu de găină. Ce-ai în traistă? — Ia, un puiu! Prin acest ia, rostit in momentul când
IABÂ
— 427
IAD
hoţul deschide traista, el vra să zică „uite! iacă!“
—	dar in acelaşi timp el dă să se înţeleagă că n’a luat „mai nimica", că toată afacerea „n’are nici o importanţă11. Astfel interj, demonstrativă ia ajunge
—	mai ales în răspunsuri — să arâte lipsa de însemnătate a celor următoare s. indiferenţa faţă de ele. încotrd, până unde? — Ia, păn’aci. pann, p. V. 169. Codrule, codruţule, Ce mai faci drăguţule?...
—	Ia, eu fac ce fac de mult, Iarna viscolu’ l-ascult. eminescu, P. 155. Ce mai ştii de pe la târg?-- Ia, nu prea bune veşti! creangă, p. 77, cfr. 27, 300, etc. Ce să am? Ia nişte păcate de la Dumneseu! ISPIRESCU, L. 192, cfr. MARIAN, O. I 27, ŞEZ. II 199b/s. la, fierb şl eu unbour în căldare! sbiera, p. 81/22, cfr. 3/4- I (Şi în afară de răspunsuri) Numai, aşâ... Spuneţi şl voi, ia, ce vă veţi pricepe! ispirescu,
l.	68. Eu sânt, ia, un păcătos! sbiera, p. 8/4. Nici Turc, nici Turleac, Ia, un fleac! zanne, p. vi 424.
—	Această interjecţie se .găseşte şi în limbile balcanice. (Ofr. şi sard. log. eă „ecQ0“, eati, eallu, eanos „eccoti, eccolo, eccoci“).
iasă s. f. (Agric.) Unealtă de plugârie (citată, fără explicare, in legătură cu „furca“ şi „grebla*1), probabil, furcoiu. h. ii 271, 282, iii 140, xiv 398. [Diminutiv: iabăluşă s. f. H. xiv 398.]
—	Din bulg. jabâ „furcă de lemn cu patru coarne11 (cfr. turc. yabă ,,vânturâtoare“).
. iABliiiişĂ s. f. (Agric.) v. iabă.
iabangiu f s. m. Etranger.— (Turcism literar) Strein, venetic. Turcii iabangii se împoncişază cu cei de loc. stoln. dumitrache, ap. ŞIO.
—	Din turc. yabangi, idem.
iabaşă s. f. Morailles. — (Turcism) Cleşte de lemn s. de fier cu care se apucă nasul cailor nărăvaşi când se potcovesc. A-i atârnă cuivă iaba-şaua de nas = a-1 stăpâni cu totul, a-1 purtă de nas. Cfr. ispirescu, ap. zanne, p. v 327. Cfr. belciug, cinghel. [Şi: iavaşâ, ievaşă s. f. DICŢ.]
—	Din turc. yevaiă, idem.
iabraş, -A adj. = abraş, răutăcios, al dracului.
Da mult, ai mai crescut..., de când nu ne-am văzut! — L-a plouat, boierule! — I-a pierdut dracul măsura! — Mă, da ce Rumâni iabraşi sânteţi! sandu-aldea, săm. iv 909.
—	Cuvântul întrebuinţându-se, în unele părţi, mai mult despre cai, pare a se fi născut din iapă^f-abraşă, cfr. cabraş.
iaca: interj, v. iacă.
IACĂ s. f. Collet, col.— (Turcism) Guler de haină. Iacale de blană căptuşite, tarif (1870) ap. ŞIO. ţ£A rupe (cuivâ) iacaoa=a-1 rugă cu multă stăruinţă (cfr. a rupe mâneca s. pulpana), polizu. Mi-a turtit (s. feştelit) iacaua (s. fesul) = mi-a făcut-o bună, m’a umplut de brânză (s. de Filipeşti).
—	Din turc. yaka, idem (yaka silmek „a cere protecţia cuivâ11, propriu „a scuturâ gulerul cuivâ11
iÂcĂ*i interj. 1°. Voici, voilă. 2°. Soudain, tout â coup. 3°. Par exemple!
1°. (Interjecţie demonstrativă) Ia2 (I 1°)! iată! uite! vezi! Şi Dumnedzeu dzise : iaca, am datvoao toată iarba ce face sămânţă, palia (1582) ap. GCR.
I	35/,. Ia că vă dzîc, de aemu nainte să fiţi robi! dosofteiu, v. S. 148. Ia că mă duc! id. ib. 158.
. Ia că ţi-am gătat şl casă ! id. ib. 82. Eu ştiu... că de boierie nu iaste; iară (= cu toate acestea) iacă, l-oiu boieri pentru voe dumilor voastrea. m. costin, ap. GCR. I 199 .Cine se hârjoneşte aici?... Iaca balaurii (= Ţiganii)! alecsandri, t. 940. A crezut eă
nu se poate, Şi iacă poţi! coşbuc, b. 66. Iaca şl codrul Grumăseştilor, grija negustorilor şi spaima ciocoilor! creangă, p. 119, cfr. 45, 178, etc. Iaca în ce încurcătură am Intrat! id. ib. 201, cfr. 212. Nici el, iacă, nu ştiă. ispirescu, l. 33. Dar iacă, în pragul morii doi oameni se opresc, marian,- se.
ii	48. Iacă şi noi am sosit! păsculescu, l. p. 66. Iacă badea iară vine! jarnîk-bârseanu, d. 145. | (Urmat de că) Iaca că am început a grăi. palia (1582) ap. TDRG. Iacă Turcii că-l pândea, păsculescu, L. p. 280. | (în legătură cu pron. pers. complement) Iacă-mă! =uite, am venit! LB. || (Spre a introduce o povestire s. spre a nu o mai repetă) Iaca ce-mi siceă el... C. negruzzi, i 247. Iacă cum, şi iacă cum, moşule Iuga!... marian, t. 157. Iacă, iacă, iacă ce mi s’a întâmplat, ispirescu, l. 77. j (Scurtat din: iacă am greşit! spre a îndreptă o greşală in vorbire) Oiu să capăt o nevăstuică frumuşică şi cu avere... Ce de mai colivi!... Iaca... vreu să zic, ce de mai bencheturi! alecsandri, t.
928.	^ Pir’ar el iacă cui! — al dracului, ion cr.
iii	119. Iacă şl Adam! se zice unuia care începe să spună lucruri cunoscute de mult. ZANNE, P. VI 467. Iac’aşă= aşă, in felul acesta, cum vă spuseiu; simplu de tot. Şcoalele cele mari nu se fac numai iac’aşă, mergând şi venind! slavici, ap. DDRF. Şi iaca aşă, oameni buni, s’a izbăvit Ipate şl de dracul fi de babă. creangă, p. 179. Frunză verde, iacă aşă, Temniţa-i numai coleă. jarnîk-bârseanu, d. 101.
2° (în povestirea vioaie, după numai(ce) s. când) De-odată, pe neaşteptate, iată (2°). Cum vorbeau ei, numai iaca intră şl Chirică pe uşă. creangă, p. 177. Numai iaca la capătul podului îl şl întâmpină un urs mormăind. id. 185. Şi cum sta ea in preajma fântânii, numai ce iaca pe slujnica ştiută. id. 99. Când, iacă, se întâlneşte cu un corb. ispirescu, l. 43.
3° (Exprimă mirare in faţa unei întâmplări s. vorbe neaşteptate) Auzi acolo! Uite, uite! Iaca mă!... Nu cumvă s’o boierit ţopârca? alecsandri, t. 913, cfr. P. ii 458. Iţi sânt drag, Tiţo? Nu mă’nşeli? — Iaca! Da n’o ştiai? id. T. 638.
[Şi: (Mold., mai de mult şi în Transilv.) iaca! (cfr. dacă-daca), iăhâ! Iahâ ! comedie mare! graiul i 545.]
—	Pare a fl compus din ia2 -f- că (cfr. şi sard. log. eaccâ „uite, vezi, iacă11 •< eia quam).
iâcătA, iâcAtAi-Ai,\	.	..
iAcAtAoiî interj.
iacint s. m. Jacinthe. — (învechit)
1°. (Bot.) = zambilă.
2°. (Min.) Varietate de topaz. Pavăză de yakint piiatră. alexandria 52.
—	N. de origine grec. (5âxiv8o;, idem).
iacnÂie, iaOjVie s. f. (Cui.) v. ialinie.
iacobin s. m. Jacobin. — Partizan al unei doctrine politice, din vremea revoluţiei franceze, care recunoaşte poporului o putere absolută.
—	N. din fran.
ia» s. a. (Bis.) Enfer. — (în credinţa creştină) Loc de chin şi de suferinţe în care se vor munci, după moarte, cei ce au săvârşit păcate multe in viaţa lor, infern, tartar; cfr. raiu, paradis, purgatoriu. Iadul, dupâ credinţa poporului, se găseşte in fundul pământului, în locul cel mai întunecos (cfr. marian, î. 457). Nu lăsaşi sufletul mieu întru iadu. psal. sch. 39/e. Adul iaste plin de amar fierbinte şi durea/re fără seamă. cuv. d. bătr. ii 228, cfr. 227, etc. Şi tu Capernaum, ce până în ceri înnălţi-te, până la ad deştinge-veri. tetraev. (1574) 218. Puterea adului fu zdrobită.
IAD
— 428 —
IALOVIŢĂ
varlaam, c. 123, cfr. 112,a, etc. Cu dorori iadul... mă ocoleaşte. dosofteiu, ps. 49, cfr. 31, etc. Păgânii lipsesc departe de la D[umne]său, cât e iadul de raiu. biblia (1688) 6. Dar n’au fost decât femeie din iad, subt chip îngeresc, konaki, p. 221. Ele se păzesc De iezme, tauri negri, ce iadul locuesc. alexandrescu, m. 11. De-a iadului urgie Vecinic sâ fle-alungat! alecsandri, p. i 9. Ah! atei, nu tem ei iadul şi~a lui duhuri? eminescu, n. 44. Smei din iaduri scoşi. COŞBUC, B. 22. Şi prin iaduri mi-l purtă, alecsandri, p. p. 28/„. Să se ducă iadului. teodorescu, P. P. 336. Dat-am trupul dracului Şi sufletul iadului! jarnîk-bârseanu, d. 11; cfr. şez.
ii	160/25, iii 77/3, zanne, p. viii 35. Mâncă-te-ar iadul! pamfile, j. i. Iadul te-aşteaptă! ib. Talpa (v. c.) iadului. Piatra (v. c.) iadului. || Fig. Despre un traiu râu din pricina certurilor continue: Casa mea e un iad! pamfile, j. i, cfr. zanne, p. iii 76. | Despre un zgomot asurzitor, infernal, se zice: (zgomot ca’n) iad. pamfile, J. i. | Despre o Întunecime mare, beznă. ib. | (Neobicinuit) f Foc mare. locm să aprinsă iadul feredeului. iar Prohon să pornească apa la feredeu. dosofteiu, v. s. 28. [Plur. iaduri. | Şi: f ad s. a. | Verb (Transilv.): iedui IVa = a tortură, a chinui, a munci, viciu, GL.]
—	Din paleosl. (j)ad'b «grec. ŞS-rjţ), idem.
ia» f s. a. Poison. — (Slavism literar) Venin, otravă. Iadul aspideei supt usnele lor. psal. sch. 454/2 (= veninulfi CORESI, PS.)
—	Din paleosl. jadb, idem.
iâi>A s. f. (Zool.) v. ied.
iâdeş s. a. 1°. Philippine. 2°. Fourchette (de l’estomac).
1° Rămăşag ce se face cu osul pieptului de la găini: 11 apucă doi inşi de capete şi-l rup; cel care rămâne cu hârleţul (partea mai lungă) in mână, a câştigat. Se joacă insă şi ca germ. „Viel-liebchen“ (de unde fran. „Philippine11): după ce doi inşi au pus iadeş, când unul va uită să zică „ştiu“ în momentul când primeşte cevă de la celălalt, a-cesta zice „iadeş“ şi câştigă rămăşagul. Cfr. pamfile, J. iii 45-46. Poftim cheia..., deschide şi vesi... Iadeş! am câştigat rămăşagul, alecsandri, t. 1027. Am pus iedeş amândoi, id. ib. 1020, cfr. conv. lit. XLIV II 77.
2° P. ext. Osul crăcănat, în forma unei furci, din capul pieptului găinii. Osul de la pieptul găinii (iedeşul) tras de doi, la care rămâne hârleţul în mână, are să-l îngroape pe celalt. şez. I 152.
[Şi: (Mold.) iedeş s. a.]
—	Din turc. yades, idem (1°) (din yad-est „imi aduc aminte").
iâgA s. f. v. niagă.
iagăr s. m. (Armată) Chasseur, veneur. — (Azi, numai prin Transilv.) Vânător (în armata austro-ungarâ). Un maior cu 30 iagheri. E. VăcIrescul, IST. 281/16. Se întâmplase de au rămas 10 iagheri moldoveneşti în cetate. ŞINCAI, hr. iii 142/s6. [Plur. iagări şi iagheri. | Şi: iegăr s. m. IORGA, S. D. VIII 19 (cu plur. iegheri calendariu 1844, 26). | Diminutiv: iagărel s. m.=vânător, pădurar: Şi eu numa că m’oiu fa’ Un iagărel tânerel. ţiplea, p. p. 27. | Verb: iegări (iagări ţiplea, p. p. 27) IV* = a face serviciul de iagăr, a vână. Eu numai că m’oiu fa’ Uniăgărel tânerel Ş’atâta mi-oiu iegări... graiul,
II	46.]
—	Din germ. Iăger, idem.
ia«Ar£i, s. m., iagârî vb. IV* v. iagăr.
iaomaladisî f vb. IV®. Pilier. — (Turcism literar) A prăda, a jăfui. Tătarii în urma vizirului om
iagmaladisit urdiea. stoln. dumitrache, ap. ŞIO.
—	Din turc. yagmalamak (aor. yagmalady), idem.
iagmie s. f. (Cui.) v. iahnie.
iao6d s. m. (Bot.) v. agud.
lAecÂR s. m. (Zool.) v. jaguar.
IĂHÂ! interj, v. iacă.
iahkÂie, iahjveâ s. f. (Cui.) v. iahnie.
iahnie s. f. (Cui.) Sorte de ragout. — (în România) Mâncare turcească scăzută, făcută din carne (peşte) s. bureţi tocaţi, cu legume şi ceapă; se găteşte cu unt-de-lemn şi se mănâncă rece, cfr. mân-cărică (tocană), plachie. Cfr. H. II 301, iii 328. Vase de cositor pline cu iachnii, cu plachii. filimon, C. 336. îi plăceă cu deosebire ciorba de ştiucă fiartă în seamă de varză acră cu hrean, iacniile şi plachiile. ghica, S. 66. Iehnelele şi cataifurile.
C.	negruzzi, i 286. Ihneă cu ceapă, alecsandri, t. 1260. Iăhnia de mistreţ pe care tu o descrii în cartea ta. odobescu, iii 22/25. Iacnâie făcută cu legume, carne şi ceapă. h. ii 255. Fă o iahnie cu carne de vită ! H. II 290. [Şi: iahneâ (h. h 275), iehneâ, ihneă (h. iii 4, 38, 109, xi 518), ihnie (h. ii 282, xii 174), iahnâie, ianâie (h. ii 282, xiv351, 378), iacnie (H. i 208, 301, II 119, 262, IV 12, 57, XI 341, XIV 187, 210), iacnâie (h. vii 373, 486), icnea (h. x 436, xii 386, 392) icnie (h. xi 507), iagnie (h. v 375), igneâ (h. iii 119), ignle s. f. = slănină proaspătă fiartă înfundat. H. IX 89, cfr. iii 211. | Diminutive: ihneluţă s. f. H. x 454, (fig.) C. negruzzi, iii 87/2„ icneluţă s. f. H. x 97, XII 555, igneoără s. f. (pronunţ. -ne-oa-) H. iii 402.]
—	Din turc. yahni, idem.
iaht s. a. Yacht. — Corabie s. vapor de plăcere ori de paradă. [Plur. iahturi.]
—	N. de origine olandeză (jacht, idem).
iai i interj. Helas. — Exprimâ o durere, vai. anon. car. Dimineaţa iai şi vai: Nici code nici trei cai. ALEXICI, L. P. I 217/ş.
—	Din ung. jaj! idem.
iaiJsoinită f s. f. QSufs brouilles. — (Slavism) Pâparâ (de ouă); cfr. scrob, papă. Şi-ţi voiu aduce
o	iaeciniţă bună. dosofteiu, ap. TDRG. [Şi: (Bucov.) iesniţâ s. f. Com. G. tofan.]
—	Din polon, jajecznica, idem.
iainâ f s. f. (Zool.) = hienă. Veni o iaină sau ienă, cu ţâncul ei. dosofteiu, V. S. 19,a. [Pronunţ. ia-i-. | Şi: ienă (pronunţ.' i-e-) s. f. Iena-ş[i] luă ţâncul. id. ib. 19,,.]
—	împrumut literar, din grec. 5atva, idem.
iĂiiA] Interjecţie adresată boilor ca să ia jugul în gât sau să-l lepede la dejugare. pamfile, j. n.
—	Cfr. gheal! (subt ghelai!)
iau£i: interj, v. elei.
iăiomiţA s. f. (Zool.) v. ialoviţă.
iAliOVĂT s. m. (Bot.)=(Bucov.)iuniper (Iuniperus communis) panţu, pl.
—	Din rut. jatovect, idem.
iaIjOvitA s. f. (Zool.) 1°. Vache engraissee. 2°. Impot.
1°. Vacă mare şi grasă, creangă, gl., (ialogiţă) şez. iii 16/28. Ialovice = vacca. ANON. CAR. Le-au dat Mihai-vodă gazde bune... şi câte o ialoviţă de boier. let. ii 76/i5. Pe si numai o merţă de pâne se mânca şi doi berbeci şi o ialoviţă la curtea domnească, ib. 203/S4. Câtevă mii de ialoviţe să cumpere den ţară. MAG. IST. III 341/2a, cfr. 13/28.20 iaio-viţe ce-au luat Petriceico-vodă de la Prodan. iorga,
IAMA
— 429 —
IANUARIE
S. D. vi 247. Orăndueli de ialoviţi şi de oi. beldiman, te. 394. 80 de vaci pe care le-au îngrăşat pe suhat şi făcând aceea ce se numeşte... ialoviţe. I. IONESCU, D. 383. Li se aduc 12 harabale cu pâne,
12	ialoviţe fripte şi 12 buţi... cu vin. CREANGĂ, P. 260. Să ne gătiţi... Ialoviţi groase, sevastos, N. 105/38. || Fig. (în batjocură) Ialoghiţă, ialoiţă = femeie mare. pamfile, j. ii.
2°. f Bir plătit în vaci. Viind vesirul la Dunăre la Cartai, eşit-au grele ialoviţe pe ţară. let. ii 426/28. [Scutire] de sulgiu, de unt, de miare, de ialoviţi, de bou (Iaşi, a. 1700). iorga, S. d. i 84.
[Plur. ialoviţe şi ialoviţi. | Şl: iălomiţă (f) s. f. Să vă’ngrijiţi De buţi de vin, De... ialomiţi groase (Râmnicul-sârat). SEVASTOS, N. 100/38. Cu trei ştreanguri de mătase De mi-l curmă pân la oase; Şi cu trei de ialomiţa (= cu care se leagă vacile ?) De-i ieşea sângde’n faţă. mateescu, b. 73. (Ca nume to-pogr. Ialomiţa are înţelesul „loc nelucrat“), iloghiţă, iloiţă, iioviţă s. f. = femeie mare. pamfile, j. ii.]
—	Din slav. (bulg., sârb., rus.) jălovica „vacă stearpă", „loc nelucrat".
iâma s. f. în expresiile: A face s. a da Iama (f iarnă) în cerâ = a da năvală; a prăda, a jăfui; a risipi (o avere), a isprăvi fără a ţineâ multă socoteală (ion cr. iii 369, zanne, p. iv 385). Au dat Turcii iapiă într’inşii. ISTORIA (a. 1715), ap. ŞIO. Armele, după ce iama câte au fost le-au făcut... beldiman, tr. 410. Te-am lăsat să dai iama în averea mea. alecsandri, t. 1264. Face iama în iconomiile visteriei. id. 1338. Vodă... da... iama prin ianicerime. COŞBUC, F. 114. A dat iama la poamă = au năvălit de au furat aproape tot. pamfile, J.
ii.	A umblă iama: călcând tot. Se dă drumul luncii . şi ţarinilor, când vitele umblă „iama“ (= peste tot). muscel 86. | (Eliptic) Iama! strigăt la bâlciu s. la panoramă, pamfile, j. ii. [Şi: f iâgma s. f. ap. ŞIO., iămăt s. m. sing. A dat iamăt—a făcut stricăciuni mari in semănături, rădulescu-codin.]
—	Din turc. yama (yagma) „năvală, pradă, jaf".
iAMÂcfs. m. Aide; recrue. — (Turcism) Ajutor (al cuivâ intr’o meserie); spec. oameni recrutaţi spre a completă o trupă de militari. Băspuns-au [Ini-cerii că] nu este vina lor, ci este a emacilor, că n’au vrut să se bată. axinte uricarul, ap. GCR. ii 18, cfr. LET. iii», 253. Două ortale, emaci. iorga,
S.	D. VI187. L[ei] 45 tulumbagiul cu emacul lui. uricariul v 444/,,. S’au dat hotărîre câţi iamaci să aibă fieşcare ogeac (a. 1814). tes. ii 385, cfr. 312. Calemgii şi iamacii... cu işlice în patru colţuri, filimon, C. I 744. [Şi: f iemâc s. m.]
—	Din turc. yamak, idem.
iamâş s. a. v. imaş.
IÂmAt s. m. sing. v. iama.
iamb s. m. (Metr.) îambe. — (La Greci şi la Romani) Picior (de vers) compus dintr’o silabă scurtă şi una lungă; (la noi) picior compus dintr’o silabă neaccentuată şi una accentuată. Iambii suitori,... săltăreţele dactile. eminescu, p. 228. [Adjectiv: iambic, -ă, f iamvicesc, -eâscă. Stihuri iamviceşti dosofteiu, v. s. 60,, mineiul (1776) 631/,,.]
—	N. de origine grec. (laji^oţ, idem).
iambi! i f, iamblâţi: f vb. I v. umblă.
lAMUlu.rc f s. a. (îmbrăc.) v. imurluc..
ian ! interj. = ia2.
1°. Ia1 (I 1°), iacă! iată! uite! lani amil, io (= unde) -ţi sânt ţie mândriile tale P cuv. d. bătr. ii 228. Ian aşă te vreau! C. negruzzi, i 222. | (în legătură cu că) Când, la urma tuturor, Ian că venea ’ncetişor... Doica, alecsandri, p. p. 55/jo. Ian că se săreă plutind... ib. 1.24/4, cfr. 134.
2°. (înaintea unui imperativ) Ia2 (14°). Savle frate, iane caută! cod. vor. 40. lani să grăim despre hasna celor seace cuvinte, cuv. d. bătr. ii 101, cfr. I 440. Ianu căutaţi! ib. I 440. lani deşchide svânta evanghelie ! varlaam, c. 378, cfr. ii 57,2 lani socotiţi ce preaslăvit lucru au socotit D[umne]dsău! dosofteiu, V. S. 43, cfr. 1 l,a, 31, 42, 59,2, 74,2. Ian căutaţi acum greşala lui Cernat! let. ii 284/32. Ian uită-te! siceă. C. negruzzi, i 100. En să ieşim puţin până afară. id. I 89, cfr. 188. Ean vezi, soro, ce minune! alecsandri, p. i 47, cfr. 101, 206, T. 896. Ian veniţi încoace! creangă, p. 59, cfr. 56, 164. Ian să cerc să văd! contemporanul, i 198. Ian ieşi afară! reteganul, p. iii 3/î2, cfr. i 62/36, marian, î. 114, NA. 112. Ian să te mai văd! sbiera, p. 33/34, cfr. 147/j,. Ean vesi cât e de frumoasă! alecsandri, P. p. 114/,. Ian ieşi, mândră, pănă’n drum! JARNÎK-BÂRSEANU, D. 411, cfr. 420, etc. Ia ian caută la obiele, doine, 136/14. En spune! LB. || (înaintea unui condiţional) Şi ian să nu-l fi ascultat, atunci, ceea ce-ar fi căpătat, n’ar fi putut împărţi cu nime! marian, T. 305.
3°. Ia» (II). Biata Moldova noastră o fost drumu’ cel mare a’ străinilor... lan, o ţeară de jac, satu’ lu Cremene! alecsandri, t. 47.
[Şi: f iane t t 1 (azi, prin Mold., Bucov., Transilv.) en!]
—	Compus din ia» şi ni (ne).
ianâie s. f. (Cui.) v. iahnie.
ianât s. a. v. inat.
iam: f interj, v. ian.
ianoin£r s. m. v. ianicer.
iani f interj, v. ian.
iANicliR s. m. Janissaire. — (La Turci) Soldat pedestru din garda sultanului; corpul ianicerilor erâ alcătuit, la Început, din copii creştini turciţi şi formă elita armatei turceşti; a fost înfiinţată de sultanul Murat (1326) şi desfiinţată de sultanul Mahmud (1826). Ca şi ienicerii cum sânt acum la Turci, la Bâm pretorienii, adică pedestrime de Divan le siceă. M. costin ap. ŞIO. Osman... eră iute... şi pre enicea/ri ţineă foarte scurt, hronograf (sec. xvii), ap. GCR.
I	150/2. Să se bată Ungurii şi Frâncii cu ianicerii şi cuspahisii. şincai, hr. i 367/.j8. Fugiseră care încotrd de groasa ianicerilor. c. negruzzi, i 206. Multe am văsuţ în viaţa mea!... c’am văsuţ ieniceri şi răsmeriţi. alecsandri, t. 40. Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah... Vin de’ntunecă pământul, eminescu, p. 238. Voeşti,pe ianiceri să-i pun Să te dea cânilor? coşbuc,
B.	102. Eră Suliman Agă Cu cinciseci de eniceri. alecsandri, P. P. 134. 0 să-ţi sluţeşti ienicerii! teodorescu, P. P. 534. || Fig. Om crud, tâlhar. Da ai botesatpe fiică-mea, eniceriule! alecsandri, t. 1233. Bre, ce ienicer! id. 535. [Şi: + ieniceăr, ienicer, inicer s. m. mag. ist. i 148, GCR. ii 18, i. negruzzi,
iv	495, ian gin er s. in. mat. folc. 57, nicen s. m. ib. 85, ienigel s. m. şez. iii 213b/6. | Compuse: f i(e)* nieer-aga(si) = comandantul ienicerilor. ŞIO., inicer-efendi(si) = superintendentul ienicerilor, ib. | Derivat: (<polon. jancsarka, idem) f inicercă s. f. = pu-şcă de ianicer. Inicercile Turcilor erau mai lungi şi de fier mai bun şi băteau mai departe decât flintele. let. ii 360/j,. | Adjectiv: ianiceresc (ienice-resc, iniceresc), -eâscă = de ianicer, in felul ianicerilor. lanicereasca năvală nu s’au dat. beldiman, tr. 399. Sălbătăcia ienicerească. N. GANE, ap. ŞIO. Haine inicer eşti (a. 1715), ap. TDRG. |.Colectiv: ianicerime (ienicerime mag. ist. iv 97) s. f. Vodă... da... iama prin ianicerime. coşbuc, f. 114.]
—	Din turc. yeni ceri, idem (propriu „oaste nouă").
IANICERESC, -eascA adj. | v> ,	.
IANICERIME 8. f.	/
ianuarie s. m. sing. Janvier. — întâia lună a
IAPĂ
— 43Q -
IARĂ
anului, Ghenarie. [Pronunţ, -nu-a-. ] Şi: Ianuâr, mai rar: Ianuâriu. costinescu.]
—	împrumut literar din paleosl. januarifc.
iapă s. f. (Zool.) 11°. Jument. 2°. Quantit4 de maâs qu'une jument peut porter. II 1°. Châssis de bois sur lequel on transporte la charrue. 2°. Man-che (de charrue). 3°. Pădale (de inâtier â tisser). 4°. Bielle (de scierie mecanique). t>°. Une des parties d’un radeau. 6°-7°. Poutrelle (dans la construction d’un moulin ou d’un toit). 8°. Baton qui retient les cor-des d’un filet.
I	1°. Femela calului (de la trei ani in sus. H. II 59). (Pentru terminologie cfr. cal; de remarcat câ ţăranul nostru nu întrebuinţează, termenul cal ca nume generic şi când e vorba de o femelă, căreia îi zice totdeauna iapa) 21 iape mare sterpe, cuv. D. Bătr. i 208. Herghelie de iape. cantemib, ist. 75, cfr. ispirescu, L. 23. Numai armăsari şi iepe sânt primiţi să alerge. C. negruzzi, i 36. Păşeşte bine iepele... eminescu, n. 18. Două iepe albe ca zăpada şi iuţi ca focul. CREANGĂ, P. 106. O iapă sireapă (id. ib. 101), înşelată (jarnîk-bârseanu, d. 421), împiedicată (ib. 424). Când cu biciu’ ş’o pocni, Şapte iepe s’or stârpi, doine, 237/ao. ^ (în batjocură) Nechează ca o iapă = caută dragoste. zanne, p. ix 626. A' aveâ burtă de iapă = a nu se mai sătura mâncând, ib. II 24. (în glumă) Sânt neam cu el după iapa popii (pamfile, j. ii): foarte depărtat, încât nici nu se mai poate consideră ca rubedenie. (înjurătură) Du-te unde şi-a dus mutul iapa! TDRG., cfr. zanne, p. vi 215. Când îi dai îi fată iapa, când îi ceri îi moare mânzul: se zice celui rău de plată, celui nerecunoscător, zanne, p.
v	243. Popa eră călare pe bălana şi întrebă de iapă: se zice (in glumă) unui uituc s. prost. id. iv 289. Desleagă-ţi iapa de la gard! — desluşeşte-ţi vorbele! ib. iii 165. Cine trage, trage! da cel cu iapa trage de-i rupe coada, adică cel cu pricina sufere mai mult decât toţi. ION CR. iii 174. Bate şaua să priceapă (s. înţeleagă) iapa: face aluzie la cevă. C. NEGRUZZI, 1251, cfr. ISPIRESCU, L. 271, PAMFILE, J. îi. Dă-ţi, popo, pintenii şi bate iapa cu călcâiele, se zice când cinevâ a dat împrumut un lucru de care el însuşi are nevoie. C. negruzzi, i 249, cfr. creangă, p’. 39. | Iapă prăpădită, nume de joc la copii, pamfile, j. i 287, ii 292. | (Entom., rar) Iapa-dracului = calul-dracului (Libellula). CONV. lit.
iii	243. || Fig. Ca termen de ocară pentru o femeie grasă, ori prea voinică. PAMFILE, J. I.
2°. P. ext. Cantitatea de porumb ce se poate încărca pe o iapă. Ai făcut porumb mult? — Abiâ am făcut şapte iepe şi-o mărie (cât pot duce şapte iepe şi o femeie în spinare), rădulescu-codin.
II	P. anal. 1°. (Une-ori plur. tant.: iepe pamfile, a. 39,55) Cobilă (la plug), viciu, gl., vaida. Plugul se duce la câmp aşezat pe două lemne triunghiulare, numite iapă. H. XVIII 20.
2°. Iepe = coarnele plugului, h. xiv 417, cfr. XI 517, pamfile, J. I 326.
3°. (La războiul de ţesut; une-ori plur. tant.: iepe) Sforile împletite de care atârnă potnogii; p. ext. potnogii. creangă, gl., dame, t. 135, rădulescu-codin, H. III 4, 73, IV 11, 56, 87, 156, 256, V 375,
VI	32, XIV 377, XVIII 307, ŞEZ. VIII 147. Dă prea aspru cu suveica; apasă prea tare asupra iepelor. slavici, N. I 55. Şi e vina şi din iepe De e pânza toată ţepe. şez. viii 187. Iapă cu tălpigi. H. x 639.
4°. Mâtca (joagărului). dame, t. 176.
5°. Ciocârlia plutei (şez. iii 16/29), lemnul în chingă, de care se leagă mânzul (CIUPALĂ, PL.).
6°. (Mor.) întreaga construcţie din moară e aşezată pe nişte grinzi puternice, numite talpa morii; pe acestea sânt aşezate iepele. Com. A. banciu. Cfr. amnar (II 1°).
7°. (Construcţ.) [Scaunul podului] il compun iepele,
de aceeaşi grosime cu căpriorii, fixate de-alungul, tot subt al patrulea căprior, păcală, R. 59.
8°. (Pese., Ialomiţa) Băţ de care se leagă sforile de la plasă când e tare frig, pentru ca sâ nu îngheţe mânile pescarilor. DDRF.
[Plur.iepe, rar: iepi. | Diminutive: iep(u)şoâră, iepuţă (giuglea-vâlsan, r. s. 162), iepşunâ s. f. Gata!... numai s’adăp iepuşoarele iestea. creangă, P. 113, cfr. 109. lepşoara ieşise şi ea din grajd. ISPIRESCU, l. 160, cfr. rădulescu-codin, î. 54, mat; folc. 435, ZANNE, P. VI 375, ŞEZ. iii 37/a, mândrescu, l. P. 135/s. Iepşunâ [născu] un mănsuleţ gingaş, ispirescu, l. 161. | Nom. agent.: f (cfr. lat. equar'ius) iepâr s. m. = păzitor de iepe (anon. CAR.) | Instrum.: iepâr s. a. = iapă (II 3°) H. XVIII 307, (-\- cobilă) iepilă s. f. = cobiliţâ (prăjină care să vâră prin urechile unor vase, când acestea se duc pe umeri). Cfr. liuba-iana, m. 101. | Colect.: iepărie = herghelie de iepe. CDDE. No. 795. | Peiorative: (-\-baborniţă) iaporniţă s. f. =termen de ocară dat la femei, pamfile, J. i, iepoştină s. f. = fată care nu-i la locul ei. Com. m. olmazu. | Adjectiv: iepesc, -eâscă (în descântece:) Râie ie-pească. şez. vii 91.]
—	Din lat. equa, -am, idem (I 1°). (în înţelesul
II	1°, e traducerea Iui cobilă = slav. kobyla „iapă"; pentru înţelesul II 50-7°, cfr. v.-fran. poutre „iapă nedată încă la armăsar").
iapângeâ ţ s. f. (îmbrăc.) v. ipângeâ.
iaprac adj., s. m. (Comerţ) Şilure. — Somnul cevă mai mic poartă în comerţ numele de somn iaprac, sau numai iaprac. antipa, f. 98. Cfr. pană, iarmă, somoteiu, moacă.
—	Cfr. turc. yaprak „foaie, frunză".
IAR s. a. Bras sec d’une riviere.— (Comit. Arad) Un crac (= braţ) sec al unei ape: Iaru’ ni-e ho-taru’, nu apa. Plur. iare. Com. M. ittu.
—	Cfr. turc., bulg., rut. jar „mal râpos". Cfr. iarc, ierugă.
iăr(A) adv., conj. I 1°. De nouveau. 2°-3°. Encore, (de)meme. 4°. Pourtant. II. l°-3°. Or, alors. III 1°. Enfm, et, quant â. 2°. Tandis que, neamm.oins, mais.
I	Adv. 1° (Pe lângă verb, iară arată că acţiunea se repetă) încă odată, din nou, de isnoavă, iarăşi. Şi iară zise apoi... CUV. D. BĂTR. II 148. Domnind iără împărăteaşte. biblia (1688) 7/pr.40. L-au luat iară în dragoste şi în milă şi l-au pus iar sfetnic, let. ii 210/,5, cfr. 308/16,370/,, etc. S’au lăsat iar întru stăpânirea Turcilor pentru Crim. dionisie ecles. C. 165. Cade şi se rădică şi iar cade în greşale. konaki, p. 275. S’a fost iar noapte făcut. PANN, E. III 136. Bucuraţi-vă pururea întru Domnul; şi iară zic, bucuraţi-vă. MARCOVICI, D. 1. Ai îndrăznit a crede că iar mă vei puteâ înşelă. C. NEGRUZZI, I 141. Aud că te găteşti să vii iară în Besarăbia. id. I 62. Ziua ninge, noaptea ninge, Dimineaţa ninge iară! alecsandri, p. ii 9. Bă-trânu-şi pleacă geana şi iar rămâne orb. eminescu, P. 214. După ce se împlinesc trei ani în capăt, ian' porneşte la Dumnezeu, creangă, p. 313. Dumnezeu mi-a dat, eu dau, şi Dumnezeu iar mi-a da, că are de unde. id. ib. 299. Se duseră, se duseră şi iară se mai duseră, ispirescu, l. 6. Pe pământ îngenunchea Şi de Turci iar se rugă. jarnîk-bârseanu, d. 495. Du-te, zău, dar iară vină. ib. 109.
2°. (Pe lângă altă parte a propoziţiei) De asemenea, şi el (ea, etc.), tot. Au dofajră poate mâncâ omu iară carne de om ? cuv. D. bătr. ii 324. Ghica-vodă... au purces de la casa lui la Ţarigrad să-şi găsească un stăpân să slujească, şi cu dînsul s’au mai luat un copil de Turc, iar sărac. let. ii 208/,. Nevoinţa craiului şvezesc nu este pentru folosul împărăţiei, ce iară pentru folosul său. ib. 156/18.
IARĂ
— 431 —
IARĂ
Pentru om este iar omul adânca■ învăţătură, konaki, p. 274. Moşneagul aveă o fată şi baba iar o fată. creangă, p. 283. Oala şi cu căldarea nu poate să se lovească, căci de s’ar lovi, iară oala se va strică, acsinte uricarul ap. zanne, p. iv 7. El chiar singur a stricat Şi iar el s’a mâniat, zanne, p. v 610. | (înaintea unui cuvânt care se repetă) Omăt şi iar (= tot, numai) omăt! CONTEMPORANUL,
II	213. Ba s’a însură la toamnă, ba la iarnă, ba la primăvară, ba la vară, ba iar la toamnă... creangă, P. 141. Frunză verde şi iar verde... jarnîk-bârseanu, d. 158. | (în legătură cu negaţiunea) Nici (chiar) el (ea, etc.). Soarele, şi iar nu poate să le încălzească pe toate, românul glumeţ, i 42/14.
3°. (Avem de a face numai in aparenţă cu o re-peţire; de fapt enunţăm cevâ nou s. subiectul se schimbă) Pe de altă parte, de asemenea, şi, (în legătură cu negaţiunea) nici aşă. în ziua de azi, dacă nu-i fi şl cu draci o leacă, apoi ci-că te fură sfinţii, şi iar nu-i bine! creangă, p. 163. M’aş lăsă şi, iar, nu-mi vine! jarnîk-bârseanu, d. 419. Bacă rămâi nu-i bine, dacă pleci, iară va fi rău!
4°. (Dupâ şi s. dar) Acum, in acelaşi timp, cu toate acestea. Bar vorba ceea: la unul fără suflet, trebue unul fără-de-lege... Bar iar mă întorc şi zic... creangă, p. 248. Cât e de simplu, dar, iară, cât e de complicat une-ori sufletul unui copil!
II.	(Ocupând un loc intermediar intre adverb şi conjuncţiune: e mai mult adverb din punct de vedere al înţelesului şi mai mult conj. din punct de vedere formal, stând totdeauna la începutul propoziţiei celei nouă. Cu un înţeles aproape temporal s. consecutiv)
1°. (în legătură cu un adverb temporal, corespunde adesea neologismului ,,or“). Grăind lor B[umne]zău, nu ascultă, iară acum sfânta scriptură cunoscută să face. biblia (1688) 8lvv.s.Be la o vreme încoace... eră tot galeş... Iar când fuse într’o zi, tocmai când... împlineă cincisprezece ani... ispirescu, l. 2.
2°. Apoi. Să-mi dai de mâncare... cât mi-a trebui, iar când mi s’or împlini anii, să... creangă, p. 151. împăratul... nu se puteă sătura mâncând. Iară ducă chemă pe bucătar..., el spuse cine a gătit. ispirescu, l. 32.
3°. Atunci (care poate şi lipsi). Pentru mulţimea noroadelor, căci că nu puteă încăpeă să o vază, iară patriarhul Macarie să sul pre amvon, varlaam, C. ii 11„. Vin şi grâu să-m[i] prisosască, Oloiul să nu lipsască, lără eu cu pace bună Voiu adormi depreună. dosofteiu, ps. 19. Aici stătură ei să odihnească. Iară calul îi zise.: „...Avem să dăm peste o primejdie mareu. ispirescu, l. 6. || f (în co-relaţiune cu de = (chiar) dacă) Be vă pare că nu veţi puteă aceastea să le tocmiţi, iără voi nu eşi-reţi, ce şedeţi în cetatea Ierusalimului, varlaam, C. 180. Be vor tăceă oamenii, iară pietrile vor răspunde. let. ii 27/s0. Be voiu perl eu acolo, iară voi tocmiţi împărăţiia bine şi frumos, alexandria, 70. | (în corelaţiune cu când ai = dacă cumva) Cândai năvăleaşte vrun hitlean sau vro fiară la tată-tău de pripă, iară tu să aibi cu ce-l prijonl. moxa 390/,8. | (în corelaţiune cu când) Când duseră pe H/ristoJs părinţii lui în besearecă, iără Simeon luă-l în braţele sale. varlaam, c. ii 53. | (După un gemndiu) într’aceastea nevoindu-se, iară vicleanul diavol nu mai părăsiiă de a o supărarea. id. ib. II 13/,. Minunându-să nunta şi neştiind oare a cui să fie [mâna], iară muia/rea unui lău-tari[u] strigă...^ DOSOFTEIU, V. S. 48. Făcând împăratul voroavă cu sfinţii, iară sfinţii să cuprin-seră ca de un somn. mineiul (1776) 131‘/2, cfr. 1201/,-| (în corelaţie cu de-vreme-ce s. în-vreme-ce = când) Be-vreame-ce veţi vedeă cartea domniefi] meale, iară voi să avăţi a vă feri. cuv. D. bătr. i 129. în-vreame-ce să războll Bazar, iară surorile lui şl tremiseră oameni la H[risto]s. varlaam, c. 78.
III.	Conj. Conjuncţiunea iar(ă) exprimă propriu
zis numai că pe lângă cele spuse s. cunoscute se mai adaogă cevă „nou“. După cum enunţarea acestei note nouă însemnează numai un adaus faţă de cele precedente sau stă în opoziţie cu ele, iar(ă) se apropie mai mult de conj. copulativă şi sau de conj. adversativă dar s. însă, ocupând de obiceiu un loc intermediar între ele şi având cam aceeaşi funcţiune cu vechiul ie.
1°. (Aproape copulativ)
a)	(Ca elementul din urmă intr’o enumerare) în sfârşit. Pioa-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. CREANGĂ, p. 5.
b)	(Trecere la alt subiect) Şi, cât despre... Alalţi toţi alergă, iară împăratul l-au lovit nevedeare. dosofteiu, v. s. 90. Baba, Cloanţa geme, plânge,
Căci fuiorul s’au sfârşit, Iar voinicul n’au venit. ' alecsandri, p. i 11. în gura Bărăganului... găseşti căte o mică dumbravă... sub care se adăpostesc turmele de oi la poale, iar mii şi mii de cuiburi
de ciori... odobescu, iii 17/,. încalecă şl ea... Iară Harap-alb luându-şi oamenii săi, încalecă fi el. CREANGĂ, p. 274. Căzii mort şi îndată se şi făcu ţărână. Iar eu încălecaiu p’o şea şi vă spuseiu dumneavoastră aşă. ispirescu, l. 10. Turcii mult nu aşteptă, Ci... capul îi reteză. Iar Chiruţa, vai de ea, Boabă la păgâni cădeă. jarnîk-bârseanu, d. 494.	*
c)	(Se exprimă o acţiune paralelă, cu acelaşi s. cu alt subiect) Şi când, şi in acelaşi timp, pe când...
Că sânt viteaji preste viteaji şi cai preste cai, iară tu te-ai spăriiat, ci nu te teame... alexandria, 4. Lung se uită la cornul lunei..., Iar glasu-i jalnic aşă cântă, alecsandri, p. i 23. Arald zbură... Movili de frunze’n drumu-i le spulberă de sună, Iar steaua cea polară i-arată a lui cale. eminescu, p.
204.	C’o mână acul ţineă, Cu alta lacrimi ştergeă,
Iar din graiu aşă grăiă... jarnîk-bârseanu, d.
171. Pe când... se chefuiau,iară Gheonoaia gemeă de durere, deodată el îi scoase... ispirescu, l. 5.
2°. (Mai mult sau mai puţin adversativ) Insă.
a)	Pe când... La cei grijnici să aţâţe pofta,, iară de la cei leaneşfi] să scuture trândăviia. biblia (1688) 3/pr. ia- Mai nainte... s’au... scris de Miron logofătul. Iar mai departe nu se găseşte scris. let. ii 195/1(. Mulţi au căzut, iar eu am rămas. marcovici, D. 1. Aveă doi feciori, din care cel dintâi se numeă Aidin, iar cel d’al doilea Sha-zinan. gorjan, h. i 20. Patru boieri, din care doi mai bătrâni, iar doi juni. C. negruzzi, i 138. Căci vulturului cerul a dat aripi să zboare... Iar ţie ţi-a dat farmec, alecsandri, p. i 137. Iubitul tău să fiu, iar tu iubita mea. coşbuc, f. 157. Viţa de vie tot învie, iară viţa de boz tot răgoz. creangă, p. 210. Pe de o parte cu iarba înflorită, iară pe de altă parte pârlită, ispirescu, l. 5. Tu-i mere pe sus cântând, Iară eu pe jos plângând, jarnîk-bârseanu, d. 301. Bin banii drepţi ia dracu’ pe jumătate; iar cei strâmbi îi ia cu stăpân cu tot. zanne, P. v 61. Frate-mieu din gură, iar de la inimă foc şi otravă, ib. II 168.
b)	(Restrictiv) Numai că..., atâta că... Şi aşă au scăpat Buca-vodă cu zile, de n’au perit; iar mazil tot au rămas. let. ii 216/3t.
c)	t Totuşi, cu toate acestea. învăţăturile lui Hfristo]s greale-ţ[ijpar, iără sânt de folos, varlaam,
C. 217,,, cfr. ii 15,2. Mulţi sânt mari despre buna, credinţă, idră nu se cunosc, biblia (1688) 6/pr. 39. îl socoteă de-amână, iar boierie nu-i da. let. i 257/,,. | (Mai ales dupâ un condiţional, în corelaţiune cu să, săvai, deşi, măcar c,i) S’ai şl scăpă de vrăjmaşul tău, iără de B[umne]dzău nu vbi scăpă, varlaam, c. 378. Săvai eşti şl păcătos, iără pentr’aceă tot să te rogi. id. ib. 306, cfr. 81„. Be s’are pune şl în price cu dînşfi], idră să nu-i va-tăme. pravila mold. 64,,. Cu aceastea de să şl tâlcuiaşte cuvântul lui Bumnezău,iără încăş mai cu cuviinţă decât toate să arată când să numeaşte
IARÂ
— 432 —
IARBĂ
taland. biblia (1688) 4/pr. 15. Macar că s’au el lăsat mai mic, iără nu va puteă răbdă. pravila mold. 83/2. Macar şi slujiiâ lui, iară şl... de multe ori-l supără, varlaam, C. 183,„ cfr. 214,2, 289,,. Măcară că însuşi Dumnesău le lucrează toate întru toate, idră şi noi trebue să lucrăm, biblia (1688) 4/pr. ls, cfr. 4/pr. 48, etc. Măcar că erâ om în-ţălept, iară firea îi eră de Grec. let. ii 302/)4.
d)	+ (După o propoziţie negativă) Oi. De va găsi vreo comoară acolo, nu să va chemă a stăpânului, idră a celuia ce o au găsit, pravila mold. 43. Răpitoriul nu să va certă cu moarte, iără mai puţin. ib. 105,,.
e)	(în legătură cu negaţiunea) Dar (care poate şi lipsi). [Dracu-] ţ[i] sice: ertă-te-va Dfumnejdsău şi fără ispovedanie. Iară nu te va ertă. varlaam, C. 266. Vama Ocnei... să fie venitul Domnilor, iară altă dare să nu fie. let. ii 337/26. Cheltuiă mult ca să-şi facă nume, iar nu să strângă, ib. II 260/23. Am făcut şi am adaos, iar n’am stricat, antim, P. xxiv/32. Cinstesc şi mulţi sfinţi ai noştri, iar mijlocitori cătră D[umne]seu nu-i cred a fi. E. vĂ-CĂRESCUL, IST. 249/4„. Prin fapte, iar nu cu vorbe. konaki, p. 84. Pune temeiu... pe munca ta, im- nu pe ajutorul altuia, marcovici, d. 11/,. Lupul părul schimbă, iar naravul ba. C. negruzzi, i 248. La soare te puteai uită, idr la dînsa ba! creangă, p. 276. Ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume. id. ib. 47. Cine are bani, bea şi mănâncă, iară cine nu, se uită şi rabdă, zanne, p. V 18. Bani au şi Ţiganii, iar omenie n’au! ib. V 36. Sarea e bună, iar nu peste măsură! ib. IV 106. | (în alternative) înduplecă-ţ[i], bătrână, ficiorul, iară de nu, da-te-voiu pre m,âna a neşte ruşinători. dosofteiu, v. s. 16. Dacă-i gâci-o, ferice de tine a fi; iar de nu, luaţi-vă catrafusele! creangă, P. 270, cfr. 187, etc.
f)	(Urmat mai ales, in vechime, şi de: şi, insă, incaile, etc.) Dar. Voi sânteţi episcopi creştinilor pre den lăuntru lucrând tainele, iară şi eu însumi epi-scup sânt. biblia (1688) 8/pr. 4S. De moşie şi de oraş prost, iară însă în facerea lucrurilor iaste luminat. dosofteiu, v. S. 124,2. Iar încă şi eu pohtesc să... antim, p. xxvii/23. Iar încailea am eşit cu cinste, id. ib. xxiv/30. Totdeauna supără pe alţii, iară mai ales pe frate-său. CREANGĂ, p. 38, cfr. 219.
g)	f (Introduce o Întrebare care se rapoartă la cele precedente) Dar. Bunătăţile... ne dobândeaşte talan-dul. Iară care să fie şi talandul acesta? biblia (1688) 3/pr.51.
h)	f (Desparte două predicative cu înţeles opus) Dar. Acest Dăbijă-vodă au fost om de ţară, om bun, iară beţiv. let. ii 6/i4. Iaste de trup de cinci coţi, ci iaste putred, iară bun viteas iaste. A-LEXANDRIA, 122.
[în psal. sch. Întâlnim şl formele ere, eri: A-propiară-se gonitorii-mi fărăleage, erb de leagea ta delungară-se. 416. De multe ori isbăvi ei; eri ei mâniără el cu sveatul său. 355, cir. 250.]
—	Presupune un cuvânt lat.-pop. *era, despre care cfr. Meyer-Lubke, Rom. Gram. III § 495.
iără s. f. (Bot.) Sorte de bli. — (Scurtat din grâu-iară „grâu de primăvară1*) Grâu (H. XI 115, xiv 65, 93) care se sainănă odată toamna, odată primăvara (h. xi 5), grâu de primăvară (h. xi 192).
—	Din slav. (rus.) jara „primăvară11 (cfr. rus. jarovoj chlebt, sârb. jaro zito ,,Sommerkorn“). Cfr. ieriţă.
iarăşi adv. = iară1.
1 1°. Din nou. De Dumenecă să postiiă preste toată săptămâna până iarăşi Dumenecă. varlaam, C. 2. S’au dus îm ţara leşească iarăşi, let. ii 37/28. Şi i-au supus iarăşi să fie supt ascultarea Moscului. ib. 428/21. Să venim iarăş la prochimen. E. VĂ-CĂRESCUL, ist, 249/S2. Mă duc şi vin iarăşi, ko-
naki, P. 104. Au căsut ivrăţ la pocăinţă. DRĂGHICI, R. 116. Se întoarse iarăşi la cortul său. gorjan,
h.	I 3/29. Doamna Ruxanda ieşi, după ce iarăşi îi sărută mâna. c. negruzzi, i 147. Să ridice iarăşi pe omul cel căsut. alexandrescu, m. 4. Alungă’n depărtare cumplitul negru nor, Să văd lumina iarăşi. ALECS ANDRI, p. II 109. La codru pleacă iarăş. EMINESCU, P. 102. Iarăşi a început cuvânt străinul. coşbuc, f. 71. Iarăşi le dă de lucru, creangă, p. 8, cfr. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 496, ZANNE, P. VI 649. | Tot. Ne urmarăm călătoria, venind până iarăşi în câmpia de unde plecasem. ispire&Cu, l. 302.
2°. De asemenea, şi. Când mirarea mă cuprinde..., când, iarăşi, spaima mă stăpâneşte... marcovici, C. 12/4. Când sărutăndu-te mă’nclin,Tu iarăşi mă sărută, eminescu, P. 273.
3°. în acelaşi timp, cu toate acestea. Cât de prost, şi, iarăşi, cât de înalt este omul! marcovici, c. 11/14. Tot este mic la suflet! — Şi eu sânt de această socotinţă... Dar, iarăşi, trejmie să ne fie milă de dînsul. drăghici, r. 73.
[Şi: tiărăsile. LB. larăşile cu învăţătura ighe-monului fu pus gios. dosofteiu, v. S. 7. Şi iară-şile, cine în lume aceasta dovedit nu-şi va aveă... cantemir, ist. 57, f iârăşite = iterum. anon. car.]
— Din iară1 şi.
iârăşile f, iârăşite f adv. v. iarăşi.
iarbă s. f. I 1°. Herbe. Gazon. 2°. Plante. 3°. Rembde. II 1°. Poudre. III. Echeveau.
I (Bot.) 1°. Nume colectiv al plantelor nelemnoase (adesea in opoziţie cu buruiană, floare, grâne, legume, etc.), intre care mai ales gramineele (afara de cereale), cu tulpina subţire, moale şi mlădioasă, care se usucă după câteva luni de vegetaţie; ea formează podoaba verde a grădinilor, livezilor, păşunilor (iarbă de păşune), etc., şi este hrana principală a rumegătoarelor şi altor animale care o pasc. Iarba răsare, încolţeşte s. dă, când Începe a se desvoltâ din sămânţa ei, şi se numeşte crudă (s. verde), dacă este tânără şi bogată in sucuri, iară după ce a înflorit şi s’a desvoltat pe deplin, este coaptă; ea e deasă (jarnîk-bârseanu, D. 10) s. rară, mare (ib. 253) s. măruntă (mică), etc.Din fiecare vârf de iarbă încolţită se desvoltâ un fir de iarbă. Anumite specii, care ajung o înălţime mai mare, se cultivă prin fânaţe, spre a se cosi şi usca, făcându-se astfel fânul; cfr. fân. Cumu e froarea (= floarea) erbiloru ce treace; decastră-luce soarele cu săduhul, seacă iarba, şi froarea ei cade şi dulcea frumseaţe a feaţeei ei pia/re, aşă şi bogaţii întru îmbletele sale veştedsescu. COD. VOR. 101; cfr. 144, GCR. I 96, 324, ii 94, 185. Şi eise Dumneseu,: Rodească pământul iarbă vearde (.•buruiană de iarbă dosofteiu, ap. GCR. I 265, biblia 1688, ib. 281; herbam virentem), făcându
sămânţă, şi pomi..... Şi rodi pământul iarbă şi
vearse (. buruiană de iarbă ibid.), şi pomi. palia
(1582) ap. GCR. I 34; cfr. II 157, 35. A treia si..
tocmi.... pomii, erbile, sămănăturile, legumite, florile. moxa, 345/2S. Acolo eră iarbă, de o chemă sea-lină, multa, id., ap. GCR. I 58; cfr. H. XI 5. Au fost pârjolit earba peste tot locul, de au slăbit caii Turcilor, let. i 126. Cumu-i primăvara începătură tuturor florilor şi a erbilor... (a. 1661) GCR. I 179. Nice frundse, nice pai, or de iarbă, ori de sămă-nătură nu rămâneă. M. COSTIN, ib. 201. Să nu pască turmele şi hergheliile iarba. N. COSTIN, ap. GCR. II 11. Primăvara friguroasă, înfloritura şi iarba târsîie (a. 1733). ib. 26. Ca să-i fie mai moale culcuşul, au aşternut nişte iarbă uscată ce o gătise de mai înainte. DRĂGHICI, R. 54; cfr. 41, 101, KONAKI, p. 114. Pîntre iarbă se strecoară 0 suflare. alexandrescu, M. 13. Iarba nu se clătină, Frunza nu se legănă, alecsandri, p. i 263; cfr. 190. la-tă-un fir de iarbă verde. ib. II 25; cfr. jarnîk-
IARBĂ
- 433 -
IARBĂ
BĂRSEANU, D. 8.1, 152, 322. Ierburile şi bălăriile. ODOBESCU, iii 14/6. Adierea vântului prin ierburi. id. III 17/16. O câmpie frumoasă, pe de o parte cu iarbă înflorită,iar pe de altă parte pârlită. ISPIRESCU, L. 5. [în pădurea de argint] iarba pare de. omăt. eminescu, p. 193; cf. 251. Se dă jos şi vine pe iarbă, lângă moş Nichifor. CREANGĂ, P. 133; cf. 158, 238. Prin iarbă el şi-a pipăit Toiagul. COŞBUC, F. 77. Când fânul are fire de ierburi înalte şi groase-... PAMFILE, A. 149. Până-i iarba toată'n pârgă. DOINE, 218/21; cf. 25/Ie. Frunză verde, iarbă crudă. ŞEZ. I 107/u; cf. 166/17. Bate vântul, iarba ’nspică. jarnîk-bârseanu, d. 137. Oăsiiu iarba tăvălită, ib. 278. Mi-a pierit iarba ’« poiană, ib. 369. Mâncatu-s de nevoi, ca iarba de cele oi. ib. 191; cf. 10, 24, etc., MAT. FOLC. 818, SEVASTOS, N. 171/19, MARIAN, V. 82. Cădeâ toţi... ca vara ierbile, Când le taie coasele. RETEGANUL, tr. 71/19. Pânze luă, Pe ierburi că le'ntindeă. TEODORESCU, P. P. 562 b; cf. 211..# Iarbă'n curte, să-răcie'n casă. ZANNE, p. III 142. | f P. anal. Cerealele în cel dintâiu stadiu al desvoltării lor, când «planta, înainte de a-i da spicul, se aseamănă cu iarba. Că pământul den elu-ş[i] rodeaşte, întâiu iarbă (: herbam), după aceaia spic, după aceaia deplin grâu în spic. biblia (1688), 775, cf. GCR. I 128. || P. ext. Loc acoperit cu iarbă, pajişte. [Nă-roadele] eră tocmiţi coriu, câte o sută şi căte cincizeci pre iarbă vearde. VARLAAM, C. 254. Pe iarbă s’aşezau. JARNlK-BÂRSEANU, D. 312. # A da vitele la iarbă = a da vitele la păscut, la câmp (pri- . măvara, când începe să răsară i-arba, „—- după ce iama fuseseră ţinute în coşar). | In privinţa vrâstei se numesc [boii]: de iarba întâia, de a doua etc. H. XVIII 71 | Aşteaptă, murgule, să paşts iarbă verde = mai rabdă, până-ţi vine apa la moară, până dă norocul peste tine, (mai totdeauna cu înţelesul) trage nădejde, ca spânul de barbă. | Când mi-o creşte iarbă’n barbă = niciodată, zanne, P. J 199. | Nu avusese nevoie să se împrumute, «să vănză grâul, de iarbă» (= înainte de a se coace). CONV. LIT. XLIVir 80. | A călca pe iarbă verde = a întreprinde cevâ sigur de reuşită. COSTINESCU. | Din pământ, din iarbă verde = oricare ar fi greutăţile, cu orice preţ, negreşit. Din pământ, din iarbă verde, să te duci să-mi aduci herghelia, ispirescu, L. 27. | Pe cărarea bătută nu creşte iarbă, adecă foloase nu poţi dobândi decât dacă întreprinzi afaceri în direcţiuni’necercetate de alţii, zanne, p,
vi	47. | li creşte iarba pe sub el: de leneş. ib. IX 480. | A paşte iarba pe care o cunoşti — a păzi (s. a te ţineâ de) lucrul cu care te-ai obişnuit, pe care-1 cunoşti (s. înţelegi), care e aproape de tine. Decât umblai să iai fata dintr'dlt saţ, mai bine păşteai iarba pe care o cunoşieai. PAMFILE, A. | Câtă frunză, câtă (s. şi) iarbă s. ca frunza şi ca iarba (ispirescu, L. 111) v. frunză.
2°. P. g e n e r. Nume generic pentru orice plantă ierboasă (cf. buruiană, floare). Se face deosebire între ierburi rele (= buruiene rele) s. stricăcioase (konaki, P. 280) şi ierburi de leac ( = buruiene de leac). Mâncarea [sfinte]£ erâ de erbile ce creşteâ acolo. VARLAAM, C. II 13; cf. mineiul (1776), 8772. Mici şi strâmte [sânt] chichiţele erbilor doftorii[i] medie, Căci doftorul bun ştiinţa în cap, iar erbile în câmp le are. CANTEMIR, IST. 115. Tssopu = o iarbă carea Jidovii o muiă în sânge, de să stropiiâşi se curăţiiă. MARDARIE, L. 4574. .Aicea [în glosarul de plante slavo-român, a. 1705] scriem erbile, sloveneaşte otveatorh. GCR. I 355. Care esti ace iarbă (cf. ce buruiană este, a. 1799, GCR. 11 171) ce o cunoscu şi orbii? [Urzica] (a. 1779) GCR. II 120. [Părintele Luca] din erburile ceale ce să aflâ , acolo hrănindu-să... (a. 1809). ib. 203. Culege ierburi... Dar în zădar, că amoriul doctorii nu priimeşte. KONAKI, p. 86; cf. MINEIUL (1776) 1052/a- A pus prin bălţi nişte
Dicţionarul limbii române, 12.. V. 1928.
ierburi veninoase, de care, cum bea, crăpă. C. NE-GRUZZI, I 171. M'ai fermecat Cu trei ierburi de la munte: Una-i floare ilileac,... HODOŞ, P. P. 95. Foaie verde, iarbă rea. jarnIk-bărseanu, d. 172,
179,	210, 218, 247, 316. | f (Cui.) Carte întru care să scriu mâncările de peaşte i raci, stridii, melci, legumi, erburi, şi alte mâncări (a. 1749). GCR. II 42. O mână de ierburi tocate, ib. 44. #Â căută ca iarba de leac = a căută cu multă grijă, cu multă râvnă, ca pe un lucru foarte rar. ZANNE, P. V 375; Cf. ALECSANDRI, T. 99.
3°. t P- ext. (cf. paleosl. byKje = ficrtdvri, fpdg-fiaxov) Medicament (preparat din ierburi de leac), leac. Puteâ-va face iarbă ca aceaia să biruiască putearea otrăvei. PRAV. 416. Vraciulu adapă bolnavul cu erbi dulci, varlaam, C. I 244. Ierbi împotriva otrăvii. M. costin, ap. gâdei. Vracii ce/t/ ştiutori, când dau bolnavului erbi amarS se be (= să bea), ei ung pre den afară usnele păharului cu dulceaţă (a. 1710). GCR. 1 363. Vraciul va să te otrăvească cu ierburile lui. ALEXANDRIA, 54. Are ierbi de feciori '(= medicamente în contra sterilităţii), ib.
6.	| Fig. Acestîi dumnezăescu cuvâniu... lăudându-se să arată... iarbă care ne vindecă toate vătămătu-rile ceale sufleteşti. BIBLIA (1688), pr. 4|10. Voiu pune asupra [oameni]lor ispravnici şi doftori pre voi..., să slujim cu iarbă mântuitoare zidirea ce este în nevoi. ANTIM, P. 3/]8.
4°. Compuse: iarbă-albă (Transilv.) = Pha-laris arundinacea, iarbă cu frunze vărgate cu linii verzi şi albe-roşietice, cultivată mai ales prin grădini, numită şi: ierbăluţă, panglicuţă. PANŢU, pl., cf. bulet. GRĂd. bot. v 54. Cf. i a t b ă-g h i 1 a n ă.
iarbă-albastră = Molinia coerulea, plantă ierboasă cu frunze piane, îngrămădite Ia baza tulpi-nei; creşte prin locuri umede. PANŢU, pl. iarbă-amară = g r a n a t2. ib; iarba-apelor (Mitol. pop.) Locurile unde sânt izvoare, se crede că-s arătate printr’un fel de iarbă, numită iarba-apelor, dar pe care rari oameni o cunosc, pamfile, i. c. 461. iarba-asinului = 1 u m i n i ţ.ă. panţu, pl. iarbă-aspră = ţ ă p o ş i c ă. ib. | La i. gole seu, C. I identificată cu p i r sau troscot.
iarba-babei = iarba-cocoşului. I. golescu, C. I. . iarba-bălaurului=i a r b a-ş a r p e 1 u i. PANŢU, PL. iarbă-băloasă = t ă t ă n e a s ă. ib., cf. H. IX 509. iarba-bălţii = p ă i u ş (Aira coespitosa) PANŢU, PL.
iarbă-bărboasă = Panicum crus-galli, plantă ierboasă cu frunze late, lineare şi flori verzii sau ro-şietice, care creşte prin locuri cultivate, numită şi: costreiu, costreie, iarbă-ghimpoasă, mohor(-gros). ib.
iarba-băşinei, o buruiană ce vatămă, supără pe băşinoşi. i. golescu, c. i. iarba-beţiei, buruiană împotriva beţiei, ib. iarbtt-hobului = iarbă grasă. ib. iarba-boierului = a) (Transilv.) ierbăluţă. BULET. GRĂD. BOT. V 54| b) căpuşă (BARCIANU-, dame, T„ cf. H. II 310, III 116, 226, 261, IV 83, XVI 412), numită şi:' iarba-boiîor. LB., barcianu. | Iarba-boilor sau iarba-minunată, buruiană sau copăcel dintr’al cărui rod iese o zeamă, uri must u'rdinător. I. golescu, i. 161.
iărba-broaştei s. -broaştelor = Hydrocharis Mor-sus ranae, mică plantă acvatică cu flori albe, numită şi: limba-broaştei, muşcatul-broaştelor. panţu, pl., cf. broască.
iarbă-broştească = iarba-prunelor. I. GOLESCU, c. I.
iarba-bubei (Mehedinţi) = păpălău. panţu, PL.
iarbă-bună=i3«pftorbia dulus? PĂCALĂ, M. R. 19-
IX, 28.
IARBĂ
— 434 —
IARBĂ
iarbă-ca-frunza-frasinului = iarba-fiarel or (d.). I.. GOLESCU, C. I.
iarba-cailor = f 1 o c o ş i c ă (1°). panţu, pl. Aceeaşi plantă pare a fi:
iarba-calului. pamfile, a. 94. iarba-câmpului = Agrostis alba, plantă ierboasă cu tulpinele noduroase, ascendente sau culcate, frunze plane şi flori de un verde-alburiu sau violet-deschis, numită şi: iarba-vântul ui, p ă i u ş. panţu, PL. O buruiană ce are miros de miere. I. GOLESCU,. C. I.	...
iarba-cănăraşului = Phalaris canariensis, plantă ierboasă cu flori verzii, a cărei tulpină ajunge o înălţime cam de 1 m., numită şi: mei.u-lung, meiul-canarilor. PANŢU, PL.
iarbă-cânească = b u c ă ţ e 1. BARCIANU, cf. H.
iv	9, ix 472, XI 246. | Identificată de I. GOLESCU, C. I. cu c o a i e 1 e - p o p i i: «buruiană cu rădăcina ca ceapa, ca coaiele, şi întăritoare spre împreunare cu muiere, şi care omoară pe câni, cum o mănâncă».
iarba-cânelui = p i r - g r o s. panţu, pl., cf. H. I.
235,	V 279, X 354, XII 218, XVI 103. j Identificată de i. golescu, C. I. p. 156 bcu iarba-cucului s. lupului: o buruiană lăptoasă, eforbiie.
iarba-caprei, buruiană cu frunze lungi, spicuite şi cam încreţite, din care, dacă se rupe, iese un suc alb, şi care creşte prin livezi pietroase; o mănâncă, crudă, copiii. H. IX 141; cf. 509, II 3.
iarba-căprioarei = iarba-ciutei a) şi b) DDRF., cf. BARCIANU.
iarba-cerbului = iarba-splinei. I. GOLESCU, c. i.
iarba-ciumei = ciumăreâ. PANŢU, PL. iarba-ciutei = a) Doronicum austriacum, plantă ierboasă cu flori galbene, care creşte în munţi, prin . păduri umede, numită şi: i a r b a -1 u p u-lui, iarba-căprioafei; cf. jipescu, O. 73, ODOBESCU, III 173/1t, MARIAN, NA. 24, TEODORESCU, P. P. 379 b/2, PAMFILE, D. 246, S. V. 47,
H.	XI 327, (întrebuinţată contra tusei) 326, (se linge din palmă de femei, când nasc, pentru a !i se înlesni naşterea) v 374, (şi i a r b ă - s ă 1 b. a-tică, buruiană întocmai ca ceapa) I. golescu, C. 1.1 b) urechelniţă (Sempervivum tecţo-rum) PANŢU, PL., LEON, MED. 14.
iarba-cocoşului = a) cocoşei - de -câmp (Transilv.). panţu, pl. j b) stupitul-cucului. DDRF., cf. i a r b a - b a b e i.
iarba-codrului (Transilv.) = m ă t r ă g u n ă„ pan- ' ţu, pl., leon, med. 50, LB., viciu, gl., păcală, m. R. 17, i. golescu, c. I. 161 (:buruiană ce aduce somn, ameţeală şi greotate la cap), DR. IV. 1504.
iarba-coifului s. iarbă-îriveninată s. iarba-lupului, buruiană otră vicioasă, ce creşte pe pietriş de cremene, i. golescu, c. i.
iarbă-crăcoasă s. -cu-multe crăci. I. GOLESCU, C. I.
iarbă-creaţă (Transilv., Ban.) = a) ierbăluţă. BULET. GRĂD. BOT. v 45. | b) i s m ă - c r e a ţ ă. DICŢ., cf. H. XVI 4, XVII 7, XVIII 302; I. GOLESCU, C. I. IarbS-kracze — mentha. ANON. CAR. Aniţă, chică de aţă, Ce miroas' a iarbă-creaţă. HODOŞ, P. P. 63, cf. BULET. GRĂD. BOT. V 56.
iarba-creaţă-a-broaştei, se face prin locurile mlăştinoase pe lângă garduri, creşte oblu, face floare violetă, are miros înnecăcios. H. XVIII 302.
iarba-crucii s. iarba-pământului, ginţi ană. I. GOLESCU, C. I.: .
iarba-cucului. H. IX 509. j = i a r ba - câne-1 u i. I GOLESCU, C. I. 156 b. | = herminium monor-chis? PĂCALĂ, m. R. 24.
iarbă-cu-!oaia-lată. H. xi 259. iarbă-cu-multe-crăci s. -eră coasă. i. golescu, c. i.	*
iarbă-cu-multe-viue s. -vânoasă. ib. iarba-curelii = na gară (Siipa■ capillata).
PANŢU, PL.
iarba-datului-şi-a-Saptului (Ban.) •= feciorică 2». ib.
iarbă-deasă = Poa nemoralis, plantă ierboasă cu tulpini subţiri, frunze înguste şi flori verzii, care creşte prin păduri, în locuri umbroase şi umede, ib., PĂCALĂ, M. R, 25. Frunză verde iarbă-deasă JARNlK-BARSEANU, d. 10.
iarbă-de-baltă s. p u f ă n e a ţ ă. H. v 10. Epi-pactis microphylia. PĂCALĂ, M. R. 24. iarbă-de-boale = u s ţ u r o i ţ ă'. panţu, pl. iarbă-de-bou-sălbatică = m i r u ţ ă. ib. iarbă-de-călbează = germ. Egelkraut. OALEN-DARIU (1814), 189/14.
iarbă-de-cheag: cu care se încheagă laptele. I. GOLESCU, C. I.
iarbă-de-cositor = barba- ursului (Equise-turn arvense).. PANŢU, PL., LB., LEON, MED. 33. (Cu această plantă se curăţă obiectele de cositor).
iarbă-dc-curăţenie s. -şerpească s. strecurătoare,- o buruiană ce se întrebuinţează de dohtori spre tămăduirea nebuniei; curăţă şi dinţii boţoţal, cutcurigu, [greceşte] iXkepoQoq. i_ GOLESCU, C. I.
iarbă-de-curcă = fumăriţă. PANŢU, PL., LB. r. GOLESCU, C. I.
iarbă-de-desfăcut. H. m 242, cf. BARONZI, L. 133/V
iarbă-de-desumflat, buruiană, a cărei sămânţă se întrebuinţează la bucate, ca muştarul. i. golescu, c. I.
iarbă-de-durori (Ban.) = c.oada-cocoşului. PANŢU, PL.
iarbă-de-ficat, buruiană ce se aseamănă cu cimbrul. I. golescu, c. I.
iarbâ-de-friguri =. traista-ciobanului. ib., LB., ] = i ar b ă - r o ş i e s. pun ga-cioban ului s. m u ş t a r - s ă 1 b.a t i c, buruiană în chipul muştarului, ce se întrebuinţează tot ca muştarul. I. golescu, C. i. iarba-degetelor = cinci-degeţe. panţu, pl. iarbă-de-grădină = iarbă- grasă (Portulaca oier acea). BARCIANU, DDRF. iarbă-de-înierbat = sp ân z. GR. S. I 190. iarbă-de-izvor. H. xvi 146. iarbă-de-Iângoare (s. lingoare s. lungoare) = a) Lysimachia punctata,plantă ierboasă cu frunze păroase şi flori galbene, numită şi: floare-de-lin-goare, gălbenele, măr u-l-cucului, ră-dăcină-de-lingoare. PANŢU, PI. | b) g ă 1-bă şo ară. ib. | c) ustur o iţă. ib., LB. d., rapiţă-de-câmp, bruncuţă. I.GOLESCU,
c.	I.
iarbă-de-lac s. muşchi u-de-lac, buruiană cu foi late şi lunguieţe, ce se face prin lacuri, prin limanuri şi se întrebuinţează în loc de suliman la obraz. I. GOLESCU, C. I.	.
iarbă-de-lut, buruiană ce se face prin locuri băl-toase, bună de păşunea cailor, un soiu de trifoiu şi de ghizdeiu. id.
iarbă-de-mare = Zostera marina, plantă ierboasă acvatică, cu flori verzii, care creşte pe fundul mării, formând adese întinse livezi submarine, numită şi: iarba-mării, panţu, PL.
iarbă-de-margine, buruiană a cărei rădăcină serveşte la vopsit roşu lâna sau pânza (jud. Tutova). Cf. PAMFILE-LUPESCU, CR. 107. iarbă-de-mesteacăn. H. IX 153. iarba-de-munte = fr. helUbore noir. DDRF. Sterigoae..., iarbă-de-m’unte = cemeriţa (Glosar de plante slavo-român, ca. 1705). GCR. I 355. iarbă-de-negi = r o s t o p a s c ă. panţu, pl. iarbă-de-orbalţ (s. orbanţ) = o r b a l ţ. ib. iarbă - de - pe - marginea călii = t i m o f t i c ă (Phleurn pratense) PĂCALĂ, M. R. 24.
iarbă-de-pp.rină = floare-de-perină. panţu, pl.
IARBĂ
— 435 -
IARBĂ
iarbă-de-peşte = iarba-peştelui. I. golescu C. I. 162.
iarbă-de-piatră (Transilv.) = sulfină (Meli-totus officinalis). panţu, pl.
iarbă-de-rană (s. -de-rane panţu, pl. s. -de-răni LEON, MED. 23) = v i n d e c e ă. DAM®, T. 186.
iarbâ-de-săpun s. să p uni o ară, buruiană a cărei floare se întrebuinţa la conciuri sau cu care puteai spălă ca şi cu săpun. i. golescu, c. I.
iarbă-de-şoaldină = a) Sedum acre, mică plantă ierboasă cu flori galbene, care creşte prin locuri nă-sipoase şi pe ziduri vechi; numită şi: buruiană de trânji, oloisă, şerpariţă, şer-pânţă, şoal dină, ş u p a r i ţ ă, trânji. PANŢU, PL., LEON, med. 65. | b) Sedum neglectum, plantă ierboasă, totdeauna verde, cu flori aurii, care creşte prin regiunile stâncoase de pe lângă Dunăre, panţu, pl: iarbă-de-strănutat = potoţele albe. ib, iarbă-de-surpâtură =feciorică (2°) dam£, t. 187.
iarbă-de-t&ietură = vindece â. ib. iarbă-de-toate-boalele = u ş t u r o i ţ ă. panţu, PL.
iarbă-de-tufă = s a dină. H. v. 10. iarbă-de-ureche (s. -de-urechi) = a) urechel-niţă (Sempervivum tectorum). panţu, pl., cf. bulet. grăd. bot. v 67. (buruiană ce stă verde totdeauna) I. golescu, C. i. | b) Sedum maximum, plantă ierboasă cu frunze cărnoase şi dinţate şi flori galbene-verzii. PANŢU, PL.
iarbă-de-vătămăturâ=vătămătoare. panţu, pl.
iarbă-de-vopsit (-vâpsit) buruiană cu care văp-seşte văpseâ vânătă. I. GOLESCU, C. I. iarbă-de-zăvoiu. H. IX 153. iarbă-de-zgaibă (s. -de-zgăibi) = zgrăbunţică. PANŢU,PL.
iarba-dintelui = d u n ţ u r ă. ib. iarbă-domnească. Cununi de iarbă-domnească. HODOŞ, P. P. 117.
iarba - drumurilor = frunză - de -potcă. PANŢU, PL.
iarbă-dulce = a) fereguţă (Bucov.) ib., (buruiană cu foile ca ale bradului, mici; are gustul dulce) H. x 496, numită şi iarb&-dulce-de-munte. panţu, pl. | b) l.emn-dulce. ib. | c) r o u -r i c ă. ib. — F ă r ă definiţie: H. II 142, iy
84,	ix 188, 509, Com. A. TOMIAC.
iarbă-englezească (s. inglizească) = zizanie. PANŢU, PL.
iarba-fecioarei (s. feciorilor) = f e c i o r i c ă. ib. iarba-fetei-fecioarei s. pomul - fetei-fe-
c i o a r e i, ce se zice şi fugi-de-la-mine, o plantă ce, cum o atinge o fată ce nu e fecioară, ea îndată se trage înapoi, ca să nu o atingă, fata fiind prihănită. I. golescu, c. I.
iarba-fiarelor = a) roua-cerului. panţu, pl. | b) s p o r i c i. barcianu, DDRF., cf. LB., LM. | c) Vincetoxicum laxum (PĂCALĂ, M. R. 16) s. offi-cinale, plantă ierboasă veninoasă, cu flori albe-găl-bui, numită şi: brilioancă, rânduniţă (panţu, pl., gorovei, cr., cf. H. xvi 207), iarba-fierului (ibid., leon, med.. 42, pamfile, com. 14, 15, 58). | d.) iarbă-ca-frunza-frasinu-
1	u i sau iarba-usturoiului, şi:	fran-
ţinelă, frasinelă, dictumă, buruiană ce •are miros de usturoiu şi vindecă la răni. I. golescu, C. I. 161. | în credinţa poporului, iarba-fierului (ION CR. II 239, ŞEZ. I 84, 153, 287/,) s. iarba-fiarelor este o plantă misterioasă (cf. H. II 92), cu puteri supra-naturale (GOROVEI, CR.), răsărită din picătura de sânge care a curs din buricul lui Isus Hristos, când a fost răstignit, şi care se arată ca o lumânare aprinsă, pe rouă, mai cu seamă dimineaţa (H. II 108); e un fir de iarbă de coloare aurie sau argintie (H. I 195), sau roşie (ION CR. II 239), care
are puterea de a înviâ (cf. ION CR. iii 100) s. d6 a descuia orice încuietoare de care se atinge (H. ii 5,
70,	84, 92, 233, Iii 39, cf. pamfile, com. 14), mai ales fiarele cu care-s împiedecaţi caii (noaptea, pe câmp la păşunat sau în grajd — ca să nu-i poată fură hoţii): de aci numele; cf. fier (3°). Din cauza aceasta este foarte căutată de hoţi, care o introduc adese subt pielea unui deget, spre a nu o mai pierde (H. I 195, II 38, 247), căci nu se găseşte uşor;
0	poţi aflâ mai ales cu ajutorul ariciului (h. ii 70,' 84, cf. HEM. 1645, ION CR. II 239, şez. i 84, 153) sau, mai rar, cu ajutorul ciocănitoarei (MARIAN, o.
1	75). Cf.; PAMFILE, COM. 14, 15, 58 ş. u. Iarba fy erelor, anon. car. Cu iarba-fierelor, care eră pusă sub pielea din palma mânei drepte..., de-ar fi fost sute de uşi [în)ferecate şi fiecare uşă cu'sute de lăcăţi încuiată, el totuşi le descuiă. marian, t. 297. Iarba-fierului Din codrul neferului. ALECSANDRI, P. P. 142/e-
iarba-ficatului = o r v a 1 ă (I. GOLESCU, C. I. 243), or mină (ib. 245), buruiană bună de boala ficatului (ib. s. v.) iarba-fierului v. iarba-fiarelor. iarba-flocoasă = a)talpa-gâştii (Leonurus cardiaca): panţu, pl. | b) c ă t u ş n i c ă. ib., LB.
| i a r b ă -1 âri o as ă. i golescu, C. I.
iarba-găii = Picris hieracioides, plantă ierboasă cu tulpina dreaptă, frunze păroase şi flori galbene; numită şi: a m ă r u ţ ă. panţu, pl.
iavba-g&inii = r e c o (v)ină, minte u ţ ă, buruiană ce creşte priri locuri umbroase şi umezoase; foarte amară; se întrebuinţează la dohtorii; I. golescu, c. i.	;;
iarba-găinilor = gălbenuşi (Crepis setosa). panţu, pl.
iarbă-ghilană. h. xii 286, (cu vrâste verzi şi albe) 300. Probabil aceeaşi plantă eu iarba-albă; cfr. g h e 1 a n ă.
iarbă-ghimpoâsă = a) ghimpariţă. panţu, pl. | b) iarbă- bârboasă ib. j c) scaiul-dr acului; barcianu.
iarbă-grasă = a) Portulaca oier acea, mică plantă ierboasă cu tulpina ramificată şi fiori galbene, numită şi: iarba-grasă-de-grădină (LB., LM.), gr aşiţă, porcină. PANŢU, PL., cf. LEON, MED. 42. i. golescu, C. i | b) iarbă - de-ure-chi. PANŢU, PL., LB., Cf. BULET. GRĂD. BOT. V 67. | c) (Transilv.) urechelniţă (Sempervivum tectorum). PANŢU, PL. — Nedefinite: H. II 3, (bună la boale de vaci şi la femei care nu fac copii) 125, 142, 243, (are hlujul gros şi se întinde pe pâmânt, frunza groasă, lungă şi îngustă, floarea ca a cătinei, buruienile mărunţele; rădăcina seamănă cu a meiului) III 117, 226, IV 268, Vii 48, IX 153, .188, XI 73, 95, 246, XII 412, XVI
146.	Iwrba-grasă — zaefiae capusta (Glosar de plante slavono-roniân, ca. 1705). GCR. i 355. Foaie verde iarbă-grasă. ŞEZ. i 103/16, III 156/eo, cf. II 199/23, PAMFILE, B. 34, A. 72. ..
iarbă-grecească, o buruiană cu păstăi, căreia rodul [îi] este dulce şi cu miros. I. golescu, C. I.
iarbă-groasă (Ban.) = iarbă-de-urechi. PANŢU, PL.
iarba-Hristoforului (Transilv.) = o r b al ţ. ib.
•	iarba-iepurelui = tremurătoare, ib., (buruiană sălbatică) I. golescu, c. i.
iarba-ieretei = vulturică, panţu, pl. iarbă-îmbătătoare, buruiană care; bând-o sau mân-când-o, aduce ameţeală şi greotate la cap. I„ GOLESCU, c. i.
iarba-împăratului = sempervivum, montanum, păcală, M. R. 21; urechelniţă' (sempervivum tectorum) ib.
iarbă-în-cinci-foi, I. GOLESCU, C. I. iarbă-înfăinată (Trans.) = spanacuhcioba-n i 1 o r, ib.
iarbă-înghimpoasă=s caiu 1 - dracului. DDRF,
28
IARBĂ
— 436 —
IARBĂ
Iarbă-inghimpoase (in chipul păi fă Jmidei) =[slav.] oset. (Glosar de plante slavono-român, ca. 1705) GCR. I 355.
iarbă-înnodată = golomăţ (Dactylis glome-rata) PĂCALĂ, M. R. 25.
iarbă-înveninată = iarba-coifului. I. GOLESCU, c. I.
iarbă-iute = a) dintele -dracului. PANŢU, PL. [ b) r ă c u 1 e ţ. Culegi şapte fire de iarbă-roşie, iarbă-iute, iarba-piperului (Poligonum bis-lorta), îl (sic) pisezi bine într’un căuşel şi mujdeiul îl pui pe rană (Valea Bistriţei în Moldova). ION CR. Iii 148.
iarbă-lânoasă s. - f 1 o c o a s ă, şi părpiană s. 1 a b a- p i s i c i i; se întrebuinţează spre a umplea pernele cu ea, în loc de lână. I. GOLESCU, C. I.
iarbă-lăptoasă — amăreală 2°. panţu, pl
11	a p t e 1 e - cânelui, i. golescu, c. x.
iarbă-lată. (Transilv.J = s t â n j i n(e)i (Iris germanica). BULET. GRĂD. BOT. V 59, cf. H. II 193, Vii 120, IX 188, 472, X 3, 205, XI 73, XVI 4,146, 159. Foaie verde iarbă-lată. ŞEZ. I 235/a.
iarbă-lipitoare = limba-cerbuiui. I. golescu, c. I.
iarba-lni-Dumnezcu (Transilv.) =L e m n u’-D o m-nului (Artemisia Abrotanum) BULET. GRĂD. BOT. v 53.
iarba-lui-sfântu’-Ioan—a) p o j a r n i ţ ă. panţu, PL. | b) şerlaiu (Salvia aethiopis) ib.
iarba-lui-Tat = tătăneasă. marian. Şi: iarba-lui-Tate id., piscupescu, o. 273, iarba-lui-Taten H. II 3, XVI 79, iarba-lui-Xatin PANŢU, pl., LB., MARIAN, SE. îl 39, H. II 125, 310, (Sym-phytum officinale şi Lithospermum purpureo-weru-leum) PĂCALĂ, M. r. 17, (creşte pe pietre şi pe pereţi, trebuincioasă la dohtorii) I. golescu, C. (cu frunza ca a tutunului) H. III 116, 226, (creşte în locurile băltoase în forma steghiei, cu floarea albastră ; rădăcina sa o întrebuinţează babele contra vătămăturii) 360, V 10, XI 230, XVI 42, iarba-lui-Tatină (se întrebuinţează, prăjită în lapte, la diferite boale) H. xvi 9, iarba-lui-Tâtiiie marian, iarba-lu-tate. Com. ar. tomiac, iarba-lu-tati (—iarba-voinicului, cu foaia în forma limbii şi lujerul pătrat, creşte mai obicinuit pe lângă izvoare şi se întrebuinţează la vindecarea ranelor). ,H. v 374, iarba-lotatinului dr. i 338, iarba lui Lotatin ib. iarba-lui-Timofteiu = timoftică. panţu, pl: iarbă-lungă = păiuş (Aira caespitosa). PĂCALĂ, m. r. 24.
iarbă-lungă-de-lac sau cardamâ-sălbatică, cu frunzele ca de pătrunjel. I. GOLESCU, C. I. iarba-lumii. ib.
iarba-Iupului= a) iarba-ciutei (Doronicum austriacum) panţu, pl. | b) osul-iepurelui (Ononis spinosa) marian, [iarba-cânelui I. golescu, c. 1.156 b, a c o n i t ib. 37 b., i a r b a -coifului ib. s. v. Fără definiţie: H. v. 402.
iarbă-mare = a) Inula helenium, plantă ierboasă cu tulpina păroasă şi ramificată, frunze mari şi flori galbene (panţu, pl., cf. păcală, m. r. 15, bulet. grăd. bot. v 60); (h) o m a n, holman, (h)omag, to aie. Planta aceasta se adaogă la tă-râţele cu care se hrănesc vacile, ca să dea lapte mai mult (H. xvi 9); cu rădăcina ei se afumă casele, ca să se curăţeaşcă aerul (bianu, d. S., cf. i. golescu, c. i,
H.	XVI 103), mirosul ei e plăcut (cf. şez. vi 160), fiind lecuitor de ameţeli şi dureri de cap (h. IX 141); rădăcina aceasta se mai întrebuinţează pentru prepararea unor leacuri în contra tusei, a năduşelii şi a ofticei (BIANU, D. S., LEON, MED. 42, MAT. FOLC. 700, GRIGORIU-RIGO, M. P. I 134); cu rădăcina fiartă în apă îşi spală ţăranii capul, mai ales în ajunul sfântului Toader, femeile purtând-o apoi şi în păr, --iar bărbaţii, cosând-o, o. pun în căciulele lor, ca părul să le crească frumos (ION CR. II 295, MARIAN SEi ii 39, BIANU, D. S., GRIGORIU-RIGO, M. P. I
40,	H. IV 52, 311, V 374); cf. H. II 3, 26, 99, (cu frunza ca a tutunului, mirosind ca tămâia) Iii 116, IV 9, ix 447, 472, X 3, 464, 476, 534, XI 230. Iarbă-mare = omanu (Glosar de. plante slavo-român, ca. 1705) GCR. I 356. Un miros de iarbă-mare, sita-zinelor şi alte ierburi uscate îţi gădileă nasul. CONTEMPORANUL, V1 291. b) mătrăgună (Aţropa belladonna) dr. iv 1504. iarba-mării = iarbă-de-mare. panţu, pl. iarbă-măruntă. H. IV 84. iarba-mâţii = cătuşnică. panţu, pl., cf. ANON. CAR.
iarbă-mirositoare = viţelar, panţu, pl. iarba-mlaştinei (s. mlaştinilor DDRF.) = ru gină (luncus effusus). ib.
iarbă-moale = Stellaria holostea, mică plantă ierboasă cu tulpina cu patru muchi şi cu florile albe. ib., (ce se poate linge). I. golescu, c. i.
iarbă-nălbitoare, buruiană cu a căriia rădăcină [se] spală, albeşte, curăţă lâna şi pânzele. I. GOLESCU. c. i.
iarbă-neagră = a) Scrophularia alata, plantă ierboasă cu tulpina patrunghiulară şi flori brune-purpurii pe din afară, galbene-verzii pe din lăuntru, care creşte prin locuri umede, panţu, PL., PĂ-, cală, m. r. 17, (bună de scrofule) i. golescu
C.	i | b) Oalluna vulgariş, mic arbust cu flori trandafirii, mai raalbe, care creşte prin munţi, numită şi: eri ca. panţu, pl. ib., leon, med., 38, PĂCALĂ,'M. R. l6. Podoaba umilită a plantelor pitice: afine (myrtilus), iarbă-neagră (erica)... MEHEDINŢI, R. 8. | C) b U b e r i C. PANŢU, PL., LB., ion cr. iv 153, dame, t. 188. | d) b u-suioc-sălbatic (Brunella vulgaris) panţu, pl. ■— Fără definiţie: H. iv 9, 84, IX 153, (creşte prin grădini, întrebuinţată pentru durere de cap) 135. Foaie verde iarbă-neagră. JARNÎK-bârseanu, d. 152, cf. 321, ŞEZ. i 46/4, 106b/22.
iarba-nebunilor = a) s p â n z (Helleborus pur-purascens) PANŢU, PL., MARIAN. | b) Helleborus niger. MARIAN, BARCIANU.
iarbă’n-trei-fire = Carex Davallina, păcală, m. R. 24.
iarba-oii = s p ân z. GR. S. I. 190. iarba-osului (-omului dam®, T.) = a) Helianthe-mum vulgare, mic arbust cu flori galbene, care creşte prin regiuni muntoase, numit şi: fere-strău, herestăietoare, mălăoiu, ruje, ruja-soarelui. panţu, pl. | b) mă lăo ai e. ib.
iarba-ovăsului = o b s i g ă (Bromus secalinus şi sterilis). ib.
iarba-păiangenelui, buruiană ce vindecă muşcătura păiangenelui. I. GOLESCU; C. I.
iarba-pământului = iarba-crucii, ginţi a n ă. id.
iarba-părului = a) perişor (Elymus crinitus). panţu, pl. b) brustur (1°). dam®, t. 186.
i&rba-peretelui, buruiană ce se întinde, ce creşte pe pereţi, pe ziduri în sus, pe pomi, pe pari. I, GOLESCU, c. i.
iarba-peştelui şi iarbă-de-peşte = coa-d a-vacii. i. golescu, C. i, cf. p. 162. iarba-piperului = r ă c u 1 e ţ. ion cr. iii 148. iarba-pisicii H. II 243, (are un miros foarte plăcut) 310, (buruiană ce [o] mănâncă pisicile) I. golescu, c. I. (Pare a fi aceeaşi plantă ca şi i a r b a-m âţei = cătuşnică.)
iarba-plumânei = cuscrişor. panţu, pl. • iarbâ-porcească = buruiană porcească (Hypohoeris radicata) PAMFILE, DUŞM. 1; după
i..	Golescu, c. i.: buruiană cu rădăcină rotundă, dintr’a căriia floare făceâ odată muierile conciuri; [numită şi:] pita-porcului, talpa-por-c u 1 u i şi
iarba-porcului = brâncă2 I 2°. panţu, pl. iarbă-prăfuită = iarba-sfânţului-Ioan, sunătoare. I. golescu, C. i.
IARBĂ
— 437 —
IARBĂ
iarbă-pr&sitoare, buruiană cu multe seminţe, id. iarba-prunelor = iarbă-broştească, f 1 o a-rea-broaştelor, / dedeţel, piciorul-găinii, brebenel, berbenel, buruiană ce mai nainte o întrebuinţa spre curăţenie sufletească şi spre pază, apărare de orî-ce rău; se găseşte prin locuri băltoase şi sporiş. id.
iarbă-pucioasă — c o r i a n d r u. ib. iarba-purecelui (s. -purecilor) = a) iarbă-ro-şi e (Polygonum perşicaria). panţu, pl. | b) puri c a r i ţ ă. ib.' | c) o ch i ul -1 up u 1 u i DDRF.
| purecioaică s. capul-cânelui, buru-; iană ce omoară purecii. I. golescu, c. i.
iarbă-puturoasă = a) (Transilv.) Bifora radians, plantă ierboasă cu flori albe, care creşte prin sămă-nături, numită şi: buruiană-pucioasă. panţu, pl. | b) c o r i a n d r u LB., barcianu. |
c)	fr. arroche puante. DDRF.	!
iarbă-râioasă, buruiană cu care se vindecă râia.
I.	GOLESCU, C. 1.
iarba-raiului = v e t r i c e PANŢU, pl., cf. GRI-GORIU-RIGO, M. P. I 103.
iarba-rândunelei (s. -rândunicii GRIGORIU-RIGO, M. p. i 107) = rostopască. panţu, pl., i. GOLESCU, C. I.
iarba-rândunolei-miei = u n t i ş o r. PANŢU, PL. iarba-ranei = vătămătoare, ib.	;
iarbă-rea = spânz GR. S. I. 190. iarba-roilor (Bucov.) = r o i n i ţ ă (Melisşao ffi-cinalis). ib.
iarfeă-roşie = a) (Transilv.) Bidens cernua, plantă ] ierboasă cu tulpina roşietică şi flori galbene; creşte prin locuri umede; se numeşte şi: c â r 1 i g i o a r ă. : ib. | b) Polygonum perşicaria, plantă ierboasă, cu ’ flori albe-roşietice sau roşii-purpurii, care creşte prin locuri umede, numită şi: iarba-purecelui. ' ib. | c) d e n t i ţ ă. ib. | d) d i n t e 1 e- d r a c u 1 u i. '■ ib. | e) p u n g ul i ţă. ib., LB., LM. | f) r ă cui e ţ. PANŢU, PL., ION CR. III 148. j g) năprasnică (Geranium robertianum). DDRF. —■ Fără definiţie (în cazurile cele mai multe, se pare că ■ avem de a face cu năprasnica): JIPESCU, o. 73, (buruiană cu hlujul roşu, floarea, frunza roşie, rădăcina cu coaja roşie, înăuntru albă) H. Iii 117,
IV	9, 84, (are un trunchiu noduros alb şi cam roşu, . foile seamănă cu ale ardeiului şi se întrebuinţează laranele cu viermi ale animalelor) 311, V 49, IX 153, . 338, 472, X 205, xii 281, 385, XVII 7, (creşte pe lângă locurile mlăştinoase, are floare roşie, tulpina noduroasă) xvm 303.
iarbă-sftlbatică = iarba-ciutii, buruiană întocmai ca ceapa. i. golescu, c. i.
iarbă-sărată = â) (Transilv.) brâncă2 (I 2°). panţu, PL. | b) s ă r i c i c ă. ib.
iarba-şarpelui = a) Echium vulgare, plantă ierboasă, păroasă şi cu flori albastre, rar roşii sau albe, care creşte prin locuri pietroase şi uscate, numită şi: ochiul-mâţii, v i p e r i n ă. ib., LB., păcală, M. R. 16.. larba-sherpeluj=co\ubrina. ANON. car. [ b) armurar (1°) LB. | c) m a m a-p ă d u r i i (Lathroea squamaria). PANŢU, pl. | d) (Ban.) Ve-ronica urticifolia, plantă ierboasă cu tulpina păroasă şi flori albastre-deschis sau roşietice cu linii mai închise, ib., MARIAN. | e) iarba-şărpelui = f e -regă (t°). PANŢU, PL. | f) = i ar ba-bă laur ului sau picioruţ-viţelului sau barba-lui-Aron, buruiană căruia lemnul este pestriţ ca pielea carpelui. I. golescu, C. i 161-161b. — Nedefinit. r. iii 243.
iarbă-scăioasă = Tragus racemosus, mică plantă ierboasă cu numeroase tulpini ramificate, întinse pe pământ; flori verzii, adesea violete. PANŢU, PL.
iârbă-şerpească = iarbă-de-curăţenie.
I.	GOLESCU, C. I 143, Cf. BULET. GRĂD. BOŢ. V 54.
iarba-şcrperii (Transilv.) = i e r b ă 1 u ţ ă. bulet. GRĂD. BOT. v 54.
iarbă-sfântă = lemnul-Maicei-Domnu-
1	u i. panţu, pl. Aceeaşi plantă pare a fi iarba-sfintei-Mării. anon. car. iarba-sfântului-Hristofor = o r b a 1 ţ. PANŢU, PL. iarba-sfântului-Ioan = a) (Transilv.) Salvia scla-rea, plantă ierboasă cu miros foarte tare, tulpină ramificată şi flori albastre-deschis, numită şi: ş e r-
1	a i u. ib. | b) = r ă s c o a g e. ib. | c) = i a r b ă-prăfuită, i. golescu, c. I. iarba-sfintelor. ŞEZ. IV 29. iarbă-spărgătoare-de-pictre, buruiană cu care [se] sfărâmă pietrele. I. GOLESCU, C. I.
iarba-splinei, buruiană bună de splină, şi i arb a-vacii, i a r b a - c e r b u 1 u i. id. iarba-spurcilor. larba-spurcsilor. anon. CAR. larbă-stearpă = s p â n z, cf. cutcurig. GR. S.
I	190. ■
iarbă-strecurătoare = iarbă-de-curăţenie. I. GOLESCU, c. I.
iarba-stupilor = r o i n i ţ ă (Melissa officinalis). marian, ins. 163. Şi: iarba-stupului. panţu, pl., dame, t. 187.	;
iarbă-subţire. h. ix 153.
iarba-surp&turei = feciorică (2°). PANŢU, PL. iarba-surzilor (Transilv.) = Saxifraga Aizoon, mică plantă ierboasă cu tulpina dreaptă şi flori albe-gălbui; creşte prin regiuni stâncoase. ib.
iarba-tăieturii (Transilv.) = v i n d e c e ă. ib. = betonică. i. golescu, c. I.
iarba-tâlharului (-tâlharilor) = a) o r b a 11,. ib.. grigoriu-rigo, m. p. II 1.9. I b) feregă 1“ MÂ-RiAN. — Nedefinite: (seamănă cu lăptuca şi este bună pentru vindecarea tăieturii) H. X 259, cf. 420, xvi 216. || (Mit. pop., Bucov.) Plantă minunată, cu cap de om, fără rădăcină, cu-aripi în loc de frunze, creşte pe piatră; dacă iai o bucăţică în gură, mori; o vâră tâlharii în palmă. cf. PAMFILE, COM. 59 ş. u.
iarba-tămâiei = tămâioară, tămâiţă, buruiană mirositoare ca tămâia, i. golescu, C. i.
iarba-ţapului sau p i m p i n e t ă, buruiană ce miroase a ţap.
iarbă-t&rcată = i ă r b ă 1 u ţ ă. bulet. GRĂD. bot. V 54.
iarbă-tare=EupTwrbia dulus ? păcală, M. r. 19. iarba-tunului ==urechelniţ.ă (Sempervivum tectorum,). PANŢU, PL., cf. BULET. GRĂD. BOT. V 64. Prin Bucovina cresc unii în grădină iarba-tunului, numită şi b o r ş i ş o r. pamfile, văzd. 81.
iarba-tusei = r ă d ă c i n a - c i u m e i. i. golescu, c. i.
iarba-untului = verigei, ib. iarbă-urdinătoare, de curăţenie, buruiană a cărei rădăcină aduce vărsături şi urdinare. Se zice şi pipăruş şi lavahtă-sălbatică. I. Golescu, c. I.
iarba-urechîi = a)iarbă-de-urechi (Sedum maximum). panţu, pl., i. golescu, c. i. | b) urechelniţă (Sempervivum tectorum). PANŢU, pl. — Fără definiţie: H, iii 243.
iarba-ursului (h. X 3) = cuscri şor (Pulmo-naria officinalis). PĂCALĂ, M. R. 17.
iarbă-usturoasă = Teucrium scordium, mică plantă ierboasă, păroasă şi cu flori roşii-purpurii, care creşte prin locuri umede,, numită şi: d u Hibă t, usturoiu-de-lac. 'panţu, pl.
iarba - usturoiului = iarbă - ca - frunza-frasinului. i. golescu, c. i. 161. iarba-vacii = i a r b a - s p 1 i n e i. id. iarba-vânoasă = i a r b ă-c u-m u 11 e -v i n e. id. iarba-vântului = a) Agrostis spica-venti, plantă ierboasă cu frunze lineare şi flori violacee sau verzii, ib. | b) i a r b a - c â m p u 1 i^i. ib. | c) c ă t u ş -n i c ă. ib. | d) o b s i g ă (Bromus secalinus şi ste-rilis). ib. | e) ungur aş (Marrubium vulgare). polizu, barcianu, damE, t. | f) capul - câinelui, berbenel sau d ă d ă ţ e 1. I. golescu,
C.	I. — Fără d e f i n i ţ i e: şez. IV 29/24, H.
IARBĂ
- 438
IARMAROC
XVII	61, XVIII 40, 102, (o buruiană de leac, mai ales la friguri şi catar) 33. iarba-vătămăturii = ghimpariţă. panţu, pl. iarba-yeninului, buruiană ce vindecă Veninul’. I. GOLESCU, C. I.	'	'
iarba-viermelui = punguliţă. LM. iarbă-voinicească = varga - ciobanului (Dipsacus silvestris). panţu, PL. iarba-voinicului v. iarba -1 u - T a t i. h. v 374. iarba-vrăjitoarei. = tilişca. PANŢU, PL. (Cir-caca intermedia) PĂCALĂ, M. R. 21.
iarba-vulturului (-vâlturului păcală, m. R. 15) = Hieracium umbellatum, plantă ierboasă cu/flori galbene, panţu, pl.
iarba-zgaibei = sgrăbunţică (Lapsana 'com-munis). ib.
II.	Spe c. 1°. Iarbă(-de-puşcă) = praf-de-puşcă, (ţ) b a r u t. De rândul erbii-de-puşcă şi plumbu (a. 1612). iORGAi B. R. 285. S’au aprins erbăriia, de au ars şi el cu iarba cea de puşcă. LET, iii 14. Zece măji de prav sau iarbă-de-puşcă. şincai, HR.
II	78/10; cf. DRĂGHICI, R. 20. Pocnetul ierbei-de-puşcă. ODOBESCU, iii 37/21. larba-de-puşcă se bea in apă, pentru mătrice (jud. Dâmboviţa). LEON, med. 115. Potira arnăuţească, Cu iarbă vânăto-rească. alecsandri, p. p. 88b. Puneă iarbă cu mâna Şi gloanţe cu chivără. ŞEZ. II 77/26 ; cf. ALECSANDRI, P. P. 131 b/2; TEODORESCU, P. P. 293b, 589b.
2°. (Miner.) Iarba-acului = stibiu-sulfurat (sulfu-retum stibicum). LEON, MED. 115, cf. BARCIANU; cf. antimoniu.
3°. (Miner,) Iarba-băii = auripigment. BARCIANU, DDRF.	'
4°. (Miner.) f Iarbă-pucioasă = pucioasă. Va ploă Domnula cu iarbă-pucioasă. DOSOFTEIU, PS. 36; cf. V. S. 4j2, 61,2, MINEIUL (1776), 741/!.' Răsipl-se-voră ceale bine cuvioase ale lui, cu iarbă-pucioasă. BIBLIA (1688), 370 b. Cu iarbă-pucioasă focul vru sâ potolească. CANTEMIR, IST. 54; cf. 185, HR. 121.
III.	(Prin confuziune cu vierbă. Ţes.) Trei n ă -vădiri (firele care trec prin cocleţii iţelor) luate ca unitate, vierbă; cf. j u r u b i ţ ă. Numărul firelor depinde de lărgimea pânzei, care e de 10 până la 30 de iarbe; o iarbă numără câte 3 fire. şez. viii 147.
[Cuvântul se întrebuinţează mai ales la sing., cu înţeles colectiv = nişte iarbă; spre a exprimâ unitatea se zice: un fir de iarbă. Plur. vechiu ierbi, e rar astăzi (reteganul, tr. 71/I9) şi înlocuit (de pe la mijlocul sec. XVIII) prin ierburi, care însemnează mai ales «feluri, soiuri de iarbă»; ad HI e atestat plur. iarbe. ||Diminutive: ierbăluţă s. f. = a) Thalaris arundinacea, plantă .măre ierboasă, cu frunze late, ale cărei flori formează ca un spic, de coloare verde-albăstrie sau violetă; creşte prin.locuri Umede. PANŢU, P.L., b) i ar bă -albă. ib;—. ierbşoâră, ierbuşoâră (TDRG.) s. f. Picioarele... în toate ierbşoarele se învălătucesc. CANTEMIR, ist. 194; — ierbuliţă s< f. Să văd... ler-buliţa'n şesuri dând. alecsandri, P. P. 287b/s; cf.
I.	Văcărescu, P 338/;—ierbuţă s. f. (însemnează şi iarb a-canaraşului barcianu) Merge mândra... Prin ierbuţa până'.n brâu. ALECSANDRI, P. P. 49/a, cf. mateescu, B. 6. | Colective: ier-bărie s. f. = (ad I, atestat numai la plural, cf. bălărie) fel de fel de ierburi; (ad 111°) provi-ziune, muniţiune, magazie s. fabrică de . praf-de-puşcă. Un zid alb; care închideâ ierbării mirositoare. SADOVEANU, P. 85. S'au aprins ierbăria, în . Iaşi. LET. II 255/33; cf- 111 14/i2. Au luat tunu- ' rile.şi erbărîile şi. le au scos afară den târg. mag. IST. I 303/21; cf. ISPIRESCU, M. V 25/10. O ladă de : ierbărie. beldiman, tr. 346, cf. 408; — (adl); ierbotăcină, ierbotină s. f. = ierburi nefolositoare, buruieni, în semănături, în ţârine). Tot felul de
erbotăcini buruiene... ECONOMIA, 70. Să se scoată dudeţii şi orice fel [de] erbotină. ib. 154. [Abstract: ierbărit s. a. = impozit pentru păşunat, pe care îl plăteau păstorii din ţinuturile vecine, când treceau cu turmele lor în ţările româneşti; taxă pentru păşunat plătită proprietarului islazului; (drept de) păşunat; locuri destinate pentru păşunat, islaz, i m a ş, păşune; hrănirea vitelor cu ierburi proaspăt cosite, neuscâte. Plătiiă ţiăr-seni[i] erbăritu a toate vitele, de vaci şi de cai, , câte bani 40 (a. 1753). I0RG;A, B. R. 386-; cf. 375, 356-
358.	Pă lângă plata ierbăritului, mai făceam şi şasS zile clacă. GRAIUL, 1.220; cf. 195. Dând [pe moşia Câmpurile]... câte 7 lei de ca/pul de vită pentru ierbărit. I. IONESCU, P. 322. Ierbăritu' iereă ieftin. GRAIUL, 1 230. Aceste pământuri se zic prisoase, dacă sânt în ogoare, şi ierbărit, dacă se iau pentru vite. I. IONESCU, M. 285. Hrişcă cosită... este
o	hrană de ierbărit foarte bună. id. C. 104; cf.
41.	| I nstrum.: (cf. fr. herbier, span. herbera, idem) ierbâr s. a. = a) cea dintâiu dintre cele patru părţi ale stomahului rumegătoarelor, cf. c i u r, ghem, chiag. dam®, t.- 32. b) caiet cu flori, frunze s. plante presate, pentru studiu s. colecţie [scris şi erbâr, herbăr(iu) s. a.] | Adjective: ierbâr, -ă (în expresiunea:) Timp ierbariu — primăvara prin Mart şi April. H. XVI 103; —r (laţ. her-bosus, a, um, idem) ierb6s, -oâsă = (despre pământuri) care produce s. care este acoperit cu iarbă multă; (despre plante, în opoziţie cu lemnos) care şe aseamănă cu iarba, având o tulpină moale şi mladioasă ce se usucă după câtevă luni de vegetaţie (în ştiinţă se întrebuinţează în acest sens şi neol. erbaceu). O zăpodie erboasă. DOSOFTEIU, v.
S.	46, mineiul (1776) 282/2. Câmpi ierboşi. TEODORESCU, p. p. 391; cf. MARIAN, î. 83. Plantă ierboasă, c. negruzzi, i 102. | V e r b (Ban.) ierbâ Ia = a trată un animal bolnav cu rădăcină de helleborus (CDDE), a-i da spânz.]
—	Din lat. herba, -am, idem (I). Cf. neologismele erbar, .erbivor,
IARC s. a. Fosse. — (Timişoara, sârbism) Şanţ mare de hotar (aşâ se zice şi şanţurilor romane). Com. M. ITTU. [Plur. iarcuri.]
■—-Din sârb. jarak (genit. jarka) «groapă adâncă şi lungă». Cf. iar!, ierugă.
IARB s. a. (Comerţ) Yard. — Măsură englezească de lungime, mai mică decât metrul: are
0,914 m. Un «bal» de bumbac de opt <iyarzit>. Chi-RIŢESCU, CQNV. LIT. XLIV2, 552.
—■ N. din engl. yard, idem.
lARIiÂC f s. â. Ordre ecrit du khan tartare. — Ordin s. permisie în scris (din partea Unui han tătăresc). Scos-au şl de Ici Hanul iarlâc, asemine cu fermanul 'împărătesc. LET. II 145/17. Necercat de Mihaiu-vodă, de-i trebue... oaste, au dat iarlâc la bei-Mârza. ib. III 120/s. Aducând Domnului iarlâc şi o ţidulă. MAG. IST. IV 170/6. [Şi: erlâc t s. a. ap. ŞIO. | Plur. -lâcuri.]
—	Din tătăreşte yarlyk (rus. jarlyk, erlyk), idem. ŞIO.
IARMÂ adj., s. m. (Comerţ) Silure.—Şomnul mijlociu poartă, în comerţ, numele de somniarmă, sau numai iarmă. antipa, F. 98, PESC. 730. Cf. pană, iaprac, som tei u, moacă.
—	Cf. turc. yarma. «spintecat în două».
IABKAR6C s. a. Foire, mar ehe.—-(Mold.) Bâlciu, târg (anual), cf. zbor (adesea'se spune numai numele sărbătorii când .cade < iarmarocul: Ai fost la Drăgaicâ? la Sâmzene% PAMFILE, J. i); p. ext. zi de târg. GOROVEI, CR. Cirezile de boi de negoţ... mergeă la iarmaroace, let. iii 50/13. La
IARNĂ
- 439 -
■IA-SEARĂ
vremea iarmarocului, ib. 245/17. Desăgarii... de la iarmaroace să nu fie opriţi, ce să aibă voie a duce şi a vinde marfa lor. uricariul, II 43. Erâ iarmaroc pe şesul Frumoasei. C. NEGRUZZI, I 285. Boii tăi sânt mari şi frumoşi; ie-i şi-i du la iarmaroc, vinde-i şi cumpără alţii mai mici. CREANGĂ* P. 39. Dobitocu-i dobitoc, Are zi de iarmaroc. SEVASTOS, P. P. 153/,; Cf. ŞEZ. I 13/s0, 98/ao, V 40/16. # A face iarmaroc = a face târg, a se învoi din preţ, la o vânzare, pamfile, j. i. A veni la spartul iarmarocului = la spartul târgului, prea târziu (ZANNE, P. V 328), după ce s’a isprăvit {afacerea* petrecerea etc.) la care vine cineva. Iarmarocul Ţiganului=(în bătaie de joc) bâlciu prost, ib. VI 395. S’au strâns oamenii ca la iarmaroc! pamfile, J. i. || P. ext. Un iarmaroc de oameni = foarte mulţi. ib. j O gaură mare în pământ în care se «mână» mingea (s. osul) în jocul «de-a poarca», gaură; cf. jir. [Şi: ermaroc s. a. ŞEZ.
V	72/,,.].
—	Din rut. jarmarok (< germ. Jahrmarkt), idem.
IÂB1VĂ s. f. I. 1°. Hiver. 2°. Hiver (fig.). Neige. Temp&te. II. En hiver.
I.	1°. Anotimpul cel mai rece şi cu zilele cele mai scurte, urmând după toamnă şi ţinând, după calendar, de la 22 Decemvrie până la 21 Martie. Iarna poate fi grea (când e ger mare; proverbiale, ca ierni grele, au rămas iarna lui Barnovschi. ZANNE, P. VI 18 şi a lui Hangerliu DDRF.) S; uşoară, apoi lungă (când începe de timpuriu şi sfârşeşte târziu) s. scurtă. lamS — hiems. ANON. CAR. Iarna s’au stricat ( = s’a sfârşit), vino, trandafirul au înflorit! MINEIUL (1776) 1591/2. A iernei ghiaţă. ALECSANDRI, P. i 125. larna-i grea Şi neaua-i mare. HODOŞ, P. P. 59, cf. ŞEZ. I 152/le. A veni iarna curând. jarnIk-bărseanu, d. 411. Andreiu,-.cap de iarnă. PAMFILE, s. T. 125. In miezul iernii, polizu. Iarna să nu te cuprinză Fără pânză, fără brânză. IORD. GOLEŞCU, ap. ZANNE, P. VIII 3b..# Face din iarnă vară, se .zice despre omul harnic, ib. IX 408. Haine de iarnă: călduroase. POLIZU. Mere de iarnă: care ţin până iarna târziu, iernatice. Com. LIUBA. Timpul sta de (s. a) iarnă (= se pregăteâ şă vie iarna). DONICI, F,
II	38. || Fig. (Din cauza zăpezii — albe — care acopere pământul iarna, se zice) Amândoi bătrânii aceştia erau albi ca iama. creangă,- F. 73. (P. ext.) Preoţi bătrâni ca iarna. EMINESCU, P. 203. # ta iarnă = când va veni iarna, la s. în iarna viitoare. Ba s’a’nsurâ la toamnă, ba la iarnă, ba la primăvară... CREANGĂ, P. 141. Să mai iubesc... pân’la iarnă, De la iarnă încoleâ, Mă iubească cinera vrea! JARNlK-BÂRSEANU, D. 44. De cu iarnă = fiind încă iarnă. Macul.se seamănă cât se poate mai de cu iarnă. I. IONESCU, C. 10/,. Astă iarnă == iarna trecută. E dus de astă iarnă. JARNlK-BÂRSEANU, D. 321. Astă iarnă am iernat Aproape de Calafat. MAT. FOLC. 1320. Iarna asta = iarna prezentă.
2°.. Fig. (rar)
. a) An (când vorbeşte un bătrân, luând anotimpul «el mai greu pentru anul întreg). Cc să vă spun vouă, oameni de ieri, eu, omul veacului, care port două sute de ierne- în spate? C. NEGRUZZI, I 245.
b)	t Zăpadă, nea(uă), omăt. Au căzut iarnă prea mare, până la brâu. LET. II 454/ag.
c)	f (Numai la dosofteiu ; grecism) Furtună, viscol. Potoleaşte iârna aceasta, carea învăluiaşte besearica. V. S. 159,2, cî. 37,2.
II.	(Forma articulată se întrebuinţează în funcţiune adverbială) în timpul s. în cursul iernii. Au... venit, iarna, ferman de la Poartă, let. ii2 266. Sămânţa doarme, iama, ascunsă în sânul pământului. MARCOVICI, D. 3/24. E ger iarna. C. NE-CRUZZI, I 246. Aici petreceă el, vara şi iarna. EMINESCU, N 41. Când paserile se izbesc, iarna, în fe-
reşti... şez. I 67/15. Umblă, vara, desculţă Şi, iarna, cu opincuţă. JARNlK-BÂRSEANU, d. 437. Adună vara, ca să ai iarna, zanne, p. v 10. Stă, iernile, la mare.
[Plur. ierni, | ierne, rar: iernuri (doine, 132/la). (Diminutiv: ierniţă s. f. ap. CDDE. nr. 800.
1	Adjective: iernărM, -eâţă = iernatic, de iarnă.
H.	XVIII 136, ANON. CAR. Mere s. pere iernăre,ţe: tari, care se păstrează bine peste iarnă, până târziu. REV. CRIT. III 157. (Substantivat) Iernă-reaţă: o specie de struguri albi şi tari, care se păstrează bine peste iarnă, ib;—iern6s, -oâsă = de iarnă; rece ca iarna. DICŢ., (cu verb-ul) iernoşâ Ia refl. S’a iernoşat, a început a se iernoşâ, se zice când toamna da în i a r n ă de timpuriu, REV. CRIT. III 157.]
—	Din pluralul lat. Mbernum (scil. tempus) «(timp de) iarnă». Cf. ierna, iernatic.
iABTAGlÂBf s. a. v. iatagan.
IABVÂMT s. m. (Bot.) v; arvune.
IASÂC f s. a. Difense, prohibition. — (Turcism) (Ordin de) oprire, (de) interzicere, (de) prohibiţiune. Poprise cu iasac tutunul. E. văcărescul, ist.
2	6 4/36. Pentru ochi iasac nu este. Gustul şi ochii nici un iasac au. GOLESCU, ap. ZANNE, p. ii 331. [Derivat: (<turc. yasakcy) f iasaccîu (f azaghiu ŞINCAI, HR. I 367/37, t iesacciu) s. m. = soldat păzitor (cf. c a v a s) ce se da, de obiceiu, streinilor care mergeau în Turcia. Necutezându-ne să ieşim pe
. afară singuri, ci cu paznici iasaccii. STOLN. dumi-
•	TRACHE, ap. ŞIO. I/uni din Silistra purceg Cu ie-saccii şi cu pază. BELDIMAN, TR. 425.]
—	Din turc. yasak, idem.
IA SACCltl t S. m. V. iasac. '
IASCĂ s. î. (Bot., Comerţ) Amadou (Fomes igniarius ou Fomes fomentarius). — Ciupercă ce creşte pe copaci, cunoscută de poporul nostru subt. numirile de babiţă (Munt.), bă căli e (Mold.) sau copită (Transilv.). Partea moale de subt stratul scorţos al acestei ciuperci se separă, se bate bine şi apoi se fierbe cu leşie de cenuşă, se usucă şi, subt această formă, se întrebuinţează la aprins, iar în medicină spre a opri emoragiile uşoare; cf. p 1 o t o g i n ă. PANŢU, pl., cf H. îl 207, III 321, IV 71, XVIII 169. IaskS = fomes. ANON. CAR. Cre-mine, amnariu şi iască, drăghici, r. 66, cf. JARNlK-BÂRSEANU, D. 361. O bucăţică (PONI, CH. 43/,, creangă, p. 246), un bulgăr (zanne, p. i 196), o viţă (SADOVEANU, P. S. 10) de iască, li dă foc cu o bucăţică de iască aprinsă. CREANGĂ, P. 264. Iască n’aveau, să scapere, reteganul, p. iii 42/21. Arde inima ca iasca. HODOŞ, P. p. .48. # A (se) face iască = a- (se) usca; a slăbi tare. Daţi-mi de grabă un pahar de apă..., că mi s’o făcut gâtiţa iască. ALECSANDRI, T. 601. Te bagă'n boala cănească Şi te face numai iască. ŞEZ. III 235 b/7) cf. I lll/ja, DOINE. 55/20, BIBICESCU, P. P. 209 etc. | Fig.. Se zice despre un lucru d,e mâncare fără gust. PAMFILE, J. II.
[Cuvântul se întrebuinţează aproape numai la' sing.; mai rar plur. ieşti (din care s’a format un nou sing.) iâşcă s. f. SBIERA, P. 323/20.. | Şi: iaţcă ş. f. ,-Tutun aprins cu iaţcă mirositoare de sulfină. ŞEZ. XII 7. | Diminutiv: ieşciiliţă s. f. Un mic de amnărel Şi o arsă ieşculiţă. CORCEA, B. 127. | Adjectiv (rar): iesc6s, -oâsă = ca iasca. LB.]
—	Din lat. esca «hrană» (în limbile rom. şi cu înţelesul de «amadou»).
IÂŞCĂ s. f. v. iască.
iâşchie s. f. v. aşchie.
IÂ-SEÂBĂ adv. v. seară.
IASELE
— 440 —
IATĂ
iÂSEliE s. f. plur., iâSIjĂ s. f. V. iesle.
. IÂSMĂ s. f. Fantâme, spectre, monsire.— (Mai mult prin Munt.) Arătare stranie şi monstruoasă, cf. nălucă, stafie, strigoi u, monstru, fantomă, hală2. Iazmă = un lucru mare şi grozav la vedere şi urît la făptură,ca o fiară grozavă, ce vede omul cu mintea lui, în formă numai, iar nu şi în fiinţă, adică ceea ce vede câ prin vis. I. GOLESCU,
C.	De turburare multă, iazme % se năluceă. PANN, E. V 49. O femeie fără cucernicie este o iazmă înfUniată (= personificată). MARCOVICI, D. 167. Este o iasmă,un obiect de spaimă, ib.' 180. Schelet fantasmagoric, fiinţă infernală, Geroasa, trista-ţi climă, ea încă n’a produs Jiganie mai crudă, o iazmă mai fatală. ALEXANDRESCU, M. 213., cf. 11, 12, 94. Uscat ca
o	iasmă. gorjan, H. iv 160. Doi cai slabi ca nişte , iesme. FILIMON, C. II 631. Iazma neîncrederii o urmăreă pretutindeni. ODOBESCU, I 171/2, cf. III 186/19; (iesme) III 269; Să-i ajute a scăpă de iasma de smeu. ISPIRESCU, L. 25, cf. .47. Să vie o iasmă din mare şi s’o mănânce, id. U. 54/3, cf. 5/n, 55/16. Tu, proclet, ucigaşe!... iazmă, ce a născut păcatul. ■ alecsandri, p. II 304. Tuaiînlocde suflet o iazmă neagră, care Pe cruntul satan însuşi l-ar pune în mirare, ib. 326. | Fig. Om slab (ca o arătare), ' femeie grozav de slabă şi urîtă (h. XI 443, cf. JIPESCU, o. 56, cf. znamenie. O iazmă ajunsese; când mergeă, nu făceă mai mult zgomot decăt > umbra ce însoţeşte paşii omului, delavrancea, s. 48. Iezmele sânt nişte pocituri; se obicinueşte ; a se da această numire la un copil, sau chiar la un om mare, care din cauza vreunei boli a slăbit [ prea mult şi s’a făcut urît.H. xi 63, cf. iv 162. Ş || Spec. Zână, ştimă, duh rău (pamfile, j. iii) ; Iezmele = ielele H. IV 91, IX 9. | Pocitură, om schi- ; Iod. Fiinţa şoimănită sau schilodită de Iele rămâne ’ iazmă, adecă are mânile sau picioarele moi, subţiri şi în neputinţă de a, le întrebuinţă. H. XI 9. [Şi: iâzmă.]
—	Etimologia necunoscută (CIHAC, II 146 îl com- j pară,cu slav. jazva «rană», care în ruseşte îrisem- ! nează şi «ciumă, molimă»; Skok, Zeitschr. f. rom. j Phil. 1923, p. 193 îl derivă din serbo-cr. jizna ■ [baba], «babă îngrozitoare»; C. D i cul escu, DR.
iv	1552, crede cuvântul de origine germană: v.-germ. 1 ethma «spirit»şi tot din germ. îl derivă G. Kisch, ' dr. iv 1556, care-1 aseamănă cu v. -engl. jSes-t, . got. gais-jan «a înfricoşă», v.-island. geiska-fulVr ' «plin de groază» [cf., lituan. is-gastis «groază», ung. jeszteni«a îngrozi»]; la această tulpină s’ar fi. adăo-gat -ma, ca în got. ahma «spirit». Ar puteă fi şi slav. jasna, femininul lui jasen-K «luminos», înţelesul original fiind cel de «arătare, nălucă»).
IÂSMĂ s. f. v. aghiasmă.
IAŞMÂC s. a. Voile (dont les femmes turques se couvrent le visage).' — (Turcism literar) Văl cu care turcoaicele îşi acoperă faţa.
—	Din turc. yaămak, idem.
iASMpr s. m. (Bot.) v. iasomie.
iâs-noapte adv. v. noapte.
IASOmIe s. f. (Bot.) 1°. Jăsmin (Iasminum officinale). 2°. PhiladeVphus coronarius.
1°. Mic arbust, originar din India, din lemnul căi ruia se fabrică în Turcia ciubuce; se cultivă la no-pentru florile sale frumoase (albe s. galbene), cu un miros îmbătător; p. ext. lemnul s. floarea acestui arbust, panţu, pl. O mulţime de ciubuce de antep şi de. iasomie. FILIMON, C. I 603, cf. ALECSANDRI,
T. 1327. Floare de iasomie albă. PISCUPESCU, O. 300, cf. C. NEGRUZZI, I 101, ALECSANDRI, P.. II 376, P. P. 134b /16. Cununa raiului... împletită’n iasomie. TEODORESCU, P. P. 9. Frunzuleană ia-
somie. sevastos, q. 24/2„, cf. şez. iv 139/2S, v 89/0, vil 36, IX 61. || Iasomie-sălbatică = Iasminum fruticans. PANŢU, PL.
2°. = sirinderică. PANŢU, PL., cf. BULET. GRĂD. BOT. v 65.
[Pentru arbust s. lemn se găseşte, mai rar, şi forma: iasomiu s. m. LM. Chioşc... lucrat... în săpături de chiparos şi de iasomiu. ODOBESCU, I 139/i. | Şi: (<germ. Jasmin, la Ardeleni şi Bucovineni) iasmin s. m. LB.; LIUBA, iasmin-de-gradină = sirinderică. panţu, pl., cf. bulet. grăd. bot.
v	65, asmonie, asonie s. f. ap. HEM. 1869.]
—	Din n. -grec. (y)iaoov/xî, idem.
iasomiu s. m. (Bot.) v. iasomie.
IASP s. a. (Miner.) v. iaspis.
IÂSPIS s. a. (Miner.) Jaspe. — Piatră preţioasă tare şi opacă, de coloare verde, galbenă s. roşie. Iaspis. biblia (1688) 59. Un păhar... este de iaspis ce erâ în chipul marmurei albe şi a farfuriei. LET. II 198/,. [Şi (azi, ca neol. din fr.): iasp s. a.]
—	N. din grec. îaomg, idem.
iast, -Ă pron. v. ăst.
IÂSTĂ-»ATĂ loc. adv. v. astâ-dată.
IÂTĂ! interj. 1°. Voilâ, voici. 2°. Voită que (soudain).
1°. (Interjecţie demonstrativă, întrebuinţată spre a atrage luarea-aminte asupra celor exprimate în propoziţiunea sau cuvântul ce urmează; înlocueşte, începând de pe la sfârşitul sec. xvi, pe adecă 1°) i a 21 iacă ! i(n)ga I uite! vezi l vedeţi 1 Iată, amil plata voastră multă « la ceriure. tetraev. (1574) ap. GCR. I 9*/4. Iată păgânii încordară arce. DOSOFTEIU, PS. 35. Văzut-am toate ceale cers făcute supt soare şi iată toate-s deşertare. BIBLIA (1688) 3/24. Iată . înfricoşatul minut a pieirii noastre. drăghici, R. 34. Iată se pogorî un alt arap. GORJAN, H. I 5/13. De-vreme-ce este aşâ, iată, .făgăduesc a nu iubi niciodată. C. NEGRUzzi, i 45. Iată oardele avane, Iată limbile duşmane. ALECSANDRI, P. I. 266. lată, vine-un sol de pace. EMINESCU, P. 238. lată, mă sfârşesc de dragoste pentru tine. ispirescu, l. 29. De ţi-s dragă, bade dragă, De nu, iată, lumea-i largă ( = poţi plecă) t JARNlK-BÂRSEANU, D. 232. | (Spre a arătâ conţi:-nutul unei scrisori s. spre a introduce o povestire) lat’o! plină de spre munte Iese luna dm bră-det. COŞBUC, B. 7. Iată ce-mi scrie frate-mieu.:. CREANGĂ, p. 184. | (Urmat de că) lată că ne lăsăm întru a ta voinţă. MARCOVICI, D. 17/B, cf.
C.	7/23. Iată, mări, că deodată... alecsandri, p. i 342, cf. 362. Iată că din codru şi Călin... iese.. EMINESCU, P. 195. Iată că se pomeni cu dânsul. ispirescu, L. 42, cf. 23, 41 etc. Iată că’ntr'o dimineaţă... JARNlK-BÂRSEANU, D. 491. | (Urmat de c e) Numai iată ce le iese înnainte un om spân. CREANGĂ, P. 199, cf. 274. (în unire cu pron. pers. complement) Iată-mă in genuche. MARCOVICI,
C.	9/s. Un punct se mişcă... Iată-l cum din haos face muma... EMINESCU, P. 222. Iată-ne şi aproape de vârful codrului! CREANGĂ, P. 123.
2°. (După când, numai (ce), în povestirea vioaie) De-odată; pe neaşteptate, iacă (2°). Când iată că o broască... ieşise pe luciul apei. ISPIRESCU, L. 34.
[Şi: I6t&! RĂDULESCU-CODIN, L. 75, î. 206._I Din iată că, cu metaţeză, s’a născut forma: iâcătă! IaMte-l = ecce. ANON. CAR. Iacătă-6, dovada, adaoseră ticăloşii. C. NEGRUZZI, I. 230. Măi Pă-sărilă, iacătă-o, ia! colo în dosul pământului. CREANGĂ, P.’ 267. Iacătă curtea, pe costişa ceea! id. ib. 330. Iacătă-ne teferi cum ne-a născut maica.
'IATAC
— 441 —
IAVLENIE
ISPIRESCU, L. 70. Iacătă c’am scăpat! PĂSCULESCU, L. P. 247. Iacătă, câtu-i de mare! jarnIk-BÂRSEANU, D. 391. Numai ce iacătă... ŞEZ. II 44/35. II ÎQ- legătură cu pron. pers. complement, se găsesc câteva forme remarcabile: (în Bucov.) iată-te se poate întrebuinţa şi când e vorba de alte persoane, cu înţeles general. Iată-te că au ajuns. SBIERA, P. 142/21. Dară ce folos, că iată-te sara, şi cei doi fărtaţi■ au' sosit■ de la vânat. id. ib. 82/^ | La pers. 1. şi: ia(că)tă-mă-sl Mamă iacătă-mă-s ( = am ajuns, precum vezi) fecior mare; trebuie să mă gândesc la însurat! mera, B. 7. | Variante: ia(că)tă-l-ăi (Mold. ia(că)tă-l-ăi) 1 = iată-l. lată-l-ăi (= iată, a sosit) la lăcaşurile sale, fără dodeială. CANTEMIR, IST. 325. Vino de grabă, iacă-tă-l-ăH SADOVEjyro, SĂM. II 262. Nu că zic eu, dar chiar vine, iacă-tă-l-ăi! CREANGĂ, P. 121; ia(că)tă-o-i! = iată-o; ia(că)tă-mă-i! = iată-mă; f iată-vă-i, f iată-vă-l-ăi = iată-vă; t iâtă-ţâ-i! = iată-ţi; f iată-tă-l-ăi! = iată-l, priviţi-1! iătă-o-i dosofteiu, v. S. 38. lacătă-o-i [păsărică] măi, colo în vârful muntelui! CREANGĂ, P. 268. Eu sânt Evdosie, iâtă-mă-i! DOSOFTEIU, V. S. 9, cf.
6,	211,,, 205,2. Iătă-vă-i, ■ acum vă sămănaţfi] cu tatăl vostru, id. ib. 148. Iată-vă-l-ăi pre mână! id. ib. 104,2. Iâtă-ţă-i fiiu-tău, iată-l-ăi şl cine l-au ucis! id. ib. 31, cf. 102. Iâtă-ţâ-l-ăi, că-i •un om! id. ib. 41.]
—	Din bulg. jato, idem (eto, ele etc., eto Ze «iată că»).
IATĂC s. a. I. 1°. Lit. 2°. Chambre â coucher, boudoir ll.'Receleur III. Instrument agricole.
I.	1°. t Pat. î. GOLESCU, C. I, POLIZU. XJn iatac pe el [pe murg] legă,... Şi’n iatac frumos puneă Tot pe Bâcul adormit. TEODORESCU, P. P. 607.
2°. Odaie (mică) de culcare, dormitor. Ca-pigitil cu arapul au intrat în iatac la Vodă. DIONISIE, c. 196. Case cu pridvoare,... odăi mari de musafiri, sofragerie,... iatacuri şi cămări. GHICA, S. 494. Din dalb iatac de foişor Ieşi Zamfira. coşbuc, B. 20, cf. 24. Sus, la fereastra din iatac, [Doamna] stă nemişcată, iosif, P., 61. Şi'n iatac că mi-şi găseâ LeagănuU copilului. TEODORESCU, P. P. 53513. Iatacul de dormit, cu chipuri frumoase să-l aibi împodobit. ZANNE, P.. Vili 35. în iatac zac ascunse cele mai mari răutăţi, dar fără iatac lumea s’ar sfârşi, ib., cf. GORJAN, H. I 3/M, contemporanul, IV 301, SLAVICI, N. II 313, EMINESCU, P. 184.	■	•
II.	t Gazdă de hoţi. Sclavonului, ca unui ciarşit, şi imanului, ca unui . iatac, au porufocit de le-au tăiat capetele (a. 1715), ap. ŞIO.
III.	P. anal. Unealtă de plugărie (H. n 271, 282), de cărat paie (H. xiv 398).
[Plur, -tâcuri. | Şi: t at&c s. a. (ad. I 2°) S’au făcut mare sfat la atacul prea înaltului vizir. E. văcărescul, ist. 390/a; — (Mold.) ietac s. a. (ad I 1°) [Grecii] In biserică, ietacuri făcând, s’au statornicit. BELDIMAN, tr. 402, (ad I 2°)Văzură copila ieşind din ietac.în capot de noapte. C. NEGRUZZI,
I	227, cf. 73, ALECSANDRI, T. 351, 771, 1145. [Maria] dispărea iar în parfumatul ei ietac.,EMINESCU, N. 59, cf. SBIERA, P.. 43/i, ALECSANDRI, P. P. 111 b/2; (adlII)H. III 140, XIV 351. (Diminutive: (ad I 2°) ietăc61 s. a. Te odihneşte în ietăcelu’ tău. GORJAN, H. I 105, cf. CONTEMPORANUL, III 821, SLAVICI, n. II 307 ; — ietftctiţ s. a. Marioara... s’a culcat în ietăcuţul despre gradină. CONTEMPORANUL, VII 487],
—	Din turc. yatak «pat; gazdă de hoţ» (yatak odasse «dormitor»),
IATAGAS s. a. Yatagan. — Armă .turcească de atac în forma unei săbii încovoiate, cu două tăişuri,, purtată lsţ brâu. Cf. H. II 31, 168, 223. Dând [ Turcii ] năvală în. Nemţi-, i-au început a seceră,
■	cu săbiile şi cu iataganele, cape verze şi cumplit tăiâ, de rând. DIONISIE ECLES., c. 180. Veneă tot iuruş, cu iataganul în dinţi. GHICA, S. 16. Iataganele iesfej din teacă. C. negruzzi, i 286. Înarmaţi... cu iatagane de Horasan şi cu sâneţe. ODOBESCU, I 133. li fulgeră'n cap ochii Şi'n mână iataganul, coşbuc, B. 15. || P. ext, (în legătură cu verbul d a) Lovitură de iatagan. [Şi ietagân s. a. Că ţi-oiu da un ietagan. şez. v 94/,; (Mold.) iartagân, (iertagân, iertăgân H. XVI 339) s. a. H. X 22. Turcii umblau... înarmaţi cu pistoale şi ertdgane. uricariul, xiv 245/J4. Am luat îndată vr’o câţivâ jandarmi cu mine, mi-am pus pistoalele şi iartaganul la brâu... ALECSANDRI, T. 227. Când ţi-oiu da un ertagan... SEVASTOS, C. 324/24i Dacă videă şi videâ, Iartaganul apucă, Printre Turci se aruncă. ALECSANDRI, P. p. 131 b/25) cf.
’ 87 b/22 ■ etc. Dacă am pus- şaua pe cal Şi mâna pe iartagan. SEVASTOS, C. 276/9, cf. ŞEZ. VI 151, MAT. folc. 1280; (formă scurtată) iatAn = cuţit mare (armă veche). H. XIV 353. De iatane spintecaţi (Romanaţi). PĂSCULESCU, L.	P.	273,	cf.	274,	282,
MAT. FOLC. 72, 73, 1227; (+ harţă,	formaţie	glu-
meaţă, în gura unui Evreu) harţagân s. a. ALECSANDRI, T. 23, 49. Forma atagan, citată de ŞIO. după mat. folc. 156 e rău citită şi trebue deci scoasa de la pag. 343a, voi. I.]
—	Din turc. yatagan, idem.
iâtă-Ij-ăi, iâtă-mă-i! interj, v. iată.
«
IATAS s. a. v. iatagan.
IĂTĂ-O-I, IĂTĂ-ŢA-I t,	1
IÂTĂ-ŢÂ-Ii-ĂI t, IATĂ-VĂ-I î, | V. iată.
iătă-tă-Ij-ăi t interj.	J
Iaţcă s. f. v. iască.
iatmân s. m. = hatman (Tulcea). păscu LESCU, L. P. 202.
IAURGIU s. m. v. iaurt.
IAUBT s. a. Lait caille, yogourt. — Lapte prins, închegat cu maiâ (s. cu cuib damE, t. 31), servit de obiceiu în blidişelele (= castronaşele) în care s’a închegat. Cf. pamfile, i, c. 26, jahresber. XVI 219. Cf. lapteacru,-gros,-covă'sit, c h i ş 1 e a g, Caimac, gugoaşe, alivenci, iaurt, seralii,... se îngropau în stomahul lui. c. NEG-RUZZI, I 286, cf. 288. Cu iaurt, cu plăcintele, Te făcuşi vornic, mişele! alecsandri, t. i 142 # Cine sJa ars cu ciorba, suflă şi în iaurt = cel păţit e întotdeauna cu frica în sân. zanne, P.
II	476, cf. 557, GCR. II 376, MAT. FOLC. I 720. A turnă iaurt peste smântână, arată nepriceperea unei rele gospodine, zanne,. p. iii 577. Cine are piper mult, pune şi în iaurt = cine are prea mult, îşi bate joc de ce are. ib. IV 76.
[Pronunţ, ia-urt; plur. - urturi. | Şi: igîirt s. a.
H.	xiv.65. || N o m. a g e n-t.: (cf. turc. yoghurtgu) iaurgiu (f iugurgiu fotino, iii 286) s. m. = vânzător de iaurt. Iaurgiul (purtând în cobiliţă găleţile cu iaurt): Iaurt, iaurt.:.! TEODORESCU, P. p. 120. |Abstract: igurţeâlă s. f. (Numai în locuţiunea din (s. la) igurţeâlă) Urdă din igurţeâlă = care e preparată moale ca iaurtul, ib. 513°- Brânză albă.la’ntăreală Şi urdă la igurţeâlă. ib. 516.]
—	Din bulg. iaurt (= turc. ioghurt), idem.
IAVI/ENIE t s. f. (Bis.) Apparition. —(Slavism literar) Arătare, apariţie. Iavleniia îngerului. DOSOFTEIU, V. s. 15,2, cf. 263b/24.
—	Din paleosl. javljenije, idem, cf. b 1 a g o i a -
v	1 e.n i e.
IAZ
— 442 —
IBOSTE
IAZ s. a. 1°. Digue, barrage, hăt ardeau. 2°. Fascine. 3°. Ftang; bief. 4°. Canal.
1°. Zăgaz făcut spre a abate s. opri o apă din cursul ei, cf. d i g, v a 1, zăgaz, zăton, ha-t i e; spec. zăgazul unui heleşteu. Iaz = agger. anon. CAR. Mulţi au dat şi de pre iaz in heleşteu. LET. I 348/!. Trece o babă bătrână pe iazul pescuind, păşind cătinel, sbiera, p. 118/s. | F i g. Să vezi vărsare de sânge de oameni! Erâ trei iazuri de trupuri, cum au stătut trei rânduri de pedestrimeunul peste altul, de supt mal până în Bahluiu. LET. I 347/32.
2°. P. ana 1. Gardurile făcute pentru apărarea ţărmului unei ape (Arad). Com. M. ITTU. Cf. f a ş i n ă.
3°. P. e xt. Apă stăvilită, formând un lac artificial mai mic s. o bolboacă mai mare, heleşteu
■	(ALECSANDRI, T. 1762), cf. ghiol, iezer, tău, bulătău; spec. bolboacă făcută prin stăvilirea apei în albia râului, la locul de unde începe conducta spre o moară etc. (cf. liuba-iana, m. 103); heleşteu artificial, făcut prin închiderea cu iezătură a unei văi prin care curge un mic părău. antipa, P. 49. Draganeşti cu iazuri (a. 1588). CUV. D. Bătr. i 211. Prin ispisoace şi documenturi vechi, heleşteie sânt aciile făcute de oameni, care acum se zic iazuri. URICARIUL, I 393/31. Casa-i zidită chiar pe maiu’ iazului. ALECSANDRI, T. 553; cf. C. NE-GRUZZI, I 195, ISPIRESCU, L. 180, CREANGĂ, P. 242. Dacă plouâ, Bujor îşi aduceâ aminte de iazul de la ţarina Boarului şi se întrebă, dacă este stăvilit ori nu. SLAVICI, N. 53. Toate moşiile îşi aveau lacurile lor, iazuri de peşte. PAMFILE, I. C. 64; cf. SBIERA, P. 247/i„, ŞEZ. I 177/31, II 205/ls. # A fi cu borşul la foc şi cu peştele tn iaz, se zice despre cei care făgăduesc şi dispun de un lucru care nu le stă în mână sau care se laudă înainte de izbândă. zanne, p. iii 480. Iazuri să fie, broaşte se găsesc (cf. 1 a c. să fie, că broaştele se adună), ib. IX 479.
4°. P. ext. (Prin Munt. şi Transilv. de sud) Derivaţie dintr’un râu, spre a duce o parte din apa lui la o moară, o piuă, un fierăstrău (antipa, p. 49). Com. ITTU, LB., gârla morii, ierugă,
vi	rugă, cf. 'răstoacă, canal.
[Cu un înţeles neprecizabil: Duca-vodă... au eşit din Curtea domnească cu toată casa lui şi au. purces în gios pre iaz {— pre malul iazului?) LET. II 218/ao. Leagă de malul ierbos sosite corăbii la iazuri (: religavit ab aggere classem). coşbuc, m. 131/29. A crescut Mureşu’ mare, De nu-i iaz (nu-i ca la iaz, apă puţin adâncă?) şi nici pârlaz, Să trec la mândra acas’. JARNlK-BÂRSEANU, D. 309. | Plur. iazuri. | Diminutiv: iezuş6r s. a. (ăd 3°) Pe iezuşor, la ţară, Abiâ te sui în luntre şi te întorci la mal. C. NEGRUZZI, II 192/17.]
—	Din slav. (paleosl.,.bulg., sârb, rus.) jazi>, idem. Cf. i e z i.
iazacgiu f s. m. v. iazagiu.
iazagiu f s. f. Secretaire, copiste.— Scriitor, secretar (turc s. pentru actele turceşti); cf. diac, grămătic, logofăt, pisar, uri car. Ieşind în spătărie Nicolai-vodă.,., unde acolo intrând şl Turcii, chemând şi pre idzagiul, de le-au cetit fermanul împărătesc. LET. II 87/?s, cf. III 144/21. Au făcut şi cărţi turceşti .iazagiifi], de mărturi-seală, cu peceţi şi cu nume multe. MAG. IST. v-121/17. Lei 10 leafa iazagiului pe Aprilie (a. 1760, Mold.). IORGA, s. D^ XXII 110.
[Şi f: azagiu, iazacgiu, iezagiu s. m. ap. ŞIO. | Compus: iazigi-efSndi f s. m. = logofătul marelui vizir. [împăratul] aveă pe un Ahmed-efendi..., pe care-l făcu iasigi-efendi, şi mai sus numitul aveă toată puterea la împărat. E. VĂCĂRESCUL, IST. 285]
—• Din turc. yazigi «scriitor, secretar».
IâzĂb, iâzek s. a. v. iezer.
lÂznĂ s. f. v. iasmă.
iâzhĂ s. f. (Bot.) v. izmă.
IÂzmă s, f.=aghiasmă. Să-l izmuieşti cu iazmă de la Bobotează. ŞEZ. iii 35/al; cf. IV 153/33.
IÂz-noăpte adv. v. noapte.
IBÂNĂ s. f. v. ibâncă.
IBÂNCĂ s. f. Schabraque. — (Prin Munt., uneori plur. tant.) Ţol, pătură ce se aşterne pe spinarea calului, subt şa, cf. şabracă. Pecini.de carne?., ie aşterne sub şea, în loc de ebâncă. DIONISIE ECLES.,
C.	222. Unde... ajungeâ, Şăuliţq, că-i luă, Ibâncile c’aşterneâ. MAT. FOLC. 39, cf. 47, 64, 140, 370. l*A-SCULESCU, L. P. 51. Până'n ziuă ţi-aduc trei [cai],-Cu iebăncile pe ei. TEODORESCU, P. p. 299b, cf;. MAT. FOLC. 370. [Plur. -bănci. I. GOLESCU, C. I.'i înţelesul «cureaua de la şa, cea care vine pe subt coada calului», dat de viciu, GL., din Bran, e greşit, căci partea aceasta a hamului se numeşte prin Bran «pofil», iar iebânca e «pătura de subt şa»'. | Şi: iebâncă s. f., ibână = pătură de lână, care se pune pe cal când călăreţul n’are şa şi nu voeşte să călărească de-a-dreptul pe cal. ION CR. IV 291; (+ obânc) obâncă s. f. = pătura peste care se pune şaua (Buzău). Com. şt. popescu, barcianu. Şaua de pe cal luă, Obâncile-şi aşterneă mateescu, B. 120; (cu v.erbu 1) obânci -IV» refl. = (despre o haină s. stofă) a se zgârci, a se boţi: Mi s’a obâncit cămaşa. Com. a. banciu.]
ibâtic s. a. v. embatic.
ibi vb. IVa v. iubi.
Îbidem adv. Ibidem. — (Latinism, în limba cărturarilor. Despre un text care. a fost citat) în acelaşi loc, tot acolo.
[Şi: (prescurtat) ibid.]
. — N. din lat.
IBIS s. m. (Ornit.) Ibis — Pasăre din ordinul picioroangelor (pasărilor cu picioarele lungi). O specie din aceste pasări eră venerată la vechii E-gipteni. Ca şi cum ar fi trecut pe cer stoluri de ibişi. I. TEODOREANU, M. II 119. .
—	N. din lat. (<v.-gr. t/?(?).
ibnec f s. m. v. ipneu.
ibOhsic f ib6mnic,-Ă
subst. (ş. d.)
IBOMNICVTĂ S. f.
A
IBOSTÂBEŢ.-Ă f, IBOSTÂBNIC,-Ă f adj, V. iboste. .
iboste f s. f. Amour. — (Azi, numai în descântece) Iubire. Iboste — amor, ANON. CAR. Trecură în ibostea inimiei. CORESI, PS. 192. în iboste desăvârşită trecut-au din această lume. cuy. D. BĂTR. ii 225. Cu drogoste şi cu iboste. ib. II 50. Pornindu-să cu iboste spurcate asupră-i. DOSOFTEIU v. s. 31,2, cf. 42,2, 52,!. Dragostea. înnoin-du-şi, liubovul şi ibostele îji adevereaşte. CANTEMIR, IST. 264. Să arză toate dragostile, Toate iboştile. MAT. FOLC. 679, cf. 1160. Trag d/ragostele, ibostile. ION cr. iii 110. Apă de ibosti. păsculescu,. l. p. 130. Cu brâu de ibosfti ] te-oiu încinge. MARIAN, V. 94, pârvescu, C. 68. | Fig. f ibostea banilor, argintului DOSOFTEIU, MOL. -80*, 92b = zgârcenie, lăcomie de bani, arghirofilie. [Piur. iboste, ibosti, iboşti. \ Şi:f Miboste s. f. întru fraţi .iu-boste nefăţarnică. COD. VOR. 143/,8 (= dragostea N..TESTAMENT 1648; iubire BIBLIA 1688). Iubostea lumiei vrajbă lu Dumnedzeu iaste. ib.
v. ibovnie.
IBOSTNIC
- 443 —
IBRIŞIN
127/1SI (= prietin ii a N. testament 1648; p r i i t e ş u g ul BIBLIA 1688). Cu iuboste făgăduită noi fraţii. COD. VOR. 29 (bucuroşi prii-miră n. testament 1648; cu bucurie ne-au priimit BIBLIA 1688). Dumnezeu... puse iuboste tare vârtutea sa. CORESI, PS. ‘ 423, cf. 310. Unde (i-su mese(a)lea cu be(a)uturile şi cu mâncările şi iuboste ta? CUV. D. BĂTR. II 451. Cântări de iuboste. moxa, 387/,8i cf. 3 95/28, varlaam, C.
II	45. Sufleteasca iuboste frăţaşeă, DOSOFTEIU, V. S. 216,2- Boala iuboStelor. CANTEMIR, IST. 288, , cf. 109t 261; liboste s. f. = iubire, dragoste, amor: Împarte... Libostile ca. buzile. MĂNDRESCU, L. P. 214/j. Cu dragostea m’a îmbrăcat. Cu libostea m’a încălţat. ŞEZ. VII 108. Toate libostile. PĂSCULESCU, L. P. 133, cf. 124. ,| A d j e c t i v e şi substantive ib6stnic s. m. = ibovnic, -amant. Chiprian, ibostnicul featii. DOSOFTEIU, v. s. 40,2; ibostârnic, -ă f adj. = iubitor, anon. car.; ibostâreţ, -ă f adj. = îndrăgostit; plin de iubire. LB.]
—	Din paleosl. * ljubosfrk, idem (cf. rut. l’ubosci (plur.) «plăcerile dragostei»)..
ibGstnic t s. m. v. iboste.
IBOVNIC s. m. Amant. (învechit şi pop., înlocuit prin) Amant, cf. iubit-, drăguţ. Ibovnik
—	amatorius. ANON. car. El nu iaste cel dintăiu ibovnicul giupănesei. CANTEMIR, HR. 113/34. Aceşti ibovnici unul. pentru .altul piere. KONAKI, P. 87.
O	îmbrăţişă, ca un ibovnic al ei. GORJAN, H. I 5/12. De mă-i pune pe-un cărbune, Ibovnicul nu ţi-oiu spune. ALECSANDRI, T. 937. Tu vrai să omori pe tatăl ibovnicei tale. I. negruzzi, iii 292. Ibovnic tânăr mi-am prins. JARNlK-BÂRSEANU, D. 51, cf. 297 etc. Ce-i vine în minte?... să fugă cu ibovnicu din tinereţe. ŞEZ. VI 15, fif. I llb/j,, 192/as, GOROVEI, CR. 334.
[Feminin: ib6vni(iă = amantă, cf. iubită, drăguţă, ţii t o are, metresă. (Prin jud. Tecuciu, începe să se facă distincţia între «amantă»
—	cuvânt intrat şl în graiul de la ţară — = fata dragă unui flăcău, pe care vrea s’o ia de nevastă, şi «ibovnică»=femeie măritată cu care se ţine cinevâ. Cf. PAMFILE, C. Ţ. 27) Când are pune scări la fe-restri, să să suie să între la ibovnică-^i] PRAVILA MOLD. 158. Fiecare îşi ţineâ ibovnica sa de mână. GORJAN, H. I 5/lx. Mai toţi au o mamă, o soră,
o	ibovnică, care plânge şi suspină de dorul lor. DU-NĂREANU, CH. 57. Când cu baba m'arn luat, Opt ibovnice-au oftat, creangă, p. 108: Ibovnică părăsită, Nu gândi că mi-eşti urîtă, jarnîk-bârseanu,
D.	157, Cf. REV. CRIT. I 552, EPURE, P. 78, PAMFILE, C. Ţ' 27. | Şi: f iub6vnic s. m. cantemir, IST.
262,.t ib6hnic s. m. DOSOFTEIU, V. S. 51, 52; ib6m-nic, -ă subst. L-aş prinde d’un ibomnic. ŞEZ. iv 139/10. Nu-i de dus la. ibomnică. HODOŞ, P. P. 54 etc. La ibomnică mergeă. MAT. FOLC. 29, '84 etc., Cf. PĂSCULESCU, L. P. 180 etc. GRAIUL, I 95,
■BREBENEL, GR. P., ŞEZ. I 144b/18, II 184/4, RĂDULESCU-CODIN, 1. 279, . GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. 190, etc. PAMFILE, C. Ţ. 121, H. XVIII 150. | D i-m i n u t i v e: ibovnicul s. m. Un drag de ibovnicei. TEODORESCU, p. p. 339^ . Foaie verde, ghiocelul, M’întreabă ibovnicelul. MAT. FOLC. I 459, etc: cf. GRArUL, I 288, HODOŞ, P. P. 136, ŞEZ. I 115 b/24,
IV	140/3, ZANNE, P. IV 255; ibovniceâ s. f. Şi pe mine m'o luă, Că i-am fost ibovniceâ. MAT. FOLC.
*	173, t Cf. TEODORESCU, P. P. 315b , 323» , MÂNDRESCU, L. P. 103/lo, şez. I. 115 b/33; ibovnicuţă s. f. Nimenea nu-l auzea Afară de mândruţa. Şi de ibovnicuţă. TEODORESCU, P. p. 684b , cf. MAT. FOLC. ’998; ibomnictiţă s. f. Ibomnicuţa mea, Şedeă -dracul lângăeă! TEODORESCU, P. P. 339b . | V e r b: ibovnici IVa 'refl. (Mold.) = a s.e iubi, a face dra-
goste (cu...). Fata dragă flăcăului, cu care... se ibov-niceşte. PAMFILE, C. Ţ. 27.] ,
■— Din paleosl. ljubovnik-K, idem. Cf. 1 i b o v n i c.
IBOVNICĂ, IBOVNICEÂ S. f. j
■	ibovnicei, s.m., ibovnici vb. IVa v. ibovnic.
IBOVNICUŢĂ S. f.	J
*
-	1BBÂ | s. f. (Turcism.) Accord. — Act de învoială. Făcându-se ibra şi aşezământ între âmbe părţile. AMIRAS, ap. ŞIO., Cf. LET. III 169/2.
—	Din turc. ibra, idem.
IBRÂŞ,-E adj. l°-2°. Porte-malheur, malchan-ceux. —	'	■
1°. (Oltenia) = (i)abraş.
2°. Din înţelesul «însemnat» (cf. abraş II 1°.) s. a. desvoltat acela de «piâză-rea, nenorocos» CONV. lit. Liv 365.
—	Pentru etim., cf. abraş, iabraş, cabr aş.
IBRIC s. a. 1°. Aiguiere. 2°. Tasse.
1°. Vas de metal (aramă,, tinichea), sau (mai rar) de sticlă s. de pământ (PAMFILE, I. c. 390), în forma unui urcior subţiat la gât şi cu un ciot; lung şi încovoiat, de obiceiu cu toartă; se întrebuinţează (împreună cu ligheanul) la Turci, mai ales la spălarea mânilor înainte sau după masă. 1 ibric poleit. CUV. D. BĂŢR. I 203. Ibricile cu care toarnă. BIBLIA (1688) .96. Lighean, cu ibric de argint. LET. II 220, Cf. URICARIUL, X 254/2,, CREANGĂ, A. 134. I-au dat un ibric cu apă. LET. III 233/a. Erau buni pentru asemenea trebi, ca ţinerea ibricului de spălat. iORGA, C. I. II 159. Mătuşa Safta... caută un ibric... că să facă cafeâ. DUNĂREANU, CH. 106, Cf. PĂSCULESCU, L. P. 235, GOROVEI, C. 187. || P. ana 1. (Tip). Vas mic de tinichea, cu o ţeavă subţiată la vârf, care serveşte la ungerea maşi-nelor. G. ionescu, c. t.
[2°. (Mold.) Ceaşcă, şez. xxxii 110. [Diminutiv: ibricul s. a. Un ibritsel de arome. iorga, S. D. XII 146. Ia apă de izmă patru feligene, pune-le într’un ibricel la foc... PISCUPESCU, O. 272. | D erivat: (<turc. ibriktar [agă]) ibrictâr f s. m. = slujbaşul Curţii care da Domnului de spălat cu ibricul. Vel-ibrictâr f s. m. = mai-marele peste ibrictari. Ibrictarul, carele dă
■	Domnului de spălat, capătă 20 [de]-lei pe lună. FOTINO, III 31.0, cf. IORGA,'S. D. XXII 15. 240 lei pe an vel-ibrictar. URICARIUL, xix 390/27.]
—	Din turc. ibrik, idem.
ibrice ii s. a., ibrictâr f s! m. v. ibrie.
Ibbîb, Ă, adj. v. hibrid.
iimişoi s. a., ibrişimgiu s. m. v. ibrişin.
IBBIŞÎN s. a. 1°. Fii de soie torse. 2°. Nom de plante.
1°. (Comerţ) Fir de mătase răsucită, de diferite colori, întrebuinţat la cusut şi la împletit. Ibrishin— filum sericeum. ANON. CAR. Mănuşi... de piele roşie închise, 1 părech'fe] deto de ibrişim (a. 1779). IORGA, S. D. VIII 81. lnvăluindu-l cu zabreâ de ibrişin. DIONISIE ECLES. C. 191. Cănaci [= cănafi] de ibrişin. ŞINCAI, HR. I 184/33. Cămaşă frumoasă de in Cusută cu ibrişin. SEVASTOS, N. 143/31, cf. VASILIU, C. 22, PĂSCULESCU, L. P. 288, ALIXICI, L. P. I 2,8/29. Peptariu de piele de oaie, garnisit cu flori de ibrişin. MOLDOVAN, Ţ. N. 399. Fir şi ibrişim Şi postav d’ăl bun. TEODORESCU, P. P. 86. Ciucuri ă'ibrişim. ib. 45. Ca să târguiască Fir şi ibrişim. bibicescu, P. p. 385, cf. mat. folc. 87. # A-i trage ' (cuivâ) un ibrişin (pe) la nas = a aminti cuivâ. pe departe şi într’un mod sarcastic cevâ; a batjocori. ZANNE, P. III 187. Ne şi trage căte un . .ibrişin pe
IC
— 444 —
ICI-
la nas. CREANGA, A. 94, cf. ION CR. IV 263, ŞEZ.
II	73/23. || Fig- (Tertium comparationis e subţirimea firului de ibrişin) Ibrişimul de fum ce poate ieşi pe aceâ microscopică găurică. ODOBESCU, 11 ‘ 296. | (Cu funcţiune adverbială) A merge lucrul, ibrişin = aţă, drept înainte şi fără greutate, Cf.1 zanne, p. iii 187. Şleahul mergeă neted, ibrişim, până la bariera Lehnitei. M. CHIRIŢESCU, conv. LIT., XLIV, I 42. Cuţitul taie ibrişim = ca briciul; (atri- ' butiv) vânt ibrişim — rece, care te taie în faţă. polizu, ap. ŞIO. || P. ext. (Bucov.) Aţă albă s. ţ neagră de târg (Com. G. tofan), fir de bumbac (Com. a. tomiac).
2°. (Bot.) Nume de. plantă, nedefinită. H. I 187, . iii 130, vii 27, XII 237.
[Şi: ibrişim s. a., ebrişin f s. a. (a 1694) ap. GCR. I 313. | Plur. -şinuri «feluri de ibrişin». | N o m. < agent.: (< turc. ibrisimgi, idem) ibrişimgiu f s. . m.= fabricant sau negustor de ibrişinuri. Calpacul' de blană al Armeanului ibrişimgiu. FILIMON, C.
11	325.]
—	Din turc. ibriSim, idem.
ic s. a. Coin. —Bucată de lemn (mai rar de fier) în formă de prismă ascuţită spre baza inferioară, nurhită şi pană, (Ban.) găvozd, ţintă. Se ; întrebuinţează la crăpatul lemnelor (bătându-se cu . maiul într’o despicătură făcută cu toporul) s. 'la înţepenitul unor construcţii de lemn. Cu icul... se deslipeşte coaja trupinei. ECONOMIA, 129. In pădure crăpă cu icuri vărîte stejarii. COŞBUC, M. 141/n. Podul erâ întreg întreguţ din aur curat, cu cuiu, cu grindă, cu icuri şi cu toate cele. MERA, L. B. 261.
Umblă ca icu’ în căldare: fără nici un rost. zanne, p. v 328. || S p e c. Pană de lemn care ţine . înţepenite aripile în amnarele morii. HEM. 1669, cf. şez. vii 189. Pană de lemn cu care se regulează măcinişul la râşnîţă. PĂCALĂ, M. R. 436. | Pană de lemn (de carpen) cu care se înţepeneşte cuţitul în corpul gealăului. APOLZAN, u. 7. | Nişte ţinte prin care e înţepenit războiul coasei de cojocar, liuba-iana, m. 123. [Plur. icuri. | Diminutiv: ictiţ s. a.'LB., cf. economia, 129. | Verb: icui IVa = a despică, bătând icuri (îritr’un trunchiu de lemn); a înţepeni cu icuri; (refl.) a se vârî că un ic. ■Lemnele... se icuesc cu ţinte în care se dă cu maiul. LIUBA-IANA, M. 101. Prin chingifle plutei] se bat cuie de lemhn, care trec prin fiecare bârnă. Atunci chingile sânt icuite. VICIU, GL. 100. Dacă nu se icuiau Slavii în corpul roman de la răsărit... ap. TDRG. Au plecat la munte. La tine-au plecat, De mi te-au tăiat Şi te-au icuit. DENSUSIANU,
Ţ. H. 258.]
—	Din ung. ik (=ek), idem.
iCÂliUTĂ s. f. Petit ruban fait au crochet.— Cordeluţă croşetată ce se pune la gâtul fetelor pe subt mărgele, rădulescu-codin ; cf. păsculescu, l. p. 75.
—• în loc de iecăluţă, derivat din iaeâ (plur. iacale) cu suf. dim. -uţă. RĂDULESCU-POGO-NEANU.	•
îce vb. v. zice şi duce.
ÎCEA adv. = aicea. Cu înţeles local. lesa = hic. anon. car. Icea am nişte ciocane [vorbeşte un Ţigan], pann, p. v. i 52. Ţine icea (= pofteşte, ia):., aţa aceasta! ISPIRESCU, L. 54. Icea'n ceaste curţi, teodorescu, p. p. 23b, 25, 30, PĂSCULESCU, L. P. 44. | (Repetat) Icea banc, Icea ţanc, De vale ninge. PAMFILE, CIM. 32. | Icea, icea! e un strigăt obicinuit la vânători. H. II 88. || (în corelaţie cu colea) Foaie verde ş'o laleă, Icea, măre, ba coleâ... mateescu, B. 130. Icea, Doamne, colea, Doamne, ’N ceaste curţi... TEODORESCU, P.
P. 81. ■
—■ Pentru etimologie, cf. aci.
icmiiic f s. m. 1°. Monnaie de deux piastres. 2°. Mesure de capaciti d’environ 100 grammes.
1°. Monedă turcească în valoare de doi piaştri; cf. b e ş 1 i c, i u s 1 u c. Beşlici, rubie, iusluci, ichi-lichi, crontaleri (a. ,1822). IORGA, S. D. VIII 91.
2°. Măsură de 50,de dramuri. FILIMON, C. II 608.
[Şi: (ad 1°) echilâc s. m. O tavă plină de lei, de iusluci, de echilăci şi de parale mărunte. GORJAN, H. iv 6.]
—	Din turc. ikilik, idem (1°).
ichiu s. a. Osselet plombâ. — (La jocul cu arşice) Arşicul mai mare ( s o a 1 b a ) căruia i s’a t â r-ş i i t pântecele şi spatele; de obiceiu e plumbuit; ca să fie mai greu, şi cu el se lovesc celelalte arşice, (Mold.) ţap (cf. PAMFILE, J. II 293); se mai face din plumb s. zinc topit şi turnat într’o formă de pământ. (Com. I. PAVELESCU). Dacăintrâ odată cu ichiul în armean, se puneâ pe lenghiu, de nu mai lăsă oscior pentru ceilalţi băieţi. GHICA, S. 300. ^ A	(pe cinevâ) la ichiu s. a-i da la ichiu
= a-1 bate, cf. a-i da la mi r. Com. ’ i. pavelescu. || Spec. (Tip.) lehiuri = rondelele cu trese care servă la închiderea formelor la maşină. G. IONESCU, C. T. [Plur. ichiuri.]
—	Din turc. yek «lovitură în arşice» ŞIO. (cf. yekden «dintr’odată»),
ICI adv. = aici. Cu înţeles local. Ici, umbre de noroade le vezi ocărmuite De umbra unor pravili, alexandrescu, M. 5. Oliolo, ciocoiu bogate, Ici de-ai trece, din păcate, Să-ţi arunc doi glonţi în spate! ALECSANDRI, p. I 60. Nu mă lăsă ici străină! JARNlK-BÂRSEANU, D. 109. | (Precizat mai de aproape) Vâră-te ici, în sacul acesta! CREANGĂ, p. 176, cf. 143, ALECSANDRI, P. P. 114/s. Ici, în vale. şez. I 10/j. | (Repetat) Ici e tină, ici e glod< Ici e bărbatul mieu mort. MARIAN, SA. 21, zanne, p. IV 254. | «Ici, ici, ici!» îşi strigă vânătorul cânele. H. ii 12; cf. i c e a. || (în legătură cu prep.) Apucă pe ici, tot înainte! CREANGĂ, P.. 215, cf. 123. # Pe ici ţi-i drumul! = s’a făcut (s. fă-te) nevăzut. Incălecă... şi pe ici ţi-e drumul! ISPIRESCU, L. 30, cf. CREANGĂ, p. 159, şez. ii 154/12. || (Repetat sau în legătură cu colos, colea poate aveâ şi înţeles temporal) Ici şi ici = din când în când, cât de cât. pamfile, c. ţ. 37. Ici..., colo (s. colea) s. ici (şi) colo (colea) = în unele locuri... în alte locuri, pe alocuri ; din când în când. De ici, de colea, (= de pretutindeni câte cevâ) au adunat. MĂRGĂRITARE (a. 1691), ap. GCR. I 290. Ici... îşi sapă pe’n pământ case, Colo spânzură în aer. KONAKI, P. 298. Semănătura trebue să fie potrivită, nu ici aruncată mai des şi colo mai rar. I. IONESCU, C.
20.	Ici-colo, se văd cete în luptă încleştate. ALECSANDRI, P. II 289, cf. II 30. Ici şi colea a ei haină s’a desprins din sponci. EMINESCU, P. 184. P’ici pe colo mai străbate câte-o voce mai curată, id. ib. 257. Tot mai cercând el, ba ici, ba coleâ, ...numai ce dă de-o pârtie... CREANGĂ, P. 144. Prind cocoşii a cântă Şi de ici şi de coleâ. JARNlK-BÂRSEANU,
D.	163, cf. 486. Burcea ici, Burcea coleâ (= pretutindeni), Burcea’n deal la Casandra. zanne, p.
vi	28. De ici încolo = de azi înainte, barcianu.
—	Din lat.* hîc-ce, idem. Cf. aci.
ici- f Element de compoziţie (rostit ic-) cu înţelesul originar de «interior», în cuvinte turceşti care însemnau diferite demnităţi la Curtea Sultanilor, trecute în parte şi la Români, în epoca Fanarioţilor.
ici aga s. m. (turc. ic agasy) Slujbaş la Curtea domnească. Iciagalele, toţi cu ideclii, călări şi înarmaţi. DOC. (a. 1787) ap. ŞIO.
iciciaâş s. m. (turc. ic caus) =icioglan-ciauş. Iciciauş, 10 lei pe lună. CONDICĂ (1776) ib.
iciciohodâr s. m. (turc. ic cohadar)..Icîciohodarul îngrijeşte de în căiţă mintele Domnului. Toţi cismarii
I CLEAN
— 445 -
ICOANĂ
şi vânzătorii de cis.me sânt supuşi lui şi de la fiecare capătă dare de un leu. fotino, iii 309-310, cf. IORGA, s. D. XXII 14. Cf» ciohodar.
icio[g]lân s. m. (turc. ic oglany). Icioglanii, numiţi în limba ţării copii de casă, erău gardienii personali ai Domnului; aceştia purtau şi stindardul domnesc, cf. p a j. Iciolanii umblă înaintea Domnilor numai cu antirie, fără giubele, ca şi când ar fi fost despuieţi. I. golescu, c. I 153b. ib. III 208. Un şir de odăi..., în care şedeau idicliii, nefcrii şi iciolanii. FILIMON, C. I 609, cf. II 678,
C.	negruzzi, I 287. Căpetenia lor se numeâ: icio[g]lan-ciauş s. m. 10 lei leafă pe lună lui iciolan-ciauş. CONDICĂ (a. 1776) ap. ŞIO„
icirliu s. m. = om din lăuntrul palatului. Icirlii împărăteşti. LET. Iii 260/7.
ICI/EÂN, -Ă adj. v. viclean.
iCM5§r<s s. a. v. vicleşug.
icneâ s. f. (Cui.) v. iahnie.
.ICNEALĂ' s. f. v. icni.
iCNEliTJŢĂ s. f. (Cui.) v. iahnie.
ICNI vb. IVa. 1°. Avoir des nausees. Vomir. 2°. Avoir. le hoquet. 3°. Roter. 4°. Gemir.
1°. Intrans. A face sforţările caracteristice celui căruia îi vine să verse, cf. în v'o albe. Atunci Muma-pădurii icni de vr’o trei ori şi dete afară dintr'însa pe Busuioc. ISPIRESCU, l. 384. || P. ext. Trans: A vărsă. Icni corabia dintr’însul (= din chit). GORJAN, H. II 12. Şi v'aţi ales drept ideal Pe prostul tombateră, Pe care l-a icnit un val In vremuri de holeră.. D. ZAMFIRESCU, poezii NOUĂ 30.
2°. A sughiţă. FRÂNCU-CANDREA, M. 101, cf. GRIGORIU-RIGO, M.
3?. Arâgâi. LB.
,4°. A suspină, a geme înăduşit (= înnăbuşit) cu ciudă şi necaz (CREANGĂ, GL.), a răsuflă greu şi cu gemete (şez. XXXI 11), a scoate un gemăt scurt de durere, d. ex. când a căzut cinevâ rău (şez. ix 156); a nu mai putea răbda şi a scoate ţipete înnăbuşite (ŞEZ. V 101). Simţeâ pe dascăl tropăind şi icnind după el. SADOVEANU, P. S. 111. Căţeaua... cu urechile ciulite, de abiă icnind, îi ieşeâ înainte, contemporanul, vi 105. Moartea atunci, neavând în-cotrd, se bagă în turbincă şi acuşi icneşte, acuşi suspină, de-ţi veneă să-i plângi de milă. creangă, P. 312. P-lăieşii numai icneau şi-şi muşcau buzele, de frig şi necaz. ib. A. 30, cf. ŞEZ. II 156/'32.
[Şi: hicni IVa. Apoi, gemând şi Menind, păşeşte. SBIERA, P. 302/al;—ihnl IVa TDRG.;—igni IVa LM. | A b s t r a c t e: icnire s. f. = râgâire. LB.icnitură s. f. (ad 1°). Leacuri de icnituri şi. de vărsături. PISCUPESCU, O. 207, cf. 233, 244. Icnituri grele... ieşeau din piepturile lor. dunăreanu, r. 68;—icneală s. f. (ad 1°). Aşâ să.se potolească junghiurile, Icnelele, ameţelele. MAT. FOLC. I 624.]
—	Din bulg. iknahT> (aoristul lui iham-k «sughiţ»),
ICKÎE s. f. (Cui.) v. iahnie.
ICOANĂ s, f. 1°. Image sainte, icone. 2°. Image, nportrait.
1° (Bis.) Tablou (spec. pe o placă de lemn) pe care sânt zugrăvite figuri (Sf. Treime, Sf. Fecioară, îngeri, sfinţi) sau scene din Biblie şi din istoria bisericei creştine şi la care se închină credincioşii. 1 icona pantocrator, ferecat. CUV. D. BĂTR. I 195. Au lăcrămat icoana Maicei Preciste. LET. II 219/21. Pentru polele iconifi ] de la bisea-rica... (a. 1750). IORGA, S. D. XII 54. Omul acesta, ca/re-l vedeam jurăndu-se dinaintea icoanei... este un trădător. C. NEGRUZZI, I 51. A candelei lu-
mină... Luceşte înaintea icoanei. ALEXANDRESCU, M. 46. Credinţa zugrăveşte icoanele'n biserici: EMINESCU, p. 18. Icoana îmbrăcată în [s. ferecată cu] argint, id. N. 4. O fată..., Icoană ’ntr’un altar s’o pui. COŞBUC, B. 16. Icoană făcătoare de minuni. CREANGĂ, A. 74. Vorbele sale, tată, sânt pentru noi ca o icoană la care ne închinăm. ISPIRESCU, L. 33. Cu mânile la icoane, Cu ochii după cucoane. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 471, cf. (credinţe deşerte) ŞEZ.
III	44/14, 150/3O. în dimineaţa Ajunului avem «umblarea cu icoana». ap. TDRG. Frumos ca o icoană. pamfile, J. I. înjurături de icoană, ib. Scoaterea icoanelor, pentru ploaie, ib. închinarea unui prunc la icoană: întâia dată când îl duci la biserică, ib.
#	Casa plină de icoane şi podul de ghioage, se zice despre cel rău care se arată drept-credincios. id. J. III 335. Icoane împărăteşti: icoana Maicii-Domnului'şi a Mântuitorului aşezate de o parte şi de alta a uşilor împărăteşti ale altarului. Icoane prăznicare, ale celor 12 sărbători mari ale Mântuitorului şi ale Maicii-D.omnului. Icoana hramului bisericei. A purtă pe cinevâ (pe) la icoane = a-1 purtă cu vorba (PAMFILE, J. I), a-1 duce de nas, a-1 înşelă, a-1 purtă prin judecăţi (ION CR. iii 369), pe la cei mari. Păcatul răzăşului este să. umble în judecăţi sau, cum se zice, pe la icoane. I. IONESCU, D. 205.
2°. P. ext. (în limba literară) Chip, înfăţişare, tablou, imagine, portret, schiţă, cadrâ. Să neştine ţi-ar sudui icoana obrazului, i-ai face grea certare. DOSOFTEIU, v. S. 70. Nu puţină cinste... să socoteşte... mulţimea icoanelor moşilor şi strămoşilor. CANTEMIR,. HR. 86/!. Icoana zilelor noastre celor trecute. MARCOVICI, D. 3/16. Nobila-i icoană în unde şi-a privit. ALEXANDR-ESCU, M. 106.' Icoana mult slăvită Acelei ce în lume au fost îngerul meu! ALECSANDRI, P. I 242. [Propunerea sa e o] icoană a caracterului său. ODOBESCU, I 488. Icoana stelei ce-amurit încet pe cer se suie. EMINESCU, P. 287. Icoana Anei i se lămureă deplin, vlahuţă, D. 193. Văd pe j Ştefan... Bogdan, icoană a. tatălui său. IORGA, B. 91. Această icoană cam palidă a literaturii italiene, id. L. I 24. Istoria Românilor, în chipuri şi icoane (titlul unei cărţi de) iorga. Icoane ale vieţii omeneşti. CREANGĂ, A. 133.
[D i m n u t i v e: iconiţă s. f. = icoană mică (a-desea purtată la sân). Un lanţ de aur a iconiţei ce purtă în sân. LET. III 193/34. Dinaintea iconiţei Maicii Domnului. MAIORESCU, CR. III 28. Banii ce se pun pe iconiţă, marian, î. 144, cf. creangă, P. 307, JARNlK-BÂRSEANU, D. 381, 508, ŞEZ. VIII 58;—(rar) iconuţă s. f. LB.;—(în rimă) iconicăs. f. Sfântă iconică, Fă-te păsărică. ALECSANDRI, P. P. 9b /7, cf. ION CR. III 74. | N o m. agent.: iconâr(iu) s. m. = zugrav s. vânzător de icoane, Mardarie, L. 152. Agenţi ai poliţiei ruseşti, ascunşi sub înfăţişarea de iconari, jugănari. maiorescu, D. iii 63; (cu abstractul) iconărie s. f. = meşteşugul iconarului. H. XVIII 75. || Neologisme: ic6nie, -ă adj. = exprimând prin imagini, icoane (1°). Când egipteanul... voiâ să zică arbore, desemnă sau scuVptâ... un arbore... Acest fel de scriere se numeşte iconică. MAIORESCU, cr. III 280. Statue iconică — reprezentând persoana în mărime naturală ; — (< fr. iconoclaste < gr. EixovoxXdarrjg < ehetbv «portret, icoană» şi xMecv «a sfărâmă») iconoclâst,-ă adj., subst. = membru al unei secte religioase din imperiul bizantin care proscriâ cultul icoanelor; iconoboreţ, iconomah. Iconoclastul împărat Leon. C. NEGRUZZI, I 265. Timpul Iconoclaştilor. ODOBESCU, I 451, cf. MAIORESCU, D. IV 590; — (< fr. iconogr.aphe < gr. eixovoyQdcpot; «pictor de portrete» din elxdbv «portret, icoană» şi ■yQdcpeiv «a descrie») iconogră! s. m. = cel care se ocupă cu ştiinţa imaginilor produse prin artele plastice ; — (< fr. iconographie < gr. elxovoyQa<pîa «pictură de portrete») iconografie s. f. = ştiinţa imaginilor
ICONAR
- 446 -
ICRE
produse prin pictură, sculptură şi celelalte arte plastice; lucrare în care sânt reproduse opere de acest fel. Odobescu a scris o monografie «Iconografia lui Traian; — (< fr. iconographique) icono-grâfic, -a=de (s. relativ la) iconografie; — (<rfr. ico-nolătre < gr. daovoXdxQic, din eixwv «portret, icoană» şi Aaz(>£v£iv«a adora») iconolatru s. m. = adorator al icoanelor; iconolatrie s. f. = adorare a icoanelor;— iconol6g ' s. m. = cel care ştie să explice icoanele (1°) şi monumentele figurate; (< fr. iconologie < gr. dxovoloyia «limbaj figurat») iconologie s. m. = explicare a monumentelor, figurate; iconoi6gic, -ă adj. = de iconolog; — {< gr, dxovofj,dxrig < eixcbv «icoană» fj,d%eo&ai «a combate») iconomâh s. ift. = iconoclast. Leon iconomăhulu. DOSOFTEIU, v. S. 240; {< gr. dimvojiayia] iconomahie s. f. = lupta în contra cultului icoanelor; — (< fr. iconostrophe < gr. eixovooTQofpiov < eixcov «imagine» şi ozQecpetv «a întoarce») iconostr6î s. a. = instrument care răstoarnă imaginile, utilizat de gravori.]
—	Din paleosl. ikona (<gree. elxthv, -xova), idem.
ICONAR S. m., ICOHĂSIE, )
ICONICĂ, ICONIŢA s. f. j v- ,coană*
ICONOBOBEK1E f s. f. Combat contre le culte des saintes images. — (Slavonism literar) = Iconomahie. Pentru pre ce vreme scornit iconoborenie, şi care împăraţi v'au făcutu iconobornici... (a. 1754) CAT. MÂN. I 95 (nr. 34).
—	Cf. paleosl. ikonoborînu «simulacra evertens».
iconobObeţ f s- m’ Iconoclaste.— (Slavonism literar) Iconoclast. în silele lui Leon iconobore-ţului. DOSOFTEIU, v. S. 63, cf. 1, 59, 109. [Şi: iconob6rnic f s. m. (a. 1754). CAT. MAN. i 95 (nr. 34).]	.
—	Din paleosl. ikonoborkCK, idem, propriu «luptător contra icoanelor».
iconob6bnic f s. m. v. iconoboreţ.
ICOn6m, -oâmă subst. (ş. d.) v. econom.
ICONOUÂH s. m. 1
ICONOMAHIE S. f. J V’ ,COană*
ICONOSTAS s. a. 1°. Iconostase. 2°. (Dans les feglises roumaines) Pupitre sur lequel est placâe l’icone aupres de laquelle on reţoit la sainte o'nction.
1°. (înţeles cărturăresc, în cărţi de teologie) Catapeteasmă, tâmplă.
2°. (înţeles popular) Pupitru (tetrapod s. pro-schinitariu) aşezat în naos (în dreapta, între altar şi strana dreaptă), pe care se află o icoană, la care se duc să se închine credincioşii când intră în biserică şi apoi, după sfârşitul slujbei, la miruit. 1 iconostas, .ctiv. D. Bătr. I 169, cf. iorga, s.
D.	xiii 38. TJn iconostas d’asupra căruia spânzură
o	cruce. C. NEGRUZZI, III 427. Mihnea sărută preslolnicul şi icoana Adormirii Maicii Domnului ce sta pe inconostasul din drea/pta. ODOBESCU, I 72/9. Pe... iconostas Abiâ conture triste şi umbre au rămas. EMINESCU, Pi 18. [Plur. -stase şi (rar)
-stasuri,]
—	Din paleosl. ikonostasb (grec. ebtovooxdoiov), idem.
iconuţĂ s. f. v. icoană.
ICOS s. ă. (Biser.) Hymne religieux. — Imn bisericesc care urmează după un condac. Icos. MINEIUL (1766). 42/ş, cf. CAT. MAN. I 343 (nr.. 153). Cu glasul după icoase, Cu ochii după frumoase. TEODORESCU, P. P. 314: [Accentuat şi ie<5s,]
—	Din slav. ikosi> (gr. olxog), idem.
iCOSA'âDBţr s. a. (Geom.) Icosaddre. — Corp solid cu douăzeci de feţe, triunghiuri echilaterale.
•— N. din fr. {< grec. daoadedgov, idem).
ICOSÂR f s.m. Piece d’argent ou d'or de 20 piastres. —■ Veche monetă turcească de argint s. (mâi rar) de aur (H. II 89, MARIAN, NA. 214, CHI-RIŢESCU, GR. 250) având aceeaşi valoare de 20 de piaştri ca şi irmilicul (v. c.); conform deriziunii din 1864 = 4,44 franci = 12,10 lei (vechi) cursul fiscului = 14 lei cursul pieţii în Muntenia = 17,20 lei cursul pieţii în Galaţi (brâescu, m. 80); în unele timpuri valoră, la noi, 6 lei (rădulescu-CODIN, l.), alte. ori 12% lei (vechi) (costinescu). Câte un icosar de pogon. I. ionescu, p. 312. Cu toată sărăcia mea, aş da un icosar acelui care mi-ar spune încotrd rătăceşte acum biata Săftică. alecsandri, T. 112. în vârtejul jocului, salbele de galbeni împărăteşti şi icosari turceşti zornăiau la gâtul celor avute, delavrancea, S. 55. Un icosar, trei lei în loc de patru. M. CHIRIŢESCU:, CONV. LIT. XLIVii 659. Numa'n sfanţi Şi’n icosari. TEODORESCU, P. P. 306, cf. VASILIU, C. 72, ŞEZ. I 141/.32, 143/17, V 13b. Salbă de icosari. H. v. 72.
[Şi: icusăr s. m. Doi icusari... pentru ciubote. CREANGA, A. 103, cf. REV. CRIT. II 382, H. IX 511, xiv 353; —icuşâr (icoşâr) s. m. Jipescu, o. 58, graiul, i 324, păsculescu, l. p. 38, h. xii 262, MAT. FOLC. 235. [Diminutiv: icosarâş s. m. SEVASTOS, N.' 2 9 9/33.]
—	Din grec. eîxoodgi, idem (tradus din turc. irmilik «monetă de 20 de piaştri»); cf. s f a n ţ (i h).
. iCoşâr, icosabâş s. m. v. icosar.
IcbĂ sf. v. icre.
ICRÂM ţ s. a. Bon-accueil, honneurs. — (Turcism) Cinstire, primire bună. Nerecunoştiinţa ce arătară la atâtea icramuri. GORJAN, H. I 99, cf. BELDIMAN, tr. 128. [Plur. -crâmuri.]
—	Din turc. ikram, idem.	.
icbân, icbână s. f. (Iht.) v. icre. •.
ÎC.BE s. f. plur. I. 1°. Oeufs de poisson. Caviar. 2°. (Fruit) blet(te). 3°. (Maîs) vert. 4°. (Terre) trUs fertile. II. Gras ăe la jambe.
I.	1°. Ouşoare de peşte (s. de rac); spec. icre negre. Ikre — ova piscium. ANON. CAR. Plăcintă de icre de nisetru (a. 1749). CARTE DE bucate ap. GCR. II 43/2. I-am gătit-un hulodnoiu minunat, blinee cu icre fierte în unt. C. NEGRUZZI, i 58. Păscoiul are lapţi, peştioaca are icre. CONV. LlŢ. XLIV2 268. Are să scadă preţul icrelor. CONTEMPORANUL, VII 105. Icrele se spală în apă rece şi se frig pe jăratec, ori se fierb. şez. VIII 3. Icre de chefal (antipa, F. 76), de ştiucă; negre (moi, s.. dulci, tescuite antipa, PESC. 708) = de morun; roşii: de crap. Salată de icre. # Icre verzi = lucru închipuit, care nu există, imposibil; (pe aiurea) salată de pătlăgele verzi, tocate şi preparate cu ceapă, oţet şi untdelemn. îl trimeţi la icre verzi. ROMÂNUL GLUMEŢ, 1 6/6. Să nu mai umble, ca un pierde-vară, după icre verzi. ISPIRESCU, L. 281.
|| (în glumă) Măruntaie (la om). Când te-oiu trânti odată, ies icrele din tine! PAMFILE, J. II.
2°, P. anal. Loc. adj. (Despre fructe, mai ales despre pere) cu icre = a cărui carne, fără să fie stricată, e răscoaptă, moale şi întunecată la coloare. Pere cu icre (Braşov).
3°. P. anal. (Ban.) Loc. adj. în icră.=. crud: Cucuruzul e în icră. NOVACOVICI, c. B. 12.
4°. P. anal. (în funcţiune atributivă, despre pământ) Foarte bun, de calitate superioară. Pământ în ogor-icră! = bun de tot. Com. FURTUNĂ.
II.	Moalele de la pulpa piciorului, pamfile, j.
II.	Când i se deschise pulpa in două, sări din icrele lui o fată cu părul de aur. DELAVRANCEA, S. 252. Aseară... m'a muşcat căţeaua... de mi-a rupt icrele de la piciorul drept (Ialomiţa), ap. JIEM. 16/32.
ICREANĂ
— 447 —
IDEE
[Singularul icră s. f. şe întrebuinţează în locuţiunile citate subt r3°-4°. | D i m i n u t i v: (ad 1°) ieri-şoâre s. f. plur. = icre delicioase. Icrişoare moi, cât se poate de multe şi alteevâ, de gustare . CREANGĂ, A. 121. | A d j e c ti v: (ad 1°, rar) icr6s, -oâsă = ou icre multe, plin de icre. COSTINESCU. | Derivat (din limba Lipovenilor; ad I°): icrân s. icrână (icreână) = îemela morunului, antipa, f. 270, PESC. 366. 'Au adus opt torpaci şi două ierene,
. cave dădură peste treizeci de ehilograme de icre. TAFRALI, S. 17.]
—	Din slav. (bulg., sârb., rut., rus.) ikra, idem (I şi II), în limbile slave, două cuvinte etimolo-gi ceşte diferite.
ICREÂNĂ s. f., ICRIŞOARE s. f. plur., v. icre.
ictewie s. f. (Bis.) v. ectenie.
ICTE© - V; ihtio -.
ICTER s. a. (Med.) = gălberare 1°. [Adjectiv: ict6ric,-ă = cu gălbţnare, bolnav de gălbenare.]
—	N. din fr. (lat. icterus <gr. îmeqo;, idem).
ICTERIC, -Ă adj. (Med), v. icter.	■ ■
ICTIOSÂUR s. m. (Şt. nat.) v. ihtiosaur.
icni vb. IVa v. ic,
ici kÂr. icuşâr s. m. v. icosar.
icijt s. a: v. ic.
A
. IDE" s. f. plur. Ides. — (Antic.) A cincisprezecea zi a lunilor Martie, Maiu. Iulie şi Octomvrie, a treisprezecea a celorlalte luni, în calandarul roman. Cesar a fost asasinat la idele lui Martie.
—	N. din lat. idus, idem.
ipEÂli, -Ă adj., s. a. Idial. Idâalement.
1°. (în opoziţie cu real) Care are existenţă numai în mintea noastră, în i d e e. Cf. fantastic, himeric, imaginar, închipuit; aibstract. Regiunile ideale [mitologice] ale vânătoriei. ODOBESCU, iir 52. Orice emoţiune estetică... face pe omul stăpânit de ea... să se uite pe sine... şi să se inalţe în lumea ficţiunii ideale, maiorescu, CR. ii 185, cf. ib. I 58, L. 23, D. III 250, IV 521.
2°. Care corespunde ideei ce ne facem noi despre perfecţiune, putând servi ca model, ca tip, cf. desăvârşit, perfect. Zea Venus... frumosul ideal. ALECSANDRI, P. II 4. Contese ideale, Umflate de pretenţii şi vrednice de jale. ALEXANDRESCU, M. 269. Denaturează poezia, această.pâine ideală. MIREA, C. II 9. |-Substantivat (plur -ale şi -aluri). Vr’un ideal prin somn spune-mi nu ai visat...? c. NEGRUZZI, II 20/9. Credincios idealului din tinereţe. MAIORESCU, CR. ii 156, cf. id.
D.	1,470. Toate idealele [de femeie] sânt blonde. eminescu, N. 37, cf..ib. Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este. id. P. 41. Atâtor idealuri depărtarea le dă preţ. CERNA, P. 55. | A d v e r b.
O	operă ideal de frumoasă. Vorbeşte ideal.
[Pronunţ, -de-al. | Familia: idealism s. a. (Filos.) în opoziţie cu realism): doctrină care consideră lumea sensibilă ca o reprezentare a subiectului ; (in opoziţie cu materialism, naturali sm etc.) credinţa într’un ideal (moral), urmărirea idealului (în operele de artă), în convingere şi în fapte. O suflare de idealism.în existenţa de toate zilele. maiorescu, CR. I 82, cf. ib. 170;
—	idealist,, -ă adj. subst. (în opoziţie cu materialist, realist, naturalist, une-ori cu p o-zi ti vi st) = adept al idealismului, însufleţit de idealism. Ideologi sau idealişti, id. D. III 283; — idealitate ş. f. = existenţă ideală, însuşirea de a fi ideal; — idealiza vb. Ia =; a împodobi cu însuşiri
ideale. Geniul... au ştiut... să idealizeze instinctele şi faptele... omului. ODOBESCU, iii 51; (cu abstractul) idealizâre s. f., (part. -adj.) idealiz&t, -ă. Splendide idealizări plastice ale artei vânătoreşti. ib. 53.]
—	N. din lat. idealis, idem.
IDEALISM S. a., IDEALIST, -Ă
adj., subst.
IDEALIZA vb. Ia
IDECLÎTJ f s. m. v. iedecliu.
. IDEE. s. f. Idee.
Idea, într’un înţeles larg, este-orice produs unitar al conştiinţei noastre, în partea intelectuală a acestor produse: In fiecare om sânt cel puţin doi oameni: omul ideilor şi omul simţirilor (minte şi inimă). maiorescu, CR. II 159. După împrejurări, poate să aibă înţelesul termenilor filosofici: reprezentare, imagine, concept, noţiune, jude c a t ă. | S p e c. (în filosofia lui Plato) Prototip,' tip desăvârşit şi etern (într’o lume suprasensibilă) a ceea ce percepem- în lumea reală.
1°. Reprezentare, concepţiune a unui lucru în . mintea noastră; gând, cuget(are'). Singura. idee a acestor chinuri mă doboară. MARCOVICI, c. 116, cf. ib. 13. Hotărîiu să-mi răsbun şi ideea ăsta mă mai linişti. C. NEGRUZZI, I 7, cf. ib. 45, 48, 75, 169. Vedem idea de unitate arătându-se. BĂLCESCU, M. V. 8, cf. ib. 1. Adevărul cuprinde numai idei, pe când frumosul cuprinde idei manifestate în formă sensibilă. MAIORESCU, CR. I 7.
2°. Gând (2°), inspiraţie. Inima sa uneşte nădejdea bună cu ideea cea cumplită. KONAKI, P. 292.
0	idee satanică veni unuia în-minte. C. negruzzi,
1	12. | (Construcţie din limbă de mahală) Ştii că eu nu intru la idee cu una cu două. caragiale, T. I 78/i4.
3°. Judecată. Asemenea cărţi ajută şi întăresc sufletul prin frumuseţa ideilor. MARCOVICI, D. 26. Idei drepte şi înalte. (ALEXANDRESCU, M. 23), mici (ib. 5), bune (C. NEGRUZZI, I 72).
4°. Cunoştinţă sumară. Am găsit cu cale a da idee şi de Maomet. E. VĂCĂRESCUL, IST. 249/49. Adevărată Idee, cunoştinţă sau chiară ştiinţă, ţichindeal, F. 290. Dacă vechii noştri boieri... ar fi avut idee de arta heraldică... C. negruzzi, i 192, cf. ib. 77, KONAKI, P. 299, E. VĂCĂRESCUL, IST. 249/22. Aceste exemple vor fi de ajuns pentru a dă o idee despre personificările poetice. MAIORESCU, CR. I 26.
5°. Părere, opinie, credinţă, fel de a judecă s. concepe, convingere. Au fost de o idee cu noi. URICARIUL, IV 306, cf. ib. X 368. Ideea nouă au năvălit în ţară odată cu pantalonii. RUSSO, S. 16., cf. 53. Idea... că lumea moştenire de-spoţilor s’a daţ... ALEXANDRESCU, M. 7. Lasă pre oameni în ideile lor. C. negruzzi, i 249. După ideea noastră, ib. 70, cf. 77. In aşă îm-poncişare de idei se aflau boierii bătrâni cu tineretul. CREANGĂ A. 153. Căte capete, atâtea idei. ZÂNNE P. II 43. # A-şi face (o) idee = . a-şi închipui, a-şi imagină, cf. KONAKI,. p. 264, C. NEGRUZZI, I 30, 62. Fiind greşită ideea ce v’aţi făcut de dînşii. URICARIUL, Xiv 307. Să-şi facă, o idee lămurită de sine însuşi. MARCOVICI, C. 11. Împăratul... nici ideie nu-şi făceă [= habar n’a-veâ] despre aceasta. H. IV 59. 1 Idee fixă — gând imagine pe care nu ţi-o mai poţi scoate din minte
[Familia: ideografie s. f. (cu adj. ideogrâ-îic, -ă) = reprezentarea ideilor prin semne grafice care figurează obiectul. Limbele monosilabe.i. nu au alfabet, ci numai însemnări ideografice. MAIORESCU, CR. III 401;—ideol6g s. m. = care se ocupă cu ştiinţa originii şi formării ideilor; (în nume de rău) care se conduce mai mult după teorii decât după fapte reale, care trăeşte în lumea ideilor, a
v. ideal.
IDEM
— 448 —
IDOL
abstracţiilor, visător. Ideologi, sau idealişti. maiorescu, d. xii 283; (cu abstractul) ideologie s. f. Sistemele Ardelenilor, aceste închipuiri... care în lipsă de realităţi s’au aruncat în ideologii. RUSSO, S. 163. I Pronunţ, -de-o-.]
—	N. din fr. (lat. idea <gr. idea, idem).
idem adv. Idem.—-De asemenea, tot aşâ, Ia fel. Cu capul gol şi cu punga idem. EMINESCU, I. V. 23.
•—■ N. din lat. idem «acelaşi».
IDENIE s. f. 1Qpreuve. — (Mănăstireni, jud. Botoşani) încercare. L-a pus împăratul la idenie. ION CR. iii 251.
—	Pare a fi o rostire dialectală a cuvântului ve-
denie (cf. a băgă pe cinevă în vedenii = a-1 spe-riâ).	'	,
identic, -Ă adj. Identique.—La fel, întocmai aşâ, asemenea în totul cu altceva, acelaşi, aidoma 3°. Căteşi trele puterile dau Porţii un sfat identic. GHICA, S. 128. A înţelege pe altul.., însemnează a aveâ.. în sine o parte identică sau analoagă cu gândirea lui. MAIORESCU, CR. II 125. Cf. L. 36. [Familia: identifică vb. 1= (trans.) a face ca două lucruri să devină identice; a recunoaşte că două lucruri sânt identice; refl. a se simţi întocmai ca..., a primi cu totul ideile şi felul de a vedeâ al cuivâ. Omenirea ajunge-va vreodată a-şi identifică în tot esenţa sa în esenţa divină? băl-CESCU, M. v, 3. S’a întâmplat ca acel Şef ales... din o Dinastie străină să se fi identificat cu ţara. maiorescu, D. III 284. Cf. D. II 54. S'au deprins a identifică concepţiunea de patrie cu ideea de munte, hasdeu, I. C. 49; (cu abstractele) identificâre s. f., identificat s. a. (şi part.-adj.) identificat, -ă. Libertatea sufletească... izvoreşte din. identificarea noastră absolută, prin cugetare, cu ordinea universală. NEGULESCU, F. R. I 277. Identificarea Românilor cu Obotriţii. IORGA, L. II 186. Fiind pentru moment'identificat cu el. MAIORESCU,
D.	IV 42;—ideiitificabil, -ă adj. care se identifică, care poate fi identificat. Acesta n’ar fi mai identificabil cu popa Florea. IORGA, L. I 241;—iden- ' titâte s. f. = caracterul a două lucruri identice. O egalitate poartă numele de egalitate identică sau identitate când cantităţile legate prin semnul = sânt învederat egale. CULIANU, A. 73. Identitatea mişcărilor. MAIORESCU, CR. I 50; cf. II 166, D. III 315.]	'
—• N. din lat. scolast. identicus, -a, -um, idem, derivat din lat. idem «acelaşi».
. identifica vb. I.
IDENTIFICABIL, -Ă adj.
IDENTITATE S. f.
IDE O GRAFIC, -A adj.
IDE O GRAF IE S. f.
IDEOLOG S. m.
IDEOLOGIE S. f.
IDE RE s. f. (Ungurism în Maramureş) = vadră. Să cari cu idera apă. ţiplea, p. p. 71.
—	Din ung. vider (—veder) «vadră», .
idiccîu f s. m. v. iedec.
IDICTE t> IDIE t, IDIGHE f S. f. V. llediâ.
idie. s. a. v. idilă.
IDÎIiĂ s. f. (Poetic) Idylle. — Mică poemă (în genere de iubire) pastorală sau bucolică, cf. eglogă. Un păstor ca în idile, un cioban de pizmuit._ ALEXANDRESCU, M. 261. | Fig. Viaţă pacinică şi tihnită (la ţară); dragoste naivă. Ne
arată omul din popor in pacinica idilă săteană. maiorescu, CR. III 14. Idil liniştit şi candid între doi oameni, ce n’au conştiinţa frumuseţii... lor. eminescu, N. 103. O idilă dulce se urzeă sub ochii lui. vlahuţă, D. 78. [Şi: (< germ. Idyll), idil s. a. | Adjectiv: (după fr. idyllique s. germ. idyllisch) idilic, -ă = care e s. se întâmplă ca într’o idilă. Viaţă idilică.]
—	N. din fr. (< grec. eld.vXXiov, idem).
Idi6bi s. a. v. idiomă.
IDlrtMĂ s. f. Idiome.
1°. f însuşire. Acea idiomă aveâ şi cu acea politie se politiă. MAG. IST, v 179/20. între celelalte idiomata adecă al-săuri ce are luna. ANTIM, P. 205.
2°. Limba proprie a unei naţiuni, provincii etc., considerată subt aspectul ei caracteristic, graiu. Toate idiomele, toate dialectele germane. RUSSO, s.
53,	cf. 94, 96. Idiomele locale. ODOBESCU, I 350, cf. II 396. [Pronunţ, -di-om. | Şi: idi6m s. a. Plur. -ome şi -omuri; f (după grec.) -6mata. | A d j. idiomâtic, -ă = aparţinând unei idiome. Expresie idiomatică, cf. i d i o t i s m.]
—	N. luat, mai de mult, din gr. îdiwpa, «însuşire»; în timpul mai nou, din fr.
IDIOPATÎE s. f. (Med.) Idiopathie. — Boală care există prin ea însăşi, nu este urmarea unei alte boale. [Adj.: idiopâtic, ă.]
—	N. din fr. (< grec.. Idiond&eia, idem).
•	IDIOSINCRASIE s. f. (Med.) Idiosyncrasie. — Dispoziţie particulară a temperamentului unui individ. care face ca o substanţă să producă astfpra sa alte efecte decât asupra celorlalţi; p. e x t. ia unii indivizi, repulsiune înnăscută pentru anumite lucruri. A .trece peste idiosincrasiele individuale. HASDEU, I. C. 171.
—	N. de origine gr. (IdioovyxQaoîa, idem), din tdiog «propriu» şi ovyxoaoig «temperament»),
IDl6l\ -OÂTĂ adj. Idiot.—Cu creierul nu de ajuns dg desvoltat, foarte mărginit (la minte), cf. tâmpit, stupid, i m b e ci 1, neghiob, nerod, prost. Mânia lui... idioată erâ atât de ridiculă. DELAVRANCEA, S. 126. Idioată nesimţire. VLAHUŢĂ, P. 53. | Substantivat. Ce idiot!
. alexandrescu, m. 266. [Pronunţ, -di-ot. \ A b -stract: idioţie s. f. = starea celui idiot; faptă de om idiot. Tu eşti zăpăcit până în starea asta de idioţie. caragiale, t. ii 195.]
—	N. din fr. (lat. idiotes < gr. IdidnrjQ «om particular, de rând, incult»).
IDIOTISM s. a. (Gram.) îdiotisme.—Construcţie particulară unui idiom. Idiotismul adevăratei limbii noastre. RUSSO, S. 93, cf. 54. Idiotismele unei limbi. MAIORESCU, CR. I 164. [Pronunţ, -di-6-|Şi: f idiotîsmă s. f. e. văcărf.scul, ap. odobescu, i 299.]
—	N. din fr. (lat. idiotismus < gr. iâwnionâg, idem), < din câiog «propriu, particular»),
ÎDIŢĂ s. f. Serpent. — (în descântece) Şerpoaică. teodorescu, p, p. 394b, marian, d. 226. Idiţă pestriţă, şez. II 89/la. [în unele descântece cuvântul e înlocuit prin iediţă (marian, d. 283) şi (+ iederă) iederiţă (ib. 227).] '
ÎDOIi s. m. l°-2°. Idole. 3°. Diable.
1°. Divinitate păgână (reprezentată printr’o statuie), cf. (f) făptură (II 1°), chip (cioplit), (t) b o 1 o v a n (1°). Ale idolilor slujbe. COD. VOR. 158/s. închinător de idoli. BIBLIA (16 8 8) 6/32, cf. antim, P. 1/12. învinseră pe idoli în Capitol slăviţi. ALEXANDRESCU, M. 26. Idolul nu l-ai sf Armat? CERNA, P. 53.
W .
v. identic.
]DOLAŞ
— 449 —
IEDEC
IDOLEĂ1V, Ă f subst. idoiiKA f adj. îUOliţÂ s. f.	v.	idol.
IDOLNICIÂR -j-, s. rn.
idolniţă f, iuoioiicA s. f.
IDiJtOlAtRÎE 4 S. f. )
IDOIOIÂTRC f s. m. J v- 'dolatru.
mjoi.osijTjg aş f s'. m. IDOLOSIUJEBUIC t S. m.
•	IDOLOŞLUJENIE. t s. f.‘ v. idol. IDOLOSLUJÎTEL t_S. m.v. IDOLOSLUJITtirRIU f s. m
2°. F i g. Persoană sau lucru care formează obiectai unui cult s. unei iubiri foarte mari. Troiuşul e odorul cel mai preţios... El este mângâierea I6r, panacea lor universală, idolul lor. C. NEGRUZZI,
I 31-6. Idol, tu! răpire minţii, cu ochi mari şi pârul des! Pentru-o inimă fecioară mândru idol ţi-ai ales. EMINESCU, P. 186, cf. 230.
3°. ( P o p. ) Diavol, drac, necuratul (jipescu, o. . 114). Idolii, unde-au aflat, Drept la raiu năval'au dat. teodorescu, p. P. 33*>. | P. ext. Om rău. Vino, de mă scapă pe- mine de idolul ăsta de-vrăjmaş. ISPIRESCU, L. 19.	'	•	'	_
[Plur. -doli şi -dolwri = statui i ^prezentând di- . vinităţi păgâne. MAIORESCU, CR. I 254. | F e m i--n ine; idoloâică = drăcoaică. Ş'am văsuţ nouăzeci şi nouă de idoli cu idolaicele lor. PĂSCULESCU, L.
P. 138;—idoliţă s. f. Pentru fete mai ales sănuhie învăţătura idoliţă ( = spirit rău care îndeamnă la...) de stricăciune, de 'nţoţoriare şi de spoieli. JIPESCU,
0.120. jDiminutiv: idolâş s. m. Mici idolaşi.. lucraţi în lut. ODOBESCU, II 145. |Adjectiv : (cf. paleosl.-idolisku, idem) idolesc, -eâscă'(f) = de. idol, ce ţine de idol, ce se-raportă la idoli. Inchi- . narea idoleascâ. VARLAAM, C. 335- Popă idolesc. DOSOFTEIU, v. S. 97. Lauda' idolească. LET. i 48/s. TJşile capiştilor i.doleşti. CANTEMIR, "HR. 251. Idoleasca credinţă. MINEIUL (1776) 124Vi- Idole-ştile oltare. BARAC, A. 19. Templu idolesc. DO NI CI, f; ii 41. ( Substantiv: idoleân f s. m. = închinător la idoli, idolatru. Fugind denaintea idolea--nilor, dosofteiu; V. S. 158, Cf. 244,2. | L o c a 1: id61niţ&ts. f. (<paieosl. idolunica, idem) = templu de idoli, c a p i ş t e. O duseră în idolniţă să.o silească să să’nchine. DOSOFTEIU, V. S. 92. Ocăriră sv[ă]nta besiarică, făcându-.o idolniţă. id. ib. 60, cf. 11, 94.' 132, 134; (cu a d j e c t i v u f) idolniciâr fs.m. = Vdolatru, închinător lâ i'doli. Răbdând năpăşt[i] .de la idolniciarii împăraţi, id. ib. 97. | G o m p u s e: idoloslujfoiie j s. .f. {< paleosl. idalosluzenije, idem) = idololatrie. DOSOFTEIU, mol,; idoloslujitel f s. m.
(< paleosl. idolo-sluzitelinu, idem) = idolatru. Veni la locul unde făeea bulciul idoloslujitelii. idem, V.
S. 77, cf. 15, 21,2, 58, 117 ; — idolosluj&bnic t s. m. (<paleosl. idolo-sluzibîniku, idem) .= idolatru. Ido-loslujebnicii. id. ib. 74;—(forme românizate) idoloslu-jitâriu t s. m. id. ib. 204, idoloslugâş t s. m. id. ib. 25, 273/18; cf. i d o 1 a t r u.]
—	Din paleosl. idoli (<grec. dâodov propriu «imagine, chip»; pentru înţelesul 3°, cf. rut. idol «drac». Acelaşi înţeles există dialectal şi în n.-gr.).
IDOLÂŞ S. m., IDOLATRA vb. Ia ^
IDOLATRIE s. f.	>	v.	idolatru.
IDOLATRIZA vb. I»	J
IDOLATRU, -Ă subst. Idolâtre. — Cel care.se închină la idoli, (f) i d o 1 o s 1 u j e b n i c, (f) i d o 1 o-. slujitei, (f)idolosluji-t ori u', (t)idolosl.u-'gaş. Acela, nu se chiamă creştin-, ci să chiamă... idolatru. NEAGOE, ÎNV. 255. Toţi aceştia eră idolatri. Ei VĂCĂRESCUL, IST. 247/7 Numai tu nu, idolatre, Ticălosule ’rripărate. TEODORESCU, P. P. 105b . [Şj;
| (fără hâplologie, ca în greceşte): idololâtru,-ă subst. DOSOFTEIU, V. S. 142 b/26, CANTEMIR, HR. 251, MINEIUL (1776) 53 Vi- | Abstract: idolatrie (Idololatrie) s. f. = închinare la idoli (propriu şi figurat): Cu.,., amăgituri vrea să-i tragă la idololatrie. CAN- ■ TEMI-R, HR. 25.2. Idololatrie Să nu-ţi aduci tu- ţie. ALECU VĂCĂRESCU, ap. ODOBESCU, III 122. Bolţile gotice curăţite de idolatrie. IORGA, N. R. A. i'2.34. | Verb: idolatră, idolatriza I» - a-adoră idolii; (fig) a iubi cu foc. Idolatrând păr, chip, flori... i. VĂCĂRESCU, P- 366/25. O Fridolino! te iubesc, le ador, te idolatrez, sânt nebun, caragiale, t. II 203.- Trebuinţa-., de a idolatriză cevă. anghel şi IOSIF, C. L. .44.]
.'-r- Din' grec. EiâmXoXarQTjg, paleosl. idololatru,
. fr. idolâtre.	"	•
îpoiWA adv. v. aidoma.
ÎDitĂ s. f. v. hidră.
idrişâiu t s. m. (Bot.) v. indruşaim.
IDRO- v. hidro-.
IE adv.Oiu, si. — (Prin Ardeal) Cuvânt Cu car-e afirmăm cevâ: da, aşâ ef vaida; alFxi. Tu eşti Român? -— Id. IORGA, N. R. a. I 131. [Rostit de obiceiu cu e foarte deschis. Prin Bihor: e! = da, aşâ. pompiliu, bih. 1009.]	'
' — Din germ. ja, idem.
. ie s. f, v. iie i-~.
ie Ar v. ia-
iebâjîcă s. f. v. ibâncă.
■	IED s. m. (Zool.) 1° Chevreau, cabri,biquet. 2° Gonstellation.
1°. Puiul de sex bărbătesc al caprei, până la un ân (H. II 49, III 68, IX 339, cf. III 226, IV 9); cf. c â r. ţ a r. Mie nece dinioară-mi dedeşi un ed. coresi, e. 1Vi0. Carne de iezi. piscupescu, o. 191. Să taie un ied. C. NEGRUZZI, I 82. Se făgă-dueşte a le jerfi un ied. ODOBESCU, 1. 38/la. Căpra cu trei iezi. CREANGĂ, P. 19. Am un drăguţ ca ş’un ied. jarnIiobărseanu, d. 461, cf. reteganul, tr. 160/r. Când ţi-a' ieşi, noaptea, ied înainte... ŞEZ. I 278/21. ' # Pe unde a sărit capra trebue să sară--şi iedul. ZANNE, P. I 396. || P. an al. (Complinit une-ori prin sălbatic) Puiul caprei negre s. al căprioarei. Cânele... se ia după-un ied sălbatec. C. NEGRUZZI, I 59.
2°. (Astron. pop.) Capra este steaua «capella», iar iezii căprii sânt cele trei stele mai mici. PAM. FILE, CERUL 169.
[Feminin: iâdă s. f. H. II 252, Vil 183, X 497. Pe unde a sărit capra, mai presus a să sară iada. C. NEGRUZZI, I '251. Capra sare masa şi iada sare casa. CREANGĂ, P.. 250. | D i mi nutive (masculine): iediş6r. (cu plur. iedişori şi iezişori) s. m. lezişorii mei: CREANGĂ, P. 32. Spusese şi iezişorilor. SBIERA,. P. 20 2/28, cf. păsculescu, l. P. 81; —ieduţ s. m. MARIAN ; — iedulfeţ s. m. POLIZU (feminine) :,iediţă S. f. H. XVI 225, MARIAN (plur. iediţe şi ieziţe IORGA, s. D. vil 235);
—	ieduţă s. f: DONICI, ap. CDDE; nr. 805. | D e-ri v'at: (dial.)' iczâr s. m. Iedzarî = cârd de iezi. şez. v 72/14.]
—	Din lat. haedus, -um, idem.
iedec s. a. v. edec.
IEDEC s. a. 1°. Cheval de main. 2°. Tout ce qui a/ppartient ă.une maiso.n."3<>. Corde de halage. Re-morque. — (în vechiul Regat).
1°. Cal de par.adă condus cu mâna. cf. f â 1 a i t a r. Înaintea Domnului şi înaintea oamenilor lui cei aleşi eră edecurile Paşii. . LET. III 326/5. După
-Dicţionarul limbii române, 12. VI. 1928.
II, 29.
1EDECCIU
— 450 -
IEFTIN
aceasta urmează trei edecuri, adică cai cu frâie înfirateşi cu arşale strălucite, fără călăreţi. FOTINO, iii 248. Văzuiu... povolnici, iedecuri cu har şale. ODOBESCU, I 291.
2°. Toate cele trebuincioase unei case, tot cuprinsul unei gospodării. Am voi să vedem toată Curtea Măriei-tale, adică tot iedecul de slugi, bărbaţi, femei şi copii. BASME ap. ŞIO. || Spec. (Mold.) Obiect de valoare, odor păstrat diri.vechime (ŞIO.), lucru vechiu (CHIRIŢESCU, GR.), scump, preţios, moştenit. Moş Dumitru erâ omul mieu de încredere în curte, edecul casii. SANDU-ALDEA, A. M. 33. Un soiu de t'ejgheâ ce păstră acolo ca eăec, de pe când ţineâ prăvălie. M. CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLlV,j 546. || F i g. Femeile să meargă acoperite şi nu cu desfrânări, ca ’să poată păzi iedecul şi cinstea fiecăreia. DOC. (a. 1788) ib.
3°. S p e c. (Mar.) Odgon lung cu care se trage un vas în susul apei, H. I 140,. 300, II 300, 323. | P. ext. Remorcarea unei luntri s. locul unde se remorchează o corabie sau o luntre. Cam greu acU, dar nu-i 'mult până om ieşi din oraş şi atwnci, la iedec, va merge mai'uşor. CONTEMPORANUL, VII 37. | F i g. S'au.găsit la noi oameni care să ne spună că locul Statului român trebue să fie astăzi la edecul, la remorca politicei turceşti! ODOBESCU, III 430/14.
#	A trage la iedec (turc. yedeye vermek şi almak}= a trage luntrea împotriva cursului apei, cu o funie (CONTEMPORANUL, VII 37, CHIRIŢESCU, GR.),; (fig.) a aduce pe cinevâ aproape de tine, spre a te răfui cu dînsul (ZANNE, P. V 329). Când cinevâ voeşte să tragă vasul de-a lungul malului, legaţia un capăt c’o funie şi tras de 2 — 3 oameni pe uscat, se zice că-1 trag la edec. H. II 254. Ei duc pre apă productele şi vitele lor la Turnu, trăgând luntrele la edec. I. IONESCU, M. 532. Un pescar turc trăgeâ la edec, în tăcere, caicul său încărcat. ODOBESCU, I 140lt. Din susul Dunării, pe prund... trag pescarii cu ercherurile la edec. CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLI Vi 206.
[Plur. -decuri. | Şi: edâc s. a. | D e r i v a t (<turc. yedekgi) f iedecciu (idicciu) s. m. = servitor însărcinat cu conducerea cailor de paradă, cantemir, ap. TDRG. şi ŞIO.]
—	Din turc. yedek, idem.
iedecciu f s. m. v. iedec.
IEDECI/ÎU j- s. m. Officier de la Cour prindere. — Slujitor (având rangul de boierinaş) la Curtea domnească. Plata haraciului, idicliilor. URICARIUL, IV 350. Douăzeci şi cinci idiclii, sub comanda marelui satărgi-başa. FILIMON, .C. II 66, cf.
I	609, DELAVRANCEA, S. 166. Eram edecliu şi aveam odaie în Curtea domnească. GHICA, S. 3, cf. IX. Un edecliu intrând, îi dete o scrisoare. C. negru zzi, i 179. [Şi: t edecliu,t idecliu,t idicliu s. m ]
—	înţelesul e prea depărtat de turc. yedekli «muni d’un objet pareil qui sert â le remplacer en cas d’accident» şi se apropie mai mult de turc. gedikil «slujbaş în casele boiereşti». LOBEL, CONTR.
249.
IEDERĂ s. f. (Bot.) 1°. Lierre (Hedera helix). 2°. Rhododendron Kotschyi. 3°. Pervenche, vio-lette-de-serpent (Vinca minor).
1°. Plantă agăţătoare cu frunze verzi-închise şi strălucitoare; se fixează puternic pe ziduri sau pe trunchiul arborilor, urcându-se câte-odată la înălţimi considerabile. Se numeşte şi: i e d e r a-c e 1 o r-frumuşele, iedera-zânelor. panţu, pl., cf. ANON. CAR., H. II 26, IV 83, IX 447, X 496, (leac contra tusei) mat. folc. 700,. şez. iv 29/4, PAMFILE, CRĂC. 167, idem,' DUŞM. 190, BULET. GRĂD. BOT. v 69. Zidiuri cu iaderă acoperiţi. cantemir, IST. 87. Iederă fragilă (C. NEGRUZZI, III 64/6), stufoasă (ODOBESCU, I 148/i), bătrână
alexandrescu, M. 9). Viaţii 'ntreagă, Ga şi iedera derun arbor, de-o idee i se leagă. EMINESCU, P. 224. Cerdacul cu perdelele de iederă. BRĂTESCU-VOINEŞTI, L. d. 24. Iederă 'nflorită. TEODORESCU, P. P. 125 b/4. Castraveţi ca iedera JARNÎK-BĂR-SEANU, D. 74, DOINE, 36/„, cf. HODOŞ, P. P. 162. Colăcel bolăcel, într'un vârf de muncel? (= Iedera) sbiera, p. 323/33. | Specii: Iedera-cu-cinci-foi = viţă de Canada, panţu, pl. Iederă-cu-spini = ruscus aculeatus. liuba. Iederă căprească = hedera arborea. id.
2°. — smirdar. panţu, pl.
3°. = saschiu. Bul. grăd, bot. v 69.
[Şi: i6dere s. f. VICIU, COL. (dial.) iadără.]
'— Din lat. hedera, idem (1°).
IEDERE s. f. (Bot.) v. iederă.
IEDERIŢĂ s. f. v. idiţă.
iedeş s. a. v. iadeş.
iediş6r s. m. v. ied.
iediţă s.f. v.. ied şi idiţă.
IEDUI vbs 1 Va V. iad.
iedtjxeţ s. m., iEDtiŢ, -Ă subst. v. ied.
IEFCA s. f. (Cui.) v. iofcâ.
IEFTÂ vb. I v. ieptâ.
I^FTEK, -Ă adj., (s,. d.)	)
eftenşug s. a.	J	V-	,eKin*
IEFTIN, -Ă adj., adv. I. A bon marche. — II. Misericordieux.
I	1°. A d-j. (în opoziţie cu s cu m p) Ce nu costă mult, ce se poate aveâ fără de cheltuială multă s. pentru un preţ relativ mic. I eftin — vilis pretii. ANON. car. Peaşte primăvara eftin, vâra scump (a. 1733). GCR. II 26. Boii tăi sânt mari frumoşi;... cumpără alţii mai mici şi mai ieftini, creangă, p. 39. | P. ext. Cu preţuri mici sau moderate. Un hotel ieftin. | Fig. Muieri stârpite şi altele asemenea ereau foarte ieftine( = multe, uşor de găsit). GORJAN, H. IV 198. Şi apoi la vârsta ei, e aşâ de eftin (=uşorj râsul, vlahuţă, d. 113. )| Adv.
O	moşie cumpărată ieftin. ALECSANDRI, T. 251. Toţi căpătă uşor şi ieftin voia de a vână. C. NE-GRUZZI, I 330. | Fi g. Mă deaderă eftin în preţ de vândzare, N’avuiu să mă scoaţă nime din pier-dzare. dosofteiu, ps. 298. # A scăpă ieftin—uşor, fără de greutăţi sau neplăceri (prea mari). Cf. pamfile, j. ii. Scump Ia tărâţe şi ieftin Ia făină (s. la mălaiu), se zice despre cei ce dau uşor banii când e vorba de cheltuieli mari şi se calicesc ,când( e să dea sume mici. Cf. zanne, p. iv 141, i.' ionescu, c. 244, c. negruzzi, i 248, ŞEZ. II 47/20. Vânatul e mai ieftin în piaţă decât în şes = lucrurile se găsesc mai multe acolo unde au căutare. ZANNE, p. IV 682. Vrea să fie şi grâu’ scump şi făina ieftină: cere lucruri- peste putinţă, ib. III
545.	Ieftin iei, ieftin porţi, se zice despre cei ce se bucură să cumpere lucruri proaste cu preţ mic. ib.
V	288.	'	. .
2°. F i g. (A d j,, sens modern) Lipsit de originalitate, comun, banal. Manoperă devenită prea ieftină, prin mulţimea celor ce au întrebuinţat-o înaintea d-sale. MAIORESCU, CR. II 101, cf. I 314, 252. Minunată judecată, dar ieftină scuză! CARAGIALE, S. N. 22/u.
II.	t- Fig. (Adj.) îndurător, milostiv, darnic (LB.). Multu iaste [Domnul] milostivu şi eftinu (misericors Dominus est et m i s e r a t o r). cod. VOR. 133/ls, cf. CORESI, PS. 236, 279, 316, 318, 393, DOSOFTEIU, ps. 390.
IEFTINĂTATE
- 451 -
IELE
[ŞL: (ad I 1°) i6îten, -ă adj. contemporanul, iii 206, CREANGĂ, P. 116, şez. II 47/20> Scris şi: 4îtin,-ă; 6tştinu, -ă'adj.f (ad. II) cuv. d. bătr.
ii	215. | Diminutiv (ad I 1°): iefti6r, -oară (pronunţ.-ti- (ior) adj. Un lucru (JIPESCU, o. 72), han ^CONTEMPORANUL, III 658), Vin (CARAGIALE, S. N. . 241). ieftior. Cf. pann, p. v. iii 82, gorjan, h. ii 203. | Verb: (ad I 1°) ieftenl (ieftini) IVa = <ad I, trans.) a reduce preţul, a vinde ieftin; i(r e f 1.) a deveni ieftin; (ad II f) a milui, a se îndură. Dumnedzeul nostru... eftini-va. PSALTIREA vor. 271/i8 (milui-nă-va. SCH., ne va cruţă. huem., i s’a f a £ e -m i I ă d e noi. dosofteiu) Ieftenesk == vilesco. ANON. CAR. Că ficiorii s'o scumpit, Fetile s’o ieftinit. MÂNDRESCU, L. p. 152/17. -S'a ieftenit pânea = nu mai e chilipiru’ care a fost! ZANNE, P. IV 64. Concurenta a ieftinit toate; (cu abstractele) ieftenire s. f., ieftenit s. a. Ieftinirea sau scumpirea capitalurilor în piaţă. PANŢU,
pr. 137. | A b s t r a c t e: (ad II) f ieftenşAg, f
leftinşig (plur. -şuguri, -şiguri) = (faptă pornită dintr’un sentiment de) milă s. îndurare, cf. m i-îuire, milos â rdi e. . Miluiaşte-mă,. Doamne, după .mare milă ta şi după multe eftenşugurele {= ieftirtşigurele PSAL. SCH.- 158) tale (secundum magnam misericordiam tuam et secundum multi-ţudinem mi s er at i o n u m tuarum). coresi, ps. 134, cf. 393, 340. Eftenşugurile (: misericordiae) tale multe, Doamne, ib. 349; (ad I 1°) iefteşug (iel-tişug) s. a. (plur. -şuguri) = putinţă de a cumpără ieftin, preţ scăzut. Au fost mare eftişug de bucate {a. 1741). iorga, S. d. xiii 206; — iettin&tâte (s. lettenăţâte) s. f. = (ad-I 1°) iefteşug, belşug; (f ad II) îndurare, milă, dărnicie, belşug, iefţenşug. Iată, 7 ani vine eftenătate multă (ecce septem anni. venient fertilitatis magnae). biblia (1688), 81. Sta târgul... ezit de pâne din toate părţile, ieftinătate şi bivşug în toate bucatele. LET. II 99/9. In anul acesta va fi eftinătate în toate. CALENDARIU, (1814) 64/ls. Pentru a ta ieftinătate (=mi-seratio) Să mă curăţăşti de răutate. DOSOFTEIU, PS. 168; cf. 260, 76. Cunoscu-ţi, Doamne, eftină-tăţile, id. v. s. 88;— t ieîtineâţă s. f. = (ad II) âeftenşug. Cu ale tale eftiniaţe Să cauţi cătră mine cu blăndiaţe. id. PS. 224, cf. 76, 230, 253, 268; —ieftinie s. f. f (ad II) = îndurare, milă. După mulţimea eftinirilor tale (miluire a t a SCH., milostivătăţilor tale. dosofteiu, mângâetur'ilor tale. HURM.) caută spre mere [= mine], psaltirea cor. 133/26.]
—	Din' m.-grec. ev-ârivog (>bulg., sârb. j^rtin) «ieftin, îmbelşugat».
IEFT1SATATE S. f.
lEFTINEÂŢĂ f S. f.
IEFTINI vb. lVa,
JtEFTIUfŞÎO j* S. a.
IEFTIOR, -oară adj.
. ieftişuc} f s. a.
lEGĂitî vb. IVa v. iagăr.
Ieiiova s. m. Jehovah. —■ Numele lui Dumnezeu, la vechii Evrei.
„ — De origine evr. (Iahve).
*EI interj, v. ei.
IEI pron. v. el.
IEI* s. m. Le diable. — Cei mai mulţi Români..., «îând, vine vorba despre spiritul cel necurat, adică •despre d i a v o l. s. dracul, nici când nu vor să-i rostească numele cel adevărat, ci mai totdeauna îl numesc prin circumscrier.e..., mai ales prin pronumele personal: Cine ţi-a. făcut aceasta? — Iei! —
v. ieftin.
Care el? — Cel mititel sau cel cornurat. MARIAN,
D.	266. Cf. .Iele, D â n s e.
—- înlocuire eufemistă prin pronumele personal el.
IEliCHEME s. f. plur. Voiles (d’un navire). — (Turcism) Pânze (de corabie). GIUGLEA-vâlsan, r. S. Fuge Mica corăbioară, Cinzăci di ielcheme, Cin-zăci de catarge, ib. 130.
—	Din turc. yelken, idem.
iEiiCOVÂN s. m. (Ornit.) Alcyon (Alcedo his-pida). — (Turcism literar) Ielcovan = gonitor de vânt, se cheamă un fel de pasiri carile nepărăsit în sus şi în jos pe mare zboară, cantemir, ist. 12; cf. 180, 399. Caice... Se'ntrec cu elcovanii Ce’n faţa apei zboară. ALECSANDRI, p. II 383, cf. I 148, 237. [Şl: elcovâu s. m., alcovân s. m. BOLINTINEANU, ap. ŞIO.]
—	Din turc. yel kovan, idem.
IELE s. f. plur. tant. (Mit. pop.) Genies malfai-< sants. — Fiinţe mitologice, închipuite ca nişte zâne (H. iv 91), femei sau fete (H. ii 21, 34, iv 13) mari (H. II 15, 177), sfinte (H. ii 83, iv 76), foarte frumoase (H. ii 170, RĂDULESCU-CODIN, î. 289), voinice la corp şi îmbrăcate în veşminte albe (H. iv 76), zburătoare (H. ii 121), cu aripi (h. ii 15) şi invizibile, devenind vizibile numai în timpul nopţii (Hi iv 91), în număr de trei (H. ii 90) cu numele Savatina, MărgălinaşiRujalina (marian, d.. 268) s. şase (H. ii 15) s. nouă (H. iv 91, mat. FOLC. 1145) s, mai multe, care cutreieră lumea (cf. pamfile, B. 49), însoţind de multe ori vânturile rele (ŞEZ. V 142/i8) şi umblă .nevăzute (H. II 83) prin văzduh în timpul nopţii (s. în zori
h.	ii 126), jucând şi cântând (h. ii 21, 170, iv 13) foarte frumos (H. II 34), din cimpoaie şi din fluiere (H. IV 76) făcute diri mâna sau piciorul luat de la vr’un tânăr pe care l-au întâlnit dormind (H. n 170). Câteodată pogoară cu cântecele şi jocurile lor în câte un loc (H. II 121) pustiu şi părăsit (H. II 15) şi acolo nu mai creşte iarba (h. ii 121, 177, IV 13). Sânt fiinţe foarte răutăcioase, care spurcă cu scuipatul lor lacuri şi izvoare (H. iv 91) şi au puterea de a p o c i oamenii, apele şi animalele pe care Ie întâlnesc (H. II 15, 34, IV 14, 46, 76, 91); chiar a călcă numai în balele sau pe urmele lor este primejdios (h. ii 90, 121, 177, IV 13); trebue să se ferească de ele mai ales ciiie cântă frumos' (H. ii 21, 126, cf. însă rădulescu-codin, î. 289). Ielele joacă ( vâri tu esc şez. v 142/20) sau i a u adese oamenii s. părţi din trupul lor (gura, picioarele creangă, p. 15, ochii fundescu, L. p. 131/3), iar omul călcat des. luat din s. de-Iele se îmbolnăveşte greu, de diferite boale (cf. MAT. folc.), dar mai cu seamă simptomele paralitice , sânt o urmare a influenţei lor (H. ii 34, 90, iii 5, 134, 294, IV 46; cf. DICŢ., GRIGORIU-RIGO, M, P. I 46, marian, D. 265-273). Apărător în contra Ielelor e măceşul (marian, na. 58). Se num.esc şi D î n -s ele (H. ii 83, 111, iii 5, 134, IV 91), Şoim ane,., iesme (H. IV 91), Ros aii i (marian, D. 267), Rusalii (pamfile, s. V. 20), cf. Vântoase. Trec zgomotoase, Scârşniri dintoase, Fluieră relele, Danţeră Ielele! I. VĂCĂRESCU,,P. 342/,. Atunci îmi zice nevasta: «Să ştii că eu sânt o măiastră, adică una din Ielele şoimane». GORJAN, H. I 37. Când te găteşte madam-de-doaletă..., credeţi-mă. că par'că sănteţi luate din Iele, adică parc’că v’a luat mâinile, mijlocul şi gâtul. ib. II 165. Par-că-i e gura ’ncleştată Şi de Ielele luată, pann, P. V. I 105. Dracii toţi să-l prindă, Ielele să-l ieie. CONTEMPORANUL, II 729. Umbre, stafii, despletite, Cucu-veici, Iele zburlite, Şi Rusaliile popite ll urmează ca un nor! ALECSANDRI, P. I 374. Să se ducă la fântâna-Ielelor, să aducă două urcioare de apă. ISPIRESCU, L. 323, Lutul gol, purtai par'că de Iele.
I ELI T
- 452 -
IEPURE
GORUN, F. 76. începuse să-i fugărească [Dunărea] luntrea, de păreâ luată din lele. CONV. LIT. XLlir
929.	Voi Ielelor, măiestrelor, Duşmane oamenilor! Stăpânele vântului, Doamnele pământului, Ce prin văzduh zburaţi, Pe iarbă lunecaţi Şi -pe valuri călcaţi. ALECSANDRI, P. P. 10W18; Cf. MARIAN, î. 2â8, GCR. II 341. De-a fi [deochiat] de lele. PÂM-FILE, B. 31. Să nu te duci pe la lacul cu lapte, 'că-ţi fură Ielele ochii. RĂDULESCU-CODIN, 1/ 28'4. Boleşte din Iele. H. II 122. # Iuât-(s. luare-) din-(s. de- H. vii 491) Iele (pamfile, b. 26) s. luatul-Ielelor (ib. 44) = dambla; Lepădătură-de-Iele = buboaie, mici eare .se fac pe pulpe. DDRF. Coardă-. Ielelor (Bot.) v. coar dă. Bărbatul fără muiere, ca când. ar fi luat de Iele = e ca un trup ' fără suflet.. ZANNE,. P, II 15.
[Derivat: ielit s. a., citat între boale> fără definiţie. H. IV 91.]
—	Femininul plur. al pronumelui personal. de persoana a treia ( — ele), poporul evitând astfel, prin eufemism, a numi aceste spirite răufăcă toare cu numele ior, spre a nu le invocă. Cf. I e 1,. D î n s e.
ielit s. a,, v. Iele.
ÎEMTĂ s. j. Vent froid. —.Vânt.'rece: Trage ieiiţa =*suflă un vânt rece. BARCIANU.
—	Din turc. yel «vânt».
li:.MAC ţ s. m., v. iamac.
IE« interj, v. ian.
IENÂCHE, IENÂCHI S. m. 1
lENĂci vb. IVa	jv	le"e.
iesât s..a,, v. inat.
. iese s. m. (în expresia:) A venit moş lene pe la gene, se zice când îţi vine somnul, când moţăi. ZANNE, p. VI 110. [Şi: Itoi s. m.' (şez. II 51/3, ZANNE, P. VI 110). ] Diminutiv: Ienâche (Ie-nachi): nume dat somnului sau beţiei personificate (cf. creangă, gl.), mai ales în locuţiunile: a-i veni cuivâ Ienache pe la ochi s. a i se pune pe gene = a i şe face somn cuivâ (pamfile, J. II), a i se sui «utvâ Ienache la eap (ion CR. iii 287) s. a luâ pe lenache în cap (zanne, p. vi 109) = a se îmbătâ. Dacă Ienachi se puneâ pe gene-i, ea îndată luă apâ rece şi-şi spălă faţa. CREANGĂ, p. 6. | V e r b: en&ci IVa refl. = a se sminti, ului,' zăpăci, pierde.
PAMFILE, B.]	.
—	Din n. grec. ’Idvvrjţ, ’lawaxrjs «Ion, Ioniţă».
. ieni s. ni. v. lene.
. ienibahar s. m. sing. (Bot., Cui.) Sorte de condiment. — Fructele unei plante (Myrtus pi-menta) care se întrebuinţează ca dres în bucate, mai ales de cârnăţari (cf. ŞIO.). Am dovadă pe ienibaharul, chimehul, molotrul, cimbru[I] şi mărarul. RANN, ap. TDRG. Ienibahar şi alte mirodii. filimon, C. II 341. Mărfuri felurite:... anason, eni-bahar. m. chiriţescu, conv. lit. xlivii 659.
[Şi: enibahâr, inibahâr (însemnează şi «jneapăn» panţu pl., bianu, d. s.), inipaâr ŞIO., inipahâr = jneapăn, panţu, pl., grigoriu-rigo, m! p., bianu,
d.	S., nipârs. m. sing. = aromă de cârnaţi (ŞIO.V, specie de piper ce se pune în cârnaţi (LM.).]
—	Din turc yenibahâr «soiu nou de dresuri».
ienicer, ienigeI; s. m. v. iahicer.
IENÎPER s. m. (Bot.) v. inniper.
IENÎTĂ ,s. f. (Bot.) Citat între numirile de ierburi, fără definiţie. H. Vi 104.
ienţănă adj. f. plur. Sorte de poires. — Pere enţăne = pere mari frumoase, galbene, cu pete
mari roşii, seci lâ gust; ţin toată iarna (Braşov).
. dr. Ii 706.	■ -
—	Din germ. Hinzfl(birnen), idem. LACEA (DA.
iv.	1557). .
■ IENţTPĂft, IEjîUPEit(B) s. m. 1	..
îen.upebĂ s. f. (Bot)	)	v' lun,Per*
IEPÂNGEÂ s. f.'(îmbrăc.) v. ipângeâ.
. iepâr (t) s. m. şi-a., IEPĂRÎE s. f )	.	-	„	'
iepesc.-SîâscA adj., .	,?p8’
IEPINOEÂ s. f. (îmbrăc.) v. ipângeâ.
IEVOŞTÎ.VĂ, IEPfOÂRĂ, ÎEPŞrNĂ s. f. V.
iapă;
IEPTÂ vb. I.: S'elancer, prendre son essor.— (Transilv.) A-şi luâ avânt, a se avântâ; cf. a* ieptâ2 (2°), aruncâ (IV). Cealealalţe [albine) incă ies, se iaptă în aier, şi acolo zboară... economia 184. [Acelaşi cuvânt (cu ct rămas la stadiul. ft) pare a fi: ieftâ vb. I ’= a se află, a se ivi (Mehedinţi). n: rev. n. . f 1910), 86. "(Cf. aieptâ'2.
4°). ,Nw s'a ieftat pân'acîi. cu nimic., ib. într’âl mijloc de Ţăligrad Ieftatu-să s’a ieftat (= s’a ivit) Mare hală de. arap. GIUGLEA-VALSAN, r. s. 31,],
—	Din lat. jectare «a aruncâ»; cf. aieptâ2.
IEPTJRĂ, IEPURÂMĂ s. f.	.1
iepurâr s. m. ieptjrÂrîe,	i v. iepure.
IEPURÂRIŢĂ S. f. IEPURAŞ S. m. J
IEPURE s. m. (Zool.) I. Lievre; lapin II. I0.. Jeu d’enfants. 2°. Sorte de raisin. 3°. Filet de porc. Cuisse de porc. 4°. Pârtie de la cliarrue. 5°. Soupape du soufflet (de forge). 6°: Maladie (de lâ bouche des bestiaux).
I.	1°. Animal roză tor cu picioarele de. dinainte mai scurte .decât cele de dinapoi şi cu urechile lungi trăieşte piin vii, pe coline şi pe câmpuri, este foarte fricos şi fuge repede; carnea lui este gustoasă. După credinţa poporului, când un iepure îţi iese înainte s. îţi taie drumul, e semn rău (cf. şez. i 18/S, românul glumeţ 9/13). Cf. şold an, vă tui u. Epurilor scăpare le-ai dat s’aibă. DOSOFTEIU, v.
S. 356, cf. biblia (1866) 136. Iară hatmanul cu. oastea... s’au întors înapoi, fiind Crec cu piele de epure la spate (= fricos). LET. II 438/30. Epurfif negri. IORGA, S. D. xii 68. Dormeam noaptea somnul iepurelui ( = cu grijă şi uşor; poporul zice că iepurele doarme cu un ochiu deschis). N, GANE, ap. TDRG. 267. într’o zi, se luă după un iepure.. ISPIRESCU, L. .8. -Un iepure şchiop. ALECSANDRI,
P. P. 47J>016. Culcuş de iepure. TEODORESCU, P. P.. 374_b. Gândeai că a privs pe Dumnezeu de picior, aşă eră de voios; puteai prinde iepuri cu el. reteganul, p. v. ll/9. Şi iaca ne trezim cu popa, Buligă... tămâiat şi aghezmuit... Dumnezeu să-V iepure! (în glumă, în loc de «să-l ierte!») CREANGĂ,
A.	94. Ulceluşă mică (variantă: unsă) în buruieni ascunsă? ( = Iepurele). FUNDESCU, L. P. I74/18. Pui de-iepure; blană de iepure. # Cine goneşte doi iepuri, nu prinde nici unul. C. NEGRUZZI, I 248. Mai repede , poţi păzi uri cârd de iepuri' decât o femeie, pâm-FILE, J. II. Departe-i Griva (s. ogarul) de iepure!' cf. griv. A ajuns Griva iepurele: s’a apropiat,, timpul ca să dai samă de cele făptuite, zanne, p..
. V! 139. A .prinde iepurele cu carul s. cu mâna =' -a' face o încercare zadarnică, ib. X 628, cf. C. NE-GRUZZI, I 249. A căută iepuri, în biserică = a-. umblâ după lucruri zadarnice. BARONZI, L. 68/u-. Câţi iepuri la biserică = de loc, nimic. PAMFILE,
J. Brânză de iepure: ceea ce nu se poate găsi, ce-nu există. zAnne, p. y 63; cf. pamfile, j. ii. Ie- .
■	pure de hotar (BARONZI, L. 125/10) se zice de uimi care ar vrea să stea bine eu toată lumea. TDRG.»
î'jEÎ’ţJîlE-
— .453 -
JLKUEC
cf. PAMFILE, J. II. Iepure de două hotare se zicea -celor ce locuiau pe lângă vechea frontieră şi se aşezau când într’o ţară, când într’alta, după cum le venea la socoteală (ca să scape de serviciul militar, să poată face contrabandă etc.). # Nu ştii de unde sare iepurele! = de unde îţi vine cevâ pe neaşteptate. || Iepure de casă s. de mosc (Lepus cuniculus) = iepure domestic, a cărui came e bună, dar nu se prea.mănâncă pe la noi.
II.	P. anal. şi fig. 1°. Numele unui joc de •Copii. H. 1 190.
2°. (Bot.) O specie de struguri. H. XIV 150.
3°. (Ardeal, Muscel), Făşie de carne de lângă şira spinării, la pgrc. Se despică [porcul] pe şira spinării, i se scoate greabănul, muşchii, «muşchiuleţii porcarului», «iepurele», toate măruntaiele, muscel,
104.	| Şalele porcului tăiat, H. ix 84.
4°. O parte a plugului. H. v. 356.	/
5°. Iepuri se numesc supapele prin care intră ae-a’ul în foiul fierarului. H. XVII 152.
,6°. (Med., prin asemănare cu buza de sus a iepurelui) O‘boală de gură la vite: le crapă una din buze. Cf. GRIGORIU-RIGO, M. P. Ii 10.
7°. Mănunchiul de fire nesecerate care se lasă în mijlocul lanului, şez. viii 101, pamfile, a. 121-.
£Cu schimb de gen: impură = nume de vacă (Ji-pescu' o. 4.9), de oaie (densusianu; ţ. h. 82), •de capră (H. VI 233, IX 60, 220). | Feminin: iepuroâică (însemnează şi un fel de struguri. H. I. 381). Iepuroaieele îşi spălau mustăţile. DELAVRANCEA, S. 240, cf. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 367,. 415, GOROVEI, C. 190. # Iepuroaica fată şi iepurele de inimă se vaită. ZANNE, P. I 495; (Ban.) iepu-roâie' (pronunţ. -roane) ţichindeal, f. 209, LB., RETEGANUL, CH. 48. j D i m i n u t i v e: iepuraş s. m. = iepure mic; puiu de iepure (cf. ş o 1 d â n, vătuiu); p. anal. nume de cal cu urechile ca ale iepurelui.' Iepuraşu-i bun de zeamă. JARNlK-BÂRSEANU, D. 367; Cf. CATANĂ, P. B. I 46, SBIERA, p. 320/6, graiul, i 535, GOROVEI, c. 132. D'a iepuraşul e un joc de copii. H. XI. 117. (La căruţă): Iepuraşii ţin loitrele. ib. XVIII 306. (La porc) iepuraşii = cei doi muşchi ai spinării (pamfile, crăc. 202), iepure (II 3°); — iepur61 s. m. marian, sa.<835; cf. gorovei, c. 167; (la plur. Bot.) sparanghel. LB.; — iepurică s. f.: se zice unei fetiţe zburdalnice. PAMFILE, J. I 365; — (rar) iepurdţ s. m. LB. | Augmentativ: iepur6iu s. m. Ia! am căptuşit nişte iepuroi şi am de gând să-i jumulesc. CREANGĂ, P. 304. | A d j e c t i v: iepuresc, -eâscă = de iepure. Viaţa cea epurească. ŢICHINDEAL, F. 189. Cotitură iepurească. MUSCEL, "98. Mere iepureşti: cu faţa roşietică şi cu gust sălciu. şez. y 42. (Substantivat sub forma feminină) iepu-reâscă s. f. = joc ţărărieşc (anon. car., sevastos, N. 281 b/6I, PAMFILE, J. îii 9); varietate de struguri (DAMfi, T.). [Adverb: iepur6şte = ca iepurii. Mi-l adă..." Peste câmpuri, epureşte. MARIAN, NU. 25. Şezând el epureşte. id. SA. 236. Şi ieu fuga iepureşte prin cânepă. CREANGĂ, A. 49;. cf. MAT. FOLC. 81. Şi-mi coteşte iepureşte. PĂSCULESCU, L. P.’ 172;/ cf. ALECSANDRI, P.P. 81/j. • Dormeă iepureşte (= foarte uşor, cu ochii pe jumătate deschişi; cf. în dial. abruzz. durml lebbrene = a dormi uşor). SLAVICI, N. I 327; cf. CREANGĂ, P. .5, A înnotă iepureşte. PAMFILE, J. I 330. | Nom. agen t.: (cf. lat, leporarius) iepurâr s. m. = câne de vânat (H. xi 496) cf. copoiu; (Qrnit.) pasăre răpitoare {Aquila fulva) din familia pajurei, numită şi vultur (-mare), hultan-de-piatră. marian, O. I 153. Iepurar gălbuiu = Aquila chry-saetus. ib. | C o 1 e c t i v e: iepurime s. f. pontbriant; (Ban.) iepurâmă s. f. CDDE. nr. 807. | Alte derivate: ieptireân s. m. = nume de câne (JAHRESBER. XII 152) s. de bou (DAMfi, T. 181); — iepurâriţă s. f. = umflătură la piciorul ca-iilui (după germ. Hasensp at ?.) ap. TDRG.;—
(formaţie personală) iepurărie s. f. = frică, laşitate, polţrpnerie. Nu ştiu ' până 'la ce pfin'ct iepu-răria poate degrada pre om. C. NEGRUZZI, I 212. | V e r b,; f iepuri IVa = a vână iepuri, anon. car., LB., (cu abstractul) iepurit S. a. (citat între cu vin r tele privitoare la vânătoare). H. V 122.]
—	Din lat. lepus, -drem, idem. , ._
IEPUREÂN, IEPUEE1 S. m.
IEPURESC, VEASCĂ adj.
’ IEPUREŞTE adv., IEPURI f vb. IVa IEPURIME S. f. IEPUROÂICĂ S. f.
■	IEPUROÂIE S. f., iepur6iu s' m. IEPURtTT S. m.
• v. iepure.
IEPUŞOÂRĂ, IEPÎFŢĂ S. f. V. iapă. .	-
IERARH s. m. (Bis.) Hiirarque. — Cap bisericesc, arhiereu, arhipăstor (episcop s. mitropolit). Stai înaintea Vui Hristos ca un ierarh îndumnezeit. mineiul (177.6) 1882/t: Xiaerimile acestui mare erarh ( = mitropolit), uricariul, vii 85/x. Sfinţii Ierarhi Aftanasie şi CUirilă. ib. XIX 96/iS- Să nu se mai încredinţeze cârma arhipăstorea'scă la străini ierarhi. C. NEGRUZZI; I 241. Sfântul Ierarh Ni-colai. CREANGĂ, A. 4. Biserica Trei-Ierarhi s. Trisfetitele din Iaşi. [Pronunţ, ie-, mai.rar i-e-.
| Şi: (rar) hierârh s. m. | Plur. -rarhi şi (f) -rarşi. MINEIUL (1776) 687!. Vocat. -rarhe MINEIUL,. (1776) SOVa şi (t) -rarşe! Părinte Ierarşe Nicolae, roagă-ţe lui Hfristos ]s. CALENDARIU (1814) 13/12.
| Abstract: (< grec. leQagxţa) ierarhie s. f. = autoritate, putere* stăpânire; (p. ext.) regiunea stăpânită de ierarh; rânduiala şi subordinarea deosebitelor trepte ale cârmuirii bisericeşti; spec. .subordinarea treptelor. îngereşti; p. ext. orice subor-dinare prin care sânt legaţi funcţionarii unii de alţii. Te-ai arătat pre sine-ţi lăudat întru ierarhie. mineiul (1766) 13. Alexandru I... înfiinţează o ierarhie bisericească şi politică. C. NEGRUZZI, 1.271. Ierarhia magistraturii. MAIORESCU, D. Iii 141; cf. id. iv 362, (ierarchie) id. I 478, (hierarchie) id. 52, L. 32, (hierarhie) id. III 457. | A d j e c t i v (modern): ierârhic, -ă. In legătură ierarhică cu die-cesele vecine. SBIERA, F. S. 251. Legarea de relaţii ■ ierarhice cu episcopia.’ IORGA. L. II 158. Superioritatea sa ierarhică, id. ib. 168. | Adverb: ie-rarhicâşte. costinescu.]
—1 Din paleosl. ijeraruhu (grec. lsQdgxrl?), idem
IERARHIC, -Ă adj.	|
ierarhice şte adv. 1 v. ierarh.
' IERARHIE S. f.	)
IERBÂ Vb. Ia
IERBĂtiUŢĂ S. f. (Bot.)
ierbar s. a., adj. m.
IERBĂRÎE S. f., IERBĂRÎT S. a.
ierbOs, -oâsă adj.
IERBOTĂCÎNĂ S. f.
IERBOTÎjVA S, f., IERRŞOÂRĂ S. f.
IERBUIiÎŢĂ S. f., IERRUŞOÂRĂ S. f.
IERBUŢĂ S. f.
IE RE | eonj. v. iar.
IEREÂSĂ s. f. v. eres.
IEREC s. a. Petit cours d’eau qui eonduit au Danube les eaux d’un marâcage. — Gârlişoarele care din mlaştini şi lacuri curg în Dunăre. Primăvara, peştele, prin aceste gârliţe, intră în lacuri unde-i apa mai caldă şi lasă icrele, când însă vrea . să se întoarcă înapoi, gurile ierecilor fiind îngrădiţe.
v.
iarbă.
IEREMIADĂ
- 454 -
IERNATIC
e silit să rămână pe Joc. Pe unde sântem? — Pe la ierecul lui Ioan Mihailovici. CONTEMPORANUL,
vii	38. Cf. i e r u gă.
'— Cf. rus. erikti «albie de râu, cu băltoace», turc. yarek «crăpătură, văgăună».
ieremiada s. f. Jeremiade. — Plângere care nu se mai isprăveşte, tânguire, văicăreală. [Pro-nunţ.-mi-a-.]
—	N. modern derivat din numele prorocului Ieremia, vestit prin tânguirile sale.
iERlss s. a. v. eres.
IER1ETE s. m. v. erete.
iereu s. m. (Bis.) Pritre.— Preot. Sfântul... s'au arătat... credincios iereu. DOSOFTEIU, ap. TDRG. Nu folosiră nici rugăciunile iereilor. IRI-NEU, S. B. II.
—Din paleosl. jerel (grec. tegevg). Cf. arhiereu, ierodiacon, ieromonah.
IERGĂI/Âş s. a. (Ungurism, Sângiorz-Băi) Larmă mare. Com. I. sohorca.
—	Din ung. nyargalâs «galop». N. drAganu, dr. IV 1553.
IEHGHE1IE s. f. v. herghelie.
IERHĂ s. f. Peau de veau megie. ■— (Transilv. Mold.) Piele de oaie (com. N. drăganu) s. de viţel, subţire, foarte bine tăbăcită, care se aplică la bon-diţă şi pe care se eos florile, t'asmâ (şez.-v 72/17, cf. L.B.),- cf. meşină. Punga... cu baieri din făşii de piele (ierhă) frumos împletite. FRÂNCU-CANDREA, m. 23. || Burdujel. Com. A. tomiac.
—	Din ung. irha s. din slav. (sârb., rut.) irha, jerha, idem (<v.-germ. irch, erch dat. hircus). .
IERI adv. Hier, (datant) de peu. ■— Ziua care a precedat imediat ziua de azi. Va ucide pe aproapele său, neurînd pre dînsul mai nainte de eri. biblia (1688) 129; Astăzi nu sântem atât de osteniţi ca eri. DRĂGHICI, R. 83. • Ieri numai am venit şi mâne mă duc. C. NEGRUZZI, I 39. Femeia cea de ieri are acum o vârtelniţă. CREANGĂ, P. 98. Ieri am fost la popa ’n clacă-, JARNlK-BÂRSEANU,
D.	391. Ziua de ieri. Ieri dimineaţă. Ieri seară. | (Substantivat) Din sânul veclnicului ieri Trăeşte azi, ce moare. EMINESCU, P. 278. # Ieri-noapte = în noaptea dinaintea celei din urmă. I-a dat în_ gând ieri-noapte... CREANGĂ, P. 75. Astă-noapte şi ieri noapte Mă strigă cu blânde şoapte. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 152. De ieri, (de alaltăieri), (mai rar) de azi, de ieri (cu întrebuinţarea atributivă) = nou, de curând; tânăr, necopt, ageamiu, neexperimentat. Ce să vă spun vouă, oameni de ieri, eu, omul veacului? C. NEGRUZZI, I ''245.' Oameni... mândri de vechimea lor de eri. ALEXANDRESCU, M. 22. Nu-s harabagiu de ieri, de .alaltăeri. CREANGĂ, P. 115, cf. 160. Doar nu de azi, de ieri, ţin lucră-toarea! POPOVICI-BĂNĂŢEANU, ap. TDRG. Mai ieri (alaltăieri) = de curând, nu-i mult de-atunci. Doar eră nepoţelul ei, pe care ea însăşi îl legănase mai ieri. ap. TDRG.
■— Din lat. heri, idem. Cf. alaltăieri.
IERI f conj. v. iar. .
ieriâsa s. f. v. eres.
IERIŢĂ s. f. Ble ele prinlemps. — Grâu de primăvară (ANON. CAR., PAMFILE, A. 103, VICIU, GL.,'
H.	iv 176, IX 40, XVIII 25, 138, 276) s. de vară (H.
XVIII	302), mai mărunt şi mai roşu (H. XVIII 40).
—	Din slav. bulg. erica (rus., sloven, etc. jarica), idem. Cf. i a r ă 2.
IERITIC, -Ă f adj. v. eres..
IERIjÎu, -ie f adj. Indigene. — (Turcism) Indigen, pământean. Intru ei străin nici unul, decât: numai cei erlii. BELDIMAN, TR. 361, cf. 375.
—	Din turc. yerli, idem.
IERMELIC s. m. v. irmilic.
IERNA. vb. Ia. 1°. Passer l’hiver, hiverner. 2K Garder pendant l'hiver (des beştiaux).. :
1°. Intrans. A petrece timpul lunilor de iarnă. Intrămu întru corabie şi ernămu intru ostrovul alexăndrescu. COD. vor. 98/u (=.'.. ernase. N. TESTAMENT 1864; âu ernat. BIBLIA 1688). Au ernat şi au şi vărat. LET. II 263/i3. Mergând cai să erneze Paşa... MAG. IST. I 227/24. Merse-şi iernă la Amasia. E. VĂCĂRESCUL, IST. 260/5 Iernând... împăratul Constanţie în Sirmium. MARCOVICI, C.
180.	Pasările... zise ditorne» iernează în Austria-de-jos. ODOBESCU, III 28/2. Ş'astă iarnă am iernat. TEODORESCU, P. P. 289; cf. BUD, P. P. 58, SBIERA,. P. 319/36, şez. IV 136/28, VII 147, GOROVEI, c. 117, ZANNE, P. III 563, VI 120.
2°. T r'a n s. A ţineâ cevă peste iarnă (LB.) ;spec.' a hrăni în cursul iernii. [Oastea] o ernă şi o grijeă. LET. II 333/27. Da aici, de pe 2y2 fălci nu poţi iernă cum se cade o vită mare. CONV. LIT. XLIVi 647.. Şi-a iernat ea caprele cum şi-a iernat... marian,. SE. II 107.
[Şi: vb. I LB. | A d j e c t i v e; iernât, -& (cu ne-' gativul neiernat) = ţinut, îngrijit peste iarnă. (în batjocură) Felele din Ungureni îs iernate cu siru-jeni, îs v&rate cu tărâţe... ŞEZ. IV 239b.; iernă-t6r, -oare = care iernează. | Abstracte: ier-nâre s. f. Nu bură pristanişte cătră ernare. COD. VOR. 86/4 ( = a ernă. N. testament 1648, de ernatec. BIBLIA 1688). Prăpădeă ţara prin iernarea soldaţilor săi. IORGA, L. II 633; — iernât s. a. Eră locul pustiu încă din ernatul Tătarilor. LET. II 236/20. Să-mi fac bani de iernat.. ALECSANDRI. P. I 63. La omuţul blăstămat Merge dracul la iernat. BUD, P. P. 58; —iernătură s. f. = iernare. LB.]
:— Din lat. hibernare, idem. Cf. î n i e r*n â, d e s-iernă, iernoşă.
iEitsĂKEŢ, -eâţĂ adj. v. iarnă.
iernatec, -Ă adj., s. a. v. iernatic.
IERNATIC. -Ă adj., s. a. I. Hivernal, d’hiver.
II	1°. Hivernage, sejour pendant l'hiver, quartiers d’hiver. 2°. Entretien des bestiaux pendant l'hiver. 3°. Prâsent qu’on demande au jeune mari6 avant qu’il n’entre avec sa jeune femme dans la cham-bre nupţiale. — (Adesea în opoziţie cu văratic).
I. Adj. De iarnă, care se face s. trăieşte iarna (LB.), care tirie până iarna târziu; (fig.) friguros. Iernatec — hiemalis. ÂNON. CAR. Corbi iernatici. ALECSANDRI, P. II 8. Şi de-ai fi băut din unda Tanaisului iernatec. OLLĂNESCU, H. O. 212. Prin vine-mi trec iernatice fiori. GORUN, F. 176: Mere iernatice (Braşov). || (Substantivat) Varietate de păr altoit, h. xvi 40;
II	S. a. 1°. (Mai ales despre oştiri s. turme de vite) Şedere, petrecere, adăpostire în timpul iernii^ iernat. Mare urgie... eră pe lăcuitorii ţării ernă-ticul acelor oşteni. LET. II 148/jg, cf. 229/14, 367/5, CANTEMIR, HR. 221. Pân'la. ernatecul Tătarilor am şăzut ş'am plătit dajde curtenească. URICARIUL, XXIV 419, cf. I 91/17. Oştite s'au răsipit în ernatic'. MAG. IST. II 28/26. Le-au luat... cheltuiala acelor vite de'un an, ernaticul şi văcăritul. IORGA, S. B.
IV	232. Orânduind celelalte oşti spre iernatic. E. VĂCĂRESCUL, IST. 262/4. Ostaşii., veniseră la iernatic în Moldavia. C. NEGRUZZI, I 179. Şi-aluat oile şi s’a pornit... la munte,... de unde aveă să se întoarcă
LERN1ŢĂ
- 455 -
IERTA
abiâ spre toamnă, la iernatic. MARIAN, SE. II 109. Vitele rămân la tatăl felii, cu iernatecul. SEVASTOS, N. 341 /4. Cârdul de c ocoare ce vin de la văr atee şi merg spre iernatec. pamfile, văzd. 48.
2°. Hrană, nutreţ (Com. A. coca) s. adăpost (perdele, şuri, viţelării I. ionescu, C. 220) pentru vite în timpul iernii. In Brumar începe gospodariul a se îngriji de ernaticele vitelor. I. IONESCU, C. 220. Grajduri de ernatice. id. D. 174. Şi-a ernat ea caprele, cum şi le-a ernat, până cătră sfârşitul lunii lui Faur, iar atunci, sfârşindu-i-se ernaticul...-MARIAN, SE. II 107. Oamenii erau bucuroşi în sat, că mai cruţă iernaticul vitelor. SADOVEANU, p. S. 93.
3°. Fig. (jud. Bacău) Vama care se cere de la mire înainte de a părăsi, împreună cu mireasa, ospăţul nunţii. MARIAN, NU. 561.
[Şi: iernâtec adj., s. a.]
.— Derivat din iarnă, prin suf. -atic.
■ ■ \
IERN1TĂ S. j., IERNOS, -OASĂ adj. J
IER3VOŞĂ Vb. ia	j	V' iarnă-
IEROÂOĂ s. f. v. icrugă.
iebodiâcon s. m. (Bis.) Diacre. — Diacon călugăr; (impropriu) cel dintâiu între mai mulţi diaconi. Feace pre Xena ierodiacon. DOSOFTEIU, v-, S. 30,. Ierodiiacon Ignat. IORGA, S. D. XIII 135. Răposatul Ioan eroăidcon. URICARIUL, XII 266/19. [Feminin: t ierodlâconă (dosofteiu, v. S. 30), ierodiâcoriiţă (iorga. s. d. xiii 105) = (în biserică primitivă) femeie (în genere văduvă) consacrată serviciului bisericii, îngrijirii bolnavilor, etc. | Şi: hiero- v. c. | Pronunţ, (h)i-e... -di-a- şi ie-...]
—	Din n.-grec. isgoâidxovog (> paleosl. ijerodi-jakonu), idem.
IEROMĂCONĂ t s. f. 1
IEROmÂCONIŢĂ S. f. j V' ler0‘,iac011*
IEROMONAH s. m. (Bis.) Moine^rev&tu de \a prStrise. — Călugăr care a primit darul preoţiei, preot călugăr. Smeritul între ieromonahi Climent ieromonahul. MINEIUL (1776) 1 pr,, cf. MAG. IST. IV 331/3, URICARIUL VII 19/4, CREANGA, A. 76. [Şi: hieromonâh, f (li)ieromonâc s. m. Eromonacul Ata-nasie. URICARIUL, X 377/2. j Plur. -nahi ş i -naşi. Au scos pe eromonaşi... de prin mănăstirile cele mari. LET. III 198/21. | Pronunţ, (h)i-e- şi (h)ie-...]
—. Din n.-grec. ieQo/j.ova%og (> paleosl. ijeromo-nahu), idem. Cf. hiero-.
ierosî f vb. IV a. Consacrer. —A da darul preoţesc cuiva. Nu se cuvine cei ierosiţi să împrumute şi să ia dobânzi. PRAVILA, ap. TDRG. [Pronunţ. i-e-].
—	Din n.-grec legovo/xai «a se face preot», cf. v.-grec. ’uqoox. (viit. -gcooco) «a consacră».- Cf. a-f i e r o s i.
ierosî vb. IVa (ş. d.) v. irosi.
IEROSllilE t s. f. (Bis.) Sacijilege. — (Grecism literar) Sacrilegiu. Toate fealiurile de greşeale cu câte să atinge omul de besearică să chiamă iero-silii. PRAV. mold, 106. [Derivat: ierosili6s, -oâsă t subst. = sacrileg, lerosilios să cheamă fur de besearică. ib. 107,2. | Pronunţ! ie- s. i-e-]
—	Din grec. iegoavUa, idem.
IEROSIXIOS, -OÂSĂ f subst. (Bis.) v. ierosilie.
IERTÂ'vb. 1. I. Affranchir, mettre en liberte. II. Exempter, dispenser (de...).' III. Permettre. IV 1°. Pardonner, remettre. 2°. Excuser. V. 1°. Se reconci-lier. 2°. Prenăre conge. 3°. Renoncer ă, abandonner.
I.	t (înţelesul etimologic) Trans. A liberă pe cinevâ din rgbie, a pune în libertate, a slobozi.
Robii şi-au ertat. DOSOFTEIU, v. S. 101, cf. MINEIUL (1776) 168a/2.
II.	P. ext. (Nu mai avem a face cu o «robie», ci cu o servitute, o sarcină, o datorie s. făgăduinţă apăsătoare, etc.)
1°. A liberă, a scuti, a scăpă, a dispensă (de...).
a)	Trans. (Complementul e fiinţa scutită; prin de (la) se indică sarcina) Cerşit., dar nu altă, fără numai să-l iarte de la voinicie (= miliţie). DOSOFTEIU, V. S. 73. Care eră bătrân, la vârstă neputincios, se iertă de la slujbă. LET.8 III 323/6. Ertă-mă-vei de plată. BARAC, T. 14. Să ierţi feciorul mieu de la oaste. RETEGANUL, P. III 8/».
b)	(Construit cu să nu) Să-mi ierţi feciorul, să nu meargă la oaste. id. ib. III 7/18.
c)	(Construcţia schimbată: sarcina devine complement), Birul ţării erâ ertat (= nu se mai cereâ) de la Împărăţie. LET. II 259/4, cf. 256/9.
d)	Intrans. (cu dativul persoanei interesate) Din zestre că-i mai iertă (= nu i-o cerea întreagă), Din cerut îi mai lăsă. teodorescu, p. P. 88b.
2°. Trans. A deslegâ (de o făgăduinţă, jurământ, etc.). M'aţi ertâ de făgăduinţa ce v’am dat eri. drăghici, r. 108.
3°. Trans. A nu mai persecută, a slăbi pe cinevâ. Mai mergem ce mai mergem, mă uit iar.., mă iertase ( = nu se mai luase după noi) baga-bontul! CARAGIALE, T. 9/le.
4°. Spec. Femeie iertată (de Dumnezeu): care nu mai are menstruaţie (propriu: care a scăpat de neplăcerile ei), în vârstă. A iertat-o Dumnezeu, adică
i	s’a tăiat, i s’a poprit firea, nu-şi mai vine la soroc
I.	GOLESCU, C. I. Aşâ i-au grăit o bătrână ertată. BARAC, T. 73, cf. JIPESCU, O. 21. Ţintesc a se în-sură cu zestrea unei cuconiţi iertată de Dumnezeu şi de oameni. ALECSANDRI, ap. TDRG. Două muieri iertate fac mătănii, marian, 1. 34, cf. FRAN-CU-CANDREA, M. 112. Muieri iertate= care nu mai âu relaţii sexuale. GOROVEI, cr. Iertat = persoană care din pricina vârstei sau .dintr’un legământ nu mai are legături trupeşti. PAMFILE, C. Ţ.
III..	P. ext., (E vorba numai de ridicarea unei oprelişti) A da drumul, a da voie, a îngădui, a permite, a lăsă.
a)	Trans. (Complementul e persoana căreia i se îngădue cevâ; construit cu (câ)să s. (de) -a) Pre mine m'au iertat să lăcuesc aida. DOSOFTEIU,
V. S. 14. Rugă pre Daniil ca să-l iarte să mai meargă să se închine la sfintele locuri. MINEIUL (1776) 512/2. Nu se iartă (= nu i se.dă voie) ca să stea la jărtveanic. ib. 932/t. Iartă-mă să adaog vreo trei cuvinte! ODOBESCU, III 32/12. || (Construit cu prep. c u) Drept mulţumită- că o iertase cu viaţă ( = că i-a lăsat viaţa, că n’a omorît-o)... id., ap. TDRG. ]) I n t r a n s. (absol.) Rugat fiind Pilat de un Iosif bogătaş, au ertatii ( = a permis) şi i l-au dat de l-au îngropat, id. ib. 125. Să iertaţi, boieri, ca nunta, s’o pornim şi noi'alături! EMINESCU, P. 196.
b)	Fig. (Subiectul e «sănătatea, vremea, putinţa», etc.) Venitul şcoalelor nu ne iartă a face asemenea cheltuieli. URICARIUL, III 37/ls. Conlucrează şi tu, pe cât te iartă putinţa. MARCOVICI, D.
250.	Ar vrea să fugă, dar inimă n’o iartă ( = n’o rabdă). ALECSANDRI, P. II 319. De m’a iertă vremea să pot veni şl eu mai pe urmă, bine! CREANGĂ, P. 169 || A b s o 1. îndeletnicinâu-ne cu tot chipul, prin cât putinţa au iertat. URICARIUL, IV 26/18, cf. I , 197/2. Muşcă cât îi iartă gura (— cât pot) şi cu cât au puteri, id. ib. 261.- Trebile împărăţiei nu-l iartă (= nu-i dau răgaz). ISPIRESCU, L. 42. Nu mă iartă puterile (= nu pot). PAMFILE, J. II 301. Iw-tinde-ţi picioarele pe cât pătura te iartă! ZANNE,
P. ii 590. # Nu-i iertat! (înlocuit azi prin) nu-i permis, e oprit, interzis. Această nu-i ertat! KONAKI,
P. 181.
.IERTA
456 —
MEUTA
.6) (Obiectul interesat e în dativ). Nu mi-i ertată (f= nu mi-e dată) pici atâta mângâiere. KONAKI, P. 83. Pentru ce nu ne. este ertat a .şti? DRĂGHICI, R. 107. Ţineâ mânile tinerei dame... cu o familiaritate neertată altui, decât.unui bărbat. C. negruzzi,
i	37. De mi-ar fi ertat... să prăjesc... ALEXANDRESCU,-M. 113. Legi, care... nu le iartă a ămblâ cu sabia. BĂLCESCU, M. V. 315. Surâsul să ne fie iertat. MAIORESCU, cr. I 231. Nu ţi-e iertat să vor-. beşti! EMINESCU, N. 82. .
IV.	Spec. 1°. A nu pedepsi ş. a ridica pe-
deapsa pentru-, păcatul, vina S: greşala cuivâ, (f) a lăsă.	•
a).(Complementul	e omul; construit -cu d e) Veţi ertă pre oameni de greşealele lor. VARLAAM, C. 316. Iartă-mă de ce-am făcut! reteganul, p. II 30/u. De păcate m'o iertă. TEODORESCU, P. P. 279, Iartă-, mă, mândro, de glume! JARNlK-BÂRSEANU, D. 363.
b)	(Absolut) Matiaş Gorvinul să iarte pre La-dis}av Gara. ŞINCAI; hr. ii 31/17. >Se rugă cu lacrimi ca să o ierte. ISPIRESCU, L. 6.
c)	(Construit- cu că..;) Mă iartă, tată, că n’oiu mai zice aşă."DRĂGHICI, R. 63. Eu te-aş 'iertă, zău, Că -m’ai luat de-acasă... JARNlK-BÂRSEANU, D. 503. Iartă, mândro, c’am fost beat. ib.. 229.
•d) (Complementul e greşala; construit cu dativul persoanei interesate) A mea vină... vechxic n’o să mi-o mai iert. EMINESCU, P. 97,. Vină, zău, şi-mi iartă Greşala!■ JARNIk-BĂRSEANu, D. 503. -
e)	S p e c. (Dumnezeu e cel ce iartă) O, amar ceia ce să sfădesc şi mor neiertaţi! CUV.- DIN Bătr: II 464. Dumneseu să mă ierte şi pre mine şi pre a-ceşti:.. limbuţi autori! C. NEGRUZZI, I 61. Dumnezeu să ierte păcatele sale! ALECSANDRI, P. I 44. Iartă-mă, Doamne, că nu ştiu ce mi-a ieşit din gură! CREANGĂ, p. 191. Şi ne iartă greşelile noastre, 'precum iertăm noi greşiţilor noştri. # L-a iertat Dumnezeu! = (cu deosebire despre unul care s’a chinuit mult) a murit. I. golescu, c. i, şez. iii 114/20, MARIAN, î. 45. Dumnezeu sa-1 ierte! se zice despre cei morţi. A murit? Domnul să-l ierte! ALECSANDRI, P. I 358. De-o fi murit, să-l ierte Dumnezeu! COŞBUC, F'. 73. Bărbatu-mieu— Dumnezeu să mi-l ierte—-nu s’a putut plânge că l-ani -înşelat, creangă, p. 4. (Transilv.) Fie-iertat = (tatăl, bărbatul etc.) răposat, mort. barcianu. Fie iertat taică-miew (slavici, ap. TDRG.) = tatăl mieu1 răposat,. Doamne iartă-mă! exclamă Românul imediat după ce-i scapă din. gură o înjurătură; o vorbă necuviincioasă s.. chiar când ele' i-au trecut numai prin gând. Dă ce [scil. dracu, s.. naiba], Doamne iartă-mă, par’că eşti din neamul lui Iţic! CREANGĂ, P. 130. Aice-i? -Unde, Doamne iartă-mă, să fie? ALECSANDRI, T. 99.
2.	A scuză. Dar aud chemăndu-mă. Mă iertaţi, mă rog! C. NEGRUZZI, I 40. Mă iertăţi, Domnul mieu, că sânt cam bolnavă, şi nu pot [cântă]. ALECSANDRI, T. 876. De-i aveă vreme să te duci,... iară de nu, să te ierte! CREANGĂ, P. 169. (Expresii de politeţe s. locuţiuni stereotipe prin care se cer scuze -peiitru cutezanţa de â spune s. de a contra-. zice pe cinevâ, corespunzând, adesea în popor,-neo-, logismului «pardon!» şi vechiului «să vă fie faţa Dumnea-vo.astră cinstită») Cum te chiamă? — Su-zana, să. ierţi. ALECSANDRI, T. 720. A prins nişte iepuroi şi vreă să-i jumulească, să iertaţi D-voastră! CREANGĂ, p, 304. Să ierte cinstita faţa D-voastră, dar aista e un leneş. id. 330.
V.	R-e f 1. (= reciproc) 1°. A se împăca cu cinevâ (într’un moment solemn, mai ales înainte de moarte s. de împărtăşanie, cerându-şi- iertare). Să ertară. DOSOFTEIU, v. S. 12. [Bolnavul pe patul de moarte] se iartă, până şl cu de aceia cu care n’a avut nemică în toată viaţa sa. MARIAN, . î. 19. ■Veniţi se ne ertămu, .că dzacu înainte voastră. CUV.
D.	BĂTR. II 449; Sfădiţii. se .duc de se iartă. CrOROArEi, CR. 279. [| T r a n s. A săruta pe cinevâ
când te desparţi de el,- a da mortului sărutarea de pe Urmă. Pe. soţie o sărută, .Trei copii wpoi iertă. CORCEA, B. 50.	.	-
2°. P. ext. A-şi luâ rămas-bun, ziua-bună,. înainte de a părăsi pe cinevâ ('Com. I. CORBU). Să ertă de la dînsul din mănăstire. DOSOFTEIU, V. S.
42.	Stareţul... ertându-se de cătră dînşii, -purciase
■	să se ducă. MINEIUL (1766) 52. Ertându-se unul ■de cătră altul. -ib. 191/2. Eşiră din Ostrov şi se ertară eu-el. ALEXANDRIA, 105.	-	•
3°. f (Construit cu de s. d e s p r e).A se- lăsă de ceva, a părăsi cevâ, a renunţa lâ... Ertându-să dc egumenie fericitul acesta de egumen... DOSOFTEIU, V. S. 119.- Până nu să va ertă de tot despre .dînsa (ţiitoare)... şapte taine, ap. TDRG. Să se spovedească, Să mărturisească, Că ia s’a iertat De trup de bărbat. PAMFILE, C. Ţ. 53.
[Abstracte: iertare s. f. = acţiunea s. faptul de a iertă; scutire; .scuză, graţie (III). Ertare de ..greşale să dăruiască. MINEIUL (1766) 437»-. Iertarea păcatelor sale. drăghici, r. ;54.' Iţi cer o mie de iertări (— scuze), C. NEGRUZZI, I 47. Cereau iertare. BĂLCESCU, M. V. 413/s,-cf. MARIAN, nu. 316, creangă; p. 204, ispirescu, l. 305. A' se rugă de iertare = a-şi cere scuze. Cf. marian, t. 113. (Formulă de po.liteţ; adesea ironic) Să avem iertare! ■ = să iertaţi. Să avem iertare, Lumi-narea-Voastră, că acesta mi-i flăcăul. CREANGĂ. P. 83. t Iertare de vamă = scutire de a plăti vamă (sec. XVII). IORGA, D. B. 14; — iertât (cu negativul neiertat) s. a = iertare. E de neiertat! nu se poate iertă; — (t şi pop.) iertăciune s. f. = ier-i tare; (f.) rămas-bun (Când te desparţi de un mort s. te desparţi pentru totdeauna de cinevâ) (LB.-).; (f) voie de a plecă; (spec., la nuntă) oraţie în versuri ce se spune în faţa nuntaşilor şi părinţilor mi-resii de către un. vornicel sau oricare altul dintre nuntaşi, imediat după ce zestrea miresii â fost sCoasă şi aşezată în trăsură; în tot timpul acestei cuvântări, mireasa stă în genuchi dinaintea părinţilor ei care şed pe scaun, iar nuntaşii strângân-du-se împrejurul acestora-, ascultă cu mare luare-aminte (marian, nu. -573, 581, H, x 506); (la în-' mormântare, în Transilv.) cuvântare, în proză sau în versuri, ţinută la înmormântarea ;unei femei evlavioase, a unui fecior sau a unei fete-mari, în care se reamintesc faptele cele mai însemnate -şi demne ale mortului (marian, î. 310). Nemică. nu foloseşte aceă ertăciune: PRAV. MOLD. 28. Căzu la picioarele svântului, de-şi cereă ertăciune. VARLAAM, C. 34-cf. DOSOFTEIU: V. S. 147, MAG. IST. I 174/24, MINEIUL. (1776) 1042/i, ALEXANDRIA, .58, DRĂGHICI, R. 47, BELDIMAN, N. P. I 55,' C. NEGRUZZI, III 78/27, ALEXANDRESCU, M. 314, BĂLCESCU, M. V. 256,' CREANGĂ, P. 47, ISPIRESCU, L.; 42. Va luă, prin pocăinţă, ertăciune păcatelor. ANTIM, P. 77, cf. VARLAAM, C. 21, DRĂGHICI. R. 31. Să ne daţi ertăciune. LET. III 282/4, cf. E. VĂCĂRESCUL, IST.
' 257/30, PĂNN, Ş. II, 15, PĂSCULESCU. L. P. 208. Să fie cu iertăciune ( = să iertăţi, să scuzaţi). GORJAN, H. iv 78, ODOBESCU, III 45/10. Luându-şi iertăciune ( = rămas-bun) de cătră toţi... MINEIUL (1776), 1807a- Să-mi dărueşt-i,-pentru simbria osteneala meale, ertăciune ( = voie de a pleGâ). dosofteiu, v. \s. 193. | Adjective: iertât. (cu negativul neiertat), -ă=liberat; scutit, scăpat, dispensat; îngăduit, permis,lăsat; scuzat; împăcat;
—	iertător (cu negativul neiertăt6r), --toare = care iartă. Născătoare de Dumnezeu, ceia ce. eşti ertătoar-e. MINEIUL (1766) 7972- Cine-şi va căută ale lui greşale, ertătoriu m[i ]l[os ]tiv fi-va de greşalele altora. CORESI, E..8/20.' Melancolia iertătoare a vremii ce trece. ZAMFIRESCU, R. 281.. O boală crudă şi neiertătoare l-a doborît.]	•	,	...
—	Din lat. pop. liberto, -are (derivat din liber-tus, -a, -um «liberat din sclavie»).
ffiRTĂClUNE
— 4-57 —
. lEBTĂCitnVE s. 1 v." ierta.	*
.. IERTA©An, ikrtĂGA v ş. a. v. iatagan.
lERÎr«Ă s. f. Canal qui conduiţ l’eau au moulin. _ Braţ'de râu ce duce apa . la moară (h; xviii '.266), -canal prin care şe abate apa la moară (H. xviii 143), cf. iâz, gârla m o r i i; braţ sec ăl unei ape (Ban., 'com. ITTU), vână de apă, izvor latent (id:), pârău mai mare (Arad, id.). Spre ase conduce apa la moară., să face o ierugă ( = canal), iar în albia râului să face un iaz. LIUBA-IANA, M. 103. Peştii se mai prind şi cu răstoaca, adecă şe •abate apa pe ierugă săpată, i,ar albia văii rămâne geacă. id. 130. Canalul (eruga) ce duce apa la mori.
I.’ IONESCU, M. 393. Frunză verde din ierugă. RE-TEGÂNUL, TR. 166/3. [Şi: irugă s. f. = canal (weigand, B. b. 95), locul unde se strânge apa ce cade de pe roata morii (frâncu-candrea, M. 101): Apaveneă pe o irugă (=canal), care este săpat [ă] în piatră. I. IONESCU, M.’ 51. S’a oprit trudită moară, Doarme apa la irugă. GOGA, P, 61; ieroâgă s. f. = lpc neted şi cufundat: Am cosit la ieroagă aceea. VICIU, GL.] Cf.' i e r e c..
—	Din sârb. s. rus. jaruga «canal» (<turc. jary'k), Cf. virugă, viroagă.
■	ierîhvcă s. f. 1°. Oelinotte. (Bonasiâ betu-lina). 2°.- Nom de brebis..
1°. (Ornit. Mold.) = găinuşă, marian., o. ii 214. In judeţele de munte.ale 'Moldovei..: acele pasări; mai mari de . cât un sitar şi împodobite cu sprin-cene roşii, ca cocoşii sălbateci, poartă numele de ierunci. ODOBESCU, III 34/6. ,| Ieruncă = fugău. şez. II 211/5.
2°. Nume de oaie. damE, t. 182, jahresber. xii 143.
[Plur.-îwici. | Şi (ad 1°): iruncă s. f. DICŢ.; rie-runcă s. f. baronzi, l. 118/20, marian, o. ii 214; (+ creieri?) crieruncă s. f. ŞEZ. IV 136/9, GRAIUL,
I	467; (Bucov.) iertişcă (eruscă TEODORESCU, p. P.) S. f. MARIAN, O. II 214, NU. 506.].
lERUPEN s. m. (Bot.) v. iuniper;'
iERtrşcĂ s. f. (Ornit.) v. ieruncă. .
lESACCirr | s. m. v. iasacciu.
IESCĂ vb. v. iscă. '
IEŞCHIE s. f. v. aşchie.
IEŞCHÎŢĂ. s. f, v. aşchiţă.
iesc6s, -oâsă adj. 1
,	^ f	J	v. iasca.
•	IEŞCUM.TA S. f.
IEŞI vb. IV intrans. I 1°. Sortir. 2°. Aller â la selle. 3°. titre en saitlie, ressortir. 4°. Sortir, s’en aller. II 1°. Sortir, jaillir. 2°. Apparaître. 3°. Pa-raître, elr.e ă la mode, avoir	c.ours. 4°.	Se	râpandre.
5°. Naître, sortir de, eclore,	pousser.	6°.	Venir	de,
sortir de. 7°. Sourdre, jaillir. 8°. Pousser, venir.
III	1°. Sortir de. 2°. 1Qchapper o. 3°. Quitter. 4°. Outrepasser. 5°. Str'e hors de (soi). {5°. Deteindre, passer. IV 1°. Arriver. 2P. Reussir. Parvenir. V 1°. Besulter.• 2°. JSmaner, venir (â qqn.) 3°. S’accom-plir. 4°. Se terminer. 5°. Disparaître. 6°. P-erir.
A ieşi stă în ppoziţie cu «a intră» şi exprimă, ca verb i n ţ r a n s i t i v, idea cuprinsă în verbul transitiv «a scoate».
I.	(în înţeles propriu numai despre fiinţe).
1°. A părăsi locul (încăperea) în care te afli, mergând (plecând) afară, a trece din lăuntru afară.
a). Absol. Şi işimu ( = ieşirăm), doară vrem, vedeă undevâ vr’u[n] om. CUV. D. BĂTR. II 189.
I	să dezlegară ciolanele de prin încheieturi, de au
eşiţti. dosofteiu, v. S. 100. •Cum dar erâ să iasă şi.M între, neavând uşă? pRĂGHICI,.rR'. 53. Hai, ieşi răpede şi . porneşte! creangă, p, 212. ..Cei chemaţi ieşiţi!
b).(Complinit prin afară) Nice au eşit afară Preaeista. VARLAAM, C.'27. XJalent, eşitu din caled lui Dumnedzău.,. afară. DOSOFTEIU', V. S. .35. Au ieşit afară, ca să vadă .ce huet eră acela. DRĂGHICI,' R. 74. Iese afară.în grădină.' CREANGĂ, P. 189. Ia-ţi p.orcul de-aici şi.ieşi afară! id. ib. 83. Iese mândra păn’afară.. JARNÎk-bărseAnu, d.; 1.23.
.c) (Prin prepoziţii se indică locul de unde s. prin care iese .cineva) Din.râu... ieşeă zimbrul. ALECSANDRI, P. I 345. Ieşi, ca din pământ,, un palat.. STĂNCESCU, B. 122/1. ’După ce au ieşit- [copiii]... din. pelinci, marian, na. 331. Să nu iasă de prin culcuşurile lor. ispirescu, L. 288/2s, cfl de acolo (id. ib. 169/34), de după coşul... (id. ib. 3 34/20), de subt pod (id. ib. 13/83), din curte (id.. ib,. 13), din baie (i.d. ib., 38), din adunare (KONAKI,. P. 268), din turmă (id. ib. 262), din cetate (GORJAN, H. I 3/12), din cort (ALECSANDRI. P, 1. 21), din cărare (COŞBUC, :
B,	14), din .cocJrw (JARfţrfK-BĂRSEANU, D. 286), din cosii (creangă, p. 4), -,din<r’p. peşteră (alexan- ' DRESCU, M. .13), {tintre ■ munţi .(FUNDE.SCU I. P. 36/2S),.de'Za tine (TEODOUESCU, P. P. 112), djn albie (TDRG.), din găoace .(ib.), din tact (ALEXI). Plumbul... a ieşit prin spate, c. NEGRUZZI, I. 29. Ieşi pe poartă (ispirescu, l. 4/u), pe uşă (CREANGĂ, p. 47/2l), pe horn (reteganul,- p, v 25/u). La. judecători, ce intră pe o ureche iase pe alta. C. NE-GRUZZI, I 248. li iese părul prin cuştrt,ă, DOINE, 292/I8. Lumea iese din teatru prin fund.
d)	(Prin prep. sau printr’un adv. local se arată locul, —fi g. ţinta s. scopul —la care ajunge cinevâ). Ieşam- seara la poartă (DOINE, 111), în-prag (ib. 150), în uliţa mare (C. NEGRUZZI, I 31), la lună (ALECSANDRI, P. I 14), la scară (ISPIRESCU. L..' 188), .la fereastra palatului (id. ib. 279/3), pe luciul apei (id. ib. 341, pe tărâmul celălalt (id. ib. 116/35), pe un prund de gârlă (STĂNCESCU, B. 260/25). # A ieşi la (ISPIRESCU, L. 96/30) (s. între) oameni (MARIAN. V. 88) s. la (ISPIRESCU, L. 162/32, 136/12) (s.jta) lume (id. ib. 273/9, creangă, p. -87/14) = a se arătâ in (s. la) lume. A ieşi cu dosul Iţi oameni — a nu se purtâ cum trebue în lume. ZANNE P. II 119. A ieşi la lumină s. la iveală = â se ivi, a se arătâ, a se da pe faţă, a apăreâ. Până acum la ivală n’au eşit. LET. II 195/sl, cf. RETEGANUL^ P. I -58/14. Va. ieşi la lumină mişelia ţigăncii. reteganul, p. ii 31/10. f A ieşi die faţă = a apăreâ, a se prezentă, a se înfăţişă. Ieşind fata de faţă la divanul vezirului... let.2 iii 78. A. ieşi la pensie = a părăsi o funcţie (după un număr
-	de ani obligatoriu) şi a primi pensie pentru serviciul făcut. A ieşi de-asupra v. asupra I 3°.
2°. Spec. A-şi face'trebuinţa, necesitatea (adesea complinit prin afară s. la scaun s. la poiană POLi?U), a se căcâ; (complinit prin cu udul) .a urină, a se pişâ. .Când copilul mic... se îmbolnăveşte de strâns, iese verde., PAMFILE, b. 63. E încuiat şi nu poate ieşi afară. LM. Calul:., are nevoie de a sta şi a ieşi cu udul. 1. IONESCU, C..39.
3°. (Despre părţile unui întreg) A fi proeminent s. în relief. Streşinele ieşite erau suspendate de stâlpi albi. EMINESCU, N. 57. Învelişuri cu streaşină ieşită ca o umbrelă, ghica, S. 55. Figură iese bine din fondul portretului.
4°. P. gener.. A pjecâ (de acasă), a se duce, a porni; p. ext. a plecă la pirmblare, (fiind vorba de un bolnav) a nu mai sta în casă. Nevoiaşte-te şi ,eşi curundu dintru Ierusalim. COD. VOR. ,42/j. Eşi (= du-te) pre .căi şi pre cărări. VARLAAM^ C.
359.	Eşiiam de la Eghipet. biblia (1688) 48. Di-mitrq,şco-vodă, văzând atâta, omor, au eşit în deal la Galăta cu boierii şi acolo şedeă. LET. II 231/Y,. Se aude că au-.eşit (= au pornit din ţara lor) Leşii.
IEŞI
— 458 -
IEŞI
ib. II 241/i,. Ieşi îndată cu doctorul. C. NE- ■ GRUZZI, I 53. Să nu ziceţi că aţi ieşit din casa mea ca de la o casă pustie. CREANGĂ, P. 257. Preotul... când iese cu învierea... MARIAN, NA. 79 A ieşit'călare, cu trăsura. PQLIZU. || (Prin prep. las. după se indică ţinta s. scopul) Să . iasă la luptă (DOSOFTEIU* V. S. 86, MINEIUL (1766) 102), la războiu (MUŞTE, LET. III 19/ls, ISPIRESCU,
L. 169/22), Za vânat (MINEIUL (1766) 1692/i), a vânat (DOSOFTEIU, V. S. 22), după pradă (ALECSANDRI,
P. II 13), la vânătoare (ISPIRESCU, L. 42/,), la pustie (MINEIUL, 1741/1), la pustietate (ISPIRESCU,
L. 84/4), la câmp (ib. 79/36)., la arat (C. NEGRUZZI,
I	246), la plimbare (ISPIRESCU, L. 52/22), la promenadă (EMINESCU, N. 43), la coasă (PAMFILE, A. 152). (Complinit prin înaintea, în călea, în drumul, întru s. f spre întâmpinarea cuivâ = cu scopul de a-1 întâlni) Eşind nainte cu lumini şi cu tămâi. DOSOFTEiU, V. S. 65, cf. KONAKI, P. 178. Ne-au fost ieşit un lup înainte. BARAC, T. 32, Cf. ISPIRESCU, L. 113/ls, RETEGANUL, P. I 8/6, TEODORESCU, P. P. 16, HODOŞ, P.
P. 186. Eşl duhul sf[â]nt în tâmpinare. CUV. D. BĂTR. II 423. Nevestele lor le ies întru întâmpinare. CREANGĂ, P. 14, cf. ISPIRESCU, L. 51/27. li ieşi spre întâmpinare. GORJAN, H. I 2/28, cf. TEODORESCU, p. p. 152b. să nu-mi ieşi tu în cale. ALECSANDRI, P. II 352, cf. MARIAN, SE. II 35, ALECSANDRI, P. P. 35 b/6, JARNÎK-BÂRSEANU, D. 44, DOINE, 274/10, HODOŞ, C. 180, RETEGANUL, P.
v	40/37. Ieşi, tu, mândră, ’n drumul lui. JARNjK-BÂRSEANU, D. 113, cf. STĂNCESCU B. 281/i2, ŞEZ.
i	127/32. # A ieşi cu vorba înaintea (cuivâ) = a deschide vorba, zanne, p. ii 833. Cum erau să iasă ele cu vorba înaintea tatălui lor? CREANGĂ,
P. 231/3. A-i ieşi cuivâ cu ocaua înainte = a-i da s. a-i face rost să bea. Beţivului şi dracul îi iese cu ocaua înainte, c. negruzzi, 1 250. cf. alecsandri, t. 741.
II.	P. anal. 1°. (Subiectul nu este o fiinţă).
A se produce şi a putea fi perceput, a se ivi, a se înălţă, a se urcâ. Veăde fum că iase tare.^BARAC, A. 35. Aburi groşi ieşeau din el. C. ne-GRUZZI, 1 42. Fulgeri ies din ochii săi! alecsandri, P. 1 268. Fumul iese din ogeaguri. CONTEMPORANUL, I 131, cf. STĂNCESCU, B. 331/9, ISPIRESCU, L. .178/35. Glasul Domnului iase cu • multă vârtute. DOSOFTEIU, PS. 87. Şi plângere mare iaşiiă din ei. cuv. D. BĂTR. II 318. Faci să iasă (= scoţi) urlet jalnic. ALECSANDRI, P. li 22. De sfiiciune-mi iese ( = mi-se urcă) sângele ’n obraz. EMINESCU, P. 187. De unde a ieşit acel glas? creangă, p. 79. Auzi un orăcăit de copil 'ieşind dintr’însul. ISPIRESCU, L. 146/». # A nu-i mai ieşi (cuivâ cevâ) din cap =? a nu putea uită cevâ. Nu-i puteă ieşi din cap nemulţămirea fraţilor săi. RETEGANUL, P. V. 34/2. A-i Ieşi (cuivâ vorba) din -gură = a rosti s. a scăpâ o vorbă.
N’apucă să-i ,iasă bine vorba din gura Dornicului... ISPIRESCU, L. 126/s, Cf. CREANGĂ, P. 9/17. Zbieră cât din gură îi eşiiă ( = cât îl ţineâ gura, cât puteâ). DOSOFTEIU, V. S. .74. A-i ieşi cuivâ un sfânt tiin gură = a spune o vorbă nimerită. Ce bine zici, dascăle Zaharie, păr’că ţi-a ieşit un sfânt din gură! creangă, a. 126. A-i ieşi (cuivâ) pe nas = a se întoarce în rău binele de care se bucură (se mândreşte, se laudă) cinevâ. Vă vor ieşi ele toate acestea pe nas! CREANGĂ, p. 260, cf. PANN, E. I 52. A-i ieşi cuivâ ochii (din cap) = a i se bulbucă ochii. (Fig.) Ai ş’aştepţi, până ţi-or ieşi ochii din cap: foarte mult. Cf. ZANNE, P. IV 45. A-i ieşi cuivâ sufletul = a muri; a nu mai puteâ. Eşind sufletul de la trup, îi es nainte... draci. DO-SOFTEIUj V. S. 96, Cf. ISPIRESCU., L. 195/22. Să bată caii şi să-i gonească, până să le iasă sufletul. MARIAN, SE. II 36, Cf. ŢICHINDEAL. F. 8, CALENDARIU (1814) 110.
2°. A se arătâ, a se ivi. Ca un înger dintre oameni In calea vieţii mele ieşi. EMINESCU, P. 95.
I| Spec. (Despre soare, lună, stele) A apărea, a răsări. Ieşind soarele despre amiazăzi. DRĂGHICI,
R. 151. Iese dulcea lună, dintr’o rarişte de fag. EMINESCU, P. 7, Cf. JARNlK-BÂRSEANU, D. 127.
Au ieşit stele pe cer. şez. iv 20/12.
3°. (Despre o carte, o operă artistică, un obiceiu,
o	greşală, etc.; adesea complinit prin la lumină).
A apăreâ, a vedeâ lumina zilei; a fi la modă. Nu ieşea nici un calendar [pe] care să nu-l aibă. C. NEGRUZZI, I 4. Slova astă nouă, care a ieşit. CREANGĂ,
A. 87. Poeziile ei-când vor ieşi la lumină. C. NE-GRUZZI, I 76. Când a murit boierii aceia, ieşise şi un cântec, id. ib. I 185. Un feliu de co[n'jtradanţ... care ieşise atunci. GORJAN, H. IV 33. Cămeşi cu platcă... n’o ieşit di mult. CONV. LIT. XLlVj 658.
A ieşit obiceiu ca mirele să poarte beteală la cununie. şez. vii 67. || (Despre bani) A se pune în circulaţie, a aveâ curs. Iar bani ieşiseră mulţi în ţară. LET. 11. 248/20.
4°. (Despre o veste, faimă, etc., cf. lat. fama exiit) A se răspândi. Eşl veaste d’ins in toată ji-dovimea. VARLAAM, C. 320, cf. DOSOFTEIU, PS..
57, V. S. 29, MINEIUL (1776) 1071/!, 911/,, 477i, SBIERA, P. 266/ae, 154/13, JARNÎK-BÂRSEANU, D.
173, 341. Eşl cuvântul acesta. DOSOFTEIU, V. s.
32,2. Şi-i eşise numele de om rău. LET. II 333/13, cf. ISPIRESCU, L. 273. Că ţi-a ieşit vorbe multe.
ŞEZ. I 287 b/i9, cf. ALECSANDRI, P. P. 267/3> RETE-GÂNUL, TR. 92/„; HODOŞ, P. P. 184.
. 5°. (Despre fiinţe) A se naşte, a-şi trage originea, a proveni; (despre semănături) a se face, a răsări, a da, a creşte. Cel ce au strălucit din tatăl, acelaşi din tine au eşit. MINEIUL (1776) l-96Vi. Ce iese din mâţă, şoareci prinde!'C. NEGRUZZI, I 248. Une-ori [inul] nu iesă. I. IONESCU, C. 44. O ieşit, numai secară (JARNÎK-BÂRSEANU, D. 163), linte (ib. 173), macul (ib. 169). Ce-am sămănat, n’a ieşit. ALE- , CSANDRI, P. P. 228.
6°. (Despre produse ale solului, etc.) A se produce, a se extrage. Madera..., de unde iesă vinul cel bun. DRĂGHICI, R. 28. Sare ce iesă diH pământ, id. ib.
98.' Bate apă, să iasă unt. ZANNE,. P. IV 161.
7°. (Despre apă) A izvorî. Eşind o fântână,'unde sta... DOSOFTEIU, v. S. 55. Apă’n fântână-o’ ieşit. DOINE, 103/17. 4+ iMcrul ieşeă gârlă ( — mult, cu spor) din mânile lor. CREANGĂ, P. 7.
8°. Cuiva îi iese cevâ = îi apare, i se face, capă- „ tă, îi dă. Ce blândă mi-a ieşit pe trup! .CREANGĂ, P.
265. Să-ţi iasă vărsatul. LEON MED. 153. Nu-i ieşise penele.- STĂNCESCU, B. 280/u. .# Dinţii minţii, la muiere ioetriai după moarte ies(e). IORD. GOLESCU, ap. DDRF. I-a ieşit brânza’n barbă = peri albi, a încărunţit, zanne, p. iii 491.
III..	F i g. (Nu mai e vorba de un loc pe care îl părăseşte cinevâ s. cevâ, ci de o situaţiune, stare . sufletească, etc.).
1P. A nu mai fi în... Şl noi am eşit dintr’acel prepus de cătră stăpân... URICARIUL, IX 157/26. Să ieşim din amăgire! MARCOVICI, C. 18/ls. E vremea ca să ieşi din amorţire. BĂLCESCU-RUSSO, m. v. 580/19. Şi-a ieşit din obiceiuri. TDRG. A ieşit cli.rc încurcătură; # (Neobicinuit) A ieşi din lume (f cătră Dumnezeu) = a muri. Eu mă junghiu şi es din lume. BARAC, A. 67. Au eşit cătră Dumnedzău. dosofteiu, v. S. 24. A ieşi din s. de la modă = a nu mai fi la modă.
2°.' A scăpai (dintr’o primejdie, dintr’o situaţie grea, etc.). Cu mare greutate au.scăpat, de au eşit din mânile lor. LET. II 263/n, cf. IORGA, CH. I.
II	96. Pre urmă, eşind Mihaiu-vodă din tot greul...
LET: III 44/23. Stupi, câţi or ieşi în primăvară.: URICARIUL, XV 347/21 Tot cânele iese din iarnă, dar numai pielea lui ştie! ROMÂNUL glumeţ,
44/20. A ieşit din puşcărie. POLIZU.
3°. A părăsi (un loc, o slujbă, stăpânirea unei moşii, etc.). Să-mi las scaunul [de mitropolit], să es. ANTIM, P. XXIII/10. Aşa are să-ţi fie, până ce-i ieşi din slujba spânului. CREANGĂ, p. 222. A ieşit de la stăpân. POLIZU.	,
4°. A nu ţineâ seama (de o poruncă, etc.')-, a trece peste (un hotar, o hotărîre, etc.). Plugarul să nu cumvâ îndrăznească a eşi den hotarul său. PRAVILA MOLD. 1. El nu-şi ieşea din măsură. DRĂGHICI, R. 219. Vra să iasă din canonul şi măsura lui prescrise? KONAKI, P. 272. Au giurat...‘că din cuvântul lui nu va eşl. LET. II 250/26, cf. III 186/ls. GORJAN, H. I. 20, DUNĂREANU, CH. 199, ISPIRESCU, L. 12/,. Nu voiu eşl afară dintru zisa lui. VARLAAM, C. II 70,2, Nu ieşi din hotărîrea maică-sa. CREANGĂ, P. 4. Să-şi iasă stăpânul său din astă părere. GORJAN, H. IV 4, cf. PANN, E. II 117. Au hotărît să nu iasă din legalitate. URICARIUL, X 5/6. Care dintre noi eşind din datoria sa şi călcând legătura credinţei... ib. VI 461/27. Au eşit din toc-mala moşilor săi şi din credinţa noastră: VAR-LAÂM, C. II 17,2. Nu ieşea c’o iotă din asprimile regulamentului, vlahuţă, n. 184.
5°. A-şi pierde (cumpătul, mintea, răbdarea, etc.). Împăratul eşindu-şi din minte... îşi mâncă însuşi carnea. DOSOFTEIU, V. S. 38, cf. BIBLIA jl688) 251, GORJAN, H. II 147, MARIAN, SE; II 218, ISPIRESCU, L. 72/u, TEODORESCU, P. P. 115b. Eră a-şi ieşi din simţirile ei. BELDIMAN N. P. I 13. Să-şi iasă din sărite ( — să-şi piardă cumpătul). RETEGANUL P. II 54/27. Îşi eşl din fire mineiul (1776.) 272/2- Au ieşit cu totul din răbdare. DONICI, F. 44, Cf. C. NEGRUZZI, I 77, RETEGANUL, P. I 7/3:. Să mă faci... să-mi ies din răbuş afară (== să-mi pierd sângele-rece). creangă p. 152/22 (Fam.) A(şi) ieşi din pepeni s. din ţâţâni = a-şi pierde cumpătul, răbdarea. Numai .ţiganul îşi ieşeâ din piele (= nu-mai şti â ce să facă), de vesel ce eră. MERA, B. .111, Cf. RETEGANUL, P. IV 25/14.
6°. (Despre pete, coloare, p. ext. şi despre obiecte colorate) A se decolora, a-şi pierde faţa s. coloarea, a se spălăci. Par’că l-a furat somnul lângă perniţa de nisip ce-i stă de straje, albăstruie, ieşită la soare. BASARABESCU, SĂM. II 88. lese la spălat. TDRG. Petele n’au vrut să iasă nici cu săpun, nici cu benzină.
IV.	(Urmat de 1 a s. de un predicativ).
1°. A ajunge (la o ţintă, la un loc de debarcare), a nimeri, a răzbi, a da. Îndată cum eşimu (= ieşirăm) în ostrov, mearsăm cine unde i-au fost drag. DOSOFTEIU, V. S. 152. cf. 150. O scărişoară eşiiă într’un foişor. MINEIUL (1776) 292/i- Au dat de agiuns hrană., ca să le fie până vor ieşi la vreun ostrov. DRĂGHICI, R. 27. Au ieşit la un sai. SBIERA, P. 7/Si. lese... la drum. CREANGĂ, P. 135., Calul porneşte la pas, până ce iese 'mai încolo, departe. id. ib. 220. Ieşiră la uscat. ISPIRESCU, L. 24. După cum mi se arată, mai nu cred că vom puteă ieşi mâne pe Moldoveanul, căci este vremea prea întunecată. turcu, E. 137. # A ieşi la liman = a ajunge la ţărfp, a scăpâ teafăr; la covrigi = a a-junge rău de tot, a calici (zanne, p. iii 535).
2°. A reuşi, a ajunge, a izbuti, a deveni, a se alege, a se face.- Nime nu mai gândeă că vor mai eşl feciorii lui Cantemir-vodă la domnie. LET. II 271/6, "cf. 294/22, 220/3s. Dabija... au eşit lDomn ţării. LET. III 7/2o, cf. II 317/j. Un Oltean să iasă mai filosof de cât atâţia ? GORJAN, H. IV 228. Puica pe creastă se cunoaşte ce neam o să iasă. PANN, P.
V.	I 85, cf: ROMÂNUL. GLUMEŢ, 5/20. O să ieşi un nesdrăvan. PANN, H. 66. Cum să facă să iasă şl de astă dată biruitore? ISPIRESCU, L. 18. Cum o ieşi, să iasă! TEODORESCU, P. P. 111. Vreo cinci sute de mioare, ce ies vara fătătoare. ib. 474b. Din fiul-său n’are să iasă nimic de seamă. A ieşit întâiul la examen, la alegeri: A ieşit deputat. Ne-am fotografiat şi am eşit bine. Portretul n’a ieşit bine.
A ieşi la v&pseâ = a izbuti, a reuşi, a sfârşi bine (zanne, p. v 653). A ieşi la obraz(e) = a se deosebi, a se înălţă la o treaptă socială mai mare <ib. n -326), a ajunge între persoane («obraze») însemnate. îl trămit la domnia-ta, că să se mai roadă, să poată ieşi şi el, mâne, poimâne, la obraze. FILIMON,
C.	i 602. A ieşi (cu cevâ s. cu cinevâ,) la căpătâi» s. la cap&t bun = la sfârşit bun, a sfârşi cu bine, a răzbi, ase înţelege cu cinevâ. N’a putut ieşi citea la căpătâiu. STĂNCESCU, B. 40/16. Nu ies la-capăt bun. şez. i 127/2. A ieşi la larg(ul) = a-ajunge la câmp deschis; fig. a se simţi liber, nestingherit de.nimic. Acuşi o să ieşim la largul, unde-apoi cred că dăm de mai bine. RETEGANUL, P. i 45/36, cf. 46/io, ii 72/Ul V 6Q/18. Eră acuma ieşit la? larg. id. V 70/6. A ieşi de minciună (s. mincinos; POLizu)=a rămânea de minciună, a fi proroc mincinos. Toate prorocirile... ieşiră de minciună. BĂLCESCU, M. V 83. A-i ieşi cuivâ (de s. înde) bine (în opoziţie cu: rău s. de-ş’ndoaselea) = a-i merge bine„ a reuşi. Toate învăţăturile lui îi ies(e) în de bine~ ISPIRESCU, L. 18/n, cf. 106. A ieşi basmâ (v. c.); s. -batistă curată ; tobă (v. c.) de carte.
V.	Alte înţelesuri:
1°. A rezultă. Din patimi fapte bune ies (e). KONAKI, p. 283. Noi aşă ne dăm solia, Ca să ne-iasă simbria. TEODORESCU, P. P. 180, Zi-mi, părinte, condacul..., Că nu ne iese colacul, ib. 130» cf. 136b. || Spec. (La măsurători, la operaţiuni aritmetice, “la socoteli). A rezultă, a rămâne'â, a-da. Mai mult [de] doi galbeni pe zi nu eşeâ. LET.
II	203/36. Măsurând toate pământurile..., au eşit 380 pământuri. URICARIUL, XXV 68/n. S’au .măsurat şi au eşit 1.044 stânjeni, ib. X 220/s. Ieşind... la număr tocmai. PANN, H. 28. Are să ne-iasă şl de cheltuială. CREANGĂ, P. 161/e. N’au ieşit la vânzare decât zece mii de lei. DDRF. Nu iese socoteala = nu dă un rezultat, nu-i exactă.
2°. t A se emite, a se da, a căpătă." Eşlndik răspunsul să-i taie capul... DOSOFTEIU, V. S. 33, cf. LET. II . 212/5, 111 7/5- I-au eşit mare laudă de la Turci. LET. II 258/e. Nu puteă dăjdiarii să siringă orănduielele ce eşiă din visterie. LET. 11 150/13. Când s’ar întâmplă, să iasă hârtie, atunci vor da şl ei. URICARIUL, VIII 237/22.
3°.	A se împlini, a se	realiză.	Şi apoi aşă au
ieşit	cuvintele Leahului,	cum	au	zis. M. COSTIN,
ap. GÂDEI.
4°.	A se alege, a se sfârşi, a	se	terminâ. Aşteptând... cum va eşl lucrul.	LET.	11	126/j7. Stau în-
cremeniţi, neştiind unde o să iasă aceasta, gor-,. JAN, H. IV 190. || S p e c. (Băieş.) A ieşit vâna = a dispărut. FRÂNCU-CANDREA, M. 42. |(Gram., după germ, «ausgehen») Toate cuvintele ieşeâ (= se terminau) în vocală. P. MAIOR, IST. 274.
5°. t A dispărea, a nu mai aveâ. Şi atunce îi va eşl grija. let. II 205/12. Eşindu-mi frica, întrebam. MINEIUL (1776) 282/2.
6°. A pieri. Dacă n’au dat... vreun, capăt de vită de sufletul celui mort, atunci de sigur trebue să iasă, adică să piardă vreo vită. MARIAN, î. 293.
#	t (Jud.) A ieşi p&râş (asupra cuivâ) = a pârî pe cinevâ. Eşind pârâş Ioniţă Talpă asupra lui Ghervasie... URICARIUL, XIX 10/^
[Se conjugă: ies, ieşi, iese, ieşim, ieşiţi, ic» (necorect: iese, iesă); să iasă. La. scriitorii aparţinând regiunilor care prefac pe se în să, se întâlnesc şi formele: el iasă s. iesă. Imp. ieşi.
| Şi:'(dial.) işi vb. IV şez. III 234/r, IV 23/5, ZANNE, P. fl 274, GCR. I 165, II 68, etc. (prin Bucov., ca la Aromâni, şi) inşi vb. IV (i şi in numai în formele accentuate pe terminaţiune). | A b s tr'acte: ieşire s. f. = acţiunea s. faptul de' a ieşi; locul prin care iese lumea dintr’o clădire, cetate, etc.; părăsirea unei funcţiuni; năvală, atac (din' interiorul unei fortificaţii); f capăt, .sfârşit, izbucnire, exod. Veseleaşte-te Zavoloane întru eşire»
IESLÂ
- 460 -
IEZER
ia.	biblia (1688) 152: Ieşirile foi lume:. GPR-JAN, H. IV 201. ■ Găleata de ieşire. BĂLCESCU, -jt- ■
v.	11. Jurase credinţă... la ieşirea ăin fântână. CREANGĂ, P. 232. Ieşire eu plin s. eu see. (H. li .5) = faptul de a întâmpina pe cine,va cu plin, cu sec. Ieşire afară — scaun; diaree, urdinare, pârţuicîL-şe;Z; iy 24/21. Ieşire afară cu sânge — disenterie. BIANU, D. S. Ieşirea din}ilor= dentiţiune. ib'. 'ieşirea şezutului: a rectului, ib. Bată-ie Domnul, cu eşire den minte (= nebunie), biblia (1688). 146. .Eşire din fire. GCR. li 80.- Ieşirea muştei = a albinelor, în căutarea unui nou locaş, cf. roire, roit. MARIAN, INS. 146. Eşirea mea de ac.blo n’a fost', cu voia 'mea. ■ antim,. P. xxy/u. în această vreme eşirea arendarilor de pe moşii. I. 10-:nesqu,. C. 66. Buna,, ieşire a mieilor atârnă .foarte ■mult şi de la hrana... I. IONESCIJ, C. 69. Ieşirea ■sufletului. MARIAN, î. 26. Toate prăzile ei vei a-■dunfy la eşirile -ei [cetăţii].. BIBLIA (1688) 136. ■Toate ieşirile acestui palat [sânt] păzite! C. NE-GRUZZI, iii 476. Dacă inimicul ar fi încercat să Jacă vreo ieşirezamfirescu, r. 233. Eşirea anului. BIBLIA (1688) 55.. în zioa d opta, eşire .va fi voaoM. ib. Ieşirea drumului (= sfârşitul; grecism) biblia (1688) 55,2. Oratorul a avut câteva ieşiri (= atacuri; franţuzism) violente împotriva guvernului; Ieşirea (="plecaxea) opoziţiei din cameră. f Cartea eşirii = (Bis.) Exodul (a doua carto a lui Moise, din vechiul testament). GCR. I 331; — f ieşit s. a.=ieşire; exod (azi, numai în legătură cu anumite prep.). Hi-va ca lemnul răsădit .lângă eşitul' apee[ţ]. PSAL. SCH. 2. Dueeţi-vă amti la eşitul drumurelor (= răspântii). TETRAEV. (1574) 238. JSşitele apelor. CORESI. PS. 305. Eşitul Izraililor den -Eghypet. moxa, 350/2. Eşitul sufletului. DOSOFTEIU, y. S. 96. Eşitul lui Barnovschi-vodă în ţeara leşească. LET. I 262/14. Ld eşitul din Curtea domnească. LET. II .252/2!. cf. URICARIUL, XXIII .186, BĂLCESCU., M. V. 476. Buni... de ieşit cu dînşii în lume, CREANGĂ, P. 38; — ieşitură s. f. = (f) ieşire: (astăzi) proeminenţă (la edificii), partea ieşită în afară de zid; Şi. va fi ca lemnul răsădit lângă eşi-turile apelor. PSALT. (a. 1680), ap. 'OCR. 230. Aceste ţigle sânt agăţate de leaţurile acoperişului prin nişte eşituri. GAZ. SĂT. ap. TDRG. j Adjective: ieşit, -ă = (care a) plecat de acasă; care nu mai este (undeva, într’o situaţie), care a părăsit (ceva) ; care a pierdut (cumpătul, mintea, răbdarea). Âflară feţişoarele■ eşite să ia apă. biblia (1688) 48. Domnul se află eşit din Iaşi. LET. Iii 192/29. Alexandru-vodă iaste eşit la oaste, depreună cu Tătarii de la Bungeag. IORGA, D. B. I 39. Din strămoşii lor sânt eşiţi din moşie. URICARIUL, X 141/,. Demoazela Agapiţa, de curând ieşită din pensionat, are zestre: C. negruzzi, i 72. Nişte ieşiţi din minte (DRĂGHICI, R.. 21), din gând (dosofteiu, v. S. 153), den fire (PRAV. MOLD. 146,*);
—	(rar) ieşit6r, -oâre=care iese. | Substantiv: ieşitoâre s. f. = ţ ieşire, poartă; (astăzi) privată, umblătoare, anon. CAR.. Arie întră într’una de eşi-torile cetăţei, VARLAAM, C. 196. Să curăţască eşi-iorile cu mănule sale. DOSOFTEIU, V. S. 196. Trupurile le-au aruncat în eşitoare. LET. I 241/2a, cf. ALEXICI, L. P. 215/6, BUCUŢA, R. V.]
—	Din lat. exire, idem.
MssiiA s. f. v. iesle.
ieşitoâre s. f. v. ieşi. .
iESÎiE s. f. plur. Cr(che. — Jghiabul (uluca) uneori şi grătarul (II) în care se dă nutreţ vitelor în grajd. •Unele iesle au.bază dreptunghiulară, compusă din doi drugi lungi şi doi scurţi, cu beţe s. p r e t c e bătute şi îngrădite cu nuiele; altele sânt suspendate pe pereţi ; altele au secţiune transversală, pamfile, i. C. 428. L-au culcatu-lîn iasleă cailor. DOSOFTEIU, V. S. 237. Au făcut iasle la tot dobitocul, biblia (168.8) 330;
cf: GOLESCU, I. 123, lasclile pentru cai nu se fac ca pentru boi. economia. 78, cf. 82: Fânul se dă . în iesle portative. I. IONESCU, D. 173. Mă duc so fur calul de la .iesle. ALECSANDRI, T. 489. Ieslea grajdului pe paie. COŞBUC, F. 94. Şe duc fetele Ici ' ieslele vitelor. MARIAN, SE, II 55. Caii erau la iesle. ISPIRESCU. L. 301. Ş’a născut şi D-zeu ■ Toi din ieslea boilor. BIBICESCU. P i>. 238, cf. ŞEZ. I 292/u. Nu ieslea merge la bou, ci boul la iesle = mâncarea nu vine singură, trebue să munceşti ca să o capeţi. ZANNE,. P. IX 631. Unde nu_ sânt boi, ieslele sânt curate, ib. I 334. L-a legat la iesle (despre un bărbat) = i-a pus coarne, l-a înşelat (cu un altul). Iesle st(e)arpă = spaţiul gol dintre părete şi iesle sau dintre două iesle, în care se ţine fânul, viciu, gl. [Mai de mult şi azi în Transilv.,. la singular (articulat): ieslea. | Şi: iâslă s. f. gorovei, cr, 336; t iasle s. f.; iâscle s. f, plur.; — (în Ţara Haţegului): ies că s. f. Du-te'n stava cailor sau in iesca boilor. DENSUSIANU, ţ. H. 122; — ifeeăle" s. f. Priniescălea boilor, ib.
268.	în această parte se află ieslea (iescălea) VUIA, Ţ. H. 101.] ••	-	' '	.
—	Din paleosl. jasli, idem.
IE.SM f s. a. (Miner.) v. iezm. iesmuîre s. f. v, aghesmuire.
' iest s. m. sing. Le nom de la sixieme lettre
-	dans l’alphabet cyrillique. — Numele literei a şasea din alfabetul chirilic (6) având şi valoarea cifrei 5.
—	Din paleosl. estd, idem.
iest, IÂSTĂ; iIssta, iâsta; pron. V. ăst.. iestîmp adv. v. estimp.
IETÂC, IETĂCEIj,-IETĂCCTŢ s. a. v. iatac. ietaoâN s. a. v. iatagan.
ietE ! interj. Tiens! — Interjecţie de mirare: uite, ia(n) te uită! Iete-al tfracului! PAMFILE, D. • 107.
----Contras din ia te uită!
IETERĂ s. f. (Pese.) Nasse d'osier. — Instrument de pescuit (chiriţescu, gr. 50), o vâ'rşă de plasă cu trei sau cinci cercuri şi cu aripi, întrebuinţată prin Moldova-de-sus. antipa, p. 61, cf. 157, 66. Peştele ce se prinsese prin coteţe şi ieteri. CONTEMPORANUL, VII 28. Aveă... nişte ieteri şi trebuiă să vază de n’a căzut cevă peşte. ib. 20. [Mai ales la plural: ictere, ietre id. 61, 66, interi chiriţescu, gr. 50. Şi': 6teră s. f. Antipa, p, 157:]
ieteri, ietre s. f. plur. (Pese.) v. ieteră. iEVANOHEiiiE f ş. f. v. evanghelie. iEZAGÎţr f s. m. v. iazagiu. iezăr s. m. v. ied.
IEZĂR, IEZAR, IEZĂREIi s. a. )
IEZĂRÎ, IEZĂRÎ vb. IVa	J	v-	iezeF-
.lEZĂTjfrRĂ s. f. v. iaz. •
IEZER s. a. Lac. — Iezăr = lac, tău (H. xviii 7); spec. lac adânc (mateescu, b. 16), pe care sătenii fl cred fără fund şi în carelocuesc balaurii (şez. v 72/22), ochiu de mare (com. a. TOMIAC), iezer = lac de munte (MOLDOVAN, Ţ. n. 149. Com- M. ITTU); cf. i a z, g h i o 1, h e 1 e ş t e u,
. baltă. lnto[a]rse piatră în ezeru de apă. PSAL-ŞCH. 380/10. Tremeseşu isvoare în iazere. CORESI, P. S. 283, cf. 306, PSAL, ŞCH. 3.62/8, MOXA, 345/8l. ■Un iazeră foarte mare aruncă valuri ca ■ de mare.
lKZKIi'l
— 461 —
• IFOS
DOSOFTEIU, V. S. 132, Cf. ŢICHINDEAL; F. 189. la-zerut 6azurului (a. 1675). GCR. I 221, cf. dosof: teiu, v. s. ib. 120, let; i 200/S4i şincai, hr; iî 232/3. Din ezer cură apă prin mijlocul oraşului. LET. I 150/10; cf. GCR. ii 168. Unezăr cu nişte apă dulce şi limpede. GCR. 134. Prin ispisoace. şi documenturi vechi, heleştee sânt acele făcute de oameni, care acum se zic iazuri, iar iazăte ftip. iazărie) şi bălţi sânt acele din fire. URICARIUL, i 393/2. Ezer de peşte: ib. XVII 224/17, c-f. XVI 312/12. 223/9, GCR.' II 199.- Toate târlele, toate iezerele, toate chirhanalele le cunoşteă omul acesta. SANDU-ALDEA, A. M. 5, cf. MATEESCU, B. 14, 16. O punte foarte lungă... care duce peste un iazăr fără de fund. MARIAN, î. 452, cf. T. 192, GCR. II 199, ALEXANDRIA, 107, ŞEZ. II 2 06/29. | P.aiial. lezăr
—	un loc adânc într’o apă, unde .nu poţi să dai de fund. Com. G. nistor. | P. ext. Loc băltos, mocirlos. Com. I. corbu. .| f Fig. Gheenă. Iazere de muncă pline, dosofteiu, v. s. 47, cf. mineiul (1784) 29 }U. Un iazeru de focu. CUV. D. BĂTR. II 350, cf.- TETRAEV.- (1574) 231,. 241, GCR. II 218. lazărul.iadului (a. 1808). GCR. II 199. [Şi: iazăr, iâzer (plur. şi: î iăzeri GCR...II 52, 147), i6zăr, i6zâr s. â. | D i m i n u t i v: iezăr61 s. a. Dintr’o stropitură faplu-mi-s’a... Un lac mititel, Frumos iezăreV. TEODORESCU, P. P. 58b.. | Vier b: (Mold.) iezări (ŞEZ.' I 169/26), iezărî, iezeri s. izărî IVa = (trans). a face ca cevâ să dispară subt apă, a inunda, a îneca; (re.fl.) a se :scufur>dâ dispărând în adâncul apei, a se prăbuşi cu pământ cu tot (şez. iii 17/n); a se pierde, a dispărea (de pe faţa pământului), a se ascunde. Cu gând ca, oprind cursul Bistriţei, să izărască lumea. ib. iii 241/13. Un loc adânc într’o apă,., unde s’a izărît.o bucată de pământ: adecă s’a cufundat în abis şi a rămas loc adânc. Com. G. NISTOR, Nime nu ştiă nimic, par’că se iezerise moş Toader. .CONTEMPORANUL,'V2 392. Să te duci să- te prăpădeşti, Să te izareşti Unde cucoş negru, nu cântă, marian, D. 73. Ca voi să periţi, Să vă izărîţi, - Ca scuipatul în cărare. Ca, roua la soare! TEODORESCU, P. p. 384, cf. ŞEZ. Iii 137/i5. Par’că s’a iezărît = pare .că a intrat în pământ, marian. Unde te-ai izărît = unde te-ai ascuns? id.; (cu abstractele) iezărire s. f., iezărît s. a. (.şi cu part.-adj.) iezărit,-ă. Sate înecate ( = iezărite). ŞEZ. r 136/10.
—	Din paleosl. j ezer o, «lac».
iEzeri vb. IVa v. iezer.
IEZI vb. IVa Barrer, endiguer. Barricader.-—• Trans. (cu complementul «apă» s. «iaz») A stăvili apa prin ridicarea unui dig, cf. tăui, răstoci; (fi g.) a grămădi, a baricadă. Apa o ezeşti şi o abaţi pe altă parte. LET. II 253/J2. Gârla Nilului tn trii zile ezesc. CA^NTE MIR, IST. 138. Năroiul de pe Pietrosul... o tăuit apa Bistriţei (a iezit-o, oprit-o, a făcut-o tău,, baltă). CONV. LIT. XLIV? 131; cf. ŞEZ.
VI	131. (Refl.) Se .rupseră sloii şi se ezl marea lângă cetate şi se nălţară sloi pre sloi, până covăr-şiiă turnurile. MOXA, 386/s. Apa i se’mpiedecă... Se iezeşte’n mândru lac. EMINESCU, L. P. 117. Este şl Jijiea ezită, căci eră şi morile unei mănăstiri, Hrişcăi, care măcină făină. LET. iii 263/14. La o moară.., când ar trebui a se ezi,' să iasă cu toţii să tocmească, uricariul, x 191/28. începură boierii a-şi facere-curţi şi a ezire. iazuri. LET. ii 294/4. Să-l ezească [heleşţeul] cu această socoteală ca să mănânce şi Dumitraşco hatmanu’ peşte dintr’însul. -URICARIUL, XVI'309. (Fig.) Lungul val de.năvălire pe-ale .Daciei 'hotare E menit să se iezească contra altor, năvăliri. ALECSANDRI, P. Ii 94. [Şi: izi vb. IVa S. nădejde, ap'. TDRG. -| Adj ective: iezit, -ă = zăgăzuit; grămăditj baricadat. Tabăra ezită toată înaintea curţii şi pren pregiur. LET. I 306/26. Sta târgul făinii ezit- de .pâne din ţoale
părţile, ib. II 99/s. Văzu calea iezită de uri car prea încărcat şi răsturnat. V. A. URECHE, ap. TDRG. (Abstracte: iezire s. f., iezit s. a. iezătură (ie-zittiră, izitiiră; (+zid): iezidură, (Cotn., M. ITTU) s. f. = stavilă în calea unei ape, zăgaz? s p e c. zăgazurilie între care curge apa abătută (la o moară cf. I. IONESCU, d. 400, uricariul X 404/5), baraji mare de pământ, susţinut une-ori de piloţi cu împletituri de nuiele, care trece perpendicular peste albia pârâului, formând o stavilă pe întreaga vale (ANPTiPA, p. 56); ieruga unei mori, canal de apă. Izvoarele ce cură Cu.neoprită pornire, Rumpâpet orice iezătură Le stă cu împotrivire. KONAKI, P. 42-. Apa sură... între stuf la iezătură. EMINESCU, P. 191. Oprirea apei din râuri şi pâraie, de a intră în pământul ce are a se cultivă, se face prin baraje,-ieziiuri. I. IONESCU, M. 323. Moara se aşdză pe o apă sau o iezătură. DAME, t. 147. Gârla■ dă în Milcov, de unde tot acolo, prin altă ieziturăse scoate iarăşi spre a u.dă gradinele. I. ionescu, P. 269.]
■— Din sârb. jaziti «a abate apa».
iEztDtnRĂ s-. f. v. iezi.
i	i;zi\K, iii zum s. m. (Zool.) v. viezure.
IEZITÎibĂ s: f. v. iezi.
IEZM | s. m. (Min). Jaspe blanc. — (Turcism) Iaspis alb, cf. matostat. Contoş de coloarea verde deschisă a iezmului (iăsp alb), odobescu,
i.	263. Toporaşe... de.iesm. id. II 2.64. Dăltiţe... de iesm. (jade). id. 152. [Şi: iesm s. a.]
—■ Din turc. yeăem, idem..
IEZUIT s. m. Jesuite. —.Membru al «Societăţii lui Isus», ordin religios al bisericii apusene, fondat , de Ignatius de Loyola la 1534; p. ext. (une-ori adj., întrebuinţat mai mult în batjocură) ipocrit, puţin scrupulos în alegerea mijloacelor.- Camarilă de femei şi de iezuiţi. BĂLCESCU, M. V. 413’ Să facem pe iezuitul ă la Metternich. CARAGIALE, T. I 193. [Şi t ezovit s. m. LET2. I 440, t iesuvit şincai, hr. i 11 /S2; (după fr.) jezuft s. m. | D e-r i v a t e: iezuitic, -ă adj. = de iezuit; iezuitism s.
a.	= caracter, purtare, morală iezuitică.]
—• N. modern, derivat din lat. lesus «Isus».
i^zmsE, iezure s. m. (Zool.). v. viezure.
iezttşGr s. a. v. iaz.
iPlFliftr, -ÎE, adj. Sans le sou, panne. — (Munt.) Uşor la pungă, fără parale, fără o leţcaie, lefter. Erâ om de seamă, însă cam ififliu pe potriva greutăţilor casei lui, fiind împovărat de trei fete. CARAGIALE, S. N. 22. Este ififliu, lefter de parale. ISPIRESCU, ap. ŞIO.
—	Din turc. hafifli «uşor» ŞIO. Cf. afi f, f i r-firiu, pirpiriu.
IFOS s. a. Dignite, rang] style. Pose '(pSjor.) — (Mai de mult) Demnitate, ţinută în conformitate cu rangul sau poziţia socială. Evghenia ce are ca un ifos de’ndurare. KONAKI, P. 32. Nu cred să-ţi poţi ţineâ ifosul şi' ighemoniconul cu un venit de 500 de galbeni, alecsandri, T. 1271, cf. 450..j (Muz. biser.) Stil, colorit. Cântări nouă şi ifos de Ţa-rigrad. macarie ieromonahul, irmologiiion (în- introducere), 1823,. Viena. || (Astăzi, cu o nuanţă despreţuitoare) Ţinută încrezută şi semeaţă, aer (Ii). De ce creştea dragostea dumnealui, de-aia-i creştea -şi ifosul dumneaei, caragiale, S. N. 24. Mersul, căutătura, ifosul arată pe desăvârşitul funcţionar austriac, iorga,- b. 118. (Tra-, ducând pe fr. «âir»)-C’un ifos de sfidare. VLAHUŢĂ, ,N. 203. # A-şi da ifose=a-şi da aere. Se credea un personaj oficial... î.şi dădeâ ifose de .diplomat.
ÎFTIRA
- 462 -
IGNOBIL
id: ap.- TDRG. A cânta cu ifos =: cu foc, patetic. Cântau la psaltichie, coleâ, cu ifos. CREANGĂ, a. -84', cf. I. NEGRUZZI, IV 525.
— Dintn.-grec. iiipog «stil, fel de a se exprimă, l.on, limbâgiu arogant».
IFTIRÂ s. f. t Calomnie. — (Turcism) Iftirale, năpăşti multe pe boieri, pe târgoveţi. BELDIMAN, TR. 412, cf: 413. [Şi: eftirâ s. f. t ap. ŞIO., TDRG.] —• Din turc. iftira, idem.
ÎGA interj, v. inga.
IGHEMON f s. m. Oouverneur. — Stăpân, p. ■ext: Domn, domnitor, ocârmuitor, guvernator, •deregător, (f) d e s p u i t o r. Gunoscu ighemonul neînduplecatul ei. DOSOFTEIU, v. S. 42; cf. 5, 852. ■Scoţându-o ighemonul din temniţă. MINEIUL, (1776) 1462. Căzii ig[K]emonul Radul într’o boală groaznică şi cumplită, mag. IST. IV 242fn. Mării[i] -soie ighemonului ţării. ZILOT, CRON. 69.
[Şi f (Despărţindu-se cuvântul, care n’a prea fost înţeles, în i «şi» + ghemon) ghem6n s. m. COD. VOR. 54/„. Duseră-l şi-l deaderă el lu Pilat den Pont şi ghemonu (Pontio. Pilato p r a e s i d i). te-"TRAEV. (1574), 250., ghiem6n s. m. Sculă-se îm-păratu şi ghiemonu şi Vemiehie (exsurrexît rex, •et prâeses, et Bernice). COD. VOR. 82/3; cf. 54/s, ■56/s, 57/4_6, 59/s_9., ighemun s. m. 'Deaderă car-
tea lu ighiemunu (= lui ghiemunu ?) COD. VOR.
56/s_B., ighim6n s. m. Pre unii însă spre lucrurile
<cele politiceşti au rădicat, ca să fie ighimonii şi boeri şi purtătorii de grije. URICARIUL, I 306/25; •cf. GCR. I 320. | Adjective f: ighemonicfec, -eâscă = de ighemon, distins, nobil, ales. Stăpâneasca şi părinteasca noastră îngrijire întru ighe-moniceasca datorie, fiind fără preget cătră toate bunele alcătuiri... (a 1815.) URICARIUL, I 237/2a. jînălţimea -ta] din ighemonicească râvnă ai bine-voitu a le spori veniturile (a. 1823.) ib. V 56/s.. icî. grec. riye/Aovixo;) ighemonic6s, -oâsă = de neam amare, alecsandri, t. 1746. Pân’acuma... Noi ne-am burzuluit creasta; Noi am fost simandicoşi, Mari şi ighemonicoşi. ib. 38. [ Abstracte: (învechit) ighimonic6n, ighemonic6n s. a. = a.) (de •obiceiu cu o notă de ironie) demnitate sau înfăţişare boieroasă (de ighemon), mărire îngâmfată <alecsandri, t. 1748, cf. ifos. b.) fast, lux boieresc. (Ad a.) Mi-a făcut curte, berbantu’,... dacă nu mi-ar fi fost de ighemonicon, mai că... mai că... alecsandri, T. 70, cf. 422. La un «volum de po-■eziis> nu se puteâ gândi nimeni; tipărirea lui ar Si jignit «ighemoniconul» boieresc al autorului. iorga, c. i. ii 134. (ad b) Arendaşul trăieşte bine şi cu un oare-care confortabile (= confort), ■cu eevipagiul şi cu ig[h]imoniconul său. I. IONESCU, D. 309. Să şăd cu dînşii la taifasuri pe divan, ■cu ciubuce, cu cafele, cu, tot ighemoniconul boieresc. alecsandri, T. 39., (< neo-gr. ■fjye/j.oveîa, idem) ighemome ţ s. f. = demnitate de ighemon. dosofteiu, v. S: 136. Un efendi... frumos la faţă, vesel şi cu mare ighemonie. BELDIMAN, ap. TDRG.] — Din grec. rjye/twv (paleosl. ighiemonu), idem; cf. neol. [h] e g e m o n i e.
IGHEMONICESC, -EÂSCĂ f adj.
IOIIE M «Ni € O \ s. a-	v.	ighe-
IGHEMOWICOS, -OĂSĂ t adj. ( mon. IGHEMONIE t S. f.
IGHÎ vb. IVa V. iubi.
iGHiEMtnv f s. m. 1 ighimOn t s. m. j v- tofcomon.
igienă s. f. v. higiena.
iGli s..f. Aiguille ă tricoter. — (-Rar,.mai ales la plural) Undreâ. Cinci ţigănci trec pe drum, patru se încaieră? [Iglele]. PASCU, CIMIL. 169.
—	Din slav. (bulg., sârb. rus.) igla, «ac».
igxîce sf. (Bot.) v. aglică.
IGI/ICEL s. m. (Bot.) = aglicel. (Banat) Com. M. ITTU.
iGijiGEA f s. f. v. eglengeâ.
ÎGiiiŢĂ s. f. — 1°. Crochet. 2°. Divers engins employâs pour la peche.
1°. (Munt.) Ac (mai mare) s. undreâ (de fier, lemn s. os) cu vârful în formă de cârlig, cu care se fac diferite împletituri de lână (bumbac, aţă, etc.), c â r 1 i g e 1. Tărtanaş conabiu, făcut cu igliţa. CARAGIALE, M. 308. Iarba ce-şi arată, pe imaşul satului, colţul îndoit ca vârful igliţei. N. REV. R.
II2	122, Cu cămaşa fir beteâ, cusută cu. igliţa. MAT. FOLC. 261.
2°. P. anal. (Pese.) Instrument de împletit plă-şile, numit şi suveică de plasă s. de împletit năvodul: (Mold.) s. undreâ (Munt. şi Oltenia), antipa, p. 170, dam£, t. 126. | (Mold. şi Dobrogea) Prăjină de 10-12 paşi cu care se împing pe subt ghiaţă frânghiile năvodului, numită (de la Călăraşi până	la	Brăila) şi	undreâ.	antipa, p. 62, 251, cf.	H.	VI 116. |	(Turtucaia,	Tul-
cea) Scândurică îngustă, până la 35 cm., scobită la amândouă capetele spre a se depănâ aţa pe ea; cu ea se formează şi se înnoadă ochiurile, antipa, P. 528. | (Jud. Buzău). O furculiţă fixată de capul unei prăjini, cu care se pescuieşte (iarna H. ii 28), ca cu ostia. ib. 781.
[Şi: (ad 1°) îgliţe s. f. (Atestat numai în rimă) Cămaşa de altiţe Făcută cu o igliţe. MAT. FOLC.
480,	(ad 2°) ingliţă s. f.	DAME, T.	126.]
—	Din slav. iglica	(sârb. iglica,	«ac mic» ; bulg.
iglica, «undreâ)); cf. iglă.
ÎGlilŢE s. f. v. igliţă.
IGnAt s. m. sing. St. Ignace, jour fâriâ (20 Decembre) dans le peuple. — Ignatul s. Ignatul porcilor e ziua de 20 Decembre (a sfântului Igna-tie), zi în care ţăranii obişnuiesc a-şi tăiă porcii îngrăşaţi în vederea sărbătorilor Crăciunului; cf. ZANNE, P. I. 609, GOROVEI, CR. 1286, PAMFILE, CR. 197, DUŞM. 126, 245, (credinţe) S. T, 197, ş. u. rAdulescu-mihalache, s. 93 ş. u. Unii abiâ aşteaptă, Ignatul să-şi taie grăsunul cât malul, delavrancea, s. 7. Pe tine te-o vindecă,... cu untură de la Ignat. MAT. FOLC. 1521. # Nu se (mai) îngraşă porcul în ziua de Ignat! se zice, în batjocură, celor ce se apucă prea târziu de un lucru. Cf. ZANNE, p. I 609, VI 157. I-a venit (îşi aşteaptă) Ignatul, adică moartea, ib. VI 158.
[Şi: (Gorj) Părintele Ignaţi. pamfile, crAc. 206, cu rostire malorusească, prin Mold. şi Bucov. Ihnât s. m. pamfile, s. t. 197.]
—	Din paleosl. Ignatie (= grec. ’lyvdziog).
igneâ s. f. (Cui.) v. iahnie.
iONEĂz s. m. Tzigane nomade.—(Jud. Neamţ.) Lăieş, ţigan, ion cr. iii 156.
igneoăbă s. f. (Cui.) v. iahnie.
IGNÎ vb. IVa v. icni.
IGNIE s. f. (Cui.) v. iahnie.
ignObii,, -A adj. Ignoble.. — (Franţuzism) Lipsit de nobleţă, josnic, ordinar, infam; O, Doamne! Ce vremuri ignobile! MIREA, C. II 149. [Rostit greşit, ca în franţuzeşte, şi cu n muiat, în loc de gn.]
I	— N. după fr. (lat. ignobilis), idem.
IGNOMINIE
— 463 -
IHO
IGNOMINIE s. f: Ignominie*—Desonoare (mare), insultă, infamie.	~
—	N.după fr. (laţ. ignominia), idem.
IGNORA, vb. Ia. Ignorer. —Trans. A nu şti, a nu cunoaşte, a nu aveâ ştiinţă s. cunoştinţă despr.e cevâ. Toate [naţiunile] recurg la una din... acele limbi pe care nu le pot ignoră oamenii ce vor să se ţină în curentul propăşitor al ştiinţelor moderne. ODOBESCU, III 643. Alţii nu ne-au urmat şi au ignorat proiectele în luptta electorală. MAIORESCU,
D.	iv 298. Aceasta ar fi cu atât mai însemnat, cu cât ne-am forma o părere despre lucruri pe care le ignorăm cu totul, iorga, L. I 69. | (Complementul .e o persoană) A nu băga în seamă pe cineva, a trece cu vederea, a nesocoti, a desconsideră. In asemenea ocaziuni..., când nu le dă mâna â te ignoră, atunci te îndeamnă să iai un titlu. I. NEGRUZZI,
I	98. Unele reviste şi ziare... l-au ignorat câtă vreme eră în toată vigoarea lui. MAIORESCU, CR. n 295. [Adjectiv: ignorât, -ă = care este necunoscut, nebăgat în şeamă, trecut cu vederea, ne-' considerat. Mormântul şi aniversarea [lui C. A. Rosetti] au rămas ignorate. MAIORESCU, D. IV 96. Popor pănă atunci prea ignorat, id. ib. II 132;— <mai puţin' întrebuinţat, < lat ignorăbilis, -e.) igno-râbil, -ă = care poate fi ignorat, trecut cu vederea, de care nu'e nevoie să se ţină seama. | Abstracte: ignorâre s. f. = acţiunea de a ignoră, necunoaştere, nebăgare în seamă, trecere cu vederea. Din ignorarea [acestui adevăr] multe din •poeziile noastre nici nu intră în categoria opurilor de artă. id. CR. I 11. Nu este mai mare greşeală, în politica practică, decât ignorarea fazelor treptate prin care trebue să treacă evoluţiunea unui popor. id. D. IV 525; ignorâţie | s. f. = ignoranţă, («tonţie, prostie, neştiinţă totală, dobitocie». STAMATI, D.)].
’	— N. din lat. ignoro, -are, idem. Cf. igno-
rant, ignoranţă.
iGNORÂBiii, -Ă adj. v. ignoră.
IGNORANT, -Ă adj., subst. Ignorant. — A d j. (Despre oameni.) Fără ştiinţă, fără cunoştinţe, neînvăţat, incult, cf. prost, tont, dobitoc. Şi poate că unul dintre profesorii vechi dintr’o şcoală să fie slab, altul ignorant. MAIORESCU, D. IV 412. Aceste cărţi încăpând pe mâna unor şarlatani ignoranţi, ai să auzi vorbindu-se că fac minuni ca sfinţii. Creangă, a. 142. || Subst. Advocatul ce l-aţi avut eră un ignorant. C. NEGRUZZI, I 281. Ignorantul crede că o cometă este accidentală. BĂLCESCU, M. V. 4/31. A doua zi au să trâmbiţeze] pre-tutindenea' că-i un ignorant. I. NEGRUZZI, I 95.
—	N. după' fr.
ignorant A s. f. Ignorance. — Neştiinţă, lipsă de cunoştinţe* (elementare), de învăţătură, de instrucţiune; prostie. Românul... ajunse în acea demoralizaţie şi ignoranţă. C. NEGRUZZI, I 200. Locuitorii se plâng în contra sarcinelor comunale pe care, în ignoranţa lor, le confundă cu dările statului. I. IONESCU, M. 209. Mixtum-compositum de fantasie, nelealitate şi ignoranţă. HASDEU, I. C. XI. Căci adevărata lui piedecă nu eră ignoranţai ci ignorarea. MAIORESCU, CR. II 123. Vă trimit la Căeaina, ca să vă curăţiţi de lepra ignoranţei .gi a trândăviei. CREANGĂ, A. 136.
—	N. după fr. (lat. ignorantia), idem.
IGNORÂŢIE f s. f. v. ignora.
IGRASIE s. f. Humidite. — (Prin Ţara-româ-nească). Umezeala din zidurile s. păreţii unei clădiri; umiditate. Se trezesc vorbind despre igrasia odăiţelor, in care locueşte el peste drum. BRĂTESCU-VOINEŞTI, L. D. 96. I se părea că răutatea îm-
bâcsea aerul, ieşiâ din pereţi cu egrasia. SANDU-aldea, a. m. 48. # A trage igrasie = a deveni umed, igrasios. A aveâ igrasie Ia cap = â fi-prost, tâmp, într’o doagă, zanne iii 189. [Şi (prin hi-perlatinizare) egrasie s. f. | Derivat: igrasids, (pronunţ, -si-os) adj. = (despre păreţii unei case) umed, care are igrasie. Propriile noastre şcoli sânt igrasioase. MAIORESCU, D. I 296].
—	Din n. gr. vygaoia, idem,
igrasios, -Ă adj. v. igrasie.
IGR^T s. m. MenUrier. — (Munţii, Apuseni.) Lăutar. Cântecele-igreţilor (lăutarilor) asurzesc pădurile. FRĂNCU-CANDREA, R. 69, Cf. PAMFILE, s. v. 154.
—	Din slav. (bulg. igrfec, idem), poate prin mijlocire ungurească (igrec, idem).
igretă s. f. v. egretă.
iGtrciU s. m. Bâlier qui marche â la tete d’un troupeau. — (Jud. Teleorman) Berbec cu clopot, care conduce toată turma. Com. olmazu.
igijmAn, igcmen s. m. (ş. a.) v. egumen, ş. d.
IGtlRT s. a.	1
IGTRŢEÂIiĂ s. f. ) V' ,aUrt*
1HÂ ! Interjecţiune primară exprimând:
1°. Mirare, şez. v 101.
2°. Bucurie. I-hâ, ce veselie! (Cântec studenţesc în Bucov.)
3°. Regret (identic cu un oftat), pamfile, s. ii.
. 4°. Strigăt cu care se alungă uliul de la găini. ib.
[Accentuat une-ori pe amândouă silabele: i-hâ. | Şi (ad 1°) iihâ! (bisilab) şEZ. v 101, (ad 2°) ihâi! SCRIB AN, arhiva 1914, p. 134, ihanâ! Văzând o fată frumoasă: I-ha-na, S’o strâng pe asta’n braţe! conv. lit. XLI.VI, 661; (ad 3°) ihoâ, pamfile, j. ii],
—	Pare a fi compus din i! şi ha! (Există şi la Ruteni subt forma ihâ, scriban, arhiva 1914, p. .134).
ÎHÂ ! interj. (Mold.) Interjecţiune care serveşte spre a afirmă cevâ: da, aşă, vezi bine, cf. h â. Gândesc că [fata] s’a da după mine şi s’a face şi ea bună. — l...hâ! da, cum nu? CREANGĂ, P. 164. [Silaba î- se pronunţă de obiceiu lung, câte odată cu o nuanţă de nazalizare; astfel se explică forma îîhă, citată în ŞEZ. V 102 şi însoţită de observarea: între cei doi î de la început pare a se auzi o nuanţă de n.]
ihâi! interj, v. iha!
ihanâ! interj, v. ihâ..
iui! interj. (Bucov.) înjurătură întrebuinţată de cel surprins de o situaţie neplăcută. Ihi! haită neagră, Poneagră! MARIAN, ÎN. 17.
—	Din rut. ihi, idem.
IHNÂt s. m v. Ignat.
IHNEÂ S. f. (Cui.) .	)	.	,
IHNEIiUŢA S. f. (Cui) | V- ‘“J111*6*,
IHNI vb. IVa v. icni.
IUNIE s. f. (Cui.), v. iahnie.
IH6! interj. = ho! destul! stai! opreşte-te! Se opresc... şi zic toţi de odată: «Iho!... Măi băieţi! Ce se fie asta pe vreme.de noapte?:..» pamfile, J. II 303.
1H0Â
— 464 —
I JDERI
IHOÂ! interj, v. ihâ.
IIIOIK»! interj, v. mihoho!
*ŢÎ vb. IVa = hohoti (Bucov.) Com. a. tomiac.
—	Onomatopee.
IHTKNIE s. f. v. ectenie.
IHTIOIOGÎE s. f. Ichthyologie. — Partea istoriei naturale care tratează despre peşti [Familia:-(<fr. ichtyologique) ihtiol6gic, -ă adj. .= care priveşte, se referă la ihtiologie; (cf. ichthyologiste)— ihtiologist s. m. == cel care se ocupă cu ihtiologia; -— (< lat. ichthyophagus) ihtiotâg, -ă adj. = care se I hrăneşte cu peşte; — (<lat. ichthyosaurus din gr. tx&v? «peşte* şi oavQog «crocodil») ihtiosâur (pronunţ. -sa-ur) s. m'. = reptilă, fosilă cu vertebre de peşte],
— N. din lat. ştiinţ. ichtyologia (din gr. l%&vc «peşte» şi ).oyog «cuvânt»), idem.
Ii! (Bucov.) lnţerjecţiune- de plictiseală, li, Jasâ-mă’n pace!
—	Din rut. il, idem,
ii! interj. = i! Hi, păcat! CARAGEALE, T. II, 1n2/5. Ii,, tată,... cum'mă osândeşti! ISPIRESCU, •L. 367. Ii, bucuria Ilenei! ION CR. II "174. [Pronunţ. iţ, monosilab], — Cf.’ i4.
ii j vb. IV def. Aller. — (Păstrat numai-la Istroromâni şi în unele texte vechi) A merge, a se duce. Şi acmu- după tire imu ■ cu toată înrema. psalt. 328/17. In.dereaptă-me, Doamne, pre calea la şi voiu i întru adevărulu tău. ib. 177/3S. I-vor-u diin puteare. ib. 173/3S cf. 2 8 8/35 , 2 96/30, 169/19 [Scris <].
—	Din lat. îre, idem.
îi v. d, îi, şi vrea.
ÎIE s. f. 1°. Bas-ventre, aine; entrailles. 2°. Paturon. — (Cuvânt ce iese din uz şi al cărui înţeles nu mai e acelaşi în diferitele regiuni).
1°. Moalele foalelui la vite (rev. crit. iii 157), cf. flămânzare, deşert, stinghie; partea dintre pântecele şi armul calului (dam®, T. 49); pielea ce atârnă subt pieptul boului, numită şi guşă, salbă (ib. 32); (la om) măruntaie, cf. cimt, rărunchi. Iile meale (cimţulPSAL. SCH., iii a, viscera) împlură-să■ de fierbinţeală. psaltirea (1651), ap. CCR. 106. Lupul... de ii îl apucă [pe armăsar] şi îndată bărdăhanul spărgându-i maţile la pământ îi vărsă. CANTEMIR, IST. 80. Bălaurul cu celălalt cap răni (tip. răpi) pe elefant în ne, adică în deşertul pântecului. GORJAN, H. II 26. Boi bourei, La coadă codălbei, La ii prinei. CONV. lit. XVII 287; cf. GOROVEI,
C. 311. '
2°. P. anal. Chişiţa calului.. Ariciul la vite cornute se face la iia picioarelor şi la pântece. HEM. 1656/17. O iapă.., o gâlcă la iia piciorului drept după urmă. -MON. OF. (1906) 5962.
[Plur. ii şi (rar) iiuri. j Scris şi: ie. | Şi: (Ban., reconstruit din plur.) iu s. a. CDDE],
—	Din lat. llia, «foaie, măruntaie».
iie s. f. (îmbrăc.). Chemise (de paysanne rou-maine). —’ (Munt., transilv.) Cămaşă femeiască ale cărei poale ajung până dincolo de genunchi, purtată de ţărance şi făcută de ele din pânză, adesea cu cusături alese (cf. a 1 e s ă t u r ă) Ia grumaz, piept (cf. ci u pag) şi mâneci (cf. alt iţă) şi împodobită une-ori cu fluturi; cf. cămaşă. Iile frumoase sânt o mândrie a fetelor mari şi o podoabă a zestrei lor. Cf. PAMFILE,. I. C. 369. MOLDOVAN, Ţ, N. 57, ODOBESCU, I 418, H. II 31, 132, 16-8, IV 45, 57, MANOLESGU, i 224. 4 ii,
'2 cămăşi, 7 mărămi ce să dă la nuntă. (a. 1760)
IORGA, B. R.; cf.-.S'. D. XII 91; XIII. 3. ÂhCllţq ...învălită. numai într’o iie subţire şi într'o fustă’ de albă mătase. bfiOBEScu, I 141/s- Fete... îmbrăcate cu cele mai luxoase veşminte,... cu ii de borangic şi de zăbranic,-bogat cusute, ib. 292/3. Tăcând a Şters femeea o lacrimă cu iia. CO.ŞBUC, B, 145. Să poarte şi- iie neagră, Mă duc la ea, că mi-e dragă. ŞEZ. II 22H>/9. Să-şi cârpească iia'n poale. ib. VIII 178. Mândra mea, de mândră mare, Nici o iie bună -n’are. marian, SA. 157. Iie albă ca laptele, împănată cu flori galbene, roşii şi vinete, de. măţâse. reteganul, p. v. 46/2, cf. tr. 166, ALECSANDRI, P. P. 349/„ TEODORESCU., P.,P: 81 j 302. Iese mândra la portiţă, Numa'n iie şi
i	.cretinţă. JA-RnIK-BÂRSEANU, d, 72. Iie albă mi-oiu cerni,... Şi. pre tine te-oiu jeli! ib. 110. Iia cea de sărbători, ib. 443; cf. 34, 111, . 245, 427, 442. Iie de ghiolci. bibicescu, p. P. 180; ‘ cf. păsculescu, p. L. 283, Alesături de ii. H. IV 75. # Ca
o	iie fără băzări, se zice despre un lucru care nu este împodobit, cf. zanne, p. iii 188.
[Plur. şi: iie. ISPIRESCU, L. 34.9. | Scris şi: ie. ( D i m i n u.t i v e: iişoâră s. f. Ce duci, mândră, pe sub salbă, Colea'n Uşoara albă? jarnIk-Băr-SEĂnu, D. 399. O Uşoară pe ea luă. PĂSCULESCU, L. P. 290*>, iiuţă s. f. • [Româncele] din Transilvania... fac peniru băeţi cămeşuţe, iar pentru copile iiuţe, MARIAN, na. 331],
—	Din lat. (vestis) llnea «(îmbrăcăminte) de pânză».
IIIIÂ! interj, v, ihâ,!
IIŞOÂBÂ s.-f. (îmbrăc.) \	.. 2 \
iiuţă s. f. (îmbrăc.) J v' ,ie '
IJDĂIVÎ vb. IVa	1	.
IJUĂRI, iJDĂBi t Vb. lVa ş. d. / v- *Jderi ş- d-
ijdebi t vb. IVa 1». inventer. 2°. Exciter. 3°.. Venir de, sortir de, naître de.
1°. (Trans.) A află, â descoperi ce'vâ nou (LB.), a inventă, a scorni, a iscodi. De vrea ijderi cinevâ, cevâ pre lume, ei-l făceă că e Dumnezeu., MOXA, 349. Acesta tocmi 12 luni întru an..., şi alte bunătăţi multe ijdări. ib. 356/!. Nişte măiestrii ale lui Arhimid Bymleanul, de ijderîse când băteă Rymleanii, de demult pre Siracusi. ib. 375. Munci... elu... ijdârîiâ şi slutiiă pre creştini, ib. 380. Au, fost început a filosofi şi a ijderă multe bărfeale şi Jiule împotriva pravoslaviei (a. 1652), ap. HEM. 2370.
2°. (Numai la cantemir, trans.) A scormoni, a răscoli, a aţâţa, a stârni, a zădărî. Pomenirea asuprealelor înnoesc şi ijdăresc neprieteniia. cantemir, IST. 382. Supt răcită cenuşea zavistiii învălită scânteae, într'a urâi şi clevetii pojar să o• aţiţăm şi să o ijdărîm. id. HR. 10/6; | (Refl.) Întâi oarece vrajbă.şi pre ascuns împoncişiri scor-nindu-se între dînşii, apoi ca vapaiia tot de odată, izbucnind, şi din zi în zi, şi din ceas în ceas mai mult şi . mai mult, lăţindu-se şi ijd.ărîndu-se. ib.. 205/16.'; cf. IST. 300.	.
3°. (Re.fl., construit absolut sau cu prep. d e-la s. din.) A-şi luâ obârşia, a purcede, a se naşte, a se ivi, a proveni, a se trage, a se iscă. Păcatul să ijderă de la diavolul, varlaam; C. ll/2.. Canoanele, zic, a sfintei şi dumnezăeştii pravile, carele a,u încolţit şi au răsărit şi se-au ijderîtu,. cum am zice, de l'a .întruparea şi înomenirea cuvântului pre lume (a. 1652)-. GCR. i. 158/s. Insă mai adevărat nu-l arată [pe Despot] de unde s'au ijderit şi cum şi-au scos numer de Domn. let. i a 55/17. Despot-vodă de unde s’au ijdărătu. cat. man.-59 (140-). Cealea ăe carile ijrija purtă, de se vor ijdărî, cu 'cât mai reale... răscoale... vor ăduee:... cantemir,. IST. 190; .cf. 32, 209, HR. 174/26.
IJE
- 465 —
ILEGITIM
[Şi: ijdări, ijderî f vb; IVa; ijdăni (Işdăni) vb.
IVa (ad 1° refl. = pasiv) Românii din Ar-■deal... să fie asemenii [Unguri]lor, precum, au şl .fost, până când s’au ijdănit Approbata Ardealului. şincai, hr. I 170/2. [Mielul-cel-de-aur] s’ott işdănit de argonautele greceşti, id. ib. II 2.65/30. (ad 3°) Când şi de unde s’au ijdănit Dacii nu se
•	ştie. MARIAN, T. 5; işdăni | vb. IVa; izdăni f vb. IVa. cihac,-II 90. (ad 1?) Neamul românesc au fost numeral între staturile din Ardeal mai ’nainte de a se işdăni legile aceste nouă. ib. III 59/e. (P. ,ext., iz ol.) Să se cumpere residenţia în Făgăraş pentru episcopul cel' atunci isdănit (e vorba de întâiul episcop al nou înfiinţatei episcopii). ib. 265/3; izdărî f vb. IVa. (ad 3°) Din-•tr’aceştea să să fie izdărît neamurile tătăreşti. cantemir, hr. 61/8; kderi t vb. IVa. (ad 1°) Izderesk = creo. ANON. CAR. Se iuţi Vladul-vodă.., ■drept-care tocmise şi isderise Bogdan. MAG. IST.
IV	248/27; jid&ri şi jidărî vb. IVa (prin Braşov) = a întărâtă, a asmuţă, aizădărî. Nu mai jidărl ■câinele, că te muşcă! || Adjective: ijdărît, -ă f = născut, provenit, iscat. Aceastea din vreamurile Focâi... ijdărîte amestecături. CANTEMIR, HR. 332'; izdănit, -ă = fugărit (Bihor). REV. crit. iv 144;
—	izderit6r t s. m. = creator; cf. anon. car. Kredz entr'un Dumnedzeu, Tatul preste tot pu-temikul, izăeritorul cierului., szij pementului (a. 1677). GCR. I 227. | Abstracte: ijdănire s. f. = naştere (în înjurătura): 'tu-mi-ti ijdănirea! şez. III 16/3,; — f ijdărânie (LET.2 I 108, 109), ijdă-ranic, ijderânie (ib. 99/i), ijder6nie (LET. i a. 3), CAT. MAN. 103 (233) s. f. = obârşie, naştere, origine. Aşeâ dară fiind ijdărăniia şi începătura Romanilor dela Grecii troadeni... CANTEMIR, HR. 99/21. Pentru ijderenia Moldovenilor. EUSTRATIE ap. GCR. I 234/j.; — izderitură (izdăritftră) | s. f. = creaţiune. ANON-, CAR. Izdăritura (iyxeiQTjfia — începutul) inimii lui. BIBLIA (1688), ap. TDRG].
—	Cf. z ă d ă r î.
IJE subst. Le nom de la lettre i dans l’alpha-bet cyrillique. — ,«1», numele literei a zecea a alfabetului chirilic (h),
—	Din paleosl. ize, idem.
Ijr6ct s. a. Balai pour le Journeau. — (Bihor) Mătură cu coadă lungă, făcută dintr’o buruiană cu numele iarbă-roşie (M. pompiliu, bih. 1012), -cu care [se] mătură cuptorul de cenuşă, după ce ,[s’a] scos jăraticul cu dârlu’. (rev. crit. iv 144).
—	Stă, probabil, în legătură cu paleoslav. ăegu «ard», cf. sârb. bulg. ozeg «vătrar, cârlig de scos jarul».
HAC adj. m. v. ilâciu.
HjÂ-CIU, -ă adj. Aux cornes courtes. — (Despre vite) Cu coarne scurte (H. XI 5); (despre coarnele vitelor) scurte şi crescute în lături (damE, t. 28). ■Un bou... coarnele ilace. MON. OF. (1906) 5573. [Şi: ^singular refăcut din plur.) Ilâc adj. m, h. ix 5; .(prin'despărţire falşă din Hi ilaciu!) laciu, -ă adj.' H. vii 27.]
—	Poate, prin schimb de sufix, din ilău: corn ilaciu ar fi deci «corn în forma ilăului».
IJjÂm f s. a. Sentence. —Sentinţă scrisă, prin ■care se dă cuivâ câştig de cauză (de către cadiu). Cu cadiul să se caute aceă judecată, şi având ■dreptate să-i se deie ilamu şi după ilame să împlinească de la Domnul şi de la Cantacuzino. let. iii 205/17. Fetfa de la -care au luat Ham. DUMITRA’CHE, ap. ŞIO.
—	Din turc. ilam «sentinţă judecătorească».
il/ĂR s. m. (Med.) v. iler.
ilariant, -Ă adj. v. ilaritate.
Dicţionarul limbii române, 23. X. 1928.
ILARITATE s. f. Hilari te. —1 Râs (obştesc),
. veselie (neaşteptată). Lista de bucate... erâ redactată întocmai după sistema de latinizare totală a limbei româneşti...; ea deşteptă atunci printre meseni... o ilaritate şi o curiozitate destul de mari. ODOBESCU, II 337. Ce este aceasta? Este călcare de lege? (Ilaritate), maiorescu, D. iv 274; cf.. 312, 588. [Familia: (cf. fr. hilarant, lat. hilarans) liilariânt (pronunţ. -ri-ant); -ă = care provoacă râsul.]
—	JV. după	fr.	(lat. hilaritas,	-atis), idem. "
IliÂlT s. a.	1°.	Enclume. 2°.	Nqib	d’une danse
populaire. — (Mold.)
1°. Nicovală. LB., CREANGĂ, GL.; . H. iii 4. Ciocanul lovi în ileulu gol. dosofteiu, V: S. 75; cf. 342. llăile gemeau toate sub cel mai vrednic ciocan, beldiman, tr. 346; cf. N. p. i 44. Po-vestea-i a ciocanului ce cade pe ilău. eminescu, P. 121; Cf. MARIAN, SA. 233, TEODbREŞCU, P. P. 262 b( şez. II 210/3.,. # (A ajunge, a fi) între ciocan şi ilău, se zice când cade omul în cea mai mare strâmtoare s. nevoie, când nu ştie cum să mai facă. zanne, p. v 178.
2°. P. anal. (Cor.) Danţ ţărănesc.	H. 111 313.
[Plur. -laie	şi	-leie MARIAN.	| Şi:	iI6u t s. a.
(azi numai în DICŢ.) gliilău s. f. DDRF.]
—	Din ung. nlo = idem.
iliEÂlsA s. f. 1°. Helene. 2°. Cetoine doree (Ceto-nia aurata).
1°. Nume de femeie. |[ (Mitol. pop.) Ileana Co-sânzeana v. Cosânzeana.
2°. (Entom., Bucov.) Gândac mai mic decât cărăbuşul şi de coloare aurie-verde, cărăbuş (gând ac)- verde, gâiidac-de-trandafir. MARIAN, INS. II.
[Diminutiv: (Entom., Bucov.) ilenuţă s. ile-nuţa-cea păduchioasă s. f.=băligar2 ibv 32, 33.]
—	Din grec. 'EAevt] «Elena». ,
iJLEÂivimiT s. m. (Bot.) v. leandru.
iiiEC s. a. (îmbrăc.) |
iLECHitr s. a. (îmbrăc.) J v‘ 110
^Y^ectru | s. m. Ambre jaune. — Chi(h)limbar.
ei omofor slrăluciiă mai vârtosidecâL nectrulu. dosofteiu, v. S.Ş40.W/jp ţfhf'fMJrf
—	Din grec. rjXextgov, ideţp.- f Q * l '*rW
IXI3GAI;, -a adj, Illegal:— Nelegal, contrar . legii, care nu e în conformitate, cu legea; în afară din lege. Va face a se revocă toate numirile ilegale făcute la Instrucţiune, maiorescu d. iv 408. [Accentuat şi ilegal; scris şi illegal. | Familia: (< fr. illegalite) ilegalitate s. f. = caracterul unui- lucru sau al unei fapte ilegale; p. ext. act ilegal.]
—	N. după fr. (lat. med. illegalis < in -legalis. «ne -legal»), idem.
iliEOAMTÂTE s. f. v. ilegal.
iiiEGÎBlij, -Ă adj. lllisible.—Care nu se poate ceti (din cauza scrisului rău sau a stilului greoiu, a limbei neînţelese), ne citeţ. Dar, pe lângă ele, elevul lui Cacavela a compus în cea dintăiu tine-reţă a sa şl nişte compilaţii ilegibile. IORGA, L. I 273. Dacă... Dimitrie Cantemir n’ar fi fost... de cât un pedant greoiu,.;. cartea ar fi ieşit ilegibilă. id. 357. [Şi (printr’o hiperlatinizare a formei franceze) iligibil, -ă; (franţuzism) ilizibil,-ă].
—	N. după fr.
IIiEOITIM, -A adj. (Jur.) lllegitim&. — (întrebuinţat numai în expresia:) Copil ilegitim = nelegitim, născut în afară de căsătorie, cf. copil din flori,, (f) nepravilnicesc. [Aceen- • tuat şi ca în lat.: ilegitim].
•	H, 30.
ILENUŢĂ
- 4 §6 -
ILOŢ
—	N. după fr. (< lat. Ulegitimus < in+legitimus «ne-legitim»),
iliENtrfĂ s. f. (Zool.) v. ileană.
iiiER f s. m; (Med.) Rougeole.—(Grecism, ieşit din uz.) Pojar. DICŢ. ller, şi pojar şi s c a r 1 a-' tină, o boală ce scoate omul pe trup şi mai ales copiii, băşicuţe mici, ca vărsatul,4 ca o spuzeală... cu pete roşii. I. GOLESCU, C. X. Vărsatul cel mic şi gfrinduros, ce-i zice pojar (iler). PISCULESCU, O. 243. [Plur. ileruri. I. GOL. C. X. | Şl: ilăr s. m. TDRG. | Forma ilez Ia LEON, MED. 125 şi BIANU, D. S. se explică printr’o greşală de scris.' Cihac- citează cuv. sub forma iUre s. pl.]
—	Din grec. fjXsQi, îâsqt], idem.
iiiER s. m. (îmbrăc.) v. filer2.
IIEU f.s. a..v. ilău.
îliEU! interj. = aol6u. lleut fată, năzarnică mai ieşti, contemporanul, vi 2 7.
IliHÂC f s. a. Annexion.- —.(Turcism). Numai în locuţiunea: a face ilhac = a anexă. Ne rugăm ca să se facă ilhac sul> stăpânirea Moldovei locul acesta ce se numeşte Căşlă (a. 1803), ap. ŞIO.
—	Din turc. ilhak «anexiune». ŞIO.
Ifcic s. a (îmbrăc.) Veste ou manteau de pay-san.—(în vechiul Regat.) Haină• purtată astăzi numai de ţărani, făcută din abâ sau altă materie (pentru femei şi din catifeâ etc.), un fel de pieptar sau mintean fără mâneci, care ajunge până dincolo de mijloc, încheiat pe piept de sus până jos cu găitane, nasturi sau copci (cf. H. ii 136, păsculescu, L. P„ MANOLESCU, I.; ŞEZ. IX 39, H. II .118, 132, 204, 214, 223, 323, IU 19, 141, 145, IV
236,	X 453, 585, XII 8, XIV 351), purtat în unele locuri numai de bărbaţi (h. ii 89, iii 4, 268, IV 45) în altele numai de femei (H. ii 4, 31, 63, 208,
V	5) sau numai de copii (Ţepu în Tecuci, pamfile, I. C. 356);—haină scurtă cu mâneci, mâne-car (h. v 129), surtuc (H. x 280); un fel de cojoc lung, mai până la pământ şi pe margini cusut cu piele de dihor, de asemenea pe la mâneci şi pe la brâu, iar pe la poale împestrit cu nişte postav roşu (marian, nu. 142). Surugiul intră pe scenă îmbrăcat cu... ilic de postav Cusut cu găitanuri. ALECSANDRI, T. 46. Ginerele se'mbrăcă cu ilic şi peste el cu zăbunel. pitiş, sch. i 110. Fetele erau gătite de sărbătoare... peste cămăşi, ilice înflorite. SANDU-ALDEA, SĂM. V 17. Câte-un ţigan uscat, cu ilic petecit, sadoveanu, luceafărul, VI 98.. Grec voinic cu pistoale sub ilic. ALECSANDRI, P. P. 135b; cf, teodorescu, p. p. 132b. Este unu' cu un ilic Şi mi-l ia dracu' de frig. şez. III 244b/z. # Crapă pietrele de frig şi ţiganii în ilic, se zice celui lipsit. ZANNE, i>. VI 363. [Şi: (ad 1°) iI6c s.; a. I. GOLESCU, C. I (Plur. şi -lecuri ŞIO.) [Hogea] rămasă numai în cămaşă şi într'un ilec: GORJAN, II. IV 74. Pe Golea mi-l loveâ... Sus la capu' pieptului Prin foaia ilecului, La Casa 'sufletului, GIUGLEA-VALSAN, R. S.'27; cf. 109; il6chiu s. a. ŞIO.; ilifec s. a. giuglea-
■	vălsan, r. s. 3. || Diminutiv: ilicel s. a. pA-SCULESCU, l. p. 256. | Nom. agent, ilicâr s. m. = croitor de ilice: cf. H. V 17, 381.]
—	Din turc. (>bulg., sârb.) jelek «jiletcă».
IMCÂR s. m.	)
iMCEii S.' a. (îmbrăc.)	J v' l,ic*
1XICHÎE f s. î. Âge.	— (Grecism, la	clasele
culte din România veche). Vârstă. Bă, să	mă	ier-
taţi,... La ilichia mea... un om bătrân. ALECSANDRI, T. 1230. Fiul mieu... a ajuns în ilichie:..,
îl trămit la d-ta ca să se mai roadă, să poată ieşi şi el mâne poimâne la obraz. FILIMON, C.
I	602.	'
—	Din n.-grec. rfkMla, idem.
ilicit, -Ă adj. Illicite. Oprit, nepermis de lege, nelegal; p. ext. necinstit. Clasa dominantă din Moldova nu şi-ar fi făcut din. introducerea Evreilor în ţinuturile de peste Milcov un izvor de foloase ilicite. ODOBESCU, III 477/23. •Amoruri ilicite. id. I 289.
—	N. după fr. (lat. illicitus, -a, um <in+liciţus «ne-permis»); idem.
ii/râc s. a. (îmbrăc.) v: Ilic;
IIjÎe-J’ĂeÎe s. m. sing. (Mitoi. pop.) Ziua de-21 Iulie, care se ţine de ţăranii români în unelfr regiuni, de teamă ca sf. Ilie să nu le pălească holdele. TDRG.
—	Formaţie spontană din numele sfântului JHfr şi din verbul păli.
IIIGIBIL, -Ă adj. v. ilegibil.
TiiiiiEÂC s. m. (Bot.) v. liliac.
IMMITÂT, -A adj. Illimite. —Nelimitat, fără limită., fără margini, nesfârşit, fără hotare. Puteri ilimitate. .	'	■	'
—	N. după fr. (lat. illimitatus, -a, -um <in + K-mitatus), idem.
Iliif t s a, Sorte d'impâl. — (Cuvânt atestat. în documentele slave de pe la mijlocul sec. XV-lea, cf. [a. 1448]) arhiva rom. i 153.. Dare (a cărei natură nu. o cunoaştem mai de aproape'). L BOGDAN, D. S. Nici iliş să dea, nici sulgiu, nici untu... nici lup, nici o ăngărie (a. 1629), ap. HEM. 1193; cf. URICARIUL, v 251/„, viii 237/1s. Pecetea ili-şului — ca t as t i h u 1 dă j di ei (a.< 1685), ap.
I.	BOGDAN, D. S. Pentru sulgiu şi pentru iliş şi răsuri veţi da de ug. câte 3 p[o]<[ronici] (a 1714). IORGA, S. D. XI 71. Le av azuns [carelor] poron-che empereteaske se marge cu ilisuri (a. 1789). ib. VIII 83; cf, VI 85, I 84. Nu se luă... nici sulgiu sau iliş pentru vitele tăiate, id. C. I. II 163. [Plur. -lişuri. |. Derivat: ilişâr f s. m. = cel ce adună ilişul. bogdan, d. S.] .
—	Cf. tătăr. iiltiS, tilăS «parte», ung. 616s «pro-viant». bogdan, d. s.
. ilişâr f s. m. v. iliş.
Ii it6.\ s. a. (Biser.) Couverture qui protege le corporal. —■ Pânză de învălit antiniisul. iorga,. S. D. XIII 128 (din Ludoş).
—	Din paleosl. ilitonu = grec. elhfc6v «antiţnis».
iKiizi vb. IVa, refl. = (Mehedinţi) hlizi2, a râde (Com. izverniceanu) mereu (arătând dinţii). N. REV. R. (1910), 86. Ce te ilizăşti aşă? ib.
ilizibil, -Ă adj. v. ilegibil.
Iii O ÂVE s. f. plur. Blagues. — (Jud. Someş) Palavre, spuse, vorbe ce nil se prea cred: Nu mai vorbi atâtea iloave! VICIU,'GL. Cf. braşoave.
—	Cf. rut. jalovyj «sterp, netrebnic, fără de folos».
ILOGHIŢĂ s. f. v. ialoviţă.
Iiidoic, -Ă adj. lllogique. — Nelogic, contrariu logicei.
—	N. după fr.	,	•
îliOlŢĂ s. f. v. ialoviţă.
HOT s. m. IIote. — (în vechime; la Spartani). Un fel de iobagi, sclavi ai statului, daţi parti-
. ILOTISM
— 467 —
ILUZIE
©ularilo'r ca să le lucreze pământul; cf. şerb, rob. |'(Azi, fig.) Om din ultima clasă socială, om despreţuit de toată lumea, cf. p ari a. Acest buget eşte produs de obolul săracului, acelui sărman asuprit şi nenorocit, pe care cad ioate sarcinile!... acelui ilot ce geme de secoli. ALECSANDRI,-T. 33; cf. 1776. Tot Fanarul, toţi Hoţii, Toţi se scutură, aicea, şi formează patrioţii. EMINESCU, P. 247, [Şi: liil6t s. m!; (după germ.) he!6t s. in. | Familia: (< fr; ilotisme) ilotism s. a. = starea socială a iJotului; stare de sclăvie, de s'ervitudine, ‘ de incultură. Drepturile ţării erau încălcate şi sfăşiate, poporul era redus la o stare ,de ilotism; STURDZA, E. 62],	.
—	N. după fr. (V.-grec. eîXaig, E'ăwrrje, la origine,' locuitor din oraşul Helos, subjugat de Spartani).
ilotism s'. a. v.. ilot.
ILOVIŢĂ s. f. v. ialovifă.
îiiTiS s. m. (Zool.) == dijior. DDRF.
—r' N. din germ. Iltis, idem.
ILU9II1VÂ vb. Ia. 1°. 2°; Illuminer, iclairer.
1°. A, răspândi, a revărsă lumină (multă) peste cevâ. | Fig.’ A luminâ mintea sau-spiritul cuivâ.
2°. S p e c. (la o serbare sau la o zi însemnată). A împodobi uri oraş -sau un edificiu cu lumini multe. •	, :	-
[A-.d jecti v: iluminat, ^-a = care este-luminat; (despre un corp ceresc) care primeşte lumină de la Un alt corp; (despre un oraş sau un edificiu) care este împodobit cu multe lumini. Biserica eră 'iluminată şi împodobită ca pentru un mort bogat. C. NEGRUZZI, I 254. Sărăcia, iluminată de razele unei lu/mănări de seu. «EMINESCU, N. 41, Sânt... corpuri care nu pot să fie văzute decât când primesc Ilumina dş la un corp luminos; astfel sânt deosebitele obiecte de pre pământ, luna, planetele ş. a.; ele se numesc, iluminate, poni, F. 335. (Substantivat) iluminat, -a=cel s. cea care se crede in-pirat(ă) de divinitate, care are viziuni, cf. h alu-cinat,- i n s p i r a t, vizionar. | A b s t r a ct e: iluminăre s. f. = acţiunea de a iluminâ; —(fr. illuminătion, rus. - illjuminacija% rus. pop. Ijumi-nacija)'. iluminâţie (rar: iluminaţiune) s. f. = împodobirea-unui oraş sau a unei clădiri Cu lumini multe (în aceşt înţeles, pop: luminăţie s. f.); p. ex t. luminile dispuse în mod simetric. în asemenea ocazii ; fi g. lumină divihă, inspiraţie. Mâne... va fi iluminaţie strălucită: C. NEGRUZZI, I 329].
N. dupăfr. (lat. illumino,-are < in + lumino «luminez complet»), idem. Cf. luminâ.
iluminaţie s. f. v. iluminâ. .
. - ILUSTRA vb. Ia. 1° (S')iUustfer 2° Eclairer: 3° lllustrer;	*	-	*
1°...Trans. şi (mai cu seamă) refl. A (se) •face ilustru, a se distinge, a se remarcă, a deveni celebru,' vestit (în lume). Mai în urmă unii au fost trimeşi în străinătate la > Pisa, la Viena, la Paris şi s’au ilustrat ca profesori şi ca înalţi fune-. ,ţionari. GHICA, S. 57. .
; 2°. A’ lămuri, a : clarifică, a elucidâ, a explică,' Îmi veţi, da voie, 'Domnilor, să ilustrez chestia în practică şi să las teoriile. MAIORESCU, D. II 202. pele zise se vor ilustră şi mai mult prin urmă* toatele 'citaţiuni. id. CR. I 17,9.	•
. 3°. A împodobi cu ilustraţii (o carte, un text).’ [Adjective: ilustrat, -ă =’care a devenit ilustru,, reîiumit, celebru; care a fost lămurit,- clarificat, explicat; (despre un fext, uii ziar, o revistă;
o	carte-’poştală) care este împodobit eu ilustraţii, (pop.) cu chipuri. Am 'ciimpărat o ediţie iliistrată a poeziilor lui-Eminescu: | Substantiv: ilustrîit6r, -oăre = desenator,; pictor, gravor etc. care'ilu-
strează (.3°) cărţi. | Abstract: ilustrâre s. f. = acţiunea de a ilustră;' lămurire, clarificare, explicare; împodobire (cu ilustraţii). Noi deocamdată ne îndeplinim datoria de a-i mulţumi pehtrti îmbelşugata culegere de exemple, ce ne ofere... spre ilustrarea tratatului de faţă: maiorescu. cr, ii 7.]
—	N. după fr. (lat, illustro, -are),'idem.
ILUSTRAŢIE, ILT STHAŢIi:\li s. f. 1®.—3°.
Illustration.
. 1?. (Rar) Acţiunea s. faptul de a (se) face ilustru, celebi-u,'renumit, vestit; ilustrare.
2°. (Azi, mai ales subt forma ilustraţiune). Personagiu ilustru, autoritate (într’o materie), celebritate. Oare ilustraţiile literare de acolo nu fac
o	fruntăşie.ce va rădică fruntăşia socială:.. ? RUSSO,
S. 165. Multe ilustraţiuni literare au discutat... asupra întrebărilor. CARAGIALE, N. F. 5/13.
3°. (Azi, mai ales subt forma ilustraţie) Desen, gravură etc. (care împodobeşte s. explică un text), (pop.) chip. Carte cu, ilustraţii.
' — NI după fr. (lat. illustratio, -onis), idem.
ILUSTRIE t adj.
ilustrisih adj. m
ILUSTRITÂTE S. f.
ilustru, -Ă adj. Mustre. — Strălucit, celebru (prin merite, virtuţi, origine), renumit, vestit. Ordine straşnice în toate1 părţile... puind pe toţi.pre-fecţii şi ofiţerii de pe graniţa Dunării la dispo-ziţiunea ilustrului turist. GHICA, S. 161, Ilustrul architect şi sculptor grec Apolodor. ODOBESCU, III 72/6. Sub pseudonimul Carmen Sylva-se’ascunde... Regina României Elisâbeta... Poate această ilustră provenienţă a cărţii a contribuit... şi a făcut-o aşa de răspândită.-maiorescu, cr. iii 7. Ilustrul voiajor ne vorbeşte în. numele umanităţii. GOGa, Ţ. N. VI 1'537.
[Şi: (latinism la dosofteiu) ilustrie f adj. Aşij-dere un illustrie protospathari, om dumnedzăesc, şedeă lângă besearica sfântului. V. s. 88a. | Familia: ilustritâte s. f. Titlu ce se'dădeâ în Ardeal (corespunzând1 germ. «erla„ucht») personalităţilor înalte bisericeşti, judecătorilor de la Curtea de casaţie, rectorului universităţii etc. (cărora nu li se cuveneâ totuşi titlul de «excelenţă»). Ilustrita-tea sa canonicul Moldovăn. Când cinevâ li se adresă în mod direct, le ziceâ: ilustrisime. Ilu-strisim apare mai întâiu, ca atribut dat arhiepiscopului Atanasie din Blaj, în Catehismul din 1703, tradus de Q. Buitul:]
—	N. după fr. (lat. illustris,--e), idem. Cf. ilustră, i 1 u s t r a ţ ie. •
■i ILUZIE s. f. Illusion. — Arătare înşelătoare, închipuire falsă, greşală a simţurilor sau a spiritului, în urma căreia luăm lucrurile altfel decât. sânt în realitate; fig. amăgire, nălucire, închipuire deşartă. Toată lumea doreâ numai îmbunătăţiri pe viitorime; dar toate aceste au fost numai o iluzie. URICARIUL x 12/12. Iluziile juneţei... făcU pre improvizaţii impresari a se apucă cu tot dinadinsul de lucru: C; NEGRUZZI, I 342. Treci'cum au trecut iluziunile noastre! id. 97. întorc acum asupră-ţi privirea-mi dureroasă,' Ca cel din urmă .. adio, la iot ce am pierdut:... Iluzia mă lasă.* ALEXANDRESCU, M. 72. Frunzele,... de crengi se deslipesc, Ca frumoasele iluzii dintr’un suflet omenesc. ALECSANDRI, p. iii 7. Iar în lumea cea comună ' a visă e. un pericul, Şi de ai cumva iluzii, eşti pierdut şi eşti ridicul. EMINESCU, P. 232. Am... s’o rog' să nu surădă, să nu-mi împle sufletul de o vană, dureroasă iluziune! id.- N. 72. Ideea panslavismului este o iluziune abstractă şi fără de folos practic. ODOBtSCU, iii 417. Iluziile demagogice şi republicane sânt astăzi înmormântate. maiorescu, D. iv 329. S’ar păreă din capul
v. ilustru.
30
ILUZIONA
- 468 -
ÎMĂ
locului că .noua compilaţie reproduce numai pţ> a lui Mustea,... dar această iluzie dispare îndată. iorga, L. I 471. # A-şi face iluzii = a se lăsa amăgit de lucruri irealizabile, 'a crede în închipuiri deşarte, în speranţe zadarnice,,a nădăjdui lucruri greu de realizat. Am văzut că Dimitrie... nu-şi făceă iluzii asupra sentimentelor vecinului său, faţă de dânsul şi familia lui. id. 331. | A-şi pierde iluziile =* a rămânea desamăgit, decepţionat, a nu mai crede în realizarea unui plan frumos. Iluzii pierdute ■— iaca semnul timpului, în care trăim. MAIORESCU, CR. I, 111. [Şi: iluziune s. f.]
—	N. după fr. (lat. illusio, -onem), idem. Cf. iluzoriu, i 1 u z i o n â.
ii/UZioiv vb. Ia refl. S'illusionner.— (Franţuzism). A se amăgi, a-şi face închipuiri deşarte. [Adjectiv: iluzionat, -ă = amăgit, pontbriant.]
—	N.. după fr.
lliI7Zltr«E s. f. v. iluzie.
ixuzOit, -Ă adj. )	.
iLUZtatic, -Ă adj. J v' iluzom1,
iiitrzOBiu, -ie adj. Illusoire. — Care există numai prin iluzie, printr’o aparenţă falsă, amăgitor, înşelător; care nu se poate realiză, himeric, zadarnic, deşert. Mai este oare cu putinţă, ca o energică reactiune... sâ deştepte voinţa de a pune fundamentul adevărat, acolo unde se află astăzi numai pretenţii iluzorie? MAIORESCU, CR. i 247. S'au destituit epitropii de atunci, s'au chemat în parte la răspundere — răspundere iluzorie — şi s'au numit alţi epitropi. id. D. IV 153.
[Şi: (la Românii din foasta Austro-Ungarie) ilu-zor, -ă; (la aceiaşi, după germ. illusorisch) iluzorie, -ă adj. = iluzoriu. S'ar dovedi... ca iluzorie un... drept fundamental, sbiera, f. 269].
—	N. după fr. (lat. illusorius, -a, -um), idem.
im s. m. sing. tant. Salete, boue. — (Transilv). Murdărie (H. ix 89), mai ales pe corp, cf. 1 i p, jeg, zoioşie (Com. A. banciu, rev. crit. iii 157) sau supt unghii, cf. slim (rev. crit.
iii	157). [| P. ext. Noroiu, tină, glod. [Şi: (Ban.) imă s. f. DDRF. | Adjectiv: (< lat. lîmosus, -a, -um «noroios») im6s, oâsă (mai ales prin Ban.) =murdar (jahresber. iii 317), mânjit, necurat, nespălat, nelăut (h. xviii 174); cf. i măi os. Poartă haine sparte şi imoase, ţichindeal, f. 63. Hainele de pe dânsul erau imoase..., ca de văcar. ISPIRESCU, L. 232. (Adverbial) A umblâ imos = cu haine murdare, rev. crit. iii 157; — cu derivatul verbal: imoşâ Ia (imoşi IVa DICŢ.) refl. = a se murdări, rev. crit. iii 157
—	iar acesta cu abstractul: imoşâlă (imoşeâlă) s. f. = murdărie DICŢ.]
—	Din lat. lîmus «murdărie, noroiu subţire». Cf. i m â.
IM f s. a (Mold.), Măsură de cereale? Doa jimble pe zi şi opt pâini proaste, şi doă imuri de orz, cum şi tainul de carne să ia de la ■ sulgerie (a. 1741). uricariul, v 35/10.
IMÂ vb. Ia. Crotter, souiller, salir.—(Ban., mai <le mult şi în Mold.) Trans. A murdări, a mânji {cu noroiu, balegă, etc.) a întinâ. Mătură [ieşito-rile] şi începu a-şi imă mănule, cealea ce oarecând mirosâia de mirosuri scumpe. DOSOFTEIU, V. S. 196, | Fig. A întinâ cu vorba, cu înjurături. Botezul lui Hristos sus ceriul descuie, pre carii nu-l imă, într'însul îi suie. DOSOFTEIU, V. S. 5. | R e f 1. A se murdări, a se mânji, a se mâzgăli. Coarda se întinde preste nişte scaune mici, ca să nu ajungă la pământ, să se ime (=mânjască). LIUBA-IANA, M. 119. | A se feşteli, a se umpleâ, făcându-şi treaba.
Copronim, aşeâ s’au poreclit, căci s'au imât în scăldătoarea sfântului botez, cantemir, hr. 345/24. [Particip i-u-adj.: imât, ă = murdar h. ix 92 (cu negativul) neimât, -ă’f. Mărturia lui asupra Vidrii de ’ păcura zavistiii neimată şi neîntinată să se socotească, cantemir, ist. 52. —Adjectiv verbal:	imăt6r,	-oâre. id. hr. 114/17.
—	Abstract: imâref.s. f. Imarea trupului şi sufletului, dosofteiu, mol. 71. | Alte abstracte: imăciune f s. f.. = murdărie, pată. Feriiâ trupul său nentinat, fără nici o imăciune de păcate. DOSOFTEIU, v. s. 34, cf. 15.1. Imă-ciunea carea astăzi pre obrazele noastre au căzut, cantemir, ist. 309, cf. 213, 217, 246, hr. U0/4; — (şi azi în Mold. şi Ban.) imâlă s. f. = murdărie; lut; noroiu, tină (gr. Băn.,
ii.	xviii 276); pământ muiat, mocirlă (H. xviii 137), (spec., zid.) lut amestecat cu paie, pentru lipitul caselor (pamfile, j. iii); cf. muruială. Argăsitorul încă pune peile în amoiu, ca să se moaie şi cureţe de im_ală. LIUBA-IANA, M. 123. Imale = lutum. ANON. CAR. Ca orbul, când fuge prin. imală (tină), ţichindeal, f. 24; cf. 123. Ce înseamnă acest lut,-această imală?... MARIAN, NA. 95. Trecând printr’un loc cam gloduros, i s'au înfipt carul în imala aceea, sbiera, p. 199/27. Cismele-s de imală tari. DOINE, 128/20. Fierele plugului, când sânt prea încărcate de imală ( = tină)... H. XVIII 268..-E mare imala pe drum. Com. COCA; cf. REV. CRIT. IV 89. Un cuptor de imală, cu prispa bătrânească. SLAVICI, N. I 9. Luă un ţigan, îl puse să frământe imală şi-şi lipi casa. id. ap. TDRG. Casa de lemn se lipeşte cu imală făcută din lut şi apoi se spoieşte. H. xviii 145; — cu verbul: imălă
I,	refl. = a se intinâ. H. xviii 276, — şi.cu adjectivul: imălos, -oâsă = murdar ( jahresber.
III	317), lutoS (ANON. CAR.); cf. imos.]
—	Din lat. lîmo, -are, «a murdări, a stropi cu noroiu».
Imă ţ s. f. Mere. — (în nordul Ardealului şi in Mold. până în sec. XVII) Mamă, maică. Tatăl mieu. şi îma (: mater) mea lăsară-mă. PSAL. SCH. 79/13. îma Sionului ib. 281/s, cf. 159/,4, 379 7. Cela ce-şi va ucide pre tată-său şi pre îmă-sa (Munt.: mu-mă-sa)... PRAV. 350, cf. 356, 357, 529, 1030.- S'au împreunat trupeaşte cu maieă-sa sau cu îma maică-sa (Munt.: muma mâini-sa) ib. 839. Ima (Munt.: muma) de-ş[i] va da feciorul sau fata la giu-det... ib. 1117. Dentr'un tată şi dentr'o îmă. ŞAPTE TAINE, ap. TDRG. Să-j[i] lase pentru dâns tatăl şi îma. varlaam, C. 383,», cf. 373,2, 341,2, 312,2, 115,2. Anna, îma Preacistei. id. ib.
II	27, cf. I 146,j. De goneşti roaba, ■ goneaşte şi feciorul ei, să n’aibăîma a să întoarce la fecior. id. ib. I 268, cf. II 27,,, 68. Alt fiu n’au născut îmă-sa. id. ib. II 28,2, ef. II 29, 47,2, 53, 339. Au ars idolul îmei dumnădzăilor. DOSOFTEIU, V. S.
71.	Chemară pre îmă-sa. id. ib. 16. Bisedrica... de’ îmă-sa făcută. M. COSTIN, ap. GADEI. Au grăit îmei, zicând... id. ib. L-au scos îma împăratului şi l-au dat la maică-sa. LET. II 384/25. Au rămas epitropi împărăţiei Moscului îma (muma\ acelui copil. let. ii 457/8. [Scris de obiceiu jjws, dar şi (PSAL. VOR. 242/as, VARLAAM, C. II 68, DOSOFTEIU, V. S. 71). în cazul oblic găsim —în texte rotacizante — forma îmăriei (cf. mămânii, mu-mânii): Păcatul îmăriei lui	=	mumâniei
coresi, mâre-sai hur. mâne-sa dos.) nu cure-se. psal. SCH. 368. 'în unire cu pronumele posesiv găsim odată (DOSOFTEIU, V. S. 16) accentuarea îmă-sa, care arată că forma îmă nu poate fi despărţită de actualul mă-ta şi mă-sa (în psal. sch. 434/, odată ma-sa), răspândit, în "graiul vulgar (totdeauna în înjurături) şi în cel familiar, pe tot teritoriul dacoromâh. Formele acestea se'întrebuinţează şi în
IMĂCIUNE
- 469 -
IMAGINE a
genitiv-dativ, precum, invers, forma cazului oblic mâne-, 'mâni- (Munt. mâini-, cf. varianta citată 'din Prav. Munt.), mân’- (mâi- -cipariu, ap. TDRG.) se aude incidental şl în nominativ-acu-zativ. în textele rotacizante găsim formele măriei, mării, mâre-. Adesea forma mă- rămâne neschim^ bată şi în cazul oblic şi se declină numai pronumele posesiv: lei (-tii) şi -sei (sii), mai rar: mânii tale şi sale. în legătură cu mea formele scurtate nu se întrebuinţează. Ţiţele măriei (: m u m â -ni ei. coresi) meale. psal. sch. 63/4j cf. 157, 215, 451. Străin ■ fuiu fiilor mării (: m u m â n i e i. CORESI) mele. ib. 207. Boraşte-ţi • şi tu laptele măni-ta în palmă- CUV. D. BĂTR. II 289. Frate măne-sa, de-l chemă Varda. MOXA 387. Nu vor moşteni' nemică. dentru avearea mâne-sa. prav. 759, cf. 778, 1075. Casa măne-mea. BIBLIA (1688) ap. TDRG. Lăsat-au domnia... pe sama frăţine-său... şi a măne-sa. .LET. I 173/21. Cine şi-a găsi pe dracu’, măi Sârbule? — Mă-ta. — Mama? ALECSANDRI, T. 1532. Pe mă-sa n’a apucat-o. VLAHUŢĂ, N. 181. Aveă bunătate de suflet, ca al măne-sa. CIOCÂRLAN, LUC. V 124. Rămăsese cum îl fătast mă-sa. ISPIRESCU, L. 3. Sub ascultarea măne-sa. id. U. 28/13. Sărutară mâna măne-si şi ple'cară. MERA, B. 88. Cum ai fost la mă-ta acasă. marian, SA. 35. Fără voia mânii-sa. TEODORESCU, P. P. 623. Zi mă-tii să vie. ib. 191b. Spune, 'mândră, măne-ta. MÂNDRESCU, L. p. 87/,9. Au spus mâni[i]-sale ce au aflat, sbiera, B. 23/4. Hătu-i scafa mâni-sa. şez. iii 243/31. Şi mă-ta-i femeie rea. SEVASTOS, C. 192/,4. S’aducem noră măne-ta. RĂDULESCU-CODIN, î. 100. Mă-ta (mai des: moaşă-ta) pe gheaţă! , pamfile, j. ii. Nici în pântecele mă-sei nu i-a fost aşă. ZANNE, P. IV 479.]
■—■ După T i k t i n, Dicţ. germ.-rom. 1020, forma imă s’a născut, cu proteza lui î (ca în îmi), dintr’o formă mai veche *mmă (păstrată în mă-ta etc.), scurtată din mamă (mai întâiu în formele cu accentul .pe silaba finală:- mămâni, mamă-tă, mamă-sâ). După Weigand, JBalkanarchiv iii,
205,	îmă e împrumutat din alb. (tosc.) ema «mamS». Cuvântul îmă se găseşte şi la Aromâni, însă numai în graiul copiilor,, pe când formele mă-ta, mă-sa sânt uzuale şi în graiul adulţilor (alături de mu-mea), une-ori şi fără pronumele posesiv {mă ş cu tată jahresber. xiii 78).
IMĂCIUNE t s. f. v. imă.
IMACULAT,, -Ă adj. Immacule. — Fără pată. sufletească, fără prihană; nepătat, neprihănit. O acvilă albă, emblemă de imaculată putere. ODOBESCU, I 252. | Curat. Pe uriaşul câmp al mesei, imaculaţi ca luciul lunii, Se împânzise «Funigeii», scăpaţi din 'stativele Runii. mirea, C. ii 80.
—	N. după fr. (lat. immaculatus, -a, -um cin + maculatus «ne-pătat»), idem.
IMAGINĂ vb. ia. Imaginer^— Trans. (mai ales pronominal-) A(-şi) închipui, a(-şi) reprezenta cevă cu mintea (s. în minte), a creâ cevâ prin cugetare, cf. născoci, scorni, inventă. [Adj e c t i v: imaginat, -ă=închipuit, reprezentat în minte prin puterea imaginaţiei. | Abstract: imaginâre s. f. = acţiunea de a(-şi) imagină, de a(-şi) închipui' cevâ; imaginaţie, închipuire. Ea va trebui să ne ferească de a ocupă cu fantome şi ficţiuni ale imaginării subiective tot locul gol. MAIORESCU, CR. II 166].
—	N. după fr. (lat. .imaginor, -ari), idem.
imagină s. f. v. imagine.
IMAGINABIL, -Ă adj. Imaginable. — Care se poate imagină, închipui, născoci, inventă, gândi, scorni. Toate torturile imaginabile, caragiale, N.
f. 28/i8. [Negativ: inimaginabil, -ă, (rar) ne-imaginâbil, -ă (costinescu) = care nu se poate imagină, închipui, inventă, gândi, scorni.]
■— N. după fr. (lat. imaginabili»), idem.
imaginar, -Ă-adj. Imaginaire.-—• Câre există numai în imaginaţiune, în minte; care este lipsit de realitate, închipuit, născocit, plăsmuit, fictiv, cf. fantastic, himer-ic. Eu vorbesc d’o ţară De tot imaginară. ALEXANDRESCU, M. 383. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumeşti imaginare..EMINESCU, N. 45. Nişte charte geografice imaginare. HASDEU, I. C, XI. | (Aritm.) Cantitate imaginară = care are o existenţă fictivă (ca rădăcina pătrată a unei cantităţi negative). ■
-—- N. după fr. (lat. imaginarius, -a, -um), idem.
IMAGINAŢIE, IMAGINAŢIUNE S. f. l°-2°.
Imagination.	;
1°. Puterea minţii (s. funcţiunea sufletească) de a-şi închipui sau reprezenta lucrurile văzute, auzite sau simţite, închipuire. Nu voiu întreprinde a 'descrie frumuseţile doamnei B., pentru că simţ că acum, după trecere de cinci ani,... suvc-nirea ei ar sili imaginaţia mea să galopeze fără voie. C. NEGRUZZI, I 38. Mi s’a părut însă c’am auzit vorbind;, imaginaţia m’a amăgit, id. III 189.
2°. Puterea sufletească de a-şi închipui,de a inventă, de a creâ cevâ ce nu există în realitate; p. ext. imaginea produsă de această facultate: închipuire, părere, idee, gând (3°). în fine, cu firul cauzalităţii în mână, mulţi vOr gândi a fi ghicit sensul.întâmplărilor lui, reducându-le la simple vise a unei imaginaţii bolnave. EMINESCU N. 84. V.â-nătorile cu acompaniament de orchestră nu sânt, precum s’ar puteă crede, o deşartă închipuire a imaginaţiunii mele puţin vânătoreşti. ODOBESCU,
III	101/25. S’a gândit a transmite rezultatul observaţiilor sale în forma atrăgătoare a unei povestiri de imaginaţie. IORGA, L. II 100.
—	N. după fr. (lat. imaginatio, -onem), idem.
IMAGINATIV, -Ă adj. adv. Imaginatif. Par la pensee. — {Franţuzism) Cu aptitudinea de a-şi imagină cevă cu mare uşurinţă, cu imaginaţie vie. în liniştea dimineţii, când închipuirea slăbeşte, şi cu dânsa slăbesc trecătoarele avânturi de voinţă, oamenii imaginativi, mai mult decât ceilalţi, au nevoie de soare şi lumină. ZAMFIRESCU, R. 37. || Adv. Cu imaginaţia, în gând. O compuneam imaginativ, cu tot ceea ce mă fermecase în Dan, I. TEODOREANU, M. II 516.
—	N. după fr.
IMAGINE s. f. 1°—5°. Image..
Sensul prim al cuvântului imagine este acela al latinului imago, înrudit cu imitor şi aemulus = ceea ce imită sau seamănă cu...
1°. (Fizică) Reprezentarea unui obiect în apă, într’o oglindă etc.; reunirea razelor luminoase emanate de la un corp şi reflectate de altul, chip. Imagine reală = care se formează din reunirea directă a razelor reflectate pe un ecran. Cf. PONI,
F.	350. Imagine virtuală = care pare formată dincolo de suprafaţa unei oglinzi, prin prelungirea razelor luminoase. Cf. id. iq. 345.
2°. Reproducerea formei unui obiect sau mai ales a unei persoane prin desen, pictură sau alte arte plastice (aşâ erau în antichitatea romană
•	acele imagines maiorum, chipuri de ceară ale strămoşilor, păstrate în atriumj, cf. chip (a. ii 8°), efigie, portret, figură, icoană, stampă; p. ext. scenă, tablou, privelişte. în-treprinsesem, pe cât ţin minte, a căută în cercul literelor şi al artelor imagine vânătoreşti. asupra cărora să ne potrivim în gusturi. ODOBESCU, III 60/18. .
IMALĂ
470 —
ÎMBÂCSI
3°. Reprezentarea obiectelor şi. a persoanelor în mintea noastră, pe baza impresiilor primite prin simţuri: yu tu minţe Câte 'n lume-ai auzit? Prea puţin; pe,ici pe.colo. de imagini o fâşie, Vre o urmă de gândire sau un petec de hârtie. EMINESCU, P. 225. Mintea, noastră păstrează imaginea unui lucru văzut, \ P. ext. Reprezentarea unui o-biect în mintea noastră, independent de o impresie primită prin simţuri, ci: num ai prin puterea. închipuirii. ^noastre şi mai ales .pe temeiul unei comparaţii sau a unui simbol» Divinul Dante a întrevăzut [în cârdurile de cocori] graţioasa imagine a stolului de suflete duioase, odobescu, tii 18/3. Apoi el pleacă, fruntea şi cade tn visare, Iar munţii albi ca dânsul se ’nchină ’n. depărtare, Ai timpilor eroici imagine-augustă,. ALECSANDRI, P. III 281. Persoana mea îţi insuflă idei frumoase, imagini superbe? CONTEMPORANUL, Viu 118.
4°. (Stilistică) Expresiune figurată, care face ca ideea pe care voim s’o sugerăm în mintea altora' să apară mai vie, mai sensibilă, cf. figură, metaforă, trop. Prima condiţiune... pentru ca să existe o poezie... 'este-: ca să se deştepte prin cuvintele ei imagini sensibile în fantazia auditorului. MAIORESCU, CR. I 10.
5°. (Logică) Idee. Cuvântul «Idee* se poate în-trebuinţă în patru înţelesuri: sau arată impresia produsă asupra inteligenţei noastre prin nervi, sau imaginea, acestei impresii rămasă în memorie, sau... MAIORESCU, L. 17.
, [Şi: imagină s. f. | Plur. imagini şi (rar) imagine]
—: N. din lat. imago, -inom «chip». Cf.- imagină, imaginabil, imaginar, imaginaţie, imaginativ.
IMÂLĂ s. f.
IMĂLÂ vb. I refl. imăl6s, -oâsă adj.
imit.
IMAM s. m. Pretre mahometan. — Preot turcesc; cf. hoge. Atunce le-au dat [pe roabe] în sama’ unui imam. LET. iii 249. Au ucis Turcii pre un hoge, imam al lor. MAG. .IST. I 170/32. De mult imamul din minareă cântase. ALECSANDRI, p. I 238. Porunci de ieşi ulemalele (vlădicii) şi. imamii cu toţi hogii şi dervişii. ISPIRESCU, M. U. 32/a; Cf., GORJAN, H. IV 20. ’
[Şi: imăn s. m. ALECSANDRI, P. III 377, ODOBESCU, I 476. | C o in p u ş (din turc. imam şi 6a-yelmak «a leşină» deci: mâncarea din care imamul a mâncat până a leşinat).: iinâm-baialdi s. m. sing. (Cui.) = mâncare rece, pregătită din pătlăgele vinete împănate.]
—	N. din turc. imam, idem. •
imâm-BAIALDÎ s. m. sing.. (Cui.) v. imam.
■	IMAMEÂ s. f. Bouqwin (d’une pipe). —'Vârful ciubucului (de chihlimbar) prin care se trage' fumul. Imamelile de Chihlibariu, care să vor găsi pe la dugheni (a. 1826): URICARIUL, XXII 312. Două calăfuri de imamele cu muţunachi, tij, cusute cu fluturi. ALECSANDRI, T. 433; cf. 1392, Flr LIMON, C. I 603. Un ciubuc cu o mare imameă de. chilimbar. I. negruzzi, iii 268. | (P. anal., cu funcţiune adjectivală) Pere imamtte, lungăreţe, faţa roşie, gust dulce sălciu, şez. v 68.	;
[Şi: imane^ s. f. ib. iv 478; imomeâ s.'f. polizu : imumeâ s. f. I. golescu, C. i.]
—	Din turc. imame, idem:	•
IMÂS s. f. v. imami
ÎMÂNDRÎvb. IVa v. mândri,
IMANEÂ. s. m. v; imameâ.	.	.	’
iMAHrimT, -Ă adj: Immanent.—(Filos.) Care se află (şi lucrează) în sine înşu-şi, în fiinţa unui
lucru,'cf. -intrinsec. Este în lume o dreptate imanentă: [Familia: imanenţă sv f. = starea â cefea ce este imanent.] ,	■
—	N. după fr. (lat. immanens de la immaneo, -ere) «a rămâneâ în;..»
imanenţă s;. f. v. imanent.
ÎMĂRITÂ vb. I v. mărită. :
IM arme n ţ s. a. Sort, faţaliti. — (Grecism literar) Soartă. Cela ce crede imarmenul şi nărocul. PRAV., MUNT. *(1652), ap. TDRG.
—Din n.-grec. ei/mQ/ibr/.
IMÂŞ s. a. Pr6, pâturage communal. — (Mold.) Loc sau câmp nelucrat, destinat pentru păşune (cf. H. Iţ 168, III 4, 18, X .5, 90, .108, 499), păşune co.mună a .locuitorilor unui sat (Com. M. ittu), câmpul... unde pasc vitele , (cu deosebire oile, în opoziţie cu s u h a t,. locul de. păşune pentru vite mari. Com. * T. naum), vara (marian), islaz!; cf, p ă ş c ă t o a r e, p ă s că ci u n e, păşune, to Io.a că, pârloagă, s u h a t. Să ştie şi stfipânul moşiei cât fân şi imaş să dea săteanului său (a 1805). uricariul, ii 129/1t;rcf. 23’/„, I 204/17... Hrana verde de pe imaşuri. I. ionesqu, C. 1; cf. 33. Întinderea târgului dimpreună cu imaşul dimprejurul lui. id, D.’’217, 7 fălci de imaş pentru văratic, ib. 242; cf. 303. Un mândru, flăcăuaş... paşte [boii] la imaş: ALECSANDRI, P. III 42 ; cf. T. 45. în jurul moşiei cuco-nului Iorgu sânt tot sate răzeşeşti, fără pământ de arat, fără imaş, fără pădure. CONTEMPORANUL, III 922, cf. Vi1' 121. Am să torn chiatră .pe prund (locul de imaş dintre sat şi malul drept al Moldovei), şez. Ii 141/„. Locu,' cela'din' Vale şi până în zarea dealului, imaşu'..., pentru care ju decala ni-o dat odată dreptate. N. REV. R. l‘32 Eu cu lelea duce-m'aş Prin ţarină şi imaş. RETE GANUL, TR. 190/,; Qf. DOINE, 120/lo. ’
[Plur. -maşuri, rar -maşe. Com. M. ITTU | Şi iamâş s. a. H. xu 31, TDRG.; emâş s. a.’cosţi-NESCU, DAMfi, T., ' MÂNDRESCU, UNG. 166. S'o pornească spre emaş. N. REV .ROM. II Supl.: II 122, cf. 123; nimâş s. 'a. costinescu, h, x 90, 108, com. m. ittu, mÂndrescu, p. p. 128/1s.]
—	Din ung. nyomâs, idem. (Pierderea lui n iniţial se explică prin despărţire greşită în lo.cuţiuni ca în nimaş,.un nimaş). ,
IMATERIAL, -Â.. adj. Immat£riel. — (Filos.) Care nu, e alcătuit din materie, nematerjal, cf. spiritual, s U' f 1 e t.e s c, psihic. Sufletul ‘ este imaterial. [Pronunţ. -ri-al.\ Familia: (după fr. immaterialili) imaterialitate s. f. = calitatea de a fi imaterial.] .	'
—. N. după fr. (lat. i mmaterialis, -e < in + ma-terialis «ne-material»),
imaterialitate s. m. v. imaterial.
. ÎMRĂBUŞÂ f vb. Ia Chausser de babouches. — (Rar,- formaţie personală). A încălţâ -cu bab'uşi. Părinţii noştri, prefăcuţi în Greci î/mbabuşeţi şi înşalvaraţi. RUSSO, S. 109.
—■ Derivat din babuşi, cii ajutorul prefixului în.
Îmbâcsi vb. IVa Emplir de..., garnir de. —: A ijmpleâ cevâ îndesând, ticsind s. înghesuind, a băgă s. a îndesă cu. forţa s. mult de-odată. (Se întrebuinţează, ca şi.Mcsl, mai n\ult, subt forma adjectivului-partici’piu). Părul vâlvoiu, îmbâcşit de praf. DELAVRANCEA,. ap. HEM. 2831. [Arapilor] le e părul imbâxit, pâslos şi des. ispires'cu; ii. 398. Ar ape ciudat... Cu păr îmbâcsit Şi încă r-lionţit (Orlea, tn Romanaţi). păsculescu, L. p. 289. Astă pernă tescuită,, cu pietre scumpe ’m-
ÎMBADEU
- 471 -
ÎMBĂLÂ
bâcsită. TEODORESCU, P. P.. 524b. I se păreă că Răutatea îmbăcseă aerul. Sandu-alde a, a. M. 48. Orz îmbâcsit (= prea des), LM. Odaie îmbâcsită cu •colb; bornă îmbâcsită de funingine. PAMFILE, C. (Auzit în Braşov). Cusutură îmbâcsită [=îndesată.]
[Şi: îmbâcsi vb. IVa, scris şi: îmbâxl, îmbăxi.]
—	Compus din în şi bâcsi (după analogia lui înfundă, îndesă, înghemui etc.) Gf. (îm)begs i, bucşi*.
ÎMBADEU, -EIE adj. v. îmbadiu.
iiiiiAniiT. -iu adj. (Cuvânt ieşit (lin uz, al ,cărui înţeles nu se poate precizâ. Se găseşte în câteva poezii populare). Frumos? Papuci îmbadii [scris: în badii] Aduşi din Indii. ALECSANDRI, p. P. 121b/n. [Şi: îmba<16u, -6ie adj. Jderuri şi papuci îmbadii [recte: îmbadei?], Perechea lor cinci lei. SEVASTOS, N. 126. Ciuboţele îmbadei [scris ’n badei], ibid. 160/13.]
—	Ar puteâ fi o corupţie a turc. abeden «bun,
frumos». Cf. şi HEM. 2310.	'	.
ÎMBĂ4SIUĂ vb. Ia. l°-2°. Payer de mots; en-tortiller, enjâler. —■ {în Transilv. de nord şi Mold. de nord).
1°. A purtă cu vorba, a încurcă pe cinevă. Ce măîmbăgiuezi atâta? Spune-mi drept, cum s’a ’n-ţămplat! DACOROMANIA, I 297. L-o îmbăgiuat cât l-o îmbăgiuat, dar n’o mai avut încotrd, o trăbuit să-i deie banii. ib. Nu mă mai îmbăjuă, că nu te cred. VICIU, GL. | A stingheri, «a turbură (în lucru): Nu mă mai îmbăgiuâ». Com. I. CORBU.
2°..A amăgi, a înşelă (ţiplea, gl.), a (s)momi, a ademeni.(conv. lit. xliv2, 132 şi 268), a luâ cu vorba şi a face să cedeze (şez. iii 17/14), a seduce.
0	fată... îmbăgiuată de drăguţ îşi omoară doi ,fraţi, ţiplea, P. P. 29. L-o ’mbăgiuat în tot felul pe slugă. G. T. KIRILEAN.U, conv. lit. xliv2, 132 şi 268.
[Şi îmbagioâ vb. IVa, dialectal şi îmbăjuă, îm-băjoâ. Tipărit greşit: îmbăjnâ la VICIU, GL.; cf. DACOROMANIA I 297 şi îmbăgină CONV. LIT. XLIV2, 132, cf. ibid. 268. | Pârtieip.iu-adjectiv: îmbăgiuat, -ă (fig.) Astăzi vremea e îmbăgiuată, adecă nesigură, nu se ştie dacă va fi timp frumos sau urît. rev. crit. ii 9.6.]
—	Derivă, poate, dintr’un substanţiv pierdut •îmbăgea(uă), care ar puteâ corespunde unui latin ^ambagella, diminutiv din ambages. «încunjur, subterfugiu». N. Drăganu, DR. I 297-299.
îaiBĂt vb. IVa (ş. d.) v. îmbăiă, ş. d.
Imbaia vb. Ia Faire prendre un bain (â qqn). Se baigner. — (Munt.) Trans. A scălda (în baie). A scos pe nevasta sa din haznă şi a îmbăiat-o. FUNDESCUj L. P. 139/52. La curţi o ducea, Frumos mi-o scaldă, Frumos mi-o ’mbăiă, cămaşă ■că-i da, Bine c’o ’mbrăcă. TEODORESCU, P. P.
419.	|| Refl. A se scăldâ într’o baie, a face o baie. Nu se cade a se îmbăiă cu muierile păgânilor. pravila (1652), ap. TDRG. Omul, a intră în baie şi a nu. se îmbăiă, nu se poate. PANN, P. V,
1	117. înainte de a merge la cununie, să ne îm-băiem. ispirescu, L. 37, cf. 38. La baie să ne’m-•■băiem, Trupşorul să uşurăm (Lipov în Dol’j). şez.
VII	62. Se scăldă şi'se ’mbăiă. PĂSCULESCU, L. P.
7,	cf. H. III 82. Văd în mijlocul unei odăi puţul... de marmoră,-, în care se îmbăiază. H. iv 65. [Şi: (rar) îmbăi vb. IVa pontbriant. | ’P a r t i c i p i u-aâj. îmbăiat, -ă = scăldat. Copilul..., după ce erâ îmbăiat, doica îi ungea buzele... marian, NU. 96. |Abstract: îmbăietâră (îinbăitură) s. f. După ’mbăietură Şi-o gustare bună. I. golescu, ap. ZANNE, P. VIII 116. Se plăteşte pentru o imbăi-iură... treizeci dc creiţari. GOLESCU, I. 16.-]
—	Din băiâ, derivat cu pref. în-.
Î9IBĂIBĂRĂ vb. Ia (Cu sens neprecizabil) Nu vă daţi voi somnului... Ia sculaţi, vă ’mbăibăraţi Şi voi bine vă ’narmaţi. Se sculă, se ’mbăibărâ Şi că bine se armă. H. XI 306. .
—	însemnează, poate, «a se sculă, a sări în picioare» fiind acelaşi cuvânt ca îngăibără-, cu asimilarea g-b > b-b. i. a. rădulescu-pogoneanu.
ÎMBĂIEKÂ vb. I. l°-2°. Attacher.
1°. A legă cu băieri; spec. a-şi legă (o haină,
o	cămaşă lâ gât) cu băieri (LB., bud, p. p.).' Pielea pardosului pe de-asupra scutului îmbăierând... CANTEMIR, IST. 197. (Refl.) Cămăşuţa nu se’m-baieră. PĂCALĂ, H. R.' 167. | F i g. A pune în legătură, a legă împreună. în loc de a îmbăieră cu anevoinţă eu însumi descrieri rău nimerite..., mă văd silit a cere de la alţii... ODOBESCU, III l56/4, cf. 314/21.
2°. (Mehedinţi) A pune baieră. Com. n. ionesou. [Participiu-adj.: îmb&ierât (îmboiorât), -ă = legat cu băieri (la gât); atârnat cu o băieră (pe după gât); împodobit (şez. vii 181.) Trec fetiţele la lapte, Cu oalele ’mbăierate. MAT. FOLC. 260, cf. H. IV 159, V 225. Geanta îmbăierată de gâtu-i. ODOBESCU III 157/8. Şade- bunul Dumnezeu,- Cu fluier înţinţelat, Cu suman îmbăierat. BUD, P. P. 70, cf. mAndrescu, l. p. 213./S1; hodoş, p. p. 48: Cu ghioaga îmbăierată. alecsandri, p. p. 510, cf.
(îmbăirată) 105/,, 384/2. Cu dăsagi îmbăieraţi. DOINE 117/23. Vine lelea de la baltă, Cu bondiţa ’mboiorată. marian,. NU. 674. (Fig.) Urs îmbă-' ierat. bibicescu, P. P.' 182, 184. Drac îmbăierat.
ib.	188. Loază îmbăierată. PANN, P. V. I 102, cf. gorjan, h. 176. | Abstracte: îmbăierâre fe. f., îinbăierătură s. f. DICŢ.]
—	Derivat vechiu (cf. arom. mbairu, mbăiredzu «leg») din baieră, cu prefixul în-. Cf. băieri, desbăierâ.
ÎMBĂIiĂ vb. Ia. 1°. Mouiller de salive. 2°. Ba-ver (sur qqn. — Fig.) insulter, calomnier.
1°. Trans. A umplea cevâ cu bale, a udâ sau a unge cevâ cu scuipat. Ar ieşi o sută de jigănii uri-cioase...,răpezinâu-set oaie să mă muşte şi să mă îmbăleze cu veninul lor. I. bârsiîanu, săm. iv 429. Sufletele acestor copii se.pref ac în câni. turbaţi, îmblă... de muşcă sau îmbată, sbiera, p. . 318/26. Pregăteă, cu degetul îmbăiat, puţină tină din colbul adunat peopsasul încălţării, creangă, A. 35. îmbălez tortul = îl ud cu bale (scuipat), ca să fie mai lesne de tors sau de învârtit. CREANGĂ, gl.
2°. F i g. A umpleâ de bale, a spune cuvinte necuviincioase la adresa cuivâ; a vorbi măscări, spurcăciuni (LB.); a spune minciuni, a pârî, a înjură, a - ocârî, a insultă, a calomniâ. Dăndu mie, reu pentru de bire, îmbălă-mă (= vădiâ-me SCH., pârâ-mă cu minciuni DOS.), drip-ce gonită dulceaţă. PSALT. COR.2 73/31. Când te îmbăiă oarecine, arată-ţi dosul, ca să-l faci să crape. iord. golescu, ap. zanne, viii, 116. | A repetă, vorbele altuia, în glumă s. în batjocură, a îngână. îngână pe cinevâ şi îmbată se zice, când vorbind unul, cellalt, vrând să-şt bată joc de altul, sau să glumească cu, el, se ia după vorba lui, şi zice tot acele vorbe, ce zice şi acela, însă întunecat, ca gângavii. I. GOLESCU, C. I 323.
[Prez. -bălez şi -bal (LB.), -băl (TDRG.) | A d j e-ctiv-part.: îmbăiat, -ă = plin de bale, udat cu scuipat. Cu degetul îmbăiat, adică udat cu scuipatul sau saliva... creangă, gl. Cu gura căscată,. Cu limba ’nbălată. MARIAN, V. 174, cf. MAT. FOLC. I 601 |Abstracte: îmb&lăre s. f. = udare cu bale, cu scuipat; (fig.) înjurătură, ocară, insultă, calomniare. Nepăsarea către el, ş’a lui ghiaţă pacinică...,. purtarea neomenoasă şi îmbă-larea (ocările)... toate au pus staghilă ’nfrăţiri[i].
ÎMB.ĂLĂCĂRÎ
- 472 -
ÎMBARNA.
JIPESCU, O. 11; îmbălăttiră s. f.=,cevâ “lucru plin cu bale, îmbăiat, spurcat (ţiplea, p. p.), vorbă porcoasă, pornografie (Creangă, gl.), înjurătură, insultă, calomnie, minciună (şez. iii 86/28). Scrise hule reale spre Bs. şi alte î[m]bălături MOXA, 363/17. Aceastea căte-m zăsăş\\~\ sânt îmbălături. DOSOF-teiu, V. S. 146. | Derivatei îmbălorâ vb. I = a umplea gura de bale: (fig.) a spune vorbe de ocară; a mustră pe cinevâ fără ca el să se ştie vinovat (creangă, Gl.), îmbălori vb. IVa = a spune lucruri neplăcute, triviale (şez. ix 146). «Doamne, milostiv fii mie păcătoasei, care-mi tot îmb&lorez gura pe bărbat de geaba». CREANGĂ, A. 17. (R e f 1.) A se făli. Ce te tot îmbălorezi că erâ să te ieie un fecior de popă? NĂDEJDE, ap. TDRG. Ce te mai îmbăloreşti? ŞEZ. . IX 146; [îmbălă + bălos) îmbă-loşă (în derivatul adj.) îmbăloşât, -ă = plin de bale. Junghiu veninat, Junghiu spurcat, Junghiu ’mbăloşat. GRIGORIU-RIGO, MED. I 94; [îmbălă + bălăcărl) îmbălăcări vb. IVa = îmbălă LB. (cu abstractul) îmbălăcăritâră s. f. = îmbălă tură ib.]
—	Derivat din bale, cu pref. în-.
ÎMBĂLĂCĂRI vb. IVa (ş. d.) v. îmbălă ş. d.
ÎMBĂLIGĂ vb. I = baligă. (Trans.) Nu ie-oiu. îmbăligare. marian, NU. 47. (Refl.) Foarte puţin sau nicidecum nu se îmbalegă. CALENDARIU, (1814) 168.
' ÎMBĂLORĂ vb.' Ia ■
ÎMBĂLORÎ vb. IVa
ÎMBĂLOŞĂT, -Ă adj.
ÎMBĂI/rĂ vb. Ia. Mettre son voile d la martie.—-A pune baltul s. vălul pe capul miresei, cf. înhorbotâ, îmbrobodi. în ţinutul Nă-săudului... unde se întâmplă îmbălţarea, adică în-hobotarea..., copilul care o îmbălţeşte când îi aruncă întâia oară balţul pe cap, strigă... MARIAN, NU.
546.	Balţul cu care are să se îmbălţeze mireasa, id. 251. [Şi îmbălţi vb. IVa | Abstract: îmbălţâre s. f. = punerea balţului pe capul miresei, cf. marian, NU. 524, 247. | Part.-adj.: îmbălţăt, -ă = acoperit(ă) cu balţul s. cu vălul pe cap; (despre
o	haină) «îmbăierat, adecă netras pe mâneci, ci numai acăţat în baieră». îmblă cu şuba îmbăl-ţată. rev. crit. iii 157. Sub barbă ’nbălţată. marian, nu. 247].
—	Derivat dela balţ, cu pref. în-.
ÎMBĂLŢI vb. IVa v. îmbălţă.
•	ÎMBĂRĂCĂT,-Ă adj. Couvert de gelee blanche.— Acoperit cu brumă, brumat. LB.
—_ Participiul-adjectiv al unui verb (neîntrebuinţat) îmbărăcă, derivat din băracă (= buracă), cu pref. în-.
ÎMBĂBBĂTĂ vb:. Ia. • 1°. Devenir homme. 2°. Animer, encourag.er; prendre courage.
1°. t Ref 1. A creşte mare, a se face bărbat. Să îmbărbăta copilaşul. BIBLIA (1688) 2672.
2°. Trans. A'.'însufleţi pe cineva cu vorba, a-i însuflâ bărbăţie, curaj, a încurajâ; (refl.) a se însufleţi, a:-şi face s. a. prinde - curaj, a îndrăzni. îmbărbătaţi-vă (= hrăboriţi-vă COR.) şi învăro-toşaţi îremile voastre toţi upuvăindu în Domnul. PSALT. SCH. 54/6. Şi îmbărbăteadză... cu bune cuvinte. CORESI, e. 12/22-. lmbărbătează-te..., fiică. MINEIUL (1776) 1802. L-au îmbărbătat tare să nu-şi lase legea. let. ii 384/23. Şi foarte se îm-bărbătă [Mihaiu], MAG. IST. IV 289j„. Aceasta... pe dânşii mai mult i-au îmbărbătat. BîSldiman, TR. 86. Nu. uită pre Dumnez\p\ii, cei ce te îmbăr-băţesc. id. O. 47, cf. 89. Vă va îmbărbată ca să puteţi suferi. DRĂGHICI, R. 110. Până l’adânci bătrâneţe pe Români înbărbătq,şi. ALEXANDRESCU,
M. 15. Cu arma în mână îmbărbătează norodul. C. NEGRUZZI, I 290. Nu eră zi de la Dumnezeu-fără ’d'a înregistră evenimente de acelea cari emo-ţionă şi îmbărbăţiâ. GHICA, S. 702. îmbărbătân-du-se şi-a mai venit puţin în fire. CREANGĂ, P. 27; cf. SBIERA, p. 186/3; MERA, B. 6; şez. VI 13.
[Şi: (rar, învechit) îmbărbăţi vb. IVa pont-briant. | Abstracte: îmbărbătâre (îmbărbă-ţire) s. f. Aceâ veste... au insuflat cu un duh de îmbărbătare până şi pe cei leşinaţi. DRĂGHICI, R.
33.	Câte o vorbă de mulţămire şi îmbărbăţire. dacia lit. 269. | Part.-adj.: îmbărbătat, -ă. Pe leneşul... îl face îmbărbătat. PANN, E. I 40. Maica, îmbărbătată de Moş Nichifor, se suie în căruţă şi se culcă. CREANGĂ, P. 130. Fata, îmbărbătată de cal, se năpusti. ISPIRESCU, L. 17; cf. RETEGANUL, P. II 13/18.]
—■ Derivat din bărbat, cu pref. în-.
ImbăbbăţÎ vb. IVa v. îmbărbătâ.
ÎMBĂRBURĂ vb. la [§. d.) v. bărburâ, ş. d_
ÎMBARCĂ vb, I (Mar.) Embarquer. — Trans. A pune în barcă, p. ext. în corabie sau în orice yas de călătorit pe apă. | (Mai ales despre persoane) Refl. A se urca pe un.vas pentru un drum pe apă; p. e x t. a plecă cu barca, p. g e n c r. cu orice vas plutitor.
[Şi: (cu formă franţuzească) ambarcă vb. Ia (cu sufix grecizant) ambarcarisi f vb- IVa. Mai înainte de a se ambarcarisi... DRĂGHICI, R. ,281. | Adjectiv: îmbareât (ambarcât, ambarcarisit t)> -ă. Recruţii din Chişinău au fost îmbarcaţi la O'dessa. CONTEMPORANUL, III 774 I A b s t r a c t : îmbarcâre, (ambarcâre, ambarcarisire t) s. f.; — (Comerţ, după fr. embarcation) îmbarcâţie s. f. îm-barcaţiune s. f. = marfa îmbarcată. pe. un vas plutitor.]
—	N. după fr. Cf. ambarcader.
ÎMBARCĂ vb, I = aburcă (2°). Faire la courte echelle. — (Râuşor şi Mărgineni în Făgăraş) A ajuta pe cinevâ să se suie. Viciu; GL. (în Braşov) Im-bârcă-mă = pleacă-te cu spatele, ca să pun piciorul pe spatele tale, (şi) să mă pot urca undevâ.
—	Din aburcă, cu schimbare de prefix (şi apropiere de cârcă).
tMBABCĂTIE S. f. 1	,
ÎMBARCĂŢIIJIVE S. f. / (C°mer^
ÎMBÂRFÎ vb. IVa v. bârfi.
ÎMBÂBGtĂLEŢEL, -EĂ adj. v. îmbârligâ.
ÎMBÂRIiIGĂ vb. I Recourber, retrousser. — A bârligâ. [întrebuinţat ca Part.-adj.: îmbârli-gât, ă. încârligate, îmbârligate, Pe vârful dealului aşezate. PAMFILE, c. 21, cf. MAT. FOLC. I 537.—Cu diminutivul: îmbârlig&ţâl, (cu metateză) îm-bârgăleţ61, -eâ adj. Şi făcură nouă secerele îmbârli-găţele. ŞEZ. VIII, 110. Şi făcură pe loc nouăsprezece secerele îmbârgăleţele. PĂSCULESCU, L. P'. 26.}
iMBÂRiiUSĂTEL, -eă adj. v. îmbârligat.
ÎMBÂRNĂ vb. Ia. Mettre les. poutres ă une maison. — A pune bârnele la o casă. Ajunse a-şi clădi o casă, dar nu putu înaintâ mai mult, de cât atâta încât a îmbârnat-o şi a încornat-o. G. CĂTANĂ, p. B.‘. II 61. [Participi u-a d j e c t i v: îmbârnât (îmbârnit), -ă (în descântece şi urătUri, cu înţeles greu de precizat) Sculatu-m'am... Gras şi frumos, Bun sănătos, Cw mânecile suplecate, Cu mânule albe ’mbârnate. GRAIUL, 229 (explicat în glosar prin «încrucişate ca două bârne»; mai de grabă are sensul de «umflate, groase ca două bârne», sens care reiese din exemplele următoare:).
v. îmbălă.
ÎMBÂRNIT
- 473 -
ÎMBĂTRÂNI
j Jupâneasa sta în prag Ca un brad...' Cu nişte
3	mâini albe, îmbărnate, Par'că ierau de aVbini muşcate. MAT. FOLC.. 1490. Gazda... in poartă, ieşeă, Mânecile-şi suflecă, Mânile îşi arătă, Nişte mâni negre ’mbărnite, Ca nişte tânjeli pârlite. TEODORESCU, p. p'. lfj!5b.. (în exemplul din urmă, poate avem alt cuvânt, în legătură cu ung. iarna «în-.tunecat, brun»).]
•	— Derivat din bârnă, cu prefixul în-. Cf. d e s-
bârnă.
ÎMBÂrţvit, -Ă adj. v. îmbârnâ:
ÎMBÂbzoiăt, -Ă adj. Herisse (prop. et fig.).
—	(Cu pronunţare dialectală) îmbârzoiet = zburlit; supărat din pricina unui necaz (com. furtună),
b.u r z u 1 u i t.
—	Pentru etimologie, ,cf. bârzoiâ.
ÎMBĂTA vb. I. 1°. Griser, enivrer; (se) griser. 2°. Avoir le vertige. — (în graiul familiar se întrebuinţează—• mai ales la refl. —■ o mulţime de expresii figurate, în special spre a arătâ starea •premergătoare beţiei desăvârşite, precum: ase afumă, ase aghesmuita (s e) ameţi, a se amnări, a se căli, a se cârpi, a se cher-cheli, chirchili, s. cherchezi, a face pe cinevâ cu.c, a se flecni s. flecui, a se învinoşâ, a luâ apă la cap s. luleaua neamţului, s. purceaua (s. prepeliţa) de coadă, a se- rătuti, a se sfinţi, a se tămâiâ, a se trăsni, a se turti, a-1 muşcâ pe cinevâ albinele de limbă etc.; pentru ajungerea într’o stare de beţie desăvârşită se zice: a se îmbătâ cuc s. luleâ s. tun, crup s. turtă, a fi cleiu s. criţă).
1°. Trans. (Complementul e o fiinţă; subiectul eo băutură alcoolică, p. ext. un miros, un sentiment puternic, un farmec etc., sau—facti-t i v — subiectul e omul, iar băutura, mirosul etc. este instrumentul, indicat adesea prin prep. c u) A turburâ mintea (cuivâ), a(-l) ameţi, a(-l) face (să fie) beat. Au îmbătat cu holercă pre Cazaci. NECULCE, LET. II 239/10, cf. 267/29, (cu Cotnar) C. NEGRUZZI, I 186. Cu înşelăciune... când va meştergul cinevă să-l înbeate... prav. 1034i Mirosul m’au îmbătat. KONAKI, P. 177, cf, EMINESCU, P. 102, ISPIRESCU, L. 6. O nimfă... atrage călătdrii, Şi-i încântă şi-i îmbată şi-i aduce la uitare. ALECSANDRI, P. III 49. Miros, lumină şi un cântec... îmbătau grădina şi casa. eminescu, n. 8. Când o vezi, te’mbată gândul, coşbuc B. 80. Şi-l îmbată cu guriţa. ALECSANDRI, P. P. 157/j. # A îmbătâ (pe cinevâ) de cap s. cu apă rece = a-1 zăpăci, a-1 înşelâ,. a-1 amăgi cu vorba. Cf. î m b ă-giuâ. Cf. ZANNE, P. III.447. || Refl. (Băutura, mirosul etc. se indică prin prep. de s. cu) A deveni beat. JPn[i] oamenilor îmbătă-se (:inebriantur). CORESI, PS. 91. Beii, de se'mbătă. CUV. D. BĂTR. II
481,	cf. JARNIK-BABSEANU, II 288, 489. Când să îmbată, iaste rău la beţie. prav. 1036. Să va îmbătâ în deadins. ib. 1037. Noe s’au îmbătat de vin. LET. I 47/9, cf. ŞEZ. I 142/16. Albinele se îmbată de fumul cel de piatră pucioasă. ECONOMIA 198. Să mă ’mbete acel miros. EMINESCU, P. 252. Se ’mbătă până ’ntr’atăta, încât nu mai ştiă dacă-i fată sau băiat. ISPIRESCU, v. 104/21. S'au îmbătat cuc. SBIERA, P. 256/8. Ti-i îmbăiă şi mi-i bate. DOINE 77/2. Eu am băut şi tu te-ai îmbătat! ZANNE, p. III 452. Se îmbată lesne (PONTBRIANT) s. uşor = nu ţine la beţie, nu suportă băutura.
2°. P. anal. (refl.) Â fi cuprins de ameţeli. Un vârf de râpă piezişă, de te îmbătai uxtându-te din vârful ei în jos. PAMFILE, S. T. 107.
[P a r t i ci p i u l-ad j e c t i v: îmbătat, -ă=ame-ţit de băutură etc. Sculă-se ca îmbătat de vin. CORESI, ps. 216, cf. (de pofte urîte) arhiva r.i 38,
(de dragoste) beldiman, n. p. I 13, (de amor) EMINESCU, p. 281,- (de foame) RETEGANUL, p: iii 26/1Si . Ochii-i se făcură grei, Ca celui îmbătat (= beat), coşbuc, f. 75. — Ad j ecti vul-ver-b a l: îmbătăt6r, -oare (mai ales despre arome, mirosuri) = care îmbată, ameţeşte. Spirtul, o esenţă-îmbătătoare. C. NEGRUZZI, I 256. Farmec viu. aprins, îmbătător. ALECSANDRI, P. III 264. Aroma îmbătătoare a unei cafele. EMINESCU, N. 35. Ghioceii... răspândeau un miros îmbătător. ODOBESCU, în 279/20. (Substantivat) îmbătătoare s. f. (Bot.), numele unei plante (nedefinite) H. xi 436. | Abstract e-v e r b a 1 e: ■ îmbătâre s. f. O priveă cu îmbătare. EMINESCU, p. 178. Bea până la ’m-bătare. ZANNE, Iii 455 (Impropriu) Să nu beat vin şi îmbătarea (= băutură ameţitoare, fie^vo/ia) BIBLIA (1688) l'84j;—îmbătătură s. f. = (impropriu şi) băutură. DOSOFTEIU, V. S. 205b/ls; — (rar) îm-bătăciune s. f. Copilul... capătă ameţeală, îmbătă-ciune sau stropşeală. MARIAN, NA. 226.]
—	Din lat. Mmbibltare (derivat din bibitus «beat»). Cf. d e s b ă t â.
îmbătĂcicne s. f. v. îmbătâ.
Îmbătătoare: s. f. (Bot.) v. îmbătâ.
ÎMBĂTOŞĂ vb. I refl. Durcir. — A se face tare, băţos, a se învârtoşâ. Vremea potrivită pentru cosit e atunci când fânul stă gata să-şi scuture floarea... Bacă se scapă, fânul se coace, se-trece, se îmbăţoşează, adecă se face tare, băţos.. PAMFILE, A. 152.
—	Derivat din băţos cu pref. în-.
ÎMBĂTRÂNI vb. IVa. Vieillir, s’user. — (în opoziţie cu întineri; despre fiinţe). A ajunge bătrân; fig. (rar, despre obiecte) a se învechi, ase uzâ. Intrans., mai rar refl. Tărăru [=tânăr] fuiu şi adecă [=iată] bătrăriiu. PSAL, SCH." 114 (=îm bă tră n ii u CORESI, PS.). O muiare bătră-nisă. VARLAAM, C. 54. Matca stupului îmbătrâ-neaşte. ECONOMIA, 177. De-ar fi. îmbătrânit, nu puteau să se ajute una pe alta. drăghici, R. 66. Insoară-te, până a nu îmbătrâni. C. NEGRUZZI, I
251.	Să mănânc lapte numai de la o vacă, ca să nu îmbătrânesc de grabă. CREANGĂ, p. 116, cf. 154, ispirescu, L. 12, (bătrănit). marian, o. ii 19, cf. 'ALECSANDRI, P. P. 78/ls, DOINE, 3/ie, RETEGANUL, TR. ll/20, MÂNDRESCU, L. P. 18/16, cf. ALEXICI, L. P. 138/5, BUD, P. p. 51. DaCă oiu îmbătrâni. Toţi oamenii m’or urî. JARNlK-BÂRSEANU, D. 45. Îmbătrâneşti fără vreme. ŞEZ. I 221/4. Primăvara ’nti-nereşti, Apoi toamna ’mbătrâneşti... Dar eu dac'oiu bătrâni, Nu mai pot întineri. RETEGANUL, TR. Hl/20. Nu trebue a şti toate, căci îmbătrâneşti de grabă. ZANNE, P. V .582. -A îmbătrâni în vatră — în casa părintească, ib. III 430. De când m’am bătrânitr Fetele m’au părăsit. ALECSANDRI, P. p. 305/,. Bătrânii s’o bătrănit, Dar la minte-o ’ntinerit. MÂNDRESCU, L. P. 153/13. Până-i sita nouă, mătură bine, iar dacă se ’mbătrâneşte, se ţipă (= se aruncă) pe jos. ZANNE, p. v 597. || Trans. A face pe cinevâ să devină bătrân (prin supărări, griji, necazuri etc.) De ce m’ai îmbătrânit? teodorescu, P. P. 277. Pe mine m’a ’mbătrânit mândra mea. DOINE, 43/n, cf. (bătrănit) MÂNDRESCU, L. P. 116/18. Mă ’mbătrâneşte cu zile. DOINE, 80/15.' Nu m'a îmbătrânit calea bisericii! ZANNE, P. VI 492. Nu suferi în ochi fum şi muiere rea, căci te îmbătrâneşte de timpuriu, ib. IV 464. Muierea a ’mbă-trânit pe dracu. TDRG.
[Şi: (în literatura veche de obiceiu, în cea populară şi azi adesea) bătrâni vb. IVa | Partid piu 1-adjectiv: (îm)bătrânit (şi negativul: ne(îm)-bătrânit), -ă. Bătrânit şi obosit de vârtute. LET. I 22O/5. Îmbătrânit, nu aşa din vârstă, cum de oste-nealele slujind Porţii... LET. II 82/6. Viaţa cea
MBÂZO.
- 474 —
ÎMBIĂ
neîmbătrânită (= care nu îmbătrâneşte). MINEIUL (1776) 176. Curei îmbătrânite. ALECSANDRI, P. I
206.	Un leu îmbătrânit. EMINESCU. N. 3. Minţile îmbătrânite, maiorescu, CR. I 54. —Adjectiv verbal: (îm)bătrânit6r, -oâre (mai ales subt forma negativă) : ne(în)bătrânit6r, oârc f = care nu îmbătrâneşte. LB: Nembătrânitoare .viată. DOSOFTEIU, ,v. S. 245. Viaţa cea nebătrânitoare. id. 70. | A b s t r a c t-v e r b a 1: (îm)bătrânire s. I. PĂSCULESCU, L. p. 13.]
—	Derivat, cu pref. în-, din bătrân.
SmbÂzoÎ vb. IVa Lever la gueue. — (Despre coada animalelor) T r a n s. A o. ţineâ drept în sus (ca muşcat de streche), a o ţineâ bâzoiu. Coadele le 'nbâzoiă. PĂSCULESCU. L. p. 296..
—	Derivat, cu pref. în-, din bâzoiu.
imbecil, *ă adj:, subst. ImUcile.—(Rar) Adj. Slab de minte, nerod, neghiob, becisnic, cf. inept, stupid, idiot, cretin. Nu... cel ce-a spus că marile dureri sânt veşnic mute, A fost de sigur un cretin, Cu minte imbecilă I MIREA, C. I 61. | (De obiceiu) Subst. Ce te uiţi aşâ la mine? Eşti un imbecil!... SADOVEANU, P. S. 180. tF a millias)':'' imbecilitate s. f. = slăbiciune de minte, nerozie, neghiobie, becisnicie, cf. inepţie, stupiditate, idioţi e; faptă de om imbecil. Majdrele "care- este în o stare obicinuită de imbecilitate, de sminteală sau de nebunie cu furie, trebue a fi interzis, chiar şi când are intervale lucide. HAMANGIU, C.'C. 112.]
—r N. după fr. (lat. imbecillus, -a, -um), idem.
imbecilitate s. f. v. imbecil.
ÎMBEGSÎ vb. IVa refl.=begsi. A se îmbegsî = a se înghioldi. frâncu-candrea, m. 98.
Imbelciugât, -ă = Becourbi. — Belciugat. Coarne împelciugate=încovrigate. H. XI 5. PĂSCULESCU, L. ‘p. 83. DAMlS, T. 28.
fMBEiiŞUOÂ, vb. Ia. Feconder, fertiliser, râ-pandre.en abond'ance.— (Rar) A face f:ă fie plin ■de belşug. [Pământul] lucrează-l şi îmbilşughcază-l '■cu mâinile tale. MARCOVICI, D. ,l-2/13. [Şi: îmbil-şugâ, îmbielşugâ vb. Ia. | (De obiceiu subt forma infinitivului şi participiului, întrebuinţate ca a b-«trac te'verbale şi adjective): îmbelşu-gâre (îmbilşugâre, bilşugâre, îmbielşugâre) s. f. = belşug, abundanţă. Spiritul... vărsat... cu... multă ’mbelşugare. KONAICI, p. 280. îrhbielşugarea... slă-pâneâ întru toţi câmpii lor. BELDIMAN, N. P. I
43,	cf. (îmbilşugarea) id. ib. 9. Desfătări şi îm-■bil'şugare de toate. MARCOVICI, C. 23fu cf. 68, (îm-bielşugare) 103. Frumuseţile ce natura le răspândeşte... cu atâta îmbelşugare... C. NEGRUZZI, I 315, cf. (cornu ’mbilşugării) II 184/14._ Bilşugarea ■vărsă avuţiile sale peste câmpii. BĂLCESCU-RUSSO, M. v. 554. Gingăşia acestei îmbelşugări de cuvinte. MAIORESCU, CR. II 16. Va fi îmbelşugare în toate. şez. îi 65/10; — îmbelşugat (îmbilşugât, îmbielşu-gât), -ă = din belşug,- abundant. Ţara... o lăsase ■tocmită şi îmbelşugată. LET. II 144/13. Nevoile ce apasă asupra îmbielşugatului Arsenal (a. 1835). IORGA, S. D. XI 28. Îmbilşugât despre toate fericirile. gorjan, h. I 103. Roade îmbelşugate. I. ionescu, c. 62. —^Adjectiv verbal: îmbel-şugăt6r, -oâre = îmbelşugat, din belşug. Furaj foarte îmbelşu'găţor. ap. TDRG.]
—	Derivat din belşug, cu ajutorul prefixului în-.
. imbeb s. m. v. ghimber.
imberb,' -Ă adj., subst. Imberbe. — Căruia .nu i-a răsărit încă barba; fără barbă. La aceste -academii de ştiinţi a zin,ei Vineri; Tot mai des se ,perind'ează şi, din tineri în mai tineri*, Tu' le vezi
primind elevii cei imberbi în. al lor clas. 'EMINESCU, p. 230. | E i g. Om foarte tânăr care-şi dă aiere de om matur.
•	— N. după fr. (lat. imberbul,-, a, -um «fără barbă, spân» < in + barba).
iMBEBBECÂ f vb. I. Pousser brusquement. ■— A azvârli, a împinge cu putere (ca un berbece). LB. [Prez. îmMrbec.]
—	Derivat din berbece, cu ajutorul prefixului în-.
ÎMBERDOSÎT, -Ă. adj. Surchatgi.— încărcat, peste măsură, îngrămădit, învăluit, împovărat cu prea multe lucruri. Să vie fătarea [oilor] într’un timp, în care... nu ne aflăm îmberdosiţi de multe lucruri. FILIP. DASC. ap. TDGR.
—	Etimologia necunoscută. (După TDRG., poate în legătură cu germ. BUrde «povară»).
Smbetî yb. IVa 1°. Plier (un mouchoir). 2°. Ajuster, arranger.
1°. (Mehedinţi) A îndoi o batistă, ap. CDDE.
2°. (Gorj) A chiti, a aşeză. ION CR. III 119.
—	Derivat din bată, cu ajutorul prefixului în-(după îndoi).
îmbeţit; -A adj. filourdi. — (Mold.) Ameţit. Dară Niţă nu erâ mort, Numa cât eră ’mbeţit Şî di minţi zaludzît. VASILIU, C. 111.
—	Participiul-adjectiv al unui verb (neatestât)’ îmbeţi, derivat din beat, cu ajutorul prefixului In-.
Imbeznâ f vb. Ia. Preeipiter qqn. dans l’abîme. — Trans. A prăbuşi s. a azvârli (pe cinevâ) în beznă. L-au îmbeznat în prăpăstiile'cele mai adânci ale iadului. ANTIM, P. 175. cf. 94. [Şl: îmbezni vb. IVa (judecând după abstractul-, verbal): îmbeznire s. f. (întrebuinţat numai de R. TEMPEA ap. CCR.) — întunecare: Irnbeznirea minţii.]
. — Derivat din beznă, cu ajutorul prefixului în-.
ÎMBI, -E num. L’un et l’autre, tous les deux. —
(In textele vechi ardelene şi moldovene; azi numai în Munţii apuseni; în limba literară învechit sau arhaizant. Se puneă mai totdeauna în mod atributiv, înaintea .substantivului, oare- aveâ forma articulată; rar întâlnim forma nearticulată şi aşezarea după substantiv. Adesea în iegâtuiă" cu prep. de şi din). Amândoi, ambii, şi unul şi altul. lntr’â[m]be părţile. PSALTIRI, 284/al. Imbe, mânute. varlaam, c.	193,	cf. (frânturile)	DOSOF-
TEIU, v. S. 125, (cucoanele) 842, (herile) 852, (palme) . 2342;	(suliţe),	252	(pârţîle) 1792,	LET.- I
125/,, II 262/31, .ŞINCAI, HR. I 27/24, URICARIUL,
I	322^. Cu	mânule	îmbe	da milostenie,	dosofteiu, v. S.	66. Uşile să închisără îmbe de sine.
id. ib. l/2. Sări sănătos într’îmbe picioare, id.. ib. 118. Dintru aceste îmbe limbi iasă Italia. LET. I 7/20. (Arhaism) O poartă în faţă şi alta... în dos, îmbe legate cu fier. bălcescu, M. V. 1.34. Cu ămbe mâni împrăştii un bine-agonisit. C. NEGRUZZI, II 191/3. | (Substantival) Trăim cu multă lipsă, îmbe. DOSOFTEIU, V. S. 152a. [Genitivul şi dativul se formează prin prep. a: Acela care a îmbe raiurile este Sultan. LETi I A. 44/35. Cap a îmbe neamuri. dosofteiu, v. s. 692. La feminin, azi (la Moţi) imbe. Prinde-mă cu imbe mânile. FRĂNCU-CAN-drea, M. 1Q1. în textele vechi, numai în forma coi2 trasă d’imbe.= de îmbe. Spate d’imbe părţile ascuţite. PSAL. SCH. 480. Sfântul Sava pre d’imbe părţi însuliţat. DOSOFTEIU, V. S. 922.. Au asurdzît d' imbe urechile, id. ib. 1262.]
—	Din lat. *ambi (= ambo), ambae, idem. Cf. dubi etul a m b i.
Imbi vb. I. 1°. Prier, inviter; faire des'cere-monies. 2°. Offrir (s’)offrir. — (Complementul este
.ÎMBIÂ
- 475 -
ÎMBINĂ
omul; înlocuit, astăzi, în Ţara-românească, în cea mai mare parte, prin «pofti»), •
1°. Tr<ans.. (Construit, cu (şa) să). A invită, a pofti, a îndemnă (pe'cinevâ) cu stăruinţă şi cu rugăminţi repetate să facă cevâ. Imbiiară soţiile ce eră înlr'alte corăbii, ca să vie să le agiute. VARLAAM, C. 3082, ct 359. Sv[ă]ntul îmbiiă şi pre alţii să vie. DOSOFTEIU, V. S. J36„ cf. 1232, 137„
147.	Mult mă îmfiieă să mai. şez. LET. II 373/17) cf. RETEGANUL, P. I 4/„. îmbUndu-l să vie la împărăţie....LET. III 122/38. Imbiară pre cetăţeanii cei din ■ Adrianopol' ca să se dea şi ei subt stăpânirea lor. P. MAIOR, IST. 226. O iot îmbiă să mai beie. SBIERA, P. 36/27, cf. (ca să sugă) MARIAN, NA. 425. | (Urmat de prepoziţii), O rugă şi o îmbiiă cătră botez. d'OSOFTEIU: V. S. 542. Imbiind şi pe crâşmar... la masă... SBIERA, P. 197/,s, cf. ODOBESCU, III 647/,. Din pahare:i îmbiiă. TEODORESCU, P. P. 504b. (Fără complinire) N’am mers... când ne îmbiă Şerban-Vodă [scil. să mergem], LET.
II	242/,. Nevasta nu aşteaptă s’o mai îmbie încă odaţă: MARIAN, SE. ii 100, cf. NA. 12. De la nimeni n’a luat, Pân’ rfiireasa l-a ’mbiat. DOINE, 272/2. Ce te laşi atâta poftit şi îmbghiat? L-am îmbghiat atâta, şi n’o vrut să vie. Com. G. TOFAN. De nu-i merge und’ ,te ’nghiu...: şez. V ,.44. || Refl. (cu sens'reciproc). A se pofti, ase îndemnă cu rugăminţi stăruitoare (la băut, la trecut înainte etc.) începură a se îmbiă unul pe altul. SBIERA, 22/,. Se îmbie, ca Grecii la. temniţă! zanne, p. vi 135, în Ţara-românească «se poftesc ca .Grecii la puşcărie» (aluzie la.anecdota cu cei doi Greci, care, fiind condamnaţi, în momentul când...să intre în închisoare, se pofteau unul pe altul a intră cel dintâiu). | A se lăsă poftit. Zise cătră loaneş să o urmeze. Ioaneş nu se îmbiă mult şi merse fără frică după zână. RETEGANUL, P.
III	ll/32.	■ <
2°. Trans. (construit cu, prep. cu). A rugă (pe cinevâ) stăruitor să primească cevâ, a oferi cuivâ (cevâ s. pe cinevâ). Domnul îi îmbiează cu uitare şi cu o iertare deplină. BĂLCESCU, M. V. 474, (cu lurme de oi) I 3/26, (cu de toate) iii 16/35, (cu mâncare) IV 11/2S> (cu cina) Iv 72/30, (cu scaunul). SEVASTOS, N. ,55/,,’ (cu de mâncat) mAnd-rescu, L. p. 111/15. | S p e c. A propune unui flăcău să ia în căsătorie o fată, ,a-i face propuneri de căsătorie. Imbiară pe flăcău cu fata babei. SBIERA, P.215/32, 210/S( RETEGANUL, P. IV -13/26. Una se plecă şi şopteă alteia în ureche, că... mama cuţărei fele a îmbiat ea însăşi pe feciorul cutare, pitiş, n. rev. R. i 152. j| Refl. (Construit cu (ca) să) A-şi oferi serviciile, a se oferi. Se îmbiiă să-i facă... ospăţul. SBIERA, P. 396, cf.
7,	155/8. Toate se îmbiau să le ia. RETEGANUL, P. V 39/2. (Complinit prin slugă s. de slugă) Â se oferi ca slugă.- Luându-şi inima în dinţi... se îmb%ă slugă la băbârcă. MERA, B. 158, cf. RETEGANUL, P. III 27/„. Ajunse la împăratul şi acolo se îmbiă de slugă. CĂTANĂ, p. 'i 9. (Fără complinire) A se oferi, ca nevastă s. ca noră. Înainte însă de intrare în casa socrilor, [mireasa] se propteşte în prag şi nu vrea să între, până după multe rugăminte, prin [ceea] ce arată că ea nu s’a îmbiat lor.' MARIAN, nu., 628.
[Pronunţ.*-biră. Pre?.. îmbiu şi (rar) îmbiez I. GOLESCU, C. 1, ZANNE,’p. VI 135. I Dialectal: înghiă. KONAKI,,P. 261, ŞEZ. I 2 58/22, IV 17/s, îmbghiă. | Abstracte verbale: îmbiăre s, f. sbiera , p. 141/29; îmbifere pann, p. V. I 118; îmbiât s. a. Nu aşteptară mult îmbiat. RETEGANUL, P, III 4/6, cf. JIPESCU, O. 5; îmbietură s. f. sbiera, P. 252/38; fmbiâlă s. f. Smeul îl înteţise cu îmbiala. ispirescu, L.’ 33.9. N’au stătut mult la îmb ală. sbiera, p.-22/,0. | Adjective: îmbiât, (cu negativul: neîmbiât, -ă cantemir, ist. 184). Luaţi dar şi mâncaţi, Îmbiaţi nu aşteptaţil SEVASTOS, N. 287/,,,
marian, se. ii 104; îmbiet6r, -6are = care îmbie; care invită., odobescu, ii 244; îmbie ci 6s, -oasă = care se lasă mult îmbiat.' LB. | Pronunţ, -bi-a, bi-e.]
—	Probabil dintr’un lat.. #in-vIo, -are (de.la aceeaşi tulpină ca vis .«putere» şi vis «tu vrei» in-vxtus «fără voie» — cu in negativ — şi de la* care invitare ar fi un «Jerivat cu prefixul in- «în». înţelesul originar al lui *inviare ar fi putut fi «a împinge spre cevâ, a.îndemnă (cu forţa)», de unde— ca germ. drăngen, nStigen—«a îmbiâ»). dr. iv 1319.
ÎMBI41Ă s. f. v. îmbiâ.
' îmbiba vb. I. Imbib'er. S’imbiber. — Trans: şi refl. (Construit cii prep. cu, d e) A (se) păr trunde de un lichid, a (se) muiâ absorbind Cât mai mult lichid. A imbibă un burete, un teren, cu apă. | P. anal. (despre corpurile care atrag materii gazoase) A. absorbi. Tot felul de nutreţ, care se imbibă de ex/ilaţiunile-mefitice ale vitelor boU nave. -ionescu-, o. 476. | Fig. (Obiectul este o idee, o învăţătură sau o doctrină) A (se) pătrunde, a (s e) îndopâ (cu). De ieri dimineaţă, de când Mecena s’a însănătoşat.,. noi l-am îmbibai cu principiile noastre de frăţietate, şi acum casa lui e a noastră. ALECSANDRI, T. 1655.
[Şi: ’ îmbibă' vb. ,1. | Adjectiv: imbibât . (îm-bibăt), -ă = care este plini înlăuntru de un lichid, pătruns de. cevâ. | A b s t r a c-t; imbibâre (îmbi-bâre) s. f. = acţiunea s. faptul de a îmbibă.]
. — N. după ‘ fr. (<la*t. imbibo, -ere) «a sorbi în sine». . !■	'	-	■
îmbiba, vb. I v. imbibă.
Îmbiecios, -oasă adj. v. îmbiâ. .
ImbieIjŞUGĂ vb. IVa (ş. d.) | v. îmbelşugâ ÎMBiiiŞU.GĂ vb. IVa (ş. d.) J ş. d,
ÎMBiiiTOŞĂ vb. Ia (Cu sens neprecizabil). Acum Miu ce făceă? Din flueraş că cântă, Din cojoc să ’mbilţoşă, Din picioare stofloşeă. MAT. FOLC. II 1076b/,5, Cf. ghilţ.
ÎMBINĂ vb. I. (S’)unir, [se) joindre, s’entre-mSler. — Trans. şi refl. A (se) uni, a (se) împreună,la olaltă (H. xviii 314). Aceaste ’doao porunci una cu altă să îmbinează şi împreună stă (sec. xviii) âp. GCR. II 22/la. Un răsunet tân-guios se îmbină cu strigătele de veselie. ODOBESCU,
I	î84.-|Re‘fl. A se amestecă. Nu l-am pierdut, tată, ci s’a îmbinat' oile mele cu ale altui copil. CĂTANĂ, P. b. iii 12. # Se ’mbină ziua cu noaptea = se îngână ziua- cu noaptea.
[Şi: vb. Ia | Şi: înghin vb. I. | A b s t r â c-ţ e
v	e r b al e:. îmbinare (îngliinâre) s. f. Evenimentele se alungau unele pe altele, grave sau glumeţe, după îmbinarea cauzelor. ZAMFIRESCU, R. 130; îmbinătâră s. fc LM. | Participi u-a d j e c t i v: îmbinat (înghinât), ră. Ţineă Dachia împărăţiei Romanilor îmbinată. P. MAIOR, IST. 32. Prin geamurile rău îmbinate, se strecură 'vântul. ZAMFIRESCU, R. 74. Petrecerile îmbinate cu joc. MARIAN, î. .401. Plasa,., este în-tot-deauna compusă din mai multe bucăţi împreunate — <ânghinates> — numite plasele năvodului. AţîTlPA, PESC. 461. Sprâncene îmbinate = împreunate, crescute împreună. Pentru sprâncene ’mbinate, Umblu ţara jumătate, JARNlK-BARSEANU, D. -18, cf. VLAHUŢĂ, D. 217, MARIAN, N4.-352, RĂDULESCU-CODIN, î. 9’4, EPURE,., P. 28, MÂNDRESCU, L. P. 221/19, (înghinate) ‘JARNÎK-BÂRSEANU, D. 375, SEVASTOS, P. P. 199/ao- Negativul : neîmbtnât, -ă I. golescu, ap. DDRF.— Adjectiv verbal: îmbinăt6r, -6 are'Polizu. | Alte, derivate: (Braşov) înghinărat (Bâm-boviţâ:	înghinorât),	-ă adj. crescut împreună.
Cirie are sprâncene înghinărate, zice că deoache
ÎMBINDE
- 476 -
ÎMBLÂNZI
: lesne, pitiş, conv. lit. XXXVII, 716. Prune; a-lune înghinărate. Com. i. PANŢU. Doi meri mari, înghinoraţi. PĂSCULESCU, L. P. 23.] , ,
—	Etimologia necunoscută (împotriva etimologiei curente — propusă mai întâiu in LB. — din lat. Mm-bino, -are, cu înţelesul lui combino, ca în friul -îmbină, se opune forma aromânească dizgl’-inâ, al cărei gl' se reduce la gl . latin, încât şi la Dacoromâni formele dezghină şi înghină par a fi etimologice, iar desbină şi îmbină datorite unui hiperurbanism. I. A. C an d r e a propune în CDDE nr. 482, pentru opusul desghină (dejghină) şi răşghină etimologia disglutinare, iar G. G i u-g 1 e a DR. iii 621 un *disglinare «a deslipi» din grec. yUvr] «cleiu». Poate există o legătură etimologică cu ghin, ghinui, ghinitoare, ghi-nărăr, gheunoiu, (ghionoiu) şi ghi-n ă tură).
Imbînde vb. III (într’un descântec popular din Vlaşca, cu înţeles neprecizabil). Tu bubă pripită, cu 99 de junghiuri, Nu junghiă,,Nu iuţită, Nu îmbinde ca şarpele, Nu umflă ca broasca. MAT. FOLC. 1527.
IMBÎK(III) s. m. (Bot.) v. ghimber.
ÎMBISEBICÂ vb. Ia V. îmbiserici.
ÎMBISERICI vb. IVa refl. Entrer dans l’figlise.
—	A fi primit. în biserică, a se introduce în rândul credincioşilor. Du-te la biserică şi te îmbiserieeşte. pann, A. 8. [FeYneia, după 40 de zile de la naştere, duce copilul la biserică] ca să i se îmbise-ricească. marian, na. 285. [Şi: îmbisericâ vb. Ia, MARIAN, NA. 285.]
—	Derivat din biserică, cu ajutorul prefixului în- (cf. paleosl. vu-crukuviti «a duce în biserică»). Cf. b i s e r i c â.
ÎMBIZTJÎ vb. IVa bizui. PAMFILE, J. III 3.
ÎMBLÂ vb. I (ş. d.) v. umblă, ş. d.
ÎMBLĂCEI s. m. plur. (Agric.) v. îmblăciu.
ÎMBLĂCÎ vb. IV.a (Agric.) ş. d. v. îmblătî.
ÎMBLĂCÎRI s. m. plur. (Agr.) v. îmblăciu.
ÎMBLÂCÎTJ s. a. (Agric.) 1°. Fleău. 2°. Manche du fl&au. 3°. Sorte de couieau.
1°. Unealtă primitivă pentru î.mblătit cerealele, cu deosebire pânea albă'şi trifoiul (marian), dar şî ovăzul,secara, cânepa (creangă, gl.), fasolea, mazărea. Constă dintr’o prăjină lungă de lemn: (numită dârjală s. o d â r j ă), de capătul căreia este legată cu o curea de piele (numită
o	glă ji), uneori cu o verigă (numită t i u z), o scurtătură de lemn (numită hădărag, h ă d ă r o g, hădărău), car.e joacă pe arie, lovind bucatele; când serveşte" la îmblătitul porumbului, se numeşte şi ciomag de bătut păpuşoi u. Cf. pamfile, .1. C. 145. Grâul nu-l bagă în jit-niţe, până nu-l curăţăsc cu mblăcie într’are [= în arie], dosofteiu, V. S. 55. Făceă năvală ţăranii cu îmblăcie şi cu coase. let. i 185/31. Au sărit să-l bală cu fecioru’ lui, el cu îmblăcii, fecioru’ cu un topor., iorga, S. D. (a. 1767) XIII 261. Imblă-titul bucatelor se face cu... îmblăcii. economia,
54.	Făcând două îmblăcie, au îmblătit, fără zăbavă, tot grâul. DRĂGHICI, R. 253. Ilăcuiau în şiruri dese; ca eu îmblăciile. sadoveanu, Săm. iv 2l9. Ai dat de vreo două trei ori cu îmblăciul în arie. SBIERA, p. 253/10. Vă croesc vr’o două, cu îmblăciul. ăsta, de vă sar stele verzi din ochi. CĂ-TÂNĂ, P. B. 84. Hădărag ele îmblăciilor. MARIAN, T. 36. # Măsură-i vorba cu îmblăciul (prin Braşov: cu gătejelul): nu alegi nimic din ce spune. Cf.
ZANNE, P. îl 833. Apoi na, zise Ipate, Măsură-i vorba cu îmblăciul.- CREANGĂ, P. 151.
2°. P. rest r. (Dorohoiu) Dârjala s. odârja îm-blăciului (1°). PAMFILE, A. 198.
3°. P. anal. (în Sălaj, sub forma îmblăcei).. Un fel de briceag primitiv cu prăsele de lemn colorat şi cu limba atârnând ca. hădăragul îmblă-ciului, cf. b u 1 i c h e r, b u r i c a ş. Cf. VAIDA.
[Plur. -cie şi -cii. | Adesea plur. tant. LB,, reteganul, P. IV 77/2i, MAT. FOLC. 1030. I Şi: îm-blătiu s. a. pamfile, I. C. 145; îmblăc6i s. m. plur. tant. (şi cu sensul 1°) VAIDA; (-f umblă) umblăciu s. a. pamfile. a. 198; umblăcii s. a. plur. tant. Măciuliile se bat cu" umblăciul. I. 10-NESCU, C. 151, cf. (cu umblăciile) 162; mlăcin s. a. (Muntenia) TDRG.; (suspect): blăcie s. f. | (Cu alte terminaţii: îmblăciri s. m. plur. tant. Trieră cu îmblăcirii (Răchita, jud. Caraş-Severin). VICIU, GL. 86. — (ad 2°) îmblăciug s. a: (Dorohoiu). pam^ FILE, a. 198.]
—	De aceeaşi origine cu îmblăti, fără ca formaţiunea să fie, clară.
ÎMBLĂCiiro s. a. (Agric.) v. îmblăciu. .
Îmblăni vb. IVa v. blăni.
ÎMBLÂNfeEÂLĂ f s. f., v. îmblânzî.
ÎMBLÂNZI vb. IVa trans. I. Caresser. II. 1°. Apaiser, calmer. 2°. Dresser, apprivoiser.
I.	f (Sens etimologic) A mângâia. Domnul o îmblânzi pr’insă şi frica de la inima ei goni. VARLAAM, C. 340. Inblânzeaşte cela ce au venit în al usprăzeacele ceas. CUV. D. BĂTR. II 79. Pre fl[risto]s cel ce s’au născut din tine îmblânzea-şte-l..., fecioară. MINEIUL (1776) 197 Va-
II.	(Printr’o jiouă apropiere de adjectivul «blând»).
1°. (Complementul e un om s. animal furios,
excitat, pornit, mânios etc., fig. furia, spaima, supărarea etc., p. ext. furtuna, glasul, marea etc.) A face să fie blând, a aduce din nou la o stare de blândeţe, a îndulci, a alină, a domoli, a linişti, a potoli, a stâmpărâ. Turburatulu undelor.., tu îm-blândzişi. psal. SCH. 287. îmblânzit-ai toată mânia ta. CORESI, PS. 232. Cum au înţeles... că... este dojnn Nicolai-vodă,, s'au şi spăriat... şi au început, a fugire, [dar] văzând cărţile lui Nicolai-vodq, s’au mai îmblânzit. NECULCE, LET. 324/37. Începu cu cuvinte măngâioase să îmblânzească inimile lor. MINEIUL (1776) 144. A împărţit [.colaci] la fiecare, de ne-au îmblânzit. CREANGĂ, A. 4. Gla-su-şi îmblânzeşte. ALECSANDRI, P. p. 58b/,. Foamea să ’mblânzească. TEODORESCU P. P. 445. Cu [o] vorbă bună şi pe dracul îmblânzeşti, zanne, p.
ii	811. A face pe-cinevâ să fie binevoitor, a câştigă de partea... Daruri ce au cerut... au dat, ca, să-i îmblânzească pentru apărarea ţării. LET. iii 154/16. | Refl. A deveni blând (milos, bun etc.), a se domoli. Astăzi... năravurile s’au îmblânzit, c. NEGRUZZI, I 284. Căpitanul se ’mblânzeâ, Braţele-i le slobozeă. ALECSANDRI, P. P. 58b/,, cf. 175b/15. Vremea se îmblânzise. N. XENOPOL, ap. TDRG.
2°. Spec. (Complementul e un animal sălbatec) A domestici, a face să-şi piardă sălbătăcia naturală (COSTINESCU). Papagalii..., .după ce sc îmblânzesc, mănâncă de toate. DRĂGHICI, R. 149. cf. 87.
[Şi: blânzi f vb. IVa. CDDE. |Absiracte: (îm)blânzire s. f. (şi cu înţelesul de:) blândeţe, purtare blândă faţă de cinevâ; corectare, rezerve (de făcut), rectificare. Văzit, u[n~\ om într’un scaun înaltu, şizându întru blânzirea raiului. CUV. D. BĂTR. II 194. Trăai'toţi foarte cu bună îmblânzire de cătră1 Domnie, let. ii 409/lo, cf. 40l/4. Sântem datori a constată în privinţă conduitei atâtea - îmblânziri la teoria expusă. MAIORESCU, CR. III .95;
ÎMBLÂTÎ
— 477
ÎMBOGĂŢÎ
îmblânzeai» f s. f. £DDE. | Adjective: îmblânzit, -ă. Aduse pe acest taur, îmblânzit ca un miel. 'ispirescu, L. 7. (Negativul) ne(î)mblânzit, -ă (are mai. ales sensul:) «care nu se poate îmblânzi, înduplecă, supune, domoli. Neîmblânzita moarte. DRĂGHIQI, R. 9. Viaţa ta e luptă grozavă, ne'm-blânzită. alexandrescu, M. 67. Mergeă în răz-boiu, cu, inima neîmblânzită. EMINESCU, N. 3. O <iprigă şi neîmblânzită furtună. ODOBESCU, III 34/12. Caracter neîmblânzit, neînduplecat. SADOVEANU, M. 119. Duşman ne’mblânzit. ALECSANDRI, P.’P. 260b/jo; — îmblânzitor, -toâre adj. (adesea substantivat) Cel s. cea care are puterea s. darul de a îmblânzi, spec. persoană care are meseria de a domestici animale sălbatice pentru circuri sau menajerii. Rugăciunile... dale... îmblânzitoare. MINEIUL (1776) 2 2/2.] '
—	Din lat. «blandio, -ire (= blandior, -iri) «a mângâia».
IsiBiiĂTÎ vb. IVa. (Agric.) 1°. Battre {au fleau). 2°. Battre, rosser.
1°. A bate cerealele,- păstăioasele, trifoiul etc. cu îmblăciul, spre a scoate din ele grăunţele (semin ţele). Cf.' a. treieră. Spre acest scop se aşază pe aria bine prăşită, udată'şi măturată, snopii nedeslegaţi, în două rânduri, spic la spic. îmblă-ti to r u 1, ţinând îmblăciuTde d âr j a 1 ă, loveşte cu toată puterea cu hadaragul, mai întâiu un rând de spice, apoi, la întoarcere, celălalt. Apoi bate sau ucide spicele care n’au căzut, în urmă, desfăcând snopii, bate şi paiele, scoţân-du-le afară cu lovituri piezişe sau aruncate. După terminarea îmblătitului, rămâne vra-vul, care se vântură. în regiunile în care desfacerea grăunţelor se face prin treierat, îm-blătitul se reduce la baterea snopilor cu un băţ. Prin unele părţi ale Banatului, în loc de «a îmblăti» se zice «a treieră cii îmblăcirii». Cf. pamfile, a. 199-200, VICIU, gl. 86: Snopii se vor îmblăti cum sânt legaţi. ECONOMIA, 32. Am îmblătit fără zăbavă tot grâul. ■ DRĂGHICI, R. 253. Cum îmblă hădăragele îmblăciilor, când îmblăteşti trifoiu... MARIAN, T. 36. Nici vara nu munceşti, Nici iarna nu îmblăteşti. ALECSANDRI, p. P. 314/5. Eu, de drag, le-aş băgă ’n sân... Şi le-aş face stog în prag, Şi te-aş îmblăti cu drag. jarnIk-bârseanu, D. 8. Cf. bibicescu, p. p. 16, şez. ii l9/6. păsculescu, L. P. 145. Intr’un vârf de.spin, Imblăteă iepurele in? {= Luleaua). GOROVEI, c. 206, cf. {bob) 296.
2°. F i g. A mişcă repede bătând pământul. La urmă vine şi rândul Ţiganilor la joc, cari aşă îmblătesc cu picioarele şi pocnesc în pământ, de par’cu bat cu ciocanele, şez. iii 1.82/12. | A bate iau pe cinevâ. zanne, p. v 330. Cu nişte frânghii groase... şi udate... prinseră a-l îmblăti din răsputeri pe spete. CONTEMPORANUL, vii 101. Au prins să îmblătească pe bietul ţigan. SBIERA, p. 288/,..
[Şi: îml&ti vb. IV. Nu poate să-l îmlătească. GRAIUL, II 120; — (din îmblăciu, umblăciu) îmblăci (umblăci) vb. IVa. ,Să ’mblăcim la secară. ALECSANDRI, P. p. 316b/3.. | A b s t r a c t e: îm-b lăţire s. f. lmbl<î«ire=[slav.] mlafienije. MARDARIE, L. 1826. Despărţirea săminţelor ăin paie se face... prin îmblătirea cu umblăciile. I. IONESCU, C. 182, cf. PAMFILE, A. 198; îmblătit (umblătit, umblări t) s. a.. Imblătitul bucatelor. ECONOMIA, 54. Ropotul îmblătitului în patru trece drept cel. mai frumos. PAMFILE, A. 199. Să-mi stai la îmblătit. I-IODOŞ, -C. 44. Puind la .umblătit... snopii. I. IONESCU, C. 161. Te apuc la umblăcit. ALECSANDRI, T. J334. | Adjective: îmblătit (cu negativul ne(î)mblătit LB.), -ă. Un snop îmblătit se numeşte vup sau pâş. PAMFILE, A. 200;— îmblă-tit6r, -oâre (mai ales substantivat). Se îmblă-teşte în doi, trei, patru sau mai mulţi îmblătitori.
PAMFILE, A. 199, Jmblătitorilor puţin grâu. GCR.
II	59/2. Imblătitorii şi trierătorii. i. iONEâcu, C. 5. La aria cu ’mblătitorio duceţi. TEODORESCU, P. P. 362. Doi dau, doi stau, doi se miră, doi se'n-chină? {Imblătitorii). SBIERA, P. 323/13.]
—	Din paleoslav. mlatiti, idem.
iMBliÂlJ s. a. — Fleau pour battre le blâ — Biciul cu care se bate grâul, în loc de a fi treerat.
I.	GOLESCU, C. I„ cf. îmblăciu. [Plur. -biaie?J
ÎMBLĂZKX vb. IVa v. săblăzni.
ÎMBIiEZISÂ vb. Ia Regarder longtemps.—(Ban.) A se uită, a căută la cevâ cu gura căscată, până-ţi pierzi vederea. H. XVIII 174.
—	Cf. bulg. blaznj-k «ispitesc, amăgesc». Cf. să-b 1 ă z n i.
ÎMBliOJÎ vb. IVa v. îmboldori.
ÎMBOBOCI vb. IVa. Donner des boutons. Bour-geonner. — Intrans. (Despre plante). A face boboci, a împupi, cf. înmuguri, încolţi, înflori. Mugurii pe creangă se .văd îmbobocind. ALECSANDRI, p. III 24. Creşteţi flori şi ’mbobociţi, Bobociţi şi nu 'nfloriţi. SEVASTOS, C. 10/18. Mi s'au prins şi-a ’mbobocit. ŞEZ. v 13. Trandafir să 'mbobocească. ib. 239b/5,' cf. PĂSCULESCU, .L. P. 71, TEODORESCU, P. P. 288b, MAT. FOLC. 293, ION CR. 132. || Trans. A face să se umple cu umflături ca nişte mici boboci (fig. despre inflamaţiile produse pe piele de muşcături). Înţepăturile ţânţarilor... pe la amurg, când ne îmbobocesc pielea în blânde sau noduri cât nuca. F. R. ATILA, P. 85.
[Abstracte: îmbobocire s. f:; îmbobocit s. a. | P a r t i c i p i u-a d j e c t i v: îmbobocit, -ă = care are boboci, care a scos boboci. Crinul îmbobocit. KONAKI, P. 53. Obrazii tăi sânt rumeni, ca roza ’mbobocită. C. NEGRUZZI, li 37/„. 7ăzuiu lunca ’mbobocită. ION CR. II 53, cf. ŞEZ. 1 73b/32,
VI	171, I-i. XVI 40. (Fig.) Merge o fată ’mbobocită. ALECSANDRI, P. P. 48.]	'
—■ Derivat din boboc, cu ajutorul prefixului în-.
ÎMBOBOROJĂT, -Ă adj.
ÎMBOBOROJI vb. IVa
ÎMBODOI.Î Vb. IVa	v.	îmboldori.
îlHBODROJĂ vb. IV
ÎSIBOGĂŢĂ f vb. Ia v. îmbogăţi.
ÎMBOGĂŢI vb. IVa S'enrichir; enrichir. — (Mai de mult”, intrans., (azi) refl). A (se) face bogat, a (se) înavuţi. Carii vor să îmbogăţască, ei cad în griji. VARLAAM, C. 325. Să nu him lacomi să.îmbogăţim aicea. id. 334, cf. 349, 352, 361. Repertoriul se îmbogăţeâ. C. negruzzi, i 344. Să nu spun minciuni, dar Ipate se îmbogăţise însutit şi înmiit. CREANGĂ, P, 153. Imbogăţindu-se el, goni sărăcia din satul lui. ISPIRESCU, L. 269. # Cine cârpeşte, Nu se îmbogăţeşte = cu treburi mici nu faci nici o ispravă bună. zanne, p. v 138. || Trans. A face bogat, a înavuţi. Den sărăcie elu ne îmbogăţeaşte. CORESI, ap. GCR. I 27/32. Pre Decheval din zi în zi îmbogăţindu-l (tip. înbocă-ţindu-l). CANTEMIR, HR. 81/?. | F i g. A amplifică. [Bocetele] Le îmbogăţesc cu improvizaţii potrivite. marian, î. 118. [Şi (cu schimb de conjugare): îinbogăţâ f vb.. Ia.' Brodesc să facă şl mai multă ami/ţie, ca să se îmbogăţeaze (a. 1642). GCR. I 92;
—	(t şi pop.) bogaţi vb. IVa. Bogăţeaşte-se omul. PSAL. SCH. 153. Domnul... bogăţeaşte: CORESI, PS. 420, cf. 165. Cu bănet îl bogăţim, TEODORESCU, p..p. 539, cf. 6,76. | Abstract: îmbogăţire s. f. =.înavu-ţire. Un mijloc de îmbogăţiri particulare. uricariul, x 10/15. | A d j e c t i v e: îmbogăţit (cu negativul ne(î)mbogăţit), -ă = înavuţit. Besearică,
ÎNtBOÎ
— 478 —
ÎMBOLDORÎ
Românilor... îmbogăţită, dp bărbaţi învăţaţi. P. maior, Ist. 258. (Substantivat) Îmbogăţiţii de războiu; — îmbogăţitor, -toâre=care face ca cevâ să se îipbogăţească, să se,mărească. (Substantivat) Aici zace Matei Basarab.... îmbogăţitor al ţerii sale (a. 1654) ap. IORGA, C. I. I 23.]
—	Derivat din bogat, cu ajutorul prefixului In-.
Imboî vb. IV refl. Se pr&cipiter. — Â se. da peste cap (de-a ’n boulea), a se prăvăli, a se rostogoli, a' veni de-a rostogolul, de-a dura. De pe coastă se ’mboiă, In fundul văii cădeă. ŞEZ. IV 131/8. [Derivate (dintr’un adverb neatestat.de altfel, îmJ)oiş): de-a îmboişele (dam£), â. de-a -m’ boişul'(TDGR.) s. (+ hoisa? sau greşală de tipar?) de-a ’mboisele = (despre un ciomag azvârlit) care nu merge drept, ci în capete (cala jocul de-a’n b o ul (e aj cf. bou 1°). Lucrul nu are să meargă găitan, ci cam d'a ’mboisele, ştii, după icoane... REV. CRIT. I 83. Asvărle unul ciomagul pe pământ, ca s'ă meargă de-a ’mboişele, în capete: Altul ăruncU cu ai lui in el. De-l loveşte, zice că i-a băgat un bou. PAMFILE, J., III 36].
—	Derivat din [de?a] ’n boul{ea). Cf. î m 'b o n-gh i n â. '
ÎMBOIOKÂT, -Â adj. v. îmbăierâ.
Imbojoiiă vb.. Ia v. îmbujorâ.
ÎMBOliBOJÎT, -Ă adj-. V. îmboldori.
Imboldeală s. f. V.. îmboldi.
ÎMBOLDI vb. lVa 1°. Aiguillonner. 2Frapper. 3°.' Pousser; exciter.
1°. Trans. (Complementul e un anim’al) A împunge, -a înţepă un animal cu boldul, cu strămurarea, spre a-1 îndemnă la mers, la tras. Imboldeă coastele calului său. beldiman, n. p. i 158; cf.' C. NEGRUZZI,. II- 232/zl Elefanţi mânaţi de cornacii ce-i... îmboldesc. ODOBESCU, III 110/8. Sfi 'mboldim Gel bouşor. "TEODORESCU, p. p. 156. || P. ext. A împunge (ciţ coarnele, cu suliţa). Ţapul... a început a-l goni şi a-l boldi cu coarn&le. ţichindeal, F_ 172. Cu suliţa te-or îmboldi. TEODORESCU, P. P. 62. || P. e x t. A îmboldi = a lovi, a împinge cu putere, bugnariu, năs. •
, 2°-. P. e x t: T r a p s." (Complementul e omul) A ghionti, a lovi (cu piciorul). L-au îmboldit cu toiagul, de l-au deşteptat. MSS. (a. 1747) ap. GCR.
II	41. Gruia... la- fată se duceă; Adormită o găseă, Cu piciorul mi-o boldeă-. POP. (Ban.) LUC. in 136. | Refl: A-şi da cu coatele, a-şi da ghionturi sau brânci. O gloată... îndesată, împingându-se, îmbol-dindu-se, strivindu-se unii într'alţii. BĂLCESCU, ap. TDRG. Fetele, văzând ce e, se boldeau (= îşi dădeau ghionturi) una pe uita. Căţană, P. B„ i 108: || Sp gc. A boldl=a atinge încet şi pe ascuns pe cinevâ,'spre-a-1 face- .atent. Com. liuba.
3°. Fig. Trans. (Complementul e omul) A îndemnă, a aţâţă, a stimulâ, a împingi:. Azi... totul n'e îmboldeşte a afirmă..,, ca, voim şi că putem. Oi)OBESCU, III- 446/26, ,cf. I 32/*, Mergeâ, pentru
■	că-l boldeâ la inimă un ‘ junghiu. mera, B. 257. «Atunci te-oiu şti voinic»...— zice Ducipal..., mai îmboldindu-l o lecuţă — «şi atunci voiu - crede că eşti cu adevărat fratele mieu».: id. ib. 213. Afară mă ’mbqldeă frica. TEODORESCU, P. P. 641b.
[Şi: (Prin Transilv. şi Ban.) boldi vb., IVa | A<b-stracte-: (îm)boldire s. f. Lancea... [amorului]
li... a temuîului boldire. KONAKI, P. 6'. Fireasca imboldire, Ce vrând-nevrând mă ’ndeamnă a scrie l(i satire. I. NEGP.uzzi, ii 22; (îm)b.oldeâlă s. f. LB. •COSTINESCU. Mă' învârteam prin St. James's Square.:.,. împins âncolro mă duceă îmboldeala (— înghesuiala), ghica, ap. .TDRG; ■ (îm)bolditâră
s. f. De a nepriatinilor lovituri şi boldituri... mă feream. CANTEMIR, IST..156. Cu îmboldituri şi meşteşuguri răle a vicleanului au început ca să Strice. uricariul, I 308/,. | Adjective: .(îm)bol-dit, -ă. Boul trândav, îmboldit de strămurare... KONAKI, P. 261. Silită şi boldită de mătitşă-sa [să se mărite]..., au răspuns la obicinuita preotului întrebare (a. 1803). IORGA, s. D- XII 194. Îmboldiţi de trebuinţă, ei au scuturat jugul sărăciii. MARCO-VICI, D. 237. Ne simţim îmboldiţi'a serbă. URICARIUL, xiii 341/29, cf. x-iv I88/4; ţîm)boldi16r, -oâre adj. subst. LB., COSTINESCU. Cu vorbe îmboldi-toare {— înţepătoare) îl atinge. PANN, P, V. I 5, Curgeă prin vinele acelui... viteaz... un sânge... tot aşă de îmbolditor, tot aşâ de patriotic. ODOBESCU,
III	545/s2].	*	•	’	.
—	Derivat din bold cu ajutorul prefixului In-.
ÎSUBOIiDORÎ vb. IVa trans. şi refl. (S’)en-velopper, (s’)emmailloter. -r- (Transilv., Munt.) A învăli, a înfăşură bine, de multe ori s. în haine multe sau groase, şpre a feri de frig, a înfofoli, încroşnâ, î n c o t o ş m ă'n â. Cf. H. xvii 179. Iacă, iţi dau şl ţundra mea, îmboldoreşte-le bine. AGÂRBICEANU, LU,C. III 104. O îmboldoreşte bine şi o duce la foc. RĂDULESCU-CODIN, î. 177. îm-boldorit — bine învălit şi îmbrăcat (Sălişte). Com. A. banciu. | F i g.’ A aşterne pe de-asupra, a acoperi cu un strat groş, a.înfăşură (spre a feri de frig). Coteţele porcilor... trebue pre iarnă lipite sau îmboldorite cu gunoaie. ECONOMIA, 140. Toate potecile... le-au întărit cu lemne, şi le-au îmboldorit cu surcele, şincai, hr. i 146/21. [Şi: îmboldorî vb. IVa. De frig se apără pomii, îmboldorîndu-i,. iarna, cu paie. ECONOMIA, 140, (forma etimologică) îmbondori vb. IVa. Imbondorit până peste cap, cu o blană de vulpe, rebreanu, ionii 78; (Bucov.) imbondoii- vb. IVa. N’ai văzut-o pe 'Na-stasia? A trecut de dimineaţă, Ambondolită = în-vălită cu tulpane, îmbrăcată cu multe haine. Com.
G.	TOFAN ; (Mold.) înlbodoli vb. IVa. Alţi tir'o doi..., fiind îmbodoliţi în surtuce şi jccchete croite nu pe măsura, lor, erau foarte stângaci. C. NEGRUZZI, I
105.	Şi când erâ lot gata, ce să mă pomenesc? Cu llinca, îmbodolită de drum. vlahuţă, CL. 20. Im-bodolit peste obraz cu un brâu de lână* IORGA, L. II 405, cf. I 107, S’au îmbodolit bine pe faţă. SBIERA, P. 21/i2. Gâlci... fac cei ce umblă îmbo-doliţi (= legaţi) la gât cu basmale. PAMFILE, B. 35. îwbodolesc copilul = îl învălesc, înfăşur în petece, id. j. ii. Foc, focuşorule, Eu te învelesc, te îmbodolesc, Tu să te desveleşti; Şi să te desbodoleşti. (Descântec din Huşi). PĂSCULESCU, L. P/135. | La aceeaşi familie par a aparţineâ: îmbodrojâ vb. Ia. Imbodrojal la faţă = învălit, încroşnat;'ca £ă fiu se vadă. Com. furtună; ţmbondroji vb. IVa = a învăli toată faţa în cârpe (Năsăud). Com. N. DRĂ-Ganu ; (+ obloji sau.din slav. vu-loziii «a aşeză în cevâ») îmbloji vb. IVa = a învălui (h. xvii 179), a înfăşură, a pune cataplasme (păcala, m. R. 139), s.'oblojele, a înfăşură, ca să >nu mai poţi cunoaşte cine e, a mască (LB.)-; (+ îmbolmojl?) îmbolbojît, -& adj. = înfăşurat. Ţoale cele sfinte sânt îmbol-bojite în mănunchiu de busuioc.-DELAVRANCEA, S. 8; (-f-băbărujă?) imboboroji vb..IVa = a'înfăşură, a îmbrăcă cu cevâ larg într’un mod ridicol. LM.; îmbroborojit, -ă adj. Umblă- cu gâtul îmbroborojit. ispirescu, ap. TDRG.; îmboborojat, -âl= cu găteală la gât (se zice, prin Buzău, mai ales de găinile care au ia gât o crescătură mai 'mare de carne). Com. ST. popeşcu. Gătise pe Arap, în-vălit şi îmboborojat. GORJAN, H. I 77.]	/
-i — Forma originară pare. a fi îmbondori, derivată din bondă (= bundă), cu sufixul -uri şi prefixul în-. DR. i 231-232.	;
MBOl/DORi vb. IVa v. îmboldori.
ÎMBOLDOŞIT
— 479 —
ÎMBRĂCA
, ÎMBOijDOŞÎT, -ă adj. Chargi de liasses. — (Teleorman) Înboldoşît — încărcat cu boldoaşe, cu sânul plin de petece, legăturile, etc. ion ce. vii 251.
—	Derivat din boldoaşe, cu ajutorul prefixului In.- ■	•
ÎmboimAjÎ vb. IVa (Ş, d.) v. băhrSji' ş. d.
fMBOliMOJÎ vb. IVa = bălmăji,. Com. t. naum.
ÎMBOliivĂvi vb. IVa (ş. d.) v. bolnăvi.
. îuboXjZI vb. IVa V. îmbulzi.
tMBOWDOM vb. IVa 1 Îjibosdohi vb. IVa > v. îmboldori. flUBOlCDROJÎ Vb. IVa j
ÎMBONGHINĂ vb. Ia. Lancer la tSte en avant.— (Teleorman). A azvârli un obiect [astfel încât să cadă] cu capul'în pământ, ion cr. vii 251.
—	Legătura semantică cu boanghsn nu-i clară. Cf. î m b o i.
IMBOISŢÂ vb. Ia fmboţâ.
ÎMBORĂSCĂi vb. IVa v. îmbroşcăi.
ÎmbokboI vb.'IVa. Faire la moue. —Refl. şi intrans. - A se bosumflâ, a se înbufnâ. Noaptea să-mi trebălueşti Şi să-mi tot îmborboeşti. pamfile, c. ţ.. 225. [Şi îmborborâ vb. Ia = a [se] posomori.'ION cr. iii 119.]
Îmborboră vb. Ia v. îmborboi.
îmbqrd v vb. I v. îmburdâ.
ÎMBOKOŞCĂi vb. IVa refl. v. îmbroşcăi.
ÎMBORŢOŞÂ vb. Ia v. bor{oşâ.
ÎMBOŞÂMTĂT, -Ă v. îmbosoiat.
ÎMBOSOIĂT, -Ă adj. Fâche, mdussade. — (Teleorman) Supărat (IjON CR. VII 251), înbufnat. [Şi: (cf. ung. bo'szonlani «a necăji») îmboşântât, -ă adj. = bosumflat, botos, închiorchioşat, «mâniat
■	pentru un lucru de nimic, făcând o faţă proastă şi urîtă, bârzoiat: El stă boşăntat, n’ai cu cine vorbi» (.Vicov, în Bucov.). Com.. G. nistor.]
—. Cf. ung. boszu «răzbunare, necaz», bdsz «turbare; turbat, furios». Cf. şi bosnat, îmbuz-nat.	,
ÎMBOTĂ vb. Ia refl. Faire la moue. — A se bosumfiâ*. a se înbufnâ. Nevasta mi s’a ’mboţat. Că m’am luat cu alta ’n sat. MAT. FOLC. I 496. [Şi: (Mehedinţi, Banat) îmbonţâ vb. Ia refl. = a se supără, bosumflâ (H. IX 91). Ce te-ai imbon-ţat? = ce ţi-ai umflat buzele? H, XVIII 174. De ce eşti îmbonţat? Corn. A. COCA. Copiii când se mânie şi nu vreau să mănânce, se -schincesc a plânge: atunci- s'au îmbonlai. Com. LIUBA.]
ÎMBOTI'ORĂ vb. IVa. Chausser de fortes bot-tes.—A încălţâ cu botfori. Neculai... se legănă dârz pe piciqarele sale înbotforate. GANE, ap. TDRG.
—	Derivat din boitor, cu ajutorul prefixului în-.-
îmbotî vb. IVa y. boţ.
iaişOTÎT, -Ă adj. (într’un descântec din Tranr silv.) ' M! am văzut rău îmbotită, De gură legală. PÂRVESCU, C. 77. [DDRF. dă, tot din Transilv., înţelesul.— suspect — de «răsfăţat»: Un copil îm-boiit — un‘ enfant gâtd.Poate trebue înţeles «bosumflat, botos, care face gura ca botul».]
—	Probabil, derivat din bot.	'	'
ÎMBOURĂ f vb. I. 1°. Marquer au -fer rouge. 2°. Prendre la forme des cornes de Vaurochs'.
1°. t T r an s. A înfieră cu bourul (112°). CDDG. . 2°. R e f 1. = bouri 2°. Ţâţele ţi s’or îmbourâ, Ugerul ţi s’o umpleâ. ION CR. IV 232.	_	■
[Participiul - adjectiv:	îmbourât, -ă
(ca sens, apropiat de bură sau înnourat) = în tu- . necat: Vremea de ploaie... se chiamă vreme îmbou-rată. PAMFILE, VĂZD. 107].
—	Derivat din bour (ca, derivaţiune, cf. î n-fierâ).	r
îmbrăcă vb. ’a.
I	1°—4°. (S') habiller, (se) vitir, revîtir, en-dosser. II 1°. Couvrir, revStir; mettre des draps au lit, envelopper;. couvrir, garnir. 2°. S’engager â, se faire'fort de... 3° (Se) revii tir de (fig.) 4°. Placer (un capital). 5. Ripartir (un impot).—> (Mai adesea în opoziţie cu desbrăcâ).
I.	1°. Trans. (Complementul e omul; haina se arată prin prep. cu s. în) Â acoperi corpul cuivâ cu (rufe s.) haine, spre a-1 feri de frig s. a-i ascunde goliciunea; refl. a şe acoperi pe corp cu (rufe s.) haine, intrând în ele, <ţf. . în veş ti, încălţâ. Cu veşminte luminate îmbrăcându-mă... CORESI, EV. 4/j,. Ai îmbrăcat -vr’un om mişel (= sărman)? CUV. D. BÂTR. ii 453. Duca-vodă, dacă auzi,... se îmbrăcă cu cămeşă de ghiaţă. LET.
II	297/ji, cf. (cu toate straiele) DRĂGHICI, R. 166, (cu hainele) ISPIRESCU, L. 33. Să te îmbraci în haina de carea s’au dezbrăcat... Adam. MINEIUL (1776) 165, cf. LET. II 261/U). (în zale) EMINESCU, p. 239, (în straie nemţeşti) CREANGĂ, P. 147, (în douăsprezece piei). GOROVEI, c. 67. 'Au alergat la tatăl lor, ca .să-l îmbrace mai de grabă. DRĂGHICI, R. 107. După ce ieşiră din baie..., se îmbrăcară. ISPIRESCU, L. 38. Dimineaţa, când mă ’mbrac... JARNîK-BÂRSEÂNU, D.. 94. In neg.ru se ’mbrăcă. ŞEZ. II 34/6. Vin şi rachiu cui îi place, N’are cu ce să se ’mbrace. zanne, p. iv 185. (Modern’, după fr. s’habille bien) O doamnă care se îmbracă bine = cu haine bune’, fine,'la modă. | P. ext. (Complementul e haina) A pune o haină (intrând în ea). Aduceţi veşmântul de’ntăiu şi îmbrăcaţi el. CORESI, EV. 11/ao- Să îmbrace o cămaşă cu gura la spate: ŞEZ. II 66/35. îmbraci haina pe' dos. ib.
I	52/s. Poale albe şi-o ’mbrăcat. ib. I 108b/j. Copilul numai ce mănâncă e halal, Ce îmbracă e haram. zanne,- p. II 79. | P. anal. [Viermuleţii] îşi pierd pielea... şi' se îmbracă în piele... vânătă. ECONOMIA, 217.
2°. A cheltui dintr’al său spre a procură cuivâ hainele trebuincioase. Muncit-au numai ca-să te îmbrace ? ICOnaki, P. 290. Eu îi dau de mâncare, eu îl îmbrac.
3°‘. Trans. şi refl. A (-şi) lucr.â hainele necesare (cuivâ). Maibine iau o săracă, Ce cu mâna ei se’mbracă. JARNlK-BÂRSEANU, d.436, cf. 438.
4°. (Modern, după fr.). Â furnisâ îmbrăcămintea necesară cuivâ. Odesa, fiind port-franc, se ÎYisăr-cinează a îmbrăcă pe Chişineence. C. NEGRUZZI,
I	36. '	■
II.	P. anal, şi fig. 1°. ’T r a n s, A învăll,' a acoperi (precum învăleşti corpul cu o haîină). Cel. ce îmbracă ceriul cu nori. MINEIUL (1766) 175. Firea... câmpii cu verde îmbracă, konaki, p.'265. Şi ’n negru ’mbracă toate al: nopţii palid domn. EMINESCU, p. 210. Coman îşi îmbrăcase nepăsarea. SÂDOVEANU, P. S. 43, || Fig. Pădurea se îmbracă = înverzeşte (Braşov) Com. I. panţu. || Refl. a îmbrăţişâ o credinţă religioasă. Câţi în Hristos v’aţi. botezat, în Hriştos v’aţi şi ’mbrăcat. f P. ext. (după fr.) A se prezentă subt altă-formă. Apofonia vocalică constă în diferitele nuanţe vocalice pe care le poale îmbrăcă o silabă.|| Ş p e c. A îmbrăcă patul (plapoma,-perina) ==■ a-1 aşterne cu rufe curate, a înfăţâ (plapoma: s. perina). A îmbrăcă o carte = a-i acoperi scoarţele cu hârtie, ca să nu se murdărească. .A îmbrăca o icocină = a o ferecă (3°); a o încadrâ (Bucov.). ion CR. v
ÎMBRĂCĂ
- 480 —
ÎMBRĂCINĂ
279. A îmbrăcă o armă = a-i împodobi rriânerul eu metal preţios.-# A îmbrăcă pe cinevâ = a-1 îmbogăţi (Braşov Com. i..panţu, cf. desbrăcâ); a-1 împovărâ cu o sarcină, a-i face un rău (LM.). .AşA de bine mi ţi-i îmbrăcă prin'carnetele sale cele mari..., că-i aduceă la sapă de lemn. MARIAN, O. I
420.	A îmbrăcă cu uşa = (Covurluiu) a luâ uşa în spate, "a plecâ. L-oiu rugă Să te îmbrace cu uşa. I. negruzzi, vi 7. A îmbrăcă păşunile cu vite = a scoate atâtea vite la păscut, cât ajunge iarba ca să le hrănească. De oarece nu se imbrăcau toate •păşunile cu vitele locuitorilor, parte din munţi .se închiriau. Domeniilor, popovici-icirileanu, b. 73. A îmbrăcă un lan (s. o moşie) = a-1- împărţi tot, la locuitori, fie în arendă, fie pentru muncă. Com. t. naum. A îmbrăcă ziua = a o petrece ocu-pându-te cu cevâ util. Cu ce-ai îmbrăcat ziua de ieri? — ce-ai făcut, cum ai întrebuinţat-o? (Auzit la Sibiiu).
2°. Refl. (Construit cu să...) A luâ un angajament, o obligaţiune, a se legă, a se prinde să..., a se obligâ, a se angajâ. Se îmbracă să botă toată oastea Impăratului-yerde. rădulescu-codin, î. 156.
3°. fTra’ns. şi refl. A (se) înzestrâ cu cevâ, a se pregăti; cf. a învesti <?u... Imbracă-mă cu virtutea, marcovici, c, 9/14. Spre chinuire băr-băteaşte te-ai îmbrăcat, mineiul (1776) 100.
4°. (Braşov; cf. neol. a învesti un capital în) A pune, a plasâ, (un capital în cevâ). Care de vreo speculaţie s'au apucat şi capitalu’ rău în multe mărfuri l-au îmbrăcat... prav. COM. (1837 ; citat după dreptatea a. 1906, nr. 11). Am îmbrăcat banii într’o grădină (Şchei). Com. PANŢU.
5°. f (Mold.) A împărţi, a repartiza o dare (pe luni, la tnai mulţi indivizi). Iară pe urmă, ■ nepu-■tănău-se stringe banii atăţa cât să-şi plinească lăcomia,- ieşise poroncă... să se îmbrace toţi banii după somele care ieşise din visterie. LET. II 82/31. Au primit... a da căte o'sută de pungi, carii se îmbracă în cinci luni. NECULCE, ib. II 331/29. Scos-au nişte hârtii pe {ară... şi câte n’au îmbrăcat pre feţe, le-au dat năpăşti prin sate. id. ib. 238/31. Cu toţii într'un cuget am socotit că poate ţara să dea fără de prea simţitoare greutate,
1.600.000 lei, îmbrăcându-să pe toate stările ţării ce dau bir. uricariul i li/.,, cf. 13/18, X 258/19,.
iii	7/20.
[Dialectal se conjugă şi: îmbrăc, îmbrăci, să im-brece (RETEGANUL, TR. 116/6). | Abstracte: fmbrăcâce s. f. (mai de mult şi cu sensurile de:) veşmânt; îmbrăcăminte; repartizarea unei dări. Imbrăcarea veşmintelor. N. testament (1648), ap. cod. vor. 153 (îmbrăcămintele hainelor. BIBLIA'1688). Cine va descoperi fata îmbră-cării (= indumenti) lui? BIBLIA (1688) 381/i. Să se facă şi îmbrăcarea banilor trebuincioşi. URICARIUL I 236/25; îmbrăcat s. a. Nu întârzia mult cu îmbrăcatul! imbrăcăciâne s. f. f Puşu îmbră-căciunea (HURM. = înveştirea. SCH. = Im-brăcămânţul. dosofteiu) mea sac. psalt. .132/22; .îmbrăcătură s. f. = îmbrăcare; spec. (Agric.). cuibul îmbucă turei de fier a cormanelor la rariţă. pamfile, A. 78. Treci*,... vreme la mijloc, ca de-o îmbrăcătură de femeie. N. A. BOGDAN, ap. TDRG.; îmbrăcăminte, v. c. | Adjective: îmbrăcat, -ă, cu negativul ne(î)mbrăcât, -ă şi cu diminutivul (în poezia pop.) îmbrăcăţcl, -eâ (MAT. FOLC. II 21, MARIAN, SA. 398, PĂSCULESCU, L. p. 42) (ad I 1°.) Văzăndu-l aşâ ciudat îmbrăcat cu piei... DRĂGHICI R. I 167. Arapi... îmbrăcaţi muiereşte. GORJAN H. v 10. Să umble frumos îmbrăcat. EMINESCU, n. 36. S’a tologit aşă îmbrăcat, cum eră, pe un divan. CREANGĂ, P- 302. Îmbrăcată ca o împărăteasă. RETEGANUL, P. V. 28/24. Îmbrăcată c’o ţundriţă. DOINE 15/,'. S'a învăţat ăesbrăCat şi-i e ruşine îmbrăcat. ZANNE, P. III 143. Curtea lui pofteă să fie totîmbrăcată (=purtându-se
în haine luxoase), let. ii .413/,, cf. creangă, p. 249. Cine-şi ţine hainele neîmbrăcate (—nepurtate); Ale lui sânt numai pe jumătate. ZANNE, P. iii 184. (Spec.) Cea mai groasă pătură de zăpadă s’a măsurat în anul 1895..., care a avut iarna cea mai îmbrăcată (= cu zăpadă mare). POPOVICI-KIRILEANU, B. 36. Cătană îmbrăcată (sdil. în haine militare=înrolată) doine 90/6. (Ad ii 1°). Imaşul... îmbrăcat cu... iarbă. I. IONESCU, C. 68. Dealurile îmbrăcate cu vii. DRĂGHICI, R. 28. Un... salon îmbrăcat în doliu. C. NEGRUZZI, I 60. Urechile... îmbrăcate cu o piele subţire, odobescu, iii 64/18. Păreţii... îmbrăcaţi cu rogojini. CREANGĂ, A. 134. Pilotă îmbrăcată. JARNlK-BÂRSEANU, D. 421. Icoana îmbrăcată în argint. EMINESCU, N. 4. Armele... cu aur îmbrăcate. ALECSANDRI, P. P. 67b/13. Paloş ferecat, Numa’n aur îmbrăcat. TEODORESCU P. P. 517b; imbrăcăt6r, -toâre = (cii sens activ) care îmbracă; (cu sens pasiv) care trebue îmbrăcat. Nu vând pânza, că am mulţi îmbrăcători (Auzit în Bran).]
—	Din lat. pop. *imbracare. Cuvântul poate să fi însemnat la început «a (se) îmbrăca în pantaloni s. izmene (= lat. braca, bracae, cf. bracatus «îmbrăcat cu pantalonii») şi apoi, prin generalizare, «a (se) îmbrăcă cu orice fel de haină». Cum însă brăcie, brăcinar, brăcire, .brăcele, brăcier, brăcină-riţă se leagă toate de sensul de «cingătoare, brâu subţire» şi cum şi în italieneşte aflăm înţelesuri analoage (imbracare «a înfăşâ», imbracarsi «a se încinge», imbracatura «brâu»), se poate ca-înţelesul lui *imbracare să fi fost a «înfăşâ» şi să fi însemnat deci, la început, svetir» numai când erâ vorba de copii mici.
ImbuâCĂCIUîVi: s. f. V. îmbrăcă.
ÎRIBKÂCĂMÂNT s. a. v. îmbrăcăminte.
ÎMBIt ĂCĂ51ÎSTE s. t 1°. Vetemnet. 2°. Placenta.
1°. Veşmânt, haină, straie, cf. port, costum. Să ne îmbrăcăm întru, îmbrăcământul cela luminatul. CORESI (1581), ap. GCR. I 29/30. Au nu este... mai mare... Trupul decât îmbrăcămintele ? VARLAAM, ap. TDRG- îmbrăcământul lui eră de păr. DOSOFTEIU, V. S- 216, cf. 282, 192. FăcU Dumnezeu lui Adam îmbrăcăminţi de piale. BIBLIA (1688) 3/44i cf. 180. Voiu da voao treizeci de îmbrăcăminte de haine. ib. 185.. Îmbrăcămintea acestor slujitori eră în sama Agăi. LET. III 316/4. Strălucitoarele ei îmbrăcăminţi. BĂLCESCU, M. V. 479. După îmbrăcăminte..., îmi pari de muncă bun. C. NEGRUZZI, 11 230/i,. Ce îmbrăcăminte ciudată! EMINESCU, N. 40. Frumuseţea îmbrăcă-mântului său.. MARIAN, O. I 248. Îmbrăcămintea nu face pe om. zanne, p. iii 190. | Spec. îmbrăcămintea unei cărţi (polizu) = hârtia cu, care e îmbrăcată.
2°. Placentă, cf. cămaşă (ii, 1°), casă, sălaş, căiţă, obială, perdeâ. Se prinde un cucoş, şi se îmbracă în îmbrăcământul cu care a venit cel nou născut pe lume. GOROVEI, CR. 2400,' Cf. MARIAN, NA. 103.
[Şi: (învechit) îmbrăcământ s. a., cu pluralul .îmbrăcăminte, care, fiind luat drept singular, (o îmbrăcăminte) are noul plural (nişte) îmbrăcăminte sau îmbrăcăminţi].
—	Derivat din îmbrăcă, cu suf. abstr.-col. -aminte.
iMBltĂCÂŢEii, -ea. adj. v. îmbrăcă.
ÎMBItĂClNÂ vb. I. Ceinturer, attacher, lier les calegons.—A-şi legă brăcinarul, a-şi legâ isme-nele cu brăcinarul (LB., marian), a încinge (LB.), cf. îmbrânâ. [Prez. ind. îmbrăcin LB.]
—	Derivat din brăcină (cf. brăcire), cu ajutorul prefixului în-; cf. desbrăcinâ.
ÎMBRÂN
- 481 -
ÎMBREDELÎ
ÎMBRÂNĂ vb. Ia. Cemdre, serrer la taille avec une ceinture. —(Rar) A încinge cu brâul, cf. î rufa răci nâ. PONTBRIANT. [Part. -adj. îmbrâ-•nât, -ă. Voi îngrănate, îmbrănate, Cu rochii înrolate. MARIAN, D. 322.]	■	•
—	Derivat din brâu (plur. brăne), cu ajutorul prefixului în-.
ÎMBRÂNCĂ vb. Ia intrans. Tomber de (vieil-lesse, fatigue etc.)—A da în brânci (de bătrâneţe, slăbiciune, p. ext. de sărăcie). A ’nbrăncat de tot =a slăbii, a sărăcit (şez. ix 146), umblă pe brânci. ;[Prez. ind. şi îmbrâncez La pann, e. ii 138, unde are sensul de «a îmbrânci»: Nu puteâ să-l îm-brănceze jos. ( P a r t. *-a d j. îmbrâncât, -ă. Un moşneag imbrăncat = care de-abia merge, de bătrân {jud. Putna). conv. lit. xliv2, 267.]
—	Derivat din brâncă1 (I 2°), cu ajutorul prefixului in-; cf. îmbrânci.
ÎMBRÂMCEĂiiĂ s. f. v. îmbrânci.
îmbrânci vb. IVa. Pousser, rejeter, (se) ‘bousculer, conduite, repousser. — Trans. A da brânci, a împinge pe cinevâ izbindu-1 (repede şi fără veste), a da afară împingând, a respinge în mod brusc. Ducăndu-l pe poarta curţii mai mult mort de cât viu, îl îmbrânciră în mulţime. C. NE-■GRUZZI, I 156. ll brânceşte cât colo. CREANGĂ,
P. 277. ll îmbrâncesc pe nesimţite şi ţupl viteazul mieu în adâncime. MERA, B. 102. Pe Oprişanu l-apucâ iŞi pe scări îl îmbrânceâ. ALECSANDRI, P.
P. 20 4/27. Toţi o îmbrânciră, z'icându-i sâr iasă afară. ŞEZ. VI 175. Fată mare, moş bătrân Cerea fetii măr din sân. Fata tot îl îmbrâncea, epure,
' P. 25, cf. teodorescu, p. p. 327. | Refl. (cu sens reciproc) A-şi da brânci, a se ghionti, a se ■împinge. ArnăuţU se'mbrânceă, Pe Iordachi s’a-runcă. ALECSANDRI, P. P. 182b/u. || Fig. A împinge, a mânâ spre cevâ, a stimulâ; a alungă. Neîncetat o îmbrâncesc spre moarte. MARCOVICI,
C. 74. Spre a îmbrânci barbaria turcească. BĂLCESCU, M. v. 612.
[Şi: brânci vb. IVa, zbrânci vb. IVa. Se zmuncl ■din ghiarele lor, hutuchl (sbrâncl) vre-o căţivă din faţa lui... ION CR. IV, 167. | Abstracte: îmbrânciră s. f. (a. 1794) GCR. II 153; îmbrâncit s. a.; îmbrâncitâră s. f. = brânci, împinsătură vio-Jentă,; ghiont. O îmbrâncitură aruncâ pe ucigaş pe -o canapeă. c. negruzzi, i 21. Glumeşte numai cu gura, iar nu şi cu 'mbrâncitura. românul glumeţ, 62/3l; îmbrânceală s. f. Eu nu voiam s'o las, ea nu se lăsă şi’n îmbrânceala ’ asta, a luat portofelul de la mine. SLAVICI, N. II 326. |Adjective: îmbrâncit, -ă. îmbrâncită de la uşa bogatului... C. NEGRUZZI, I 253. Şedinţa fiind suspendată, e îmbrâncită până la uşă de lumea care dă năvală să iasă. BRĂTESCU, L. D. 80; îmbrâncit6r, -oâre.]
—	Derivat din brâncă1 (I 2°), cu ajutorul prefixului în-; cf. îm brâncă.
hbrÂnzî vb. IVa = brânzi. (A se adaoge la acel articol: Ţanc = un lemn crestat, cu care măsură ciobanii laptele când îmbrănzesc oile. H. XVII 95. îmbrânzl = a adună oi pentru stână (Straja, în Bucov.). Com. a. tomiac.)
ÎMBRĂTĂRE S. f. ■»
Imbrăţâşâ f vb. ia j v- îmbrăţişâ.
Îmbrăţişa vb. Ia. Prendre dans ses bras,j embrasser. 2°. Accueillir, adopter.
1°. Trans. şi refl. (cu sens reciproc) A (se) iu.â, a (se) cuprinde, a (se) strânge. în braţe. Im-brătişindu-lu pre el, l-au sărutat, biblia (1688) 24/j, cf. LET. II 144/28. Cu drag o îmbrăţişază. ba-RAC, A. 20. Au îmbrăţoşât picioarele Mântuitorului.
DRĂGHICI, R. 168. O îmbrăţişă ca un ibovnic al ei. GORJAN, H. I 5/14. I se păreă că... vede pe o femeie sângerată că-l îmbrăţoşează. c. NEGRUZZI,
I	33. Apoi se îmbrăţişară, de bucurie. ISPIRESCU, L. 61. (Figură etimologică) Se îmbrăţişă îmbrăţişarea cea mai după urmă. GORJAN, H. IV. -128.
2°. Fig. A luâ, a primi (cu iubire) la sine; a alege. Hs... îmbrăţişază pre cei ce s'au înşălat. MINEIUL (1766) 102. A cărora... metodul am îm-brătoşat. URICARIUL, IV 307/13. Această fabulă... Eder îmbr&toşind-o... P. MAIOR, IST. 189. îmbrăţişară o asemenea soartă. MARCOVICI,^ D. 159. Iliaş... îmbrătoşă mahometismul. C. NEGRUZZI, I
144.	N'a îmbrăţişat... nici o carieră, sbiera, F.
S.	324. | A cuprinde. Mintea atunci... le... îmbră-ţoşează. KONAKI, P. 278.#(După fr.) Cine îmbrăţişează multe, puţine adună. ZANNE, P. II 585.
[Şi: (cu rostire dialectată a grupei ti > ţă) îaibră-ţăşâ f vb. ia cantemir, hr. 7, (Craiova, 1821) IORGA, S. D. XXII 45; (după analogia unor verbe ca învărtoşâ etc.) îmbrăţoşâ vb.Ia. | Abstracte: îmbrăţişâre (îmbrăţoşare) s. f. = îmbrăţişare cu căzuta cinste făcându-vă. MINEIUL (1766) 3. Se cuvine a mulţăml... călduroasei îmbrătoşeri a patrioţilor. URICARIUL, XIII 342/3S. îmbrăţoşare obştească. KONAKI, p. 294. Dulce ’mbră[işare. ALECSANDRI, P. il 95. Desfăcându-se de îmbră-ţoşerile ei. EMINESCU, N. 13. îmbrăţişarea te încălzeşte, ca cloşca când cloceşte. ZANNE, P. VIII 117;—(formaţie personală) îmbrăţâre s. f. Putrezind în scârboasa îmbrăţâre. COŞBUC, M. 160/10;—îmbrăţişat (îmbrăţoşât) s, a. | Part.-adj. îmbrăţişât (îmbrăţoşât), -ă. Găsiră pe tinerii amanţi dormind mbrăţoşati. C. NEGRUZZI, i 108. Prin codrii apucară amândoi, îmbrăţişaţi. ALECSANDRI, p. II .92, cf. OLLĂNESCU, H. O. 38. In braţe îmbrăţişaţi. PĂSCULESCU, L. P. 156.-]
—	Derivat din brăţiş, cu ajutorul prefixului în- (după expresia «a luâ în braţe).
îmbrăţoşă vb. la v. îmbrăţişa.
îmbrăzdă vb. Ia v. brăzdâ.
îmbrăzdăr s. a. (Agric.) = brăzdai-. Pe la noi s’au înmulţit mereu ranţurile (= plugurile de fier)...; totuşi sânt şi mulţi care-şi fac arătura cu îmbrăzdarele cele vechi de lemn, care se mai numesc şi videşe. pamfile, a. 39.
ÎMBREĂSTĂ s. f. (Iht.). v. mreană.
Î91BREBENĂ vb. Ia. Parer ăe fleurs. — A împodobi, a împist.ri (cu flori). [Part.-adj. îm-brebenât, -ă. Fânul de leandru, de mărgărintă... se mişcă uşor în valuri, ca o pânză îmbrebenală cu flori. DELAVRANCEA, S. 59. Să-i vedem fagu' 'ncărcat Şi de arme ’mbrebenat. TEODORESCU, P. P. 500».]
—	Derivat din breabăn, cu ajutorul prefixului în-,
ÎMBREDElii vb. IVa. I -1». Garrotter. 2°. Faire qch. d’une manidre provisoire. 3°. Faufiler. II 1“. S’enchevâtrer, s’embrouiller. 2°. Avoir une lidison amoureuse. — (Transilv.)
I	Trans. 1°. A strânge (un lanţ sau o funie) împrejurul unui obiect cu ajutorul unui bredel (Braşov.) Com. LACEA.
2°. F i g. (îmbredelirea fiind considerată ca o legare provizorie, făcută în pripă, ca să ţină câtva timp.) Ai îmbredelit-o — ai lucrat cevâ fără te-meiu, de mântuială, în mod provizoriu (Braşov).
3°. P. anal. A coase iute, rău, a însăilâ, a împleti rău. REv. CRIT. iii 157.
I[ Refl. 1°. Mi s'au îmbredelit băierile = mi s’au încurcat, înnodat, de nu le mai pot desface (Braşov). Com. lacea.
Dicţionarul limbii române, 13. XI. 1928.
II, 31.
1MBREZÂ
— 482 —
ÎMBUCA
2°: A se îmbredeli (eu cinevă) = a legă relaţiuni de amor, cf. a se îngurlui cu cinevâ. Trăesc îmbredelit = trăesc în concubinagiu. REV. CRIT, III 157.
—	Derivat din bredel, cu ajutorul prefixului in-; cf. d e z b r e d e 1 i.
. ÎMBREZÂ vb. I». Tacheter. — Trans. A face cuivâ o pată în frunte ca la un animal breaz. Unele femei nu ung toată faţa copiilor, ci numai îi îmbrezează în frunte, în obraz şi în bărbie, pamfile, S. ,T. 151.
—	Derivat din breaz, cu ajutorul prefixului. în-,
ÎMBREZĂIÂ vb. Ja = brez&iâ. [P ar t. - a d j. îmbrezăiat, -ă = împodobit ca o b r e z a i e. [Femeile sulemenite] parcâ-s nişte paparude ’mbre-zăiate. jipescu, ap. TDGR., cf. HEM. 868/1?.]
—	Derivat din brezaie, cu ajutorul'prefixului în-,
imbrihob s. m. v. imbrohor.
ÎMBROBODEA S. f. )	.
ÎMBROBODEALĂ S. f. j Y' îmbrob»di'
ÎMBROBODI vb. IVa. (Se) couvrir d’un fichu, (s’) envelopper.—Trans. şi refl. (Complementul e omul sau capul) A (se) acoperi pe cap cu o broboadă, p. ext. şi cu altă învelitoare de pânză (văl, ştergar, testemel etc.); p. gener. a (se) acoperi, a (se) înveli (cu deosebire pe cap).
ll	îmbrobodeşti... chiar ca pe o muiere, pann, ap. GCR. II 362/„0. Acuma, cu vrute cu nevrute, ai să te îmbrobozi cu tulpan, contemporanul, IV 44. S’a îmbrobodit cu ele [cu ismenele] pe cap. sbiera, P. 270/2. ll înfăşase şi-l îmbrobodise ca pe copii. şez. ii 200/i„. 1 mbrobodeşte-te (= învă!eşte-te bine, că e frig!) frâncu-candrea, R. 54. # L-a îmbrobodit (femeia pe bărbat), adesea complinit prin la ochi = l-a fermecat, l-a orbit, l-a făcut să nu vadă, l-a ’nhobotat (şez. ix 147), l-a înşelat, l-a legat la gard, i-a pus corniţe (zanne, p. ii 354, pamfile, j. iii). || (Complementul e broboada sau cârpa) A lega pe cap. Baba... Testimel îmbrobodeâ. TEODORESCU, P. P. 52. [j Fig. Lacrămile îmbrobodiră... fulgerarea ochilor lui. bălcescu, M. v. 394.' A învălui, a ascunde. Pâcla deasă îmbrobodeşte munţii nalţi. ALECSANDRI, P. III 642. Degeaba se sileşte... a îmbrobodi adevărul. MAIORESCU, D. I 362. Vălul ce ’mbroboacle misterul. I. NEGRUZZI, VI 459. [Prez. îmbrobodesc şi îmbrâbod, îmbrob6d. | Şi: brobodi vb. IVa; (forme mai apropiate de etimologie) împrobodi vb. IVaLB., FRÂn-CU-CANDREA, R. 54; împropodi vb. IVa LB., I-I. XVIII, 146. | Abstracte: îmbrobodire s. f. (şi cu înţelesul fig.) învăluire, ascundere, împodobire. Îmbrobodire de adevăr. DONICI, F. II 60. Imbrobo-direa cu aparenţele deşerte ale erudiţiunei. MAIORESCU, CR. III 47. Părerea la... fără îmbrobodiri şi şuvâeli. sbiera, F. S. 280; (îm)brobodit s. a.; (îm)-brobodeâlă s. f. (plur. -deli şi -dele, cu noul singular) îmbrobodeâ s. f. = broboadă; îmbrobodire. Broboada, îmbrobodirea sau îmbrobodeala se face în trei feluri. PAMFILE, I. C. 363. Ştergar... să-l ăibă de îmbrobodeală. MARIAN, î. 302. Colacii pre carii îi acopăr cu o îmbrobodeâ sau cu un tulpan... id. NU. 767. | Adjective: îmbrobodit (cu nega-tibul neîmbrobodit), -ă adj. = învelit la cap cu o broboadă, acoperit, (fig.) fermecat. I. GOLESCU,
C.	I. Ceriul... îmbrobodit cu nori. contemporanul, Vi, 290 Îmbrobodită cu tulpan. ŞEZ. III
21.t>/]. Mierla ’mbrobodită. PÂSCLESCU, L. P. 84; îmbrobodit6r, -oare. | Substantiv: îmbrobodi-toâre (împropoditoâre LB.)s. f. = broboadă, învelitoare de cap. BARCIANU.]
—	Derivat din broboadă, cu ajutorul prefixului n-$ cf. d e s b r o b o d i.
ÎmbroboditoĂre s. f. v. îmbrobodi. îmbroborojit, -Ă adj. v. îmboldori.
iMBitOc s. m. v. uncrop.
IMBROHOR t s. m. Intendant des icuries dt» Sultan. ■—(Turcism) Comisul împărătesc, "mare sau mic, care erâ trimis cu înalte misiuni politice, uneori ca să mazilească pe Domni şi să dea învestitura noului venit. ŞIO. Imbrohorul împărătesc cu mulţime de ianiceri şi oaste turcească călărime,. să .ducă pe Petru-vodă Domn la scaunul ţârei. Mi. COSTIN, ap. GÂDEI. Cerchez Mehmet-Paşa, imbri-horul, carele erâ mare prieten cu Dumitraşco-bei-zadea de la moartea tătâne-său, lui Cantemir-vodă,. NECULCE, ap. ŞIO. Iată că vine un imbrihor al împăratului. MAG. ist. IV 21/21. [Cai daţi] la conacul imbrihorului ce-au adus pe Măria Sa în scaun.. IORGA, S. D. VI 251. începii... a trămite la... imbrohori împărăteşti ca să-i ceară capul. FILIMON.
C.	II 584. Imbrohorul sau comisul împărăţiei. 0-DOBESCU, I 256. [Şi imbrihâr s. m. MAT. FOLC. 68, 80; imirah6r f s. mi; miriah6r f s. m. CANTEMIR, ap. ŞIO.; mirah6r t s. m. VĂCĂRESCU, ap. ŞIO. | Compus: buiilc-imbroh6r=marele comis al Sultanului subt a cărui poruncă steteau salahorii şi has-ahârliii. ŞIO. Buiuc-imbrohorul fiind prieten Bran-covanului-vodă, au zis vezirului... NECULCE, ib.J
—	Din turc. imbrohor (din arab. emir-i ahorr mirăhor) «mai marele peste grajdurile sultanului». ŞIO.
imbritc t s- a- v- ghiumbruc..
Îmbruji vb. IVa v. bruşi.
ÎMBRCJI vb. IVa refl. Se battre avec des boule» de neige. — (Borgo-Joseni, în Transilv.) A se bate cu bulgări de zăpadă. Ce ne-am îmbrujit cu N. N.! — VICIU GL.
—	Derivat din bruj, cu ajutorul prefixului in-..
ÎMBROŞCĂt vb. IVa. Se donner des coups de cornes. Mugir. — Intrans. şi (mai des) refL (În Teleorman, despre vitele comute) A se îm-. punge şi a zbieră a luptă. ION. CR. VII 251. LŞi: boriscăi vb. IV refl. Boul se boriscăe, când vede sânge. H. xvii 94; îmborăscăi vb. IVa. Boul zbiară şi îmborăscăie. H. XI 146; îmboroşcăi vb. IVa. Boii când sânt groşi boncăesc sau ne îmbo-roşcăesc. H. I 7. Boul se îmboroşcăe. V 4. Formele-cu s ar puteâ fi scrise greşit în loc de ş.]
—	Din bulg. borickam ce «mă lupt (mai mult despre copii, când se iau la trântă în glumă)». în. limba română cuvântul se simte ca onomatopee,, înrudit cu borăi, bornăl.
îmbrumât, -Ă adj. = brumat, păsculescu,. l. p. 54.
ÎMBITBÎ vb. IVa V. împupâ.
ÎMBUCA vb. I; 1°. Avaler, manger, engloutir-2°. Iimboucher. 3°. Mâcher les aliments avânt de-les donner aux enfants. 4°. (S’)engrener, (s’)a-
■	dapter.
1°. Trans. A băgâ s. a vârî în gură cevâ de mâncare; a,mâncâ câte o bucată; a înghiţi din-tr’odată, a înfulicâ; a mâncâ la repezeală, a< gustâ; p. gener. a mâncâ: Vre-o buc.ată să *mai îmbuce nu are. cantemir, ist. 115. D’amiazi cevă să îmbuc. PANN, P. V. III 10. Ar vrea sfo ’mbuce câte cevă ALECSANDRI, T. 896. Sandu..., bătut de gânduri, îmbucă rar. POPOVICI-BĂNĂ-ţeanu, ap. TDRG. Până-i îmbucă d-la cevâ,.... eu am şi pus capătul. CREANGĂ, P. 24. Unde-deschisese o gură, de să mă îmbuce! ISPIRESCU,
ÎMBUCĂRI
- 483 -
ÎMBUFNA
L. 14. Să ’mbuce... din plăcintele acestea, reteganul, P; I 44/ag. Pe mine nu mă poftiţi să îmbuc cevâ. ŞEZ. II 189/20. îmbuc de o îmbucătură. ib. IV 1416/J9. Treceam cu oile... pe lângă drum şi oiţele mai îmbucau căte cevă de ici de colo. TURCTJ, E. 159. N’apucaiu să ’mbuc odată, Ciocoiul îşi face plată, alecsandri, p. p. 259b/,; O smeoaică-l îmbucă. TEODORESCU, P. P. 441, cf. cătană, p. 46, păsculescu, L. p. 172. Ce e dulce, foarte dulce Şi nu poate să se ’mbuce? (= Somnul). GOROVEI, C. 348. # îmbucă ca lupul (s. lu-peşte. ISPIRESCU, L. 101) = mănâncă repede, cu lăcomie, zanne, P. I 528. Tilu, fiind flămând, îmbucă găluştele ca lupul, barac, t. 16. Cât ai îmbucă odată: arată un timp scurt. ib. III 580. j Absolut. A mâncâ. Nu află alt adăpost spre a îmbucă sau a dormi ziua. ODOBESCU, m 17/4. Cei doi prieteni îmbucau in grabă, grăind. SADOVEANU, SĂM. V 908. Băiatul îmbucă repede ce îmbucă şi apoi se duce după trebi. CREANGĂ, P. 153. Se puseră .de îmbucară şi se veseliră. ISPIRESCU, L. 337. Cu lăcomie începti. să ’mbuce. contemporanul, II 418, cf. JARNlK-BÂRSEANU, D. 263, BIBICESCU, P. P. 68.
2°. (Neobicinuit, după franţuzeşte) A pune Ia gură un instrument de vânt spre a sufla în el. Vnchiaşul obosit nu se sfii a îmbucă bărbăteşte trâmbiţa vânătorească. ODOBESCU, III 95/j.
3°. (în jurul Braşovului, despre mamele care dau de mâncare copiilor mici) A mestecă mâncarea copiilor în gură, înainte de a o da copilului, ca. s’o poată digeră mai uşor. îmbucă-i pânea, înainte de a i-o da!
4°. (Tehn.) Trans. şi refl. A (se) uni, a (se) îmbină două lucruri, prin extremităţile lor, care intră’ una în alta; cf. a (se) angrenă. A îmbucă două ţevi = a le vârî de un capăt una ’n-tr’alta. COSTINESCU. O coadă de sapă lungă şi având în vârv o custură lată şi tăietoare, îmbucată în coadă. I. IONESCU, C. 81. Nişte boite ogivale ce se îmbucau între ele. ODOBESCU, I 442. Fălcelele la capu’ alalant îmbucă tănjala de care trag boii. brebenel, GR. P. || (Fiind vorba despre o rană) A (se) închide, cf. a se cicatrizâ, a se trece. Untul de cicoare astfel preparat se mai pune la tăieturi, că îmbucă carnea tăiată (o împreună şi
o	vindecă). LEON, MED. 31.
[Abstracte: îmbucat s. a. Fraţii săi de cruce se puseră la îmbucate, căci erau flămânzi. CĂTANĂ, p. B. I 93. Când oala este cu gura spre tine, e rău de îmbucat. GOROVEI, CR. 2827; îm-bucdre s. f. (cu derivatul) îmbucări vb. IVa = (trans.) a da de mâncare vitelor (Năsăud, com. N. DRĂganu), a hrăni vitele (Mănăstireni-Botoşani, ION CR. III .345), (refl., despre vite) a se hrăni, a se să tu rk. Şi ţăranul nostru are mare grijă... de bou[ii lui. îi îmbucăreşte şi zi şi noapte, ion CR. IV 130. Are numai o vită două la casă şi să mieară cum le-a îmbucări, contemporanul, viii 97. A auzit boii vorbind: — Măi, să ne ’mbu-cărim bine ’n astă seară. PAMFILE, CER. 10. L-am tot îmbucărit, ca să se capele. Com. N. DRĂGANU. | Adjective: îmbucat, -ă; îmbucâtor, -oare.]
.— Din lat *im-bucco, -are (de la bucca).
îmbucări vb. IVa v. îmbucă.
ÎMBUCătăRÎ vb. IVa v. îmbucătură.
îmbucătăţi vb. IVa v. îmbucăţi.
ÎMBUCĂŢI vb. IVa = bucăţi. Linia norocului [de pe palmă] îmbucăţită, tăiă în mai multe părţi linia vieţii. OLLĂnescu, ap. TDGR. [Şi: (+ jumătăţi) îmbucătăţi vb. IVa].
ÎMBUCĂTORI vb. IVa v. îmbucătură.
îmbucătura s. f. 1-2°. BoucMe. 3°; Plat. 4°. Engrenage, emboîtement.
1°. îmbucare, băgare în gură a unei bucăţi de mâncare ; cf. î n g h i ţ i t u r ă, sorbitură. Cum intră cinevă la ea în casă, îl îmbucă într’o îmbucătură. MERA, B. 32. Să-mi pun pielea la pază... şi apoi oiu vedeă eu cum i-o merge îmbucătura. ŞEZ. IX 67.
2°. Bucată demâncare, cât se poate îmbucă deodată, bucata de.mâncare din gură; p. ext. bucată (I), bucătură (2°). EmbukHură — bolus. ANON. CAR. De la o vreme nici o îmbucătură macar [nu] voiă să mai mănânce, drăghici, r. 27. De leneş ce eră, nici îmbucătura din gură nu şi-o mestecă. CREANGĂ, P. 329. Am înghiţit repede îmbucătura cu un c iolănel. sbiera. P. 80/,; cf. MART an, SA. 226, O. II 207, V. 176, MAT. FOLC. 305. îmbucătură mare să ’nghiţi şi vorbă mare să nu zici. ROMÂNUL glumeţ, I 3/,. După cum ţi-e gura, să-ţi fie şi îmbucătura, baronzi, L. 65/4. Nu luâ îmbucătura din gura altuia. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. VIII 116.
3°. (Neobicinuit). Fel de mâncare, bucătură (3°), bucată (III 2°). [Grangurul] este socotit în Francia ca una din cele mai delicate îmbucături ornitologice. ODOBESCU, III 32/23.
4°. împreunare, îmbinare a două obiecte care se îmbucă (4°), cf. angrenaj. Aşeză fie-care lemn la îmbucătura lui şi clădi foişorul din nou. ISPIRESCU, L. 378. Acestea se învârtesc, prin balamale, într'o îmbucătură de fier ce le îmbracă pe amândouă. PAMFILE, A. 78. | Spec. (la râuri, fluvii). Locul unde se varsă un râu într’altul, gură. La îmbucătura Argeşului în faţa Turtucăei. CONV. LIT. XLIII 920.'Marea... îşi... domolise nă-praznicele ei asalturi împotriva îmbucăturii fluviului şi a ţărmului dobrogean. TAFRALI, S. 13.
[Diminutiv: îmbucăturuţă s. f. LB. | Verb: îmbucături vb. IVa = îmbucălori polizu, pontbriant (îmbucătări mat. folc. i 565) = (t r a n s.; complementul e omul sau animalul) â-i da cuivâ câte o îmbucătură (LB.), a-i da adese de mâncare, a-1 ţineâ bine, a-1 hrăni, a-1 întreţinea; (r e f 1.) a mâncă, a se înfruptă. [Turcii] prăiăsc mulţi câini tn curte, şi-i îmbucăluresc, că câinele e lata lor. ŞEZ, iii 76/i—2. Cum e Bomânul, vrea să mai îmbucăturească pe cinevă. RĂDULESCU-CODIN, î. 43. Nu s’a îmbucăturit nici cu o sfărmătură oarbă şi slăbise într’alâla, de abiă se mai ţineâ pe picioare. MERA, B. 264.]
—	Derivat, cu suf. abstr. -ătură, din îmbucâ.
ÎMBUCĂTURI vb. IVa )
Îmbucăturuţă s. f. 1 v- bucătură.
ÎMBUCŞIT, -Ă adj. = bucşit. Portiţele îmbuc-şite sau înfundate cu întărituri cioplite cu multă măiestrie, cu stâlpii şi fruntarele încrestale şi înflorite. păcală, R. 75.
ÎMBUCURĂ vb. Ia = bucură. Trans. Poarta dinlăiu i-au îmbucurat. NECULCE, LET. II 268/23. Au trimes soli... la Ştefan V, Domnul Moldovei, ca să-l îmbucure ŞINCAI", HR. II 53/26. Ea nu-l îmbucurase nici cu un rod. SBIERA, P. 225/iS.| Refl. Aveau la cine să se îmbucure, reteganul, P. IV 36/25. Când o cumperi, Te îmbucuri. JAR-nIk-Bârseanu, d. 79. [A d j e c t i v-v e r b a 1: îmbueurătdr, -oare = care te umple de bucurie. Iată o veste îmbucurătoare/]
ÎMBUFNA vb. Ia refl. fitre de mauvaise humeur• Faire la■ moue, bouder. — A se bosumflâ. Se îmbufna pe mine şi trânteă lot prin casâ.- GORJAN,
H.	II 203. Fii de împărat... se îmbufnară de ruşinea ce păţise. ISPIRESCU, L. 154. Şi: (neobicinuit)
ÎMBUFNATIC
- 484 -
ÎMBULZI
îmbunfâ vb. I. barcianu. | A d-j e c t i v şi adverb: îmbntnât (îmbuvnât H. IX 91), -ă = bosumflat, supărat foc (rădulescu-codin, î.), cf. bos-nat, îmbuznat, drâmboiat, îmboşân-tat, îmbonţat, str-o limbat. Ciicuvaie înbufnată, să nu te fi aflat de unde te-ai aflaţi marian, î. 5. Grecul se ţineâ îmbufnat şi nu vorbeă cu el. I. ADAM, R. 200. Ga un copil ’nbuf-nat, când la întărătare leapădă ce ţine în mână. JIPESCU, O. 12. Vorbeă îmbufnat către cocoana Frosinica. SANDU-ALDEA, V. P. 148, cf. RĂDU-lescu-codin, î. 11,75; îmbufnâtic, -ă = care se îmbufnează uşor. (Numai la) pontbriant. [Abstract: îmbufnare s. f.].
—	Din lat. pop. *in-bufonaro «a sta (h)ursuz ca.o bufniţă» (derivat de la buf o «bufniţă», care a dat în arom. bufii, megl. dacor. buf, bufniţă, sau de la bufo «broască»), păstrat la Aromâni supt forma nesincopată (î)mbufunare, cu acelaşi înţeles.
-Gf. bufnă, bufnită, H. tiktin, DRG., th. capidan, dr. III 758, v. bogrea, dr. IV 824.
îmbufnătic, -Ă adj. v. îmbufna.
ÎMBUIBA vb. Ia. Remplir, surcharger (l'esto-raac); rassasier, (se) bourrer, (se) gorger, (se) gaver. Pousser avec exub&rance. Se multiplier. — Trans. (Obiectul este, de obiceiu, stomahur sau pântecele) A umpleâ, a încărcâ peste măsură (cu mâncări). Câţi săraci am puteă face fericiţi... cu cheltuiala unui ospăţ ce ne îmbuibă pântecele şi ne strică sănătatea. C. NEGRUZZI, I 253. | P. ext. (Obiectul e o persoană) îi îmbuibase cu bani, ca să-i aibă prieteni. ZILOT, ap. DDRF. ll îmbuibă somnul = se îmbuibă de somn. DR. II 635. Spre a nu-i îmbuibă [pe peşti cu mâncare]... F. R. atila, 55. || Refl. (Obiectul este o mâncare, o băutură; p. ext. un prânz, o cină; fig. un traiu bun etc.) A mâncâ sau a bea mult, umplându-şi stomacul peste măsură, a se îndopâ. Dacă s’au îngrăşat şi s’au îmbuibat, cu sfetnicii lui..., s’au viclenit de cătră stăpânul său. LET. II 64/30. S’a îmbuibat cu băutură—nu-i nimic că are de unde. DR. II 634. Fiţi condamnaţi şi vă îmbuibaţi de prânzuri bogate. I. NEGRUZZI, V 187. Aceste jivine [vulturi] se răped la stârvuri şi se îmbuibă cu mortăciuni. ODOBESCU, III 16/,. Se îmbuibară de bunul traiu. GORJAN, I 147. | (Despre plante care cresc într’o regiune umedă). A se îndesi şi a se înmulţi, a se îngroşâ, a buieci, cf. luxuri a n t. Iară în locul grănelor pe lângă bălţi, cresc răchite şi se îmbuibă sălcişul. SLAVICI, N. 8. | (Fig.) A se înmulţi peste măsură. Nenumărate rele... în suflet se ’mbuibează. I. VĂCĂRESCU, P. 52/18. [Prez. îmbiiib, (mai rar) îmbuibez. | Adjective: îmbuibât, -ă = cu stomacul încărcat peste măsură; plin, sătul, îndopat. Maţele să-i chiorăiască, toţi îi zice că e ’mbuibat. PANN P. V. II 115. De vrei să fii Episcop, c’o mantie vărgată... Supt mitră strălucită ascunde-ţi capul sec, Şi supt o barbă lungă slomâhul îmbuibat. C. NEGRUZZI, I 180. Bucatele ce se întoarseră din îmbuibatele cetăţi turceşti, odobescu, i 326. [Peştii] îmbuibaţi de hrană. F. R. atila, 57. Ochi îmbuibaţi — împă-ienjiniţi, osteniţi de fum, oboseală şi nesomn (Vestul şi câmpia Ardealului.) DR. II 635. (Substantivat) Atunci lumea se împarte în săraci şi bogaţi, în stăpâni şi robi, flămânzi şi îmbuibaţi. BĂLCESCU-RUSSO, M. v. 559; Îmbuibăt6r, -toâre = care umple peste măsură, îndoapă, îndestulează, satură. Imbuibătoarea cină a părintelui.Egumen. c. negruzzi, I 319; imbuibăci6s,-oâsă f=care îndoapă! Measele dale cu cheltuiale scumpe şi mbuihăcioase. DOSOFTEIU, V. S. 223.|Abstract: îmbuibâre s. f. = mâncare peste măsură; îndopare, (fig.) lux; (prin apropiere de neologismul imbibare) muiare, străbatere eu un lichid, imbibare;
(greşit în Ioc de?) îmbinare. Colica din înbuibare (preste măsură mâncare). CALENDARIU (1814)170. îmbuibarea şi zgârcenia sânt ciumele care răstoarnă toate împărăţiile. BĂLCESCU, M.V. 336. Irigaţiunea se face în trei feluri: sau prin curgere continuă, sau prin subversiune, sau prin îmbuibare. I. IONESCU, M. 325. Pentru ca plugul să fie mai stabil, trebue ca vârful cuţitului să fie îndreptat puţin la stânga brăzdarului, sau, tot puţin, să fie îndoit la îmbuibarea limbii cu coada lui. PAMFILE, A. 42],
—	După G. Giuglea, DR. II 632 ş. u. (unde se arată că lat. bubia şi deci *imbubiare iiu există), sensul originar a fost «a imbibă, a face să soarbă, a umpleâ. cu un lichid» şi p. e x t. «a îndopâ cu
o	mâncare», iar prototipul lat.-vulg. ‘imbaviare (din *imbuvies s. *imbuvia, de la imbuere, «im-pregnâ, imbibâ»). Se pare că cuvântul de origine latină a fost apropiat semantic de familia reprezentată prin bul, buiae, buieci (cf. paleosl. bujg sg «in deliciis vi vere»).
îmbuibăcios, -oâsă t adj. v. îmbuibă.
ÎMBUIECÎ vb. IVa v. buieci.
îmbuiestru.-iâstră adj. (ş. d.) v. buiestru.'
ÎMBUietll t.vb. IVa refl. S’egarer. —A se rătăci. Preulii şi poporul tău .ne-am îmbuiguit de-preună. DOSOFTEIU, MOL. 83b.
—	Pentru etimologie cf. bâigui.
Imbuimăcî vb. IVa v. buimăci.
ÎMBUJORÂ vb. Ia. Rendre ou devenir xouge (comme une pivoine), s’enflammer. — Trans. şi re fl, A (se) înroşi, a (se) face roşu ca bujorul; (spec. despre obrajii cuivâ) a se aprinde. Obrajii fetei se îmbujorară. SANDU-ALDEA, D. N. 221. Buba se îmbujorează, se înflamă şi se roşeşte. REV. crit. iii 157. Nu-l înfocaţi, Nu-l îmbujoraţi. MARIAN, D. 33. [Şl: îmbojorâ vb. Ia; bujorâ vb. Ia; (rar) bujori vb. IVa DICŢ. | Adjectiv: îmbujorat (îmbojorât, bujorât), -ă = roşu ca bujorul. Bushorat. anon. car. De abiâ scăpat din mâinele jupânesei cu chica topor şi cu obrajii bujoraţi ăe palme... GHICA, s. 71. îmbujorat de vin şi aprins. COŞBUC; F. 91. •Veniţi în ceasul dimineţii... supt clipirea bolţii ’mbujorate. GOGA, P. 58. Eră şi îm-bojorată Maica. CREANGĂ, P. 114. Să fie totdeauna înflorite şi îmbujorate, adică drăgălaşe ca florile. MARIAN, SE. II 56. Bărbânocu din pădure, Mâncă-v'ar morţii smulture, vă ţineţi îmbojorate. ŞEZ. iii 51/17; cf. II 91/i0. Lată peste lată, Peste lată îmbojorată... GOROVEI, C. 142; cf. CREANGĂ, P. 150; PAMFILE, C. 22. Roşaţă îmbujorată. ŞEZ. II 91/io ]
—	Derivat cu pref. în-, din bujor.
ÎMBUliGĂRÎ vb. IVa v. bulgări.
Îmbulucit, -Ă adj. = bulucit, strâns grămadă, îngrămădit. Căruţele trăseseră cam îmbu-lucite, şi la o margine făcuseră focul. VISSA-RION, FL. 230.
tMBUiiZEÂiiĂ s. f. v. îmbulzi.
ÎMBULZI vb. Ia. 1°. Serrer, presser; chiffonner. Se serrer, s’entasser, se presser. Monter ă la tSte. 2°. Assaillir qqn., combler.
înţelesul originar: «a face (din cevâ) bulz, a-i da forma unui cocoloş» nu s’a păstrat, ci numai cele derivate:	1
1°. Trans. A strânge cu putere la un loc, a îndesâ, a înghesui, a buluci (cu deosebire despre
o	mulţime de oameni). Enbulzesk = comprimo,
ÎMBULZI
- 485--
ÎMBUNA
obruo. ANON. CAR. Intr’o noapte f&căndu-se spaimă în tabăra lor, au dat toţi, ca oile, la podul cetăţii, şi acolo îmbulzind cei de pre urmă pre cei denainte, au căzut de pre pod în şanţuri. LET. X 32]/18. Şi i-au îmbulzită pre Moldoveni şi pre Cazaci lângă Priită. MAG. IST. II 29/82. Pe'ncetu îi îmbulziiă, până i-au înghesuită la Jurvana cetate, ib. 12/j>. Cazacii îi bulzeă [pe Franţuji] de se călcâ unii peste alţii. DIONISIE, C. 225. Ca când i-ar îmbulzi dinapoi Românii..., fugiră mâncând pământu. P. MAIOR, IST. 220. Hora iute se ’nvârteşte, Gloată multă-o îmbulzeşte. ALECSANDRI, P. iii 574. | A boţi, a mototoli. Ce-ai făcut de-ai bulzii toată cămeşa? (Bilca, în Bucov.) Com. G. TOFAN. || Refl. A se îndesă (prin mulţime), a se înghesui, a se vârî, a se strânge la un loc, a se îngrămădi, (s p e c. despre oi) a se strânge una lângă alta, când dogoreşte soarele verii (ION CR. VII 251); a da năvală printr’o mulţime, a năvăli. Iară bieţii dărăbani... s'au bulzit la o râpă... şi se apără. LET. I 232/3a. Îmbulzindu-se oamenii, se loveă ei în de ei. ib. II 291/10. Fieşiecare se îmbul-zeă să-şi scoaţă mai întâiu laptele, barac, T. 37. Vreo gintă varvară pre aceiaşi înadins să-i fi înbulzit. P. MAIOR, IST. 30. Părăsiţi de călăreţi se bulziseră la o râpă... şi se apără. BĂLCESCU-RUSSO, M. V. 653. Mari şi mici se îmbulzeâ. PANN, E. II 69. Cumpărătorii se vor îmbulzi la dânşii. ODOBESCU, II 109. Şl frunzele ei lăbărţate ca talpa gâştii, se înmulţeau, se îmbulzeau, se înghesuiau. CONV. LIT. XLIII 1148. Gloatele se îmbulzeâ şi da unul peste altul. ISPIRESCU, L. 198. Nu vă îmbulziţi, că vă dau la toţi (strigăt o^ bicinuit al vânzătorilor). Nu i se îmbulzesc pilulele în buzunar, adică e. sărac. ZANNE, p. v 496. | (Subiectul este sângele) A se sui, a se urcă zvâc-. nird (la cap). Ochii bătrânului se împăingeniră, sângele i se îmbulzi spre cap. SLAVICI, N. II 37.
2°. Fig. A se ţineâ de aproape de cinevâ (pentru a obţineâ cevă), a da năvală (cu o cerere s.
o	rugăminte) la.. Tot îmbulzindu-mă cu cererile şi poftele sale, n'arn avut de la o vreme încotro. SBiEitA, P.- 147/i6. Vestea că rugăciunile lui Daniil sânt primite înaintea lui D-zeu... îi merse adecă prin întreaga ţară a Moldovei, de aceea îl şl îmbulzeau creştinii, şez. vi 134. | A împresură, a năpădi. Alte nevoi te 'mbulzesc. PANN, P. V. I
141.	|’ A îrţcărcâ, a umpleâ, a da din belşug. Dv. aveţi aenfî de a voi să îmbulziţi pe ţărani cu drepturi. MAIORESCU, D. II 169. Nu mă mai îmbulzi cu dragostea!
,[Şi: bulzi vb. IVa. | Abstracte: îmbulzire (bul-zire) s. f. = îrighesuire, îngrămădire, năvală, năpădire, insistenţă, stăruinţă; (despre oi) strângere Ia olaltă din cauza căldurii şi a zădufului (Măgurele în Teleorman, com. OLMAZU). Amoriul... po-toale şi împacă îmbulzirea. KONAKI, P. 4. Vin pă toată ziua cu mari îmbulziri la curtea la. GORJAN,
H.	ii 104; îmbulzit s. a.; îmbulzittiră s. f.; îmbulzeală (dial. îmbulzălă LB., MARIAN) s. f. = înghesuială, năvală, îngrămădire, aglomeraţie. Prea mullă îmbulzeală la muncă. MAIORESCU, L. 100. îmbulzeala era mare, vrea să scape fiecare. RETEGANUL, TR. 74/,. Şi vor fi seamne în soare, şi în lună şi în steale, şi pre pământ îmbulzeală (glosa marginală: sau necaz) păgânilor întru nedo-mirire. GCR. II 22/33. | Adjectiv: îmbulzit (îmbolziţ) -ă = înghesuit, strâns, îngrămădit, făcut grămadă, năpădit; împins, îmboldit; spec. (despre cal) mărunt şi cărnos (H. II 116), (despre om) cocoşat (Zagra, jud. Bistriţa-Năsăud, com. I. CORBU). Cuprins de multe păcate şi îmbulzit. MINEIUL (1776) 1962/a. Inbolzit (== îmbulzit + îmboldit?) de plăcerea răzbunării, marcovici, d. 412: [Din cauza] gerului... să ţine sângele şi toate umezelile [trupu]iwi îndesite şi îmbulzite întru a-dâncurile trupului. PISCUPESCU, O. 188. Îmbulzit
de afacerile■ bibliotecei. SBIERA, F. 207; îmbul-zitâr, -oâre. pontbriant,]
•— Derivat, cu pref. în-, din bulz.
ÎMBUtziTÎTRĂ s. f. V. îmbulzi.
■	ÎMBUMBA vb. I. 1°. Coudre des boutons, orner de boutons. 2°. Boutonner. — (Mold. şi Transilv.).
1°. (Mai rar) A coase s. a pune nasturi (bumbi), a împodobi cu nasturi (bumbi), a bumbi (1°). Zadii răsfăţate, Cârpe împănate, Cojoace ’mbum-bate. marian, NU. 607.
2°. (Mai ales) Trans. A încheiâ (o haină), vârînd nasturele (bumbul) în cheotoare. Este bine a luâ o cămaşă... şi a îmbumbă gura cămeşii pâriă sus (Bucov.). GOROVEI, CR. 517. Caiere îmbumbate (= prinse cu bumbi). BARONZI, L. 110,/s.
[Şi: (Mold.) îmbumbiă (dial. îmbunghiă) vb. I TDRG. | Adjectiv: îmbumbât, -ă = încheiat; fig. (modern după franc, boutonnâ s. germ. zu-geknopft) neapropiat, închis, neabordabil, inaccesibil. | Abstracte: îmbumbâre s. f.; îmbumbât s. a.; îmbumbătftrâ s. f. | Instrumental: Sm-bumbătoâre s. f. = (la îmbrăcăminte) pojiţa albă (de pe marginea bituşcăi, unde se încheie), prevăzută cu bumbi. Păcala, M. r. 513; îmbumhăf6r s. a. = aparatul (în formă de cârlig) cu care închei nasturii de la ghete (Sibiiu), croşet.]
—	Derivat, cu pref. în-, din bumb. Cf. bumbi, desbumbâ.
îmbumba vb. I v. îmbumbi.
ÎMBUMBĂCÂT, -Ă f adj. Rempli de coton? — Astupat cu bumbac? Urechea de pizmă îmbum-băcată şi de zavistie astupată. CanteMir, ist.
87.	[Ar puteâ aveâ însă şi înţelesul de «instigat» sau «ameţit», cf. îmbumbicâ.]
ÎMBUMBĂci vb. IVa y. îmbumbicâ.
ÎMBUMBĂTOÂRE S. f. 1
îmbumbăt6r s. a. | v. îmbumbă.	f
ÎMBUMBAT URĂ S. f. J
ÎMBUMBI vb. VI*. Bourgeonner. — A înmuguri. Livezile au îmbumbit şi-i semn.., că frigu-i pe ducă. pamfile, a. 247. [Şi îmbumbă, vb. I pontbriant.]
—	Stă în legătură cu ung. bomb- «mugur» (cf. bombovalni, bombozni «înmuguri» bimb6 «boboc»), Cf. bumbi, bombi, des bumbi.
Îmbumbiâ vb. I v. îmbumbă1. .
ÎMBUMBICÂ vb. I. Instiguer. — (Oraviţa, în.. Banat) A îndemnă, a instigă: L-a ’mbumbicat. Com. A. coca. [Cu schimb de conj;: îmbumbăci v. IVa = a îmbătâ, a ameţi pe cinevâ de cap (Straja,-în Bucov.). Com. a. tomiac.]
—	Din lat. in + bomblco, -are «bâzâi (despre albină)», cu aceeaşi trecere de sens ca la rom.-bâzăl (2°). DR. III 676.
ÎMBUNÂ vb- I(a). I 1». Apaiser, calmer, am&-liorer; s'ameliorer, s'apaiser, se radoueir. 2°. Faire du bien,.B°. Consoler, encourager. 4°. Convaincre. 5°. Egayer., (se) rejouir. 6°. Promellre. 7° Se prometlre. 8°. S’amiliorer. 9°. Se rendre agrâable, se' concilier la faveur, s'insinuer. 10°. S’accom-moder, se riconcilier.
1°. Trans. A face pe cinevâ să fie (mai) bun, a împăcâ, a.linişti. Nedireptalea-i aduce de laudă şi fălesc omul, pentru să-l îmbuneaze. VARLAAM,-
C.	3062. Fiii oamenilor spre a îmbună. pe zei, închipuise un soiu nou de.înjunghieri şi de sacrificii. odobescu, iii 483/ie- Scăpaţi de lătratul
ÎMBUNA
- 486 —
ÎMBUNĂTĂŢÎ
cânelui..., pe care-l puteţi foarte lesne îmbunâ. id. III 483/i6. Copiii miei cum să-i îmbun? Nevestei mele ce să-i spun Când va ’ntrebâ de El-Zorab ? COŞBUC, B. 99. Ai avut şi afaceri, zise nevastă-sa,. ca să-l îmbuneze. ZAMFIRESCU, R. 109. Eu caut sâ mi-l îmbun, Şi bucate ’n masă-i pun. MARIAN, SA. 5. | (Despre un obiect neînsufleţit) A aduce în stare mai bună, a îmbunătăţi. Averile Ne-om întremăm Stările Ne-om îmbuna. TEOPO-RESCU, P. P. 552*>. || Refl. A se face mai bun, a se îndrepta, a se corecta. Să iară nici cu aceasta nu vă veţi îmbunâ şi veţi hi îmblându în aleanul mieu, eu încă voiu îmbla în aleanul vostru. CUV.
D.	BĂTR. I 10. Sorţile-i au să se ’mbune. COŞBUC, M. 22/3.
2°. f A face bine cuivâ, a ferici pe cinevâ. îm-burară oamerii ceia ce aceşte sămtu, ferice de omerii loru (: F e r i c a r ă psalt SCH.). PSALT. (HURM.) 299, cî. 65, 100.
3°. T r a n s. A mângăiâ, a consolă, a încurajâ (LB). Şi s'au împreunat cu beizadea, feciorul lui Cantemir-vodă, anume Dimitraşco, şi i-au îmbunat Dumitraşco cu cuvânt bun. LET. II 269/i0. Atuncea Domnul Costandin-vodă... s'au împreunat şi cu Haizler [prins în războiu], cu carele... voroavă fă-când, îl îmbunâ cu cuvinte de mângâiere pentru ale vremii şi ale lumii întâmplări. MAG. IST. II 163/i3. Şi-i îmbunâ că iaste sfântul întru ajutoriu cu dânşii, şi-i adeveriiâ că cu rugăciunea sfântului vor fi păziţi. MINEIUL (1776) 1621/2. Calul, dacă văzii aşâ, începti, să-l îmbuneze, ba că o să facă cutare lucru, ba că cealaltă. ISPIRESCU, L.
162.	|| Refl. A se mângâiâ, a se consola! într’ acest chip Erotocrit cântă, făr’ a să ’mbunâ, Cât de a sa tânguire crângurile răsună. PANN, E. I 77.
4°. t A înduplecă pe cinevâ cu vorba, a convinge. Ilie Frige-vacă spatar, şi cu alţi mulţi boieri... îl îmbunară [pe Bogdan] cum vor să fugă... şi fugi şl Bogdan cu dânşii. LET. II 298/9.
5°. Trans. A face pe cinevâ să fie bine dispus, în toane bune, a înveseli. Mai bună-i întristarea decât râsuli că prin [în]tristarea obrazului, îmbunâ-se-va sufletul omului. SICRIUL DE AUR ap. GCR. î 271/10. ...Nu puteă o minută inima a-şi îmbunâ. PANN, E. I 52. [Vinul] când îl beai, te îmbună. id. P. v. I 116. || Refl. t A rămânea încântat. Amândoi stâturâ pe cai ca nişte voinici, de care se îmbunară toţi. PANN, E. II 86.
6°. (Banat) Ţrans. A promite, a făgădui (o parte din avere, zestre). Tata mi-a îmbunat 200 lei parte şi până acum nu mira plătit*o. Com. COCA.
7°. (Mehedinţi) Trans. A gândi, a speră să obţină, să dobândească (prin procedări amabile, prin purtare bună cu cinevâ). Amarîtă turtureâ... Pune cuibu ’ntr'o nuiâ, Bate vântu şi i-l ia: Când soţioara-i răpune, Nici alta nu-şi mai îmbună. GRAIUL I 6.
8°. Refl. (Cu deosebire despre vreme). A se face mai bun, a se îmbunătăţi, â se îndreptă, a s e răzbună. Imbunezu-me=corrigo me, emendo me. ANON, CAR., cf. LB. Vremea se va îmbunâ. PAMFILE, VĂZ. 2.
9°*. Refl. (Construit cu înaintea, între, către, pe lângă, s. cu dativul) A se luâ cu binele s. binişorul, a se face plăcut, a plăceâ, a intră în graţiile cuivâ prin linguşiri, a se linguşi. Se va îmbună sluga ta înaintea ta. BIBLIA (1688) Ş442* îmbunându-se neşte clevetnici cătră bogobo-feţul, îl pârâră [pre sfântul]. DOSOFTEIU, ap. TDRG. La vrăjitorii locului mergând, cu multă milă li se îmbunară. CANTEMIR, IST. 144. Atunci, zice Acropolita, că împăratul şi sâborul patriar* hesc, pentru ca să se îmbuneze cătră Asan loan... P. MAIOR, IST. 230. A se ’nbunâ către dânşii, ceea ce puteâ făceă. BELDIMAN TR. 360. Gozma... cercă să se îmbuneze pe lângă soţia sa, care.... şedeă mânioasă. N. gane, ap. TDRG.
10°. Trans. şi Refl. A legă din nou raporturi bune, a se împăcâ (cu cinevâ). polizu, pamfile, j. III, MARIAN. Când aveam nădejde să mă 'mbun cu tine, te-am pierdut de-odală. PANN, E. III 114. Noroc să deie Dumnezeu!.,. Care vra să zică, v’aţi îmbunat băieţi? RĂDULESCU-NIGER, ap. TDRG.
[Prez. îmbunâz şi (Transilv.) îmb^n. | Şi: Iinbuni vb. IVa (BIBLIA, 1688, ap. TDRG.) Dar iar singuri se ’mbuneâ. I. VĂCĂRESCU, P. 45Q/u. Te-am văzut la casa mea, Mi-ai îmbunit inima! giuglea-VĂLSAN, R. S. 141. | Adjectiv: îmbunat (şi eu înţelesul) împodobit. Fiele lor îmbunate (: p o d o-bi’te DOSOFTEIU. ps.) CORESI, PS. 391. Erâ îmbunat cu boierii (= se bucură de favoarea boierilor). URICARIUL, x 403/7; fmbunătdr, -oare f adj. subst.—care îmbună, care împacă, împăciuitor; linguşitor. Pururea tinerii se pleacă şi cred cuvintele rele a pohlibuitorilor (imbunătorilor). LET.
I 154/17. Cu înbunători cătră corb... priinţa a-i vână a se ispiti începti. CANTEMIR, IST. 351. (ad 4°) Vina boierilor carii sânt îndemnători şi îmbu-nători spre strângerea unul altuia. LET, II 54/30. Ca pre ciuma de prejur sene giambaşii şi îmbu-nătorii să-i izgonească. MAG. IST. III 80/27. | A fost rac te: îmbunâre s. f. = încurajare, îmbărbătare; linguşire; (Ban.) ajungere din zestre (cf. H. xviii 284), înţelegere cu privire la zestre. [Prietenul la necaz] să ne deaie bună mângâiare şi îmbunate. CALENDARIU (1848) 61. Stroici este un copil..., nu ştie ce este îmbunarea şi minciuna. c* NEGRUZZI, 1 141. îmbunarea lui nu-i plăceâ. CONTEMPORANUL, Vii 485; îmbunat s. a. = îmbu-nare; (în Ban.) înţelegere asupra zestrii. Embunatul = emendatio. anon. car. Mamă când m'ai măritat, In fântân’ să mă fi dat, N'ai aveâ nici un păcat. Cu banii de la ’mbunat Sâ fii luat scânduri de brad. hodoş, C. 78; îmbunătură f s. f. = îndemnare, făgăduială; linguşire. Nu-ţi paie că cu une îmbunături şi menciuni ca aceasta veri birul mentea mea. VARLAAM, C. II 632. Sâ scrie Mol-dovenii la Leşi cu rugăminte şi cu îmbună'tur.i. LET. 11 222/14. Grecii... care sânt deprinşi... a veni în ţară, să se desfăteze, unii pentru agoni[si~\td> alţii pentru îmbunăturile. MAG. IST. Iii 331/27. De îmbunăturile lui Calochir înflându-sâ. CANTEMIR, IST. 370; fmbunăcftine f s. f. = linguşire. Nice cu îmbunăciunile nice cu măgulicinnile cneajiului nu s'au duplecat [sfântul]. DOSOFTEIU, V. S. 82.]
—	Derivat, cu pref. în-, din bun.
iMBUNÂCltKE t S. f. )
iMBtTNÂTlÎKĂ t S. f. j V* im^una*
ÎMBU3UĂTĂŢÂ vb. Ia v. îmbunătăţi.
Îmbunătăţi vb. IVa. io# Rendreou devenir meilleur, (s')anneliorer. 2°. Approuver, admettre.
1°. Trans. şi refl. A face ca cevâ să fie (mai) bun, a aduce în stare mai bună, a ameliorâ. Şi zise D[o]mnul cătră înu, pentru căci ai îmbu-nătăţat afacerea? BIBLIA (1688) 274. Fecioară îm-bunătăţează sufletul mieu. MINEIUL (1776) 1832/i-Viţele ceale stearpe... se pot îmbunătăţâ prin altui t. ECONOMIA, 159. A îmbunătăţi • pământul. IONESCU, C. 40. Robinson... cântă... un cântec spre laudă înaltului împărat care l-au îmbunătăţit. DRĂGHICI, R. 153. Nu este vrednic de a i să îmbunătăţi soarta. MARCOVICI, D. 11/18. Duhul sfinţeniei curăţă şi îmbunătăţează toate. id. ib. 31. Sâ facem grădini, fabrici, sâ ’mbunătăţimu codrii. C. NEGRUZZI, II 261/8. Prin această încurajare să se îmbunătăţească soiul hergheliilor, id. I 36. O an... începi, prefă, răstoarnă şi îmbunătăţează. ALEXANDRESCU, M. 5. Acest regim i-a îmbună-tăţit starea sănătăţii. TDRG. Vinul se Îmbunătăţeşte stând în pivniţă. DDRF.
ÎMBUNĂTĂŢI MARE
— 487 —
IMENÎ
2°. (Impropriu) A aproba, a admite, a consimţi. Acest svat măgâresc Măgării cu uri glas îl îmbunătăţesc. Şi-odată toţi 'pornesc. DONICI, F. 17.
[Şi: îmbunătăţâ vb. Ia; (prin haplologie) îmbunaţi f vb. IVa. Ai îmbunăţit mila ta. BIBLIA (1688) 1932. | Adjectiv: îmbunătăţit (cu negativul: ne(î)mbunătăţit), -ă = care este adus în stare (mai) bună, ameliorat; (mai vechiu) înzestrat cu calităţi bune, cu virtuţi. Râvnind vieţii ceii îmbunătăţite. MINEIUL (1776) 1237i. Avem a săvârşi... îmbunătăţite fapte, uricariul, ii 268/24. Itisuf Paşa, Serascherul, un om îmbunătăţit, beldiman, TR. 359. Au hotărît îmbunătăţitul căpitan... să-şi întoarcă puţin calea pentru hatârul lor. DRĂGHICI, R. 24. în zadar căutăm pe îmbunătăţiţii strămoşi în nevrednicii lor moştenitori. MARCO-vici, c. 123. | Abstracte: îmbunătăţire (îmbu-mităţâre f) s. f. = acţiunea de a face s. de a aduce un lucru în stare mai bună, ameliorare, aprobare. Când te vei aflâ într'o stare desnădăjduită, nu-ţi .pierde îndrăzneala, căci va veni vremea îmbunătăţirea marcovici, D. 14/18. Veţi spori încet încet in îmbunătăţire şi fericire. DRĂGHICI, R. 153. Gând a fost vorba de vr’o îmbunătăţire obştească...
C.	NEGRUZZI, I 313. De îmbunătăţiri rele, cât vrei sântem sătui. ALEXANDRESCU, M. 6. Să zicem... imbunăţire în loc de ameliorare. MAIORESCU, CR. 258; îmbunătăţit s. a.]
—	Derivat, cu pref. în-, din bunătate.
ImbunĂtĂtimâre f s. f. \	w
Imbunătaţimât^-ă f adj. J v* ^unatate.
ÎMBUNAŢI f vb. IVa v. îmbunătăţi.
Imbunfâ vb. I. v. îmbufnâ.
ÎMBUXi Vb. IVa. y. îmbunâ.
/
ÎMBURÂ vb. Ia. Couvrir de bruine, de frimas, de givre. — A acoperi cevâ cu ceaţă s. cu brumă (v. bură). LB. [Prez. îmbur şi îmburâz LB. | A d-j e c t i v: îmburât,-ă ib.].
—	Derivat, cu pref. în-, din bură.
Imburd vb. I. (Şe) renverser, , (s')abattre, (se)jeter â bas. — (Transilv. şi Ban.) Trans. şi refl. A (se) răsturna (FRÂNCU-CANDREA, R. 54, YAIDA), a (se) da peste cap (rev. crit. III 157), a doborî, a (se) prăvăli (LB.), a (se) trânti (la pământ), a hului (Com. m. ittu), a (se) prăbuşi. Să se ducă deci fiecare la bradul şi molidul său.... şi când vă voiu da eu semn, atunci f iecare să-l îmboarde la pământ, marian T. 193. îl apucă pe feciorul nostru un fior şi cască... până se.îmboardă la o parte şi adoarme dus. MERA, B. 120, cf. (se imburdă) 121. Mândra... o murit, Pământu s'o'n-ţelenit; Şi vântu o aburat, Şi brăţariu i-o'mburdat. DOINE, 46. S'a îmburdat carul. DDRF. Gardul cu proptele nu să'mburdă == cel cu buni ocrotitori nu piere. ZANNE, p. iii 159. îi imburdat cu leagănul = e scrin tit Ia minte. ib. iii 205. [Ind. Prez. imbUrd şi îmbârd LB.].
—	Etimologia necunoscută. (După G. Giugiea, DR. Ul 595, ar fi un derivat din bcrd «bolovan», iar sensul originar ar fi fost «a se rostogoli ca un bolovan» sau «a se împiedecă, izbi (căruţa) de bolovani». Ar puteâ fi, ca şi zburdă — cf. DR. iii 838—un derivat din lat.-pop. *imburdo, -are, din burdus «catâr»; după N. Drăganu, cuvântul, întrebuinţat numai în Transilv., a însemnat la început «a răsturnă pe o latura, a da pe o coastă» si ar fi derivat din ung. borda «coastă).
IMBURICÂ vb. I v. buricâ.
IMBURTOSA vb. Ia \ = (im)bortosâ DICŢ.
ÎMBlJRTOsi vb. Ia J (modelat după burtos)
Imburuiena f vb. Ia refl. S'emplir de mauvais e herbe. — A se umplea de buruieni, cf. b u r u-
i	e n â. [Ogorul] ţeleni-se-ua şi se va înburuenâ tot. BIBLIA (1688) ap. TDGR.
—	Derivat din buruiană, cu pref. în-.
ÎMBURZOIÂT -Ă adj. = (îm)bârzoiat. Câţi mistreţi îmburzoiaţi şi colţoşi... pot să ne mulţumească nouă câ i-am uşurat de, povara zilelor. AGÂRBICEANU, luc. iii 176.
IjUBUBZUliUi vb. I Va = burzului. Ele [zânele] s’o îmburzuluit, De jos s’o sculat, La (cutare) a alergat... MAT. FOLC. 1539..
iMBUTÂ vb, I refl. Contrărier.—(Bucovina) A face în ciudă (com. a. tomiac), în butul cuivâ.
—	Derivat din loc. adv. în but(ul cuivâ).
ÎMBUTOIÂ vb. Ia Mettre en fut. —A turna, a aşeză vin în butoaie, costinescu.
—	Derivat din butoiu, cu pref. în-.
iMBUTUCi vb. IVa v. butuci. DICŢ.
tMBUTUŞl vb. IVa .Faire bouger de place, pous-ser, rejeter. — (Transilv.) A împinge pe cineva s. cevâ (LB.), a urni pe cinevâ din loc cu de-a sila, cu forţa. (SIMA, M.). [Şi: îmbutuşâ vb. Ia Aniţa îl îmbutiXşă. I. SLAVICI, ap. TDGR.]
—	Derivat, cu pref. în-, din butuşi.
Imbuvxât, -ă adj. v. îmbufnâ.
ÎMBţnzNÂT, -Ă adj. v. bosnat.
ÎMBUZUNĂRi vb. IV 1°. Empocher, mettre dans sa poche. 2° Voler, derober.— (Neobicinuit).
1°. (După franc, empocher) A, pune, a băgă în buzunar, a umpleâ buzunarele. DICŢ.
2°. A scoate pe ascuns din buzunare, a fiirâ, a şterpeli, a buzunări. DICŢ.
—	Derivat din buzunar, cu pref. în-. Cf. bu-z u n ă r i.
IMDÂT f s. a. 1°. Troupes de secours 2°. Impâţ, contribution extraordinaire.
1°. Trupe de ajutor. Prinse de veste câ vine Rus-ciucului imdat. dumitrache ap. ŞIO. Călcase pe Iusuf-Paşa care veneă cu imdat Vizirului, ib.
2°. Dare în bani la Poartă pentru întreţinerea trupelor trimise în ajutor; dare extraordinară. Banii imdatului ţării Româneşti, cate s'au fost rânduit prin... înaltă împărătească poroncă. URICARIUL I 26/«. Pentru birul ţării şi pentru imdat, care să istovăsc la viitoarea lună Septemvrie. ib. 25/29.
—	Din turc. imdad «ajutor» (imdadiyd «dare în bani») ŞIO.
IME interj. Vois, regarde un peu,— (Ungurism în Munţii apuseni). Uită-te, priveşte! Ime, măi, ce mirure (== priveşte, mă, ce minune)! frâncu-candrea, R. 54.
—	Din ung. ime, cu acelaşi sens.
IMEDIAT, -Ă adj. adv. Immeâiat. Immâdiate-ment. — Adj. Care se produce fără mijlocirea altuia, nemijlocit. | Care este s. se .întâmplă fără interval de timp s. de loc, îndată, numai decât lângă s. după... Răspuns imediat. în imediata apropiere de... | (Mai ales) Adv. Nemijlocit, îndată, numai decât, pe loc, (pop.) acuşica, acuş-acuş. Vino imediat! [Pronunţ. -di-at şi -diat.]
—	N. din fr. (lat. immediatus> -a, -um «hemij-. locit* <in + medius).
IMENI f s. m. v. irninei.
IMENS
- 488 -
IMITĂ
IMENS, -Ă adj. I0.—29. Immense.
1°. Care nu se poate măsură, fără măsură, fără margini, nemăsurat, nemărginit. Unde se întindeau, nu de mult, imense păduri, acum sânt vii şi livezi de pruni, mehedinţi, r. 16, ■■■
2°. F i g. Care este peste măsură de mare, foarte vast, enorm. Diversele specii de vase barbare ce d-lui a avut imensul merit de a descoperi în aceşti din urmă ani. ODOBESCU, II 305. In imensa literatură liturgică a Budiştilor există trei feluri de Yama. id. 201. Aceasta este eminenta administraţie a unui om aşa de experimentat, care are imensul avantagiu în contra noastră a celor tineri... MAIORESCU D. IV 313. A avut pentru acea proclamare a Regatului un mare merii şi opoziţia de atunci din Cameră şi din Senat un imens merit. id. ib. 463.
[Familia:	(fr..	immensiU, lat. -immensitas,
-tatem, idem) imensitâte s. f.=mărime nemăsurată, excesivă, întindere mare, fără margini, vastă, extraordinară].
—	N. după fr. (lat. immensus, -a, -um «nemăsurat» <in + metior).
imensitâte s. f. v. imens.
IMEŞ s. m. Nom de chien. Nume de câne. H.
'IX 37
—	Sensul originar pare a fi «vigilent»; în acest caz ar puteâ derivă dintr’un ung. 6mes «treaz» (cf. adverbele ungureşti 6men, emett, dial. imett «treaz»),
Imf- v. înf-.
ImfierâteC, -Ă f adj. v. fieratic..
ÎMFii vb. I v. umflâ.
iMidiic s. a. v. emiclic.
IMIGRA vb. Ia. Immigrer. — (Opusul lui e m i-grâ). Intrans. Ase duce într’o ţară streină cu scopul de a se aşezâ acolo pentru totdeauna. [Familia: imigrânt, -ă subst. = cel s. cea care imigrează.]
—	N. din fr. (lat. immigro, -are < in+migro).
IMIGRÂNT, -Ă subst. v. imigrâ.
ÎMIÎT, -Ă adj. v. înmiit..
IMINEI s. m. plur. (îmbrăc.). Sorte de chaus-sure (en cuir noir). Groş souliers de p.aysan. — (în vechia Românie). (în înţelesul mai vechiu) Pantofi boiereşti făcuţi din piele (de obiceiu de marochin) colorată în negru sau roşu, mai rar în galben. (Astăzi mai ales) Jumătăţi de ghete (DAME, t. 169, vasiliu, ' c.), un fel de pantofi (h. ii 118) mai groşi purtaţi de ţărani, botine (h. x 557) din piele groasă fără gumă (şez. iii 155/20), opinci cu talpă de lemn (i. golescu, c. I 181), numiţi pe alocuri şi ci pi ci (H. I 253), cf. H. II 223, Iii 38, IV 45, X 86. Ciubotarii... să nu aibă voie a lucră tiletin sau iminii. URICARIUL, XIV 4/25. se port şi fără meşi şi sânt la făptură ca nişte meşi împreunaţi cu papucii şi [au] talpă ca papucii. I. golescu, C. i. Cu picioarele goale băgate în nişte iminei de saftian. filimon, C. i 600.
. Să mă laşi cu salbă de galbeni frumoşi, cu năframă albă şi iminii roşi. ALECSANDRI, P. II 22. [Grecul] purtă... iminii mici şi roşii. ODOBESCU, I 132/16. Mim... sărută .imineii ceauşului. DELAVRANCEA, S. 206. Se încalţă. apoi cu iminei galbeni sau cu meşi negri de mort. MARIAN* î. 62. Bluza albastră şi imineii din picioare îi schimbă odată cu începutul toamnei. DUNĂREANU, CH. 65. Imineii sânt încălţămintea de vară pentru sat şi sărbătoare; pe câmp, nimeni nu-i duce, decât doar la tăiet ori rădicat via... Se fac tot din piele de iuft, cu acelaşi călcăiu şi talpă, ca şi ciobotele,
ţintuiţi şi potcoviţi. ŞEZ. IX 34. Încălţaţi cu iminii, Gătiţi de codru pustii. ŞEZ. III 154/29. Încălţaţi cu iminii, Iar în cap cu pălării Şi cu brâi[e] narangii. ib. vil 21. Cu chitii cu iminii. PĂSCULESCU, l. P. 218. Mândra mea e-o teleieică. Că popă îi ia scurteică Şi primaru’ iminei. MAT. FOLC. i 433, cf. SEVASTOS, h. 137/^. [Singularul foarte rar: Dascălul Chiosea... scotea imineul din picior şi-l azvârleă după dânsul. GHICA, S. 51. [ Şi: iminii s. m. plur.; (turcism vechiu, neasimilat limbei) imeni s. m. = un fel de pânză vărgată pentru macaturi de divanuri. Imeni, bucata 44 bani tarif ap. ŞIO. j Diminutiv: imineuâşi s. m. plur. = iminei mai mici pentru copii. [Imineii] copiilor se chiamă imineuâşi, putându-se «tocmi» sau : «porunci» şi din piele de vax. pamfile, i. c. 349.
| N o m. agent. (< turc. yemenigi) f iminigiu s. m. (h. XIV 436) = cizmar de iminei. Isnaful cizmarilor, pantofarilor, iminigiilor şi papugiilor. DOC. (după 1820). ap. ŞIO.]
—	Din turc. jemeni «pânză colorată din I emen ;. un fel de ghete scurte din piele roşie şi neagră». Cuvântul există la toate popoarele balcanice. Cf. ŞIO.
IMINENT, -Â adj. Imminent. — Care stă gata. să se producă, să se întâmple numaidecât; p. ext. care nu se poate împiedecă, înlătură, cf. i n e-vitabil; (când e vorba de cevâ rău) ameninţător. Schimbarea păstoriei prin ţinerea vitelor cu furage artificiale... este iminintă.' I. ionescu, d. 225. Când vor voi să vorbească de un pericol iminent, vor puteă alege din aceste imagini pe aceea ce leva păreâ mai plastică. I. NEGRUZZI, I 389. Primejdia cea iminentă astăzi este pentru [Unguri} întinderea împărăţiei Ţarului asupra întregei Peninsule Balcanice. ODOBESCU, III 365/28. -Necesitatea... se anunţă ca iminentă. MAIORESCU, D. II 62. Războiul devenise atât de iminent, încât regele iMdovic Filip nu l-a putut înlătură. GHICA, S. 180.
[Şi: iminint, -ă f adj. | Familia: iminenţă s. f. = starea unui lucru sau a unei situaţiuni iminente; ameninţarea unui lucru (mai des rău) câre trebue să se producă, să se întâmple cât de curând. (Med.) Iminenţă morbidă = ameninţare de boală, , adică starea organismului care nu este boala, ci care pregăteşte boala, predispune la ea. bianu, d. S.}
—	N. din fr. (lat. imminens, -entis, idem < in + mineo).
iminenţă s. f. v. iminent.
imineuâş s. m. plur. iminei.
IMINIGIU s. m. V. iminei.
iminii s. m. plur. (îmbrăc.) v. iminei.
IMIRAH6R t s. m. v. imbrohor.
imiş s. m. Nom d’une chanson. — Numele unui cântec din popor. H. II 82.
IMITĂ vb. l°.-2°. Imiter.
1°. T r a n s. A face sau a încercă să faci la fel ceea ce face altul; a voi să fii la fel cu cinevâ în vorbă, în faptă, în port, în maniere; a măimuţări', cf. a strâmbă, a îngână pe cinevâ. | P: ext. A luâ pe cinevâ sau cevâ ca model; pildă, exemplu. Să imităm... p'acei ce-i vedem făcând bine. PANN-p. v II 21. Ca să înlăture intrigile şi să-şi facă favorabili pre miniştrii Porţii, imitau politica Grecilor care consistă■ a da bani. C. NEGRUZZI, I 277. Voiu pune a mea-silinţă Adevăru-a imită. ALEXANDRESCU, M. 224.. | Spec. (în liter. şi artă) A luâ ca model opera sau felul de a lucră al unui artist sau al unui scriitor. Să-ne dispensăm cu totul... de a desfigură pe autorii lor, de câie ori binevoim a-i traduce, a-i imită sau a-i localiză. ODOBESCU,
III	21/5.
IMITABIL
- 489 -
ÎMPĂCA
2°. Trans. A face ca cevâ să semene foarte bine cu altcevă. cf. a contraface, a plăsmui; a c o p i ă. A imită scrisul, semnătura cuivă.
[Adjectiv: imitat (cu negativul: neimitât, pronunţ. ne-i-J -ă = care este făcut aşâ, încât să semene cu altul, care este contrafăcut. Cărţile... au fost traduse în cea tibetană şi scrise cu nişte Utere imitate. ODOBESCU, ii 200. Acele tonuri neimitate, Glasul acela ml&dietor. alexandrescu. M. 317. Noi credem că au rămas necitiţi — un mijloc foarte sigur pentru a r.ămăneă neimitaţi. MAIORESCU, CR. II 223; — imita(6r, -oare adj. subst. = cel care imită, care caută să facă cevâ după altul. (Substantivat) [Am cetit versurile] lui Marcu Aureliu Nemesianul Cartaginezul, imitatorul lui Opian. ODOBESCU, III 62/4. (Diminutiv cu înţeles despreţuitor; formaţie personală) imitatorâş s. m. Lecocg, un imitatoraş parizian al caricaturistului operei, id. ib. 102/so. | Abstract: imitâre s. f. = acţiunea de a imită, de a face cevâ după altul, de a contraface. || Familia: (fr, imitable, lat. imitabilis, -e, idem) imitâbil (negativ: neimitâbil, pronunţ, ne-i-), -ă adj. = care se poate imită. Ne arătau în scrierile lor neimitabila frumuseţă a limbei. C. NEGRUZZI, I 334;—(fr. imitatif, lat. imi-tativus, -a, -um, idem) imitativ, -ă adj. (întrebuinţat mai mult în muzică şi în poezie) = care imită (sonurile naturii). Armonie imitativă, cf. onomatopee;— (fr. imita,tion, laţ. imitatio, -onem, idem) imitâţie, imitaţiune s, f. = acţiunea de a imită; fapta sau lucrul' făcut prin imitare sau imitat; contrafacere; cf. copie. S’ar puteă scrie [o carte] luând de subiect vânătoarea... şi analizând... toate imprcsiunile ce ea produce asupra imaginaţiunii... prin imitaţiuni armonice sau prin reprezentări plastice. ODOBESCU, iii 50/19. înscenări de imitaţie jacobină. MAIORESCU, D. II
41.	Sânt multe boale care se pot produce prin imitaţiune, mai cu seamă la copii, la femei şi la bărbaţi impresionabili. BIANU, D. S.]
—	N. după fr. (lat. imitor, -ari, idem).
IMITĂRII, -Ă adj. IMITAŢIE S. f. IMITAŢIUNE S. f. IMITATIV, -Ă adj. IMITATORÂŞ S. m.
v. imitâ.
ÎMiiĂm vb. I v. înml&diâ.
ImIjĂti vb. IVa (Agric.) y. îmblăti.
îmm- v. Im-
imn s. a. 1° - 2°. Hymne.
1.	Cântec de laudă (în onoarea cuiva: a lui Dumnezeu, a unui erou etc.), cântec de preamărire, cântec festiv cf. odă. Indarn Scăvinsclu scriă imne asupra fericirii patriei. C. NEGRUZZI, I 206. Văd par'că în foiletonul Zimbrului imnul următor: Erou ilustru... RUSSO, S.12. Îşi înalţă cântăreţul zburător Imnurile armonioase l’al naturei creator. ALEXANDRESCU, M. 261. Un lung caic de abanos în .aur prelucrat, Cp. imnuri din Coran frumos pe margine săpat, alecsandri,. P. I 147. | F i g. - Păduri şi lacuri şi mări şi flori şi stele întoană pentru mine un imn nemărginit, id. III 6.
2°. Cântare bisericească: doxologie, heruvic, chi-nonic şi orice odă sacră care se cântă îri biserică.
[Pltir.: imnuri, (rar) imne. | Derivate (neobicinuite): (formaţie personală după fr. «louangeur») imnăt6r, -oare adj. = care preamăreşte cu imnuri s. în felul imnului. Zgomot... gigantic, imnător. alecsandri, p. iii 197; — imnâr ţ s. a. = carte (bisericească) în care se cuprind imnuri (heruvice). costinescu].
—■ N. din fr. (lat. hymnus din gr. tinvog), idem. Cf. imnodie.
IMNÂR t S. a.	\
IMNĂTOR, -OÂRE adj. J V- *mn*
IMNODIE s. f. Louange. — Cântare de laudă, şir de imnuri. Ei încep a cântă o «imnodie» în care se cuprinde istoria naşterii mântuitorului. GAZETA săteanului ap. TDRG.
—	Din n.-grec. vftvcpâîa.
imobil, -Ă adj. s. a. (Jur.). l°.-2°. Immeuble.
1°. Adj. Care nu poate fi mutat dintr’un loc în altul, nemişcător. Avere imobilă.
2°. Subst. m. Avere nemişcătoare, care nu se poate transportă dintr’un loc în altul (precum case, moşii etc.). Femeia poate.,, să. dea immobilul său dotai. HAMANGIU, C. C. 316.
[Accentuat, după fr., şi: imobil, -&.]
—	N. după fr. (lat. immobilis, -e < in + mobilis «ne-mişcător»).
imomeâ s. f. v. imameâ.
imobâIi, -Ă adj. Immorah—Care este împotriva moralei. Purtare imorală. [Familia: (fr. immoralite, idem) imoralitate s. f. = caracterul a ceea ce este imoral; purtare, ţinută, faptă imorală.]
—	N. din fr., cf. a m o r a 1.
IMORAMTÂTE s. f. V imoral.
ÎMORMÂNTÂ v. înmormânta.
iMtfs, -OÂSĂ adj. adv. v. im2.
IMOŞÂ vb. ia refl. (ş. d.) ţ :
IMOŞÎ vb. IVa refl. (ş. d.) J v‘ 1,11 ş‘ a‘
ÎMPĂCÂ vb. Ia. 1°. Apaiser, s’apaiser. 2°. Con-tenter. 3°. Calmer. 4°. (Se) reconcilier. 5°. Concilier, accorder, mettre d'accord; tomber d’accord. 6°. S’en-tenăre, s’accorder, accepter. 7°. Se faire ă une idie.
(Prin prepoziţia cu, mai rar prin se arată mijlocul împăcării; persoana cu care se face împăcarea se indică prin prep. cu r f prin dativ).
1°. Tr ans. A face (pe cinevâ) să-şi capete (din nou) pacea s. liniştea sufletească: a linişti, a domoli, a potoli, a p a c i f i c â. Cu greu, amU iaste noao... cându ne înfrângemu inema şi ne împăcămu sufle-tulii. CORESI, EV. 46/28. Împacă cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu viaţa noastră..., milostive Doamne! mineiul, (1776) 209 %jt. Să petreacă şi inima-şi va 'mpăcă. PANN, E, I 17. Durerea mea s'o ’mpac, Inseninându-mi gândul. EMINESCU, P.
10.	Desgustul mieu din suflet, să-l împac prin a mea minte. id. ib. 229. Dacă ţi-am făgăduit atunci, a fost numai ca să te împac. ISPIRESCU, L. 2. Se puse pe un plâns, de n’a putut nici un vraciu să-l împace, id. L. 2. Se încercă să o împace, mân-găind-o. id. V 54/j. Cel ce împacă pă altul pacea de el se ţine. I. golescu, ap. zanne, p. viii 441. || Refl. A-şi căpătă (din nou) pacea s. liniştea sufletească, a se linişti, a se domoli, a se potoli. Mintea atunci se împacă, konaki, p. 278. Ce să fac şi ce-aş mai face Inima să mi se ’ mp ace ? MARIAN, SA. 55.
2°. Trans. A face pe cinevâ să fie satisfăcut: a satisface, -a mulţumi, a împlini pofta cuivâ, a face cuivâ pe voie. Să-şi împace nesaţiul ce aveă de a se uită la dănsele. ispirescu, L. 72. Dumnezeu e atotputinte, şi încă nu împacă pe toţi! ZANNE, P. VI 674. Dar cât de înţelept ar fi omul aista, lot nu poate împacă pe toţi de o potrivă. ŞEZ. V 135/21. || Refl. A-şi procură o satisfacţie (pentru o nedreptate suferită), cf. răzbună. Ca să mă ’mpac, Eu'din funie am să fac' Colan mândru pentru Turci, Ca să mi-i ridic în furci. ALECSANDRI, P. P. ap. TDRG.
ÎMPĂCÂ
— 490 —
IMPĂGĂTOARE
3°. T r a n s. A face pe cinevâ să nu mai fie supărat sau mânios: a îmbunâ, a îmblânzi, a im-p ă ci u i. împăcănd cu daruri pre împăratul aceii îări... MINEIUL (1776) 1433/i- Priialenii... să grijească cu vorbe domoale a-limpăcâlpe cel mânios). •calendariu (1844), 59. Ispiteşti şi înfrunţi pre Dumnezeu, socotind că făcând biserici, îl poţi împăcâ: C. NEGRUZZI, I 146.
4°. Spec. Trans. A face pe cinevâ să nu mai fie supărat cu altul, să se înţeleagă din nou, să lege din nou raporturi de prietenie, a împă-ciui, a reconcilia.- Mai apoi au hotărît sfatul, că de-i vor împăcâ cu' Petru-Vod[ă], să domnească împreun[ă'\. GGR. I 191/62. (în vechime, construit şi cu dativul) Acesta Hristosiî... dereptă pr.e noi pentru credinţa ce e cătră elu şi împăcâ noi lu Dumnezeu şi părintelui. CORESI, ev. 48 9/34. Hia-răle vor împăcâ ţie. biblia (1688) 362,2. || (Mai ales) Refl. A încetă supărarea cu cinevâ, a legâ din nou raporturi de prietenie (după ce ţi-ai cerut iertare), a se reconciliâ cu cinevâ. Pasă de te împacă cu fratele tău. coresi, EV. 48/38. Apoi să îm-păcară şi împărâţiră loc de ţară. MOXA, ap. GCR. I 59/3. Mergeă la gazda lui Iordache Ruset furiş, de s’au împăcat. LET. II 316/i6. După ce au făcut Mircea-vodă aceste.., s’au împăcat cu ei [cu Turcii]. mag. ist. i '95/jsg. Vestea se împrăştiase că Domnul se împăcase cu boierii. C. NEGRUZZI. I 150.
' Vină mândră ’mpacă-te, Că de nu te-i împăcâ Foarte rău te-oiu blestemă. JARNlK-BÂRSEANU,
D.	256. || f (Rar,'construit cu dativul) Intrans. Biarăle vor împăcâ ţie (= se vor împăcâ cu tine). BIBLIA (1688) 365,2.
5°. Trans. A pune de acord, a conciliâ, a potrivi (cevâ ce nu erâ în potrivire s. în înţelegere); cf. a a p 1 a n â. S’au tâmplat de au perit un Turc, de Moldoveni; deci Vodă au stătut de au împăcat lucrul pentru acel Turc. LET. II 340/s. # A împăcâ şi capra şl varza (s. capra cu varza) = a aduce armonie între două contraste; a nu se strică nici cu unul nici cu altul (zanne, p. i 391). || Refl. A se înţelege, a cădeâ de acord, a se ajunge, a nu se certâ. Ne împăcăm noi din zestre! SEVASTOS, N. 45/6.
6°. Refl. A trăi bine s. în armonie (cu cinevâ) a o duce bine cu cinevâ, a ieşi la cale (cu cinevâ), a se învoi, a se suferi (unul cu altul), a fi învoit (cu cevâ s. să facă cevâ), a primi (să...), a acceptă '(să...). Muiarea de bărbat să nu se împarţă (= despartă)..., să se împac[e] cu bărbatul. GCR. I 46/10. Un peţitor care se ’mpăcâ cu toate. ŞEZ. I 284/3. Nimene nu se împăcâ cu ea. ib. IV 159/10. Nu se prea împăcâ cu maică-sa. ib. V 135/26. Flăcăuaşul acesta se împăcâ să aducă apă unui Jidov. PAMFILE, S. T. 41. (Ab s o 1 u t). Mă Chirică, ştii una? Rămâi la mine, şi ne-om împăcâ [subînţeles: unul cu altul] noi atunci! CREANGĂ. P. 152. Zece Români pot şedeâ într’o casă, că se împacă, da doauă femei ba. ZANNE, p. II 292.
7°. Refl. (Azi, de obiceiu complinit prin cu gândul s. în gând). A se deprinde, familiarizâ (cu un gând), a se convinge. Când amil împăcămu-ne de spargerea adevărului, prea greşiţii iaste şi necu-viosu foarte. CORESI, EV. 205/19. Stă la îndoială, nu se împăcâ, Nu crede aşa lucru. PANN, P. v. I 47. în gând nu se puteă împăcâ, cum de-a putut scăpâ. reteganul, P. I 19/3S. Nu mă pot împăcâ cu gândul c’a murit!
[Adjective: (cf. lat. pacatus, -a, -um) îm-păcât, -ă = care trăeşte în pace cu cinevâ, în linişte sufletească; mulţumit, satisfăcut (mai ales negativul) ne(î)inpăcat, -ă = care nu este împăcat s. nu se poate împăcâ, nemulţumit, nesâtisfăcut, implacabil'. Cu inimă bună şi cu duhul împăcat. PANN, E. I 106. Să facem cum e mai bine; ...să rămâi şi tu împăcat cu sufletul. ODOBESCU, III 45/2„. iŞi în sine împăcată, stăpâneă eterna pace. EMI-
NESCU, P. 221. îţi şi încredinţez fata cu cuget împăcat. SBIERA, P. 190/2O. Se învrăjbiră şi stătură multă vreame nempăcaţi. DOSOFTEIU, v. S. 11. Omul este pentru om vrăjmaşul cel mai cumplit şi neîmpăcat. MARCOVICI, C. 74. Cheamă pe mumă-sa, în grabă, o’ntreabă neîmpăcat. PANN, E. I 102. Ura lor e ne’mpăcată. ALEXANDRESCU, M. 21. Vremea răstoarnă cu coasa-i ne’mpăcată... ALECSANDRI, P.
I	156. O critică neîmpăcată (nemiloasă), maiorescu, ap. DDRF. Cu o ură ne’mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă... EMINESCU, P. 240...- Eră duh neastâmpărat - şi neîmpăcat chiar cu . sine însuşi, creangă, A. 135. Cu inimă ne’mpăcată. teodorescu, P. p. 171. Că pe noi ne-a ’nconjurat Paşa cel neîmpăcat, alecsandri, p. P. 210/4. — (cf. lat. pacatorius, -a, -um) împâcăt6r (cu negativul: ne(î)mpăcăt6r), -oâre = care împacă, care aduce pace şi linişte. Empakator = pacificator, anon. car. Nebună, ne’nţeleasă şi ne’mpăcătoare. VĂCĂRESCU, P. 34/a. (Subst.) între sfezele (= certele) urmate el erâ împăcătoriu. BELDIMAN, TR. 424. Acum văzând Sasul una ca asta, se mânie foc pe Român şi pe împăcător. RETEGANUL, P. IV 32/25; — împăcăci6s, (cu negativul ne(î)mpăcăcios) -oâsă = care se împacă, se mulţumeşte uşor, conciliant. Părintele Oavril are un caracter foarte împăcăcios. I. NE-GRUZZI, I 15, cf. 150. Fără minte, neîmpăcăcioşi. antim, P. 29. | Abstracte: împăcare (cu negativul ne(î)mpăcâre) s. f. = acţiunea de a împăcâ, îmbunâ, linişti, mulţumi, satisface; pacificare, re-conciliare. Plodul dereptăţiei întru împăcare sea-mără-se făcându pace. COD. VOR. 126/13. Hristosu, împăcarea noastră. CORESI, E. 300/le. Alinează mânia stăpânului cu împăcările tale. MINEIUL, (17 76) 1642/a. Nici un fel de împăcare sufletul mieu nu găseşte. KONAKI, P. 82, îmi dete o mângâiere şi împăcare de gânduri. GORJAN, H. II 60. El din împăcarea aceasta nu aşteptă vreun bine. C. negruzzi, I 160. Am să-i cânt şi eu un cântec de împăcare. CREANGĂ, P. 134. Du-te... şi te apucă de lucru; oiu vedeâ eu ce treabă-i face şi ne-om împăcâ noi. — împăcarea (= înţelegerea), cum ţi-am spus, cucoane, id. ib. 157. Mai bine o împăcare strâmbă decât o judecată dreaptă. ZANNE, p. V 331. [Omul e] Pururea în ne’mpăcare cu-a sa slabă inimioară. KONAKI, P. 275;—împăcat s. a. Biserica va osebi pre muiere de bărbat... cu nădejde de împăcat, caragea, L. 47/39 ;— împăcăt6are f s. f. = jertfă de împăcare. Şi zidi acolo D[a]v[i]d jăr-tăvnic Domnului ■ şi au adus ardere-de-tot şi împă-cătoare (: et obtulit holocausta et pacifica), biblia (1688) 240,a; — împâcătură = împăcare, pace, liniştire, pacificare, iubire de pace, fire de om împăcător. Că oile amu chiamă-se sf[i]nţii, dereptu blân-ziea lorii şi liniia şi împăcătura. CORESI, E. 38/37. EmpSkaturS — pacificatio. ANON. CAR.; — (lat. pacatio, -onem) împăcăciune s. f. = împăcare, re-conciliare. [Păgânii] de împăcăciune nu gândesc nimică. DOSOFTEIU, PS. 36. împăcăciunea lui Ştefan-vodă cu Craiul Leşesc . LET. I 141/,,. începil a se săturâ de un amor fără sfezi, fără îm-păcăciuni. C. NEGRUZZI, I 21].
—	Din lat. paco, -are, compus cu pref. în-, cu care se derivă factitive. (Numai limba română şi cea albaneză păstrează înţelesul latin: «a face pace», în celelalte limbi romanice desvoltându-se sensul: «a satisface plătind»—«a plăti»). Cf. îiapă c i u i, impăcelui.
ÎMPĂcĂci<is,-oâsă adj. l y j ăcâ>
. ÎMPĂCĂCIUNE t S. f.'	.	J
ÎMPĂCĂIiUÎ t vb. IVa v. împăciui.
ÎmpăCĂtoâbe f s. f. v. împacă.
ÎMPĂCĂTURĂ
- 491 -
ÎMPĂIÂ
ÎMPĂCĂTITRĂ s. f. v. împăcâ.
ÎMPĂCEliUi t vb. IVa Y. impăciul.
ÎMPACHETA vb. Ia Empaqueter. —Trans. A pune în pachet, a strânge, a adună, a legă cevâ în pachet; a înfăşură (în hârtie). Şi-a, împachetat lucrurile şi a plecat.
[Şi (Ardeal): pachetâ la | Adjectiv: (împachetat (cu negativul: neîmpachetat), -ă = care este pus, strâns, adunat, înfăşurat, legat în pachet. | Abstract: (îm)pachetâre s. f. = acţiunea de a impachetă].
—	Derivat din pachet cu pref. în-.
IMPACIENT,-Ă adj. Impatient. — Care nu are ipacienţă, răbdare ;nerăbdăto r.[Pronunţ.-ci-erU. | Familia: (fr. impatience, lat. impaticntia, idem) iimpactânţă (impaţienţă | ARISTIA, plut.) s. f. (cu plur. -enţe şi, prin M'old., -enţi) = lipsă de răbdare, de pacienţă ; nerăbdare. Ana eră într’o fierbere continuă, pregătirile acestui bal o umpleau de griji, ■de bucurii, şi de impacienţi neobicinuite. VLAHUŢĂ, D. 274; — impacienta vb. Ia (refl.) = a (-şi) pierde răbdarea, a fi, a deveni nerăbdător Acuma ■ascultă cele ce urmează fără să te impacientezi. TEODOREANU, M. II. 148.]
—N. după fr. (lat. impatiens,-entcin < in + patiens «ne-răbdător»).
IMPACIENTA vb. I® 1
IMPACIENŢĂ S. f. / V- impaCient-
ÎMPĂCIUÎ vb. IVa Faire la paix; (se) reconcilier.— Trans. A împăca, a pacifică, a sili s. convinge să facă pace; re fl. a încheia pace, a se împăcâ (cu cinevâ); (în Transilv. şi ca termen juridic) a (se) împăcâ (într’un proces cu partea adversă). Au împăciuit pe Leşi. dionisie, C. 163. S’au împăciuit cu tatăl său. şincai, hr. i. 254/s,. îm-păciuindu-se cu toţi prin tractaturi. E. VĂCĂRESCU, IST, 256/2o. El se gândi a seîmpăciui cu duşmanii săi. bălcescu. m. v. 422. Eu lumea o împăciuesc şi o învrăjbesc, gorovei, c. 98. [Şi: păciui vb. IV(a) LB. Amil iară, de se vapăciui ţara noastră şi a Măririlor Voastre, deci lesne va hi să păciui şi hotarăle care ce-aufost luat Domenii (sec. XVIII). IORGA, D. B. i. 91;—f păcelui vb. IVa DDRF.; f îm-păceiui vb. IVa ; (-f- împăca) f împăeălui vb. IVa CDDE. |Adjective: împăciuit,-& POLIZU ; f păcălit, -ă = împăcat; pacinic, (cu negativul nepăciu-it,-ă= tulburat, neliniştit de răsboaie). Iubind pă-ciuita viaţă. DOSOFTEIU,. v. S. 79,-2 Pre noi într’o preună de gând şi păciuită tocmală fereaşte. id. ib.
47.	Cu ceia ce urăsc viaţa eram păciuit. mărgăritare (1746), ap. TDRG. Acest bun hotar, unde viaţa păciuită s’află mulţumită. I. VĂCĂRESCU P. 126/4. Intr’aceaste vremi nepăciuite multă scăder|e] şi lipsă s’au făcut sv[i]ntelor mănăstiri (Iaşi, a 1700). IORGA, S. D. V. 97; | păceluit,-ă. DDRG., împăceluit,-ă = împăcat, mulţumit. O moarte, cât de amară este pomenirea ta omului împăceluit în supusele sale. cantemir, ap. TDRG.; — împăciuitor,-oare — care împacă, care face s. pune pace, împăcător, pacificator; mijlocitor, mediator. Reforme împăciuitoare. MAIORESCU D. II 49. Partidul n’avu prilej să se manifeste în luptă, câtă vreme trăi, împăciuitor şi bătrân, blajinul Postelnic. IORGA, L. II 615; f păciuit6r,-oâre LB. | A fost r a c t e: împăciuire s. f. = împăcare, pace, pacificare. Vorbeşte bine de toţi, ca să aducă împăciuire. MARCOVICI D. 110. După un războiu, leagă împăciuire. PANN, E. Iii 8. Noi voim buna răn-duială prin dreptate..., împăciuirea prin ştiinţă. STURDZA M. 44. Cele două ' comune... au făcut o împăciuire, în care s’au statorit... hotarele posesiu-nei. TURCU E. 58. Orice dai pentru împăciuire, nu
se înţelege de pierdut. ZANNE, P. vili 440;t pă-ciuire LB (cu negativul nepăciuire LB) s. f. S’au băut şi alâămaş de păciuire (Făgăraş, a. 1776). IORGA, S. D. XII 92. Am ales, mai spre folosul mieu, a cere şi a cădeâ cu dumnealor la păciuire (Sibiiu. a. 1761). ib. XII 73; f păceluire s. f. Vo-roava spre începătura păciuilirii (sic!) am întors. CANTEMIR, IST. 353; f împăceluire s. f. Poarta turcească au trebuit să aşeze (= potolească) răscoala ce o făcuse Oalga. şi Devleg în Ţar a-tătărească, la a cărora împăceluire au trebuit să meargă şi oşti moldoveneşti şi munteneşti. ŞINCAI, HR. III 207/32; t împăcăiuire s. f. Cu amăgelnice tocmeale şi cu chip de împăcăiuire. cantemir, hr. 23/24. Să se facă duhovnicească povăţuire.... spre îm-păcăluirea [soţilor], pravila (1814) 106; —împă-ciuiăiă s. f. = împăciuire, împăcare. COSTINESCU ; f păciuiâlă s. f. iorga s. d. xiii 306].
—	Derivat din pace. Cu suf. -ui (şi compus cu pref. în-, după analogia lui împăcâ).
ÎMPĂClUlĂliĂ s. f. v. împăciui.
ÎMPACIjIT, -ă adj. Couvert de brouillard, obs-curci. — Acoperit cu pâclă, întunecat. Care ţară... cu întunearecul turbării idoleşti împâclâtă (!) eră, spurcată de tot şi nevoitoare spre lucrurile păgâ-neşti. GCR. I 130. Să potolească vântul cu vihor ce se lăsase pe Dunăre, la aceeaşi împâclită şi viforoasă Rahovă. ODOBESCU, III 608.
—	Participiul unui verb (neatestat) împâcli, derivat, cu pref. în-, din pâclă.
ÎMPĂCURÂ vb. Ia Empoisser, enduire de poix.
—	(Rar) A unge s. umpleâ cu păcură. DICŢ.
—	Derivat, cu pref. în-, din păcură. Cf. pă-curi.
Împăduri vb. IVa Boiser.—(Modern) Trans. (Complementul e locul) A semăna, a sădi. s. a plantă o pădure (în locuri în care nu există, păduri), a acoperi cu păduri. Să facă a se împăduri unele locuri. I. IONESCU, M. 131. [Abstract: împădurire s. f. crăiniceanu, i 17. | Adjectiv: împădurit, -ă].
—	Derivat, cu pref. în-, din pădure. Cf. d e s-păduri.
ÎMPĂGÂlVÂ vb. Ia Convertir au paganisme. — Trans. (în opoziţie cu a (în)creştină). A sili pe cinevâ să troacă la păgâni, a face păgân. [Atestat numai subt forma part.-adj. împăgânât, -ă = având credinţă păgânească. Ca să mor în legea mea, Că-s Moldovean creştinat Şi nu-s Turc împăgânât. pamfile, c. ţ. 71].
—	Derivat din păgân, cu pref. în-.
iMPĂlĂ vb. Ia refl. (Păst.). (En parlant de la brebis) Changer de laine. —• (Despre oi). In timpul primăverii oile se impăiază, adică începe să le crească lână nouă numită p a i u, pe dedesuptul celei vechi. Dacă oile nu s’au împăiat primăvara, atunci lâna cea veche cade şi rămâne pielea golaşă, fără păr. Lucrul se întâmplă mai ales la oile Care au eşit rele, slabe din iarnă. De aceia păstorii se îngrijesc să fie bine ţinute vitele lor pen-truca să se împăieze, de oarece altfel ar păgubi lâna cea veche, care, neavând dedesupt sprijinul «paiului», se smulge, se rupe1 de buruieni. G. Giu-GLEA, CERCETĂRI LEXICOGRAFICE, 19. Au îm-păiet oile: primăvara, înainte de a ie tunde (Valea Someşului). Com. s. pop. Lâna la oi, înainte de a se tunde, seîmpaiază. Com. MARIAN. [Adjec-ti v: împăiat (dial. împaiat, împăiet), -ă = (despre oaie) cu «paiu» ; (despre lână) = care nu se desprinde (Com. s. POP). Lâna de oi numai atunci e bună de tuns, când e tmpaiată. Com.. marian. îs împăiete oile, îşi pierd lâna [cea veche]. Com.-
ÎMPĂIÂ
- 492 -
ÎMPĂMÂNTENI
v. împăienjeni.
S. POP. Oile astea încă nu le-am tuns, pentrucă nu-s împăiate (Muscel).. Com. C. LACEA. | Fig. (Despre om în epoca pubertăţii). Cu barba împă-. iată = începând să-i dea tuleiele de barbă. Com. T. NAUM. |Abstract: (concretizat) împăiâlă s. f. = lână scurtă şi moale ce creşte când oile încep să se împăieze. Lâna [oilor ţigăi] e scună, dar moale şi creată, arareori netedă şi nu are păr, ci numai împăiată. PĂCALĂ. M. R. 293.]
—	Din *impalliave (derivat din pallium «tout ce qui sert âenvelopper, couverture»). G. Giuglea,
o.	c. Cf. p a i u2.
ÎMPĂIÂ vb. Ia Empailler. — (Modern) Trans. A umpleâ cu paie (spec. despre păsări s. animale, spre a fi conservate în forma lor naturală). [Abstract: Împăi6re s.f. | A d j e c t i v: împăidt (dial. împăiet), -ă. In dulapuri vechi de lemn simplu erau cărţi vechi legate în piele, crane de oameni şi păsări împăiete pe poliţele din părete. EMINESCU, N. 52. Saltele împăiate. RALET, ap. TDRG].
—	Format, după franc, empailler, din paiu şi pref. în-,
ÎmpĂIAJENÂ vb. Ia v. împăienjeni.
ÎMPĂIÂLĂ s. f. v. fmpăiă1.
împăiejenâ vb. Ia
ÎMPĂIKJEXÎ vb. IVa
fMPĂIEJINÂ vb. Ia
ÎMPĂIENJĂNI vb. IVa
ÎMPĂIENJENÂ vb. Ia
ImPĂIEIS JEKEÂiiĂ S. f.
ÎMPĂIENJENI vb. IVa io. _£jre couvert ăe toiles d'araignees; moisir. 2°. (En parlant des yeux) (se) voiler, (se) troubler, (s’)obscurcir.
1°. (Propriu ; întrebuinţat aproape numai ca part. adj.) A şe acoperi cu fire de	păianjen; a	se	prinde
păianjenii pe cevâ; p. e x t.	a	se	mucegăi; f i g. a se
acoperi de fire subţiri (ca un paianjiniş); a fi prins (ca într’un paianjiniş). Bolţile umede şi împăie-jenite ale vechilor noastre mănăstiri. ODOBESCU,
II	236. Foliole împăienjănate c’un păr alb bum-băcos. grece SCU, FL. 338. Casa lui de pustnic, un colţ întunecos şi painjenit din arhiva unei cancelarii. EMINESCU, N. 36. Pâne împănjănită (îm-păigenită) = mucedă. VICIU, GL. Iară omul cu suflet cuvântătoriu,... aşa să se îhţeleptească şi întru acest chip de obiceaiuri împângenit bătrâne să se fină. ŢICHINDEAL, F. 385.
2°. Fig. Intrans. şi refl. (mai ales despre ochii sau vederile cuivâ) A (se) acoperi cu o pânză ca de paianjen, cu o negură, ceaţă, care te împiedecă a vedeâ limpede; a i se turburâ s. întunecă cuivâ vederea, de lăcrămi, mânie, etc. S’au împă-iajenatu ochii lor. MAG. IST. IV 340/21. Patima... împăiejinează vederea. PISCUPESCU, O. 109. Ochii îi sânt împăinginafi. CALENDARIU, (1814) 188/u. Păinjenit e ochiu-i de al morţii glas etern. EMINESCU, P. 213. Gerul... îi painjeneă ochii. id. N.
42.	Ochii ei painjeniti de lacrimi, id. N. 76. Nu ştiu ochii mi-a ’mpăiejenit, Ori murgul mi-a nebunit? ap. ODOBESCU, II 431. Cu ochii painjeniti de atâta uitat... CREANGĂ, A. 54. Alei! dragul mieu voinic! Ochi-mi se painginesc, Norii sus se învârtesc. ALECSANDRI, p. p. 74/,. De pe cal dcscăr licâ. Ochiul se ’mpăiejenă, Capul i se învărteâ. TEODORESCU, P. P. 584. Fa(a i-o îngălbenit, Ochii i-o păinginit. MARIAN, I. 13. El când mi-auzeă, De lot se turburâ, Ochii ’n cap se 'mpoijineă. MAT. FOLC. 28. Ochii mi-or păinginit. HODOŞ, P. P. 316. Ochii paingănitu-i-au. ŞEZ. V 146/ai.
[Şi: împângeni, împănjăni, împăiejeni, îrapăien-jăni, împoijini; painj ini, painjeni, painjeni, pain-
găni: păingini, paingini vb. IVa; împăiejenâ, îni-păienjenâ, împăinginâ, împăiajenâ, împ&iejinâ vb.
Ia | Adjectiv: împăienjenit,-ă (cu toate variantele derivate de la formele de mai sus). | A b-stracte: împăenjenive (cu toate variantele) = acţiunea .de a se umpleâ cu păianjeni; (fig.) ceaţă, negură (marian, II 17), tulburare, întunecare-a vederii. O piroteală a mintii, o ’mpăinjinire a ochilor începură a o cuprinde. ODOBESCU, I 139/14. Ziua aceasta... îi adusese o turburare mare, o fer-binteală, o împăienjenire a ochilor. SADOVEANU, M. 179; împ&ienjeneâlă s. f.=împăienjenire. POLIZU].
—	Derivat, cu pref. în-, din păianjen. Cf. d e s-p ă i e n j e n i.
ÎMPĂINGINÂ vb. Ia v. împăienjeni.
ÎMPĂIVĂNÂ vb. la v. împăivăni. .
ÎMPĂIVĂNI vb. IVa Attacher (un cheval) par une longe d un.piqueţ.— Trans. A legâ calul de păi van (pripon), spre a-1 opri, la păscut, să iasă din raza unui anumit loc, a priponi. Im-păivăneam calul, pamfile, I. C. 213. Voinicu, că-mi soseşte, Murgu păivăneşte. VULPIAN, ap. ŞIO. Merge el cât mergere... Şaua căpătăiu punere Şi murgu că-mi paivanere. ALEXICI, L. P. 38/29, cf. 2 6 5/20. El murgu împăivăneâ, Cu fata ’n luptă se da. VULPIAN, ap. 510. [Şi: împăivănâ vb. Ia; împoivană vb. Ia. (explicat — greşit?—prin «a a-coperi cu ţoale» Viciu, COL.); păivăni vb. IVa; poivăni vb. IVa = priponi. LB. Că fu calul poi-vănit. pompiliu, B. 75/8. | Adjectiv: împăi-vănât, -ă. Ţi-o aduc eu tmpăivănată, Cum mai mândru ’nproponată, Cu paivane de argint, Cum nu mai sânt pe pământ, Şi n’am văzut de când sânt. BIBICESCU, P. P. 308; poivănit, -ă = priponit. pompiliu, bih. 1015.]
—	Derivat, cu pref. în-, din păiran. Cf. d e s-p ă i v ă n â.
ÎMPĂJEŞTI vb. IVa refl. Se couvrir â’herbe.
—	(Maramureş) A se acoperi cu iarbă, «a se umpleâ de pajişte, de iarbă, de verdeaţă». BUD, P. P.
—	Derivat, cu pref. în-, din pajişte.
ÎMPĂJnuBÂT, -Ă adj. v. pajură.
ÎMPĂIiĂiâ vb. ia v. pălăi.
ÎMPĂMÂNTÂ vb. Ia V. pământ.
ÎMPĂMÂNTENI vb. IVa i».- Naturaliser. 2*.
(S)’introduire, (se) gânâraliser. — (Literar).
. 1#. Trans. A face pe cinevâ să fie pământean, a-i acordâ drepturile de care.se bucură un pământean, a n a t u r a 1 i z â. Să-şi împământenească pe Domnitorul până atunci strein. MAIORESCU, D. II 132. |Refl. S’a, împământenit la noi.
2°. Fig. (despre o inovaţie) Trans. şi refl. A (se) introduce, a prinde, a (se) generalizâ. Încetul cu încetul [literele] începuseră a se împământeni în limba noastră. C. NEGRUZZI, I 261. O asemenea instituţiune s’ar puteă împământeni şi la noi.
[Şi: (popular) pământeni vb. IVa refl. = a primi pământ, a se împroprietări. Acît, se chiamă că neam pământenii. Noi nu eram răzeşi, noi sântem de la Cuza încoace pământeniti (Tutova). GRAIUL, I 422. | Ad j ecti v: (îm)pământenit (cu negativul ne(î)mpământenit) -ă = care a ajuns să fie pământean, naturalizat. | Abstract: împământenire s. f. = naturalizare. Streinul fără osebire de religiune, supus sau nesupus unei protectiuni străine, poate dobândi împământenirea cu condiţiile următoare...
, HAMANGIU, C. C. X].
—: Derivat, cu pref. în-, din.pământean; cf. îm-pământâ, pâmântâ.	■	•
ÎMPĂNÂ
- 493 -
ÎMPĂNUŞÂ
ÎMPĂNA Vb. Ia I 1». Mettre ses plumes. 2°. Ern-penner. 3°. Boucher. 4°. Orner( de plumes, fleurs eto.); Se couvrir de fleurs. II. Coincer. III 1°. Larder, farcir, barder. 2°. Emplir, garnir de. IV. I)e-camper, filer. — (întrebuinţat mai . adesea ca part.-adj.)
I.	(Pană = franc, «plume»; p.' ext. «podoabă»).
1°. Refl. (Despre paseri) a se acoperi cu pene,
a le creşte penele. Vânatul împănat.asupra căruia /n’am întins... ODOBESCU, III 37/s. Par'că-i buha împănată. BIBICESCU, P. P. 184, marian, NU, 37. Am o pasăre ’mpănată Şi pe apă lăsată? (Moara) GOROVEI, C. 231.
2°. (Despre săgeată) Trans. (refl. = pasiv) A pune pene (la partea de jos, ca să poată zbură mai uşor). Aiasta n'ar fi fost de nu s’ar fi împănat săgeata cu peanele vulturului. CANTEMIR, hr. 107/15. Cuvântul slobozit mai iute decât fierul împănat se duce. id. IST. 54. Pe cine ameninţă ea [Diana] cu darda împenată, ce ea atinge cu degetele-i delicate ? odobescu, ni 55/24. | Fig. A înaripâ. Impenate ghicitori sânt aceste. P. MAIOR, IST. 240. Iară de ceale peminteşti, nici una la sine lipind, ce petreceâ cu totul împănată (=zburând cu sufletul, înălţându-se) cătră Dumnedzău. dosof.teiu, V. s.
65	/2*.
3°. Trans. şi refl. A (se) astupă cu pene, cârpe s. cu altcevă (un lucru, într’o gaură, ca să nu poată fi văzut ori ieşi afară). II duse într'o scorbură şi-l împănă acolo cu pene. RĂDULESCU-CODIN, î. 34. Dacă un mort este lunatic... i se împănează ochii nasul, gura, şi urechile cu meiu. marian, î. 83.
4". Trans. şi refl. A (se) împodobi cu pene sau cu alte ornamente (mai ales flori), p. gener. a (se) împodobi. M’am împănat = m’am împodobit (cu flori în pălărie), marian. Mers-au şi ei "acolo foarte împenaţi şi mândri. ŞINCAI, HR. III 1/1(). Un colac frumos, împănat şi ’mpodobit. TEODORESCU, P. P. 180. Iie... împănată cu flori. RETEGANUL. P. V 46/2.. Mândra mea... Împănată cu scumpie (= liliac). jarnIk-bArseanu, d. 36. Dragă mi-i puica ’mpenată (glosa: împodobită cu flori). mÂndrescu, l. p. 170/16. | Fig. (Despre pădure, livadă, etc.) A (se) uinpleâ de flori şi de verdeaţă, marian. Pământul... începe... a se împănă cu mii şi mii de floricele. MARIAN, O. I l. [Vântul de Aprilie] este, ca să împăneze codrul, po-mătul. PAMFILE, V. 55. Mândru-i codru şi ’mpă-nat. Eu tânăr şi supărat, bud, p. p. 24, cf. DOINE 115/*, jarnIk-bArseanu, d. 129. | P. anal. Cu lână, împănate căciuli. COŞBUC,- JE. 164/2*.
II.	(Pană = fr. «coin»), Trans. A bate pene în cevă, spre a strânge sau întări mai bine, a înţepeni cu pene, p. ext; a încheiă două bucăţi fă-cându-le să se îmbuce una într’alta, a încătărămă. Făcură pietrile zmaragdului împănate (ovţmsjioQ7ir]-Hevovq). biblia, (1688) 68. Pentru a-i da rotii o soliditate cât mai mare, colacul... se leagă de osia roţii... prin o cruce din lemne bine împănate, păcală, m. R. 461. Coasa merse câtevă obraţe şi o-dată sări din toporâşte cu o mare putere. O împănez din nou şi... iarăşi sări. şez. I 85/,. Să nu împănezi capacul = să nu baţi pene în capac, gorovei, cr. 852..
III.	(Pană =«morceau de lard») 1°. (Bucăt.) A străpunge carnea spre a introduce în ea pene de slănină, p. ext. a umpleă cu usturoiu, ceapă etc. Piepturi de pui de găină în zalatină... muşchiu de căprioară împănat cu truffe... alecsandri, T. 1260. Pătlăgele împănate (cu tocătură de verdeaţă în năuntru). PAMFILE, T. I. | Fig. (După franc. larder) Murad se duce să ’nvingă ’n arcăşie pe Ild-Tozcoporan, De nu, să-l împăneze cu o săgeată ’n piept, alecsandri, p. iii 378.
2°. P. anal. (cf. germ. «bespicken», cu acelaşi sens) Trans. şi refl. A ocupă un loc aşezând în diferite părţi paznici; a (se) umpleă peste tot (cu
oameni). Qrigore-vodă împănase pretutinderea cu paznici, ca să-l primă. MAG. IST. iv 165/,,. Mult norod... se strânsese, cât toate uliţele eră împănate. ib. v 122/6. Malurile cu mrej şi cu siiţe aveâ împănate. Cantemir, IST. 204. Am mers şi am împănat codrii şi aşâ... am prins numai 2 sălaşe.de Ţigani. URICARIUL, XIX 27/23. Trâmbele de care curg de pe toate uliţele, împănând drumul munţilor, drumul mântuirii. SANDU, D. P. 38. Cum s’a împănat masa cu oaspeţii, pun luminile. MARIAN, NU. 654. Ca să prind hoţul, am împănat pădurea cu poteraşi. PAMFILE, C. T. 41. Să ’mpănăm aşâ dară oraşili noastre ’nstreinite cu Rumâni neaoşi. JIPESCU, O. 85. Te-or jeli neamurile, împănând pădurile. ION CR. I. 13; cf. GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. 67; VICIU, COL. 6.11 Spec. Gând se înşiră oile pe-o păşune şi pasc, s’au împănat. marian. A împăna un lan (cu secerători) = a aşeză pe secerători la locurile lor, cf. a îmbrăcă. Şi’ndată lanu c’o ’mpanat, De săcerat că s'o apucat. ION CR. IV 6. | Fi g. Enigme mitologice şi istorice, cu care cărturarii împănează scrierile lor. ODOBESCU, III 312/29. | P. ext. Pământuri împănate cu o mare doză de humus (= care au un strat gros de humus). I. ionescu, d. 142.
IV.	A împănă o fugă = a o luâ la fugă, a o tuli, a o şterge, a împunge fuga. Fuguţă,_ Doamne, ce-a mai împănat! th. sperantia, contemporanul, iii 629.
[Şi: tmpenă vb. Ia mardarie, l. 594 (cu pre-zinteleîmpto LB)împ ăn u i vb. IVa (ad 11)1 A d-j e c ti v: împănat (împănuit), -ă. Stau împănuite capetele unui băţ. şez iv 114/23. | Abstract: împănâre s. f.].
—	Dintr’un lat.-vulg. * impenno, -are sau * im-plnno, -are (cf. plnnatus), sau derivat din pană. Gf. despănă.
ÎMPÂNDĂRĂ vb. Ia 1°. Repandre. 2°. En-semencer (complâtement).
1°. Trans. A răspândi. Dascălecii copiilor dă la ţară umblă cu nimicuri şi ’mpândără vorbe că limba rumânească curată nu e cilibiie. JIPESCU, O. 54.
2°. A umpleă un loc cu semănături. RĂDULESCU-CODIN. Când şi aceste locuri sânt arate, când prin urmare în toată ţarina nu se află un pic de loc nearat, ţarina se spune că este împân-dărată. pamfile, a. 21.
[Prez. împ&ndăr şi împândărez. | Şi: împăndrâ vb. Ia = a prădâ, a strică, a cheltui fără treabă (LB = fără trebuintă, fără a fi necesar), a risipi (LM.).]
—	Etimologia nesigură. (LM. propun un * im-pendulo, -are, de la impendo, -ere «a întrebuinţâ»., derivat ca pendulus şi cu acelaşi înţeles ca lat. impensa «cheltuiaiă»ţ,şi expensa «spese». TDRG. îi aduce în legătură cu răspândi, deci cu paleosl. podiţi «a mână», fără a explică formaţiunea cuvântului. Dacă sensul 2° e cel originar, am puteâ aveâ a face cu o variantă a lui împănă III 2° şi deci cu un lat.-vulg. *impindulare pentru *impln-nulare, ca în arom. pendură = penură, alb. pendul, veron. pendola «pană», despre care cf. CDDE, nrii 1315-1316).
împândi vb. IVa v. pândi.
împĂndrâ vb. Ia v. împândără.
ÎMPÂNGENI vb. IVa 1	‘	_
ÎMPÂNJĂNÎ vb. IVa / împăienjeni.
împănuî vb. IVa v. împănă.
ÎMPĂNUŞÂ vb. Ia refl. S’envelopper de feuilles (se dit de l’6pi du mais). — (Despre porumb) A se învăli în pănuşă. marian. [Adjectiv: împă-niişât, -ă. Păpuşoiul e acuma împănuşat. MARIAN
—Derivat, cu pref. în-, din pănuşă. Gf. pănuşl.]
ÎMPÂNZI
- 494 -
ÎMPĂRAT
ÎMPÂNzi vb. IVa. (S')Uendre (comme une toile), -(se) couvrir (comme d’un voile), (se) repandre. — Trans. şi refl. A (se) întinde ca o pânză (pusă la uscat), a (se) acoperi, a (se) învăli (ca o pânză s. cum ai acoperi cu o pânză); a (se) răspândi s. aşeză pe o întindere (precum desfaci o pânză pusă la nălbit). Sutele de cosaşi ce-i împânzisem, pe întinsele fânaţe. I. IONESCU, C. 45. Umbra curgea pe şes, se împânzeă ca o apâ. VLĂHUŢĂ, D. 314. Vezi un rege ce’mpânzeşte globu ’n planuri pe un veac. eminescu, P. 220. O moleşală pluieă în văzduh, se împânzeă pe ape, se lăsă în mădulare. SANDU, SĂM. VI 325. Aerul de sară e răcoros... şi pe toată valea să ’mpânzesc umbre ce curg dinspre munţi. luc. iii 344. Mi s’au împânzit ochii s. vederile = mi s’au împăienjenit. [A'djectiv: împânzit, Răsăritul rumăn şi împânzit de razele roşietice ale soarelui. CONTEMPORANUL, Vii 107],
—	Derivat, cu pref. In-, din pânză. Cf. p â n z u i.
ÎMPĂPUŞÂ vb. Ia (En parlant du mais) Avoir des epis. — Intrans. (Mold., despre porumb) A da sau a legă păpuşi. Păpuşa sau puica [porumbului] se numeşte astfel până ce nu are mătasă. Când păpuşa începe să se ivească, se zice că po-puşoiul dă sau sloboade, (lasă) păpuşi, ori că leagă sau împăpuşează. pamfile, A. 88. [La BARCIANU şl cu sensul de «a îmboldori, a înfofoli (= germ. verpuppen, verhiillen)»].
—	Derivat, cu pref. în-, din păpuşă.
ÎMPĂRÂ vb. 1. 1°. Planter des piquets. 2°. Piquer. 3°. (S)’empaler, (se) piquer. 4°. Publier.
1°. T r a n s. A bate, a înfige s. a împlântă pari n pământ, (spec. la vie) a înfige pari s. haraci îspre a sprijini viţa de vie, ahărăci, a părui (o .vie). LB. DICŢ.
2°. P. anal. (Ban.) A împunge cu un ac gros (cu care se cos sacii). Com. LOICHIŢĂ.
3°. Refl. A intră fără voie (cu o parte a corpului) s. a da într’un par ascuţit s. într’o ţeapă, a se înţepă, a se împunge. Dobitocul să va împără în gard şi va muri. prav. mold. 9. Atunci torc cu furca aplecată, ca să nu se împăreze caii. MARIAN, SE. II 44.
4°. Trans. A face cunoscut, a publică (prin afişare pe un par?). Un boier... Pierduse un ceasornic Şi... satul L-a ’mpărat prin vornic, sevastos, ap. TDRG.
[Prez. împăr şi -rez. LB. (emperedz ANON. CAR.).
| A d j e c t i v: împărat, -ă. = împuns; f i g. rănit, îndurerat. Paleosl. napran’K = împuns, împărat. mardarie, l. 1979. împărat Cu nouă ace îm-pungătoare. TEODORESCU, P. P, 373b. Mi-e inima împărată (Ban.). Com. LOICH1ŢĂ.]
—	Din lat. impalo, -are (compus din palo «a hărăci» (o vie) şi pref. in-) LB. Cf. părui.
ÎMPĂRAT s. m. 1°. Empereur (sultan, roi, shah, tsar). 2°. Creaţeur, Dieu. 3°. (Dans les câ-r^monies nuptiales) Fiance. 4°. Chef. 5°. Ftoile polăire.
1°. Şef suprem; domnitor, suveran ■ al unui imperiu s. al unei ţări, cf. c h e s a r; (popular şi în literatura religioasă se întrebuinţează şi cu înţelesul de) sultan, rigă, rege, craiu, ţar, şah. Agripa împăratu şi Vernichie descinseră-se întru Chiesariia (= Agrippa craiu. N. testament 1648). COD. VOR. 68/s. îrainte stătură împăraţii pământului, şi boiarii adurară-se depreură. psalt. 2/3. Într’însa lăcuiiâ u[n\mparat mare. CUV. D. BĂTR. 11 146. Vorovindu-se... răspunse, pre împăratul te-ai luat (= chiesariu COD. VOR. 69; pre chesariu biblia 1688)., n. testament 1648. Patriarşii, vlădicii, preuţii au destonicie mai mare decât împărăţii, domnii, boiarii. var-
laam, C. 2992. Voi împăraţii vă luaţi sama. DOSOFTEIU, PS. 15. Lăudăm pre marele Costantin, căci au fost dentru împăraţi, biblia (1688), pr. 6/31- (Fig.) împărat grădinei mele..., părule cu, vărfu’n nouri. KONAKI, P. 204. Istoria lui Sofi Aidiu, împăratul Indiei. GORJAN, H. I 1/,. Cei mai vechi împăraţi ai Persiei. id. ib. I 1. Sânt oştean de-a împăratului Traian. alecsandri, P. II 12. De-ai fi văzut cum au jucat Copilele de împărat...! COŞBUC, B. 22. Chiar împăratul rusesc a venit cu ghinărari şi cu oaste. SADOVEANU, SĂM. iii 801. Nici tu nu eşti de împarat, nici împărăţia pentru tine! CREANGĂ, P. 186. Feciorii craiului şi fetele împăratului, id. P. 183. împărăţia se făleă că o să. aibă un împărat înţelept. ISPIRESCU, L. 2. Înţelept ca Solomon-îm-părat. id. L. 2. împăratul că-i împărat, dar cu el nu se puteă măsură, reteganul, iv 61/22. înălţate împărate, Pune pace, nu te bate. JARNlK-bArseanU, d. 316. Trăesc ca ş'un împărat (=bine) ib. 394. în ţara orbilor cel c’un ochiu e împărat. C. NEGRUZZI, 1 248. Omul la casa lui e împărat. pamfile, J. 11. Ţiganul, când s’a văzut împărat, întâiu pe tat’so l-a spânzurat, ib. (în basmele populare împăratul-este însoţit de calificativele: verde, roşu, galben, negru, alb). Şi împăratul, fratele craiului, se numeâ Verde-îm-părat. CREANGĂ, p. 123,, cf. (împăratul Verde) 183, RĂDULESCU-CODIN î. 7, 13, 29. împăratul Roşu cu împărăteasa..; erau la biserică. RĂDULESCU-CODIN, î. 19. Se porneşte un războiu straşnic între împăratul Roşu şi împăratul Galben. ib. 24. împăratul negru. ib. XV. Alb-împărat. PAMFILE, j. II. (După germ. Kaiserstrasse) Drumul-împăratului = şosea naţională, ap. TDRG. | (Joc de copii) De-a-împăratu’ (descris la) PAMFILE j. îi 291; cf. şez. ii 60;/60, h. X^163. (La jocul cu arşice) Beiu. TDRG.J (Ornit.) împăratul pasărilor = împ&răţel. | (Iht.) împăratul băbuşcăi: varietate a peştelui băbuşcă, de coloare roşie-că-rămizie, din bălţile Dunării... antipa F. I 182, cf.
F.	R. atila, p. p. 330. împăratul cegăi: varietate de cegă. antipa, f. i 250, f. R. atila, p. p. 402. împăratul crapului (numit şi) boi e rin aş. antipa, f. I. 103. împăratul plăticăi. ib. 141. | (Bot.) Barba-împăratului v. b a r b ă.
2°. P. a n a 1. (în stilul bisericesc) Stăpânul lumei, Dumnezeu. Ca în tine, împărate şi D-zeulu nostru, veselindu-ne să te proslăvim, coresi, EV. 491/2. împăratul a totu iaste tatălu nostru den ceriu. cuv. D. BĂTR. II 125. împăratul împăraţilor, Hristos. ANTIM, p. l/i0. Doamne îndurate, Cere-scule împărate. BARAC, A. 52. Robinson.. cântă., un cântec spre lauda înaltului împărat. DRĂGHICI, R. 153. Mă duc să slujesc pe Dumnezeu, împăratul tuturor, creangă, P. 307.
3°. Fig. (în oraţiile de nuiţtă) Mire. MARIAN, NU. 100. Când se va sculă împăratul şi împărăteasa de la masă şi vor ieşi cu danţul afară. id. ib. 219. Se mai numeşte şi: împăratul-mare. id. ib. 177.
4°. F i g. (la anumite, datini din sărbătorile Crăciunului, cum este brezaia) Vătav. Prin unele părţi ale Ţării-Româneşti de către Dunăre, colindătorii cu brezaia alcătuesc o ceată de 30-40 inşi, şi chiar mai mulţi încă: Unul dintr’înşii este ales vătav pe 2-3 ani şi se numeşte împărat, pamfile, CRĂC. 181.
5°. F i g. (Astr.) împărat s. Stelele împăraţilor = Steaua polară, numită şi candela cerului, stâlp, steajăr. pamfile, cer. 163.
—	[Scris (mai ales după în, din, un, cum etc.} une-ori şi rostit şi: părât s. m. Ridicară um parat. MOXA, 379. Au trimes Batăr Andreiaş la paratul turcec pântru pace. HURMUZACIII, D. iii 322. S’o dus la birtu’ paratului. ALEXICI, L. P. I 15/,,, cf. 4/17, 4/22. | Augmentativ (incidental):
ÎMPĂRAT
- 495 -
ÎMPĂRĂŢI
împărăt6iu s. m. De ce nu zici încai că tata-i împărătoiu? RETEGANUL, P. I 34/,.]
t—> Derivat din lat. imperator «împărat» (de sigur înţelegându-se acela al Imperiului roman de răsărit, cu reşedinţa în Constantinopol). Cf. îm-părăţel, împărătesc, împărăteşte, împărăteasă, împărătiţă, împărăţi, î m-părătuş.
ÎMPĂKÂT s. m. v. părătuş.
Împărăteasă s. f. 1°. Imperatrice, reine. 2°. (Dans le style eccl6siastique) la Sainte Vierge. 3°. (Dans les cSrâmonies nuptiales) fianeee. 4°. Bryone-blanche (Bryonia alba). Belladone (Atropa Bella-donna). 5°. Reine des abeilles.
1° Soţia legitimă a unui împărat s. femeie care domneşte peste o ţară mare; cf. regină, crăiasă, doamnă. Că ruşine amu iaste împărătesei să facă aceasta cu necuviinţă. CORESI, EV. 546/4. Şi Sofiia o dedease împărateaseei lui Iustin. MOXA, 373. între acestea erâ şi împărăteasa. GORJAN, H.
I	4/35. Un paj ce poartă pas cu pas A'mpărdtesei _rochii. EMINESCU, P. 270. Tânăra împărăteasă... s’a dus să-şi mai vadă părinţii. CREANGĂ. P. 86. Doarlenea-i împărăteasă mare! id. ib. 332. Peste câteva zile împărăteasa s’a simţit însărcinată. ISPIRESCU, L. 1. Să ne trăiască doamna şi împărăteasa noastră, id. ib. 39. împărăteasa lui nu făceă copii. şez. I 225/4.
2°. P. anal. (în stilul bisericesc) Mama lui Isus Christos, Născătoarea de Dumnezeu, Maica Pre-cista. Doamna noastră, împărăteasa, născătoarea lui Dumnezeu. MOLITVELNIC, ap. GCR. I 82/32.
3°. Fig. (în oraţiile de nuntă) Mireasă. În de-
-	cursul nuntii se mai numeşte... mireasa: împărăteasă şi crăiasă nouă. MARIAN, NU. 177.
4°. (Bot ). Plantă ierboasă, veninoasă şi agăţătoare, cu flori albe-verzui, care creşte pe gardurile viilor şi prin grădini, numită şi: breiu, cucur-beţeâ, curcubeţeâ (Banat), mutătoare, mu’tătoar e-c u-p oame-negre, tidvă-de-pământ (PANŢU, PL.), a cărei rădăcină se întrebuinţează ca purgativ (bianu, D. s.). || Mătrăgună (Atropa Belladonna). PANŢU, PL. cf. H. IV 268, (bună pentru tifos) IX 153, 493. Se mai numeşte şi:	împărăteasa-buruienilor.
PANŢU, PL. DAME, T. 185. | Acum se culeg de pe câmp avrărheasa, împărăteasa, muşeţelul, leuştea-nul. PAMFILE, S. T. 5
5°. (Mehedinţi) Matca s. regina albinelor. Albina împărăteasă. LB. Cf. HEM. 473; MARIAN, INS. 144.
[Şi: f părăteâsă s. f MOXA, 386.]
—	Derivat din împărat cu suf. moţional -easă (cf. lat. de mai târziu imperatrissa. Densusianu, Hist. de la langue roum. 160) Cf. împărătiţă.
ÎMPĂRĂţei s. m. (Ornit.) Roitelet (Troglody-tes parvulus). — Pasăre foarte mică, isteaţă şi în-drăsneaţă, ale cărei pene sânt pe spate ruginii, iar pe pântece roşietice, şi coada mică pe care o ţine de obiceiu ridicată în sus (Troglcdytes parvulus), numită şi: şofrac, şofrăcuţ, gâtejel, cio-clejel, bour el, ochiul-boului; (în Moldova) o c h i i - b o u 1 u i; (în Muntenia) s r f e d e-leac,- sfredelaş, sfrediac. sfredeluş; (în Transilvania) sfedeluş, împăratul-pa-sărilor, Pâţ-împărătuş; (în Banat) pan-ciaruş, parantuş, ţanţaruş, pănţă-ruş, curtubeş. marian, o. 1 304. [Cu alt sufix: împărătuş marian, o. i 304, rev. crit. iii 157.]
—	Derivat din împărat cu suf. dimin. -uş (cf. franc, roitelet, diminutiv din roi).
împĂRĂţei s. m. v. părătuş. x.
ÎMPĂRĂTESC,-EÂSCĂ adj. Impârial, d'em-pereur. — A(i) împăratului s. împărătesei, de
împărat, cf. imperial, suveran, eră'-iese, regal, regesc, domnesc. 23 voi, sămânţă aleasă, împărătească sfenţie. COD. VOR. 146/u. Rob (CORESI, EV. 228/*„), neam (biblia 1688,. pr- 6/36); patul (GORJAN, H. I 3/2S), om împărătesc-(CREANGĂ P. 301); porfiră (CREANGĂ, P. 277), curtea (ib. 277), poruncă (ISPIRESCU,. L. 23), cătană' împărătească (JARNfK-BĂRSEANU, D. 322); casele-(CORESI, EV. 522/8), veşmintele (ib. 37/24), lucrurile (138Ui), fapte (URICARIUL I 277/22), rude mari împărăteşti (EMINESCU, P. 259). Masă d'alea împără-teştile. ISPIRESCU, L. 39 || Spec. Pravilă împărătească = a împăratului bizantin. Carte românească-de învăţătură de la pravilele împărăteşti şi de la alte giudeaţe... Iaşi 16i6 .(Titlu). După pravila împărătească, nu va puteâ nimeni să fie ispravnic... PRAV. 811. Uşile împărăteşti: cele din mijlocul-altarului (de-asupra cărora e icoana Domnului Hristos). Sărbători (s. praznice) împărăteşti: domneşti, în legătură cu viaţa Domnului Hristos. f ' Boală împărătească = pe care o capătă împăraţii: gălbinare (?). La chip veştedă şi gălbăgioasă, ca cei ce în boală împărătească cad. CANTEMIR, IST. 135. Pere împărăteşti: turceşti, rotunde. BARONZI, L. 938-9. Galbeni împărăteşti: austriaci (cu efigia împăratului Austriei). TDRG. (După ung. orszâgos bolond) Nebun împărătesc = nebun mare. LB. Beţiv împărătesc — beţiv de frunte. ZANNE, P. iii 474. Dumineca e zi împărătească, şez. III 201/23. ||f (Substantivat supt forma femin. plur.) Lucruri împărăteşti. Toate lucrurile besericiei şi împărăte-ştile turburară-se. CORESI, EV. 13/23.
—	Derivat din împărat cu suf. adj. -esc.
ÎMPĂRĂTEŞTE adv. Comme un empereur. Princierement. — In chip împărătesc, ca împăraţii; p. ext. foarte bine, în fericire. împărăteaşte zise şi cuvântul lucru fu. CORESI, EV. 326/,9 Domnind iarăîmpărăteaşte. biblia (1688), PR. 7ji0. Petrecea împărăteşte. MAG. IST. 156/23. Oameni mari care calcă împărăteşte, vorbesc tare. IORGA, B. 203. Ce iaste împărăteşte împăratului, iară ce iaste a lui Dumnezeu lui Dumnezeu. ZANNE, P. VI 53.
—	Derivat din împărat cu suf. adv. -eşte.
ÎMPĂRĂŢi vb. IVa. 1°. Creer, proclamer qqn. empereur. 2°. Regner sur (un pays).
1°. t Trans. (factitiv: complementul e omul) A face, a pune pe cinevâ împărat. Domnul puterilor au venit la tine, omule, ...să te ’mpără-ţască. DOSOFTEIU, PS. 75. împăratul David au împărăţit pre Solomon. BIBLIA (1688) 242/2, cf. 180,2. Tamerlan... au adus pe... Musa-celebi... şi l-au împărăţit în Brusa. E. VĂCĂRESCU, IST. 254/21.
2.	Trans. (complementul e o ţară) A stăpâni în calitate de împărat (sultan sau rege) o ţară, o cetate; a domni peste cinevâ s. cevâ. Şi împără-ţieă ... Bretania şi Galiea. MOXA, 364. Marea cetate Rymul o au împărăţit Romii. ib. 367. Au doară împărăţind, vei împărăţi pre noi? BIBLIA, (1688) 272. Domnul puterilor, cel ce împărăţeaşte■ veacurile. MINEIUL, (1776) 131/2. Pe orin l-a minţit în frunte, lăsăndu-i hlamida regească, Să poată ’mpărăţi cu fală norodu-i de mironosiţe. ANGHEL î.
G.	11 || I n trans. (mai ales în stilul bisericesc şi pop.) A stăpâni, a domni, a guvernă, a conduce. Cu frumseaţea ta şi cu burătatea ta,şiîntindeşi stejaşte şi împărăţeaşte. PSALT. 86/12. bomnul Jî[nsto]s... tuturor in toată lumea împărăţeaşte. VARLAAM. c.
109,.	Numai să facem bine... şi vom împărăţi în veci. NEAG. BAS. ÎNV. 7. Tu... l-ai însernnatu-l cu unsoare sfântă să împărăţască. DOSOFTEIU, t>S. 56. Născut-ai pre cel ce împărăţeaşte preste toţi. MINEIUL (1776) 142/,. Au început a împărăţi din 17 Fev. (1792). CALENDARIU (1814) 93/8. îm-părăţeâ la răsărit în India marele Por împărat. alexandria, 1. Osman... l-au sfătuit [pe fiu-său?
Împărăţie
- 496 -
împărechU
sultan Orchan] tntâiu cu multă înţelepciune... să împărătească. E,. VĂCĂRESCU, IST, 251/4. Veacul cel aurit întru carea a împăr&ţit Astreu. beldiman, n. P. ii 136. Baiazit II care a împărăţii pănă la 1512. ODOBESCU, II 222. Se simte destoinic a împărăţl peste o ţară aşâ de mare. CREANGĂ, P. 184. Puse pe fiul său în locu-i, care... împărăţeşte şl până azi. ISPIRESCU, L. 305, cf. RETE-GANUL, p. i 9/s„ FUNDESCU, L. P. 27/le. In ţara orbilor chiorii împărăţesc. ZANNE, P. II 657. | F i g. De-aciia amU să nu mai împărăţească păcatulu întru moartele noastre trupuri. CORESI, EV. 529/al. Eu cer a ta inimioară peste care ’mpărăţisem... KONAKI, P. 233. Tăcerea cea mai adâncă împărăteşte peste tot pământul. MARCOVICI D. 35/». Cum ai crezut că o proastă feţişoară mă va face să fiu necredincios acei ce singură împărăţeşte în inima mea? c. negruzzi, I 22. Ca într’un ţin-tirim împărăţeşte adânca tăcere. VLAHUŢĂ, N. 140. | P. ext. A trăi bine. POLIZU. Cel cu puţină minte împărăţeşte. IORD. GOLESCU, ap. DDRF. || t R e f 1. şi p r o n o m i n a 1. A fi împărat. Mearge a se împărăţl împărăţiei. CORESI, EV. 81/.a, cf. 92/2, PSALT. 303/». In veci este Domnul de-şi îm-părăţeaşte. DOSOFTEIU, PS. 34.
[Adjective (rare): împăr&ţit, -ă; împărăţitâr, -oâre. Să ne rugămu împărăţitoriului. CORESI, EV, 179/a6. Impărăţitoriul oraş. MINEIUL (1776) 145. | Abstracte: împărăţire s. f. DICŢ.; împărăţit S. a. TEODORESCU, P. P. 671.]
—	Derivat din împărat.
ÎMPĂRĂŢIE s. f. 1°. Empire, royaume, do-maine (d’un souverain). 2°. R&gne, domination, <iouvernement, la Sublime. Porte. 3°. Empereur, sultan, prince \r6gnant, seigneur. Majesle.
1°. Ţara unui împărat, imperiu, regat, crăie, p. ext. orice ţinut supt stăpânirea ■ unui suveran. Empereţie = imperium, regnum. ANON. CAR. Şi rog derept mene, doar mi s'ar deşchide ochii mie să fiu creştinu şl eu... şi ţinutul împărăţiei mele. cuv. D. .bătr. II 150. Sfeatnici împărăţii[i] greceşti. biblia (1688), .pr. 7/,. După moartea tatălui acestora se dete împărăţia la Aidin.. GORJAN, H. II 2/n. Împărăţia rom.ană trebui să cază. Bălcescu, M. v.' 6/20. Sultanul de Maroc Are’n ■împărăţie O sută şi o mie De armasari cu foc. A-lecsandri, P. II 66. An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte, eminescu, P. 237. li dă fata, ba, ci că-i mai dă şl jumătate din împărăţia lui. CREANGĂ, p. 78. Toată curtea şi toată împărăţia eră plină ăe jale. ISPIRESCU, L. 4. Slujbaşii împărăţiei. id. ib. 2. Cel ce întemeiază împărăţia, a-cela ştie să o şl păzească: IORD. GOLESCU, ib. VIII 104.
2°. Persoana împăratului, demnitate de împărat s. împărăteasă; domnie, stăpânire. Certare va să aibă, devreame-ce iaste fără de ştirea împărăţii[i] sau a domniei, prav. 288. Impărăţiia ei (= demnitatea de împărăteasă) să o dea împăratul la o muiare mai bună. biblia, (1688), 356. împărăteşti... cu împărăţie nesurpală. mineiul (1776) 1631/2. Tamerlan găsi cu cale ca... să herelisască pe Suleiman ăe împărăţie. E. VĂCĂRESCU, IST. 254/16. Se lasă şl el de împărăţie. CREANGĂ, P. 187. || Fig. (în stil bisericesc) Domnie, stăpânire, imperiul lui Dumnezeu. Deci spureâ loru şi lă măr-turisieâ împărăţia d-zeului. COD. VOR. 3/8. Că a Domnului iaste împărăţia şi elu e volnicu spre limbi. PSALT. 38/u. Impărăţiia ăe vecie. CORESI, EV. 41/27. Dumnezeu să-l pomenească întru Împărăţia sa. LET. III 250/4. Aceştia au să moştenească împărăţia ceriurilor. creangă, p. 298. Vie împărăţia Ta, fie voia Ta. | P. rest r. Guvern (mai ales guvernul imperiului otoman), înalta Poartă. Şi îndată au trimis Radul-vodlă] la împărăţie, de au •cerşut pre acest păstor mare [Sf. Nifon]. GCR. I
192/31. | F i g. Putere (mare). Apa e împărăţie mare (Auzit în jud. Neamţu). T. naum.
3°. împărat, sultan,, domn. Un Agă... soseşte... la Domn viind,, ca să gătească Domnul den ţară 100 de chile de zaherea... să fie de treaba oştilor, având împărăţiea gând să vie pre aicea prin ţară să treacă la Ardeal. MAG. IST. II 325/21. Amil erâ Împărăţia la Ţuţora. M. COSTIN, ap. Gâdei, 4881. Mergând împărăţia la Hotin. ib. 50214. || (Vechiu şi pop.; în legătură cu pronumele posesiv, mai ales când se adresă cinevâ unui împărat) Majestate, Sire. Să pui impărăţiia ta împărat de la tine, că el iaste sterp şi feciori nu are. ALEXANDRIA, 3. Ieşi... cu toată parada împărăţiei sale. GORJAN, H. I 3/13; Văz... că şi ’mpărăţia ta... te temi de soţia ta. pann. h. '87. Să ne ’nfăţiş&m Împărăţiei sale. TEODORESCU, p: P. 103.
[Şi (mai ales după în şi din) f părăţi6 s. f. In părăţia Rimului. MOXA, 364, cf. 379. 386/M. întro • (.= întru) părăţiia tatălui. CUV. D. BĂTR. II 459. Oameni(e) din parăţiia lui. ib. II 150, cf. COD. TOD. 60 v/3j 26k, 106 v/„, 113/, etc.]
—	Derivat din împărat, cu suf. abstr. şi loc. -ie.
ÎMPĂRĂTIŢĂ s. f. 1°. Imperatrice, , reine. 2°. Fille d’empereur, princesse. —(Popular).
1°. împărăteasă (l°). Intră Oromoz în casă şi merge către împărătiţă. GORJAN, H. IV 14. A doua zi împăratul l-a dus de mână înaintea împărătiţ'ei. PAMFILE, V. 42. Cum îl văzii pe fereastră, întpă-rătiţa îl cunoscu că-i tatăl său. şez, VI 176. Taci, domniţă ’ Mpărătiţă, Nu te iau Roabă să-mi fii. TEODORESCU, P. P. 82. Moş Troian ăsta aveă sor şi o împărătiţă şi cu toţi şedeau la un loc. JIPESCU,
O.	23. Cf. graiul, ii 180. 181; GIUGLEA-VĂLSAN,
R. S. 366, 372; RĂDULESCU-CODIN, î. 252.
2°. Fată de împărat, prinţesă, domniţă.. împă-ră.tiţa străluceâ între dânsele ca soarele între planeţii cerului. GORJAN, H. II 98. Eu nu voiu puteă face pe 'mărita împărătiţă să râdă. ŞEZ. I 209/lo.' Ştiu fetiţă ’mpărătiţă, dar nici frică n’am, nici teamă. EMINESCU, L. P. 131.
—	Derivat din împărat, cu suf. moţional şi dimin. -iţă. Cf. î m p ă r ă t e-a s ă.
. ÎMPĂRĂTOiu s. m. v. împărat.
ÎMPĂRĂTÎrş s. m. v. părătuş.
ÎMPĂRECHIÂ vb. Ia I. Se diviser, âtre en desaccord, II. 1°. Unir une chose â une autre, associer. 2°. Accoupler. 3°. (S’)accoupler.
I	t R e f 1. A se despărţi, a sfe-desuni, a se des-binâ, a se învrăjbi (LB). De vă veţ(i) împărechiâ, eu voiu răsipl pre voi întru noroade. prav. MOLD. 334. Se împărechiară boierii şi cu dânşii şi ţeara. let. I 228/x. Iar au început a se împăre-chiare şi a fugire ăe la Mazepa. ib. II 320/3. Eră Leşii pre atuncea împărecheţi, unii tineă cu craiul... alţii cu... ib. 150/38.
II	Trans. şi r.efl. 1° A (se) uni cu cinevâ s. cevâ formând o păreche, a (se) asocia. Se vor împărechiâ [ovfj,cpoQdaovoiv] unul cătră altul. BIBLIA (1688), ap. TDRG. Impresiile ăin urmă... împră-ştiindu-se şi împărechindu-se [în mintea lui] bizar, ca nişte alice pe o farfurie care se mişcă. VLAHUŢĂ, ib.
2° S p e c. A cumpără doi viţei, junei s. boi din , diferite părţi şi a face dintr’înşii o păreche. L’au împărecliiat cu boul său. SBIERA, P. 190/4)- cf. IORGA, S. D. II 259.
3°. (Despre bărbat şi femeie; despre animale)
A se împreună (trupeşte). Nu ştim ce a gândit [eă], de s’a împărechiat cu aşâ o coadă de biciu. gane, ap. TDRG. ?J«d[e]s’a pomenit... Să se’mperecheze, Să se ’mpreuneze Porumbiţa albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648.
îmMreâ.
— 497 —
ÎMPĂRTĂŞI
[Şi: (Munt.) împerechiâ vb. Ia | Part.-adjec-tiv: împărechiât (împerechiât), -ă=(f) dezbinat, învrăjbit; (azi) împreunat, unit, .făcut păreehe (cu negativul: neîmpărechlat, neîmperechiat, -ă). Ma-monul şi D[u]?n[ne]dzău impărecheate lucruri învaţă. VARLAAM, C. 228. Fiind ei împărechiaţi. GCR. I 171/3. Impărechete inimi. ALECSANDRI, p.
1	165. Cu fiecare din aceste scene vânătoreşti se află împărechiată câte o scenă religioasă. ODOBESCU, III 75/a. Văzăndu-se vite împărechiate... PRAV. COM. 44. Cai bine împărechiaţi, bine potriviţi (la păr, înălţime, etc.J. T. NAUM. #Lucru îm-părechiat (t) = îndoios, Va fi lucrul împărechiat, oare nebun au fost au ba. prav. MOLD. 147, cf. 177: f A'b s t r a c t e: împiirechero (împărechiăre, împerechere, în poezie, după -prep. în, şi părechere) s. f. = (învechit) neunire, dezbinare,'vrajbă; (azi) împreunare a două lucruri, a două; vite, a bărbatului cu femeia. Grecilor se tâmplă tmpărecheare. MOXA, 353/13. Multă împărecheare... să făcii întru beseareca lui Hs. varlaam, C. 189. Să nu se facă vreo împărechere Intre boieri. LET. Iii .7/la. Impă-rechierea ce eră la Tatari. MAG. IST. I 293/30. Tot atunci Moscali au fost prin toate satele... şi'multe împărecheri mincinoase au fost intru acel an 1829. CEÂUŞEANU, ap. PAMFILE, VĂZD. 87. Turburări, împerecheri şi tot felul de nelegiuri. MARCOVICI, C. 129, cf. 21/13. Impărecherile - din casă aduc-pe duşmanul de afară. BĂLCESCU,. M. v. 549, cf. 571-, (împerechier.ilor) 75., Vrajbe între fraţi, neunire, împărechieril ALECSANDRI, T. 1479. Fluturii se ’ndrăgesc în părechere pe sân alb de lăcrămioare. id: P. III. 48. Pnntr’o măiestrită împărechere vei puteâ o vorbă învechită într’alta nouă s’o prefaci? OLLĂNESCU, A. P. 5. împerecheri inceste. id. ib. 53; împărechstâră f s. f. = dezbinare. Diavolul... au
■	îndemnat vrăjmaşii lui Hs. să facă împărechetură întru credincioşii besearecei lui Hs. VARLAAM, C. 191,2,.cf. 228,2,.]
—	Derivat, cu pref. în-, din păreehe. Cf. des-p ă r e c h i â.
ImpĂBEÂ vb. II v. păreâ.
iHPABlsnÂBic, -Ă adj. (Gram.) Imparisyl-labique.—Nume care are în cazurile oblice de la singular o silabă mai mult decât la nominativ. Cuvântul latin soror, sororis este imparisilabic.
—• N. după fr, Cf. p a r i s i I a b i c.
ÎMPĂKOŞÂ vb. Ia. (Se) couvrir de poils. — {Rar) Trans. şi refl. A (se) acoperi cu păr. DICŢ. [Şi: împăruşâ vb. Ia. PONTBRIANT; împă-roşi vb. IVa = a umpleă-cu păr lăsat să crească în.voie. Pustnicii... împăroşindu-şi capetele. ÎNt dreptarea legii. ap. TDRG. | P a r t. - a d y împăroşât (împăriişât pontbriant), -ă. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea ’m-păroşată. EMINESCU, P. 246. Când aripile-şi monstrul deschise, S’a prins, de perii coastei sub aripă Şi-apoi, aşa ’ntre pielea ’mpăroşată.... COŞBUC, IMFERNUL XXXIV.]
—	Derivat din păros, după analogia unor verbe ca vârtos-învârtoşâ etc.
ÎMPĂboşi vb. IVa v. împăroşât
tMPĂBŢĂMŞTE S. f.. \
ImpĂkţânie t S. f. i V. împărţi.
Impâbţăkb s. f.	J
■ImpJLbtAşâ vb. Ia	i'.
tMPĂBTĂŞEIffIE s. f. J v' .^părtaşi-
ÎMPĂltxAşi'vb. IVa. l». Partager avec, ă; avoir part, participer, partager. 2°.- Commu'nier.
3.	Communiquer, faire part. 4°. Attribuer. 5°. Se
transmcttre (par contagion); se contaminer. 6°. Partager. 7°. Partager.
1°. Trans. (cu acuzativul persoanei; construit cu ; d i n s. d e) A face pe cinevâ părtaş de (s. la) cevâ. Nu e nici un rău că vrei să împărtăşeşti din ceea ce ai mai bun pe mama Stana. CARAGIALE, ap. TDRG. (Fig.) Razele soarelui au împărtăşit de a sa... lumină până şi cele mai nepătrunse desimi a codrilor. DRĂGHICI, R. 154, cf. 116. || R e f-1. A se face, a deveni părtaş la cevâ, a' luâ s. aveâ parte la s. din cevâ, a participă la..., a primi din... Că toţi dintr’o pâine ne împărtăşim. (= de uno pane participamur). apostol (a. 1683), ap. TDRG. Nu lăsă pe slujni-cile sale a să împărtăşi şi iale din fericirea, aceaia. BELDIMAN, N. P. 1-13. Nepoţii se împărtăşesc din moştenirea unchiului, prav. COM. 157. Din stăpânirile lui Baiaziă nu va să se împărtăşească nimic. E. văcărescul, IST; 254/18. împărtăşin-du-ne de- nenorocirile lor. MARCOVICI, C. 25/25. "Să cădeâ să mă. împărtăşesc şi de întristarea ta. GORJAN, H. I. 6/3l-. De frumuseţile stăpânii mele să mă ’mpărtăşeşc. pann, e. i 117. Supărarea sa de care şl ei se împărtăşeau. C. negruzzi, i 168. S’au împărtăşit de toate bunătăţile. GOGĂ, Ţ. N:
III	1537. Să se împărtăşească de bucuria poporului său. ISPIRESCU, L-. 297. | (Mai rar construit cu dativul s. cu prep. întru şi cu). Să ne împărtăşim măririi lui. MINEIUL (1776) 46, cf. &6l/2, 116l/2> 1252/2, 159'/2. Domnul... fiind dorit a să împărtăşi cu sărutarea sfintelor moşti.. LET. III 317/ji. Boierii cu nemică nu puteau să se tm-părtăşească] de răul Grecilor, ib. III 186/20. Cu cele drepte şi orânduite venituri, cu care- au să se împărtăşască,... să se învrednicească a se folosi. URICARIUL I 337/ls, cf. IV 13/„, MINEIUL (1776) 1472/2. Na, flecăi, împărtăşiţi-vă cu. pâne româ-nească de peste Prut. ALECSANDRI, T. 153.
2°. Spec. (decalcat după slav. pricţitati «par-ticipem esse»-—pricţstovati «communicare», de la Cj.$tl «pars»). Trans.- şi refl. A (se) împărtăşi (cu sfintele taine, mai rar: sfintelor, taine) = a (se) cuminecă, â da (a primi) împărtăşenie. Popă ' că mi-i aduceă, Creştineşte-l spovedeă, Cu, taină-l împărtăşeă. TEODORESCU, P. P. 581. în ziua de Gioe-mare, când vor să se împărtăşască sfintelor, înfricoşatelor taine. LET. III 311/21. Te cureţi de păcate, ca-cum te-ai împărtăşi. ŞEZ. I 127/le.
3°. Trans. (Cu dativul persoanei) A comunică cuiva cevâ, a-i face cunoscut, a-i da de, ştire. Epitropia... au împărtăşit acea anaforă Logofătului. URICARIUL, Iii 45/,. Câte mi-a spus..., le-am împărtăşit prietenului său. MARCOVICI, C.
107.	Maistrului Ruben... i împărtăşeşte [Dan] toate îndoielile, dar şl toate descoperirile lui tăinuite. EMINESCU, N. 52. Un răspuns., pe care îl împărtăşesc aice. SBIERA, F. S, 79, cf. P. 152/22.
4 '. Trans. A da (şi altuia). Numele Vlahilor să fi fost cândva împărtăşit şi Bulgarilor. P. MAIOR, IST. 140.
5°. Refl. Ase comunică, a se.transmite (altuia) prin contagiune, a se contaminâ, a se luâ, a (se) molipsi. [Cei ce se ating de puroaiele acelor bube] să împărtăşesc îndată, piscupescu, o. 286.
6°. Trans. A primi, a acceptă. Hotărîrea cea biruitoare pentru... frumuseaţea tânărului, Toţi
o	împărtăşeă după datorie (a. 1773). GCR. II 91/s. 'Nu puteau împărtăşi ironica indiferenţă. MAIORESCU, D. II 31. Nu-ţi împărtăşesc părerea.
. 7°. Trans. (Refl.=pasiv.) (După fr. partager ' avec...) A împărtăşi cevă cu altul s= a împărţi. O plăcere ce nu să împărtăşeşte cu alţii, încetează de ă fi plăcere, marcovici. d. 158. '.Un înger... cu care împărtăşesc toate bucuriile şi feridfile vieţii.
I.	negruzzi, ap. TDRG.	.	•
[Şi; f împărtăşii (împărtoşâ polizu) vb. Ia. Aerul... ni se împărlăşază mai lesne din toate.
Dicţionarul limbii române, 15. XII. 1928.
II, 32.
ÎMPĂRŢAŞTINĂ
- 49.8
; ÎMPĂRŢI
PISCUPESCU, O. 68. Arhistratigul se împărtăşează de slava ce dobândesc ostaşii lui biruind. E. VĂCĂRESCU, ap. ODOBESCU, I 302. I P a r t. - a d-jectiv:	împărtăşit	(cu negativul neîmpărtăşit
pann, h. 20), -ă. Şi-apoi nu-s împărtăşit ^cuminecat) De câte-am păcătuit, şez. viii 26 | A b -s trac te: împărtăşire (împărteşire) s. f. (cu negativul neîmpărtăşire s. f.) = parte (pe care o are s. ia cinevâ); comunicare; comunitate; participare. Dintru această sporire să aibă împărtăşire şi casa răsurelor. URICARIUL, I 228/26.. Se vor da sama legiuită... la toţi alţii, câţi se cuvin să aibă împărtăşirea aceasta. URICARIUL, I 41 /22, cf. II 5/s, 2/10. Împărtăşire multă la soartă i-a luat. c. negruzzi, II 295/14. Să desluşim îndoirile noastre prin împărtăşirea ideilor. MARCOVICI, C. 40/,. Scopul vorbitei... este împărtăşirea gândirii. MAIORESCU, CR. I 37, Ghiţă alegea în el vorbele cu care să-i facă lui Pintea împărteşire (= să-i facă comunicare, să-i comunice) despre cele petrecute între el şi Lică. SLAVICI, N. II 95. Românii sau Romanii cei din Dachia nici o împărtăşire n’au *avut cu Italianii. P. MAIOR, IST. 241. Au unirea şi împărtăşirea neamului şi a rudeniei cu noi. PRAV. COM.- 108. Ce împărtăşire avem cu tine ca să ne şi împărtăşim de bunătăţile tale? EMINESCU, N.
145.	împărtăşirii ceii de sus mă învredniceaşte. MiNEfUL (1766), 49l/2- Cu împărtăşirile ceale prea frumoase... înipodobindu-vă. ib. 90, cf. 1121/a, 118. Foloasele ce va trage România din împărtăşirea ei la Exposiţiunea universală. ODOBESCU, II 97, cf. 50/18; împărtăşit s. a! = cuminecare. Venl-vei... mâine la împărtăşit. CONTEMPORANUL, III 428; împărtăşanie s. f. = cuminecare. împărtăşenia în azimă şi fără vin. IORGA, C. I. II 56. Nici sfânta ’mpărtăşenie n’o cinsteşti. GORUN, F. 155. A fi aproape de... ca Turcu. de împărtăşepie, adică foarte departe. ZANNE, P. VI 422].
—	Derivat, cu pref. în-, din părtaş.
ÎMPĂRŢÂŞTINĂ S. f.
ijIl’ĂRŢKALĂ S. f.
ÎMPĂRTENIE t S. f.
.*• ■» 1
Împărţi vb. IVa I 1°. Partager 2°. Diviser.
II.	.1°. Separer. 2°. Divorcer. Abandonner. 3°. S’eloigner. 4°. Separer. III Partager. IV 1°. Dislri-buer, donner. 2°: (pass.) 'Etre destină ă. 3°. Repan-dre. Se dissiper, se disperser. 4°. Gaspiller. 5°. Partager (une id6e etc.) 6°. Communiquer,
I	1°. Sensul fundamental e: a desface un lucru sau o colectivitate în părţi. Trans. D-zeul dzise...: rădicu-me şi împarţu Sichimă şi valea fsatelor măsuru. PSALT. SCH. 233/,, (: je par-t a g e r a i Sichem et mesurerai la val6e). Cinci oameni cum pot împărţi cinci oao? BARAC, T. 27. Să-i împărţi în două cele: în smintiţi şi în mişei. eminescu, P. 249. Să ’mpărţim calea în două, [făcând tu jumătate şi eu jumătate], hodoş, p. p. 32/3. Cu sabia sa te ’mparte. MÂNDRESCU, L. P. 214/20. I (R e f l.=p a s i v.) Limba românească are patruzeci şi una de slove, care se împart în trei soiuri. C. NEGRUZZI, I 8.
2°. Spec. (Aritm.) A vedeâ de câte ori un număr se cuprinde într’altul, a divide. O sumă de mai multe părţi se împarte prin un număr. CLI-MESCU, A. 60.
II	t Când ideea «separării» predomină, împărţi poate deveni sinonim cu «despărţi».
1°. Trans. A despărţi (un lucru de altul s. o persoană de alta), a separă, a alege. Cela ce va ucidc pre cela ce va intră la mijloc să-i împartă... pravila MOLD. 62. Un păstoriu ce-şi împarte oile, din capre, varlaam, C. 22, cf. 333. || Refl. De-acii au avut sfadă multă maica cu fata, de au întrat între iale sabia de s’au împărţită şi s’au tăiat.
MOXA, 382/,,. Să va prilej 1 de să, v'or împărţi, acei oameni. PRAVILA MOLD.'12.
2°. (Jur.) Spec- (Construit cu prep. d e, mai rar cu) Refl. (Despre doi soţi. căsătoriţi) A se despărţi, a divorţâ. Căsarii să vor împărţi. (Munt.: despărţi) de fămeile sale pentru preacurvii. PRAV. 551, cf. 569, 615, 618. După ce se vor fi împărţit cu besearica... ib. 578, cf. (cu leage) 586, (cu.ştire şi voia giudeţului) 595, (sângur cu voia lui şi fără ştirea giudeţului) 632. || Trans. (Complementul e «nunta») A desface. De se va prilejl să se împarţă nunta ce s’au făcut cu fata... ib. 793. | (Complementul e «femeia») A părăsi, a lăsă. De va vrea bărbatul o va împărţi, ib. 793.
3°. Refl. A se îndepărtă de cinevâ. D[oamn]e nu împărţl-te de mere (=mine)! PSALT. SCH. 106. Ce se împart de tine, pier., coresi, PS: 194.
4°. A scoate dintr’o mulţime, a izolâ. Boul nu se va ţineâ în cireadă cu alte vite, ci se va împărţi. PRAVILA MOLD. .7. .
III.	De obiceiu separarea în părţi se face cu scopul de a da părţile persoanelor cărora li se, cuvin.
1°. Tr a ns. şi a bs o 1. A despărţi un lucru în două s. mai multe părţi spre a le distribui şi a luâ (fiecare) partea ce i se cuvine dintr’un întreg. (Adesea complinit prin cu cinevâ). Ceia ce vor împărţi roada ce vor fi sămănat în parte... PRAV. 21. Să împarţă în doo cu stăpânul locului, ib. 302. Hotărî să-şi împărţească împărăţia cu acest frate. gorjan, H. I 2/,0. # N’am ce împărţi (s. de împărţit) cu... = n'am nici o legătură, nimic comun (cu cinevâ). Nu-ţi vreau nici rău nici bine, N’am ce împărţi cu tine. ALECSANDRI, P. P. 42, cf. 269b/s. MÂNDRESCU. L. P. I88/22. (La fel în limbile balcanice, cf. papahagi, p. a. 160). || f Refl. A face averea părţi şi a o distribui între sine (cf. diviziune). Se va prilejl de şă vor împărţi acei oameni. PRAVILA MOLD. 12. Să vor împărţi în doo cu comoara, prav. 305.
2°. | Trans. (Jur.) A emancipâ un copil. Ci-ne-ş[i] va împărţi fata de la sine (: quia fuerit emancipata) şi-i va da dzeastrele toate şi va lăcul sângură de sine... PRAV. 359.
3°. (Tipogr.). Spec. A distribui literile dună tipărire la locurile respective în casă. căl. tip.
IV.	Ideea separării în părţi devine accesorie şi pe planul întâiu se iveşte aceea de «a da fiecăruia».
1°. Trans. şi absol. A distribui, a da la alţii. împărţită spre tine rău (: declinaverunt in te mala). CORESI, PS. 49. De ţi-e voia să aibi de la aur ,slavă şi laudă, împarţi-i measeritor. CCR. 156. Doamne, dă ca din binele ce ne-ai împărţit să a-giutorim şi noi fraţii noştri. VARLAAM, C. 311. Când veri hi tu împărţitoriu, să împărţi cu direptul. id. c. II 57. Casa răsurilor unde se împart lefile. uricariul, I 228/2,. Averi, cinsti, care odată se împârţeau drept răsplătiri, alexandrescu, m.
23.	împărţind bogdaprostele în dreapta şi în stânga. C. NEGRUZZI. I 252. Părintele... aducând pilaci şi colaci din biserică, a împărţit la fiecare. CREANGĂ, A. 4. îşi împărţi toată avuţia pe la ostaşi. ISPIRESCU, L. 4. Tot grămezi de bani făceâ, Şi la feciori împărţeă. reteganul, TR. 43/6. Ei să ’mparţă lefile. TEODORESCU P. P. 52b. Bată-l maică Precista... P'ăl de-a’mpărţit dragostea. BIBICESCU, P. P. 21, cf. DOINE, 243/ls. # Cine împarte, par-te-şi face. BARONZI, L. 51/„. A-i împărţi cuivă colacul = a-1 vedeâ mort. ZANNE, P. VI 522. Nu te pricepi să împărţi trei paie la doi măgari, se zice de omul prost. ib. I 255.
2° Uni pers. A-i fi cuivâ hotărît de soartă, a-i fi sortit, ursit, predestinat. Poate că asta ni-a fost împărţită, să. nu fim, aproape de olaltă. rete-GANUL, p, IV 66/,,. Şi dacă nu mi-a fost împărţită de la D-zeu să trăesc... id. T. 219. Doamne Dumnezeule, Trimite ursitoarele.. Lui N. bine să’m-părţească (nota: să ursească). PAMFILE, D. 5.
ÎMPĂRŢI
- 499 -
1MPÂSLI
J3°. Trans. A răspândi, a împrăştiâ. Oboare... care miresme împărţeaşie. BARAC, A. 79. Cornul., sună... Blându-i sunet se împarte Peste văi. EMINESCU. P. 105. | Refl. A se răspândi, a se risipi, a se răsfirâ, a se împrăştiâ. Se împărţi gloata (: să răsfiră. N. TEST. 1648). COD. VOR. 48/,. împărţiră-se (:dissipati sunt) şi milcuiră-se. CORESI, PS. 88. ' S’au împărţit în toată lumea acest lucru. DOSOFTEIU, V. S. 72. Părul ei, după moda de atunci, se împărţeă despletit pe umeri.
C.	NEGRUZZI, I 145.
4° A b s o 1. A risipi, a cheltui. Aduni cu ţârâita şi împărţi eu nemiluita. ZANNE, p. V 11.
5° (După franc, «partager», germ. «teilen») A împărtăşi (cu cinevâ) cevâ (o părere, idee etc.). Această argumentare nu este însă împărţită de întreaga comisiune. MAIORESCU, CR. III 442. Luă in braţe pe această... fată... cu careîmpărţise soarta sa. c. NEGRUZZI, I 26.
6° A comunică cevâ cuivâ. Ai grijă de ’mparte vorb’asta şi'altor Români întălnitori. JIPESCU, O. 33.
[Prez. ind. împart, conj. să împartă, imper. împarte! t şi dial. împarţ[u] PSAL. 233/17, 311/3,114/n, mardarie, L. 3047, LB. să [se] împarţă PSAL. 127/10, prav. 455, 585, 591 etc., împărţi! VARLAAM, C. II 662, BIBLIA (1688), DOSOFTEIU, V. S. ap. TDRG.; azi şi împărţesc (împărţăsc DOSOFTEIU, V. S. 63/2), să împărţească, împărţeşte! | Adjectiv e (substantivate une-ori): împărţit (cu negativul neîmpărţit), -ă. Vor hi răşchiraţi de venirea lui H[risto]s întru întunearecul împărţită. VARLAAM, C. 235, cf. 282, 234. (ad I 1°) Toate faptele lumiei împărţite le deade oamenilor. VARLAAM, c. 299. Humuleştii..., sat mare şi vesel, împărţit în. trei părţi. CREANGĂ, A. 1. (ad I 2°) Împărţit prin este semnul : (două puncte). CLI-MESCU, A. 50. (ad II 2°) Muiare împărţită de bărbat. PRAVILA MOLD. 99. (ad III 1°) De va socoti un om un pom. şi-l... va face mare de roadă, într’un loc neîmpărţit... [= stăpânit în comun] PRAV. 69. (ad IV 2°) Nu sunt banii aceia împărţiţi (sortiţi, rânduiţi) de la Dumnezeu să. fie ai lui. RETEGANUL, P. IV 78/6. Se’ntoarse... la grădina aceea unde-i erâ împărţit să moară. MARIAN,
O.	ii 229; —împărţitâr, -oare = care împarte; care trebue să fie împărţit; (spec. subst.) factor poştal care distribuie scrisorile; (despre boale) care se ia repede, contagios; (Aritm.) divizor. Impărţitoriu să împărţi cu direptul. VARLAAM, C. îl 57. Impăr-ţitori de cereştile taine, biblia (1688) 4/22. Care ţigani fiind de la părinţii lor împărţit ori ş’au venit acum la împărţâre. URICARIUL, XXI, 386. Averea rămăsese... «împărţitoare» (= să fie distribuită) fe-
-	telor (a. 1722). IORGA, S. D. VI 98. Impărţitorul... trecând lăsă o scrisoare. D. ZAMFIRESCU, ap. TDRG. Impărţitor de afişe, de jurnale, pontbriant. Frântura şi sfrenţia... sânt... foarte îm-părţitoare (= molipsitoare). PISCUPESCU, O. 285. Dintre doi numeri daţi, cel mai mare se numeşte de împărţit, cel mai mic împărţitor. CLIMESCU, a. 49. | Abstracte: împărţire s. f. (ad I 1°) Ceriul au întărit şi pământul întemeiat fu şi apeei împărţire puse. CORESI, E. v/14.-Împărţirea florilor în familii, c. negruzzi, I 99. (ad I 2°) înmulţirea şi împărţirea (= diviziunea) le considerăm ca nişte cazuri particulare ale adunărei şi scăderei. CLIMESCU, A. 16. (ad II 1°)- Împărţirea (= separarea) cea veaclnică a direpţilor din cei păcătoşi. VARLAAM, C. 332. Nu s’ar fi biruit Sârbii... de nu s’ar fi întâmplat... împărţire (= desbinare), împărechere. DIONISIE ECLESIARHUL, 232. (âd II 2°) Nu va puteă bărbatul să-i ia zeastrele... până a nu isprăvi judecătoriul împărţirea (= despărţirea, divorţul) lor. PRAV. 136. (ad IV 1°) Prin împărţirea (= distribuţia) funcţiilor, naţiunile... produc armonia totului. BĂLCESCU, M. V. 3/26; (cu accent
schimbat) împârţărc s. f. = împăţireâ averilor ră- • mase de la părinţi, rădulescu-codin. Ce zici la împârţăre? id. î. 245; —- împărţit s. a.=împărţire; diviziune; despărţire, margine, hotar. Puse împărţitul (: terminos) limbilor după măsura îngerilor. CORESI, PS. 411. Şi au purces la Ţarigrad. Atunce multă jale şi plângere la împărţitul lor. let! I 166/18. Dintre doi numeri daţi, cel mai mare se numeşte de împărţit ( = dividend): climescu, a. 49. La împărţit le-au venit greu să numere ei atâţia bani. SBIERA, ap. DDRF.; — împărţitiirii s. f. = (f) divorţ; împărţire; partea împărţită, ceea ce a fost împărţit. Fără dăjdiile preuţeşli nemică n’au arătat, ne ce veritul de osfeştenii, nece de împărţituri (=divorţuri), nece de frăţii, nece de cuscrii (a 1628). IORGA, D. B. I 43. Impărţitura dn fân se face pentru vite, câte de o mâncare (Zagra). Com. I. CORBU.; — împărţcâlă (dial. îm-părţălă) s. f. = împărţire; diviziune; lucrul împărţit; (f) despărţire, divorţ. Având între dânşii vrajbă de împărţeala pământului, mag. IST. 1 136/28. Şi slrămoaşile lor l-au avut de împărţală. uricariul IV 335/18. Impărţele bătrâne a moşinaşilor pământeni, ib. IV 330/,3, cf. (împărţeală cu pahar) ib. X 107/8i, (împărţele. cu domnia) I 30 2/32.. Sânt trei scule de ’mpărţală. BARAC, A. 69. In împărţeala mormântului nu va aveâ mai mult loc decât săracul. C. NEGRUZZI, I 243. Mai dreaptă împărţeală decât aceasta... CREANGĂ, A. 145. Act de împărţeală. BRĂTESCU, L. D. 54. Pe ’mpărţeală se tocmesc. TEODORESCU, P. P. 442. Împărţeala (= despărţirea, divorţul) acestor căsari. pravila MOLD. 83, cf. 76; —-1 împărţâni(i)e (împărţenie POLIZU) s. f.=împărţire, împărţeală. Impărţaniia moştenirei. PRAV. COM. 170; — împărţălişte s. f. = împărţire, împărţanie. LB.; — împărţişte s. f., VAIDA. împărţâştină s. f. = împărţire. Ne-o făcut împărţaştină la loc. T. PAPAHAGI, M.]
—	Din lat. impartio, -ire (= imper tio) «a da partea cuvenită, a comunică, a dărui».
IMPARTIÂI;, -Ă adj. Imparţial. — Care nu ţine partea nimănui, care nu părtineşte pe nimeni; nepărtinitor. [Familia: (după fr. impartialitâ) imparţialitate s. f. = nepărtinire. (Pronunţă -ţi-a-).]
—	N. după fr.
IMPĂK’J'IŞTE S. f. )	„	„
MU* ÂKTI.T r'KĂ s. f. j V' îmIlărt1,
Imparuşâ vb. I v. împăroşâ.
IMPAS s. a. 1°.—2°. Impasse. — 1°. Mic drum s. străduţă deschisă numai la una din extremităţile ei; ulicioară fără ieşire, înfundătură, fund ac, hudiţă.
2°. Fig. Situaţiune încurcată, încurcătură din care nu se poate ieşi. Ca să mai uite, luă condeiul şi numerotă toate scrisorile..,, dar nu-i venea nici o idee cum să scape din acest impas. i. NE-GRUZZI, I 178 .Guvernul pândeşte cu nerăbdare prilejul de a scăpă din impas, maiorescu, d. ii 46. Ajută-mă, că sânt înlr’un impas... MIREA, C. li 91.
—	N. după fr.
IMPASÎBIXi, -Ă adj. Impassible.—Nesimţitor la dureri s. emoţiuni.
'— 2ST. după fr. (lat. impassibilis, -e).
ÎMPÂSlii vb. IVa. Refl. S’emm&ler, s’em-brouiller. — A se face ca pâslă. DICŢ.; (fi g.) a o băgâ pe mânecă: A împâslit-o rău de tot, nu ştiu cum o ieşi la căpătăiu. BOGeanu, GL. [De obiceiu subt forma participială : împâslit, -ă = (despre păr) încurcat, des şi neîngrijit, ca pâslă, pâslos; (despre urechi) astupat, înfundat; (despre plante) cu peri
32*
ÎMPĂSOIÂ
- 500 -
împăuna
nîici şi deşi, pâslos. Barba şi mustăţile aspre şi îm-pâşlite CARAGIALE, S. 139/21: Cu părul căzut pe ochi şi împâslit, de nu eră pieptenat, socotesc eu, de când se născuse, ISPIRESCU, ap. TDGR. Se ia, gogoaşe de pe tufă şi se stoarce în ureche, dacă urechea e împâslită, MAT, FOLC. I 702. Planta... diferă... prin indumeniul său mai împâslit. GRE-CESCU, FL. 67. I Şl: pâslft, -& adj. Sub un cort marc, păslit. alecsandri, p. P. 113/e.]
•	— Derivat, din pâslă,- cu pref. în-.
ÎMPĂSOIÂ vb. I f Peser. — A apăsă. (Atestat numai în Psaltirea Hurmuzachi subt forma împăsonâ):. Dzua şi noaptea împăsone pre mere m&ra ta. pSalt. HUR..54/Si. (:păsă sch., să ’n-greuie dos.).
—	Din păsâ «apăsă», modelat după îngreoiâ.
iimpaţifxţ v s. f. f v. Impacienţă.
ÎMPĂTIMI vb. IVa. (Se) passionner. — (Rar) T r a n s. şi r e f 1. A (se) pasionă, a (se) umpleă de patimă, costinescu. {Adjectiv: împătimit, -ă t= pasionat; plin de patimă. .Cugetarea ei eră împătimită. eminescu( n. 132. |Abstract:
. împătimire s. f. = pasiune, patimă. Sărut cu ’m-pătimire ai tăi albi şi .netezi umeri. id. P. 188. Aş'strânge-â în braţe cu împătimire. POPOVICI-băStăţeanU, ap. TDRG.]	'
—	Derivat, cu pref. în-, din patimă.
ÎMPĂTRÂ vb. Ia. Avoir des micompt'es. —■ A
0	păţi, a da de belea, de dracu, de bucluc, a o băgă pe mânecă. Ei, araca’n de mine, am împă-trat-o.cu asta! (Oltenia). ION. CR. III 119 (tradus, neexact.,, prin: «n’o mai isprăvesc»), A împălrat-o cu tine, credeă că e glumă. BOCEANU, GL. Dacă ştiam, riu făceam cutare lucru! — De ce? — Păi, nu vezi, Mă chiamă la judecată! Am împătrat-o! (Ialomiţa). DR. I 258. [La ŞINCAI, HR. se găseşte de repeţite ori şi: f pătrâ vb. I = a face, a săvârşi. l-du răspuns Paul V că se bucură pentru acelea care le-ău pătrat spre mărirea lui Dumnezeu, iii 12/4. Câte aii pătrat Krum, autorul cel necunoscut aşă le scrie. I 148/10. Acele lucruri patră (traduce pe «patrant» din originalul latin) care se împotrivesc. numelui creştinesc. I 925/2.]
—	Dară ia Şincai cuvântul nu-i un latinism, ci un cuvânt popular, precum are aparenţa, e urmaşul lat. patro, -are «săvârşesc». Forma împălrâ derivă din ‘impatrare (refăcut din impetrare «a face, a săvârşi prin sforţări, a obţlneă»); trecerea de sens de la «am făcut-o (bună)» Ia «am păţit-o» nu oferă nici o dificultate. Cf. V. B o gr ea, Dacoromania
1	258—25.9 (care pleacă de la impetro şi compară trecerea semantică cu «a se căpătă, a se procopsi, a se aiege cu cevâ»).
ÎMPĂTBÂT,-Ă, V. împătri.
ÎMPĂTRI vb. ÎVa 1°. Quadrupler 2°. Couper en quatre.
1°. A face un lucru de patru ori mai mare. Inorogul... întfei şi împătri ţeremoniile. CANTEMIR, ap. TDRG.
2°. f A tăiâ în patru. Au măniat pre Ştefan-Vodă, de pre feciorul Hanului l-au împătrit înaintea trimişilor, apoi pre toţi solii i-au tras în tapă. ŞINCAI, HR. II 55/,.
[Adjectiv (adverb):. împătrit, -ă = de patru ori mai mare, mai mult. Să se plătească lucrul-îndoit sau împătrit, prav. COM. - 178. Aveă deci un împătrit câştig. B.RĂTESCU, L. D. 33 | Şi: f îm-pătrât, -ă adj. LB. Ciata cea î/npătratăa purtătorilor de chinuri (este vorba de patru mucenici). MINEIUL (1766)-902/!, A mucenicilor... impălrată... cinstită pomenire, ib. 8572> cf. 852/i!—împătricât,- ă
adj. Am mâncă întreit şi împătricât ca. altă dată. •şez. VII 8],	.	;	..	*
;—Derivat, cu pref. în-, din patru.
ÎMpatbONÎ vb. IVa f S'emparer. — (Rar)
A se face stăpân (patron) pe cevă, a luă In posesiune. Se împatroniră Ruşii şi de Moldavia şi de Valahia. e.-VĂCĂRESCU, IST. 279/&0. Câte trelc aceste puteri se împatroniră în Polonia de Câte un loc. id, 2 8 2/27'. '	.
.	— N. după ital. impadronirsi, idem. TDRG.
ÎMPÂTURÂ vb: I(a) 1». Plier, empilerpar ■ couches. 2°. S'enfuir.
1°. (Despre o pânză, stofă etc.) A.îndoi, a face pături, a aşeză în pături'. Ungem cu aceasta o pânză tură... şi în trei o împătUrăm. CALENDARIU (1814), 181/16. Impătură servieta cea curată şi o pune pe tavă. SLAVICI, N. î 286. O foae de hârtie
0	împătură în patru şi-o dete lui moş-Qligor. reteganul, p. I 16. Frumos i-am împă'turat-o: POM-PTLIU. B. 26/24.
2°. In expresia: a o împăturâ = a fugi, a o lua la sănătoasa. LM.
[Şi: pătură vb'. Ka) refl. LB.; împături vb. IV». Moaşa... împătureşte mânecele bine, le strânge şi. le'pune. de o partea MARtAN, na. 279.; pături-vb. IVa = a îndoi (hainele), a face pături; a bate (spre a se întinde)! Pătureşte-ft straiele. SEVASTOS, N. 9/26. Nevasta, cea tânără. îşi pătureşte rochia de mireasă, id. ib. 340/16. Ia o bucată de hârtie,... pică pe dânsa o picătură de cerneală, îndoaie apoi hârtia şi se păturesc ambele părţi, pamfile, J. I 328 Se seceală boul sau calul şi părul scărmănat se pă-tureşle (se bate) cu palmele, id. ib. 297. Păturesc mămăliga cu lop&tica. id. II 260. | Adjective: împăturât (împăturit, păturât, păturit, cu negativele neîmpăturat, neîmpăturit),-ă = îndoit, aşezat în pături'; învălit (Ropcea în Bucov. Gom. s. URSULEAN). împăturate frumos, altiţeie ei de bo-rangic cele cusute in fir şi mătase... slavici, n.
1	244.. Stăteau pătunte lăicere şi scoarţe, s~ Nădejde,. CONTEMP. Vi 99. Două late, păturate, Două scurte, cârligate? (= Foarfecii?). GOROVEI,
C. 155. | A b s t r a c t e: (îm)păturâre, (îm)păturire s. f.; (îm)păturât, (îm)păturlt s. a.; împăturătură s. f. LB ]
—	Derivat, cu pref. în-, din pătură. Pentru sensul 2°, cf. «a plecă», franc, «plier bagages», «a-şi luâ catrafusele» etc. Coincidenţa de formă şi sens cu arom. dmpalur «fug (călare)» e întâmplătoare, căci acesta e derivat din an-patru (chicioare) «în patru picioare», după model albanez (cf. DR. n "515).-^.cf. despătură.
ÎMPĂTURĂTURĂ S. f. )	.	„	\
ÎMPĂTURI vb. IVa j v- împaturâ.
ÎMPĂUNĂ vb. Ia 1°. Mettre des, plumes (â un chapeauj. Bigarrer.2°. Se pavaner.
1°. A pune pene de păun sau şi de alte pasări la pălărie. LM. |J P. ext A împestriţă. . Cutii de chibrituri, creioane:, împăunate cu cel mai ciudat mozaic de roşu, verde, galben şi albastru. CONV. LIT. XLIV 1 312.
2°. Refl. A se umflă în pene, â-şi da aiere, a se făli, a se mândri, fuduli cu lucrul altuia. [Polonii] voiau a-i răpi... gloria... împăunându-se ei înşişi cm mizerabilul plagiat de pene strălucite. B. p. haş-DEU, ap. TDRG. Obiceiul ce-l căpătase unii de a se împăuna... cu titluri străine. IORGA, i,. R. 182.
[Şi: (rar, învechit) păună vb. la refl. (ad 2°), baronzi, L. I lpO/j. li vezi de-odată păunându-se (• = cocoţându-se) pe treptele cele mai înalte. C:' BOLIAC, ap. DDRF..; păuni vb. IVa refl. = a se răsfăţă, a se fuduli, a se îngâmfă ca păunul (marian, O. II 266). Apoi, dar ce înveţi tu? — Eli-neşţe, am răspuns păunindu-mă. c. negruzzi,
IMPĂVĂRAT
- 501 -
IMPERATOR
1 4. Oamenii în minierii..-. cu cordele la pălării, fâlfâind în vânt, se păunesc prin ograda măturată: russo, S. 103. J. A d j ecti v: împăunât,-ă. (ad 1°) Cei o mie de oameni [— dorobanţi], chipoşi, împăunaţi, ap. TDRG.]
—	Derivat, cu pref. în-, din păun. (In sensul 2°, literar, după franc, pav'aner).
ÎMPĂVĂRÂT, -Ă adj. v. împovărâ.
ÎBpIvĂzÂT, -A adj. Muni d’un ecu. —(Rar) înarmat cu o pavăză, barcianu.
—	Participiul unui verb (neîntrebuinţat) îrnpă-văză, derivat din pavăză, cu pref.. în-.-
impecâbiIj, -ă adj. adv. Impeccable. —Adj. Care nu poate păcătui, incapabil de a comite o greşeală, de a greşi. | Fig. Desăvârşit, perfect. Un. vers impecabil. || Adv. Fără nici o greşeală; în mod desăvârşit, perfect. Când regimentul defilă . impecabil în faţa unor «ochi de vultur»... TEODO-reanu, M. li 91. [Familia: (după fr. impecca-bilitâ)' impecabilitâte ş. f. = starea sau calitatea persoanei s. lucrului impecabil].
•	— N. după fr. (lat, Impeecabilis, idem).
ihpecabiI/ITÂte s. f. v. impecabil.
IMPEDIMENT s. a. Entrave, obstacle, diffi-cuite. — (în Ţara veche mai- ales ca termin juridic).-Piedecă, obstacol, greutate (de învins), dificultate. Eră şi interesul de a nu. se întinde prea mult rudenia duhovnicească, care constituiă un impe- ■ diment de căsătorie, marian, na. 167. Impediment la contractarea unei căsătorii.
—N. după fr. (lat. impedimentum «piedecă»),
impecjât s. m. v. impiegat.
împelecâ vb. I v. împiedecă.
ÎMPEliJNÂ vb. la Rendre ou devenir amer.
—	Refl. rar trans. A deveni s. a face cevâ amar ca pelinul, a (se) amărî. Cu pelinul îl împe--linaiu, Cu pietrile îl împetriiu. MAT; POLC. I 560. Că de eănd te-am aşteptat, Gura mi s’a ’npelinat. BUD, P. P.- 6.	•	'
—	Derivat, cu- pref. în-, din pelin.
ÎMPEliiŢÂ vb. l&S’incarner. — (învechit) Ase întrupâ, a se încarnâ, a luâ chip de om. Deadins s’au împeliţât, ca să scoată rodul omenesc din toată răutatea, varlaam, C. II -41. .Acmii.., să împeliţă'cuvântul lui X>[u]?w[ne]d0ăM. ib. II 53, cf. cod. T.OD. 120. Seîmpelilă cu trup'cum fu voia sfinţiei sale. GCR. 182/10. Apoi, o să te ’mp elitezi din cap până ’n călcâie în chip de om muritor. CARAGIALE, s. N. îl.. [Abstracte: f împeliţâre s. f., t împeliţât s.- a. =întrupare, incarnare. împeliţarea cuvântului cel nainte de veci în firea omenească. M. COSTIN, ap. GÂDEI. Impeliţatul Domnului, nostru. psal. sch. 526. | A d j e c t i v: împeliţât (împe-leţât POGOR, hen. 235), -ă = (neobicinuit) prevăzut cu o peliţă (LB); (de obiceiu) întrupat, incarnat. Copită îngemănată şi, ca gâştele, pe. de desupt împelitată. cantemir, ist. 89. Poezia ’mpeliţată cumcă eşti am priceput. C. negruzzi, iii 95/2. Drac împeliţât s. împeliţatul s. m.. = dracul întrupat, diavolul; p. ext. om al dracului, posnaş, isteţ şi obraznic, rău (zanne, p. vi 616), copil îndrăcit, rău (com. coca), om sau femeie cu apucături rele, care nu‘se mai îndreaptă (rădulescu-codin, î.); (în batjocură) ţigan (şez. .i”214/-37, iii 86/24). Impeliţatul se face iar om. rădulescu-codin, î. 204, cf. ŞEZ. vi 132. Eşti dracul împelitat. PANN, P. V. I-I 122. Slujitorul Domnului este dracul împeliţât. C. NEGRUZZI, I 235. Drace ’mpe-uţatl ALECSANDRI, T. 278, cf. ROMĂNUL GLUMEŢ,
1 48/u- (Din această expresie s.e explică întrebuinţarea lui împelitat, adjectiv şi-substantiv, cu înţelesul de) posnaş, al dracului (isteţ şi obraznic), -îndrăcit, drac. Ascultă, modistă împeliţată. ALE1-CSANDRI, T. 1095; Cuibul... de care nici cel mai împelitat băiat nu se poate apropiă. MARIAN, O. II 132. Spuneau ghicitori, care mai de care mai împ elita te. DELAVRANCEA, S. 258. A izbândit împotriva împeliţaţilor vrăjmaşi ai omenirei. ISPIRESCU, L. 224. E grec împelitat. HODOŞ, P. P. 177. ■E ca naiba ’mpeUţat. BIBICESCU, P. P. 302. Tot Corbea împeliţatul,Care e frate cu dracul. MAT. FOLC. 191'. Minciună împeliţată. BARONZI, L. I 126/so. (= a dracului, cu coarne)'; —împeriiţât, -ă (Maram.) = «măreţ, care se ţine, se scotoară». T. PAPAHAGI, M. 126/,4.]
—	Derivat, cu pref. în-, din peliţă (şi cu înţelesul de «trup»).
ÎMPE1MÂ vb. Ia v. împielmâ.
ÎMPENÂ .vb. Ia v. împănâ. -■
IMPENETRÂBIE, -Ă adj. (Fizică) Impeni-trable.—Care nu e penetrabil, nu poate fi pătruns, (de) nepătruns. [Familia: (fr. ,imp6n6tra-bililS, idem) impenetrabilitate s. f. — calitatea.de a fi de nepătruns; sp ec. (Fizică) imposibilitatea ca două molecule să ocupe în acelaşi timp acelaşi spaţiu.]
N. după fr. (lat. impenetrabilis, -e, idem).
impenetrabimtâte s. f. v. impenetrabil.
■■ impenge vb. III f v. împinge.
ÎMPENÎT, -Ă adj. Coinci. — Fixat cu ajutorul-unei pene. Pluguri cu săgeata ’npehită (Mănă-stireni, jud. Botoşani) ION CR. III 305.
—	Parlicipiul unui verb (neîntrebuinţat) împenl, derivat din pană cu pref. în-. Cf. împănâ.
IMPERATIV, -Ă adj. s. a. Imperatif.
I.	Adj. Care impune un ordin s. o poruncă; care ordonă s. porunceşte să se facă cevâ; poruncitor. | (Gram.) Modul imperativ*= care exprimă un ordin, o poruncă, p. ext. un sfat, o rugăciune. Un verb la modul imperativ.-| Adv..: Poruncitor. Vorbele Olguţe:i răsunau.imperativ şi nerăbdător-în mintea lui Mircea. TEO-DOREANU, M. II 166.
II.	S u b s t an ti v-a t. (Gram.) Modul imperativ. Imperativul verbelor ăe conjugarea a patra.
| (Fii.)' Imperativul, categoric al lui Kant.
■.— N. după fr. (lat. imperativus, -a, -um, idem).
IMPERÂTOR s. m. l°-2°. Empereur, tsar. .
1°. (învechit) împărat, spec. ţar al Rusiei. înştientare pentru moartea marelui Petru Iţn-peratorului a toată Rusiia. ISTORIA ROŞILOR, ap. G.CR. II 53/15. Iar’ împăratul Ţarigra-dului... n’au primit nici să . audă, . necum să meargă la încorunaţie, numindu-se pre sine împăratul împăraţilor... şi ei [împăraţii Ruşilor] impe-ratori stăpânitori, iar nu împăraţi. DIONISIE, C. 170.
2°. (Azi) împărat al Romanilor. Fenomenale redingote, tăiate dintr’un tricolor, Lavaliere mont-martreze, hlamide de imp-erator. mirea, C. II 119.
[Accentuat şi: imp'eratâr. \ Feminine: (< rus. imperalrica, idem) imperatriţă f s. f. = împărăteasă a Ruşilor, ţarină. Elisaveta..; au stătut.Im-peratriţă a toată Rusia. LET. II 179/12; (azi' < it. imperatrice, lat. imperatrix, -icem) imperatrice = soţia unui imperâtor roman.]	■	'
—	N. (ad 1°) din rus. imperâtoru, idem, şi (ad 2°) . din lat; imperâtor, -oris, «comandant general, stăpâ-nitor,'domnitor».
IMPERCEPTIBIL
- 502 -
IMPERTINENT
IMPEBCEPTÎBIL, -Ă adj. Imperceptible. Care nu e perceptibil, n.u poate fi perceput-s. prins (de mintea s.’ inteligenţa cuivâ s. de simţuri). [Fam i li a: (după fr. imperceptibilite) • imper- • ceptibilitâte s. f. = caracterul. sau calitatea lucrurilor imperceptibile.]
—	N. după fr. (lat. scolastic imperceptibiiis, -e ' idem).
Impebciunâ vb. I». River (un clou).'— (Mold.) Trans. A îndoi c,u ciocanul vârful cuiului, care a ieşit de cealaltă parte a lemnului, şi a-1 bate apoi lăţindu-1, ca să nu mai poată fi scos. TDRG.
:— Derivat, cu pref. în-, din perciune (cu înţelesul primitiv: «a îndoi ca un perciune»).
îafcPERECHIÂ vb. Ia. V. îiupărechiâ.
IMPERFECT,-Ă adj. subst. I-II. Imparfait.
I.	Adj. Care nu este perfect, care nu este desăvârşit, care are defecte, nedesăvârşit. Lucrare imperfectă.
II.	Subst. (Gram.) Timp verbal, a cărui acţiune trecută, însă neisprăvită, este considerată ca prezentă în raport cu alt timp trecut: Tu citeai, când eu am venit acasă. Imperfectul indicativului de la verbele de conjugarea întâia se termină in: -am, -ai, -a, -am, -aii, -au.
—	N. din lat. imperfectus, -a, -um, idem.
imperfecţiune s: f. Imperfection. — Mic defect s. cusur care face ca un lucru să nu fie perfect. Această poemă are unele imperfecţiuni.
—	N. după fr. (lat. imperfectio, -onem, idem).
imperial, -Ă adj. s. m., s. a.
imperialism s. a.	.
IMPERIALIST, -Ă adj. subst. V' ,mPerlU*
IMP15BIE j S. f.
ÎMPEBINÂT, -Ă adj. Garni de coussins. — Acoperit cu perini. Mie un pai împerinat, Ţie un ştalog măturat. DOINE, 240, cf. HODOŞ, P. p. 47.
. — Participiul unui verb (neîntrebuinţat) îinpe-rină, derivat cu pref. în-, din perină.
IMPEBIOS, -OÂSĂ adj. adv. Imperieux. Impe-rieusement.—Adj. Poruncitor, căruia nu i .te poţi opune, pe care trebue să-l urmezi, cf: i n-exorabil. Nu crede necesar să mai adaoge cevă, spre a dovedi imperioasa trebuinţă ce este pentru o naţiune... ODOBESCU, IX. .60. Nu este bine, fără o foarte imperioasă necesitate, a zdruncină totul din temelie, maiorescu, d. iv 560. || Adv.:. Unirea tuturor Românilor... este... o necesitate imperios cerută de spiritul secolului. I. ne-GRUZZI, i 119. Reforme ce imperios trebue a fi introduse. MAIORESCU, D.II 239. [Pronunţ- -ri-os, mai rar -rios. | Familia: (după fr. impirieu-sement, franţuzism ieşit din uz) imperiozamânte f adv. = în mod imperios; imperios. Răspunsul Bulgaro-serbilor imperiosamente dictat prin propriul lor punct de vedere. HASDEU, I. C. 106.]
—■ N. după fr. (lat. imperiosus, -a, -um), idem.
imperiozamente f adv. v. imperios.
imperiu s. a. l°.-2°. Empire.
1°. Autoritate, dominaţiune, stăpânire suverană, împărăţie. Imperiul divin. | Spec. (în Transilv., pe timpul Unirii din 1918) Stăpânire românească. După Alba Iulia Românii ardeleni au preluat imperiul.
2°. Ţara ş. ţările supuse autorităţii, dominaţiunii, stăpânirii unui împărat; împărăţie. Recunosc... principiul european al integrităţii imperiului otoman.. URICARIUL, XI 365. Brasilia, o imp'erie a
Americei. DRĂGHICI, R. 29. Ce frumos ar fi... de a vedeâ pre vechea Romă înviind în una din coloniile ce ea întemeiase în capătul imperiei sale! C. negruzzi, I 204. Duşmănia lor asupra imperiului roman. BĂLCESCU, M. V. 7/u. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la Profet... Că din drago-stea-i lumească un imperiu se va naşte, eminescu, P' 237. | Fi g. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze. id. ib. 223.
[Pronunţ, -ri-u şi -riu. | Şi (< rus. imperija): im-p6rie f s. f. | F a m i i i a: (< fr. imperial, -lat. impe-rialis) imperial,-ă adj. (pronunţ. -ri:al şi rial) = cu privire la împărat sau la imperiu, împărătesc. Alteţa Voastră... să recomandaţi ţara noastră, şi credinciosul serviciu ce cu supunere au făcut învingătoarelor oştiri imperiale. URICARIUL, 1 171. Substantivat (< rus. imperială, idem) imperial (sub-înţelegându-se: vultur; ieşit din uz) s. m. — monetă rusească de aur, în valoare de zece ruble (stamati, d.) ; (< germ. Imperial) specie de brânză moale pusă în comerţ în bucăţi mici învălite în staniol. (învechit, întrebuinţat numai la pl.) imperi&li = ostaşii împăratului Germaniei ; (< fr. imperiale) imperiâlă s. f. = locul de pe acoperişul unui omnibus, cu bănci pentru călători; — (< fr. imperialisme, idem) imperialism s. a. (plur. rar: -lismuri) = doctrină politică tinzând la mărirea puterii unui stat prin lărgirea hotarelor (prin cuceriri şi subjugări) sau prin extinderea influenţei unui stat asupra .altora. Imperialismul britanic. Imperialismul economic al Germaniei; — (< fr. imperialiste) imperialist, -ă adj., subst. = partizan al imperialismului; partizan al politicei napoleoniene, al imperiului (cf. legitimist). Politica imperialistă a Germaniei. Partidul imperialist.]
—	N. din lat. imperium, -ii, idem.
Împebliţât, -ă adj. v. împeliţat.
impermeabil,, -ă adj. I-II Impermiable..
I.	Adj. Prin care nu poate trece un lichid sau un gaz. [ Spec. (despre anumite ţesături preparate aşă, încât apa să nu poată trece prin ele) Muşamaua este impermeabilă.
II.-	Substantivat (s. a.) Mantă, pardesiu de ploaie, făcute din stofă impermeabilă. Mi-am cumpărat un impermeabil.
[Pronunţ, -me-a-, | Familia (după fr. imper-m&abilite) impermeabilitâte s. f. = calitatea lucrului impermeabil.]
—	N. după fr. (lat. impermeabiiis, -e, idem).
impermeabilitâte s. f. v. impermeabil.
IMPERMUTÂBIL, -Ă adj. Impermutable. — Care nu poate fi permutat, strămutat.
: — N. după fr. (lat. impermutabilis, -e, idem).
IMPEBSONÂL, -Ă adj. l°-2°. Impersonnel. — 1°. Care nu este personal, care nu se rapoartă s. nu are în, vedere o persoană determinată (cf. q b i e c t i v); care n’are personalitate, lipsit de originalitate: stil impersonal.
. 2°. (Gram.) Formă verbală care exprimă o acţiune, fără ca aceasta să fie atribuită unui subiect determinat. Cf. unipersonal. «Ninge»,«plouă» sânt verbe impersonale.
[Familia: (după fr. impersonnalită) impersonalitate s. f. = caracterul aceea ce este impersonal.]
—	N. din lat. impersonalis, -e, idem.
IMPEBS6nalitâte s. f. v. impersonal.
IMPERTINENT, -Ă adj., subst., adv. Impertinent. Impertinemment. — Cu purtări prea cutezătoare şi insultătoare, lipsite de bunăcuviinţă
IMPERTINENŢĂ
- 503 -
ÎMPIEDECĂ
s. de respect, neruşinat, neobrăzat, o-brazhic,'cf. insolent, arogant. Om im-' pertinent,' persoană impertinentă. j| Substan-t i v a t: Un'impertinent care caută toate chipurile să mă ieie în râs. C. NEGRUZZI, III 60/9. Radu-i un impertinent ambiţios, alecsandri, T. 1412. Vă rog să chemaţi la ordin pe acest impertinent!
I.	NEGRUZZI, I 153, ef. TEODOREANU, M. II 71.
|( Adv. Cu obrăznicie. A răspunde impertinent. {Familia.: {< fr. impertinence, -idem) impe#tin6nţ& (f impertinânţie Stamati, d.) s. f. =' purtare s. vorbă impertinentă, faptă de om impertinent, lipsă de bună cuviinţă, neruşinare, obrăznicie, neobrăzare, cf. i n s o 1 e n ţă, aroganţă. Ah! ce n'aş face ca să-mi răzbun ăe impertinenţele ei! ALECSANDRI, T. 1384.]
, — jy. după fr. (<lat. impertinens, -cntis, «care nu se rapoartă la..., nu priveşte...»).
IMPERTINENŢĂ S. f. 1	.	.	,	■
impertinenţie t S. f. 1 v- ,nlPertinent*
imperturbâbiIj, -ă adj. Imperturbable. — Care nu poate fi turburat, care nu se turbură de nimic. [Familia: (după fr. imperturbabiliU) im-perturbabilitâte s. f. = calitatea celui imperturbabil.]
—	N. ţd,upă* fr. (lat. impcrturbabilis, -e, idem).
IMPEKTVRBABILITÂTE s. f. v. imperturbabil,
IMPESTÂ vb. Ia. Empesler. — Trans. A umpleâ cu miasme; p. ext. cu miros greu; fig. a otrăvi spiritele. Hoitul a impestat locul s. aerul. Bolşevismul a impestat Rusia. [Şi (rar) impesti vb. IVa.]
. — N. după fr. Cf. pestă.
impesti vb. IVa v. impestâ.
împestrî vb. IVa v. împistri.
Împestriţâ. vb. Ia. Bigarrer, moucheter; m&ler. — Trans. şi refl. A (se) face pestriţ; p. ext. a (se) amestecă colori diferite, ornamente variatfe, elemente streine, neaşteptate etc. Timpul-cald se împestriţază cu ploi mici. I. IONESCU, C. 75: Movilele... ce împestriţează întinsele noastre câmpii. ARHIVA ROM. I, VI. Slavul, adoptând alfabetul latin, fu silit a-l împestriţa cu ifelurite semne. c. NEGRUZZI, I 347. Pun bradul jos, îl împistriţează la coajă. DENSUSIANU, Ţ, H.
245.	[Şi: împistriţâ vb. Ia/pestriţa vb. la, împe-striţi.vb. IVa = a împistri. pamfile-lupescu, cr. 189. | Adjectiv: (îm)pestriţât (împistri-ţât), -ă. Pielea calului eră împestriţată. PANN, E. ii' 23. Pare că e un covor... împestriţat de dediţe pulsalilla. c. NEGRUZZI, I 96. Stilul multor scriitori s’ar face adevărat românesc din prea împestriţat, şi străin ce este astăzi. MAIORESCU, CR. II 258. Roata horei eră împestriţată cu flăcăi. DELAVRANCEA, ap. TDRG. Râurile, ca un brâu pestriţat, ocolesc câmpurile. BĂLCESCU-RUSSO, M. V. -554. Atunci erâ de bun ton a vorbi numai greceşte sau o românească pestriţată. C. NEGRUZZI, I 337. Polere ...cu Unguri pestriţate. TEODORESCU,. p. P. 507*>/S27. (Substantivat) Impeslriţatule şi îm-peliţalule! ib. 125. || Abstracte: (înj)pestri-ţdre (împislriţâre) s> f-, (îrn)peslriţăt (împistriţât) s., a., (îm)pestriţăttiră (împistriţătâră.) s. f. Toată astă pestriţătură de marfă (= marfă de toate soiurile, colorile). CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLIV2 659. Simţurile lui biciuite de noianul împestriţăturilor (= întâmplări felurite) prin care trecuse, id. ib. XLV 365.]
—	Derivat, cupref. în-, din pestriţ, cf.împistri.
ÎMPESTRlŢĂTtrRĂ s. f. v. împestriţâ.
Impestriţi vb. IVa v. împestriţâ.
-	ÎMPEJ’EliĂT, -Ă adj. Qarni. de fils d’or. — împodobit cu beteală. Sânt doi feciori cu beţele împetelate. SEVASTOS, N. 84/ls. Bade, clop împe-telat, Multe suflete-ai stricat. măndrescu, l. p. 71/ii-
—	Participiul unui verb .(neîntrebuinţat) împe-telâ, derivat, cu pref: în-, din peteală (= beteală)
■	ÎMPEŢÎ vb. lVa v. peţi.
Împeticâ vb. I v. petec,
. IMPETUOS, -OÂSĂ adj. Impâlueux. — (Despre vânt, furtună, tbrent etc., p. ext. .despre temperamentul s. purtarea cuivă) Nestăpânit în mişcări, care lasă frâu liber pornirilor violente, cf. v eh e-ment. Impetuos = «ager, iute, furios in .tăria sa». (ARISTIA, PLUT.), «aprig, amarnic, aprins, înfocat» (Stamati, D.), «iute, violent, furios» (COSTINESCU). Aşă sânteţi bărbaţii, impetuoşi, pripiţi, Sânteţi fără milă. I. NEGRUZZI, IV 190. Pornirile impetuoase ale lui Snyders- se preschimbară în mişcare, sub penelul lui Dcsportes. ODOBESCU,
III	137/20- Pe baza istorică s’a desvoltat bărbatul... impetuos, care a avut o parte atât de. largă... STURDZA, E. 51. [Pronunţ, -tu-os. | Familia: (< fr. impeluositi, lat. impetuositas, -alem, idem) impetuozitâte s. f. = p"urtare s. faptă de om impetuos.]
■—■ A', după fr. (lat. impetuosus, -a, -um, idem).
' IMPETUOZITÂTE s. f. v. impetuos.
ÎMPICÂ vb. I v. picâ.
ÎMPICIOROGÂ vb. Ia refl. Se remettre sur pieds, se retablir (apres une maladie). — (Despre un puiu de animal) A se pune pe picioare, a. începe să meargă; (despre un bolnav) a se pune iar pe picioare, a se sculă de pe boală, cf. î n t r ă m ă; (fig.) a ajunge la oarecare bunăstare materială, devenind independent. Să se împiciorogeze mânzul. RĂDULESCU-CODIN, 59. Până ce mielul se împi-ciorogează bine. MANOLESCU, I 70. Uite-l că s’a împiciorogat, câtu-i de bătrân, deşi a bolit trei luni (Braşov). [Şi: împiciorogî vb. IVa. Toate le-şinăturili le năpustesc la noi să se împiciorogească. şi i-ai văzut pe urmă... că ne sug aşâ de frumos, că ei se fac-fruntaşi din spinarea noastră. JIPESCU,
O.	157. j Abstract: împiciorogâre s. f. j Adjectiv: împiciorogât (cu negativul neâmpicioro-gat), -ă. Că e mic şi necrescut, Nempiciorogat de mic mult. pamfile, d. 253.]
—	Derivat, cu pref. în-, din picioroa(n)gă. (Cf. întrămă■ din întrarmâ, din întru + arm dr. I 237 şi ung. lăbadni, lâbadozni «se retablir», derivat din lâb «picior»).
ÎMPIEDECĂ vb. I 10 Enţraver. Donner un croc) en-jumbe. 2“ Caier, enrayer. 3° Empecher. 4° (Se-heurter, faire un faux pas, trebucher.
1° Trans. A pune cuivâ piedeci la picioare, a-i legă,picioarele (cu lanţuri, obezi, cătuşi), spre a riu puteâ fugi; spec. (despre cai) a-i lega de picioare, spre a nu puteâ fugi, cf. pri po n i. [Diavolul] mânute [omului] leagă... picioarele împiaderă. VARLAAM, C. 267. împiedecând pre Isaac... îl puse... preste jărlăvnic. biblia (1688) 15. După ce a-junse -’n hotar, împiedecă caii şi se puse cu capul pe un muşinoi şi aţîpi. reteganul, p. iii 28/28. Şi se aruncă Cal de ’mpiediciX. TEODORESCU, P. p. 447. || A pune piedecă (un picior de-a curmezişul lângă picioarele altuia), ca să cadă la pământ. LB. marian.
ÎMPIEDECĂ
504 -
ÎMPIJBLMÂ
2°. Trans. şi a b s o 1. (Despre . car, căruţă, roate) A pune piedecă subt o roată,-ca să nu se învârtească (marian) s. a legă roatele (cu o funie, lanţ s. cu un mecanism}, spre a le opri să se învârtească («să fugă»),.când carul merge la vale. Împiedică la deal şi despiedică la vale, se zice de omul prost, care face lucrurile pe dos. zanne, p. I 154.
3°. P. ext. (Despre oameni, fig. despre acţiunile lor) T r a n s. A opri (prin orice mijloace) pe cinevâ să facă cevâ, a-i pune piedeci în cale, .a-1 ţineâ pe loc, ă'ise-pune în drum, a opri pe cinevâ de la lucru, cf. a pune cuivâ beţe în roate. Impiedecat-di■ toţi ce se sculară spre mirie subt mine. CORESI, PS. 41. Tot îi tmpedecâ la trebi pe Cantemireşli. LET. II 279/ai.- Au început a se batere..., ca să împedice pre Neamţ. ib. 394/9. Trecerea lordului Durham pe la O des a.—împedecăndu-l (= reţinându-1), alergarea rămase a se face numai în fiinţa D. guvernator civil. c. .NEGRUZZI, I 35. A împiedecă fa-bricuirea rachiului, uricariul, viii 127/.e. (Fi g.) Umezeala... împied,ecă den destul .roadele, calendariu (1814) 89/,,6. | (f Cu complementul în d$-tiv) Învie, Doamne, întreci-i, împiiadecă lor. CORESI, PS. 34, cf. 97.
' 4°.. R e f 1. (Despre oameni, animale ; construit cu prep. de s. în, în vechime şi cu dativul). A ajunge cu piciorul. în cevâ ce te opreşte din mers, a te izbi, lovi de cevâ ce-ţi stă în cale, cf. poticni; fig. a te opri în cale din cauza unui obstacol, a da mereu în drum peste cevâ s. cinevâ. Se tmpedecâ de trupurile confraţilor săi. C. NEGRUZZI, I 156. Se împedecă în nişte metănii de lână. id. ib. 160. Întreg Aliotmanul să se’mpiedece de-un ciot? EMINESCU, P. 239. Se împiedică de cevâ şi cade jos. creangă, a. 50. Li se păreâ că tot de el se împiedică. ISPIRESCU, L. 337. La uşă dacă mergeâ, Dă Tudor se ’mpedicâ. şez. iii 213. S’au împiedicat unul în altul. SBIERA, P. 242/31. în poalese ’mpedică. HODOŞ, P.P. 180. | Şi cu negrija leaneei de ne biruim şi vrajmaşului împiedecămu-ne. CORESI, EV. 17/2. | (Fi g.) Ochii ei se împedeenră... de acest tronişor. ispirescu, O. 94/e. # A se împiedecă în picioare = a i se încur.câ picioarele. Unii, ameţiţi numai, se’mpiedică ' ’n picioare. C. - NEGRUZZI, II 229/ai. A i se împiedecă cuivâ limba, = a nu puteâ articulâ sunetele uşor şi bine (mai ales din cauza beţiei sau a unei boale). Cf. zanne, p. ii 227.
[Şi: împiedică, (scris mai mult decât pronunţat) împedecă, împedică vb. I, (+ împilâ; în MoJd., Bucov. şi Ardealul denord-est) împ(i)elecă vb. 1 = (trans.) a împiedecă, a împilâ un cal; p. gen., a împiedecă, a pune piedecă (vasiliu, C.); (refl.) a se împiedecă, a umblă rău (viciu, GL.). Şî ti fă a’mpcelecâ, Că iu galbini ii vărsâ. şez. yi 120. Şi ’nnapoi si ’nturnâ, Di Tudorel si-’mpcelecâ. VASILIU, C. 33. M’am Impcclecat şi am căzut (Rici, pe Câmpie), viciu, gl. | Abstracte: împiedecare (împiedicare) s. f. = piedecă, obstacol. I-au dat pentru să facă Nemţilor împedecare. LET. II 301/18. Cam sta împedecare aceşti boieri, ca Să strice această socoteală, ib. II 459/jj0. •Pe urmă acel sfat au căzut cu îrfipedecare. ib. II 331/21. Şer-ban-vodă, văzând impedecarealui Canlemir-vodă... ib. II 260/14. Lăpuşneanul nu întâlnise nici o împedicare în drumul său. C. negruzzi, i 142. De acum cred că nu mi-ţi face nici o împiedecare. CREANGĂ, P. 272. Ale ritmelor„ voios împiedecări zdrobind, Luat-a vânt spre căi senine. OLLĂNESCU, h. o. 28; împiedecât (împiedicat) s. a.; împiedecă-turâ (îrnpidicăţură) s. f. = piedică. Multe şi împleticite înpidicături, înaintea paşilor ni să aruncă CANTEMIR, HR. 297/13; f împiedccământ s. a. (formaţie savanta din lat. impedimentum + împiedecă) pontbriant. | Adjective: împiedecat (împiedicat, cu negativul neîmpiedecat, neîmpiedicat), -ă = care. are piedici la picioare, care are picioarele
legate cu cătuşe, care se împiedecă, (despre limbă s. gură) legat, cf. î n gă i m a t, gângav; (despre stil) încurcat, necurgător. Călcâ ţarinile cu caii săi ce-i lăsase slobozi, neimpiedecaţi, LET. 11 86/ao. Printre iţe, printre spUtă, paşte 0 iapă ’mpedecată. JARnIk-băRSEANU, D. 424, cf. (curca ’mpiedecată) DOINE, C. 76/jo, cf. £35/4, ŞEZ, ii 80/17, [utsu ’mpe-decat) bibicescu, P. P. 184. Găini împiedecate=cu picioarele legate. GOROVEI, CR. Mama... să nu-şi Inoadefepletele, că face copilul cu limba împiedecată. marian, na. 17. Copil cu limba ’mpiedecată — cu greutate la. vorbă, cu frâu la limbă.-GOROVEI, CR. 2572. Fraze româneşti mult mai împiedecate şi mai puţin elegante. ODOBESCU, II 352. A aveâ gura împiedecată, se zice despre acei care numai cu greu pot vorbi, zanne, p. II 183; împiedecăt6r, -oâre adj. subst. = (gel) care împiedecă, t diavoluj. Ca un Impedecător de binele creştinilor. LET. II 353/2. Să nu mă smintească împiedecătoriul. do-SOFTEJIU, V. S. 53. Laudele... zavistnicului şi îm-piedecătorului. ap. iorga, L. II 169. | Instruia e n t :• împiedec&toâre (împîelecâtodre) s. f. = târşă, piedică ce se pune la roată, spre a oopii de a se învârti (costinescu), funie cu care se împiedecă calul.]
—	Din lat. impedico, -are (pentru, sensul 1°, pe care-1 are şi alb. pengon, cf. lat.; «si autem impe-dicato caballo ingenuus pedicam tulerit...» în Lex. Burgund. 45,1; pentru sensul 3°, cf. franc, empâcher). Cf, d e s p i e d e c â.
ÎMPIEDECA vb. I. -Plier.—(Răşinari, în Transilv.) A îndoi în două, în lungime, şi a coase: Pb-stavul odată ţâsut, se - împiedecă, păcală, m. R. 310.
—	Pare a se fi născut, prin schimb de sufix, din .»Impiedenâ, derivat din piedin (cf. v. span.
•	apşdgar «vermessen»).	.
v. împiedecă1.
ImPIEDECĂMÂNT f ' S. i
ÎMPIEDECĂTOÂRE S f.
ÎMPIEDECĂTtritĂ f S. f.
ÎMPIEDICA vb.' 1 Ş. d.
împiegâ vb. I v. închegă.
IMPIEOÂT s. m. Employâ. —. Slujbaş, funcţionar inferior de Stat, administrativ s. la o întreprindere particulară, cf, amploiat. Acest impiegat public îi plăteşte ' foarte rău chiria, c. negruzzi, i 301. Lefile impiegaţilor comunali. I. IONESCU, D. 101. Sânt impiegat... permutat. ALECSANDRI, t. 111., Aier şi maniere de mic impiegat. CARAGIALE, S/ V. 42/!. Prin deciziunea aceluiaşi d. ministru... d. Nicolae Dumbravă se numeşte în funcţiunea de impiegat auxiliar clasa
III	în serviciul... MON. OF. (a. 1906) 5. [Şi: (ie’şit din uz) împiegăt, impegât, s. m.]
—	N. din it. impiegato, idem. Cf. dubletul amploiat.	.
împiegât s. m, v. impiegat.
•	ÎMPIEIjMÂ vb. Ia. 1°. Saupoudrer la pâte d’une couche de farine. 2°.. Mâlanger de la farine de ble avec de la farine de mals, pour en prâparer un gâteau. M&ler. 3°. Unir, cimenter. Se râtablir. 4°. Attiedir (l’eau); adoueir.
1°. Â învăli aluatul (de pâne) Cu pielm, cf. pielmui. Inchelm (mălaiul), ca să nu se lipească de lopată (Braşov). Com. C. LACEA.
2°. împelmâ = a amestecă făină de grâu cu mălaiu, ca să fie mai dulce (BOCEANU, MEH ); din acest amestec se prepară un fel de turtă. POPO-vici, r. D. 166. ||P. ext. A amestccâ (ion cr. V 345).	■
ÎMPIERCI
— 505 -
ÎMPILÂ
3°. Fi g. A închegă, a legă (Măgurele, în Teleorman, cam. olmazu), a uni, a întări (Braşov, com. LACEA). | Refl. Ase întrămă.- Prea eşti slab; aş vrea să te văd mai închelmat. Com. LACEA.
4*. A încălzi apa p.uţin, cât rabdă mâna în' ea (pf. încropi). împielmezi- apa şi când pui rece, dacă e prea fierbinte (Teleorman). ION CK. "VII 251. I| Fi g.. A îndulci o situaţie grea. ib.
[în Banat şi împelrriâ vb. la. Dial.: înehelmâ vb. Ia.]
—	Derivat, cu pref. în-, din pielm.
Impiekcî vb. IVa 'ş. d. v. chirci.
IMPIETA vb. Ia. Empieter. — (Construit cu prep. asupra; în înţelesul propriu .însemnează: a-te stabili dincolo de terenul tău propriu, pe terenul altuia; de aci înţelesul fi g.)- A ieşi din sfera ta de activitate, din domeniul tău, spre a te face stăpân pe dreptul altuia, a-ţi arogă drepturi pe care nu le ai, a încălcâ s. -a uzurpă proprietatea altuia. Să căutăm dar, domnule prefect, atât eu ca ministru, cât şi d-voastră, să nu impietăm â-supra drepluriior... I. NEGRUZZI, I 237. [Pronunţ. pi-&-. | Şi: împietâ. vb. Ia.]
—	N. după fr. (compus din «en» şi «pied»).
IMPIETÂTE s. f.‘ ImpiHL — Dispreţ, lipsă de respect faţă de cele sfinte; p. ext. fapta unui om lipsit de respect faţă de cele sfinte nelegiuire, pân gări re, sa.crilegiu. | P. ext. Dispreţ, lipsă'de respect fată de ceea ce legea morală te obligă să respecţi: impietate faţă de memoria cuivâ. Impietate = «necuvioşie contra sentimentului de amor pentru cele sacre, spurcăciune de inimă contra principiului de religie». ARISTIA, PLUT. [Pronunţ, -pi-e-.]
—	N. după fr. (lat. impietas, -atem, idem).
Impietrâ vb. Ia v. împietri.
Împietri vb. IVa. 1°. Changer en pierre, pâ-trifier. Se petrifier, s’endurcir. 2°. litre fig'6 de stupeur. 3°.. Teindre en jaune (en pailant des ceufs).
1°. Trans. şi r e f l. A (se) pre.face în (stan de) piatră. Despre paloş ziceâ că poate eu el să împietrească orice lucru. FUNDESCU, L. P. 117/,. La locul unde se împietrise fratk-său, păţi. ca dânsul. ISPIRESCU, L. 296. Aş vrea să se împietrească lumea aşă cum e acum. brăteSCU.-VOI-NEŞTI, L. D. 16. | P. gen er. A se întări, a se învâitoşâ, a deveni tare ca piatra. Ugerul vacii s’a ’mpielrit. Mamelele verginelor sânt împietrite.
H.	XI 324. Altele [din aceste larve] ...prin... materia secretată^.., îşi împietresc o ghioace de adăpost. ANTIPA, F. R. 64. Ţâţa i s’a zgârcit, U-gerul vacii s’a ’mpietrit. pamfile, b. 72. |Fig. (Desp're inimă, simţire) A (se) face tare ca piatra, a deveni nesimţitor, a nu mai simţi nimic. Păcatul... îxitru carele iasle împietrită inima lui. varlaam, C. 325. Sămt împietrite inimile, id. 324. Dumnezeu a împietrit inimile mai marilor noşiri. URICARIUL, XIV 306. Inima-voastră s’a împietrit. MARCOVICI, C. 23/14: Inima lui să împietreaşte. beldiman, N. P. ii 76. După suferiri multe, inima se împietreşte, alexandrescu, m. 6. Chinul şi durerea simţirea-mi a ’mpietrit-o. EMINESCU, P.' 22.
2#. (Intrans.) Fig. A rămâneâ nemişcat, ca un stan de piatră, a încremeni, a înlemni, a îngheţă (de spaimă, mirare). El de mirare a ’mpietrit. COŞBUC, M. 23/22.
3°. Spec. (Crom.) A întări s. a nutri culoarea cu o specie oarecare de piatră (marian, ch. 52), spec, cu piatră acră (id. 16). -A împietri ouă— a îngălbeni ouă. id. 22. Cf. PAMFILe-lupescu, cr. 26.
[Şi: (mai mult variantă grafică) fmpetri .vb. IVa; (t şi dial.) împietrâ vb. Ia. Susioara ta se împietreadze-se (:săsă împietrească dos., fiant immob-iles quasi 1 a p i s) pără ir.eace-var oamerii tăi. PSALT. SCH. 312/.a. Un smeu -a împietrat oraşul cu oameni. şi toate... împrejurimile. şez. Vi. 145. | Ahstrâcte: împietrire s. f. = prefacere în piatră, întărire, învârtoşare, nesimţire. Luminează... sufletul mieu... $i-m[i] strică împietrirea, mineiul (1766) 85. Sfârşeşte... duhul tău cel de ’mpetrire. KONAKI, P. 28. în locul fericirii capătă pismă şi împietrire, c. NEGRUZZI,
I	56. Spec. (Med. pop.) împietrirea, vinelor — aterom, boală a arterelor, când s’au infiltrat cu săruri calcare, bianu, d. S. (Crom.) Acţiunea întăririi unei culori. MARIAN, CH. 52. | Adjectiv: împietrit (împitrit, împietrât), -ă adj. = prefăcut în piatră, pietrificat, întărit, învârtoşat, tare, vârtos, (fig.) tare, nesimţitor, fără inimă, cf. încremenit. Afin... se făcu cu totul de piatră,... apoi luară trupul cel împietrit. ISPIRESCU, L. 118. Şi cum sta baba împietrită... CREANGĂ, P. . 174. Un uriaş împietrit că spaima, eminescu, n. 23. Scur-sori împietrite. ODOBESCU, I 341. Mearele... mari şi împietrite. BARAC, a. 16. Spumă împietrată eu ţăndări de piatră, pamfile, C. 124. De aice neamul cel împetrit şi îndărăpnic s’.au înmulţit. LET. I 48/31. Omul cel împietrit de barbarie. MAR-, COVICI,. D. 219. Ascultare dau şi cei mai împietriţi. BELDIMAN, O. 83. Moldovenii [stau] împietriţi. alecsandri, P. iii 161. împietrit îi rămase şi pasul şi glasul. COŞBUC, M. 38/al., Inimă <mai rar) suflet împietrit = tare, nesimţitoare, nemiloasă, care nu se înmoaie. Greşiţii să-şi moae inemi împietrite. DOSOFTEIU, PS. 51. împetrita... lui inimă. LET. II 27/25: împietriţi la inimă. ANTIM, P. 169, Cf. DRĂGHICI, R. 21, PANN, E. I .37, BELDIMAN, O. 38, Creangă, A. 12. Ah suflete împetrite! KONAKI, p. 86. Baţi robul, fără milă cu suflet împetrit. c. NEGRUZZI, ii 194/j3-î
—	Derivat, cu pref. în-, din piatră, cf. î m p i e-t r o ş ă.
ÎMPIETROŞÂ vb. Ia = împietri. Inima mea de cuveniul bun s’au. împietroşeat. CANTEMIR, IST.
246.	[Şi: împietroşi vb. IVa. | A b s-t r a c t: împie-troşire s. f. = împietrire. Nu... dintr’a inimii îm-pietroşire. cantemir, IST. 94. | Adjectiv: îm-pietroşât, -ă. Cei împietroşeaţi la socoteală, id. ib. 72.] '
—	Derivat, cu pref. în-, din pietros (după modele ca" vârtos'-învârtoşâ).
ÎMPIETROŞI vb. IVa v. împietroşâ.
ÎMPIEZIŞÂT, -Ă adj. De travers, en hiais. — Care este (tăcut) pieziş. Uliţi... tot... împiezişate. ISPIRESCU, U. 117/s-,
—	Participiul unui verb (neîntrebuinţat) împie-zişă, derivat, cu pref. în-, din pieziş.
ÎMPlliĂ vb. I(a) I. 1°. Foulcr (aux pieds). 2°. î:tre rabougri. II. 1°. Presser. 2°. Entr.aver (un cheval en lui liant la tete au pied). 3°. Peser sur (qqn.), flechir. 4°. Pressurer, opprimer. 5°. Com-batire, mepriser. 6°. Fouetter.
Sensul fundamental, care pare a-fi fost «a bate-în piuă» (cf. ital. follare, îr. fouler «a bate în piuă», apoi «a călcă în picioare» şi grec. mUa> «bat în piuă», apoi «apăs»), nu s’a păstrat,, ci numai următoarele înţelesuri derivate din acesta:
I.	(Transilv. numai supt forma împill, dial. îm-pcili).
1°. A călcă (în picioare). împilită-i iarba ’n cale, C’o calcă mulţi în picioare. REV. CRIT. IV 144.
2°. P. ext. (Intrans. şi refl.)'A rămâneâ nedesvoltat, a nu (mai) , creşte,..a nu se desvoltâ,
ÎMPILÂ
- 506. -
ÎMPINGE
a fi mic, pipernicit, (în)chircit. LB., rev. crit. iv
144.	De vor fi.ploi multe pe vremea săpatului..., cucuruzul îngălbeneaşle şi împileaşte. ECONOMIA, 41. Un copil, un animal, din necâutare, rămâne împilit = tot mic, necrescut. LIUBA. Jita (= vita) se ’mpcileşte: nu creşte din pricină ca e rău nu-trilă (Zagra, jud. Someş). Com. N. DRĂGANU.
II.	Trans. (Subt forma împilă, dial. înrilă).
1°. (Despre fân). A îndesă, a presa. Fânul eră dus şi aruncat într’o groapă adâncă şi, când se făceă grosimea fânului de două sau trei palme, se aşezau.peste dânsul scânduri, pe care se puneau după aceea bolovani de piatră şi orice alte greutăţi, de apăsă fânul... Acesta se ,numeşte fân încilat. GHICA, S. 543-544.
2°. S p e c. (Dâmboviţa, Prahova, Dolj, Muscel, Ardealul sud-estic, sporadic'prin jud. Someş; despre cal). A-l împiedecă legându-i capul de uii picior de dinainte, ca sâ nu poată fugi. R. F. II 66 ş.,u. Un cal ne’mpilat, când îi pune bunul călăreţ frâul în gură. GORJAN, H. IV 120.
3°. E i g. A apăsă, a .face să se plece, â înduplecă. Mi-au împilat (= xaidxa/iipav; zgârciră psal. sch., de şei ară psal. hurmuzaki) sufletul mieu. biblia (1688), ap! TDRG. Soarta-mi împilează viaţa la pământ, pann, ib.
4°. (Sensul cel mai obicinuit; numai în scrieri literare). A împovărâ peste măsură (cu dări), a apăsă, â asupri, a oprimă (pe cineva, un popor,
o	ţară). Pe cei. căzuţi din slavă împilează. DIONISIE, c. 32. Inţăleptele oblăduiri feresc pe no-road.e..., nici le împilează cu povoară (a. 1802). uricariul, i 12/i7. Să nu îngăduiască ca să îrn-pileaze pre cei slabi. prav. (1814) 6. Nici bogatul împilează pe văduva a/păsată. KONAKI, P. 45. Un fiu pe a sa maică nu poate a împilâ. beldiman, tr. 431. Trebuesc tinerii împilaţi şi împo-.văraţi mai mult. PISCUPESCU, D. 38. Ai săi tot-dauna l-au împilat! c. negruzzi, I 279. Pre vrăjmaşi au împilat, arhiva, I 67. Să binecuvânteze pe cel ce mă impilă. EMINESCU, P. 21. Pe popor... îl impilă. I. negruzzi, I 47.: Urmă iarăşi a împilâ ţara. ODOBESCU, I 447.
5°. (Neobicinuit) A combate, a dispreţul. Pompa cea din afară ( = luxul extern),... să împilează de filosofii cei straşnici. MARCOVICI, D. 139.
6°. t Fig. (Prin apropiere de pil, instrumentul cu care se băteau oamenii) A biciui. Căzând la grea. slăbiciune şi împilându-mă cu dureri cumplite ( — fiind biciuit de dureri), nu suferii bolnăvirea lenevirii meale. mineiul (1776) 72V2.
[Prez. împiUz, împil. | în regiunile care palatali-zează labialele, se rosteşte — în sensurile cunoscute de popor — împchilă, împcilă, închilâ, încilă. | | în înţelesul II 4° şi impilâ vb. I(a) (cu prefixul im-, ca în neologisme). j în înţelesul I l°-2°, cu trecere la conj. 1 Va, împilj (împcill, încili etc.) | Abstracte: împilare (împilare) s. f. (mai rar) îm-pilât (impilât) s. a. = apăsare, presiune, asuprire, oprimare, impunere (baronzi, L. 110/10) excesivă. Împilarea dreptăţii. PRAV. (1814) 16. împilarea tiranului, uricariul, I.180A. Întrebuinţă creditul ce aveâ la Domn spre împilarea gloatei, o, ne-GRUZZI, I 50. Apoi vine împilarea streină, robirea şi zdrumicarea naţiei. BĂLCESCU, M. v. 549: Mai bine prigonire,--necazuri, împilare... I. negruzzi,
II	93. Pe calea unei împilări indirccte. HAŞDEu,
I.	b. .55. | A d j e c t i v e: împilat (cu negativul neîmpilât), -ă = (fân) presat; apăsat, asuprit, oprimat; împilit == neajuns la desvoltare deplină, pipernicit, (în)chircit (cu acelaşi, sens: arom. pilicios). Un neam... împilat de duşmani. BELDIMAN, TR. 385. în numele ţărănimei impilate. iorga, L. I 543. (Substantivat) Asupriţii şi împilaţii atât de mulţi, la număr... C: NEGRUZZI, I 244/12. Răbdarea împilaţilor, bălcescu, M. V. 47; — împilăt6r {cu. negativul neîmpilător), -oare, .= asupritor,
vexatoriu. Au câştigat un hrisov împilător norodului. URICARIUL, V 9/,. Măsuri economice impi-lătoare. I. IONESCU, M. 195. (Substantivat) li ocroteă împotriva împilătorilor. ISPIRESCU, M. v.
5/16-]
—	Din lat. "pop. 'impillare «a bate în piuă» (*pillare pentru pilare, ca în alte limbi romanice şi ca în fpilla <*pilula pentru pila), cihac, i 119; TDRG. s. v.; Revista Filologică, II 66 ş/u.
Cf. piuă, pil.
ÎMI‘IL»rî vb. IVa v. pildui.
ÎMPiiii vb. IVa v. împilâ.
ÎMPIIiI vb. IVa. Attacher ou fixer avec des clous, clouer. — (Rar). Trans. A prinde s. a strânge cevă cu cuie la olaltă. LB.
ÎHPiiiOSTBi vb. IVa v. prilosti.
ÎMPINDI vb. IVa v. pândi.-
ÎMPINOĂTOÂIME S. f. (Plug.) )
Impingătubă s. f.	JY. împuigeV
Împinge vb. III. I. l°-2°. Pousser. 3°. Peiner (en marchant). 4°. Pousser. 5°. Prouver. II. 1°. Re-pousser, renvoyer, rejeter. 2°. Pousser. 3°. Amener.
I.	1°. Trans. (Une-ori în opoziţie cu «trage»; adesea precizat prin adverbele locale în a i n t e, înapoi, într’o parte, în jos, în sus, afară, înnăuntru etc.) A mişcă în mod violent cevă: sau a. urni cu putere pe cinevâ din loc (sil,indu-l să înnainteze s. să se dea înapoi ori într’o parte). Cela, ce să va atinge de trupul cuivă cu mănie de-l vaîmpenge... prav. 907. Au înctpul a pune pre Moldoveni de împingeâ carele, lev. ii 440/8. Vântul, începând a împinge corabia... drăghici, R. 7, cf-. BELDIMAN, N. P. II 102. Pământul îl împinge înapoi ca o greutate. MARCOVICI, C. 19/n. Picior după picior iute împingând, naintâ. PANN, E. II 73. Înainte mergeau suitarii călări... împingând pe norodul ce se înghesuia, c. NE-GRUZZI, I 29. Românii grabnic cară tunuri, în şanţuri le împing. ALECSANDRI, P. III 223. Cu picioarele-l împinge, marian, v. 31. Cinci de mână mă trăgeâ, Cinci de spate mă ’mpingeă. id. SA.
12.	Şi împinse, munţii în dreapta şi în stânga. ISPIRESCU, V. 56/,. Şi-l împinge pe uşă afară. RETEGANUL, P. IV 12/33. Împing, nu intră, trag, nu iasă, ce e de făcut nu ştiu. ZANNE, P. 11 775. ||' P. ext. A mişcă, a mută din loc (fără violenţă s. fără a întrebuinţâ puterea). El ştergarul i-l'desprinde şi-l împinge lin la vale. EMINESCU, P. 193. || Absol. (Cu sens pornografic). PAMFILE, J. Ii- || Refl. .(= reciproc). Samniţii şi Marsienii să împingeâ intre ei. beldiman, n. P. 1 148. Şi pe gios se tăvăleâ, Unul pe-altul se ’mpingeă. ALECSANDRI, P. P. 146b/18. # a se împinge cu.vorpa = a se îndemnă, baronzi, l. r.
I	41/17.
2°. • I n t r a n s. A se lăsă cu toată greutatea s. puterea, spre a urni cevâ din loc. în poartă am împins, şEZ. II -9b/9. # A împinge la roată cu cinevă == a^i da ajutor, zanne, p. v 540.
3°. P. ext. A face un drum greu. Am împins
o	'poştă în ziua aceea (= am mers din. greu), pamfile, J. II.
4°. Fig. A ajută pe cinevâ să ajungă la o situaţie. Aveâ pe cinevâ care să-l impingă. -PAMFILE, J. ii.
5°. (Traducere greşită). A adeveri, a dovedi. Vine. multe... .ce nu le puteâ împenge. COD. VOR;
66	(= ce nu le puteâ adevărî N. testament 1648; carele nu le puteâ să le dovedească. biblia 1688).
ÎMPINGE
- 507 —
ÎMPISTRITURĂ
II.	Fig. 1°. (Uneori completat prin «înapoi»; învechit). A respinge, a nu primi, a goni, a îndepărtă de la sine. E tu împeriseşi şi defăimaşi... Hristosulă tău. PSALT. SCH. 186/6. Impenşi fură (: expulsi sunt) şi nu se putură sculă.. COKESI, PS. 92. Ajutoriu-mifii şi nu împinge mine. id. 05. -Nu împenge (: ne nous rejette) până la cumplit. id. 1Î7. După ce Ştefan-vodă s’au fost împăns de cătră mumă-sa Elena de dinaintea zidurilor Neamţului... ARHIVA, I 94. Ştefan; împingând aceste condiţii înjositoare... ib. 106. Dacă moartea ne întinde o mână, noi o împingem înapoi, marcovici, c. 56.
2°. A îndemnă la s. spre cevâ, a îmboldi. Se simţi..'. înfiorată de o faptă la. care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. C. NEGRUZZI, I 23. Legea evangelică... împinse mintea omenească la demonstrarea... BĂLCESCU, M. V: 2/20. Ea nu dete în clapea în care o împingeă spurcatul. ISPIRESCU, L. 128. Eu te voi împinge tot spre adevăr, id. V 23/2t. # A împinge păcatul (s. păcatele s. dracul s. Mititelul creangă, p. 250) pe cinevâ să facă cevâ = a-1 îndemnă, a-1 pune să facă cevă. Să mi te împingă'păcatul să te clatini! ALECSANDRI, T. 4. Să nu cumvă să te împingă păcatul să-i faci vr’un neajuns. CREANGĂ, p. 87. Ce păcate te-au împins, Paloşul de ţi-ai încins? ALECSANDRI, P. P. 208b/n.
3°. (Despre vreme, soartă) A face să fie, a aduce într’o stare bună s. rea. li scrisăse şl prietenii... să nu-şi facă inimă ră [= rea]... căci aşâ... au împin’s vremile. LET. II 97
[Prez. împing (f şi dial. împâng mardarie, L. .2514, 2565), aor. împinseiu (t împinşu), part. împins, imper. împinge. | Şi: t împinge vb. III; dial.'împănge vb. III;. (cii afereză din mpinge, ca la Aromâni) pinge vb. III. Pre hiară pinge, De cireadă nu s'atinge. ZILOT, CR. 338. Tingu-ţi, pingu-ţi periniţe. BIBICESCU,' p. P. 83. | A b-stracte: (rar) împingere s. f. Împingerea fiind cu, mare silnicie, s’a frânt [suliţa]. BELDIMAN, n. p. i 151. Împingere şi luptă, eminescu, N. 106; — împins s. a. = trusio. anon. car.; — îm-pinsătură s. f. = ghiont. Şi dădu acestuia o îm-pinsătură şi se puse el să tragă clopotul, cătană, p. I 41, cf. RETEGANUL, P. III 63; — împingă-tură f s. f. == trusio. anon. car. | Adjective: împins (împensu f, impă[n]su f, împi[n]su f PSALT. 248/„, 117/15 , 2 4 8/30), -ă. Plânsori sfâşietoare împinse de blestem. EMINESCU, P. 207. Firea Ovreilor împinşi la rău. COŞBUC, B. 21. Împinsă din loc în loc. JARNlK-BÂRSEANU, D. 205; — împin-gător, -6are adj. = care împinge, care sileşte, care îndeamnă. Daco-Românii pentru ce în Dachia să nu fie lăcuit, pricină împingătoare sau gonitoare n’a avut. CÂNTEMIR, HR. 201/,. (Substantivat subt- forma masculină) Opt împingători, doi fluie-rători. gorovei. c. 297, cf. ŞEZ. I 149b/„. (Subt forma feminină) Împingăt6are (pingăt6are H. II 271) = unealtă de plugărie (nedefinită mai de aproape) H. -XIV 417.]
—	Din lat. impîngo, -ngere, idem. cf. respinge.
ÎMPINGE vb. III. Depenser. Oraisser la patte. —• A plăti. Ce crezi, domnule, ce crezi, că, daeă-mi împingi acolo o mie de lei,' m’ai procopsii? CAZA-ban, ap. DR. iii 734. | (Pe la Braşov) A cheltui; p. ext. a mitui, a unge: Mult a trebuit să împing cu băiatul ăsta până l-am trecut prin şcoli. Com. C. LACEA. [Se conjugă: împing, împinseiu, împins, împinge/]
—	Din lat. impendo, -ere «a cheltui» (confun: dându-se cu împing1, cu care aveă aceeaşi formă participială, cf. încing, purceg, tung etc.). G. Giu-g 1 e a, Dacoromania III 734; cf. p r ep i n g e.
ÎMPINSĂTVŢRĂ s. f. v. împinge1.
ÎMPINTENÂ vb. Ia. ISperonner. -r- T r,a n s (Complementul e calul) A da pinteni. [Şi: (îm)-plnteni (pintini) vb. IVa. şi-i încoardă, împinte-neşte. ŞEZ, 11 33/33. Calu-şi pintineâ, Cumplit îl loveă. MARIAN, INS. 343, .cf. ALEXICI, L. P, 106/şi.
| Adjectiv: împintenât, -ă = lovit cu pintenii. Iată-mă împintenat şi încravaşat. ALECSANDRI, T. 1319.]
—	Derivat, cu pref. -în, din pinten.
împintenat, -Ă adj. v. împintenâ şi pintenat.
împinteni vb. IVa v. împintenâ.
ÎMPIRIT, -Ă adj. v. pieri.
ÎMPIRONÂ vb. Ia V. pironi. .
împistreâIjĂ s. f. v. împistri.
ÎMPISTRI vb. IVa. Barioler, bigarrer, mou-cheter; broder, dessiner en couleurs. — A împestriţâ; spec. a brodâ, a chindisi (bud, p. p.), a săpâ în lemn, a desenă, a coloră s. a încondeia (ouă de Paşti) cu fel de fel de figuri şi în colori diferite. Trans şi refl. Cu multe picături negre pe dedesupt. împistrind-o. CANTEMIR, IST. 143. S’au împestrit şi s’au împodobit. ŢICHINDEAL, F. 155. Aceste măciuce se împistresc prea frumos cu cuţitul. DAN, P. 105. Unele ouă se închistresc (împistresc) foarte frumos. ŞEZ, VII 116. (Fig,) Unii împestresc istoria aceasta., şincai," I-IR. III 178/13. | A b, sol. A încondeiâ ouă de Paşti. Ce mai lucră? împiştreşte, popistreşte. BUD, -P. P. 68. [Şi: împestri vb. IVa; (< pestriţ) împestrici vb. IVa. j Abstracte:. împistrire ş. f. Prăzilevăpsealelor a împistririi (noixlh'ag). BIBLIA (1688) 177;-— împistrit s. a. S’a apucat de împistrit ouă; — îm-pistrittiră s. f. = varietate de culori, ornament, podoabă, zugrăveală. Eră o cetate, căriia frăm-seaţea şi ’mpistritura şi înşirătura... nu să poate povesti. DOSOFTEIU, V. S. 46. Aşternuturi... cu îm-pistrituri înflorite, biblia (168fc>) 355. Impistritu-rile croitorului, ib. 58. Impistritura ■.zidurilor. MINEIUL (1766) 29.. Ştiinţa împistriturii. biblia (1688) 380; — împistreălă s. f. = ornament, broderie. Lucru ţesut cu împistreale. ib. 68. | Adjective: împistrit (împestrit, împistricit, cu negativul neîmpistrit), -ă = zugrăvit, brodat, încondeiat (cu împistrituri); împestriţat. Vai de voi, cărturari..., vă semănaţi mormintelor împistrite. TE-TRAEV. 241. Oile albe şi împistrite. biblia (1688) 22. Îmbrăcăminte împistrită, bună,, ib. 157. Cu aur îmbrăcată, împistrită. antim, P. 35.- Jucării cu farbe. împistrite. calendariu, (1844) 69. In coliba împistrită. eminescu, P. 191. Până amil erâ numa împchistrit cu Jidani şi cu Nemţi, da amU-i negru di dînşii. CONV. LIT. XLIV I 651. La poale împistrit cu' nişte postav. MARIAN', NU.
142.	Ouă roşi, împestrite şi muncite. MARIAN, O. II 253, cf. GOROVEI, CR. 2908, sbiera, F. S. 104. Ploscele... împestrite foarte frumos, sbiera, p. 68/i0. Am o botă împistrită şi în pod svârlită? ( = păpuşoiul). GOROVEI, C. 277; — împistritâr, -oâre = care împiştreşte. (Substantivat). Văpseala a impistritorilor. BIBLIA (1688) 177, cf. 67.] ,
—	Sau derivat românesc, cu pref. în-, din adj. pistru, -ă (păstrat în numiri de animale), sau dintr’un paleosl. pîslriti (derivat din adj. pistru, cf. bulg. piştrja) «împistresc». Cf. împestriţâ, popistri, pistrui e. *
împistrici vb. IVa v. împistri.
împistrită vb. Ia v. împestriţa.
ÎMPISTRITURĂ s.. f. V. împistri.
ÎMPIZMÂ
- 508 -
ÎMPLETEC)
ÎMPIZMĂ vb. Ia iMPlZMl vb. IVa flHPIZMOŞÂ vb.. Ia ÎMPIZJICÎ vb. IVa _ ÎMPIZMCLIJÎ vb.'IVa
pizmă.
implacabil, rA. adj. Implacable. —Care nu se poate potoli, îmblânzi, înduplecă; care nu iartă, neînduplecat, neîmblânzit, neîmpăcat. Intrând, în Cameră, să facem o implacabilă opoziţiune la actele guvernului. ALECSANDRI, T. 1734. Vin... să afirme... dogma pe care se bazează implacabilul crez. GOGA, Ţ. N. VI 96.
—	N. după fr. (lat. implacabilis, -e, «neîmpăcat» din in + plăcabilis).
IMPLANTA vb.. Ia. Implanter.— (întrebuinţat numai în sens fig.) A sădi.. Boseti a fost, ca toţi adevăraţii bărbaţi de stat, un realist, căci ţinta iui erau faptele; însă rădăcinile. realismului lui erau adânc implantate în cel mai înalt idealism. STURDZA, E. 40. [Abstracte: implantâre, (<fr.
' implantation) implantâţie, implantaţiune s. f. — acţiunea de a implantă].
—	N. după .fr.; cf. dubletul împlânta.
Împlânta vb. I. I. Planter. II. 1°. Ficher dans la terre.- 2°. Fixer, implanter. III! 1°. Planţer (dans...), enfoncer. 2°. Enfoncer, planter. 3°. Fixer. I-V. Plonger, tremper.
I.	f Tr a n s.. (Astăzi înlocuiţ prin sădi s. prin neologispiul plajitâ).
1°. A pune o pliantă cu rădăcinile în pământ, ca să se prindă şi să "crească, a plantă, a (r ă)-să-d i. [Chedri] împlântaţi (:ră sădiţi CORESI, PS.) în casa Domnului... înfluresc. PSAL. SCH. 304, cf. CORESI, PS. 391. Un priiaten împlăntasă un migdal lângă covrul lui. dosofteiu, V: S. 80, cf. MOL. 53a. Buruiana... în ţărnă împlântată. konaki, P. 276.' || Fig. (Probabil numai o românizare a lat. plantare). A sădi. Omului îi iaste din fire împlântată iubirea de sine. ţichindeal,
F.	253.
II.	P. e-x t. (Complementul «plantă» şi scopul «ca să se prindă» dispar- rămâne însă nota «vâ-rîrii în pământ»):
1°. Trans. A înfige, a vârî în - pământ. Cu-rechiul se. păstrează.... şi se împlântă în năsip.
I.	ionescu, C. 239. Coarnele .şi le împlântă, în pământ, reteganul, p. iv 42/31. A împlântă pari, nuiele, din distanţă în distanţă. COSTINESCU. A împlântă steagul.
2°. F i g. A ffxâ, a aşeză.' Să-şi împlânte corturile în mijlocul ţării noastre.' BĂLCESCU, M. v.
43.	| Refl. S’a împlântat la noi.
III.	P. gener. (Dispare şi noţa .«în pământ», fiind înlocuită prin «în orice corp tare»; esenţială rămâne nota «vârîrii, înfi'gerii»).
1°. Trans. A vârî un hicru (cu vârful) în cevâ, fixându-1. Cheptenii... făcuţi din lemn, în care sânt împlântaţi două rânduri de dinţi. BREBENEL, GR. P.
2°. Spec. ‘A. băgă cu .putere o armă. ascuţită,
o	ţeapă, în corpul cuivâ, a străpunge,, a vârî lovind, a înfige. Au scos sabiea ş'au împlântat în coaste sv[i]ntei muceniţe. DOSOFTEIU, V. S:. 244. Un cuţit prin piept îmi trece, împlântat de mâna ei. COŞBUC, F. 21. Paloşul se împlântă în părete. RETEGANUL, p. in 1136_36> cf. IV 73/82. Ia toporu şi-l împlântă la mine. şez. iii 111/I8. Unde buzduganul s’a ’mplântat. BIBICESCU, P. P. 304. Unde-i ţapa împlântată, şez. ii 35i>/29. | P. ext. (Cu intervertirea complementului). O broască o împlântă tn frigare. RETEGANUL, P. IV -61/21.
3°. Fig. A fixă, a pironi. împlântându-mi ochii în întunerec... KONAKI, p. 239.
IV.	P. -anal.- 1°. A iritroduce, a vâri într’un lichid. Apucă lopeţile, se apleacă împlântănduAe în apă. DUNĂREANU, CH. 240. Imaginea nuielii împlântate în apă. MAIORESCU, CR. II 400.
2°. A muiâ, a scăldâ; a întinâ, pângări Nu voiu să-mi împlânt mănule în spurcat sângele lui. LET. II 93/2. Sabinencile..., cu ochii împlântaţi în lacrimi, beldiman, N. p. i .21, cf. 66. Te-au adus împlântat în sânge. DACIA LIT. 280. .Oraş grozav, care-ţi împlânţi hăina sărbătoarei în sânge. c. negruzzi, i 383.
[t Şi vb. Ia; Să-l împlântedzu [toiagul] în ghi-zdealele aghiazmei. DOSOFTEIU, V. S. 129. | Şî: (ca la Aromâni; vechiu şi in poezia pop.) pl&ntâ vb:
I.	Dosofteiu, MOL. 58a. Plântă secerea ’n pământ. bibicescu, p. P. 387. (La* scriitorii de la mijlocul secolului -trecut, formă românizată a neologismului plantă v. c.); (+ înfige) înflintâ vb.
I.	= a împlântă (Mehedinţi). N.-REV. R. a. 1910, p. 86. | A b s t r a c t e: împlântâre s. f. = plantare, sădire, înfigere,. sădire! Vara... folositoare pentru împiântarea şi altuirea- 'pomilor. CALENDARIU (1814) 66; împlântât s. a. | Adjectiv: împlântat, -ă = sădit, vârît, muiat, scăldat.]
—	Din lat. planto, -are «plantă» şi pref. rom. în-„ Cf. dubletul (im) plantă.
ImplĂSĂlât, -ă adj. v. plăsclat.
ÎMPLĂŞCÂ vb. I. Jeter un vUement sur l’e-paule, sans Venfiler. Trans. (Braşov, despre o haină) A o luâ numai pe unul sau pe amândoi umerii (şşă cum se purtă p laş ca), fără a o îmbrăcă pe mâneci. [Adjectiv: implî-şcât, -ă = (despre o haină) îmbrăcată numai pe umeri; fdes-pre om) cu haina luată numai pe umeri. [Tivili-chiile] erau cu mâneci lungi, de .le luâ împlăşcate. G. I. PITIŞ, CONV. LIT. 923, cf. JAHRESBER. VIII 85. Niţă mergeă iute, iute, numai împlăşcat. Com.
I.	C. PANŢU.]
—	Derivat, cu pref. în-, din plaşeă «umărar».
ÎMPLÂTOŞÂ vb. Ia. Cuirasser. — A (se) îmbrăcă, a (se) înarma cu o platoşă. După aceea a-giunsără-la-Eghipet, şi, împlătoşindu-să, ieşiră la uscat. HERODOT, 137. [Şi împlătoşi vb. lVa. (Fig.) Implătoşindu-te... cu armele, bunei credinţe. MINEIUL (1776) 91 Vi- Implătoşindu-se... cu arma crucii, ib. 1902/2, cf .63‘h. | Adjectiv: împlă-toşât, -ă.- Implătoşaţi. MOXA, 403/6. Cu piept. îm-pl'ătoşat. CANTEMIR, HR. 93/23. Alexandru erâ împlătoşat şi încoifat. ALEXANDRI-A, 67. Şapte mii de oameni împlătoşaţi periră. HEHODOT, 260. împlătoşat cu un piept de aur. ISPIRESCU, L. 389/,.]
—	Derivat, cu pref. în-, din platoşă.
Smpleâ vb. III v. umpleă.
•	ÎMPLETECEÂLĂ s. f. 1	.
ÎMPLBTECETTÎKĂ t S. f. J V- >mp e ec'
ImpletecÎ vb. IVâ. 1°. S’enrouler, serpentcr. 2°. Se tordre les mains. 3°. S'entraver. 4°. (S')em-brouiller. -II. 'S’enchev&trer, s’entrelâter.
I.	1°. Refl. (despre şarpe s. plante acăţătoare) A se încolăci (în jurul unui obiect). Un bălaur împleticit de la picioare până la capul ei. DOSOFTEIU, v. S. 79. în vârvul fietecărui stâlp... patru zmei incepeă a se împletecl. CANTEMIR, IST. 126. Şarpele se ’ncovăiâ Şi pe loc se ’mpleticeâ. TEODORESCU, p. p. 443&. Vezi cu ce iscusinţă stau- împleticite ipomeile (rochiţa rândunelei) pe zebrelele acestei ferestre. C. NEGRUZZI, I 322. || Trans (Subiectul e’.şarpele, complementul coada s. tru-pul lui) A încolăci (în jurul unui obiect). Şarpele se necăjeâ Şi-coada şi-o ’mpleticeâ. ŞEZ. iii 65b/n.
ÎMPLETECITURĂ
- 509 -
ÎMPLETI
2\ P,. anal. Trans. (Subiectul e omul, complementul. mânile s. braţele lui) A-şi frânge 'mâ-nile (Se desperare). Chiruţa... pe podele ’ngenun- ■ chiâ, Mânile împleteceă Şi Turcilor le 'grăiă... JARNlK-BĂRSEANU, d. 494.
3°. Refl, (Despre picioarele s. limba omului)
A se împiedecă unul de altul în mers, a se încurcă {în vorbă). Picioarele ei s& împletecesc de ameţeală; beldiman, N. P. ri 22. Limba i se ’mpleticeă.. teodorescu, P.'P- 599b.| (Despre omj A şe împiedecă în mers, a şovăi, cf. ase poticni. îm-pleticindu-şe pe scară, chemă pe nume pe băieţi. 'COŞBUC, B. 85: Apoi (rec* împletecindu-se un om, beat. TEODOREÂNU, m; II 50. El de" vin împle-licmdu-se... BARAC, T. 6. j|'In trans. . Umbli din picioare împletecind. BIBICESCU, Pi P. 210. || Trans. Mai mult limba a-ţi împletici, cante-mir, ist. 153.
.4°. F i g. (Complementul e vorba s.. vorbitorul) A (se) încurcă, a (se) zăpăci. T r a n s, Tânărul împletici vorba, fiind cu totul aprins. PANN, E.
III	.29. | Refl. Mă ’mpletecesc la.întâia zăpăceală. i. yăcărescu, P. 355/,!. Cu atâta nechib-zuinţă se împleticise... discutarea chestiei. MAIORESCU, D. I 33.,
II.	(Prin apropiere de verbul împleti). Refl.
A se amestecă, încurca s. încâlci, înlănţuindu-se {unul pe altul), încolăcindu-se (unul pe altul), etc. Doi şărpi 'de apă... punându-i întru un vas' sirămpt, se împleticeaşte unul cu altul. BELDIMAN, N. p. 1 152, (cf. lat. angues inter se cratium modo
i	m p 1 exi|. Cu părul despletit, Tot cu. şerpi împleticit. alecsandri, P. P. 38b/ţ0, (cf. lat. imple-x a.e crinibus angues Eumenides). Arborii ce se ’ndeasă şi se’mpletecesc. ODOBESCU, I 14.7/lg. Un-drelele nu.'mai ştiau s’apuce iţele împlelecite. ODOBESCU, I 130/6. Armatele... împleticite înfricoşat . se luptau, pann, e. iv 54:
[Şi: împletici vb. IV»; (greşală de tipar?) împre-
■	tici vb. IVa. Plecă, împreticindu-se şi el ca mine. vissarion, fl. 91; împletuci vb. IV». | Adjective: împletecit (împleticit, împletucit, cu negativul ncîmpletecit, neîmpleticit), Două coarne împletucite una în alta. dan, p. 48. Lungi şi îm-pletecite voroave. caniemir, hr: 73/al, cf. 39, 397/is; — împlet,ecit6r (împleticit6r), -oâre. | Abstracte: împletecire (împleticire) s. f. (şi cu înţelesul de) uneltire, urzire. Cu împleticirile Vicleniei şi cu sila grăbiriei. URICARIUL, I 260/ao-împleticiri spre întunecarea dreptăţii, ib. 268/i,. Meşteşug'itele împleteciri cu care au neguţitorit supt făţărie numitul mieu nepot (a, 1701). IORGA,
S. D, XXII 226. Din încurcătură în împleticire = din rău în mai rău. zanne, P. V 338;
—	împleteceâlă (împleticeâlă) DICŢ.; — împlete-cittiră, (t împletecetură) s. f. = încurcătură. îm-pletecitura cuvintelor. CANTEMIR, IST. 42. ] Formaţiuni spontane (în ghicitori): împletecinâ, împletucină subst. atributiv = încurcat, păsculescu, L. p. 76. Rădăcină ’mpleticină, ales voinic
o	dezbină? ( = Cartea). GOROVEI,.C. 44, cf. sbiera, P. 3.22/». Rădăcină ’mpletucină, Rar voinic ce te desnină? (= Cartea), id. ib.]
—	Cu schimbare de conjugare, din *împletecâ, iar acesta din lat. *implectico, -are, derivat din irn-plecto, -ere «a împleteci». DR. iii 677-678.
Îmi»l,F,ti:CIti K v S. f. v. împletec).
ÎMPIiETI vb. IVa. 1°. Tresser. 2°. Natter, tres- ■ ser, mettre en forme de tresse, ctoiser. 3°. Tricoter, owrdir. 4°. Ourdir, tramer des intrigues. 5°. Gigoter.
1°. (Despre lână, in, cânepă, mătase s, alte materii textile) A aşeză împreună mai multe fire sau jUrubiţe, încrucişându-le sau băgându-le unele în altele după un sistem anumit. Trans. (refl. = pasiv) Mătase împletită. BIBLIA (1688) 68. Să se
împletească, ca inul. DRĂGHICI, R. 52. în aceste zile nu-i voie... să se împletească lâna. PAMFILE, S. T. 116. A- împleti în două, trei, patru etc. # Caută să împletească lână pe supt mătase = amestecă viclenii în vorbă, zanne, p. v 333.
2°. P. a n a 1.
a)	(Despre păr) A legă în cozi ( = plete; în
Ardeal). De vei împleti ceale şeapte şuviţe ale capului. -CALENDARIU- (1814) 114/,*. Părul ei de aur eră împletit în cozi. eminescu, n. 8. Cosiţele ei împletite-cu meşteşug şi date pe spate. ISPIRESCU, L. 185. Păru’n flori şi-l împleteşte. jarnIk-bârseanu, D. 286. # A împleti cosiţă s. coadă (Mold. gâţă) albă = a îmbătrâni, rămânând fată; a face.o muncă nefolositoare. ZANNE, P. II 89, 69. Intrase la grije că... o să împletească cosiţa albă, fără să puie pirostriile în cap. ISPIRESCU, L. 233. Eşti ca floarea cea de nalbă, Dar împletişi coada albă. ALECSANDRI, P. P. 340 b/4. Când o fată are păr frumos, nu împleteşte gâţe albe: SEVASTOS, A.. 4/n. t	.
b)	(Despre sfoară, funie, biciu) O şfară ăe mătasă... ’mpleţită’n şase. ŞEZ. IV 9/15. Un drăguţ de biciuşor împletit frumos. CREANGĂ, A., 3. Moş
, Nichifor aveă.o biciuşcă de cele de cânepă, împletită de mâna lui. id. 107.
' c) (Despre colaci) A4 prepară, dându-le forma cosiţei împletite. Colacii... se •’mplelesc. marian, NA. 293. Suflecă mânice largi Şi’mpleteşle la colaci. ALECSANDRI, P, P. 97b/14.'.
d)	(Despre făclii) Făclia Domnului, a Doamnei... se fac împletite şi poleite. LET. III 302/i,.
e)	(Despre flori s. ornamente) A le legă astfel, încât să formeze cununi; (despre cununi) a le face din flori legate ca nişte cozi (= plete, în Ardeal). Mi-ai împletit cunună cu podoabă ăepreună. DOSOFTEIU, PS. 16. Cu coroane de trandafiri împle-' tite> KONAKI, P. 261. Şi mirtul ce stă trândav împletit împrejurul cu nunei sale. c. NEGRUZZI, II 42/9. Norii vineţi... Se 'mplelesc într'o cunună. ALECSANDRI, p. II 123. Să ’mpletim cununi voioase. ALECSANDRI, P. p. 165/26. | (Prin schimbarea complementului) A împodobi cu cununi, ghirlande s. ornamente de flori. Fia' înflorită,... fruntea şi-o ’mpleteşte c’o boltă de lungi flori. ALEXANDRESCU, M. 158. Un băţ... împletit cu tot felul de ierburi şi flori. ISPIRESCU, L. 114.
f)	(Despre mlădiţe flexibile de răchită, salcie etc:) Au împletit mlădiţe de răchită. DRĂGHICI, R. 57. | (Despre leasă, coşniţă, gard etc.) A le. face din mlăzi (mlădiţe) s. nuiele. Au pus lease împletite bine. LET. I 44/a2. Aş voi să învăţ cum se împletesc panerii. DRĂGHICI, R. 105. Să înveţe a. împleti coşniţe. id. 105. La un gard împletind. PANN, P. V. III 10. Ci-mi împletiţi un pat Din tinere ramuri, eminescu, p. 164.
. g) (Despre băieri, braţe, mâni) A le pune unele peste altele, în formă de cruce, a le în cr u c i ş ă. Corăbiarii. stau cu mănule mpletite pregiur genunche. DOSOFTEIU, V. s. 37. Crepidele-i împletite pe picior ca • opincile plăieşilor noştri. ODOBESCU, I 55122-
3°, P. anal. A lucră diferite obiecte s. veşminte (de ex. năvoade, plase, covoare, dantele, ciorapi) din fire răsucite s. toarse (de lână, sfoară eţc.), înnodându-le în anumite chipuri sau dispunându-le în «ochiuri» (eu undreaua, igliţa s. alte unelte),-a tri cotă. Năvodul... cel de D[u] mnezeu împletit. mineiul (1776) IIOV2. Volocul... deprins . peşte se face în două feluri: ţesut şi împletit in ochiuri. ŞEZ. IV. 113/4. Măiestrit împletite covoare,
. COŞBUC, M. 26/25. Mi-am pierdut o undreâ şi nu mai pot împleti ciorapul. ■
4°. f Fig. A urzi, a unelti. Limba ta împletiiă gămbosiri (= vicleşuguri).' psalt. -sch. 97/„, cf. 110/6. Să ’mpletească năpasta -asupra învierii.
ÎMPLETIGEL
— 510 —
ÎMPLINI
DOSOFTEIU, v. S. 125. Au împletit mreji hiclene asupra tânefului. MAG. IST. IV 247/S9. Nici se cuveneă să-l povăţuesc spre a împleti alcătuiri. E. VĂCĂRE-SCU, IST. 245/14. Lisandru... împleteă un meşteşug ascuns, volnicia patriei să strice, arhiva, i 161 || A (se) întreţese, a se îmbină strâns cu cevâ. A cărui întreagă viaţă publică a - fost împletită cu soarta acestei ţări. MAIORESCU, D. 180.
5°.. Intrans. (Neobicinuit), A mişcâ repede (din picioare), a juca. Mata ştii să ’mpleteşti din picioare (= să gioci). ALECSANDRI, T. 446.
[Şi: (prin pierderea iniţialului m din mpletî) pleti vb. IVa. Ou sfoara p\etită ’n şase. TEODORESCU, P. P. 541; împreti vb." IVa. Tineri... îşi împretesc cununi, istoria ruşilor (sec. xvm), ap. GCR. ii 51. | Adjectiv: împletit (cu negativul neîmpletit), -ă adj. (şi cu înţelesul) împodobit. Turnurile cu cornure împletite (= ornate) cu mărgăritar iu. cuv. D. bătr. ii 461, (cu diminutivul, în vers) împleticii adj. mase. Ş’a făcut un colăcel, Ruminel şi ’mpleticel. ION CR. IV 163, cf. TEODORESCU, P. P. 153b, MARIAN, SE. I 43;'— împle-iit6r, -oare = care împleteşte. Am cumpărat... o roabă şi iaste împletitoare, numai nu avem aici iz-voade de peteare şi să faci dumn.eatabi ne să ne dai cevă izvoade de peteare, şi mai mari şi mai mici, şi de căiţi şi de tot fealiul (a. 1649, Munt ). IORGA, S. d. x 111. (Substantivat) împletitoare s. f. panglica care se împleteşte în păr. LB. | Abstracte: împletire s. f.; — împletit s. a. S'apucă de ’mpletit nişte horbotă. CONTEMPORANUL, VI ii 197. Vinerea... nu-i bine de tors, nici de ’mpletit, nici de lăut. PAMFILE, D. 117; —împletitură (t ple-tittiră cod,, vor. 169/,) s. f. = felul de a împleti s. forma obiectului împletit; obiectul împletit (care slujeşte ca ornament), ornament, tricotaj; (fig.) strâmtorare, încurcătură. Împletiturile părul[u]i. COD. VOR. 151/10 (=împletirei părului BIBLIA 1688). Veţi pune pre sângifurile aripilor împletitură vânătă, biblia (1688) 107. Te-au împodobit cu împletituri făcătoare de bucurie, mineiul (1766) 26. Peronul gării decorat cu împletitură de brad. CARAGIALE, M. 290. Colacii... se ’mpletesc... în opt împletituri. MARIAN, NA. 293. Câtevă împletituri de nuiele. IORGA, N. R. A. I 344. în împletitura in care se aflâ, un singur bancher îi mai rămăsese devotat. GHICA, S. 362. Caier... cu împletitură ’n şase. TEODORESCU, P. P.. 31b.]
—	Din paleosl. pleta, plesti, idem, cu pref. înde la împleteci. Cf. despleti, pleată.
împleticel adj. v. împleti.
împletici vb. IVa (ş. d.) v. împletec! ş. d.
împleticînă subst. atributiv, v. împleteci.
Împletitoare s. f. )	„
împletitură s. f. | v‘ îmP,eti*
ÎMPiiETOf ĂT, -A adj. Chevelu. — Pletos, cu plete mari. (Despre oameni) Tot soldaţi împle-toşaţi. păsculescu, l. p. 213 (glosat prin «zdravăn, ţapăn, puternic, lat în spate»). | (Despre păr) în (formă de) plete mari. Tot voinici velenţi, Cu căciule nălţi, Coade ’mpletoşate, Date la o parte, Cam a strinătate. GIUGLEA-vÂLSAN, R. S. 64. (glosat prin «împletite»).
—	Participiul unui verb (neîntrebuinţat) împle-toşă, derivat, cu pref. în-, din pletos.
Împletuci vb. IVa v. împleteci.
împletucinĂ subst. atributiv v. împleteci.
IMPLICĂ vb. I. l°-2°. lmpliquer.
1°: A conţineâ, a cuprinde în sine: Dreptul implică (în sine) şi datorii.
-	2°. A amestecă (băgă, vârî, încurcă) cevâ s. pe cinevâ într’o afacere, acuzaţie etc. Cum? vin oamenii în. Parlamentul ţării, serioşi, care ştiu ce vor, şi implică' într’o asemenea chestie, în aşă contrazicere, două din chestiile cele mai mari de natură politică:.. MAIORESCU, D. IV 227.
[Adjectiv: implicat, -ă = amestecat, (băgat, vârît, angajat), încurcat într’o afacere. Implicat într’un proces fără sfârşit. | Abstracte: implicare s. f. = acţiunea de a implică; vârîre, amestec.]
—	N. după fr. (lat. implico, -are, idem, propriu: «înfăşură, învăli, împleti»).
IMPLICIT, -Ă adj. adv. Implicite. Implicite-ment. — (în opoziţie cu explicit). Adj. Cuprins în cevâ (într’o propoziţie, într’o afirmare etc.), fără a fi exprimat în mod formal, ci sub-înţelegându-se prin inducţie. | A d v. în mod implicit. [Familia: (dat. implicite) implicite adv. -= jn mod implicit. Judecata analitică arată dar explicite ceea ce este implicite conţinut în subiect. MAIORESCU, L. 51.]	•	.	.	-	. .
—	N. după fr. (lat. implicitus,- a, -um «înfăşurat»).
IMPLICITE adv. V. implicit. '
ÎMPLIMBÂ vb. I v. plimbă.
împlineălĂ s. f. v. împlini.
ÎMPLINI vb. IVa. I. 1®. Remplir. Compenser. Racheter. 2°-3°. Completer, achever. 4°. Accomplir, âchoir; achever (une periode de temps). 5°. Pren-dre des formes pleines (en parlant du corps). 6°. Acquitter (une dette). Forcer ă payer. 7°. Remplir.
II.	1°. Remplir, accomplir, tenir. 2°. Achever, S’ac-quitter. 3°. Executer. 4°. (S’)accomplir, survenir.
III.	Accomplir, achever (un travail).
I.	(Cf. germ. «fiillen, anîiillen») 1°. Trans. A face să fie plin, a umplea (o lipsă, un gol, un recipient numai în parte plin, etc.) Lipse le să-şi plinîască. CANTEMIR, HR. 180/31, cf. MINEIUL (1776) 1 872/i, 302/i, ZILOT, ARON. 336. împlini un gol lăsat în mica noastră mişcare literară. MAIORESCU, CR. I 209, cf. ODOBFSCU, III 73/2a. Vah păhare împhneaşte, care vinul îndulceaşte BARAC, A. 80, cf. (plinesc păhărele) id. ib. 80. Paharul... cu catran sâ-l cătrăneşti Şi cu spirt să-l împlineşti. TEODORESCU, P. P. 664 b, cf. 667 b.
|[ (Impropriu) A înlocui, a compensa. Lacrimele noastre... vor împlini ’n locul ploii timpul cel însecetat. PANN, E. III 126. | A răscumpără. Cel ce prin sânge au plinitu curgerea pătimirii. Mi-NE[UL (1776) l'66l/i.
2°. (Complementul e locul s. partea rămasă neocupată din cevâ) A completă. Ca să se împlinească masa, se rânduiă şi din boierii al doile. LET. III 303. Dar numai cu-atâta număr... Fa-langile Eter iei... nu se ’mplinesc. Le trebue oaste încă. BELDIMAN, TR. 343. Alte două strofe, dispuse într’acelaşi chip, împlinesc partea vânăto-rească [a baladei]. ODOBESCU, III 89/u. Acest munte, împreună cu M[area] Caspică... şi Munţii Urali, împlinesc graniţa Europei spre miază-zi şi răsărit, mehedinţi, p. 7. De multe ori, unde nu se ajunge pielea de leu, împlineşte pielea vulpei: unde nu poate puterea, viclenia izbuteşte, zanne, p. I 504.
3°. (Complementul e un număr) A face să fie întreg, a întregi, a ajunge la numărul cerut, a completă. Cu preasfinţită ceata ucenicilor te-ai împreunat, plinind numărul celor doisprezeace. mineiul (1776) 482/i- Am pus o piatră... unde s’au împlinit cincizăci şi opt de pământuri. URICARIUL, XXV 67/*. împlinindu-se şapte dungi, însemnă pe copaciul al doilea altă dungă. DRĂGHICI, R. 55. Până s’o împlini numărul... ISPIRESCU, U. 29/25. Ţi-orn plini până la trei. TEODORESCU, P. P. 522.
ÎMPLINI
- 511 -
ÎMPLINI
4°.- (Complementul e un număr de zile, de ani etc., o bucată de vreme, un , termin dat. Construi t: omul a împlinit anul; anul s’a împlinit; omului i.s’a împlinit anul). A trăi un număr de ani, a fi. atins vârsta (anii de domnie, de sftjbă etc.) Deci Mihnea, plinind în domnia a doua cinci ani... MAGAZ. IST. I -221/g. Mânzii, până nu plinesc trei ani... ECONOMIA, 77. Al doilea an plineşte. PANN, p. V. II 17. Tocmai când copilul împlineă 15 ani... ISPIRESCU L. 2. 11 A se scurge vremea până la un termin dat, până la încetarea unui angajament, a ajunge, a sosi la un soroc, la scadenţă. Începură a venire datornicii... şi a-şi cere datoriile, călise plinisă zioa. LET. II 273/33. Plinindu-se o mie de ani... şincai, HR. I 21/s. Mâne ţi-se ’mplineşte anul. EMINESCU, N..21. Iar când a fost de s’a ’mplinit Ajunul zilei de nuntit... COŞBUC, B. 18.. Nu se 'mplineşte line anul, şi femeia lui Ipate face un băiat. CREANGĂ, P. 169. Cum se împlinesc trei zile de la naştere, merge moaşa la nepoată-sâ... şi... Acesta se chiamă ospăţul, când îşi plineşte ,moaşa serile. MARIAN, NA. 282-283. Când zile-şi plineâ, lată că vedeâ... POP. (Sălagiu). GAZETA TRANSILV. a. 1900, nr. 279. S’a împlinit sorocul = terminul de plată, scadenţa. ALEXI. | (Eliptic) A împlini amil — a terminâ serviciul militar (GOROVEI, CR.) s. o. slujbă la care cinevâ s’a angajat pe un an. (Construcţie neobicinuită). La oaste c'am slujit Nouă ani şi nouă luni...
.1Şi la oaste , c’am plinit. SEVASTOS, C. 246/sl, cf. ŞEZ. II 7 b/u- A i se împlini cuivâ, adecă anul de slujbă. Până s’a duce de la noi un ticălos de argat care-l avem, că chiar azi i se împlineşte. CREANGĂ, p. 176. # A i se împlini cuivâ s. a
o	împlini cu cinevâ = a terminâ, a o isprăvi; a o păţi cu cinevâ (pamfile, j. iii). Ian ascultă, măi bade, poartă-te bine cu boierii, c’apoi o împlineşti cu mine! alecsandri, T. 142. Dac'aş împlini-o cu dânsa înainte de soupt, n’ar fi mai nimerit? Fiindcă... nu se cade să mai am relaţii de mâna stângă, id. ib. 757. Hait! I s’a împlinit lui Tache... Nenea e supărat foc. D. ZAMFIRESCU, ap. TDRG.
5°. Refl. (Despre corpul omului) A se rotunji, a se face dolofan, durduliu. Să se împlinească copilul ca oul (MARIAN NA. 85) = să se încăleze, să se îngraşe (gorovei, cr.)
6°. (învechit; termin juridic; complementul e suma de bani care constitue datoria cuivâ) A achitâ, plătind şi rămăşiţa pentru completarea sumei, a restitui o sumă împrumutată, a plăti un bir. Să aştepte acolo, să-i împlinească zlotaşii banii. let. ii 322/e0. Nu aveâ cu ce plini [suma de bani], că erâ om mai scăpat, ib. II 267/2S. Aşteptâ Vezirul să plinească cele 500 de pungi. ib. II 334/36. Au plinit atunce tustrele birurile, ib.
II	204/,. Şi de la voi să împlinesc toată paguba săracilor, ib. III 224,/16, cf. URICARIUL, IV 52/,6. Ne-au plinit dumnealui banii deplin întru manile noastre, uricariul, XXV 60. Ne-au giudecat .dumnealui şi mi-au plinit opt lei noi de la N. Negruşi. ib. xxii 377. Aveţi a plini Ursului ce au dat de au răscumpărat ispisocul. ib. VI 350/20. Să deie jalubă şi i se va împlini împătrit, ib. IV 397/26. Dejma... să-i împliniţi, ib. XVII 268/4. Zestrea ei câtă va fi lipsit se va împlini dintru ale bărbatului, pravila (1814) 123. Ceea ce s’a scăzut, va împlini orăndatoriul şi va pune la loc. ib.
61,	cf. 20, 166. Iar Golanul ce sta faţă [la bătaie], ...«Daţi, mă», zise către dânşii, că ce-o fi, eu împlinesc (= plătesc paguba), pann, p. v. i 113. || P. ex t. (Complementul e omul dator) A incasâ în mod forţat (pe cinevâ, mai. ales de o dare), a executâ pe cinevâ. Agiutorinţa dughenilor şi a crăclmilor s’au împlinit ca şl mai nainte. URICARIUL, IV 114/19. Să nu. ne mai împlinească! Să nu ne,mai jăfuiască! c. NEGRUZZI, 1154. Mării
e vadeaua birului şi vine să ne împlinească. VLAHUŢĂ, ap. TDRG. Când n’a plătii cinevâ darea, apoi vine şi-l împlineşte (Bilca,: în> Bucov.).’Com.
G.	TOFAN.
7°. (Complementul e un formular) A umpleâ, a completă cu datele cerute. Am împlinit adeverinţa, formularul. Cf. TDRG.	'
II.	Fig. (Ca germ. «erfullen, in Erftillung ge-hen»).
1°. (Despre o datorie morală, însărcinare, poruncă, lege, prescripţie, slujbă, trebuinţă; promisiune, cerere; dorinţă, dor, voie, poftă, plăcere, chef, capriciu, curiozitate, lăcomie, gând, vis, etc.) A aduce la îndeplinire, a ţineâ, a executâ, a îndestulă, a satisface, a realizâ. Împlini cu fapte bune şi datoria mulţumirii către Dumnezeu cel vecinic. URICARIUL, I 104/,o. Când bărbatul... nu-ş[i] va înplinl datoria căsătoriei sale până în trei ani... CARAGEA, L. 42. El şi-au luat acum a împlini sarcina de bucăta/riu. DRĂGHICI, R. 75. Însărcinarea asta plinind, de multe ori spinarea gârbovisem. C. NEGRUZZI, II 233/28. Cum să-şi împlinească sarcina mai bine? ISPIRESCU, L. 43. Cugetă bine şi cearcă de Domnul, plinindu-i porunca. DOSOFTEIU, PS. 40, Cf. MAG. IST. I 375/s, LET. II 333/33, CANTEMIR, IST. 28, (li se pliniiâ)
27.	Gă-i poruncă ’mpărăteaseă, Trebue să se ’m-plinească. jArnIK-bărseanU, D. 322, cf creangă, p. 265. Lenevirea celor ce n’au plinit legea. ANTIM, P. 13. Căutatu-mi-au a plini pravila şi învăţătura lui Platou. CANTEMIR, HR. 179/16. Să plinească cele orânduite de sihastru. ŞEZ. v 35/32. Ai plinită apostoleaşte slujba ta. DOSOFTEIU, V. S.
159,	Cf. 95,2, CALENDARIU (1814) 17/,, TEODORESCU, P. P. 474b. Slujba cu care m’ai însărcinat, o voiu împlinl-o. ISPIRESCU, L. 24, cf. 17, DONICI, F. II 30. Se împlineşte norodului alte trebuinţe mai de folos. PISCUPESCU, o. 199. Pli-neaşte ceaia ce mi-ai făgăduit. MINEIUL 1 (1776), 1921/2. Râde,... nu ’n-plineşte ( = nu se ţine de cuvânt). PANN, E. I 62. Să împlinim cu toată inima vorba. I. IONESCU, C. 29. Ştiţi că-mi împlinesc juruinţele. C. NEGRUZZI, I 24. Veneâ Cuvân[(\ul de-şi împlineă. alecsandri, p. p. 1071>/4. Pli-nitu-ţi-s’au cewrerea. MINEIUL (1776) 115 a/«i cf. (mi s’a împlinit) ISPIRESCU, L. 29. Să nu-şi plinească dorinţele ei. GORJAN, H. I 11, cf. (a să împlini) MARCOVICI, D. 8/2, ALECSANDRI, P. I 81, CREANGĂ, p. 189, ISPIRESCU, L. 23. Nu poate să-şi plinească voia. BARAC, A. 53, cf. CALENDARIU (1844) 76, GORJAN, H. II 137, IV 195, (împlinesc) I 6/i2. li împlineam toate voinţele. DRĂGHICI, R. 3, Cf. 110, CREANGĂ, P. 184, ISPIRESCU L. 31. Plini pofta mucenicului. MINEIUL (1776) I6OV2, cf. GORJAN, H. I 80, (împlinească)
I	10, KONAICI, P. 112, ISPIRESCU, L. 39. Nuţi împlinesc plăcerea. PANN, E. II 101. Un drăcuşor mititel... ce împlineă slujba de jocheu (= făceâ pe jocheul). C. NEGRUZZI, I 88. Ca să-mi împlinesc cheful. RETEGANUL, tr. 162./,8. li împlineă cele mai mici capriţuri de copilă. C. NEGRUZZI, I 73. Ca să împlinească, curiozitatea fratelui său. GORJAN, H. I 6/31, cf. (îi plini) IV 64. li împlineau... gândirile. EMINESCU, N. .68. Fericit care ’mplineşte Visul său pe-acest pământ. ALECSANDRI, P. I 172, cf. eminescu, P. 203, (fericirea visată) CREANGĂ, P. 14. Ei şi-au plinit chemarea lor. COŞBUC, B. 155. Socotind a împlini dreptatea numitului cin. URICARIUL, I 220/27. Acest sfat să împlinească (= să urmeze). BARAC, A. 57. Să-şi împlinească (= să-şi ajungă) scopul. DRĂGHICI, R. 146. Dragostea către cel de aproape nu să poate plini (= exercită), fără numai în temelia şi izvorul drago stii duhului. CANTEMIR, HR. 3/8.
2°. (Despre o misiune, osândă, etc.) A face până la sfârşit, a executâ, a fndeplini, a se achitâ (de.,.). Plinindu-şi mucenicia, s’au petrecut cătră cereştile
ÎMPLIN
- 512 -
ÎMPODOBI
lăcaşuri. MINEIUL (1776) 42/2. A tot neamului ■osândă singur tu vei s’o.’npttneşti. BELDIMAN, o.
48.	După oe-şi plinesc urita solie... C. NEGRUZZI,
I	274. Marcu robia-şi plineşte Şi de plecat se găteşte, cĂTANĂ* b. 35. Vin acasă şi... hodineşte şi somnul mi ţi-l plineşte (= coace). MARIAN, NA. 362, cf. D. 201. Badea’n cănţelărie... Scrie două, trei rânduri Şi-l ajung nişte gânduri... Lasă, bade, gândurile Şi-ti plineşte (= scrie-le până la .urmă) rândurile1 jarnIk-bârseanu, d. 120.
3°. (Despre o hotărîre, o formalitate) A aduce ia-îndeplinire, a jexecutâ. După hotărîrea judecăţei, se dă implinitoriu, ca să împlinească ceale ce s’au hotărît. pravila (1814) 13. Eu cercetez, eu hotă-’
. răsc, judec, condamn şi împlinesc, alecsandri, t. 711. Împlinind formulele... eminescu, N. 54.
4°. (Despre o prorocie, prevestire, etc.) A (se) realiză, a (se) adeveri. S'au plinitu prorocia Isaiei. mineiul (1776) 207i, cf. şez. vili 44. La Rumâni-s'au plinit cuvântul apostolului Filip. BIBLIA (1688) 8/pr. 3, cf. CANTEMIR, HR. 2 0 6/28. S’au plinit atunce un cuvânt prost ce zice: cu iarba cea uscată, arde şl cea verde. LET. II 375/86. S’a împlinit vorba, mamei, sărmana, iute şi de grabă. creangă, a. 51, cf. P. 188. || (Despre evenimente prevăzute s. prevestite) A se întâmplă. AGeastd şi la Rumâni s’au plinitu. BIBLIA (1688) 8/p. 8. Ieşirea lui, care vrea să se plinească în Ierusalem... ANTIM, P. 18.	'	.
111	(Cu aceeaşi generalizare de sens ca la a ■ săvârşi — a fâce până la sfârşit, devenit «a face») A săvârşi, a execută, a face. Pliniră lucru apo-, stolesc. DOSOFTEIU, V. S. 60, cf. MINEIUL (1776) 632/i. Longhin... cârma oştilor purtă şi toate lucrurile lui Troian,după vreare le pliniâ. CANTEMIR, HR. 82/s0. I s’au împlinit treaba. MINEIUL (1776) 1617i. S’au dat desmierdărilor şi toate blăstămă-ţiile le-au plinit. ŞINCAI, HR. I l3/sa. Vei împlini numai cele ce-m[i] vor fi de folos. MARCOVICI, d. 7/6. Dumnezeu... toate le plineşte. DRĂGHICI, R. 200. Femeia hotăreşte Şi Satanaîmplineşte. zanne,
P. II 148. E lesne bogatului de a porunci, dar ■greu săracului de a împlini, ib, V 86.
[Şi: (învechit şi pop.) -plini vb. IVa. | Adjective: (im)plinit (cu negativul neîmplinit),-ă (ad
1	4°) Fata... cu anii împliniţi. COŞBUC, M. 130/la; (ad I 5°) Nu e mică, nu e mare, nici subţire, ci ’mplinită ( — franc, fausse-maigre). eminescu, p. 304. Rămăsese aceeaşi copilă de odinioară, cu trupul tot împlinit, cu carnea tot tare. VISSARION, FL. 13; (ad II 1°) Din trebuinţi împlinite Vine buna cunoştinţă. KONAKI, P. 295. Chibzuirile neîmplinite... lasă după dânsele în inima noastră mâhnire. MARCOVICI, D. 8/4. Dorul nostru împlinit. ALECSANDRI, P. I 45; (ad II 2°) Misia îi e împlinită, c. NEGRUZZI, I 289; (ad II 3°) Găsind toate formalităţile împlinite, dete semnalul. id. I 40; (ad III) Aceste împlinite, pacea fu neapărată. KONAKI, p. 300. Oricum să scriu, e ne’m-plinit. coşbuc, B. 20; — (îm)plinit6r (cu negativul ntîmplinitor), -oâre = care împlineşte, execută, etc. (şi substantivat, cu sensul învechit de) om însărcinat să execute o poruncă, executor, încasator, portărel. Te-ai arătat implinitoriu dumnezeieştilor porunci, mineiul (1776) 1267a, cf. 537i- urica- ' RIUL, I 262/6. Puind împărăţia plinilor pe Hanul... LET. iii 159,/13. Să fim într’un bun gând şi cuvântului nostru să-i fim marturi şi jurământului să-i fim. plinitori. MS. ap. IORGA, L. II 243. După ho-tărîreă judecăţii, să dă implinitoriu, ca să împlinească ceale ce s'au hotărît. PRAVILA (1814) 13. Divanului împlinitor (= executiv). POPOVICI-KI-RILEANU, B. 13.- Nu să se facă dumnealui împli-nitorilu] şisă mă iaieîn bagiocură (a. 1835, Mold.j. IORGA, S. D. XXI 224. Judecători prin sate şi de ,.bani împlinitori. BELDIMAN, TR. 414. împlinitori de lipse. I. VĂCĂRESCU, P. 53/2B. | A b s t r a c t e: 1
(îm)plinire (cu negativul neîmplinire) s. f. (în vechime şi cu înţelesul de) încasare, execuţie; stadiul (lunei) când e plină; adeverire. Rodul păntecelui tău iaste plinirea prorocilor. MINEIUL (1776) 2092/t, cf. 1*99 7i- Să se facă împlinirea şi trimeterea acestei dări anuale. URICARIUL, 1169/10. După împlinirea aceştii dl doilea vade[â]. ib. Il4/M. Să facă urmare întocma cu împlinirea venitului, ib. v 20/al. Arătarea despre schimbarea şi plinirea luriii. calendariu (1814), l/j,. A legii împlinire. KONAKI, p. 266. Împlinirea poftelor. MARCOVICI, c. 24/13.- Împlinirea unor... datorii. DRĂGHICI,. R. 152. Pe atunci se luă zeciuială de la împlinirile de bani. ghica, S. 38. Plinirea poruncilor lui- Dumnezeu este.-., dragostea.’ STURDZA,- n. 7., Agenţii de împlinire au tantiemele lor. EMINESCU, N. 155. Dator eu mă judec să-ţi duc în plinire porunca. COŞBUC, M. 13/4. Împlinire di bani = plătire de datorii. barcianu. Împliniri = (fr.) remblais. DDRF. Împliniri = soroace, scadenţă; — (îm)plinit s. as Am cevâ de împlinit. BARCÎANU. Plinitul lunei. DDRF.; — (im)plineâlă s. f. = (în vechime mai ales ca termin juridic, cu sensul de) sumă încasată în mod forţat pentru o datorie, un impozit; amendă, gloabă, etc. Ce ar fi drept... cu zi să-i plătească, iar nu cu plineală sau. cu înfricoşare. LET. 11 87/j0. 45 lei împlineala pe 450 lei, ce' i-au împlinit , de la Bănia sa. IORGA S:D. VI 195. Prin aşezarea şi plineala ce le veţi face şi o mărturie... uricariul, VI 35 0/28. Orice, pricină de judecăţi şi de împlinele... .ib. I 287/i. Leafa şi legiuitele împlinele să nu cuteze.a luâ... ib. l.268/4. Să dea împlineală la una sută lei. ib. II 4i/23. Pricinile de giudecăţi şi împlinele şi pripasuri... id. iv 57/2’- Gloaba şi împlineala... a mai da n'aveă de unde. beldiman, tr* 345. (Azi în Bucov.) N’a plătit darea. A fost azi.juratul la împlineală. Com. G. TOFAN.]
—	Din lat. plenesco, -*ire, cu adăogarea prefixului. In- (duc în plinire = împlinesc). Cf. îndeplini.
IMPLOBÂ. vb. I. l°.-2('. Implorer. Trans. A rugă pe cineyă cu umilinţă, în acelaşi timp însă cu stăruinţă; a chemă în ajutor. 11 Â cere cevă cu umilinţă, cu lacrimi, cu stăruinţă. [Prez. pers. 3 sing. imploră. | Adjectiv: implorat, -& adj. = rugat, cerut cu umilinţă, cu insistenţă ; — implo-rat6r, -oâre = care imploră. | Abstract; implo-râre s. f. = rugăminte, cerere stăruitoare. Glasul lui tremură de-o implorare sfiicioasă. VLAHUŢĂ, D. .202. Ieşi afară! — răspică Dănuţ c'un fel de stranie implorare în glas. TEODOREANU, M. II 18.]
—	N. după fr. (lat. imploro, -are, idem, propriu: «a chemă cu lacrimi»),
iMPiiOtrit v. împroură.
împoâncă adv, v. poancă.
ÎMPOCIÂ. vb. Ia. Jalonner. — Tran s. (Complementul e un loc). A bate poci (= ţăruşi), ca semn că este oprit să treci s. să calci pe un loc. Am împociat. locul mieu — am făcut semnul că locul mieu e oprit, nu-i iertat a umblă cu marva (= vitele). (Oraviţa îh Banat). Com. coca.
—	Derivat, cu pref. in-, din pociu..	.
împodhodât, -ă adj. v. podhod..
împodobâ vb. Ia. v. împodobit
' ÎMPODOBI vb. IVa. I. Orner, dtcorer, parer. '2°. Embellir., doter. II. Juger digne, daigner.
L 1°. Trans. şi refl. A (se) găti eu podoabe, cf. gar n i şi,.deco r â. O amar’cela ce-şi podobeşte trupul. CUV. II 464, Unii s$, să podo-bească şi să să. tnfrămşeadze. VARLAAM, C. 99.
Împodobi
— 513 —
ÎMPONCIŞÂ
Rămleanii podobiră toate uşile cu podoabe scumpe. dosofteiu, v. S. 12,2. Au... podobit toate porţile şi dughenele. LET. II 23B/V Cu lanţ de aur... îl po-dobim. ŞINCAI, HR. III 199/j. Vrând ca să-lîmpo-dobaseă, un zurgălău la. gât... i-au legat. DONICI,
F.	I 37. Să-ţi împodobeşti urechile.... cu aripi şi os de peşte, drăghici, R. 158. Se îmbrăca, împo-dobindu-se ca pentru o sărbătoare. C. NEGRUZZI,
I	27. Culmea [dealuri]lor o împodobesc... ulmii. COŞBUC, F. 124. Puse ăe împodobi palaturile. ISPIRESCU,. L. 36. Podobeam o pălărie, Cu păun şi cu hărtie. '- marian, o. ii 267, cf. î.. 512, vr. 229. jEtu frumos m’oiu podobi. MÂ.NDRESCU, L. ,P. 62/,,, cf. reteganul, tr. .96/2.' Să-mi podobească şoldul. TEODORESCU, P. P. 628, cf. 38b, 528b, 85b. Frumos m’aş împodobi. JARNlK-BÂRSEANU, D. ll'5, cf. 31, 110. Cât de mult împodobeşti cu aur şi cu.argint pă cel mai frumos măgar, tot măgar să socoteşte, zanne, p. I 539. | A se împodobi la părţile ascunse = a-i creşte părul, polizu.
2°. F i g. A înfrumuseţa; fig. a înflori, a înzestra, a dotă, a amplifici (completând lipsurile unei opere literare etc.). Să ne podobimu sufletele noastre cu podoabele ceale sufleteşti.. Varlalm, c. 322, cf. dosofteiu, V. S. 25. Insă mult l-au mai împodobit mai frumos [letopiseţul] şi Miron Logofătul. LET. II 195/iS. Minciuna cu multe îm-puţicioase flori împodobind (tipărit: îmbodobind)... CANTEMIR, IST. 219. Şi-au împodobit condeiul cu înfrumuseţate alcătuiri. E. VĂCĂRESCU, IST. 245./a. A ne împodobi... cu o nouă virtute. MARCOVICI, C. 52/c.. Dacă firea... l-ar fi împo.dobit cu vreun osebit dar... DRĂGHICI, R. 5. Cu care [bucăţi teatrale] el împodobi scena noastră. C. NEGRUZZI, I 334. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune şi frumoase. CREANGĂ, P. 283.
II.	t (Prin apropiere de spodobi) A învrednici. Să ne podobească [Domnul] să stăm de-a■ dreapta cu direpţii. VARLAAM, ap. TDRG. Is[use], H[ri-sioo]se, podobeaşte-mă să tâlnesc om să mă pol-dzuiască ( = să-mi folosească). DOSOFTEIU, v. S. 42,2-
[Şi: (vechiu şi dialectal) podobi vb. IVa. (Jn rimă şi): împodobâ, vb. la. Scoase un murg înşelat, Înşelat şi ’mpodobat. bibicescu, P. P. 304. | A b-stracte: (îm)podol)ire s. f. (mai ales cu sensul figurat de) înfrumuseţare, înzestrare. Urmează împodobire şi lauda patriei, uricariul, i 198/!. Podobirea cetăţilor şi a oraşelor, ib. I 73/5. Împodobirea năravurilor voastre. DRĂGHICI, R. 4. Altă ’mpodobire pe frunte n’aş vrea. ALECSANDRI, P. II 30. Hainele... fără ’mpodobiri. COŞBUC, F.
49.	Ritoricească împodobire a cuvintelor, pravila (1814) XVI; —■ (îm)podoMt s. a; Că-i vremea de podobit, Cu podoabe de argint. MÂNDRESCU, L. P. 209/2o. Mie floare de iubit, Ţie de. împodobit. JARNlK-BÂRSEANU, D. 286; — podobitură t s. f. = podoabă. Plânse, ca şi când ar fi fost podobi-tura ei osânda lui. DOSOFTEIU, V. S. 52. | Adjective: (îm)podobit (cu negativul ne(îm)po-dobit), -ă = cu podoabe, cu ornamente, (fig.) înfrumuseţat, înzestrat, înflorit. Pământul eră ne-podobit. MOXA, 345/]3. Făcti, pre Adam cu toate darurile podobitu. Varlaam, C. ii 36.a. Eră peştera grijită şi podobită. DOSOFTEIU, V. S. 81. Era podobitu (lemma: plin) la falcă. id. ib. 17,2. Împodobit la cuvinte, dulce-i erâ vorba lui. LET.
II	39/28. Giucâ ...toţi boierii şi giupănesele, împodobiţi. ib. II 238/a. împodobit cu talente, pann, E:
II	39. Cu flori_ împodobite, păduri. DRĂGHICI, R.
6i.	Cu coroane ’mpodobiţi. alecsandri, p. 179. Armă din cele împodobite cu nestimate. ISPI-. RESCU, L. 21. Vestitul Setilă..., împodobit cu darul suptului. CREANGĂ,. P. 242. Şi-cioltarul podobit,
■	. Numa ’n aur şi ’n argint. TEODORESCU, P. p.
88,	cf. ,205b. Că nu-i cireş înflorit, Că-i mirele
podobit. RETEGANUL, TR. 177/,s, cf. CĂTANĂ, B.
64.	Viaţa ticnită ca o fată împodobită. ZANNE, P.
II	802; împodobitor, -oâre adj., subst.-= (cel) care împodobeşte, (în vechime şi traducând pe grec. axoXioxrjg = garderobier' cel care are grija hainelor). BIBLIA (1688) 273.]
—	Derivat, eu pref. în-, din podoabă.
împogom vb. IV» ş. d. v. pogodi,
IMPOHORÂT, -Ă v. adj. v. împovăra.
ÎMPOIJINÎ vb. IVa v. împăienjeni.
ÎMPOIVANÂ vb. Ia v. împăivăni.
ÎMPOlÂT, -Ă adj. (Despre păr sau măr) încărcat de fructe pe poale. Aproape de raiu, acolo va fi un măr a lui Sfântu Petru; e de văr’ vâr-vărat, de poale împolat (Dintr’un bocet din Gâr-hovăţ în Fălticeni), şez. xxxii 111. [Şi: împo-lărit, -ă adj. Iest-un-pom mândru-nflorii, Pă la poală-npolărit, Pă la meljoc leagă mere, Pă la vârv le culejâ (Colindă), alexici, L. p. -145/4.]
—	Derivat, cu pref. în-, din poală.
ÎMPOIiOGÂT, -Ă, ÎMPOIiOGÎT, -Ă adj. V. pologi.
împomcişâ f vb. Ia v. împoncişâ.
împomcît, -Ă t 'adj- v. împonci.
ÎMPONCI vb. IVa refl. Se disputer. — A se pune în p o a n c ă cu cinevâ. A se î'mponci = a se certâ, a se sfădi puţin, a veni în conflict, a-şi aruncâ vorbe: S’au împoncit o ţâră (Zagra, 1. Nă-săud). Com. I. corbu. împoncindu-se cu vorba .măi dinainte vreme... LET. II 266/2. [Şi: ponei vb. IVa = a se împotrivi, a se certâ. bud, p. p., împongi vb. IVa trans. = a o luâ de-adreptul (tăind drumul) spre cinevâ, în goană. Când l-a văzut taurul, ca un fulger a împongit-o spre dînsul şi ’ntr’o clipeală l-a trântit la pământ, pamfile, CRĂC. 243. | Adjectiv: împoneîţ (împomeit ţ), -ă = opus, venind din partea opusă, protivnic. Smintindu-ne vânturi împomeite. dosofteiu, V. .S. 150/,,.]
—	Derivat, cu pref. în-, din poancă (cf. loc. adv. în poancă). Cf. împoncişâ.
Imponciş f adv. v. ponciş.
ÎMPONCIŞÂ vb. la. 1°. S’opposer. 2°. Croiser, tourner (une arme). 3°. Regarder qqn. de travers.
1°. Refl. A se împotrivi, a sta împotriva cuivâ. Cei ce să împoncişadză. psalt. 23/2s. [Dracii] nu numai pre oameni... iubasc să-i strice..., ce şi pre dobitoace, carile cu nemica lor nu să împomcişadză. VARLAAM, C. 237, cf. 238. Nu se cade voaă, drepţilor miei, fii ai Pravoslaviei, să vă înponcişaţi şi să vă scârbiţi în potriva păstorului vostru (a. 1651). B. V. I 182/23. Şi ceia ce să împomeişiază. GCR. I 47/33. Şoimul lucrurilor noastre se împon-cişiază. CANTEMIR, IST. 273. Iară Constantin-vodă nu voiâ, ci tet se împoncişâ. şincai, Hr. iii 150., || A veni în conflict. Prejudecăţi de boierie... de multe ori se împoncişau cu dreptele sale cugete şi fapte. DEMETRESCU, ap. TDRG.
2°. Trans. A încrucişâ.fo armă), a pune cuivâ
o	armă în piept. [ÎMi] poncişâ suliţele Greci spre Greci, moxa, 397/34. Se alease unul den Turci cu. suliţa şi o împoncişiâ asupra păntecelui lui Mi-chaiu-vodă. MAG. IST. IV 290/3ş, cf. (o împonţişă) bălcescu, M. V. 29Q, (îşi împoncişase suliţa) ODOBESCU, III 607/u. Sinuozităţile [ţărmurilor care, respingând apele din o parte în alta, le fa; a-şi împoncişâ direcţia, ap. TDRG.
Dicţionarul limbii române, 15 V, 1929.
I, 33
ÎMPONCIŞl
- 514 -
IMPORTĂ
3°. Refl. A se uita. poivciş (cf. chiorîş), urît la cinevâ.
[Şi: împomcişâ f vb. Ia; împoncişî yb. IVa refl. = a se contrazice. în rânduiala... faptelor istorice sânt principuri ce se împoncişesc la întâia vedere. RUSSO, S. 90. | Abstracte: împoncişâre (îm-puncişâre, împoncişire) s. f. = împotrivire, dezbinare, coliziune, disensiune, discordie (LB). Nefiind nici o împo.ncişare de misiuni intre aceste două îndatoriri. I. IONESCU, P. 186. In aşă împuncişare de idei se aflau boierii bătrâni cu tineretul... Moldovei. CREANGĂ, A. 153. Vrajma şi împoncişerile dintre creştini, ispirescu, M. v. 18/22. Vrajbă, şi pre ascuns înponcişiri scornindu-se între dânşii. CANTEMIR, HR. 205/13, cf. IST. 53; — împonceşi-ttiră f s. f. = sfadă, desbinare. Vorbele de împon-ceşiluri aducătoare. CANTEMIR, -IST. 147. | Adjective: împoncişât, -ă adj. = contrariu, opus; încrucişat. Unirea interesurilor ce în faptă totdeauna stau ' împoncişate. I. IONESCU, C. 253. Ce
-	de mai lucrări împoncişate unele altora, id. D. 445. Atâtea uli(i şi ulicioare, poteci şi potecuţe... tot împoncişate şi împiezişate. ISPIRESCU, v. 117/5; — împoncişitâriu (împoncişet6riu, pomcişi(6riu) -oâre f adj., subst. = (cel) care se opune, care contrazice, care este contrariu; protivnic. De va fi cinevă sfatului acestuia împoncişitoriu. cantemir, ist. 95. în capul împoncişetoriului voii noastre, id. ib. 99. Ai şi tu poncişitoriu pre diavol, dosofteiu, ap. TDRG.]
•— Derivat din în ponciş. Cf. împonci.
împoncişî t IVa v- împoncişâ.
IMPONDERABIL,. -Ă adj. Imponderable. — Care nu e ponderabil, nu se poate cântări. Electricitatea este imponderabilă.
—	N. după fr. (< imponderabilis, -e) idem.
împongi vb. lVa v. împonci.
ÎMPONTORÎ vb. 1 Va. Railler, lancer des poin-tes.'-—(Bucov.). Refl. (= reciproc). A-şi aruncă (unul altuia), ici coleâ câte o vorbă scurtă, dar împungătoare (Com. G. nistor), a se înghimpâ cu vorba (Com. a. tomiac).
—	Derivat, cu prefixul în-, din puntură «împunsătură».
împopistrât, -Ă adj. v. popistri.
ÎMPOPIilCÎ vb. IVa refl. S’embrouiller. — A se încurcă. Funia s’a împoplicit (Oraviţa, în Banat). Com. coca.
—	Probabil, rostire dialectală pentru împopleti, iar acesta din sârb. popletem (poplesti) «a mai împleti cevâ».
ÎMPOPONÂ vb. Ia (S’)attifer. — T r an s. şi refl. A (se) îmbrăcă gătindu-se, împodobindu-se peste măsură, a (se) î m p o p O ţo n â, a (s e). în-ţoţonâ. [Şi: (+ cocoţă) poponăţâ vb. Ia = a se căţărâ, a se sui într’un pom: Ce te-ai poponăţat acolo ? marian. | Adjectiv: împoponât (împro-ponât), -ă. împărătiţă şedeă împoponată şi nepă-sătoare pe scaunul ei. ŞEZ. IX 117. Ţi-o aduc eu împaivanată, Cum mai mândru ’mproponată, Cu paivane de argint. BIBICESCU, P. P. 308.]
—	Pentru etimologie, cf. poponeţe.
împopotâ vb. Ia v. urpopoţonâ.
Împopoţănâ vb. Ia v. împopoţonâ.
ÎMPOPOŢONÂ vb. Ia (S’)attifer.—Trans-şi refl. A (se) îmbrăcă gătindu-se peste măsură (ca un măscăriciu i. golescu, c. I), a (se) împo-
dobi peste măsură, a (se) împoponâ, a (se) î n ţ o ţ o n â. Ia spune-mi, mă rog, ce te-ai împo-poţonat aşă? c, NEGRUZZI, iii 75/„. Toţi se gătiseră, împopoţănaseră car.eşi cum îi eră gustul. N. REV. R. iii 141. Să aibă cu ce se împopoţonâ. creangă, a. 138. Apoi împopoţonează pe fiecare cu darul lui. sevastos, N. 303/23..JVm te tot îm-popoţonă şi sta ’n calea ciocoiului, contemporanul, vi, voi. II 108. [Şi: împopoţănâ vb. Ia; împopoţâ vb. Ia; împoţonâ vb. Ia poienaru, ap. TDRG.; împupuţâ (împopuţâ) vb. Ia- (Zagra 1. Năsăud) Com. n. drăganu, s. pop,- împupăzâ vb. Ia = (trans.) a împestriţâ; (refl.) a se găti ca o pupăză-(despre nevestele tinere care se gătesc foarte curat, se împodobesc cu ştergare foarte curate şi frumoase), marian, o. II 178. Să n’o împupezeze [limba] cu cuvinte streine, jipescu, o. 55. | Abstracte: împopoţonâre s. f. Mănăstirea Sf. Cheorghe se vădeşte... prin strălucirea sticloasă a ţiglelor nouă roşii-închis, cu dungi nesăbuite de albastru şi galben, ceea ce pentru o biserică e o împopoţonâre. IORGA, B. 19. |' Adjective: împopoţonât (împopoţât), -ă adj. = gătit peste măsură, împodobit, înţoţonat. (ion cr. i 42), îngâmfat (novacovici, c.’n. .11), îmbrăcat de sărbătoare (ib. iii 251). Toate ghi-losite, gătite, împopoţonate. ■ alecsandri, t. 421. înipopoţonate cu broboade... cântă şi joacă, sevastos, n. 152/,,. Mândră şi ’mpopoţonată. teodorescu, p. p. 372b. a fi împopoţonât ca o soacră = îmbrăcat într’un mod caraghios, zanne,
I P. IV 615. Fata babei erâ împopoţată şi netezită pe cap, de par’c’o linsese viţeii. CREANGĂ, p. 284.]
—	Forma cea mai veche e împupăzâ, derivată din pupăză, cu pref. în- (cf. a se î m p ă u n â, a s e ră'ţoi). Prin înlocuirea lui z prin ţ — poate şi prin apropiere de cocoţă, înţoţonă — s’au născut formele împupuţâ, împopuţă, iar prin contaminare cu împoponâ: împoţonâ şi împopoţonâ. Cf. TDRG., Capi dan, dr. ii 626-627.
ÎMPOPUŢÂ vb. Ia v. împopoţonâ.
ÎMPORNEÂii s. f. v. porneală.
impOrt s. a. v. importă1.
IMPORTÂ vb. Ia (Comerţ). Importer—Trans. şi absol. (în opoziţie cu exportă). A introduce în ţară produse (în special mărfuri) dintr’o ţară streină. România importează mai puţin decât exportează. ( Fig. A introduce obiceiuri, mode, purtări streine. [Pers. 3 sing. importează şi importă. | Adjectiv: importat, -ă (în opoziţie cu exportat s. cu i n di g e n) = introdus din a-fară, dintr’o ţară streină. Mărfuri importate. | Abstracte: importare s. f., importât s. a. = acţiunea s. faptul de a importă. 11 Familia: (<germ. Import) imp6rt s. a. (plur. -porturi; în opoziţie cu export) = introducerea într’o ţară a produselor din afară, streine. Societate de import şi export;—(<fr. importation, idem) importâţie, im-portaţiune s. f. = acţiunea de a importă produse sau mărfuri streine; introducere din afară, import; lucrul importat. Importaţia rachiului din Austria. URICARIUL, vili 134/2.. A sc cercetă cu tot dinadinsul dacă este un ce local sau o importaţiune din streinătate. ODOBESCU, ii 231. Obiect de impor-taţie; —, (< fr. importateur, idem) importat6r, -oâre subst. = (în opoziţie cu exportator) = cel (cea) care se ocupă cu comerţul de import; — impor-tâbil, -ă adj. (în opoziţie cu exportabil) = care poate fi importat.]
—	N. după fr. (din engl. to import, iar acesta din lat. irhporto, -are «port, aduc înăuntru [din streinătate]»). -
IMPORTĂ
- 515 -
IMPOSTURĂ
IMPORTA vb. I unipers. Importe'r. — Unipersonal (în legătură cu acuzativul pronumelui pers.) A fi important, a aveă importanţă, a fi de folos pentru cinevâ, a privi pe cinevâ, a-i arde-•cuivă de cevâ. Mă importă foarte puţin cauza, primară, caragiale, n. 82/2t. Asta mă importă ,pe mine, cine ce treabă are! id. T. ii 29/13. | Absolut. Să importe — să fie de folos, să producă •cevâ bun. ARISTIA, PLUT. Am socotit că mai mult importă pentru noi, Românii, [dovedirea acestui lucru]. ODOBESCU, III 384. In privinţa aceasta, ceea ce importă să ştiţi d-voastră, ca senator,... MAIORESCU, D. IV 187. Nu importă = .n’are importanţă 1 [Prez. ind. pers. 3: importă, prin Ardeal impoartă.]
, — N. după fr. (< lat. importo, -are «a purtă inaunt.ru»). Cf. important, importanţă.
IMPORTÂbil, -Ă adj. v. importă1.
r
impOEtAstI -A adj. Important. — Care importă, care interesează pe cinevâ, care are oarecare însemnătate, însemnat, însemnător. •Obiectul' cel mai importante în studiul economic... al unei ţări... I. IONESCU, D. 65. Am să-ţi vor-/'besc cevă important, alecsandri, t. 1386. Un muzeu desluşilor al adevărurilor enunciate într’a-■ceă importantă lucrare. ODOBESCU, II 85. Fiindcă această chestie se agită şi este o lucrare foarte importantă... MAIORESCU, D. IV 197. Sânt şi necesităţi ale unor situaţiuni importante, id. ib. IV 200.
2". (Despre o persoană) Care, prin poziţia ce o-cupă, joacă un rol însemnat, se bucură de mare influenţă, însemnat, cf. marcant. Cred că ■ar fi bine să aşteptaţi ca însuşi Sinodul, ai cărui ■membri mai importanţi îi avem în senat... id. ib. 187.
[Şi: importante t adj. | Familia: (< it. impor-iantissimo) importantisim, -ă adj. = foarte important. Acest importantisim text are nevoie de următoarele lămuriri... iiaşdeu,. i. C. 68. (Ironic) Importantisima persoană a lui Iordachi Ruset, ştălp de Domnie, adunător şi mâncător al averilor Vistieriei Moldovei... IORGA, L. I 35.]
—	JV. după fr.
importanţa s. f. Importance.
1°. Caracterul unui lucru important ; ceea ce face •ca un lucru să fie de mare interes, însemnătate. Mănăstirile aceste, clasificate după impor-ienţa lor în patru categorii, căpătară o retribuţie statornică (a. 1855). uricariul, IV 438/21. Un şeî ■cu amploiaţii dau inportanţiă slujbelor numai prin ■ jacuri, ib. X 4/4. [în vechime] schimbarea produc-■turilor nu aveă importanţa de astăzi. I. IONESCU,. <3. IV. Cei vechi puneau în cuvântare o înaltă importanţă. odobescu, ap. DDRF. Cele ce mi le svui n’au nici o importanţă.
2°. Autoritate, influentă mare. Om cu importanţă.
[Şi: importenţă f s. f. (STAMATI, d.), importânţie
t s- f-1
—	JV. după fr.
importante f adj. v. important. importânţie f s. f. v. importanţă. importantisim, -Ă adj. v. important.
IMPORTÂŢIE, S. f.	1
importaţivne s. f.	1	v.	importă1.
IMPORTATOR, OÂRE subst. J
IMPORTENŢĂ t s. f. v. importanţă.
IMPORT UN, -Ă adj., subst. Importun.— (Contrarul lui oportun, care are şi negativele ino-
portun, neoportun). Care face cevâ sau care se întâmplă la timp ori la loc nepotrivit, care cade beleâ; spec. care stânjeneşte s. supără pe cinevâ cu vizite prea dese s. făcute la timp nepotrivit, cu vorbă multă, cu întrebări, cu cereri exagerate, repetate cu stăruinţă; cf. incomod, supărător (ARISTIA, plut.), uricios, nesuferit, plictisitor, neplăcut. [Familia: (după franc, importuner) importunâ la = a supără (aristia, plut.) pe cinevâ cu vizite, cu vorbărie multă, cu întrebări, cu cereri exagerate, cu rugăminţi repetate cu stăruinţă, cf. incomodă, a stingheri, plictisi, a sâcâi, a sta ciocan pe capul cuivâ. Interesul ce... aţi luat pentru binele... ţării noastre, ne obligă şi ne îhciiragiază a vă importunâ şi acum... rugăndu-vă... uricariul, i 178/19; (cu part.-adj.) impor-tunât, -ă. [Puţinii oameni de ştiinţă care văzuse Cloşca cu puii de de aur erau] minunaţi şi poate chiar speriaţi şi importunaţi de neobicinuitele-i forme, odobescu, iii 6 2 7/22; (după franc, impor-tunite) importunitâte s. f. = faptul de a fi im-p'ortun. .DICŢ.]
—''JV. din franc. (lat. importunus, -a, -um).
IMPORTUNÂ vb. Ia v. importun.
IMPORTUNITÂTE s. f. v. importun.
. ÎMPOSESUI vb. IVa. Affermer. — (Mold.) A da în posesie, a arendă o moşie, şăineanu,, d.
U., SEVERIN, S. 24. [Abstract: împosesuire s. f. = dare în posesie, arendare; punere în posesie, înstăpânire. Dispre împosesuire[a] părţilor răză-şeşti. CAT. MAN. 94 (211)].
—	Derivat, cu pref. în- şi suf. rui, din posesie.
IMPOSIBIL, -Ă adj. Impossible.. — Ceea ce nu e posibil, ce nu se poate. Soluţia acestei probleme este imposibilă. | P. ext. Nesuferit. Acest om s'a făcut imposibil în cercul nostru. || (Cu funcţiune adverbială) Foarte greu, cu neputinţă. Mi-c imposibil să mai aştept. || Substantivat. Inccrci imposibilul. [Derivat : (< franc, impos-sibilite) imposibilitate s. f. = caracterul lucrului imposibil ; lucru imposibil. Mă găsesc în imposibilitate de a te ajută.]
—	JV. după franc.
IMPOSIBILITATE s. f. v. imposibil.
ÎMPOSPĂIÂ vb. Ia v. pospai.
Impostâtele? (într’un descântec din Huşi). Sculatu-mă Duminecă dimineaţa, Grasă şi frumoasă, Purcesai (!) prin livezi, Văzuiu meri, peri înfloriţi; Căutaiu printr’însii Şi văzuiu dragostele Impostâtele, Trântindu-se, Buşindu-se, Mu-şcăndu-se. PĂSCULESCU, L. P. 137 (glosat: «îm-postat, -ă adj. = mândru, înalt, frumos, chipeş, care e mai pre sus de alţii». Probabil trebue cetit:	*
în postatele, cf. postată, deşi forma articulată e neregulată).
IMPOSTOR s. m. Imposteur. — Cel care vrea să se impună atenţiei altora prin minciuni sau prefăcătorie; p. ext. înşelător, amăgitor, mincinos, defăimător, calomniator.
—	N. după fr. (it. impostore, lat. impostor, -orem idem, derivat din imponere). Cf. impostură.
IMPOSTURĂ s. f. Imposture. — înşelătorie, amăgire; p. ext. minciună, defăimare, calomnie. Ungurii — falsuri politici — scoaseră la iveală nişte derizorii bănuţi de aur, în ale căror inscrip-ţiuni româneşti se văd [= se vede] cât colo grosolana impostură, odobescu, iii 538/21.
—	N. după fr. (ital. impostura, lat. impostura, idem). Cf. impostor.
33*
ÎMPOTÂ
- 516 -
ÎMPOTRIVA
ÎMPOTÂ vb. I v. finputâ.
ÎMPOTCOVÎ vb. IVa V. potcovi.
impotent, . -Ă adj. l°.-2°. Impotent, im- . puissant..
1°. Cel care nu are puterea de a face cevâ, fără putere, slab, neputincios (aristia, plut.); p. ext. debil. DICŢ. | Fig.' Fantasmagorii impotente. MAIORESCU, CR. iii 380. Eră o stagnaţiune in toată ţara şi o încercare senilă, slabă, impotentă, din partea dv., de a face cevă, fără ca să izbutiţi întru cevâ; id..D. iv 460.
2°. Spec. (Med., adesea substantivat) Incapabil a (mai) îndeplini actul sexual, neputincios. | F i g. El pe impotenţii intelectuali nu-i consideră ca oameni,' ci ca fameni. CARAGIALE, '.N. 30/2C.
[Şi: (apropiat de puteâ)., imputent, -ă f adj. costinescu.]
—	JV. după fr. (lat. impotens, -entis, idem).
IMPOTENTĂ s. f. l°.-2°. Impotence, impuis-sânce.
1°. Lipsă de putere, neputinţă; p. e x t. slăbiciune, debilitate. DICŢ.
2°. Spec. (Med.) Incapacitatea, pentru bărbat s. pentru femeie, de a îndeplini actul sexual, n e-putinţă, bianu, d. S.
[Şl: (apropiat de puteă) imputânţft j s. f. COSTINESCU.]
—	N. din ital. impotenza, idem.
ÎMPOTMOLI vb. IVa refl, S’embourber; s’en-graver, s'ensabler. — A rămânea (cu picioarele, cu roatele cufundate şi înţepenite) în p o t mo 1, cf. î n-nomoli, în glo dă; sp ec.' (despre o corabie) a se înţepeni în potmolul (nomolul, nisipul) din fundul unei ape. Sai, fine, Drăgane, Calu’ mi s’a potmolit. MAT. FOLC. 66. Mi s'a ’mpolmolit carul. Com. G. giuglea. Din cauza depunerii unei mari cantităţi de nomol în basinul docurilor, vasele maritime încărcate s’au împotmolit. TDRG. [Şi: potmoli vb. I Va. | A b s t r a c t: (îm)potmo)ire s. f. Astăzi braţul acesta [al răului] are puţină importanţă, căci, din cauza împotmolirilor de la gură, nu e navigabil. MON. IST. I 85. Un înnec cu pot-moliri sau, mălire. pamfile, a, 105],
—	Derivat, cu pref. în-, din potmol. Cf. d e s-potmoli.
împoţonâ vb. Ia v. împopoţonâ.
ÎMPOTRtvA, Împotiuvă adv., prep., adj. f. I. 1 “. -.De m&me que, comme. 2°. En comparaison (avec), par rapport (â...). 3“. Vis-â-vis (de...), en-vers. 4°. Enechange, ă la place (de...), pour. 5°. Conformiment, selon. II. l°.-2°. En face, vis-â-vis, devant: III; 1°. Contre; 2°. Contraire. 3°. Au con-traire.
Împotrivă e o locuţiune adverbială, compusă din prep. în şi substantivul potrivă. Când acest, substantiv e urmat de pronumele posesiv sau de un genitiv, el apare subt forma articulată şi are funcţie de prepoziţie: împotriva mea, împotriva răului. în loc de împotriva, mea, găsim şi construcţia împotrivă-tni- Puţin obicinuită e construcţia cu prep. d e şi cu; în vechime se găseşte şi construcţia cu acuzativul. învechită e funcţiunea adjectivală (numai la feminin însă).
I.	Prep. în sensul etimologic, împotrivă exprimă un raport modal.
1°. (Şi astăzi, mai rar) Asemenea cuivâ, de o p.otrivă cu (cinevâ s, cevâ), ca. Împotriva [ochiu]îwi nemică altă în samă nu socotim. VARLAAM, C. 227. Şi unul şi altul din schimbători, să socoteşte însuşi
vânzătoriul şi cumpărătoriul împotrivă. cARAGEÂ, L. 21/24-, Alta ’mpotriva ei nu găieşti în sat. CONTEMPORANUL, vi, voi. I 500.
2°. f în comparaţie cu... în raport cu... F.răm-seaţele lumiei ca ~o nemica le socoteaşte împrotiva frămseţei ceii veaclnice. varlaam, C. 319. .Nemică eră zarva aceasta de aice împotriva faptei, care s’au făcut curând. M. costin, ap. TDRG.
3°. t (A fi, a se purtâ) faţă de..., către. ,H[risto]s:. ne arată... cum ni să cade să him împrotiva ce-lora ce greşesc noaă. VARLAAM, C. 269. Mila lui D[u]m[ne]dzău împrotiva noastră şi a noastră ne-milostivire împrotiva fraţilor noştri, id. ib. 207,2, cf. 272.
4°. f în loc de..., în schimbul..., (ca răscumpărare) pentru. Le vă face altă nevoie împroliv'a ce le ya fi făcut, pravila mold. 180.- Trebuiaşte■ să-l svătuiască alt svat împrotiva celuia dentăiu. ib 170. Nemulţumita oamenilor împrotiva atâta usteninţă. VARLÂAM, c. 79,2. Împotriva căzutei mulţumiri... îi dăm., danie şi miluire. Uricariul,
I 145/!. Au luat aut împrotiva lucrurilor ce adusese. DRĂGHICI, R. 273.
5°. f Potrivit cu..., în conformitate cu..., conform, după. Unuia amil deade cinci galbeni, altuia doi, altuia unul, cineşi împrotiva sileei lui.
(: căruiaşi impro.tiva puterei sale. varlaam, C. 297,2; â chacun selon ses forces). tetraev. (1574) 245., Şi amândoi aceştia împrotiva vieţeei priiml-vor plată. GCR. I- 32/t. Să nu mă judece împotriva lucrului meu în locul cela ,demuncăr ce să mă ducă unde este luminată viaţa de veac-cuv. D. bătr. ii 450.
II.	Din sensul modal «în comparaţie cu» s’;> născut sensul: «pus faţă în faţă, spre a fi asemănat», iar prin pierderea ideii scopului, «faţă îr> faţă», exprimă numai un raport local.
1°. Adv. în faţă s. în faţa, faţă în faţă. Două oşti stau împrotivă cu arme înlrarmaţi. varlaam, C. 212. Văzând■ măgăriţa pre îngerul lui D[u]m-n[e]zău stând împotrivă pre cale... biblia (1688) 113.- Şezi, mă rog, împotrivă şi vezi de joacă bine. ALEXANDRESCU, M. 265. Acolo am o căşcioară-' Pe un vârf de deluşor... Împotrivă, zmălţuite... dealuri se văd. I. VĂCĂREŞCU, P.. 8.
2°. Prep. în faţa, în dreptul, faţă ’n faţă*. «viş-â-vif» de..., înaintea... Împrotiva feaţeei gerului lui cine va sta?. CORESI, PS. 399. De nu. s’are m[i]l[o]ştivl Domnul D[u]m[ne]dzău,,.. nime împrotiva giudeţului său.... n’are puteâ sţa. VARLAAM, L. 271. Sosîră împotriva Ţarigradului din-colea. dosofteiu, V. s. 37. .0- ciută veni împrotiva noastră.' id. ib. 79. Aceale toate grăi Isus: împotriva nărodului. CCR..2. Şi l-au pus într’un. car împrotiva cetăţii. LET. I 218/19. Au sosit Ia-năş... împrotiva gurii Sărăţii lângă o baltă. ib.
ii	354/j2. Mitropolitul şede în strana cea din sus: ce este împotriva scaunului Mitropolitului, ib. III 297/ls. Până în potriva turnului ce-i zic Turnul Severinului... cantemir, hr. 230/7. S’au pus împrotiva focului. MINEIUL- (1766) 263/a. Un-.vladnic• ce este în protiva şutului Vlădenilor. uricariul, . XXV 284/jj. S’au făcut şi alt bour, în protiva acelui vechiu. ib. XIX 34/13. Care moşie este la ţinutul Cărligăturei, în protiva podului, ib. XVII 25. Unul [loc] în'potriva mitropoliei peste uliţă. E. VĂCĂRESCU, IST. 2 55/36. li orăndul un palat foarte frumos împrotiva palatului său. GORJAN,.
h.	I 4/s. Împotriva de aceasta o magazie eră. pani?,. E. iii 18. Împotrivă cu dânsul, alt pom.. ib. id. II 20..
III.	Din .sensul indiferent şi local, după anumite verbe, care cuprind în sine ideea unei atitudini duşmănoase, s’a răsfrânt şi asupra lui împotrivă această nuanţă de sens, încât raportul local «faţă în faţă» a devenit:
ÎMPOTR-IVA
— 517 —
ÎMPOTRIVI
i». în opoziţie, în duşmănie unul cu altul, contra, încontra, cf. în aleanul..., f către, t spre, f asupra. (îr£ legătură cu verbele «a fi», -«a sta», «a se pune», corespunde ideii «a (se) împotrivi, a (se) opune, a rezistă»; în legătură cu «a zice», «a răspunde», corespunde ideii «a contra-zice»)-
a)	Adv. Tutindirea împrotivă grăiaşte-se. COD. VOR. 52/i3'.. (=împot'rivă-i grăesc. N. testament 1648-; se p r i c e a ş t e. biblia 1688). Să nu ne cumvâ aflăm puindu-ne lui împrotivă'. VARLAAM, C. 244;. Ca nu, slujindu-le împrotivă, să-i măniem. DOSOFTEIU, v.- S. 3. Li se puneâ prolivă. id..' ib. 227. Bărbaţi şi muieri şi tineri oştesc împotrivă, biblia (1688) 31pr. Voiu fi'îm-potrivă împotrivnicilor tăi. ib: 56. De ar hi răspuns cu blândeaţe, ar hi ieşit de la închisoare, ce au răspuns împrotivă, cu semeţie. LET. II 92/24. Văzând că... n’are cine să le steie împrotivă... i-b. 11 268/33. - Se puseră ei... împrotivă cu răzj boiu. ib. II 53/32.- I-au 'stătut norocul, săracul, tot împrotivă. ib. II 428/,. Fiind împotrivă şl cu călcarea hotărîrii. URICARIUL, TI 21 /3. Să nu răspunză împrotivă nici cum la divan. ib. V 375/4. Mintea... împotrivă cutează, konaki, p. 293. A început ■ multe lucruri împolriv'a cugetă. PANN, E. I 103. Mândrului îi stă Dumnezeu împrotivă. C. NEGRUZZI, I 250, cf. (împotrivă) CREANGĂ, P. 254, (împotrivă) ISPIRESCU, L. 15,
24,	60, ŞEZ. I 284/j. Mai ai ce zice cevă în pro~ tivă? sbiera, p: 247/18. | (Pleonastic) Asupra Măriei Tale.împotrivă.. ANTIM,. P. XXVI/22.
b)	Prep: Au stătut împrotivă oamenilor celor domneşti.' PRAVILA MOLD.- 25,2, cf. 61. ' Sânt astădz împrotivă ta. DOSOFTEIU, V. s. 95. Au scris... unii dascăli... împotriva minciunii pângăritului 'aceluia. BIBLIA (1688) 7 pr.12. Au băut doftorii împ.rotiva otrăvii. LET. II 275/oS. Să vă sfătuiţi împotriva, sfatului solului. NEAG. BAS. ÎNV. Au mers... împrotivă unor Turci. MAG. IST. I 92/21. Se arădicase împotriva împărăţiei. E. văcărescul, IST. 257/28. Burzuluite în ■potriva slujbei. KONAKI, P. 271. Un soldat viteaz păşeşte măreţ în potriva vrăjmaşului. M-AR-covici, D. 9/j7. Apărare împotriva frigului iernei. drăghici, R. 67. ■Împotrivă obiceiului său, Lă•» puşneanu în zioa aceea.... c. NEGRUZZI, I 148. Scrisori secrete... împotriva lui Mihai. BĂLCESCU, M. v. 413h,. Împotriva ţerei mele făptuit-am multe rele. alecsandri, p. 11 125. Cine poate stă împotriva lui Dănilă? CREANGĂ, P. 39. Împotriva datinelor noastre, eu n’am nici o putere. ISPIRESCU, L. 76. Boierii şi ’n potriva ursitoarelor vor să-se pună. reteganul, P. I 17/30. | (Construit cu acuzativul) Propozuind şl ei multe cuvinte împrotivă cela ce... DOSOFTEIU, V. S. 227.
2°. | (Prin despărţirea adverbului -de verb şi legarea lui de substantiv, în propoziţii .ca: Să-i grăiască, vreun cuvânt împrotivă. LET. II 311/ls, s’a putut naşte funcţiunea de) Adj. (acordat numai la feminin) împotrivitor, potrivnic, contrar, opus, duşmănos. Din ceale ’mprotivă să foloseaşte neştine. DOSOFTEIU, V. s. 5l/„. Împotriva voroavă ciacalului. cantemir, ist. ’52. Cuvântul împotrivă (= contrazicerea) sabia ascute, id. ap. TDRG. Fără ’n potrivă vânt. ZILOT, CRON. 337.
O	aşâ împotrivă.sculare fără veste. PANN, A. 33. Începi),'cu semeţie a-i da ’mpotrivă răspuns, id.
E.	11 67! [Pământul este] rătunel şi apăsat la cele doao în potrive căpătăiuri. PISCUPESCU, O; 55. Tot felul de împrbtivă întâmplare ■( = contrarie-tate). DRĂG.HICI, R. 189.
’ 3°. f Adv, Dimpotrivă, din contra. Unii dzîceâ că-i sufletul nemuritoriu, alţii dzîceă împrotivă. dosofteiu, V, S. 149,ă (ziceâ împotrivă ar puteâ însemna şi «contraziceau»-). Nici unul nu s’au a-runcat asupra tovarăşilor mei, ce, împrotivă, au
început a se cuciurâ ca nişte căni de casă. MSS. (s. XVIII) GCR. il 84. A nopţilor veselie... şi, îm--potrivă, el ziua cu chinuri o petreceă. .PANN,- E.
I	32. | (Prin contaminarea dintre dimpotrivă şi -împotrivă) I)in împotrivă. Soiul acesta de vite:., se poate desface fără nici o pagubă, când din împotrivă aede proaste... cu anevoie se pot vinde. ap. TDRG-.
[Şi: (mai ales în Mold.) împrotivă, împrotivă adv.]	■	'	' - .
—	Compus din'prejj. în-şi subst. potrivă’. (Şi în limbile slave îl întâlnim cu funcţiune' adverbială şi prepoziţională: bulg. protivă «gegen, gegenub'er, wider», rus. protivi. nas* «împotriva ■ noastră»' etc.). Cf. dimpotrivă, d e o'p o t r i.vă.
tMPOTKlVEÂIjĂ s. f. v. împotrivi.
ÎMPOTRIVI vb. IVa. I 1°. S’opposer, se mettre en- iraver.s, tenir lele, coniredire. 2°. Opposer, mettre obstacle, râs.ister. II 1°. Se comparer, şe mesurer (avec qqn.). 2°. Mettre d-accord. Imiter.
I	1°. Re f 1. • (Copstruit, absolut,; cu dativul s.. cu prep. la).. A şţa sau a se pune împotriva (cuivâ s. la cevâ), a se opune; a fi contra, împotrivă..., a contrazice/. JŞi firii'să împotriveşte., cat. MAN. II 343 (54). Grecii... se împbtriveă, cât eră cu putinţă'. - E. VĂCĂRESCU, IŞT. 2b8/,-. Instinctul... învaţă pe dobitoace... a se ' ’mpotrivl la. valuri. KONAKI, P. 293. Încep a apără târgul, încep ă\şe ’mprolivl. beldiman, tr. 358. Să se răsboiască'... să i s.e ’mpotrivească. pann, E.. i
62.	Unele [capitule] cătră altele împotrivindu-se la hotărîre. PRAVILA '(18-14) xviii: Boierii... surprinşi-... cădeau fără a se mai împrotivl. C. NE-GRUZZI, 1 152. Nu mă împotrivesc-ţie niciodată. ■ EMINESCU, N. 18. Tată-tău s’a împotrivi şi n’a vrea să te lase. CREANGĂ, p. 191. Se mai împotrivi tată-său, se mai codi... ISPIRESCU, L. 15. Să nu mai întrebi nimică, nici să nu te împro-tiveşţi. SBIERA, P. 49/,. Burulean să' ’mpotriveâ. şez. II 77b/„. Fraţii se ’mpotriveâ. TEODORESCU, p. P. 89. La nici unul sâ nu te'împotriveşti, când-vremea nu te iartă. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. VIII 103. | (Neobicinuit) Trans.' Toate.ceiea m’au \ gonit; toate m’au împotrivit. KONAKI, p. 125. In zadar răii vreau, în orbire, Cereasca lege a ’m-protivi. ALECSANDRI, P. Ii .118.
2°. (Rar) Trans. A pune faţă în -faţă. Mi-l băteâ, mi-l canuneâ, cu moartea-l împotriveâ: MATEESCU, B. 8, cf. 65. || A opune (cevâ cuivâ s. unui lucru). La o temere covârşitoare împrotiveşte
o	nădejde binecuvântată. MARCOVICI, d. 13. || A opune o rezistenţă, a fi piedecă la' cevâ. Bale un vânt. foarte mare... carele ne împotriveşte mergerea. DRĂGHICI, R. 108.
II.	1° Refi. A se potrivi, a se măsuri (cu cinevâ), a se luâ la întrecere. Măi, tu cui te ’mpo-triveşti? — Ţie că mă ’mpotrivesc. PAMFILE, CRĂC. 102. Cine s’ar puteâ împotrivi cu ace,ea bidiganie spurcată? reteganul, p. iv 44/36.
2°. (Rar) Trans. A potrivi, a face să se potrivească. El ştie la nevoie sumeţ.să ’mpotrivească cuvinte nencâlcite. I. negruzzi, ii 112. | t A imitâ. Au poroncit logofeţilor să împolrivască slova Sfântului Ioan; carii slova avidoma ■ potrivind, au scris... carte, ca cum ar fi a Sfântului Ioan. CANTEMIR, HR. 344/21.
[Şi-: împrotivi vb. IVa | Abstracte: împotrivire (împrotivire), cu negativul neîmpotrivirc, iieîmprotivire s. f. = opoziţie, rezistenţă, contra-rietate, adversitate, piedecă. Câte odată s’au obicinuit a se. face Iordanul şi în divanul curţii...,-ori pentru împotrivirea vremii [= -timp nefavorabil], ori pentru gingăşia gerului. LET, III 309/3S-Tare împrotivire împrotivă luptelor ai arătat.
ÎMPOTRIVNIC
- 518 -
Impozant
c
mineiul (1766.) 1563/2. Nesupuindu-se şi- stând cu împotrivire de războiu. dionisie ECLES. c. 332. Orice împotrivire mai tare o zădăreşte. konaki, 282. Aţâţaţi de ’mpotrivire, ci se luptă nencetat. DONICI, F. II .56. Fără- cea mai mică împotrivire au trecut. DRĂGHICI, R. 19, cf. c. NEGRUZZI, 1 339. Ai vrut să mă cerci de-oiu puteă învinge toate împotrivirile, ca să ajung până la tine? ALECSANDRI, T. 205, ALEXANDRESCU, M. .23. A face împotrivire s. o sta în împotrivire s. a fi cu împotrivire (cuivâ) = a sta, a se pune J împotrivă, a se opune. Cum aş face eu din fire Dragostei împrotivire? BARAC, A. 22. Să facă împotrivire, reteganul, p. 32/3a. Omor pe toii cei ce le sta în împrotivire. beldiman, n. p. i 15. îi şliă că sânt cu împrotivire lui Mihaiu. LET. II 315/10; — împotrivitură (împrotivittiră) s- f. = opunere, opoziţie, contrarietate, contrazicere, rezistenţă. Cu toate împotrivilurile lor, ce s’au arătat către Domn. MAG.-IST. IV 151/32. Văzând... atâta împrotivitură. SBIERA, P. 152/a; — împotri-veâlă s. f.= acţiunea de a se împotrivi, o p u-ne.re, rezistenţă. După câtevă şoptiri, îmbrăţişări şi împolriveli, zăpada scârţăi subt nişte paşi deşi şi apăsaţi, delavrancea, S. 32. | A d-jective: împotrivit, (împrotivit, cu negativul neîmpotrivit, neîmprotivit), -ă adj. = opus, contrar, deosebit; f potrivit, acomodat. Părerile fură, împotrivite (= se deosebeau). BĂLCESCU, M. v. 357. Dachia, fiind ţară măi de câmp şi împotrivită firii şi vieţii tăţăreşti... cantemir, IST. 256/13; Nempotrivită dorinţei, dete din cap. COŞBUC. JE. 69/.-6; — îinpotrivit6r, împrotivit6r, (cu negativul neîmpotrivitor, neîmprotivitor) -oâre adj. subt. = (cel) care se opune, (cel) care este împotrivă; opus, opozant, contrar, refractar, contrazicător, în. dezacord cu..., duşmănos, duşman, nefavorabil, potrivnic, care rezistă (la cevă). La această cerire a paşii, nici Domnul împotrivitor... .n’au fost. let.
III	324/18. Acei ce se vor arătă împrotivitori, poruncim să-i supuneţi, uricariul,. i 148/J6. Fiin-du-le vântul împrotivitor. DRĂGHICI, R. 20. Două socotinţe împotrivitoare una alteia, id. ib. 145. împotrivitoare întâmplări, marcovici, d. 9/14. Faptele lui cele neîmpotrivitoare pravilelor, ib. id. 163. Tendinţe împrotivitoarc ale Românilor şi ale Ungurilor, bălcescu, M. v. 90. Cele împotrivitoare una pe alta tămăduesc. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. .VIII 103. A se face împotrivitor = a se împotrivi, a se opune. Oazeli... făcându-se împotrivitor împărăţiei, fu bătut. e. VĂCĂRESCU,. IST. 260/4„ Anafemă să aibă parte cu toţi împrotivitorii lui Chrislos. uricariul, i 53/26. împotrivitorii... vieţii «ale. BELDIMAN, N. P. I 29, Cf. PANN, E. IV -84.
C.	NEGRUZZI,'I 267.
—	în sensul 1, derivat din împotrivă, în sensul
II	= potrivi, cu adaosul pref. în-.
împotkîvnic, -Ă adj. subst. (ş. d.) v. potrivnic.
îmfovăiâlă s. f. v. povoială.
împovăIjÂt, -ă adj.? (într’.un descântec) Dar tu cum ai plecat..., La cap nepieptănată, Cu cămaşa neschimbată, Şi la faţă împovălată? PĂSCULESCU, L. P. 116 (glosat prin «nespălat, necurat, murdar»), — Cf. p o văii.
ÎMPOVĂRA vb. Ia. 1°. Charger, surcharger, accabler. 2°. Rcndre enceinte.
1°. A încărca cu o povară; p. ext. a îngreu-iă, a apăsă peste măsură, a copleşi. Acela ce va luâ cal cu chirie... şi-l va încărcă sau-l va împovărâ greu. îndreptarea legii, ap. TDGR.
O	leafă potrivită cu datoriele ce-l împovorează.
uricariul, vii 101'u. împovorându-mă cu bogăţii.. MARCOVICI, C. 85. . Un stăpân... a cărui, jug... o va împovărâ. BĂLCESCU, M. V. 412/6. |(; Fig. A însărcina (cu o misiune grea). Slujba cw care te-a împovărat' împăratul, ispirescu, l. 27.
2°. Spec. (Despre o femeie) A lăsă grea, a* îngreuna, a îngrecâ, a însărcină. O a şl împovărat-o. iorga, s. D. 212.
[Şi: povărâ f vb. Ia polizu? împovorâ vb. Ia. I Abstracte: împovărare s. f., împovărat s. a. f Adjective: împovărât (împovorât, împăvărât, cu negativul neîmpovărat, neîmpovorat), -ă = încărcat cu poveri, îngreuiat, copleşit; (despre femeie) însărcinată, gravidă, grea. împovoratele sume de împrumutarea slăpănirei. URICARIUL, vii 94'2. Albinele împovărate [cu polen], economia, 203; Ochi... de gene ’mpovoraţi. konaict, p.
20. Un lăcaş... ■ împovărat cu mormânturi. MAR-COVICI, C. 64, cf. PISCUPESCU, O. 92, PĂSCULESCU, L. P. 16. Locuitorii... sânt foarte împă-vărali. i. ionescu, D. 379. împovoraţi de vreme,, se darmă -.stâlpii vechi/, c. NEGRUZZI, II 188/23.
Din robie scapă un neam împovărat. ALEXANDRESCU, M. 26. 'Sosi... cu... cară, Aşă de ’ncărcat Şi. împovărat. TEQDORESCU, P. P. 155. Elisabeta, rămâind împovărată... gândeă că va naşte fată„ ŞINCAI, HR. II l/5. Simţi că ea este împovărată. RETEGANUL, P. v 68/Is. M’ai lăsat cu trupuşorw-’mpovărat. BIBICESCU, ’p. p. 63, cf. 50, MARIAN,
NA. 10, (împovorată) gorovei, cr. 2535; — (< po--hoară = povară) împohorât, -ă. Ş’o ’ncărcat doau-sprâdzăci cară ’mpohorati... Când o vădzut atâtiat
cară Cu pohoară..... O plecat. VASILIU, C. 174; —
împovărător, -oâre adj.=care împovărează, care-copleşeşte, apăsător. îndatoriri împovărătdrie. I. IONESCU, D. 104. O tristă şi împovărătoare realitate. ODOBESCU, III 479/j9. Munca împovărătoare.. SADOVEANU, P. S. 201.] .
—	Derivat; cu pref. în-, din povară. Cf. des -povărâ.
împovâjkni vb. IVa v. povârni.
ÎMPOVOIÂ vb. I. EntreXacer de latţes les « pieux d’une claie; plier. — (Ban.) A împleti nuiele-printre parii gardului; p. ext. a îndoi un lucru.
Am împovoiat gardu. N. REV. ROM. (1910) 86;; . cf. GR. BĂN.
—	Din sâub. povoi «legătură, faşă» (cf. povijati «a înfăşâ, a îndoi».)
ÎMPOVOltĂ vb. Ia v. împovăra.
IMPOZĂ | vb. Ia. Imposer. — (Franţuzism ieşit din uz şi înlocuit prin) A impune II 3°. [Adjectiv: impozâţ, -ă f = impus. Romanii însuşi se foloseau de monopolul sărei, .căci nu este materie mai lesne de impozat ca sarea. I. IONESCU,
P. 36. | Derivat: (< fr. imposăble) impozabil, -ă adj. = care poate fi impus (II 3°), obligat a plăti impozite.]
—	N. după fr. Cf. i m p u n e, impozit, impostor, impozant.
impozabil, -Ă adj. v. impozâ.
IMPOZĂST, -Ă adj. Imposant. —.Care atrage-atenţia, respectul, admiraţia altora prin înfăţişarea s. faptele sale mari; măreţ, falnic, arătos, i m p u n ă t o r, - cf. majestos. Un monument impozant. (în ironie) Atunci când nic% publicul, nici el, nici chiar cel ce a tradus piesa nu înţelege nimic, atunci el e mare, atunci e? impozant. I. NEGRUZZI, I 225. | Care se impune-prin mărime s. prin număr. Forţe impozante (= mari, considerabile). [Negativul: (iieîntre-buinţat) neimpozânt, -ă adj. COSTINESCU.]
—	N. după fr. Cf. i m p u n e.
IMFOZIT
- 519 -
ÎMPRĂŞTIÂ -
IMPOZIT s. a. Impot. — Contribuţia în bani cerută cetăţenilor unui stat, pentru acoperirea cheltuielilor publice, dare, dajdie, cf. contribuţie, dijmă. Impozitul esto o parte din venit, ce' fiecare cetăţean este dator a plăti statului. PRETORIAN, DR. C. 103. Impozit fonciar, direct, indirect, proporţional, progresiv. Orice impozit este aşezai numai în folosul statului, judeţului sau comunei. HAMANGIU, c. c. XXXV. | P. ext. .Totalitatea dărilor. Impozitul e votat de Corpurile legiuitoare. şăineanu, d. u. | F i g. Impozitul săn-gel(M=obligaţiunea serviciului militar, ib.
—■ N. după lat. iinpositum «lucru impus». Cf. impune.
IMPRACTICABIL, -Ă adj. Impraticable. — (Drum) pe care nu se poate umblâ.
—	N. după fr.
ÎMPRĂFOŞÂ vb. la. Couvrir de poussiere. — A umpleâ de praf; a preface în praf. costinescu. [Şi: (dial.) împrăoşâ vb. Ia. Ia cămăşile de acolo, că se împrăoşează. boceanu, meh. | A d j e c t i v: împrăfoşât, -ă = plin de praf, acoperit cu praf. O grădiniţă mică cu iarba împrăfoşată. VISSARION, FL. 25],	.	.
—	Derivat, cu pref. în-, din prăîos (ca tnvăr-toşâ din vârtos).
IMPRĂFUÎ vb. IVa v, prăîui.
ImpRANDÂ vb. Ia? Tată-său îl cam fereă'de întâlnirile cu băieţii .. cu care învăţase el carte.
«Ce vrei să înveţi de la ăia, numai ce te hăimă-neşti de geaba şi-ţi împrăndezi gândurile». G. VIFOR, LUC. IV 309.
Imprăschiâ vb. I v. împrăştiâ.
ÎMPRĂSI vb. IVa v. prăsi.
ÎMPRĂSllif vb. IVa refl. Se multiplier. — A se înmulţi, a se reproduce, a se prăsi. Da brânza lor, laptili, caşcavalu,... ce. foloase nu ţi-ar da, d’ai cunoaşte bine cum să 'mprăsileşte oaia? jipescu, O. 48;
. —7 Derivat, cu pref. în-, din prăsilă.
Împrăştia vb. I. I 1°. Mettre..en fuite; (se) disperser. 2 . Envoyer de toutes parts, (se) râpăndre.
II	1°. (S’)eparpiller, (se) dissiper. 2°. (Faire) Mis-paraître-. 3°. (Se) dissiper. 111 1°. (Se) repandre, (se) propager. 2". Diitribuer, jeter au vent.
La origine termin militar, a împrăştiâ însenjnâ' «a luâ în praştie, a lovi cu praştia în duşman, spre a-1 sili să fugă». Acest sens nu s’a mai păstrat' azi, când praştia a ajuns o simplă jucărie de copii, ci numai sensul cel generalizat:
I 1°. (E vorba de o mulţime de fiinţe) ,A alungă, a goni, a pune pe fugă risipind în toate părţile. I-au bătut pe Hănceşti şi i-au împrăştiet. let. ii 218/j,. Ţine-te, cerbule cu coarnele cele boure, ce ne împrăştiai. ib. ii 317/.2a. || Refl. A se risipi în toate părţile (în urma unui atac, panici etc.). S'au împrăştiet Tătărimea, care încotrd au putut. ib. iii 278,/]9. Bate-voiu păstorul şi se vor împrăştiâ oile. ■ C. NEGRUZZI, I 149. Risipite se 'mprăştie a duşmanilor şiraguri. EMINESCU, P. 242. , Dracii s'au împrăştiet iute, ca fulgerul, în toate părţile. CREANGĂ, p. 144. Roabele de spaimă se împrăştiată ca puii de potăirniche. ISPIRESCU L. 78.	’
2°. (Ideea atacului, a panicei dispare). Trans. A trimite în toate părţile. Îşi strânse în grabă oastea pe lângă dînsul şi împrăştie călăreţi în toate unghiurile ţării. BĂLCESCU, M. v, S9. ]| ,Refl.- A se duce plecând în -tesafte pSrpe. . _ATe-putând ca să-i tgffwegsică., mm jp00Mip& tj&piteniiie lor .
ca să nu se împrăştie aşâ fiecum. LET. II 147/;2. Voi împrăsciaţi-vă care încotrd şi vă duceţi acasă. ISPIRESCU, L. 318.
II.	(E vorba de o colectivitate s. grămadă).
1°. - Trans. A strică răspândind în toate părţile, a risipi, a răsfiră. Să margă. să f^hpraştie cenuşa. dosofteiu, v. S. 21. [Moşinoaiele] le vom împrăştie la vreme. I. IONESCU, C. 45. || Refl. A se risipi, a se întinde răsfirându-se; a se strică (o gospodărie). Nu se dă nimic din casă, ca să. nu se împrăştie gospodăria. GOROVEI, CR. 928. Răsfiratul păr de aur pesle perini se 'mprăştie. EMINESCU, P. 185.
2°. P. anal. (Despre o. umflătură) A face să se desumfle, a (se) desumflâ. Cum am puteâ face ca gâlcile de la grumaţi să le împrăştiem? calendariu (1814), 166/13. Dacă umflătura nu se va împrăştiiâ... ib. 178/£0.
3°. Fig. (Despre ceaţă, tristeţe, .gânduri, etc.}. A (se) risipi, a (se) răsfiră; p. ext. a alungă. Mintea.... a împrăştiâ putuţ-au o plăcută nălucire? KONAKI, P. 287. Ca să-şi împrăştieze tur-burările din gând. PANN, E. II 44. Să împrăştiu tristeţa de care eram cuprins. C. NEGRUZZI, I 293, cf. (melancolia) 60. Ceaţa cea adeseori înşelătoare se împraschie şi basmele se înlocuese cu adevăruri. I. CHENDÎ, SĂM. II 3.
III.	(Predomină numai ideea plecării în toate părţile de la un centru comun).
lu. A (se) răspândi, a (se) lăţi (o faimă, veste, etc.). Frumuseţă... împrăştiiază din căutăturile ei raze ţnfocate şi săgetoase de dragoste. PISCUPESCU, S. 148. Îndată ce vestea sosirii lui s'a împrăştiat.. C. NEGRUZZI, I 84. Hristos mântuitorul... Fiori de nemurire în lume a împrăştiat. ALECSANDRI, P. II 173. S'au împrăştiet prin ţară auzire. DO-nici, F. 30. Se împrăştia faima venirei lui. EMINESCU, N. 27.
2°. (Despre, avere). A (se) cheltui, a (se) risipi, a împărţi. Şi împrăştie avearea toată la săraci. DOSOFTEIU, v. S. 51. Averea... cheltuită, şi-o împră-' ştieră. LET. III 60/34. Să care bărbatul cu carul şi femeia să împrăştie cu poala, că tot se isprăveşte. zanne,. P. IV 251. Am o găină neagră şi una âlbă; cea neagră strânge, iar cea albă împrăştie? (= Ziua şi noaptea), gorovei, c. .138. Împrăştie ca găina = cheltueşte fără socoteală. ion cr. iii 157.	^
[Pronunţ, -şti-â. Prez. împrăştiu, (var) împrăştiu, (învechit) împrăştiâz (LB.), (f) împrăştiu (LB.). j Şi: (variantă grafică) împrăsehiâ (împrăsciă) vb. I; — (traducând pe grec. o<pevdovd<o) j- praştia vb.
I	= a lovi cu praştia. Sufletul vrăjmaşilor tăi vei prăşiiiă în mijlocul praştiei. BIBLIA (1688) 215,2. l'Abstracte: împrăştiâre (împrăştiâre) s. f. = răspândire,,, propagare; (după germ. Zer-streuung) distracţie. Imprăştierea prin ţară a uneltelor ele prăşit. I. IONESCU, c. 55. Puii...* unii fug, alţii zboară, doriţi de împrăştiere. KONAKI, p. 295. Eram pentru tine o .împrăştiere, o trecere-de-vreme. C. negruzzi, iii 497. De aci înainte împăratul îmblă tot posomorît..., numai când mergeă la vânat mai găseâ împrăştiâre. SBIERA, P. 110/39. A semănă prin împrăştiâre = semer â la volâe. Se acoperă cu pământul seminţele semănate prin împrăştiâre. DAME, T. 36; —îm-prăştiât s. a. | Adjective: împrâştlât, (dial. împrăştiet; cu negativul neîmprăştiat) -ă adj. = î’ăspândit, risipit. Cu ochii împrăştiiaţi l-a căutat. cantemir, ist. 158. Să nu fie slobozi lăcuitorii a face împrăştiete MrMuri. URICARIUL, II 141 /9. Printre florM-.e ce vă trămit veţi găsi împrăştiete mai midie, floricele albastre, c. NEGRUZZI, -I 103. Blăwdu-î sunet se împarte Peste văi împrăştiet. JS-MINESCU, P.. 105. Afară-i toamnă, frunza ’m-prăştiată: id. P. 46. Pene împrăştiete pe jos, CREANGĂ, P. H, cf.. HODOŞ, P. P. 160, ŞEZ. III
ÎMPRĂURÂ
- 520 -
Împrejur
63/9. (Adverb) în toate părţile, n'eopriridu-se ni-căiri, fugând încoace şi încolo. Ce împrăştiet se uită! vlahuţă, ap. TDRG. Pe deal vântul totdeauna bate mai împrăştiet. contemporanul, i- 586; — împrăştiet6r, -odre adj. = risipitor, mână-spartă.. Nu erâ om împrăştietor. LET. iii 262/!8, cf. GOROVEI, CR. 2034.]
—• Derivat, cu pref. în-, din praştie.
Impraurâ vb. Ia v. prourâ.
Impreajmă loc. .adv. v. preajmă.
IMPRECAŢIE, IMPRECAŢIUIVE S. f. Im-
precation. —■ Invocarea răzbunării-divine împotriva cui-vâ, blestem, afurisenie; spec. figură de retorică prin care i se doreşte cuivâ o nenorocire. Versul lui Alexandrescu «Pămăntul să te ’nghită şi dracul să te ia!» este o imprecaţie. Alţii înturnându-şi ■ ochii lăcrimaţi de la scena ingrată ce fusese primul şi singurul lor amor, fugeau . cu'o imprecaţie: vade retro! şi căutau a găsX' vreo altă carieră. C. NEGRUZZI, I 346.
—	N. după fr. (lat. imprecatio, -onem, idem).-
IMPBECÎZIE, IMPRECIZICNE S. f. Impre-cision. — Lipsă de precizie, nepreciz ie,
—	N. după fr. .
Impbeoetâ vb. I v. pregetă.
ÎUPREGNÂ vb. Ia. Jmprigner. — A face ca un corp să fie pătruns, pe cale mecanică s. chimică, de o substanţă streină; spec. a imbibâ corpuri solide cu lichide, spre a le da anumite însuşiri, de ex. a imbibâ ţesăturile cu.grăsimi, spre a le face impermeabile; p. ext. a udă, a infiltra., a pătrunde, a satura, a umplea; fig. a um-pleâ, a împuiâ capul cuivâ cu cevâ; cf. a in-,filtrâ, inculca. [Şi: (mai de mult, păstrând grafia şi pronunţarea franceză cu n muiat), im-pregniâ vb. Ia. | Abstracte: impregnare, impregnaţi*!, impregnaţiune s. f. DICŢ. | Adje-c t i ve: impregnat, -ă. Lunca Şiretului este... foarte impregniată cu tărâm vegetal. I. IONESCU, D. 308; impregnâbil, -ă — care poate fi impregnat.]
--1 N. după fr. (<’lat. impraegnare «a fecundă,, a însărcina»).
impbeonâbil, -ă adj. \ v . gIlă.
IMPREGSIA | vb. .Ia f
.ÎMPBEJMUÎ vb. IVa. Entourer, cloturer.— A înconjură, a pune împrejur, a închide de jur împrejur un loc (cu gard, spini, etc.), a îngrădi, cf. a ocoli.. Juru-i împrejmueşte un crâng de lemn câinesc. I. VĂCĂRESCU,. P. 163/5. ' Alte babe îm-prejmuesc buba cu un cerc făcut cu piatra ia-dului. . GRIGORESCU-RIGO, MED. I 29. [Şi: (neo~ bicinuit) prejmui vb. IVa. DICŢ. | Abstracte (concretizate une-ori): împrejmuire (scris mai de mult şi: înipreşmuire) s. f. = ceea ce îngrădeşte, înconjoară cevâ, îngrăditură; (după fr. environs) împrejurime. Mănăstirea Văcăreşti.... o atu văzut săvârşită şi cu toate împreşmuirile ei împodobită. MAG. ist: iv 152/24. Făc împrejmuiri de garduri.
I.	IONESCU, M. 331.' Cui îi place liniştire, Să-şi facă împrejmuire, pann, H. • 38. AsedU Brăila, după ce prădă şi arse împrejmuirile. BĂLCESCU, M. v. 63. împrejmuirile acestui loc erau pustii. ODOBESCU, iii 297/16. în toată împrejmuirea un miros greu. id. iil18/12. O împrejmuire lunguiaţă de scânduri. IORGA, I. c. II 6, cf. (de plasă de sârmă,) BRĂTE'SCU-VOiNEŞTi, L. d. 18.. Găsiră într'un loc ruptă împrejmuirea, sandu-aldea, a. m. 230, cf. HAMANGIU, C. C. 137, ispirescu,. L. 76; — împrejmuit s. a. = împrejmuire, îngrădire. .Drumur
rile vicinale... împrejmuitul. I. ionescu, m. .317.
| A d j e c t i v e: împrejmuit (negativul: neîmprej-muit), -ă adj. = închis (cu gard) de jur împrejur, înconjurat, îngrădit-, TJn mic platou verde,[împrejmuit de pomi roditori. I. NEGRUZZI,- in 367.. Palatul împrejmuit cu zid d’argint. COŞB'UC, B.' -37. Spre Apus şi Miază-noaple e împrejmuit cu munţi, mehedinţi, P. 39. Ogradă neîmprejmuită. dunăreanu, CH. 116; —- împrejmuit6r, -6are adj.= înconjurător, care este împrejur. Cei mai frumoşi bărbaţi din iot plaiul împrejmuitor, odobescu,
i	172/,-]
—	Derivat din loc. adv. în preajmă.
ÎMPREJUR adv., prep., s. a. I. 1°. Autour.., 2°. Vers.. II. Autour de. III. Alentours, environs.
împrejur indică spaţiul care înconjoară cevâ; se întrebuinţează ca adverb, ca. prep. şi ca subst.
I	A d v. I1. Cu înţeles local. îrx'(s.-pe) locul înconjurător. Zidi preste el [Ierusalim] zid, împrejur, pregiur el. biblia (1688) 286,2. Şi îm-, prejur iaste ca o corună frumoasă. GEOGRAFIA ARDEALULUI, ap. GCR. I 178/,-.. înlăuntru tăriei; şi împrejur, stă toate puterile ceriului. CR. I 228/»,. întunearicile... ce cad împrejur asupra mea. ib..
II	17/ls. O casă cu ziduri împrejur, cu, uşi de fier. drăghici, li. 44. Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, In depărtare, alecsandri, p. iii 10. împrejur gard nu erâ, ci numai nişte' lungi ţe-ruşe ascuţite, eminescu, N. 19. Cine nu crede, să facă bifie să se uite împrejur, ispirescu, L. 351. Omul şade lângă un gard şi tot mătură îm- ' prejur. ZANNE, P. III 161. # Stânga ’mprejuf! (Comandă militară). A luâ (pe cinevâ) împrejur = a-1 .zori cu. vorba, cerându-i socoteală (zanne, p.
ii	99), cf. a-1 luâ repede, din şcurt, la zor, la trei parale. A creşte împrejur. = (despre plante) a se face tufă. Fasolea... se seamănă printre popuşoaie... E foarte păstăioasă şi creşte împrejur, pamfile, a. 185. A umblă pe ’mprejur = pe căi laterale. POLIZU. A tăiâ împrejur v. tăiâ. ||jîn legătură cu prep.) Zugrăveam toate lucrurile dup’ (= de pe) împrejur. marcovici, c. 15/12. Prin prejur (f. pen(î)mpre-jur) = prin apropiere (arătând locui care încon^ jură pe cinevâ s. cevâ). Fundurile curţii penîm-pregiur. BIBLIA (1688) 68. Căpeţealele [stălpijlor ferecate penpregiur cu argint, ib; 672. Pen pregiur mai mulţi nepriiatini având, cantemir, ist. 159/26.' De prin (s. de pe) împrejur = din împrejurime. Sfărâmă Domnul cetăţile depe împrejur, ib. 13. (De) jur-împrejur (s. roată împrejur) = (mai intensiv şi determinând cu mai multă minuţiozitate decât simplul împrejur) peste tot locul în spaţiul înconjurător. De jur■ împrejur cu toate în ochii tăi se înghină. KONAKI, P. 259.. Şi prin casă se primbla, Şi jur-împrejur cătă. JA.R-Nlk-BĂSREANU, D. 488. 11 Compuse' (la . scriitorii vechi, după modele streine, neputându-se încetăţeni în graiu): Prejur-gură t s. f. = gura hainei, care înconjoară gâtul (după grecescul negiord-jmov). Şi gura hainei cei până jos, în mijloc ţesută împletită, cu carele ţiind împrejur,. cel p.re-jur-gură eră nedeslcgat. biblia (1688) 6'8,2. Prc-jur-piept f (după gr. mqioxrfiiov) = partea hainei câre înfăşură pieptul, care se găseşte împrejurul pieptului. Şi aceaste veşminte carele vor face cel. prejurpieptu şi cea, preste umăr şi haina până la picioare, ib. 59. împrejur-stanţie f (formă hibridă după lat. circumstantia) s. f. = 'împrejurare, clr-•cumstanţă. dosofteiu, mol. 63b. împrejur-stare LB. (stare-împrejur) f s. f. = împrejurare. Lumea aceasta, şi toate plinirile, adecă toate împregiur-stările ei; de cine făcute a fi, â şti întâiu ţi. se cade._ GCR. I 325/9.- Jăluitoriul datoriu iaste. a, arătă, toate dovezile lucrului cerşut cu toate stările
ÎMPREJUR.
- 521' —
ÎMPREJ-.URÂ
împrejur, pravila (1814) 9, cf. 18. Această folositoare stare-împregiur a prietenului nostru. DRĂGHICI, R. 186. ■
2°. t în unire cu noţiuni temporale: aproape, cam, p.e la, aproximativ, cf. circa. Erâ"'pregiur miază-noapte. dosofteiu; V. S. .41. .(Cf. lat circa ■eandem horam).
II.	Prepoziţie locală relativă, arătând- spaţiul încun.jurător pe care cinevâ (s. cevâ) îl ocupă îaţă de altcineva (s. altcevâ); acest .altcinevâ (s. altceva) stă: a) în cazul acuzativ; b) complinirea se indică prin pronumele posesiv sau se construeşte cu cazul - genitiv sau cu prep. .de s. .a; c) în dativ.
a)	t (Numai în limba veche)- Trei zile dmorbiră,. prejur dinş.' nemâncaţi. varlaam, c. ■ 251.- Erâ ■puşi de straja pregiur groapă, id-: ib. 145:. Vor. fi jost-oameni mulţi strânşi pregiur acel vrăjmaş. PRAV. MOLD. 47. Ziduri nalte se vor face pregiur Ierusalim,.. DOSOFTEIU, PS. 171. I s'au colăctt pregiuru dânsul un bălaur mare. id. V. s. 502, cf. {pregiuru trupul fericitului) 982, (grumaz) 104. <0 porumbiţă zbură irhpregiuru dînsul. id. ib. 52; cf. PS. 79, 47. Avram au lăcuit pregiur stejariul. de la M.amri. biblia (1688) 9, cf. (prejur- uşăle)
149,2,	(tine) lt)3,. (grumazul lui). 31,2, (braţile lui] 19,2- Şi vor cântă pregiuru ca cinure de îngeri. cuv. D. BĂTR. II 455. || (Adesea corespunzând azi altor prepoziţii) La. Vasilie... purtă, arme greale in tot ceasul prejur el. MOXA, 395/8. | De. Ţărânii numai. pregi'âru -agonisită şi pregiuru vilă ce grijesc. VARLAAM,_ C. 362. Aceştia âveă grijea şi slujba pregiur ospeţ. DOSOFTEIU, v! S. 60: | Lângă. Pregiuru dânşii sta priiatenii. VARLAAM, C. 213.
] în privinţa, cu privire la... Pregiuru post eră nevoitoriu. DO.SOFŢEIU, V. S. 32, cf. 112a. ,[ (în unire cu prep. d e) De la, de lângă. O a pre ciuma .de pregiuru .sene, giambaşii şi irhbunălorii să-i izgonească. MAG. IST. III 80/27.
b)	Nu. mă. tern de întureareci de oameni ce cadu pregiurul mieu. PSALT. SCH. 7. Să.margă în pre-jurul satelor să cumperejor hrană. TETRAEV. (1574) 224. Că mprejurul nostru sânt gata s’alerge cu rău ■necuraţii. DO.SOFŢEIU, ps. 38. Înconjuraţii] împrejurul împăratului:., biblia (1688) 274,2. Iar pre supt straşină... împrejurul a toată biserica făcti,... (a. 1654).- GCR. I 172/,„. Se aflau.... împregiurul unui joc mare ca la 30 de sălbateci. DRĂGHICI,. R. 116. Desrădăcinează împrejuru-ne toată sădirea. MA'R'-COVICI, C. 17/js,. cf. PANN, E. II 92. Mi se părea că.... nişte luciri scânteioase umblau împregiurul mieu. c. NEGRUZZI, I 54. împregiuru-i, ca o roată, Şede argăţimea toată. ALECSANDRI, P. II 106. Se adunase împrejurul lui Ivan t%t satul. creangă,-p. 306. Toată -herghelia se adună împrejurul lui. ispirescu, L. 28. Şi 'mprejurul poalelor LMceâu stele. JARNlK-BÂRSEANU, d. 512. Codrul negru clocoteâ...- Ş’împregiuru-le de-odată Se ivea o mândră ceată. ALECSANDRI, p. p. 209/3.
. Se învârteşte ca mâţa împrejurul oalei cu smântână. zanne, p. iv 123. | (în unire cu prep.) Prin prejurul... (f pren prejurul, t pen împrejurul). Bucatele ce eră peîmprejurul. ei [cetăţii] au pus întru dânsa. BIBLIA (1688) 312. f Depe împrejur. ■Dumnezeii limbilor celor de pe împrejurul vostru. ib. 136. f (Numai în textele vechi). Pasări căzură împrejur ele . sălaşele lor. CORESI, ps. 211. Pâlcuiră-se îngerii Domnului împrejur de ceia ce se tem dins. ib. 83. Scriere ,împrejur die... v. a scrie. Dempreiur de t = de prin prejur. Aduse găteaje uscate demprejur de besearecă. MOXA 380/,„.
,c) f (Construit cu dativul) Au vârCdut o prisacă cu pomi şi pren pregiur prisecei loc în toate părţile (a. 1619)» ap. HEM. 17 6 6/40. ' ,
. 3°. S. a. împrejurime. Lot văzii tot împrejurul lărăi Iordanului. BIBLIA (1688.) 9. împrejutele Ierusalimului, ib. 2842. SiKem [cetatea] şi împre-
jururile ei. ib. 292.. Au apucat -[Turcii] porţile şi împregiurul zidului, let. ii 304/se. Starea şi împrejurul unui. loc de pământ, piscupescu, o. 73.
|| Circumferenţă. Împrejurul stâlpului. ■ biblia (1688) 2472. || (în legătură cu prep.) Cetăţi şi penprejurile (= penprejururile?) lor. biblia (1688) 168, c.f. 127.
[Şi: prejur (dial. (îm)pregiur). j Ca substantiv, are plur. -jururi şi t -jure. \ Derivate: împre-jurâş (t prejurâş, | pemprejurâş) adj. şi subst. = (locuitor) de prin prejur, care e mereu în' jurul cuivâ: dinţ apropiere,-vecin, megieş. Se tind să supuie pre toţi împregiuraşii săi. LET. III 6 2 33. Viind şi. întrebând • şi pre vmul şi.pre altul din pregiuraşi. amiras, ap.- TDRG. Nu vor aveâ a se teme de glob nici şi împrejurdşi (a. 1707). IORGA,
S. D. VI 128. Şi, viind.Goian aicea la Iaşi, el şi cu alţi oameni, împrejuraşi de acolo, au făcut multă cheltuială (a. 1723). ib. vi 130, cf. XI 63, (alţi împregiraşi) VI 46 (bătrâni împrejuraşi) XIX 32. Cu mare jele şi durere inimii şi prăpă-denia împregiuraşilor. CANTEMIR, HR. 170/.,9,. cf. •175/w. Am' mers la numita moşie şi strângând pe * toţi răzeşii şi împregiuraşii (â. 1781). uricariul, X 174/u. La acest zapis s'au tâmplat' mulţi oameni buni, bătrâni... împrejuraşi. - ib. xx.iv 43‘0/9l, cf. X 160/u, VIII 2/i„ XI 302/,s. Alţii pem- . prejuraşi, megieşi-din -sus şi din 'jos (a. 1721). ib. 301/.,. nNuma ajunge în locurile Romii, cu lesnire îi erâ ' a cunoaşte, din deosebirea ■ c'e[a] mare de a . împ'f.ejuraşilo.r. BELDIMAN, N, P..I 41. _ Creşterea . copiilor... este ajunsă la noi de scârbă şi de ba1 jocura... slujilor, ale doicilor şi da'dacilor, ce.sânt împrejuraşii lui. PISCUPESCU, O. 8, cf. 11-3. Ascultaţi, cinstiţi nuntaşi Şi meseni împrejuraşi! MARIAN, .NU. 578, Cf. SEVASTOS, N. 109/,, TEODORE SCU , p' p. 166, şez.' xxx 12; — (Munt.) împre-jur.eân | s. m. = împrejiiraş. Va aleage adunarea aceasta pre toţi cei împrejureanii noştri. BIBLIA ' (1688) 1122‘. Cu mare blestem şi groaznică afuri-sanie asupra tuturor delenilor şi moşnenilor şi îm-prejurenilor de aeolo de la Topoloveni. DOC. (a. 1696), ap. .HEM. 473. Au. scris o carte a Mării Sale la oroşani bătrâni şi la împrejureani să ade-verrnze (a. ' 1636), iorga,, s. d. v 482. | Abstract (concretizat): împrejurime s. -f. = locul s. ţinutul din..prejur, din apropiere, aret (şez.
II	126/j). Oraşul şi împrejurimile erau luminate.
C. NEGRUZZI, I 107: I se.pare că s’ă trezit din nişte vise lungi, obscure, fără de înţeles şi el pri- ■ veşte, fără dtf ’ncredere în realitate, la împrejurimea lui. EMINESCU, N. 81.].
—	Compus vechiu din prep. pre şi jur. Forma împrejur e conţaitiinată din în jur şi pre jur. Cf. în j.u r, din j u r.
ÎMPREJURA, vb. Ia. 1°. . Entourer; errer. 2°. (Se) ceindre. 3°. S'asseoir autour d’une table.
1°. Trans. (în limba literară învechit şi în^ locuit prin «înconjură») A sta împrejurul cuivâ s. a cevâ, a înconjură, a împrejmui, a ocoli, a cuprinde din toâte. părţile. Nu mă tem de mii de oameni cari m’au împregiurat pe mine (—.ce cad spre giurul mieu SCH.J. psalt. (1651), ap. JAHRESBER. III 176: Cari împregiurară spre mine--(= die ummich sind). -ib. III 176. Im-pregiurară-mă durori de moarte. ' psalt. (DOS.) 245/a3.' împregiurăndu- pământul şi umblând - pre supt ceriu... .BIBLIA (1688) 363. In fundul coti-
■	iurii, wnde,[ţara] munţii o împregiurâ... găuri se văd. cantemir, IST. 139. Pre un papagaiu l-au adus din India... Alte .paseri înprejurăndu-l, se mieră. ŢICHINDEAL, F. 298. Toate dealurile ce împregiură .orăşelul, sânt încununate de grădini.
C. negruzzi, i 315. Se lăsase pe un scaun, unda . îl împrejuraseră copiii, id. I 6. Intrând nunta acasă, împrejură masa d.e trei ori. sevastos, N.
ÎMPREJURARE
- 522 -
IMPRESIE
210. Se ia o căţuie..., se, pune în ea... tămâie, se împrejură cu ea casa. ŞEZ. I 192/s. Am împrejurat grădina cu un gard (Bacamezeu în Banat şi Zagra, lângă Năsăud). Com.: L. SIRCA şi N. drăganu. | Absol, A-umblă împrejur. Şi tu singur, în putreziciunea viermilor ş&zi măind descoperit, şi eu rătăcită... den loc în loc împrejurând' şi den casă în casă aşteptând soarele când va apune, pentruca să mă odihnesc. BIBLIA (1688) 364.
2". Trans. -şi refl. (vechiu şi pop.) A (se) învăli de jur împrejur, a (se) încinge, a (se) legă împrejur. Cu aceastea Uinţure sânt împregiuratU (=înfăşatu sânt COD. VOR. 103; iaste prejur mine. BIBLIA 1688)' N. TESTAMENT 1648; Oşlobanul ia lemnele..:, descinge brăul de pe lângă sine şi le împrejură, creangă, ap. TDRG. Au venit oameni la dânsa în petite şi au aflat-o des-prejurată. Cum i-au văzut ea întrând pe uşă, au sărit ca friptă pe'cuptoriu şi, împrejurându-s.e iute, le zise... SBIERA, P. 220/19.
3°. Trans. A se aşeză împrejurul mesei. Aşe-? zăndu-se dar masa ■şi bucate aducând, Şezură, o ’mprejurară. puind şi plosca în rând. PANN, P. V. III 83.
[Dial.: împregiură. Prez. -împrejur LB., împrejur CIPARIU, ELEM. 80, împrejurez I. GOLESCU, C. 224b şi împrejâr (Ban.) (Verbul între-buinţsndu-se mai mult la part., conjugarea la prezent e nesigură). | Adjectiv: împrejurat, (prejurât) -ă, (cu negativul neîmprejurat, -ă) înconjurat, înfăşurat, încins. ImpregiuratU cu o cingătoare. DOSOFTEIU, PS. 101,s. Vn lighian de aur şi împrejurat pe buze cu nişte brilianluri. GORJAN, H. 140! [Ochii] acum stinşi şi împrejuraţi de un cerc purpuriu. C. NEGRUZZI, I 6. Paftale de matostat împregiurate cu pietre scumpe, id. ib.
145.	Erâ masă rotilată de îngeri împrejurată. MARIAN, SAT. 11. Unde văz Săbăreanca Prejurată cu fota, Cu fotita de mătase... TEODORESCU, P. P. 304b.]
—	Din lat.-vulg. pergyro, -are. Cf. împrejurare, desprejură.
Împrejurare s. f. 1° Etau (fig.):- 2°. Environs. 3°. Circonstance, conditions. — Infinitivul verbului împrejură, devenit subst. verbal.
1°. împresurare. Iată în ce împrejurări de năcazuri stau eu. sbiera, P. 59/34. | Împrejurare cu oştire = asediu, polizu.
2°. f împrejurime. Mihaiu-vodă auzind de a-ceastă biruinţă, trece şi el la. Nicopoia, arde, fărâmă, robeaşte toate împrejurările. MAG. IST. I 234.
3°. Situaţiunea s. condiţiunea în care se află cinevâ. s. cevâ, fapt, întâmplare; ocazie, (redă neologismul) circumstanţă. Impregiurările stărei sale l-au făcut a iscodi multe lucruri, drăghici, r. 79. Cercetează cu scumpătate toate împrejurările. MARCOVICI, D. 16/25. Eră unul din-tr’acei oameni... care-şi prefac sufletul şi portul după vreme şi împrejurări. C. NEGRUZZI, I, 71. Trebuesc căutate împrejurările sub care s’a întâmplat. MAIORESCU, CR. II 273. Vei fi băgat de scamă o împrejurare: cartea mea citind-o în şir rămâne neînţeleasă. EMINESCU, N. 55. Am acolo un hambar plin de posmagi; ia aşă pentru împrejurări. grele, Doamne fereşte. CREANGĂ, P. 330. Începu a spune împrejurarea din capăt. id.
146.	In. împrejurările de.faţă... (Jur.) Împrejurări uşurătoare= circumstanţe atenuante. TDRG. După împrejurări = după cum se întâmplă, se potriveşte. A se folosi de. împrejuraţi. DDRF. (Impropriu) Ocazie, prilej. Împrejurarea face pe hoţul. BARONZI, L. I 69/24.
[Dial. împregiurai e.]
IMPREJURÂŞ S. m.
ÎMPREJURE \\ t s- m,
ÎMPREJURIME s. f.	v.	împrejur,
ÎMPREJUR-STANŢIE t S. 1
Împrejur-stare f s. f.
împrelung adv. (ş. d.) v. prelung ş. d.
ÎMPREMlEZÂ.vb. Ia. t 1°- Separer par une cloison. 2°. Couper en deux. — (Prin Ardeal şi Banat, rar şi regional).
1°. imprimeză ?= a despărţi cu un zid, cu un gard, cu un primez. DENSUSIANU, Ţ. H. 321.
2°. t A înjumătăţi. Bărbaţi strâmbi şi hiileni nu împremiezază (împremidzeadză SCH., pre-miezază cor., vor îngiumătăţi HUR.: dimidiabunt) zilele sale. coresi, ps. 144.
[Şi: împrimezâ vb. Ia; premiezâ t vb. Ia. | Ab -stract ; . (îm)premiezâre s. f. = t jumătate. Nu ridică mine în premiezare (:in dimidio) zilelor mele. CORESI, PS. 277. | Adjectiv: (az| în Ban.) împrimezât, -ă = învecinat, alăturat, CDDE. no. 1113.]
—	Derivat, cu pref. în-, din primiez (primez).
ÎMPltEOR loc. adv. ÎMPREORÂ Vb. Ia V. proor.
ÎMPRESĂmT, -Ă adj. v. presădi.
ÎMPRESÂRĂ loc, adv. v. presearăt
ÎMPREŞĂRÂ vb. Ia v. presără.,
ÎMPRESĂRĂTURĂ f s. f. v. împresură.
impresârio s. m. v. impresariu.
IMPRESÂRIU s. m. Impresârio. — Gel care mijloceşte şi aranjază (în mod profesional) reprezentaţii teatrale,' concerte, etc. Impresarii noşlri se făcură profesori de declamaţie. C. negruzzi, i 343. [Pronunţ, -sa-ri-u. ) Şi: (cu formă italiană) impresârio s. m.]
—	N. din ital. impresârio, idem.
imprescriptibil, ' -Ă adj. (Jur.) Impres-criptible. —Care nu se poate prescrie, nu e supus presţripţiunii. Drepturi imprescriptibile.
—* N. după fr.
împrescurtât, -Ă adj. v. prescurlâ.
*
impresie s. f. ' Impression. — Efect produs asupra simţurilor noastre s. asupra spiritului nostru de o cauză din afară; p. ext. întipărirea ce
o	lasă în suflet efectul acelei cauze. A face im,-' presie = a face efect, a atrage atenţiunea asistenţei asupra sa, a mişcă. A face impresia că... = a face pe cinevâ să creadă, să i se pară că... Â face, a produce, a lasă, a cauză o impresie bună s. rea = a obţineâ prin înfăţişare, prin gesturi; prin vorbă, etc. un efect bun s. rău. A •aveă impresia că... = a i se păreâ cuîvâ-că..., a-i veni să creadă că..., a bănui. A fi supt impresia unui lucru=a sta supt influenţa lui, a-simţi emo-ţiunea produsă de el, a fi stăpânit de amintirea lui. Impresiile rămân, se întipăresc; se produc, se primesc, se culeg. Trei luni în străinătate, o descriere de călătorie plină de spirit şi de impresiuni juste, ghica, S. 63. Maiorul se opri în spunerea lui, sau pentru a se mai răsuflă, sau pentru a depărtâ vreo împresie puţin veselă. RUSSO, S. 31. Aceă impresie a "tinereţii, care răir.âne pururea în sufletul omului. O. NEGRUZZI, I 68. Eram încă sub plăcuta impre-siune a petrecerii, id. I 95. Noi... să ne vedem
IMPRESIE
— 523 —
ÎMPRESURĂ
de treabă şi să urmăm a culege chiar şi din vâ-nătorie cugetări serioase şi impresiuni plăcute. ODOBESCU, Iii 49/jj. S'ar puteă scrie [o carte]. luând cinevâ de subiect vânătoarea, spre exemplu, şi analizând pe rând toate impresiunile ce ea produce asupra imaginaţiunei. id. III 50/V Culegeţi cu ardoare impresiuni vii din lot ce poartă, subt
0	formă estetică, o înfăţişare adevărat românească. id. II 244. A desemnă o parte de /loc după im-presiunea cea mai elementară a aspectului său:, deal sau vale. haşdeu,_I. c. 49. El, cu totul în prada impresiunei sale... EMINESCU, N. 47. Impresia proprie a lucrării de artă. MAIORESCU, CR.
1	8. Miile şi sutele de mii de impresii... ce au trecut şi trec prin capul unui om. id. ib. II 140. Mărturisesc — n’am dreptul de a aveâ aci impresii personale ca om particular—dar am găsit procedura neobişnuită ca raport oficial, id. D. IV 261. Dv. ştiţi cu toţii, cu ce putere, mai ales în frageda copilărie, se întipăresc primele impresii. id. ib. IV 498. N’am asistat la întrunirea Dv. de la Iaşi de. acum vr’o două săptămâni, dar impresia ce rămâne din citirea manifestului este că aţi tratat auditoriul Dv. cu mare dispreţ, id. ib. IV 586. Ce, vă face d. Carp impresia unui om, care se sfieşte, se codeşte, se dă înapoi, cănd e vorba de a spune opiniile sale? id. id. IV 642. Am toată încrederea în impresia ta. TEODORE AN u, M. II 132. [Şi: impresiune s. f., (ieşit din uz, formă românizată) impresie s. f. | Verb: (după franc, impres-sionner) impresiona Ia= (trans.) a face impresie, a face efect' asupra cuivâ; spec. a înduioşâ, a mişcâ, a atinge (II 3°), a emoţionâ; (refl. cu înţeles pasiv) a fi afectat, atins, mişcat, emoţionat. Şi ce puternic impresionează o aşă primă lectură! MAIORESCU, D. IV 498. Domnilor, pe mine m’a impresionat foarte mult vorbirea d-lui Rosetti-Tescanu. Nu este orator d-sa, se vede că este aşă de sfiicios, aşâ de penibil impresionat, când vorbeşte în public, încât de abiâ se aude, şi totuşi cu vorbirea sa, pe cât am văzut, a impresionat pe toţi, nu numai pe mine. id. ib. IV 652. | Adjective: (part.-adj. al lui imprcsionă) impresionat (cu negativul neimpresionat) -ă = mişcat, emoţionat. Liberalii impresionaţi de propriele lor cuvinte... id-, ib. LV 105. Povestind pe larg împrejurările căderii lui Constantin-voâă,... cronicariul, impresionat de măreţia tragică a spectacolului, ţine de rău pe Cantacuzini pentru purtarea lor. IORGA, L. I 232; — (<- fr. impressionnant) impresionant (cu negativul neimpresionant) -ă, = care face impresie, mişcă, emoţionant;—{< fr. impressionnable) impresionabil (cu negativul neimpresionabil), -ă = care se impresionează uşor,-simţitor, sensibil, susceptibil, nervos. Cf. aristia, plut., bianu, d. s. Un popor este mai. puţin impresionabil prin sensuri. MAIORESCU, CR., I 171. Constantin Eili-pescu e..-. un temperament impresionabil şi un foarte bun povestitor. IORGA, L. II 692; —(după franc, impressionnisie; în opoziţie ,ii expresionist) impresionist, -ă adj., subst. = (pictor s. scriitor) adept al şcoalei care pretinde că artistul trebue să redea cu deosebire impresia pe carfe o pToduc în sufletul său cele văzute. Şcoala impresionistă franceză. | Abstracte: impresio-nabililâtc s. f. = faptul s. aplecarea firească de a fi impresionabil. Modul de impresionabilitate. maiorescu, CR. îl Ife. Impresionâbilitatea... pe de o parte predispune lal)oale ntrvoase precum şi la boale de inimă, iar pe ele -altă parte ea este mărită prin aceste boale, aşă tâ-eu ponte să devie
în acelaşi timp şi cauză şi efect. ’Bî&NU, x>. s.;______
impresionism s. m. sing. = şcoală, froceiieu impresionist (în pictură şi literatură).]
—	N. ,după franc. (lat. impressio, ?onem „întipărise") cf. imprima, expresie.
IMPRESIONA vb. Ia
IMPRESIONABIL, -Ă adj. Ş. C
IMPRESIONANT, -Ă adj..	y	^
IMPRESIONISM s. m. sing.
IMPRESIONIST S. IU.
IMPRESIUNE S. f.
ÎMPRESUPT f loc. adv, V. Sllbt.
ÎMPRESURA vb. I. 1°. Peser sur, presser,. fouler. 2°. Etouffer. 3^ Enterrer. 4°. Envahir. 5°.. Cerner. 6°. Entourer, environner, presser. 7\ Tom-ber sur, accabler. 8J. Opprimer; ravir.
1° f A apăsă aşezându-se s. aşezând cevâ pe..., ai strivi subt greutatea proprie s. a unui lucru, a bătuci, a bate (pământul, cu maiul, etc.) (Refl. = pasiv). Bucatele voastre se vor împresură', cele vechi de cele nouă. mag. ist. IV 236, cf. GCR.
I	193.3i|. O îngropată [crucea] Jidovii afund şi ’m-presurară locul. DOSOFTEIU, V. s. 172.
2°. f Spec. (Jur.) A înnăbuşi, cf. a sugrumă. Ori bărbat ori fămeae, de-şi vor împresură cuconuV lângă sine într'aşternut, să se cearte. pravila MOLD. 52. Cu mânule-l zugrumă sau-l năduşeşte,, împresurându-l cu cevă până creapă. ib. 46, cf. 157. Această vecină şi-au împresurat copilul ei dormind noaptea şi l-au omorît. neag. bas. Înv. 42.
3"! f A acoperi cu pământ, a îngropâ, a astrucâ-Luară capul sy[â]ntului şi-l împresurară în gunoiu. DOSOFTEIU, v. S. 68. L-împresurară până la genunchi cu ţărână, id. ib. 32, cf. PS. 47.'
4°. P. anal. A acoperi crescând, a cuprinde, a înnăbuşi, a năpădi, a umpleâ, of. a cut r o p i. Spinii,
o	împresurară [sămânţa]. VARLAAM, c. 323. Au-ieşit pe fiica Măriei Tale o mulţime de... bube.... şi au împresurat-o din creştet până ’n tălpi, sbiera, p. 301/Si. Vezi că barba te ’mpresoară. RETEGANUL, TR. 154/2C, Cf. GIUGLEA-VÂSLAN, R. S. 156.
5°. (Mii.) A incunjurâdin toate părţile, (pe cinevâ. s. o cetate, cu oaste, spre a o luâ), a ase di â. Cetatea o împresură pizmaşii, dosofteiu, v. S. 87.. Simţind că-i împresoară vrăjmaşii... LET. I 158/f. Să împresoare Borna... BELDIMAN, N. P. II ISO. FăcU semn ostaşilor ce împresurase pe Dragomir. -C. NEGRUZZI, I 108. Mare oaste vă ’mpresoară. teodorescu, P. P. 175s. Când potera venea... Gazda le împresură, ib. 588,- cf. MAT. FOLC. 355..
6°. P. g e n e r. A se adună împrejurul cuivâ,. a încunjură din toate părţile, a îngrămădi, cuprinde, cf. a năpădi. Mergeă cu nus (= cu el) năroade multe şi-l împresură, varlaam, C. 338.
O	luntrişoară ce de valuri se împresoară, konaki, p. 132. [Fă totul la"timp, casă nu] teîmpres[o]are lucrurile. ECONOMIA 65-. Aerul pământului este abureala trupului lui, cu care să împresoară, pr-scupescu, o. 66. Vântul, frigul şi furtuna_ Pre copii împresură, c. NEGRUZZI, II 58/4. Iubirea dulce inima ’mpresoară. ALECSANDRI, P. I 190. Pământul ce o împresoară. ODOBESCU, III 293/,,. Noaptea iese, mă ’mpresoară. alexandrescu, tSL
13,	cf. I. NEGRUZZI, II 196. Copilaşi le-o ’mpre-sură. teodorescu, p. p. 270. '
7° Fig. (Subiectul e o povară de orice natură) A apăsâ, a cuprinde, a copleşi. Ne va împresură moartea. VARLAAM, C. 21, cf. 92. lmpresiirăndu-t multe nevoi... MAG. IST. i 171/9. Ce boală te împresoară? BARAC, A. 29. Au început să-l împresoare feliuri de gânduri. DRĂGHICI, r. 86, cf.
(întristarea) marcovici, C. 24/eb, (mulţimea primejdiilor) id. D. 4/15, (toate nefericirile) C. ne-GRUZZI, I 62, (mare greu) TEODORESCU, P. P. 676,. (cumplitele nevoi) ŞEZ. VIII 49.
8“ f Fig. (Asuprirea e închipuită ca o apăsare) A apăsâ, a împilâ, spec. (Jur.) a pune mâna, -a feâ -cu .sila, în mod abuziv averea cuivă, ai î'neS.î’C'â, « -uaquQp â. Vor face asupreale şi-
ÎMPRESURĂTURĂ
— 524 —
ÎMRREUNÂ
'vor împresură săracii fără ştirea domniei. PRAV, 261. Egumenul le împresoară o bucată de. loc. URICARIUL, X 174/4. Are moşie şi fiindcă rezeşii... ■de prin prejur o împresoară 'cu ' strâmb ăţate... ib. XVI 127, cf. II 14/3.' Cea .mai-multă'-şi mai bună ■moşie au împresurat-o, ei făcându-să stăpânilori, şi 1moşteni (a. 179.4). IORGA, S. D. 1.241, cf. XIV 67.
[Prez. împresâr şi (mai rar) împrâsur. | Şi: (arhaizant) presură vb. .1, (în rimă) împresuri vb. I Va in-traris. (ad 4°) Nici barba nu ’mpr'esureşte, Nici ■mustaţa nu-i mijeşte.. şez. vil 60 ; (prin. confuzie -cu p r e s ă r â) impresară, vb. I (cf. împreşără-tură). | Adjective: (îiri)presurât (cu negativul neîmpresurat), -ă. (ad 3°) Groapa... cu lut nu erâ, împresurată. VARLAAM, C. 144; (ad 4°) Căsuţa ■qea... împresurată de mărăcini. SBIERA, P: 156/,, ; {ad 5°—6°) Fiind împresurat de păgâni, au pierit de suliţă, let* 11 10i/32, cf .-(de duşmani) bel-©IMAN, N. P. II 20. Presuraţi de dânşii, ei... se ■învoiesc de bună. voie cu. cel mai puternic... fikh-CESCU, M. v. 16. împresurat de lucru — foarte cuprins, ocupat. LB. (ad 7°). Ţara nu eră împresurată, •cu dările. LET. II 212/20, cf.. (de datorii multe) dosofteiu, v. S. .32, (de atâtea nevoi şi scârbe), antim, P. 4/n. Farmecul de care eşti împresurată. EMINESCU, p. 198. împresuraţi de copii., ispirescu, l. 160. (ad 8°) Bucată aceasta [de pământ] se vede foarte bine ă fi împresurată în partea monastirei.
I.	IONESCU, D. 421.; Să cerceteze de este acel loc... ■neîmpresurat de către megieşi, uricariul, 1 v 171/,.. (Formulă juridică ieşită din uz). Be nime ■nesilite, nici .împresurate... arii vândut- a noastră ■ocină şi moşie, uricariul, XXV 48/6i cf. HEM. 1937/16. De a noastră bună voie, de nime siluiţi şi ..neîmpresuraţi, am vândut a noastră direaptâ ■ocină (a. 1608)! IORGA, S. D. XI 276. împresurat de diavolul = îndrăcit, obsedat. LB.; — împresu-irăt6r, -oâre adj. subst.=care împresoară. Morţii... au fost mai num’ăroşi la împresuraţi decât la îm-• presurători. odobescu, ap. DDRF. |Abstracte: împresurâre s. f. (ad 5°—6°). împresurarea icono-boreţilorl dosofteiu, v. S. 137. Nu, s’au spăi-mântat deîmpresurarea.hiarălor. mineiul (1776) 1932/,: împresurarea cea diavolească =. obsessio. LB.; (ad 8°) Să ieie pământul ce-l .arată ei că-i împresurâre, să-l lipească Va Hotin. LET. iii 127/34.. Pentru. cercetarea împresurării moşiilor,..' CAT. MAN. XIII 60. Pentru împresurarea ce s’ar cunoaşte a aveă locul bisericii... uricariul, ii 18/26. Având putere cumpărătorii... moşiei... a trage şl împresurări, dacă vor fi. ib. II 9/22. Să se scoată de supt. împresurâre Pit. Gheorghie (a. 1787). IORGA, S. D. VI 167. Din partea celorlalţi vecini, moşia n’a suferit nici o împresurâre. I. IONESCU, D. 445; — împresurătură (împresărătură) f s. f. = împilare, nedrep'tăţire, încălcare, luare în mod abuziv, răpire de pământ, uzurpare. Ţin Murgeştii Iun s’at] cu împresurătură. HRISOV (a. 1657) ap. GCR. 1.174/3. în trecutele zile au fost jăluit boierii noştri .că au împresurătură [pentru satul Peletincii] despre călugări. URICARIUL, XIV 214. Să nu facă... •ca să ia de la dânşii puteare să ţie această ocină ou împresărătură (a. 1674). N; IORGA, *S. D. XI, 7.8, cf. 55].'
—	Din lat. pop: *pressuro, -are (din pressura «apăsare») cu pref. în-. Ci par iu, Gramatical
140.	Cf. despresura.
i	ji P iu: s u u x t £ it Ă + s. f. 1
Împkesuki vb. IVa J v- împresură.
ÎMPRETENÎ vb. IVa v, împrieteni.
Impueti vb. IVa v. împleti.
ÎMPKEXICÎ vb.. IVa y. împleteci.
. ÎMPItEUNÂ vb. Ia. 1° Unir, reunir, joindre; lier; (s’) unir,..(se) răssembler; se miler; s'accorder. 2°. R&unir. 3°. (S') allier. -.4°. (Se) marier; (s’)acr coupler. 5°. (Se) renconlrer. 6°. Recevoir (qqn.).
(Construit cu prep* cu-; mai de mult şi cu prep. a, către, în, întru, subt s. cu dativul, mai rar,complinit prin 1 a un loc)'.
1°. Trans. A pune împreună, la olaltă, a adună la un loc, a uni, a îmbină (contrariul: a‘ despărţi, d e s b,i n ă, desuni, s.ep a-r â). Pre toţi întru un trup cu sf[â]nta botejune împreunând... CORESI, E. Iii/,'. Şi-i adusă lui ca o nevastă sufletul credincioşilor..: şi-l împreună, lui cu credinţa şi cu liubovul. VARLAAM, C. 287. Ţi-ai îm-preunatu-ţ[i] cuvântul tău cu'rea înşirătură. DOSOFTEIU, V. S. 145. în anul 6940... s’au făcut' sobor în Florentina, ca să poată împreunare biserica răsăritului cu a apusului. LET. I 165/36. Iageto... au împreunat enezia Litvei- c.ătră . crăia leşască. N. COSTIN, ap. TDRG. Firea noastră... o ai izbăviţi.. împreunând^o cu tine. MINEUL" (1776) 992/1. Dumnezeu s’au împreunat cu trup (= s’a-întrupat), ib: 232/i. Cu urgia împreună neştiinţa. P. MAIOR. IST. 139. Numa...împreună mâna lui cu a Talianei. BELDIMAN, N. P. II 21. Adu-nându-şi în grabă, oştile sale..., Mihaiu le. împreună cu armia sa şi cu a Ardealului. Bălcescu, M. V. 428. Ea, .îşi împreună mânile. EMINESCU, N. 67, Ce vânt dulce' vă.adună Şi cu mine vă ’m-preună? ALECSANDRI, P. P. 198b/12. | Â. legă.
■	Aveă împreunată (— legase) dragqste cu sveti A-thanasie. 'MOXA 393/30. A împreunat cele două moşii cu. un drum. [ A combină, a potrivi. Am împreunat toate şi dinr toate unul acesta leatopiseţ. LET. I 39/,. Voiam ■să împreun lucruri nepotrivite. marcovici, c. 15/jş: | A împăcă. Pofta şi tragerea firii'a-şi împreună nu poate, cantemir, ist. 69. || Refl. A se adună, a se uni. Oştile... nu vrură să'se împreune, moxa, 378/2j. După ce s’au împreuna,t cu toţii la un loc, s’au împărţit în trei polcuri. N. COSTIN, a‘p. TDRG. Cei ce nu să împreună cu, soborniceasca besearică, nu sânt nreadnici a să închină crucii. MINEIUL. (1776) 174a//. împreunându-se oştileau dat mare năvală.. MAG. IST. I 148/10. Gurile ’nsetate ’n sărutări se ’mpreunlă].. eminescu, p. 212, | A se amestecă, a se contopi. Nime nu iaste den pământ să să îm.preune (jiiyfjvai) cu-noi. BIBLIA (1688) 13. împ.reunăndu-se cu focul cu carele nu s’au ars... MINEIUL (1776) 642/,. Să fim destoinici a ne împreună trupului şi sângelui Domnului. MOLITVE LN IC (1689), ap. GCR. I '284. Picioarele lui... cu piatra se ’mpreuhă. EMINESCU, p. 214. | A (se) împăcâ. Şi. au înpreuna(ta)tu toţi într’o în-preunare. COD. TOD! 9" r°. Foamea şi ruşinea nu se pol împreună, zanne, p. iii 560.
2°. Trans. A 'întruni, a cuprinde (în sine). Acesta pre toţi i-au împreunat supt o stăpânire. N. COSTIN, ap. .TDRG.. Tu... împreuni câte sânt simţiri înaiu,. I. VĂCĂRESCU, P. 87/3. Pe lângă autoritatea mireană împreunau şi pe cea bisericească... BĂLCESCU, ,M. V. 53.'
3°. (înv.echit, construit cu dativul s. cu. prep. cu, mai rar întru). Trans. şr refl. A (se) întovărăşi, aliâ, însoţi, asociâ, a (se) face părtaş. împreuraţi-vă chinureloru lu Hristosu. COD. VOR. 160/6 (:părtaşi sânteţi patimilor biblia 1688). Jeluiaşte să se împreuneaze năiemni-cilor. CORESI, E. 20/lo. Chemă pre Gherman patriarhul şi vru să-l împreuneaze a rău sfatul lor. moxa 3 7 9/36. Oştile nu vrură să se.împreune întru atâta spurcăciune a lui. id. .378/27. -Cămila cu helgea'se împreună!' CANTEMIR, IST. 108. Cu chitara şl gura ( = pântecul din gură) împreună. pann, E. I 15. Cu loviri de suliţi şl glasuri a ’mpreunat. id. ib: II 154. Moldovenii se ’mpreună cu Dobrogenii revoltaţi. BĂLCESCU. M. v. 154-
ÎMPREUNĂ
r- 525 -
Împreună
4°. Spec. (Mai ales refl. despre bărbat şi femeie) A (se) însoţi (în căsătorie), a se căsători, (PARACLIS a. 1639, 58.r° 5), a trăi împreună (în aceeaşi căsnicie), a duce traiu comun; (şi despre animale de sex diferit; adesea complinit prin trupeşte) a se uni trupeşte, a se împărechiâ. De va fi fămeaia numai logodită. şi încă nu să va fi împreunaţ[i] şi el o va răpi şi să va împreună cu dînsa, să va certâ. PRAVILA MOLD. 89. Mu-iarea văduă cum să va împreună cu un bărbat trupeşte, piarde-ş[i]-va zeaslrele ţoale, ib: 73. Să nu să tmpreune cu fămc,aia-ş\%] cumu-i firea, ce pre-spre fire... ib. 78. Să va află cum bărbatul mu să împreună cu. muiarea-ş[i] deplin... ib. 78,2. Când părinţii lor.în căsătorie s’au împreunat... cărare PRE SCURT,' ap. GCR, I 277. Să împreună un mire cu nevasla-ş[i], varlaam, C. 287, cf. MINEIUL (17 7 6) 1382/i. Mureşu-i apâ bună, ■ Câţi beau toţi se împreună. Hai, mândro, să bim şi noi, Să ne luăm amândoi. JARNlK-BÂRSEANU, D.
62,	cf. RETAGANUL, TR. 78/12. Că s’a ’mprcunat Corbi cu turturele, Şerpi cu floricele. ALECSANDRI, P. P. 117/'io- ŞA se ’mprcuneze Porumbiţa albă Cu porumba neagră. TEODORESCU, P. P. 648.
5°. t Refl. A se întâlni. S’au împreunat şi s'au lovit cu Maxentie la Râm. DOSOFTEIU, V. S.
17,	cf. mineiul (1776) 19. Legătura ce făcuseră... când s’au fost împreunat la Calaţi... let. i 334/6. Deci, împreunăndurse boierii cu vezirul, rugatu-s'au vezirului... ib. II 215/„. La cetatea Deliii se împreunară, cantemir, ist, 124. Pe trei drumuri osândite toţi ne vom împreună, beldiman, o.
65.	| Trans'. (= fact.) A face să se întâlnească. Nu vom zăbovi cu venirea într'acolo şi, împreu-năndu-ne Dumnezeu sănătoşii], foarte voiu mul-ţămi dragostei ' dum[i]tale (a. 1723). iorga, S
D.	XII 22.
6°. t Trans. A întâmpină, a primi pe cineva. J3[risto]s nu o împreună [pe arăpoaică] în oile sale. VARLAAM, C. 304. lmpreunăndu-l ca pe *un mitropolit şi. frate de Domn. E.. KOGĂLNICEANU, ap. TDRG. Au chemat serascherul pre craiul..., l-au împreunat şi i-au cetit fermanul. amiras, ib. | A vorbi cu cinevâ. însuşi Domnul... cu cinstita ceata ucenicilor pre tine fericitul te-au împreunat. MINEIUL (1776) 49.Y2.
[Şi: (în textele rotacizante) împrevră. | Prez. împreăn (DOSOFTEIU, V. S. 91/u.) şi împrăun (DOSOFTEIU, v. S. 44/34), (mai rar) -nez (LB.). | Abstracte: împreunare (cu negativul neîmpreunare = discordie, cantemir, ist. 84) s. f. = unire, concordie; întâlnire, contact, adunare; înţelegere, amestec; contact sexual, împărechere; locul unde se împreună cevâ. împreunarea între bărbat şi între muiare... iaste credinţa cea tare. VARLAAM, c. 287. Şi dentru o împreunare a credinţeei ce eră lăcuind ei Se întorc. CORESI; E. IIl/20. în loc de împreunare mai mare despărţire s’au făcut. LET.
1	106/e. Cu dircptale a lăcui, cu dragoste şi cu împreunare. cod. TOD. 2 \°. Nimica nu te-au despărţit de cătră împreunarea lui Hsl ‘MINEIUL (1776) 96, cf. ANTIM, P. XXVIl/20, KONAKI, P. 270, .MARCOVICI, C. H/5. Solii au avut împreunări între dânşii ele opt ori. mag. 1ST-. IV 100/21. Să n'aibă împreunare cu dânşii, ib. II 145/*. lată bună ’m--preunare Cu cinci voinicei călare. ALECSANDRI, P. P. 198b/6. Au adunat o împreunare de boieri acei mai mari. E. VĂCĂRESCU, ist. 280/19. Ce ■împreunare are lumina cu înlunearecul? VAR-lAaM, C. 96. Mai marc dragoste nu iaste de (= decât) împreunarea, cându-ş[i] lasă .omul texlăl şi maică şi să. lipeaşte cătr&-muiarca sa_. id. ib.
289,2.	DevOr fi având împreună împreunare rea. PRAVILA MOLD. 27. Din împreunarea fără■ lege să fie luat în pântece. CANTEMIR, hr. 97/,. Să meşteşugi cum ar face să aibă spurcată împreunare. MINEIUL (1776) 102,'2- Sânt bucureştencele
iubitoare dc împreunări, dionisie eClesiarhul,. C. 194. împreunare trupească. ANTIM, P. XXVII/„-[Fiii] din curvie sânt câţi din împreunare fără-de lege să nasc. caragea, l. l/20. Pe ea oiubeâs-cui'-toată puterea inimii necheltuită în împreunări desfrânate şi prefăcute. BRĂTESCU, l. d. 216. O înţapă... în şira spinării la împreunarea picioarelor de dinapoi. HEM. 1713/29; — împreunăciâne t s. f. = împreunare trupească. S’au născut din împreunăciune 'de bărbătească sămânţă. DOSOFTEIU, V. S. 204, cf. 82; — împreunătură s. f. = locul unde se împreunează, se unesc două lucruri.. Alături cu împreunătură găoacelor [nucii]. ISPIRESCU, ap. TDGR. | Adjective: împreunat (cu' negativul nelmpreunat), -ă = unit; puş la un loc, legat; amestecat; întovărăşit, acompaniat; ur»it trupeşte. Noroade împreunate cu caiholiceasca be-se.arică. BIBLIA (1688) -8/pr,- 27. Fapta cea rea şi. cea bună sânt... împreunate. KONAKI, P. 284. Acolo [în mormânt] trupurile ambilor fraţi fură împreunate, bălcescu, m. V. 395/,8\ Cetăţi împreunate cu drumuri minunate, id. ib. 6/9. Picioarele-lui... cu piatra ’mpreunate, EMINESCU, P. 205. Un dobitoc în două firi împreunat. URICARIUL, I 306/i6. Sub balcon şopteă astfel un glas tânăr de-
0	ghilară ’mpreunat. ALECSANDRI, P. II 153. Să. va fi cel rănit împreunată cu muiare trupeaşte... pravila MOLD. 68,2; Mama cea neîmpreunată cu-bărbat se minunează de rodul pântecelui său.. antim, P. 104; - împreună<6r, -oâre adj. subst.= care uneşte, leagă el.c.; tovarăş. Făcură împreu-nători (xocvcovovg). bibli’a (1688) 279. Păzind la scrisoare- ortografia, adecă la cuvinte: lovituarea, apăsătoarea, împreunătoarea (= trăsură de unireV)> (a. 1810, Si bii u). iorga, S. d. xii 201.]
—	Derivat din împreună. Cf. despreunâ.
' ÎMPREUNĂ adv. 1°. Ensemble. 2°. En mâme-tem,ps.'
1". Unul cu altul, în unire cu altcinevâ, la ura loc, laolaltă. Boiarii a durară-se împreună, psal. SCH. 3 (= depreună coresi, ps.). Noi... trebue să lucrăm împreună. BIBLIA (1688) 4. Vino să călătorim împreună. DRĂGHICI, R. 6. Bulgarii...,. Românii..., înfrăţiţi îfnpreună, întemeiară un stat. BĂLCESCU, M. V. 7/J5. Bătrânii, stând împreună... ALECSANDRI, P. I 2. M'du luat împreună şi ne-am dus călare. CARAGIALE, S. N. 15. S’au aşternut pe mâncate şi pe băule, veselindu-se împreună. creangă. P.' 34. Merg drăguţii împreună. jarnIic-BăRSEANU, D.,311 .Fericirea şi sărăcia nu pot sla. împreună, zanne, p V.575. (în unire cu conj. cu, s. şi, spre a determină mai de aproape persoana s. lucrul care ia parte la acţiunea verbului). Voiu. lăntă împreaună cu îngerii. CUV. D. BĂTR. II 462. împreură cu toţi sfinţii tăi să fim. ib. II 123. îmi fac voia bună, cu inemă cu limbă ’mpreună. DOSOFTEIU, PS. 44. Călătorind... împreună încă cu Cleopa. MINEIUL (1776) 107/2. Să cinstim... pre Zinovie, împreună şi pre... Zinovia. ib. 18572- Pornise pă drum-... împreună cu vezirul. GORJAN, H.
1	3/32. Chinuri ce se zămislesc împreună cu noi„
marcovici, C. 7/„. Luase şi arculîmpreună cu el. PANN, E. II 43. Domnul... cârmuiă ţara împreună-cu un svat. BĂLCESCU, M. V. 918. Graure din cei care zboară... împreună cu ciorile. ODOBESCU, III. 23/13. Merge împreună cu dracul în nişte porum-brei. CREANGĂ, P. 51. || (Cu funcţiune adjectivală) Norul nevoinţelor... celor împreună şi usebite. MINEIUL (1776) 1652/!- Petrecerea împreună ţi-aduce-dragoste mai bună. I. GOLESCU, ap. ZANNE. P.. VIII 446.	-	•
2°.- (Adesea urmat de şi) Tot odată, în acelaşi timp. -Pravile pentru toţi lucrătorii pământului^ arătând împreună tuturor giudeţul şi certarea. PRAVILA MOLD. 1. Deschide braţul milostivii' Mării--tale şi o cuprinde înpriună osârdie (a. 1726), B..
ÎMPREUNĂCIUNE
— 526 —
ÎMPRIMÂ
V.	II 27. Patimile sufletului... şi ale trupului în-■preună le vindecă. MINEIUL (1776) 109. L-ai ■născut^., ca pre un D[u]mnezeu împreună şi om. ib. 189'2/2- Chioşcul.:, vra... să-l darrrie de istov, ■tnpreună ş\ gardul, drăghici, R. 162. Dimitrie Cantimir, carele foarte mare învăţătură au avut... -ji împreună au fost vodă. P. maior, ist. 251.
[în textele rotacizante: împreură. | în legătură ■cu prepoziţii: d(e-)a împreuna (de-a ’mpreuna) adv. = împreună. Şi Dumnezeu-i trimeteă Pe Maica Precista Şi pe Sfânta Vinerea Şi pe Sfânta Humineca, - Pe toate trei de-a ’mpreuna. GiuGlea-VÂLSAN, R. S. 215. Şi cu noi toţi d’a ’mpreună. TrOD.QRESCU, P. P. 43; de(î)mpreună adv. y-~ d-mpreună. | Simplul: pretină (preără) ■' f adv. = împreună. Toţi ucloniră-se preură (: fe-riră-se depreună CORESI = declinaverunt s i-m u 1) şi nu fură op. PSAL. SCH. 164. (Cu funcţiune substantivală, în legătură cu prep.) Pre noi inlr’o preună , de gând fereaştc. DOSOFTEIU, v. S. 47. Cf. depreună,-a depreună, în depreună. [Compuse (literare, la traducătorii vechi, ieşite din uz şi înlocuite azi mai adesea prin compuse cu pref. co(n)-): împreună-fiinţă s. f. = aceeaşi fiinţă. Iaste fiul cu părintele de o ’mpreunăfiinţă. dosofteiu.. v. s. 146; împreună-îormă s. f, = aceeaşi formă, identitate. I-au rânduit [pe Apostoli] într’o ’mpreunăformă a icoanei fiului său D[umne]dzău. id. ib. 4; împreună-Iăcuit6r(iu), -oâre'adj. = conlocuitor. A împreună lăcuitoarei mănăstiri, calendariu (1844) 36; împreună-lucrâ vb. IVj = conlucra, cola'boră; împreună-lucrâre s.
I	= conlucrare, colaborare; împreună - lucrător, -oâre adj. subt. = conlucră.tor, colaborator. Să îm-preunălucrez cu dânsul. DRĂGHICI, R. 252. Ajutorul şi împreunălucrarea dumitale. GORJAN, H.
IV	23. Marele Constantin să află împreunălucră-toriu la evanghelia lui H[risto]s. biblia (1688) ■8/pr. 42, cf. Ml NETUL (1776) 66'; împreună-sună-toâre s. f. (Gram.) = consonantă. LB.; împreu-nă-vre(a)me s. f. = contemporaneitate. Dzîc cum fiiul iaste mai pre urmă decât părintele, dară voi ■o ceri faceţi de o ’mpreunăvreame? DOSOFTEIU,
V.	S. 145; împreună-vorbitor(iu), -oâre. adj.-subst. = convorbitor. Cu soarele cel înţelegătoriu... îm-preunăvorbitoriu ai fost. MINEIUL (17 7 6 ) 4 92/2.]
—	Compus din în şi preună (iar acesta din pre + una, cf. vegliot indjoin, sârb. bulg. za jedno «in einem»); cf. depreună.
ÎMPREUNĂCIÎTNE t S. f. 1
ÎMPREÎTNĂTIJRĂ S. f. J V' imPreuIla’
împreveştî ,vb. IVa v. preveşti.
împricî vb. IVa v. prici. .
ÎMPRICINA vb. Ia refl. Avoir un litige. — A se certă ajungând la proces. Iar dacă ne’mpri-■cinam, La vornicul ne duceam Şi-acolo ne împăcăm. marian, SA. 65. Ei să ’mpricinară,. Pricea lor ce-a fost? PĂSCULESCU, L. P. 42. [Abstract: impricinâre s. f. | A d j e c ti v: împricinat (prici-iiât), -ă (mai ales substantivat, Jur.) = acuzat, parte (înlr’un proces), prevenit. Fiindcă între , D-lor, împricinaţii, mai de o îndelungată vreme urmează prigonire... uricariul, XIV 216/12. Judecătorul de ’mpricinat s’ascunde. C. NEGRUZZI,
II	202/n. Când un advocat ori împricinat vrea să ■consulte vreun... dosar... I. negruzzi, I 167. Vorbe de ale împricinaţilor, vlahuţă, d. 251. Când veniră împricinaţii la înfăţişare. ISPIRESCU,^ ii. 277. Stăruind împricinaţii tare pe. lângă dânsa.
SBIERA, P. 218/20__i- Judecătorii mănâncă miezul
şi împricinaţii coaja nucii, zanne, p. v 368. Nimeni nu poate fi şi judecător şi împricinat. DDRF. Văzând împărăteasa cearta, uită că n’are
drept să facă judecată şi zice cătră cei doi prici-naţi ( = cei doi care . căutau dreptate)... reteganul, P. iv 32.]
—	Derivat, cu pref. în-, din pricină. Cf. î m-prici, pricinuî, pricini.
împricina ş f s. m. v. pricinaş.
împricinat, -ă sub^t. (Jur.) v. împriciuâ.
ÎMPRIETENI vb. IVa. (Se) lier d’amitii avec qqn. — (Construit cu prep. cu) Trans. A şi-l face pe cinevâ prieten, p. ext. a-1 atrage de partea sa. Incepti■ baba adese să meargă la acea femeie... s’o ’mprietenească cu una cu alta, ca să
o	momească. GCR. II 362/2. [| (Mai ales) Refl. A intră în legături de prietenie cu 'cinevâ, a deveni, a se face prieten cu cinevâ; p. ext. a se deprinde, obicinui (cu un gând, obiceiu etc.), a se familiarizâ, a se împăcâ (herodot 21). Un prie-tinu ce nu l-ai ştiut veni-ţi-va şi ie vei împrieteni. GCR. II 123/3j. Zile lungi mi le-am pierdut, Să mă ’mprictenesc cu tine. coşbuc, B. 12. Sta aproape, Se împrietenise cu% Patroceanu de la nişte ăttoaie. CONV. lit. xliv! voi. I 310. Se împrieteniră şi se duseră la palaturile împărăteşti. ISPIRESCU, L. 371. Când se va împrieteni şoarecele cu pisica, adică niciodată, zanne, p. i 663. [Şi: împrietini vb. IVa, împriiteni f vb. IV* GCR. li 143, (Transilv.) împreteni vb. IVa ap. TDRG;
—	prieteni vb. IVa; — (<• prietnic) împrictnici f vb. IVa (Construit cu dativul) Amman... împri-etnicindu-se noao, aflat-au cea ce aveam... iubire de oameni, biblia (1688) 361; — ((prietenos) îm-prietenoşâ f vb. Ia. Şi cum s’ar fi aşă de tare îm-prietenoşat Ştefan, tatăl lui Nicolae Olahul, cu dânsul? şincai, HR. ii 116/n, împrietenoşi (îm-prietinoşi) f vb. IVa. S’au împrielinoşit cu Alexandru, Prinţul Moldovei, id. ib. 208/21 | A d -jettiv:	îniprietenit (cu negativul neîmpriete-
nit),-ă.| Abstract: împrietenire (împriitenire). GCR. II 17/20]
—	Derivat, cu pref. în, din prieten.
ÎMPRIETENOŞÂ vb. Ia ÎMPRIETENOŞI vb. IVa ÎMPRIETINI vb. IVa ÎMPRIETNICÎ f vb. IV ÎMPRIITENI vb- IVa f
v împrieteni.
IMPRUĂSTÎT, -Ă adj. v. prilosti.
ÎMPR1I.EJÎ vb. IVa v. prileji.
ÎMPRIIiOSTIT, ÎMPRIIiOŞTÎT, -1 V. prî-
losti.
IMPRIMA vb. I. Imprimer. II. S’imprimer.
I.	Trans. 1°. A face ca (prin apăsare) să rămână urma unor figuri, unor desenuri (Colorate) pe stofă, hârtie, etc.; a face să rămână întipărit. Cf. costinescu. || P. anal. A lăsâ o urmă, a întipări. Să-şi scoată şapca, fiindcă sjmţeă bine că-i imprimase o dungă roşie pe frunte, TEO-doreanu, m. ii. 168. || P. ext. A comunică a transmite. A imprimă o mişcare unei maşini.
2°. S p e c. A tipări. Guvernul a ordinat să se imprime operele lui cu cheltuiala stalului, c. NEGRUZZI, i 336.
II.	Refl. (Despre cuvintele cuivâ, despre o impresie, etc.) A se fixă, a se gravă, a se întipări (adânc) în mintea s. inima cuivâ.
Prez. ind. imprim, rar imprimez (stamati, barcianu). | Part.-adj.: imprimat, -ă. (ad I 1°) Mătase imprimată bu flori galbene, (ad I 2°)
IMPRIMATUR
— 527 —
ÎMPROŞCÂ
Am pus a se face după dânsele [ = după vasele şi podoabele din tezaurul de la Pietroasa] frumoase desemnuri în colori şi chiar o chromolitografie cu titluri imprimate, odobescu, iii 638. Raport de 946 pagini imprimate. MAIORESCU, D. II 30. | Abstracte: imprimare s. f. = acţiunea de a imprimă; imprimat s. a. = imprimare; (după îr. imprimi (tipăritură (de ex. broşură, formular etc.) Trimite broşura prin poştă ca imprimat, \ Alte derivate: (după fr. imprimerie) imprimerie s. f. = (ad I 2°) arta de a imprimă cărţi, tipar; atelierele în care se tipăreşte, tip o gr a fie. Literele bine regulate ale unei caştie de imprimerie. ODOBESCU, li 63. Imprimeria Statului; — impri-rnâtur s. m. sing. = bun de tras (la maşină; propriu: «să se imprime», cuvânt prin care autorul indică tipografului că corectura e definitivă şi zaţul cules poate fi pus în maşina de tras).]
—	N. după fr. (lat. imprimcre, din in şi premo «apăs»). Cf. impresie şi exprimâ.
. impbimâtub s. m. sing. v. imprimă.
ÎMPRIMĂVĂR vb. Ia Arriver (en parlant du printemps). — Uni pers. (refl., mai rar intrans.) A se face primăvară. Aşteptă vara cu ■mare nerăbdare şi acum se bucură văzând că se împrimăvărează. BRĂtescu, l. d. 249. încă nu se împrimăvărase cum se cade. sbiera, P. 311/32; Când să împrimăvărează, să nu te scalzi la râu. şez. VI 55. împrimăvărează = (lat.) vernat. LB. £Şi: (rar) primăvară vb. lVa unipers. LB.]
—	Derivat din primăvară, cu pref. în-; Cf. deş-primăvărâ.
Imprimblă vb. I v. plimbă.
Imprimejduî vb. IVa v. primejdui.
împkimeîsî vb. IVa v. primeni.
IMPRIMERIE s. f. (Tip.) v. imprimă.
Imprimeză vb. I(a) v. împremiezâ.
Împrinde vb. III. 1°. Prendre. 2°. (Se) pren-dre, (s’)accrocher: 3° S'iprendre. — (Transilv.).
1°. Trans. A prinde. Bine răspunseşi, Bine ■ne spuseşi, dar te-om mai împrinde, Poarta n’om ■deschide, marian, NU. 606.
2°. R e f 1. A. se acăţâ (POMPILIU, BIH. 1012), a rămâneâ prins. împrinse-să piciorul lor. psalt. (1651), PS. 9/16 (:legă-se. SCH. COR.) Nemerind în locul a douo mări, să împrinse corabia. N. TESTAMENT. (1648), ap. CP. 162.
3°. Refl. A se îndrăgosti. Nu-i eră destul sărmanului voinic, că trebuiă să trăiască prin găurite pământului, ca cârtiţele şi ca hârciogii, dar .■de când s'a împrins în acea zancă afurisită, nu s’au îmbucăturit nici cu o sfăr[â]mătură oarbă şi slăbise inPr’alâta, de abiâ se mai ţineâ pe picioare. MERA, B. 264.
—■ Din "lat. pop. *imprendo, -ere (cf. impren-■sibilis). cf. desprinde.
ÎMPRiPOTii vb. IVa v. priponi.
iMPROb, -ă adj. Improbc. — (Franţuzism ieşit -din uz) Necinstit, viclean, aristia, plut
—	N. din fr.
improbabil, -Ă adj. Improbable. — Care nu ■e probabil, n e p r o b ab i 1. Eventualitate improbabilă. [Derivat: (fr. improbabilii) improbabilitâte s. f. = caracterul lucrului care nu e probabil; lucru improbabil.]
—	N. din fr.
improbabilitâte s. f. v. improbabil.
iMPROBODÎ vb. IVa îmbrobodi.
IMPROCESUÂ vb. Ta (Jur.) Intenter un. proces.—(Transilv.) A acţionâ, a face proces, a da în judecată. [Pronunţ, -su-â. | Abstract: împro-cesuâre s. f. = acţiune, proces, judecată. | A d j e-ctiv: îinprocesuât (cu negativul neîmprocesuât), -ă=acţionat, dat în judecată ; (substantivat) pârît.]
—	Formaţie literară din pref. în şi proces, după germ. prozessieren. -
ÎMPROCICÂ t vb. I v. mproşcă.
ÎMPROHITÂ vb. Ia ţ (Se) moquer (de qqn).— A-şi bate joc (de cinevâ), a face de râs, a luâ în p r o h i t ă. Mă'mprohită (: deriserunt ■ me) cineşi mă zăreşte, dosofteiu, ps. 65. [Şi: (îm)pro-liiti f vb. IVa.' Să nu laşi nebunul să mă ia’n ocară, Să mă prohitească tutinderea'n ţară. id. ap. TDRG..]
—	Derivat, cu pref. în, din prohităt
ÎMPROHITÎ f vb. IVa v. împrohitâ.
Împbombt t adv. s'ubst. v. împrumut.
improor s. a. v. prour.
ÎMPROORÂ vb. Ia v. proură. -
ÎMPROPIÂ vb. Ia f = apropiâ? Aleagerea sfatului la un săvârşit se împropiiâ şi se lipiiâ. cantemir, ist. 30.
împroponât, -Ă adj. v. împoponâ.
Împroprietări vb. IVa Donner aux pay-sans la proprUtb des ierres.—T rans. A împărţi (ţăranilor) proprietăţi (rurale), a(-i) pune în stăpânirea pământurilor expropriate; cf. împământeni. [Pronunţ, -pri-e-, | Adjectiv: împroprietărit (cu negativul neîmproprietărit), t -ă. Ţăranii împroprietăriţi după războiu au primit în medie 5 hectare de pământ. [Abstracte: împroprietărire s. f. împroprietărit s. a].
—	Derivaţie nouă din proprietar, cu pref. în-.
IMPROPRIU, -IE adj. Impropre. — Care nu e propriu, nu se potriveşte, nu redă exact o idee. Termin impropriu.
—	N. după fr.
ÎMPROPTI vb. IVa v. propti.
ÎMPROŞCÂ' vb. I. 1°. Percer (en parlant d’un abces), jaillir (en parlant du pus). 2°. Crever, jaillir; asperger; iclabousser. 3°. Lancer ou tomber en quantitâ; fig. lancer des injures. 4°. Lancer des projectiles, 5°. Mettre en pieces.
1°. Intrans. (Sens etimologic; despre o bubă plină de puroiu s. despre puroiul din ea). A ţâşni cu putere, stropind în toate părţile. Buba a spart şi puroiul a împroşcat.
2°. P. anal. (Despre un fruct copt, apoi despre orice obiect s. instrument care cuprinde un lichid, spec. despre tulumbe; furtun, puşcociu, proaşcă, p. ext. despre omul care le mâ-nueşte) A aruncâ s. împrăştiâ un lichid stropind; p. ext. (despre lichidul însuşi) a ţâşni, a.stropi cu putere în toate părţile. Bobul de strugure eră aşă de copt, încât a împroşcat îndată ce l-am apucat. Com. N. drAganu. Sosiră două tulumbe care începură să împroaşte în mulţime, n. xenopol, ap.
ÎMPROPOBÎ vb. IVa (ş. d.) v. îmbrobodi.
ÎMPROŞCĂTURĂ
— 5.28 —
IMPROVIZA
TDRG. La muls... să aibă ciobanu şi cupă în găleată..., că fără aceasta laptele împroaşcă"şi se islrăveşte. drăghici, ap. TDRG. Apa de la roata morii... împroaşcă. TEODORESCU, P. P. 375. Curte nouă a. măturat, Cu lacrimi a împroşcat, bibicescu, P. P. 273, cf. ŞEZ. I 43/15. Proaşca [copiilor] nu-i altceva decât o pompă aspirătoare respingătoare... Dacă apăsam feleşteul, apa foşneşte cu putere. Atunci băieţii zic că împroaşcă. PAMFILE, j. i 344. || Trans. (Complementul, e omul s. lucrul .atins de lichidul ce stropeşte) A umplea, udă s. murdări stropind cu un lichid, a stropi tare (pe cinevâ s. cevâ). Bălţile de noroiu ce împroşcau
■	pe cutezătorul, 'EMINESCU, N. 33. Picăturile [de ploaie] se înteţeau şi le împroşcau [copiilor] obrazul din ce în ce mai repezi,. VLAHUŢĂ ap. TDRG. Apoi zise repede, cu limba moale, împroşcănd [cu bale] pe crăşmar. SADOVEANU, ap. TDRG.
3° P. ext. (Despre alte obiecte pe care le poţi aruncă împrăştiindu-le, fig. despre invectivele-cu care acoperi, murdăreşti pe Ginevâ) într a n s. A cădeâ cu putere, in mare număr, a curge. Din toate părţile împroşcau pietrele ca ploaia. DRĂGHICI, R. 112. || Trans. (Cu acuzativul obiectului aruncat şi dativul persoanei) A aruncă cuivâ invective mult.e. ll amuţau■ cu cănii, ori că-i împroşcau vorbe necălite, reteganul, p. iii 27/13.
.f (Cu acuzativul persoanei sau absolut) A stropi, a umplea stropind; fig. a atacâ cu vorbe urîte, a batjocori, a insultă. Împroşcă pe bietul tâlhar cu cenuşă drept în ochi. ŞEZ. I 2 80/29. Im-proşc cu fel de fel de vorbe urîte. PAMFILE; J. I. (Eliptic) Începură a-l-împroşcă prin unele ziare. SBIERA, F. S. 278, cf. ZANNE, P. V 333. împro-şcăndu-le cu supărările. AftNEIUL (1776) 911/i.
4°. Spec. Trans. şi absol. A arunca în cinevâ cu pietre (lemne etc.) multe (una după alta, din toate părţile, într’una). Luară pietri de-l împroşcă. DOSOFTEIU, V.. S. 29. Cu pietrile fu . împroşcat, id. 34, cf. 24, 117. Smei împroşcănd cu pietri. biblia (1688) 220. L-au împroşcat cu pietri. mineiul (1776) 18V2. cf. 772/i. Începură a-l împroşcă cu pietre. C. NEGRUZZI, I 225/8. || A bombardă cu tunul. Aşă, aşă, să-i împroaşte eu ktunurile. C. negruzzi, i 153/S5. El împresurase
*	palatul şi îl împroşcă cu două tunuri. BĂLCESCU, M. V. 55. Pedestrimea deasă ce ’mproaşcă foc fioros. ALECSANDRI, P. II 159. (Eliptic) Da Turcii... năvală la obuz, dar îi împroşcă Muscalii, let. ii'355/ui.
5°. | Trans. (Prin apropiere de împrăşliă) A risipi, a împrăştia (gonind în toate părţile) Împroaşcă toată diavoleasca facere. DOSOFTEIU, MOL. 103b.
[Şi: f împrocîcâ vb. I. Că-i 'împrocîcâ şi Frâncii den cetate cu tunurile, de-i delungâ departe, moxa, 404/4. | A b s t r a c t e : împroşcâre s. f. Împroşcările pielrilor. MINEIUL i'(fl776) 76V2; — împroşcă-. tură s. f. = aruncare (cu pietre); (fig.) ocară, înjurătură, invective. Te voi omorî cu amară îm-proşcătură de pietri. DOSOFTEIU, V. S. 126. Au înghiţit, în tăcere, împroşcăturile spălătoreselor. SBIERA, p. 45/ls. | Adjective: împroşcât, -a. Ucis, împroşcat.cu leamne. DOSOFTEIU, V. s. 15. Mistreţii colţaţi, cădeau împroşcaţi ODOBESCU, Iii 1.89.]
—	Din slav (rus.) proc(i)kafî ,,a sparge (despre un ,abces)“. dr. 111, 681 ş. u. Gf. pro(a)şcă.
ÎMPROŞCĂTURĂ s. f. v. împroşcă.
Împrospăta vb. I v. prospătâ1.
ÎMPROSPĂTA vb. Ia. Raviver, ragaillardir, ■ reconforter,. rcnouveler; part. rafraîchir, (des- cou-leurs, la m6moire). — Trans. şi refl. (Sensul etimologic «a face proaspăt» se recunoaşte în în
ţelesurile actuale:) A (se), reînnoi, p. e x t. a (se) învioră, recrea. Intinzăndu-l iară, îl bătură cu vine de bou şi împrospălăndu-i (= făcând să se-redeschidă) ranele cele de mai nainie, îl făcură peste tot- trupul tot rane. MINEIUL (1776), 187.
■	Vânătorul, împrospătat prin somnul, prin mâncarea..., se aprinde din nou de ispita norocului. ODOBESCU, Iii 17/13. Florile împrospătate ridicau în soare cochetele capcte. eminescu, n. 71. Mintea lui îi păreâ împrospătată:, id. ib. 81. Im--prospătat şi. cu avere destulă cum eră, au purces drept acasă, sbiera, p. 229/13. După baia rece-ce-am făcut, m’am împrospătat. || P. anal. A împrospătâ colorile = a le reînnoi., a le face iarăşi vii. DICŢ. || Fig: A aduce aminte (din nou), a repetă, li scriă de împrospătâ pâra. mag. -IST. IV 361/29.‘ De aceea, să cuvine să împrospătez săte-.nilor noştri parimia veche că... I. IONESCU, C.
67..Şi acum ptfr’că i se împrospătaseră acele timpuri. DDRF: [Şi: prospătâ ţ vb. Iâ. = a începe-"din nou. De iznoavă războiul prospătându-se.... cantemir, ^UR. 288/2,. I Abstract e: împro-spătâre s. f.V împrospătat s. a. | A d j e c t i v : împrospătat (cu negativul nelmprospătat), -ă.]
—	Derivat, cu pref. Î11-, din proaspăt.
Împrosti vb. lVa v. prosti.
\
ÎMPR<5>ţăî*I vb. lVa refl. Se roidir — (Bucov.} Improţăni. A sei înţepeni, 0 se îndârji (Straja). Com.- A. TOMIAC.
—	Roate, din germ. protzen (<<a se fuduli» şi) «a se împotrtVi, a se îndârji».
împroţâpi, împroţipî vb. IVa v. proţăpu
împrotiva, împrotivă adv.- prep.,, adj. f. v. împotriva.
ÎMPROTIVÎ vb. IVa y; împotrivi.
împrotîvnic, -Ă adj. subst; v. potrivnic.
ÎMPROTOCOlĂ vb. -Ia (Jur.) Enregistrer. — (Transilv.) A înscrie, înregistrâ, transcrie (într’un protocol). [Adjectiv: împrotocolât (cu .negativul neîmprotocolat), -ă. | A b s t r a c t e : împro-tocolâre s. f. împrotocolât s. a.]
—■ Formaţie literară după germ. improfokollie-ren, idem.
ÎMPR<tIlR s. a. v. proor.
ÎMPRo'uRÂ vb. Ia I
ÎMPROURÎ Vb. IVa ) V- Pr0,lrâ'
IMPROVIZA vb. Ia Improviser. —- T r a n.s. şi absol. A compune (în anumite ocazii) repede-şi fără pregătire (un discurs, versuri, etc.). Nici adată nu va câştigă dreptul de împământenire. în sânul unui neam ce au improvizat minunatele balade {cântice bătrâneşti) culese..' de V. Alecsandri. RUSSO, s. 43. Marele Zamoyski... eră un bărbat, foarte cult.., care improviză versur.ilătine şi aprecia frumuseţa operelor antice. IORGA, L. Xvui/23.
| P. ext. A face, a aranja cevâ lâ repezeală, a pune repede cevâ la cale pentru nevoile momentului. Improvizaiu îndată un bal. c. negruzzi, 1 99. Indeplinerea acestei lipse nu se poate improviza. MAIORESCU, CR. I 330. .îndată improvizarăm din bastoanele noastre de munte un fel de scaun.
1.	NEGRUZZI, in 422. || Refl..A îndeplini ocazional o slujbă cu care nu te îndeletniceşti de obiceiu. El s'a improvizat actor. [Şi: (formă românizată, neobicinuită) împrovizâ. vb. 1» DICŢ. {
IMPROVIZAŢIE
- 529 -
ÎMPRUMUTĂ
Abstracte: improvizâre, improvizâţie, (după fr. improvisation) improvizaţiune s. f. = compunerea (în anumite ocazii) repede şi iară pregătire (a unui discurs, a unor versuri, etc.); aranjarea repede şi fără pregătire (a unei solemnităţi, petreceri etc.); îndeplinirea unei slujbe cu care cinevâ huse îndeletniceşte de obiceiu; p. ext. ceea ce compune cinevâ în aceste împrejurări. Nu e vorba aice de vre-o improvizare orală. MAIORESCU, CR.
II	73. Cânticel... cu mult mai pre jos de. ingenioasa improvizaţiune a vânătorului de curci. odobescu, iii 10/n. | P a r t.-a d j.: improvizat, -ă = (discurs, vers, etc.) compus repede şi fără pregătire, de ocazie, (despre cinevâ) ajuns pe nedrept şi fără a aveâ chemarea, talentul s. destoinicia necesară, ne-la-locul lui. Poezie improvizată ad-hoc. ALECSANDRI, T. 252. Desbalerile improvizate ale tribunei. ODOBESCU, III 331/6. Făcii pre improviza,ţii impresari a se apucă... de lucru. C. NEGRUZZI, I 342. Afacerile-l zăpăcesc cu desăvârşire şi bietul voievod improvizat sc lângueşte în cuvinte care-i destăinuesc numele: «Hău-, ah! capul, oh! vai!)> IORGA, L. I 365; — improvizai6r,-oâre (adesea substantivat = (cel) care, improvizează, care are talentul de a improviza ]
—	N. după fr. (<lat. improvisus «neprevăzut»),
IMPROVIZAŢIE, IM PROVJZAŢIIXE S. f.
v.. improviza.
IMPRUDENT,, -Ă adj. Imprudent. — Nesocotit, nechibzuit, neprevăzător. O încercare imprudentă. [Derivat: (fr. imprudence) imprudenţă s. f.'= lipsă de prudenţă, faptă nesocotită, ne-chibzuinţă, neprevedere. Imprudenţă pe care o regretă:.. TEODOREANU, M. II 225.]
—	N. după fr.
imprudenţă s. f.	imprudent.
Imprujî vb. IVa v.	pruji.
ImPrumct adv. s.	a. I. En	emprunl.	II.
Emprunl.
1.	Adv. (Mai ales în legătură cu verbele da, luâ, cere, fiind vorba mai ales de bani, une-ori în opoziţie cu d e to t) Cu condiţiunea de a restitui (după un anumit timp şi subt anumite con-diţiuni) tot ce ai dat, ai luat s. ai cerut de la cinevâ. Le da,ţi împrumut şi nemica n’aştcptareţi să luaţi. VARLAAM, C. 314. Cine va luă niscare bani de va da altuia împrumut... PRAV. 137. Priiatene, dă-mi împrumut trei pâini. GCR. II 37/j. Nu da împrumut, ca să nu-ţi faci duşmani. C. NEGRUZZI, 1 249. Toţi îi dau bani împrumut. JARNlK-BÂRSEANU, D. 415. Că mi-am dat doru ’mprumut. DOINE, C. 78/2. Acul când îl dai împrumut... ŞEZ. 19/,-. Au luat bani împrumut. mag. IST. 1 321/24.	Veşmintele	luate	împru-
mut nu ţin de cald. ZANNE, P. III 431. Cinci sute de pungi de bani... cc le cerusă vezirul împrumut. let. 11 334/S6. | (Predicativ) împrumutat. Şi-ţi va. fi împrumut praznicul tău. VARLAAM, C. 4. El o râde, tu nu-i râde... Şi va fi răsu ’mprumut. JARNlK-BÂRSEANU, D. 231. Dar la dar merge şi- cinstea împrumut, după cum te vei purtâ tu cu alţii, astfel se vor purtă şi ei cu tine. zanne, P. V 248. # De împrumut = care nu este al cuivâ, ci aparţine altei persoane; fig. (după fr. d’emprunt), imitat, luat de la alţii. Care e Meleli? — Acel mic acolo cu un straiu unguresc larg, în cât pare că e de împrumut, c. NEGRUZZI,
I	40. Apoi începU decăderea neapărată a culturilor de împrumut, iorga, l. i 414. || Compus: t împrumut-deat6r (s. dăt,ăt6riu) s. m. = cel care dă împrumut, împrumută tor. Să ispitească îm-promut-deatorul toate câte-s ale lui. psal. sch. 368 (- i mp rum u t-dă tă t o r u 1 coresi, ps.: f .0 e n e r a t o r).
II.	Subst. Acţiunea de a da s. a luâ împrumut, darea s. luarea (cu) împrumut;-p. ext. obiectul dat s. luat împrumut. Împrumutul este un' contract prin care una din părţi dă celeilalte oarecare câtime de lucruri cu îndatorire pentru, dânsa de, a restitui tot atâtea lucruri de aceeaşi specie şi calitate. HAMANGIU, C. C. 399. dna’ din da-raverile cele mai frecvcrite dintre oameni este împrumutul cu bani. CLIMESCU, A. .264. Na-ţi împrumutul îrmapoi. CREANGĂ, P. 300. Împrumutul se dă cu vârv. ŞEZ. I 220/3s. Împrumut cu dobândă, pentru care se cere dobândă. Împrumut foiţat, de stat. # Cu împrumut = împrumut (I). Am luat bani^ cu împrumut. [Plur. -muluri.']
[Şi: (variantă grafică r).împ'’Oiiiut t adv.; •—împrumută f adv. Că didese bani împrumută şi nu apucasă să ia. LET. II 401/37; — împriimiilă ţ s. f. Au luat o samă de bani din împrumuta ce didese. let. ii 84/l9. Puneâ pe boieridăjdi şi împrumute peste putinţa lor. ib. 239/3. cf. 314/10, - 83/s; — (neobicinuit) (îm)prumut, -ă adj. Toată fapta e ’mprumută şi cea rea şi cea plăcută. PANN, P. V.
I	73. Darurile... prumule. GORJAN, II. II 83.]
—■ Din lat. in + promutuum şi in + promutun, cu acelaşi sens. Cf. î rnp r u m u t a, a p r u m u t â.
împrumută vb. Ia. 1°. PrSter. 2°. Emprunter.
1°: Trans. A im,prumută pe cinevă (cu cevă) s. cuivâ cevâ — a da cuivâ cevâ (cu) împrumut. Şi amii păcătoşii păcătosul împrumutează (= les gens de mauvaise vie pre ten t aussi aux gens de mauvaise vie). CORESI, ap. GCR. 34. Cela ce dă săracului, acela împrumuteadză pre D[u]m[ne]-dzău. VARLAAM, C. II 7. De va împrumută ne-ştine pre altul... PRAV. 203. Să împrumutezi pre el. BIBLIA (16S8) 137, cf. CREANGĂ, p. 300. Ciiieu'are dor în trup, Să vină să-l împrumut. HODOŞ, p. P. 36. Fost-au poftii pre Nicnlai-vodă să-l împru-muteze cu o sumă dc bani. let. ii 86/e1. Să îm-prumulcze Poarta cu cinci sule de pungi. ib. II, 331/so- 7 c voiu -împrumută eu... cu câtevă gonce. DRĂGHICI, R. 14. Nu treceau două trei zile... şi se treztă la uşa ei cu Dănilă..., cerând să-i împrumute carul, creangă, P. 38. Nu mai vede ce a împrumutat, ŞEZ. II 28. Tăgârţa a împrumutat şi sac nou acuma cere, se zice pentru coi ce cer mai mult decât ceea ce au dat. zanne, p. iii 390. Trei lucruri nu se împrumută:■ calul, nevasta şi puşca. ib. IV 493.
2°. T r a n s.- A împrumută cevă de la cinevâ = a luâ cevâ (cu) împrumut. Când împrumuţi sita de la cinevă... ŞEZ. II 66/12. || Refl. A se împrumută (de) la cinevă (cu) cevâ = a cere (primi, luâ) împrumut. Să împrumutezi la limbi multe, iară tu să nu te împrumutezi. biblia (1688) 146. Banii cc să întâmplă dc se împrumutează... URICARIUL, I 301/SI. Datoriu cine se împrumu-teuză... CARAGEA, L. 28. De la mârşăva jivină să te ’mprumuţi cu ştiinţă. KONAKI, p. 297. Te împrumuţi nuiele. PANN, ap. TDRG. S’a' împrumutat la Umbră cu călevâ parale. ŞEZ. I 287/,2. Să nul e împrumuţi de la omul sărac, zanne, P. V 334.
[Prez. împrumut şi (mai de mult) împrumutez | Şi: prumutâ f vb. IV. Prumută dereptul. PSALT. DOS. 69/,6 (= împrumut dă SCH. împrumută dă COR.) | A b s t r a c t e: împrumutare s. f. = acţiunea de a da s. luâ (cu) împrumut (ad
I	I). I-au pus câţivâ bani de au dat împrumutare. LET. II 217/28. Trimiteă la dânşii de le luă împrumutări mari pungi de bani. ib. II 297/3. Artele fac împrumutări norocite de la măiestrii cămpene şi primitive. ODOBESCU, II 107. Fă împrumutări şi te aşteaptă la supărări, zanne, P. V 336. Cu împrumutare = (cu) împrumut. Luaţi cu împrumutare [bani], beldiman, TR. 395. l-ai dat cu împrumutare. pann, p. v. iii 121. Vei să dormi
Dicţionarul limbii române,.28. VI. 1929.
I, 34.
ÎMPRUMUTĂ
- 530 -
ÎMPULBERÂ
fără odihnă, dă bani cu împrumutare, iord. golescu, ap. zanne,' P. viii 105 (Plur.) împrumutări = zilele babei care trec peste numărul 12; se mai numesc şi: zile împrumutate, marian, SE. II 134; —împrumutat s. a. = împrumut. Par'că-i de împrumutat, se zice când nu grijim de un lucru. ZANNE, p. v 337; — împrumiitătîiră s. f. = împrumut, polizu. | Adjective: împrumutat (cu negativul neîmprumutat), -ii adj. = care
a.fost luat s. dat-împrumut; care nu este al nostru, ci aparţine altuia; imitat, luat de la altul; p. ext. mutual, reciproc. Acele ziceri sânt sau româneşti uitate, sau împrumutate de la limbile surori. C. NEGRUZZI, I 257. Frumuseaţa ei nu eră din ceale împrumutate, beldiman,' n. p.
II	38. Au făcut împrumutata făgăduinţă unul altuia că vor ţineâ toate câte au aşezai stalurile. şincai, I-IR. iii 89/3. După multe crunte bătălii şi împrumutate pierzări... P. maior, IST. 6. .Zile împrumutate (s. lăturaşe) sânt zilele de Ia 12—24 Martie, marian, O. I 276. (Substantivat) .împrumutat, -ă = cel care a luat cu împrumut, debitor, datornic. CLIMESCU, a. 265 Se naşte o relaţie de drept între împrumutător sau creditor şi între împrumuiat sau debitor. PANŢU, PR. 29, cf. 54;'—■ împrumută(6r, -oâre adj. = care dă cevâ s. ia s. primeşte împrumut, (ca substantiv, azi) credit o'r. CLIMESCU, a. 265. împru-mutătoriulu. PSALT. HOR. 235/38. (= îm p ro mu t-d e a t o r i u t sch. ; împrumută - dătător iul COR.; datornicul DOS.).]
—	Din lat: *impromutuo, -are {in + promu-iuor), idem.
ÎMPRUMUTĂ f adv. subst. v. împrumut.
ÎMPUCMIŢÂT,-Ă adj. Chatoyant. — Ca haina împodobită cu puchiţei. Nici odată nu m’a văzut ea aşâ împuchiţat şi stropit cu aur şi argint. ION CR. IV 91.
—	Participiul unui verb (neatestat) împuchiţâ, derivat, cu pref; în-, din puehiţă.
ÎMPUCICIUNE t S. f. 1	„
ÎMPUCIUCIUNE f S. f. J V’ 1,nl,,ll'î'
ÎMPU.DRÂ vb. la, ÎMPUBRĂTURĂ S. f. v. pudra.
ÎMPUFÂT, -Ă adj. Duvete, brumeux. — (Formaţiune personală) Plin de puf, f i g. aburos, ceţos, înnegurat, cf. pufos. Nuorii posomoriţi burniţau peste toată mahalaua, înecând casele într’o atmosferă grea, fumurie şi împufată, asemuită cu aburii ce plutesc a lene pe -deasupra bălţilor. DELAVRANCEA, S. 107.
—	Participiul-adjectiv ol unui verb (neîntrebuinţat) împufâ, derivat din pu!, cu pref. în-.
ÎMPUÎ vb. 1 Va v. pui.
ÎMPUIĂ vb. Ia. I. 1°. Faire scs petits. 2°. Se muUiplicr (en parlant de boutons). 3°. Naîlre (en parlant d’un sentiment). 4°. Rabaltre. les oreilles de qqn.,vetourdir. II. Orner de dcssins.
I.	(De la puiu în înţeles de «făt de animal»).
1°. T r a n s. şi absol. (Despre animale) A făta, a scoate pui (LB.), cf. â căţeii; (despre pasări) a face.pui, a se înmulţi. PuiIdz = pullos pario. ANON. CAR. Căţeaua puiase:.. şase căţei. RETEGANUL, p. iv 3 6 34. Barza puiază prin sate. H. XVI 46. Rândunica-puiază în apropiere de casă. H. XVI 45. Şoimul puiă ani întregi în ăl copac (Târnava). ION CR., IV 46. Cocorii... se duc pe câmpul Bărăganului... de împuiază. H. IV 275. O jurată de şerpoaică, Mi-a ’mpuiat, măicuţă, ’n poală. MATEESCU, B. 39. O năpârcă foarte rea A ’mpuial
în barba mea. TEODORESCU, P. p. 533, cf. 528, .{mi-a puial) CĂTANĂ, B. 18. Să ’nverzească richita,
Să ’mpuieze ursoaica, Să dau eu cu flinta ’n ea. PAMFILE, C. Ţ. 288'
2°. P. anal. .(Despre bube) A se întinde, ase înmulţi. Bubă veninată... Nu puiă: MAT. FOLC. 1588.
3°. Fig. (Despre dragoste, gânduri; etc.) In-trans. A încolţi, (refl.) a se încuibâ. Dar Novacii mititei A’mpuiat dragostea ’n ei. MAT. FOLC.
422, cf. JIPESCU, o. 38. S’a ’mpuiat dragostea ’n el. MARIAN.
4°. T r a n s. A împuiă urechile (s. capul) cuivâ= a umplea urechile s. capul cuivâ cu cevâ; a ameţi, asurzi, a bate capul. Deşi ii spuneam că■ .erau cam din topor lucrate, el tot stăruiâ să' ne împuie urechile, citindu-ne odele şi satirele sale. ghica, Ş.
656. Împuiază urechile lui bietul Dan cu atâtea istorii ce nu mav au sfârşit? VLĂr-lUŢĂ, D. 279. Baba, care-i împuiă^ urechile cu «jupâneasa ® Lenţa».... conv. lit. xLiv, ii 78. Auzi orăcăitul copiilor de-i împuiase urechile. ISPIRESCU, L. 325. Haide, nu ne mai.^mpuiâ capul, caragiale, S. 54/22. Toată ziua cântă... glasul al 8-lea, eă împuiase capu’ preotcsii şi-l învăţase şi ea. N. rev. r. iii
155.	Ator de-ţi împuie capu’ că limba rumânească n’are ’ndestulare de cuvinte, du-le din parte-mi asie douo prube. JIPESCU, O. 55.
11	(De la puiu cu sensul de ((înflorituri, picăţele») Trans. A desenă s. coase pui pe cevâ, a săpâ în lemn, a împodobi cu diferite ornamente, a îm-pestrjţâ. Dacă-l duc la casa mortului, îl razimă au pă şură au pă casă..., îl pun în jos şi-l împuie. GRAIUL, I 110. Să duc nouă feciori după brad de l-aduc de la munte, îl împuie frumos cu cuţitele. DENSUSIANU, Ţ. II. 96.
[Prez. indic. impuUz şi impiXiu. | Şi: puiă vb.
Ia.- | Adjectiv: împuiât (cu negativul ni’îm-puiat),-ă (ad II) Unineaua e aşâ de mare, e la făptură rotundă... la pene împuiată (împestriţată) cu alb şi cu galbăn. MARIAN, O. . I 436.
Fl ne-a poruncit Să-i aducem brad De meşteri lucrat. Cu. barda ’mpuiat. DENSUSIANU, Ţ. H. 259.
Au cârpă {batistă) împuiată, legată • de chiotoare. MOLDOVAN, Ţ. n. 64. Cojoacele mai lungi şi cojoacele mai scurte... sânt împuiate şi ele, p.e dinainte şi pe la tivituri, cu mătasă roşie şi neagră. păcală, M. R. 120. | Abstracte: împui6re (îm-puiâre) s. f. (ad I 1°.) în apropierea sorocului îm-puierii sau învierii plOdurilor... F. R. ATILA, p. 162; —împui(e)tură s. f. = cusutura cu pui a cămăşii. Săzbor... Din războiu pe ’mpuitură, Să-mi dea mândra câtă, gură. HODOŞ, C. 46].
—	Derivat., cu pref. în^ din puiu. Cf. (îm)pui.
ÎMPUJĂICĂ vb. I refl. Rivaliser. — A se întrece, a se luâ la întrecere, ,a rivalizâ: Ne împu-jăicăm (Zagra, 1. Năsăud). Com. I. corbu. [Abstract: A se da pe împujăicate = a se. da pe întrecute. Com. N. drăganu.]
•—• Etimologia, necunoscută (Gf. rus. puiali «a băgă frică în cineva, a intimidâ», rut. puzati sja «a lua la goană», puzak, puialo «codoriştea biciului»).
ÎMPUiiĂl vb. IVa. A striga pe cinevâ din depărtare cu «pu» (Zagra. Com, I. corbu), a alungă cu urlete (T. papahagi, M.)
—	Probabil, contaminare între 'strigătul pu şi strigătul tuloaie «tulai». S’a derivat apoi un verb cu pref. în-. N. DRĂGANU.
ÎMPUliBERĂ vb. I Remplir de poussi&re. — A umpleă de pulbere, cf. p r ă f u i, c o 1 b ă i. [Luna] Cuptor, el cu zăduhul împulberă văzduhul, mat. folc. 1197. [Adjectiv: împulberât (f tmpul-
1	bărât), -ă = plin de pulbere. Vădzii pre acest
ÎMPULPÂ
— 531 —
IMPUNE
'4rzăndu^să în soare şi împulbărat. ('= într’un. nor <Je praf?) dosofteiu, v. s. 102.]
—	Derivat, cu pref. în-, din pulbere. Cf. spulbera.	*
iMPUliFÂ vb. I. refl. 1°. Se remettre. 2°. Pren-4re courage; braver. 3° Faire un grand el fort. 4°. Ambilionner. — (Transilv. şi Banat, rar în Mold.)
1°. A prinde putere, a se întrema după o boală, după o stare rea materială, rev. crit. iii 157;
2°. P. ext. A prinde curaj, a-şi face inimă, a cuteză. S'au împulpat şi Teoctist a sta de Alexandru-Vodă ca... P. maior, IST. 255. | A înfruntă pe cinevă, a da piept (cu cinevâ). Eră ei în stare de a se mai împulpă asupra lui Tuhutum. id. ib. 79.
3°; Refl. A se opinti, a-şi pune'toate puterile. Unor oameni care trebue sâ ridice'o piatră li se spune: împulpaţi-vă! (Mititei, jud. Bistriţa-Nă-săud). Com. N. drăganu.
4°. Refl. A se îndesă, a râvni, pamfile, j. iii.
[Adjectiv: împulpat, -ă = (despre legume) plin -de miez; (despre oameni) instigat (= zădărît). Com. A. COCA. Legumele se împart în cele coce-noase..., în cele rădăcinoa.şe..., în cele■ cepoase..., tn cele păslăioase..., în cele împulpate şi cărnoase,
. precum sânt: pepenii, lubeniţele, castraveţii, cu-■curbetele... economia, 125. .
—	Din lat *impulpo, -are (de la pulpa, cu înţelesul de «carne, partea cărnoasă a corpului, a unui fruct», cf- pulpamenium). Sensul etimologic trebue să fi fost acelaşi ca în expresia vaca are pulpă = are ugerul umflat, plin de lapte, şi în ital. impol-parsi = a pune, a prinde carne. S’a spus apoi şpec. despre cei slăbiţi de o boală. Cf. d e s p u 1 p ă.
iMPUliS s. a. IMFUIiSÂ t vb. Ia IMPUIiSlE s. f. impulsiona vb. Ia
v. impulsiunc.
IMPUUSIUNE s. f. Impulsion. — Mişcare comunicată de cinevă s. cevă altei persoane . s. -altui corp; (mai ales fig.) mobil, excitare, stimulent, îndemn, imbold(ire) spre cevâ. A urmă impulsiunilor inimii sale. COSTINESCU Au căpătat alte idei, aplecări şi impulsie (plur. în loc de i m p u 1 s i i). RUSSO, S. 89. [Goe-the,] poetul înţelept a dat numai o impulsie. >,gândirii. MAIORESCU, CR. I 75. Dar pe atunci nu ■erâ vorba de gust, ci de o impulsie iresistibilă spre manifestare cu orice preţ şi în orice împrejurări. id. ib. îi 226. Eră vorba de puternica im-pulsiune ce trebuiă dală activităţii economice generale. id. D. <1-16. Energica agitare în contra Tur--ciei din partea opoziţiei liberale sub impulsiunea lui Gladstone nu puteă rămâne fără efect asupra politicei engleze, id. ib. II 21. Întreg statul a căpătat o impulsiune nouă. STURDZA, M. 15. [Şi: •(învechit) impulsie s. f., (lat. impulsus, ital. im-pulso) impuls s. a. (cu plur. -pulsuri). Îşi propuseră a da un impuls litcraturei lăncezănde. C. .NEGRUZZI, i 334. .Vei adaogă un nou şir de cuvinte şi-l vei continuă, până când te agită acest ■impuls iresislibil. MAIORESCU, CR. I 61. Fără a fi un mare povestitor ca Neculce, Axintie are mai multă libertate în mişcarea stilului decât Costin, -şi e mai supus decât acesta impulsului sentimentelor. IORGA, L. I 135. Din cc impulsuri de rasă s’a plămădit acest om? GOGA, Ţ. n. VI .1379.
! Adjectiv: (fr. impulsif) impulsiv, -;Y=care lucrează cu impulsiune, care se aprinde uşor, care nu se stăpâneşte pe sine, care izbucneşte numai decât, grabnic (I 4°) la..., iute la.,.. Fire impulsivă. | V e r b e: (ne mai întrebuinţate) (numai la ■costinescu) impulsâ f la, impulsionâ Ia = a împinge, a îmboldi, a da impulsiune; (cu p ar t.-a d j.)
impulsionat, -ă = îndemnat, îmboldit. Ceailaltă parte [a tinerimii şcolare] să fie impulsionată spre studiul naturei. maiorescu, d. iv 553.]
—	N. după fr. (lat. impulsio, -onem, ital. im-pulsione, idem).
IMPULSIV, -Ă adj. v. impulsiune.
ÎMPIMîişakk s. f. v. împoncişâ.
IMPUNE vb. III. I. Imposer (les mains). II. (S’)imposer (une peine, une contribution). III. (S’)imposer.
I.	Trans. (Bis. în ritul catolic) A impune mânile = a pune mânile pe capul cuivâ spre a-1 binecuvânta.
II.	Trans. (în limba de toate zilele; prin dativ se arătă persoana căreia i se impune, prin acuzativ obiectul ce se impune).
1°. A cere (cuivâ), a sili, a constrânge, a obligă pe cinevâ să accepte s. să urmeze (o părere, o idee, o datorie, o însărcinare etc.),' a face pe cinevâ să primească cevâ fără voia sa sau împotriva dorinţei sale. A impune tăcere. COSTINESCU. Terminaţiile şi schimositurile combinate şi complicate ce ne împun şcoalele. RUSSO, S. 77. ' între Moldoveni, colaboratorii «României literare» sânt singuri ce nu au împus Românilor nici gramatice, nici altă scriere după iscodirile închipuirei lor. id. ib. 79. E aspră datorie Ce o naţie impune. ■alexandrescu, M. 166. Fără a aveâ pretenţie de a impune cuivă ideile noastre... C. NEGRUZZI, I 349. Ministrul cultelor însă impune parlamentului abrogarea citatului articol. MAIORESCU, D. IV 79. Spre a se trage de la îndatoririle ce i se impusese. uricariul, IV 427/„. | Pronominal. A se supune la cevâ (neplăcut, la o datorie, la condiţii grele, etc.). Să ne şi impunem datoria de a... ODOBESCU, III 21/4. Fieşcine are dreptul a cere răsturnarea chiar a unei legi, când aceea i se pare că a devenit neaplicabilă sau vătămătoare pentru institutul sau pentru societatea ce şi-a impus-o. ODOBESCU, ii 332. | Refl. A fi recomandabil, necesar, a se cere. Se impune discreţie.
2°. A aplică (o pedeapsă). Cf. LM. [Când.vânatul e oprit], vânătorilor li se impune pedeapsa popre-lei. odobescu, iii 37/M.
3°. Spec. Trans. (Fin.; cu acuzativul persoanei). A obligă pe cinevâ (p'rintr’o încheiere scrisă, proces-verbal) să plătească un impozit. A fost impus anul acesta la zece mii de lei impozit global. | A sili un popor învins să plătească o despăgubire de războiu sau un tribut.
III.	Refl. şi absolut. A produce, a stârni, a insuflă (cuivâ) (prin înfăţişare, gesturi, talent, inteligenţă, etc.) respect, teamă, admiraţie. Prezenţa sa impune. COSTINESCU. Ştie să se .impună = ştie să se facă apreciat, temut. Omul nu aveâ nimică din cele ce impune o persoană soţie-tăţei laşului. RUSSO, S. 27. .Demoralizaseră oştile care acum nu mai impuneau Turcilor.' C. ne-GRUZZI, I 277. -Cu câtevă luni înainte străbătuse Ardealul... Visarion Sarai, care impunea populaţiei prin haina de purpură în care se înfăşură şi prin figura sa de schimnic depărtat de lume. IORGA, L. II 65.
[Se conjugă ca pune. | Şi: (formă românizată, din ce în ce mai rară) împîine vb. 'III. | A b-str acte: impunere s. f. (ad I) S’au învrednicit a primi impunerea mănelor cu obicinuitele rugăciuni. şincai, HR. I 48/,. (ad II 1°) [Când partizanii întunerecului vor izbuti], atunci cestiunea israelită îşi va află prin impunere o soluţiune. ODOBESCU, I 480/3. (ari 11 3°) Impunerile din partea statului, cele comunale şi cele judeţene, (ad III) Impunere = însuflare de respect. STAMATI; | Adjective: impus, -ă. (ad II 1°) în fine a
ÎMPUNGACIU
- 532 -
1MPUNS0ARE
apucat să păşească pre calea ce-i eră impusă. ODOBESCU, II 327. Datoria impută junimei române. MAIORESCU, CR. I 279; — iirpunătâr, -oâre (ad IU) = care stârneşte admiraţia generală (prin înfăţişare, talent, număr), măreţ, falnic, ară-'os, impozant; considerabil. Operele de artă [din timpul lui Trai an] au ştiut şi ele să păstreze un aspect cu totul impunător. OTOBESCU, I 76/3. .Frumosul şi impunătorul Vasile Lupu. IORGA, L. I 94. Marele patriarh Dosoftei de Ierusalim, deopotrivă de impunător prin cunoştinţele, vârsta şi maiestatea ce-i eră întipărită în figură, id. ib.
32.	Spectacol impunător. Forţe militare impunătoare. ŞĂINEANU, D. U.
—	N. din lat. imponerc (din in şi ponere «a pune» ).
împungă cir, -e adj. i
împungăş, -Ă adj. 1 v. împunge.
ÎMPUNGĂTURĂ S. f. i
ÎMPUNGE vb. III. 1°. Piquer. 2°. Piquer, (se) piquer; enfoncer la pointe (d’une aime). 3°. Piquer au vif. 4°. Donner un coup de corne; piquer (en parlant d'un insecte). Cuire (en parlant d’uh point douloureux).
1°. (Despre obiecte cu vârf ascuţit, mai ales despre unelte şi arme) Absol. (intrans.) A intră cu vârful în cevâ (rănind s. producând durere), a înţepa. Acut, barba nerasă împunge.
2°. (Raportat Ia. om; construcţii: intrans. omul împunge cu acul în pânză s. pânza cu, acul; trans. acul împunge pe om în. deget; refl. omul se împunge cu acul în deget). Trans. A înţepă. Acul nu împunge decât pe cel ce nu ştie coase. || (Cu acuz. persoanei sau absol.) A înfige un obiect cu vârf (o armă) în... Cu sulila îm-punseră-l în coastele lui. CUV. D. bătr. II 156, cf. GCR. I 9/8. Cu tăioşi pinteni Hojma-i împung. C. NEGRUZZI, II 98/5?. Da poţi, fată, coasă? — Pot! Mama 'mpunge şi eu scot. MÂRIAN, SA. 68. Unde 'mpunge ea cu acu'. Măţa-şi poate băgă capu'. DOINE, 242/!, cf. ZANNE, P. îi 330. | A îmboldi. I-au fost împungând cu strămurările ca pre boi să tragă. let. ii 200/18. || Refl. A-şi înfige (mai ales fără voie) un obiect ascuţit într’o parte a corpului, a se înţepă. Am cusut fără degetar şi m’am împuns în deget. | F i g. f A se cufundă. Vulpea... tare în ascunsul ştiinţii sale se împunse. CANTEMIR, IST. 54.
3°.. F i g. (Despre vorbe care produc durere). Trans. şi absol. A înţepă (cu vorba), a pişcă, răni, ofensă (prin aluziuni înţepătoare). Cu astă vorbă îl împunse. PANN, p. v.’l 8. Cuvintele cele bune ung, iar cele rele împung. BARONZI, 61/,.
4°. (Despre animale înarmate cu coarne s. ac). Trans. şi absol. A Iovi (cu coarnele), a înţepă (cu acul). De lire ciracii noştri împungem cu coarne. PSALT. SCH. 83/9. Să-i dea boul cela ce l-au împuns de l-au stricat, prav. 63. Cu cornul vom împunge. GCR. II 110/12. Dobitoc ce voiu a 'mpunge mă vor socoti pre mine. C. NEGRUZZI,
II	290/0. Numai de coarne sânt vrednic, să împung că vitele, reteganul, p. ii 77/17. Împunge ca o viespe. ZANNE, P. IX 34. || R e f 1. (= reciproc) Sufletul cu trupul să împung ca doi junei. alexandria, 149. | F i g. A se ciocni, a se bate în capete. Nu este exact a crede că interesele se împung unele cu altele. GHICA, ap. TDRG.
5°. (Despre o durere «acută») Unipers. refl. A.simţi într’o parte a corpului o durere vie (dar nu atât de intensivă ca junghiul), care vine pe neaşteptate şi adesea se repetă. Mă împunge în dreapta. # (Despre cal, p. ext. despre om). 11 împunge (s. înţapă) orzul (s. ovăsul) = n’are astâmpăr, e îmbuibat, îi merge prea bine (cf. germ. der JIafer sticht ihm.) Cf. ZANNE, P. I 231.
#	(Mold.) A (o) împunge la (mai rar: de) îug& s. a împunge fuga = a fugi, a luă fuga, a o şterge, a o tuli. Auzise gardul pârâind ş'o împunse la 1Hd 4. în tr' acolo. SADOVEANU, P. S. 111. După dânsul... la fugă unde o 'mpunge. CONTEMPORANUL,
iii	261. Apoi la fugă am împuns spre a Turcilor redută. ALECSANDRI, P. III 442. Îşi luă şlicul şi
0	împunse de fugă pe uşă. c. negruzzi, i 13.
Eu când o văd, împung fuga. CONTEMPORANUL»
VI,	voi. I 482.	.
[Aor. împunseiu (f şi Banat împunş), part. împuns, imper. împunge. | Şi (rar): piiiige vb. 111 LB. Gura-i pute, barba-i punge. DOIn'e, 269/!0. | Abstracte: împungere s. f. Impungerile şi pătrunderea coastei [Iui Hristos]. mineiul (1776( 92. Despre-0 ţuind a lancci împungeri. c. negruzzi, ii 83/5; — împtins s. a.împungătură s. f. = împungere. POLIZU ; — împunsătură s. f. = împungere, înţepare,, îmboldire, (fig.) înţepătură cu vorba, aluzie răutăcioasă. Empunseture — punctura. anon car. Iar eu eră mai sâ mor De ’mpunsăturile,[h&rzăvi-ni]Ior. marian, INS. 208. Cusătură fără împunsătură? (= Scrisoarea) gorovei, C. 341. De boala- -de splină... se vindecă prin împunsături în. coaste-cu sula. DAME, T. 30. Satirilelui sânt înarmate cu împunsături de felul lui Boileau. gi-iica, S. 672. ., Nu scapă de împunsăturile cămin şagă... ale feciorilor. marian, î. 409; — împunsură (punsură barcianu) s. f. = împunsătură; junghiu (LB.) (astăzi întrebuinţat în Transilv. la cusături). hn-punsura suliţei ce m'au împuns: VARLAAM, C. 1362. Zăluţe cu optişoru' la mijloc de 7 împunsuri.... Păunşoru de 5 împunsuri. PĂCALĂ, M. R. 518; — (din lat. punctura) (îm)puntură f s. I'. = împun-, sătură. Dcaca-l vor împunge cu o ’mpunturS de ac, să face de ncmică. DOSOFTEIU, v. S. 142. Ş’au întins picioarele la cinci împunturi. id. ib.
135.,	Şi va fi ca o puntură îndată, biblia (1688), ap. cp. 202; — împunsoârc f s. f.=împungere LB. | Adjective: împuns (cu negativul neîmpuns),-ă-Empuns = punctus. anon. car. (ad l°-2°). Slove împunse să nu faceţi [pe trupul vostru], biblia (1688) 85.. Vulpea de 'sula zavistiii împunsă,... cantemir, IST. 66. Păr'că eră împunsă cu acul. SLAVICI, N. II 158, cf. gorovei, C. 122. Legătură cu coaie împunse pe de-asupra = ordinară, care nu permite deschiderea uşoară a cărţii. CĂL. TIP. (ad 3°) Moşneagul s’au cam simţit împuns de vorbele babei, sbiera, P. 274/,. (ad 4°) Cine-şi bagă-mâna înuleiu dă miere..., mâna împunsă o scoate. ZANNE, P. III 671; — (lat. punctum) împunt, -ă* Măr împunt = cu puncturi pe coaja fructului (Poienari, în Muscel). H. ix 389; — împungăt6r,. -oâre = care împunge. Suliţe ’npungătoare. ŞEZ.
1	45/12. Cu 24 limbi împungătoare. MARIAN, D. 287. Taur împungătoriu. BIBLIA (1688) 54, cf.
(buhaiu) ŞEZ. IV 238b/zo. Seamnele cuvintelor îm-pungătoare. cantemir, ist. 51, cf. marian, t. 148; — (cf. sârb. bddac-, idem, din bddem «împung») împungâciu (cu schimb de sufix: împun-gâş, -ă DAM®, T. 68, şipungâciu), -e LB. = (despre vite) care are năravul de a împunge cu coarnele.
II.	IV 53, PAMFILE, D.]
—	Din lat. (im)pungo, -nxi (= pupugi), -nctum, -ngere, cu acelaşi înţeles. Cf. străpunge.
IMPUNITATE s. f. sing. Impunile. — Lipsă de pedeapsă, neaplicarea pedepsei, nepedepsire. Impunitatea este garantată tuturor delictelor şi tuturor crimelor... MAIORESCU, D. I 58.
—	N. după fr. (lat. impunitas, -tatem, idem).
ÎMPUNOIĂ vb. Ia V. puroiâ.
ÎMPUNSĂTURĂ S. f. 1
ÎMPUNSOÂRE f S. f. J V-
ÎM'PUNSURĂ
- 533 -
ÎMPUŞCĂ
Împunsură s. f. v. împunge.
iMPUîitT, -Ă adj. v. împunge.
Impuntură f s. f. v. împunge.
ÎMPUPĂzĂ vb. Ia v. împopoţonâ.
ÎMPUPÎ vb. IVa Bourgeonner; fleurir. — I n-trans. A face muguri, a înmuguri (H. XVIII 301); a îmboboci; p. ext. (despre flori) a înflori. Trandafi-rulîmpupeşte. H. XVIII 109. Au împupit florile («au înflorit»;. BARONZI, L. 110/n. Creşteţi flori şi împu-piţi'(înfloriţi), şez. XXXII 111. Căci câte flori î mp lipesc, Toate pe una jălesc. marian, î. 227. De ploaie um răsărit, De rouă am împupit. hodoş, P. P.
108.	[Prez. împupesc, mai rar împtip (barcianu).
| Şi: (4 bubă) îmbubl vb. IVa. | Adjectiv: împupit (îmbubît), -ă. Nu ştiu, porobii-s înfloriţi, Ori macii sânt împupiţi. MAT. FOLC. 1248. Răchită împupită. MARIAN, î. 175; cf. DENSUSIANU, T. H. 282. Măr mare rotat... Pe vârf e înflorit, Iar pe poale împupit. REV. CRIT. I 62, cf. alexici, L. P. 46/12. Ea că se făceă Iedere ’mbubilă .(nota: împupită), Iedere ’nflorită. VICIU, COL. 1.12.] A
—	Derivat, cu pref. în-, din pup. (Cf. sârb. pupili «îmboboci».
împupută . vb. la v. împopoţonâ.
IMPUR, -Ă adj. Impur. — Care nu e pur, necurat, murdar; amestecat cu altă substanţă. £în Transilv. impur s. a. (plur. impururi) = ciornă, caiet în care nu se scrie în curat2| F amili a- impuritate s. f. = starea a ceea ce este impur; murdărie sufletească, viţiu. N'aveă sufletul... nici
o	viclenie, nici o impuritate. TEODOREANU, M. II 290.]
—	N. după fr.
impuritate s. f. v. impur.
împurpura vb. Ia v. purpură.
ÎMPUŞCA vb. I. I. 1°. Tirer un coup de feu. 2°. Blesser, ou tuer d'un coup de feu. 3°. (Se) tuer tl'un coup de feu. II. 1°. Attrapper (avec un proiectile). 2°. Faire explosion. 3°. Gaspiller (l’argent.).
1°. Intrans. (Arma se arată prin prep. cu s. din; direcţia prin prep. în, după, sau, când c vorba de ţihţă, prin prep. la). A da s. trage cu puşca, p. ext. cu orice armă de foc, a slobozi .arma de foc, a da drumul armei de foc. Puşcaşii Hâdului... au început a puşcă. ŞINCAI, HR. II 198/2ă. Puşcaţi, feciori, fără frică. HODOŞ, P. P. 226. Se comandă... să puşte. RETEGANUL, P. I 10/6. Eu mă duc să puşc la şaibă (= ţintă), bibicescu,' p. P. -136. Pe când cuscrii uiesc şi nuntaşii puşcă, se află în curte o masă pusă. MARIAN, NU. 638. Eu puşc tocmai într'acolo. id. T. 194: Sf. llie puşcă după dracu'. SEZ. I 242/29. Puşcă ’n gâşte. ib. .II 218/le. Cine puşcă şi 0-moară... ib. m 19/3. Vine... din pistoale puşcând. SEVASTOS, N. 103/24, 108/23. Arme... Puşc mereu... cu ele. VASILIU, C. 63 Să împuşti acolo, unde vezi că curge sânge. Zanne, p. iv 387. Am patru fraţi şi-şi împuşcă înlr’un brad?- (Ţâţele vacii) •GOROVEI, C. 373, SBIERA, P. 322/30, cf. [puşcă) GOROVEI, c, 374. # (Im)puşcă’n lună s. m. (invariabil la plur.)=om nesocotii şi cutezător, care iace lucruri pe care un om aşezat nu1 le-ar face, care «dă cu barda în Dumnezeu», extravagant! Spune-mi despre.... năzdrăvăniile noastre de îm-■puşcă ’n lună. C. NEGRUZZI, ap. TDRG. Bre, -ce ’mpuşcă ’n lună! alecsandri, t. 535, cf! (puşcă ’n lună) ZANNE, P. IV 558, 559.
2°. Trans. A nimeri (cevâ s. pe cinevâ). cu glontele, a răni s. ucide (pe cinevâ) cu o armă de
foc; spec. a ucide pe un osândit cu focuri de armă. (Rar, complinit de adverbul j o s). Astăzi împuşcă-i porcii, mâne vacile şi boii. CREANGA,
A.	159. Acolo mi-aflâ ’ngropat, Unde Neamţul m’a puşcat. MARIAN, I. 353. Puşcă alt cerb. RETEGANUL, P. III 63/17. Ai să puşti pe oricine ar veni. id. I 19/10. Mă tem că te-or puşcă. id. CH.
163.	Să nu puşti cuci. GOROVEI, CR. 975. Am să ti puşc. ŞEZ. VI 105. O roagă să puşte• lupii. . ŞEZ. iv • 2 2 6/32. Nu mă puşcă. ib. IV 136/15. El ia puşca să mă ’mpuşce. JARNlK-BÂRSEANU, d.
462.... Care ulcică nuntaşii trebue să o împusce jos. SEVASTOS, N. 3 2 2/32. Să mă pusce puscele. DOINE, 265/19. E bine să fi stângaciu, ca să împuşti pe dracu (credinţa fiind că omul are pe umărul stâng pe dracul, iar pe cel drept un înger;' stângaciul vrând să tragă în om, nimereşte la stânga). Cf. ZANNE, P. VI 562. A împuşcat pasărea din zbor.
3°. Refl. A se nimeri (din întâmpiare), trăgând cu o armă ş. a se ucide (cu voie). Câţivâ oameni s’au împuşcat-, slobozind focul să-l lovească, şi îmbulzindu-se oamenii, se loveâ ei,înde ei. LET.
II	291/i0. Ai să te împuşti! ŞEZ. I 278/14.S'a împuşcat aseară. DDRF. S’a slobozit puşca şi s'a 'împuşcat în picior. | (Reciproc) A trage cu puşca unul în altul, a se duela cu o armă de foc. Ce vrei, întrebă zmeul,... din puşcă să ne puşcăm ori din trântă să ne trântim? ŞEZ. II 53/6.
II.	P.. anal. 1°. Trans. A nimeri ţintind cu cevâ într’un lucru. Ostaşii... iau câte o bucală de lemn şi nu se lasă până nu împuşcă cu dânsul oala cu cenuşă. MARIAN, N. 486.
2°. Intrans. A ţâşni s. împroşcă cu putere (dintr’un receptacol închis hermetic), a explodă, a împroşcă. Păsalu’ tare clocotind o puşcat pân ( = prin) casă. ALEXICI, L P. I 250/2. Să-i crepe ţiţele, Să-i pusce laptele. MARIAN, V. 138, D. 178. .3°. Fig. Trans. A cheltui (bând), a. împră-ştiâ banii. Am împuşcat îhtr'o oră trezeci de lei (la cârciumă), pontbriant.
[Şi: (Transilv., Ban.; în parte şi în Mold.) puşcă vb. I. Prin unole părţi, unde se întrebuinţează a mân-două formele, dar mai mult individual, puşc e imperfectiv (de .aceea mult mai des întrebuinţat în funcţiune intransitivă), corespunzând germanului «schiessen», iar împuşc e perfectiv (de aceea mai des'întrebuinţat şi în Transilv. în funcţiune transitivă), ca germ. «erschiessen»: A puşcat.după el şi l-a împuşcat în mănă. | Prez., puşc, puşti, puşcă... să puşte, dial. puşci... să puşce tscris şi pusei, pusce). | Adjective: (îm)puşcât (cu negativul ne(îm)puşcat),-ă=(despre glonţ) slobozit dintr’o armă de. foc; (despre om, vânat etc.) nimerit de glonţ; fig. (adverb) ca din puşcă, re* pede şi drept înainte, cf. glonţ. S’au nimerit tunul cel mai mare al lui Bogdan de o gloanţă din cetate împuşcată, şincai, HR. II Il7/ie. Căzii împuşcat însuşi comandantul artileriei. C. NE-GRUZZI, I 173. Jumătate-s împuşcate. JARNlK-.BÂRSEANU, D. 317. Am văzut fărlat puşcat. doine, 107/u. Ce rău, vrei măicuţii mele: ori junghiată, ori puşcată, ori de grindă acăţaţă? (Transilv.) MAT. FOLC. 1068. Nu scapă nepuşcat. RETEGANUL,. P. I 19/29. Ucigă-l-crucea, cuprins de usturime,... se lot duceă împuşcat, creangă, P. 306, ci. {rupse fuga ca împuşcat) ap. TDRG.; —(îm)pu-şcător, -oâre = care împuşcă. | Abstracte: (îm)puşeâre s. f. Răsună codrul de ’mpuşcări. alecsandri, p. iii 138;.— împuşcât s. a. Erâ o mulţime de cătaiie la puşcate ’n ţăl {semn). RETEGANUL, P, III 18/4. Au vânat doi puşcaşi câte
-	cevâ, dar al treilea nu. află de împuşcat nimic. sbiera, ap. DDRF.; — (îm)puşcătură s. f. = des-cărcătură, pocnet (dintr’o armă de foc); distanţa până la care poţi împuşcă. Fiecare împuşcătură oboreâ unul din vrăjmaşi. C. NEGRUZZI, I 173. Neîncetat se părea că aude împuşcături, id. ib.
ÎMPUŞCAT
- 534 -
ÎMPUTÂ
33.	Se vor slobozi trei împuşcături de tun. id. Iii 372/8. Puşcături am auzit. RETEGANUL, P. IV 12/31. Ău mers ei... cale ca de trei 'puşcături. MERA, B. 167. | Verbe derivate: puşcălui vb. IV» = a puşcă mereu, des. LB.; — puşcări vb. IVa (cu adjectivul puşcărit, -ă şi cu abstractul puşcărire s. f.) = a da din puşcă (GRAIUL II); a bombardă; a umblă (cu puşca) la vânat. Începură mereu tunurile a bubul şi puşcăriră cetatea. BĂLCESCU, M. V. 173. Dorobanţii..., puşeărind şi puşcă-riţi fără preget,... odobescu, III 587/3. Vede Turcii iot vinind, Cu puştile puşeărind. ALEXICI, L. P. I 70/i„ cf. CĂTANĂ, B. 141. începU bătălia printr’o furioasă puşcărire din îmbele părţi. BĂLCESCU, M.' V. 507. Prin vârtejurile de fum ale aprigei puşcăriri, se zăreşte comandantul Turcilor. ODOBESCU, iii 5.90/2o. I Substantiv: puşcau s. a. = dinamită (Abrud). VICIU, GL.]
—	Derivat (cu sau fără pref. .în-) din puşcă.
împuşcat, -A adj. v. împuşcă.
ÎMPUŞCAT, -Ă adj. (Bot.). Buruiana împuşcată -are 4nişte frunze mici, lungăreţe; florile sânt de o culoare albastră; creşte prin livezi. Ramurile sale sânt în număr de trei, dintre care două cresc; cea din mijloc nu mai creşte şi e pe jumătatea celorlalte. Poporul ci-că a tras Sf. Petru în ea (Miluţe, Mehedinţi). GOROVEI, CR. 1762.
—	Forma veche poate să fi fost .‘împuşcată, cu sensul de «cu gust de oţet», din lat. posca (cf. arom. puşcă «oţet») şi apropiată numai în urmă, prin etimologie populară, de puşcă.
. împuşcătură s. f. v. împuşcă.
împustiât, -ă adj. v. pustlâ.
impută vb. Ia v; împutâ.
ÎMPUTĂ vb. Ia, 1°. Imputer. 2°. Imputer, repro-cher. Se .disputer. 3°. Imputer.
1°. Sensul originar «a ţineâ în socoteală» se desvoltase chiar în latineşte în acela de: «a socoti în rău, a luâ în nume de rău, a ţineâ socoteala şi a atribui cuivâ responsabilitatea pentru faptele sale rele». înţelesul vechiu se mai cunoaşte — deşi palid — în unele din exemplele citate subt 2°. El reiese însă mai bine din unele expresii populare. Astfel, în Braşov: nu hie imputat zice, din modestie, cel care a dat cevâ de pomană şi e silit să o spună (Com. c. lacea), iar în unele regiuni din Moldova, se zice că împutezi (= faci socoteala), când faci pomenire după morţi şi-ţi cam pare rău că prea mult ai cheltuit. VASILIU,
C.	195. Tot astfel: ia din masă nemputat ( = fără să ţii socoteala; nota culegătorului: neînvitat, neîmbiat, nepoftit). TEODORESCU, p. P. 31b; la acest înţeles s’a adăogat şi ideea: «dau expresie nemulţumirii din cauza acestor fapte rele».
2°. (Construit cu dativul persoanei, rar cu prep. asupra) Intrans., mai rar trans. (cu acuzativul faptei reprobate sau. cu o propoziţie obiectivă, rar cu acuzativul- persoanei) A dezaprobă faptele rele ale cuivâ, a învinui; a găsi de rău pe cinevâ pentru faptele sale, a-1 certă, dojeni, mustră (cu blândeţe), bănui (II 3°), cf. blamâ; a acuză fără dovezi (COSTINESCU). Până când, Doamne, impută (: improperabit) ţie dracul? CORESI, PS. 196. Imputară (: murmuraverunt) în satele sale. id. ib. 297. în deşert imputară (: ex-probraverunt) sufletului, id. ib. 86, cf. 111, 178. Să ne bucurăm când impută noao. id. E. 10/lo. Fericaţi seţi când împutâ-vor voao şi gonl-vor pre voi. TETR'ÂEV. (1574) 206« Protivesc i impută cu amar. MOXA, 352/31. îşi arătă uriciunea, împu-tăndu-i schimbăciunea (: exprobraverunt commu-
tationem). DOSOFTEIU, PS. 310. I-au imputat că au venit la războiu cu carăta, ca muierile. DIONISIE ECLES., C. 179. (R e fl. = pasiv) ’întâmplările acestea... se impută lui Leon-vodă şi Grecilor. , ŞINCAI, HR. III 23/37. Păcatul nu poate fi imputat neştiinţei şi mărginirii naturii noastre. MAR-COVICI, D. 413. Imputâ-mă-va oară (= oare) pentru greşalele ce a iertat? id. ib. 407. O făceă ■ Ierboasă şi îi impută, pann, p. V. ii 64. Nu e un provinţialism moldav — precum ni se impută de alţi Români — ci o deprindere. C. negruzzi, I 263. Destule am eu singur asupra-mi a ’mp.ută. alexandrescu, M. 154. Dacă cumvă ni s’ar impută că aceste■ consideraţiuni... ODOBESCU, III 330/n. Ne imputaţi că vorbim de armonie. MAIO- # RESCU, D. I 201. Impută pasiuni personale adversarilor săi. id. II 206. De sigur nu i se poale . impută nemic.. CONTEMPORANUL, II 248. Ţemân-du-se că-i vor impută pentru lemne, reteganul., p. IV 71/23. || Trans. A atribui cevâ cuivâ (s. unui fapt) învinuind. Neînţelegerea Italianilor în vorbă cu Românii o impută stricăciunei limbei română. p. MAIOR, IST. 268. || Refl. f (Construit cu prep. cu) A se certă învinuind pe cinevâ de cevâ. Acolo n’aveâ nărodul apă de-a berea şi se împuiă cu Moisi. palia (1582), ap. cp. 220. Zic unii cum şl cu acel Bechir Aga şi-au fost imputat Lupul Costachi Vornicul. LET. II 129/ls.
3°. (Fin., neologism, după fr. imputer sur). A trece (o sumă, o cheltuială, o datorie) în socoteala altei sume. Plata parţială făcută pe capital şi dobândă se impută mai întăiu asupra dobândev. hamangiu, c. c. 265. împrumutatul care a apucat de a plăti dobânzi ce nu s’au stipulat... nu mai -poate a le repeţi nici a le impută asupra capitalului. id. ib. 401.
[Prez. împtit, mai rar împutez. \ Şi: f (variantă grafică?) împotâ vb. I; (la scriitorii moderni, care-1 samt ca neologism): impută vb. Ia. ,| Abstracte: împutâre s. f. = socoteală; dojană, mustrare, învinuire, cf. reproş, (ad 1 °) După credinţa sătenilor mei, este păcat să împutezi, căci pomana făcută cu imputare nu-i primită de Dumnezeu. VASILIU, C. 195. (ad 2°) Cu imputare şi cu multă deşerţie... COD. vor. 86 (cu dosadă N. testament 1648; BIBLIA 1688). Izbăvi-mă de imputarea omenească (= de contradictionibus populi). coresi, ps. 42. Derept Une priimii imputare (= opprobrium) id. ib. 178, cf. Nici să ne scârbim derept imputarea şi de clevetire, id. EV. 10/83, cf. 30,
51, 74, 103, 198, 217, 247, 356. Foarte cu greu putem strânge dajdiile, cu multă imputare. IORGA,
S. D. XIII 266. Domniile să fie hotărîte numai’ pentru patru familii, asupra cărora nu urmează ■ vreo imputare. URICARIUL, I 127/20. Aveau... prilej de a-şi face imputări unul altuia, sandu-ALDEA, D. N. 255. Taci, om bun, nu-ţi. da ’mpur tare. PĂSCULESCU, L. P. 43; — împutât s. a. N’a găsit nimic de imputat. DDRF, ;—■(< lat. imputa-tio, -onem) împutăciâne f s. f. = mustrare, ceartă..
Să ia înputăciunea (: mieşurarea N. testament 1648; ocara BIBLIA 1688) mea dentru oameni, coresi, ap. CP. 220. Dumnezeu au, luat de pre mine împuiăciunea. PALIA (1582) ib. A* vură împutăciune cu Michaiu-vodă. MAG. ]ST. IV 280/,. Fum de ruşine şi de împutăciune vecinilor noştri. ap. ODOBESCU, I 431. Nici o împutăciune nu i-am aruncat. CAT. man. 165 (370). I-au venit împutăciune de la împărăteasă. DIONISIE ecles.
C.	176. Au scris o carte craiului leşesc cu împutăciune. E. VĂCĂRESCU, p. 266/u’. Aceeaşi împutăciune de răsipire să poale face şl lor. MARCO,-VICI, D. 67. Având oarecare împutăciune cu capii-trupelor... îi trămise înapoi. BĂLCESCU, M. V. 55; — (ad 3°, Fin., neologism, după fr. imputation) imputaţiune s. f. = trecerea unei sume de bani în socoteala alteia. Imputaţiunea şi reportul nu pot fi
IMPUTABIL
- 535 -
ÎMPUfl
cerute de succesibilul în linie dreaptă, care a consimţit la aceste înstreinări. id. ib. 200. | Adjective: împutât (cu negativul ncîmputat), -ă. Şi mâniară elu la apă imputată, psal. sch. 353 (ia fipă ocărită, coresi, ps.). Vai de omul cela ce duce prescurea la besearecă cu uritu sau-i îm-polat (= certat) cu altul. cuv. D. bătr. ii 51. jEi cu imputată stricăciune... bucurie... le prici- . nuesc. ţichindeal, F. 33; ■—■ împutăt6r (cu negativul: neîmputăîor), -oâre adj., subst. = (cel) care face imputări. Beacele feaţeei meale coperi-mă de . glasul împutăloriului (: exprobrantis). coresi, ps. 116. Să arătăm păcatele noastre neîmputătoriului şi nemăniosului despuitoriului nostru, coresi, e. l0/27.; — (neologism, după fr., ad 2°) imputâbil, ră (cu negativul' neîntrebuinţat neimputâbil, -ă. COSTINESCU ) adj. = ceea ce se poate impută. Când delictul... este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sânt ţinute solidar pentru despăgubire. hamangiu, C. c. 239;—(neologism, dupăfr.,ad 2°) imputativ, -ă — care învinovăţeşte; ceea ce are ca urmare o imputare ]
■— Din lat. imputo, -are, idem; în parte neol. după fr.
IMPUTABIL, -Ă adj.	1
IMPUT ATIUNE s. f. (Fin.)-| v. împutâ.
IMPUTATIV, -Ă adj.	J
ÎMPUŢEAIiA s. f. v. împuţi.
IMPUTE KT, -Ă t adj. 1	.	- ,	,
I-MPUTENŢĂ f S. f. J V- 'rai,0t<mt-
împuteiîâ vb. Ia t v- împuteri.
ÎMPUTERÎ vb. IVa. Donner des forbes; (refl.) prendre des forces — Trans. A da cuivâ putere, a întări; refl. a prinde putere, a căpătă putere. LB. La Dumnezeu se rugă, Dumnezeu îl puterea. TEODORESCU, P. P. 568t>/j. N’au ieşit din casă ca să să împutereze. BARAC, ap. TDGR. [Şi: puteri vb. IVa, împuterâ, vb. Ia.]
—	Derivat din loc. adv. în putere. — Cf. î m-puternici.
ÎMPUTERNICI vb. IVa. 1°. Fortifier. Se re-mettre (d’une maladie), reprendre des forces. 2°. Donner pleins pouvoirs.
1°. Trans. A întări (cf. a f o r t i f i c â); p. ext. a. reface. Cela ce pre toate puterniceaşte, Dumnezeu... biblia (1688) 361. Sprijinirea sfântului duhului... împuterniceaşle neputinţa [omu]-lui (a. 1775). GCR. II 108/27. înţeleptul Solomon ziceâ că vinul împuterniceşte şl înţălegerea. I. IONESCU, C. 207. Trebuită a mai şedeă pe loc... spre a împuternici oastea muncită. BĂLCESCU, M. V.
156.	|| Refl. A se întări, a prinde putere. Văzând Tu,rcii că s’au împuternicit Mateiu-vodă cu bani şi cu oşti... MAG. IST. I 298. Imputernicin-du-se la învăţătură; URICARIUL, III 30/2. [Vinul] mult sâ împuterniceşte. I. IONESCU, C. .201. Dafinii creşteau şi se împuterniceau ca prin minune. ISPIRESCU, L. 235. | A întrece în putere. Trifoiul se va împuternici peste eale [= buruiene] şi nu va mai trebui plivit, economia, 70. | A-şi strânge puterile, a se opinti din toate puterile. Scoate pistolu... şi trase ’n ea. Ea se împuternici — că n’o lovi bine — să saie pe el. graiul, ii 45. | A se însănătoşi (JIPESCU, O. 56), a se îniremâ.
2°. (Jur.) A da cuivâ puteri depline, a da procură, a autoriză. TranSi Prin această cartea domniei mele împuternicim pre D-lui Căminariul Theodorachi Ciurea... asupra alcătuirii fabricei. URICARIUL, I 227/21, cf. X 239/6. | R e f 1. Acei cc s'ar împuternici de sine într’o urmare ca aceasta.
b.	VI 478/*.
[Şi: puternici vb. IVa f. | Abstract: împuternicire s. f. . (ad 2°). Âceasta-i o împuternicire dată de dumneata lui Varner. C. negruzzi, iii 160/,. | A d j e ct i v: împuternicit (cu negativul neimputernicit), -ă (ad 1°) Pune fluieriţă la gură, soarbe din ea puterea şi zice voios şi împuternicit... MERA, B. 70. Se sculă împuternicit din nou. ispirescu, U. 62/j. (ad 2°) Împuternicit cu aceste recomandaţii... bălcescu, m. v. 31. (Substantivat) Op.oziţiunile la căsătorie... ■ [vor fi] semnate amândouă de însuşi oponenţii sau de împuterniciţii... hamangiu, C. c. 27. Plata trebue sâ se facă... împuternicitului său. id. ib. 261; —îm-puterniciţ6r. -oâre = care împuterniceşte; între- ■ mălor. Medicament împuternicitor. COSTINESCU (subt c a r d i a c).]
—	Derivat, cu pref. în-, din puternic,
ÎMPUŢI vb. IV. 1°. Pourrir, puer, empester. 2°. Croupir dans l’oisivete. 3°. Peter.
1	°. Intrans. şi refl. (mai ales) unipers.
A începe să intre în putrefacţie, să se strice şi să miroase rău; p. ext. începe să pută, capătă un miros rău. Impuţiră-se şi putrediră ranele meale. PSAL. SCH. 118. Se-strică şi se împut oaăle. NEAG. BAS. ÎNV. 195. Dacă s’-a împuţi sarea, bucatele nu s’ar sară. LET. II 428/10. Apa ce aveă acolo...
' se împuţise, drăghici, R. 138. Peştele de la cap se împute. C. NEGRUZZI, I 250. Oastea de -la munte.... A pierit... Ş'acolo se. ’mpute. TEODORESCU, P. P. 425b/15. Maica Domnului se îngre-ţoşă atât de mult, încât stu/pi asupra broaştei, zicând: Să nu te împuţeşti! Şi blestemul..; s’a şi prins de broască, că broasca... pierind... nu se împuţeşte de loc, ci carnea şi pielea ei se usucă şi apoi se preface în pământ (Bucov.). şez. v 36-37. Să te săr, ca să nu ie împuţi, se zice despre cei fără gust la vorbă; mai însemnează şi: te voiu bate. ZANNE, P. IV 103. # Brânza a împuţit (şez. ix 408) = s’a împuţit (zanne, p. iii 49.0 : se zice despre o prietenie la .cataramă care începe să se strice). || Trans. (fact.) A face să intre în putrefacţie, a infectă, a face să pută. [Aspida] să sufle pre dânsele şi de duhul ei să le strice şi să le împuţă (a. 1654), ap. GCR. I 168. Răii să mulţîră, De stricară lumea şi o împuţiră. DOSOE-TEIU,. PS. 40. Stanislav..., Mulţi Turci ai măciu-lărit, Multe văi ai împuţit, şez. V 85/20, cf. VASILIU., C. 24. Pute a ceapă, de a împuţit toată casa.
2°. Refl. (personal, cf. puturos şi germ. faul = trândav) A fi trândav. Se împuţeaşte omul în lenevire. ţichindeal, F. 164. Eu mă muncese şi mă. rup vânând, iară lu te împuţi de dormit acasă. id. ib. 93.
3°. Refl. (personal; trivial) A se băşi. LB, Capra se ’mpute şi oaia trage ruşine. ŞEZ. I 218/17.
[Ind. prez. sing. împăt (LB.), (regional) Împ-Aţ (LB.) şi împuţesc (LB.) | Adjectiv: împuţit (cu negativul neîmpuţit), -ă = care a intrat (a ajuns) în putrefacţie, care începe să pută, stricat, puturos, )şi cu sensul de) leneş peste măsură (ŞEZ.
II	47/25, PAMFILE, C. Ţ. 332), lenevos (LB.). Fu Lazar... mort şi putred şi împuţit de patru dzile. VARLAAM, C. 77. Stârv împuţit. CUV. D. BĂTR. II 229, cf. PRAV. 977. Denafară... pom înfloriţi iară denlăuntru lac împuţit. LET. I n3/e,Vin..i.împuţitl MAG. IST. I 361/12. Stricăciunea cea împuţită. MINEIUL .(1766) 641/2, cf. CANTEMIR, IST. 51. Mort..., carele zace împuţit în groapă. ANTIM, P. 165. Fagurii cei împuţiţi. ECONOMIA, 199. Carnea... din pricina căldurii au găsit-.o împuţită, drăghici, R. 84. Câni împuţiţi, marian, V. 227. Scapă-mă de bubele astea urîcioase şi, împuţite. ISPIRESCU, L. 387. A aveă gura împuţită = a fi un mincinos. zanne, p. II 184;—împuţici6s, -oăsă f = care pute, puturos. Minciuna cu multe împuţicioase
ÎMPUŢI CENIE
- 536 -
IN
flori îmbodobind... cantemir, IST. 219. Închişi în temniţă împuţicioasă şi întunecată, mărgăritare, ap. TDRG. | Abstracte: fmpuţfre s. f.; — împuţit s. a. — îinpuţitură s. f. = împuţire; lucru împuţit; (personificat) fiinţă-leneşă. Fa împutitură, fa... ION CR. II 175; —împuţeâlă s. f. costinescu ,- — împiiţio&iie s.f. piiilippjde, pr. 152;— împuţifiunc (cu asimilare: împuciciune f, împuciu-citine f) = împuţire; putoare, miros greu; lucru intrat în putrefacţie, împuţit, care pute. In groapă nu erâ apă, ci numai împuciciunc. biblia (1688), ap. CP. 221. Spurcară văzduhul şi pământul cu tmpuciuciunea GCR. I 289/13. Un săhastru..., de mare împuţiciune, nu puteă lăcui. varlaam, C.
II	14. Să vedem de unde iasă atâta împuţiciune. id. 2. Şi va fi în loc de mirosală bună, împuţiciune. CCR. 155. Impuţiciunea păcatelor ce înfăşură sufletul.antici, . P. 211. [Peştii] nu se dau înapoi de la nici un,fel de spurcăciuni şi împu-ţiciuni. F. R. ATILA, P. 55. Groapă plină de îm-puţiciuni. mineiul (1776) 104. Şi să ' te îndcstu-leşti cu oase şi cu împuţii iuni. CĂTANĂ, p. b. ii
18.	O spală dă toate împuţîcAunile. şez. iii 101/9"j.
—	Din lat. *imputesoo, -îrc (cf. imputrcsco, ex-putesco). Cf. d e s p u ţ i.
ÎMPUŢICENIE P. f.	-j
împuţici6s, -OÂSĂ adj. } v. îrnpuţi.
riiri Ticii xi: s. f.	J
ÎMPUŢINÂ vb. 1“ Diminuer, r.eduirc; (râfl.) 'diminuer, baisscr. — Trans. A luă din cevâ, ca să rămână mai puţin, a scădeâ, a reduce, a diminua, a micşoră. Poale giudeţul "să mai îm-pulincaze -certarea boiarinului. PRAVILA MOLD.
160.	Avură prilej ca să- împuţineze oastea lui Despot. LET.-I 182/n. Încă din cele drepte [pâri] sâ le mai împuţinaţi, ib. II 2?6/». Pre voi vă voiu împuţinâ. MAG. IST. IV 236/31. Împuţind răul printr’o purtare regulată. MARCOVICI, D. 13/21.
■ Vei împuţina neamul, beldiman, N. p. II 154, Am vrut să ’mpuţinez Beţivii, c. NEGRUZZI, îi 214/c. (| Refl. A se face mai puţin, a se reduce 3a rnai puţin, a descreşte, a diminua, a se micşoră. împuţinară-se şi reiră-se de griji şi de reale dureri. PSALT, SCH. 232/9. Li să împuţineadză sângele şi putearea. PRAv. 10152. Cei buni. să ’mpuţînară. dosofteiu, PS. 37. Începând a i se mai împuţind frica. DRĂGHICI, -R. 160. Se ’mpuţin faptele■ ‘bune. eminescu, p. G8. Vinul din vas se tot împuţinează. marian, se. i 57, cf. (neamul) RETE-•GANUL, P. II 71/kj, (oastea) ŞEZ. VIII 169. #4i se împuţind (cuiva) sufletul s. a se împuţind cu inima = ă pierde curajul, a se descurajă, -a se în-friccşă. Amit împoţină-se sofletol meu în m.ere ( = mine). CUV. D. bAtr. ii-ISO. Ia las jupăneşică, nu te ’mpuţină cu inima, că tot mai am o leacă de nădejde, creangă, p. 125. [Indic. prez. împuţinez, rar: împuţin (LB.) j Abstracte: împuţinare s. f. = scădere, micşorare, diminuare. Împuţinarea iralurilor. uricariul, I 228/,,; Zilele lor să fie cu totul întru.' împuţinare, ib. 337/4, ■ Amoriului vor aduce scădere şi împuţinare, ICONARI, P. 84. | Ad j e cti v: împuţinat, -ă adj. = ■care s’a făcut mai puţin, mai mic, care a scăzut ca număr s. cantitate. Tinerii împuţinaţi' prin viţii părinteşti. OLLĂNESCU, II. O. .29, (cu- negativul) neîmpuţinat, -ă = care nu a scăzut (ca număr s. cantitate); care nu poate fi scăzut, ne-■epuizat. Faceţi-vă visteare neîmpuţinate în ceriu, varlaam, C. 334, cf. MINEIUL (1776) 85, GCR.
II	147.]
—	Derivat, cu pref. în-, din puţin.
împutitură s. f. v. împuţi.
iMRiiC pron. + Tel {et tel). — (Slavism). Cutare (reprezentant al numelui care nu se exprimă).
Te iert şi eu pre tine, fiiul mieu cel sufletesc im-r[e]c, ca să fii iertat. MOLITVELNIC (1669) ap. GCR. I 183, cf. 82, 83, 186.
—	Din slav. imrekk (= imerekt., i-mjarek-k) «zi-i pe nume».
IMUMEÂ s. f. v. imamcâ.
imun* -Ă adj. 1°. Exempt d’impâts, de char-ges. 2°. Immunise contre une maladie.
1°. (Rar) Scutit de sarcini, îndatoriri, impozite. DICŢ..
2°. P. ext. -(Med.) Cel care nu ia o boală contagioasă, care nu se molipseşte.
,[A b s t r a c t: (fr. immunile, lat. immunitas, -tatem) imunitate s. f. = (ad 1°) drept (natural s. câştigat) în baza căruia o clasă socială e scutită de sarcini,. îndatoriri, impozite, etc.; (Med.) însuşire firească s. câştigată mai ales în urma unei boli sau produsă pe cale artificială (prin injecţii), de a nu se molopsi de unele boale contagioase. Valachia şi Moldova... adăogându-se la Polonia... cu privi-ligie şi immunilăţi (a. 1776). uricariul, I 179/13. Să aibă tocma acele cădinfe, privileyiuri, scutinţe şi immunităţi, care le au preoţii romano-caloliceşti. şincai, hr. iii 182/24. Immunităţile şi privite-giele monastirii Tismeana. HASDEU, I. C. 64, cf. 170. Legile, drepturile şi imunităţile politice, odobescu, ii 8. J V e r b: imunizâ 1» trans, = (Med.) a face pe cinevâ să fie imun; (cu part.-adj.) imunizat (cu negativul neimunizât), -ă = făcut imun; imunizânt, -ă — care imunizează. Serum imunizant; (şi cu abstractul) imunizare s. f. Imunizarea s’a făcut cu ser dnticoleric.]
—	N. din lat. immunis, idem.
IMUND, -Ă adj. Immonde. — Murdar, spurcat. în clocote noroiul negru joacă Şi groaznică-i figura lor imundă. MIREA, CAL. i 183.
—	N. după fr. (lat. immundus, idem.)
IMUNITÂTE s. f. v. imun.
IMUNIZA vb. Ia )
IMUNIZÂNT, -Ă / <Med-) V‘ imUn-
, iMURliUC s. a. (îmbrăc.). Manteau de pay-san; giiet que les paysans portent sous leur manteau. — (Turcism) Mantă de postav de ţară, d u-lamă de aba (conv. lit. XLiv2 396), i pingea (H. I 8), haină bărbătească (ib. xiv 161, xvi 11, 22), mai mică (Oltenia, DAME, t.169), ghebă (IORD. golescu. C. I) [Paleosl.] chUmisi = epângeă sau imurluc. MARDARIE, L. 4077. lamurlucele ce se fac aici de postav de Iară şi merg la ţara turcească sau la Moldova, tarif (1792), ap. ŞIO. Plaşca şi emurlucul lui Solomon. alexandria, 49. Şi mai fă-mi de-un imurluc, Verde ca frunza de nuc. ION CR. IV 247. Şi-mi cr o eşte imurluc... Că cu el oiu să mă duc. MAT. FOLC. 384, cf. RĂDULESCU CODIN. Mai croieşte-mi imurluc, Verde ca frunză de nuc. şez. xii 78.
[Şi: t iamurluc, t emurluc, f ennuluc, f irmnluc s. a. Ermulucul de pre Alexandru-vodă. M. COSTIN, ap. ŞIO.]
—	Din turc. jamurluk, idem. ŞIO.
IN interj. = ian. (Prin regiunile nordice, înaintea unui imperativ). Hei tu, sorulica mea, In & (=ia) boi[i] de tânjea... Şi eu oi luă plugu’ de grindciu. papahagi, m. 89/j,. Da in adă traistal (Dorohoiu) grAiul, ii 547, cf. 552. In vino! (Bucovina).
IN s. a. (Bot.) Lin. — Plantă ierboasă, cu flori albastre s: albe, cultivată pentru a extrage din ea fibrele textile, care se torc şi se ţes. Din seminţele de in coapte (cf. j u fă) se prepară uleiul
IN
— 537 —
ÎN
de in; seminţele se. mai întrebuinţează ca nutreţ de păsări, iar în medicina populară pentru cata-plasme. | P. ext. Câmp semănat cu in; firele lucrate de in topit, meliţat şi tors; pânză de in; sămânţă de in. Se mai numeşte flos şi (ca termin ştiinţific) in adevărat şi in de cultură (Linum usita'lissimum). PANŢU, PL. Specii: in-da-câmp =
i	n e a ţ ă (Linum austriacum şi perenne); in galben = Linum flavum, creşte sălbatec prin fâneţele uscate, pe coline şi prin tufişuri şi poienile de.prin păduri şi face flori galbene; in mare s. in păros = Linum hirsulum, creşte sălbatec prin fâneţele uscate, prin poieni şi pe marginea pădurilor şi înfloreşte în Iunie şi Iulie, făcând flori mari liliachii, spre bază alburii; in sălbatec =
i	n ă r i ţ ă ; in-de-mnnto = Linum tenuifolium. Cf. PANŢU, PL., PĂCALĂ, m. R. 20. Inul, folosit la ţesutul pânzei mai întâiu de Egipteni, a fost mai târziu împrumutat de toate popoarele ce duceau
0	viaţă mai înlesnită. Inul erâ al bogatului, cânepa, cu pânza ei mai aspră, erâ a săracului. MEHEDINŢI, G. F. 177. Inul se seamănă mai ales de proprietarii mari... pentru sămânţa lui, din care se scoate uleiul.... La culesul inului, proprietarii cheamă oamenii satelor învecinate..., dându-le în schimbul lucrului firele de in. pamfile, a. 165. Se va facc stricăciune în inuri (: iv fovoîg). BIBLIA (1688) 7. Depanând lână şi in. ib. ap. TDRG. Au deprins toate torcăturile de lână, de in. LET.
1	44/i3. 300 coţi pânză in. URICARIUL, XI 219/20. Inul, cânepa, de sâ va semând când creşte luna... calendariu' (1733), ap. GCR. ii 26. Tortul... se face... din in sau cânepă., drăghici, r. 77. Nu sântem hune depăt a toarce la in. C. negruzzi,
III	95. Dacă-i coaptă [udma], ca să dea înapoi, legătura se face cu sămânţă de in şi lapte dulce. PAMFILE, B. 65.-li dă inul pâ foc. ŞEZ. IV 238/n. Părul ei: mătasă moale, Ca şi inul' când înfloare. JARNlK-BÂRSEANU, D. 35. De când in ai sămănat, Boală ’n oase mi-ai băgat. ib. 457. Mă topesc ca inu ’n tău (= lac), hodoş, p. p. ll/4. Nevastă cu brâu de in. ib. 109/,. Şi-mi coseşte inurile. ALEXICI, L. P. I 96/18. Cine-şi mănâncă sămânţa de in, îşi mănâncă cămaşa, zanne, p. i 199. Pa-sărea-inului v. p a s ă r e.
[Cuvântul se întrebuinţează la singular; plur. inuri însemnează «specii de in» sau «lanuri de in». [Diminutive: iniş6r s. m. = in (în sens desmierdător). Toarce furcă binişor,. Că-ţi voiu pune inişor.. marian, nu. 257. (Bot.) inişor-de-alior = 1 i nări ţă; — inlţă s. f. = (Ban.) turtă de seminţe de in, din care s’a scurs uleul, CDDE no. 830; (Bot.) în tor ţel (BARCIANU), torţiel (PANŢU, PL.), cf. h. I 19, X 205, DAMfl, t. 185. Răsărind inul, merg femei... de-l -plivesc de iniţă şi de alte ■ buruiene. drăghici, r. 78; — innşor s. m. (Bot.) =
i	n e a ţ ă. panţu, PL.; — inuţă s. f. (Bot.) = s c â n-teiuţă. DAM'E, t. 184. | C u alt s u fi x: (presupune un lat.-pop. Hinicea) i nouţii s. f. (Bot;), numită şi ■ i n-d e-câmp, inişor = Linum austriacum şi Linum perenne, specii sălbatece de in, cu flori albastre, panţu, pl. | Co 1 ecti v-local: inişte s. f. = locul unde au fost semănate cânepă şi in (Bilca, în Bucov.). Com. G. TOFAN, cf. II. VII 155. Vedeam valuri verzi de grâne, undoiarea unei inişti. EMINESCU, p. 232.]
—	Din lat. linum, idem. Cf. iie, inar.
siv prep. En, dans; u (sur, de, chez, par,'pour, -avec, selon.) ■
1.	L o c a 1. Răspunde l.a întrebarea unde? sau încotro ? şi arată stare, şi acţiune sau intrare în interiorul unui spaţiu, ori mişcare- într’o direcţie oarecare (cf. lat. esse in Sicilia; mittere in Asiam).
A.	S t ar e şi ac ţi un e în interiorul unui spaţiu:
a)	în legătură cu substantive concrete: Erâ-vădzuţi Trufimu Efescianinul în cetatea cu rusul. COD. VOR. 33/s. Câţi eră în Damasc... şi întru Ierusalim şi în toate laturile iude-eşti. id. 78/j2; cf. şi 165/3. Doară poate dzeul a gătă masă în pustinle. psalt. 156/17 şi 41 (îm PS. SCH.). Derept aceaia în multe părţi am întrebat ş’am căutat până o am aflat în Ţara-rumâneaScă, la arhimitropolilul Serafim, în cetate în Târgovişte. coresi, EV. 5/32. Cealea ce-s în Chesariia Palestinei ■ şi Antiohiia ' Siriei şi întru însăşi cetatea Rimului. id. ib. 33 3/34— 35. Află mularea .Elina în Eghipet în cetate . în Memfa. cuv. D. Bătr. i 354. Spurcăciuni de obiceiuri ce se trag până astăzi, ■ în tine, Moldovă. LET. ii 249/20. iŞeade în ceriu, unde odih-niaşte. DOSOFTEIU, PS. 14. Vor şădeâ în casă. biblia (1688) 3 pr. 14. Am grăit... în biserică. antim, P. xxiv 18; Aici în ţară. id. xxiv 24. De aceşti... tineri... nu se află mulţi în lume. drăghici, R. 6. Chibzuirile neîmplinite... lasă... în inima noastră mâhniri, marcovici, D. 8/15. Vă voiu mulţămi în mormânt. MARCOVICI, C. 8/2i. In acel echipagiu. dinapoi eră o tânără damă blondă. C. NEGRUZZI, 1 37. Un duh fierbe în lume. ALEXANDRESCU, M. 5. De-aş aveă o pui-culiţă Cu flori galbine ’n cosiţă, Cu flori roşii pe guriţă. ALECSANDRI, P. I 3. Sta în fereastră ne-
■	liniştit, eminescu, N. 75. Şi în toată împărăţia se ţină veselie mare. ISPIRESCU, l. 2. In cinci, şese sate, abiă, abiâ putii nemeri' una după placul ei. CREANGĂ, P. 4. Mergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic cu lacrimi în ochi. id. ib. 20. N’am văzut verde frunzuţă, Ca la mândra ’n grădinuţă. JARNlK-BÂRSEANU, D. 2L. |[ (Când riu se fixează un punct precis. în spaţiul înlăuntrul căruia se întâmplă acţiunea, şi în legătură cu-yerbe care arată o mişcare, în este echivalent cu prin, cu care uneori se coordonează): Luna... se legănă. în văzduh. CREANGĂ, p. 56. Cât în lume am umblat. JARNlK-BÂRSEANU, D. 19. Tune ’n tindă şi prin casă, Tune ’n tindă şi pe-afară. ib. 307. | (Substantivul concret e întrebuinţat în sens figurat) Dacă ar' fi fost în banii lor. CUV. D. BĂTR. I 210/lo. Imblând în noaptea deşărtării. biblia (1688) 4 pr. 6. Sămânţa doarme iarna ascunsă. ■ în sânul pământului. MARCOVICI, D. 3/24. De nu vrei să mă crezi, vezi ce zice Bâlzac în Papa Oobsec. c. NEGRUZZI, I 49. Că ei sânt în mare foc. JAR-NlK-BÂRSE ANU, D. 216.
6)	(P. anal.) în legătură cu substantive abstracte (cf. şi întru): E ceaia ce e de sus prea-mândrie, ainte iaste curatu, după aceaia în pace. COD. VOR. 126/0. Află-se întru laudă şi în cinste şi slavă. id. 140/i. la amente rugarile meale în deadevărul tău, aşcultă-me în dereplatea ta. PSALT. 295/6 (PS. SCH. 461). Cu cutremur sta-vor, în vedeare de văpaie. CORESI, 35/2s. Şi l-au avut Cantemir Vodă în milă şi în cinste, let. ii 2 5 4/33. Au rămas numai doamna singură-... în pază. ib.
II	261/17. Robinson de aceste, pe cât se vede, nici aveâ în cuget, drăghici, R. 5. . Bucuria în care te afli acuma. GORJAN, h. I, 6/28. Ah! prieteşugul... mă ţine în jalnica stănjenire. KONAKI, p. 84. A şedeă... în tovărăşia unui... comandant plin de reumatismuri. C. NEGRUZZI, 1-39. Face-m’aş privi-ghitoare, De-ăş cântă noaptea ’n răcoare Doina cea desmierdătoare! ALECSANDRI, P. I 4. A coprinde istoria lumii în naraţiunea unei scurte expediţiuni. HAŞDEU, I. C. VIII. Trăiă în pace şi linişte. ISPIRESCU, L. 8. El numără în gându-i. EMINESCU, P. 214.. Aia-mi cântă ’n pribegie. JARNlK7BÂR-SEANU, D. 198. | (Foarte obişnuit în legătură cu â fi şi a sta) Fie masa lor.... în săblaznă. CORESI, PS. 180. Mi-i capul în primejdie. CUV. D. BĂTR.,
I	212/13. Cându-i în toată vrâsta. PRAVILA MOLD. 70/a. Fiihdu-i nepot lui Şerban... şi în cinste la
ÎN
- 538 -
ÎN
dânsul. LET. IX 261. Eră în mare grije pentru acel olac a lui. id. II 287. In temniţă te-au băgat cel fără de leage, ca să fii în pază. MINEIUL (1776), 102Vi- Priviţi şi staţi în gânduri. BELDIMAN, O. 77. Nu am vreme... d’a sta ’n sfaturi cu tine. PANN, E. II, 92. Viaţa ţi-i în primejdie. DRĂGHICI, R. 41. Sufletul mieu... ce-i pururea, în clătire. KONAKI, P. 103-. Ei nu încetară de a fi în cele mai bune relaţiuni. C! NEGRUZZI, I 111. Poli-
i,ica adâncă stă în fanfaronadă. ALEXANDRESCU, M. 5. Acel monument ce el, înjjmţă„fi}nd, zidise pentru frate-său. BĂLCESCU, M. V. 395/j,. Voi, ce staţi în adormire... alecsandri, p. ii 5.Din nevoia în care 'mă aflu... ISPIRESCU, L. 12. Aceasta erâ mai în vârstă. CREANGĂ, P. 7. Vidro, fie-ţi calea ’n bine. sevastos, C. 302/13. Că ei sânt în mare jele. jarnîk-bârseanu, d. 296. Eri am fost la popa în clacă. . ib. 391.
B.	Intrare sau mişcare.
a)	In legătură cu substantive concrete. Ţie grăesc, scoală şi ia patul tău şi te dii în casa ta. coresi, ev. 55/n. Nimărui nemica nu vrea să ierte... şi... cine ce aveă haine, odoară,... moşii, lepădă în ce puteă. LET. II 26/37. Slobozi Doamne ’n urechi sfinte graiuri cu jale. D0S0FTEHJ,.PS.
19.	Vin dulce care pică în inimile celor ce-l beau. biblia (1688) pr. 5. Supuindu-le la consulat în depozit. URICARIUL, I 263/13. Râul Elba se varsă în mare. DRĂGHICI, R. 7. S’a pogorît de viu în mormântul prietenilor săi. MARCOVICI, C. 4/9. Îşi aşeză scaunul în cetatea Smarandă. GORJAN, H. I 2/15. Să mă ducă ’n ceea. lume. konaki, p. 83. Ajungând în capătul aleei, ne-am pus pe o canapea de brazde. C. negruzzi, i, -45. O! suflet fericit! înalţă-te în ceruri, şi sbori cântând la soare, alecsandri, P. i 124. îl duseră în templul cel mic. BĂLCESCU, M. V. 395/a. Căzuţi în cap sânt ochii. EMINESCU, P. 200. Apoi... se duse în grajdurile împărăteşti. ISPIRESCU, L. 3. Se suie iute în pod. creangă, p. 5.
b)	în legătură cu substantive abstracte. Şi nu intră în giudeţu cu şerbul tău. psalt. 295/,. (SCH. 462) Pasâ sfântă maica me[a] în bucuria Domnului. CUV. D. BĂTR. II 461. Pasă în bucuriia Domnului tău. CORESI, EV. 7/6. Nici amU să fie de-sfârşit spre rău, nice adâncat în păcate, ib. 99/3i. Se miră cum a face ca să le poată intră în voie tuturor. LET. II 309/6. îţi dau ţara în sama ta. LET. II 125/33. Şi l-au luat iară în dragoste şi în milă. ib. II 210/36. Nici un boier n’am văzut... din cei ce se pun în price cu domnul, ib. II 3 8 7/32. Vezirul nimică nu i-au ţinut în samă vorbele lui. ib. II 334/u. S’au şi pus în lucrare.... vânzarea sării cu 5 lei suta de ocă. URICARIUL, I 229/10. Viindu-mi în simţire ce am câştigat? MARCOVICI,
C.	7/13. Intrând în vorbă cu Robinson... DRĂGHICI, R. 16. Aci îi veni în gând sâ se mai întoarcă. GORJAN, 11. I 3/ls. Ce-ar ajunge lumea, dacă fetele de boier s’ar da în dragoste cu ciobanii? alecsandri, P. I 631. Nu ştiu cum se întâmplă, de căzii iar în ispită. C. NEGRUZZI, I 79. Şi’n nesimţire cade. eminescu, P. 208. Căzând în ză-care. CREANGĂ, p. 184. Dragul mamei, drag! Nu-ţi pune vieaţa în primejdie, id. ib. 79. Şi-a .pus în gând să descopere vicleşugul babei.... id. ib. 98. Atunci îşi mai veni puţin în fire. id. ib. 159. Apoi dă, nu ştiu cine ţi-a mai puteă intra şi ţie în voie. id. ib. 169. Intrând în vorbă cu dânsa, fata, bună mehenghey îi întoarce capul. id. ib. 165. Iaca în ce încurcătură am intrat, id. ib. 201. Vezi d-ta, colo departe, nişte lanuri frumoase de grâu, care dă în copt? id. ib. 155. Toată pădurea se puse în mişcare. ISPIRESCU, L. 7. A dat în fapt de zori. coşbuc. b. 18. Şi ’n fire deacă-şi venea... jarnîk-bârseanu, d. 490.
C) în legătură cu adverbe s. prepoziţii locale, ori în unire cu substantive, formând locuţiuni
adverbiale locale (cf. lat. in dextrâm, i n 1 a-tus): în a fară, înainte, înapoi, înc.oa-(ce), încolo, încotro, î n 1 ă u n t r u, î'd jos, în jurul, în jur de, împrejur, în preajma, în sus, în cruciş, In curmeziş, în lungiş, în dreapta, în s t â n g a, în a dreapta, în a stânga, în faţă, în. dos, în laturi, în cap, în frunte, în mijloc, în faţă, în fund, în 1 u n g, î n lat,, în lung şi ’nlat (=«de-a lungul şi de-a latul» ), în o parte, înaltă parte, în spre, până în, în loc, în locul, în loc de, în. urma, etc. s. v. în afară-i cu mănjală. jarnîk-bârseanu, d. 275. Hatmanii n’au perit, precum ’nainte în rând istoria va arătâ. LET.2 II 355. Şi au adus boerii darurile înaintea jârl-vănicului. biblia (1688), ap. TDRG. Înainte se ridică zidul verde al pădurii. SADOVEANU, POV. 78, ap. TDRG. Toarnă-se dracii miei îrapoi în dzi ce chiemu-te. PSALT. 108/,. (SCH. 166). Rămăsese şi Muntenii şi Moldovenii cam înapoia lui. LET.2 I 372, ap. TDRG. Ado ’ncoa, să vedem, acea scrisoare. FILIMON, C. 15, ap. TDRG: De când-trecuiu dealu’ncoace. JARNlK-BÂRSEANU, d. 193. El se făoă că n’o cunoaşte, întoarse capul încolo. ispirescu, ap. TDRG- Vorba zicerafugi■ încolo», râsul zice:	«vino ’ncoace». eminescu,
P. '216, ap. TDRG. N’ai încotro să te întorci de postelnici, logofeţi şi vistieri, filimon, C. 56. ap. TDRG. Iară aorea stau în lăuntrul adăpostului. CORESI, EV. 56/s. Să zacă înlăuntru în casă fără. strajă... id. 71/37. în lăuntru-i otrăvită. JAR-NÎK-BÂRSEANU, D. 275. Căzuse Hatmanul într’un răzor cu faţa în sus. LET. i.i 230/16. Două caice■ se luptau cu valurile în sus şi în jos-, drăghici, R. 9. Corabia se purtă în sus şi în jos. id. ib. în jos plecat-am oc*hii. eminescu, p. 201. Când' erau să se lase în jos. ISPIRESCU, L. 7. Să te văz.. întorcându-le cu nasul în jos. id. ib. 15. Să-mi trimit la badea ’n jos. JARNlK-BÂRSEANU,. d. 157. Mă duseiu pe sat în jos. ib. 180. Mai în jos pe rămurele, Cântă două păsărele... Mai în jos la rădăcină, Cântă-o turturea bătrână, ib; 192. Drum în sus şi drum în jos.’ ib 206. Colo ’n jos, la perişori, De-au dus apă la feciori, ib. 403. Iea de la brâu în jos. ib. 427, Mai în sus mai-mititele, Mai în jos mai măricele, ib. 512. Semn îi face ca’n sus să îl urmeze. EMINESCU, p. 205. Se urcară în sus. ISPIRESCU,-L. 7. Maghiran-cu-creanga ’n sus. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 55. Câte flori în jurul mieu,.. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 189 Nu-mă tem de mii de oameni ce cad împrejurul mieu. GCR. I 10, (CORESI, PS. 3,e).. în curmedziş îmblând' viremu (=venirăm) întru ioc. COD. VOR. 24./6. După ce umblară lumea în cruciş şi curmeziş, ispirescu,. L. 117. Au. scris locul... în lungiş- cale de 32 ceasuri. LET. iii 129/i„.. Se înturnă spre norod în faţă, în dreapta şi în stânga. C. negruzzi, i 149. Muncea în dreapta şi în stânga. CREANGĂ, p. 140! Aşă ama cugetând ucenicii Iacov şi -Ioan, ei cerşură în a dereapta şi în a stânga scaune; să şază. CORESI, EV. 26. M’oiu arătă- mă ’n sfânta ta. faţă. DOSOFTEIU, PS. 48. Când moartea.se arată... în faţa bietului bolnav. KONAKI, P. 83. în faţa ta frumoasă o să ţie o oglindă. EMINESCU, P. 183. Pietre nestimate, de sclipeau în faţa soarelui. ISPIRESCU, p. 38. Se pusă se Turcii în dosul unor spini. LET. II 357/26i # In faţă mumă, în dos ciumă (despre făţarnici).. ZANNE,.p. iv 476. Vreau să-ţi spun verde ’n ochi. ALECSANDRI, T. 707. El îi zice «dragă, stă!» Ea în lături tot se dă. ALECSANDRI, P. p. 240. Dacă nu se da în laturi lupul. ISPIRESCU, L. 17. Baba şi moşneagul... pe cari i-a pus în capul mesei. CREANGĂ, P.' 102. Una ’n capul satului, jarnîk-bârseanu, d. 95. Ţiindu-l mai în frunte decât pre toţi boierii săi... NECULCE, LET. II, 350/2i. Corabia erâ în mijlocul
ÎN
- 539 -
ÎN
măriei. CORESI, Ev. 262/J8. Văzuiu besearică... şi în mijlocul, ei ca chip de jărtvenic. DOSOFTEIU, v. S. 80/j. în mijloc pară de foc. JARNÎK-BÂRSEANU,
D.	135. Cântă puiul cucului în mijlocul codrului. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 220. Moarte-mi fac cu mâna mea In zioa Crăciunului, în mijlocul târgului. ib. 274. în mijlocul raiului, ib. 173. Colo ’n fund, în fund la zare, se iveşte-un negru nor. ALECSANDRI, P. II 14. Te-am pierdut şi te-am aflat Chiar în fundul codrului, jarnîk-bârseanu,
D.	52. Să alerg în lat şi ’n lung. JARN-ÎK-BÂR-SEANU, D. 381. Să n’ai bine ’n nici o parte. JARNlK-BÂRSEANU, D. 264. De gândeşti în altă parte. ib. 279. Spune... până în sfârşit toată urmarea în-tămplărei. drăghici, R. 26. Muritoriule,... vâră-te până în sinu-i. ICONAKI, P. 275. M’am săturat pănă’n gât de mucegaiul de babă. CREANGĂ, P. 122. Departe-i până ’n sat? COŞBUC, F. 70. Din cer până ’n pământ. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 512. în loc ce-ar hi să-mi priiască, Vor de rău să mă grăiască, dosofteiu, PS. 382. Eu de-aş fi în locul dumitale, aş căută s’o m&ngâiu. C. NEGRUZZI,
I	45. în locul moşneagului... mă întâmpină un neamţ sarbăd. id. ib. I 67. Şi noiţi să fim în locu de vechi. CORESI, EV. 87/1?. Să nu mi să ţie strigarea mea ’n loc de nebunie. DOSOFTEIU, PS. 64. Mirosul... în loc .de a face bine, ar fi adus cmeţală. KONAKI, P. 268. In loc de şese boi. JARNlK-BÂRSEANU, D. 317. în urma războiului, mulţi voinici se arată. C. NEGRUZZI, I 250.
D.	Ideea de «spaţiu înlăuntrul şăru'ia se întâmplă sau intră cinevâ s. cevâ» o trezesc în mintea Românului şi unele cuvinte, care pentru alte popoare cuprind mai de grabă ideea de suprafaţă; astfel în stă adesea în concurenţă cu prep. pe, mai rar cu de: Ies în stradă, dar: s'a plimbat pe străzile capitalei; n’are păr în cap sau pe cap; stauîn prag, dar: umblă un gândac pe prag. Aceste construcţii sânt explicabile prin originea lor. Mâna şi palma pot fi aşezate aşâ, încât să ia forma unui vas. în cazul acesta putem pune, ţineă etc. în ele deosebite lucruri, dar acţiunea poate fi înţeleasă şi numai ca rămasă la suprafaţă, cf. i-a pus în palmă un ban, dar ţine banul pe palmă, îl ţine ca pe palmă, adică bine. Şi braţele pot lăsâ între ele un loc gol, în care să poată intrâ cevâ ; se zice deci o ţineâ în s. pe braţe.- Patul, pomul etc. au fost considerate ca un tot, constând din mai multe părţi înlăuntrul cărora poţi să intri. Astfel s’a putut zice: s’a băgat în pat, alături de: şadepe pat, unde s’a simţit mai mult ideea suprafeţei; s’a suitîn pom, alături de: s’a suit pe casă. Şoptirea se face sau direct în urechea ascultătorului, sau numai în apropierea acestuia, deci la urechea cuivâ. După analogia unor exemple ca: Aveâ în frunte numqi un ochiu mare cât o sită (CREANGĂ, P. 242), se -poate spune despre cinevâ că are s. e cu stea în frunte {id. ib. 152, 217) ş.a. Domnul agiută lui în patul lăngoriei lui. PSALT. 78/„ (ps. SCH. 138). Bucură-se vor în stra-turele sale. ib. 307/14. Că goni dracul sufletul mieu, smerit-au în pământ viiaţa mea. PSALT. 295 (ps. SCH. 461). | Răstignl-o-vrem în cruce. CUV. 1). bătr. ii 147. S’au întors în cai de olac înapoi. LET. II 287/26. Au căzut [calul] în cur. LET. iii 218/36. Veni un porumb de-i şăzii în cap. DOSOFTEIU, V. S. 242. Şi-i scopi în obraz. id. ib. 26/j. Numărând în mânile credincioşilor... talantul. BIBLIA (1688) 3 pr. 10. în cale vădzuiu, împărate, din ceriu mai vârtos de lucoarea soarelui, cod. VOR. 76/8. Eşi tu, mândră ’n drumul lui. Jarnîk-BÂRSEANU, D. 113. Nu eşl seara ’n uliţă! ib. 246. Stârvurile ’n câmpuri zăcând aruncate, dosofteiu, ps. 55. Fiul paşei din lanina sare ’n şa. coşbuc, B. 29. Buciumul -vueşte ’n munte, alecsandri, P. I 32. Colo ’n deal la Huiedin, Merg carele după vin. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 53. Au gonit în urma lor. MINEIUL (1776), 66i. Iliaş ur-
mând în tronul părintelui său, după o scurtă.:.. Domnie, se duse la Constantinopol. c. NEGRUZZI,.
I	143. în negru zid s’arată venind... ea. eminescu,
P. 208. Cântă puiul cucului în vârfuţul nucului. ^ JARNÎK-BÂRSEANU, D. 192. Sta în loc uimită. ISPIRESCU, L. 17. Una ’n poală mi-l ţineâ. jarnîk-bârseanu, D. 52. Cu tine ’n braţe... petre, ceam. ICONAICI, P. 101. în pălărie cu flori. JARNÎK» BÂRSEANU, D. 102. Peana... aş purtă-o în cosiţă.. ib. 397. Atunci... cumătrul lup se şi arătă în prag. CREANGĂ, P. 27. Vrei să ne-aprindem paie în cap? id. ib. Să te fereşti de omul roş, căci e liştai dracul în picioare, id. ib. 263. Tot cu mânile ’n şolduri. JARNlK-BÂRSEANU, D. 461. O tulbă de aur ştrăluceă în umerile ei. beldiman, N. p. i 82. Pipăruş Petru... îşi puse traista în umăr. MERA,
B.	111. Amândoi, [boii] cudalbi, ţinlaţi în frunte, ciolănoşi şi graşi. CREANGĂ, p. 38. Până-şi ia bu-haiu ’n spate, jarnîk-bârseanu, D. 174. -Nu pot să sufăr să stea un chelner în spinare. ALECSANDRI, T. 750: în puşcuţă răzimat. JARNÎK-BÂR-SEANU, D. 308. Li s’au adus mai la urmă în masă şi nişte sălăţi. CREANGĂ, P. 210. S’a sculat cu nepus în masă. id. ib. 264. N’au scânteie de foc în vatră, sărmanii, id. ib. 45. Scrisă-i faţa la ’n hârtie... Scrisă-i faţa ta ’n icoană., jarnîk-BÂRSEANU,- D. 20. Fă-mă, Doamne, ţântă ’n grindă... fă-mă, Doamne, ţântă ’n poartă, ib. 397. Pădureţul luă mănzul de căpăstru, sărută pe Mani» Pădurii hi mână... MERA, B'. 167. Tot în gură mă săruţi. DOINE, 3/„.
E.	Ideea de intrare într’un spaţiu (loc s.. localitate) lărgindu-se, în a început să arate numai direcţia spre locul sau ţinta mişcării; el a ajuns, astfel în concurenţă cu la (care şi-a lărgit înţelesul tocmai în direcţie opusă) şi anume, când' sensul e indiferent; .apoi, cu asupra, spre, către, faţă de, împotriva, încontra, când sensul e duşmănos, şi cu s.p r e, p e, c ă t r e,
1	a (şi cu construcţia cu dativul), când sensul e prietenos. De-aici nutărn în ■ Crit. COD. VOR. 84/ia. Aruncă această în trei părţi. CORESI, ev. 14/12. Vântul pe o parte băteă asupra corăbiei, iar pe alta în coasta din potrivă. DRĂGHICI, R. 19. Apucând spre sat în vale. EMINESCU, p. 85. Să te îndreptezi tocmai în fundul Forului roman, la stânga de Coliseu,' în capul stradei San-Gregorio. ODOBESCU, iii 70/j. Ci pune capu ’n pământ. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 67. Ea pune capu ’n pământ. ib. 242. | Foarte des în legătură cu' verbele ce înseamnă a privi, a se uită, a căută, etc. Ochii să puseră plecaţi în pămănt. PSALT. 23/la (PS. SCH. 41). Şi căută în ceriu şi blagoslovi. CORESI-,.
Ev. 256/13. Ce priveam... în zare. KONAKI, P. 102. Las’ să mă uit în ochi-ţi. EMINESCU, P. 209.. Blemaţi iară în Jidovi, varlaam, C. 782. Fata îi pune... mâna în piept, îl brânceşte cât colo-, CREANGĂ, P. 277. li sar în cap. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 437. | Foarte obişnuit după verbele care însemnează a lovi, a bate, a da, a trânti, a pocni, a plesni, a trage, a ţinti, a nimeri, etc. (cf. asupra,.
1	a,' p e): Nu le puteă nice-socoti, la faA-işeiul, ce se-ucidea în piept şi inima-ş răniiâ. CORESI, ev.. 17/17. Deodată, aruncând voiniceşte cu toporul, l-au lovit în cap. DRĂGHICI, R. 65. La urma Urmelor năpădiră asupra lui şi-i mai trântiră în cap cit bolovani, creangă, p. 33. Începe a baie în poartă, cât puleă. id. ib. 308. Iar slujitorii deteră în tim--pine şi în surle, ispirescu, L. 2. Să nu loveşti în el! coşbuc, B. 15. Multe dau cu lemnu’n mine. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 69. Şi pocneşte ’n boi. id. ib. 83. Vaca care dă cu piciorul în doniţă, poate să nu fie lăptoasă. ZANNE, P. iii 145; | După ver.be-care înseamnă a crede, a se încrede, a se bizui, a nădăjdui, etc. Ceaia ce e în Eristos credinţă, de ■ proroci vestl-se. COD. VOR. 136/lt. Nărodului celuia ce creade în Hristos deaderă. CORESI, EV.,
ÎN
- 540 -
ÎN
3/i. Nu nădăjdui cu prisos în viitorime, marcovici, D. 7/23. Inerede-te în noi. C. negruzzi,
141.	Increde-te lui, cum te-ai încrezut în mine. ispirescu, L. 21. Mai mult se bizuiă în drughi-neaţă decât în sfânta cruce, creangă, p. 55.
F.	Ideea de «a pune, a aşeză cevâ, în lă u n t r uI unui lucru», evoluiazu la «a pune, a aşeză cevâ, u n d e v â, ca să stea bine»; aceasta se întâmplă chiar când imaginea sufere o intervertire completă, precum: Iţi înfundă căciula în cap (cf. lat. co-ronam hăbere in capile); îşi vârî inelul în deget (cf. ital. metter un anello in dito); acăţâ haina în cuiu, etc. Au pui pe Leşi în plug de au şi arat. let.
II	200/,3. (cf. a pune boii în jug). Şi au şezut amândoi în scaune, let. II 269/3I (e vorba de scaune cu braţe, tronuri). M'au oprit, arătân-du-mi un cap ţintuit în poarta curţii. C. NEGRUZZr,
I	143. | (P. anal. în legătură cu substantive abstracte) Hristos mai tare-i întăreaşte cu cuvintele şi cu învăţăturile lui în credinţă... CORESI, EV. 3/i6- Viaţa adevărată se întemeiază în lucrarea lui D-zeu asupra zidirilor sale. BĂLCESCU, M. V. 5/,. Şi curura ( = cununa) ceaia sfânta ce stă în capul mi[e]u cela preacuratul. CUV. D. bătr. ii 48. Tabachere în brilanturi. BELDIMAN, TR. 24. Tulba cu săgeţile spânzurată în (= de) gâtul ei. beldiman, N. P. II 38. Şi-au spânzurat traista în (= de) umere. DRĂGHICI, R. 60. Luându-şi traista în (= pe) umere, ■au, găsit într’însa nişte cartofle. id. 84. Friptura... eră pusă în frigare, id. ib. 75. Capul vinovatului se spânzură în (= de) poarta curţii. C. negruzzi, I 143. Vede viind un' om dinnainte, cu traista în băţ. CREANGĂ, p. 126. In belciugul de la carâmbul dedesupt, —din stânga — eră- aninată o bărdiţă. id. ib. 106. Acuşi trec cu picioarele prin păreţi şi ies afară cu acopere-mântul :în cap, zise Lăţi-Lungită, id. ib. 254. O. pungă de cele pe talger, cu baierile lungi, de pus în gât. id. ib. 43. In degete cu inele. JARNlK-BĂRSEANU, D. 23. Cu cisme roşii ’n picioare, id. ib. 151. Să viu cu hainele ’n spate. id. ib. 273. Şi în cap cu căciuliţă. id. ib. 471. Şi lu ţi-ai lăsat ineluşul tău în degetul mieu. id. ib. 502. Leo să aruncă în grumazul lui [Numa]. beldiman, n. P.
11.31. De la poartă s'aruncă în gâtul bărbaţilor şi încep a-i luâ cu vorba şi a-i dezmierdă. creangă, P. 14. S'au şi slăbozit să-i ia -în unghii... pre acei..; căzaci. LET. II, 4 2 9/38. Banii miei şi ai tăi stau în cuiu («sânt puşi bine», de nu se. pot atinge de ei), zanne, p. v 62. A veni cu jalba în proţap. ib. P. v 360..
G.	Uneori în se întrebuinţează numai în mod hiperbolic spre a exprimâ locul sau distanţa, sensul lui fiind de fapt numai: aproape de, (aproape) până în s. la... Părule cu vârfu ’n nouri... konaki, P. 204. în nori corbii croncănesc. ALECSANDRI, P. I 10. Ca trei răndunele... ■se.pierdură ’n stele id. I 192. Săreă colbul în naltul ceriului, creangă, P. 126. S’aruncă în slava cerului. ISPIRESCU, L. 1. De-a.jung crengile ’n pământ. MARIAN, î. 105. S’ajungă cu vârfu ’n grindă. jarnIk-Bârseanu, D; 269. | (Foarte ■obişnuit în corelaţie cu din, dintru-, de la). - Mă rătăceam din nenorocire în nenorocire! MARCOVICI,
C,	7/I0.'Acest împărat... lasă inima neslătătoare, Ce ca sburătorul flutur dintr’o floare ’n altă floare, Gustă numai... KONAKt, P.-81. Pre mine care înţelegeam pe Erodian din scoarţă -în scoarţă! .c. NEGRUZZI, I 7. Din transformaţii în transformaţii, omenirea merge într'un progres continuu. ■ BĂLCESCU, M. V. 3'u. Tunetul sc poartă vuind din loc în loc. ALECSANDRI, p. I 193. De la Turnu ’n Dorohoi. EMINESCU, P.. 161. Din hotare în hotare. id. ib. 163. Din ce în ce mai vie o simte ’n a lui braţe. id. ib. 209. Al mieu nume o să-l poarte se-colii din gură ’n gură. id. ib. 224. Din vorbă ’n vorbă, din una ’n alta, ajung până acasă la cu-
mătră. CREANGĂ, P. 32. Tot îmblă din babă în babă, cu descântece şi cu oblojele. id. ib. 111. Din vorbă în vorbă au şi ajuns la poarta lui... Iţic. id. ib. 135. Nu-s deprins a îmblă... din stăpân în stăpân, id. ib. 151. El îşi căută de drum, întrebând din om în om, unde şede Dumnezeu, id. ib. 307. Trecă muntele, căţărindu-se din colţ în colţ. ispirescu, L. 25. Să umblu din sat în sat. JAR-nIk-bârseanu, D. 196. De-ai călcă din piatră ’n piatră, id. ib. 203. De-ai călcă din urmă ’n urmă. id. ib. 203. .4? sbură din cracă ’n cracă. id. ib. 136. Munţii noştri dur poartă, Noi cerşim din poartă m poartă. POP.
H.	Spec. (adesea în concurenţă cu alte prepoziţii):
D i n. Adăpate ’n tău cu miere. JARNÎK-BÂR-SEANU, D. 28.
întru. Câţi erâ în Damascu... şi întru Ieru-sdlimă şi în toate, laturile iudeeşli. CORESI, EV. 78/12. întâiul venituluri a lu Hristos, fraţilor, când au venit spre pământ să spăseascâ noi, întru sărăcie şi întru multă fără-de-cinste au fost, şi în hule şi în ocări. id. ib. 38/,8. Şi Hristos întru meserătale şi în sărăcie viţă. id. ib: 41/„. Ră-posă în Domnul. M.INEIUL.(1776), 52Vi- Bun! zise el în gândul său. creangă, P. 21. împăratul locului acestuia a răposat în Domnul. ISPIRESCU, L. 141.
| Se întrebuinţează des după verbele care înseamnă a (se) obicinul, îndeletnici, dedă, învăţă etc. (cf. şi cu) nu numai în legătură cu substantive concrete (cf.'a (se) învăţă în ham, în jug etc. alături de la ham, jug etc), ci şi cu cele abstracte şi în sens figurat. Ce în. leagea Domnului voia lui, şi în leagea lui învaţă-se dzua şi noaptea. PSALT. i/, (psal. SCH. 2). Petru au învăţat pre toţ[i]...în înşelâciuneă sa. DOSOFTEIU, V. S. 1542. în răbdare inima mea s’a dedat, pann, e. iii 134/3. Câţivă boieri, ruginiţi în românism. C. NEGRUZZr, 1 3. Sfetnicii ’nvechiţi în legi. COŞBUC, B‘
22.	| Adesea după verbe care înseamnă a (se) preface, a (se) schimbă, având, în. acelaşi timp, sensurile «întru» şi «ca». Voiu fi vouă în părinte. DOSOFTEIU, MOL. 71b. îţi întoarce mântuirea în bucurie. GORJAN, II. I	Trupul	mieu prefă-
cându-se în ţărână. MARCOVICI, C. 8/22. Acum... Robinson... s’au prefăcut în mai bun. DRĂGHICI, R. 54. Toate ceiea în mine, s’au prefăcut în durere. KONAKI, P- 85. Colnicile..., în râpe largi s’au schimbat... id. ib. 212. Amorul meu se prefăcu în compătimire. C. NEGRUZZI, 1.47. Al ei păr în galben bate. ALEXANDRESCU, M. 339. Să ’nchege apa ’n sânge. EMINESCU, P. 207. Luna...-preschimbată în fecioară, id. -ib. 234. Pădurile se schimbaseră în câmpii. ISPIRESCU, L. 9. A fost s[f]inţit frate-mieu în diacon. SBIERA, F. S. 179.
între, la. Pusu-n’ai prece în limbi, clălire capului în oameni. PSALT. 84/,„ (PS. SCH. -.78). în Ovreaii nu eră mai fără-cinste decât moartea crudei. CORESI, EV. 69/29. Mai multe asupreale... sânt întru noi... decât în păgâni. VARLAAM, C. .273/2. Ar fi fost... de pomenire Origori Vodă', în domnii cei de frunte şi de laudă. LET. II 413/2a. Şi ţipete în fetele şi nurorile lui. LET. Iii 61 /20. Să judece, lumea, nealegând în feţe. DOSOFTEIU, PS. 30. Un om... a căzut în tâlhari. 1 MARCOVicr,
D.	477/14. Toată lumea se aruncase în dasii şi perispomeni ca babele în căţei şi motani, c. NEGRU ZZI, r 3. Visă că picase în nişte turme de ţapi furioşi. BĂLCESCU, M. V. 392/„. Nu departe stă Pepelea tupilat în flori de maiu. .ALECSANDRT, P. III 20. Ş'atunci scobeşte-te fala babei în dinţi. creangă, P. 294. | (în legătură cu până) Şi nu altă ce erâ prins un nărav rău de toţi oamenii şi de muieri şi de copii şi de toţi câţi se scârnă-vesc şi'se pişe, până în robi şi ’m mişei. cuv.
D.	BĂTR. I 370.
' I. După veibele a căror acţiune exprimă o întindere în spaţiu, sensul lui în s’a des-vcltat (din întru, între) în peste, asupra, spre. Să-i faceţi veste de tocmele bune în limbile toate. DOSOFTEIU, PS. 30. In tot pământul au ieşit vestirea.voastră. MINEIUL (1776) 190/!. Împăratul a dat de ştire, prin crainicii săi, în loală lumea, creangă, P. 77. (Foarte obişnuit în acest sens, după verbele care înseamnă a domni, a împărăţi, a■ stăpâni, a oblădui etc.) Şi nu ca ceia ce despuru (= stăpânesc)' în rându. COD. VOR.
162/l0- Bălării Crişlovu, cu mila lu Dumnezeu Voevodă în toată ţara ungurească şi în Ardeal şi în toţi Săcuii. CORESI, EV, l/9. Vei domni ’n tot pământul. DOSOFTEIU, PS. 14. Eu-s pus de Domnul craiu în muntele Sionul. id. ib. 14.- Ţara în care împărăţeă fratele cel mai mare: creangă, P.
J. Limitativ (cf. la, asupra): Vedere oprită în mărunţişuri, konaki, P. 268. Îmi mărginisem cetirea numai în amoroasele ' răvaşe a Doamnei B. C. NEGRUZZI, I 61. Cel. mai mare ospăţ se cuprindeă în cătelă feluri de bucate, id.
I	151.
K. Uneori în local a avut la origine sensul de «în dreptul» s. «înaintea»: Haină roasă ’n coaie. (= în dreptul coatelor). eminescu, P. 221. Pândind... când eră soarele in cruce (= în dreptul punctului de încrucişare) ...se răpede ca prin foc şi ia trei smieele de măr dulce, creangă, P. 273. Şi le-aş face stog în prag. JARNlK-BĂRSEÂNU, D. 8. Mi-i îngropâ... în uşa altarului, ib. 173.
11.	Din sensul local s’a desvoltat, în legătură cu substantive concrete,
1°. sensul instrumental (în concurenţă cu prep. cu, prin, pe, de, din. Expresii ca duc mâncare în traistă, prind în cleşte, iau sau cuprind în braţe etc. au fost considerate ca echivalente cu «duc mâncarea cu traista», «prind cu cleştele», «iau s. cuprind cu braţele» ş. a. m. d. Tot astfel se întrebuinţează: zic în fluier s. din ţluier. Adeseori e foarte greu de deosebit sensul instrumental de cel modal, cu care e înrudit de aproape, s, chiar de cel local: duc nisip în poală). Se laude numele lui în ’zboru, şi în tămpănă şi psaltire se cânte lui. PSALT. 9 (PS. SCH. 479). Am plătit în aspri. CUV. D. BĂTR. 1 170. Ce sici în fluier dumneta Logofete? LET. II 206/17. Şi se giucă în cărţi cu dânsul, id. II 209/S2. Şi-i eră uriţi feciorii de boieri, să nu-i vază în ochi. id. II 265/30-Se boceă în gura mare. id. II 280/S6. Numele tău cel efânt l-înalţ în tot glasul. DOSOFTEIU, PS. 29. Plângeă în glasul mare. id. V. S. 157. Israil să va izbăvi, nu cu războiu, nici... cu toată întrar-marea, ci în domnul dumnezeu, mineul (1776) 1002. Bătând tn palme, strigă... GORJAN, H. I 5/12.' Mai bine să moară, să nu cunoască pe tatăl său, care mă calcă în picioare. C. NEGRUZZI, I
28.	In vârful degetelor [picioarelor], cătinel... au trecut prin un şir de odăi. id. I 78. li găsi pe amândoi adormiţi şi strânşi în braţe. GORJAN, H. I 3/25.‘ Acest psalm... începând a-l cântă în glas mare. DRĂGHICI, R. 46. Răsplătind în el dreptatea dumnezeeştilor pravili. KONAKI, P. 259. Fiul craiului, văzându-se prins în cleşte..., îi jură credinţă. CREANGĂ, P. 207. Se băteau urşii în coade. ISPIRESCU, L. 1. Şi-mi adă năsip în poală. JARNlK-BÂRSEANU, D. 107.	<Ş’am uitat de a
zice ’n frunză, id. ib. 178. Cămila iaste dobitoc în patru picioare, cantemir, ist. 88. Bâtlanul printre nuferi stă ’n labă neclintit. ALECSANDRI, P. IV 83. Prea puţine ziduri mai erau în picioare. ISPIRESCU, L. 100/26. A cântă în (s. din) fluier, în vioară etc. A strânge în balamale. ZANNE, P. Iii 17. A strânge în chingi, id. V 168.
| P. anal. (în legătură cu substantive abstiacte). Să facă o....mănăstire în cheltuiala lor. DOSO-FTEiu, V. S. 59Vi6-. Venise să se spăsească în
urîtul... Chişinăului. C. NEGRUZZI, I 44. In pre-dicele sale de pe amvoanele bisericelor, înţepă ca vespea. CREANGĂ, A. 136. ll cuprinde... în privirea ei. VLAHUŢĂ, N. 10.	.
2°. Din instrumentai, în a ajuns să arate materia
a)	cu care se învăleşte s. îmbracă cevâ: Încă în faşe [scil. fiind] pierduse pe maică-sa„ C. NEGRU ZZI, I 20. Femei în calrinţă. ALECSANDRI, P.
III	588. Iată-l îmbrăcat în pielea dracului. ALE-.CSANDRI, T. I 61. E’ntinsă ’n’haine albe... logodnica lui Arald. EMINESCU, P. 199. O căruţă ferecată în aur. ISPIRESCU, L. 38. Regii ’n purpur s’au încins. COŞBUC, B: 17. Iese mândra la por-tilă, numai ’n -ie şi ’n creiinţă. JARNlK-BÂR-SEANU, D. 72. Fala crcscută ’n mătasă. ib. 436. Inf.ăşeţel în scutec de bumbăccl. ib. 516. | P. ext.: A legă o carte în piele.
b)	cu care s. în care se udă, scaldă, fierbe, înneacă etc. cinevâ ori cevâ: Adunarea lor cea cruntă ’n sânge. DOSOFTEIU. PS. 43. Această cumplită pagubă a înnecat în lacrămi inima ticălosului bătrân. MARCOVICI, C. 4Corturi înmuiete în aur. GORJAN, H. I 3/,. In sudori, lacrimi scăldată. konaki, P. 86. Icre fierte în unt... C. ne-GRUZZI, I 58. Orzul să .mi-l dai fiert în■ lapte. ISPIRESCU, L. 3. Udă cârpa ’n apă rece. JAR-nIk-bârseanu, d. 1.4. Că te scald în lapte dulce. ib. 312.
c)	în (cu s. d e) care ne îmbuibăm, desfălăm etc.: Imbuibatu în (= «de» s. «cu») mâncare, dosofteiu, MOL. £0®. A se desfălă în mâncări.
d)	obiectul d e care ne împiedecăm s. ne încurcăm etc. [Arma] răstoarnă . în ce se opreşte. dosofteiu, ps. 26. Vedem neamul omenesc... im-pletecindu-se înmii de... învăluiale. biblia (1688),
3	pr. 22. Se împiedecă în nişte metanii de lână.
C.	negruzzi, I 160. Aşă-i că ne-am încurcat în slăbăciune? CREANGĂ, P. 187.
111.	Temporal. Acest sens s’a desvoltat din cel local, în legătură cu noţiuni de timp. (cf. târziu în noapte [= înlăuntrul nopţii] abiă plecă şi fata la ai săi. COŞBUC, F. 158) şi răspunde la întrebările^ c â n d? până când?, arătând moment u 1 sau durata unei In tâmplări, timpul după s. către,	spre şi până	la care	se
întâmplă cevâ, în	concurenţă	1° cu	la, mai	rar
cu de; 2° cu pentru (cf.	şi în	cursul,	în
timpul...); 3°	cu după	şi peste;’ 4°	cu
spre şi către şi 5° cu până 1 a (cf. lat. in tempore, in tuli Itmpore, in multis annis, in die-bus paucis; in multos annos praedicere; aliquem invitare in posterum diem; dormire in lucem).
1	°. Arată momentul: Nevoiiă-se, se ară puleare fi lui în dzua cindzecilor să fie întru Ierusalim. COD. VOR. 1 S/t. Şi fi-va ca lemnul răsădit lângă ieşitul apeei, ce rodul său dă în vreamea sa. PSALT.
1/10 (PS. SCH. 2). Dală bisericei lu Dumnezeu, în toate Dumineci a se-ceti. CORESI, EV. l/4. In anii şi în . zilele Măriei lui Batăr Criştov. id. l/8. Cum nu le pocăişi în vremea ta. CUV. D. BĂTR.
ll	451. In anul 7000 Mart în 11, au intrat Mal-coci în ţara leşească cu multă mulţime de Turci. LET. I 140/21. Au ars Brăila, Marţi în săptămâna albă. LET. I 123/g. Şi în faptul zilei aşâ i-au lovit Moscalii pre lurci. LET. II 429/10. Purces-au în ei întâi , a lui Avgust. LET. II 464/,. ll răsbiiă duhul cel necurat tot în lună noaă. VARLAAM, C. 67/2. Spăl în nopţile toate perinile mele cu lacrimile ■ mele. dosofteiu, ps. 23. In primăvara anului 1515... ieşi din Amasia.■ E. VĂCĂRESCUL, IST. 260/5. In revărsatul zorilor au zărit... că două caice... se luptă cu valurile. DRĂGHICI, R. 20. Aceă... zi... în care virtutea se va îmbrăcă cu strălucitoare haina a nemurirei. MARCOVICI, C. 14/25. Slujba militărească are mai multe neplăceri. ...Şi mai vârtos în vreme de răsboiu. C. NEGRUZZI
ÎN
- 542
ÎN
î 39. O cometă... nu vine în fiecare an. BĂLCESCU, M. V. 4/31. Aşă zice tot omul ce ’n viilor trăeşte. alexandrescu, M. 4. Pleacă în mândre nopţi ■cu lună. EMINESCU, P. 211. Chiar în aceâ zi, cătră sară, baba începit să puie la cale vieaţa nurori-sa. CREANGĂ, P. 5. In clipa aceasta este ■cu copiii ei. ISPIRESCU, L. 4. în cele mai de pe urmă calul îi zise... id. ib. 9. în Rusalii acum veni pe la mine. visarion., F. 73. Viie în altă dată. SBIERA, P. 114/15. Dorul plânge în zori de ziuă. jarnîk-bârseanu, D. 104. | în legătură cu până, spre a se arătă momen.tul până la care ■ajunge acţiunea. Nu pără în cumplit mănie-se. psalt. 2l’l/12 (păşi în cumplit. SCH. 332; în sfârşiţii. DOS.). Am dormit somn cu odihnă—pănă’n zuă de la cină. DOSOFTEIU, PS. 17. Până în sară. abia au ajuns... la lăcaşul său. DRĂGHICI, R. 160. Se adunase ca să privească alergarea de ■cq.i, ce se prelungise până în luna lui Septemvrie.
C.	negruzzi, i 35. Nu-i de mers. la ibovnică până ’n luna lui Brumariu. JARNÎIC-BÂRSEANU,
D.	95. | în corelaţie cu. din: Aşteptă din ceas în ceas să-i vie om de la Poartă. LET. II 334/28. Vin din sară în sară. DOSOFTEIU,.V. S. 8/2. Ca prin -vis trecând, s’auziă din când în când vuet surd. ALECSANDRI, P. II 11.. Amână, din zi în zi şi -de Joi până mai de-apoi. CREANGĂ, P. 141. | (în legătură cu nume şi adverbe de timp, în formează adverbe şi adverbiale care pot exprimă' atât momentul cât şi durata în timp) îr (= în) a-■miadzăzi. PSALT. 67/2, (PS. HURM., ps. 36,„). în lungu rebdătoriu. PSALT. 211/]0. (PS. SCH. 332). Că ’n curând, bade, te ’nsori. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 251. | în expresiunile adverbiale în sfârşit, în fine, în, putându-se înlocui cu la, se pare că arată tot momentul (Ia origine locul) în care se face acţiunea exprimată de verb; altă dată are numai sens con-clusiv. în.sfârşii, dacă oricare ş’ar fi făcut năcaz mare de a se plecă la mintea căriea sânt slujitoare, ■ce-ar fi. Doamne! KONAKI, P. 271. în sfârşit, ea se apropie de horă. SLAVICI, N. 139. în sfârşit •auzind împăratul... ISPIRESCU, L. i. în sfârşit, îşi iea... inima în dinţi şi se duce la curte. CREANGĂ, P. 156.
.2°. Arată durata, .uneori cu sens temporal-final (cf. în timpul... s. timp de..., în cursul, ■alături de pentru, dar niciodată nu se poate înlocui fcu la). Prebândim acolo în 7. dzile. COD. VOR. 25/5 (rămasem acolo şeapte zilp. N. TEST. 1648; am rămas acolo zile şapte, biblia 1688). Ca în doao ceasure strigară, id. ll/# (până la •doao ceasure strigând. N. test. 1648; ca vro doao ceasuri strigând, biblia 1688). Şi se întru în casa Domnului în lungi dzile. psalt. 39/16. (PS. ■SCH. 69). S-au întunecat soarele... în trei dusuri. VARLAAM, C. 10o/2. Că în puţineâ vreame să îndul-
-ceaşte, inrâ întru veaci munceaşte. CORESI, EV. 27/25. în şease luni... apă n-.au băut. DOSOFTEIU, id. V. ■S. 3/2. în cât va îndelung răbda Dumnezeu să trăesc pre pământ. ANTIM, P. XXIV 13. în veac eşti fecioară. MINEIUL (1776), 1241/!- Şi în toată a sa . viaţă acolo va rămâneă. PANN, E. I 98. în curgere de. două sau trei ceasuri putem ajunge acolo. DRĂGHICI,- r. 8.' Momente rari în cursul scurtei- noastre ,vieţi... c. NEGRUZZI, I 78. Această desvoltare... în timp şi în spaţiu. BĂLCESCU, M. V. 3/20. Ro-mânu’n veci nu. piere! ALECSANDRI, P. II 13. Nu se puteâ domiri el cum dc în câlevă zile s’au ■schimbat astfel lucrurile. ISPIRESCU, ,L. 9. Iei, ■mătuşă, cine-o murit în an, atunci s’a îngropat'. CONTEMPORANUL, V, voi. I 297. Şi în mulţi ani ■să trăiască. TEODORESCU, P. P. 180, Cine moare în săptămână luminată... ŞEZ. .11 66. | (Echivalent cu p e) Postescu-mă de doao ori în săptămână. coresi, ev. ll/8, .16/,6> 24. | Spre a însemnă du-, rata în care se petrece o acţiune, în se pune adeseori înaintea substantivului abstract care expri-
mă durata, alcătuind astfel o sintagmă care poate fi înlocuită cu o propoziţiune secundară de timp sau cu un participiu (cf. întru). în fsatul lui întors-ai în lângoarea ( = în timpul când sufereâ de lângoare) lui. psalt. sch. 78/9_10, 138/9, în bucurie scârba o uită. CORESI,. EV. 266/8. L-au găsit în faptă (= când făptuiâ, făptuind): barac, T. 69. Parada... ce eră .să-l petreacă în toată călătoria sa. GORJAN, H. I 3/14. în dureri cunosc viaţa şi în viaţă tot durere, konaki, p. 104. Nu avucase_s^j) afle în viaţă. C. NEGRUZZI, I 32. Pe ţara mea~îuint3, măîigâeţi-o ’n lipsa mea. alecsandri, P. II 73. Păreă că ’n somn un înger ar trece prin infern. EMINESCU, P. 203. N’am păţit eu asta numai odată în viaţa miea. CREANGĂ, P.
124.	Maica,-în vorbele ieslea, iar a adormit, id. ib.- 133. Să nu mă' zăticneşti în zborul mieu. ISPIRESCU, L. 7.
3°. Din sensul d u r a t i v al lui în s’a desvoltat acel de după s. p e s t e. Că în moarte nuri nime să te pomenească.. DOSOFTEIU, PS. 23. Sosîm în 40 de zîle la loc cu pomăt. id. v. S. 79. Dinăsară în. săptămână ieşiiă de-şi[i] luă apă. id. ib. 1022. Priimind sânul mării trupul tău... în câ-(ăvă vreame. MINEIUL (1776), 941/2. în puţintele zile ajungând aproape de capitala Indiei, gorjan, H.
I	4/3- Să vestească tatălui său, că el au purces... la Londra, şi că în puţină vreme iarăşi se va întoarce înapoi. DRĂGHICI.. R. 6. în două săptămâni după Sâmedru, se dau şi ' berbecii. IONESCU, CAL. 222/20. De azi în trei zile plecăm. ISPIRESCU, L. 4.
IV.'Sensul	local şi durativ ia uneori o nuanţă cauzală (= «pentru», «di.1 pricina», «în urma», «de», cf. întru, din) mai ales în legătură cu substantive abstracte. Să. nu şază soarele în mânia ta, nece să răsaie. CUV. D. BĂTR.
II	467. Să vindece şi să întărească sufletele şi trupurele noastre ce sânt slăbite în păcate. CORESI, EV. 64/s. Va fi făcut uciderea în greşală. PRAV. MOLD. 48/2. Şi în pizmă pre mulţi i-au omorîl şi el. LET. II 8/2S. Voiu strigă ’n grijă multă.. DOSOFTEIU, PS. 1.8. Bucurăndu-se în posturi, şi bdenii, şi în toată altă patimă rea. mineiul (1776), 98. Aşă de dureri cuprinsă, în necazul ei cel mare, nemângăieta Zulnie... KONAKI, p. 83. Apoi, în ciuda şi necazul ce aveam asupra doamnei B... C. NEGRUZZI, I 65. în a mea râvnă, pe locul părintesc, Fii al acestor ruine, ţărâna lor slăvesc. ALEXANDRESCU, M. 11. Când... broaşte... în hor orăcăesc [când răsare luna], atunce în credinţă a mea inimă saltă. ALECSANDRI, P.
I	203. Dar ochii-i ard în friguri, eminescu, p. 210. începe a face un tărăboiu, de s’a sculat toată ograda în gura lui. CREANGĂ, P. 304. Dară nefericitul, în învălmăşeală, nu băgase de seamă că, alergând după iepure, trecuse în valea plângerii. ISPIRESCU, L. 8. Saltă ’n vânt a ei altiţă. COŞliUC, B. 8. în nădejdea slugii, Dai de fundul pungii, zanne, P. IV 595.
V.	în are sens final (cf. pentru, spre,' întru, de, după). De la elu-ş tremişi' spre vrăjbirea reilor făcători şi în lauda birefăcătorilox. COD. VOR. 148/s. Jăluii şi ded de le tipării în lauda tatălui şi.fiului şi duhului sfânt. CORESI,’ Ev. 1/J8. întru -> frica şi în isprăvirea celor ce vor auzi, spune Hristos Dumnezeul nostru, înfricoşatul lucrul venitului lui. ib. 38/14. Luaţi şi mâncăii' că acesta e trupul mieu, ce se dă şi se frânge derept voi. şi derept mulţi, în iertăciunea păcatelor, ib. 112/z. Cum. s’au îndurat a da ţara în pradă. LET. II 229/ls. Mers-au în primblare la un sat. LET. II 2 3 8/23. Au şi purces Hanul în pradă spre apa Donului. LET. II 3 34/37. Şi o purtă. în vedeală între toată boierimea. LET.
II	249/j. S’au tuns în călugărie. DOSOFTEIU, v. S.
3. Vi să dă în ştire. URICARIUL, I 258/n. în cinste să-ţi fie ţie .coarnele, ţichindeal, F. 221.
- 543 -
ÎN
'<Cinstesc pe bătrâne în amintirea trecutei lor frumuseţi. c. negruzzi, I 38. Iţi vin codri’n ajutor. EMINESCU, P. 163. După ce s’a sfârşit nunta, feciorii s’au dus în treaba lor. creangă, p. 5. Plecase în peţit. ispirescu, L. 34. Asta să fie în norocul mieu. id. ib. 219. Ş’a plecat în vânătoare. TEODORESCU, p. P. 20. Face multora ’n necaz. id. ib. 314b. Spunând părinţilor ’n ce umblă. SEVASTOS, N. 40/6. Măi, bădiţă, ’n ciuda ■ta. JARNlK-BÂRSEANU, D. 236.
VI. Arată preţul sau echivalenţa (cf. pent ru, cu, in 'loc de, ca). Slujitorii în lefe. LET. II 243/n. Pre zahară de vite şi de pâne a da bani, n’a luoâ în dar. id. II 338|19. Că-l vânduse Andronic... în 50.000 de galbeni de aur. MAG. IST. I 99/27. Câtă iarbă au fost... au vândut-o... unui Turc în 20 lei. uricariul, XVII 24/,5. Am luat de la dumnealui în datorie de 550 lei. ib. XX 370. Femeia dacă vă luă bani în datorie... PRAV. COM. 22. Ţi-o vând [vorba pe care am auzit-o] în (= cu) cât am cumpărat-o. alecsandri, T. 954. #în cinste s. in dar=gratuit; fără plată. Cine bea în cinste ori în dator,, să îmbată de două ori. GCR. 11 374. Să cumpere cu, bani, iar nu în dar. LET. II 287/4. In dar a venit, în dar s’a dus. zanne, p. V 248. | înrudit cu acest sens este acela al interesului din locuţiunile a da în (s. cu) camătă s. împrumut (= în + *prumut): Să nu dai în camătă. CORESI, EV. 344/14. Prietene, da-mi împrumut trei pâini. GCR. II 37/,.
, VII. înrudit cu în care exprimă echivalenţa, e fi în consecutiv din': în urmare, în urma..., în consecinţă etc. (cf. drept, ca).
VIII.	Arală măsura, cantitatea (cf. d e, pe, cu). în cevă cu inima să nu scădeţi, vă poftesc, cantemir, ist. 99, (cf. încâtvâ, întru •câtva, încât). în ( = pe) gumătate mort. dosofteiu, MOL. 80a. Când... am... văzut ţintariul în însutită câtime... konaki, P. 268. Această si-tuaţiu,ne să explică în parte, prin istorie, uricariul, x 373/ls. (După fr. en gros, en detail) A vinde în marc, în mic. | (în corelaţie cu din s. de) Locurile li eră tot de ce în ce mai necunoscute. sbiera, p. 67.
IX.	Din sensul local (= întru) şi din cel du-rativ s’a născut sensul «în privinţa», «cu privire îai>. Iliia erâ seamerea în chinu noao. COD. VOR. 135/„. Vânzare în vite nu erâ. LET. II 239/aa. Bi-şuguri n’au fost nici în pâne, nici în stupi. id.
II	418/3C. Ce,duhul cât de sarac şi slobod, decât împăratul de poflă robit, mai bogat este şi robul drept, decât tiranul strâmb, mai tare este, că cela în trup, iară cesta în suflet biruiaşte. CANTEMIR, ist. 152. în ce le va porunci, să asculte. MAG. IST. I 312',. Au socotit prea înalţatul nostru Domn împreună cu lot sfatul, în pricina adaosului ce s’au fost făcut... ca iarăşi să se păzască acea din vechiu luare a banilor. URICARIUL, I 336/i3. Trebue să sporim. în bine. ARHIVA, I 5/,2. Va fi- îndestulare în grău. CALENDARIU (1814), 64/e. Tinereţile nu sânt atât de bogate în zile. marcovici, c. 5l/I9. în orice lucru pune temeiu numai pe blagoslovenia iui Dumnezeu. MARCO-VICI, D. 10/27. Altul... nemulţumit în toate, par’că ny, cunoaşte preţul minţei... konaki, p. 259. Arsenic T... e frumos în felul lui. c. negruzzi, i ,6,4. Omenirea ajunge-va a-şi identifică în lot esenţa sa în esenţa divină? BĂLCESCU, M. v. 3/,. A fost numa ’n durere varietatea lor. ALEXANDRESCU, M. 4. Un bondar rotund în pântec, eminescu, P.' 196. Această poznaşă trebuşoară şi gingaşă în multe privinţi. CREANGĂ, p. i*41. Mi-e murgul sprintenel în picioare subţirel. ALECSANDRI, P, p. 17/14. Grâul... Erâ ’n spic cât vrabia, Erâ ’n paiu' ca trestia, teodorescu, p. p. 145. La mândruţa ’n joc bărbată. jarnîk-bârseanu, T>. 420. ' Din nainte lungă ’n şurţă, Din dărăt
lungă' ’n. crelinţă, Din nainte scurtă ’n poale. ib. 426. Scurt în gât şi lung în trup. ib. 506. A fi tare în rânză, zanne, p. ii 426. A fi tare în bră-cinar. id. iii 30 (cf. ieftin 1 a făină şi scump 1 a tărâţe). îi slab în cataramă, id. III 91. Cu bogatul nici calul să nu-l încerci, nici în pungă să te mă-sori. id. V 88. (După fr. ttudiant en droit etc.) Student în drept. Doctor în medicină. | (în numeroase exemple nu se poate spune dacă în are acest sens sau e local, durativ, instrumental ori modal). Cea neputredă bunătate să dobândim în Hristos Jsus. CORESI, EV. 54/i„. într’aceă vreme Tamer-lan... înfloreâ în puterea armelor sale. E. văcă-rescul, IST. 253/4,. De vei păgubi în vreo neguţi-torie, să-ţi fie de învăţătură. C. negruzzi, I 251.
X.	Distributiv. Din cazurile în care în arată
o	direcţie, el a ajuns să se întrebuinţeze distributiv, după verbe care însemnează o «împărţire» (cf. lat. Gallia est omnis divisa in partes tres). Să împarţă în doo cu stăpânul pământului. PRAV. MOLD., 42. I-au iot tăiat .câte în patru bucăţi. LET.
II	258/2S. L-au întins în patru, dosofteiu, V. S. 128,. Soldatul... fu... făcut în bucăţi, e. VĂCĂ-RESCUL, IST. 252/46. Fii Român verde şi rupe mâţa în două. C. negruzzi, I 251. Boi plăvani în câte şese. ALECSANDRI, P. 41. A ei catapiteasmă de-un fulger drept în două e ruptă. EMINESCU, N. 208. Măcar fă pe dracul în patru..., dar numai decât să-mi aduci pielea Cerbului. CREANGĂ, P. 218. Dacă nu fugeâ leul..., în patru îl făceâ. ispirescu, L. 17. Fă, bădiţă, piatra ’n zece. alecsandri, p. P. 51/,. Cu inima, ruptă ’n două.. jarnÎK-bâr-SEANU, . D. 113.	,
XI.	în legătură cu rânduri, sensul lui în devine multiplicativ (cf. d e două ori). [Omul este] un... haos de patimi urîte... primite şi lepădate pe un ceas in mii de rânduri, konaki, p. 275. Slujnica ne-au. chemat în două rânduri, drăghici, R. 212. Pentru că mi s’a jurat, 'doamnă, în mii de rânduri. C. NEGRUZZI, I 51. Lăpuşneanu, după înfrângerea sa în două rânduri, de oştile Despotului... id. I 137.
XII.	Din în local şi instrumental s’a desvoltat în cu sens modal, arătând felul cum se întâmplă, se face s. este ceea ce se exprimă prin predicat. în pace depreună adurmiiu şi răpaus. PSALT. 5/,, (PS. SCH. 11). Când va veni fiiul omenesc în slava lui, şi toţi sfinţii îngeri, cu nu-sul. CORESI, EV. 33/2,. Iară cela ce va posti în făţărie, nici un folos nu iaste lui. id. 49/23. în-chinu-mă cătră beseareca sf[â]nta a ta în frica ta. GCR. I ll/6. La moartea părintelui ei,rt Rucsanda rămăsese în fragedă vrâstă. C. NEGRUZZI, I 143. Bată-te părdalnicu, ş’ai ajunge în (= cu) .traista goală, alecsandri, T. 836. în calitatea mea de academic mi s’au aprins călcâiele de focul clasicităţii. ODOBESCU, iii 62/,. Să fumege ’nainte-mi oraşele ’n ruine. EMINESCU, P. 203. Să’se înţeleagă în scris. SLAVICI, N. 153. Bătrânii văzând astă nenorocire şi pe nora lor în aşâ hal, au început a o mustră, creangă, p. 89. Când îi omul în doi peri, să ie fereşti de dânsul, id. ib. 166. Rămâneţi cu toţii ’n pace,. JĂRNlIC-BÂRSEANU, D. 322, Puteau îmblă .în tihnă prin pădure. ISPIRESCU, L. 7. Cine vine ’n .(= cu) patru boi. ALECSANDRI, P. P. 3473b. Examen oral şi examen în scris. | (în multe locuţiuni, precum: în toată mintea, în adevăr, în ascuns, în deşert, în grabă, în taină, în zadar) Da bine, moşnege, când ai venit in cela rând, parcă erai in toată mintea. CREANGĂ, p. 83. Cânele în adevăr te latră şi te muşcă, dar şi este în adevăr cea mai bună slugă. ZANNE, P. I 368. în adevăr, numai un amor poate aveă cinevă. C. negruzzi, I 55. Ce cleveti în ascunsu soţul său, acesta mânaiu. PSAL. SCH. 324/,„. Au pare-va că în deşertu scriptura grăiaşte... ? COD. VOR. 128/3. în deşertu mă laud, şi, ca un mândru, iatfăş
ÎN
- 544 —
ÎNĂCREALĂ
in deşertu mă laud. CORESI, EV. 14„. Le-ai dat bătaia ’n grabă a pizmaşi. DOSOFTEIU, PS. 17. Atunce, în grabă,... l-aii bătut tu buzduganul. NECULCE, LET. ll 266/,. Mai în grabă îşi va rupe inima din piept, decât să o facă să mai sufere. AGÂRBICEÂNU, LUC. V 372. Şi aceasta zise, meărse şi strigă Ma-riia soru-sa, în -taină, zise... CORESI, EV. 95/!9. Am grăit... în taină. ANTIM, P. XXIV/19. Dragoste ruptă ’n zadar. JARNÎK-BÂRSEANU. D. 156.
Spec. a) în formă de, ca, cu. Au făcut un băţ în opt muchi. LET. II 239/2. Vn cal cu părul în faţa auhistinei. şincai, hr. ii 302/I3. Păr în aur îi străluce. BARAC. A. 47. Să-mi paie drumu ’n plimblare. JARNlK-BÂRSEANU, D. 111. Ploi ce în torente... s’au vărsat, alexandrescu, m, 11. Ai voit, amice,... să citesc eu, în manuscript, cartea românească ce lu ai compus. ODOBESCU, iii 9/2. Fumul ţigaretei... zboară în spirale. ALECSANDRI, P. III 5. Curg duşmanii în puhoiu. EMINESCU, p. 161. Perişorul... îi cădeă pe umeri în unde. ISPIRESCU, L. 20. Vin cântând în sloiuri fete de la grâu. COŞBUC, b. 6. Casa-i e în trei pereţi şi cu uşa p’in pod. ROMÂNUL GLUMEŢ, I 23/a3. Aco-peremânt în două ape: de pe care apa, când plouă, se poate scurge în două părţi. Com. T. naum. (Mai ale3 în locuţiuni ca: în chipul cuivâ s. a cevâ, în iot chipul, în (tot) felul, în chip de..., în ce chip, în ce fel etc.) Intru■ pildă şi chipul oamenilor cărei se dereptează de sineş... pre faris-eiul puse Domnul... CORESt, EV. 14/24. Feeiu Adam în chipul meu şi-l puş în raiu. CUV. D. bătr. li 362. Doamne, fă piatra aciasta în chipul şi sămănarea mea. DOSOFTEIU, V. S. l07/?. îl strigă croitprul în chip de batjocură zicându-i... MINEIUL (1776). 1202/i. Hlujanul eră aţos în chipul inului de la noi. DRĂGHICI, R. 52. Lângă scârbi fuselu în totu chipul în năpasti. COD. VOR. 139/n. Purtă- fel de fel de arme şi flori. în tot chipul la straie. LET.
III	273/6. Dumnezeu în tot felul ne ispiteşte. DRĂ-Gi-iicr, R. 36. Se ccreâ în tot felul să-i laie pofta. ispirescu, L. 14. Să face slobozire de toate tunurile, în chip de bine-ai-venit. LET. III 322/36. L’au sfătuit... în cc chip se cuvine,... să vieţuiască. E. VĂCĂRESCU, ist. 251/3. Spuinclu-le tot anume, cum şi în ce fealiu erâ. MINEIUL (1776) 161Vi-
6)	Echivalent cu prin, cu ori cu un participiu prezent, în lu[njgă rebdare se asculţi mire. COD. vor. 73/i4. (C u răbdare să asculţi pre mine. noul test. 1648. Cu multă îngăduială să mă auzi. biblia 1688).. El au răspuns în pildă. let.
II	206/i„. Acei oameni- i calcă iarba de pe moşie în silă. URICARIUL, VIII 9/,. Fugiiâ ’n băjenii. dosofteiu, v. S. 26/2. îl priveă ’n mare plăcere. pann, 11. 52. Sufletul., se înalţă în zbor. marcovici, C. 13/i2. Să puleâ zice fără sfială şi în cuget curat. id. ib. 482. După ce s’au frecat lemnele cătvă în toată puterea, au început a slobozi puţin fum. DRĂGHICI, R. 69. Petreceâ viaţa... în vaete. konaki, d. 84. Cât mă simţeam dc mic în asemănare cu băietul, c. negruzzi, I 6. Tustrei feciorii babei umblau în cărăuşie şi câştigau mulţi bani. creangă, p. 4. Ieşi Zamfira ’n mers isteţ. coşbuc, b. 20. Tot în silă şi ’n putere, alecsandri, p. p. 113/a. Eu cu mândra râd în şagă. JAR-nIk-bârseanu, d. 80.
c)	După, potrivit cu...: Că vin să judece pământului, să judece lumiei în dereptate. CORESI, EV. 37/33. Venea care cum puteâ în puterea cailor. LET. II 354/34 Unii din clevetnici făcând în voia luplătoriului de Dumnezeu, îi ziseră... MINEIUL, (1776), 78Vi. Cresc în voie. KONAKI, P. 85. Şi-şi tocmi oştile... cum ştiă el în legea lui. ispirescu,
l.	103. Mi-o" fost drăguţă ’n dreptate. JARNÎK-bărseanu, d. 152.
d)	Uneori în arată autoritatea, baza, temeiul din care porneşte o acţiune (mai ales în construc-
ţiile: în numele cuivâ, în baza, în temeiul...) Şi-ţi spală păcatele zise, în numele Domnului. COD. VOR. 41/10. întru o sfântă besearecă a Iţii puse-l, cu mare cinste, ce erâ zidită în numele lui. CORESI, EV. 98/4. în. virtutea acestui canon, apostolic. URICARIUL, X 344/Ja. Oare D-zeu va suferi să se calce astfel jurămintele făcute în, numele său? C. NEGRUZZI., I 51.
XIII.	ln.se întrebuinţează în. mod'expletiv, putând şi lipsi. Sau cum s’ar mai -zice la noi în ţărăneşte, eră frumoasă de mama focului. CREANGĂ, P. 276. — Tot aşâ se zice în ungureşte, în nemţeşte-etc. (Greşit) Rânduiala ce să păzăşte dintru în vechime, uricariul, i 188/,. || (în legătură cu prep.) înde v. înde2,. înspre v. spre, până în v. până.
[Şi: (mai ales după vocale) 11, (în textele rota-cizante) (î)r; înainte de labiale) (î)to].
—	Din lat. in. Cf. din, prin, întru.
INĂ f s. f. Fibre. — (Grecism) Fibiă. | Ine, după asemănare se zic şi aţele de ghiaţă ce se fac când începe apa a se ’ngheţâ. 1. golescu, c. r.
—	Din n.-grec. îvag, idem.
înăboi vb. IVa v. înnăboî.
inabordabil, -Ă adj. Inabordable. Care nu se poate abordâ (1°), de care nu te poţi apropiâ; ncapropiat. Ţărm inabordabil, şăineanu, d. U. | P. ext. Prunul utilizează... cele mai inabordabile prtţipişuri. 1. ionescu, M. 124. | F i g. (Om) de care nu te poţi apropiâ, cu care nu poţi începe vorba (fiind fudul, mândru, supărăcios sau fiindcă nu poţi ajunge la el, etc.) Ioana Pallă [erâ] inabordabilă. teodoreanu, M. 11 403.
—	N. după fr.
ÎNĂBUŞI vb. IVa ş. d. v. înnăbuşi.
INACCEPTĂBIL, -Ă adj. Inacceptable. — Care nu se poate acceptâ, primi.
—	N. după fr.
INACCESIBIL, -Ă adj. Inaccessible. Care nu e accesibil, la care nu ai acces, nu poţi ajunge, căruia nu-i poţi vorbi, neatins (2°), neapropiat, cf. inabordabil. Stare sufletească inaccesibilă egoismului, maiorescu, CR. 11 188. [Abstract: (< fr. inaccessibilile) inacccsibilitâte s. f. ]
—	JV. după fr.	,
INACCESIBILITĂT-E s. fi v. inaccesibil.
INACCÎU s. m. \
INACÎU, -E adj. J v< ,nat*
Înacoăce adv. f v. încoace.
Înac6lo adv. f v. încolo.
INACOMODĂBIL, -Ă adj. Inaccommodăble.
—	Care nu se poate acomodâ, deprinde, împăcâ, obicinui (în alt mediu, cu o situaţie, cu cinevâ s. cevâ), cf. i n a-d a p t a b i 1.
—	N. după fr.
ÎNACOPEKI vb IV f = acoperi (= ascunde). Că mă înacoperi-mă (ascunse-me SCH.) în acoperemântul său. PSALT. HUR. 45/37.
—	Din acoperi, cu ajutorul pref. Î11-.
ÎNĂCBEĂLĂ s. f. v. înăcri.
ÎNĂCRI
— 545 —
ÎNA1NTÂ
ÎNĂCRI vb: 1 Va (S’)aigrir. — I n t r a n s. şi refl. A se face acru, a se e^î ; trans. (fact.) a face acru, a acri. Adună nişte notreţ..., ce se zice măzăriche...; totuşi nu trebue meii mult odată decât căi e de lipsă a le da să mâncc, căci altmin-terea se înăcreaşte-. calendariu (1814) 18'l/22. Lap-te[le]... nu -s’o fi ’năcrit? CARAGIALE, s. 6, Cure-chiu, riuma l-am băgat să se năcrească■ şez. i 275/1s>. ib. II 195/9. Precum omului îi este acru, când îl tragi de cap sau de urechi, aşâ şi borşul să se înăcrească, marian, SE. II 9. Înăcreşte bor-şule, înăcreşte! GOROVEI, CR. 305. | P. restr. A pune borş, să se facă acru, a umpleă borş. Partea cea mai mare a Româncelor de la ţară au datină... Luni de ă înăcri sau a umpleă borş. id. ib. 6. # A i şe înăcri (cuivâ) s. a-i înăcri sufletul (cuivâ) =a (se) supără (PAMFILE), a (se) amărî; (mai ales) a se săturâ, cf. a-i fi (cuivâ) lehamite (de cevâ). zanne, P. ii 441. Ducă-se dracului gramatica! Mi s’a înăcrit sufletul de dânsa! CREANGĂ, A. 92. Vn beciu... trebue să aibă o temperatură răcoroasă şi constantă, ca generoşilor prizonieri [= butoaielor de vin] să nu li se înăcrească cu viata de închisoare: ap. TDRG.
[Şi: năcri vb. IVa, înnăcri vb. IVa.]Â d j e c t i v e: înăcrit (cu negativul neînăcrit) -ă = făcut s. devenit acru, acrit, pătruns de un miros acru; (fig.) acru, dureros; lăută cios, rău. Să moi un băl în scuipat, şi apoi să-l pui în furnicar, şi pe urmă, înăcrit (=îmbibat cu mirosul de furnicar)... GOROVEI, CR. 1472. Ce m’ameninţi tu ’năerite duşman? COŞBUC,. JE. 207/10. Bătaie înnăcrită ( = amară). pamfile (î)năcri(6r, -oâre = care înăcreşte. | Abstracte: (î)năcrire s. f. Jintiţa... o fac într’adins pentru a o întrebu-inţă în loc ele oţet la înăerirea bucalelor. ■ hem. 212; -— (î)năcrit s. a. A pus borşul la ’năcrit; — (i)năcreâlă s. f. = acreală; substanţă cu care se înăcresc bucatele, bună-oară borşul (MARIAN); spec. oţet (viciu, GL.), cuib de lapte acru (pamfile, I. c. 33). Din zărul scurs din chişleagul scopt. se ,face înă-creală. ŞEZ. Vii 98. Caş dulce se mai poate obţine, punând în lapte, în loc de chiag, năcreală, ib. 100, cf, 113. Adu năcreala, că-i prea dulce curechiu’ (Brad), VICIU, GL. Brânză zburată de vaci se capătă luând lapte dulce... In el se adauge puţină înnăcreală (zăr din chişleag înnăcrit) sau orice soiu de acrituri, pamfile, i. c. 27.]
—	Derivat din acru, cu pref. în-. Cf. acri.
inacţiune s. f. Inaction. r— Lipsă de acţiune (1°),' încetare a oricărei activităţi, n e l u-crare, cf. inactivitate. Seara s’a adunat, comitetul. In comitet discutări vagi; s’au neutralizat părerile, unii pentru, alţii contra... în definitiv, inacţiune. MAIORESCU, d. IV 333. Aşă numiţii junimişti ne-am dat demisia din reţeaua partidului conservator, penirucă am fost convinşi că cu acest fel. de compunere a comitetului conducător, [acesta] are să fie într'o inacţiune, într’o balansare vecinică, din care. nu o să poată ieşi nimic. id. ib. IV 343.
—	N. după fr.
inactiv, -ă adj. Inactif.— Care nu e activ, neactiv, (om) care stă cu mânile în sân, nu lucrează, nu face nimic, leneş (dar mai puţin expresiv decât acest cuvânt).. Locaşuri de retragere, excluziv consacrate unei vieţi monahale inactive. ODOBESCU, ii 41. [Abstract: (după fr: inactivitâ) inactivitâte s. f. = lipsă de activitate, Reactivitate; nelucrare, cf. inacţiune.] .
—	N. după fr.
INACTIVITÂTE s. f. v. inactiv.
inadaptabil, -Ă adj. Non adaptable.— Neadaptabil, care nu se poate adapta, deprinde,
obicinui, împăca (cu cevâ nou), cf. in a comoda b i 1. [Abstract: inadaptabilitâte -s. f. = neputinţa de a se adapta.]
—	Formaţie literară din tn şi adaptabil.
iNADAPTABiIiiTÂTE s. f. v. inadaptabil.
înădi vb. IVa ş. d."v. înnădi, ş. d.
ÎNADINS adv. v. adins.
INADMISIBIL, -Ă adj. Inadmissible. — Care nu e admisibil, nu se poate admite, nu poate fi primit, neadmisibil, cf. inacceptabil. Este inadmisibil să se facă o lege organică pentru fixarea salariilor. MAIORESCU, D. iv 132. O asemenea cerere adresată ministrului este inadmisibilă. id. ib. IV 263. [Abstract: (după fr. inadmissibilite) in,admisibilitate s. f. = neputinţa de a admite s. de a fi admis. Greutatea, inadmisi-bilitatea unei asemenea interveniri mai provine din faptul că... id. ib. IV 617.]
—	N. după fr.
iNADMtSiBililTÂTE s. f. v. inadmisibil.
ÎNĂDUŞI vb. IVa ş. d. v. năduşi, ş. d.
inadvertenţă s. f. Inadvertance. — Lipsă
-	de atenţie, n eb’ă'gare de seamă, n e -luare aminte, p. ext. greşală (făcută din nebăgare de. seamă).
—	N. după. fr.
înafâră adv. v. afară.
ÎNĂGĂRÎ vb. IVa v. înnăgări.
înageri vb. IVa f = ageri. LB.
INÂ'GHIE s.-'f. Ambition. — Ambiţie. îşi pune împăratul în inagie de strânge toată cânipa şi lâna din ţară. RĂDULESCU-CODIN. S'a puseu toată inaghia să mă bată. PAMFILE, A. [Şi: inâgie s. f.]
—	Pare a fi acelaşi cuvânt ca ananghie (v. c.).
INÂGIE ş. f. v. inaghie.
INĂGIU, -ÎE adj. v. inat.
ÎNAGURIDÂ vb. IVa. Rester vert, ne pas mtirir. — (Rar; despre struguri). A rămâneâ aguridă. pontbriant.
—	Derivat din aguridă, cu pref. în-.
ÎNÂht adv. v. naht.
ÎNAINTA vb. Ia. — 1°. (S’)avancer. 2°. Avan-cer; faire avancer.
1°. Intrans. A merge înainte, p. ext. mai departe (spre cevâ s. cinevâ).. Sluta moărte către noi înaintează. C. NEGRUZZI, II 8, cf. ALEXANDRESCU,' M. 21. Vaporul înaintează. ALECSANDRI, p. III 74. Căruţa înaintează pe căi fără de urme. ODOBESCU, III 15/20. iMnirea... înaintează in lovire de lopeţi. EMINESCU,-P. 253. Trăsura înaintă de-alungul Dunării. ZAMFIRESCU, R. 82. Văzură că dâra de sânge nu. mai înaintă. ISPIRESCU, l. 84. || Refl. (După fr. s’avancer) A merge înainte, a ieşi înainte. Iată că se ’năintâ Şi pe prag se arătă, alecsandri, p. p. 131/,. Vn sanţ se ’nain-tează spre groaznica-redută. id. P. Iii 487.
21*. Fig. Intrans. A merge înainte (în timp), a merge mai departe în desvoltarea sa, a progresă, a face progrese. Cu cât însă înaintez în -vârstă, cu atât mă pătrund... C. NEGRUZZI, I 296. Un progres continuu, a cărui mişcare e cu atât
Dicţionarul limbii romane, 28. IX. 1920.
I, 35.
ÎNAINTAŞ
- 546 -
ÎNAINTE
mai repede, cu cât mai mult înaintează. bălcescu, M. v. 3/13. Cu cât înaintează însă limba... maiorescu, CR. I 12. || Trans. A face ca un lucru să meargă înainte, să se desvolte, să progreseze. Ea crede că înaintează literatura, id. ib. 278. | A înainta un act (petiţie, cerere, plângere) = a adresă. A-şi înaintâ demisia = a demisiona. După cinci zile de frământări şi-a înaintat demisia. brătescu, L. D. 40. A înaintă (o părere) = a emite s. exprimâ o părere: Când Ilopitar înaintă că noi n’am avut nici o literatură înainte de Biblie,. Maior puteâ să-i prezinte o listă. întreagă de tipărituri, iorga, L.. II 257. | A înaintă pe cinevâ (într’o funcţiune) — a-1 nnmi într’o funcţiune -mai înaltă decât aceea pe care o ocupă, a avansa. Herăscu, verificator-ajutor... este înaintat ca verificator dc măsuri şi greutăţi la Rămnicu-Vălcea. MON. OF. 6.
[Şi: înnaintâ vb. Ia; naintâ (năintâ) vb. Ia. Năintând cu timpul şi vârsta anului... marian, SE. I 23; înainti vb. IVa Spre a se înaintl lucrarea. uricariul, III 249/2S._ Să găsiţi mijloace ele a vă înaintl cătră nişte slujbe ca acele. DRĂ-GHiCi, R. 276. Cf. ŞEZ. XII 45. | Abstracte: înaintare (înaintire f) s. f. = mergere înainte, progresare, progres, avansare. Bucurându-se foarte mult pentru înaintarea [şcolari]lor. GORJAN, H.
IV	66. Boala făcti repezi înaintări. C. NEGRUZZI,
I	159. Înaintările făcute în gospodăria altor ţări.
I.	IONESCU, C. IV. Inaintirile ştiinţelor, id. ib. V, Cf..DACIA LIT. IX 268, ALECSANDRI, T. 1004. Nici
o	înaintare fără împiedecare. IORD. GOLESCU, ap. zanne, p. viii 102. | A d j e c t i v: înaintat (îiia-intit, năintăt, cu negativul neînaintât), -ă adj. = care a mers s. a ieşit înainte s. în afară, .eare a progresat, a avansat. Şcolarii cei mai năintaţi... GORJAN, i-i. iv 239. Sacnasiul cu geamlâc înaintat pe grinzi, care eră obicinuita şedere a Doamnei şi a femeilor sale. ODOBESCU, i 128/,. Cerdacuri înaintite sub şandramale lungi, eminescu, n. 50. Primăvara fiind foarte înaintată... cereâ să-i des-chiză fereastra. BRĂTESCU, L. D. 230. Noaptea este înaintată. ISPIRESCU, L. 376. Vornicul Ioan Paladi cuprins de damlă şi înaintit în vârstă. uricariul, viii 126/20- Trăsnea eră înaintat în vârstă, creangă, A. . 89. Înaintat la învăţătură pănă la genunchiul broaştei, id. ib. 5.]
—	Cuvânt literar, plăsmuit de scriitorii sec. al XlX-lea din înainte, spre a redă ideea cuprinsă în neologismele progresă şi avansâ.
. ÎNAINTAŞ, -Ă subst.,. adj. I. 1°. Cheval de volee. 2°. Predecesseur. II. De devant.
I.	Subst. 1°. Cal înhămat (s. bou înjugat) înaintea rotaşului. Caii de la mate eră cel puţin de trei stânjeni depărtaţi de naintaşii... • c. NEGRUZZI, i 37. Naintaşii trecuse apa prin vad. ODOBESCU, I I6I/23. Plesnind voiniceşte pe naintaşi. DELAVRANCEA, S. 215. Se auzeă gârbaciul rotaşului pocnind, iar glasul lui strigând la înaintaş. ZÂM-FIRESCU, R. 240. Harabalele... trase de... rotaşi cu, înaintaşi. CONV. LIT. XLIV voi. II 71. Când sâni trei părechi de boi înjugaţi la un car -sau. plug, părechea dinainte se numeşte năintaşi. MARIAN. | Adj. înhămat unul înaintea altora (spre deosebire de a 1 ă t u r a ş). Se obiciriueşte, pe lângă, doi boi, şă se pună şi un-căl, înaintaş, la vargă, înhămat c'o gură de ham. PAMFILE, A. 40, cf. 50. Trăsura erâ trasă de patru, cai înaintaşi.
2°. (Cuvânt literar, întrebuinţat spre a înlocui neologismul:) Predecesor, antecesor. Vrmează şi"tu pe frumoasa cale ce înaintaşii tăi ţi-au deschis. CARAGIALE, M. 96/3. Nu ţi-a fost deajuns că ai lucrat din răsputeri la .surparea înaintaşului meu. MARIAN, T. 287:
II.	(Neobicinuit) Adjectiv. Dinainte, de din-': ainte. Baionetele ce ar răsturnă şirurile naintaşe.
v. A. urechiă, ap. TDRG. Cu lânjala năintaşe. DELAVRANCEA, S. 197.
[Şi: înnaintâş, naintâş (năintâş), -ă s. m., adj.].
—	Derivat din înainte, cu suf. nom. agent. -aş.
ÎNAINTE adv., prep., adj., s. f. I. 1°. En avani, devant. .2". Devant, en face de. 3°. Au-devant de„ 4°. Tout droit. 5°. Plus loin; (s’emploie dans les cas oii le frangais dit: continuer â). 6°. En tete.
II.	Avânt. JII. Avânt, auparavant; (s’emploie dans les cas ou le frangais dit: â partir de). IV. D’auparavant, anterieur. V. Le devant.
I: Înainte exprimă un raport local relativ, arătând că cevâ (s. cinevâ) se mişcă într’o direcţie s. ocupă o poziţie, care, de la punctul din care privim, e la oarecare distanţă în faţa noastră; stă deci în opoziţie cu înapoi, îndărăt, în urmă (cf. în lături, în stânga, în dreapta, la o parte).
1° a). Adv. Prăpăstii privesc ochii şl ’napoi şl înainte. KONAKI, P. 109. Cu muzica înainte sunând marş, Meneli intră în oraş. C. NEGRUZZI,
I	43. In lături, înainte, în urmă-i totul moare. alecsandri, P. iii 290. Fac o săritură înapoi şi una înainte.. CREANGĂ, P. 199. La plăcinte înainte Şi la războiu înapoi. ZANNE, P. IV 90.
b),	Pre p. Foc înaintea lui aprinde-se-vă. CORESI, Ev. 30/j. Pusă [pânile] nainte-ne şi să dusă. dosofteiu, v. S. 82,2. Anul... acum se deschide înnainle-ţii marcovici, d. 12/,4. Corabia cufun-dăndu-se, s’au făcut nevăzută înaintea lor. DRĂGHICI, R.. 12. Puţin mai înnaintea lui mergeă din întâmplare... Dumnezeu şi cu sfântul Petre. CREANGĂ, p. 297. | (în vechime, rar, construit cu
: prep,, de). Lăcueşte .cu soarele şi ainte de lună (= permanebit cum sole et ante lunam). coresi, ps. 188.
c)'.	(în strânsă legătură cu anumite verbe). A merge (pleca, se duce etc.) înainte, a o luâ înainte (la drum) =a înaintâ, a continuâ drumul. Părăsit...
: cu totul de puteri a merge mai înainte, drăghici,'
1	R. .161. Iară el, supărat, plecă înainte. ISPIRESCU,
: L. . 9. Bun rămas!... şi s'a iot dus înnainte. CREANGĂ, P. 127. Hi! zmăoaicele tatei, îndemnaţi înnainte! id. ib. 119. (învechit) A pune înainte =
. a opune, a aduce drept motiv, a motivă, a aduce dovadă, cf. a pretextă. Ştiu c’ai să-mi pui . înainte prieteşugul. KONAKI, P. 86. Rugând să-i dea voie să călătorească..., puind înainte că prin : aceasta s’ar puteă înzestră cu învăţături, drăghici, R. 4. A (o) apuca înainte şi a (o) apucă cu gura înainte v. apucă V 2°. A-i da cuivâ înainte (la jocuri, întreceri etc.) = a-i oferi un avantaj; a fi mai deştept, mai priceput (ZANNE, P. v 426); (despre bani) a da avans, acont; (neobicinuit) a oferi. Iubeşte-mă drăguţ drag... Dacă nu, silă nu-ţi fac. Ţi-am dat lumea înainte, Să iubeşti un om cuminte, Şi tu ţie ţi-ai ales... Vn urît... doine, 11.2/,. A hiâ cuivâ înainte (s. pe dinainte) = a-1 întrece. A o luâ înainte v. luâ. A ieşi înainte. = a, fi cel dintăiu, a întrece, a rămâneâ, a . învinge. Da luptă să iasă înaintea tuturor. PANN, E. Ti 1. ,-f. A-vedeâ (în) ainte = a prevedeâ. Domnul ainte veade (= prospicit). CORESI,- PS. 94, cf. 32. Vedeă mai nainte ceale ce eră să fie. MINEIUL (1776), 146Vi-
2°. Prep. în faţa, în prezenţa (cuivâ). Iară ceia ce sta îrainte dziseră. COD. VOR. 46/i3_14. Ş.i-l băteă îraintea giudecătoareei (= înaintea divanului biblia, 1688). COD. VOR. 1/12. Să o ducem-înaintea'celui zmeu. Cuv. D. bătr. ii 151. Căzură gios înainte[a] sfinteei Veneri. ib., II 148. Veţi hi duşi înaintea a domni şi a împăraţi. VARLAAM, C, 221. O adusără naintea sa. DOSOFTEIU, v. S. 7.
. De faţă, înaintea Măriei Tale. ANTIM, P. XXIv/20. Stătut-ai înaintea divanului celui Hrănesc. MI-; NEiul (1776) 177Î/2- El se opri înaintea unei case.
’ EMLNESCU, n. 51. Spânul se înfăţişază înnaintea
ÎNAINTE
- 547 -
ÎNAINTE
impăraiului, creângă, P. 208. Apoi dă, măi babă, ■ce putem, noi face înnaintea lui Dumnezeu? id. ib. 74. | S p e c. înaintea ochilor: Nu vor hi în leage călcăloriu rainlea ochilor lăi (între ochii tăi CORESI). PSALT. SCH. 11. învăţătură neclătită înaintea ochilor, biblia (1688) 3 pr. 16. Nu mai vedeâ înaintea ochilor. ISPIRESCU, L. 27. Când dă iar de Ivan, i se întunecă lumea înnaintea ochilor. ■ CREANGĂ, P. 317. || De faţă cu..., faţă de..., în ■comparaţie cu..., pe lângă... Am înfruntat pre împărat naintea a tot sfatul. DOSOFTEIU, V. S. 109,2. înaintea acestora, lu ascimde-te, Apollo! eminescu, iP. 245. Ruşinea ce-i făcură fraţii înaintea tatălui■ său... ISPIRESCU, L. 36. Cel ce plânge înaintea judecătorului, îşi pierde lacrămile. zanne, p. 368.
||| Pentru, (adesea înaintea cuivă corespunde dativului cuivă, arătând numai persoana interesată). Ei părinte, aşă fu bună vreare înaintea ia (=oui, ■mon Pere, cela est ainsi, parce que tu l-as trouvâ bon), tetraev. (1574) 218. Care lucru iaste de ireabă înaintea lui D[umned]zău? VARLAAM, C. 316,z. Cinstită-i naintea Domnului moartea cuvio-jşilor lui. DOSOFTEIU, V. S. 2 pr. Aşâ au fost plăcui înaintea stăpânului. ANTIM, P. xxv/21. Pare ■c’am făcut tot. rău înaintea lată-mieu. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 11. A cântă înaintea cuivă = a se şplânge cuivâ. zanne, p. iv 295.
3°. Adv. (Gând persoana sau lucrul spre care ne îndreptăm,' se'mişcă şi el spre noi, înainte corespunde germanului «entgegen») împotrivă, în întâmpinare (mai ales în expresia) a ieşi înaintea «cuivă, = a-1 întâmpină, a-i răsări în cale, a-1 întrece -şi a-i ieşi în drum. Ieşind sufelul, îi ies nainte ■ceate de draci. DOSOFTEIU, v. S. 96. îi sar pureci tnuinle, cu potcoave de oţel. EMINESCU, P. 195. Ceilalţi... îi ieşiră înainte, şi o întâmpinară. ISPIRESCU, L. 22. Poate să-ţi iasă înnainte vrun iepure. CREA.NGĂ, P: 187. Pe semne păcatele mi ie-au scos înnainte, măi Chirică. id. ib. 164. Cum ■erau să iasă ele cu vorba înnaintea tatălui lor? id. ib. 231. Dragii mămucuţei, dragi! Cum aşteaptă ■ei cu bucurie şi-mi râd înnainte când mă văd! id. ib. 25. Când va Domnu cu omu, dracu îi iese înainte cu colaci. ZANNE, p. vi. || (Din acest sens s’a -născut cel de) împotrivă. Gătit-ai între mine masă ainte dodeiaşte-mi (parasti in conspecta meo men-sam- ad versus eos qui tribulant me). CORESI, PS. 56.1; A sta înainte» cuivâ=a i se împotrivi, opune. Atunce se sculă multă mulţime de Turci..., că nu aveâ nime puteare să stea înainte, moxa, 402/12.
4°. Adv. în linie dreaptă, la o la stânga şi .■apoi du-te tot înainte!
5°. Adv. Mai departe; în continuare; (în anumite împrejurări — depinde de punctul de vedere ■al vorbitorului — poate însemnă şi) mai la vale, ■mai jos (cf. lat. infra), în urmă. (Une-ori precedat de mai). Veni şi la dânşii zorba, precum tnainte arată. LET. II 30l/37. Să ascultăm mai inainte! drăghici, R. 7. Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste înnainte mult* mai este. •creangă, p. 199. Flăcăul plecă mai înainte. ISPIRESCU, L. 43. Ceasornicul băteă înainte ( = con-tinuâ să bată) zuruind. sadoveanu, ap. TDRG. Spune, zi înainte! Cei mulţi (ani), cele multe înainte! TDRG.
6°. A d v. în frunte, în locul dintâiu, cel dintâiu (adesea precedat de mai); 1 Şi mainte va merge preacinstita’ Maica lu H[risto]s. CUV. D. BĂTR., II 460. îhyerul lui D[umn.eă]zău mergeă naintea ’ta-berii. biblia (1688) 49/2. Eu să fiu în tot locul mai nainte. marian, VR. 180.
II; (Din sensul din jurmă se explică schimbarea raportului local, într’un raport calitativ, însemnând un rang, cf. lat. ante alios, ante om-nes etc.; adesea precedat de mai). Mai presus ■de... Nu ainte' puseră tine îyitru sine (= pr. o-p o s u e r u n-t).' CORESI, ps. 236. Acela va hi
mai înaintea voastră şi mai mare decât voi. VAR-' Laam, C. 74,2. Elefantule..., decât alte dobitoace,
o	cât. eşti tu înainte! KONAKI, P. 270. înaintea tuturor e Dumnezeu; înainte de toate, credinţa!
III.	Exprimă un raport temporal relativ, indicând precedare în, timp, în raport cu altceva. Se constnieşte în mod absolut (adverbial) sau relativ (prepoziţional) în legătură cu pronumele posesiv, cu genitivul sau cu des. (când se indică limita) cu până (a, să, când, nu) şi (când se indică măsura de timp) cu prep. cu: înainte de amiaz, dar cu trei ani înainte. Foarte adesea precedat de mai, care îi dă un înţeles mai puţin hotărît.
Adv. şi prep. Mai de vreme, mai de grabă, mai vechiu, mai de mult; întâiu, cel dintâiu. Ainte tre(i)meş o carte(a) la voi, iară voi nu o crezut; tremeşu şi a doa carte(a). CUV. D. BĂTR. II 44, cf. 45, 51. Intră înainte Iamvlih în peşteră, de-adia {= după aceea) episcopul, mineiul (1776) 1312/i- Avi’aam... a fost înaintea şi a legii vechi şi a legii nouă. E. VĂCĂRESCUL, IST. 248/40. Se întorsese înaintea ei. ISPIRESCU, L. 14. De nu i-ar muri mulţi înainte! CREANGĂ, P. 122. El a plecat înainte şi numai după aceea au plecat ceilalţi. | (în" legătură cu mai) Mai (î)nainte, (t şi regional) mainte = mai de mult, până .atunci.. Acel împărat lumină mai bine şi mai vârtos decât mainte (= până atunci, până la el), cuv. D. BĂTR. II 150. Neşte Sârbi ce-[a]u fost la Mihaiu-Vodă mainte şi s’au închinat apoi la Deşi (a. 1601). IORGA, D. B. I, 5. Până nu .vom vedeă mainte seamne minunate, nu vom creadc. MOXA, 390/3. Mainte au fost curvă. PRAV. mold.
26,2.	Părintele luă fiiul său pre braţele sale, unde au fost şl mainte. varlaam, c. 182,8, cf. 17,2, 84,!. Iarăşi începit, ca mainte. DOSOFTEIU, V. S. 89,!, cf. PS. 138, 94. Mănăstirea lui Danco, carea au fost mainte biserică de mir.:, let. II 61/25, cf. II 103/20. Mai nainte au trebuit să faceţi aceasta. MAG. IST. I 163/19. Au rămas, ca mai nainte (= ca şi până atunci), preacurată, mineiul (1776) 175V2. Mai nainte, nu puţine ghinte sloveneşti venind.cu Avarii... P. MAIOR. IST. 185. Pricina întristării ce aveă mai înainte... GORJAN, H. I 5/35. Acelaşi loc ca şl mai înainte văzuse. DRĂGHICI, . R.' 160. întrec pe ceilalţi, ajungând mai nainte ţinta. C. NEGRUZZI, I 36. Eroi ce mai, nainte mult zgomot au făcut. ALEXANDRESCU, M. 9. Mai nainte, calea-valea, erai de--, prins a trăi singur... CREANGĂ, P. 161. Totul rămâneă ca mai nainte. ISPIRESCU, L:	34.
Zmeii... cădeau mainte din nouri. H. HI 23. Când ai fost la mine? — Mainte! marian. ,Curăţă-ti: mai nainte sticla de în lăuntru şi blidul după aoeea de în afară, zanne, p. IV 128. | (Urmat de de s. decât). Dumnezeu ce e ainte de veac ( = qui est ante saecula). CORESI, PS. 144. Venit-ai încoace ainte de vreame (=avant le tehips) a munci noi. tetraev. (1574) 212. Eră mainte de cruce, varlaam, C. 60,1. Mainte decât, alţii au vădzut. id. ib. 143,2. Au fost mainte de soborul din " Nichea. - dosofteiu, v. s, 5,2. La-anul maîinte de _H[risSo]s 253. CANTEMIR, HR. 120/e. S’au bătut de mainte de . apusul .soarelui-până au înoptat. LET. 1 115/3. (Mai) înainte (s.. mainte) de a (s. de s. să, rar decât a) •= mai înainte (s. mainte) de ee (nu) = (mai) (în)ainte (s. mainte) până a (s. să, mai rar până când) s. până nu = până a nu... Iarba câmpului, mai înainte de a să face:., biblia (1688) 21/3T, cf. 4 pr./37. Şi-l văzură mai nainte decât a să apropiiâ el. ib. 28,i, cf. 7.2; 12,2, 19,1, 150,1. Mai înainte de a răsări soarele... drăghici, R. 84. Să-i vină răul gând de a lepădă cartea .ta din: mână, mai nainte chiar de a fi intrai în materia, ei. .odobescu, iii ll/4. Mai nainte de a-l sul. barac,
35
înainte
- 548 —
ÎNALBĂSTRI
t: 24: Firul' zilelor să se taie mai nainte de a se sfârşi anul. MARCOVICI, D. 17/24.- Înainte de a merge la cununie, să ne îmbăiem. ISPIRESCU, L.
37.	De-i vedeă mâne înainte de să fi văzut miel... ŞEZ. ap. TDRG. S'au cununat cu creştina mainte de ce s’au fost despărţit, prav. mold. 80,2, cf. 72,a. Tămăiază bozii mainte de ce nu te muncesc. VARLAAM, C. II 63, cf. II 65,2, II 16,2. Mainte de ce sosise iale, fu un cutremur mare. id. i 145. Să te blagoslovească sufletul mieu mai înainte de ce voiu muri. biblia (1688) 19. Mai înainte de ce nu vei cercă, nu huli. LET. îl 62jn. Noi, ainte, pâră cându nu se voru apropiiă de elu (= m a -intedece se vor apropiiă N. testament 1648; mai nainte de ce să va apropiiă biblia, 1688 = avant qu’il arrive), gata semu a-lu ucide elu. COD. VOR. 10/]4. Nădeajde fuseşi nouă ainte, până, (=priusquam) codri nu fură. CORESI, PS.- 249, cf. 338, 104, (până să se facă) 249. Sodomleanii, mainte încă, până nu-i vor ruşină înaintea giudeţului, nu sânt volnici cu avuţia şa. prav. MOLD. 114,2, cf. {mainte încă până a-i ocări) 114,2. Să nu. moară mainte, până nu va vedeă pre Domnnl Jî[risto]s. varlaam,
C.	11.53. Mai nainte, până a nu ajunge Va porţile morţii.mineiul (1776) 387z. De acum (s. acu, aici, azi, mâne) înainte (cf. ital. de qui innanzi) = de acum s. acî încolo, în viitor, începând cu azi, mâne etc. Caută de acum înainte de vezi ce s’au lucrat din zavistie. LET. II 259/a. Fii de acum înainte singurul mieu povăţuitor. marcovici, D. 2. Ţine-te bine şl de aci înainte. ODOBESCU, Iii 63/2. îl rugau să locuiască de aci înainte cu dînsete. ISPIRESCU, l. 7. Iei lasă, ticăloaselor, că v'oiu dobzălâ eu de aed ’nnairite! CREANGĂ, P. 12. De azi înainte Să fiu mai cuminte. JARNlK-BÂRSEANU, D. 502. De aici înainte, Ciobu’. şi lumânarea! ZANNE, P. VI 512. | Cţi... (mai) înainte . s. (mai) înainte cu... (urmând o noţiune de timp) arată cât timp a trecut de la întâmplarea de care e vorba, Făcusă o năvală... cu trei zile mai nainte de ce se fănisă Timuş. LET. I 321/23. Cu două zile înaintea sfinţilor apostoli Petru şi Pavel...ib. ii 320/,. Mai nainte cu puţineale zile, până a nu veni aici... mineiul (1776| 1372/a. Cu un ceas mai. nainte. zanne, p. iii 94. (Şi fă/ă prep. c u) Gându-l duce mii de veacuri înainte. EMINESCU, P. 223.
IV.	A.d j. (La începutul sec. XIX, cu funcţiune atributivă; precedat de mai) Anterior, prealabil. Proorismul sau mai înainte hotărîrea. E. Văcărescul, IST. 249/42. O mai înainte judecată la începerea iMtui lucru., drăghici, R. 146. || (Mai ales la traducătorii vechi, ca element de compoziţie, corespunzând adesea neologicului:) Ante- s. pre-. t înainte-alergătoriu s. m. (după paleosl. p r 8-ditefia, grec. ngoâQofiog) — precursor. Adevăr prediece... întrecut-au pre Hristos, derept aceaia nu numai glaşul cuvântului cheamă-se, ce şl prooroc şi înainte-alergătoriu. MS. (sec. XVII), ap. HEM. 836/<0; f înaiute-cuviintare s. f. = prefaţă, cuvânt înainte, cf. predoslovie, polizu ; t mâi-nainte-grăitoriu s. m. (după paleosl. pror-oki, grec. noo-<prfit]s) = proroc, profet. Măi-nainte-grăitoriule de ceale dumnezeeşli. mineiul (1776) 11.71/10; înainte-mergător s. m. (întrebuinţat de unii scriitori moderni, în locul neologismului).precursor (în Ardeal «antemergător»). Ultimii reprezentanţi ai culturii slavone şi înnainte-merg&tori ai timpurilor nouă. IORGA, L. I 415, cf. I 188, li’74; f ainte-născut ,s, m. = copil născut cel dintâiu între fraţi, întâiu-năăcut (cf. numele propriu Pârvan). Ucise tot ainte-născutulu ( = întâniu-născutulfi SCH.; omne p r i m o g e n i t u m) în {ara lor. CORESI, PS. 292; f nahite-veaste s. f. = prevestire (?). Oare plăzmuiluri şi nainte-veşii aducăndu-le... DOSOFTEIU, V. . S. 204,2; (şi azi) (mai) (î)nainte
vreme loc. adv, = mai de mult, în vremea veche, odinioară. L-au ştiut cum iaste de mai nainte vreame (Munt.) PRAV. 643. Erâ ţara stricată mai înainte vreme. let. ii 333/a4. Lehia (= Polonia) fost-a crăie cu multe prinţipaturi înainte vreme... DIONISIE ECLESIARHUL, C. 227. Călugărul... mai nainte vreme îţi păreă că-i mânios. BELDIMAN, TR.
10.	Cam cu 50 [de] ani înainte vreme (= cu 50 de-ani înainte, cf. iii), erâ... un olar. şez. v 8/16.
V.	f S. f. plur. Parte anterioară. Vei pune lanţurile împletite peste pevecioare după înaînţile-umerilor lor. den nainte (= şi vei pune lănţi-şoarele împletite preste pavăze pre umerii lor din nainte biblia, 1914). biblia (1688) 59, cf. 57. Fieştecarea vită patru obraze având... cât a nu săi înţeleage de cinevaşi înainţile sau dosurile (a. 1775). GCR. II 106.
VI.	Precedat de prepoziţiunea de (cu care formează de obiceiu un compus, cf. dinainte):
t (mai)deinte adv, = înainte II; (mai) dinainte. Şi zise preasfânta Mariia să cadză întunerecul ca-şi deinte, şi câdzU pre ei. CUV. D. bătr. ii 322. Mai deinte H[risto]s i-au'spus că va fi în iscu-şenie grea. DOSOFTEIU, V., S. 29,2. -t (mai) de ainte = (adv.) (mai) dinainte, dintru-, început; (adj.) dinainte, vechiu. De ainte ( =initio) cunoscuiu de mărturiile tale, că în veac urzilu-lc-ai. coresi, PS. 349. Va fi fost mai de-ainte acel’ lucru a lui. PRAV. MOLD. 29, cf. -17,2. Zilele de ainte (= antiqui). psalt. SCH. 239, cf, 461. Mai. de-ainte vreame. cuv. D. bătr. I 114.
f de mai nainte s. t de mainte (de...) = (adv.) înainte II, mai demult; (adj.) dinainte, de mai nainte, anterior. Să-mi aibi de grijă ca şl de-mainte. DOSOFTEIU, PS. 142, cf. 19, 43, 219, 244, 336. Unul iaste D[u]mn[e]dzău văcuitoriu demain-tea începăturilor, id. v. S. 163,2. Mărturisişi pre J3[nsto]s, D[u]mn[e]dzău de mainte de veaci. id. V. S. 119,2. mainte cu treidzăci dc dzîle de acel spurcai praznic, alegeă pre un voinic tânăr.- id. V. S. 137. Asta o ştiam eu de mai nainte! TDRG.
[Pronunţ, -na-in- | Scris (şi rostit) şi; înnainte si (mai ales după vocale) nainte (scris mai demult . ’nainte, în texte vechi şi naite cuv. D. bătr. II 154),. în textele rotacizante: (î)rainte. îh unele regiuni înainte şez. iii 76/2o, 191/1s, în altele (cf, între), cu intercalarea unui r: înaintre cuv. D. bătr. ii. 154, IORGA. S. D. XII 233, (înaiinlre) JAHRESBER.
V	190, înântre ib. în textele vechi şi simplul ainte-(adesea urmat de între, cf. coresi, ps. 236), păstrat până azi (dar numai în sens temporal) în regiunile nordice în compusul mainte (mâinii şez.
V	104, măinte ib. I 167/16), care s’a compus din nou cu m a i: mai mainte = mai nainte. marian, viciu, GL, şi cu a: am ainte = mai nainte. frâncu-candrea, m. 97. Simplul inte apare numai în compusele deinte şi adinte (ad'int'e) = mai nainte. JAHRESBER. VI 75.]
—	Latinescul ante a dat *inte, păstrat numai în compoziţia mai nouă cu de: deinte şi în compusele străvechi *ad-ante > adinte, ab-ante > ainte, magis-ante > mainte (cf. istror. mănce), in-ante > (î)ninte (cf. arom. nănte, ninte, dininte). Forma literară înainte e o contaminare între ainte şi îninte. Cf. între, dinainte.
Înainte adv., prep.
InaInTE-AliERGĂTOBIU t s. m. ÎNAiNTE -CUVÂNTARE f 5- f. . Înainte -mer«ăt6r t s. m.
ÎNAINTI vb. IVa v. înaintâ.
iiVAiNTRE adv., prep. v. înainte.
ÎN AUR Ă STRÎ vb. IV» v. albaştri.
v. înainte.
"| ‘
1NĂLBEALĂ
- 5 49 -
ÎNALT
iNĂLBEALĂ s. f. v. înălbi.
înălbel, -ic adj. v. albei.
ÎNALBI vb. IVa v. albi.
INALIENABIL, ta adj. .(Jur.) Inalienable. — ‘Care nu se poate înstrăina (prin vânzare, donaţie, £tc.). Venitul proprietăţilor inalienabili. I. IONESCU, D. 123. Suveranitatea fiind inalienabilă... PRETORI AN, DR. C. 8. [Abstract: (după fr. ina-.liânabilitâ) inalienabilitate s. f. = caracterul lucrului inalienabil, calitatea unui lucru de a fi inalienabil... Imobilul dotai este inalienabil; el işi conservă na-.tura sa de inalienabilitate pe tot timpul cât ţine .căsătoria. HAMANGIU, C. C. 316.]
—. N. după fr.
inalienabilitate s. f. v. inalienabil.
ÎNALJ6S adv., s. a. Forma originară a fost (cf. «nălde aiului, n ăl val el ui) în al josului, -expresiune adverbială, conservată până azi în Mehedinţi: năljosului = în jos, cu coborîş, repede. n. rev. rom. (1910). 87. | Construcţia aceasta puţin obicinuită a dat naştere unor analize greşite, »ca: [Partea de sus a roatei] spre înalgiosului parte ngăg td xdro> nzgog) cu mare răpegiune se po-v&meşte. CANTEMIR, ap. TDRG. (în loc de «partea de sus înaljosului se povârneşte»). | De asemenea •.s’a născut un. adverb naljosul f, care într’un' glosar slavo-român din sec. XVII, e tradus prin ^paleosl. izbr^do (cuv. D. bătr. i 295), adecă «pe pantă la vale, scoborînd» şi stă în opoziţie cu nalsusul. j Acest adverb se găseşte, la scriitorii vechi, în câteva locuţiuni, în care înţelesul originar -are întrebuinţarea figurată: «dintr’o situaţie înaltă într’una joasă, de la bine la rău»:t a tace s. aduce ■■cuivâ fnaljosul = a-1 micşoră, a-1 surpă, a-1 nedreptăţi. Iar de au făcut cuivaşi şi înalgiosul, tot pentru Turci.au făcut. LET. I 192/37. N’au voie -să facă cuivă înalgiosul. ib. I A. 31/30. Când s'au ■rădicat ţara de au scos din domnie pre tată-său... le-au făcut înalt giosul. LET. iii 10/S2. /Şi la o sartiă de boiari... le-au făcut înalgiosul. MAG. IST. iii 9/26. De la carele poate cevâ prin neştiinţă tnalgiosul’ să mi se facă. cantemir, IST. 291. Scriitorii pomeniţi... scris ne-au lăsat, că ceale ce m,u scris împotriva Papei mai denainte, până a nu se face el Papă, cu carele multe înalgiosul şi peste hotarul adevărului scaunului şi cinstei Papii ■adusease... id. hr. 116. | Din asemene construcţii ;s’a putut scoate un substantiv înaljos (plur.-joswri) = nedreptate, jignire. Ale tale multe înalgiosuri ■ce ţi s'au făcut- jelind, id. IST. 161. Aceastea tnalgiosuri a răbdă... id. ib, 162. Spre folosul, iar nu înalgiosul lui ( — înalgiosului?) să silesc. id. ib. 272. [Prin etimologie populară despărţit (de ■editorii cronicarilor) în înalt-jos, precum explică rşi Tiktin cuvântul, crezând că a face cuivă înalt josul ar fi «Jdm. das Untere —• etwa durch Hăngen od. Pfâhlen — hoch machen»].
ÎNĂLSţrs ţ- adv., s. a. 1°. En haut. 2°. Montee.
1°. Adv. (Pe pantă) în sus, urcând. Nalsusul — paleosl. izbr-ndo. cuv. D, bătr. i 295
2°. Urcuş, suiş. Un stâlp s’au pus iar lângă drum în preajma înălsu[su]rilor hărtopului (Huşi -a. 1703). uricariul, xvi, 46/!. — Cf. înaljos.’
ÎNÂLT, -Ă adj., adv., s. a. I. 1°. Haut, tleve. grand. 2°. Haut (en parlant d’un son); ă haute voix. 3°. (Fig.) Haut, eleve, grand; hautain. II 1°. Grand (subst.). 2° Hauteur:
1.1°. Mai mare, mai lung, mai ridicat, mai sus (decât de obiceiu; în opoziţie cu mic, scund, jos, adânc, afund, mărunt). Picioarele
meale... să salte... preste măguri nalte. DOSOFTEiUs PS. 54, cf. (ziduri nalte) 53. Să te mai văz, 'naltă stâncă! KONAKI, P. 210 Munte prea înalt. drăghici, R. 112, cf. (nalt) 103. Zidu-i cel înalt Se ’ntinde împrejuru-i. ALEXANDRESCU, M. 9. Înaltele coloane [ale] unui templu, alecsandri, p. Iii 17, cf. (stâncă naltă) II 15. Subt bolta cea înaltă a unei vechi biserici, EMINESCU, P. 199, cf. (scări nalte) N.1 51. Plopii cei înnalţi. CREANGĂ, P. 316. Munţi mari şiînalţi. ISPIRESCU, L. 19, cf! (copaciu nalt) 17. Nalt ca casa, Verde ca mătasa. SBIERA, P. 321/la. Trestie mândră din baltă, Subţireâ, verde ş i 'naltă, jarnîk-bârseanu, d. 47. | S p e c. (Despre o persoană) De statură mai mare decât cea obicinuită, lung (în trup, picioare etc.). Elînaltşi ea înaltă, eminescu, p. 252. Înalt şi-tras ca prin inel. coşbuc, E. 157, cf. (cu trupul nalt) 20. Aveă trei feciori nalţi ca nişte brazi. CREANGĂ, P. 3. Badiu 'nalt şi subţirel, Parcă-i tras printr’un inel. JARNlK-BÂRSEANU, d. 41. (în ironie) E înalt, de-i mănâncă câinii din traistă. BARONZI, L. I 86/9. Nalt în picioare. ZANNE, p. III 368.	-
2°. P. ext. (Despre un sunet sau o voce) Ascuţit (şi de obiceiu şi) sonor, tare.. Cu cât un corp vibrează mai repede, cu atât sunetul produs este mai înalt sau mai ascuţit. PONI, F. 319. D'alde aceste şi alte înşiră cu glasuri 'nalte, pann, p. V.
II	156. O ceteşte cu voce înaltă, marian, nu. 139. Au auzit cum vorbeşte de înnalt? dunăreanu. CH. 22. j Adv. (Rar, în_ rimă) Cu voce ridicată, Ciobanul strigă înalt: Ăst ţap îi dau, nu-i. dau alt. pann, p. v. iii 11.
3°. Fig. (Despre un rang, demnitate, slujbă, funcţiune, misiune etc.) Aşezat sus, superior, important, mare, distins, nobil; (despre calităţi sufleteşti, fire, talent etc. sau manifestări ale acestora) mare, măreţ, cf. sublim, generos, eminent. Numelui tău cel .nalţii cânt cu bunătate. DOSOFTEIU, PS. 26, cf. (nâltă bunătate) v. S. 97, (lucrul nâltu) v. S. 133,2. Gânduri înalte. LET. II 27/38. Pe Domnul Mavrogheni l-au tăiat vezirul cu ferman înalt ( = venind de la o autoritate superioară), dionisie ECLESIARHUL, c. 181. Cavaleriile (= decoraţiile) cele mai înalte, id, ib. ,176. Eşti mai înăltu decât îngerii. MINEIUL (1776) 2011/!. Ce fire naltă, măreaţă! konaki, P. 274, cf. (proniei nalte) 264, (acestei nalte ştiinţe) 302, (puterea pred înaltă) 262, (voinţa înaltă) 260, (înaltelor gânduri) 282, (a voiei înalte) 260. Cântă şi saltă cu bucurie înaltă. BARAC, A. 78. De la învăţături înalte nici odată nu lipseă. PANN, E. I. 4. Aceă plină de bunătate înaltă fiinţă, drăghici, R. 152. Fiinţă prea înaltă şi a tot puternică! MARCOVICI, C. 9/2. Cât de prost şi iarăşi cât de înalt este omul! id. ib. ll/5, cf. /căntători înalţi) 33/6, (mărirei cei prea înalte) II/14, (înalta şi nemuritoarea poemă) 4/lt, (înalte Omere, slăvitule Milton) 33/n, (geniu înalt) d. 139. Oricare simţiminte înalte, generoase, Ne par ca nişte basme, alexandrescu, m;. 5, cf. (idei drepte şi înalte) 23. Oh! când ar voi femeile să ştie ce înaltă solie au priimit de la cer! C. NEGRUZZI, I 56. Poate, vei cântă cu mult mai nalte strune. ollănescu, o. 282. Ode nalte, eminescu, n. 43. In clipe aşă de înalte, inspiraţia nu trebue căutată la un kilometru, caragiale, S. 77/23. Un viteaz care merge la o slujbă înaltă. ISPIRESCU, L. 13. Stil înalt. POLIZU. ( (în titlul dat Mitropoliţilor şi Regenţilor) înalt Preasfinţia Ta. înaltă Regenţă,| (Une-ori, ca şi lat. altus, poate însemnă) Adânc, profund, greu de înţeles. Cărţi lăsă minunate şi nălte foarte. DOSOFTEIU, V. S.. 41. Tâlcuri înalte. KONAKI, P. 266. înaltul visător Eminescu. maiorescu, cr. II 339. Aceasta rămâne la înalta înţelepciune a Măriei Tale. C. NEGRUZZI, I 138. Cu cea mai înaltă stimă şi cel mai profund respect. | | t Măreţ, mândru, trufaş. Ochii cei nalţi îi
ÎNALT
550 -
ÎNĂLŢĂ
va smeri Domnul. -DOSOFTEIU, PS.. 53. La hire eră nalt, cu mândrie vra să se arate. LET. II 419/8. Cei înalţi cu hirea. MINEIUL (1776), .6
II.	Subst. 1°. S. m. Cel înalt)3°). Imblaiu cu nalţii (= ambulavi in magni s). CORESI, PS. 363, cf. 320.
2°. S. a. înălţime. Suit-ai în raliu (=in al-t u m). psal. sch! 201. Plecă-se den năltulu sfinţiei sale (= de excelso sancto suo). coresi, ps. 277, cf. 40. Înaltele (^= altitudines) codrilor ale lui sânt. id. ib. 261, cf. 377, 420, 429. Până la nalturi Se ştie ’n toate laturi, dosofteiu, ps. 233, cf. 394. De 30 de coţi năltulu. biblia (1688) 5. Caută cătră mine din înaltul Olimpului. beldiman, n. P. I 103. Dar. nu mai cade, ca’n trecut, In mări 'din tot înaltul. EMINESCU, P. 282. Ce s’au arătat Iii naltul înseninat? TEODORESCU, P. P. 103. # înaltul cerului = înălţimea cerească, bolta cerului; văzduhul (PAMFILE, văz. 1). După înaltul cerului (= a 11 i t u d o) de pământ învăr-toşă milostea sa. CORESI, PS. 280. Nu poţi ajunge naltul ceriului. MOXA, 399/23. In naltul cerului ţipă vulturul cu fală. alecsandri, p. ii 19. Cade din înnoitul cerului. EMINESCU, N. 23. Săreă colbul în naltul cerului, creangă, p. 126. Sus în naltul ceriului. ŞEZ. I 13b/4l cf. III 160b/!!, MARIAN, VR. 78, 230, D. 89, î. 37. [Plur. t -te şi -turi.] [Scris (şi rostit) şi: înnâlt,-ă, nalt, -ă, (în texte rotacizante) (î)ralt, -ă; în psalt. sch. 320 scris odată analtu; (cu asimilaţie, în Mold.) nant, -ă. ŞEZ. IV 195/„, H. m 261. [Diminutive, cu sensul «cam înalt, nu tocmai inait de tot, por tri’vit de înalt» : (î)năltişoiT -oară. Măr Năl-tişor şi verzişor. JARNlIC-BÂRSEANU, D.-82, cf. (mândra... năltişoară) 76, ALECSANDRI, P. P. 176b/20, 335/b ; inilticel, -cică. In mijlocul unor pomişori, eră unul mai nălticel.. ISPIRESCU. L. 244; năltuţ, -ă. Nălluţa odoleană. alecsandri, p. Iii 55. Nici micuţă, nici năltuţă, Numai bună de drăguţă, id. ib. I 91, cf. id. P. P. 301/6, GOROVEI, c. 225, MARIAN, SA. 215. | (în ^ vrăji pop., în rimă cu «împărăteasă») (f)nălteâsă adj. f. Ce nălteasă împărăteasă? marian, V. 236, pârvescu, H. 75. | A b s t r a c t e: (î)nălţime s. f. = (Geom.) dimensiunea unui corp sopotită de la bază până la vârf (în opoziţie cu 1 u n g i m e, l ăţime, adâncime sau grosime Cf- melik,
G.	1); p. ext. loc înalt, lucru înalt; (despre voce) calitatea de a se ridică până la notele cele înalte; fig. rang, demnitate înaltă; persoana care ocupă
0	asemenea demnitate; stare de superioritate, mă-
reţie; (ca termin de reverenţă) Alteţă. Munţii, marea, înălţimea, adâncul, varlaam; C. 266. Zidi înălţimi, biblia (1688) 330. Oios sau la nălţîme? dosofteiu, PS. 53. Nălţîmea cuvintelor. PRAV .46. Nălţime de 150 stănjini. LET. I 30/al. Înălţimile cereşti, mineiul (1776)	li	ridică la o straş-
nică înălţime. C. NEGRUZZI, I 233. Prin nălţi-mile văzduhului zboară... odobescu, iii 17/29. N’ai puteă să faci cu ochii înălţimilor ocol. eminescu, p. 190. Norii călătoresc în depărtarea înălţimilor, sadoveanu, Săm. V 1010. Să mă ţin la înnălţimca de slujbaş, contemporanul, i 685. Înălţime!... nu lipsim d’a prezentă Alteţei Voastre cuvenitele închinăciuni din parte-ne. uricariul,
1	177/29> Neavând... îndrăzneală... a ne rugă înăl-ţimei tale. mineiul (1776) 159. Strămoş al înălţimii tale. marcovici, C. 130. Muri Înălţimea sa.
C.	negruzzi, i 188. Are Innălţimea sa aiâta purtare de grijă. CREANGĂ, P. 258. Şi-i spuse ce doreşte Înălţimea sa. MERA, B. 11. Înălţimea ia prea mare, Multe mii de roabe are. TEODORESCU, p. p. 117. Înălţimea triunghiului, melik, G. 14. Înălţimea sau tonalitatea sunetelor... atârnă de la numărul de vibraţiuni efectuit de către corpul suflător în unitatea de timp. PONI, F. 319.#(Literar, după franc. Stre ă la hauteur, s. germ. auf der
Hohe sein) A fi la fnălţime (a cuivâ s. a cevâ) = a şe purtă (într’o împrejurare) aşâ cum o cere si-tuaţiunea s. rangul cuivâ, a se prezentă tot aşâ de-bine ca şi... Execuţia nu e la înălţimea planului total. IORGA, l. II 181;—f (î)nălţie s: f. = înălţime; (la LB. şi cu înţelesul de) Alteţă, Majestâte. Şi spre nalţii face-mă-va a sta. psalt. (1650) ap. jahresber. iii 178 (= întru îraltu pusă-mă. PSAL. SCH., coresi, PS.). Poftele înălţiilor ceştii lumi. GCR. I 36/33.]
—• Din lat. in alto s. in altum «în înălţime»,, locuţiune adverbială, întrebuinţată apoi ca adjectiv.
ÎNĂiiTÂ vb. I. — I. Elever, lever; s’elever, se lever, monter, s’elancer. II. 1°. (S')ttever. Louerr glorifier. 2°. S’elever, se vanter. 3°. iSlever, agrandir*
I.	Trans. (fact.) A face să fie înalt, a ridică; refl. a se ridică, cf. a se urci, ase sui. Irălţă Isacu... spre giunghieloriu. COD. vor. 124/4. Ceriul să înalţă subt picioarele lui H[ri-sto]s. CUV. D. BĂTR. II 336. Se nălţară' sloi pre sloi. moxa 386/8. Bidică-ie de-ţi înalţă mâna. dosofteiu, PS. 34. Din gunoiu să înalţe measer.. ANTIM, p. xxv/8. Marea... înălţăndu-se... mineiul (1776) 1151/!. Cela ce te-ai înălţat pre cruce (= te-ai răstignit), calendariu (1814) 6/23. Valurile se înălţă până la nouri, drăghici, R. '31. Sufletul... se înalţă in zbor. MARCOVICI, c. 13/12. Şoimul de pe stâncă se nalţă, alecsandri, p..
17.	. O mişcare vie şi graţioasă a grumazului a
'înălţat capu-i. ODOBESCU, III 55/i3. De te înalţ de subsuori, Te ’nalţă din călcâie. EMINESCU, P. 272. înnălţându-se .tot mai sus... creangă, p. 192. ll răpeşte... şi se înalţă cu dînsul în sus. ispirescu, L. 99. In scări de aur s’a ’wălţat. teodorescu, P. P. 163b. Nalţă-te ’n două picioare. şez. iv 219/3i. A înălţă un zmeu = a-i da drumul să se ridice în aer. TDRG. | R e f 1. (Despre, soare, lună, p. anal. zi). A se ridica pe cer. Luna... se ’nalţă ’ncet încet. COŞBUC, B. 7. Până soarele se-’nalţă, Ioniţă abiă se’ncalţă. ZANNE, P. VI 164. Te scoală, ziua pân’ nu s’o ’nălţă. PANN, P. V. II 8. [. Refl. (Despre un obiect care îţi apare de-odată înalt înaintea ochilor, ca şi când ar creşte din pământ). Zări înălţându-se dinaintea lui Cetatea Neamţu. C. NEGRUZZI, I 168. In urma lor se înalţă, un munte de piatră, ispirescu, L. 25. | Fac t. (Despre un obiect pe care-1 faci să stea drept în sus) A ridica. Să înalţe o prăjină şi în vârful ei să puie o mahramă roşie. ISPIRESCU, L. 127„
#	A-şi înălţâ ochii = a-şi ridică privirile (spre cer, spre o persoană). Doamne, nu rădică-se îrema mea, nece îrălţară-se ochii miei. PSALT. SCH. 277/s. Îşi înalţă mai mult ochii, uricariul, I 181/3. A Snălţâ din umeri s. umerele. (teodorescu, p. p. 657) s. cu umerele (ib. 654) = a strânge s. da din umeri (în semn că nu poţi răspunde la cevâ s. că nu poţi face ce ţi se cere). Au început să■ înalţe din umere: n’aveă pară chioară, rădu-lescu-codin, L., cf. zanne, p. ii 452. A se înălţa, la preţ = a se scumpi, â se mări preţul (la cevâ). Se înălţâ la preţ toate celea. dionisie eclesiar hul, C. 204.
II.	Fig. 1°. Trans. şi refl. A (se) ridica (sufleteşte), a (se) înnobilâ. [I]şi înalţă duhul prin mijlocirea faptelor. DRĂGHICI, R. 156. Chinurile vieţii îl înalţă. MARCOVICI, C. ll/25. Mintea înălţându-se prin umilinţă. BĂLCESCU, M. V. 5/e. Tot ce’n lume... înalţă şi preface, alecsândri, p. i 144. || (Despre glas) A ridică .(vocea de teamă, durere, bucurie etc. s. spre a fi înţeles mai bine s. spre a apăsă asupra celor spuse), a strigă, ţi.pâ, urlâ. Cu braţele deschise înălţând strigările ceale mai înfricoşate. BELDIMAN,- N. p. I 21. [Marea} nalţă gemet îngrozitor, alecsandri, P. I 150. (Despre glas, p. ext. cântări, mulţumiri etc.) A se îndreptă (cu vocea, cântările, mulţumirile sale).
ÎNĂLŢĂ
— 551 —
INAMOVIBIL
spre cer. înalţă mulţămiri cătră Dumnezău. DRĂ-GHICI, R. 116. Mii de glasuri... s’au înălţat la cer. ALEXANDRESCU, M. 10. Ierusalim renaşte, vers vesel înălţaţi! X. văcărescu, P. 137/i3. || (Despre Dumnezeire, om s. faptele sale) trans. A lăudă, a preamări, a slăvi, a glorifică. Măriţi-Domnul cu mere [= mine] şi îrălţămu numele lui de preură. PSAL. 59/3. Numele tău cel sfânt l-înnalţă in tot glasul. DOSOFTEIU, PS. 29. A cântă lui D[u]mnezeu şi- a-l prea înălţă întru toţi veacii. MINEIUL (1-776) 105. Toţi îl lăudau şi-i înălţau meritele. I. NEGRUZZI, I 40. Fu înălţat la cer prin laudele entuziaste. MAIORESCU, CR. II 114.
2°. Refl. A se mândri, a se sumeţi. Cela ce se va înălţă însuşi plecă-se-va (quiconque s ’ 61e-vera, sera abaissâ). TETRAEV. (1574) 240. Cine se înalţă, pleacă-se. CORESI, EV. 1/18. Până când s’a înalţă-să vrăjmaşul? DOSOFTEIU, PS. 39. Omule,... de te 'nalţi... ICONAICI, P. 109. Cine se înalţă, se smereşte, c. negruzzi, I 250, cf. zanne, p. viii
102.	|| (în Banat) A se făli, a se lăudă (cu cevâ). Duşmanii aşâ se ’nalţă, Pe noi doi să ne des-parţă. Dar, de-o .vrea.şi Dumnezeu, oiu trăi cu badea mieu. HODOŞ, p. p. 135.
3°. Trans. A face să progreseze, a perfecţionă. Unele din ele (= opere) au înălţat limbă. MAIORESCU, cr. I. VI. Eminescu înalţă rimele poeziei române, id. II 314.
[Scris (şi rostit) şi: innălţâ vb. I, nalţă vb. I, (în textele rotacizante) (î)rălţâ vb. IVa. j Adj e-cti v e: înălţat, -ă = ridicat, înalt; (ca termin de reverenţă, mai ales penlru domnitori şi prelaţi) mărit; (substantivat) .mândru, fudul. Palaturi înălţate. BARAC, A. 74. Înălţat la ceriuri până a nu se răstigni. E. VĂCĂRESCU, IST. 248/2S. Brazii înălţaţi până unde tună. ICONAKI, P. 260. Mâinile -înnălţaie cătră ceriu, drăghici, R. 86. Mi s’au întâmplat şi dispută cu înălţatul vezir.
E.	VĂCĂRESCU, IST. 249/,. O craiale înălţate!. barac, A. 12. Prea înălţate Domnule! URICARIUL, I 178/u. înălţate împăratel JARNÎIC-BĂR-Seanu, D. 316, cf. CREANGĂ, p. 257. Traian... toţi înălţaţii subt sabiea Rymului... plecă. MOXA, 361 /3; înălţăt6r, -oâre (şi substantivat) = care înalţă. * Qrigore Alexandm Ghica e arătat,., ca un înălţător de clădiri. IORGA, L. I 494. Versuri înălţătoare. | Abstracte: înălţare s. f. = ridicare; mărire; trufie, mândrie, înaintare (în rang), ridicare (pe tron); progres. Tu... eşti mărim mea şi îrălţarea capului mieu. PSAL. SCH. 6. Marele Costandin... n’au vrut să să laude... de-înălţarea cea împărătească. BIBLIA (1688) 8/10. Înălţarea celor ce se ţin cu mintea prea sus-. CORESI, EV. 2/20. Să se îndoiască înălţarea ta. LET.
II	174/2. -Mândria lui Lie şi înălţarea. MINElUL (1776) 1652, cf. ICONAICI, P. 81. Căderea d'opolrivă cu înălţarea a fi! ALEXANDRESCU, M. 10. înălţarea lui Mahomed al iii-iea [pe tron], bălcescu, ap. TDRG. Atuncea se făceau şi înălţări în ranguri, id. ib. Viitor de aur ţara noastră are Şi prevăz prin secoli a ei înălţare. BOLINTINEANU, ap. TDRG. Înălţare morală, maiorescu, cr. II 186. lnaîţarca sfintei (s. cinstitei) cruci = sărbătoare (14 Septemvrie), în amintirea arătării de pe amvon a sfintei Cruci în biserica din Ierusalim la a. 355. encicl. rom. Înălţarea cinstitei Cruci. calendariu (1814) 6/15. înălţarea (Domnului) = sărbătoare (care cade Ia 40 de zile după Paşti), întru aducerea-aminte a înălţării lui Isus Hristos la cer, Ispas. Cf. pamfile, d. 139. O biserică mare ăe piatră cu hramul Înălţării. C. NEGRUZZI, I 214;
—	înălţat s. a. = t înălţare. Mirurate îrălţatele măriei, psalt. 195/±. Înălţatul lui Hristos. cuv. D. Bătr. I 430; — înălţătură s. f. = (cu sens concretizat) ridicătură, înălţime. In marginea pădurii,.... pe o înălţătură, stau. trei rânduri de-şanţuri vechi, odobescu, ii 224.]
—	Din lat. pop. ‘inaltio, -are, idem (derivat din altus).
Snălţătijbă s. f. v. înălţă.
Snă.lteâsă adj. f. V. înalt.
INALTERABIL, -Ă adj. Inallerable. — Care nu se poate altera, schimbă în rău, denatura, strică, corupe. Aurul e inalterabil. [Abstract: (după fr. inalterabilite) inalterabilitâte s. f. = calitatea unui lucru de a fi inalterabil.]
—	N. după fr.
inalterabilitâte s. f v. inalterabil.
ÎNĂLŢIE t S. f.
ÎNĂLŢIME S. f.
ÎNĂLTIŞ<jR, -OÂRĂ adj.
înaltjOs adv., s. a. v înaljos.
INÂM f s. a. Permis de voyager {avec des chevaux de poşte). — (Turcism) Permis de călătorie (cu cai de menzil). Inamurilc cu pecetea domnească, după care urmează a se da cai de menzil. URICARIUL, I 208/lo. Acei ce vor umblă întru săvârşire de poronci după inamurile ce se vor da, să se caute de cătră D-lui boieriul nazir la sfârşitul fieştecărei luni. ib. I 205/,<,, cf. 42/21, 247/2. [Plur. inamuri],
—	Din turc. inam «graţie, favoare, privilegiu». ŞIO.
înamiâz, În amiezi adv. v. nămiaz.
■	inamic subst., adj. (ş. d.) v. inimic ş. d.
înămoli vb. IVa v. înnomoll.
ÎNAMORÂ vb. I» refl. Tomber amoureux, s’e-prendre de qqn.— (Franţuzism răspândit) A se îndrăgosti (de...), a îndrăgi (pe...), a începe să iubeşti (pe...), ase aprinde de dragoste (după...), a se amoreză (de...) (Obiectul amorului se indică prin prep. «de», neobicinuit prin «cu»). Eră atât'de frumoasă, încât văzând-o cinevâ, trebuiâ, dacă nu s’ar fi inamorat, cel puţin... c. NEGRUZZI, I 38. Cutezase a se inamorâ cu fiica lui Radu Mihnea. id. I 184. El se ’namorase de-o stea zimbitoare. alecsandri, P. II 132. [Şi: inamorâ vb. Ia [| Abstract: în-amorâre (inamorâre) s. f. O înamorate de tot ce e al tău. eminescu, p. 198. | Part.-adj. (substantivat uneori) înamorat, -ă = îndrăgostit, amorezat ; de dragoste. întru podoaba Îmbrăcămintelor preste măsură e înamorat (îndrăgostit). ŢICHINDEAL, F. 305. Lăutarii îl vor pomeni, căci mulţi din ei vor fi câştigat laude şi bani de la înamoraţi nefericiţi. 1. negruzzi, i 191. Lumea ’namo-rată şi de doruri plină O slăvea în taină ca pe o regină, alecsandri, p. ii 26. Fanţii umblau înamoraţi, eminescu, N. 67. Ochii-mi trişti, -înamoraţi de-a ta fiinţă, id. P. 147. Dulce şoaptă ’namorată prin văzduh încet zbură. ALECSANDRI, P. I 49.]
—JV.. după fr.
INAMOVIBIL, -Ă adj. Inamovible. — (Funcţionar) care nu poate fi mutat din funcţie, nici destituit, revocat, înlocuit (în afară de cazurile prevăzute de lege); p. ext. (despre o funcţie) din care nu poţi fi destituit, mutat, revocat, înlocuit. Profesorii titulari de facultate sânt inamovibili. MAIORESCU, d. IV 278. Vom face... pe magistraţi inamovibili, mirea, ii 63. [Abstract: (după fr. inamovibilitâ) inainovibilitâte s. f. = caracterul a ceea ce este inamovibil; dreptul de a fi inamovibil. Am propus inamovibilitatea şl pentru membrii din învăţământul primar. MAIORESCU, D. IV 278],
—	N. după fr.
v. înalt.
INAMOVIBILITATE
- 552 -
ÎNAPOIÂ
iNamovibilitâte. s. f. v. inamovibil.
INANÎţie, s. f. (Med.) Inanilion. — Slăbiciune fizică, debilitate extremă, cauzată de lipsa de hrană s. din cauza unei alimentaţiuni neîndestulătoare, cf. sfârşenie, (BIANU. D. S.)- leşin (la inimă) DICŢ.
. — JV. după fr.
ÎNÂNTKE adv., prep. v. înainte.
ÎNĂPÂRLI vb. IVa v. năpârli.;
ISAPBTESTĂ s. f. (Med.). Inappetence. — Lipsă de apetit*, de poftă de mâncare.
—	N. după fr.
INAPLICABIL, -Ă adj. InappliccMe.—'Care nu se poate aplică, nu se poate pune în practică, nu e aplicabil, neaplicabil. L(ge inaplicabilă, şăineanu, D. U.
' N. după fr.	‘
ÎNAPOI adv., prep., s. a: I. 1°. En arriere, ă reculons. (S’emploie dans les cas ou le frangais dit: renvoyer, retourner, reculer). 2°. Plus haut (â propos d’un texte).'II. Derriere.. III. Dos, derriere.
I; Adv. Înapoi exprimă un raport local relativ, indicând Jocul ce se găseşte la oarecare distanţă în dosul nostru; exprimă deci aceeaşi idee ca îndărăt (cf. în dos, în urmă) şi stă în opoziţie cu înainte (în faţă).
1°. (Aproape exclusiv în legătură cu verbe ale mişcării, sau singur, ca exclamaţie) îndărăt. Au fugit preste munţi înapoi. LET. II 263/8. Valurile ne aruncă tot înapoi. DRĂGI-Iicr, R. 23. Pământul îl împinge înapoi. MARCOVICI, C. 19/u. Un pas înapoi, bălcescu, M. V. 4/17. El cearcă ’napoi să-şi ducă stăpânul, în foc, la războiu. ALECSANDRI, P. III 247. Făt-frumos se uită înapoi. EMINESCU, N. 23. Face o săritură înapoi şi una înainte. CREANGĂ, P. 199. Strigă; «Înapoi, scroafă ruşinoasă!» ISPIRESCU, L. 130. Scoate gresia... şi o aruncă înapoi, id. ib. 25. Cu spatele înapoi să nu mergi. ŞEZ. I 125/6. La plăcinte înainte, la războiu înapoi. CREANGĂ, p. 189. A pornit înapoi cu alţi muşterii, id. ib. 136. Du-te, maică, înapoi, jarnîk-bârseanu, d. 295. Rămas înapoi .= întârziat în desvoltare. Dă-le (s. . fă-te) înapoi! ;= fă un pas îndărăt, costinescu; || (în strânsă legătură semantică cu unele verbe ale mişcării, exprimă ideea pe care le-o dă prefixul neolog re-) A da înapoi = a redă, a înapoia, a se trage înapoi — a se retrage, a trimite înapoi = a retrimite, a veni înapoi — a reveni, a se întoarce, a se întoarce (f turnă) înapoi = a se reîntoarce, a-şi întoarce (cevă) înapoi = a-şi reîntoarce, a-şi recâştigă. Fraţii iubitori... nedătători... trriputare dereptu împutare îrapoi (= care nu plătesc ocară cu ocară), cod. vor. 153/,. Să se toarne înapoi (=se toarne-se îrapoi sch.) şi să se spământe. CORESI, PS. 86. De sârg Să-l întoarcă înapoi la satul lui de unde iaste. PRAV.
18,	cf. .99. îşi întoarse înapoi ţoală avearea iă-tăne-său. mineiul’ (1776) 241/,. Au trimis băţul acel şfreâelit, cu cărţi cu tot, înapoi la Ştefăniţă. let. ii 210/!. Le-au daţ moşiile înapoi, ib. II 207/22- Fură... trămişi înapoi cu mare cinste. BĂLCESCU1, M. V. 413/n. Cereau iertare, voind a se înţoflrce înapoi, id. ib., 413/8. , Răul înapoi se trage. ALEXANDRESCU, M. 14. Na-ţi împrumutul înnapoi! CREANGĂ, p. 300. Ş’o venit carte ’napoi. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 433. Vină 'napoi, vină! ib. 501. Când s’o ’ntoarce Oltul înapoi: niciodată. ZANNE, P. VI 242. Mi-a trimis dorul din ţară Pe trei fire de săcară, Io napoi i l-am trimăs Pe
trei fire de ovăs. HODOŞ, C. 40. Napoi când mi-am înturnat, Aflaiu holdele secerate. BUD, P. P.
38.	# A da înapoi = a face câţivâ paşi îndărăt; (fig.) a regresa; a nu mai susţineâ ceva s. pe cinevâ. Calul... începe... a sări în două picioare şi a da înapoi. CReangă, p. 187. A se da înapoi = a se codi, a căută să scapi. A-şi luâ vorba înapoi = a-şi retrage vorba, a reveni asupra celor spuse. Îşi luă vorba înapoi... şi reduse coada vul-pei până la vreo doi stânjeni. ODOBESCU,. iii 46/16: Plin de niăhnire iarăşi îşi luă vorba înapoi. ISPIRESCU, L. 154. (Despre soare) A s<i uitâ înapoi. Soarele... după alte credinţe, va străluci senin sau se va uită înapoi. PAMl'TLE, V. 5.
2°. (Când, într’un text, se trimite la un pasagiu anterior) Mai sus. După cum am zis mai înapoi. let. iii 269/32i cf. Ii 425/0. Pentru acest domn se face arătare înapoi, că au mai domnit. Zilot, cron. 65. Sinan-paşă fu apoi chemat la Cori-stantinopole...,. după eum am văzut înapoi. BĂLCESCU, M. V. 8.8.
II.	(Rar) Prep. (Subt forma înapoia). îndărătul cuivă s. a cevâ. lnlră-voiu îrapoiu (= în fundul SCH.) măriei. PSALT. 2 8 8/42. Rămăsese şl Muntenii şl Moldovenii cam napoia lui. LET. I 353/30. Se. purteă pe un scaun înapoia tarabei şale. TR. DEMETRESCU, ap. TDRG. Înapoia oamenilor. LM. A se aruncă înapoia capului = a se arunca în spre spate, în dosul omului. GOROVEI, cr. 619.
III.	(Neobicinuit) S. a. Dos,“spate. însă îna-
poiul crucii scrie aşă. URICARIUL, XII 90/4. Umblă ca să prinză roiul Şi-şi întoarce înapoiul. PANN, P. v. I 81.	.	'
[Scris (şi rostit) şi: înnap6ij, nap6i, (în textele rotacizânte) (î)râpoi, păstrat până azi prin Bucov. şi nordul Moldovei în fă rapoi! nea rapoi! interj, întrebuinţată la mânat; (în Ban.) (î)năpoi. [ Derivat: f îriapoişurea (Ban. napoişilea CDDE no. 1424) = cu do vui înainte. Şi purceasără înţipoi-şurea cu faţa (= cri dosul înainte biblia (1688), DOSOFTEIU, ap. HEM. 1334.]
—	Compus din tn -j- apoi- (după • înainte). Cf. apoi, dinapoi.
ÎNAPOI vb. IVa v. înapoia.
înăi*6i adv. prep. v. înapoi.
ÎNAPOIÂ vb. Ia. 1°. Rendre, renvoyer. Retardei-. Humilier. 2°. Etre en retard, en recul; relro-grader.
1°. Trans. (Complementul e un obiect) A da cevâ înapoi, a întoarce, a restitui. Puteă înapoiă cursul, râurilor, marcovici, C. 113. Să. zicem...
«aiînapoiăn în loc de «a restitui», maiorescu, cr.
II	258. Fă bine, de înapoieşte un leu îstuielalt care spui c'a avut trei pâni. CREANGĂ, A. 146. Dragostele ţi-oiu înapoi. SEVASTOS, N. 13 34. I-a înapoiat datoria tot cu aceeaşi baniţă. ZANNE, P. V.75: || (Complementul e o persoană). A ..face să se întoarcă, a întoarce (din drum). [î]n cale i-au, ieşit Şi ’ndărăpt l-au napoit. alecsandri, p. P. 204b/!6. A înapoiă pe cinevâ în lucru — a-1 în-târziâ, a-1 împiedecă. LM. | Trans. A da pe cineva îndărăt, a-1 pune Ia urmă, a-1 nesocoti, a-I dispreţul'. , a-1 umili. Fata babei. care... căută în tot chipul ca s’o tot înapoiască [pe .fata moşneagului], au rămas acuma nemăritată. SBIERA, P 215/39.
2°. Refl. (Tinde a înlocui în România veche tot mai mult pe) A se întoarce; (fig.) a da înapoi, a regresă. ■ Cu un veac se înapoi [ţara] în toate.
C.	NEGRUZZI, I, 277. Se înapoie. CHIRIŢESCU, CON.v. LIT. xlv !372. De le va ieşi cu sec, mai bine să se înapoiască acasă. H. xvi 99. înaintează şi. se încipoiesc în .regulă, odobescu, ap. DDRF,
ÎNAPOI ŞUREA
— 553 —
ÎNARMÂ
[Scris (şi rostit) şl: înnapoiâ vb. Ia, napoiâ.vb. la, (î)napol (înnapoi) vb. IVa.. | Adjective: <1)napoîât, -ă = dat înapoi, restituit; întors; rămas în urmă (în desvoltare, cultură etc.); retro-grad, tratat rău. Naţia noastră este... înapoietă. uricariul, viii 107/27. Locuinţa ţăranului, .în... stare. înapoiată, manolescu, ap. TDRG. Bani inapoiaţi. DDRF. [Ţiganca] văzându-se acurh înapoiată cu totul, căută... cum s’ar puteă curăţi de tmpărăteasă. sbiera; P. 1.08/2- | A b s t r a c t e: înapoifcre (înapoire) s. f. = dare înapoi, întoarcere, restituire;'regres. Nu admitem comparare de înapoiere cu timpurile vreunui alt stat. MAIORESCU,
D.	I 145. Să ne lămurim până unde merge înapoierea noastră, id. jb. 144. Dwjiă înapoierea mea, nu l-am mai. găsit.]
—	Derivat din înapoi.
ÎNAPOIŞUREA t’adv. v. înapoi.
INAPRECIABIL, -Ă adj. lnapfyreciăble. — Care nu e apreciabil, nu poate fi (în deajuns de) preţuit, n e a p r e ci a b i 1, p. ext. foarte valoros, cf. n,e stimat. Diferenţă inapreciabilă. Merit inapreciabil, şăineanu, D. U. [Şi: (mai rar): inapveţiâbil, -ii.]
—	N. după IV.
.INAPRETIABIIj, -Ă adj. y. inapreciabil.
rNÂPT, -Ă.. adj. Inapte. — Clare nu , e apt, ne apt, nepotrivit (pentru o sarcină, o slujbă -etc.), incapabil. DICŢ. [Abstract: (după fr. inaptitude) inaptitudine s. f. = nepotrivire (pentru ■o sarcină, slujbă, etc.), incapacitate.]
—	N. după fr.
iSAPTiTiDiNE s. f. v. inapt. •
INÂR s. m. Ouvrier qui iravaillc le lin, cultiva/cur ou marchand de lin. — Lucrător s. cultivator de in, neguţător de in (I. GOLESCU, C. i). Dau de lucru oloierilor, inarilor şi femeilor, ca să nu-şi piardă vremea iarna. I. IONESCU, C. 42. Inar[i]lor, •dup[ă] cum îi va ajunge cisla, le va ţineă în sam[ă] .!o([i] banii (Mold. 1741). IORGA, S. D. VI 366/!. [Derivate: mărie s. f. = câmp semănat cu in {COSTINESCU), inişte; inărică s. f. (Bot., Bucov.) = linariţă (linaria 'vulgaris). panţu, PL.; măriţii s. f. (Ornit.) = pasăre mică (acanthius linaria), «are se hrăneşte cu sătninţe oleioase şi mai ales ■cu sămânţă de in; se mai numeşte şi: pasârea-i n u 1 u i (marian, O. I 398), ţânţar; cu specia: ânăriţă-verde (serinus hortulanus) = păsărică foarte mică, vioaie, care vine în părţile noastre pe la sfârşitul lui Martie; are culoarea verde-inchis. id. 418; inâriţîi s. f. (Bot., Ilfov) = plantă ierboasă care creşte cufundată în apă, prin lacuri, şanţuri sau bălţi (panţu, pl.) şi seamănă cu inul (şez. XXXII 111). Foaie verde inăriţo, Trăiască Lulu Loichiţă. ib.]
—	Din lat. Ifnarius, -um <tţesător de in», sau formaţie românească din iu -f- suf. nom. agent, -ar.
1*ĂltĂVÎ vb. IVa v. nărăvi.
INABCÂx, -Ă adj. Ar-jue, cintre.—-în forma arcului, arcat. Să uită la sfintele icoane Şi luă un arc înarcat De nouă meşteri lucrat, şez. viii 109. Balconul ce ’narcat [mi] cu frunze. EMINESCU ap. TDRG.
—	Derivat din arc după modelul participiilor-adjective în -al.
IBJABESIDÂ vb-. Ia = areudâ. (Numai în DICŢ.).
ÎjSAKGINTÎ vb. IVa Argenter.—A polei sau a suflă cu. argint, a arginti, argintă, ar-
gintul Cu pistoale ghintuite Şi frumos înar-gintite. pompiliu, b. 70/9. (Fig.) Cine e.fericitiil pentru care se înarginteşle ochiul unui ănger? I. NEGRUZZI, V 284.
—	Derivat din argint, cu pref. îu-.
INĂRÎCÂ s. f. (Bot.) }	. .
INĂR1E S. f.	1	V' mar*
ÎNARIPA vb. Ia. Donner des ailes, du cceur. Degourdir. (Refl.) Prendre son essor.—Trans. A pune (cuivâ) aripi, a înzestrâ (pe cinevâ s. 'un obiect) cu aripi; (mai ales în sens fig.) a da avânt, a însufleţi, a desmorţi. Să ne înaripăm mintea şi să ne suim in ceriuri. MĂRGĂRITARE (1746), ap. TDRG. O credinţă nestrămutată înaripează pe soldat. MARCOVICI, D. 260. O noapte-a fost de-ajuns Să ’naripeze cursul trândavilor mei arii.
I.	NEGRUZZI, VI 438. Vulturul roman şi-a dat pana pentru a înnaripă săgeata care trebuia să-l rănească. IORGA, L. I 279. || Refl. A face, a prinde aripi; (mai ales în sens fi,g.)
' a-şi luâ avânt, a se trezi. Domnii... erau buni şi poporul eră fericit. Încă aristocraţia nu se înaripase, şi capetele acestei idre stând între popor şi ocărmuitor, nu începuseră a muşcă când pre' unul, când pre altul. C. NEGRUZZI, I 2-72. Se ’nari-peazăneîmpăcatu-mi dor. alecsandri, p. iii, 100. [Prez. înaripâz, (mai rar, în poezie) înarip: Calul se ’naripă, fuge ca negura vijelioasă. BOLINTI-NEANU, ap. DDRF. | Scris (şi rostit şi): înnaripă vb. Ia; f înaripi vb. 1VX mardarie, l. 3042. ( Adjectiv: înaripâţ, -ă = cu aripi, (într)aripat. sZmei înaripaţi, alecsandri, p. iii 276. | A b-stract: înaripare s. f.].
—	Derivat din aripă, cu pref. în-. Cf. a r i p â, î n t r a r i p â.
ÎNARIPÎ f vb. IVa v. înaripa.
INÂ.RITĂ S. f. (Bot.) 1
INĂRÎTĂ s. f. (Ornit.) ) v‘	,nar’
ÎNARMA vb. Ia. (S’)armer.—-(A înlocuit din cele mai vechi timpuri pe a r m â, fiind până pe la mijlocul s. XIX, în concurenţă cu întrarmâ 1°. s. v.). Trans. A înzestrâ	cu	arme, a da	arme,
(mai des) refl. a luâ armele	la	(sau:	cu)	sine,	a
se încinge cu armele; (rar) intrans. a face pregătiri de înarmare (contra cuivâ). Adesea cu sens figurat. în acelaşi cuget îrărmaţi-vă. COD. VOR. 157/s ( = cu acelaşi cuget vă întrarmaţi. N. TESTAMENT, 1648; într’acelaşi gând vă înarmaţi. biblia, 1688: «so.yez armâs de cette merne pensee»). La leat 1711 înarmă împărăţia Otomanilor asupra Rusiei. E. VĂCĂRESCUL, IST. 273/2o-Numa aleargă... ca să înarmeaze pe Sabinenii săi. beldiman, N. P. I, 141. Vrăjmaşii toţi, într'un sfat, Asupra mea s’o ’narrriat. KONAKI, P. 184. De-ţi vor trebui oşti, ne vom înarmă noi, cu femei şi copii. C. NEGRUZZI, I, 141. Fi braţul tău înarmă,' ca să loveşti în tine. eminescu, p. 117. Mane cu stânga luă, Cu dreapta se înarmă, Paloşul din sân scoteă. alecsandri, p. p. 73/:4. Dar fata..., înarmându-se cu sabia tătâne-său, s’au băgat în temniţă, sbiera, p. 2 7 6/24. Frumos se gătea, Bine se ’narmâ Şi singur plecă. TEODORESCU. P. P. 4196. [în textele rotacizante: îrărmă. | Prez. înarmez, rar (în poezie), înărm. || Abstracte : înarmare s. f. înarmât s. a. | Adjectiv: înarmat, -ă. Vremea, înarmată ou pătrunzătoarea-i coasă... marcovici, c. 17/j0. Amândoi călări pe armăsari turceşti şi înarmaţi din cap până în picioare. c. negruzzi, I, 138. îşi luară ziua bună, după ce-l văzură înarmat. ISPIRESCU, L. 331. Şi poruncă gread-oiu da, Ca, cu oastea înarmată, Să
INARTICULÂ
- 554 -
INAUGURA
porneasc' acolo 'ndată. TEODORESCU, P. P. 115. Înarmat din cap până ’n picioare, polizu. Înarmat până ’n dinţi.]
Derivat din armă, cu pref. în-. Cf. arma.
ÎNABTICULÂ vb. Ia. (Jur.) Introduire dans le code un article de loi. ■—-(în Ardeal; pe cale de a ieşi din uz). A introduce în codul unei ţări un articol de lege. [Abstract.: înarticulâre s. f.; adjectiv: înarliculât, -ă].
—	N. după germ. (austr.) inartikulieren, idem.
iSiÂş s. m. 1°. Valet. 2°. Apprenti. — (Ungurism, în Transilv.).
1°. Slugă (tânără), băiat (3°), fecior <4°). POPO-VICI, R. D. 165, ALEXICI, L. P. I 166/15.
2°. Ucenic, iorga, s. d. xii 215, [Diminutiv: inăşel = fecior în casă, servitor.
■	viciu, col.].
—	Din ung. inas, idem (l°-2°).
InĂSCOCI vb. IVa v. născoci. Înăscut, -ă v. înnăscut.
INASEDIÎ t vb. IVa.. Assieger. — (Numai la E. văcărescul, IST. 261/27). A asediâ. Inascdii’ Vanul şi-l luă.
’ — Formaţie personală din pref. in- şi asediu.
INĂŞEL s. rn. v. inaş. iNĂSLiTiTKĂ f s. f. v. năslitură. SjKASPiti vb. IVa v. înăspri.
iîîĂSi'Bi vb. IVa. i». Rendre ou devenir âpre, rugueux, rude,, dur, r&che, aigre, acre, severe etc. 2°. Empeser.
I0’ Trans. A face (să fie) aspru; refl. a se face, deveni aspru. [De la 15 Iunie] înainte să pişcă penele [păunilor] şi să înăspresc, drăghici, ap. TDRG. || (Mai ales fig., cf. aspru 2°-3°) (Despre, glas.) Refl. A i se face cuivâ glasul aspru, cf. răguşit. De când strigă atâta, i s’a ’năsprit glasul. | (Despre unele mâncări şi băuturi) R efl. A căpăta un gust iute. Jintiţa... e mai hună înăsprită, adică lăsată până se acreşte, jipescu, . ap. TDRG. Vin înăsprit (H. II 87, 261) = înţepat (H. XI 326), cave .înţeapă la limbă (h. ii 141), când începe să fiarbă (H. iii 399). | (Despre vreme) Refl. A se face mai rece. Toamna se duce şi vremea prinde a se ’năspr.i. vlahuţă, .ap. TDRG. ' | (Despre soartă, o poruncă etc.) Trans. A face (şi) mai grea, mai neîndurată. Eră de suferit soarla Românilor, de nu o ar fi năsprit sfântul Ştefan. P. maior, IST. 102. Şi-i mai înăspreşte încă odată poronca. sbiera, p. 119/::5 | (Despre oameni s. firea, gândul omenesc) Nu. cumva să-l înăspresc. pann, Ş. I 9. Cuget înăsprit (= crud), alecsandri, p. iii 346. Gândul că soră-sa ar privi-o de sus... îi înăspreă inima, vlahuţă, d. 223. | (Despre relaţiile dintre oameni) Refl. A deveni încordate, reci, rele.
2°. Trans. A scrobi (o rufă), cf. aspri (2°). LM.
[Şi: înăspri, năspri, (scris şi rostit şi) înnăspri vb. IVa. | Adjective : înăsprit, -ă; înăsprit6r,
-oâre. | Abstracte:- înăsprire s. f.■ Înăsprirea raporturilor dintre prieteni; înăsprit s. a.; (neobicinuit) înăsprime s; f. = asprime. Cu înăsprime zicând... pann, ş. i 63.]
—	Derivat din aspru, cu pref. în-, Cf. aspri.
isiĂsriUME s. f. v. înăspri.
îxastâ \«» A adv. v. stâng. ÎNĂSTUBÂ vb. IVa v. înnăsturâ.
isrÂr s. a. Rancune. — (Sârbism, în Banat). Ciudă, necaz (HODOŞ, P. P. 287), pizmă, invidie, ură (Com. liuba), duşmănie (Com. izverni-; CEANU), sfadă (ŢICHINDEAL, F. 457). Pentru vreun inat, pentru mânia cea cu totul dobitocească... îşi. piearde vieaţa. ŢICHINDEAL, F. 316, 457, 455. Cine are inat pe noi... hodoş, P. P. 123. Poartă inat pe mine, de aceea mă vorbeşte de răii (Maidan). Com. liuba. Are inat pe mine (Oraviţa). Com. coca. [După a. scriban, arhiva, a. 1912, no. 1, cuvântul ar fi răspândit, ca împrumut din turceşte, şi in Muntenia subt forma ianât şi îa Moldova de sud ienăt = ciudă, lieca'z, regret, neplăcere, inimă rea, în- locuţiunea: a da, a vinde-t a face cu ianat. | Derivat:, (turc. ’inaâgy «încăpăţânat») (Ban,.) inăgiu, -ie adj. = invidios: Om inăgiu. Com. COCA; (în Munt.) ina(c)ciu = încăpăţânat, îndărătnic. Împăratul inaciu întru ho-tărîrea sa, porunci... să-i taie capul. GORJAN, H.
I	52. Anicuţa se oprise acum la un gând vechiu: De ce n'o cere domnul Dionisie? Ce om inacciut’ CONV. LIT. XLIV Voi. I 310.]
■— în Banat, din sârb. inat «încăpăţânare», iar acesta din turc. ’inad «încăpăţânare».
INATACABIL, -Ă adj. Inattaquable. — Care > nu e atacabil, nu poate fi atacat, n]e a t a c a b i 1, n e a t a c a t. Camerile anterioare au fost prorogate şi .apoi dizolvate de-Rege... şi în această privinţei este în drept inviolabil şi inatacabil. MAIORESCU,
D.	IV 571.
—	N. după fr;
Inâte s. f. (Bot.) = mfirăraş. barcianu: - ' •
INĂTOÂKE s. f. (Mit. pop.) F6e malveillante.— Jnătoarea — nume care se dă Ignatului — e o femeie lacomă şi urîtă, care mănâncă lumea. PAMFILE, DUŞM. 126. Ci-că o creştină, în loc să ţie ziua asta, s'a apucat să toarcă. Inatoarea, fiindcă erau uşile încuiate, s’a lăsat pe coş şi a intrat la femeia în casă. id. S. T. 200.
—	Poate, contaminare între in şi torcătoare (cf. exemplul din urmă, unde e vorba de torcătoare).
ÎNĂTJCÎ vb. IVa v.- năuci.
ISAtfiUBĂ vb Ia.	Inaugurer.
1°. A începe, printr’o ceremonie (religioasă), activitatea s. funcţionarea unui aşezământ, a des-văli un monument ele.; spec. a deschide în mod solemn un curs etc.
2°. Fig. A marcă, a face începutul (unei epoci);. p. ext. a .începe. Oamenii de la 1835, carii inaugurează generaţia de faţă, au răsărit în larma ideilor nouă. RUSSO, S. II. Ministerul de la 11 Martie 1871... îşi îndeplinise cu succes primai misiune de a... inaugură epoca unei stabilităţi relative în afacerile publice, maiorescu, d. ii 2.
[Prez. ind: inaugurez şi (după sţamati) şi: in-augtXr. \| Şi: inaugură vb. Ia. 11 Abstracte: inaugurâre, (din ce în ce mai rar) inauguraţi^ (după fr. inauguralion) inauguraţiune s. f. = acţiunea de a inaugura; p. ext. ceremonia (religioasă) ce se face la o asemenea ocazie costinescu. (ad 1°) Inaugurarea podului [de ia Cernavoda) terminat după planurile... inginerului Sa-ligny. maiorescu, D. IV 84. Curs de inaugurare, la Universitate; — inaugurat s. a. (ad 1“) Să pregătească pentru acele şcoale programele de studiu„ proiectele de metoade pedagogice ce ar fi de inaugurat într’însele. ODOBESCU, II 62. || Adjective: inaugurat, -ă = care a fost inaugurat ; — (după fr. inaugural) — inaugural, -ă, (în Bucov.^ t inaugurativ, -ă = de inaugurare, relativ ia inaugurare. Cuvântare inau guralivă. SBIERA, F. 301. Discurs inaugural.]
—	N. după fr. Cf. au gură, a gură.
INAUGURAI
— 555 —
Înăuntru
iisAueuBÂii, -Ă adj. . lSATJ«tBÂŢIE S f. INAVOVBAŢltliE S. f. HVATJGTJKATÎV, -Ă f adj.
v. inaugura.
ÎNAUliMÂ vb. I(a). Louer (?) — (Numai la GORJAN, H. ix 93, unde se explică prin) închiria. După ce îmi adunaiu toate lucrurile şi mă gătiiu de plecare, înaulmaiu (închirieiu) o corabie şi o înc&rcaiu.
—■ Sensul originar — care se potriveşte chiar în exemplul citat — pare a fi «a căuta, a-ţi da silinţa să găseşti cevă» fi deci cuvântul pare a fi un compus din aulină şi pref. în-.
iwĂiJNTKU adv. I. 1°. Dedans, en dedans, au dedans, â l’interieur. 2°. A l’etranger. II: 1°. In-terieur. '2°. A l’interieur de...
I.	(în opoziţie cu afară)Adverb relativ local, care arată că cevâ este, se întâmplă s. se mişcă în interiorul unui lucru.
1°. în interior. En luntru = intus. ANON. CAR. Toată slava fiei lu împărat lontru (= înlăun-tru CORESI, 120) psal. sch. 143. Una le erâ lor înlăuntru, e cu alta den nafară înehipuiiă-se. CORESI, ev. 411 /4. întră sufletul pre porta ceriului înlăutru cu tărie, leviticus ap. GCR. I 3/i3-i4. Cf. cuv. D. BĂTR. II 423. Stau... denafară de curţile împărăteşti,... împăratul... nu-i bagă' în-Idntru. varlaam, c. 323/2. Fură oarecine... un secriiaş cu bani şi găseşte acolo înlontru (în lăuntru MUNT;) nişte cărţi. prav. 1103. Vino în lăuntru la sluga ta. propovedanie ap. GCR. i 137/4. Iarbă pucioasă să o arunce înontru. dosofteiu, v. S. 7, cf. 19,2. Cineva ’ntră ’n lontru, n'a puteă să tacă. id. PS. 149. Avram... întră înlăuntru. biblia (1688) 10,2. [Soră] născută înlăăntru ( = în casă, traduce pe iv8oye.rrjc,) ib. 84. Iar Vezirul se duseşă la altă cetate, mai înlăuntru. ib. îl 213/26. Din Spătărie în colo, mai înlăuntru, nimene nu puteă întră. ib. II 326/2J. Intrând în lontru, pre câţi au mai aflat vii, pre toţi sub sabie i-au pus. CANTEMIR, HR. 94/20. împotriva... celor din afară să întăreaşte în lătintru. GCR. II 87/34. Să nu treacă nimeni mai înlătintru. MINEIUL (1776) 137V2- Inima noastră ’n nuntru totdeauna împărţită... KONAKI, P. 285. Stelele... drept ferestuică stau Şi ’n lăuntru se uitau, alecsandri, p. 1.103. Dară ochiu ’nchis afară înlăuntru se deşteaptă. eminescu, p. 234. Călări ei intră ’nuntru. id. P. 214. Apoi iar dispare ’n luntru. id. P. 252. Să riu răzbată soarele şi ploaia în lăuntru. CREANGĂ, Pi 239. întră cam cu greu în lontru, căci slugile nu voiau să-l lese. REV. CRIT. v, 51. Dar ce să vază %n năuntru? Mărgăritare, pietre nestimate. ispirescu, L. 349. Căci casa avutului Din afară-i văruită, In lăuntru-i otrăvită. JARNlK-BÂRSEANU,
D.	275. Drumu ’n nuntru mi-a dat. marian, sa. 70. La faţă frumos şi ’n lăuntru găunos, ca mărul cel frumos, se zice despre cei ce la vedere se arată de-ispravă, iar pe din năuntru sânt scârnavi şi cumpliţi câ făţarnicii. ZANNE, p. II 138. Cf. {năuntru) 564. Am o grădină din patru pereţi, împărţită ’nuntru în măi multe părţi şi deasupra pusă
o	pălărie [= Casa], GOROVEI, C. 48- | (Urmat de în...) Nu le se cădea lor înlăuntru în cetate să lăcuiască. CORESI, EV. 123/s9) cf. (în casă) 71/32, (în lac) 145/91, (în pustie) 372/26. Şi va fi şedzând înlontru (înlăuntru MUNT.) in mănăstire. PRAV. 750.- Şi în nuntru m’am vârît, în târgul Odr.iului, La curtea Subasului. pop. ap. GCR. II 294/j. | Loc. adv. şi adj. Din năuntru = (adv.) din interior; (une-ori exprimă acelaşi lucru ca) înăuntru; (adj.) interior, intern, intrinsec; mijlociu, central;’ (substantivat) cele dinăuntru t = organele interne, măruntaiele. De-are fură şi den lontru
(= lăuntru MUNT.) den besearică. prav. 1025. Decât să strică omul... den afară..., cu atâta să înnoiaşte cel dinlontru. varlaam, C. 244j. Să-vărsară toate maţele lui dinlontru (= din năuntru) de ieşiră pra gios. id. ib. 196„. După opt dzile iară eră ucenicii lui dinlontru (— înăuntru), id. ib. 133.. Mearsă să vază India cea mai. dinnontru (= centrală), dosofteiu, . V. s. 185. Ferecă pre dânsul [= chivotul] cu aur curat, den lătintru' şi den afară. BIBLIA (1688) 662. Atunci eră un Turc... şi erâ om de casa Împăratului, credincios, din cei din lăuntru. LET.
II	330/27. li popreşte la masa din lăuntru, despre-harem. LET. III 310/e9. Deci, cercând locurile ceale■ mai din nontru... Cozma, ap. GCR. I 299/la. Adunarea... cetăţenilor din luntru. CANTEMIR, IST. 84. Rumpăndu-i-să ceale dinu lăuntru. mineiul (1776)* 101^/j. - Patima ta arde ceale din lăimtru ale meale.. id. 1402/2. Grumazii ăin nontru (= partea interioară a grumazului) de să vor clăti, spre o ţară vei merge .şi mulţi. ţi să vor închină. TREPETNIC, ap. GCR. II 122/29. Să i se coacă ceale din lăuntru ale lui, din pisma ce aveâ asupra lui Traian... MAIOR, IST. 39. Şi le-au lipit den lăuntru, pre părete, ca ori când a merge., să le vază. EROTO-CRIT, ap. GCR. II 178/3S. în cele mai din lăuntru-părţi a[!e] Ostrovului, drăghici, r. 154. (învechit) Ministerul (trebilor) dinăuntru = de interne. TDRG. Organisarea dinlăuntru (ortografiat: lă-întru) a Societăţii, bălcescu, M. V. 9/M. Se aude din lăuntru un glas de femeie bătrână, creangă, p. 90. Dar casa săracului în afară-i cu mănjeală,. Din lăuntru-i cu ticneală. jarnIk-bărseanu, D. 275. Din afară smălţuit Şi. din lăuntru mânjit, se-zice despre omul mojic şi făţarnic, zanne, p. V 600. | (în legătură cu prep. pe) Pe ’năuntru (p’înă-untru) (de obiceiu) pe dinăuntru. Şi pre din lăuntru şi pre din afară, neculce, ap. GCR.
II	33/,. Iată dar că se deschise o poartă chiar de-rubin... Doi salcâmi pe din lăuntru... înşiră printr’a lor frunze zefirii măgulitori, konaici,. p. 180. Vesel şi pă din lăunti~u, precum se vede pe din afară. GORJAN, H. IV 11. Mulţi copaci pe-din afară se văd frumoşi Şi pe din -lăuntru sânt putrezi scorbo.roşi. zanne, P. I 147. Se îmbracă numai pe dinlăuntru, se spune despre cei beţivi, care sânt rău îmbrăcaţi, ib. iii 1'90. || (în, vechime, în Mold., se găsea şi forma articulată) înlăuntrul (înîontrul) = înăuntru. I-au tămpinat cu multe daruri şi rugăminte, ca să nu mai margă înlon-trul. 11ERODOT, 44/29. Iar de la Dunăre, acolo în~ lontrul, cătră Maria, iaste Ţara Tătărească, ib. 239/19. După ce au luat Muscalii cetatea Orul, au. intrat înlăuntrul. let. II 429/22.
2°. (Tara proprie fiind considerată în afară de-lumea civilizată, înăuntru a ajuns într’o vreme să însemneze) în streinătate; spec. în centrul Europei. (învechit). Iară ce se va fi lucrat în lontrur sau în ţară la noi, despre partea giudeaţelor şi a dreptăţii nu aflăm. LET. I 153/6. Se întoarse şi Romanţov la Iaşi şi de acolo se duse înlăuntru.
E.	VĂCĂRESCUL, IST. 286/n. După ce sfârşi descris căpitanul, îl mai întrebă: De unde veniţi ? «Din Italia...11 Ei, aţi stat mult înnuntru? Ce-mai veste pe acolo? 1. negruzzi, iii 53. [Papi-staşii] o fi învăţat-o «înlăuntru», la pansion. id.
I	128. Doi copilaşi care acum se află «înnuntru»-la învăţătură. N. GANE, ap. TDRG. Bandispanuri şi alte bunuri... din năuntru. JIPESCU, ap. TDRG.
II.	Substanti-vat.
1°. S- a. Interior, mijloc, centru. Şade în lăun-truri, cu bogăţii. CORESI, PS. 22. Intorcu luontrulu. măriei, psa.lt. 129/23 Deşchise înlăuntrul sufletului. id. EV. 253/32. La mai înontrurile pustiei au cutezat de au intrat. DOSOFTEIU, V. S. 14,3. Inluntrurile şi denafarăle împărăţiii. cantemir, hr. 243/19, cf. 20/4. Omule... te bizueşti să afli
ÎNAURÂ
556 -
ÎNCĂ
tnuntrul pe din afară. KONAKI, P. 276. Lăunirul odăii, e dereticat, de ţi-e drag să ie uiţi la el. DE-LAV-RANCEA, ap. TDRG. | (Compus cu prep. de, fără să-i modifice sensul) Toate de nontrurile -meale (DOS.; den_ loolnilw mieu. HURM.) psalt. 2IO/35. [f Plur. -truri],
2°. Loc. prep. Înăuntrul, mai rar lăuntrul (urmat de un pronume posesiv, un genitiv sau, mai de mult, şi de o construcţie genitivală cu de) = în interiorul..., în mijlocul...; pre Iăuntru,...=prin mijlocul...; prin. Veriu {= veniiu) în lontrulu măriei mării), şi vihorul necă-mă. PSALT. (HURM) 135/24. In vreamea aceaia mergeă [Domnul] sâmbătă pre lăuntrul semănăturiei (; passait par les bl6s). TETRAEV. (1574) 218. Impărăţiia ceriului înlăun-iru de voi iaste. CORESI, EV. 195/!. Lăcuiiă în-Wmtrulu pustiei, dosofteiu, V. S. 57. Intrând in ndntrulu unii peştere. id. ib. 60. Murind în-lăiintrulu peşterii... MINEIUL (17 76) 1332/,. Iaste părete de fier, şi mai înlăuntru păreate de aramă, şi dinu lăuntrulu aceluia sânt... oameni, ib. 1371/2. Au mers şi el înlăuntrul casii Divanului. BER-TO.LDO, ap. GCR. II 169/2S. Nu puteâ să bage în-lăunlrul ogrăzii şl dobitoacele, DRĂGHICI, R. 101. Boul... va merge înlăuntrul acestei brazde. I. IONESCU, C. 58. Pune să îmbrace cu negru altarul -şi lăuntrul Bisericii, c. negruzzi, iii. 458, cf. (înăuntru Romanului) I 194. Ş’ ascunde în lăunirul unui fag. alecsandri, P. III 358. Racla ce-i deşartă lăuntrul ei, răsună, id. ib. iii 153. De lăuntru ţ (azi) dinăuntru (urmat de genitiv) = din interiorul..., din mijlocul..., (adesea având sensul lui) înăuntrul... (Une-ori precedat de pe...) Blayosloveaşte sufletulu mieu Domnulu şi toate, de lontrulu (=de lăuntrul COR.; de lău-t r u 1 u COR.2) mieu, numele sfântu a lui. psalt. ■(SCH.) 210/12-13. Zăbăvindu-se preutul dinlontrulu (= înăuntrul) allariului..; varlaam, c. ii 872. Intră H[risto]s dinlontrulu (= înăuntrul) nostru şi nu să spurcă, id. I 46. De ai vedeâ ceale den lăuntrul trupului... greceanu, ap. GCR. I 292/le. Roma maica, din lăuntrurile sale născându-i, i-au ■aplecat. CANTEMIR, IIR. 15/23.
[Şi: înnăântru, (mai de mult şi regional aproape numai) (în)lăuntru LB., înlăutru t. înlătintu t biblia (1688) 5; (forme contrase:) (în)lântru DENSUSIANU, Ţ. H. XXX, GIUGLEA-VĂLSAN, R. S. 35, 45, (în)!6ntru LB., caba, şăl., t. papahagi, m. 154/36, bud, p. p., (în)!ântru. mardarie, l. ; (cu asimilarea l-n > n-n) în(n)6ntru f, ndntru f, în-(n)untru, nuntru adv. | Derivate: (modern, spre a redă neologismul «interior») lăuntric, -ă adj. = interior; înluntroşă la f = a se afundă.înăuntru, a se cufunda (în interior). Bucură-ne-vom 4e scoaterea ta; înluotroşară ( = înluntroşară: cufundară-se COR., afundară-se DOS., întinară-se SCH.) limbile în pagubile ce le feaceră. psalt. <hurm ) 13/27.]
—- Din lat. illac intro «acolo înăuntru». în dialectul dacoromân forma lăuntru e mai veche, aşâ încât dacorom. arom. năuntru pare a se fi desvoltat din ea (prin asimilarea lui l-n în n-n). în ■dialecte avem însă istror. (ă)nuntru. megl. anuntru, care, ca înuntru al nostru, par a derivă' din infintro. Cf. întru.
ÎNAURÂ vb. Ia = auri (2°) (Formaţiune literară, aproape neîntrebuinţată). A sale ceruri se ’naurează. C. negruzzi, ii 129. [Şi: (rar) înauri vb. iya. [Amoriul] înaureşte cu raze nourii de desfătare. konaki, P. 287; cu part.-adj. înaurit, -ă = aurit. Oamenii veacului celui înaurit...' CONDICĂ (a. 1773), ap. GCR. 11 86. Am un pom, înaurit, Cu flori dalbe-acoperit... (= Anul). GOROVEI, C. 13. Am avut un puiu iubit..., Ca un măr înaurit. POP. (Bucov.), ap. HEM. 2135.]
—	Format, ca şi aură, după modelul fr. dorer, din aur şi pref. în- (ca lat. inaurare). Cf. aură, întrauri, destrauri.
ÎNAUirEii, -îc adj. v. aurel.
ÎNAURÎ vb. IVa v. înaurâ.
ÎNĂVÂDÎ vb. IVa v. năvădl.
inavuâbiIi, -Â adj. Inavouabie. — (Franţuzism) Care nu se poate mărturisi; p. e x t. care nu se poate justifică. Purtare inavuabilă. [Pronunţ. -vu -a-].
•—■ N. după fr.
ÎNAVUŢI vb. IVa. (S’)enrichir. — (Cuvânt nou) Trans. şi refl. A (se) îmbogăţi, a (se) face avut. Cine munceşte nu numai, se hrăneşte_ şi trăieşte, dar se şi înavuţeşte. I. ionescu, M. 195. [Scris (şi rostit) şi: înnavuţl vb. IVa; (rar) avuţi vb. IVa. Jidovu’... se poate lesne avuţi, jipescu, O: 82. [ Adjective: înavuţit, -ă = îmbogăţit. Fie cât de-înavuţite şi frumoase. STAMATE, ap. HEM. 2187; înavuţit6r,-6are= care înavuţeşte;' care face pe cinevâ avut. O spoliaţiune înavuţi-toare. 1. IONESCU, D. 262, cf. 225, M. 311. | A b-st.ract: înavuţire s. f., înavuţit s. a.]
, — Derivat din avnt şi compus cu pref. în-(după îmbogăţi).	.
ÎNB- V. ÎMB-	J
INC s. a. Rire etouffe; envie de jouer; lubie. — (Mold.) Cuvântul inc cuprinde în sine ideea de «râs înfundat, chicot» (ION CR. 11 110) şi în acelaşi timp «poftă de joc, de a face zburdălnicii, de a se hârjoni» (la copii şi la animale tinere, cf. CREANGĂ, GL., şez. v 101), une-ori şi «poftă, trebuinţă de contact sexual» (şez. V 101). Incurele, săltăturile, cântecele, cuv. D. BĂTR. 11 230. Ei, las că vă judec eu acuşi, necuraţilor; voiu scoale incul din voi, zise Ivan tulburat. CREANGĂ, P. 304. Copila părintelui, cum eră sprinţară şi plină de incuri, a bufnit de râs. id. A. 3. Nu puteam adormi de incuri. id. 40. Mama Pădurii zice voinicului: Frigu mi-i, Zgribu mi-i, Dar mai mult a incu mi-i. ŞEZ.
V	101. # A umblă de-a incului = de-a jocului, şez. 101. [Plur. incuri. | Şi: hinchiu s. a. TDRG. | D e-rivat: incot (încot) s. a. = chicot. Nici noaptea, nu mă pot odihni de încotele voastre. CREANGĂ,
A.	40; (cu verbul) incoti IVa == a râde pe înfundate (ion. cr. 11 110; şez. xxi 11), hincoti IVa = a râde provocat de lucruri de nimic (ion cr. vi 30), a chicoti, ablizi (rev. crit. iii 88).]
—	Etimologia necunoscută. (Pare a fi o onoma-
topee înrudită cu chicot; o legătură etimologică cu paleosl.	«cârlig»	nu este însă exclusă).
Cf. i n c a c i u.
ÎNCĂ adv. I. 1°. Encore, en outre,. ăuşsi. 2°. Aussi, de meme. 3°. Pourtant. II. 1°. Encore, de nouveau. 2°. Encore. 3°. Dejă. 4°. Puis, aussi; peut-Stre.
Încă arată că la cele exprimate sau cunoscute se mai adaugă cevâ.
A I. 1°. Mo d al (uneori cuprinzând o gradaţîune). In plus,' şi mai mult, pe deasupra, în afară de. aceasta, pe lângă aceasta, mai, mai mult decât atâta, chiar, ^.ceasie [rane] încă de sânt vreunele şl cu grijă... prav. MOLD. 67. Şi încă să plătească precât va fi preţul aeeii vii. prav. 195. lncă-m[i] va fi cinste căce-mi voiu lăsă batgiocurite oasele. DOSOFTEIU, V. S. 16. Ce peane frumoase are; încă de-ar aveâ şl glas. ţichindeal, f. 73. Aveă încă multe de spus moş Tândală. C. NEGRUZZI., I 252. Trecut-au ani ‘de lacrimi şi mulţi vor trece încă. '
ÎNCĂ
— 557 —
ÎNCĂ
ALECSANDRI, p. i 120. T'e-ai plimbat in străinătate? Du-te şi te plimbă încă! MAIORESCU, D. 541. Inc’o gură şi dispare, eminescu, p. 85. Ba zău, încă mă mier c'am avut rabdare. creangă, p. 118. Acolo găsi încă două femei. ISPIRESCU, L.
7.	Aşă li-i treaba? încă mă iei la trei parale? CREANGĂ, P. 315. | (în unire cu negaţiunea). Nici aşâ. De le-ai da cu lingura, Şi 'ncă nu le-ai să-tură. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 389. | (înaintea unui comparativ, adesea unit cu şi) Şi (mai..:) Fratele său încă mai mult se sileâ. gor jan, h. i 6/,3. Ea păreă că încă mai rrtult se retrăsese din lume. C. NEGRUZZI, I, 47. Posteritatea este încă şi mai dreaptă. EMINESCU, P. 226. Fu predicată cu încă mai multă credinţă. IORGA, L. II 4. Năframa surorii tale celei mijlocii, care, încă-i şi mai frumoasă. SBIERA, P. 131 /36- încă şi s. încă mais. mai încă s. numai încă. Mircea este silit a părăsi concvi-stele sale şi a primi încă şi suzeranitatea Por/ii. BĂLCESCU, M. V. 8/.,. Încă mai avem de ascultat. DRĂGHICI, R..14. Aşă paseri desfrânate mai văzut- a(i încă voi? ALECSANDRI, P. I 206. A \inut veselia ani întregişi acum mai ţt ne încă. CREANGĂ, p. 279. Şi mai fost-au poftiţi încă: crai, crăiese şi împăraţi, id. ib. 279. Mi-au mai ieşit înainte încă doi spâni. id. ib. 283. Să mai faci încă o încercare. ISPIRESCU, L. 21. Ba mai e incă unu. JAR-NlK-BÂRSEANU, d. 149. Badiul încă mai ziceâ... ALECSANDRI, P. P. 129&/,. Un pas numai încă, — eram fericit! id. P. I 192. | Ba încă s. şi încă = (chiar) mai mult decât atâta.. Ba încă află multă poezie în forma şlicului. c. negruzzi, i 69. Este fată, şi încă de cele mai prefăcute. ISPIRESCU, L. 21. mi se cade, ba încă şi mai rău 'decât aşâ. CREANGĂ, p. 253. Aduce piatra la mine şi i-o plătesc cât nu face, ba incă sânt bucuros că o pot căpătă, id. ib. 218. | încâ(odată) pe atâta. Scurteica fusese încă pe-atât de lungă, dar o scurtase mereu, delavrancea, h. t. 13. Dar încă s. încă-mi-te = cu atâta mai (mult s. puţin) Nu pot nici $a casele lor trăi, să nu se sfădească, dar încă în {ară străină! LET. II 370/,,. Deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om! CREANGĂ,. P. 192. Cum ai ajuns p'aici, pe unde nu sc vede pasăre..., dar încă-mi-te om cu picioare? ispirescu, l. 358. încă cum! = foarte mult, în inare măsură. Preotul nu se bucură? — Încă cum! ţichindeal, f. 188.
2°. (Având accentul frazei; des în literatura veche, azi în Transilv. şi în Mold.) Şi, Acesta încă să chiamă furtuşag. PRAV. 174. Pasări încă am eu cârduri. DOSOFTEIU, ps. 165. Eu încă-s om pe-mintean. id. V. S. II. Dosofteiu Mitropolitul încă acolo au murit. LET. II 257/,,,. El încă au mers derept la Amurat. MAG. IST. î 94/„. Sf[ă]ntul încă slobozi glas. MINEIUL (1776) 1622/2. Baba încă făgăduind căn'au vândut... URICARIUL, XXI 220. Şi ei încă aveă... sfetnici de judecă Rămul. alexandria, 39. In oraşele Talia şi Şimlău încă erau ■nişte cete de Nemţi. BĂLCESCU, M. V. 412/6. Florile încă o videă. alecsandri, p. i 107. Aici încă trebue să fie un drac la mijloc, zise Gerilă. creangă, p. 266. De luat încă-i păcat. JARNlK-BÂRSEANU, d. 61. Breanul încă e bun de leac. 2ANNE, p. V 374. (în legătură cu şt.) Aşijdere şl de pâne incă eră lipsă. let. ii 333/35. || (în unire cu negaţiunea) Nici. Să va.acolisi un om de altul, va vrea să-l ucigă, cela încă nu se va da... prav. mold. 66,2. Precum avuţia nu iasle avuţie, aşâ încă talandu-rile nu se zic talanduri. biblia (1688) 4/pr. a5. Harap-Alb este în primejdie, şi de noi încă n'are să fie bine. creangă, p. 274. Dar eu încă nu-l întreb. jarnIic-bărseanu, d. 165.
3°. (Exprimă o concesiune; chiar când propoziţia precedentă nu e introdusă printr’o conjuncţie concesivă) (Şi) tot, totuşi, (şi) cu toate aceste. Noi semu ingeri, încă ne mirăm de răbdare[a] lor. cuv.
D.	bătr. ii 417. Măcar să s’are şi întoarce şi să
hie iertat, incă nu poate... să caute liturghie. varlaam, C. Î95, cf. 192. Dv, s'or hi deşchis porţile• ceriului, încă n'ar hi sosînd în Vavilon aşeă 'n pripă. DOSOFTEIU. v. S. 106. Dum.nczau e atoi-putinţa, şi încă nu împacă pe toţi. ZANNE, P.
VI	647.
II.	Temporal. 1°. (Arată că acţiunea exprimată prin verb se repetă) Din nou, iarăşi. Apoi dărjeris au fost încă să te mai văz. konaki, p. 210.
#	încă odată (f deodată) = din nou, a doua oară, iarăşi, (dial.) mâi odată. Voiu grăi încă de-odată. biblia (lt88)I2. Încă odată de vei veni... c. ne-GRUZZI, I 62. Tot nu te-am auzit. Încă odată {— repetă)! creangă, p. 54. (Complinit prin m a i) După aceea mai zboară încă odată. id. ib. 191.
2°. (Arată că acţiunea exprimată prin verb e in conlinuare) Şi acuma, şi mai departe, mereu, tot (eră încă = continuă să fie; trăiâ încă = tot trăiâ, fiind încă = pe când erâ, până erâ; după nega-ţiune: nu %>lecă încă = mai stai; nu cântă încă mai aşteaptă cu cântatul; nu face încă asta = întârzie cu făcutul) E Pavelu încă lăcul dzile (= rămâind acolea dzile multe N. TESTAMENT 1648)= COD. VOR.- 2/,. Mehmed, încă trăind, dedese san-giacul Anisiei. E. Văcărescul, ist. 259/;. Braţul morţii a izbit pe fraţii miei, iar eu încă trăesc. MARCOVICI, D. 1 . .Încă lumină ziua şi aburea un vântişor dulce. DRĂGHICI, R. £0. Călugărenii încă păstrează pomenirea vitejilor. ALEXANDRESCU, M. 31. Moldavii au şi acest obiceiu, rămas dela Daci încă, a crede... c. negruzzi, I 73. Încă pe cale fiind, calul zise fetei... ispirescu, l. 21. încă tot = tot... până acuma. Încă toi nu sântem lipsiţi de simţul auzului, c. negruzzi, i 245. Încă tot e mire.. zanne, p. iv 449. încă până. Blagoslovescu-Domnul ce... încă pâră în noapte arătă zgăul mieu. psalt. 21. Acolo-i duse Pr[e]cista, încă până erâ... vie,., uri omohor. varlaam, c. 85. || (Desprins de-verb) Ea deschise ochii incă plini de visuri. EMINESCU, N. 12. || (în legătură cu negaţiunea, adesea cu sensul de) Până acuma s. atunci. Zori de ziuă se revarsă şi ochii incă n’am închis, konaki, p.
106.	De nu eşti încă fericit, cine te opreşte de a fi?’ MARCOViCi, D. IO/,,. Nu văz încă cum aceste întâmplări... au slujit la a mea fericire, id. ib. 4/2J. Încă n’am ajuns acasă. DRĂGHICI, R. 14. N'am încă 30 [de] ani. c. negruzzi, i 49. Ploi s’au-vărsat, Sângele dupe pietre încă nu l-au spălat. alexandrescu, M. 11. Alexandru cel Bun... domneâ nesupărat încă de Turci, bălcescu, m. V. 9/8. Suzano, nu te duce încă, că am să-ţi spun un ce misterios, alecsandri, t. 704. De când sântem noi, încă nu ne-a zis nimeni tată şi mamă. creangă, p. 74. O pădure pe unde nu ajunsese toporul încă. ISPIRESCU, L. 58. Badea încă n’o vint. jarnIk-Bârseanu, D. 142. Drac mort n’am văzut încă! zanne, P..VI 593. Până încă nu... = înainte de a... Având pismă pe Grigorie Vodă... încă până a nu fugi la Muscali... let. iii, 195/10-Instinctul..'. învaţă pe dobitoace a-şi preface . locuinţa pănă încă nu ninge, konaki, P. 293. Cum n’am ştiut eu încă pănă a nu porni?! drăghici, R. 13. încă nu... bine = până a nu... de tot. încât nu ţe vei supune bine desfătărilor acestora, şi îndată vei simţi clevetirea cugetului tău. BELDIMAN, N. p. I 32. încă bine n’au apucat a da din tunuri, când de-odată au văzut cufundându-se ' corabia. DRĂGHICI, R. 20. Bine încă nu se depărtaseră..., şi corabia... s’au făcut nevăzută, id. ib. 12.
'3°. (Corespunde neologismului) Dejâ. Încă cât eraţi în faşă, săraci de maic’aţi rămas, konaki, P. 49. (Mai ales desprins de verb, în legătură cu o noţiune temporală). încă din copilărie se deprinsese a înotă, drăghici, R. 90. încă din anul 137, Ladislau... se opune acestor barbari. BĂLCESCU, M. v. 8/12. Încă de mic te cunoşteam pe tine. EMINESCU, P, 273.
1NCABLURĂ
— 558 —
ÎNCAI'
4°. (Alte sensuri care rezultă din context) -De asemenea. Încă de să va aflâ că aceă casă iaste a vreaunii muiari sărace, nu va fi domnească. PRAV. MOLD. 41. Se ’nălţă a Griviţei redută... Var şi noi încă o pândeam, cum se pâncleşte-o fiară. ALECSANDRI, P. 440. |] Poate, măcar. Domnul casei tremise pre unul-născut fiiul său, dowră încă aşeâ să vor ruşina. VARLAAM, C. 283.
[în sensul 1 4° şi încfi-mi-te. | Compus cu şi: f încăşi (încăşile) adv. (în propoziţia principală, urmând după o propoziţie cauzală, concesivă sau ■condiţională, de obiceiu în legătură cu dar sau iar) tacă şi; şi atunci, şi tot, (după negaţiune) nici atunci; de asemenea, totuşi, cu toate acestea. Mă-cară că la unele cuvinte să fie fost foarte cu nevoie tălmăcitorilor... iară încăşi... le-ău lăsat .pre cum ■să citesc la cea elinească. biblia" (1688) 4/«8, cf. 6/pr. 2Q. Cât greu şi supărare eră..., dar încăşi văzând atunci slujba mazililor, au făcut milă cu ■dânşii. LUT. II 382/37, cf. II 98/13, 161/J2. Măcar că au fost amestecat şi Constantin Basarab vodă la socoteala Moscalilor..., iară încăşi negraba şi chiverniseala cea bună trece primejdia cea ră, precum s’au văzut şi aici. ib II 126/13. Şi de vor şi fi istorici ca aceia, încăşi nu îndată trebue crezuţi. CANTEMIR, HR. 185/lc. Pre tine bun şi adevărat priia-tin... avânău-te..., eu încăşile... numai cu trupul de tine despărţită... mă ştiu. id. IST. 1.62, cf. 177. Insă încăşi de vreame ce iaste meşterul de faţă, şi-l ia. mineiul (1776) 35. Turcii... s’au turburai văzând că lipseă şi atâta călărime, iar încăşi tot au început a ieşi şi oastea lor din ordie. MAG. IST. IV 97/s. Fă Măria-Ta socoteală... de iaste cu dreptate... să îndemne pe... un arhiereu să-şi lase eparhia...; iar încăşi eu pohtesc să fac voiu Măriei Tale. antim, p. xxVli/23. Tămplându-se şi alţi ■oameni care mai gios să vor iscăli, noi încăşi, pentru, mai adevărata credinţă ne-am iscălit (a. 1751). URICARIUL, XXIV. 448/5, cf. XXI 168.]
■—■ Desigur acelaşi cuvânt ca ital. anche (vechiu ■anco, cors. ancu), v.-fr. ainc, v.-prov. ane, astur., galiz. anque, surselv. aunlc(a), al cărui prototip comun e greu de stabilit. Etimologia dată de S. P u ş c a ri u, Etym. Wortb. nr. 804, din lat. unquam ■este admisă acum şi de Leo S p i t z e r, dr. v 468-471, care arată că sensurile actuale romanice şi române se explică din cel temporal al' cuvântului latin şi că a din formele romanice (alături de forme cu o, ca v.-fr. onc), întrucât nu sânt împrumutate, pot să se datorească unei contaminări cu adverbe începătoare cu a.
miCABiitlBĂ s. f. (Mar.) Encâblur.e. — Lungimea mijlocie a unui cablu, servind ca măsură {în medie 200 m., mai exact 185 m.) de lungime. Îndată ce vei zări un vas pe mare, . vei porni drept asupra-i şi când vei ajunge la o depărtare de doiiă incabluri [glosat neexactprin «800 de metri»], vei slobozi un tun încărcat cu iarbă. ■ GHICA,- S. 405. [Plur. -bluri.]
—	N. după fr.
INCĂCIU, -13 adj. Agite, turbulent. — XJiuiu babă ineaee, Bărbat n’ai, copii ştii face (glosat prin «zburdalnic, neastâmpărat»). MÂNDRESCU, L. P. 150/3, 242.
' Pare a fi derivat, cu suf. aciu, din inc.
ISTCADKÂ vb. Ia. l°-2°. Encadrer:
. 1°. A pune (un tablou, o oglindă, etc.) în cadru, în ramă. | P, ext. A mărgini cu linii, ca într’un pervaz. Aici, Duca-vodă... a întins brăie..., a lipit flori, a încadrat în linii întretăiate ferestrele... iorga, c. ii 39.
2p. P. anal. A introduce -pe cinevâ, cu toate drepturile şi obligaţiile, în Cadrele unei corpora-ţiuni, partid, etc., a primi într’o tagmă.
[Şi: (formă românizată) încadra vb. Ia. | Abstracte: încadrare s. f. ineadrât s., a. | Part. • adj. ineadrât, -ă (cu negativul neincadrat), -ă. (ad 2°) Profesor incadrat;—(substantivat) inca-drator m. = cel care face rame, care încadrează; (cu acelaşi înţeles, după'fr. mcadreur) incadr6r s. m.]
—	N. după fr.
ÎNCAmtiliÂT, -Ă adj. = cadrilat. 1 covor în-cadrilat (a. 1853). IORGA, S. D. VI 139.
i \<: v i) K o ii s. m. v. incadrâ.
ÎNCAI. adv. Au moins, du moins,. — (Adesea introducând — împreună cu dar — propoziţia principală ce urmează după una condiţională, concesivă sau cauzală). Cel puţin, barem, măcar, batăr (II)., Iară să văm orbi noi de ceaia lume..., încai pre ceastă lume să ne sfiim şi să ne ruşinăm! CORESI, EV. 108/33, cf. 437/16. Deaca ne lenirn a sluji lui, D[u]m[ne]dzău, încăi să nu-l mâniem,. varlaam;
C.	313, cf. 186, 98,2. încai acmU să creadeţi. DOSOFTEIU, V. S. 30, cf. 69.- 102. încai de voi să nu
0.uzim	a face toată răutatea, biblia (1(588) 354. Nu se sili încai să facă iuruşurile grabnice. E. VĂCĂRESCUL, IST. 267/49. Nu strică încai pre ceale mai de frunte a le pomeni. ECONOMIA, 20, cf. 163. Dacă ajutorul lumeinu v’au putut mângâie..., încai glasul unui frate străbată... lăcrămatul vostru piept, konaki, P. 51, cf. 55, 211, 54. Veveriţă îmi este vechiu duşman, dar încai nici odată nu s’a ascuns. C. negruzzi, I 141. Fie-ţi /milă de părinţii tăi încai! pann, E. i 51. Să-ţi iei încai ziua bună. GORJAN, II. IV 124. De aş aveă ’ncai darul să scriu de porunceală! alexandrescu,' M. 255. De-au pierdui cârmuirea ţărei..., încai să caute a-şi păstră starea şi viaţa lor. BĂLCESCU, M. V. 396. Dacă este să fim hojma strămutaţi..., încai avem acum mijloace de comunicaţie. ALECSANDRI, T. 117. Aceşti ce fug nu sânt încai slugi, ci sânt însuşi fii ai Domnului. ODOBESCU, I 279. Dară incai fă bunătate de ne dă hainele. ISPIRESCU, L.
150.	Vină, vin’ încai acum. ALECSANDRI, P. P. 280/j2, Cf. TEODORESCU, P. P. 288^, FUNDESCU,L. P. 66/s. [Accentuat (pe la Braşov, cf. şi la varlaam, c.‘ 313) şi:' încai (după încă?). | Şi: încaile adv. Mai' apoi cu mare meşterşug scârbă-i aduse, ca încaile cu aceasta să prinză pre el. CORESI, EV. 465/2S, cf. 141/32, 437,/15. De nu alta, încaile să-l tănguiască. CANTEMIR, IST. 307, cf. 31. Nu intrarăm colea ’ncaile! pann, p. v. i 17, .cf. odobescu, i 110/6; încâilea adv. Încailea el la groapă s’au adus. BIBLIA (1688) 372'. încailea pe partea■ creştinească priiatini şi cu milă spre noi să facem. LET. L. A. 50/33. Cu voia-ţi fie ’ncailea. I. VĂCĂRESCU, Pi 181/13. Iar încailea am ieşit cu cinste, antim, P. xjav/3(1, cf. pamfile', d. 39, rădulescu-codin,
1.	1, 5, 17 etc.; încâie adv. Dă-mi încale viorica ce stă ascunsă sub spin. konaki, P. 177, cf. RUSSO, S. 13,91; încălea adv. Ori s'o ’ridreptă, ori o muri, încalea să i se aleagă din două una (Tecuciu),' ap. HEM. 803/31; încâleai adv. I. GOLESCU, C. I; încalţe adv. (în Bucov. şi cu înţelesul de «apoi» Com. A. tomiac). Bine încalţe că de aceşti tineri... nu să află mulţi în lume. drăghici, r. 6. încalţe mă mângâiu că m’o învrednicit Dumnezeu. ALECSANDRI, T. 85. De nu m’ai-uită încalţe, Sufletul vieţii mele! EMINESCU, P. 82. Şi apoi de cern Ji ştiut încalţe de ce lege e! AGÂRBICIANU, LUC., III 176. De v’aţi gândi la mine-o clipă ’ncalte. GORUN, F. 139. Fă-te ’ncalte-o mănăstire. ALECSANDRI, P.' P. 306b/s. Să fie -încalţe o învoială, sbiera, p. 8/17; încaltea adv. încaltea (= dacă stă lucrul aşâ, apoi) să-l mănânc eu. SADOVEANU, P. S. 109. De-am aveă încaltea,le-am măncă. SANDU-ALDEA, d. n.,250. Încaltea (= dacă e pe aceea, apoi) ce-a fi a fi, dar' de geaba n’are să'fie: CREANGĂ, p. 321. dând: ai
ÎNCĂIBĂRÂ
- 559 -
ÎNCĂLÂ
<tveâ în calica un cal bun! id. ib, 203. Da ai gustat încaltea şi clin moarea lui-! şez. yii 41, cf. I 98/,, in 17/i«,V 131 /aa; (Transilv.) încâlete adv. LB.
■	Incalete să fi venit, bade. REV. crit. iv 338, cf. jahresber. IV 333. Incalete cu oarecâtă ceafă să inv'ălească strălucirea viţei Românilor, p. MAIOR, IST. .12. încâltclea adv. Da încaltelea avem o căruia de peşte. ION CR. II 284; (după îndelete ? cu schimbare de accent; Transiiv.) încăl6te adv. In-■căle.te de mi-ai -plăti datoria = măcar de mi-ai... frâncu-candrea, R. 54; îneăl£tea adv. şez. iii 17/,c; încalţe, înc&ilete adv. Giieţe, dicţ. rom.-maghiar.]
—	Avem, probabil, a face cu două cuvinte, diferite. Incale este în + cale, iar încai este în+cai (vechiul plural al lui cale, păstrat în această locuţiune adverbială), despărţite din construcţii ca: ■dacă ai voit să te duci, pleacă în cale .(= pe drum), înainte sau dacă treci prin sat, intră în cale (=în •drum, în treacăt) şi pe la mine (Philip pi de, principii 93, cf. DR. III, 1091). Încalţe este încă + alte, extras din exemple ca: l-aş iertă, dacă n’ar ■aveă înc’alte (= şi alte) păcate! Inc’alte (= de altă dată) n’are să 'mă mai bată! DR. iii, 1091.
ÎNCĂIBĂBÂ vb. Ia. 1°. En venir aux mains, $e prendre aux cheveux. 2°. (S’)empoigner. 3°. {S’)accrocher.
1°. Refl. A se luâ la luptă (costinescu), a se tocăierâ. Mă încaibăr (= mă încaier) la bătaie. PAMFILE, J. iii 25.
2°'. Trans. A apucă cu mânile şi' a strânge tare (COSTINESCU), a înhăţâ. De veacuri îl încai-•bără [pe ţăran] trei stăpâni neruşinaţi. JIPESCU, ap. TDRG, S R. e f 1. A se apucă cu mânile unul pe altul şi a se strânge tare. costinescu.
3°. Refl. A se acăţâ. Găibără (şi ghibără) =■ a se căţărâ, a se urcă. ION CR. II 109. Ingăibărat = acăţât (Mehedinţi). H. ix 92.
[Şi: îngăibărâ vb. I costinescu, găibără vb. I.
■| Adjectiv: încăibărât şi (în)găibărât, -ă (şi cu înţelesul de) tulbure, mare (despre un râu): Iar Vulra se necăjea, Prin năvoade că intră, Peştele ■că-l răscoleă, Peştii din coadă băteâ, ■ Mare talaz ■că-mi scotea: Veneâ [pârăul] Vidrosu îngăibărat, Cu nisip amestecat, Toţi năvodarii i-a ’nnecat. mat. folc. 51. | Postverbal: găibără (la ori--gine: .«pasăre cu ghiarele înfipte în pradă», întrebuinţat azi numai ca adverb:) Căţărat, agăţat. Numai şi-aruncă păscând ochii în căruţă şi zăreşte -pe popă găibără în căruţă. —- Ei părinte, ce ţi-ai ‘înfipt labele în peşte ? (Tutova). ION CR. iii 295. ,|- Despre formele contaminate cu g a i d ă s. v.],
—	Din lat. pop. *(in)caviolare «a închide în colivie». Cf. în căi erâ (unde se explică trecerile -de sens). DR. nr 672. Cf. închei bărâ.
ÎNCÂlER s. a. v. încaieră.
ixcĂiEBÂ vb. 1.1°. En venir aux mains. 2°. Inciter â..., venir aux mains; battre.
1°. Refl. Â se apucâ cu cinevâ la păruială, la harţă, a se prinde la luptă (adesea complinit prin «la bătaie», «în războiu» etc.). Dincolo un sfad-■nic se ’ncaieră la pumni Cu cine se ’ntălneşte. c. negruzzi, II 230/3. Austro-Ungaria este. lăsată a -se încăierâ în războiu. odobescu, iii 413/19. S’au -tncăierat pe mal, om-cu om. coşbuc, F. 115. Erâ cât pe ce să se încaiere la bătaie, creangă,- a.
107.	Se încăierară la luptă, la trânteli. rete-•Ganul, P.-V 30/26. S’au încăierat toţi nuntaşii. SBIERA, P. 202/s, Cl. ŞEZ. I 30/s, iii 5/,2. (Neobicinuit, după a se legă de cinevă, construit cu ’prep. d e).- Nu se putură, stăpâni de a nu se în* ■căierâ de.dînsul. marian, t. 293.
2“, T r ans. A face să se încaiere." Ai încăie-■trat copiii. [ (Neobicinuit) A luâ la bătaie, a 'luâ de
gât. Bani! că te încaier îndată, pann, P; V. i 12, cf. id. H. 42.
[După costinescu şi cu sensul —• suspect —: trans. «a face caier din in, cânepă, spre a-1 pune în furcă». | A d j e c t i v e: încăierat, -ă = prins la ceartă, la sfadă, la luptă. Am crezut în multe rânduri a.-i vedeă încăieraţi. beldiman, TR. 423. Oamenii mei, iată-i, frate, cu vrăjmăşu ’ncăieraţi. C. negruzzi, i 123. Se pomeniră, 'pe nesimţite, încăierări la sfadă, vlahuţă, d 318. Văzând pe ai săi încăieraţi cu vrăjmaşii.... ispirescu, l. 170;—încăierăt6r, -oâre. | A b s t r ac t e : încăierare s. f. = luare la ceartă, la luptă, la trântă, etc. Spăimântătoarea încăierare a luptătorilor. ODOBESCU, III 124/13. Gâlceava fără-încăierare nici un haz nu are. ROMÂNUL GLUMEŢ, 41/jj-,-—încăierat s. a. Pănă la împăratul rabzi în-căieratul. românul glumeţ, 3/10; pe încăierate loc.' adv. = gata să se încaiere. Copiii... cei mai mari acum, din sfadă stau pe ’ncăierate puşi. coşbuc, F. 63;—încăierăttiră s. f. = încăierare. A zugrăvit cm penelul său energic şi realist o încăie-rătură înfuriată de oameni. ODOBESCU, III 130. Incăierătura fu gata.- reteganul, p. iii 60/2S.' (Postverbal; formaţie personală) încâier s. a. = încăierare. Dar pe ’ncet din încaier se ’nlătură Tumus. coşbuc, M. 185/!.]
-- Etimologia nesigură. (Ar puteâ fi un derivat din caier, 'dar s’ar puteâ să vină şi dintr’un lat.-pop. 'incavellare, din cavella «coş», însemnând la origine «a închide într’un coş» şi- întrebuinţându-se despre animale, în special despre păsări. Subt influenţa opusului descăieră, «a scoate din cuşcă s. din coş,» spre a despărţi pasările, când se iau la bătaie, s’a putut naşte, în funcţiune refl., înţelesul actual: «a se luâ la bătaie, la harţă». DR.
III	670 ş. u.).
ÎNCĂiERĂTtrRĂ s. f. v. încăierâ.
încâil:e(a) adv. )
ÎKCÂiiiETE adv. J v- a,‘
ÎNCÂ(l)NÂ vb. Ia 1
ÎNCÂ(l)NIvb.IVa j V- ,nCa,m-
ÎNCĂLÂ vb. Ia refl. (S’)engraisser considefa-blement: — A prinde s. a pune carne (pe sine), a se îngrăşâ (a.' tomiac, cf. LB.) tare (şez. vii 181), a deveni corpolent, «a căpătâ faţă sănătoasă», (REV. crit. III 157). Ingrăşarea se începe de pe acum şi ţine pănă să încălează vitele cu desăvârşire. 1. ionescu, c. 93. [Cu rostire dialectală: încalâ vb. Ia. | Adjectiv: încălât, -ă = corpolent (LB.), cărnos, musculos, gras, învălit, bu-tucănos, robust (com. a. tomiac) şi îngălat, -ă = gras, frumos, bine făcut (păsculescu, l. P.). Nişte vaci mari şi frumoase, care de abiâ se mişcau... de încălate şi grase ce erau. MARIAN, I. . 465. Calul căruia-i curgeâ grăsimea pe nas, de ’ncalat şi zdravăn ce eră.... id. o. II 166. Eră şi încălat şi frumuşel, sbiera, p. 313/!. Are trup aşă ’ncălat. TEODORESCU, p. P. 135. Baharaucă = femeie groasă, încalată. ŞEZ. 11 1267ie. Macrină = încălată, groasă, că de-abiă se învârte, ib. III 70/s. Ce-ai băut şi ce-ai mâncat,
•	D’ai un trup aşă ’ngălat? (Bucureşti), păsculescu, L. p. 36. Sprâncenele... îngălate (Ialomiţa), ib. 54. | Abstracte: încălâre s. f., încălât s. a.]
—	Ar puteâ fi' lat. -pop. *incallare «a face să fie umflat, tare», din callum (callus) «umflătură, piele îngroşată, şoriciu, carnea unor fructe». LM. Forma cu g ar puteâ fi şi ea de provenienţă străveche prin amestecul lui *incallare cu galla «gogoaşă de ristic» (în limbile romanice şi) «umflătură», deci ar fi să presupunem un lat.-pop. *ingallare.
ÎNCĂLĂCÎ
- 560 -
Încăleca
(Derivarea din alb. gale «vioiu, vârtos, gras», ngal, nai «înviu, însânătoşez, îngraş», propusă de CIHAC,
II	718, nu-i posibilă din cauze formale; cu atât mai puţin cea din cal, propusă de Philippide, Principii 148),
ÎNCĂLĂCÎ vb. IVa ş. <j. v. încâlci ş. d.
ÎNCĂLÂFÂT, -Ă adj. v. calâf.
ÎNCĂLĂRÂ f vb. Ia. Faire monter qqn. â cheval.' Monter â cheval. — (în vechime, ca termin militar: Când călărimea descăleeâ de pe cai, se zicea că se pedesţreşte, iar când pedestrimea în-călecâ pe cai, se ziceâ că se încălărează. în adevăr, pe Moldovenii din sec. XIV şi XV trebue să ni-i închipuim ca pe vechii Germani, care se luptau cu aceeaşi îndemânare, după cum cereau nevoile războiului, când pe jos, când călare. BOGDAN, o. 423). Trans. (fact.) A urcă pe cinevâ pe cal, a-1 face călăreţ. Incălăraţi pre fiiul mieu So-lomon pre muşctiul mieu. biblia (1688) 241. [Tătarii] de frica Moscalilor fugisă la partea Tătarilor,... pre care încălărăndu-i hanul, i-au luat cu sine. LET. ii 101/6. J| Refl. A se sui călare, a se face călăreţ, a încăleca. Câţi au putut a se încălărare... s’au încălărat. let. ii 313/3e. Şi aceişi ai noştri s’au tncălărat. ib. 107/a. N’au apucat să se încălăreze. ib. II 244/,. Den câţi s’au şi încălărat, cine fără arme, cine fără şăle... MAG-, ist. III 48/V [Şi: f încaieră vb. ta. Au în-călerat pre Solomon pre muşcoiul împăratului. biblia (1688) 242.]
—	Derivai., cu pref. în-, din călare (cf. arom. ncălar «călare»),
ÎNCĂLCA vb. 1. 1°. Forcer. 2°. Fouler, em-piâter (sur), envahir.
1°. ţ Trans. A sili, a obligă (?). A încălcat pe Brătiianul a-i face pomenirile. IORGA, S. D.
VII	44',,:
2°, (Modern). Trans. A călca IV 3° (hotarul, ţara sau moşia cuivâ), a da năvală (într’o ţară), trecând graniţele cu forţa; fig. a călcâ (drepturile cuivâ), a nesocoti. Împiedecă pe Turci, ce voiau să încalce pământul tării,' să lupte pentru . a păstră Moldovei Hotinul. IORGA, L. I 127. Ca să nu mi-o calce alţii şi să mi-o prede! SBIERA, P. 42/a3. Toate acestea erau semne de biruinţă asupra vrăjmaşilor ce încălcau ţara din când în când. ISPIRESCU, ap. TDGR. (Abstracte: în-călcâre s. f. Să vie un om împărătesc cu dreptul de a face să se dea. înapoi încălcările dese şi neapărate ale vecinilor. IORGA, C. I. II 1.00. | Adjective: încălcât, -ă = care este călcat pe nedrept, cu for^a. Ei au aflat o patrie umilită şi încălcată, Ei ne lasă o patrie liberă, şi neatârnată. STURDZA, M. 58; — Încălcăt6r, -oâre = (cel) care încalcă. Au bătut pe nişte oameni ca încălcători. IORGA, S. D. VI 177.]
—	Derivat, cu pref. în-, din călcâ (în sensul 2°, modern, după fr. envahir, s. lat. invadere TDRG.)
Incâlceâlă s. f. v. încălci.
Încâlci vb. IVa. S’embarrasser, s’emmeler.— (Despre sfoară etc. fig. despre limbă, vorbă, stil, afaceri etc.) Trans. şi refl. A (se) încurcă (împleţecindu-se în cevâ). In faptul mânilor sale încălcie vinovatul. PSALT. (1651) ap. JAHRESBER. III 175 (= întru lucrul mărilor sale
l	egă-se păcătosul, psalt. sch., coresi, ps.: der Gottlose ist ver-stri ckt in dem Werk seiner Hande). Albinele care... cad, să nu se încâlcească în iarbă. ECONOMIA, 203. Tot îmblă pe-a-cea cale, Ce s’a ’ncâlcit subt paşii lor. C. negruzzi,
II	117/s. Lumea se face mai sumeaţă şi trebile se încâlcesc mai urît. alecsandri, T. 1088. Îşi în-călceă degetele în barba lor albă şi ascultă la graiul lor înţelept. EMINESCU, N. 47. Atâta tort mi-am încâlcit...! COŞBUC, B. 74. De cumvâ peteala s’a încâlci, de casa aceea n’are să mai fie Doamne-ajută. SEVASTOS,. N. 224/14. Nu ştiu cum se încâlceşte prin cânepă. CREANGĂ, A. £0. Împăratul se făcii ca sfecla roşu.... şi zice încâlcindu-se [Ja vorbă] de ciudă... ISPIRESCU, L. 356. Mreana. fugi; el după ea, şi aruncând plasa, o încâlci, într’însa şi o trase la margine, id. ib. 280. Şi cănepa cea de vară O încâlcesc cânii p’afară. bibicescu, P. P. 186. li bun să încâlcească fuioare: e prost, nu e.de nici o treabă, încurcă lucrurile. ZANNE,' p. v 298. | (Plut.) Când ajunge pluta în şugău, se opreşte pe pietrele râului şi seîncălceşter adică plutele se duc una peste alta. VICIU; GL. 103. # A încâlci iţele cuivâ = a-i încurcă planurile. barcianu. [Şi: încâlci vb. lVa. LB. (şi, după el,, şi în celelalte dicţionare) şi: îneălăci vb. lVa = itripli co, intrico, confundo, (per)turbo. | Adjective: încâlcii, -ă = încurcat, întortochiat, complicat, confuz. Sfatul celor mult încâlciţi, biblia (1688) 305. Prăsirea... albinelor atâta iaste de încâlcită... ECONOMIA, 176. Barbele... stufoase şi încâlcite, beldiman, N. p. ii 176. Scrisoarea eră atât de încâlcită. C. negruzzi, I 11. Ardă-l focu fuior, că încâlcit îi! alecsanori, T.' S07. Cărarea (id. P. III 296), iarbă (id. p. iii 69), pânză (id. P. III 153) încâlcită. Cu limba sa cam încâlcită. odobescu, I 288. Şi încâlcit, e părul negru. eminescu, p. 200, cf. şez. iii 226/18. Drumurile cele încâlcite printre vii. şez, iii 184/e. Pânză încâlcită:, un fel de joc. SEVASTOS, N. 2S2/30;
—	încâlcit6r, -oâre = care încâlceşte. | Abstracta: încâlcire s. f.; încâlcit, s. a., încâlciţii ră s. f. = încurcătură, complicaţie, confuzie, dezordine. Multe încâlcituri de meşteşuguri., biblia (1688) 361. Din încâlcitură le descurcă* CANTEMIR, IST. 146. Bărbile cu încâlcitură. COŞBUC, F. 113. Ca o încâlcitură de linii. SADOVEANU, P. S. 28, Cf. TEODORESCU, P. P. 239, GOROVEI, C. 288; —incâlceâlă s. f. = încâlcitură, confuzie. De aci... luptă pentru deosebitele moduri de a înţelege:... libertatea: o încâlceâlă care nu se poate descurcă de-secuii. ghica, ap. TDRG. Tuiet mare, foc şi vănti Şi ’ncâlpeală pre pământ, reteganul, tr. 71/2a.].
—	Din paleosl. klicili (din Idiln «urzeală»1 şi la ■plur. «câlfi», cf. compusul si-kl-hciti «a. increţî părul») şi compus cu pref. în- (după încurcă). Cf. câlţi, descâlci.
ÎNCÂLCITURĂ 'b. f. V. încâlci.
. INCALCULABIL. -A adj. v. Jncalculable.—: Care nu se poate calculă, socoti, care nu e calcu-labil; p. ext. foarte mult, numeros; foarte important. Â'umere incalculabile. Efecte incalculabile.
—	N. după fr.
Încâlea, încâleai adv. v. încai.
ÎNCĂLECÂ vb. I. Monter ă cheval, enfour~ cher, monter, chevaucher (fig.). 2°. Mettre qqn. ă cheval. 3°. Partir en masse â cheval. 4°. Monter â cheval. 5°. Saillir, couvrir. 6°. Surmonter (une dif-ficultâ). AVoif le dessus, surpasser, dominer.
1°. A se sui, călare pe cal (p: ext. pe alt animal), cu gândul de a plecă. Intrans. (abso 1.). Vite să aducă cum [= ca] se încalece Pavelu şi se-lu petreacă. COD. VOR. 54/j. Au încălecat. DOSOFTEIU, V. S. 25. Incălecând, se înturnă la palate
C.	negruzzi, I 149. Genarul încălecă şi zbură... îm urma fugiţilor, eminescu, n. 15. Încalecă şi porneşte cu bucurie, creangă, p. 185. Dacă pofteşti să mergi şi d-ta, încalecă îndată! ispirescu,
ÎNCALECĂ	-	561	-	ÎNCĂLŢÂ
L. 9. (Complinit) Puni chingă, muiereşti Şi ’nca-lică voiniceşti. MAT. folc. 1257. | (Prin prep. p e, f în se arată animalul pe care se urcă cinevâ). Jncălecaşi în caii tăi. PSALT. 321/,,,. Hai încalecă iute pe cal şi te du la nuntă. CREANGĂ, P. 170. Fata împăratului încalecă a/poi pe Galben-de-soare. ISPIRESCU, L. 22. Şi-a încălecat Pe-un cal învăţat. ALECSANDRI, P. P. 387/,. Şi pe imirg a 'ncălecat. JARNlK-BÂRSEANU, D. 486. t A încălecâ în oaste = a piecâ la războiu. Că ţara pizmuind lui Ale-xandru-vodă, n’au vrut să încalece în oaste. M. COSTIN, ap. Gâdei. || (Cu aceiaşi sens) Refl. (în Mold., Banat, Bihor, Serbia; după «a se urcâ călare»). Stăpâne, stăpâne, încalecă-te şi hai! ION CR. II 255. Pe cal s’a 'ncălecat. sevastos, n. 119/19. [Calul zice:] Tu te ’ncaleci pe mine. i-iodoş, C. 52. Toţi trei fraţi se ’ncalecă pe cai şi fuga! ALEXICI, L. P. 258/2g, Cf. GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. 43, 45 etc. || Trans. (Complementul e animalul). Aduseră lui Mihail un bidiviu prea bun... şi nu se află nime să-l poată încălecâ. moxa, ap. TDRG. Calul ce el încălicase în bătălie... BĂLCESCU, M. V. 412/30. I) P. ext. (Obiectul pe care se suie cinevâ e şaua, scările, genuchii etc.) A se sui şi a sta pe cevâ astfel, încât picioarele să atârne de amândouă laturile/ ca la călăreţ. Am încălecat... -pe-o şa..., de v’am spus povestea aşă. CREANGĂ, p. 34, cf. ispirescu, L. 10. Încalecă pe-un biet lemn. ŞEZ. III 192/,2. M’am încălecat pe un paiu de săcară. SBIERA, P. 80/13. In scări de-argint a ’ncălecat. SEVASTOS, N. 169/13. Unii [din copii] îi încălecară pe genuchi. teleor. ap. TDRG. Gâl-cuţă, gâlcuţă, Incalică-ţi pi-o drăguţă (Botoşani). MAT. folc. 1518. A încălecâ făgaşul = a-1 luâ între roatele trăsurii în lung. costinescu. || P. anal. (Subiectul nu trebue să fie omul, complementul nu trebue să fie un animal). A (se) suprapune trecând s. stând unul peste altul (ca omul călare pe cal). Când să încalică un lucru peste altul... I. IONESCU, C. 127. Norii, jos de tot se mişcau în palii lungi, încălecându-se unii peste alţii. D. ZAMFIRESCU, R. 254. De-o parte şi de alta, munţii... se încălecâ până departe, vlahuţă, ap. TDRG. Buzele, supte se ’ncălecară. TEODOREANU, M. II
26.	Se încalecă vinele = die Muskeln tiberspannen sich. polizu.
2°. f T r a n s. (= f a c t.; complementul e omul). A pune, a aşezâ călare. Incălecat-ai pre cai apostolii tăi, D[oa~]mne. MINEIUL (1766) 1082/i- Pe un. cal l-încălecă, La Brăila-l trimeieă. TEODORESCU, P. R. 5751'. Pe-un murg o încălicat-o. ŞEZ. II 138/223, cf. IV 222b/,.
3°. Intran s, (Despre popoare şi armate călăreţe, cf. d e s că 1 e c â) A se porni călare, a părăsi un loc şi a se duce călare în altă parte., S'au burzuluit..-. Sultanul de Bugeag asupra lui Mcddigeri, Hanul din Crăm, şi au încălecat cu tot Bugeagul... Au şi încălecat atunci toţi Bugegenii cu zorba şi au scris la Poartă cerând han... Atunce s’au făcut mai*e spaimă în toate ţările de prinprejur... de încălecarea acelui Sultan cu tot Bugeagul. LET.
II	403.
4°. (După fr. vmonter») A călări. Intrans. Eră un tânăr elegant şi frumos, încălecâ bine. D. zamfirescu, conv. lit. xliv2, 138. | Trans. El purtă platoşa ostăşească şi încălecâ un cal negru. bălcescu, ap. TDRG. Japa sură pe care o încălecâ un jocheu a nu ştiu cărui domn. I. NE-GRUZZI, 1 42.
5°. P. anal. (t r a n s., despre armăsar, r e f 1.= pasiv, despre iapă) A săvârşi actul sexual, cf. a sări, a bate. Dobitoacele tale să nu le în-caleci (= goneşti) cu alt jug. biblia (1688) 85. Armăsarul a încălecat iapa. \ F i g (despre femei). Cu bărbat să nu dormi culcare făme-iască... şi la tot cu-patru-picioare să nu-ţi dai palul in semeţie, ca să nu te pângăreşti într’însul
şi mutarea să nu stea cătră tot cela cu patru picioare sâ să încalece, biblia (1688) 84,2. Acesta cu fală au îndrăznit a zice că şi Olimpiada, muma marelui Alexandru, de smeu că a fost încălecată, când l-au zămislit pre el. şincai, hr. i 35/s.
6°. I1’ i g. I n t r a n s. A răzbi, a ieşi de-asupra. Munceă în dreapta şi în stânga, ca âoar-doar a încălecâ pe nevoi, creangă, p. 140.|T r a n s. A se face stăpân, 'a se înstăpâni pe cinevâ, a-1 stăpâni, a-1 domină (ca pe un cal, pe care te-ai urcat călare). Iordachi Ruset vornicul âmblă să-i su-puie şi să-i încalece [pe boieri], dar tot nu puteâ. LET. II 319/a- L-a încălecat satana. GORJAN, H.
IV	8. Incălecâncl pre Români cu, steamătul legei Grecii şi Sârbii. P. MAIOR, IST. 253. Când trupul încalecă sufletul, şez. iii 237/2.' L-a încălecat de-a binele, adică îl poartă cum vrea, î! stăpâneşte cu totul; ascultă numai de el; l-a prostit. ION CR. iii 369.
[Şi: încălicâ vb. I, (t Şi în Transilv.) călecâ vb. I. Au şi călecat Ştefan-vodă .. cu nişte seimeni. LET. II 244/19. Pre-un cal alb am călecat. RETEGANUL, p. 11 40/37, alexici, l. p. 39/,. | Adjective: încălecat, -ă = care stă sau este pus călare, călare, călărind unul peste altul (cu negativul) ne(î)ncălecat, -ă = (despre cal) pe care nu s’a urcat (incă) nimeni călare. De-aş aveâ vre-6 şapte fraţi, Toţi... pe smei încălecaţi. ALECSANDRI, P. 1 4. Încălecaţi pe schelete de cai. eminescu, N. 25. Spicele... încălecate unele peste altele. I. IONESCU, C. 135. Doamna Chiajna, încălecată (= călărind) bărbăteşte... ODOBESCU, ap. DDRF. Trei cai să-mi aduceţi... Buni de’ncălecaţi. TEODORESCU, p. P. 58, cf. ŞEZ. 1 776/2- Cal alb ne’ncălecat. ALECSANDRI, P. 1 28. Are dinţii dinnainte încălecaţi (= crescuţi unul peste altul); — îticălecăt6r, -oâre (f şi substantivat cu senstil de) «călăreţ». Caii şi încălccătorii aruncară-se în mare. CORESI, PS. 407. | Abstracte:	încălecâre s. f., încălecât
s. a;. încălecătură s. f. Încălecarea ta. PSALT. 321/,,. Cal bun de încălecat.]
—	Din lat. caballico, -are «a călări», compus cu pref. în-. Cf. descăleca.
Încălecătură s. f. v. încăleca.
ÎNCĂlerâ t vb, Ia v. încălărâ.
ÎNCÂLETE adv. • »
încAlete(a) adv. J v" încai*
încăli vb. IVa v. căli.
încălicâ vb. I v. încălecâ.
INCALIFICÂRIL, -Ă adj. Inqualifiable — Care nu se poate califică; necalificabil; p. ext. foarte rău. Faptă, purtare incalificabilă.
—	N. după fr.
ÎNCĂLŢÂ vb. L 1°. Chausser. 2°. Mettre des fers â une roue. 3°. Mettre qqn. dedans.
1°. Trans. (Complementul e încălţămintea) A (o) trage pe picior, a intrâ cu piciorul în (ea). Să’n-călţăm opinci, alecsandri, p. p. 316/g. lncalţ& păpucel. JARNlK-BÂRSEANU, D. 313. | (Complementul e omul s. piciorul lui) A(-l) îmbrăcă cu o încălţăminte; p. ext. a-i procurâ încălţăminte (construit absol. sau cu prep. cu s. în, care indică felul încălţămintei). A da săracilor hrană, «, încălţâ desculţii, a îmbrăcă golii, coresi, ev; 123/9. Să ’ncalţe piciorul său. ALECSANDRI, P. P. 363/,2. L-a ’ncălţat .c’o păreche de ciobote. marian, sa. 233. Dorul mieu şi-a mândrii mele L-aş puteâ ’ncălţă ’n obiele, doine, 55/„. || Refl. (Despre om) A-şi trage încălţămintea pe picior.-Ne-am încălţat cu opincile binişor. CREANGĂ, A.
Dicţionarul limbii române, 15. X. 1920.
I, 36
ÎNCĂLŢÂ
— 562
ÎNCĂLZI
25.	Femeile să se încalţe cu acel condur. ISPIRESCU, L. 187. Cu .cisme roşii se 'ncalţă. jar-NlK-BÂRSEANU, D. 333, cf. (cu hârtie) 393.' Că se 'ncalţă frurftuşel. ib. 384. Că se 'ncalţă pe picior. ib. 384, cf. (la picior) 174. Şi ’n cisme le-ai încălţat, hodoş, P. P. 49. Când te ’ncalţi în pat... ŞEZ. III 44/n. Până soarele se ’nalţă, loniţă abiă se 'ncalţă. zanne, p. vi 164. # A se îneălţâ cu cinevâ = a face o cunoştinţă neplăcută, de care nu te mai poţi desbărâ. ib. iii 193.
2°. P. anal. A legă o roată, punându-i obezi de fier (costinescu), a îmbrăcă talpa plugului ş. a săniei cu fier (cf. pamfile, a. 42). (Refl.= p a s i vj. Doau[ă] roati s'au încălţat, cu spiţi cu tot (Mold., a. 1827). IORGA, S. D. xxii 193.
3°. Fig. (cf. înşelă, potcovi). A înşelă, a păcăli, a pune.bine pe cinevă. Reuşeşte... să-i încalţe pe toţi. caragiale, N. 59/4. Acum puiu opt [de cupă] peste şapte şi dumnealui găseşte mijloc să mă ’ncalţe şi cu asta. d. zamfirescu, ap. TDRG.
[Şi: (+ desculţă) înculţâ t vb.. I. anon.. car. I Adjective: încălţat, -ă = (despre om s. piciorul lui) care are încălţăminte în picioare, cu încălţăminte; (despre pasări) care au picioarele, acoperite cu pene până la degete (marian, o. i 79); (despre roata carului şi talpa plugului) îmbrăcată în fier; (cu negativul) ne(î)ncălţat, -ă = fără încălţăminte, desculţ. Trăgăndu-i ciubotele, numai cu colţunii au fost încălţat, let. ii 200/î8. L-au spânzurat îmbrăcat, încălţat, ib. 2 6 8/34. Nu îmblâ cu un picior încălţat. ŞEZ. ii 196/I8. Drac încălţat = om rău ca dracul, care umblă cu şiretenii. zanne, p. vi 615. Bou (s. vită pann, p. v. i 102 s. vacă barozzi, l. 42/al) încălţat(ă) = prost, dobitoc, zanne, p. i 334. Cal încălţat: cu pete albe pe picioare, de la genunchi în jos. DDRF. Găină încălţată = cu ismehe. H. XVII 229, H. iii 307. Porumb încălţat. H. III 307. Puii de gâscă... sânt.- roşii... încălţaţi. H. III 244'. Cocoşi încălţaţi cu crestele ca nişte bujori, contemporanul, v, voi. I 97. Talpa plugului... e făcută din lemn tare... şi este încălţată sau tălpită... cu o talpă de fier, ca să alunece uşor pe pământ, pamfile, a. 42 ; — fncălţăt6r, -oâre. | Abstracte: încălţâre s. f. încălţat s. a. = acţiunea de a în-călţâ. Curele de încălţat. JARNÎK-BÂRSEANU, d. 306. Căruţa acum am adus-o de la încălţat şi' i-am mai tras şi o unsoare. CREANGĂ, p. 113;— (cf. lat. calciatura) încălţătură s. f. — încălţăminte.
1	A11 e derivate: (< lat. . calceamentum, cal-ceamenţa, cu prefixul verbului îneălţâ) t (în)-călţământ s. a. (cu plur. -mânturi) şi (în)cSlţăminte s. f. întrebuinţat ca singular: încălţămintea mea s. ca plur. tant. încălţămintele mele) = tot ceea ce serveşte la încălţarea piciorului, spre a-1 feri de frig, de umezeală şi de lovituri: gheata, cizma, opinca, pantofii, papucii, botinele s. cipicii, apoi călţunii, ciorapii, obielele etc. Pre Idumea pune-voiu încălţământul (zgarbura SCH. c ă 1 ţ u n u 1 COR., călţământul DOS.) mieu. PSALT. 234/19. Desculţă-ţi încălţămintele tale. PALIA (1582), ap. CP. 122. Lep&dă-voiu încălţământul mieu. psalt. (1651) ib. Voiu pune călţământul mieu. PSALT. (1651) ib. Daţi... încălţămente in picioarele lui. varlaam, c. 18. Incălţământuri de fer. DOSOFTEIU, v. S. 62. Şi să şcopăteaze ’n călţăminte sparte, id. PS. 55. Legătura încălţămintei, biblia (1688) 9. De ce cinste este acest fel de călţăminte... let.- I 28/ls. Tu vei vedeă baronii... Legând... smerita ’ncălţăminte Cucernicilor pustnici.
C.	NEGRUZZI, II 134/ls. Îmbrăcămintea noastră, încălţămintea, hrana sânt cu zece părţi mai ieftine ca aii orăşanului. jipescu, O. 35. Eu nu-s demn (sic!) o a, să' m’ aplec, CăU&mintea să-ţi desleg (Banat), marian, se. ii 197; —(< lat. calceare, cu prefixul verbului îneălţâ) încălţâre s. f. = încălţăminte. Sfântul fu cu încălţări de fier încălţat.
DOSOFTEIU, V. S. 10, cf. 50, 215.. Colbul adunat pe opsasul încălţării. CREANGĂ, ap.' TDRG.; — în-, ■cftlţie = încălţăminte (marian). L-am socotit cu bucate şi cu încălţii (a. 1635—45). iorga, d. i 56. In viaţa lor n’au purtat astfel de încălţii. marian, î- 62;—încălţei s. m. plur.=încălţăminte. Incălţei de .Bucureşti, Ca eu ei să dănţueşti. SEVASTOS, N. 393b/7. O găseă dormind, iar hainele şi încălţeii rupţi, sbiera, p. 139/24;— încălţâmă=încălţăminte. LB. (Cugeriu, jud. Huniedoara, com. T. L. BLAGA).| Nomen agentis: (din îneălţâ + curelar) în-călţelâr s. m. (Bucov.) = cizmar, ciobotar. Tre-buiă părinţii să ţină.... mulţi croitori şi încălţelări (eiobotari).. id. 139/j„.]
. — Din lat. incaicio, -are «îneălţâ».
J.NCAliŢÂMĂ S. f.: ÎNCĂLŢĂMÂNT S. a. ÎNCĂLŢĂMINTE- S. f.
Încălţâre s. f.
ÎNCĂIiŢĂTIJRĂ S. f.
v. încăltâ.
încalţe adv. ÎNCÂIiTE(A) adv.
| v. încai.
INCAiŢEI S. m. )	„	....
„ -	_ ' -	■ v. incalta.
. INCAIiŢEIiAR S. m. j
încaltelea adv. v. încai.
tNCĂiiŢÎE s. f. v. îneălţâ.
.ÎNCĂLUŞĂ vb. Ia |
ÎNCĂLUŞÎ vb. IVa. } V' ea U§’
ÎNCĂiiSGEĂiiĂ s. f. v. încălzi.
ÎNCĂLZI vb. IVa. (Se) chauffer, (se) rechauffer. (S’) echauffer, (s’) animer—Trans. (şi absol.) A ţineâ, a face să(-i) fie (cuivâ) cald, a da s. a împrăştiâ căldură; refl. a se face cald, a primi eăldură dela cevâ, a-şi spori căldura corpului. Focul încălzeaşte şi arde. CORESI, EV. 192/18. Nu se porneă, până nu se încălzeă soarele bine spre prânz. LET. I 324/9. Cine pe unde au putut ca să se ’ncălzească. ib. III 115/24. Vn roiu de păsărele... la soare se ’ncălzesc. ALECSANDRI, P. III
27.	Ca un soare ce ’ncălzeşte, Încălzeşte şi rodeşte. ALECSANDRI, P. p. 81b/j. Peste zi se prea încălzeşte. DOINE, 9/2. Apa ’n vase s’a ’ncălzit. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 197. De-dbiă te-i mai încălzi mergând la drum. creangă, P. 241. Porunpl să încălzească baia. ISPIRESCU, u. 31. Numai soarele poate să ’ncălzească toată lumea. ZANNE, P.
I	74. | Spec. (Despre bucate) A le pune la foc, ca să aibă temperatura necesară, spre a fi bune de mâncat; (despre o locuinţă) a face foc în sobă, pentru ca să fie o temperatură plăcută. A-şi încălzi locul = a şedeâ mult într’un loc. pamfile, crăc. A-şi încălzi măseaua =• a bea. ib. II 267. Şi-a încălzit măseaua. ISPIRESCU, U. 103/20 || Fig. A se aprinde, a se înflăcărâ. Glasul Majorului se încălzise încetul cu încetul şi acum vibrâ ca în comandă, la cetirea rândurilor următoare. ZAMFIRESCU, R. 163. | A simţi o sensaţie analoagă cu căldura, a se simţi atras, însufleţit pentru cevâ. Şi se simţi încălzit de milă; piepiul i se umflă cu putere. ZAMFIRESCU, R. 76. Simţi o nouă putere încălzind sufletul său: C. negruzzi, ii 11. Podoabele... acestei odăi nu mă încălzeă câtuşi de puţin. GORJAN, H. ii 120. Nu mă încălzeşte averea altora (ce folos am eu?) pamfile, ţ. ii. Străinul nu te încălzeşte (= nu-ţi ţine de cald), zanne, P, VI 328. [Prin Transilv, se aude la prez. ind. şi:
încălzitură
- 563 -
INCAPACITATE
.apa se încălze. | Adjectiv: încălzit (cu nega- ■ tivul neîncălzit), -ă. Ciorbă încălzită. DDRF.;—în--călzitâr, -oâre = care- încălzeşte, care face s. dă ■căldură. Acel soare... varsă lumină încălzitoare. KONAKI, -P. 265. O rază.încălzitoare, alecsandri, p. iii 25. (F i g.). în relaţie armonică şi oarecum în-■călzitoare. MAIORESCU, CR. II 152. | Abstracte: încălzire s. f. încălzit s, a. = acţiunea de a încălzi; cantitatea de combustibil necesară pentru un timp oarecare. Încălzitul mă costă 1000 de lei >pe lună; — încălzitură t s. f. A trupului încălzituri. CANTEMIR, IST. 262;—încălzeâlă t s. f. = încălzire, căldură. POLIZU.].
—	Presupune o formă lat.-vulg. incaldesco, -ire
4	din in-calesco + caldus)
ÎNCĂLZiTtTBÂ s. f. v. încălzi.
ÎNCĂmĂtâ t vb- la reA- = cămătâ, a se face cămătar, a face cămătărie. (F i g.)' Să ne încămă-iămu nevoinţei de sus. CORESI, EV. 308/,.
încÂNÂ vb. Ia v. încâni.
INCANDESCENT, -Ă adj. Incandescent. — •(Lucru) încălzit până a devenit alb, aprins, ars (II). In tot timpul cât ţine arderea, cărbunele este incandescent. PONI, CH. 130/ia. [Familia: (după fr. incandescence)' incandescenţă s. f. = starea în care se găseşte un corp incandescent. In lampele. ■cu incandescenţă, curentul trece prin un corp puţin conductor, id. E. 309.}
—	N. după fr. (lat. incandescens, -tem, idem).
incandescenţă s. f. v. incandescent.
ÎNCÂNÎ vb. IVa. Devenir mâchant, s’entâter.— Trans. şi (mai ales) refl. A (se) face câ(i)nos, rău (ca un câne), a (se) împietri la inimă; a se. încăpăţânâ în răutate. L-au mâniatu-l prin pustie Şi l-au încănat prin apă vie. DOSOFTEIU,. ap. TDRG. Dacă văzură... aşâ, că se încâinase şi nu vrea să dea inelul, îl puseră jos. ISPIRESCU, L. 107. S’a câinit cu totul = s’a făcut rău. MARIAN, Nu-l mai zgăndărl, că tot mai rău il încăineşti! (Braşov). {Şi: încâinl vb. IV* t încânâ vb. Ia, câ(i)ni vb. IVa LB. | Adjectiv: încâ(i)nit, -ă = afurisit, al dracului. Om încănit şi ’ndărătnic. COŞBUC, je. 31/s. Păgânul încânit. jarnîk-bârseanu, d, 485. Am o încânită de capră, de nu mai are cum de a dracului! PAMFILE. (In exemplul: Şi mi-l bat şi mi-l cănesc Şi cu toţii-l ispitesc. TEODORESCU, p. p. 94, pare a fi sau scurtare din «canonesc» sau greşală de tipar în loc de «căznesc».]
—	Derivat din câ(i)ne, cu pref. în-.
ÎNCĂNÎT, -Ă adj. = cănit (1°). Fire-ai, codru, afurisit, Nu vezi vara c’a venit. Copacii toţi a ’n-verzit Şi tu şezi negru ’ncănit (variantă: cănit S. V.). MAT. FOLC. 373.
ÎNCÂNTĂ vb. I. l°-2°. Charmer, enchanter, ravir.
1°. (Popular) A fermecâ (prin cântarea s. enunţarea unor formule magice, cf. d e s c â n t â). Contra limbricilor se dau mai mult leacuri şi buruieni decât descântece; dar totuşi sânt babe care încântă limbricii şl cu descântece. GRIGORIU-RIGO, M. p. i 100.
2°. (Literar, după fr. enchanten-) Trans. A captiva (pe cinevâ s. mintea, sufletul cuivâ) printr’un farmec, a fermecâ, a fascină, a vrăji. Ce fel de păsări plăcerea-i încânt? PANN, P. V. I 39. Nopţile tale încântă auzul. BĂLCESCU, C.' R. 554.
O	nouă epopee, poemă strălucită, Creştină Iliadă pământu-ar fi ’ncântat. ALECSANDRESCU, M. 27. Vrei să afli taina'ce mă ’ncântă? ALECSANDRI,
p. I 127. [î]l încântă cu-a lui vrajă. id. ib. II
108.	Mă ia de braţ, îmi vorbeşte de Italia:.., şi, într’un cuvânt, mă încântă, id. T.' 314. Au încântat lumea spectatorilor. «MAIORESCU, CR. II 189. Nu mă ’ncântă azi, cum mă mişcară, Poveşti de doine, ghicitori, eresuri.. EMINESCU, P. 53. Drag îmi e numele .Ană, Că te ’ncântă auzindu-l. JARNlK-BÂRSEANU, D. 35. Şi prin raiu încă-l purtă, ■ Doară că. l-ar încântă, alecsandri, p. p. 28. || Refl. (Literar, construit absol. s. cu prep. d e). A rămânea încântat; a se fermecâ, amăgi pe sine însuşi. El cu. gura voastră râde, el se ’ncântă. eminescu, p. 256. S’a încântat de glasul ei.
[Abstracte: (ad 2°) încântâre s. f. = farmec. Pe atunci nu erâ cluburi, presă, bulevard şi grădini cu cântări şi încântări, ghica, S. 86. Eram trist... cu toată încântarea der erwachenden Natur, cum zice Schiller. C. negruzzi, i 95. Nopţi vene-ţiene şi pline de ’ncântăfi. alecsandri, P. I 121. Zile... pline de încântările nădejdei. dacia lit. 270. Palate cu mii de încântări.' ODOBESCU, III 14/„; — încântat s. a.; — încântăt.ură s. f. (ad 1°) = farmec, vrajă. Oâlcele... cu încântături şi. jelituri. MAT. folc. 1552; — (post-verbal, formaţie personală după (des)cântec) (ad 2°) încântic s. a. = farmec, vrajă, cf. descântec. Ce încântic de fală şi de vitejie trebue să fi fost pe voinicul fecior, odobescu, iii 198/2: | A d j ec ti v e: (ad 2°) încântat (cu negativul ne(î)ncâtitat), -ă = fermecat, vrăjit, p. ext. entuziasmat. De cine-i încântat nemernicul amor? DONICI, F. II 60. Rămase încântată, văzând că se înfăţişează o astfel de partidă. C. NEGRTÎZZI, I 72. Toţi, încântaţi, o ’ncon-giură. ALECSANDRI, P. III 265. Poporul român nu se arată în proverbii săi aşâ tare încântat■. odobescu, III 67/19. O poveste încântată, Care e întunecată. EMINESCU, p. 144;—(ad 2°) încântăt6r (cu negativul ne(î)ncântător), -oâre adj. = fermecător, care farmecă, încântă. Aveă un aer aşâ de dulce, aşâ de încântător. C. negruzzi, 1*64. Lun’ aşâ încântătoare n’am avut a admiră. ALEXANDRESCU, M. 19. Ai glas încântător, alecsandri, p. I 211.
O	încântătoare simfonie vânătorească. ODOBESCU,
III	95/16.J
—	Din lat. incanto, -are «a fermecâ». Cf. descântă.
ÎNCÂNTĂTITRĂ S. f. 1
ÎNCÂNTIC s. a.	j V- încantâ-
ÎNCĂNUNÂ vb. Ia v. canoni.
ÎNCĂNUNŢÎ vb. IVa v. încărunţi.
incapabil, -Ă adj. Incapable. — Care nu este în stare (să facă cevâ); (mai ales în sens rău) care nu-i capabil, e fără pregătire (pentru cevâ), nedestoinic; spec. (Jur.) care nu are capacitatea legală, (f) nevolnic. Incapabil de laşitate. Şăineanu, D. u. Clasa de acum mult prea numeroasă a aspiranţilor incapabili la lefurile din budgetul statului. ODOBESCU, II 67. Dacă am fi cum zice manifestul, atunci am fi fost şi am fi şi astăzi incapabili de forma constituţională. MAIORESCU, D. IV 580.
:— N. după fr. Cf. incapacitate.
ÎNCAPACITÂTE s. f. Incapacite. — Starea celui ce nu e capabil, nu e în stare să facă cevâ, nedestoinicie; spec. (Jur.) starea celui declarat de lege incapabil (nevolnic) şi lipsit, din cauza aceasta, de anumite drepturi. D. Sturdza voiâ să ne încurce pe toţi într’o atmosferă de duşmănie, de incapacitate şi neuoinţă de a face cevă. MAIORESCU, D. IV 467.
—	N. după fr. Cf. incapabil.
iNCĂPĂSTRÂ
- 564 -
ÎNCĂPEÂ
ÎNCĂ PĂSTRĂ vb. Ia. Mettre un licou. Fermer la bouche ă qqn. — A pune căpăstru calului, a legă calul cu căpăstru. LM. DICŢ. Frumuşel în-şăuă, Inşâuâ, încăpăstri. ALECSANDRI, ap. TDGR. || Fig. A legă cuivâ limba, a-1 face să nu mai vorbească, a-i astupă gura. CDDE. [Adjectiv: încăp&strât, -ă DICŢ.]
—	Din lat. incapistrare, cu acelaşi sens, sau, mai probabil, format pe teren românesc, din în şi căpăstrâ.
ÎNCĂPĂTÂ vb. I v. căpătă.
ÎNCĂPĂŢÂNÂ ■ vb. Ia refl. S’entUer, s’opi-niâtrer. —- (Pare a fi cuvânt literar, format după fr. s'entHer). A ţineâ la cevâ cu multă stăruinţă, cu îndărătnicie, a stărui în îndărătnicia sa, a n’o luâ din loc. Dă-te in lături! — strigă apoi hotărît, când văzU că Piniea se încăpăţânează. slavici, n. ii 124. [Abstracte: încăpăţânare s. f. | Adjectiv: încăpăţânat (cu negativul tie-(î)ncăpăţânat), -ă = care ţine la cevâ cu muită stăruinţă, cu îndărătnicie, îndărătnic, cu capul mare, cf. î n ţ e s t a t. Amuţire încăpăţânată, delavrancea, Ş. 111. Baba rea şi încăpăţânată umblă pe vârful Carpaţilor. MARIAN, SE. II 132:]
—	Derivat din căpăţână, cu pref. în-. Cf. des-căpăţână.
încăpătoare t s. f. 1	„ v ,
ncăpătură s. f. J v' î,,căPea*
*
ÎNCĂPEÂ vb. II. A. I 1°. Contenir, renfer-mer, comprendre. 2°. Avoir de la place; (avec la nâgation) ne plus avoir de place, dtborder. B. I 1°. Trouver place (dans qqch), enlrer (dans). 2°. j©Jre ă son aise, se plaire, se convenir. 3°. Occuper et prcndre possession. 4°. (Avec la n6gation) Ne pas Stre ă sa*plqce, ne pas convenir. II 1°. Passer (â travers..., par...), rentrer (par). 2°. Arriver (â...); tomber (dans les mains de qqn). 3°. Parvenir.
A.	I 1°. Trans. A aveâ destul loc, ca să poată intră cevâ în (cevâ), a cuprinde, a conţineâ. Calea... nu poate să încapă pre bogatul pentru strimtura ei. CORESI, Ev. 294/12. Nu te pot încăpeă ceriu-rile, câtu-s de largi, varlaam, C. 231,2. D[u]m-[ne]dzău iaste necuprins, loc nu iaste să-l poată încăpeă. id. 80,2. Cofe de piatră şease..., de încăpeă ciubăre câte doaă şi căte trei. dosofteiu, M. 40. Nu-i încăpeă... pământul a lăcui într’un loc.- BIBLIA (1688) 8. Tu ai născut pre D[u]m-nedzeu cel ne'ncăput, îricăpănău-l în pântecele tău. MINEIUL (1766) 222/a, cf. {cu pântecele tău)
1 89s/2. Acel câmp nu-i încăpeă. PANN, E. II 55. Pre cel care lumea nu-l încăpea, c. negruzzi, i 243, cf. ODOBESCU, III 293;'9, EMINESCU, E. 240. Nu-l încăpeă lungul văilor. VLĂHUŢĂ, N. 123. [Haina] care abiă îl mai încăpeă. id. ap. TDRG. Cămara este mare: vă încape pe toţi. ISPIRESCU, L. 376. Sânt mulţi... de nu-i mai încape locul. TEODORESCU, P. P. 294b. Hainele, cizmele nu mă s. nu-mi încap = sânt prea mici, înguste, strimte.
| Fig. A cuprinde, â înţelege. Minunate cuvinte... carile mintea noastră nu le încape. VARLAAM, C. 119. Nici pot să le încapă cinevă cuminţea, cantemir, hr. 432. Pe cât nu poate încăpeă mintea omenească, gorjan, H. i 141. Repede, cât nu-l încape gândul (= n’are timp să se gândească). ALECSANDRI, III 442. Eră muncită d’un dor ce n’o mai încăpeă. DELAVRANCEA, ap. TDRG. | (Neobicinuit). Refl. (= pasiv). Cel neîncăputu în pântece s’au încăpută (= a fost cuprins, conceput.) mineiul (1776) 2017i- # Nu-l încape cămara = este neliniştit; este foarte ocupat, zanne, p. iii 65. Nu-l încape locul de bucurie (s. de vese-lie)= nu mai poate (găsi destul loc) de bucurie. Jucă
de bucurie, de nu-l mai încăpeă locul, ispirescu, U. 110/18, cf. L. 298. A (nu)-l încăpea (pe cinevâ)» vreine(a) s. a (nu) încăpeă cu timpul = a (nu) aveâ, a (nu) găsi destulă vreme, spre a face cevâ. Nu l-au încăput vremea de frică să meargă în ţara muntenească. LET. II 311/J8. Când nu încape vreme pe un gospodar ca să strângă la gireadă....
I.	IONESCU, C. 133. Le făceă numai pe apucate,, când încăpeă cu timpul! sbiera, p. 307/9, cf. 307/i9.
TI. Absol. A fi destul de mare (spre a cuprinde), (după negaţiune) a nu fi destul de mare,, spre a cuprinde..., a debordâ. Mănăstirea nu încăpeă de (= din cauza) mulţi, dosofteiu, v. s. 93,„. Bătătura nu mai încăpeă de vite,' păsărimi-şi lighioi. DELAVRANCEA, s. 17.
B.	Intrans. (Raportul dintre subiect şi obiect e intervertit: lat. totus orbis id non capit > id non-capit toto in orbe, cf. span. non căber en toda lat-casa; mai adesea după negaţiune).
I.	1°. (Locul se arată de obiceiu prin prep. în,, pe, supt; cauza neîntrării prin d e) A aveâ loc-(îndeajuns) undevâ, a intră undevâ. în pântecele■ feateci încăpuse neîncăputul. coresi, EV. 2 0 9/22. N’ar fi putut oamenii şi dobitoacele încăpeă în ţară. let. ii 295/ls. Toată grădinuţa mea... încape într’o singură plat-bandă a grădinei D-voastră.
C.	NEGRUZZI, I 96. Murad... nu încape în vastul orizon. ALECSANDRr, P. III 379. Să-l bag în sân,, dac’ar încăpeă de urechi, id. T. 860, cf. creangă, P. 253, şez. ii 75/10. încap bine ’n patru scân-. duri. eminescu, P. 225. Pe sub fereşti nu încapi de lume. COŞBUC, B. 60. A răbdat la bătăi cât i-a încăput sub piele, vlahuţă, ap. TDRG. O peşteră în care ar închepe toţi locuitorii Banalului. liuba-iana, M. 61. Atâta avere, câtă ar încăpeă într’o căruţă, reteganul, p. IV 33/u, cf. {pe o căruţă) IV 33/„. Mare-i lumea, eu nu ’n-cap. alecsandri, P. P. 409/u. Turtă lată, Să-nu ’ncapă pe lopată, ib. 3l0/14, cf. TEODORESCU, P. P. 58b. Căruţele-s mititele Şi nu ’nchepi, do-rule, ’n ele. JARNiK-BĂRSEANU, D. 90. I-o pus-de-asupra [temniţei] pe coperiş, O piatră de nouă măji... Şi câţi Turci pe piatră încăpea, Toţi îl străjuiă. ŞEZ. IV 9b/28.# Nu pot încăpeă două săbii-într’o teacă. ZANNE. p. IV 345. Nu-i încap colacii în sân (ib. vi 519): în loc să primească mulţumind, îşi bate joc de cel ce i-a făcut darul. | Fig. întâmplări atât de m,inunat.e, încât nu mai pot încăpeă în mintea omenească. GORJAN, H. IV 86.
#	A nu-şi încăpeă în piele (cf. span. non căber. en si, germ. aus der Haut fahren) = a nu mai puteâ de vanitate s. mândrie (zanne, p. ii 417); a fi gras şi trândav (cf. ion cr. iii 218); a-1 înţepă ovăzul. Nu-mi încap strigările = sânt atât de ocupat şi într’atâtea părţi, că nu ajung la toate (Zagra, jud. Bistriţa-Năsăud). Com. I. corbu.
2°. A-şi găsi locul undevâ, a se simţi la largul său, p. ext. a trăi bine alături de alţii şi în societatea altora, a se tolerâ unii pe alţii, a se împăcâ unul cu altul. Să încapă toţi împreună (—să aibă fiecare parte din ea, să. fie toţi mulţumiţi); să ţie frăţeaşie acea moară. PRAV. 282. Domni mari şi slugi plecate, frumoşi şi urîţi,~toţi au trăit împreună şi au încăput unii lângă alţii. RETEGANUL, P. IV 61/9. (Mai ales după negaţiune) Ţiganul nu-i privit de Român ca om. Un profesor din Transilvania ne spunea că numai odată i s’a întâmplat să vadă un Român însurat cu o Ţigancă, şi încă şi atuncea nu încăpeau în sat. SEVASTOS, N. 29/7. Copiii fără tată, Nu ’ncap nici în lumea toată.. MARIAN, î. 129. De belele nu mai scap, Nicăiri nu mai încap, teodorescu, P. P. 290. || (După. negaţiune, construit cu de = din cauza) A nu-şi găsi rostul din pricina cuivâ, a fi oprit în cale, a se împiedecă de cinevâ (pamfile, j. ii). însă cei
ÎNCĂPEA
- 565 -
ÎNCĂPEA
alrăini sta în laturi, că nu încăpea de Cupăreşti. !LET. II 309/,. Da Une, Domnule, ce {i-a făcut răzeşia mea, de nu poţi încăpeă de dînsa? ALEC-SANDRI, T. 255. Mihaiu!... Sigmund Bator nu ’neăpeâ de tine în lume. id. P. III 253. Fata •babei... tot nu încăpeă de fata moşneagului, sbiera, P. 215/39. Cine n’a ’ncăput de noi, Să n'aibă noroc de boi. DOINE, 13/16.
3° t A intră undevâ şi a luâ în stăpânire. Veni •cu oşti şi încăpU in Râm. MOXA, 382j/J6, cf. 399/8, 405/19. Cu a cărora ajutoriu, încăpu 1'uhutum în .Ardeal. P. MAIOR, IST. 94.
4°. Unipers. (După negaţiune; în întrebări oratorice). A (nu) se potrivi, a (nu) se puteâ face, .a (nu) merge, a (nu) puteâ fi (vorbă, îndoială), a ^nu) se trece. Unde este frică, nu încape dragoste. •LET. I 231 /25. Pre un om dacă-l boiereşte Domnul, -nu încape să-l suduiască. ib. I 257/13. Hatâr la ■această slujbă nu încape, ib. III 223/15. Cu acest ,fel de gătire ce ispravă mai aştepţi? Ce încape bărbăţia acelor mai îndrăsneţi ? BELDIMAN, TR. 379. Gâlceavă şi vorbă multă de loc la mine •nu ’ncap. PANN, E. II 58. Acum încalţe nu mai poate încăpeă vorbă, eră în completă mizerie. CA-.RAGIALE, N. 24/14, cf. S. 64/n, ISPIRESCU, U. •58/10. Nu încape nici o îndoială, căpanţu, pr. D2. Unde e gust, nu încape ceartă. BARONZI, L. I 62/25. In dragoste şi ’n domnie Nuîncape tovără-.şie. ZANNE, P. IV 354. Nu încape discuţie, glumă. TDRG. | (Cu acelaşi sens, în Mold.) Refl. între ■oameni nici este, nici se ’ncape osebire, konaki, iP. 233, cf. 51,109, 127,145. Dacă de casnicii noştri ne vedem a fi prădaţi, ce se ’ncape a mai zice ■vr’un .cuvânt de ceilalţi ? beldiman, tr. 345, cf.
O.	23. Tocmala sfârşită, nu se mai încape vorbă. ALECSANDRI, T. 901. I/Jt banc se încap (= se pot multe întâmplă) multe şulerii. c. negruzzi, i 8'8.
II.	1°. (Deschizătura prin care poate intră •cevâ se arată de obiceiu prin prep. pe, prin, printre) A aveâ loc spre a intră, străbate, pătrunde, răzbi (printr’o deschizătură, printr’o iinulţime), a trece (prin...). Nu poate încăpea cămila prin urechile acului. CORESI, EV. 294/10. .Nu puteă încăpeă pre porţi. ib. 57/36. Nu puteâ jace borta atât de mare, încât să poată încăpeă mâna măcar. DRĂGHICI, R. 148. Ivan desleagă turbinca... numai cât poate să încapă mâna. CREANGĂ, P. 306. De nu-i încăpeă pe fereastră... marian, VR. 175. Nu încăpeă pe uşă. ŞEZ. III 231/3. Şoarecele nu încape pe gaură. ROMÂNUL glumeţ, i 26/3. Apa, focul şi muierea încape prin orice crăpătură. IORD, GOLESCU, ap. ZANNE, P. VIII 102.
2°. P. ext. (Mai. întâiu în legătură cu negaţiunea, sensul «a nu aveâ loc spre a străbate printr’o deschizătură» se preface în:) A (nu) puteâ străbate, pătrunde, răzbi; p. ext. a (nu) ajunge •<undevâ, la s. în cevâ s. să faci cevâ), a (nu) veni la rând; f (Jur.) a (nu)-i reveni cuivâ, a (nu) aveâ -cinevâ dreptul la cevâ. Nice el, nice feciorii lui nu vor încăpeă să moştenească aceale ocine. prav. MOLD. 49. Nu puteă încăpeă să o vază. varlaam, -C. ii 11,s. Svăntul încăpuse la cinste, id. ib. ii 16;2- Să îndesă care de care va ’ncăpeă mai nainte. jDOSOFTEiu, v. s. 54,2. De atunci s’au stins casele boiereşti mai toate şi au încăput la mari datorii. LET. II 26/a4. La alte boierii nu încap fe-
-	ciorii unora ca acestora, ib. II 2 7 3/34. Moscal, -Grec... să nu înccvpă nici la o diregătorie în ţară. ib. II- 45 0/32. Să nu încapă la închisoare, ib. III 205j1. Au încăput şi la robie. MAG. ist. IV 93/ls. ..Zicând că... nu încape nime altul înaintea lui, ca ..să le ţie sau să. le cumpere, uricariul, XXII 362, cf. XVI 324. Incăpându el la muncă, veni şoru-sa la mijloc. MINEIUL (1776) 57 1/1. După ‘‘{creditorii cu zălog’]... încap ceilalţi creditori. PRAVILA COM. 52. Muierile mărturisesc unde nu Mncap bărbaţii. CARAGEA, L. 98/14. O să’.ncapi în
mare foc. PANN, E. 2. Să încapă iarăşi în dragostea boierului, sbiera, p. 175/2,. în nevoie să nu 'neap? alecsandri, p. p. 306b/3 Vai de mine, ’n ce ’ncăpuiu... Şi de basm, mă făcuiu! TEODORESCU, p. P. 332. Mă plănuesc încotro să 'ncap Şi unde să scap. ib. 59b. 2n beleâ o fi ’ncăput Ori vr’un rău o fi văzut? ib. 505. Fetele... sâni multe... Şi nu ’ncap să mă sărute. JarnÎK-Bâr-SEANU, D. || A se vârî subt pielea cuivâ, a se pune bine cu cinevâ; a-şi face loc s. culcuş în..., cf. a se î n c u i b â. Săracii de noi, iară au încăput lordachie Vornicul şi la acest Domn. LET. II 90/2O. Şi-a căzut Un şarpe rău. Ce-a ’ncăput în sânul mieu. teodorescu, p. p. 684b # a încăpeă, pe (tî®> la mâna) (s. mânile s. voia) cuivâ = a ajunge, a cădeâ în mâna, (t) în competinţa, în puterea, în posesia, la discreţia cuivâ. De va încăpeă [vinovatul] în mânele vreunui scaun crăiesc, ca să aibă a-i tăiă capul. PRAV. MOLD. 153. Cât, puţin au fost să încapă în mânele vrăjmaşilor săi. M. COSTIN, ap. GÂDEI. Nu va -puteă să încapă în voia nemănui, pentru să fie certat, ib. 282. Sărmane cărăbuş, pe ce mâni încăpuşi! ALECSANDRI, T. 234. încăput pe mâna oricui, te vor drege. EMINESCU, P. 226. Dacă n’ar fi fost el, ehe! tot salul încăpeă pe mânile... N. REV. R.
I	32. Aceste cărţi încăpând pe mâna unor şarlatani... CREANGĂ, 141, cf. SBIERA, P. 232/,, ALECSANDRI, P. P. 138b, ZANNE, P. I 398.
3°. (Urmat adesea de un substantiv predicativ) A ajunge (într’o slujbă), (la domnie, la un rang), a se căpătui, a-şi face rost de (o cinste); cf. parveni, (t eli-p tic) a ajunge la domnie, a ajunge domn, a se sui pe tron (ca Domnitor). Nu va încăpeă, numai ce-şi va pune nume şi va perl. MOXA, 383/8. De ’ncăpii domn şi stăpânitoriu a multă avuţie. DOSOFTEIU, V. S. 186,2. Au stăpânit tot Românii pân’ acum ce-au încăput dumnealui Ştefan. tlRi-CARIUL, xiv 267/14. în anii 1743 au încăput domn Ioan Mavrocordat. LET. HI 180/2. Alţi boieri... aşteptau pre Grigorie-vodă cu bucurie, ca ■ să încapă şl ei. NECULCE, ap. TDRG. Au încăput slujnică la un boier cu nevastă tânără, sevastos, ap. TDRG. S'a linguşit, pănă ce a încăput prefect. DDRF.
[Prez. încăp (dial. încap. ANON. CAR.), aor. în-căpăiu, part. încăptit. ] Şi: (Transilv.) închepe vb. III | Abstract’e: încăpere s. f. = acţiunea de a încăpeâ, de a cuprinde; (spec. t) zămislire, concepţie (din partea femeii) LB.; (concretizat) cuprins, spaţiu, despărţitură, apartament, piesă, odaie, cameră (într’o locuinţă). Ai fost încăpearea D[u]mnezeirii ceii neîncăpute. MINEIUL (1766) 13S'/j. Ne pună ’n încăperea aceluiaşi sicriu, eminescu, p: 99. A frumuseţii haruri... încăperile gândirii mai -nu pot să le încapă, id. ib. 185. încăperi pentru serviciile publice. I. IONESCU, D. 49. Jos are o încăpere mare, care a fost magazie. C. NEGRUZZI, i 311. în tindă da, de toate părţile, uşile deosebitelor încăperi. ODOBESCU, i 127/le,. cf. IOSIF, P. 46, SANDU-ALDEA, D. N. 230. Cu treanţa aceea să se afume... casa şi curtea, coşarele şi grajdurile, precum şi toate celelalte încăperi. MARIAN, SE. ii 168. Cu loc de încăpere mare. teodorescu, P. P. 172; încăput s. a.; (rar) încăpătură s. f. polizu ; (rar) f încăpătoare s. f. = capacitate. Arătarea încăpătoarei unei corăbii. CODICA COM. (1840), ap. TDRG. | Adjective = încăpvit, -a (cu negativul) ue(î)ucăput, -ă = care n’a încăput, n’a avut loc, f care nu poate încăpeâ, necuprins. în pântecele feeatei încăpuse neîncăputulU. CORESI, EV. 209/22,' Cf- mineiul (1776), 105 bis V2. Spre sălăşluirea maicelor... neîncăpute în Văratec şi Agapia. uricariul, i 374/33; xncăpăt6i' (cu negativul ne(î)ncâpător) -oâre adj. = care (nu) încape,, care (nu) poate cuprinde; (ne)spaţios, mare (negativ: mic, strâmt). Teofane... te-ai făcut... încăpătoriu
ÎNCĂPERE
- 566 -
ÎNCĂRCA
de D[u]mnezeu. MINEIUL (1766) 62'/î- Peştera lui... încăpătoare. DRĂGHICI, R. 119. Portice ’ncăpătoare. ollănescu, H. o. 157. Căruţe mari, încăpătoare. IORGA, N. R. B. 38, Cf. CREANGĂ, P. 1061 Că e lumea ’ncăpătoare Pentru-o pasăre şi-o floare. ALECSANDRI, P. P. 31b/14.]
—	Din lat. capio, *-ere (capere) «a cuprinde etc.», compus cu pref. în- (prin atracţie din construcţii latineşti: capit in...).
încăpere s. f. v. încăpeă.
ÎNCĂPUI vb. IVa v. căpui.
ÎNCĂPUŞĂ vb. Ia 1	»
încăpuşi vb. IVa | v- c Puşa'
ÎNCĂPUTĂ vb. a v. căputâ.
ÎNCĂRBUNĂ vb. Ia I
ÎNCĂRBUNÎ vb. IVa / v- cărbune.
ÎNCĂRCĂ vb. I.—II. Charger. III. Surcharger> accăbler. IV. 1°. Accabler (de coups). 2°. îltre charge, se charger (de detl.es) 3°.-4°. (Se) charger.
I.	Trans. 1°. A pune s. (aşeza) .într’un car spre a transportă (cevâ). Au încărcat pâne (=bucate) de a lui..., de au dus-o la Cameniţă. LET. Ii 248/i4. Mă duc înpădure să încarc lemnele. ALECSANDRI, T. 1588. Walter îl [= sacul] va încărcă în căruţă. contemporanul, II 213. Au încărcat şi grâu cât aii putut, iar pânei rămase i-au pus foc. SADOVEANU, SĂM. V 1008. Au încărcat Ia lucruri cât numai au putut duce. sbiera, p. 262/23. Şi hainele din fetie... Să le ’ncarce ’n patru cară. JARNlK-bărseanu, D. 375/,. (R e f 1. = p a s i v). Porumbul se culege... Se fac grămezi de câte un car pe câmp şi apoi se încarcă în care cu scoarţă. DAME, T. 62. | Absol. Viind un popă la fân să încarce... let. I I83/38. Încep şi neguţilorii făţiş toţi a încărcă, Care unde-i eră voia, într’acolo apucă, beldiman, tr. 353.
2°. A plecă cu o încărcătură. Se duce taman la locul de unde Stan încărcase lemnele. CREANGĂ, P. 144.
3°. P. restr. Absol. A aşeză (fânul, lemnele etc.) în car astfel, ca să întapă cât mai mult(e). Unul... zvârle fânul în car, iar altul stă în car şi încarcă, adecă aşază fânul, pamfile, A. 160.
4°. (Cu schimbarea mijlocului de transport în complement; construit cu prep. des. cu), A umpleă carul cu... (spre a transportă). Să-şi încarce carăle cu lemne. URICARIUL, IV 44/27. Aho! car nebun, aho! Când te-oiu încărcă zdravăn cu saci de la moară ori cu fân din ţarină, atunci să mergi, aşâ! CREANGĂ, P. 41. Cu caru ’ncărcat de lemne. HODOŞ, C. 116/3. | Absol. (refl. = pasiv) Un car se încarcă, altul se descarcă, zanne, P.
V	128.
II.	P. ext. Trans. (Ideea etimologică de «car» dispare).
1. A umplea (orice vehicul s. mijloc de transport, de ex. o corabie cu marfă) spre a duce (cevâ) dintr’un loc într’altul; a pune pe spinarea unui animal de povară (s. a unui om) obiecte de transportat. (Complementul e obiectul de transportat s., mai ales, mijlocul de transport; construit cu prep. cu s. de). N’avem să trimitem corăbiile... ca să le încărcăm de aur curat, biblia (1688) 3 pr. Ui-Se transportă luntri pline,- încărcate cu de acest vânat. ODOBESCU, iii 28/6. Cum gătiră corăbiile, le încărcară cu marfă. ISPIRESCU, L. 24. Departe-mi zăreşte Neagră corăbioară, Cărcată de Qreci, Greci neguţători. TEODORESCU, P. p. 85. Un dobitoc încărcaţii cit negoţ. PRAV; MOLD. 25. Prinse pre ursul de-l încărcă cu leamnele. DOSOFTEIU,
V. S. 26,2. Să-mi încarce dobitocul. PANN, P. v.
I	90. Încărcând pe o lamă mâncare trebuincioasă pe patru zile. drăghici, R. 154. Ca-cel cocoşat, pururea ’ncărcat (cocoaşa fiind asemănată cu o sarcină dusă în spinare): se zice celor ce se apleacă subt povară. Cf. zanne, p. ii 528. | Refl. (Despre om) A-şi luâ în spate o sarcină. Pe măgar să-l încarci după a lui putere, dacă nu vrei să te încarci tu în locul lui. ZANNE, P. I 534.
2°. P. anal. (La origine se spuneâ numai despre-tun, care; cu roatele lui, semăna cu un car, pe-când sacii cu praf şi ghiulelele semănau cu obiectele cu care se umple carul; p. ext. apoi s’a spus. şi despre alte arme de foc sau apărate care produc
o	explozie. Imaginea aceasta e împrumutată, împreună cu terminul, din alte limbi, cf. fr. charger,. germ. laden etc.) A băgă într’o armă de foc materiile necesare spre a puteâ trage cu ea, a o um-pleâ. S’a spart vreo 20 de puşti... încărcându-le mai mult peste măsură. LET. II 439/3l. Oare-s-încărcate? Şi căută pistoalele. C. NBGRUZZI, i 28. Puşte ’ncărcate. alecsandri, P. I 58. Şi-şi încarcă puştele. ŞEZ. IV 224b/21. Tunuri încărcate. jarnîk-bârseanu, d. 34. I P. anal. Când oxi-darea plumbului nu se mai face..., noi zicem că acumulatorul au fost încărcat. PONI, F. 305.
III.	P. ext. Trans. (Şi ideea de «transport» se întunecă sau dispare cu totul, spre a se accentua aceea de «cantitate mare» s. «lucruri grele», cu care «se umple tare» s. «se împovărează» cevâ s. cinevâ).
1°. A pune, a aşezâ în cantităţi mari s. în număr neobicînuit s. prea mare, a.umpleă tare, peste măsură, a împovărâ, a îngreuiâ, a copleşi. (Mai ales ca part.-adj.) JEnkark = onero. ANON. CAR. Casa e încărcată de chipuri pre păreţi. BARAC, T. 9. Racu, broasca şi o ştiucă, Într’o zi s’au apucat. De pe mal în iaz s’aducă Un sac cu grâu încărcat.. DONICI, F. 28. Table încărcate de scule şi merinde, alecsandri, p. in 207. Lacul codrilor albaştri nuferi galbeni îl încarcă. EMINESCU, P. 78, cf. 184, 251, N. 48, 58. Ieşi, ca din pământ, o masă încărcată cu de toate bunătăţile. ISPIRESCU, L. 238,
•	Moşul, încărcat de zile cum eră, se puse jos. id. ib. 96. Părul eră încărcat de pere galbene ca ceara. CREANGĂ, p. 290- Când pomii au prea multă pro-moroacă, se zice că-s încărcaţi. pamfile, Văzd. 66. Peste zi şed deşartă; seara mă încarcă, dimineaţa mă descarcă (Grinda cu straie), gorovei, C. 120. p Spec. Dacă pământul este moale, lutul se prinde de sape .şi le umple, le încarcă şi le face prin aceasta foarte grele.- id. A. 81. (Modern, după fr. charger) Mi-am încărcat stomacul: am mâncat lucruri grele s. prea mult. Limbă încărcată:, acoperită cu un strat alb, din cauza stomacului, stricat. DICŢ. (Pop.) Este obiceiul ca. fiecare gospodar să dea de pomană câte o masă încărcată (cu faţă de-masă, blide de bucate) mai ales celor de curând .însuraţi. PAMFILE, i. c. 147. || Fig. Nae (încărcând tonul): O să le plăteşti!-caragiale, M. 197.
2°. Fig. (Complementul pasiv este omul) A pune în sarcina cuivâ, a împovărâ, copleşi. I-ar fir încărcat pre unii cu năpastă. LET. II 326/u. Să-nu se încarce asupra lor acest mare păcat. URICARIUL, IV 13/3. O, de necaz încărcate! BARAC, A. 56. Ponosul păcatelor cu care domnia-ta îţi încarci de bună voie sufletul... ODOBESCU, I 45/13, c.f. ISPIRESCU, L. 43, CREANGĂ, P. 134. De ură des-cărcatu-o, De dragoste încărcatu-o. MARIAN, VR. 81. Că mult sânt eu vinovat, De păcate încărcat.. ' alecsandri, p. p. 79/^ Încărcat de grijă, nevoi-, copii, păduchi, marian.
IV.	Fig. (în această funcţiune şl refl.). *
1°. (Cu sarcina'ce-o iai în spate se pot asemănă
loviturile ce le primeşti; complementul e instrumentul cu care cinevâ e bătut) A lovi (tare, mult} cu..., a cărâ, a turnâ cuivâ lovituri cu... Incarcr făcăleţul în spinarea ta. PANN, P. V. I 22, cf. (caţa
ÎNCĂRCA
— 567 —
ÎNCÂRLIGÂ
pe tine) XIX 144. | (Complementul e omul) li încarcă cu bătăi, ib: E. i. 46. # A-l încărca pe cinevâ de Doamne-ajută — a-1 bate. zanne, p. vi 554. A încăreă pe cinevâ de cap, de păr. LB.
2°. (Cu sarcină din spatele cuivâ se aseamănă o datorie apăsătoare, o sumă de bani ce trebue plătită etc.) Â luâ (sarcina) asupra-şi, a (se) adăogâ, a (se) mări, a (se) spori, a (se) adunâ (o datorie); a împovărâ cu...; a repartizâ, a trece ca sarcină asupra cuivâ... Şi cu datoria a domniei cei din-tăiu se încărcă. LET. II 296/20. Maică-sa... cu a-tăte fete au încărcat mulţime de datorii, ib. II 271/31. Şeîncărcase multă sumă de rămăşiţă asupra ţării. mag. ist. IV 121/12. La sama casei răsurilor încărcăndu-se iot iratul hotărît a-l aveâ a-ceastă casă şi încă 280.000 lei... URICARIUL, I 194/9. Partea acelora [a scutelnicilor şi breslaşilor] să se încarce pe ceilalţi locuitori, ib. I 42/4. 145.10... ce au rămas din anul 1771 să se încarce la sunia aceasta pe 5 luni. ib. XXI 353. Să mai încarce ţara cu 658.721 lei. ib. I ll/3i. .La cheltuială însuşi încărcăndu-se... MINEIUL (1776) 4 pr. M'ai încărcat la socoteală: mi-ai socotit prea mult. TDRG. || (Comerţ) A .debită sau a încăreă însemnează a trece în debitul unui cont. panţu, PR. 84.
2°. (După fr. charger s. ital. caricare; învechii) Â (se) însărcina. Să încarce cu această treabă pe solul nemţesc. I. VĂCĂRESCU, ap. TDRG. ^4 se încărcă cu cinevă, cu o treabă = a luâ asupra-şi. POLIZU.
3°. Refl. (Neobicinuit; poate, apropiat de cârcă) Ase urcă, a sări în cârca, în spatele cuivâ. Dulăul... denepriiatenul din dos nicicum ştire având, cu lupul din faţă vrăjmăşeaşte se lupiâ; în vreme ce cu cel din faţă tare se apucă, atunci şi celalalt în spate
i	se încărcă.’ cantemir, IST. 74. || A se umpleâ (de...), a primi din belşug. Voioasă că o să se încarce de parale de la Ioaneş.... RETEGANUL, p.
IV	9/24. || A se acăţâ (de cinevâ),' â sări la cinevâ. Când se ’ncarcă mai mulli gureşi de capul unuia, fie acela cât de tare în ale sale, tot îl înving, marian, O. II 380. # 4 se încărca de calabalâc = a-şi aprinde paie în cap. şez. ii 151/33. A se în-cărcâde bogdaproste= a-şi găsi beleaua. Cf. ZANNE, P. VI 496.
[Şi: (dial.) încarcă; (numai în poezia populară, prin scurtare); cărcâ vt>. I. Printre caicele Mai în jos de schele, Carcă-mi-se ’ncarcă, Două-trei sandale. TEODORESCU; p. p. 643. ) A-djective: încărcat (cu negativul ne(î)ncărcat),-ă (mai ales cu înţelesul) prea plin, împovărat; spec. (ca la Aromâni, despre femeie) împovărată, îngreunată, însărcinată, grea, gravidă, (despre animale) de-a făta(re). MARIAN, NA. 10, GR. BĂN., N. REV. R.
a.	1910, 86; — încărcătdr, -oâre. | Abstracte : încărcăre s. f. Încărcarea fânului se face cu grijă;
—	încărcat s. a. încărcatul carului; —încărcătură s. î. = acţiunea de a încărca; cantitatea încărcată; tonaj; sarcină, povară ; lemnele încărcate pe plută... şi lemnele prea groase (Ciupală, pl.); dobândă, camătă, adaos (la o dare); cantitatea de explozibile şi alice cu care se încarcă o armă de foc, cf, ca.r-tuş(ă). Dacă albinele de pe câmp, cu încărcătura lor, nu intră în urdiniş... FILIPESCU, ap. TDRG. Ici coleă câte un şlep'; hamalii isprăvesc încărcătura. DUNĂREANU, CH. 70..' Şlepurile şi caicele... Având o încărcătură de cel puţin câte .o mie.de chile... chiriţescu, conv. lit. xliv, voi.
II	212. Pentru ce îi iei [tu] atâta încărcătură ? antim, ap. TDGR. Vinăricerii în toţi anii urmă de făceâ încărcături la zece două. DOC. (1803) ib. cf. IORGA, S. D. VI, cf. 199, I. IONESCU, c. 221. O încărcătură ca pentru lup. contemporanul, 780, .încărcături [de tun], beldiman, tr. 346. | L.o-ca l-instrumental: încărcăt6r s. a. (Mii.; după ital. caricalore) = cutia (de tinicheâ) în care
sânt cartuşele cu care se încarcă puşca. «Omuşorul» se nalţă ca un încărcător de carabină. CHIRIŢESCU, CONV. lit. XLIV, voi. li 545; Soldaţi cu armele în mâini,' cu încărcătoarele îvtre degete. Vis ario N, fl. 152; — încărcătoare s. f. (Banat) =■, locul unde se încarcă lemnele, în pădure, pe vago-nete, cu ridicăturile în acest scop. Com.. M. ittu.
| (în cimilituri) îricărcăţicăadj. f.=încărcată. Vrăbiuţă ’ncărcăţică, hai, seara, la poetică. ( — Lingura) GOROVEI, C. 203, Cf. SBIERA, P. 320/3.]
—	Din lat. *in-carrîco, -are (care în limbile romanice înlocueşte pe clasicul onerare). Cf. descarcă-
ÎNCĂRCĂŢÎCĂ adj. f. Încărcătoare s. f. ÎNCĂRCĂTOR s. a. (.Mii.) ÎNCĂRCĂTURĂ S, f.
v. încarcă.
ÎNCÂRCEIÂ vb. Ia y. cârcel.
ÎNCARCERA vb. la. Incarcerer. — A băgâ în carceră, a întemniţâ.
—	N. după fr. (m.-lat încarcerare, compus din in- şi carcer).
ÎNCARCI vb.\ IVa )	„	■
ÎNCÂRCIÂ Vb. ia } V- CarCd- .
ÎNCĂRUĂŞÎ vb. IVa
ÎNCÂRDOŞÂ vb. Ia j. v. cardaş2.
ÎNCĂRDOŞI vb. IVa J
ÎNCÂrdui vb. IVa V. cârd1.
ÎNCĂRÎ f vb. IVa refl. Se chauffer. — A se încălzi, a se înfierbântă. încăreaşteţi-vă (încălzea s c e-t e. N. TESTAMENT 1648) şi săturaţi-vă. COD. VOR. 120/a Incărescu-se trema mea în mere. psal. sch. 121 (=încălzi-se inema mea. COREâi, ps.). Enkereskume = calefatio [= cale-facio.]. ANON. CAR.
—	Din lat. incalesco,-*Ire (în.loc de Jescere), idem.
încârjoiâ vb. Ia refl. v. gârjob.
încâRlibă vb. I	1
•ÎNCĂRIilCĂŢEJi, -ÎCĂ adj. I v' •incar lg •
. ÎNCÂRliKă vb. I (Se) recourber (.en crochet), (Se) tordre (en vriile), (se) replier, {s’)entortiller. 2°. (Se) renverser.
1°. T r a n s. şi refl. A (se) îndoi, a (se) strâmbâ (ca un cârlig)^ a (se) încovoiâ. îi ia în spate şi iese cu dânşii afară... în cârlig ându-se, ca şi când ar aveâ să-i scape jos, de grei ce sânt. MARIAN, NU. 569. Un deget ăe mi-oiu întinde, Cinci şi şase mi-oiu cuprinde. Unul l-oiu încârligâ, Cinci şi şase mi-oiu află, HODOŞ, C. 65. Vara cine îşi câştigă, Iarna nu se încârligâ. PANN, P. V. I 135. || A (se) încolăci. îşi încârligâ coada de .0 spiţă, caragiale, S. 55/2!.
2°. A se răsturnă. S’a cârligat carul cu fân. VICIU, GL., cf. ION CR. II 22, VI 315.
[Şi: cârligâ vb. I; (cf. variantele cu b ale cuvântului cârlig) încârlibâ vb. I LB.; (f cloambă) încârlombă vb. I mat. folc. 1212. | A d j e c-, tive: (în)cârligât (ca negativul ne(î)ncârligat), -ă adj. = îndoit, încovoiat, coroiat, coroit (şez. n 225/i), adus ca un cârlig-(păsculescu, l. p.); cocoşat, strâmb. [Oile bune trebue să fie] cam câr-ligate sau cârnite. ECONOMIA, 85. Această slovă întortochiată şi cârligată. C. NEGRUZZI, I 261, cf. (nas cârligat) I 5. Babă încârligată. COŞBUC, E. 93. Partea cea dinainte, cârligată în sus, a unei tălpi
ÎNCÂRLIGĂTURĂ
- 563 -
INCASSO
de sanie, marian. Ne-am întâlnii pe calea căr-ligată. SEVASTOS, N. 327/17. Are un destin încăr-ligat. teodorescu, P. p. 131. Spate rău încârli-gate, Buze mari şi lăbărţate. JARNlK-BÂRSEANU,
D.	169. Ghiarcle lor erau încărligate. ispirescu, U. 43/10. Cu picioare’ncârligate. ŞEZ. IV 232b/!S; cf. Iii 244/ 3j (cărligate) V 23b/15. Fată de după cap cârligată, în spate ca şi o covată. RETEGANU, TR. 165/j . Săceruica cârligată. VASILIU, c. 180. Vouă laie, alăturate Şi la capăt cărligate. (Foarfecele). GOROVEI, C. 155. Încărligate, îmbârligate, Pe vârful dealului aşezate? (Coarnele boului). pamfile, C. 21; (cu diminutivul) încârlicăţâi, -ică adj: (numai în poezia pop.). F&cU nişte secerele Incârlicăţele. TEODORESCU, P. P. 154b; (substantivat; Bot.) cârligăt s. m. (mai ales plur. tant. PANŢU, pl.), cârligată s. f., (mai des diminutivele) cârligăţeâ s. f. (H. x, 30, XII 355), cârligă-ţică (PAMFILE, DUŞM:, cf. H, x, 420, XII 598)=răcu-leţ (Polyogonum bistorta); — (în)cârligăt6r, -oâre. | Abstracte: (în)cârligâre s. f.; — (în)cârligât s. a.; —(îu)cârligăttiră s. f.=încârligare; locul unde seincârligâ, unde coteşte calea. Şi alte 2 locuri de supra, dă vin de dau capul în cârligătură şi cu cela cap dau In părul cel pădureţ (a. 1719). IORGA, S. D. I 231.]
—	Derivat din câr.ig, cu pref. în-.
tNCÂKliiGĂTlJKĂ s. f. v. încârligâ.
ÎWCÂKIilOWTÂ vb. Ia )	»	..	.
ÎMCÂKiiowyi vb. IVa j v‘ cârll0lt*-
Incablombă vb. I v. încârligâ.
INCABNĂ vb. Ia v. încărnâ.
tNCĂRNÂ vb. Ia. 1°. Engraisser. 2°. (S’)in-c arner.	-	-
1°. Intrans. şi refl. (Pop. în Banat) A prinde s. a pune carne, a se îngrăşâ. S'o încarnat binişor. GR. băn. S’a mai încarnat puţin. n. rev. R. (1910) 86. Vn glonţ... cam prin corp şi cam prin şele, Ca să încărneşti din ele. POMPILIU,
B.	69/2o.
2°. (Literar) Trans. şi Refl. A (se) întrupa.
[Şi: înc&rni vb. IVa, (ad 2°) incarnâ yb. Ia. I Adjectiv: îucarnât (cu negativul neîncarnat), -a = cu carne; întrupat. | Abstracte: (modern, după fr. incamation) incarnâre s. f., incarnaţi (un) e s. f. == întrupare, personificare;. s p e c. întruparea (f împeliţarea) lui Dumnezeu în corp omenesc. Hugo este incarnarea geniului francez al timpului său. MAIORESCU, CR. II 214; — (rar, după fr. incarnat, ital. incarnato) incarnat s. a.= coloare roşie ca a cărnii s. vişinie (STamati), Frumosul incarnat pe faţa ta cea albă. BOLINTI-NEANU, ap. ŞĂINEANU, D. U.]
—	în înţelesul 1° derivat românesc din carne cu pref. în-; în înţelesul 2°, neologism după fr.- Cf. descărna.
INCARNÂT s. a.
IXCAKXÂŢI*: s. f.
lXt!AK\AŢn:XE s. f.
ÎNCĂISNI Vb.' I Va
v. incarna.
ÎNCARPUÎ vb. IVa refl. Envelopper la tUe (d’un fichu).—-(Transilv.) A îmbrobodi pe cinevâ cu o cârpă. Miresei nu-i este iertat a intră în odaia în care se află oaspeţii, până ce nu se încărpueşte sau îmbrobodeşte, marian, nu. 704. La uncrop este datina de a se îmbrobodi sau încârpul fiecare nevastă, rev. crit. i 193. [Adjectiv: în-cârpuit, -ă = cu cârpă în cap. O femeie mititică... înfăşurată până supt gâtiţă într'o cârpă... sosi....
«Am venit» răspunse baba încărpuită. RUSSO, Si
26.	| Abstract: încârpui’re s. f. marian, nu. 704],
—	Derivat din cârpă, cu pref. în-.
ÎNCARTIEBÂ vb. Ia Loger.—-A pune militari în cartier (2°); p. ext. a dn cuivâ (prin rechiziţie)
0	locuinţă. [Şi: îucartirâ vb. Ia; —{< cvartir, Transilv.) încvartirâ (scris mai de mult şi înquar-tiră) vb. la; — (cf. rus. kvartirovatl.) încartirui vb.
1	Va. | Adjectiv: îneartierât (încartirât, incvar-tirât, încartiruit, cu negativul nrîncartlerat etc ), -ă = aşezat într’un cartier s. într’o locuinţă (rechiziţionată). Plutonul mieu... eră încvartirat înt’o părăsită casă turcească, conv. lit., ap. TDRG. | Abstracte: încartierâre (îneartirâre, încvaf-tirâre, încartiruire) s. f. Biuroul de încartiruire; — îneartierât (încartirât, încartiruit) s. a.].
—	Derivat din cartier, după modelul germanului einquartieren. Cf. dubletul î n c o r t e 1 â.
încabtibui Vb. IV» v. încartierâ.
ÎNCĂRUNŢI vb. IVa. Grisonner. — Intrans. (Despre părul capului) A începe să albească, a se face cărunt, sur. N’am vreme de pierdut, îmi încărunţeşte părul, co.vv. lit. ap. TDRG. Acesta se vedeâ a fi mai tânăr decât cel dintâiu, căci atuncea începeă a cărunţi, gorjan, h. IV 121. Ţi-a cărun-tat părul. c. NEGRUZZI, III 271/a. Prins-a faţa să 'negrească Şi păru’ să-mi cărunţească, Că-s cătană 'mpărătească! Cărunţească şi 'negrească, Numai mândra să-mi trăiască! jarnIk-bârseanu, D. 323. || P. ext. (Despre om) A începe să albească, a se face cărunt. Veşl ai cărunţit, tot îţi zburdă inima mai pe sus decât mintea, alecsandri, T. 1484. Toader diaconul Ala bătrânul, Când a cărunţit, Când a ’mbătrănit... TEODORESCU, p. p. 34. | Fi g. A se . face sur. Ceriul încărunţi de nouri, vântul începU a geme. eminescu, N. 10- 11 Trans. (Subiectul eo grij-ă sau o altă împrejurare îngrijitoare; complementul părul s. omul). A face părul cărunt. Grijile i-au încărunţit părul. Nopţile nedormite l-au încărunţit. [Şi: cărunţi vb. IVa, cănunţi vb. IVa pontbriant, (rar) căruntă vb. Ia. | Abstracte: (în)cărunţîre s. f. = înălbire (a părului); încărunţit s. a. | Adj ecti v : (în) cărunţit (*cu negativul ne (în) cărunţi,!) -ă adj. = care a început să albească, care este cărunt, sur. Perii cărunţiţi ai numismatului, odobescu, i£ 152. Lenea răspundea... sfioasă, cum se cuvine să vorbească cu 0 femeeie încărunţită. popovici-bânAţeanu, ap. TDRG. Să sc spele ruşinea ce adusese ca părului cărunţit, ispirescu, L. 353].
—• Derivat din cărunt, cu pref. în-.
ÎNCĂRUŢĂ vb. Ia v. căruţă.
INCASA vb. Ia (Fin,, Comerţ) Encaisser.—A primi (şi a pune în casa de bani) o sumă de bani, a obţineâ valoarea unui efect, unei poliţe, etc.; împlini (I 6°). [Şi: (formă românizată foarte des întrebuinţată) îucasâ vb. Ia; scris şi incassâ (încassă). |Abstract: incasâre s. f., încasât s. a.
| Substantiv verbal: încasator (încasator) s. m. = cel ce încasează, slujbaş însărcinat cu încasările.]
—	N. din ital. htcassare, idem.. Cf. incasso.
ÎNCĂSÂTORÎ vb. IVa v. căsători;
încăşi adv. }
ÎNCĂSiiiE adv. J v- încă‘
INCÂSSO s. m. sing, (Fin., Comerţ) Encaisse-ment. — Încasarea efectelor, poliţelor, etc. (din partea unei bănci).
—	N. din germ. Inkasso, idem (< ital. incasso).
1NCÂŞTEGÂ
- 569 -
INCENDIU
încâştegâ vb. I ^ ÎNCÂŞTIGÂ t vb. I )
v, câştigă.
ÎNCASTRA vb. Ia. (Arhit.). Encastrer. ~ A fixă capetele unei grinzi în cuibul alteia, a închei â (I 1°). [Abstract: incastrâre s. f. | .Adjectiv : încastrat, -ă = încheiat. Găurile în ■cari erau încastrate grinzile de lemn. ale tavanelor. «GH1CA-BUDEŞTI, MON. IST. 71.]
—	N. după fr.
ÎNCÂT, ÎN CÂT adv., conj. I. Combien, â.quel ■point, autanl que, comme, quant â... II. (Tant...) ■que, ainsi que, de sorte que.
I.	Adv. (născut, prin contaminare, din căi şi echivalentul său în ce măsură). în ce . măsură, In ■ ce grad, (azi mai ales) întru cât. Să vază până în cât sânt .Leşii de simeţi la războiu. LET. I 223/32. Ştiu spaima din tine, ştiu în cât ■te înyrijăiti. beldiman, O. 78. Năvălesc după <ei Turcii, cu iuţeală în cât vrei. id. TR. 378. 11 Cu ce preţ, cu cât. (întrebuinţat azi mai ales •când în preţul cumpărăturii intră şi un obiect în matură, despre care se poate întrebă: «în cât l-ai preţuit? încât l-ai socotit?») De la cine i-au cumpărat şi în cât i-au cumpărat. LET. III 200/o. || Cât, .pe cât. Şi în urmă nu vom conteni a urmă pur-Xare-de-g.rijă în cât_ se va puteă spre agiutoriul stării boiereşti (a. 18,04). uricariul, i 18/i2. Nea-mul tău, în cât se poale să-l rădici, şă-l spriji-neşti. BELDIMAN, o. 35, cf. N. P. II 92. Nevoia
i-au silit a se ajută în cât îi erâ la putinţă. DRĂGHICI, r. 132. || în felul, în împrejurările în care..., aşâ cum. După ce se mântue..., lumea ne lasă în cât ne-a găsii şi se împrăştie, creangă, a. 113. || Cât, în ceea ce... In cât priveşte... ~ cât despre...
II.	(Ca şi cât (A. II 3°), încât se întrebuinţa în corelaţie cu într'atât, ca o determinare a acestuia: strigă într’atâta, în cât îl ţineâ gura. Cu timpul însă, propoziţia a doua n’a mai fost considerată ca o determinare a celei dintâiu, ci ca o urmare a ei, iar încât deveni conjuncţiune consecutivă sau explicati vă) Cât (B 1°), de, (aşâ de mult) ■că, (în aşâ măsură) ca.
1°, (în corelaţie cu într'atât). Fizicul lui sufere într'atât, încât pare că e un bătrân trecut, c. negroizi, I 40, cf. 60. | (în corelaţie cu simplul atât, aşă, astfel). Atâta eră pătrunsă de dureri, încât a vorovi nu puteâ. MS. (s. xvii), ap. GCR.
II	85. Acel bine le loveşte cu atâta ferbinţeală, încât pe şin le porneşte. KONAKI, p. -278. Atâta au rănit pe unul, încât îndată au căzut jos. DRĂghicl R. 167. Studiile nu erau atâta de multe, încât să-l sature, id. ib. 44. Mă întrebi atâtea lucruri de odată, încât nu ştiu la care să răspund mai întâiu. ■C. NEGRUZzr, I 63, cf. 37. Atâta de frumoasă, incâi să uit pământul... alexandrescu, m. 58. E ■atât de rea, încât nimeni nu calcă pe moşia ei. ISPIRESCU, L. 4. Vorbi astfel, încât robi toate inimile. id. ib. 38, cf. 2. Sânt aşâ împreunate, încât •n’ar fi cu putinţă... KONAKI, p. 284. Sânteţi aşă de ţigăriţi şi gingaşi, încât... ar plânge de jale. c. NEGRUZZI, I 245. Marmură adusă din meşteşug aşă, încât închipuiâ fel ăe fel de flori, ispirescu, L. 38. S’a făcut în casă o duhoare aşă de grozavă, încât bărbatul pe loc s’a trezit, creangă, p. 88.
2°. (Fără corelativ).- S’au dat o mare bătălie, .încât se întunecase lumea. LET. m 280/38; Musa... a prăpădit pe oştile Ungurilor, încât numai un om au scăpat. E. VĂCĂRESCUL, ist. 254/37. cf. 260/u. ' Patima... s’adaoge..., încât nimică pe lume să mă mângâie nu poate, konaki, P. 82. Soarele... stălii pe loc, încât trei zile n’a fost noapte. EMINESCU, N. 4. Baba... începU a trânti şi a plesni prin casă, încât biata noră... trebui sa se scoale. creangă, p. 7. Eu strig, încât capul mi se descle-ieşte.. ZANNE, P. II 747.
. [Ca adverb e scris în două cuvinte; în funcţiune de conjuncţiune,, e scris într’unul. | Derivat: (Munt.) de-a’ncâtele(a) (d’a’ncâtele^a)) adv. (în legătură cu verbe ale mişcării) = din răspulcri, cât se poate mai mult, cu ori ce preţ, fără astâmpăr. O s’alerge d’a’ncâtelea pe la Soăre-răsare. DELAVRANCEA, s. 44, cf. 226. Sfetnicul umblă d’a’n-cătelea, zorind să se facă mai curând nunta. ISPIRESCU, L. 227, cf. U. 5/4. Muma zmeilor... ne căută d’ancătele să ne piarză. pop. ap. HEM. 1164.]
—	Compus din în şi cât.
ÎNCĂTĂRĂMÂ Vb. Ia 1
ÎNCĂTÂRĂMB Vb. Ia j V' Cata*'a“»ă-
ÎNCÂTEIi Vb. I.a I
ÎNCĂŢEIiI Vb. IVa 1	V-	Că*e,i-
ÎNCATIFBLÂ vb. la	)
ÎNCATIFEIil vb. IVa	J	V'	catitea-
încătineij s. m. v. cătinel.
ÎNCĂTRÂMÎ vb. IVa	ţ
ÎNCÂTRÂNI vb. IVa (ş. a.) ) V‘ cătrăm-
ÎNCĂTRÂUi ÎjVCÂTKÂUVA adv. ixcătrO t> încĂtr6o f adv.
ÎNCĂTRtr t adv.	v.	îneotrd.
ÎNCĂTRtro t adv.
■	ÎNCĂTRtrovA t adv.
ÎNCĂTUŞÂ vb. Ia. Enchaîner. — (Lipseşte în literatura mai veche). A pune pe cinevâ în câtuşi, a-1 legă (de cevâ) cu că tuşi sau cu lanţuri; (fig.) a ţineâ strâns pe cinevâ. Să-l încătuşeze pe muntele Caucaz. ISPIRESCU, U. 88/a2. Şi ’n cătuşi o' ’ncătuşat-o. ŞEZ. i 138/al. [Şi: cătuşă vb. I (COSTINESCU, şez. v 55/2); cătuşi vb. 1VX Drăguţul fu cătuşit în clipă. SBIERA, P. 236. Cf. 136, ŞEZ.
V	35/a». | A d j e c t i v e: încătuşat (cu negativul ne(î)ncătuşat), -ă. Capii unui alt partid... erau încătuşaţi. MAIORESCU, D. II 207. Ţiindu-i aşâ încătuşaţi, ib. IV 17/35. Aceste toate sânt fructele acţiunii libere, neîncătuşate a poporului român. STURDZA, M. 46; cătuşit, -ă. Aici au aflat un smeu răstignit, priponii şi cătuşit bine pe părete. SBIERA, P. 51, cf. 136, 236. |Abstract: încătuşâre s. f. = legiîre cu cevâ, pentru a nu mai scăpa (Tulgheş). Com. M. ITTU.] .
—• Derivat din cătuşă, cu pref. în-, Cf. des cătuşă.
ÎNCÂTVÂ adv. v. câtva.
ÎNCAZARMÂ vb. Ia (Mii.) v. cazarmă.
ÎNCEPUI vb. ,IVa ş. d. v. celui..
ÎNCENCHÎ vb. IVa refl. v. cirnpi.
INCENBIÂ Vb. Ia INCENDIÂR, -Ă adj., subşt
incendiu.
INCENDIU s. a. Incendie. — Foc mare (care distruge o casă, o pădure, unoraş, etc.); cf. p â r j o 1, poj ar. Ca fumul incendiului, încotrd bale vântul. TEODOREANU, M. II 124. [Pronunţ, -cli-u- şi -diu. | Familia: (după fr. incendier) incendia (pronunţ, -di-ă şi -diâ) vb. Ia =-(t r a n s.) a pune, a da foc (unei clădiri, păduri etc.), a aprinde (II 1°); fig. a aţâţâ la, revoltă; (refl.) ase aprinde, a luâ foc (despre clădiri, păduri etc.); (Abstract: iucendiâre s. f. = aprindere, (t) apriri-sură. | P a r t. - a d j e c t i v: incendiat, -ă=căruia
i	s’a pus foc, aprins, ars;, (substantivat) căruia
ÎNCENUŞÂ
- 570 -
ÎNCEPE
.Incendiul i-a distrus averea, cf. sinistrat. | Alte d e r i v â t e:'(după fr. incendiaire) inoen-diâr, -ă (pronunţ, -di-ar şi diar) adj., subst. = care dă -(de bună voie) foc unei clădiri etc., autor al unui incendiu; (mai ales fig.) turburător al or-dinei publice, cf. agitator. Proiectile incendiare. şăineanu, D. U. Priveşte împrejurul tău, incen-diarule! i. negruzzi, V 233. Manifeste incendiare.]
—	N. din lat. incendium, idem.
ixci«i;şA vb. Ia (ş.. d.) v. cenuşă ş. d.
ÎNCENUŞÎ vb; IVa v. cenuşă.
ÎNCEPĂTOR, -OÂRE adj.
ÎXCEPiVTOBKSC, -EÂSCĂ f adj.
începătokîe f s. f.	[■	v.	începe.
IacepAt6kxic. -Ă t adj-
Începătură s. f.
* , ■	f	■
ÎNCEPE vb. III.	I.	Commencer;	debuter. II.
Corhmencer ă, enlreprendre. Entamer. Commencer (â dâvorer ou ă decomposer un cadavre). III. Concevoir.
I.	(Adesea în opoziţie cu a sfârşi, ă săvârşi, a termini, a ispr.ăvi, a mântui, a .încetă), a începe arată că, la un moment dat, o acţiune s. o stare se realizează întâiu şi ’ntâiu, este adică	în momentul	ei	iniţial.
1° A b s o 1. A . luâ	fiinţă, a	plecâ s. porni
(de la...), a deveni perceptibil. Intrans. Un an să sfârşaşte şi altul începe. MARCOVICI, D. 3/,. Urmează precum ai început, ca să ie faci om bun. drăghici, R. 92. O luptă... începU atunci. BĂLCESCU, M. v. 8/15. O literatură falşă şi urîtă este cel dintâiu pas spre degradarea culturei începânde. MAIORESCU, CR. i 114. Este sară ’n asfinţit Şi noaptea o să ’nceapă. eminescu, p. 280. Începând la talpa... mulţimei omeneşti şi suind în susul scării... id. ib. 224. Unde începi/, o ploaie... ISPIRESCU, L. 28. || (Complinit printr’un adverb) A debutâ, A început rău. pontbriant. || (Prin prepoziţii ca d i n, de(la), la, cu, se precizează ideea). Den (azi: cu) cei mai de jos înceape Domnul. coresi, ev. 345/21. Să înceapem de grija sufletelor (= să începem a ne îngriji de suflete), ib. 480/i6. Mijlocul lanţului cel nemărginit al fiinţelor... începe de la ziditor. MARCOVICI, C. 11/u-Văd însă că începi cu doamna B. şi sfârşeşti cu doamna B. c. negruzzi, i 63. Unul ca nici unul, că de la doi încep cei mulţi. ib. IV 232. Spectacolul va începe cu muzică şi se va sfârşi cu dans. # A începe Ia (cevâ) = a se apucă de... Dânşii la ceartă începură. COŞBUC, F. 83^ Când la furcă începeam... reteganul, tr. 164/24. Când la foc am început, Nici apă n’am avut. DOINE, 106/j. Cine la multe începe; nici una săvârşeşte. IORD. GOLESCU, ap. ZANNE, P. VIII 114. || (Cu acelaşi sens, dar cu funcţiune reflexivă, după opusul a se sfârşi; în parte cu înţeles pasiv). Amil, fraţilor, că treci», iama, şi primăvara înceăpe-se. Coresi, ev. 87/3. Şi se-au început această carte a se tipări, id. l/20, Din tine s’au început. GCR. I G4/17. Locul... de unde se înceape a intră în besearică. mineiul (1776) 16172. Unde una se sfârşeşte... cealaltă se începe.. KONAKI, P. 284. Un psalm... carele se încep eă într’acist chip,.. DRĂGHICI, R. 46. Curgerea anului astăzi să începe. MARCOVICI, D. 17/„. Se începii mazurca, c. NEGRUZZI, I 64. Valea s’a sfârşit şi s'a început un deal. CREANGĂ, p. 41, cf. 29, A. 140. # A se începe (cu cinevâ) = a se luâ la ceartă cu cinevâ. Nu te înccpe c’un ţăran. MARIAN, ap. TDRG.
2°. (Ideea e complinită printr’un verb la infinitiv sau — în vremurile mai nouă—la conjunctiv, care arată în ce consistă începutul). A .porni, a prinde, a se apucă să... Frânse şi începiX a mâncâ. COD.
VOR. 93/3. Acesta începi», a flămânzi. CORESI, EV. 21/3, cf. 21/2J, 85/39 etc. Vor înceape a se strică.. PRAV. 194. Încep a aveă scârbă trupească. GCR.
I	23/26. Au început a se mai stârpire tâlharii: LET.
II	258/28. Eresul lui Arie începii a mestecă pre mulţi, mineiul (1776) 40a/a. Inima începe a-i dărui şi simţire. KONAKI, p. 284. Să înceapă a da roadă, drăghici, R. 146. Au început să facă zidul. id. ib. 105. Am început şi eu a plânge. C. NEGRUZZI, I 52. Murgul serii începe a se destinde. odobescu, iii 17/22. Am început să traduc, id. Iiî 20/,. Umbra celor nefăcute nu ’ncepuse-a se des-face. eminescu, p. 221. La ce-aş începe sătncerc... ? id. ib. 229. Vremea trece, flăcăul începe şl el a se trece, creangă, p. 142. De cum îl ochi, începii să-i tăcâe inima, ispirescu, L. 24. Începură a-l luâ cam peste picior, id. ib. 36. Au început botica pe amândoi să-i îmblătească. sbiera, p. 198/35.'
ll	prind şi-l încep a-l netezi. ŞEZ. I 147/25. Şi ’ncepU a se j’Mrd. 'JARNlK-BÂRSEANU, D. 241.
3°. (Ideea e complinită printr’un substantiv Ia acuzativ) Trans. A face'ca cevâ să se realizeze întâiu şi ’ntâiu, a porni cevâ. Vreame e a înceape. giudeţul din casa lu D[um]n[e]dz[e']u (: vreame ieaste să începi judecata... "n! testament, 1648; vreame e a să. în cepe judecata... biblia, 1688) COD. VOR. 161/,. Vremea începe ţările, vremea le sfârşeşte, let. iii 79/]s. Iarăşi au început obicinuitele sale slujbe, drăghici, R. 139. Sântem-hotărîţi a începe... o viaţă no{u]ă. MARCOVICI, D. 17/17. Mii de glasuri slabe încep Un cânt. eminescu, P. 206; Tu să fi ’nceput iubitul, Că-i făceam, eu isprăvitul, .coşbuc, B. 13. Şi-a început cariera, iorga, L. I 253. Orice lucru să-l începi lunea. şez. i 126/3>. Să ’ncepem dragoste nouă. hodoş, p. p. 40. i
II.	Eliptic (prin omiterea infinitivului, de sine-înţeles, prin care se preciza ideea).
1°. A prinde să faci cevâ, a porni un lucru. Aci începeau una, aci lăsau alta. ISPIRESCU, L. 35. De la vârf se începe stogul. SEVASTOS, ap. TDRG.
2°. A prinde să zici, să vorbeşti. Deşertă plosca, îşi drese glasul şi începii... C. NEGRUZZI, I 245. Nu caut vorbe pe ales, nici ştiu cum aş începe. EMINESCU, P. 269. începi», la el: «nărodule şi pră-păditule...» reteganul, P. i 7/21, cf. II 65/!. Au înccput cu gura la dânsul, sbiera, P. 9/27.
3°. A face începutul, safteaua unui lucru, a luâ din... A începe o bute (= a-i da cep polizu), o lumânare (= a o aprinde, a-i face muc POLIZU),
o	pâne (LB.), o bucată de postav, o pungă cu bani (COSTINESCU).
4°. Spec. (Complementul e un mort;).A se atinge-de un cadavru, cu intenţia de a-1 mâncâ; (despre pământ) a porni acţiunea do descompunere, de prefacere în ţărână a unui cadavru! Alungă atât câinii cât şi mâţele din casă, ca nu cumvă..., cât stă mortul aşezat, să-l înceapă şi schimonosească. . MARIAN, î. 88.. De-aş puteâ eu m’aş rugare La pământ aşă de tare, Să nu ie ’nceapă din faţă,, Să te ’nceapă dintre sp(te. POP. ib. 136.
III.	f A concepe (un gând) a zămisli; s p e c. (despre femeie, adesea complinit prin în pântece) a concepe, a purcede grea.- Şi ştiii de la înger că Elisavtha, muiarea Zahariei, început-au în pântece. CORESI, EV. 492/19. Au început împăratul turcesc Sultan Mehmet gânduri înalte asupra creştinilor.. LET. îi 27/38. Vara ta... au început pruncul la bă-trâneţele sale. VARLAAM, C. II 88. || Refl. Den-tr’aceasta ce se născii Domnul nostru i[si*]s H[ri-stojs, însuşi, fără s.ămănţă, începil-se. CORESI, EV.
5	2 0/26. Nu se va spurcă preacuratul, începăndu-se-întru mine. ib. 496/5.
[Aor. începuiu, part. început, imper. începe-. (neobicinuit, din cauza ritmului, începi: O an... începi, prefă, răstoarnă, şi îmbunătăţează. alexandrescu, S. 'h. | -Şi: (f şi în poezia pop.) c£pe-
ÎNCEPE
- 571 -
ÎNCEPUT
vb. III. De acolo şi Vasile-vodă au ceput lucrurile sale. CARTE CU înv. (a. 1643), ap. VB. I 139/4. Această sfântă şi dumnezeiască biserică... care s'au ceputti, in leatu 1827 (a: i831). iorga,
S.	D. XV 37. Încă o roată de mai da, Cepeâ Cor-bea d'a striga, teodorescu, p. p. 535, cf. Giu-glea-Vălsan, r. s. 84, 338. | Abstracte: început s. a.; t începută s. f. v. î n c e p u t; — începere (începere) s. f. = faptul de a începe, început; origine; concepţie. Cu începere loc. adv. = începând cu...; t a face începere = a începe, a porni (cevâ). Am făcut începire la scris. CAT. MAN. XXV (36). Începerea lui Despot-vodă, cum au fost ăe au ajuns de au fost Domn. let. ii 202/,. Se făcU [o] începere şi părinte 'mpăraţilor d'acii. e. văcărescul, ist. 251 /u. La o începere de istorie. ZILOT, CRON. 338. Începerea anului.-MARCOVICI, D. 2. La ’ncepere trebue stins [amorul], PANN, e. I 47. Boierii... socotesc începerea lor de la Bămleni. EMINESCU, N. 153. Orice începere cu anevoie să pare. iord. golescu, ap. zanne, p.
VIII	144. Şi duhul sf[ânt] vine, ca să fie sfântă înceapere \ = concepţie). CORESI, EV. 496/,. Cu începerea anului... barcianu. Fac începere de unde au,părăsit... N- Costin. LE.T. II 133/2; — (| şi pop.) înţepătură s. f. = început; origine; paragraf; e-xemplu, pildă. Merge-vor după începăturile sale. coresi, PS. 225. Începăturile lucrurilor... pără-sindu-le. id. EV. 480/21. Somnul cel amar, începătura căderiei. moxa, 446/31. Începătura vieţei noastre... iaste... pâinea şi apa. VARLAAM, C. 352. Endiction, adecă începătura anului nou. id. ib. 3/pr.s. Unul iaste Dumnăzăuvăcuitoriu demaintea începăturilor. DOSOFTEIU, V. S. 163. Începătura păreasemtlor (= lunea din săptămâna dintâiu a postului mare), id. ib. 59. Aceasta iaste începătura zidirii D[o]m-nului. biblia (1688) 381. Începătura (: prâmices) grânelor noastre, ib. 351,2. De la dânsul avem începătură. LET. I 38/31. Începătura bătăliei au fost întâiu despre Turci. ib. II 289/4. Neamul acesta a Goţilor, de unde le iaste începătura, cantemir, HR. 259/ji. Făcându-se numai începătură de vrajbă. mag. -IST. I 288/i,. Începătura de viată lui Ale-csandru (a. 1755). IORGA, S. D. xvii, 113. Începătură întâiu a celor buni te-ai arătat, mineiul, (1776) 27i. Se făcii, numai o începătură de viaţă. BĂLCESCU, M. V. 53. (Figură etimologică). Să ’n-ceapă ’ncepătură. sbiera, p. 321/13, cf. ŞEZ. IV 79, GOROVEI, C. 73, 46, pamfile, C. .28. Rădăcina şi începătura tuturor răutăţilor. TEODORESCU, P. P. 381: Pravile... rânduite pre 252 de începături. PRAVILA MOLD. 1/j. Fiece glavăcu toate'începăturile sale. id. l1/^. Luând de la maică-sa începătură. dosofteiu, v.. s. 55; — (f şi pop.) în-cep6nie s. f. = început, origine. Incepeniia (:'în-ceputul PSALT. sch.) cuvântului tău adevă-ru-i. psalt. (1651) 175. Incepeniia ceştii sf(i)nte cărţi. CCR. . 4. Începeniile... lucrării, piscupescu, O. 108, cf. 123. Nu este începenie de la această odraslă. MARIAN, NU. 318'; — (< începător; traduce pe grec. âgxv) începătorie f s. f. = stăpânire, putere. Acela pre carele începătoriile (=cele mai înalte în ierarhie) ceatelor îngereşti a-l vedeâ nu pot. mineiul (1776) 206'/i, cf. 1237a- Nici moartea, nici viiata, nici îngerii, nici începătoriile (:începăturile BIBLIA 1688) poate pre noi -să ne osăbească. MS. (a. 1698), ap. GCR. I 318/29. Dacă vreun prezviter... va înfiinţâ alt jert* felnic..., iubitor de începătorie se socoteşte. PRAV. Bis., ap. TDRG.; — (Maramureş) cepătoâre s. f: Mă duceai (= duseiu) la ’mpărăteasă, Să-mi înceapă cepătoâre (= să facă începutul?). Fără leac de chizitoare. PAPAHAGI, M, 148/19; — (Maramureş) cep£lniţă s. f. început. Mă rog la sfânta Luni, cepelniţă de post. papahagi, m. 84/,,. | Adjective: început, -ă=care aluat fiinţă, care a devenit perceptibil; căruia i s’a făcut safteaua; (mai ales
negativul) ne(î)neeput, -ă = care n’a fost început;, t fără început; spec. apă neîncepută = scoasă din fântână s. isvor înainte de revărsatul zorilor; până n’a scos s. n’a băut încă nimeni. Un lucru-început trebue sfârşit. O bute începută. Neînceputul (= fără început) tău părinte, dosofteiu, V. S. 170, cf. GCR. I 257. Să mă spele cu apă neîncepută. ISPIRESCU, L. 15, cf. şez. iii104/15;— începător, -oâre (adesea substantivat) = (cel) care începe, cap, iniţiator, iniţial; care se apucă de învăţătura unui lucru (LB) şi este încă neexperimentat, neînvăţat, agiamiu, debutant; elementar; t (după gr. ăQX°i) stăpâniţor, mai-mare. Prinseră toţi Elenii Sostena, începătoriuV zborului (: m a i marele sinagoghei. N. testament 1648). COD. VOR. Vio, cf. 10, 271. Slavă în-cepătoriului şi svârşitoriului Dumnezeului, PSALT. sch. 530; Mai-marii şi începătorii. CORESI, EV. 281/i,. Incepătoriul realelor (id. ib. 212/3s) s. de-rău-(id. ib. 2 3 9/39).= diavolul, dracul. Şi va fi şi-ocărîrea începătoare trufiei, id. ib. 15/17. Dumenecă ■ începătoare altor dumeneci. varlaam, c. 135. Nu iaste glas începătâriloru de vârtute, nici glas de începătdri de fugă, ce glas de începători de vin (gr. iţagxdvxcov). BIBLIA (1688) 63. Judecătoriului
i	se cade să-şi aducă aminte de ceaste trei lucrure: întâiu că e pre leage începătoriu;... a treia, că în vecie nu e începătoriu, ce şi el că un om va să moară, pravila târgovişte, ap. CCR. 168. Ca un începător şi cap răutăţilor ce erâ. MAG. IST. II 204/22. De viaţă începătorul tău duh. ANTIM, P.' . 24. Dreapta cea dumnezeiască şi începătoare de viaţă, mineiul (1776) 237ţ. Pomenirea începătâ-riului păstorilor, Ananiei. ib. 27i. Cartea... prea grea pentru începători. MAIORESCU, L. 164. Sub-stantivi începători cu a-, hasdeu, etym. MAGN. 1639. Acest curent grecesc... eră menit să distrugă... şi cartea slavonă veche şi începătoarea carte românească. IORGA, L. 163. Clasele tncepătoare=elementare. DDRF.;—(cu derivatele rare:) începător6sc, -eâscă f şi începăt6rnic, -ă f- începătorescu drac. DOSOFTEIU, V. S. 18,2. Sânt ceate de draci doă; una: luptă pre oameni la chinuri streine, alta, încep ă-tornică, face înşelăciune oamenilor, id. ib. 18,2.]
—	Din lat. încipio,.-ere, idem, (Cuvântul s’a păstrat numai la Români şi Retoromani). Cf. pren-cepe.
ÎNCEPEStiE s. f. v. începe.
ÎNCEPUT s. a. adv. 1°. Commencement, debuty principe, origine. 2°. Au commencement.
1°. S.. a. (Adesea în opoziţie cu sfârşit s. capăt) Faptul de a începe cevâ; momentul iniţial, punctul de la care începe cevâ (şi căruia nu-i precede nimic, ci totul îi urmează în timp sau în spaţiu), cap; întâiul pas ce-1 face cinevâ (LM.),, debut ; origine, obârşie. Cu tine începută în dzua sileei tale în lumina sfinţilor tăi ( = î n c e-p ă t u r a DOS.) PSALT. 238/n. InceputulU... spă-seniei noastre. CORESI, EV. 25/29. Prea puternicul' şi marel(e) D[umne]zău carel(e) n'are nici început nici svărşit. CRONICĂ (a. 1680), ap. GCR. I 312/,. De începutul Rimleanilor. MOXA, ib: 58/n. Şi l-au scris [letopiseţul] din începutul lumii, arătând’ cine au trăit pe acest pământ. LET. II 195. Omule,., care ţi-i începutul şi sfârşitul? konaki, p. 276. Sârguinţa este maica tuturor faptelor bune, precum, şi trândăvirea începutul tuturor răutăţilor. DRĂGHICI, R. 141. Începutul [scrisorii] eră original..
C.	NEGRUZZI, I 26. Zguduind din pace-adâncă ale-lumii începuturi, eminescu, P. 239. începutull Spiritiştilor în Iaşi. creangă, a. 142. Inceputu anului,-zilei, căldurii, boalei, războiului, nefericiri. (LM). în orice lucru, începutul e greu. pontbriant. începutul [reprezentaţiei] e la 8. (Învechit)*.
ÎNCEPUTĂ
- 572 —
Încercă
Începuturi = noţiuni elementare (ale unei învăţături). POLIZU. A aveâ începuturi bune = a avea ^pregătire, şcoală bună. id. (Personificat) S’a stârnit Începutul', Cu glas mare până ’n cer, Cu la-*crimi lungi până ’n pământ. PAMFILE, S. T. 134.
#	Fără-de-început ţ = faptul de a nu-şi fi luat naştere s. început, ci de a dată de totdeauna. Că -alalţi apostoli nemică de fără-de-începutulă. lu Hristosu nu ziseră. CORESI, Ev. 98/12. De sus şi de început f loc. adv. = din capul locului, mai nainte -de toate. Că de susu şi-e şi de începută, întâi, mai rea, iubirea dulceţiei, că nu lasă nici cuvân-4ul lu Dumnezeu să asculte, ib. 358/29. | în unire cu prepoz. Ia, de, de la, din (den), dintru, întru, s’au vnăscut diferite locuţiuni adverbiale temporale, în care început arată momentul iniţial s. timpul care precedă imediat o acţiune. O iubeam şi eu la în--■cepul (în opoziţie cu mai t âr z i u). C. negruzzi,
i	47. Clerul, ca şl mănăstirile, n’aveau la început ( = când au fost înfiinţate) privilegii deosebite. BĂLCESCU, M. v. 10/8.ia ’nceput, pe când fiinţă nu -eră..-. eminescu, P. 221. Cuvintele lui de’ncepută (azi: .la început) aveă chip de om bun. CORESI, ev. 15/as. Dencepută au făcut D[umnez]ău ceriul. biblia (1688), 1. Au hotărît... să mă poarte de’n-‘Ceput păn’ la sfârşit. ICONAKI, P. 144. Caimacanul, fiindu-i prieten denceputu, den zilele Ghicăi-vodă... MAG. IST. I 372/ji. Gândul cel bun ce pusăse din 1început (azi mai des: de la început) pentru dânşii. LET. II 151/18. Dinceputul ( — la început) descă-■lecatul ţării aşâ erâ. let. iii 322/,. Acesta au fost... din începută... dascăl, mineiul (1776) 1607i. Acest sfânt Pivticostară dinu ceputu (=la început) au fostă al besearicii Cur&larii (a. 1784). IORGA, s.
D.	xv 178. Principatul... cu obiceiurile... sale cele ■4’început. E. VĂCĂRESCUL, IST. 255/28. Intru început tu D[oa]mne pământul ai intenieiat. aca-thist, ap. GCR. II 186. Cu drept cuvânt, te aşteptai să fii răsplătii chiar de la început (= din primul moment). ODOBESCU iii 10/u. Am jurat -de la ’nceput Pe Hristos' să-l iei de mire. eminescu, p. 100. L-am cunoscut de la (s. dintru) :’nceput că e om rău.
2°. f A d v. (Contras din în început) La început. Începută făciX Domnedzeu ceriul şi pământul. >PALIA (1582), ap. CCR. 46.
[(Ad 1°) Plur. -puţuri. \ în unire cu prep. în, ■den, din, prin, scris adesea în textele vechi eeput.
J La CORESI, PS. 214: denceput f s- a. .= întâiele fructe. Şi ucise toate întâie născutele în ţara Eghi--petului, den ceputulu (: î n c e p u t u 1 H.; p â r g a
D.; p r i m i t i a s) tot trudul lor în satele lui Hamu.]
—	Participiul verbului începe în funcţiune de -abstract .verbal. Cf. începută.-.
începută t s. f. 1°, Commencement. 2°. Con-■ception. -— (Mai ales la plural).
1°. înogpere; început. Cântaţi Domnului victorii ■în Sionu, spuneţi în limbi începutele ^începuturile HURM.; începerile DOS.) lui. psalt.
12/ia. Curvie feaccră întru începutele sale. CORESI, LPS. 299, cf. 204, 271, 298, 277, 420. Începutele hitleniei (id. ev. 459/10), hulelor (id. E-v. 472/a,). Din ■răsărite ziua şi de pre începute fapta se cunoaşte. -cantemir, ist. 110. # Dencepută f adv. = la, ■din, de la, (dintru) început. Dencepută amă eră •idercptatea. CORESI, EV. 23/sx, cf. 141/ls, 193/1(,. (Substantivat). Dencepută (— începutul) veacului. :id. ib. 58/29.
2°. Faptul de a fi conceput, concepere. Intru a .işasea lună den ceputa lu Preadilece ( = Precursorul). ■CORESI, EV. 498/19.
—- Participiul (în forma feminină) a verbului începe, în funcţiune substantivală. Cf. început.
ÎNCERÂ vb. I v. îufirâ.
ÎNCERCĂ vb. I. 1°. Examiner', essayer, tăier. 2°. S’efforcer (de...), chercher (ă), lâcher (de). 3°. Essayer. 4°. Essayer, eprouver. 5°. Essayer, goH-ter. 6°. Eprouver, endurer.
Sensul originar al lui încercă erâ: «a încercui, a cuprinde într’un cerc». Cu timpul, verbul a suferit schimbări analoage cu ale verbului simplu cercă, înlocuindu-1 din ce în ce mai mult, fără a se substitui însă în toate accepţiunile acestuia. Deşi formaţia trebue să fie străveche, căci o găsim şi în alte limbi romanice, cuvântul românesc nu se poate atestă în scrieri anterioare sec. XIX.
1°. A cercă (I 2°), a examinâ, a supune unei cercetări, a cercetă, a sondă. Cuţitu’ din brâu scoteă, Toate crăcite ’ncercă... Alegeă p’ale uscate. ŞEZ.
IV	131/w.lncearcămarea cu degetul, zanne, P.l 211.
2°. (Construit cu să... s. a...) A cercă (IV 1°), a umblă să..., a-şi da osteneala s. silinţa să..., a se strădui, sili, trudi să..., a face sforţări, a căută să... Cărările vieţii... ei încearcă să le treacă prin protecţie de fuste. EMINESCU, p. 229. La ce-aş începe să încerc... a turnă în formă nouă limba veche... ? id. ib. 229. | (De obiceiu) R e f 1. A sg cercă (IV 1°). Ladislau... se. încearcă a pune o stavilă furiei lor. BĂLCESCU, M. v. 8/14. Descrierea Bărăganului m’am încercat a o face în româneşte.
. odobescu, III 20/19, cf. 23/2, (m'aş încercă să împac) 67/j. In probleme culinare te încerci a fi isteţ. EMINESCU, P. 265, cf. (s’o încercă s'arate)
226.	Când se încercă De-a se aruncă... ALECSANDRI, p. P. 192/s.
3°. Absol. şi refl. A cercă (IV 2°), a face
o	încercare s. o probă, încercări s. tentative, a probălui (şez. iii 86/2), a căută. Ori ce încercare... a fost deşartă. Incearcă-te tu! eminescu, N. 13. De-l vei puteâ trânti pe dânsul, atunci să. te încerci şi cu mine. creangă, P. 52, cf. 193 Pe loc s’apucâ De se încercă. ALECSANDRI, P. P 122b/2. Să te ’ncerci la bătrâneţe Cât puteai la tinerele. teodorescu, p. P. 583b. Se ’ncearcă 11 zbor, Ca puii de cocor, zanne, p. i 422.
4°. Trans. A cercă (IV 3°), a. pune (pe cinevâ) la încercare, la probă. Cu-ce tertipuri umblă să-i încerce bărbăţia, ispirescu, l. 16. Cu bogatul nici calul să nu-l încerci, nici în pungă să te măsori. zanne, p. v 88. # A (-şi) încercă norocul = a-1 cercă, pune la încercare, a vedeâ dacă ai noroc. Ei, Cătălin! Acă-i acă, ca să-ţi încerci norocul. EMINESCU, P. 271, Cf. CREANGĂ, P. 192, ISPIRESCU, L. 14, 35.
5°. Trans. A cercă (IV 4°), a căută să te convingi de cevâ, făcând proba unui lucru, a probă (o haină, o armă), a gustă (o mâncare etc.). îşi încercă sabia, dând cu dânsa într’un drug de fier. ispirescu, L. 139. încearcă biciul la capul mieu. zanne, p. iii 3L. Vinul bun nu se încearcă, ci% peste cap se dă. ib. iv 186.
6.	Trans. A cercă (VII). (Subiectul e omul) A trece prin felurite încercări s. greutăţi ale vieţii, a suferi, a îndură, a aveâ parte de..., a fi expus la..., a gustă, a simţi. Nici un necaz nu încearcă, ci rămâne odihnit. PANN, E. I 98, cf. v 102. (După fr. «âprouver»). Am încercat un fel de simţimânt dureros-. odobescu, iii 86/28, cf. 58/9. | .(Oinul e obiectul pasiv, subiectul e sensaţia) A fi cuprins, obsedat de... Tresăream de fiecare detunătură şi simţeam că par'că mă încearcă nişte friguri, ap. TDRG. Suferinţele cari au încercat-o de vreo cinci ani încoace, contemporanul, iv, voi. 1 22,.
[Adjective: încercat (cu negativul ne(î)n-cercat,-ă) = cercat, examinat; pus la încercare; experimentat, priceput, păţit, trecut prin mu^te greutăţi. Să împărechezi căni de o bărbăţie încercată. odobescu, iii 65/e. în privinţă relei administrări [a lui Cuza], se cuveneă mai multă răbdare, oricât de încercată ar fi fost prin camarila ’Librecht. maiorescu, D. I 4. încercata- mamă'.
ÎNCERCĂTOÂRE
— 573 —
ÎNCET
TDRG. Spre folos neîncercaţilor pătimaşi. I. văcărescu, P. 33/10; — (neobicinuit) încercătâr, -oâre adj.; subst. = hazardos. pontbriant. | Abstracte: îucercâre (cu negativul ne(î)ncercare) s. f. = cercare, examinare, cercetare, experimentare; probă (ŞEZ. iii 86/27), tentativă; experienţă, practică, experiment (polizu), primejdie, suferinţă, indurare. # A face o încercare = a face o probă, o tentativă, experienţă; a pune la încercare = a examinâ calităţile, puterea de resistenţă (a unui lucru); (mai rar) a ţineâ la încercare cu cinevâ = a se măsura (cu cinevâ); (învechit) din încercare = din experienţă (POLIZU); (ieşit din uz) încercare de omor = atentat (costinescu). Am făcut destule încercări şi băgări-de-seamă (= experienţe şi observaţii) la lucrurile cele lumeşti. GORJAN, II. I 89. Ştiă din încercare că raiul... pământesc nu se poate deschide decât prin femei. FILIMON, ap. TDRG. O! Francie iubită, avul-ai
o	’ncercare de moarte! alecsandri, p. iii 136. înzestrat cum eram cu atâtea cunoştinţe, nimene... nu puteă să ţie la încercare cu mine. GANE, ap. TDRG. Apoi • hoiărîră. să mai facă o încercare. ISPIRESCU, L. 20, cf. 14, 82/a,,-219/4, CREANGĂ, P. 127/ao. Întâiu încercare, apoi urmare, ca să nu-ţi aducă mare vătămare. IORD. GOLESCU, ap. ZANNE, vili 114; — încercat s. a. S'a pus pe încercate; — (rar) încercătoâre = punere la probă, încercare. Impăratu s’a vorbit Că să vă facă o încercătoâre, Să te ducă la umblătoare, mat. folc. 132.]
—■ Din lat. pop. *in-circare (din in circum) «încercui», păstrat şi în alte limbi şi dialecte romanice.
încercătoâre s. f. v. încerc.
încerceuât, -Ă adj. v. cercel.
ÎNCERCETÂ vb. Ia V. cerceta.
Încercui vb. IVa cercuî.
INCERT, -Ă adj. Incertain. — Care nu e cert, nesigur. Origine incertă. [Familia: (dat. incertitudo, -inem) incertitudine s. f. = lipsă de siguranţă, nesiguranţă.]
—	N. din lat. incertus, -a, -um «nesigur».
INCERTITUDINE s. f. v. incert.
incest, -Ă adj. s. a. Inceste.
1°. (Rar) Adj. Incestuos. Au oprit împărecheri inceste. ollănescu, h. a. p. 53.
2°. (De obiceiu) S. a. împreunare nelegiuită, contact sexual între rude (consângeni) (costinescu), (t)	(a) mesteca re de sânge, (t) sânge
amestecat, (t) spurcăciune de sânge.
[Adj ective: (<lat. incestuosus, -a, -um) in-cestu6s, -oâsă (pronunţ, -tu-os) — vinovat de incest, (t) prea-curvar cu ruda sa (costinescu).]
—	N. din lat. incestus, -um, idem.
incestuOs, -oăsă adj. v. incest.
ÎNCET,-EÂTĂ adj. adv. s. a. sing. I. 1°. Lent, calme. 2°. Lentement, doucement, peu â peu. II. 1°. Bas. 2°. Tout bas, doucement. III. Calme,
I.	(Despre mişcări s. acţiuni; în opoziţie cu iute, repede, curând) Liniştit, fără grabă, domol; p. ext. (în opoziţie cu aspru, tare) lin, blând, delicat, pe nesimţite, cătinel, binişor.
1°. A d j. Cu înceată călcare şi cu furească îm-blare pe pântece furişindu-se... CANTEMIR, ap-, TDRG. După cum [apăsarea] este... mai repede sau mai înceată... DATCULESCU, ap. TDRG. Hora e înceată. DELAVRANCEA, ap. TDRG. Fac mişcări încete, şez. iii 203/13. | (Despre timp) Care trece greu. Veni... încete clipe numărând, coşbuc, F.
158. || (Despre fiinţe; prin prep. la se arată în* ce consistă încetineala) Liniştit,' greoiu. E încet la vorbă, la minte, la cap, la lucru.
2°. (De obiceiu) Adv. jUncset = paulatim. ANON. CAR. Aleargă... când mai încet, când mai tare... KONAKI, P. 261. Spre munţi încet porneşte, alec-SANDI^I, P. II 20, cf. (zbură) I 49, (se urcă) III 25. Tablourile toate se şterg, dispar încet. id. ib.
III	5. Încet plutind se 'nalţă mireasa-i, o fantasmă,. EMINESCU, P. 208, cf. (se pleacă) .208, (cobori) 52.. (plutesc) 251. Mâncă mai încet! LM. Care cu poveri de muncă vin încet. COŞBUC, B. 5. Înhamă; iepele, iese încet... la drum. creangă, p. 135. L'al nostru măr mă voiu duce Şi încet l-oiu scutură. JARNlK-BÂRSEANU,. D. 82, cf. ZANNE, P.
V	399, VI 421. Mergi încet şi-ajungi departe, barcianu. || (Eliptic prin omiterea verbului subînţeles, se întrebuinţează ca o exclamaţie) Încctî-încet, domnule! = nu te înfuria. LM. încet (= nu da!), mă doare! contemporanul, I 235. Şi încet, dorule, ’ncet! JARNlK-BÂRSEANU, ■ D. 340.. Mai încet, doar nu vin Turcii, nici Tălariif zanne, p. vi 421. | (Adesea în unire cu prep. sau repetat, spre a da o notă de intensitate sensului, cf. n.-gr. oiyă oiyă, bulg. leka poleka. papahagi, p. A. 144) Înc?t-înc«t- s. eu încetul s. încetul cu încetul s. cu încetul, cu încetul s. CU‘ încetul, încetul = foaite încet, treptat, puţin câte puţin, cu mare băgare de seamă; tiptil; pe nesimţite, cu timpul. Încet-încet se dă spre credinţa-cea creştinească. P. MAIOR, IST. 198. Toarnă încet-încet apă caldă preste iale. calendariu, (1814)-174/10. Hotărîrile lui sporeă încet-încet. BELDIMAN,. n. p. ii 15. Pierd încet-încet simţirea, drăghici,. R. 29. Încet-încet simţirea în mine amorţeşte. alecsandri, p. iii 108. Încet-încet uliţele adorm.. eminescu, N. 51. Luna... se 'nalţă 'ncet-încet. coşbuc, B. 7. încet-încet nora s’a dat la brazdă. creangă, p. 7. încet-încet se deprinseră unii cu alţii, ispirescu, L. 8. Oţetul cu încetul se face oţet. zanne, p. iv 33, cf. I 328. Părintele Paf-nuti... se lăsă încetul cu încetul de şcoală. CONV. lit. ap. TDRG. Cu încetul, încetul agurida se-face miere. ZANNE, P. I 96. (Cu aceleaşi sensuri) t Pre, încet(ul) s. t pren încet (-încet) s. t prin, cet(ul) s. prin cet prin ect s. pe încetul. Pre încet supuindu-se. mineiul (1776) 18, cf. 181. Şi pre-încet adăogându-se, creşleă. GCR. I 131 /6. Pre încitu incita voiu scoate pre dânşii de la line. BIBLIA (1688) 56. Un mădulariu cu netămăduită boală pătimind-, prin. cet prin cel lot trupului: moarte priciueşte. cantemir, ap. TDRG. Prin celui a le aduce în starea ce s’ar puteă mai bună-(a. 1826). URICARIUL, I 383/2. Iar cealaltă pre ’ncetul... trage miere: KONAKI, P. 278.
II.	P. ext. (Despre sunete, în opoziţie cu tare, zgomotos). Fără zgomot, cu glasul coborît,. molcom.
1°. Adj. Strigă cu glas încet şi linişor. dosofteiu, v. S. 133. Miros, lumină şi un cănlec-nesfârşil, încet, dulce..; îmbătau grădina, eminescu, n. 8. O mierlă flueră o melodie înceată.. SADOVEANU, SĂM. II 601.
2°. Adv. Ce poezii cântă inima-ţi încet? alecsandri, P. I 127. Încet, adânc răsună cântările-de clerici, eminescu, p. 199. Un bondar.:, glă-sueşte ’ncet un cântec, id: ib. 196, cf. 104, 273. Vorbeşte mai încet, că le aud vecinii!
III.	f Substantivat. Linişte, acalmie. Nădejdea Domnului este ca s&ninul cerului şi ca încetul mării. LET. II 374/,.
[Şi (în limba veche şi azi regional şi în poezia-populară cu caracter mistic): cet adv., s. a. = (adv.) încet, liniştit, lin; (subst.) linişte, pace-(în natură) şi ceât-ă s. f. = vreme liniştită, linişte.
E vremea cel se zice, când e vremea frumoasă, nu adie nici vântul, nu e nici un nor, nici frunza nu
Încetă
574 —
ÎNCETA
•clăteşle (Văidei, Oltenia). cpNV. lit. liv 165. Soare, dacă-şi d’auzeă, Mândră rază slobozeă, Cet, tncet că se luă, Cel, încet prin cel nucet, Linu, •lin prin cel melin. VICIU, COL. 106. E ciet (timpul), că nu se mişcă frunza. Că ciet umblă! LIUBA. A vrut să facă cet. DDRF. Bală vântul, fie cet, Frunza ta ’n loc să nu sleie. Viciu, col. 41. Fire-ai, ploape, blăstămat!... Bată vântul, fie-şi ceată, Frunza la să se tot bată. VICIU, COL. 48. | Derivat: ce(6s, -oâsă adj.=liniştit (numai despre vreme). Vreme ceţoasă (Ţara-Haţegului). densu-SIANU, ţ. H. 54. | D i m i’n u t i v e : Încetin61 (cetinii), -eâ şi -ică adj., adv. = încec-încet, încet de -tot, foarte încet, tiptil, cătinel; cu glas încet de ;tot. Calul rinchezâ încetinel cu blâncleaţe. alexandria, , 15. ll pleacă ’ncetinel. alecsandri, P. III 25. Căruţa înaintează încetinel. ODOBESCU;
III	16/u. Strecurându-ne încetinel prin tot felul ■de cotituri... id. ib. 7t>/25. Un biet funcţionar încetinel. IORGA, N. R. B. 11. Porniră toţi şifeag, In-celinel. coşbuc, B. 20. Hora e încetinică. delavrancea, v. v. 177. Obosit... îşi luâ cetinel drumul spre gasdă. creangă, A. 133/la. Mergi ce-tinel (cătinel) = încetişor, şez. III 157/3S. Cum mere de ’ncetinel. doine, 7/5. Fiul bucătăresei îi zise încetinel.... ispirescu, L. 116; —încetiş6r adv. = încetinel. Acesta încetişor pre ascuns... ■cercă pre Mateiu Vodă'. MAG. IST. IV 3f>5/21. Puneă mâna încetişor... pe grumazi. KONAKI, p. 19. 'Grăesc încetişor, alecsandri, p. III 325. Vede luceafărul... şi ’ncetişor dorinţele-i încrede, eminescu, P. 281. Le zice ’ncetişor. CREANGĂ, p. 249. Se apropie încetişor. ISPIRESCU, L. 83. Duceţi caru ’ncetişor. alecsandri, P. P. 315/10. Şi te roagă ’ncetişor. hodoş, P. P. 180. Cu înceti-şorul = cu- binişorul. Dar să ne lăsaţi cu înceti-şorul. PĂSCULESCU, L. P. 68. SEVASTOS, N. 109/19.
O	luaţi cu ’ncetişorul. TEODORESCU, P. P. 170;— încetuţ, -ă LB. | Adjectiv: (neobicinuit) înc£t-nic, -ă = încet, grav. Progresul studiului artelor este mai cu seamă la începui foarte încelnic. stăncescu, -ap. TDRG. | Verb: (de la Hnceten, presupunând un lat. *quielinus, cf- încetinel) încetcni (încetini) vb. IV», (rar) încetinâ vb. I» = a face (să fie) mai încet, a domoli (mersul, mişcarea), a înfrâna (graba). Duioasa lui cântare Incetineă răul. din ■curs şi-a vântului mişcare. OLLĂNESCU, H. O. 53. Capul şi urechile vâjiau, inima îşi încetinise zvăc-niturile. TAFRALI, V. d. 156. Vaporul îşi înceti-nează mersul. GAZ. TRANS. (1907 din 5 August), j Abstracte (de la încetini): încetinire s. f. = acţiunea de a face s. cevâ încet; — încetineală s. f. = manifestare înceată, lipsă de iuţeală (în mişcări), lipsă de vioiciune (în aptitudini spirituale). Domnul cellalt... dă cărţile cu încetineala jucătorului de meserie, d. zamfirescu, ap. TDRG.
O	încetineală a activităţii în opera de traduceri. iorga, L. I 416.]
-	*— Din lat. qu(i)etus, -a, -um «liniştit» (parti-
cipiul lui quiescere «a linişti»), compus mai în urmă cu pref. în-.
ÎNCETĂ, vb. Ia. 1°. (Se) calmer, (s’)apaiser, s’arrSler. 2°. S’arrSter, se reposer. 3°. Cesser, s’ar-râter, terminer. 4°. Disparaîlre. 5°. Baisser, diminuer. 6°. Ralentir. 7°. N’en pouvoir plus.
în înţelesul cel mai 'larg, încetă stă în opoziţie cu «a se mişca, a fi agitat, a fi activ», însemnând: «a fi liniştit, a sta neactiv».
1°. Absol. (intrans.)Ase linişti, ase potoli, a se domli, a se ogoi, a se astâmpără, a se calmă. (Despre elemente s. fenomene ale naturii).-Hristos... toate făpturile opriiă-le;... cătră mare grăiiâ: înceată molcom! coresi, EV. 254/6. Şi încetară valurile măriei (cf. încetul mării) şi se veseliră ucenicii derep'ce încetă [marea], id. ib. 375/24. Fulgerele... nu încetau nicicum. DRĂGHICI, R. 7.3.
Ninsoarea încetează, alecsandri, p. iii 10,. cf. CREANGĂ, a. 32. Ploaia încetase. EMINESCU, P.
37. Bate vântul şi nu ’nceată. jarnîk-bârseanu,
D.	143.. J (Despre boale, nelinişte sufletească, griji etc.). Cea boală... încă înceată..coresi, ev. 82/ls. Până.când înceată frigurile... CA-LENDARIU (1814.) 166/,. Să-i încete gândurile, reteganul, TR. -105/2. | (Despre omul cuprins de nelinişte etc.). Copilul plânge şi ’nceată. jarnîk-bârseanu, d. 114. Înceată! (mai des: încetează!) — astâmpă-ră-te, nu mai face atâtea nebunii, marian. | (Precizat prin prep. din). A se opri, a sta (pe loc). Nici râurile din curgere n’au încetat. GCR. II 148. Din plâns încetă, teodorescu, P. p. 466b.
#	A încetă din viaţă = a muri (propriu: a nu mai fi tulburat de neliniştea vieţii). || Trans. A linişti, potoli, stâmpără, ogoi, calma. Această cunoştinţă... poate să potolească gândul şi să-l încete. margăritare, ap. TDRG. Încetează plânsul tău! ALECSANDRI, P.' III 157. | F a c t. A face să se liniştească, potolească, stâmpere, ogoiască, calm&ze. Încetează turburarea patimilor cu mijlocirea ta cea cătră Dumnezeu, mineiul (1776), 60*/2. Pe adevărata-mi sete Nectar nu pot s’o ’ncete. i. vă- . CĂRESCU, P. 263/5.
2°. Absol. (intrans.). A face o pauză (întrerupând o acţiune începută), a (se) -odihni, a nu mai acţiona. (Mai ales în propoziţii negative). Obştescul vrăjmaş [= diavolul] nici odată nu încetează. mineiul (1776) 58Vi- Instinctul nu ’n-cetează. konaki, p. 293. | (Prin prep. de s. din se arată în ce consistă repaosul sau ce acţiune s’a întrerupt). D[umne]zău într’însa [= în ziua a şaptea] încetă de toate faptele lui. biblia (1688) 2/30.
#	A încetă din gură = a tăcea. Din gură nu mai încetă. ŞEZ. iii 159b/26. A încetă de la cevâ = a nu mai perseverâ, a nu mai insistă, barcianu.
3°. Absol. (intrans.) A nu mai continuă un lucru, (deci:) a se opri, a conteni; a sfârşi, a termina. Şi învăţând de pocaanie... nici dinioară înceată, ce cu cuvinte şi cu pilde... îmbărbătează noi spre pocaanie. CORESI, EV. 23/ls. Împăratul Alexie... porneşte cu războiu asupra lui Criş la- I cetatea Prosaca. In carea cu multă osteneală bă-/] tănd, pe urmă înceată. P. MAIOR, IST. 222/,. Norocul vostru să nu încete. I. VĂCĂRESCU, P. 146/s; Cetele române făr'a încetă de loc, Păşesc tot înainte sub viscolul de foc. alecsandri, p. iii 222. Muzica încetase de mult. eminescu, n. 47. Ceasornicul mieu a încetat — s’a oprit, pontbriant. Izvorul a încetat — a secat. id. | (Prin prep. cu şe arată—mai de mult se arătă şi prin de — ceea ce se termină). Încetez de tânguire ( — nu mă mai tânguesc). mineiul (1776) 612/a. Să încetezi cu omorul, să nu mai văd cqpete tăiete. C. negruzzi,
i	147. Cu plânsul nu încetam, alecsandri, p.
P. 379b/6. Când înceată cocoşul cu căntatul. reteganul, P. I 12/27. | (De obiceiu complinirea ideii se face printr’un infinitiv introdus prin (de) a s. printr’un conjunctiv: încetez (de) a face = «nu mai fac»; nu încetez de a face = «fac mai departe»). Deci nu-şi înceată el a grăi iară. CORESI,
EV. 4 0 6/37. Şi aşă au încelat Turcii de a fugi. LET. -
II	354/29. Nu încetă a-l rugă. mineiul (1776) 1952/i. încetează de a ie mai plânge. MARCOVICI,
D.	10/2U. Când Roma încetă de'a mai naşte Bruţi şi Catoni... c. negruzzi, I 201. Inima ’ncetâ-va să- bată ’n pieptul .mieu. alecsandri, p. iii 283. Ochii ei încetase de a mai vărsă lacrimi, emi-ne seu, N. 28. N’oiu mai încetă de a plânge. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 159. Vaca străină înceată de a da mult lapte. GOROVEI, CR. 1831. A încetat de a vedeă — a pierdut vederea. PONTBRIANT. | a (Construcţia cu gerundiul e învechită). -Dirept-ee... nji încetă Ioan oblicind pre el şi împutându-i... CORESI, EV. 515/3. Nu mai înceată turburând şi ’murguindu-ne. id. ib. 56/I6. Până în sfârşit n’ai
ÎNCETA
- 575 -
ÎNCHEGĂ
încetătu mustruind pre împăratul, mineiul (1776; 612/i. Nu înceată muliemind făcăloriului celui vecinic. ţichindeal, f. 68. || Trans. (=fact.) A nu lăsă să continue, a face să contenească, a întrerupe, a opri, a curmă. Înceată (grec. navoov) limba, ia de rău. biblia (1688), ap. TDRF. Cu ploile cuvântului... văpaia rătăcirii o aţi încetătu. MINEIUL (1776) 1931/!- Pre ceia ce' lăcuiiă întru Adâncimea. necunoştinţei i-ai arătat fii luminii, incetănd tăierile dracilor, ib. 1902/i- Veselia nu ’ncetaţi! TEODORESCU, P. P. 621b. Pentru ce aţi tncetat (= întrerupt) partida? pontbriant.
4°. Intrans. A-dispărea, -ase pierde. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează, Astfel... eminescu, p. 223. Acest obiceiu încetează ăin zi în zi. pont-BRÎANT.
5°. Intrans. (Eliptic) A sc<xJeă din Valoare s. din număr, a nu'aveâ preţ, a se. devalorizâ. Â ăoa dzt [morţii] mai încetară [de a fi aşâ de mulţi] puţăntel.’ dosofteiu, v. s. 32. Când banul cutează, Cuvântul încetează = banul birueşte orice cuvânt. ZANNE, P. v 42,
6°. Trans. A rări, a domoli (iuţeala), a înceţi ni.' Mai înceală-ţi paşii, că de nu, plesnesc"! reteganul, p. iii 55/1s.
7". f Intrans. A (se) obosi tare. Şi lovi întru zioa aceaia _dentru cei striini de fealiu mai mulţi decât în Mahmas, şi au încetătu (: grec. exoniaosv; .şi a ostenit BIBLIA 1914) norodul foarte. BIBLIA (1688) 205.
[Prez. ind. încetez (literar) - şi încet (dialectal). | Şi (în poezia pop. cu caracter mistic): cetâ vb. I. Ceată oaie de zbierat Şi cioban de fluierat; Ceată junghiurile. Şi săgetăturile Din beşica cea rea ■(Mold.). ŞEZ. III 156. | Abstracte: încetâre ,s. f. = acţiunea s. faptul de a, încetă; sfârşit; (cu negativul) ne(î)ncetâre s. f. = continuitate, ne-■oprire, neîntrerupere; (mâi ales în loc. adv.) fără (de) încetare, (mai. rar) cu ne(î)ncetare = necontenit, neîncetat, într’una, fără întrerupere. Ceaiurile spun fără ’ncetare de slava ta. dosofteiu, PS. 57. Jărtva neîncetării (grec. ivSeXexcofiov). .BIBLIA (1688) 61, cf. 337, 351. A toată zidirea lui D[u]mnezeu... au fost încetarea... în zioa a şaptea. :mineiul (1776) 672/a. Neîncetarea ierarhiei, ib. 162/i- [Cişmeaua zice.-]' Cu sunetu-mi închipuesc ■nădejdea ’n nencetare. I. VĂCĂRESCU, P. 391/„. Toate... se prefac făr' de ’ncetare. konaki, p. 66. Lucea acea văpaie şerpuind cu nencetare. c. NE-GRUZZI, II 86/22, cf- 265/21. Ei merg fără ’ncetare. ALECSANDRI, P- III 268. Încetarea mandantului ■din viaţă. HAMANGIU, C. c. 62—73, 1552—1.531;
—	încetât s. a. = încetare. E mai uşor încetatul . •decât începutul. | Adjectiv: încetat, -ă = care nu mai continuă; trecut, expirat, (cu negativul) -jie(î)ncetât = care nu încetează, care dăinueşte, nu se sfârşeşte, nu se trece, vecinic, nesfârşit, (întrebuinţat mai ales adverbial).= fără încetare, necontenit, continuu, perpetuu, mereu, într’una, în permanenţă, permanent, fără întrerupere, constant, ■necurmat. Darurile ce ne-au dăruit £>[u]m[ne]--dzău... sămt neîncetăte şi netrecute, varlaam, “C. 148. Veselindu-să în veaci nencetaţi... DOSOFTEIU V. S. 1.75,2. Şi-l măresc cu neîncetate glasuri. MINEIUL (1776) 204 1/1. Ele nencetat lucrează. 3C0NAKI, p. 279. Plânge neîncetat. MARCOVICI, D. 13/j. Plouă neîncetat. DRĂGHICI, R. 67. Neîncetat
4	se păreâ că aude împuşcături, c. negruzzi, i 33. Tot fuge nencetat. ALECSANDRI, P. I 12. Se întoarnă..., zburând neîncetat. CREANGĂ, P. 95, cf. marian, O. II 30. Nencetat se tot alungă, teodorescu, P. P. 225b.]
—	Din lat. qu(i)eto, -are (derivat din quietus),
■	care s’a substituit - clasicului quiesco, -evi, etum, -ere (cf. quiescebant voces hominumque deumque. -Ovidiu = au încetat glasurile...; venti quiescunt.’
Verg.; quiescentes aquae. Plaut.; tu quiesce hanc rem modo petere. Plaut. = încetează a cere).
ÎNCETA vb. I v. înceţi.
ÎNCETĂŢENI vb. IVa. Naturdliser (ciloyen).— (Modern) A-4acorda (unui strein) drepturile de cetăţean, cf. împământeni, naturaliza. [A d j e c t i v : încetăţenit (cu negativul ne(î)nce-tăţenit), -ă = care a primit drepturi de cetăţean. | Abstract : înc'etăţenire s. f.=acordare de drepturi cetăţeneşti, cf. naturalizare, împământenire, indigenat.]
—	Derivat din cetăţean, cu pref. în-.
ÎNCETEii vb. I». (Oltenia) întrebuinţat numai ca adj. verbal. Se spune despre ugerul vacii, când are pulpă, «când e umflat şi întărit din cauza abundenţii laptelui: Vezi ce uger încetălat are.i> conv. lit. liv 365. [Şi încetărâ vb. Ia ib.]
—	Poate, derivat cu pref. în-, din ceteră (cu care s’a asemănat ugerul plin de lapte al vacii; disimilaţia r-r > r-l s’a -putut produce mai întâiu în infinitivul încetărare > încetălare).
încetenî vb. IV'a v. încet.
ÎNCEŢI f IVa. (Se) mSler, (s’)associer, (s’)unir. — (Construit cu prep. cu, la, în s. întru ori- absolut) Trans. A aduce (pe cineva) în ceata altora, a face tovarăş cu..., a întovărăşi, a însoţi, a îngloti; (refl.) a întră în ceata s. tagma (cuivă), a se asocia (cu...), a se întovărăşi, a se îngloti, a deveni egal cu... [Episcopul vinovat] să se 'înceteze [= să fie pus în ceată], adecă să fie în.ceata şi în rândul preoţilor. Îndrept, legii, ap. TDRG. Bogaţii şi mişeii soţ cu soţ să vă încetaţi, cuv. D. BĂTR. li 80. Te va înceţi în ceata svenţilor. varlaam, C.. 234i2. Să incită (: să amestecă mineiul 1776) pre sine cu călugăraşii cei mai de gios. DOSOFTEIU,-V. S. 63. Despuitoriul H[fisto]s... să te încitească cu sfintele fecioare, id., ap. TDRG. | P. ext. (refl.) A se uni cu cinevâ într’o acţiune de protest s. revoltă, a murmură (împreună) în potriva cuivâ. Incetiră-să (.-rânjiră CORESI, PS.; fremuerunt) limbile. PSALT. SCH. 3. [Şi: înceta | vb. Ia, inciţi- f vb. IVa, îneitâ t vb. Ia. | Adjectiv: f încetit (încitit, încetât, încitât), -ă (construit cu prep. cu s. f cu dativul) = intrat în ceata s. rândul (cuivâ), aşezat împreună (cu...), asimilat (cu...), tovarăş (cu...). Cu sfinţii şi cu derepţii şi cu aleşii încetiţi să fim. CORESI, EV. 540/3. Regi încetitu să-ţi fiu. ib. ib. 328/10. Sănt înceliţi întru fiii lui D\u]m[ne]dzău. varlaam,
C.	363.]
—	Derivat din ceată, cu pref. în-.
ÎNCETINÂT, -Ă adj. v. cetină.
ÎNCETINEIi adv. 1
ÎNCETINI vb. IVa 1 V- incet*
înceţoşâ vb. Ia v. ceaţă.
ÎNCHEABURI vb. IVa v. cheabur1.
ÎNCHEGĂ vb. I. 1°. (Se) cailler. 2°. (Se) coa-guler, (se) figer, (se) geler. 3°. (Se) raffermir, (se) souder, (se) riunir, (se) cimenter. 4°. Se former, prendre naissance.
1°. (Despre lapte). Trans. (= fact.) A face (cu ajutorul cheagului) să se strângă s. să se grămădească (la un loc), întărindu-se, a coagulă, cf. brânză, serbezi; refl. a se coagula. în-chegă-se ca laptele inima lor. CORESI, PS. 338. Se încheagă ca laptele, zanne, p. ix 32. Cheagul încheagă laptele. COSTINESCU.
ÎNCHEGĂ
- 576 -
ÎNCHEIA
2°. P. anal. (Despre sânge) Trans. şi refl. A se strânge, întărindu-se, a (se) coagulă, I-au tăiat călăul nasul... După aceea Nicolai Cârnul... au găsit... un doftor de-i lot slobozeă sângele din obraz şi-l boţ'ă la nas, şi aşă, din zi în zi, sângele se închegă, de i-au crescut nasul la loc. LET.
II	2IO/9. ln mine simt că sângele se ’ncheagă. DACIA LIT. 14 7. Lunecă pe sângele ce se închic-gase pe lespezi, o. NEGRUZZI, I 156. Sângele în Irup i se încheagă. ALECSANDRI, P. P. 131b. Veninul viperii închcagă sângele. COSTINESCU. (Fig.). Ş’aşă di laii-o şuierat, Ca munţi s’o detunat... Luna ’n sânge s’o ’ncegat. ŞEZ. IV 195/2. | (Despre untura topită) A (se) învârtoşa, a (se) slei, a se solidifică, a (se) prinde. Aerul încheagă grăsimea. costinescu. | (Despre apă, căci, după credinţa populară, vrăjitoarele pot face prin farmece, ca şi apa să se închege, ad'că să devină solidă, cf. îngheţă). [Hristos] au închegaţii marea roşie. VARLAAM, C. 260,2. Inchegăndu-se picătura. MINEIUL (1776) 1912/2- Cel A-tot-puternic ce apele încheagă... ALECSANDRI, p. III 216. Să ’nchege apa ’n sânge. eminescu, P. 207. O vrăjitoare straşnică, care închegă apa. CREANGĂ, P. 96. Cf. ISPIRESCU, L. 60. Nistrul se ’nchiegă. teodorescu, p. p. 450. Farmece de încheagă apele. ŞEZ. III 32/26. #
(Meşter, şmecher, mincinos) de încheagă apele (s. apa) = foarte mare. contemporanul, V, voi. II 502, zanne, P. vi 480. || I n t r a n s. (despre aburi): Aburii închegaseră împrejurul lui. DELAVRANCEA, ap. TDRG. | Fig. (fac ti tiv) A face să sece, să nu mai fie, să înceteze. Odinioară, când .soseă în toiul horei, închegă zarva, şi muierelul se despică în două. id. S. 56/i0. -
3°. Fig. A (se) legaşi uni. strâns (LM.), a (se) împreună, a (se) adună, a (sej strânge (laolaltă), a (se) consolida, a (se) cimentâ. Hristos... zise bolnavului să-şi ia patul şi adia se închegară nodurile şi se întăriră şi-şi purtă patul lui şi îmblâ. CORESI, EV. 146/29, Felurimi de flori încheagă. konaki, p. 284. S’o închegat lumină vieţii cu apusul cel de moarte, id. ib. 96. Sub frunte-i viitorul şi trecutul se încheagă, eminescu, p. 221. Durerea încheagă gândurile, maiorescu, CR. II 398. Turnă apă moartă pesle toate rănile şi se închegă carnea. ISPIRESCU, L. 330. cf. 131. Se încheagă (= se aglomerează) mulţimea de oameni. barcianu. A închegă (= a întări) o prietenie. alexi. A închegă cevă bani = a strânge, a pune la o parte, cf. cheag (II 1°). [Gospodara] or închegă paralele şi. nu-i rămâneă păgubită, nădejde, ap. TDRG.; Cercă să vorbească şi nu puteă închegă (= legâ) vorbele. DDRF.
4°. Fig. (Refl.) Â luă fiinţă, a se naşte, a se ivi, a se înjghebă, a se înciripâ. Intru acele stihii va să se topească omul până la [a] doua venire a lui Hristos..., dintru carele iar va să se închege, antim, p. 115. Din a haosului yăi, Vn mândru chip se ’ncheagă. EMINESCU, P. 226. De-abiă se ’ncheagă ’n tine asemenea credinţă. I. NE-GRUZZI, II 23.
[Scris şi: închiegă. Cu hiperurbanism: împiegâ vb. I. Se împiagă caşul. H. XII 275. | Adjective: 'închegat (cu negativul ne(î)nchegat), -ă. (Ad 1°) Laptele... închegat se bale cu o roată numită brighidău. DAME, T. 69; (ad 2°) Sânge închegat. C. NEGRUZZI, II 123/j, cf. CREANGĂ, P. 227, ŞEZ. I 47b/16, 106b/,. (Fi g.j. Când iaste credinţa închegată (= întărită)... coresi, ev. 269/.,. Vinul... dulce s’au făcut venin amar şi... bogăţia sărăcie... şi osândă vecinică neuitată şi neînchegată. LET.
II	451/j0. Comisia, închegată (= compusă, alcătuită) supt cuvânt de a se îndeletnici... uricariul, viii 129/13. Limba ungurească, mai a treia [a] ei parte, e închegată (= compusă) din cuvinte slăveşti, p. maior, IST. 128. Ispita ne arată a strânge mai tare dragostea ’nchegată. KO.NAKI, p.
f
295. Raportul între Domn şi Ţară nu erâ dar închegat (= consolidat), maiorescu, d. ii 131. El însă, de spaimă apucat, Cercă să spuie-o vorbă, dar glasu-i închegat ( = înmărmurit) N’ajunge-pân’ la buze. I. NEGRUZZI, II 44. Lampa... sta între Dan şi umbra închegată. EMINESCU, N, 60;.
—	închegăt6r, -oâre = care încheagă; spec. (Mito), pop.) apă închegătoare (în opoziţie cu apă-învietoare) = apă-moartă, cu ajutorul căreia, se pot lipi (dar- nu şi inviâ) bucăţile unui corp omenesc ciopârţit; cuţit închegălor = cu care se-încheagă untura râncedă întrebuinţată la descântatul de «mălriciu». Cf. marian, na. 7. (Substantivat subt forma fern.) închegătoare s. f. -= (Bot.)-plantă (H. vii 480): năprasnică (Geranium Robertianum) (Banat), panţu, pl. ; (Păst.,,şî-chegătoâre teodorescu, p. p. 593) = vas de muis al ciobanilor (i-t. Xii 7), în care se pune caşul las închegat (cf. H. 11,28), budac (H. ni 325). Cf.
H.	I 206, II 145, IV 86, 118, XII 29, XIV 247. Nici căşuţ la ’nchegătoare. TEODORESCU, P. P. 511, cf. ALECSANDRI, P. p. 55/9. | Abstracte: închegare s. f. Apele slătură, o închegare fiind.. BIBLIA (1688) 154,2. De la închegarea locuinţei sale. uricariul, i 2 5 9/22. Memfis... Închegare măestrită din suflarea vijeliei, eminescu, p. 71.. Zburau amândoi... ca două abiă văzute închegări ale văzduhului, eminescu, N. 14. Închegarea laptelui, sângelui etc.;— înehegât s. a. A pus laptele la. închegat; — (f şi pop.) închegăturăs. f. Primăvara.._ moaie, topeşte toată închegătura [pământului]. Pi^ SCUPESCU, O. 182. Oile la strungă le da, Nu veneâ lăpţile la măsură, Nici brânza la ’nchegă-tură. MAT. FOLC. 117.]
—	Din lat. pop. in-eoagulare (cf. incoactus) să-închegă» (lac, aquam, fig. pacem, amicos coagulare). Cf.- cheag, deschegâ şi dubletul c o a g u 1 â.
ÎNCHEGĂTOĂUE s. f. (Bot., PăSt.)l .	,	,
ÎNCHEGATCItĂ S. f.	/	V' inche&j|;~
ÎNCHEI- V. ÎNCHEIE-
ÎNCHEIÂ vb. I. 1°. Encaslrer, joindre. 2°. Souder,. articuler. II. 1°. Fini/r, (s’)achever, (se) terminer... 2U. D&limiter. 3°. Se limiter, se borner; comprendre.. 4°. Fixer, âtablir. 5°. Conclure. 6°. Clore (un compte). 7°. Conclure (un traitâ, un contrat, un marchS)); faire ou sigher (la paix), dresser (un; acte). III. Fermer, boulonner.
I.	1°. înţelesul etimologic este «a bate în cuie», «a fixă cu ajutorul unui cuiu». Acest sens s’a păstrat în terminul nostru de dulgherie: a încheiă: grinzile (bârnele, căpriorii unei case) = a le potrivi una într’alta, vârînd călcâiul s. limba din capătul uneia în cuibul celeilalte (şi fi-xându-le uneori printr’un cuiu de lemn). Patru■ grinzi... să le inchiem la capele. I. ionescu, C. 46. Casele de lemn se fac din bârne în pădure,, unde se cioplesc şi se încheie: id. M. 152. Te-slarii, cioplind grinzile cu bărzile, le suie pe zid şi le-aşază, încheindu-le una cu alta. drăghici, R. 44. || P. ext. (Despre un car s. despre ori ce alt obiect, alcătuit din două s. mai multe bucăţi) A alcătui, închelbâ (1°), a legâ împreună. Făcusă un car şi-V încheiasă în casă. şez. I 189/32. | (Despre plute)-A legâ (a întări) trunchi) în plută (Topliţa. Com. M. ittu). | (Despre o casă de lemn) A (o) construi» din bucăţile de lemn confec-ionate. Feace şi încheie... case. dosofteiu, V. S. 49. Se îngrijise-de cele trebuincioase la facerea unei case. li aduc de la pădure ori îi cumpără lemnul, îl cioplesc şi i-o încheie jos. PAMFILE, I. C. 401. Când,, după ce s’a sfârşit de roşu, s’apucă dulgherut-de o casă, se zice [că] o încheie. H. vi 43. ] F i g. (Despre om, traducând pe paleoJs. suzîdati)..
INCI-IEIÂ
- 577 -
ÎNCHEIA
A zidi, plăzmui. .Tu me in cheia şi (HUR.; feace şi SCH.; zidişi VOR.; plăzmui şi DOS.) şi puseşi spre mere măra ta. psalt. 288/29.
2°. P. anal. (Despre oasele omeneşti, care se îmbucă unul în altul, ca lemnele unei construcţii, cf. încheietură). A (se) fixâ prin capetele lor. Pe la... treizeci de ani... sânt toate mărgi- s nile... oaselor fierte şi încheiate, piscupescu, O. 135. |j f P- ext. (Despre graiu, cf. (f) î n c h e i a t).
A articula, a rosti precis. Încheind mult cuvintele. DOSOFTEIU, S. 122/,.
II.	Fig. (Pentru un dulgher, încheierea unei construcţii de lemn este-identică cu terminarea ei).
1°. (Despre o muncă, acţiune, operă; p. anal. durată de timp, călăloiie etc.). A (se) sfârşi, a (se) terminâ, a (se) isprăvi. Trans. şi refl. (Prin prep. cu s. prin se arată în ce consistă sfârşitul). Şi ’ncheind (= sfârşind de scris) multe poslanii şi glavizne... DOSOFTEIU, V. S. 121. A încheiat cuvântul, predica. LB. Cu aceste lucrări încheiu dară periodul întâiu al îndeletnicirilor mele agricole. I. IONESCU, c.. VII. Ou aceşti mari domni, Mircea şi Alexandru, se încheie această epohă. BĂLCESCU, M. v. 9,/n. Se încheie [bâlciul] cu o beţie grozavă. MANOLESCU, i. 301. Veselia nu s’a închiet numai cu atâta. CREANGĂ, A. '93-, Oratorul îşi încheie discursul cu cuvintele... TDRG. După ce se încheie anul... ib. Şi-a încheiat via[a (s. zilele) într’o rr.ănăstire. # S'a încheiat! = s’a. isprăvit! nu mai merge! nu mai pot răbdâ! S’a încheiat, Irebue să vorbesc! N. A. BOGDAN, ap. TDRG. 1 s’a încheiet (calea în) codru = i s’au curmat drumurile, i s’au închis plăcerile. ZANNE,
P. I 142. A încheiat-o = a renunţat, ib. Iii 527. ||
A se terminâ. Vârful [piramidei făcute din capetele tăiate] se închid prin capul unui logofăt--mare. c. NEGRUZZI, I 15.6.
2°. (Despre o întindere de pământ). Trans. A însemnă s. marca hotarele, a ţărmuri, a hotărnici, a limită, Încheind tot salul împrejur cu semne. URICARIUL, VIII 3/3. Şi aşă s’au închiet tot saiul Trudeştilor în pregiur măsurând toate pământurile. ib. XXV 68/„. Ogorul va fi încheiat. I. IONESCU, c. 36. (Po e t.) Sprincenele arcate fruntea albă i-o în-, cheie, eminescu, P. 185. | R e f 1. A se mărgini, a se hotărî. Pănă unde se încheie lumea cu ochianul. LET. I 19,'17. Treace peste apele Tiras..., Bori-stenis... şi să încheie la capul hotarului în Don. CANTEMIR, HR. 60/2J.
3°. Refl. (Construit cu prep. în s. întru).
A se mărgini, a se limită, a se reduce la... întru aceaslea [scripturi] se încheaie toată cunoştinţa. BIBLIA (1688) 5 pr./8. Familia lui Gheorghe toată ■se încheiă în mama lui şi în cele două surori. VLAHUŢĂ, ap. TDRG. Ş’apoi chitiţi că numai în arc se încheiă tot meşteşugul... aceluia? creangă, p. 245. || t A cuprinde (în sine), a constă (din...) Cracovia se încheiă peste tot în şapte mii şi mai bine ăe case. zilot, ap. DDRF.
4°. A fixâ, a determină, a hotărî (printr’un act). Tot venitul că} cuprinde şi încheie într'aceste două ispisoace.:. uricariul, Xix 95. Pravili.. . - care de certuri fusese nestrămutat încheiete.. KONAKI; p. 299. || A stabili în mod definitiv. Rămâne dar închiut, pă Românii. sânt Romani adevăraţi, p. maior, IST. 201. (Literar, după lat. concludere, cf. încheiere) A conchide, a trage concluzii. Prinţul Cantemir încheie fără nici un alt temeiu, că ei trebue să fi fnst odată husari, bălcescu, M.
V. 647. După consfătuire încheiară că n’ar fi sosit încă nici timpul. ŞEZ. XII 64. Din aceste tradiţiuni putem, încheiă... ib. 43.
5°. A întregi, a complini, a completă. Au răpezit de iznoavă la paşa de Tighinea, de i-au trimis alte teschcrele, de au încheiat birul dat din■ domnia sa la vistieria împărătească. LET. îl 97/al. Iar obuzul împăratului tot păzeă ăe întră în cela-
lalt obuz în peăestrime. Ce n’au apucat a întră toate carele împăratului în celalalt obuz în peăestrime, să se încheie părcanele, şi au lovit Turcii şi cu Tătarii ăenapoi obuzul, ib. II 356/iS. I A se acoperi peste tot. La ziua sfântului Gheorghe, dacă este câmpul închiet cu iarbă..., să scoată caii domneşti la ceir. let. iii 316,'33. (Tot aşâ se zice despre codru, că la Sf. Gheorghe trebue să fie încheiat, adică înfrunzit peste tot. Com. T. naum).
6°. (Despre o socoteală) A terminâ, a sfârşi, a închide. Badea Niculae,... îşi ia răboajele..., pleacă să-l găsească, ca să-şi încheie socotelile, ghica, s. vii. Când se ridică întregul capital cu interese cu tot, se încheie socoteala deponentului, trăgăndu-se
0	linie■ de încheare. panţu, PR. 62. Dacă, în decursul unei perioade de afaceri, se schimbă procentul, atunci se încheie contul la epoca schimbării. id. ib. 137. # A încheiă catastihul = a i se înfundă (cuivâ). ZANNE, P. V 159.
7°. (Despre un tratat) A stabili s. a fixâ, în scris, condiţiunile referitoare la raporturile dintre două ţări. Tratatul ce el încheie cu Baiazet..., BĂLCESCU, M. V. 8/2S. Călcănă condiţiile tratatului de protecţie ce încheiese cu Moldovenii. C. negruzzi,
1	274. | P. ext. (despre pace, înţelegere) A face înţelegere, a pune pace, a face să înceteze ostilităţile, a se împăcâ. Au încheiet pace. let. iii 281/ls. Basarab încheie pacea, cum vrăjmaşii lui o cer. alexandrescu, M. 1120. încheie c’o privire amoroasele ’nţelegeri. EMINESCU, ap. TDRG. | (Jur.;, despre o hotărîre s. o sentinţă) A luâ (o hotărîre), a da (o sentinţă). Au adunat pre vlădici şi arhimandriţi... să se încredinţeze de toate împrejurările acestei pricini şi să se încheie hotărîre. C. NE-GRUZZI, I 226. Deapurure cu frică sentinţile să ’n-chei. id. ii 253/a*.. | (Despre un proces-verbal) A dr.esâ. După ce judccătoriul şi asistenţii vor fi făcut observaţiunile lor... grefierul va încheiă pro-ces-verbal. hamangiu, C. C. 72. S’a încheiat cuvenitul proces-verbal. VLAHUŢĂ, N. 175.
III	P. anal. (Despre o îmbrăcăminte s. o podoabă, ale cărei părţi se împreună una cu alta prin copci, nasturi, şireturi etc.; p. ext. despre copcă, nasture, şiret etc.) A închide, a îmbumbă, (Ban.) a închepturâ. Eră încinsă cu un colan de aur, ce se închiă cu mari paftale dc matosţat. C. negruzzi,
i	145. îşi încheie haina plină de şireturi. EMINESCU, P. 196. La piept şi ’ncheie tremurând halatul vechiu. id. 221. Un vânăt giulgiu se ’ncheie nod pe umerele goale. id. 263. A încheiat catarama. polizu. Îşi încheie haina in toţi nasturii, vlahuţă; ap. TDRG,
[Şi: (Mold.) închiă vb. I, închie vb. II. | Ab-s .tjr acte : încheiere (încheiâre) s. f. = acţiunea s. faptul de a încheiă, a terminâ, a sfârşi, a conchide; sfârşit; concluziune; f (Gram.) articol (DDRF.). Din toate acestea fac încheierea următoare.... I. IONESCU, C. 55. Reîncepuiu cetirea, care acum merse până la închierea ce se sfârşeâ cu obicinuita formulă. C. negruzzi, I 305. Incheia-rea oaselor = articulaţiune. pontbriant. încheia-rea unui târg. ib. Incheiarea scrisorii, registrelor, păcii, anului. TDRG. încheierea unei catarame. polizu. Încheiere judecătorească, barcianu ; •—■ încheiât (dial. încheiet, închiet) s. a. (Ad I 1°) Se plăteşte numai încheietul unei case... pănă la 30 sfanţi. I. IONESCU, M. 152; (ad II 1°) Slujba erâ pe încheiat. T. speranţia, ap. TDRG. Cf. încheietură. | A d j e c t i v: încheiât (dial. încheiet, închiU; cu negativul ne(î)ncheiat, dial. ne[î)ncheiet, ne(î)nchiet), -ă=(Ad 1 1°) fixat, legat (unul într’altul); (ad I 2°) f rostit precis, articulat; (ad II 1°) sfârşit, terminat, isprăvit; (despre o durată de timp) împlinit, întreg, deplin, în cap, tocmai; (ad tl 2°) delimitat, hotărnicit, t încunjurat; (ad II 4°) fixat, determinat; (ad II 5°) întregit, completat, ocupat, întreg; (ad II 7°) terminat,
Bicţionarul limbii romane, 28. XI. 1929.
r, 37
ÎNCHEIBĂRÂ
- 578 —
ÎNCHELBÂ
închis; (ad II 8°) stabilit, fixat, luat, dresat; (ad III) îmbumbat. Patru păreţi din patru mar-muri de porfiră încheiaţi eră- cantemir, IST. 131. Esle-un pat mare încheiat, De scânduri nouă de brad. marian, î. 179, cf. HO.DOŞ, P. P. 198/7, TEODORESCU, P. p. 77.- Un sicrinel încheiat şi smolit bine. ispirescu, l. 189. Două scânduri încheiate cu cepuri, ap. TDRG. Să auzi limpede şi ’ncheiătu graiu. dosofteiu, V; S. 58. Un tro-pariu bine alcătuit şi 'ncheiată. id. ib. 196. Cuvinte neînchiiate şi neînţelease. mineiul (1776) 272/2. Tabăra fără şanţuri, numai încheiată cu căruţele. M. COSTIN, ap. DDRF. Lazar... 30 de ai încheiaţi lăcui pre lume. varlaam, c. 85. Un an încheiet. LET. I 308. Patru săptămâni încheiate. economia, 108. O lună ’ncheiată. GORJAN, H. 1121. Joacă hora încheiată, alecsandri, p. p. 347/3, cf. TEODORESCU, P. P. 331. Odată încheiată masa..., încep din mai multe părţi a curge paharele, şez.
IX	77. Masă ’ntinsă şi bogată, Tot din lume■ încheiată. i. IONESCU, C. 15. Ai venit cu nasturii neîncheiaţi; — în cheie tor, -oâre adj. = care încheie; (substantivat, s. m.) f constructor de case (de lemn); (s. a.) cârlig cu care se încheie nasturii (la ghete), îmbumbător (DDRF.), croşet. Mută [la Vavilon]... iot teslariul şi încheietoriul (grec. ovyxXeîovxa). biblia (1688) 286.] .
—	Din lat. pop. in + clavoj -are (din clavus «cuiu») «a bate cu cuie». Cf. î n c h e i e t o a r e, încheietură, cheot o are, deschei â.
Încheibărâ vb. Ia v. închelbâ.
ÎNCHEIETOARE s. f. 1°. Entaille, coche. 2°. Articulation. 3° (Bot.). Crapaudine-des-montagnes (Sideritis montana). 4°. Lacet, boutonniere. 5°. Loquet.
1°. Locul cioplit într’un Irunchiu de lemn, .pentru a-1 încheia (I 1°) cu altul în părete (Agriş, jud. Arad). Com. m. ittu. Cf. cheot oare. încheietură, muşcătură, cuib, prescură.
2°. încheietură, articulaţie, cf.-' cheotoare. La toate încheietorile mânilor şi picioarelor, marian, na. 275.
3°. (Bot., cf. germ. Glied). Mică plantă ierboasă, lânos-păroasă, cu flori galbene şi cu pete brune, rău mirositoare, numită şi urechea-şoarecelui. panţu, pl.
4°. Cheotoare, butonieră; gaura prin care trece şnurul, găitanul ori şiretul, spre a strânge s. a încheia cevâ. costinescu'. Inchietori şi bumbi auriţi, odobescu, i 419. Unde sânt şapte surori, Nici coji pe cărpător, Nici căiţi pe închietori. zanne, p. iv 615.
5°. (Numai la DDRF.) Clanţă (la uşă).
[Şi: închietoâre s. f ]
—	Derivat din încheiâ cu suf. instr. -ătoare. Cf. cheotoare, încheietor.
încheietor s. m. şi a. v. încheiâ.
ÎNCHEIETURĂ s. f. 1°. Jointure des solives d'une maison. 2°. Articulation. 3°. Article. 4°. Boutonniere. 5°. Creature. 6°. Conclusion.
1°. Partea cu care se încheie s. locul unde se împreună bârnele la colţurile caselor (ŞEZ. VII 187), unde se încheie o construcţie de lemn, cheotoare (B. I 2°); p. ext. locul unde se împreună, formând un unghiu, zidurile unei case; p. anal. legătură. Inchietura zidurilor, mineiul (1776) 2972-Vântul începu a scuturâ casă în toate încheieturile căpriorilor ei. eminescu, n. 10 Rădvanele gemeau din încheieturi., sadoveanu, ap. TDRG. Strânse foişorul, desfăcându-l din toate încheieturile. ispirescu, L. 369. Încheieturile grinzilor = chiotorile de la casă. GOROVEI, CR. Inchietura (cheitoarea) casei, marian, î. 432. j| Fig. Legă-
tură, bai eră. Să rupseră închietUrile inemii meăle. biblia (1688) 370,2. Pizmaşul... dejghină toată inchietura a milii şi a dragostii. PISCUPESCU, o.
112.
2°. Locul unde şe împreună, îmbucându-se una într’alta, capetele oaselor, articulaţie ; p. ext. partea corpului unde. e o articulaţie. Atunce se va trage sufletul din toaie încheieturile, cuv. D. BĂTR.
II	451. Numai oasele cu pialea învăscute, de-i să ţîneâ încheieturile. DOSOFTEIU, V. S. 114. iSufâjn-tul tocmi bucăţealele toate... la loc şi. la încheietură. id. ib. 117,2- Au nemerit un glonţ... pre Mateiu aproape de încheietura genunchiului. LET.
I	313/i4. Incheiturile osului tidvei... i-au deschis. CANTEMIR, ist. 59. I-au deznodat mâinile şi picioarele de prin închieturi. mineiul (1776) 1862/2. Inchietura degetului mic. DRĂGHICI, R. 55. Vezi pe acest flăcău îmbrăcat cu un frac abiă înseilat, pre care îl scrie calfa pe la toate încheiturile cu credă? c. negruzzi, I 238. Gropiţe face... la orice închieturi. eminescu, p. 304. Încheieturile feţei îi ieşise afară. id. N. 25. Mâneci... strânse la încheietura mânii. IORGA, N. R. B. 32.li trage frumuşel pe la toate încheieturile cu untură. Creangă, p. 76. Junghiu pe la ’nchieturi. TEODORESCU, P. P. 302b, cf. şez. iii 137/25.
3°. f (Gram.) Articol. Neamuri la încheietură sânt trei. I. GOLESCU, ap. DDRF. | Capitol, paragraf, articol. Încheieturile în mărturisirea credinţa. LB. Acestea se chiamă capete şi încheeturile credinţei noastre, mărgăritare, ap. TDRG. | (Muz.) Tact(?) Cântări cu ’ncheietUri socotite, dosofteiu, V. s.
194,2.	| (Gram.) Silabă. Încheietura din urmă a cuvântului, sbiera, f. -S. 46! | Grad. Leacul-d-sale aveă patru grade sau încheieturi, cum îi ziceau bursacii. Încheietura întâia... st. BESARABEANU, CONTE MP. v, voi. I 194.
4°. Inchietură = gaura în care intră bumbacul de la veşminte, butonieră, cheotoare (b. I 4°). VICIU, GL.
5°. f Creatură (of. încheiâ I 1°), plăzmuire. CunoscU încheietura (HUR.; făptura SCH.; z i-direa COR.; plăzmuirea DOS.) noastră. PSALT. 22/23.
6°. f Concluziune (cf. încheiere). Condiţiile şi încheieturile sale le vom aveă primite şi plăcute. ŞINCAI, HR- 11 101/31.
[Plur. -turi. | Şi: inchietură, îneheitură s. f., după prep. în şi din, scris şi cheietură t s. f. Şi-i scoa-sără, învârtind o mână din cheieturi. DOSOFTEIU,
V.	S. 45. | D i m i n u t i v: (ad 2°) încheietureâ (în-chietureâ marian, vr. 144, închetureâ graiul, 460). Din mii şi sute de încheieturele. marian,
D.	21.]
—	Din lat. pop. *clautura ( = clavatura). Cf. cheotoare.
ÎNCHEIjBÂ vb. Ia. 1°. (Se) rassembler; amasser (peu ă peu). -2°. Joindre, arranger. —■ (Prin Oltenia şi Muntenia).
1°. Trans. şi refl. A (se) adunâ la un loc (GRAIUL), a (se) strânge. Ne ’ncherbam copiii, câţi se puteă..., şi dacă... nu ne găseă, ne 'ncher-bam alt'dată (Mehedin(i). graiul, i 4. Incherbat = adunat, strâns (Dolj şi Vâlcea). ION CR. V 345. A încherbelă = a strânge de ici şi de colo (Măgurele, Teleorman). | P. ext. Incherbărâ = a dobândi oarece câte puţin. 1. golescu, c. i.
2°. A împreună, a încheiâ (hora, o construcţie de lemn), a alcătui (rădulescu-codin, î.), a construi, a reuşi să faci, să întocmeşti cevâ. Cu minciuna ori prânzeşti ori cinezi, pe amândouă nu le încheîbezi. pann, p. V. I 28. Ai să dăm ' mână cu mână, Să ’ncherbăm de-o horă bună (Gorj). mat. folc. I 455. Pe poiana din dreapta cârciumei se încherbase o horă. G. vifor, LUC. v 310. Când a încherbălat carul în casă, nu-l puteă
ÎNCHELBĂRÂ
- 579 -
ÎNCHIDE
scoate afară (Priboeni, în Muscel). RĂDULESCU-CODIN, î. 61. Arată-mi, cucoană .Moarte, cum să fac lemnul (= cosciugul)... — Vite aşă! Şi-i arătă blănile şi curţi să le încherbăleze. ib. 264. | P. ext. A înjghebă, a înciripâ, a face rost de cevâ,' cf. î n c i o c ă 1 â, î n c h i p â. După ce-şi închelbără un rând de haine... ISPIRESCU, l. 136. Mai ve-nirăm să ne încheibărăm câte cevă... şi pe nevastă ■aş vrea s’o ’mbrac cu scurteică şi să-i cumpăr şi de un 'pamboiu. JIPESCU, o. 143. Ceri de la rumân câte dări toate şi nu-l laşi să-şi încheibere şi el un venit. id. ib. 33.
[Şi : (cu asimilarea lui l-r în r-r în forma infini-tivală închelbare): încherbâ vb. Ia;—(Ban., Dolj) Inchiorbâ vb. Ia = a complectă minimul de care are omul nevoie (plopşor-dolj, conv. lit.) liv 366. (Cf. germ. zusammenbringen) Abiâ am în-chiorbat (= am făcut) banii. Com. COCA. | Şl: în-chelbărâ vb. Ia, (cu asimilare) încherbărâ vb. Ia, (cu disimilarea r-r > r-l din încherbără sau cu me-tateza l-r > r-l din închelbără): încherbălâ, încher-belâ vb. Ia; (-f încheiă s. încăibără) încheibărâ vb. Ia. | Ispirescu întrebuinţează odată şi forma fnchelbăşi vb. IVa: Dacă văzură că este vânat mult şi bun, se aşezară acolo şi îşi închelbăşiră şi un adăpost, conv. LIT. xix 393. Această formă pare a fi o formaţiune personală, născută prin confundarea verbului chelbăşi cu închelbără.]
—	Poate din lat. pop. *incalvare şi *incalvariare ■(din calva şi calvaria« craniu, scăfârlie», fig. «oală, hârb»), cu l propagat în întâia silabă (Hnclalva-(Ha)re, cf. chelbe < *clalvia). Desvoltarea semantică a putut fi aceeaşi ca la înciripă (= înfiripă) < slav. cerSp «hârb, scăfârlie», cf. Dacoromania, iv 710—720.
ÎNCHEIjRĂRÂ Vb. 1» t ÎNCHELBĂŞI vb. IYa J v- închelbâ.
ÎNCHEPTÂ vb. I V. piept. îstchepturâ vb. I v. cheotoare.
ÎNCHERB vb. Ia tlVCHERRĂIi vb. Ia ÎNCHERRĂR vb. Ia iscilERBEt vb. Ia.
v. închelbâ.
iîSCHERCÎ vb. IVa (Ş. d.) v. chirci ş. d.
iînchexorâ f vb. I v. cheotoare.
închezăşlui vb. IVa (ş, d.) | v. chezăşui ÎBfCHEZEŞIiUI vb. IVa (ş. d.) J Ş. d.
ÎNCHIDE vb. III. I. I0.—3°. Fermer. 4°. 016-îurer. Renfermer. Assieger. Conclure (la paix). 5°. Barrer. (Se) terminer. Fermer, interdire. 6°. S’as-sombrir, se foncer. II. (S‘) enfermer, serrer, empri-sonner. III. Finir, conclure.
1.	Trans. (Complementul este un obiect; în opoziţie cu deschide).
1°. A strânge marginele unui obiect astfel, ca el să nu mai prezinte o deschizătură. Am închis .(= legat) punga. (R e f 1.) Zorelele se închid seara. || (Despre gură, cf. lat.- os claudere) A împreună buzele. Închide gura, că-ţi intră musca în ea! # A închide gura. cuivâ = a-i astupă gura, a-1 face să nu mai zică nimic, să tacă, să nu mai protesteze. «Pardon» — ’talisman care închide gura ghiontiţilor. C. NEGRUZZI, i 38. Gura lumii nimeni n’o închide decât pământul, zanne, p. ii 176. | P. anal. A i se închide cuivâ glasul = a -amuţi. Că nu ştii ziua nici ceasul, Când vi s’a închide glasul, marian, î. 312. A-şi închide urechile- (cf. lat. aures claudere) = a nu voi să audă
cevâ, a-şi astupă urechile.' || (Despre o rană) Refl. A se cicatrizâ. Se ’nchide ca o rană. EMINESCU, p. 223. Linse, până ce se închise [rana] şi se vindecă, ispirescu, l. 345.
2°. .A mişcă (din ţâţâni) partea mobilă a unui obiect, astfel ca să se acopere deschizătura lui. (Despre poartă, uşă, ferestre, obloane, perdele, capace etc., cf. lat. ianuam, fenestras claudere). Că-şi închid uşile împărăţiei. CORESI, EV. 344/2. Perdeaua cea de porfiră... închideă uşa cortului. beldiman, N. P. I 137. Domnule, sâ închid fereastra; vremea e turbure. C. negruzzi, i 58. Dracii tronc! închid poarta după Ivan. creangă, p. 311. Ripede închizi ferestrele. G. Vâlsan, conv. lit. XLII 145. A închide [uşa] cu cheia (POLIZU), cu zăvorul (ALEXI) = a încuia. | Refl. Obloanele se închid. EMINESCU, N. .51.' Uşa nu se închide bine (COSTINESCU) = nu se potriveşte bine în loc (în uşori). | (Despre pleoape s. ochi, cf. lat. pu-pulas, ocellos claudere) A(-şi) împreună pleoapele trăgându-le de-asupra pupilei. Simţind picioa-rele-mi slăbind, am închis ochii. C. negruzzi, i 54. Ochii tăi pe jumătate îi închizi, eminescu, P. 188. Închise ochii, ca să nu vază acea groază. ispirescu, L. 134. Şi pisicii îi place peştele, dar, când trece puntea, închide ochii, zanne, p. i 601.
#	A închide ochii (pentru totdeauna) = a încetă din viaţă. A închide ochii s. (Transilv. după germ. ein Auge zudriicken) a închide un ochiu = a te face că nu observi cevâ, a trece cu vederea. A nu închide ochii = a nu puteâ adormi, a nu puteâ dormi de loc. Zori de ziuă se revarsă şi ochii încă n’am închis, konaki, P. 106. N’am închis ochii nici cât ai scăpără *din amănar. creangă, a. 15. A închide cuivâ ochii = a fi lângă cinevâ în ceasul morţii, a-i da îngrijirile de pe urmă. Să ne despărţim..., dară bine, cine să [ne] înbhiză ochii în ceasul cel de pe urmă? ISPIRESCU, L. 95. Să dea Dumnezeu să n’ai pe nimeni să-ţi închidă ochii [la moarte]! (Blestem). || P. anal; A închide foarfecile, briceagul, o carte, (modern) un robinet, o paranteză (POLIZU).
3°. (Prin înlocuirea complementului poartă, uşă, capac etc. prin curte, odaie, ladă etc., cf. lat. dobium claudere) A împiedecă, prin acoperirea deschizăturii, intrarea într’un interior s. pătrunderea la conţinutul unui obiect. închide grajdul, după ce îi fură calul, zanne, P. iii 124. închide lada, geamantanul, cutia. 11 Fig. Raiulu au deşchisii ce l-au închisU strămoşu nostru Adamu. coresi, ev. 136/i4-15. || P. ext. (Despre localuri şi instituţiuni publice). Trans. A face să nu mai fie frecventate de- lume, să înceteze a funcţionâ; refl. a încetâ să funcţioneze, să fie deschise. Şi-a închis prăvălia. Ministrul a închis şcoala. Biserica, teatrul s’a închis. Bursa, ministerul se închide la 12. ■
4°. A îngrădi (spre a opri accesul s. spre a marcă posesiunea) un loc neîmprejmuit. Copaci, cari-i puneâ împrejurul grădinii, ca s’o închidă ca cu’n gard. drăghici, R. 151. || t A cuprinde. Ce Schitia. cuprinde loc mult, nu numai al nostru, ce închide şi Ardealul. M: COSTIN, ap. Gădei. || Spec. (Pese.) A îngrădi, într’o apă, locul în care se prind peştii. Când apele în scădere ajung la un anume nivel... alunei se fac mai întâiu gardurile transversale (garduri sterpe sau oarbe), cu care se închid gârlele care alimentează aceâ baltă. antipa, p. r. 574. La un semn al vătafului, lot■ cele pornesc una spre alta, spre a se împreună şi, ' încrucişându-se, a «închide toana», ib. 473. || (Mii.) t A încunjură o fortăreaţă, a asediâ. Să se adune careşi cu oastea lui la cetatea Diiului şi să o închiză vârtos cu oştile împrejur. DIONISIE ECLES., ap. TDRG. Nicopoli au închis-o cu încunjurare prin sumă multă de oaste. E. VĂCĂRESCUL, IST. 253/22. Merse împăratul la Beciu şi închise cu
37*
ÎNCHIDE
- 580 -
INCHIETĂ
■asediu, ib. 261/26. | (Vânăt.) A strâmtorâ (vânatul) într’un loc, din care £ă nu mai poate ieşi. Neamţul [= nume de câne] bale..., a 'nchis capra în colţanul cel din vale. rucăreanu, ap. ODOBESCU, III 92. || P. anal. (Despre o îngrăditură, cerc etc.) A (se) încheiâ. Jar dupăce s'au închis obuzul, au luat cerezile. let. ii 364/j. | f (Despre un tratat de pace) A încheiâ, a face (pace). Solii închiseră pacea cu Palcologul. E. VÂCĂRESCULj ist. 253/3e. | (Despre o vorbire etc.) A încheiâ. Pentru ca să închidem toate câte s’au zis până acuma... N. costin, ap. GCR. ii 14.' Să se închidă discuţia!
, 5°. (Despre un drum, cf. lat. viam claudere) A pune o barieră s. o piedecă, spre a nu lăsâ (lumea) să treacă, spre a împiedecă comunicaţia (cf. baricadă); p. ext. a împiedecă, a opii pe cinevâ (în drum). Să fie [el] de paza ţării şi a şleahului Ca-meniţii, ca să nu închidă Leşii drumul neguţătorilor. NECULCE, ap. TDRG. închid drumul Ungurilor spăimăntat. ALEXANDRESCU, M. 21. Mă, cel cu trăsura... fă înainte..., ce-ai închis şoseaua? alecsandri, t. 899. Oameni răi... îmi tot închid cărarea. coşbuc, B. 110. Duşmancele Mi-au închis cărările. ŞEZ. I 79b/a. A închide uliţa. POLIZU. | Refl. (Despre un drum) A se înfundă, (despre un loc, o poiană) a se acoperi cil pădure. Ni s’au închis calea, dosofteiu, v. S. 79,2. De la un loc se închide calea, creangă, p. 201. Poiana s’a închis = a crescut în ea mlada s. pădurea şi nu' se mai poate cosi iarba. Com. t. naum. # I s’au închis cărările = nu mai are nici o ieşire, nu mai poate face nimic. || P. ext. (ne mai fiind vorba de un drum) A încetă, â (se) încheiâ, a (se) sfârşi (cf. lat. opus, epistolam claudere). N’au nici o hrană, închizându-li-se hrana din pricina streinilor. uricariul, II 30/23. Să nu ’ntrebi ce-a mai urmat, Când s’a ’nchis povestea. COŞBUC, F. 127. Când am văzut atâta murdărie, mi s’a închis (= mi s’a tăiat) pofta de mâncare (Braşov). (Modem) S’a închis stagiunea teatrală, sesiunea parlamentară. TDRG. A închis adunarea (LM.) lista, votarea. Scrutinul s'a închis. | (Despre o durată) A se împlini, a se încheiâ. Astăzi pe-acea crimă [răpirea Bucovinei] un secol s’au închis, alecsandri, p. iii 338. (Despre vânătoare, păşune etc.) A (se) opri, a (se) interzice. Vine un moment al anului când d’odată vânătoarea se închide. ODOBESCU, iii 37/19. Aceste locuri se pasc cu vilele până la Sf: Gheorghe, când se închid, adică se opresc din partea vilelor, pamfile, a. 151. | (Jur.) f A (se) stinge, a (se) prescrie, a (se) pe-rimâ. Jalobele' cele personaliceşti cu treacere de zeace şi douăzeci de ani nu se închid, pravila (1814) 18, cf. 33, 83. Piarderea zapisului nu închide judecata, ib. 72;
6°. Fig. (Refl.) (Despre coloare, sunet, vreme etc.) A nu mai fi deschis,, viu, sonor, senin, a se întunecă. Coloarea s’a închis, polizu. De ieri vremea s'a închis. Cf. î n c hi s, î n c h i d e r e.
II.	Trans. (Complementul e o fiinţă) A pune la închisoare, a duce pe cinevâ într’un spaţiu împrejmuit s. într’o încăpere încuiată, de unde să nu poată ieşi, a-i luâ libertatea (cf. lat. in cella, in carcere includire), spec. (despre vite), a pune la oprealâ (costinescu) s. a le băgă în ocol; refl. a se izolâ (de bună voie) de lume într’un spaţiu, în care alţii nu pot pătrunde, p. ext. a se ascunde, a sta ascuns. Şi mulţi de sf[i]nţi în temniţă închişu... (am închis N. testament. 1648), COD; vor. 75/,2. Nu.le va strânge [dobitoacele] să le închiză. PRAV. MOLD. 10. Să-l glo-bască sau să-l închidză în temniţă. PRAV. 206. Mă ’nchisără la ’mpreunăciune cu mireasa. DOSOFTEIU, v. S. 82. L au închis [pe copil] într’o cămară. MINEIUL (1776) 192a/2- închid o vită din arină., LB. A închide la închisoare, la gros, la
temniţă, polizu. L-au închis pentru datorii, pontbriant. (R e f 1.) Varuh s’au închis într’o vârtoapă. dosofteiu, V. S. 34. Să duse de să închise într’o chilioară, mineiul (17 7 6) 17 92/s. Coconul Andro-nache s’a închis în cabinetul său. c. negruzzi,.
I	79. S’a închis într’o'grădină. EMINESCU, N. 27. || Fi g. P. ext. (Cpinp'.ementul e un lucru) A pune,, a aşeză într’un spaţiu dat(LB.), a încuiâ, a pune-bine. A închide în dulap. TDRG. (Fig.) A închide [o propoziţie] în paranteză, barcianu.
III.	Intrans. (După lat. concludere) f A conchide, a trage concluzia, a încheiâ că... De acv-totuşi nu închide că S. Teotim n’au fost Român.. ŞINCAI, hr. i 68/3.
[Prez..ind. şi conj. închid, să închidă (regional1 închiz, să închiză), aor. închiseiu (t şi băn. în-chiş(u)), part. închis, ger. închizând, imper. închide. J A d j e c t i v e: închis (cu negativul ne-(î)nchis), -ă. (Ad I 1°) Gura ’nchisă-i tace. eminescu, p. 205; (ad 1 2°) Sub pleoapele închise,, globii ochilor se bat. id. ib. 185. A văzut cu ochi. închişi, alecsandri, P. ii 109. Cu ochii închişi.
—	orbeşte, costinescu. L-am găsit la poartă ’n-chisă. JARNlK-BÂRSEANU, D. 52; (ad I 3°) Deschide ferestrele, căci e aerul închis = greu. Are o fire închisă — necomunicativă; (ad I 4°) Grădinfe închisă, biblia (1688) 4 pr./26; (ad I 6°) Culoarea, roşie închisă (= întunecată, sumbră). H. IV 71.. Vreme închisă = cu ceaţă s. cu nor. ib. 51. Dar el erâ vecinic închis (= întunecat, tăcut, necomunicativ, cf. lat. clausus) şi vecinic fără de voie. mera, l. b. 142. Mi-i inima ’nchisă (în opoziţie-cu «deschisă»), jarnîk-bârseanu, d. 130; (ad II). Le rămân vacile închise, jarnîk-bârseanu, Dr 422. (Fig.). Avuţia cea închisă. (= ţinută încuiată, ascunsă) nu iaste avuţie, biblia (1688) pr./21. Taine ascunse şi închise, ib. 5 pr./3. Se-umflă aerul cel închis (= comprimat) în pământ, atâta de tare, încât... cutremură pământul. DRĂGHICI, R. 113. (Subslantivat) Un închis = prizonier, deţinut, pontbriant. A doua zi [m’am-împrietenit] cu păzitorii temniţa ş’a treia zi cu-închişii, vlahuţă, ap. TDRG.; — (rar) închizător, -oâre (după pontbriant, şi substantivat,, cu înţelesul de «păzitor de închisoare»). | Abstracte: închidere s. f. (Ad I 3°) închiderea-bursei; (ad I 4°) După închidcrea gârlelor, când apele mai scad... se face închiderea generală a-bălţii, îngrădind-o de jur împrejur cu un gard zis-pleter. antipa, P. r. 574; (ad I 6°) Leac. pentru-închiderea feţei părului, piscupescu, o. 317; (a.cL II) închiderea. prizonierilor; — închis s. a. închisul porţii; —închizfitură s. f. — împrejmuire cu gard, cu zid, cu şanţ (costinescu); locul unde-se închide cevâ; — închisătură t s; f. = clausio.. anon. car.; — înohisură f s. f. = «întuneceală,, starea lucrului închis, întunecat», costinescu. în. propastile codrilor, deştinşu în pămăntu, ce-i eră verigile şi închisurile (= locuri închise, poate greşală. grafică în loc de în c h i ş o r i 1 e SCH.) în veacu psalt. | Instrumental-local: încJiizătoâre-s. f. = cataramă; coteţ, poiată. Cartea legată cu-piele, cu colţuri de alamă pe la vârfuri, cu închizătoare la fel. rădulescu-niger, ap. TDRG. Un şopron pentru care şi pluguri şi două închizători pe seama grăsunilor erau înşiruite pe lângăi nătăvala de gard. AGÂRBICEANU, LUC. III 175.}
—	Din lat. includo, -si, -sum, -dere «închideţi!)» (care s’a substituit, în înţelesul I, lui cludere = claudere; pentru înţelesul III, cf. concludere). CL. închisoare, d e s c h i d e şi neol. conclude.
ÎNCHIE- V. ÎNCHE- S. ÎNCHEIE-
INCUIETÂ vb. Ia-, Inquieter. — (Franţuzism)*. T r a n s. A pricinui cuivâ (s. refl. a fi surprins-de) nelinişte, neastâmpăr, tulburare s. supărare; ss
ÎNCHINA
- 581 —
ÎNCHINĂ
<s e) nelinişti. [Pronunţ.: chi-e- | Adjectiv: nnchietât, -ă = neliniştit; — (după fr. inquietant) inehieiânt, -ă = neliniştitor. | Abstract: inchie-tăre s. f. = stare de nelinişte, neastâmpăr, turburare, supărare. | F a m i 1 i a : (după fr. inquietude, idem) inchieltidine = stare sufletească de neastâmpăr, turburare, neodilină, nerăbdare].
—	N. după fr. (lat. inquieto, -are), idem. Cf. -dubletul înceta.
Înciiinâ vb. I. I. (S’)incliner.ll. 1°. Faire sa priirc, faire le signe de la croix. 2°. (Se) vouer, «(se) consacrer; vouer [au diăble) 3°. S'incliner, se soumetlre; faire hommage. 4°. Saluer. 5°. S’in-■cliner. 6°. Faire hommage (de prâsents), offrir; ,laisser pâr testament; dMier. 7°. Boire ă lasante ■de qqn.; boire.
I.	Trans. şi refl. A (se) aplecă s. a (se) plecă (spre pământ), a (se) înclină.-Ne închir&mu gerun-<chcle ( : î n g e n u c h i n d N. TEST. 1648, biblia 1688) lângă mare. COD. VOR. .25/n, cf. CORESI, EV. 7/„. Afară mare frig iasle şi... vihor, n'am capul unde-mi închină, cuv. d. Bătr. ii 286. Pravednicului Avram îi păreâ că dereplu el se ■închiră lemnul, ib. II 190. Mă ’nchin cu capul la pământ, ib. I 176, cf. dosofteiu, V. s. 79,2. •Codrii deşi... se ’nchinau voioşi în cale. ALECSANDRI, P. II 109. Copila râde şi se 'nchină %>este gratii. EMINESCU, p. 252. [j Spec. (Obiceiuri pop.) Steaua [colindătorilor] se închină astfel: cel ce o ţine în mână... îngenunche în faţa celeilalte stele... Apoi o pleacă cu turnul — coralul din vârf —de trei ori spre pământ, pamfile, CRĂC. 135.
II.	(în legătură cu anume complemente; aplecarea se face cu un scop precis, servind ca simbol ipentru anumite sentimente).
1°. Refl. (Construit cu dativul, cu prep. la s. absol.; une-ori în legătură cu a cădeă) A-şi aplecă genunchii şi capul (mai ales înaintea divinităţii) în semn de veneraţie, săvârşind acte creştineşti, precum rugăciuni, mătănii, cruci etc.-; p. ext. a'face rugăciuni, a se ruga (la Dumnezeu), a-şi spune rugăciunea. Aşă-i eră lui.... de a se închinarea icoanelor, cuv. D. BĂTR. I 14"8. Mergu să să închine(a) la scaunul tatălui, ib. II 417. In->chină-ne-vream şi noi ei şi Dumnezeului ei. ib. II
151.	Făcătoriul (— creatorul) măresc şi se închină ■lui. CORESI, EV. 24/26. Căzură de se închinară. id. ib. 179/,3. Se ’nchină sv[i]ntelor moştii. DOSOFTEIU, V. S. 101,5. M’oiu închină cu rugă. id. PS. .21. Ruşinează faţa celor ce nu să închină. MINEIUL (1776) 200. Unii se închină, alţii strigă. DRĂGHICI, R. 33. S’a ’nchinat pe la icoane. C. NE-■GRUZZI, 1 148.- Sara, când mă închin... RUSSO, S. 6. S’a închinat după obiceiu, apoi s’a tologit aşă îmbrăcat, creangă, p. 302. Ţie, Doamne, mă închin, şez. iv 3/n. Să-mi fac cruce, să mă ’n-•chin, Ca.să mor ca un creştin, alecsandri, p. P. 90t>/22. Rusu’ se închină, dar cu ochii pe subt ■pat. zanne, P. VI 292. || P. ext. A-şi face semnul crucii. Nevasta l’acea ’ntâmplare ’ncepii a se— 'nchină. PANN, P. V. I 99. De oameni răi să te închini şi să fugi ca dracul de tămâie. romAnul •Glumeţ, I 5/4. Să le ferească Dumnezeu de dracul botezat; căci ăe dracul .nebotezat te închini şi fugi, iar de dracul botezat te închini şi el dă peste ■tine. zanne, P. VI 595. || T r a n s. (= f a c t.) A face să se roage. Sosind nănaşul cu finul său acasă, îl închină mai ’ntâiu pe la icoane, marian, NA. 194. Fiind'copilul slab şi nefiind speranţă de viaţă, i se dă un nume, închinându-l ia o icoană din chilie, ib. 198. | (în descântece) A invoca, prin rugăciuni, ajutorul ceresc împotriva unui spirit necurat. Ieşi izdate, ieşi drace..., Cu crucea te ’nchin, Cu tămâie le tămăiu. ŞEZ. III 1 96/i9.
2°. Refl. A se plecă înaintea cuivâ în semn de devotament; p. ext. a se devota, a se consacră. Din pruncie te-ai închinat lui D[umne]zeu. mineiul, (1776) 178Vi, cf. 21/1. în vecinică frăţie, Sufletu-mi se 'nchină ţie. ALECSANDRI, P. I 211. A se închină pântecelui — a fi lacom la mâncare, a trăi numai pentru gură. zanne, P. II 292. || Trans. A consacră. Viaţa noastră sântem datori a i-o închină, marcovici, d. 263, cf; .alexandrescu, M. 72. Soarta ne-a închinat pe vecie unul alluia. contemporanul, v; voi. 11 264.#A se încliinâ dracului = a se promite, a se devolâ dracului; a închină pc cinevâ dracului (şi, deoarece cuvântul «drac» nu se exprimă bucuros, eliptic:) a închină pe cinevâ = a-1 da dracului, a-1 lăsâ în pace, a se desinteresâ de el, a nu-şi mai face de lucru cu el. închină-te dracului, pănă ce-i trece podul: în primejdie te slujeşti de ajutorul orişicărui, chiar de acei cari nu-ţi sânt pe plac. ZANNE, p. VI 549. Să fi fost mândră ’nchinaiă { — dată dracului, afurisită), Par’că nu mi-ai. fost curată, Ţi-a fost gura fermecată. HODOŞ, P. P. 95. Inchi-nă-l dracului! Nu vezi ce buclucaş e? (Braşov). De-acii nu mai am treabă eu el; l-a închinai!
3°. Refl. A se plecâ, a se închină în semn de supunere; p. ext. a se supune, a face declaraţii de supunere; a capitulă; t a fi obligat. Să ne în-chinămii voiei^ui ceaia sfânta. CORESI, EV. 19/22. Să-i ţie aşă Jtrfchişi, până i-ar strânge foamea... să se închine. M. COSTIN, ap. TDRG. Unii s’au în-, chinat la Moscali, let. ii 428/31. Cene s’a(a)r sculă cu vreo pâr[ă] său v.reo gâlceavă... să fii [= fie] închinat florinţi 100 să de[a] judeţului ot Sibii(a. 1694). IORGA, S. D. XII 5. Măria sa... vă face cunoscut ca să vă închinaţi şi sâ cuceriţi cetatea, c. negruzzi, I 172. Cetatea s'au închinat, alecsandri, T. 1518. Am venit să mi te 'nchini. Să nu schimb a ta coroană într'o ramură de spini. EMINESCU, P. 238. || Trans. A predâ (cevâ) însemn de supunere, a predâ (pe cinevâ) ca prizonier. L-au, dus [pe Vişnoveţchi] la Tomşa, de l-au închinat. gr. ureche, ap. TDRG. Vrei tu la pi-cioare-ţi lumea S’o închin? alecsandri, p. ii 29.
| Spec. A închină cuivâ o cetate = a o predâ în semn de supunere. Au închinat cetatea Moscalilor. LET. II 429/j, cf. C. NEGRUZZI, I 173. Să nu fie silit a închină cetatea din pricina setei şi foamei, drăghici, R. 165. A închină o ţară (chcile ţării) = a face, în numele ţării, declaraţii de supunere. I-au ieşit înainte Mitropolitul şi cu Caimacanii... şi i-au închinat cheile ţării şi steagurile slujitorilor. LET. II 449/31. A închinat ţara Turcilor, mag. ist. 107/,, cf. e. văcărescul, ist. 255/le. A închină armele = a capitulă. Oastea lui Ieremia închină armele lui Mihaiu.. ISPIRESCU, L. 47/16. A închină steagul = a capitulă, a se. declară învins; fig. a muri (marian, î. 92). Cine scăpă cu fuga într’o parte, în cealaltă închină steagul, marian, t. 117, cf. 270. (Fig:) După ce îmbrăcaiu surtucul... rămăseiu încredinţat că frumoasa văduvă numai decât trebue să închine steagul, ap. TDRG.
4°. R e f 1. (Adesea complinit prin cu plecăciune sau printr’o formulă de salutare; construit cu dativul persoanei,-cu prep. (de) către, la sau absol.) A-şi plecă capul s. a se. înclină cu partea de su.s a corpului în semn de reverenţă, p. ext. a salută, a-şi luâ ziua-bună, bun-rămas. în vrea-mea aceaia un om neştine vine cătră Isus, închi-nă-se lui şi grăi... CORESI, EV. 76/13. închinân-du-ne de cătră femeaea aceaia... i-am dat o mie de drahme, dosofteiu, v. S. 153. Te ’nchină de la mine (= salută-1 din partea mea), id. ib. 11. în-chinându-se unul cătră altul, ea îl cunoscii pre el. mineiul (1776) 51,l/i. Cu căzută plecăciune închinându-mă..., toate cele fericite... pohtesc sfin-|. ţii-tale. URICARIUL, XXIV 445/,. Mă închin cu
ÎNCHINA
- 582 —
ÎNCHINĂ
plecăciune-. c. negruzzi, i 199. M’am închinat cu sărut-măna, cucoană Zamfiriţă. ALECSANDRI, T. 325; Atunci fata... se închină şi ieşi. ispirescu, L. 27. Cum ţi se închină, aşâ mulţumeşte. ZANNE, P. N. 209. Mă închin de sănătate = salut pe cinevâ, îi trimit salutări. LB. (Formulă în scrisori). Cu frăţească dragoste mă închin dumitale, lele Zoiţo. uricariul, xxi 322/,. | A face un compliment (înainte de a începe o vorbire). Un greier... Ridicat în două labe, s’a ’nchinat bătând din pinteni. EMINESCU, "P. 196.
5°. R e f 1. A da din cap s. a se plecă cu partea de sus a corpului în semn de aprobare; p. e x t. a aprobă, a acceptă, a se lăsă convins, a se da bătut. Bine, Doamne, zise Ivan, închinăndu-se până la pământ. CREANGĂ, P. 316. Mă închin înaintea argumentelor sale.
6°. Refl. (Construit cu prep. cu) A se înfăţişă (plecat) înaintea cuivâ, cu daruri sau cu oferte s. după îndeplinirea unei slujbe s. porunci; a oferi. Auzind şi el de făgăduinţa împărătească..., plecă şi el la împăratul, să se închine cu slujba. ISPIRESCU, L. 218. Se închină finii cu nişte colăcei. ŞEZ. I 37/,. Tu să mă duci la împărat şi să-i spui lui: Poftim fata, ’nălţate ’mpărate. M’am închinat cu poronca ce mi-ai dat. ŞEZ. IV 175/i7. || Trans. A se lăsă de o slujbă; a da cuivâ în dar, a oferi, a dărui; a dedică; a testă, a lăsă după moarte. Iată-ţi închin boieriia-mi ( = îmi dau demisia), moxa 372/2S. Scrisoarea ce o închin pentru înţeleapta socoteală Măriei Tale. antim, p. xxiil/t9. I-au închinat multe daruri. LET. II 219/38. Silesc pre cei mai săraci a le închină danie, uricariul, ii 76/20, iv 33/10. Închinând ale lor versuri la puternici, eminescu, P. 229. A închinat toată averea sa mănăstirii Neamţului. creangă, a. 21. Au întrat la boier şi i-au închinat vânatul. SBIERA, p. 68/20. Noi umblăm şi colindăm şi la gazdă o [ = urarea ] ’nchinăm. JARNlK-BÂRSEANU, D. 516. (Refl- = pasiv) 53 de lei, pe patru râşi, ce s'au închinat colaci; 78 de lei pe 6 covoare algimeşti, tij ce s’au închinat; 186 de lei, pe. 22 coţi de urşinic cu fir, ce s’au închinat la Vodă şi Doamnei; 85 de lei, un şah-marand s’au dat Doamnei. URICARIUL, xvi 202/2j. | Sp ec. f A închină o mănăstire = a o hărăzi unei patriarhii s. Sfântului Munte, împreună cu toate veniturile. Au închinat mănăstirea Bangul [patriarhiei Alexandriei). LET. II 463/J6.
7°. Trans. (Mai de mult se pare că, înainte de a bea în sănătatea cuivâ, eiâ obiceiul de a plecă paharul, vărsând cevâ din conţinutul lui, obiceiu înlocuit azi prin) A ridică paharul în sănătatea cuivâ; p. ext. a toastâ. (Construit cu dativul pesroanei s. cu prep. la; complementul
—	paharul, cupa, etc. — poate fi înlocuit prin instrumentalul cu paharul, p. ext. cu vin ■ etc.) Închină pahar pentru sănăţăţi a prietinilor. LET.
I	29/23. Încă nu uitase cu ce păhar i-au fost închinat. şincai, HR. II 9/„. Amândoi... paharele închinând şi cu dragoste zicând ... ALECSANDRI, P. I 105. Cu păharul plin în mâni ... El a ’nchinat. coşbuc, b. 23. Cu păhărele să-i închinăm. MARIAN, VR. 126. Paharuînchinaţi. TEODORESCU, P. P. 25b. Trei cupe de vin aş beă, La nime n’aş închină. jarnIk-bârseanu, d. 137. || Absol. (Complementul — paharul etc. — e omis) A bea închinând în sănăţatea cuivâ; p. ext. (lâ origine în glumă) a bea (mult), a chefui, cf. a ciocni paharele, a cinsti. Au mâncat ... şi i-au cinstit Împăratul prea bine şi frumos şi mai pre urmă ne-au închinat (= a băut în sănătatea noastră) singur Împăratul cu nişte vin a lui de la Fran-ţuji. LET. II 352/12. , La cine va Domnul, ori din Arhierei, ori din boieri iarăşi mai închină. LET.
III	304/2i. Boierii închinau şi urau pe Domn. c. NEGRUZZI, I 151. Atât de mult a închinat, încât
pe loc a rămas lat. alecsandri, I 304. închinară pentru guvern, pentru prefect, delavrancea, ap. TDRG. Zâharia a închinat cu cinevâ peste■ drum, la neică Fridel. contemporanul, v 142. Poftiţi de închinaţi odată! TEODORESCU, P. P.. 171b, cf. D. 141, doine, 159/9. (Aluzie la obiceiul de a bea' în amintirea morţilor:) Unuia care moare îndată du.pă. altul [i se zice:] uite cui i-a închinat! marian, î. 45.
[Şi: (în poezia pop.)' chină vb. IX La icoane Vei chină, Domnul că le-o ascultă, De păcate m’o iertă, teodorescu, p. p. 279. | Adjective: închinat (cu negâtivul ne(î)nehinat), -ă. (Ad I). Aplecat, adus, înclinat. Când am plecat Şi am mânecat, Din dos închinată... marian, V. 186; (ad II 1°) Adorat; (în sensul activ) care şi-a făcut rugăciunile. [Jsws] iaste cinstit şi închinâtu. varlaam,
C.	258,2. Dumnezeul cel mare şi înalt, carele este închinat de toate făpturile. ANTIM, p' 5/2,. Mănâncă nespălată Şi se culcă ne ’nchinată (= fără să-şi fi făcut rugăciunile). MAT. FOLC.. 1429, cf. şez. iv 234/26. Spec. Femeie închinată, care a fost la Sf. mormânt, hagiţă; (ad II 2°) Popă... închinat fiinţei care, După chip şi-asemănare, A creat mâţescul neam. EMINESCU, N. 44; (ad II 3°) Ţara... voiă să rămână închinată Turcului. ISPIRESCU, M. v. 35/4. Moşiile mănăstireşti, închinate şi neînchinate. I. IONESCU, M. 131, cf. MAIORESCU, D. II 196. Mitropolia Moldovei, care până atunci eră închinată la Ohrida. c. ne-GRUZZI, I 240. Nu ’ntră ’n casă nechemat, Nu bea pahar ne .’nchinat. GCR. II 293, cf. şez. iv 8/,. (în loc de înghinat = îmbinat). Are sprâncenele închinate, n. rev. R. i. 35; — înehinăt6r, -oâre adj., subst; = (cel) care se închină, adorator; (despre zile) în care lumea se închină. închinătorii de idoli, coresi, ev. 216/18. In loc ce erâ închinători idolilor, să face închinători Domnului H[risto]s. DOSOFTEIU, V. S. 132. Daţi-mi voie acum şi mie, umilit închinător (= adorator), al marelui nostru istoric, să... odobescu, iii. 526. Zile rugătoare, zile închinătoare, şez. v 145/ls. (Ornit.) închinăt6r s. m. = un fel de şoim, cf. vântur el (Falco tinnunculus), care, după credinţa populară, când pluteşte în aier, se închină lui Dumnezeu; cu speciile: închinător-ruginiu şi închinător-mic. marian, O. I 120; —(rar) închi-năei6s, -oâsă=care se închină (II 1°) mult, cuvios, cucernic, bigot. Călugării închinăcioşi. JIPESCU, ap. TDRG. | Abstracte: închinare s. f. = adorare, rugăciune; salutare; supunere; ridicarea paharului (în sănătatea cuivâ). Lăcomia este închinare idolească. varlaam, C. 335,2. închinarea Troiţei s'au arătat, calendariu," (1814) 16/2. Tocma ’n timp de închinare, alecsandri, p. p. 169/ij. Alexandre..., de-ţi va fi voia, vom ieşi la închinarea ta. alexandria, 32. Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi, eminescu, P.
239.	Se întorceâ de la închinări de păhare. sadoveanu, p. S. 48. închinarea unui oraş = capitulare. pontbriant,- — închinat s. a. (ad II —1°) închinatulu ce e dentru oameni, şi acelui [= lui Isus Hristos], ca lu Dumnezeu, a se închină tocmeală nespusă e. coresi, EV. 163/22. în biserică, cu fraţii, la metănii şi la închinat, contemporanul, i 405.. Şi aveâ o fată..., Icoană ’ntr'un altar s’o pui La închinat. COŞBUC, B. 16. Să-mi fii ziua de ’nchinat. jar,n1k-bârseanu, d. 381; -— închinătură t s. f. = închinare (ad II 1°) Credincioşilor... închinătură şi măria ta iaste şi propoveduire. CORESI, ev. 519/8; — închinătoare s. f. = închinare (ad II 1°). La biserică... m’am dus, la ’nchinătoare, în zile de sărbătoare. TEODORESCU, P. P. 502; ■—■ (< lat. inclinatio, -onem) închinăciune s. f. = plecare, plecăciune, temeneâ; adoraţiune, veneraţiune, rugăciune; supunere; salutare, compliment; ridicarea paharului în sănă-
ÎNCHINĂCIOS
— 583 —
ÎNCHIPA
tatea cuivâ, loast. (Ad I 1°) Făcând închinăciune la pragul uşii. DOSOFTEIU, v. S. 11,3. Mitropolitul... mergând până in mijlocul bisericei, face trei închinăciuni. URICARIUL, VIII 186/ao. « Temenea», cuvânt turcesc ce 'însemnează închinăciune. ALECSANDRI, P. P. 110; (ad II 1°) Domnului nostru, Isus Hristos... se cuvine ţoală cinstea şi slava şi închinăciunea. CORESI, EV. 43/27. Is. Hs., căruia să cade cinste şi închinăciune. VARLAAM, C. 29. Cu ruga sfărâmă toate închinăciunile idolilor. DOSOFTEIU, V. S. 218. N'ai dat închinăciune la idolii cei morţi. MINEIUL (1776) 96. Închinăciunea idolească. antim, p. 3,i2, cf. E. văcărescul, IST. 248/23. Nici odată lipseă de a-şi aduce aminte întru închinăciunea [sa] şi de părinţii săi. DRĂGHICI, R. 89. Cartea de închinăciune. EMINESCU, N. 59. Fac fetele închinăciuni. HODOŞ, P. p. 180, cf. zanne, p. 101. De prescuri te apucai Şi de mari închinăciuni, viciu, COL. 82; (ad II 2°) Soli de închinăciune şi de plecăciune au trimes. CANTEMIR, HR. 105/2 , cf. 255/10; (ad II 4°) Enkinecsiine = salutatio. anon. car. Scriem închinăciune şi slujbă... pan Simion pârcălabu ot Bistriţă, ap. IORGA, L. R. 28. A cătuia sosire înţălegând, Nicolai:vodă... trimis-au pre Nicolai vornicul., cu închinăciunea şi cercetarea venirii lui. let. II 86/2. Sf[â]ntul... le deate închinăciunea sănătăţii, mineiul (1776) 162. Nu lipsim d’a oferi... cuvenitele închinăciuni Alteţei voastre. uricariul, I 176/2i. L’amândoi prieteneşte închinăciune le-au dat. pann, e. i 39. Salutare, umbră veche! primeşte. închinăciune de la fii (ai) României, care tu o ai cinstit, alexandrescu, jtt. 15. Spune-i dela mine închinăciune (LB.), multe închinăciuni (polizu); (ad II 7°) La masă face şi Doamna închinăciune, că întâiu doamna ridică pahar pentru domn. gheorgaci-ii LOGOF., ap. TDRG. Când vine'vremea paharelor de închinăciune... let. iii 303/32 ]
—	Din lat. inclino, -are «a aplecă, a înclină», cf. dubletul înclină. Desvoltarea semantică a verbului româneşc pare a se datori bisericii orientale, căci ea se găseşte şi la Greci . (y.Uvw «aplec, înclin» şi xMvoimi, vnoxMvonai «mă închin») şi la Slavi, unde klanjati şi kloniti «a (se) plecă» ajunge la înţelesurile: «a adoră, a se rugă» (v.-bulg. (po)-klanjati se, bulg. klanam, sârb. . klanjati, pol. klaniac sie), «a salută, a face plecăciuni» (cf. p o-cloni, rus. klanjath sja, bulg. klanam se), «a dărui» (cf. poclon), «a dedică».(rut. poklonyty). Unele din aceste înţelesuri se găsesc şi pe teren romanic (cf. cat. enclinar «a salută»).
Inchinăci6s, -oâsă adj.
ÎNCHINĂCIUNE S. f.
închinătoare s. f.	v.	închină.
ÎNCHINĂTOR s. m. (Ornit.)
ÎNCHINĂTURĂ t s. f.
ÎNCHINDÎ vb. IVa v. ehindisi.
ÎNCHINGĂ vb. I. 1°. Sangler. 2°. Ceindre.
1°. Trans. (Complementul e calul s. măgarul) A legâ cu chinga, a pune (calului) chinga, a strânge în chingi. Se sculă şi închingă asinul, palia (1582) 81/„. Caiişi-auînchingat. PANN, E. II 103. Incliin-gându-şi calul cu putere... SBIERA, p. 28/6. Cal bun să mi-l închivg. alecsandri, p. p. 290/lo. Mihnea calu-şi închingă. teodorbscu, P. P. 657b, Cf. REV. CRIT. II 265, ŞEZ. III 60*>/?5, ALEXICI, L. p. I U5/6. Calul că'nchingă, Bine’n chingi că-l strângeă. MAT. FOLC. 110, || P. a n a 1. A pune chingi, de ţesătură sau de lemn, la un pat. COSTINESCU.
2°. P. e x t. A strânge, a legă (cu o cingătoare), -a încinge. Drept şa, închingă-i perna de piele. I.
VĂCĂRESCU, p. 331/29. | R e f 1. In trei brâne să ’nchingă. păsculescu, l. p. 251.
[Şî: (rar, în rimă) yb. Ia. Cu şaua te şăiază, Cu chinga te 'nchinghează. ion creangă, ii 207; — (cu rostire dialectală şi apropiat de încinge) încingă vb. I. Cu brâu de dragoste l-a’ncingat. marian, VR. 213; — (în poezia pop.) chingă vb. I. Şi la cal că-mi alergă, In şapte chingi că mi-l chingă. mat. folc. 63;—închingi vb. IVa. Şi mi-o ’n-chinge voiniceşte. SEVASTOS, C. 309/ls; — închingui vb. IV» DDRF. (+ schingiui) închingiui vb. IVa. Tot cai potcoviţi Bine ’nchingiuiţi, Eu nepotcovit şi nechingiuit. teodorescu, p. P. 57. | Adjectiv: închingât (cu negativul ne(î)nchingat), -ă adj.
= legat cu chinga, strâns în chingi. Vârf încingat de vuite brădeturi. COŞBUC, 72,/29. Atunci, mări, s’a culcat Cu lelica într’un pat Mândru, ni are şi ’ncingat, Cu scândurile de brad (Bucovina).. marian, SE. I 38. închingât şi ’ntărniţat. ŞEZ. I 44/20. Înfrânatji închingât. TEODORESCU, p. p. 533b. | A b s trta'c t e: închingâre s. f. înehin-gât s. a. închingătură s. f. (POLIZU). Taftur de închingât cai. STAMATI.)
—- Derivat din chingă, cu pref. în-. Cf. î n -cihgâ, des chingă.
ÎNCHINGI vb. IVa i ÎNCHINGIUI vb. IVa V. închingă. ÎNCHINGUI Vb. IVa J
ÎNCHIONDORÂ vb. Ia. refl. Regarăer de tra-vers. — A se uită la cinevâ posomorit, încruntat, urît, chiondorîş. Când eram cu ei [boii] la iarbă, eu rupeam carpeni tari şi, făcând o funie, ii- legam de coarne. Să fi văzut atunci, cum fluşturau din cap şi cum se închiondorau la mine. I. BOTENI, SĂM. iv 729. Mă închin şi mă'nchiondorez la tine, că te văz căscând gura la el, cav la un cireş copt. JIPESCU, O. 123. [Şi: închiondorî vb. IVa. Nu... să ne închiondorîm ăla la ăla pentru nimicuri, jipescu, ap. TDRG. | A d j e c t i v: închiondor&t, -ă = posomorit, încruntat. Pe drum stătu tot închion-dorat, nu îndrăzniiu să-l întreb nimic. VISARION, fl. 93.] Cf. chiondoreală, chiondorîş.
ÎNCHIONDORÎ vb. Ia v. chiondorâ.
ÎNCHIORBĂ vb. Ia V. închelbâ.
ÎNCHIORCHIOŞĂ vb. Ia refl. 1°. Se gonfler, se pavaner. 2°. Regarder de travers. — (Mold.).
1°. A se umflă în pene. alecsandri, t. 1758. Bondici:... Feţi logofeţi de soiul nostru, cu meseria stosului şi a bancului, nu pier în Iaşi. — Pun-gescu: Se poate, nenişorule,... dar mai bine m’aş închiorchioşâ eu în Bucureşti, alecsandri, T. 402.
2°. (Apropiat de «chior»), A se uită chiorîş. Cf. închiorchioşâ t.
[Adjectiv: (în)chiorchioşât, -ă = (ad 2°) «cu ochi suciţi» (pamfile, j. I), uitându-se chiorîş sau cu ochii aproape închişi (creangă, gl.). Râzi tu, râzi, Harap-Alb, zise atunci Ochilă, uitându-se închiorchioşat. CREANGĂ, p. 244. Sânt în primejdie să rămână cu gura strâmbă sau cu ochii în-chiorchioşaţi, pamfile, s. v. 35.
ÎNCHIOTOĂRE S. f. 1 Închiotoră vb. I j v- Cotoare.
ÎNCHIPĂ vb. Ia. 1°. Former;. reprisenter. 2°. Construire.
1°. A da o formă, a întruchipâ, a formă, a reprezentâ. [Boerii cei vechi] nu să sfiiră a păstră cu credinţă toate firele ce închipă viaţa României. JIPESCU, ap. TDRG.
ÎNCHIPUI
— 584 —
ÎNCHIPUI
2°. (Mold.) A construi, a închipui (II 2°), a-şi face rost de... Mi-am închipat un car. Com. T. NĂUM.
[Abstract: Inchipăre s. f. = întruchipare. Pământ clisos şi anevoie la inchipăre. id. ib.].
—	Derivat din chip, cu pref. în-. Cf. închipui, întruchipâ.
Închipui vb. IV». 1. Peindre, dessiner. Re-presenter. II. 1°. Grier. 2°. Faire, fabriquer, construire, (se) procurer. 3°. Prendre la forme de, s’in-carner. 4°. Se d&guiser, se melamorphoser en. III. 1°. Se donner l’aspect, ressembler. 2°. Imiter. IV. 1°. (S’)imaginer. 2°. Representer, signifier. 3°.-4°. (S)imaginer. 5°. Se croire, Stre vaniteux.
Închipui exprimă, ca verb, ideea cuprinsă în expresiunea in chip, deci: a fi (intrans.), a face (trans.), a-şi face (pronominal), a se face, a deveni (refl.) în chipul cuivâ s. a cevâ.
I.	(Chip cu sensul concr.<y, de «tablou, icoană, desen»; vechiu şi pop. Trfns. (s. absol) A zugrăvi, a desenâ, a reprezentâ printr’o icoană. In-iâiu au chipuit ş’au semnat... Moysi cinstita cruce dumnezeiască. CORESI, ev. 65/,3. Alegând teslariul lemn... au închipuit pre elcucondeiu. biblia (1688), ap. TDRG. Pre ceaia ce l-au născut... închipuind-o (= făcând icoana Născătoarei), o sărut, mineiul (1776) 68'2/a. Nu să închină chipului Domnului, care eră închipuit cu văpseale de materie, ib. 592/2.
O	icoană a lui Hercules, unde eră închipuit omul, cum sugrumă pre un leu. ţichindeal, f. 30. Uite, cum o ’nchipuit-o de frumoşi a exclamat o femeie din Bran, văzând pe un pictor făcând portretul unei femei. || P. ext. A face, a da planul s. schiţa unei zidiri, a schiţâ. Ea însemnă şi închipuiă, iară- meşterii zidiiă. MINEIUL (1776), 169V2- Planurile ce închipuise, pierdute [erau], drăghici, R. 114. | Fi g. A zugrăvi, a arătâ, a descrie. Nu pot să vă închipuesc cât s’au bucurat. DRĂGHICI, R. 27.
II.	(Chip cu sensul concret de «făptură, fiinţă»),
1°. (Vechiu şi pop.) Trans. A înfăptui, a creâ.
Cela ce numai cu voia cea dumnezeiască au închipuiţii toate... MINEIUL (1776) 1231/:- După ce a închipuit Dumnezeu pe om din pământ... şez. în 28/i6. (Pleonastic, complinit prin «în faptă») Pravoslavnica credinţă în faptă închipuind ( = schimbând). I. văcărescu, p. 147/,.
2°. (Pop. în Mold.). P. ext. (trans. şi absol.). A face, a întocmi (CREANGĂ, GL.), a alcătui, a înjghebă, a înciocălâ, a înciripâ, a închel-bărâ; p.. ext. (poate prin apropiere de «a căpui») a face rost de cevâ (pamfile, J. ii), a procură. ■Tu ai boi, de ce nu-ţi închipueşti şi-un car? creangă, P. 39. Cu greu închipui trei bucheţele. ION CR. Iii 67. Preoteasa, văzând atâta, lume, spune preotului să mai închipue, că n’o s’ajungă pentru atâtea guri. ib. II 250. Fetele şi-au închipuit câte un colac. ib. III 182/30. ""
3°. ţ Refl. A luâ chip de..., a se întruchipa, a luâ fiinţă, a se întrupâ, f a se împeliţâ. Îngerii au dat dela D[u]mnedzău de să închipuescti, în Ce chip le iaste dzis de D[u]mnedzău. varlaam, c.
II	22. De multe ori s’are închipui dracii în trupuri de oameni morţi, s’ar smenti pre mulţi. id. c.
332,2.	Se urcă în muntele Tavopului şi află locul unde se închipui Domnul nostru Isus Christos. N. BASARAB, ÎNV. 84. S’au închipuit din sângiurile ' tale ceale fecioreşti. MINEIUL (1776) 23Vi. Te-ai închipuiţii într’însa (= în firea omenească), ib. 382/i- || t P- e xt. A îndeplini, a aduce la îndeplinire. Fără pierdere de vreme puteă să-şi închipu-iască scoposul. DRĂGHICI, R. 71.
4°. (Pop.) Refl. (construit cu un substantiv predicativ s. cu comparativul c â). A luâ chip' de..., a se preface, a se schimba în, a se transformă, travesti, metamorfoză în... Băieţii... se
închipuesc câni, sar la babă şi o trântesc jos. ŞE2.
II	61/31. Alţi flăcăi..., schimbaţi în straie, se închipuiau mai din toate breslele: boier, jidan; cioban... ib. III 184. Împărăteasa îşi încleştă dinţii într’un măr... Dar... nu-i fu d’a bună îmbucătura. Pe dată îi sări inima din loc şi... se'în-chipui o măgăriţă, ib. IX 121. Ca el la târg că mergeă,. Ca boier se’nchipuiă, Şi-şi luâ haine ’n porunceală..-. mat. FOLC. 180.
III.	(Chip cu sensul de «înfăţişare, aspect, exterior»),
1°. t Refl. (Construit de obiceiu cu dativul, dar şi cu ca, cu etc.). Â se face în chipul cuivâ, a fi ca cinevâ s. cevâ, a se asemănâ, a se compară cu cinevâ s. cu cevâ. Să mă închipuescU celor ce deştingu în groapă. PSALT. 47. Mâncăriei acea porcească păcatul se închipuiaşte. coresi, ev. 27/21, cf. 107/ls, 209/ai etc. Cine împarte şi dă din dobânda ce nu e strânsă pre derept.... acela se închipuiaşte de face ca ceia ce fură. id. ib. 449/33. Noao a câţi vor vrea să se închipuiască în năravul ucenicilor lui. id. ib. 475/s. Milostivii ama milostivului..., lu Dumnezeu chipuescu-se. id. ib. 41 /38. Această lume se închipuiaşte măriei (= se aseamănă cu o mare), varlaam, c. 222, cf. 324. Dragostea se închipuiaşte cu beţiia: prav. 1085. Să înfocă să să închipuiască lor. DOSOFTEIU, V. S. 26. Vreamea anului să împarte în... primăvară, în vară, în toamnă şi .în iarnă: care acestea să închipuesc şi într’o zi şi să aseamănă: dimineaţa cu primăvara... piscupescu, o. 180. || (Mai rar) Trans. A asemănă* Cu a cerului podoabe faţa ta închipuesc. konaki, p, 167. 1 t (Rar) Intrans. (cu înţeles reflexiv; construit cu dat.). A se' asemănâ, (f) a se podobi. Pietriei chipuiaşte ceia ce fără păreare priimesc cuvântul dumnezeiesc. CO-resi, EV. 357/17. Masa ceaia ce nu are cuvântul lui Dumnezeu, închipuiaşte unei iesle de dobitoc. PRAVILA GOVORA, ap. TDRG.
2° f Refl. (Construit mai adesea cu dat.) A face ca cinevâ, a se luâ după cinevâ, a urmâ pe cinevâ, a imitâ. Să se spăsească,omul, închipuin-du-se lu Hristos. coresi, ev. 506/s, cf. 383/lg, 384/28. Pre credinţa lui închipuescu-se. id. ib. 229/84. Ca în chip de durmitare închipuiaşte-se. id. ib. 235/!, cf. (chipuiaşte-se) 375/,,. Cu alta... închipuiă-se şi se arătă. id. ib.-411/6. | Trans. Luând învăţătură de la dânsul, închipuiă obicea-ele lui. dosofteiu, V. S. 7. Luă învăţul marelui Antonie, de-l închipui, id. ib. 75,2, cf. 40,2.
IV.	(Chip cu înţelesul de «imagine, simbol»).
1°. Trans. (Sens literar) (Uneori complinit prin «în minte», «in gând») A imaginâ, a inventă, a născoci, a plăzmui, a alcătui (cu ajutorul fantaziei), a produce (o imagine), a face (un plan), a proiectă. A duhului sv[â]nt dar îl demainte însămnă de acealea ce eră să i să izbândească, închipuin-du-lu şi plăzmuindu-l. dosofteiu, V. S. 66. Această tipărire... s’au fost închipuit a se face în litografie. URICARIUL, VIII 202/iO. Romul închipuiaşte întru sine un .fel de părcane [pentru apărarea cetăţii], beldiman, N. P. II 24. îţi voroveam cu inima curată, când închipuiam cugetările meale a-ţi hărăzi toată viaţa mea,, id. ib. i 66. [Plânu-rile] ce vei închipui pentru* buna ta vieţuire... MARCOVICI, D. 7/22. [Omul] cel vesel îşi închipueşte nădejdi bune. id. ib. 3/19. Pofta cu care au mâncat nu se poate închipui. DRĂGHICI, R, 99- Să închipuim în mintea noastră, ca cum am fi în locul lui. id. ib- 115. îndepărtând răul^plan ce... închipuise, au luat o mai înţeleaptă hotărire. id. ib. 163. Socotinţa mea este să închipuim nişte . întrebări atât de grele, încât să nu le poate tălmăci.
C.	negruzzi, I 12. O frică fantastică i-a închipuit nişte năluciri fioroase, id. ib. I 28. Bărbatu-mieu... sânt sigur ' că-şi închipueşte planuri, ca să mă înşele, alecsandri, t. 313, cf. 298. (Mai
Închipui
85 —
ÎNCHIPUI
ales pronominal) Numai pe-o părere ce-ti tnchipueşti. konaki, p. 284. Inchipuindu-şi în minte ce va fi mai înainte. BARAC, A. 45. Fericirea ce ş’o. închipuise omul... MARCOVICI, D. 8/Js. îşi închipuiâ în gând cu mare frică, că... DRĂGHICI, R. 39. închipueşte-ţi, Iliescule, asară, .când ■m’am dus acasă, ce să văd? c. NEGRUZZI, I 30. Fiecare îşi închipuise o ortografie, id. I 349. Îşi ’închipuise... cât de trişti vor trece anii. eminescu, N. 36. Vă puteţi închipui ce vra să zică a te scălda în Bistriţa... tocmai în postul mare! •creangă, A. 28, cf. P. 245. Chin mai mare decât traiul fără line nu pol să-mi închipuiesc în, ■mintea mea. MERA, L. B. 29.
2°. (Învechit şi pop.) Trans. A reprezintă, a simboliza, a caracteriza, a însemnă, a echivala. Bote-.sătulii, cu, trei afundări şi scoateri, ce-au fost întru mormânt trei zile şi tr& nopţi a Domnului închipu-iaşle. CORESI, Ev. 513/13, cf. 394/x. Ispăsitoriul Isus . Hristos, cela ce el arătă şi chipul pre sineş. id. ib. 110/8. Putearnicul (= pe cel puternic) putearea-l tnchipuiaşte. prav. IV, 4. Cade* să a şti ce în-chipuescu veşmentele cealea ce pusără ap&siălii pre asini, varlaam, C. 95/2. cf. 98, II 39,2. Sclipul..., giumătate din sfera ceriului închipuiâ.,cantemir, ist. 132. Slrigat-au, închipuindu îngroparea cea ■de trei zile, Iona. mineiul (1776) 1912/i, cf. 92a/1, 113l/j, 2011/a. Amoriul... altă nu ’nchipueşte decât numai nălucire, konaki, P. 152. Vorbele copitei ce o să ’nchipuiască ? pann, P. v. ii 140; Semeţ trandafiraş.„ Al Mimei îndrăzneşti chip să ’nchi-■pueşti. I. VĂCĂRESCU, P. 437/4. Neunire... între ■mădularii aceliiaşi familii închipueşle iadul. marcovici, D. 37. Un fecior ia o secure şi leagă de muchea acesteia două linguri, care au să în-■chipuiască urechile şi coarnele caprei, marian, INS. 204.	.
3°. t Intrans. A se gândi la cevâ. Inchipu--indu piroanele şi junghiarea ta, Doamne, durearea rabd. mineiul (1776) 26 2/2. | (Construit cu să) A se gândi să..., a-i veni cuivâ în minte să... Pentru mai multă siguranţie, au închipuit să mai facă şi alte lucruri, drăghici, R. 164.
4°. Trans. şi r e f 1. A (se) socoti, a (se) crede, a (se) consideră. ■ Închipuindu-să în .toate bunătăţile lui Petru, dosofteiu, v. S. 156. Ce închipuiţi [tip. închiputiţi] să fi fost? DRĂGHICI, R. 98. Închipuind că această buruiană puteă să lucreze ■ca inul... id. ib. 52. Privitor ca la teatru lu în lume să te ’nchipui. eminescu, P. 131. Vorbind şi răspunzându-şi singur, închipuindu-se pre el în luptă cu ceilalţi... delavrancea, ap. TDRG.
5°. Refl A-şi face despre sine o idee prea bună, ■cf. închipuit. Omul ăsta prea se închipue! Auzit în Braşov).
[Şi'î f chipul vb. IVa [ Adjective: închipuit ■(cu negativul ne(î)nchipuit), -ă. (Ad I) Crucea, închipuită pe colivă, înseamnă că răposatul a fost ■creştin. MARIAN, î. 162. Planul... închipuit mai 4n urmă în 2 exemplare de către inginerul... uricariul, iii 255/a; (ad II) Iară de se vor sfădi ■doi bărbaţi şi vor- lovi fămeaia ce are în pântece şi ■va ieşi copilul ei neînchipuit (= neformat). . biblia (1688) 54; (ad lll) închipuiţi fi veţi ( = vă veţi asemănă) lu Dumnezeu. CORESI, ev. 343/16. Închipuita mie fii (= fii ca mine), id. ib. 434/22; (ad IV, corespunzând adesea neologismelor, «imaginat, imaginar, fictiv, inventat, ideal, himeric, extraordinar», iar în forma negativă lui «neimagi-nabil»). A întrunirei lor forme fel de fel închipuite pururea le vei cunoaşte. ICONAKI, p. 298. ll convinge de închipuitele lui drepturi la tronul Moldovei. alecsandri, ap. DDRF. Dudaş a pierit tn luptă c’un curaj ne’nchipuit. A. NAUM, p.
V.	.12. Un spaţiu închipuit ca fără, margeni. eminescu, n. 32. O închipuită şi mistică sistemă. ad. ib. 45. Obosit de-atăta luptă închipuită... de-
lavrancea, ap. TDRG. Răsucindu-şi închipuitele mustăţi...-contemporanul, v, voi. ii 483; (ad IV 5°). E un închipuit (= îngâmfat) şi jumătate!; — închipuitor,.-oâre (adesea substantivat) — (cel) care zugrăveşte, reprezintă, simbolizează, se aseamănă, etc.; t reprezentant. Inchipuitoriul-u Domnului Hristos. DOSOFTEIU, V. S. 180,2. Epitropii ţării şi bătrânii veliţi, închipuitorii reprezentanţiei pământeşti... URICARIUL, I 262/,„. iŞi cei mai întâi în-chipuitori ai neamului nostru... se pot pildui de la marchizul Ridolfi. I. IONESCU, C. vn | Abstracte: închipuire s. f. (la scriitorii mai vechi redă adesea, ca şi «chip», idei exprimate azi prin neologisme) (Ad 1) Reprezentare prin zugrăvire, sculptură s. desen, icoană, efigie ; plan, construcţie. Aceia carii nu cinstesc închipuirile (a) lui H[nsio]s şi al[e] Născătoarei de Dumnezeu... mineiul (1776) 682/i- Te-ai închinat la închipuirea lui. ib. 101 1/2w cf. 15 2/2,	99
Banii... având închipuirea celui ce au împărăţit mai.'nainte. ib. 130 ‘/2. Piramida... am văzut-o zugrăvită cu închipuirea (= planul) in istoria ei. DIONISEE, c. 227. Căpitanul... luând harta ce aveă închipuirea mărei, au făcut socoteala, drăghici, R. 19. Pilduindu-şe de la închipuirea umbrelei, au isprăvit a face două coşniţe. id. ib. 105. Feluri de închipuiri îşi făceă el, ca să poată scăpă de primejdia sălbaticilor, id. ib. 162. Omul face planuri şi feluri de închipuiri, marcovici, d. 3/28; (ad II 2°) închipuire de socoteală (DOC. 1814), ap. TDRG. = întocmire, specificare de socoteli; (ad III 1°) f Asemănare, aspect. Această jiga-nie den fire. are închipuirea duhului sfânt. CORESI, EV. 510/28. D[u]mn[e]dzău m'au cinstit cu închipuirea ( = chipul şi asemănarea), dosofteiu, V. S. 164; (ad III 2°) A lui Hristos închipuire (= imitare a pildei lui Hristos). id. ib. 506/n; (ad IV) Moartea... face o înfricoşată închipuire (= înfăţişare) la cele mai frumoase obraze ale firii. GCR. II 130/33. Vicleşugul, trufia,... a-cestea toate, lăcuesc împrejurul scaunului împărătesc, ascunse supt o închipuire (= înfăţişare) mincinoasă. BELDIMAN, N. P. II 153. Câte săltări şi alte închipuiri (= manifestări) de bucurie arătă el! drăghici, R. 100. Unde este frumuseţea aceia aînchipuirei (= chip, înfăţişare) cei dumnezeeşti? antim, ap. TDRG. Numa... pretutindeni vedeâ închipuirea (= imaginea) războiului, beldiman, N. P. i 44. Zile, nopţi, petrec cu gândul la dulcea închipuire. KO^NAKI, P. 82. Tot aceea ce închipuirea (=imaginaţia) ne arată mai strălucitor. C. negruzzi, ii 49/4. închipuirea (= fantazia), îşi strânge a sa aripă, alecsandri, P. iii 5. Puternica închipuire [a lui Dante]. ODOBESCU, iii 34/le. înzestrat cu o închipuire urieşească. EMINESCU, N. 66. O lume întreagă de închipuiri (= fantasmagorii). id. ib. 42. Moş Nichifor nu-i o închipuire (= ficţiune) din poveşti, ci e un om ca toţi oamenii. CREANGĂ, p. 105. închipuire = halucinaţie. BIANU, D. S. Când se veade în vreme de vară de lot feliul de închipuiri (— figuri fantastice, fantome) pre nori, ploaie avem. CALENDARIU (1814) .82. De la închipuirea (= inventarea, născocirea) banilor, 3564 ani. ib. 3/10. Fără nici o zăbavă..., supt nici un fel de închipuire (= motiv (inventat), pretext). URICARIUL, I 375/28. închipuire zadarnică = himeră, pontbriant. îmi fac închipuire (= îmi închipuesc, îmi imaginez) de durerea şi necazul care vin din despărţire, konaki, P. 104; (ad IV 3°) Idee, gând, părere, opinie. în cea dintâiu dinlr’aceastea să cuprindă pentru idei sau închipuiri, adică pentru goala cuprindere a minţii. GCR. 11 253/21. Pricina care-l îngrozise eră închipuirea lui (= interpretarea ce le-o dădeă) a-supra acestor semne, drăghici, r. 15.6. Greşeşte însă bunul bătrănîn astă închipuire, r. NEGRUZZI,
1	194. îşi făceă fel de fel de închipuiri, vlahuţă,
ÎNCHIPUICIUNE
- 586 -
ÎNCHIZĂTURĂ
D.	-129; (ad. IV 50). Închipuire = îngâmfare. BAR-CIANU ; — închipuit s. a. = închipuire; (mai ales în locuţiunea) de neînchipuit = peste putinţă de imaginat. Fată, frumoasă de Neînchipuit, de douăzeci şi trei de ani. BRĂTESCU-VOINEŞTI, L. D. 214;— închipuitură f s. f. Vădzum închipuitâră de podoabă de bărbat groznic. dosofteiu, V. S. 81. Au făcut şi o car.le. Luat-au dinlr’ în sa închipuituri (= exemplificări?) sv[â]ntul Teodorii la a sa istorie. id. ib. 97. Cf. paraclis (1639) 21 v° 6.
—	închipuiciune f s. f. = simbol; asemănare; figură. A ei [= a crucii] închipuiciune (la margine: figuratio). dosofteiu, V. S. 17,2. Mărturisindu-i har mult pentru Închipuiciunea şi sămănăciunea... id. ib. 184;—- închipuinţă f s. f. Din închipuin-ţele mele. sbiera, f. s. 184. Cu oarecare închi-puintă despre sine. id. ib. 300. Cf. I. 'văcărescu, P. 14/,].
—	Derivat din în + chip, cu suf. -ui. Cf. închipâ, î n ch i p u (r) 1 u i, întruchipâ, c h i b z u i.
ÎNCHIPUICIUNE f S. f.
închipuînţă f s. f.
Închipuit "ură f s f.
ÎNCHIPUUUI vb. IVa v. închipurlui.
ÎNCHIPURLUI vb. IVa. Fabriquer, arranger,— A drege cevă cu ce-ţi stă la îndemână (graiul, i), a pregăti, a închipui.(II 2°) închipâ (2U) a înjghebă cevâ (mai ales din mai multe bucăţi), cum poţi şi pentru trebuinţa momentului. Păr’ şi-am, (=până ce am) închipurluit ieu caru,’ ni s'o făcut foami. graiul, I 546. Traistele sau toştele pentru adunat colacii, covrigii şi poamele trebuesc închipurluite din vreme, pamfile, CRĂc. 38. [Şi: închipuiui = închipui (II 2°). pamfile, j, ii.]
—	Din ung. k6pclni «a formă, a modelă» (apropiat, ca formă, de pluralul chipurile).
ÎNCHIRCI vb. IVa (ş. d.) v. chirci, ş. d.
' ÎNCHIRIĂ vb. I. Louer. Prendre ou donner en location. — A da s. a luâ cu (s. în) chirie (un imobil), a năimi. Du-te de-i spune că sânt gata să-i închiriez (= să-i dau cu chirie) rândul ist de sus [din casa mea}, alecsandri, ap. TDRG. Am închiriat (= am luat cu chirie) o vilă doi ani la Sinaia. | P. ext. A închiriâ o corabie, un piano, o trăsură, un cal etc. | (Impropriu) A arendă, a da s. luâ în arendă. închinară câtevă pogoane de pământ şi-l semănară. POP. GCR. II 365/al. [Adjective: închiriat (cu negativul ne-(î)nchiriat), -ă. I-a rămas casa neînchiriată; —în-chirietor (f chiriat6r), -oâre (une-ori substantivat) = care dă în chirie (în opoziţie cu chiriaş). Chiriatorul, acel ce dă în chirie o casă, dugheană sau alt cevă.' CONDICĂ ţiv. 4/21. | Abstracte: închiririfcre (chiriferc DDRF.) s. f. Se cheamă închiriere locaţiunea edificiilor şi aceea a mişcătoarelor. hamangiu, C. C. 359. Închirierea sau arenda este tocmeală, şi se zice, când zidirea noastră (sau rodurile) şi veniturile pământului nostru le dăm altuia, cu cutare prefc, în cutare soroc, ca să le stăpânească, caragea, l. (1818) 22. Nu-mi este de vânzare, ci de închiriere. ISPIRESCU, L. 116;
—	închiriat s. a. Are cu contract de închiriere o cameră ăe închiriat.]
—	Verb derivat din locuţiunea [a da s. lud] în chirie. Cf. subînchiriâ.
închis, -ă adj., subst. v. închide.
ÎNCHISNOVĂT, -Ă adj. V. chisnovat.
ÎNCHISOARE s. f. I. Ditehtion, cap tivite. II. 1°. .Maison de ditention, prison, 2°. Clos, parc; bordigue.
I.	La origine, închisoare erâ un substantiv abstract, însemnând faptul de a fi închis, p. e x t. captivitate, robie (LB.): Sv[ă]ntul, împlând 20.de ai cu închisorile, să sfârşi. DOSOFTEIU, v. S. 23. A ţineă pe cinevâ la s. în închisoare însemnă «a. ţineâ închis». L-au ţînut la închisoare mulţi au dosofteiu, v. s. 25.2. în limba veche erâ deci: nevoie să se precizeze, prin întregiri ca «în temniţă», locul unde erâ ţinut cinevâ închis: Când va răspunde leagea să fie muiarea la. închisoare în temniţă,... atunci bărbatul nu iaste datoriu să
o	hrănească, de vreame ce iaste la închisoare pentru vina ei. prav. 629. || P. ext. Pedeapsa penţra care se închid persoanele osândite (COSTiNESCti).
II.	P. ext. A fi în închisoare (= a fi închis)-a fost interpretat ca: «a fi într’un loc închis» şi prin urmare închisoare a primit înţelesul concret de «locul în care se închide cinevâ s. cevâ».
1°. Locul, clădirea în care se închid şi se ţin închişi cei vinovaţi, cf. prinsoare, temniţă, puşcărie, arest, gros, penitenciar. Cinevâ este, zace, stă, se bagă, se pune, se trânteşte, se ţine la s. în închisoare; s. e scoate, se sloboade, ise dă drumul, iese, scapă de la s. din închisoare. Eră pline închisorile de boieri. LET. li 239/6. Scoate moartea de la închisoare şi-i zice..: creangă, p. 303. Mă-sei nu-i va da drumul, până nu se va. istovi de tot în închisoarea unde este băgată. ISPIRESCU, L. 142. Ieşi soare Din’chisoarel TEODORESCU, P. P. ”190. Vinde-ţi cârpa de la poale,- M&. scoate de la’nchisoare. HODOŞ, P. p. 89. Te topeşti în închisoare. JARNlK-BÂRSEANU, D. 506. Gruie-zăce la’nchisoare De trei ani. ALECSANDRI, P. P. 145.
•	2°. Loc închis s. îngrădit din toate părţile, (mai ales) unde se vâră vitele. Spec. (Pese.) Închisorile sânt nişte coteţe închise din toate părţile, în care se păstrează peştele viu. pamfile, i. c.. 70. Cf. DAMfi, ţ. 125. Închisorile sânt de mai multe feluri: închisori cu garduri Şi coteţe (antipa, p. 64), închisori cu pleter (id. 617 cf. şi 639). Despre închisorile gârlelor, pentru prinderea peştelui, v. antipa, P. 619 | (La plutit) Închisoarea este-oprirea .plutelor în aşâ fel, încât se împiedică trecerea altor plute. Închisoarea se face . din cauza-scrutărilor, unde pluta rămâne de multe ori pe grind, alta lângă ea şi aşâ mai departe; se mai-face şi în vremea puhoaielor, ciupală, pl.
[După prep. în şi din, în poezia pop., şi chisoâre-s. f. pamfile j. ii 352.]
—	Derivat ’din închis (participiul lui închide).. cu suf. abstr. -oâre. Cf. prinsoare.
ÎNCHISTRI vb. IVa v. împistri.
ÎNCHITĂ vb. IVa v. chită.	^
ÎNCHITINEIj adv. = cătinel. Iară eu nu sânts, vinovat cu nimica; căce că eu am tot supărat la Domnie să-mi po\a\rte de gând, iară domnii au zis să las(ă) pe ’nchitinel ( — s’o las domol, să numai insist) (Maramureş, 1751). iorga, s. D. xii
236.
închituît, -Ă adj. împodobit cu chite de-flori? Mă duc maică ’n miliţie, C’am ajuns în> vârsnicie, Să port puşca ’nchituită. MAT. folc. 353,.
înChivărât, -Ă adj. v. chivără.
închizăşluî vb. IVa v. chezăşui.
ÎNCHIZĂTOARE S. f. )
ÎNCHIZĂTURĂ S. f. I V- înch,de*
INCHIZIŢIE
- 587 -
ÎNCINDE
INCHIZIŢIE, INCHIZIŢIITNE S. f. l°-2°. In-quisition.
1°. Cercetare, anchetă, perchiziţie riguroasă (ade-' sea vexatorie şi arbitrară).
2°. Tribunal eclesiastic, instituit altă dată în unele ţări din Apus şi mai cu deosebire în Spania, ca să urmărească şi să cerceteze pe eretidi care se abăt.eau de la credinţa catolică.	7^
[Şi: (< rus. inkvizicija, idem) incviziţie t s. f.
| Familia: (după fr. inquisiteur, idem) inchizitor, (< rus. inkvizitor, idem) încvizit6r | s. m.=membru în tribunalul de inchiziţie; fig. cel ce face anchete, cercetări minuţioase (şi vexatorii). Ei, ca nişte incvizitori, ştiă de fa/ptele tuturor, c. STAMATI, ap. ŞEZ. xii 63; — (după fr. inquisitorial, idem) in-chizitoriâl, -ă (pronunţ. -ri-al) adj. = care se referă la inchiziţie; fig. care are caracterul unei cercetări sau unei percheziţii riguroase şi vexatorii.]
—	N. după fr. (lat. inquisitio, -onem, idem).
INCHIZITOR S. rn.	1	,	,
INCHIZITORI^, -Ă adj. j V‘ ,nCh,Z1*,e-
Închiznovât, -Ă adj., subst. v. chiznovat.
INCIDENT subst., adj. I-II. Incident.
I.	S. a. 1°. întâmplare neaşteptată produsă în cursul unei întreprinderi.
2°. Acţiune s. eveniment intercalat în acţiunea principală a unei drame, epopei s. roman. Lesne se explică tn Cântul Nibelungilor nu numai incidin-tele episcopului Peregrin ae la Passau... HASDEU,
I.	C. 100.
3°. Chestiune (de însemnătate accesorie) ridicată (pe neaşteptate) în cursul unui proces., a unei discuţii, a unui joc. Deăbiă începuseră... să se ocupe cu discutarea proiectelor de legi, când se văd împiedecate prin lot felul de incidente. MAIORESCU,
D.	IV 34.
II.	Adj. 1°. (Gram.) Propoziţiune s. frază incidenţă = propoziţiune accesorie, intercalată într’o frază s. propoziţie principală. Cf. incidental.
2°. (Fizică) Rază incidenţă = rază solară ce cade pe o suprafaţă într’un punct dat. Cf. PONI, F. 146.
[Şi: incidinte t s. m. [ Familia: incidentâl, -ă adj., adv. = întâmplător, din întâmplare. De voiu pomeni uneori de dânşii... o voiu face-o numai în mod incidental. GHICA, s. 91. Comite o eroare incidentală. HASDEU, I. C. 153. (Gram.) Propoziţiune (frază) incidentală = propoziţiune (frază) incidenţă. Se vorbeşte între punctele de acuzare acolo formulate, se vorbeşte, ce e drept, sub
o	formă mai acoperită, oarecum ca o frază incidentală, de chestia Basarabiei. MAIORESCU, D. IV 226;—(după 'fr. incidence idem) incidenţă s. f. (Fizică) = întâlnirea unei raze solare cu o suprafaţă ; întâlnirea unui corp elastic cu o suprafaţă. Punct de incidenţă = punctul în _care o rază solară cade pe o suprafaţă. Cf. poni.'f. 146. Unghiu de incidenţă = unghiul ce face raza solară care cade pe o suprafaţă cu perpendiculara dusă de la punctul de incidenţă. Unghiul de incidenţă este în totdeauna egal cu	unghiul de reflecţiune.	id.	147].
—	N. după fr.	(< lat. scolastic	incidens,	-entem,
de la incidere «a cădea în..., a se întâmplă», cf. germ. Zu-fall).
INCIDENŢĂ S. f.	|
incidentâIj, -Ă adj. ! v. incident.
INCIDINTE t	S. m. J
ÎNCifrâ vb.	Ia v. cifră.
ÎNCliiÂT, -Ă adj. v. împila.
ÎNCiMpi vb. IV 1
ÎNCIMPÎT, -Ă adj. j v-cimPÎ-
ÎNCINÂ vb. Ia. Faire paître les moutons vers le~ soir. — A paşte oile în timpul serii. H. XII 7. Ciobanii seara le 'ncinează [pe oi] la iarbă. ib. II 28. [Abstract: încineâlă s. f. = mâncarea de seară,, ducerea la iarbă a oilor. II. XII 30].
—	Verb derivat din în cină (= spre cină).
ÎNCINÂT, Ă f adj. Entre dans un ordre mo— nastique.— Intrat într’un cin călugăresc. Căci părinţii mici şi eu sântem încinaţi Sfintei Monastiri1 Huşilor. DOC. (1758), ap. TDGR.
—	Participiul, devenit adjectiv, al unui verb* neatestat încinâ (derivat din cin).
ÎNCINCHI vb. IVa refl. V. cimpi.
ÎNCINCI vb. IVa. Quintupler. ' — Trans. şi refl. A (se) înmulţi cu cinci, a (se), repetă de cinci ori. Veniturile s'au încincit. DDRF. [Şi: în— cinciui f vb. IVa | Adjectiv: încincit (t în-cinciuit), -ă. Cine va fură ceară,... acela să o întoarcă încinciuită. pravila (1652), ap. TDRG.]
—	Formaţie literară din cinci, cu ajutorul pref. în-..
încinciuî vb. IVa t v. încinci.
ÎNCÎNDE vb. III. 1°. (S’)allumer, (s')embraser.. 2°. Bruler, (s')enflarnmer; se propager; s’engager.. 3°. Bendre incandescent. 4°. S’&chauffer, moisir.
1° (Despre foc) Trans. A aprinde, a cuprinde cu flăcări;' refl. a se aprinde (bine). încinde-se foc (:exardescet ignis). CORESI, PS. 102. încinse-se foc în zborul lor, Văpaie arse-păcătoşii, ib. 296. Domnul suliţe şi scuturi cu focul le încinge. DOSOFTEIU, PS. 152. Arzătoare-materii [din interiorul pământului]... să încing şi să aprind între dînsele. piscupescu, o. 58. EocuV când se încinge, ■ Anevoie se stinge. PANN, P. V.
III	12. Flacăra începix a se încinge, odobescu, I 21/10. In curând lemnul trosni şi focul le încinse.. CONTEMPORANUL, V, voi. II 193. Arde focul, mă-, încinge. TEODORESCU, P. P. 322b, cf. (şi cu flăcări mi-o î/ncinde) 322b. Foc la inimă mă ’ncinge. JARNlK-BÂRSEANU, d. 22. Mă încinseră căldurile-= m’au apucat frigurile. DDRF. Din mititele scântei, de nu se vor stânge, mare pojar se ’ncinge. ap. TDRG.
2°. Fig. (Despre un sentiment, pasiune etc.;. cf. lat. incendi amore, desiderio, ira, dolore, etc.) Trans. şi Refl. A (se) aprinde, a (se) excită*, a (se) întărâtă, a (se) inflamă, a (se) consumă, a (se)~ mistui. Nu încinde toată mânia sa (: non a c-cendit). CORESI, ps. 212. Amoroase porum--biţe... zboară către... cuib, purtate prin aier de dorul ce le încinge. ODOBESCU, III 35/2. Înteţinău-V şi încingându-l dorul de părinţi... ISPIRESCU, L. 103, cf. (dragostea) 78. Sete mare-i încindeâ. TEODORESCU, P. P. 440. | (Despre oameni s. părţi ale-corpului) A se aprinde, a se înfierbântă. In trufa necuratului încinde-se (să aprinde DOSOF— TEiu; i n c e n d i t u r) mişelul. CORESI, PS. 20. Incinse-se inima -mea (: inflammatum est cor meum). CORESI, PS. 194. Inimioara că mi-a’n-cins. TEODORESCU, p. P. 439. Te(a) încinde[a]i şi dzua şi noapte[a,] în curvie. CUV. D. Bătr. II 451. Obrajii îi ardeau, capul i se încinsese. DELAVRANCEA, ap. TDRG. # Iar s'a’ncins pielea pe-Pavel = caută bătaie. ZANNE, P. VI 258. J (Des-, pre boale molipsitoare) Refl. A se lăţi, a se-răspândi, a luâ proporţii mari, a bântui. In ordia muscălească se încinsese boala, de mureau câte două trei-sute de soldaţi pe zi. GHICA, S. 24. |* (Despre bătăi, lupte, certe, discuţii, etc.) Refl.’A se începe cu înflacărare. Lăutarii începură să-cânte şi balul se ’ncinse. N. XENOPOL, ap. TDRG. Se încinse un râs şcolăresc. TEODOREANU, m. IL
ÎNC1NDE
— 588 -
ÎNCINGE
163. Mi se încinse o-bătălie între aceşti crai. ISPIRESCU, U. lO/i9. Unde nu se încinse între dânşii o bătaie crâncenă. CREANGĂ, A. 112, cf. (o luptă) RETEGANUL, P. V. 43/26. După masă se încinse o convorbire între trei. ISPIRESCU, ap. DDRF.
3°. (Despre un obiect.) Trans. şi refl. A ■da foc, a aprinde, a (se) înfierbânta tare, a (se) încălzi până la incandenscenţă. Fiecare încinge (= aprinde s. întinge?) în apa (tip. apă) aceea irei fire de păr de lup turbat, zicând unele cuvinte magice, marian, o. .ii 29. Se ia cuţitul şi se încinde în foc: Cuţit alămat, plăsălat, Nu te 'încind, Nu te aprind pe tine... mat. folc. i 576. Nu încind şi aprind Ast pielroiu bălţat, Şi încind şi aprind Inima scrisului (cutăruia), Încind şi aprind Capul... trupul, mat. folc. 692-693. Tu sare... Cum le'ncinzi, Cum, te-aprinzi, Aşâ să se încinză, Aşâ să s’aprinză Cutare. MAT. FOLC. 1561. Untura se încinge = se* înfierbântă tare. columna LUI TRAIAN, iv 246. Soba se'ncinsese. DDRF.
4°. Sp.ec. (Despre făină, bucate, fân, eţc.) Refl. A începe să fermenteze în urma căldurii produsă de umezeală, ase a p r i n d e. Despre făină, grâu etc., când stă mult într’un loc astupat, ziccm ■că să încinge. LB, Să încinde, adică să aprind bucatele, capătă miros greu, cum grâul, orzul, făina şi celelalte, când stau multă vreme închise, astupate, cu umezeală. I. golescu, C. i. De-aeiia se vor încinde a arde clăile. palia (1582), ap. •CC. 69. Se repezi asupra fânului, care se încinsese, de pocneâ în sus. delavrancea, ap. TDRG. Porumbul are multe racile: se încinge, face gărgăriţe... CHIRIŢESCU, CONV. LIT., XLIV, voi. II 657. S'a încins făina în lădoiu, trebue scoasă şi pusă ia un loc (Frata, Câmpie), ('om. v. bucur. Dacă se întâmplă ca bobii de fasole sa nu fie bine us-•caţi..., este de neapărată trebuinţă ca fasolea să se usuce, întinzându-se la soare..., căci altfel se ■aprinde, se încinge, se înnegreşte şi prinde muce-^jaiu. pamfile, A. 187. (T r a n s. = f a c t.) Abo-rul de la dobitoace... încingând bucatele, le face duhoase. economia, 57.
[Verbul încinde aveâ la aorist (încinseiu) .şi la participiu (încins) aceleaşi forme ca încinge; uneori şi sensul erâ atât do. asemănator, încât aceste <iouă omonime au putut fi confundate: o propoziţie ca flăcările au încins casa = «au aprins, au incendiat casa» a putut fi Interpretată ca însemnând: «au. cuprins (ca ’ntr’o cingătoare) •casa din toate pa’rţile». Rezultatul a fost că, în cele mai multe regiuni, vechiul prezent încind (încinz mardarie, L. 4526, cuv. D. BĂTR. I 285), imper. tncinde, gerund. încinzând şi inf. încinde au fost înlocuite prin încing, încinge, încingând, încinge vb. III. | Adjectiv: încins (cu negativul ne(î)ncins) -ă = aprins; cuprins de căldură; înfierbântat .foarte tare. Foalele iaste întins, umflat ■şi încins de, durere, calendariu (18 1 4) 170/23. Grâu încins, fărină încinsă. LB. Apolon încins de o turbată arşiţă, strigă în gura mare Niobei... ODOBESCU, Iii 301/ae- Turnă dinlr'o ulcică 'n alta laptele prea ’ncim. caragiale, S. 6/le. Cap legat, inimă ’ncinsă Şi de minte necoprinsă. zanne, p.
II	38. | Abstracte: încinders (încingerc) s.f. = aprindere, cuv! D. bătr. i 285. Nu vă mira-■reţi ce c întru voi încind[e]re (.: care e cu foc întru v,oi n. testament 1648; aprindere BIBLIA 1688; nvgcoai'). COD. VOR. 160/4; — încins s. a. .= aprindere, foc, patimă. Incinsulu (: furor) mâniei tale să prinză ei. CORESI, PS. 180;—încinsă f s. f. Turnalu-te-ai de mânie încinsă ta (: avertisti ab ira indignat, ionrs tuae). CORESI, ps. 232.]
—	Din lat. ineendo, *-ensi (= -endi), -cnsum, -endere, idem. Cf. deştinge, încintâ. Gr. Creţu, Columna lui Traian, IV 246.
ÎNCINEÂIiĂ s.-f. v. încinâ.
INCINEK-Â . vb. Ia. Incinerer. —• Trans. A preface în cenuşă; spec. a arde un cadavru (în crematoriu). [Abstract: incinerare s. f. | Adjectiv: incinerat-, -ă. De este-aşă, mai bine să fiu incinerat! mirea, c. ii 114. | Familia: in-cincrâţie, (după fr. incineralion, idem) incineraţiune s. f. = acţiunea de a preface un corp în cenuşă; arderea sau cremaţiunea cadavrelor.]
•—■ N. după fr. (lat. incinero, -are, idem, din cinis «cenuşă»).
INCINEBÂŢIE, ISCISERAŢlrâE S. f. V. incinera.
ÎncinGât, -Ă adj. v. încinge şi închingă.
incingătoake s. f. v. încinge1.
ÎNCINGE vb. III. 1°. (Se) ceindre, mettre une ceinlure. 2°. Ceindre (les armes); (s’)armer. 3°.
■	Investir, assumer (le pouvoir). 4°. Enlourer.
1°. Trans. (adesea pronominal) A(-şi) înfăşură (strângând) mijlocul corpului cu un brâu (cingătoare s. alt obiect analog, care se indică prin prep. cu). Şi-a încins mijlocul cu un bră-cinar. || P. ext. (Complementul e altă parte a corpului, omul s. haina). A legâ înfăşurând cu brâul etc. Ce moşneag bătrân! încinge barba cu brâu. şez. Iii 64/,. L-am încins peste cojoc cu o sfoară. | (Subiectul e brâul) A legâ împrejur, strângând (peste mijloc). Mlădiul trup i-l încingeâ Un brâu dc-argint. coşbuc, B. 20. | F i g. Ineingeţi-vă maţele cugetelor voastre (:succincti lumbos mentis vestrae). COD. VOR. 40. || Refl. A se înfăşură peste mijloc cu un brâu (etc.), a-şi strânge brâul. Te scoală de te ’mveaşte şi te ’ncinge.i dosofteiu, V. s. 116,2. S’au încins cu frânghia ce făcuse, drăghici, r. 97. Se încinse pe de-asupra şalului cu o cureă lată. C. negruzzi, I 22. Nu te ’ncinge, mândro, lat... Ci te ’ncinge strâns şi bine. jarnIk-bârseanu, D. 254. Cu brâu roşu se 'ncingeâ. ib. 244. Când ia brâul şi se ’ncinge... HODOŞ, P. P. 48. Vlad până se 'ncalţă, Soarele se ’nalţă; Vlad până se ’ncinge, Soarele se frânge. ZANNE, P, IV 422.
2°. Spec. (despre arme). Trans. (Complementul e o armă) A-şi prinde arma împreună cu cingătoarea, p. ext. a se în arm â (cu o armă purtată la brâu; p. ext. cu orice armă), li încinge sabia, maiorescu, D. II 169. Chiar omul cel mai pacinic încinge-atunci o armă. I. negruzzi, ii 16. Paloşul de ţi-ai încins... alecsandri, p. p. 208t>/12. Încinse sabia... la brâu. reteganul, p. i 9/jj. Dacă n’am arme să ’ncing... ŞEZ. I 9/21. N’are cine le [= armele] ’ncinge. jarnIk-bărseanu,
D.	288. | (Complementul e omul s. mijlocul Iui) A înarmâ (cu o sabie etc.). Cu arme-i încinge, CORESI, EV. 202/4. Mă încingi cu armă. DOSOFTEIU, PS. 53. Patria mea... Cinge-ţi coapsa... Ziua dreptăţii se apropie! BĂLCESCU-RUSSO, m,
V.	577/21. J| Refl. A se înarmâ cu o sabie etc.; p. e x t. t a se înarmâ. Se încinge cu sabia. CREANGĂ, P. 307. Spre toată slujba şi primejdia a ne în-. cinge gata sântem. cantemir, ist. 163. Cu buna faptă încingându-se... MINEIUL (1776) 1387i. # (In glumă) A încinge pe cinevă cu o bâtă (s. a încinge o bâtă pe cinevâ s. bâta încinge pe cinevâ) = a bate. Bâta nu glumi, mi-o încinse cum e data, de... fugi la părinţii şi fraţii ei. reteganul, p. I 7/34. Apucă un măcăuş (băticu(ă) şi prinde a
o	încinge pe spate. id. II 80/5. Mi-l încinge cu o ’ bâtă. id. iii 30/s.
3°. f Fig. (Trans.) A învesti pe cinevă cu o putere, a da cuivâ o putere; (refl.) a-şi asumâ, a luâ asupra sa o putere. lnveşt\-se Domnul, în
ÎNCINIÂ
— 589 -
ÎNC1PIT
sila (= puterea) sa încinse-se (: praecinxit se; l’Eternel est revetu de force). coresi, PS. 257. Dumnezeu încinse-mn cu vârtutSi>-iâ.. ib.
40.	Tu mi-ai încinsu vâr tute. dosofteiu, ps. 54. Constantin, încingându toată stăpânirea Rămlea-nilor... id. V. s. 73. Tu pus hatman şi încins de împăratul... id. v. S. 57,2.
4°. P. anal. A încunjurâ (din toate părţile), a împresură. Din cinci părţi, cu foc şi cu sabie îi încinse. BĂLCESCU, M. v. 54. De trei zile-acum pe mare... Vântul suflă şi ne'mpinge, Orizonul na încinge, Ca un cerc nemărginit. ALECSANDRI, P. II
41.	Îndeamnă pe soţii năvalnici s'o ’ncingă. coş-BUC, M. 168/j.
[Aor. încinseiu (t şi dial. încinş(u) ). part. încins, imper. încinge, ger. încingând. | Şi: f cinge vb. i11. Dealurile nalte Bucurie le-a cinge (sau le ’ncinge?) să salte. DOSOFTEIU, I’S. 208. | Adjective: încins (cu negativul ne(î)noins), -ă. (Ad 1°). Să fie mijlocul vostru încisu (sic!). VARLAAM, C. 334. Preste fieştecare cojniţă trebue pus câte un jup de rogoz... şi încins ( = legat) jupul pre lângă cojniţă, ca să nu-l sufle vântul. ECONOMIA, 207. Erâ încinsă cu un colan de aur. C. negruzzi, I 145. Atunci ea de-odată s’a văzut încinsă cu un cerc zdravăn de fier peste mijloc. CREANGĂ, P. 88. Ţine chimiraşul ăsta. Când vei fi încins cu el, ce vei voi te faci. ispirescu, l. 315. Încinsă cu brăuţ ■ verde. şez. ii S/2, cf. [cu paftale). II 198/17, (bine) DOINE 157/,, (rău) 157/3,
(prea strânse) 88/n. Am doi fraţi încinşi într’o cureă. (Parii). GOROVEI, C. .273. Boierul e tot boier, măcar de-ar fi încins cu teiu. ZANNE, P.
IV	282. (ad 2°) înarmat. Un om va fi încinsil cu arme. PRAV. 60;2. L-am văzut încins cu sabia peste giubeaoa...' a NEGRUZZI, I 70; (ad 3°) Pulearea vrăjmaşului o ai surpat, fiind încinsu cu putearea cea dumnezeiască, mineiul (1776)
117 '/x; (ad 4°; în funcţiune adverbială) Pe sub colină râul curge ’ncins pe lângă ea. COŞ-BUC, F. 124; — încingăldr, -oâre = (cel, cea) care încinge. (Substantivat, cu sens instrumental) încin-gătoâre s. f. (LB.) = brâu (COSTINESCU, ŢIPLEA, P. P.), cingătoare, centură, bandaj (pontbriant), suspensor (id.J. încingătorile lor sânt de păr ţesut. DOC. (a. 1799), ap. C. A. 789. Lelea cu ’ncin-gălori. măndrescu, l. p. 88/2, cf. doine, 88/10. Trupuşor de ’ncingăloare. şez. II 199/13, cf. I llH>/4. | Abstracte: încfugerc s. f. = acţiunea s. faptul.de a încinge; f (traducând pe grec. ne-Q(ţa>/j,a) încingere-împrejur = cingătoare. Şi-şi făcură lor încingeri împrejur: (ils s’en firent des ceintures). biblia (1688) 3Vi;—încins s. a. Incinsul brăului, De-asupra buricului. ALECSANDRI, P. p. 731>/2. Incinsul^a lucrarea viei] se face strângând coardele din toate părţile şi legându-le cu teiu; în alte părţi se zice plevilă. H. II 58; — încinsătură t s. f. pontbriant, polizu. Cu 2 încinsăluri, din faţă şi din dos. DOSOFTEIU, v. s. 172; — încinsătoâre t s. f. = cin-gulum. anon. car. | Compus: (formaţie personală) îni’iusăbiâ t vb. IVa = a se încinge cu sabia.. Mă încinsăbieiu (mă încinseiu cu sabia)., gorjan, h. i. 148.]
—	Din lat. [injclngo, -nxi, -noturn, -Bre, idem. Cf. cingătoare.
Încinge vb. III v. încinde.
Inciniă. vb. iva Harnacher. — (Jud. Nă^ăiid) A pune pe cal toate cele necesare,' spre a-1 face gata de încălecat (Zagra). Com. n. drăganu. [Pronunţ, -ni-â. \ Adjectiv: înciniât (dial. în-ciniet), -ă = (despre ca!) gătit cu toate cele ne-cesaie. | Abstracte: înciniâre s, f., înciniât (dial. înciniet) s. a. — întărniţat. H. XVIII-276].
—	Derivat din cinie1 cu prefixul în-.
Încins,.-Ă adj., subst. v. încinde şi încinge-
ÎNCINSĂTOÂltE t S. f.	1	.	.
ÎNCINSĂTtTJRĂ t S. f.	j V' U1C:I1?e *
Incintă vb. Ia' (S’)ichauffer.— (Banat, Rc-manaţi, Mehedinţi, Vâlcea) Trans. A aprinde, a încinge. Cum veţi săcâ bălţile... şi care cu vapura lor ce împuţită otrăvesc şi cu epidemie încintă-aerul... (a. 1807). obradovici, ap. VB li 496. Refl. A se înfierbântă, a se aprinde de căldură sau de mânie (conv. lit. xxxix, 1128, H. xviii 174), a se înfocâ (Com. LIUBA), a se încălzi în discuţiune (Com. V. branisce). Carnea când se-incintă, începe a se frige. II. XVIII 174. Omul se încintă de mânie, de joc. Com. liuba. Cum să-’ncinlă Vatra de foc..., Aşâ să se încinte Inima’n cutare. MAT. FOLC. 1561.
—	Confuzia de înţeles dintre încinge şi încinde-pare a fi produs o confuzie a participiilor ‘încint-(păstrat în arom. ţimtu) cincirictum'şi încins <in-censum, aşâ încât' s’a întrebuinţat încins şi ca participiu al lui încinge, iar încint şi ca participiu al. lui incinde. De la acest *încint s’a derivat verbul' încintă. Cf. I. A. C a n d r e a, Conv. lit. XXXIX, 1128 (care presupune o formă latină *incento, -are,. crezând că şi lat. inccntivum «bold, stimulent» incentivus. «animator, excitant», incentor «instigator» ar fi derivate de la un participiu *incentum-în loc de incensum).
INCINTĂ s. fc Enceinte. — Spaţiu (într’o sală-mai mare) închis de jur împrejur; p. ext. sala însăşi. Incinta Camerei Deputaţilor.
—	N. după fr.
ÎNCIOCĂ vb. I v. cioacS.
ÎNCIOCĂIĂ vb. I. Lier enscmble-, mettre en-ordre, mettre ă sa place. — (Transilv., Vâlcea) A legâ la olaltă (viciu, gl.), a împreună cevâ, cf. înjghebă, înciripi, închejbărâ. Lucar-începU... a pune pe hârtie slovă de slovă, până ce-înciocălă vorba: «Iubite». I. URBAN-JARNlK, ap. TDGR. Lemnarul înciocoleaza lemnele. H. XVII
237.	A-i înciocolâ [pe tineri] s. a-i face cioc la. loc — a-i face să se ieie în cununie, viciu, gl. | A pune cevâ în ordine, a pune la loc. Carul e in-ciocolat (Braşov). Com. I. panţu. Inciocălă şir omul nostru pluguj şi pomV cu argatul la ’ntors--mirişti (Făureşti, în Vâlcea), pamfile, D. 92. [Şi:, înciocolâ vb. la]
—	Din săseşte tschachel «zală de lanţ». C. L arce a, Dacoromania III 744.
iNClOCOliĂ vb. I v. înciocălâ.
ÎNCIORECĂ vb. I	)
Inciouocă vb I	J v. cioareci.
Incipcăt, -ă adj. v. cipcă.	„
incipient, -ă adj. (Med.) Commenţant. —~ (Latinism) începător.... Catar incipient. [Pronunţ., -pi-ent],
—	N. din lat. incipicns, -entem, idem.
ÎNCIPIT s. a. sing. Se dit des premiers mots; d’un manuscrit. — Primele cuvinte dintr’un manuscript. Epilogul vorbeşte numai în numele tipă-ritorului,... de tHulatura lui Alexandru^vodă, d împărăteşcul incipit : acu-mila lui Dumnezeu»-IORGA, L. R. 87.
N. din m.-lât. incipit «începe» (a treia pers. sg.. ind. prez. de la incipio, -ere)..
INCIRIPÂ
- 590 -
ÎNCLEÎ
ÎNCIRIPÂ vb. Ia. 1°. Ramasser, racommoder. '2°. Prendre consistance, se former. 3°. Se procurer. 4°. Se remeitre.
1°. Ţrans. A adună din toate părţile şi a in-;j ghebă cevâ (iute, în grabă, de mântuială), a în-ciocălă, a închelbără, .a închipâ, a închipui (II 2°). A înciripâ sau înfiripă — ~a face cevâ iute, a săvârşi cevâ în grabă (Straja, în Bucov.) Com.A. TOMIAC. Înfiripez — alcătuesc. -CREANGĂ, GL. Şi-apoi, încetul cu încetul mi-am. înfiripat iar gospodăria, vlahuţă, ap. TDRG. Acestora le-au'poruncit căpitanul să prindă cum şi cu ce vor puteâ şi să înfiripe carul şi să-i ajute a-l duce până în ogradă, sbiera, p. 11/32- Cel[l]alt erâ peste măsură de leneş, ca să poată înciripâ ■cevâ. pamfile, d. 67. | A-şi strânge hainele şi a • se îmbrăcă:	Inciripează-le	încetişorul	şi	ne-om
.porni (Bilca, în Bucov.). Com. G. TOFAN.
2°.- Refl. A luâ fiinţă, a căpătă forme reale,
•	a se face, a se înjghebâ’(din nou), a luă naştere. Visul său se -'nfiripează şi se ’ntinde. EMINESCU, P. 237. Nu peste mult însă [Alba-Iulia] s’a ridicat ■din ruine; cetatea a fost zidită de nou şi lângă ea, spre apus, s’a înciripat şi oraşul, moldovan, ţ. -364. Ce mândră serbătoare se ’nfiripă! IOSIF, P. 31. Din doru-i nestins şi ’n veci călător, O doină -domol se ’nfiripă. GOGA, P. 50.
3°. A (se) înciripâ = a agonisi cevâ (FRÂncu- . -candrea, m. 101), cu mare greu (viciu, GL.) s. încetul cu încetul, a-şi câştigă, a-şi face rost de <cevâ (LB.). Pipăiâ cu grijă după. cureă, să vadă dc stă tăbacul; îşi făceâ vânt pănă în tindă, să-şi ■mai încirtpe câtevă lemnuşe de. pe solniţă, agăr-biceanu, săm. iii 177. De unde .să mă încirip ■de bani? Viciu, GL.
4°. Refl. «Mă încirip din boală la sănătate, •adecă mă întrăm». LB. Înciripâ = însănătoşi. JIPESCU, o. 55. A se înciripâ — a prinde la putere după un morb. viciu, GL. Inciripalu-te-ai? = însănătoşatu-te-ai? frâncu-candrea, r. 54. Mă înfiripez = îmi vin în fire, mă însănătoşez. •creangă, GL. Abiâ-abiâ s’o ’nciripat şi iarăşi s’o îmbolnăvit.' Abiâ s’o înciripat puii ( = s'au ,făcui mai mărişori) şi trebue să-i vând (Bilca, în Bucov.). Com. G. tofan. Cultura tutunului, încetată in timpul monopolului, începe iarăşi a se înfiripă în satele unde locuitorii sânt deprinşi cu ■dînsa. I. ionescu, M. 356. Ce-a făcut de atunci încoace? A progresat în. desvoltarea lui? S’a înfiripat? maiorescu, cr. îl 156. Nu se mai putio înfiripă de pe leuzie, şi muri. contemporanul,
V,	voi. I 104. Cu cojiţe, cu tărâţe, purcelul începe a se înfiripă. CREANGĂ, P. 76. Nu apucau bine... a se mai înfiripă şi întrarmâ, şi numai ce se tre--zeau că iarăşi au venit asupra lor. marian, T. 256. | A se aieptâ. De-odată mi se înfiripă zmeul, •rădică, pe Sucnă-Murgă în sus şi-l trânteşte... în jos. SBIERA, P. 103/5.
[Prin Mold. şi în regiunile care rostesc pe fier şi pe cer de o potrivă (ser), înHripâ a fost redat, prin hiperurbanism, în forma înfiripă vb. Ia, formă. pătrunsă apoi în limba literară. | Adjectiv: «înciripat (înfiripat), -ă. (Ad 4°) De te-aş mai vedeâ ■odată înfiripat, toată lumea ar fi a mea. contem-iPORANUL, v voi. I 292. | Abstract: înciripâre -(înfiripare) s. f. (ad 2°) Nu pot iubi în lume, adică :4n afară, tocmai pentrucă acolo nu se poale face ■înfiriparea din nou a creaţiunii mele sufleteşti. X). ZAMFIRESCU, R. 155.]
—	Derivat din slav. (rus. rut. bulg.) cerep «oală, Ihârb, ţeastă, scăfârlie». înţelesul vechiu trebue să fi fost: «a adună hârburile unei oale sparte şi a ■căută să refaci din ele oala». DR. IV 710 ş. m.
incita vb. I Inciter. — Trans. Ă aţâţă, a întărâtă, a înteţi, cf. excită, instigă, s t i--m u 1 â. [Abstract: incitare s. f. | A d j e c -
ti ve: incitat, -ă = aţâţat; incitat6r, -oâre ^aţâţător. | Familia: (după fr. incitation idem) in-citaţiune, incitaţie s. f. = aţâţare, întărâtare, în-teţire, cf. excitare, i n.s ti gaţi u ne, stimulare],
—	N. după fr. (lat. incito,-are idem). Cf. excită.
Incita f vb. Ia v. înceţi.
incitaţie, incitaţiune s. f. v. incită.
Inciţi vb. IVa v. înceţi.
înciucurâ vb. Ia V. ciucure.
ÎNCIUDA vb. -Ia refl. Se fâcher. —A se umpleâ de ciudă, a se supără, a se mâniâ, a se înfuriâ. Boierul se ’nciudează că nu-i în slujbă pus. C. negruzzi, II 182/21. Ea cu firea se ’nciudâ. 'PĂSCULESCU, L. p. 256/13. Ba să vă ia aghiuţa de unchiaşi! se înciudă podarul... CONV. LIT. XLIV, voi. I 40. [Şi: înciudl vb. IVa. Bar tocmai când se ’nciudiră ei mai tare, când se apropiată de Plaiul Moldovei... MARIAN, T. 227. | Adjectiv: înciudât (cu negativul ne(î)nciudat), -ă şi înciudit (cu negativul ne(î)nciudit), -ă = plin de ciudă, înfuriat. li răspunse înciudată, s. aldea, u. p.
170.	«Măi anapăda lucru ş-aisla» zic eu înciudat. CREANGĂ, A. 53. Răspunde fata cam înciudată. ION CR., II 195, cf. şez. I 206/j, 260/aa, II 52/31.]
—	Derivat din ciudă cu pref. în.
ÎNCiUDi vb. IVa v. înciuda.
Inciumâ vb. Ia v. ciumă.
ÎNCIURÂ vb. Ia V. ciur.
înciutât, -Ă adj. v. ciută.
incizie s. f. v. inciziune.
inciziune s. f. Incision. — (Mai ales ca termin medical) Tăietură (metodică în părţile moi ale corpului) făcută cu un instrument ascuţit (cuţit, bisturiu, foarfeci etc.) [Şi: incizie s. f.]
—	N. după fr. (lat. incisio, -onem, idem).
incizÎv, -Ă adj., s. m. Incisif. — Care- taie. Dinţi incizivi şi. (substantivat) incizivi — dinţii tăioşi (aşezaţi în partea de dinainte a celor două maxilare). || Fig. Discutarea unei legi... aşă de incizive (= care taie în carne vie), se face numai pe apucate. MAIORESCU, D. II 137.
—	N. după fr. (lat.-med. incisivus, -a, -um, îdem, din incîdo, -Sre «a tăiă în cevâ»).
ÎNCiiĂf vb. IVa v. claie.
ÎNCliEÎ vb. IVa. Colier, (s’) empăter.— Trans. A lipi cu cleiu. De bătrân, dinţi în gură nu aveâ; dimineaţa îi încleiă, de-i puneă în gură. LET. II 249/16. Incleind bucăţică de bucăţică, ca să se poată întregi o icoană distrusă. VLAHUŢĂ, ap. TDRG. Patru doage îşi alege, Le ’ntocmeşte, le ’ncleiază. IOSIF, P. 73. | P. anal. Refl. (Despre fălci) A se încleştâ; (despre scuipat, limbă) a se îngroşâ, a deveni vâscos, a se legă. Valeu, că mi s'o încleiat fălcile! ALECSANDRI, T. 342. Cu gura friptă, de i se încleiâ scuipatul. DELAVRANCEA, ap. TDRG. Vin... de care, cum bei câte o leacă, pe loc... ţi se încleie limba în gură. creangă, p. 260. [Şi: încleiâ vb. Ia; — (Transilv.) clei vb. IVa TDRG. | Adjectiv: încleit (cu negativul ne(î)ncleit), -ă; în-cleiât (cu negativul ne(î)ncleiat), -ă. Cu sufletul
Încleiâ
- 591 -
INCLICOŞÎ
■cu Une la un loc lipită şi încleită să fiu. CANTEMIR, IST. 162. Un sicriaş smolit şi încleit bine. ISPIRESCU, L, 146_Serue'şte... la .potrivirea lemnelor mai mari, când vin încleite. apolzan, u.
11.	Muştele încleiate pe spirala atârnată de lampă, murmurau cu o surdă frenezie. TEODOREANU, M.
II	15. | Abstracte: încleire (cu negativul ne-(î)ncleire); încleiâre (cu negativul neîncleiare) s. f.; încleit, încleiat s. a.; încleitură s. f. DICŢ.]
—	Derivat din cleiu cu pref. în-. Cf. desclei, încleioşâ.
fiuciiEi vb. Ia v. înclei.
. ÎNCI/EIOŞÂ vb. Ia. Oluer, engluer. — Trans. A mânji, a spoi, a unge cu cleiu cevâ, spre a prinde pasări sau pentru altă trebuinţă. COSTINESCU. Acest sirop mi-a încleioşit mânile. ib. | Refl. A se face ca cleiul. Fierbe-le, pân' să va ■încleioşi carnea, ap. TDRG. [Şi: încleioşl vb. IVa -COSTINESCU. | Abstracte: încieioşâre (încleio-şirc COSTINESCU) s. f.; încleioşâlă s. f.]
—	Derivat din cleios cu pref. în-.
ÎNCIiEIOŞÂIiĂ S. f. 1	.	■
ÎNCiEioşi vb. IVa J mcle.oşâ.
iNCtEiTrnĂ s. f. v. înclei.
IsfCliEŞTĂ vb. Ia. 1°. Pincer-(fortement)\ en-■castrer. 2°. Etreindre, (se) serrer, (se) prendre, (se) •coincer.
1°. Trans. A prinde ca într’un cleşte; p. « x t. a prinde strâns din toate părţile, a apucă .bine şi a strânge cu putere, a încocleţâ, spec. a încheiâ (două grinzi etc.) înţepenindu-le prin ■crestături una într’alta (COSTINESCU). Au încleştat legătura cu leamne de chedru. BIBLIA (1688) 246. Să ’ntâlnl... cu strigoiu cu strigoaica...; pă cutare tl deochiară, capu-i turburară, oasele îi încleştară, inima i-o mâncară. şez. IV 192, cf. (pieptu şi spatele) IV 27/jj, (piămăii) TEODORESCU, P. P. 390b.
| Refl. A se prinde strâns, a rămâneâ prins în cevâ. Când dinţii fierăslrăului se încleaştă într’un lemn verde... nădejde, ap. TDRG.
2°. Fig. (Cu privire la om) Refl. şi pro-n o m.. A se ţineâ îmbrăţişat, împreunat strâns. {cu mânile, braţele etc.) de..., a se acăţâ cu putere de..., a rămânea înfipt undeva. Despot... fiind nemeril la ţara leşască şi înire slujitori la războaie îmblănd, având şi viaţă între Soţini, s’au încleştat între nişte Euanghelişti (că şl el nu erâ pravoslavnic)- şi s’au făcut că este fecior de Domn. LET. i 178/6. Egist aflăndu-se încleştat cu maică-■sa [= a lui Orest], a omorît-o şl pre ea. BELDIMAN, O. 4. Ţipă, se încleştâ de pietre, c. NE-•GRUZZi, I 203. (l7ig.) Se încleaştă teama de omor ■cu furia. COŞBUC, F. 143. In setea arzătoare de iubire, Se încleştează unul de pământ; Pe când cellalt se zmulge cu ’ndârjire Spre 'nalţii lui strămoşi să-şi ia avânt. GORUN, F. 47. Atunci bravul tânăr a luat pe la spate în braţe trupul lui Mihaiu Bravul şi s'a încleştat de el cu putere. CARAGIALE, M. 185. Se încleştâ de lecţie. VLAHUŢĂ, N. 32. # A se încleştâ (la s. în luptă) = a se în-hăţâ la luptă şi a luptă cu îndârjire, corp la corp, a se încăierâ; p. ext. lupta se încleştează = se începe cu îndârjire, corp la corp, într’o încăierare generală, se încinge. Românii s’o întâlnit cu Leşii ş'acum s'o încleştat la luptă, alecsandri, t. 1485. Ei se'ncleştează ’n luptă cu-a Nemţilor armată. id. P. II 159. Ercule se încleştâ la luptă ■cu Achelou. ISPIRESCU, U. 72/22. Lupta urlă, se'ncleştează. alecsandri, P. II 16. Lupta se'ncleştase acum crâncenă şi stăruitoare. ODOBESCU, iii 585/„, cf. ALECSANDRI, P. P. 125b. Şi războiul se
’neleştează mai ucigaş, c. negruzzi, i 122. Ercule, dacă îl chemă la luptă Anteu, nu se dete înapoi, ci se încleştară amândoi, ispirescu, U. 6t/u. | A-şi încleştâ mânile = a le împreună strâns-, vârînd degetele unele în altele. Cf. gorovei; cr. 4277. A-şi încleştâ braţele s. a se încleştâ (cu braţele) de gâtul cuivâ, = a înlănţui strâns cu braţele, a cuprinde pe cinevâ pe după gât cu mânile strânse. S'au încleştat de grumazul tătâne-şău. DRĂGHICI, R. 302. Unii, deşi răniţi, se încleştau cu furie de gâtul ucigaşilor, c.-NEGRUZZI, I 152, cf. CREANGĂ, P. 120. Incleştându-ţi p.este cap braţele goale.-VLĂhuţA, p. 101. Că de-ai şti tu cum, trăesc, Cum trăesc, cum mă muncesc, Ţi-ai încleştâ mă-nilţ, [în semn de mirare, milă, desperare] Şi ţi-ai plânge zilele. jarnîk-bârseanu, d. 318. | A i (se) încleştâ cuivâ fălcile (s. gura) = a i (se) înţepeni astfel, încât să nu le mai poată deschide (spre a vorbi). Îmi împiedecă limba, îmi încleştâ gura. beldiman,. N. P. II 46. O emoţiune... îi .încleştâ fălcile, vlahuţă, D. 197. I s'a încleştat gura pe vecie (= a murit). RETEGANUL, P. V 81/6. | A-şi încleştâ dinţii s. a se încleştâ cu dinţii = a muşcâ cu putere din cevâ. polizu, barcianu. | A i se încleştâ inima cuivâ s. a-1 încleştâ pe cinevâ de inimă = a aveâ sensaţia că inima i se strânge ca ’ntr’un cleşte (de frică, durere, groază etc.) Dorul de acasă mă încleştâ de inimă cu aşă tărie... N. gane, DDRF.
[Adjective: încleştat (cu negativul ne(î)n-cleştat), -ă = prins ca într’un cleşte, înţepenit. Albinele... [la coadă] au un ac încleştat cu rădăcina de . două beşicuţe... de venin. ECONOMIA, 174. Mânile lor ceale pline de sânge şi încruntate le aveâ încă încleştate. BELDIMAN,' N. P. I 175. [La ciumaţi sânt] vinele încleştate, id.-N. P. II 130. Cu mănule încleştate de ale tale picioare Aşteptam... răspunsul. KONAKI, P. 100. Par'că-i gura încleştată. PANN, p. V. I 105. Dinţi de lup încleştaţi.-C. negruzzi, ii 81/2! Toţi la luptă-s încleştaţi. ALECSANDRI, P. I 37. Încleştaţi apoi de chică, se rădică în sus. contemporanul, I 774. [Balauri] De coadă ’nodaţi, La gură ’ncleştaţi. TEODORESCU, P. P. 92b, cf. (în guri încleştaţi) şez. IV 19î/16, (din gură ’ncleştaţi) mateescu, b. 19. Ana rămase cu inima încleştată (= strânsă, îngheţată). SLAVICI, N. II 97, cf. I 241; — încleştăt6r, -oâre = care (se) strânge ca ’ntr’un cleşte. | Abstracte: încleştare s. f. = strângere (ca ’ntr’un cleşte); înţepenire; încăierare la luptă; spec. (Med. pop.) încleştarea (s. înţepenirea) gurii = un fel de boală de cai, care se manifestă prin înţepenirea fălcilor (CALENDARIU 1814, 174/21), probabil tetanos. O încleştare de moarte s’au încins [între soldaţi], alecsandri, p. iii 353. Strângân-du-şi goarna, cu ’ncleşlare... NENIŢESCU, ap. DDRF. Încleştarea braţelor sale. DDRF.;—încleştât s. a. = încleştare; spec. (Med. pop.) o boală de copii (marian, na. 376), poate epilepsia. A plecat... De ’ncleştat să se tămăduiască. TEODORESCU, P. P. 363b ; — încleştătiră S: f. = (Med. pop.) o boală (MARIAN, NA. 376, TEODORESCU, P. P. 363). Trupul îl uşură de apucături, ăe încleştături. MAT. FOLC. I 571; —(derivat de la un verb în-cIeşti, neatestat) încleştitură | s. f. Avăm noi oamenii încleştitură, de ce ne vine noao de la ne-priitoriul. CORESI, EV. 222/16],
—	Derivat din locuţiunea în cleşte. Cf. desele ş. t â.
ÎTUCIiEŞTĂTtrRĂ, ISfCIiEŞTIXXTRĂ f S. f.
v. încleştâ.
ÎISCMCOSI vb. IVa refl. Devenir gluant. — (Transilv.) a se face clicos, cleios. Pământurile... în tâmpul ploios se prea înclicoşesc. economia, 26.
—	Derivat din clicos cu prefixul în-.
ÎNCLIMÂTARE
— 502 —
ÎNCOACE
isciiMĂTĂKE f s. f. = aclimat(iz)are. — A
face cunoscut prin toate- satele din ţeară aceste cunoştinţe a gospodăriei, a cărora practicească sancţionare şi înclimăture în ţeara noastră rămâne de acum înainte, i. JONESCU, C. VIII.
—	Formaţie per:onală în loc de aclimatare.
iNCiiiNÂ vb. I. Covdre une picce ă unc clie-mise, ă une robe. (pour l’61argir). — (Numai la costinescu) A pune clini Ia o cămaşă, la o haină.
—	Derivat din clin, cu pref. -în.
iNCiiiaiA. vb. 1. 1°. (S")incliner. 2°. Approchicr. 3°. Entrer en relations ainoureuses (avec qqn.). 4°. S’inclincr. 6°. Inchver.
1°. Trans. şi refl. A (se) plecă, a (se) încovoia. a (se) îndoi uşor (spre pământ). Îmi înclin capul, corpul etc. Floarea smulsă din tulpină,. Se usucă şi se ’nclină. ALECSANDRI, T. 1514. El tn braţe prinde fata, peste faţă i se ’nclină. EMINESCU, P. 185. Copiliţa se înclină. Ca
0	floare din grăitină. ALECSANDRI, P. P. 206.
2°. Refl. f (Ncobicinuit, construit . cu prep. lângă) A se apropia de cinevâ, a se da pe lângă cinevâ. Toţi, de când sânt băieţei, Inclinează lângă ei: Oameni care ii linguşesc, Care-i laud şi-i slăvesc. MUMULEANU,,ap. GCR. II 247/aj.
3°. ţ Refl. (Construit cu prep. cu) A intră în relaţiuni amicale cu cinevâ (COSTINESCU), a se da în dragoste cu cinevâ, cf. a se în guri ui. Lăsă toate ce aveâ şi se înclină cu un ibovnic. GORJAN, H. II 121..Oh, cât eram de liniştită, până a nu mă înclină cu tine. filimon, c. i 768.
4°. Refl. A se plecă înaintea s. în faţa cuivâ, în semn de admiraţiune sau de devotament, cf. închină. Ochi-ţi vii, raze de soare, Atragi inimi simţitoare, Ce se ’nclină şi te-ador. alexandrescu, M. 411. Străinu ’n ccde-i se înclină şi pe genunchi cade cu dor. ALECSANDRI, P. III 334.
5°. Intrans. (Construit cu prep. spre) A aveâ, din fire, aplecare s. dispoziţie pentru cevâ, a se simţi atras spre... înclinat spre rău. Înclină spre. ideea aceasta.
[Prez. ind. înclin, (rar) încliriiz. | Şi: înclina vb. I. | Adjectiv: înciinât (înclinat), -ii = plecat, aplecat, încovoiat; (fig.) şubred, fără bază solidă. Dece bătrâna frunte stă astfel înclinată? Ce ţi-am greşit noi oare, de nu ne. mai vorbeşti? C. NEGRUZZI, II 63’j,. Aceste 4 sisteme de oameni (clase sociale) sânt înclinate, şi când una cu alta nu să va îndreptă şi nu să'va ajută, peste putinţă este de a câştigă toţi de obşte folos statornic. golescu, î. 108. | A b s t r a c t. e: încli-nâre (inclinâre) s. f. = acţiunea de a se înclină, plecare, (fig.) tendinţă, dispoziţie naturală, pornire s. aplecare spre cevâ; simpatie, afecţiune, dragoste, iubire faţă de cinevâ. Orice înclinare şi datorie au fiii cei fireşti cătră părinţii hr.:. CA-RAGEA, L. 81. Deosebirea părerilor strică cele mai vechi înclinări. MARCOVICI, D. 159. Aveă multă înclinare pentru juna Cnejină. c. negruzzi, ii 152/3. Ea cu un tânăr are înclinare. PANN, P. V.
1	56. Iiegina a aflat de această înclinare? I. NE-GRUZZi, vi 178; — (după fr. inclination, idem) înclinaţie (înclinaţie), înclinaţiune (inclinaţiune) s. f. = înclinare. (Fizică) Unghiu de inclinaţiune: format de acul busolei cu orizontul.]
—• N. după fr. (lat. inclino, -are, idem), cf. dubletul închină.
ixciiixÂTJK, ixcuxÂŢiE s. f. v. înclină..
ÎIVCXINCIT, -Ă. adj. Accouple (en parlant des chiens). —• (în)căţelit, (în)căţelat. Cânele înclincit cu căţeaua. PASCU, c. 170.
—	Participiul, devenit adjectiv, al unui verb neatestat înclinci, derivat din în-j-cleneiu, pascu, C. 170.
Încmnciurât, -Ă adj. 1°. Courbe, tordu. 2" Indecis.
1°. îndoit, sucit, lungianju, cl; 227.
2°. (Fig.) Neholărît, nestatornic, id.
—	Derivat din clinciură, cu pref. în-,
i]VCi;OŞ]VÂT, -Ă.adj. (în descântece, fără înţeles precizabil). Să rămaie înglodate Cloşte încloş-nate De .găini găinăţate, în pod aruncate. Pâr-VESCU, H. 79.
rtvcJDUZitiîiE s f. (Min.) Inclusion. — Corp strein care se găseşte închis în interiorul unui mineral. Cf, murgoci-ludwig, M. 64. [Sarea] are . un aspect sticlos, limpede şi este incoloră, iar când nu e cu totul pură, se prezintă colorată prin substanţe streine, inclusiuni, în cenuşiu, galben.„ roşu sau chiar albastru şi verde. ib. 64.
■— N. din lat. inclusio, -nem, «închidere».	I
iNCljUailV adv. Incluşivement. — Cuprins în cele precedente, în cele ce s’au spus mai înainte. (Contrariul: exclusiv). Proprietarii de moşii, al căror câştig anual este de. la şapte sute galbeni în jos până la două sute galbeni «inclusiv», maiorescu, D. I 63. Vacanţa Crăciunului ţine până. la 7 Ianuarie incluziv (adică şi ziua de 7 Ianuarie).
—	N; din lat.-med. inclusivus, -a, -um, idem.
ÎKCOÂ adv. = încoace, poltzu, pamfile, j.
II.	Curând! O văd venind pe scări încoâ. GORUN,
F.	120. Un om... a apucat încoâ, spre răsărit-ISPIRESCU, L. 89. In partea asta, încoâ, drept înainte, mi se aliceşte albind cevă. id. ib. '336-Vino ’ncoă! N. REV. R. II 72. Ia poftiţi la mine-’ncoă. G1UGLEA-VÂLSAN, R. S. 35, cf. 108, 147„
356, 357: # încoâ şi încolo = în toate părţile, (cf. încolo şi încoâ s. încolo), llătăci încoâ şi încolo prin pădure. ISPIRESCU, L. 121. .
—	Compus din în şi coa (păstrat la Megleniţi),. din lat. eccu[m]-[i|Ilac. înţelesul originar de «încolo» s’a modificat printr’o apropiere etimologică, de încoace. Zeitschrift f. rom. Phil. xxxn 479;.
Cf. d i n c O â.
ÎNCOACE adv. Par ici, en deget (în opoziţie-cu încolo, încoace arată mişcarea sau direcţia spre vorbitor, fără să exprime atât de precis ca aici locul unde este vorbitorul).
1°. (Local şi fig. modal) în partea aceasta, în această direcţie. Vino încoace (: aicea biblia 1668). CORESI, EV. 152/n. Aduceţi-i încoace■
(: a c i c e a biblia 1688). id. ib. 413/9. Au scăpat din Chiov încoace, de au venit în Moldava. LET.
II	369/ls. Aici capete fără trupuri..., mai la vale-, picioare, mai încoace mâni. MARCOVICI, C. 24/13.
Fă-i semn să se coboare dc pe zid şi să vie încoace. C. NEGRUZZI, I' 171. Cunoşti pe tânărul cela care se uită ’n coaci cu ochi cinul? ALECSANDRI, T. 963. O, ascultă numa’ncoace! EMI- ' NESCU, P. 254. Să fi văzut încoace, în parte» stângă... BRĂTESCU-VOINEŞTI, L. d. 228. la vină. ■’ncoace la nânăşelul, să te pupe el! CREANGĂ, p.
2-1. Fugi de-acolo, vină ’ncoace, Şezi binişor, nu-mi da pace! id. ib. 276. Ieşi pe uşă afară, grăbin-du-te încoaci. MERA, L. B. 32. Dă-ţi oile ’ncoace.. ALECSANDRI, p. P. lt>/,6. De când trecuiu dealu-’ncoace... JARNlK-BÂRSEANU, P. 193.-# încoace şi încolo (s. încoleâ) s. încoace... încolo (cf. încolo (şi) încoace s. încolo) = într’o parte şi într’alta,.
(pe) ici şi colo, în toate părţile (fără ţintă), rătăcind.. Featele vor îmblâ încoace şi încolo. GCR. I 36, Umblând ei încoace şi încolea, eu ieşiiu singur afară, mineiul (1776) 1372/,. Albinele ceale -ce stau înaintea vrene-i întâiu aleargă încoace şi încolea. economia, 183. Se vedeâ o mulţime de cei ameţiţi dc ciumă alergând... încoace şi încolea-
INC0AT1V
- 593 -
IncolăcI
beldiman, N. P. II 130. Case împrăştiate încoace . şi încolo, id. ib. I 3. S’au sfătuit încoace şi încolo (=în tot chipul), sbiera, P. 166. Medici-nile vor fi scumpe. «Scumpe ’ncoaci, scumpe ’n-colo (= ce mai la deal la- vale, ce tot spui că-s scumpe?)..., doar nu o să-ţi laşi faţa aşă!» popo-VICI-BĂNĂŢEANU, ap. TDRG. Ce mai încoace încolo? = ce mai umbli cu explicări, ce mai faci vorbă degeaba, când lucrul e evident? Mai încoace de... = dincoace de.i. Mai încoace de timpii fabuloşi ai păţitului amant al Euridicei... ODOBESCU, in 101/13. A aveâ pe (s. altoiu de) vino’n-coaee = a aveâ cevâ atrăgător, seducător, simpatic, captivant. Asta nu însemnează că logodnica erâ slută ori n’aveâ pe vino’ncoace. sadoveanu, p. 176, cf. zanne, p. i 97.
2°. (Temporal; prin de se arată data de la care socotim). De... încoace... =v începând cu, socotind de la... Cele întâmplate de 11 ani încoace.
I.	ionescu, c. 212. De la anul acela încoace, avem a consemnă cercetări adesea repeţite. ODOBESCU, II 412. De trei zile ’ncoace, Gura nu-ţi mai tace. alecsandri, p. p. lb/6. spune de la Negru-Vodă încoace: începând prea de sus. zanne, P. VI 225. De atunci încoace = de atunci până în zilele noastre, până în prezent. Au rămas obiceiu de dă ţara bairamlâc de atunce în coace în toţi anii. let. ii 204/e. De aluncea în coaci s’au tot tras din neam în neam. uricariul, XIV 267/]a. De Ia o vreme (s. de câtvâ timp) încoace = de câtăvâ vreme,. în timpul din urmă, de curând. Acest obiceiu de la o vreme în coace s’au făcut. LET. II 78/s, Cf. URICARIUL, I- 48/le, CREANGĂ, P- 73/Ui. De cătvâ timp.-încoace îţi stau gogoaşele în gât, fătul mieu. ALECSANDRI, T. 135. De la o vreme încoace nu ştiu ce aveâ. ISPIRESCU, L. 2. Mai încoace = în timpul din urmă. Mai pe urmă, mai încoace, îndreptatu-s'au Persul şi au început a batere pre Mirveiz. NECULCE, ap. TDRG.
[Şi: încoâci adv.; — acoâce (acoâci), păstrat numai în legăturile: înacoâce adv. LB. şi într’acoace (într’aeoaci) adv. = (în opoziţie cu într'acolo) încoace, în direcţia vorbitorului. Eu sânt Rafail ce ţ-am înderepiat calea într’acoace. DOSOFTEIU, V. S. 83,2. Văzut-ai cevâ mai adinioare într’acoace? alecsandri, t. 180. Se scoală flăcăul de la masă şi vine ’ntr'acoaci. id. ib. 1006.]
—	Compus din în şi (a)coace, din lat. eccu[m> hocce. Zeitschrift f. rom. Phil. XXXII, 478. Cf. dincoace.
INC©ATIV, -Ă adj. (Gram.) Inchoatif.— (Despre verbe) Care exprimă începutul unei acţiuni. [Pronunţ, -co-a-].
—	N. din lat. inchoativus, -a, -um.
ÎNCOCÂRJĂ vb. I v, cocârjat.
încocintra vb. Ia v. concentrâ.
ÎNCOCiiEŢĂ vb. la. Serrer avec force.—(Munt.) A apucă strâns (cum se apucă cocleţii), a. înhăţâ, a încleşta.. încocleţează pe cel mijlociu. eădu> LESCU-CODIN, î- 43. ll apucă peste mijloc, îl încocleţează zdravăn şi-l ţine sirâns. muscel, 42. A se îneoelcţi o luptă = a se încinge o luptă. Şi unde mi se încockţl o luptă... ispirescu, U. 52/,. [Şi: încocleţi vb. IVa].
—	Derivat din cocleţi (plur. de la coclete), cu prefixul în-,
încocjueţi vb. IVa V. încocleţâ.
INCOERCimii, -Ă adj. v. Incoercible. — Care nu poate fi constrâns. | Spec. (Fiz.) Care. nu poate fi închis. Gaz incoercibil. [Pronunţ, -co-er-]
—	N. după fr.
INCOERENT. -Ă adj. Incoherent. — Lipsit de coerenţă, legătură ; nelegat, neunit, mai ales (fig.) fără legătură, şir, urinare. Dar aceste sânt visuri izolate şi incoherente. maiorescu, D. I 297. Dar el... n’a făcut filosofie, nici acea filo-sofie incoherentă, acea jonglare cu banalităţi abstracte. iorga, L. ii 504. [Pronunţ, -co-e- j Şi: incoherent, -ă adj.]
—	N. după fr. Cf. incoerenţă.
INCOERENŢĂ s. f. IncoMrence. — Lipsă de coerenţă, de legătură, de şir (în idei, păreri etc.). Va face să-şi îndrepteze mai curând greşelile ce şi le-a însuşit tocmai în şcoala magistrului: in-coherenţa părerilor, publicarea pripită a unor cercetări fără rezultat, maiorescu, CR. iii 47. [Pronunţ. -co-e. | Şi: incohertoţă s. f.]
■—• N. după fr. Cf. incoerent.
INCOGNITO adv. Incognito.—(Mai ales despre personalităţi importante, în cursul călătoriilor lor) Fără a se arătâ cine este, fără a-şi da numele adevărat, cf. pe supt ascuns. [Rostit de unii, ca în italieneşte, inconito. | Şl: inconit t adv. Au mers însuşi inconit, sub nume de conte de Fin-kenstein. E. VĂCĂRESCUL, IST. 287/24.]
—	N. din it. incognito (m.-lat. incognito de la incognitus, -a, -um «necunoscut»).
incoherent, -Ă v. incoerent.
incoherentă s. f. v. Incoerenţă.
Încoifâ vb. Ia v. coif.
ÎNCOJĂ vb. Ia v. coajă.
ÎNCOliĂCEĂ vb. Ia )	.	,
i	* ă „ t i v- încolăci.
INCOIiACEAIiA S. I. J
ÎNCOiiĂClvb. lVa. (S)enrouler, entourer, (s’)en-tortiller, {se) lover, serpenter. Plier.— Trans. A aşezâ, a învârti cevâ în formă de colac, a înfăşură cevă s. pe cinevâ în formă de colac s. de cerc, a încovrigă; a strânge ca într’un cerc, a încercui, a înconjură. Veni un şarpe de-i colăcl toată besericucea. DOSOFTEIU, V. S. 209. [Un-chiaşul], în loc să se dea jos de pe mine, 'ş’au încolăcit picioarele împrejurul grumazilor miei. barac, ap. TDRG. Foarte trudit,. omul încolăceşte braţele pe masă. caragiale, S. 138/10. Încolăcind biciul pe de-asupra cailor. DELAVRANCEA, ap. DDRF. Belele-i încolăcesc mijlocul -de patru ori. DDRF. Ronul încolăceşte muntele pe la apus în chipul unui şarpe. MEHEDINŢI, P.
8.	O pustie de şerpoaică... Cu coada mă încor lăceşte Şi cu capul mă ciupeşte. TEODORESCU, P. P. 528. Şi arcanul colăceă, Cam cu dreapta mi-i ţineâ. ib. 683. A încolăci o funie = a o îndoi făcând-o cercuri şi aşezând-o cerc peste cerc. PAMFILE, J. I. || Refl. (Cu deosebire despre şerpi şi ape, drumuri şerpuitoare) A se învârti în formă de cerc s. făcând cercuri împrejurul unui obiect, a se mişcâ şerpuind. Şearpele se colăcl. varlaam, c. p. 592. I s’au colăcit pregiur dânsul un bălaur mare. DOSOFTEIU, V. S. 502. Să încolăci preste dânsul un şarpe. MINEIUL (1776) 40 2/l. Şerpii lungi se ’ncolăcează sub a nufărilor floare. ALECSANDRI, p. III 63. Hidra turbează..., împrejur se ’ncolăceşie. id. II 17, cf. T. 1466. D’a stângă albiei în care se' încolăceşte râul Doamnei, delavrancea, S. 3. Văzii un balaur care se încolăcise pe un copaciu. ISPIRESCU, L. 89. Se înco-lăceă împrejurul focului, sbiera, P. 34/33. j (Despre lemn) A se îndoi, a se.încovoiâ; cf. 'SCO* v â r d â. Pănă este lemnul crud, lesne se înco-lăceşte. panN, E. iii 13.
Dicţionarul limbii române, 20. XII. 1929.
I, 3S
ÎNCOLĂCITURĂ
— 594 —
ÎNCOLŢÎ
[Şi: (mai vechiu şi în poezia pop.) colăci vb. IV»; (rar) încolăceâ vb.. ]a. | Abstrăcte: încolăcire s. f. = acţiunea s. faptul de a (se) încolăci, înco-vrigare, încercuire, . şerpuire. Frumuseţa... este însă în ciubucele care tivesc, împodobind toate liniile cu Încolăcirile lor. IORGA, B. 73. Oamenii ■legaţi de cârma ţării cu ’ncolăciri de şarpe. ALECSANDRI, p. iii 477;—- încolăcit s a. ;—încolă-ceiilă s. f. costinescu ; —încolăcitură pamfile, C. 165. | A d j e c t i ve: (în)colăcit (cu negativul •ne(î) ncolăcit), -ă. Vn bălaur colăcit. dela picioare până la capul ei. dosofteiu, V. S. 79,2. .Un eăne 4e vânat şedeâ încolăcit la picioarele sale., filimon, ap: TDRG. Trubaci găitănaţi cu cornul de vânătoare- încolăcit subt umere, odobescu, iii 144/u. Vn uriaş, mare încolăcit pe lângă foc .ca un şarpe. Reteganul, P. V 60/19. Qale ’ncolă-cită. marian, ins. 343. Scări încolăcite =; (germ.) Wendeltreppe. barcianu ; — încolăcit6r, -oâre = care (se) încolăceşte. | Variante: (+ împleted, în Mold.) încolăt&ci vb. IVa = încolăci; împleteci. Ga-.un-smeu se încalătăceşie împrejurul oraşului.
C.	NEGRUZZI, I 270. Se încolătăcesc firele şi pe urmă ard. SEVASTOS, N., 7/28. Se lipeâ de Nicu şi-.şi încolotăceâ mânele de gâtul lui. CONTEMPORANUL, V; 4-95; — (cu metateză sau contaminare intre cqtoc «cotoiu» şi încolăci) încotoloci vb. IVa = a învârti pe lângă cevâ, a încolăci; refl. a se învârti, cuprinde (Straja). Com. A. TOMIAC.]
—	Derivat din colac, cu pref. în-,
ÎNCOIiĂCITtTBĂ S. f. ' ) •	„ . lv ,
îsrcoiiATĂci vb. IVa J v- încolăci.
ÎNCOLEA adv. = încolo. LB. (Mai ales în corelaţie cu încoace, mai rar cu (a)cia). Caută încoace şi încoleâ, împrejurul târgului. GCR. I 352/,. Mărgând ciia şi ’ncoleă. DOSOFTEIU, V. S. 209,2. Mai încoleâ de acel masliniş. id.’ ib. 46î2. Fiind râsipiţi încoace şi încolea. mag. IST. 103/13. Umblând ei încoace şi încoleâ, eu ieşiiu singur afară, mineiul (1,776) 137 2/2. Albinele... aleargă încoace şi încolea. economia, 183, cf. calendariu; (1814) 187/M, BELDIMAN, N. P. II 130. Mă duseiu mai încoleâ Şi găsiiu- pe mândra mea. JARNlK-BÂRSEANU, D. 97. De la iarnă încoleâ Mai iipbească pine-a. vrea. . ib. .44, cf. 42. Plân-geţi-mă floricele, Că v'am purtat cu plăcere, Dar d'acuma încoleâ Să vă poarte cine-o vrea. BIBICESCU, p. p. 126. [Accentuat şl: încâlea adv.]
—	Din în -)- coleâ.
Incoiivăt, -Ă adj v. colivă.
ÎNCOLO adv. 1°. Lâ, au delă. Excepti, s.auf, â part cşla. 2°.,,(Plus)- tard.
în opoziţie cu. încoace, încolo (corespunzând unui gest care arată în mod vag îndepărtare) exprimă direcţia s. mişcarea care pleacă, dela vorbitor, fără să arăte locul atât de precis ca acolo: «du-te acolo e mai precis decât du-te încolo.» HEM. 201.
1°. Local. în partea.aceea, în direcţia aceea,, într’acolo. E tu stă încolo sau şedzi cicea. COD. VOR. II7/3. Treci de acic.ea în colo (în tâlc: î n ce ai a parte; în biblia 1688; colo), coresi, ev. .272/„. Hăi în colo la sprafcă. alecsandri, t. 1137 Du-te încolo spre răsărit. ISPIRESCU, L. 121. | La o parte. Da lasă gluma încolo! JIPEŞCU, 0. 149.- (Eliptic) Încolo! = la o parte! în lături! Încolo, dancilor, încolo, le strigă ea. 1. negruzzi, ap. TDRG. | (în legătură cu mai şi cu prep.) Mergeţi-sănătos, moş Vasile, zicem noi petrecăndu-l până încolo. CREANGĂ, A.
109.	# Mai încolo... = mai departe. Calul porneşte la pas, până ce iesă mai încolo, departe. CREANGĂ, P. 220. -Când^mai încolo, numai iată fântâna: id. ib. 290. încolo şi încoace s. încolo... încoâ
(cf. încoa(ce) şi. încolo s. încoa(ce)) = în toate părţile, dintr’o parte în alta. Începe a purtă caii încolo şi încoace. CREANGĂ., p. 195. Umblă Teleleu şi Trifon încolo şi încoace, se zice eeloi-ce-şi pierd timpul în zadar. ZANNE, P. 341. Hăţ în colo, hăţ în coa; la judecată te cheamă; tu ceştii tot aia spui. [Stativele]. GOROVEI, C. 354. încolo pe dincolo = în toate părţile (arată nesiguranţă, lipsă de orientare' etc ) Iese afară, dă încolo, dă pe dincolo, şi-când intră în bordeiu, ce să vadă?... CREANGĂ, p. 11. Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo; carul se strică, id. P. 39. A luâ pe cinevâ încolo: = a-1 luâ la vale, în râs, peste picior, în bătaie de joc. ispirescu, ap. zanne, p. ii 602. A lăsă pe cinevâ încolo = a-1 lăsă în pace, a-i da pace. Ia lasă-mă ’ncolo, mătuşă, nu mă supârâ. creangă, p. 189. Ia lasă-mă încolo, măi omule! . id. p. 160. Şi ’ncolo (nu)... = şi mai departe (nu...), în afară de aceasta (nu...) Aveă doar o fată şi ’n colo nu mai aveâ nici un copil. ŞEZ. III 73/e. Luceferi în umeri şi ’ncolo înfrumuseţată cu toate stelele„ sbiera, P. 79/30. De-abiă câţivâ plugăraşi cu clopoţelul. Încolo? Pace bună! ŞEZ. iii 180/u.-
2°. Temporal. Mai departe, mai mult, mai târziu, mai pe urmă. (La fel în. bulg. natataki. «încolo», po natatak-h. «mai departe, mai târziu»). Trântorii... nu se lasă a trăi mai încolo de August. ECONOMIA, 179. Poate mai încolo să ai nevoie de unul ca mine. CREANGĂ, P. 199. Dacă n’ar fi stat mai încolo să-şi aştepte boierii... ISPIRESCU, L. 13. De-aici (s. d’acilea s. de acu(m)) încolo; de astăzi (de mâine, etc.) încolo; de atunci încolo = de aici, de astăzi etc., de atunci înainte, după aceea, mai departe, începând cu ziua de azi etc., în viitor... Am scăpat până acum! . Sfinte Andreiu, scapă-mă şi de acH încolo! CARAGIALE, ap. TDRG. Că-cuvântul din poveste ce d’acilea în colo se găteşte... ISPIRESCU, L. 116. Pot să întâmpin patrioţii ce-au venit de-atunci încolo ? eminescu, P. 245. Mai încolo = mai departe, mai târziu. Să auză- ce s’au- făcut mai încolo. barac, ap. TDRG. Nu-i nădejde de ploaie până mai încolo. 1. negruzzi, ap. TDRG.
[Accentuat şi: încold, | (Prin contaminare cu acolo) şi: înacolo adv. = într’acolo polizu].
—	Din în -f colo. Cf. încoleâ, dincolo.
•	XNCOX16B, -Ă adj. Incolore. — Care n’are coloare, care nu este colorat; p> e x t. fără caracter, monoton, searbăd. Cristal incolor. Stil incolor.
■	ÎNCOIiTÂT, -Ă .	1	'
ÎNCOIŢEÂIjĂ s. f. / v' ol-
ÎNCOLŢI vb'. IVa. I. Mordre. II. Erripoigner.
III.	Germer, pousser.
I.	(Din colţ = dinte; despre animale, mai ales despre lup s. câne) Trans. A înfige colţii în..., a luâ în colţi, a muşcă (rănind, fără a omorî însă), cf. mursecă. O poamă... foarte păzită..., ca nu cumvă cărăbuşul viind să o încolţească.- CAN-ŢEMIR, ap. TDRG. Tămplându-se de au încolţit lupchii aceâ gonitoare... iorga, S. d. vi 263. Dupii i-au încolţit o vită. CONTEMPORANUL, III, voi. II 287, cf. TEODORESCU, p. p. 437. Pe un băieţel... l-a încolţit de mai multe ori un cârie de cap, l-a muşcat de o ureche, leon, med. 413. (Pig.) Dar când îl [pe cal] încolţeam din pinteni,, se aşterneă la goană ca vântul. Sandu-aldea,
U. P. 64. '|| P. e x t. A înhăţâ, a apucă de.:. Unul
o.	încolţi de piciorul drept, sandu-aldea, săm. Vi 1073. || Refl. Mă încolţesc = mă încleştez. Pamfile, J. iii. Atunci a zburat anghira in păr-canul ferestei,. încolţându-se cu doi colţi. CONV. lit. ap. TDRG.
II.	(Din colţ = unghiu). A înfundă pe cine’vâ (pamfile, j. i), a prinde, a înghesui la strâmtoare,
ÎNCOLŢI TURĂ
— 595 -
INCOMPATIBIL
.■a strâmtorâ, a strânge cu uşa. Ciobanul... pune • mâna pe moacă şi ’ncolţeşte pe lup într'o leasă. ION CR. iii 168. Pe mine mă încolţise un M/u,tor într’un ungher-şi-mi, spuneâ viaţa şi ope-’rele lui. VLAHUŢĂ, ap. TDRG. AcU şi subpre- . Jectul... a început a-l încolţi. SADOVEANU, P. s. '
66.	Românii că m’au văzut, După mine s’au -luat... cu topoarele..., cu cleştele,.., cu gurile, Toţi ,pe mine m'a încolţit, teodorescu, p. p. 136b. Mă încolţesc creditorii, pamfile, J. i. Mă încol- ■ Jţesc nevoile = nu mă lasă, îmi dau ghies. id. J. iii. ,
III.	Intrans. (Din coiţ = gemene; despre ; plante) A da colţ, a răsări din pământ. -încolţeaşte cucuruzul, economia, 41. Pe pământ iarbă şi flori să nu mai încolţească, pann, e. v. 37. Viitorul' României dat-au mugur ce ’ncolţeşte! alecsandri, ,P. III 467. Iarbă încolţind din nou,., ispirescu, U. 42/ji,. Sămânţa a încolţit, alecsandri, p. R. ,328.|4, TEODORESCU p. p. 145. Frunza verde în- . •colţeşte. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 291, cf. ŞEZ. III 232/84. | F i g. , Canoanele carele au încolţit şi au răsărit.- GCR. i 158/B. Destinele au voit ca, în ■timpii moderni,. această ramură a artei... să în- ' .co'lţească pe rând şi să poarte rod treptat, ODOBESCU, III 131/,. [Ijn piepturile păstorilor... în-■colţeă un dor mai adânc, eminescu, n. 5. Am jvăzut amorul acesta încolţind. I. NEGRUZZI, VI .380. Planuri mai mari încolţise de. mult în mintea ■sa cultivată şi ageră. IORGA, l. II 586, || Trans. . (=, fact.) A face să încolţească, să germineze, a zămisli. In voia ploilor ce le [= holdele] încol-. tăşte şi le mucegăiază. I: IONESCU, C. 124. (Fig.) . Iar legea căsniciei de Senatori dictată Ajut-o ca să ’nceapă femeia măritată, Copii a încolţi. :OLLĂNESCU, h. o. 400.
[Adjective:	încolţit	(cu	negativul ne(î)n-
.coîţit), -ă = luat în colţi, muşcat; strâmtorat; răsărit, germinat; prevăzut cu colţuri (în acest sens ,şi încolţât, -ă). Carnea unui animai încolţit de lup. pamfile, I. C. 57. De la 1538 începe răpedea ■seădere a hotarelor Moldovei. Ele fusese încolţite ■■( = ştirbite) însă şi mai de mainte. IORGA, CI-I. I.
II	98. Musteţile şi barba încolţite. CONV. LIT., .ap. TDRG. Castelul încolţit al Genarului. EMINESCU,
,N. 26. Dacă se văzU încolţit, spuse tot adevărul, ..precum eră. ISPIRESCU, L. 179. Iarbă... încolţită. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 406. Topoare ’ncolţate. MARIAN, NU. 607; — îneolţitor, -oâre =. care încolţeşte, face să încolţească. Puterea încolţitoare a seminţelor. I. IONESCU, C. 19. J Abstracte: în--colţire s. f.; încolţit s. a.; în colţi tură s. f. LB. în-■colţitura fragedă a mălaiului (= porumbului) împung eă prin ţărîna grasă. AGÂRBICEANU, p. m. 20; — încolţeâlă s. f. = strâmtoare Apucă fiecare încotrd puteă, or[i], la încolţeâlă, da cu ce răgă-■4uiă. ION CR. II 3.]
—	Derivat din în + colţ(i).
încoi.ţitiră s. f. v. încolţi.
iNCOIiTORÂT, -Ăl ,.
ÎNCOLŢURĂT, -Ă J a V- C0^*
Încomăt, -Ă adj. v. coamă.
„ •
INC OMRUSTÎRII/, -Ă adj. Incombustible.— •Care nu e combustibil, nu arde, nu se poate consumă prin foc, necombustibil. Amiantul este in-■Gombustibil.
—	N. după fr.
incomensurabil, -Ă adj. 1°.—2°. Incom-mensurable.
1°. Care nu se poate măsura, nemăsurat; f i g. foarte mare.
2°. (Mat.) Care n’are o măsură comună cu altă anărime. Cf. Culianu, a. 61.
[Familia: (după fr. incommensurabilitS, idem) incomensurabilitâte s. f. = starea sau caracterul lucrului incomensurabil].
—	N. după fr. (lat. incommensurabilis, -e idem).
INCOMENSURARII/Ităte s. f. v. incomensurabil.
iNCOMESTiBiii, -Ă adj.. Non comestible. — Care nu este comestibil, nu este bun de mâncat, care nu se mănâncă, nu slujeşte la hrana omului.
—	Compus din comestibil şi pref. negativ in-.
INCOMOD, -Ă adj. Incommode: — Care nu este comod, care supără, stinghireşte,- neplăcut, nepotrivit, .greu de folosit,' ne comod, supărător.-Prima ediţiune eră împărţită numai în trei lungi rubrici foarte incommode. HASDEU, i. c. XII. Spre a depărtâ atenţia publică, de la o critică poate incomodă, maiorescu, cr. ii 101; cf. d. i 122. [V e r b:! (după fr. incommoder, idem) incomodă I& = a face cuivâ o supărare, o turburare, un necaz, o strâmtorare, o încurcătură ;, a turburâ, a supără, â strâmtorâ, a derahjâ, a stingheri. Incomodând lăcomia administrativă a Domnilor. HASDEU, I. C. 54; cf. MAIORESCU, D. III 408. | Abstracte: Incomodare s. f. == acţiunea de a incomodă; strâmtorare, supărare, turburare, stingherire; incomo-dâţie f s. f. = incomodare; Cu aceasta viu şi fac incomodaţia . dumital[e] şi înştiinţez (a. 1749). IORGA, s. D. xii 51. Lângă aceasta, supăr cu t această incomodaţie, ca să iai osteneală... (a. 1771). id. ib. 86;—-(după fr. incommoditi) incomoditate s. f. = lipsă de comoditate, neeomoditate, neînles-nire; supărare, turburare, neajuns, necaz pricinuit ■de un lucru incomod],
—	N. după fr. (lat. incommodus, a, -um, idem).
INCOMODĂ vb. I»
INCOMODĂ ŢIE f s. f.
INCOMODITATE s. f.
incompaRĂbiij, -ă adj. adv. Incomparable. Incomparablement. — Care nu se poate compară s. asemănă, căruia nimic nu i se poate alătură, n e-asemănat; p. ext. care nu-şi află părechea, fără păreche. Până aci Coriolan eră mare, erâ incomparabil; dar aici, la statua eroului de la Că-lugărenieră prodigios, caragiale, m. 182. | Adv.' Neasemănat. Este incomparabil mai mare decât...
—	N. după fr. (lat. incomparabili», -e idem).
incompatîriIi, -Ă adj. Incompatible.—Care nu este compatibil (cu alt cevâ); care nu se po,-triveşte, nu se uneşte, nu se îngădue, nu se împacă, nu se sufere, nu poate-să existe simultan cu alt cevâ. Profesori şi directori de licee... care au
o	atitudine incompatibilă eu misiunea lor. maiorescu, D. I 102. în contra acestei participări incompatibile... id. ib. II 6. Funcţiuni incompatibile— care nu pot fi ocupate de aceeaşi persoană în niod simultan. [F a m i 1 i a: (după fr. incompatibilii) incompatibilitate s. f. = starea s. caracterul lucrurilor incompatibile; nepotrivire, neîmpăcare între două persoane sau două lucruri; (Jur.) incapacitate relativă aplicată unei persoane dintr’o cauză determinată (pretorian, dr. c. 23).; (Med.) nepotrivire între două medicamente care lucrează în‘sens contrar (bianu, D. S.). Incompatibilitatea ministrului de justiţie... şi a partizanilor săi. MAIORESCU, D. IV 214. Dar sânt părţi aşâ de bătătoare la ochi pentru chestia ce ne preocupă, încât legea... le-a precizat sub forma de incompatibilităţi. id. ib. IV 305. Legea electorală determină incompatibilităţile. HAMANGIU, C. C, XXI.]
—	N. după. fr.	,	....
v. incomod.
38*
INCOMPATIBILITATE
/
- 596 -
INCONGRUENT
incompatibilitâte s. f. v. incompatibil.
INCOMPETENT, -Ă adj. Incompetent,— Care nu este competent, necompetent, care nu are dreptul sau căderea de a se amestecă în cevâ; (Jur.) care nu are puterea legitimă de a trată sau judecă cevâ; fig. care nu posedă cunoştinţele neapărat trebuitoare, spre a puteâ judecâ despre un lucru. Pe cât de bun cunoscător sânt în muzică, pe atât de incompetent sânt în pictură. [Familia: (după fr. incompitence) incompetenţă s.
i.	— necompetentă, lipsă de competenţă, de cădere, de pregătire, spre a puteâ decide s. judecâ cevâ],
N. după fr.
incompetenţă s. f. v. incompetent.
incomplbct, -Ă adj. v. incomplet.
iîdCOMPi/ET, -Ă Incomplet.— Necomplet, care nu.este complet, întreg, deplin, căruia îi lipseşte una din părţile sale. [Şi: (formă incultă, dar des întrebuinţată, mai ales în Mold.,, născută după' analogia unor cuvinte ca defect, perfect) incom-plect, -ă adj.].
—	N. după fr.
■	INCOMPREHENSIBIL, -Ă adj. Incomprâhen-sible. — Care nu este comprehensibil, care nu poate fi cuprins, înţeles cu mintea, care trece peste puterea noastră de înţelegere, neînţeles,
. necuprins cu mintea. [Familia: (după fr. incomprehensibiliii) incomprehensibilitâte s. f. =caracterul s. natura lucrurilor incomprehensibile.]
—	N. după fr.
incomprehensibilitâte s. f. v. incomprehensibil.
INCOMPRESÎBIL, Ă adj. Incompressible. — Care nu este compresibil, necompresibil, care nu se poate comprimă; p. ext. care nu poate fi redus la un volum mai mic. [Familia: (după fr. in-compressibilitâ) incompresibilitâte ş. f. = caracterul s. natura lucrurilor incompresibile.]
:— N. după fr.
incompresibilitâte s. f. v. incompre-sibil.
ÎNCOMUNÂBE f s. f. Incorporation (dans une commune).—(Formaţiune personală) încorporarea cătunelor şi satelor în comune. La aplicarea legei comunale s'a făcut aglomerarea cătunelor şi a satelor în comune [încomunarea.] i. IONESCU, M. 100.
—	Infinitiv, devenit abstract verbal, derivat din comună cu pref. în-.
INCOMUTÂBIL, -Ă adj. Incommutable.— Care nu e comutabil, nu se poate mutâ, care e stabil;? s p e c: care nu poate fi trecut de la un proprietar la altul," care nu se poate strămută din stăpânirea unuia in stăpânirea altuia. (Jur.) Proprietate inco-mutabilă — care, după legi, nu poate fi luată de la
1	cel ce o are. şi dată altuia. [Familia: (după fr. incommutabiUtt) incomutabilitâte s. f. = caracterul, starea lucrului, incomutabil; proprietate, posesiune, stăpânire fără temere de turburare legitimă (COSTINESCU).]
—	N. după fr. (lat. incommutabilis, -e, idem).
incomutabilitâte s. L v. incomutabil.
înconcentbât, -ă adj. v. concentra.
INCONCILIĂBIL, -Ă adj. Inconciliable.— Ne-conciliabil,' care nu se poate conciliâ, îinpăcâ, neîmpăcat. Principii inconciliabile. Vrăjmaşi .inconciliabili. [Pronunţ. -Ii-o-].
—	N. după fr.
ÎNCONDEIĂ vb. Ia. 1°. Dessiner, trăcer (au cra-jon). Peindre (les ceufs de Pâques). 2°. Denigrer,. diffamer.
1°. A desenă (cu o singură trăsătură de condeiu) spec. a(-şi) vopsi (cu «condeiul», sprincenele, ochii). Te scăldai şi-ţi încondeiai ochii, biblia, (1688), ap. TDGR. Sprincenele... Ce o singură* tră,sură măestrit le încondeie. .EMINESCU, p. 185;
| Spec. (despre ouăle de Paşti) A le, desenă cu. ceară (înainte de a le băgă în văpseală), p. ext. ■ a le văpsi, a le împistri. In vinerea dinaintea Paştilor se încondeie ouăle şi se roşesc cu băcan.. TEODORESCU, p. p; 585 (Nota' 1).	\
2°. Fig. A încondeiă pe cinevă (s: cevă) = a-1 î n n e gr î, a-1 ponegri, a vorbi de rău pe cinevâa . (zanne, p. v 33.7), a-1- defăimâ (polizu), a-1. calomniâ. Dar Olteanu simţi că doamna Mărăcine-îl încondeiase în ochii bărbatului ei... sandu-aldea, A. M. 99. La ’mpăratul se duceă, Pe Deliu-V încondeiă. TEODORESCU, P. p. 580b. Apoi [Dimitrie Cantemir], neîmpăcatul vrăjmaş al lui Brân-coveanu, se întoarce [în scrierea sa] la acesta, 'pentru a-i încondeiă înşelăciunile. IORGA, L. I 322. Las întunecatei uitări durerile şi bucuriile-de până acuma şi ’ricep să mă încondeez de aci-încolo, vlahuţă, ap. TDRG.
[Şi (rar): condeiâ vb. Ia. J Adjective: (încondeiat (cu negativul ne(î)ncondeiaţ), -ă = desenat (cu condeiul)," văpsit; ponegrit, defăimat. Geni, sprâncene ’ncondeiate. TEODORESCU, P. P. 87b. Carpena... Condeială', linsă, unsă. ib. 529b. Şi-are Sârbu două fete De frumoase ’ncondeiete. mat. FOLC. '36. O casă, albă ca laptele, cu jurul' geamurilor încondeiat în roşu şi ’n albastru. .DELA vraNcea, ap. TDRG. Ou de raţă ’ncondeiat. păsculescu, L. p. 38. Ou roşu ’ncondeiat. alexici, l. p. 180/19. Ou condeiat, adică zugrăvit cu. condeiul, i. golescu, c. I 213; — încondeiet6r, -oâre = care încondeiază. | A b s t r a c t e: încon-deiâre (încondei6re) s. f. = văpsirea sprâncenelor, a ouălor de Paşti (descriere: muscel 48, 49, 50, 151); zugrăvire; ponţg ire. Încondeiere îndrăznind' n’o scoate om la cale. I. VĂCĂRESCU, P. 285/le;— încondciât s. a. Încondeiatul [ouălor], făcându-se-pe vatră, la căldură, femeia' moaie ciocul chişiţii într’un hărb. pamfile-lupescu, CR. 190;-— (în)-condeiâlâ s. f. = văpseâ neagră (pentru sprâncene):' Bagă-ţi faţa ’n rumeneală, Păru în căneală, Sprin* cene ’n încondeiată. GIUGLEA-VĂLSAN, R. S. 169/a, cf. H. XII 148. Faţa albă ’n condeială. MAT.' FOLC..
67.	Sprincenele la căneală Şi le dă cu condeială., pamfile-lupescu, cr. 196; —încondeielură s. fi = văpsirea ouălor (cu desenuri); vrăji spre vindecarea uniii bolnav (care nu se fac pe bolnavul, însuşi, ci pe altă persoană, legată sufleteşte de el. DDRF.). Incondeieturile se fac cu condeiul. MU-. SCEL, 48.]
—	Derivat din condeiu, cu prefixul în-.
SncondeiâlĂ S. f. 1	.	.
ÎNCONDBIETUBĂ S. f. J V-
ÎNCON»URÂ . vb. {Se). chausser d’escarpins.. «Se gonfler, faire le beau. — A (se) îneălţâ în* conduri. Pe ,glezne go.ale îl taie rugii pentru picioare încondurate. delavrancea, ap. TDGR. || , Fig. A se umfla. (în pene), a se rriândri: Armă-saru’ să ’ncbndurâ şi necheză pe lângă fomei. GRAIUL, I 71. Şalupele, cu două pânze, alunecă,., să întrec ca lebedele, când îşi încondură aripele şi vâslesc adânc cu picioarele lor cenuşii, delavrancea, V. v. 161.	.	-
. — Derivat din în + condur(i).
INCONGRUENT, -Ă Incongru. — Necongruent^. care nu este congruent, care nu se adaptează, nu
INCONGRUENŢĂ
— 597 —
ÎNCOPCIÂ
ise potriveşte, nu este în concordanţă cu cevâ, n e-potrivit. [Pronunţ, -gru-ent. | Familia: incongruenţă s. f. (pronunţ, -gru-en-) = caracterul :,s. natura lucrului incongruent, nepotriveală. Incongruenta sf erelor cuvântului original şi a celui
•tradus. MAIORESCU, CR. I 167. Incongruenţă între -sonurile auzite şi semnele văzute, id. ib. iii 334.]
—	N. derivat din congruent cu pref. in-.
Incongruenţă s. .f. v. incongruent.
ÎNCONJURĂ vb. I y. încunjură.
INCONSCIENŢĂ s.' f. v. inconştienţă.
INCONSECVENT, -Ă adj. Inconsequent. — Neconsecvent, care nu este consecvent, car.e nu '•urmează desfăşurarea firească şi logică; (despre o persoană) care lucrează în contra principiilor enunţate. [Scris şi: inconsecuent.]
—	N. după fr. (lat. inconsequens, -entem, idem).
INCONSECVENŢĂ’ s. f. Inconsequence. — Ne-•consecvenţă, lipsă de consecvenţă. Am auzit cri-dicânău-se această atitudine a d-sale ca îndoioasă sau ca inconsecventă. | P. ext. Faptă, acţiune s. yorbă lipsită de consecvenţă. [Scris şi: incon-iSecuenţă.]	.
—	N. după fr. (lat. inconsequentia, idem). Cf. c o ri s e c i n ţ ă.
. INCONSISTENT, -Ă adj. Inconsistant. — Ne-•consistent, care nu e consistent, n’are consistenţă,: ■care este lipsit de soliditate, de tărie, de rezistenţă. Sentimentul obştesc e inconsistent şi capricios. goga, ţ. N. vi 1265.
—	N. după fr.
, INCONSISTENŢĂ s. f. Inconsistanbe. — Ne" 'Consistenţă, lipsă de consistenţă, de soliditate, de tărie, de rezistenţă.
—	N. după fr.
INCONSOliĂRiIi, -Ă adj. Inconsolăble. Ne-«consolabil, neconsolat, care nu poate fi consolat, care nu se poate consolă, mangâiâ, n e-mângâiat.
—	N. după fr. (< lat. inconsolabilis, -e, idem).
INCONSTĂNT, -Ă adj. Inconstant. — Necon-•stant, care nu este constant; s chi m bă ci o s, schimbător, nestatornic! (într’o hotărîre), «eaşezat (cf. ; a ş e z a t II 30); p. ext. zburdalnic, uşurel (costinescu), uşor la minte (LM.), fflu(ş)turatec; cf. n e s t a b i 1.
—	N. după fr. (lat. inconstanş, -antis, idem). ■
INCONSTĂNŢĂ s. f. Inconstance. — Caracterul s. natura lucrurilor inconstante, nestatornicie.
‘— N. după fr. (lat. inconstantia, -ain, idem).
INCONŞTIENT, ,-Ă adj.. Inconscient,
1°. ,Care nu este. conştient, .care n’are conştiinţă •de sine, nu se simte pe sine; fig. lipsit de conştiinţă, rău, .blestemat, LM. Aceâ rădăcină uni-•tară a rămas ascunsă în întunerecul formărilor ■ante-conştiente şi inconştiente, maiorescu, d. ii 160 | (Substantivat) Filozofia inconştientului şi sub-conştientului.
2°. (Despre o acţiune) Care este făcută fără conştiinţă, fără ca cinevâ .să-şi dea seama de ceea ce 'face. Faptă inconştientă.
[Pronunţ, şti-enţ.. | Şi:.(prin Ardeal, după ital. dnconscio) inc6nştiu, -e adj.]
—	JV. după fr. •	,
INCONŞTIENŢĂ s. f. Inconscience. — Lipsă, de' conştiinţă; stare sufletească în care omul nu-şi, poate da seama de actele sale. [Şi: inconştienţă s. f. (Pronunţ, şii-en-, sci-en-).]
—	N. după fr.
inconştiu, -E adj. v. inconştient.
. iNCONTESTĂDlli, -Ă adj. Incontestable. — Necontestabil, necontestat, care nu este contestabil, care nu se poate contestă, tăgădui, negă, contrazice; «care nu se,poate surpă cu, vorbire sau argumente» (aristia, PLUT.), netăgăduit. Până atunci dreptul meu individual este incontestabil, MAIORESCU, D. IV 296. Şi el denunţă pe Domnul grec ca duşman al boierilor, contra cărora, prin acte de incontestabilă dreptate, adăogim noi, îndârjeşte şi sumeţeşte pe ţărani. IORGA, L.
I	263. | Adv. într’un mod care nu se poate contestă, tăgădui; de netăgăduit. Incontestabil,..a fost
0	hotărîre virilă a d-lui Ioan Brătiahu, că a intrat în râsboiu. MAIORESCU, D. IV 461.
—	N. după fr: •
încontinâ .vb, Ia V. conteni.
incontinenţă s. f. (Med.) Incontinence. — Lipsă de continenţă; neputinţa de a opri sau de a reţineâ cevâ. Incontinenţa urinei s. a materiilor fecale, bianu, D. s.
—	N. după fr. (lat. incontinentia, -ani, idem).
încontra adv. V. contra.
ÎNCONTRĂ vb. la refl. Se revolter, lutier contre. — (Popular, neliterar) A se împotrivi, a se răzvrăti, a se opune, a se luâ la harţă (cu cinevâ). Când l-au desgropat [pe strigoiu]... şi când au vrut să-l scoată, s’a(u)încontrăt cu ei. pamfile, DUŞ. 207. Jidovii... se încontrau cu Dumnezeu (Ştefăneşti, jud. Vâlcea), şez. iii 104/24.
—	Derivat din neologismul (pătruns în popor) în contra.
inconvenient s. a. Inconvenient. — Ceea ce nu convine, neajuns; p. ext. urmare s. consecinţă neplăcută s. rea a unei măsuri, a unei legi, a unei păreri, a unei idei, a unui obiceiu etc. (COSTINESCU). Odobescu urmează arătând că lipsa de uniformitate în' proiect nu i se pare a fi un inconvenient. ODOBESCU, II 324. Orămădirea prea multor elevi... are multe inconveniente. MAIORESCU, D. I 469. Inconvenientul devine mai simţitor, dacă admitem, împreună cu încetarea mandatului Camerei, şi schimbarea regimului, id. ib..
IV	109. [Pronunţ. -ni-ent.]
—	N. după fr. (lat. inconveniens, -entem, idem).
iNCONVERTiRili, -Ă adj. Inconvertible. — Care nu este convertibil, care nu poate fi convertit, riu se poate schimbă (uşor), care nu poate fi câştigat uşor pentru alte principii, neschimbat, nestrămutat. | Spec. (Finanţe) Titluri de rentă inconvertibile.
—	X. după fr.
.ÎNCOPCÂ vb. Ia (ş. d.) v. încopciâ ş. d.
încopceă vb. Ia s. încopciâ.
' ÎNCOPCIÂ vb. Ia Agrafer, bout'onner. TJnir. — (La haine) A pune copcă, a prinde în copci, a în-cheiâ (cu copci). Este datină ca după cununie să
1	se încopcie miresei iarăşi cămeşa, marian; nu. 483. Au pieptare [care]... se încopcie subsuoară. moldovan, ţ. N. 158. ||.Fig. A uni. Voiă de mult să-l-îvcopcie cu nepoată-sa (Braşov). A-şi încopciâ mânile (pe piept) = a şi le încrucişa. Când
ÎNCOPCIETURĂ
- 598 -
ÎNCORDA
Huţu cântă sau citeă apostolul, Budulea îşi în-copceâ mânile pe piept, priveă odată la dascăl şi r&măneă cu capul plecat. SLAVICI, N. 155. [Pronunţ. -ci-ă, eu prez. încdpciu, încopclu LB. şi încopciez. | Şi: încopceâ vb. Ia, cu prez. în-copciz LB.; — (derivat din copcă) încopcâ vb. Ia, cu prez. încopchez. BARCIANU;—(Transiv.) copciâ vb. Ia Bracianu. | Adjectiv: încopciât (în-copceât), -ă (cu negativul ne(î)ncopciat, (ne(î)n-copceat), -ă;— (cu trecere la conj. IV) copcit, -ă= prins, încleştat. Cu mânile copcite în creştet, înfiptă în loc, cată înt/r’una în sus. I. ADAM. Acestea sânt... încopoiate de acelea, densuşianu, ţ. h. 231;— încopciet6r, -oâre. | Abstracte: încop-ci6re (încopc6re, încopciâre) s. f., încopciât (în-copceât) s. a.; încopcietură (încopcetură) s. f.j
—■ Derivat din în + copcie (= copcă); cf. ung. (be)kapcsolni, idem. Cf. d e s c o p c i â.
fxC01»C(l)ETCRĂ s. f. V. încopciâ.
ÎNCOPERi vb. IV. v. coperi.
Încorăjâ vb. Ia v. încurajâ.
IwcorCioveâ adj. f. Flexible. — (în ghicitori) Mlădioasă. Nuieluşă 'ncorcioveă, Înconjurai lumea cu ea. PĂSCULESCU, L. P. 84.
—	Derivat din cociorvă.
ÎNC6rd s. a. v. încordâ.
Încorda vb. Ia. -l°-20., Tendre, , bander (un arc),.armer (un fusil),. accorder {un violo.n etc.); garrotter; lier la vigne. 3° — 5°. Tendre (Ies muscles, l’espriţ). Faire un effort, se. raidir. 6°.. Tirailler (Pestomac, les enţrailles). 7°. Regarder avec horreur^ de haut.
1°. Trans.. A aduce (un arc, p. ext. altă armă) în stare de tensiune prin întinderea coardei sale. Arculu său încordă şi gătă elu. psalt. 10/4. Domnul arcul întins încoardă. dosofteiu, PS. 26, cf..:35, ALECSANDRI, P. I 33, POMPILIU, B. 19/23. Luo puşca amână, încordându-o. ŢICHINDEAL, F. 171. Îşi încordau arcurile şi puştile.. reteganul, p. v 70/22. ! (Despre un instrument cu coarde) A acordă prin întinderea coardelor, cf. înstruni. Incordâ-voiu a mea liră să cânt dragostea? EMINESCU, P. 230, cf. I. NEGRUZZI, 11 98. | (Neobicinuit). A arcui. Nişte şprincpne, pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atâta delicateţă. c. negruzzi, ap. TDRG.
2°. P. anal. Trans. A strânge întinzând s. răsucind funia care leagă cevă, a legâ strâns, a cet lui, a îmbredeli; spec. a întinde membrele cuivâ prin instrumente de tortură. Fu... atâta încordat, cât s’au deşcheiat din toate încheieturile ciolanelor. DOSOFTEIU, ap. TDRG. Ouj-ba se numeşte în Transilvania .o împletitură de. nuiele de carpăn, cu care se leagă leucile de rudele carălor şi cu care se încoardă săniile. MARIAN, 0. II 395. Iată Nedea c'ă legat... Pe-un stăpân nevinovat, L-a legat, nu l-a legat, Că de mâni l-a încordat, De picior l-a ’mpiedecat. TEODORESCU, P. P. 554b. || S p e c.' (Vitic.) A legâ via spre a o expune mai bine soarelui. TDRG. După rădicatul viei la un harag, se sapă tot pământul şi apoi se încordează. I, IONESCU, P. 249. Butucii de vie... primăvara scoţându-se din pământ..:, se ridică la harag, legându-se cu rrlleji, se .încordează, după aceea se sapă. H. iii 13.
3°. P. anal. Trans. A (-şi) aduce muşchii corpului în stare de tensiune, spre a atacă ori apără, sau spre a. puteâ face o mişcare repede. In, zadar hidra turbează, Trupu-i groaznic încordează... alecsandri, P. II 17. Braţul acum
li se ’ncoardă din nou, apărându-şi palatul. COŞBUC, jE. 40/19. Dumnezeu... încordează braţul (= dă vigoare braţului) celor ce se ridică întru-numele lui. ISPIRESCU, M. V. 22/28. | (Complementul e calul) A-l pregăti de plecare (strângându-1 între-pulpe şi din frâu). -El pe suru se chiteşte Şi-l în-coardă, împinteheşte... ŞEZ. 11 33/33, cf. ALE-XICI, L. I 15/e. || Fig. A-şi încordâ puterea„. mintea, memoria etc. = a-şi adună, printr’o sforţare, toată puterea-, a face un efort spre a înţelege, spre a-şi aduce aminte etc. Îşi mai încordă. ._ şi cele de pe Urmă puteri ale sale. SBIERA, P.
227.	Îmi dădeam câte-odată osteneala să-mi încordez memoria... şi nu puteam, c, NEGRUZZI, ap. TDRG. Va depune cu atât mai multă silinţă* spre a desvoltă... inteligenţa ageră . a, junimei noastre,, încordând (= înteţind, excitând) totodată• în inimile tinerilor nobilul simţimânt al patriotismului. ODOBESCU, III 327.
4°. R e f 1. A-şi aduce muşchii în stare de. ten-: siune, p. exţ. a face sforţări, a se înteţi,, a se opinti. Calul falnic se ’ncorctează. ALECSANDRI, P. II 179, ,cf. P. P. 130 b/„ SBIERA, P. ,92/2u. 'încordându-se şi scuturându-se odată voiniceşte... CREANGĂ, P. 220. Strânse- Smeul pe: Greuceanu; dară . acesta se umflă şi se ’ncordă în' vine. ispirescu, L. 223.' [Fata] se ’ncordă, se-’nţepeni în prăjina lungă şi pomi luntrea. SADOVEANU, ap. TDRG. 'Şi Bogdan se încordă,: Sabia o ridică, Vrând dărabe a-l tăiă. CĂTĂNĂ,
B.	70. O femeie îngreunată..., dacă se încoardă şi’ se întinde prea sus..., naşte fără vreme, marian, NA. 73. Când un copil se ’ncoardă, bate din picioare şi plânge foarte mult. id. ib. 389.
5°. Spec; Refl. A-şi întinde mânile şi pi-‘ cioarele, înţepenindu-se, a se înţepeni; trans. (= fact.) a înţepeni. [Oaia] peste cap întoarce-, ochii, Se ’ncordează ş’apoi moare. T. SPERANTIA, contemporanul I 685. Sângele otrăvitu-i-au„ Spatele ’ncordaiu-i-ău, Pieptişoru’ rădicatu-i-au, Şi ’n chip de mort lăsatu-l-au (Descântec). şez.j
V	146/32, cf. (trupu i-o ’ncordat) marian, d. 201,' (vinele ’ncordatu-i-o) TEODORESCU, P. P. 390. [Către un Ţigan, care făceă pe mortul:] Ieşi din-groapă, măi Ţigane...; ori- te ’ncord cu biciul aiesta,, de ţi-a trece de dor! SBIERA, P. 287/39. .
-	6° U n i p e r s. Mă încoardă (în pântece) = mi strânge, mă pişcă. LB.	:	,
7°. Refl. Mă .încord Către cinevă — mă uit cu groază. LB. Mă încord = mă grozăvesc, mă fudulesc («den Stolzen spielen»), barcianu.
[LB. mai dă şi sensurile suspecte: încord carul-. îmburd, prăvăl, şi încord [o] pălărie — intorqueo, replico, umwerfen, umstossen. | Prez. încordez\ (ALECSANDRI, P. II 17}: şi încdrd (id. ib. I 33). f; Adjective: încordat (cu negativul ne[î]ncor-? dat), -ă = întins (tare), acordat; legat, cetluit; cu muşchii întinşi, înteţit, opintit, atent, vigilent,, treaz (păsculescu, l. p.) ; fălos, fudul. (Ad 1°) Arc bine încordâtu. MINEIUL (1776) 82 1/1, cf.. ALECSANDRI, P. II 16, PĂSCULESCU, L. P. 64. Beşica cea încordată... foarte încet să o strângi. CALENDARIU (1814) 174/,8. Să nu crezi că amea liră... a rămas Ne ’ncordată. c. negruzzi, II 171/8. Porumbiţe... cu aripele întinse şi încordate zboară. ODOBESCU, III 34/2I. (După fr. «une situation tendue» etc ) O situaţie încordată. Re-laţiuni încordate: gata să dea naştere la conflicte; (ad 2°) Cu legături nescăpate sânt încordată de inimă. DOSOFTEIU, MOL. 104b; (ad 3°);, Braţe lungi..., încordate, alecsandri, P. III 347. Cal ager şi încordat. ODOBESCU, III 289/27. Orice cultură este rezultatul unei lucrări încordate « inteligenţelor libere, ap. TDRG.; (ad 7°) li gătesc, îi fălesc şi îi îndrăznesc părinţii pe fe-, ciori.., în podoaba hainelor celor falnice şi scumpe" şi îi scot încordaţi şi semeţi. PISCUPESCU, O..
ÎNC0RDĂC1UNE
- 599 —
ÎNCORNORAT
10;— încordăt6r, -oâre mardarie, ,L. 1968; (substantivat supt forma masculină)- încordăt6r = (s. m.) diavol, ucigă-1 - crucea (Bucov.) marian, d. 171; (s. a.) instrument cu care se încOardă şi se ţine pânza întinsă la rost sau la sulul dinainte al războiului (rev. crit. IV 144), lemnul cu care se ţine încoTdată sfoara ferăstrăului, cf. b r e d e 1 (DAM®, T. 66, pamfile, I. C. 121); (substantivat supt forma feminină) .încordătoâre = drăcoaică. MARIAN, D. 171. | Abstracte: încordare s. f. = întindere, tensiune, strângere, înteţire; impa-cienţă, nerăbdare. Încordarea sensaţiunilor. MAIORESCU, CR. I 103, cf. II 120. Se desface din încordarea braţelor ei. vlahuţă, ap. TDRG. Şe uită cu încordare.- brătescu-voineşti, v. rom.
II	227. încordare de minte — tension d’esprit. Aşteptă cu încordare. DDRF.; —încordât s. a. (special ca termin de viticultură) Încordatul viei. H. II 261, X 245, 464, XI 468; 502, XII 19, 132 ;
—	(învechit) încordătură s. f. (cf. ital. incordâ-tura, sard. inkordadura) = încordare, tensiune; conţracţiuije nervoasă a nervilor (LM.), spasm. Încordătură arcului. ODOBESCU, iii 108/lt. Tru-pu-i se zgârci. şi se întinse în câtevă încordaturi dureroase, id. ap. DDRF.; —(învechit) încordă-eiune s f. = insistenţă. Şi-l rugai cu ’ncordă-ciune. C. NEGRUZZI, III 52/13; —(postverbal, formaţie personală) încord s. a. == sforţare. Nu cruţă nici timp, nici trudă şi nici o jertfă cât de dureroasă in necurmatul lor încord de întruchipare a unui astfel de ideal... g. murnu, iliada. Prefaţa, I.]
—	Derivat din coardă, cu pref. în-, (Formaţia poate fi stră,veche, căci se găseşte şi la Albanezi, şi în alte limbi romanice, cf. CDDE. Nr 380). Cf. descordâ.
încordăciune s. f.
ÎNCORDĂTOÂRE S. f. ÎKCOBDĂTdB S. rn. ÎNCORDĂTURĂ S. f.
v. încorda.
INCORECT, -Ă adj. Incorrect. — Care nu este corect, necorect; care nu este în consonanţă cu regulele artei, ştiinţei, gramaticei etc., care nu are
o	purtare corespunzătoare cu principiile generale' de etică socială, cf. inexact, fals, necinstit. Forme gramaticale incorecte. ODOBESCU, ii 352. Incorecta declaraţiune a d-lui ministru. MAIORESCU, D. I 190. [Abstracte: (mai rare) inco-rectitâte s. f., (după fr. incorrection•) incorecţiune s. f. incor6cţie s. f., {mai des) incorectitudine s. f.== lipsă de" corectitate, purtare s. faptă necorectă; (la plur.) părţi greşite într’o lucrare (scriere, desen etc.). Ştiind cât de greu este a-se feri cinevă atât de exageraţiunile... sistemelor.., cât şi de, incorec-ţiunile consimţite de uzul silnic -al vorbirii, odobescu, II 360. Când pedagogul observă. unuia vreo incorectitudine în portare... MAIORESCU, D. I 474. Incorectitudine a un'cţionarilor, id. ib. IV 384],
—	N. după fr.
INCORECŢIE S. f. INCORECTITÂTE S. f. INCORECTITUDINE S. f. INCORECŢIUNE S. f.
v. incorect.
iNCORiuiBlKi, -Ă Incorrigible. — Care nu se (mâi) poate corija, care nu (mai) poate fi îndreptat, căruia nu-i mai poţi schimbă purtarea . r'ea. Om .incorigibil! exclamă frumoasa Elenă. i. NEGRUZZI,
V	88. Incorigibila suficientă, ce o păstrează autorii lor toată viaţa. MAIORESCU, cr. I 313. [Familia: (după fr. , incorrigibiliie) incorigibilitâte
s. f. — calitatea s. natura lucrului s. persoanei incorigibile].
. —- N. după fr. (lat. incorrigibilis, -e, idem).
iNCORIGIBIlilTÂTE s. f. v. incorigibil.
ÎNCORJOBÂT, -Ă adj. v. gârjob.
ÎNCORJUMRÂT, -Ă' adj. -Courbi, tordu. ~ (Transilv., în Haţeg) vStrâmb,. îndoit (despre lemn. Corn. M. ITTU), scovârdat.	>
—	Contaminare între încorjobat şi jimbat.
ÎNCORNÂ Vb. Ia 1	;	-;s
IncornărI vb. IVa j v- încornorâ.
ÎNCORNĂŢEii, -eâ adj. = încornorat. BqU
încornăţei. BIBICESCU, P. P. 178. [Şi: {+cornut) încornuţ61, -eâ adj. Inel încornuţel. VASILIU, C. 12.]
—	Derivat din corn, după analogia unor cuvinte ca însurăţel- etc.
ÎNCORNORA Vb. Ia Mettre des cornes (â qqn)..
—	(Rar.; de obiceiu numai supt forma participială, v. încornorat) Trans. A pune cuivâ coarne, a împodobi cu coarne. Încornorează ţânţarul, de ţi-l face cât armăsarul. PANN, P. v. I 28. [ F i g. (modern, după fr.) A-şi înşelă (bărbatul s. nevasta). pontbriant* [pontbriant mai dă înţelesul «donner des coupş de cornes». | Şi: încornurâ vb. Ia;, t (în)cornări vb. IVa (numai în) LB. — f încorni vb. I» refl. = a căpătă coarne, a-i creşte cuivâ coarne. Veri dobitoacele ar zbură, veri pasările s’ar încornă şi s’ar dobipedestn. CANTEMIR, IST.
103.	| Abstract: încornorâre s. f. = înşelare în căsnicie. Singura îndeletnicire a femeilor de azi e încornorarea noastră, s. nădejde, ap. TDRG.}
—	Derivat din corn cu pref. în-, după analogia unor verbe ca îngândura etc.
ÎNCORNORAT, -Ă adj., s. m. I. 1°. Cornu; pointu. 2°. Diable. II. Qui pr esenţe des angles. III, ExagM, mensonger, bizarre; (en parlant d’un mensonge) inorme.
_ I. (De la com — fr. corne).
1°. A d j. Care are coarne, cu coarne, cf. co r-n u t. Hiară încornorată. PANN, ŞEZ. I 20, cf. ALECSANDRI, P. P. 25, GOROVEI, C. 100. Vită...,. Naltă, ’ncornorătă. TEODORESCU, P. P. .259. || P. anal. Adus şi ascuţit ca un corn de vită, cu vârf ascuţit. Felurite căciuli, care de pare mai corno-rate sau ascuţite. C.’ negruzzi, I 347. [Cătanelor} vă dă haine.:. Şi ceacăie [= căşti] ’ncornorate. BIBICESCU, P. p. 151. Pocitori... Cu cuţite încornorate, Cu limbile pe piept lăsate. ŞEZ. iv 19/17.	^
2°. Subst. Cel cu coarne, dracul (se zice uneori şi la Ţigani şez. i 214/32, iii 36/23). Omul îi cer* să nu se amestece în trebile lui, nici el, nici cornoraţii lui. şez. V 141/23. V’oiu învăţă eu să puneţi stăpânire pe lucrurile din lume; cornoraţilort. creangă, p. 48/2o, cf. (comutat) marian, t. 191, (încornoratule) teodorescu, p. p. 126, {încornu-? ratu) ION CR. III 286.	•
II.	(De la corn=fr. angle) A d j. în cornuri (LB.), cu (patru) colţuri, colţuro's. Ţi-am adus un hobot Mândru, cornurat. MARIAN, NU. 824. Grâu, rătund şi 'ncornurat. MÂNDRESCU, L. p. 217/21. Or şideă domnii şi-or scrie Cărticică ’ncornorată (=scrisoare. împăturată îir patru), Ca prin ţări să mi-o trimeată. ŞEZ. I 115/ao, cf. (încornurată) MARIAN, S. 297. Largă-i lumea, ’ncornorată. ŞEZ. II 214/26.
III.	(Cf. minciună cu coame = mare, lucru exagerat) Adj. Cu coarne, .mincinos, exagerat,.bizar, (despre minciună) mare, poasă. Unul iscoditor trist de termeni încornoraţi, ALEXANDRESCU, M,
240.	Crezi în adevăr fabula asta cor nor a tă, despre ţigani? c. NEGRUZZI, I 235; Aţi făcut vreo nebunie5
ÎNCORNURÂ
- 600 -
ÎNCORTELĂ
ştii una de cele cornurate. marian, T. 158. O leacă de adevăr poate că erâ şi ’n vorbele babelor, fireşte, nu tocmai aşâ cornurat. reteganul, I 51/12. o face prea încornorată = a spune cevâ de necrezut. zanne, p. ix 632. Vorbe încornorate = minciuni, ib. II 831. Minciună încornorată = mare, enormă. A spune una încornorată =.a exagerâ, a adăogâ cevâ dela sine (în relatarea unor fapte).
[DDRF. mai dă şi înţelesul «fier, vaniteux», iar polizu pe cel de «dumm, stolz, aufgeblasen», care nu se pot atestă aiurea. | Şi: (în)cornurat,- ă; cor-norât, -ă adj.]
—	Participiul-adjectiv al verbului (mai f puţin întrebuinţat) (în)eornorâ.
Incornurâ vb. Ia v. încornorâ.
încornurât, -Ăi adj. v. încornorat.
ÎNCORNUŢEli -EÂ adj. v. încornăţel.
ÎNCORONÂ vb. Ia. 1°. Couronner. 2°. Investir du pouvoir. 3°. Orner, embellir. 4°. Mettre le corabie,, clore.
1°. T r an s. A pune coroana pe cap; spec. a pune coroana, ca simbol al demnităţii suverane, pe capul unui domnitor. Au coronit pre fiu-său August. LET. I l56/33, cf. 82/,. Să coronească şl pre Hatmanul Sobieţchi, să le fie craiu. ib. II 231/4, ■cf. 301/j. Oare pre acest Domn luminat însuţi l-ai coronalU. evanghelie (a. 1682), ap. VB. 1 248. Ne-au încoronat cu stema acestei binecredincioase ţări: uricariul, i 300/!. Să le încoroneze cu coroana nemurirei.- MARCOVICI, C. 41/u. Să mă întomneze după obiceiu. gorjan, h. ii 185. Al nostru tânăr împărat, De D-zeu încoronat, Mare oaste-a adunat, teodorescu, p. p. 163. f (Despre mire şi mireasă, cf. cunună). Părinţii, luând ■cununa,.., o ţin deasupra capului ■miresei... şi o încoronează, marian, nu. 299. || Refl. (Adesea cu un predicativ care arată demnitatea) A-şi pune coroana pe cap, proclamându-se împărat, rege etc. Ficiorul lui Ieraclieîncoronindu-să împărat... cantemir, hr. 332/10. Coronindu-se luminaţi şi pravoslavnici domni, uricariul, ii 101/!. Se încoronară şi se proclamară rege şi regină Poloniei. C. negruzzi, I 178. Şi ’n aceste clipe se vor face războaie, se vor încoronâ regi. eminescu, n. 61.
2°. Trans. A dărui, a înzestrâ (cu'demnitatea de domnitor). Basarab-voevod, de când Dumnezeu cu domnia l-au încorunat... radu greceanu, ap. GCR. I 332/17.
3°. A împodobi cu cevâ. Cu poezii, cu versuri o tneorunase. pann, p. v. 8. Noaptea ’nseninată Luceşte 'ncoronată De stele ce iubeşti, alecsandri, P; I 130. Nişte sprincene... încoronau ochii ■ei negri. C. NEGRUZZI, 1 44.
4°. A pune capăt, a încheiâ (cf. lat. finis c o r.o-nat opus). Peste toate nenorocirile vieţii vin şi bătrâneţele ce le încoronează, marcovici, C. 82.
[Şi: (învechit şi pop.) coronă vb. Ia, încorunâ f vb. Ia; coroni f vf>' IVa, îneoroni f vb. IVa. | A d-jectiv: încoronât (încorunat f evanghelie (a. 1742), ap. VB. II 60; cororiât (LB.), cu negativul neîncoronat), -ă = care poartă coroană, care este împodobit cu o coroană, p. ext. care are demnitatea unui suveran. O, porumbiţă aleasă! încoronată Crăiasă! barac, A. 21. Două sau trei fiinţe încoronate, marcovici, C. 22/„. Un mormânt se desveleşte, O fantomă 'ncoronată din el iese. alexandrescu, m. 14. în cel vârf încoronat Fierbe-o oală cu' păsat. (= Plugul), sbiera, P. 321/31Să merg... Cu frunte coronată, cu suflet mulţumit. I. negruzzi, ii 289. Cel Grec mândru, ■coronat, Ce ţineâ cu Vodă sfat... pamfile, C. ţ. 72. Cap încoronat = suveran. Coronat = (cal) cu pete albe pe picioare. DDRF. | Abstracte:
încoronâre (încorunâre f, coronare f DICŢ.) s. f. = acţiunea de a încoronâ; ceremonia ce se face la punerea coroanei pe capul unui suveran ; încheiere, sfârşit; premiare, recompensă. Mitropolitul... ceteşte molifta cea orânduită de încoronare, let. iii 290,'35. Să vie la Crim, la încoronarea ei. dionisie, C. 169. Din suflet s’a bucurat... De ’ncoronare când a aflat, alexandrescu, m. 349; — încoronâţie f s. f. (polizu), (< rus. koronacija s. pol. koronacya, idem) coronâţie f (corunâţie f) s. f. = încoronare. La coronaţia acestui craiu, să fie fost şl oamenii lui Ştefan-vodă. let. I 109, cf. iii 179/i2. Al doilea an după coronâţie. mag. ist. ii 34/k,. Gătire de corunâţie erâ. radu greceanu, ap. GCR.
I	334/,, cf. 333/30. Adia am avut noroc de a vedeâ încoronaţia a Măririi Sale■ împărătesii. GOLESCU, î. 20].
—	N. din m.-lat. incorono, -are (cf. lat. clas. inco-ronatus), intrat de timpuriu în limbă. Cf. cunună.
ÎNCORONÂTIE t s. f. 1
ÎNCORONÎ I vb. IVa J V’ încoronâ'-
INCORPOBÂ vb. Ia Incorporer. — A împreună două s. mai multe lucruri la olaltă, spre a face din ele unul singur; a adaoge, a uni, a alipi, a anexă un lucru (o moşie, ţară, provincie, un oraş, sat etc.) la altul, spre a face unul singur; a alipi, cf. ■ anexă. Se uneşte şi se incorporează cu lucrul ce se cuvine proprietarului lucrului, potrivit regulelor statornicite mai jos. hamangiu, C. C.
125.	| Fig. A întrupâ. Din contră, cine vede o pictură indică şi fără a înţelege ideea străină ce a incorporat-o, poate... MAIORESCU, CR. I 8.
| Spec. (Armată) A introduce într’un corp de trupă. A incorporâ recruţii. [Şi: (formă românizată) încorporă vb. Ia. | [Adjectiv: incorporat (negativ: neincorporat), -ă = adaos sau împreunat cu alt lucru (moşie, ţară, provincie etc.); fig. întrupât. Frumosul nu este o idee teoretică, ci o idee învălită şi incorporată în formă sensibilă. MAIORESCU, CR. I 10. | Abstracte: incorporare, incorporâţie, (după fr. incorporation) incor-poraţiune s. f. = adăogirea s. împreunarea unui corp la altul; întrupare. Proprietatea se mai dobândeşte prin accesiune, sau incorporaţiune, prin lege şi prin ocupaţiune. HAMANGIU, C. C. 155].
—	N. după fr. (lat. incorporo, -are, idem).
ISTCORPOBÂL, -Ă adj. Incorporel. — Fără corp, care n’are trup; (Jur.) care are numai o existenţă morală. Drepturi incorporate (de ex. uzufructul).
—	N. după fr. {< lat. incorporalis, -e, idem).
INCORPORÂŢIE S.f. )
INCORPORAŢIUNE S f. / V' ta«0rP°râ-
ÎNCORSETÂ vb. Ia. (Se) corseter. — Trans. A pune un corset; refl. a se strânge în corset. [Abstracte: încorsetare s. f., încorsetat s. â. | Adjectiv: încorsetât, -ă = strâns în corset; fi g. lipsit de libertate în mişcări. Servitoarele mele mi-au cerut voie să se ducă în satul unde eră horă... şi aşâ ferchezuite;- încorsetate şi înmalaco-fate, le-am dat drumul, c. NEGRUZZI, I 104.]
—	N. din fr., compus cu pref. în-.
ÎNCORTÂ vb. Ia Transcrire. — (Mold.; rar) A transcrie. ŞEZ. XXXII 110.
ÎNCORTELĂ vb. Ia (Se) loger. — '(Bucov.). Trans. şi re f 1. A da cuivâ locuinţă, a cartirui, a găzdui. Duse pre Iuga cine ştie unde, la o ospătărie din mahala, şi acolo îl încortelă peste noapte. MARIAN, T. 161. Se încortelă - la mine. SBIERA, f. 408. [Abstract: încortelâre s. f. =■
ÎNCORUNÂ
r
— 601
ÎNCOTRO
cartiruire. | A d j e c t i v: încortelât, -ă=cartiruit. *Şi la gazda noastră erau încortelaţi trei ostaşi. -SBIERA, F. 98.]
—	Derivat din cortel, cu pref. în-.
ÎNCOBUNÂ t vb. Ia v. încoronâ.
IIUCORUPTIBIIj, -Ă adj. Incorruptible.— G&ve «iu este coruptibil, care nu poate fi corupt, nu este supus corupţiunii, care nu se lasă ademenit prin •daruri, bani, mită, făgăduieli etc., spre a face ceea -ce nu se cuvine; care nu poate fi cumpărat, care nu se vinde, spre a lucra în centra datoriei sau •convingerilor sale. Un bărbat demn, nobil, neatârnat, incoruptibil, cu avere... I. NEGRUZZI, IV 258. Domnii munteni vedeau în incoruptibilul Nicolae-vodă un spion turcesc, iorga, L. I 138. î[F a m i 1 i a: (după fr. incorruptibiliti) incoruptibilitate s. f. = calitatea celui ce nu se lasă corupt],
—	N. după fr. (lat. incorruptibilis, -e, idem).
iNCOBUPTiBiiiUTÂTE s. f. v. incoruptibil.
ÎNCOSORÎ vb. IV®. Planter son couteau (dans Je corps.de qqn.). —Trans. A înfige cosorul {p. ext. orice obiect ascuţit sau tăios) în cinevâ. ■Cu bieile să-l plesneşti, Cu limbile să-l încosorăşti, Prin coaste, prin maţe... (Descântec). PĂSCU-SiESCU, L. P. 141. [înţelesul «a fi în formă de cosor, -a fi puţin curbat», dat în Glosar, e greşit.]
—	Derivat din cosor, cu ajutorul prefixului în-,
INCO.T, I’SCOT s. a. V. inc.
ÎNCOTÂ vb. Ia. S'accouder. — (Refl.) A se reazemă, sprijini în coate. Pe masă s’o încotat. pompiliu, b. 71/,,. [Prez.	încoUz	sau	încât?	|	COŞTI-
JNESCU dă şi un încoti vb. IVa-	=	«a	izbi,	a ghionti,
-a lovi cu cotul braţului», care pare a fi o formaţie spersonală după fr. coudoyer.]
—	Derivat din cot, cu pref. în-.
IKCOTI vb. IVa v.	inc.
ÎNCOT.Î vb. IVa v.	încotâ.
încot6 adv. v. încotrd.
ÎNCOTOiiOCi vb. IVa v. încolăci.
Incotosmâ vb, Ia. S'emmitoufler.—Incotoşmez =îmbrac în grabă, rău, cu ce am (pamfile, j.ii); a se incotoşmăni = a se îmbrăcă cu multe haine (PAMFILE); o încolroşnă (încotroşmâ) = a te îmbrăcă de -drum, cu multe surtuce, a teîncroşnâ (Dorohoiu ION CR. vi 30), cf. îmboldori, înfo-
i	o 11. Se încotoşmă cu ce avii şi ieşi în uşă. CONTEMPORANUL, V, voi. ii 391. [Şi: încotoşmănâ vb. Ia, incotoşmăni vb. IVa, încotroşmâ, încotroşnâ vb. Ia. | De obiceiu subt forma participială: îneo-toşmât (ineotoşmănât), -ă adj.. Provinţialul ămblă -tnco toşmănat într’o grozavă şubă de, urs. C. NE-•GRUzzi, I 237. Neculai, încotoşmat bine..., porneşte ■la tăiat de stuh. contemporanul, vii, voL,11.1. ■O ţigancă bătrână... încotoşmată în toate trenţele. ADAM, R. 169].
—■ Forma încotoşmă s’a născut din *încotocmă, iar aceasta, cu rtietateză, din rus. kotomoc—din .kotomocka «legăturiţă în formă de raniţă, purtată pe spate», diminutivul lui kotomă, kotâmka, de la •verbul kotâmitî «a învăli, a împacheta». 'Prin apropiere de cotoşman s’a născut forma încotoşmănl, iar prin apropiere de încroşnâ, formele încotroşnâ :şi încoirdşmă. Cf. încotroji.
î?f COTOŞMAN Â vb. Ia |
, încOtoşmănî ■ vb.. I Va I v- “0°toşma.
ÎNCOTR6 adv. De quel cote? oit,? par oii? Du cdle oh, oii'. — în unire cu verbe care arată o mişcare, încotrd indică direcţia în care porneşte acţiunea: în ce direcţie, în care parte, în partea în care..., (adesea exprimând, aceeaşi idee ca) unde. Incătruo veri să mergi? cuv. d. bătr.
II	322. No (= nu) veţi şti... tncătroo veţi scăpă de faţa mea. ib. 50. Şi ’ncătrâ purcede, are călă-rime repede. DOSOFTEIU,-PS. 217. Le-au dat voie..., încătrâ li va fi voia, fără nici o bântuială să se ducă. Cantemir, HR. 94/24. S’au dus încătrău au putut scăpă. MAG. ist; 365/,„. Încătrău s’au dus, ce-au păţit, cu amănuntul le scrie. p. maior, ist.
24.	Nu ştiţi de neagra cetate, Unde, încătrău abate? barac, A. 38. Nebăgănd de samă înbotrâ mergeă... DRĂGHICI, R. 160. Încotro rătăceşte acum? ALECSANDRI, T. 112. Infiotrâ să ne ducem? ODOBESCU,
I	146/g. Încotrd s}apuce? ISPIRESCU, L. 12,4. M&-. car încătrău m’oiu duce... JARNlK-BÂRSEANU, D. 217. | Dincotrd = din care direcţie, din ce parte, de unde, din partea din care... De încătruo-mi fu această bunătate? CORESI, ev. 494/27, (cf. de unde mie aceasta?) id. ib. 494/21. Mearse den cătrâo au . venit la pustie, biblia (1688) 8,2. Dincătrăă-mi fu mie aceasta? varlaam, C. ii 88. Dincălrâ te-ai luat, de ai nemerit aida? dosofteiu, V. S. 83. Au trecut muntele înapoi ăin cotrâ venise, let.
II	438/28. Au sărit peste şanţ, din cotrd nu se păzeâ Tătarii, ib. II 429/la. Bătând la cetate, din cătrău erâ Tătarii, mergeă săgeţile ca ploaia. ALEXANDRIA, 35. De acea parte, dincătrău stă acel nor. calendariu (1814) 82/2. Ori: încotrd = indiferent. în ce direcţie. # Care (s. cine) încotrd (poate) = care pe unde poate, în toate direcţiile. Fugiiă cine încotrd puteă. GAVRIL, NIF, 18. Fugit-au toată boierimea care în cotrd au putut. let. ii 218/ls. Ostaşii lui s’au risipit, carii încătrău au putut, şincai, HR. 212/x. Fugiseră care în cotrd de groaza ianicerilor, c. negruzzi, i 206. Mulţi crai şi împăraţi ieşeau înaintea lui Harap Alb şi care din cotrâ îl rugă să-i deie. creangă, p. 228. Voi împrăştiaţi-vă care încotrd şi vă duceţi acasă. ispirescu, L. 318. A nu (mai) aveâ încotrd (face s. merge) = a nu şti ce să mai faci (rădulescu-codin, î.), a nu găsi mijloace să ieşi din încurcătură, a nu (mai) aveâ altă posibilitate, a nu aveâ ce-şi face capului, a fi constrâns să primeşti... (cf. sârb. ■ ne imajuci kud kamo SANDFBLD, balkanfilo-LOGIEN 91). De păcate grele n’am încătrâ face, dosofteiu, ps. 126. Neavând încotrd face, cu câte oşti aveâ strânse cu bani-... let. iii 136/4. Neghiobia e bătrână şi n’ai încotrd face! GORJAN,
H.	II .48. Sânt babă,... n’am 'încotrd face. alecsandri, t. 1198. Ceilalţi ne mai având încotrd. şovăi, diata rămase bună făcută. CREANGĂ, P. 15. Spuneă el că nu vrea, dar n’are încotrd (=trebue să se supună). RUSSO, S. 23. N’am încotrd, mort copt, trebue să te iau cu mine. CREANGĂ, P. 203. Dacă văzii că n’are . încotrd, merseră. la grajd. ISPIRESCU, L. 21/17. Mere-oi, că n’am încătrău. jarnIk-bârşeanu, D. 302. Jî’ai încotrd =. nici că se poate! nici vorbă! vorbă să fie!..vorba vine! nici pomeneală! Da de onest,, n’ai încotrd. caragiale, t. I 189/6.
[Fazele formale de desvoltare ale, acestui cuvânt se găsesc aproape toate atestate în- textele vechi: f încătruă, f încătrio, t încătrdo, + încătrd; în Ardeal e uzuală forma încătrău adv. | în Banat şi: încotd CDDE;,,292. în vers popular şi cotrd adv. Buzăuganu...-l aruncâ... Dar cotrâ mi se ’ndreptâ? TEODORPJ3CU, P. P. 580. Ş’arată cu mâna cotrâ a luat Chira, ib, 645. | Comp us: încotrovâ (j în-cătruovâ, încătrauva LB.)— într’o.direcţie oarecare, undevâ într’o parte. Corăbiile... se întorc de mitiu-tea cărmitoare ţncătruova din străminare ■ (î rt că -t-r u p-i voia.N. testament.1648 ; o r i unde -va pornirea celui ce p îndireptează BIBLIA 1688).
ÎNCOTROJÎ
- 602 -
ÎNCRÂNCENĂ
COD. VOR. 123/6. Iar ea.. ', stă şi aşteaptă, ca doară-şi va întoarce stratocam[il]ul ochii, să caute încotrovă, iar ea să sufle spre dânsele. NEA.GOE (1654), ap. GCR. I 168/6. Să vadă, nu'le vine mâncare din-cotrovâ? CREANGĂ, ap. TDRG. Când porneşti încotrovâ, să nu te întorci, că nu:ţi merge bine. ŞEZ. I 127/10],
—	Din lat. in-contra + uM. Cf. i u o.
ÎNCOTROJÎ vb. TVa refl. S’envelopper. — (Munţii Apuseni) A se învălui (FRÂNCU-CANDREA,' M. 101), a-şi strânge bine îmbrăcămintea pe cap. Com. şt. paşca. — Cf. încotroşnâ.
ÎNCOTROPÎ vb. IVa v. cotropi.
ÎNCOTROŞMÂ, ÎNCOTROŞNÂ vb. Ia v. în-cotoşmâ.
încotrovă adv. v. încotrd.
ÎNCoyĂi vb. IVa	\
Încovăiâ vb. Ia	i v. încovoia.
InCOVĂITIJRA S. f. J
ÎNCOVÂXTIRÎT, -Ă adj. (Charrette) recou-verte de sa băche. — (Despre căruţe) Cu coviltirul ridicat. Celălalt Muscal s’a culcat într’o căruţă încovâltirită... şi s’a băgat sub ,covâltir. RĂDULE-SCU-CODIN, î. 301.
—	Participiul unui verb neatestat încovâltirl, derivat din covâltir cu pref. în-.
ÎNCOvÂltliĂCITlJRĂ s. f. = încolăcitură. Nu
învârtituri şi încovărlăcituri. ŢICHINDEAL, F. 66. [Şi: Sncovârlocitură s. f. = învârtitură. baronzi, L. I 110/M.]
—	Contaminare între încolăcitură şi înrartitură.
ÎNCOVÂRLOCITIIRĂ s. f. v. încovârlăcitură.
încovătît, -Ă adj. v. covăţi.
ÎNCOVEl vb. Ia )
ÎNCOVIÂ Vb. Ia I v- încovoiâ.
•	ÎNCOVOIÂ vb. I. (Se) ployer, (se) courber, (se) tordre. Plier, s’abaisser. — (La origine, termin făurăresc, se va fi întrebuinţat numai despre fierul roşu) A îndoi în formă de arc, a plecă s. strâmba cu vârful (s. capul) în jos, a curbă, a arcui, cf. c o r o i â, cocârja, încujbă. Inima o doare îneovoind trupul său. pann, E. I 86. Turturica... îşi scutură aripile şi-şi înco-voaie guşa argintie. ODOBESCU, Iii 35/la. Spre ’ncMnăciune el genunchii-şi încovoaie. EMINESCU, P. 89. Şi care arbore vedeâ el că e drept, îl în-covăiâ, de-l făceă ca vai de el. CĂTANĂ, P. I 92. Capul îşi încovăiâ. TEODORESCU, P. P. 443. || (Refl.) Pomul lesne’se ’ndreptează de mic, păn’ se ’neovoiază. pann, P. V. I 61. Răul luciu se ’ncovoaie (= şerpueşte) supt copaci ca un balaur. ALECSANDRI, P. III 50. Unul [braţ] se încovoaie în sus, ca să scoată o săgeată din cucura de pe umeri. ODOBESCU, iii 55/ls. Femeia e însă mlădioasă şi se încovoaie ca şarpele. SLAVICI, N. II 292. O sabie... cu fierul ce se încovoia, de se făceă covrig, ispirescu, l". 21. Şi-o prins a strigă Şi-a se ’ncovăiâ. MARIAN, D. 246, cf. TEODORESCU, P. P. 628, ZANNE, P. I 229, GOROVEI, C.
171.	| Fi ". A se pleca înaintea cuivâ, a se umili. Acest Eminescu... nu s’a încovoiat niciodată... erâ un om dintr’o bucată şi nu dintr’una care se găseşte pe toate cărările, caragiale, N. S. 15/19. [Prez. încovâiu şi (mai rar) încovoiz. | Şi: în-covăiâ vb. Ia (cu prez. încâvăiu şi încovăez),
(Trans., Ban.) încoveiâ, încoviâ, vb. Ia, încovăî vb. IVa. golescu, C. I 337b,	338, t cohâiâ, vb.
Ia (cf. derivatele). | Adjective: (în)covoiât (cu negativul ne(î)ncovoiat), -ă, f (Mold.) cohâiât, -ă, = îndoit, curbat, arcuit. La grumazii (= grumazul) cămilei cel cohăiat capul■ boului cel buârat prepusease. cantemir, IST. 174. Umblarea-i e ’ncovoiată. pann, P. V. I 102. O sabie încovoiată.
C.	negruzzi, i 23. Coada .mlădioasă, încovoiată şi la vârf mai stufoasă. ODOBESCU, Hi 67/n. Liră încovoiată, ollănescu, h. O. 264. Caracterul său «neîncovoiat şi mândru». CARÂGIALE, S. 119/5. Nasul încovoiat, mehedinţi, P. 15. Fiare ’nco-văiate. teodorescu, P. p. 291. D’atuncea ' omut nu are talpa dreaptă la ‘ picioare, ci covoiată. şez. v 135/i4. Nuiâ încovoiată, gorovei, c. 170;
—	încovoi(e)t6r, -oâre adj ;— (rar) încovoi6s (t co-hâi6s) -oâsă adj. — care se încovoaie (uşor),, flexibil. Copaciul pizmei... strâmbe şi cohăioase-(— pline de îndoituri?) rădăcini... au aruncat. cantemir, ist. 33 8/82. Şerpi încovoioşi. odobescu, 1 161/ls. | Abstracte: încovoiâre (în-covoi6re polizu) s. f.; — încovoiât s. a.; — înco-voi(e)ttiră (încovăitâră) f cohâietură v. f, = în-doitură, curbă, cotitură, sinuozitate. Cu multe şu-văituri şi cohâietufi spre locuri măluroase şi ţărmu-roase a fugi luă. CANTEMIR, IST. 197. Incovoie-turile mlădioase [ale coadei câinelui]. ODOBESCU,
III	'67/20- Pe râu, în sus, în pas, se află vama BuzăulUi, la încovăitura răului. MOLDOVAN, Ţ. 'N. 249. Urmări toate încovăiturile [drumu]lui. N. REV. r. 1 39. încovoietura piciorului la genun-chiu = cou-de-pied.- PONTBRIANT ; — încovoiciune s. f. = mlădioşie, flexibilitate, elasticitate. BARCIANU; — încovoiâlă s. f. arcuire, costinescu. Iar. când Sofi se întoarse spre el frecându-şi mă-nele goale în încovăiala corsetului, cwpul i -cazifc din nou în pernă, delavrancea, S. 110.]
—	Presupune un verb slav *kovaljâti «a făuri», din (paleosl., rus., rut.) kovalw «faur» (de la hovatii «făuri») CAPIDAN, cf. TDRG.
iwcoyoiÂxĂ s. f.
ÎNCOVOICItriSE s. f.	.	„	.	■
ÎWCOVO(l)ETtTRĂ S. f. V'
încovoios, -oâsă adj.
ÎNCOVORÂ vb. la. Tendre les murs de tapis. — Trans: (Rar, neobişnuit; despre pereţii casei) A îmbrăcă cu covoare, pamfile.
—	Derivat din covor, cu pref. în-.
IWCOVRIOÂ (S’)enrouler, (se) tordre, (se) mettre-en rond.— T r a n s. şi r e f-1. A (se) îndoi în formă de covrig, a se încolăci. Uită-te cum mă ’ncovrig. pann, p. v. III 36. Pisica intră miorlăind, încovri-găndu-şi coada, vlahuţă, d. 292. Dezertorul se zbă~ teâ, se încovrigă, se întindeă ţapăn, urlă, gemeă. SANDU, LUC. VI 337. Acest copaciu erâ înalt... Se încovrigă el de dânsul şi se urcă. ISPIRESCU, L. 212. Un şarpe ’n sân mi-a intrat, De trei ori s’a ’ncovrigat. MAT. folc. 29. Dălăngat, încovrigat, sfâr în sobă... ( — Vătrarul). GOROVEI,
C.	392. [Şl: încovrigi vb. IVa gorovei, C. 231.J
—	Derivat din covrig, cu pref. în-.	■
ÎNCRĂCĂNÂ vb. I v. crăcănâ.
ÎNCRÂNCENĂ vb. I. l°-2°. Stre glace, petrifie (d’horreur, d’6pouvante). Avoir la chair depoule.
1°. Intrans. A încremeni, a înmărmuri de-frică, spaimă, groază. Am încrincinit, când am. auzit ce s’a ’ntâmplat lui cutare (cevâ râu de tot). ION CR. IV 306.
2°. Refl. A fi apucat de frică, de fiori de groază, a se îngrozi, a se în-fiorâ, a i se face cuivâj
Încrâncen!
r
- 603 -
ÎNCREDE
părul în cap măciucă de frică s. de groază; a se cutremură de scârbă. (Construcţii: mă încrâncen, mi se încrâncenă LB. şi mi se încrâncenă carnea). Ţi s’a încrăncinat carnea pe tine == ţi s’a încreţit carnea de frică; de, groază te încrânceni,1 te minunezi, te sperii, te apucă fiori. CREANGĂ,' GL. Gemeau uliţele toate, le ’ncrănceneai (: te’ncre-ţeai LET. III 357/,0, când cătai. BELDIMAN, TR. 26. Nu te ’nspăimântâ, nu te ’ncrâncină. MARIAN, NU. 321. S’o încrăncinat oamenii de frică şi mulţi
o	părăsit de atunci băutura. CONV. LIT. XLIv, voi. I 660. Te încrâncenai, când te uitai la acble munci. SBIERA, F. s. 15. Moldovanul s’a ’ncrâncinat de treaba asta. ION CR. II 269. Când ţi-oiu spune până la sfârşit, cred că ţi s'a încrâncinâ şi ţie carnea pe tine. CREANGĂ, p. 77. îşi duce Roşea trompeta încet-încet la gură... şi sună:.. înfiorător, de să încrâncenă carnea pe soldaţi. SANDU-ALDEA, SĂM. II 715. Carnea ţi s’a încrâncinâ. SEVASTOS,
C.	179/18.
[Şi: încrâncinâ vb. I, încrincinâ vb. I, încrân-Ciunâ vb. I refl. = a se îngrozi (Straja, în Bucov.) Com. A. tomiac; (rar) încrânceni vb. IVa refl. = a se înfiorâ, a fi cuprins de groază (Zagra, 1. Năsăud). Com. I. corbu. | Adjectiv: încrâncenat (încrincinit ion cr. viii 187), -ă = îngrozit, cuprins de fiori de groază. încrâncenaţi de cele văzute, martorii acestei scene rămaseră fără graiu. SANDU-ALDEA, SĂM. VI 470. Oamenii stăteau încrâncenaţi. şez. xxx 196.]
—	Derivat din crâncen, cu pref. în-.
ÎNCRÂNCENI Vb. IVa	1
încrâncinâ: vb. I	> v. încrâncena.
-' încranciunâ vb. I refl. J
..încrÂstu-î vb. IV v. încrestâ2.
‘ÎNCREDE vb. III. 1°. Croire (qqn.), regarder (comme). 2°. Croire (qqn. ou en qqn.), se fier (â) avoir confiance (en). 3°. Confier. 4°. (Se) convaincre. 5°. Convertir. 6°.-7°. Se croire; etre plein de soi-mâme.
1°. f (Rar) Trans. A crede, a socoti pe cinevâ (drept...). Eu l-am încrezut de om cu judecată. GORJAN, H. IV 69.
2°. Refl. (Construit cu prep. în, t spre, pre, cu dativul sau în mod absolut) A crede, a aveă încredere în cinevâ, a-şi pune credinţa în cinevâ, a se bizui pe cinevâ, a se lăsă în nădejdea cuivâ; a contâ pe cinevâ, a se încredinţâ (12°); spec. (când e vorba de Dumnezeu) a-şi pune credinţa în Dumnezeu. Nu. se încredeă spre vindecarea drăcitului. CORESI, EV. 2 7 6/23. Dintr'aceasta să încredzin şi să adeveri în credinţa Domnului. DOSOFTEIU, V. S. 172. Nu se încreâde spre slugile lui. biblia (1688) 365. Au spus Leşilor să nu se încrează. LET. I 114/18. Pre aceste lucruri poate şi alţii să se încreze cu Poarta turcească. LET. Ii 270/2O. Se încrezit, în cuvintele Hanului. MAG. IST. 302/2S. Ruşinea de-a se ’ncrede într'a holrului ştiinţă... KONAKI, P. 285. Increde-te în noii c. NEGRUZZI, i 141. Românie, în ceruri ie încrede! alecsandri, p. iii 340. Cutezătorul ce se încredeă perfidelor unde... EMINESCU, N. 33. Increde-te lui, cum te-ai încrezut în mine! ISPIRESCU, L. 21. Aşâ-i lumea, cum o vezi, Într'însa sft nu te 'narezi: Când gândeşti c'ai să trăeşti, Atuncea' te prăpădeşti. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 222. în muiere nu te ’ncrede! doine, 245/„. Eu ţie m’am l/n-crezut. ib. 231 /n. Nu se mai încrede nici în cămaşa lui. zanne, p. HI 59. Oaia nu se încrede lupului, ib. I 571. | (Pleonastic) A se lăsâ în nădejdea..., a aveâ încredere în... Nu se puteâ încrede numai în credinţa morarului, reteganul, P. IV 3l/36. | (Absol. s. construit cu să) A
crede spusa s. făgăduinţa cuivâ (LB.), a da crezare, a-i veni cuivâ să creadă. Encredu-mS = fido, confido. ANON. CAR. S’au încrezut şi au venit toţi. ib. II 145/i3. Nu s’au mai încrezut să se despartă de doamna-şi. ib. II 341/22, cf. 383/26. Vezirul, dacă au auzit de venirea lui Grigore-vodă, nu se încredeă, de părere bună, ce unul după altul oameni de ai lui trimeteă în întâmpinarea lui. ib. III 16/29. 1 se pare că visează; Ar zimbi şi nu se ’ncrede, ar răcni şi nu cutează. EMINESCU, P. 193. « Vineri boala o-a ' lovit, Pănă■ Sâmbătă mi-o murit». Mirele nu s’a ’ncrezut. Maica Chirei... i-a vorbit• «Dacă pe min’ nu mă-crezi, Vino în casă şi mi-o vezi!» BIBICESCU, P. P. 346.
3°. Trans. A da s. lăsâ cevâ în seama cuivâ. cu toată încrederea, a crede pe cinevâ vrednic de încredere (şi a-i da, a-i destăinui cevâ), a încredinţâ (I 1°). Mi s’au încredzutu aceastfo besearică. DOSOFTEIU, V. S. 159. Talarului ce-ne-au încrezut Domnul... BIBLIA (1688) 3 pr./40.' Poporu ’ncrede cârmele-i la fiii ce-şi alege. I. văcărescu, P. 75/13. Ea... vede luceafărul şi ’nce-tişor Dorinţele-i încrede. EMINESCU, P. 281.. Nu ’ncrede untura pe mâţă! ZANNE, P. IV 164.
4°. Trans. (rar) A asigură, a încredinţa (II 3°). Cumcă nu are dreptate, Te încrezcu jurământ. pann, e. II 65. | R e fl. A căpăta o convingere, o credinţă, a se convinge (de cevâ), a se încredinţâ (II 2°). S’au încredztită cu de-adins. DOSOFTEIU, V. S. 152,2. Deaca priimi bucurie Maria, vru ea şi însăşi cu.vedearea să sc încrează, să vor fi adevărate cuvintele. MS. (s. XVII), ap. HEM. 324. De-aş puteâ ca să-l mate văz, înc’odată să mă ’ncrez, Cum mai trăiţi voi pe lume. reteganul, tr. 27/36.	;
5°. f T r a n s. A atrage s. converti .la credinţa cea adevărată, a încredinţâ (III). încredz'âsă pre CJlzan şi-l botezasă. DOSOFTEIU, V. S. 472.
6°. Pro nom. (după germ. «sich zutrauen»?)-A aveâ încredere în sine, a aveâ conştiinţă de puterile sale proprii. Nu ştiu câtu-şi încrede băiatul acela! SBIERA, P. 77/36.
7°. Refl. A se crede (prea mult), a se face-prea semeţ (LB.).
[Prez. ind. încrâd, conj. să încreadă (f şi dial. încrkz, să încrează), imp. încrede, aor. încrezuiur part. încrezut, ger. încrezând. | Adjective: încrezut (cu negativul ne(î)ncrezul), -îl = (cu sens pasiv şi trecut) care a fost lăsat în seama cuiva cu toată încrederea s. pe credinţă (LM.), încredinţat (cuivâ); (cu sens activ şi de prezent, une-ori substantivat) în care îţi pui toată încrederea,'pe care te poţi bizui, în a cărui nădejde te poţi lăsâ,. (LB.), bizuit (LB.), sigur, devotat, credincios, fidel; (om) de încredere; care se crede, care are o idee prea mare despre sine, fălos, măreţ, fudul, sumeţ (LB.); plăcut (LB.); (ad 2°, în Transilv. şi Bucov., în parte după germ. «Vertrauensmann»), Să avem oamenii noştri încrezuţi. SBIERA, F. S. 137. [Turnul] rămas de pe vremea Dacilor... se numeşte TurnuV lui Vecel, după numele lui Bicil..., care a fost un fruntaş doic şi om încrezut al lui Decebal. MOLDOVAN, Ţ. N. 41. Eu sânt cel mai încrezut slugă al înălţimei Sale. MERA, L. B. 50, împăratul a trimis pe un încrezut al său, să-i zică ca să vie-la dînsul. MARIAN, SE. II 18, cf. SA. 72; (ad 7°) Boarul erâ bogat şi acum se făcuse leneş şi cam încrezut. SLAVICI, N. I 50. Erâ foarte încrezut în frumuseţea sa. reteganul, p. IV 3/ip. — încrezător (cu negativul neîncrezător), -oâre = (înlocuind pe crezător) care crede, se încrede uşor, credul. Nw fii atât de neîncrezător! = incredul,, bănuitor. | Abstracte: încredere (cu negativul ne(î)ncredcrc) s. f. = simţ de siguranţă faţă de-cinevâ, corifienţă; încredere în sine — siguranţă, în propriile sale puteri s. aptitudini; încredere pest
ÎNCREDET
- 604 -
ÎNCREDINŢA
■măsură = credulitate oarbă; om de încredere = pe a cărui onorabilitate te poţi bază, căruia i se pot înqrede lucrurile cele mai delicate şi cele mai -secrete; loc de încredere = unde se pot da copiii la învăţă tură şi educaţiune cu toată siguranţa LM.; ■magazin de încredere — unde se pot cumpără lu--cruri de calitate bună. Faţa lui tânără şi bărbă-■tească insuflă încredere, c. negruzzi, I 30. Ne’n-■crederea de sine, ruşinea... în mine sânt sădi/te. id- II 270/5.9. Pentru atâta încredere nu am cum să-ţi mulţumesc, odobescu, iii 9/b. Amărît de neizbândă, plin de neîncredere faţă de cei ce-l în-' ■conjurau..,, se împotrivi la această întoarcere. IORGA, L. 1 240. Vot de încredere, de neîncredere = vot prin care o adunare aprobă sau dezaprobă • acţiunile împuterniciţilor săi (cf. vot de blam); — -încrezătură f s. f. = credinţă. încrezătura în Isus Hristos. coresi, ap. GCR. I 16* ; — încrezământ t :s. a. = credinţă. Carele [cap] face vindecări de încrezământij, adeverit poticăliţilor să, nu să îndoiască a veni spre pocăinţă. dosofteiu, V. s. 2.12.2],
r-1- Din construcţia a cre^e-în cinevâ s’a născut, prin “atracţie: a se încrede în cinevâ: Derivaţia cu prefixul în- se găseşte şi-în alte limbi romanice -(cf. v.- fr. encroire, prov. encreire, . span. encreer -«a împrumuta»), aşâ încât ar puteă fi veche.
încredet adv, t v. credit-.
. ÎNCREDINCIOŞĂ t vb. I^,'refl. Se fier. — A se încrede, a se încredinţa (1 - 2°). Inema lor nu -erâ dereaptă cu dânsul, nice să. ’ncredincioşară (D.: se încredinţară C,, crezură H.) în ■testamentul lui. p.salt, (DOS.) 168/.37. [Şl: încredin-cioşi f vb. IVa, păstrat în abstractul încrcdin-•oioşire f s. f. = încredere. Preaiubiţilor pruncilor noştri încă aceea încredincioşire şi dragoste să le-o
-arătaţi. ŞINCAI, HR. II 189/aj.]
—	Derivat, cu prep. în-, din credincios, după ■modele ca învârtoşâ, tnsănătoşâ etc.
încredincioşire f s. f. v. încredincioşâ.
ÎNCREDINŢA vb. Ia. 1». (Se) confier. 2°. Avoir confiance, se fier. 3°. PrUer serment. 4°. (Se) jiancer. II 1°. Prouver. 2°. (Se) convaincre. 3°. Assurer, garantir. III (Se) converlir. IV Charger.
I.	1°. Trans. (construit cu dativul s. complinit prin «în mâna cuivâ») A da ş. a lăsă cevâ î n {b u,n a) credinţă a cuivâ, a da cevâ s. pe cinevâ în grija s. în seama cuivâ, având siguranţa bunei sale credinţe, a împărtăşi cuivâ (o taină) cu toată încrederea, a pune cuivâ la dispoziţie cevâ, a. încrede (3°), a con fi â. Creditoriul... ce a ;încredinţat banii săi, pentru ca să se facă casă... PRAVILA (1814). 52. Ţie încredinţez pe loţi cei
-ce-mi sânt■ iubiţi. MARCOVICI, D. 7/s. Tatăl mieu ■chemă pre naşu-mieu Păcală, mă încredinţă lui,
-şi apoi muri. c. NEGRUZZI, I 247. Întrebările s’au alcătuit, s’au aprobat şi mi -s’au încredinţat (—am fost ales eu ca să le pun), id. I 12. Florile... încredinţară taina lor unui.,, flutur. EMINESCU, N.
29.	Iţic a. adus pe Maica, la Neaynt, a încredinţat-o .în mâna părinţilor lui,... creangă, p. 114.-F.răul.., să nu-l încredinţezi în mâna altuia. zanne, 1 461-. || Refl. A s,e destăinui cuivâ, a spune cuivâ ceea ce ai pe inimă. [Unui. prieten] să. ne încredinţăm [la necaz], calendariu (1844) 61. Ţie ne-am încredinţat. DOINE; 231/i4.
2°. P, ext., r e f 1. (Construit cu dativul s. cu prep, î n) A-şi pune încrederea, a aveâ încredere,
■	a se încrede (2°) în cinevâ, a se bizui; a câştigă încrederea .cuivâ. In prea scurtă vreme mi se în-, ■credinţară amândouă foarte mult; nimica nu Jăceau... fără să mă întrebe-. GORJAN, Iî. IV 105. Cu cât omul se. poate încredinţâ mai mult în punerile sale... marcovici, D, II/5., Frate, n,u ■ mă
'ncredinţez Nici în Une,.că-mi eşti frate... în cine mă ’ncredinţez? Numa ’n mândruliţa mea. ŞEZ. Iii 215/,-ij.' || A da crezare. încredinţându-se vorbelor lui... bara,C, t. 21.
3°. t Refl. A-şi jură credinţă. Şi aşâ, unul cu altul s’au încredinţat, neculce, ap. TDRG. încredinţându-să în sfânta evanghelie cu Măria sa. în. dreptate să ţie... RADU GRECEANU, ap. GCR. 1 333.
4°. S p e c. (cu aceeaşi deşvoltare semantică ca în ital. fidanzare, fr. fiancer; azi, mai ales în Transilv., mai de mult şi în jkoldova; construit cu prep. cu s. după) Refl. A-şi jură credinţă în căsnicie; trans. a pune pe tineri să-şi jure credinţă, (deci:) a (se) logodi (marian, nu. 167, pompiliu, bih. 1012, ţiplea, p. p.). Ca o curvă ce-şi. leapădă bărbatul şi să încredinţadză cu ' altul, varlaam, c.. 288. Tinerii dau mâna şi se încredinţează, marian, NU. 118. Atunci noi n-om credinţă, Amândoi n-om cunună, alexici, l. p.
I	’185/13. Visam că mă ’ncredinţam... Dup’un ţe-ciorel de craiu. hodoş, P. P. 76. Se bucură foarte şi-l încredinţă■ cu fie-sa. gătată., ap. TDRG. Cu părinţii s’a iertat, Cu mândra s’a încredinţat (Mehedinţi)-, mat. folc. 94. Nu ştiu cum o târguit, C’acolo şi-o credinţît Tăt o fată hâdă,.. ŢIPLEA, P. P. 13.
II.	(Astăzi înlocuit în limba literară de obiceiu cu neologisme, mai expresive) A face pe ceilalţi s. pe tine însuţi să capeţi convingerea s. credinţa, că...
1° t Trans. (Construit cu prep. cu s. cu o propoziţie obiectivă, introdusă prin că)- A dovedi, a proba, a adeveri, a atestă, a întări. Cu ciudese (= minuni) încredinţă ce grăiiâ. CORESI, EV. 331/8. Fiiul -omenesc.., încredinţează că adevăr trup au luat. ib. 251/36. Femeia va încredinţă judecata prin jurământ, de nu va fi altă dovadă. pravila (1814) 124.. Fieştecare neam cu dogmele lor deosăbite, pre fiare au (= sau) le tălmăcesc împotrivă, au le încredinţează mai bine apărân-du-le... beldiman, N. P. II 110. | Refl. (= pasiv) A se dovedi,-proba, întări. Se învierea adeveri şi încredinţă. coresi, EV. 98/15. Organ bine alcătuit fiind, tu te-ai încredinţată (=s’a dovedit că eşti), mineiul, (1776) 47 i/1.
2°. Trans. A convinge pe cinevâ (despre cevâ), a persuadâ, a(-i). luă (cuivâ) îndoiala (LB.). Spureâ lor şi. le mărturisită împărăţia lu Durn-nedzeuşi încredinţâ ei (: îndemnându-i pre ei n. test. 1648; adeverin d lor biblia 1688) ceea ce e de Isus. COD. vor. 103/6-6. || Refl. (Construit cu că, cu prep. d e, despre s. absol.; complinit adesea prin «bine») A se convinge, a căpătă convingerea, a se încrede (4°). Şi de veţi să vă încredinţaţi, ială-i locul unde puseră el. CORESI, ev. 139/si- Din. care răvaşe... ne-am încredinţat şl mai-bine,.că ei umblă cu vicleşug, uricariul, XVI 330/ls. Ca să te ’ncreâinţezi. de aceste ce-ţi ziseiu... KONAKI, P. 221, în sfârşit s’au încredinţat bine că încă trăia. drAghici, R. 139. M’am încredinţat că multe obiceiuri aduc îndestul folos. I. IONESCU, C. IV. Te vei încredinţâ câ .prietenul tău a făcut'pentru tine mai mult decât tine. c. NEGRUZZI, I 63. Ca să se Încredineze, îşi, chemă fetele. ispirescu, L. 52. Ipate, voind, să se.încredinţeze şi despre asta, ascultă pe. Chi-, rică... creangă, P. 170, Ca să ni ( — ne) încredinţăm încaltea de adevăr.., ŞEZ. I 98/,. Răspunsurile ..servitoarei o încredinţară că, zău, copiii trăesc, reteganul, p. ii 36/,5.
'3°. Trans. A făgădui s. a afirmă cevâ în mod solemn,, a consfinţi, a confirmă, a garantă, a asigură, a adeveri (2°), a încrede (4"). Bgist, vrând a-şi■ încredinţâ împărăţia Argosului, a trimes..: să caute pre Orest. beldiman, Q. 3. Numa, du-, păce ,a încredinţat .pace întru toată Italia,’mearge
ÎNCREDINŢÂ
- 605 -
ÎNCREMENI
ca să închiză capiştea.- id. N. P; IX 201. ,Cine ne încredinţează că nu o vom petrece în mormânt? MARCOVICI, c. 30/„. Au început să-l încredinţeze că această călătorie 'îi va pricinui norocire. DRĂ-GHICI, R. 16. Aşă m' o. încredinţat vărul mieu, ALECSANDRI, T. 952. Şi, ca . să-l încredinţeze, îi dete înscris. TSPIRESCU, • L: 6. || f Trans. şi Refl. - (Jur.) A (se) asigură, a (se) garantă, a (se) confirmă. Prin puterea judecăţii poate cinevâ a se încredinţâ pre sine pentru .banii ce are a luă. PRAVILA (1814) 49. Epitropul ce se rănduiaşte prin diată, trebue să se încredinţeaze (= trebue. să fie recunoscut s: confirmat) de către stăpăniŢe.. ' ib. 88.
III.	(Formaţie personală). . T r a ns. şi refl.
( = 'pasiv) A (se) converti (la credinţa creştinească), a (se) încrede- (5°). Se încredinţără din învăţătura unui părinte, DOSOFTEIU, V. S. 108. •
IV,	(Transilv. după germ. betrauen; cu acuzativul persoanei şi cu prez. cu) A -da cuivă o misiune de încredere, a da o însărcinare" s. o procură (să...), a. însărcină (cu...) Directorul a ■ încredinţat pe secretar sâ ridice .banii.
[Prez. ind. încredinţez; LB. ‘ dă şi o form'ă a prezentului: în'credinţ.' | Şi: (Ad II 3°) credinţă vb. Ia, încredinţi vb. IVa, credinţi vb. IVa (ţiplea, p. p„ Năsăud,. com. n. drăganu). | Adj ectiv:	(în) credinţât (cu negativul -ne-
(î)ncredinţat), -ă ; (ad I 1°) Matca stupului îmbătrâneaşte, de nu mai iaste harnică de a ocărmui soţietatea şie încredinţată (= dată în grijă). ECONOMIA, 177: (Substantivat) Am venit pe aci şi am căzut prins: 'dair. am încredinţat om de încredere, care mă înlocueşte) acasă, reteganul, p. III 8i/12; (ad I 2°) Fii încredinţat,
0	împărate, cuvintelor mele (= crede, ai încredere în cuvintele mele), gorjan, h. i 50; (ad I 4°; une-ori substantivat) încredinţat de sânge eşti tu mie (: tu m’es un âpoux de sang). palia (1582), ap. CCR.' 61- Când încredinţatul şi încredinţată au să-şi serbeze cununia... marian, NU. 189. S'o ţineâ încredinţată (= logodită), reteganul, tr. 112/i05- (ad II .1°) Acele scrisori.,., nu le-au dat lor, ci numai copii încredinţate. URICARIUL, X 263/33, Dăndu-să Epitrqpului cdpie încredinţată după orighinal. COD. ŢIV. 39/6; (ad
11	2°—3°) Nici un împărat nu s'au învrednicit,. ca Romii, a fi încredinţat întru (= sigur de).puterea ostaşilor săi. BELDIMAN, N. P. I 49. Ah, dă-mi o făgăduinţă încredinţată.- id. ib. II 36, cf.
1	25, II 24 etc. Vremea viitoare... totdeauna este neîncreăinţală (= nesigură) şi cele de mai multe ori lucrările iau dimpotfivă sfârşit. drăGhici, r.
196..	Mintea lui.... este un vânt ce se umflă, pre care de o ascultă, toate i se par ne'ncredinţate (=r nesigure).-KONAKI, P. 275. Un om încredinţat. (= convins) despre fiinţa lui Dumnezeu... EMINESCU, N. 55. A fi (s. a rămâneâ) încredinţat că... = a fi convins, Sigur că... Eu sânt * încredinţat că ' firea nu lucră nimic in zadar. ECONOMIA, 175; Fiind încredinţaţi .'că nu ne vei'părăsi... MARCOVICI, d. 17/15. Toţi gospodarii cei buni sânt încredinţaţi că un lan ce s’a lucrat pe o vreme frumoasă... aduce îndoită roadă. I. ionescu, C. 30. Sânt bine încredinţat că nici o pro-copseMă pot să aibă. DRĂGHICI, R. 7, încredinţat că acest vis este un semn rău... BĂLCESCU, M. V. 392/8. Încredinţat fiind că cetitorul .îmi va. rămânea mulţămitor... C. negruzzi, i 43. Fii bine încredinţată că n’are să ne ştie nici pământul, CREANGĂ, p. 171. Erau încredinţaţi că tatăl lor ştiă ce spune. ISPIRESCU, L.. 211; ■—\(rar) încre-dinţăt6r, -oâre = convingător, apodictic, persuaziv. pontbriant. | Abstracte:. (în)credinţare (cu negativ,uVne(î)ncredinţare) s. f. = încredere, con-fienţă; credinţă, bizuire; logodnă (h. xviii 269, .284)’, spec. momentul când cei -logodiţi îşi dau
mâna. (PĂCALĂ, R. 167); adeverire, dovedire, probă: (la operaţiile aritmetice); convingere; asigurare, siguranţă, certitudine, garanţie, chezăşie. (Ad I 3°)> [în Săcele] se făceâ de părinţi un fel de încredinţare fără popă. PITIŞ, CONV. lit. xxiv 917.. La încredinţare — datul mânii ■— merg mirii, naşii,, rudele... păcală, r. 167. Inel din credinţare-ALEXICI, L. P. I -113/e»; (ad II 1°) Acest lucru-s’au săv&rşit pen'tru încredinţârea învierii morţilor. MINEIUL (1776) 1267a; (ad II 2°) Eram în încredinţare că biruit voiu pică. pann, e.
II	139. Nimic nu poate să slăbească această-nemărginită încredinţare, marcovici, D. 17/10. Creştinii cei slabi, stăpânindu-să de neîncredin-ţare (= fiind stăpâniţi de lipsă de convingere),. să lasă cu toiul în voia patimilor, id. ib. 328. Mă păirund de încredinţarea că viaţa omului de ţară este mai fericită. C. NEGRUZZI, i 296. El rosteâ acesţea cu cea mai deplină încredinţare. ODOBESCU, III 46/12; (ad ii 3°) Pentru mare încredinţare a prieteşugului... LET. II 315/,0. Bunul'-paşă plecă cm pace, Dând credinţare cumcă va... întoarce rezvala ţării iarăşi în pace. ZILOT, C.. 353i>/2. Cumpărătoriul lui va da preţul sau încredinţare pentru preţ. CARAGEA, L. 15. Chezaş să zice cine cătră altul, pentru datoria sau obrazul-altuia, făgăduiaşte încredinţare, ib. 35/n. Cugetările acestea sânt îndestule spre încredinţarea ta. BELDIMAN, N. P. II 11. Tu credinţă-mi juri şi-mi dai încredinţări, c. NEGRUZZI, II 1S/5. la să-mi-facă Nică Oşlobeanu încredinţarea, creangă, a. 77. Primiţi încredinţarea deosebitei mele conside-■ raţiuni (formulă la sfârşitul scrisorilor), cf. TDRG. Cu (bună) încredinţare = cu siguranţă, sigur. Cu bună încredinţare simţ că eu jos o sâ pic. pann,
E.	II 127. Vrei să ştii cu ’ncredinţare Dragostea cât cuprins are? KONAKI, p. 80. Nu ştiă cu bună-încredinţare de obişnuesc... a merge. DRĂGHICI, R. 88. Acela să ştie cu bună încredinţare că va do-băfidi cal împărătesc, ispirescu, L. 171;-—• (în)-credinţât s. a. = (ad I 3°) logodnă.1 Noi b încredinţarăm de credinţât cu un fecior de aici din vecini, reteganul, P. IV 73/!; — f încredin-ţeâlă s. f. = adeverire, atestare, asigurare. Pentru-, încredinţala acestei socoteale, tn locul a o mie de marturi, pre unul numai vom aduce, cantemir,. hr. 102/2,.]
Derivat din credinţă, cu-pref. în-.
ÎNCREDINTÂXĂ S. f. )
încredinţi vb. IVa J v' încrcdintâ*
INCREBTJIj, -Ă adj. Incredule. — Care fiu este-credul, care nu crede uşor, care se convinge cu greu; căruia nu-i vine să creadă ceea ce i se-spune; n e c r e d i n c i o s, cf. ateu. Jignită, nemulţumită şi incredulă, doamna Deleanu se adresase Monicăi. TeodOreanu, m. ii 421. [Familia: (după fr. increduliti) incredulitate s. f. = însuşirea de a nu fi credul; lipsă de credinţă re-. ligioasă, necredinţă.]
—	N. după fr. (lat. incredulus, -a, -um, idem)„
incredulitate s. f. v. incredul.
încremeneâIjĂ ,s. f. v. încremeni.
■	ÎNCREMENI vb. IVa I. Changer en pierre, p&~-tr-ifier. Elonner, stup&fier. II. lu. Se changer en pierre. Rester petrifiâ, ebahi. 2°. Geler.
I.	T r â n s. A preface ceva în cremene, a împietri,'a petrificâ. a întrecleti. Dumnezeu.
o	încremeni [pe Baha Dochia], spre pedeapsă pen-' ru .nesocotinţa ei, şi astfel încremenită, stă ea şfe-astăzi pe culmea muntelui. MARIAN, SE. II 95. ||> Fig. A opri în loc. Dece n’are omul putere s&
ÎNCREMENI
- 606 -
ÎNCREŢÎ
încremenească în loc vremea fericită? NĂDEJDE, ap. TDRG. | A uimi, a pune în uimire, ll încre-meneă prin înţelepciunea, prin puterea şi prin focul cu care biruiă şi stăpâneâ pe toţi. zamfirescu, R. 93. 4# A-şi încremeni oc7in=a(-şi) fixâ, a holba ochii Ia cinevâ s. cevâ. Incremenindu-şi ochii, lung la dânsul s’a uitat, pann, E. v 68.
II. 1°. Intrans. şi (rar) refl. A se preface în ■cremene, în piatră, a se împietri, a înlemni, a înmărmuri; (mai ales fig.) a rămâneâ nemişcat, ţeapăn ca un stan de piatră (de mirare s. de uimire, de frică, de groază, de grijă, de întristare etc.), cf. a înlemni, a îngheţă, a înmărmuri. Pe când a înlemni arată mai mult groaza, a încremeni arată mai mult mirarea: Am încremenit, când am auzit asta. Com. I. CORBU. XJnde-l văzii, numai ce ’ncremenl creştinul, dosofteiu, v. S.
118,3. Domnul şi toată boerimea, la mare grijă şi întristare au venit, cât au încremenit. MAG. IST. ii 205/14. Glasul îmi amorţeşte, buzele mi se încremenesc, mărgăritare (a. 1746), ap. TDRG. Se sperie, încremeneşte. PANN, Ş. II 9. Bietul mieu arheolog încremeni la vederea unei aseme-ne[aj barbarii. C. NEGRUZZI, I 203. Toţi’fac cruce ’ncremenind! alecsandri, P. li 106. Zidul negru într’un arc a ’ncremenit (= a fost zidit în formă de arc şi a' rămas aşâ). eminescu, p. 184. li plăceau băieţii dezgheţaţi şi iuţi, care nu încremenesc (= stau în loc uitaţi, tândălesc) pe la răspântii, cu legătura de târguieli în mână. VLA-HUŢÂ, ap.. TDRG. Judele Pălie A încremenit, Când în cărţulie Ochii şi-a boldit, marian, sa.
222.	Când a dat cu ochii de mure, pe loc a încremenit. creangă, p. 86. Când o văzură... venind aşâ, încremeniră. ispires.CU, L. 179, cf. contemporanul, iii 576, alecsandri, p. p. '64b/14, JARNlK-BÂRSEANU, D.; 496, MAT. FOLC. 211. Mai d'aproape va trăznl, Dracii s’or încremeni. PĂSCULESCU, L. P. 17.
2°. t F i g. A îngheţa. încremeneaşte apa de ger. DOSOFTEIU, V. S. 2l’„.-
[Şi: cremeni vb. IVa LB. | A d j e c t i ve: încremenit (cu negativul ne(în)cremenit), -ă = tare ca cremenea, prefăcut în piatră, petrificat-, fix, nemişcat; fig. (mai ales în legătură cu verbele «a sta» s. «a rămâneâ») cuprins de o mirare foarte mare (COSTINESCU), uimit peste măsură, înspăimântat, îngroz.it, înlemnit, înmărmurit, cf. consternat. i-eră lui Theofil viaţa. încremenită de a se închinarea icoanelor. MOXA, 385/31. Boierii sta încremeniţi şi-şi căută loc, cine în-cotrd. LET. II 2.6/s- Ou trupurile ’ngheţate, cu ochii încremeniţi, konaki, p. 51. Au rămas încremenit, l-au cuprins gălbineala morţii. DRĂGHICI, R. 155, cf. C. NEGRUZZI, I 6, ALECSANDRI, T. 1441. Lătrătura... răsună... la urechile vânătorului încremenit pe locu-i de pândă. ODOBESCU,
III	42/a. El scutură din visu-i moşneagu ’ncremenit. EMINESCU, p. 205. Când îi auzi glasul, scroafa rămase încremenită. ISPIRESCU, L. 130. Holbând ochii prin casă, o cuprinde spaima şi rămâne încremenită, creangă, p. 27. Zmăul se făcit, un stan mare de piatră... Care dintre d-voastră... voiţi a vedeă pre zmău încremenit, ascultaţi. cĂ-TANĂ, P. B. i 105. Şi astfel încremenită stă ea {Baba Dochia] şi astăzi pe culmea muntelui, marian, SE. ii 95. Ţiganul a rămas încremenit. ŞEZ.
1	8/14; — (rar) încremenit6r, -oâre = care încremeneşte, amorţitor. costinescu. | Abstracte: încremenire s. f. = prefacere în piatră, împietrire; uimire mare, consternare, înlemnire, înmăr-murire; spec. (Med.) înţepeneală în vreo parte a corpului (COSTINESCU). Încremenirea (= cruzime? cf. inimă de piatră) inemii lor şi neomenia. DOSOFTEIU, V. S. 55. Care nu puţină încremenire pricinul la toţi. ZILOT, ap. DDRF. Legiuni ■de zugravi şi de 'pietrari erau osândiţi ca să
aŞterne pe ziduri pentru încremenirea viitorimei. odobescu, iii 8O/1; — încremeneâlă s. f. = împietrire, nemişcare, imobilitate. .Cin’ nu se hâţănă din încremeneala vacuită, înţepeneşte dă ghiu. jipescu, o. 15.]
■—■ Derivat din cremene, cu pref. în-.
încrepenît, -Ă ad'-j. Plein, dodu.—(Ardeal) Sacul este încrepenit = plin tare, de stă, să crepe (Bucium), viciu, gl.
■	—■ Participiul-adjectiv al unui verb neatestât încrepenl, derivat din paleosl. krepîrii «tare, ţeapăn», capidan.
ixCKiîSCi'T, -Ă adj. v. creşte.
iscitKSTÂ vb, Ia 1°. Eaire le signe de la croix. 2°. Teindre (des ceufs de Pâques).
1°. f R e f 1. A se în'chinâ, a-şi face semnul crucii. Ighemonul să minună şi să încreslă. dosofteiu, V. S. 5. (Cf. «să însemnă cu svânta cruce» ib.)
2°. (Astăzi supt forma încristl). Trans. A încondeia ouă roşii (propriu: «a pictâ cruciuliţe pe ouă roşii»). Când încristeam ouă roşii. N. REV. R. II 225.'
[Şi: (+ împistrl) încristl vb. Ia, cu participiul-adjectiv: încrestit, -ă = împistrit. Bor-deiuşele (tip. borduşele) noastre... cu căcărează de vrabie încrestite. GCR. II 334;—încreştâ vb. Ia atestat ca participiu-adjectiv:	încre-
ştât, -ă = încrucişat. Cu mânile încreştate ca şerbii, puţintele au cuvântat. ŞINCAI, HR. I 4/as;— încrăstui vb. IV. Vipera... încrăstue gâtul ei vânăt. coşbuc, m. 38/34.]	^
—	Derivat, cu prefixul în-, din paleosl. krîstu «cruce», cf. bulg. hristiti «a-şi face semnul crucii»,
încreştâ vb. Ia v. crestă.
încrestât, -Ă ad. v. încreştâ2.
«9	i
. îxckkst AtRĂ s. f. v. cresiâ.
încreştinâ vb. Ia v. creştină.
Încrestit, -Ă adj. v. încreştâ2.
ÎNCRET S. a.	)
INCREŢEÂ1Ă S. f. j V' înCre-''
*
ÎNCREŢI yb. IVa. 1». piisser, froisser (une âtoffej. Se rider (en parlant de l’eau). Froncer-(les sourcils). Fremir, avoir la chair de poule. 2°. (Se) friser, boucler (les cheveux).
1°. Trans. şi refl. (Despre stofe, p. ext. piele, spec. pielea de pe frunte, despre ape, etc.) A strânge aşâ, încât să facă creţuri, cf. bă zări, plisâ, zbârci, zgârci. Cum! aşă degrabă ne laşi? am adaos încreţind fruntea, c. NEGRUZZI, I 39, cf. MARIAN, SA. 136, doine, 298/8. Apele ’ncre-ţesc în tremur străveziile lor feţe. EMINESCU,' P. 235. Să-l mai încreţească (pământul),.să mai facă văi, dealuri. ŞEZ. Vii 142. || Intrans. A încreţi din sprâncene = a se încruntă. Se uită la cuviosul episcop, încreţind din sprincenuţe. C. NEGRUZZI,
I	228. Sfânta Duminecă cam încreţeşte din sprin-cene, dar n’are încotrd. creangă, p. 290. |IRefl. A face încreţituri, creţuri, a se boţi. Apa ’n vălurele se ’ncreţeşte. alecsandri, p. iii 278. Fetele... bătrâne... s’or încreţit pe frunte, Ca ciupercile din munte, reteganul, tr. 167/u. Mi s’a încreţit haina. ,| Fi g. A i se strânge cuivâ pielea de frică, groază, a se încrânceni (cf. ase cr is p â), a se înfiorâ, a se îngrozi. Increţindu-mă de frică, mă deduiu în lături. DOSOFTEIU, V. s. 46.
ÎNCREŢITURĂ
- 607 -
ÎNCROPÎ
Iartă-mă, mă rog, stăpâne, căci văzând mă încreţesc... beldiman, o. 57. Gemeau uliţele toate, te ’ncreţeai (te ’n crâncen ai în ediţ. din 1861)s când cătai, beldiman, tr. 357. Se încreţeâ carnea pe trup, auzindu-se grozăviile şi cruzimile făcute de aceşti tâlhari, ghica, ap. TQRG. Vn vis care m’au încreţit din talpă până ’n creştet. ALECSAN-DRI, ap- TDRG.
2°. (Despre părul capului, p. e x t. despre omul
i	care se frizează) Trans. A face creţ, a inelă, buclă, încârlionţâ, friză. Ou ce să-şi încreţească zulufii săi cei mândri? C. NEGRUZZI, II 179/26. Nu m'ai încreţit deştul la tâmple. Adă părul mai pe frunte, alecsandri, t. 1650. ||Re'fl. (Despre păr) A fi creţ; (despre om) a-şi face pieptănătura cu creţuri. Perişoru-i pe frunte străluceâ Şi-’n mici valuri se ’ncreţeâ. ALEGâANDRi, p. I 92. în-creţeşte-te,' că prea eşti linsă la păr! |.| Intrans. A i se face (cuivâ) părul creţ. Cătră toamnă, când or încreţi, berbecii, să-i vinzi. SBIERA, p. 217/32.
[Şi: creţi vb. IVa DICŢ. | Adjective: încreţit (cu negativul ne(î)ncreţit), -ă = care are creţuri, îndoituri, cute, zbârcituri, îngurzit, zbârcit, zgârcit, boţit, şifonat; încruntat. I/ungi perdele încreţite, oare scânteie câ bruma, eminescu, P. 250. O frunte... încreţită de gânduri, id. N. 52. Nouri încreţiţi. id. N. 78. Posomorit... cu sprincenele''ncreţite. contemporanul,.I 234. Priveam spre un bărbat cu obrazul încreţit. SADOVEANU, SĂM. VI 1066. Iie încreţită = cu mâneca încreţită la umăf. păcală, M. R. 176. In deosebire de munţii încreţiţi (=cu multe adâncituri şi ridicături), am puteă numi deci categoria aceasta nouă, munţi de podiş, mehedinţi, g. f. 121; — încreţit6r (cu negativul ne(î)n-creţitor), -oâre. | Abstracte: încreţiro s. f. Din încreţirea lungei rochii Răsai ca marmura... eminescu, P. 96; — încreţit s. a. Vn fier pentru ţncreţit părul pe frunte, teleor, ap. TDRG. Şi-o cunosc numai pe mers, Pe mersul picioarelor, Pe ’ncreţitul.{= felul cum se încreţesc poalele, cum cad cutele) poalelor. jarnîk-bârseanu, d. 34;— increţeâlă s. f. DICŢ., creţeâlă s. f. = creţ; cusu-tură încreţită. Baba mai înşiră odată cărţile, ...bolborosi nişte vorbe fără înţeles, apoi. îşi înşiră creţelile pe frunte şi în jurul gurii şi astfel ouvăntă... mera, L. B. 186. Pe mânecă în jos să coasă un soiu de cusătură■ măruntă, numită cre-tală. moldovan, Ţ.. N. 301; — (în)creţitură s. f. = creţ, cută, zbârciu (LB.). Floarea... vegheă printre frunzele ei, ca o stea roşie prin încreţiturile ■unui nor. eminescu, N. 18. începii a curge de printre încreţiturile hainei sale mărgăritare. ISPIRESCU, L. 40. Lăicez = încreţitură la mânecele cămeşei. şez. ii 41b/30. îngurzitură = încreţitură la cămeşi, ib. III 17/21. Krecziture = plicatura, in-flexura. ANON. CAR. Se uită la noi cu un zâmbet în creţitur’ile ochilor. CONV. LIT. XLIV, voi. ii 138. Cămeşele erau cu creţitură fără ciupag. ib. XLiy voi. I 659. | Postverbal: încr6ţ s. a. = partea încreţită a altiţei. Altiţa de pe umăr e bogat cusută ■cu fluturi de aur şi încreţul e compus din largi găitane. ODOBESCU, I 418].
—	Derivat din creţ, cu pref. în-.
încreţitura s. f. v. încreţi.
ÎNCREZĂMANT f S. a. )
ÎNCREZÂTtnRĂ f S. f. f V‘	d6,
iNCRlLUÎ vb. IVa v. crilă.
incrimina vb. Ia. Incriminer. — Trans. A acuză pe cinevâ de o crimă, a impută cuivâ fapte criminale, a*i băgâ cuivâ vină (f a băgă pe cineva în vină), a-1 face vinovat de cevâ, a-1 învinovăţi; p. ext. a acuză, a pârî. | Refl. (= reciproc) A se incriminâ unul pe altul = a-şi face
imputări reciproce, a se acuză, a se învinovăţi unul'pe altul. [Şi: (formă românizată) incriminâ vb. Ia. | Adjectiv: incrjminât, -ă = care este acuzat de crimă, căruia i se impută o faptă criminală, învinovăţit; pârît; (s u b s t a n t i v a t) cel acuzat-de crimă ş. de o faptă criminală. | Abstracte: incriminâre s. f. = acţiunea s. faptul de a incriminâ pe cinevâ, învinovăţire, acuzaţie. Aceasta am făcut-o cu găndy,l,de a preîntâmpină oarecare incriminări. odobescu, III 340/lo. Asemenea incriminări nedrepte nu trebuesc aduse, maiorescu,
D.	II 265. Nu vă face nici o incriminare, id. ib.
IV	125, cf. 37; — (mai rar) incriminâţie, (după fr. incrimination) incriminaţiune s. f. = incriminare].
—	N. după fr. (din lat. in şi crimen,-inis «crimă»),
idem.	•.	.	'
INCRIMINÂŢIE, INCRIMINAŢIUNE S. f. V. incriminâ.
ÎNCRINCINÂ vb. I 1
ÎNCRINCINÎ vb. IVa j y' ^ancena.
ÎNCRIŞCÂ vb. I v. crişcâ.
încristâ vb. Ia v. increstâ8.
încrojnâ vb. Ia v. încrosnâ.
ÎNCr6p s. m. sing. v. uncrop.
Încropi vb. IVa 1°. Faire tiedir; attiidir. 2°. Rassembler; ameliorer.
1°. (Despre apă şi alte lichide) A încălzi puţin, a face să fie căldicel. Puţină apă încropea Şi-n albioară mi-o puneă Şi băiatul că-l scăldă. ŞEZ. III 64. Chemă armăsarul ei, ca să încropească laptele. ISPIRESCU, L. 31. || P. ext. (Despre aier, vânt) Aburii groşi...- se risipesc şi încropesc... aerul trezit al salonului, delavrancea, s. 140: | (Cui.) A pune la încălzit. Odată toate acestea terminale, luăm strachina de icre, le stropim, le udăm, le încropim, le spălăm... F. R. ATILA, 161. Se pune câte un -pumn de so-vârf...,şi se lasă să stea trei zile. După trecerea celor trei zile, se încropeşte la foc înir’alt vas şi iar se răstoarnă■ în putină, pamfile-lupescu, CR. 99. || Fig. (Trans.) A potoli, a ajută (polizu); (refl.) a se încropi la o nevoie — a se ajută, a se scoate din necaz (ib.),
2°. (Munt.; pop.) A strânge la olaltă, a înjghebă,, înciocălâ, înciripâ, închegă, închipă, închipui cevâ. Ce bruma monetă mai rămăsese pe ici pe colo, de abiă ajung eă ca să încropească haraciul cătră poartă. GHICA, ap. TDRG. Am cercetat... pe lăutari şi abiă am,ajuns să-l încropesc [cântecul vechiu]. ISPIRESCU, ib. # A-şi încropi traiul = a şi-l îmbunătăţi. Copilaşii să-mi hrănesc, Traiul să mi-l încropesc, teodorescu, P. P. 351. A încropi din teiu curmeiu = a strânge cu ţârâita, cu fărmătura. ZANNE, P. V 621. [DICŢ.. dau şi cropi vb. IVa. | Adjective : încropit (cu negativul ne(î)ncropit), -ă = încălzit, călduţ, căldicel, călin. Apă încropită. PISCUPESCU, o. 295. Adierea încropită a .zefirului de primăvară, odobescu, iii 41/7„ cf. DELAVRANCEA, S. 195. Ies aburi calzi din pajiştea ’ncropită. vlăHuţă, p. 69. Toropeală... adâncă şi încropită, id. N. 65. Prin uşa cortului deschisă, intră o lumină de toamnă palidă, încropită. ZAMFIRESCU, R. 267. Frunza de măr... se pune întro putină cu apă caldă — încropită... şi se lasă să steie. pamfile-lupescu, cr. 115. Fiind băile gata şi apa încropită numai ca laptele, când îl mulge. ISPIRESCU, L. 38. Iar dacă voeşte femeia să facă sămânţă, atunci lasă guşile neîncropite. I. IONESCU, M. 377; — îneropit6r, -oâre DICŢ. | Abstracte: încropire s. f., încropeâlă s. f. DICŢ.]
—	Derivat din încrop (= uncrop).
INCROSNÂ
— 608 -
ÎNCRUNTĂ
ÎNCROŞNÂ vb. Ia. 1°. Mettre ou prendre.sur le dos. 2°. (Se) charger de vStements.
1°. Trans. A pune cuivâ în spate o crosnă,
o	sarcină, greutate, o povara. Bieţii săteni nu •numai fură jefuiţi de acei tâlhari funcţionari..., dar îi încrosnau cu maldăre de fân. I. IONESCU, M. 253. 11. R e f 1. A luâ în spate o crosnă, o sarcină,
o	greutaţe, o povară. Să mă încrosnez cu lemnele şi să le aduc în târg. GORJAN, H. I 114. In spinare cu dânsele [lemnele] se ’ncrosnă. pann, p. v. 156. Eu trec arsă prin apă..., mă ’ncrozniiu cu mălaiu ’n cârcă, şi pă ici ţi-e drumu’!■ JIPESCU,
O.	-42. Ion se încroznează cu cărnurile afumate pe ’ care le adunase, ispirescu, ap. DDRF.
2°. P. anal. Rel'J. A se îmbrăcă cu multe straie (cf. înfofoli, înhăimurâ, încotoş-m â, îmboldori). Da ce te-ai încroşnat aşâ, frate, că n’ai să te poţi mişcă. Com. tofan. Se încrosnie ţiganu straşnic cu burfe şi... p'aci {i-e drumu! (Muscel). ION CR. III 222. || F i g. A se deghizâ (Straja). Com. A. tomiac.
[Şi: încroznă vb. Ia; încrosniâ vb. la = a luâ în spate o sarcină, o crosnie (com. I. c. panţu);
—	încrozni vb. IV; încroşnâ vb. Ia; încrojnâ vb. Ia. | Adjectiv: încrosnât, -ă — cu crosna în spate; încroşnat, -ă = îmbrăcat cu multe haine (Straja, în Bucov., com. A. tomiac), îmbrăcat de. iarnă (Neamţ, ion CR. iii 378); cu crosna s. altă sarcină în spate. Să umblu din sat în sat, Cu viţelu (=raniţa soldăţească) încroşnat. HODOŞ, P. p. 208; încrozniât,'-ă = ghebos. ZANNE, P. II 199; încr'osniât s. m. (scris prin hiperurbanism încro-smiat) — poreclă pentru Ţigan. ŞEZ. I 214/3e.]
—- Derivat din crosnă (croznă, croznie, croşnă etc.). cu pref. în-. Cf. descrosniâ.
v. încroşnâ.
IXCROŞiVÂ ,’vb. la ÎNCROSNÎ vi). IV ÎNCROSNIĂ vb. Ia ÎNCR0ZNĂ vb. Ia
In cruci loc. adv. v. cruce.
ÎNCRUCI vb. IVa
IVa |
0. Ia J
ÎNCRUCIĂ vb. T" 1 Y' cruci<
încovrigi vb. IVa v. încovrigă.
In cruciş loc. adv. v. cruciş.
Încrucişa vb. Ia 1°. Disposer en croix; croiser (les bras etc); croiser (le fer). 2°. Regarder de travers, loucher. 3°’. (Se) croiser (en parlant de routes, d’itinâraires etc.); faire obstacle. 4°. Croiser (des races d’animaux). 5°. Faire le signe de la croix, se signer.
1°. Tr'ans. A. pune, a aşezâ cruciş. Altele pânza luâ, Pe ierburi că le ’ntindeâ, Pe câmpuri le ’ncrucişeâ..: TEODORESCU, i>. p. 562b/81. || Spec. (despre braţe) A le pune unul peste altul, în formă de cruce, pe piept, (despre picioare) ale aşezâ turceşte, în formă de cruce. Sfinţia sa... încrucişează mânile, după obiceiu, îşi drege glasul şi spune cu smerenie... CREANGĂ, a. 95. | (După fr. «croiser l’6p6e, le fer avec qqn».) A ţineâ sabia astfel, ca să formeze o cruce cu aceea a adversarului, a începe duelul, lupta. Scoateţi săbiile, încrucişati-le! MARCOVICI, C. 98. (Refl.) Săbiile
■	începuse a se încrucişă... EMINESCU, N. 124/,. -2".. (Despre privire; rar. intrans, cf. lat. ■transversa tueri) A încrucişă la cinevă- (COSTINESCU, mai. des reil.) a se încrucişă — a se uita cruciş, chiorîş, chiondorîş la cinevâ, (fig.) a se uita eu ochi răi, a privi gu mânie. Copiii ce sânt torturaţi de răul-copiilor, adese-ori se schimoscsc, se încrucişează, li se strâmbă fălcile. MARIAN, D. 199. (Cf. încrucişat).
■	3°. (Despre drumuri, călători, obiecte în mişcare) Refl. şi (rar) intrans. A se întâlni ve* nind din direcţii diferite, ca drumurile la răspântii,, a se întretăiâ. Acolo drumurile se încrucişează... DDRF. Trei zile de-arândul se ’ncrucişară, deasupra bătrânului, fluviu, ucigătoarele ghiulele-ZAMFIRESCU, R. 189. Dacă încrucişau cu vreun călător... CONV. LIT. XLIV, voi. ii 71. || Fi g. (Rar,, după germ. kreuzen) A împiedecă, a opri (punân-du-se de-a crucişul), a contracara. Au încrucişat■ şi contrariat... desvoltarea firească a Românilor>. SBIERA, F. S. 148.
4°. Trans. (Literar, după fr. croiser s. germ. kreuzen) A împreună specii diferite de animale,, spre îmbunătăţirea rasei (cf. corci); fig. a amestecă, încurcă. LM.
5°. R e f 1. A-şi face semnul crucii (POLizu,. PONTBRIANT), a se (în)cruci (BARCIANU); fig. a se cruci de mirare, a înlemni, a încremeni (LB). Când văzură zmeii, se încrucişară. N. BOGDAN, ap. DDRF.
[Şi (derivat din cruciş): crucişa vb. Ia. | Adjective: (în)crucişât (cu negativul ne(î)ncruci-şat), -& = aşezat Cruciş; cruciş, chiorîş, şaşiu, chiuralim; întretăiat. (Ad 1°) Cântăreţi cu flautul,, care şed turceşte, cu picioarele încrucişate. ODOBESCU, III 111 /20. Rău mă doare peste spate De' curele (de la puşcă şi raniţă) ’ncrucişate. HODOŞ, P. P. 204. De betele crucişete se leagă un ţăpoiu-lung. şez. IV 114/n. (Armată, după fr. «few croisâ») Foc încrucişat = care, în bătaie, ia pe-inimic din două părţi, costinescu. A sta (s. şe-deâ) cu braţele (s. mânile) încrucişate = neactiv,, nepăsător, «cu mânile ’n sân». S’asculte cu mâni încrucişate? -C. NEGRUZZI, II. 2ll/8. Stabietulom-cu mâinile încrucişate. ISPIRESCU, L. 207; (ad 2°, ca atribut la «privire, căutătură, ochiu»,sau «om»,, adverbial în legătură cu «a se uită, a privî,, a căută», une-ori substantiv a t) Conslantin-vodă erâ un om prea mic de stat şi de făptură, prost şi căutătura încrucişată. LET. II 419. Cu ochii încrucişaţi. VLAHUŢĂ, D. 217. Aceasta eră mai în vrâstă şi cevă încrucişată. CREANGĂ, p. 7. Vită-te ’ncrucişat. BIBICESCU, P. P. 374. Mân-dră-ar hi, că-i albă tăiă, •Ce, că-i tare ’ncrucişelă.. ŢIPLEA, p. P. 68; (ad 3°) Pe... zăpadă... au fost..,, tipărite urme încrucişate ale copoilor. ODOBESCU^ £11 41/8. Sferele a două noţiuni sânt încrucişate-MAIORESCU, L. 37. Patru drumuri crucişate. ŞEZ.
I	274/ls>; — înerucişă16r, -oâre = care încrucişează; (substantivat Mar., după fr. «croi--seur») (în)crucişăt6r s. a. = vas de răsboiu care-străbate marea în anumite părţi,, spre a supra-vegheâ vasele inimice. | , Abstracte: încru-cişâre s. f. = aşezare cruciş; întretăiere; răspântie. încrucişarea sferelor de noţiuni. MAIORESCU,. L. 37. La o încrucişare de drumuri, sandu-aldea, a. M. 29; — încrucişătură s. f. = locul unde se-încrucişează cevâ, unde se întretaie drumurile, răspântie. Să ies iară la încrucişăturile căilor. mărgăritare (1746), ap, TDRG. în locul unde-se încrucişează cele două arcuri — la încrucişă-tura halăului — se leagă... coada halăului. ANTIPA, P. 386.]
—■ Derivat din loc. adv. în cruciş.
(în)crucişătOr s. a. (Mâr.) }
ÎNCRUCIŞĂTURĂ s. f.	i V' rUC1S
ÎNCRUNTĂ vb. I. 1°. (<S’) ensanglanter, (se} remplir, (se) couvrir de sang. 2°. Faire saigner;-faire une incision. II. Regarder d’un air fier,, cruel, terrible.
I.	(Vechiu şi pop., mai ales prin Moldova).
1°. Trans. şi refl. (une-ori complinit prin de-s. cu sânge) A (se) umpleâ s. înroşi, a (se) muia, în sânge, cf. cruşi. Kruntedz = cruento. ANON-
ÎNCRUNTA
- 609 -
ÎNCRUSTA
•CAR. Cu care cununpt răniră şi încruntară tot capul lui. varlaam, C. 104,2. Tot pământul să încruntă de singe. id. II 82,2. Au încruntat pământul de sângele lor. DOSOFTEIU, V. S. 158. Iară •de. nu, săbia mea în voi se va încruntă, let.' i a. 45/45. Incruntându-se în sânge, se făcură ca nişte ■câini turbaţi. MAG. IST. 1 309/,. Şi-ţi cruntezi limba ta în sângele lui. MarGăiiitare (a. 169!), .ap. TDRG. Răbdă... spinii de-l încruntă, antim, P. 12. Vierul cu dinţii, leul cu unghiile, unul pre ■altul se încruntară, ţichindeal, F. 32. Cruntând paloşul nostru într'însul... BĂLCESCU-RUSSO, M. V. 551. Valea toată s'a'ncrunlat. marian, sa. 77. jSă se încrunte toată apa cu sânge, sbiera, p. 125/,. Grecul beat paloşu-i da, Iar Vulcan cum îl iuâ, Ochi'n sânge-şi încruntă, alecsandri, p. p. 138. Oi, sărace paloşel, Eu, de când mi .te-am luat, In sânge nu te-am cruntat, pamfile, C. ţ. 76. Mi-l întrebă S'aleagă ce va: Paloş să-şi încrunte, Âu luptă să lupte, teodorescu, P. P. 499, cf. <375, 107b. || Trans. A bate s. a muşcă (pe cinevâ) umplându-1 de sânge. Iară de-l va şl cruntă, .să se desparţă de biserică şase luni. prav. govora, ap. TDRG. Un câne turbai a încruntai zece 1oameni (Bucovina). || R e f l. A sângeră dintr’o rană, spec. a-i ieşi (cuivâ) sânge la un dinte lovit: Te-ai încruntat, şterge-te! (Putna). CONV. lit. xliv, voi. II 619. || Fig. A se mânji, a se murdări, a •se pătâ (cu o faptă urîtă). Domnul..., după ce s'au cruntat într'acest[e] lucruri [scoţând biruri grele, ca să împace pe Turci şi oprind pe boieri de a se plânge la Constantinopol]..., şi uşile şi-au încuiat şi hirea. LET.'II 418.
2°. (Mai ales subt forma cruntă) A tăiâ puţinteii a face o mică deschizătură (pAsculescu, l. p.), a tăiâ, a crestă, ca să dea sângele (GIUGLEA-VÂLSAn, R. S.), spec. încruntă = a tăiâ cruce ■cu cuţitu’ în geana ochilor la 01 (vârcol, v.). JSăbioara mi-o trăgeă Şi pe şerpe că-l loveâ, De două deşte-l cruntă. MAT. FOLC. 9, cf. GIUGLEA-Vâlsan, R. S. 273. La picior că le-aş cruntă. PĂSCULESCU, L. p. 195. A cruntă un bou la ureche. LM.
II.	Refl. (Despre ochi, p. ext. despre om) A privi cu ochii sângeraţi, p. ext. aspru, sălbatic, posomorit, cu cruzime, crunt. Crunt războiu! privire cruntă! Fiul Romei se încruntă... Fulgeri ies •din ochii săi. ALECSANDRI, P. 11 16. Odată-l văd •că se încruntă la mine şi-mi zice... vlahuţă, ap. TDRG. Drăguţii mei, Nu-mi fiţi duşmănei, Nu vă’ntunecaţi, Nu vă încruntaţi. ALECSANDRI,- p. p. 117t>/23, cf. 107/2i, ,2111)/28. Ochii lui se încruntă. id. ib. 2O8/25. Ochi ’n cap i s'o-ncruntat. şez. v 63/j,. Ianoş se’ncruntă Şi mi-l întrebă. TEODORESCU, P. P. 494. Popa mi se încruntă, jar-NlK-BĂRSEANU, D. 493. Mult să încruntă. PĂSCULESCU, l. P. 290. || Trans. (neobicinuit, -complementul e omul) A privi, a fixă cu priviri crunte; (mai des comj)lementul e ochii, p. ext. •sprâncenele) a se uită posomorît la cinevâ, a-1 privi aspru, sălbatic, a încreţi din sprâncene. Cu, ochii urît cruntându-l. barac, a. 57. încruntân-■âu-şi Ochii mi-au răspuns. URICARIUL, XIV 248/a. •Ochii să-ţi cruntezi, Veninul să ţi-l verşi. şez. vii 90. Zise el, încruntând sprincenele. eminescu, "N. 18. Încruntă sprânceana, ispirescu, U. 83/n.
[Şi (învechit şi pop.): cruntă vb. Ia. | Adj ec-tive: (în)cruntât (cu negativul ne(î)ncruntat), -ă = plin de sânge, muiat, scăldat, pătat, umplut în s. de sânge, sângerat, (fig.) doritor de sânge, •crunt, sângeros; (despre fiinţe) muşcat, bătut,. rănit până la sânge; (despre om) cu privirea cruntă, aspră, sălbatecă, posomorită; (despre ochi) scăldat in sânge, cu cearcăne negre pe dedesupt, cu privirea cruntă; (despre sprâncene) încreţit. (Ad I 1°)
-Cruntat = cruentatus. ANON. CAR.. Insă mai mult Moldovenii cu multe rane încruntaţi.u. COSTIN,
ap. gâdei. Te văzuiu cruntată în sângele tău. biblia (1688), ap. TDRG. Alţii [erâ] cruntaţi de sânge. MINEIUL (1776) 28Vi- Mânile lor ceale pline de sânge şi încruntate le aveă încă încleştate, beldiman, n. P. I 175. Vom spălă de sânge braţul nostru încruntat. C. negruzzi, ii 81/i„. Toţi la luptă-s încleştaţi, Toţi în sânge încruntaţi, alecsandri, P. I 37. Pe buzele-ţi însamnă adânc un cearcăn încruntat, ollănescu, H. O, 57. Să se caule cuţitele... şi la care se va află cuţitul cruntat, aceea a junghiat copilaşii, rev. crit., i 43. Pa-loşu-mi cel încruntat. TEODORESCU, P. P. 105b.. Cădeă trupu-i încruntat, ib. 675. Un câne turbat a încruntat zece oameni;' unul şl acum, are faţa încruntată (Bucovina). (Fig.) Acei lei sălbatici şi lupi încruntaţi. LET. I 167/2,. Un hoţ răutăţii, în sânge încruntat. DONICI, F. II 57. Vlad Ţepeş încruntatul. alecsandri, p. ni 324. Ţăranul încruntat face jertfă răzbunării. C. NEGRUZZI, .1 122. Mihnea-vodă cel cruntat, De boieri încungiurat. alecsandri, P. P. 201/s; (ad 1 2°) O iapă vânătă, cu limba cruntată. MON. OF., ap. TDRG.; (ad II) Diana... încruntată, se găteşte a da pradă cănilor pe îndrăzneţul Acteon. odobescu, iii 55/29. Un copil... îi încruntat:... se crede că-i bărbat, coşbuc, F. 64. Ochii holbaţi Şi de tot cruntaţi, teodorescu, P. P. 375b; cf. (încruntaţi) marian, d. 137. Dacă văzu pe Greuceanu cu sprinceana încruntată, începu să tremure. ISPIRESCU, L. 228. (Adverb) Priveşte puţin cam încruntat, teleor, ap. TDRG.; —încruntăt6r, -oâre = care (se) încruntă; t crunt, însetat de sânge. Bărbaţii încrunlători (glosat: vărsători de sânge; PSALT. SCH. crunţii) psalt. (1651), 175. | Abstracte; încruntâre şi cruntâre LB. s. f.; = însângerare, f sânge, omor, privire cruntă. Bărbaţii cruntărilor (=strâmbi SCH., C.) ş’a ’nşălăciunilor nu-şi vor jumătăţă dzi-lele sale. (dosofteiu), psalt. 106/37. Nici la încruntarea unghilor, nici la însingerarea colţilor de ayiuns iaste. cantemir, ist. 159. Joe... Zguduind făptura ’ntreagă cu o singură ’ncruntare. ollănescu, h. o. 177;—încruntăttiră s. f. încruntare; urmă, pată de sânge; (Med. pop.) paralizie a muşchilor ochiului, care are drept urmare că omul rămâne cu sprâncenele încruntate (DDRF.). li prinde, îi mănâncă şi pe aceştia, încât n’au lăsat nimică, afară de nişte încruntături pe vatră şi pe cuptoriu. sbiera, p. 204/3,.]
■—■ Din lat. cruento, -are «a umplea de sânge». Forma cu pref. în- pare a fi mai nouă şi creală pe teren românesc (din locuţiuni precum: a cruntă în sânge). Cf. descruntâ.
încbtjntătijrĂ s. f. v. încruntă.
IscruşcA vb. I. (Transilv.) A rupe în bucăţi şi a presără pe jos? Noaptea lui Şăn-Văsiu e noaptea felelor. Atunci s’arată norocul... Fetele..: numără parii în gard, leagă porţile cu tort, în-. cruşcă carturi de lână în calea feciorilor, le aruncă ’n praguri: N. REV. R., I Supl. 29.
—	Dacă sensul dat e cel adevărat, se pare că avem a face cu un verb, derivat cu pref. în-, din slav. (rut,) kruska «fărâmitură» (cf. krusiti «a sfărâmă», kruchu, «fărâmă». Berneker, SI. Wb. 628).
INCKCSTÂ vb. la. lc-2°. (S')incruster.
1°. Trans. A împodobi un obiect aplicând ornamente (de aur, argint, pietre preţioase, sidef, marmoră etc.), care se înfig în scobituri anume făcute în suprafaţa lui.
2°. Refl. A se îmbrăcă, a se acoperi cu o pătură văroasă, care se depune ca o incrustaţiune pe suprafaţa unui obiect.
[Şi: (formă românizată) încrustâ vb la. | Adjectiv: incrustât, -ă adj. = acoperit s. împodobit cu tot felul de ornamente (de aur, argint,
Dicţionarul limbii române, 30. XII. 1929.
I, 39
-INCRUSTAŢIE
— 610 —
ÎNCU1Â
pietre preţioase, sidef etc.), care sânt înfipte pe suprafaţa unui obiect; acoperit cu o scoarţă văroasă. Coana Frosa, însoţită de Păuna, se sui în pod, ca să dea jos o bişacteă veche, un fel de cutie mare de vişin, capacul incrustat cu sidefuri cât aluna, basarabescu, luc. ' V 10. | A bstracte: incrustâre s. f; =-acţiunea de a incrusta; — incrustâţie. (după fr. incrustation) incru-staţiune s. f. = acţiunea de a incrustâ; podoaba (de aur, argintetc.) aplicată pe suprafaţa unui obiect; strat pietros s. văioS ce se depune pe un corp. Apele mineralizate [încărcate cu substanţe minerale] depunănd în anumite împrejurări straturi peste diferite corpuri, alcătuesc incrusta-(iunilc. MURGOCI-LUDWIG, MIN. 40.]
—	N. după fr. (lat. incrusto, -are, idem).
' INCBUSTAŢIE, INCBUSTAŢIUNE S. f. V. incrustâ. 4
INCUB s. m. Incube. — (La cei vechi) Spirit rău sau demon care se arătâ în timpul nopţii, aşezându-se peste persoana adormită. Vechii teologi credeau în existenţa acestui spirit, care abuza mai ales de femei în timpul somnului. Cf. sucub.
—	N. după fr. (lat. incubus, -i, idem).
INCUBAŢIE, INCUB AŢIUNE S. m. (Med.). Incubation.—Timpul sau perioada care trece din minutul în care a intrat sămânţa boalei (virus, microbi) în corp şi până la ivirea primelor semne ale ei (BIANU, D. S.). Perioada de incubaţiunf poate variâ de la câtevă ceasuri (scarlatină) până la măi multe săptămâni (turbare). BIANU, D. S.
—	N. după fr. (lat. incubalio, -onem «clocire»),
-ÎNCUI f vb. IV» v. încuiâ.
INCUIÂ vb. 1. I. 1°. Fermer â clef, enfermer, fermer (l’entrâe de), barrer (la route). 2". Mettre fin, (se) terminer. Fermer (la bouche, les oreilles). II. Boucher (l’intestin, les voies urinaires).
I.	(Mai de mult şi în unele regiuni şl astăzi) A închide cu un cuiu (de lemn), astfel ca £ă nu poată descuiâ decât cel ce are cuiul, p. ext.: 1°. Trans. (Complementul e uşa, poarta, p. ext. lacătul) A închide cu cheia, cu lacătul, cu zăvorul s. cu orice fel de • încuietoare. Cela ce-şi va încuiă uşa casei sale, pentru să nu între cel asuprit... prav. 488- La porţi, flecăil încuieţi-le şi grămădiţi bolovani pe ziduri! C. NEGRUZZI, I 171. Incuind uşa pe din afară... CREANGĂ, P. 251. (Refl') Se-au încuiat uşile, coresi, ev. 248/4. îndată li s’au încuiat poarta îndărăpt. sbiera, p. 148/s. || P. ext. (Complementul este
o	încăpere, o ladă, dulap etc., p. ext. o regiune). Ceriul încuiă. coresi, EV. 50/36. Au încuiaţii greşala lui. Adam raiul, varlaam, c. ii 47/a. L-au închis într’o cămară şi încuind-o pre dinafară, să sui la Dafne. MINEIUL (1776) 1922/a. | (Complementul e o fiinţă) Trans. şi refl. Şi-l încuiâră în. temni[ă. DOSOFTEIU, V. S. 6. în-cuindu-se ( — stând închis şi retras de lume) într’o chilie, mineiul (1776) 452/i- Mână caii în grajdiu, îi încuU... EMINESCU, N. 21. Incuiam pe dracul în fundul ştioalnei. creangă, a. . 65. Seara, încuind viţei... jarnîk-bârseanu, D. 392. | (Complementul e un obiect preţios) Au încuiată [avuţia], CORESI, EV. 42/22. De să va află cinevă să aibă carte, el o pune în ladă şi o încuie. MĂR-. Găritare (1746), ap. TDRG. | (Complementul e zăvorul) A trage. | (Complementul e un drum) A bară, a astupa, pontbriant.
2°. Fig. A închide (bine, de tot etc), a încheia, a face sfârşit, a pune capăt, a opri. Să încuie minciunile lor. CORESI, EV. 3 2 4/28. Mito-
sărdia ta încuiat-am. ib. 256Sylloghismul din protase într’acesla chip încuie. CANTEMIR, IST.
42. Şi uşile şi-au încuiat şi hirea. LET. II 482/a, Câţivă pedanţi... ar voi să încuie limba în îngustele saltare ale regulelor lor. I. negruzzi, I 419.
|| S p e c. (Despre gură, urechi) Trans. şi refl.
A (se) închide, a (se) astupă; f a tăceâ. DracuV pre ispovedanie înciiie gura ta. varlaam, C.
265,2.	Daniil gurile leilor le-au încuiat. MINEIUL. (1776) 139Yi. Pentru tânguiri se va ’ncuiâ ure-chia-mi. I. NEGRUZZI, VI 210. Se încuU, ce se zice: tăvă. coresi, ev. 307/4.
II.	(Med.) Trans. şi refl. (despre om s. despre scaunul şi urina acestuia; în descântece şt despre rărunchi; une-ori complinit prin: la trup■ LB. s. la pântece LM.) A (se) constipâ, astupi (I 1°). Semnele otrăvirei [sânt]:... trupul sc uscăr scaunul se încuie. CALENDARIU (1844) 68. Şamca..-vinele ’ncordatu-i-o, Rărunchii ’ncuiatu-i-o, căutătura stricatu-i-o. teodorescu, p. P. 390, cf, MARIAN, D. 203.
[Dialectal (Banat) încună: îlncuny = obsero,. claudo. anon. car. Scăpai ceile (= cheile), S-ă> 'ncunară ţărîle. (Noaptea). ALEXICI, L. P. I 215/8, Şi: încui f vb. IVa; Să ncuiâscă ceriul. DOSOFTEIU, v. s. 28,2. | Adjective : încuiat, (dial. încuiit, încunat, (cu negatîvul nc(î)ncuial), -ă = închis (cu cheia etc.); constipat (marian, ins. 61,
H.	x 360), carele nu se poate căcâ, carele nu se poate pişă (LB.). Encunyat = obseratus, constipa-tus. anon. CAR. (Ad I) Uşile încuiate (: închise-BIBLIA 1688). CORESI, EV. 124/26. Grădină încuiată (a. 1652). GCR. I 158- Fântână încuiată. CAT. MAN. 138, 314. Iadul rămase încuiat. C. NE-GRUZZI, I 89. Le ţine [pe fete] într'o cămară..., încuiate şi zăvorite cu nouă uşi de fier. ISPIRESCU, L. 232. O uşă... încuietă c’o lacată. ŞEZ-
I	286/i„. Astăzi răul cel încuiat ( = închis, intrat în om) Prin botez s’au descuiat, şez. viii 45.. A rămas lada ’ncuiată. JARNlK-BÂRSEANU, D. 424; — încuietdr, -oâre = care (se) încuie. Turcul. se ’mpiedecă D’o lădiţă 'ncuietoare. TEODORESCU, p. P. 638b. | Instrument (adjectivul verbal substantivat supt forma feminină): încuietoâre s. f, = tot ceea ce serveşte la încuiat (o uşă etc.), cf cuiu, lacăt, broască, zăvor etc. [Pe îngeii] nu-i ţine nice itşe, nice zidiri, nice încuietoare. varlaam, C. ii 22. Să rugă lui D-zău să zdrobască încuietorile. DOSOFTEIU, V. s.. 98. începură a destupare încuietorile porţii, let. iii 73/,. Pune un lăcătuş singur într’o pivniţă şi zi-i să-ţi facă o încuietoare. C. NEGRUZZI, III 406. lat'o lădiţă, nu-i tocmai uşoară... S’o punem, sub încuietoare. GORUN, F. 121. Nu eră , încuiat cu vr’o încuietoare meşteşugită. ISPIRESCU, U. â8/n. Zaru = încuietoare la uşă. ŞEZ. II 44b/19. Poate-s nişte peţitori şi stau pe la ’ncuietori. marian, SA. 105. Are două chei pentru o. încuietoare = e şiret, zanne, p. iii 100. | Abstracte: în cuiere (încuiare) s. f. = închidere cu cheia; închidere, încheiere; constipaţie, neputinţă de a urină, retenţie de urină (la om şi la vite Leon, med. 134, grigoriu-rigo, m. ii 10,
H.	X 88, XII 208). Vor greşi încuierile (grec.. ovyxA.eio/j,ă>v) lor. BIBLIA (1688) 238,2. Din încuia-rea urmării protasele sofisliceaşte în gândul ascuns lasă. CANTEMIR,' IST. 82. Incuiarea sau înţepenirea gurii. CALENDARIU (1814) 174/20. Incuierea părţilor = .germ. Tcrsehluss. polizu. încuierca unui drum = fr. barrage. pontbriant; — încuiat (încuiâl) s. a. = încuiere. (Ad II) Tămădui pre un prolictor de ncuiâlu cu strastc săci. DOSOFTEIU, V, S, 29,2, - cf. ŞEZ. iii 140/21, (încuiat = boală de vită) H. vii 35, xvji 22, (încuiet = boală de om) H. x 548, xii, 368, (încuiet = boală de vite)
H.	x 98, 588; — încuiâlă s. f. = constipaţie (la vite H. xvii 439); — încuietturâ s. f. = încuiere;
ÎNCUIALĂ
ÎNCUJBÂ
f încheietură; constipaţie, ocluzie intestinală, neputinţă de a urină (LB.). Hlnkunyetură — obseratio, constipatio. ANON. CAR. Toate încuieturile şi pietrele... singure s’au închis. MAG. IST. IV 254/ao. Colica... se naşte "din încuietură, astupătura maţelor. calendariu (1814) 169/ls. Olistir... pentru slobozirea încuieturii mistuielii. piscupescu, .221, cf. ŞEZ. iv 129/4, (boală de om) H. VII 33, (de vită) H. II 122.]
—	Din lat. cuneo, -are «a fixă cu un cuiu». (Derivarea cu pref. in- pare a dată din epoca latină, căci se găseşte şi în alte limbi romanice, cf. CDDE. No. 427). Cf. des cui â.
Incuiâiă s. f. v. încuiâ.
Încuiba vb. Ia 1°. Faire son nid. 2°. Se nicher, s’installer. 3°. (S’)enraciner, (s')implanter.
1°. (Despre animale, mai ales despre păsări şi şerpi) Refl. şi (mai rar) intrans. A(-şi) face, a(-şi) construi cuibul. Şi păsările să încui-bădză, iară fiiul omenesc n’are capul unde-şi plecă, varlaam, C. 371,s. Un zmău in ale ei încuibăndu-să hotare... DOSOFTEIU, V. S. 6. Acolo pasări vor încuibâ. biblia (1688), ap. TDRG. Căte [fiare] sălbatece încuibând aiurea şi apoi lăsând acele locuri vor veni la noi spre încui-bare... CARAGEA, L. 6/10. Nişte tufiş sălbatic, pe unde mai totdeauna cuibează şerpii cei veninoşi. ODOBESCU, III 251/29, cf. 16/3:	Că’n mine-a
’ncuibat Şi-apoi a puiat Galbenă şerpoahe, Ce piere de foame, marian, î. 108.
2°. P. anal. R ef 1. (Despre oameni) A-şi face undevâ loc de stat, a se aşeză (că un intrus), a se -stabili,. a se statornici (nepoftit), a se aciolâ, a se vârî, instalâ, a se î n 1 o c â. Într’acest fe-liu de loc... Grecii au venit să se ’ncuibeze. beldiman, tr. 404. Încetul cu încetul însă oamenii se încuibă, se potolesc, şi... SLAVICI, N. II 260. Să se despartă uşor de aceia la cari s’a încuibat. rădulescu-codin, î. 126. Acela,... viteaz şi sănătos, habar n’aveă de puterea smeulUi, ci se încuibă în casă, porunci... MERA, B. 98.
3°. Fig. (Despre un rău, viţiu, boală etc.; construit cu în, între, (pe) la s. absol.). Refl. A se vârî pe nesimţite, prinzând cu timpul rădăcini, a se înrădăcina, 'a prinde rădăcini, cf. cuibări. O patimă mare când se încuibează în om... pann, e. I 47. O vrăjmăşie teribilă s’a încuibat între ţărani şi arendaşi. I. ionescu, M. 117, cf. (nelegiuirea în inimele ţăranilor) C. 100, (viciu la rădăcina adminisiraţiunei) P. 138. Disertaţie asupra boalelor ce se încuibă in cap. C. NEGRUZZI, I 33, cf. (zavistia şi clevetirea între Români) 268, (ignoranţa în inima Românilor) 276. Vrajba între fraţi s'a încuibat. ALECSANDRI, T. 166, cf. (mârşava trădate în suflet) P. in 351. Urîtul... în inima copilei se prefiră şi pe fiecare zi mai adânc o pătrundea, in ea zilnic se ’ncuibâ. ODOBESCU, III 204/27. S’a ’ncuibat dragostea ’n el. TEODORESCU, P. P. 305. Sărăcia un’ s’a ’ncuibat, Anevoie de scăpat. zanne, P. V 571. Săbărelul, mititel, S’a'ncuihat' dragostea’n el. ib. VI 294. # (Impers.) I s’a ’ncuibat în cap = i-a întrat (o idee) în cap. DDRF.
|| Trans. (= fact.) A face să prindă rădăcini, a sădi. Sărăcia... încuibează cele mai răle moravuri. PISCUPESCU, O. 176. Duarea în bătaie de joc..:, în loc de a îndreptă pe cel greşit, încuibează în inima lui o ură tainică. MARCOVICI, D.
149.	Cum poate-o frunte maiestoasă Să’ncuibc-o (= fă facă loc în ea) cugetare atât de fioroasă? ALECSANDRI, P. III 346.
[Prez. ind. înciiib şi încuibez. | Şi (arhaizant): cuibâ vb. Ia, (în descântece) îneuibi vb. IVa. nu vă aş(zaţi. Nu vă încuibaţi, Nu vă încuibiţi, Nu vă lăcătuiţi. MARIAN, d. 33, cf. 156. | Cu alte
su fixe: t încuibui vb. IVa, cuibui vb. IVa LB, f (în)ouiburâ vb. I. Acia păsările încuibuiră-se (: îri-cuibură-se'v., cuiburâ-se s„ î n c u b u i-s e-
v	o r = î n c u i b u i-s e-v orc., î-n c u i b â-s ă-v o r
D., cuiubu adură. H. psalt. 215/1s). coresi, PS. 284. | Adjectiv: încuibat (cu negativul ne-(î)ncuibat), -ă adj.=care îşi are cuibul, care şi-a făcut cuibul; s’a înrădăcinat, s’a introdus, care a prins rădăcini, care s’a întins. (Ad 3°) Unde este încuibată dreptatea... uricariul, II 145/6. Roala această... este încuibată şi în judeţul Dorohoi. I. ionescu, d. 188. Începutul sau rădăcina lor, care în însele este încuibată. MARCOVICI, C. 270. Neagra duşmănie şi lacom,a răvnuire... încuibate în ■ inimi. vlăhuţă, p. 18. | Abstract : încuibdre s. f.= facerea cuibului; înrădăcinare. (Exemplu suptl0)].
—	Derivat cu pref. în-, din cuib (cf. comasc kobiă, milanez kobbiă «a dormi» CDDE. nr. 429). Cf. d esc uibâ, cuibări.
încuibî vb. lVa
ÎNCUIBUI t vb. 1 Va
ÎNCUIBURÂ t Vb. I
Încuietoare: s. f. \
ÎNCUIETURĂ S. f. j V* ÎDCU,ă-
ÎNCUJBÂ vb. Ia 1», (Se) plier, (se). courber. Flechir. 2°. (Faire) plier, flechir, briser. —- (Răspândit prin Mold.)
1°. T r a n s. şi refl. A (se) pleca la pământ, a (se) încovoiâ, a (se) îndoi, a (se) curbă, a (se) strâmbă. Carele dintre voi... îl va incujbâ [copacul] până la pământ, acela va fi voevodul vostru. beldiman, N. B. 99. Greutatea lor mă încujbează.
C.	NEGRUZZI, 113 183/n. Pe când mă încujbase subt greul jug al său amara bălrâneţă... I. NE-GRUZZI, li 140. Compasurile... slujesc rotarului la însemnarea obezilor, spre a le puteâ îndoi sau încujbă, adică spre a le puteă da forma arcată. pamfile, I. C. 170. Acea dumn\e\zăiască armă [crucea] să ’ncujbâ deasupra capului lui. DOSOFTEIU, v. S. 23 9,2.Genunchile meale... s’au în-cujbat subt mine. beldiman, n. p. i 54.
2°. Fig. A (se) înduplecă, a (se) convinge. Vă-zăndu-l împăratul că nu-l mai poate încujbă, l-au izgonit. DOSOFTEIU, V. S. 246. Răbdând năpăşti de la împăraţi şi ne’ncujbându-se (=. neînduple-cându-se mineiul 1776), trăi până la marele Constantin... id. ib. 97. | Trans. A face să se plece, a frânge voinţa s. mândria cuivâ, a înjosi pe cinevâ. Adânc m’ai încujbat, Luisol I. NE-GRUZZI, vi 132.
[Şi: cujbâ vb. In LB.; încujbi vb. IVa dosofteiu, ap. TDRG.; (formaţie nouă în Muscel) cuşbi vb. IVa = a bate pe cinevâ cu cujba, a-1 topi în bătaie, rădulescu-codin; gujbi vb. IV» = a îndoi, a încovoiâ. ui ale... să se gujbească. economia, 220. | Scris şi: (în)cuşbâ, (în)cuşbi. j Adjectiv: incujhât, -ă adj. = curbat, încovoiat, îndoit. Cu sprânceanele groase şi mare în-cujbate rătund. dosofteiu, v. S. 17. Robi încuj-baţi subt sarcina prăzilor, beldiman, N. P. I 62. Ca o floare încujbută de-a crivăţului suflare, c. NEGRUZZI, II 7. Acest favorit... voiu să-l văz încujbat în două. id. iii 334|22. Fulgerele ceale încujbate (= în zig-zag?) nu încetau nici cum. DRĂGHICI, R. 73. Un bătrân cu părul şi barba albă, încujbat subt greutatea anilor. I. NEGRUZZI, Iii 69. Smicele încujh'aie de viforniţă (Auzit în jud. Neamţ).; — încujbit, -ă t = pe care te poţi plecă în afară. Au făcut casii ferestri încujbile (= grec. naQa'Kvnxofj.evaq) ascunse. BIBLIA (1688) 246 ; — cujbât, -ă = încovoiat. LB.; — cujbit, -ă = strâmb la spate (H. XVII 175); bătut rău (RĂ-dulescu-codiN). | Abstracte: (în)cujbâre = îndoire, încovoiere, şerpuitură, sinuozitate. Un
v. încuibâ.
39*
ÎNCUJBĂTURĂ
- 612 -
ÎNCUMETRÎ
părău de apă vie, .ca un şerpe în cujbări. iconari, ap. TDRG.; — încujb&tiiră s. f. = încovo-ietură, îndoitura; partea convexă a unui lucru. Acel groznic şerpe făcând un chip de încujbătură, ca o coardă de boltă.... dosofteiu, ap. TDRG. Cinevă când află vre-o parte de sferă... de pe în-cujbătura carea veade în partea cea aflată, pre ■lesne poate giudecâ cât să fie fost sfera, cantemir, hr. 299/iS. Părăul... să sloboade că un .arpe în multe încujbături. beldiman, n. p. i 3.] Derivat din cujbă (gujbă). cu pref. în-.
.	ÎNCUJBĂTURĂ S. f. i
.	ÎNCUJBI t vb. IVa	) v'	încu3	•
ÎNCUJXUÎ vb. IVa.	refl. Enlrer	en	relations
:amoureuses avec qqn. —A intră în relaţiuni de amor, a .se nădăvi (REV.	crit.	iii 157),	ase	î n-
g u r 1 u i cu..., «a se apropiâ prin dragoste un bărbat de o femeie», ase încuibâ, a se cuibări (h. xvii, 179). [Şi: încuşlui vb. IVa. Mă încuşluesc cu carevâ — einen verliebten Umgang mit einer haben. LB.]
—	La baza cuvântului pare a fi ung. kozel «aproape» (kOzeledni «a se apropia»), cu care s’a amestecat un alt cuvânt, cu j, poate încujbâ.
. INCULCĂ vb. I. (S')inculquer. — Trans. şi refl. A (se) introduce s. a (se) imprimă cevâ în spiritul cuivâ prin.repeţiri dese. Asemenea şcoale, într’un curs de patru, mult cinci ani, ar inculcă elevilor principii solide, odobescu, II 70. Această teorie... se inculcă în mintea tinerilor. MAIORESCU,
D.	I 76. [Abstract: iriculcâre s. f. j A d j e c -ti v: inculcat, -ă].
—	N. după fr. (lat. inculco, -are* idem).
INCULPĂ vb. Ia Inculper.— A acuză pe cinevâ de o culpă (faptă rea, vină, greşală, delict etc.) a băgâ vină, a învinovăţi. [Adjectiv (substantivat adesea): inculpat, -ă = (cel) acuzat de o culpă (faptă rea, vină, greşală, crimă etc.), învinovăţit, pârît. Procurorul care s’a plimbat d'a-lungul odăiei, porunceşte aprodului să aducă pe in-culpat.' brătescu-voineşti, l. d. 129. |A b s t r a c t: inculpare s. f. = acuzare, învinovăţire, imputare.]
—	N. după fr. (lat. inculpo, -are, idem).
incult, Ă 1°.—2°. Inculte.
1°. Necultivat, neîngrijit. Un vers încerc cu pana mea incultă, eminescu, p. 296. Şi degeaba veniţi astăzi şl voi, cei cu gândurile groase, cu forma incultă, cu stilul greoiu... să loviţi cu atâta patimă în direcţia cea nouă. MAIORESCU, CR. I 296.
2°. F i g. Lipsit de cultură. El ne înfăţişează, în curs de aproape o mie de ani, o clătite neîncetată de neamuri inculte. ODOBESCU, II 250.
[Familia: (după fr. inculture) incultură s. f. = lipsă de cultură.] ’
—• N. după fr. (lat. incultus, -a, um, idem).
înculţă f vb. I v. încălţâ.
incultură s. f. v. incult.
Încumăt Ă vb. Ia refl. v. încumeta.
încumătri vb. IVa V. încumetri.
INCUMBĂ vb. I. Incomber â... —(Construit cu dativul persoanei, mai ales de cărturarii din Transilv. şi Bucovina, spre a redă pe germ. «oblie-gen»), A se impune, a fi de datoria cuivâ, a reveni cuivâ. Datoriile ce incumbă naşului. MARIAN, NA. 164. Datorinţele ce incumbau societăţii. SBIERA,
F.	371. [Şi: (formă românizată) incumbă vb. I].
—	N. din lat. incnmbere, idem (propriu: «a se lăsâ pe cevâ»).
ÎNCUMETĂ vb. Ia refl. 1°. Oser, se risguer ă, avoir le courage de, s'exposer (â) 2°. Se repostr (sur). 3°. Se decider (â). —• (Munt., Transilv., Bucov.).
1°. (Construit absol., cu inf., cu să 4-conj, s. cu 1 a cevâ) A îndrăzni, a cuteză (SIMA, M., com. A. tomiac), a aveâ curaj, a riscâ expunându-se unei primejdii. Nu se încumetă să sate asupra lui. ţichindeal, F. 54. Să încumeate a să legă mm că el într’o zi poate să facă pre toţi bolnavii sănătoşi. barac, T. 21. Nu mă.voiu încumetă aspur.e ceeă ce aievea n'am văzut cu ochii, odobescu, iii 78/4. Este un ce copilăresc de a crede că lucrurile vor tămăneă dnpe cum se încumetează majoritatea ...a le regulă, id. I 483/26. Şi nici nu visază la cătă perire mă'ncumăt. COŞBUC, M. 173/4. Nici un Orăsnean nu se încumetă a se culcă şi a dormi... pe locul acela unde a murit şi ă stat mortul, marian, î. 426, cf. NA. 124,. 73. Vântul mai se ’n-cumelă să teprăvală la pământ, contemporanul, "V, voi. I 100. Eu nu mă încumăt... a prinde pe hoţi. ISPIRESCU, L. 82. Mulţi tineri s’au încumes... a face cercare, id. ib. 102. Ginerele său cel mic se încumetă şi zice... id. ib. 172. Se încumese... şi o întrebă, id. ib. 124. Mă voiu încumete să mă însărcinez' şi cu cealaltă treabă, id. ib. 219. Oâţivă nebuni... s'au încumes a o face. id. ib. 5. Eu nici odată nu m’oiu încumetă a ţi-i scoate... reteganul, p. I 28/27. Prin apă nu s’a încumetă să treacă, id. III 35/36. Nu mă încumet a face o cale~ atât de lungă prin frig ca ăsta. SIMA, M.
2°. (Construit cu prep. în s. pe) A se încrede, a se bază, a se bizui. Bathori poruncise Secuilor săi ca să nu se încumeteze fără înţelepciune în noroc. bălcescu, M. V. 140. Se încumetau în mulţimea lor. ispirescu, M. V. 21/24. Îşi luă inima în dinţi, încumetându-se pe ajutorul lui Dumnezeu. id. L. 218.
3°. (Construit cu inf. sau cu s ă + conj.) A-l trage, s. lăsâ pe cinevâ inima să... (LB.), a se hotărî, a se decide. Cum te-ai cumetat să mă părăseşti? LB. Puţini se încumet a luâ o carte în mână. N. A. bogdan, ap. DDRF.
[Prez. ind. încumet, încimet şi încumetiz. | Şl: încumătâ vb. I (cu prez. ind. încumăt şi încumăt); încumete vb. III (cu aor. încumeseiu, part. încumes); încumeţi vb. lVa = ase măsură (cu cinevâ). La sat... vechiu’ moşnean e frunte de ţăran, în-cumeţindu-se cu boieru’ la multe, ba poate că l-ar şi.întrece lacăte cevaş. jipescu, O. 137; cumătâ vb. I LB.; cumeţi vb. IVa, ap. CDDE. nr. 434. | Adjective: încumătât (cu negativul nen(î)cu-mătat), -ă şi încumes, -eâsă DICŢ.; încumătăt6r, -oâre = care cutează, îndrăzneţ. O! Incumătăto-rul!' i. negruzzi, vi 576. | Abstract: încu-mătâre s. f. = îndrăzneală, curaj. Ce încumătare din partea mea, un pitic! sbiera, F. S. 132.]
—	Din lat. committere, care ca verb reflexiv are acelaşi sens de «a cutezâ»: se committere in aciem, se commitere urbi şi «a se bizui pe cinevâ»; eis commisi et credidi. LB.
ÎNCUMETE vb. III refl. 1
încumeţi vb. IVa refi. j v- încumetă.
Încumetri Vb. lVa refl. Devenir comperes ou comm&res. S’allier. — A se face cumetri, a se înrudi prin cumetrie; cf. î n c u s c r i. Tre-cut-au atunce... cneazul DiwMrie Galicin şi au botezat un cocon a lui Constantin Ducăi Vodă, de s’au încumetrit. LET. II 308/12. Apoi, dacă ne-om încumetri, cum să nu-l votez? I. negruzzi,
IV	303. [Sf. Petru] se încumătri cu un ţăran. şez.
vii	139. ll rugă să se cumetrească, şi ciobanul priimi. ispirescu, l. 208. | (Rar) Trans. A face cumetri; p. ext. aliaţi. Luă asupra-şi de a-i încumetri cu regatul polon. HASDEU, I. c. 7. || P. ext. A (se) întovărăşi, a (se) asociâ cu cinevâ.
ÎNCUM1NŢÎ
— 613 -
ÎNCUNJURĂ
Cu cinste este din partea dumitale să te încume-treşti cu alde Marin şi Neăgu la tâlhăriile lor? rădulescu-niger, ap. TDRG. [Şi: tncumăiri vb. IVa; cumetri vb. IVa. | Adjectiv: încu-metrit (încumătrit), -ă = înrudit prin cumetrie. Eră odată o capră încumătrită cu un urs. SBIERA, P. 202/,». | Abstracte: încumelrire s. f., încu-metrit s. a. Incumctriri (= alianţe) înfrăţitoarc. ODOBESCU, Iii 320/20.]
■—■ Derivat din cnm&tru s. cumătră, cu pref. în-.
înfCUMiUŢi vb. IVa v. cuminţi.
iucCMNĂŢÎ vb. IVa refl. Devenir beaux-freres.
—	A se face cumnat, s. cumnată cu cinevâ. De toţi s’au poreclit Calo-Ioan, 'pentru că încumnăţin-du-se cu Schitele, pre aceştia nu numai i-au tras la sine, ci şi năravurile lor încă le-au supt. ŞINCAI, HR. I 248/39. Să-i deie pe soră-sa de nevastă, câ, de i-a da-o şi s’or încumnăţi amândoi... sbiera; p. 137In—i- [Şi: cumnaţi vb. lVa refl. MARIAN, nu. 66. | Adjectiv: încumn&ţit, -ă = ajuns cumnat s. cumnată cu cinevâ. | Abstract: în-cumnăţfre s. f. = acţiunea de a deveni cumnat. marian, nu. 66.]
—	Derivat din cumnat s. cumnată, cu ajutorul pref. în-.
ÎNCUMPiiiT, -Ă adj. y. cumplit.
iNCTJjVÂBUlj s. a. Incunable. — Carte care datează de la începuturile artei tipografice (în Apus, de obiceiu din sec. XV). Incunabule ale tipografiei româneşti, odobescu, I 344.
—	N. din lat. incunabulum (propriu «faşă, leagăn», apoi:'«început»),
tsfCUSTJURÂ vb. 1. I. 1°! Faire le tour (de), 2°. Enlourer. 3°. Enclore, entourer (de). 4°. AssiS-ger, cerner. 5°. Faire un detour. II. 1°. Errer, parcourir. 2°. liviter, esquiver. 3°. Menager. 4°. Proieger. 5°. S’entourer de. 6°. Profiter de.
I.	Trans. (La baza cuvântului e noţiunea «jur»),
1°. A se mişcă în jurul unui lucru, a umblă (pluti etc.) de jur împrejur, a face ocolul unui loc, cf. a da târcoale. Cungiuraiu altariul tău, Doamne. PSAL. SCH. 76. îvcăngiuraiu şi junghiaiu jărtvă (: circuivi et immolavi hostiam). coresi, ps. 64. Iudeia încungiurâ-văm. coresi, ev. 213/3. Incungiurându toată besearica... MINEIUL (1776) 51a/i- Ieşi un şarpe mic clin ou şi încun-giură oul. ALEXANDRIA, 9. Câştigând putere, au început iarăşi a încungiurâ muntele, drăghici, R. 48. Incungiuri într’o clipă de trei ori acest pământ. ALECSANDRI, P. I 10. El tăul l’a’ncun-jurat. RETEGANUL, TR. 17/21. Măciuchiţa glava Cunjură dumbrava. [Ochii]. GOROVEI, c. 250. | (Rar) 1 n trans. A face un încunjur, un ocol, a merge împrejur. De acie încungiurămu şi viremu întru Righia. COD. VOR. 99/6. | (Prin prep. cu se arată persoana s. obiectul cu ajutorul căruia se face mişcarea) A face un cerc cu..., a ocoli cu.... Pune capul lui Harap-Alb la loc, îl încunjură de trei ori cu cele trei smicele de măr dulce... CREANGĂ, P. 278. Scoţând o mână de om mort, au început să încungiure fetele cu dânsa şi să le descânte, ca să doarmă adânc.' sbiera, P. 276/3. Să lot încungiure, în fuga cea mai mare, satul cu el. RETEGANUL, P. I 25/21. Este bine a încungiurâ casele cu Triţa = a face ocol în jurul caselor, gorovei, cr. 1386.
2°. A fi (a se găsi, a sta, a se adună etc.) de jur împrejur, a se strânge roală în jurul cuivă s. a cevâ). ■ Te vor încungiurâ-le năroade de gloate. DOSOFTEIU, PS. 25. Lin norod fără de număr în cale-l încungiurâ. PANN, E. II 159. Toţi, încântaţi,
o	’ncunjufă,-i şoptesc Cuvinte dulci de-amor.
alecsandri, P. II 265. Stejarii par o strajă de giganţi ce-o tncunjoară. EMINESCU, P. 251. Dcte câtevă târcoale curţii... şi luă aminte la toate amă-nunturile ce încongiurâ curtea. ISPIRESCU, L. 75.
3°. A închide un loc de jur împrejur, a îm-. prejmui. (Construit cu prep. cu) Au socotit apoi ca să încungiure acea bortă cu zid. DRĂGHICI, R. 79. A înconjură cu gard, cu şanţ. polizu. | F i g- A cuprinde, a îmbrăţişâ de jur împrejur. Eaîncunjură cu amândouă braţele ei goale grumazul lui. EMINESCU, N. 9.
4°. f Spec. A cuprinde cu oaste de jur împrejur o cetate, a împresură, a asediâ. LB. Cungiură cetatea, psal. SCH. 180. Incungiu-rase păgânii cetatea. CORESI, ev. 170/12. Petru-vodă... au încongiurat pre Alexandru-vodă în curte în Iaşi. let. I, ap. TDRG.
5°. Absol. A face un ocol (spre a nu întâlni pe cinevâ), a ocoli; a merge pe cale strâmbă. LB. Golătatea încunjură, iară foamea dă de-a dreptul (CREANGĂ, A. 69) = omul gol se fereşte de lume, dar cel flămând dă busta (zanne, p. iii 173). Dacă va încunjură, vine degrabă; iar de^a da de-a dreptul, are să întârzie. ŞEZ. I 100/14.
II.	Fig. (Ideea lui «jur» trece pe planul al doilea).
1«. Trans. şi intrans. (Din sensul «a umblă de jur împrejur» se naşte sensul) A umblă mult (în căutarea unui lucru), a bate drumurile (propovăduind), a străbate s. cutreieră o regiune, a alerga dintr’un loc într’altul. Lumea să înctingiuraţi'. CORESI, ev. 130/I2. încungiurâ pre la besearici ( = mergeâ din biserică în biserică). MINEIUL, (1776) 180 V2- Tată-său, căutăndu-şi copilul, în-cângiură... drumurile şi cărările, ca să-l afle. ibid. 192 ‘/2- Cunjuraiu ţările toate Şi de bine n'avuiu parte. jarnIk-bârseanu, D. 191. M’ai blestemat... Să ’nconjor lumea şi ţara. DOINE, 148/ls.
2°. Trans. (Din sensul «a ocoli» s’a născut, ca şi la acest cuvânt, sensul) A evită, a se feri s. a fugi de cevâ s. de cinevâ. LB. Văzând că nu poate încunjură războiul... bălcescu, M. V. 426. Bade, nu mă ’ncunjwă. DOINE, 93/23. Trece badea, mă ’ncunjoară. ibid. 93/22.
3°. f Trans. (Din sensul «a ocoli» se naşte şi sensul) A luâ pe departe, p. e x t. a cruţă, a me-najâ. Nu-i încungiurâ nemică cuvoroarâ Nicolai-vodă, nice le da obraz. let. ii 87/15.
4°. t T r a n s. (Din sensul «a stâ împrejurul cuivâ» se naşte sensul) A ocroti, apără. [Domnul] încun-juratu-l-au (trad. pe grec. imjxhajoev). biblia (1688), 150,2.
5°. (Modern, după fr- s’entourer) Refl. (Din sensul «a se aflâ în mijlocul unor oameni» s’a născut sensul) A primi pe lângă sine, a trăi în so: cietatea, în tovărăşia cuivâ. Păcatul lui a fost că nu şi-a căutat colaboratori cinstiţi, ci s'a încun-jurat de nişte oameni neserioşi.
6°. Refl. (Din sensul «a aveâ în jurul său, a aveâ mereu pe lângă sine» s’a născut, în Bucov., sensul) A te ajutâ cu cinevâ cum poţi, a o îngurlui (com. G. NISTOR). Erâ o babă şi un moşneagşi aveâ un cucoşel, care le făceă multe toate prin casă; ei se încunjură hăt bine cu dînsul. SBIERA, P. 295/3.
[Regional -giu-, | Şi: înconjură vb. la, cunjuri vb. 1, conjură vb. I. | Prez. ind. încunjur şi (dial.) încunjâr, înconjâr. | Adjective: (în)cunjurât (cu negativul ne(î)ncunjurat), -ă = împresurat, împrejmuit, asediat. (Ad I 2°; construit cu prep. d e, mai rar cu prep. cu) Encungsurat — circuitus. ANON. CAR. Mumă încunjurată de copiii săi. MAR-COVICI, D. 3/n- O băbuţă...' încongiurată de căţei şi de motani. C. negruzzi, i 68. Bisericuţă con-giurată de morminte, id. ib. I 192. S’o vezi încunjurată de un roiu de .pierdevară. eminescu, P.
257.	Acolo, conjurată de soţul tău iubit, de gingaşe şi blânde şi vesele copile... . I. NEGRUZZI,' ii
ÎNCUNOAŞTE-
- 614 -
ÎNCURÂ
84.	Incungiurate demul}imede floricele, ispirescu, L. 18. Casă încongiurată cu o pădure, ispirescu, L. 6. Cucoşul... încunjurat de atâta amar de galiţe. CREANGĂ, 68. Steag... De voinici încunjurat. JARNlK-BÂRSEANU, D. 308; (ad I 3°) Înconjurat cu zid — ummauert; cu gard = befriedigt; cu şanţ = umschanzt, umgraben. polizu ; (ad I 4°). Cetate încungiurată (: civitas munit a). CORESI, PS. 76; (fig.) Având şi acum încă încungiurată (— restrânsă, redusă?) puterea Sultanului. URICARIUL, •I 175/4; — încunjurăt6r, -oâre = care încunjură, împrejmueşte, împrejmuitor; (substantivat) cel ce se află în jurul cuivâ, în apropierea cuivâ, persoană prezentă; cel ce asediază o cetate (POLIZU). înaltele... coperişuri şindilite... se razimă pe stâlpii cerdacelor încunjurătoare. IORGA, N. R.
A.	I 343. Ele şoptesc pe la urechile încunjură-lorilor că eşti baron de foarte tună familie. I. negruzzi, I 99. | Abstracte: încunjurâre s. f. = cerc, ocol, târcol (în jurul unui loc); stăruire în jurul cuivâ (costinescu), spec. (mai ales la scriitorii din întâia jumătate a veacului trecut, spre a redâ neologismul «circumstanţă») împrejurare, întâmplare; împrejmuire ; împresurare, asediu, spec. ispită din partea diavolului, mers îndelungat, umblătură multă. (Ad I 1° şi 5°) Se face încungiurare sfintei biserici cu sfintele moşti. LET.
III	318/2S. Fieştecar.e [brâu] îşi făceă încungiurare,a lui. mineiul (1776) 291/1; (ad 12°) Plecă ’nir'acea încunjurâre, ca să se plimbe. PANN, e.
II	44. Lui Robinson, a căruia încungiurări .se deosebeau după starea în care se află, un tun i se păreâ mai trebuincios decât orice. DRĂGHICI, R. 240. îi spun,toată încunjurarea. ion CR. II 220; (ad I 3°) Incunjurări de zid. GOLESCU, î. 15; (ad I 4°) Au purces... să mântuiască Buda ele încungiurarea Nemţilor. LET. I 171/28. Cetatea cea mare o au izbăvii de încungiurărea Vamarilor, MINEIUL (1776) 1602/2. Nicopolea au închis-o cu încunjurâre prin multă sumă de oaste. E. VĂCĂRESCUL, IST. 253/23. De ispite şi de încungiurări şi de toate patimile izbăveaşte-ve. MINEIUL (1776) 362/i, cf., 135l/i; (ad II 1°) Încungiurări şi umblări ce au umblat, ib. 332/2; — încunjurat s. a.; — incunjurătâră f s. f. = umblătură multă; asediu. După carii corbul prin munţi, vidra prin gârle... fealiu de fealiu de goane şi încungiurăluri de moarte umblâ. cantemir, ist. 345. Cetatea So-lunului de ’ncungiurătura Varvarilor au izbăvit. dosofteiu, v. S. 87; — încunjurime s. f. = împrejurime, cf. mediu ambiant. Aveţi să răspândiţi groază prin încunjurime. I. NEGRUZZI, IV 438. Violenta rezistenţă a încunjurimii. maiorescu, CR. II 120. Noaua încunjurime în care mă aflam. sbiera, F. S. 93. Scoli româneşti nu prea sânt în aceste încunjurimi ale Inidoarei. iorga, N. R. a. I 314. | P o s t v e r b a 1: înetinjur s. a. [plur. rar -cun-jururi] = ocolire, ocol. Du-te, ia pe aici, că-i aproape tare, Pe-acolo e ’ncunjur. SPERANTIA, ap. TDRG. Prinir'o mişcare de încunjur veni..., ţn ajutorul colegului său. OLLĂNESCU, ap. TDRG. După mult încunjur, ajunseiu pe nesimţite la Ilinca. gane, ap. TDRG. Înconjurul pământului tn 49 de zile. TDRG. Şi ce mai atâta încunjur?... Ioane, ştiu că ne jupeşti bine/ CREANGĂ, A. 108:
#	Cu încunjur = pe de departe; vorbă cu încunjur — cu multe înţelesuri, pamfile. Fără 'încunjur = de-adreptul, fără să te codeşti, fără subterfugii. Cf. verde. Am mărturisit fără încunjur toate, aşâ precum se petrecuse, c. NEGRUZZI, ap. TDRG.]
—	Din lat. congyro-, -are «a face un cerc».
Incunoâşte f vb. III y. încunoştiinţâ.
-	încunoştinţâ, îici:voştiisţâ vb. la.
Averlir; notifier. — (Cuvânt nou) Trans. (cu
acuzativul persoanei) A aduce cevâ la cunoştinţa cuivâ, a face cunoscut, a vesti, cf. î n ş t i i n ţ â. Iohn încunoştinţă pe stăpânul său că un domn oarecare îl aşteaptă jos. conv. lit., ap. TDRG. | (Rar, cu dativul persoanei) Basarab nu numai că refuză propunerile spatarului..., dar le şi în-cunoştiinţă lui Ştefăni\ă-vodă. alecsandri, ap. TDRG. [Şi: (din în + cunoaşte) încunoâşte f vb. III. Să-l încredinţeaze să-l încunoâsi}ă. dosofteiu, v. S. 177,2. | Adjectiv: încunoşti(i)nţât (cu negativul ne(î)ncunoşti(i)nţat), -ă = pus în cunoştinţă, înştiinţat, căruia i s’a făcut cunoscut, i s’a adus la cunoştinţă, vestit. | Abstract: încunoşti(i)n-ţâre = înştiinţare, aviz, comunicare, notificare, avertisment.]
—	Contaminare din înştiinţâ + cunoştinţă.
ÎNCUNUNÂ vb. Ia I. Couronner. II. 1°. Cou-ronner, orner de. 2°. Recompenser. 3°. Couronner, achever. III. Se marier.
I.	Trans. (cu acuzativul persoanei) t A în-coronâ, a-i punfe (cuivâ) pe cap coroana de Domn. L-au încununat spre domnia Moldovei părintele Gheorghie Mitropolitul. LET. II 402/ls. | R e f 1. A se încoronâ, a-şi aşezâ pe cap coroana de Domn.
II.	Trans. (cu acuzativul persoanei) şi refl.
1°. (Mai ales f i g.) A (-şi) pune (cevâ ca) o cunună
în cap, p. ext. a (se) împodobi (şi cu altcevâ decât cu cununi). îl încununară cu cununa de spini, dosofteiu, V. S; 12, 2. Cu cununa muceniciei te-au încununat, mineiul (1776) 115. A sa minte şi frumseţe de care se ’ncununâ. PANN, E,
I	4. Gerul neagra luncă o ’ncunună c’un văl alb de promoroacă. alecsandri, p. iii 11. Roza... încunună cupa lui Anacreon. C. NEGRUZZI, I 101. Scena se petrece la poalele unei stânci, pe care o încunună un castel feodal şi cu metereze. ODOBESCU, Iii 59/2. Soarele apune, Voind creştetele 'nalte ale ţării să ’ncunune Cu un nimb de biruinţă. EMINESCU, P, 243.
2°.. A răsplăti. Direpţii vor hi încununaţi. VARLAAM, C. 77.
3°. A terminâ frumos, a isprăvi bine, a scoate la capăt bun, a face cevâ până la capăt. Vai! n’a iertat soarta să ’ncununi a ta dorinţă, alexandrescu, M. 15. încunună viaţa sa de vrednic ostaş cu o moarte de erou. odobescu, ap. DDRF.
III.	f (Bis.) Refl. A se cununâ. După cuvântarea ta... nu ştim: adevărat încununatu-te-ai, au ba, şi de te’i încununat, să ne scrii... ca... să t'e putem corteni întru fraţască dragoste. IORGA, S. D. XII 211.
[Prez. ind. încuntin şi (mai rar) încununez (ARHIVA ROM. I 146. | Adjective: încununat (cu negativul ne(î)ncununat), -ă = cu cunună s. cor roană pe cap, încoronat; împodobit; terminat cu bine. încununăte în slavă. DOSOFTEIU, V. S. 84,a. Dealurile... sânt încununate de grădini. C. NE-GRUZZI, I 315. Amândoi îmbrăţişaţi, Cu flori mândre ’ncununaţi. alecsandri, P. II 92. Un toiag încununat-,cu trestii, eminescu, P. 263. Ostenelile încununate cu sfârşit bun. I. IONESCU, C. 96.; — încununăt6r, -oâre = care încunună. | A fast r a c t e: încununare s. f.; încununât s. a.]
—	Din în 4- cununâ. Cf. încoronâ.
ÎNCURÂ vb. I. I. 1°. Faire courir (un cheval). 2°. (R6fl.) Courir. II. Se poursuivre.
,1, (Popular în Muntenia şi Dobrogea).
1°. Trans. (Subiectul e călăreţul, complementul calul) A da drumul să alerge, a face să alerge, a alergâ (trans.), a mână, goni (calul), mai ales cu scopul de a se luâ la întrecere (se obicinueşte la Sân-Toader — cf. dr. ii 239 — mai rar la Botezul Domnului, la nunţi etc.). Repede înmrându-şi calul, scoboară şi suie dealul, i. VĂCĂRESCU, P. 336/17. Să în cur aţi cai. GORJAN, H: i 47. Au
INCURÂ
— 615 —
ÎNCURAJA
tncurat caii iute. PANN, E. XI 155. Războinicul ' voinic.., in cură armăsarul înaintea bătăliei, bălcescu, m. v. 569. Trăsura eră incunjurată de toţi flăcăii, rude şi amici ai ginerului, carii încurau •caii lor. GHICA, S. 35. Se învârteâ sf. llie, încu-rându-şi armăsarii. ODOBESCU, III 182/3. Toţi vădeau şi-şi încurau caii la deal, lovindu-i mereu cu varga peste ochi şi cu călcâiele ’n pântece. VLAHUŢĂ, d. 75. li plângeau ochii după colăceri, ■ce-şi încurau caii sprinteni. SANDU-ALDEA, SĂM.
III	743. Incălecă calul şi-l încură prin grădină. ISPIRESCU, L. 152. S’a sculat şi a tncurat mânjii ,pe câmp, ca să se înfierbânte. RĂDULESCU-CQ-DIN, M. N. 36. Noi am venit... Caii încurând. .SEVASTOS, N. HO/35. Caii încurând, Pe nări flăcări lăsând. TEODORESCU, P. P. 174b. Pe roşu mi ’ncălecâ, Şi ’ncepeă a-1 încură, Până spume mi-l făceă. mateescu, B. 43. Nici. calul să ţi-l '4ncuri, Nici satul să ţi-l măsuri. PĂSCULESCU, OL. P. 107. Flăcăii pe aici au obiceiul în ziua de Sân-Toader de a încură caii în onoarea lui ■Sân-Toader, căci el umblă călare, când eră pe ;pământ (Zănoaga, jud; Romanaţi). MARIAN, NU.
77.	Oamenii în ziua de Sân-Toader încură caii (Petru, jud. Teleorman), ibid. (Bolota, jud. Dolj). -CALUL 27. Oamenii încură caii (=se iau la întrecere), când vin de la câmp; ti mai încură şl ia nunţi (Făureşti, jud. Vâlcea). CALUL 61. S'au ■dus să, ’ncure caii (Cazil-Murat, jud. Constanţa). -calul 96. # A-şi încură caii = a-şi alergă caii, a-şi face mendrele, a-şi face cheful (Făureşti, jud. Vâlcea). CALUL 61. | (Refl. = pasiv). Caii se încură tn Sâmbăta Sân-Toaderului, când băieţii se iau lă întrecere. E bine ca toţi caii să se încure în această zi, căci de e vreunul bolnav, şi se va ■■încură, se va face sănătos (Comoşteni, jud. Dolj; apropiere etimologică de a (se) cură = a se vindecă?) calul 26. Caii se încură, când sânt bine îîngrijiţi şi odihniţi (Băneşti* jud. Dâmboviţa). CALUL 68. [Caii] se încură la Sf. Toader, când se ■tund cârlanii (Cazil-Murat, jud. Constanţa). CALUL 96. || P.. ext. (Complementul e locul pe care se iface încurarea) A străbate (cu caii) în fugă, a alergă (cu caii) prin... Apucă... unul pe altul de poalele cămeşii şi încep a încură în fugă toată •ograda. MARIAN, î. 220. A plecat la vânătoare Să ’ncureze, să vâneze Munţii, id. NU. 475.
2°. Refl. (Despre cai; mai rar despre alte animale) Â o porni la fugă alergând unul după altul, a o rupe de fugă, gonindu-se unul pe altul, a se întrece alergând; a alergă în voie, a zburda. Calu ’n ■vânt i se ’ncură. COŞBUC, F. 114.. începii pri-.măvar’ a da, lerbuliţa a se săltă, Căluşeii a se ’ncură. MAT. FOLC. 58. Se încură caii pe izlaz •(Păuşeşti, jud. Vâlcea). CALUL 60. Caii «se încură» numai când aleargă de voia lor. Se încură însă ,şl măgarii, dar mai rar; când se încură măgarii, trebue să ploaie (Caracal). CALUL 63. Calul se încură, când fuge slobod, fără să fie mânat de nimeni (Regep-Cuius, jud. Constanţa). CALUL 84. .Şe zice «a se încurget> de un căi tânăr, gras, care zburdă (Cazil-Murat, jud. Constanţa). CALUL 93. Porcii se încură (= aleargă, fug) cu paie în gură. ■Gorovei, c. 3263. # Se ’ncură măgarii: când se joacă oamenii mari, ca nişte copii. ZANNE, P. I 530. || P. ext. (Despre călăreţi s. despre copii, călări sau nu) A se luă la întrecere; a fugi zburdând. [Copilul şi mânzul de supt el] au întins la ■drum, zbeguindu-se şi încurându-se. ISPIRESCU, ap TDRG. înapoindu-se de la păşune, copiii se iau la întrecere, se întrec, se încură, se gonesc cu •caii (Rudari, jud. Dolj), calul 25. || Fig. (Despre oameni) A o porni care încotrd, a o rupe de fugă. Se încură toţi de frica împăratului. GCR.
I	132/33.
II.	f (Neologism, format din lat. incurrere) "Trans. A alungă. La al doilea an mai lacom
încurând pre Goţi preste Dunăre..., se înecă. V-MAIOR, IST. 22. Până la lăcaşurile lor i-au încurs. id. ib.
[Piez. ind. încâr şi (rar) încuriz. | Şi: f încire, încură f vb. III (cf. încurăre) şi (ca currere> curge) înctirge vb. III. TEODORESCU, P. P. 47. | Adjective: încurât, -ă; încurăt6r, -oâre (sensul de «coursier» dat de baronzi, l. 99/28 e suspect), ţ Abstracte: încurâre şi încurăre f s. f. = alergare, cursă (de cai), întrecere; (ad II, prin apropiere de neologismul «incursiune») năvală, încălcare de hotar. Carele va privi la înc-ărărea cailor..* ÎNDREPTAREA LEGII (1652), ap. TDRG. Ameninţările şi incurările Cazacilor ruseşti nu pur tuse să-i facă să reintre în linişte. GHICA, S. 629. Făptuesc o 'ncurare din nou. coşbuc, M. 97/24. în Muntenia şi mai ales în jud. Romanaţi există încă şi acuma încurarea cailor, numită şi «alergare de cai», în ziua de Sân- Toader, la începutul Postului mare. MARIAN, NU. 77. întrecerile cu cai s'au încurăturile (încurările) se fac *numai de către copiii cari merg cu vitele părinţilor la păscut (Rudari, jud. Dolj), calul 25;.— încurât s. a. = alergare (de cai). încuratul cailor (spre der •prindere). I. GOLESCU, C. I 156; — încurătâră s. f. == alergare (de căi), cursă (de cai), întrecere (de cai). încurături de cai. COŞBUC,' N. REV. R. I 164, încurături de cai se fac la Sân-Toader. La încurături participă numai flăcăii (Dăbuleni, jud. Romanaţi). calul 64. încurătură: când se joacă caii pe câmp (Titu, jud. Dâmboviţa). calul , 65. Se zice întreceri, alergări, încurături, fugă, rămă-şală (Bălteni, jud. Dâmboviţa). calul 67. întreceri sau încurături se fac în ziua de Botezul-Domnului, când preotul face sfinţirea apei (Braniştea, jud. Dâmboviţa). calul 66h- \ Abstract şi local: încurătoâre s. f. = alergare (de .cai); «locul unde se încură caii, ce se zice turceşte: at? meidan» (i. GOLESCU, C. I 15b). în ziua de Sân‘ Toader se serbează încurătoarea cailor:... ies flăcăii la câmp şi încură caii (Bolota, jud. Dolj).. CALUL 27.]
—	Din lat. prop. *in-curro, -are, factitivul lui curro, -ere. Dacoromania, IV 687 ş.' u.
încură t vb. III v. încură.
iNCURĂBili, -Ă adj. Incurâble. — C£re nu se poate vindecă, lecui, tămădui. [Familia: (după fr. incurabiliti) incurabilitâtc ş. f. = neputinţa de a se vindecă, lecui, tămădui).	•
—	N. după fr. (lat. incurabilis, -e, idem).
incurabiuitâte s. f. v> incurabil.
îscuitAGii vb. Ia v. încurajâ.
ÎNCURAJA vb. Ia. l°-2°. Encourager.
1°. Trans. A da, a face, a inspiră, a insuflă cuivâ curaj, îndrăzneală, inimă, bărbăţie; p. ext. a îmbărbătă, a însufleţi, a îndemnă la o faptă, cf. animă. Cât ce intră baba’n casă... răzimaţă pe o cârje, începe a încurăjâ pe Ileana. RETEGANUL, p. I 53/28. | Refl. A prinde inimă, a-şi face curaj; (absolut) a spune vorbe de îmbărbătare. Linişteşte-te, c’coană Fănico, încurajă trecătorul. N’o Să fie nici o primejdie. CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLII 448.
2°. A proteja, a sprijini, a favorizâ cevâ. Comi-siunea este de părere ca Consiliul general să invite pe d-l Ministru al Instrucţiunii .de a încu-ragiâ... stabilimente de internate particulare. ODOBESCU, II 74.
[Şi: (mai de mult, mai mult gratie) încuragiâ vb. Ia; (cuvântul pătrunzând şi în popor, se aude şi cu formele asimilate spiritului limbei) încor&jâ,
ÎNCURĂJÂ
- 616 —
ÎNCURCĂ
îneurăjâ vb. Ia. (Adjectiv: încurajât, (cu negativul ne(î)ncurajat), -ă= îmbărbătat; plin de însufleţire, de inimă, curajos, inimos; protejat, sprijinit. El cu piept încorăjat, Alergând l-a apărat, pann, e. v 23. Apoi ai lor fraţi şi rude văzându-te luptător, cu putere ’ncorăjat... id. ib. II 3. Şi de acolea ’ncurajat... şez. iv 11/,; — încurajat6r, -oâre = care dă s. inspiră curaj, care îmbărbătează. | Abstract: încurajare s. f. = îmbărbătare, curaj; protecţie, solicitudine, sprijin. Dacă văzit Haridim că fără suliţe a rămas, Ou mai mare ’ncorăjare se arătă ’n acel ceas. pann, E. ii 73. Scopul este ca prin această încurajare să se îmbunătăţească soiul hergheliilor. c. negruzzi, i 36.]
—	N. după l'r.
ÎNCURAJA vb. Ia v. încurajă.
ÎNCURĂTOÂRE S. f. ţ
ÎNCURCĂTURĂ S. f. j V- încurâ-
ÎNCURCA vb. I. I. 1°—3° (S’)emmSler, (se) brouiller, (s’)enchevHrer. II. 1°. (S’)embrouiller. (se) perdre, (s’)embarrasser, (se) confondre. 2°. (S’)embarrasser. 3°. Hisiter, baîbutier, (s’fembrouil-ler (en parlant de la langue). 4°. (S’)empStrer (dans une affaire, dans uneliaison). 5°.(S’)attarder. 6°. Ourdir.
I.	La origine, încurcă erâ un termin din graiul torcătoarelor; azi e întrebuinţat adesea în sens figurat.
1°. Trans. (despre om; complementul e firul de tors, iţele la ţesut, aţa la cusut, etc.) A amestecă una ’ntr’alta, a încâlci, a înnodă (fără voie); refl. (despre fire, iţe, aţă) ase amestecă, ase încâlci. Se încurcă a[a = se înnoadă, se amestecă, de nu poţi coase, gorovei, C. 1446. Firele când se încurcă, Anevoie se discurcă. zanne, p. 291. Cine a încurcat pânza, trebue să .o descurce, id.
III	269. # A încurcă iţele — a produce confuzie, dezordine; a complică lucrurile; a se încurcă iţele = a se complică (o- afacere). Ţist, fă, nu încurcă iţele babei (= n’o zăpăci), s. nădejde, ap. TDRG. Dracul n’are altă treabă, decât că încurce Heie în lume. id. v 572. Îmi pare că s'au încurcat iţele! CONV. LIT., ap. TDRG.
2°. P. anal. (despre firele de iarbă, asemănate cu firele de tort, p. ext.. despre livadă, fâneaţă) Trans. A încâlci prin călcare. Florile mi le-ai călcat..., Livezi verzi mi-ai încurcat. TEODORESCU, P. P. 582 b. Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fâneţele, Să-mi dârăşti livezile, ib. 627.
3°. (Despre drumuri, urme etc., care se întind ca firele) Trans. şi refl. A se amestecă aşâ, încât să nu le mai poţi desluşi, lepurile şi vulpea, fiecare după firea sa, se silesc a-şi minţi gonacii şi a încurcă dâra lor printre tulpinele despuiete. ODOBESCU, iii 41/n. Şi le’ncurc cărările, Tot cu desmierdările. TEODORESCU, P. P. 148. A i se încurcă potecile (cuivâ). BARONZI,' L. I 41/24.
II.	Din graiul torcătoarelor şi ţesătoarelor, cuvântul trecU în limba tuturor, ca termin potrivit pentru a exprimâ o mulţime de idei mai mult sau mai puţin abstracte.
1°. (Din ideea de «amestecătură» s’a născut aceea de «zăpăceală, confuzie»). Trans. şi refl. A (se) zăpăci, a (se) uliii, a (se) ameţi. Pentruce încurci şi ameţeşti pe băieţi? C. negruzzi, i 9. Aşâ; şi ’n aste locuri căpriţa a sărit. Piciorul ei cel ager m'a încurcat de tot. ODOBESCU,
III	83/4.	*
2°. («Amestecarea» firelor s. «înnodarea aţei» produce «oprirea» lucrului). R e fl. (Construit cu prep. în, prin(tre), de) A nu puteâ înaintâ din cauza confuziei, a rămâneâ prins, fixat pe loc, a te împiedecă, a' te împleteci (la vorbă s. în expunere).
Puie-sc piciorul lui în lanţ, în mreajă să se încurce. biblia (1688), ap. TDRG. In sâlţa aceia 7* s’au prins piciorul, de să încurcară, dosofteiu, PS. 31. De nu s’are fi încurcat ai noştri în carele crăieşti şi boiereşti... LET. I 139. S’a încurcat în datorii. PONTBRIANT. ['Se zicea că părintele]j odată... s’ar fi încurcat în cetirea sfintei evanghelii. I. negruzzi, ap. TDRG. Şi ne coborîm noi cu mare greutate pe nişte povârnişuri primejdioase şi ne încurcăm printre cirilei de brad-CREANGĂ, A. 30. S’au încurcat în nişte găteje. sbiera, P. 297/I4. Se încurcau singuri în atâtea picioare, şez. iii 30/27. Când merge mreja, peştele vrea să treacă rândul întâiu prin ochii... rari; când cold se încurcă de a doua pânză, mai deasă. Atunci smuceşte ’napoi, dar se încurcă şi• mai rău, căci aripele întinse... nu-l mai lasă să se tragă înapoi, ib. IV 115/j. De măceşi sc-incurcâ, Mărăcini îl înţepă, teodorescu, p. p. 508 b. Dacă-i curcă, Ce se încurcă In calea vânătorului? i. GOLESCU, ap. TDRG. || Trans. A. împiedecă, a stânjeni, a opri în lucru. [Haldanii]; încurcă la prăşit [pe ţărani]. I. IONESCU, C. 62. |, (Trans. = fact.) A face ca cinevâ să nu mai, găsească o ieşire, a face să rătăcească prin... Baba Uţa, care-şi încurcase vaca printre carele omeneşti... delavrancea, ap. TDRG. # A încurcă vremea = a pierde vremea de geaba, fără să lucrezi cu rost; a încurcă zilele cuivâ s. a încurcâa lumea = a nu fi de nici un folos; a sta în cale, a stânjeni, â împiedecă pe alţii, zanne, P. ii 538. Toată lumea se încurcă de mine = stau mereu în drumul tuturor), d. zamfirescu, ap. TDRG. Astfel nu-l mai luam după mine, ca să-mi încurce zilele. CREANGĂ, P. 216. Decât să mai încurci aşă lumea... id. P. 186, cf. ŞEZ. II 42/3. Dragă, d$ nu ştii juca, Vremea n’o mai încurcă. JARNlK-BÂR-SEANu, D. 419. Mă încurcă = mă stinghireşte. ll" încurcă pe el că aveă casa la loc rău. GHIBĂ-NESCU, ap. TDRG.
3°. (încâlcirea firelor produce o «stagnare», o «funcţionare rea»). A ezită. A i se încurcă cuivâ» limba (în gură) = a nu mai aveâ siguranţa graiului, a .i se legă (limba). S’a îmbătat şl acum i se-încurcă limba. A încurcă cuvinte = a îngăimâ (din cauza perplexităţii), a bolborosi (neştiind ce să răspundă). Boierii... fără de temeiu, cuvinte câtevă au încurcat, beldiman, tr. 354. A încurcă vorba s. a o încurcă = a vorbi confuz, a da răspunsuri evazive, a nu şti ce să spui, a spune minciuni. Băiatul încurcă vorba. ŞEZ. ii 153/20. Împăratul' însă au început s’o încurce în toate părţile şi să-v puie fel de fel de piedici. sbieRa, p. 90/29. O tot încurcă şi ei cum pot. ispirescu, u. 125/12.
4°. (Din ideea de «înnodare» a firului s’a născut sensul) Refl. (Construit cu prep. cu, în vechime şi cu dativul) A se pomeni (fără voie şi fără putinţă de a se desface) legat cu cinevâ, prins-în mrejele cuivâ, a se înnădi cu cinevâ;. trans. (complementul e omul) a prinde pe cinevâ în mreje, (complementul e viaţa) a-şi lega. viaţa cu cinevâ. Pentru muieri cădem de la Dumnezeu şi... încurcându-ne acestora..., vreamea vie-ţiei noastre răsipimu-o cu rău. coresi, ev. 416/10. Cu dracu s’o fi ’ncurcat. pann, P. v. III 57. Puţin a lipsit să nu se încurce cu fata vezirului.. GORJAN, H. ii 173. Se încurcă aşâ de bine, încât se trezi însurat, c. negruzzi, I 310. Chiriţoaia te leagă şi te ’ncurcă, de nici dracu . te discurcă. alecsandri, T. 76. S’a ’ncurcat cu proasta, şez.
II	75/18. Haide, ţaţo, eu mă duc, Viaţă cu tine-riu ’ncurc. ŞEZ. VIII 81. # A o încurcă cu cinevâ. = a o păţi, a da de dracu. Colindătorii... îşi bat joc de acela care îi lasă să plece cu mâna goală.... Apoi îndată îşi iau tălpuţa şi fug..., ca nu cumvă-să o încurce cu gazda casei, pamfile, J. II 113. ||i '‘Refl. A se angaja (fără voie, silit de împrejurări}.
ÎNCURCA
— 617 —
INCURGE
înt^’o afacere, din care nu mai poţi ieşi. .Se încurcă în războaie, în care e învins, c. negruzzi,
I	276.
5°. (în legătură cu o noţiune temporală sau locală) A zăbovi, a întârzia, a pierde vremea-fără nici o ispravă. Moş Bodrângă se încurcase nu ştiu <pe unde în sara aceea. CREANGĂ, A. 110. Nu mă mai încurc prin prejurul şcoalei, ci o iau la sănătoasa spre casă. id. ib. 6. (Mai ales.după o afirmare, spre a o întări şi mai mult, se întrebuinţează expresia) Nu se încurcă = nu se lasă, nu glumeşte, nu stă pe gânduri, nu-şi pierde vremea, nu face un lucru pe jumătate etc. Spirul, acel falnic Spirul, ce-au prădat Ţara-de-sus, Nu se ’ncurcă, trece Prutul... beldiman, tr. 382. Scutite de griji şi nevoi, Jiuzureă, nu se ’ncurcă. contemporanul, iv 506. Bună ziua, Ivane, zise Dumnezeu. Dar cânţi, cânţi, nu te încurci! CREANGA, P. 209. Când baţi pe coconaş, ori bate-l cum se cade, ori nu le mâi încurcă. zanNe, p. iv 310. | A (o) încurcă = a duce o viaţă chinuită, ca vai de ea; p. ext. (despre animale) a o duce, a trăi. O încurcă şi el de azi pe mâne, cum poale. Ai cumpărat o păreehe de junei, de-ai aveâ norocul să încurce = să trăiască. Nu-i scump purcelul, de ai aveă norocul să încurce (Merişori. pe Jiu). ViCiu,.GL.
6°. (Cu aceeaşi trecere de sens ca la terminul ţesătoresc «a urzi») f A unelti. Aduce Dumnezeu înaintea noastră împulăciunile şi osândele fără vreame ce osândim vecinii noştri şi hitlenia ce încurcăm unul spre alaltu. CORESI, ev. 327/28. Dară nu eşti lu acela ce-ai împlut de galbeni mânile străjearilor, să împletească şi să încurce năpasta asupra îmvierii? dosofteiu, V. S. 125/j.
[Adjective: încurcat (cu negativul ne(î)n-curcat), -ă = amestecat, înnodat, încâlcit, zăpăcit, uluit, ameţit de cap, scos din fire; confuz, complicat, nelămurit, nedesluşit, critic; prins, înnădit, stingherit, jenat, reţinut, angajat. (Ad I 1°) Zărcsc pe Statu-palmă încurcat în a sa barbă ca un ghem. ALECSANDRI, P. III 237. Zile înşirate, fire încurcate. BARONZI, L. i 57/13. Să-mi porţi coadă pieptănată, Cu beteală încurcată. SEVASTOS, N. 163/2. Copilul [când se naşte] cu buricul încurcat pe după gât (= învălătucit în jurul gâtului. GOROVEI, c. 427)... MARIAN, NA. 21; (ad 1 3°) Cărările încurcate, alecsandri, p. p. 103b/24. Drumurile... erau puţin cunoscute şi foarte încurcate. creangă, P. 184; (ad I 1°) Această feliurime încurcată făcU să iasă un bine. KONAKI, P. 295. Cântările preuţilor..., sunetul clopotelor, izbucnirile tunurilor făceau, ţoale la un loc, un vuet încurcat (=.confuz, nelămurit).'odobescu, i 3/29. O poveste lungă şi încurcată. EMINESCU, N. 67. Stau cup ricina 'ncurcată. OLLĂNESCU, H. a. p. 10. Ana, veselă, cam încurcată de privirea ironică a cumnalu-său, se duse... D. zamfirescu, R. 65. Situaţia e încurcată. TDRG; (ad II 4") Încurcat în războiul tău... BELDIMAN, N. P. I 135/2. E în--curcat în Ircbi: C. negruzzi, i C9. # A o lăsă încurcată = a nu mai lămuri o chestiune, a nu se mai ocupă de o afacere neclară, a lăsa un lucru nelămurit. [Controversa] să o lăsăm şi de dala asta încurcată! ODOBESCU, iii 68/3. Ei, las’o încurcată! COŞBUC, F. 14; — încurcăt6r, -oâre=care încurcă. Şi de ce mult încurcătoare mincină. CAT. MAN. 16.3, 164; (substantivat supt forma feminină) încurcă-toâre s. f. Luaiu coasa de-a spinare Şi sacu cu de-mâncare Şi m’apucaiup’o cărare, Să-mi cosesc în-curcăloare (nota: «un fel de iarbă», poate: iarbă încurcată), şez. XII 148. | Abstracte: (rar) încurcare s. f. = confuziune, complicare. In lot ceasul cauţi pricini şi încurcări, pann, e. ii 4; — încurcat s. a. -- zăpăcire. S’o ţineâ... Şi la pricini de ’ncurcat. TEODORESCU, P. P. 351b; — (de obiceiu) încurcătură s. f. = amestecătură, încâlcire, zăpăceală, uluială, confuziune, complicaţie,
perplexitate; (med. pop.) încurcătură de maţe = ocluziune intestinală (bianu, d. s., cf. DAME,. T. 30). Prilej ce-ş(i) făccă erâ încurcături, făcân-du-să că i-i rău. DOSOFTEIU, v. S. 183,2. Pătruns-de necesitatea de a nu da... încurcătură Sublimei. Porţi. URICARIUL, x 366/]7. Ce ciudată ’ncurcă-tură.ţ KONAKI, p. 274. Iacă în ce încurcătură am-intrat. creangă, p. 201, cf. ISPIRESCU, L. 250. Vremea încurcăturilor şi meşleşugirilor sătăneşti trebue să încete. ŞEZ. VI 132. Aleg vânatul de prin încurcăturile aţelor şi-l pun în traistele pentru-peşte. ib. IV 115/10. Încurcătura asta nu i-ău făcut-o altu. ib. iv 2/2,. A băgă în încurcătură, a scoate din încurcătură. Din încurcătură în împleticire = din rău mai rău. zanne, p. V 338; — încurcată s. f. = (Mold.) încurcătură. Harap-Alb văzăndu-se pus în încurcată, nu Mai ştiâ ce s& facă. creangă, p. 270, 85, A. 62; — (derivat din încurcare) încurcăreâlă s. f.== (Mold.) încurcătură. pamfile, J. ii. | Compus: încârcă-lume(a)-s. m. invar. = om zăpăcit, de care te împiedeci mereu, care nu e bun de iiimica. Cf. alexi.]
—	Din lat. pop. *incolîco, -are (de la colus cu înţelesul «caier» şi «fir».) G. Giuglea, Cercetării Lex: p. 12. Cf. descurcă. (Etimologia dată de S. Puşcariu, Zeitschrift f. rom. Phil. XXVIII 680-681, din de-[ob]scuricare «a elucidâ, a face să fie dar» > descurcă, de la care s’ar fi construit, după modele ca deschid-închid, âesbrac-îmbrac etc. — un încurcă, e mai puţin probabilă, cu toată analogia ce există cu fr. brouitlard-embrouiller).
ÎNCURCĂfcĂ S. f.
tNcirRCĂ-iiUME(A) s. m
InCURCĂREĂIjĂ s. f.
INCURCĂTOĂRE S. f.
ÎNCURCĂTURĂ S. f.
ÎNCURE vb. III. v. încură.
iNCUREIiĂ vb. Ia Ceindre d’une courroie —-Refl. A se încinge cu curele. Vinele să-mi. scoţi, Curele să-ţi faci, Să te ’ncurelezi. teodorescu, p. p. 64. [Abstract: încurelât s. a. Scoate murgul de ’nşelat, De ’nşelat şi ’ncurelat. bibicescu, p. p. 332.]
—	Derivat din cureâ (plur. curele) cu pref. în-,
INCURGE vb. III. 1°. Faire incursion. 2°. Rentrer. — (La cărturarii din Ardeal).
1°. Intrans. şi trans. (învechit) A intră cu. impetuozitate, cu violenţă în cevâ, a năvăli,, cf. invada. Turcii incurseră ţara. LM.
2°. Intrans. (Despre banii care se. plătesc,, despre un act s. o hârtie care se înaintează la o instituţie) A intră.
[Şi: încurge vb. III. | Adjectiv: incurs (cu. negativul neincurs), -ă = intrat. Sumele, actele-incurse. | Abstract: incurgere s. f. | F a m i 1 i a:: (Numai la P. maior) încârsă f s. f. = năvălire, invaziune, incursiune. Au înfrânt pre varvari de-a face încurse în Dachia. ist. 22. Varvarii se cuprindeă cu încurse şi cu prădare prin ţările: Împărăţiei Romanilor, ib. 33; —(pretutindeni) incursie, (duf® fr. rkieursion) incursiune s. f. = inva-. ziune, năvălire, de duşmani într’o ţară streină; f i g. intrare într’un subiect strein de preocupările-obicinuite, cf. impietare; excurs.). In-cursia Tătarilor în Moldova, let. i 111/31. In aceste regiuni, aşâ des pustiite de incursiunile-Tătarilor... ODOBESCU, II 227. Se zice că ar fi-servit, în vechime, de streajă pentru pază locuitorilor despre incursiunile inimicilor, id. ib. 176. Un poet care a făcut o incursiune în domeniul ştiinţelor exacte.]
v. încurca.
ÎNCURGE
-618 —
ÎNDĂRĂPTÂ
—	Formaţiune savantă (în sensul 1° după lat. ■incurrere, în sensul 2°, după germ. einfliessen) din 3n- (în-) şi curge.
iNCURGE vb. III v. încurâ şi incurge.
INCURIE s. f. Incurie. — Lipsă (mare) de îngrijire, de grijă, neîn griji re, cf. neglijenţă. Incuria şi nepăsarea către amintirile strămoşeşti. ODOBESCU, I 345. .
—	N. din lat. incuria, -am, idem.
Încurjiezişâ vb. la v. curmeziş.
Incurpeni vb. IVa refl. v. curpen.
ÎNCURSĂ f S. f.	|
INCURSIE, INCURSIUNE S. f. \ V' inCurSe-
InCURŢI f vb. IVa refi. S’etablir ă la cour -de qqn. — A se aşezâ, a se stabili în s. la curtea ■cuivâ: In coperimântul Ze(u)lui de ceriu încurţl-se. coresi, ps. 252. (: în cuperemântul D-zeului în-•curţii u-me. PSAL. SCH.).
'— Derivat din curte, cu pref. in-, după paleosl, -mdvoriti-se. TDRG.
INCURUNDÂ t vb. Ia v. curând.
ÎNCUŞR- v. încujb-.
iNCUSCRÎ vb. IVa refl. S’allier (â une familie). — (Construit cu prep. cu, f cătră, une-ori complinit prin împreună) A se face -cuscru (s. cuscră) cu cinevâ, a se înrudi prin -cuscrenie, cf. î n c u m n ă ţ i, încumetri, nemuri, înrudi. Să vă încuscriţi cătră ei. biblia (1688) 131. Celalalt fecior... să ia fata lui Cantemir..., să se încuscreze. LET. II 266/24. Să -tncuscrise cu Theudoric. cantemir, hr. 287/17. Se încuscrise cu Leaşîi. MAG. IST. I 212/24. S'ar -încuscri cu dracul, numai mirean să fie. C. NE-GRUZZI, II 249/24. Vrei să ne încuscrim împreună? ALECSANDRI, T. 954,' cf. 791. Făgărăşenii riu se ■încuscresc niciodată cu ne-romănii. HASDEU, I. C. 13, cf. MARIAN, NU. 55. Hai, ne-om încuscri Şi ne-om nemuri. MARIAN, NA. 363, MOLDOVAN, Ţ. N. 18, IORGA, C. I. l/68, ISPIRESCU, U. 34/8. # Gu--şaţii cu guşaţi se încuscresc. BARONZI, L. 67/„. Pănă nu ne potrivim, Amândoi nu ne ’ncuscrim. ZANNE, p. IV 391. Nu m’oiu încuscrâ ca el, se zice când cinevâ nu este cruţător faţă de cinevâ -s. nu vrea să-l ajute. ib. || A se înrudi prin cuscrenie cu cinevâ. Se făcd unealta streinilor, cu -care se încuscreâ. C. negruzzi, i 278. [Prez. ind. încuscresc. mai rar în cuscru (DOSOFTEIU, ap. TDRG). | Şi: încuscrâ vb. la | A d j e c t-i v: încu-scrit (cu negativul ne(î)ncuscrit), -ă = înrudit prin cuscrenie (cu cinevâ). Boierii... cei mai mulţi erau 'încuscriţi cu Polonii şi cu Ungurii. C. NEGRUZZI, ap. DDRF. | A b s t r a c t: încuscrire s. f. = înrudire prin cuscrenie. Să roagă de iertăciune de încuscrirea ce-o cereâ. PANN, E. IV 26. L’ar fi putut sciill pe dânsul de onoarea unei încuscriri ■zu ’ Timuş-.- iorga, l. II 579; —- încuscrit s. a. Dacă-i vorba-pe’ncuscrit...]
—	Derivat din cuscru, cu pref. în-.
îNcuşiiUf vb. IVa v. încujlul.
încutropi vb. IVa v. cotropi.
încuviinţa vb. Ia. 1°. Approuver. 2°. Accor-rder. 3°. Permettre.
1°. (Mold., modern) Trans. A aprobâ. Tot satul ~cuviinţează vorpirea lui- cuminte. I. NEGRUZZI, II 150. Adevărat, încuviinţă vecinul^din dreapta, c. iPETRESCU, C. V. 115.
2°. Trans. A acordă. Două luni de oprire în străinătate ce bătrânul... mai încuviinţase fiului său. i. negruzzi, ap. TDGR.
3°. (Construit cu să) A da voie, a permite. Au încuviinţat fetei sale celei mai mari să se primble cu el. Sbiera, P. 89/31—32.
[Şi: cuviinţă f vb. K || Adjectiv: încuviinţat (cuviinţât f), -ă = (f) cu cuviinţă, cuviincios, întemeiat, potrivit; (astăzi) acordat, aprobat, permis. Cuviinţât şi la frumseaţe şi la stat şi la vârtutea trupului. MINEIUL (1776) 52‘/2. Năravuri bine cuviinţate. CALENDARIU (1814) 128/aa. Foarte încuviinţat s’a plecat la împărat. PANN, E.
II	113. Încuviinţate, documentări. P. MAIOR, IST.
38.	Încuviinţate datorii. DRĂ.GHICI, R. 152. C o n-t r a r i u 1:. neîncuviinţât, -ă adj. (şi cu înţelesul’ de) necuviincios, nedemn. Aceste, neîncuviinţate ale lui purtări. DRĂGHICI, R. 4, cf. 153, GCR. II 162. Abstract: încuviinţâre s. f. = aprobare, consimţământ, permisiune. Cere şi încuviinţarea Patriarhului. C. NEGRUZZI, I 241. [Mirele] a căpătat de la [părinţi] încuviinţare. MARIAN, nu. 96.]
—Derivat din cuviinţă, cu pref. în-.
înctartirâ vb. Ia v. încartierâ.
INCVIZÎŢIE t S. f.	1
inCvizitor t s. m.	| v. inchiziţie.
INCVIKITORIÂIi, -Ă t adj. J
ÎNDÂiiR, -Ă adj. v. dalb.
ÎNDĂliUi vb. IVa v. and&li.
ÎNDĂiiUNGÂ vb. I v. îndelungă.
indămÂnă adv., adj., s. f. (ş. d.) v. îndemână ş. d.
îndantelât, -ă adj. v. dantelat.
In DAR loc. adv. 1°. En prisent, gratuitement. 2°. En vain.	'
1°. Ca dar, prezent, cadou; p. ext. fără răsplată, de geaba, îrv cinste (III 1°), gratis, ll vei trimite slobod în, dăru (âcogeav). BIBLIA (1688) 54; cf. 101,2. A le lăudă nepricepându-ne, în dar mi-l-uiaşte-ne. mineiul (1766) 2072/2- Toţi câţi aveă arme proaste şi le ţineau in zadar, Le trămit la Eterie, şi le dau toate în dar. BELDIMAN, TR. 344. El este odorul fără preţ pe care voiu să-l dau în dar. I. NEGRUZZI, VI 247.
2°. f (Mold., traduce pe slav. zadar «zadar») în zadar, zadarnic, în cinste (III 1°). Ascultă-mă, hiică, şi-ţi uită ruda, Că ’n dăru nu ţi-i truda. dosofteiu, PS: 149. Sloboziiâ puştile... şi se gândiiă că vor înspăimâ pre Tătari numai cu sunet; ce nu se sparie neprietenul numai cu sunetul în dar, fără moarte. LET. I 347. Osteninţa, mea în zadar şi nevoinţa în dar îmi vd ieşi. CANTEMIR,- IST. 218.
—	Compus din în şi dar. Cf. îndarn.
ÎNDĂRĂCNI f vb. IVa v. îndărăptâ.
îmdArămtvic, -ă adj. v. îndărătnic.
ÎNDĂRĂPNÂT, -Ă adj1, v. îndărăptâ.	:"
îndĂrăpnic, -Ă adj. (ş. d.) v. îndărătnic
(ş- d )
ÎNDĂRĂPNICIUNE s. f. v. îndărătnic.
îndărIpt adv. v, îndărăt.
ÎNDĂrApt vb. Ia. 1°. Se retirer, reculer. 2°. Repousser. — (Mold. şi Transilv. de nord, vechiu şi popular).
ÎNDĂRĂPTĂTURĂ
- 619 —
ÎNDĂRĂTNIC
1°. A da îndărăt, a se retrage, a cedă. Intra n s. Cunoscă Noe c’au îndărăptatu apa de pe ijaţa pământului (cessavit aqua). dosofteiu, ap. HEM. 490. Unde eră nevoie, însuşire văriâ, •ca, văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze. LET. i 145/12. Atunce Turcii au şi început a îndărăptare. ib. II 361 /SB. Boala îndărăplează = dă înapoi, descreşte. Com. I. CORBU. || Refl. (numai pleonastic, în legătură cu înapoi) Aşteaptă, Irodiancă, ■.aşteaptă, Şi ’napoi te îndăreaptă, că de nu ti-i ’ndărăptâ, Cuţilînmâni }i-oiu da. MARIAN, V. 163.
2°. Trans. A respinge. Cu ruga îndărăptă ifoamea cetăţii. DOSOFTEIU, V. S. 3,2. Acesta în-■dărăptă războaiele varvarilor. id. ib. Atunci îndă-răptându-i Leşii, s’au întors Cazacii în tabăra lor. jLET.I 320/2».	*•
[Şi: îndărătâ vb. Ia (Bucov.) = a da îndărăpt (com. A. tomiac); a face să se retragă, (spec. •despre lapte) a stârpi. Dacă nu stârpeşte de grabă ţâţa... freacă cu usturoiu pisat... ţâţele, anume -ca să îndărăleze {.să stârpească mai degrabă). marian, na. 427; — îndărătnâ f vb. I». Cei mai mulţi boieri, cari priveâ mai mult la interes..., pohtcâ să vază pe acest boier [cinstit] pă dinafară..., ca să nu fie între ei‘ vreunul carele să-i îndărătneze sau cel puţin să le defăimeze fap-iele. zilot, cron. 68;—(din îhdărapnă, cu schimb de conj. şi prefacerea liii pn > cn) Lndărăcni vb. IVa = a respinge. Dascălii altor limbi, carii... ne tndărăcneâ pentru câştigul lor. LOGHICA, ap. GCR.
II	253. | Adjectiv: îndărăpnăt, -ă = stăruitor, îndărătnic. Norocul... In jocul său... stă ’n veci îndărăpnat (traduce pe pertinax din textul latin), Pe plac nesigure favori având la toţi de dat. -ollănescu, H. O. 268. || Abstract: îndărăp-tătâră f s. f. [plur. -turi] = retragere în dezordine. După această a doua îndărăptătură a oştilor, lui Vasile Voevod... m. costin, ap. gâdei.]
—	D?rivat din îndărăpt (îndărăt). Forma îndărătnâ pare a fi disimilată din îndărălră < *dere-trarc, sau apropiată de îndărătnic.
ÎNDĂKĂPTĂTitttĂ f s. f. v. îndărăptâ.
îndărÂptisic, -ă adj. (ş. d.) v. îndărătnic (ş. d.).
ÎNDĂRĂT adv. I. 1°. Derriere, en arri&re. s(S’emploie dans les cas oii le franşais dit: re-pousser, reculer etc.) 2°. Inversement. 3°. Ironique-ment. II. Derriere.
I.	1'. (Situat) înapoi şi în dosul cuivâ s. •a cevă (în opoziţie cu în faţă). Cădzură îndărăpt, pe spate. VARLAAM, C. 103. Legându-i mânule îndărăpt (= la spate), dosofteiu, V. S. -502. L-au pus pe un cal, îndărăpt, cu faţa spre 'coada calului. LET. ii_ 252/29. Calul fuge... cardinalul cală îndărăt. ALECSANDRI, P. III 248- Mer-S/eă şi se lot uită îndărăt. ISPIRESCU, L. 130, cf. reteganul, p. I 20/24. Două foi înainte şi în-■dărăpt. brebenel, GR. P. | (în unire cu verbele •care arată o mişcare ca: a merge, a se duce, a reni, a p o r n i = a se înapoia, a se întoarce) JV’a vrea muiarea să meargă cu mine îndărăt la pământul acesta. BIBLIA (1688) 16, cf. C. NEGRU zzi, 11 267/3. Şi ’ndărăpt să să ducă cu multă săială. dosofteiu, PS. 24. Îndărăt am, venit. CĂTANĂ, B. 148. Îndărăpt el a pornii, alecsandri, p. p. 21/u. | (în unire cu verbe ca: a trimite, a întoarce, a se înturnâ, are înţelesul acestor verbe compuse cu ' prefixul re-) -Se întoarseră iară îndărălu. CORESI, ev. 392/xs. Trimisă îndărăpt pre ceaialaltă crăiasă. ALEXANDRIA, 20. Au dat poroncă... să se întoarcă tndărăpt. LET. III 158/*s, cf. C. negruzzi, 1 139, ALECSANDRI, T. 714. Îndărăt că se ’nturnâ. JARNlK-BÂRSEANU, D..515/J. #A (se) da îndărăt = a se retrage, (fig.) a se lăsă, a cedă; a regre:â_.
(despre apa unui râu) a scădea. S’au dat Tătarii îndărăpt. LET. II 48/S7. Ei s'au prins cu jurământ să nu dea îndărăt. ALECSANDRI, P. III 204. Vai de biet Român săracul, Îndărăt tot dă ca racul. EMINESCU, P. 161. Începii adecă a da îndărăt. ISPIRESCU., L. 393. Românul par’că e cu capu ’n sac, de ce s’apucă, tot îndărăt dă, zice ţăranul desnădăjduit, văzând că orice ar face, tot rău merge. ZANNE, P. VI 283., A da (cevâ) îndărăt = a înapoiă, a întoarce, a restitui cevâ. Să-i deie banii îndărăpt numai decât, creangă, A. 105. A fost dară nevoit ca să dee ginerului său îndărăpt toate căte le avusese, sbiera, p. 192/32. A rămâneâ îndărăt = a rămâneâ în urmă.
2“’. f (Rar) Invers. De pre numele ţărâi de dînsul supusă l-ar fi numit Ghetianul... iară nu îndă-: răpt. cantemir; hr. 118.
3°. f în mod ironic. (în expresia:) A grăi îndărăpt = a vorbi în ironie. Cela ce va grăi omului cuvinte bune, şi le va grăi cu hicleşug, de-l va bat-giocurl, ce să dzice va grăi îndărăpt (h i r o n i c e, PRAV. MUNT.: peste piezi), acesta să va certă; PRAV. 878.
■	II. Subst. (Rar) Dos. Stau cu îndărătul în faţă. LM. | (Mai ales în legătură cu un genitiv; cu funcţiune prepoziţională)' îndărătul; (cuivâ s. a ,cevâ) — în dosul (cuivâ), după. (cevâ). Vor curvl featele tale de’ndărătul Dumnezeilor lor. BIBLIA (1688) 64, cf. 31. Mireasa Viorica i-aşteptă ’ndăr rătul uşii. EMINESCU,. P. 196. Erâ îndărăplul. turmei. RETEGANUL, P. I 14/,, cf. ALECSANDRI, p. p. 136b/2. 4}: D(c)-a îndăratele(a) (de-a?ndără(p)i teie(a), de-a’ndăretele) = cu spatele înainte şi cu faţa înapoi, pe dos, invers, întors. Să zică taţălr nostru şi să meargă de-a ’ndărălele. ghica, S. 55. Au aflat toate pe de-a ’ndărăptelea. SBIERA, P. 192/3J. Pernioara de-i schimbă, D’a ’ndăretele-o puneă. TEODORESCU, P. P. 578b, şEz. 1 60/32. D’a ’ndăratele mergeă. păsculescu, l, p. 280.
[Şi: (Mold., Transilv.) îndărăpt, îndr&pt f adv. = întors, pe dos; nedrept. Într'atâta de ascuţit ,şi în-drăpt giudeţ cade [acre et si ni st rum.., judicium), CANTEMIR, HR. 7, cf. IST. 82;—înder^te (cu pronunţare dial. angirek'e) adv. jahresber. XIII 92.
| Compus: dindăra(p)t (dendărâ(p)t) adv. = din-apoi (şi cu înţelesul adv: simplu) îndărăt, în urmă. Partea dendărăpt se rumpiiă de tăria undelor. N. testament (1648), ap. cod. vor. 95. [Femeia bolnavă] dindărăpt mergeă-. VARLAAM, c. 340. Craiul s’a văzut cuprins dindărăpt. LET. II 66/30. Legându-i mânile dinu dărătu. MINEIUL (1776) 40Vi- Macedonenii îi loviră, unii din. dărăpt, unii din mijloc, alexandria, 37. Piciorul de îndărăpt. LB. De-odată se simţi tras pe dindărăt de mânica surtucului. ODOBESCU, III 46/14. Capul osiei de dindărăt: ISPIRESCU, L. 226.]
—	Din lat. [injderetro, idem. Formele cu pt se explică, poate, prin contaminarea lui îndărăt cu un *înderept din lat. indirectus. Expresii ca & grăi îndăr&pt, forma îndr&pt şi înţelesul ei de «nedrept», apoi derivate ca îndărăptnic «încăpăţânat» se. a-propie de sensul latinescului indirectus, iar faptul că în texte vechi înderr.et(u) se scrie .cu rr şi îndărăpt numai cu r (cf. Candreâ, Psalt. Sch. glosar,) confirmă această părere.
Îndărătâ vb. la V
ÎNDĂRĂTNÂ vb. ia J V' «*daraptâ.
îndărătnic, -ă adj. subst; Pervers, oh st ine, entSte, retif. — (în texte vechi traduce mai ales pe paleosl. cTpiinkTHR-k = perversus, asper, obsti-natus, tortuosus; azi cu înţelesul de) încăpăţânat, cu capul mare (LB), stăruitor şi neînduplecat, nesâlnic, nătâng (şez. iii 82/26), inacciu; «cel ce iubeşte ca toate lucrurile să meargă îndărăt, să rămâie îndărăt; cel Ce se ţine de un gând, d&
Îndărătnic
- 620 —
Îndată
o	părere, adică î m p o l r i v i t o r, neascultător; cel ce la toate găseşte împiedecare, nevoinţă, greotate spre urmare, sanchiu, semeţ» (I. GOLESCU, C. I.) . Cu aleşii ales fi-veri şi cu înderetnicii [î n t o r ţ i i psalt. şeii.; îndărăpniculu psalt. dosofteiu ; envi-rs les pervers] îndărătnicii fi-veri [răsvrăti-te-veri psalt. sch., înderretnici-veri PSALT. HURM., te veri îndărăpnici psalt. dosofteiu] psalt. 1588, ps. 17, 27. Rudă îndărătnică [gintu rău PSALT. SCH., sămânţă înderr etnică PSALT. HURM., genâration r £ v â ch e] şi mânietoare, rudă ce nu-şi dereaptă inema sa. ib. ps. 77.8. Erâ îndărătnici, că, nu înţ-elegeă dereptul şi derepţatea. CORESI, ev. 80/,. Eu m’am -păzit de cărările îndărăpnicului («dem Wege des M o r d e r s») psalt. (1651) 175. Enderetnic = haereticus (apostata, retro-abiens). ANON. CAR. Ilull pre acei răi şi îndărăpnici din Greci, LET. II 4 4 2/36. Noi sântem, lupi şi îndărătnici la năravuri, ţichindeal, F. 185. De un fiu- îndărăpnic nici de cum să-mi vorbeşti. BELDIMAN, O. 33. Păcătos, nătâng şi îndărăpnic. C. NEGRUZZI, I 84. Pătimaş şi îndărătnic, s'o iubeşti ca un copil. EMINESCU, p. 257. Se află vreunul de cei dârji şi îndărăpţnici... marian, ,T. 295. || Substantivat: (Bot., Ban.) îndărătnică = c 1 o c o ţ e i (Clematis integritolia). PANŢU, PL. [Şi: îndărâptnic, -ă, îndărâftfhic, -ă PASCU, SUF. 335, SICRIUL DE AUR, ap. CCR. 124. LB., îndă-răpnic-ii, adj. subst. || A b s tr a c t e: îndărătnicie (îndărăpnicie, îndărSptnicie) s. f. = (vechiu) opoziţie, opunere, răutate; (azi) încăpăţânare, neînduplecate. Enderetnicsie - haeresis (apostasia, recessio). anon. CAR. Iară de are vrea să facă îndărătnicie, să stea împrotivă. LET; I. A. 1.24/x. Şcornl-să îndărăpnicie în farisei, (fu pâră Saducheilor. cod. vor.,- făcutu-s’au price BIBLIA 1688], N. TESTAMENT (1648), ap. COD. vor. 49. îndărătniciile şi vicleniile diavoleşti. MINEIUL (1776) 187x/2. Părinţii cari sânt stricători şi răsip esc lucrurile... numai pentru în-dărăptnicia lor. URICARIUL, XVII 51. Numai bunătatea lui Dumnezeu... poale ■ să precov&rşas.că fărădelegile şi îndărătnicia ta. CREANGĂ, P. 324. S’au cam supărat de îndărăptnicia ginerului său. sbiera, p. 43/3; — îndărapnicKine t (îndrăpni-ciunc f) s. f. = răutate, răzvrătire.. Nemulţumirea şi îndărătniciunea oamenilor cătră. D-zău. VARLAAM, c. 287, cf: II 42,2. Corbul... atâtea răutăţi şi îndrăpniciuni... să fie făcui, CANTEMIR, IST. 242. | Verb: îndărătnici (îndărăpnici, îndărăpţnici) vb. lVa, = (trans. t) a întoarce pe cinevâ de la cevâ, a-1 face să se. înapoieze, să plece îndărăt; (azi refl.) a se opune (LB.) din încăpăţânare; a se încăpăţâna, a stărui cu îndărătnicie într’alesale (COSTINESCU); (mai rar, tr ans.) a irita pe cinevâ (POLIZU), a-i trezi spiritul de contradicţie, â se împotrivi, a nu ascultă (I. GOLESCU, c. I). Pentru căce Moisişi Aaron îndărâlniceaşte norodul de la lucru ? BIBLIA (1688) 42.., îndărătnici ■ pre toţi a fugi. MOXA, 369/„. Stăpânul moşiei, îndărăpnicinău-se, nu va voi să le dea. uricariul, II 141 /ls. Nu te ’ndărătnicl, bade Gavrile! alecsandri, t. 1532. Se îndărătnicea să cânte la... piano.: BASARA-beanu, contemp. iu 571. El este zacaş şi se în-deretniceşte a... ISPIRESCU, L. 11. Nu făcii nici o mişcare, ca să nu supere ori să îndărătnicească pe zâna a veni după el. ib. 35. | (Cu adjectivul) îndărăhiieitdr, -oâre f - care se îndărătniceşte, se opune, nu ascultă; (şi cu adverbul) îndărătnicite (îndărupiiiceşte, îndărăptniotşte) = cu îndărătnicia, cu încăpăţânare, cu stăruinţă îndărătnică (LB., costinescu). Nu osânditei munci să se mâhnească..., nici făgăduinţei ceaia tuna îndărăinicitori să fie. CORESI, EV. 214/J.
—	Derivat din îndărăt (îndărăpt) cu suf. adj. -nic. (Pentru înţeles, cf. alb. prapa «indărăt», prape
«îndărătnic»). Posibil ar fi ca îndărătnic că fie numai apropiat de derivatele în -nic, fiind disimilat din îndărătrie, iar acesta să fie un lat. *in-de-retrîcus. Forma îndărălnâ ar sprijini această explicare, la care pare -a se fi gândit şi Laurian şi Mas-simu.
ÎNDĂRĂTNICEŞTE adv. 1
ÎNDĂRĂTNICI vb. lVa	[ v. îndărătnic.
ÎNDĂRĂTNICIE S. f.	I
îndArătnicit6r, -OĂre adj. f v. îndărăt.
ÎNDÂRJEĂliĂ s. f. v. îndârji.
ÎNDÂRJI vb. IVa/l, 1». Irriter, pousser â-2°. (R6fl.). S'entâter, s’obstiner, se buter. II. S’en-graisser, prendre de l’embonpoint.
I.	1°. Trans. A face pe cinevâ să fie dârz,, a aţâţa, a întărâtă, a îndemnă pe cinevâ să persiste în cevâ. Dulceaţa cuvintelor şi politica îndârjiră mai mult la obrăznicie pe filosoful nostru. GORJAN, II. IV 62. Şi pe Turc îl îndârjiă. PĂSCULESCU, L. P. 268.
2°. Refl. A deveni dârz; a luâ o poziţie ostilă;. a se înfuriâ; a persistă în cevâ cu multă încăpăţânare; a se înccrdâ (Straja, Bucov. Com. tomiac). Seîndârjaşle [calul], BIBLIA (1688) 3802/ls.. Şi atâta se îndârjise în nebunie, cât... MAG. IST. 303/2o. în ce te bizui, de te îndârjeşti aşă, nepoate? CREANGĂ, A. '57. De bătaia muierească, când se îndârjesc ele... ISPIRESCU, U. 52/xx. Nu. te îndârji — nu sări la mine creziând că eşti mai tare. ŞEZ. X 150.
II.	(Prin părţile Năsăudului) A se îngrăşâ, a se-îmbuibă, a(-şi) ieşi din piele. De când trăeşle bine, a începui copilul mieu ase îndârji, BUGNARIU, năs.
[Adjectiv: îndârjit, -ă adj. Supărate îndârjite. pann, p. v. III 95. Trupele... trag mereu cw. îndârjită mânie asupra parapetelor. ODOBESCU,. Iii 589/28. Apoi se făcuse cam îndârjit Iluţu. slavici,. N. 195. Când e îndârjit Rumânu’ pe femeia lui, îi zice... jipescu, o. 56. | Abstracte-îndârjire s. f. Dar ele cu îndârjire... nu lasă răgaz Va mea gândire. I. negruzzi, ii 64;—(din dârjie + îndârji) îndârjie | s. f. Jigania aceasta... nu cu, îndârjie şi cu rău iaste de domolit, cantemir,. ist. 326; — îndârjeâlă s. f. Hie că şl opincaru' preai are îndârjala răului. JIPESCU, O. 96.]
—-Din v.-bulg. -draziti «airiţi, a înfuriâ), apropiat de cuvântul dârz.
ÎNDÂRJIE f s. f. v. îndârji.
ÎNDÂRN adv. En vain, infruclueusemevt. — (Italienism învechit la scriitorii moldoveni) în zadar, fără folos (COSTINESCU), cf. t în dar (2°). în dam au fost lacrimile şi rugăminţile ei.. C. negruzzi.. I 107. în dani aste nenorocite provinţii suspinau după un repaos dorit. id. I '202. în dam răsună vocea-mi de eco repeţilă. EMINESCU, ap. TDRG.
—	N. după ital. indarno, idem. Cf. în dar.
ÎJVDÂT adv. v. îndată.
ÎNDÂTĂ adv. Toul de suite, â l’insiant, sur le-champ. — Numaidecât, imediat, acuma şi fără întârziere, cf. de-o-dată, dintr’o dată,, acuşi, mintenaş. Căzuse Hatmanul într’un răzor... de nu se puteâ îndată s;t se scoale. LET.
II	230/16. De-i vrea, îndată poţi. konaici, p. 107. îndată au intrat amândoi în corabie. DRĂGHICI, R. 6. Îndată porunci să tnlinză corturile. GORJAN,
1-1. I. 2/30. Cum vor vedeă că Măria Ta -vii* cu»
Îndată
— 621 —
înde
■putere, îndată vor alergă, c..- negruzzi, X 138. Mihaiu îi trămise îndată doi soli. BĂLCESCU, M. v. 412/26. Nevoia ar cere ca să-l potolesc îndată. ODOBESCU, III 13/23. Şi numai cât au gândit..., ■şi îndată au şl fost de faţă.. CREANGĂ, P. 102. Îndată se făcii o pădure mare. ISPIRESCU, L. 25. îndată... îndată = f când... când, utre-ori... alte ori. Acolea unde li se arătă [Hs. apostolilor] îndată eră vădzut, hi dată' eră nevădzut. varlaam, •C. 132a. De îndată s: dindată = îndată, imediat. De îndată... s’au apropiat. KONAKI, P. 87. Boierii... să supun şi de îndată încep în laşi a s’adunâ. beldiman, TR. 353. Răspunsul... nu veni de îndată. ODOBESCU, II 80/19, Cf. MAIORESCU, CR. II 124, CREANGĂ, p. 86. Cunoscându-ze... nevrednicia sa..., dindată depărtându-se din postul său..., se va rândul altul. URICARIUL, I 129/9, cf. Xiv, 2 4 5 / 23. îndată ce (de îndată ce..., pe îndată •ce...) =\iât ce, imediat ce; când, după ce. Îndată ce au înfâlqs că le-au perit capetile, au şi purces la fugă. Leît-I_327/21. Îndată ce sosise, Lăpu-şneanu porunci, c. negruzzi, i 142. Dumnezeu nu pedepseşte, îndată ce omu[l] greşeşte. ZANNE, P. VI 654. (Bucov., Maramureş, Moldova de nord), îndâta mare (îudată mare bu», p. p.) = imediat, îndată, pe loc, de grabă, repede. Auzind pricina, îndată mare deteră de ştire, marian, t. 107. Să-i faci îndata mare o zeamă de pui. sbiera, f. 13, cf. CONTEMPORANUL, v, voi. I 290. A venit îndată mare [repede), pamfile, J. ii. [Şi:. îndât’ adv. Dar îndaV se stăpăneâ. jarnîk-bârseanu, d.
488.	îndâtăşi f adv. (astăzi numai dialectal, prin ’fara-Oaşului) = imediat, numai de cât. Indatăşi s’au apucat de au făcut mare şi frumoasă nuntă. LET. II 237/34. Indataş biruindu-i de pre locurile sale, i-au gonit. CANTEMIR, HR. 325/;il. Mândria acelora îndâtăşi o au emuli. MINEIUL (17 76 ) 692/a-Şi ’ndatăş căt-s’o pus gios... GRAIUL, II 61 | D i-minutiv: îndăţică adv. (Prahova). CDDE nr. 470.]
•— Compus din în + dată.
Îndată ce conj. ÎNDÂTA MĂRE adv. îndâtăşi t adv. ÎNDĂTÎCĂ adv.
v. îndată.
ÎNDATINA vb Ia. Avoir l’habitude. — (Urmat de inf. s. să + conj.) (Bucov., traducând pe germ. «pflegen») A aveâ obiceiul, datina, deprinderea, a (se) obicinui, a se deprinde, a se dedă. Unele moaşe îndătinează a pune în scăldătoarea primă numai ouă de raţă. MARIAN, NA. 85. Epoca, în care îndătinează Românii... a se căsători, id. NU.
4.	Îndătinează femeile a aruncă o lingură. GOROVEI, CR. 309. [Adjectiv (şi în alte regiuni): îndatinat (cu negativul ne(î)datinat, ne(î)ndătinat), -ă adj. adv. = deprins, moştenit, apucat, obicinuit din vechi, stamati. Maimuţărie... a jocurilor îndatinate la Elinii antici, odobescu, i 479. In locul îndătinat al ctitorilor văd pe Ştefan, iorga,
B.	91. Limbi îndătinate în tară. sbiera, f. 267. Ţăranca... îndatinată cu munca, jipescu, ap. TDRG. Nendatinatul său drum. coşbuc, 103/17. Când urlă cănii neîndătinat la casă, spun... moartea stăpânului. ION CR. II 211. E îndatinat să (s. ca)... — e datina, obiceiul să... E îndatinat a se lăsă copilul să sugă... păcală, mr. 167.]
—	Derivat din datină, cu pref. în-,
îndatobâ vb. I» v. îndatori,
ÎNDATORI vb. IVa. i». PrUer. Emprunter, s’endetler. Grever, mettre en gage. 2".—4".Obliger, contraindre. (Râfl.) S’obliger ă.
1°. Trans. (Complementul e o persoană) A împrumută pe cinevâ cu cevâ. Brâncoveanul... să
îndatorească Poarta cu 500 pungi. LET. II 331/22, | Refl. A se împrumută cu cevâ de la cinevâ, a face datorii. Să va îndalorl cu cevâ la altul. PRAVILA MOLD. 28. Neavând de unde luă banii, se sărăceâ şi se îndatorâ. mag. ist. i 28G/13. S'au fost îndaiorind la boierinaşi de bani. LET.. II 218/s. || (Complementul e un obiect) A contraclâ
0	datorie, ipotecând s. punând cevâ (ca) amanet. Am îndatorat casa, de am făcut cele ce am făcut. antim, p. XXVIII 4. Îndatori ţara şi pe baci, şi pe oi şi pe mere. LET. II 296/26.
2°. Trans. A obligă pe cinevâ să dea cevâ. li îndatora cu... dări de bani şi alte dăruieli. GORJAN, H. I 110.
3°. P. ext. (Trans.) A obligă, a constrânge pe cinevâ la cevâ. Ne îndatoreă din poruncă a vinde toate cele... şi a ne desface, uricariul, I 241/ju. Nu ştiu ce cuvânt îi îndatorează a se înfăţişă la judecata de apoi. E. VĂCĂRESCUL, IST. 249/43. Părîtul are voie a îndatori pre părîş ca să dovedească toate vinovăţiile. CARAGEA, L. II Omul cel destoinic iaste îndatorit a răspunde. BELDIMAN, N. P. II 132/25. ll îndatoră să-i spuie tot adevărul.. GORJAN, H. 1 fi/1T. Lucrările... la care mă îndatoră sarcina mea de deputat... c. NE-GRUZZI, I 220. Etimologiştii ne îndatoresc să scriem anima, maiorescu, CR. iii 394. Toţi împăraţii cei bătuţi eră îndatoraţi a-i da căte un fiu. ispirescu, l. 11, cf. reteganul, p. ii 65/27. || Refl. A te legâ să împlineşti cevâ (LB.), a te obligâ, a-ţi luâ angajamentul să... Aladin se 'ndă-torl să-i facă mulţumire. E VĂCĂRESCUL, IST. 250/iO, cf. CARAGEA; L. 97.
4°. (Modern, după fr. obliger). Fig. (Trans.) A face pe cinevâ să rămâie dator cu recunoştinţă, şă fie recunoscător către cinevâ, a obligâ ; p. e x t. a face cuivâ un bine, un serviciu. Sincera favoare... a Excelenţei Voastre ne îndatorează a fi recunoscător. URICARIUL, I 177/j6. Mult m'aţi îndalorl, dacă m’aţi iertă de făgăduinţa ce v’am dat ieri. DRĂGi-iici, R. 108. Eu sânt acum îndatorit a-ţi mulţăml. BELDIMAN, N. P. II 43, Cf. C. NEGRUZZI,
II	156. Astă vorbă prea mult îl îndatora (= mă-guleâ). PANN, P. V. ,11 56.
[Şi: îndatorâ vb. Ia. | Abstract: îndatorire (îndatorare) s. f. = datorie, obligaţiune, angajament. (Contrariul: nc(î)ndatorîre, nc(î)nda-torare). îndatoriri ce se îndatoreaşte unul către altul. CARAGEA, L. 37. Au năimit un om cu îndatorire să vestească. DRĂGHICI, R. 6. îndatorirea Românilor catră Turci sta într’un uşor tribut. BĂLCESCU, M. V. 9/6. Conslantin-vodă şi-a ţinut îndatoririle luate faţă de Şerban. IORGA, L.
1	257. Ca. să scapi de ’ndatoriri, nici odată să nu ceri. I: GOLESCU, ap. ZANNE, VIII 117. | Adjective: îndatorât (cu negativul ne(î)datorat) şi îndatorit (cu negativul ne(î)ndatorit), -ă. Datornicul va cere siguranţie de la îndatdrit. CARAGEA, L. 21; — îndatorit6r (îndatorător), -oâre = (adesea substantivat) datornic; care obligă pe altul, care-i face o îndatorire, cf. prevenitor (cu negativul neîndatoritor, neîndalorător, -oare). îndatoritor iul ce va aveă moşie sau vii amanet pentru datorie... uricariul, ii 80/le. Tot omul mulţumitor se cuvine să bucure cu cevâ pe îndatoritorul său. DRĂGHICI, R. 9. Un inginer... a fost aşâ de îndaloritoriu, de m’a poftit la dânsul. CONTEMPORANUL, iii 569.]
ÎNDAURIT, -Ă adj. v. daurit.
Înde adv. v. înde2.
ÎNDE conj. I. Oii. II. Pendant gue.
I.	(Prin Ardeal) Unde. LB., viciu, gl. (Brad), jahresber. IV 327, XIII 92 (părţile Crişului şi Mureşului),, frâncu-candrea, -m. 101; vaida
ÎNDE
- 622 -
ÎNDELETE
(Sălaj): Întreabă: inde-i (unde-i)? (Văşcău, în Bihor). ŞEZ. IV 227/7, cf. XXXII 112. Ind’emefeţ, fet'e nalt'e? alexici, l. p. I 211. | Compus: d(e)inde = de unde. viciu, gl. (Brad). în uşa biserici[i], D-ind'8-s cântă d'ileci[i], alexici, L. P. I 81/j. De inde eşti? (împrejurimea Şimleului). vaida.
II. ţ Când, pe când, unde. Aflară intre mere (= mine) ncdereptate, înde stătuiu în gloată (când ii sta eu în sobor. N. test. 1648; stând eu la adunare, biblia 1688). cod. vor. 62/6.
[în vechime: înde adv.]
—	Din lat. inde «de acolo», care a fost confundat cu unde. Vechiul înţeles se mai păstrează în compusul de cin de, cf. ainde(re), al tinderi, (pre)tutindenea.
Înde t adv..v. înde.
ÎNDE prep. 1°. Vers. 2°. De. 3°. Entre.
1°. (în legătură cu cuvinte care arată timpul, s’a născut din în seară + de seară, prin contaminare: înde seară (îndeseară) = spre, către seară). Când va f i în de seară,' să aştearnă pe drum şmoală. ISPIRESCU, L. 186,' cf. 187, 310, 322. începuse a da în de seară. id. ib. 216, cf. 395. Când au fost în de seară... SBIERA, P. 83/.,,.
2°. (în mod expletiv, în se întrebuinţează prin Mold. şi nordul Transilv. înainte, de prep. de în expresii ca): O ticăloasa ’n de mine! KONAKI, P. 54, cf. 86. Nenorocita ’n de mine! id. ib. 226, 239, ap. TDRG. Săraca ’n de mine!
3°. (Tot în mod expletiv, în se adaugă înainte de prep. de, când aceasta arată un raport de reciprocitate între două pronume) între (olaltă), unul cu (s. pe) altul. Cu agiutoriul lui D[u]m-n[e]dzău rămasără cu mare ocară biruiţi Turcii, cât ei %n de ei s’au fost tăind. GCR. I 192. Izvoarele... povestesc ele ’n de ele numai dragostele noastre. EMINESCU, P. 254. Au început a vorbi ele în de ele. creangă, p. 210. (întâiul pronume nu se mai exprimă) Aveţi pâră în de noi. GCR.
i	46. S’au tocmit în de sine. ib. I 63.
[La Moldovenii vechi, în înţelesul 3°, adesea şi ande (s. v.), care pare a fi compus din a + [î]nde.]
—	Din în + de. Cf. îndemână.
Îivdeamns adv. f v. adins.
UVDECESfT, -Ă adj. Indecent. — Care nu este decent, lipsit de decenţă, de cuviinţă, de sfială, de pudoare, de ruşine, «fără sfială la urîteie arătări» (ARISTIA, plut.); nedecent, necuviincios, neruşinat, cf. 1 i c e n ţ i o s. Falstaff... răde totdeauna, face . glume indecente şi ne face să râdem jl noi. MAIORESCU, CR. II 189. Specţaclo indecent; TEODOREANU, M. II 163. Fotografia unei femei goale, cu pantofi şi ciorapi lungi, e de cele mai. multe ori indecenta, id. ib. 453.
—	N. după fr. (lat. indecens, -entem, idem).
INDECENŢĂ s. f. Indicence. — Lipsă de decenţă, de bunăcuviinţă, de pudoare, de ruşine; Vorbe, fapte, purtare indecentă; necuviinţă, neruşinare. '
—	N. după fr. (lat. indecentia, -am, -idem).
INDECis, -Ă adj. IndScis.— Care nu este. decis, care stă la îndoială; nedecis, nehotărît; (p. ext.) care nu este bine determinat, cf. vag. Ea se ivi frumoasă... in faţă cu o expresie inde-ciză. EMINESCU, N. 75. Forme indecise.
[Şi: (ieşit din uz) indcciz, -ă adj. | Familia: indecizie, (după fr. indâcision) indeciziune s. f. = lipsă de decizie, de hotărîre; nehotărîre.]
—	N. după fr. (lat. indecisus, -a, -um, idem).
INDECÎZ, -Ă adj. . •	|
INDECIZIE, INDECIZIUNE S. f. J V' ,naecls-
INDECLINĂBIL, -Ă adj. (Gram.) Indeclina--ble. — Care nu se poate declină, care nu este supus flexiunii, nedeclinabil. Cuvinte indeclinabile. [Familia: (după fr. indtclinabiliU) indeclina-bilitâte s. t. = calitatea sau natura cuvintelor care-
-	nu se declină],
—	N. după fr. (lat. indeclinabilis, -e «neschimbă-
cios»), idem.	...
INDECLINABILITĂte ş. f. v. indeclinabil.
INDEFINIBIL, -Ă adj. Indefinissable. — Care-nu se poate defini,, determina; p. ext. care nu se poate explică, lămuri. Ea-şi culcă capul într'o-mână şi privi la acel tânăr călugăr cu o indefinibilă, resignată dorinţă, eminescu; P. 101.
—	N. format din negativul in- şi delinibil.
INDEFINIT, -Ă adj. l°-2°. Iv di fini.
1°. Care nu este definit,	care	nu	are limite	sau>
margini hotărîte, determinate;	n e	d e f i n i t,	n e-
ţărmurit, nehotărît, cf. nedeterminat-Şpaţiu indefinit.
2°. (Gram.) Care nu este s. nu se aplică unue obiect definit, nedefinit, nehotărît. Pronume indefinit. «Oricare» este un pronume indefinit, mm e articol indefinit.
—	N. din lat. indefinitus,- -a, -um, idem.
. ÎNDEGETĂ vb. Ia. Indiquer. — (Neologism,, aproape ieşit din uz, la cărturarii bucovineni şi; ardeleni) A indică. -Nu se sfii a mă îndegetâ pe mine. SBIERA, F. 277. Unele doine ne îndegeteazit-că feciorul... ar fi dispus să trăiască cu dânsa şi necununat. MARIAN, NU. 154. [Şi: îndigitâ vb. Ia. | A b s t r a c t: îndcgetâre s. f. = indicare, indicaţie. O întâmplare... neputându-şi-o explică,... fiindcă le lipsesc îndegetările şi ştiinţele necesare.. marian, o. I 192. | Adjectiv: îndegetât, -ă = indicat.]
—	Formaţiune ibridă din in şi lat. digitus, dupăi
germ. Fingerzeig «indicaţiune».	»
INDELBINÎ vb. IV. Cligner. — (Transilv.) A clipi, molnar-piuariu, ap. DR. IV 392.
INDELEBIL, -Ă adj.. Indelebile. — (Franţuzism) Care nu poate fi şters, desfiinţat, neşters. Să rămâie o pată neştearsă şi indelebilă asuprat-acestui negru regim (Dintr’un «ziar opozant»)-caragiale, n. 71/n.
—	N. după fr. (lat. indelebilis, -e, idem).
îndeletnici f vb. IVa v. îndeletnici.
ÎNDELETE adv. s. f. sing. I.- Tranquillementr sans se presser. II. l°i Loisir. 2°. Pretexte, motif.
111.	Sous la main.
I.	Adv. 1°. Cu răgaz, încet şi tihnit, cu încetul, fără grabă, fără zor, fără pripă, fără- silă. Pănă^ş[i] va luâ de samă îndeleate în ce chip l-ce. omorî. DOSOFTEIU, V. S. 1832. (Astăzi, mai ales)-Pe ’ndelete. Cu cofiţa, pe ’ndelete, Vin neveste de la nu. COŞBUC, B. 6. Pe ’ndelete începi a mi-o> descoase. VLAHUŢĂ, p. 5.
II.,f	Subst. 1°. Timp disponibil, linişte, răgaz,, tihnă. Neavând nici o îndeleate, nice mai luând-odihnă... DOSOFTEIU, V. S. 27. Să o citeşti cdnefc vei aveâ îndelete. ANTIM, P. XXIII/21.
2°. Pretext, motiv. Aflându-şi îndeleate din.
ÎNDELETNICI
- 623 -
ÎNDELUNGĂ
cauza aceasta, car ea îndeleate de mult o doriiâ, luă cin călugăresc, dosofteiu, V, S. 216.
III.	Adv. (Prin apropiere de cuvântul îndemână, în Transilv., în legătură cu verbele a aveâ, a pune, a ţineâ) Pregătit, îndemână. A pune cevă cuivă la îndelete = jemandem etwas zurecht legen, ihm es bequem machen. barcianu. Am eu cevă îndelete din casa noastră cu ce ne vom scăpă... şi aruncă cutea. pop. ap. TDRG. Acolo [în iesle] ţine înăâlete fânul pentru vite. VICIU, GL. 52.
—■ Compus din în-de şi lete. S. P u ş c a r i u, Dacoromania I 232 ş. u. (Mai puţin probabil, din alb. geg. lete, tosc. lehets «uşor, rar». G. Wei-gand, Balkanarchiv iii 218).
INDELETICI t vb. )	.	.	,
ÎNDElETIvi t vb. IV» 1 v‘ Sn(leletnicl*
ÎBiDEiiETSiiC, -Ă adj. v. delctnic.
IlUDEiiETNiCÂ t vb. Ia = îndeletnici.
ÎNDELETNICI vb. IVa. I. S'occuper (â...), employer son temps (â...). II. 1°. Faciliter (qch. â qn). 2°. Se prâter, consentir (k...).
I.	Refl. (Construit absol., cu infin., cu să + conj. sau cu prep. cu, mai rar cu la; mai de mult şi cu prep. de, pentru şi în). A se ocupă (cu cevâ), a-şi face de lucru (eu...), a-şi petrece vremea ocupându-se^ (cu...), a munci, a desvoltâ o activitate într’o direcţie oarecare. Se îndeletniceşte la oarece, adică munceşte Ia oarece. Mă în-deletnicez la oarece cu mare silinţă, mă. apuc de oarece cu temeiu. I. golescu, c. i. Datori săn-tem a ne cură ţi... şi a ne. îndeletnici cu veselie. CORESI, EV. 133/sj. Acesta se îndelelniceă cu ogari. MOXA, 393/„. 1 ndeletniciţi-vă a ceti slujbele sfinţilor. MINEUL (1776) pr. 5. Ştiinţa cea theologi-cească să îndeletniceşte pentru D-zeu şi pentru cele d-zeşti. ion damaschin, ap. TDRG: înde-letnicindu-ne cu tot chipul prin cât putinţa au iertat. URICARIUL, IV 26/,. Gospodina se îndeletniceşte cu culesul morcovilor. I. IONESCU, C. 237. După 12 ceasuri se îndeletnice[â] cu feluri de trupeşte mişcări. drăghici, R. 152. Indeletni-cindu-se la cetirea unei scrieri de moral, marcovici, D. .21. N'am avut vreme pentru asemene lucru; cu care numai în ceasuri slobode este cuivă iertat a se îndeletnici. C. negruzzi, ii 169/9. Ai să te îndeletniceşti cu războiul. ISPIRESCU, u. 22/u-
II.	(Neobic.'nuit; numai la I. Golescu).
1°. Trans. (absol.) Îndeletniceşte, adică în* lesneşte altuia o treabă. I. golescu, c. i.
2°.' R e î l. Se îndeletniceşte, adică se înlesneşte la o treabă, la o plată de bani, o urmează cu înlesnire, ib.
[Şi: (cu schimb de conjugare neobicinuit) îndeletnicit vb. la. De să va dovedi.. că..:nuîndeletnicează. carageA, l. 51; îndeletici vb. IVa f varlaam, ap. TDRG.; îndelepnici f vb. IVa dosofteiu, v. s. 298b/21!; îndeletni ^ vb. IV. Mihail se îndeletniiă cu jocurile. MOXA, 387/S3. || Abstracte: îndeletnicire (îndelepnicire) s. f. = ocupaţiune (negativul: neîndeletnicire s. f.). Tămăduirea trândăviei este îndeletnicirea, marcovici, C. 58. A căriea îndeletnicire e numai să placă, c. NEGRUZZI, I 323. Stranie îndeletnicire! MAIORESCU, CR. I 64. Aici petreci^.... în mijlocul îndeletnicirilor sale literare. IORGA, L. II 244. Îndeletnicirea (lemma: tăiearea) porcilor. DOSOFTEIU, V. S. 62 2.; —îndelctnicie s. f. t (traducând p. paleosl. upraZdenije = uprazjenije «occupatio»). MARDARIE, L. 3974 ]
—	Derivat din delttnic, cu pref în-.
îndeletnicie s. f. v. îndeletnici.
INDELICÂT, -Ă adj. Indtticat. — Care n» este delicat, lipsit de delicateţă în sentimente şi în acţiuni; nedelicat, cf. grosolan, fără fineţă. [Familia: (după fr. indilicatesse) indelicateţă s. f. = lipsă de delicateţă, nedelicateţă, purtare nedelicată, grosolănie.]
-7* N. după fi\
ÎNDEIjICÂt, -Ă adj. v. delicat.
indelicateţă s. f. v. indelicat.
ÎNDE Ij TJNG, -Ă adj. adv. 1°. De longue dur ie r lorig. 2°. Longtemps, longuement.
1“. Adj. Care durează mult, caro ţine vreme multă; (despre viaţă, timp, ani, etc.) lung. Avîc viaţă îndelungă. MOXA, 381/5. Îndelungă vreame. ib. 355/,. Fulgerul cel mai îndelung şi roşcat mai adease ori loveaşte. calendariu (1814) 83; A urmat... fără a se opri de îndelunga ostenealăj DRĂGHICI, R. 148. Biruinţa îndelungă vreame stând în cumpănă. BELDIMAN, N. P. I 20. Bătră-neţele grele... Cer şi grijă mai delungă. KONAKI, p. 295. Popoare care au lucrat Secoli îndelungi la cultivarea lor. odobescu, iii 514/*. Treizeci de ani îndelungi. COŞBUC, M. 17/28. ^Nădăjdui-îndelungă vreme. SADOVEANU, M. 125. îndelungă-răbdare ţ (după sl. dilgo-tn.penije) s. f. = răbdare îndelungată. Îndelungă răbdarea lui D[u]m-[ne]dzău. varlaam, c. 265,2. || (Neobicinuit, în poezie) Substantivat. Durată lungă. Nici îndelungul durerei n'o mişcă. COŞBUC. Ă. 102/16.
#	Loc. adv. Cu îndelungul f = timp îndelungat, ap. TDRG.
2°. Â dv. Multă vreme, lung. în... undele cealect ce sânt, cu multă frică înotăm... şi foarte îndelungă. CORESI, EV. 56/i0- [D-zău] pocăinţa omului îndelung o aşteaptă, varlaam, C. 317. Să nu-petrec delung răutate (multă vreme în...) DOSOFTEIU, PS. 68. Nu îndelung au ţinut Mihaiu-vodă domnia. LET. I 221 /„. Neputăvd suferi să-ascunză îndelung... veninul său. MINEIUL (1776}-1432/2. De-l vor ţineâ îndelung frigurile, calendariu (1814) 162/u. Când intrară boierii, el îi privi îndelung (cf. a se .uită lun g la cinevâ). C. NEGRUZZI, I 163. Nu ne mai stă prin putinţă a/ şovăi mai* îndelung, odobescu, iii 446/20. Un vânt de biruinţă se porneşte îndelung, eminescu,. p. 236. Nu ne-a lăsă el să suferim îndelung. CREANGĂ, p. 220. îmlelung-răbdătoriu, îndelung-răbdare f s. f, = răbdare mare (după sl. diIgo-tnpelwvk). Dumnedzău iaste îndelung-răb.dătoriu, varlaam, G. II 462, cf\ LET. II . 171/37. Oamenii din Mehedinţi sânt blânzi şi îndelung-răbclători-I. ionescu, m. 247. îndelung-rabdă f vb. I = (după sl. dilgo-tripeti) a răbdâ multă vreme.. Dragostea îndelungă rabdă, coresi, ev. 338/,. Inima i grăeşte, căce 'ndelung rabdă Dumnedzău., DOSOFTEIU, PS. 33. Nu rabdă îndelung. MOXA, 365/8'. în cât va îndelung răbdă Dumnezeu să trăesc pe pământ... antim, p. xxiv/13. || P. anal. Lung (în întehs local). Acea moşie trebue-să fie-pe un pârâu îndelung, care trece pre mai multe moşii, uricariul, i 391/31.
[Şi: t delAng adj., adv.]
—	Compus din prep. de şi lung (adăogându-se-mai târziu şi prefixul in-); cf. prelung.
ÎNDELUNGA vb. I. 1°. Ajourner, rcmettre. Persisler. Prolonger. (Fig.) S’etendre (sur). 2°.. Chasser, iloigner. S'eloigner.— (învechit; în limba, literară păstrat numai ca part.-adj.).
1°. Trans. A lăsă cevâ pentru mai târziu, a amână (din zi în zi), cf. premândâ, apesti (LB.). Mai bine să înde lungi răul până a doa zi, de cât binele. VARLAAM, C. 3362. Au tot delu-ngat. vreme, până s'au făcut primăvară. LET. ii 148/sv
ÎNDELUNGĂ
— 624 —
ÎNDEMÂNĂ
Au mai delungat pacea până la un an. ib. I I6O/10, cf. II 68/25. Te rog, frate, mai îndelungă-ţi mânia (a. 1722). IORGA, S. D. xvi 108. ||f Absol. {neobicinuit) A ţineâ (cevâ) mai multă vreme, a •durâ. Ploaia va mai îndelungă. CALENDARIU, (1814) 82. || Trans. şi refl. (fiind vorba despre vreme, viaţă) A (se) prelungi. Tu ai. îmbătrânit, ai îndălungat zilele, biblia (1688) 162a. Le-au îndelungat vremea de fugit. LET. I 13-9/2. Prin tine s’au îndelungat zilele meale. beldiman, n. P. 11 60. Vor îndelungi viiaţa ta. id. I 161. Tnbueşte să se mai delungească şi luarea •leacurilor. PISCUPESCU, O. 268. Masa să nu îndelunge şezănd la chef. PANN, P. V. II 11. Să -nu mai îndelungăm treaba. SBIERA, P. , 242/„. Nopţile s’au delungat. doine, 138/20. A se îndelungă cu zile t biblia (1688) 130 = a aveâ. viaţă lungă, a-şi prelungi viaţa, a trăi mult. |j Fig. (refl.) A expune pe larg, a, stărui, a' insistă prea mult în cevâ, asupra unui lucru. Pcrista--şurile nu mă. sufere a mă îndelungi în treaba ■aceasta, p. maior, IST. 87. | f Intrans. A persistă în cevâ. Nu voiu trăi în veac, pentru ca să îndelungmc la mânie, biblia (1688) 366.
2°. f A alungă, a goni, a îndepărtă. Că-i împro-•cicâ şi Francii den cetate cu tunurile, de-i de-lungă departe. MOXA. 404/6. Vrajbile a aţâţă şi •goanele în veci a le delungâ se nevoesc. cantemir, ist. 340. (Construit cu prep. de) Nu delungă milostea ta de noi. CORESI, PS. 432. Şi aşeâ-i '■îndelungă [pe oameni diavolul] de faptele ceale ■bune. varlaam, c. 337. |( (Refl.) Absolut. A se îndepărtă. Delungaiu-mă şi sălăşuiiu întru pustie. CORESI, PS. 142. Nu se delungară departe. biblia (1688) 34. Şi s’au îndelungat şi s'au clus în ţara sa. let. I A. 16/28. | (Construit cu prep. de, mai rar cu de la CORESI, ps. 12) Se delungară de elu. COD. VOR. 45/d—6. Zeul mieu,' nu le va delungâ de mine. PS. ŞCH. 216. lacov se delungă de zeul ce spăsi el. CORESI, PS. 413. ij; Viţa ■de la par nu se delungă. ALEXANDRIA, 12, cf. .ZANNE, P. I 306.
[Şi: delungâ f vb. I; îndălungă f vb. 1; (cu schimb de conj.) îndelungi | vb. IVa (LB.) || Abstracte: îndelungâve (delungâre) s. f. = prelungire (de vreme), dăinuire îndelungată. Ai grăit pentru casa robului tău întru delungâre: biblia (1688) 225. într’atâta îndelungare s’au fost mazilit şi Scarlat-vodă. LET. II 256/10; (în)delungarea vremii f = zăbavă, trecere de vreme. Prin delun-garea vremii, fiind oşti strânse nemţeşti..., pot să viie. MAG. IST. v 93/24- Că, ce graba... na ispră-veaşte, aceia dilungare[a] vremii... biruiaşte. cantemir, ist. 168; (învechit) cu îndelungare- loc. adv. = îndelungat, mult(ă vreme). Fericirea mea n’a. ţinut cu îndelungare. beldiman, N. P. II
78.	| Adjective:	(întrebuinţat	des	şi	astăzi)
îndelungat (îndălungât, delungat), rft adj. (cu înţeles, activ) care ţine vreme multă, care durează, dăinueşte mult, zăbavnic (dosofteiu, v. s.
4 pr.); lung (despre viaţă, drum, etc.), mult (despre timp, ani, etc ). Boală îndelungată. CORESI, EV. 148/3I. Delungat de ani (= bătrân). BIBLIA >(1688) 532- Bătrân îndălungat de zile. ib. 162,,, -cf. 532, 144, (cu zile), 1702. Domnie îndelungată. LET. 11 3 0 3/25. întristări îndelungate. MINEIUL (1776) 92Vz. Să-i daţi o îndelungată ascultare. uricariul, 1 176U, Pruncia îndelungată... KONAKI, p. 295. Va luâ vreo moşie, pre ani îndelungaţi. pravila (1814) 66. Americanii îndelungat timp aduceau... 1. IONESCU, C. 38. Îndelungată voroavă ce au avut amândoi. DRĂGHICI, R. 16. Îndelungatul războiu al Troadei. BELDIMAN, o. 3. Dclungată şi liniştită-petrecere. PISCUPESCU, O.’ 26. O vreme prea delungată. GORJAN,
H.	IV 100. După o îndelungată... tăcere, c. NE-ORUZZI. 1 26. îndelungatele lui vise. EMINESCU,
N. 78. Drum îndelungat. COŞBUC, F. 69. O ploaie îndelungată. CREANGĂ, A. 34. Pe cel deluţ delungat, Merge-un căruţ ferecat. ŞEZ. V 91/20, DOINE, 41/,,, ALEXICI, L. P. 118/j. Mânia îndelungată. şez. i 238/5; — îndelungând, -ă f adj. = care. ţine mult timp, persistent. Din firea lui eră rău şi pismătariu, îndclungareţ la mânie. LET. II 21 /u,]
—	Derivat din (în)delung (cf. lat. elongare, ital. dilungare, v.-span. delongar); cf. a 1 u n g â, prelungă (prelungi).
. INDELUNGÂltET, -Ă f adj. )
ÎNDELUNGI t vb. IVa.	}	v. îndelungă.
ÎNDELUBÂT, -Ă adj. v. deal.
Îndemâna vb. R 1». Faciliter. 2°. Aider, ■ secourir. 3°. Aider (financiârement). Emprunter. 4°. Se fier â. 5°. Se presenter (l’occasion).
1°. Trans. A înlesni, a uşurâ, a facilitâ. Apa nu hrăneşte, ci numai îndămânează mistuirea. 1. IONESCU, C. 229.
2°. Trans. A veni în ajutor, a da mână de ajutor, a ajut(or)â, a încurajâ. Cu îndestulare mare foarte i-au îndemănat. BELDIMAN, TR. 421. în-cheiu [lucrările mele] rostind adâncă mulţămire către acel ce m'a îndemânat şi mi-a deschis o carieră plăcută. 1. ionescu, c. vil. | Intrans. (construit cu. dativul persoanei) Bunele învăţături... înd&mănează omului şi mângăe traiul său. uricariul, iii 35/2. | (Refl.) Mă îndemân cu cinevâ = reciproce securro. LB. Feciorii lui..., neputăndu-sc îndemână între sine, lesne s’au putut învinge după accea. şincai, hr. I 85/2.
3°. Spec. A ajută pe cinevâ cu bani. li va îndemână cu bani. beldiman, ap. TDRG. | (Deci:)
A împrumută. Trans. Să mă îndemâni cu cinci lei (Mehedinţi). N. rev. r. (1910) 89. | Refl. Dacă n’avcţi destule linguri, mai îndemânaţi-vă:. mai daţi unul altuia, împrumutaţi-vă unul pe altul cu linguri (Muscel). Com. c. lacea. | A luă (cu) împrumut, a-şi procură. Au fugit... spre hota-răle Cazacilor, de la carii agiutoriu îndemănân-du-şi, s’au întors asupra lui Filipic. CANTEMIR, IIR. 34 2/32.
4°. A aveâ încredere în cinevâ, a se încrede, a se bizui. Iritr’aceşti doi am credinţă, pot să mă îndemănez. beldiman, tr. 418.
5°. f Refl. A se prezentă, ivi (ocazia, prilejul). Luând vistieria bani... cu... împrumut şi neînde-mănându-se prilej a-i răspunde... DOC. 1814, ap. TDRG.
6°. (Neîntrebuinţat) A se apucă (de cevâ)? îşi ridică capul peste umărul Ioanei, ca s'o vază cum se îndemână [la împletit], ap. TDRG.
[Prez. îndemânez şi îndemân. | Şi: îndemână vb. Ia. || Abstract: îndemânare (îndămănâre) s. f.
= comoditate; înlesnire, uşurinţă; posibilitate, prilej (de a aveâ cevâ); ajutor, abilitate, aptitudine, iscusinţă, talent, capacitate; de înde.mănare= potrivii; îndemânare de vreme = vreme potrivită, prilej bun, moment oportun, vreme îndemână; (negativ) neîndemânare s. f. Au lărgit peştera atâta, încât puteâ să doarmă în toată îndemânarea. DRĂGHICI, R. 54. Şi pentru cumpărătura ce au • făcut numiţii târgoveţi... e-ste..., spre cea mai desăvârşită folosinţă a vânzătoarei şi îndămânarea cumpărătorilor. URICARIUL, II 12/13. Să ne povă-ţuiască întru aflarea tuturor îndămânărilor noastre. I. ionescu, C. 82. Cătune, care abiâ se pot •uni prin slujba, aceloraşi biserici, dar n’au nici o îndemânare de şcoală, iorga, n. r. a. I 356. Pe om însă l-au făcut Dumnezeu... ca toate fiinţele să-l cunoască de mai mare... şi să-i fie spre în.dâ-mânare şi folos. SBIERA, P. 304/12, cf. 3 04/26. A înţelegerii n'aveâ îndemânare, donici. f. 42. Cu
o	îndemânare mare îl tăie în două bucăţi. GORJAN
ÎNDEMÂNĂ
— 625 —
ÎNDEMĂNOS
H,	I 127; într'această îndemânare de vreme, de-vletul trimise pe Cară. E. văcărescul, ist. 286/48. Vrăjmaşii se înarmaseră, căci găsiseră îndemânare de vreme de a părî [pe Domn], odobescu. I 278. Să alcătuiască fabrica la locul ce vor află mai de îndemânare. URICARIUL, I 227/4. Ajutor... după neîndemănarea de acum. URICARIUL, iv 30/is, cf. I 218/,.,. | Adjectiv: înde-mănât, (îndămăriât), -ă potrivit, prielnic, conve-, nabil, îndemânatic (Sighişoara). S'au pregătit îndemânate locuri pe piaţă. URICARIUL, viii 183/22. Un roiu... unde află loc gol şi îndămânat, acolo se aşază. economia, 188 Stânca... eră de Prut aproape şi locul îndemânat. BELDIMAN, TR. 363. Negativul: neîndemănat, -ă adj. 'Legăturile neîndtmănale ale patriei. I., NEGRUZZI, I 85.]
—	Derivat din îndemâna.
ÎNDEMÂNĂ adv. adj. s. f. I l<’-2°. Sous la main, â la poriee de la main. 3°. Commode, aisi. 4°. Bon, favoruble, convenable. II. Convenable. Iii. Faveur. Occasion favorable. Aide. Habitele.
I	A d v. (în timpurile mai nouă mai ales cu •prep. la, în Transilv. şi Bucov. şi cu de, dând formele dindămână, de-andemână, vezi m. jos, şi pe ’ndemână).
1°. (în legătură cu verbele a fi, a aveâ, a cădeâ) în apropierea mânii, uşor de ajuns cu mâna, la mână, a-mână. Cela ce au ţinut armele au stătut iot aproape de dîns, ca,, de-i vor trebui, să fie îndemână a le’ apucă, pravila MOLD. 175,2. Să urnească vasul de la margine, pentru ca să hie îndemână. VARLAAM, C. 309,2. La vie. Cu cotăriţa pe mână, Cu briceaga la ’ndemână. HODOŞ, P.P. 70. Să aibă pregătit la îndemână câtevă cazane cu smoală. ISPIRESCU, L. 186.
2°. Aproape şi uşor de apucat, p. ext. lângă sine, alături, aproape; la dispoziţie, a-mână. Cum să se suie pe acoperiş în pod, că scări pe ’n-demână n'aveă? şez. viii, 56. O păsăruică, pe cel dintâiu peştişor ce-i cade dindămână, îl apucă repede cu rostul ei. MARIAN, O. I, 50. # La îndemâna cuivâ = la dispoziţia cuivâ, gata. O făcut... O arie în malul Prutului, La îndămână voinicului. ŞEZ. iii, 243. Mijloacele ce-i stăteau la îndemână pentru a descoperi adevărul. TDRG.
3°. P. ext. Uşor, lesne; comod. Unii să prăde Chilia..., alţii Moldova, fiindu-le şi mai îndemână. amiras, ap, TDRG. Lui Mihaiu-vodă atunce îi vr.a fi lesne şi îndămână a domni. LET. II 387/a. Mai îndemână îi fu aceaste a le tăceă. P. MAIOR, IST. 199. Curăţenia..., când va fi deprinsă şi obicinuită din creştere, atunci este mai îndămână -şi mai de ispravă a o păzi. PISCUPESCU, O. 156. # t A-i face cuivâ îndemână = a-i înlesni, a-i uşura. Au făcut îndămână Turcilor să poată cuprinde locurile. LET. I 221 /00.
4°. Favorabil, prielnic, potrivit, comod, bine, are t. Nu e îndemână lui (=nu i-e bine, este bolnav), biblia (1688) 210. Fiind pace.... eră şi ţărâi îndemână. MAG. IST. III 81/7. Cum nu-i bine şi ’ndămână Cu ibovnica vecină? ŞEZ. I 211b/7.
O	casă..., unde i-a venit omului îndămână să şi-o facă. CREANGĂ, A. 26. Se puse fiecare lă pândă pe locul care-i veneă mai dindămână. marian, T. 235. Nu mi-e îndemână = mi-e peste mână, nu mă pot împăcâ cu noua stare de lucruri, nu mă simt în voie. Com. I. corbu. | în caz favorabil. într'o lună, Ba, la’ndemănă, Şi într’o săptămână. teodorescu, P. P. 184b. # f A da îndemână (să... s. a...) = a-i veni bine (cuivâ, a-i fi favorabil, prielnic, a oferi un prilej bun (cf. a-i da mâna cuivâ s ă...). Nu i-au dat îndămână să se bată. MAG. IST. I 287/6. Fost-au cerut Nemţii ajutor... şi nu le-au dat îndemână a da. ib. 229/28. Se strin-săse prea mulţi dându-le îndămână şi locul. LET. în 227/20. f A sta îndemână = a veni vremea cu
Dicţionarul limbii române, 30. XII.. 1929.
prilej, momentul favorabil. StătU îndemână acmît,. DOSOFTEIU, V. S. 59.
II	(Mild.) Adj. Potrivit, prielnic, oportun, convenabil. într’una din nopţi află -vreame îndemână. VARLAAM, C. II 84. Aflând vreme in-ăămănă pribegii să vie la moşie in ţară, îndată s’au sfătuit. LET. I 176/,0- Vremea este îndămână, prilejul fuvnritor. C. NEGRUZZI, I 116.
3°. (învechit; S ubst. Favoare, înlesnire. Facem cuivâ bine vreodată sau. vreo îndămână. ANTIM, p. 81. | Prilej favorabil. îndemâna vremii se cearcă şi se aşteaptă, cantemir, IST. 45/,. | Ajutor. [i?i] face necinste ccluia ce i-au făcui lui bine şi i-au făcut mii de îudemâne. Îndreptarea legii, ap. 'TDRG. | îndemânare, dexteritate, aptitudine, iscusinţă. Doritor de a află în sânul... naţiunii noastre toate darurile naturei, toate nobilele instincte, toate măiestreţele înclemânuri, într’un cuvânt toate perfecţiunile... odobescu, ii 238. [Piur. -mănuri.]
[Şi: îndămână avd.; — (compus din a+ înde-mondjandemână adv. îşi umpli», şurţul de lărâţe, neavând cenuşă de-andemînă. reteoanul, P. I 45/4. Negativul: neîndemână (nendemână) s. f. = nepotriveală; indispoziţie. De nendemâna locului s’au minunat, dosofteiu, V. S., ap. TDRG. Slăbiciunea sau nendămâna pe care o simte omul vara, după o căldură prea mare. ap. HEM. 3021. | Adjectiv: îndemăn6s (îndemn6s), -oâsă adj. = care poate fi la îndemână, care se poale aveâ, între-buinţâ uşor, comod, potrivit, prielnic, cf. in de-mănatec. Şi le-a pus în cuiu din dos. Ca să fie ’ndămânos Pentru alţi plugari de scos. MARIAN, SE. I 44, cf. TEODORESCU, P. P. 153b. Maica Precista o făcut arma asta, ca să fie... măi îndămânoasă. ŞEZ. III 7/e. Unde-s vetrile călduroase şi lăiţele îndămănoase... conv. LIT. xliv voi. I 659. Şi l-o pus la un loc îndemnos, Pentru alţi plugari de scos. ION CR. III 199.]
—	Compus din prep. în, de şi mână. Cf. a -mână, peste mână, pe subt mână. (O desvoltare analogă de sens are în multe dialecte franceze expresia â main «aise», cf. şi ebreul yad «main» şi «aise»).
ÎNDEMĂNÂTEC, -Ă adj. I. 1°. Propice, favorable. 2°. Commode. II. Habile.
I.	(Mold.) 1°. Potrivit, favorabil, prielnic, convenabil. S’au aflat... locul îndemânatic pentru fabrică. URICARIUL, I 227/13. La vremi mai îndemânatice. ZILOT, CRON. 333. Oăsindu-se îrnpregiu-rări îndămânatice, [buruienele] cresc. I. IONESCU,
C.	158. Au început a încunjură muntele, ca doar va găsi loc îndămănatic de locuinţă, drăghici, R. 48. Ocaziune îndămănatică. SBIERA, F. s. 256.
2°. Comod. Căruţa lui... erâ o căruţă bună, încăpătoare şi îndemănatecă. creangă, p. 106.
II.	(Munt., Ban. despre persoane) Priceput (la toate), iscusit, destoinic, abil, apt, capabil, priceput la orice lucru (gorovei, cr.). Spaniolii sânt îndemânatici la otrăvi care omoară. I. ne-Gruzzi, III 264/6. Mânile-i... pare că pierduse îndemânateca lor agerime, odobescu, I 130/e. O babă harnică şi îndemănatecă. şez. II 49/4-5.
[LB. mai dă înţelesurile: ‘de trebuinţă, util’ şi ‘gata a sluji, serviabil’. | Şi: îndemânatic, îndemâ-nâtec, îndemânatic, îndămănâtic -ă.| Negativul: neîndemânatic (neindcmânatec, neîndemânatic, neîndemânatic neîndămănatec ),.-ă adj. = nefavorabil, neprielnic; neabil. Este păgubitoare şi ne-îndămănatecă pentru amândouă interesurile. I. IONESCU, C. 66. Naive şi neîndemănatece încercări de ştiinţă cu scopuri practice. IORGA, L. I 411.]
—	Derivat din îndemână, cu suf. adjectival -atee. Pentru înţelesul II, cf. v. fr., v.-prov. ma-nier «abil» < manuarius.
îndejhăn6s, -OÂSĂ adj. v. îndemână.
I, 40
ÎNDEMN
- 626 -
ÎNDEMNĂ
ÎNDEMN s. a. 1°. Action de toucher, de conduite (un attelage) 2°. Hllan, impulsion, encoura-gement.
1°. Acţiunea s. faptul de a mână (un animal). Talpele săniei intră în văgaşele umblate... des; incă... câtevă îndemnuri din biciu... LUC. III 397. A 'ndreptat calul peste dealuri... şi cu tot îndemnul, ajunsul i-a fost la amiază, ciocârlan, ib. v 125.
2°. Stimulent, îmboldire, pornire lăuntrică, încurajare, curaj (spre a face cevâ). N’aveâ îndemn să meargă, dosofteiu, V. S. 144/2. S'au făcut cu îndemnul Maramor&şenilor. LET. II 153/9. Aceste... exempluri mi-au dat şi mie povaţă şi îndemn, ţichindeal, F. ii. Sfaturile şi îndemnurile oamenilor celor vicleni, id. ib. 133. Multă mângâiere A dat nenorocitei frumosul lăuîndemn!
C.	NEGRUZZI, II 35/2. îndemnul tineriţei tale ascultă-l. vlahuţă, p. 126. Dido... plină de 'ndemn' la domnia pe care-o clădeşte, coşbuc, M. 23/la. Prin îndemnul său, ce mai de pomi s'au pus în tinlerim! creangă, a. 2, cf. alecsandri, p. iii 313, maiorescu, cr. II 172.
[Plur. -demnuri.]
—	Derivat postverbal din indemnâ.
ÎNDEMNĂ vb. I.I. 1°. Toucher, pousser. 2°. Tirer. II. 1°. Pousser, exciter, 2°. Exhorter. 3°. Amener ă. 4°. Pousser, conduire ă; amener. III. 1°. Partir. 2°. Se dicider, se mettre â. 3°. S’adonner, s'hăbiluer ă.
I.	înţelesul etimologic este- «a mână (un animal) din loc».
1°. (Mold.). Trans. (Complementul este un animal) A sili (un animal, cu biciul etc.) să pornească s. să meargă mai tare. Călăreţul... îşi îndeamnă calul inundat de spume, alecsandri, p. iii 151, cf. I 29, III 12. Ţăranul îndemnă boii şi carul porni scârţâind. N. DUNĂREANU, SĂM.
III	779. | (Complinit prin să, care arată scopul). Să 'ndemn calu s'o ajung. şez. I 142/2I. | (Complementul e neexprimat) Oamenii îndemnau dindărăt cu vergi şi cu beţe şi calul se năpusteâ. SADOVEANU, SĂM. V 908. în toate satele este obiceiul [la cei ce umblă cu buhaiul), ca urătorul să zică la cei alţi na mai îndemnaţi flecăil» Cei alţi îi răspund: «hăi!... i hăi!...» ŞEZ. III 180/27.
2°. Intrans. (Complementul devine subiect) A înaintâ trăgând, a sili la drum. Hi! zmăoaicele tatii, îndemnaţi 'înnainte! CREANGĂ, p. 119. în răcoarea dimineţii boii îndemnau în pas măsurat. CONV. LIT, xliv, voi. I 43. Frunzuliţă ruguleţ, Deamnă, deamnă murguleţ- MAT. folc. 337. (îndeamnă 'ndeamnă, murguleţ. GIUGLEA-vĂLSAN, R. S. 321). îndeamnă, murgule, la drum, Pe puica să mi-o ajung. ION CR. vi 282.
II.	Fig. (Complementul e omul sau altceva) Trans. şi refl. (se construeşte cu infin. sau cu să + conj., cu prep. la, mai de mult cu spre şi cătră). «îndemn» însemnează că dau pricină altuia să să pornească la oarece lucrare, Ia o faptă, însă îndemn se zice spre cele plăcute, întărât se zice spre cele urîte. I. golescu, c. i. 327.
1°. A mânâ, a îmboldi, a stimula (pe cinevâ să facă cevâ). Spre dragoste îndeamnă Dumnezeu. CORESI, ev. 53/38. Pravile... pentru ceia ce îndeamnă şi agiută cuivâ sau-l svătuesc spre rău. PRAV. 1134. Cuvinte carile îndemneadză spre ne-voinţa podvigurilor. dosofteiu, v. s. 121. In-demnăndu-se unii pre alţii la războiu, strigă: dă pe moartei v. MAIOR, IST. 182. Să mă îndemneză şi eu, miculu şi nevrednicul robul Mării tale. învăţături (1700), ap. VB. I 391. Slomahul său deşărtându-se, l-au îndemnat a merge iar... să caute stridii, drăghici, R. 49. La amor... inima ’ndemnezi. PANN, E. I 65. Amorul în^ taină mă îndeamnă aice. alecsandri, T. 315Xîndemnate
de ruşine, Ele lăsă mult mai bine, Să şe ude haina lor. COŞBUC, B. 227. Şi mă 'ndeamnă la păcat. ALECSANDRI, P. P. 295b/7. Susurul apei parcă te îndemnă la somn. ispirescu, L. 230. Una pe alta se îndemnă la treabă, creangă, P. 7.
2°. A stărui (cu vorba s. cu sfatul) hotărînd pe cinevâ (să facă cevâ), a încurajâ, a determină. îndemnu = hortor. anon. car. îndemnă Hristos ucenicii să înlre. coresi, ev. 256/i7. Stăpânul... vă îndemnează... să fiţi îndrăzneţi cătră chinuri. mineiul (1776) 76Vi- Să îndemne cinevâ pe-un Arhiereu să-şi lase eparhia. ANTIM, P. XXVII/i9.
ll	îndeamnă să fie virtuos. MARCOVICI, C. 76. Toţi... îndemnară pe Mihaiu ca să ţină domnia acestei ţări. BĂLCESCU, M. V. 412/23. Pe hoţi să-i îndemneze cu cinste să trăiască, alexandrescu, m. 255. ll îndeamnă să vie la Iaşi. C. negruzzi,
I	205. Te îndemn însă a scrie memoriul vieţii tale. EMINESCU, N. 61, cf. ISPIRESCU, L. 291; marian, s. 115, mândrescu, l. p. 115/20.
3°. f A convinge, a învitâ. S’au îndemnat Ale-xand/ru-voăă de sehastru de au făcut mănăstirea Slatina, let. ii 202/4. Să spunem pricinele pentfu carele să îndeamnă giudeţul de mai micşurează certarea. PRAV. 982. Prea alesul Serghie... îndemnează... cătră ospăţ pre iubitorii de Mucenici. mineiul (1776) 397i, cf. 432.
4°. f A constrânge, a sili, a face să...; a provocă, a pricinui. Cela ce face greşală de nevoie, îndem-nându-l meserearea... PRAV. 1135. Vedem neamul omenesc... împletecindu-se în învăluiale, atâta căt a îndemnă şi pre Solomon să strige... biblia (1688) lll/23. Sarea este folositoare dobitoacelor, îndemnând stoarcerea boalelor. I. IONESCU, c. 4.
111.	Refl.	1°. (în	Maramureş)	A	plecă	la
drum: Unde...	te-ai îndemnat? bud,	P.	p. 4.
2°. A porni,	a începe,	a se apucă	de	cevâ	(în
urma unui imbold), a se	hotărî la cevâ,	a se	de-
cide. De se va deşteptă cela ce au fost lenivos pănă acmti şi se va însoţi cu ceia ce se-au nevoit, şi se va îndemnă şi va lăsă leanea... CORESI, ev. 13/33. lndemnatu-m’am şi eu, Ion Neculce..., a scriere întru pomenirea domnilor. LET. II 195/22. Doar se vă îndemnă oastea să meargă cu mare dragoste, ib. III 276/J2. Spaniolii de acolo se îndemnară a adaoge numelor articulii. p. maior, ist. 239. Nici îi merge, nici se 'ndeamnă... eminescu, P. 161. Nu se prea îndemnă la lucru, reteganul, p. v 3/9. |'(In poezia pop. exprimă adesea, ca şi «a se apucă», numai începutul acţiunei). Tu te-ai îndemnat De m’ai întrebat. TEODORESCU, p. p. 416b. Noiaş se 'ndemnă Şi se ’ndu-plecă... ib. 461b.
3°. (Mold., Ban.) A se simţi atras (spre cevâ), a se dedă (la cevâ), a se obicinui (cu cevâ). Va fi o fată fecioară şi să va îndemnă spre pohtă rea , pentru cuvintele hotrului... prav. MOLD. 93. Mai pe urmă mi se îndemnă, frate, la rachie şi băii tot ce-au avut. ŞEZ. I 276/e. Ipate se îndemnă cu dînsul, uitase acum de urît. creangă, p. 153.
[Prez. îndemn şi (învechit) înăemnbz. | Şi: demnă vb. I (numai grafic, în loc de ’ndemnâ în vers şi în literatura veche, după prep. în şi compusele lui). |Abstracte: îndemnare (negativul: ne-(î) ndemn are) s. f. (Ad II 2‘) Pornindu-se din îndemnare drăcească, mineiul (1776) 1052/i- îi făceă îndemnare ca să înveţe. DRĂGHICI, R. 4. Pildă va fi urmaşilor şi îndemnare. CARAGEA, L. I. După îndemnarea babei, se duse. eminescu, N. 22. Un obraz va face îndemnare şi celuilalt să greşască. prav. mold. 882. Fură scoşi cu ’ndem-narea Arianilor. dosofteiu, V. S. 1092. S’au tălmăcit... cu îndemnarea dumnealui Constadin Brăncoveanul. biblia (1688) 1/10. Cu îndemnarea lui s'au fost făcut. MAG. ist. ii 28/2i. Din dem-nările lui au fugit. ib. IV 144/29. Din îndemnarea cuivâ... n’au vrut să vie. LET. îi 151/s;
ÎNDEMNĂTURĂ
- 62? -
ÎNDEPLINI
—	îndemnătură (demnăttiră) s. f. f [Plur- -turi] = îndemnare, îndemn, stimul. Cătră celit cu folos şi cu îndemnătură [să fie]. CORESI, EV. 6/23. îndem-năturile hotrului. prav. mold. 93. Din sfatulu şi din demnătura... măriei tale. N. testament (1648), ap. VB. I 168/42. Fiind şi cu a ■ Ducăi-vodă îndemnătură. LET. iţ 225/s,. Cu îndemnă-turile lui Şărban-vodă... s’au sfătuit boerimea. MAG. IST. II 21/e, cf. CORESI, EV. Vill/6. (Adjective: îndemnat, -ă (cu negativul ne(î)ndcmnat), -ă = îmboldit, stimulat, decis, hotărît. Duse-se supt podgorie, de dumnezeescul duh îndemnată ca... CORESI, EV. 493/4. , Muiarea grăiaşte de la sine, neîndemnată de nime. PRAV. 723; — Îndemnăt6r, -oâre adj., subst. = care îndeamnă, încurajază, provocător. Rane îndemnătoare spre moarte, prav. MOLD. 67. Erâ şi Duca... îndemnător la Paşa ca să-l puie hatman. LET. II 232/32. Alcătuire în-demnăloare. URICARIUL, I 212/s. Pilduire foarte îndemnătoare. PISCUPESCU, O. 107. (Substantivat) Te-ai arătat... îndemnătoriu către dumnezeeştile nevoinţe. mineiul (1776) 92.' Dumnezeu... spre bine îndemnătoriu. BELDIMAN, 0. 16. Este îndemnător spre pace. MARCOVICI, D. 176. Dumi-traşco, socrul ..şi îndemnătorul său, murise de moarte bună. IORGA, L. I 267. (Negativul: neîn-demnător, -oare = care nu se îndeamnă la lucru). Despre un om care.nu-şi treierase grâul până în Octombre, o femeie ziceă: Sânt oameni învăluiţi, ’ oameni răi, oameni neîndemnători, H.- V 145;
—	Îndemn6s, -oâsă -f- adj. = aplecat, dispus la cevâ. Cătră rugă e îndemnosu. CORESI, EV. 278/„. Cu cuvântul cel dintîiu,' Domnul Hs. face în.demnoşi pre Jidovi cătră ascultarea sfintei evanghelii, dosofteiu, ap. TDRG-.]
—	Din lat. *inde-mino «mân de acolo».
ÎNDEnuĂTCUÂ s. f. v. îndemn.
indemnitate: s. f. v. indemnizâ.
INDEMNIZÂ vb. Ia. Indemniser. — Trans. A despăgubi pe cinevâ de o pierdere suferită, de cheltuieli făcute; a desdăunâ (stamati); a plăti cuivâ paguba ce a suferit. Stăpânul ale cărui afaceri au fost bine administrate, este dator a îndeplini obligaţiunile contractate în numele său de gerante, a-l indemnizâ de toate acelea ce el d contractat personalmente. HAMANGIU, C. C. 234. [Şi: (formă apropială de îndemn) indemnizâ vb. Ia. | Adjectiv: indemnizât (în-, negativ: nein-demnizat, ne(î)n-), -ă = despăgubit, desdăunat, căruia i s’au restituit s. plătit pagubele suferite sau cheltuelile făcute. | Abstracte: indemnizâre (în-demnizâre) s. f. = despăgubire, desdăunare, sumă acordată (de autorităţi) ca despăgubire; restituire de cheltuieli făcute. [Să dăm premiatului nostru însărcinarea de a traducr]... Istoria romană a lui Dione Casiu, în. condiţiunile de îndemnizare ce săm prescrise prin deciziunile Societăţii Academice. odobescu, 11 383. Indemnizarea pentru cheltuielile de războiu. MAIORESCU, D. II 125; — indem-nizâţie s. f. = indemnizâre ; — (după fr. indemniti, lat. indemnitas, -atem) indemnitâte s. f. = indemni-zare; (mai ales concretizat) sumă acordată cuivâ, spre a fi indemnizât, desdăunare, despăgubire. Indemnităţile care ar puteâ fi alocate la acei ce au suferit acele pierderi. I. IONESCU, D. 487. Să vă dăm un bil de indemnitate. ODOBESCU, III 428/18. Corpurile legiuitoare dau un bil de indemnitate pentru violările de legi. MAÎORESCU, D. II 70.]
—	N. după fr.
indemnizaţie s. f. v. indemnizâ.
îndemnOs, -oâsă adj. v. îndemână şi îndemnă.
Indemonit, -ă adj. f EndiabU. — îndrăcit, care este subt stăpânirea diavolului. Mulţi oameni... îndemoniţi fiind, cu ochii roşii, cu gea-nile întoarsă şi cu părul împrăştiat... cantemir, HR. 401.
—	Derivat din demon, ca sinonimul îndrăcit.
iNDEMONSTRÂBlIi, -Ă adj. Indemontrable.— Care nu se poate demonstrâ.
—	N. după fr.
Îndepărtă vb. Ia v. departâ.
INDEPENDENT, -Ă adj., adv. Indâpendant. Indipendamment. — Adj. Care nu depinde de nimeni, care nu este supus altuia, de-sine^ stătător, neatârnat, liber. România a devenit ca şi un Stat desineşi-stătător, căruia puţin îi mai lipseşte, ca să se asemene cu cele mai multe ţări independinte ale Europei, odobescu, iii 325. Sântem un stat independent. MAIORESCU, D. IV 230. | P. e x t. (Despre persoane) Fire s. natură independentă = căreia îi place să lucreze de capul ei, fără să ţină seama de alţii. || Adv. în mod neatârnat, fără nici o dependenţă de alt cinevâ s. cevâ; p. ext. fără raport s. relaţiune cu altcevâ, nestânjenit de alte consideraţiuni. Dreptul... de a se cărmvA inder pentlent. BĂLCESCU, M. v. 9/2. Independent de părerea altora, el e hotărît să continue. [Şl: independinte f adj.]
—	N. după fr.
INDEPENDENŢĂ s.. f. Independance. — Starea unei persoane sau a unei naţiuni care nu depinde, nu atârnă de nimeni; neatârnare. Scrisoarea M. Sale Domnitorului Alexandru Ioan 1 către... în cauza independenţei bisericei române (a. 1865). URICARIUL, X 367/,,. Textul canoanelor îmi pare că afirmă mai mult, decât combate in-dependinţa noastră eclesiastică. ib. 372/2,. Nu cu* tează a protestă asupra unui abuz ce le sapă in-dependinţa. c. NEGRUZZI, I 243. Alexandru cel bun... apără vitejeşte independenţa ţării. BĂLCESCU, M. V. 9/8. Cine are să-şi aducă aminte de pământul acesta? De independ&iţă, de vechi dri-turi? RUSSO, S. 114. [Şi: independinţă s. f., inde-pendânţie f s. f. stamati.]
—	N. după fr.
independEnţie t s. f. v. independenţă.
independinte adj. f v. independent.
independenţă s. f. v. independenţă.
ÎNDEPLINI vb. IVa trans. 1. Accomplir. 2?. Remplir (la place de qqn.). 3°. Parfaire. ’4°, Computer.
1°. A împlini (cevâ). Orice naţie... are. o misie a îndeplini în omenire, bălcescu, m. V. 3/29. Cade pe pământ, Ne ’ndeplinind în viaţă gro-zavu-i jurământ. ALECSANDRI, p. iii 228. Mă duc să îndeplinesc nelegiuita voastră- poruncă. CREANGĂ, P. 57,
2°. A ţineâ (locul cuivâ). în lipsa Agăi din oraş, el îi îndeplineâ locul, bălcescu, m:. v. 649.
3°. A desăvârşi, a face desăvârşit. Să-i lumineze pre fiii Românilor şi să-i deplinească. P. MAIOR, IST. 258.
4°. A completă. Boii şi vacile pot să ierneze numai cu 6 ocă de fân pe zi, îndeplinindu-le rămăşiţa cu paie. I. ionescu, c. 225,
[La cei mai vechi: deplini f vb. lVa LB. | Abstract: îndeplinire (deplinire mag. IST. iii 30/n) s. f. = împlinire, completare, desăvârşire, (cu privire la un ordin s. o lege) executare, aplicare. (Negativul: neîndeplinire s. f.).'Şi peste acestea toaţe
ÎNDEPREUNĂ
— 628 —
ÎNDESAT
încă, spre îndeplinire se cere... KONAKI, p. . 81. Bărbat cu râvnă ca aceia spre deplinirea neamului românesc. P. MAIOR, IST. 75. Neîndepli-nirea obligaţiilor, hamangiu, C. C. 1020. întru toată deplinirea | = cu totul, peste tot, cu desăvârşire. Ucideţi toată partea bărbătească întru toată deplinirea. biblia (1688) 119s. Aduc la (s. întru) îndeplinire = îm ’^nesc, pun. în aplicare, execut. Arrt adus întru îndeplinire tot ceea ce ne-aţi poruncit. CREANGĂ, P. 272. Dispoziţiunile prezentului jurnal se vor aduce la îndeplinire. MON. of. 5, cf. drăghici, r. 165. | Adjective: îndeplinit (deplinit) -ă = împlinit; desăvârşit, perfect, complet, (negativul: neîndeplinit, -ă adj.). Să aibă aci mai deplinită putere. ŞINCAI, hr. i 238/,. O sămânţă deplinită, coaptă şi curată va da mai,bună roadă. I. IONESCU, C. 181. (Adverb) Pre pământ nu e nimenea deplinit făcut. ŢICHINDEAL, F. 208; îndeplinitâr, -oâre adj., subst. = (cel) care îndeplineşte, completează, (negativul: neîndeplinitor, -oare adj., subst.). Ureche, îndepli-nitorul cel mare al lipsurilor pentru perioada obscură... iorga, L. II 558.]
—	Derivat din deplin, cu adaosul mai târziu al prefixului în-.
ÎNDEFBEtrNĂ f loc. adv. v. depreună.
ÎNDEBEPTĂ vb. Ia (ş. d.) v. îndreptă ş. d-
înde bete adv. v. îndărăt.
ÎNDESĂ vb. I. I. 1°. Entasser; bourrer. 2°. Tasser, serrer. 3°. Blesser. 4°. En fon cer. 5°. Obse-der. 6°. S'epaissir. 7°. S'entasser, se serrer, se fourrer, se precipit cr. 8°. S'epaissir. 9°. S’enfoncer.
II.	1°. Multiplier. 2°. Se multiplier.
I.	(Cu înţelesul material al lui des, în opoziţie cu rări).
1°. Trans. A îngrămădi (mulţi oameni, obiecte) undevâ, a vârî (mai multe lucruri sau părţi ale aceluiaşi lucru ori cevâ în cantitate mare) undevâ, a băgâ cu sila (LB.), cu forţa, a înghesui. Au Mat un rând de*soldaţi din coadă şi i-au ..mai ndesit în fruntea obuzului. LET. II 361/u. Galbeni în mână că luâ, In buzunare că ’ndesâ. mat. FOLC. 214. Le 'ndeasă toate într'o pereche de desagi. reteganul, p. V 68/26. (Fig.). Un, om aşă 'nvăţat, ce-atât de multă carte în cap (i-a îndesat. I. negruzzi, II 72. || (Schimb de complement) A umpleâ tare cevâ, îngrămădind în' el. LB. Merticul de'ovăz trebue. să-l îndesim bine. I. IONESCU, C. 91. Ţi-ai îndesat buzunarele cu nuci. || (P. anal.) Codrul frunza îndeseşte. Alecsandri, p. p. 91J).
2°:‘ Trans. A apăsâ, a bătuci, a bătători cevâ (ca să încapă undevâ în număr s. în cantitate mai mare). îndeasă făina în sac. | Spec: (despre mămăligă) A tepşui, a tepşi. O lopăţică cu care se tepşueşte (se apasă, se îndeasă) mămăliga, şez.
III	69/19.
311. P. ext. Trans. (Puţin obicinuit, despre şa) A apăsâ, a roade, abate (a. i 1 r), a (în)-g 1 o d i. Ori zeaua te-apasă, Ori şeaua te 'ndeasă ? ALECSANDRI, P. P. 63/2.
4°. P. a n a 1. T r a n-s. A înfundâ, a înfige (vârînd). îşi îndesă faţa în pernă (DELAVRANCEA), sticla [= monoclul] în ochi (GHICA), briciul în beregată (vlahuţă), vioara subt bărbie (D. ZAMFIRESCU), ap. TDRG. îndesă felii degetul în gură. reteganul, p. IV 6/12. ] Spec. (despre căciulă, pălărie, etc.) A trage bine pe cap, a tufli. Moşneagul... pune cuşma pe cap, o.îndeasă pe urechi [s. pe ochi, pe sprâncene], creangă, P. 81. # A îndesă căciula pe urechi = a se arătâ nepăsător, a se face a nu şti. zanne, p. iii 44.
5°. Trans. (Numai subt forma îndesi, construit cu prep. cu, mai rar cu la sau absol.) A da zor (cuivâ cu cevâ), a nu-l mai slăbi. Pre mazili îi îndeseâ cu dăjdi grele. let. ii 314/10. îndesindu-i cu războaiele. CANTEMIR, HR. 78/30. Apoi să ne îndesească mai mult cu udeala. CREANGĂ, p. 258. Cu paharul îndeseşte, dar cu birul mai răreşte. C. negruzzi, i 186. Nu prea ’ndesl la ’njurat, Că e lucru cu păcat. TEODORESCU, P. P. 476.
6°. Refl. A deveni des. Creşti, codrule, şi te’ndeasă. reteganul, tr. 147/x, doine 28/u. Pădurea nu se mai găteşte, de ce merge, de ce mai tare se 'ndeseşte. şez. I 5/22. Umbra se ’n-desfşte. teodorescu, p. p. 491b.
7°. Refl. (Despre oameni) A se îngrămădi (mulţi la un loc), a se îmbulzi, a se înghesui, a se strânge în număr mare; a da năvală (undevâ s. la cinevâ s. cevâ), a tăbărî (asupra cuivâ); a se vârî (undevâ, tande nu i-e locul sau n’are treabă); a se băgâ cu sila sau pe furiş (LB.). Mulţimea mişeilor îndesându^să la dînsul... dosofteiu, V. S. 3. Pe mulţi am văzut îndesindu-se pentru cinste să dobândească. LET. II 236/9. Mulţime... care■ se îndeasă la porţile spitalurilor. MARCOVICI,
C.	22/26. Care din care se îndesă, ca să povestească mai nainte. DRĂGHICI, R. 249. Toţi însă cătră dânsa se ’mping şi se îndeasă. C. NEGRUZZI, II 246ln. El intră şi se 'ndeasă în gloată. ALECSANDRI, P. III 290. Voinicii la codru 'ndrăznesc Şi prin codru se ’ndeşesc. TEODORESCU, P. P. 344. Toţi..', la daruri se ’ndesesc. ib. 621. Nu ştii să torci şi să ţeşi. Numai la Koră te ’ndcşi. PANN, ap. ZANNE, P. 384; cf. TEODORESCU, P. P. 343. Se 'ndeasă, ca Ţiganu’ la praznic. ZANNE, p.
vi	391.
8°. Spec. Refl. (Despre piele) A se învâr-toşâ, a se îngroşâ, a se face tare. Pielea, dacă o baţi, se îndeasă. ION CR. I 57.
9°. P. ext. Refl. A se afundă (undevâ), a intrâ în adâncime. Când în codru se ’ndeseâ, Bietul Costeă ce zăreâ? ALECSANDRI, P. P. 56/i.
II.	(Cu sensul temporal al lui des, în opoziţie cu r ă r i).
1°. Trans. A face ca cevâ să se întâmple la intervale dese, să se repete des. Vrăticescu... îndeşi vizitele. N. REV. R. I Supl. II 188. Sare, păsurile 'ndeasă. ALECSANDRI, p. P. 350b/j. Cucoana însă tot îndesă paharele boierului. ISPIRESCU, L. 181.
2°. Refl. A deveni des, a se repetâ la intervale dese. Se şiruesc nenorocirile şi se îndeasă. MARCOVICI, C. 67. Vizitele lui se îndesiră, c. ne-GRUZZI, I lll; S’or îndesi culremurile. ŞEZ. III 9/21-
[Şi: (cu schimb de conjugare, mai ales în Mold.) . îndesi vb. IYa, (mai rar) îndeşi vb. IVa. | A l) -s trac te: îndesâre (îndesire KONAKI, p. 270, îndeşire pann, e. ii 122) s. f.; — îndesatură f s. f. [plur. -turi] = condensare (ANON. CAR.), faptul de a se vârî în sufletul cuivâ, de a insistâ pe lângă cinevâ. Priscus... cu îndesăturile unor ne-priiatini ai săi, căzură în oarecare prepus de vicleşug la împăratul. CANTEMIR, HR. 328/la; — (neobicinuit) îndeseâlă s. f. [plur. -sele şi -seli] = îmbulzeală. LB.]
—	Din lat. denso, -are «a face des, a îndesă prin bătăi (o ţesătură), a îngrămădi», compus cu pref. în-, sau din condenso, -are «a face des», cu schimb de prefix. Cf. îndesat, condens!
ÎNDESĂT, -Ă adj. adv. I. 1°. Entasse. 2°. Bourrâ, plein. 3°. Etifoncâ. 4°. Appuye (en par-lânt d’un mot prononcâ avec insistance). 5°. Epais, compact. 6°. Abondant, copieux. 7°. Trapu. 8°. Resserrâ. II. Ttepâtâ. — (Adesea în opoziţie cu rar, înfoiat, a'fânat).
ÎNDESĂTURĂ
- 629 -
ÎNDESTULĂ
I.	1°. Adj. îngrămădit, înghesuit. în cârduri..., îndesaţi.unii într’alţii. odobescu, iii 30/4. Floricele... îndesate una ’ntr’alta. ap. TDRG. Neveste, feciori şi fele, îndesaţi pe sub părete... PĂCALĂ,. M. R. 170.
2°. Adj. şi adv. Umplut (tare), plin. Măsură îndesată. CORESI, EV. 365/27. Cârnaţ îndesat. LB. Un sac îndesat de tărîţe. MARIAN, SA. 277.
#	Plin îndesat = foarte plin. Pământul va fi înde-satu de oameni plin. CUV., D. BĂTR. II 466. Cu vârf şi îndesat (la măsuri, în opoziţie cu «ras şi afânat») = bine umplut; (f i g.) mult, din belşug. O ceri rasă şi afânată, O dai cu vârf şi ’ndesatâ. ROMÂNUL GLUMEŢ, I 47/„. Câte nu făceam cu vârf şi îndesate! CREANGĂ, A. 40. împrumutu' se dă cu vârv şi îndesat, şez. I 220/S8.
3°. Adj. înfundat. Un plumb micuţ d’argint Bine ’n armă îndesat. RETEGANUL, TR. 46/as. Cu pălăria îndesată pe ochi. DDRF. (Fig.). în-desatul suspin, pann, e. i 71. | (Spec., despre lovituri). îi mai dete vr’o câtevă lovituri d’alea îndesatele. ISPIRESCU, L. 195. Cincizeci de nuiele îndesate. RETEGANUL, P. II 54/22.
4°. Adj. şi adv. (Despre vorbă) Apăsat. LB. Răspunzând îndesat «sluga dumitale». CREANGĂ, A. 133. Răspunse scurt şi îndesat. RETEGANUL, p. iv 8/16. # Pe îndesatele = apăsat. Ea repetă din când în când pe îndesatele: Mitocanule! Mitocanule! D. ZAMFIRESCU, ap. TDRG.
5°. Adj. Condensat (anon. car.), compact, masiv, des, bătut. Porcii [hrăniţi bine] pun slănină îndesată. ECONOMIA, 101. Curechiu... a cărue căpăţână nu-i îndesată bine. I. IONESCU, C. 238, cf. (îndesită bine) id. ib. 117. Cele mai îndesite păduri, drăghici, R. 116. Codrul îndesat. ALECSANDRI, P. Iii 368. Nor negru îndesat. ODOBESCU, III 31/12.
6°. Adj. îmbelşugat, încărcat, copios. Un prânz îndesat şi anevoie de mistuit, odobescu, iii 214/m. .
7°. Adj. Mic şi gros (de statură). Erâ la trup durdulie şi îndesată. DDRF.
8°. Adj. Strâmtorat, înghesuit. Lacul... este îndesat între munţi înalţi. I. NEGRUZZI, ap. TDRG.
II.	(Subt forma îndesit; învechit) Adj. Repetat, des. îndesite suspinuri. CANTEMIR, ap. TDRG. Răsufluri îndesite. KONAKI, P. 207. I-am îndemnat a le ceti' de îndesite ori. E. văcărescul, IST. 245/,,.
[Şi: (de la îndesi) îndesit, -ă adj. | Negativul: ne(î)ndesat, -ă adj.]
—	Participiul lui îndesă, devenit adjectiv.
îndeSâtttră f s. f. v. îndesă.
INDESCIFRÂBIL, -Ă adj. lndAchiffrable. — Care nu se poate descifra; (mai ales) p. ext. nu se poate ceti s. descurcă, din cauză că e scris rău s. prea mic; ilizibil, neciteţ. Un criptogram indescifrabil. O scrisoare indescifrabilă. | Care nu se poate înţelege s. ghici; de neînţeles.
-r N. după fr.
indescriptibil, -Ă adj. Indescriptible. — Care nu şe poate descrie; nedescriptibil.
—	N. după fr. (lat. in- şi describere a «descrie»), Cf. imprescriptibil.
îndeseâlă s. f. v. îndesă.
îndeseârâ adv. v. înde8.
ÎNDEŞERT adv. v. deşert.
tiVDEŞERTÂ t vb. Ia v. deşertă.
ÎNDESI vb. IVa *
a_____•	.	T,r„	!•	v.	îndesă.
INDEŞI vb. IVa J
INDESTRUCTIBIL, -A adj. Indestructible. — Care nu se poate distruge, care nu se poate strică, nedestructibil: [Familia: (după fr. indestructibilii) indestructibilitâte s. f. = starea s. calitatea lucrului care nu poate fi distrus.]
—	N. după fr.
indestructibilitâte s. f. v. indestructibil.
îndestul adv. v. destul.
ÎNDESTULÂ vb. Ia. Satisfaire, contenter; ap-provisionner. (Râfl.) Se contenter de. — (Construit cu complement drept, absol;, cu infinitivul + a, cu conj., cu că, cu prep. cu, mai rar cu de, întru) Trans. A face ca cinevâ să aibă destul, în deajuns, a satisface, a mulţumi, a împlini. Să-l îndestuleze de învăţături duhovniceşti şi politiceşli. LET. II 178/32. Morcovii, napii... au să îndestuleze casa pe iarnă. ■ I, IONESCU, C. 237. Voim din toată inima ,a-l îndestulă şi a dobândi iarăşi dragostea lui. MARCO-VICI, D. 418. Au socotit de cuviinţă de a îndestulă dorinţa copiilor. DRĂGHICI, R. 111. Vrând să îndestuleze Greţoasele lui pofte... c. NEGRUZZI,
II	233/s. Să aibă cu ce-şi îndestulă patimile. ALECSANDRI, T. 1718. | Spec. f A da cele necesare în provizii, a aproviziona, costinescu, polizu. || Refl. A se prevedeâ cu cevâ în deajuns, a aveâ destul, a fi deajuns, a se săturâ, a se satisface, a se mulţumi. Lăudăm pe marele Constantin şi alţii mulţi pre carii-i lăsăm, îndestulăndu-ne că (= mulţumindu-ne cu aceea că...) Isus ca o laudă mare ia, căci iaste de împărătesc neam. biblia (1688) 6/pr.35. Nu se îndestulă cu atâta. LET. iii 246/6- Cititoriul de va vrea încă a să mai îndestuli, cerce la Iornaud. cantemir, HR. 69/30. S’au îndestulat de tămăduirile tale. MINEIUL, (1776), 1252/2. Toţi de obştie să se îndestuleiă. URICARIUL, I 189/14. îndestulindu-se că o au zis, nici cu o mărturie nu o razimă. P. maior, IST. 103. Nu-ţi voiu spune cine sânt; îndestulează-te a şti numele mieu. BELDIMAN, N. P. II 44. Do-reâ... ca să se îndestuleză de aur şi giuvaeruri. DRĂGHICI, R. 30. Neîndestulându-se cu atâta, au voit ca... id. ib. 41. Le frumuseţea lui vederea nu se puteă îndestulă. PANN, E. 11 41. De o pradă aşâ bogată încă nu s’a îndestulat. ALEXANDRESCU, M. 22. Curiozitatea mea nu se îndestulă, c. NE-GRUZZI, I 217. O săptămână să te tot uiţi şi tot nu te îndestulezi. ISPIRESCU, L. 66, cf. RETE? GANUL, P. IV 33/„, SBIERA, P. 7/37, TEODORESCU, P. P. 480b, JARNlK-BÂRSEANU, D. 485 etc.
[Şi: îndestuli vb. IVa, (f şi pop.) destulă vb. Ia LB., destuii vb. IVa LB. L-au deslulatu pre el. BIBLIA (1688) 150,2. [Duşmanii] nu să destu-liră întru amărăciunea robiei noastre, ibid. 353,2. Nu s’au des tulit Mihaiu-vodă cu atâta. LET. I 222/!. Se destuleâ împărăţia. MAG. IST. II 149/,„. Că şl eu m’am destulit ( = săturat?) De-a trăi tot cu urît. pop. ap. TDRG. | Abstracte: îndestulare (deslulâre LB., îndestulirc, cu negativul ne(î)ndestulire) s. f. = săturare, belşug, abundenţă, satisfacerea, împlinirea unei nevoi; satisfacţie, mulţumire. în anul acesta va fi, îndestulare în grâu. CALENDARIU (1814) 64/fe. O grădină... este economică pentru îndestularea gospodăriei. I. IONESCU, C. 11. Stricând pronomiile patriei... spre îndestularea lăcomiei lor. LETCII 442/35. Iubirea de sine... Goneşte orice durere şi cere îndestulare. KONAKI, P. 276. Muierile... îndopate cu toate averile şi îndestulările. GORJAN,
H.	I 5/28. De noroc şi ’ndestulire, Inima-i în veci e plină! coşbuc, B. 78. Va aveă îndestulare ( = va aveâ din belşug) de pâne şi sare. GOROVEI, C. 325. # Cu îndestulare = în belşug, din belşug;
î NDESTULI
- 630 -
INDICĂ
în mare măsură, în- abundenţă, de ajuns, destul. Timpurile nu dau roadele pământului cu îndestulare. URICARIUL, I 13/34. Om dcstulare şi cu dulceaţă îndelung să asculte la tine. ţichindeal, f.
368..	Să li se deie apă cu îndestulare. I. ionescu,
C.	3. Să poată aveă... lapte cit îndestulare, drăghici, r. 101. Eră primit cu dragă inimă şi ospătai cu îndestulare. Creangă, A. 20. Din îndestulare = de ajuns, cât trebue şi cu prisosinţă. Aur din îndestulare i-au dat. barac, a. 32. Lasă dacă n’om căpătă noi bani di-ndistulari... şez.
viii	56. | Adjectiv: îndestulât (cu negativele ne(î)ndestulat, ne(î)ndestulit), -ă adj. = căruia i s’a' dat s. care are de toate, din belşug, în abundenţă ; de prisos, din belşug, (din) plin, destul; ajuns la saturaţie, săturat; (constrtiit mai ales cu prep. cu) satisfăcut, mulţumit; aprovizionat. Domnul muntenesc eră îndestulat şi vestit de avut.' LET. iii 41/12. Apa foarte bună şi îndestulată. MAG. IST. II 33l/6. Te-ai îmbogăţit cu bogăţie îndestulată, minei UL.( 1776) 482/2. Eră un om... îndestulat de minte. GORJAN, h. iv 97. Părinţii şi fraţii şi surorile îmi erau sănătoşi şi casa ne eră îndestulată. CREANGĂ, a. 33. Fiind limba noastră românească foarte îngustă, iar nu ca alte limbi..., bogate şi îndestulate în cuvinte, ap. IORGA, L. I 510. Este
o	masă rotilată, De bucate ’ndestulută. MĂRIAN, SE. 1 12. Ca toamna cea bogată şi îndestulată. ŞEZ. III 244b/aa, Cf. ALECSANDRI, P. P. 314b/13, teodorescu, P. P. 22. Şi d.ă-te la legea noastră, Că e bună şi bogată Şi de toate destulată. Giu-GLEA-VĂLSAN, R. S. 284. Eră om neîndestulat cu soarta sa. p. MAIOR, IST. 191. Fu omorît de ostaşii cei neîndestuliţi. şincai, hr. I 14/a, cf. LB. Îndestulaţi de darurile ştiinţei. E. văcărescul, IST. 245/,. Boierii nu erau îndestulaţi cu Vodă. sbiera, F. 8. Armia lui eră întru toate îndestulată din ţară. BĂLCESCU, M. v. 142. # A fi' îndestulat f = a fi .în stare. Mintea nu. iaste îndestulată... a spune... măririle. MINEIUL (1776) 1653; — îndestulător (cu negativul neîndestulător), -oâre adj. = care îndestulează, care ajunge, satisface, mulţumeşte; mulţumitor, satisfăcător, suficient; (substantivat) furnisor (polizu). Această definiţie este îndestulătoare. MAIORESCU, L. 127. Pe unde le duceă el, păşunea erâ mai cu gust şi mai îndestulătoare. isriRESCU, L. 230.]
—	Derivat din (în)destul.
. Îndestuli vb. IVa v. îndestulă.
. îndesuî vb. IVa y. înghesui.
iNDETEipilNĂBlL, -Ă adj. InMterminăble.—■ Care nu se poate determină.
—	'N. după fr.
INDEX s. a. l°.-2°. Index.
1°. Tablou indicator. Index (indice) de nume proprii, de nume de localităţi = lista (alfabetică) a numelor proprii, a numelor de localităţi etc., pusă la. sfârşitul cărţii, arătând locurile (paginile) în care s’a vorbit despre acestea. | (în biserica catolică) Catalogul cărţilor oprite de către autorităţile bisericeşti de a fi cetite. #. A pune la index = (despre congregaţiunea indexului de pe lângă Sfântul Scaun din Roma) a introduce într’o carte («index» ) cărţile a căror publicare sau răspândire este oprită; p. ext. a stigmatizâ pe cinevâ ca primejdios sau nevrednic. Turcii erau puşi la indice, ca barbari şi-ca apăsători cruzi ai creştinătăţii. GHICA, S. 92.
2°. (Anat:) Degetul arătător (propriu: care indică, arată).
. [Plur. indexuri şi (rar) indexe. | Şi: (ad 1°, după it. indice) indice s. a., cu plur. indice.] v — 'N. după lat. index, -icem «registru, catalog».
INDEZIRABIL, -Ă adj., subst. Inctâsirable. — Pe care nu-l doreşti, nedorit; p, ext. importun. In politică însă e absolut indezirabil. GOGA Ţ. N. VI 1171. America interzice indezirabililor intrarea în ţară.
—	N. după fr.
INDIAN, -Ă adj., subst. I. 1°. Hindou, in-dien..2°. Indienne (âtoffe) II. Indien.
I.	1°. Din s. de (lângă) India. Or[eanul] indian, în care India, intră ca o pară, se înfăţişează mai mult ca un golf al Pacificului. MEHEDINŢI, G. fs. 57. | (Substantivat) Locuitor (s. locuitoare) din India. De întoarcerea Indienilor pentru mărturia lu s[făn]t[ul] ap[o]s[(o]î Thoma. UD RIŞTE NĂSTUREL, ap. GCR. I 130/t, Uită-te la indianul a căruia proastă minte N’au învăţat a preface cele din fire urzite. KONAKI, p. 263.
2°. (Substantivat subt forma feminină, rar) Materie de bumbac în mai multe colori (importată la început din India). || (După germ. India-nerkrapfen) Prăjitură în formă de gogoş, umplută cu frişcă pe dinăuntru şi pe de-asupra ■ cu un strat subţire de ciocolată.
II.	(în mod abuziv, de-oare-ce America s’a numit la început Indiile occidentale, fiindcă Cristofor Columb a dat de acest continent căutând drumul spre Indii). Adj. şi subst. (Locuitor) indigen din America, cf. piei-roş ii.
[Pronunţ, -dian şi di-an. | Adjective: indience, -eâscă t adj. = indian. (I) Atunce. şi sf[ă]ntul Thoma,... trimes fu în laturea indienească, de le propoveduiă. udrişte năsturel, ap. GCR. 1 130/3S; — (cu alt sufix, după germ. indiseh) indic, -ă = din India. Kamadevd, zeul indic. EMINESCU, P. 290: Vechea limbă indică. "| A d v e r b: indie-n6şte --= în felul Indienilor; în limba indiană. POLIZU]..
—	Neologism asimilat cuvintelor, româneşti derivate cu sufixul (care arată originea) -ean.
INDIC, -Ă adj. v. indian.
INDICĂ vb. I. Indiquer. —A arătâ (I 2° spre cevâ), a face cunoscut unde se află cinevâ s. cevâ, cf. anunţ â, dade ştire, denotă, desemnă, semnală. Peste douăzeci,... o sută de ani, poate că s’or găsi publicişti şi istorici, care să arate generaţiilor viitoare- in ce parte a fost mai multă şi mai adevărată iubire de ţară şi să le indice drumul cel adevărat ce trebue să urmeze, ghica, S. 138. Regulele estetice' au mai multă valoare negativă: nu. pot creâ binele, dar indică răul şi contribuesc la evitarea lui. MAIORESCU, CR. I 76. || Spec. (mai ales în Medicină, despre tratamente s. medicamente) A se arătâ, a se dovedi că este (cel) mai potrivit, mai eficace, mai la locul lui. Noi am fi fost fericiţi să-l vedem ca un conducător cu bunul simţ al d-sale..., pe care respectul .tuturor, şi al nostru îl indicâ. MAIORESCU, D. IV 352. | P. ext. A arătâ, a da a înţelege. Proiectul indică intenţia autorului. [Adjectiv: indicât, -ă adj. = arătat; dovedit ca cel mai potrivit, acel pe care împrejurările s. situaţia îl arată ca cel mai potrivit pentru cevâ; arătat, cunoscut, anunţat, desemnat, hotărît, menit. înaintarea lui Ion Brătianu la prezidenţia Consiliului de miniştri,!., eră în toate privirile indicată de situaţie. MAIORESCU, D. 29. Să nu depăşească ora indicată de Olguţa. teo-DOREANU, M. II 164. Medicamentul indicat în contra frigurilor e chinina; — indicat6r (indi-căt6r), -oâre = care arată, care face cunoscut; arătător. Notele indicătoare de autori consultaţi. ODOBESCU, iii 501/a- Substantivat: indicat6r s. m. = ceea ce slujeşte ca să indice, să arate, să facă cunoscut. Cercetarea noastră critică
INDICAŢIE
— 631 —
INDIGEN
de acum 25 de ani rămâne dar numai ca un indicator pentru distanţa străbătută pe calea evolu-ţiunii de progres, maiorescu, cr. vi (bis). (S. a.) Carte sau jurnal conţinând indicaţiuni, infor-maţiuni, date, tabele etc. Indicatorul căilor ferate. (Fizică) Instrument carfe indică starea de tensiune a aburilor din cilindrul locomotivei. (Abstracte: indiftâre s. f. = acţiunea de a indică, de a arătă; — indicaţie, (după fr. indication) indica-ţiune s. f. = arătare (I); semn, indiciu; f îndreptare; (Med:) noţiune câştigată prin examinarea unui bolnav şi din care reiese tratamentul ce trebue să i se aplice. Nu este lucru uşor de a grupă... rămăşiţele ce se ivesc la ochii arheologului din întâmplare şi mai adese fără de nici o indica-ţiune precisă. ODOBESCU, II 247. Ar fi cu deosebire necesar să se ceară... indicaţiuni mai precise asupra acelui Troian, id. ib. 181; cf. (indicaţie). MAIORESCU, D. III 322.]
—	N. după fr. (lat. indico, -are «a anunţă cevâ în public»), Cf. indiciu, indicativ.
INDICAŢIE S. f. INDICAŢItTNE S. f. V. in-dicâ. *
INDICATIV, -Ă adj. Indicatif. t—Adj. (Rar) Care indică, care arată, indicator, arătător. Semn indicativ. | S u b s t. (s. a.) (Gram.) Modul care indică in mod pozitiv şi precis acţiunea verbului, t arătătoriu (1°). Indicativul verbelor de conjugarea a patra.
—	N. după lat. indicativus, -a, -um, idem.
indicator, -oâre \ adj. s. a., s. m. v. in-
INDICÂT0R, -OÂRE J dicâ;
indice s. m. v. index.
INDICIBIL, -A adj., Indicible. — (Franţuzism) Care nu se poate spune, nu se poate exprimă, nespus. O floare, o panglicuţă... capătă pentru mine un farmec indicibil. CARAGIALE, M. 208. Doamna îmi aruncă un zâmbet indicibil de inteligenţă. id. N. s. I 110/8. Acest lung şirag de versuri, indicibil de plate, sânt de provenienţă munteană. IORGA, L. II 482.
—	N. după fr.
i
indiciu s. a. Indice. — Semn care dă unele lămuriri asupra unui lucru (ascuns), fapt s. împrejurare, care ne permite să tragem unele concluzii. Când vor fi oarecari semne sau indicii de moarte violentă sau alte împrejurări lămuritoare, mortul nu se va puteâ îngropâ. hamangiu, C. C. 32. Avem indicii care o neagă, maiorescu, CR. III 211. Pentru a mai aveă un moldovean în minister, Ioan Brătianu s’a adresat la d. Nicolae ionescu... — indiciu sigur, că evenimente importante... id. D. II 29. Un alt-indiciu al influenţei muntene... ghica-budeşti, mon. ist. i 19. || Spec. (Algebră) Semn distinctiv ce se dă unei litere care, într’un calcul, reprezintă diferite mărimi analoage. In această noţiune numărul n se numeşte indiciul radicalului. CULIANU, A. 3. [Plur. -dicii.]
—	N. după lat. indicium «arătare, descoperire».
INDÎCT f s. a. (Bis.) v. indiction.
INDICTION s. a. (Bis.). Indiction. — (Numai în lit. veche). Numele anului calendaristic dintr’o perioadă de 15 ani. In 30 de zile ale lui Iunie, în Indictionul dintâiu, intr'a cincea zi a septă-mănii. şincai, hr. it 140/2O. || P. anal. Ciclul Paştelor care cuprinde o perioadă de 532 de ani, socotită de la 1 Septemvrie, anul creaţiunii 5508. TDRG. De la Adăm... întoarcerea indictionului a
532 de ani a{l) 14[-a\. PSALTIREA (Rîmnic, 1784), ap. TDRG. 11 începutul anului bisericesc, 1 Septemvrie, (deci şi) Anul nou. Astăzi zua întăiu iaste începătura indictionului, adecă anului nou au tânăr, dosofteiu, V. S. l/6. [Pronunţ, -ti-on. | Şi: indicti6nă f s. f. MS. (a. 1675), ap. GCR. I 221/a; (< paleosl. inudikutu < gr. îvâixxog) indict f s. a. Începutul indiciului, adecă a anului nou calendariu (1814) 5/a-l
—	Din paleosl. inudikutionu (gr. IvSnaicov), idem.
INDICTIONĂ s.f. t (Bis.) v. indiction.
indienEsc, -eâscă t adj. )	,
,	}	v. indian.
INDIENEŞTE adv.	J
. INDIFERENT, -A adj. adv. I. Indiff&rent. II. Indiff&remment.
I.	1°. Adj. (Despre persoane) Care nu face deosebire între lucruri preferind pe unul celuilalt; p. ext. care nu se interesează, nu dă importanţă lucrurilor, care le priveşte cu nepăsare, nepăsător, nesimţitor. Cât pentru norod, el eră indiferent: el din împăcarea aceasta [a lui Alexandru Lăpuşneanu cu boierii] nu aşteptă vreun bine, nici prepuneâ vreun rău. C. negruzzi, i
150.	O zice o gură indiferentă, id. I 65 (cf. nepărtinitor). Cei acuzaţi au fost foarte indiferenţi. MAIORESCU, D. IV 223 (cf. apatic). (J Substantivat: Vezi mume care nu gândesc decât cum să-şi mărite fala, care şi-au pus ochiul pe vreun tânăr, deodată... că fac greutăţi,... că fac pe indiferentele-, I. NEGRUZZI, I 63.
2°. Adj. (Despre lucruri) Care nu prezintă nici
o	însemnătate, nici un interes deosebit, care nu interesează. -Numele lor ne-au fost indiferente pentru text. MAIORESCU, CR. I 241. Ca toate chestiile personale, e şi aceasta foarte indiferentă, id. D.
IV	288.
II.	Adv. Fără nici o afecţiune, cu răceală. Se poartă foarte indiferent cu mine. || (Cu dativul persoanei) Fără deosebire. A-i fi [cuivâ) indiferent [cevă) = tot una, egal, «a nu-i face nici cald, nici rece». Ţi-e indiferent? — Dar ţie? TEODO-reanu, m. ii 119.
' [Familia: (după fr. indiffârence) indiferenţă (indiferinţă t, indiferfenţie f stamati)=nepăsare, nesimţire. Ele erau o întreprindere hazardoasă... pe care curând o făceă să cadă indiferinţă Phi-lamintelor amoroase. C. negruzzi, i 346. în mijlocul indiferenţei celor ce l-ar fi putut înţelege... MAIORESCU, CR. II 123; —(după fr. indiffâren-tisme) indiferentism s. a. = (în religie sau politică) indiferenţa ridicată la rangul de sistemă s. doctrină ; p. g e n e r. nepăsare, indiferenţă. Neputând privi cu indiferentism suferinţele ţării. URICARIUL, x 5/3.]
—	N. după fr. (lat. indifferens, -entem, idem).
INDIFERENTĂ S. f. INDIFERENŢIE f S. f. INDIFERENTISM S. a. INDIFERINŢĂ f S. f. .
v. indiferent.
INDIGEN, -A adj., subst. Indigine. — Născut în ţară, originar din ţară, de baştină, băştinaş, pământean (aristia, plut.), ci. aborigen, autohton. La 1859, dintre candidaţii indigeni, s’a ales Cuza, Domnitor al amândouă Principatelor astfel unite, maiorescu, d. iv 585. Acţiunea aceasta aveâ de scop răsturnarea Principelui Carol şi înlocuirea sa prinlr’un domnilor indigen. id. ib. II 9; cf. IV 248. (| Substantivat. Nişte indigeni. [Şi: (formă, apropiată de' derivatele româneşti în -ean) indigeân -ă f adj; In locul indigeanului Alexandru Lăpuşneanu. sbiera, f.
ÎNDIGENARE
- 632 -
INDISCUTABIL
59; indigene t s. m. Au făcut indigene pre Gheorghie II. Racoţi... . ŞINCAI, HR. iii 63/22. | F a m i 1 i a: (după fr. indiginat) indigenat (îndi-genât t, indijenât t) s. a. (Jur.) = calitatea aceluia care este indigen; dreptul de cetăţean într’un stat, cf. naturalizare, împământenire. Mai nainte de a căpătă indigenatul polonesc... ŞINCAI, HR. III 18/s. (Fig.) Cuvântul, fie slav, fie turc... are dre-pt de împământănire şi numai..', nevoia poate să-i dea indigenatul. RUSSO, S. 90;—în-digenăre f s. f. = recunoaşterea dreptului de indigen, acordarea indigenatului. Nici i-au putut almintrelea mântui, fără prin îndigenarea lor, prin care i-au făcut mădulari ţărei Ardealului. ŞINCAI, HR. III 21/33.]
—	N. după fr. (lat. indigena, -am, idem).
ÎNDIGENARE f s. f. INDIGENAT S. a. (Jur.) INDIGENAT f INDIGENE t s. m'., adj.
v. indigen.
INDIGEST, -GESTĂ adj. (Med.) Indigeste.— Care nu se poate digeră, mistui; care cade greu lă stomah, greu de mistuit. |j (Fig. despre scrieri) Care nu se poate asimila jişor prin cetire (din cauza stilului sau a ideilor încurcate, greoaie, confuze).
—	N. după fr. (lat. indigestus, -a, -um «neordonat, confuz, nedigerat, care, n’a digerat»).
INDIGESTIE, INDIGESTIUNE S. f. (Med.)
. Indigestion. — Digestiune rea, . mistuire nedesă-vârşită a bucatelor în stomac, nemistuire, cf. aplecate, ciumurluială (BIANU, D. S.), d i s p p p s i e.
—	N. după fr. (lat. indigestio, -onem, idem).
INDIGITĂ vb. Ia v. îndegetâ.
INDIGNA vb. Ia. (S')indigner. — Trans. A produce (din cauza unei fapte nedemne s, injuste) o revoltă sufletească; refl. a simţi (din cauza unei fapte s. purtări lipsite de demnitate s. de justeţă) o răzvrătire sufietpască, în care se amestecă mânie, amărăciune, mâhnir e şi dispreţ, cf. a '(se) oţărî, a (se) întărâtă, fa bănui (II 1°). La plecarea Domnului din bcaun, el se indignează de insultele pe care i le aduce LUpu Costachi. iorga, i. L. i 2G5. [Adjectiv: indignat, -ă = revoltat sufleteşte, cf. oţârît, întărâtat ...exclamă indignată cocoana Ca-tinca. I. TEODOREANU, M. II 57, cf. MAIORESCU,
D.	iii 67. | A b s I r a c t e: indignare s. f. MAIORESCU, D. III 45S, 462; —indignaţiune, (învechit) ind&nâţie s. f. O simplă priite ce erâ pornită numai din indignaţie. uricariul, x 19/i5. Aceste păreri... au; deşteptai în mine cea mai legitimă indignaţiune. odobescu, iii 641.]
—	.N. după fr. (lat. indignor, -ari, idem).
INDIGNÂTIE INDIGNAŢIUNE S. f. V. indignă.
indigo s. a. l°.-2°. Indigo.
1°. Materie colorantă, caie dă un albastru frumos (se-extrage din frunzele unei plante, indi-gofera tinctona, care creşte în ţările calde), ■ cf. lulache; p. ext. culoarea însăşi, cf. lula-c h i u, c i v i t. O soluţiune de indigo. PONI, CH. 76/,. •
2°. Plantă din care se extrage materia colorantă indigo.
—	N. după fr. (din span. indigo «indian» < lat. indictim),
indijenât f s. a. (Jur.) v. indigen.
INDILÂT, -Ă, ÎNDIIiIT, -Ă adj. Pique. ~ (Despre stofe, haine etc.) Cusut în tighel, ca ia maşina de cusut, adecă întorcându-te cu firul în împunsătura precedentă. La gât se încheie [cămaşa] cu bunghi albi cu cheotoare tăiete tn guler şi indilită, ca să nu se distrame (Ţapu, jud. Te-cuciu). şez. IX 36. Antereu = haină vătuită (bumbăcită) şi înseilată (indilată) ca plapoma (Tutova). DAMfi, T. 169. [BARCIANU dă şi: fndilit adj. = foarte bătrân, îndilire s. f. = bătrâneţe.]
—	Legătura cu rut. diliti «a despărţi» nu-i clară. Cf. î n d r i 1 â.
indirect, -Ă adj. adv. I. Indirect. II. ■ In-directement.
I.	Adj. Care nu este direct, nu se face de-a dreptul, ci pe de lături, lăturalnic, prin mijlocirea altora etc. Dovedi prin probe indirecte, foarte ponderoase... HASDEU, I. C. 52. Schimbul e de două feluri: direct... şi indirect.- CLIMESCU, A. 291. | (Gram.) Complement indirect, nedrept, care sufere-acţiunea verbului în chip indirect. Caz indirect = (la declinare) genitiv, dativ, ablativ. Vorbire indirectă — în care nu se reproduc cuvintele altuia aşâ, cum au fost spuse, ci subt formă de propoziţii subordinate, făcându-le să depindă 'de verbul «a zice» s. alt verb analog. | (Finanţe) Con-tribuţiuni indirecte = impozite pe obiecte de comerţ şi consumaţie, taxe vamale, timbru etc. pe care cetăţeanul le plăteşte numai în cazurile când cumpără, consumă etc.
II.	Adv. în chip indirect, nu de-adreptul. L-a atins indirect, vrând să atingă pe altul.
[Accentuat indirect şi indirâct.]
—	Nv după fr. (cf. lat. indirecto, idem (II)).
îndirege vb. III v. drege.
ÎND1REPTÂ vb. Ia (ş. d.) v. îndreptă ş. d.
INDiSCiriiÎNĂ s. f. Indiscipline. — Lipsă de disciplină; nedisciplină. [Familia: (< lat. indisci-plinatus) indisciplinât (cu rostire fr. indisiplinât, -ă f Văcărescul. ist. 291/3) = nedisciplinat; — (după fr. indisciplinable) indisciplinâbil, -ă adj. = care nu se poate disciplină, nu se poate supune disciplinii, nestăpânit, cf. neînfrânat, dezordonat.]
—	N. după fr. (lat. indisciplina, -am, idem).
indisciplinât, -Ă adj. v. indisciplină.
INDISCRET, -A adj. Indiscret. — Care nu este discret, care spune ceea ce trebue să tăi-nuia^că, care nu păstrează taina, «dătător de gol» (STAMATI); p. e x t. care n’are măsură la vorbă, nesocotit, uşor la vorbă; fig. care nu-şi poate ascunde dorinţele intime. Vorbe, (fig) priviri indiscrete. [Familia: (după fr. indiscrMon) indiscreţie, indiscreţi6ne s. f. = lipsă de discreţie, nesocotinţă s. uşurinţă în vorbe, flecărie; faptă, purtare sau vorbă indiscretă. Aceasta fu singura indiscretă, cinstită şi măsurată. BĂLCESCU, M. V. 51.]
—	N. după fr.
INDISCREŢIE, INDISCREŢI I NE S. V. indiscret.	*
INDISCUTABIL, -Â adj. adv. Indiscutable. In-discutablement.— Adj. Care nu este discutabil, asupra căruia nu se poate discută, nu mai încape discuţie. Vedem statistica răspunzând cu cifre indiscutabile. MAIORESCU, 'D. I 201. || A d v. Fără discuţie. Atunci veli cere o reformă constituţională, dacă Dvoastră vi. se pare că drepturile coroanei indiscutabil înscrise în Constituţie... trebue revi-
1NDI SOARE
- 633 -
INDIVIZIBIL
zuite. MAIORESCU, D. IV 569. Sarcina de a o scrie fu încredinţată boierului care eră, indiscutabil, cel mai învăţat printre ai săi. IORGA, L. I 62.
—	N. după fr.
INDISOÂBE s.’ f. (Mod.' pop.) Insolation. — (în descântece) Insolaţie, soare-sec. Indisoa-rea ’n apă, Sănătatea ’n cap. marian, D. 117.
—	Etimologie necunoscută (Cu soare cuvântul pare a fi fost adus în legătură prin etimologie populară).
INDISOLUBIL, -Â adj., adv. Indissoluble. Indissolublement. — Adj. Care nu este disolutul, care nu se poate disolvâ, cf. i n s o 1 u b i 1; fig. (despre orice unire: contract, căsătorie, prietenie etc.) care nu se poate desface, desfiinţa sau strică. Legătură indisolubilă. || Adv. Interesele conservatoare ale Statului sânt indisolubil legate de armonia dintre diferitele pături sociale. MAIORESCU,
D.	iv 69. [Familia: (după fr. indissolubilitâ) indisolubilitâte s. f. = natura sau calitatea lucrului indisolubil.]
—	N: după fr. (lat. indissolubilis, -e, idem).
indisolubilitâte s. f. v. indisolubil.
INDISPENSÂBIL, -Ă adj. adv. Indispensable. Indispensablement. —Adj. De care cinevâ s. cevă nu se poate dispensă, lipsi; p. ext. care este de neapărată trebuinţă, absolut necesar. în lipsa materialului ce ne erâ indispensabil, n’am fi putut ajunge decât la o încercare informă, odobescu, Ii 399. învăţământul superior... este indispensabil. maiorescu, d. I 160. | Mai mult în glumă; substantivat, la plural, cf. inexprimabil) Indispensabili = izmene. || Adv. în chip absolut necesar.
—	N. după fr.
INDISPONIBIL, -Ă adj. Indişponible. — De care nu se poate dispune după voie, cu care cinevâ nu poate face ceea ce vrea; spec. (Jur.) de care legea nu permite cuivâ să dispună. Bunuri indisponibile. [Familia: indisponibilitâte s. f.=? natura sau calitatea lucrului indisponibil.]
—	N. după fr.
indisponibilitâte s. f. v. indisponibil.
INDISPUNE vb. III. Indisposer. — Trans. A-i strică cuivâ buna dispoziţie s. cheful, a-1 face să nu mai fie (bine) dispus; p. ext. a supără. Purtarea lui m’a indispus. [Se conjugă ca pune. | Adjectiv: indispus, -ă = care nu este bine dispus, care nu este în apele sale, căruia «nu-i sânt boii1 acasă»; spec. (Med.) care nu se simte bine, este puţin bolnav; care are o tur-burare uşoară şi trecătoare a sănătăţii. | Abstracte: indispoziţie, (mai rar, după fr. indis-position) indispoziţiune s. f. = lipsă de bună dispoziţie, dispoziţie rea; spec. (Med.) turburare uşoară şi trecătoare a sănătăţii. Bătrânul îi de-scriâ indispoziţiile copilei, lipsa ei de poftă de mâncare, tânjirea, ameţelile... vlahuţă, d. 161. D[oam]na Bămurea nu poate primi din cauza unei uşoare indispoziţii. SANDU, SĂM. VI 446.]
—	N. după fr.
INDISTINCT, -Ă adj. Indistinct. — Care nu se distinge bine. Sunete, colori indistincte.
—	JV. după fr.
INDIVID s. m. şi a. 1°—2°. Individu.
1°. Orice fiinţă considerată ca unitate deosebită, în raport cu specia din care face parte, ins.; p. ext. persoană (considerată în parte). Numărul
monahilor... să fie mărginit acum de odată hotărît în 20 indivizi (a. 1856). uricariul, iv- 418/14. El descoperi fiecărui individ, legea libertăţii. B ĂL-CESCU, M. V. 2/6. Proclamând dreptul comun sau egalitatea pentru individe şi naţionalităţi, id. 398, cf. 3/26. Poate fiecare vorbă sună diferit în urechile diferiţilor oameni ■—■ numai individul, acelaşi ră-mâind, o aude într’un fel. EMINESCU, N. 32.
2°. Persoană necunoscută sau pe care nu 'dorim s’o cunoaştem sau o despreţuim. Cine este individul acesta?
[Plur. indivizi, (vechiu) individe. | Familia: (după fr. individuel) individuâl, -ă [pronunţ, du-al] adj. şi adv. = (adesea în opoziţie cu colectiv) care este propriu unui individ, care priveşte pe individ; care priveşte o singură fiinţă, o singură persoană, cf. personal. A continuat zdrobirea lumei vechi... nimicind orice domnie individuală. BĂLCESCU, M. V, 2/26. Va să zică chestia mea individuală este înlăturată. MAIORESCU, D. IV 179. Interpretarea d-lui interpelator e individuală a d-sale şi, după părerea mea, greşită, id. 26/268.
O	gândire mai individuală şi calităţi mai palpabile. id. CR. I 16. (Adv.) Că individual cinevâ să nu ştie că sânt şi cum să le consulte, aceasta se'poate şi aţi văzut că s’a putut. id. D. IV 479; — (după fr.. individualisme) individualism s. a. = sistem filosofic care pune drepturile individului mai presus de acele ale colectivităţii, societăţii; sistem de lucru personal, care consistă în a lucrâ singur şi numai prin sine. Ne tăvălim în duşmănie, neînţelegere şi individualism, despărţiţi în 20 de deosebite câmpuri (a. 1869). uricariul, XIV 145/27. Nici o'ginte nu întrece pe Anglezi'în persistenţă, în tărie, în individualism. HASDEU, I. C. 180. Acest principiu de individualism'comunist este o mare şi spornicălege a naturei. ODOBESCU, II 251. Aceasta însemnează individualismul poetului. MAIORESCU, CR. II 210;—(după fr. individualite) individualitate s. f. = ceea ce constitue1 caracteristica unui individ, totalitatea particularităţilor care deosebesc pe un individ de altul, ceea ce face ca un individ să aibă o existenţă deosebită de a altuia; p. e x t. individ cu însuşiri pronunţate; cf. originalitate, personalitate. laşul la 1839, ca şi astăzi, nu se deosibeă prin vreun entusiasm straşnic pentru nici o individualitate. RUSSO, S. 27. Orice individualitate de popor îşi.are valoarea ei. MAIORESCU, CR. iii 24. Am atins chestia personalităţii sau mai bine a impersonalităţii şi totuşi individualităţii artistului, în special a poetului, id. II 363. Această despărţire a individualităţii lui... eminescu, N. 58; — (după fr. individuaiiser) individualizâ vb. Ia = a consideră cevâ s. pe cinevâ în parte, în mod individual; a-i da un caracter propriu, făcându-1 să se deosebească ca ins, ca individ, de ceilalţi. Acest mod de a individualiză o ţară sau o naţiune, prin numele genliliţiu al princepeltii sau al dinastiei, nu este izolat. HASDEU, I. C. 66; (cu abstractul) individualizare s. f. (şi part.-adj.) indivi-dualizât, -ă].
—	N. după fr. (lat. scol. individuus, -a, -um, «indivizibil»).
INDIVIDUÂL, -A adj. INDIVIDUALISM S. a. INDIVIDUALITÂTE S. f. IND1VIDUALIZÂ vb. Ia
v. individ.
INDIVÎZ, -Ă adj. (Jur.) v. indivizibil.
indivizibil, -Ă adj. Indivisible. —Care nu este divizibil, care nu se poate divide, împărţi, despărţi, separâ; neseparabil, nedespărţit. Regalul României cu judeţele sale din dreapta Dunării constituie .un singur stat indivizibil. HÂ-mangiu, c. c. IX. [Familia (după fr. indipis,
INDIVIZIBILITATE
- 634 -
ÎNDOI
lat. indivisus) indiviz, -ă adj. = (Jur.) neîmpărţit, care aparţine, în devălmăşie s. în comun, mai multor indivizi, făr$ să fie împărţit. Proprietate indiviză; — (după fr. indivisibiliti) indivizi-biiitâte s. f. = natura, şi caracterul lucrului indivizibil. Noi credem că în viitor se va adoptă şi majoratul în favoarea ţăranilor, adică indivizibilitatea pământului, maiorescu, d. iv 83.]
—	N. după fr. (lat. indivisibiiis, -e, idem).
INDIVIZIBILITATE s. f. v. indivizibil.
INDIVÎZIE s. f. (Jur.) v. indiviziune.
indiviziune s. f. (Jur.) lndivision. — Starea lucrului care se găseşte în stăpânirea mai multor proprietari neîmpărţiţi, în devălmăşie. Nimeni nu poate fi obligat a rămâneâ în indiviziune. Un coerede poate ori când cere împărţeala succesiunei. HAMANGIU, c. c. 728. [Şi: indivizie s. f.]
—	N. după fr.
ÎNDIXÎ vb. IVa refl. S’entasser, s'amasser.— A se îngrămădi, a se îmboţi (LB., cf. boţi 3°). Să ■omoare pre Grecii carii se îndixise prin ţară. ŞINCAI, HR. 5/27.
—	Legătura cu tixl nu e clară.
Îndobitoci vb. IV v. dobitoc.
Îndoblici vb. IV» v. doblicî.
ÎNDOBRÎ vb. IVa. Amadouer. —'1 A îmbunâ, a face mai bun. Ani, să intru în vărbă (sic!) cu moşulică şi .am să prind a-l lăudă; poate l-oiu mai îndobrl la inimă o leacă şi m’a primi de-a binelea în casă. FURTUNĂ, VR. 66.
—	Derivat, cu pref. în-, din slav. dobi'iv «bun» (cf. bulg. cAospi*, cAOKpciBdML, cu acelaşi sens).
INDOCIL, -Ă adj. Indocile. Care nu este docil, care nu se lasă învăţat, instruit, condus; nesupus, neascultător. [Familia: (după fr. indociliU) indocilitâte s. f. = lipsă de docilitate, de supunere, nesupunere, neascultare.]
—	N. dupăfr. (lat. indocilis,-e «care învaţă greu, greu de instruit»),
INDOCILITÂTE s. f. V. indocil.
INDOCTBINÂ vb. Ia. Endoctriner. — T rans, şi refl. A (se) introduce s. iniţiâ într’o doctrină oarecare; p. ext. a câştiga (pe cinevâ) s. a fi câştigat' pentru unele păreri. [Adjectiv:	în-
doctrinât., -ă. Au fost îndoctrinaţi în această religie a urii. GOGA, Ţ.. N. VI 882. | Abstract:	în-
doctrinare s. f.]
—	N. după fr.
ÎNDOGĂTÎ vb. IVa refl. S’entendre, . tomber d’accord. —‘(Muscel) A se înţelege: Voinicul a venit şl în sara astălaltă şi a mas tot acolea. Ba şl a treia sară, lot acolea, pănă s’a îndogăţit cu el: «Verişoară, mai am doi fraţi. N’or vrea surorile tale să le fie neveste ?» Şi s’au învoit. Ii Adu-LESCU-CODIN, î. 323.
ÎNDOIA vb. Ia v. îndoi.
ÎNDOI vb. IVa. 1. 1°. Doubler, redoubler. 2°. Etendre (un liquide). II. 1°. {Se) plier, emballer.
' 2°. (Se) plier, (se) ployer, (se) courber. 111. 1°. Ghanger (d’avis).. 2°. Douter. 3°. Batancer, h&siler.
Sensul fundamental e «a fac'e (să fie) în două».
I.	1°. Trans. şi refl. A face ca cevâ să iie de ţlouă ori mai mult s. mai mare, a (se) d u b 1 â: a da
îndoit, a (se) urca la dublu; p. ext. a înmulţi, a îndesi, a mări, a întări. Endoiesc = duplico. ANON. CAR. Nu voiu îndoi ( — nu voiu da de două ori mai mult s. îndoit) biblia (1688) 216. Domnul să vă adaugă şi să fiţi cu miile îndoiţi. mineiul (1776) 6672- Preţul '(tip. preuţul) sări şi avaetul holercii... să se îndoiască, uricariul,
i	214/j. Se îndoesc toate strigările, beldiman, n. P. I 171. Nădejdea a-l hrăni ea [pe prunc] îndoia dorirea ce aveă a-l naşte. id. ib. I 13. Am îndoit puterile noastre şi mereu am început a vâsli. DRĂGHICI, R. 22. Indoindu-şi paşii cătră fugă... id. ib. 160. Simt îndoindu-se suferinţa mea! c. NEGRUZZI,.1 208. Seîndoeşte tortul, adică... se iau
2-3 fire de tort (oricâte fire s’ar luă, se zice tot că «se îndoieşte»)... antipa, P. 169. De ţi-e frică c’oiu scăpă..., Indoieşte-ţi strejile. TEODORESCU; P. P. 535. Pedepsitului pedeapsa a se îndoi nu trebue
—	un om nu se poate pedepsi îndoit pentru o greşală. zanne, p. V 491. Şi-a îndoit venitul.
2°. Trans. (Despre materii, bucate, lichide, construit cu prep. cu) A da în două, (prin urmare:j a amestecă (pe jumătate) cu altceva. (întrebuinţat mai mult subt forma participiului adjectiv). Am îndoit vinul cu apă.
II.	1°. (Despre materii textele, ţesături, hârtie etc.) A (se) împăturâ în două; p. gener. a (se) împăturâ (de mai multe ori). A îndoi rufele (DDRF.),
o	pânză (POLIZU), o scrisoare în două, în-trei, în patru (TDRG.). Un pasaj frumos într’o carte unde am îndoit foaia, vlahuţă, ap. TDRG. Sfoara ’n nouă că ’ndoiă. TEODORESCU, P. P. 540t>. | P. e x t. A împachetâ. Ilenuţa când soseâ, Carul, măre, încărcă Cu toate câte g&seâ; Zestrişoăra-şi îndoiâ Ş’acasă că-mi se ’ntorceâ. ibid. 581.
2°. P. anal. (Despre nuiele şi alte obiecte elastice s. mlădioase) Trans. şi refl. A (se) înco-văiâ, a (se) încujbâ, a (se) curbă; p. e x t. a se mlădia, a fi flexibil, elastic, a se da (după...). I s'a îndoit scara, pe cal când s’a aruncat. PANN, E. II 113. [Strâmbă lemne] luâ stejarul cât de gros, îl îndoiâ cu mânile şi... C. negruzzi, i 245. Frunzele ascuţite se îndoae după vânt. eminescu, ■ P. 236. Că foamea cumplit mă taie Şi pân’ la pământ mă ’ndoae. ALECSANDRI, p. P. 37b/19. Cornule, ce nu te ’ndoi, De-o creangă să te despoiu? ib. 44/12. Arcu-şi îndoeşte. TEODORESCU, P. P. 67. Bâtalui... nu se îndoae. şez. iv 130b/i2. Va luâ Coada boului şi o va îndoi pe spate. . ib. I 222/ls. Deştu’ mic îşi îndoi. ib. IV 131t>/„. Limba nu are oase, se îndoaie după gând. zanne. p. ii 219. Lemnul care se îndoeşte e mai bun decât cel care se rupe. ibid. I 204. Se ’ndoaie ca scoarţa: despre omul nestatornic, ibid. III 369. | (Subiectul e omul, complementul corpul s. o parte a corpului) Refl. (construit cu de s. din) A se plecă, a se curbă; (trans. = f act.) a face să se plece, să se aşeze. Se îndoaie de şale cam .cu greu. CREANGĂ, P.
24.	Şi de mijloc mă ’ndoiai. TEODORESCU, P. P. 598. In genuche le ’ndoiâ. ibid. 628b.
III.	Fig. (Omul e asemănat cu un obiect flexibil).
1°. Trans. A face să se aplece într’o parte, a nu mai stărui într’o părere, a-şi schimbă părerea. Fiecare luminat domn... să nu-şi îndoiască cugetul. URICARIUL, I 102/23.
2°. Refl. (Absol. s,. construit cu de, despre, f Pre ori că, da că, să nu; f şi: a se îndoi cu firea) A fi nesigur în credinţa sa, a nu-i veni cuivâ să creadă, a nu aveâ încredere s. siguranţă (în cinevâ s. în cevâ), a sta la îndoială, a aveâ îndoială (LB.); p. ext. a bănui (costinescu), a teme, a aveâ prepus (pe cinevâ). j&ndoiescu-m6 = dubito, despero. anon. CAR. [Ucenicii] de multe ori s’au îndoiţii, şi n’au crezut lui cu toată inima, varlaam, C. 183. De se va îndoi neştine, pentru ce încălecă H[risfo]s
ÎNDOl
- 635 -
ÎNDOÎ
pre asin, cade-să să ştie că... id. ib. 92,Sta de se ’ndoiă, să yiu fie vreo înşelăciune, dosofteiu, V. S. 144l2. Corbul, daca scoate pui, îi hrăneaşte până fac fulgi, şi-i părăşeaşte, unde-s (=fiindcă-s) albi, că să ’ndoiaşte pre corbiţă. id., ap. HEM. 1343. S’au fost îndoit dintâiu, să nu fi vreun vicleşug. LET. II 389/,,. Cine se va îndoi cu firea, cumcă [sfântul Costandin] nu are şi mare îndrăzneală către Dumnezeu? antim, ap. TDRG. Ne ’n-doim dac’aşâ oameni întru adevăr au stat. alexandrescu, M. 16. Ce socoţi, Bogdane, izbândi-vom oare? — Să nu te îndoeşti, Măria Ta! C. NE-GRUZZI, i 138. Nu mă îndoesc că tu te vei sili a învăţă degrabă, id. ib. 4. Victoria de dânşii în veci nu se îndoae. ALECSANDRI, p. ii 159. Nici nu te mai îndoi despre asta, cumnată Smarandă. CREANGĂ, A. 56. Săracul se arătă a fi mulţumit, dată se îndoiâ. ISPIRESCU, L. I 77.
3°. Refl. (Construit absol. s. cu să (nu) ori cu a + inf., f cu 1 a) A şovăi, a sta în cumpănă, a sta pe (la) gânduri, a nu cuteză, a nu se hotărî (POLIZU), a'pregetă, a ezită, a fi s. a sta la îndoială; a se opune, a refuză. I-au dat veste în taină în ce ceas va sosi fermanul..., să nu se îndoiască, ce să pornească, let. ii 125/4. Se îndoi a crede una ca aceasta. GORJAN, H. II
12.	Nu te îndoi, mă rog, l’astă căsătorie. PANN,
E.	V 36.' Se îndoiâ să strice un aşâ cnpaciu. DRĂGHICI, R. 144. Fata se ’ndoae puţintel: «N’a fost acesta, tată!» COŞBUC, B. 15. Se ’ndoiă împăratul să facă o aşâ faptă. ISPIRESCU, L. 394. Vino, nu te îndoi, Vino acum şi cutează. Şi cu grabă mă botează, şez. viii 43.
5°. (în traducerile vechi une-ori cu înţeles neprecizabil, originalul fiind rău înţeles. Indoiră-se şi grăiiâ (: premenindu-se ziceâ biblia 1688; î n t o a r să r ă - să şi ziceâ N. test. 1648) COD. VOR. 97/,. Mâniară sufletul lui şi îndoiră cu rostul său (: î m p ă r ţ i r ă CORESI, ps.; paleosl. P43kHkCTReiMTH = distinguere) psal. sch. 353.
[Prez. ind. îndoesc şi îndâiu ; de obiceiu se face şi
o	deosebire semantică: nuiaua se îndoae, dar omul se îndoeşte de cevâ. | Şi: îndoiâ (f înduiâ) vb. Ia = a mări încă odată pe atâta, a dedublâ. Şl plata să-şi ia de fiecare de ei cu mai mult adaos şi dobândă. Derept aceaia toţi care-i au luat bunătate, datoriu iaste să se nevoiască [folosul] să-l înduiaze, că îndoirea este ce e cătră vecin folosul. coresi, ev. 318/12. (cf. îndoiat II). | A d j e c-tive: îndoit (cu negativul ne(î)ndoit), -ă (pronunţ. -do-it) = care face, preţueşte, cântăreşte, trage, cuprinde încă odată pe atâta, care este compus din două (COSTINESCU), în două chipuri, câte doi, dublu, dublat, întărit, mărit, înmulţit; dat în două Cu, amestecat; împăturat; încovăiat, strâmbat, adus; aplecat (spre...); nesigur, stând la îndoială, îndoios, îndoielnic; şovăielnic; bănuitor (adverb) în două chipuri, cu două înţelesuri, din două lucruri (costinescu), pe din două, de două ori, dublu; (substantivat) căsătoriţi care mai nainte fuseseră amândoi văduvi (Toracul Mare, în Torontal, VICIU, GL.). (Ad I 1°) Sămt îndoită: om ş% dumnădzău. VARLAAM, C. 40. Tămplându-să moarte fitului ei, plăngeâ jalea îndoită (= dublă, fiindcă erâ şi oarbă), dosofteiu, v. s! 68. Den măgariu până la oaie îndoite (= de două ori mai mult) să le plătească. BIBLIA (1688) 54,2. Haine îndoite ( = câte două părechi, trad. pe grec. diooog). ibid. 35. Dând războiu îndoit, au dat dos Deşii. LET. I 21/12. Scoasă pre ţară desetină ţă-rănescă îndoită: de stupi şi de mascuri, let. II 399/!. Stăpânirea Dachilor îndoită şi în doaă fealiuri să fie fost. cantemir, hr. 77/e. Trupul nostru au primit de la. Dumnezeu unele mădulări îndoite (= câte două, părechi). calendariu (1814) 18. Cu acest chip viaţa lui este îndoită (= dedublată). MARCOVICI, D. 161. Firea omului este în-
doită în om. PISCUPESCU, o. 114. C’o putere îndoită... o zmuncl pe babă. EMINESCU, N. 10. Darul dat la vreme e dar îndoit (cf. lat. bis dat qui cito dat), zanne, v 249; (ad 12°). Băcanii... vând... orez îndoit cu ■petricele, ca să tragă mai greu la cântar, filimon, ap. TDRG. Laptele îndoit cu apă. teodoreanu, m. ii 240. Tocană de carne de berbece, îndoită cu (= gătită cu multă) ceapă, reteganul, p. iii 83/,; (ad II 1°) Funia cea îndoită cu mult mai bine ţine decât cectr des-doită. I. GOLESCU, ap. DDRF.; (ad II 2°) Două nuiele..., îndoite ca un cerc. ŞEZ. IV 114/9. Cu fundu ’ndoit înăuntru, ib. IV 115/17. Se dădură într’o parte umiliţi, îndoiţi de şele. SADOVEANU, ap. TDRG.; (ad III 2°) Ţara îndoită cu urăciune spre dînsul (= aplecată a-1 urî). LET; I 315/u. (ad III 3°-4°) Are nădeajde neîndoită (= fără îndoieli, nezdruncinată) întru 'D[u]mn[ă]dzău. varlaam, c. 229,2. Tot datul cel bun de la părintele luminelor celor fără îndoită credinţă li se pu-goară. DOSOFTEIU, V. S. 3 pr. Iară, pentru logodnă, au arătat lucru îndoit (= nesigur), let. I 146/36. Aşişdere şl Lupul Vornicul, fiind îndoit, temându-se din jos despre Tătari... LET. II 117/21. Cunoscând pre slujitorii săi îndoiţi (= nevrednici de încredere), mai mult stăruindu-Xe inimile spre neprieteni... muşte, ap. TDRG. Acel fealiu de prieteşug pururea îndoit şi cu prepus ar fi. CAN-temir, IST. 249. Să te fericesc cu cuget neîn-doită. mineiul (1776)	115 Vi- Neîndoit lucru
iaste. p. MAIOR, IST. 251. «Mulţam frate şi nu frate!» răspunse sora de colo, cam îndoită de vorbele flăcăului, mera, B. 96. Inimă îndoită = ne-hotărîre, şovăială, pregetare de a luâ o hotărîre; teamă, nesiguranţă (cf. inimă în doi a tă). Au priceput Ştefan-vodă îndată îndoita inimă a lui Constantin-vodă. M. COSTIN, ap. DDRF. Ei ne arată: inimi înduoite, tremurul trupului lor... bălcescu, M. V. 368. Cu inima îndoită: oare va găsi copilul ori nu? ION CR. II 199; (ad III 1“) Tatăl tău...- o cere neîndoit (= neînduplecat). BELDIMAN, O. 93; (ad III '4°) Sta îndoită (— la îndoială), ce va face? MINEIUL (1776) 130Vi. | Adverb:	(ad	I 1°). Îndoită răbdâ
dureare stricatul: într’un chip pre trup, într’alt chip pre suflet, varlaam, C. 365,2. Să se plătească lucrul îndoit, pravila (1814) 178. Am fi fost îndoit câştigaţi, c. negruzzi,. i 244. — îndoit6r, -oâre (şi substantivat) = care îndoeşte. DICŢ. ■— îndoi6s (cu negativul ne(î)ndoios), -oâsă= care se îndoaie, mlădios; care dă prilej la îndoieli, nesigur, îndoielnic, problematic. Cuibul... ca şi când, ar fi o pungă... atârnată.... de... rămurele îndoioase. marian, o. II 132. S’au zis foarte mult despre îndoiosul testament al lui Petru cel Mare. ODOBESCU, III 368/24, cf, .94/4. In lumina îndoioasă a lunii de primăvară... L. NEGRUZZI, ap. TDRG. O izbândă îndoioasă. DDRF. ;—îndoici6s (cu negativul ne(îjndoicios), -oâsă [pronunţ. -do-i-] = care se îndoaie lesne; nesigur. DICŢ. Hârtia aceasta nu e de loc îndoi-cioasă; — (derivat din îndoială) îndoielnic (cu negativul ne(î)ndoielnic), -ă = cu îndoială, în-îndoios, neîncrezător, nesigur, problematic. Acest pont neîndoielnic au făcut să osebească pe ziditor de zidire. ICONAKI, p. 301. Pe senatul îndoielnic în credinţă l-a ’ntărit. OLLĂNESCU, H. O. 195. Mai târziu se găsesc dicţionare, dar la început e îndoielnic dacă s’a avut acest ajutor, IORGA, L.
II	119. Caută ei de două şi de trei ori în alte locuri îndoielnice, dar minunea... nu se arătă. MERA, B. 177. | Abstracte: îndoire s. f. [pronunţ do-i-] = dublare, împăturare, încovăiare; nesiguranţă, şovăire, îndoială; (cu deosebire în expresiile învechite) cu. îndoire = cu îndoială, îndoielnic, fără de îndoire — fără îndoială, fără ezitare, în mod neîndoios, cu siguranţă. Fără de
ÎNDOI
- 636 -
INDOLENT
nici o îndoire mai rău zdrobeaşte [diavolul] sufletele. VARLAAM, c. 267,2. Credeam fără de îndoire. DOSOFTEIU, V. S. 125,0. Să nu aibă nici o îndoire de prieteşugul ce l-au legat. let. I 164/37. Nu este nici' o îndoire că nu l-au vândut. MAG. IST. iv 37. Prin cercetarea judecătorilor dovedin-du-se fără îndoire [acest lucru]... PRAVILA (1814) 120. [Această femeie] nelegiuită totdeauna cu mândrie, totdeauna cu îndoiri, fără mustrare de cuget... mă munceşte. KONAKI, p. 121. Să desluşim îndoirile noastre. MARCOVICI, c. 39/24. Este oare de cuviinţă a lăsâ cinevă Un mic folos sigur, ca să câştige altul mai mare cu îndoire? drăghici, R. 147. Dar şi de este adevărată această îndoire a lui Basta... bălcescu, M. V. 476. De te afli cu ’ndoire, Mai vin şi-alţi feciori la line, Şi poţi rămâneâ de mine. BUD, P. p. 48;—îndoit (cu negativul ne(î)ndoit) s. a. [pronunţ -do-it] = îndoire; fără îndoit j = fără îndoială. Fără îndoită aşâ să fie! DOSOFTEIU, V. S. 59,2. De îndoit = .(fr.) pliable, ployable. pontbriant. De neîndoit = despre care nu se poate îndoi cinevâ, care este sigur. COSTINESCU;—■ îndoi tură s. f. [pronunţ, -do -i-] = îndoire, curbare; (mai des concretizat) creţ, încreţitură (LB., COSTINESCU); locul unde cevâ se îndoeşte, curbă; grâu amestecat cu secară, uricariul, x 403, polizu, pontbriant. (Ad I 2°) Plugarului român nu-i place faptul că această grână [= secara] răsare ca din pământ în lanul de grău şi astfel îl amestecă..., îl face îndoitură sau serjoană. pamfile, A. 112; (ad II 1°) Îndoitura sfoarei (= sfoara, la locul unde e îndoită) de o parle şi de alta se ia pe degetul cel arătător. ISPIRESCU, ap. TDRG; (ad
II	2°) Nurul covârşeşte... orice altă mişcare cu fragede ’ndoituri. konaki, p. 54, cf. 179. Din Azuga şoseaua face o îndoitură (= curbă) largă spre dreapta, vlahuţă, ap. TDRG. Pun foile de drum în îndoitura bonetului. N. REV. R. I 31. Îndoitură la genunche = (fr.) cou-de-pied. pontbriant. (După fr. les replis du cceur) îndoiturile inimii — ascunsurile inimii. COSTINESCU;—îndoiâlă s. f. = (rar) îndoire, îndoitură (a corpului); (mai ales) lipsă de siguranţă, nesiguranţă, neîncredere, nedumerire, bănuială, (adesea în locuţiunea) fără îndoiaVă = negreşit, cu siguranţă, cu îndoială = îndoelnic, nesigur, (şi în expresiile) a nu rămâneâ îndoială că... — a fi sigur, cert că..., a aveâ îndoială s. îndoieli = a nu fi sigur, a fi s. a sta s. a cădeâ la îndoială = a se îndoi de cevâ, a nu fi sigur, a fi în nedumerire, în nesiguranţă, a trage la îndoială = a se îndoi, a bănui. (Ad II) Şi să fi văzut îndoiala rotundă a trupului... ai fi crezut că. . delavrancea, S. 55; (ad III) Acele întărituri. de moşii... pe slovenie, n’au nici o îndoială a nu se crede. LBT. III 322/n. Pentru ce lasă ele să intre într’o inimă plină de iubire îndoiala, şi ura?
C.	negruzzi, I 56. Nici o îndoială nu iaste. calendariu (1814) 102/4. Tocmealele crle întunecoase şi cu, îndoială. PRAVILA (1814) 95. împrejurul gutei musculoase se vedeă o dulceaţă amă-rîtă de îndoieli. EMINESCU, N. 52. Nu rămâne îndoială că... ODOBESCU, III 31 /j. Mai rămâne îndoială despre asta? zise Oerilă. CREANGĂ, p.
258.	Cam cu îndoială întoarse şi ea foaia şi cell. ISPIRESCU, L. 50. Alţii pre urma lui prea' lesne fac... fără de nici o îndoială. GCR. II 25/17. Nă-dăjduesc spre tine fără de îndoială. MINEIUL (1776) 185V2- Ştii fără îndoial ă... konaki, p.
103.	Oare cugetă şl Robinson aceasta? — Fără îndoială. DRĂGHICI, R. 38. Fără îndoială, ziceam, acesta e limbagiul adevăratului amor! C. ne-GRUZZI, I 61, Cf. EMINESCU, N. 79, cf. ODOBESCU,
III	24/,. Că mor cât nu mă vei iubi, nu eşti la îndoială, i. Văcărescu, P. 285/n. Erâ la îndoială, DRĂGHICI, R. 154. Hai nu mai sta la îndoială. CREANGĂ, P. 203. ll vezi 'plin de lumi-
nare, căzând în mare îndoiele! KONAKI, p. 274;— (neobicinuit) îndoinţă s. f. [pronunţ. -do-i-] = îndoială. Oglinda hronicului nostru, de tot pravul îndoinţii mai ştearsă şi mai curată înaintea pri-vealii cetitoriului să o punem, cantemir, hr. 55/10, cf. 49/13, 126, 396 etc. Căutând astăzi a ne da seama despre temerile, despre îndoinţele, despre îngăimelele unui... mare număr dintre deputaţi... odobescu, III 448; — (formaţie personală) îndoiciune f s. f. [pronunţ, -do-i-] = îndoială. Să ne închinăm lui fără de ’ndoiciune. dosofteiu, v. S. :130,a; — (formaţie personală) în-doime f s. f. [pronunţ. -do-i-] = păreche. Indoime de Duinnezeu fericită (este vorba de un bărbat şi de nevasta lui care s’au făcut amândoi mucenici). MINEIUL (1776) 40 72.]
—	Derivat din loc. adv. în două. Pentru des-voltarea semantică, cf. lat. dubitare, dubius (duo), germ. zweifeln' (zwei), paleosl. dvoiti (dva) etc. TDRG. Cf. desdoi.
îndoială s. f. v. îndoi.
ÎNDOIÂT, -Ă adj. I. AffligL II. Soupgonneux, sans foi.
I.	(Prin Crişana, cu rostirea îndoiet; numai în expresia:) Cu inima îndoiată = îndurerată, plină de durere, de jale.
II.	f Plin de îndoieli, fără credinţă, bănuitor. Numai cu credinţă nefăţarnică şi cu înţeles nemutat să cădem la el (= să ne alipim de el), nu cu inima îndoiată şi cu neînţeles să ne apropiem, derep’ce amU că bărbatul îndoiatU neisprăvit e întru toaţe căile lui. CORESI, EV. 386/36.
—	în înţelesul I se pare că avem a face cu un lat, pop. *indo!eatus (ital. indogliato) «îndoliat, plin de jale»; acest cuvânt s’a amestecat cu îndoiâ = îndoi (cf. expresia cm inima îndoită = plină de îndoieli). Cf. S. Puş capiu, Din perspectiva Dicţionarului, Cluj, 1922 p. 26.
ÎNDOICIOS, -OÂSĂ adj.
ÎNDOICIUNE t s. f.
îndoielnic, -ă adj.
ÎNDOÎME f s. f.	.	i v. îndoi.
ÎNDOINŢĂ S. f.
îndoiOs, -oâsă adj.
ÎNDOITUBĂ S. f.
ÎNDOLDOKÂ vb. I. Bourrer-, gorger.—T r a n s. şi refl. A (se) face doldora, a (se) umpleâ de tot, a (se) îndesă umplând, a (se) îndopâ. Ţara noastră care Uîndoldorat-o [streinimea] de bunuri. JIPESCU, ap. TDRG. Să ’ndoldoră cu hanţe. id. ib. [Şi: în-doldori vb. IV", doldorâ vb. I. Negustorii... -şi doldoresc punga din mărfurile lor bune-rele. id. ib. Caută numai a-şi umpleâ căciula, lada şi buzunarele, şi, după ce s’or doldorâ, să plece p’acl încolo, id. ib. | A d j e c tiv: (în)doldorât, -ă, (cu asimilare) îndordurât, -ă = plin doldora. Punga va fi ddldorată de-apururea. id. ib. I>o răchita ră-murată, Şede-o fată ’ndordurată. TEODORESCU, P. P. 372. | Abstract: doldorâre s. f. = faptul de a fi umplut doldora. Doldorarea pungei sale. DDRF.]
—	Derivat din doldora, cu pref. în-.
ÎNDOLDORÎ vb. IVa v. îndoldorâ.
INDOLENT, -Ă adj. Indolent. — Lipsit de simţire (pentru durerea altora); p. ext. lipsit de energie, căruia nu-i pasă de nimic, asupra căruia nimic.nu face impresie; nesimţitor, nepăsător, cf. indiferent, apatic. [F a m i 1 ia :
INDOLENŢĂ
- 637 -
ÎNDRĂCi
fr.. indolence) indolenţă s. f. = .nesimţire, nepăsare, moliciune intelectuală; cf. apatie, i n d'i f e-r e n ţ ă].
—	N. după fr. (lat. indolens, -entem «nesimţitor la durere»), din in- «ne-» şi dolere «durea»), idem.
indolentă s. f. y. indolent.
A
ÎNDOLIĂ vb. Ia. Prendre ou porter le deuil.— Trans. (şi mai ales) refl. A (se) îmbrăcă în doliu, a purtă doliu, a (se) cerni. [Pronunţ, -li-â.
| Adjectiv: îndoliât, -ă [Pronunţ. -li-at] = îmbrăcat în doliu, care poartă doliti; îmbiăcat în negru, cernit. Pe cerul alb se face ...o pată; apare şi dispare iar, Şi pata asta ’ndoliată E -o siluetă de homar, mirea, I 47. Seara se lasă ursuză, posomorită şi îndoliată, id. C. L. 173],
—	Derivat din doliu ciupref în-.
ÎNDOSlOiii f vb. IVa v. domoli.
ÎNDOPÂ vb. I. 1°. Tasser. 2°. Oaver. 3°. {Se) \ gaver, (se) gorger. 4°. Bourrer. 5°. (Se) gorger. 6". Gorger.
Sensul originar (dat de PONTBRIANT: «boucher, fermer, engorger, obstruer», dar neuzitat şi nea-testabil) trebue să fi fost «a băgă în cevâ un dop», «a închide s. astupă (o gaură) cu un dop».
1°. P. anal. (Trans.) A vârî împingând cevâ (în formă de dop) într’o deschizătură. Intră ’n pivniţă..., se uită,... Şi o grămadă de pive (=piuă) ■ ... având, Bagă aurul prin ele şi cu alt lemn le ’ndopă... pann, p. v. 85.
2°. Spec. A vârî (de obiceiu de două ori pe zi, dimineaţa şi sara) în gura galiţelor (gâşte, curcani, claponi, raţe) grăunţe (muiate în apă) sau mămăligă, ori pâne (făcută în formă de dopuri) şi a le împinge cu degetul pe gât, pentru a le în-grăşâ. Trans. (Complementul e animalul) Găsea şi curca, ca să se îngraşe bine, trebue îndopate seara şi dimineaţa. DRĂGHICI, ap. TDRG. Să trăiască Bulgăroiul şi să tot îndoape curcanii! contemporanul, v 197. | R e f 1. (Complementul e hrana; cu dativul fiinţei) I se îndoapă [claponului] pre grumazi o bucăţeâ de pâne. economia,
105.
3°. P. ana 1. (despre om; la început se va fi zis numai în glumă şi batjocură) Trans. (Complementul e omul, p. ext. stomacul) A umplea (tare, peste măsură), a ghiftui cu mâncare (s. băutură), -a da să mănânce din belşug. Am să-l îndop astfel, încât să n’aibă nevoie a mâncâ toată ziua de mâne. ALECSANDRI, T. 775. Ne-a dat de mâncare ce aveâ mai bun şi ne-a îndopat bine. CREANGĂ, A. 32. Să-şi îndoape foalele. reteganul, P. I 22/,. | (Omul e subiectul, mâncarea e complementul drept, introdus une-ori prin
1	a) A mâncâ cu nesaţ, cu lăcomie, ca un găman (COSTINESCU), a înfulicâ. N’o mai rămas nici o chiflă..., toate le-o îndopat oftigosu! alecsandri,
T. 1301. Indopă la merindea celuia... reteganul, p. I 22/j. [Mâncarea] Cei cu cloape ( - pălării) Să o îndoape, Cei cu cuşme Să o îmbuce. mÂndrescu, l. p. 222/29. || Refl. (Construit cu pnep. cu) A-şi umpleâ stomacul, a se îmbuibă, a se ghiftui cu de-ale mâncării (şi băuturii), a mâncâ şi a bea din belşug, peste măsură, a se săturâ; p. ext. a se umilă (de mâncare). Cu vin mai mult îndopându-să... cantemir, HR. 289/,3. Se ’ndoatfă toată ziua cu ierburi de tot soiul. C. NEGRUZZI, II 245/2. Dacă s’ ar în dop ă oftigosul numai cu cinci [chifle], s’ar cutremură pământul? ALECSANDRI, T. 1295. Voi vă îndopaţi şi cântaţi! ALEXANDRESCU, M. 382. Vrăbete grăsun, care se îndoapă cu fructe de prin grădini, odobescu, iii 32/20. Ca broasca vrei acfi să mi te ’n-, dopi? GORUN, F. 149.
4°. P. ext. (Trans.) A înfundă (cu cevâ), a umpleâ. Luă vreascuri şi îndopă soba. dunăreanu, CH. 77.
5°. Fig. (Trans.) A da din belşug, a împărtăşi pe cinevâ cu daruri, a-1 umpleâ de bunătăţi. Au îndopat cu daruri pre miniştri lui Soliman. şincai, hr. II 171/22. Albina, şi de ne muşcă, dar cu miere ne îndoapă. ZANNE, P. I 312. De-am aveă pâne şi sare pentru noi, da nu să-l mai îndop şl pe dânsul cu bunătăţi! CREANGĂ, p. 77. || Refl. Ase umpleâ, a se hrăni. Lumea nebună... se ’ndoapă■ zilnic numai cu poveşti, alecsandri, t. 136. O să facă visteria să se ’ndoape cu parale.
I.	negruzzi, I 157. Se îndoapă cu învăţătură. ispirescu, u. 3/„.
6°. Spec. A hrăni un copil, dându-i de mâncare din gura sa (mâncări «îmbucate»?) Mărio, de pruncul tău Îngrijeşte Dumnezeu... Zinele pe-aici or trece Şi la el că s’or întrece, Şi din gură l-a ’ndopă Şi cu ap’ l-a adăpă. pamfile, c. Ţ. 88.
[Adjectiv: îndopat (cu negativul neîndopat), -ă. (Ad 2°) Gâscă îndopată; (ad 3°) Îndopate cu toate averile. GORJAN, H. v 25. |.Abstract: îndopare s. f. (Ad 3°) îngrijitori de ale mesei, de ale îndopărei. sbiera, F. S. 43.]
—	Derivat din dop, cu pref. în-.
îndordubăt, -Ă adj. v. îndoldorâ.
indosâ vb. I (Finanţe) Endosser. — Trans. A-şi pune iscălitura pe dosul unui bilet (poliţă etc.), spre a-1 transmite la ordinul altuia; cf. g.ir â. [Şi: (cu pronunţare franceză) andosă vb. Ia.]
—	N. după fr.
ÎNDOSÎ vb. IVa v. dosi.
în DOUĂ loc. adv. v. doi.
îndovidî vb. IVa v. dovedi.
ÎNDOVIGÂ vb. I. Courber.—-A îndoi, a încovoiâ. Nu pot să îndovig dreava aia de fier, e prea groasă. BOCEANU, gl. Taurul îşi îndovigă spatele în sus. şez. xxxii 111. [Şi: (Oraviţa, în Banat) înduvigâ vb. I = a îndoi (pătura, hârtia). Com. COCA. | Adjectiv: îndovigât, -ă = îndoit, încovoiat, curbat, id. ib.].
—	Pare a fi o contaminare din îndoi şi încovrigă.
ÎNDBĂCEÂLĂ s. f. v. îndrăci.
ÎNDKĂCÎ vb. IVb. 1° (Refl.) Etre poss&di du diable; (d’ou) devenir fou; Stre ipileptique, somnambule. (Trans.)Tourmenter. 2° Devenir comme un possidâ, entrer en fureur; endiabler, enrager, animer.
1°. f R e f 1. (Despre oameni; traduce pe paleosl E-kcNTH c^j\, grec. dat/tovtţeofîat) A fi posedat s. chinuit de draci s. demoni; p. ext. a înnebuni, a fi furios; spec. (epilepsia şi somnambulismul fiind considerate ca boale provocate de demoni) a fi bolnav de epilepsie sau somnambulism, a fi epileptic s. lunatic, cf. (f) a se luni. Fistu... dzise:. Drăceşti-te Pavle? Că multele cărţi întru neistovu te întoarseră. E elu dzise: Ba nu mă drăcescu.ce.de-adevăru vestescu (:n e b u n e ş;t i, Pavle?... n ’â m nebunit. N. test. 1648; nebun eşti, Pavle?... nu-s nebun, biblia 1688). cod. vor. 80. Mi-luiaşte-mă, Doamne,. .. că fata mea rău se drăceaşte (: să în dră ce aşt e biblia 1688, varlaam, c.
302,2,	est misârablement tourmentâe par le d6mon). tetraev. (1574) 226. Ceia ce se lunesc, spune-se că se drăceaşte. CORESI, EV. 212/,, 271/2i- Izbăvi omul acela ce să î[n]drăciiâ în luna nouă. varlaam, C. 72,2. Acest împărat şl o bisea-rică mare au luat-o... Dumnezeu nerăbdând acel
ÎNDRĂCITURĂ
— 638 -
ÎNDRÂGOSTi
*	fără de lege lucru, s’au îndrăcit împăratul şi vizirii care fusese îndemnători. MAG. IST. I 216/25. Când
o	parte s’ar îndrăci, [divorţul e permisj. PRAVILA (1814), 103. | (Despre draci) A fi apucat de furii. Ce e întru noi de se drăceaşte-şi se nebuneaşte dracul, să-l .surpăm. CORESI, EV, 187/21. ||'Trans. (= fact. despre drac) A chinui (pe om). Va dracul... să zică că sânt steale de fac rău, că pă-ziiâ luna căndu e plină şi atunce împresură pre cel ce-l drăciiă, ca să arate pre luna că e vinovată boaleei. CORESI, ev. 212/3.
2°. Refl. A turbă (de mânie, ciudă etc.), a se înfuriâ (ca un om posedat de demoni),'a se face (ca un drac de) rău, a se face al dracului. Iar ei toţi se îndrăciră, de se nebuniră, şi începură a nu-l băgă în seamă [pe Mateiu-vodă]. MAG. IST. 327/21. De mânie se ’ndrăcescu. BELDIMAN, TR. 363. Credinciosul împăratului... s’a îndrăcit de ciudă. CREANGĂ, P. 256. Iar Ghemiş ca un nebun..., se ’ndrăceă. ALECSANDRI, P. P. 129b/lp || Trans. (= fact.) A înfuriâ. Pe omul rău umbli să-l îmblânzeşti şi mai rău îl îndrăceşti, românul glumeţ, I 30/12. | A face pe cinevâ sprinten, activ, a-1 băgâ în draci. L-am îndrăcit = l-am pus pe treabă, ion cr. iii 47-,
[Şl: f draci vb. IVa. | Adjectiv (une-ori substantivat sau adverb): (în)drăcit, -ă= stăpânit de diavolul, plin de draci, apucat de duhul necurat, demoniac, lunatec, epileptic; înfuriat, furios, nebun, scos din fire, turbat, rău; (în înţeles simpatic) blestemat, (îm)prilostit (LB.), drăcos, al dracului, cu draci, ca'dracul. Tămpinară el (=pe Hristos) doi drăciţi (: îndrăciţi biblia 1688); den mormânt ieşiră iuţi foarte, că nu puteâ nimea treace pre calea aceaia. coresi, ev. 232/b, Vindecă drăcitulii. id. ib. 81/14. Goni dracii din cei doi îndrăciţi, varlaam, c. 482, cf. 692. Fata aceaia fu certată ăe ’ndrăcit. dosofteiu, v. S. 1482. Un copil îndrăcit, mineiul (1776) 182/2. 209. Mulţi îndrăciţi... adunară. P. MAIOR, IST. Viaţă îndrăcită! c. negruzzi, ii 249/i6. în faţa acestor îndrăciţi Munteni... HASDEU, IST. CR.
106.	O stâncă de piatră îndrăcită. EMINESCU, N. 8. Cel mai îndrăcit comisar de poliţie. SLAVICI, N. II 308. Căpitanul se apropie... suflând îndrăcit. DUNĂREANU, CH, 147. Lingurarii noştri cântau acum îndrăcit pe ogor. CREANGĂ, A. 54. Să se mire de inima cea îndrăcită a mamei tale. RETEGANUL, P. IV 6/r9. Să o scape, de un îndrăcit- de mistreţ. ISPIRESCU, L. 38/9. îndrăcitul ăsta de Bucureşti! CONTEMPORANUL, v, voi. II 199. # A fi osul îndrăcit, se zice celui ce face rău. zanne, p. II 384. | Abstracte: îndrăcire s.
f.	= nebunie, furie. Au lovit pre această doamnă a lui Ştefan Vodă: nevoie, lovitură, îndrăcire, cât s’au spăriată toţi. MAG. IST. V 183/24; — (rar) în-drăcitâră s. f. = om rău, răutate de om. Nu mai poţi face de îndrăcitura aceasta nemica. Com. MARIAN; — (rar) îndrăceâlă s. f. = înnebuneală, turbare, înverşunare, costinescu, polizu.]
—	Derivat din drac, cu pref. în-.
ÎNDRĂCITURĂ s. f. v. îndrăci.
ÎNDRĂGI vb. lVa. . Prendre en affedion, s’e-prendre. — Trans. A simţi atracţie s. dragoste pentru..., a începe să iubeşti; a se îndrăgosti (de), a se amoreză. Ceastă lume, cu dulceaţa ei,... să o urîm, şi dulceaţa' împărăţiei ceriului să îndrăgimu. CORESI, EV. 54/i- înţeleptul te va îndrăgi, id. ib. 198/2. Fârtăţia' îndrăgiţi. N. TESTAMENT 1648 (frăţiia iubiţi, cod. vor: 145). Lucrurile dale reale va îndrăgi. VARLAAM,
C.	972. Îndrăgind pre domnul H[risto]s. dosofteiu, V: S. 109. Indrăgiiu nevasta, mineiul (1776) 1382/i- îrtdrăgisă [Radul-vodă] locul la Hâr-lău. LET. I 259/„. Şi de se încape vină pentru că
te-am îndrăgit, învinovăţeşte-ţi ochii cu care m’ai biruit, konaici, p. 138. ll îndrăgise pe dânsul. PANN, E. II 126. Pe omul înţelept să-l îndrăgeşti. ALEXANDRIA, 38. Călugăriţa l-a îndrăgit, c. NE-GRUZZI, n 114/2. Lumea să vă îndrăgească, alecsandri, p. ii 182. Cine-au îndrăgit străinii, Mâncă-i-ar inima cânii... îndrăgi-i-ar ciorile Şi spânzurătorile! EMINESCU, P. 162. Medea îndrăgi Pe frumosul lason. ollănescu, H. O. 348.. îşi îndrăgi nepotul şi sfârşi prin a-l iubi mai mult decât pe copilul său. I. negruzzi, ap. TDRG. Îmi pare rău că am îndrăgit cu atâta foc pe o nesimţitoare, ispirescu, L. 271. Tu m’ei. îndrăgi Şi ne vom, iubi. alecsandri, p. p. 8/16. Şi păgân n’am îndrăgit. JARNlK-BÂRSEANU, D. 103. Pe altă să nu ’ndrăgesc, Numai pe ea să iubesc. HODOŞ, P. P. 187. Te-am îndrăgit de pe mers. ŞEZ. I 49b/,. ^(i L-a 'îndrăgit Dumnezeu: se zice despre un copil când moare s. despre cinevâ pentru care moartea e o scăpare de suferinţe. DDRF. || Refl. (Construit cu prep. de, s.—în Ardeal şi Bucov. —î n) A începe să iubeşti, a se amoreză de cinevâ; (construit cu prep. cu, care arată reciprocitatea sentimentului) a (începe să) facă dragoste cu..., a se iubi cu... Elenuşa se îndrăgise cu Alexandru Paris, alexandria, 55. Tudora cu Mihaiu se îndrăgeşte. ALECSANDRI, P. III 250. Babaca s’a îndrăgit de păsări, ş’a cumpărat vr’o 30 de canari, id. ib. 763. Fata s’a ’ndrăgit de el. COŞBUC, B. 17. S’au şi îndrăgit unul de altul. sbiera, p. 23/s4. Cel mijlociu se îndrăgise în cea mijlocie, id. ib. 89/23, cf. 23/34, 139/6. Cu trei fete se ’ndrăgeşte. alecsandri, p. p. 38/4. | f (Construit cu dativul) Miram îndrăgit de dânsa. DOSOFTEIU, V. S. 83. H[rtsto]s mirele ei, ce ş-au îndrăgită pănă la moarte, id. ib. 19.
[Şi: (în poezia pop.) drăgi vb. IVa= (trans.) a prinde drag, a iubi; (refl.) a se drăgostl, a face dragoste cu... Eu mă duc, puica rămâne. Să n’o mai dră-gească nime! PAMFILE, C. Ţ. 187. Fete sânt, dar sânt mărunte, De n’ajung să mă sărute; Sânt lot fete mărunţele, Nu mă pot drăgi cu ele. TEODORESCU, P. P. 329. | Adjective: îndrăgit (cu negativul ne(î)ndrăgiţ), -ă adj. = (cu înţeles pasiv şi refl.) iubit (de altul), îndrăgostit, amorezat. Lebăda cea îndrăgită de unde. EMINESCU, N.
12.	Mărturisiră că sânt îndrăgiţi şi se rugară de împăratul să-i căsătorească. ISPIRESCU, L 391. Câle numiri ar inventă ei, care de care mai îndrăgite. eminescu, N. 74; — îndrăgi<6r, -oâre arlj. (substantivat uneori) = care îndrăgeşte pe altul. Endregsitor=amator. ANON. car. Narcis... singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul. EMINESCU, î. 186. | Abstract: îndrăcire s. f. = faptul de a prinde drag pe cinevâ, îndrăgostire, pasiune amoroasă pentru cinevâ s. cevâ. Sâ semănăm cu inimi milostivnice blânzie,... şi dragoste şi lungă răbdare, îndrăgirea oamenilor cu dulce milostenie. CORESI, EV. 174/22; —îndrăgit s. a. = început de dragoste; concubinaj (DDRF.). Frumuseţea fără nuri... Nu ’nghimpă la simţire, nici porneşte la ’ndrăgit. KONAKI, ap. DDRF. îndrăgitul la sate surpă uzul căsătoriei cu cununie. DDRF.]
—	Derivat din drag, cu pref. în-.
ÎNDRĂGOSTI vb. IVa. S’eprendre; âtre amou-reuxj. faire l’amour (avec). — Refl. (construit cu prep. de) A prinde dragoste de cinevâ, a.îndrăgi, a începe să iubeşti pe cinevâ, a se amoreză (de cinevâ) s. cevâ). Zâna munţilor... se îndrăgostise de frumuseţea lui. ispirescu, L. l8i.Seîndrăgostl de cea mai mică..reteganul, p. II 23/20. II (Construit cu prep. c u) A aveâ relaţii de dragoste cu cinevâ, a se iubi, a se îndrăgi cu cinevâ. Feciorul- de împărat este îndrăgostit cu o zână. ispirescu, l. 186. Cu toţi să mă’ndrăgostesc. teodorescu, p. P. 343b. Băiatul s’a îndrăgostit cu o roabă. FUNDESCU, L. P.
ÎNDRĂGULi
- 639 -
ÎNDRĂZNI
46.	|| (Rar, trans.) A începe să iubeşti, a îndrăgi. Visul să mi se ’mplinească, Puica să mă ’ndră-gostească. TEODORESCU, P. P. 3051). [Adjectiv: îndrăgostit, -ă = amorezat. E îndrăgostită de văru-sâu.]
—	Derivat din dragoste, cu pref. în-, Cf. drăgosti.
ÎNDRĂGULI vb.. lVa. S’eprendre. — (întrebuinţat numai la pann, p. V. iii 54) A se îndrăgosti. Amândoi se ’ndrăguliră, unul altuia plăcând.
—	Pare a fi o contaminare din îndrăgi -f gu-guli.
îndrĂncit, -Ă adj. v. drâlncit. ^
îndrăpniciijne s. f. f v. îndărătnic.
îndrĂpt t adv. îndărăt.
ÎNDRĂSNI vb. IVa (ş. d.) v, îndrăzni ş. d.
ÎNDRĂZNEŢ, -Ă adj. v. îndrăzni.
Îndrăzni vb. lVa. 1° Oser, se rassurer, s’en-hardir, 2°. Oser. 3°. Enhardir. 4°. S'attaquer â.
1°. Absol. A cuteză, a aveâ curaj, a fi îndrăzneţ, a-şi arătă sentimentele s. părerile fără rezerve, a vorbi pe faţă, a vorbi verde; (exprimă adesea o idee negativă) a nu se teme, a nu aveâ frică, a nu se sfii. Şi întră în gloată, îndrăzniiâ (întrând în sinagoga, cu îndrăznire grăiiâ. N. testam. 1648; întrând în adunare, de faţă grăiiâ; grec. nagQiioiăţeoftai). COD. VOR. 3/6. El [= bolnavul]... aşteptă cu... lungă răbdare... vindecare. Iară Hristos grăiă cătr’însul: «Indrăzneaşte, fiiule, că se iartă ţie păcatele tale!i> CORESI, EV. 59/34. Petru îndrăzni de a Domnului zisă (= după cele ce-i zise Domnul), ieşi den corabie, mergeă cătr’însul. id. ib. 268/2. Îndrăzniţi (: rassurez-vous), eu sânt, nu vă teamereţi. tetraev. (1574) 225. AvUt-am nadeajde că va primi, pentru acea am îndrăznită. PRAV. 186. Indrăzneaşte, învăţătoriule, eă toţi vom să murim cu tine. mineiul (1776) 1452/i- Nici sfetnicii lui nu îndrăzneă, când erâ mânios. LET. II 413/10. Zic cumcă nu îndrăznesc. ANTIM, P. XXVIl/4. Te-aş iubi şi nu ’ndrăsnesc. jarnik-bârseanu, d. 383. | (Persoana către care se îndreaptă actul de îndrăzneală s. fapta îndrăzneaţă se exprimă mai de mult prin prep. către, spre, asupra, la s. printr’un dativ). Nupoate... îndrăzni cătră Dumnezeu, coresi, ev. 48/31. în-drăzneaşte spre facerea ciudeselor. id. ib. 2 5 0/30. Că cum au făcut spre noi diavolul, cu aceaia şi spre Hristos îndrăzni, id. ib. 465/20. Dereptul ca un leu nădăjduiaşte-se îmblând, derept aceaia şi cu îndrăznire lăudăroşilor şi minunaţilor îndrăz-neaşte (= li se opune cu curaj), id. ib. 137/j,. Dumnedzeu tuturor le ndrăzneaşte de-i ceartă. dosofteiu, ps. 321. Dară cine sânt eu, un pro-stac, să ’ndrăznesc la lucru ca acesta? id. V. S. 11. N’au vrut să lovească noaptea, temându-se să nu răpuie oamenii... Iar neîndrăznindu-le, să va întoarce şi va strânge oaste. let. ii 2 4 4/28. Spre tine îndrăznim. MINEIUL, (1776) 67l/i. Pravila înfrânează pe creditoriul carele va . îndrăzni asupra (= va cuteză să se atingă de) famealiia îndatori-tului. pravilâ’(1814) 21. Deci voesc a vă fi de tată şi vă sfătuesc să îndrăzniţi (= să* veniţi, să-mi cereţi fără sfială) la mine despre orice păs veţi aveâ. gorjan, H. IV 171.
2°. (Printr’un infinitiv introdus prin prep. a s.
■— adesea la aceiaşi scriitori — printr’o propoziţie obiectivă introdusă prin să ori prin de = «şi», se arată în ce consistă cutezanţa) A cuteză, a aveâ curajul să faci cevâ, deşi e nelegal, interzis, nere-spectuos. Să nu oumvâ îndrăznească a ieşi den ho-
tarul său. prav. 1. Un plugar, de va îndrăzni să-şi. care snopii fără de ştirea celuia cu pământul... ib. 21, cf. 284, 811. Muma..., dacă va îndrăzni a se mărită... până a nu cere epitrop fiilor săi... PRAVILA (1814) 162. Eu nu îndrăznesc a o mărturisi. MARCOVICI, D. 6/ai, cf. 5/26, 6/le, 7/13, C. 12/18.' Câţi au îndrăznit să-i urmeze... id. C. 4/16. Numa... nu indrăzneaşte... a se aruncă în braţele lui. beldiman, n. P. I 8. Au îndrăznit a lăsă p>e părinţii săi. DRĂGHICI, R. 6. Cum am îndrăznit până într’atâta să vă mâhnesc? id. ib. 10, cf. 30, 158. Nime nu îndrăzneă a grăi împotriva lui. c. NEGRUZZI,
I	143. Ea nu îndrăsni să intre. id. I 26, cf. 105. Pe când nici visul nu-’ndrăzneă, nici dorul, Până lângă dînsa să-şi înalţe zborul, Un poet îndrăzneă a-i zice... ALECSANDRI, P. II 26. Eu... îndrăzneam să zic... CREANGĂ, p. 115. Să nu îndrăzneşti a mai zice nici o vorbă! ISPIRESCU, L. 27. Da ’n-drăzneşte de grăeşte! JARNlK-BÂRSEANU, D. 46. Foamea se uită la poarta omului muncitor şi nu îndrăzneşte să între. ZANNE, P. iii 557. || f (Rar) Refl. Acei cu barbă au minte şi nu se îndrăznesc a se împotrivi. E. VĂCĂRESCUL, IST. 252/40. Când se va îndrăznisă fugă... DOC. (a. 1814), ap. TDRG. || (Neobicinuit, cu înlocuirea infinitivului printr’un substantiv abstract) Trans. Aeneas din nou îndrăzneşte nădejdea (== a nădăjdui) scăpărei. COŞBUC, M. 22,/2.
3°. f Trans. A face pe cinevâ să cuteze, să fie îndrăzneţ, a încurajâ. [Doamne,] pre mine mă indrăzneaşte! BIBLIA (1688) 358,2. li fălesc şi îi îndrăznesc părinţii pe feciori, piscupescu, o. 10. Curăţenia şi bărbăţiia... îl îndrăzneşte [pe om], ib. 157, cf. 277. 11 Refl. şi intrans. A se face îndrăzneţ, a deveni cutezător, fălos. Ne învaţă ca nu cumvă să ne arătăm şi a ne drăzni cându-ne postim noi, ce mai vârtos să ne nevoim noi în-tr’ascuns să ne postim şi fără făţărie. CORESI, EV. 49/a. Tu vei îndrăzni înaintea Domnului, biblia (16s8) 372,2.
4°. Intrans. (de obiceiu construit cu prep.
1	a) A (se) da la cinevâ, a se atinge -de cinevâ, a atacă pe cinevâ. Viteaz cu min’ să să lovească, La mine să îndrăznească. ALEXICI, L. I 7/24. Dacă lupul nu găseşte cevâ pe lângă casă, va îndrăzni şi la oameni, pamfile, S. T. 115. nlndrăsneşte ca naşul», se zice când o rudă îndrăzneşte la alta. ZANNE, P. IV 481.
[Şi (une-ori numai deosebire grafică): îndrăsni vb. IVa, f dr&zni vb. lVa. | Adjective: îndrăznit, -ă= (cu sens pasiv) făcut.sau rostit cu îndrăzneală; (cu înţeles activ) care are curaj, cutezanţă; (întrebuinţat atributiv) cu curaj, cu îndrăzneală. îndrăzniţi (= cu îndrăzneală) staţi. biblia (1688) 49,2. Limpede şi îndrăznit glas. dosofteiu, v. S. 932. Scopul schimbării acestea se întemeiâ pe... faptele şi lucrările îndrăznite de către {— pe care au cutezat să le facă) Domnii păpiănt.eni. uricariul, I 126/2e;—îndrăznitâr, -oâre adj. = care îndrăzneşte, curajos, îndrăzneţ. MARDARIE, L. 826, 827. Endriznitor(iu) s. m. = audax, prsesumptor, temerarius. ANON. car. Mân-gâiâ-i Hristos ucenicii şi îndr&znitori-i feace pre ei. CORESI, EV. 130/3. Eşti îndrăznitoare (= îndrăzneşti). molitvenic (s. xvii) 172/a: — îndrăzneţ (cu negativul ne(î)ndrăzneţ), -eâţă — cutezător, nesfiicios (COSTINESCU), inimos, curajos, temerar; (adesea în sens rău) nerespectuos, insolent, obraznic, neruşinat (COSTINESCU), semeţ (LB.). Intru toate mai îndrăzneţ. CORESI, EV. 383/22. Eră un om prea învăţat şi îndrăzneţ la cuvânt. LET. II 60/!. Să fiţi îndrăzneţi cătră chinuri, mineiul (1776) 76. Una mai îndrăzneaţă, ieşind... auzise vorbă. C. NEGRUZZI, I 157. Undc-s ochii îndrăzneţi? ALECSANDRI, P. II 18. Băiet... îndrăzneţ cu ochii. EMINESCU, P. 270. Principi falnici şi ’ndrăzneţi. COŞBUC, B. 22. El...
ÎJMDREÂ
- 640 -
ÎNDREPTĂ
cu mâna lui vitează, îndrăzneaţă, Zdrobl-va cartea legilor bătrâne. GOGA, P. 120. De [i-e sufletu ’n-drăsneţ, Cât ţi-e graiul de sumeţ... ALECSANDRI, P. p. 99b/]2. La luptă îndrăsneţ. ibid. 3 75/,0. De ce creştett, d'aceea ,se făceă mai isteţ şi mai în-drăsneţ. ISPIRESCU, L. 2. Din gură îndrăsncţi. ŞEZ. III 41/,0. O îndrăzneaţă încercare de înşelăciune. TDRG. | Abstracte: îndrăznire (învechit) şi t drăznire s. f. = curaj, inimă (mai mult în expresii ca: om de inimă, mai cu inimă etc.); lipsă de sfiiciune, cutezanţă, faptă îndrăzneaţă, înfruntarea unei primejdii, (şi în s-ens rău) obrăznicie, neruşinare; f trecere pe lângă cinevâ; (adesea în loc. adv.) cu îndrăznire — cu curaj, cu cutezanţă, pe faţă, fără sfială. Indrăznirile ■ lor ce-au îndrăznit... CORESI, Ev. 203/35. Să aibă îndrăznire. id. ib. 326/i3. Putearnic şi cu îndrăznire oblicl-l. id. ib. 512/2;. Drăznirea lu (= speranţa în) Dumnezeu, id. ib. 48/31. Nici o drăznire' nu aveă el dentru viaţă-şi. id. ib. 443/23. Au îndrăznire a se rugă dereptu păcătoşi, cuv. d. bătr. ii 362. Oarecine den boiari veni înaintea împăratului cu îndrăznire, de zise... MOXA, 372/„. Învăţând... cu toată îndrăznirea. N. TESTAM. 1648, biblia 1688 (=cu toată cutedzarea cod. vor. 107). Să cheame preoţii besearicii carii au îndrăznire (= curajul să se apropie, acces, trecere) la Dumnezeu, să se roage pentru dâns. şeapte TAINE, ap. TDRG. Luară îndrăznire svenţii oţeti şi începură a se întrebă cu Arie. varlaam, c. 192. Luând îndrăznire şi cutedzare... dosofteiu, V. S. 3. L-au îmbărbătat, dându-i îndrăznire. id. ib. 128. Are vreo îndrăznir.e înaintea lui. biblia (1688), 374. Acest craiu fiind cu mare sumeţie şi cu multă îndrăznire... let. II 64/,,. Cu îndrăznire toată oastea au purces înainte. LET. iii 74/14.-Nesuferind păgânul îndrăznirea şi mustrarea sfântului... mineiul (1776) 58x/i. Iroiceasca lor îndrăznire. ZILOT, cron. 354. S’au făcut îndrăznire Gândind: sau traiu, sau perire. BARAC, A. 35. Şl în muieri se află uneori îndrăznire bărbătească. calendariu' (1814) 110/23; — (rar) îndrăznit s. a. = curaj. Vite-acum se duce şl mai cu ’ndrăznit Spre fereastra casei cea din răsărit. COŞBUC, F. 106;—(azi aproape numai) îndrăzneală (cu riegativul ne(î)ndrăzneală) s. f. = curaj, cutezanţă, neînfricare, lipsă de sfială, faptă în-■■ drăzneaţă, (în sens rău) obrăznicie, neobrăzare, neruşinare, presumţie; t trecere pe lângă cinevâ; (adesea în loc. adv.) cu îndrăzneală = cu curaj, fără sfială, deschis,''fre faţa. mndrezneală = prsesumptio, anon. car., cf. mardarie, l. 824 etc. Ai agonisit îndrăzneală cătră dânsul. MINEIUL (1776) 1961/,. Curtea împăratului acestuia aveâ multă îndrăzneală (= trecere) la împăratul.
E.	VĂCĂRESCUL, ap. TDRG. Sta cu îndrăzneală, gata să se .împotrivească, drăghici, r. 262. Nu ai destulă îndrăzneală, marcovici, d. 10/ 22. Ruşinea, ne’ndrăzneala în mine sânt sădite, c. NEGRU zzi, îl 270/29. Să-mi ierţi, domnule subprefect, îndrăzneala. SLAVICI, N. II 349. Feciorul cel mai mare ia îndrăzneală şi zice. creangă, p.n 184. Minte de bătrân, putere de tânăr şi îndrăzneală de nebun la războiu se cere. zanne, p. iv 564. Vicleşugul, îndrăşneala, isteţimea..., să fie uneltele tale. ispirescu, l. 369.]
—	Din paleosl. drbznaţi, cu acelaşi înţeles, şi compus cu pref. în-.
ÎNDREÂ s. f. v. undreâ.
ÎNDREÂ s. m. D&cembre. — Decemvre. pamfile, S. T. 148, (TJndreă) H. IV 163, XII, 133, (Andreă) alecsandri, p. p. 34. Dechemvre, luna lui An-drîâ,31 de -dzile. DOSOFTEIU, ap. HEM. 1171. Dechemvrie (Undreâ)... cel cu barbă zbârlită, lată şi albă. MAT. FOLC. 1198/a. Să-mi dai trei zile din
Undreâ, Trei din Călindar Şi cu trei din Făurar. ibid. 1229/a. In luna lui Undreâ, când îi iarna grea, corbul că ouă- ib. 179/23. Te-i păli, codre, pe poale; Şi-o.veni luna Undreâ, Toată frunza ţi-o cădeâ (Muscel), pamfile, s! T. 148, cf. C. Ţ. 288. (Prin apropiere semantică de undreâ = ac de împletit) Dechambrie sau Undrea, Care'nteapă şi ji-leşte. albina, iii 871, ap. pamfile, s. t. 148. [După jipescu, o. 77 ar însemnă «Octobre». In-dreâ ca nume de bărbat. RUSSO, S. | Şi: Andreâ s. m., UndreâAs. m., (prin apropiere de îndreâ «ac de împletit») îndreăle s. f. plur. LB., (după DDRF. şi) lndrfeiu s. m. = Decemvre (şi nume de botez GCR. ii 93/,6).]
—	Din grec. ’AvSpeag «Andreiu». De sărbătoarea sf. Andreiu, se leagă multe credinţe. Deşi cade la "30 Nov., ea a servit şi în alte limbi pentru numirea lunei Decemvre, astfel alb. Şen-endr&, ung. szent Andrâs hava, m.-germ: Sant Andreis maint (HEM. 1172), slov. andrejsdak, andrejscek (M i k 1 o-sich, Slav. Monalsnamen 24), pe când în v.-sard. sant-andria e numele lunei Noembre. Pentru fonetism, cf. DR. iii 391.
ÎNDREÂXiE s. f. plur. 1 î ,	,
a	>	v. Îndreâ.
indreiu s. m.	J
îsdbbpt loc. adv. v. drept.
Îndrepta vb. U I. 1°. (Se) redresser. 2°. (Se) retablir, (se) râforrner,(se) râparer; (se) remettre; (se) corriger. 3°.. Corriger. Se justifier. II. 1°. Guider, conduire; (se) diriger, (se) tourner vers. 2°. Diri-ger. (une arme); viser.
I.	(«Drept» stă în opoziţie cu «strâmb», în accepţiunea proprie şi figurată a cuvântului).
1°. P r o p r i u (T r d n s.) A face drept un obiect care erâ strâmb, a obli (LB.); (refl.) a da corpului său o ţinută dreaptă. De eşti tu aşâ de voinic, îndreaptă copacii cei strâmbi, dar nu strâmbă încă şl pe cei drepţi! SBIERA, P. 80/3O. Dă peste un om care nu făceă alta decât copacii ce erau drepţi îi strâmbă, ' iar pe cei strâmbi îi îndreptă. ŞEZ. II 201/12. Lemnul strâmb focul îl îndreptează, pe cei răi pedeapsa îi îndreptează. ZANNE, p. I 203. la te'ndreaptă şi te scoală! ŞEZ. III 62/,2. A se îndreptă băţ = a se ţineâ drept ca un băţ. DDRF.
#	A îndreptă (cuivâ) spatele = a-i trage o bătaie cu băţul pe spate. Dar cine e tătâne-to-, Să-i îndrept spetele cu cobeletele ( = cobiliţa).. TEODORESCU, P, P. 121.
2°. Fig. (Ceea ce e' «strâmb» e considerat ca «rău», iar ceea ce e «drept» ca «bun») Trans. şi refl. A (se) drege, a (se) rândui, a (se) face rân-duială (LB.), a (se) aranjâ, a (se) repară, a (se) aduce în stare bună, a (se) tocmi, a (se) preface în bine (din rău), a (se) îmbunătăţi, a(-şi) reface (starea materială). De acolo 'i se vor îndreptâ.toate tre-bile spre bine. let. Ii‘169/i9. Au început a-şi tocmi şi a-şi dreptâ ţara, MAG. IST. 35/?. Şi aşă, Con-stantin-vodă ş'au îndreptat (= aranjat) lucrul despre Turci. N. costin, ap. TDRG. [Stuparii trebue] să caute cojnifele... şi să le' îndrepte, ce va fi dc îndreptat, economia, 206. Toţi. au rămas cu ideea că Toderică şi-a îndreptat starea. C. NEGRUZZI, I
85.	| Spec. (Despre vreme) A nu mai fi urîtă, a se face din nou frumoasă, a se răzbună, a se face frumos. Ieşi copile cu părul balan afară şi râde la soare', doar s’a îndreptă vremea. CREANGĂ, A. 34. Vremea se va îndreptă. ŞEZ. II 60/,. | f (Armată) A se reface, a se reorganizâ. N’au putut să se mai îndrepte Turcii şi au purces în răsipă. LET. II 224/u. Indreptatu-s’au Persul şi au început a batere pre Mirveiz. ib. II 398/10. Nu erâ loc de a-şi tocmire oastea, nice de a se îndreptare. LET. I 126/3B, cf. MAG. IST. I 227/so. || (Despre bolnavi) A se face bine, a se întremâ (şez. iii
ÎNDREPTĂ
- 641 -
ÎNDREPTĂ
17/26), a se însănătoşâ (JIPESCU, o. 56). Sv[i]nţi'i îl feaccră pre împăratul mut, şi rugându-li-să, îl dezlegară de gură şi el nendereptăndu-să, i-au culcalu-i pre paturi de her. DOSOFTEIU, V. S. 99. Oândeă că l-or duce la Iaşi şi se va îndreptă. LET. II 266/2S. Din care boală... mai pre urmă se îndrep-tasă. LET. II 23/3-, De mă voiu îndreptă, pre mulţi am să vă popesc şi eu. C. NEGRUZZI, I 161. Atunci m’oiu îndreptă, Cănd tu mie mi-i aduce Mure coapte'n postu-mare. ŞEZ. I 115b/31. Mă-sa nu se îndreptează, ci găinează şi se topeşte de pe picioare. ISPIRESCU, L. 128, cf. JIPESCU, o. 56. \Tot prin descântec». se îndreptează vacile deochiaie. damE, t. 30. || A (se) face mai bun, a (se) corijâ. In chipul oamenilor cărei se dereptează de sineş. CORESI, EV. 14/21. Ceia ce se-au dereptat şi se-au spăsit, id. ib. <S2/31. Eşti sumăţ, şi nu vei să te pleci şi să te în-direptedzi. DOSOFTEIU, v. S. 116.
3°. Fig. (Despre o greşală, un text greşit, o purtare greşită s. rea) A schimbă în bine, a corectă, a emendâ, a rectifică. Tuturor creştinilor nu le se cuvine... şă-şi .derepteaze poticneala păcatelor. coresi, ev. 25/!. Şi unde să veţi aflâ cevâ neisprăvit bine sau greşit, iară voi să dereptaţi, să nu blăstemaţi. id. ib. 6/sl. Iţi vei îndereptâ greşala. DOSOFTEIU, V. S. 11. Îndreptă cu deosebită îngrijire textul. MARCOVICI, D. 5/u. Iulie Chesar... au îndreptat • Calendariul. CALENDARIU, (1814) 100. De acum înainte îşi va îndreptă purtările. DRĂGHICI, R. 54. | (Complementul este o persoană «stricată» = viţioasă). Trans. şi refl. Vedeţi amil că de lucru dcrepteadză-se omul (; din fapte să îndreaptă. N. test. 1648; din fapte să îndi-reptează. biblia, 1688). COD. vor. 121/12. Poale să îndirepteadze şi să cearte bărbatul pre muiare-ş. PRAV. MOLD. 84/2. S'u[<î]r!*a ta mustrare să mă nderepteadze. DOSOP’TEIU, PS. 54. Roada morţii mi-au adus Eva, iară lu iară m’ai îndreptat. MINEIUL (1776) 1722/2. Sânt unii oam,eni neînvăţaţi, de la r are şi cei învăţaţi şi înţelepţi oameni se îndreaptă. calendar (1842), II 75. Dumnezeu... iubeşte ca să se înderepteze oamenii cu ispitite. DRĂGHICI, R. 37. Nici socoti că s’a îndrtptă; calul bătrân nu mai învaţă a giucă. C. NEGRUZZI, I 250. Copilul ca copaciul: cănd dă mic să slrămbează, anevoie să îndreptează. ZANNE, p. II 73. || (Jur.) A se justifică, a-şi da îndreptările, a se dezvinovăţi, a se scuză. Ziceâ să caute ţăranul giurători să se îndrepteze. LET. II 399/l0. Vor cădea în grea răspundere, de care nici într’un chip nu se vor puteă îndreptă. URICARIUL, II 25/19. Vin f-ă mă îndreptez înaintea bărbatului meu. GORJAN, H. IV
223.	[Vânătorul] îşi luă vorba înapoi, şi îndrep-tăndu-se, că, în înfierbinţeala vânătorii, nu va fi văzut tocmai bine... odobescu, iii 46/10. # t A se îndreplâ de păcat = a scăpă, a se mântui de păcate. Cela ce-au murit, s’au îndereptatu de păcat. dosofteiu, mol. 57a. | f T r a n s. A scuză. El aduceă pricini, ca să îndrepteze pe feciorii lui. ap. DDRF.
II.	(«Drept» ca direcţie).
1“. A face pe cinevâ să apuce drept înainte, a arătă drumul drept, a îndruma, a conduce, a călăuzi, a orientâ. La lumină să dereptaţi ceia ce-au orbit. CORESI, EV. 174/26. Acela nu va puteâ hi îndireptat întru împărăţia ceriului. VARLAAM, C. 374. Eu îndereptat de sv[â]ntul înger şi ieşi din peşteră... DOSOFTEIU, V. S. 13. Indereptănd bine turma ce-i fu încrezută... id. 119/2. Îndreptează la cărările ceale dreapte turma la. mineiul (1776) 165'/i. Unde mă aflu şi cine aice m’o îndreptat? Beldiman, O. 70. Dumnezeu... oare nu trebue să îndrepteze petrecerea noastră după cel mai bun chip ? DRĂGHICI, R. 36. Voi, care îndreptaţi gândurile omului spre înţelepciune... MARCOVICI, C. 8/1,. A îndreptat-o *la soră-sa cea mai mare, la sfânta Vineri. CREANGĂ, P. 21. El... te îridireaptă Pe mâna
cea dreaptă. MARIAN, În. 230. Calul mi l-oiu îndreptă Iar la d-ta. RETEGANUL, P. II 11/3„ Oile, toamna, la Sântă Măiie, le dreptăm la ţară (Poiana, jud. Sibiiu). graiul, ii 102. [MâneiuiJ cu care se îndreptează l— conduce, mânueşte) coana [se numeşte] mănunchiu. damE, t. 37. #A îndreptă ochii (s. privirile) asupra cuivâ (s laeinsvâ) = a se uită la cinevâ. Ea nu putu decât să'ridrepte asupră-i ochii săi stinşi şi orbi. EMINESCU, N. 28. Ochişorii... la soru-sa-i îndreptă. JARNlK-BÂRSEANU D. 494. A (-şi) îndreptă pasul s. psşii, p. ext. calea s. cărarea («pre s. către, mai rar, lângă cevâ s. cinevâ) = a înaiirtâ, a păşi, a o luâ : pre...; (faclit.) a face pe cinevâ să meargă spre... Omul îşi îndreaptă pasul cătră desul Stejăriş. ALECSANDRI, P. III 48. Latina gintă.. măr<ţ îndreaptă paşii săi. id. 333. Ea pasul şi-l îndreaptă lângă fereastră. EMINESCU, P. 260. Să îndrepteze Domnul paşii lui spre tot lucrul hun. CREANGĂ, A. 140 Mi-a îndreptat paşii către acfst loc. ISPIRESCU, L. 55. Intr’acolo deci îşi îndreptă cărările. ISPIRESCU, L. 215 Ţ-am înderiptat calea într'acoace. dosofteiu, V. S. 83/2.
| (Despre un vehicul: car, trăsură, c.jrabie etc.; p. ext. despre cursul unei ape) A da o anumită direcţie, a pune în mişcare într’o anumită direcţie. Căpitanul îndată au îndreptat corabia cătr’ucea parte. DRĂGHICI, R. 25. Având a îndrtptă izvorul prin un dumb mare... id. 155. || Refl. (Construit cu prep. în, spre, către, 1 a, f cu dat.) A porni, a merge s. a duce într’o direcţie oarecare, a apucă pe un drum, a se «dre-â (cuivâ s. către cinevâ. POLIZU). Căzii Hristos întru moarte, e noi ne sculăm şi ne dereptăm. învierei lui. CORESI, EV. 5l8/36. Cine va vrea să să îndercpteadze de-acicia, să ia naslânga. DOSOFTEIU, V. S. 79/2. Mergând. pe o cărare ce se îndreptă spre locul... C. NEGRUZZI, I
104.	Ape şerpuind prin văi adânci... Şi ’ridrep-tându-ae în cale La biserica din vale.. ALECSANDRI, P. II 34. Te ’ndreuptă Spre acel pământ rătăcitor. EMINESCU, P. ,279. Să te îndreptezi tocmai în fundul Forului roman. ODOBESCU, 111 70/3. Se îndreptară spre Pipirig. CREANGĂ, A. 20. îngerul m’d îhtrchut Incotră m'am îndreptai. MARIAN, S. 71. El la târg se îndreptă. ALECSANDRI, P. p. 137/u. Spre răsărit se ’ndreptă. JARNlK-BÂRSEANU,
D.	491. (Fig.) Iorgu s’o îndreptat pe calea adevărului. ALECSANDRI, T. 1052.
2°. (Mold.) Trans. (Complementul eo armade foc) A ochi, a ţinli (com. A. tomiac). Şi aşâ în-dre/itâ puşca de bine, cât nu eră nici odată să nu lovească. LET. II 357/15. Au îndreptat puşcele de i-au făciU fărâme, ib. 439/,,. Bun meterez că-şi. făceă, Flinta ’n Băca că ’ndreptâ. ŞEZ. II 77h/2!.
| Intrans. (Armase exprimă prin prep. cu). Şt zăresc o păsăreâ, Ş'îndreaptă cu puşca'n ea. SEVASTOS, C. 19/3„.
[Prez. ind îndr&pt şi îndrcpUz. | Şi: (învechit ,s. regional) îndereplâ. îndiriptâ, dreptâ vb. Ia. | Adjective: (în)dreptât (cu negativul n?(î)n-dreplal), -ă = făcut drepl; dres, reparat, îmbunătăţit, (p. ext.) drept, bun, adevărat; corectat; pus pe calea cea dreaptă, îndrumat, aţintit. (Ad .] 1°) Omul neînvălat, ca un lemn neîndreptat. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. v 446; (ad I 2°) Deştinse acesta dt.nptatu în casa lui (:mai îndreptat biblia 1914; j us ti fi ca tus). .CORESI, ev. 11/12. Căzii la picinarele voievodului zicând: Ce um vrut eu, Doamne, să ceiu de la măria ta, aceaia îmi ziseş[i], fiind îndireptat de In Dumneztu. MS. (a. .1091), ap. GCR. I 288/,„ Luaţi, fruţi, şi ’nchinaţi, Dacă sânteţi fraţi dreptăţi! (= d epţi). BlBlCESCU, P. P. 57; (ad 1 3") Viata şi pildele... prin acest tipar mai îndreptate. GCR. II 207/,0. S’<> trimis curanul cu coprinderea acestor cărţi îndreptate.
E.	VĂCĂRESCUL, IST. 14^/ 8, Un proiect de lege ncîndre/lal. COSTINESCU; (ad II l"-2 ) Mereu am început a vâsli îndreptaţi spre corabia voastră.
Dicţionarul limbii române, 27. I. 1930.
l. 41.
ÎNDREPTA
— 642 —
ÎNDRICÂ
drăghici, R. 22. Patru tunuri stau îndreptate spre poartă. C. negruzzi, ap. DDRF. Strigătul de cosmopolitism îndreptat contra noastră... MAIORESCU, CR. ii 100;— (în)dreptăt6r ((în)derep-tăt6r, (în)direptăt6r), -oâre=care face drept, drege, îmbunătăţeşte, corectează, conduce, învaţă, povă-ţueşte; (mai de mulţ, substantivat) povăţuitor, învăţător (LB.), conducător, ghid, călăuz(ă), cicerone (PONTBRIANT), cârmaciu, corector (tipografic pontbriant) ; dregător. Corăbiile... seîntorcu . de mituită cârmitoare a dereptătoriului încătruova (: cu o cârmă mică cârmaciul le întoarce N. test. 1648; celui ce o îndireptează biblia 1688). COD. VOR. 123/6-6. Să fie învăţătoriu şi îndireptătoriu tuturor oamenilor. NIFON, 16. Trebuia firei omeneşti agiutoriu şi îndireptătoriu. VARLAAM, C. II 23. Simon zise. lui: îndireptătoriu, toată noaptea m'arh trudit: id. 308. Zgârcitura mă-dularilor nu să pot agiută de la oameni, că înde-reptăloriul lor iaste unul... DOSOFTEIU, V. S. 1262. AÎ pravoslaviei îndreptătoriule! mineiul (1776)
60!/j. V’aţi arătat îndreptători cătră buna credinţă. ib. 189s/2.: înţelepţi, sfealnici, învăţători şi îndreptători ai obştei. ţichindeal, F. 113. împăratul... şi ori care mai mare îndreptătoriu ( = dre-gător). id. ib. 371. îndreptătoriu credinţei şi chip blândeaţelor. CALENDARIU (1818) 12/23. Merg vr'o căţivă oameni povă\uitori şi îndreptători de drum. Bălcescu, M. V. 652. Ştim dinlr’o scrisoare românească din 1689 că el eră... îndreptătorul Divanului. IORGA, L. R. I 160. Pentru a-şi împlini misiunea de îndreptător al legii, scrise Dosofteiu... prefaţa, id. ib. I 44; (cu sens instrumental) In-, dreptăt6r s. a.=semn care arată o direcţie; gealău de dulgherie (H. IX 430). | Abstr acte: (în)drep-târe ((în)dereptâre, (în)direptâre, cu negativul ne-(i)ndreptarc, ne(î)ndereptare, ne(î)ndireptare) s. f. =oblire (LB.); dregere, tocmire (LB.), îmbunătăţire, întremar e; corectare, rectificare; îndrumare, dirijare; (mai de mult şi cu alte înţelesuri, redate astăzi mai ales prin neologisme) povăţuire (LB.), învăţătură . (LB.), desvinovăţire (LB.), mântuire (LB.), sentinţă, drept, dreptate, echitate, justiţie, răsplată, justificare, act justificativ, scuză, pretext; reparaţie, rectificare, indicaţie; orientare, conducere; dispoziţie, directivă. Dereptare sufletelor şi trupurelor. coresi, EV. 2/36. Ori dereptare (= mântuire), ori osândă, id. ib. 37/25. îndreptarea legii cu Dumnezeu (titlu) 1652. Scriind de-reptările pravilelor de giudeuţe. dosofteiu, V. S.
127,,. Mă ’nvaţă să-ţi ţin dereptările (= poruncile). id. PS.. 408. Aceasta e direptăre (: dixaCco/M, procedare dreaptă) înainte întru Israil. biblia (1688) 194. Ale mării tale îndireptări (= dispoziţii, directive), ib. 8/pr. 46. Orice giudeţe şi îndireptări se fac oamenilor, fără pecetea domnului nu pot fi. LET. I 105/n. Spre îndreptarea (= justificarea) mea le scriu. ANTIM, P. xxvm/33. Tu eşti nădejdea mea, laudă mea, limanul mieu, îndreptarea (— principiul conducător) mea. MINEIUL (1776) 68V2- Ştii neputinţa noastră şi neîndrep-tarea ( = dezorientarea), ib. 1632/,. Să-şi caute biserica(• prin drumul judecăţii îndreptarea (= dreptul, dreptatea) sa. uricariul, ii 18/30. Să schimbe noima prin răsături şi îndreptări (= corecturi). ib. vili 202/2O. Dară nici o scrisoare, nici altă dovadă de îndreptare ( = justificare) n’au arătat, că să se poată îndreptă cum sânt şi ei moşteni acolo, ib; xxi 267. Căci ne faci ticăloşi numai, dar nu ne faci îndreptare.. KONAKI, p: 281. înaltele reguli şi îndreptări (= directive, maxime) pnliticeşti. ŢICHINDEAL, F. III. Nu ’ncape îndreptare ( = scuză, justificare), nu ascult cuvinte! PANN. P. V. I 58. Priiatene, iată îndreptările crailor, iată ce mulţămire fac.pentru slujbe, beldiman, N. P. II 30. Ele începură a-mi pune înainte felurimi de îndreptări (= pretexte), adică
cum că natura muierească nu poate să trăiască, fără de bărbat..., şi alte multe îndreptări ca acestea., GORJAN, H. 1147. Una din acele femei ce slujesc de] îndreptare (= scuză) naturei pentru toate slutele ce a făcut. c. NEGRUZZI, I 44. Da cine eşti dum-\ neata? strigă vornicul. Să-ţi arăţi îndreptările (= actele justificative). Ce ai a mă întrebă? SADO-, VEANU, p. S. 55. îndreptarea unui tun = (fr.) pointage. pontbriant. Acest om... Are multă. îndreptare, Deci sâ ştie orişicare Că cu iotul l-am. iertat, Ca p'un om nevinovat, teodorescu, P. P.
119.	îndreptarea e plăcută, când greşala e adevărată. i. golescu, ap. zanne, p. viii 120; — în-; dreptât s. a. Şi Svezii şi Danii tot Nemţi sânt şi un neam; nu i-au putut supune nici într’un chip, Râmlenii până la îndrcptatul acei împărăţii în multe părţi. LET. 1 14/u. Un rău de îndreptai. GHICA, ap. TDRG. H. IX 439; —îndreptăttiră (în-, dereptătură) f s. f. = îndrumare, refacere; îmbunătăţire, rectificare, scuză. ÎIndereptiturS = recti-ficatio. ANON. CAR. S’au apucat de altă îndrep-tătură, scriind un răvaş... let. I 298/19. După aceasta a doua îndreptătură ă oştilor lui Vasile. Vodă... LET. I 313/21. Străluminând într’atătea dumnezăeşti îndereptături. dosofteiu, v. S. 144. Cu orecare îndreptătură veni la Ţdrigrad. id. 7 îndreptăciiine f s. f. = îndreptare. Luase cale spre ţara Românească pentru îndreptăciune casii lui. LET. II 126/32.]
—• Din lat. pop. *derecto, -are (derivat din •de-redus =. 'directus «drept») şi compus mai. târziu cu pref. în-.
îndreptăciune f s. f. v. îndreptă.
Îndreptar s. a. v. dreptar.
ÎNDREPTĂŢI vb. IVa. i». Rehdre justice, (se) justifier. 2°. Donner le droit de, dutoriser.
1°. f T r a n s.. A da dreptate cuivâ (pentru o vină ce i se aduce), a declară pe cinevâ nevinovat (COSTINESCU); (refl.) a se desvinovăţi, a se justifică, Atunce văzând Constantin Vodă că au greşit şi nu se poate îndreptăţi la Împărăţie, scris-au socru-său, lui Basarab Vodă. LET. III2
IU/16-
2°. (Astăzi) A da cuivâ dreptul s. voia să facă cevâ, a autoriză.
[Negativ:	neîndreplăţi. vb. IVa = a face
nedreptate cuivâ, a nedreptăţi. Vai ce om viclean mai eşti, Că, la popa mă păreşti, Că eu te . ne’n-dreptăţesc Şi de dânsul rău gândesc. MARIAN, SA. 66. | Adjectiv: îndreptăţit (cu negativul ne(i)n-dreptăţit), -ă= (în) drept, autorizat, justificat. Au găsit dorinţa lor îndreptăţită. SBIERA, P. 264/31. | Abstract: îndreptăţire s. f. = dreptate, justi-. ficare, autorizaţie. N’au nici o îndreptăţire să vorbească astfel.]
—	Derivat din ilreptate, cu pref. în-.
ÎNDREPTĂTOR, -OÂRE S. a. 1
ÎNDREPTĂTURĂ f S. f.	/	V'	îndrePti‘
ÎNDREPTCI vb. IVa v. îndritui.
ÎNDRE VENIT, -Ă adj. Raidi, transi. ■— (în Haţeg şi Banat) înţepenit, înlemnit, încremenit, amorţit. Cu mânile ’ndrevenite, Şi cu buzele rânjite. VICIU, GL.
—	Participiul, devenit adjectiv, al unui verb
(neatestat) îndreveni, din sârb. odrevenitl «a înlemni, a încremeni» (de la drvo «lemn») şi cu substituirea iniţialului m (o) prin pref. în- (după înlemni, încremeni etc.). capidan.	i
ÎNDRICÂ vb. I refl. S'ttever (?). —A se ridică (?). Numai peste satul mieu, Mi s’o îndricat un nor greu. DOINE, 181/„.	.
Din în + ridică (cu metateză)?
INDRICĂ
- 643 -
ÎNDRUMĂ
INDRICĂ s. f. în expresiile: A pune pe cinevâ la indrică = a-1 aduce în stare să... (cf. a pune la ambiţie). Măiculiţa vitrigă, Te pune la indrică, S'o descânţi sara c’un băţ Şi noaptea c’un fă-căleţ. pamfile, C. Ţ. 306. în indrică mea = în ciuda mea. id. A sla la indrică = a fi contra, duşmăni. ION CR. IV 59.
—	Pâre a fi neologismul intrigă, pătruns în
Popor.	......	...	^
ÎNDR1LÂ vb. Ia. Raccommoder. Se remettre, aller mieux. — (în Bucovina) Trans. A face din mai multe lucruri slabe cevâ bun (cf. î n c i o c ă 1 â, înfiripă, înjghebă). Am îndrilat un cărucior cu mare greu din lemnele celea. Com. G. NISTOR, (Vicovul de sus). | R e f 1. A se îmbunătăţi, a se îndreptă, a se întremâ: Oavrils’a mai îndrilat puţin, nii stă în pat şi tot mănâncă căte cevă. id.
—	înţelesul originar ar puteâ fi «a prinde din nou ochiurile (scăpate) în undrele» şi deci am aveâ a face cu un verb derivat din îndreâ (plur. în-drele) «undreâ». Cf. î n d i 1 â.
INDRISAIĂ S. f. (Bot.) indrişâie s. f, plur. (Bot.) 1NPRIŞAI1H s. m. (Bot.) indrişain s. m. (Bot.) indrişâiu s. m. (Bot.)
'v. indruşaim.
ÎNDRITUÎ vb. IVa. Donner le droit de, autori ser. — (în sec. XIX; la scriitorii moldoveni) Trans. A da cuivâ dreptul de a face un lucru, a îndreptăţi, a împuternici, a autoriza. Ce te în-dritueşte să-mi vorbeşti astfeliu de Petre? GANE, ap. TDRG. [Şi: (prin înlocuirea streinului drit prin românescul drept) îndreptai f vb. IVa = îndrept tăţi, autoriză. Cinovnicul vine..., aşterne o olno-şenie pe hârtie..., prin care îndreptueşte pe Ar-bure... alecsandri, T. 1358. | A d j e c t i v îndrituit (îndreptuit f)>	= îndreptăţit, împuter-
nicit, autorizat. Comisiunea [a dat pământuri] fără să fie îndrituită de lege. I. IONESCU, D. 454. Parlamentul este îndrituit a vegheă la păzirea legilor, id. P. 84. Mi-a scris la Saint-Germain, fiind îndrituit de curţile amândouă. I. negruzzi,
IV	343. Comuna cutare e îndreptuită să primească
o	zecime. rădulescu-Niger, ap. TDRG. | Abstract: îndrituire s. f. = autorizare, îndreptăţire.]
—	Derivat din drit, cu pref. în-,
INDROŞAÎM s. m. (Bot.) v. indruşaim.
: .Îndrugă vb. I. 1°. Filer grossierement. 2°. Mal ficeler (un travail, un discours); parler pour ne rie.n dire. 3°. Manger.
1* Trans. (Despre tortul de lână sau de cânepă) A toarce sau a răsuci cu druga (un fel de fus mare cu o rotiţă la capătul de jos), creangă, GL.; pamfile, C. Ţ., Bugnariu, năs. Fata moşneagului nu se încurcă, ci.torceâ câte un.ciur plin âe fuse, iar fata .babei îndrugă şi ea cu mare-ce căte un fus. CREANGĂ, P. 284. Să spele Măriuţa lână. Ea mi-o spală, ea mi-o ’ndrugă. Să facă lui Ghiţă glugă, marian, n. 207. Fetele de la Veza Nu ştiu toarce cânepa, Făr o ’ndrugă cu lâna. JARNlK-BÂRSEANU, D. 452. Alta din drugă ’ndrugând. teodorescu, p. P. 551b, cf. păsculescu, L. P. 61, DOINE, 174/llt MÂNDRESCU, L. P. 139/„, ŞEZ. IV 11/M.
2°. Trans. şi refl. (Fig.) A uni, a strânge .fievâ la olaltă prost; (despre o lucrare scrisă, o cugetare sau o vorbire) a (se) expune, a (se) aranjâ prost, fără legătură, a (se) exprimă rău, cf. a In-
g.ă i m â. Dintr’acestea [spuse şi auzite] s’aîndrugat raportul. ODOBESCU, ii 518. Schimonosind cuvintele şi îndrugându-le fără nici o noimă, creangă, a. 90.
Vorbeşte mult şi frumos româneşte, deşi îndrugă şl cevă ruseşte. IORGA, B. 233. Femeia îndrugă şl ea câtevă vorbe, ispirescu, L. 227. || (Fam.) A spijne palavre (GREANGĂ, GB.),, fleacuri, a vorbi nimicuri, a înşiră vrute şi nevrute, verzi şi uscate. Ştie vorbe să îndruge., pann, P„ v. -i 10. [Cartea ta] m’a făcut să ’ndrug toate aceste nevoiaşe glume. odobescu, III 170/.n. îndrugând poveşti şi basme..,. DELAVRANCEA, "S. 203. îndrugă, parcă-i apucată, GORUN, F. 112. 'Muierea vru să îndruge câtevă minciuni, ispirescu, L.'368. Ei, şi mult îi pasă flăcăului de ce îndrugă smeul! MERA, B. 254! Luă cu el, pe lângă părinţi, şi un ţigan, care să îndruge la laude în partea flăcăului. ŞEZ. IV 2 3 0/28, Să îndrugăm ca la moară. TEODORESCU, P.'P. 171b. Sasca-i iese înainte Şi-i îndrugă la cuvinte, marian, s. 187. Şt%e vorbe să îndruge, parcă tot la ţâţă suge. baronzi, l. 57/6. # A îndrugă verzi şi uscate s. cai verzi pe păreţi s. ca la moară s. moşi pe groşi = a înşiră vrule şi nevrute, a spun® nimicuri, minciuni, a. spune poveşti, a vorbi de lucruri care nu pot fi. zanne, p. I 303, ii 275, III
236.	Verzi, uscate îndrugând. PANN, Ş. i 55. Să vă tot îndrug la vevzi şi.uscate. ISPIRESCU, U. 115/i. încep a îndrugă la verzi şi .uscate. ŞEZ. I 3.9/j. Ce-mi tot îndrugai tu cai verzi pe păreţi? RĂDULE'-SCU-CODIN, I. 17. Să îndrugăm ca la moară. GCR. II 314b/40.
3°. Fig. A mâncâ: Ia, îndrugH mai iute, ce-i îndrugă şi pleacă! ION CR. III 186.
[Adjective: îndrugat (cu. negativul ne(î)n-drugat), -ă. (Ad 1°) Se pun la vopsit firele delână toarse subţire, din care se fac postq,curi subţiri, iar din, cele îndrugate, toarse deslănai şi mai gros, se fac aşternuturi, pamfile-lupescu, CR. 129; (ad 2°) Ti aduce vr’un turban vechiu îndrugat de Dominica. C. negruzzi,. I 239. Cugetări prost îndrugate, odobescu, iii 156/a; — îndrugător, -oâro = care îndrugă. | Abstracte: îndrugâre s. f. ^ toarcere sau răsucire (de tort); ’înşirare de cuvinte fără mult rost; —îndrugât s. a. (Ad 1°) Am un caier de ’ndrugat. doine, 70/,. Torsul ori îndru-gatul. H. IV 45; — îndrugătâră s. f. = îndrugate; tort mai gros. DAME, T. 140. Cărid o văd pe bătătură, Parcă-i un ghem de ’ndrugătură. ION CR,
II	18.]
—	Derivat din drugă, cu pref. în-.
îndrugătură s. f. v. îndrugă.
ÎNDRUMA vb. Ja. Mettre dans la bonne voie, conduire, guider. Se metire en route. — Trans. A arătă cuivâ drumul adevărat pe care trebue să meargă, a pune pe cale(a cea bună), a îndreptă; f i g. a conduce, a da directive, poveţe. Copiii îndrumau spre casă turmele de vile. N. XENOPOL, ap. TDRG. M’au îndrumat la■■ d-ta. reteganul, p. V 65/u. îngerul m’a îndrumat, De ■v’am îndreptat. PĂr SCULESCU, L. P. 166/150. | Refl. A plecă la drum, a porni, a ge îndreptă undevâ. Mă îridrumaiu spre moşie cu băţul în mână. CONV. lit., aţ). TDRG,. S’a îndrumat zmăul după buzdugan. ŞEZ. II 52/29. M’am îndrumat până la dumneata (Oraviţa, în Banat). Com. cota. [Prez. ind. îndriifn şi îndru^ m6z. | Şi: (rar) îndrumi vb. IVa. Se’ndrumeă spre Olt fugând. ALECSANDRI, P. P. 159b/3. | A d j e Cr tiv e: îndrumăt,-ă adj = care este pus pe drum, îndreptat, condus;—:îndrumăt6r,-oâre (une-ori substantivat) = (cel) care îndrumează, care conduce, îndreptează. | A b s t r a c t: îndrumare s. f.=punere pe cale, îndreptare; directivă, povaţă. Şi să asculte sufletele noastre Mult înţeleapta firii îndrumare.. GOGA, P. 58. Dă-mi unele îndrumări. RETE,-GANUL, P. II 43/17. Ceri de la bătrânul tău dascăl câtevă îndrumări, cevă directive, cum ziceţi voi la şcoala normală, GÂZ. SĂT„ ap. TDRG.]
—	Derivat din drum, cu pref. în-.
ÎNDRUMI
- 644 —
ÎNDULCÎ
; ÎNDRUMI vb. IVa y. îndrumă.
indruşaim s. m. (Bot.) = 1°. sângele-voini-cului (Latliynus odoratus) panţu, P. l. ; 2°. muşcat (Pelargonium odoratissimum) ib. Oale cu maghirani, indruşaimi şi alle flori scumpe după atunci. FILI--MON, C. II 640. Un mănunchiu compus din foi verzi, din indruşaim şi muşcată, marian, na. 403, cf. (citat între numirile de flori) H. II 79, 87, 142,
IV	53, vii 4, 182, 480, XI 401. [Pronunţ, -şa-im. | Şi: indrişaim s. m. DICŢ.; indrişain s. m. Gre-CESCU, FL. 191; indroşaim s. m. h. vii 48; indru-şain s. m. panţu, pl., h. iv 84, vii 148; endri-şaim s. m. filimon, ap. ŞIO.: druşaim s. m. h. ii 26', vii 335, 480, XI 326; droşaim s. m. H. IV 153;
(+ mândru) mândruşaim s. m. li. 1, 119, cf. DR. I 338 (toate aceste forme se rostesc: şa-i); — indri-şâie s. f. plur. H. XII 281; indrişâiu s. m. BARCIANU; indrisaiâ s. f. brândza, fl. 545, (Mold.) PANŢU, pl. ; indrişâiu s. m. «cuvânt turcesc ce însemnează unt-dg-trandafir» I. GOLESCU, C. I; an-driş61 s. m. (Găiceana, jud. Tecuciu) HEM. 1187; andrişeâ s. f. (Dobrogea) ib.; andrişie s. f. (Dobrogea) ib.; angrişâi s. m. plur. (Muscel) ŞIO.]
—	Din turc. ’ytri -Satai «geranium», propriu «parfum regal» (< arab. 'ytyr «esenţă» şi pers. sahi «regal») ŞIO.
indruşain’s. m. (Bot.)'v. indruşaim.
înduritocî vb. IVa v. dobitoci.
INDUCE vb. III. IV2°. Tnduire.
1°. Trans. A duce în..; p. e x t. a băgâ, a împinge; cf. seduce. M’a indus în eroare.
2".. (Filos.) A face o inducţiune, a conchide dela . particular la general, dela consecinţe la principii, dela efecte la cauze. S’ar puteâ induce la prima vedere că Vladislav Basarab... ar fi colonizat cu Români ţara Făgăraşului, hasdeu, i. C. 19. Oare ■din această unică menţiune izolată se puteâ induce grecismul cuvântului? id. 44.
[Şi: induce vb. III. | Abstract: inducere s. f. = acţiunea de a duce, de a băgâ, de a împinge; ■de a face o inducţiune. | A d j e c t i v: indus, -â= care este dus în..., băgat, împins, conţhis prin inducţiune.]
—	N. din lat. induco, -ere «a duce în cevâ». Cf. deduce, introduce.
inductâr f s. m. Bouanier. — (Se întâlneşte numai o singură dată la N. costin, cu înţelesul) Vameş. Îndată şi-au rădicat un Hatman, dintre dânşii, anume Cuniţchie, ce erâ Induclar, pus de Ene Hatmanul la Bohoslav despre Nipru la graniţă. LEŢ. II 30/26.
—	Derivat din pol. indukt «vamă de import», cu suf. nom. agent. -ar. Cf. TDRG.
INDIICTIE, INDUCŢIUNE-S., f. 1°. — 3°. ln-
ductibn.
1°. (Filos.; în opoziţie cu deducţiune) Raţionament, cu ajutorul căruia cinevâ se ridică de la particular la general, de la consecinţe la principii, dela efecte la cauze. Inducţiunea... este stabilirea raportului de succesiune necesară între două noţiuni. maiorescu, L. 148. După ce am constatat că se află identitate între poezie şi între semnele caracteristice ale simţimântului şi pasiunii,,., conchidem prin inducţiune.... id. .CR. I 110.
2°. Consecinţă obţinută pe baza acestui mod de raţionament. Aceste inducţiuni nu pot fi primite de toţi.
3°. (Fizică) Producerea unui. curent electric pe baza descoperirilor făcute de Faraday îii 1831. In-ducţiuve.prin curenţi. PONI, F. 291. Curenţi de inducţiune, id. ib.
—■ N. din fr. (lat. inductio, -onem «acţiunea de a induce»).
INDUCTIV, -Ă adj. (Filos.) Inductif.—( în opoziţie cu deductiv) Care procedează prin inducţiune. Metodă inductivă, care procedează de la particular la general.
■—■ N. din fr. (lat.-scol. inductivus,.-a, -um).
INDUCTOR s. m. (Fizică) Inducteur. — Curent electric care produce alt curent, numit curent indus. Să numim... curent direct, curentul de inducţiune, care merge în acelaşi sens cu curentul inductor. PONI, F. 292.
—	N. din fr.
ÎNDUIÂ vb. Ia v. îndoi.
ÎNDUIOŞA vb. Ia (S’)attendrir, (s')imouvoir. ■— Trans. A face pe cinevâ să fie duios, plin de dor, compătimitor, a-1 mişcâ s. a-1 emoţiona; re 11. a se lăsâ mişcat, a se emoţionâ, a i se lace milă (cuivâ de. cevâ). Vorbind se înduioşează aşâ de tare, încât îşi şterge o lacrimă. I. NEGRUZZI, I 19. Mulţumesc împăratului că s’a fost înduioşat de starea proastă în care ajunsesem, ispirescu, l, 283. Frunza’ n codrji tremură Şi foarte se’ nduioşă. JARNlK-BÂRSEANU, D. 310. Marcu iar se ’nduioşâ. ib.
489.	[Şi: induioşi vb. IV. Seînduioşl, când auzi că o sirimană nevoiaşă cere adăpost. ISPIRESCU, L. 309, cf. U. 78/„. | Adjective: înduioşât’ (îiiduioşil), -ă =mişcat, emoţionat, cuprins de duioşie; duios; (cu negativul) ne(î)nduioşat, -ă = care nu este s. nu poate fi mişcat, nu. e cuprins de duioşie. La glasul libertăţii văd Moldova deşteptată şi la glasul ofne-virei o simţesc înduioşată, alecsandri, T. 201. Bălcescu... ne descrie adesea simţirile înduioşate c.e a încercat inima lui. ODOBESC.U, nr 492/s. înduioşat de mila bietelor paseri... creangâ, p. 246. Inima lui înduioşată de rugăciunile tatălui său... ispirescu, L- 93; — înduioşăt6r,-oâre = care înduioşează, mişcător, emoţionant. | Abstracte: înduioşâre (înduioşirc) s. f. = emoţi(un)e, duioşie. Au mulţumit cu înduioşare de suflet... aceluia ce l-au mântuit. DRĂGHICI, R. 35. Ofiţerii priveau, cu înduioşare această scenă. C. NEGRUZZI, I 174. Cât vom trăi în lume, cu multă ’nduioşire şopll-vom aste nume. ALECSANDRI, P. I 241, cf. II 182, iii 171. îngânat de glas de ape, Cânlă-un corn cu’nduioşare. EMINESCU, P. 102.]
—	Derivat din duios, cu pref. în-, (după modele ca îngroşă, învârloşâ etc.)
ÎNDUIOŞI vb. IVa y. Înduioşa.
ÎNDULCI vb. IVa. I. (S’)adoucir. II. 1°. A-doucir, rejouir; (s’)ipanouir. 2°. (Se) rejouir; seduire. 3°. (S')adoucir, (se) radoucir. III. 1°. (Se) rassasier, jouir. Heriler. 2°. Dunncr ou prendre golit o.
I.	Propriu (despre gust; în opoziţie cu «a-mărî»), Trans. A face (să fie) dulce la gust; spec. (Culin.) a pune zahăr s. miere în mâncări, spre a le da un gust dulce. Apa... înviiază şi hrăneaşte..., îndulceaşte pre smochini, amăraştc. pre pelin. CORESI, EV. 158/.,,. Firea... pe struguri îi îndulceşte. KONAKI, p. 265. Când (i-i gura amară, atunci se caută cine ţi-o îndulceşte, c’apoi când îi dulce, orişicine o sărulă. şez. i 219/31. Am îndulcit mâncarea. MARIAN. Gura îndulceşte, gura amă-răşte = vorbele ne pot aduce sau plăcere sau supărare, zanne, p. ii 169. [Refl.- A se face, a deveni dulce la gust; cf. a se zăhărî. Materia cea groasă, amară şi sărată... se curăţeaşte şi se îndulceaşte. CANTEMIR, IST. 140. Ce-i amar se îndulceşte, alecsandri, p. p. 336b/ă. Numai «miere» zicând, gura nu se îndulceşte: nu e deajuns a făerădui, trebue să te şi ţii de cuvânt, zanne, p.
III	664.
ÎNDULCÎ
- 645 -
ÎNDULCITURĂ
II.	Fig. 1°. («Dulce» e întrebuinţat ca simbol pentru «bun», «plăcut», «fericit»). Trans. A face să fie plăcut, mai bun, mai suportabil, mulţumit, fericit, a> mulţumi, a satisface, cf. a'alinâ; (refl.) a se umpleâ de plăcere, mulţumire,'satisfacţie, fericire. Inima mea se îndulci. CORESI, EV. 6/,. Nădejdea..., în zilele de scârbă, traiul nostru îndulceşte, konaki, p. 288. Hotăreşte-te a-mi îndulci puţinele zile ce mi-a[u] rămas. C. NEGRUZZI,
I	109: Tu-mi îndulceşti viaţa. ALECSANDRI, P. II 30. Numai luna şi c’o stea Îmi îndulcesc inima. marian, î. 44. Singura fiinţă care îndulceşte casa ţăranului e vaca. ŞEZ. Vii 74.
2°. f («Dulceaţa» e întrebuinţată metaforic pentru «desfătare») Refl. (t şi intrans.) şi (mai rar) trans. a (se) desfătâ, a (se) delectâ, a produce s. a simţi o mare bucurie. Indulcitu-vă (:desfătatu- v’aţi biblia 1688)- spre pă-măntu, uspătalo-vă şi îngrăşatu-vă îrema voastră. COD. VOR. 132/4. Sufletul mieu îndulceaşte ): delecta b i t u r) de spăsenia lui. psal. sch. 103. îndulceaşte-te Domnului. CORESI, PS. 93. Să va îndulci de vedearea mirelui său. VARLAAM, c. II
13.	Caute cetitoriul la sfântul Amvronie, în oraţia ce face la pogrebania lui, şi acolo va află cu ce , să îndulci. CANTEMIR, HR. 258/2,. Arată pre tine, cel tăinuit, cu toţi să ne îndulcimu. MINEIUL, (1776) 132/s. Se îndulcesc de înţelesul cuvintelor. P. MAIOR, IST. 256. Omul se îndulceă de hazul ce ceriul îi dăruise, konaki, P. 302. Ai cui ochi el nu 'ndulceşte? pann, p. V. ii 82. || T r a n s. A captivă (cu vcrba LB.), a momi, a atrage, a seduce, a ademeni. Inimile fură... după ce le îndulceşte. BARAC, A. G.
3°. («Dulce» — adesea în opoziţie cu «aspru» «tai e» etc. — despre purtare, vorbă, ton etc.: exprimă aceeaşi idee ca «blând», «liniştit», «potolit», «domol» etc.; la scriitorii moderni adesea supt influenţa fr. «adoucir») Trans. şi refl. A (se) îmblânzi, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) stâmpărâ, a (se) calmă, a se temperâ, a (se) îmbuna, a (se) împăcâ, a se purtâ s. a luâ cu binele; (de pre o pedeapsă) a scădeâ, a micşora, a reduce, a uşurâ. Această cinstită cruce... mai vârtos decât miiurea... îndulceaşte şi mângâe sufleUţe şi trupu-rele noastre. CORESI, ev.' 66/is. lndulcindu-l cu bine, l-au pus Paşă la Dristor. LET. i 174. Legi, năravuri se ’ndulcesc. ALEXANDRESCU, M. 116. De venin să fie un suflet, sânt dureri cari trebue să-l îndulcească. EMINESCU, n. 73. Dar Nicolae Costin eră acolo, ca să îndulcească lucrurile. IORGA, L. I 122. Lucrarea... o îndulceă sau o'exagerâ în aprecieri, după împrejurări, id. ib. II 625. Supt pod negru de ramuri se simţeă numai de-asupra lumina, pe când dedesupt umbra numai se îndulceă. sadoveanu, SĂM. V 974. Cu vorba nu m’aţi îndulcit-, ŞEZ. I 50h/5. Ca cu miere l-am îndulcit. MARIAN, V. 95. Numai una mă 'ndulceşte. Că nevasta mă ’ndrăgeşte. TEODORESCU, p. P. 272.
III.	(«Dulce» e în opoziţie cu «post»).
1°. Refl. A se înfruptă (în post LM.), a gustâ din cevâ (nepermis), a mâncâ peste măsură de mult; p. ext. a se împărtăşi, a trage folos din cevâ, a se bucură de cjvâ, a beneficiâ de cevâ; a trăi după cevâ. Să s&turăm săracii, ca de a Domnului masă să ne îndulcimu. CORESI, EV. 539/i7. Ne săturam şi ne îndulciiamu şi preamân-cam.iid. ib. 45 3. Piiardere fi-va celor ce [camăla]
0	iau, că-şi închid uşile împărăţiei... Puţinu se îndulcescu şi a veciei scârbi dobânditori fi-vor. id. ib. 344/3. De toate să vă îndulciţi de saţiu, numai ce vă feriţi de pomul preceputului. CUV. D. BĂTR.
1	417. Masa iaste gţita să vă îndulciri] toţi. GCR-,
I	181/ Veţi fi cu mine, în casă în mult bine îndulcindu-vă.. DOSOFTEIU, V. S. 6. Magherul mănăstirii se îndulcită de aceale dulceţ[i\. id. ib.
14,2.	.Se îndulci din poame. id. MOL. 78b.-iVw pot
şi ei a se îndulci de milele Domnului. .LET. III 201/26. Mulţi se îndulciră de multe minuni. MINEIUL (1776) 1602/2- N’au măcar să se îndulcească de puţin lapte, uricariul, iv 9/j8. A se îndulci cu toţi de acel alişveriş. ib. xiv 12/sl. Hrană corbilor să dăm, ca şi ei să se ’ndulcească. c. NE-GRUZZI, I 129. O vacă, de la care se îndulceau ei amândoi, reteganul, p. iii 3/6. || Trans. A face pe cinevâ, să se înfrupte, să se împărtăşască de cevâ a sătura^ Bogatul [pe Lazăr]... nu-l îndulci dentru a lui avuţie. CORESI, EV. 448/22. Auzii găinile ei scurmă în ograda mea şi ea nu-mi dă măcar un ou, să-mi îndulcesc cel suflete DUNÂRENU, CH. [| f (In vechile traduceri, redând, pe paleosl. nasladiii) Trans. şi refl. A moşteni cevă (propriu «a beneficiâ de cevâ»). A blăndzilor va fi pământul şi îndulcl-se-vor (: moşteni-vor CORESI, ps.) în multe paci. psal. 68/j. Ferice de blânzii, că aceia îndulci-vor (: car ils h 6 r i t e -ront) pământul, tetraev. (1574) 205.
2°. P. ext. A da de gustul unui lucru, a se dedâ, a se obicinui cu..., ase învăţă cu..., ase nărăvi (la cevâ). Lupii s’au dulcii la hoit. zilot, CRON. 339. A îndulci pre prunci cătră cetire, ţichindeal, F. v. Hoţul.../la pungi de parale s’a îndulcit, alecsandri, T. 201. S’o îndulcit (a chilipiruri. id. ib. 258.
[Şi: (rar) dulci f vb. IV». | A d j e c t i V e: îndulcit (cu negativul ne(î)nduicit), -ă = făcut dulce (la gust); desfătat, delectat; momit, sedus, captivat; îmblânzit, potolit; redus, micşorat; înfruptat, satisfăcut; obicinuit, deprins, dedat; (substantivat supt forma femenină, prin Ardeal) îndulcită s. f. = turtă dulce (preparată cu miere) barcianu, cf. păcală, r. 184 (şi numele unui motiv de ornamentare la ţăranii din Răşinari, păcală, r. 515). (Ad 1) Cuvântul tău iaste cu sare îndulcitu. mineiul (1776) 175'/i- Rachiu îndulcit cu miere.. creangă, a. 139, Vin îndulcit. jarnIk-băr-Seanu, D. 120, 224, 243. Să bem horincă (= rachiu) ’ndulcită. BUD, P. P. 63; (ad II 2°) Fiecarele îndată Îndulciţi (= momiţi) de aşă nadă, Se porni să facă pradă, konaki, p. 300; (âd II 3°) Suflarea îndulcită a nopţii, eminescu, n. 68. Pe-, deapsa fu îndulcită ( = redusă) pentru amândoi.. IORGA, l. I 507; (ad III 1°) N'ar ieşi nici un sărac ne'ndulcit ( = nesatisfăcut) de la mine reteganul, p. IV 71/23; (ad III 2°) Insă lupul îndulcit [la pradă], tot zugrumă. contemporanul, i 6.85;— îmlnlcU6r, -oâre = care îndulceşte. Lasă prostului nemernic îndulcitoarea nădejde! konaki, p. 258. Poame ’ndulcitoare. ALECSANDRI, p. i 99, Na-ţi guriţă ’ndulcitoare. id. i>. P. 339b/,. | Abstracte: îndulcire (f dulcire) s. f. = acţiunea de a face dulce, bun, plăcut etc.; desfătare, delectare; liniştire, îmblânzire; înfruptare; obicinuire; (in textele vechi adesea cu sensul de) dulceaţă, bunătate. Şi derepţii şi bunii dq-adereapta pune-i-va... întru dulcirea ce e gătită lor împărăţie chcmă-i-va. CORESI, Ev. 38/2. Cea îndulcire fără de moarte a bunilor, id. ib. 516/^e. Mâncaţi grăsimi şi beăţi îndulciri. BIBLIA (1688) 349. Văzuiu un ostrov, lă care rugară unii pre Petru să meargem pentru cevâ îndulcire. DOSOFTEIU, V. S. 152. Ascultând,-., pe Neron... ai fi zis că-i ca şi Titus al lumelor îndulcire. KONAKI, P. 283. Povăţuitoare spre îndulcirea vieţuirei.' uricariul, ii 62/24. îndulcirea timpului — schimbare spre bine. COSTINESCU ; — îndulcitură (îndulcetură) t s. f. =' dulceaţă. Au dat [regina] lui Solomon îndulcetUri (rjdvonaxa) multe. BIBLIA (1688) 251,2, cf. (îndul-cittiri) 252. •
—	Din lat. dulcesco, -*îre «a (se) face dulce», compus cu pref. în-.	'
ÎNDULCITĂ S. f. 1	....
ÎNDULCITURĂ f S. f.J V> ludulcj’
INDULGENT
- 646 -
ÎNDUPLECĂ
INDULGENT, -Ă adj .Indulgent. — (în'opoziţie cu sever). Care iartă uşor, care trece cu vederea, care se arată bun; blând, dulce cu cei ce au greşit (ARISTIA, plutj; iertător, îngăduitor. Publicul eră indulgent; ■ el rădea şi aplaudă. C. negruzzi, i 343. Unele critice... sânt prea'indulgente. MAIORESCU, L.' 102'. ■	•
'— N: din fr. (lat. indulgens, entem, idem).
INDULGENTĂ s. .f. 1°.—2°. Indulgence.
1“. Dispoziţie*sufletească de a: ieftâ greşelile sau vina altora, de a nu fi prea aspru, de a trece cu vederea; "î n gă d u i n ţă, bună-vOinţă, blândeţe, bunătate, cf. toleranţă. Cu toată indulgenţa auditoriului, trupa de amatori făcit.i. fiasco. C. NEGRUZZI, I 341. Be indulgenţa mea acum să profitaţi. ALEXANDRESCU, M. 184: Nu cer alta decât ă fi criticat cu indulgenţă. I. NEGRUZZI, 1-80. Nu am aveâ nici un drept la indulgenţa■ lor. MAIORESCU, CR. II 102.
2°. (Bis.) Iertare totală sau parţială a păcatelor, pe care biserica catolică o acordă credincioşilor ei în anumite condiţiuni. Solul Papei Leon X au vestit în Ungaria indulghenţii sau iertare de păcate acelora care... şincai,’ hr. I 134/33.
[Şi (cu pronunţare germană a cuvântului latin):
indulgh&nţie t s. f ]-
—	'N. din lat. indulgentia, -airi, idem.
INdulghentie t s. f. v. indulgenţă.
indulî vb. IV3 V. andăli.
ÎNDUMNEZĂICIUNE t S. f. 1	.	,
*	, ,	,	,	> v. indumnezei.
INDCMSEZEIA	Vb.	I» t	J
ÎNDUMNEZEÎ vb. IYa. Diviniser.—(Cuvânt literar) Tr.ans.	A’	face	(pe	cinevâ) să aibă fire
dumnezeiască, a	consideră s.	a-1 asemănă pe ci-
nevâ cu Dumnşzeu, a preamări, .slăvi, adoră ca pe un Dumnezeu, a zeifică, a diviniza. Cu naşterea ta ai îndumnezeit fiinţa pământea-nilor. MINEIUL (1776) 128l/2. M’au ' rădicat cătră înălţime îndumnezeindu-mă. ib. 6l/2. S’au îmbrăcat în trup, ca să ţndumnezeiască pre cei omo-rîţi. ib. 8i2/,. Nici odată nu-l îndumnezeeşte. ţichindeal, F. 306. Recunoştinţa i-a îndemnat odinioară a îudumnezei pe făcătorii lor de bine. MARCOVICI, D. l3l. Pe el, ca'i-e o adoră, care
o	îudumnezeiâ...' Săm. IV 448. [| Refl. A căpătă fire'dumnezeieaseă, a deveni asemănător lui Dumnezeu, a se adorâ. Se făcă Dumnezeu..., iară omul se îndumnezei. cokesi, ev. 497/la. îndum-nezeindu-se ciuta ca credinţă... MINEIUL (1776) 581/». Se îndumnezccsc pentru un prânz şi s’ar otrăvi unul pe altul. I. NEGRUZZI, V 1B9. [Şi: îndumnezeiâ vb. Ia t inlrans. = a se preface în Dumnezeu, Viu-i şi %ndumnezeiiază Cine bea şi te [= sf. cuminecătură] mănâncă Cu inemă strecurată. DOSOFTEIU, ap. GCR. I 242. '| A d j e c t i v: îndumnezeit, -ă adj. = ze.ficat, divinizat, adorat; dumnezeiesc, divin. Stai înaintea lui /J[ns/o]s ca un ierarh :înd[u]mnezeit., MINEIUL (1776) 1882/i-Făcându-te pildă de', răbdare îndumnezeită, ib. 1411/,. îndumnezeitul vostru stăpân. MARCOVICI,
D.	272. Comoară' de zile luminoase şi îndumnezeite. ALECSANDRI, P. I 121. | Abstracte: în-Aumnezeire ş. f. = divinizare, zeificare, adorare. Eşti pricina îndumnezeiţii tuturor. MINEIUL (1776) 1491/,.. Ai nemerit dumnezeiasca îndumnezeire. ib. 54%. O noapte de acele., care pun pe frunte raze de îndumnezeire. alecsandri, P. I 133;—în-dumnezăiciune f s. f. = îndumnezeire. Prilejul de iznoavă plăzmuirii lui Adam fa lui sculare şi ’nd[u]mn[e]zăiciune. DOSOFTEIU, V. S. 1382.] r— Derivat din Dumnezeu, cu pref. în-. Cf: dumnezeire.	r
ÎNDUNGI vb. IVa. plisser. — A face cute, îndoituri într’o materie. (Atestat numai la) costinescu.
—	Derivat din dungă, cu pre?. în-.
ÎNDUPĂCÂ vb. I f- Se gaver. Avaler.—R e f 1. A se îndopâ. Lupul... la un mal se duse... şi cu atăta lut se în dup acă, căt ca cum ar fi un sac peste tot, tare şi de greu se îndesă. CANTEMIR, IST. 79. || Trans. A înfulecă, a devoră, a înghiţi lacom. Cu colţii a muşcă şi cu fălcile a în-dupăcă (: faucibus devorare) n’au putut. id. 44.
—	Pare a fi o formaţiune, la origine glumeaţă, din îndopă + dupac, deci un fel de «a îndopâ cu pumnul». Cf. îndupări.
ÎNDUPĂCI vb. IVa v. dupăci.
ÎNDUPĂBI vb. IVa. Suralimenter, gaver. —Â hrăni bine şi ’ncetul cu încetul, pentru a gliiftui (Nemţişor, jud. Neamţu ion cr. v 183), a su-praalimentâ.
—	Derivat din îndopare. Cf. î n d u p ă c â.
Îndupleca vb. I. I. 1 °..Doubler. 2°. (Se) plier, (se) courber. 3°. Parer, eviter. 4°. (Se) plier (fig.).>
II.	1°. Flâchir. Enlever â. Amener â. 2°. Flechir; (s’)emouvoir. 3°. (Faire) cedcr. 4°. (Se) decider. 5*. Seduire. 6°. Pencher â.
I.	Sensul originar este «a îndoi, a face dublu».
1°. Trans. (i-oate, latinism) A face îndoit (LB.),
a mări, â spori încă odată pe-atâta, a îndoi (1 1°). Au făgăduit, că de va da domnia fratelui său..., îi va înduplecă haraciul sau darea pre an. şincai, hr. II 227/15.
2°. (Vechiu şi regional) Trans. şi (mai ales) r e f 1. A (se) încovoia, a (se) curba, a (se) încujbâ, a (se) aplecă (cu o parte a corpului), a (se) plecă (LB.), a (se) îndoi (II 2°); a (se) împăturâ (LB.),. a (se) îndoi (II 1°).- N’au înduplecat genunchiu la Vaal. biblia (168.8) 260,2. Împărăteasa se înduplecă ( = îşi plecă capul) pre capul roabei, ib. 359. Şi duplecându-se în genunchi se închină lui. ibi ap. TDRG. I să înduplecă herîle (= fiarele); DOSOFTEIU,. v. S. 26,2. Să înduplece nuiaoa, iară să nu o frângă. LET. I. A. 126jVi. Cel beat... să sileşte să meargă dirept, iar .el să înduplecă (=.să îndoaie), ţichindeal, f. 108.
3U. t Refl. A şe feri (propriu:.a se plecă spre a nu fi lovit), a se da la o parte, în lături. Du-plecă-te (: fereaşte-te SCH.) de la rreu, şi fă bire. PSALT. 60/2a, cf. 255/»4. Nuărul după.sv[e]nţia sa să străngeâ, înduplecându-să din. locul sv[e]nţiii, sale. DOSOFTEIU, V. S. 230,2.
4°. Fig. (învechit; construit cu prep. supt, mai rar cu în s. 1 a) T r a n s. A face pe cinevâ să se mlădieze, să se plece, să se supună; a supune, a aduce supt ascultare; (refl.)' a se plecâ, a se supune, Să înduplecară supt învăţătura lui. DOSOFTEIU, V. S. 138. Neputăndu-l înduplecă în voia tiranului... id. ib. 127,2. înduplecându-să toţ[i] lăcuitorii supt ascultarea sv[e]nlei evanghelii... id. ib. 31,2. Fu prins de ighemonul şi nenduple-cându-i-să să facă jărtve la idoli,., fu bătut. id. ib. 115. Să’nduplece supt picioarele lui. lot pizmaşul. id. MOL. 110b. Cu armele atăta i-au îngrozit şi cu pacea atâta i-au înduplecat (sibi devin-xi t)... cantemir, hr. .17, cf. 9, 33, ist. 173. Să-i înfricoşeze pe boieri, să-i înduplece supt voia lui. LEŢ. II 56/î8. în cea după urmă se înduplecară creştinii, şi se făcfi pŢigioner Lazar. E. VĂCĂRESCUL, IST. 2 5 2/30. Se nevoi cu toate mijloacele a mă duplecă la voinţa sa. GORJAN, H. iv 78. După a sa voie să se’nduplece nevrănd... EA NN, E. II 21.
II.	(Mai de mult adesea, azi aproape excluziv, întrebuinţat în inod figurat în o mulţime, de
ÎNDUPLECĂ
- 647 -
ÎNDURĂ
sensuri care adesea trec unul într’aitul şi care toate şe rteduc la imaginea rezistenţei pe care o opune tin corp elaslic, când îl îndoeşti).
1°. (Despre Voinţa, încăpăţânarea, pornirea, pustia cuivâ) Trans. şi refl. A (se) înfrânge, a (se) zdrobi, a (se) îndoi (III 1°), a (se) converti. Înduplecă sufletele celor grUmbi şi prostaci. dosofteiu, V. S. 180. Până când... să nu pot să’nduplec un suflet tiranicesc? KONAKI, P. 124. Numai inimioara ta Nu se poate’nduplecâ. id. ib. 30. || f (Construit cu d e cătră) Trans. A forţâ să se lase de..., să părăsească pe... Neputănd să o înduplece de cătră Domnul H[rislo]s... DOSOFTEIU, V. S. 35,2. | t (Construit cu î n) A sili să vină, a atrage la... îl înduplecară în sfatul lor. id. ib. 209. | f (Construit^cu dativul) A se da de partea cuivâ. Sfântul nu să'nduplecă lor spre păgânătate. id. ib. 35,s.
2°. (Despre firea aspră a cuivâ) Trans. A mişcă, a înmuiâ; (refl:) a se înmuiâ, a se lăsâ mişcat, a-1 lăsâ pe cinevâ inima să... Milostivirea, ţipetul cel mai amar, nu înduplecă pe duşman. BELDIMAN, O. 89. După multe rugăciuni se înduplecă. ISPIRESCU, L. 73. Te-ai înduplecat şi ai dat găina s’o taie. id. ib. 272. Se înduplecară la rugăciunile tui. FUNDESCU, B. 64/,3. Şi se înduplecă omul nostru, de mila copiilor, şi luă pe văduvă, reteganul, P. I 43/,6. Nu cumvă să te îndupleci de rugămintea lui! CREANGĂ, p. 225. Nu numai cu cuvântul, ci mai mult cu mijloc blând să îndupleci pă oricine. I. golescu, ap. zanne, p. viii 118.
3°. (Despre împotrivirea cuivâ) Trans. A face să cedeze, să accepte, să consimtă, să primească, să se învoiască; (refl.) a cedâ, a acceptă, a consimţi, a se învoi, a nu se mai împotrivi, a nu se mai opune şi a primi să... Toată perseverinţa pre-tendanţilor... nu izbuteau a o înduplecă. C. NE-GRUZZi, i 106. [Vânătorul mincinos, fiind tras de mânecă] se înduplecă a mai răteză din coada vul-pei. ODOBESCU, iii 46/24. Moş Sandu... se înduplecă la tot ce voim. ALECSANDRI, T. 663. De nu s’ar fi înduplecat, lupul nu i-ar fi mâncat, creangă, p. 25. S’au înduplecat să-i cânte. SBIERA, P. 10/17. Se împotrivi la început părintele, dar de la o vreme se înduplecă şi primi boii. cătAnă, p. Ii 10.
4°. (DespTe gândul, cugetul cuivâ) Trans. şi refl. A (se) hotărî, a (se) decide, a convinge, a se lăsâ convins. lnduplecă-ţ[i], bătrână, ficiorul, să tămâiiaze dzăii. dosofteiu, V. S. 16. Răbdarea direpţîlor' pre tiranul au duplecâlu de au mânat prin toată lumea scrisori, id. ib. 37,2. Pe Manoli Spalariu şi pe Fotachi i-au răpezit la boieri, ca doar îi va puteă înduplecă cu giUruinţă, ca să-i întoarcă, let. iii 229/33. Mi-a ’nduplecat gândul şi inima mi-a supus, pann, e. I 60. L-a înduplecat să deie pace bisericeiC. negruzzi, i 170. Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec. eminescu, P. 22. Atunci baba se înduplecă, căci n’avea încotrd. creangă, P. 175. Vmblă cu şo-şele cu momele, să înduplece pre fată a-l luâ de bărbat. ISPIRESCU, L. 47. Oameni cu asemenea daruri rareori şă ’nduplecă în cuget să rămâie pe loc. ŞEZ. IX 122.	.
5°. (Despre cinstea unei fete) Trans. A seduce. Tinerii spun ce furtuni au prididit, ce fete din Triest au înduplecat şi câţi delfini au întrecut la înnot. delavrancea, s. 65.
6°. (Neobicinuit) Refl. A fi aplecat să... De aceea ş\ eu tare m’aş'înduplecă a crede că... odobescu, II 508.
[Şi: duplecă f vb. I (scris şi dopleeâ f vb. I. PSALT. 25/30); — cu alt prefix: aduplecâ -f vb. I = a converti, a convinge. La aceste vorbe mă ne-căjiiu foarte; însă bătrâna mă îmblânzi cu .vorbele ei şi mă aduplecă să crez că sărutarea nu e tucru rău. GORJAN, H. I 159; —(< duplicare+im-plicare?) indumplecâ f vb. I = a înfrânge, a-
muiâ. Soru-ta .. a duşmanului pornire a îndum-plecă puteâ. beldiman, o. 7. j Adjective: (în)duplccât, -ă = (f) dublat, făcut de două ori mâi mare; încovoiat, îndoit, (a)piecat spre.. ; supus; convertit; înmuiat, mişcat; care a acceptat, s’a învoit; decis, convins; (cu negativul) neînduplecat, -ă (care are mai ales înţelesul de) care nu se laşă înduplecat, pe care nu-l poţi zdruncină în convingeri, nu-l poţi mişcă, converti. (Ad I 1*) Aceasta o dăm cu înduplecata (= pusă de două ori) pecetea noastră întărită, şincai, hr. i 269/29; (ad I 2°) Spinarea lor cu tot duplecată (: d o -plecată psalt. 134/26; in cur va), coresi, PS. 180. Bacchus... Blând priimeşte ruga lumei c'o ureche înduplecată. OLLĂNESCU, h. o. 308. Unul .[= miel] s’a aplecat spre supt, cu genuchile din nainte înduplecate, iorga, b. 64: Trestia înduplecată de vifor nu se frânge, zanne, p. ii 688; (ad I 4°) Ce iaste în lăuntru acestui ocol, iaste pământ rumânesc a salului Răşinariului, nimărui înduplecat. IORGA, s. D. xii 230; (ad II 1“—2°) Duhul tău n’am să-l văd înduplecat? BELDIMAN,
O.	15. Icoana... înduplecată de rugăciunile împărătesei... eminescu, N. 4. Fiara cea ce din voia ei iaste neînduplecată... mArgăRITÂRE, ap. TDRG. Ar fi voii să plângă vechile vremi stinse şi credinţele neînduplecate de odinioară, delavrancea, ib.; — înduplecăt6r, -oâre = care (se) înduplecă, convingător, conciliant. Vorba ei îi răsună până în suflet, dulce şi înduplecătoare. ODOBESCU, III 201/26. îi va face să fie mai înduplecători. BĂLCESCU, M. V. 417; — înduplecăci6s (cu negativul ne(î)nduplecăcios), -oâsă f = care se înduplecă, se moaie, se pleacă la sţăruinţi, la oarecare cereri, care acordă lesne ceea ce se cere. costinescu, DICŢ. | Abstracte: (în)duplecâre.s. f. = acţiunea de a înduplecă; îndoitură; (la scriitorii de la începutul sec. xix şi cu sensul neologismelor) persuasiune; insistenţă; compasiune; (gram., traducând pe «flexiune») declinare (golescu, ap. DDRF.), (cu negativul) ne(î)ndnplecare f.s. f. = rezistenţă. Unghiu şi duplecare (grec. xa/xnijs). BIBLIA (1688) 343 bis. Suirea înduplecării [unui zid = îndoiturii], ib. 344 bis. Văzând răbdarea ei şi nenduplecârea... dosofteiu, v. s. 4/2. Au stătut de mine cu feluri de vorbe, de înduplecări, ca să merg cu dumnealor. DOC. (a.. 1839, Prahova) FURNICĂ,. I, C. 412. Bărbatul stăpâneşte prin înduplecare şi puterea cuvântului. MARCO-VICI, D. 165. A luat înduplecare (— s’a înduplecat) inima-mi asupra ta. pann, e. iii 48; — înduplecât s. a. = înduplecare; (cu negativul) ne-(î)nduplccat f s. a. = faptul de a nu se lăsâ înduplecat, rezistenţă. CunoscU ighemonul neînduplecatul ei. dosofteiu, v. S. 4,2;—înduplecătiiră f s. f. = îndoitură, cută («plicatura, plică» anon. car,), (cu negativul) ne(î)nduplecătură | s. f. = rigiditâte. Vru iară [galbenii] să-i puie în . locul unde fusese, şi să greşi printre o înduplecătură a hainei şi... căzură jos. mărgăritare, ap. TDRG. Şi învaţă cu înduplecăturile degetelor, biblia (1688) ib. Nenduplecătura firii lui. DOSOFTEIU, V. S. 86; — înduplecăcitine t (cu negativul ne-(î)nduplecăciune t) s. f. = mlădiere. DICŢ.]
—	Din lat. duplfco, -are «a îndoi». în cuvântul românesc âr puteâ să se continue şi un 'depllco, -are. (compus din prefixul întăritor de- şi din plico, -are. «a îndoi», cu prefacerea obicinuită a lui e proton în u (o} între dentală şi labială). Cf. suplecâ.
flKIUJPIiECĂCIOS,-OÂSĂ f adj. 1 ■
ÎNDCPiiECĂCiJCNE f s. f. |v. înduplecă.
ÎNDUPIiECĂTCBĂ S. f.	J
ÎVDUBĂ vb. I. I. IStre impitoyable. II. 1°. Bien vouloir, avoir la bon 16 de. 2°. Avoir pitie (de...):
ÎNDURĂ
- 648 -
ÎNDURĂ
3°. Consentir (â donner), 4°. Se laisser aitendrir, ceder, consentir ă. Se decider (â quitter qqn.). III. Endurer.
înţelesul originar al lui îndură erâ «a întări, a face sâ fie tare (= dur)», în înţeles figurat «a face să fie aspru, nemilos», iar ca reflexiv' «a se face s. a fi tare, aspru, nemilos».
I.	(Acest sens îl găsim în vechime şi până azi în Mold., după negaţiune, şi pretutindeni în propoziţii de obiceiu întrebătoare s. exclamative, care arată în acelaşi tirnp şi mirarea sau reprobarea vorbitorului). Refl. (Construit absolut, cu prep. de, cu inf. s. sâ) A fi s. a se arătă dur, crud, nemilos, insensibil, a-1 răbda (pe cinevâ) inima să... Doamne, nu le îndură de norodul tău. biblia (1688) 358,2. Iară bieţii oameni săraci erâ închişi pe la mănăstiri...; numai Dumnezeu tot nu s'au îndurat de, istov, că au sosit oaste... şi au început a-i prinde pe cătane. LET. II 453/s. Peniru dreptatea mea [Dumnezeu] nu s'au îndurat şi din toate m'au scos. ib. II 373/24. Nu te îndură a nu ne folosi, mineiul (1776) *28l/i..Nu te îndură de mine, nu mă lăsă! konaki, p. 86. Dumnezeu să nu se 'riduri ( = îndure) De oricare autor, Ferindu-i pe toţi de furii Şi de-a iadului cupiior. donici, F. ii 60. Dacă ai un Dumnezeu la care te închini, nu te îndură de o Mată fată nenorocită! N. gane, ap. TDRG. Cum de s’au indurat părinţii miei de mine, de m'au dat pe mâna unui călău? SBIERA, P. 277. Cum de te-ai îndurat şi m’ai lăsat... singură? id. ib. 229/„. Iar tu te 'nduraşi De mă deşteptaşi. TEODORESCU, p. P. 686. Of, cum te înduri de mine Şi laşi să ţip după line! ib. 275b. Ce dracu de se îndură moşneagul ista să poarte băietul pe jos? ŞEZ. V 41/,,.
II.	(într’o limbă ca a noastră, unde există negaţiune dublă, opusul de la Doamne, nu te îndură! = «Doamne, nu fii nemilos» puteâ deveni Doamne, îndură-te! = «Doamne, fii milos»! Astfel îndură a ajuns tocmai la înţelesul contrariu celui originar, şi acest înţeles nou îl are acum şi în propoziţii negative: Nu le îndurâ=«nu fii milos». După diferitele înţelesuri figurate ale lui «dur», variază şi sensurile lui îndură, întretăindu-se adesea).
1". (Opusul lui «dur» este «bun, favorabil») Refl. A fi bun, binevoitor, a se arătâ favorabil, a-şi arătâ bunăvoinţă, a se învrednici (LB.), a binevoi (LB.). Dar Dumnezeu, ■ cum s'a îndură, cu mila sa va face. LET. II 428/9. Cerul va dispoză, cum se va îndură de ea. c. negruzzi, I 272. Doar s'a ’ndură Dumnezeu Ca să-ţi mântui neamul tău! EMINESCU, P. 162. In toate bisericile dete poruncă ca să se îndure milostivul Dumnezeu a-i trimete un meşter bun. ispirescu, L. 295. Iălă că se îndură norocul şl cu dînsul. id. ib. 41. Prefectul cârmue judeţul, după cum îi spune subprefectul, şi subprefectul, după cât se îndură să-i arăte primarul. CONV. LIT., ap. TDRG.
2°. (Opusul lui «dur» este «milos») Refl. A fi milos, a aveâ milă, a i se face milă, a se înmuiâ la inimă, a se înduplecă, a se înduioşâ (şi a acordâ). Enduru-me =misereor. anon car. Ne-am îndurătă de chinul sufletului tău. BIBLIA (1688) 32,2. Poate să s’ar fi îndurat la nenorocirea mea. C. NEGRUZZI,
I	52. Se va îndură de lacrămile slugilor sale. BĂLCESCU, M. V. 581 /B. Cel a-tot-puternic... s’a îndurat de ne-a scăpat zilele noastre. ODOBESCU, iii 277/,,. Indură-le plânsului nostru! COŞBUC, JE. 23/25. Dumnezeu sâ se îndure de noi. ispirescu, L. 7. Să le ’nduri de ea, Şi-i spune curat, Că... ALECSANDRI, P. P. 3/15. Oamenii s'au îndurat. şi i-au dat drumul. SBIERA, P. 289'j,. Cât îi trăi, să nu le înduri de şarpe. ŞEZ. V 50/31. Cine se ’ndură de cuiu (variantă: cui e milă de cuiu), pierde şi potcoava, zanne, P. I 613. || (Rar) Tranş. A face (pe cinevâ) să fie milos, să se înmoaie, a înduioşâ pe cinevâ. Când ar voi [fe-
meile] să ştie că sânt lăsate ca... să ne îndure inima. C. NEGRUZZI, I 56.
3°. (Opusul lui «dur» este «darnic») Refl. A-l lăsâ inima (pe cinevâ) să dea, a se înlesni, a da s. dărui de milă, a se milostivi. Un om de bună-voia sa va lăsâ cevă vreunui om sărac dentru ce se va fi îndurătă. PRAVILA MOLD. 31,s. Direptul să ndură, dă şi miluiaşte. dosofteiu, ps. 123. Să-mi daţi şl cevâ bani de cheltuială., cât vă veţi îndură. LET. I, a. 56/23. M’am îndurat de i-am dat hină-mea această pomană, de la mine. uricariul, XXV, 277/4. îşi ţineâ zilele cu ce se îndurau stăpânii. ISPIRESCU, L. 63. Tată-său să se ’ndure să-i dăruiască... SBIERA, p. 71/32. Ci m’aş îndură Şi ţi-aş cumpără Nişte papucei Cu treizeci de lei. EPURE, p. 25. Ar da tămâie şi nu se 'n-dură de parale. ZANNE, p. y 474.
4°. (Opusul lui «dur» este «conciliant, învoit»; mai ales după negaţiune) A-şi călcâ pe inimă, a se învinge, a se învoi, a se înduplecă, a se hotărî, a consimţi, a-1 lăsâ inima, a face cevâ de bunăvoie, a puteâ face, a-i veni cuivâ să..., a cedă (cuivâ). Iară de nu se îndură să facă părăsire scaunului său... PRAVILA MOLD. 152,,. Cum s’au îndurat a da ţara în pradă. LET. II 22%/u. De nu vă înduraţi voi de Alexandru, să-i daţi de această iarbă ce vă trimiţu... alexandria, 163. Şi mă mir eu cum de vremea Să mai treacă se; îndură, Când eu stau şoptind cu draga Mână ’n mână, gură ’n gură. EMINESCU, P. 5. Eră o frumuseţe, de nu te îndurai să te depărtezi. ISPIRESCU, L. 109. piftia despre ziuă s’a îndurat Va-sile... de- s’a dus în Humuleşti. creangă, a. 15. Ne-am lăsă, nu ne ’ndurăm. reteganul, tiL. 89/24. Te-aş mâncâ şi nu mă ’ndur. JARnIic-băr-SEANU, D. 12. O-aş sculă şi nu mă 'ndur. DOINE, 230/;0. Nu mă ’ndur a mă mai duce. BIBICESCU P. P. 235. Aş plecă; Nu mă ’ndur de (= din cauza) dumneata. HODOŞ, P. P. 51. Să te ’nduri, mândro, de el. ib. 172. Nu s’au îndurat să-l ucidă. SBIERA, P. 23/s. Cât de rău să trăiască omul, tot nu se îndură să moară, zanne, p. ii 636. || (Rar) Trans. A lăsâ pe cinevâ (să facă cevâ), a-i da voie cuivâ să... însurâ-m’aş să-mi fac şură (= cu o fată bogată), Dar inima nu mă ’ndură. jarnIk-bâr-SEANU, D. 12. Am pus gând să fac o şură, Pă-lincuţa nu mă ’ndură. bibicescu, p. P. 356. || Spec. (Când e vorba de o despărţire, după negaţiune) Refl. Â-i veni cuivâ să se despartă, a se decide să plece. Nu se îndură de craiul, căci le da mult bacşiş. LET. II 164/20. «Şi alţii mulţi [au plecat cu el] carii nu se îndurau de dânsul». 'M. costin, ap. GÂDEI. Se făcuse un băiat, de să nu te înduri de el. ISPIRESCU, L. 354. Puiule, nu te ’ndură, Pân îi fi la maică-ta. Că, dacă te-i depărtă, Multă cale mi-i cătă. SEVASTOS, N. 16ijn. Cât şezi cu el împreună,. Nu te ’nduri de vorbă bună. alecsandri, P. P. 356b/8. Mortul care va ţine un ochiu mai deschis, nu se îndură de lumea asta. şez. iii 123/2.
III.	(Din înţelesul «a (se) face tare» s’a născut înţelesul «a (se) face rezistent» şi deci) A răbdâ, a suportă, a suferi cu răbdare. Numai acum simţeam eu cât frig îndurasem, vlahuţă, ap. TDRG. Cugetă la ceea ce' îndură pentru cea dintâi... chiriţescu, conv. lit. xlv 379. După ce s’a dus în lume, petrecă mai lung timp printre streini, îndurând fel de fel de necazuri. MARIAN, SE. II 191. Când trupul încalecă sufletul, se făptuesc rele, şi atunci sufletul... va îndură pedepsele cele aspre. ŞEZ. III 237/*.
[Adjective: îndurât . (cu negativul ne(î)n-durat), -ă = (cu sens activ şi de prezent, ad li 2°) care îndură, îndurător, milos, milostiv; (cu sens pasiv şi trecut, ad III) suferit, răbdat. Endurat— misericordia motus. ANON. CAR. Zachei înainte de ce învăţă a creade. stătă de fu îndurată.
ÎNDURĂMÂNT
- 649 ^
INDUSTRIE
VARLAAM, C. 382r Să fie îndurăiu cătră''săraci. DOSOFTEIU, V. S. 120a. ll grijeşti la lipsă cu mână ndurălă. id. PS. 30. Mă spăimântez, bunule îndurate, de răstignirea ta. MINEIUL (177(5) 372/a. Acest împărat... milostiv şi îndurat. LET. I 80. Doamne, îndurate, ('erescule Împărate. BARAC, A. 52. Să întorc... către milostivul şi induratul lor părinte, marcovici, D. 5/,. Fala sa să fie atâta de îndurată şi milostivă? gorjan, h. 160. Dumnezeule!... tu eşti mult îndurai şi milostiv, drăghici, R. 47. După îndurată mijlocire a cuviosului episcop. C. NEGRUZZI, I 232. Face pe dreptul judecător îndurat ca să-l ierte, marian, î. 77. Omul, din fire îndurat, nu-l lasă inima să nu ajute şerpelui. ŞEZ. V 49/20. Unde ai judecătorii, nenduraţii ochi de ghiaţâ? EMINESCU, P. 284. Om aspru şi neîndurat, slavici, N. II' 55. (Substantivat) Jărtvete idoleşti, îndurâte, le-ai stricat. MINEIUL (1776)	332/,; — îndurăt6r (cu negativul
ne(î)durător) -oâre adj.=care îndură, bun, milostiv, duios,răbduriu, răbdător. Omîndurător. moxa 360/3. Domnul Dumnezeul cel îndurătâriu. biblia (1688) 64. Domn aşă de... îndurător... n’au mai venit altul la Moldova, let. li 7/2]. Îndurătâriu şi mult milostiv. MINEIUL (1776) 1141 v Un părinte îndurător. MARCOVICI, C. 99. Ceriule, fii îndurător! DRĂGHICI, R. 10. Zise Domnul nostru cu un zâmbet îndurător. C. NEGRLZZI, I 93. Tu în suflet erai simţitor Şi Ia-a altor patimi dulce ’ndurător. ALECSANDRI, P. I 231. Românul... e îndurător şi ospătos şi darnic. 'ODOBESCU, III 550/.,. Vezi că şi el eră drept, îndurător şi viteaz. ISPIRESCU, L.
111.	(Substantivat) Vru Domnul soţi să fim noi şi adeveriţi iubitori şi îndurători, coresi, ev. 363/..8. | Abstracte: îniiurâre (cu negativul neîndurare LB.) s. f. = milostivire, milă, clemenţă, graţie, iertare; a avt â îndurare cu cinevă = a aveâ milă, a se milostivi; fură îndurare = fără milă. Cine nu să va miră de îndurarea Domnului? VARLAAM, C. 240,. Multe sânt îndurările lui. BIBLIA (1688) 240. .XJnde iaste mulţimea îndurărilor tale? MINlilUL (1776)	Dumnezeu
învrednidndu-i cu, îndurările sale cele bogate. URICARIUL, I 337/.,,,. îndurările tale dăruiaşte. CALENDARIU (1814) -6/26. Este oare cu putinţă să nu simţiţi îndurare? KONAKI. P. 87. Răsplătire vei luă la neîndurarea ta. id. ib. 31. Sfântul Duh cu îndurare pe un Român insuflând. C. NEGRUZZI,
I	117. Tu însăţi..., ai voit fără. ’ndurare să jertfesc amorului mieu! ALECSANDRI, P. II 97. Aleargă fără îndurare [după urma vânatului], odobescu,
III	41/,s. Rugămu-ne ’ndurărilor Luceafărului mărilor. EMINESCU, P. 302. Să n’ai îndurare de omul călare, când vezi că-i aturnă picioarele la vale. ZANNE, P. IV 288. Indurarea sparge şi cele mai lari legături de fier. ib. Vin 119. îndurarea Ta s.VoasIrâ: termin de politeţă cu care, mai de mult, se adresă cinevâ unei persoane de rang înalt, de care depindeâ. Batem fără preget la uşa Indurării voastre. uricariul, I 173/23;—îndurătură f s. f.= mila, îndurare. Dumnezeu învaţă... celor slabi de minte împăcare, trufaşilor bogaţi îndură-tură. CORESI, EV. 35 2/28; — îndurătâte ţ s. f. = îndurare. Tu dară, Doamne, nu depărtă îndurătăţîle tale. PSALT. DOS. 77. Prin îndurătăţile a singurii născu tulii tău fiiu. liturghia de iaşi (1679), ap; cipariu, P. 30;—ihdurăminte f s. f. şi îndură-mânt f s. a. costinescu = îndurare. Te ’ntoarce cătră noi cu ’ndurăminte. DOSOFTEIU, PS. 253.] ■
—	Dm lat. induro, -are «a face tare, a oţeli». înţelesul III, pe care-1 are lat. obduro, se găseşte şi in fr. endurer şi alb. duron, nduris «a răbdâ. suferi». Cf. dură.
ÎSDDBĂMÂNT f S. a. V
-	Şndurămînte f s. f. | v. îndură.
ÎNDURĂTATE f S. î. j
INDURA ŢIE, INDURAŢIUNE S. f. (Med.) Induration..— învârto^are. întărire a unui ţesut organic. lnduraţia vârfurilor (plămânilor) = apicită.
—	N. după fr. (med;-lat. induratio, -onem, idem).
ÎNDURĂTURĂ s. f. v. îndura.
ÎNDURERA vb. Ia. Endolorir. Trans. A face pe cinevâ să simtă o durere (fizică), a provocă, a pricinui cuivâ o mare dureie (sufletească). Ca’ntr’un vis oribil, gura lui o arde, braţele lui o îndurerează... VLAHUŢĂ, D. 153. Şi-i strângeă mâna, de i-o îndureră. id. ib. 150. Ceea ce însă l-a supărat —• l-a supărat nu e bine zis, ci mai bine, ceea ce l-a mâhnit, l-a îndurerat... —erau altele, brătescu-voineşti, l. d. 251. [A d j e c-t i v: îndurerat, -ă adj. = plin de durere. Jalnic cântă clopotele... glasul lor e ’ndurerat. coşbuc, f. 128. Privirea lui aiurită căzii în jos, scuturată dc acei ochi îndureraţi [ai Gelinei]. DELAVRANCEA, ap. TDGR. Şi până în adâncul inimii eră îndurerat Pană Trăsnea, brătescu-voineşti, l. d. 210.]
—	Formaţiune nouă, cu pref. în-, din durere (după fr. endolorir).
ÎNDURXil€rA vb. I. 1°. Filer alternativement d’une maniere fine et grossiere. 2°. Parler beaucoup.
î°. (Nemţişori, jud. Neamţu) A toarce, când gros, când subţire. ION CR. V 183.
2°. (Oraviţa, în Banat) A îndrugă, a spune fără rost: A indurligat câtevă vorbe. Com. A. COCA.
—	Derivat din durligă, cu pref. în-.
ÎNDUŞMĂNÎ vb. IVa. Hciir, Sire hostile (â...); rendre hostile. (Refl.) JStre hostileş les uns aux autres.-—Trans. A aveâ sentimente duşmănoase faţă de cinevâ, a consideră pe cinfvâ ca duşman; (fact ) a face din cinevâ duşmanul său, a face pe cinevâ duşman. M'a duşmănit şi prigonit multă vreme; abiă m’am apărat de cursele sale. I. NE-GRUZZI, ap. TDRG. ll duşmăneau mai ales de la alipirea lui către boierii munteni. A. D. XKNOPOL, ap. DDRF. Strămutarea lui C. Mavrocordat din Muntenia în Moldova trehuiă să înduşmănească cei doi veri. id. ap. TDRG. || Refl. A se face duşman cu cinevâ, a se învrăjbi, a se certă. Dragostele Penelopei, care-atât s’a duşmănit cu făţarnica Circee pentru-acelaşi om iubit. OLLĂNESCU,
H.	O. 67. [Adjectiv: (în)duşmănit, -ă = învrăjbit. | A b s t r a c t: (în)duşmănîre s. f. =. învrăjbire. Induşmănirea Turciei cu Rusia. DDRF.]
—	Derivat din duşman, cu pref în-,
INDUSTRIA Ii, -Ă adj.
INDUSTRIALISM S. a.
■	INDUSTRIAŞ S. m.
INDUSTRIE s. f. 1°—2°. Industrie.
1°. Profesiune mecanică, meşteşug exercitat de cinevâ, spre a- i câştigă traiul. Dreptul de folosinţă nu se va întinde asupra averei ce copiii ar puteâ câştigă prin deosebita lor muncă şi industrie. HAMANGIU, C. C. 89. # (< fr. chevalier d’industrie) Cavaler de industrie = om care trăieşte din înşelătorii şi excrocherii în stil mare, păstrând aparenţele unui om de societate.
2°. Totalitatea operaţiunilor prin care se exploatează bogăţiile unei ţări s. se transformă, spre a fi folosite: Industria minieră = care furnizează materii de natură minerală; industria agricolă = care furnizează materii prime de natură vegetală şi animală; industrie naţională = industria unei naţiuni în opoziţie cu industria altei naţiuni etc. || P. restr. (în opoziţie cu agricultura şi, uneori, cu comerţul) Totalitatea meseriilor mecanice, a
v. industrie.
INDUSTRIOS
- 650 -
INEL
meşteşugurilor şi a lucrărilor manufacturate. Ridicarea împiedecărilor desvoltării comerciului şi a industriei (a. 1834). URICARIUL, v 355/24. In alte ţări..: negoţul este mai răspândit şi industria mai devoltată. odobescu, ii 109.
[Pronunţ, -ri-e. Accentuat (mai ales prin Ardeal, după germ. Industrie) şi: industrie. | Derivaţe: industriaş [pronunţ, -ri-aş] s. m. = cel care se ocupă cu industria, cu o meserie, cu un meşteşug; meseriaş, meşteşugar. O taxă de patentă... ce vor fi datori a plăti neguţitorii şi industriaşii... (a. 1831). URICARIUL, II 2'17/j,. Noutatea lucrului făcii să prospereze întreprinderea acestor industriaşi.
C.	NEGRUZZI, I 341. S’ar fi înlăturat oarecare erori de ştiinţă... la care este. totdeauna expus un industriaş, odobescu, iii 632. | Adjective : (după fr. industriei) industriâl, -ă [pronunţ. -ri-al] = de industrie, care este produs sau fabricat de industrie; (mai rar substantivat) industriaş. Aritmetica cu aplicaţiuni la comptabilitatea comercială, agricolă şi industrială. ODOBESCU, II 73. Mai ales plantele de ornament şi cele industriale au fost împinse de om la emigraţii îndepărtate. MEHEDINŢI, G.. F. 166. Osebit de aceasta, mulţi industriali... vor simţi că esploatarea lor... va fi cu mult mai producătoare, odobescu, II 106. A treia treime se alege de către proprietarii, comersanţii şi industrialii... MAIORESCU, D. I 67. Industriali şi xneseriaşi naţionali, id. CR. I, IV; — (după fr. industrieux) industri6s[pronunţ, -ri-os], -oâsă adj., subst. = (rar) care se ocupă cu industria, industriaş; (mai ales) sârguincios, muncitor, silitor. Muntenia primeâ, la. rândul său, mătăsuri... de la industrioşii slavi din Ragusa. hasdeu, i. C. 103;—(< fr. industriălisme) industrialism [pro-njunţ. -în-o-] s. a. = predominarea industriei preferinţă pentru industrie s. penlru lumea industrială, sistemă ce consideră industria ca scop principal.] *
—	N. din fr. (lat. industria, -am «activitate energică»),' idem.
indvstbiOs, -oâsă adj., subst. v. industrie.
ÎNDUVIGÂ vb. I v. îndovigâ.
ÎNE- V. ÎNNE-
INEÂŢĂ S. f. (Bot.) V. in.
inedit, -Ă adj. Inidit. — Care n’a fost (încă) editat; cf. nepublicat. Opere inedite.
—	N. după fr. (lat. incditus, -a, -um, idem).
iNEFÂBlli, -A adj. Ineffăble.— (Franţuzism) Care nu se poate exprimâ prin cuvinte; nespus, negrăit. Inefabila satisfacţie a dobitocului pe care ai nimerit să-l scarpini tocmai unde-l mănâncă. CARAGIALE, N.:F. 12/?2.
—	N. după fr. (lat. ineffabilis, -e, idem).
INEFICÂCE adj. Inefficace. — (Franţuzism, mai ales că termin medical) Care nu e eficace, care nu produce efectul dorit. Remediu ineficace. [Familia: (< fr. inefficacilâ) ineîieacitâte s. f. = lipsă de eficacitate.]
—	N. după fr.
INEGAL, -Ă adj. Inegal. — Care nu e egal (cu altceva sau cu sine însuşi), neegal; p. ext. care nu e plan; neregulat. Împărţirea actuală a plăşilor şi a comunilor... este inegală şi nepotrivită, MAIORESCU, D. IV 68. Aceste considera-ţiuni se resfrâng neapărat în proporţiuni inegale asupra autorilor puşi la concurs. ODOBESCU, II 371. Unghiuri inegale. Puls, caracter, stil inegal.
Teren inegal. [Familia: (după fr. inegalite) in-egaliiâte s. f. = lipsă de egalitate, de regularitate, neegalitate. Interpelare... asupra inegalităţii ce există în aplicarea budgetară a legii. MAIORESCU, D. IV 131. Inegalitatea triunghiurilor, condiţiilor, respiraţiei, terenului.]
—	N. după fr.
INEGAMTÂTE s. f. v. inegal.
INE ii s. a. 1°. Anneau; bague. 2°.-3°. Anneau de divers filets de peche.
Cerc de metal rezistent (cu care se leagă două obiecte), cf. verigă, zea; spec. cerculeţ de metal (preţios, prevăzut sau nu cu pietre scumpe) care se poartă ca podoabă în degete. Inel = anulus. anon. car. Şi inelu dau de la mânile lorii... celoru ce... CORESI, EV. 30/5. 1 inelu de aur iară de la Constantin Stolnic, catastih (a. 1588), ap. CUV. D. BĂTR, I 204. Au aflat vas de aur, şi gherdan şi cercei şi inelu şi brăţare. biblia (1688) 120. 4 inele de argint (a. 1760). IORGA, S.
D.	X 224. 2 Inele de aur, unul de smarand, altul cu rubin (a. 1809). uricariul, X 254/14. Inel de formă antică. ALEXANDRESCU, M. 374. Inelul scump i-l scoate de pe degetul cel mic. EMINESCU, p. 181. Degete cu inele. jarnIk-bÂrseanu, d. 242. Am un bade tinerel. Ca şi-o lună de inel. doine, 52/8. Fă-mă burme şi inele La mândra pe degeţele. HODOŞ, P. P.. 56. _Că la mândra mea pe grindă. Am inelul de dobândă. RETEGANUL, TR. 17/3. Băgă degetul în gaura inelului. ISPIRESCU, L. 26. (Superst.) Când ai inel în deget şi-i vremea rea, să nu sudui, că te trăsneşte, pamfile, văz. 80. [Ca să nu se deoache florile], se pune în flori un inel de aramă, care să nu fie de găsit. PAM-FILE-LUPESCU, CR. 19; cf. PAMFILE, D. 136, B. 2. Nu băgă inelul de aur in botul porcului (cf. lat. anulus aureus in nari.bus suis) s. inel de aur tn râtul porcului, zanne, p. I 610. | (La plur.) Inele = aparat de gimnastică (numit în Mold. verigi TDRG.), constând din două cercuri de fier îmbrăcate în piele, suspendate de nişte funii lungi. | (Astron.) Inelul lui Saturn = cerc luminos care se vede în jurul lui Saturn. Cf. CULIANU, C. 344.# Tras (ca) prin (s. printr’un) inel, se spune despre o persoană înaltă şi subţire, s V e 11. Trupuşoru-i gingăşel Păreâ tras prinlr'un inel! ALECSANDRI, P. I 91. Înalt şi tras ca prin inel. COŞBUC, F. 157. Parcă-i tras printr'un inel. JARNlK-BÂRSEANU, D. 28. De-a-inelul s. cu inelul e numele unui joc. In unele sate.,.., toţi jucătorii câţi voesc a se jucâ de-a-inelul, se înşiră într’un cerc. MARIAN, î. 201; cf. pamfile, J. ii 262. || Spec, Inel de logodnă (s. de credinţă s. de încredinţare LB.) = inelul pe care şi-l dau cei ce se logodesc ca simbul al legăturii lor, verigă, verighetă. Ia inelul de logodnă. ispirescu, L. 26. Dă fetei peţite un inel numit inel de credinţă, marian, nu. 184. Inel de cununie, inelul care se schimbă la cununie. Cine s’ar uită printr’un inel de cununie sau o basmâ de mătasă, i-ar vedeă mai bine. pamfile, c. 89. || Fig. (A-proape numai la plur.) Păr frizat s. buclat, cârlionţ, colţişor. Faţa mi-o voiu dă La Turda la rumenele, Părul la făcut inele. JARNlK-BÂRSEANU, D. 236. Chica ta-i toată inele, Oura ta-i fagur de miere, ib, 21.
2°. Spec. (Pese.) Verigă groasă de fier în formă de inel (1°), de 10 cm. diametru, de care se ieagă cu
o	sfoară cele 60 de ochiuri care formează marginea de plasă a gurii de sus a prostovolului. antipa, p. 402.
3°. Spec, (Pese.) Inele se numesc găurile la lumânările jugurilor de la leasă. Se mai numesc colbe, cercei, id. ib. 613.
[Plur.-«ele; în poezia pop., rar, şi inei = părul de pe fruntea boilor crescut în formă de rotogoale.
INELAR
j 651 -
INEXACT
Boibourei..., în frunte cu inei. MÂNDRESCu, L. P. 217/l7. | Şi: (cu rotacizarea lui n) îr^luf s. a. Bărbatu cu îrelu de auru. cod. vor. 116/10. (Cu asimilarea lui n-l în n-n) in6n s. a. Şi lud împăratul inenul carele au luat de la Amman. biblia (1688) 360,2. | Adjectiv: inclât, -ă — prevăzut cu inele; p. ext. (cu părul) în formă de inele, buclat, frizat, cârlionţat. Pisicele salbatice sânt... cu coadă ine-lală. H. IV 85. | Diminutive: ineltiş s. a. = inel mic, drăguţ, lnelush. ANON. CAR. Ţine ine-ÎUŞUl ista. C. ţlEGRUZZI, iii 29/19, cf. alecsandri, î>. p. 145b/17. Şi tu ţi-ai lăsat Ineluşul tău în degetul mieu. JARNlK-BÂRSEANU,. d. 502. De-a ineluşul H. I 404; II 32; IV 12, 57, 90; VII 52, 487; XI 61, s. de-a inoluşu ’nyârteguş (s. îuvârtecuş s. învârticuş I. GOLESCU. C. I.; H. III 312 s. învârteşug £ez. ix 10) s. ineluş-bungheluş (h. vi 144) == joc de copii (descris la) pamfile, j. ii 262. Se mai numeşte şi: d e-a veriga (marian, î. 201). După clacă se puneau cu toţi la jocuri: de-a ineluş-în-vârteguş, de-a baba mija, de-a gaia, de-a cârpa; şi acestea se încheiau .printr’o horă mare. GHICA, S. 35. «Ineluş învărtecuş», pe al cui deşt te-ai pus? DELAVRANCEA, S. 225; cf. ALECSANDRI, P. P. 393;
—	inelâş s. a. LB. (întrebuinţat şi cu înţelesul de joc de copii. H. VII 487);— ineluţ s. a. LB., papahagi, M. 60/54. | Alte derivate: (cf. lat. anularius) Inelar adj. şi s. m. = (degetul) pe care se poartă inelul (al doilea, socotind de la degetul cel.mic); (iar) fabricant s. vânzător de inele; (Entom.) fluture (Gastropacha neustria) mic, scurt şi gros, de coloare galbenă, prevăzut cu câte o dungă cafenie întunecată de-a . curmezişul aripilor de din nainte (MARIAN, INS. 284); (modem, după fr. annulaire, Adj.) în formă de inel. Eclipse inelare de soare. CULIANU, C. 311, cf. MEHEDINŢI, G. F. 70 ; — (după fr. annele) inelât, -ă adj. = cu inele.]
—	Din lat. anellus, -um, idem.
INELAR adj. şi s.. m. y
inelâş s. a;	[ v. inel.
inelât, -Ă adj. J
ineligibil, -Ă adj. In&ligible.—Care nu poate fi aies, nu întruneşte condiţiunile cerute spre a fi ales, n e e 1 i gi bi 1.
—	N. după fr. Cf. re eligibil.
INELUŞ s. a. 1	. .	.
, * J- v. inel.
■	INELUŢ S. a. J
.. INEMĂ	f	S:	f.	1	...
"Ă ~	}	V.	inimă.
' INEMA	f	s.	f.	J
~ inemîc s. m.	v.	inimic.
inen f s. a. v. inel.
inept, -Ă adj. Inepte. — Care nu e apt, lipsit de orice aptitudine, care nu are dispoziţii naturale pentru cevâ, nu se pricepe la nimic, face totul pe dos; cf. incapabil, stupid, prost. Restauratorii inepţi [ai bisericei Curtea de Argeş] ai secolilor din urmă. odobescu, II 503. [F a 111 i -li a: (după fr. inepţie) inepţie s. f. = natura sau caracterul a tot ce este inept; p. e x t. p r o s t i e, cf. stupiditate. Vorbeşte inepţii.]
—	N. după fr. (iat. ineptus, -a, -um, idem, din in şi aptus).
INEPŢIE s. f. v. inept.
•	INEPUIZABIL,-Ă adj. Inepuisable. — (Franţuzism) Care nu se poate epuizâ, nu poate secă. Izvor inepuizabil de bogăţii. [Pronunţ, -pu-i-].
—	N. după fr.
INERENT, -Ă adj. Inherent. — Care se ţine, e legat, fixat de cevâ, fărâ a se puteâ despărţi, nedespărţit, care aparţine în mod firesc la cevâ. [Şi: inherent, -ă. | Familia: (după fr. inMrence) iner6nţă (inherenţă) s. f.= starea lucrului care e legat, fixat de cevâ, cuprins în cevâ, cf. aderenţă. Inherenţă predicatului în subiect. MAIORESCU, L. 48;]
—	N. după fr. (lat. inhaerens -entem, part. prez. dela inhcerere «a fi fixat în...»). Cf aderent.
inerenţă s. f.. v. inerent.
INERT, -Ă adj. Inerte. — Lipsit de activitate, de mişcare, inactiv din fire, zăcaş (stamati). Materie inertă. | (Fig.) Lipsit de activitate (intelectuală s. morală),, de energie, de voinţă, molatec, molâu, amorţit, adormit, cf: apatic, indolent. Consiliile rurale... sânt inerte. MAIORESCU, D. I 66. [F a m i 1 i a : (după fr inerţie, lat. inerţia) inerţie (accentuat, ca în lat., şi inerţie) s. f. = lipsă de activitate proprie, de' energie intelectuală s. morală, cf. indolenţă, apatie, zăcăşie. (Fizică) Inerţie se numeşte proprietatea ce au corpurile de a nu-şi puteâ schimbă nici starea de repaos, nici starea de mişcare fără aju-toriul unei puteri. PONI, F. 7. Comitetul partidului conservator... se paralizează pro. şi. contra, rămâne cu inerţia, rămâne fără hotărîre. MAIORESCU, D. IV 334. Se ridică împotriva inerţiei morale a claselor stăpănitoare. ZAMFIRESCU, R. 97.]
—	N. după fr. (lat. iners, -tem, idem). ,
inerţie s. f. v. inert.
IneSCÂ t vb. Ia refl. Naître.—A se iscâ. De la dânsul s’au.înescătU boala aceaia. DOSOFTEIU,
V.	s. 247.
—	Derivat din iscâ, cu pref. în-.
INESTIMABIL, -Ă adj. Inestimable.— (Franţuzism) Care nu poate fi preţuit, de foarte mare preţ, nepreţuit; cf. nestemat.
N. după fr.
ineţ s. m. (Bot.) Numele unei plante, nedefinite mai de aproape. I-I. II 130.
—	Probabil, derivat din in, cu suf. -eţ.
INEVITABIL,-Ă adj. adv. Inevitable. Inevita-blement.—A d j. Care nu se poate evitâ, nu poate fi împiedecat să se producă; cf. fatal, neapărat. Mişcarea de jos în sus şi de sus în jos este o condiţiiine inevitabilă, fatală a vieţii omeneşti. ghica, S. 220. Războiul inevitabil, maiorescu, D. II 19, cf. IV 19, 39, 308. Tot aşă. de inevitabilă va fi şi reacţiwAea. s. mehedinţi, conv. lit. xlii 88. [ Adv. De neevitat, neapărat. Va trebui, inevitabil, să ne împăcăm cu acest gând.
—	N. după fr. (lat. inevitabilis,-e, idem).
INEXÂCT, -Ă adj., adv. Inexact. Inexacte-ment. — Care nu e exact, care nu face lucrurile cum ar trebui să le facă (COSTINESCU), neexac t; care are greşeli s. e redat g; eşit; p. e x t. care nu face lucrurile la timp (COSTINESCU), nepunctual. O citaţie inexactă. Un om inexact. | Adv. în mod neexact; p. ext. neadevărat.Aţi zis, domnule D., că îndată după alegeri s’a schimbat revizorul, şcolar din Prahora. Este inexact! MAIORESCU,
D.	IV 275. [Rustiţ de obiceiu inegzact. \ Fa m i li.a: inexactitâte s. f. = lipsă de . exactitate, de punctualitate, neexactitate; p. ext. (termin mai blând pentru) neadevăr, minciună. Onor. domn S. a întrebuinţat cu această ocazie o procedare de care ar fi bine să ne desvăţăm în discuţiile noastre publice, procedarea inexactităţii ştiute. MAIORESCU’,
D.	IV 620, cf. 531, iii 336., 339].
—	N. după fr.
INEXACTITATE
- 652 -
INEXACTITATE S. f. V. iliexaCt.
INEXECUTÂBIL,-Ă adj. Inexecutable.— Care nu se poate executâ, neexecutaiil. [Rostit mai ales: inegzecutabil].
—	N. după fr.
INEXIGÎBIL,-Ă adj. Inexigible.—(Franţuzism) Care nu se poate cere, nu poate fi pretins. [Rostit mai ales: inegzigibil].	1
—	N. după fr.
inexistent,-Ă adj. Inexistant. — Care nu există; cf. ireal. [Rostit de obiceiu inegzistent. | Familia: (după fr. inexistence) inexistenţă s. f. = lipsă de existenţă, neexistenţă, nefiinţă.]
—	N. după fr. (lat. inexistens,-entem, idem).
INEXISTENŢĂ s. f. v. inexistent.
INEXORABIL,-Ă adj. Inexorăble.—Care nu poate fi înduplecat, îndoit, convins, potolit, liniştit (prin rugăminţi), neînduplecat, cf. i n-flexibil, 'implacabil; p. ext. sever peste măsură; care cere numai decât sâ. fie satisfăcut. Legea timpului e inexorabilă, maiorescu, d. IV
4.	li chemă la Buda... nevoia inexorabilă de pâne pentru trup şi, pentru suflet, de lumină. IORGA, L. II 216. [Rostit de obiceiu: inegzorabil].
—	N. după fr. (lat. inexorabilis, -e, idem, din in şi exorare = «a obţineâ prin rugăminţi»).
INEXPEBI'ENŢĂ s. f. Inexpirience. — Lipsă de experienţă, de deprindere, neexperienţă. Aceştia... se scuzară, care-cu inexperienţa, care cu hainele sale. ODOBESCU, I 307.
—	N. după'fr.
inexperimentat, -Ă adj. Inexperimente.— (Franţuzism) Lipsit de experienţă, fără experienţă, n epă ţi t (COSTINESCU); care n’a fost încă încercat, cu care nu s’a făcut încă experienţă. Procedeu inexperimentat.
. — N. după fr.
INEXPIÂRIL, -Ă adj. Inexpiăble.—(Franţuzism) Care nu poate fi expiat, ispăşit prin pocăinţă, îndreptat prin suportarea unei pedepse. Dacă un asemenea omor..., dacă această crimă inexpiabilă şi imposibilă s'ar fi săvârşit, la ce ar fi putut ea să folosească? IORGA, L. I 315. [Pronunţ. -pi-a-]
—	N. după fr. (lat. inexpiabilis, -e, idem).
INEXPLICÂRIL, -Ă adj. Inexplicable. — Care nu se poate explica, tălmăci, neexplicabil; p. ext. de neînţeles, cf. curios, straniu. Şi această lacună a vorbirii d-sale este cu atât mai inexplicabilă,... cu cât proiectul... propune îndreptări. MAIORESCU, D. IV 510, cf. 647, III 277. li apucau uneori momente de nelinişte, de griji, de alarmări surde, inexplicabile. VLAHUŢĂ, D. 253.
—	N. după fr. (lat. inexplicabîlis, -e, idem).
iNEXPliOATÂBlli, -Ă adj. Inexploitable. — Care nu se poate exploatâ, neexploatabil. [Pronunţ. -plo-a].
—	N. după fr.
iNEXPliOATÂT, -Ă adj. Inexploite. — Care nu este exploatat, neexploatat. [Pronunţ. -plo-a-].
—	N.' după fr.
iNEXPliORÂRiii, -Ă adj. Inexplorable.—Care nu se poate explorâ, neexplorabil. Regiuni inexplorabile.
—	N. după fr.
INEXPLORAT, -Ă adj. Inexr>lor&. — Care nu este explorat, ne explorat. Regiuni inexplorate.
—	N. după fr.
INEXPliOZÎRii;, -Ă adj. Inexplosible. — Care nu este explozibil, nu poate face explozie, neexplozibil.
—	N. după fr.
INEXPRESIV, -Ă adj. Inexpreşsif. — Care nu este expresiv, lipsit de expresivitate. Trăsături inexpresive ale feţei.
—-N. după fr.
INEXPRIMABIL, -Ă adj. InexprimaMe. — Care nu se poate exprimâ, care nu poate fi redat prin cuvinte; p. ext. care nu se poate spune s. descrie, de nedescris, nespus. Un rest inexprimabil al adâncului inimei omeneşti. MAIORESCU, CR. I 73. (Mai mult în glumă, substantivat la plur.) Inexprimabili (cf. indispensabili) = izmene.
■— N. după fr.
INEXPUGNÂBIL, -Ă adj. Inexpugnable. — (Franţuzism) Care nu se poate luâ cu asalt, care nu poate fi cucerit; p. e x t. inatacabil. Fortăreaţă inexpugnabilă.
—	N. după fr. (lat. inexpugnabilis, -e, idem).
INEXTENSIBIL,-Ă adj. Inextensible. — (Franţuzism) Caie nu se poate extinde.
—	N. după fr.
INEXTINGÎBIL. -Ă adj. Inexlinguible. —• (Franţuzism) Care nu se poate stinge, nu se poate potoli, nu poate fi făcut să înceteze.
.— N. după fr. (lat. inextinguibilis, -e, idem).
INEXTRICABIL, -Ă adj. Inextricable.—(Franţuzism) Care nu se poate descurcă. Afaceri inextricabile.
—	N. după fr. (lat. inextricabilis, -e, idem).
INFAILIBIL, -Ă adj. Infaillible. — (Franţuzism) Care nu greşeşte, care nu este supus greşelii, care nu se poate îrişelâ; P- ext. care se, va întâmplâ s. se va produce de sigur, negreşit, nesmintit. Catolicii cred că Papa este infailibil. [Şi: inlalibil, -ă adj. | Familia : (după fr. infailUbiliU) infailibilitate s. f.=natura sau caracterul a ceea ce este infailibil; Infailibilitatea va fi totdeauna a lui Dumnezeu. URICARIUL, V 134/j.]
—	N. după fr.
INFAILIBILITATE s. f. v. infailibil.
ÎNFĂINÂ vb Ia. 1°. Couvrir de farine; rouler (un aliment) dans la farine. Se remplir de farine. Poudrer. 2°. Batire.
1°; Trans. A presără cu făină, a purtâ, a tăvăli prin făină. | S p e c. (Culin.) A învăii, a tăvăli în făină (diferite bucate, înainte de a le pune la prăjit). Tăind tigva fălii, o presară cu sare şi o lasă să stea pă o scânduri să-şi lase bine ,apa. şi dupre ce le vei înfăină, le prăjaşte. MSS. (a. 1749), ap. GCR. II, 44. || R e f 1. (Rar) A se umpleâ de făină. DDRF. || (învechit) Spec. A pudrâ. Infărinez părul. LB. 211.
2U. Fig. (Rar) A bate. L-a înfăinat = i-a tras
o	bătaie zdravănă, de l-a făcut cum e făina de moale, zanne, p. în 547. Cf. făineală.
[Pronunţ, -fă-i-, | Şi (prin regiunile unde se pronunţă încă fărină): înfărinâ vb. Ia refl. LB.;—(< făinos) întăinoşâ, înfăinuşâ vb. 1V> refl. DICŢ., în-fărinoşâ vb. IVa LB. j Abstract: înfăinâre s.
îkFĂhNOŞÂ
— 653 -
ÎNFĂRTĂŢI
î. DICŢ. | Adjectiv: înfăinât (înfăinoşât), -ă=
umplut s. presărat c,u făină. Auriculele... cele englezeşti pare c’ar fi îrifăinate. peste iot. dătcu-LESCU, ap. TDRG. Cu nişte mâini albe şiînfăinate (Sto.cani, în Covurluiu). păsculescu, l. p. 27.]
—	Derivat din făină, cu pref. în-,
ÎNFĂINOŞĂ, ÎNFĂINUŞĂ vb. Ia refl. v. infamă.
»
. ÎNFĂIj vb. I refl. S'enorgueillir. — A fi mândru, a se îngâmfă:	Cesta-i domn bogat, Tare
s'a ’nfălat. DENSUŞIANU, Ţ. H. 267.
—. Derivat din fală cu pref. în-. Cf. făli.
infailibil, -Ă adj. v. infailibil.
INFAM, -Ă adj. subst. Infăme.—Adj. şi subst. (Om) care merită oprobriul public (propriu: să f.e defăimat), care trebuie înfierai de opinia publică ;,p. ext, foarte rău, urît, ruşinos, ticălos. Spre răsplata tuturor acestor jertfe, o azvârliţi cu dispreţ zicând: atâta e tot! cruzi, nesimţitori, infami, nelegiuiţi!» C. negruzzi, I 48. Care-i infamul tău amorez? id. III 191 3. a lăsat Dumnezeu, pe semne, ca un guvern să nu poată fi decât infam. VLAHUŢĂ, D. 36. [Familia: (după fr. infamie) infamie s. f. = faptă, purtare, vorbă infamă. I se atribue gratuit infamii şi fapte nedemne'. GHICA, S. 143. A fost o infamie ceea ce s'a comis atunci. MAIORESCU, D. IV 220. Înfieram infamiile guvernului. vlahuţă, D. 36. Ce infamie! contemporanul, V,voi. îl 195;— (după fr. infamant) infamant, -ă adj. = caie aduce s. merită oprobriul s. înfierai ea publică; p. ext. ruşinos. Denunţă vreo abatere, sau nu aprobă... conspiraţii inventate, presupuneri, şi ocupaţiuni infamante, ghica, S.
142.	Pedepnile infamante ce suferise... ODOBESCU.
I	447. Supliciul infamant între doi tâlhari şi Moartea, caragiale, S. n.' 103.] •
—	N. după fr. (lat. infamis, -e «defăimat, cu nume rău, ruşinos»),
infamant, -Ă adj. v. infam.
infămeiăt -Ă f adj. v. întemeiat.
INFAMIE s. f. v. infam.
INFÂNT s. m. Infant. — (în Spania şi Portugalia) Titlu dat f.ilor de regi născuţi după cel dintâiu prinţ. Are ordinul Calţavetei, ca şi infan-tul Portugaliei, c. negruzzi, iii 265/7. Nu văd pe al mieu infant. I. negruzzi, vi 205. [Şi: (< span. infante) infante s. m. | Femininul: infantă s. f ]
—	N. după fr., cf. dubletul fante.
infantă s. f. v. infante.
INFÂNTE s. m. v. infant.
infanterie s. f. (Armată) Infanterie. — Oştire care (se) luptă pe jos, pedestrirae. 1345 de cavalerie, infanterie şi artilerie ucişi. LET. II 75/21. 3 polcuri (regimente) de infanterie. (Muntenia,a. 1830). URICARIUL XXII 438. O companie de infanterie (a. 1834). ib. Vin 189/,. Fu... trămis la polcul de infanteria, c. negruzzi. i 332. Înregistrăm unificarca infanteriei şi introducerea armei. MAIORESCU, D. IV 83. Comanda infanteriei. id. ib. II 89. La infanteriîe a fost cam cu gmază, cu frică. GRAIUL, I 435. [Accentuat (în Ardeal, după germ. Infanterie) şî: infanterie. | Fam iii a: (< germ. Infanterist) infanterist s. m. f= ostaş, soldat din infanterie; pedestru,
pedestraş; — (reconstrucţie populară) infantâr s. m. = infanterist. La umbră de păducel Frumos doarme-un infanter (Teleorman), mat. folc. 736.]
—	N. din rus. infant6riia, idem.
infanterist s. m. (Armată) v. infanterie.
INF ANTICI», -Ăadj’., subst. şi s. a. l°-25 Infanticide.
1°. Adj. şi subst. Cel ce ucide un copil; spec.. cel ce-şi omoară copilul propriu. O mamă infanticidă. Vn infanticid.
2°. S. a. Ucidere de copil; spec. omorîrea copilului propriu, prunc-u.cidere.
—	N. după fr. (ad 1°. < lat. infanticidă; ad 2° ■dat. infanticidium, idem).
■	INFANTII;, -Ă adj. Infantile. — De copil (mic), pentru copii (mici), copilăresc. Aceasta e o infamie, O născocire infantilă. MIREA, C. I 97. Holera infantilă = care atacă pe copii. Clinică infantilă = în care sunt îngrijiţi copiii mici.
—	N. după fr. (lat. infantilis, -e, idem).
ÎNFĂPTUI vb. IVa. i". (S')accomplir, (se) r&aliser. 2°. Poindre (en parlant du jour).
1°. Trans şi refl. A aduce s. a ajunge la îndeplinire, a (se). îndeplini, a se realiză. Prorociile lui s’au înfăptuit.
2S.	R e f 1. (cf. «faptul zilei»; neobicinuit) A se luminâ de ziuă. russo, S. S’a înfăptuit de zi (s’a luminat).
[Adjective: înfăptuit, -ă = adus la îndeplinire, îndeplinit, realizat. Prin progresele înfăptuite de atunci încoace... MAIORESCU, D. I 30; —înfăptuitor, -odre = îndeplinitor, realizator. | Abstracte: înfăptuire s. f., înfăptuit s. a. = aducere la îndeplinire, realizare. Cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi... id. CR. II 324, cf. D. IV 593].
—	Derivat din fapt, cu pref. -în-.
ÎNFĂRINĂ vb. Ia V. înfăinâ.
ÎNFĂRMÂ vb. I. 1°. Revetir, orner. 2°. Mettre la main sur, attraper. — (Banat).
1°. f A îmbrăcă, a împodobi. Enfarm — orno, induo! ANON. CAR.	.
2°. A pune mâna pe cevâ, a apucă, a prinde. Infarm — (germ.) anpacken. JAHRESBER. Iii 330. Mai pe urmă de aceasta îi parii cu greu covaciului, înfărmă o rudă de fier, şi începii cânelui cenuşos aşă predicaţii a-i face. ţichindeal, f. 331. L-a înfărmat de păr = l-a apucat, l-a prins de păr (Oraviţa). Com. A. COCA.
[Adjectiv: înfărmat, -ă adj. = împodobit; apucat, prins. Enfp.rmat. ANON. CAR. | Abstract: înfărmătură s. f. = împodobire; apucare. Enfăr-metură. ANON. CAR.]
—	Etimologia necunoscută. (După T h. C a p i-dan, DR. Iii 758, din in + fîrmo, -are «a întări», cu desvoltarea semantică: «a ţineâ strâns» — «a apucă» şi «a acoperi»),
Înfărmătură t S. f. v. înfarmâ.
ÎNFĂRTĂŢI vb. IVa refl. Devenir amis ă la vie ă la mort. — A se face cu cinevâ fârtat s. frate de cruce. Acest Marchian... se războli pre cale de zăceă într'un sat la nişte . oameni şi se înfăr-tăţi cu nunşii. MOXA, 368. In comuna Rosa din jud. Gorj aveau mai de mult feciorii şi fetele datină îh ziua de Dragobete de a se însoţi, adică de a se înfărtăţi şi însurăţi. MARIAN, SE. II 32. |(Mai rar despre două persoane de sex diferit) Cela ce se va înfărtăţi cu o fămeaie... şapte
ÎNFÂRTĂŢl
— 654 —
ÎNFĂŞtJRÂ
TAINE, ap. TDRG [Şi: înfârt&ţi vb. IVa. [ Abstracte: înfărlăţîre s. f. Se mai numesc fraţii de cruce şi fârtaţi din dragoste, iar acţiunea acestei frăţii sau fârtăţii se numeşte înfrăţire sau înfărtăţire şi în sură ţi re. id. ib. 84; — în-fărtăţie s. f. Pentru feciori şi fete... mătcălăul este nu numai o zi de serbare, ci totodată şi o zi de înfărtăţie şi în sură ţie. id. ib. III 190.]
—	Derivat din îârtat, cu’ pref. în-, Cf. f ă r t ă ţ î, î n s u r ă ţ i.
tîIFÂKTĂTÎ vb. IVa 1
înfăbtătie s. f. } v- ,nfartat'-
A	'
ÎNFĂŞÂ vb. I. 1°. Emmaillotter. 2°. Bander. 3°.Enveîopper. 4°. Tituber. ■
1°. Trans. A pune s. a legă un copil în faşă. Enfaş = fascijs cingo, involvo, .obvolvo. ANON. CAR. Pre fiiul tău l-ai băiat şi 'l-ai înfăşătu şi l-ai aplecai, varlaam, C. ii (15 August). Eu te-am, înfăşat, eu te-am legănat, alecsandri, t. 943. O samă de moaşe... după ce l-au înfăşat... pe copil... marian, NA. 92. Ia... copilul în braţe, îl învăleşte în pelinci..., îl înfaşă..., îl adoarme. ŞEZ. iv 230/12. Mândră mămucă am avut, Frumos copil a făcut, M’a 'nfăşat... Ca s’ajung Viteaz de munte. ALECSANDRI, P. P. 313. Că te-a ştiut înfaşă, De ţi-e dulce guriţa. DOINE, 221/la.
2°. P. anal. A legă o parte a corpului cu o faşă, a bandajă. I-au înfăşat piciorul cum se cade. sbiera, p„ 57/jj.
3°. P. ext. A înfăşură, învăli, a învălui (ca într’o s. cu o faşă). Cu ce pânză voiu înfăşeâ trupul tău? varlaam, C. 119. Culegăndu-i bucăţile sfintelor moştii, le înfăşară şi le astru cară. DOSOFTEIU, ap. TDRG. Pus-am dară ei nuăr îmbrăcămănt şi cu neyură ca’n scutec o am înfăşat. GCR. I 267/20. Au întins hoştinile ferbin-cioase pe o pănzătură şi m’au înfăşat cu ele peste tot, ca pe un copil. CREANGĂ, A. 16.
4°. (Neîntrebuinţat) A umblâ împletecindu-se, a bâjbâi, cf. î n f ă ş u r â (5°). La ochi legat, băiatul prin odaie se ’nfaşâ, A şters-o toţi câte unul pe uşă în grab. eşind, L-a lăsat să dibuiască în-coaci încolo păşind. PANN, p. v. 67.
[Prez. înfâş şi înfaş, înfeşi, înfaşă..., să în-feşe. | Şi: (dial.) înfaşă; — (rar, în poezia pop.) îăşâ vb. I. In scutece m’ai făşat. TEODORESCU, P. P. 438b;— (< făşie) înîăşiâ (pronunţ, -şi-â, dial. înfaşiâ, înfăşăiă, înîăşuiâ) vb. I. Faşia e o legătură cu care se înfăşie băieţii. Com. LIUBA. Lapte dulce m'a scăldat, Flori de măr m’a ’nfă-şuiat. hodoş, P. P. 71 (nr. 136). | Adjective: înfăşât ((în)făşiât, înfişâiăt, fftşât), -ă = care este pus în faşă; bandajat; învălit, înfăşurat; încunjurat. Cu verigile aceastea înfăşatu săntu (: cu aceste lanţure sânt împregiur at di. N. test. 1648; lanţul acesta iaste prejur mine. BIBLIA 1688). cod. VOR. 102/2. Ieşi mortul înfăşătu preste mânu şi preste picioare. VARLAAM, C. 83,2. Erâ mic [copilul] înfăşat. MAG. IST. iv 364/2). Acolo eră un prunc mic înfăşat. ANTIM, p. 111. Făptura cea din năuntru a adâncimii pământului este înfăşăiată cu mai multe feţe de pământ, PISCUPESCU, O. 58. Ducându-mă să-l văd, l-am găsit înfaşat piste tot într’un pleaster. C. NEGRU ZZI, c. I 207. Mititel şi frumuşel Şi la faţă curăţel. Făşiat de-o împărăteasă In faşoare de mătasă. marian, O. II 112. Doi bolovani... înfăşaţi în scutece. ISPIRESCU, U. 82/2. Apoi mi-l Iuqu De m-il înfăşiau ’N fâşie de mătasă. TEODORESCU, P. P. 18. (Cu diminutivul) înfă-ş&ţ&l, (în)tăşieţ^l, înfăşeţM, (cu metateză) înfăţăş6I, adj. m. = înfăşat (despre copilul Hristos, în poezia pop.) Când s’a născut Domnul bun Mititel, în-făşiăjel; Faşiăţel în foi de măr. TEODORESCU, P. P. 26b. Mititel înfăşeţel. JARNlK-BÂRSEANU, d:
515. Ci cătăm Ce Dumnezeu Şi-aicea că l-a.rm cătat Şi-acolo că l-am aflat Măţâ[el Şi ’nfăşdţel. MARIAN, SE. I 16. Cf. SEZ. I 148/28, PAMFILE, CR. 52. Dumnezeu e mititel, Mititel şi ’nfăşăţelj ION CR. II 47. | Abstracte: înîăşâre s. f.,' infăşât s. a. = acţiunea de a înfăşâ. înfăşarea copilului. MARIAN, NA. 89. Când fu la înfăşătu [mortul], să află că e fămeaie. mineiul (1776) 52J/i; — înfăşătdră s. f. = înfăşare; faşă, legătură, pânză cu care se înfaşă. Ca şi Lazăr legat de mâini şi de picioare cu înfăşături. ANTIM, P., ap. TDRG ]
—	Din lat. in + faseio, -are, idem.
ÎNFĂŞĂTURĂ S. f. înfăşăţex adj. m.
ÎNFĂŞIÂ Vb. I ÎNFĂŞUÂ vb. I
v. înfăşâ.
ÎNFĂŞURĂ vb. I. 1°. (S’) enveîopper. 2°. En-rouler. 3°. Lier, empaqueter: 4°. Immobiliser. 5°.: Rdder.
1°. Trans. (Complementul este persoana s.; obiectul asupra căruia se exercită acţiunea; obiectul cu ajutorul căruia s. în care se face acţiunea se arată prin prep. cu s. în; refl. = pasiv) A acoperi (bine şi din toate părţile), a legă (strâns şi peste tot), a învăli (ca într’o faşă). Înfăşură tot piciorul, de la degete pănă supt gleznă. LET. I 28/,. [Tulpina copacului] se înfăşură... cu cârpa. ECONOMIA, 135. Au crăpat... tulpina copacului..., au înfăşurat apoi borta cu teiu. DRĂGHICI, R." 102. Peplul îi înfăşoară, că un brâu, talia svcltă. odobescu, iii. 55/16. Şi de furcă mi-i legă, După ea-î înfăşură, Dar juganii se scutură Şi arcanu’ desfăşură. TEODORESCU, P p. 689b. Maică, măiculiţa mea, Ia din traistă o basma, Înfăşoară măna’n ea Şi o vâră’n sânul mieu. ib. 683. || Refl. (pronominal) A se învăli s. a-şi învăli o parte a corpului, legând-o de jur împrejur, ca într’o faşă. Femeile îşi înfăşură capul cu un ştergar. C. negruzzi,
I	308. După aceea s’a desbrăcat în pielea goală, şi înfăşurăndu-se cu un sac de peşte, s’au pus... călare, sbiera, P. 223/e. Pe copil îl înfăşoară... într’o cămaşă, marian, na. 91. Baba pe loc se şi înfăşură în ţol. şez. I 53/58. | Fig. A se înv.'Jli, a se acoperi, a învălui. Infăşurăndu-te cu platoşa cea înţelegătoare.:. MINEIUL (17 76) 1672/i- Mă săr-guiam să mă înfăşur cu pânza cea de nebunia mea ţesută. MARCOVICI,- D. l5/2a. Noaptea... se înfăşură în cel mai adânc întunerec. id. ,ib. 7/,,. Dan o înfăşură într’o privire caldă. VLAHUŢĂ, ap. TDRG. | P. anal. Apoi îşi înfăşură calul în harapnic [ = bătil calul cu harapnicul astfel încât acesta se încolăci în jurul trupului lui] şi porni. sadoveanu, ap. TDRG.
2°. Trans. (Complementul e obiectul cu ajutorul căruia se face acţiunea; construit ab olut s. cu pe, după, pe lângă, î n(p r e)j u r u 1) A învârti, a încolăci cevâ^în jurul unui obiect, legân-du-1 (strâns), ca într’o faşă. Tudor prăşcariul îşi înfăşurase praştia înprejurul brâului. CONv. LIT., ap. TDRG. Celălalt capăt al funii l-înfăşuri p* lângă grumazul vacii. RETEGANUL, P. IV 2ii/18. Ca să poată apoi înfăşură gura [pânzii] pe sulu’ dinainte... brebenel, gr. p.
3°. Trans. A legă cevâ (strâns' într’o câipă, a învăli cevâ (bine, din toate părţile, de ex. într’o hârtie), a împachetâ. Ovreiul le ’nfăşurâ [hainele]’n hărtie... şi i le dete. SLAVICI, N. II l;51;
4°. Trans. (fig.) A face să nu se inai poată mişcă (întocmai ca cinevâ care e înfăşat), a i mobil i z â. Genele, . sprâncenele, I-nfăşoară braţelet TEODORESCU, P. P. 523. .
5°. Refl. (fig. Cel ce dă târcoale în jurul unui lucru, fără să se atingă de el, e asemănat cu cevă care se încolăceşte, cf. înfăşâ 4). A se înfăşură
ÎNFĂŞURĂTURĂ
— 655 —
ÎNFĂŢIŞĂ
pe undevâ = a alergă încoace şi încolo, a rătăci, a hoinări, baronzi, cf. polizu.
[Ind. prez. înfăşur şi înfăşor. | Şi: (în poezia pop.) făşurâ vb. I. Pe Ileana o prindeâ, Mi-o legâ, mi-o ferecâ Şi cu călii mi-o făşurâ. alexici, l. p. 69/,6;—(neîntrebuinţat) făşuri f vb. IVa. Fasu-reszk = infascio, obvolvo. anon. car. | Adjective: înfăşurât (înfăşorât, făşurât, cu negativul
•	nc(î)nfăşurat), -& = învălit ca într’o faşă; îmbrăcat; legat, învârtit, încolăcit; legat, împachetat; zăbavnic, împiedecat şi fără apucătură (2°) la lucru, mototolit, mocăit. (Ad 1°) Trupurile cele moarte care sânt.... înfăşurate cu giulgiuri. mărgăritare (1746), ap. TDRG. Cine să fie acest blagoslovit creştin încoronat cu căciulă bfumărie şi înfăşurat cu contăş de vulpe? ALECSANDRI, T. 1114. Înfăşurat în pianta-mi, EMINESCU, p. 37, cf. N. 57. Stătu acolo, înfăşurată în ţoale. ŞEZ. I. 54/.;. (Fig.) In savoanele [ = vălurile] vinului tare înfăşurat. CANTEMIR, IST. 77. Aceasta fu cea întâi cauză a ignoranţei, în care se văzii România înfăşurată. C. NEGRUZZI, I 202. (P. anal.) Istuie piept lat, Lat şi’nfăşurat (= musculos, legat). ALECSANDRI, P. P. 64/,-,; (ad 2°) Frânghia întreită de la altul înfăşurată, cantemir, IST. 35. Mosoraşele... pe care sânt înfăşurate ' [ceaprazurile]. ap. TDRG.; (âd 3°) C’ăţi găsi odoarele. Strălucind ca soarele, Făşurate’ntr’o basmâ. TEODORESCU, P. P. 70. Un petec de pânză cu un gologan înfăşorât într'un colţ. H. II 148; (ad 5°) Servitoarea asta-i tare înfăşurată, nu dă înainte cu lucrul! (Auzit în Si-biiu);— înfăşurăt6r, -oâre adj. = care înfăşură. | Abstracte: înfăşurâre s. f., întăşurăt s. a., înfăşuraturi! s. f. (LB.).]
—	Din lat. in-Iasciolo, -are (derivat din fa-sciola «legătură mică»), cf. desfăşură.
ÎNFĂşuBĂTiiRĂ s. f. v. înfăşură,
ÎNFĂŢÂ vb. I. Changer les draps et les taies d’oreillers. — (Mold.) A schimbă, a primeni înve-litoarea de pânză a perinei (faţa de perină), a plapomei, a patului etc. [Ind. prez. înfăţ, înfeţi, înfăţă, înfăţăm..., să înfeţe. |Abstracte: înfă-ţâre s. f., înfâţât s. a. | Adjectiv: înfâţât (cu negativul ne(î)nfăţat), -& = primenit. Pe palul cel lung din odaia de primire care se întinde de la sobă' şi păn' la păretele opus, sânt mai multe saltele, oghialuri şi perne curat înfaţate în feţe cu horbotă pe la margini. I. NEGRUZZI, ap. conv. LIT. III 44. Aşâ-i că simţiţi potolirea tânără a tmului ce intră sub o plapomă înfăşată din nou?
I.	ADAM, R. 171. Patul erâ înfăţat proaspăt. I. TEO-DOREANU, M. II 59, cf. 105],
—	Derivat din laţă, cu pref. în-,
ÎNFĂŢIŞA vb. I» I. 1°. Mettre sous les yeux, montrer.‘ Presenter, representer. II. 1°. Paraître, eomparaître. 2°. Apparaître, se montrer.
I.	1°. Trans. Â aduce ceyâ s. a pune pe cinevâ în faţa cuivâ, apune înainte; p. ext. a arătă, a prezentă. De va ave[â] niscaivă dovezi, să le înfăţoşeze în judecată. URICARIUL, II. 5/9. El însă au protestuit Infăţoşind dovez[i.] aripile ee are, Că nu-i din neamul şoricesc. DONICI, F. ii
25.	Un loc... care-i înfăţoşă o neapărată moarte. DRĂGHICI, R. 160. Şi ca să-şi înfăţişeze mulţumirea către ea, Cu cele mai mari supuneri ţer-monie ii făceâ. PANN, E. I 84. [Moţoc] îi înfăţoşase planul unei nouă contribuţii. C. NEGRUZZI, i
143.	| A prezentă, a reprezentâ cevâ. Fulgerele cele necontenite înfăţoşau o privire, ca cum ar arde eeriul. DRĂGHICI, R. 112. Aceştia... înfăţişară mai întăiu împăratului din partea lui Michaiu-i'odă, sabia, buzduganul şi steagul lui Andrei Bathori. BĂLCESCU, M. V. 412/, . In nici un period al ei, sculptura antică n’a fost poate mai în stare de a
înfăţişă, cu un caracter mai energic şi mai adevărat, asemenea scene, odobescu, III 75/,5. Acel portret înfăţişă un chip îmbrăcat. EMINESCU, N„
39.	Ispirescu ţese din nou firul basmelor muntene, şi minunatul povestitor Creangă înfăţişează satul moldovenesc. IORGA, I. r. ii 81. || Spec. (Teatru) A reprezentâ. Scena care înfăţişă omorul regelui n’a fost bine redată. || (Jur.) (Transilv. Trans.) A pune faţă în faţă (pe inculpat cu cel ce-1 învi-nueşte), a confruntă (LB.).
II.	1°. R e fl. A ieşi înaintea s. în faţa cuivâ, a da ochii cu cinevâ, a se prezentă la cinevâ s. înaintea cuivâ. S’au înfăţoşat cârmaciul la căpitan. DRĂGHICI, R. 19. Doamne... nişte boieri sosind acum cer[u) voie să se înfăţişeze la Măria Ta. C. NEGRU ZI, I 138. Şi Laico sau Vladislav al Ţării Româneşti, de pe aceeaşi vreme, s’a înfăţişat ca fiu ascultător al Bisericii romane şi a făcut jurăminte pe numele sfinţilor catolici. IORGA, I. R. îl 59. Spânul se înfăţişează înaintea împăratului. creangă, p. 208. Dracul... eră îngrijit, cu ce obraz să se înfăţişeze înaintea lui Scaraoţchi. id. ib. 145. A doua zi se înfăţişă la împăratul. ispirescu, L. 22. Cinstea ne este prea mare Să ne ’nfăţişăm împărăţiei tale. teodorescu, p. P. 103. || (J ur.) A se înfăţişă la judecată s. înaintea tribunalului — a se prezentă la termin, la judecată s. la tribunal, a compăreâ; a se înfăţişă procesul = a se ţineâ, a se luâ în cercetare. Avocatul Berlescu... încercase toate mijloacele ca să amâie procesul, dar îi fusese cu neputinţă... procesul se înfăţişase. BRĂTESCU, L. D. 29.
2°. A se arătă, a apăreâ, a se ivi. Umbra lui Taţie să înfăţişază lui Numa. BELDIMAN, N. P. îl 137. Când s’au apropiat de acel şes, deodată i s’au înfăţoşat o crăpătură... mare ce se deschisese. drăghici, r. 112. In vis i s’au înfăţoşat toate întâmplările trecute, id. 41. O plăcere nenădăjduită ţi să înfăţişază. MARCOVJCI, D. 12/so. După a-ceasta i se vedeă frumseţa şi i se înfăţişă nobleţă. PANN, E. I 43. Păsurile lui de umbră nu se auzeau pe stradă...; se înfăţoşă înfundat în mantă cu pălăria peste ochi. eminescu, N. 63. Câmpia i se înfăţişează [vânătorului] luminată de scânteile strălucitoare ale licuricilor. ODOBESCU,
III	20/,.
[Şi: (Mold., după verbele în -ojd) înfăţoşa vb. Ia; întăţosi vb. IVa | A d j e c t i v: înfăţişă! (înfăţoşat, cu negativul ne(î)nfăţişat, ne(î)nfăţoşat), -ă
= care este adus sau pus în faţă, prezentat, reprezentat, arătat; (adv.) făţiş, + făţişat, pe faţă, evident. Păcate ascunse şi neînfăţişate. MĂRGĂRITARE (a. 1746) ap. TDRG. Să propovăduiască la oameni venirea lui [Dumnezeu] cea înfăţişată ■( = în chip de om). ANTIM, P. 2/5. [Actul cumpărării s’a făcut] foarte aievea şi înfăţişat (a. 1745). IORGA, s. D. l-n 301; —înfăţişătdr (înfăţişet6r), -oâre adj. sub11. = (persoană) care se prezintă înaintea sau în faţa cuivâ, purtător; care reprezintă pe cineva, reprezentant. Ei au zidit o mândră sinagogă şi lângă dânsa o locuinţă pentru coborîtorul şi înfăţişăm irul regilor din luda şi Israel. IORGA, B.
237.	Aceste cecuri se emit la purtător [la înfăţi-şător). panţu, PR. 81. | A bs t r a c t: înîăţişâre (înfăfoşâre) s. î. = fapla de a ieşi înaintea s. în faţa cuivâ, de a prezentă cevâ s. a reprezentâ pe cinevâ; arătare, aspect, aparenţă, chip (A II 1°); (Jur.) prezentarea in faţa s. înaintea judecăţii, compariţiune, termin. Omul... fără bănat aşteaptă a morţii înfăţoşare, Ca un liman mântuelnic după o tunyă înnotare. KONAKI, P. 286. Cunoscând deci din minunea aceasta şi din vorba Apostolului în-, făţişarea Mântuitorului... C. NEGRUZZI, I 83. Harap Alb... are o înfăţişare muli mai plăcută. CREANGĂ, p. 210. Şi înfăţişarea şi totul într’însul aveă pe vino 'ncnace. ISPIRESCU, L. 240. Iar la înfăţoşare Ţăranul au propus ocesie[a], DONICI, F.
ÎNFĂŢOŞA
- 656 -
INFERN
II	47. La înfăţişarea trecută s’au ascultat fără jurământ mama şi cumnata. BRĂTESCU, L. D. 131. Când veniră împricinaţii la înfăţişare... ISPIRESCU, L. 2.7. hifăţişarea martorilor cu pârîtul = confrontare. pontbriant]
—	Derivat din făţiş, cu pref. în-, Cf. făţişă.
Înfăţoşa vb. Ia v. înîăţişâ.
INFECT, -Ă adj. Infect. —Care răspândeşte un miros greu, rău, uiît, care pute, împuţit, puturos; fig. care inspiră desgust, degustător, stricat. Să nu-i cruţaţi, băieţi, sânt nişte canalii infette. 'vlahuţă, d. 36. [Familia: (după fr. infection) infecţiune, infecţie s. f. = miros urît, putoare produsă de un corp organic, care se află in descompunere; spec. (Med.) alterarea sănătăţii produsă din cauza unei contagiuni, unei miasme, molipsi re. Infecţiune intestinală, bianu, D.
S.; — (după fr. infpclieux) Infecţl6s [pronunţ. -ţi-os şi -fios], -oâsă adj. = care produce infecţie, care infectează, molipseşle. Boule infecţioase. BIANU, D. S.; — infectă vb. 1», (prin Ardeal, după germ. infizieren şi) inficiâ vb. |a = (trans) a face să miroasă greu, a impuţi; fig. a conrupe, a strică; spec. (Med.) a comunică cuivâ o infecţie, a molipsi, cf. contamina, contagiâ; (refl.) a deveni infect, a se împuţi; fig. a se strică; spec. (Med.) a fi atins de o infecţie, ase molipsi, cf. a se co n t a m i n ă, con t a gi a. | Adjective: infectat (cu negativul neinfectat), -ă (cu înţeles pasiv)=împuţit; molipsit;—(după fr. infectant) infectant, -ă (cu înţeles activ) = care răspândeşte un miros greu; care strică, conrupe, care molipseşte. | Abstract: infecSâre s. f. = acţiunea de a infectă; infecţiune.]
—	N. după fr. (lat. infectus, -a, -um, part. p. p. de la inficerc «a învemnâ, a împuţi, a strică»), Cf. d e s-i n f e c t ă.
infectă vb. Ia v. infect.
INFECTĂ NT, -Ă adj.
INFECŢIE, INFECŢIUNE S. f. 1 V. infect.
INFECŢlOS -OÂSĂ adj.	J
infeccn», -Ă adj. Infecond. — Care nu este fecund, nu produce (AR1STIA, PLUT.), nu rodeşte (COSTINESCU); neroditor. cf sterp, steril. [Familia: (după fr. infeconditi) infecun-ditâtc s. f. = lipsă de fecunditate, de productivitate; ner. dire, itenlitate.]
—	N. după fr. (lat. infecundus, -a, -um, idem).
Infeli vb. la. Couper en Iranches.—A tăiă în felii ŞĂINEANU, D. u. [Abstract: înfeliât [pronunţ. -li-at\ s. a. = tăierea în felii; p ext. în scânduri. Buşteni de înfelint în scânduri, ib.]
—	Derivat din loc. adv. în felii.
ÎNFElilUltÎT, -Ă t adj. I . ,	„
ÎNFELURÎT, -Ă t adj. I V'
ÎNFEMEIĂT, -Ă t adj 1°. Qui a une grande fam*(le. 2". Qui a ibcaucoup de) femmes.
1°. f (Cu familie mare, cu copii mulţi, (f) femei a t. Din Eghipet-Israil când mearsă ( = merse), lacov cu ’nfcmtiulă casă. DOSOFTEIU, PS. 395. (Cuvântul s’a păstrat într’o ghicitoare a usturoiului, care — cu căţeii lui — e asemănat unui om cu familie numeroasă) Alb, Înfemeiat, Ce-i? GOROVEI, C. 384.
2°. (Prin aprop:ere de sensul mai nou al cuvântului femeie) Cu femei (multe). Vai de nedeşerţii şi înfămeiaţii (: nedeşerţii şi î n fă m e*i a ţ i i
grealelor. biblia 1688; malheur â aux fem-mes qui serorit enceintes) în aceale zile. TE-TRAEV. (1571) 242.
[Şi: înf. mciât, -ă f adj ]
—	Participiul unui verb (neîntrebuinţat) înfe-meiâ, derivat dm femeie, cu pref. în-, (La Aromâni se mai păstrează sensul 1“ în verbul nfu-mil'edzu, cu part.-adj. nfumil'at «cu mulţi copii, cu familie numeroasă»),
ÎNFEODÂ vb. Ia v. înfeudâ.
Înferecâ vb. I = fcrecâ (Maramureş, Bucov:, Transilv. de nord.) Mi-am în/ericai, căruţa = am legat-o cu fier. marian. [Şi: înfericâ vb. I. | (Se întrebuinţează mai ales) i-'art.-adj. înterecât (înfiricât), -ă = ferecat; îmbrăcat s. legat în fier. Până eram nensnrat, Purtam murgu nenvăţat Şi băltag înferecat. MÂNDRESCU, L. P. 113. Cu flueru ’nferecat (glosat prin «ferecat, legat cu fier»), CU băltag încol/urat. BUD, P. P. 70. Cetate cu uşile ’n-ferccate. MARIAN, NA. 186, cf. pamfile, D. 46, T. papahagi, M. 83/]s (glosat greşit prin «încuiat»), T,au închis într’o casă toată în ferecată cu fier. id. SE. I 242. Coate la couie legaţi, De haiduci înfe-rccaţi. şez. vi 121. Car înferecat. RETEGANUL, TR. 31/la.]
Înferecâ f vb. Ia v. înfericâ2.
Înfericâ vb. I v. înferecâ1.
Înfericâ f vb. Ia = ferică. Infericeadză, Doamne, dulcilor şi dercpţilor cu irema. PSALT. 272/u. Nici aţi ascultat ievanyhi-lie şi scriptura, nece înferecaţi ucenicii, cuv. D. Bătr. II 458, cf. COD. TOD. 216. [Şi: înferecâ vb. la.]
INFERIOR, -OARĂ adj. subst. 1°—3°. Inf6-
rieur. — ;îu opoziţie cu superior).
1°. Care este sau se află aşezat mai jos, care ocupă un loc mai jos decât altul. Locurile inferioare sânt supusa a primi apele ce. curg fireşte din locurile superioare. HAMANGIU, C. C. 143. Pe marginea stăi gă a terasei inferioarese află paraclisul ce slă încă în picioare (a. 1859). URICARIUL. v 171/18. Isprăvise cele patru clase ale cursului inferior la Şcoala Luterană. I. TEODO-RBANU, M. II 21.
2°. F i g. Care ocupă un grad mai mic; care este mai jos decât alt ul prin rang, demnitate sau meiit. li este inferior în ştiinţă. \ Sustan-, ti va t: Subaltern. Se poartă bine cu inferiorii lui.
3°. Fig. Care nu este aşâ de bun, ca'e pre-ţueşle mai puţin. Ştofă de cuHlate inferioară.
[Familia: (<• fr. iriferiorile) inferioritate s. f.= slarea sau calitatea celui inferior; cf. mediocritate.]
—	N. după fr. (lat. inferior, comparativul lui inferus, -a, -um, «cel de jos»),
inferioritâte s. f. v. inferior.
ÎNFEitMECÂ vb. I v. fermecâ.
infern s. a. Enfer. — Loc de pedeapsă şi de ton ură, loc de caznă pentru suf'i-lele păcătoşilor după moarle, iad, tartar. Umbra străvezie ieşiiă din infern. EMINESCU, P. 213 | Fig. Loc s. stare de tortuiă (bufleteascăi, de tuferinţă, iad. Căsnicia lui e un infern. [Familia: ( < fr. infernal, lat. inferrialis, -e) infernâl, -ă adj. = din infern, din iad; p. ext. diabolic, drăcesc, p. ext. grozav. Iscodirile cele infernale ale tiranilor. URICARIUL, X 19/jj Tot ce iste bun, frumos... pentru unde, este rău, ruşinos şi infernal. GHICA, S. 8.7. Uitându-se la el cu o bucurie infernulă, c.
INFERNAL
— 657 -
ÎNFIERĂ
NEGRUZZI, I 165. Schelet fantasmagoric, fiinţă infernală. ALEXANDRESCU, M. 213. In cea pădure veche, grozavă, infernală. ALECSANDRI, P. iii 297. [Dante scrie] cum spiritele... sânt purtate fără re-paos, de suflarea vijeliilor infernale. ODOBESCU,
III	30/,4. Zgomot infernal — groaznic, foarte mare. Maşină infernală, construită în ascuns şi funcţionând cu praf şi proiectile, în scopul de a ucide oameni, cf. bombă.
—	N. după ital. inferno, idem (lat. infernus, -um, propriu «locul cel de jos»),
iM'KRXAli, -Ă adj. v. infern.
INFESTA vb. Ia Infester.
1°. T r a n s. A pustii prin năvăliri, incursiuni şi acte de brigandaj, a bântui (o ţară).
2°. A cutropi (pricinuind stricăciuni), (Mold.) a î n n ă d u ş i. Se curăţă pământul de buruienele ce-l infestă. I. IONESCU, p. 231.
[Prez. indic, infestâz, la pers. 3 şi infestă. \ A d-jectiv: infestat, -ă = bântuit (de năvălitori); cutropit. Oprirea iarmaroacelor este dejă admisă în locurile infestate. I. IONESCU, D. 476.]
—	N. după fr. (lat. infesto, -are «a atacă, a nelinişti»).
înfeuda, vb. Ia 1°.,— 2°. (S’)inf6oder.
1°. T r a n s. A da un pământ, o moşie cu drept de feud.
2°. Fig. (R e f ].)_• A aderă cu totul la principiile (politice, literare) ale unei direcţii sau ale unui conducător (precum vasalul se angajâ faţă de suzeranul său).
[Pronunţ, (şi in derivate) fe-u- | Şi: înfeodâ (-fe-o-) vb. Ia | Adjectiv: înfeudat (înfeodât), -ă = înzestrat, dotat cu pământuri sau moşii cu drept de feud; fig. care a aderat cu totul la cevâ. JE adevărat că in Moldova grecismul pierduse mult teren prin instalarea Movileştilor infeodaţi politicei şi culturii polone. IORGA, L. II 28, cf. 56. | Abstract: înîeudâre (înfeodâre) s. f. Colegiul proprietarilor mari, cu impozit de 120 lei anual..., este pasul spre înfeodâre. MAIORESCU,
D.	II 146.]
—	N. după fr. (din med.-lat. infeodo,-are idem).
ÎNFIÂ vb. Ia l°.-2°. Adopter.
1°. Trans. A luâ pe cinevâ ca fiu s. fiică, a adoptă (cu toate formele legii), a luâ (un copil) de suflet. Îmi propun să iau cu mine în Europa... pe Arabul acest mic.— Vrei poate să-l înfiezi? ALECSANDRI, ap. TDRG. Mama îl înfiează [pe copil], ca şi cum ar fi un copil strein. MARIAN, NA. 104.
2°. Fig. A primi, a-şi însuşi (cuvinte, păreri etc.), a adoptă, a împământeni, a încetăţeni. Cu începerea reformelor s’au înfiat şi un număr mare de cuvinte luate din limba franceză. I. NEGRUZZI, I. 427.
[Şi: (învechit) înfii vb. IVa. | A d j e c t i v e (substantivate une-ori): infiât (înfiit), -ă = luat de suflet, adoptat; — înfict6r (inîiitto), -oâre = care ia de suflet, care adoptă un copil. Adoptatul fiu nu se poate căsători cu aceea ce a fost femeea în-fiitorului tată, nici cu fiica lui, nici cu mama lui. HAMANGIU, c. C. 47. | Abstracte: înîiâre şi (rar) înfiire s. f. = acţiunea de a înfiâ; — înfiâlă s. f. = înfiare. După desfacerea înfielei, iarăşi se întoarce înfiitul sau.înfiita sub puterea tatălui născător. CALIMAH, ap. TDRG. | Pronunţ, -fi-a, fi-l, fi-e-.]
—	Derivat din fiu, cu pref. în-.
ÎNFIÂLĂ s. f. v. înfiâ.
ÎNFIBGE vb. III v. înfige.
INFICIÂ vb. I» v. infect.
infidel, -Ă adj., subst. infidele.— (Franţuzism) Necredincios (spec. despre cei însuraţi, cf. a călcâ pe alături, a alunecă, a greşi, a bate laturile, a sări garduri s. pârleazul); p. e x t. nesigur, lipsit de exactitate. Soţie infidelă. Memorie, traducere infidelă. [Abstract: (după fr. infidttiU, lat. infidelitas, -atem) infidelitate s. f.-=â'Iîpsă de fidelitate, necredinţă; fapta, purtare necredincioasă. Face infidelităţi.]
—	N. după fr. (lat. infidelis, -e, idem).
INFIDELITÂTE s. f. v. infidel.
ÎNFIERĂ vb., Ia 1°. Pousser. 2°; Commencer ă bouillir. — (Mold.).
1°. (Despre păr, spec. despre mustăţi) A începe să crească, a da, a miji. Până începe a înfieră musteaţa, [omul] tot copil , se chiamă. CANTEMIR, ap. TDRG. Zmulg părul, .când începe a înfieră, de aceasta nu mai creşte. DRĂGHICI, R. 184. întovărăşit de doi flăcăi ţigani, cărora le înfieră mustaţa şi le dedeâ puful pe obraz... SADOVEANU, P. 34. Aveam, şl eu logodnică, pe când îmi înfirâ (tipărit greşit în loc de înfieră, precum e tipărit în volumul «Vremuri de bejenie», p. 42) mustaţa, id. SĂM. V 905. Când îi înceră mustaţa. ION CR. iv 205, cf. şez. v 102.
2°. P. anal. A se ivi întâii bulbuci pe apa pusă la fiert' «a începe a se cunoaşte de fiert» (şez.
V	902).. Se zice că înfierează oala la foc, când încep a se urcă cei dintâi bulbuci In sus (Vicovul-de-Sus, în Bucov.) Com. G. nistor.
[Cu rostire dialectală: înceră,]
—	Din lat. pop. *in-filo, -are (din filum «fir»). Şi alb. filoj { < lat. filare) are sensul: «a începe ». Rostirea cu ie în loc de t în Moldova, ca în mier « mir ». T h. C a p i d a n, Dacoromania, in 759. Cf. dubletul înfirâ.
ÎNFIERĂ vb. Ia I. 1°. Marquer au fer rouge. 2°. Fletrir, stigmâtiser. II. lu. Enchaîner. 2°. Ferrer.
I.	1°. Trans. A aplică fierul roşu, â pune dangaua pe armul s. pe coapsa Vitelor, spre a le deosebi printr’un semn distinctiv ; p. ext. a aplică fierul pe trupul cuivâ, pe un arbore etc., spre a-1 însemnă, «a face cier (= fier = semn) pe lemne, pentruca să se. deosebească de a[le] altora» (ŞEZ. v 102). Astăzi ţăranii numesc «fier» semnul cu care se înfierează (însemnează, marchează) de către moşieri vitele sătenilor cari pasc în izlazul lor. PAMFILE, A. 22. De aceastea stihuri i-au în-herat preste obrazul sv[i]nţiii sale. dosofteiu, V.
S.	602, cf. mineiul, (1776) 63Va- Şi ău pus seamne dispre Jiiu, in câmp bolovan şi cu pietri deasupra... Pe de la deal s’au înhierat în 2 nuci (a. 1723). IORGA, S. D. XII 223. Mănzul se inferează!.. la şold. I. IONESCU, D. 534. Calitatea pepenilor atârnă mai puţin de la felul sămânţei şi mai mult de la chipul cum au fost lucraţi sau munciţi... De aceea are grijă ca să-şi însemne cu semnul lui, să şi-i înfiereze (sau înhereze) cu fierul sau herul său. PAMFILE, A. 178. îl înf eră la mâna dreaptă- RETEGANUL, p. IV 37/87.
2°. (F i g. modern, literar) A stigmatizâ pe cinevâ, a-1 desonorâ, a-1 defăimâ în public. El înfierează pentru acest act de nerecunoştinţă pe Can-tacuzini. IORGA, L. I 179. Purta/rea lui merită a se înfieră. TDRG.
II.	1°. (Neîntrebuinţat, atestat numai în DICŢ.) A băgă în fiare.
2°. (Rar, cf. înfierat) Â îmbrăcă s. legâ în fier, a ferecă.
[Dialectal: înherâ, (mai mult grafic) înf erâ vb. Ia. Prez. înfierez, (rar) înf ier. LB. barcianu.
| Abstracte: înfierare s. f., înfierât s. a. =
Dicţionarul limbii române, 28. II. 1930,
II, 42.
ÎNFIERAT
- 658 -
ÎNFIERBÂNTĂ
acţiunea de a înfieră; înîierătură s. f. = semnul rămas după aplicarea fierului roş, fierul (2°). | Adjective: înîierât (cu negativul ne(î)nîierat), -ă, (rar) înfierît, -ă = (om, animal, arbore) căruia i s’a aplicat fierul roşu, (pată, semn) rămas după aplicarea fierului roş; (vrednic dea fi) stigmatizat;-îmbrăcat în fier, ferecat; p. ext. îmbrăcat în zale de fier. (Ad I 1°) Copitele 'nferite. C. NE-GRUZZI, C. II 93/6. Pata făr-de-legeiîn fruntea-mi înfierată, alecsandri, p. iii 295. Boi bour ei... în frunte ţintaţi, în coame 'nferaţi, alecsandri, p. p. 102, cf. teodorescu, p. p. 143; cf. DR. iv 810 (Substantivat) Infieratule! (termin de ocară în Şcheii Braşovului). Com. I. C. panţu. (Fig.) Când zice streinul: Rumăne! înţelegem rob înfierat de dajde, iar când zice Rumânul: Rumăne! se înţelege 'hain. jipescu, o. 6; (ad 1 2°) Jumătate din mănăstirile închinate se află azi supuse . la această stare prin acte înferate cu cea mai îndrăzneaţă nelegalitate. odobescu, ii 23/6; (ad II 2°) Car nou bine ferecat, Plug ales şi înferat. SEVA-STOS, N. 291/,,. Cocoş înfierat, La oaste a plecat; Găinile căscăiau Să meargă şî ele. [Plugul]. GOROVEI, C. 299. Husari tot înheraţi. m, COSTIN, ap. GÂDEI. Trimite... zeace mii de viteji călăraşi inferaţi, alexandria, 33; — întierăt6r, -oâre adj. = care înfierează. DICŢ.]
—	Derivat din îicr cu pref. în-.
. înfierat, -Ă adj. f. Ferre.	—	(Numai	în
expresia) Cale înfierată = cale ferată. VÂRCOL, V.
—	Neologismul ferat pătruns în	graiul	popular
şi apropiat de vechiul înfierat «legat	în	fier,	fe-
recat» (cf. înfieră).:
ÎNFIERÂTECV -Ă f adj. Changâ en Mte feroce. — Schimbat în fiară sălbatică. înfieratecul (: intrând în hiara. cea hulitoare mineiul, 1776) împărat, dosofteiu, V. s. 59.
—■ Formaţie personală din în + {iară.
ÎNFiERĂTtTRÂ s. f. v. înfieră.
ÎNFIERBÂNTA vb. IW. 1°. Chauffer. 2°. (S')e-chauffer, (s’)allumer. 3°. (S')ichauffer. Se griser. S’enflammer. 4°. Exciler (un cheval).
1°. (în sens propriu, la origine despre lichide, p.' ext. despre orice obiecte, fig. despre om) A face să fie fierbinte (exprimând de obiceiu un grad mai înalt de căldură decât «a încălzi», dar mai mic decât «a încinde»). îinfierbent = calefacio. anon. Car. Fierbăntară un coif. DOSOFTEIU, V. s. 2. Gura unui cuptioraş..., %n care... se înferbăntau uneltele schingiu[i]rilor. C. NEGRUZZI, I 311. Măn-diţa înfierbântase maşina de călcat. I. TEODO-REANU, M. II 164. Bupă aceea au înfierbântat un cuptoriu de fier. SBIERA, P. 33/41. înfierbântând o sulă în foc. ŞEZ. V 131/10. înferbânt apa la foc. LB. | (Impropriu) A arde, a schingiui în foc. în-fierbântatu-m'ai (: arseşi-mă. DOSOFTEIU, PS.; igne me exanimasti] şi nu se află întru minenedereptate. CORESI, PS. 33. || Refl. A deveni, a se face fierbinte. Mâncarea; soba nu s'a înfierbântat încă.
2°. Fig. Trans. şi refl. (Despre vorbă, pasiuni, sentimente) A (se) aprinde (IV), a (se) încinde; (despre oameni) a (se) aprinde (IV), a (se) înflăcără, a (se) irită, a-şi ieşi din fire, a-şi pierde cumpătul. înfierbântâ-se-va (încinde-se SCH.-, să va încinge DOS.) ca focul voroavata. psal. (HUR.) 163/40. A ta am înfierbântata urgie. DOSOFTEIU, MOL. 104b. inima mea s'au fierbân-tătu. biblia (1688) 375,2. Arghir... cu necaz se înfierbântă. BARAC, a. 27. Capetele începuseră a se inferbântă: vinul îşi făceă lucrare. C. NE-giiuzzi, i 151.
3°. (Complementul e omul; trans.) A face pe cinevâ să-i fie cald (propriu şi figurat); (refl.) a se încălzi (tare). Cucul bine cântă, că te înfierbântă. POP., ap. GCR. 31 347/ie. Copilul a alergat prea mult şi s'a înfierbântat. | F i g. A se ameţi de băutură, a se afumă, a se cherc.heli. | (Med. pop., despre abcese) A se inflamâ, a se aprinde (iii 5°).
4°. Ţ r a n s. (Complementul e calul) A îndemnă, «a aţâţă calul-la fugă, strunindu-1 cu frâul, aţâţându-1 cu pintenii şi pişcându-1 cu cravaşa», păsculescu, L. P. Calul îşi înferbântâ. ALECSANDRI, P. P 176/22.
[Prez. 1. înfierbânt (rar) înfierbânUz, înfierbin-tez: (înfierbintează zgăul mieu şi îrema_ mea. PSALT. HUHMUZACHI,, 43/38), 2. înfierbânţi şi înfierbinţi, 3. înfierbântă..., să înfierbânte şi să înfierbinte. | Şi: îiorbântă f vb. I; (rar) înfierbinţi vb. IVaCând dai să te răcoreşti, Mai tare te ’nfierbinţeşli. DOINE, 200/8. Dialectal: înhier-bântă, (mai mult. grafic). înferbântâ vb. IVa. | Adjective: înfierbântat (cu negativul ne(î)nîier-bântat), înîierbintât, f fierbântât, -ă = făcut fierbinte, încălzit (tare), aprins, înflăcărat, excitat, iritat; fig. ameţit de băutură, afumat, cherchelit (DDRF.); (Med.’pop.) cu temperatura ridicată, cu fierbinţeală, (despre abcese) inflamat. Enfierbentat = fervidus. anon. car. (Ad 1°) Ameslecându-să [norii] fiind înfierbântaţi de aburul pământutui..., să lovesc ca oţălul cu cremine (sec. xviii), ap. GCR. II 64/22. Picioarelc lor înfierbântate de nisipul pustiului... EMINESCU, N. 16; (ad 2°) înfierbântaţii în dragostea lui Bumnezău. N. TESTAMENT (1648), ap, COD. VOR. 39 (: revnitoriu lu Dumnedzeu. COD. VOR.; răv.nitoriu fiind lui Dumnezău biblia 1688;' 6tant z616 pour Dieu). Fiind norodul înfierbântătu... mineiul (1776) 1612/2. Be mânie înfierbântaţi. CONTEMPORANUL, I 774. Nu-s nici proastă, nici netoată, Fără stau înfierbântată Be dragostea de odată. JARNlK-BÂRSEANU, D. 156. A treia zi înfierbântat! = ,prea târziu, zanne, P. i 22; (ad 3°) Nu bea apă, când eşti înfierbântat! (Braşov). Află pre Athanasie trăgând de moarte şi .nherbântătu. DOSOFTEIU, V. S. 57. Bubă înfierbintată, Bubă de 9 feliuri. pop., ap. GCR. II 340/I3; — înfierbântăt6r (fierbântă(6r, îierbintăt6r), -oâre=care înfierbântă. O simţire de iubire în inimă M'au aprins..., dar nu cu focul cel înferbântătoriu Ce l aprinde numai aprigul amoriu. KONAKI, P. 120. Vai! Văzurăm înlr'o zi soarele strălucitor ăl libertăţii a se 'nalţă şi cu razele sale fierbăntătoare a înviă pământul. RUSSO-BĂLCESCU, M. V. 551. Vin fierbin-' tător. ALECSANDRI, P. III 386. I Abstracte: infierbântâre (înfierbintâre) s. f.=încălzire (mare), aprindere, foc, căldură; schingiuire prin foc; zel, ardoare; (Med. pop.) fierbinţeală. (Ad 1°) Infier-bântarea cazanului. Sfărămându-ţi capul... cu în-fierbăntarea jăratecului. MINEIUL (1776) 262/2; înfierbântările caznelor, id. ib. 262/1. înfierbăn-tându-te... cu înfierbântarea dumnezeescului duh. ib. l002/t; (ad 3*!) Nu se poate calul pişă..., sau pentru că pişatul... se preface în piatră, sau căci înfierbintarea... nu poate răsuflă. CALENDARIU (1814) 173; — înfierbântă! s. a. (Ad 1°) Pune ciorba la înfierbântat; — înfierbântătâră s. f. = înfierbântare, căldură, arşiţă. BARCIANU;— (-J-fierbinţeală, fierbinţeală) înfierbinţcâlă (t înfierbin-teâlă, t înlierbenteâlă) = fierbinţeală, aprindere, ardoare; (Med. pop.) temperatură ridicată, arşiţă (I), călduri. (Ad 2°) Cu înficrbinţeălă întărind unul pre altul... MINEIUL (1776) 142 i/1. Au râ-sipit gerul nedumnezeirii cu în fierbinţeala credinţei. ib. 74‘/a, cf. 116 Vi- în înfierbinţeala vânătorii, nu va fi văzut tocmai bine. ODOBESCU,
III	46/j7. A treia zi după înfierbinţeală! = prea târziu. ZANNE, P. I. 23; (ad 3°) Să te bată Domnul cu înfierbenteală şi friguri.. biblia (1688)
1NFIER BÂNTĂT URĂ
- 659 -
ÎNFIGE
146. O neobicinuită căldură sau infierbinţedlă se lăţeşte preste lot trupul, calendariu (1814) 162/4.]
—	Derivat din fierbinte, cu pref. în-,
isnFiEKBÂBjTĂTtrKĂ s. f. v. înfierbântă/
h'i'ii:»B<u f vb. I. (S’)6chauffer.—A (se) înfierbântă, a (se) înflăcără, a (se) aprinde. [Atestat t—şi fără prefix —cu rostirea dialectală înher-bădză, numai la DOSOFTEIU şi numai supt formele infinitivului substantivat şi participiului-adjectiv: înfierbăzâre (fierbăzâre) s. f. = înfierbân-tare, foc, ardoare. împăratul Eghiptilor 'ik *să pornise asupra Sarrei cu fierbătfzare. DOSOFTEIU, ap. TDRG. Dimonii vă trag patră aselghie (= des-frânare), înfierbăăzare de păcate şi pohte spurcate. id. V. S. 164:—înîierbăzât (îierbăzât) -ă=aprins, înflăcărat. înfierbântat, iritat. Un sămăţ .şi dârz purciasă ca un dobitoc fierbădzat. ib. 242. Şi peste
■	puţină [vreame] iarăşi veni [fata] îmbătată şi ’n-herbădzată. ap. TDRG. Veni îmbătată şi herbă-dzată. id. v. s. 236.]
—	Din *(in-)fervidio, -are (de ]a fervidus, -a, -um). T h. Capidan, Dacoromania, III 758-759.
ÎNFIERBENTEÂLĂ f S. f. ÎNFIERBUVTÂ'T, -A adj. ÎNFIEKBINTEÂIiĂ S. f. -ÎNFIERBUVTEÂIi S. f. iNFIEKBIUTi vb. IVa,
v. înfierbântă;
îxfikkit, -A adj. v. înfiera2.
ÎXI'IGĂTIRĂ S. f.	1	t f.
Î1VFIGĂREŢ1, -EÂŢĂ adj-j	în£,Se"
ÎNFIGE vb. III 1°. Enfoncer, ficher, planter, plonger; (se) fixer, (s’)incruster; s’embrocher. 2°. Enfoncer.ţ- plonger; s’enfoncer; s’installer. 3°. Per-cer, embr.ocher, empaler. 4°. 8'enfoncer, se fourrer.
I"'. Trans! (Complementul e un obiect ascuţit) A introduce printr’o lovitură un obiect ascuţit (p. ext. tăios) în cevâ astfel, casă rămână fixat acolo, cf. vârî, împlântă. Să-mi ia săgeata din piept şi să n'o înfigă iar. konaki, p. 62. Au înfipt în pământ un lemn. drăghici, R. 150. Aducerea aminte... înfige o săgeată nouă în amă-rîta mea^ inimă. MARCOVICI, D. 20/26. Meleli înfipse ambii pinteni în coastele armăsarului, c. NE-GRUZZI, I 42, cf. EMINESCU, N. 26. Face... o cruce şi-o înfige în pământ. CREANGĂ, P. 48. Lupul înfigeă ghiarele intr’însa. ISPIRESCU, L. 14. înfipse . sabia în pământ, id. ib. 138. înfipse suliţa în Mihaiu. id. M. V. 58/10. O înfipt cuţitul în pământ '. ŞEZ. III 67/22, cf. MARIAN, V. 36. înfige toporul in pământ. ŞEZ. I 126/3S. Acul să-l înfigi în cevă. ib. I 19/,,. înfigeam în pieptul său Un hanger înfricoşat. TEODORESCU, P. P. 117b. (F i g.) înfipse cu ură ochii lui într'ai săi. DDRF. (Refl. = p a s i v) Custura se îndreptează bătân-du-o cu un ciocan mic pe un fel de nicovală, zisă batcă, ce se înfige în pământ.’ DAMfi, T. 37. Parul se înfige cu căpătâiul în pământ = partea cea mai tare se pune la temelie, zanne, p. iii 278. | Refl. (Despre obiecte ascuţite, tăioase s. care pot răni) A pătrunde (şi a rămâneâ fixat) în cevă, după ce a fost repezit cu putere, a rămâneâ locului, fără a se mai puteă mişcă. Că săgeatele tale înfipseră-se în mere(= mine). PSALT. 71/,2. Cuţitul se înfipse tocmai în inima tânărului şi îl răni de moarte. GORJAN, H. I 136. Corabia... au izbit intr’un scruntar..., în care s’au înfipt... ca cum o ar fi pironit. DRĂGHICI, R. 37. Glonţul... se înfipse întf’o cărămidă din părete. C. negruzzi, ap. TDRG. Paloşul să cadă înaintea fiecăruia şi
să se înfigă în pământ, sbiera, P. 89/2. Trecând printr’un loc cam gloduros, i s’a infipt carul în imala (= noroiul) aceea. id. ap. TDRG.
2°. P. a n a 1. A intr oduce s. băgă (cu -vârful) în cevâ, a vârî, a împlântă. înger căzut, înfipt-ai piciorul tău în. tină. alecsandri, p. iii. 185. Şi când vâsla înfigeă... teodorescu, P. P. t70. Furca ’n brâu să mi ţi-o ’nfigi. ib. 641. Mâna ’n brâu îi înfigeă. ib. 531. | Refl. (fig.) A se cufundă în..., a se face nevăzut, intrând în... în-fipşu-mă în pâclă. psaltire- (a. 1680), ap. CP. 169. înfigandu-se în întunecoasa desime a unei păduri... marcovici, d. 13/14. # t A-şi înfige corturile (s. tabăra s. şederile) undevâ=a se aşeză, într’un loc, a se instalâ, cf. tăbărî. Au avut vreame să-şi înfigă şederile în Dachia noastră■ CANTEMIR, HR. 260/22. îşi înfipseră corturile la şes. P. MAIOR, IST. 211. Mihaiu îşi înfipse tabăra în locul părăsit de. duşman. BĂLCESCU, M. V. 61.
3°. Trans. şi r e fl. (Complementul e persoana în care pătrunde obiectul ascuţit) A (se) străpunge. Cu suliţa ’n piept l-o fipt. ALEXICI, L. P. I 102/7i Al\ii ’n spada noastră, năvălind, se ’nfig. BOLIN-tineanu, ap. TDRG. || (Complementul, o.obiectul în care se introduce obiectul ascuţit) A.se împlântă,-a (se) fixă în..., a (se) trage în (ţeapă, frigare etc.), cf. împărâ, înţepă. După ce a ucis mistreţul,... îi înfige căpăţână în copacul, sacru. ODOBESCU, III 75/9. Hapurile... se înfig în toată în-doitura unghiţei. F. R. ATILA, P. 57. Unii ziceă... Să-l cufunde ’n apă, Alţii să-l ' înfigă ’n teapă. alecsandri, P. P. 136/8. Dar nu-l frige cum se frige, Ci-l înfige în cârltge. ibid. 263/5.
4°. Fig. (Despre oameni) Refl. A se înfige undeva = a sta undevâ nemişcat, neclintit (ca o armă ce a pătruns în corp). Cf. înfipt. | A se înfige la cevă = a se apucă cu tot dinadinsul şi a stărui înlr’o acţiune, a se pune pe... Cf. POLIZU. Se. înfipsese la muncă temeinică, sandu-aldea, U. P. 82, cf. 147. Cum să nu te ’nhigi cu tot dinadinsul la negoţ şi la meserii? jipescu, ap. TRDG.
| S p e c. Refl. (Despre cutezători s. obraznici) A intră, a se băgă, a se vârî, a se amestecă nepoftit (într’o slujbă, în vorbă, în discuţie). Când nu ne pulem înfige într’însa [= în slujbă], atunci, o, atunci! răsturnăm pământul. PISCUPESCU, O. 14. Se înfipsă la vorbă atât de frumoasă şi plină de iscusinţă, încât mă miram foarte mult de dânsul. GORJAN, H. IV 38. La mult iar ca să câştige Nici odată nu se ’nfige. PANN, P. V. 11 153. O horă..., singurul joc la care se ’nfig şi cei care nu ştiu jucă... VLAHUŢĂ, D. 178. Numai decât trebuiă să se înfigă şi mama în vorba aceea. SBIERA, P. 252/6. Nu este în lume loc Unde să nu se înfingă şi Arghira Busuioc. D. OLLĂNESCU, ap. TDRG. | (Absol.) Omul ăsta secam, înfige = îşi face loc pe nedrept (în situaţii, demnităţi etc.), se vâră, se bagă, cf. i n tr u s.
[înfig, înfipsHu (f şi Ban. înfipş(u), odată — probabil greşală de scris — găsim forma f înfiseră PSALT. 71/34), înfipt, imper. înfige. | Şi: (dial.) înhige, (vechiu şi în poezia pop.) fige vb. 111 LB. Fige secerea ’ntr’un loc. TEODORESCU, P. P. 311b. Luă ace d’o pară, Fige ici, fige coleă. MATEESCU, B. 72; — (cu propagarea lui n) înfinge (fnfimge f, cu rostire dialectală: însinge) vb. III. PONTBRIANT, PAMFILE, I. C. 195. Vine .zarzara de la India cu acul ascuţit să-l înfimgă în grumazii tăi. isţoria poamelor, ap. GCR. II 98/30. Păreau că-mi înfingeau cevă în piept. CONTEMPORANUL, IV 85. Un copil înfinge un beţişor în pământ, şez. II 59/2, cf. IV .188/20. înfinge to-poru’ sau sapa în pământ, ibid. II 194/24. Cuţitul înfinge-l după uşă. ibid. III 120/,o. De-un purcel află... Şi mi-l ciopărţeă, Şi mi-l înfingeă Pe jar îl puneă. PAMFILE, C. Ţ. 45. Să le înfingi la ţâţuna porţii. GOROVEI, CR. 267. Lupu’ o
42*
ÎNFIÎ
- 660 -
INFILTRA
’nceput a se jură că... nu. Hulpea face: Nu te cred..., că doar te-ai zăpsit când eră să, înfinghi colţii în cumătră Paraschiva (Cristeşti, jud. Botoşani). GRAIUL, I 533; — (+ înfipt Mold.) în-fipge (înfibge) vb. III. Nurria... înfipgeă în vreo crăpătură... sabia, beldiman, n. p: i 143, cf. 71. Infibge cuţitul în sânul patriii sale. id. ib. II 181. Să se înfibgă toporul în pragul casii. PAMFILE, văzd. 150. [Adjective: înîipt (dialectal în-cipt şez. V 102, cu negativul ne(î)nîipt), -ă, (în poezia pop.) fipt, -ă. (Ad 1°) împlântat. Având înfiptă ’n piept săgeata. KONAKI, p. 34. Se va înălţă încă, -atâta vreme cât va rămâneâ aici un părete în picioare, o scândură înfiptă, un copac din celelalte vremi. IORGA, B. 235. La gu-giuman aveau înfipte câte-o pană... ISPIRESCU, M. v. 44/18. îmi uit... sapa 'nfiptă ’n curătură. ALECSANDRI, P. P. 243b. De la munte pân’ la munte Numai blăni înfipte. [Râpele], GOROVEI, C. 319. (Fig.) Aţintit, fixat, pironit. Ochii lui cei înfipţi şi ţintuiţi asupra ei. BELDIMAN, N. p. I 54, cf. I 27, 150, II 114, o. 94; (âd 3") Băgat, tras în... Duceă, înfipt într’o suliţă, sângeratul cap al lui Andreiu. BĂLCESCU, M. V. 393/27. O roată de car Înfiptă într'un par. MARIAN, SA. 230. Ou saiaua fiptă ’n brâu. TEODORESCU, P. P. 640; (ad 4°) Ţeapăn şi nemişcat (ca o statuie barcianu), neclintit, fix (ca şi când ar fi prins rădăcini) ; p. e x t. având ţinuta dreaptă şi ţeapănă a omului ofensat şi fudul (polizu), înţepat (baronzi, L. I 110/,) ; foarte serios, dus pe gânduri (şez. V 102). Fiecare oştean, înfipt în locul său, ţineâ ochii ţintuiţi asupra comandirului. BELDIMAN, N. P. I 87. El sta înfipt pe şea. C. negruzzi, I 42. Cocostârcii, înfipţi într’un picior... alecsandri, p. in 39. .Ce stai acolo înfipt ca un buluc şi boldeşti ochii la mine? id. T. 744. Nina stă înfiptă în călcâie dinaintea noastră. CARAGIALE, N. I 170/le. Iancu... stă înfipt în colţul otelului continental, id. M.. 228. N’a trebuit să rămân înfipt pe loc? I. NEGRUZZI, Iir 4. Eră... mândru şi sta înfipt înaintea lui. ISPIRESCU, L. 250 Răsăritul să găsească pe muncitori înfipţi în frumosul lucru. i. ionescu, M. 202. (Adverb) De-adreptul (ca glonţul care se înfige în cevâ), direct, săgeată, ţintă, aţă, sfoară, glonţ, împuşcat, puşcă. Intră în biserică. Aci merse înfipt la mir. ISPIRESCU, L. 166; — înfigătâr, -oâre = care (se) înfige; — (nou, mai mult familiar) înfigăreţ, -eâţă = (om) care se înfige (4°). [ Abstracte (incidentale): înfigere s. f. mardarie, l. nr. 3692; înfipt s., a.; înfi(n)gătuiă s. f.]
—	Din lat. (in)tigo, -xi, -*ctuin (= -xum), -ere «a bate în..., a înfige». Cf. înfipta.
ÎNFII vb. IVa v. înfiâ.
ÎNFIINŢA, vb. Ia. 1°. Donner l’exislcnce, crier, itablir, f-onder. 2°. Naître, resulter. 3°. Apparaître, se prâsenter, s’installer.
1°. Trans, A da .fiinţă, naştere s. existenţă la. cevâ; p. ext. a creâ, a fundâ, a face, a realiza. Un punct în valea vieţii îmi este .înfiinţat. I. VĂCĂRESCU, p..305/4. Amoriul... cere... de la voi acea iubire care chiar înfiinţează pe două firi într’o fire. KONAKI, P. 81.. Voiam să împreun lucruri nepotrivite şi să înfiinţez nefiinţa, marcovici, I. 15/6. Alexandru I... ' înfiinţează o ie- ■ rarhie bisericească şi politică. C. NE GRUZZI; I 271. ■ A înfiinţă planul alianţei între Ardeal, Moldova, Ţara Românească, şi Polonia... BĂLCESCU, M. V. 425. Oastea... o înfiinţa tot din oameni unul şi unul. ISPIRESCU, M. V. 5/25; Ministrul a înfiinţat '■ câte o şcoală secundară în trei - capitale de judeţ.
2°. R e f 1..-A luâ fiinţă s. naştere, ase naşte; p. ext. a se produce, a se face, a se iscâ. In-
fiinţându-se cu toată fiinţa noastră cuvântul cel mai presus de fiinţă. MINEIUL (1776)	601/.,.
Vânt... ploaie...; din aceste înfiinţându-se o furtună foarte cumplită... s’au turbat marea. dră7 GHICI, R. 9. Pânza aşternutului, până a se înfiinţa, socoteşte cât lucru au trebuit? id. ib. 77 Din apa mărei se înfiinţează sdre prin fierbere şi de cătră soare şi de cătră oameni. DRĂGHICI, R. 98. Văzit cum se înfiinţează un boboc de floare, cum qreşte. ISPIRESCU, L. 235.
3°. (Despre ci persoană) A apăreâ undevâ (pe neaşteptate), a se prezentâ. Alăturea în munţi ne ’nfiinţăm. DONICI, F. 11 40. Se ’nţelege că Niţă n’a lipsit a se infiinţă la vreme. CARAGIALE, M. 135. Aveă un scaun sub nuc, scaunul dumnealui, pe care se înfiinţă, de cum se încălzeă timpul. CONV. LIT. XLIV, vol. i 310.
[A d j e c t i v e: înfiinţat (cu negativul ne(î)nfiin-ţat) -ă=creat, fundat, instituit; real, adevărat; în fiinţă, în persoană, aievea,. întrupat, personificat. Cum că una din voi e fermecătoare, asta-i lucru înfiinţat. GORJAN, H, II 194. O femeie fără cucernicie este o iazmă înfiinţată. MARCOVICI, D. 167. S’au pricinuit... pentru cele asupra noastră izvodite... hulitoare atingere, şi cu totul neînfiinţate (— neexistente). URICARIUL, III 61/16. Regiment nou înfiinţat; — înfiinţăt6r, -oâre=care înfiinţează (şi substantivat). | Abstracte: înfiinţare s. f., înfiinţat s. a.=naştere, creare, fundare, producere; p. ext. fiinţă, existenţă; realizare, executare. Cea ce iaste de a pururea atot yutearnic şi nezidit, de la care noi am luat, cum am luat şi cealelalte zidiri, înfiinţarea (a. 1794), ap. GCR. II 154/28. Prin el [= Dumnezeu] toată fiinţa îşi câştigă înfiinţare. KONAKI, P. 272. Ziditorul soarelui... carele iaste făclia lumii, şi întru căldură dă înfiinţare tuturor, beldiman, N. p. II 94. Spune-mi cum este înfiinţarea (= cum iau fiinţă) acestor fulgere? drăghici, R. 72. Mihaiu se dete cu toiul întru înfiinţarea planului său. BĂLCESCU, M. V.
259.	Un comitet teatral, care să se ocupe cu... înfiinţarea personalului. C. negruzzi, I 341. Ele ni se arată toate ca urmări ale mărginirii radicale în chiar înfiinţarea conştiinţei omeneşti. MAIORESCU, C. II 164. (J ur.) înfiinţare de sechestru= punere de sechestru. A cerut şi înfiinţare de sechestru pe partea de avere a băiatului vârstnic. BRĂTESCU-VOINEŞTI, L. D.,78.]
—	Derivat din fiinţă, cu pref. în-. Cf. fiinţă, desfiinţâ.
In fiinţă loc..adv. şi adj. v. fiinţă.
iNFILTltĂ vb. Ia Infiltrer. — Refl. (Despre lichide) A trece, a străbate, a se strecură (ca prin filtru), a se introduce puţin câte puţin în porii corpurilor solide, | F i g. T r a n s. şi refl. A (se) introduce pătrunzând puţin câte puţin şi pe nesimţite, cf. i n s i n u â. în suflete şi'n inimi el a infiltrat veninul. ALEXANDRESCU, M. 162. Aceste începuturi de direcţie radicală se lăţesc pe zi ce merge, se infiltrează. MAIORESCU, D. IV 526. [Şi: (cu formă românizată) înfilitrâ vb. la. | Adj e c t i v: infiltrat, -ă = care a trecut, străbătut, pătruns prin... (corespunzând sensului reflexiv al verbului': ape - infiltrate = care s’au infiltrat); care a fost introdus, turnat puţin câte puţin în... (corespunzând sensului transitiv al verbului: venin infiltrat în inimi); (Med.) care a fost pătruns d.e.1. Ţesut infiltrat (de un lichid). | Abstracte: infiltrâre s. fi = acţiunea de a se infiltra; trecerea, străbaterea, pătrunderea lichidelor în porii corpurilor solide; p. e x t. introducere înceată, pe nesimţite, . cf. insinuare. Limba românească trecută printr’o primă infiltrare de slavonism, ODOBESCU, I 364. Cărţile religioase... se tipăreau în Ardeal supt presiunea
INFILTRAŢIE
- 661 -
ÎNFIORA
oficială a Calvinilor şi cu infiltrarea de idei reformatoare. IORGA, L. II 55; — infiltrat s. a., infiltraţie, (după fr. infiltration) infiltraţiâne s. f. = infiltrare. Infiltraţia apelor in pământ.]
—	N. după fr.
INFILTRÂTIE, ISFIITBATICSI! S. f. V. infiltra.	*
INFIM, -Ă adj. Infime.—Cel mai de jos, mai din urmă (în grăd, rang, specie etc.); p. ext. foarte neînsemnat, foarte mic. Urmaşi ai celor dintâiu monere, infime făpturi cu viaţă infimă. CONTEMPORANUL, VI 19. jDe teamă să nu mai fi rămas acolo un germene cât de infim... caragiale, S. N. 108. Cine te ’nspiră oare, gânganie infimă, De cânţi cu'ntăia rază? mirea, C. I. 174.
—	N. după fr. (lat. infimus, -a, -um, idem, superi. Iui inferus, -a, -um).
înfîmge f vb. III v. înfige.
ÎN FINE loc. adv. v. fine.
înfinge vb. III v. înfige.
INFINIT, -Ă adj., s. a. l°.-20.' In fini.
1°. Adj. Care n’are sfârşit, nesfârşit; p. ext. fără mârgini, fără limite, foarte mare, extrem, nemărginit, nelimitat, neţărmurit. Mai■ departe se deschide şi îndărătul nostru aceeaşi linie infinită a timpului. MAIORESCU, cr. i .53.
2°. S. a. Ceea ce n’are sfârşit, n’are margine; nesfârşit, nemărginit. Colonii de lumi pierdute Vin... in roiuri luminoase, izvorând din infinit. EMINESCU, p. 222. Vedeam valuri verzi de grăne, undoiarea unei linişti, Capul greu cădeâ pe bancă, păreau toate'n infinit... id. ib. 232. La infinit = la nesfârşit, fără sfârşit, în chip nelimitat, foarte mult. Aceste exemple s'ar puteâ înmulţi la infinit, hasdeu, I. C. | P. anal. (Matern.) Ceea ce este mai mare decât orice cantitate dată. Cănd, prin urmare, numitorul unei fracţiuni va primi cea mai mică valoare absolută, adică zero, atunci valoarea fracţiunii va puteă fi considerată ca fiind mai mare decât orice mărime dată. Aceasta se şi face, dându-se valoarei corespunzătoare a fracţiunei numele de infinitul şi însemnându-se prin notaţiunea oo. culianu, a. 130.
[Familia: (după fr. infinite) infinitate s. f.= număr foarte mare, cantitate nemărginită, mulţime nemăsurată. O infinitate de mici sentimente de cazarmă, grosolane şi. naive, se frângeau de puterea covârşitoare a realităţii. ZAMFIRESCU, R. 71.]
—	N. din lat. infinitus, -a, -um, idem.
infinitate s. f. v. infinit.
INFINITEZIMAL. -Ă adj. Infinitesimal. — Nesfârşit de mic. O clipă de timp [se pierde] in impărţibilitatea sa infinitezimală. EMINESCU, N. 33. I (Matern.) Calcul infinitezimal = care cuprinde calculul diferenţial şi calculul integral.
—	JV. după fr.
INFINITIV adj. m., s. a. (Gram.) Infiniiif. — (Mod verbal) care exprimă acţiunea verbului în chip. vag şi nehotărît, fără nici o indicaţiune de număr sau.de persoană. La Români sânt patru forme ale verbelor, care, precum şi la Latini şi la Italiani, se cunosc din modul infinitivu. p. MAIOR, IST. 246. [Plur. -tive şi -tivuri.]
—	N. din lat. infinitiv,us (modus, ca termin gram. idem).
ÎNFIORA vb. I(a). l.°. Donner le frisson, lachair de poule; faire trembler, Ierrifier. Faire vibrer, tressaillir (16gerement), effleurer. 2°. Trembloter. 3°. Tressaillir d’epouvante, avoir pcur de, trembler.
1°. Trans. A. face pe cinevâ să fie cuprins de fiori, a băgâ în fiori (de spaimă, frică, groază); pe cinevâ s. cevâ, p. ext. a înspăimântă, a înfricoşa, a îngrozi, a speria. Opinia lumei prea slab ne ’nfiorează., I. VĂCĂRESCU, P. 54/S7. In-'grozeă pe fiecare şi trupu-i înfiora, pann, E. ii
30.	Moartea! Numele ei înfiorează pre cel bogat, pre cel mare: c. negruzzi, i 243. Vaetele... poporului... îl înfiorară de frică. BĂLCESCU, M. v. 77. Albert... se văzio puternic... înfiorănd cu spa7 da-i popoare numeroase, alecsandrt, P, iii 197. Într’ ăl mijloc de Ţăligrad Ieftatu-s'a (= arăta-t'u-s’a)... Mare hală de arap', Toata lumea a ’n-fiorat. GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. 29. || Fig. A atinge uşor şi 'făcând să vibreze, ca şi când ar fi cuprins d.e un fior, a tulbură (tăcerea). Şi vuzii... în mijlocul unui salon strălucit, o jună fată muiată într’o' haină albă, înfiorând (tipărit: înflorind) cu degetele ei sub{iri, lungi şi dulci, clapele unui piano sonor. EMINESCU, N.. 46. Buciumul... Înfiorând cu lungi suspine Tăcerea codrilor... D. ZAMFIRESCU, ALTE ORIZONTURI, 12.
2°. Intr.ans. (Fig.) A tremură uşor (ca cel cuprins de fiori). Stelele■ infioreau vioaie pe-aria
■	cerului. SADOVEANU, P. S. 216.
3°. Refl. A fi cuprins de fiori (în sens propriu şi figurat), p. ext. de frică, groază s.. spaimă mare; ase înfricoşa, a se îngrozi, a se înspăimânta. Numa... văzând... trupul lui Taţie plin de sânge... s’a înfiorat, beldiman, N. p. Ii 3. Începii a mi se înfiorâ trupul. GORJAN, II. I 32.- Otravă! strigă ea înfiorându-se., C. NEGRUZZI, 1 162. Lumea se înfiora. ALECSANDRI, p. I 111. Se înfiorează pământul şi marea cu toţi peştii din. ea. ODOBESCU, IU 54/j. Iubirea de moşie e un zid, Caţe nu se ’nfiorează de-a ta faimă, Baiazid! EMINESCU, P. 241. De vraja ei tresare unda Şi ’nfiorează-se nisipul. GOGA, P. 52. Alei, oameni buni, zise cucoana infiorându-se. creangă, p. 330. Se infioră, de gândeai că toată ţâră se face. RETEGANUL, P V. 42/30. Chinul greu de-i povestea Şi de el se ’nfioră. TEODORESCU, P. P. 625b. (Med. pop.) Mă infioară frigurile LB. = mă scutură frigurile.
[Prez. înfiorez şi înfidr (LB.), cu rostire dialectală: înhioră; şi înfiori vb. IV. | Adjective: înfiorat (în poezia pop. şi fiorât) -ă = (cu înţeles pasiv, propriu şi figurat) cuprins de fiori, p. ext. (Med. pop.) de friguri; (cu sens activ) care produce fiori, fioros. Tot trupul [e] lânced şl înfiorat. Calendariu (1814) 162/2. Nu m’am simţit atâta de înfiorat ca la priveliştea ce mi se arătă în vis. C. NEGRUZZI, I 295. O pădure... înfiorată de un lung freamăt. EMINESCU, N. 23. O trase încet spre sine, o sărută cu buze înfiorate.. sadoveanu, m. C. 114, Fapt înfocat. Şi înfiorat, marian, v. 202. Găsi vreme să sfârşească duelul înfiorat. PANN,
E.	II 73. Mă loviră nişte gânduri, Nişte gânduri fiorate. RETEGANUL, TR. 95/3;— înfiorător, -oâre = (adj. şi adv.) care produce fiori, fioros, p. ext. îngrozitor, înspăimântător;, (şi substantivat) diavol, drac (marian, d. 171). Începură... a vorbi... despre strigoi şi căte alte năzdrăvănii înfiorătoare. CREANGĂ, p. 14. Calul au nechezat încă mai vârtos şi mai înfiorătoriu. SBIERA, P.
75/29. Numai ce aude un glas tremurătoriu şi în-fiorătoriu. id. ib. 136. | .Abstracte: înfiorare s. f., înfiorât s. a, = acţiunea s. faptul de a produce s. a fi cuprins de fiori; p. ext. fiori (de friguri costinescu), spaimă mare, groază. Va umpleă sufletul mieu de o sfântă înfiorare, marcovici, D. 280. Cine cu înfiorare nuLşi aduce aminte de ei? C. NEGRUZZI, I 202. Vântul şueră prin hornuri răspândind înfiorare, alecsandri,
ÎNFIPGE
— 662 -
INFLAMÂ
p. iii 8. Azi moare 'nfiorarea cetăţilor de slele Şi înţelesul tainic al cântecelor mele. COGA, p. 106. Atunci o înfiorare cuprinde pe fiul craiului. creanga, p. 192.-1 Pronunţ, fi-o-.]
—■ Derivat din (ior, cu pref. în-.
ÎNFIPGE vb. III 1
ÎNFIPT1, -Ă adj. adv. j v‘ mf)Se-
Înfipta vb. Ia = înfige. (Mold. cu pronunţare dial. inciptă). Corbul i-o ’nciplat ciocul în piept. şez. II 55/10. Iară da c’o agiuns acasă, Manea o 'ncipta[t] pahişu ’n stâlpu’ porţî. ib. IV 195/29- [Adjectiv: înfiptât, -ă. Inciptat = în-cipt, dus pe gânduri, foarte serios. ŞEZ. V. 102.]
—	Derivat din înfipt, participiul lui înfige.
ÎNFIRÂ vb. I Broder, brocher. — A coase s. a brodi în fir (4°). [DICŢ. mai dau şi înţelesurile: «a băgâ aţa în ac »-DDRF. şi «a pune în fir» şăineanu, D. U., probabil, prin confuzie cu înşiră. | (întrebuinţat mai ales subt forma part.-adj.) înfirât, -ă = cusut cu fir. Nişte coame... unduioase se răsfirară peste umerii şi peptarul lui înfirat. c. negruzzi, I 21. Poartă haine în-firate. id.- 11 75/s. Altiţa cămeşii înfirală. ALECSANDRI, p. in 286.]
—• Derivat din fir, cu pref. în-. Cf. dubletul înfieră1.
Înfiripa, vb. I(aj v. înciripâ.
ÎNFIRÎT, -Ă f adj. Inherent â l'homme. — Inerent firii omeneşti. Patima vărsatului (= boala numită vărsat) firesc este coprinsă şi înfirită in făptura şi orănduiala vieţii şi întinsă de la om şi pănă la neamul dobitoacelor. PISCUPESCU, O. 238.
—■ Formaţie personală din fire, cu pref. în-, fără să existe şi un verb înfiri.
INFIRM, -Ă adj., subst. (Med.) Infirme.— Care este cu totul sau în parte incapabil a. împlini o funcţiune a organismului (ciung, şchiop, surd, chior etc.), neputincios, beteag, obid-nic (o bir nic), milog. Un orb, un surd, un idiot, un şchiop, un ciung, toţi aceştia nu sânt bolnavi, ci infirmi sau betegi. BIANU, D. S. | Subst. Instrumeiilele cu care se servesc spre căutarea infirmilor. ODOBESCU, II 94. Să întreţină spitaluri pentru bolnavi şi infirmi: id. 42. [Familia: (< lat. infirmo, -are) infirmă vb. I (cu abstractul infirmâre ş. f. şi adjectivul infirmât, -ă), numai fig. = a zdruncină autoritatea s. valabilitatea unui lucru, a dovedi ca neadevărat; (Jur.) a face nevalabilă o sentinţă, prin anulare sau reformare din partea unei instanţe superioare, (opusul lui confirmă), cf. aboli, abrogă, revocă, anulă. Faptele infirmă teoria. Mandatul a fost infirmat; —(după fr. infirmite s. din lat', infirmitas, -tatem) infirmitate s. f. == starea individului' care, fie din naştere, fie dintr’un accident sau o boală, nu mai are putinţa de a împlini o funcţiune oarecare a organismului; neputinţă, beteşug. In cazul când unul dintre asociaţi nu-şi îndeplineşte 'îndatoririle sale, sau când o infirmitate de toate zilele' îl împiedecă... hamangiu, c. C. 388. O infirmitate... în acea stare fragedă a copilăriei... MAIORESCU, D. iv 540; — (după fr. infirmatif) infir-mativ, -ă adj. (Jur.) = care infirmă (o sentinţă).]
•	— N. din lat. infirmus, -a, -um, idem. Cf. i n-firmerie, infirmier.
INFIRMA vb. I	\	.
,	-	v	iniirm
INFIRMAT1V, -Ă adj. (Jur.) j
Infirmerie s. f. Infirmerie. — Sală s. clădire în care sânt instalaţi şi îngrijiţi bolnavii din internate, pensioane, cazărmi etc., f bolniţă. Fiecare cazarmă are infirmeria sa (1873). uricariul, XXII 474. | F i g. Această infirmerie a literaturei române. MAIORESCU, CR. I 38.
—	N. după fr. Cf. infirm, infirmier.
infirmier s. m. Infirmier. —1 Cel care are meseria de a îngriji pe bolnavi, cel care caută pe bolnavi într’un spital, într’o infirmerie, f bo 1 nice r,.. Infirmieri cu condici, cu flori şi cu pachete de şocolată... c. petrescu, î. II 72. [Feminin: infirmieră s. f... Doamne de caritate şi infimiere purtând coşurile de ţigări id. ib. | Pronunţ. -mi-er(ă).]
—	N. după fr.
INFIRMIERĂ s. f. v. infirmier.
INFIRMITATE s. f. v. infirm.
ÎNFLĂCĂRA vb. I(a). (S')enfammer, (s')embraser, (s’)ichauffer, (s')enthousiasmer.-Trans. şi Refl. (întrebuinţat mai mult în înţeles figurat) A (se) aprinde, arzând cu flăcări, a boboti, a (se) încălzi, a (se) pasionâ, a (se) înfierbântă, a (se) entuziasma, cf. (f) în focă. Părul ei,... poziţia ei cealenoasă•, în sfârşit lumina murindă a unei lampe, ar fi înflăcărat pe Xenocrat. c. negruzzi, I 17. Iscusita fată cu a ei căutătură ce înflăoărâ. id. 11 31 /2. Lăsaţi-mă, princesă, îmi pare că în juru-mi se ’nflacără pământul. I. NEGRUZZI, VI 241. De ce căută, de ce se înflăcărâ mai tare. N. gane, ap. DDRF. Eu zic «cucuie ’ncelează», El înir’ult loc se aşează Şi cântă, în rău urează, Focul îmi înflăcărează. teodorescu, P. P. 346. Dragostea s'a ’nflăcărat. ib. 281. Nu mai aveâ pe căpetenia care să-i înflăcăreze, ispirescu, u. 59/,. || In-trans. A arde cu flăcări. Văd casa bogatului Din mijlocu' Iadului Tăt arzân[d] şi ’nflăcărân[d] (glosat prin «a se înălţă în flăcări»), Para la vatră bătân[d], DENSUSIANU, Ţ. H. 121. [Prez. înflăcărez şi (mai rar) înflâcăr. | Adjective: înflăcărat (cu negativul ne(î)nflăcărat), -ă = în flăcări, plin de foc, aprins, înfocat, înfierbântat, plin de ardoare, entuziasmat. Inflăcăratele hotare ale universului. marcovici, D. 102.Prieteşug ce se schimbase în cel mai înflăcărat amor. C. negruzzi, i
47.	în părul... de aur rubine ’nflăcărate. EMINESCU, p. 212. într'un munte înflăcărat fierbe o oală cu păsat. (= Furnicarul), gorovei, c. 166. Cuvinte înflăcărate = vehemente. DDRF. Ochi înflăcăraţi == strălucitori. BARCIANU. | (Adverb) Ca în flăcări. Nu mă prind de al tău dor, Că-i cu toiul înfocat Şi mă arde ’-nflăcărat. BIBICESCU, P. P. 28; — înfjăcărătâr, -oâre = care înflacără. COSTINESCU. | Abstract: înflăcărâre s. f., înflăcărat s. a. = aprindere, ardoare, înfocare.]
—	Derivat din flacără, cu pref. în-.
■	INFIiAMÂ vb. Ia refl. (Med.) S’enflammer. — A se produce o inflamaţiune, a'se umflă; a boboti, cf. ase tumefiâ, a se aprind.e (III 5°). [A d j e c t i v: inflamat, -ă (Med., despre o parte a corpului) = în care s’a produs o inflamaţie, cf. umflat, tumefiat. | Abstract: inflamâre s. f., inflamât s. a. (Med.) = acţiunea de a se inflamă, bobotire. | F a mi Ii ai’.ţdupă fr. inflammable) inflamabil, -ă = (Chim.) care ia foc, se aprinde uşor, aprinzăcios; (fig.) care se înflăcărează, se aprinde, se entuziasmează. Nu numai tinerimea uşor inflamabilă, toată lumea onestă şi patriotică... MAIORESCU, D. 113. Scormonind materia inflamabilă... GOGA, ţ. N. VI 1170; — (după fr. inflammaţoire) infiamat6r(iu), -oâre (Med.) = care produce o inflamaţie, care se manifestă printr’o
INFLAMABIL
— 663 —
ÎNFLORI
inflamaţie. Brâul superior prezintă afecţiuni in-flammalorie. HASDEU, I C. 179; —• (după fr. in-flammalion) inllamaţiune, infiamâţic s. f. (Med.) = stare morbidă caracterizată prin umflarea, în-roşirea, căldura şi durerea părţii bolnave; cf. obrinteală, obrintire, aprindere. Şi de ce boală ă murit lancul B.? — De o straşnică inflamaţie de creieri. C. NEGRUZZI, I 33.]
. — N. din lat. inflammo, -are, idem.
INFLAMABIL adj. v. inflama.
iMLÂMÂszi vb. IVa v. flămânzi.
INFLAMAŢIE, INFLAMAŢIUNE S. f. (Med.) v. inflama, t
INFLEXIBIL, -Ă adj. Inflexiblc. — Care nu poate fi îndoit s. încovăiat, neflexibil; p. ext. fig. care nu poate fi mlădiat s. înduplecat, neînduplecat. O bară de fier inflexibilă. Un caracter inflexibil. [Familia: (după fr. inflexi-bilite) inflexibilitate s. f. = neputinţa de a fi îndoit ; neînduplecare.]
—	N. după fr. (lat. inflexibilis, -e, idem).
inflexibilitate s. f. v. inflexibil.
INFLEXIUNE s. f. 1°. — 2°. Inflexion.
1°. înclinare (pe nesimţite), îndoire uşoară, în-covăiere lină, cf. mlădiere. | (Fizică) Refrac-ţiune, abatere, deviare a razelor luminoase.
2°. F i g. Schimbare de ton sau de accent în vorbire sau în cântare; trecere uşoară de la un ton la altul, înlesnire de a mlădia vocea (costinescu), cf. modulare. Moalea inflexiune a vorbei moldoveneşti. I. teodoreanu, m. ii 55.
—■ N. după fr. (lat. inflexio, -onem «îndoire»).
INFLÎGE vb. III. Infliger.— (învechit) Trans. A da, a aplică, a impune (o pedeapsă). Este o pedeapsă... care nu se poate inflige decât în virtutea unei sentinţe, maiorescu, d. i 346.
—	N. după fr. (lat. infligo, -ere, idem, propriu «a lovi»), idem.
ÎNFLINTÂ vb. I v. împlântâ.
ÎNFLOC6S, -OÂSĂ t adj. Brulant. — (Se întâlneşte într’un descântec «de roşeaţă») Care produce inflamaţie, care arde. Roşeaţă crăpăciosă... Roşeaţă înflocoasă, Roşeaţă neagră... Cu foc oiu arde-o, Cu miexe oiu unge-o. PĂSCULESCU, L. P. 143.
—	Derivat dintr’un mai vechiu *flacă din lat. pop. *flae(e)a (= facula, cf. flacără), din care avem şi în. alb. fl'âks, cu suf. -os. T h. C a p i-.dan, Dacoromania v 472. Forma măi veche *flă-cos a fost apropiată de verbul înfocă.
ÎNFLOCOŞÂ vb. I refl. Se couvrir de duvet.— A se acoperi cu floci, cu păr (pontbriant, bar-CIA.NU), cf. înfieră, miji. [P a r t. - a d j. în-flocoşât, -ă — miţos. barcianu. | Diminutiv: (în ghicitori) înfloeoşică adj. f. Ooluşică înfloco-şică. (Mănuşa). I. gorovei, C. 221.]
—	Derivat din flocos, cu pref. în-.
înflocoşîcă adj. f. v. înfiocoşâ.
ÎNFLORĂ vb. Ia. 1° Parcr de fleurs. 2° Pr6-parer des. couleurs, colorier.
1“. A împodobi cu flori: Noi drumul ţi l-am gîM, Şi calea (i-am înfloră Tot, cu flori şi viorele, Să nu-ţi fie toamna jele, Şi calea ţi-aş înfloră, lriflorâ-o cu ghiorghine, -Să vii, drago, chiar la mine. DENSUSIANU,. Ţ. H. 251. .
2°. A pregăti colori din plante (cil borş, leşie etc.) şi a coloră cu ele, a înflori (UI 3°). în Bucovina... se pregăteşte coloarea galbenă într’ast-fel: se pune în câte o oală drobiţă dumicată mărunt şi împietrită cu piatră acră şi câte un scul... Apoi oalele se umplu cu borş sălciu... (Borşul prisne-acru nu se întrebuinţează, căci atunci floarea sculelor zboară)... După ce fierb cam
o	jumătate oră, sculele se scot şi se moaie în leşie... Aceasta se numeşte înfiorarea în leşie. PAMFILE-LUPESCU, CR. 26.
[Mai ales supt forma adj.-part.: înflorât,-ă = împodobit cu flori, p. ext. cu alte ornamente (mărgele etc.); spec. (despre animale) cu pete mari de altă,culoare decât restul părului; (neobicinuit) înflorit, în floare. Faţa ei zămbeă ca livezile înflorate. GORJAN, H. IV 14. Scumpa du-lamă de serasir înflorat, odobescu, I 418. Se aşlemeâ, întocmai ca un lăicer verde şi înflorat,
o	poiană largă şi desfătată, id. Iii 174. Filele cu chenar înflorat. D. zamfirescu, ap. TDRG. Un viţel, în păr înflorat, coarnele... MON. OF. a. 1907, p. 7598. înfloratele sădiri. PANN, E, i 84. El în Turci se repezeâ, Ca un vânt cam viforat într'un pom mândru ’nflorat. PAMFILE, C. Ţ. 77. | Şi: înîlorilât, -ă. într'un ţol negru vărgat, în spărturi înflorilat. MARIAN, SA. 280.]
—	Derivat din floare, cu pref. în-.
înfloreâlĂ s. f. v. înflori.
INFLORESCENŢĂ s. f. (Bot.) Inflorescence.— Felul particular cum sânt aşezate florile pe tulpina unei plante; p. ext. totalitatea organelor şi operaţiilor care prepară s. produc înflorirea.
—	N. după fr.
ÎNFLORI vb. IV(a). I. 1°. Fleurir, s’epanouir, Stre en fleur. 2'. Faire fleurir, orner de fleurs.
II.	1J. Fleurir (Ure florissant, prosperer). Faire s'epanouir (â force de soins). Rayonner. III. lu. Orner (de fleurs, de dessins). Enjoliver, broder (un răcit). 2°. Fleurir (en parlant du vin), moisir. 3°. Preparer des couleurs; colorier. 4". Blanchir (en parlant de la toile).
1.	(Sens propriu; despre plante).
l'1. Intrans. A da s. a face floare; a da s. a fi în floare. £lnflor'= floreo. anon. car. Demăreata {— dimineaţa) ca iarba treace-va, demăreaţa în-fluri-va şi treace-va; e ( = iar) seara cade, veştcdzcaşte şi usucă-se. PSALT. 188/n. Să înflureşti, iară poame să nu faci. CUV. D. BĂTR. II 287. Vedemu... şi pământului răsărindu-i iarbă, şi pomii înflurind. CORESI, EV. 133/32. Buruiana... se naşte, creşte, înfloare şi cade de lot uscată, konaki, p. 276. Câte flori împupesc, Toate pe una jălesc, Şi căte în lume înflor, Toate lui se 'nchin' cu dor. marian, î. 227. Ca o rujă, cănd înfloare Şi ca sfântul soare, când răsare, id. V. 106, cf. D. 161. Văză că pomul înmugureşte, înfloreşte. ISPIRESCU, L. 72. Că floarea mai înfloare odată, Iar tu nu te mai faci fată. MAT. P’OLC. I 477. E ca floarea din crenguţă: Când■ gândeşti că înfloreşte, Ea atunci se veştejeşte. JARNlK-BÂRSEANU, D. 298. Creşteţi flori şi nu ’nfloriţi. ib. 209. Câte flori pe deal înflor... DOINE, 26/i2. De dragostea noasl[r]ă înfluri un pom pe coastă. HODOŞ, P. P. 159. Ce-a f.cst verde s’a uscat, Ce-a 'nflorit s’a scuturat. zÂNNE, P. I 33. Ce înfloare şi nu se coace Şi înfloare şi se coace? (= Cânepa), gorovei, c. 57. | (Fig.) A fi ca o floare, a aveâ înfăţişarea unei flori, a se-mănâ cu o floare. Pe geamurile Hagiului înflorise ghiaţa cu frunze mari şi groase. DELAVRANCEA, ap. TDRG. Luna limpede înfloreă ca o faţă de aur pe seninul... adâme al cerului. EMINESCU, N. 28. ! A se acop>.ri de flori. înfloreă cărarea ca de pasul blândei primăveri, id. P. 235. Cănd înflor cărările..-.
ÎNFLORÎ
- 664 —
ÎNFLORI
hodoş, Pi P. 52. # Unde înfloreşte (s. înfloare) tămâia (s. piperul) = în ţări streine şi depărtate, la sfârşitul lumii, foarte departe (cf. germ. «wo der Pfeffer wâchst»), Şi mă ,duc, maică, mă duc, Unde ’nfloare tămâia, Nu mai vin. până-i lumea, Unde 'nfloare şi piperul, Nu mai vin pân'o fi ceriul. HODOŞ, C. 99, cf. RETEGANUL, CH. 86.
2° Trans. (Rar) A face să înflorească. Ai înflorit floarea cea neveştejită. MINEIUL (1776) 2041/,, cf. 141/,, 194Vi etc. Firea grădinile înfloreşte. KONAKI, p. 265. (F i g.) Gerul pe feţe ăe copile înfloreşte trandafiri (= rumeneşte feţele), alecsandri, p. iii 12. || A împodobi, a dichisi cu flori. Unii... înfloresc [colacii]... cu diferite flori, marian, NA. 293, cf. 270.
II.	Fig. (cf. floare III).
1°. Intrans. A se desvoltâ (ca o floare) bine şi frumos, a-i merge bine, a-i prii, a fi în stare bună, a fi în floare; p. ext. a prosperă, a creşte (în putere, onoare, stimă). Dereptul ca finixul înflureaşte, ca chedrii ce săntu în Livan umnojeaşte-se. PSÂLT. 194/j. Sănătatea ta de sârg va înflori. VARLAAM, C. 3162. înflurescu întru cuvăntele slăvite a lu Dumnezeu, ap. CCR. 81.
I	înflorieă linereaţele. CUV. D. BĂTR. I 410. Iarăşi înfloreă lucrurile strămoşilor noştri din Dachia. ŞINCAI, HR. I 1 l/sa- Învăţătura va înflori şi va cântă. ŢICHINDEAL, F. 232. Intr’acea vreme Ta-merlan... înfloreă în puterea armelor sale. VĂCĂRESCUL, IST. 253/41. Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, Măriei Sale. EMINESCU, P. 111. || Trans. (Rar, fig.) A face, a îngriji să se desvolte bine şi frumos, să progreseze. Eu am crescut-o [pe Adeluţa]..., eu am înflorit-o ca pe o garofiţă, ALECSANDRI, T. 949. Ai de înfloresc limba, negoţu' şi plugăria. jipescu, ap. TDRG.
2°. I n t r a n s. şi r e f 1. A fi ca o floare: frumos, vesel, radios; p. ext. a fi într’o stare sufletească de bună-dispoziţie. Mi să'nfloreaşte mişelul ( = sărmanul) de suflet. DOSOFTEIU, PS. 85. Faţa-i înfloreă. PANN, Ş. I 61. Inima când se ’nveseleşte, Faţă ’nfloreşte. ZANNE, P. II 200.
III.	P. anal.
1°. (Cf. floare II 1° ='desen, sculptură, broderie etc.) Trans. A împodobi (spec. a coase s. a brodâ) cu desenuri, cu flori, p. ext. cu alte ornamente asemănătoare, cf. în floră, chiti. Şi fete vin să le ’nfloreşti altiţa. GOGA, P. 28. | F i g. A împodobi (şi în sens de a e x a g e r ă, a umflă). Fiind înflorit cu sângele muceniciei. MINEIUL (1776) 183 Vi- Cel mai mic act al cuivă..., fiecare, spunându-l vecinului său, căută să-l înflorească şi să-i adaoge amănunte. N. XENOPOL, ap. TDRG.
2°. (Cf. floare 11 2° = micoderme; despre vin, borş, moare etc.) Intrans. A prinde floare. Vinul înfloreaşte. ECONOMIA, 168. Vinul se trage din poloboace în butelce... pe o vreme uscată şi senină şi niciodată când înfloreşte sau când se culege viia, ci toamna şi iarna. I. IONESCU, C. 205. Ginu (= vinul) ’n cană i-a 'nflori, Turta ’n sân a mucezi. VASILIU, C. 171. Carnea voastră mucezească, Vinu’n ploscă să ’nflorească (Berhi-şeşti, în Bucov.). Com. A. procopovici. | P. ext. (Despre pâne LB., mămăligă) A mucezi, a prinde mucegaiu.
3°. (Cf- f o a r e IV 2° = coloare). T r a n s. şi r e f 1. A prepară colori (marian, cr. 30) din diferite plante şi a coloră cu ele; p. ext. a coloră, boi, văpsi. Flori din Joia-mare, cu care se înfloresc ouăle, marian, na. 3.87. A înflori în leşie s. borş, se spune când se prepară coloarea cu leşie s. borş. Am să înfloresc sculele cele galbene în leşie. id. CR. 18. Prin Bucovina se pune tn borşul căldicel puţină scorţiţă şi piătră-albastră (14—20 gr. la cofa de borş) şi apoi vasul se aşează la soare, ca să se înfloare. PAMFILE-LUPESCU, CR. 73. A în-
flori florile = a prepară coloarea din flori, marian, cr. 30.	"
4°. (Despre pânză) Trans. şi refl. A (se) uscă (pânza) la soare, spre a se face albă şi frumoasă, cf. (î) n ă 1 b i, b i 1 i. Fete mari pânze nălbeau Şi pe pietre le ’nfloreau. TEODORESCU, P. P. 558b. Pânzele să se 'nflorească Şi frumos să se nălbească, Ştii, ca coala de hărtie. ib. 558b.
[Şi: ( f şi îu Banat) înfluri vb. Ia; (în poezia pop. şi) fiori vb. IVa. Mustăcioara să-mi florească. TEODORESCU, P. P. 305b. | Prez. ind. Înflorise şi (mai ales în Transilv.) înfldr. || Adjective: înflorit (înflurit f şi dial. mardarie l. nr. 4033, 4564, cu negativul: ne(f)nflorit), -ă. (Ad I 1°) în floare. înflorit = floridus. ANON. CAR. Crângurile înflorite. ALEXANDRESCU, M. 17. Codru 'nflorit. ALECSANDRI, P. I 197, cf. (poiană) id. 16 II 90. în iarba înflorită somnoros suspină-un greier. EMINESCU, P. 251. Vede un păr frumos şi înflorit. CREANGĂ, p. 286. O câmpie... cu iarbă înflorită. ispirescu, L. 5. Spinii înfloriţi. jarnIk-bâr-SEANU, D. 492, cf. (trandafir) 98. Şi se dede la hodină Sub un pom mândru 'nflorit, Florile l-or cotropit... viciu, s, gl. Plin de flori; (despre părul din cap, prin asemănare cu pomii în floare) pe alocuri alb, cărunt, sur; (despre obraji, priri asemănare cu un trandafir înflorit) îmbujorat, înroşit, rumen. Având înflorite cărunteaţeale. DOSOFTEIU. v. S. 55. De cărunteaţe infloritu. id. ib. 46,,. Cărarea... înflorită, pe Care o visează
o	inimă de douăzeci de ani. c. negruzzi, i 47, cf. (cale înflorită) alecsandri, p. i. 138. Ţărmuri înflorite. EMINESCU, p. 220. Zăpăcită... şi ’nflorită de ruşine. COŞBUC, F. 37. ll întinse fetei, care citi cu obrajii înfloriţi. BRĂTESCU-voineşti, L. D. 6; (ad I 2°) împodobit cu flori. în haină aleasă... La masă chitită, La masă înflorită, Şade şi scrie. MARIAN, î. 175. Ai, săracii ficiorii... Când să duc, să duc cu flori Şi napoi zin (= vin) cu durori, Când să duc, mărg înfloriţ[i] Şi napoi. zin tăţi răniţ[i], PAPAHAGI, M. 7/69; (ad îi 1°) înfloritor, în floare. Alte... familii, înflorite, au pierit. MARCOVICI, D. 39. Văduvă de doi bărbaţi la 21 de ani, în cea mai înflorită frumuseţă... c. negruzzi, I 57; (ad II 2°) Bine dispus, radios, rumen, vesel. Înflorită faţă şi veselă. DOSOFTEIU, V. S. 15912. S'au întors cu înflorită faţă şi străluminată. GCR. I 257/„. Frumu-seţea-i cea înflorită.. PANN, E. ii 94. Inima noastră este... apururea înflorită? MARCOVICI, D. 80. Doi... frăţiori, Cu cosiţe poleite Şi cu feţe înflorite. ALECSANDRI, P. II 181. Tu, pe unde mergi şi cânţi, Nu mai vezi ochi înfloriţi. MARIAN, î. 500. A pus faţă înflorită Supt o glie veştejită. JARNlK-BÂRSEANU, D. 149, Galbeni înfloriţi. TEODORESCU, p. p. 135b.' Cu desenuri în formă de flori; fig., (despre stil) figurat, cu înflorituri s. 'floricele. Botinele... sticleau radioase pe covorul înflorii. EMINESCU, N. 82. Eu n'aş cătă, iubiţi Pisoni, să pun într'o lucrare Satirică, grosolănii ş’un stil neînflorit. OLLĂNESCU, H. A. P. 33; (ad III 4°) Care a prins floare (II 2°); p, anal. mucegăit. LB. O bucată de mămăligă, înflorită de mucegaiu. contemporanul, V. i 301. (Cf, floare II 5°). Grăunţele [de porumb] pocnesc [la foc] şi sar înflorite, albe. vla-HUŢA, ap.. TDRG.; — înfloritor, -oâre = (în literatură aproape numai ad II 1°, redând pe fr. «florissant») care înfloreşte, căruia îi merge bine, îi prieşte, e în floare. Colonia romană ajunse într’o Stare foarte înfloritoare. BĂLCESCU; M. V. 6-7. Plecaţi-vă înainiea acestui rege tânăr şi înfloritor. I. NEGRUZZI, VI 413. Am menire ’nflori-toare;■ ALECSANDRI, P. P. 31b/,. | Abstracte: înflorit s. a. = acţiunea s. faptul de a înflori, (şi mai ales) timpul’ când înfloresc plantele. înfloritul începe cam de la mijlocul spiculuij
ÎNFLORITURĂ
- 665 -r
ÎNFOCĂ
mergând spre extremităţi. SANDU, S. 63. Mândră vreme ţi-ai ales... Pe 'nfloritul pomilor. MARIAN, î. 271; (ad III 4°) Albit, bilit. Am pus pânzele la 'nflurit. CIAUŞANU, V.; —înflorită f s. f. = podoabă. Înflorită graiului, dosofteiu, v. ş. 46;
—	înflorire s. f. = acţiunea de a înflori, timpul când plantele sânt în floare; desvoltare înfloritoare, prosperare, progres; pregătirea văpselilor din flori. (Ad 11°) Aşteptând însă înflorirea [floriilor\ C. NEGRUZZI, I 104. Gerul să ne-aducă viu aminte de-ale verei înfloriri. ALECSANDRI, P. III
12.	Veni să petreacă sărbătorile primăverii acolo, în înflorirea aceia a grădinilor. SADOVEANU, M. 120. Şiruri de cireşi scutură grei omătul trandafiriu al înflorirei lor. EMINESCU, N. 66; (ad II 1°) Înflorirea fecioarelor. MINEIUL (1776) 1762/,. La poetica Florenţa viaţa curge; ’n,înflorire. ALECSANDRI, P. II 152. Temelia înfiinţării şi înflorirei unui asemine institut. I. IONESCU, C. VII; (ad III 3°) După o jumătate de si, florile strânse se stropesc cu zeamă, se resfiră pe vatră, se freacă în mâni...: aceasta se chiamă înflorirea florilor. PAMFILE-LUPESCU, CR. 118; — înfloritură (în-fluritură LB.) s. f. = (rar) timpul când plantele înfloresc; (mai ales) podoabă, desen, figuri. Primăvara frumoasă, înfloritura şi iarba târzie. CALENDAR (a. 1773), ap. GCR. n 26. înfloritură graiurilor. DOSOFTEIU, V. S. 46. Mijlocul le-i Strâns cu... fel de fel de înflorituri de lână. SEVASTOS, N. 90/ii-2. După aceste cântece urmează întrebările... mai adaogându-se p’ici-colea înflorituri (poate: minciuni, glume, cf. a înflori III 1°) cad'alde astea... MUSCEL, 101. Bunătatea stofei nu stă tn înfloritură, ci în ţesătură. ZANNE, iii 385; — înfluritoâre f s. f. = înflorire ? înfluri-toarea sfintei evanghelie am luat: coresi, ev. 309/i„; — (rar) înfloreÂlă s. f. = (ad III 2°) acoperire cu flori II 2° (costinescu); p. ext. mu-cezeală (bianu, d. s.).]
■— Din lat. Iloreo, *-îre (clasic -ere > înflor) şi inlloresco, Mre ( > înfloresc). Cf. înfloră.
înfloritură s. f. v. înflori.
INFLUENT, -Ă adj. Influent. — Care are influenţă, cu trecere. Mândria Naţională ploâ gratis la toate persoanele influente. I. negruzzi,
I	270. Mă voiu acăţâ de funcţiuni gros retribuite, or[i] de vreun rol politic şi influent. ODOBESCU, III 623. Acest d. profesor eră poate membru influent... MAIORESCU, D. IV 500. XJnul din deputaţii cei mai bine văzuţi şi influenţi ai acelei majorităţi. id. ib. IV. 210. Singurul pribeag influent care mai rămăsese la Munteni în vara anului 1700, Nicolae Costin... iorga, L. i 342.
—	N. după fr.
INFLUENTA vb. Ia Influencer. — (Construit cu acuzativul s. cu prep. asupra) A exercită o influenţă, a înrâuri. Un lucru care ar influenţă convingerea noastră în desbaterea de astăzi... MA-IOREŞCU, D. iv 234. [Adjectiv: influenţat (cu negativul neinfluenţat), -ă = care a suferit o influenţă, înrâurit. | Abstract: influenţâre s. f. = acţiunea de a influenţă; înrâurire.]
—	N. după fr.
influenţă s. f. l»-2#. Influence.
1°. Acţiune*fizică sau morală pe care un lucru sau o persoană o exercită asupra altuia. Temperatura avîi pururea o deosebită influenţă asupra fizicului mieui C. NEGRUZZI, I 57. Ori cât de neplăcut să fi fost spectacolul..., el avii o influenţă salutară asupra eroului nostru. EMINESCU, N. 35. Ce fel de influenţă vor fi având grosimea şi forma . coadei asupra facultăţilor intelectuale şi fizice ale unui câne? ODOBESCU, III 43/,.
2°. F i g. Autoritate, trecere, înrâurire, cf. a -scendent, credit. Cere de la dânşii de a sprijini prin a lor influenţie în Adunare... (a. 1835). URICARIUL, VIII 131/,,. Influenţa şi favoarea Excel[enţei] V[oastre] a crescut., ib. I 177/20. România... căzti sub influenţa misionarilor Grecii
c.	NEGRUZZI, I 201, cf. 143, 158.
[Şl: influinţă s. f., influtoţie t s. f.]
—	N. după fr.
influenţă s. f. (Med.) Influenza. — O boală epidemică şi foarte contagioasă — cunoscută la noi dc pe la 1820 — care se manifestă prin temperatură ridicată, dureri în tot corpul, guturaiu, tuse şi printr’o stare generală de moleşire; confundată adesea cu g r i p a.
—	N. după ital. influenza, idem (derivat din lat. influere «a curge în cevâ, a se revărsă»).
INFtUENŢIE t S. î. 1
INFUUINŢĂ S. f. | V' in£1Uen*ă -
ÎNFliUBÎ vb. IV» ş. d. 1
ÎNFIiUBITOÂRE t S. f. j V' înI,0ri'
iNFi/UTURÂT, -Ă adj. Garni de paillettes. — împodobit cu fluturi (3°). Femeile şi fetele... poartă cămeşi înfluturate. CONV. LIT. xliv, voi. I 653. In unda. mândrei cămăşuţi, înflujwrată ’ntreagă. rădulescu, ap. TDGR.
—	Participiul-adjectiv al unui verb (neîntrebuinţat) înfluturâ, derivat din fluture, cu pref. în-.
INFIiUXIE s. f. f (Med.) Epanchement, dâgor-gement.—Scurgere (a unei glande, a fierei etc.) în organism, molnar, ap. DACOROMANIA iv 386.
—	N. după lat. influxio, -onem, idem.
ÎNFOCĂ vb. I. 1°. Mettre le feu, allumer, en-flammer, brCiler. 2°. S'allumer, s’echauffer, s’en-flammer, se passionner.
1°. Trans. A pune foc la cevâ, a da foc (ţiplea, p. p.), a aprinde, a arde (pe cinevâ s. cevâ) cu foc, a înfierbântă în foc, a încălzi la foc (T. PAPAHAGI, m.), a încălzi până la incandescenţă. Infocară ţăpuş de her. DOSOFTEIU, V. s.
37..	Înfierbântă o tigae de o înfocă, de-i mergeă scânteaele. id, 7,. Infocară un bou de aramă. id. 136,. Dacă infocară vârtos căminul... id. 5, cf.
234..	Şi cu foc tîl înfdcă. MARIAN, V. 37. | R e f 1. A se face fierbinte, a se înfierbântă, ţiplea, p. p.
2°. (Fig.) Refl. (p r o no m i n al) A se aprinde (de patimă, mânie, indignare etc.), a se înfierbântă, a se înflăcărâ; a se pasionâ; a se agită, a se excită, a se iritâ, a se surexcitâ. Să înfocă vârtos să să închipuiască lor. DOSOFTEIU, V. S. 26. In-focăndu-ş[i] căldura spre Dumnedzău... id. ib. 26. Alaric pentru aceasta înfocându-să, leat 409, au intrat tn Italia. CANTEMIR, HR. 276/,. De care cuvinte înfocându-se Valens, îndată au ieşit din Ţarigrad. id. 251/n. Jidanul cel tânăr se înfocă din ce tn ce mai tare. contemporanul, m 824.
[La prez. ind. pers. III, la cantemir, hr. 6/19 şi forma: se înfocază. \ Adjecti ve: Infocât, -ă. (Ad 1°) Aprins, fierbinte, înfierbântat, cald peste măsură, incandescent. Să sui în patul cel înfo-cătu. DOSOFTEIU, V. S. 16. Smoală înfocătă. id. ib. 94. Cămin înfocătu groznic. id. ib. 3. Jeratic infocătU. id. ib. 95,,. [Lănci] arse şi }nfocate. id. PS. 26. Focul poftei nu mai gios tn stepena arsurii iaste decât metalul înfocat, cantemir, ist. 29. Tu care ai locuinţă în acest cer înfocat. C. NEGRUZZI,
II	9. Cocoarele... vin... de prin clime înfocate. ALECSANDRI, P. III 28. Soarele surâse şi el în înfocata lui împărăţie. EMINESCU, N. 4. Dă poroncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată, ca să
ÎNFOCl
- 666 -
ÎNFOIÂ
doarmă pentru veşnicie. CREANGĂ, P. 249. Armăsarul suflă cu o nară... aer înfocat. ISPIRESCU, L. 31. (Prin asemănare cu coloarea fotului) Roşu aprins, roşu deschis, viu. Trandafirul cel înfocat, eminescu, N. 29. Am o pară frumoasă, ha un capăt înfocatăi, La un capăt secerată. (Cocoşul). GORO-VEI, C. 96. Năfrămuca de la mine... De-i vedeâ că-i ponosită, Poţi şti bine că-s murită; De-i vedeă că-i înfocată, Poţi a şti că-s înnecată. PAPAHAGI, M. 116/38. (Med. pop.) Inflamat. Băşică înfocată. ŞEZ. I 57/4. Roşaţă înfocată, ib.
II	91/*. (Fig.) Ochi înfocaţi— de foc, aprinşi, arzători, scânteietori, sclipitori, vii, expresivi, ageri. Iar sălbaticii oşteni a lui Romii, să aruncă... cu ochii lor înfocaţi, beldiman, N. P. I 15. Ochii săi negri, mari şi înfocaţi, părul său lung. alecsandri, DACIA LIT. 260. Doi ochi strălucitori şi înfocaţi. CONTEMPORANUL, III 618. Lacrimă înfocată = ferbinte. Curg lacHmi pârău şi vale, Lacrimile înfocate De fete nemăritate, hodoş, P. P. 229; (ad 2°) Aprins, înfierbântat, înflăcărat, aţâţat, animat, însufleţit, agitat, excitat, iritat, surexcitat, înfuriat. Înfocat de mânie, luând buzduganul... LET. II 96/i„. Valurile înfocate multă vreame ne-au bălut. beldiman, O. 28. Dragoş înfocat, O (= căprioara) goneşte ne’ncetat. alecsandri, p. II 90. Văzând voinicul pe zâna aşă.,de înfocată... SBIERA, P. 36/31. Aşă îmbli di ’nfocat, Cum ar ci (= fi) un om turbat, vasiliu, c, 67; cf. teodorescu, p. P. 518, şez. i 44b/2, vil 86. (Despre avânt, simţire, fantazie, râvnă, dragoste, amor, inimă etc.) Exaltat, impetuos, pasionat, cu foc, plin de foc, înfierbântat. Nespus ah şi vah din [ri]focata-i inimă ieşeă. cantemir, ist. 365. A mea, înfocată şi deşartă fantazie. MARCOVICI, C. 16/,,. Alergăm cu râvnă înfocată, id. ib. 100. Un sărutat lung şi înfocat, alecsandri, p. P. 15b/„. Fulgerul ce aprinde o dragoste înfocată, konaki, p. 82. Nădejdi, viaţă, cinste, simţirile 'nfocate. ALEXANDRESCU, M. 68. Suvenir de dragoste înfocată. ALECSANDRI, p. i 125, cf. p. p. 22b/j. Acesta e limbajul adevăratului amor! laconic şi înfocat. C. NEGRUZZI, C. 61. Cu inimă înfocată. TEODORESCU, p. p. 170b, cf. mat. FOLC. 295. |Abs'tr acte: înfocâre s. f. (Ad 1°) Foc, ardere; cf. incendiu; cauterizare. Au ars Ţarigradul cu foarte mare înfocăre. DOSOFTEIU, V. S. 12. Coastele i-au frântu-i cu ’mfocări cu undelemn. id. ib. 231J. Pomenirea înfocării (lemma: arderii), id. ib. 1,1. Se topeşte sub arsura soarelui cu înfocare. konaki, p. 83. f Agitaţie. Apele fugi-vor de rea 'nfocare. dosofteiu, PS. 51. (Ca termin medical). Aprindere. Înfocarea, aprinderea plumânilor. Seamnele din care se cunoaşte: calul răsuflă greu, i se bat flămânzările,... şi calul nici de cum nu zace. calendariu (1814) 164/5. Înfocarea ochilor. ib. 176/2e; (ad 2°) Foc mistuitor, înflăcărare, ardoare; entusiasm, pasiune, patimă; exaltare'; zel. Cu înfocări fără stâmpărări inima mi s’au cuprins. cantemir, IST. 161. Buze arse de-a■ dragostei înfocare. ICO.NAKI, p. 99. Tinerii o priveau cu amor şi înfocare. C. NEGRUZZI, I 64. Înfocarea... cătră învăţătură, id. II 143/u. Nume ce ’n înfocarea închipuirei ihele, Pe străXucita-i frunte îl văd şi îl citesc. ALEXANDRESCU, M. 99. Se puse cu multă silinţă şi înfocare să sfârşească podul. BĂLCESCU, M. v. 110. Cu glasul plin de înfocare. eminescu, n. 121. # Cu înfocare loc. adv. = cu înflăcărare, cu ardoare, cu pasiune, cu foc (II 1°). Doi prieteni ce o caută cu înfocare, marcovici, C. 38/i,. O chemam cu înfocare; alexandrescu, M. 106. Libertatea pe care o doreau cu înfocare. BĂLCESCU, M. v. 393/n_ Calu-i turbă, muşcă, sare, nechezând cu înfocare, alecsandri, p. ii 15, cf. creangă, p. 234;— înfocătură, f s. f., înfocă-eiune s. f. (Med. pop.) =• aprindere. Văză tămă-duindu-să îmfocătări trupeşti, dosofteiu, V. S.
178/j. Nu sâmţ nemică deinfocătiira aceştii căldări. id. 7. Vaca din înfocăciune se umflă la pulpă. ţiplea, p. p. 102.]
—	Derivat din Ioc, cu pref. în-.
ÎSitOCĂCII XE S. f. )
ÎNFOCĂTU1SĂ t S. f. J V' înî°Ci*
ÎXFOFOIjĂ vb. Ia V. înfoîoii.
ÎNFOFOi/i vb. IVa. Emmitoufler. — Trans. şi refl. (Braşov) A îmbrăcă, a învăli în multe haine (groase şi călduroase), spre a (se) feri de frig, cf. înhăimurâ, b 1 o b o j i, îmboldori, încotoşmănâ. [Şi: inMolâ vb. la. alexi.] Cf. î n f o 1 f o ş â.
isFOFOROJÂ vb. Ia. Malmener? — A schin-giui(V). Au tăiat-o, au bucăţit-o, au înfoforojat-o, au scâlciăt-o, dă nu mai înţălegi, limbă e ori ce brezaie este? jipescu, O. 54.
ÎM OS vb. IVa. y. înîoiâ.
ÎNFOIÂ vb. I. I 1°. Ameublir (la terre) par des fagons, labours, etc.; (refl.) s’ameublir. 2°. S’imbiber (d’eau). Croîire, monter (en parlant de l’eau). 3°' Bouffer (de cheveux). 4°. Se gonfler (d’un oiseau). 5°. S’epanouir (d’une plante). 6°. Bouffer (de vetements). 7°. Gondoler (de la peau, d’une âcorce). II Se couvrir de feuiîles.
I	Sens etimologic, în legătură cu cuvântul foaie; (rar trans. LB.; mai ales refl.) A (se) umflă, a (-şi) mări volumul (rărindu-se). Spec.:
1°. (Despre pământ; Sn opoziţie cu a îndesă s. abate). A face să crească, (refl.) a creşte în volum rărindu-se (prin arare, săpare etc.), a (se) afânâ. Pământul arat se bate şi nu se în-foieşte. I. IONESCU, C. 7. Prin tăierea fierului [de la plug] şi răsturnarea cormunei, pământul din brazdă se mai înfoieşte, adecă îşi mai răreşte votumul. pamfile, a. 53.
2°, (Despre materii care se pot îmbibă de apă) A se umpleâ de apă, a-şi luâ apă. caba, săl. Umple butea cu apă şi după ce s’a înfoiâ, dă-i sare cu grosul şi până deseară e gata apa sărată... Fata... făoCi aşâ şi pe când veniră şărpoaicele, sărătura erâ gala. mera, L. B. 31. | (Despre apă) A creşte, a se umflă. Se înfoaie apa, de trecă peste ţărmuri. RETEGANUL, P. 56/i.
3°. (Despre păr) A se zburli, a se umflă, a se desface (păsculescu, l. p.) prin pieptănare s. de vântul ce suflă în el, a se face.vâlvoiu. Un vânt mare ăburâ, Chica lui Gruia înfoiâ; Şi Turcu' când îl vedeă, De frica lui se înnecă. ŞEZ. IX 173. I se înfoiasă barba (Romanaţi). PĂSCULESCU, L. P. 246/„.
4°. (Despre păsări) A se umflă în pene. Tutca (= curca) se ’nfoaie (Timişoara). Com. A. COSMA.
5°. (Despre unele plante) A se mări prin desfacerea frunzelor, a se învoită; cf. bătut. S'a în-foiat ca varza Şi s'a îngânfat ca barza. PANN, P. V. I 161, ZANNE, P. I 303. Floarea largă, înfoiată. IORGA, CH. I. II 39. Paltin înfoiat, Subţire şi nalt. TEODORESCU, P. p. 459.
6°. (Despre hainele bătute de vânt s. care se fac astfel, ca să nu se lipească de corp) A se umflă. | P. ext. (despre femei care se îmbracă cu asemenea haine s. cu multe fuste) A se purtă cu haine înfoiate; fig. a se fuduli gătindu-se cu haine multe s. nouă. Cf. baronzi, l. i 110. barcianu.
7°. (Despre pielea care se băşică, despre scoarţa pomilor; f i g. despre pântece) A se umfla. De-o mai merge burta părintelui tot înfoindu-se..., apoi n'o să mai poată ieşi cu cădelniţa prin derele mici. V. A. urechiă, ap. TDRG.
ÎNFOLFOŞÂ
— 667 —
INFORMĂ
II. (Literar, prin apropiere de cuvântul foaie; Varza. s. floarea înfoiată a putut fi considerată ca o varză s. floare «cu multe foi») A se acoperi s. umpleâ cu multe foi (cf. înfoiat).
[Şi: înîoi vb. IVa. ||Abstracte: înfoiâre (în-îolre) s. f..; înfoiat (întoit) s. a. | Adjectiv: înfoiât, -ă = umflat, afânat, rărit, imbibat, crescut, zburlit, etc.; cu multe foi, plin de foi. (Ad I 1°) Pământul înfoiet are mai puţină vreme de a se învărtoşă. I. ionescu, c. 6, cf. 25, 26. Grăp'atul... are de scop de a netezi bucata arată..., de a acoperi sămânţa... şi de a îndesă sau pături pământul înfoiat prin arare, pamfile, a. 61; (ad
I	2°) Se făcu, din ea o apă mare, o Dunăre! dar nu mai eră lată, dar nu mai eră înfoiată! reteganul, P. I 40/,4; (ad I 3°) Fetele cme... îmblă cu capul zborşit, înfoiat şi dupuros, sânt poreclite... «buhă». marian, O. I 213; cf. DR. V, 293; (ad I 1°) Ţăranii cu pălăriuţe şi haine albe înfoiate. IORGA, N. R. A. I 245. Femeile... cu cisme mari supt rochia înfoiată. id. N. R. B. 38. Împărăteasa, cum eră ea înfoiată numai cu fuste şi cu rochii de mătăsuri şi de catifele... N. A. BOGDAN, ap. TDRG. (P. anal.) Plăcinte înfoiete. ALECSANDRI, I 139; (ad I 7°) Pielea de pe spinarea [vite]lor [bolnave] e aşâ de înfoiată, că atingând-o cu mâna, foş-căeşte, ca şi când ar fi deslipită de carne. MARIAN, ap. HEM. 1717a', (ad II) Arabescuri formate de ramuri înfoiate. ODOBESCU, II 188. | Pronunţ. -fo-i(a)-].
—	Dintr’un lat. pop. MnfoHio, -are (din in- şi follis, cf. folliati «un fel de încălţăminte largă imitând foalele fierarului»). Cuvântul se găseşte şi la Aromâni: mful'are «a umpleâ un burduf cu lapte, cu brânză etc.», disful'are «a începe un burduf de brânză». CIHAC, i 97, P. Pap ah agi, Notiţe etimologice 35, CDDE. nr. 619. Cf. înfulecă, sufulcâ.
ÎNFOLFOŞÂ vb. Ia. Charger. — Trans. (Complementul e omul) A încărcă pe cinevâ cu diferite obiecte, umplându-i braţele, buzunarele etc. Te înfolfoşează muma sau un prieten, când îţi umple buzunarele, sânul, şi-ţi mai pune şi’n vreo legătură mere, pere etc. (Teleorman). ION CR. Vii 252. [Adjectiv: înfoifoşât, -ă = încărcat (dar nu la spinare), ib.]. — Cf. înfofoli.
in-f6lio loc. adj., s. a. sing. In-folio.— (Formatul unui volum) în care coala de tipar e îndoită în două; p. ext. carte de formatul acesta, foliant. L-am găsit cu, o mare carte* in-folio dinainte. C. NEGRUZZI, I 4. Manuscripte... de formatele in folio. ODOBESCU, I 343. Multe ore plăcute am petrecut împreună, în mijlocul acelor ■in-folio. GHICA, ap. DDRF. [Pronunţ.--Ii-o. | Fără l'ormă deosebită la plural. | Familia: (< germ. Foliant) foliant (pronunţ. -li-ant) s. a. = volum in^folio. Două mari foliante despre vieţile sfinţilor. SBIERA, F. 95.]
—	JV. din lat. in folio «în foaie».
ÎNFOLOSÎ t vb. IVa v. folosi.
ÎXFOI.TÎT, -A adj. Ventru. — Cu burta mare (vorbind de animale), păsculescu, L. p. Este-o mânzuliţă Foite şi ’nfoltită (Târgovişte). ib. 40.
—	Derivat din foite, cu pref în-.
ÎNFOMÂT. -Ă adj. Affame.—înfometat. Obosit, înfomat, tremurând, fără bani. DELAVRANCEA, ap. TDRG.
—	Cuvânt literar, derivat (după fr. affame) din foame, cu pref. în-. Cf. înfometâ.
Înfometa vb. Ia. Affamer. — Trans. A lipsi pe cinevâ de cele trebuincioase pentru hrană,
a face pe cinevâ să sufere de foame, a -chinui, a constrânge prin foame s. prin foamete. [Adjectiv: înfometât (negativ: ne(î)nfometat), -ă = lipsit de cele trebuincioase pentru hrană, chinuit de foame; constrâns prin foame s. foamete; suferind de foame, flămând (tare şi mereu). Ciori înfometate ce hrana ’n ţipete îşi cer. n. rădu-LESCu-NiGER, ap. TDRG. Impiedecăndu-se de un bostan scos de purcei, cade mal peste înfometaţii copilaşi. M. FLORIAN, SĂM. I 387. I Abstract: înfometâre s. f. = acţiunea de a înfometâ.]
—	Derivat din foamete, cu pref. în-. Cf. înfomat.
ÎNFORFOCÂ. vb. Ia refl. S’attifer, se pom-ponner.—(Ironic) A se împopoţonâ, a se găti. CIAUŞANU, V. [Prez. ind. mă înforfoehez: | Şi: în-furfucâ vb. Ia. ib. | Adjectiv: înforfocât (în-furfucât), -ă = împopoţonat, gătit, ib.] Cf. î n-forfoiât. .
ÎNFORFOIÂT, -Ă adj. Exagere,' extravagant.— (Transilv., despre felul cuivâ de a vorbi, de a se îmbrăcă, de a se prezentă) Exagerat, extravagant. Cf. VICIU, GL.
—	Derivat din' forîoiu (fârfoiu) Cf. f ârfăll şi înforfocâ.
INF6RM, -ă adj. l°.-3°. Informe.
1°. Fără formă (determinată bine. Cf. amorf), cu o formă imperfectă,, grosolană, cf. pocit, urît; p. ext., nelucrat, brut. Ca măiestru vei şti fără îndoială să tragi folos şl din acest material inform. ODOBESCU, II 316. Se întâlnesc şi mici idolaşi informi, lucraţi în lut ori în bronz. id.. 145. Se aşteptă încă omul care să reunească şi să dea
o	formă materialului împrăştiat şi inform. IOR.GA, L. II 612.
2°. F i g. .Nedesăvârşit, imperfect. N’am putut ajunge decât la o încercare informă, cu mult mai jos de legitimele d-voastră aşteptări, odobescu,
II	399.
3°. P. ext. Cu altă formă decât ne-am aşteptă, neproporţionat, prea mare. Un prag inform la o sărmană colibă. CARAGIALE, N. S. 33.
—	N. după fr. (lat. informis «fără , formă»). Cf. diform.
INFORMÂ vb. Ia. (S’)informer. — Trans/ A pune în curent, a da cuivâ informaţiuni, a în-cunoştinţâ, a înştiinţâ. Cel ce v’a informat, a căutat să vă inducă în eroare. [Refl. (construit mai rar absolut; de obiceiu se arată prin la s. dela persoana de la care s. locul de unde luăm informaţia, iar obiectul informaţiei prin de, despre s. printr’o propoziţie obiectivă) A se pune în curent, a luâ informaţiuni, a căutâ să afli, a cercetă (I 5°). Informându-ne de locuinţa acestui vestit diştilator, ni se răspunse că... C. NEGRUZZI, I 325. M’am informat în urmă că cel puţin în Tărgu-Jiu s’au îndreptat lucrurile. MAIORESCU, D. iv 521. De la o vreme el nu mai are decât izvoarele ungureşti pentru a se informă, pe lângă acele care fusese folosite de predecesori: Ureche şi Simion Dascălul. IORGA, L. i 91. El vine să se informeze., GOGA, Ţ. N. VI 1537. M’am informat la gară de la impiegat când pleacă trenul. [Şi: informul f vb. IVa = a informă, a lămuri. Prevorovire. Informuind cetitoriul (este titlul unui capitol din) cantemir, hr. 215. | Adjective: (după fr. informi) informat (negativ: neinformat), -ă = care a fost pus la curent, căruia i s’au dat informaţiuni, care a primit relaţiuni (complete), încunoştinţaj,.. Acest jurnal e de obiceiu bine informat; —■ (după fr. informatour) inîor-mat6r, -oâre (adesea substantivat) = (cel s. cea)
ÎNFORMÂ
- 668 -
ÎNFRÂNA
care informează, dă relaţii (exacte)', pune la curent; p. ext. autor de la care culegem informa-ţiuni. Informatorii săi se par a-i fi dat... o noţiune confuză, hasdeu, I. C. 184. Pe vremea lui, spune acelaşi informator, boierii trebuiau să' steie în picioare la Divan. IORGA, L. II 115. (Jur.) (Spre deosebire de martor) Gel chemat înaintea unei instanţe, numai spre a da informaţii, nu şi spre a depune mărturie; — (în Transilv.) informativ, -ă adj. = care serveşte ca informaţiune. Vot informativ, cf. vot consultativ. | Abstracte: informâre s. f. = acţiunea de a informă; — (după fr. Information) informaţiune, informâţie s. f. = relaţiune (ce se dă, se ia s. se primeşte) despre cevâ, cunoştinţă, cf. cercetare, iscodire, încunoştinţare, ştire, veste, f auz (I 2°). Starea informaţiu-nilor noastre arheologice nu este ajunsă la un grad care să ne permită a determină epoca... ODOBESCU, II 183. După lege, comiiia deinforma-ţiuni trebue să înainteze raportul ei. în 10 zile. maiorescu, d. iv 38. A copiat-o, modificând unele pasaje, şi a completat-o cu informaţii proprii. C. GIURESCU, BUL. COM. IST., II 301. Acest autor are o bogată informaţie = se serveşte de multe izvoare.]
—	N. după fr. (Iat. med. informo, -are, idem.) Cf. înformui, înformălui.
INFORMĂ vb. Ia. 1°. {Se) former, (se) consti-tuer. 2°. Se parer, s'embellir.
1°. (învechi};; în Moldova, apoi prin Mehedinţi, Argeş, Vâlcea, pop. şi azi) Tra'ns. A formă, a alcătui, a face, a constitui. Purtând mulţi steaguri, nici unul arme, Doar cu strigarea, înformâ larme. ZILOT, C. 353. Porunci să aducă o piele de bou... o făcii făşii foarte-,subţiri, cu carele în-furmă o circumferenţă de coprindere de 500 de paşi.
E.	VĂCĂRESCUL, IST, 257/10. Am urmărit asemănările noastre cu limba latină..., dar nu ne-am bătut capul cu neasemănările — şi tocmai neasemănările informează... geniul limbilor şi desparte o limbă de alta. RUSSO, S. 87. [Hotarul judeţului] apucă pe la Mihaileni..., informând un cot cu Molniţa.
I.	ionescu, D. 10. | Refl. A se formă, a luă forma unui lucru. Aceşti patru lei turnă pe gurile lor nişte apă întocmai ca cristalul de limpede, care, cu curgerea ei in lighean,, se înformâ în felurimi de pietre scumpe. GORJAN, H. I 66.
2°. (La Românii din Serbia) Refl. A luâ o formă frumoasă; p. ext. a se găti, «a se chichi». Ţoalele că şi le luâ Şi mai mândru se 'nformâ. GIUGLEA-VÂLSAN, r. s. 305. Din Alexandru Ohica a ’nceput şicoale (= şcoala) în Ţara rumănească, veni Cuza şi să ’nfurmă şicoâlele. GRAIUL I 8. In Jina avem şcoală cu şasă clasă şi Unguru leagă cărţi ungureşti mai cu de-a musai, ca să Să 'nfurmeze limba lui. ib. II 110.
[Şl: (< furmă= formă) înfurmâ vb. Ia;—(cu sufixe româneşti) înformuifvb. IVa=(trans.) a alcătui, a aran jâ, a ticlui; (refl.) a luâ forma cuivâ, a se transformă în... Vulpea dară într'acesta chip şi socoteală îşi orăndui şi cuvintele îşi înformui. CANTEMIR, ist. 65. Glasul şi aripele corbului dăndu-i, şi cea din moşie a, pardosului pestriciune lăsându-i, cu bună seamă pardos-corb sau corb pestriţ seva înformuh. id. ib. 105;—înformălui f vb. IVa refl. = a se lustrui, a se feţui. Ţiţeron... mergând în Greţia, cei de frunte şi. aleşi filosofi ascultase... Pentruca să se înformăluiască..., pre sama lor să dedease. id. HR. 87/8. | Adjective: înformât (înfurmât VĂLCOV, V.), -ă = format; gătit; înformuit,-ă f=ticluit; înformăiuit, -ăt (Jur.) = cu formele făcute, întărit cu formula executorie. Dulăii, de aceastea cu înformuite doveadele a ha-melionului tare deverindu-se şi cuvintelor lui în-credinţăndu-se, îndată... CANTEMIR, IST. 277. Pri-
mind... de la sf. Episcopie actul... înformăiuit de înalta ocărmuire... (a. 1852). URICARIUL, III 251/2„ cf. 248/15. | Abstract: înformăluire f s. f. = informaţie, lămurire. Pentruca să dăm cetitoriului■ nostru puţină înformăluire in ce chip adică să poată... să înţăleagă. cantemir, hr. 215/,.]
—	Formaţie cărturărească din lat.-med. informo, -are sau din formo, -are, cu pref. în-.
ÎNFORMĂCĂT, -Ă adj. = fermecat, vrăjit, t. papahagi, M. 99/7S.
ÎSiFORMĂIiUI t vb. IVa (ş. d.) v. înformâ.
INFORMAŢIE, INFORMAŢIUNE S. f. V. informă..	‘	‘
INFORMATIV, -Ă adj. v. informă.
Înformui f vb. IVa (ş. d.) v. informă şi înformâ ş. d.
INFRĂCTIE, INFRACŢIUNE s. f. Infraction.
—	Călcare s. rupere a unui angajament, a unei porunci, reguli stabilite, a unui tratat, a unei legi; cf. violare. Infracţiune la regulile ceremonialului. ODOBESCU, I 324. Se poate transige asupra unei acţiuni civile, ce derivă din o infracţiune. HAMANGIU, C. C. 426.
—. N. după fr. (lat. infractio, -onem «frângere»).
INFRACTOR s. m. Infracteur. — Cel care calcă s. violează un angajament, o regulă, o lege, un tratat; cf. v i o 1 a t o r.
—	N. după fr. (lat. infractor, -oris «frângător»).
InfrăOEZi vb. IVa = frăgezi. [Adjectiv: înfrăgezit, -ă = frăgezit. Zâmbeau cu buze înfrăge-zite de carmin femeile. C. PETRESCU, S. 192 ]
InfrÂIĂ vb. Ia v. înfrânâ.
ÎNFRÂMĂSEŢĂ f vb. Ia v. înfrumuseţa.
InfrÂMŞĂ f vb. Ia v. înfrumuşâ.
InFRÂMSĂŞĂ t vb. Ia
Infrâmseţă vb. Ia v înfrumuseţa.
inframşeţa vb. Ia Infrâmţeşă | vb. la
ÎNFRANĂ vb. I(a) 1°. Brider (un cheval etc.). 2°. Refrener, moderer, maîtriser, dompter, repri-mer; (refl.) se contenir, se maîtriser, s'abstenir.
1°. (în înţeles propriu, întrebuinţat numai în lit. pop.) Trans. A pune frâu (unui cal, măgar, catâr etc.). Enfren = freno. ANON. CAR. Făt-frumos înşălă şi înfrănă calul. ISPIRESCU, L. 4.
2°. Fig. (trans.) A ţineâ cevâ în frâu, a stăpâni, a domină, a domestici, a stăvili, a potoli, a calmă; (refl.) a se stăpâni, â se abţineâ'de la cevâ. Se înfrăre neştiinţa oameriloru celora nebu-riloru (=să astupaţi. N. TESTAMENT 1648; să înfrânaţi, biblia 1688). COD. VOR. 148/,. Acela e desfârşit bărbat silnic a-şi înfrânâ tot trupul. PRAXIUL, ap. GCR. I 9/8S. Poftele lumii... să le înfrânezi şi să le hăţueşti. CANTEMIR., ap. TDRG. ... Căci tinerimea din orice stare... astăzi cutează Rea cugetarea d’o înfrânează. ZILOT, CRON. 351. Să înfrânăm şi să îndreptăm pe cei neascultători. URICARIUL, II 28/ls. Dachii nice cum nu se înfrănă (= nu se abţineau) a treace preste Dunăre.
P. MAIOR, iSt. 2. Acea mare străşnicie pre[a] puţin ii înfrânâ [pe tineri]. BELDIMAN, TR. 49. Vei înfrânâ relele nărăviri. MARCOVICI, II 9/S2.
ÎNFRÂNĂTURĂ
- 669 -
ÎNFRÂNGE
Să le înfrânăm pornirile... noastre. PISCUPESCU,
O.	164. Să înfrânează ( = îngrădeşte, stăvileşte, reduce) întrebuinţarea [vinului] de toate stăpânirile, cu dajdia lui. ib. 199. Să-şi mai înfrâneze bucuria acea mare. DRĂGHICI, R. 211. Să-ţi mai ţii gura, să-ţi mai înfrânezi condeiul. ALECSANDRI, T. 1366. Oamenii... îşi înfrânară reşimţimintele. ODOBESCU, III 468/„. Dacă dobitoacele n'ar fi fost înfrânate de de mult, ar fi sfâşiat pe om. CREANGĂ, p. 209. Se îndârjeă, Dar tot el se înfrâna. teodorescu, p. p. 546b. | f Spec. (Jur.) Pravila înfrânează pe creditoriul carele... PRAVILA (1814) "21. A înfrână cu pedepse pe cei vinovaţi. ib. 2. Pravila îl înfrânează pre pârâş. ib. 11.
[Prez. înfrânez şi înfrân. COD. VOR. 148/,, GCR. II 235, LB.*, — (apropiat de frâu şi de verbul înşăuă) înfrâuâ vb. I. (Ad 1°) Aşă cal îi tre-buiă... Frumuşel mi-l înşăuă, înşăuă şi-l înfrâuă. alecsandri, p. p. 79b; — (apropiat de plur. frăie) înfrâiâ vb. Ia (ad 1°). | Adjective: fnfrâ-nât (înfrâiât; negativ: ne(î)nfrânat), -ă=căruia i s’a pus frâu (propriu şi fig.), stăpânit, dominat, domolit, cumpătat, moderat, abstinent; (negativul şi cu sensul de: nedisciplinat, licenţios, nereţinut, fără frâu). (Ad 1°) Amândoi caii sânt în curte? — înşelaţi şi înfrânaţi. C. NEGRUZZI, III 490. Mai şezi, murgule, legat, înfrânat şi^nemăncat. TEODORESCU, P. P. 73b. Veneâ... ne'nşăuat şi ne’n-frânat. alecsandri, p. p. 911>/Q. Şi a scos murgul înşelat Şi înfrâiât. ION CR. III 196; (ad 2°) în-frenat de cunoştinţa micşoririi mele în ştiinţe... nu aş fi îndrăznit... să apuc condeiul. GOLESCU, î. 4. Neînfrânata văpaie a tânărului viteaz, beldiman, N. P. I 72. Să se ruşineze omul de a lui voinţi ne'nfrânate. konaki, p. 259. Mormântul neînfrânatului Hector. COŞBUC, M. 92/21. Tatari[i]..., neam neînfrânat şi sălbatec. IORGA, C. I. II 156. Trăiă înfrânat (= abstinent) de toate poftele trupeşti. reteganul, p. V 79/16; — înfrânăt6r, -oâre adj., subst. = (acela) care înfrânează, care stăpâneşte, domină, care reţine, opreşte, potoleşte. DICŢ. | Abstracte: înfrânâre (cu negativul ne(î)nfrânare) s. f. (Ad 2) Acţiunea de a (se) înfrână, cumpătare, abstinenţă, temperanţă,con-tinenţă, moderaţie, represiune; (f negativul şi cu sensul de: indisciplină). Tucidides...zice, cum cănici odănăoară să nu fie istorie osăbită... ca o înfrâ-nare celor desfrânaţi. LET. I 35/„. Cu înfrânarea (— abstinenţă) zburdarea trupească ai omorît. MINEIUL (1776) 907a- Neînfrânarea poftei. înfrâ-narea şi iubirea de osteneală, ţichindeal, F. 94. învăţătoriu înfrânării te-au arătat pre tine turmei. CALENDARIU (1814) 12/26. Mintea... opreşte... dând patimilor scădere şi pornirei înfrânâre. KONAKI, P. 276. O asemene de sine înfrânâre ( = continenţă) vă va face mari la suflet. DRĂGHICI, R. 110. Cu înfrânâre îşi stăpâneă pofta. PANN, P. V.■ »I 130. înfrânarea plăcerilor, îndelungarea vieţii, zanne, p. viii 631; — înfrânat s. a. (Ad 1°) D’un cal alb îi aduceă,. De’nşelat, de înfrânat. şez. iii 64înfrânătliră t s. f.=frenatio. ANON.
CAR.]
—	Din lat. infreno, -are, idem. Cf. desfrâna.
l>TFBÂ5fĂTtrKĂ ş. f. v. înfrână.
i Viit.i X«E 1°. Briser, couper. 2°. Briser (le coeur). Violei-, enfreindre (une loi, un ordre). A-batlre. Extir.per. 3°. Contracter une maladie sexuelle. 4°. Flechir, convaincre. 5°. Vaincre. .6°. Se repentir.
1°. Trans; şi refl. A (se) rupe, a (se) frânge-. Şi va aduce den turtureale sau den po-rumbaşi darul lui,... şi va înfrânge [ănor.vtţeî] capul lui. şi va. pune preotul pre jărtăvnic, BIBLIA (1688) 70/a8. Ţine, dragă suflete, Drumul înainte. Până vei ajunge, Unde se înfrânge Drumul jumătate. marian, î. 441. | (Neobicinuit) A-şi pierde
forma originară, adaptându-se s. modelându-se după... Cuvintele nouă rămân aşă cum le introducem, fără a se înfrânge după formele vechi. MAIORESCU, CR. I 376.
2°. Fig. (Despreinimă) A frânge,a rupe, azdrobi, a sfărâmă. înfrânge-ţi cu foame şi cu seate inima ta. VARLAAM, C. 19j. Puica... a înfrânt şi a zdrobit inima poetului. ODOBESCU, iii 85/,. | (Despre voie, lege, ordin etc.) A călcâ (în picioare), a nu face pe placul cuivâ, a trece peste..., a nu ţineâ, a violă o lege, a nu se conformă unui ordin, a nu ascultă o poruncă. Eu nu ţi- nfrâng voia ta. mat. folc. 94. | (Despre trup) A zdrobi, a doborî. Trupul şi-au adăvăsîfl şi l-au înfrâmtu. DOSOFTEIU, V. S. 68. | (Despre cusururi, greşeli, obiceiuri rele, viţii) A face să înceteze, a curmă. Să vezi pe Andrei cum îşi notează fiecare cusur şi cum discutăm mijloacele prin care le-am puteă înfrânge la copil. BRĂTESCU-VOINEŞTI, L. D. 16.
3°. t Spec. (Med. pop.) Refl. A căpătă s. a aveâ scurgere, blenoragie, sculament (polizu). [Bărbatul] s’au înfrânt in curgerea lui (— a căpătat sculament) biblia (1688) 821. | S'a înfrânt se spune despre un om care a abuzat de viaţa sexuală; de asemenea şi pentru unul care umblă blegoşat şi adus de la spate: Cutare s'a însurat bătrân. şi a luat o fată tânără. S'a înfrânt. (Braşov). Com. PANŢU.
4°. Fig. A învinge s. zdrobi rezistenţa cuivâ, p. ext. a înduplecă, a convinge, a seduce. Nici cu daruri nici cu înfricoşări nu-l pot înfrânge. MINEIUL (1776) 105V1- Să puteţi înfrânge... o femeaie. DOSOFTEIU, V. S. 164. La Sânt-Ion... se înfrânge iarna (= se birue asprimea iernii), dacă a adus-o Sânicoară cu cal alb. MANGIUCA, ap. TDRG.
5°. (Despre duşmani) A învinge cu totul, a zdrobi, a nimici biruind. Domnul... înfrânt-au (:confregit) în zi de mânia sa împăraţii. CORESI, PS. 315. Tu mirai înfrântu-mi pizmaşii. DOSOFTEIU, PS. 29. Le 'mfrângeâ şi le biruiă. id., ap. VB. I 212/2. Birul Constantin şi-l înfrânsă. id.
V. S. 172. De aceaia dată l-au fost înfrânt iară. M. COSTIN, ap. GÂDEI. Şi i-au înfrânt Turculeţ pe Turci. LET. II 264/4. Ostaşul... îi înfrânge şi-i' respinge [pe barbari.] ALECSANDRI, p. II 15. li ajutase asupra protivnicilor.. de-i înfrânse. ISPIRESCU, L. 51. (R e f 1. = p a s i v). Pe şesul acesta s’au înfrânt ambiţioase planuri a unguritului Ro- , mân Matiaş Corvin. C. NEGRUZZI, I 193.
6!|. Ref l. A se căi, a se pocăi, a-i păreâ rău, a reveni la sentimente mai bune. Dojăniiâ-se amil şi se înfrângeă şi se smeriiă greşitul. CORESI, EV. 27/s3, cf. 273/sl. Au văzut domnul că s'au înfrânt [boiarii.] biblia (1688) 316. Îndestul este să ne înfrângem, ca să înfrângem voia păreriior... şi vom fi... izbânditori de frumuseţea cea adevărată. PISCUPESCU, O. 168.
[Se, conjugă ca frânge. | Adjective: înfrânt (înfrâmt f ),-ă, cu negativul ne(î)n£rânt, -ă, între-,' buinţat cu deosebire în înţelesul de «nebiruit, neînvins, invincibil». (Ad 2°) Cu inemă înfrântă şi cu ispovedanie rugăciune făcii. CORESI, EV. 14/27, cf. 4 2 8/25 , 5 2 3/tv Duh înfrânţii, id. ib. 162/16. Se rugă... cu. inima înfrâmiă. VARLAAM, C. 306. Cei înfrânţi cu inema. dosofteiu, V. s. 1. Cu o inimă înfrântă şi cu suflet umilit. PANN, p. v.
I	143. Cu inima înfrântă...,, cu sufletul zdrobit de mâhnire. ISPIRESCU, L. 214; (ad 3°) Înfrânt = bolnav de sculament, de o boală venerică, sifilitic, POLizu. Gonească afară den tabără tot în-frăntulu. biblia (1688) 97; (ad 4°) Gali leu,. înfrânt prin chinurile temniţei, fu scos în fine la lumină. ODOBESCU, III 319/,; (ad 5°) Răsboiul ţinti neînfrânt de îmbe părţile, arhiva R. I 110.
Şi la războaie neînfrânţi eră într'o vreame. LET.
I	8/27. Dacă îşi văzti oastea înfrântă, ispirescu,
ÎNFRÂNGUÎ
— 670 —
ÎNFRICOS
U. 4Ss/,. Eră mai totdeauna înfrânţi de dânşii. sbiera, P. 314/31; — înîiângăt6r (negativ ne(î)n-frângător), -oâre = care se poate înfrânge. [Pofta sexuală] să face pornitoare şi neînfrângătoare. PISCUPESCU, O. 110. | Abstracte: înfrângere s. f. = rupere, zdrobire, pierderea unei bătălii mari, învingere desăvârşită suferită de cinevâ; căinţă, pocăinţă, revenire la sentimente mai bune; infracţiune (şăineanu, D. u.), contravenţie, violare (DDRF.). (Ad 2') M’au cuprins înfrângeri de moarte, biblia (1688)	238.	Cu	înfrângerea
inimii la picioarele lui a mă tăvăli aşi pofti. CANTEMIR, IST. 134; (ad 6°) Şi cu multă înfrângere şi cu milă grăieă. coresi, ev. 19/32. Dă-mi.... înfrângere sufletului, mineiul (1776) 2007i; — înfrânt s. a. = boală de om (nedefinită). H. V 198; înfrântură s. f. = înfrângere, (Med. pop.) scurgere, blenoragie. Neputând suferi ruşinea şi fnfrănturâ sa. DOSOFTEIU, V. S. 532. Pentru îri-îrântură... sâ iei terpentin şi sâ pici 10 picături într'un păhărel. ŞEZ. IX 126.]
—	Din lat. pop. infrango. -ere (în loc de in-frîngo, -ere) «frâng de tot» (cf. DR. IV 692).
ÎNFRÂNGUÎ vb. IVa. Tirer les rSnes. — A strânge frâul calului şi a-1 face astfel să se oprească sau să se dea îndărăt. Ştefan-vodă aşă-auzeâ Şi pe cal încremencâ. Calul îndărăt înfrânguiâ. Iară Miul ce mi-şi făceă? Mâna pe dârlog puneâ: «Slăi, domnule, că nu-i aşă»! MAT. FOLC. 212.
—	Pare a fi o contaminare intre înfrânâ şi înfrânge.
îsFRAsTiKi s. f. v. înfrânge.
ÎNFRĂŢI vb. IVa. I. xjnir en freres. Frater-niser, vivre en freres. II. Taller.
I.	Trans. A face pe cinevâ frate (de cruce); a-1 apropiâ, a-1 legâ, a-1 uni cu altul prin dragoste frăţească. Dorul învăţăturilor nu numai că înfrăţeşte pe locuitorii unei ţări... URICARIUL, VIII 107/6. Un cuget, o gândire, Pe toţi să ne ’nfră-
, ţească. alexandrescu, M. 204. Giur să mi te înfrăţesc. ALECSANDRI, P. p. 142/24. | (Refl.) A se face' frate cu cinevâ, a se legâ, a se uni cu cinevâ prin dragoste frăţească, a se împrieteni ca doi fraţi, a se întovărăşi frăţeşte, cf. fraterni z â. S'au înfrăţit cu dânsul. LET. III 57/2. [Apele] Se înfrăţiseră cu Argeşul, copleşiseră lunca Olteniţa... CONV. LIT. XLIII 927. Lupii cu mieii... se sărutau înfrăţindu-se. ISPIRESCU, L. 1. Noi cu toţi să ne 'nfrăţim. JARNlK-BÂRSEANU, d. 205. Şi cu toţii te 'nfrăţeşti. PĂSCULESCU, L. p. 259. Este un frate şi o soră: ei îs fraţi şi se ’nfrăţesc. (Soarele şi luna), gorovei, C. 352. || Spec. (Banat; complinit prin «pre bine») A da cuivâ jumătate din avere, făcându-1 «frate» (= coproprietar) : M’am înfrăţit cu muierea pre bine. Com. A. COCA.
II.	(Despre plante sau cereale). Intrans. A creşte înmulţindu-se de la rădăcină; a ieşi, a da mai multe fire de la rădăcină; cf. copil i. Să-cara mai mult să fie grăpată de cât arată, fiindcă aşâ numai odrăsleşte şi înfrăţeşte (de la o rădăcină ies mai multe spice). I. IONESCU, C. 180. însuşirea săcării de toamnă este de a sta mai mult timp în pământ şi de a înfrăţi mai mult. id. 179. Grâul semănat rar înfrăţeşte, id. P. 538. Grâul înfrăţise nalt de-o şchioapă. DELAVRANCEA, V. V. 175. Sămănau câte un pumn de mălaiu, care, dacă da Dumnezeu un veac bun, rodeâ aşă de tare şi se înfrăţeâ aşâ de des, încât... (Transilv.) I. BROŞU, CONV. LIT. XIX, 469. *
[Adjectiv: înfrăţit (negativ: ne(î)nfrăţit), -ă = unit, legat (unulcu altul), întovărăşit frăţeşte; (despre cereale) crescut în mai multe fire de la
rădăcină, des; cf. înfoiat. Prin ştiinţe şi prin arte naţiile înfrăţite, In gândire şi în pace drumul gloriei găsesc, alexandrescu, m. 16. Bulgarii... Românii... înfrăţiţi împreună, întemeiată un stat. bălcescu, M. V. 7/15; — înfrăţitâr, -odre = care înfrăţeşte, care uneşte, leagă în .dragoste frăţească. Lunca înfrăţitoare a Milcovului. ODOBESCU, I 170/n, cf. 320/j0. | Abstracte: înfrăţire s. f. = acţiunea de a (se) înfrăţi sau a (se) face frate de cruce; (despre cereale)’ creştere în mai multe fire de la rădăcină; p. ext. firele crescute astfel. Cu a căror ţărnă în primăvară să acopăr înfrăţârile grâului şi aceste aşă îndă-mănate cresc. I. IONESCU, C. 172. Orice vie simţire m’apropie de tine cu o dulce înfrăţire, alecsandri, p. i 240, cf. 6. [Aceşti tineri] se mai numesc fraţi de cruce şi fărtaţi din dragoste, iar acţiunea acestei frăţii şau fărtăţii se numeşte înfrăţire. MARIAN, SE. II 84. Să facem sfânta unire, adecă înfrăţirea dorită de strămoşii noştri. CREANGĂ, A.
162.	Li se dă apoi o furcuţă de lemn... Peste prag —■unul... despică furcuţă care este semnul înfrăţirii lor pănă la moarte. PAMFILE, D. 140. Nu trebue să rămână de loc pământ printre înfrăţirile rădăcinii. PAMFILE-LUPESCU, CR. 50. Po-puşoii, cu toate că ar fi lăsaţi rari la prăşitură, se îndesesc prin înfrăţire sau cochilire. PAMFILE, A. 183; — înfrăţit s. a. = înfrăţire.]
•— Derivat diii frate cu pref. ’în-.
ÎNFRÂUĂ vb. I v. înfrâna.
ÎNFRICĂ vb. I (S')effrayer, (s’)epouvanter. — (întrebuinţat mai mult în limba veche şi în lit., pop.) Trans. A vârî s. băgâ frica în cinevâ (prin ameninţări s. speriindu-1), a înfricoşâ; refl. ari fi cuivâ frică, a se teme, a se înfricoşâ. Infri-catu fu Filicsuşi răspunse ( — spăimatu N. testament, 1648 ; în f r i c o ş i n d u - s e. biblia 1688). COD. VOR. 63/13-14- Se merseru pre mijlocu de umbra morţiei, nu înfricu-me de reu. psalt. (SCH.) 39/9-10- Cu virtutea sa foarte au înfricat pre Sarvar. şincai, hr. i 124/„. A duşmanului mulţime nimica nu-i înfricâ. beldiman, TR. 52. Nănaşul trebue numai decât să deie cevâ, căci moaşa îl înfrică, că-i duce băiatul adecă finul acasă, marian, na. 239. Potera... se’nfrică, se’n-spăimântă. id. î. 10. Dar el nu se înfrică de loc. RETEGANUL, P. V. 24/J8. Fata .. nu mai erâ înfricată. id.- II 76/8. Numai tu, Stane, eşti unicul care te-ai înfricat. CĂTANĂ p. B. 45. Să se’nfrice maicile, Să nu'nstrine fetele. HODOŞ, C. 77. Dracu atunci să'nfricâ. ALEXICI, L. P. 187/30. [Adjectiv: înfricât, -ă = înfricoşat: (cu sens activ) care inspiră frică, care e de temut, îngrozitor, înspăimântător, grozav, straşnic, teribil; (cu sens pasiv) care a fost cuprins de frică, înspăimântat, cf. i n t i m i d a t; (cu negativul învechit) neînfricat, -ă = pe care nu-l poţi înfricoşâ, nu-l poţi face să-i fie frică, nu-l poţi intimida, curajos. Ca Domnul sus, înfricat, împărat mare prespre tot _pământul. psalt (SCH.) 90/7. Dumnezeu cu a sa înfricată socotinţă şi cu mâna ceaia tare a lui. CORESI, EV. 112/19. Ziua cea înfricată a giudeţului. VARLAAM, C. 327. Te veri teme de înfri-catulu giudeţu. CUV. D. BĂTR., II 451. Infricate, slugile s'au pus pe căutat. MERA, B. 134. Înapoi zin (= vin) împuşcaţi Şi de lunuri înfricaţi. T. PAPAHAGI, M. 7/„, cf. DENSUSIANU, Ţ. H. Neînfricatul oştean. |Abstracte: înfrieâre s. f. = înfricoşare, spaimă, frică. Să n’aibă ’nfricare să vadă p’un prieten. COŞBUC, JE. 135/20.]
—	Derivat din frică cu pref. în-. Cf. înfricoşâ.
ÎNFRIC4)S, -OĂSĂ f adj. v. fricos.
INFRICOŞÂ
— 671 -
INFRUMUŞĂ
ÎNFBICOŞÂ vb. Ia. Faire peur, tffrayer; avoir peur. — Trans. A băgă (ameninţând s. speriind) frică în cinevâ («în oase»), a înfrică, a intimidâ, cf. speria, înspăimânt â, îngrozi. Ceia ce-i mai înfricoşază. CORESI, EV. 302/sg. Muncile cu care îl înfricoşază [pe om] înţelepciunea. biblia (1688) P. 3/3ri. . Aceştii Thrachi... dau cu suliţa în sus, când tună şi fulgeră, înfri-coşind pre Dumnezeu, herodot, 237. Au trimes de l-au întrebat dăndu-i strânsoare, înfricoşindu-l că-l vor munci. LET. II 22/13. Dumnezeu... au înfricoşat pe cei ce ocărăsc învăţătura. URICARIUL, I 75/23. Fiul tău nu vreai să vie, pe mine mă’nfricoşezi. BELDIMAN, O. 17. | Refl. A-i fi (cuivâ) -frică, a fi cuprins de frică (mare), cf. a s e sper ia, a se înspăimântă, a se îngrozi. Nu le se cădeâ lor să se teamă şi să se înfricoşaze. CORESI, EV. 234/10. Ne-am fricoşat cu frică mare. dosofteiu, V. S. 8/2. Nici te-ai înfricoşat de bătăile-trupului. MINEIUL (1776) 16.71/2. Nu s'au înfricoşat de D[umne]zeu. LET. 84/20. Au venit el însuşi, infricoşânău-se, şi s’au închinat la împărat. E. VĂCĂRESCUL, IST. 255/8. Sufletul..: nu se înfricoşează de vreo nouă tulburare. KONAKI, P. 279. înfricoşează-le ele pedeapsa ce te aşteaptă. BELDIMAN, N. P. II 'Î7. Tată, nu te înfricoşa, că eu sânt. CREANGĂ, p. 79. Nu te, dragă, ’nfricoşă. JARNIK-BÂRSEANU, D. 32, cf. reteganul, p. iv 39/28. şez. iii 29/3. Se îngro-zeă şi se înfricoşeâ. ispirescu, U. 97/6. De oameni cine nu se ruşinează, nici de Dumnezeu nu se ’nfricoşează. românul GLUMEŢ, I 55/E3. [Şi: fri-coşâ vb. Ia. | Adjective: înfricoşât (dial. în-fricoşet cat. man. 145, 328, fricoşat; cu negativul: ne(î)nfricoşat dosofteiu, v. s. 92), -ă. (‘Cu înţeles activ; în sens rău) Care inspiră frică, îngrozitor, înspăimântător, grozav, straşnic, teribil, î n f r i c a t. Tu înfricoşată eşti. coresi, ps. 202. Păcătoşilor teamăt de înfricoşatulu judeţ. CORESI, ev. 4/j8. Toji amu învie-va Dumnezeu în-tr’aceea zi frieoşată şi-i va adună. ib. 37/,. înfricoşată iaste şi însăşi ruga dracilor foarte. VARLAAM, C. 692. Cea înfricoşată... judecată, biblia, (1688) pr. 4/32. Un războiu foarte înfricoşaţii. MAG. IST. 236/19. Vor să se împărtăşască sfintelor şi înfricoşatelor taine. LET. iii 311 /31. Pomenirea marelui şi înfricoşatului cutremur, mineiul (1776) 152 V,. Să făcuseră înfricoşaţi, plini de tină. barac, t. 7. Răul ne pare o fiară amarnică ’nfricoşată. KONAKI, P. 284. Altă spaimă mai înfricoşată l-au cuprins, drăghici, R. 169. Faţa lui eră înfricoşată, privirea cruntă. EMINESCU, N. 15. Venind un vârtej înfricoşat, a ridicat pe ginerele împăratului în sus. CREANGĂ, P. 89. O fiară ’nfricoşată. ALECSANDRI, P. P. 165b/28. N’a mai rămas nici urmă de înfricoşatul balaur, reteganul, P. XV 48/6. (Adverb) Vântul... suflă... înfricoşat. ALECSANDRI, P. I 48. îi iesă şi lui ursul înainte, mormăind înfricoşat. CREANGĂ, p. 198. (în Muntenia în sens bun) Grozav (de mare, de bun etc.), minunat, extraordinar, enorm. S'au făcut un râs înfricoşat. BAi.'AC, T. 12. Florile cele mai înfricoşate şi cu miros mai ager. GORJAN, H. I 86. Se apucă şi ea de nătl nişte bucate înfricoşate. ISPIRESCU, L. 23. A'j.'oi făcu o nuntă d’alea înfricoşatele. id. 344. Chemase... pre toţi boerii... la o masă înfricoşată, id. 152. (Rar, cu sens pasiv) Cuprins de frică, intimidat, p. ext.. timid. Tare eră biruiţi şi înfricoşaţi la suflet. HERODOT, 463;— înfricoşăt6r, -oâre == care sperie; înspăimântă, care bagă frică sau groază în cinevâ, înfricoşat, înfricat, îngrozitor, teribil. Nu ştiu ce înfricoşătoare presimţiri... au venit şi au sfâşiat biata sa inimă. C. NEGRUZZI, I 28. Palatul are un aer înfricoşător, id. III 460. E înfricoşător să-l vezi noaptea sus la comandă, cum priveşte infinitul mării, dunăreanu, ch. 56. I Abstracte:
înfricoşâre s. f. = acţiunea de a băgă frică în cinevâ, ameninţare, intimidare; p. ext. frică mare, spaimă, groază. înfricoşare. MARDARIE, L. 3652. Nici cu daruri, nici cu înfricoşări nu-l pot înfrânge. MINEIUL (1776) 1051/!- Facem pomenire aceii înfricoşări [e vorba de un cutremur de pământ.] ib. 1631/!- Pe unii dobândindu-i cu făgăduieli, pe alţii silindu-i cu înfricoşări. E. vâ-CĂRESCUL, IST. 250/28- -Dar acea înfricoşare... toi slăbeşte. KONAKI, P. 284. Nu cumvă eşti vreun năluc, vreo înfricoşare? (= sperietoare?) pann, e. v 70;— înfricoşătură (înfricoşetură) f s. f .= înfricoşare. îngrozături şi înfricoşeturi să se zică poruncea, cantemir, ist. 27.]
—-.Derivat din fricos, cu pref. în- (după modele ca vârtos — învârloşă).	:
iNFBICOŞĂTCBĂ t s- f- \
ÎNFBICOŞETljBĂ f S. f. J V' lnlnco?ă*
Înfbigăbâ vb. Ia v. înfrigări.
ÎJVFKKSĂRI vb. IVa Embrocher, mettre ă la broche. ■— (Rar) A pune în frigare. Năvăli la noi şi răpi pe cel mai gras dintre noi şi numai de cât îl înfrigărl, îl fripse şi îl mâncă. GORJAN, H.
II	34. [Şi: înfrigărâ vb. Ia costinescu.]
—	Derivat din frigare, cu pref. în-.
ilSFRieoşÂ f vb. Ia Refroidir. — A răci. LB.
—	Derivat din frig, cu pref. în-, după modele ca frică — înfricoşa.
ÎNFBICUJBÂT, -Ă adj. 1°. Frissonnant (de fiâvre, de frayeur). 2°. Glacial. — (Cuvânt literar).
1°. Apucat de friguri; fig. febril. Când glasul tinereţii moarte şi-al viselor înfrigurate, Rătăcitor, fără repaos, La poarta sufletului bate... GOGA, r. 115. || P. ext. Apucat de fiori de frică, tremurând de frică. Am primit înfrigurat ordinele... SADOVEANU, P. S. 135.
2°. (Neobicinuit) Rece, îngheţat, glacial. Ce vrei crivăţul să poarte decât vreme ’nfrigurată? NENI-ţescu, ap. DDRF.
—	Participiul unui verb înfrigurâ (neîntrebuinţat), derivat din friguri cu pref. în-.
ÎISFRIZITBÂT, Ă adj. Frise. — Cu părul frizat, dichisit, cu frizură. Nu văd oamenii aceştia cât sânt de uricioşi şi de ridiculi, aşâ linşi, în-frizuraţi şi lustruiţi? VLĂHUŢĂ, d. 29.
—	Formaţie personală din frizură şi pref. în-(fără ca verbul înfrizură să fie uzitat).
INFBUCTUOS, -OASĂ adj. Infructueux. — (Franţuzism) Care nu dă fructe, neroditor; p. e.x ţ. care nu dă rezultatele aşteptate,' cf. zădamic. [Pronunţ, -tu-os.]
—	N. după fr. (lat. infructuosus, -a, -um.).
Înfrumeseţi t vh. IVa y. înfrumuseţâ.
ÎNFBUMOŞÂ vb. Ia î
iuFEUMOff vb. IVa 1 v. înfrumuşâ.
înfbxjmşâ vb. Ia J
Îivfbumseţâ vb. Ia v. înfrumusefâ.
Î1VFBTJMUŞÂ vb. Ia. (S')embellir. — (Prin Ardealul nordic şi azi, mai de mult şi în Moldova. Trans. şi mai ales refl.) A (se) în-frumuseţâ, a (se) împodobi. Aşâ şi de altă oară s[fi}ntele muieri ceale ce upovăiiă (= nădăjduiau) spre Du[mne]dzeu, şi-şi înfrumuşâ sire (= să p o-dobiiâ. N. testament 1648; să împodo-biiâ pre dânsele. biblia 1688). cod.' vor. 152/*.
c
ÎNFRUMUSEŢA
Ieşire dimineaţa şi sara tnfrumuşedzi. PSALT. , SCH. 192. Atâta-ş[i] înfrâmşii sufletul. VARLAAM, c. 132, cf. 318, 157, 205. Unii să să podobească .şi să să infrâmşeadze. id. ib. 99. Cu viţele ei chedrii se frămşadză. DOSOFTEIU, PS. 271, cf. 401, 52, 207. Sv[i]nţia sa înfrânşeâ beseareca atunce. id. V. S. 185,2. Se va ’nfrumoşâ femeia rămănănd mereu frumoasă. COŞBUC, B. 46. Copiii... să în-frumoşeau. RETEGANUL, P. II 35/15-16- [Şi: înfru-moşâ vb. Ia LB.; frumoşâ vb. Ia LB.; înfrumoşi vb. IVa; înfrumşâ t vb. înfrâmşâ t vb. ia; frâmşâ f vb. Ia. | Adjective: înfrum(u)şât (înfrumoşât, înfrâmşât, dial. infrumoşet. let, ii 103/27), -& = înfrumuseţat, împodobit. Fiele lor în burătate şi [prea] înfrumşate (: compositas). PSALT. 298. Stătu acela chip curat şi înfrămşatu. VARLAAM, C. 202,2. Infrămşaţi în toate bunătăţile. dosofteiu, V. S. 206. | Abstracte: înfrum(u)-şâre (înîrumoşâre, înfrâmşăre) s. f. = înfrumuseţare, împodobire. Infrâmşearea sv[i]ntelor icoane. dosofteiu, V. S. 9.]
—	Derivat din frumos, cu pref. în- ca vârtos — învârtoşă etc.
înfrumuseţa. vb. Ia. (S')embeliir, (se) faire beau. — Trans1. şi r e f 1. A (se) face frumos (împodobind, gătind, povestind cu adaosuri, ca să atragă simpatia cuivâ, cf. înflori); p. ext. a (se) împodobi, a (se) găti, a (se) chiti, a (se) orna, a(se) decorâ. Mulţi den vecini au venit de le-au înfrumuseţat (— au făcut-o frumoasă prin prezenţa lor, au onorat-o) masa. LET. i, a. 101/ls. îl înfrumuseţează [oraşul] cu mândre clădiri. C. negruzzi, I 277. A înfrumuseţat cerul şi pământul. TEODORESCU, P. P. 183. [Şi: (mai rar) înfrumuseţi (înfrumeseţi f) vb. IVa. Mic, mititel, înfrumuseţesc lumea cu el. (Acul), gorovei, C. 3. S'o înfrumuseţească Ca garofa şi ca crinul (Vatra-Dornei). MARIAN, NU. 789. Enfru-meszetzesk = exorno. ANON. CAR.;— (cu sinco-parea lui u; pretutindeni, dar mai ales în Transilv. înfrumseţâ vb. Ia. înfrumseţându-te cu podoaba nevoinţelor. MINEIUL (1776) 1212/i, cf. 37i- Numa înfrumseţâ toate aceălea ce amoriul suflă întru inima’sa. BELDIMAN, N. p. II 118; — înfrâmseţâ f (înfrâmşeţâ f, înfrâmţeşâ t> înfrâmsăşâ t, în-frâmăseţâ t) vb. Ia, frâmseţi t vb- IVa. Seara în-frămseţezi (: vespere delectabis). coresi, ps.
165.	De acum şl cu bunătăţi toţi să ne înfrăm-seţăm. id. EV. 504/24, cf. 177/19, 208/2, 490/16. Şi-l frâmseţî Dumnezeu. MOXA, 345/13. Traiul lor l-au înfrămseţat. NIFON, 5. Sufletul nostru să-l înfrăm-seţămu cu lucruri bune. VARLAAM, C. II 6,2, cf. 14. || Abstracte: înfrumuseţare (înfrum-. sefâre LB., înfrâmseţâre mardarie, l. 3936, 4003) s. f., înfrumuseţât (înfrumseţât) s. ,ă. = acţiunea de a face frumos, de a împodobi; împodobire, podoabă; frumuseţe. Au văzut mărirea acestei înfricoşate înfrumuseţări. ANTIM, P. 26. A procopsi pe oameni cu înfrumuseţarea vorbii (a. 1748). uricariul, i 62/2S. După alcătuirea şi înfrumuseţarea trupului... calendariu (1814) 102/e.	| Adjective:	înfrumuseţat	(înfrum-
seţât, înfrâmseţât |, înfrâmşeţât t> înfrâmţeşât f, înfrâmsăşat f molitvenic, sec. xvi— xvii 12/10, înfrâmăseţât f, cu negativele: ne (înfrumuseţat, ne(î)nfrumseţat LB. etc.) -ă = făcut frumos, făcut mai frumos; împodobit; frumos. Şi vine şi află deşartă şi măturată şi înfrâmseţată (: balayâe et ornâ e). tetraev. (1574) 220. înfrămseţate ziduri. coresi, ev. 312/13. Şi nu iaste alta mai de folos şi mai îmfrămseţată (= frumoasă), ca dragostea ceaia nefăţarnica, id. ib. 129/34. (Cu funcţiune adverbială) Veseliiâ-se înfrâmseţatu. id. ib. 364/16. Ascultarea minunilor celor înfrămseţate. NIFON,
4.	Cu cununi luminate şi îmfrămăseţate (poate, numai grafic, pentru înfrămseţate). cuv. D. BĂTR.
, - 672 -	ÎNFRUNTĂ
II	462. Flori înfrămsiaţate (= înfrămseţate). ib.
II	61., Iubiţii miei creştini, priimiţi această floare prea înfrâmseţată. evangh. (a. 1642), ap. VB.
I	122/j,. Cinstitului şi luminatului. şi înfrămsă-ţatului.cu destoinicie... N. TESTAMENT (a. 1648), ap. VB. i 166. Eră cu toate lucrurile ceale bune înfrămşeţătu. VARLAAM, C. ii 84/2. (Substantivat) Va măncă ceale înfrumseţăte ale lui moartea. BIBLIA (1688) 370,2. Cu tot fealiul ăe copaci roditori încungiurate şi înfrâmţeşate erâ. cantemir, IST. 315. Au început o zidire, înfrumuseţată mănăstire. LET. I 129/u. Mare şi prea Înfrumuseţâtu pomet de măslini. MINEIUL (1776) 291/:- Cu alte fapte bune înfrumseţaţi. p. MAIOR, IST. 66. Şi-au împodobit condeiul cu înfrumuseţate alcătuiri. E. VĂCĂRESCUL; IST. 245/8. Apolon şi soru-sa Diana umblâ prin munţii Cantiei amândoi înfrumseţaţi. BELDIMAN, N. P. 1.83. Ce pătaturi înălţate şi turnuri înfrumseţăte! barac, A. 74. Ţineri plini de talente şi înfrumseţaţi veneau. PANN, E. II 38. Schimbate Trăsurile-mi... şi înfrumuseţate. ALEXANDRESCU, M. 396. Palatul..., împodobit cu grădini şi apeducte... şl înfrumuseţat şi adăugit pe urmă. IORGA, L. I 334. O coroană... înfrumuseţată cu stele. SBIERA, F. 76/*;
—	(rar) înfrumuseţăt6r (înfrumseţăt6r, înfrumuse-ţitdr polizu), -oâre = care înfrumuseţează, împodobeşte, «care are mania de a înfrumuseţă, de a împodobi lucrurile, spre a le face mai frumoase» (COSTINESCU). Cinstitei besearici a lui Hs. înfrumseţătâriu ai fost. MINEIUL (1776) 31/!-]
—	Derivat din frum(u)seţe, cu pref. în-, Cf. înfrumuşă. .	,
lîfFKUMtrSEŢÎ vb. IVa v. înfrumuseţă.
ÎNB'RrnvT | s. a. v. înfruntă.
ÎNFRUNTA vb. I. v. înfrunţi.
ÎNFRUNTA vb. Ia. I. 1». Reprocher, lancer au visage. Faire des reproches, gronder, reprimander, invectiver. 2°. Avoir honte, rougir. II. Affronter, braver.
I.	(Sens vechiu). A înfruntă trebue să fi înseninat la început: a-i aruncâ cuivă în frunte (= în faţă) un adevăr, un cuvânt aspru etc., cf. medio-lat. confrontare «a pune pe cinevâ faţă în faţă (= frunte Ia frunte) cu altcinevâ», franc, affronter etc.
1°. (Complementul e vina, păcatul, greşala, fapta nepotrivită a cuivâ) A-i aruncâ cuivâ în faţă (o vină etc ), a-i reproşâ, a-i luâ în nume de rău (cevâ), a(-i) dezaprobă (o faptă). înfruntân-du-i păgânia. DOSOFTEIU, V. S. 15,2. Stă tare împrotivă judecătorului celui fără de leage, în-fruntându-i nebunia. MINEIUL (1776) 601/,. || (Mai des complementul e cel ce săvârşeşte fapta) A face cuivâ imputări severe, a-1 găsi de rău pe cineyâ, a-1 dojeni s. mustră cu asprime, cf. a bruftui, a-1 probozi (LB.); p. ext. a batjocori (Straja, în Bucov; Com. A. ’IOMIAC). En-frunt — rixor, contendo. anon. caii. Vor înfruntă pre cel necurat, biblia (1688) 1.44. ll înfruntară ca pre un luptătoriu îm/protiv.a hd D[umne]dzău. DOSOFTEIU, V. S. 60. Să nu mă înfrunledzi, Doamne, la ceas de... mânie, id, PS. 22. Pre cei ce slujiiâ făpturii... i-am înfruntatu. MINEIUL (1776) 1171/2. Iară împăratul înfruntează pre fiul său pentru priimirea credinţa creştineşti. CAT. MAN. IX 32. Pre oaspeţi mai întâiu foarte i-au înfruntat, iară după aceea i-au bine dăruit, şincai, HR. I 2/25. Vulpea au început a înfruntă pre leiţă (= leoaică). ţichindeal, F. 42. «Te-ai îmbătat, ticălosule!» îl înfruntă ea cu asprime. SLAVICI, N. II 323. «Să ne cumpărăm cevă de mâncare», zise şolomonariul... Dar avocatul îl înfruntă. RETEGANUL', P. III 86/9. Te-am înfruntat dinioară la strană. ŞEZ. VI 138.
ÎNFRUNTA
— 673 —
ÎNFRUNZi
Să nu tai mămăliga din frunte, că te înfruntează altul. GOROVEI, CR. 2004. Tare, maică, mă înfruntă. jarnIk-bArseanu, d. 175. (Prin c u se arată mijlocul cu care se face mustrarea) Iară 'părintele nu-i' deade nice a grăi, ce-î foarte înfruntă rău ou sfintele scripturi. MOXA, ap. GCR.
I	60/13. L-au înfruntat tală-său cu cuvântul,Tzi-. cându-i: mai bine să moară în legea . creştinească decât să se facă... Turc. let, iii 62/2,. (Prin prep. peatru se arată motivul mustrării) L-au înfruntat pentru hainie. LET. ii 125/26. ll înfruntă pentru fapta mişelească. ISPIRESCU, L. 77. (Adesea în legătură cu «ocărî», «certă», «dojeni», cu care e aproape sinonim) Infruntându şi dojenind pre un episcop. DOSOFTEIU, V. S. 116. Înfruntă şi ceartă pre aceii carii nu miluesc pre surumani. sicriul de aur, ap. CCR. 124. Mai bine este să nu dai săracului, decât să-l ocărăşti şi să-l în-frunlezi. mărgăritare, ap. ŞTDRG. Împăratul ocărî şi înfruntă pre slugile cele vechi. CĂTANĂ, p. B. i 29. f M’am mirat, cum... bătrânelele nu, te înfruntează (— te-silesc, îndeamnă, mustrându-te) să-ţi aduci aminte de moarte. MAG. IST. I 89/26.
2°. t I n t r a n s. A se ruşinâ, a se înroşi (= a
i	se urcă sângele în frunte, cf. în obraz) de ruşine. Ruşineaze-se şi să înfrimteaze cei ce cearcă sufletul mieu (: que’ ceux-lâ soient honteux et rougisseht, qui cherchenţ mon âme). biblia (1688), ap. CCR. ,190.
II. (înţeles modern, după fr. affronter) A luâ o atitudine (provocătoare) de opoziţie hotărîtă în faţa cuivâ s. de rezistenţă curajoasă în faţa unei primejdii, ase opune (cu f ru n t e a. ridicată), cf. a ţineâ piept (cuivâ), a brava. Cine poate... pe un duşman puternic foarte, cu acest chip a-l înfruntă? beldiman, O. 42. Înfruntaseră trufia semilunei. C. NEGRUZZI, I 30. Ştie a înfruntă cu bărbăţie chiar furia unui popor turbat. ALECSANDRI, T. 1454. Gura ta lâng’ a mea gură Pe toţi zeii înfruntând, Îmi făceă... jurăminte dulci. OLLĂNESCU; H. o. 377. In luptele ce avusese să înfrunte. ISPIRESCU, u. 66/14. || A. suportă băr-băteşte (o ameninţare, o provocare), cf. a desfide. El se uită la ea lung; ea îi înfruntă căutătura. caragiale, t. i 64/3.
[Sensurile «abattre, couper, trancher» date de pontbriant nu se pot atestă şi' sânt suspecte.
| Prez. indic'. înfrânt, (mai de mult aproape numai) înfruntez. mardarie, l. 2569, dosofteiu, v. S. 1o4,2 etc. |Şi (rar, neobicinuit): fruntâ vb. I (ad 2°) bolintineanu, ap. TDRG. | Adjective: înfruntat (cu negativul ne(î)nfruntat),-ă. (Ad 1°.) Eşti acoperemănt... creştinilor şi ajutătoare neînfruntată, mineiul (1776)- 1521/!. Ţiganul, cam' înfruntat, Primi bine acest sfat. marian, sa. 236 ; — înfruntătâr, -oâre = care înfruntă, care dojeneşte, care este aspru la vorbă, cf. violent, brusc. Acest Antioh-vodă cănd giu-ăecă la divan, groznic eră; întru tot sămănă tătăni- său lui Cantemir-vodă; giudeţul lui ca pe pravilă, eră. Numai prea înfruntător. let.
II	62/7. Cu vorbe ’nfruntătoare să-l mustri. pann, E. i 56. | Abstracte: înfruntâre s. f: = acţiunea de a înfruntă, mustrare, dojană severă, probozeâlă (LB.); insultă publică; ofensă, afro nt (ad 1°). Fără înfruntare da-i-să-va lui (= neponosluind u... da-se-va lui. cod. vor. 111; şi nu înfruntează biblia 1688) N. TESTAMENT (1648). Toată scriptura carea iaste însufleţită de Dumnezeu... foarte iaste de folos, de învăţătură, de înfruntare, de îndreptare... Îndreptarea LEGII (a. 1652), ap. VB. I 193/?8. Grecii se apucasă de mare înfruntare boierilor. LET.
III	228fs. El primise o înfruntare grea de la junele Ilfin. BĂLCESCU, M. V. 322. înghiţind înfruntarea, nu zise nimic. ISPIRESCU, L. 185. Această osândă, ziceâ el, i se cuvine pentru înfruntarea ce i-a făcut
Dicfionarul limbii române, 27. III. 1930.
oarecând în tinereţe, ib. ib. 142;— înfruntât s. a = înfruntare; — înfruntăciune f s. f. = ceartă, do-jariă. MOLNAR, ap. CDDE.; —r (postverbal, neobicinuit, plăsmuit după fr. affront) înfrânt s. a. [plur. -frunturi] = afront.- Eră un înfrunt, care iubirea mea de sine nu-l puteâ mistui. C. NE-GRUZZI, I 7.]
*— Din lat., pop. *infronto, -are (în celelalte limbi romanice *af-fronto). Cf. înfrunţi.
tNFKUBTTĂcirsE t s- v- înfruntâ.
ÎNFRUNTEALĂ S. f. 1
fNFRTJNŢI'FtTRĂ S. f. / V' ,ntruntî*
ÎNFRUNŢI vb. IVa Entămer sans achever. — A începe cevă fără a continuă şi sfârşi, «a începe numai şi a părăsi; a începe o mâncare şi apoi a
o	lăsâ, a muşcă dintr’un fruct şi apoi a-1 lăsă (cf. înfruptă. (CIAUŞANU, V.), cf.. frunzări. Cutare doar înfrunţeşte bucalele şi le lasă (Măgurele, Teleorman). Com. OLMAZ. înfrunţim numa, hine Moţăilă, ştiinţa în spusele mele. JIPESCU, O. 160. [Sens neclar în: Vezi-mi au nu-mi vezi Acei munţi cărunţi? Nu-s cărunţi de fel, Ci-s cărunţi de oi. Oile-or porni... P’a gură de vale, Prin florile tale, Frunţi le-or înfrunţi, Coade le-or dări. Ce-or mai rămâneâ, Ciobanii. le-or luâ, în sân le-or băgă. TEODORESCU, P. P. 75b. Sensul «heurter du front (se dit des bâliers), battre en breche, combattre» la DDRF. e suspect). | Şi: înfrunta vb. I Ciauşanu, v. | Abstracte: înîrunţitâra s. f„ înfrunţeâlă s. f., înfrunţit s. a. ciauşanu, V. | Adjectiv: înfrunţit, ă = care este început şi neisprăvit. Vn codru de mălaiu abiă înfrunţit. T. CERCEL, SĂM. IV. 408.]
—	Derivat, din frunte, cu pref. în- şi anume în sensul special de fruntea mămăligii = partea cea mai de sus a ei (cu care nu e bine să începi -mămăliga, cf. GOROVEI, CR. 2004). Cf. înfruntă.
ÎNFRUNZI vb. IV(a). Se couvrir de feuilles, reverdir. — Intrans. A da, a face s. a slobozi frunză, a începe să se acopere cu frunze, p. ext. a înverzi, cf. o d r ă s 1 i. Când amu steblele ei vor fi tinereale şi frundza înfrundzeaşte (.: il pousse des feuilles), să Ştiţi că aproape iaste de secerat. TETRAEV. (1574) 243. Mă tot mir, codru, de tine,... Trece-o iarnă — şi ’nfrunzeşti. Doa/r eu... Nu mai pot întineri. retegAnul, tr. l'll/i,. Cănd i-a frunzit toiagul în mână. SEVASTOS, N. 177/,. Au, Doamne, că mândră-i lumea, Când înfrunde şi pădurea; Au, Doamne, că greu-i doru, Cănd înfrunde şi bujoru. HODOŞ,
C.	42. Primăvara cănd înfrunde, Gura cucului S’aude. DENSUSIANU, Ţ. H. 200, Cf. JARNlK-BÂRSEANU, D. 27, 69; ŞEZ. II 81 /„. Copaciul cănd înfrunzeşte, Pe mai mulţi sub el umbreşte, zanne, P. 1149. [Ind. prez. înfrunzise şi (Transilv., Ban., prin anal. cu verbe ca: slobozesc — slobod) şi în-frând. \ Şi: îrunzi vb. IVa pontbriant, sevastos, nu. 177. | Adjectiv: înfrunzit (cu negativul: ne(în)frunzit), -ă = care a dat s. făcut frunze, acoperit cu frunze. Zemuri de ierburi şi de orz înfrunzit, piscupescu, O. 211. Codrul înfrunzit. alecsandri, p. iii 157. Numai un stuf de trandafiri maiterâ înfrunzit. ISPIRESCU, L. 77. Măndru-i codru şi 'nfrunzit. jarnIK-bArseanu, d. 129. | Abstracte: înfrunzire s. f. = acţiunea de a înfrunzi; înfrunzit s. a. = acţiunea de a înfrunzi, timpul când înfrunzesc copacii. Mândră vreme ţi-ai ales, De la noi de dus, de mers... Pe’nfrunzitul codrilor, marian, î. 271.]
—	Din lat. pop. *inîrondesco, -Ire (pentru fron-dere), sau derivat românesc din frunză, cu pref. în-. Cf. desfrunzi.
II. 43.
L
ÎNFRUPTĂ
Înfruptă vb. I(a). 1°. Faire gras (en temps d’abstinence).. 2°. Goăter, mordre (au fruit d6-ifendu), profitor de... 3°. Faire profiter de...
I1.	Refl. (în înţeles propriu însemnează) A mâncâ de frupt 2°, (marian, com. a. tomiac, gorovei, cr. 1770, creangă, GL.), a mâncâ de dulce în zi de post. Nemâncând nice dânăoară brânză, nice Paşte..., numai că ce gustâ, de să înfruptă. DOSOFTEIU, ap. TDRG. Sânt o mulţime de ţărani, care Dumnezeu ştie dacă se mai înfruptă în câşlegi cu carne. I. IONESCU, C. 40. Mai de grabă va comite o faptă rea, decât se va înfruptă în post. Cel ce se înfruptă, acela se spurcă. MARIAN, SE. II 5, cf. I 100. Să se ’nfrupte ’n posturi. CONTEMPORANUL, I 291. Vineri m'am înfruptit = vineri am mâncat, de dulce, adecă am mâncat carne, lapte, etc. frâncu-candrea, M. 101, cf. creangă, gl. #A se înfruptă în oala Cu smântână, adică a fi greşit unde nu trebue. ZANNE, P. iv 124.
2°. Refl. A gustâ cevâ bun s. eevâ oprit, a se îndulci cu cevâ, a se o ă p ă t â (cu cevâ), a se împărtăşi dintr’un lucru oprit s. fără voie, (CREANGĂ, GL.); spec. (mai mult în glumă), a se atinge de femei s. de banul public. Susano... nu m’ei lăsă să mă ’nfrupt c'o sărutare, alecsandri, t. 696 Ferească Dumnezeu, să fie preoţii noştri aşâ, că nu te-ai măi înfruptă cu nimica de la biserică, creangă, A. 43. Nu odată se înfruptaseră din masa Măriucăi. CONTEMPORANUL, V, voi i 30.1. Aşezându-mă de ceea parte a glugei, începuiu să mă înfrupt şi eu din bunătăţile ei. I. CIOCÂRLAN, P. P. 45. Tu nu eşti cununat Şi de muieri înfruptat. VASILIU, C. 78. Nu gândiţi că m’am. fruptat, ci-i paharul spart. SEVASTOS, N. 141 /13. Sufletul se înfruptă, şez. iii 208/]8-
3°. Trans. A da cuivâ să guste s. să mănânce din mâncări (oprite); p. ext. a face părtaş pe cinevâ la cevâ. Să verşi la bani cu pumnul, ca să ’nfrupţi pe toţi. ALECSANDRI, T. 1376. De acum să vă înfrupt pe toţi din cloşca mea. SEVASTOS, N. 294/s.
[Prez. ind. înfrtipt, (rar) înfrupUz. | Şl: fruptă vb. I; înfrupţi vb. lVa..| Abstracte: înfruptâre s. f.; înfruptat s. a. | Adjectiv: înfruptat (cu negativul ne(î)nfruptat), -ă = care s’a înfruptat; p. ext. care a gustat din cevâ. Mă duc s’o mulg [oiţa], ca să nu mergeţi chiar neînfruptaţi [=fără să fi gustat cevâ] de la stână. RETEGANUL, ap. TDRG.]
—	Derivat din frupt, cu pref. în-,
î\SiM l*ri vb. IVa v. înfruptă.
înfrută vb. Ia f Se donner un mal inutile.
—	(Italienism efemer la E. Văcărescul) A-şi da osteneala, a se sili de geaba, în zadar. Solii Englezilor şi a Olandezilor văzând că s’au înfrutat într’atătea rânduri, nu voia ca să mai facă pro-xlimă. e. VĂCÂRESCUL, IST. 271/34.
—	N. format din ital. infruttuoso «neroditor, zadarnic». TDRG.
înfuduii vb. IVa = fuduli, pontbriant.
—	Din fuduli, cu adăogarea pref. în-.
înfuiă f s. f. Mitre.— Mitră de episcop. (în descrierea obiceiului încoronării la Poloni:) Aceste zicând, arhiepiscopul îşi spală wtânule şipuindu-şi infula, haina, ceteşte, m. costin, let. i a. 28/3S.
—	Din pol. infula (< lat. infula), idem.
ixULECA vb. I. 1°. Manger gloutonnement. engloutir. 2°. Charger de lourds fardeaux. 3°. Re-trousser [un velement).
1°. Trans. şi absol. (Despre vite şi p. anal. despre oameni).A îmbucâ cu lăcomie (şez. ix 156), a băgâ in gură şi a mâncâ lacom şi mult deodată (marian), a îmbucâ îmbucături
ÎNFUMURĂ
mari (id.), a înghiţi mult deodată (marian), a se îndopâ şi a înghiţi pe nemestecate (Zagra, com. corbu), a mâncâ hulpav şi repede (com.
A. tomiac, i. iordan, arhiva, a. 1921, p. 192) şi. în neştire, ca dobitoacele, «de crezi că se bat Turcii la gura cuivâ » (lungeanu, CL. 227). La / dejiyt... înfulică bucături mari. vlahuţă, D. 333. Jnfulicau cu foame. id. 88. Biserica mistue bine,. Ea ţări întregi a ’nfulicat! GORUN, F. 125. Unde nu începe Flămânzilă a cărăbăni deodată în gură câte o harabâ de pâne... şi răpede mi ţi le-a în-fulicat şi le-a forfăcat. CREANGĂ, P. 261. Ţi-eră şi ’n grijă că s’or înnecă, cu aşă poftă mare... le ’nfulecă. contemporanul, ii 41.8. Da babei
o	pâne frumoasă. Ea o înfulică repede. ION CR.
II	237. Ci-că mălaiul nu-i copt, Şi el înfulică cât opt. zanne, in 598. || Refl. (Rar, orientat după «a se îndopâ») Da ştiu că te-ai înfulecat de ajunşi (Bilca, în Bucov.). Com. G. tofan.
2°. P. anal. (Mold., Transilv.) Trans. A ridică din greu, a ridică o greutate prea mare, peste putere (maRian, vaida), a luâ în spate cu mare încordare a puterilor, a cărâ (VICIU,. GL.). Toată ziua a înfulicat la fân — a aruncat fân în car sau pe căpiţă (Frata, pe câmpia Ardealului). Com. V. bucur. Ostenit erâ feciorul de atâta piatră ce înfulicase (= ridicase, cărase) toată ziulica. reteganul, luc. ii 69. Atlas... ce’nfulică cerul pe creştet, coşbuc, .ffi. 72/22, | A încărcâ, a clădi.. PAŞCA, GL. | R e f 1. A se încărcâ cu cevâ greu.
O	femeie, a cărei copil s’a cerut să-l ia în cârcă, zice cătră alta: «că doar e mare, nu m’oiu înfulecă cu el!» (Zagra). Com. corbu.
3°. A îndoi (o haină) ridicând-o, a sumete, a suflecă, a sufulcâ.
[Şi: înfulică vb. I. | Abstracte: infulicâre s. f.; înfulicat s. a. | Adjectiv: infulieăt, -ă. (Ad 3°) Ou mânicele suflicate, Cu rochiile înfu-licale. marian, D. 9.]
—	Din lat. in 4- follico, -are «a se umflâ şi a se strânge ca un foiu (= cimpoiu)». înţelesul 3°, ca în suflecă (sufulcâ)'< *subfollicare; înţelesul 1° erâ, ca la înfull, la început: «a băgâ în foaie (= burduf)», cf. şi foite «mâncău» şi expresia a mâncâ fuior ( < lat. *fottiolus) «a mâncâ mult».
ÎHTFUXI vb. IVa •= fnfulecâ (1°). Şi începii a ’nfuVt ea cu lăcomie din buchineţul de pâne ce-i dăduse crâşmarul. N. REV. R. I 225.
—	Din lat. pop. in + foi.’eo, *-îre (lat. clas. -ere)
«a se umflâ şi desumflâ ca un foiu (cimpoiu)», cu aceeaşi trecere de sens ca la înfulecă 1°.
lNFUricĂ vb. I. v. înfulecă.
IXFIMĂ vb. 1 = afumă, barcianu.
—	Derivat din fum, cu pref. în-.
ÎNFUMURÂ vb. Ia. Faire monter ă la tSte les fumies de l’orgueil, rendre ou &tre vaniteux, s’en croire. — (Mai rar, trans.) A băgâ fumuri în capul cuivâ, a-1 face să se creadă prea mult; (mai des refl.) a fi cu fumuri, a se crede, a fi vanitos, închipuit. In acea cetate Eră şi-o cocoană gheboasă în spate, Ce o amăţiae . lingăii să crează-.- Şi-a se ţineâ zână o înfumurase. PANN, P. V. I 8. Făptură proastă ce te’nfu-muraşi... contemporanul, I 686. [Mai ales adjectivul: înfumurat (cu negativul ne(î)nfu-murat), -ă = cu'fumuri, care se crede prea mult; închipuit, vanitos, presumţios. ’S mai toţi înfumuraţi, alecsandri, t. 478. Auzise că unii dintr’înşii sânt limbuţi,... şi înfumuraţi. ISPIRESCU, L. 246. Să le fie judecător înfumuratul de Midas. id. u. 109/24. Ciocoi înfumuraţi, creangă,
A. 153. Nu-i ajungi ■ cu strămurarea la nas, de înfumurat ce este. zanne, p. II 308. | A b-stract: înfumurare s. f. = mândrie deşartă
- 674 -
ÎNFUNDĂ
- 675 —
ÎNFUNDĂ
(şăineanu, D. U.), vanitate, presumpţie; înfu-murât s. a.]	*
—	Derivat din fumuri «închipuire», cu pref. în-.
ÎNFUNDĂ, vb. I. Foncer (un tonneau), II. 1?. Boucher, fermpr. 2°. Bourrer, accabler; se bourrer. 3°. Combler, remplir. 4°. Remplir. 5°. Enterrer (une affâire). 6°. Coudre deuxpans d’etoffe, IJI. Se perdre, prendre fin. Sire sans issue. IV. 1°. (S’)en-foncer. 2°. (S’)enfoncer, se perdre. 3°. (S’)enfermer, (s’)ensevelir. 4°. S’egarer, rester court. 5°. Prendre sur le fait, altraper, pincer; batire. 6°. Suffoquer (en parlant du rirej»
. I. Trans. (Complementul e un vas) Apune fund la o bute (butoiu, putină etc.) Enfund = fundo impono. ANON. CAR. Bucile şi butlanele se lasă vr’o călăvă vreme desfundate, ca să se răsufle. După aceea, apropiindu-se culesul, se înfundă, se eercuesc... economia, 161/2. Au făcut îndată polobocul, l-au înfundat de un capăt şi l-au cer-cuit bine. SBIERA, p. 78/36. ll băgă într’un buioiu, îl [butoiul] înfundă bine şi îl' dete pe gârlă. ISPI..RESCU, L. 345.
II'. P. ext. (Complementul nu mai e un vas care se astupă cu un «fund», ci orice recipient, p. ext. orice obiect în care se poate vârî cevă).
1°. Trans. A astupă, a închide (ermetic). Înfund o sticlă = astup. LB. A înfundă o uşă,
o	fereastră = a o închide cu scânduri s. cu zid.
#	A înfundă gura cuivâ = a i-o închide, astupă, a-1 face, printr’un răspuns s. replica nimerită, să nu mai poată spune nimic, a-1 reduce la tăcere. || Refl. Mi s'a înfundat nasul = mi s’a astupat (din cauza guturaiului), nu mai pot răsuflă bine Braşov, Moldova).
2°. Trans. A îndesă, a umpleâ. I-a dat pâne de l-a săturat şi... traista i-a înfundat, şez. III 95/l5. Şi-a înfundat buzunarele cu nuci. # Aşâ-i când te înfundă sărăcia!= când te îngrămădesc necazurile toate de-odată (Zagra, 1. Năsăud). Com. corbu. || Refl. A se săturâ (Straja, în Bucov.) Com. A. tomiac (propriu: a se îndopâ, ghiftui cu mâncări).
3°. Trans. A umpleâ, a acoperi, a invadâ. Atâţia Turci tăiâ, Dunărea ’n trei locuri înfundă. bibicescu, P. P. 289. Creşteţi flori cât gardurile Şi ’nfundaji părlazurile. MÂNDRESCU, L. P. 25/10. Săracii Oltenii noştri, Au înfundat Bucureştii. TEODORESCU, P. P. 342.
4°. Fig. (Trans.) A umpleâ codrii (munţii), refugiindu-se în ei; (despre tâlhari s. condamnaţi) a umpleâ temniţele. Sânt vii bune pe la noi şi pământul bogat; dar prea des vine urgia păgână-iăţii şi azi stai la masă în casă şi mâni înfunzi codrii. SADOVEANU, SĂM. V 905. Lasă la dracul războiul [de ţesut], Hai să înfundăm zăvoiul, Până vaca-o paşte iarbă, Hai să ne vedem de treabă. TEODORESCU, P. P. 342. Câţi din ruinaţii cari înfundă temniţele... n’ar fi devenit cetăţeni utili? gazeta săt., ap. TDRG.
5°. Fig. (Despre o acţiune începută, un act etc.) Trans. A face să se oprească, să se poticnească, să se îngroape undevâ; refl. a (se) îngropâ. Aceasta este cauza acelor numeroase chemări de supra-arbitri, în care legea înfundă toate reclamările. I. ionescu, M. 150. In arhivă lucrarea se înfundă, Iar hoţul nici nu are nevoie să se ascundă. I. negruzzi, II 69.
6°. Spec. (trans.) A coase la olaltă două laturi de cămăşi, a le încheiâ în mod special cu împunsături p(r)e de o parte şi de alta. viciu, GL.
III	P. ext. (Complementul e un drum, un .ţinut, o trecătoare etc., care se poate «închide»; construit adesea cu dativul persoanei interesate) Refl. Ase închide, a nu mai aveâ ieşire, a se opri, a se termină. "Unde se înfundează Tămpeştii la Bălăsăneşti, punându-se curmeziş pe fruntea
locului Bălăsăneştilor... (a. , 1714). URICARIUL, XXI 325. Hotarul Spărieţilor... se înfundează în piscul lui Iepure. DOC. (a.. 1756), ap. TDRGi Drumu’ că se înfundă Şi ’n codru intră. TEODORESCU, P. P. 491. Unde steaua ni s’a lăsă, Drumul ni s’îy fundă. SEVASTOS, NU. 181/23. Schelele se ’nfundă în podul grajdului. CARAGIALE, ap, TDRG. Vântul... se înfundă ţiuind pe subt acoperişurile negre, sadoveanu, ap. TDRG. I s'a înfundat pacienţa (dată cu cărţile): nu mai poate reuşi. | A se încuibă. O să fie .vai de ei, când gerul se va înfundă în ţoalele lor. CONV. LIT-, ap.' TDRG. # A i se înfundă cuivâ (cevâ s. cu cevâ) = a nu mai aveâ încotr6, a nu mai aveâ nici o ieşire, a nu mai puteâ izbuti cu expediente, a o păţi. A umblat cât a umblat, Dar acum i s’a’nfundat. pann, P. V. I 29. Dar li ş'a'nfundat şi lor; a secat ţâţa caprei! ALECSANDRI, T. 138. Urma alege, soro, să nu i se înfunde mâdele astea. CONTEMPORANUL, VII ll/„. De astădată are să i se înfunde lui Ercule. ISPIRESCU, U. 48/,.
IV.	(Cu intervertirea raportului originar: complementul e o persoană s. un lucru; vasul sau îocul se arată printr’o prepoziţie locală).
1°. T r a n s. A băgă, a vârî până în fund,' a afundă, cufundă. Mă rog să mă înfunzi într’o bute şi să mă bagi într’una din chiliile mele. reteganul, v. 72. într’un fedeleş de apă căte trele v’oiu [ = vă voiu] fundă. MARIAN,
D.	272.
2°. P. ext. (Nu mai e vorba de fund, ci de adâncime) Trans. şi r e fl. A (se) băgă, a (se) vârî adânc în..., a face, să intre în... -a c u-fundâ; p. ext. a intrâ adânc în..., a se Cufundă. Aceste iclei... ţi-au îngălbenit obrajii, ţi-au sorbit fălcile, ţi-au înfundat ochii [în cap]. N. A. BOGDAN, ap. TDRG. îşi înfundă gâtu’n guler, eminescu, p. 221. Ochii fetii se'nfundase în cap. id. N. 25. Cizmele lor, ţnfundăndu-se mereu în noroiu... D. R. rosetti, ap. TDRG. | Refl. A dispăreâ în depărtare, a se afundă în zare. Sta voinic, încălecă, Şi da dosu', se’nfundă. giuglea-vâlsan, r. s. 14.
3°. (Complementul e o persoană) Trans. A băgă pe cinevâ în interiorul unei încăperi (închisoare, temniţă, etc.), din care să nu mai poată ieşi, a închide. L-am înfundat pe Ouliţă într’un pension, alecsandri, T. 74. Şi la ocnă-l înfundară. id. p. p. 230b. Să mă ducă’n târgurele, Să mă ’nfundi ’n temniţele. ŞEZ. IV 223b/6. Te rugăms nu ne ’nfundă în munţii Qaralivului. TEODORESCU, p. p. 383. || Refl. A se închide (undevâ), a se retrage, a se ascunde de lume într’un loc dosit, unde nu-ţi poate da nimeni de urmă: cf. a se îngropâ. S’a înfundat într’o mănăstire şi nu mai vrea să ştie de lume. S’a înfundat în casă.
4°. R efl. A se cufundă, a intrâ adânc şi a nu mai puteâ ieşi, a se înglodâ, a se pierde, a se rătăci, a se ascunde. Trimes-au Mihaiu-Vodă şi la păduri... unde să înfundase câţivâ din catane. LET. iii 118/27. Pădurea-i mare, el ştie unde s’o fi înfundat! creangă, p. 122. Au luat-o prin pădure... dar de ce umblau, de aceea să înfundau mai' tare. RETEGANUL, P. II 72/16. Se înfundă tot mai tare în codrii, id. V 18/34. El când se simţeă legat..., Pe fugă că se puneă Prin dudaie se ’nfundă. teodorescu, p. p. 575, cf. 35 | (Fig.) Milescu se înfundase într’un potop de va-viloane, de vacsuri şi de bombe,- de nu-l mai scoteă nici corabia lui Noe. ZAMFIRESCU, R. *61. Aveam [la şcoală] o Istorie romană, în care mă înfundam totdeauna la bătălia de la Lacul Tra-zimen. id. ap. TDRG- # S’a înfundat vulpea în sac, se zice despre cei vicleni ce singuri se prind şi când cinevâ e surprins înţr’o afacere de unde nu mai poate scăpă, zanne, p. i. 708.
ÎNFUNDĂ
- 676. -
ÎNFURCITURĂ
5°. Trans. A strâmtorâ pe.cinevâ (şăineanu, . d. u.), a-1 strânge cu uşa a. în chingi, (construit cu prep. cu) a-1 prinde asupra unui fapt, a-1 prinde cu şoalda, cu mâţa’n sac. [Turcii] Mână- '■ ştirea ’ncunjurară Şi pe Greci îi înfundară. MS. (a. 1824), ap. TDRG. Care va să zică..., am în-fundatără pe dracu? alecsandri, T. 402. Las'o cucoane Matachi ■ s’o înfund cu minciuna, id. ib. 964. Haha, haha! i-a înfundat! CARAGTÂLE. t. ii 22/3. || (Rar) A bate, a jupti. LB.
6°. U n i p e r s. Mă înfundă râsul = izbucnesc în (hohote de) râs. barcianu.
[Prez. ind. înf&rid, (neobicinuit) înfundâz f .| ŞL- fundă, vb. I(a) (după DDRF. şi ca termen de marină: «mouiller une ancre»). | Adjective: în-fundat (cu negativul: ne(î)nfundaţ), -ă = (ad 1, despre vase) căruia i s’a pus un fund, închis cu un fund; (despre lăviţi, în Munţii Apuseni) închis cu scânduri de toate părţile, în formă de lăzi cu capac. Unele [vase de lemn] sânt înfundate numai într’o parte, altele au două funduri. DAME, t. 85. Fedeleş = un vas mic, făcut din doage de brad... şi la amândouă capetele înfundat, marian, cf. ŞEZ 11 23/i6. De-alungul peretelui spre uşă sânt aşezate lăviţi simple sau, înfundate. PAMFILE, I. C. 436. (Ad II 1°.) Astupat, închis, spec. (despre sticle de vin) astupat cu dop, p. ext. (despre viir, Munt.) servit în sticle astupate, în butelii; (despre nas) astupat (din cauza guturaiului); fig. (despre sunete) înnăbuşit. Se coborî din vagon şi îşi cumpără o sticlă de vin înfundat. SANDU,' SĂM. IV 446. (Substantivat) Mai bem o înfundată I— sticlă de vin înfundat)?... Asta o plătesc eu! caragiale, M. 60. Zgomote nehotărîte... par’că sânt tropote de cai, bubuituri de maiu înfundate, id. S, 146/a. (Ad II 2°) îndesat, umplut bine, cf. d o 1 di o r a; spec. (despre corp, statură) bine legat, trupeş, Ariciu’ mic, mic, da înfundat ăl cioarelor \ ŞEZ. iii 27fu. Bou înfundat s. vacă. înfundată se numesc boii şi vacile mai trupeşe şi cu coarne potrivite (Mehedinţi). DAMfi, t. 27. Cal... înfundat. H. IX 36. (Ad II 6°) Cojoc înfundat (h. v 191), pieptar înfundat (viciu, GL.) = care nu se poate încheia cu- nasturi, nefiind deschis în nici o parte şi în care, când se îmbracă omul, se vâră cu capul prin deschizătura de la guler (Criscior, în Munţii Apuseni). Com. . ŞT. PAŞCA-(Ad Iii) închis, fără ieşire: Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclamă o trecere pe locul vecinului său. hamangiu, c. C. 616. Uliţă înfundată = impas, hudiţă, înfundătură, fund ac. TDRG. (Ad IV 2°) Cufundat, adâncit, (despre ochi) intrat în (orbite). Capetele înfundate în mantale albe. EMINESCU, n. 51, cf. 34. Cu ochii... puţin înfundaţi de suferinţă. N. REV. R. I 65. (Ad IV 4°) înglodat, rătăcit, pierdut; dosit, ascuns. Odăile umede ale unor mahalale înfundate. N. A. BOGDAN, ap. TDRG. Înfundat într'un desiş. RETEGANUL, p. I 3/18. | Adverb: (în unire cu. verbele: a tăceâ,.a geme, a strigâ, a plânge, a râde etc.) = în sine, înnăbuşit, fără a da prea mult drumul vocii; (în legătură cu «a bate») îndesat. Aceasta tăcu înfundat, odobescu, iii- 30 0/26. Strigâ acolo înfundat.. ispirescu, U. 112/23. Fata plâng eâ... biet înfundat, id. L. 329. Să mă râdă înfundat. BIBICESCU, P. P. 26. Unde mi ţi-l începură a-l răsuci şi a-l buchisi înfundat. ISPIRESCU, L. 108. (J u r., neobicinuit) A posedă înfundat = fiecare cu partea sa hotărîtă, aleasă, fr. «posseder par di\»is» (costinescu), a fi divizat; — înfundăt6r, -oâre = care înfundă; (substantivat) în-fundătoâre şi fundătoâre [cu plur. -tort] s. f. = fund cu care se închide carul în partea dinainte şi în partea dinapoi, ţinut de răscoale, pamfile, i. C. 134, cf. H. ii 29. | A b s t r a c t e: în-fundare (fundare) s. f. — acţiunea de a înfundă.
Infundarea nasului este un semn al guturaiului. bianu, d. s., cf. barcianu ; -- înfundat s. a. (mai ales în 1 o c. a d v;!) pe înfundate = fără zgomot, înnăbuşit; — înfundătură s. f. = Ioc dosit şi închis de toate părţile; loc îngrădit, măginit/ într’o moşie, în stăpânirea altuia, iar nu îh a stăpânului moşiei (i. golescU; î. C.):^(propriu şi fig.) drum s. stradă fără ieşire, impas, hudiţă, fundac. (După LB. şi cu sensul de «zăgaz, dig», germ. «Damm»). O minunată înfundătură... din munţi, odobescu, III 1 72/b. Am ajuns într'o înfundătură de munţi, creangă, a. 31, cf. şez.
III	180/iS. Răsună de se auzeâ până în înfundăturile cele mai de jos. ISPIRESCU, U 65/23—i- Căprioara săreâ de pe stâncă pe stâncă căutând prin toate înfundăturile cloşca, mera, b. 20.]
—	Derivat din fund cu pref. în- (cf. lat.-in-fundo, -are «a vărsâ, a turnă într’un vas, a'da drumul undevâ»). Cf. desfundă, afundă, cufundă.
ÎNFUNDĂTOÂRE S.' f. 1
înfundătură s. f. J v- inîimda'
ÎNFUNIĂ vb. Ia. 1°: Cordeler. 2°.‘- Greer.
1°. A face funii; a împleti, a suci în forma unei funii. DICŢ.
2°. (Mar.) A echipă o corabie cu funii (pânze, etc.). DDRF.
[Pronunţ, -ni-ă.]
—	Derivat, din funie, cu pref. în-.
. înfuninginăt, -Ă adj. v. fijninginat.
ÎNFURCĂ vb. 1 (a). l<>. Remuer ăla fourche, en-fourcher. 2°. ■ Ecarter en forme de fourche; se bi-furquer. 3°. En venir aux mains, se battre.
1°. A luâ (fân sau altcevă) în furcă, costinescu. Cu furca te-oiu înfurcă. MARIAN, D. 74.
2°. A desface cevâ astfel, ca să aibă doi craci, ca furca. Îşi înfurcă picioarele ca o gură de cort. CONV. lit. XLIV voi. I 38. || Refl. (mai ales despre drumuri) A se desface în două, ca coarnele unui furci, "a se bifurcă, a se în-, crăci (COSTINESCU). Merse, merse, până li se înfurcl călea. ISPIRESCU, L. 226. Se’nfurcesc două drumuri. VÂRCOL, V.
3°. Fig. A aveâ de furcă cu cinevâ, â se încăierâ. Puşca de ţeavă luâ, Cu feciorii să’nfur-ceâ (Orlea, în Romanaţi). păsculescu, l. p. 249.
[Prez. ind. înfiorc şi îrtfurciz TDRG. | Şi: (ad 2° şi 3°) înfurci vb. IVa. j Adj ectiv: înfureâţ (înfurcit) -ă. (Ad 2°.) Barba înfurcată, sămănănd cu a Mântuitorului, lipseşte, ca şi aureola, iorga, C. I. I 115. Se zăresc poteci înfurcate, ca de lăţimea unei lopeţi. delavrancea, S. 5. Ureche înfurcată s. înfurcită = crestată. ' Boi cu urechile înfurcate. H. IV 84. Cal înfurcit, dacă are urechea spintecată în două. ib. V 374. O bivoliţă în păr negru... urechea... stângă retezat vârfu’ şi înfurcat. MON. OF. (1907) 7599. [ A b s t r a c t e: înfureâre (înfurcîre) s. f. = acţiunea de a în-furcâ; — înfurcat s. a.= crestarea vârfului urechii (la.oi), şăineanu, D. u.; — înfurcittiră s. f. =„ furcătură, furcitură, locul unde se bifurcă un drum, apă etc., cf. răscruce, răspântie. Sosiră la înfurcitura Bâscei. odobescu, III 178 'tl. [Să he ducem] prin Înfurcitu-rile şi prin colţanii unde se iveşte sfieţ sau îngrozitor vânatul de munte. id. III 90/i6.]
—	Derivat din furcă, cu pref. în-. (Un *in -fur-co, -are se poate să fi fost întrebuinţat în lat. pop., căci derivarea se găseşte şi în celelalte limbi romanice, cf. CDDE. nr. 694)..Cf. bifurcă.
ÎNFURCI vb. IVa
ÎNFURCITURĂ S. f. J V' ,nfurcâ’
ÎNFURIÂ
677 —
ÎNGĂDUÎ
■	ÎNFU'KIÂ vb. Ia. (Se) mettre en coUre:— Trans. A facc pe cinevâ să fie cuprins de furie, a face furios, a aţâţă, a scoate din sărite, din ţâţâni, din fire, din răbdări.. Bistriţa vitează apele îşi înfuriază. ALECSANDRI; P. II
36.	Grabnic aşează căldări şi’nfurie flacăra alţii. coşbuc, m. 16/„. || Refl. A se face furios^a fi cuprins de furie, a-şi ieşi din sărite, din ţâţâni, a-şi pierde sărita, a-i sări (cuivâ) ţandura. Că.s’a 'nfuriat Şi mi-a zgâriat, Zgâriat faţa Şi' rupt cosiţa. teodorescu, _p. p. 417b. [Adjectiv: în-furiât, -ă = cuprinsf de furie, furios; înfuriat, ordonă să se ridice mie şi mare... şi să bată codrii. C. negruzzi, I 108. Poate vr’un.buhaiu înfuriat i-a veni de hac. CREANGĂ, p. 66. Bătrânul .înfuriat de mânie... reteganul, p. iii 13/:o; — (înfuriâ + furios) înfuri6s, -oâsă = furios. Cum nu-i moartea ’nfurioasă, Că ea vine mânioasă. marian, I. 269. | Abstract: înfuriâre şi (mai rar) în£uri6re s.f. =- acţiunea de a se înfuriâ; furie, mânie mare, turbare. Marea se răscoală mugind cu ’nfurier.e. c. negruzzi, ii 276/,. în-furierea ei m’a îngrozit, id. I 51. ] Pronunţ, -ri-â şi -rid.] .
—• Derivat din furie, cu pref. în-.
i.M'liuos, -oâsă adj., v. înfuriâ.
ÎNFURIŞÂ vb. Ia V. furişă. '
ÎNF URMĂ vb. Ia v. informă,
ÎNFURNICĂ vb. I. Donner ou eprouver des picotements, des fourmillements.— (Despre piele, refl.) A aveâ sensaţia ca şi când. ar umblă furnicile pe subt ea; (trans.) a face să aibă •această sensaţie. Li se înfurnică pielea de nemica. ŢICHINDEAL, F. 17, cf. PANN, ŞEZ. II 52, P. V.
III	53. Pielea o cam înurzică Şi rău. o înfurnică. pamfile, s. T. 41. [Abstracte: înfurnicâre s f., înîurnieăttiră s. f. costinescu.]
—	Derivat din furnică, cu pref. în-.
ixi'iiKMCĂxtjRĂ s. f. v. . înfurnică.
ÎNFURTUNÂ vb. laţBtre en tempSte.—(Despre mare) Refl. A fi.cuprins de furtună. Şv marea înfurtunându-să... CAT. MAN. 257 (567).
—	Derivat din furtună, cu pref. în-. Cf. furtun a t.
INFUZĂ vb. Ia. l°.-2°. Infuser.
1°. Trans. A introduce un lichid într’un corp. I-a infuzat sânge nou în corp.
2° Spec. (Farmacia) A vărsă apă fierbinte peste o substanţă vegetală (de obiceiu plantă medicinală), spre a extrage din ea principiile active pe care le conţine.
[Familia: inttizie, (după fr. infusion) infu-ziiine s. f. = vărsare de apă fierbinte peste o substanţă vegetală; lichidul obţinut în urma acestei operaţiuni, cf. c e a i u, t i z a n ă, d e -c o c t. îmi zâmbi sorbind infuzia copăcelului de China din ceaşca de vermeil. C. NEGRUZZI, i 49. Infuzia sau ceaiul se obţine, dacă se opăresc plantele în apă clocotită. LEON, MED. 157.]
—	N. după fr. (lat. infusio, -onem din infun-dere «a vărsă în cevă»).
iSfFtrziBlIi -Ă adj. Infusible. — Care nu se poate topi: Dacă tubul... este făcut dintr’o substanţă infuzibilă, precum platină sau porţelană... PONI, F. 119.
—	N. după fr.
infuzie, iKFUZitmE s. f. v, infuză.
1NFUZORIU s. m. (Şt. nat.) Infusoire. — Vieţuitoare foarte mică, (s’e poate vedeâ numai cu
microscopul), care trăeşte în lichide (stricate) şi şe cultivă în infuziuni vegetale s. animale. In-fuzorii abiă văzuţi de ochii- lumei. EMINESCU N 65; cf. 32.
—	-N. din lat. stiinţif. infusorius, idem (derivat din infusio, -onis). .
isga interj. Voilâ, regarde.— (Mold. Bucov.) Iată, iacă (şez. v 101), ian caută (marian, nu 192), uită-te (Com I; PITICARIU), vezi (Bilca în Bucov. Com. G. TOFAN), priveşte I (Straja în Bucov. Com. A. TOMIAC). Inga, mamă, mişelul, Cum mi-a luat-inelul, marian,'NU. 192. Frunză verde avrămască, Inga scârba de nevastă! ib. 781. Inga un 'om cu o zăgălnă (== legătură) în spate. CONV. LIT. XLIV 267. [Şi: iga interj. Apoi, dragu’ mămuchii, iga ai pe laiţă o bucată de mămăligă. ION CR. III 55.]
—	Poate, formă scurtată diri ian (en) şi cată! (iga din ia+cată). marian.
-iisgĂ adv. 1
-ÎNGĂ adv. / lânSă- ,
ÎNGĂDUI vb. IVa. I. i°. Permettre, laisser. 2°. Admetţre, .consentir;'supporter. Se supporter, s’entendre. 3°. Cider. Faiblir, mollir. 4°. Pardon-ner, consoler. Accorder des delais. 5°. Patienter, attendre. 6°. Attendre, tarder. 7°. Se contenir, se calmer. 8°. S'accommoder de. 9°. Se conformer â.
II.	Plaire.
în limba literară de azi, îngădui este înlocuit în cea mai mare-parte prin neologisme şi îl întrebuinţează mai mult scriitorii cu limbă arhaizantă şi cei care imită graiul popular. în regiunile mai influenţate de limba ungurească — Transilv. şi Mold. — el erâ întrebuinţat — şi se întrebuinţează în parte şi astăzi — şi în accepţiuni necunoscute limbei literare şi celei comune. Construcţiile cele mai obicinuite - sânt; a îngădui (cuivă.) cevă s. a îngădui pe cinevă (să facă cevă).
I.	Exprimă adesea ideia opusă aceleia a verbului «a opri, a împiedecă, a rezistă, a se împotrivi, etc.».
1°. Trans. s. absol. A lăsâ, a da voie, a încuviinţă, a permite. îngăduesc = dau voie, slubozenief nu opresc. LB. (Absolut sau cu acuzativul persoanei s. al lucrului, urmat sau nu de să... s. de infinitiv). Şi aşâ l-au îngăduit (= i-a dat voie să meargă) împăratul... până la Nistru, let. II 220/12. De-dş fi spus mai înainte ce voiu să fac, nu m'ai fi îngăduit. HERODOT, 206. Cu mai mult să nu îngăduiţi pe egumen sau pe alţii a-i supără [pe săteni], uricariul, XXI 224. Cei mai mulţi... pentru scoaterea şi prăsirea matcelor nu îngădue să să pună ouă dechilin sau deosebi, economia (1806) 177. Judecătoriul... pre cei ce sânt în putere să nu îngăduiască ca să împileze pre cei slabi, caragea, l. 6. A sfârşi macar cuvântul nime nu-l îngăduiă. beldiman, tr. 73. Pe... soare tu nu-l .vei îngădui multă vreme să împărăţească măreţ asupra universului. marcovici, C. 19/17. N’aş îngădui un lucrti care poate da pildă rea. C. negruzzi, I 94. Să’ngădue intrareă-mi în vecinicul repaos. EMINESCU, P. 21.
O	stare, ce nu mai îngădue tăcerea, maiorescu, cr. I 137. Puişorul mieu iubit, De trăit ai fi trăit, Moartea nu te-a ’ngăduit. marian, î. 86. D’alei Doamne Ştefan-vodă, îngădi să-ţi spuiu o vorbă. TEODORESCU, P. P. 530*>/e. | (Cu dativul persoanei; r e f 1. = p a s i v). Să va prileji vreun dobitoc să fie ă fătă şi va naşte pre locul aîtuia, şi acela cu locul nu-i va îngădui... PRAV. MOLD.
82.	îngăduiaşte-ţi-să (: il t’est permis) ţie de tine însuţi să grăeşti. n. testament (1648),- ap. COD. VOR. 75. Tu mie îngăduiş[i] a face rău. cuv. d! BĂTR. II 229. Şi fiului său, lui . Caracalla, îngă-
ÎNGĂDUI
— 678 -
ÎNGĂDUI
, due triumf : şiNCAi, HR. 115/99. Iubita mea maică, îngădue-ne ca. să ne mai spuie... DRĂGHICI, R. 32. Nicidecum să nu le îngădue ca să se culce pe imaşe. I. ionescu, c. 68. In nici o [ară... scriitorilor de :rând nu li s’a .îngăduit să reformeze limba după placul lor. I. negruzzi, I 440. Abiâ subt Iosif al II-lea, la 1774, li s'a îngăduit Românilor ă-şi face o biserică a lor, fireşte unită. IORGA, N. R. A. I 246. Ingăduiţi-rhi să spun că... = daţi-mi voie...
2°. Ă nu împiedecă: a admite, a consimţi, a tolera. Dar îngăăui încă nu pociu cumcă tontă colonia o ar fi. trecut în Dacia cea-nouă. şincai, ap. DDRF. Norodul în care se îngădueşte (refl. = pasiv) patima (a) curviei... piscupescu, o.
111.	N’au îngăduit să-fi hărăzească o mână de pământ. MARCOVICI, D.. 72. El n’au vrut să meargă mai departe, pănă nu i-or da cuvânt că l-or pune în capul mesei... Aceasta i-au îngăduit împăratul, sbiera, p. 98/„. | f (Neobicinuit, construit cu prep. d e) Cei dzeace [apostoli] începură a nu îngădui (= a nu admite purtarea, a murmură împotriva) de Iacov şi Ioan. varlaam, C. 7/2. || Refl. (cu sens reciproc) A se tolerâ, suferi unul pe1 altul, p. ext. a se învoi unul cu altul, a trai în armonie, a se înţelege bine. După ce isprăveâ, le da poveţe ca să se aibă bine, să se îngădue unu cu altu şi să trăiască fericiţi. PITIŞ, R. N. I 150. Voinic tânăr, cal bătrân, Or eu se’ngădue la drum. creangă, p. 193. Trage surii d’amândoi, Se ’ngăduesc ca doi boi. MAT. folc. 77, cf. păsculescu, L. P. 197. Lupii cu mieii nici cum să’ngăduesc, nici d’apotrivă între ei gândesc. I. GOLESCU, ap. zanne, p. I 513. Ai adus o găină între cele vechi şi nu se îngădue (Brsşov). Com. I. c. panţu. | f (Construcţie pronominală: a-şi îngădui cu... s. unul altuia). Ro-man-vodă neputând... să-şi îngăduiască cu văru său Petru-vodă, pentru domnie. LET. I 111/14. Aflându-mă întru căsătorie cu prea frumoasa Oangeada, întru dulceaţa vieţii cei mai fericite..., îngăduind unul altuia... GORJAN, H. IV, 134.
3°. Intrans. (mai de mult, construit cu dativul) A nu opune rezistenţă: a cedă, fig. f a face concesii, f a fi conciliant, împăciuitor. Să ne teamem de Dumnezeu şi să nu îngăduim pohtei trupului, coresi, ev. 109/16. Părintele mieu, în-găduiaşte-ţi şi vârstei, şi pasă de te odihneşte, nici nu te supără cu băutura. HERODOT, 281. (Neobicinuit, după. fr. l’6toffe cede) Stofa îngădue (DDRF.) = se mai dă. || Spec. (despre ger., vânt, ploaie) A nu mai fi vehement, a nu mai ţineâ, a se domoli, a mai slăbi, a se micşoră, a mai conteni. Îngădue- gerul = mai slăbeşte, se trage; ung. e n g e d a fagy. LB. Ploile s’au. olicnit, Vănturile-au îngăduit, Apele s'au mulcomit. marian, NU. 823.
4°. Trans. Â nu luâ în nume de rău: a iertă, a absolvi; a mângâiâ. Ingăduesc cuivă o greşală sau pedeapsă. LB. Căpitanul lăcrimâ, Pe calane le îngaduiâ Să nu plângă, să nu jălească, Că focu' ar’ sâ se potolească, pop., com. A. procopo-Vici. || Spec. (Despre datorii, termene de plată, etc.) A păsui; a da răgaz, a aşteptâ. (Construcţia: îngăduesc vreo datorie LB. sau îngăduesc pe cinevă cu plata. TDRG). Pănă ne îngăduiaşte D[u]m[ne~i-dzău cu moartea, să ne împăcăm cu D[u]m[ne]-dzău. VARLAAM, c. 139,2, cf. 282,'2, 281. Sfânta, prinzând de veste, îi rugă să o îngăduiască puţintel. mineiul (1776) 442/2. Iaste datoriu să îngăduiască încă 2 luni de zile, ca să-şi ia seama stăpânul. PRAVILA (1814) 66. Se găteşte să-şi ceară dobânzile grămădite a tuturor soroacelor ce te-a îngăduit, marcovici, C.. 27/16. Dragă giu-pâne Iţic..., mai îngădui-mă măcar vro două luni. alecsandri, T..1018. Doamne, rogu-te, să fiu îngăduit macar trei. zile: creangă, p. 319. Pân’ ce-or
ieşi zorile, Să-mi cunosc cărările, Poftim, moarte, şi cinsteşte, Puţin mă îngădueşte. ŞEZ. ir rlb!1.
5°. Intrans. A aveâ răbdare; p. ext. a aşteptâ. Cu răbdare îngăduiaşte Dumnezău pentru noi. varlaam, C. 317. îi caută să îngăduiască pănă la acea vreame. PRAV. MOLD. 322. Şi îngăduind puţintel, adică (= iată) miros de mir să feace în peşteră. DOSOFTEIU, V. S. 81. Mergând tu cu pedestrimea, nu vor puteă ei să îngăduiască aida vasăle să nu meargă ăcold. HERODOT, 445. Vei fugi şi nu vei îngădui, biblia (1688 ) 272. De s’ar şl întâmplă să ploao cu vreo vijelie să-i lovească în obraz, ei [spectatorii din circ] îngăduesc ( = persistă să rămână, să aştepte) ca nişte îndrăciţi, mărgăritare, ap. TDRG. Poţi puţin să ’ngădueşti. beldiman, o. 69: Atăta plouă de .foarte, încât... au hotărît casă îngăduiască până va încetă, drăghici, R. 71. Ce aveţi în car?
—	Un mort. — Îngăduiţi pănă va trece alaiul. C. negruzzi, I 31. Pesle o jumătate de ceas or da bucatele pe masă... Vă rog să îngăduiţi, alecsandri, t. 536. Îngădueşte, te rog, un minut, şi... ţi se va arătă îndată. ODOBESCU, II 537. Ia mai îngădueşte puţin, nerăbdătorule. CREANGĂ, p. 272. Mai sufere şi mai îngădueşte pănă mâne dimineaţă. SBIERA, P. 42/39. Ia mai îngădue, Ju-pâneasă mireasă, teodorescu, p. p. 165. îngădue până Joi. bibicescu, P. p. 285. || (Rar şi învechit) Trans. A aşteptă (să... s. pe cinevâ). Îngădui (: expecta dominum) pre Domnulu, Căile-i păzeaşte, Că te va nălţă-te ’n lume, şi te-a creaşte. dosofteiu, ps. 124. Elius îngădui (: expectavit) a da răspunsu lui Iov. biblia (1688) 3762. Ingă-di-mă (în notă: aşteaptă-mă, stai tu!) calicule, C’am să te spui la tata! teodorescu, p. p. 121.
6°. Intrans. A sta (într’un loc până când...), a zăbovi, a întârziâ. Adusă un creştin neşte făclii şi îngădui până le aprinsă. DOSOFTEIU, V. S. 89. Iar Xerxes au aşteptat până ce au răsărit soarele şi atuncia au făcut jărtve şi au mai îngăduit pănă la prânz. HERODOT, 423. Dacă cu toate acestea femeia bolnavă totuşi nu poate naşte de grabă, dacă îngădueşte şi se chinueşte... atunci... MARIAN, NA. 44.
7°. f Trans. şi intrans. (construit cu dativul) A nu fi pornit împotriva cuivâ s. a cevâ: a se domoli, a se stăpâni, a se înfrânâ. CunoscU Amind că Âlixandru va începi alle lucruri de isnoavă şi-i zisă: «Fiiul mieu... să nu faci nimică cătră (= împotriva) aceştiia oameni, pentruca să nu ne faci vreun rău; ce (= ci) îngăduiaşti-te, văzind (— aşteptând să vezi) ce să lucrează». HERODOT, 281. D[u]m[ne]dzău... îngăduiaşte puterei lui. varlaam, C. 265a. Macar de are şl face muiarea pre bărbat să să pornească asupra ei, trebue sâ-5[i] îngăduiască firei. PRAV. MOLD. 822. De-ş[i] va mai îngădui firei într'acea dată şi va mai socoti... ib. 452.
8°. f Refl. A nu face opoziţie: a fi mulţumit cu..., a se împăcâ cu..., a se învoi cu (cevâ, o situaţie etc.). în vremile acestea, Ştefan-vodă... văzând că Radu-rodă au venit cu Turcii şi au scos pre Laiot-vodă şi l-au gonit, nu s'au îngăduit, ci au cerut ajutoriu de la Leaşi. MAG. IST.
I	106/,5. El... să va îngădui cu sineşul său. piscupescu, O. 166.
9°. (Rar) Intrans. (construit cu dativul) A nu face greutăţi cuivâ: a se luâ după cinevâ, a face ca el, a imitâ. Trei crai de la răsărit Cu steaua-au călătorit. Când în cale purcedeă, Steaua-înainte mergeă, Când sta de se odihneă, Steaua lor le 'ngăduiă. şez. VI 167.
II.	(Prin confundarea din partea vechilor traducători a" .slavului ugoditi «a plăceâ» — cf. ogodi, ugodi — cu îngădui, care aveâ înţelesul apropiat de «a fi mulţumit, a se învoi»). Intrans. (construit ;cu dativul) A fi pe placul
ÎNGĂDUÎ
- 679 -
INGĂIMÂ
cuivâ, a plăceâ cuivâ. E mila ta înaintea ochilor miei iaste şi bire îngăduiiu ( = plăcu iu dos.) într'adevearele tale. PSALT. HURM. 38,/19. Să facem d’a pururea cele ce plac lui Dumnezeu şi şă îngăduim lui. neag. BAS. ÎNV. 302. Cu aceastea lucruri să îmblânzeaşte D[umne]dzău, fără de carele cu nevoie va îngădui neştine lui D[umne]dzău. VARLAAM, C. 311. Intru împăraţii... jidoveşti întâiu David îngădui lui Dumnedzău. id. 246/2.
! Lui D[umne]dzău până la sfârşit îngăduiră. DOSOFTEIU, v. S. 35/,.
[Prez. ind. îngaduiu şi (mai de mult aproape excluziv) îngăduise. Imper. îngădue, îngădi şi în-gădueşte! | Şi: (neobicinuit) gădu) vb. IVa. zanne, p. I 513. | Adjective: îngăduit (cu negativul: ne(î)ngăduit)-ă = permis, lăsat, încuviinţat, tolerat, etc.; spec. bou îngăduit = încet (Munţii Apuseni). STAN, M. 225. (Ad l°-2°). Ultimele margini ale unei critici îngăduite. MAIORESCU, CR. I 176, Dar de petrecerile Curţii, de plăcerile îngăduite ale ei, nu se vorbeşte nici un cuvânt. IORGA, C. I. I 148. La ceafă, părul îngăduit să crească... I. TEODO-reanu, m. ii 223; — îngăduit6r (cu negativul: ne(î)ngăduitor) -oâre=care permite, încuviinţează etc., care se înţelege, se învoeşte uşor cu alţii, înţelegător, iertător, indulgent, bun, tolerant, împăciuitor, răbdător. Că eră întru Jidovi unii aşă, îngăduitori(u) oamenilor (= care făceau concesii de ochii lumii), ce numai pentru lauda oamenilor ei se postiiâ. CORESI, EV. 49/29. Să cade să~ fie îngăduitoriu şi cu milă. PRAV. 1185. Ne-îngăduitoriul. ib. 48. Dumnezeul cel... îngăduitoriu. biblia (1688) 64. Zise cătră Moise îngă-duiloriul său. MAG. IST. IV 235/16. Bisearica să înfrumuseţează cu preacuvioşii şi îngăduitorii .săi. NIFON, 6. Fiţi însă îngăduitori, şi după 4 săptămâni voiu începe a vă învăţă geografia. drăghici, R. 151. Moartea ca o bună şi îngăduitoare persoană... c. negruzzi, i 91. Inţelegeâ că-l prinde de pe urmă fondul de îngăduitoare tristeţe rămas de la strămoşi, zamfirescu, R. 77. Sfânta Duminecă, blândă şi îngăduitoare. creangă, p. 292. Şi povăţuiă să fie mai cu răbdare, mai îngăduitori, ispirescu, L. 175. | Abstracte: îngăduire s. f. = acţiunea de a îngădui, permisiune, concesiune, toleranţă, indulgenţă, răbdare, iertare (LB ). Fiind aceste ’n-găduiri cu totul ţărmurile. OLLĂNESCU, H: A. P.
5.	Cu voia şi îngăduirea ţării întregi. DDRF.;
—	(rar) îngăduit s. a.; — îngăduială s. f.= toleranţă, indulgenţă ; păsuire; răgaz ; răbdare; loc. adv. cu îngăduială = încet (Munţii Apuseni). STAN, M. 255. Şi la mânia lui, tot cu cinste grăiă şi cu îngăduială (= răbdare, duhul blândeţii), let. ii 27 4/37. Să-i apuci să plătească şi să împlineşti ffyră de nimică altă îngăduială (= păsuire), uricariul, XXI 170. Dragostea cătră patrie, îngă-duiala ( = toleranţa,1 indulgenţa) cătră semeni. BĂLCESCU, M. V. 28. Că orice, cu îngăduială (= răgaz), Se face cu rânduială. TEODORESCU, P. P. 170; —îngăduinţă s. f. = voie, plac, permisiune, aprobare, concesiune, răbdare, indulgenţă, bună-înţelegere, toleranţă, clemenţă (cu negativul neîngăduinţă, care însemnă şi «neînţelegere» şi «nesocotinţă»); Ne-am. bătut gioc de îngăduinţa lui. VARLAAM, C. 21/2. Au murit pentru poftele trupului cu neîngăduinţă [Munt. nesocotinţa] sa. prav. 495. Îngăduinţa omului ai pierdut. BIBLIA (1688) 369. Au lăsat să hie pre îngăduinţa lui. LET. i 114/18. Văzând Leşii multă neîngăduinţă şi marea zavistie ce este între Domni... ib. I 160/3O. Dar cu străinul mai multă neîngăduinţă le va fi. ib. I 137/w. Dând ştire la împăratul de neîngăduinţă lui lon-vodă. mag. IST. I 214/12. Trebue să aibă îngăduinţă, îi zise. CANTEMIR, IST, 71. Poftim, pre cititoriul nostru... să ne fie cu îngăduinţă (= îngăduitor, indulgent)»
id. h. 89/30. S'au nevoit să petreacă viaţa cu îngăduinţa lui D\umne]zeu. NIFON, 6. Se cuvine a aveă oareşicare măsurată îngăduinţă. DRĂGHICI, R. 180. Ea ascultă cu îngăduinţă povestele lor. C. NEGRUZZI, I 110. li adusese... de la împăratul... îngăduinţa căsătoriei lui atât de mult dorită. BĂLCESCU, M. V. 68. Oameni... care se aşezase aici numai din îngăduinţă, odobescu,
II	10. Trăiră câte trei un traiu plin de fericire şi de îngăduinţă, ispirescu; l. 132.]
—	Din ung. engedni «a cedă, a se domoli (despre frig etc.), a permite, a lăsâ (din preţ)». Cf. â g ă d u i.
ÎNGĂDUIALĂ S. f. 1
ÎNGĂDUINŢĂ S. f. j V' înSăduî-
ÎNGĂ1BĂKĂ vb. I v. încăibărâ.
ÎNGĂIDĂRÂ vb. I. Suivre de preş. — Refl. (Mehed.) A se ţineâ lipcă de cinevâ: S'a îngăi-dărat de el, nu-i chip să-l înşele, boceanu, gl. Cf. încăibărâ.
ÎNGĂIMĂ vb. I(a) 1°. Embrouiller (une discus-sion, un discours, qqn). Bafouiller. 2°. Embrouiller (qqch.). 3°. Remettre, traîner en longueur. 4°. He-siter. 5°. Embarrasser. —(Mold., Bucov., Transilv. de Nord).
1°. Trans. A lungi vorba s. discuţia, fără a ajunge la o încheiere lămurită şi precisă, a p.urtâ cu vorba ; a . vorbi nelămurit, confuz, încurcat; a încurcă, a îndrugă, a îngână. Văzând că Sar-niţie mai pe larg îngăimă această disputalie... CANTEMIR, IST. 127. Grecii... simţeau prea bine că sânt numai îngăimati. [de boerj], beldiman, tr. 23. Ceea ce îngăimase alţii, a rostit-o el cu convingere, putere şi mândrie, iorga, l. II 584. Nu, începii, el, îngăimănd vorbele, nu mă supără
—	decât — vezi... vlahuţă,. n. 165 (ap. TDRG.).
2°. Trans. A face cevâ de mântuială, pe deasupra, a lăsâ un lucru nefăcut cum trebue, a îngălă. De va fi luat cinevâ vreun lucrător, vreo vie de la vreun om sărac, ca să o lucreadze şi să împartă vinul în dooă, şi acesta de nu se va nevoi să lucreadze toate lucrurile la vreamea lor, ce o va numai îngăimă (= o va numai îngălă. MUNT.)..., acesta să-şi piiardză munca şi. să.nu ia nemică den roada viei. prav. 24.
3°. A lăsâ un lucru de azi pe mâne, a amână, a trăgănâ, a ţineâ locului, a reţineâ (com. tomiac, Straja, în Bucov.). Ingăimez lucrul = dau nădejde că 1-oiu face azi, mâne, caut mijloace să amân o treabă (creangă, gl.). Au tot îngăimat războiul, până cănd ă însărat. beldiman, tr. 58.
4°. Refl. A sta la îndoială, a se codi, a pregetă, a zăbovi. Lucrul a păzi nu vă îngăimaţi. cantemir, ap. DDRF. Costea mult nu se ’ngăimâ, El dulăii toţi chemă, Un caş dulce desvăleă. alecsandri, P. P. 55/„.
5°. Trans. A pune pe cinevâ în încurcătură, în neputinţă de a se pronunţă despre un lucru. [Constantinopoli], oraşul unde Europa şi Asia seamănă a se întrece in frumuseţe şi te îngăi-mează, încât nu ştii cui să-i dai preferinţă, ralet, ap. TDRG. || Refl. A se turbură, a fi în încurcătură, neştiind ce să faci. In zădar se ’n-găimă tot pământul. DOSOFTEIU, MOL. 143». Până când... o, păşirilor, în glogozală în zadar vă îngăimati. cantemir, ist. 55. De este cu putinţă, alt chip de chiverniseală' să afle [el] şi spre aceia a se nevoi să nu se îngaime. id. ib. 203. Inteligenta lor se ajută în toate împrejurările şi nu se îngăi-mează la trebuinţe zilnice, ralet, ap. TDRG.
[Prez. ind. îngăim (mai rar îngâim) şi îngăi-mâz. | A d j e c t i v fe: îngăim&t, -ă = care stă la îndoială '(şez xxxi, 11), cu îndoială, cam în doi
ÎNGĂIMĂCEALĂ
- 680 -
ÎNGĂLTBENÎ
6aş îngăitănat din cap'pănă in picioare. JARNlK, ap. TDRG.]
—	Derivat din găitan cu pref. în-.
ÎNGAJAMENT s. a. f = angajament. Este oare de crezut că împăratul Alexandru se va arătă mai puţin scrupulos în păzirea îngagiamentelor sale? ODOBESCU, III 426.
ÎNGĂIiĂ vb. I(a). 1°. Salir. Insulter. 2°. Tra-vailler sans soiri, bousiller. 3°. Bafouiller,— (Munt.).
1°. A murdări. Blestemata [fantasmă] Ce ’ngălă tot, ca pata de tină verice flori, depărăţeanu, ap. TDRG. || Fig.- Â . ocărî- (Slatina, jud Olt). ZANNE, p. Iii 195 (propriu: a murdări cu vorba, cf. ponegri).-
2°. f A lucra fără îngrijire; de mântuială (propriu: a nu lucra curat, îngrijit), cf. îngăimâ, înciocălâ, îmbredeli, cârcăli, închipui. De nu se va nevoi să lucreze toate lucrurile [viei] la vremea■ lor, ce o va numai îngălă [îngăimâ prav. . mold.]... Îndreptarea legii (1652), ap. TDRG.	.
3°. A nu rosti (cevâ) clar, răspicat, a pronunţă neprecis, a îngăimâ, cf. îngână, bâlbâi, bolborosi,. îndrugă. Muşteriul cel nou îngălează silabele, pe unele, prea slabe, neglijându-le chiar ăe tot. caragiale, m. 399.
[Prez. indic. îngălez, mai rar îngăl. | A d j e c-tive: îngălat (cu negativul ne(î)ngălat), -ă= necurat, murdar, neîngrijit; lucrat de mântuială; rostit neclar, îngăimat. (Ad 1°) Omul cel curat... să mustrează... mai mult în greşeli decât cel îngălat. PISCUPESCU, o. 156. Plecară să. se schimbe, fiindcă nu mai eră chip a mai sta aşă îngălate la nuntă. ISPIRESCU, L. 40. Când e 'ndârjit Ru-mâny,’ pe femeia lui, îi zice...: muiere... ’ngălată. JIPESCU, O. 56; (ad 3°; adverb) E afumat şi pronunţă foarte îngălat, caragiale, M. 305 ;—în-gălăt6r, -oâre = care îngălează. |Abstracte: îngălâre s. f. = acţiunea de a îngălă; — îngălă-ciune f s. f. = neîngrijire, necurăţenie (sufletească s. trupească), murdărie. Cu cât va fi aerul mai curat de toată puterea îngălăciunii... PISCUPESCU,
O.	69. Cf. 35, 94 şi 157. Ingălăciunea şi spur-
o.ăr.ilÂ.Yi.pn. r.tmpf/ii.hj.i Inr iH iVi 1 ftfi 1
peri (creangă, gl.), nehotărît, nesigur (gorovei. Icr.), încurcat, nedumerit, confuz; (despre un om slab, deşirat) care abiâ se ţine pe picioare (com. corbu, Zagra, jud. Năsăud), (despre - un lucru, de ex. o sarcină etc.) slab legat, încât abiâ se ţine deolaltă (com. corbu, Zagra); care este într’o situa.ţiune nelămurită. Deci stă de atunce Ilotinul aşâ îngăimat...; nu ştim de acum înainte ce a vre Dumnezeu să mai lucreze, mai sta-oa,. au ba; au poate şi câtă-ţară au rămas s’o ia [Turcii], LET. ii 395/S6. [Canaful] e de la boierul nostru, răspunse Stanca cu un aer cam îngăimat. CONV. UT. XII 133, ap. TDRG. Străjarii..: să vedeâ stând îngăimaţi. beldiman, o. .91. L-am tot tră-gănat cu cuvinte îngăimate, pănă ce a venit bar-batu-mieu. N. GANE, ap. DDRF. Dar bine am simţit din vorba-i îngăimată... I. negruzzi, ii 42. Când ai să te duci undevâ, sau voieşti să începi un lucru şi eşti îngăimat (= nehotărît, nesigur), ne-ştiind dacă îţi va merge bine... GOROVEI, CR. 2194. Dragoste i-a arătat, dar cât va ţineâ eu nu ştiu, căci chipul îi îngăimat. BELDIMAN, tr. ' 99. (Adverb) A vorbi îngăimat = cu nehotărîre, fără a puteâ înţelege ce vrea să zică, cu nedumerire.. Nici odată nu poţi fi cu totul sigur, atât de îngăimat vorbeşte. IORGA, L. II 347. Moşneagul atunci zise îngăimat... creangă, p. 79; — fngâi-. măt6r, -oâre = care îngaimă, confuz,- încurcat. Filosofului... facă tot zisuri îngăimătoare. KONAKI, P. 277. | Abstracte: îngăimâre s. f. = ezitare, nehotărîre, nedumerire. Ce să răspunză eu toţii în îngăimare sta. CANTEMIR, IST. £0, ap. TDRG. In Englitera se vor miră de prudenta noastră îngăimare [de a nu ne declară independenţa]. odobescu, iii 450/al; — îngăimeâlă (în-găimâlă) s. f. = vorbe. încurcate, confuze; ezitare, nehotărîre, nesiguranţă, nedumerire. Lucruri de vicleşuguri, îngăimeale de amăgeale. CANTEMIR, IST. 36. Boierii cu îngăimală făgăduinţă le-au dat. BELDIMAN, tr. 23, cf. ODOBESCU, Iii 448. Făţarnica de fată nici îl primeă, nici îl. respingeâ, ci îl ţineâ mereu în îngăimeâlă. N. GANE, ap. TDRG.]
—	Etimologia necunoscută. (V. B o gr ea, DR.
IV	825, credeâ că avem a face cu un derivat din rut. gajma, gaVma «piedecă (la roata carului)», cf. şi rus. galimovâti povozku «a împiedecă un car». în cazul acesta împrumutul ar trebui să fie vechiu, pe când în ruteneşte se rosteâ încă consonanta iniţială ca g. Cuvântul românesc mai prezintă oarecare asemănare de formă sau de înţeles cu ung. galiba «greutate, piedecă»; pentru 6 > m, cf. vrajbă -vrăjmaş, preajmă}. Cf. îngălă, îngăimăci, îngălmăci.
ÎNGĂlMĂCEĂiiĂ s. f. v. îngăimăci.
ÎNGĂIMĂCI vb. IVa refl. S’embrouiller. — (Transil.) A se încurcă, bugnariu, năs. M’am îngăimăcit în socotelile astea. Mi s’a îngăimăcit limba (Frata, Câmpia Ardeleană, com. v. BUCUR). [Adjectiv: îngăimăcit, -ă = îngăimat, confuz, zăpăcit, încurcat, intimidat. Om îngăimăcit la minte. h. XVIII 309. E îngăimăcit -şi nu mai poate răspunde (Gorj). paşcâ, GL. |Abstract: îngăimăceâlă (g&imâceâlă) s. f. = confuzie, încurcare, rătăcire (bugnariu, năs.), buimăceală. Simţi... apucându-l o găimăceală ce-l dovedeâ din ce în ce mai tare. El se opinti destul, că să nu doarmă, conv. lit., ap. TDRG.]
— Pare a fi o contaminare între a îngăimâ şi a buimăci s. a zăpăci. Cf. îngăimăci.
iKGĂIMĂIiĂ s. î. I
ÎNGĂIMEĂIiĂ s. f. j V- în^ftimă-
' ÎNGĂITĂNĂ vb. Ia = găităni. [Adjectiv: îngăitănât, -ă = împodobit cu găitane. Un sluj-
—	După T h. Capidan, DR. IV 1551, din paleosl. galu «sordidus, immundus, impurus» (acelaşi, ca origine, cu arom>i gălescu «înnour, întunec, înnegresc», din sârb. galiti, cu acelaşi înţeles), iar după G. Pa seu, Etimologii 65, din lat. galla «gogoaşă de ristic» (•in-gallare), având înţelesul fundamental «a înnegri» (cf. fr: engăller «teindre en noir». V. B o gr ea; dr. iv 825). Pentru sensul 2°, cf. cârcăli cu o desvoltare semantică analogă, de la «a murdări» la «a face cevâ fără îngrijire, de mântuială».
ÎNGĂLĂ vb. I» v. încălâ.
ÎNGĂLĂCIUNE s. f. V. îngălă1.
ÎNGĂrBEJEĂliĂ s. f. = Pâleur. — Coloare galbenă a feţii, paliditate. [Pe] alţii... îi apucă îngălbejeăla şi zălezirea din pricina bolilor şi a năcazurilor. PAMFILE, B. 62.
—	Derivat din îngălbeji cu suf. abstr. -eală.
Îngălbeni vb. IVa v. gălbeji.
îngălbeneală s. f. v. îngălbeni.
ÎNGĂLBENI vb. IVa 1°. Jaunir. 2°. Jaunir, pâlir, blemir.
1°. Trans. şi refl. A (se) face, a deveni galben, a da coloare galbenă la cevâ, a (se) coloră s. a da în galben; spec. (despre frunze, foi etc.) a (se) uscâ, a (se) vesteji (H. iii 13). Apa cea de ploaie... în multe chipuri lucrează, pre
ÎNQĂLB1NÎ
-r-	681	-
ÎNGÂMFĂ
,câmpi şi pre codri, în flori şi tn pomeţi, de le... albeşte şi tuşeşte, g&lbeneşte şi mohorîţeşte. VARLAAM, ap. TDRG. Câmpii ■ pururea cu mari nă-sipişuri gălbenesc. CANTEMIR, IST. 40. Se îngăl-binesc şi se sucesc (păpuşoii) mai ales în arşiţile cele mari. Ionescu, C. 98. Frunzele insă începii a se îngălbeni. C-.negruzzi, i 330. Munţii frun-'zele-şi îngălbineau. alecsandri, t. 107. Codru... ’ngălbineşte. JARNlK-BÂRSEANU, D. 212, Clonţul mi s’a ’ngălbinit. reteganul, TR. 16/16. Holdi-ţele verzi... dacă s’or gălbini, Vei veni, nu mi-i găsi. MÂNDRESCU, L. P. 30/2, Cf. MARIÂN, CHR. 52.
2°. (Despre o persoană) Refl. şi intrans. (cu sens reflexiv) A se face galben, palid la faţă ; p. e x t. a se vesteji, a se ofili, a se trece. Elena la el priveaşte, Veade că ingălbineaşte. BARAC, A. 57. Faţa-i cea luminoasă îndată a ’ngălbenit. PANN,
E.	I 114. Iubito..., pe faţă îngălbeneşti Şi ochii tăi în zare cu dor îi aţinteşti, alecsandri, P. iii 143. Împăratul... gălbeneă ca ceara, mera, b. 195. La faţă se ’ngălbineâ. alecsandri, P. p. 90/4: Cum să nu mă ’ngălbenesc? JARNlK-BÂR-SEANU, D. 189. Io m’am gălbenit ca ceara. MÂNDRESCU, L. P. 18/17, Cf. DOINE, 195/22jj RETEGANUL, TR. 148/i, VASILIU, C. II. A îngălbenit ca turta de ceară, zanne, P. 1.139. M’am gălbinit ca socu’. ŞEZ. I 171b/23.
[Şi: îngălbini vb. IV»; galbeni, gălbini, gălbăni vb. lVa. Gălbănesc. ANON.- CAR. | Adjective: îngălbenit (îngălbinit, gălbenit, gălbinit, gălbănit)-ă = care a devenit s. a fost făcut galben; palid, vestejit. Feţele îngălbenite de foame, drăghici, R. 26. Ziduri albe şi gălbenite de lună. EMINESCU, N. 63. De spaimă îngălbenită. COŞBUC, B. 15; — îngălbenitor (îngălbini(6r), -oâre adj. = care îngălbeneşte, (substantivat) omul s. femeia care îngălbeneşte (= colorează în galben), marian, CHR. 52. |Abstracte: îngălbenire (îngălbinhe, gălbenire, gălbinire, gălbănire) s. f. = acţiunea de a îngălbeni; paloare, paliditate.. Ingălbenire cu-prindeă faţa lui. DRĂGHICI, R. 167;-— îngălbe-nitură (îngălbinitură) s. f. = materie îngălbenită (colorată în galben), marian, chr. 52; — îngăl-beneâlă s. f. polizu, pontbriant = gălbeneaiă.]
—	Derivat din galben, cu pref. în-.
ÎNGĂIBINI vb. IV v. îngălbeni.
ÎNCtĂLBÎT, -Ă adj. Repu. — (Teleorman) Plin până în gât, sătul de toate, ion cr. VII 251.
ÎNGÂliCEVÎ vb. IVa v. gâlcevi.
ÎNGĂlilŞÂT, -Ă adj. Langoureux. — Galeş. Rămăind cu ochii îngălişaţi. slavici, ap. TDRG.
—	Participiul unui verb (neatestat) îng&lişâ, derivat din galeş cu pref. în-.
INGĂXMĂCEÂI/Ă s. f. v. îngălmăci.
ÎNGĂliMĂCl vb. IVa. (S’)embrouiller, (-s')egarer. -
—	Trans. şi refl. A (se), amestecă, a (se) turbură (i. golescu, C. I 332), a (se) încurcă (H. xvii 179), a se înyălmăşi; fig. a (se) zăpăci (LB.). Tătarii... se îngălmăciră ăşâ de tare, că singuri nu ştiau.,, unde le stă capul, marian, T. 37. Nu mă îngăimăciti. reteganul, p. ii 65/18. [Adjectiv: îngălmăcit, -ă = de-avalma, învălmăşit, încurcat, turburat, zăpăcit. Printre mulţimea îngălmăcită... marian, T. 271.
| Abstracte:' îngăimăcire s. f.; îngălm&ci-tiiră s. f. LB., îngălmăceâlă s. f. = încurcătură, dezordine, zăpăceală, învălmăşeală, confuziune. Ingălmăceala aceasta ar fi trebuit să o socotească Miron Logofătul. ŞINCAI, HR. II 145/,. Românii... se folosiră de această îngălmăceâlă a Tătarilor. MARIAN, T. 38, cf. 222. Fac o vrajbă şi o îngăl-măceală. reteganul, p. ii 57/,,.]
—	Etimologia necunoscută. (Poate, din Hngă-lămăci, iar acesta înrudit cu gălămoz = golomoz). cf. îngăimă, îngăimăci.
ÎNGĂMiĂCiTrRĂ s. f. v. îngălmăci.
ÎNGAIOŞÂT, -Â adj. Chaussâ de galoches. (Rar) încălţat cu galoşi. Ia te uită colo, fala pândarului cu mănuşi şi ghete ’ngaloşate. GRAIUL, II 213.
—• Participiul unui verb (neatestat) îngaloşâ, derivat din galoşi cu pref. în-. .
ÎNGÂMBÂ vb, I. 1°. Empoigner. 28. Tasser.
1°.. Trans. şi refl. (Dolj, Oltenia, Codlea) A înşfăcâ (COM. sat. i 50), a pune mâna, a apucă, a luâ. la «trei-păzeşte», a pune mâna în ceafă, a puiie mâna ’n guler, a se luâ la bătaie; a-şi da natrele cu cinevâ. ciauşanu, v. Cf. g â m b â.
2°. A îndesă, înghesui, cf. a g â m b â (2°). S’a dus femeia şi şi-a îngâmbat poala în sacul cu fasole. ION CR. II 305.
—	Dintr’un lat. pop. *in-gambo, -are, pentru care cf. agâmbâ şi gâmbâ.
' ÎNGÂMPÂ vb.. I(a). (S’)enfler,r(se) gonfler. II. 1°. Se rengorger, se pavaner (en parlant de cer-tains oiseaux). 2°. Se gonfler, Ure bouffi (de joie, de prâtention), se faire fort de.
I.	(Vechiu şi. în poezia pop. cu.caracter mistic) Trans. şi refl. A (se) umflă. Altora [din păcătoşi] le va cură dintro (= dintru = din) ochi smrad cu puroi, şi vor fi îngânfaţi.. CUV. -D. bătr. II 470. Bubă rea... Nu te îngănfâ cabroasca, Nu te lungi. ca şarpele, mat. FOLC. 1-524. Bubă... nu-l întinde, nu-l cuprinde, nu-l umflă, nu-l îngâmfă. ŞEZ. III 197/10. | Intrans. Fugi isdate, blestemate..., Nu umflă, nu îngâmfă. MÂT. FOLC. 1511.
II.	(Astăzi) 1°. Spec. (Despre paseri) Refl. A se umflă în pene. Şoimul s'a îngâmfai. TEODORESCU, i>. P. 63. Se roteâ pe lângă dânsa şi se îngâmfă ca un curcan. ISPIRESCU, L. 311. S’a înfoiat ca varza şi s’a îngânf-at ca barza. ZANNE, P. I 302.
.. 2°. (Despre oameni, cf. megl. mi anflu— sânt mândru). Fig. Refl. A se umflâ în pene de vanitate, a se crede lucru mare, a fi încrezut, a deveni mândru, fudul, orgolios, trufaş, a fi pretenţios, vanitos; p. ext. a se mândri, a se făli, a aveâ pretenţia să... Ingâmfu(-mă). MAR-darie, 1594, 1986. Cujrei doveade se îngâmfă a adeveri, p. MAIOR, IST. 52. El să îngânfează ’n slavă, eu să caz mă poticnesc, beldiman, o. 19. De... pătrunzi tainele firei nu te'ngâmfă, că eşti ţăma pe care o poartă vântul, konaki, P. 109. La fericire ne opreşte de a ne îngănfâ. marcovici, D. 5/6. Robinson se îngănfâ âe bucurie. drăghici, R. 103. Auzind aste vorbe pe loc s'a ’ngâmfat. PANN, E. II 140. De vicleşugu-i se în-gâmfează, De bucurie el este plin. ALEXANDRESCU, M. 63. Ne-am îngâmfat până acum. MAIORESCU, CR. I 274.
[Prez. ind. îngâmf şi (învechit) îngâmfez. | Şi: (grafic) = îngânfâ vb. Ia; îngânfi (îngâmfi) vb. lVa. Ingânfescu(mă). MARDARIE, 1460. Se umflă, adică se îngâmfeşte, se mândreşte. I. GOLESCU, C.
I	283. | Adjectiv: îngâmfât (cu negativul ne(î)ngâmfat), -ă = (f) umflat; care s’a umflat în pene, mândru, orgolios, fudul, fălos, trufaş, închipuit, vanitos, pretenţios. Un norod... îngânfat, c-aveâ odată stăpânire şi-mpărat. beldiman, TR.
2.	Ho! muritorule, mândru şi ’ngâmfat de a ta fiinţă... KONAKI, P. 275. Îngânfaţi de chibzuiri şi de nădejdi. MARCOVICI, C. 30/u. Îngânfat şi turbat se aruncă rostogolind pietre şi bolovani. C. NEGRUZZI, I 316. Şedeă pe perini cucuiat, fudul şi tngânfat. SBIERA, P. 127. Eşti prea- îngâmfat.
—	Şi de ce să nu fiu îngâmfat? RETEGANUL, P,
ÎNGÂMFEALĂ
— 682 —
ÎNGÂNA
21/29- (Substantivat) Contele de Kildar, un îngâmfat. C. NEGRUZZI, III 352 (Adver b). Cu îngâmfare, cu fudulie, cu mândrie. Atunci spânul zise îngânfat... creangă, p. 216. Minţi, mojicule, strigă ţiganul îngâmfat. ISPIRESCU, L. 203 | Abstracte: îngâmfâre s. f. = acţiunea de a se îngâmfă; mândrie, orgoliu, fudulie, fală, trufie. Însuşi zadarnica fală cu mândra sa îngâmfare... ne umple de 'ndestulare. konaki, P. 287. Au venit Nicolaie cu o mare îngănfare şi mândrie. DRĂGHICI, R. 59. Vorba sa' erâ... fără trufie şi îngănfare. C. NEGRUZZI, II 157/j. Albert... priveşte cu îngănfare frumoasa lui oştire, alecsandri, p. iii 220 ;— (rar) îngâmf(e)a!ă s. f.=îngâmfare. Omule!., tu cela ce de ’ngămfală crezi că jivinele toate sânt pentru tine zidite, konaki, p. 267.]
—	Din în- + gâmfâ.
ÎNGÂMF(E)ÂI<Ă S. f. 1	„	„	,
ÎNGÂMFI vb. IVa ) v- îngâmfă.
ÎNGÂNA vb. I. A. I. Murmurer, marmoiter, fredonner, balbutier. II. 1°. Se miter, se confondre. 2#. Sire saisi (d’un sentiment). B. I. 1°. Repiter, redire (comme un âcho). 2°. Repondre. 3°. Reflechir, refUter. 4°. Imiter. II. 1°. Appeler (un animal ă l’appeau). 2°. (Se) leurrer. III. 1°. Imiter (qqn.). 2°. Jîgayer, accompagner (de la voix). 3°. Se repondre, s'accompagner, s’accorder, s'igayer. 4°. Bercer. IV. Cowtrefaire, singer; se moquer (de
qqn).
A.	I. Trans. (Complementul e sunetul, vorba etc.) A articulâ sunete nedesluşite s. încurcate, a pronunţă cuvinte nelămurite, a rosti s. a cântă cu jumătate de glas, a vorbi mai mult pentru sine, a îndrugă (din timiditate, perplexitate, mânie etc.) cuvinte nepotrivite s. fără sens, a îngăimâ, a murmură, cf. b â 1 b â i, bolborosi. îngânând cu jumătate glas un cântec... SLAVICI, ap. TDRG. Glasuri tinere îngânau încet şi trăgănat melodii vechi. SADOVEANU, ib. «Îmi pare bine», începuiu a îngână eu, fără să ştiu ce zic. N. A. BOGDAN, ib. «A veni ea şi vremea aceea, voinice», zise împăratul', îngânând vorba printre dinţi. CREANGĂ, P. 265. Se codeâ smeul, îngână verzi şi uscate... ispirescu, l. 223. | P. anal. A spune cuvinte mincinoase, a spune lucruri pe care nu le crezi, a îngăimâ. Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul, De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul? Nici visezi că înairtte-ţi stă un stâlp de cafenele, Ce îşi râde de-aste vorbe, îngănăndu-le pe ele. eminescu, P. 246. (Neobicinuit) ll găsi îngânând plânsul, tremurând şi suspinând. PANN, P. V. II 10. II (Mai rar) Refl. Ai strâns bietul suflet, ăe de-abiă se ’ngână (= articulează). DOSOFTEIU, PS. 131.
II.	P. ext. Refl. A se manifestă în mod ne-precis, nelămurit.
1°. (Despre sunete,p. ext. despre colori, lumini etc.) A se amestecă astfel,încât să nu se mai distingă bine, a se confundă, a trece pe nesimţite dintr’o coloare (s. lumină) într’alta. Două tinere cântări se îngână. ALECSANDRI, P. III 400. Rozele şi crinii (= coloarea trandafirie şi albă) pe faţă-i se ’n-gân[ă], BOLINTINEANU,. ap. TDRG. Alfred de Musset a pus în gura plăieşului un cânt vesel, în care bucuria triumfului la vânătoare se îngână cu dulci amintiri de amor. ODOBESCU, III 83/le. ±fc Se îngână ziua cu noaptea = se crapă de ziuă, încep zorii zilei. PAMFILE, C. T. 164. Priveghiul, care durează de cum începe a se îngână ziua cu noaptea,... se face după credinţa poporului, din mai multe cauze. MARÎAN, î. 192. Ziua se,îngână cu noaptea. N. REV. R. I 78.' Tocmai se îngână ziua cu noaptea. ISPIRESCU, L. 248.
••2*. (Despre cinevâ, în sufletul'efiruia începe a se naşte un sentiment ; acesta se exprimă prin
prepoziţia c U) A se lăsâ cuprins s. copleşit de... Cei getaţi... din doi [copii rămaşi în viaţă] îşi alegeâ Pe cel gingaş mijlociu, Cu păr neted şi gălbiu, Şi pe scaun îl puneâ Şi capul ii răpuneâ. Brâncovanul greu oftâ Şi din suflet cuvântă: «Doamne, fie ’n voia ta!» Sultanul se mintihâ Şi cu mila se ’ngână. ALECSANDRI, p. p. 211.
B.	A reproduce, a contraface, a imită glasul cuivâ.
1.	Trans. (Fără nici o intenţie ftotărîtă)
1°. A reproduce, a redă, ca un răsunet (glasul cuivâ). li răsunau la ureche blândele rugăminte mereu îngânate de Echo. ODOBESCU, 111 309/2. Şi-a lor jale o îngână cea pădure ’mbătrănită. N. GANE, ap. DDRF. Îngerii... îngânau cântările ce lui îi treceau prin minte, eminescu, N. 69.
2°. Trans. şi absol. A răspunde. Cu foc cântă cintesa Şi mi-o ’ngână. presura. ŞEZ. II
761>/17. Badea rage din pârloage, Lelea ’ngănă ăin grădină. (Clopotul şi toaca; cf. varianta franceză: La jument hennit sur la montagne turque, le poulain lui r 6 p o n d sur la montagne de Sion). şez. iv 82.
•3°. P. ext. A. redă imaginea cuivâ, a reflectă, a oglindi, a răsfrânge. Oglinjoara cea mică care [pe Eleonora] o îngână dimineaţa aşâ de graţios. N. GANE, ap. TDRG.
4°. P. g e n e r. A imită. Stofă de catifeă încărcată de pietre scumpe care îngânau stelele ceriului. barac, ap. TDRG.
. 11. (Cu intenţia de a atrage, a ademeni, a momi). .
1°. Trans. A imită glasul unui animal spre a-1 înşelă, făeându-1 să creadă că este un semen al său. Ursul iarăşi s’au pus lângă uşă şi au în eput cu glas mai subţire să îngâne glasul caprei şi să rostească... sbiera, P. 204/28. Atunci Frântul... au prins a-i îngână glasul, id. 263/,4. Rage-un bou într’o grădină Ies-o fată şi-l îngână. şez. 1 236/21. Cum omul îl dezmierdă [pe motan]:
«saracu, saracu» şi-l neteză cu o mână, dracul se holbează la dânsul şi cu un glas gros începit a-l îngână: «saracu, saracu». ib. IV 180/22. Cântă cucul la fântână, Corbul şade şi-l îngână. TEODORESCU, p. p. 347.
2.	Trans. A amăgi. Nu eşti lângă mine, ci numai faţa ta mă ’ngănă în vis. POP-FLORENTIN, ap. TDRG. || Refl. A se amăgi, a se lăsâ în-., şelat de o viziune amăgitoare. Unul [din exportaţii în Siberia] prin vis vede plângând O mamă ’mbătrânită, Altul se ’ngână desmierăând Soţia lui iubită. ALECSANDRI, p. III 271.
III.	(Cu intenţia de a glumi, de a se jucâ, de a petrece, de a alintă s. mângâiâ).
1°. T r a n s. A imită glasul (p. ext. gesturile s. mimica) cuivâ, spre a face glume. Făcând glume.... făcându-să că îngână pre episcopul când botează. DOSOFTEIU, V. S. 103,2.
2°. T r a n s. A ţineâ tovărăşie (desmierdând, alintând, mângâind); p. e x t. a mângâiâ. Năluciri scumpe..., veniţi de ’ngânaţi vesel a mele tinereţe. ALECSANDRI, p. I 124. Câţivă porumbi sălbateci se răsfăţau pe drum, şi când trăsura soseă aproape de dânşii, ei zburau mai departe, tot pe cale, şi îngânau astfel mersul nostru, odobescu, I 382. Vom visă un vis ferice, Ingânâ-ne-vor c’un cânt Singuratice izvoare, Blândă batere de vănt. eminescu, p. 58.
3°. Refl. A se luâ (cu cinevâ s. cevâ s. unul eu altul), a-şi găsi mângâierea în tovărăşia cuivâ. Două june păsărele Cântă una după altă Şi se ’ngână între ele. ALECSANDRI, P. II 154. Şi mă lasă pustiit, Pustiit şi . amorţit, Şi cu doru-mi singurel, De m& ’ngăn numai cu el. EMINESCU, P.
16.	La o poartă de grădinăUnde stau cadâhele De se ’ngăn’ cu florile. ALECSANDRI, p. P. 150/,7. De mă 'ngân cu florile Şi privighetorile', id. ib.
ÎNGÂNĂ
- 683 —
ÎNGEMĂNÂ
224. Ian auziţi turturelele cum se ’ngână! creangă, p. 129. In zăuoiu cântă cucii de se ’ngână = cântă de nu-şi dau rând, cântă cucii, de nu mai auzi în lături, de ţi-e dragă lumea, de ţi-e mai mare dragul, ciauşanu, v. „	-
4°. Trans. A mişcă uşor', a legănă. De-aş fi, iubito, vântul de seară, eu nici o floare n'aş îngână. ALECSANDRI, P. I 214. | (R e f 1. = p a s i v) Cu-a sale pănzi umflate -o mică luntrişoară pe luciul viu a mărei de vânt se îngână, id. p. I 19. || Refl. Ase mişcă uşor, a adiâ. La fântână e pustiu, şi nu se ’ngână nici o boare, coşbuc, F. 57.
IV.	(Cu intenţia de a-şi bate joc de cinevâ) T'rans. (Complementul e vorba s. persoana care vorbeşte) A imită exagerat şi în bătaie de joc vorbele s. gesturile cuivâ, a contraface (cu strâmbături) mimica cuivâ; p. ext. a-şi bate joc de cinevâ. îngână pe cinevă şi îmbală, se zice când vorbind unul, cellalt vrând să-şi bată joc de altul sau să glumească cu el, se ia după vorba lui şi zice tot acele vorbe ce zice şi acela, însă întunecat ca gângavii. I. GOLESCU, C. I 332t>. Engen = illudo. ANON. CAR. Dracii noştri îngănară-ne (: p â ş c ă i r ă pre noi dosofteiu ,• nos ennemis se moquârent de nous entre eux; subsan-naverunt; sl. podrazniăa ny). CORESI, PS. .221. De rău ce mi-ar face omul nu gândesc nemică, Mi să strâmbă toată dzua şi stau de m’în-gână. dosofteiu, PS. 184. Cel scăpătat... este de slugi îngânat şi nebăgat în seamă. PISCUPESCU, CR. 176. Ne-am crezut... datori a restabili adevărul faptelor în mijlocul falşificării, cu care jurnalisticei noastre îi place să-şi îngâne publicul. MAIORESCU,
C.	I 358. Vorbim răstit şi ne ’ngănăm răspunsul. Şi ’n sat cred toţi că asta-i vrajă veche, coşbuc, ap. TDRG. (Fig.) Măşti, ce firea omenească o îngână, vlahuţă, P. 138. || Refl. «A-şi face unul altuia în derâdere aceleaşi mişcări, a-şi repetă unul altuia aceleaşi vorbe, cu acelaşi ton». COSTINESCU. Numai copiii rău crescuţi se îngână unul pe altul.
[Adjective: îngânât, -ă = îngăimat, bolborosit; reprodus, reflectat; întovărăşit, mângâiat, legănat, şovăitor. (Ad AI:) Vorbeşte cu mormăi-tură, Par'că au mămăligă ’n gură..., Vorbeşte vorba ’ngănată, Par’că-i e gura legală. PANN, P. V. 105; (ad B III 2°) O, dormi. în pace pe-aceste maluri, îngânat dulce de glasul mărei. alecsandri, p. i 219. îngânat de glas de ape Cânt' un corn... EMINESCU, P. 102; (ad B III 4°) Cu inima îngânată între dor şi bucurie, odobescu, ap. DDRF.; — îngânătâr, -oâre = care îngână, imită, contraface; îşi bate joc; momeşte; amăgitor. En-genetor = illusor. ANON. CAR. Trei fermecătoare îngânătoare. marian, v. 190 (şi substantivat LB).
| Abstracte: îngânâre s. f. = acţiunea de a îngână; îngăimare, bâJbâire; batjocură. (Ad A I) Tânărul... începe a recită şi a o duce până la sfârşit fără cea mai mică ezitaţiune, fără îngânare şi fără o singură greşală. I. Ghica, ap. TDRG. Ascunde toate şovăirile şi toate îngănările rostirii mele. ODOBESCU, III 562, cf. 402/10; (ad B IV) îngănară-me cu îngănare (= cu în teri tare psalt. sch.: subsannaverunt me subsanna-t i o n e). psalt. (i-iur.) 63/30; — îngânat s. a. (în expresia) îngănatul. dimineţii = când se îngână ziua cu noaptea, spre revărsatul zorilor. I. GOLESCU, C. I 333; — (< lât. ingannatura CG1. II 576, 582, 591) îngânătură s. f. = contrafacerea vocii s. a mişcărilor cuivâ, strâmbătură; amăgire, înşelăciune; (ad B II 2°) Şi m’am izbândit De toată îngânălura Şi fărmecătura. marian, D. 291; TEODORESCU, P. p. 373; (ad B IV) Ohebosul, pre carele .[femeile] îl batjocureau cu mii de îngânături. ba-rac, ap.. TDRG.; — îngânăciune f s. f. = strâmbătură, schimă. (Ad B IV) EngeneturS = illusio'/
ANON. car. Mimuri ce să dzâce îngănăciuni de şeganii. dosofteiu, V. S. 1032, cf. (= sl. podroza-nije) psalt. 63/s0, 84/as>.]
—	Din lat. *inganno, -are (atestate sânt numai formele gannare şi ingannatura). înţelesul de «a imită (vocea)» se găseşte încă în unele dialecte romanice, precum bourberain ezene, norm. de-gane. Ca termen păstoresc sau vânătoresc, acest cuvânt a suferit modificarea de sens de la «a imită glasul spre a atrage la şine», la «a înşelă». Acest înţeles din urmă e cel obicinuit în limbile romanice (ital. ingannare, spân. enganar etc.) La Aromâni, angan e încă termin păstoresc cu înţelesul «chem cânele, chem oile prin anumite semne şi sunete» (P. papahagi).
ÎXCÂXĂCIl îiE f S. f. )	„	„	,
ÎNGÂNĂTURĂ s. f.	j v. înganâ.
îngândorât, -Ă adj. v. îngândurâ.
ÎNGÂNDURA vb. Ia refl. Devenir songeur,pen-sif.—A cădeâ pe gânduri, a fi cuprins de gânduri, de scrupule, a fi preocupat. Ia nu te mai gândurâ Şi nu mi-l mai spânzură, mateescu, b. 32. [Şi: gândurâ vb. Ia refl. | (întrebuinţat mai ales ca) p a r t.-a d j e c t i v: îngândurat (îngândorât), -ă = dus pe gânduri, plin de gânduri, de scrupule, de temeri, de griji; preocupat, distrat. Tocmai de aceea însă acum dl Bufnea eră măi îngândorât decât de obiceiu. SLAVICI, N. 296. îngândurată se plimbă visătoarea Fatma. coşbuc, B. 14. El şi-a dus pe tâmple mâna ’ngândurat. id. B 71. Nu fi ’ngândurat, că eu	te pot	scăpă din	încurcătură. RETEGANUL, P.	1 31/4,	Cf. II 77/io,	V	68/3. I
Abstract: îngândurâre s. f. = preocupare, gânduri.]
—	Derivat din gânduri (pluralul Iui gând), cu pref. în-.
ÎNGÂNFÂ vb. Ia v. îngâmfă.
ÎNGÂNJUI vb. IVa 1
ÎNGÂNJUIiUI vb.	IVa J	v- SanJuî'
îngârbovît, -Ă	adj. v. gârbovi.
îngărdui vb. IVa = gărdui. jipescu, ap. TDRG.
ÎNGĂRGĂRITÂT, -Ă adj. v. gărgăriţă.
ÎNGÂRJORÂ vb. I refl. \	.
ÎNGARJOVÂT, -Ă adj. J V' garj0l).
ÎNGÂRlii vb. IVa y
ÎNGÂRIiUÎ vb. I Va f V‘ înSurlul1*
ÎNGĂURÂ vb. II
ÎN GĂURI Vb. IVa J v’ găuri.
ÎNGÂTUÎ vb. IVa. 1°. Etrangler. 2°. Bafouil-ler. — (Muscel).
1°. Trans. (Despre lupi) A rupe (oilor) cu gura gâtul (rădulescu-codin,.!.), a gâtui (1°). De atunci a rămas ca să nu zbiere oile, cănd le ia lupii şi le îngâtue. MUSCEL, 24.
2°. R e f 1. A vorbi încurcat şi repede (RĂDU-LESCU-CODIN, î), ca şi când ţi s’ar opri vorba în gât. Ce te îngâtui aşă? id.
—	Derivat din gât cu pref. în- (sau compus din în-şi gâtui).
ÎNGisMĂNÂ vb. I(a) 1». (£’) unir, (se) joindre, (s') accoupler, aller ensemble (se dit de deux objetş ou deux etres semblables). 2°. Avoir les pieds fourchus (en parlant des ruminants).
1°. (Despre două lucruri de acelaşi fel) f r a n s. şi refl. A (se) lini strânse (ca doi gemeni), a
ÎNGEMĂNA RAT
- 684 -
ÎNGENUCHIÂ
(se) împreună, a (se) îmbină. Sicambria iaste ţara pe apa Renului, care se întinde de. la Colonia Agripina, până, unde să îngeamănă Renul, cantemir, hr. 2 8 7/20. Despre apus, adecă din cătră Nilul viniiă şi ana/petele bălţilor ingemenându-se se despărţiiâ... id. IST. 125. | Fig. Ce mult se iubeau şi ce bine trăiau ei..., lipindu-şi inimile şi ’ngem&nându-şi gândurile. VLAHUŢĂ, ap. TDGR. Şi’n toropeala asta dulce a noastre inimi amândouă Se ’ngemânau de duioşie, ca două lacrime de rouă... ANGHEL, I. G. 31.
2°. t Intrans. (Despre copita unor rumegătoare) A aveâ (copita) spintecată în două. Şi aceastea să nu mânca{[i] dentru ceale ce scot ru-.măgală, şi dentru ceale ce îngerneneadză copita (: celles qui ruminent ou qui ont l’ongle divisâe)..., biblia (1688) 136/2.
[Prez. ind. îngeămăn şi îngemănez, (îngemen&z). \ Şi: ingemănâ vb. Ia, gemăriâ vb. I refl. CDDE, nr. 724^ | A d j e c t iv: îngemănat, -ă şi (formă scurtată? prin apropiere de cuvântul geană ?) îngenât,-ă = care este unit, împreunat, îmbinat ;■ gemen; (despre drum) bifurcat; (despre fructe) care cresc câte două, lipite s. împreunate la olaltă (Com. s. corbu, gorovei, Cr.) ; (despre crăcile unui arbore) care răsar şi cresc din aceeaşi tulpină; (despre sprâncene) crescut împreună, cf. înghi-nărat; (despre copita unui animal) (care este) despicată. Kale engseminate'bivium. ANON. CAR. Dobitocul cu unghe îngemănată, biblia (1688) 7 63. Barba albă şi deasă şi îngemănată (= crescută împreună cu mustăţile), dosofteiu, ap. TDRG. Sprincenele... tufoase ’ngemănate, Ce le numim noi astăzi «sprincene îmbinate». CONV. LIT. XIII 314, ap. 'TDRG. Îngemănatele tronuri din Moldova şi Muntenia... HASDEU, I. C. 93. Sânt doi brazi îngemănaţi. MARIAN, SE. I 223. Vn ştiulete... cu vârful lat sau îngemănat din două ştiulete, se numeşte babă. pamfile, a. 89.
O	alună să zice îngemănată, când este crescută împreună cu alta. VICIU, GL. Fructe îngemănate de mănânci, faci copii gemeni. LEON, MED. 5,.cf. MARIAN, NA. 16, ŞEZ. I 127. Faţa ta, hârtie albă, Oc[fe]i[i] tăi, cerneală neagră, Sprincenili-s în-genati. VASILIU, C. 108. | A b s t r a c t: îngemănare (gemănare) s. f. = acţiunea de a îngemănâ; împreunare, îmbinare. Arcul de îngemănare este din două sprincene. KONAICI, P. 5. îngemănarea a două raze de lumină, vlahuţă, p. 30],
—	Din lat. ingcmino, -are «a înmulţi, a repetă». Cf. îngemănărat.
iNGEMÂNĂRÂT, -Ă adj. Aux branches four-chues. — (Despre copaci) Crescut din aceeaşi tulpină în formă de gemănare, îngemănat. Deci aflându lemnw îngemănărat... să prinde cu capul şi cu coastele (= coarnele). PHYSIOLOGUS, ap. GCR. II 110/6. Copaci îngemănăraţi = îngemănaţi. ION CR. V 277. [Şi: (< giumănare) îngiumâ-narât, -ă adj. = (despre crengi) care cresc mai multe la un loc. vârcol, v.]
—	Participiul unui verb (neatestat) îngemă-nărâ, derivat din gemănare, cu pref. în-. Cf. îngemănat şi înghinărat.
Ing^me f vb. III v. geme.
ÎNGENÂ vb. I(a) Ralentir.— Intrans. şi trans. A muiâ, (CONV. LIT. XLIV, voi. II, 396), a micşoră viteza (Teleorman, ion cr. vii 251), a încetini. Cernă, cernişoară, Ingeană-ţi umbletul. ION CR. IV 201. Ploaia a’ngenat. ciauşanu, V. . Omul îngenează, când îmbătrâneşte şi d’abiâ se mişcă, ion cr. vii 201. [Prez. ind. îngân şi în-geniz.]
—	Etimologia necunoscută. După V. B o gr ea, DR. iii 732. din lat. pop. ♦ ingenuo, -are (cf. ongenuare,, ingeniculare) «a îngenuchiâ, a cădeâ
în genuchi», întrebuinţat mai întâiu despre caii . care slăbesc în genuchi, din cauza bătrâneţelor-; cf. îngenuchiâ I 2°: (Din *ingenuo am aveâ însă în româneşte îngin).
ÎNGENÂT, -Ă adj. v. îngemănâ şi îngenâ.
INGENIOS, -OASĂ adj. Ingenieux, —(Despre
o	persoană) Care are multă pricepere şi dar de invenţiune, plin de spirit născocitor, de iscusinţă, de agerime, de dibăcie; ascuţit (ii) la minte, născocitor, ager, iscusit; (despre o idee, .o teorie, o acţiune, o operă etc.) conceput de un spirit născocitor; care dovedeşte agerime şi iscusinţă de minte; care prezintă lucrurile s. dă o soluţie în chip foarte inteligent şi neaşteptat. Ipoteza e ingenioasă. HASDEU, r.
C.	123. Autor al ingenioaselor teorii, id. XI. Ingeniosul şi măiestritul său raport asupra traduc-ţiunilor de pe autorii latini. ODOBESCU, 11.371. Cea mai ingenioasă cercetare. MAIORESCU, L. 176. Ingenioasa teorie a actualului d. ministru de culte. id. D. I. 120. înainte de războiu. există un sistem ingenios.;. G. PETRESCU, I. II 105. [Pronunţ, -ni-os şi -nios. \ Familia: (după fr. ingâniosili) ingeniozitate s. f. = caracterul şi calitatea celui s. a ceea ce este ingenios; pătrundere de spirit, agerime, iscusinţă. Ele au lăsat mai mult sau mai puţin... dovezi pipăite de ingeniozitatea lor şi de dibăcia. lor manuală. ODOBESCU, ii 255.]
—	N. după fr. (lat. ingeniosus, -a, -um, idem)
ingeniozitate s. f. v. ingenios.
INGI3NIU s. m. Talent, intelligence. — (Latinism din ce în ce mai rar) însuşire s. aplecare înnăscută de a' înţelege, de a pătrunde cu mintea uşor un lucru, pătrundere, agerime a minţii, cf. perspicacitate, sagacitate, geniu. Singure monumentele existente încă pe pământ pot sâ .ie desvălue şi să ne afirme şi tendenţa in-geniului lor şi treapta lor de măiestrie. ODOBESCU,
II	255. [Pronunţ, -ni-u.]
—	N. djn lat. Ingenium, -ium, idem. Cf. gen i u.
INGENUITATE s. f. Ingenuită. — Simplicitate” firească, care se manifestă prin sinceritate şi naivitate. Cf. MAIORESCU, D. III 24.. [Pronunţ, -nu-i-.]
—	N. după fr. (lat. ingenuitas, -atem idem, propriu: «starea celui care este născut din părinţi liberi»),
Îngenuchiâ vb. I(a>. I. 1°. S’agenouiller. 2°. Avoir les genoux faibles. 3°. (fig.) jEltre ă boul:
II.	1°. Faire mettre ă genoux. 2°. Reduire, vaincre, soumettre.
I.	I n t r a n s. 1°. A cădeâ în genuchi, a se aşezâ s. a. se pune în genuchi; cf. prosternă. Engsenunkju = genuflecto. ANON. CAR. Genun-chind la prag, feace rugă. DOSOFTEIU, V. s. 133/j. L-au chemat Vezirul pe Lupul Vornicul la adunare la cortul său; el îndată au îngenunchiat. LET. II 125/26. îngenunchiau ridicând mânele... către ceriu. DRĂGHICI, R. 21. Şi biata femeie în-genunchiase dinaintea mea. NEGRUZZI, I 52. Poporul jos, pe vale, umilit îngenunchiază. ALECSANDRI, p. i 34. Raiul eră încuiat De trei ori am genunchiat. MARIAN, SA. 10. Nenorocita drumeaţă a îngenunchiat lângă patul soţului ei. CREANGĂ, P. 97. Ingenuchind, o blestemă zicând... ISPIRESCU, L. 30. Şi la Domnu ’ngenunchiază. ALECSANDRI, P. P. 175b/a. Genuchiat-a sfânta Vineri, Genuchiâ şi nu-şi plângeâ. teodorescu, P. p. 32b. De trei ; ori am genunchiat. DOINE, 275/4. (Figură etimologică) Şi ’n genuchi îngenunchiat. JARNÎK-BÂR-SEANU, D. 187. Ei acolo se duceau; Cum la mănăstire soseau, In gerunchi îngeruncheau. ŢIPLEA, P. P. 29.
ÎNGER
- 685 -
INGERÂ
2°. P. a nai. A ’ngenunchiat = i-au slăbit picioarele. şez. ix. 146.	'	'
3°. Fig. A îngenunchiat cu desăvârşire = nu mai are nimic, zanne, p. ii 582.
II.	1°. Trans. (complementul e o fiinţă) A pune pe cinevâ-în genuchî, a-1 face, a-1 sili să se aşeze, să cadă în genuchi. Episcopii, aducând pre Domn şi îngenunchindu-l înaintea, sfântului pristol... let. iii 290/33. GenuncMatu-o-am [ciutalina] Şi ’njunghiatu-o-am. teodorescu, p. p. 70b. Unde-oi găsi, căle-o babă, Să mi-o îngenuchi ca p'o iadă. ZANNE, p. IX 231.
2°.' Fig. (Despre o persoană care opune rezistenţă, un adversar, o ţară inimică) A supune, a umili. După aceea, bătaia corăbiilor îngenuncM (= făcu să capituleze) cetatea, herodot, 320. Tare au îngenuchet împărăţia Romanilor. CANTEMIR, HR. 211/36.
[Prez. md.îngenuchez şi îngentichiu. |. Şi: înge-niinchiâ vb. Ia; îngerunchiâ -vb.1»; (< genuculare . = geniculare) genunchiâ vb. Ia. | Adjective: în-genuchiât (îngenunchiat, îngerunchiât, genunchiât, cu negativul: ne(î)ngenuchiat etc.), -ă = care stă s. care s’a pus în genuchi; (f ig.) supus, umilit-, Naintea lui să ne strângem Şi ’ngenunchiaţi să ne plângem. DOSOFTEIU, ap. TDRG. Rugăciunile împărătesei îngenunchiate.. EMINESCU, N. 4. Ge-nunchiată stă pe trepte o copilă, id. P. 86. [ A fast r a c t: îngenuchiâre (îngenunchiâre, îngerun-chiâre, genunchiâre; Îngenuch6re, îngenunchi6re) s. f. = acţiunea de a îngenuchiâ; cf. mătanie, (fig.) supunere, umilire. Noaptea petrecând cu îngenuncheri. DOSOFTEIU, V. S.. 9!. Mărire, adorare, îngenunchiere ţie, gigant din alte timpuri. ALECSANDRI, p. III 251; — îngenuchiât (înge-nunchiât, îngerunchiât,genunchiât) = îngenuchiâre; ;
—	îngenuchetâră (îngenunchitură) = îndoitură, articulaţie (a aripilor). Ingenunchiturtte [la aripi] 1 cafenii şi ’mpestriţate cu puncte negre. MARIAN,
O.	II 211.]
—	Din lat. pop. ingenuculo, -are (= clas, in-genieulo, -are), idem.
î\(SKM\t;iiiv vb. I(a) v. îngenuchiâ. ~ .
ingeb s. m. v. înger.
ÎNGER s. m. l°-2° Ange. 3° Oeillet. 4° Nature, caractere, volonte.
1°. (în religiunea creştină) Fiinţă spirituală superioară omului (cf. demon), închipuită ca mijlocitor între Dumnezeu şi om. Saduchieii amu dzicu, că nu va fi înviere, nece îngeru, nece duhu. COD. VOR. 48/3. Şi îngeru Domnului dodel loru. PSALT. 61 lu. Că adecă şi dentru îngeri, carele eră mai mare, trufa-l lepădă den ceriu. CORESI, EV. 2/31. Şi ziş( = ziseiu) cătră îngeru. CUV. D. BĂTR. II 420. Neamul omenesc... iaste... cu oarece mai puţin decât îngerii zidit. BIBLIA (1688) 3 pr./sl. Au văzut pe D[umne~]zeu cu mii de îngeri. LET. II112/10. Gândeam c’am iubit, un înger din cer, sub chip femeiesc. KONAKI, P. 221. Ermis, îngerul dumnezeilor. CALENDARIU (1814) 92/s. Lăcrămioarei... Voi sânteţi lacrimi de îngeri. ALECSANDRI, P. I 122. Sfânta armonie a cetelor de îngeri, id. ib. I 134. Ca un înger dintre oameni în calea vieţii mele ieşi. EMINESCU, P. 95. . Glas de înger. CREANGĂ, A. 12. Numai îngerilor din cer li-.i slobod să străbată văzduhul. PAMFILE, V. 2. Fuge îngerul de tine. ŞEZ. I 125/». # Omul pe pământ, dar îngerii în cer. ZANNE, Pv II 369. (Cf. fr. ange gardien, germ. Schutzengel) înger păzitor = înger dat fiecărui om (mai ales fiecărui copil), ca să-l ; păzească de cele rele. Am gândit că îngerul păşi- ■■ tor pe care Providenţa l-a dat fiecărui om, nu este de cât femeia. C. NEGRUZZI, I 56. Acum îngerul păzitor spune fetei şi flăcăului... partea ce
vor aveă-o. pamfile, c. 8. (La origine, numire batjocoritoare) înger-de-baltă = drac. dr. iv 876.
2°. Fig; Persoană care, prin frumuseţea sa fizică şi sufletească, prin bunătatea şi virtuţile sale, se apropie de perfecţiune. (Adesea calificativ al fiinţei iubite). Olga e minunată, e un înger, dar pururea tristă. C. negruzzi, 1 47. E de prisos a vă descrie ce înger este Zefiriţa. id. 75. Ochii unui înger scump au albastrul din cicoare. coşbuc, b. 9. # Ca îngerii’ = cuminte, supus, ascultător, ciauşanu, v.
3°. (Bot.) Garofiţe de grădină fDianthus bar-batus), plantă de podoabă foarte răspândită (Şaiba, jud. Caliacra). bulet. grăd. bot. v, 57.
4°. Fire, caracter. Ţine-ţi îngerii..., şi ce-i .vedeă, să nu te sperii, delavrancea, ap. TDRG.
#	(Cf. şi bulg. jak mu bil.angelăt. SANDFELD, Balkanfilologien p. 91 şi rom. mare s. mic la suflet) Tare de înger = care rezistă, nu cedează, nu se lasă înduioşat sau intimidat, curagios, rezistent, cu voinţă fermă. Să fii cât de tare de înger şi tot cu greu ţi-ar pică asemenea cumpănă. NĂDEJDE, ap. TDGR. Oamenii tari de înger, cari nu se tern de.nimică. marian, o. 217. (Cf. bulg. slab mu bil angelăt) Slab de înger = lipsit de voinţă, care nu rezistă, cedează uşor, se sperie imediat, se lasă înduioşat s. intimidat, timid, fricos. Cei mai slabi de inger plângeau. K. REV. R.
I	31. Nu te-aş fi crezut aşă slab de înger, creangă, p. 222, cf. ISPIRESCU, L. 286, şez. iii 98/i„.
[Şi: (regional) inger (Transiv.) DR. v 779, îngiăr S. rn. ANON. CAR., CUV. D. BĂTR. II 424, (Mold. f) îngeriu. DOSOFTEIU, V. S.16. | Diminutive: îngerâş s. m. = înger mic (cu înţeles alintător şi micşurător)f ig. copilaş frumos ca un înger. înger, îngeraşul mieu. teodorescu, P. P. 188^, cf. MARIAN, D. 296, ŞEZ. III 193/19. Făcit un dolofan de copil, ca un îngeraş. ISPIRESCU, L. 121. Creştina a făcut trei îngeraşi. ŞEZ. iii 193/,. XJrsi-. toare în chip de îngeraş, pamfile, DUŞM. 14; —îngerul s. m. = îngerâş. Te-a căută... ca pe un îngerel în faşă. alecsandri, P. P. 381. îngerel, trezeşte-mă. ŞEZ. iii 193/3; — (formaţiune personală, care n’a găsit imitatori fiind împotriva spiritului limbei) înger6!ă s. f. Frumoasă înge-relă cu albe aripioare, alecsandri, p. i 120; — îngereâ s.'f.-(Bot.) =■ plantă ierboasă cu flori albe; creşte prin fâneţele umede din păduri (Selinum. Carvifolia). panţu,- pl. ] Adjectiv: îngeresc (dial. îngeresc), -eâscă = de înger, angelic. . Engeresc = angelicus. anON- car. Şi pâre [= pârie] îngerească mâncă omul. PSALT. 157. Viaţă îngerească. CORESI, EV. 3/28. Cinul îngeresc (= călugaria). prav. MOLD. 1652. Ceia ce [a]u . purtatu pre pământu obrazuîngerescu şi apostole-scu. CUV. D. BĂTR. II 338. Toată oarda îngerească. KONAKI, P. 263. Feliurimea tagmelor îngereşti. DRĂGHICI, R. 97. Amăgeâ cu îngerescu-i glas toată fiinţa simţitoare. MARCOVICI, D. 68, cf. ALECSANDRI, P. I 125. Viaţa cetelor îngereşti. EMINESCU, N. 69. Şi se veseliră veselie îngerească. ISPIRESCU, L. 70. Craiu îngeresc. jarnIk-bârseanu,
D.	515. Haine albe îngereşti, şez. ii 147/n. | Adverb: îngereşte (îngereşte dr. v. 779) = în felul îngerilor, ca îngerii. în viaţa aceasta înge-reaşte viem (= trăim), şi lăcuim. CORESI, EV. 179/3. N’au făcutu cumu-i îngereşte şi apostoleşte.. CUV. D. BĂTR. II 338.]
—	Din lat. angelus, -um (gr. ăyyekog), propriu «trimis, mesager (al lui Dumnezeu)». (Cuvântul înger face parte din cel mai vechiu strat de termini creştineşti în limba noastră, spre deosebire de arhanghel, de origine greco-slavă, intrat în limbă mai târziu).
INGERÂ vb. Ia. Ingerer.— (Trans. Med.) A introduce (alimente) în stomac, cf. digeră. |
ÎNGERAŞ
- 686 r-
1NGHEŢÂ
Refl, A se vârî, a se băgâ, a se amestecă în cevâ, a interveni fără a fi chemat.
;—.N, după fr. (lat. se ingerere, idem, propriu: «a se aruncâ»). Cf. ingerinţă.
ÎNGERÂş s. m. v. înger.
ÎNGERĂl1, -Ă adj. v. gerui.
Îngereă s. f. (Bot.) v. înger.
îngerel s. m. v. înger şi inginer.
hoERKiiA s. f. v. înger.
ingerenţĂ s. f. v. ingerinţă.
ÎNGERESC, -EÂSCĂ adj. 1
ÎNGEREŞTE adv.	/ V- înSer*
INGERINŢĂ s. f. Ing6rence. — Acţiunea de a se ingerâ, a‘se amestecă în cevâ; amestec (ne-dorit s. nelegal, mai ales în alegeri), cf. intervenţie. Independenţa bisericii ortodoxe române nu poate fi supusă la nici o îndoială, şi... auto-cephalia ei nu se poate conciliâ cu dreptul de supremaţie şi de ingerinţă (a. 1865). URICARIUL, X 379/,5. Cât pentru d. G. Gr. Cantacuzino, pe care il acuză de ingerinţe în alegeri... MAIORESCU, D.
II	39. Se vor fi comis poate ingerinţe dintr'o parte şi dintr'alta. id. IV 607. [Şi: inger6nţă s. f. Cf. MAIORESCU, D. III 177.]
—	N. după fr.
Îngerunchiâ vb. I v. îngenuchiâ.
ÎNGETÂ vb. I ? Mă 'ntălnii c'o fată mare Cu (apa 'ii spinare. Mă 'nţapă, mă 'ngetă, Eu cu limba le-oiu descântă, Toate ţăpile le-oiu adună. ŞEZ. V 48.
ÎNGHEREJEÂliĂ s. f. v. înghebeji.
ÎNGHEREJÎ vb. IVa. [Se) serrer (qqn.). — (Vâlcea) Trans. A prinde pe cinevâ într’un colţ. (VArcol, v.); refl. a se înghesui, a se îndesă ca la. pomană, ciauşanu, v. [Şi: înghebuji vb. IV = a strâmtorâ, a incomodă (Gorj). PAŞCA, GL. | Adjectiv: înghebejit, -ă. | Abstracte: în-ghebejîre s. f.; înghebejeâlă s. f. ciauşanu, V.]
îngheboşâ vb. Ia b. gheboşâ.
înghemuî vb. IVa refl. v. ghemui.
ÎNGHENĂRÂt, -Ă adj. ? Ieşiră morăreasa: Cu degetele înghenărate, Cu mâinele îmbârnate, Ziceâ că-i de Arghir muşcată. ŞEZ. XIII 126.— Cf. î n g h i n ă r â (s. v. îmbină).
ÎNGHERÂ vb. la. Agriffer, — «A apucă cu ghearele (fig. cu mâna şi cu lăcomie), a se ţineâ cu ghearele, a înfige ghearele». COSTINESCU, [Adjectiv: îngheţat, -ă adj. = care este prins, apucat în gheare. Nişte lei îngheraţi. SLAVICI, ap. TDGR.]
—	Derivat din gheară, cu pref. în-^
Înghesui vb. IV(a). 1°. Pousser, presser, res-serrer. 2°. Bousculer, se presser, s’entasser.
1°. T r a n s. A împinge, ghiontind, ghemuind, yârînd s. strâmtorând, a îngrămădi într’un loc strâmt, a tixi; p. ext. a strâmtorâ. Şi pe’ncet îi îmbulziiă, până. i-au înghesuit la luravana cetate. MAG. IST. II 12/2. înghesuind pre împăraţii. Grecilor cu luarea pământului lor de la Ariadol... ib. I 847. Bârzof... scoate pe Brânco-veanu din casele de sus, înghesuindu-l cu toată familia în câtevă beciuri. GHICA, ap. TDRG. Pe unde treacă, lumea din toate părţile îl înghesuiă. creanga, p. 228.
2°. Refl. A se vârî în cinevâ s. într’o mulţime' şi a-şi face loc (cu ghionturi), a se îmbulzi, a se îngrămădi (CREANGĂ, GL.) în număr mare. împingând pe norodul ce se înghisuiâ... C. NE-GRUZZI, I 29. Ana, zgrebulită de frig, clănţăneă din dinţi şi se ’nghesuiă, se lipeâ de Dan. VLAHUŢĂ, D. 205. Printre lumea ce se înghesuiă, cu treabă, fără treabă, iaca se zăreşte o hărtie făl-fâind. CREANGĂ, A. 157. Scuraoschi... se înghe-suieşte peste ceilalţi demoni, id. p. 304. (Fig.) Toţi se înghesuesc la daruri. LM.
[Prez. ind. înghesuiu şi înghesuesc. | Şi (Mold.):. înghisui vb. IV(a), (+ îmbulzi) înghezui, îngkizui vb. IV(a); (+ des) îndesui vb. !V(a);.(cu hiperur-banism) îmbisui vb. IV(a)ralet, ap. TDGR. | Adjective: înghesuit (înghezuit, înghisuit* cu negativul ne(î)nghesuit etc.), -ă = îmbulzit, aglomerat, îngrămădit, strâmtorat, strâmt; tixit, des (unul după altul); (despre pumni, râs, sunete etc.) înfundat. Iar Ţarul cu oştile ce aveă s'au pogorît... la un loc foarte strâmt şi înghesuit. MAG. IST. IV 24/8. Dar şi chiar atunce când vor fi înghesuiţi ii (= ei, adecă păpuşoii) între sine... IONESCU, C. 100. Cu un râs înghesuit şi prostatec. filimon, ap. TDRG.Frumos bal, nu-i aşâ? — Prea frumos, numai cam înghesuit (= cu înghesuială mare), alecsandri, t. 773. Tătă-raşii... astăzi sânt înghisuiţi ( = tixiţi, plini peste măsură, încât lumea locueşte îmbulzită) de- lifte pângărite, id. ib. 1391. Dar să asculte cu nesaţ cea gloată 'vghesuită. OLLĂNESCU, H. O. 152. Şi ei nici nu-şi mai dedcau seamă, cât erau de în-ghezuiţi şi cum se loveau, unii pe alţii, vlahuţă,
D.	51. înghesuiţi ca sardelele, alexi.' Băieţii, în-ghezuiţi prin clase, asudă grozav. CONTEMPORANUL, VI 193. (Fig.) Sunetele năvăleau afară [din cimpoiu] înghesuite, repezi şi jalnice. DELAVRANCEA, ap. TDRG. înghisuiţi, de n’ai unde să dai un ac. ŞEZ. III 109/2. Ţi-oiu da pumni înghesuiţi, mat. folc. 153. (Adverb) A râde înghesuit = înfundat. Răzând înghesuit în barba-ţi căruntă, odobescu, I 436, cf. 80/„; — înghestii-t6r, -oâre = care înghesueşte. | Abstracte: în-ghesuire (înghezuire, înghizuire, înghisuire) s. f.== acţiunea de a înghesui; —înghesuit (înghisuit, înghi(e)zuH) s. a. Când e vorba de înghesuit, apoi...; — (mai ales) înghesuială s. f. = îngrămădire, îmbulzire de oameni sau de lucruri la un loc, aglomeraţie; strâmtoare; p. ext. mulţime, îngrămădire mare de oameni care se îmbulzesc. Cine ne va osibl de dragostea lui Dumnedzău? scârba au înghesuiala (= gr. oTsvoxcbgla) au goana. molitv. slavo-rom., ap. GCR. i 318/24. înghesuiala devine prea mare, dar e curând împrăştiată de gârbaciul soldatului. ALECSANDRI, ap. TDGR.;
—	îngliesuitură s. f. = unghiu în care-şi caută cinevâ refugiul, polizu.]
—	Pare a fi derivat din ghes «lovitură ghiont», cu pref. în-, (După N. Drăganu, DR. v 363, ghes ar fi un postverbal din înghesui, iar acesta ar fi fost la început un termin de croitorie cu înţelesul: «a împinge cu degetarul», derivând din ung. gyuszii degetar»; acelaşi autor compară însă în DR. V 908 pe înghesui şi cu ung. gyesziil, gye-szikel etc. «apasă, împinge, îmboldeşte»).
Inghesuiălă s. f. înghesui.
îngiteţ s. a. v. îngheţă.
ÎNGHEŢĂ vb. I. l°.-3°. Geler. 4°. Etre glacâ (d’6pouvante etc.) 5°. Prendre la raideur cada-virique.
1°. Impersonal. îngheaţă = e atât de frig, încât unele corpuri lichide se transformă în ghiaţă. Dacă îngheaţă spre ziua de 40 de sfinţi, atunci au să fie 40 de îngheţuri, până ce şe va face primăvară. MARIAN, SE. II 155.
ÎNGHEŢĂ
, ~ 687 ~
ÎNGHIMPÂ
2°. Intrans. şi (frar) refl. (Despre apă s. alte lichide) A se preface în gheaţă, din cauza frigului s. a gerului prea mare; (p. ext. despre unele corpuri solide imbibate de apă, precum pământ etc.) a se întări, învârtoşă (de tot sau numai a prinde o pojghiţă de gheaţă pe de-asupra) subt influenţa frigului s. a gerului; (despre plante) a degeră. Atunce, dacă au îngheţat apele după Bobotează, au şi purces Hanul în pradă. LET. II 334/a,. De să va tâmplă svânta cumenecătură să muceazască, să să îngheaţe sau hie în ce chip de cestea... VARLAAM, C. 462. Au îngheţat pământul în luna lui Ianuarie, calendariu (1814) 91/,. Eu am puterea să dau un frig şi o geruială... de să îngheţe maţele în tine. ispirescu, L. 130, (Fig.) Planeţii toţi îngheaţă, eminescu, P. 223. (Prin hiperbolă) Tu trebue să fii, pentrucă şi focul înghea\& lângă tine. CREANGĂ, p. 240. # A îngheţă cenuşa sub foc, se zice când cineva ascunde adevărui. zanne, i 137. || Trans. ( = fact.) A preface în gheaţă. Gerul îi îngheţă pleoapele. EMINESCU, N. 42. Un leşin grozav, ca moartea, îi îngheţă trupul, c. NEGRUZZI, 1 159.
#	(Mincinos, urît) de îngheaţă apa = foarte (mincinos, urît). Gf. ZANNE, P. IV 480.
3°. Intrans. şi (frar) refl. (Despre fiinţe) A fi cuprins de frig mare; a muri de frig; cf. degeră. Bogatul arnii cu cânfi şi cu firure îm-brăcârse, iară alţii mulfi erâ goli şi degerând de ger şi de răceală îngheţându-se. CORESI, EV. 364/u. Âu îngheţat dobitoace şi here pen păduri, let. I 177/26. Fără foc, în vremea iernei trebue să îngheţ de frig. DRĂGHICI, R. 70. Afară îl vedeâ că ’n-gheaţă. alexandrescu, M. 355. Mi-au îngheţat picioarele, l-au îngheţat urechile. LM. # Se încălzeşte la faţă, Iar spatele îi îngheaţă, se zice despre cei leneşi, zanne, p. ii 134. || (Despre plante) Intrans. A se strică din cauza frigului (prea mare), cf. degeră; trans. (fact.) a face să se strice din cauza frigului. Au îngheţat viile. POLIZU. Garoafele... omătul le-a digeră... Ş'apoi brumă le-a îngheţă. ŞEZ. I 15b/6.
4°. F i g. (Despre sângele din corpul omului, p. ext. despre om s.. inima lui) Iiitrans. şi (rar, învechit) refl. A fi caprins de fiori de spaimă, de mirare • s. alte emoţii puternice, a rămâneâ nemişcat şi ca paralizat (cf. înlemnit, împietrit, încremenit, înmărmurit) de spaimă, groază etc.; trans. (fac-titiv) a face pe cinevâ să fie cuprins de fiori şi ca paralizat (de spaimă etc.). Care deacă au văzut, au rămas îngheţat. MAG. IST. V 145. Vederea aceasta au umplut inimile lor de spaimă, îngheaţă cu toţii, beldiman, N. p. I 148. Au îngheţat de frică. DRĂGHICI, R. 119. Ochiul tău mă'ngheaţă. EMINESCU, P. 265. I s’a încleştat gura şi a îngheţat de frică. CREANGĂ, p. 178, cf. ISPIRESCU, L. 79, U. 31/16. Vedeâ toate cele... şi numai îngheţai (=te minunai) ce da dintr'însul. creangă, p. 247. Surioara au îngheţat numai, pentru că se temeă. SBIERA, p. 53/ls. Cănd căzu, băiatu’, îrm îngheţă inima, jipescu, ap. TDRG. Când o văzul-o... o-ngetat. ŞEZ. IV 199/e.
5°. (Despre cadavre) Intrans. A (se) înţepeni; trans. (fact.) a face să înţepenească.
[Şi (mai mult grafic): înghieţă vb. I. | Adjectiv: îngheţat (cu negativul: ne(î)ngheţat), -ă = prefăcut în gheaţă, acoperit cu (o pojghiţă de) gheaţă; încremenit, înlemnit, înmărmurit (de frică etc.); înţepenit, întărit, învârtoşat, ţeapăn; mort (de frig); (după fr. «glac6») zona îngheţată = unde gheaţa nu se mai topeşte, cf. poni, f. 176. Trupul lui cel îngheţat rămăsese pe cruce, marcovici, D. 130. 6 găsi rece., îngheţată, o socoti moartă, c. negruzzi, I 26. [Râul] Moldova, îngheţată pe la margini, alexandrescu, m. 116, (Fi g.) Atâtea visuri îngheţate de vreme. VLAHUŢĂ,
p. 29. (Substantivat, tradus după germ. «Gefro-renes») (în)gheţâtă s. f. (Cui., plur. -ţaţe şi ţ -ţaturi) = compoziţie preparată din ouă, lapte, suc de fructe şi zahăr .şi răcită într’un aparat sjjecial, până când se solidifică;. (Bucov.) piftii. Felurimi de băuturi cum: cafeă, lemonade, ponciu, îngheţată. golescu, î. 42. Fereala de băuturi reci şi îngheţături. PISCUPESCU, O. 185. Spune... ce mai confete şi ghieţate a mâncat, c. negruzzi, i 240. La lipsă de îngheţată, braga ne răcoreşte. ZANNE, P. iii 483;—îngheţăt6r, -oâre adj.= care îngheaţă, care transformă în gheaţă; fig. glacial. (Fig.) Ea însă îmi aruncă atunci o privire rece, înghe-ţătoare. I. negruzzi, iii 445. Ingheţătoarea îmbrăţişare. id. V 189. | Abstract: înghelâre s. f. = acţiunea de a îngheţă, îngheţ. In Martie... nu ne mai temem de înghieţări. I. IONESCU, C. 41; —îngheţătură s. f. (Cui.) = îngheţată; piftii (baronzi, L. 98/ls); — îngheţlş t s. a. = ger mare. în zioa înghefişului. biblia (1.688), ap. TDRG.;
—	(Postverbal) îngheţ s. a. [Plur. -gheţuri], gheţ, f s. a. LB. = frig mare, ger, care face să îngheţe totul; (fig.) rigiditatea morţii. Stârvul lui va fi lepădat în arsura zilei şi întru îngheţul nopţii. BIBLIA (1688), ap. TDRG. îngheţurile..: pot să-i facă [ovăzului] multă stricăciune. I. IONESCU, c. 9.. La foc degeră cu iotul, şi la îngheţ se ardeă. pann, E. I 99. Ce... învaţă pe dobitoace.. A prooroci furtuna, gheţul, arşiţa şi ploaie? konaki, p. 293. Făceţi din piatră aur şi din îngheţ văpaie, eminescu, P. 207. Se înţelesese cu el ca, înainte de îngheţ, să puie oameni la săpat. DUNĂREANU, SĂM. IV 370. Dând peste noapte un îngheţ groaznic, a îngheţat şi ea dimpreună cu toată turma sa. MARIAN, SE. II 99. Apoi dete un îngheţ. ISPIRESCU, L. 29. (F i g.) Ai topit înghie(ul patimilor, mineiul (1776) lOOVi- îngheţul morţei inima-mi slei. C. NEGRUZZI, II 31/24. Fruntea mea este trezită de a buzei tale ’ngheţ. EMINESCU, P. 43.]
—	Din lat. *ing!acio, -are, idem. Cf. des-gheţâ.
îngheţată s. f. (Cui.) 1
ÎNGHEŢĂTrrnĂ s. f. (Cui.) 1 v. îngheţă.
ÎISGHEŢIŞ f S. a.	J
ÎNGHEZÂ vb. I = necheză. Nu ’ngheză ca caii, Nu zbieră ca vacile. MAT. FOLC. 1508.
îngheztji vb. IVa y. înghesui.
ÎWGHICITOÂRE s. f. = ghicitoare. Ghici în-ghicitoarea mea. N. G.-TISTU, B. 203.
ÎISGHIEŢÂ vb. I v. îngheţă.
ÎNGHlLTĂi vb. 1 Va. Enfoncer. — A cuprinde şi a strânge, ca într’un ghilţ, cu degetele mânilor. Şi unde nu-mi • înghilţăesc mfynile în gâtul lui, gros ca de taur. agârbiceanu, DELA ţară 87.
—	Derivat din ghilţ, cu suf. -ăi,
ÎNGHlIiTÂT, -Ă adj. Muni de lacets. — Cu ghilţuri (^laţuri). O sfoară înghilţată la capete. PĂCALĂ, R. 73.
—	Participiu] unui verb (neatestat) înghilţă, derivat din ghilţ cu pref. în-.
0
ÎSGMÎMP s. a. v. înghimpă.
ÎKGHIMPÂ vb. I. (Se) piquer; (fig.) aiguil lonner, exciter, piquer, irriter.—Trans. şi r.efl.. A (se) înţepă, a (se) împunge cu un ghimpe, p. ext. cu orice obiect ascuţit. Turnai-mă spre stra-ste când, înghimpă-mă spin. coresi, ap, GCR.
I	13/le. Grija... mai vârtos înghimpă decât mărăcinii. coresi, ev. 358/21. Pre ea o înghimpă
ÎNGHIMPĂTURĂ
- 688 -
ÎNOHIŢl
■spinul. BARAC, AR. 27. A visat, că s'a 'nghimpat. PANN, pV-'V. i 303. Marghioliţa... m’o inghimpat cu musteţile. ALECSANDRI, T. 339. Ei (perii răi) înghimpă tn globul ochilor. ŞEZ. I 256/s.# Cine culege trandafiri trebue să se ’nghimpe. ZANNE, P. 297. A visat că s’a 'nghimpat Şi umblă la picior legat. id. ib. II 805. Tu zici că-mi voeşti binele Şi mă înghimpi ca albinele. ROMÂNUL GLUMEŢ,
I	34/s. || Fig. A îmboldi. Boldul Satanei se vede că-i înghimpase. CREANGĂ, P. 167. | A îndemnă, a excită, a stimulă. Alţii... se papistăşesc şi aşâ împrotivă ortodoxiei cestorlalţi a îmboldi şi a ghimpâ se ascut şi scriu. LET. II, ap. TDRG. Pătimirea... înghimpă şi deşteaptă, şi iuţeşte toată firea. KONAKI, P. 4. Dragostea îl - înghimpase urît! SBIERA, P. 157/10. | A împunge, a provocă dureri; a înţepă cu. ironia s. satira sa. Zădărît de nemulţămirea ce-l . înghimpă... DRĂGHICI, R. 224. Iau pana şi în versuri zburdalnice, uşoare, înghimp, lovesc oriunde... I. NEGRUZZI, II 76. [Şi : ghimpâ vb. I. | Adjectiv: înghimpât (ghimpât, cu negativul ne(î)nghimpat), -ă = împuns, înţepat cu un ghimpe; care are s. este plin de ghimpi. Tălnindu-să cu un leu înghimpât... DOSOFTEIU, ap. TDRG. Acolo, unde intrarea e închisă prin rugii înghimpaţi... EMINESCU, N. 138. (Spec. Milit.) Sârmă ghimpată = împletită astfel, încât capetele ei. ascuţite să iasă afară, pentru ca să împungă pe cel ce ar voi să treacă peste (s. prin) gardul (obstacolul) făcut cu asemenea împletituri de sârmă;—înghîînpăţ6r, -oâre = care înghimpă. |Abstracte: înghimpâre s. f. = acţiunea de a înghimpă; — înghimpât s. a.;
■— înghimpătâră s. f. =. împunsătură, înţepătură cu un ghimpe, polizu, pontbriant ; — (P o s t -verbal), înghimp s. a. t = înghimpare, (fig.) mustrare. Neputându-se odihni de înghimpul cunoştinţei sufletului său. ŞINKAI, HR. I 126/28.]
—	Derivat din ghimpe, cu pref. în-.
ÎNGHIMPĂtitră s. f. v. înghimpă.
înghimpOs, -OÂSĂ adj. v. ghimpos.
înghinâ vb. I (ş. d.) v. îmbină, ş. d.
ÎNGHINĂRÂT, -Ă adj. I „
Inghiivokăt, -ă adj. ) v‘ îmbină-
ÎnghioIiD.EÂIjĂ s. f. Coup de poing. — «Lovitură dată altuia puternic cu ghioldul (pumnul) şi ponciş». RĂDULESCU-CODIN, î. Şi după mai multe înghioldeli, bătăi şi răbufneli, a început... să se roage. id. ib. 264.
—	Derivat din înghioldi, cu suf. abstr. -eală.
ÎNGHiOLm vb. IVa v. ghionti.
înghiorţ! interj, v. ghiorţ.
ÎNGHIORŢĂI vb. IVa intrans. Gargouiller.
—	(Despre maţe) A chiorăi, a ghiorăi. Cu maţele înghiorţăind, ION CR. II 301. Inghiorţăe maţele în el (Gorj). PAŞCA, gl. || A înghiţi cu zgomot (paşca, gl.), lacom (şăineanu, D. u.). [Dicţionarele. mai dau şi formele înghiorţă şi înghiorţl, care nu se pot atestă].
—	Derivat din exclamaţia înghiorţ!
tiVGHisui vb. IV v. înghesui.
ÎNGHITĂ Vb. I
ÎNGHIŢĂTCRĂ S. f.	- .
a v	-	.	.	.	v. inghiti.
ÎNGHITE agachi! interj.
ÎN.GHiTE-CÂliŢI S. m.
ÎNGHIŢI vb. IV. 1°. Avaler, ingurgiier, en-gloutir, absorber. 2°. D&vorer (terme de tendresse); manger (des yeuxj. 3°. Devorer engloutir (de l’argent, du travail etc.). 4°. Engloutir. 5°. Devorer son chagrin, ses larmes, un affront). 6°. litre at-trapL
1°. Absol. şi trans. (Despre fiinţe) A face' să pătrundă băutura, hrana prin gât (esofag) în stomac; p. ext. a mâncâ, cf. devoră. Engit
—	deglutio. ANON. CAR. Vrăjmaşulu vostru, draculu, ca «[n] leu ricăind .(=.urlând) îmblă, cerăndu neştire (= pe cinevâ) se înghiţă. COD. VOR. 164/14. [Vrăjmaşul] pohteaşte toată lumea să înghiţă. coresi,’ ev. 459/16. Unii leşuesc trupul tău să-l înghiţe. varlaam, C. 372. Datu-i-au de au înghiţit un nemeteţ uns. LET. II 18/26. Pănă şi tulpanuri supţiri îl făceă de înghiţiiâ. ib. II 235/27. Hameleonul... cătră toţi minciunile fiarse, coapse, sără, pipărăm înghiţi şi borî. CANTEMIR, IST. 223. Aveă obiceiu, când se puneâ la masă, să înghită... şepte, opt bolovani. C. negruzzi, .1 246. Unde-i hoitul promis Va noastre gheare... să-l roadem, să-l înghiţim? alecsandri, p. iii 199. Caraiman..., puteă să înghiţă în largele sale pântece atâtea vedre cât şi o butie de la Dea-lul-mare. ODOBESCU, III 14/22. Începe a înghiţi la apă: şi înghite, şi înghite, pănă ce înghite el toată apa din fântână. CREANGĂ, P. 65. Mieii zburdalnici... sânt aşă de fragezi şi gustoşi, că, văzăndu-i frigându-se pe frigare, parcă îţi vine să-i înghiţeşti întregi. ŞEZ. V 81. Soarele-l soreşte, Vântu-l răcoreşte, Găina-l înghiţeşte Şi se prăpădeşte? (= Mălaiul). GOROVEI, c. 220. | P. anal. A absorbi. Buretele, pământul înghite apa; hârtia înghite cerneala. COSTINESCU. # Cine înghite undiţa, fier de corabie borăşte = după cum faci, ţi se face. (Se zice despre cei ce iau cu sila şi, în urmă, întorc mai mult), zanne, p. iv 674. Cască gura cât poţi înghiţi, ib. II 166. înghite-câlţi = pehlivan, înşelător, panglicar, zanne, p.
V	119. (Cf. fr. avaler la pilule) A înghiţi hapul (s. găluşcă s. gutuia TDRG.) ş. numai a o înghiţi = a primi, a răbdâ ceea ce nu ne este pe plac, dar nu putem împiedecă, zanne, p. v 321. Fu silit să înghiţă găluşcă. ISPIRESCU, U. 16/22. A înghiţi în sec s. în gol s. uscat (teodoreanu, m.
ii	17)= (propriu) a înghiţi aer, a înghiţi fără să ai în gură mâncare sau băutură; (fig.) a nu se puteâ împărtăşi, înfruptă din cevâ. Şi ce lucruri bune târguiâ Domnul Vucea 'din gura pieţei! Cum le mâneam cu ochii înghiţind în sec! delavrancea, ap. TDRG. Băiete, mută-ţi gândul!.. Nu iei tu pe Ilinca, cum nu-s eu popă. Pârvu înghiţi ’n sec... se sculă şi ieşi. vlahuţă, n. 129.
2°. (In basmele noastre, unor fiinţe supranaturale şi monştri li se atribue obiceiul de a-şi înghiţi copiii sau persoanele iubite, de bucurie, şi a-i vărsă din nou. Aceleaşi pofte se atribue une-ori şi oamenilor) Mamei îi veneă să mă înghită de bucurie. CREANGĂ, a. 33. De te va vedeâ mama..., te înghite de bucurie. ISPIRESCU, L. 89. Are să te înghită de bucurie! sbiera, P. 86/31, cf. 52/17. || P. anal. A mâncâ pe cinevâ cu ochii* a nu se mai săturâ privind la cinevâ. Arald nebun se uită/, m ochii o ’nghiţeâ. EMINESCU, P. 208.
3°. Fig. A mâncâ, a consumă, a mistui, a păpâ, a cheltui, a risipi averea s. munca.cuivâ. Nu vor sta... de a înghiţirea munca altuia, varlaam, c. 3002. Banii mănăstirilor... i-a înghiţit el. DIONISIE, c. 184.
4°. P. anal. (Subiectul este mormântul, pământul, prăpastia, iadul, apa, marea etc.) A face să dispară cuprinzând în sine, a absorbi, a mâncâ. Când soarele a sfinţit, mormânţelul l-a ’nghiţit. MARIAN, î. 137. Tinseşi direapta ta şi înghiţi ei pământul, psalt. 311/10, barac, ar. 30, arhiva R. I 38, MARIAN, I. 321, ALECSANDRI, P. P.
ÎNGHIŢI
- 689 -
ÎNGINGlÂ
226b/4, cf. (prăpastia) i. negruzzi, VI 624, (iadul) c. negruzzi, i 89, teodorescu, p. p. 328, (valul) drăghici, R. 34, (marea) id. 20, (orizonul) alecsandri, p. iii, (veacurile) alexandrescu, m. 15, (vecinicia)' marcovici, c. 10/2o, (moartea) id. ib. 86. Proprietatea mare... înghiţind cu încetul proprietăţile mici... BĂLCESCU, M. V.- 6/16. Vn seceriş bun de iarnă înghite două trei slabe de vară-, Calendariu (1844) 73, Din toate p'ărţil'e codrul înghite văile,, iorga, CH.
I.	I 24. Apele cele mari înghit pe cele mici. zanne, p. I 100. Toate statele mici• fură înghiţite de acest imperiu formidabil. COSTINESCU. || Refl. A dispăreâ, a fi absorbit. Feace apelor loc, de să ■înghUu şi să amistuesc în pământ. DOSOFTEIU, v. s. 8,2. ■
5°.- (Când pe cinevâ îl podidesc lacrămile şi el încearcă să le oprească, «i. se pune un' nod în gât», pe care are sensaţiâ că trebue să-l înghită). Fig. A înghiţi noduri = a suportă cu necaz o durere, o umilinţă etc. Nevasta, nemăi având încotrd, tăceâ şi înghiţeâ noduri, creangă, P. 38. Ascultă cu desgust şi numai înghiţeă noduri. id. ib. 260. || P. ext. (Despre lacrămi) A stăpâni, a opri (lacrămile să curgă), a înneeâ, a reprimă (isbucnirea unui sentiment), ll îmbărbătează, înghite lacrămile sale, înneacă suspinurile. beldiman, n: p. I 165. Ea-numai înghiţeâ lacrămile şi lucră. CONTEMPORANUL,. Iii 650. || P. a n a 1. .{Despre insulte, brutalităţi, necuviinţe etc.) A suportă (cu resemnare, cu răbdare, în tăcere, fără a răspunde s. crâcni). Silit a fost ca să tacă, a răbdă şi a înghiţi, beldiman, tr. 68. Inghiţirâ ruşinea. HasDeu, i. C. 227. Înghiţeă toate brutalităţile popei. vlahuţă, N. 14. Asta n’o mai puteă înghiţi. SLAVICI, N. II 326. Vasile rabdă, tăceă, înghiţeă totul, contemporanul, v, voi. it 200. TăcU din gură şi înghiţi ruşinea. ISPIRESCU, Li 36. Înghiţind înfruntarea, nu zise nimic. ISPIRESCU, L. 185. Şi-a înghiţit necazul. Cf. DDRF. Înghite şi tad! = rabdă. PAMFILE. J.
II.	înghite Agachi! Vrei nu vrei, înghite Agache aiasmă,-se spune când faci o treabă silit, zanne, -p." vi 474. Dacă-i treaba pe ’nghite-Agachi (= pe băut)... Helbetl-nu te-om da noi de ruşine, alecsandri, t. 1000, cf. 929.
6°. A o înghiţi = a rămâneâ pâcâlit. pamfile, J. ii.
[Ind. prez. înghit, înghiţ şi (rar) înghiţise; conj. să înghită şi (mai de mult şi în regiunile—Ardeal şi Mold.— în care la ind. se ziceâ înghit) să înghită, (rar) să înghiţească; imper. înghite! | Şi: înghiţâ vb.
I	(ci. sughiţă). Căp’ăsta del-oiulăsâ-, Petinete-oiu înghiţă. mateescu, b. 121. | A d j e c t iv e: înghiţit, -ă. Vasul... înghiţit, se scufundă ’n văltoare. COŞBUC, M. 14/js ; — înghiţit6r, -oâre = care înghite. (Substantivat) înghiţitoâr.e s. f. [plur. -tori] = gâtlej, gâtiţă, (făcându-se mai ales confuzie între) laringe, faringe şi esofag. Inghiţi-toarea (pharynx) este un sac cărnos în forma unui tolceriu (= pâlnie). VASici-UNGUREANU, ap. TDRG. Vnii îi vâră [porcului] cuţitul la inimă; alţii_ îi taie gâtiţa sau înghiţitoarea. pamfile, CRĂC. 198. Dacă vreun copil mic se înneacă (= i se opreşte în înghiţitoare) cu -vreun fel de mâncare... gorovei, cr. (Glosar, subt înnecă). Zace Mărza în temniţă... Ou pranghe la măwişoare, Cu câtuşi la înghiţitoare. corcea, b. 65. | Abstracte: înghiţire s. f. = acţiunea de a înghiţi; (Med.) deglutinaţie (bianu, d. s.); — înghiţit s. a..;
—	înghiţitură (dial. înghiţătără; plur. -luri) s. f. = acţiunea de a înghiţi, înghiţire, înghiţit; cantitatea ce se poate înghiţi dintr’odată, d u ş c ă (LB. cf. îmbucătură). Engiciture. ANON. CAR. Asemenea este a să păzi această orânduială, şi la băutură rece de a să prelungi înghiţitura ci. PISCUPESCU, O. 188. Din suflet dar, suprema
Dicţionarul limbii române, 6. XI. 1930.
înghiţitură, Solemn salut, eu zorilor închin! GORUN, F. 33. Rusul o dete din nou prin şampanie, cu «dieu vous bâgnisse» 'după fiecare înghiţitură. ZAMFIRESCU, R. 197.. După ce'Irug- ei o înghiţitură'de ţuică, cismarul îşi' ia traista. ŞEZ. IX 68. Înghiţitură mire să înghiţi, vorbă mare să nu zici. ZANNE, p. iii 585.]
Din lat. inglutfcio, -ire, idem.
InghititoAre' s.f.)
ÎNGHIŢIT CB A s. f. J v> Sn®1'1-1'
ÎNGHizsux vb. IV v. îngliesui.
ÎNGIGĂT, -A adj. ? C'ăştia-s peţitorii mei, Ingigaţi pe 'subsuori, Cănd îi vezi, te ia fiori. marian, SA. 112. [Poate, rostire dialectală, în loc de- învigat.]
ÎNGINEĂIj A s. f. Eau pour ichauder le linge.
—	Apă de opărit rufele cole proaste, f. GOLESCU, C. I 189. [Plur. -neli], — Cf. î n g e n â.
INGINER s. m. — Ingenieur. Acel care a învăţat ştiinţa diferitelor construcţiuni (militare, navale, arhitectonice; căi de comunicaţii, maşini etc.) şi poate conduce executarea şi funcţionarea lor. Inginer-constructor = care construeşte diferite edificii s. fortificaţii. Inginer-lopograf = care face diferite lucrări- şi măsurători pe teren, cf. t geometru. Inginer-hotarnic = care stabileşte hotarele uneî moşii. Inginer de mine = care conduce exploatarea minelor. Inginer de poduri şi şosele = care face planurile şi conduce construirea podurilor şi . a şoselelor. Inginer-geograf == care ridică planuri şi face hărţi geografice. Inginer-opttc = care construeşte instrumente de optică. Planul închipuit... de inginerul ţinutului (a. 1852), URICARIUL, iii 255/4. -Dascălul de geometria practică pre carele Franţuzii îl numesc inginer, id. ib. 21/10. Acel inginer Muavru poate face niscai planuri, konaki, p. 294. Iscusitul inginer-constructor al întăriturilor de pământ, maiorescu,
d.	ii 108. Se pare că inginerii de la societăţile petrolifere, câştigă acum îndestul de bine... C.'pe-trescu, î. II 237. | (în limbaj familiar) Inginer (de poduri) vagabond, haimanâ. polizu. Plan de inginer-chior = când unul vorbeşte una şi vrea ca să se înţeleagă alta. zanne. p. v 338. [Scris şi pronnuţat (mai de.mult şi astăzi în Moldova) şi: inginâriu. URICARIUL, IV 90/16, golescu, 1. 109. (în Sălaj, prin etimologie populară) îngerul vaida = geometru, inginer. | Feminine: in-gineriţă s. f. = femsia care. profesează ingineria;
—	inginereâsă s. f. = nevastă de inginer.-| Abstracte: inginerie s. f. = ştiinţa s. arta diferitelor construcţiuni (militare, navale, arhitectonice; a construirii căilor de comunicaţie, a maşinilor.etc.); profesiunea de inginer. Fu înrolat in războiul cu Francezii,' şi pentru că făcuse studii de inginerie, servi între topografi. IORGA, L. II 521. E bursier la, şcoala lui de inginerie. C. PE-trescu, I. îi 77. — inginerlâc t s- a. polizu. inginerie. | Adjectiv: ingineresc, -eâscă adj. = care se raportă la ştiinţa s. profesiunea de inginer. | Adverb: inginerâşte =.ca inginerii, în felul inginerilor.]
INGINEREĂSĂ S. f. ’
' INGINERESC, -EÂSCĂ adj.
INGINER^iŞTE adv.
INGINERIE. S. f.
• INGINERÎŢĂ S. f.
inginerlâc ,f s. a.
v. inginer.
ÎNGINGIĂ vb. I-i 1°. (En parlant du ma'is) Commencer ă grener. 2°. S'enrichir.
II. 44.
ÎN-GITÂ
- 690 —
ÎNGLOTÎ
1°. (Despre porumb) A începe să dea boabele. Când au început să dea boabele, se zice că porumbul are gingii ca tn gura omului...; porumbul se numeşte aVwnci îngingiat. ION CR. IV 221.
2°. Fig. (Despre om) A face avere, a prinde cheag, zanne, p. ii 165, ciauşanu, v.
[Pronunţ, -gi-â. | A d j e c t i v: îngingiât, -&.].
—	Derivat din gingie, cu pref. în-. ..
ÎNGITÂ vb. I v. invită,
îngitjbelât, -â adj. Vetu de la «giubeâ».— îmbrăcat cu giubeâ. La baluri chiar, unde voiau să joace şi ei numai decât, ceea ce nu puteau să aibă pretenţia a face înişlicaţi, îngiubelaţi, ei se prezentau cu fesuri şi cu scurteice brodate. IORGA, L. II 49.
—	Participiul unui verb neîntrebuinţat îngiubelâ, derivat din giubeâ, cu pref. în-.
îngitjmânăbât, -Ă. adj. v. îngemănărat.
îsetEZ, -Ă adj., subst. (ş. d.) v. englez (ş. d.).
inglindisi vb. IVa t v. eglendisi.
inglingeâ f s. f. v. eglengeâ.
înglită s. f. = igliţa (dam®, t. 126), croşet (şez. v. 1*01), cf. H. iv 57, x 33, xii 140. Ţinând în mâni, lângă piept, horbota şi ingliţa. SADOVEANU, P. S. 226..
îngloba vb. Ia. Englober. — A face să intre într’un tot. Cât despre partea dobânzii, iarăşi nu erâ cine ştie ce «poliloghie». Cele de mai multe ori eră înglobată în capele şi întreaga sumă erâ făcută1* tn marfă-».CONV. LIT. XLIV, voi. II 77. In-glohându-se toate aceste fonduri într'o. casă centrală .. maiorescu, D. II 156. Ei înglobau şi literatura... id. ib. I 49'. Înglobând în sine elemente de toate nuanţele. GOGA, Ţ. N. VI 19.4.
—	N. după fr.
ÎNGLOBÎ vb. IVa. Accăbler d'impdts. — A pune dări nedrepte: Jla ireâ (= erâ) hain şi ’nglobiă nărodu' (Vispeşti, jud. Buzău), graiul, II 237.
-1- Din globi, cu adăugarea prefixului în-.
Îngloda vb. Ia. (S')enliser, s’embourber.—(Mai ales în Moid., în sens fig. şi la scriitori din alte regiuni) Trans. A băgâ în glod (şi a numai puteâ scoate); refl. a se băgâ, a intră, a se cufundă şi a rămâneâ. vârît în glod, cf. a (se) înnămoli. Turcii... cum săriâ în apă cu calul se şi înglodâ. LET. îl 288/lg. [Pe cărări se pune năsip] spre a puteă cinevâ umblă pe dânsele în orice vreme, fără a se înglodâ. I. IONESCU. c. 13. Unde mi se înglodaseră roţile, c. negruzzi, i 184. Câţi verieâ şi îmblă să sară, toţi pică în-tr’accl glod şi se înglodâ. SBIERA, P. 41/a0. # A se înglodâ (în datorii) = a se băgâ în datorii şi a nu mai puteâ scăpă de ele. Nebunesc cei slabi la minte să ’ngloadă în datorii, beldiman, tr. 80. Ajută... proprietarilor ca. să-şi conserve, moşiile, fără a se înglodâ în datorii. I. IONESCU, P. 201. M'am înglodat:. în datorii, pân’ în urechi: ALECSANDRI, T. 1016. In căţivâ ani nu s'a făcut nimic, ne-am înglodat la curte pe nişte popuşoi stricaţi. CONTEMPORANUL, VI. voi. I 506.
[I rez. ind. înglodez şi.înctldd LB. || Adjectiv: inglodât (cu negativul ne(î)nglodat), -ă .= intrat în glod (fără a mai puteâ ieşi), (fig.) băgat, vârît în datorii s. necazuri. A nimerit-o stând în beciu colo 'nglodată. contemporanul, iu 293. Văd în glod un om şezârid cu o căruţă şi .cu o iapă înglodată. ib. ii 58. El,., se găseşte înglodat în datorii, alecsandri, • T. 1411. Eră un om foarte sărac, Acesluia-i mergeă totdeauna rău;...
numai copii făceă... şi... n'aveă cu ce-i hrăni_ Văzându-se aşâ de ticăit şi de’nglodat.:. sbiera, P. 195/3S., | Abstract: înglodâre s. f.]
—	Derivat din glod, cu pref. în-.
ÎNGLODÎ vb. lYa v. glodi.
ÎNGLOTÂ vb. Ia v. îngloti.
ÎNGLOTI vb. IVa. 1». Amasser, concentrer-(des bandes, des troupes). 2°. S’amasser, se concentrer se Ţanger, par tir en guerre: faire la queue. 3°. (En parlant de dettes, de dâpenses) grossir. 4°. Repari-dre (un usage, des mauvais bruits),
1°. f Trans. A strânge gloatele; p. ext. a; adună, a strânge, aconcentrâ oştile în vederea unei acţiuni militare, cf. m o b i 1 i z â. Şi şi-au înglotit oastea Neamţul... şi au început 'a se batere... , cu Frctnţujii. LET. II 301 /29. (Arhaizant) Sinan... îşi îngloti oştirile pe lângă sine. bălcescu, m. v. 118.
2*. (învechit). Refl. A se strânge în cete., (mai ales) a se , adunâ, a se îngrămădi în număr mare, a se uni cu alţii (formând o grupă mare)' a se pâlcui, a se înceţi; spec. (Mii.) a se concentra în vederea unei acţiuni militare, spec. (despre pedestrime) a se rânduî în falange, sau glosate adânci (bălcescu, m. v. 614, .656),. p. ext-. a-plecă la luptă împotriva cuivâ, a pomi războiu. cu cinevâ. Inglotescu-se (: p âl cu iră-s e SCH., împrejurară-se HUR., oşti-să-va DOS.) îngerii Domnului împrejur de ceea ce se tem d'ins. PSAL. ,(C0R.) 59/31. Însuşi Domnul nostru... singur îngloti-se spre toate tăriile drăceşti. CORESI, EV. 175/24. Dere.p' ce se înglotiră limbile-(== încetiră-âe ■ limbile psal. şch.) psalt., (1651), ap. JAHRESB. UI 171. Mulţi înglotindu-să, veniiă la sv[i]nţia sa. DOSOFTEIU, V. S. 2032. Îndată au alergat mulţi den toate părţile de la ţară la, laşi şi înglotindu-se au mărs. M. COSTIN, ap.. GÂDEI. Pre.cine află prin ţară, să se înglotească cât de mulţi. LET. II 243/18. Iară înglotindu-se Leaşii, au dat dos Hatmanul. încet. MAG. IST. III 48/so- înglotindu-să mai mult nărod pe uliţe, Foca-au trimis să-i potolească. CANTEMIR, IST. 331 /8. Se înglotesc şi răstoarnă pe-ai noştri. COŞBUC, M..
, 41/22. | A stă în luptă cu..., a face cauză comună cu... [Romii porunceşte ostaşilor] a nu să înglotă-cu oamenii aceştia înfricoşaţi. BELDIMAN, N. P. I. 90. | A face coadă (aşteptând să-ţi vină rândul). PONTBRIANT.
3°. t Refl. Fig. (Despre o datorie, o cheltuială) A se înmulţi, a se mări, a se îngrămădi, a se adunâ. Datoria se înglotiă. LET. III 247/87. Numai înglotindu-se cheltuiala, n’au fost numai patru .civerturi. ib. II ;461/31.
4°. f T r a n s. - (Despre un obiceiu) A face să pătrundă în mulţime, a introduce. Pentru rândul Tătarilor, adevărat este cum zici Măria Ta. Iarăr pentr'acela lucru, — precum am şi mai scris Măriei Tale că eini sânt păgâni, sintee (= pentru că) ei, unde ieau astăzi un ban, mâne cer zece bani —
■	aşâ şi acolea,. ei ar vrea a îngloti obiceaiu. MS., ap. IORGA, I. C. II 242. | (Astăzi, despre faima cuivâ) A face să pătrundă în mulţime, a răspândi' în public vorbe rele despre cinevâ. Ea-l iubeşte,
' biata,.... toate i le-a dat. Şi-acum el o poartă gurilor prin sat-, O ’ngloteşte’n vorbe, ca pe-o vinor-vată. coşbuc, F. 100.
[Şi: înglolâ vb. Ia psal. (cor.) 45/26. [Adjectiv: înglotit (înglotât), -ă = strâns, adunat în gloate â. cete, în număr mare;, unit cu..., aliat cu...; (prin Bănat, unde gloată = copii) eu familie-grea, cu mulţi copii. Gloanţele răpăesc mai îndesate de cum sânt oamenii noştri tngiolaţi. ODO-'BESCU, iii 586/6. Turmă de râmălori înglotaţi.--; id. ib. Iii 565/26. Vin de tutindeni . Troieni,'. în-, glotiţi cu Sicani. COŞBUC, JE.. 90 / 26. Târnavele-s
ÎNGLOZÎ
— 691
; ÎNGRĂDI
înglatate (= împreunate?) alexici, l. p. 136/4. Sânt muiire înglotată ?= cu copii (Oraviţa). Com. coca. | Abstracte: înglotire (înglotâre) s. f. ~ acţiunea de a (se) îngrămădi la olaltă, de a (se) înmulţi; (Mii.) t c.oncentrare. Inglotirea şi înmulţirea lor... [erâ pricinuitoare sărăciei], piscupescu, O. 31. Văzu înglotirea oştilor la Stoeneşti. bălcescu, M. V. 142. Mă lăsaţi să văd înglotirea oştilor, coşbuc, j®. 45|30-3
—	Derivat din gloată, cu pref. în-.
ÎKOiiOzi t lVa v. îngrozi.
ÎNGORZI vb. IVa )
tlUGOKZITtfBĂ S. f. j V- nSur^*
tw. gbâb(â) adv. v. grabă.
In GRADA vb, Ia. Avancer (en grade). — (Cuvânt nou devenit popular) A da un grad (superior) în armată: Ruşii l-a ’ngradat şî i-a dat midalii (Câşla, în Tulcea). graiul, i 355.
—	Derivat din grad, cu pref. în-.
ÎWGRĂDEA S. f. )	•	„	■	,
ÎSGRĂDEÂLĂ S, f. J V' în*radi-
ÎKGRĂDÎ vb. lVa 1°. Clore, cl&turer, renfermer. 2°. F.ermer (la bouche), (se) boucher (les .breilles). 3°. (Se) prâserver, (se) garder. 4°. Conienir, brider. 5°. 9’enlendre. 6°. Tresser.
1°. Trans, (refl. = pasiv). A împrejmui un loc închizându-1 cu gard, răzlogi, zăbrele, zăplaz, (uluci, stobor, leasă, p. ext. cu pietre, zid etc.). Om neşt'ine eră căsătoriu ce-şi sădi viia. Şi cu gard îngrădi... şi zidi turn. CORESI, EV. 296/4. Pus-au de au îngrădit cu gard târgul Iaşii. MAG. IST. III 64/a„. S'au şi îngrădit via (a. 177-2). URICARIUL, XXI 36/2e- Grădintle... să se îngrădească împrejur. ECONOMIA, 115. Te-am răsădit şi nu te-am grădit. TEODORESCU, P. P. 282b. Să ’ngră-dească uliţa. JARNlK-BÂRSEANU, D. 268. O floare din grădină... nu-i streină... Are fraţi de o îngrădesc Şi surori de o plivesc. DOINE, 196/19, cf. ŞEZ. I 239b/8-9. Să ’ngrădească grădina... cu gard. ib. I 140/i- Am- un moşneag mititel şi 'ngrădeşte frumuşel (Acul). GOROVEI, C. 2. | (Absolut) A face gard s. împrejmuire la casă. Dă nuiele la cei cari îngrădesc. ZANNE, p. III 195. Cu un mărăcine numai nu-poţi îngrădi, = cu nimic, nimic faci. ib. i 209.
2°. Fig. Trans. şi refl. (Despre gură s. urechi) A (se) închide, a (se) jastupâ, a(-şi) în-frânâ (gura), a pune frâu (gurii, zanne, p. v 183). Ingrădiră-se rosturele ce dziseră nedereptate (= s’au astupat dos.) psalt. 119/u. Vă-dzură direpţii şi veseliră-se, şi toată fără-leogea îngrădeaşte rostulU său ( = astup â-v a HUR.; îş.va astupă DOS.) ib. 232/,,. Urechile au asurzit-şi- cu tăceare se-au îngrădit... molitvelnic, ap. GCR. I 184/30. Balcanul- cel fanatic, muncit de aspră ură, Nu ştie să ’ngrăâească sălbatica lui gură, Şi zice... ALECSANDRI, P. III 433.
3°. R e fl." (Construit de obiceiu cu prep. cu) A dobândi' protecţia s. ajutorul cuivâ, a se apără, a se păzi cu ajutorul cuivâ de o primejdie. Cu putere şi sila la H[risto]s mă îvgrădiiu. cuv. D, BĂTR. II 4241 Duca-vodă trăsăse din boieri pre unii cătră sine... că se îngrădisă cu dânşii. LET.
II	)9/14. Să vă îngrădească cu sfinţii îngerii săi. ANTIM, P. 6/13 Oamenii... să sfăluesc, şi să îngrijesc, să îngrădesc, şi să strejvesc, de stricăciunea... temută, piscupescu, O. 91. Cei tari se în- ' grădiră cu averea şi mărirea în cercul lor de legi. ■ EMINESCU, P. ll 6. D-ta te- mai îngrădeşti pe la , curte; mai cu buriene, cu una cu alta, tot o urneşti. CONTEMPORANUL, VI 107.
40. Fig. (Mold.) A mărgini pe cinevâ, a nu-l lăsâ să facă decât ceea ce trebue. ,Nu uită, Petru-vodă datoria sa, cu care mai înainte p/re toţi în-grădiâ, ce... irimis-au şoli la craiul leşesc de-şi pereâ robii săi. LET. I 1.70/,> Oricare s'ar arătă... călcându-şi datoriile, unul ca acela să fie prin obştească socotinţă giudecat, datori jiind ca toţi cialanţi... să-l supuie cătră datoriile ce-l îngrădesc. drăghici, r. 280.	•
‘5°. Refl. (Despre bărbat şi nevastă s. despre îndrăgostiţi; construit cu prep. c u) A trăi bine, a fi în termini buni, a se împăcâ cu cineva, Sf, Ioan-cap-tăiat erâ -un fecior în ,casă la Irod îm-, părat şi femeia lui Irod tare s’ă îngrădit cu dânsul, pamfile, s. T. 39. Nu mă îngrădesc binţ cu tine = nu mă împac. id. J. II.
6°. Trans. (refl. = pasiv; despre, nuiele)
A împleti, a face o împletitură ,s. leasă; p. anal, (despre o împletitură) a trece un fir gros prin ochiurile împletiturii spre a o întări mai .bine, Am o nuia lungă, Îngrădesc o poiată Şi-o zăhată Şi mai rămâne-o. bucată (Aţa de la opinci)* şez. I 27. : Coşul, tot ca vârşa, se ’ngrădeşte din mlajă. ŞEZ. iv 115/23. Prin ochii [volocului de prins peşte] se îngrădeşte câte. o şfară groasă. ib. 113'aa.	.	■
[Şhgrădivb. IVa; (+ grădină) îngrădirii vb. I (Ad 6°) Condu se face din drot; pe dtot se pune'fuior şi păr, lână; strângi ţapăn cu . mâna pe drot, pe la coarne, în grădini cu acu. DEN.SU;.SIANU, Ţ. H. 99. | Adjectiv : îngrădit (grădit, cu negativul ne(î)ngrădit), ă = înconjurat s. împrejmuit de jur împrejur (cu un gard, zid, etc.); ocrotit, protejat^ îndrăgostit; împletit; (despre soare s. lună) cu un cearcăn de jur împrejur, g u 1 e r a t„ (pamfile,
V. 103;'GOROVEI, CR. 49 50). (Ad 1°) Erâ tabăra leşească numai cu care îngrădită. LE^r. I .247 Ograda curţii... eră cu bolovani groşi îngrădită. ib. II 333 4/. Noi avem muieri, ci . nu lăcuesc-cu noi, ci lăcuesc într’alt ostrov, şi s{\,nt îngrădite cu zid de aramă, alexandria, 104. Numa... o vede [cetatea Romei] îngrădită cu ziduri mari. id. ib.
I	43. Toate aceste [acareturi] sânt îngrădite....-cu nuieli. I. IONESCU, D. 207. Ograda lui de toate părţile erâ îngrădită, drăghici, R. 100: Grădină Neplivită, Nengrădită. MÂNDRESCU, L. p. 23/13, Ţinterim... îngrădit cu zăplaz de bârne, creangă.;
a.	2. Ţărmurile... îngrădite cu copaci foarte mari, beldiman, N. P. II 28. Ocol îngrădit cu pietre. id. ib. II 69. Păduri îngrădite cu zăbrele, odobescu,' III 118/l6. Ţarcuri îngrădite cu taraci. id. ib. Iii 109/ j. F ig.) Vestita Cetate a Neamţului, îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulger, creangă, a. 73. Este o luncă pustiită, .cu mult urît îngrădită, reteganul,' TR. 96/lt; (ad '3) Încă nu eră întăritu, nici erâ îngrăditu cu credinţă, CORESI, ev. 81/22. Fiind îngrăditu cu puteareâ crucii... mineiul (1776), 971/!. ..Nu erâ... 'în» grădit cu statornicie. DRĂGHICI, \R. 209. Îngrădiţi de lege., şăineanu, d. u:; (ad-6°) Fuştei.... în două leale sfredelite băgaţi, şi foarte des ^ţesuţi, sau îngrădiţi cu papură. ECONOMIA, 219. Parale mărunte Pe sârme ţesute, Pe fir, îngrădite, teodorescu, p. P. 649 ;—îngrădit6r, -oărc = (une-ori substantivat) protector, ocrotitor^ Dumnezeule..,, fii... îngrădi-loriulneputinciosului.niieusuflet, DRĂGHICI, R. 205. | Abstracte: îngrădire (grădire) s. f. = împrejmuire; ocrotire, sprijin,..margine; restricţie. Pure (= pune), Doamne, ferirea rostului mieu şi uşe îngrădire (: slav. o g r a z d e n i-j e) de uslnele meal<:. PSALT. 29/t. .Oaia pierdută..^-af ară de leagea lui Dumnezeu şi den îngrădirea lui afară ră-măsease. coresi, ev. 325/j. Luo David ’tngră'direâ (: grec..negiox^v) Sionului. biblia (1688) 223. Scăr, pareaşi îngrădirea credincioşilor [este maica pomi nului], MINEIUL (17 7 6) 20 42/i- S'aţu ţinut în îngrop . dirile spiritului credinţei lor. Uricariul’x 3‘6^w‘
ÎNGRĂDINÂ
692
INGRAT
De credeţi, Maiestate, că pot îndeplini această însărcinare, vă rog, s’o încredinţaţi în mâna-mea, cu totul şi fără .îngrădire. I-. NEGRUZZI, VI 354; îngrădit s. a. = acţiunea de a îngrădi;" — îngrăditură (grăditură) s. f. = împrejmuire; restricţie; [concretizat) loc îngrădit; împletitură (de nuiele) sau alt mijloc (gard, uluci, zăbrele, stobo'r, răzlogi, zaplaz, zid) de îngrădit; p. ext. f întăritură, fortificaţie. Nichea... o au tocmit Traian... cu turnuri şi cu îngrăditură. DOSOFTEIU, V. S. 179/2. David eră atuncea la îngrăditură (grec. nsQiQ%fj). biblia (1688) 239. Iară făptura şi îngrăditura cetăţii eră aşâ... cantemir, ist. 126.. Cu îngrăditură să facă de acum pe imăşi ţarină. URICARIUL, II 25/,. Contractul:., zice că Vangheli din gyăditura veche să nu se mai întindă, ib. XIV 231/23. De răzlogi îngrăditura, beldiman, TR. 397. Nuiele,., [pentru] îngrădituri. I. IONESCU, C. 249. Îngrăditura podelei de gard este făcută din nuiele subţiri, manolescu, ap. TDRG.; — îngrădeălă s. f. = acţiunea de a îngrădi COSTINESCU; (singular nou, refăcut din plur. îngrădele) îngrădea s. f.=nuiele de gard (Miniş, jud. Arad). Com. ITTU.; — îngr&dlş f s. a. = îngrăditură. Dă vreame ce şi chiliile şi păreţii şi îngrădişul mănăstirii... s’au surpat (a. 1695), ap. HEM. 1376. Şi să stăpânească aceste case şi cu tot pământul curţii şi al grădinii cât ţine îngrădişul (Bucureşti a. 1701). FURNICA, I. C. 6.]
—■ Din slav. graditi (bulg. grad'ă, sârb. graditi, rus. goroditi, rut. horodyty) «a împrejmul cu un gard» (alături de înţelesul «a zidi»). De sigur că aicest cuvânt — înrudit cu grădină, ogradă şi grajd — a fost apropiat prin etimologie populară de cuvântul gard —■ aparţinând'aceleeaşi familii indo.europene —■ precum arată şi megl. angărdâs. Cf. des grăd i.
îngrĂdinâ vb. I ÎNGRĂDIŞ t s. a.
ÎN GRĂDITURĂ S. f.
v. îngrădi..
ÎNGRĂMĂDI v'b. IVa (ş. d.) v. grămădi.
ÎNGRÂNGONÂ vb. I. Roucouler. — (Despre porumbei) A grunguni, a gunguri, gurlui, gurui. Trei porumbei că-mi zburară... pe zebrele de fereastră Şi-mi cântară ’ngrângonară. MAT. FOLC. 1.523.
—	Onomatopee. — Cf. grunguni.
ÎNGRĂŞĂ vb.. I. 1°. Engraisşer. 2°. S’ev-durcvr, s’appesantir. 3°. Nourrir.
1°. Trans. şi refl. A (se) face gras; (despre pământ) a (se) face fertil, mănos, roditor (punând pfe el gunoiu). Şi măncă Iacov şi s&tura-se şi le-pădă-se iubitul; cu grasu îngrăş£-se şi l&rgi-se. PSALT. 3!4/12. Omul, când. dobândeaşte avuţie şi-şi Satură maţele de-şi îngraşă trupul... CORESI, EV. 73/32. Pământul cel. bun a sufletului îngrăşind să-l dereagem. DOSOFTEIU, V. S. HO/i- O amar cela ce gândeşte cumu-şi va îngrăşă trupul său! cuv. D. Bătr. 464. S’au îngrăşet berbecii, buni sânt de junghiat, let. i 231/u. Dacă s’au îngrăşat şi s’au îmbuibat cu 'sfetnicii lui... LET. II 64/30. Mâna care... îngraşă cirezi şi turme. KONAKI, P. 291. Cei ce se îngraşă în mijlocul soţie-tăţei. marcovici, c. 18/24. Din lăcomia altor şi eu m’aş îngraşeâ. C. negruzzi, II 231/j. Mai tare m’am îngrăşat, doine, 242/,. Ca un puiu, când îl îngraşi... jarnIk-bârseanu, d. 460. Cânii... turbă... îngrăşându-se. ŞEZ. III 205/ îs- (în ironie) Să te’ngraşi ca scândura, iiodoş, p. p. 309/,. .Ochii stăpânului îngraşă calul: unde îngrijeşte şi vede chiar stăpânul, acolo toate sânt bune. ZANNE, p. iv 620. Nu se.. (mai) îngraşă porcul (s. scroafa) în ziua de Ignat (s. de Cră-
ciun), se zice către cei ce voesc să facă o treabă când. timpul nu. mai îngădue. ib, VI 157. Boala nu îngraşă pe om., ib. II 495. Mojicul, de ce-i place, de aia se îngrăşă. ib. iv 455.
2°. f (Impropriu) A se îngroşâ. Că r'au îngrăşată inimile oamenilor... (= îngroşea-se înrema... COD. vor.; s’au îngroşaţii inema. biblia 1688: car le cceur de ce peuple .est ap.pe-sant i). n. testament (1648), ap. cod. vor. 105.
3°. f (Impropriu) A hrăni-, Indulcitu-.vă spre pământu, uspătato-vă şi tngrăşatu-vă înrema-. voastră (= hrănit-aţi inimile... n. testament 1648; BIBLIA 1688), COD. VOR. 132/5-6.
[Ind. prez. îngraş (şî- îngrăş), îngraşi, îngraşă (îngraşe), îngrăşăm (îngrăşem), îngrăşaţi, îngraşă (îngraşe); conj. să îngraşe (dial.. să îngreşe şi, îngrăşe); gerund. îngrăşând (îngrăşind);' part. îngrăşăt (dial. îngrăşet). || Şi: îngreşâ vb Ia. En-greshedz = pinguefacio, impinguo; engreshedzu-mă = pinguesco; engreshu-mS = impinguo(r'). Vei şi de aicea' ă-ţi mai îngreşă cerbicea. BARAC, AR.
72.	|Adjective: . îngrăşat, (cu negativul ne(î)n-giăşat), -ă = care a fost făcut s. a devenit gras, fertil, mănos; fig. (despre vifr) făcut din strugure gras. Răsadniţe îngrăşete bine.'.1. IONESCU,
C.	32. Cal minunat... Cu lapte dulce ’ngrăşat. jarnîk-bârseanu, D. 497. De mâncare i-am făcut Un -curcăn umplut şi fript, Cinci ocă vin îngrăşet. ŞEZ. IX 95. (Substantivat) f Vită îngrăşată. Viţeii miei şi alte îngrăşeăte- sânt giunghiate şi toate gata. varlaam, c. 286; — îngrăşăt6r (dial. îngrăşetdr), -oâre = caire îngraşă; (substantivat) cel care se ocupă cu îngrăşarea vitelor. Engreshetor= impinguator. ANON. car. (Substantivat subt forma .feminină; Bot.) îngrâşătodre (în-găşetoare) s. f. = f o a i e-g rasă (Pinguicula alpina). panţu, pl. ; grăşfttoâre s. f. = mică plantă ierboasă (Sagină procumbens şi depressa), cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori mici'albe, care creşte prin locuri nisipoase şi umede, panţu, pl. [ Abstracte': îngrăşâre (dial. îngrăşere) = acţiunea de a (se), face gras, fertil, mănos. Fără de îngrăşâre... nu se pot dobândi roduri multe... din grădină. I. IONESCU, C. 12. îngrăşerea pământului. id. C. 39. Creşterea şi îngrăşarea acestui soiu de pasări. ODOBESCU, III 26/3; — îngrăşat (dial. îngrăşet) s. a. = îngrăşâre. Ingrăşetul vitelor.
I.	IONESCU, c. 3. [Căpcăunii...] Prind oameni de-ai noştri, îi pun la îngrăşat... şi apoi îi frig în cuptor. şez. II.26/,; — îngrăşătiiră (dial. îngrăşetură) s. f. = îngrăşâre. Engreshiture — impinguatio. ANON. CAR.; —îngrăşământ s. f. (natural sau. artificial) şi îngrăşăminte s. f. plur. (barcianu) = substanţă cu care se îngraşă pământul. In obţinerea unei recolte mari, sămânţa are acelaşi rol ca şi îmbunătăţirea pământului prin adâncirea arăturilor... şi prin îngrăşăminte. SANDU, S. 21;
—	îngrăşâţă s. f. = îngrăşat, îngrăşâre. Jos, mai jos m’am pogorît, Apă rece mi-am băut, Apă rece,.sloiu de ghiaţă, Priitoare la ’ngrăşiaţă. TEODORESCU, P. P. 135. Bună la îngrăşaţă. păsculescu, L. p. 36.[
. — Din -lat. *in-grassio, -are (din grassus = crassus, cf. lat. clas. incrassare). ■
ÎNGRĂŞĂMÂNT S. a.
ÎNGRĂŞĂMINTE S. f. plur.
ÎNGRĂŞÂŢĂ s. f.	v.	îngrăşă.
ÎNGRĂŞĂTOÂRE S. f. (Bot.)
ÎNGRĂŞĂTURĂ S. f.
INGRÂT, -Ă adj. adv. subst. Ingrat.— Adj. Nerecunoscător (aristia, pl., pontbriant), «ne-mulţămitor (stamati) pentru binefaceri, pentru dragoste, pentru o. bună voinţă ; care uită binefacerile primite» (COSTINESCU). Jurând a nu mai
ÎNGRĂTÎ
_ 693 -
ÎNGREŢĂLUl
servi o patrie ingrată... C. negruzzi, i 111. interpretare ingrată di\i partea Rusiei. MAIORESCU,
D.	îl 69. Atunci mi-a spus că atitudinea noastră... faţă de tine'e ingrată. C. PETRESCU, î. II 86. || P. ext. Care nu corespunde cu munca ce se depune, care produce mai puţin decât trebue.
0	natură de pământ mult mai. ingrată, decăt aceâ din văi. i. ionescu, M. 42. A avut fericita idee să îndeplinească această muncă ingrată. GOGA, T. n. VI 1377. || Adv. S'a purtat ingrat ( = fără recunoştinţă) cu mine. || Subt. Eşti un ingrat. [Familia: (după fr. ingratilude, lat. in-gratitudo, -inem) ingratitudine s. f. = nerecunoştinţa. Această ingratitudine şi lipsă de respect către oameni vine din patimă. GHICA, S. 200. Ce neagră ingratitudine 1 MAIORESCU, CR. II 63, cf. D. I 28, II 125.]
—	N. din lat. ingratus, -a, -um, idem.
ÎNGRĂTÎ vb. IVa. Grillager. —■ (JJeobicinuit) A închide cu gratii, cu zăbrele, barcianu, alexi.
—	Derivat din gratie, cu pref. în-.
ingkatititdiive s. f. v. ingrat..
îngrăunâ vb. 'Ia v. îngreunâ.
ÎNGRĂUNŢÂ vb. I. 1°. Donner la forme de grairts. 2°. Donner de l’avoirie (â un cheval).
1°. A da forma, unor grăunţe (cf. îngrăunţat).
2°. A da ovăs, grăunţe unui cal, vaci. ciauşanu, v.;
[Abstracte : îngrăunţâre s. f.; îngrăunţât
■	s. f.; îngrăunţeâlă s. f. | Adjective: îngrăunţât s. a. — grăunţat. Praf de storax îngrăunţat. piscupescu, o. 301.]
—- Derivat din grăunţ, cu pref.«în-.
iNGRERĂNOŞl vb. IVa refl. Faire le gros dos: — (Despre pisici') A-şi'. ridică spatele, astfel ca greabănul să iasă afară' mai mult decât de obiceiu; cf. a se gh eboşă. Motănelul,... în-grebănoşindu-se puţin, dădu cu botul drept peste botul-stăpânului. N. REV. R. I (S) II 187. [Şi: îngreboşi vb. IVa],
—	Derivat din grebănos, cu pref. în-.
Îngreboşi vb. IVa v. îngrebănoşi.
iNGRECÂ vb. I. I. Peser. II. 1°. Devenir en-ceinte: Engrosser. 2°. Concevoir.
I.	(Giuleşti în Maramureş) A îngreunâ, a apăsâ, a împovărâ. papahagi, m. (Tot astfel arom. an-grecare are încă înţelesul: «a fi greu, a apăsă»),
II.	Spec. 1°. Intrans. (întrebuinţat mai des în limba veche şi în lit. pop.) A rămâneâ gravidă, îngreunată, însărcinată, a pică s. a purcede grea. Are acmu 6 luni de când au îngrecat. VARLAAM, c. II 70. Eu cu bucurie am îngrecat. id. 54. Vei începe rod, şi vei îngrecâ şi vei naşte fiu. neag. bas. înv. 209. | Trans. A face (o femeie s. o fată) să fie însărcinată, îngreunată, îmborţoşată. Zic că au umblat cu acea femeie şi au îngrecat-o. MAG. IST. I 225/2.
2°. Trans. A concepe, a zămisli (în pântece). Pre Dumnădzău adevăr îngrecănd în pântece. dosofteiu; mol. 142t>. j -Fig. Cine umblă cu pizmă îngreacă durere, dosofteiu, ps. 26.
[Prez. ind. îngric, rar (f) îngrecez (ÎNDREPTAREA LEGII a. 1652, ap. TDRG). | Adjectiv (fem.): îngrecâtă, (cu negativul ne(î)ngrecată) = îngreunată, însărcinată, borţoasă, împovărată, tă-roasă, groasă, încărcată, în poziţie, în altă stare, grea, gravidă-. Află pre Elisalve]tha îngrecâtă având prunc în zgău. varlaam, c. ii 88. Ră-mâind Doamna lui îngrecâtă să se aştepte pe acel prunc pănă a naşte. LET. II 115/26. După câtăvâ vreme s'au aflat îngrecâtă. cantemir, hr. 97/e.
Cetăţenii din Trinov, pre Maria îngrecâtă de Lahana, şi pre Mihail, pruncul ei,, i-au trimes la împăratul, şincai, hr. I 283/12. Anul acesta 'e primejdios de muierile ceale îngrecate. CALENDARIU (1814) 66. Femeia îngrecâtă. marian, N.
10,	GOROVEI, CR. 1581, şez. I 192/s. (în cimÎT lituri, joc de cuvin.te) Grec îngrecat, Cu nouă haine ’mbrăcat (= Păpuşoiul). GOROVEI, c. 277. f. Abstract:	îngrecâre s. f. = faptul de a ră-
mâneâ însărcinată, graviditate. Să umplură 9 luni de la îngrecare. DOSOFTEIU, V. S. 237. 1n-grecârea sv[i]ntei Annei. id. ib. 204. Prin alte părţi, ei se numesc Circovii Marinii... şi se serbează «pentru toate boalele femeieşti, îngrecărilen, etc. pamfile, s. v. 170.]
—	Din lat. *ingrey|co, -are (de la '*greviş pentru gravis), Cf. îngreunâ, î n g r e u i â, î n -grelâ, îngreutăţi.
INGREDIENT s. a. Ingredient— Orice substanţă s. materie care intră în alcătuirea unui medicament, unei băuturi, unei. preparaţii sau care se pune în ;iriâncare, ca să-i dea gust. Cf. condiment, dresuri. Iată o cutioară în care se găsesc hapurile 'necesare. — Cum de posezi asemenea ingrediente,asupră-ţi? alecsandri, T.1713.-(F i g.) Cată să mai deosebească pe o linie secundară un alt ingredient, hasdeu, i. C. 199. [Pronunţ, -di-ent.
| Şi: ingrediint f s-. a. (PONTBRIANT)-. (< germ. lngredienz, mai ales	prin	Transilv.	şi	Bucov).
ingredient ă (f ingredienţie stamati) s. f. Apă cu felurite 'ingredienţe.. marian, n. 108. Obiectele [infectate] trebue să fie... aerisite cu ivgredienţile de mai sus. I. IONESCU D. 490.]
—	N. după fr. (lat. ingrediens, -entem, part. de la ingredi, «a intră în...»).
INGREDIENŢĂ S.	f.	1
ingredienţie t	s.	f-	|	v.	ingredient.
INGREDIINT f &.	a.	•	J
ÎNGRELÂ f vb. Ia = Sngreuiâ. Fu la zidiu spânzurat, şi piatră grea de picioare legai, şi în-grelat, lui D[umne]dzău şi-au dat. sufletul. DOSOFTEIU, V. S. 122. Tată-tău au îngrelat jugul spre noi. id. ap. TDRG.
—. Derivat* din greu, cu pref. în-. Pentru formaţiune, comp. înşelă, înstelă, etc.
ÎNGREOIÂ vi). Ia 1	.
ÎNGREOIÂIiĂ S. f. Jy-WUlâ.
îngreonâ vb. Ia v. îngreunâ.
îngreotăţî vb. IV» v. îngreutăţi.
ÎNGREŞÂ vb. Ia v. îngrăşâ.
INGRESIIXNE s. f. Ingression. — Intrare, in; vazie, năvală. | Spec. (Geogr.) Mări de ingrc-siune, formate prin invazia apelor Oceanului, cf. mehedinţi, g. f. 60, 61.	,	:’\r
. — N. după fr. (lat. ingressio, -onem, de Ja in gredi «a intrâ în...»). Cf. digresiune, regresiune, transgresiune.
ÎNGKEŢÂ f vb. I. Se dâgoiXter. — A şe iiigre-ţoşâ. De toată mâncarea să îngrelă (- • guno-si-se sch.). psalt. 230/22-23-.' [D;eriv aţ.: .ţn-greţ&lui vb. IVa. Fără a sc îngreţălui... mănâncă carnea fraţilor lor. drăghici, R. ,158;, (cu a,br stractul) îngreţ&Iuîre s. f. Oţerindu-se greţăluire, puţin de nu* au leşinat, id'.; ib, 1594 V-
—	Derivat din greaţă, cu pref.’;ln-,
IngreţăIjTjî vb. IVa v; ogreţâ.
ÎNGREŢOŞl:
— 694 -
ÎNGREUIÂ
’;'twOBEŢ6ŞÂ ■ vb. Ia. Avoir 'ou donner des n'ausâes, (se), digouter.— Refl. A-i.: fi (cuivâ) greaţă, scârbă, a i se face cuivâ greaţă s. scârbă, â se scârbi, (ţ) a se îngreţâ, a se îngreţălui; p. ext. a şe desgustâ. Romanii s'au îngreţo-şat a se căsători cu muieri de alt neam. P. MAIOR, IST. 62. Nu.te poţi opri să nu te îngreţoşezi. ispirescu, u. 12l/2. Ca să nu se îngreţoşeze. SBIERA, p. 206/a,. | (Mai rar) Trans. A face pe cinevâ să-i fie greaţă s. scârbă, a-i prjcinui greaţă (LB.). M'au îngreţoşat-cuvintele lui. [Adjectiv: îngreţoşât, -ă=cărui a îi .este greaţă ; de care îţi este greaţă. Zise Pandora îngreţoşată. ispirescu, U.- 96/12. In spurcăciuni îngreţoşata lor viaţă dormitând. arhiva ROM. 139. | Abstract: în-, greţoşâre (dial. îngreţoşere) s. f. = acţiunea dea se îngreţoşă; greaţă, scârbă. Puterii auzului mai mult îngreţoşere aduce de cât plăcere, cantemir, ist. 93. Nu ştiu cum putuiu să te ascult fără să mor de ruşine şi de îngreţoşare. C. NEGRUZZI,
III	187/27. Aici sânteţi îngreţoşarea firii, arhiva ROM. I 54],
—	Derivat din greţos, cu pref. în- (după modale ca vârtos — învărtoşă, gros — îngroşă etc.)
îlVGRJGUIÂ vb. Ka>- 1°. Alourdir, appesantir. Charger de poids. 2°. Orever, surcharger (d’im-pots, . de travail). 3°. Compliquer, .embarrasser. 4°. Appesantir. 5°. Peser, charger, alourdir. litre embarrassi. 6°. -Se fâcher. 7°. Engrosser.
1°. Trans. şi refl. (Contrariul lui a (se) uşurâ) A (se) face mai greu, a face ca cevâ să tragă mai mult la cântar, adăugând încă o cantitate oarecare la greutatea s. povara de mai înainte. Dacă natura m'a făcut uşor, pentru ce să mă îngreue cât un grosoman ce trage poate 800 de litre?'C. negruzzi,
i	40. Că noi [cu] povoara ce aveam, Lesne pe cale mergeam, Dar dumneavoastră ne-aţi înşelat, Povoara ne-aţi îngreuiat. SEVASTOS, N. ;205/6. | S p e c. (Transilv.) A-şi îngreuiă stomacul = a şi-l încărcâ (mâncând prea mult ş. mâncări prea grele BARCIANU), a-i fi greu la stomac, a aveâ o greutate lâ'stomac. || (Neobicinuit) Absol. A legâ, a atârnă greutăţi de ... li spăndzurară pre amândoi, de picioare îngreuindu cu pietri. dosofteiu, V: S. 127/2.	'
. 2°. Trans. (Contrariul lui .a despovăra) F i g. A împovărâ (cu dări, cf. grevâ). Iar să îngreue ţara cu multe dări. mag. ist. ii 331/18.
iŞi pre mazili îi îngreuiă cu dăjdii. let. ii 297/36.
| A încărcâ cu o'lucrare, a da de lucru. Eost-au rugat ... amândoi episcopii:., ca să ne îngreuiaze şi pre noi. MINEIUL (1776) 4 pr.
3“. Trans.' (Contrariul lui a înlesni) A face ca un lucru să fie anevoios,-a pricinui greutăţi. Cei ce nu dau colaci de botez, îngreue trecerea prin vămile văzduhului. ŞEZ. v 139/s. ]| Refl. A se face, a deveni greu, anevoios. Calea se ’ngreuiă. alecsandri, p. p. 98/12. | Fig. (Despre o casă,1 gospodărie etc.) A (i) se face (cuivâ) mai greu (de condus, de hrănit). Acum are să-ţi cadă greu, mai ales câ ţi s’a îngreuiat gospodăria. CREANGA, p. 161. Casa s'a mai îngreuiat: cu un mâncău, id. ib; 6-.: •	■
4°. Trans. (Contrariul lui a î n v i o r â) A face ca cinevâ (s. cevâ) s& fie greoiu, a moleşi. Vrăjita adormire L-au îngreoiat la fire. barac, A. 49. Somnul domolitor îngreuiă trupuri trudite. sadoveanu, SĂM. V 977. | Refl. A se îngreuiă = a-i fi lene (cuivâ) să facă cevâ.
5°. Trans. (F-i g.). A cădeâ greu, a păreâ greu, a fi copleşit de..., a face să se simtă o greutate,
o	povară, (.ca) o apăsare,"a apăsâ. Ascultare... caută de ta noi Hristos..., macar şl vreo nevoie grea s’are îngreoiă pre noi. CORESI, - EV. 335/s. ll îngreuiă durorile. MOXA, 372/2. Bucate ce mai mul-tu-i îngreuiadză [pe oameni] dec&tu-i satură. VAR-
[ LAAM, C. 326,2. Constantin Brăncoveanu iarăşi fără zăbavă s'au învârtejit înapoi la ‘ Domnul Şărban-vodă, după a căruia învârtejire spre Şărban-vodă, încă boala îl îngreuiase. MAG. IST. II 131/,. Pentruca să nu-l îngreueze mai mult, au aruncat haina de pe dânsul, drăghici, R. 160. (Cf. îngr.eunâ 3°). Acum, îngreuindu-l anii.:. arhiva ROM. I 70. Simţi cevă că-l cam îngreuiază > pre lângă tâmple. ISPIRESCU, U. 100/26. | Fi'g. A face să pară greoiu, a împovărâ aşâ, încât să nu se producă uşor. Ceea ce îngreuiază efectul, ceea ce poate produce simţimântul de mofiotonie şi de urît într'o lucrare poetică este mai ales mulţimea de cuvinte, maiorescu, cr. i 71. || t Refl. A simţi o greutate, povară, apăsare. Svenţii oteţi (= părinţi) să îngreuiată ( = simţiră o dificultate) a răspunde, varlaam, c. 192,2. Se îngreue inemă lui. biblia (1688) 44. Ingreuindu-mă la suflet, voiu să moriu. MINEIUL (17 76 ) 352/!.
6°: t Refl. (Construit une-ori cu spre) A se supărâ. Nu vă îngreoiareţi nici vă mâniiareţi, nici să vă întristaţi. CORESI, EV. 4 70/24, cf. 3 2 4/36, 366/s- Ne îngreoemu spre ceia ce puţinei greşăsc noao. id. ib. 28 5/26..
7°. S p e c. (Munt., Transilv. de sud) A îngreuiă o femeie = a o lăsâ grea, însărcinată (cf. îngreuiată).
[Pronunţ, -gre-u-iă. | Prez. ind. îngreuiz, îngreu-6zi, îngreuiâză şi .îngreue, conj. să îngreuieze şi să îng.râue. | Şi: îngreoiă (dial. îngreona DENSUSIANU, Ţ. H.) vb. I(a> LB.; greuiâ vb. IU) LB. Şi dzioa şi noapte să greuiâ (= apăsâ) spre mine . mâna ta. psalt., ap. . GCR. I 365/26. | Adjective: îngreuiat (cu negativul ne(î)ngreuiat), -ă= făcut greu, împovărat, încărcat, apăsat, supărat, trudit; (despre^omn) greu, adânc; (despre femeie) însărcinată; (Med. pop.) t Îngreuiat la boaşe (MINEIUL din 1776, p. 1201/2) = vătămat, cu hernie. (Ad 1°) Sv[â]ntul Filadelf [cu] piatră de grumaz îngreuiat s’au săvârşit, dosofteiu, V. S. 4; (ad 2°, mai ales fig.) De va fi îngreuiat cu haine' multe, nu va puteă să alearge. VARLAAM, C. 97,2. De erâ vreun ţăran îngreuiat la bir, nu-l mai scădeâ. LET. II 413/u. Ţara eră îngreuiată cu dările. LET. III 46/29. De ce am fost îngreuiat cu astă sarcină a sluţeniei? i. negruzzi, V 154; (ad 4°— 5°) Eram în-somnul mieu îngreuiătu. dosofteiu, V. S. 83."Ingr.eoiătu fiind de această boală... MINEIUL (1776) 1201/ Un somn îngreoiat tare Face supărare mare. BARAC, A. 59. David... îngreuiat de ani... arhiva rom. i 37. Nu se dă îngreuiat de somn. sbiera, p. 141/14; (ad 6°, substantivat) Veniţi cătră mine toţi usteniţiişi îngreoiaţii (: îm-povăraţii biblia 1688) şi eu răposă-.voiu ( = voiu
-	odihni) pre voi. coresi, EV. 5/8; (ad 7°) [Femeie]-îngreuiată cu bărbat. BIBLIA (1688) 192, cf. CCR. 87. Cănd, bade, m’ai învăţat [a iubi], Aluncea m’ai şi .lăsat Cu trupşoru ’ngreuiat, cu obrazu ruşinat. JarnIk-bârseanu, d.. 252;—îngreuie-t6r, -oâre = împovărător, greu, care produce în-greuiere,' oneros (costinescu), agravant (pontbriant): | Abstra'cte: îngreuiâre (îngreuiere) s. f. = acţiunea de a îngreuiâvgreutate, apăsare, împovărare; trândăvie, lipsă de activitate (costinescu), inerţie. Care bucate nici o îngreuiâre, nice
o	greaţă nu fac. varlaam, c. 289. Să fie înda-toriţi lăcuitorii o. face stăpănului moşiei pe tot anul şi una podvoadă,... însă... să nu cadă lăcui-
■	torilor cu îngreuiere. uricariul, iv 29/la. Ar fi îngreuierea ţării suma ăceea. ib. I 10/2o. Au hotărît..., ca fără îngreuiere să-şi întoarcă puţin calea pentru hatârul lor. drăghici, R. 24. Să goniţi tot feliul de îngreuiere şi trândăvie, id. ib. 157. La atâta mulţime îngreuiere să aduci, pann, e.
II	61. O îngreuiâre de prisos. MAIORESCU, L. 28;
—	îngreuiat s. a. = îngreuiâre;.— îngreuiâlă (în-greoiâlă) f s. f. = asuprire. Duhovnicul trebue...
iNGREUIALĂ
- 695 -
ÎNGRIJI
să ia pre qela ce va să i se ispovedească cu. curată faţă şi lină şi blândă..., iară nu cu vreo faţă mâhnită sau îngreoială. ÎNDREPT, legii,''ap. TD.RG.]. ' — Derivat din greoiu, cu pref. in-, cf. i n g r e c â, îngreuna, în grei â, agravâ, grevâ.
ÎNGRETJIAXĂ S. f. v. îngreuiă.
ÎNGREUNA. vb. I(a) 1°. Alourdir, appesantir. Se griser. 2°. Surcharger, accăbler. 3°. Peser sur, {/rever. 4°. Aggraver, embarrasser. 5°. Empirer. 6°. Engrosser.
Verbul îngreuna se întrebuinţează mai mult în Moldova şi Transilvania. în regiunile în care* se întrebuinţează alături de îngreuiă, s’a specializat mai ales îh' înţelesul 3°.
1°, Trans. A face ca cevâ să fie sau să pară greu (în înţeles propriu şi figurat)-,..4 ce-ţ[i] în-greunedzi în zădar inemă? dosofteiu, V. S. 125. Mădularile trupului în loc să ajute..., se derapănă; hrana le îngreunează, în loc se le ajute, marcovici, d. 82. Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun'. EMINESCU, P. 212. Gărid se tămăiază mortul, unele femei, se feresc a lăsă cărbuni pe dânsul, căci, cred ele,... îngreunează sufletul mortului. MARIAN, î. 341. || Refl. A deveni greu; spec. a	se îmbătâ. A venit	Petru	.Dăian	Şi
umblă din stână ’n stână Şi	gustă	brânza	de
bună, Dar el zău s'a 'n'greunat (= s’a îmbătat. pop-reteganul) Şi pe el l-au spânzurat, den-SUSIANU, Ţ. H. 298.
2°. A pune greutăţi (pe cinevâ s. cevâ), a încărca s. împovărâ (cu greutăţi). Ş'ap’ înuntru că întră,	Burduj(i) di galbini	luuă,	Pi cai că-i
îngreună.	vasiliu, C. 164. Samarul	să nu-l	în-
greunezi, că rămâi tu în locul măgarului, zanne, p. I 641.
3°. (Despre biruri, servituti etc.) A apăsâ, a asupri, a adăogâ, o sarcină -(angarâ, servitute) nouă, cf. grevâ. Îngreună ţara cu nesăturarea ce aveă. LET. III 91/28. Când se reclădeşte un zid comun sau o casă, toate servituţile active şi pasive se perpetuă în privirea noului zid sau a nouei case, fără a se puteă însă îngreună, dacă reclădirea s’a făcut înainte, de împlinirea prescripţiunei. HAMANGIU, C. C. 147.
4°. A face anevoios. Mirai îngreunat (s. îngreuiat) situaţia.
5°. (Despre boale) A se înrăutăţi. POLIZU.
6°. A lăsâ grea, a însărciiiâ (o femeie s. *fată). Cf. îngreunată.
[Prez. ind. îngrâun şi îngreunez. | Şi: îngreonâ vb. Ia. POLIZU; îngrăunâ vb. Ia.. PONTBRIANT. | Adjective: îngreunat (cu negativul ne(î)n-greunat), -ă = făcut greu, încărcat, împovărat, a-păsat; spec. (despre o femeie s. fată) însărcinată, îngrecată, îngeuiată, grea, gravidă, în stare binecuvântată, borţoasă, tăroasă, în poziţie. Pompiliia viind, mă înştiinţează, că să află îngreunată, beldiman, N. p. I 13. Din .momentul acela, ea [împărăteasa] purcese îngreunată. EMINESCU, N. 4. A doua zi se simţi îngreunată, ispirescu, l. 133. Din minutul acela ea a rămas ' îngreunată, reteganul; p. v 74/21. Ea purcesese îngreunată. sbiera, p. 44/22. Femeiei îngreunate să nu-i gră-ieşti de mâncări bune, că pierde. ŞEZ. I 126/3S. Mama.îngreunată să nu dea cărbuni aprinşi cuivă. ib. VI 25, cf. I 52/20^21. M'o iubit şi m'o lăsat Cu trupşoru 'ngreunat (însărcinată), Cu sufletu' la păcat, Cu braţele 'ngreunate (din cauza copilului purtat în'braţe), Cu sufletu’ la păcate. MÂndrescu, l. P, 55. Sânt multe fete îngreunate (s. îşi bate dracul nevasta), se zice când tot de odată plouă, şi soarele luceşte (zanne, p. ii 132); — în-greunăt6r, -oâre = care îngreunează, care face să fie mai greu, împovărător, agravant. Cu împrejurarea îngreunătoare^încă... N. XENOPOL, ap.
TDRG. I.A bstracte: îngreunate s. f. = acţiunea de a face greu; împovărare, încărcare, apăsare; sarcină (Bianu, D. S.). Ingreunare de stomah. (POLIZU) = încărcare prea mare d, stomacului. In timpul tngreunării (DDRF.) = gravidităţii; — îngreunat s. a. = îngreunare.]
—, Din lat. pop. *in-grevmo, -are (derivat din greviş = lat. clas. gravis); cf. desgreujiâ; î n -grecâ, îngreoiâ.îngrelâ, îngreutăţi, agravâ, grevâ.
Îngreutăţi vb. IVa = îngreuna, pontbriant, barcianu. [Şl: îngreotăţ) vb. IVa. po-LIZU.]
—	Derivat din greutate, cu pref. în-.
ÎNGRIJÂ vb. Ia refl. (ş. d.)J
ÎNGRIJĂIiUIRE f S. f. J V‘ înSrl^‘
•	ÎNGRIJI vb. IVa. I. 1°. S’inquiSter, se preoc-cuper de... 2 . Inquiiter. II. Veiller, surveiller, se soucier de... III. 1°. Soigner, veiller â ou sur... 2°. Se soigner; 6tre soigneux de sa per.sonne. 3°. Pen-ser â..., ne pas oublier. ■ ■
I.	1°. R e f 1. şi (învechit) intrans. A fi îngrijorat, a avea grjjă, a se teme (că se poate întâmplă cevâ rău), a intrâ la griji, a-şi face griji s. (fel de fel de) gânduri, a-i păsâ cuivâ de cevâ. Şi se mărise numele acelui. Mirv.eiz prea mult, cât şi împărăţia aceasta a Ţarigradului începuse a îngriji de dânsul, neculce; let. ii 396. Gândesc la ale lui daruri şi alt nimic nu ’ngrijesc. PANN, E. I 60. Egist să îngrijaşte, îi cu totul turburat. beldiman, o. 6, cf. 72. Cât^ pentru cheltuiala drumului, nu te îngriji! drăghici, R.
17.	De-a lui viaţă nengrijind. ALECSANDRI, p. ‘P. 135/26. Nu te îngriji de asta! creangă, p. 175. Despre apă bună nu vă îngrijiţi! id. ib.
204.	Nu te îngriji defeliu! id. ib. 204, cf. 56, 80, KONAKI, P. 273, C. NEGRUZZI, I 249. Am un frate voinicel Şi mă tem amar de el, Am un Domn care-l iubesc Şi de dînsul mă’ngrijesc. ale-'CSANDRI, P. P. 207/,, Cf. JARNlK-BÂRSEANU, D. 80.
2°. Trans. A (-i) face cuivâ griji, a băgă în griji. [Dacii]... îngrijise tare pe împăraţii Romei. ODOBESCU, II 279.
II.	A-şi concentrâ atenţia asupra unui lucru, a fi cu grijă, cu băgare de seamă, a aveâ grijă de cevâ, a se preocupă de..., a-şi bate capul cu cevâ.: Intrans. Cănd stăpânul nu'ngrijeşte, Starea i. se primejdueşte. zanne, P. iv 625. | Trans.
. Miron .şi alţi hronicari au scris mai toţi după tradiţii, fără a îngriji datele, c. NEGRUZZI, I
202.	| Refl. Gospodarii noştri nu se îngrijesc a căută... la zbicirea [pământului], I. IONESCU, ;.C.
31.	Tu, de cănd eşti, nu te-ai îngrijit de toaletă. C. NEGRUZZI, I 64.
III.	1°. A purtâ grija cuivâ (fiind preocupat de binele lui), a aveâ grijă de cinevâ (procurându-i
_ toate cele trebuincioase); spec. a ţineâ cevâ curat s. în bună stare, a căutâ pe cinevâ (la boală).. Trans. Cum îl îngrijaşte cănd se'ntâmplă să-l doară vreo măseă! DELAVRANCEA, ap. TDRG. Fântâna... zice: Fată mare..., îngrijeşte-mă, că ţi-oiu prinde bine şi eu vreodată! (mai jos: gri-jeşte-mă). CREANGĂ, P. 287. Iar pe mine să mă îngrijeşti cu însuţi mâna ta [zise calul], ISPIRESCU, L. 3, cf. 15. Oi am îngrijit. Cănii i-am hrănit. TEODORESCU, P. P. 436.. Fecior... aveă Şi cu drag mi-l îngrijeă. ib. 205b. [Intrans. Cerul,
■	îngrijind pentru fericirea omului... MARCOVICI, C. 13/e- Uite cum îngrijeşte ea de mine! CREANGĂ, P. 125, cf. 208. Fata îngriji de cal. ISPIRESCU, L. 16, cf. 3, 60, ŞEZ. iv 195/S1. Rană, cât de. mică, dacă nu 'ngrijăşti de ea (= dacă nu o oblojeşti), curând s.ă face mai rea. ZANNE, P. II : 686. | Refl. (Construit cu d e) Mă mieram eu să
ÎNGRIJI
- 696 -
ÎNGROPA
nu .se .îngrijască biata babă de minei -CJlEAfiGĂ, p. 133.
2°. Refl. A-şi vedeâ de' sănătate, a se cruţă, a se menajă; a aveâ grijă de exteriorul său.
3°. Refl. A-şi procură cevâ din vreme, a face pregătirile necesare, a-şi luă măsurile din timp pentru... S'au îngrijit iarăşi a-şi luâ armele.,DRĂGHICI, R. 160. Toderică se îngrijise a mai aveâ un joc de cărţi. C. NEGRUZZI, I 85. De cu vară, pentru iarnă, de cojoc să te ’ngrijeşti. ZANNE, P.
III	122.
[întrebuinţat — mai rar — şi în forma negativă negriji f vb. IV», spre a redâ neologismul «ne-glijâ», cu care a fost adus în legătură etimologică. Nu vom negriji ceea ce strămoşii noştri au respectat. MAIORESCU, D. II 229. | Şi: (derivate nouă din grijă) îngrijâ vb. Ia refl.- = a fi turburat de griji (costinescu), a intră la griji. Ta-tă-tău... s’au îngrijatU pentru voi, zicând : ce voiu ■ face pentru fiiul .mieu? biblia (1688) 201. Nu-te ’ngrijâ,:Citerea! coşbuc, M. 17/j,. împăratul se îngrijază de aceasta, că...-îi declarase-războiu.
H.	IV 61; —îngrijurâ (îngrijoră) vb. Ia refl. Nu vă îngrijuraţi, numai, unire între voi să fie! dionisie, c. 191. Războiul ce te îngrijoră. GORJAN,
H.	ii- 228. Ajunşi la vreme de..bătrâneţe, începură a se îngrijoră, ispirescu, L. 95; — f îngrijui vb. IVa = a-i fi cuivâ grijă de... AU. nimic nu ’n-grijui, Decât oare cum ar face, tara rău a jefui. ZILOT, ap. HEM. 1985/,; —• (derivat diţi grijliv) f îngrijlivi vb. IV® refl. = a pustâ grijă de... Pentru prietenul său cât pentru sine se îngrijliveaşte. CANTEMIR, ist. 295. | Abstracte: îngrijire (cu negativul ne(î)ngrijire, care corespunde adesea neologismelor «neglijenţă», «incurie» şi «indolenţă») s. f. = grijă (I 1°), îngrijorare; (mai ales în loc. adv. cu îngrijire) grijă (I' 2°), precauA ţie, băgare, de seamă, luare:aminte; pază, supraveghere; grijă (1 3 ),- puitare-de-giijă, solicitudine; menajare. Un norod.în îngrijire. BELDIMAN, ap. GCR. II 242, cf. id. N. p. I 30. îngrijiri şi în-doiele. konaki, p. 81.. Tot oraşul erâ adunat... aşteptând qu îngrijire sfârşitul. C. NEGRUZZI, I 231. Un ceas de nengrijire e primejduitor. id. II 191/2,. li insuflă îngrijirea nestatornicului ocean. ODOBESCU,'III 15/21. A îndreptă cu deosebită îngrijire textul, marcovici, C. 5/15. Curăţi... cu mare îngrijire. CREANGĂ, p. 287, cf. 237, ZANNE, P. V 136. Şoarecele subt îngrijirea pisicei. ZANNE, P. 1 662; Să fie îngrijire a se află... deplin suma. uricariul, I 2 02/82. Ceriul avii a ,sa îngrijire. konaki, p; 267. Privind la viitorime eu, nengrijire. id. ib. 287, Îngrijirea de livezile încheiate.
I.	IONESCU, c. 15. Părinţii... n’au avut asemene înţeleaptă îngrijire pentru dânsul. DRĂGHICI, R. 4. Boii ungureni... cer o îngrijire deosebită. DAME, t. 27. Mulţămind... pentru buna găzduire şiAngrijire ce are de el. CREANGĂ, P. 214. îngrijirea sănătăţii. pontbriant; — îngrijâre s. f-, în-grijurare (îngrijorâre) s. f. = grijă (I 1°) mare, nelinişte. Romii..., turburat de îngr-ijarea aceasta [se temeâ să nu i se atribue uciderea lui Taţie]... beldiman, n. p. ii 7, cf. 151. Această stare de lucruri pricinuiă o mare îngrijâre Domnului.. ODOBESCU, 1 324, cf. 441. Cu toate acestea, îngrijorarea eră mare din partea acelora care cu? noşteau pe vrăjmaş, tafrali, D, 162; — | îngrijă-luire s. f. = grijă (I 3°), purtare-de-grijă. . N’a putut deprinde [a] Nevoii îngrijăluire. DONICI, ap. TDRG.; — îngrijit (îngrijât, îugrijurât, îngrijoră!) s. a. = îngrijire. | Adjecti ve (şi adv.): îngrijit, -ă (cu negativul ne(î)ngrijit, -ă, corespunzând ade'sea neologismelor «neglijat», «neglijent» şi «indolent») = plin de griji, neliniştit (I 1°); (despre haine) curat şi bine croit; (modern, despre ediţii) supraveghiat.. Omul trăiâ o viaţă nengrijită. KONAKI, p. 296. Boierii tremurau; ei aveau două
mari cuvinte a fi îngrijiţi, p. NEGRUZZI, I 142, cf. 157, 179. Omul neînvăţat e ca un copac neîngrijit. id. I 8. Educaţia femeilor la noi... e neîngrijită. id. 1 289. Cercă a suride, dar atât de dureros şi atât de îngrijit... eminescu, n. 76. în ediţia îngrijită de Basdeu, lipseşte... D. RUSSO, BUL. COM. IST. I 20. Harap-alb, îngrijit de ce i s’ar mai puteă întâmplă,., creangă, P. 237, cf. 145. Chipuri negre nengrijite. marian, sa. 12. Doi... nobili români stăteau lăfăiţi pe perini..., în haine îngrijite-îngrijite. IORGA, N. R. B. 216;— îngrijât, Ingrijurât (îngri’orăt), -ă = plin de griji (I 1°), neliniştit. Balş, îngrijât de dânşii, îşi căutase de drum. beldiman, tr. 355. Nu fi îngrijât, frate! reteganul, p. v 41/29, cf. II 48/36; —în-grijitdr (cu negativul ne(i)ngrijitor), -oâre adj. = care e de natură să te neliniştească, care inspiră griji; (substantivat) cel care îngrijeşte, şut praveghează,. administrează etc. o casă, o persoană, o avere etc., cf. inspector, intendent, vechil, custode, infirmier (ă)(la PĂnn, E. I 185) martor lâ un duel. Ştiri îngrijitoare = alarmante. DDRF. Să scrie îngrijitorului de la moşia lui., ZAMFIRESCU ţ R. 58. îngrijitoarea de la palatul lui Făt-frumos. CREANGĂ, p. 96, cf. A. 142. Îngrijitoare de• găini, ispirescu, L. 309. Îngrijitor, peste curtea’sa. mera, b. 253.] ;
—	Derivat din grijă, cu pref. în-, (cf. a intră în (s. la) grijă).
ÎNGRIJII VI f IVa ÎNGRIJORĂ vb. Ia refl. (ş. d.) ÎNGRIJUÎ t vb. IYa
îngrijurâ vb. Ia refl. (ş. d.j
v. îngriji.
INGROPÂ vb. I. I. 1°. Enterrer, ensevelir. 2°. Enterrer, voir mourir. 3°. Ensevelir, aniantir. 4°. Se noyer. II. .Enterrer, cn.fouir. 2°. Butter. 3°. Ensevelir, eachir. '4°. S'enfoncer, s'enfouir. 5°. Se retrjxncher.
I	1°. Trans. A băgâ un mort în groapă, a înmormântâ, fa astrucâ, cf. inhumâ. Eri-grop = sepelio, defodio. anon., car. în loc de a zice să înmormânteze mortul, zic să-l îngroape. H.
II	65. Doamne, spune-mi mainte să mărg să-mi îngrop tatăl mieu. TETRAEV. (1574) 212. După învierea lui, [Lazar] lăcui treizeci de ani, şi iară muri Si acolo îngropat fu. CORESI, EV. 97/32. CiVf 'i-’-ţ. ingropâ pre mort, ce va fi otrăvit şi nu va #oc3ii toate lucrurile... PRAV. 425. îngrupăţi pre mine cu părinţii miei. PALIA, ap. CCR- 58. Nu-ţi vei îngropă bărbatul. MINEIUL (1776) 180a/x-Voiu fi mort şi îngropat, când vei reveni lu. EMINESCU, N. 62. L-or fi 'ngropat. COŞBUC, F. 71. Peste două zile o îngropară cu cinste mare. CREANGĂ, P. 16. A îngropă de viu. POLIZU. Şi-oiu să.las cu giurământ... "Să mă ’ngrochi tu mai adânc. MARIAN, î. 417. îngropă copilaşii în băligarul de la grajd, ispirescu, l. 63. Eu acolo-i fi îngropat? JARNlK-BÂRSEANU, D. 324. Mori, mân-dro, să mor şi eu... Şi să ne facă-o groapă, Să ne'ngroape tot odată. ib. 57. Sub un brad m’a îngropă. ŞE’z. 110/n, cf. DOINE, 80/a. Îngrop, desgrop, Aţe ’ntinse, Aţe strânse (= Ghemul). GOROVEI,
C.	173. | Fam. (vulgar, spre a face pe ascultător să creadă cevâ, cf. «aşâ să mor eu!») Da ian mai şezi... pentru hatârul mieu..,; să mă ’ngropi ăe te-i duce. ALECSANDRI, T. 420. Zău, ţăţico, parol, să mă ’ngropi! caragiale, t. II 31/„. Să mă’n-gropi, sufletul mieu, Naică, nu citi... stăi s’o ascult şi eu. id. I 108/13. (Refl. = pasiv) Cela ce se îngroapă cu apă de-şii botează trupul. GO-RESI, EV. 507/6. Mă îngrop în adâncime. KONAKI,-P.,104. P. Rareş... s’a îngropat în Sf. Monastirea Probota zidită de el. c. NEGRUZZI, I 143. Cine a murit şi nu s’a îngropat? TEODORESCU, P. P.
ÎNGROPÂ
- 69? -
ÎNGROŞÂ
251. Cine altui groapă va săpâ, întâiu el într'însa se va îngropâ. zanne, P. I. 191.
2°. Trans.. A supravieţui.- A patra [femeie] îl îngroapă şi pe el. ŞEZ. III 45/,3. Şi-a îngropat
■	patru copii.
3°. T r a 11 s. A nimici, a distruge. Fiică-sa însă plăngeâ de se sfărmă, tot zicând: «Tată şi mamă! mă rog nu-mi îngropaţi zilele ce mi le-a dăruit Dumnezeu/). SBIERA, p. 126/n.
4°. (Neobicinuit) Refl. A se înecâ. Mai bine erâ să se fi îngropat în . mare, ca ceilalţi. DRĂGHICI, R. II 42.
Ii. 1°. Trans. A băgă în pământ (ascunzând s. acoperind cu ţărână). Cela ce va întinde laturi sau va îngropâ curse pentru să vineadze jiganii... PRAV. 61. (Fig.) Nu-l îngropaiu în pământul cel întunecat al ’neştiintei. evanghelie (1642), ap. VB. 1 122/2. vX-1
2°. Spec. (Despre seminţe) T r a n s. Asemănă vârînd adânc în pământ; (d’espre trandafiri, po-puşoiu, vie) a acoperi cu o moviliţă de pământ. Mazerea trebue îngropată dş trei pălmace în -pământ. I. IONESCU, C. 24. A îngropâ via = a săpâ 3 doua oară, a- prăşî pământul în jurul butucilor de viţă. LB.Afară plouă de ’rigxoapă = plouă cu găleata, ciauşanu, v.
3“. Fig. Trans. A ascunde (ca şi când ai băgâ în pământ).' Derep' ce iubirea ta de oameni în grupat-am... CORESI, ev. 156/30. (Aluzie la parabola din Noul Testament despre talanţii ascunşi în pământ) Faci rău. că nu-'nveţi pictura... Îngropi talentul, fiule, îngropi talentul, eminescu, n. 97. \ P. anal. Îngrop în palme capul, coşbuc, b.. 25-.
4°. Refl. A intrâ în pământ, p. e x t. în adâncime s. într’un loc'ascuns, a se ascunde, a se cufundă în...- Mă îngrop ( = cufund) în adâncime. konaki, P. 104. D-nu Qăluşcă s'o îngropat ^absorbit) în hârtia cea mânjită cu cerneală, alecsandri, T. 703. im izbutit de m'am îngropat în ţărnă, la' rădăcina unui popuşoiu. creangă, a.
6.	Paloşul mi-l învârteâ... Lângă Mogoş de cădeâ Şi'n pământ se îngropâ. ALECSANDRI, p. p. 154. S’a îngropat (= s’a izolat) în biblioteca, lui şi nu mai vrea să ştie de nimic. S’ă îngropat (== s’a înglodat) în datorii.
5°. Refl. t A se fortifică făcând gropi s. şanţuri, a se retranşâ. Lângă sat, lângă Roşcani... s’au îngropat. M. COSTIN, ap. GÂDEI.
[Şi: (în limba veche aproape excluziv, regional şi azi) îngrnpâ vb. I. ^ensusianu, ţ. h. | Adjectiv e: îngropât (îngrupât, cu negativele ne-(i)ngropat, ne(î)ngrupat),-ă=îhmormântat, f astru-cat; băgat, ascuns în pământ (p. ext. în foc, etc.), acoperit cu ţărână. Minciuni multe îngru-pale. coresi, EV. 173/23. Ingrupaţi până de to(a,)t în focu. cuv. D. Bătr. 11 326. Rămăsese viile de cu toam.nă neîngropate. LET. II 456/32. Icoana neîngropatului soţ. COŞBUC, JE. 19/30. L-ai lăsat neîngropat, jarnik-bârseanu, d. 498; — îngro-păt6r (Îngrupăt6riu) s. m. = cel care sapă groapa şi îngroapă pe morţi, gropnicer, gropar, cf. cioclu. Engrivpttor = sepultor, defessor. ANON. CAR. Vărsară sângele lor ca apa de împrejurul Ierusalimului şi nu erâ îngrupătoriu. CORESI, PS. 218. Qroapa se sapă... de ciocli numiţi al-mintrelea gropniceri..., iar în unele părţi ale Transilvaniei îngropători, marian, î. 319. |'A’b-s trac te: îngropâre (îngrupâro f) s. f. = acţiunea de a îngropâ (I-U), îmmormântare, îngropăciune, f astrucare. Mortul învise (=învie) cătră în-grupare purtându-l. coresi, ev. 347/,, cf.. 36 6/23, 506/j, 513/10- Ingrupării preoţeşti. poGribania (1650), ap. VB. I 177/10. Răbdând pentru noi cruce şi îngropare. MINEIUL (1776) 119/v Sunetul... clopotului de îngropare. MARCOVICI, C. 16/s. Îngroparea macului se face... cu 01 boronă fără dinţi.
1.	IONES.CU, C. ,10. Le-auze.â plângând ca la în-
gropare. COŞBUC, F. III. Cheltuieli pentru îngropare. şez. vii 136;—‘îngrop&toâre (îngrupătoăret) = înmormântare; cimitir {weigan-d, b. b. 98). Ziua de îngrupătoarea mea (:îngrupării meale BIBLIA 1688). CORESI, EV. 102/23. Sfat făcură să cumpere lor un sat de lut de îngrupătoare sirii-nilor (: le champs d’un potier, pour la s â p u 1 -ture des âtrangers). tetraev. 250;—îngropăciune (îngrupăciâne f) s. f. = înmormântare, ceremonia s. alaiul înmormântării, hngrup&csuni = sepultura. ANON. CAR. Pentru îngrupăciunea morţilor. SICRIUL de aur (1683), ap. VB. I 270. Mormântul de. îngropăciune. DOSOFTEIU, v. S. 25. Prin îngropăciune şi prin învierea din morţi... ANTIM, P. -53. Eu, în loc de botejune, Ţi-oiu face îngropăciune, marian, î. 134. înmormântarea sau îngropăciunea, id.	ib.	248. E plâns	de	’ngropă-
ciune. COŞBUC, F;	7.	Oătire se făcii	de	îngropăciune. ISPIRESCU,	L.	253. Ce cântări oiu cântă
La îngropăciunea ta?	şez. viii 49;	—	îngropât
s.' a. = îngropare;, înmormântare; prăşitul de^al doilea la vii şi la porumb, numit şi muşoroit (DAME, t. 61-62). Scoţând în năsălie la ’ngropat pre o femeaie. dosofteiu, V. S. 18. Atâta mured., cât nu-i puteă dovedi, cu îngropatul, let. iii 192/36. Cheltuiala lucrului viilor... într"acest an . 1772: 222.18. Pe 8 pogoane de la Odobeşti, des-gropat, hărăgit, praşă, îngropăt. URICARIUL, XXI 363. Să n’aveţi loc ăe'ngropat. ALECSANDRI,. P.
ii	120.. Prăşitul de-al doilea... se ' mai cheamă şi... -muşirotiul, muşoroitul, ţărnuitul, ogorîtul, tn-, gropatul sau copăitul. pamfile, a. 76. Îngropatul viţelor. H. XII 19, cf. II 243, x 464; — îngropă-ttiră (fngrupăttiră) t s. f. = Sngruplture = de-fossio. ANON. CAR. Isus- Hristos..., mergând la muncă, ale îngrupăturiei cuvinte răspunde. CORESI, EV. 183/23, cf. 98/ao. Ingrupătura morţilor. coresi, .ap. VB/ I 521; — îngropământ f s. a. (plur: -mânturi) -= îngropare, groapă. POLIZU. | Alte derivate: îngr6piţă f s. f. = groapă. Mă pogorîră binişor, fără să-mi răspunză câtuşi de' puţin... acoperiră gura îngropiţâi cu acea piatră grozavă. GORJAN, H. II 52. Băgăm de seamă prin acea îngropiţă. id. ib.; — îngrop6lniţă •)• s. f.=cimi-tir. PONTBRIANT, COSTINESCU.]
—	Derivat din groapă cu pref. Sn-. Cf. d e s--gropâ.
ÎNGROPĂCIUNE S. f.
Ingropăsiânt f s. a.
ÎNGROPĂTOARE S. f.
INGROPĂTURĂ S. f.
ÎNGKOPEIiNIŢĂ f S. f.
tNGROPlliĂT, -Ă adj. v. gropilă.
ÎNGROPIŢĂ f s. f. v. îngropâ.
. ÎNGROŞĂ vb. I. 1°: Orossir, enfler. 2iSpais-sir, se condenser, cailler, prendre. 3°. Engrosser. 4°. Se corser. 5°. Se hâter.
1°. Trans. şi refl. (Despre corpuri solide) A (se) face (mai) gros, p. ext. (şi impropriu) a (se) face voluminos, mare, gros, des, a (se) îndesi, a (se) umflă, a (se) bulbucă, a (şe) îngroşâ. îngroşt-se îrema oameriloru acelora (= s’au îngrăşată N. TESTAMENT 1648). COD. VOR. 104/,. Deodată încep [ochii] a se- îngroşâ (= a se bulbucă) şi a fi turburi. calendariu (1814) 176/28. îngroşata vălul ce se pusese între mine şi adevăr. MARCOVICI, C. 15/aj. | P. ext. (Despre glasul omului) A căpătă un registru mai .gros. T s'a îngroşat glasul. Lupul cu slugi nu-şi îngroaşă gâtul (variantă: nu se face gros în gât, nu capătă ceafă groasă), zanne, p. I 509.' A i s6 îngroşâ cuivâ obrazul (s. a îngroşâ din obraz) = a se învăţă să rabde, a suferi neajunsurile, insultele, zanne, P. ii 324.
v. îngropâ.
ÎNGROŞĂTURĂ
— 698- —
ÎNGROZITURI
2°. (Dşspre lichide) Tran.s. A întări prin fierbere s. adaos de alte materii; (despre o zeamă) a o drege s.-legâ cu diferite adaosuri, care o fac mai groasă; refl. a se consolidâ (prin adaosul unor materii solide, prin evaporare, închegare etc ), (impropriu) a se închegă. Apele îngroşară-se ( s ă închegară DOSOFTEIU, PS.) şi undele pre mijloc de mare. PSALT. 311/,. Toarnă zeamă de carne peste dănsele şi le amestecă... pănă începe a se înfierbântă şi a se îngroşâ. carte de bucate (a. 1819),. ap. TDRG. Cerneala s’a îngroşat. Cf. LB.
3°. Trans. (Despre o femeie s. fată) A îngreuna, a însărcina, a o lăsâ îngreunată. LB. Un cocon mainte până a se împleă 9 ai, îngroşe (: î n gr-e Că MUNT.) pre manca ce-l aplecă. PRAV. MOLD. 143.
4°. Fig. (Numai în expresia:) Se îngroaşă treaba (s. lucrul) s. gluma = ia o întorsătură serioasă, nu mai e glumă. Să nu se îngroaşe între Turci şi între Leşi lucru de sfadă. let. r 236/„. [Au văzut] că se îngroaşă lucrul, ib. II 123/32. Lucrurile'se îngroşasă cu Moscalii. MAG..IST. iii 337/20. S’a îngroşat gluma, pann, p. v. iii 142. Boieri, treaba şe îngroaşă, trebue asprime! ALECSANDRI, T. 1399. Văzând... că se .cam îngroaşe trebile... sbiera, p. 50/», cf. TEODORESCU, p. p. 599, 665b, ŞEZ.
i	.'91/**-
5°. (Complinit prin în drum) A se grăbi. Eu în-groşeam în drum. N. G.-tistu, B. CXLI 13.
[Pr'ez. ind. eu îngrâş (f îngroşdz ANON. CAR.), el îngroaşă (îngroaşe); gerund. îngroşând (îngro-şind). | Şi: îngroşi vb. lVa (cf. îngroşire). | Ad-j eoti ve: îngroşat (cu negativul ne(î)ngrpşat), -ă = (făcut s. devenit) gros, îndesit, îngreunat (şi despre femei), împănat; (despre mâncare) căreia i s’a adăogat dresuri, făină etc.; (despre o ceată de oameni) în număr mare, forfotind. Îngroşate amu inimile lor .(: le coeur de ce pleuple est appe-santi) şi cu urechile greu auziră. TETRAEV. (1574) 221. Îngroşată (= însărcinată) muiere. IORGA,
D.	B. II 34. De va aveă împrejurul [lun]ei neagre şi îngroşate brâuri... calendariu (1814)	80.
Limbei proprii româneşti, nu celei îngroşate de maghiarisme... MAIORESCU, CR. III 239. E drumul îngroşat de oameni• (lume) = forfoteşte drumul de oameni; ciauşanu, v. Trec oamenii îngroşaţi la _Mlciu .= roiesc,, foiesc, mişună pe drum. id. ib. Şi acele ţi-or fi mâncări, Îngroşate cu piper. BUD, p. p. 55. Urgiei îngroşate = fiertură de urzici în care s’a pus şi mălaiu. ciau: ŞANU, V. Mleşniţă = lapte cu tocmagi, ori lapte îngroşat ou făină. şez. iii 71/s. A rămâneâ cu buzele îngroşate — cu buzele umflate, păcălit, înşelat. Rămâneţi, mândrele mele,... Cu buzele îngroşate, De mine nesărutate, hodoş, P. P. 205; — îngroşăt6r (îngroşet6r), -oâre = care îngroaşă. | Abstracte: îngroşâre s. f., îngroşire s. f. (de piele. DR. V 305); — îngroşătftră (îngroşettiră) s. f. = lucrul care a fost îngroşat s. care serveşte la îngroşat: Tăieţeii, macaroanele şi tot felul de îngroşătură de făină, piscupescu, o. 196;-—în-groş(e)â!ă s. f. = calitatea de a fi gros ş. lucrul care serveşte la îngroşat.. LB!]
—	Din lat. pop. *ingrossiare (derivat din grossus).
tNGROfĂTCRĂ S. f. tKOK0Ş(E)ÂIiĂ S. f. ÎNGROŞETTiRA. S. f. Inoroşi vb. IVa
v. îngroşâ.
ÎNGROZI vb. IVa. 1°. Frapper d'ep ouvante, (s’)âpouvanter. 2°. Menacer.
1°. Trans. A băgâ s. insuflă groază în cinevă; refl. a fi cuprins de groază, cf. a (se) înfri-
c.o ş â, a (se) înspăimântă, â (s e) 'speri â. Şi dracii încă credu şi se înglozcscu (= să cutremură. N. TESTAMENT 1648; BIBLIA 1688)
COD. VOR. 120/13-14:., <?i mult... să va fi îngrozit, dacă îl va fi vădzut. Prav. 1182. Scoală-te... de-i îngrozeaşte. DOSOFTEIU, PS. 47. Se îngrozise boierii a mai mergere cu dânsul, let. ii 209/,5. Mirându-se ce ar mai face să mai îngrozască pre boiari... MAG. IST. III 334/,,. Biata Zulnie.;. se ’ngrozeşte. KONAKI, P. 86. Pricina care-l îngrozisă, erâ închipuirea lui asupra acestor semne. DRĂGHICI, r. 156. Îngrozise creştinătatea cu armele sale. C. NEGRUZZI, I 201. Cine oare poate să fie omul care te-a îngrozit? ALEXANDRESCU, M. 14. Munţii urlă, Satan râde:., lumea se ’ngrozeşte. alecsandri, p. II 48. Ştefan-vodă d’auzeâ, De groază se îngrozeă. TEODORESCU, P. P. 503. De moarte... se ’ngrozeâ. JARNlK-BÂRSEANU, d.. 499. Aceasta ca să îngrozească pe juni, ca să nu vie în peţit... ispirescu, L. 102. Ei se îngroziseră de la o vreme de-atâtea 'cheltuieli, sbiera, p. 139/2,. Să ’ngrozeşte văzând că e chiar boierul, reteganul, p. I 20/4.	•	,
2°. f A'ameninţă; Cela ce va ucide pre cela ce-l îngrozeaşte că-l va ucide... prav. mold. 60, cf. 151 etc. Să porniră'gloate... la casa lui Dioscorid, îngrozănd că-i vor da foc. dosofteiu, V. S. 292. lngrozindu-l totdeauna că-i vor da munci, ca să-şi spuie averea. LET. II 180/6. Ianicerii... îngrozăsc, să rădice zorbalâc asupra lui. BELDIMAN, TR. 66. Cu arma de departe pe Haridim îngrozeă. pann,
e.	II 123. '
[Şi: înglozl f vb. IV. | Adjective: îngrozit (în descântece: îngrozât, cu negativul ne(î)ngrozit), -ă = cuprins de groază. Goneşte pe ciuta cea îngrozită. konaki, P. 269. Sufle vântul relei soarte pe pământul îngrozit! alecsandri, P. I 144. Să iasă grasă, îngrozată, Frică înfricoşată, Spaimă înspăimântată. PAMFILE, B. 43; — îngrozit6r(iu), -oâre (întrebuinţat şi ca a d v e r b)= care inspiră groază, teroare, grozav, înspăimântător, înfricoşător; (a-desea întrebuinţat prin exagerare, în loc de) foarte. Acel îngroziloriu lucru mai puţin cumplit se pare. konaki, p. 292. Îngrozitorul Mihaiu îm-bărbătâ pe ai săi. BĂLCESCU, M. v. 167. Vântul... schimbă a mărei faţă, în munţi îngrozitori. ALECSANDRI, p. 195. Mircea însuşi mână ’n luptă vijelia ’ngrozitoare. eminescu, P. 242. Cunoşteâ vârtejul curbelor acelui trup îngrozitor de alb. TEO-doreanu, M. II 16. Au trecut... prin codri şi pustietăţi aşâ de îngrozitoare... CREANGĂ, P. 94. Se auziră nişte.... bubuituri şi duduituri îngrozitoare. ISPIRESCU, L. 99. Se ridică balaurul spurcat şi îngrozitor, mera, B. 63. Ţipă îngrozitor, |Ab-, stracte: îngrozire s. f. = acţiunea de a îngrozi, groază; f ameninţare. Lăsând îngrozirile, începU a-l lingărl. DOSOFTEIU, V. S. 221/,. Nu te-ai temut de îngrozirile vrăjmaşilor. MINEIUL (1776) 232/,. Stăpânirea va da porunci şi îngroziri părţii cei vinovate. PRAVILA (1814) 106. De ’ngrozirea-i nici de cum nu se sfiă. PANN,' E. II 118/22. Laude şi îngroziri, de astea am mai auzit. C. negruzzi, I 172. Să plângi... de îngrozire. EMINESCU, N. 73. Făptura cea neagr’ a îngrozirei ură. COŞBUC, M. ■ 237/23; —•• îngrozituri f s. f. = îngrozire, groază. Nu putură sta... naintea certării îngrozăVârii. DOSOFTEIU, V. S. 178/,. Apele fugi-vor... de îngrozătiXră. id. ps, 51. îngrozâturi şi în-fricoşeturi să se zică poruncea. CANTEMIR, IST. 27 ;
—	îngrozit s. a. = îngrozire. Duc veste de ’ngrozit. ALECSANDRI, P. P. 183; '— îngroziciune t s. f. = îngrozire. Cu îngroziciune înfrăngându-l. DOSOFTEIU, v. S. 1 l/a-]
—	Derivat din groază, cu pref. in-, sau împrumutat din paleosl. groziti «a ameninţă» s. sârb. groziti se «a se îngrozi, a ameninţă» şi compus în urmă cu pref. în-.	.
ÎNOROZICIITNE t S. f. 1	’	.	.
ÎNOROZITURĂ S. f. j V' gF0Z ’ .
ÎNGRUPÂ
- 699 -
ÎNGURLUÎ
îngbupâ f vb. 1 (ş. a.) v. îngropâ ş. d.
iiNGRţJZÎ vb. IVa v. îngurzi. '
Î1VGUJBA.T, -Ă adj. Courbe. — îngujbat de spate = adus din spate, gârbovit (Bistriţa, com. C. REBREANU), strâmb (PAŞCA, GL.).
—■ Participiul unui" verb — neînţrebuinţat— în-gujbâ, derivat din gujbă, cu pref. în-. Gf. încujbat.
ÎNGUNOI vb. IVa y. gunoi.
ÎN GUNOIT, -Ă adj. Rempli d’ordures. — Plin de gunoaie. Am văzut [la ţară] multe puţuri în-gunoile. manolescu, ap. TDRG...
—	Participiul unui verb — neatestat — îngunoi, derivat din gunoiu, cu pref. în-. Cf. gunoi.
Ingubeâiv s. m. v. Ungurean.
ÎNGUEÎE s. f. v. ungurie.
ÎNGUBGÂ vb. I. 1°. S'associer, s’unir. 2°. Avoir uneliaison, une attache. 3°. (S’)embrouiller (dans une mauvaise affaire). 4°. Bousiller, şabo-ter. 5°. Batire la campagne, parler sans suite. 6°. Tourner autour du pot, ne pas parler elair. 7°. Exciter. — (în nordul Transilv.).^/
1°. Refl. A se împreună, a se-4ncărdăşi* a se înhăita, a se asociă, a se întovărăşi. Când doi se . împreună la o afacere, se zice că «s'au în'gurgat». Dumnezeu ştie cum se vor «desgurgă»! (Rodna). Com. M. MUREŞIANU. Se îngurgă două străiţi goale, se zice când doi săraci leagă o căsătorie, id.
2°. Refl. A se înnădi, a se îngurluî, â intrâ în legături de dragoste cu cinevâ, fără a se mai puteâ descurcă. Se îngurgă un fecior cu o fată (Poiana-llvei). Com. şt. buzilă.
3°. Refl. Ase încurcă (într’o afacere). Cănd «te îngurgi» undevâ, foarte anevoie sau doară, nici decum nu'te poţi «desgurgă»; cănd «te îngurgi» în
o	.afacere, şl (= chiar) dacă te convingi că e rea, nute poţi «desgurgă» (Poiana-llvei). Com. şt. buzilă. | Trans. A încurcă (pe cinevâ s. afacerile cuivâ). Când cinevă vrea ca altul să nu ajungă la rezultatul dorit şi îi încurcă lucrurile prin ascuns, se zice că «mi-a îngurgai» lucrurile (Susenii-Bâr-găuluî). Com. I. flămând. îngurgă lumea, oamenii = îi încurcă intenţionat (Ilva-Mare). Com.
C.	IANUL.
41. Trans. A face cevă de mântuială, fără pricepere, fără rânduială, rău, în mod provizoriu, cf. înciripâ, înjghebă, înciocălă, îndrugă, î n d r i 1 â. Dă-l dracului, lucru, că numai l-ai îngurgat. De nu ştii face, mai bine să-l fi lăsat! (Sângeorz-Băi). Com. I. SOHORCĂ. Un om care vrea să-şi repare gardul, cheamă un lucrător şi-i zice: Puteâ-vei tu îngurgă gardul acesta cât de cât, să lie barem prin iast' vară, căci acum n’am cu ce-l face .din nou? (Şanţ). Com. M. COTU.
5°. Trans. A îndrugă verzi şi uscate, a înşiră lucruri fără înţeles. Lasă-te, , nu mai îngurgă atâtea, spune scurt şi la înţeles! Ce folos îngurgi atâtea de nu şti omul de ce să se ţîie? (Şahţj.-Com. M. COTU. îngurgă la minciuni, poveşti şi vorbe (Susenii-Bârgăului). Com. I. flămând. Nu-mi îngurgă atâtea verzi 'şi uscate! (Maieru). Com. D. BOŞCA.
6°. Trans. A ocoli adevărul. Nu îngurgă lumea, se spune celui ce încunjură adevărul, fără să mintă însă (Maieru). Com. D. boşca. Nu umblă să îngurgi nimica, fătr’ spune drept, că tot om .şti noi (Săngeorz-Băi). Com. ŞT; SOHORCA.
7°. Trans. A încâlci, a încăierâ. îngurgă oamenii la bătaie (Ilva-Mare). Com. c. ianul.
—	Presupune un lat. pop. *in-gurgare (derivat din gurga, care în limbile romanice are înţelesul de «gât», cf. MEYER.LttBKE, REW. nr. 3921). înţelesul primitiv trebue să fi fost: «a se luâ de
după gât» şi desvoltarea de sens aceeaşi ca la în guri ui. Cf. desgurg.â. .
INGUBGITÂ vb." I. Ingurgiter.'—(Franţuzism) A înghiţi (cu lăcomie şi mult). [Adjectiv: ingurgitat, -ă= înghiţit (cu lăcomie). | Abstract: ingurgitare s. f. = -acţiunea de a înghiţi (cu lăcomie). Arătau mare admiraţie şi respect pentru capacitatea de ingurgitare a lui Ştiubeiu. c. PE-TRESCU, î. II 144,]
—	N. după fr. (lat. ingurgito -are, din in- şi gur-ges -item).
iîîGUBGUŢÂ t vb. I. = gurguţâ. Oborîtu-i-ai pre înşii îndată ce să ’ngurguţară. DOS. (= măriră -se sch.; trufiiâ-se cor.2; să tru -făşiiâ HUR.) PSALT. 145/21-22- '
—	Compus din gurguţâ cu pref. în-.
ÎNGUBI/Ut vb. IVţa). 1°. Avoir une liaisqn, une attache, un faux m&nage. Se marier. 2°. Se ătârouiller; tourner.
1°. (Mold. şi Bucov.) Refl. A intrâ în relaţii de dragoste cu cinevâ, a se î n cu r c â, în hă d i cu cinevâ, a se î n h ă i t â cu cinevă, a se uni spre a duce, în concubinaj, "traiu comun, a trăi (împreună) cu cinevâ (jud. Fălticeni) com. sat.
iii	79), a se da în dragoste cu cinevâ, a se î n -tălălui (şez. v 102), cf. îngurgă (2°). Ion Bunghiul ţigan au umblat fugar i ani, şi maică-sa, în vremea aceea, s’ar fi îngurluit cu un preut (a. 1777). uricariul, xix 15/?. Când vreun mol-dovan se va îngurluî cu vr'o ţigancă, sau moldo-vancă cu vreun ţigan, cerând... ca să se însoţească prin cununie... (a. 1785). ib. I 326/s. Un Ţigan s'au îngurluit cu fata, lui, şi voeşte a să cunună (a. 1834). IORGA, S. D. XXI 217. V'aţi îngurluit împreună? alecsandri, t. 1279. . Trăeşte cu proasta: s'a încurcat cu proasta; s'a-îvgurluit cu toanta. ŞEZ. II 75/18-9. || P. ext. A se întovărăşi, a se căsători (jud. Fălticeni), com. sat. iii 79.
2°. (Banat şi Bucov.) Refl. A se încâlci (NO-VACOVICI, C. B. 12); trans. a (o) încurcă, «a o duce, după putinţă, bine sau rău» (Straja, în Bucov., com. A. TOMIAC), «a te încunjură cum poţi» .(Vicovul-de-sus, în Bucov.,.com. g. nistor); intrans. a se mişcă împrejur, a rotâ (novacovici, C. B. 12). Săptămâna asta îi mai îngurlul-o cum vei pută, pe urmă capăt bani şi-ţi dau în de-ajuns, aşâ că n'ai ce te teme că-i duce nevoie (Vicovul-de-sus, Bucov.). Com. G. NISTOR.
[Se mai găsesc atestate următoarele sensuri care nu par a fi redate exact: «a se ţineâ bine» (Crasna în Bucov., com. A. tomiac), «a împiedecă» (Straj-a^ în Bucov., com. a. tomiac), «a opri, a înşelă» (id. ib.)..
| Prez! ind. pers. 3 îngiirlue şi îngurluişte-. | Şi: îngurluiâ vb. ICa), cf. î n g u r 1 u i a t; — îngârlui vb. IVa = a intrâ în relaţii de dragoste. Ăl băiat... s'a îngârluit cu fata 'dracului şi a vorbit să fugă cu ea (Romanaţi). graiul, I 88; — îngârli vb. IV» = a se înnădi, a trăi necununat, în concubinaj (pe Târnave, în Transilv., com. Vătăşan). Oglaşenicul carele... se va îngârli. cu o muiere... ÎNDREPTAREA LEGII (1652), ap. TDRG. \ Ad j ec-tive: îngurluit (îngurluiât, dial. îngurluiet ion CR. IX 125), -ă = încurcat, trăind nelegitim (Teleorman, ION CR. IX 125); încâlcit (Oraviţa, com.
A.	COCA). Ale lumii desfătări... pre acel cu dânsul îngurluit... îl adorm. CANTEMIR, ap. TDRG. Nu eră om care să n’o ştie că-i îngurluită cu fecioru’ vătafului. N. A. bogdan, ap. TDRG.;— îngur!uit6r, -oâre = cel care îngurlueşte. | Abstracte: în-gurluire s. f., îngurluit s. a. = acţiunea de a în-gurlui.]
—	Din sl. girlji», 'păstrat în forma bulg. zag-\r-luvam se «mă iau de gât cu cinevâ, mă îmbrăţişez». Th. C a p i d a n, Dacoromania IV 809. Cf. îngurgă.
ÎNGURLUi
- 700 -
ÎNGUSTĂ
ÎNGURliUi vb. Ia = grunguni. (Despre porci) Porcul îngurlue. H. V 408.	'
—	Onomatopee. Cf. gurlu 1.
îngurluiă vb. Ia v. îngurlui1.
ÎNGURUÎ vb. IV v. grunguni.
ÎNGURZI vb. IVa. piisser, faţonner des săndales. 2°. Faire un point. â une dâchirure. 3°. Piisser, serrer; (se) froncer. Faire la moue. 4°. (En parlant du mais) grener.
1°. Trans. A confecţionâ, din pielea udă, opincile, dându-le forma piciorului prin încreţirea cu
o	cureluşă, a marginilor şi prin formarea gurguiului. Cf. CREANGĂ, GL., MARIAN, REV. CRIT.
III	157. Com. v: BUCUR. Scoţând, o piele de porc sălbatec... şi croind câte o păreche de opinci... le-a îngruzit frumos şi a petrecut câte o păreche de aţă neagră de păr de cal prin cele nojiţe. CREAN GĂ, a. 25. Deseară trebue să-mi îngruzesc opincile cele nouă (Bilca în Bucov.). Com. G. tofan. Du-te la cutare om şi-l roagă să-mi facă opincile acestea cum va şti el ■mai frumos, că el ştie tare .frumos în-gurzl opinci (Şanţ,, jud. Năsăud). Com. M. COTU. îngurzesc gurgoiul şi tivesc marginile opincilor (Uva-Mare, jud. Năsăud).. Com. C. IANUL.
2°. P„ anal. Trans. A coase în mod provizoriu gaura (ruptura) dintr’un sac s. dintr’o albitură, pentru ca să nu se verse conţinutul din sac sau să nu fie prea. bătătoare la ochi ruptura. Am s’o ingurzesc (ruptura) puţin, adecă - o voiu coase rar şi o voiu strânge laolaltă (Ilva-Mare). Com. c. IANUL.
3°. P. ext. Â face creţe, a boţi (Rodna, jud. Năsăud, com. n. mureşianu), a încreţi, a strânge pe margini (grigoriu-rigo, med. I). Astfel .se îngruzesc cămăşile, cioarecii (Susenii-Bârgăului, jud. Năsăud, com. i. f^AmAnd), pânza, teara în stative, pănura la piuă (coih. n. mureşianu), plasa s. volocul de prins peşti, când se trage prin ochiurile de margine o coardă cu care se strâng marginile şi se face la mijloc un pântece (cf. şez. iv- 114, .pamfile; i. c. 67, antipa, pesc. 142); p. anal. se îngur.zeşte obrazul cuivâ, când se încreţeşte (ŞEZ. vil 181.) sau gura, când o faci' pungă (grigoriu-rigo, med. i 8). || P. ext. Refl. «A se îngurzl» se zice despre o fată sau nevastă, care, în faţa bărbaţilor, se face a fi mânioasă, indiferentă, chiar dispreţuitoare, fâstâ-cindu-se. Acestea le arată prin priviri peste umăr, prin mişcări de respingere şi prin strângerea buzelor în formă de gurgoiu: Văzut-ai pe Lucre[[i]a cum s’o îngurzit când i-o închinat Vasile? Eu nu ştiu de ce se îngurzeşte atâta, că doară şi Vasile. îi bugăt de bun şi din oameni de omenie (Sângiorz-Băi, jud. Năsăud). Com. I. SO-HORCA.
4°. Intrans. (Despre porumb; apropiat de «urzi»). Când grăunţele încep să se ivească pe ciocan, se zice că porumbul urzeşte sau îngurzeşte. PAMFILE, A. 89,
[Şi: îngruzi vb. IVa (Vicovul-de-sus). Com-, g. tofan.; îngorzi vb. IV, cf. îngorzit; îngor-zitură. | Abstracte: îngurzire (îngruzire) s.
f.	= acţiunea de a tngurzi. Ingurzirea opincilor. marian ; —■ îngurziturii (dial. îngurzătură mat, FOLC. 1209, îngorzitârâ) s. f. = îngurzire; încreţitură (la cămaşă mat. folc;, la opincă etc.). A-ceastă opincă n’are nevoie de îngurzitură sau încreţitură, căci e făcută gata. PAMFILE, I. C. 45. Un fel de îngurzituri, de o parte şi de alta a gurii cămeşii (Suceava); îngorzituri, însemnând creţuri. id. 367; — îngurzeâlă s.' f. = încretire. marian. | Adjectiv : îngurzit (îngorzit,' îngruzit), -ă = încreţit. Qurguiu înseamnă vârful îngurzit al' opincei. SIMA, M. [Plasele] sânt îngurzite în Mol-
dova. antipa, p. 142. Corzile ţin marginile îngurzite (încreţite). ŞEZ.IV 114/2.]
—• Derivat, cu pref. în-, dintr’un substantiv *gurz- (păstrat în derivatul gurzuiu), iar acesta dintr’un lat. pop. *gurgeus (în loc de gurges, cf. •gurgea păstrat în fr. gorge, it. gorgia, cat. portg. gorja). Sensul-originar erâ «a da forma gurguiului (ţâţei)». Cf. desgurzi, îngurgâ.
ÎNGURZITURĂ s. f. v. îngurzl.
ÎNGUST, -Ă adj. JStroit, mince; ilroit, mesquin.
—	(Îngust se rapoartă la lat, ca strâmt Ia larg). Care nu e lat, cf. strâmt; p. ext. (rar) subţire, fin. Cine îmblă acicea pre calea ceaia "larga..., în ceaia lume...[î]şi găteaşte chin... Iară cine va îmblă acicea pre calea ceaia îngusta... C0-‘ RE SI, ey. 109/14. Nevoi{i-vă de intraţi pre poarta cea strâmtă, care duce' în viaţă, ce puţin sânt care o află pre ia; că porţii ceii strâmte, şi călii ceii înguste aceastea sânt lucrurile: foamea, setea... molitvelnic (1689), ap. GCR. i 285/16. De vor fi unghiile■ lungi .şi .late însănează (= însemnează) împrăştiitoriu de lucruri... De vor fi unghiile lungi şi înguste ca la vultur:.. CURIOZNIC (1785). ib. II 145/3j. - Pe când erâ el tânăr, lumea-i. păreă îngustă. ALECSANDRI, P. IV 87. Canal îngust, id. ib. iii 86. [Câinele de rasă bună trebue să fie] cu pânţicele strânse, îngust la vintre. ODOBESCU, iii 65/n. Spadă lungă şi îngustă, id. ib. .74/n. Cără-.rile vieţii fiind grele şi înguste, eminescu, p. 229. ’Simţeâ mănuţele-i calde şi înguste în mânile
•	lui. id. N. 37. Frunză lată, frunză ’ngustă, De la Paşti-s tot pe pustă, Fetele-mi zic pui de gâscă. DOINE, 82/21. Iia lată că se gată, Iia’ngustă că mai custă, adică cu iia Iată se găteşte averea, cu iia îngustă averea ţine mai mult. Ne îndeamnă, prin. urmare, a trăi cu păstrare.-zanne, iii 188. | F i g:- (mo'dern; despre minte, spirit, suflet) Lipsit de orizonturi largi, incapabil să conceapă lucrurile în'mare, meschin. Un neam îngust. la suflet, dar plin de îngâmfare. I. negruzzi, ii 98.
‘[Şi: (dial. în vers) gust, -ă adj. Pita neamţului hei (cea) bună, Câţi o mâncă toţi suspină... Gustă ( — îngustă) ’n coajă, Lată ’n miez, Cât o capeţi, n’o mai vezi. VICIU, GL. | Diminutiv: îngustimi, -eâ adj. = destul de îngust, cam îngust. polizu. Petalele îngusticele. grecescu, fl. 29. | Abstract: îngustime s. f.= însuşirea de a fi îngust; loc îngust, cf. strâmtură, strâmtoare; (fig.) lipsă de orizont, incapacitate de a concepe cevâ în mare. In această îngustime a conştiinţei,’sufletul omului... seamănă unei imense colecţii. MAIORESCU, CR. II 141. După ce negustorii ieşiseră din îngustimea Câmpulungului... IORGA, B. 94. Îngustime de minte.]
—	Din lat. angustus, -a, -um, id.
ÎNGUSTĂ vb. I(a) (Se) resserrer, (se) ’ retrecir. Amoindrir, diminuer. — Trans. şi refl. A (se) face îngust. Mai îngustându-se locul, după cum se îngustează toate hotarăle la acest capăt... uricariul, xvii 154. Astăzi mărim ţearinile şi îngustăm suhaturvle. I. ionescu, C. .219. Să văz frunza cum se ’ngustă. JARNlK-BÂRSEANU, D. 312. (Despre pânză) A intrâ.- S’a îngustat pânza de apă. POLIZU. || Fig. A .reduce, a micşoră. Şi când numesc cuiburi de tâlhari aşezămintele turceşti din aceea parte a malului dunărean, să cre-: deţi că nici îngustez, nici defaim rolul Osman-lâilor. ODOBESCU, III 569/6.- [Prez. ind. îngustez şi (mai rar) îngUst. | Abstracte: îngustare s. f., îngustât s. a'., (rar) îngusteâlă* s. f. (COSti-' NESCU) = acţiunea de a face îngust. | Adjective: îngustât (cu negativul ne(î)ngustat), -ă = devenit s. făcut îngust, cf. s t r âm t a t, str âm-torat. Hotarul Hotinului nu este cel vechiu a[l]
ÎNGUSTEALĂ
- 701 -
ÎNHĂPÂ
ţinutului, ce este mai îngustat. LET. Iii 127/„; — îngustăt6r, -oâre = care' îngustează.]
—	Din lat. angusto, -are, id,
iNOUSTEÂXĂ s. f. v. îngustă.
ÎNGUSTICEIi, -EÂ adj. \
ÎNGUSTIME S. f.	1 V' îngUSt
ÎNHÂl vb. lVa. Renverser.—A răsturnă (Moci, jud. Cluj). Com. G. MUNTEAN.
—	Compus din în- şi hâi;
IKHĂIBAKA vb. Ia v. haibăr.
•4.
înhĂimurâ vb. la. S’emmiloufler. — (Muri-. .tenia, Braşov)! Trans. şi refl. A (se)'îmbrăca cu haine multe, a (se) înfofoli, a (se) bloboji, a (se) încotoşmănâ. [Şi: hăimură vb. IVa = a se îmbrăcă. RĂDULESCU-CODIN. | Adjectiv: înhăimurât, -ă = îmbrăcat cu (prea) multe haine (Braşov), cu haine' nepotrivite pe corp (RĂDULESCU-CODIN). Cănd i-ei videă, va să liii înhăimurât, cu opincile ne ’ntinate, cu tărsăna nouă.	JIPESCU, O.	101. N’o	să-mi stai	lot în-
hăimurată. id. 146.] Cf. înhăibărâ (subt haibăr).
Îmi \ 1 \r vb. IV-i refl. S'irriter: — A se irită (Straja, în Bucov.). Com. a. tomiac.
—- Derivat din hain, cu. pref. în-. Cf. haini (subt hain).'
ÎNHĂITA vb. I(a) Se reunir en bande, en-trer dans une bande. Se mettre en concubinage.
—	(Despre mai mulţi) A se întovărăşi în ve-
d.rea	unei acţiuni	comune,	a se înceţi; (des-
pre unul) a intrâ în ceata unor oameni (răi), .spre a săvârşi o faptă (rea) în comun. El dacă s’a văzul strămtorat,. s’a înhăitat cu vreo câţivâ flăcăi... GHICA, S. 288. S’o înhăitat vreo 2-3 găinari şi de-adt, nimeni nu se mai slăveşte cu găini. ION cr. III 54. || (Despre un bărbat s. o femeie) A se uni cu cinevâ spre a trăi împreună în concubinaj, ase în guri ui. Să te măriţi, ai? cât
o	trăi	Ghiţă Ţircădău, ori să	te ’nhăitezi	cu vreunul?	CARAGIALE,	T. II 29/16. [Prez. ind.	mă în-
hăitez şi mă înhâit. |Abstracte: înhăităre s. f., înbăităt s. a. = acţiunea de a se înhăitâ. | A d-.jectiv: înhăitât, -ă = care.se găseşte în ceata unora, cu care s’a întovărăşit la fapte rele (RĂDULESCU-CODIN). Toată vara fără treabă umblă 'nhăitaţi de geabă. PANN, P. v.'-i 19. Nu umblă prin mahalale, înhăitat cu haimanale. TEODORESCU, P. P. 338b. înhăiţat cu Pan. ISPIRESCU, U. 108.]
—	Derivai din haită, cu pref. în-. S’a zis, probabil, la inc put, despre câni. (Cf. fr. s'encanailler).
INHALA-vb. Ia. (Med.) Inhaler. ~ Trans. A trage pe gură s. pe nas aer, vapori, gazuri s. esenţe medicamentoase (în caz de boale ale căilor respiratorii) ; cf. a b s o r bi, aspiră, inspiră, [Adjective: inhalât, -ă = care a fost tras pe gură s. pe nas; inhala!6r, -oâre=care inhalează. (Substantivat) inhalat6r s. a. = aparat cu ajutorul căruia se fac inhalaţii. | Abstracte: inhalAre s.. f., inhalat s. a. = acţiunea de a irhalâ. |- Familia: (fr. inhalalion, lat. inhalatio, -onem) inhalâţie s. inha-laţiune s. f. = (Med.) acţiunea de a inhalâ; (Bot.) acţiunea, plantelor de a absorbi lichidele în care sânt puse. Prin inhalaţiune pătrunde cloroformul sau eterul în corpul omului. BIANU, D. S.]
—	JV. după fr. (lat. inhalare, din in- şi halare «a.suflă»)'.Cf. eXalâ.
INIIAiÂTIE s. f.	1
INHALAŢIUNE s. f. (Med., Bot.) | v. inhalâ.
inhauatOii s. a. (Med.)	J
ÎNHĂMĂ vb. I. 1°. Atteler. 2°. (S’)alteler k (fig.).
1°. Trans. (refl. »= pasiv) (Complementul e calul) A pune hamui pe cal spre a-1 prinde la trăsură s. căruţă, a prinde (calul la trăsură). Un om s’au rugat să-i dau un cal... eu i l-am dat; el n’au mărs călare, ce l-au înhămat, de au mărs 20 de mile. PRAV. 138. Un om având un armăsar,
ll	înhamă la jug C’o vită de măgar. ALEXANDRESCU, P. 375. înhamă iepuşoarele, îşi ia cojocul între umere-şi biciul în mână şi... CREANGĂ, p. 114. Porunci de înhănză caii la butcă. ISPIRESCU, L. 109. Au poruncit boierul unui Ţigan să în-heme doi cai.. sbiera,. p. 71/37. Patru cai ’nha-mă-oiu, Faţ’acasă aduce-ţi-oiu. RETEGANUL, p.
IV	66/17'. De ghiociu se înhamă adesea cai. DAME, t. 7. ’N grajd de piatră că intră, Herghelia-şi inhăm'ă. TEODORESCU, p. P. 90. Caii la r&dvane au înhămat. SEVASTOS, N. 391 /aa. l-a înhămat la
o	trăsură doi-cai. şez. I 4/25-6. | Absol. A se pregăti de drum, prinzând caii la un vehicul. El va înhămă în căruţă şi va Irece în Ardeal. LET.
II	304/14. De la Bucureşti am înhămat, Toată noaptea am mânat. PĂSCULESCU, L. P. 300/3B. || P. ext. (Complementul e vehiculul) înhămă Fa-rao carăle lui. biblia (1688) 49. | (Excepţional, complementul e omul). Iar când vrea să iasă afară la prinblare... înhamă pre acei împăraţi pre toţi, şi trăgeă carăta Ohirei împărat în loc de cai. GCR.
IX	72/„.
2°. Fi g. şi r e f 1. A (se) angaja lâ un lucru greu, cf. înjugă (2°). Acela care se va înhămă [cu acest irpportant lucru]... trebueşte să simţă mai întâiu... PISCULESCU, O. 2. Piatra mare Sta trântită..., Deli-başa se ’ncercă, Dar s’o mişte nu puteă. Ienicerii că-şi chiemă Şi cu toţii se ’nhămâ. TEODORESCU, p. p. 555. L-am înhămat la lucru, marian, f A se înhămă după = a se luă după..., a goni pe «rudă pe sămânţă», a prigoni; a urmări, ciauşanu, v.
[Prez., conj. să înham (Mold. înhăm), să îribami (Mold. înhămi şi înhemi), să înhame (dial. în-hăme şi . înheme). | Adjective: înhăinât (dial. înhamat, cu negativul: ne(î)nhămat), -ă = (despre cal) prins la trăsură s. căruţă, (despre trăsură s. . căruţă) la care s’au prins caii, trasă (de cai); fig. (despre om) purtat de alţii, după voinţa lor (Bonţ, jud. Arad). Com. v. cutcan, Aşâ au stătut cu caii înhămaţi tot la un loc. LET. II 364/Ja. O căruţă ia carea erâ înhămaţi doi bălauri. beldiman, n. P. I 37., Un frumos landau de Viena veneă înhămat de patru telegari. ,C. negruzzi, i
37.	Măreţul soare planăl şi caru-i înhamat cu nouă cai... ALECSANDRI,?. IV 128. Gata sânţeţi? Hai-dem! că eu vă aştept cu caii înhămaţi., CREANGĂ,
A.	122. | Abstracte: înhămăre, înhăm&t s. a. = acţiunea de a înhămă; — înhămăttiră s. f. = înhămare; caii înhămaţi; apăsare Ia piept (la locul pe unde trec, Ia cai, hamurile), înhămălură de poştalion = cai înhămaţi câte două părechi, una după alta. TDRG. Vai de mine, cum mă ţine o înhă/mătură în chept. H. II 25. | A 11 o d e r i v a te: înh&mâciu (înhamaciu) f s. m. = ţăran cu cai, îndatorit să facă corvadă cu caii proprii. DDRF.]
—	Derivat din ham, cu pref. în-. Cf. d e s h ă m ă.
ÎNHĂMÂCIU t S. m. 1 ■ '.
ÎNHĂMĂTUKĂ s. f. 1 V- înhămă;
ÎNHĂPÂ vb. I. Happer. — Trans. (Despre câni) A apucă cu. gura,. a prinde cu gura iute ceea ce "se aruncă (COSTINESCU); a luâ cu lăcomie şi a mâncâ (ŞEZ. ix 156). Căţelul pândind pe Ta spate .înhapă floricelele [de cucurigi], SĂM. I 386. Omul, ca să amăgească pe peşte, s’o înhape în gură... ŞEZ. iv 116.
—	Derivat din onomatopeea hap, cu pref. In-. .(Cf. paleosl. chapăti, bulg. .hapij-h «muşc», rut.
INIÎĂRBELAT
^ 7Q2 —
ÎNHOLBÂ
chapati «a- înhăţâ», ung. happolni «a mâncâ repede», germ. happen «a prinde cu gura», fr. happer).
ÎNHĂRBELÂT, -ă adj. Mâl chaussâ (?).' — (Cu sens neclar) Mă 'nsuraiu, loseiu muiere, Lo-seiu muma mamii mele, De. ’ncălţată, înhărbelată («mi s’a explicat prin «încălţată rău»). densU: SIANU, Ţ.'H. 142.
—	Pare a sta în legătură cu bulg. hirbel «hârb». Cf. h a r b e 1.
ÎSHÂRHOMÎ vb. IVa. 1». Impliquer. 2°. Se lier.
1°. Trans. A implică, a încurcă fie cinevâ într’o afacere (proces etc.). M'au înhărhomit şi pe mine ca martur. CIAUŞANU, V.
2°. Refl. A se luâ după cinevâ, a se înhăitâ; S’au înhărhomit după el. id. ib.
înhÂrzobăt, -ă adj. v. hârzob.
ÎNHĂŢÂ vb. I. Empoigner, agripper, attraper, saisir. En venir aux mains. ( S’) engager.-1- Trans. A apucă s. a prinde cu putere (marian), cu violenţă s. smucind, repede şi fără veste; a pune mâna pe cevâ sau cinevâ; p. ext. a smuci, a luâ cevâ (şez. IX 156). De păr te înhaţă. PANN, P.
V.	Iii 23. Rusaliile se primbla noctptea prin sat; cum le-om zări, amandeă pe ele. Le-om înhăţâ cu nălvodu’. alecsandri, T. 723. O droaie de căni îl înhaţă de găi [pe lup], de urechi, de coamă. ODOBESCU, III 138/16. L-om prinde de barbă ’nhă-ţăndu-l. COŞBUC, b. 161. Mă ’nhă[ă de păr. contemporanul, V, voi. II 203. Pe mireasă o în-hăţă smeul de mijloc, ispirescu, l. 258. ll înhăţ ase'drăcoaica cu ghearele, id. ib. 212. .'Are să-l înhaţe [scroafa] cu colţii ei. id1. ib. 129. Omul au înhăţat carul de proţap. SBIERA,- P., 232/21. In-hăţaţi-o, cănii miei! id. ib. 137/10. Au înhăţat toporul. id. ib. 3/s8. Înhaţă mâna fetei şi zmun-cind-o... ŞEZ. III 179/j,. Le înhaţă de mănă. ib.
III	108/2o. Sumete-ţi mănicele Şi ’nhaţă cofiţele. TEODORESCU, P. p. 543. Tu-i dai bună dimineaţă Şi el de păr te înhaţă. ZANNE. P. IV 201.'|| R.'efl. (cu sens reciproc) A se înhăţâ (la bătaie) = a se luâ la ceartă, la bătaie. P’aci erau să se înhaţe labătae. bălcescu, M. V. 392. | (Neobicinuit) A se iegâ de... Mă înhă^aiu de acest cuvânt, ca să spun... conv. lit. vii 85, ap. TDRG. || Fig. A pune mâna pe cevâ, a ajunge la cevâ. Hei! când mi-ar ajută Dumnezeu să ’nhăţ un post ş’un cin-, alecsandri,- t. .1328. ||.Trans. şi refl. (Cu înţeles impropriu) A (se) începe, a (se) angajâ fără veste, pe neprevăzute, prin surprindere. Refuzând a înhăţâ bălaia între dreapta lui şi stâng a'duşmanului. BĂLCESCU, M. V. 367. Lupte mărunte se înhăţau între unii şi alţii. id. 1 -j 2. [Prez. ind.' înhăţ şi (Mold.) înhăţ. \ Adjectiv: înhăţat (cu negativul ne(î)nhăţat), -ă = prins repede şi fără-veste, ţinut bine.- Te vezi încunjurat, înhăţat în braţe şi pus pe un ma-gar. C. negruzzi,
i	329; — înhăţă(6r, -oâre = care înhaţă. [Abstracte: înhăţâre s. f., înhăjât s. a. = acţiunea de a înhăţâ.]
—	Derivat., cu pref. în-, din onomatopeea, haţ.
ÎNHĂTĂRĂMÂ vb. Ia. = încăfărămâ. Părţile plugului sânt: grindeiu’... şi cârligu’, de care se : înhătărămează (= se - prind) tănjelile-şi jugurile.
H.	XVI 22.
•	ÎNHEMEIT, -Ă t adj. Troubli. — Zăpăcit. : Parpanghel, cu mintea înhemeită De cele care lui '• se tâmplase,... zise... budai-deleanu, ■ ţ. 160. ; [Pronunţ. -me-it].	-	;
Participiul unui verb — neîntrebuinţat — în-hemei, derivat, cu pref. în-, din hemeiu.v(Hemeiul,
din care se fabrică berea, are însuşirea de a tulbură mintea celui ce-l consumă).
INHERfSNT, -Ă adj.-1
INHERENŢĂ S. f. / V' inerent‘
inhibiţie s, f. Inhibition.— (Med.) Fenomen nervos, care încetinează s. suprimă activitatea unui organ.
—	N. după fr. (lat. inhibitio, -onem, de la inhi-beo, -ere «a opri, împiedecă»).
’ ÎNHliEBÂ vb. I refl. Se vitir en hâte; se chausser de grandes bottes. — (Mold.) A se îmbrăcă în grabă:	Inhleabă te cu ce poţi, răpede!
ŞEZ. XXXI, 11. | A se încălţâ cu ciuboate mari, în care se pun obiele multe, ori cu opinci, fâcân-du-ţi cu obiele picioarele mari (Bogdăneşti, jud. Suceava), ib.
ÎNHOBOTÂ vb. Ka> 1°: Mettre te voile (â une fianc6e), voiler. 2°. Captiver.
1°. T r a n s. A îmbrobodi s. a învăli mireasa (Straja, în Bucov., com. A. TOMIAC), după cununie, cu hobotul, cf. îm b ă 1 ţ â. ^După ce vorpicelul a înhobotat-o pe mireasă... SEVASTOS, N. 2 7 0/36.| F î g. A acoperi, ca şi când ai învăli cu un hobot. Să ’mpânzesc umbre ce curg dispre munţi şi înhobo.-tează ţarinile arse. LUC. III 344.
2°. P. ext.. A atrage, a captivă, şez. IX 147.
[Prez. ind. înhobotiz (SEVASTOS, N. 225/26] şj în-hdbot (marian, nu. .r<32). | Şi: boboti vb. 1'V» = a învăli mireasa, frâncu-candrea, m. 1.01. | Adjectiv: înhobotât (cu negativul ne(î)n?sobotat) -ă = îmbrobodit s. învălit cu hobotul, acoperit; îm-bălţat. Mireasa, de cum a fost înhobotată acasă... tot înhobotată rămâne. MARIAN, N. 637. | Abstr a c t: înhobotâre s f. = învălire cu hobotul Stau apoi în picioare toi timpul.. cât durează înhobnta-rea sau îmbălţarea. MARIAN, N. 524; — înhobo-lât s. a. .== -învălitul cu hobotul. Un tulpan de lână sau de mătasă... care-i- serveşte de înhobotât. id. 238, cf. sevastos, N. 125/26.]
—• Derivat din hobot cu pref. în-.
ÎNHODOROBÂ . Ia. Rafistoler. Se remettre.
—	(Bucov.) A însăilâ din mai multe . lucruri slabe cevâ bun, a înfiripă (cf. înjghebă, închipui, înciocălâ) cevâ din lucruri mai proaste, din hodoroabe: Gu mare greu am înlj-o-dorobat o căscioară (Vicovu-de-sus). Com. nistor. || Refl. A se îndreptă cu sănătatea, a se întrema, a se însănătoşâ (Straja).. Com. ,-TOMiAC. Tată s’a măi înhodorobat, acuma merge la lucru. Com, NISTOR.
—	Derivat din liodoroabă şi pref. in-.
ÎNHOJDÂ v. b. Ia v. înhoşdâ.
ÎNHOLBÂ vb. Ia jScarquiller les yeux, regarder avec effroi, stupeur\ regarder fixement. ■— Trans. (Complementul: Ochii) A întoarce ochii (LB.), a-i deschide, a-i căscâ, zgâi, a face ochi mari (Straja, în Bucov., com. A. TOMIAC), a se uitâ cu ochii mari, (de mirare, curiozitate, surpriză., spaimă etc), cf. bleojdi) bulbucă, boldi, beli, bloi, boboşâ. Au adăpat oile şi 'închizăndu-le în staul... au început a sta ţapăn pe picioare,-a tremură, a înholbă ochii,... şi a pică la pământ. CALENDARIU, ■ (1814) 190/**. Broaşte... horăcăesc holbind ochii cu ţintire la luceafărul ceresc. ALECSANDRI, p. III 31. Capra atunci holbând ochii lung prin casă,- o cuprinde spaima şi rămâne încremenită. creangă, p. 27. Înholbă ochii numai la dânsul. SBIERA, p. 262/22. Eu numai am holbat ochii, contemporanul, iv 135 (B)."| Intrans. (construit cu d'i n.) "Mama pădurii înholbă din ochi, văzând această- treabă. . MERA, B. 161. ||
ÎNHOLBl
703 -
INIE
Refl. A. se uiţâ cu ochii holbaţi (la cevâ s. cinevâ). Noi ne toţ înholbarăm.şi ne minunarăm de ele. reteganul, p. V 47/22. Ce vă holbaţig CONTEMPORANUL, I 292. Se holbează la dânsa. ŞEZ. IV 180 /22.
2<\ (Complementul e o persoană s. un lucru) A se uită la- cinevâ s. cevâ, a fixă cu ochii mari, bleojdiţi. Cum zări Arapul pe omul acesta aice, vrând să scoată apă, îl înholbă grozav şi-i zise... SBIERA, p. 228/6. Bălaurii nu s'au apucat de dânsul, ci 1-cCu înholbat numai, pentru că şi ei se speriaseră, id. 310/36, cf. 65/30; 17 7/37 ; F. 105.
[Şi: holbă vb. 1*; holbt'IVa; înhulbi vb. IVa. înholbească... ochii mai bine! se zice, în batjocură, cuivâ, ca să caute mai bine. liuba; (< lat. pup.
*volvîcare) holbocâ vb. I. (philippide, pr. 231); (< holban) holbăni vb. lVa costinescu. | Adjectiv: întiolbăt, holbât, -ă, = (despreochi) căscat tare, boldit (şez. v 99), zgâit; (despre om) cu ochii mari, căscaţi (de mirare etc.) (ţiplea, P. p.), caie are (din firej ochii mari (LB.). Eu rămăsesem. încremenit, cu ochii holbaţi, c. negruzzi, i 6. Băieţii... rămân cu ochii holbaţi ca nişte buhai de baltă, alecsandri, t. 943. Un ţigan bătrân... Nalt şi ’nholbat, cârn şi buzat, marian, sa. 232. Şi s'a uitat la un ţigan mai holbat, id.- 243. Noi, şcolarii, am rămas cu ochii holbaţi unii la allii. CREANGĂ, a. 3. Stând ei aşă înholbaţi unul la altul şi neştiind cum să mănânce’., sbiera, p. 117/3. Cu ochii holbaţi şi negricioşi. ŞEZ..IV 1 S/i3. Toţi au rămas cu ochii holbaţi la ţigan. ib. -VII
38,	cf, ALECSANDRI, P.. P. llt>/s; TEbDORESCU, P. P. 2756/2 I Abstracte: înholbâre (holbare), s. f. = acţiunea de a înholbâ ochii. Cănd vorbeam la feţii miei, nu observam... decât câte o înholbre. SBIERA, F. 420; — holbittiră s. f. = om cu căutătură ori privire mare (H. xvm, .174); mare în ochi. (Com. liuba.), cf. boldânoş. j A i t e derivate: holbăn s. m., se zice, în râs, celui care holbează ochii când vede sau aude cevâ: costinescu. (Şi nume de familie); —(diminutivul luj holbât, în poezia pop.) ho!bâţ<*I. -eâ. Şi am rămas numai cu unul Şi acela-i din ochi hol-băţel. marian, ap. CDDE nr. 781.]
■— Din lat.- volvere «a întoarce, suci, rostogoli». Sensul originar erâ deci: «a întoarce ochii (astfel ca să se vadă albul lor)». Pentru schimbul de conjugare şi compuuerea cu pref. în-, cf. dr. IV 705. Cf. desholbâ, î n v o 1 b â, în vo albe, vâl-
v	o i u, vâltoare, vâlvăi, volbură, în-
V	o. 11, d e s v o 11 â.
ÎNHOIBÎ vb. IVa v.. înholbâ.
ÎNHOMPÂ vb. I.' (S')empiffrer.—A mâncâ cu lăcomie (cf. în fu li câ, hali): Du-te dă la .pui, da griji, să nu vie găinile, că acealea odată tăt înhoampă (Bistriţa). Com. c. REBREANU.
—	Ar puteâ fi din forma săsească a germ. happen.
Înhorbotât. -Ă adj. Orne de dentelles. — împodobit cu horbotă. Mumele uimite suspinau sub bonetele înhorbotate. c. NEGRUZZI, i 6. Ţinci de abecedar..., scoţând din. gulerele horbotate un gâl subţire ca- mâna. vlăhuţă, .ap. TDRG. [Şi: horbotât, -ă adj.]
—	Participiul, devenit adjectiv, al unui verb (neatestat) înhorboiâ, derivat din horbotă, cu pref. în..
ţiSHOŞDÂ'vb. Ia. Faire uri point ou un nceud provisoire. — (Transilv.) A coase-s. a legâ cevâ rău (REV.' CRIT. iii 158), cf. înădî, î mbre.de li.
. Cu chiu cu vai se apucă şi ea de tors. După multă piroleală înhoşdase şi ea două fuse. REV. CRIT,. I- 236. Inhojdez din nuiele un cărucean. ib.. 231-. [Şi: înhojdâ vb. Ia..]
—	Probabil, derivat, cu pref. în-, din oajdă (cu forma mai veche hoajdă, cf.' DR. iii 833).
ÎIUHOTĂRlT, -a f adj. De frontiere, limitrof phe.— Care se găseşte la margine, la hotar, mărginit, megieşit, limitrof. Are el de grija ţării Moldovei, fiind mai aproape vecină Ţării Leşeşti şi mai înhotărîtă. LET., ap. TDRG.
—	Participiul, devenit adjectiv, al unui verb neatestat înhoţărî, derivat din hotar, cu pref. în-, Cf. hotărî.
ÎNHULFÂ vb. I. Avaler. -~A da pe gât o băutură, a da (de) duşcă. Vestea asta nu-i căzii bine lui Ion; înhulpă rachiul strângând din ochi. n. REV. R. II 225.
—	Cuvânt onomatopeic, înrudit cu hulpav {hâlpav).
ÎNHVLPÂT, -a adj. Le col garni d’une four-rure de renard. —■ Cu blană de vulpe pe la gulerul hainei (ŞEZ. IX 151). Toţi înhulpaţi, gătiţi şi cu nişte telegari de vărsau foc. contemporanul, v, voi I, 100.
—	Participiul, devenit adjectiv, a] unui verb ?n-liulpâ, derivat din hulpe (= vulpe), cu pref. în-.
IISHUM. vb. [a. Inhumer. — A pune în ' pământ cadavru] unui om cu anumite ceremonii religioase, a înmormânta, a îngropâ, t a s t r u c â. [Abstracte: iuhumâre s. f. = punerea în pământ a unui cadavru de om, înmormântare, îngropare; — inhumât s. a. = acţiunea de a inhumâ.
| Adjective: inhumât, -ă = înmormântat (cu anumite ceremonii religioase); — inhumat6r, -pâre = cave inhumează. j Familia: (fr inhuma-tioii) inhurnâţie s. f, inhumaţitine s. f. = înhumare.]
—	N. după fr. (lat. inhumo, -are «a pune în pământ», din in- şi humus «pământ»). Cf. e x h u m â, d e s h u m â.
ijNHtJMÂN, -Ă adj. v. inuman.
IIVHUMÂTIE S.f. 1
IKHUMAŢlrâE S. f. j V- inhUmâ*
interj. = ian. Ini amu =iată dară. cuv.
D.	BĂTR. II 235.
rsiBAHÂR s. m. sing. (Bot., Cui.) v. ienibahar.
INIC, -Ă adj. Inique. — (Franţuzism) Care nu este echitabil, nu este drept, nedrep t, care jicneşte simţul de dreptate. Un călugăr... şliâ să-i vorbească... de trecerea Bucovinei din mânile-Muscalilor într'ale Austriei printr'un act inie şi fără valoare în drept... ghica, S. 621.
—- N. după fr. (lat. iniquus,-a, -um «nedrept»),
IWICER s. m. (ş. d.) v. ianicer (ş. d.).
INICHITÂTE s. f. IniqniU. — Lipsă de echitate, acţiune s. faptă nedreaptă, nedreptate, strâmbătate, cf: crimă, păcat, fără-d e -1 e g e (COSTINESCU). Libertatea presei îl supără [pe ciocoiu], căci descopere inicuităţile vieţii
■	sale FILIMON, C. I 599. Pentru a pune vârf ini-chităţii... MAIORESCU-, D. I. 59.- Câte inichităţi strigătoare nu,e silit, judecătoriul să săvârşească! brătescu-voineşti, L. D. 126. [Scris mai de mult şi: inicuitate.]	'	.	•
—-N. după-fr. Cf. echitate,	x
INIE s. f. Mince couche de glace, Glaţ.on (flptlant)-. •— Sleitură ; care curge pe râuri când apele încep să îngheţe (costinescu), apă, care a început puţin să îngheţe (H. xvi 3), omătul
ÎNIEPTÂ
- 704 -
INIMĂ
pe jumătate îngheţat ce.'merge- pe. râuri toamna şi primăvara (H. xviii 15), fire, cristale mărunte de gheaţă, care se formează spre primăvară peste noapte şi se topesc după’ răsăritul soarelui (Zagra, Năsăud, com. A. CORBUL); apă amestecată cu gheaţă (Obîslav, în Vâlcea, ION CR. ii 109); pojghiţă subţire de gheaţă (VICIU, GL.), gheaţă îu formaţie, moale şi .sfărâmicioasă care pluteşte pe apă. ciauşanu, v., c-f. n-ăboiu. Inie — glacies soluta. anon. car. Inii = bucăţele de gheaţă zdrobită prin ciocnirea sloilor, când e ger mare (Munţii Sucevii). şez.. îi 41/î0. Graiurile mele ăeşting ca iniia (: stillae) spre fân. coresi, PS. 410. Blagosloviţi ruorele (= râurile) şi iniile Domnul, ib. 437..S’a' făcut o ţâră de inie pe Arieş (Lupşa). Nu ie .duce, că nu-i îngheţat, că-i numai inie, şi le uzii. (Cârţa-săsească, jud. Făgăraş), viciu, gl. S'a pornit inea. Com. A. CORBUL. Butoiul s'a făcut tot o inie =conţinutul butoiului (vin etc.) s’a făcut mici sloi de gheaţă. ciauşanu, v. || Bucată, sloiu de gheaţă (care în-noată în apă). LB. Căută să păşască preste iniile de gheaţă de pre una pre alta. ALEXANDRIA, ap. TDRG. [Accentuat: inie şi inie, rostit pe alocuri ine.] ■■
—- Din paleosl. inii, inie «zăpada care cade».
ÎNIEPTÂ vb. I 1°. (S')elancer, (se) pricipiter. 2". Prendre son 6lan. 3°. S’efforcer.
1°. A.(se) repezi, a (se) împinge, a (se) aruncâ cu năvală (LB.), a (se) a i e p t â2. Se svărcoliră şi să'nieptară. reteganul, p. iii 60/32.
2°. R e f 1. A-şi luâ avânt (LB.), a se a i e p t â!.
3°. R e f 1. A se opinti, a se a i e p t â2. Iniept= mă încerc, mă ispitesc,' mă opintesc (a-face cevâ). STAMATI.
[Abstract: în'ieptâre s. f. = opintire. LB. An-drone cu o înieptare straşnică îl aruncă-jos în vale, unde de mânie că a fost învins, se făcit,-stan depiatră. MOLDOVAN, Ţ. N. 385.]
—	Din lat. injecto, -are «a. aruncâ în cevâ». Cf. a i e p t â.
ÎNIERBÂ vb. Ia. 1.1°. Berber (terme de;marâ-chalerie). 2“. Sao&ler (les poissons) avec une d6-coction d'herbes. 3°. Se fâcher. II. 1°. Miner:
I.	(Cf. iarbă 1.3®.) 1°. (Med. pop.) Trans. A
tratâ o vită de o boală (bubă în foaie, H. xviii 161), dându-i rădăcină de spânz (Helleborus pur-purascens);	(
2°. (Pese.) Trans. A aruncă peştilor în apă un fel de otravă scoasă din buruieni (numită «iarbă»), amestecată cu carne ori cu viermi. Peştii care mănâncă din această otravă ameţesc şi se ridică la suprafaţa apei: Am tnierbat peştii = i-am prins cu «iarbă» (Oraviţa). Com. a. coca.
3°. Rref-1. A se supără, a se mâniâ (propriu «a se îriveninâ»). S’a tnierbat, când i-am spus că am văzut-o ieşind din grădină. BOCEANU, .GL.
II.	(Cî. iarbă II.) Trans. A pune iarbă de puşcă subt un zid s. într’un loc oarecare spre a face explozie (COSTINESCU), a minâ. Auîner-bat zidurile cetăţii cu barut şi... le-au sfărâmat din faţa pământului.. DIONISIE, c. 219. înierbară şi locul de la mănăstirea Radul-vodă. ISPIRESCU, U. 30/9. Cf. PAMFILE,-J. .111.
[costinescu dă şi înţelesul «9 da iarba, a ieşi, a’începe să crească iarba». | Şi: înierbi vb. IVa. | Adjectiv: înierbăt (ad 11 şi înierbit), -ă = tratat cu spânz ; (despre peşte) prins cu «iarbă» (= otravă); minat.,(Ad I 1°.) îndată se află lacul tnierbat (Oraviţa). Com. A. eocA; (ad I 2°) Peştii care au mâncat din această materie, se numesc înierbaţi. id. Pod ţnierbit = minat cu iarbă de puşcă, pamfile, j. iii. |Ab stracte: înierbâre s. f., înierbăt s. a. = acţiunea de a înierbâ. (A d 1 1°) Buba tn foaie se curează cu rădăcină
de spânz; se numeşte tnierbare. H. XVIII 161.
Derivat: (din tnierbare);. înierbări f vb. I-Va = a minâ. Au sfărâmat zidurile Cetăţii cu barut, înerbărindu-le şi dându-le foc. DIONISIE,
C.	219.]
—	Derivat din iarbă, cu pref. In-. (Cf. lat. târziu inherbo, -are «a plivi buruienile»),
ÎNIERBĂRI t vb. IVa v. înierbâ. ■
ÎNIERNÂ vb. Ia 1°. Hiverner. 25. Commencer ă faire froid. — (Rar).
1°. Ilîtrans. A petrece iarna (undevâ), a iernâ. POLIZU.
2.	Intrans. A începe frigul, a se face iarnă. polizu!
[Abstract: Sniernâre ş. f. = iernare. polizu.]
—	Derivat din iernâ, cu pref. în— Cf. des-iernâ.!
îniescâ | vb.. refl. v. iscă’.
INIGEÂ s. f. Tabac fin. — Tutun tăiat mărunt importat din ţara turcească. Tutun de-al tocat, Tutun inigtâ, De-al de bea paşă. GRAIUL, I 54.
—	Din turc. inge «fin, mărunt».
INIMĂ vb. Ia v. inimă.
INIMĂ s. f. I. 1°. Cceur. 2°. Cceur, poitrine. 3°. Cceur, estomac, ventre. 4°. Cceur (couleur du jeu de cartes) 5°. Cceur, centre. 6. Cheville ouvri&re. II (Au figur6) l°.-7°. C(Bur (dans les memes acceptions qu’en franţais):
I	1°. (înţeles propriu) Organ intern musculos, în formă' de con răsturnat, aşezat în partea stângă a pieptului; el este centrul circulaţiunii sângelui şi principiul yieţii. în ştiinţă i se zice şi cord. Inima bate, (t r e) s al t ă, sare, tresare, pâlpâie, îi dă (cuivâ dintr’insul), palpită, tâ-câe, svâcneşte etc. (de bucurie, de plăcere, de necaz, de durere, da frică, spaimă, groază- etc.). Da-ţi-v.oi ţie 72 de boale, una boală‘ de inemă. călătoria lui stih. (1625), ap. GCR, i.64/,. Ranele unele sânt de moarte... ,mai vârtos aceste rane ce se ating de inemă sau de crierii capului. PRAV. 493. Sabie care junghe .inima. BIBLIA (1688) 4 pr. 7. Inima începii a mi se bate.
C.	negruzzi, i 67. Să nu mai văd. capele tă-iete, că sare inima din mine. id. 147. Satan, c.’un fier aprins, din piept inima să-i stoarcă şi s’o ardă ’n foc nestins. ALECSANDRI, P,, I 7. Inima-i zvâcneşte tare. EMINESCU, P. 193. De cum îl och\, începii să-i tâcâe inima. ISPIRESCU, L. 24. L-au spintecat, i-au luat măsura, apoi i-au luat din inimă şi ficat, le-au ars... PAMFILE, D.
■	207. Din chept, de supt gât, Din inimă... MAT: FOLC..1519/13. Mi-a sărit inima din loc (de spaimă). ŞEZ. ii 74/24, cf. IX 149. Inima unor animale este bună de mâncat. LM. Băierile inimii, cf. b a i e r (ă).
2°. P. ext. Partea corpului unde este aşezată inima; partea stângă a pieptului, piept. Cându-l va stropşi cu picioarele sau-l va ucide cu pumnii poncişi tn inimă (... dans la poitrine). PRAV. 319. El strânse... pe Maria la inima lui. EMINESCU, N. 70.
3°. P. ext. (Pop. şi fam.; acestsens îl are şi bulg. s-kree, dar îl aveâ şi lat. cor şi-l are fr. cceur) Regiunea epigaştrică, vecină cu,inimă; stomac, pântece, rânză (LB.) I-e folos inimiei de. cela ce gustă neşte pelin amar. CORESI, ev. 60/37. N'arn pus nimicii la inimă, de două zile. ALECSANDRI, T. 1577. Mă roade la inimă, de foame ce mi-e. CREANGĂ, P. 259. Când spuneă câte una, ori te ţineai cu mâna de inimă râzând ori te făceă să-ti sară inima din loc de frică. id. 120. Râseră pănă se
INIMĂ
- 7-05 —
INIMĂ
ţinură cu mâinile de inimă. ISPIRESCU, L. 248. # (Ca bulg. na gladno ■ s^rce) Pe inima nemâncătă s. pe inima goală (şez. iii 141/9) = pe nemâncate, cu stomacul goî. gorovei, cr. 1426. Zeama să se tea... pe inima goală, leon, med. 56. A i se pune soarele drept inimă = a i se face foame. zanne, P., II 217. Cănd se puse soarele drept inimă, mugetul iadului eră în toiu. SADOVEANU, SĂM. iii 687. Ar fi trebuit, să înceapă a-mi se pune soarele drept inimă. CREANGĂ, A. 60, | (în med. pop. toate durerile de stomac - sânt dureri de inimă). Toate ţoalele acestuia [stomacului] se cheamă dureri de inimă, pamfile, B. 38. Sătenii, cănd îi doare stomacul, zic că au «durere la i-nimă»..., cănd le vine greaţă, zic că au venin la inimă, leon, med. 134. Mă taie la inimă = am zgârciuri de stomac, polizu. A mâncat astă vară prea multă miere Şi acum are le inimă durere, se zice (în glumă) despre o femeie însărcinată. zanne, p. I 85. A (se) simţi greu la inimă = a-i fi greaţă, a-i veni să verse, a vărsă. PAMFILE,
B.	10. Mâncărime s. mâncătură de inimă = boală de copii. Mâncărimea■ sau mâncătură de inimă este o boală a copiilor mici, de care, dacă nu-s căutaţi, mor. id. ib. 45. A lo(v)i la inimă = a se îmbolnăvi de diaree, giuglea-vâlsan, r. s. Inimă rea s. inimă = scursoare cu sânge (LB.), disen-terie, cf. diaree, scurgere, urdinare (H. xvi 56, iv 49, 91; xii 9; păcală, m. r. 261); p. ext. cel ce sufere de această boală (LB.). A (mai) prinde la inimă = a scăpă de slăbiciunea pe care o simte cel nemâncat sau cel cu stomacul deranjat, a aveâ o sensaţie de satisfacţie trupească, după ce ai băut, ai mâncat cu poftă o mâncare gustoasă (iute, tare, fierbinte etc.). Ai adus bureţi? Pune-i la foc, să-i faceţi cu usturoiu, poate aş mai •prinde la inimă, contemporanul, vi, voi.
I	292.
4°. P. anal. Obiecte care au forma inimei. Spec. (după fr. «cceur» s. germ. «Herz») Una din cele patru colori ale jocului de cărţi, numită şi cupă. Fiecare are să rădice căte o carte, şi dacă unui dintre dânşii rădică o ini m ă, trebue s’o puie de grabă la inimă... marian, î. 198. || (Bot., pe la Blaj) Inima Domnului s. f. (la Săcui sziwi-râg)= plantă (Dicentia spectabilis), originară din Japonia, care începe să fie cultivată şi - prin grădinile noastre, la oraşe şi la sate. borza, bul. gr. bot. v 58.
5°. P. anal. Partea din mijloc, partea cea mai din lăuntru, internă, interiorul, partea centrală a unui lucru, centru, cf. dric, măduvă. Cu aCest înţeles .se spune: inima pământului, cerului, mării, ţarinei, pădurii, drumului etc. Că cum Hristos trei zile şi trei nopţi întru inema pământului făcU, aşâ şl botezatul cu trei afundări, coresi, ev. 513/n. Din inimă-i pământul la morţi să deie viaţă. EMINESCU, p. 207. Draci[i] ăi din inima pământului. ŞEZ. III 79/2. Inima pământ tului = cristal s. diamant de Marmaţia; îl folosesc babele la farmece. Viciu, GL. Având margini sau poale, bolta cerului are şi un mijloc sau o inimă... PAMţ’lLE, c. 3. Vânturi... prin inima mărilor scurmă, coşbuc, JE. 13/n. Şi-a făcut [un puţ] în inima ţarinii, sandu-aldea, U. p. 219; cf. pădurii (id. 69). Care apă [Donul] din inima ţărei Moschiceşti iese şi cade în Marea Neagră. M. costin, ap. gâdei. Inima ţării, uricariul, iv 346/„. Irima drumului — mijlocul drumului (Mărgău). VICIU, GL. Inima gunoiului. ECONOMIA, 64. j Spec. (la plante): Inima copacului = măduva copacului. GOROVEI, c. 227, cf. 225, cf. (= vâna din mijloc) H. X 419; stejarului (cantemir, ist. 152); de ridiche ( — mijlocul, leon, med. 60), de varză (şez. IV 22 / 20), de lăptucă (COSTINESCU), seminţelor ( = germene LB.); sadului sau mugurul plantei (i. IONESCU, C. 191); vinului = partea
cea mai concentrată, care de obiceiu se scoate, când vinul îngheaţă iarna (pamfile, J. ii). A . rupe inima târgului = a alege, a târgui ce este mai bun; (ironic) se zice.... de unul care s’a dus la târg, lăudându-se că va cumpără multe, şi se întoarce cu puţin... sau cevâ prost, zanne, p. v 628. Ai rupt inima târgului., pann, p. v. ii 72. | (Astr.) Inima scorpionului s. Antares (= o stea). CULIANU, C. 51. || Partea cea mai importantă, mai sensibilă, esenţialul unui lucru, cf. ' f 1 o a r e, lamură, cremă, chintesenţă. Iară inima agonisitei lui am trecut-o la Cameniţă. let. i 301/19. La Suceava, unde erâ casa lui Va$ilie-Vod[ă] şi inema toată închisă în cetatea Suceavei cu Toma Vornicul. M. COSTIN, ap. GÂDEI. El loveă Mol-davia tocma în inima sa. M. kogălniceanu, ARHIVA ROM. I 104. || Cel mai mare grad de intensitate, miez, toiu. In inima iernii. LM..
6°. Spec. (la car) Inima carului s. a căruţii = lemnul, parul s. ruda care leagă cele două osii (de dinainte şi de dinapoi) ale carului s. ale căruţii (în Oltenia se numeşte i n i m o i u). GOROVEI, CR., DAM®, T. 14. Inima carului leagă osia dinainte cu osia dinapoi. I. ionescu, M. 711. Osia dinainte este legată de osia dinapoi prin inima carului, de care sânt legale mai multe părţi. DAM®, T. 9. între pod şi osie se află rânjitura, unde se vâră capul de la inima carului, care leagă dricurile. brebenel, gr. p. De dricuri... se prinde inima carului printr’un cuiu lung. H. III 72; cf.
II	3, 13, 29, 50, 62, 81, 132, 146, 176, 186, 194,
203,	207, 221, 244; III 30; IV 11, 44, 75; IX 18;
X	46. De inima căruţii atârnau păcorniţa cu fe-leştiocul şi posteuca, creangă, P. 103. Cu spiri-tuşul se fac toate farmecele... se ia mana vitelor, se mulge lapte din inima carului. ŞEZ. I 249/lg.
0	dat bortă în capătu' inimei carului, ib. II 17/lt. în privinţa alegerii locului de ascuns banii, prin jud. Tecuciu se crede că mai de mult se foloseau inimile carelor. PAMFILE, COM. 2; cf. RĂDULESCU-CODIN, î. 61; ION CR. III 274.
II.	Fig. Principiu al vieţii şi al simţirii, cf. suflet.
1°. Inima se consideră ca sediu al sentimentelor, afecţiunilor, pasiunilor (în opoziţie une-ori cu capul, considerat ca sediu -al raţiunii.- om cu cap, dar fără inimă LM.). Şi io.( = unde) ieste comoara voastră, aciia va fi şl inema voastră. CORESI, ap. GCR. I 29/3. A treia să ştim încă mai adevărat, în ce chip se cheamă moarte grabnică, cănd şe va prilejl doi oameni, să se ia a să prici den cuvinte,... de ce .dentr’aceale cuvinte se va răni unul la inemă. PRAV. 318. Cel suduit va face nişte seamne... cum dentru adâncul inimii lui arată. ib. 955. Să-ţi dea Domnul inemii ce-ţi place. DOSOFTEIU, PS. 60. Ce folos... cu atâtea cuvinte inima Vidrii a omorî? cantemir, ist. 52.' Ce privelişte de jale pentru inimi simţitoare! KONAKI, P. 87. Această umilinţă a sufletului şi a inimei voiu aşteptă. MARCOVICI, D. 6/4. Simţit-au inima ia vre-o mulţumire...? drăghici, r. 152. Dacă un tânăr întâlneşte o inimă (= o fiinţă cu suflet) simplă şi nevinovată, el este ferice, c. NEGRU ZZI, I 56. Inima-mi zboară la raiul vieţii mele. ALECSANDRI, P. III 6. Tu nici nu ştii, a la apropiere Cum inima-mi de-adănc o linişteşte. EMINESCU, P. 50. Stând în umbră şi cu inima smerită... id. ib. 224.' Direcţia finală o dă inima, maiorescu, CR. II 402. începe a plânge în inima sa. CREANGĂ, P. 189. Vorbi, astfel, încât robi toate inimile. ISPIRESCU, L. 39. De dragoste oriunde te-ai ascunde, La inimă tot pătrunde. JARNlK-BÂR-SEANU, D. 9. Mi-a îngheţat inima de frică. DDRF. Mi s’a dus inima (din mine) — n’am mai putut de frică; o sfeclisem, o mâlcisem, o băgasem pe mânecă, ciauşanu, v. Ochii văd, inima cere. şez.
1	220/,. Capul le face, inima le trage = simţirea
Dicţionarul limbii române, 13. XI. 1930.
II, 45.
INIMĂ
— 706 -
INIMĂ
suferă adeseori din pricina raţiunii. ZANNE, P. \ii 42. (A grăi, a spune, a strigă) de Ia inimă, = din suflet, fără reticenţe, fără ascunzişuri, spu-riându-şi părerea întreagă, dându-şi pe faţă toate sentimentele. Drăguţa De la inimă grăiă — Nu ţi-o fi, bade, păcat, să mă laşi aicea ’n sat Cu su-fletu' sfâşiat, id. 252. Eu îţi spuiu dejdkinimă. ib. 271. Şi strigă de la inimă. ib. 27./S^ijrîJierge (cuivâ) cevâ la inimă = a-(i) plăceâ foartfe mult. Mâne un măr şi două pere, La inimă tot nu mere... Inima nu mi-o alină. jarnIk-bârseanu,
D.	155, cf. 456./^?Sv®â (cevâ) pe inimă s. a-i sta (cuivâ cevâ) perima = a fi muncit de^un sentiment pe care nu vrei să-l arăţi. A-şi-făcori s. săra inima = a spune cuivâ verde ckjd&p^ii-să^i spui; a se răzbună. Cf. ZANNE, P. II 216.  cloag^ pe cinevâ la inimă = a dori răul cuivâ. rbTu
214.	’A da (şi) inima (din sine) = foarte mult, cât poate cinevâ. ib. II 216. Ba zău, am muncit, de am dat inima din noi. CREANGĂ, p. 160. A aveâ inimă tare (s. inimă de piatră s. împietrită) s. a i se împietri (cuivâ) inima = a nu simţi nici o milă s. compătimire, a fi nepăsător. Greşiţii să-şi moaie inemi împetrite. DOSOFTEIU, ps. 51. Vai, ludo, inimă tare. barac, AR. 62. După suferiri multe inima se ’mpietreşle. ALEXANDRESCU, M. 6. C.u-cuzel... scotea lacrimi din orice inimă împietrită. creangă, A. 12. Bade, inimă de piatră. JARNlK-bârseanu, d. 143. Inimă neagră, pamfile, J. ii. Inimă putredă.jh^A pune (cevâ) la inimă = a se supărâ-pentru cevâ mai mult decât trebue, a se lăsâ prea mult afectat de cevâ. Am pys la inimă toate supărările, pamfile, J. ii. /Â-şi eălcâ pe inimă a face ceea ce raţiunea, pudoarea, conştiinţa, demnitatea etc. ar trebui să te împiedice să faci, a te hotărî, a te decide împotriva convingerii s. după multă şovăire. Calcă-ţi pe inimă şi cere-i iertare. Are cevâ pe inimă = îl apasă cevâ. barcianu.
2°. Spec, a) Inima ca sediu al bucuriei şi al plăcerilor: Bucură-se trema mea de spăsenia ta. PSALT. 18/17. Dereaptele Domnului... veselesc inema. CORESI, ap. GCR. I 1231. De aceasta-mi dai bucurie inemii şi veselie. DOSOFTEIU, PS. 19. Vin dulce care pică în inimile celor ce-l beau. BIBLIA (1688), 4 pr. 5. Se înveseliră cu inima, când le veni veste. .BĂLCESCU, M. v. 260. Inimă supără-cioasă, Mor şi nu te văd voioasă. Fă-ţi, inimă, voie bună! jarnIk-bârseanu, D. 218. A creşte inima din (s. în) cinevâ = a simţi o bucurie,mare (cf. creşte). Când văz faţa-i bălăioară, Dorul ei mai mă omoară; Când la joc se ’mpodobeşte, Inima din tine creşte. jarnIk-bârseanu, D. 31. A râde inima în cinevâ s. a-i râde (cuivâ) inima = a se simţi foarte bine (cf. râde). Te strânge ’n braţe la sine, De râde inima ’n tine! ib. 13. li rădeâ mima babei de bucurie. CREANGĂ, P. 4. A unge pe cinevâ la inimă= a-i cădeâ cuivâ foarte bine, a-i plăceâ tare (cf. unge). Viersul ei plăcut, de pare că te ungeâ la inimă. ISPIRESCU, L. 37. Cât îi cere cuivâ inima = cât vrea, cât pofteşte. Măncară şi se veseliră cât le cerii inima. ispirescu, L. 39. După voia inimii = după voie, netulburat, neîmpiedecat. îmblăm după voia inimii. CORESI, ev. 150/6.
b) Inima ca sediu al durerii şi al necazurilor. (Inima de durere doare, plânge, suspină, geme, oftează, arde etc.). Dureare sâmţ într’ inima mea. varlaam, C. 115/2. De necazul inimii glăsuiâ suspinând, mineiul (1776) 1012/i-
O	voi inimi cu durere!... Este oare cu putinţă... să nu oftaţi, să nu plângeţi? KONAKI, P. 87. Oftând din inimă, drăghici, R. 34. Inima-i se umple de un farmec dureros. EMINESCU, P. 103. Eu ştiu ce vra să zică durerea de inimă, bat-o pâr-dalnica s'o bată! CREANGĂ, p. 172. Şi îl dureâ la inimă, când îl luau în râs. ISPIRESCU, L. 36.
Spune-mi bade..., Pare-ţi după mine rău?— Zic-zău, mândro^ că nu-mi pare, Numai inima mă doare. JARNlK-BÂRSEANU, D. .155. Cdpilul plânge şi ’nceată, Inima mea niciodată.’ib. 114; cf. 39,:
83,	88, 108, 199, 209. De n’ar fi ochi şi sprincene, Inima mea n’ar mai geme, ib. 329. Badiu mieu.... Şede la masă scriind Şi din inimă oftând, ib. 125. Năframa-i arde cu pară, Ca şi inima amară. ib. 124. Cf. 133, 211, 244, 250. A arde (a îneinge, încinde s. a frige) la inimă = a simţi un foc = o durere vie (v. arde, încinge, frige). Doamne,... încinde zgăul mieu şi trema mea. PSALT. 43/le. Şi pe noi să ne laşi, tocmai acum, străiniv cu inima arsă şi fără nici un sprijin, creangă, P. 79. Foc la inimă mă ’ncinge. JARnIk-Bâr-SEANU, D. 22. M’a fript la inimă, nu altă. ŞEZ.
ii	74/36 -37. A secâ (s. a stricâ pe cinevâ) la inimă s. a secâ inima (cuivâ) = (mai ales despre durere s. dor) a mistui, a consumă pe cinevâ, (cf. secâ). Dorul de mândră dragă, Rău la inimă te seacă. JARNlK-BÂRSEANU, D. 126. Da"dorul de ibovnică Rău la inimă te strică, ib. 125. Sănu-fi sece inima, Cum ai secat tu pe-a mea. ib. 242. A (i se) rupe (s’. frânge) cuivâ inima s. a li cu inima ruptă s. frântă = a i se face milă mare, a simţi o des-nădejde, o durere vie (cf. rupe, frânge). Numai despre fetii de împărat, ce mi-ai spus, mi se rupe inima. CREANGĂ, p. 78. Treci, dorule, Târnava, Nu-mi mai rupe inima! jarnIk-bârseanu,
D.	116. Vezi badea cum se duce, cu cămaşa lui cea nouă, Cu inima ruptă’n două. ib. 113, cf. 6, 83, 91, 101, 205, 256, ŞEZ. II 221/,. A topi (cuivâ) inima s. a i se topi (cuivâ) inima s. a se topi la inimă = a (se) mistui, a (se) consumă (mai des despre dragoste s. dor, cf. topi). Tu, bade, m’ai celuit, Şi inima mi-ai topit. JARNlK-BÂR-SEANU, D. 263. Inima mi s’a topit. ib. 158. La inimă mă topesc ! ib. 246. Cf. 204, 207. A i se sfârşi inima s. a se sfârşi la inimă = a aveâ un sentiment de epuizare, de sfârşală (cf. sfârşi). Inima mi se sfârşă. ib. 187. La inimă mă sfârşesc. ib. 97. A se zburâ inima cuivâ = a se prăpădi dia cauza unor prea mari emoţiuni. ciauşanu, v.
c) Inima, ca sediu al amărăciunii, tristeţii, revoltei: Strigăm de suspirarea îremiei mele. psalt. 7/s. Inema ta, împărate, foarte rău şi amărît se-au ţintuit, u. năsturel, ap. GCR. I 131/S9. Plângeă cu amar suspinând din inimă, drăghici, R. 13. Aducerea aminte... înfige o săgeată nouă în amă-rîta mea inimă, marcovici, C. 20/26. Numai inima mea eră turburată. C. negruzzi, I 57. Cu-a. mea inimă amară sufletu-mi s’au învrăjbit. ALECSANDRI, P. I 9. Trist mergeă, la războiu cu inima neîmblânzită. EMINESCU, .N. 3. Am să-mi arăt puterile... ca să-i punem\venin la inimă, creangă, P. 235. Fata... cu inima zdrobită de mâhnire şi obidă. ISPIRESCU, L. 28\ Să mestecăm lacrămile ce le varsă inimele. ib. |112. Aşă mi-i inima ’n-chisă. ib. 130. # Inimă rea = întristare, mâhnire, amărăciune. Inimă rea:/când cinevâ. îşi pierde un fecior iubit, nevastă.../şi nu-şi poate îndepărta gândul de la ea, nu poate dormi şi tot suspină, oftează şi îl doare în suflet. LEON, MED. 135. Otrăvindu-se de inimă rea. mineiul (1776) 41J/i-Puţin lipsi ca să moară de inimă rea. gorjan,
H.	IV 34. Îşi vestejeâ faţa de inimă rea. pann, p. V. I 42. Feciorul de împărat se trezi din somn, îngreuiat de lângoare şi de inimă rea. ODOBESCU,
III	206/20. Ce stai, bade, cât colea, Cu-atâta inimă rea? jarnIk-bârseanu, D. 46. De-i vedeă negru, ai să ai inimă rea. ŞEZ. I 278/4. Cu inimă rea eră ţinut, şi acel om ce-şi vedeă fiul său cu hii-leanul drac. coresi, EV. 273/36. A(-şi) face inimă rea (s. amară) = a se întrista, amărî, mâhni (cf. face III 2°.). Stăpânul ei, făcându-ş[i] inemă rea, s’au îmbrăcat cu sac. DOSOFTEIU, V. S. 45. Să nw-ş[i] facă inemă amară. id. 54. îşi făceă-
J
INIMĂ	-‘707	-	INIMĂ
inimă rea. mineiul (1776)'/i. Inimă rea... nu-ţi face, pann, E. iii 119. Nu-ţi face şi d-la atăta inimă rea, că odată avem să mergem cu toţii acolo. creangă, p. 31. Inimă albastră (cf. albastru 2°.). A fi cu inima (în)trântă = a se mâhni tare, a fi foarte îndurerat. A frânge inima (cuivâ) = a mâhni adânc, până la desperare (cf. frânge 2°.). Ce faceţi plângându de-mi frângeţi trema (şi-mi amariţi inima. T. testament 1648). COD. VOR. 28/j. Iară <pre mitariul puse-l întru pilda oamenilor celora ce greşesc şi cu inemă înfrântă. CORESI, ev. 14/27, cf. 350/„. Mişei ce se roagă cu inemă frântă, dosofteiu, PS. 35. A strică inima (cuivâ) s. a fi cu inima stricată = a strică fericirea s. buna .dispoziţie, a (se) în tristă, mâhni adânc (cf. strică). Nevoind a le strică inima, nu le spune nici da, nici ba. creangă, P. 249. A rămâneâ cu inima friptă = mâhnit, dezolat. zanne, p. ii 210. A-i da cuivâ un fier ars prin inimă (ib. 208) = a-i produce (printr’o veste rea neaşteptată, printr’un răspuns nefavorabil) o durere vie.
d)	Inima, ca sediu al dragostei (amorului, dorului, simpatiei, patriotismului etc.) Iubeşte..; den toată inima ta. CORESI, EV. 387/17. De a dragostei plăcere inimile stăpânite. KONAKI, P. 279. Toate aceste daruri işi. vor câştigă inimile (= simpatiile). MARCOVICI, D. 10/u. Spancioc este încă tânăr, tn inima lui este iubire de moşie. C. ne-GRUZZI, I 141. Relaţii de inimă. MAIORESCU, CR. II
163.Mult, bade, te-am aşteptat Aseară pe înoptat: Tot cu foc şi cu lumină Şi cu dor de la inimă. JAR-NlK-BĂRSEANU, D. 144, cf. 33. Inima fără dragoste, întreagă pustietate. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. VIII 45. | Cu Inima mea ne adresăm une-ori (cf. viaţa mea, sufletul mieu) unei fiinţe, când voim să-i arătăm marea iubire s. afecţiune ce ne leagă de ea, cf. LM. # A-i cădeâ (tronc s. cu tronc) la inimă = a-i deveni simpatic, a-i deşteptă dragostea (cf. cădeâ). ZANNE, P. 202. Aşă-i că ţi-a căzut tronc la inimă ? CREANGĂ, p. 166. Din ceasu ce te-am văzut, La inimă mi-ai căzut. MAT. FOLC. 1349/6. A aveâ foc la inimă = a dori foarte mult. ZANNE, P. II 214. A-i rămâneâ cuivâ inima la... = a rămâneâ cu gândul la cinevâ care ţi-a plăcut, a nu-l mai puteâ uită, a-i fi dor de... Şi ochii i-au rămas Şi inima la el. COŞBUC, F. 157. Pe asta o plăceă mai mult Tică. La asta îi rămăsese lui inima, chiriţescu, conv. lit. xlv 365. A-l trage inima pe cinevâ = a se simţi atras către..., a aveâ gust, poftă (să...). Nu-l trăgeă inima a plecă. ISPIRESCU, L. 33. Tragere-de-inimă = atracţie, zel, gust, poftă De altfel tragere-de-inimă pentru învăţătură n'avuseşem nici odată, vlahuţă, ap. TDRG. Inimă fierbinte = dor mare (cf. fierbinte 1°.). Foarte cu inimă fierbinte... jeluiiă la această luminată, carte. CORESI, ev. 5/89. De la.inimă fierbinte zicând astfel de cuvinte'. JARNlK-BÂRSEANU, D. 125. (După fr. amant de cceur) Asta-i ăl de inimă (— amantul pe care-1 iubeşte, nu cel care o întreţine), teodoreanu, M. II 12.
e)	Inima ca sediu al bunătăţii (milei, îndurării), al răutăţii s. al altor asemenea calităţi şi de-fecte_ sufleteşti: Inimă bună = bunătate; veselie, curaj; cu inimă bună = bucuros; bun la inimă= bun, milos, îndurător (cf. bun 7°.). Iară noi cu bucurie şi cu inimă bună,., să intrămu întru întâia deşehidere. coresi, ap. CCR. I 29/le. Bucurie-mi voiu face cu inemă bună. DOSOFTEIU, PS.
39.	Au dat ocina Ciorbeştii, cu bună inimă. URICARIUL, XIV 114/e. Puterea milosteniei şi inima ta cea bună te ajiită. CREANGĂ, p. 214. Eră în laşi un tânăr boierinaş... frumos şi bun la inimă.
C.	NEGRUZZI, I 81. Nevasta acestui [om] sărac eră muncitoare şi bună la inimă, creangă, p. 3(7. Toată cetatea răsună făcăndu-şi inimă bună.
B AII AC, AR. 77. Bună vremea, cumătro,...— Bună să-ţi fie inima, cumetre, cum ţi-i cătătura. CREANGĂ, p. 30. Inimă deschisă = sinceritate, nefăţăr-nicie, (cf. deschid). Inema ceaia buna şi deschisa a sutaşului. CORESI, EV. 226/2S. Inimă largă = dărnicie, mărinimie (cf. larg). Cu acest prilej constataiu încă odată inima largă a Românului. SANDU-ALDEA, A. M. 127. Inimă dreaptă = dreptate, om cu dreptate (cf. drept). Elena, inimă dreaptă. BARAC, AR. 25. Bădiţă inimă dreaptă, Vino la noi căte-odată. DOINE, 53. Inimă curată = curăţie, puritate, sinceritate (cf. curat). Intru fraţi iuboste ( — dragoste) nefăţarnică, din curată îremă. COD. VOR. 143/14. îremă curată zideaşte întru mere (= mine) PSALT. 99/„. Să proslăvim nu numai..., ce şi cu inima curată. CORESI, EV. 350/*. Dreptăţile-ţi veselesc inema curată, dosofteiu, PS. 58. Mă ştiam că sânt legată numai... cu inimă curată. konaki, p. 82. Inimă de aur= bunătate. (Cf. aur 2°.). zanne, p. II 204. Slab dc inimă (RĂ-dulescu-codin, î. 294) = slab (de înger), care nu poate rezistă, n’are bărbăţie (cf. slab). A fi moale la inimă = fără voinţă. A (se) muiâ de inimă = a deveni îndurător, milos, bun, a se înduplecă (cf. moale, muiâ). zanne, p. ii 211; rădulescu-codin, î. 130, 146. La inimă m'am muiat. JARNlK-bârseanu, D. 393. A-l lăsâ (pe cinevâ) inima = a se îndură, a se înduplecă, a se înlesni. Miluiţi-mă cu cât vă lasă inima. Nu mă lasă inima să-mi vând calul. TDRG. Cum te lasă inima să mă laşi acum la bătrâneţe? reteganul, ap. TDRG. Băiat de inimă = bun, săritor, milos, ll roagă pe lorgu, ca prieten şi băiat de inimă, să nu-l lase. CONV. lit. xv 114, ap: TDRG. || Răutatea inimei se exprimă printr’o mulţime de calificative: rău (s. cănos) la inimă s. inimă de fier (s. de câne) s, inimă haină (s. sălbatecă) etc. Fata babii eră slută ', leneşă şi rea la inimă. CREANGĂ, P. 283. Baba cănoasă la inimă, id., 65. Dacă-i inimă de câne,’ Tot s’a uită rău la mine. MARIAN, SAT. 41. Inima: erâ de fiere, jarnîk-bârseanu, D. 242. Împăratul Roş având inimă haină, nu se mai sătura de a-vărsâ sânge. CREANGĂ, P. 232. A izbutit a, domoli o inimă sălbatecă, c. negruzzi, i 47. Joacă dracul în inima cuivă: se gândeşte la toate relele, zanne, p. vi 598.
2°. Sentiment, pasiune. Copilul ăsta are prea multă inimă == e prea pasionat s. sentimental.
3°. Fire, caracter, predispoziţie naturală. Cale... ce poate să convie unei inime oneste, eminescu, P. 232. Toţi cu inime uşoare, Toţi şagatnici şi ber-banţi. id. ib. 196.
4°. Instinct, presimţire. Mâne va veni!... îmi spune inima. COŞBUC, F. 159. Pe semne inima le spuneâ că spânul nu le este văr. CREANGĂ, P. 240. Par'că îmi zicea inima cevă. ispirescu, L. 34. .
5°. Conştiinţă, cuget, minte, memorie, amintiri* intenţie; p. ext. spirit, .isteţime, duh (pamfile, j. II). Dzise fărămente întru îrema sa: nu e Dum-nedzeu. psalt. 19/4. Cugetele îremiei lui. ib. 57/„. Cugetaţi în inimile voastre, coresi, ev. 55/b. Cela ce inimile tuturor ispiteaşte şi socoteaşte. ib. 2/14. Nice cu inema gândi, nice cu limba a spune. ib. 89/31. D[u}m[ne]zeu ştie însuşi carele ispiteaşte tainele inimiei. evanghelie învăţătoare (1642), ap. GCR. 97/29. Ştiutoriu de inimi iaste D[umne]-dzău. varlaam, C. II 482. Nice cu urechile au auzit, nice cu inima au gândit, id. 1482. Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc şi să scriu, că au fost scrise în inima mea. LET. II 196/j. In luna Martie iese din Ţarigrad cu inimă asupra Românilor ţintită, p. maior* ist. 216. Omul beat spune tot ce are la inima sa = (ce-1 preocupă), barac, t. 55. Să lasă..., în voia povăţuirilor inimii sale. marcovici, d. 7/27. Pe mine însă inima nu mă lasă a crede, c." negruzzi, i 49. Idei drepte şi înalte, Ce în inimile alese ura lor le apăsâ, — Vor
45*
MIMĂ
- 708 -
INIMĂ
vedeă lumina zilei, alexandrescu, M-. 23. Din inima lor nu s’a şters purtarea necuviincioasă a spânului, creangă, p. 209. || Gând intim al cuivâ: Ţie îmi deschid inima, şăineanu, d. u. Şlugei şi femeiei să nu-i spui inima ta (= tot ceea ce gândeşti), zanne, p. iv 588. Cine-i ştie inima? = intenţiile ascunse, barcianu. A-1 lăsâ (rar: a-1 îndurâ) pe cinevâ inima să...'= a se îndură. Insurâ-m’aş, să-mi fac şură, Dar inima nu mă ’ndură. jarnIk-bârseanu, d. 12. A fi cu inima împăcată=cu conştiinţa împăcată, liniştită, zanne,
II	215. (Fam.) Asta (s. şedeâ) greceşte (s. călare) P9 inima cuivâ = a-i cunoaşte toate, gândurile tainice, a-i şti toate ascunzişurile sufletului. TDRG.
.6°. Curaj, bărbăţie, îndrăzneală. înlăreaşte îrema ta'şi reabdă Domnul. PSALT, 47/,.: Ţineâ hălmanii amândoi inime lari (cf. a ţineâ piept), răspunzând tuturor că vor să tocmească lucrul cu războiul. M. costin, ap. Gâdei. Şi-l învăţă să stea iare la inimă.(= să-şi concentreze toată bărbăţia), ca să poată birul pe celălalt luptaciu. antim, ap. TDRG. Îndemnă pe ai săi dându-le inimă de vitejie, let. iii 43/19. Numa îi îmbărbătează şi le dă inimă, beldiman, n. p. i 142. Mihaiu, fără a pierde inima..., îşi culese puterile din nou. bălcescu, m. v. 119. Dimitrie ni prezintă întâiu pe uzurpator stând patru luni la Galaţi... neavând inimă să înainteze cătră reşedinţa sa. IORGA, L. i 306. Da fii mai cu inimă o leacă! Creangă, p. 130. Când puterea se .sfârşeşte, Inima Ta cerţi slujeşte ? alecsandri, p. p. 125/la. De-oiu fi moartă de beteagă, Mi-oiu face inima ’ntreagă Ş’oiu rugă pe maică-mea Să deschiză fereastra. jARNlK-BÂRSEANU, D. 83. Inima fricoasă, pururea ticăloasă. ZANNE, P. vili 45. # Nu mă trage inima= riu. îndrăznesc, n’am îndrăzneală (i. golescu, c. i)., nu am nici un impuls, nici un gust să.... A-şi luâ (o) Inimă s. (mai ales)- inima în dinţi = a deveni curajos, a căpătă curaj, .a se îmbărbătâ, â învinge sentimentele de frică s. de teamă, a se hotărî ia un pas care bere curaj. Cf. ZANNE, P. II 205. ijuând inemă de la sv[â]ntul, să luptă cu Lie. DOSOFTEIU, V. S. 86/la. Luând inimă, s’au dus către... Paşa. mag. ist. i 227/27, cf. bălcescu, M. V. 27. După o săptămână mi-am luat o inimă şi m’am dus la colonelul H. I. NEGRUZZI, III 446. Faia babei atunci şi-a luat inima în dinţi şi a zis. CREANGĂ, p. 291. Îşi ia el 4nima în dinţi şi se duce. id. ib. 156. A. stripâ cuivâ inima = a-i luâ cuivâ o plăcere pe care se aşteptâ ş’o aibă. Nu spuneâ toate Leşilor, să nu le strice inimele. M. costin, ap. TDRG. A prinde (la) inimă= a-şi Veni : în fire, â. prinde curaj. ZANNE, p. II 115. După ce măi prinse niţică inimă, strânse frâul. ISPIRESCU, L. 18: Harap Alb mai prinzând o leacă la inimă, încalecă. CREANGĂ, P. 212. A-i veni (cuivâ) inima la loc = a prinde (după o spaimă, un moment de'descurajare) iar curaj. Ve-nindu-i inima la loc... creangă, C. 192. După ce dreg [carul],' le vine inima la loc ( — le vine iar curajul), jipescu, ap. TDRG. A băgâ inimă în cinevâ = a-1 îmbărbătâ. zanne, p. ii
215.	A-i ţineâ cuivâ inima = a-1 încurajâ, a-1 consolă. rădulescu-codin, î. 138. A se împuţinâ cu inima s. ăi se face. (cuivâ) inima cât un purece = a se descurajă, a'pierde curajul. Ia las’ jupâneşică, nu te împuţinâ cu inima, că tot mai ttm o leacă de nădejde. CREANGĂ, p. 125. Inima se făcuse cât un , purice în mine. ISPIRESCU, L. 304/3. I-a căzut inima- Sn. călcâiu (s. jos) = a se descurajă, a-şi pierde curajul (se zice despre cel fricos şi despre cel amorezat, cf. lat. animus in pedes decidit). ZANNE, p. II 216. Au căzut tuturor inimile gios, cât■ ‘nirhe n’aveă nădeajde de izbândă, ce mâhniţi toţii şi înspăimaţi. M. COSTIN, ap. gâdei. A i se tăiâ inima (cuivâ) = a pierde curajul, a fi cuprins de slăbiciune. Când auzi po-
runcă asta şi ameninţarea ce-i fă cit, i se tăiH inima bietului piciu, p’acl eră să-i vie rău. ISPIRESCU, ap. DDRF.
7°. Voioşie, energie, însufleţire, putere. Suflă mai cu inimă, Leanol delavrancea, ap. TDRG. Lucrează mai eu inimă! Nu cântă cu inimă. Din adâncul inimii=din tot sufletul, cu tot dinadinsul. Să suspinăm den adâncul inimiei cătră cela ce poate spăsi pre noi. CORESI, EV. 141/36. Cu (s. din) toată inima s. din inimă s. cu dragă inimă = cu tot sufletul, cu toate puterile, cu străduinţă, bucuros, cu mare plăcere. Intoarceţi-vă către mine cu toată inema voastră. CORESI, ap'. GCR. I 26/12; Să semănăm cu toată inema, ca după aceasta să ne'răposăm, id. Ev. 174/12. Mă rog... cu inema toată. DOSOFTEIU, PS. 29. Mă- supun cu toată inima la slujba Măriei Voastre, stăpână. CREANGĂ,
' P. 93. Se roagă din inimă pentru fericirea părinţilor. MARCOVICI, D. 3/2. Spune-mi, bade, din inimă. JARNlK-BÂRSEANU, D. 271.
[Gen.-dat. articulat inimei şi (mai des) inimii, plur. şi gen.-dat. nearticulat inimi şi (rar şi învechit) inime. Şi: (la cei mai mulţi scriitori vechi, adesea — de ex. la CORESI — alături de inimă), inemă s. f., înemă f s. f., 6nimă t s. f. psalt. 5/30, 6/32'; (în textele rotacizante) îremă f s, f. CUV. D. bătr. ii 120, 123 etc., iremă t s. f. cuv. D. bătr.
11	120, 121 etc., irimă s. f. cuv. D. BĂTR. II 121, păstrat până azi în regiunea nordestică (la Apus de Baia-Mare, Zălau, Huedin şi Abrud şi la Miază--noapte de Abrud, Beiuş, Salonta Mare), cf. WEi-GAND, LING. ATLAS, ni\ 53, VICIU, GL., POMPILIU BIH. 1012, BIBICESCU, P. P. 281, REV. CRIT. IV 144, VAIDA, CABA SĂL., GRAIUL, 58, 63, 65, (la car) H. xviii 20; irmă s. f. şi ermă s. f. POMPILIU BIH. 1012, (la car) H. XVIIÎ 20, JAHRESBER. VI 16 (din Pomi şi Cicărlău), IV 264 (din Ponorel). | D i mi n u t i v e: inimioară s. f. (urmat de mea, rea, apare, une-ori- cu forma articulată inimioarea) = inimă mică, fragedă, iubită, vrednică de compătimire; irimîoâră = ţeavă de soc, care se umple de tort cu ajutorul socalei (= sucalei). H. XVIII 20. InimydrS — corculum: ANON. CAR. Frageda inimioară se despică de durere. KONAKI, P., O inimioară simplă. PANN, E. I 61. Albă păsărică... Ce dor greu supune inimioară ta? alecsandri, P. I 197. Rău mă doare inimioara. id. P. P. 197/!. Taci, mireasă, nu mai .plânge, Inimioara nu-ţi mai frânge. TEODORESCU, P. P. 270b. Plânge inimioara ’n mine. JArnÎK-bArSE ANU, D. 114. S’au pus [negură]... pe inimioara mea. ŞEZ.
I	269/8. Mult e inimioarea rea. III 645>/27. Simfi nu ştiu ce, colea la inimioară, ispirescu, L. 35. Bună să-ţi fie inimioarea, sufleţelul rnieu. mera,'
B.	292; — inimtiţă s. f. LB. şi (Banat) irimtiţă s. f. Chiar ia irirftuţa ta, La băgiţa (= bădiţa) ’n Li-pova. VICIU, GL. Mi-i inimuţa arsă. marian, nu. -8. Plânge-i inimuţa ’n ea. reteganul, tr. 13/6. Mândra s’a măritat... Şi mi-i ■ inimuţa arsă. JARNlK-BÂRSEANU, D. 99; — inimiţă s. f. Să-i mai vie inimiţă. PĂSCULESCU, L. P. 171; — ini-rnucă s. f. Şi vorbeşte cu tătuca, Că rău i-ai rupt inimuca. MARIAN, î. 560; —• (Banat) inimftşcă , s. f. = firul pe fucel (bât) de care se leagă cocle-ţurile. NOVACOVICI, C. B. 11. Inimuşcă = «broche de fer qui traverse l’âpoulin de la na\ette, fuse-role». CDDE nr. 866. | Augmentativ: inim6iu s. m. (în Muntenia cu Oltenia) = inima carului. (Cf. inimă I 6°). dam£, t. 9, pamfile, i. C. 132, H. XI 283. | Derivate: (< lat. ani-mosus, -a, -um «curajos») inim6s (Înim6s f LB., cu negativul neinimos), -oâsă adj. — cu inimă (H 6°), bărbătesc, fără frică, îndrăzneţ, curajos, hotărît, decis; (mai rar) mărinimos, sentimental, cu inimă (II 2°). Inimos = cordatus ANON. CAR. Erâ om din firea lui inimos. LET. I 231/2. Fiind domn. tânăr, desmiefăat şi inimos. ■
INIMAGINABIL
— 70.9 —
INIŢIA
LET. II 209/12. Românii cei din Dachia... sânt oameni vânoşi şi inimoşi. P. MAIOR, IST. 34. Ah! ce voinic inimos! pann, E. II 84. In poporul românesc de rând viază... un. inimos avânt de războire. ODOBESCU, III 559/2l. Vorbele lui limpezi şi inimoase. STURDZA, M. 20. Ca fată inimoasă ce erâ, trebuiâ să-l. apere pe omul năpăstuit. slavici, ap. TDRG. (Despre o fată care s’a- îndrăgostit rău de tot) Bat’o' norocul de fată, prea e inimoasă, delavrancea, ap. TDRG. Numai el, Teseu, erâ inimos. ISPIRESCU, U. 118/,. Turma ' Şalghii cea frumoasă, Ca şoimul de inimoasă. alecsandri, p. p. 58/,. Cel inimos cu răbdare birueşte orice întâmplare. I. GOLESCU, ap. zanne, viii 46. (Adverb) Să muncim mai inimos = mai cu inimă. DDRF. (Compoziţie literară după paleosl. teSîkosrădă) greu-inim6s f adj. = mânios (cu inima). Fiii oamenilor pără (= până) când geru enimoşi (: gravi corde)? PSAL. SCH. 8. Cf. PSALT. 4/ie, 4— inimoşie s. f. (învechit) = vrednicie, bărbăţie (PAMFILE, J. iii), curaj. Cu energică voinţă şi cu inimoşie strămoşească, vom câştigă... drepturile noastre. ODOBESCU, Iii 440/16. Cu cât nevoile veneau mai grele peste dânsul, cu atât inimoşia lui creşteâ. gane, ap. TDRG.; — inimo-ş6şte adv. (neobicinuit) = cu toată inima (II 7°), cu însufleţire, cu curaj. Mulţumesc prea plecat or-cărui pământean şi pământence şi' străinului care s'ar legâ să puie inimoşeşte umăr la greu' naţii rumâneşti. JIPESCU, O. 17; — inimoşii vb. 1“ (rar) = a însufleţi, a imbărbătâ, a încurajâ, (cu p.art.-ad j. inimoşât,-ă). Inimoşaţi de laudele ce le căpătăm. SBIERA, F. 91; — inimâr(iu), -ă f adj. = inimos, cu inimă., stamati ; — (românizare ieşită din tiz a lat. animo, -are, fr. animer) inimă f vb. Ia= a îmbărbătâ, încurajâ (LB.), animă, (cu part-a d j. inimât,-ă). Scopul nostru... nu este de a pune la îndoială nici bunele intenţiuni de care se află astăzi inimat corpul nostru profesoral. ODOBESCU,.
III	328. Cf. 80, 332, II 404; —îninimâ vb. Ia = a prinde inimă, curaj; a începe să facă avere (Vâlcea). ZANNE, P. II 206].
—	Din lat. anima, -am «aer, răsuflare; suflet, viaţă, spirit». Unele din înţelesurile figurate ale românescului inimă continuă sensurile cuvântului latin (cf. şl inimos, cu înţelesul lui animosus),-care la noi a înlocuit cu totul pe cor,, fel însuşi, în latineşte, însemnând şi «suflet, sentiment, cuget, curaj» şi chiar şi «stomac». '	-
INIMAGINABIL, -Ă adj. Inimaginable. — Care nu se poate imagină, închipui, neînchipuit.
—• N. după fr.
. INIMĂR(IU), -Ă f adj. v. inimă.
INIMĂş s. a. = imaş. paşca, gl.
INIMEI s. m. pl. v. iminei.
INIMIC, -Ă subst., adj,. Enriemi. — Subst. Vrăjmaş, duşman, f neprieten. Inimicii au deschis focul. | Adj. Duşmănesc, pro-tivnic, cf. ostil. Idei inimice străinilor. MAIORESCU, CR. Iii 110. Măşti.rizânde puse bine pe-un caracter inimic.. eminescu, P. 180. Trupele inimice s'au retras. [Şi: (refăcut după amic; adesea în graiul militar, din care a pătruns pe alocuri şi în popor) inamic s. m. Să-i puie cuţitele inamicului. H. IV 48; inemic f s. m. aristia, plut.; — (it: nemico) nemic f s. m. Văzăndu-l că se alcătueşte cu Mu-scanii şi cu alţi nemici... şincai, HR. 243, 12.
| Derivat:	(laţ. inimiciţia, idem.) inimiciţie
(inamiciţie) s. f. = vrăjmăşie, duşmănie; p. ext. ură, rea-voinţă (costinescu); — (derivat românesc în -ie) inemicie f s. f. = vrăjmăşie, aristia, plut. polizu.]
,, — N. Din lat. inimicus, -a, -um, idem.
INIMICÎE f S. f. 1 INIMICIŢIE-s. f. j	v	Inimic-
A	.	*
INIMIOARĂ S. f. 1	,
INIMÎŢĂ S. -f. . J	V-	inimă* ' .
inimitabil, -Ă adj. Inimităble. -- Care nu poate fi imitat.
—	N. după fr. (lat. inimitabilis, -e, idem).
inim6ic s. m.	\
INIMOS, -Ă adj.
INIMOŞĂ vb. Ia	j
INIMOŞEŞTE adv.	I
INIMOŞIE s. f. .	\ v. inimă.
iNiMtrcĂ s. f.	I
INIMtrşCĂ s, f.	]
INIMCŢĂ S. f.
ÎNINIMĂ Vb. Ia	/
ININTELIGIBIL, -Ă adj. Inintelligible.— Care nu se poate înţelege, pricepe, n e î n ţ e le s; cf. obscur,
—■ N. După fr. (lat. inintclligibilis, -e, idem).
INIPA(H)ĂR s. m. sing. (Bot., Cui.) v. ieni-bahar.
INÎPĂR, IJUÎPER s. m. (Bot.) v. enuper. INIşOlt s. m. \ ’
A	> xr in
INIŞTE S. f-.	./
inîstru s. .m. (Bot.)= drobiţă, (Genista tine-toria). pamfile, s. v. 96.
—	După germ. Ginster. TDRG. -
INÎTĂ s. f. v. in.
iniţia vb. Ia (S') initier.— T r a n s. şi refl. A (se) introduce în lucruri necunoscute (de ex. îh primele noţiuni din domeniul ştiinţei, artei etc.) sau în lucruri secrete, oprite (de ex.- în practice mistice, în dragoste etc.), cf. a (se) pune la cnrent s.'la punct. Cu toată sarcina ingrată de a iniţiă doi copii... în tainele trigonometriei... C. PETRESCU, î, 112. [Pronunţ, -ţi -a şi -ţia. ’\ Adjective: iniţiât, -ă (cu negativul neiniţiâţ) (adesea substantivat) = introdus în lucruri necunoscute, secrete, p. ext. (contrariul lui agiamiu) deprins cu cevâ, pricepător. Fusese. (Tudor) iniţia,t de Sava şi de Olimpie... ghica, S. 100. Să nu se crează de către public — mai puţini niţictt in ale mişcării literare — că ar fi în citaţiunea de mai sus o falsificare. CARAGIALE, N. S. 30/12. Este iniţiat în diferitele faze ale inirigei... D. RUSSO, bul.'com. ist. ii 12; — iniţiator, -oâre = care- iniţiază. MAIORESCU, D. III 226. | A b -st rac te: iniţiâre (iniţiere) s. f.; = acţiunea, de a iniţiâ pe cinevâ; ceremonia prin care cinevâ este introdus în misterele unui cult, în secretele unei asociaţii etc.; — (mai rar) iniţiât s. a. = iniţiâre. | Familia: (după fr. iniţial, lat. ini-tialis, -e, idem) iniţiâl, -ă adj. — care începe s. cu care se începe cevâ, începător, cf. . p ri mordial, primitiv; (substantivat) iniţiâlă s. f. = literă cu care se începe un cuvânt, spec. literă (mare) începătoare a unui nume. Amestecul ajunse la o anumită dată aşâ de puternic, încât curentul iniţial păreă pierdut. IORGA, L. II 79. A iscăliţ cu iniţialele. Iniţialele acestei cărţi erau scrise ciudat, eminescu, N. 44. Iuţeală iniţială; capital iniţial; — (după fr. initiative) iniţiativă s. f. = fa-. cultatea, libertatea de a începe; însuşirea de a fi gata să între.prinzi cevâ dela sine; spec. dreptul de a face propuneri. Iniţiativa luată de prea feri-ricirea voastră... URICARIUL, X 369/14. N’am
INIŢIAL
- 710 -
ÎNJOSI
experienţă, n’am elocinţă, n’am iniţiativă. ALECSANDRI, T. 1734. Am câştigat prin buna iniţiativă. maiorescu, D. ii 133. D. librar Socec s'a grăbit din propria iniţiativă a-mi oferi hârtia. HASDEU,
I.	C. IX. Iniţiativa legilor este dată fiecăreia din cele trei ramure ale puterii legislative. HAMANGIU, C. C. XIX. Proiect de lege din iniţiativă parlamentară. Spirit de iniţiativă. A luă iniţiativa.]
—	N. Din lat. initio, -are «a începe».
INIŢIÂI, -Ă adj. 1	.	_
INIŢIATIVĂ S. f. / V< ,n,ţ,â'
Îniutât,'-Ă adj. |	,
ÎNIUŢÎ t Vb.' IVa J v- iufr*
ÎNJÂMBÂ vb. Ia. v. jimbâ.
ÎNJÂKDÂ vb. I. Exciter, pousser â. — (Transilv.) A aţâţă, a jidări. Dă-le pace, nu-i mai în-jârdâ, că de loc (= îndată) să bat! VICIU, GL.
—	Sensul originar pare a fi fost «a bate [cânele] cu joarda s. jărdia» şi deci se poate să avem a face cu un cuvânt înrudit cu paleosl. zrudl «prăjină».
î\.1Ăiu>Ă11;i vb. -IVa refl. Reprendre des for-■ces, se remettre. — A se îndreptă din o boală, a se întrema. S'a mai înjărdăluit = s’a mai întrar-mat, s’a mai îndreptat de slăbiciunea de boală. şez; ix. 156.
ÎNJÂKJÎ vb. IVa (S’)encourager. — Trans. şi refl. înjarjî = a prinde s. da curaj, a (se) în-curajă (Straja în Bucov.). Com. A. TOMIAC. [Cu rostire dialectală: înjarjî.']
—	Pare a fi îndârji, cu asimilarea d-j> j-j (poate prin apropiere' de jidări, înjărdâ).
INJECTÂ vb. Ia. (Med.) Injecter. — A intro" duce, cu ajutorul unui instrument anume făcut pentru aceasta, un lichid medicamentos într’o cavitate a corpului (vână, rană, muşchi) s. subt piele. [Adj e c t i v e: injectât, -ă = (lichid) care a fost introdus într’o parte a organismului; (despre ochi) roşu şi congestionat din cauza îngrămădirii sângelui. Eră cu ochii injectaţi de oboseală, c. :PETRESCU, I. II 44. I Abstracte: injectâre s. f., injectât s. a. = acţiunea de a injecta. | F a-m i 1 i a: inject6r s. a. = aparat cu ajutorul căruia se injectează un lichid;—(fr. injection, lat. inieciio, -onem) inj6e.ţie s. f., (rar) injecţiiine s. f. (Med.) = acţiunea de a injectâ; lichidul injectat. S’a vorbit... de injecţiunile d-rului Koch în contra marelui flagel al ofticei. MAIORESCU, D. IV 482. Injecţiuni ipodermice (BIANU, D. S.), intrave-noase, subcutanate.]
—	După fr. (lat. injecto, are, din in şi jacere «a aruncâ în...»).
Înjghebă vb. I(a) Arranger, fabriquer â la diable, improviser.— Trans. A face din mai multe părţi (bucăţi, fragmente) în mod provizoriu un lucru, a compune s. a construi cevâ din lucruri fără preţ (din nimica toată), cf. înciripâ, î n-ciocălâ, îndrilâ, închipâ, îmbredeli, îndrugă; p. ext. a alcătui, a constitui, a pune la cale, a organiză (o societate) la repezeală, din elemente deosebite şi cam nepotrivite, a începe (o acţiune), a porni (o petrecere) fără multă pregătire,- mai mult improvizând. Dolgorucii [care] priveau mai mult la partnicul lor interes decât îa al patriei, înjghebară o partidă contrarie. C. NEGRUZZI, ii 145/ae. în contabilitate, inventarul ne arată cu lămurire toate lucrurile ce înjghebează capitalul cu care ne apucăm de gospodărie. I. IONESCU, C. 246. Mai pe urmă şi-a înjghebat şi o căruţă, creangă, P. 139. Acum se 'vedeă că înjgheabă pereţii laterali ai unei cutii.
C. PETRESCU, î. II 182. în vreme ce nuntaşii au înjghebat danţul... SEVASTOS, N. 159/9. în satul Dolhasca, flecăii îmblă cu capra, pe care o înjgheabă astfet... ŞEZ. III 18116. Cum ţin a-şi înjghebă nunta. ib. III }83/30. Tot dracu’ lucrase un car în casă; îl înjghebase tot cum trebue, dar nu-l puteă scoate afa¥â, din pricină că nu încăpeâ pe uşă. ib. 24l/2. A înjghebat o afacere. DDRF. [Prez. ind. înjgheb şi înjghebez. | A b s t r a c t e: înjghebare s. f., înjghebât s. a. = construire, alcătuire (din mai multe bucăţi), constituire (la repezeală, din elemente nepotrivite). Robinson se află adeseori în strâmtorire la înjghebarea lucrurilor de care aveâ trebuinţă. DRĂGHICI, R. 78. Fiecare din public ar puteă contribui... la înjghebarea desgustătorului mozaic. GOGA, Ţ. N. VI 1378. înjghebatul hăiteilor şi a harabalelor. I. IONESCU,
C.	125. *4şd-s de cu iscusinţă la înjghebat palavrele... SEVASTOS, N. 332/s; — înjghebătură s. f. = alcătuire, constituire; construcţie provizorie. Şura, o înjghebătură din scânduri vechi. NĂDEJDE, ap. TDRG. | Adjectiv: îngjhebât (cu negativul ne(î)njghebat), -ă = alcătuit, constituit, construit, format; pus la cale (NOVACOVICI, C. B. 11). Se văzu ’n lume urzindu-se colibi, sate, Cu adunare de oameni şi popoare înjghebate, konaki, p. 299. Plugurile sânt înjghebate. 1. IONESCU, c. 230. Amice... lu, cel dintâiu, o predai astăzi [arta vânătoarei] cetitorilor români, înjghebată în regule mai mult sau mai puţin riguroase. ODOBESCU,
III	13/6; — înjghebă(6r, -oâre = care înjgheabă. | Derivat: Injghebăiui vb. IVa refl. = a se căpătui cu cevâ, a-şi face rost de cevâ, a-şi procură cevâ. Sâ duce prin sat, doară s’a ’njghebălul de la cinevâ cu boi. SEVASTOS, P. 102.]
—	Derivat din jgheab cu pref. în-. După TDRG., sensul originar ar fi «a compune din mai multe părţi, cum se compune un scoc (jghiab) de .scânduri». Mai probabilă e explicarea lui ŞĂINEANU,
D.	u., care crede că la început cuvântul făceâ parte din tehnica morilor, însemnând: «a duce apa în jgheabul de la moară» şi deci «a o concentrâ».
ÎNJOHEBĂIiUÎ vb. IVa ]
Înjghebat 011Ă s. f. J v‘
înjitnici vb. IVa y. înjitaiţâ.
ÎNJITNIŢĂ vb. I. Engranger. — (Neobicinuit) A duce, a băgâ, a înmagazinâ în jitniţă. DICŢ. [Şi: înjitnici vb. IVa. polizu. | Adjectiv: în-jitniţât, -ă. DICŢ. j Abstract: înjitniţâre s. f. DICŢ.]
—	Derivat din jitniţă, cu pref. în-.
ÎNJOBENÂT, -Ă adj. v. joben.
injoncţiune s. f. v. injuncţiune.
ÎN jOs adv. v. jos.
ÎNJOSI vb. IVa. 1». Abaisser. 2°. Diminuer (le prix). 3°. (S’)abaisser, (s’)avilir.
1°. (Rar, învechit) Trans. A lăsâ, a coborî în jos. Ne muncirăm foarte mult ca să josim vetre-lile. GORJAN, H. IV 47. (Cf. şi înjosiţ, în-j o s a t).
2°. F i g. Trans. A scădeâ, a micşoră preţul unui obiect, costinescu.
3°. F i g. (în clasele culte, după fr. abaisser, germ. emiedrigen) (Trans. şi refl.) A (se) de-gradâ, a (se) umili. Această oaste... e aceea ce a îngiosit de atâtea ori trufia semilunii. C. NE-GRUZZI, 1 168.
[Şi: (neobicinuit) înjosâ vb. 1= a lăsâ, a coborî în jos (cf. înjosat); josi vb. IVa. | Abstract: înjosire s. f. = decădere, degradare, umilire. Vedem mărirea căzută ’n îngiosire şi eroismul sacru plătit cu umilire, alecsandri, p. iii 475. înjosirea
ÎNJOSORĂ
— 711 —
ÎNJUMĂTĂŢI
ideilor este întrecută numai de cacofonia limbei. maiorescu, CR. i 79. | A d j e c t i v e: înjosit (în-josât, josit, negativ ne(î)njosit), -ă,= coborît, aşezat mai jos, situat în vale; scăzut (în ceea ce priveşte preţul unui obiect), depreciat, ieftin; decăzut, degradat, umilit, ordinar, trivial. (Ad 1°) în locurile cele îngiosate de puţine ori creşte vin bun. ECONOMIA, 145. Văzurăm o insulă... prea înjosită. gorjan, H. II 6; (ad 2°) A vinde rachiul eu preţul îngiosit. uricariul, viii 135/20; (ad 3°) Această dare a neguţitorilor... privind-o josită cu totul. ib. xiv 15/2. Nu erau acum decât nişte ■sclavi îngiosiţi. C. NEGRUZZI, I 275. Multe expresii înjosite. MAIORESCU, CR. I 324. Şi el singur se simţeă înjosit, murdar, nevrednic de dragoste. TEODOREANU, M. II 48. Ţiganul — această fiinţă înjosită. şez. i 213;— (în)josit6r, -oâreadj.=care înjoseşte, degradează, umileşte. Prindeţi la inimă! Lepădâţi-vă jositoarea slugărie! ODOBESCU. i 110/,. Ce situaţie înjositoare se ascundeă sub ele! IORGA, L. II 607.]
—	Derivat din loc. adv. In jos. Cf. î n j o s o r i, d e j o s i.
ÎNJOSORÂ vb. Ia v. înjosori.
ÎNJOSORÎ | vb. IV = înjosi (3°) (la unii scriitori din a doua jumătate a veacului trecut; ieşit din uz). Iar pildele şi cumpătul când omului lipsesc, în viţii fac orice talent să se înjoso-rească. OLLĂNESCU, H. O. 290, cf. A. P. 30. [Şi: înjosorâ vb. I. d. zamfirescu, josorâ vb. 1»; (< *joscior, diminutiv din jos?) josciorâ t vb. I®. COSTJNESCU. (+ pogorî) înjosorî vb. IVa; josori vb. IVa. | Adjectiv: înjosorit (josorit), -ă = înjosit {3°). Nici virtutea cea măreaţă eănd odată e pierdută, Nu se măi întoarce 'n pieptul omului înjosorit. OLLĂNESCU, H. o. 195. Cum te-ar răsplăti cel întâiu fiu, cum terar scoate la lumină din josorita pulbere, care nu se potriveşte cu nobleţă ta? i. ne-gruzzi, v 191. | Abstract: înjosorire (înjo-sorîre, înjosorâre polizu, josorâre barcianu) s. f. = umilinţă, degradare. Gradul de înjosorîre vazală. la care ajunsese mândra Polonie faţă cu Poarta vazală... hasdeu, ap. TDRG.]
—	Derivat din în jos după modă Ie ca ajutoră {ajutori).
ÎNJOSORÎ vb. IVa v. înjosori.
'Înjudecare s. f. v. judecâ.
ÎNJUGA vb. I. 1°. Mettre au joug. 2°. (S')at-ieler ă un travail. 3°. S'asservir. 4°. S’allier, s’associer.
1°. Trans. (Complementul este—în mod normal—boul; construit cu prep. la, rar cu în) A pune boii în (= Ia) jug, casă tragă (la plug s. la car). Cinevâ gândacii îngiugănd, pământul ca cu boii tn plug să are. cantemir, ist. 93. împlu un car plin cu tăvălici... şi îngiugă în car doi boi şi dau foc tăvălicilor. HERODOT, 228/20. Luând de acolo oameni, fie nemeşi sau proşti... îi înjugau şi arau lanuri. C. NEGRUZZI, I 246. Nu-l înjugi aşâ cu buna pe viţel, coşbuc, B. 78. Satele Boiştea şi... înjugă numai boi ungureşti la carele lor. CREANGĂ, a. 72. Să-i înjuge [pe boi] repede şi să s’apuce de arat. sbiera, p. 190/23. înjugă patru boi la plug şi plecă la arat. CĂTANĂ, p. ii
13.	Nici n’am bouleni să ’ngiug. şez. IV 135b/10.
#	A înjugă boii la car — a începe o treabă, a se porni, zanne, P. v 130. | F i g. Până când... oarba tirănie... la caru-i de trufie să ne ’njuge? ALECSANDRI, P. II 7. || P. ext. (Complementul e carul -şi plugul). . Şi au şi îngiugal carele dimineaţa. LET. II 2OI/3. Pluguşorul înjugaiu. Neagră brazdă
răstumaiu. GCR. II 345. Un plug mare că prin-seiu Şi c’un bou îl înjugaiu. ALECSANDRI, P. P. 160.
2°. Fig. (Despre oameni) T r a n s. şi r e f 1. A (se) angajâ cu tot dinadinsul la un lucru greu, cf. înhămă. S’a înjugat la un lucru prea greu pentru puterile lui.
3°. t Refl. (Construit cu dativul) A se face sclavul cuivâ, a se supune. Iară cine se înjugă grijiei şi voroaveei. CORESI, EV. 401/S5.
4°. R e f 1. (Construit cu prep, c u) A se uni (precum se unesc doi boi în acelaşi jug), a se aliâ, a se întovărăşi; fig. a se împrieteni (zanne, P. V 339). Schiţii tngiugându-es cu H-rulii... CANTEMIR, HR. 212/16. Că ca mâne să căutaţi cu moartea să vă ’njugaţi. marian, î. 312. Nu te ’njugâ cu et=nu-ţi face de lucru (întovărăşindu-te) cu el. DDRF.
[A b s tr a,cte: înjugâre s. f. = acţiunea de a înjugă. (Ad 1°) A boilor înjugare. CORESI, EV. 304/„; (ad 4°) Şi astăzi mare înjugare are o la Italiani cu u. P. MAIOR, IST. 132;
—	înjugat s. a. (Ad 1°) Amândoi [boii] cum sânt mai buni de înjugat la car. CREANGĂ, p. 38;
—	înjugătură s. f. = păreehe de vite prinse la (acelaşi) jug. Le erâ casele pre descălecătura, unde se cheamă a înjugăturii (: rov ţevy/MTOi;). biblia (1688) 206,2. Sânt locuri de acăle unde măcar că se află văi, dară sânt foarte strâmte, pietroase şi stâncoase, care nici cu un fel de înju-gătură nu este cu putinţă a se călcâ. COD. silvic, 45. [Adjective: înjugat (cu negativul ne(î)n-jugat), -ă, (în poezia pop. şi diminutivul) înju-g&ţâl, -eâ = (bou) pus, prins la jug, (car, plug); cu boi prinşi în jug; f supus; împreunat, întovărăşit. Că şi... această viaţă a noastră cu mai multă trudă înjugată iaste. CORESI, EV. 27/29. înjugaţi să fim... acestor doao bunătăţi, ib. 277/36. Boi... înjugaţi doi căte doi. ^ALECSANDRI, P. II 104. Se încunjură atât plugul cât şi vitele înjugate la dânsul de trei ori cu tămâie, marian, S. ii 175, Laşi boii înjugăţei Şi mergi în crâşmă să bei. ŞEZ.
iii	60/e, cf. marian, nu. 75; —înjugător, -oâre adj. = care poate fi pus la jug; de înjugat. Boi în-jugători (: couples de boeufs) cumpăraiu cinci, coresi, EV. 414/13, cf. 334/31. Şi o sută de mii de boi înjugători. alexandria, 125. (Substantivat) înjugăt6r(iu) (jugă<6riu f) s- m- = bou de înjugat, bou pentru munca câmpului. Iară de va da ne-ştine aproapelui său înjugătoriu, au viţel, au oaie... biblia (1688) 55. Călare fiind pe jugătoriu. ib. ap. TDRG.]
—	Din lat. jugo, -are «a pune la jug, a uni»; compus cu pref. în- (după locuţiunea în jug).
ÎNJUGATEI*, -EÂ adj. v. înjugă.
ÎNJUMĂTĂŢÂ vb. Ia v' înjumătăţi.
, ÎNJUMĂTĂŢI vb. IVa. i». Partager, diviser, couper eu deux. Reduire de moitie. 2°. Remplir â moitii. Arriver d la moitie. 3°. MSler par moitie. 4°. Manger les mots; interrompre.
1°. T r a n s. Â împărţi în două jumătăţi; a; tăiâ (desface, rupe etc.) în două, cf. premiez â. Să le înjumătăţească, [lemnele], doar va închipui două măldace. S. nădejde, ap. TDRG. A înjumătăţit averea şi a.împărţit-o între cei doi fii ai săi. | P. ext. A reduce la jumătate, a diminuâ, a decima (cf. j u m ă t ă ţ i t).
2°. Trans. (Despre un vas) A umpleâ pe jumătate. Paharul Turcului... Cu catran să-l cătrăneşti, Şi cu spirt, să-l împlineşti... Păhărelul Marcului CU miere mi-l îndulceşte, Cu apă-l ju-mătăţeşte. teodorescu, p. p. 664b. Poloveacul (= căldarea) de-l scoteâ Şi’n hasnă că-l răsturnă, D’abiă o ’njumătăţeă. PĂSCULESCU, L. p. 248.
INJUNCŢIUNE
— 712 —
ÎNJURĂ
Paharul mieu Cu vin să-l înjumătăţeşti, Cu apă să-l împlineşti, ib. 267. | F ig. (Despre viaţă) A împlini pe jumătate, a ajunge la jumătate, a se trece de jumătate. Nu vor îngiumătăp, (: în-giumă'tăţâ CCR. I 367/J dzilele sale. PSALT. (HUR.) 106/a8. Injumătăţindu-se (= trecând pe jumătate) praznicul... EVANGHELIE (1894), ap. TDRG.
3°. Trans. (Despre bucate) A amestecă pe din două, a îndoi (cf. înjumătăţit).
4°. Trans. (Despre cuvinte) A rosti numai pe jumătate, a mâncă cuvintele, p. ext. a întrerupe, (cf. înjumătăţit).
[Şi: jumătăţi vb. IVa; înjumătăţii, jumătăţii vb. Ia. PSALT. 106/39, LB. | Abstracte: înjumă-tăţire (îngiumătaţire, înjumătăţâre, jumătăţile, ju-mătăţâre) s. f. = acţiunea de a înjumătăţi, împărţire în jumătate; jumătate. Plătind locuitorii birul lor la fieştecare îngiumătăţire a trei luni... ştiind fieştecare ce are să dea,... îşi va pune în rănduială petrecerea sa (a. 1804). uricariul, I 23/13. Îngrădit cu îngiumăt&ţarea apei Moldovei, ib.
III	2 6 8/27. Injumătăţirea postului = miezii-păresii. barcianu. | Adjectiv: înjumătăţit (înjumătăţit LB., jumătăţft), -ă = împărţit în două părţi egale, în două jumătăţi; rămas, redus numai la jumătate; amestecat pe din două; p. ext. diminuat; întrerupt. Va fi omul înjumălăţat, a se adauge oare (= sau) spre bine, oare spre rău. CORESI, EV. 99/,9. Ţara Moldovii care eră înjumătăţită şi luată de Leşi... LET. II 81/2,. Cuvinte înjumătăţite (= întrerupte) de suspinuri. beldiman, n. P. i 135. Bucate fierte cu apă şi înjumătăţite (= amestecate) pe din două, cărnuri şi zarzavaturi. PISCUPESCU, O. 195. Ceaiuri calde de izmă, înjumătăţite cu lapte dulce. id. ib. 183. Din cuvintele cele înjumătăţite (= rostite pe jumătate), nimic... n'au înţeles. DRĂGHICI, R. 225. Vorbe 'n jumătăţi te, rupte. PANN, E. I 65. O ceată păgână Scăpal-au peste Nistru Amar jumătăţită (= diminuată, decimată). ALECSANDRI, P. iii 369],
—	Derivat din jumătate, cu pref. în-.
INJUNCţiuise s. f.. Injonction. — Impunere, ordin formal, expres, presiune făcută asupra cuivâ. Alegătorii au respuns injoncţiunilor consulatului, respingând candidaturile oficiale. GHICA, S. 638. [Şi teu pronunţare franceză): injoncţiune s. f.]
—	N. după fr.’
ÎNJUNGHIA vb. I. 1°. Pointer, egorger, sai-gner, tuer; trancher. 2p. Sacrifier. 3°. S’igorger. 4°. (En parlant d’une douleur. Poindre.
1°. Trans. A vârî uri junghiu (= pumnal), un cuţit s. altă armă ascuţită în cinevâ; spec. în gâtul unui animal, spre a-1 ucide; p. ext. a tăiă (o vită). Aduceţi viţelul hrănit de-l jungheaţi. CORESI, EV. 21/29- L-au giunghiat paşa cu hangerul în pântece şi în gură. COS'i IN, ap. TDRG. Şi pr,e alţii mulţi i jungheă ca vitele. MOXA, 378. Jun-ghiaiu de-a-rândul şi mic şi mare. ZILOT, CRON. 348. Fieşteşice musulman este dator să junghe berbece la această zi. e. VĂCĂRESCUL, IST. 2 4 8/37. Vieţuitoarele acele, care le junghem pentru hrana noastră, ţichindeal, f. 119. Oh! înjunghe-mă tu, tu eşti mai tânăr. C. NEGRUZZI, I 164. Slujitorii îi înjunghe şi-i despintecă [pe mistreţii ucişi]. ODOBESCU, iii llO/jj. A înjunghiat cu cuţitul de la brâu şi a culcat la pământ ursul. id.
III	48/12. (Refl. = pasiv). In vechimea sfântă se junghiau odinioară Virginele. EMINESCU, P. 306. Paloşul... In Mogoş îl azvărleă Şi prin ini-mă-l giunghiâ. ALECSANDRI, P. P., ap. TDRG. Qenunchiatu-oam Şi 'njunghiatu-o-am... Şi tăia-tu-o-am. teodorescu, P. p. 70b. | (P. anal.)
(Despre bostan, pepene, harbuz, în care se vâţă cuţitul cu vârful, ca în gâtul unui animal, înainte de a-1 tăiă) Am înjunghiat câţiva harbuji într’ales. creangă, a. .127.
2°. f Trans. A sacrifică, a jertfi. Şi îngiun-ghiară fiii săi şi fiele sale dracilor, psalt. (SCH.) 226/8.
3°. Refl. A se sinucide, a se omorî (cu o armă ascuţită). Şi îmi daţi cuţit în mână să mă în-junghiu de necaz! iconaki, p. 55. Şarlota ta nici a murit, nici s’a înjunghiat, c. NEGRUZZI, I 63. || (Prin exagerare) A se (în)junghiă de râs (s. a râde) = a zâmbi. La fiecare vorbă să ’njungheâ a râde (glosat prin: se zâmbeâ a râde), graiul,
I	360 (Tulcea).
4°. Refl. (impersonal, ca n.-grec. fte xâcpTei papahagi, p. a. 153). Mă (înjjunghe = simt o durere acută, un junghiu, într’o parte a corpului, spec. în piept.
[Prez. ind. înjunghiu (prin Maramureş, cu des-palatalizare, giund ţiplea, P. p.), înjunghi, înjunghe, înjunghem..., să înjunghe (Maramureş: să giundă). losâp ş'o pus un gând rău, să giundă pe frate-său. ţiplea, P. P. 28. | Şi: (mai mult în limba veche): junghiâ vb. I. | Abstracte: înjunghiâre (înjunghiere), junghiâre (junghere) s. a. = acţiunea de a înjunghiâ, de a tăiâ; ucidere, omor; ţ ospăţ după uciderea unei vite; f sacrificiu, jertfă. Şi îngrăşatu-vă îrema voastră ca întru dzua giunghieriei (= de u s p ă ţ N. TESTAMENT 1648; j u n g h e r i i biblia 1688)!
COD. VOR. 132/,. 1 fu milă de junghearea lor. MOXA, 375/6. Oiunghiarea sv[ân]tului Zaharia. dosofteiu, V. S. 8. (Figură etimologică) Jun-ghiară în ziua aceaia junghieri (dvptaxa = jertl'e) mari. biblia (1688) 353. Jărtvă şi junghiiare deplin te-ai adus pre tine. MINEIUL (1776) 1191/!-Nici suspinuri, Nici a inimei junghiere, N'adwc milă, ci tot chinuri, konaki, P. 135. Indeletnicin-du-se întru junghiarea celuilant. drăghici, R. 166. O înjunghere s’a întâmplat aseară pe strada Radu-vodă (= un om a înjunghiat pe altul). TDRG.; — înjunghiat (junghiât) s. a.= înjunghere, t sacrificiu, jertvă. Bucatele giunghiatelor ido-leşti. dosofteiu, v. s. 71; — junghietoâre s. f. = înjunghiere, sacrificiu. Cuţit de junghiătoare şi ştreang de spânzurătoare, teodorescu, P. P. 405;— înjunghetură s. f. = înjunghere; junghiu. barcianu, (cf. junghe tură). |Adjective: înjunghiat (junghiât), -ă = lovit, străpuns cu o armă ascuţită; tăiat, ucis, omorît, sacrificat. Trupul lui Hangerli, înjunghiat şi decapitat... IORGA, R.
C.	I 60; — înjunghie(6r (junghietdr), -oâre = care înjunghie; care ucide, omoară, sacrifică; care produce junghiuri. Duse cuţitul... în casa De-spincăi, ca să cază vina asupra ei,... ca pe una ce se va socoti de junghetoare. GORJAN, H. IV 207. Fugi junghiu înjunghietor, că te ’mbrac în haine de fuior. ŞEZ. VII 55. (Substantivat) jun-ghiet6r (junghet6r) s. m. = om a cărui meserie e să înjunghe, să taie animalele, cf. călău, haham (2°) (POLIZU); s. a. [cu plur. junghetoare] f altar pe care se face sacrificiul. Două fiinţe ce semănau una cu alta, cum seamănă cruntul jun-ghetor cu jertfa nevinovată. ODOBESCU, ap. DRGF. Avraamu îrălţă Isac, fiulu său, spre giunghietoriu (= oltariu N. testament 1648; jârtav-nicii. BIBLIA 1688). COD. VOR. 121/,.].
—	Din lat. juguio, -are «a tăia gâtul», la care s’a adăogat pref. în-,
ÎN JUR loc. adv. v. jur.
ÎNJURA vb. I. 1°. Injurier, insulter, jurer. 2°. Dire du mal de qqn.
1°. Intrans. şi trans.^îA spune cuvinte profanatoare la adresa celorTsfinte; a-şi vărsă
Înjurătură
- 713 -
ÎNLĂTURĂ
mânia pe cinevâ insulţându-i cu cuvinte grele, (în Mold.) a s u d u i, cf. ocărî, ofensă, insultă. El tremease să-l cheame la judecată. Postelnicul nu mearse,ce încă-l înjură. MOXA, 372/12. Cela ce va înjură ( mold. s u d u i) sau va vătămâ pre soli, acela iaste ca şi Jurul ce (ură besearica. PRAV. (munt.) 265. Din dinţi strânge• şi înjură. barac, a. 62. Şi tot înjurându-i mereu, îi porniră. BĂLCESCU, M. V. 393/25. Pe mine toţi mă ’njur(ă). ALEXANDRESCU, M. 286. De multe ori gluma înjură muma. PANN, P. V. I 24. Calicului să-i dai toată săptămâna, şi să nu-i dai sâmbăta, te înjură. ZANNE, P. V 115. Cănd te'njură oarecine, mulţumeşte-i că nu te bate. I. GOLESCU, ib. VIII 56; cf. II 119; IV 600. |'(Prin prep. d e se arată persoana s. obiectul care se profanează cu vorbe injurioase) Ce neam înjură, ca noi, de leage, de cruce... şi de toate tainele Sfintei Biserici? antim, ap. IORGA, L. I. 430. Cine înjură de cruce Ca ea o să se usuce, se spune pentru omul fără frică de Dumnezeu, zanne, p. vi 531.
2°. A vorbi de rău, a bârfi pe cinevâ. Unul în dos te-a 'njurat. — «în lipsa mea puteă să mă şi bată». zanne, p. ii 119.
[Adjective: înjurât (cu negativul ne(î)nju-rat), -ă = cai:,e a fost insultat cu înjurături. (Substantivat) Cela ce va înjură pre un om... acela se va pedepsi... ca şi cănd are înjuratul de faţă. PRAV. 872; — înjurăt6r, -oâre = care înjură, su-duitor. Cela ce trimite pre altul să îndeamne pre neştine să înjure... se va certă ca şi un înjură-ioriu (mold. s u d u i t o r i u). prav. (munt.) 875.
| Abstracte: înjurâre s. f. = acţiunea de a înjură, sudalmă, cf. injuriei. Despreţuesc înjurarea. c. negruzzi, I 211; — înjurât s. a. = înjurare. Dacă-i vorba pe'njurat, apoi ca Românul mai rar cinevă să ’njure; — înjurătură s. f. = înjurare; vorbele cu care înjuri pe cinevâ, sudalmă, cf. injurie, ofensă, insultă. Pentru zâmbetul copilului său aveă totdeauna o înjurătură şi pentru scâncitul lui o palmă. VLA-HUŢĂ, ap. TDRG. Pe ’njurături se puneă, Văile de-mi răsună. TEODORESCU', P. P. 602. Neamţu crede'n băutură Ş’Unguru ’n înjurătură, zanne, p. VI 227.]
•—• Din lat. injurio, -are «a trată pe cinevâ în mod brutal», (apropiat de a jură). Cf. injurie.
Înjurătură s. f. v. înjură.
injuria vb. Ia v. injurie.
-INJURIE s. f. Înjure. — Vorbă ofensătoare, cuvânt de ocară; cf. înjurătură, sudalmă, insultă. Violenta dusă până la injurii. MAIORESCU, Cu. III 52. îi trebuiă o frază tare, obraznică, aproape o injurie şi o găsi. SANDU, D. N. 239. Injurii grave. [Pronunţ, -ri-e. | D e r i v a t e: (fr. injurier, lat. injurio, -are) injuriâ [-ri-d] vb. la= a spune cuivâ cuvinte ofensătoare, cf. ocărî, sudui (şi dubletul) înjură. | Adjectiv: (fr. injurieiux, lat. injuriosus, -a, -um) injurids, -ă [-ri-os] = ofensător, insultător, de batjocoră. Cuvinte injurioase).
—	N. din lat. injuria, -am «nedreptate».
injurios, -oâsă adj. v. injurie.
INJUST, -Ă adj. Injuste. — Care nu este just, nedrept. Judecată, sentinţă injustă. [Familia: (fr. injustice, lat. injustitia) injustiţie s. f. = nedreptate. Idei de injustiţie şi de arbitrar. MAIORESCU, D. I. 175.]
—	N. după fr. (lat. injustus, -a, -um, idem).
INJUSTIŢIE s. f. v. injust.
ÎNliĂCRĂJUÂ Vi). I-a V. lăcrămâ.
liyiiĂCRÂT, -Ă adj. Enfermi dans une caisse.
—	închis în ladă: Câte-i trăbuiă, Tăte l-aş aveă în ladă ’nlăcrate (Dânsuş). DENSUSIANU, Ţ. H. 118.
—	Participiul-adjectiv al unui verb (neatestat) înlăcrâ, derivat din lacră (= raclă), cu pref. în-.
tNiiĂCRÂT, -Ă adj. (Arbre) dont les rameaux s’âtendent sur les c6t6s. QuadrilU. — Cu crengile crescute în lături. DENSUSIANU, Ţ. H. 321. | (Despre scoarţe, macaturi, aşternuturi) Ţesut în ochiuri (romburi) s. cadrilat. CIAUŞANU, V.
înlĂCRIMĂ vb. Ia v. lăcrămâ.
ÎNLĂNTRU t adv. v. înăuntru.
■	ÎNLĂNŢUI vb. 1VO) 1°. Enchaîner. 2°. En-, tourer. 3°. Enchaîner; se succeder.— (Se întrebuinţează aproape numai în sens figurat).
1°. Trans. (Prin asemănare cu sclavul legat în lanţuri) A încătuşâ, a nu da voie să se manifeste. Şi cu ce drit vrei să-mi priveghezi purtările... şi să-mi înlănţueşti voile? c. Negruzzi, iii 146/14. ] A captivă, a subjugă. A înlănţui inimile. ŞĂINEANU, D. U.	.
2°. Trans. (Prin asemănare cu lanţul care cuprinde şi strânge obiectul legaţ) A strânge bine de jur împrejur. Şi ’nlănţuindu-mi gâtul cu braţe de zăpadă... EMINESCU, P. 202. Las’ să-ţi înlăn-ţuiu gâtul cu părul mieu bălaiu. id. ib. 209.
3°. (Prin asemănare cu zalele unui lanţ, prinse una într’alta) Trans. A împreună (în mod logic), a coordinâ. A-şi înlănţui ideile, şăineanu,
D.	u. | Refl. A se urmă într’o succesiune necurmată. Evenimentele se ’nlănţue în mod natural.
[Prez. ind. înl&nţuisc şi înlănţuiu. \ Abstract: înlănţuire s. f. = încătuşare; înşiruire, succesiune (de lucruri care au raporturi între ele). Legea [fir]ei e ’nlănţuirea Unui şir de nedreptăţi. COŞBUC, F. 129. Ideile exprimate de Miron Costin în diferitele sale scrieri despre cronicarii anteriori se prezintă într’o înlănţuire firească, c. Giu-RESCU, BUL. COM. ist. ii 116. | Adjectiv: înlănţuit (cu negativul' ne(î)nlănţuit), -ă adj. = (băgat, pus) în lanţuri, încătuşat; înşiruit, ui-mându-se într’o succesiune neîntreruptă. îngerul ce stă ţinând înlănţuit sub piciorul său pe Satana. N. A. bogdan, ap. TDRG. Nu-i tot una leu să mori, ori câne ’nlănţuit. coşbuc, F. 117. Farmecele ce mă ţineau înlănţuită. ISPIRESCU, L. 35.]
—	Derivat (nou şi de provenienţă literară, .în parte după modelul fr. enchaîner) din lanţ, cu pref. în-. Cf. d e s 1 ă n ţ u i.
ÎNliĂPTOŞÂ vb. Ia v. lăptoşâ.
ÎNLĂRCti vb. IV3 v. lărgi.
ÎNiiĂŢÎ vb. IVa v. lăţi.
ÎNLĂTURĂ vb. I. iScarter, iloigner, repousser, iviter; s'ecarter.— Trans. A da în lături, a da la o parte, a îndepărtă, a face să dispară, a alungă, a evitâ. Greu e a puteă înlătură cinevă calomnia, c. NEGRUZZI, I 290. Mi-ar fi părut mai bine să înlătur gâlceava cu el. N. GANE, ap. TDRG. Această privire înlătură grija de pe fruntea bătrânilor. I. NEGRUZZI, ap. TDRG. Dănuţ o apucă de umăr, vroind s’o înlăture. TEODOREANU, M. II 14. înlătură oarecum groaza ce sta gala să-l cuprindă. ISPIRESCU, L. 100. Răspunsul blând înlătură . mânia, iar cuvântul aspru întărâtă mânia. ZANNE, p. II 689, cf. V 11. N'a putut înlătură primejdia (boala, întâmplarea nenorocită). | Refl. A se îndepărtă. Se iau do peri de porc... şi
•ÎN LĂTURI
— 714 —
ÎNLESNI
se pun pe vatră, după ce s’a stins focul. Dacă perii se înlăturează unul de altul... ŞEZ. I 145/1X. [Abstracte: tnl&tur&re s. f. = acţiunea de a înlătură, îndepărtare, insă din înlăturarea (negarea adevărului) judecăţii particulare, rezultă înlăturarea judecăţii universale, maiorescu, L. 57. Înlăturarea tuturor piedicilor. DDRF.; — tnlăturât (cu negativul ne(î)nlăturat) s. a. = înlăturare. Acesta e un lucru de înlăturat. | Adjectiv: înlăturat (— une-ori adverb — cu negativul ne(î)nlăturat = nedat în lături; inevitabil), -ă = dat (s. stând) la o parte, îndepărtat. Trăind însă cu totul înlăturat de asemenea crâncene lupte, eu, amice,... scriu mai mult pentru a mea proprie plăcere. ODOBESCU, III 105/u. Toată casa par’că se pregăteâ pentru o durere ştiută mai dinainte şi neînlăturată ( = inevitabilă). VLAHUŢĂ, ap. TDRG.(formaţiune hibridă) neînlăturâbil. -ă = care nu poate fi înlăturat, de neînlăturat, inevitabil.]
—	Derivat din loc. adv. în lături. Cf. d e -lătură.
ÎN IiĂturi loc. adv. v. lăture.
i\i. ij'iNTUi; adv. |
ÎNiĂtusTU f adv. 1	v. înăuntru.
ÎNiiĂtr'JTRB t adv. J
ÎNiiECtiuî t vb. I Va v.	legiui.
Înlemni vb. IVa. Se lignifier. Rester comme une souche. Demeurer pitrifie, glace’i (d’effroi, de froid etc.). — Intrans. (Rar în înţelesul propriu:) A se preface în lemn; (mai des, fig-) a rămâneâ nemişcat, ca o bucată de lemn, a rămânea ţintuit locului. O judecătoreasă la bal, când înlemneşte pe un jilţ uitat, prin colţuri, el sare ş’o potteşte. I. NEGRUZZI, II 53. Noaptea par'că înlemnise pe loc, nici se	clinteâ.	nădejde,	ap.
TDRG- Înlemnise de frig.	DDRF.	|| Spec.	(în-
trebuinţare obicinuită) A rămâneâ nemişcat, ţeapăn, rigid (de mirare, de uimire, de ciudă, de groază, de frică etc.), a încremeni, a înmărmuri, a îngheţă, cf. împietrit. (Pe când a înlemni arată mai mult groaza, a încremeni arată mai mult mirarea. Com. a. corbu). Atunci Arghir înlemneşte. BARAC, A. 17. Au înlemnit de frică, drăghici, R. 34. De mânie O ’nlemnit pe loc. alecsandri, t. 518. Când auzi bărbatul una ca asta, mai înlemni. RETEGANUL, P. I 43/32. Auzind tată-său acestea, înlemnise numai, că nu ştiă ce să facă. SBIERA, P. 70/27. [Abstract: înlemnire s. f. = acţiunea de a înlemni; rigiditate; spaimă mâre. Frică,... spaimă, mirare şi înlemnire au cuprins pe bietul... Robinson. drăghici, R. 238. Inlemnirea zugrăvită pe figură îi dădeă o înfăţişare comică, c. PETRE seu, î. i 13. | Adjectiv.: înlemnit, -ă = prefăcut în lemn, ca lemnul; ţeapăn de mirare mare, de uimire, de frică etc. Care ar fi aşâ înlemnit şi nesimţitoriu... ţichindeal, F. 375. Una
0	văd înlemnită, cealalt’au îngheţat. KONAKI, p. 50. (Substantivat) Sta ca un înlemnit. PANN, E.
iii	119. Profesorul rămase înlemnit, c. NEGRUZZI,
1	12. Tătarii [văzând pe Ştefan că se aruncă în Dunăre] înlemniţi stau. ALECSANDRI, P. III 161. 'Noi, când am văzut asta, am rămas înlemniţi. CREANGĂ, a. 4. Bietul om rămase înlemnit în loc. ISPIRESCU, L. 267.]
—	Derivat din lemn cu pref. în-. (Ca formaţiune cf. şi bulg. zdirven ot strach «înlemnit de spaimă», zd^rvih se ot stud «înlemniiu de frig», ngr. iţvfoaoa ano x6 y.qvo. PAPAHAGI, P. A. 162/400, apoi rus. koleti, rut. kol'ity, pol. kolczei «a înlemni (de frig)», derivate din kol «par», sârb. uslapiti se «a înlemni», din stap «băţ».)
Înlemnoşă vb. Ia v. lemnoşâ.
tui/ENEvi vb. IV» v. lenevi.
iNLENi vb. IVa v. leni.
înlenoşâ vb. I. v. lenos.
ÎNLESNI vb. IV. 1°. Faciliter, per mettre, fa-voriser. 2°. Aider, secourir. 3°. Permeitre; pouvoir, avoir les moyens de... 4°. Aller â la selîe-. 5°. Diminuer (de piix).
1°. Trans. (cu dativul persoanei) A face ca cevâ să fie 1 e s n e, uşor de făcut, fără multe greutăţi, a uşura, a.facilitâ, p. ext. a favoriza, a mijloci. Poteca... ne înlesneâ (= dădeă) prilejul de o furişă sărutare. KONAKI, P. 102. Cugetarea aceasta îmi înlesneâ toate, beldiman, n. P. ii 35. Samniţii au lesnit trecerea lor prin Apenini. id. ib. I 134/2, cf. I 104. Vrând să scoată pre cei înuntru intraţi, Orecii lesniră intrarea, căci uşile n’au: închis, id. tr, 399. Această grabă a lui îi fu folositoare într’aceea că îi înlesni repede cuprinderea acelei ţări. BĂLCESCU, M. V. 427. O scoică... i-au slujii în loc de sapă, înlesnindu-i foarte lucrul. DRĂGHICI, R. 52. Acest instinct [al vânătoarei] a înlesnit chiar omului primele sale inspiraţiuni artistice. ODOBESCU, iii 78/23. El poate să vă înlesnească o întâlnire, pontbriant. Am înlesnit împăcarea lor. DDRF. | (Cu acuzativul persoanei) A favorizâ. Incărcându-se... toate aceste în corabie, când şl vântul potrivit îi lesneă, s’au hotărît călătoria pe a doua zi. DRĂGHICI, R. 304.
2°. Trans. (cu acuzativul persoanei) şi a b s o-lut. A v.eni (cuivâ) într’ajutor (mai ales cu bani), a ajută pe cinevâ. [Boierii... cer un cai-macan care] s’alerge, să înlesnească, la nevoi ce vor aveâ. beldiman, TR. 387. [Ministru îmi] dă un bilet către Alleon, ca să-i înlesnească (să-i avanseze) [lui Magheru] cheltuielele de drum. I. ghica, ap. TDRG. Cu toate că l-am înlesnit la trebuinţă, se face că nu mă cunoaşte. PONTBRIANT. Învăţăturile lesnesc pe oameni a fi supuşi pravilelor. uricariul, I 74/28. Zeiţa Vinerea însă se ţinii de cuvânt, căci înlesni pe Paris a hrăpl pe... Elena, ispirescu, U. 10/u. Să ’nflorească, să rodească, Dumnezeu să le plivească, Pe mine să mă ’nlesnească. pamfile, c. ţ. 206. Adesea l-am înlesnit = i-am dat bani. DDRF. | Refl. A se ajută, a se ajutoră. Nu aveă nici pânze...—Puteă să se lesnească cu vâsle, drăghici, r. 146.
3°. Sp*ec. Trans. A da cuivâ putinţa s. mijloacele de a învinge o greutate materială. Ai lesnit cu păsuire darea birului în ţară. KONAKI, P. 44. | (Mai. ales). Refl. (întrebuinţat absolut ori urmat de să + conj. s. de inf.) A aveâ putinţa materială să..., a dispune de (timp, mijloace, bani etc.). O holdă strânsă în căpiţi poate sta 10 sau 15 zile.:, pănă ce se : va înlesni gospodarul sau pănă ce se va îndreptă vremea. IONESCU,-C. 136. Biserica a stat... mult timp în ruină, pănă s’au înlesnit a o drege sătenii. IORGA, N. R. A. I 338. Nu mă înlesnesc acum = nu pot, nepermiţ-ân-du-mi mijloacele. DDRF. Mâi păsueşte-mă până la vară,' când am să mă înlesnesc să-ţi plătesc.
4°. (Neuzitat) Refl. A se uşurâ ieşind la scaun, a-şi face treaba, pontbriant.
5°. (Regional, cf. lesne = ieften) A înl'esni — a iefteni (densusianu, ţ. h. 61), a scădeâ în preţ. Lesnesc = vilesco. ANON. CAR. A (se) lesnl = a (se) i“i leni. LB. ,
[pontbUlant dă şi înţelesul: prunele înlesnesc = ces prunes relâchent. | Şi: lesnl vb. IVa. | Abstracte: înlesnire (lesmre; cu negativul ne(î)n-lesnire) s. f. = uşurare, facilitate; ajutor, încurajare, posibilitate, mijloace, uşurinţă (de plată), avântâj; aptitudine, dispoziţie. Mijlocul cel spre lesnire aduce. CANTEMIR, IST. 114, cf. HR. 259/12.
ÎNLESNICIOS .
- 715 -
ÎNMAGAZINA
Pentru lesnirea sa, şi ca să nu se facă întârziere la săvârşirea acestor... uricariul, i 124/17, cf. iv '144/13. Lesnirea de care se dă pământ înlăuntrul
i.	târgului... I. IONESCU, D. 285. Omul şi-a izvodit Cinstirea de metdluri Spre înlesnirea lenei. I. VĂCĂRESCU, P. 48/u. Dacă nu cum vă vei, fi având alte înlesniri... C. NEGRUZZI, III 231/14. Intre adevărata ştiinţă şi între viaţa practică nu poate fi niciodată antagonism, ci ţrebue să fie din contră, o continuă înlesnire reciprocă, maiorescu, CR. II 134. Apoi intrând cu înlesnirea firii lui...
. entuziaste în părerea amicului său, începii a strigă, zamfirescu, R. 60. Când toate de o potrivă una cu alta se preţuesc, atunci o înlesnire la toate curând găsesc. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. VIII 102. Are mare înlesnire la învăţătură = învaţă uşor. DDRF. Mi-a făgăduit că-mi va face înlesniri (= avantagii) mari de plată. (Loc. adv.) Cu (în) lesnire = lesne, uşor, cu uşurinţă. Spre a se înţeleage mai cu lesnire tâlcuirea pravilelor... PRAVILA -(1814) XXI. Să ieie cu lesnire şi fără împotrivire, uricariul, IV 71/31. Cu aceeaşi lesnire scrie la cap. .VI... P. MAIOR, IST. 77. Mânile acelea care poartă sabia cu mare lesnire... beldiman, N. P. I 50. Pot cunoaşte cu lesnire ce dureri a încercat. PANN, E. II 95. Ar fi cu lesnire a-i câştigă. DRĂGHICI, R. 157. Să poată ajunge mai cu lesnire aproape de împărăteasă, ispirescu, U. 70/26. | Adjective: înlesnit (cu ne-gatiyul ne(i)nlesnit), -ă = facilitat, uşurat; care nu prezintă greutăţi, lesne, uşor, lesnicios, Comod. Aceste bunătăţi cereşti arătate cu înlesnită înţelegere... E. VĂCĂRESCUL, IST. 247/31. Petrec o viaţă înlesnită întru toate. MARCOVICI, D. 232. Sub această formă nouă şi adimenitoare, miturile re-ligiunei anticilor Eleni vor deveni pentru poporul nostru o‘învăţătură folositoare şi înlesnită. ODOBESCU, iii 314/n; •—Snlesnit6r (lesnit6r), -oâre = care înlesneşte, uşurează, ajută; lesne, lesnicios, uşor ; t care înţelege uşor. Partea bărbătească, ca unii ce şi mintea le-a fost mai lesnitoare... uricariul, vii 129/13. Să vă împliniţi dorinţa cu un chip prea lesnitor. beldiman, tr. 417. Nici de cum nu am j u.ut găsi vre un înlesnitor chip. uricariul, i 43/14. Cu cât o limbă are cuvinte şi regule mai temeinic stabilite,... cu atât ea este... mai puţin înlesnitoare la translaţiuni dintr’o limbă rivală. ODOBESCU, III 360/29; — înlesnici6s, -oâsă f v. lesnicios.]
—	Derivat din lesne, cu pref. în-.
ÎN1ESNICIOS, -OÂSĂ t adj. v. lesnicios.
ÎISMMĂSÎ vb. IVa. Accoster. — (Neobicinuit, despre corăbii) Intrans. A trage la liman, la mal, a acostă, cf. aborda. Văzurăm înli-mănind (trăgând la liman) o corabie strină. GORJAN, H. II 13.
—	Derivat din liman, cu pref. în-. Cf. a 1 i m ăn i.
tsflilîilŞTÎ vb. IVa v. linişti.
iisiiizÎBiij, -Ă adv. v. ilizibil s. v. ilegibil.
Îîî aciv. v. loc.
ÎKIjOCÂ vb. I. refl. S’6tablir, se nicher. — A se aşpzâ într’un loc (COSTINESCU), a se încuiba (Straja, în Bucov., com. a. tomiac), a se instalâ, a se stabili, dr. iii 1091.
—	Derivat din loc. adv. în loc. Cf. înlocui, întrolocâ.
îwiiOCTli vb. IVa. Remplacer. -^Trans. (Construit adese cu prep. cu sau prin) A pune pe cinevâ s, cevâ în locul (p. ext. în funcţiunea) altuia, a schimbă. Cu cine se înlocuiă deşertul ce se făceă în rangurile acestor luptători?
C.	NEGRUZZI, I 345. De aceea nici voiu a în-
locui pe Postelnicul, deşi mulţi aspiranţi la zestrea sa... id. 79. De când cristianismul a înlocuit religia păgânismului... ALECSANDRI, aj!>. TDRG. (R ef 1.= pasiv) Ca prin farmec, plânsul s’a înlocuit cu râs. popovici-bănAţeanu, ap. TDRG. | A ţineâ locul cuivâ, a suplini. Şi' fiindcă el e mai sărac decât mine, l-am hotărît să primească leafa mea pe timpul cât m’o înlocui, brătescu, l. d. 222. învăţatul german n’a cruţat pe predecesorul său, dar cel mai mare rău i l-a făcut nu semnalându-i greşelile dese, ci înlocuindu-l. IORGA, L. I. 388. [Adjectiv: înlocuit (cu negativul ne(î)nlocuit), -ă = (care a fost) scos din locul s. din funcţiunea sa, căruia i s’a substituit altul, cf. suplinit. înlocuit curând după aceea,... încercase timp de un an,... să practice avocătura în Ploeşti. BRĂTESCU, L. D. 23;—înlocuit6r, -oâre (adesea substantivat) = (cel) care înlocueşte, care ţine locul, care se substitue altuia; supleant, suplinitor, locţiitor. înlocuitorul său a fost un Grec foarte nebun, Mihnea al III-lea. IORGA, C. I. 24. înlocuitorul eră găsit. id. l. i. 343. |Abstracte: înlocuire s. f. (maiorescu, d. iii 433), înlocuit (cu negativul ne(în)-locuit) s. a. = acţiunea de a înlocui, substituire, suplinire. Pierderea lui e de neînlocuit.]
—	Derivat din loc adv. în loc (după fr. remplacer). Cf. î n 1 o c â.
îiili<5isxBU adv. v. înăuntru.
' ÎKiiCMMf vb. Ia. I. Illuminer. II. Enluminer.
I.	t Trans. 1°. (Cuvânt popular în scrierile vechi din Banat) A luminâ. Slnlumingdz = illu-mino. ANON. CAR. înluminează-ne cu duhul sfânt al tău. palia (1581) ll/6.
2°. (Neologism ieşit din uz) A luminâ, a ilumina. Seara toată politia (= oraşul) se va înlumină (Mold. 1834). URICARIUL, viii 193/,. Nepovestită
#	frumuseţă eră acolo, căci vârful acestui preaînalt munte, şi după asfinţirea soarelui câtvâ, înlumină razile. DRĂGHICI, R. 31.
II.	(Neologism) A împodobi o carte cu picturi (miniaturi) colorate. Mulţi secoli, vânătoria n’a avut alţi interpreţi plastici decât pe migăloşii miniaturişti, care înluminau cu poleiele şi cu ivăp-selele cleioase mulţimea de manuscripte, odobescu, iii 131.
[Adjective: înluminât, -ă = luminat (şi în titulaturi); iluminat; împodobit cu picturi. (Ad
I	1°) înluminât = illuminatus. ANON. CAR.; (ad
I	2°) Numele lui... şi după moarte înluminât şi vecinic îl ţine (Mold., a. 1765). uricariul, i 272/17. Prea osfinţite şi mărite, vrednice domnule episcope şi cinstite, înluminate, mărite Domnule Viţişpan (a. 1807, Buda), ap. VB. II 500. | Abstracte: înluminâre s. f., înluminât s. a.j
—	în înţelesul I 1°, compus din în- şi luminâ; în înţelesul I 2°, neologism după fr. illuminer (lat. illumino, -are); în înţelesul II, neologism după fr. enluminer.
îsiitnsoi vb. IVa y. lungi.
ÎN-IitJWCt-BĂBUĂTOBIlj, -OÂJtE f adj- V răbda.
ÎNIiUKTBOSÂ f Vb. Ia	|
îratMBU ady. •	1	v	măuntru-
ÎNMAGA25INÂ vb. Ia. Emmagasiner.— Apune, a băgâ în magazie (mărfuri, producte etc.); f i g. (Fizică) a îngrămădi într’un corp putere s. lumină care stă în stare latentă,	ca	să	se	poată	între-
buinţâ apoi la un moment	dat, cf. a	a c u m	u 1 â.
Acest aparat funcţionează prin urmare ca şi cum ar acumulă sau înmagazină o cantitate de electricitate. PONI, F. 305. [Şi: inmagazinâ vb. Ia. Scris şi îmmagazinâ, imm&gazinâ vb. I. | Adjectiv:
ÎNMĂGURÎ
— 716 —
ÎNMATRICULA
înmagazinât, -ă=. pus, băgat în magazie; acumulat. | Abstracte: înmagazinâre s. f., înmagazinât s. a. = acţiunea de a inmagazinâ (mărfuri, producte); acumulare (de putere s. lumină într’un corp).]
—	N. după fr.
ÎNMĂGURI vb.• IVa. Refl. S’assombrir.—-A se înlunecâ. Odată o sămănat un bărbat un lan de grâu şi când s'o dus pe după Paşti să vadă grâul de-i frumos, i' s’a înmăgurit sufletul. Ici şi colo câte un fir (Jorăşti, în Covurlui). ION CR.
II	293.
—	Derivat din măgură (care are şi înţelesul de «negur.ă, ceaţă»), cu pref. în-.
ÎNMALACOFÂ f vb. Ia. Vetir d’une crinoline.— A îmbrăcă (o femeie) cu malacof. "[Adj e c t i v: înmalacofât (înmalocofât), -ă = f îmbrăcat cu malacof. Şi aşâ ferchezuite, încorsetate, înmalo-cofate, le-am, dat drumul [servitoarelor], C. NE-GRUfczi, I 104.]
—	Derivat din malacof cu pref. în-.
Înmâna vb. Ia Remettre (en main).— T r a n s. A da, a remite, a predâ cuivâ cevâ în mână. Logofătul îi tnmână o anaforă. C. NEGRUZZI, I. 306. Fă cinste, logofete! — zise hangiul, înmănăndu-i două hârtii de câte douăzeci de lei. SANDU, Săm.
vi	884. Dacă ii da chiria, se temeă că pierde banii, căci logofătul nu i-ar fi înmânat boierului. id. LUC, vi 448. (Fig.) Exploraţiuni făcute la faţa locului ne vor înmânâ cheia acestor enigme. ODOBESCU, II 424. | P. ext. (Neobicinuit) A comunică, a face să treacă de la unul la altul. Alte fluerături răspunseră aproape, departe, mai departe... şi îşi înmânară alarma. M. I. CHIRIŢESCU, CONV. lit. xlii 447. [Şi: (prin Transilv. şi Bucov., învechit) înmânuâ vb. Ia. alexi. Moaşa... înmâ-nuiâză copilul nou-bolezat mamei sale. marian, na. 194; — (derivat din a-mănă) amânul vb. I barcianu, ap. TDR13. | Abstracte: înmâ-nâre s. f., înmânat s. a. .= acţiunea de a înmânâ.
I	Adjectiv: înmânât, ă = care a fost dat în mână.]
—	Derivat din mână, cu pref. în-.
Inmandrî f vb. IVa. 1°. Sclairer, ouvrir les yeux. 2°. Faire le fier, s’enorgueillir.
1°. t Trans. şi refl. A (se) înţelepţi, a (se) deşteptă, a (se) luminâ (la minte). Mai vârtos de vrăjmaşii miei înmândritu-me-ai cu porância ta (= înţelepţi-tu-me-ai HUR., DOS.; p r u -den tem me fecisti). psalt. 259. Înţelegeţi acmii fără- de-mente întru oameri şi neburii căndu-va înmândriţi-vă (=înţelepţiţi-vă COR.2; fi-vi-ţi înţelepţi hur.; să priciapeţi DOS.) psalt. 196/,. Domnul înmândreaşte orbii (= deus illuminat coecos). coresi, ps. 396, cf. 290.
2°. (Astăzi, rar) Refl. A se fuduli, a se îngâmfă cu mândrie, costinescu.
—	în înţelesul 1° după paleosl. umadriti sş, cu acelaşi sens; în înţelesul 2°, derivat din în- + mândri.
ÎNMÂNIÂ vb. I v. mâniâ.
iNMĂNOŞÂ vb. Ia. Fertiliser., — (Neobicinuit) Trans. A face mănos, roditor, fertil, productiv, cf. înrodi. Inmănoşează pământul, şuţu, ap. TDRG.
—	Derivat din mănos, cu pref. în-.
ÎNMÂNUÂ vb. Ia v. înmânâ.
ÎNMĂNUCHIÂ vb. Ia. Mettre en faisceau, en bouquet, enjaveler. — (Rar) Trans. A strânge, a
legâ în mănuchiu, «a face snopuşori de orz, grâu şi alte bucate» (costinescu). [Şi: înmănunchiâ vb.
I.	| Adjectiv: înmănu(n)chiât, -.ă = strâns într’un mănuchiu. Sânt încă unii care cetatea castei Minerve Vecinic o’ nalţă cu a lor cântare şi-i pun pe frunte De pretutindeni inmănunchiate crăngi de măslin, ollănescu, h. o. 42. | Abstract: înmănu(n)chiâre (înmănu(n)ch6re) s. f. = acţiunea de a înmănuchiâ; buchet, mănuchiu. Formele Monicăi erau lungi alintări de linii întretăiate, cum sânt înmănuncherile jSt-d’eaux-urilor. teo-DOREANU, M. II 70.]
—	Derivat din mănunchiu, cu pref. în-.
ÎNMÂNtTNCHl vb. Ia v. înmănuchiâ.
ÎNMĂNTJŞÂT, -Ă adj. GanU; ilegant. — Cu mănuşi, purtând mănuşi; fig. elegant, (substantivat) fante,, filfison. Eleganţa cu care [ei] erau îmbrăcaţi, înmănuşaţi,’ pomădaţi. .DEMETRESCU, ap. TDRG. Când mănuşa.ţi deaiştilea vorbesc fetelor la ureche, nu-i semn bun. CONTEMPORANUL,
V,	voi. II, 485. [Şi: mănuşât, -ă adj ]
—■ Participiul-adjectiv al unui verb neîntrebuinţat (în)mănuşâ, derivat din mănuşă, cu pref. în-.
InmăRITÂ vb. I v. măritâ.
ÎNMĂRMURI vb. IVa. i» Se changer en marbre. 2°. Demeurer pitrifiâ, fig6 (de surprise, d'effroi etc.); pâtrifier.
1°. (Neobicinuit) Intrans. A se preface în marmoră, cf. împietri. Norii cerului înmărmuriră şi se făcură palat sur şi frumos. EMINESCU, N. 27.	'
2°. (De obiceiu fig.) Intrans. A rămâneâ nemişcat, ţintuit locului (de frică, groază, spaimă, mirare, uimire, ciudă etc.); cf. înlemni, încremeni, îngheţă; (trans.) a face pe cinevâ să rămână ţintuit locului (de frică etc.), cf. a ului. Iar stăpănu-său numai ce mărmuri de ciudă. PROLOG (a. 1675), ap. GCR. I 223/19. Tonul ei înmărmureşte P'ai pădurilor tirani. ALEXANDRESCU, M. 281. Ioana... răspunse... cu atăta hotărîre, încât adese inmărmureâ pe iscusiţii ei judecători, odobescu, i 17/26. Petru, cum o văzii, înmărmuri de frică, temându-secă-l va părăsi, reteganul, p. II 45/27. Soarele-mi vedeă Şi înmărmureă. teodorescu,. P. P. 414b. Moş Radul înmărmureă. ib. 559b. .Cizmarul înmărmuri, când auzi minunea. şez. ix 67.
[Şi': mărmuri f vb. IVa | Adjectiv: înmărmurit, -ă = prefăcut în marmoră, ţintuit locului, cuprins'de mare mirare etc., uimit. (Ad 1°) Sufletele nalte... se pierdeau în palatele înmărmurite ale cetăţei din lună. eminescu, n. 25; (ad 2°) Copila cu sfială rămâne ’nmărmurită. alecsandri, P. III 390. Spuse împăratului şi rămase şi el înmărmurit de groază. ISPIRESCU, L.. 133. | Abstract: înmărinurire s. f. = acţiunea de a înmărmuri. Ah, eu vin la ’nmărmurire. zilot, CRON. 69.]	:
—	Derivat din marmoră, cu pref. în-.
ÎNMĂRUNŢI vb. IVa v. mărunţi.
INMATRICUIi vb. Ia. Immatriculer. —. A înscrie, a trece în matriculă (de ex. pe copii la şcoaiă, pe recruţi la armată). | Spec. trans. şi refl. (La Universităţile din Cluj şi Cernăuţi, după germ. immatrikuliere’n) A (se) înscrie ca student la o facultate. [Şi: (formă românizată) înmatriculâ vb. Ia. | Scris şi: immatriculâ, imatriculâ) vb. Ia. | Adjectiv: inmatriculât (cu negativul neinmatriculat), -ă = înscris, trecut. în matriculă. | A b s t r a c t e: înmatriculare s. f., inmatriculât s. a.; (după fr. immatriculation) inma-triculâţie,. inmatriculaţiune s. f. = acţiunea de a
ÎNMAŢRICULAŢIE
- 717 -
ÎNMULŢI
fiiscrie, de a trece în matriculă, înscriere, trecere în matricială.]	'	-
—	N. după fr. .şi germ. Cf. exmatriculâ.
INMATItlCtJLÂTIE S. f. 1	„
înmatriculaţi «;xk s. f. I v- ,niuatr'culâ-
ÎNMELCUÎ vb. IV& Recoquiller. —(Neobicinuit) A forma cevâ ca melcul, a da la ceva forma melcului, a strânge, a învârti în formă de melc, de culbec. COSTINESCU.
—	Derivat din melc, cu pref. în-.
iwMEŞTEfUGÎTP, -Ă adj. v. meşteşugit.
ÎNMIÂ vb. Ia v. înmii.
ÎNMIASMÂ vb. Ia. Infeeter de miasmes. — Trans. A infecta (aerul, un loc) cu miasme. Străzile conservară gunoaiele, să aibă cu ce în-miasmă aerul primăverii. C. PETRESCU, î. II' 157. [Adj e c t i v: înmiasmât, -ă = infectat cu miasme. | Abstract: înmiasmâre = infectare cu miasme.]
—	Derivat din miasmă, cu pref. în-.
ÎNMICŞUKÂ vb. 1». v. micşoră.
ÎNMII vb. I Va. Multiplier par miile. — Trans. şi i n t r a n s. A (se) face de o mie de ori mai mare, mai mult etc. Acei doftori... în loc de a ne scădeâ r$ul, ni-l însutesc şi ’nmieăză. KONAKI, P. 281., Talantul pe care cel Atotputernic l-a dat în mânile lor, ei l-au făcut să înzecească, să însutească, să înmiiască. SŢURDZA, M. 68. [Şi: înmiâ vb. Ia (pronunţ, -mi-ă). \ Adjectiv: înmiit, -ă = de .o mie de ori (mai mare, mai mică etc.). Înmiite bunătăţi. MS. (a. 1713), ap. GCR. II 4. Sămânţa ce vei pune în sânul lui, îţi va da rodul înmiit. marcovici, D. 12/15. Plec cele din ţara întreagă înmiite, alecsandri, iv. 8 (Mai ales, cu funcţiune adverbială) Să ne-o închipuim înmiit de mare. EMINESCU, N. 31. Iubita mea, o vino, o, fii tare! Te-oiu îndrăgi deracuma înmiit, gorun, f.
205.	Acum o iubeâ înmiit. BRĂTESCU, L. D. 225. Să riu spun minciuni, dar Ipaţe se îmbogăţise însutit şit înmiit, creangă, P. 153. | A b s t r a c t: . în-miire s.. f. = acţiunea de a (se) înmii, înmulţire de o mie de ori. O repede înmiire de mici unde. EMINESCU, P. 253.] '
—	Derivat din mie, cu pref. în-.
ÎNMIJLOCÎ f vb. IVa v. mijloci.
ÎNMILOŞÂ f vb. Ia. Bien vouloir. — A se milostivi, a-i fi milă, a se îndură. Au do[a]ră în veci va urni Domnul' şi nu va adauge să să în-miloşeadze. PSALT. (-DOS.) 152/38
—	Derivat din milos, cu pref. în-.
Inminunâ vb. Ia v. minună.
ÎNMIREZMÎT,-Â adj. v. mirezmi.
înmlăi>iâ vb. I(a) v. mlădiâ.
ÎNMOINÂ vb. Ia refl. Digeler. — (Despre timp) A se face moină s. moleşag, din timp uscat s. din ger. pamfile.
—	Derivat din moină, cu pref. în-.
ÎNMORMÂNTA vb. Ia. Enterrer, inhumef. — Trans. A pune un mort în mormânt, a îngropâ, a inhumâ, cf. f a strucâ; p. ext. a acoperi cu pământ, (nisip etc.) M'au înmormântat in năsip, şi m’au prohodit cum ştiau ei. CREANGĂ, Â. 61. | Fig. (Despre o afacere) A o consideră moartă, a o socoti ca şi când nu mai există ; a uitâ cu totul de ea. Eră o afacere veche, pe care Negradi o credeă înmormântată. N-. X'enopol, âp.
TDRG. .[Prez. indic, înmormântez şi înmormânt.
| Adjectiv.e: înmormântat (cu negativul: ne-(î)nmormântat),-ă = pus în mormânt, îngropat, înhumat, astrucat; (p. ext.) acoperit (cu totul) cu pământ, cu nisip; (fig.) trecut, uitat. Schelete înmormântate de volburele năsipului arzătoriu. eminescu, N. 24. Îşi perindă printr'o lumină de vis multe clipe ale trecutuluiînmormântat. sadoveanu, M. 181.; — înmormăntăt6r,-6are == care înmormântează.; (substantivat) îngropător (barcianu).
| Abstracte : înmormântâre s. f. = punere în mormânt, îngropare, astrucare, inhumaţiune; p. e x t. ceremonialul religios ce se face în asemenea ocazii. Făcuse o aşâ pompoasă înmormântare cerşetorului.... C. negruzzi, i 254. Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de’nmormăntare. eminescu, P. 225. li făcură o înmormântare d'aleîm-părăteştile. ISPIRESCU, L. 31; — (+ îngropăciune) înmormântăciâne f -s. f. = înmormântare. Să nu aibă cheltuială multă cu înmormântăciunile. SBIERA, P. 13/42],
.— Derivat (relativ nou şi literar) din mormânt, cu pref. în-.
ÎNMORMÂNTĂCIUNE t s. f. v. înmormântâ.
ÎNMUEJUIT, -Ă adj. Pris dans une toile d'a-raign&e. — Prins în mreajă (de paianjen). O muscă înmrejuită în mreaja unui păianjin. piscupescu, O. 6.
—	Participiul - adjectiv al unui verb (neîntrebuinţat) înmrejui, derivat din mreajă, cu pref. în-.
ÎNM.UGTTREÂLĂ s. f. v. înmuguri.
ÎNMUGUlti vb. IVa. Bourgeonner, bouidnner, poinier; germer. — Intrans. (Despre plante, spec. desprfe copaci) A face s. a da muguri, cf. încolţi, îm pupi, îmbobo ci. Şi creşte un păr, Creşte, creşte, înmugureşte, sevastos, P. p. 69/25. Intr'o zi văzii că pomul înmugureşte,- înfloreşte, se scutură florile şi roadele se arată, ispirescu, L- 72. | Fig. A se naşte (în conştiinţă). .0! mi se pare că în momentul acela înmugureâ seminţa unei nesfârşite, nespuse	plăceri. I.	NE-
GRUZZI, VI 155. [Şi: înmugurâ	vb.	I(a). |	A d-
j e c t i v e; înmugurit (înmugurât), -ă = care a dat muguri. Ramuri înmugurite. BARAC, AR: 16. Mâne îţi voiu da un ied a cărui frunte de coarne ’nmugurită... OLLĂNESCU, H. O. 219. Copacii în-muguraţi. N. REV. R. II 69;—Înmugurit6r, -oâre = care înmugureşte. | Abstracte: înmugurire s. f., înmugurit s. a., îiimugureâlă s. f. (costinescu) = acţiunea de a da muguri; desvoltarea mugurului ; timpul când dă mugurul.]
—	Derivat din mugur, cu pref.	în-.
înmuiâ vb. I (ş. d.) v. muiâ	ş. d.
ÎNMULŢI vb. I. 1°. Multiplier, accroître. En-richir. 2°. Multiplier. 3°. Agrandir, grandir. 4°. Amplifier. [Se) râpandre.
1°. Trans. A face (mai) mult, a spori, a mări numărul, cantitatea; (refl.) a se face mai mult; spec. (despre fiinţe) a spori (prin naştere),- a se reproduce. Emmultzesk multiplico. ANON. CAR. Burătate voao şi pace mulţească-se (să să înmul-ţască. biblia 1688). COD. vor. 138/12. Vinul şi untul său mulţUse-va. psalt. sch. 9. lnmulţi-se spre mere (= mine) nedreptatea trufaşilor. PSALT. 256/13. Şi cănd se înmulţescu păcatele... coresi, ev. 143/20. Deaca se mulţiră limbile pre păinănt... MOXA, I 348. Zise Dumnedzău: înmulţ’i-să-vor su-spinile tale. călătoria lui SI.th la RAiu, ap. GCR. I 64/6. Doamne, ce să înmulţără ceia■ ce mă trag cu pâră. DOSOFTEIU, ps. 16. Creaşteţi-vă şi vă mulţiţi (: şi vă înm u 1 ţ i ţ i GCR. I 35/6). biblia (1688) 612. Turcii... ail început a se înmulţire
ÎNMULŢÎ
- 718 -
ÎNNĂBUŞÎ
preste samă. LET. ii 357/14. Se vor mai strânge Moldoveni, să-şi înmulţească oaste. ib. II .2 2 6/84. Umezeala aerului şi a pământului se înmulţeaşte. CANTEMIR, IST. 138. In toamnă se vor înmulţi ( = vor creşte) apele. CALENDARIU (1814) 69. Blagoslovenia lui Dumnezeu va creşte şi va înmulţi această sămânţă. MARCOVICI, D. 12/x,. Pe încetul aste feude se înmulţiră. C. NEGRUZZI, I 273. Creşteţi şi vă înmulţiţi ca nisipul mării. TEODORESCU, P. P. 167. Cu fii şi fete să te înmulţeşti. şez. I 222/32. Dumnezeu să-ţi înmulţească făina în sac. ib. I 246/82. Românul... să mulţească stogurile, ib. II 10/17. # Orumazul cel dulce înmulţeşte prietenii: cu cât cinevâ este mai bun, cu atât are mai mulţi prieteni, zanne, p. ii
166.	De atunci se 'nmulţesc lotrii, de când se ’n-mulţesc şl legile, ib. V 379. | (Despre plante) A se face din una mai multe. Sparanghelul se înmulţeşte din seminţe. || Trans. + A îmbogăţi. [Svântul] au crescuţii veniturile şi au înmulţitu mănăstirea. dosofteiu, v. S. 33,8. || (Construit cu un infinitiv) t A spori la număr, a fi mulţi. Lucrul nu ieste într’o zi nici în doao, căci am înmulţitu a face strâmbătate (: car nous sommes plusieurs qui avons p6châ) întru cuvântul acesta, biblia (1688) 342,j.
2°. (Aritm.). A multiplică (două numere), a face operaţia înmulţirii. A înmulţi un număr prin (s. cu) altul, însemnează a adunâ numărul întâiu de atâtea ori cu el însuşi, câte unităţi sânt în numărul al doilea.
3°. F i g. (Complementul este o greutate, jale, scârbă, mizerie, avere etc.) Trans. A face să fie mai mare, să crească, să se adauge; refl. a se mări, a creşte. Curele cuvinte să mulţască scârba. dosofteiu, ps. 37. Au lăsat... o aveare care s’au înmulţit. GCR. II 88/,. I s’a înmulţit nădejdea. PANN, E. III 99. Fierbinţeala... creşteă şi se în-mulţeă. id. I 83. Ştie înmulţi, iar nu răsipl averea. sbiera, p. 218/10.
4", Trans. (Complementul e o poveste s. o expunere) A expune pe larg, a lungi vorba. Unii... au înmulţit,... alţii au scris mai scu/rt. MOXA, 399/28. Să nu înmulţim povestea aice. LET. iii 36/19. Să nu mai înmulţeşti = să' nu mai vorbeşti. pamfile, j. ii. || Refl. (Subiectul este cuvântul lui Dumnezeu) A se răspândi, a se lăţi, a se întinde. Vrum să se înmulţească în multe părţi cuvântul lu Dumnezeu. CORESI, EV. 6/10. Lucrând mai mult aceasta, ca cuvântul lui D[um-ne]zău să să înmulţească spre noroade. BIBLIA (1688) 46.
[Şi: (învechit sau regional) mulţi vb. IVa. | A b-stracte: înmulţire s. f. = acţiunea de a (se) înmulţi ; sporire, spor; belşug, abundenţă; (Aritm.) una din cele patru operaţiuni fundamentale, prin care un număr dat se înmulţeşte cu alt număr de atâtea ori; câte unităţi se cuprind în al doilea număr, multiplicare. Înmulţirea durerilor meale. psalt. (SCH.) 197/,. Fie... înmulţire (: a-bundantia) în stâlpul păreţilor tăi. CORESI, PS. 355. Dobitoacelor şi fiarălor înmulţire; iar oamenilor peire. COLIADNIC, ap. GCR. II 59/8. Talentul ce i s'au dat spre înmulţire de dobândăî GCR. I 154/j. Toată firea... lucrează,... sporind cătră înmulţire. KONAKI, p. 270. înmulţirea şi împărţirea le considerăm ca nişte cazuri particulare ale adunărei şi ale scăderei. CLIMESCU, A. 16;
—	înmulţit s. a. = înmulţire (Aritm.) Numărul care se adună se numeşte de înmulţit. CLIMESCU, A. 24;—(+ mulţime) fnmulţime t s. f. =mulţime, bogăţie. Juncii şi grăsimea, înmulţimea piştei, iaste (= sânt) darurile sufleteşti ce sânt cinstite. CORESI, EV. 304/1e. Să mulţiră întru înmulţime. BIBLIA (1688) 290. | Ad j ecti ve: înmulţit (cu negativul ne(î)nmulţit), -ă = repetat de mai multe ori, adăogat, sporit, mărit, îmbelşugat, multiplu,
crescut (în cantitate). Ţâţă hrănitoare de suflet înmulţită (: multiplex). MINEIUL (1776) 1642/i-Cu norocirea înmulţitului (îmbelşugatului) întru ani, prea înăltului... nostru împărat. URICARIUL, I 340/2. Scripturile şi...înmulţitele (= multiplele) lor tălmăciri. E. VĂCĂRESCUL, IST. 247/u. (Substantivat, învechit) înmulţit s. a. (Aritm.)= numărul pus a se înmulţi cu alt număr, multiplicând (COSTINESCU); (Gram.) = plural LB. [Cuvintele] le lasă în forma primitivă la înmulţit sau la singuratic. RUSSO, S. 60 ; — înmulţit6r, -oâre = care înmulţeşte, sporeşte, măreşte. Acestora tuturor iaste făcătoriu şi îmulţitoriu Domnul, varlaam,
C,	2532. Dumnezeu... înmulţitoriul şi începătoriul lucrurilor, let. 1 42/16. (Substantivat) în-mulţit6r s. m. (Aritm.) = numărul care înmulţeşte sau multiplică, multiplicator. Cf. climescu, a. 24.]
—	Derivat din mult, cu pref. în-.
ÎNMUiŢiME t s. f. v. înmulţi.
Înmumă t s. f. v. mumă.
ÎNMTTNDIRĂT, -Ă adj. Vâtu en uniforme — (învechit) îmbrăcat în uniformă (mundir). Fiinţa funcţionarilor civili şi militari, toţi înmundiraţi, da acestei privelişti o pompă solemnă. C. NE-gruzzi, I 36.
—	Participiul-adjectiv al unui verb (neuzitat) înmundirâ, derivat din mundir (mondir), cu pref. în-.
iNBiUR6Î vb. IVa S’obscurcir, commencer â faire sombre, tomber (en parlant de lanuit).— U n i p e r s. (i n tr a n s. şi r e f 1.) A amurgi, a fi în amurg, «a scăpătâ, a apune soarele, a se face noapte». Păsculescu, l. p. Ajunseiu la poalele unui munte, pe când se înmurgeă de sară. GORJAN, H. II 126. Când a înmurgit... PANN, E. I 24. Înmurgeă de însărat. TURCU, ESC. 136. Se puseră şi-şi petrecură până înmurgl bine. reteganul, P.
II	56/s,. Când se înmurgl, plecă la socrul său. id.
II	52/36. Până să plece [el], se cam înmurgise. ispirescu, ap. TDRG. [Abstracte: înmurgire s. f. = acţiunea de a înmurgi; — înmurgit s. a. (uneori plur. tant.) = înmurgire; amurg, cf. H. xiv
18.	înmurgitul zilei = zorii zilei; înmurgitul serii = amurgul de seară, barcianu. (Loc adv.) Pe înmurgite = în amurg, pe murg. Tocmai pe când se tânguiâ mai qu foc, colea pe înmurgite, iată că bate cinevă la uşe. RĂDULESCU-CODIN, I 188; înmurgit = pe înserate, într’amurg. Seara «înmurgit», după ce lumea ajunge acasă... muscel 29. într’o zi, înmurgit, vaiet şi gurăneală pe drum. ŞEZ. XXXI (XIX) 44 ]
—	Derivat din loc. adv. în murg. Cf. amurgi.
ÎNMUTĂ vb. I v. mută.
Înmuti vb. IVa = amuţi, molnar-piuaru, DR. V 693, BARCIANU.
—	Derivat din mut, cu pref. în-.
, ÎNNA-, ’ÎNNĂ- V. ÎNA-, ÎHTĂ-
Innăboî vb. IVa. v. năboi.
ÎNNĂBUŞI yb. IV(a). I Utouffer en jaillissant (se dit des larmes, du sang) II 1°. Mtouffer, envahir. 2°. htouffer, riprimer, 3°. Btouffer, suffoquer.
I	(Rar, la scriitorii moldoveni) Trans. (Despre lacrimi, sânge; complementul e omul) A podidi, a năbuşi (12°). Mă lovi cu o piatră în spate, încât... m’a înăbuşit sângele pe gură. n. gane, ap. TDRG.
II	(Popular în Munt.; literar la scriitorii moldoveni, care de obiceiu întrebuinţează pe înăduşi în acest
ÎNNĂCRl
— 719 —
ÎNNĂGĂRl
,sens) 1°. Trans. (Complementul e o plantă s. o plantaţie) A, acoperi peste tot, a împresură (4°), a cotropi, a năpădi, a înnecâ, a înnăduşi, ‘anăbuşi (II 1°). Aces,te buruieni, aproape întotdeauna crescând mai repede decât sămănăturile, le înneacă, le înn&duşă sau înnăbuşă şi astfel le fap să piară. PAMFILE, a. 94. (Fig.) Obicinuindu-se cu huetul ce înăbuşeşte oraşele. ISPIRESCU/ L. 148. j Spec. (Neobicinuit) A înfăşură pe cinevâ cu blăni, cu haine multe, ca să se înfierbinte. co-SŢINESCU. ’
2°. T r a n s. A reprimă (o mişcare), a năbuşi (II- 1°). Revoluţia e în aer, datoria noastră s’o înăbuşim în faşă. ALECSANDRI, ap. TDRG.
3°. Refl. A nu mai puteâ răsuflâ (ca atunci când eşti acoperit pe faţă s. strâns prea tare), a-şi pierde răsuflarea, a se înnecâ, a se sufocâ, a se năbuşi (II 2°). Mă’nnâbuş! Stâlpii împrejur, Mă cuprind, Bolta mă apasă De sus. GORUN,
F.	173.
[Prez. ind. înnăbuş, (mai rar) înnâbuşesc. | Scris şi rostit şi: înăbuşi vb, IVa. | Abstracte: în-năbuşire s. f. = acţiunea de a (se) înnăbuşi; spec. (Med.) sufocare;— înnăbuşit s. a. = în-năbiişire. (Loc. adv.) Pe înăbuşitele= (fr.) â l’âtouf-fâe. DDRF. | Adjective: înnăbuşit, -ă = acoperit de tot, cutropit; (despre plâns) înnecat, cu izbucniri reţinute. Frumoasele lor scrieri erau înăbuşite sub yţămolul versificatorilor răi. I. NEGRU zzi, I 340. Înăbuşit de sânge, a zis oamenilor să-l aducă la noi. EMINESCU, N. 125. Cănd vreun prunc se svărcoleşte şi plânsul îi este înăbuşit... marian, na. 376; — înnăbuşit6r, -oâre = care cutropeşte, înneacă, cf. sufocant. Atmosferă înăbuşitoare.]
—	Din în + năbuşi.
ÎKisĂCKÎ vb. IVa v. înăcri.
ÎSNĂDÎ vb. IVa. 1«. Abouter, raboutir, rallon-ger. Mettre une pi&ce. Ajouter. 2°. Se lier, s’accro-cher. S’acoquiner.
1°. T r a n s şi absol. A adăogâ la un întreg
o	bucată (asemănătoare s. de acelaşi fel); a lungi legând cevâ. la un capăt, a mări adăogând s. fixând cevâ la o margine, la o parte. Brâiele îşi înnădiră, De picioare îl legară, pann, P.. V. 84. Ba căpestre mi-a ’nădit. Frâu de frâu a tot lungit, Ca un lanţ a’nchipuit. TEODORESCU, P. P. 441.
A umblă înnădind teie putrede (zanne, p. v 622) s. a nădi din teiu curmeiu (BARONZI, L. 46/23), se zice de cel ce o duce greu. || Spec. (Despre uneltele de fier, cf. marian, D. 67) A le adăogâ
o	parte (prin fierbere s. călire). BARCIANU. | (Croitorie) A coase o bucată (de pânză, de stofă) de alta, spre a obţineâ o bucată mai mare, cf. cârpi, peteci. || F i g. A adăogâ (de obiceiu uri lucru nepotrivit s. în mod provizoriu) petecind, cârpacind. Izkândirea visului nădind şi cârpind, în- scurte cuvinte lungi şi late vicleşuguri acoperiiă. CANTEMIR, IST. 266. Leuclavie... precum Ţara-munte-nească s’au fost chemând la istoricii latineşti Montana, pe Bonfin mărturie aduce: după aceastea încă mai nădeşte Stanislav Sarmitie. id. HR. 132/sl. La ele înădi şease stihuri. IORGA, L. II. 572. Un celar de scânduri, la care înnădise cu nuiele şi cu lipituri un loc pentru boi. RĂDULESCU, ap. TDRG.
2°. Refl. (Despre oameni; construit cu 1 a) A merge împreună cu cinevâ, a se luâ după cinevâ, . ţiiiându-se (scaiu) de el. Năditu-s’au şi aceşlii la eeata cătanelor. LET. III 65/24. # A se înnădi cu cinevâ = a Începe relaţii de dragoste (şi a rămâneâ încurcat), cf. î n g u r 1 u i. Se dete lângă muma copiilor, îi intră pe subt piele şi se înădi cu dânsa. ISPIRESCU, L. 270.
[Şi:	înădi vb. IVa; nădi vb. IVa. | Ab-
stract: (în)nădire s. f. = acţiunea de a înnădi;
lungire, adaos; cunoştinţă intimă (polizu), (despre o lucrare ştiinţifică) compilaţiune. Din comparaţia lui cu textul lui Nicolae Costin, va reieşi cum lucră acesta în opera sa de înnădire. iorga, L. I 100; ^—înnădit s. a. = înnădire; — (în)nădi-tftră s. f. = înnădire (costinescu) ; cusutură înnădiră; bucată înnădită (LB.), adaos; locul înnă-dirii (polizu*). Se îndreaptă spre înăditura de lângă celar. RĂDULESCU, ap. TDRG. | Adjective: (în)nădit (cu, negativul ne(î)nnădit), -ă = unit, împreunat, legat s. cusut la un capăt s. la margine. Se pune peste căpătâie de-alungu 2 tăl-poaie sau şi mai multe înădite. IONESCU, C. 167. Aristia... cu cearşafuri înădite unele de altele, cu costume croite din rochi lepădate, puneă în scenă căte o bucală de teatru. CONV. LIT., ap. TDRG. Din pielea neargăsită De la irei oi înădită. TEODORESCU, P. p. 620; — înnădit6r, -oâre = care înnădeşte.]
—	Derivat din nadă1 cu pref în-.
ÎSKÂI»Î vb. IVa. I. Venir â l’appât. II. 1°. S'hăhituer, se faire, prendre goiXt â. 2°. Attirer. 3°. Abuser, aller fort. 4°. En venir aux mains. — (Mai ales prin Mold.).
1°. (Pese.) Refl. Peştii se înnădesc = se obi-cinuiesc să vină la mâncarea ce li s’a dat ca nadă cu câtăvâ vreme înnainte.
II.	P. anal. 1°. Refl. (Construit mai ales cu prep. 1 a) A veni s. a trage mereu la un lucru (bun), din care ai gustat s. care ţi-a plăcut (com. T. naum), a merge de multe ori la un loc (com. AR. tomiac), a se obicinui, a se deprinde (la cevâ bun),cf. a se nărăvi, a se d e d â (cf. proverbul: nu ţi-e de dată, ci ţi-e de nadă — nu-ţi pasă că dai odată, dar ţi-e teamă, că se obicinu-eşte să ceară mereu). Şi-şi vor luâ giudeţul păgânii, Că li s’or nădi la stârvuri cănii. DOSOFTEIU, ap. TDRG. O vulpe la ţăran se înădis’odată. DONICI, F. 34. Nişte porci, spărgând gardul într’un loc, se înădise în grădină la păpuşoiu. creangă, A. 123. Uliu, ce se cam înădise prin acele locuri... contemporanul, II, voi. I 98. Muştele ce se nă-dise la hoitul iepei. SBIERA, p. 166/8. S’o nădit caprele la curechi=&xi dat de curechiu, de acum cu mare greu vei scăpâ de ele. şez. V 113/17. S’o nădit băieţii de o bucală de vreme în pomăt, că. n’are să rămâie nimic (Bilca, în Bucov.). Com. TOFAN, cf. ZANNE, P. VI 394.
2°. Trans. A deprinde (pe cinevâ) să vină, a atrage, a momi. Şi tu, babă, eşii bătrână şi nebună, ce mai vii să înnădeşti fata? CONTEMPORANUL,
IV.	396. Ce-ţi tot înădeşti prieteni la casă ? (Auzit la Braşov).
3°. P. ext. Refl. A se întinde (la caşcaval), «a face mai mult decât îi este nasul (= decât se cuvine), a-şi luâ nasul la purtare, a se obrăznici»: Apoi, Ioane, te-ai cam înnădit! rădulescu-CODIN.
4°. Re.fl. (Prin asemănare cu peştii care se reped la nadă?) A se (în)nădi= a se aprinde la ceartă sau la bătaie (Rădulescu-codin), cf. a se încăierâ.
. [Şi: nădi vb. IVa. |Abstract: înnădire s. f.=-nadă, deprindere, pamfile, c. ţ.]
—	Derivat din nadă2, cu pref. în-.
Înnadins adv. v. adins.
Îis(î«)ă»itukă s. f. v. înnădi1.
ÎNNAFABĂ ad. v. afară.
ÎSBîĂOĂBÎ vb. IV» ref]. j@tre couvert par des herbes charriâes par l’eau. — A se acoperi de nă-gară, ase pierde în năgară (= frunziş, ierburi şi lemne putregăite aduse de apă). [Şi: înăgări vb IVa. | Abstract: înnăgărire (înăgărire) s. f.
ÎNNĂIMÎ
- 720 -
ÎNNECĂ
(Pese.) Sforile se pot pune şt pe turbureală (=când vine apa turbure), însă riscăm a le pierde prin înăgărire sau prin creşterea neprevăzută a apei.
F.	R. atila, 180.]
—	Derivat din năgară, cu pref. în-.
ÎNNĂIMÎ vb. IVa v. năimi.	t
ÎNNAINTE adv., prep., adj. s. f. (ş. d.) v. înainte ş. d.
înnămeţi vb. IVa v. nămeţi.
ÎNNĂMOLI vb. IVa v. înnomoli.
ÎNNĂPÂKlii vb. IVa v. năpârli.
ÎNNĂKĂvi vb. IVa v. nărăvi.
ÎnnăSCijt, -Ă adj. Inn&. — Care există în noi din naştere, pe care îl aducem s. căpătăm odată cu naştereai noastră. Vei vedeâ sentimentul Dumnezeirii înăscut în tine. MARCOVICI, D. 200. Maniera înăscută a unui popor. MAIORESCU, CR.
I	166. Asta e cevă înnăscut femeilor. CONTEMPORANUL, VI, voi. II 208.
—	Formaţiune literară după franc inn6 (lat. innalus, germ. angeboren).
ÎNNĂSTUKĂT, -Ă adj. Pari de boutons. — (Neobicinuit; formaţie personală) împodobit cu nasturi. ■ Atuncea, ca roua vara, pe verdeaţa cea din zori, In mii de mărgărintare, înnăsturate pe flori... KONAKI, P. 20.
—	Participiul-adjectiv al unui verb neîntrebuinţat înnăsturâ, derivat din nasture, cu pref. în-.
ÎNNĂUCÎ vb. IVa v. năuci.
ÎNNĂtTNTKTJ adv. v. înăuntru. ,
ÎNNĂVĂBI vb. IV® (ş, d.) v. năvădi.
INNAVIGĂBI1, -Ă adj. Non navigabie. — Care nu e navigabil.
—• N. din in- şi navigabil.
ÎNNEBUNI vb. IVa 1». Rendre fou, affoler. S’emploie familiârement Jâ oii le frangais dit: «vous rnoquez-vpus de moi? Non? sârieusement?» 2°. Devenir fou. 3°. litre fou.
1°, Trans. A face pe cinevâ să devină nebun, a-1 scoate din minţi. Ourvia amil pre... Solomon spre a idolilor jărtvă nebuni-lu. CORESI, EV. 543/16. Acealea [muieri] multora le-au făcut farmece şi pre ibovnicii lor, pre unii i-au nebunit, iară pre alţii i-au şi omorît. MĂRGĂRITARE, ap. GCR.
I	291/g,.. Ei, destul acuma, lasă, nu ne mai înnebuni. CONTEMPORANUL, I 163. Preotu' m’o spovedit, Bărbatu’ m'o nebunit. ŞEZ. IV 232. Dragostea te nebuneşte. RETEGANUL, tr. 119/20-Pe mulţi i-ai nebunit. DOINE, 171/17. |(Fam.) Nu mă (în)nebuni! i se zice cuivâ care spune lucruri de necrezut, care ne minunează, ne uimesc. Argaţii mei au făcut vr’o bazaconie la d-ta în casă?... nu mă. 'nebuni! ALECSANDRI, T. 993. Nu mă ’nebuni, soro! CARAGIALE, T. I 79/12. Nu mă nebuni, onorabile! Dumneata eşti? id. ib. 65/20.
2°. R e f 1. (astăzi învechit) A ajunge nebun, a nu mai fi în toate minţile, a-şi ieşi din minţi. Se ne-buneaşte dracul. CORESI, EV. lS7/81. Să se nebunească spre (= să fie răi ca nişte nebuni faţă de) părinţi, id. ib. 434/8. Se nebuniiă la uştle cetăţii. BIBLIA (1688) 212,2. Un ţăran se nebunise de cap. let. I 137/j,. A multora minţi cu frumu-seaţea ei se nebunise, cantemir, ist. 106. Ne-bunindu-se întru sine tiranul cel fără de mint’e... MINEIUL (1776) 742/i- Magariul s'au nebunit de trufie, ţichindeal, f. 110. Unul se înebuneă, pe altul îl găseau năbădăile. GOR/AN, H. II. 98.
Se nebuniseră şi îi ţineau ostaşii legaţi, id. ib. IV 21. Zbieră de se ’nebuneă. pann, E. II 62. | P. ext. A-i plăceâ fcuivâ (cevâ) foarte tare, (încât ar fi în stare să-şi iasă din minţi), a nu mai puteâ după... Mă nebunesc după cabazlăcuri. alecsandri, t. 188.
3°. (Intrans.) A-şi pierde minţile, a ajunge nebun. De pizma topiiâ-seşi nebuniiă. coresi, ev. 416/39. In nebuniiă curuiei nebunescii. ib. 379/17. El într'acel ceas va nebuni, PRAV. MOLD. 147. De va. nebuni bărbatul, să să împarţă aceâ casă. ib. 82. Un ţăran ce nebunise de cap, au fost strigând în gura mare. LET. I 137/28. Iar unii, dintre acele bătăi au şi nebunit. LET. II 272/26. Aţi nebunii toate? BARAC, A. 75. Ea nebunise, au dus-o la Golia. c. negruzzi, I 32. Dac’ai .muri tu, eu aş nebuni. EMINESCU, N. 9. în urm'a 'nebunit. coşbuc, F. 72. Înnebuneşti de urît. CREANGĂ, P. 325. Să înebunească zmeul de ciudă! ispirescu, l. 130. împăratul şi împărăteasa nebuniseră. reteganul, P. IV 49/2. Dară, zău, n’am nebunit, Să fac lucru aşâ pocit. JARNlK-BĂR-SEANUL, D. 405. Cf. RETEGANUL, TR. 119/20; DOINE, 137/n, 171/17.
[Şi: nebuni vb. IV», înebuni vb. IVa. | Ad j ec-t i v:. (în)nebunit, -ă = scos din minţi, nebun. Robinson, nebunit de bucurie, când săltă, când strigâ. DRĂGHICI, R. 225. | Abstract: (în)ne-bunîre s. f. = starea celui ce devine nebun, nebunie.]
—	Derivat din nebun şi compus în vremuri mai nouă cu pref. în-.
înnec s. a. v. înnecâ.	-
ÎNNEC3Ă vb. I 1°: iStrangler. 2°. J^trangler, itouffer. 3°. JStouffer, suffoquer. Bafouiller. II. 1°. Noyer, faire deborder, inonder. Se noyer, couler, faire naufrage; etre inondable. 2°. Inonder de; couper (la soif). Stre noyâ, anSanti, submergi, disparaître, se perdre, pârir. 3°. Perdre.
I	1°. (Vechiu şi regional) Trans. A ucide, a omorî (fără arme), (cu deosebire) strângând de gât, sugrumând; (refl.) a se omorî (în sens figurat). Fariseiul cu postul trupulu-şi necâ şi-l topiiâ. CORESI, EV. 16/22. Ne sugrumăm şi necămu. id. ib. 2 8 5/20. Muierile ceale ce ş’au necat şi ş’au lepădat feciorii cânilor... CUV. D. bătr. ii 324. Şi-au necat feciorii mici. COD. TOD. 206/14. Nu mă învăţă să-mi înec copiii. ZANNE, P. II 74, cf.
IV	541, vi 581. || Spec. (Despre fiare sălbatice) A omorî (muşcând' de beregată), a rupe. Intrară lupii în turma lu H[risto]s, de o spărgeâ şi o necă cum e mai rău.' MOXA, 380/2. Lupul... nu numai oile a fărâmâ, ce şi boii din plug a înnecâ... obicinuit să fie lumii iaste ştiut, cantemir, ist. 167. Ne îneacă (= omoară, sugrumă) ursul o vită (Haţeg), viciu, gl. Lupul a necat două oi. REV; crit. iii 162.
2°. Trans. A strânge de gât, a sugrumâ, a su-guşâ, a gâtui, a strangulâ. Deaca apucă [hoţul] de prinde [pe cinevâ] de grumazi, e-l [= şi îl] în-neăcă, cum face lupul oilor, pentru şă nu poată strigă... varlam, C. 266, 2. || P. ext. A înnăduşi, copleşi (mai ales figurat, despre porniri sufleteşti, etc.). Mărăcinii necară ea [ = sămânţa]. CORESI, EV. 350/28. De grija... bogăţiei neacă'cu-vântu l(:6touffentla parole) şi fără, rod fi-va. te TRAEV. (1574) 222. Năduşi şi înnecă în mijlocul săborului cu coardele sv[e}ntei sale învăţături pre Arie. DOSOFTEIU, V. S. 148/2. Puterea patimei îneacă şi năduşeşte. KONAKI, P. 282. Înghite lacră-mile sale, îneacă suspinurile. BELDIMAN, N. p. I. 165. Neputănd să înece glasul cugetului... marcovici, C. 105. Se duce la crâşmă să-şi înnece ciuda. ALECSANDRI, I. 1534. DorUl mândrei să-l înec. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 393. Boala o să te’nnece. DOINE, 173/30. Feciorii... necau mânia în sufletul
ÎNNECÂ
- 721 -
ÎNNECÂ
lor simţind că nu se puteau măsură cu străinul acela, mera, b. 129. Aceste buruieni aproape întotdeauna, crescând mai repede decât sămănăturile, le înneacă, PAMFILE, A. 94, cf. 181.
3° R e f 1. A nu mai puteâ respiră, a se înnăbuşi prin oprirea în gât a unui aliment, a-şi pierde răsuflarea, a i se opri cuivâ respiraţia, a-i sta s. a-i rămâneâ cuivâ cevâ în gât, a se sufocă, a se asfixiâ. S'a înnecat cu un os. LM. De cum începu să soarbă din cafeă, se înecă, tuşi, vărsă jumătate cafeaua pe el. delavrancea, ap. TDRG. Poate va înghiţi la galbeni, i-a sta vreunul în gât, s'a înnecâ şi-x>iu scapă de dânsul, creangă, p. 67. Dacă vreun copil mic se înneacă cu vreun fel de bucate {= i se opreşte în înghiţitoare)... gorovei,
C.	| (Mai rar) Trans. (= fact.) A face să nu mai poată respiră, a asfixiâ. lnecâ-l-ar măslinele care le mănâncă! alecsandri, T. 85,9. Tuşea mă înneacă. LM. Fumul de ţigări mă înecă. VLAHUŢĂ, ap. TDRG. || P. anal. (Despre plâns, la-crămi, suspin etc. refl.) A se sufocă, (trans.) a sufocă, cf. podidi. Lacrămile mă îneacă, beldiman, 0. 30. Un plâns amar mă’neacă. EMINESCU, P. 201. Simţeă c'o îneacă lacrămile. VLAHUŢĂ, N. 69. Se înecă în lacrimi spunând iarăşi cuvintele aceste. CREANGĂ, p. 100. Plâns de jale mi-l îneacă, alecsandri, p. p. 145/1s. Dar dorul
o	să mă’nec.e. JARNlK-BÂRSEANU, d. 92. Se înneacă de un plâns amar. reteganul, p. II 56/j0. Plânge mândra de se'nneacă. HODOŞ, P. p. 80. (Altă construcţie) Refl. A se sufocă. Mă'nec din piept şi n’am Puteri de vorbă multă. COŞBUC, F.
16.	|| A se înnecâ în vorbă = a se împiedecă în vorbă, a-i rămâneâ vorba în gât. Cf. LB.
II.	(Fiind vorba de apă).
1°. Trans. (Despre fiinţe) A băgă 'pe cinevâ (cu cap cu tot) în apă (fig. în sânge etc.), ca să nu mai aibă răsuflet şi să moară asfixiat; (despre obiecte) a cufundă în apă, astfel ca să fie acoperite cu totul de apă, ca să dispară, să piară în apă.
—	Trans. Înec = submergo. anon. CAR. Se nu neacemere [=pe mine] vihorul apelor, nece se înghiţă mere [= pe mine] adâncatul. PSALT. (SCH.) 133/3. Dracii cerşură de la Hristos să se ducă în turma porcilor, ca aceia să-i neace [aruncându-se în apă]. CORESI, ev. 237/16. Braţul cel tare cei de pre apă necă. MOXA, 376/10. Săvai marea să m’are înecă, .varlaam, C. II 63/2. Intru vărsarea sângelui aţi înecă tu pre vrăjmaşi. MINEIUL (1776) 1481/2. Eu nu ţi-aş . dori vreodată să ajungi să ne cunoşti, Nici ca Dunărea să’nece spumegând a tale, oşti, EMINESCU, P. 240. Cât pe ce erâ să,-l înnece. creangă, P. 226. Nici apa nu mă îneacă. RETEGANUL, TR. 136/ox- -d-ibi grijă să nu mă ’neci. JARNlK-BÂRSEANU, D. 193. Şi pre toţi corăbierii i-a’necat. teodorescu, p. P. 164b. Un’ e balta mai mare, Pe Stoian îl necă. GIUGLEA-văLSAN, R. S. 107. Când apa te înneacă, ce ceri s’o mai bei? zanne, P. I 105. | A face să se (re)verse. Picătura cea mai de pe urmă vasul îneacă. ZANNE, p. IV
73.	Din pricina urâtului înnec apa Prutului. vasiliu, C. 150. | (Complementul: pământul, arăturile, pietrele etc.), A potopi, a cotropi, a acoperi cu apă, a inundă. Se jeli că-i neacă pârâul ocina şi pământurile necând. DOSOFTEIU, V. S. 732. Pă-raiele pietre 'neacă. KONAKI, p. 114. Îneacă faţa acestui ticălos pământ cu râuri de sânge. MAR-COVICI, C. 98. Aştept limbele duşmane... să cuprindă şi să înnece tot pământul, alecsandri, P.
II	12. De veneâ apa mare, arăturile lui le înecă. ISPIRESCU, L. 206. Sânt ca un izvor de munte, Astăzi curge şi îneacă Şi mâni scade ş’apoi seacă. ALECSANDRI, P. i>. 416/n. # Şi-a ’necat sufletul = a băut până nu mai ştie de el. ciauşanu, v. || (R e fl.) (Despre fiinţe) A muri cufundat în apă; (despre obiecte, spec. despre o corabie) a dis-păreâ, a pieri în apă, a se scufundă; Inecu-mS =
submergor. ANON. car. Mulţi se necară în Dunăre. MOXA, 403/12. Socotesc a hi, murit sau s'a înnecat în mare. dosofteiu, V. s. 152. S’au necătu curabia. id. ib. 35. S'au necâtu toţ[i], numai eu am rămas, m’am apucat pre o scândură: id. ib. 152. îneeându-mă de năpădirile întreitelor valuri... MINEIUL (1776) 119 Erâ să se înnece, DRĂGHICI, R. 73. Am păţit-o chiar ca acela care s’a înecat la mal. ALECSADNRI, T. 405. Să dau prin apă, mă tem că m'oiu înnecâ. creangă, p.
237.	N’ai să mă mai vezi; mă duc să mă înnec! ISPIRESCU, L. 271. S’a necat o fată mare. jarnîk-bârseanu, d. 151. S'a înecat ori s’a spânzurat cinevâ. şez. ii 66/9. Omul nevoiaş se îneacă pe uscat. ZANNE, P. II 649. Corabia cu doi cârmaci se îneacă, ib. v 135. A i se înecâ cuivă corăbiile = a fi trist (în urma unei nenorociri). Iar te-o apucat năbădăile, vere Ghiftui? Iar ţi s'o înecat corăbiile? ALECSANDRI, I 561. # -A-se înnecâ (ca Ţiganul) la mal = a strică o treabă ' tocmai când ai scăpat de greu şi eşti la sfârşit. || (Despre un loc) A fi expus revărsărilor de ape. Dar cu facerea moşiei mase, la hotărnicia acestor doi boieri hotărnici din urmă; dintr'aceea pricină să înneacă şi nu rămâne mănăstirii a treia parte (Craiova, a. 1746). iorga, s. D. XX 332.
2°. Fig. A copleşi, a scăldâ în..., a inundă, podidi, a potopi; (complementul e setea) a stâmpărâ. [Sufletul] îl înnec pe tot ceasul cu suspinul şi cu plânsul. KONAKI, P: 103. Cugetările mele năvălesc grămadă asupra inimii şi o îneacă cu amărăciuni. MARCOVICI, C. 20/n. Scumpă Moldovă, cum te îneacă amarul greu! alecsandri, p. ii 116.. Îşi îneacă setea unii cu vin, alţii cu apă rece. delavrancea, ap. TDRG. Că mi-l plâng surorile Cu toate plânso'rile, De 'neacă inimile, teodorescu, P. P. 206b. || Refl. Ase cufundă, a pieri, a dispăreâ, a fi înghiţit de o masă mare (ca o corabie de valuri); a fi uitat. Am cetit cărţile şi iz-voadele... [şi am scris acest letopiseţ], ca să nu se înece anii cei trecuţi şi apoi să nu şe poată şti ce s’au lucrat., let. i 95/9. Oştile muscăleşti se înecă în oştile turceşti, dionisie, c. 171. Vechea zidire se îneacă în întuneric, vlahuţă, n. 180. Rămase nemişcat, păreă că faţa i se lungise, că ochii se ’nnecau în noapte, că viaţa i se ’nnecâ în haos. CONTEMPORANUL, vi, voi. I 109; A se înecă în datorii. TDRG.
3°. (Neobicinuit). P. ext. (trans.) A pierde (pe cinevâ), a nenoroci. Ne-am înnecat singuri fata. S. NĂDEJDE, ap. TDRG.
[Şi: (vechiu şi regional) necă vb. I, înecâ vb. I.
| Adjective: (în)necât (înecât), -ă = omorit, sugrumat; strangulat, înnăduşit; sufocat, (spec. despre vorba cuivâ) împiedecat; mort şi ucis prin-cufundare în apă (în acest sens adesea substantivat), inundat, cufundat şi dispărut subt apă. (Ad I 1°) Am aflat vaca necată de urs. REV. crit.
III	162. Carne înecată = de vită care n’a murit prin junghere. Oricine va mâncâ came de dobitoc mort..-, sau carne înecată, ce va fi năduşită, iară nu va hi sângele vărsat cu hier..., să nu să cuminece (a. 1645). GCR. I117/x; (ad I 3°) Acest domn Constantin-vodă eră un om prea mic de stat.., căutătura încrucişată şi vorba lui înnecată. LET.
II	419/8. Glasul ei eră înecat de suspine, c. NE-GRUZZI, 1 50. Înnecată de dorinţa de a plânge. eminescu, N. 75. Ghiţă se răpezl înainte..., apoi închise uşa şi grăi înnecat de spaimă... SLAVICI, N. II 77; (ad II. 1°) Iară ceilalţi-au pierit toţi, cu tăiat, cu înnecat. let. ■ II A30/11. .Fiu-său.... muri necat. GCR. I 59, Un şir de mari corăbii stau înecate ’n port. a-lecsandri, p. ii 87.- Tot uităn-du-se la faţa înnecatei, trăsăturile i se păreau din ce tn ce mai cunoscute, sandu-aldea, Săm. vi. 326. Spuneţi să vie primarele..,..Spuneţi c'am scos un om înnecat. SADOVEANU, SĂM. vi 167. Qir^e
Dicţionarul limbii române, 15. II. 1931.
II 46
ÎNNECÂ
— 722 —
ÎNNEGRÎ
moare ,spânzurat-, Nu mo.ar.e înnecat.■ ZANNE, P. V .60-7; (ad II 2°) Fata de. împărat, înecată.de lumină e întinsă pecrivat. EMINESCU, P. 184;— (în)ne-căt6r, -oâre = înnăbuşitor, sufocant. DICŢ.; ^— (îri)necăci6s (înecăci6s), -oâsă = care (te) în-: neacă, produce uşor înnecarea, care ţi se o-preşte, în gât, te . înnăbuşă, sufocant; care are un. gust aspru, de par’că te strânge de. gât. Poame neeăciocise.. moxa, 380/29. Tusă înnecăcioasă: ţussjs. suffocans. LB. Fum negru şi înecăcios. ODOBESCU, II 541. Mirosul necăcios de salitră. CARAGIALE, S. IOO/29. Nori de praf se înalţă înnecăcioşi şi orbitori;. IORGA, B. 127. Pepeni... înnecăcioşi: când nu se pot înghiţi lesne. PAMFILE, A. 175. Pere înnecăcio ase'gust dulce, sălciu.' şez.av 68/i9, cf. h. x 395, xi 325. | Abstracte: (în)necâre (înccâre) s. f. = omorîre, sugrumare, înnăbuşire; sufocare; (omorîre prin) scufundare în apă, naufragiu, cufundarea unei corăbii; inundare, revărsare de ape, potopire, pieire. (Ad I 3°) Îmbucătura cea mare Se 'nghite cu ’necare. ZANNE, P. iii 580; (ad II 1°) Suferi în mare necare. dosofteiu, V. S. 36. Au fost ploi grele..., cât s’a făcut multă înecare. LET. 1145/],. Pământul-... ar cădeâ... în haos de înnecare. konaki, P. 271; •—• în(n)ecât s. a. (mai ales la plural) = pieire subt apă, moarte în apă; inundare. Necatulu corăbiei. dosofteiu, V. S. 153. Au scăpat de înnecate. sbiera, p. 245/l4. Temăndu-se de înnecate. RETEGANUL, p. iii. 36; — (în)necăttiră (înccăttiră) s. f. =; t sugrumare; sufocare, asfixiere, greutate de a răsuflă după o fugă mare şi. iute (costinescu); t naufragiu; f revărsare de apă, inundare (i. GOLESCU, C. I. 241b). EnekilurS = submersio. ANON. CAR. Se ferească-şi sine de cumăndări şi de sânge şi de necătură (sugrumări N. TEST. 1648; sugrumat biblia 1688) şi de curvie. COD. VOR. 31/ia. Nu iaste lesne... celuia ce se chinuiaşte întru o necătură a înnolă bine. CORESI, EV. 122/31. De-să va face necătură, nu. va simţi. BIBLIA (1688) 381. S’au tămplat de corabie necătură. dosofteiu, V- S: 154. Frântura şi necătiira volburilor ce au venit asupra bisericii', id. ib. 37/2. De nu va face nici o înecătură acea moară... CARAGEA, L., ap. TDRG. Simţeâ în piepturi înecătură şi leşin. PANN, E. V 41. Mai întâiu. să-mi omori Frica, lipitura..., înnecătura. păsculescu, L. P. 119/46;— (în)nocăciuno (înecăciune) s. f. = (învechit) sufocare (bianu, d. S.); potop, revărsare de ape (costinescu). Innecăciune de piept = esuflare (bianu, d.), greutate de a răsuflă, germ. Beklem-mung (polizu). Se consultară ce fel ar puteâ face, Şi prin ce mijloace Stavilă ar pune L’acea înecăciu-ne. alexandrescu, m. 389. Fostul căpitan pătimeă de un fel de înecăciune ( = astmă ?). CONV. LIT. XLIV, voi. I 310. In liniştea-nopţii auzi... cătev’o înecăciune de bou iute şi fâşneţ la jug. jipescu,
O.	.154. | Postverbal: înnâc ■ (in6c) s. â. [Plur. (în)necuri] =. pieire, moarte prin cufundare în apă s. strangulare; sufocare; ploaie, mare, pu-hoiu (pamfile, văzd. 109), revărsare de apă multă, inundaţie. Innecul Turcilor în Dunăre, sbiera,
F.	5. Şi zi,, te însori, tătucă, luase cuvântul Vlad, cu înnec în glas. HĂDULESCU-NIGER, ap. TDRG. Iţi mai aduci aminte de gospodăria ce-o aveam înnainte de înecul Badalanului? dunăreanu, CH. 69. Curând or să fie înecuri mari în lume. ŞEZ. III, 105/31. Înecul se vesteă cumplit. CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLIII, 920. Strigoaicele vor să năboiască înnecurile asupra lumii, pamfile, DUŞ; 191. Primejdie de înec. PAMFILE, S. T. 58. | I tist r u m en t a l:. în(n)ecătoâre s. f. plur. (Pesc.)= laţuri groase ce se leagă de parii aripilor; grinzile groase de salcie s. de stejar, de la aripi, pe care se fixează lesile de ostreţe. Cf. antipa,- p. 602 şi 612;]
■	^ Din lat. neco> -are, compus mai, târziu cu pref* în-. «Sensul fundamental- [al verbului latin]
erâ, pe cât se pare: a ucide pe cinevâ fără întrebuinţarea armelor: fame necare aliquem (Cic. ,Caes.) şi aceasta se adevereşte prin legătura etimologică în nocere. La Grigore din Tours cuvântul are de obiceiu înţelesul Iui «ertrănken»... Că această accepţiune nu erâ individuală la Grigore din T.ours
o	dovedeşte, fr. noyem. (Wolfflin, Archiv f. lat. Lex. VII 277). în toate limbile romanice cuvântul are înţelesul mai nou al fr. «noyer»; numai în româneşte s’a păstrat şi sensul vechiu de subt I (la Megleniţi nec însemnează şi «omor, sugrum»; la Aromâni numai «noyer»), «De observat ,că aceste două înţelesuri pe care le are necâ în româneşte se regăsesc în forme verbale din familia limbilor balcanice, ca alb. mb.it, n.-grec. nvîyco, bulg. davij-h. si sârb. ydaviti şi se poate ca în aceste forme dublul înţeles să se fi transmis din cuvântul românesc, - într’o epocă veche» (Candrea-Densusianu, Dicţ. etim. No. 1262).
InnecăciOs, -oâsă adj. v „
-	NNECĂCIUNE s.	J	V;
ÎnnegĂJÎ vb. IVa v. necăji.
NNECĂTOÂRE S. f. plur. (PesC.) 1
ÎNNECĂTITRĂ'S. f.	) V' limeCa‘
•	înnegreală s. f. v. înnegri.
Înnegri vb. IVa. 1°. Peindre ou colorer qqch. en noir; rendre noir, noircir, brunir, foncer, hâler,
(s’)assombrir, (s’)obscurcir; devenir basanâ; salir. 2°. Parler mal de quelqu’un, noircir, denigrer, diffamer, calomnier. 3". (Se) noircir, brunir, foncer, devenir noir.
I	1°. Trans. A face ca cevâ să fie s. să pară negru (p. ext. obscur, sumbru), a văpsi un lucru în s. cu negru (cf, cerni); p. ext. a întunecă; spec. (despre soare, vânt etc.) a pârli; (despre-rufe) a murdări, nelăuţi (LB.) l-au înegrit tot trupul; MAG. IST. IV 109/31. Vânturile m’au negrit. CANTEMIR, IST. 262. Norii ce negresc văzduhul, antim, PR. 44. Funingina negreşte când le atingi de eo. c. NEGRUZZI, II 221 /3. Inegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi... eminescu, P. 239. Se necăji şi şterse versul tot — înegrl bine, ca să nu se mai poată citi. VLAHUŢĂ, ap. TDRG: Ou gogoşi de tufă nu se 'negresc sprâncenele, baronzi, L. 58/19. Sumanul alb se poate înegrl, Iar cel negru nu se poate albi. zanne, p. iii 388. Va s’o înegrească din- albă, va şl mâni. albe să aibă: despre cei ce voesc foloasele unei afaceri, dar nu şi neajunsurile ei. ib. V 339. M’a înegrit vântul şi soarele. Se înnegresc rufele. \ (Refl.) A se face s. a păreâ negru (cf. a se cerni), p. ext. a se face ot • scur, sumbru (cf. a se întunecă); spec. (despre piele) a se pârli (din cauza soarelui, vântului); (despre rufe) a se murdări, ase face negre, a se' nelăuţi (LB.). Negresku-me = nigresco. ANON. car. Seară fiind, grăiţi: senin e, negreaşte-se ceriul, tetraev. (157,4) 227. Cu cea mai mare repegiune se înroşeşte, se înegreşte [orzul].
I.	ionescu, C. 131. Faţa voastră să se negrească ca cărbunele, c. NEGRUZZI, C. i 233. Peliţa ochi-" lor lui.... se înegrl şi-nu mai văzix nimica, emi-:NESCU, N. 26; Cămeşuica-ţi.s’a negri. MARIAN, î:
■	127. Pânzele să-nu albească, Oi la, soare să ’ne-! grească. alecsandri, p. P. 1.35/2. Soarele s’a îne-
i	grit. ib. 280b. Am o mândră1 ca ş’o cruce:.-. Peste
: zi se prea ’ncălzeşte. Şi, biata, prea se 'negreşte!-
■	jarnIk-bârseanu, d. 425. Mă - negrim ca cer-
i	neala. reteganul, tr. 148/,,
; : 2°. (Fig.) A descrie în colori negre,-â vorbi } rău despre cevâ, a- vorbi (de) rău pe cinevâ, a denigrâ, cf. a poneigri, â î'n.c o n'd e i â, a
ÎNNEGRITURĂ
— 723 —
ÎNNOBILA
aş e. z â. pe cinevâ (la cinevâ), calomnia, defăima, huli. Negresc = denigro. anon. CAR. Au. negrit pe Antonie-v.odă că nu e harnic de a domni. ŞINCAI, HR. iii l.Q6/2,. A cărui memorie ei se vor sili a o înnegri căt vor puteâ. BĂLCESCU, jvt V. 406. Cu vorba m’au înegrit., TEODORESCU, i>. P. 317b. Inegrind pe altu’,. nu te albeşti pe tine: dacă alţii sânt răi, nu te face aceasta pe tine mai de treabă, zanne, P. V 339.
II.	Intrans. A se face, a deveni s. a păreâ negru,, p. ext. a se face obscur, ase întunecă. Apa den ceriu... înâlbeaşie şi negreaşte, ruşaşte -şi mohoraşte,. îndulceaşte şi amăraşte. CORESI, ap. HEM. 10â3/37. Nu numai ce negriră, ce şi gurile li se strâmbară..dosofteiu, V. S. 148. înegri Prutul îndată de căciule şi de morţi. beldiman, tr. 380. Abiă noaptea înnegreşte şi vroiu zori să se ivească, konaki, P. 103. Şi luna înegreşte şi ceru’ ncet se pleacă, eminescu, P. 208. Mergeam. împrăştiaţi, ne adăposteam prin tufele care înegreau ini şi colo prin pâclă. SADOVEANU, luc. III 232. In depărtare se zăreâ o pădure ce înnegreâ ca o uriaşă pată de păcură. SANDU, SĂM. VI 445. Acum stă în faţă un şir de înălţimi îne-grind de brazi. IORGA, B. 127. Busuiocul a ’negrit, Rozmarinu-a ’ngălbinit. alecsandri, p. p. 284b. De nu veţi spune dirept, Pânzele să vă negrească. GIUGLEA-vâLSAN, R. S. 55. Văzu cam depărtişor înaintea sa cevâ înegrind. sbiera, p. 2 2 7/20, GOROVEI, C. 30. Am un bou roşu: TJnde paşte, înegreşte (Focul), id. ibl 153. Am negrit ca cerneala.
[Şi: înegri vb. IVa; negri vb. lVa. j Adjective: înnegrit (negrit, cu negativul ne(în)negrit), -ă adj. = făcut negru; văpsit (cu) negru; calomniat, ponegrit. Crivăţul aleargă pe câmpul înnegrit. ALECSANDRI, P. III 3. înegrit de dânsul, scrisorile mele falsificate, dosite, ascunsei I. NEGRUZZI, V 281;- (în)negrit6r, -oâre = care înnegreşte; (substantivat) Negritor — denigrator, tinctor. anon. car. |Abstracte: în(n)egrire (negrire), în(n)egrit (negrit) s. a., in(n)egritură (negritură), în(n)egreâlă s. f. = acţiunea colorării în ne<rru, Cf. MARIAN, CR. 52. La întorsul unei arături «te poţi mulţăml numai cu o zgârietură, o cufureală, ori o înnegreală», lucru ce nu se poate iertă la aratul obişnuit, pamfile, a. 55. Te-a curăţat de toate... funingiturile..., de toate negriturile■ (Descântec). MAT. FOLC. 1556. Cf. negreală.]'
—	Din lat. nigresco, *-ire (pentru nigrescere), idem, compus mai târziu cu. preî. în-. Cf. p o-n e g r i.
lissEGBlTtrKĂ s. f. v. înnegri.
ÎJU*E«UKÂ vb. I(a). 1°. (Se) charger de brume, de brouillard; (s’)embrumer, se couvrir, 2°. (S’)as-sombrir, (s’)attrister.
1°. Trans. A acoperi cu negură. Aburii înăl-ţându-se de pe apă, începeau a înegurâ orizon-tele amurgit.. ODOBESCU, III 96/13. | Refl. A, se acoperi cu , negură, a cădeâ, a se ivi, a se îngrămădi negura (cf. înceţoşa); (neobicinuit) a se preface în negură. în aer se'negură tulburii aburi. COŞBUC,	140/lo.
2°. Fig. Trans. şi r e f 1. A se întunecă (la faţă), a (se) posomorî. Singurul nor care înegură astă viaţă’lină fu peste doi ani... moartea bunicăi.
C., NEGRUZZI, I. 1,10. Taci, măicuţa ms.a, Nu mă ’nnegufâ, Că te-oiu blăstămâ. ŞEZ. II 83/s.
[Prez. ind. înnegur şi înnegurez. | Şi: înegurâ vb. I<a); negură vb,.. I(a). |Adj e c ti v: în(n)egurât (negurât), -ă adj. = acoperit de negură s. ceaţă, întunecat, posomorit. împăratul..., de mânie ne-gurat să turbă. DOSOFTEIU, V. ş< 168/2. O lună... înnegurată cu, , totul, încât abiă se vedeă. pann,
E.. II, 47. Viaţa-mi negurată- tu poţi s’o faci, se-, nină..c. negruzzi, ii 21/17. Albăstreala înegurată. a cerului.1 odobescu, iii 195/:2(1. | A b s tra.ct:
în(n)egurâre (negurâre) s, L:,=b:aeţiuri.ieai'de a (se) înnegura;: posomorîre, întristară,: amărăfeiune. E un poet care. vorbeşte în versurile luv elirieşti, când îşi plânge aşâ de bătrân înnegwrarea şi', străinătatea', IORGA, L. XVIII 51.]	,
—	Derivat din negură, cu pref, în-. 1	■	>	<
înkegutătorî vb. IVa v. neguţători.
îxxemi;ni vb. IVa v. nomeri.
ÎJJWEMirctî vb. IVa refl. S’apparenter.—(Mold. şi Bucov.) A se face, a ajunge; a fi neam, rudă, cimotie cu cinevâ, a se înrudi. [Şi: înemuri vb. IV», nemuri vb. IVa. Găsiră că' măicuţa se nemureşte cu boierul (Zorleni, jud. T-tova). ION CR. II 35. Hai să ne ’ncuscrirri! Să ne nemurim Tu ai fată, eu fecior, marian, na. 364. | A djectiv: în(n)emurit (nemurit), -ă = înrudit. Tot cam aşă umblă şi celelalte neamuri, care nu sânt în prima linie înnemurite cu cel repausat. id. î'. 401; cf. 400; NA. 268, 565.-Cu unii din ei eram înnemurit. SBIERA, F. 344. | Abstracte: î(n)-nemurire s. f., nemuri(r)e s. f., nemureâlă s. f. = înrudire, rubedenie.. Legăturile înemuririi: N. A.
■	BOGDAN, ap. TDRG. Nemuria dintre familia noastră şi duduca Zoiţa. id. ib. [Din ţigani] care de care-l strigă-...: «Aoleu, neicuţule, finuţule!i> şi aşă mai departe cu nemurelele. SEVASTOS, âp. TDRG.]
—	Derivat diri neam (p!ur. neamuri), cu pref. în.
>
IWIOITKÎ vb. lVa. Immortaliser. —(Literar; rar şi învechit) A face nemuritor, a imortalizăm Concertu-i l-ai înnemurit. alecsandri, P„III. 528;
—	Din în- + ne- 4- muri (decalcat după fr. immortaliser).
Iniveo f vb. I refl. Se couvrir de neige.. — A şe acoperi de nea, a se înzăpezi, cf, ome.ţi, nămeţi, troieni. Cănd împarte de cer împăraţii spr’insu, înneao-se (: n e o ş â - s e - v ot hurm.; zăpădeaşte-se cor.; ome.ţi-se-va cor. ; omătâ-să-vor DOS.), în Selmon.. psal: sch. 201. [Şi: neoşâ f vb. I^].
—	Derivat din nea, cu pref. in-.	'.	.	.
ÎMSETEKITOARE s. f. (Zid.) v. netezi.
iivNiarERi vb. IV» v. nimeri..
ÎVMMICÎ vb. IVa v. nimici.
ÎKNISIPÂ vb. I refl. (Mar.) 1° Hchouer, se mettre ă la câte. 2° S’ensabler.
1°. (Despre un vas plutitor) A se înţepeni îri nisip, a da de nisip, a da de fund, cf, împotmoli, î n n o m o 1 ii Vaporul englez «Caled'onia>> s’a înnisipat în Canalul de Suez. TDRG.
2°. A se umpleâ de nisip; spec. (despre un râu, un golf etc.) a se înfundă cu nisip şi a nu mai fi navigabil, cf. înnomoli.	'
[Şi înisipâ vb. I; în(n)isipi vb. IVa. | Ab: s t r a c t: în(n)isipâre (în(n)isipire) s. f. = împotmolire; înfundare cu nisip. înnisiparea a înfun1 dat atâtea golfuri, conv. LIT. XLIII 383. ] Adjectiv: în(n)isipât (în(n)isipit)., -ă = împotmolit în nisip; acoperit cu nisip. înnisipitele, lespe-duitele drumuri. G. MURNU.]
' — Derivat din nisip cu- pref. în- (după fr. s'en-; sdţiler).	,	'J
. SjjkobiIi vb; Ia; Anoblir, ennoblir. — A face ; nobil, a da (unei persoane s. unui lucru) (un titlu1 de) ! nobleţă, demnitate, onoare, strălucire', marcovici, j Di 125.:Să vezi cum inobileaaă eV ceea ce-spMnej'c. f NEGRŢJZiZl,: III 54. Titlul de creştin',., be... MnolA* ! lează. coroana lor:. [Şi: innofiilâ v.K;: î»-, inobilâ-vb. Ia; (grafic) înobilâ vb. 1»; înnobilî vb; IVa; ui
ÎNNOBILI
— 724 —
ÎNNOI
(prin Ardeal) înnobilitâ vb/ Ia. | A d j e c t i v: înnobilat (innobilit),-& = făcut nobil, căruia i s’a dat (un titlu de) nobleţă, demnitate, onoare, strălucire. | Abstracte:	înnobilare	(înnobilire)
s. f., înnobilat (înnobilit) s. a. = acţiunea de a înnobilâ.]
—	N. după fr.
ÎNNOBILÎ vb. IVa ^ ÎNNOBILITÂ vb. Ia J
INNOC — V. INOC —
v. înnobilâ.
ÎNNODA vb. I. 1°. Nouer, faire un nceud. 2°. Nouer, allac'i> r,lier; is’)attacher, (se) lier, (s’)dllier. 3°. Se nouer. 4°. Improviser. 5°. Entamer des re-lations galantes. 6°. S'accoupler (en parlant des chiens).
1°. Trans. (Complementul e aţa, firul, sfoara, funia etc.) A face nod la capătul aţei, ca să poţi coase, (mai ales) ca aţa, firul etc. să nu se destrame s. să ţină mai bine. £lnod= nodum facio. ANON. car. Biciul să ţi-l fi 'nodat! doine, 299. Înnoadă aţa înainte de a începe să,coşi! Ai înodat funia prea strâns, de n'o mai pot desnodâ. | (Complementul e nodul; figură etimologică) A face nod. Ce nod cu gura se înoadă? (Cununa). GOROVEI, C. 121. | (Absol.) Cum înozi, aşă disnozi: după lucru şi rezultatul, zanne, p. v 33.9.
2°. Trans. A legâ fixând cu un nod (ca să ţină legătura mai bine). Enod = ligo. anon. car. Prefăcându-se că îi caută în cap, îi înodă două viţe de păr, fără să ştie el. ispirescu, L. 381. Ochiurile se împletesc cu suveicuţa de lemn... Cu suveicuţa tot înoadă aţa pe un b&t rotund, şez. IV 113/ls. Când se învăleşte pânza pe sul, se înoadă o pană de găină. ib. iii 50/V Sfoara’n nouă că ’ndoiâ, Ca arcanul O'nodâŞi ca lanţul O făceâ. TEODORESCU, P. P. 540b. Mândro, lasă calu ’n frâu Şi noadă-mi pustiul brâu. marian, nu. 261. Ia ascultă-mă, măi frate, înnoadă-mi căme-şa'n spate. ŞEZ. I 85/ls. Are neagră mustăcioară, Mustăcioară că de rac, De şi-o’noadă după cap. ib. 108b/31. || Fig. Trans. şi refl. A (se) împreună, a (se) uni, a (se) legâ, a (se) împărecheâ, a (se) încărdăşi. La o iuboste şi la o dragoste a le încleştâ şi a le înnodă se nevoiaşte. cantemir, ist. 109. Goţii... înodăndu-se cu Sarmalele... nu încetară... P. MAIOR, IST. 31. Sus pe rămurele Două păsărele Ceartă mise ceartă, Vorbele-şi înoadă. teodorescu, p. P. 457. Fata pân' ei mărită, Zile negre vei nodâ: căci fetele se mărită anevoie. ZANNE, P. II 126. (Fig.) Doar şi eu am fost tânără, dar când mă întâlneă, să fi fost cel mai mare craiu şi tot i se înnodă tusa ’n gât. contemporanul, Vi. voi. ii. # Ă se înnoda la vorbă (s. la ceartă) = a se certâ. zanne, p. i 662. Dacă ajung la un rău mare, Iar la vorbă se înnod ( = se înnoadă). PANN, ŞEZ. II 42. Nu se înoadă la ceartă ca mojicul, id. P. V. I 169.
3°. R e f I. A se încurcă (producându-se fără voie un nod). Li s’au înodat intestinele fiindcă s’au îmbuibat. C. PETRESCU, î. II 58. Mi s’au înodat firele.
4°. Trans. (Familiar) A improvizâ, a închipui, a închelbârâ cevâ. Simion înodă o leturghie ca vai de ea. VLAHUŢĂ, ap. TDRG.
5°. Refl. A se înnodă cu cinevâ — a începe relaţii de dragoste, a se înnă di, a se îngurlui. Am văzut frumuseţe streină şi ne-am înnodat în dragoste. MĂRGĂRITARE (a. 1746), ap. TDRG.	,
6°. Refl. (Despre câni) A se încăţelâ.
. [Şi: modă vb. Ia. LB.'(Scris şi rostit şi): înodă vb. I | Abstracte: în(n)odâres. f.; în(n)odâts. a. = acţiunea de a înnodă. De-a in(n)odatelea, numele unui joc de cOpii. H. v. 390;—!n(n)odătfiră.s. f.=
înodare; nod, lucru înnodat, (ir,hii rândului-~d£, dinainte sânt legaţi de a -pânzet de dinapoi-pr-in înodăturile unelTâlte aţe. şez. Iv. 114j3i. Cele mai tari^îrcOctMuri mai lesrie~se rup: cea mai mare dragoste îndată se pierde. ZANNE, P. v. 340. | Adjectiv: fn(n)odât (cu negativul ne(î)n(n)odat) -ă = care are nod, care este legat cu nod;-legat, unit, împreunat. Snnodat = ligatus. anon. car. Orice înnodat s’ar păreâ, a dezlegă nu mă voiu sil. CANTEMIR, IST. 88. Doi bălăure-i De coade ’nodaţi. ŞEZ. I 113b/so, cf. (din coade’nnodaţi) MATEESCU, B. 19. (Cu diminutivul, în ghicitori) innod^ţ61, -eâ adj. Şerveţel înnodăţel... (= Gândul) PĂSCULESCU, L. p. 83.
—	Derivat din lat. (in)nodo, -are, idem; cf. desnodâ.
înnodâtcbă s. f. v. înnodă.
ÎNNODUBÂ vb. I(a) (Ţes.) Altacher les fils de la chaîne au bout de la trame. — A împreună firele unei urzeli nouă de uriocul vechiu. TDRG.
—	Derivat din nod (plur. noduri), cu pref. în-. Cf. înnodă, nodorar.
ÎNNOI vb. IVa. 1'). Renouveler, mettre ă .neuf. Beparer. Replanter. 2°. (Se) renouveler, ressusciter, regenârer, rajeunir. 3°. Recommencer, renouveler, râpeter. 4°. Innover, arriver (du nouveau). 5°. Res-laurer, consacrer, r&concilier (une 6glise). 6°. Renouveler (sa garde-robe).
1°. Trans. şi refl. A (se) face cevâ din nou s. a (se) face nou (înlocuind(u-se) s. reparând(u-se) cele vechi s. stricate; a ajunge din vechiu (uzat) nou, a aduce cevâ în starea de noutate de mai nainte. Snoesc = innovo. ANON. CAR. Şi ale pământului toate se vor înol. CORESI, EV. 27/.20. Cel ce să va apucă de vreo vie streină sau de vreo casă pustiită să le înoiască... PRAV. MOLD. 29.. Carele e omul ce au zidit casă noao şi nuoau înoit? biblia (1688) 1402. Să se noiască morile. MARIAN, NU. 757. |j A reface, a restabili, a drege, a repară. Theofil... păzi de noi acea spărtură de cetate. MOXA, 386/ls. A înnoi o casă = a o repară. COSTINESCU. || A împrospătâ, a regenerâ; a plantă din nou. Mărăcinii... den rădăcină-i zmulseră şi noiră pământul ţelenit. id. 381/20. A înnoi o vie = (germ.), einen Weinberg neu anpflanzen. BARCIANU-
2°: Fig. Trans. şi refl. (Complementul este puterea, tinereţea etc.) A (se) reface, a (se) regenerâ, a (se) întări. Puterile ni se vor înnoi. CANTEMIR, IST. 100. Noi-se-va (:renovabitu r),... tinereaţele talei CORESI, PS. 279. Şi-l sănătoşe de-l înnoi. DOSOFTEIU, V. S. 7a. Cu cât să strică omul nostru cel denafară, cu atâta să înoiaşte cel ăin lontru. varlaam, C. 83. Fiind eu învechit,... Dumnezeu... m’au înoit. mineiul (1776) 75 2/2-Prea scumpe aduceri aminte, Prin voi al meu suflet fiinţa-mi noeşte. I. VĂCĂRESCU, P. 83/3. Desfătări... care înoesc pe tot minutul fiinţa lor. marcovici, C. 60. A înnoi o durere trecută = a deschide o rană (sufletească) închisă, pontbriant. Dragostea să se ’noiască. BIBICESCU, P. P. 65.' | A redâ vechea faimă, a da din nou prestigiu. Va înol bunul nume a tătâne-său. LET. I 174/32. | A înnoi slugile = a angajâ.slugi nouă. polizu.
3°. Trans. şi refl. A (se) începe din nou cevâ, â (se) repetă. Durerea mea nol-se. CORESI, PS. 102. înnoiă minunea bătrână. DOSOFTEIU, V. s. 1782. Să sărute mâna împărătului, să-şi înoiască domniea. mag. IST. I 352/28. Iar pre care va dărui D-zeu a fi Domn... [$]î rog... să aibă a cinstişi a noi... această legătură, ib. 124/24. Temându-se nu cumvă să înoiască iarăşi deprinderea acestui rău dar. drăghici, R. 247. Toate acestea înoesc spaima Tatianei.^BELDIMAN, N. P. II 4. Primeşti a-ţi înol mărturisirile cu mâna pe Evanghelie? C. NEGRUZZI, III 341/10.
ÎNN01TURĂ
(
— 725 —
ÎNNOPTA
4°. Refl. A se întâmpla cevâ nou, a avea loc un eveniment nou. Iar. de aemu ce s'a mai înnoi la veleat 7245... s'a scrie la rândul său. LET. II 432/j. Intr’acest an ce au domnit nemică nu s’au înoit. ib. III 102/34.
5°. (Despre o clădire) Tiranş. (Refl. = pasiv) A renovâ, a repară; f spec. (despre o biserică, tradus după grec. lyy.aiviQo) «înnoesc, sfinţesc», din xaivoq «nou»), a sfinţi, a târnosi (după o restaurare). Şi înnoi (: ivexaînoe) casa lui Dumnezeu împăratul, biblia (1688), ap. TDRG. [Biserica] curând săjva înoi. MINEIUL (1776) 145s/i- Ioan Antoni Ruset Voevod, ce au înoit pe sfeti Neculai, în Iaşi cu zid. URICARIUL, XV 6/21.
6°. T r a n s. şi r e f 1. (compl. e îmbrăcămintea s. omul care o poartă) A-şi cumpăra haine nouă, a se îmbrăcă cu cevâ nou. A cutreierat toate prăvăliile din oraş, ca să se înoiască de sărbători. R. rosetti, ap. TDRG. Când ai noiţe pe unghii, ai să te înoeşti cu cevă. şez. II 67/17. Să ne cârpim, că nu putem tot să ne înoim. ZANNE, P. V 138. Innoeşte-ţi hainele! \ A. se înnoi cu haine = a îmbrăcă, a-şi face haine nouă. polizu.
[Rostit şi scris şi: înoi vb. IVa; noi vb. IVa. Noiesc = inn'ovo. ANON. CAR. | Abstracte: în(n)oire s. f. = acţiunea de a înnoi; refacere, restabilire, reparare, regenerare, reîncepere; repetare, inovaţie, restaurare, f sfinţire, f târnosire. Şi eu. însumi episcup sânt lucrând împreună la ceale de afară zidiri de D[u]m[ne]zăeşti bisear.ici, înoiri, aduceri de lumini, biblia (1688) pr. 8/44. Şi se făceau atunci înoirile [: gr. eyxalvia) în Ierusalim, ib., ap. TDRG. Au primit răstignire de bună-voie spre înoirea noastră. MINEIUL (1776) 1197i- Au adus altă înnoire ( = schimbare) domnilor. LET. II 418/31. Această cugetare i-a pricinuit înoire la fapta sa cea bună. beldiman, N. p. I 173. Înnoirile (= inovaţiile) ce se fac în obiceiuri pornesc din oraşe. A. lambrior, ap. DDRF. Printr’o pripită prefacere... se îngrămădesc înnoirile unele peste altele, brătescu-voineşti, l. d. 237; — în(n)oit s. a. = înnoire; — în(n)oitură s. f. înoire, inovaţie, restaurare, reparaţie, târnosire, sfinţire, (despre o domnie) schimbare. Bnoiture — innovatio. ANON.. CAR. Feaceră cu svintele lui moştii înnoitura ( = târnosirea) acei sv[i]nte be-searici. DOSOFTEIU, V. S. 1012. Şi firea neamului lacomă la înnoituri. LET. I 316/j. Dintru acea mazilie dentâiu a Ducăi-Vodă s’au tâmplat trei înoituri de domnii. MIRON COSTIN, ap. TDRG. In biserica episcopească... am aflat multe înnoituri (= inovaţii) în sens romanocatolic. sbiera, f. 128. înnoitura păcei. miron costin, ap. DDRF. | Adjective: în(n)oit (cu negativul ne(î)n-(n)oit), -ă = făcut din nou, restabilit, restaurat, renovat, schimbat, primenit, inovat. Aşternutul [vitelor] trebue să fie totdeauna foarte îmbelşugat.... şi des înnoit. I. IONESCU, C. 3. Unele din aceste familii s’au stâns, iar altele au fost înoite de oameni veniţi din Ardeal. POPOVICI-KIRILEANU,
b.	28; — în(n)oit6r, -oâre adj. şi subst. = (cel) care înnoieşte, inovator. Te-ai arătat înoitoriu dumnezăescului mormânt. BIBLIA (1688) 7 pr. 48. Iară cestea numelui au fost înnoitori şi în veci stăruitori. CANTEMIR, IST. 70.]
—	Derivat din nou, cu pref. în-. Gf. r e î n o i.
iisKOiTimĂ s. f. v. înnoi.
ÎNNOMOli vb. IVa 1°. Embourber, envaser. 2°. S’embourber. S’enfoncer.
1°. Trans. A umpleâ de nomol; p. e x t. a umpleâ de prundiş (agestru, aluviune) cf. înnorbi, îngloda, întinâ. Două râpe... aduc prundiş în vale, unde nămoleşte casele sătenilor. I. IONESCU, P. 386. Nistru mare mi-a venit, Temniţa mi-a nămolit. MAT. FOLC. 147. | Refl. A se umpleâ de nomol; spec. (despre bălţi şi râuri) a se
împotmoli, cf. î n n i s i p i. Ca să nu se nămo-.lească bălţile, uricariul, xvi 229. Heleşteu sec curgând, s’a nămolit. alexandrescu, m. 277.
2°. Refl. (Despre oameni, animale, căruţe) A •intrâ şi a se înfundă în nomol (fără a mai puteâ ieşi), a se împotmoli, a se înglodâ. Iară se nomolise. fundescu, L. p. 72/15. Dete drumu unui viţel de se înomoli în potmol. ŞEZ. IX 114. Cine nu va să se 'nomolească De noroiu să se păzească. ZANNE, p. i 226. (Despre vase plutitoare) Corabia s'a nămolit. cf. costinescu. # i se nămoli ca finul Domnului, se zice când cinevâ a intrat într’un nămol adânc. ib. IV 361. || Fig. A se înfundă în datorii, a intrâ într’o afacere rea, din care nu mai poţi ieşi.
[Şi: (î)nomoli, în(n)ămoli, nămoli vb. IVa. | Abstract: în(n)omolire, (în(n)ămolire, nămolire, no-molire) s. f. = acţiunea de a se înnomoli, cf. î m-potmolire, înglodare. Golind.;. vârfurile munţilor expunem.:. înămolirei... văile şi câmpiile noastre, ionescu, p. 71. | A d j e c t i v: în(n)omolit (în(n)ămolit, nomolit, nămolit), -ă = înfundat în nămol, plin de nomol. Stau Tătarii jos trântiţi', Vezi, ca buştenii pârliţi, Ca bivolii (tip. bivoliţi) nămoliţi. păsculescu, L. p. 223. (Fig.) [Văd sănătatea şi frumuseţea neamului] în scârba stricăciunilor înomolile. piscupescu, o. 1.]
—	Derivat din nomol, cu pref. în-,
Snn<Jntru f adv. v. înăuntru.
ÎNNOPTA vb. la 1°. Tomber (en parlant de la nuit), faire nuit. 2°. Passer la nuit. 3°. lUtre sur-pris par la nuit, s’anuiter. 4°. Plonger dans l'eau.
1°. U n i p e r s. (i n ţ r a n s. fără subiect precis s. mai rar cu subiectul '«vremea») A se face noapte, întunerec, a se întunecă. Cela ce va. vrea să fure... să va ascunde undevă la vreun loc, până va înoptă. PRAV. 105. Cum au înoptat la două, trei ceasuri ile noapte... LET. II. 35 4/24. înnoptând, de nu s’au mai văzut... ib. III 68/27- După ce va înnoptâ vremea, să aprindem focuri multe. HERODOT, 2 50/27. Romii.:., încă până a.nu înoptă... BELDIMAN, N. P. I.
92.	Îndată ce ’noptă,	Amândoi	i s’arălă. C.	NE-
GRUZZI; I. 188. Când	a înoptă	de	tot..., oiu	sări
pe fereastră. ALECSANDRr, T. 1184. Liniştea-i acum deplină Şi-a ’noptat. coşbuc, B. 6. Şi merge el şi merge, pănă ce înoptează bine. CREANGĂ, P. 198. Inserează şi ’noplează, se zice la cei care sânt înceţi lă orice treabă, zanne, p. i 39. Până să-ţi vorbească, înserează şi	'noplează	ib.	II 839. ||	(Mai
rar) Refl. începe să	se înopleze	= şă se	facă
noapte, să se întunece.
2°. Intrans. A-l prinde pe cinevâ noaptea într’un loc şi a rămâneâ acolo peste noapte, a petrece noaptea undevâ. Înnoptez pintre prăpăstii, pintre răpi, pintre ponoară. KONAKI, P. 103. Vai de mine, moş Nichifor, avem să înnoptăm în pădure! CREANGĂ, P. 124. Pornind de-aici mai departe spre casă,, au înnoptat pe drum. sbiera, p. 197. Unde seara vom noptă. HODOŞ, P. P. 82/,6.. într’o seară s’a ’ntâmplat pe la noi d’a înoptat. TEODORESCU, P. P. 116b. Să înopleze într’un sat. ŞEZ. I 263/13. (Complinit prin adverbialul «noaptea») Cumuş înnoptam' pre mare noaptea într’aceaste părţ[i], să feăce turbureală ' în mare. DOSOFTEIU, V. S. 152.
3°. Intrans. A-l surprinde, a-1 apucă pe cinevâ noaptea (pe drum), cu cevâ neterminat. LB. COSTINESCU, polizu. Am înnoptat pe cale. LB.
4°. P. anal. Trans. şi refl. A (se) băgă cu capul în apă, a (se) cufundă, a se corii în apă (de bună voie, fără- a se înnecâ). Nu mă înoptă cu capu ’n apă (Sălişte). Com. A. BANCIU, VICIU, Gl.
[Prez. indic.: înnoptează, rar (Transilv.) înnoa-ptă LB., barcianu. | Scris şi rostit şi: înoptă vb. Ia, noptâ vb. Ia. | Abstracte: în(n)optdre
ÎNNORA
— 726 -
ÎNNOTÂ
S;,if..= căderea nopţii, faptul că pe cinevâ îl apucă noaptea ;—in(n)optat s. a.-= înnoptare,; întunecare ;» rămânere, mas peste noapte (.undevâ). Şi^i apucă înoptatul taman în satul cismarului. ŞEZ. IX 66. Li© c. adv. De cuîii(n)optateIe = îndată ce s’a înnoptat., s’a întunecat. Bănui numai decât că trebue să^ fie vreun elev fugii de cu înoptatele. chiriţescu, conv. lit. xlv 373. Pe în(ri)optat s. pe în(n)optate (DDRF.) ■= pe vremea când înnoptează, când se întunecă de noapte. El mi s’a sculat Noaptea pe’noptat. TEODORESCU,- P. P. 444. A-seară pe înoptat. jarnîk-bârseanu, d. 144. | Adj e c t i v: ;în(n)optât, -ă = din timpul când s’a întunecat de noapte; fig. posomorit, închis, umbros, sumbru. Ceasul acesta... e prea ’noptat. pann, E. I 39., Suflet înoptat şi trist. VLÂhuţă, p. 62. (Adverb) în timpul nopţii, noaptea târziu. Am sosit înnoptat.= noaptea. LB. Ce cătaţi aşă înoptat pe la casele.‘creştinilor? ODOBESCU, I 68/j.]
—	Derivat din noapte, cu pref. în-.
ÎNNORA vb. I(a). .1°. Faire sombre. 2°. Se couvrir, . se voiler, s’obscurcir. 3°. Obscurcir, as-sombrir.
1°. Unipers. (intrans., fără subiect precis) A se acoperi (cerul) de nori, fig. a se întunecă. Bău e uritul la casă: Intră’n casă, întunecează, Iese-afară, înorează. bibicescu, p. p. 202. | Refl. Incepîi a se înnoră. RETE&anul, p. i. 19/6 (Complinit) Se înnoură a ploaie. DDRF.
2°. Unipers. (Intrans. şi refl. Subiectul: «vremea», «cerul», mai rar «pulberea», «luna», ş. a.) A se întunecă din cauza norilor, a se acoperi cu nori, a luâ forma unor nori (cf. învolbura), a se ascunde, a intrâ în nori. Ceriul au nuorătu. DOSOFTEIU, v. s. 110. Când nu gândeşti, cerul nourează. LET. II 425/s. S'a văzut fără de veste o pulbere înorând. pann, e. ii 39. Nu ştiu, luna-ă’nourat, Ori puica s’a supărat? SEVASTOS, C. 27/23. | Refl. Iar de dreaptă ce eră, Soarele se voură. ALECSANDRI, P. P. 313b.
3°: Trans. A acoperi (ca) cu nori, a: întunecă, f i g. a întristâ, a posomorî. Săgeţile uşoare Nourează mândrul soare. ALECSANDRI, P. II 16. l)a ce-i asta, Caluiene? Că d’atăta lungă vreme Ceru’ nu l-ai nourat, Şi pămăntu s'a uscat (Vădeni, în Brăila). GRAIUL, II 245. Aceea care trista-mi viaţă 'nourează... C. NEGRUZZI, II 21/6. | f (Neobicinuit; complementul e «norul») A trimite. Când voiu noorâ noor pre pământ... biblia (1698), ap. TDRG.
[Prez. ind. îhnoreăză şi înnoură. | Şi: înorâ, în-nourâ, nouri, nuorâ, noorâ vb. Ia. j Abstract: în(n)orâre, (în)nourâre s. f. =faptul de a se acoperi de nori, întunecarea cerului din, cauza norilor; în(n)or4t, (în)nourât = înnourare. | Adjectiv: în.(n)orât, (îri)nourât (cu negativul neîn(n)orat (ne-în(n)ourat), -ă = acoperit, plin de nori, întunecat; (fig.) sumbru, posomorit, trist. Poienile înorate... ale Scoţiei. ODOBESCU, iii 130/lv. Nu-mi place, amice, a-mi repurtă mintea cătră momente..: înorate ale trecutului, id. ib. 96/„0. Fata umblă cu fruntea înorată. id. ib. 205/2. Pe cea vale nourată Vine o fiară ’ncornorată (Corabia), alecsandri, P. P. 393, GOROVEI, C. 100. Cumu-i ceriul înorat... JarnIk-bârseanu, D. (Adverb) Iar dacă afară e înourat... ( = e nour, e vremea înnourată). marian, se. I 249. Cu nori, f i g. întunecat, posomorit, sumbru. Dacă-i vezi adesea gândind înnourat... OLLĂNESCU, ap. DDRF. (Substantivat) nou-râtă s. f. = numele unei oi, a cărei lână aduce în câtva cu culoarea nourilor (MARIAN), cf. bruni ă r i e.]
—	Din lat. (in)mibilo,-are «a se acoperi de nori».
ÎNNOROCI vb. IVa. v; noroci.
ÎNNOROI vb. IV».- 1°. (S’)embourber, (s')en-liser. 2°. (Se) remplir de boue.
1°. Trans. A băgâ pe cinevâ, a face să intre în noroiu (glod. nomol), a acoperi cu noroiu (LB.); r e f 1. a intrâ şi a rămâneâ înfundat în noroiu, (glod, nomol), a se înnecâîn noroiu; cf. ase împotmoli, a se înnomoli, înglodâ. Intrară în :ei... de-i răspândiră şi-i noroiră în Bah-lui. mag. IST. IV 353/19. S'au noroit într'un loc mâlcos. '■ diONISIE, C. 181. Pe finu’ că-l ascultă, Cu calu ’n nămol intră Şi mai rău se ’noroiă. ŞEZ. viii. 167. || Intrans. (Despre un râu) A noroi= a ieşi din albie şi a inundâ cu noroiu. Cf. LB.
2°. Trans. A umpleâ de noroiu, a întinâ. A ’noroit şi p’acela ce i le-a adus, de necaz. PANN,
E.	v 35. | R e f 1. A se umpleâ, murdări cu noroiu. POLIZU.
[Scris şi rostit şi: fnoroi vb. IVa, noroi, vb. IVa, LB., înnoroiâ vb. Ia = a se umpleâ de noroiu. | Abstracte: în(n)oroîre s. f. DICŢ.în(n)oroit, s. a.
| Adjectiv: în(n)oroit-ă. =înnomolit în noroiu; umplut de noroiu; înnoroiat,-ă = plin de noroiu. Bonul încolăceşte muntele... Dup&ce coboară din munte, apele sale înnoroiate şi le limpezeşte în marele lac al Genevei, mehedinţi, p. 8.]
—	Derivat din noroiu, cu pref. în-.
ÎNNOROIÂ vb. Ia. v. înnoroi.
ÎN NOT adv. A la nage. — înnotând. Treceă Nistrul în not. let. ii 286/e. V,oiu treace apa înot. beldiman, N. P. I 139. Cu aşă grabă l-au trecut în not, încât fără pierdere de vreme s’au aflat de acea parte, drăghici, R. 167. Se aruncă cu calul în apă, o trece înnot dincolo la cela mal. crean gă, P. 237. Să trecem în not apa Mării-negre. TEODORESCU, p. p. 57*>. Pân la ea să-l trie în not. ALECSANDRI, p. p. 411t>/l2. # De-a înnoatele = îu not, înotând. Văzurăm o mulţime... alergând la noi de-a în'noatelea. GORJAN, II 30/7. Şi trebuiă să treacă de-a-înoatele prin apă. cătană, P. b. i 61. [Scris şi: înnot. Din locuţiunile adverbiale citate s’a putut extrage un substantiv înn6t, cu plur. înnoluri, pe care pontbriant îl traduce prin «nage, natation»), A o da (s. a se da s. a-şi da calul) în not = a trece o apă înotând, a înotă. După ce mergeă, După ce umblă.:. In not dacă
o	da... teodorescu, p. P. 416. Şi ’n not mi. se da. alecsandri, p. p. 117/28. Calu ’n. not îşi da. teodorescu, p. p. 418/&. | (Construit mai rar cu prep. 1 a, c u şi (d e)-a). Câţi delfini au întrecut la înnot. DELAVRANCEA, s. 66. Treceă înapoi Nistrul cu notul calului. ŞINCAI, HR. II 127/28. Va scăpă cu înotu. ŞEZ. VI. 103. Şi-o trecut a notu şi cele trei mări. ŞEZ. IX 20. Luceafărul... văziL... cum izvorau lumine, cum izvorând, îl înconjor ca nişte mări, de-a ’notul. EMINESCU, P. 276.]
—	Compus din în şi not, cu sensul de «înno-tare», postverbal vechiu (cf. alb.', not, it. a nuoto, v. = fr. no, nu «nage») din (în)notă.
înnot s. a. v. n not.
ÎNNOTÂ vb. I 1°. Nager. 2°. Flotter. 3°. Na-viguer. 4°. Nager, traverser. 5°. Nager dans... II. 1°. Passer. 2°. Naviguer sur, vers.
I. Intrans. 1°. (Despre fiinţe) A se ţineâ fou tins deasupra apei, înaintând prin mişcări ritmice făcute cu mâinile şi picioarele. După felul acestor mişcări se zice că cinevâ înnoată ca broaştele, căi-neşte, voiniceşte ( = fr. â la brasse), pe spate (= fr. faire la planche), «cu stânjenul» etc. Enot = nato. ANON. CAR. Încă din copilărie se deprinsese a înnoţâ. DRĂGHICI, R. 90^ Acei doi nu puteau să înnoate cu aceeaşi grabă ca robul. id. ib., 167. El înnoată voiniceşte, alecsandri, p. III 162. Când baba înnotă smintită pe la ‘jumătatea lacului, eminescu, N. 24. Mulţi notară şi ieşiră, reteganul, tr. 74/u. Noată-şi noată-şi bou sur, De mi-şi noată,
ÎN NOTĂ
— 727 —
INOCENT
coarne-şi poartă. MÂNDRESCU, L. P. 212/2B. # Pe dracul înveţi să'noate! Se zice când dăm p.ovaţă celui cumplit. ZANNE, P. VI 581. (Literar) Aînnotă în contra valurilor = a se împotrivi părerilor sau credinţelor primite de toţi ceilalţi, ib. VI 391.
| (Figură etimologică) Not îmi noată Cerb stretin, Cerbu' noată, Coarne poartă, teodorescu, p. p. 61b.
2°. P. anal. (Despre obiectele mai uşoare decât apa) A pluti. [Pune orzul în apă şi ia-1 pe cel ce] înnoată de-asupra. economia, 40. Dopul înnoată de-asupra apei.
3°. f Spec. (Despre vase plutitoare, p. ext. despre cei'te le conduc) A naviga, a merge cu corabia, a pluti, a vâsli. Şi ca giudecatu... fuse nutămu noi întru Italia (= să vânslămu N. TESTAMENT, 1648). cod. VOR. 82/14. Ceia ce înoată pre mare cu precepătură... CORESI, EV. 56/a. Pentru ceea ce înoată (= plutesc pe ape) Domnului să ne rugăm. CCR. 225. Enea, cu câţi notase cu nunsul ( = cu dânsul)... moxa, 354/21. Au notat cătră Râm. DOSOFTEIU, V. S. 137. Notă cu corăbiile pre sânul mării. id. ib. 59,2. Când... cură apa repede, anevoie este împotriva repegiunei ei a notă. LET. II 77/38. Fost-ai... celor ce înoată ocăimuitoriu. mineiul (1776) 6272.
4°. F i g. (Aerul, umbra e comparată cu apa)
A pluti. Astă lună ‘ce înnoată în tărie, Ca fanai ,purtat de valuri pe a mărilor câmpie. ALEXANDRESCU, M. 22. O ţintă de lumină prin umbră viu înoată. ALECSANDRI, P. Iii 94. | A străbate (ca un înnotător s. o corabie prin valuri). Cu mare greutate înotăm prin troianul de omăt. contemporanul, iii 570.
5°. Fig. A fi cufundat şi a pluti în cevâ (ca înnotătorul în apă), a fi încunjurat din toate părţile de... (ca o corabie de valuri), a fi făcut (gătit, împodobit, copleşit) din belşug cu..., a abundă. Cei... neputincioşi... în sărăcie înotând, varlaam,
C.	316. Ochii mei în lacrămi înnoată în tăcere. alexandrescu, M. 58. Sufletu-i acum înnoată în bucurie, odobescu, iii 84/12. Obosit, înotând în sudori... I. negruzzi, ap. TDRG. Le-a dat chiroşte calde, Ce'notau în unt topit, contemporanul, I 162. Şade Neagoe călare, P'un cal galbăn grăngurel, Şaua’noată’n aurel, marian, o.
II 141. Tristă le e inima, Că le'noată'n voie rea. teodorescu, P. P. 321. # A înotă în miere = a sta foarte bine. zanne, p. iii 675.
IL Trans. (Complementul e apa s. distanţa)
1°. (Despre fiinţe) A trece în not. Omul înoată marea aceştii vieţi.. VARLAAM, C. 223. Cine au şi înnotat Prutul... LET. I 230/25. Petreceam înotând, apele cele mai reapede. BELDIMAN, N. P. II 35. Dunărea să’noate. alecsandri, p. P. 122/s. Peste munţi treceţi, Marea ajungeţi, Marea înotaţi, teodorescu, p. p. 391. Şi-mi. da Prutul să-l înnot. ŞEZ. I 47/,..
2°. (Despre vase plutitoare s. conducătorii lor)
A trece, a traversă plutind, vâslind, navigând. Inotându oarecându, marea Tiveriadului. CORESI, Ev. 37 4/23. Şi undele cealea ce sânta, cu multă frică înotămu. ib. 56/„. (Şi astăzi) Auzind coră-bierii răcnetul copilei... au notat spre mal cătră copilă, sbiera, ap. TDRG. .
[Scris şi rostit şi: înotă vb. I, anotâ vb. I (candrea, ţ. o. 48), nqtâ vb. I, nutâ t vb. I (prez. ind. not, noţi, noată, nutăm, nutaţi, noată). | Abstracte: în(n)otâre (notare, nu ţâre f). s. f. = acţiunea de a înnotâ ş. pluti, plutire, t navigare, călătorie pe mare (GCR. 1.224). Nu numai Farului şi corăbiei,, ce şi sufletelor noastre va să fie nutarea '(: vânslarea. N. test. 1648; m ea r ger ea. biblia 1688). cod. vor. 85/13.
! Că, a doa amu înotare iaste după păcate ispove-daniia. CORESI, EV. 26/20. Omul... aşteaptă a morţii înfăţoşare, Ca un liman mântuelnic dup'o . lungă înotare. konaki, p. 286. — înnotat (notât)
s. a. = înotare., îlnotat = natacio ANON. CAR. Să înnoate nu e dat Decât la cel ce s'a învăţat la notat. ZANNE, P. IV 391. Şcoală de înnotat. POLIZU; — (vechiu şi pop.) în(n)otătură (notătură) s. f. = înotare. Stăpănirea... pre care înţelepciunea..-. ţi-au dat-o... împotriva... de'notătură... KONAKI, P. 270. Lin mai lin Cu'notătura. teodorescu, p. p. 61b. | Adjective,: (rar) în(n)otât, -ă = care a fost trecut în not s. cu corabia; — în(n)otăt6r (notător), -oâre adj. şi subst. = (cel) care ştie să îiinoate, cel care înnoată, pluteşte; f navigator, vâslaş. (Ad I 1°) Pasările de apă, ce-s înnotătoare. DOSOFTEIU, ps. 28; (ad II) Şi dacă nu vor mai puteâ răbdâ înnotătorii 'bura, atuhcea amu cade-ne-se noao a mearge. CORESI, ev. 3Ţ6/2. (Literar, după fr. nageurs) Înnolătoarele = ordinul pasărilor care înnoată. COSTINESCU; — notătoâre s. f. = aripioară (2°), membrană cu ajutorul căreia înnoată pfeştii şi alte animale acvatice; (Bot.) broscariţă (Potamogeton natans). | Adverb: în(n)otiş f = în not, înnotând. Snotish = natando. anon. car.]
—	Din lat. pop. *nbto,-are continuat şi în alb. noton, ital. nuotare, eng. noder, v.-fr. noer; pentru explicarea formei, cf. P. SKOK, Archivum roma-nicum, voi. III, seria II, p. 131 ; compusul inno-tare se găseşte în .unele manuscrise latine, în locul clasicului nato,-ar:e (it.' de.sud notare, sard., log. nadare, friul. nada alături de noâă, prov., eat., span., portg. nadar), idem. Cf. (în) not.
ÎNNOTĂTOARE S. f. V.
iNNOTĂTIJBĂ S. f. V.
. înnotîş f adv. v.
ÎNNOURA vb. I(a) v. înnora.
ÎNNUMĂRÂ vb. I v. numără.
ÎNNttNTRr adv. v. înăuntru.
INOBSERVABIL, -Ă adj. Inobservable.— Care nu. e observabil, nu se poate observă, n e o b se r v a b i 1. [Familia: (după fr. inobservation) inobservaţiune, inobservâţie şi (mai rar, după fr. inobseryance, lat. inobservantia) inobservânţă s. f.=neobservare, acţiunea de a nu observă, de a nu se conformă (legilor, regulamentelor .etc.)]
—	N.. după fr. (lat. inobscrvabilis)..
INOBSERVÂNŢĂ S. f.	1
INOBSERVÂŢIE s. f.	| v. inoljseryab .
INOBSERVAŢIÎTNE S. f. J
IN<JC fs. m. Ane sauvage.— (Slavonism literar) Mănâncă pre ea vierul den luncă 'şi inocu sălbatecă măncatu-l-au. -PSAL. (COR.) 166/37.
—	Din paleosl. inoku, idem. Cf. inocesc;
INOCENT-, -Ă adj. I0.—3°. Innocent.'
1°. Care nu vatămă, nu face rău, cf, i n o f e n s i v. Un om fără relief, plimbând inocente tertipuri iezuite. GOGA, Ţ. N. vi 657.	.
2°. Nevinovat, fără vină, căruia nu. i se poate impută nimic; curat (la suflet), cf. candid. Un zimbet inocent. EMINESCU, N. 34. Cu toate poftele şi mulţumirile inocente ale unui copil. C, petrescu, Î.'H 47. Acest om, este inocent. (Fig.) Descopereă curba inocentă a gâtului... teq-doreanu, m. ii 15.
3°. Naiv, simplu* ignorant. Domnul Gherea este' aşâ de inocent în materie, încât... maiorescu, CR. II 373.
[Şi: (grafic) innocent adj., (neîntrebuinţat) innocint, :-ă t adj. (pontbriant). | Fa.milia: (după fr. innocence) inocenţă (innocînţă f pontbriant) s. f.
înnotâ.
NOCENŢĂ
- 728 -
INORIE
=.nevinovăţie, curăţie, candoare, simplitate. Pa-loarei tale raza inocenţei eu i-am dat. EMINESCU, P. 42!]
N. dupăf r. (lat. innocens,- entem, idem).
INOCENŢĂ s. f. v. inocent.
INOCESC, -EÂSCĂ f adj. Monastique.— (Slavonism literar) Călugăresc, monacal. dosofteiu, MOL. 105a.
—	Din paleosl. inocisku, idem. Cf. inoc.
INOCINT, -Ă f adj. 1
INOCÎNŢĂ t S. f.	) V' inoCent*
IN OCTÂVO adj., subst. In octavo.— (Tipogr., despre formatul unei cărţi) în care coala de hârtie e îndoită în opt, formând 16 pagini. Un volum in octavo. (Subst.) Un in octavo. [Prin Transilv. şi: în octâv.]
N. după fr. (lat. in şi octavus «al optulea»), Cf.
i	n - f o 1 i o, in quarto.
INOCUI/Â vb. Ia Inoculer. — (Med.) Trans-şi refl. (Complementul este .persoana s. virusul pe care-1 inoculezi) A introduce în corpul unui om sănătos un principiu sau un virus luat de la un bolnav de boală contagioasă s. de la un animal, spre a-1 face imun, cf. vaccină, a 11 oi. A irio-culâ virusul variolei; a inoculăun copil. || Refl. (despre om) A căpătă virusul de la un om bolnav de o boală contagioasă, cf. a se m o 1 i p s i, c o n-tagiâ. [Şi: (formă românizată) înoculâ vb.ia (barcianu), înoculi f vb. IVa. | Adjectiv: ino-culât . (inoculat, înoculit +), -ă = transmis prin noculare, vaccinat; {despre arbori) altoit. Mugurii cei innoculiţi. economia, 132. | A b s t r a c t: ino-culâre, s. f., inoculât s. a., (după fr. inoculation) inoculaţiune, inoculâţie s. f. = introducerea în corpul unui om sănătos a unui virus, vaccinare, ' altoire; transmitere a virusului unei boli contagioase de la om la om sau în altă parte a corpului aceluiaşi individ bolnav. [Hultuirea arborilor] prin innoculaţie. economia, 131. Inoculatiunea se operează prin contact sau atingere cu o zgârietură... a epidermului. bianu, D. s.]
—	N. după fr. (lat. inoculo-are, din in şi oculus, «a altoi în mugur»).
INOCUIiÂŢIE, s. f. INOCUXAŢIUNE S. f. iNOCUIif t Vb. IVa ÎNOD — V. INNO» —
INODOR, -Ă adj. Inodore.—Care n’are miros, lipsit de miros, nemirositor. Oxigenul este un , gaz incolor şi inodor. PONI, CH. 41. Totuşi, subt perii care-şi lepădau în iarbă rumenele busuioace, albinele găseau... inodorul fruct de gumă. TEODOREANU, M. II 253. '
—	N. după fr. (lat. inodorus, a, um, idem).
inofensiv, -Ă adj. Inoffensif. — Care nu ofensează, nu vatămă pe nimeni, nu face rău nimănui, nevătămător, cf. inocent. înţelesese că erâ inofensiv. C. PETRESCU. î. II 135.
—	N. după fr. ,
INOh6meţ s. m . Cheval de selle. — (Rusism în Basarabia) Cal de călărie (Sadova, jud. Suceava). DR. V 206.
—	Din rus. inochodecu «buiestraş». S. Pop, Dacoromania v 206.
ÎNOMENI t Vb. IVa refl. (Bis.) S'incarner. — A se preface în om, a luă chip omenesc, cf. încă r n â, întru p. â, f împeliţâ. [Abstract: înomenire t s. f.=încarnare, întrupare, f împeliţare.
Sl. văcelovelenie = înomenire. mardarie, L. 645. Au răsărit $i se-au ijderat de la întruparea şi îno-menirea cuvântului în lume. PRAVILA DE TAR-GOVIşte, ap. GCR. I 158.]
—	Derivat din om (plur. oameni), cu pref. în-,
ÎNOMETI vb. IVa. Couvrir de neige. — A acoperi cu omăt, înzăpezi, cf. troieni. Crivăţul suflă atât de năpraznic, încât înomeţeâ sate întregi, dragomir, o. m. 233.
—	Derivat din omiit, cu pref. în-.
INOMÎS, -Ă adj. adv. Indispensable, ă coup sUr. — (Ardelenism) Care nu este s. nu poate fi omis, neapărat. (Adverb) Neapărat, de sigur, cf. nesmintit, fără doar şi p o a t e. Voiu veni inomis.
—	Formaţiune cărturărească din lat. in «ne» şi omissus «omis».
Inontru f adv. v. înăuntru.
înop — v. Innop —
INOPERÂNT, -Ă adj. (Jur.) Inop&rant.—(Franţuzism) Care este fără efect. Hotărîrile brave şi inoperante, c. petrescu, î. II 144. Act inoperant.
—	N. după fr.
INOPINÂT, -Ă adj., adv. Inopinâ. ' Inopine-ment. —- La care nici-nu te gândeşti, care se întâmplă fără să te aştepţi, neprevăzut, n e aşteptat, năprasnic, de năprasnă. (Adv.) în chip (cu totul) neaşteptat, pe neaşteptate, de-odată, cf. din senin, ll cunoşti pe tânărul Deleanu? ai întrebat-o tu inopinat. TEODOREANU, M. II 393. .
—	N. după fr. (lat. inopinatus, -a, -um, din in «ne» şi opinari «a se gândi»).
INOPI1EMENIC f s. m. Qui est d'une autre tribu, d’une autre race. — (Slavonism literar) Om de alt neam. Bătându-şă cu inoplemenicii. dosofteiu, V. S. .2/J. leşit-am în tâlnitul inopleme-nicului, şi mă blăstămă cu idolii săi. id. PS. 488.
—	Din paleosl. inoplemeniniku «om de alt neam».
INOPORTUN, -Ă adj., adv. Inopportun. Inop-portunâment. —(Ca şi importun, inoportun este contrarul lui oportun, având şi negativul neoportun) Care nu este oportun, care este s. se întâmplă la timp s. la loc nepotrivit, care stinghereşte s. supără, cf. supărător, nepotrivit. Prin inoportuna insistenţă... a guvernului. MAIORESCU, CR. II 84. Orice altă interpretare ne e inoportună. GOGA, ţ. n. vi 1538. (Mai rar, adverb). A venit inoportun. [F a -mii ia: (după fr. inopportunite) inoportunitate s. f. = caracterul a ceea ce este inoportun. [Restaurarea Habsburgilor] eveniment foarte puţin probabil din cauza inoportunităţii unei asemenea aventuri. CURENTUL, 1930, 22 Nov.]
—	N. după fr. (lat. inopportunus, -a, -um, idem). Cf. importun.
INOPORTUNITÂTE s. f. v. inoportun.
ÎNOR — V. tNNOR —
INOR6ÂNIC, -Ă adj. Inorganique. — (Ştiinţe naturale; prin opoziţie cu corpurile organizate ale vieţuitoarelor) Care este fără organe, care nu este organizat. Corpuri inorganice.
—	N. după fr. (din lat. in privativ şi gr. âQyavixoţ). Cf. anorganic, neorganic.
InorÎe ■(• s. f. v. enorie.
v. înoculâ.
INOROC
- 729 -
ÎNRĂDĂCINA
inor6c s. m. )
INOBOD f S. m. J V- lnor°S*
INOROG s. m. şi a. 1°. Licorne. 2°. Rhinoce-ros. Corne de rhinociros.
1°. f (Slavonism literar) Animal fabulos cu corp de cal şi cu un corn în frunte. Scoate-mă den rostul leului şi de cornul inorogului (HUR.; de cornu cu u[n] corn. sch.; i no r o g i 1 o r dos. ; les cornes des. li co r n e s). PSAL. 37/36. Din coarnele inoroghilor auzi-mă-vei (= şi de cornii cu un cornu sch., cor.) psaltire (1651), ap. JAHRESB. Iii 175. Puiul inorogilor (= fiul cu un cornu &CH. cor.) iii. Adecă inorogul însemnează moartea, care goneşte să ajungă pre tot neamul, lui Adam. neag. basarab, înv. 132. Ca fiu de inoroguri cu cornul în frunte, aşă va da iubitul războiul de iute. DOSOFTEIU, PS. 87. Inorogi şi leoparduri. id. V. S. 79. Eu adeverit sânt, că.Eilul (= elefantul) şi Inorogul dreptăţii şi păcii plecate sânt. CANTEMIR, IST. 243. leşi-va■ Inorogul şi va goni pre ţpţi pardoşii. ALEXANDRIA, 50.
2°. (Rar) Rinocer; p. ext. corn de rinocer (confecţionat). Această sf[â]ntă cruce de corn de inorog cu părticic[ă] de sf[i]nţitul lemn s’au dăruit de..'. (â. 1802), ap. iorga, S. D.. XV 176. Este de os de inoroch (rinocer), sculptată cu iconiţe şi ferecată cw sârmă de argint. ODOBESCU, I 451. In muzeul... de la Paris, se află printre sticlării, săpături în inoroc. id. I 370.
[Plur. -rogi şi (t, formă neasimilată încă graiului) -roghi, rar şi (f) -roguri. | Şi: inor6o (scris şi inoroch) s. m.; (+ rod) inor6d f s. m. Vrea-va... şi inorodul (: /âovokeqojq) să-ţ[i] slujască.' BIBLIA (1688) 380, cf. 136/2. Vă povestesc numai bătălia ce face inorodul (rinocerul) cu elefantul. GORJAN,
H.	II 27. Os de, inorod. polizu.]
—	Din paleosl. inorogu (traducând pe grec. fiovoxeQcog) «unicorn».
INOSLÂVNIC t s. m. Ileretique. —- (Slavonism literar) Eretic, strein de credinţa adevărată. Gândurile inoslavnicilor eretici. DOSOFTEIU, V. S. 1.
—	Din paleosl. inoslaviniku «haereticus».
INOSPITALIER, -Ă adj. Inhospitalier. — Care nu este ospitalier, neospitalier, neprimitor de oaspeţi, care nu este îmbrăţişător; p. ext. (fig.) sălbatec, barbar, crud, neomenos. Regiuni inospitaliere. [Familia: (după fr. inhospitalite) ino-spitalitâle s, f. = lipsă de ospitalitate, de omenie faţă de oaspeţi, cf. b a r b a r i e.]
—	N. după fr.
inospitalitâte s. f. v. inospitalier.
înot — v. imoT —
INOVA vb. Ia. Innover.—A introduce cevâ nou,
a.	face schimbări, modificări, a schimbă cevâ din spirit de noutate, a introduce noutăţi în gusturi, obiceiuri, legi etc., a înnoi, cf. a inventă. Primul articul al legii... nu inovează nimica. URICARIUL,_ x 373/12. [Şi: (grafic) innovâ vb. Ia, (formă românizată, puţin întrebuinţată) în(n)ovă vb. Ia. (pontbriant). | Adj ecti v: inovât (inno-vât, novat), -ă = făcut nou, schimbat, modificat, înnoit, cf. inventat;—(şi substantivat) inova-t6r (innovat6r, în(n)oyat6r, în(n)ovăt6r t PONTBRIANT şi. fără prefix, învechit, novatâr), -oâre = care inovează, înnoeşte, schimbă, modifică, introduce lucruri, idei nouă, înnoitor, cf. inventator, născocitor. Sânt novator, am idei mari. ALECSANDRI, T. 30. Ori cât de novator ar fi geniul lor..: ODOBESCU, I 242. Se găseau şi printre seminarişti novatori, ce cutezau să spuie că-i
mai bun şi mai ieftin vinul la jupăn Iţie. CONTEMPORANUL, vi, voi. I 385. | Abstracte: inorâre (innovâre, in(n)ovâre) s. f. = acţiunea de â inovâ, schimbare, modificare, înnoire; — t(după fr. innovation, înlocuind cuvântul vechiu înnoitură) inovâţi(un)e (innovâţi(tin)e, ■ inovâ-ţi(un)e, înnovăţiune t pontbriant şi, fără prefix, întrebuinţat numai ca termin juridic, novâţi(ân)e) s. f. = introducerea unui lucru nou, modificare, schimbare, înnoire, t înnoitură, noutate, (Jur.) stingerea unei datorii prin înlocuirea ei cu o datorie nouă, cf. HAMANGIU, C. c. 1128—1137. Nu este
o	inovaţiune frivolă, ci există ab antiguo. URICARIUL, X 373/3. Nu ne plac inovaţiile nepotrivite cu natura limbei. C. NEGRUZZI, I 348, cf. ODOBESCU, II 349. îl ţineam .în curent cu tot ce se petreceă in privinţă inovaţiei şcoalelor reale. MAIORESCU, D. IV 554, cf. 560, III 284, 481. Inovaţia lui Eminescu în privinţa rimei. id. CR; II 317, cf. I 192. Acest, drept nu poate fi exercitat cănd, acceptându-se eredele de debitoare, s’a făcut astfel novaţiune în privinţa creanţei contra defunctului, id. ib. 185.. Unul din asociaţi nu poate face nici o inovaţiune' asupra imobilelor Societăţii... dacă ceilalţi. asociaţi nu se învoesc la aceasta, id. ib. 385; — (cu schimbare de sufix, neîntrebuinţat) înnovătură f s. f. pontbriant, ale XI = inovare.]
—	N. după fr. (lat. innovo, -are, idem).
INOVAŢIE, INOVAŢIUNE S. î. |
INOVATOR, -OÂRE adj.	\	V" in0vâ’
ÎNP — V MP —
IN QUÂRTO adj., subst. In quarto. ■—-(Despre formatul unei cărţi) în care coala de hârtie e îndoită în patru, formând 8 pagini. Un volum in quarto. (Subst.) Un in quarto. .
—	N. după fr. (lat. in şi quartus «al patrulea»). Cf. in-folio, in octav o.
ÎNRĂDĂCINÂ vb. Ia 1°. Prendre racine, s’en-raciner. 2°. Enraciner, implanter.
1°. Refl. (Despre plante) A prinde rădăcini în pământ. Pădure fi-va leamnelor ce se înrădăcinează spr’insa cu credinţă şi se înmulţesc. CORESI, EV/ 107/13. A ceriului sămânţă... să o răsădim într’adânc, să ne nevoim ca să se înrădăeineaze. id. ib. 361/2. Nu ajunge să se rădăcineaze. id. ib, 357/21. Rădăcinându-să [copacul] şi crescând mare... să va face copaciu rodit. DOSOFTEIU, V. S. 129/!. Toiagul s’au rădăcinat. ib. 132/2. După ce au răsădit ovăsul şi s’au înrădăcinat bine... I. IONESCU, c. 71. |1 (De obiceiu) Fig. (Despre idei, convingeri, boli, viţii etc.) A prinde rădăcini; p. ext. a se învechi, inveterâ. Grijile... nu lasă să se rădăci-neze cuvântul lui D[u]m[ne]zău într’înşi. varlaam, C. 32 43/23. Nu pută învinge răul care se înrădăcinase. C. NEGRUZZI, II 154/26. Iar viţiu-rile se înrădăcinează în sufletul său. id. I. 274. Certe idei... s’au înrădăcinat într’o societate.. MAIORESCU, cr. I 253. | (Mai rar, despre o. persoană) A se aşeză bine, a se instalâ, â prinde rădăcini, a se înfige (4°). Tofan căpitanul, văzând că [el] se înrădăcinează acolo, nu i-au suferit pe moşia lui. URICARIUL, XXI 266/25.
2°. Trans. Fig. (Despre iubire, ură etc.) A face să, prindă rădăcini, consistenţă, a sădi, a introduce. Această dragoste va Domnul să o înră-dăcineaze întru inimile noastre. EVANGHELIE ÎNV. (a. 1644), ap. GCR. I 113/2. Măniia şi vrajba pentru neamul omenesc o goni, şi dragostea sa întru el înrădăcinează, ib. 111 ]3a. Să oprească vol-nicia celor ce ar cugetă, şi ar vrea a strică această bună orânduială, ca să înrădăcineze iarăşi cele ce s’au desrădăcinat. uricariul, xix 317/j,.
Î.NRĂFTURAT
- .730 -
ÎNRĂZA
. [Şi: rădăcină vb. Ia | Adjectiv: înrădăcinât (cu negativul ne(î)nrădăcinat), -ă = care a prins rădăcini în cevâ, înfipt (bine) în cevâ; (despre o boală) învechit, cî. cron i c. Doară sa poată ei clăti inima noastră, ce-i întărită şi rădăcinată peste temelia cea bună? VARLAAM (1645), ap. VB. I 151/18. Aceasta.[dragostea] iaste înrădăcinată întru suflet: beldiman, N. P. I 168. Sadul trebue să fie gros şi bine înrădăcinat. I. IONESCU, C. 191. Boală înrădăcinată, barcianu. | Abstracte: înrădăcinare s. f., înrădăcinât s. a. = acţiunea de a (se) înrădăcinâ, de a prinde rădăcini; (impropiu -f) rădăcină- Înrădăcinările (giţcafiaxa) mării au acoperit. BIBLIA (1688) 379.]
—	Derivat din rădăcina, cu pref. în-. Cf. des-rădăcină.
iflfRĂFTURÂT, -Ă adj. (Cheval) enharnache.
—	(Despre cal) Cu rafturile (şeaua, frâul etc.) puse pe el. Scoase un cal negru... Înşelat Şi ’nrăjfturat, Cum e bun de 'ncălecat. TEODORESCU, P. p.'>154. [Şi: (prin apropiere de tafturi) înt(r)aftorât, -ă adj. Murgul... înşăuat şi 'ntaftorat POP. ap. HEM. III 81. Murgul... înşelat, întrafturat... ŞEZ. XIII 128.]
—	Participiul unui verb (neîntrebuinţat) în-răfturâ, derivat din rafturi (plur. de la raft) cu pref. în-.
InrĂI vb. IVa Empirer, devenir mauvais, mechant. — (Despre un copil herz.-gher., m. iv 213, un animal, un drum, o boală etc.) Trans. şi (mai ales) refl. A (se) face, a deveni mai rău, a fi din ce în ce mai rău, a se agravă, a (se) înrăutăţi. Libertatea o ’nrăi şi legea fu silită... OLLĂNESCU, H. A. p. 40. Uncheşii nu mai veneau, iar boala se înrăiâ pe fiecare zi. RĂDULESCU-CODIN, L. 9. Codrul se 'ndeseşte, Drumul se ’nrăeşte. TEODORESCU, p. P. 497. Dar de când tu m'ai urît, Toată lumea s'a 'nrăit (— mi se pare rea), pamfile, „C. ţ. 210. |[ P. ext. (refl.) A deveni s. a se arătâ rău, răutăcios, plin de răutate, cf. a se burzului. Zise Să-răcilă înrăindu-se... rădulescu-codin, i. [A d-j e c t i v: înrăit, -ă == care a ajuns să fie s. să se arăte rău, cu răutate în suflet, în vorbă, în purtări, răutăcios, maliţios. Ştiu foarte bine că l-am avut,—întâmpină Duţu înrăit, slavici, N.
ii	311. Eu însumi, vai, pe câţi n’am otrăvit? Şi ucigaş, obraznic şi 'nrăit, Trebui s'aşcult şi laude acuma. GORUN, F. 45. Oazetăraşi obscuri..., pururea înrăiţi şi disperaţi de «lipsa de noroc». Vlahuţă, ap. TDRG. | Abstracte: înrăire s. f., înrăit s. a. = acţiunea de a (se) înrăi, răutate. Lipsa, năravurile,... prefăcătoria oamenilor, înrăirea femeilor,... o să ne arunce într’o tulburare ş’un vârtej.... de nu ne-om şti descurcă. JIPESCU, o. 85. | Pronunţ. -ră-i.]
—	Derivat din rău, cu pref. în-. (Cf. arom. năi-rescu, megl. anrăies «mă supăr»), cf. înrăutăţi.
ÎKBAnÂx, -Ă adj. Encadre. — Pus în ramă, în cadru, incadrat. Un domn... cu monoclu înramat. TEODOREANU, M. II 17.
—	Participiul-adjectiv al unui verb (neîntrebuinţat) înramâ, derivat din ramă, cu preî. în-.
Î1VRĂMURÂ vb. Ia refl. Se couvrir de bran-ches. — (Rar) A-i creşte, a se umpleâ, acoperi de ramuri. Să se înrămwreze pomul. PANN, ap. ŞĂINEANU, D. U.
—	Derivat din ramură, cu pref. în-.
ÎNRÂNDUI vb. IVa v. rândui.
Inrăotătâ t vb. Ia )
' ÎJVRĂOTĂTÎ Vb. IVa J v- înrăutăţi, ' .
ÎXRĂR vb. IVa V. rări.
ÎNRĂSCOLÎ vb. IVa v. răscoli.
ÎNRĂŞINÂ vb. Ia v. răşină.
Inrătundit, -ă adj. v. rotunzi;
ÎNRÂURI vb. IVa. Influer, influencer. — (Cuvânt literar) Trans. şi intrans. (construit cu prep. asupra, în) A influenţă, a exercită
0	influenţă; p. ext. a pricinui. Domnul au întrebuinţat acest chip pentru de a înrâuri asupra rămăşiţei acestei adunări, însuflăndu-i îngrijire. URICARIUL, VIII 126/9. [Căldurile] înrâurind asupra sistemei nevrelor, aduce pe om într’un fel de moleţă. alecsandri, DACIA LIT. 261. [Neobser-varea gradului de umezeală] a înrâurit de ( = este cauza că...) nu dobândesc [agricultorii destulă roadă]
I.	IONESCU, c. 31. Prefacerile înrâureau în fiinţa lor politică sau morală, c. NEGRUZZI, I 200. Numele înrâurează mult asupra soartei omului, id.
1	260. Seninătatea gravă a Saşei se întunecase în umbra unei melancolii dureroase, ce păreă că înrâureşte deopotrivă pe toţi dimprejur. D. ZAMFIRESCU, r. ii. [Adjective: înrâurit (cu negativul ne(î)nrâurit), -ă = influenţat; — înrâuritâr, -oâre = care influenţează. | Abstracte: înrâurire s. f. = influenţare, influenţă. Înrâurirea ce are asupra duhului său rudenia, uricariul, VIII 131/„. Imaşul are mare înrâurire asupra calului. I. ionescu, C. 89. Însuşirile pământului se schimbă prin înrâuririle climei, id. M. 55. Teatrul român... avă o mare înrâurire asupra literaturii, c. NEGRUZZI, i. 341. Înrâurirea Elenilor nu se simţeă încă în Laţiu. ODOBESCU, I 44/26 ; — înrâurit s. a. = influenţare; — înrâurită t s. f. = influenţă. Despre aceste false şi nelegale închinări... se observă că cele mai multe sânt făcute sub înrâurită intrigelor greceşti. ODOBESCU, II 24;
—	(prin Ardeal şi Bucov. după influenţă) înrâu-rinţă s. f. = influenţă. Cu adăogire a înrâurinţei zodiilor asupra vieţei omeneşti. EMINESCU, N. 45. Au avut o înrâurinţă... stricăcioasă. sbiera, f.
93.	| Pronunţ, -râ-u-.}
—	Formaţie literară de pe la mijlocul sec. XIX, din pref. în- şi râu (cu plur. râuri), decalcată după fr. influer s. după germ. beeinflussen.
ÎNRĂUTĂTÎ vb. IVa. Rendre ou devenir mechant, mauvais; gâter. — (Une-ori în opoziţie cu î m b u.n ă tă ţi) Trans. şi r e f 1. A (se) face, a deveni rău, răutăcios, a (se) înrăi, cf. agrava. Sălbătăci şi înrăutăţi pe taurul... până într’atât, încât nu se mai puteâ apropiâ nimeni de dânsul. ispirescu, U. 45/ij. S’a răutăţit cu lumea. N. rev. R. II 231. [Şi: răutăţi, înrăotăţi vb. IVa; înrăotăţâ f vb. Ia. | Adjectiv (une-ori substantivat) : (în)răutăţit (înrăotăţit, înrăotă-ţât), -ă = care a devenit răur răutăcios, maliţios. Nu să cade să pui la socoteală cuvintele unui om supăralnic şi înrăotăţit. PILDE FILOSO-FEŞTI, ap. GCR. II 6/15. Sufletul... cel înr&otăţat de păcate. MINEIUL ) 1776) 183a/i- Un hoţ răutăţit. DONIGI, F. II 57. Ah! oameni, oameni înrăutăţiţi!
C.	NEGRUZZI, I 48. Acei înrăutăţiţi au iscodit deosebite pâri mincinoase, id. 232. Cu faţa zâmbind şi cu sufletul înrăutăţit. EMINESCU, N. 147. Timpuri şi locuri aşă de înrăutăţite, aşă de încruntate, ODOBESCU, III 513/i- Erâ un om atât de.în-răutăţit... şez. v 33/2-3. | Abstracte.: înrăutăţire s. f. = acţiunea de a: (se) înrăutăţi, răutate. Nu. putem, stârpi aceste înrăutăţiri, nici descoperii bandele vagabonzilor, c. NEGRUZZI, I 16; — înrăutăţit s. a. = înrăutăţire. I Pronunţ, -rău- şi -ră-u-(-r«-o-).]
—	Derivat din răutate, cu pref. în-.
ÎNRĂZÂ f vb. Ia Rayonner, -- Ţrans. A aruncâ, a răspândi uaze (costinescu), a lumină
,Înregimenta
- .731 —
ÎNROŞI
cu raze.. Zâmbet dulce. Faţa-i înrăzează blând. i. ‘ VĂCĂRESCU, P..-170/g.-.
—	Formaţie literară din pref. în-: şi rază, decalcată după fr. rayonner..Cf. radia.	■
ÎNREGIMENTA vb. Ia (S’)enregimenter. — Trans. şi refl. (Mii.; întrebuinţat rar) A face să. intre, a băgă într’un regiment; a formă regi- : nientul, a încorpora într’un .regiment (COSTINE-SCU), cf. a încorpora; (mai ales) fig. a (se) bagă, a se înscrie, a intrâ într’un partid etc. şi a se supune, ca un soldat, disciplinei impuse de conducători. [Adjectiv: înregimentat (cu negativul ne(î)nregimenţat), -ă = băgat într’un regiment, încorporat; (mai ales) înscris, intrat într’un partid etc. Nu sânt înregimentat în nici un partid politic. | Abstract: înregimentâre s. f., înregimentat s. a. = acţiunea de a (se) înregimentâ.]
—	N. după fr.
Înregistra vb. Ia l°-2°. Enregisirer.
1°. A înscrie, a trece (un act, o petiţie etc.) într’un registru public, subt un număr oarecare; fig. a observă, a notă (mai ales în scris), a luâ notă de..., a însemnă (un fapt, un eveniment). Să fie- prevăzute... toate faptele ce experienţa a înregistrat prin alte ţări. ODOBESCU, II 261. Înainte vreme tot se mai găseă din timp tn timp câte un boier, câte un logofăt... şi cronicari istoriografi, care înregistrau zi cu zi, oră cu oră, cele ce se petreceau... ghica, S. 86. Aici înregistrăm numai că... HASDEU, IST. 8. Şirul explicaţiilor pe cari doi colegi le înregistrau minuscul pe fiţuici. TEODOREANU, M. II 56. Imediat ce s’au aflat la bursă rezultatele alegerilor, s’a înregistrat mai la toate valorile scăderi de 10—15 puncte. CURENTUL, 1930,
17.	Sept.	,
2°. (Fizică, despre aparatele care înseamnă diferite fenomene meteorologice s. sismice) A însemna, a arătâ.
[Şi: (vechiu şi puţin întrebuinţat) înreghistrâ vb. Ia. | Adjectiv: înregistrat (cu negativul rie(î)n-registrat), -ă = înscris, trecut într’un registru; observat, notat, de care s’a luat notă, însemnat. Acte înregistrate; — (substantivat, cu schimbare de accent şi mai ales fără prefix) (în)registrator (reghistrat6r f stamati) s. m. = cel ce trece în registru, funcţionar care înregistrează actele într’o administraţie publică. ] Abstracte: înregistrare s. f. = acţiunea de a înregistrâ (un act), taxă ce se plăteşte pentru înregistrarea unui act; notare, însemnare (de fapte, evenimente). Impozitele indirecte... timbru şi înregistrare. MAIORESCU, D. I 575 ; — înregistrat s. a.	= înregistrare.	Aceste	acte
sânt de înregistrat; —	(fără prefix,	după	fr.	regi-
strature) registratură (rcghistratură f) s. f. = serviciul de la o administraţie publică, unde se înregistrează actele.]
—	IVT. după fr.
ÎNREGISTRATOR s. m. v. înregistrâ.
ÎNROBI vb. IVa v.	robi.
ÎNROBI vb. IVa v.	rodi.
Inroibât, -Ă adj. Rouge. — De coloarea roibei, roşu. densusianu, ţ. h.
—	Participiul-adjectiv al unui verb (neîntre-biiinţat) a înroihâ, derivat, din roib(ă), cu pref. în-,
ÎNBOLĂ vb. Ia. (S’)enrâler. —• (Mii.) Trans. şi refl. A (se) înscrie în rolurile armatei, a luâ la armată, a intrâ (de bună voie) în armată, a (se) angajâ ca militar, cf. a recrută. Ştefan s’a înrolat într’un batalion de franc-tiriori. alecsandri, t. 1298. Nu se poate înrola de bună voie în armată un tânăr-,■ dacă nu va aveă etatea de 18
arii cel puţin. Cî. ODOBESCU, TU 248. | P. ext. A intrâ, a (se) înscrie într’un partid politie etfi. [Adjectiv: înrolat (cu negativul' ne(î)nrolat), -ă = înscris în rolurile armatei, luat la armată, intrat în armată, angajat ca militar; înscris (într’un partid politic). | Abstract: înrolare s. f. = acţiunea de a (se) înrolâ, înscriere ,în armată, luare la armată, intrare în armată; înscriere într’un partid. Înrolarea sub diferite steaguri ale partidelor politice. MAIORESCU, D, I 50; — înrolat s; a. = înrolare.]
—	N. după fr.
ÎNROŞI vb. IVa. io Rougir, teindre en rouge. 2°.-3°. Rougir, devenir rouge. 4°. V&rer, rougir, commencer ă miXrir.
1°. Trans. A colora, văpsi, boi cu roşu, a face să fie roşu; spec. a văpsî lâna, bumbacul etc. roşu (marian, crom. 52); a văpsi roşu (p. ext. cu altă coloare) ouăle de Paşti; a vopsi cu (suliman) roşu buzele şi faţa; a încălzi fierul până devine «roşu» ,(= incandescent); (subiectul e ruşinea, emoţia etc.) a face să i se urce cuivâ sângele înfaţă;cf. împurpurâ, îmbujorâ, rumeni, înflori. Roshesk=T\ibTO colore tingo. ANON. CAR. Ou curgerile sângiurilor tale besearecă D[umne}-zeu o au ruşitU. MINEIUL (1776) 159a/2. -ke arse-răm în foc până ce le ruşirăm. GORJAN, II 34. Ruşinea obrazul nu-i mai roşeşte. KONAKI, P. 297. Voi aţi războit... Roşind cu-a vostru sânge Şiretul, Prutul... alecsandri, p.-lii 217. Doamna... îşi roşi buzele. C. PETRESCU, î. II 245. Ve-neâ Paştele. «Să înroşim şi noi ouă», îi ziceă Leana. DELAVRANCEA, ap.. TDRG. Mă ’nroşeşte singur gândul Că tu ai aflat... coşbuc, B. 47.
2°. Intrans. A se face roşu (spec. prin urcarea sângelm în obraz, de căldură, ruşine, emoţie etc.). Roşind, s’a zăpăcit de drag. coşbuc, B. 20. Şi cu cât gândeam că nu trebue să roşesc, cu atât simţeam, sângele svâcnindu-mi în obraz. c. PETRESCU, î. ii 66. j f A bate în roşu? Păr ru-şându (: du poil j a u n â t r e) nu va fi în ea (=. în rană de lepră), biblia (1688) 79.
3°. R e f 1. A se colora în roşu, cf. i n f 1 a m â. Să roşeşte ceriul, biblia (1688), ap. TDRG. Să ru-şise lacul supt el de curgerile sângelui, mineiul (1776) 1057i. Peliţele de pe lumina ochilor i se roşise, eminescu, N. 25. Barba... începe a să-’nroşî. şez. ix, 20. | Spec. (Despre obraz, din cauza unei emoţii, a căldurii, ruşinei etc.) A se face roşu, cf. a d o g o r î. Nu te ruşinezi, nici te ruşăşti. mărgăritare (1746), ap. TDRG. Răspunse Catinca, ruşindu-se la obraz. GORJAN,
H.	IV 172. Estela se roşi uitându-se la maică-sa.
c.	NEGRUZZI, I 60. Fata se roşi la faţă ca un bujor. ISPIRESCU, L. 62. Se roşeşte, se ’nfierbântă. ALECSANDRI, P. P. 353b. Cât timp mai poţi să te ’nroşeşti, e semn că ..n’ai pierdut simţul ruşinii.
4°. (Despre fiori, grâne, fructe). Trans. A face să capete coloarea maturităţii, cf. a da înpârgă; refl. a ajunge aproape de maturitate, de a se coace. Apa den ceriu destinge, de hrăneaşte şi adapă..., ruşaşte şi mohoraşte. CORESI, EV, 192/n, cf. 158/36, VARLAAM, C. 157. Cu cea mai mare repegiune se înroşăşte [orzul], I. IONESCU, C. 131. Acea veştedă floare ce-atuncea se roşeşte, Când o adapă numai cu apă din izvor. C. NEGRUZZI, II 38/j. S’au ruşit cireaşele (Bran). Com. c. lacea.
[Şi: (mai de mult mai des) roşi vb. IVa, înruşi vb. IVa, ruşi vb. IV. | Adjectiv: (în)roşit (cu negativul ne(în)roşit), -ă şi (în)ruşit, -ă = colorat în roşu; rumen; pârguit. Piei ruşite. biblia (1688) 65. Locuri roşite de sângele vrăjmaşilor. ARHIVA ROM. I 46. Meărele:.. coapte, înruşite. barac, a. 16. Cerul înroşit de razele soarelui care apuneâ. L. negruzzi, ap. TDRG. | Abstracte: (în)ro* şire ((în)ruşire) s. f. = acţiunea de a (se) înroşi;
ÎNROTAT
- 732 -
ÎNS
—	(în) roşit ((in)ruşit) s. a. = înroşire. Inroşitul ouălor de Paşti.]
—	Derivat din roşu, cu pref. în-.
înrotât, -Ă adj. v. rotat.
înrourat, -Ă adj. v. rourat.
ÎNRURINÂ vb. I. Rougir. — (Formaţie personală) A da coloarea rubinului, a înroşi, (ca rubinul). Aurora poleise culmile... şi înrubinase munţii, a. naum, conv. lit. xxxvii,' 481.
—	Derivat din rubin, cu pref. în-.
ÎNRUDI vb. IV*. (Ş’)apparenţer. — Refl. (Construit absol. s. cu prep. cu) A ajunge (prin alianţă) s. a fi (prin sânge) rudă cu cinevâ, cf. încuscri. Şi-l vor da în mâinile celora ce să rudescii cu sângele şi va muri. biblia (1688) 140. Se rudeâ Vladislav cu Împăratul. LET. I 2 8 8/29. Şi să ne rudirn la moartea lui au poruncit. MAG. IST. I 90/18. Iar de s’ar sculă cinevâ ori din ră-zăşi ori din neamuri cinevâ că se rudeşte... uricariul, xv 257, Prostia şi nerozia Se rudesc cu nebunia... pann, p. v. I 80. Vezi, aci nii pred ştim bine cum vine spiţa neamului, dar ştim de bună samă că ne rudim. GHICA, S. 267. Hai acum să ne rudim. şez.’’ I 150/2. | (Rar) Trans. A face pe cinevâ rudă cu... De te va rudi, bine, rudească-te, iară de nu va vrea să te rudească, rudi-te-voiu eu. biblia (1688), 193,2. Cu tronurile Europei pe al nostru să-l rudim. ALECSANDRI, T. 167. [Şi: (mai vechiu) rudi vb. IVa. anon. CAR. | Adjectiv; înrudit (cu negativul ne(în)rudit), -ă şi rudit, -ă = care este s. a ajuns rudă, care se înrudeşte cu... Judecând după asemuirea lor, aceste două numiri [grive şi graure], por a fi ru-dite. ODOBESCU, III 29/s. Răsunetul din inimile înrudite... maiorescu, CR. II 123. | Abstract: înrudire (rudire) s. f. = acţiunea de a se înrudi cu cinevâ, rubedenie, cimotie.. O înrudire cu cel întâiu ministru... nu puteâ fi decât protivnică liniştei. C. negruzzi, îl 152/8. Din inima lor nu s’a şters purtarea necuviincioasă a spânului, cu toate îndreptările şi-înrudirea lui. CREANGĂ, P. 209. (Fig.) Înrudire spirituală;—înrudit s. a. = înrudire.]
—	Derivat din rudă cu pref. în-.
ÎnrumenI vb. IVa v. rumeni.
înruşî vb. IVa y. roşi.
ÎNRUŞINÂ vb. Ia V. ruşinâ.
INS, -Ă subt. v. îns.
ÎNS, >-Ă pron., adv., conj., subst. I. 1°. (Moi, toi, lui etc.) -mime. 2°. Lui. II. Justement. III. 1°. A savoir. 2°: Mais, cependant. 3°. Mais, au conlraire.
I.	Pronume.'
1°. Pronume de identitate. (Până în sec. XVIII erau mai obicinuite formele nearticulate; de atunci încoace se întrebuinţează excluziv cele articulate. în sec. XIX din ce în ce mai rar, ori învechit).
a)	(Cu funcţiune adjectivală înainte s. după un substantiv s. pronume personal, reflexiv, posesiv ori demonstrativ) însumi (însuţi, însuşi). Învăţătura ta însă (însu COR., însăşi HUR., DOS.) me învăţă, psal. 28/12. Nu însu (însuşi VOR., sângur DOS.) aceasta (cit. acesta) al tău tată avU-te şi feace-te ? ib. 3i3/s. Tu eşti însu împăratul mieu. coresi,. PS.114/10. Să înveaţe judecii lui ca însu sine. id. ib. 290. Nu alt suflet... aducu-ţi, ci însu suflet ce-au ieşit din tine. CORESI, EV. 348/23. Aceasta.... zise Domnul pentru înşi acei ucenici ai
lui loannîi. id. ib. 525/28. Cumuş sosâiu într’însu păcat, îndată fu nevăzută, dosofteiu, v. S. 83. Amorul atât de nedrept, încât să voiască d-şi strică el însul lucrările lui. C. negruzzi, i 49. (Despărţit prin prepoziţie de pronume s. de substantiv) Însu întru line fi-vor zdrobite valurile tale. CORESI, Ev. 267/22. Ţie încă însă pren suflet... treace-va armă. id. ib. 519/10. (După franţuzeşte, în vers, neobicinuit, înainte de pronume) Minciuna lui o crede adesea însul el. C. negruzzi, II 202./9. (în vers, neobicinuit, despărţit de substantiv) La nimeni n’a spus ce a văzut, surorei nici însăi. coşbuc, M. 77/19.
b)	Cu funcţiune substantivală. El însuşi (eu însumi etc.). A veacilor munci înşi ni le tragem. CORESI, EV. 285/14. Lepădară pre stăpânii săi din ţară şi o moşteniră înşii. p. MAIOR, IST.
182.	Să judece inşii in cunoştinţă de cauză, maiorescu, CR. I 205. Roja, unul din Macedonenii care nu ştiau numai să încurajeze cu banii lor pe scriitori, ci se pricepeau a face înşii muncă de scriitor, iorga, l: ii 311. (Pleonastic, urmat de singur) Pre ins singur îl lasă. M. costin, ap. gâdei.
2°. Pronume personal. (Numai după prepoziţii în concurenţă cu .«el»; mai adesea articulat; astăzi numai după .întru şi compusele a-cestuîa dintru şi printru, care pierd pe u final, însă după acestea—■ cel puţin în limba literară — e întrebuinţat aproape regulat, mai ales la singular: Printr’însa am făcut cunoştinţa cu el) El (ea), dânsul (dânsa), (une-ori) sine; cf. f n u s. Cătră. De vereră (= veniră) cătră elu [preuţii], dzise cătr'înşii. COD. VOR. 18/9, cf. 37-/2, 100/i3. Domnul audzl-mă cându chemaiu cătră însu (cătr’-însulu COR.)' PSAL. SCH.. 8/17. Apropiară-se cătr'-însulu (cătră elii biblia 1688) orbii. CORESI, EV. 249/13. Mearse cătr'înşii (cătră dânşii BIBLIA 1688) Isus. id. ib. 262/20. Au avut dragoste adevărată cătră înşu. LET. I 47/17. —Cu, cf. n u s.— De. Fereaşte Domnulu toate oase loru, urui d’inse (den iale HUR.; dintr’înse COR., dintr’însele DOS.) nu se frânge. PSALT. 60/16. Întrebă de înşii (de ’nşii coresi, ev. 499/4) io (= unde) e Hristos să nască, tetraev. (1574) 202. Se milostivi d’inşii (de ei biblia 1688) şi vindecă nevoile lor. CORESI, EV. 256/j. li fu folos di’nsă. CUV. D. Bătr. I 410. Se apropiară d’insul.. ib. I 411. D’insă i iaste gândul, d’insă i iaste grijea, d’insă
i	iaste toată nevoinţa. VARLAAM, C. 2282. D’însu nu să depărtează, id. ib. 122. [ÎMi] vor bate gioc d’insulti. id. ib. 71. — Dintru. Duhurele cealea hicleane ce iasă dintr’înşii. COD. VOR, 4/13. Den-tr'însa aleaseră învăţătură. CORESI, ev. 2/7. Beaţi toţi dentr’însă cărei creadeţi. id. ib. l54/25. Nimea dentr’ÎMşii (dentru ei BIBLIA 1688) nu perl.' id. ib; 181/18. Unii dentr’înşii. BIBLIA (1688) 8/pr.
16..	(Şi astăzi) N’a venit nici unul dintr'înşii. — După. De[a]c’am prins de veste, noi am sărit dup’înşii (a. 1601). IORGA, B. I 6. Dup'însul stătu fiiu-său, Tever. MOXA, 335/,. După insulu să îtnblăm, iară nu după lume. varlaam, c. 3122. Purceaseră dup’însu aceşti doi orbi. id. ib. 2462. — întru. Lăcul întru înşii mai multe de dzeace dzile. COD. VOR. 65/3. Se vrea întoarce în-tr’însulu, CORESI, EV. 81/22, cf. 82/e, 168/a, 194/s. A chinului rădăcină... se. înrădăcinează... într’însu. id. ib. 246/4. Pară de foc îmblă înlr’însii, de-i arde[â] şi munciiâv CUV. D. bătr. ii 330. Să fac într’înşi cârduri. DOSOFTEIU, PS. 54, cf. (în-tr’înşii) 15. Rugându-se într'însuM (= în sine). mineiul (1776) 771/2. (Şi astăzi) Alte patimi.... le preface într'însa. . konaki, P. 280. Aşâ-i lumea cum o vezi, Într’însa să nu te ’ncrezi.- jarnIk-BÂRSEANU, d. 222, cf. 399. Butia îţi dă vinul cc are într’însa (= în sine), zanne, P. v 100. — P(r)e. In calea ceasta ce pr’insă .(pre'nsă VOR.)
- 733 -
ÎNS
îmblâ. PSALT. 294/9. Să puie greşalele părinţilor pr’inşii (= pe copii). CO'RESI, Ev. 168/as. Duse-i pr’inşi în pustiile Sinaei. varlaam, C. 59, cf.
22,,	(pri inşii) 251. ll priimiră pre insulu. dosofteiu, v. S. 1 pr., cf. 1072, (pre însu) 2 pr. ll va ucide pre insulu. biblia (1688) 1232. Pe Insul... nu l-au putut ca să-l ajungă. LET. II 69/aj, cf. 107/30. I-am vedeâ pre inşii streini de cele ce nu li se cade, MAG. IST. 32/16. — Pentru. Greşalele sale jeluiaşte, pentr’înse să pocăiaşte. VARLAAM, C. 16, cf. (pentr’înşi) 102. — P(r)este. Puindu-ş[i] sv[â]ntul mânule preste inşii, i-au blagoslovit. DOSOFTEIU, V. S. 84. — Prin. Prin insulu toate să feaceră. DOSOFTEIU, V. S. 1452. — Printru. (Astăzi) Printr’insa am ajuns să-l cunosc. — Spre •(= asupra, pe, peste). Spr’insu puse-şi mănele (— mânile) sale şi venâecă elu. COD. VOR. 98/4. Vreo nevoie ce vine spr’insulu. CORESI, Ev. 24/36. Vor schiuopl (= scuipă) spr’insu. VARLAAM, c. Să rugăm... pre Dumnezeu, ca să-i scurteaze lui de ce e lăsată spr’insu pedepsă. id. ib. 395/25, 71. Slobozi spre inşii sfânta ta armă. dosofteiu, PS. 48. Să întoarcă mânia lui Dumnezeu spre insul. LET. I 136/6.
II.	f Adverb. Chiar, întocmai, însuşi. Insti, pentru aceă nedreptate... priimesc puteare. CORESI, EV. 455/9.
III.	Conjuncţie. Din întrebuinţarea adverbială a Iui îns se explică funcţiunea lui de conjuncţie, precum se. vede din următoarele două exemple din p. IORGOVICI, ap. VB. II 415: Calea... e neîmbiată şi e plină de spini şi de rugi implicaţi; îns ea duce la o câmpie lată, exemplu în care îns ea ar puteâ fi interpretat şi drept «chiar ea» şi ca «dar eâ». Sensul adversativ reiese mai bine dia exemplul: Tot însul să aducă cât poate la folosu comune: ins pentru a ajunge la aşă svârşit, se cuvine a lăsâ la o parte toate împiedecările. Dar forma obicinuită a conjuncţiei nu e cea masculină (îns), ci cea feminină (însă) şi ea se explică, precum a arătat W. Meyer-Lubke, Rom. Gramm. iii § 551, din funcţiunea pronominală a cuvântului. într’adevăr, într’un exemplu ca acesta: Cătră tine alerg; însă fată-mea, aceaia ce se drăceaşte, eu o lăsaiu acasă. CORESI, EV. 324/m, însă e pronume, atribut la «fată», însemnând la origine «ma fille mâme». Cu timpul, din cauza sensului acestui pronume, care scoteâ în relief pe cinevâ s. cevâ şi adesea îl deosebeâ s. îl puneă în opoziţie cu alt cinevâ s. altcevâ, însă fu des-lipit de substantivul s. pronumele de care se ţineâ şi fu raportat la întreaga propoziţie precedentă, simţindu-se ca o conjuncţie explicativă s. adversativă. Mai bine şe vede acest lucru atunci când propoziţia precedentă e introdusă prin «deşi (t să şi)»: Să şi pre niminea nu nevoiaşte Dumnezeu..., ce ceare şi va să creadem noi cu voie, insă să în-ţeleagem că tăriia... lu Dumnezeu iaste a creade. CO.RESI, ev. 417/211, unde, înainte ca însă să fi fost pus în opoziţie cu «să şi» precedent, erâ atribut la «tăria»: «deşi Dumnezeu nu sileşte pe nimeni, ci cere să credem de bunăvoie, să înţelegem că însăşi tăria lui Dumnezeu este a crede...» Că acest însă nu erâ la origine conjuncţie adversativă, ci atribut pe lângă un substantiv s. pronume, se vede şl din preferinţa cu care şi azi se aşază după substantiv şi nu la începutul propoziţiei, cum se aşază de obiceiu conjuncţiile: Orice gând ai, împărate,... eu îţi zic: bine-ai veniţi Despre partea închinării însă (= «în ceea ce priveşte însăşi închinarea», devenit «cât despre închinare», «dar despre închinare»), Doamne, să ne ierţi. EMINESCU, P. 239. Se mai vede apoi din aceea că acest însă. urmează adesea după conjuncţii adversative. Dacă găsim deci la coresi, ev. 148/3,: nu vor fi fără de vreame judecate păcatele.ce însă după firea păcatelor, acest ce
însă nu e pleonastic, căci numai ce erâ conjuncţie adversativă şi, la origine, sensul propoziţiei erâ: «ci după însăşi firea păcatelor».
1°. f Explicativ. (Şi) anume. Inâemnatu-m’am şi eu, Ioan Neculce,... a scriere întru pomenirea domnilor; însă până la Duca-Vodă cel Bătrân, l-am scris de pe nişte isvoade..., iară de la Duca-Vodă cel Bătrân... nici de pre un isvod, ce am scris singur. LET. II 195/23. Să se plătească şl gloabă■ după obiceiu, însă de cal i bivol căte bani patruzeci, de bou căte bani douăzeci, de râ-mător bani cincizeci, iar de oi i capre câte bani zece. PRAVILA IPSILANTI, ap. TDRG., URICA-RIUL, V 393/25.
2°. Restrictiv (explicaţia cuprinzând o rezervă s. exceptând dintr’un complex de elemente
o	parte, pentrucă această parte are o poziţie deosebită faţă de aserţiunea făcută) Dar, cu toate acestea, şi totuşi, decât, f e- Rugare-aşi Dum-nedzeu... toţi câţimeaudu astădzi■ se fie aşâ cumu şi eu sântu, însă fără de legăturile aceastea. COD. VOR. 82/j, cf. CORESI, EV. 621. Omul cela ce-i vor fură bucatele şi avuţiia, poate să cearce pren toate casele,... însă nu cu putearea lui, ce să ia voie şi puteare de la giudeţi. prav. 100, cf. 102, 1075, 1159. Cugetaiu... să scoţ ceastă carte... carea are întru sine multe fealuri de vindecări sufletelor creştineşti..., însă mai vârtos şl cale la împărăţia ceriului (Govora, 1640). GCR. I 88. De abiă înserase, uliţele erau însă pustii. C. NE-GRUZZI, I 15. Se întâmplă une-ori, însă numai la facerea dintâi, id. I 247. An nou! Aştept mi-nunea-ţi ca o cerească lege. Dacă însă păstorul... Va fi tot că păstorii de care-avem destui... lasă în starea-i bătrâna tiranie. Alexandrescu, m. 6, cf. MARCOVICI, C. 7/6. Dulci cuvinte nenţelese, însă pline de ’nţeles. eminescu, P. 188. De la o vreme încoace insă, nu ştiu ce aveâ. ISPIRESCU, L. 2. Sarea-i bună la fiertură, Insă nu peste măsură. zanne, p. iv 105 | (f Precedat de conjuncţia e). Nu ştiu ce mi se va tâmplă... e însă'(wsau, Ttirjv) cumu duhulu sântu... mărturiseaşte şi grăiaşte că legături şi scârbi mere (= pe mine) aşteaptă-me. cod. vor. 19/14, cf. mardarie, l. 4193.
3°. Adversativ (rezerva devenind integrală şi servind apoi spre a arătă că două noţiuni sau afirmaţiuni sânt opuse una alteia) Dar, cât despre... Aşă înălţare... Suie pe om lângă îngeri şi lângă Dumnezeire Şi-l face, trăind, să guste a raiului fericire. Insă până a, ajunge în stepina acea mare, Căte munci, câte necazuri! konaki, P. 82. Părinţii... îl iubeă mai mult decât ochii... Această însă nesocotită dragoste eră pentru dânsul de mare stricăciune. DRĂGHICI, R. 3. Au trecut timpii acei, timpi de fapte strălucite, Insă triste şi amare. ALEXANDRESCU, M. 16. Biata babă erâ umflată cât o bute, simţirea însă nu şi-o pierduse de tot. creangă, p. 15. | (Precedat de altă conjuncţie adversativă, ca e f, iară, ci, şi, dară). De multe ori luptară-se cu mine..., e însă (şi însă HUR., DOS., însă SCH.) nu putură mine. coresi, ps. 361. De moşie şi de oraş, prost, iară însă in facerea lucrurilor, iaste luminat. DOSOFTEIU, V. S. 1242. Mirean la port, ce creştin insă. ib. 1862. Un om care iubeşte cu tinereţă pe gingaşa lui soţie, şi însă nu o poate vedeă. c. negruzzi, i 56, cf. 52, 55, 140. Sângele... e plantă ce rodeşte Curând, târziu, odată, dar însă însutit. ALEXANDRESCU, M. 26. Nici un al doilea Nimrod, vânătorul biblic,... eu unul n’am să mă fac... Dar însă, şl eu am crescut pe câmpul Bărăganului. ODOBESCU, iii 14/x. Potera l-a ’ncunjurat Şi burduf mi l-a legat. Dar lui însă nu-i păsă, Ci mustaţa îşi răsuceâ. ŞEZ. V. 94/14.
III.	Subst. (Rar singur, mai adesea însoţind un numeral s. un pronume personal s. nehotărît şi scoţând în relief individualitatea, pronumele de
ÎN'SĂ
- 734 -
ÎNSĂMÂ
identitate ajunge,— mai ales l.a plural şi la masculin — s8 însemneze) Individ, persoană, om. Iaste cu nevoie şi neputeare doi înşi să văneaze. CORESI, Ev. 332/j. Adusără un slăbănog purtat cu patul patr’înşi. ,VARLAAM, c. 491. Sâ străn-sără cei mai aleşi ritori, 50 de inşi. DOSOFTETUj V. S'. I.fr4a, cf. (4 îşi) 94,2. Au încălecat numai trii inşi. LET. II 245/5. ll Unseră-, la pământ patru inşi. MINEIUL (1776) 1867x. Tocmeala este o fă-găduială... de doi sau mai mulţi inşi. caragea, L. l'l/îs- Dezarmarea... arnăuţilor... şi a altor inşi. uricariul, X 9/n. La tot însul se dă o parte. BĂLCESCU, ap. TDRG. Va cunoaşte... pe însul rămas cu lliaş. v. a. ureche, ib. Viaţa... inşilor care au pricinuit fiinţa Ta. EMINESCU, N.
53.	Bietul ins! id. ib. 43. Pe-acelaşi drum... Veneau doi inşi .. Un moş... Şi-o copiliţă. coşbuc, F. 70. Doi băieţi se necăjesc să dea afară un ins. CONTEMPORANUL, VI, voi. I 33. Să hotărîţi, cât să puneţi de îns. JIPESCU, ap. TDRG. Doi inşi în curte intră. MAT. FOLC. 190. Cinqi inşi pe-un biniş, se zice când mulţi trebue să împartă un lucru de puţin preţ. zanne, p. iii 24. Tot insul (f însul) = fiecare, tot omul, (dial.) tot natul. Sfântul duh şezix pe tot. însul de înşii. DQŞOFTEIU, V. S. 500, cf. 16, 46, Tocmeşti tot insului spă-senia. id. ib. 49. Feciorii ascunşi prin ungheţe le ţine calea şi tot insul îşi duce acasă ibovnica. brebenel, GR. P. Se joacă.,, cel mai admirabil dintre jocuri,, «de doi»; lot insul joacă cu o insă, rar cu două. CONV.. LIT. XXII 937.
[Declinarea pronumelui articulat este: insul, însului, înşii, inşilor; însa, insei şi însăi, însele, înselor. Ca substantiv, are azi formele: ins, insă, plur. inşi, inse, mai de mult îns, însă, plur. inşi, inse, dar e atestat şi plur. înşi, înse. Ca adverb, rar îns, de obiceiu însă. în textele vechi scris, adesea îsu, îsă, ceea ce corespunde de altfel şi rostirei curente, cu i nazal şi fără n.]
—	Din lat. ipse (ipsus), atestat şi subt forma isse şi issus, chiar şi inpsuius, cu n intercalat după analogia compuselor cu prefixul in-, ca în unele limbi şi dialecte romanice. întrebuinţarea lui ipse I 2°, cu înţelesul de «el», o explică Meyer-Liibke, Rom. Oramm. ul § 69 prin aceea că iile a fost întărit, după prepoziţii, printr’un ipse: în loc de cum illo, contra illum etc. s’a zis cum
. ipso illo> cu nusul (cf. nus), contra ipsum illum > călr’însul etc. O mare analogie există între rom. îns şi alb. vele, care are şi sensul de «individ». Cf. însumi, dâns, adinş, nuş, des—.
Insa conj. v. îns.
iNŞAAiiÂ! interj, v. işalâ.
însabiât, -Ă adj. Aigu.— (Numai în poezia pop. cu caracter mistic) Ascuţit (ca sabia). Un-drele, Sâmcele, Ace înţepoşate, Săbii însăbiete... PAMFILE, S. V. 45; [Dialectal: însăbiit, -ă. | Pronunţ. -bi-at (-bi-et).]
—	Participiul-adjectiv al unui verb (neîntrebuinţat) însăbiâ, derivat din sabie cu pref. în-.
InsăCURÂt, -Ă adj. As sure. — (Neologism devenit popular prin Maramureş) Asigurat. T.. papahagi, m. 170/14.
—	Etimologie populară {asigurat + săcure).
ÎNSĂDX vb. IVa y.. sădi..
ÎNSĂEli vb. I(a) v. înseiiâ.
iisşĂGET vb. ia v. săgetâ.
ÎNSĂILA vb. I(a) (ş. d:) v. înseiiâ (ş. d.)'
ixsÂiiĂŞLiri f v-b. IVa, v
ÎNSĂfcĂŞUi f vb. IVa / v. sălăşlui.
ÎNSĂMBĂTĂCI vb. I-Va refl. Devenir ■ sau-vage. — .(-învechit) A se- face sălbatec, a se s ă 1 -bătăci. Frumos trandafiraş... nu s’a ’nsălbă-tăcit. I. VĂCĂRESCU, P. 543/16. [Şi: însălbătic! vb. IVa. LB. | Abstracte: însălbătăcire s. f, A ei însălbătăcire cu ’ncetul a o ’mblănsi. pann, E.
ii	27. Cumcă şi învăţământul religio s-mor ăl nu şi-a ajuns scopul, dovedeşte însălbătăcirea crescândă a tinerimii noastre şcolare, sbiera, f. s. 305. | Adjectiv: însălbătăcit (însălbăticit), -ă= devenit s. făcut sălbatec, sălbătăcit. însălbătăcit ca o fiară. E„ văcărescul, IST. 41-. Rencheză calul subt dînsul fără a mai încetă, Însălbătăcit cu totul săreâ, într’un loc nu sta. pann, E. ii 15.]
.—• Derivat din sălbătăci, cu pref. în-. Cf. sălbătăcit
ÎNHĂXBĂTICÎ vb. IVa y. însălbătăci.
INSAJL1VÂ vb. I. (Fiziol.) Impregner les ali-ments de salive. — A înniuiâ alimentele cu salivă. [Adjectiv: insalivât, -ă = înmuiat cu salivă. | A.bstr.act: insalivăre s. f., insalivât s. a., (după fr. insalivation) insalivâţi(6n)e = în-muiarea alimentelor cu salivă.]
—	Derivat din salivă, cu pref. in-.
IXSAUVATIK sâ .	1	.
INSAIilVAŢItriSE 6.	| V- 111
ÎNSĂXTÂ vb. Ia. trans. Dorloter, bercer. —■ (în poezia pop. cu caracter mistic) A purtă [un copil în braţe] saltând(u-l). Bubă bună, Sor cu ciumă!... acolo cerbii Şi ţapii Şi ciutele Şi caprele Te-or purtă Şi te-or însăltâ. MARIAN,, D. 311. (Cf, varianta: Şi te-or legănă, ib, 310.]
—	Derivat din săltă cu pref. în-.
INSALUBRU, -Ă adj. Insalubre. — Nesănătos, care vatămă sănătatea. [F am i 1 i a: (dupăfr. insalubrite) insalubritate s. f. = stare insalubră, nesănătoasă.]
—	N. după fr. (lat. insalubris, -e, idem).
iNSAiUBRITĂTE s. f. v. insalubru.
iNSÂiiUÎT, -Ă t adj. Sans abri'. — Fără adăpost, trăind prin păduri. Tuturor scârbiţilor bucurie..., străinilor mângâiere, celor însăluiţi adă-postire (Maramureş, a. 1794). IORGA, S. B. XVII 153/,.
—	Participiul-adjectiv al unui verb (neatestat) însâl(h)ui, derivat din sâlhă cu pref. în- şi suf. -ui.
ÎNŞ Al VÂRÂT, -Ă t adj. V6tu de pantalons : bouffants â l’orientale. — îmbrăcat în şalvari. Pă-
•	rinţii noştri, prefăcuţi în Greci îmbabuşeţi şi în-şalvaraţi, pitreceau zile dulci şi vesele. RUSSO, S. 109. .
—; Participiul-adjectiv al unui verb (neîntrebuinţat) înşalvarâ, derivat din şalvari, cu pref. în-.
ÎNSĂMÂ vb. I. Gagner, (se) procurer.(Mai de mult şi în Mold.; azi, popular, prin nordul ; Ardealului) Trans. şi intrans: A câştigă, a agonisi, a-şi procură. Au pus unchiu-mieu Gavriil ; nişte cărţi zălog la- popa, până. vor însamâ oa-; menii noştri banii (a. 1635—45). IORGA, D. B. I , 56. Nu-i lăsâ Leşii pe ţărani să îmbie să însame bani. LET. II 150/14. Nice mir nu putură însămâ,,
< să ungă trupul lui H[risto]s. varlaam, c. 1432. ; Du-te şi te bagă undevâ slugă... şi mai înseamă-ţi : (nota: câştigă-ţi) şi tu baremi pentru tine. RETE> i.GANUL, P. v 3/14. El mergeă toată ziua la vânat, ; însămâ (agoniseă) cele■ trebuincioase' pentru traiul ■casei: RETEGANUL, 73/4, cf. II 19, III 50. |j (Construit cu prep. de) A face (cuivâ) rost de.,.,;â procură (cuivâ). Rugăm pe Măriile Voastre să ne
ÎNSĂMÂNŢA
- 73.5 -
ÎNSÂNGERA
faceţi bine, că să des co ap ere bes evrica şi toate-.casele, să ne însămaţi de cuie de şindile,, să ştim adevărat să fie gata; noi .vom plăti au cu bani, au cu dobitoc (a. 1628). IORGA, D. B. I 43. [Şi.: înscmâ vb. I, înseam(n)â f vb;. Ia. Altă, pentru rândul peaştelui de sămânţă, înseamâ-te-voiu. eu pre dumiata pre cât va t{r]ebul dumitale, c’am pus de-l strân[g~\ într’un coteţu-; nămai atâta, de-ar hi şi cu voia dumitale, eu aş hi foarte bucuros la un schimbu.. Eut să înseamnez dumita[le] de peaşte dc sămânţă, şi dumiata să mă înseami de unul... în dzuoa de Ignat (sec. XVII) iorga, s. D. xi 120.] .
:— Derivat din samă (seamă), cu pref. în-.
ÎNSĂMÂNŢÂ vb. Ia Ensemencer.— (Agric., Pese.) A semănâ un teren cu sămânţa necesară unei culturi de cereale,; p.. anal. a pune în apă icrele s. peştişorii de sămânţă necesari unei culturi de peşti. Cf. semănâ, fecundă, prăsi. [Şi: însemânţâ vb. Ia. | A d j e c t i v: în-sămânţăt, -ă. ]'Abstract: însămânţâre (înse-mânţâre). s. f. Rodul ogoarelor şi al livezilor e batjocorit cu preţuri care nu echivalează nici cheltuielile de însămânţâre. curentul 1930, 24 Sept. Alt melo'd, natural şi .primitiv, de a-i prăsi [peştii], e acela al însemânţării apei prin câtevă perechi vii, bine alese, aruncate în ea. F. R. ATILA, P. 154.]
—	N. după fr.
ÎNSĂMĂKÂ vb. I Bâter. — A pune samarul (pe măgar s. catâr), a înşeuâ (măgarul s. catârul), cf. înt&rniţâ. Avraam îşi însămără măgarul. biblia (1688), 142. Catâraşii ’nsămără. teodorescu, Pi P. 513. [Adjectiv: însămărât (însă-marat graiul ii 120), -ă = cu samarul în spinare, înşeuat cu samar. Catârii însămăraţi. TEODORESCU, P. P. 513, GRAIUL, II 120. Pleacă Costea la Galaţi. Cu măgarii însămăraţi. MAT. FOLC. 116, Cf. PĂSCULESCU, L. P. 295.]
—	Derivat din samar, cu pref. în-. Cf. sârb. nasamariti «a păcăli».
ÎNSÂMBJt vb. Ia 1°. S'associer, se marier. 2°. S'allier, s’associer, s’unir.
1°. (Maramureş) Trans. A luâ (pe cinevâ) de tovarăş, p. ext. de bărbat s. nevastă. Doamne,.,. Ce lucruri am făcut eu? Şi eu cine-am însâmbrat De femeie? T. papahagi, m.- 109/69 (în Glosar: îns&mbră = a angajâ cu simbrie).
2°. (Mold., Transilv. de miază-noapte) R e f 1. A se întovărăşi, a se asocia, a se însoţi cu cinevâ (în vederea unui scop s. în serviciul unei cauze comune), cf. înceţi; p. ext. a se uni. Carele te-ai însâmbrat cu noi de-aproape trupului şi sângelui. DOSOFTEIU, MOL. 114. Să te ’nsimbredzi cu patriarhul Antonie, să fii într’o uniciune cu dânsul. id. ap. ŢDRG. Văduva,... aveă boi şi plug, de puteă ară ea de ea, fără de a să mai însămbrâ cu alţii, reteganul, p. v 22/4. | Spec. (Păst.) A se întovărăşi spre a formâ o «stână» de oi. In vremurile acelea erau proprietari care singuri forynau câte o stână... de 2—3000 de oi şi numai cei săraci erau nevoiţi să se însâmbreze, pentru a formă o stână, cum, fac astăzi toţi, fără deosebire de bogat şi sărac. PRECUP, p. 5.
, [Prez. însâmbrez şi însimbrez. | Adjectiv: însâmbrât, -ă = întovărăşit, asociat, intrat într’o tovărăşie. Andrei, să feace nedespărţit de la învă-ţătoriul, însâmbratu la sv[i]nţia sa toată vremea
■	vieţii sale. DOSOFTEIU, V. s. 1782. Aflându-l în-sămbrat în Fraţii Studiilor, întră şi el supt viaţa călugărească, id. ib. 53. | Abstract: însâm-brâre ' s. f. întovărăşire, asociare (în vederea înfiinţăm unei stâni comune),. însâmbrarea se în-tâmplă îri . pnodul- următor: Proprietarii adunaţi la munte'fac târlă ;^auşt^ur. şi celelalte întocmiri trebuitoare. în seara dintâiu .fiecare îşi mulge oiie
cu mulgători streini.;. A doua zi dimineaţa... fiecare îşi mulge oile separat şi-şi măsură laptele, cu carâmbul... Mai' este şi alt, sistem de însâmbrare... PRECUP, P. .7; —însâmbrat s. a. însămbratul oilor: împreunarea mai multor boteie de oi; spre a fi păscute vara împreună şi a face caş şi lapte acru din laptele lor (Zagra, jud. Năsăud). Com. V. .CORBUL. însămbratul de plug se face când doi gospodari mai mici se învoiesc şi ară pământurile lor în comun, cu: vitele amândurora.]
—	Dintr’un lat. pop. * insimulo, -are (derivat din in simul. «împreună, în acelaşi timp»), cu aceeaşi intercalare â lui b între m şi l (devenit în româneşte r), ca în fr. şi prov. ensemble. Cf. s.âm-bră, simbrie. D.. Puşchilă, Molitvelnicul lui Dosofteiu, p.- 74.
issĂura- v. însemn-
ÎNSĂN- V. ÎNSEN-
ÎNSĂUfĂTĂTl vb. IVa. Guirir. — (Atestat numai la barcianu) Trans. şi refl. A (se) în-sănătoşâ. [Abstract: însănătăţire s. f. = înşă-nătoşare. barcianu.] •
—	Derivat din sănătate, cu pref. în-.
V	'
ÎNSĂNĂTOŞĂ vb, ia. Guerir, —Trans. A face (iarăşi) sănătos, cf. lecui, vindecă, tămădui, îndreptă, înzdrăveni, cură. în-sănătoşă-ne-va pre noi după doao zile. biblia (1688), ap. TDRG. Să tămăduiască această rană şi săînsănătoşeze şl tot trupul. LET. II 175/,. Te-oiu însănătoşă. MARIAN, VR. 165. | Refl. A se face (iarăşi) bine, sănătos. Ensenitoschedzu-mă = convalesco. anon. Car. Cu hrană şi cu unsori la rane mulţi [bolnavi] s’au însănătoşat. LET. ii A 10/28. Bea, împărate, că te vei însănătoşă. alexandria, 54/2. Dumnezeu sau dracul mă va însă-nătoşă. C. negruzzi, i 161. Două mere de i-oiu da. Ea s’a însănătoşă. şez. VIII 29. || P. ext. (Trans.) A înzdrăveni, a înt.remâ (şez. III 17/26), a regenera, a îmbunătăţi. Bine, prăseşte soiuri bune, hrăneşte ţeapăn, însănătoşază-le şi nu-ţi mai bate ghitili. JIPESCU, ap. GCR. II 258. [Şi: însănătoşi vb. IVa trans. şi refl. Să va însănătoşi. biblia (1688), 2822. Ai însănătoşit inimile. MINEIUL (1776) 641/!- După ce se însănătoşi, dete o masă mare la toţi boierii. ISPIRESCU, ap. TDRG.
| Abstracte: însănătoşire (însănătoşire) s. f., însănătoşăt (însănătoşit) s. a.= trecerea din starea de boală în stare de sănătate, recâştigarea sănătăţii, cf. vindecare, tămăduire, î n d r e p-tare, înzdrăv.enire; întremare, convalescenţă. Lacurile . acelea negre... în care bolnavii îşi caută însănătoşirea pe margeni,... sânt ocnele de odinioară năpădite de apă. IORGA, N. R. A. I 476. Pentruca însănătoşirea să urmeze cât mai curând... N. REV. R. I 65. împăratul au mul-. Jumit moşneagului... şi plătindu-i juruita pentru însănătoşatul fiicei sale. SBIERA, p._ 303/16. | Adjectiv: însănătoşât (însănătoşit, cu negativele ne(î)nsănătoşat, ne(î)nsănătoşit), -ă = sculat d e pe boală, îndreptat după o boală, ajuns iarăşi sănătos, cf. vindecat, curat, tămăduit; întremat.]'
—	Derivai din sănătos, cu pref. în-.
însănătoşi vb. IVa v; însănătoşă.
însângera vb. Ia. Ensanglanter.—A face să . sângereze, a umpleâ de sânge, a încruntă LBi;
. cf. sângeră. Aducând el rocoşani, meşterşugul
■	într'acest chip, să însingire (= însingere) şl el măşcoii lui, ce-i trăgeă carul. HERODOT, 23. Mi-am însângerat mâna de ghimpi. | (pig.) A înroşi. Soarele, coborăndu-şi razele; înşângeră acoperişur rile de olane. DUNĂREANU, CH. l,3ii [Şi: însin-
ÎNSĂNIÂ
- 736 -
ÎNSĂRCINA
gerâ vb. Ia. | Abstracte: însângerâre (însin-gerâre) s. f. Idliacul, carele nici la încruntarea unghiilor, nici la însingerare (poate, trebue cetit însângerarea) colţilor de agiuns iaste... CANTEMIR, ist. 159; — însângerât s. a. = însângerâre. | Adjectiv: însângerat, -ă (la scriitori, în mare parte după fr. ensanglantâ) = cu semne de sânge, plin de sânge, (despre ochi) injectat, congestionat, s. stropit cu sânge, încruntat. Ne aşteaptă moartea cu fierul însângerat. KONAKI, P. 182. Să nu mai lungim a însângeratelor arme voroavă. ARHIVA R., I 52. Numai ochii i se mişcau în cap, roşietici, însângeraţi. N. GANE, ap. DDRF. Caii, însângeraţi de pinteni... SANDU-ALDEA, A. M. 35.]
—	Derivat din sângeră, cu pref. în-.
ÎNSĂNIÂ vb. Ia (ş. d.) v. săniâ (ş. d.)
INSANITÂTE s. f. Insanite. — (Franţuzism) Faptă s. (mai ales) vorbă de om nebun, nebunie, prostie.
—	N. din fr. (lat. insanitas, -atem).
ÎNSÂNUÎ t vb. IVa v. insinuâ.
ÎNSÂNVĂSIÂ vb. Ia. Feter la Saint-Sylveslre.— A petrece ajunul Anului-nou. Vine seara sfântului Vasile. Doamne, şi aici ce petrecanie! Se adună în această seară băieţi şi fete, la câte un băiet sau la câte o fală acasă, şi pe vatra focului se însânvăsâiază. Sânvăsâialul se face în modul următor... şez. xxx (xviii) 24. [Abstract: sân-văsâiât s. a. = petrecere în ajunul Anului nou. | Pronunţ, -si-â, dial. -sâ-id.]
—	Derivat din Sân-Văsiiu (Sfântul Vasile), cu pref. în-.
ÎNSÂNZIENÂT, -A (în poezia pop. cu caracter mistic; sens neprecizabil) Se descântă... zicând...: «Doamna însânzâenată, înapoi îndreptată, ciceriţi cuvinte.» ŞEZ. iii 204/2O. [Pronunţ, -zi-e-]
—	Pare a fi un derivat din sânziene, cu pref. în-.
ÎNSĂPUNÎ vb. IVa v. săpuni.
ÎNSĂR- V. ÎNSER-
iNSĂRĂci vb. IVa v. sărăci.
ÎNSĂRĂTÎIRĂ s. f. Salaison. —(Rar, în Transilv., probabil, după germ. Einsalzung) Murare (în sare), murătură, barcianu, alexi.
—	Derivat cu suf. abstr. -ătură dintr’un ver'b (neatestat) însărâ (din in + sare).
Însărcina vb. Ia. 1°. (Se) charger. 2°. (Se) charger, accabler. 3°. Rendre enceinte. 4°-5°. (Se) charger (fig.).
1°. T r a n s. şi refl. (E vorba de o sarcină materială) A (se) încărcâ cu o sarcină (greutate, povară), a se Împovăra, însăxănâ. Cel
ce... va însărcină... vita peste măsură... PRAVILA (1814) 62. Leo... însărcinându-să de comoara aceasta nepreţeluită şi de toporul lui Olon, apucă tot acel drum pe care venisă. BELDIMAN, N. P. II 187. Piste măsură de te vei însărcină, ca pe ghiaţă vei alunecă. IORD. GOLESCU, ap. ZANNE, p. VIII 106.
2°. Fig. (fiind vorba de o sarcină de ordin economic, moral, intelectual). Trans. şi refl. A(-şi) impune, a (se) împovăra cu un lucru greu de suportat. Romii... îl însărcină [pe norod] cu cele mai mari dajdii. BELDIMAN, N. P. 106. [ Spec. (refl.) A-şi îngreuiâ sufletul, a-şi împo-vărâ conştiinţa cu cevâ. Să nu te însărcinezi şi înălţimea ta cu lacrămile a unui norod. URI-
CARIUL, I 147/,. Se însărcinează cu foarte greu păcat. ib. 315/8.
3°. Spec. Trans. A îngreunâ, împovăra (o femeie). Cf. însărcinată.
4°. (Fig., modern şi literar, după fr. charger) Trans. A da s. lăsâ în. îngrijirea cuivâ o lucrare, a obligâ pe cinevâ să împlinească o misiune, un mandat etc. Tovaroşii toţi să însărcină de o potrivă să ocârmuiască lucrul cel de obşte sau..., aleg să fie numai unul ocârmuiloriu şi pre acela îl însărcinează.. CARAGEA, l. 38. Guvernul nostru mă însărcină cu o misie la Chişinău. , C. NEGRUZZI, i 67. | R e f 1. A luâ asupră-şi, a se angajâ s. obligâ a împlini o misiune, un mandat etc. Dar este cu greu, zîci, a-ţi schimbă năravurile, a birui aplecările tale, a te însărcină însuţi cu această prefacere. MARCOVICI, D. 10/2O. El mă însărcinează .a vesti legile lui. id. C. 103, cf. 99. Am bună nădejde să isprăveşti cu bine slujba cu care te-ai însărcinat de bună-voie. ISPIRESCU, L, 19, cf. 43, 141.
5°. Fig. (După fr. charger, cf. însărcinat) Trans. A. împuternici s. a da ordin cuivâ să facă cevâ în locul său, a delegâ. costinescu.
[Prez. ind. însărcinez, mai rar: însărcin. LB. | Abstracte: însărcinare s. f. = (mai rar) în-greunarea (unei femei); (de obiceiu; modern) sarcină, misiune, îndatorire, obligaţie, mandat. Ceasul însărcinării noastre cu această oblăduire. URICARIUL, I 246/le. Junii membri ai comitetului primiră cu plăcere astă onorifică însărcinare. C. NE-GRUZZI, i 342, cf. 289, II 140/8. Stare[a~]... omului liber de orice ’nsărcinare. alexandrescu, m. 253; — însărcinat s. a. = îngreuiiare (a unei femei). | Adjective: însărcinat, -ă adj. (Ad 1°) împovărat, încărcat cu o sarcină; p. ext. greu (I 2n) din pricina marei cantităţi pe care o conţine, încărcat de...,, bogat în... Marsienii, însărcinaţi de daruri..., să întorceă la Marusia iarăşi. beldiman, N. p. II 201. Cel însărcinat, Pururea cocoşat, zanne, p. V 340. [Aerul] e însărcinat cu tot felul de afumegate putori. PISCUPES0W, O. 67. [Apa] însărcinată... cu tot felul de spurcăciuni, ib.
183.	(Poet.) Au sosit şi somnul cu ochii împo-voraţi, De o lene-adormitoare cu totul însărcinaţi. KONAKI, P. 181. Să fie bogat de pâinei.., şi să-minţiia lui să fie însărcinaţi de grâu (a. 1760). GCR. ii 71; (ad 2°) împovărat (de datorii), care duce greul unor sarcini (de ordin economic s. moral), cf.'i p o t e c a t, grevat. Veniţi cătră mine toţi ce v’aţi ustenit şi însărcinaţi (toţi cei trudiţi şi însărcinaţi dosofteiu, v. s. 85, cf. 166; tous qui etes travaillâs et chargâs) şi eu răposâ-vă-voiu. tetraev. (1574) 218. Fiindcă ţara se află însărcinată cu multe şi grele hava-lale..., nu s’au putut a se însărcină iarăşi ţara şi cu plata acestor bani. uricariul, I 343/20. Rămân casele lor sărace şi însărcinate, ib. II 274/30, cf. XVII 45/28. Sufletul mieu însărcinată de povara păcatelor. MINEIUL (1776)	96%;. (ad 3°,
numai la fem.) Gravidă, împovărată, îngreunată, groasă, bor ţaţă, borţoasă. Fata chiar din prima noapte rămase însărcinată.
H.	iv 61. 1/uând... leacurile..., peste câtevă zile împărăteasa s’a simţit însărcinată. ISPIRESCU,. L.
I,	cf. marian, na. 10, creangă, p. 92. Femeia însărcinată, dacă mănâncă came de vânat, trebue să strângă un os din acel vânat şi să-l puie în scăldătoarea copilului, şez. vi 42; (ad 4°, substantivat) (Om) care are însărcinarea, slujba, de:.. Ce să vezi aicea? Adunături, mulţi însărcinaţi chip de armaţi cu strumurări de boi; stolnicul dumitrache, ap. GCR. ii 172. (Substantivat) însărcinât s. m. (Comerţ.) = executor al unei însărcinări, comande sau ordin, comisionar. panţu, pr. 3. (Diplomaţie) Diplomat, care are misiunea să reprezinte interesele ţării sale ca înlocuitor al unui ambasador sau ministru
ÎNSĂŞIE
— 737 —
ÎN SCORŢOŞÂ
plenipotenţiar. Pertaf-Paşa, care arătă lui Uszar, însărcinatul rus, obstaculele ce exislă în Coran de a da extensiunii, greceşti soluţiunea cerută de puteri. ghica, s. 132. (Cu acest înţeles, după fr. chargi d'affaires) şi: însărcinat do ataceri; — în-sărcinătâr, -oâre = care însărcinează; (Comerţ., substantivat) = comitent, dătătorul însărcinării. panţu, pr. 3.]
—	Derivat din sarcină, cu pref. în-.
ÎNSĂŞIE f s. f. v. însuşi.
însăt- v. înset-
Însăţă vb. Ia. Rassasier. — «A fi de saţiu, a săturâ». CIAUŞANU, V.
—	Derivat din saţ(iu), cu pref. în-.
INSATIĂBIL, -Ă adj. Insatiable. — Care nu se (mai) satură, nesăturat, fără saţiu. Şi fiindcă plătesc şi fiindcă plătind pot obţine orice, devin insaţiabil, c. PETRESCU, I. II 268. [F a-milia: (după fr. insatiabilite) insaţiabilitâte s. f. == nesătţirare. | Pronunţ, -fi-a-]
—	JV. după fr. (lat. insatiabilis, -e, idem).
INSAŢIABIMTĂTE s. f. v. insaţiaibil.
ÎNŞĂtr- V. ÎNŞEU-
ÎNSĂXĂNĂ vb. Ia. Charger. — (în Munt., rar ori necunoscut în provinciile nouă) Trans. A încărcâ cu’o sarcină mare (saxanâ). [Şi: săxănâ vb. la. | Adjectiv: (în)săxănât, -ă = încărcat cu o saxanâ. El se întoarse cu mai mulţi oameni însăxănaţi cu bucăţelele foişorului său. ISPIRESCU, L. 378. Pleacă însăxănată cu lucrurile pe câmp. calendar (1881), ap. ŞIO. Doi căluşei, săcsănaţi de gălbinei. MAT. FOLC. 173.]
—	Derivat din saxanâ,: cu pref. -în.
ÎNSCÂRBI vb. IVa, v. scârbi.
înscÂruonţăt, -Ă adj. Boucle. — Cârlionţat. Mă întălniu cu ficiorul lui Iordan, cu capul înscărlionţat. şez. viii 113. [Pronunţ, -li-on-].
—	Participiul unui verb (neatestat) înscârlionţâ, derivat din (s)cârlionţ, cu pref. în-.
ÎNSCĂUNĂ vb. Ia. Mettre ou monter sur.le trâne. Prendre force. — Trans. şi refl. A (se) aşeză în scaunul unei ţări, al unei mitropolii s. episcopii, a (se) sui s. a (se) urcâ pe tron, a (şe) întronă, cf. a (se) i n s t a 1 â. După ce se în-scăună [fiul de împărat], trimise sol la socrul său cu carte, prin care îi spuneâ că s'a urcat în scaunul tătâne-său. ispirescu, L. 379, cf. id. M. V. 36. S'ar păreă că pronia cerească milostivă a reînviat îndemnuri din zbuciumul lui Neagoe Ba-sarab şi l-a înscăunat din nou la domnie, universul, 1930, 16 Nov. | (Fig. Agric.) Refl. A se întemeiâ, a prinde putere (cheag), ciauşanu, V. După trei ani, cănd livedea s'a înscăunat bine... p. alexandrescu, ap. TDRG. [Abstracte: înscăunare s. f. = aşezare în scaunul- unui domnitor, mitropolit s. episcop (şi festivităţile ce se fac cu această ocazie), suire, instalare, întronare. Pregătirea programei înseăunărei Domnului. uricariul, viii 185/2. Căzând ţara în ghearele fanarioţilor, mitropoliţii la înscăunarea lor luase drept obiceiu a cere şi încuviinţarea patriarhului de Constantinopoli. c. negruzzi, i 241. Nelegiuirile Turcilor ce-l însoţiseră la înscăunarea sa. ispirescu, M. V. 4/12; — înscăunât s. a. = înscăunare. | Adjectiv: înscăunât (cu negativul ne(î)nscăunat), -ă=aşezat în tron; p. ext. cu rădăcini tari. Naţia ce aşteaptă să vază înscăunaţi
Dicţionarul limbii române, 27. III. 1931.
asemenea oblăduitori. marcovici, C. 126. Frigul de iarnă viind şi găsindu-o [semănătura secării] încă neînscăunată, o vatămă lesne. P. ALEXANDRESCU, ap TDRG. | Pronunţ, -scă-u-.]
—	Derivat din scaun, cu pref. în-.
ÎNSCENĂ vb. I. Mettre en scene. — (Propriu) A pune (o piesă de teatru) în scenă. | F i g. A pune la cale. (cevâ impotriva cuivâ). Înscenează... curioasa constituţie, maiorescu, d. ii 50. [Adjectiv:, înscenat, -ă = pus în scenă; pus la cale. Chiar faptul că ăceâ mişcare a fost înscenată..., dovedeă că epoca deosebirii exploatate între Moldoveni şi Munteni ajunsese acum pe sfârşite. MAIORESCU, D. I 13, cf. III 451, 456. | Abstract: înscenâre s. f. = punere în scenă; punere la cale (a unei intrigi,'cabale, împotriva cuivâ). Cu toate aceste înscenări de imitaţie jaeobină... MAIORESCU,
D.	II 41; De crezi c’aşă mă vei constrânge, Fie ş'această înscenare. GORUN, F. 72. Înscenarea lui «Hamlet» nu se poale face la orice teatru.']
—	N. după germ. inscenieren, idem.
insceptrăt, -Ă adj. Qui porte le sceptre. — (Formaţie personală) Care ţine s. poartă sceptru. In mâna-i însceptrată. EMINESCU, P. 90.
—	Participiul-adjectiv al unui verb (neîntrebuinţat) însceptrâ, derivat din sceptru, cu pref. în-.
ÎN schimb loc. adv. v. schimb.
ÎNSCHIMBĂ vb. I. 1°. Changer. 2°. Changer (de vetements). 3°. Se changer en.
1°. T r a n s. şi r e f 1. A (se) schimbă. Sute nevăzute, Mi[i] nenumărate, Capete zdrobindu-şi, Nomele [= numele] ’nschimbindu-şi. (Bucatele la moară). GCR. II 369. [Calul] înschimbă dinţii, ţâpă (= leapădă) pe cei de lapte şi pune pe cei de cal. DR. v 287.
2°. Spec. trans. şi refl. A se îmbrăcâ în albituri sau haine curate (com. marian), ase schimbă, a se primeni. Înschimbă albiturile. Com. I. corbu. Pe când se găteşte mireasa, pe atunci se găteşte şi mirele, înschimbăndu-se în cămeşa, de mire. marian, NU. 386. Io frumos m’oiu înschimbă. doine, 123/14, cf. hodoş, P. P. 49.
3°. P. ext. Refl. A se travesti, a se preface în... Arhanghelul Oavrilă... înschimbăndu-se în un voinic frumos ca un soare..., se sui călare pe un armăsar negru ca noaptea, pamfile, S. T. 109.
[Rostit şi înşchimbă, înştimbă (Zagra, jud. Nă-săudj. Com. I. corbu. j A d j e c t i v: înschimbât,-ă adj. = îmbrăcat în haine curate, marian. Când eram la maica fată, Mergeam la joc înschimbată. id. NU. 707.]
—	Derivat din schimbă, cu pref. în-.
ÎNŞCHIOMPĂ vb. Ia refl. Se piquer. — A se înţepâ (în vreun spin, ţeapă sau teşitură). rev. crit. iii 158.
—	Derivat din şchiomp, cu pref. în-,
ÎNSCORTÎ vb. lVa Refl. Prendre de Vicorce. Durcir, sectier. — A se preface în scoarţă, a se întări ca scoarţa (LM.), a se înscorţoşâ. Pe scruntarii pe care să face iarba păioasă, să co-săşte foarte de vreme, ca să nu se înscorţască. I. ionescu, c. 111.
—	Derivat din scoarţă, cu pref. în-.
ÎNSCOKTOŞĂ vb. Ia. Durcir. — Trans. A acoperi cu Scoarţă (LB.); (mai ales) refl. a se acoperi cu scoarţă, a prinde scoarţă, a se face tare s. vârtos ca scoarţă, a se î n s c o r ţ i. Cf. LB. Tot astfel se întâmplă şi când după aratul pe uscăciune încep ploile: pământul se bate, se în-scorţoşează pe de-asupra şi firele nu mai pol răsări. pamfile, a. 57. [Abstract: înscorţoşârfr
«	II	47.
Înscrie
- 738 -
INSECTĂ
,'s. f. (Veter.) = acoperire cu un fel de scoarţă, provenită din anumite boli. Corduc sau curduc= înşrorţoşarea limbii [la boi]. dam£, T. 30. | A d-jectiv: înscorţoşât, -ă = întărit ca scoarţa, acoperit cu scoarţă.]
—	Derivat din scorţos, cu pref. în- (după mo-'d,ele ca învârtoşă).
ÎNSCRIE vb. III. Inscrire.— Trans. şi refl. -A (se) scrie, a (se) trece în... (într’un registru, listă etc.; fig. în amintirea cuivâ); a însemna, cf. î n r e g i s t r â, i n m a t r i c u l â ; a întări în scris, cf. garant â; a pune o inscripţie (pe un mormânt); (Geom.) a trage o figură în interiorul alteia. A înscrie un şcolar la şcoală, un soldat la oaste, o ipotecă în registrul de inscripţiuni, un poligon într’un cerc. Ăulorii Dicţionarului Academic nu înscriu cuvântul «cocosiariu». odobescu, iii 29. Ce epitaf să ’nserie.;.? C. NEGRUZZI, II 247. Istoria înscrie lot ce-au văzut şi vede. alecsandri, p. iii 340. Soarta-ţi se 'nscriâ în ceruri Cu lumina cea mai vie. alexandrescu, M. 166. Nu voiu lipsi de a vă înscrie în recunoştinţa noastră. URICARIUL, I 174/25. Drepturile cetăţenilor se înscriu în Constituţie. | (Jur.) Refl. A se înscrie în fals = a susţineâ înaintea judecăţii că dovada adusă de partea adversă este falsă. [Se conjugă ca scrie. | Adjectiv: înscris. (cu negativul ne(î)nscris), -ă = scris, trecut în..,; însemnat, înregistrat; întărit în scris; (Geom., despre o figură) tras în interiorul alteia. Un unghiu se zice . că este înscris, când creştetul său se află pe un punct oarecare al circonferinţei. MELIC, G. 47. Deschid sfânta carte unde se află înscrisă gloria României, bălcescu, m. v. 27. | Abstracte: înscriere s. f. = acţiunea de a înscrie, trecere (într’un registru, listă etc.), luare (la oaste); (Geom.) tragerea unei figuri geometrice înlăuntrul alteia. Se puse să înmulţască numărul oştenilor prin noi recrutări şi înscrieri de volintiri. II. IV 61. Au trecut mai bine de' cinci ani de la înscrierea lui Andrei în barou. BRĂTESCU, L. D. 42. Cf. maiorescu* d. iii 220. înscrierile la Universitate se fac în Octobre. (Jur.) înscriere în fals. Cf. hamangiu, C. C. 32, 1173.]
—	Compus din serie cu pref. în, după modelul fr. inscrire. Cf. înscris, inscripţie.
INSCRIPŢIE Inscription. — înscriere, cf. înregistrare; caracterele gravate pe piatră, a-ramă etc. pentru a însemna amintirea unei persoane s. eveniment; p. ext. titlu. (Jur.) Inscripţie ipotecară = menţiunea unei ipoteci în registre speciale. Prin contractul de căsătorie se vor spe-cializâ imobilele ipotecate... şi suma pănă în concurenţa căreia se va puteâ luă inscripţiunea ipotecară. HAMANGIU, C. C. 441. Voiâ să obţie dreptul de inscripţie hipotecară asupra liniei. MAIORESCU,
D.	II 17. Statul nu poate prin o inscripţiune în budget să facă un actor. id. ib. I 280, 295. Precum se vede de pe inscripţia cărţii sale... URICARIUL,
IV	303. Precum adeverează inscripţiile, şincai, HR. I 7/6. Vremea şterge inscripţiile. MARCOVICI,
D.	460. Ce aţi făcut... bareliefele, lespezile cu inscripţii? c. negruzzi, I 203. Sub inscripţia ve-. stită: Lasciate ogni speranza voi ch'entrale, însemnă... o mare cruce. id. I 89. Nu cumvă cunoşti pe aici pe-aproape.cevă inscripţiuni vechi? GHICA, S. 162. Nu se găsesc nicăiri în inscripţiuni sau în autori clasici, haşdeu, I. C. 49. Inscripţiile cele pompoase. MAIORESCU, CR. I 329, cf. 370. [Şi: inscripţiune s. f.]
—	N. după fr. (lat. inscripţio, -onem, idem.).
inscripţiune s. f. v. inscripţie.
în scris loc. adv. ^
înscris loc. adv., s. a. J
I. Par tcrit. II. Reţu, ecrit, acte, declaration icrite.
I.	Loc. adv. (Comunicat s. adeverit) cu ajutorul scrisului, nu oral. Aveâ în versuri toată pricina în scris, pann, E. II 13. Dă-mi înscris pe ' Gagamiţă ăla, sâ nu-i uit numele, caragiale, t.
I	194. | (Atributiv) Făcut în scris. Au foaie înscris de cele ce-au dejmuit. URICARIUL, XXI 171.
II.	S. a. (în a da în scris, locuţiunea adverbială în scris a fost considerată ca un complement drept al verbului «da», primind funcţia unui substantiv. Din exemplele ce urmează, unele ar puteâ fi trecute şi subt I)-Hârtie scrisă, act, dovadă, declaraţie scrisă; spec. contract, răvaş, foaie de zestre (marian, NU. 138). Au giurat, dând şi înscris, că va rămâneâ credincios Craiului. ŞINCAI, hr. ii23/34. Poliţarul îl întrebă de a luat de la acela vre un înscris sau de are vre un mar-tur? GOLESCU, ap. TDRG. Când vor da înscris şi chezăşie că nu vor mai mâncâ carne... C. NE-GRUZZl, I 280. Are înscris? ALECSANDRI, T. 844.
Se trimit în ascuns emisari, se iscălesc înscrisuri pe onoare. MAIORESCU, D. IV 99. înscris n'am nevoie să-ţi dau, fiindcă nu poate să-ţi fie de nici un folos. SLAVICI, N. II 75. Li şe dă nişte înscrisuri, ce au o formă determinată. CLIMESCU, A. 281. Dovada se poate face prin înscrisuri, prin martori, prin presumţiuni, prin mărturisirea uneia ^ din părţi şi prin jurământ. HAMANGIU, C. C. 281, cf. 1171—1190. Efectele cumpărate se trimit depunătorului... sau, dacă acesta le lasă pentru siguranţă la casa de păstrare poştală, primeşte un înscris de deposit. panţu, PR. 54. Văzând că nu
o	crede, îi dete înscris cu sângele său. ISPIRESCU,
L. 5. Toate acestea le otărăşti fără înscrisuri şi când vii la dreptate, dai din buze... jipescu, o.
62.	I-ar fi trimăs un ravaş, un înscris, da n'avi pi cine. şez. ix 20; cf. vili'169. Ş’am făcut cu cucu ’nscris, Cân[d] îi pecetia di pus, Cucu-o zburat şî s’o dus. VASILIU, C. 65. Vorba unui om cinstit face mai mult ca un înscris. ZANNE, p. II 828. Şi la masă că-l trăgeă, Mândru înscris, măre, făceă. MAT. FOLC. 63. Aceste toate s'au făcut ca prin înscris. PANN, H. 54. împrumutătorul... dă (eliberează) un înscris de amanet (înscris de lombard).
[Ortografiat, în sensul I, în două s. într’un singur cuvânt. în sensul II, plur. înscrisuri.]
—	Din în + scris.
inscusit, -Ă adj. V. iscusit.
inscusînţâ s. f. v. iscusinţă.
ÎNSD- V. ÎNZ»-
inseam(n)â | vb. I(a) v. însămâ.
ÎNSECETÂT, -Ă adj. SecM. — (Rar) Bântuit de secetă, .secetos. Pustii dese şi însecetate. dosofteiu, ps. 201. Timpul cel însecetat. pann, E. iii 126.
—	Participiul-adjectiv al unui verb (neatestat) însecetâ, derivat din sccetă cu pref. în-,
insect s. a. v. insectă.
INSECTA s. f. Insecte. — Mic animal nevertebrat, al cărui corp e divizat în inele; animal articulat, înzestrat numai cu şase picioare. Cf. gâză, gânganie, goangă, gândac. Fluturele păreâ floare, dar când umbletu-mi simţeâ Insecta amăgitoare Se 'nălţâ. ALEXANDRESCU, M. 230. Insecte‘efemere, maiorescu, CR. I 296. [Şi: insect s. a. molnar-piuariu, dr. v 559.]
—	N. după fr. (lat. insectum, de la insecare «a tăiâ în...»). Cf. insecticid, insectivor.
INSECTICID
— 739 —
ÎNŞELĂ
INSECTICID, -Ă adj. Insecticide. — Care ucide insectele. Praf insecticid.
—	N. după fr. (compus din lat. insectum «insectă» şi ccedere «a omorî»),
INSECTIVOR, -Ă adj. Insectivore. —■ Care se hrăneşte (mai ales s. numai) cu insecte. (Substan-'tivat, la plural) Insectivore = subdiviziune a ordinului mamiferelor, care cuprinde animalele ce se nutresc cu insecte, ca ariciul, cârtiţa etc.
—	N. după fr. (compus din insectum «insectă» şi vorare «a mâncâ, a devoră»).
ÎNŞEIÂ vb. Ia. v. înşeuâ.
flVSEIIi vb. I(a>. 1°. Faufiler. Fabriquer piăce par pi&ce. 2°. Piquer.
1°. Trans. şi a b s o 1. A coase, cu împunsături mari, în mod provizoriu, până la cusutura definitivă (care se poate face cu mai multă înlesnire şi mai îngrijită după această operaţie prealabilă), a minciună; p. anal. a prinde o haină cu acul, numai aşâ de formă, nu pentru mult timp (rădulescu-codin); fig. a coase petec de petec şi a face o haină întreagă sau a pune bucată lângă bucată şi a face un obiect întreg (Com. G. nistor), cf. înjgheba, închipui, îmbre-d e 1 L Îmbracă-te, că ţi-am înşelat cămeşa numai aşâ (Bilca, în Bucov.). Com.' G. tofan. Inseilâ rochia spre a o cercă pe corp. LM. Şliă să cârpească ciorapi şi să însaile rochii. I. TEODOREANU, M. II 174. O talpă de sanie am, mi-oiu mai aduce una, mănuşi şi proţap ieu dela cea veche, şi iot mi-oiu însăilâ o sanie (Vicovul-de-sus, în Bucov.). Com. g. nistor.
2°. A îndilâ, a coase în tighel. (Cf. îns ei lat).
[Prez. ind. înseilez (însăilez) şi înseil (însăil).
| Şi: însăilâ vb. l(a). RĂDULESCU-CODIN; însăelâ vb. Ka), înselâ vb. I(a)—a prinde cu aţă, a coase, dar foarte rar (Bilca, în Bucov.). Com. G. tofan; -înseilui vb. IVa = a înseilâ, a face semn pe unde are să se coasă o cămaşă s. fustă (Şcheia,. în Bucov.). Com. A. TOMIAC; înselui = înselâ. Com. G. tofan. | Adjectiv: inseilât (cu negativul ne-(î)nseilat), -ă = prins în mod provizoriu, cu împunsături mari; fig. făcut, înjghebat fără soliditate; îndilat. (Ad 1°) îmbrăcat cu un frac fără mâniei, abiă înseilat. c. negruzzi, i 238. O mreajă însăelată de o femee slabă. GORJAN, H. IV 77; (ad 2°) Antireu = haină vătuită (bumbăcită) şi însei-lată (îndilată) ca plapoma (Tutova). damE, T. 169.
| Abstracte: înse(i)lâre s. f., înse(i)lât s. a. Andrelele se întrebuinţează pentru înseilat la min-dire şi la saltele (Băseşti, în Fălciiu), ap. HEM. 1174. Aţă de înseilat; —înse(i)lătâră (însăil&ttiră) s. f. = fire de aţă cu care s’a înseilat (gorovei, cr.), cusutura care se formează pe urma înseilării (TDRG.). | Pronunţ, -se-i-(-să-i-).]
—	Etimologia necunoscută. (După Tiktin. Dicţ. rom.-germ., însăilâ e un derivat din saiâ «aţă de înseilat». Din cauza răspândirii cuvântului în Ardeal, nu e probabil că avem a face cu un derivat dintr’un cuvânt de origine turcească. ‘G. G i u g 1 e a, Dacoromania, iv 1553 îl crede de origine latină:
*subellare «a prinde cu acul», ceea ce însă, din punct de vedere morfologic, e greu de admis. A. Seri ban, Arhiva, 1923-xxx, 284 se gândeâ la ung. szâl «(fir de) aţă». N. Drăganu, Dacoromania, v 369 îl derivă din ung. szelel- «a trage (cu cretă sau prin cusutul cu aţă albă) o linie pe marginea (= ung. szâl) stofei, pentruca să se poată tivi sau coase nasturii mai uşor»),
iissEiiiUÎ vb. IVa v. înseilâ.
ÎNSEi vb. I(a) v. Inseilâ.
iNŞEli vb, I(a). Seller, bâter. (Din cauza echivocului produs de sensul «tromper» — cf. î nş e 1 â2—
cuvântul e evitat, cel puţin în limba literară, în-trebttinţându-se în locul lui mai ales formaţia mai nouă a înşeuâ). Trans. (Complementul e animalul) şi absol. A pune şaua pe un animal de călărit, a înşeuâ, a şăiâ, cf. în s ă măr â, întării i ţ â; închingă. înşălează-mi măgăriţa. biblia (1688) 2352. Inşălă (fr. mit le bât) asănul său şl luă cu sine doi argaţi, dosofteiu, ap. HEM. 1565. Să zici să-mi înşale îndată calul. C. NEGRUZZI, I 66. Făt-frumos înşelă şi înfrână calul. ISPIRESCU, L. 4. Inşală-şi badea murgul Şi se duce ca vântul; Nu-l înşală cu curele, Să meargă, să-i fie jele, Ci-l înşală cu mătasă Şi se duceşi mă lasă. JARNlK-BÂRSEANU, D. 250, cf. 286, VASILIU, C. 107, PAMFILE, C. Ţ. 89, CONV. LIT. XXXVIII 889.. Frumos şeaua că-mi puneă [pe Surul], ll înşelă moldoveneşte Şi mi-l călăreă turceşte, mat. folc. 78. Dor mă doare palmele, Palmele şi braţele, Tot înşelând şi răflurând, La cai buni tot învăţând. PĂSCULESCU, L. P. 60, cf.
54.	| (Mai rar, complementul e şi şaua) Tânărul nostru ’mpărat... Murgu şaua a ’nşelat Şi pe el a ’ncălecat. sevastos, N. 109/2O. # A înşelă murgu ’n pustiu = a-şi face iluzii zădarnice, a trage nădejde în zădar. Bădiţă de la Sibiiu, Nu. ’nşelâ murgu ’n pustiu. Că măicuţa ţi-o spus bine, Că nu mă dă după tine. jarnIk-bărseanu, D. 276. [Prez. ind. înşel (regional înşăl), mai rar înşelez, conj. să înşele (regional să înşale, să înşăle), rar să înşeleze. | Dialectal: înşălăvb. I(a). | Ad jec^ tiv: înşHât (cu negativul ne(î)nşelat), “ă adj. — cu şaua pe el, înşeuat. Un tânăr, plăieş a[l] cărui cal asudat păştea înşelat. C. negruzzi, i 169, cf. EMINESCU, P. 102, ispirescu, L. 166. Bădiţă..., Vinde iapa înşelată. Şi. ia-mi pilotă ’mbrăcată! JARNlK-BÂRSEANU, D. 421. Roşu'... Bine înfrânat şi 'nşelat, Cum e bun de .'ncălecat. GIUGLEA-VÂL-SAN, R. S. 158. împăratul-Galben... călare pe un strâjnic de 3 ani, nejugănit şi neînşelat şi neînvăţat. olariu-cioloca, pov. d. bănat (Caran-, sebeş, 1924) 10.'| Abstracte: (rare) înşelare s. f., înşelât s. a.]
—	Din lat. *in-sellare (derivat dih sella «şa»), păstrat în toate limbile romanice. Cf. înşeuâ, d e ş e 1 â.
ÎNŞEii vb. I. I. Gagner. II. 1°. Tromper, voler, tricher, duper. 2°. Tromper. 3°.. SMuire. 4°. Se tromper.
I.	t Trans. A câştigă, a agonisi. Nu de ce-au în cinste înşelaţii..., ce ceaia ce-au fost den obide şi den prade şi de nedereptate strâns... CORESI, EV. 453/a9.
II.	Spec. Sensul de «câştig, dobândă» s’a restrâns asupra cazurilor de «câştig prin viclenie, dobândă uzurară».
1°. Trans. (Cu acuzativul persoanei; prin prep. c u se arată une-ori în ce consistă înşelătoria) A induce în eroare prin viclenie s. minciună, a face pe cinevâ să creadă s. să i se pară că cevâ este altfel decât în realitate s. că nu este, deşi este în realitate; p. ext. (la ideea aceasta adăogându-se aceea a efectului produs:) a dăunâ (pe cinevâ) prin mijloace necinstite, a păgubi (pe cinevâ) minţind, a abuzâ de buna-credinţă (a cuivâ), făcând(u-l) să primească un echivalent mai mic decât i se cuvine s. fără valoare. (Înşelă, ca şi regionalul (în) celui, este terminul obicinuit şi generic pentru ideea care se poate exprimă prin cuvinte şi expresii cu anumite nuanţe semantice sau sti--listice, precum: a minciuni, a pâcâli, a b 1 ă z n i, a fraudă, a frustrâ, a potcovi pe cinevâ, a pune cuivâ mantaua s. ipingeaua, a îneălţâ (3°), a trage pe sfoară, a trage chiulul, a prinde (s.: a umblă) cu caţa, a legâ la gard).. Limbile sale înşălară (în original corupt: se şă-lară; celuiiâ HUR.) PSALT. 6/a. Fvva înşelă.
47*
Înşelă
— 740 —
ÎNŞELĂCIUNE
Adam[Fariseii] înşelară Iuda spre perirea sa. cuv. D. bătr. II 125. Cu ceaia ce înşală pre noi dracul... CORESI, EV. 411/28. ne poartă lumea, aşâ ne amăgeşte, ne înşală, surpă şi batjoco-reaşte. M. COSTIN, ap. GCR. I 205. L-au înşelat omul ce i-au vândut calul. BARAC, T. 23. Arald! de nu mă 'nşală privirea, tu eşti mort! eminescu, P. 211, cf. 248. Aparenţa înşală. TDRG. Cugetă că mai cu marghîolii, mai cu şoalda, mai cu prefăcătorii, să înşele pe Făt-frumos. ispirescu, L. 109. Ori părerea mă înşală, ori s'a strică vremea. CREANGĂ, P. 265. Dorule, tâlhariu de câni, Nu mă celui pi mini, Tu pi mulţi ai înşalat, Pi mini nu m’ai lasat. ŞEZ. i 182/33. Nici pânză, nici muiere. să nu cumperi la lumânare, că şi una şi alta la faţă te înşală. zanne, p. in 269. Banii înşală ochii. ib. V 60. || (Î11 Transilv, şi Banat, rar, cu acuzativul obiectului; persoana înşelată se indică prin prep. de la) A luâ cu mijloace necinstite cevâ de la altul, a face pe cinevâ să piardă în folosul tău. Tilu înşală un cal de la un doftor. BARAC, T. 44. De la tine [inelul] l-or înşală alţii. CĂTANĂ, ap. TDRG. Avem destulă blagă de la Dumnezeu şi n’avern lipsă să ’nşălăm de la altul, şi mai ales de la un fin al nostru. reteganul, P. I 76/24. || Intrans. şi absol. (prin prep. la s. în se arată în ce consistă înşelătoria) A păgubi pe cinevâ. Jidanul, până n’o înşelă într’o zi, nu se (ine om. zanne, P. VI 176. Înşală la cântar. Înşală la (s. în) cărţi, la joc.
2°; Spec., trans. (Cu acuzativul persoanei) A fi necredincios (unei femei s. ibovnice), a fi infidel (în dragoste), a fi necinstit, cf. a c ă I c â pe alături, a sări gardurile etc. Băr-batu-mieu nu s’a putut plânge că l-am înşelat. creangă, p. 4. Mândra rău m’a înşelat. jarnIk-bârseanu, d. 159.
3°. Trans. (Cu acuzativul fiinţei) A ademeni, a momi’ (să vie s. să intre undevâ), a seduce (o fată). O fală fecioară... de să va înşălă (= va fi sedusă) de cinevă. mărgăritare, ap. TDRG. Mă despreţueşli, după ce m’ăi înşălat! Nu ţi-e milă de o ticăloasă [de] fată, pe care ai adime-nit-o cu juruinţi mincinoase? C. NEGRUZZI, I 19, cf. 55. Făcă un slaul..., apoi zise către mumă-sa să înceluiască (înşele) cânii ’nlăuntru. RETEGANUL, P. III 40/33.
4°. Refl. A-şi formâ o părere eronată, o convingere greşită despre cevâ, a li victima unei iluzii (deşarte), a greşi (din cauza necunoaşterii realităţii), a cădeâ în eroare, a se a m ă g i, cf. a s e p â c â 1 i. Pre lesne pre eluşi se înşală şi cela ce nemică nu iaste şi i se pare că iaste oarece. CORESI, EV.13/4. Instinctul nu se ’nşală. KONAKI, p. 293. Nu m’am înşelat în credinţa mea. ISPIRESCU, L. 304. Iac’ aşă se poate înşelă omul de multe ori, când nici n’a gândii, creangă, a. 61. Nime ’n lume nu se’nşeală, Ca fecioru’ când se’nşoară. DOINE, 40/12. A se înşelă la socoteală = germ. sich verrechnen. POLizu. Piatra după sfoară s’o aşezi la zid, iar nu sfoara după piatră, că te înşeli îndată. ZANNE, p. III 299. Cei mai tineri pururea mai lesne se înşală. iord. GOLESCU, ib. viii 130. # (Modern, după fr. si je ne me trompe pas...) Dacă nu mă ’nşel..., arată că cinevâ nu e de tot sigur de cele susţinute. | (t şi neobicinuit, construit cu dativul) Se-au înşelată aceştii lumi. CORESI, EV. 186/28.
[Dial. şi: înşălă vb. I. (Prez. ind. înşăl, conj. să înşale s. înşăle şi să înşele). | Abstracte: înşelare (înşălare, înşalare) s. f., înşelât. (îwjălaf, înşalat) s. a. = acţiunea de a înşelâ, ademenire. Sinon cel plin de ’nşelări. COŞBUC, JE. 33,/;2. Cu ochi negri de ’nşălat. Cu gură de sărutai! hodoş, p. P. 54; — înşelătură (înşălălură) s. f. = înşelare, înşelăciune; amăgire, seducliune. Puţine călugăriţe se fac de bună voia lor, iar mai multe se fac cu de-a sila şi cu înşclături (: amăgituri. MOLD.).
B.AV. 757, cf. 155. Deşertarea lumii, aceştia şi în-
şălătura vieţii. ANTIM, ap. TDRG.;—(< înşelător înşelătorie (înşălătorie) s.. f. = înşelăciune (mai ales la joc), fraudă. I-au venit în minte că poate să fie vreo înşelătorie din partea fetei, care nu voiă să se mărite după dânsul, sbiera, P. 145/13. Împăratul... s’a mâhnit foarte tare, crezând că e vreo înşălătorie la mijloc. MERA, L. B. 136. Nu muncesc, ci numai cu înşelătorii trăesc. H. IV 48; — (+ înceluşpg) înşăluşâg, (Mold. şi) înşă-lăşâg s. a. = înşelătorie, înşelăciune, şez. xxxi (XIX) 56; — înşelăciune s. f. v. c. | Adjective: înşelăt (înşălat, înşalat), -ă adj. Să nu fim... înşelaţi. coresi, ev. 371/29. Inima... uită îndată de câte ori nădejdile ei au rămas înşelate, marcovici, d. 8/8. Nu frica eteriei mai ţineă în pribegie boierimea, ambiţii înşălate. RCJSSO, S. 113. In-şălat de fraţii săi... sbiera, P. 95/31. Negativul: ne(î)nşelat, -ă = care n’a fost înşelat; care nu poate fi înşelat, nu se înşală, care nu dă greş. In instinct lot dobitocul dascăl .neînşelat are. KONAKI, P. 293;—înşelăt6r (înşălător, cu negativul ne(î)nşelător zanne, p. vi 24), -oâre = care. înşală (cf. iluzoriu); (substantivat) om necinstit, care trăeşte din înşelătorii (cf. escroc, impostor); amăgitor, seducător; spec. t diavol (DDRF.). Doamne, pomenit-am că înşălă-toriul (: ce sâducteur) acesta zice, încă acesta viu, după a treea zi sculă-se-va. tetraeV. (1574), 252. Poftele lumiei aceştiia înşelătoarea. CORESI, EV. 27/31. Tocmealile înşălătoriului ( = diavolului).. id. ib. 208/6. Piiarde-vei, Doamne, budze ’nşelă-toare. DOSOFTEIU, PS. 37.' Cu acest sfat înşelător nu s’au clătit Duca- Vodă din Domneşti. LET. II 213/26. Nu ştiu cum te va duce Dumneseu şi pre tine într’aceaslă lume înşălăloare. alexandria, 78. Vremea... au trecut.... întru carea... slava cea mincinoasă, dragostea cea înşălăloare puteă cai să turbure viiaţa mea. beldiman, n. p. 130., Nu te ’ncrede fericirei, că-i un vis înşelătoriu. KONAKI,
' P. 142. Se va face un înşălălor, un necinstit, un plastograf, şi... va fi ruşinea părinţilor. C. NE-GRUZZI, I 298. Dragostea e ’nşelătoare. JARNlK-BĂRSEANU, D. 219. Ah, înşelătorul cum m’a amăgit! ŞEZ. Iii 131/5. Înşelătorul cu glume mintea, ochii ţe-i întunecă. iord. GOLESCU, ap. zanne, p. viii 129; — (rar) în.şelâciâs, -oâsă = înşelător. Muie fie. buzele înşelăcioase, rosturile hicleane. psalt. 53/26. | Adverb: (< înşelător; rar) înşe-lător6şte = ca înşelătorii. DICŢ. | Compus: (neobicinuit, după fr. trompe la mort) îngălă-moârte s. m. = unul care înşală toată lumea. DDRF.]
—	Din paleosl. mu^elu, muselî «câştig», cu deosebire «câştig ruşinos, uzură». M i k 1 o s i c h, Lex. paleosl. 386, cf. CIHAC, II 148, Weigand, Jahresber. XIII 110, S Puşcariu, Dacoromania vi 327—332. (Altă etimologie, propusă mai întâiu de Lex. Bud. şi admisă de Tiktin, Dicţ. roin.-germ. s. v., P. Papahagi, Parallele Au^driicke nr. 305, P. Skok, Archiv f. slao. Pliil. XXXVII (1918) nr. 1—2, L. Şăineanu, Dicţ. univ. s. v., L. Spitzer, Mitleilungen d. rum. Inst. Wien 139 şi Dacoromania 111 651—652, identifică pe înşelâ «tromper» cu înşelă «seller», citându-se Ca sprijin expresii analoage cu înţelesul lui «tromper»: arom. bag şaua sau sumarlu, n.-grec. Pavai râ oa-fiaQi şi sârb. nasamariti.) Cf. înşelăciune.
înşel Ăcios, -oăsă adj. v. înşelă2.
ÎNŞELĂCIUNE s. f. Tromperie, trahison. — (Adesea în opo/.i(ie cu dreptate s. adevăr) Acţiunea. înşelării, rezultatul ei s. mijlocul întrs-buinţal spre a înşelâ (cf. amăgire, minciună, vicleşug, impostură, fraudă, cursă, t blaznă), înşelătorie, înşelătură. Trufaşii... lângă cărare înşelăciune (blazne SCH.; scandalum) puseră mie. CORESI, PS. 382. Cu hillenie şi cu înşelăciune vine cătră Isus. id. EV. 432/10. Să laşi
ÎNŞELĂŞAG
— 741 —
ÎNSEMNĂ
v. înşelă2.
înşelăciunea ta şi să vii cătră aâevară. VARLAAM,. P. II f;0/2. Nu din budze cu ’nşelăciune Iţi fac făgadă de rugăciune. DOSOFTEIU, PS. 45. Cela ce să va legă de vreun om, dzicănd că iaste daloriu cu aiăţia bani, şi nu-i va fi cu nemică, iară el cu înşălăciune şi fără de voia lui va luă aceâ datorie mincinoasă, pre acesta ca pre un fur să-l pedepsească. PRAV. 146, cf. 1034. Ne lămurirăm îndată de trista noastră înşălăciune. RUSSO, S. 171. l-au fost luat banii prin înşălăciune şi tâlhărie. C. NE GRUZZI, I 86. Boierul, amărît de amăgirea şi ‘înşelăciunea (igancei... iSPiitESCU, L. 71. 4^ -4 face înşelăciune [cuivă)'= a înşelă (pe cinevâ). Vrea să dea banii la hotar şi să ia pe Duca-Vodă iar la hotar, să nu-i facă înşălăciune [Leşii luând banii şi neeliberându-1 pe Duca], magaz. ist. ii 31/jCare aflând Turcii, vrut-au să mai facă înşălăciune, ca doar ar apucă o fărâmă de izbândă. ib. 327/17. || Spec. ţ Trădare. Şi au ajuns şi ei [Cantacuzenii] osinda Brâncoveanu-lui-Vodă, căci îl vândură ei pre dânsul cu înşălăciune. LET. II 386/12. S’au temut de vr’o înşălăciune. LET. III 2 55/38. | t (Jur., în vechile pravile) Premeditare, rea credinţă. Cela ce va ucide pre sprijenitoriu cu înşelăciune, ce să dzice cănd nu l-are ucide nice derept vre o greşală sau derept ce au vrut să ucigă pre vrăjmaşu-i, ce numai în de-udins, atunce şi acesta să va omorî. prav. 461, cf. 58K; 982, 984 etc. [Regional şi înşălăciune s. f., cu rotacism înşelăcitire f s. f. PSAL. 29l/30.]
—	Derivat din înşela2 cu suf. abstr. -ăciune.
INŞEIiĂŞĂG s. a.
ÎNŞElĂTOltEŞTE adv.
ÎNŞELĂTORIE S. f.
ÎNŞEIiĂTrnĂ s. f.
ÎNSEiitri vb. IV» v. înseilâ.
Însemă vb. I v. însămâ.
ÎNSEMÂNŢĂ vb. Ia y. însămânţâ.
însemn f s. a. v. insignă.
ÎNSEMNĂ vb. I(a). I. 1°. Marquer, signaler, figurer, symboliser, reprâsenter. signifier. 2°. Sig-nifier, vouloir dire. JI. 1°. Marquer, se signer, oindre. 2°. Marquer, retracer, signaler. 3°. Se sig-naltr. III. 1°. [Se) montrer, fse) tourner. 2°. Viser.
IV.. 1°. Marquer^ graver, tracer. 2°. Marquer, no-ter. 3°. Noter. 4°. Designer, marquer, exprimer. 5°. Noter, remarquer. 6°. Designer, fixer.
I.	A servi de semn unui lucru, cf. semnală.
1°. Trans. A vesti, a anunţă, a semnală; a închipui, a simbolizâ. Făcii scara bisericii... cu 12 treapte, însemnând 12 seminţii ale lui Israil (a. 1654). GCR. I 173/2. Inviiarea carea ai însemnată printr’înşii... mineiul (1776) 1282/i- -Ai însemn ătă mai nainlevcnirea lui B[risto]s. ib. 10)*/a•
O	rotunjime de bolovani înseamnă altarul. IORGA, N. R. A. i 285. Fânul sau otava, care însemnează fânul din ieslea în care s’a născut Domnul nostru Isus Hristos,... marian, SE. I 165.
2°. Tra,ns. A aveă înţelesul, rostul, semnificaţia de..., a se înfăţişă s. prezentă ca..., «a arătă ce înl.eles are» cevâ (LB.), ce vrea să zică. De... va şti bărbatul cu adevărat, cvm muiaria lui face prea-curvie, şi el rabdă şi o \ine în casă şi tace, atunce însămneadză (Munt. semnează) .lucrul cum {— că) o iartă au de voie, au de nevoie. PRAV. 540. Cărări vezi pe pietre roase? XJrme de om însemnează, konaki, P. 114. Bohiyson, auzind aceste tunuri, şi neştiind ce însemnează, au leşinat. DRĂGHICI, R. 11. Mai mulţi vor fi care nu ştiu ce însemnează părul din mijlocul satului. RUSSO, S. 99. In gura lui Carol aceste vorbe în-
semnau: Omul acesta va fi rege. C. NEGRUZZI, I 178. Arald} ce însemnează pe tine negrul port?. EMINESCU, P. 211. L-am întrebat ce înseamnă acele stane de piatră? ispirescu, l.. 302. Baba îşi luă cămeşa de soacră1; ba încă netăiată la gură, care însemnează că soacra nu trebue să fie cu gura mare. CREANGĂ, p. 4. | Spec. (Despre cuvintele unei limbi) A aveâ sensul de... «A-şi face cinevă samă» însamnâ: a se omorî singur, a se sinucide. ŞEZ; I 177/so. # A nu însemnă nimic = a nu aveâ nici o însemnătate, importanţă, valoare, polizu.
O	lacrimă în ochii ei Nimic nu ’nseamnă. coşbuc,
b.	56. Ce însemnează asta? = ce vrea să zică? (Exclamaţie de mirare s. surprindere). Asta ce va să însemneze? reteganul, p. ii 61/lg.
II.	A-i da, pune s. aplică cuivâ s. unui lucru un semn.
1°. Trans. A pune pe cinevâ s. cevâ un semn caracteristic (după care să poată fi eventual recunoscut s. găsit uşor), a m a r c â, cf. înfieră, încreştâ. Zioa aceia socotindu-o pierdută, o însemnă în călindarul ce obicinuă a-şi face, cu o cruce. DRĂGHICI, R. 153, cf. 151. Face o cruce şi
0	înfige în pământ, de însamnă locul. CREANGĂ, p. 48. De aceea are grijă ca să-şi însemne [pepenii] cu semnul lui, să şi-i înfiereze... cu fierul... său. pamfile, A. 178. La al zecelea par se opreşte şi după ce-l însamnă, legăndu-l cu o şuviţă de păr din capu-i, să întoarce în casă. ŞEZ. I 145/29. A însemnă vitele la urechi. DR. îl 821. A însemnă un registru = a-i numerotâ foile. COSTINESCU. A însemnă hotare = fr,. dâlimiter, borner; a însemnă la marginea unui manuscris, tipărituri etc. = fr. emarger; a însemnă preţul mărfurilor = fr. coter les marchandises. pontbriant. # Pe omul rău îl însemnează Dumnezeu, pann, ap. şăineanu, d. u. I| Spec. A aplică un semn unui răufăcător, schingiuindu-1, ca pedeapsă pentru faptele sale s. a tăiâ sgârciul dintre nările nasului unui pretendent la tron, ca să nu mai poată râvni la 'domnie (.cf. SIMEON DASC., LET. p. 282). De va fură şi a dooa oară, să-l însăm-neadze (Munt. semneaze) la nas de o parte. PRAV. 107. Ghcorghie Stefnn-vodă, după ce au luat pre doamna lui Vasilie-vodă din Suceava la mâna lui şi pre Stefăniiă-vodă pre fiul său, l-au însămnat la nas puţintel. LET. II 206/31, cf.
1	348/2J. | (Bis., în tot felul de locuţiuni, privitoare "la diferite «semne» sacrale). L-ai însăm-vaiu-l cu unsoare sfântă [ = l-ai miruit]. DOSOFTEIU, PS. 56. iSt’'[â]«(ffl să însămnă cu sv[ă]nta cruce [= îşi făcu cruce, cf. fr. şe signer] şi ’ntră în mijlocul focului, id. V. S. 5. Sfântul, însem-năndu-l la frunte cu semnul crucii [= făcând semnul crucii deasupra frunţii lui], îi zise... MINEIUL (1776), 160'/]. [La 'începutul botezului] preotul... însemnează pruncul, adecă îi dă sau îi pune un nume, care-i, remâne apoi peplru ţoală, viata, marian, .NA.. 179. Atunci Standul îl chiemă Şi ’ntru popă-l însemnă (— îl făcu popă), Şi cum l-a ’nsemnat, Nume i-a şi dat Părinte Man-gul. TEODORESCU, P: P. 263.
2". Refl. A i se da cuivâ s. unui lucru semnul caracteristic (indicat une-ori prin prepoziţiunile cu s. prin), a lasă un «semn» (după care să se poate cunoaşte). Cu omor şi pustiire drumul lor se însemnă. C. negruzzi, I 118. # (Despre femei; germanism?) A Ii înseninată = a aveâ cele dintâi semne de sânge care anunţă menstruaţia sau făcerea. M’a însemnat = germ. ich zeichne. TDRG., polizu.
3°. Refl. (Sens reconstruit, în limba literară, din participiul-adjectiv, însemnat «eunoscut, distins», subt influenţa fr. se signaler) A se face cunoscut, a se distinge, a se remarcă; Familii, care s’au însimnat prin credinţa şi dreptatea strămoşilor. uricariul, I 128/2. Nişte oameni ce.se însemnaseră prin multe vitejii. BĂLCESCU, M. V. 594.
ÎNSEMNI
— 742 —
ÎNSEMNĂ
III.	A îndreptă s. orienta spre un obiect, care serveşte drept semn, indicând o direcţie anumită.
1°. f Trans. şi refl. A (se) îndreptă, a (se) arătâ. Spre noi, Doamne sfinte, Ţ-ai însămnalti de mainte Slrălucoarea sfintei feaţe. DOSOFTEIU, PS. 19. Lumina ta, Doamne, s'au însemnat peste noi. CALENDARIU, (1814) 16/10.
2°. (învechit şi regional) Spec. (absol.) A îndreptă o armă spre..., a ţinti, a ochi. Luă puşca amână, încordăndu-o, au întins-o cătră bătrân şi însămnă spre el. ţichindeal, f. 171. Însemnând dar care unde, a se izbi cu necaz, suliţele azvârliră şi s’au lovit în obraz. PANN, E. 115.
IV.	A face semnul sau desenul unui lucru.
1°. Trans. A scrie (desenă, încrestâ, sculptâ, gravă, imprimă), a face (închipui) un spmn (simbolic s. convenţional). Au luat cuţitul cel de piatră şi mergând la un copaciu, au însâ[m]nat pe dânsul numele iubiţilor săi părinţi. DRĂGHICI, R. 89. Scoase un condeiu de credă... şi... însemnă pe grozavele acele porţi de aramă o mare cruce. C. negruzzi, I 89. Iţi voiu însemnă in amândouă umerele obrazului doi luceferi... şi in spate luna. şez. II 95/„. (Fig.) Este oare prin putinţă ca [sturzii, paserile cai e se nasc cu grămada în Austria] flămânzite, să nu fi însemnat ele încă de mult prin aier căile pe unde, în timpul de acum, aveă să ne calce, cu fier şi foc, năpastea consorţilor nemţeşti? odobescu, iii 28/n. | Fig. A scoate în relief. Stofa moale însemnă mai bine formele trupului, s. nădejde, ap. DDRF.
2°. Trans. A notă, a î»reg:strâ, a(-şi) face o însemnare («ca să nu se uite» LB.). In toată sara cu o petricică ascuţită trăgeă o dungă [pe scoarţa unui copac], însămnănd prin aceasta o zi trecută. drăghici, r. 54. De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le înseamnă pe răboj. EMINESCU, P. 220. Cătegreşeli va face, să i le însemne cu cărbune pe cevă. CREANGĂ, Â. 3. Insemnează-ţi, că ai să vii în fiecare Duminecă la mine la masă.
3°. T r a n s. A notă, a face însemnare de cevâ, a menţionă, a înregistrâ în scris. Noi n’am lăsat să nu însemnăm nice de feciorii lui Ştefan-vodă, pentru că poate să fie adevărat. LET. I 102/^ Pentru aceaia n’au însemnaţii cronicarul leşesc. M. COSTIN, ap. GĂDEI. I-am dat în scris aceste 12 capete care le însemnăm aici. ANTIM, P. XXIII 75. Pre acei din zisele sate Românii îi chiamă Schiai, cum însămnaiu mai sus. P. MAIOR, IST. 184. Despre albine eu numai acelea le voiu însemnă, care sânt mai de lipsă. ECONOMIA, 173. Scrisoarea cea de asupra [mormăntu]lui însăm-nează, încredinţează că acolo sâ odihneaşte Mir-talia. BELDIMAN, N. P. II 85. Âu arătat ei un ispisoc... însămnănd toate părţile răzăşilor de răs-cumpărătură... şi cine cât au dat. uricariul, XXV 311/2S. Începutul sfintei scripturi, în care Moisi a însemnat cele dintâi documenturi ale neamului omenesc, marcovici, D. 157. || Spec. A scrie, a notă în scris. Am dus-o cam anevoie numai cu răbuşul. Ce folos că şliu • să citesc orice carte bisericească; dacă nu ştii a însemnă câtuşi de cât, e greu. CREANGĂ, A. 18. Nu ştiu câţi Turci ţi-am prădat, că, zău, nu mi-am însămnat, Că carte n’am învăţat, şez. 9b/u.
4°. Trans. A arătâ, a indică, a exprimâ, a face cunoscut. Cei ce să însemnează ( = sânt arătaţi) voao întru cele scrise de Ammon. BIBLIA (1688), ap. TDRG. Ce va să însemneze [Isus] cu acele cuvinte? mărgăritariul, ib., cf. GCR. ii 23. Pentru care, Eselenţia sa, prin poronca de zi slobozită cătră miliţie la 7 a curgătoarei luni cu nr.
4,	au binevoit a însămnă a Eselmţiei sale mulţumire: Inspectorului miliţiei... şi ofiţerilor, uricariul, vii 223/3. Cred în sincerul şi lealul ajutor ce mi se dă astăzi de imperiul rusesc şi-mi însemnez de îndată mie şi tumei întregi la ce anume
scop are să-mi serve acest ajutor. ODOBESCU, III 452/12. Evreul s’apropie de scrinul ce i-l însemnase bolnavul. EMINESCU, N. 79.
5°. (Rar) Trans. A luâ act, a luâ aminte, a observâ, a băgâ (de) seamă, a remarcă. Nime... să nu-l poată însămnă [pe Domn] invr’o răutate. LET.. iii 36/26. Insămnaţi dar aceasta, fiilor mei, şi.ţineţi minte. DRĂGHICI, R. 38. Acest onorabil sărdar... am însemnat că el ne urmăreşte ca umbra peste tot locul, alecsandri, t. 429. «JVm poţi să-mi spui cine-i băietu’ cela....?» «Ştiu eu cine să fie? Nu l-am însămnat nici odată», id. ib. 1148. N’ai însemnat cum se joacă de-a puia-gaia amândoi? conv. lit. xv 309, ap. TDRG.
6°. (învechit) Trans. A stabili, a fixâ. Însemnase zioa oştilor ungureşti şi munteneşti să iasă în ţară. M. COSTIN, ap. DDRF. Omule... te bizueşti... să însemnezi şi pravili pe-a mişcării cereşti cale. KONAKI, P. 276.
[Prez. ind. însemn&z şi Îns6mn. | Regional şi: însămnă (prez. ind. însămn, Însămnă). | Negativ: neînsemnâ f vb. I(a) = (ad IV 5°) a nu băgâ de seamă, a desconsideră, a ignoră. Nici un om priceput nu trebue să îndrăznească de a o ne-însemnâ [sistema aceasta de gospodărie] şi de a se strădui să o înlocuiască cu sistemele engleze sau franceze sau germane de gospodărie. I. ionescu, C. IV. || Abstracte: însemnare (însăm-nare) s. f. (Ad I 2°) înţeles, semnificaţie, funcţiune semantică, accepţiune, sens; rost; (impropriu) însemnătate, valoare, importanţă (pontbriant). Aligoria iasle o vorbă cu toiul metaforicească şi carea are altă înţeleagere osibită de însemnarea zicerilor (a. 1798). GCR. 11 113. Să ne înţelegem a-supra însemnărei cuvintelor de care ne servim. MAIORESCU, L. 17. Însemnarea acestor declara-ţiuni... DDRF.; (ad II 1°) Actul religios prin care un copil îşi primeşte numele. După slobozirea casei . şi însemnarea pruncului..., încep a veni... vecinele şi prietenele, marian, na. .135; (ad II .2°) Distincţie, deosebire. Puterea prea înaltă...Care vede de o potrivă făr’ de nici o însemnare, Ori murind
o	păsărică, ori căzând un irou mare. konaki, p. 262; (ad IV 3°) Notă (în scris), indicaţie, remarcă, observaţie, menţiune. Când cel ce face diiată va să adaoge, sau să scoaţă, sau să dreagă cevă prin diiată, poate să o facă aceasta şi cu deosebită însemnare. CARAGEA, L. 76. Mă grăbesc a pune în fruntea [calendarului] următoarea însămnare: Gospodarii ce caută... I. ionescu, C. VI; (ad IV 5°) Băgare de seamă, atenţiune, remarcare; observare, experienţă. Nimic vrednic de însămnare au în-timpinat. drăghici, R. 154. Rândunelile, cum zic din însămnare, A primăverei dulci sânt bineve- , stitoare. DONICI, F. II 38. Negativ (rar): ne-însemnare s. f. = (ad II 2°) lipsă de valoare, de Importanţă. DICŢ. Diminutiv:	însemnărică
(însămnărică) s. f. = (ad IV 3°) însemnare, notiţă mică; spec. socoteală (polizu), cf. chitanţă,'" hârtiuţă, ţidulică. Eu voiu răspunde cătră însămnărică dumitale... păr la 400 lei. Dar triimet dumitale ş’o copie de pe (de) însemnărică. iorga, S. D. XXII 299. I-am avut numele pe
o	însemnărică, pe care am lăsat-o la Mari. CARAGIALE, M. 157; —însemnat (însămnat) s. a. = însemnare; spec. semn (al crucii). Numai cu ’n-sămnatul sv[in]tei cruci au tămăduit pre o femeae. dosofteiu, V. S. 60; — însemnătură (însămnă-tură) f s. f.=însemnare, notă; (LB.); spec. semn (al crucii). [Sfântul] acesta cu însămnătura sy[£]n-tei cruci marea au alintat. DOSOFTEIU, V. S.
3; — (literar, modern) însemnătate (însămnătate) s. f. = valoare, importanţă;, (impropriu) sens, accepţiune. Povestea asta se tipări în foaia Propăşirea mai mult ca să împle coloanele jurnalului, decât ca meritând vreo însemnătate literară, c. negruzzi, I 94. Acest apendice al şirei spinărei [coada] are şi el o însemnătate etică în natură.
ÎNSEMNÂNŢĂ
- 743 —
ÎNSENINĂ
ODOBESCU, III 43/10. «Însemnătate»> (fr. impor-tance, considâration, portee, germ. Wichtigkeit, Tragiveile) şi «însemnare» (fr. signification) se şi confundă adesea înrgraiul curent. BOGREA, dr.
iii	424; — înşemnânţă t s. f. (termin creat de şcoala din Bucov.) = sens, însemnare, accepţiune, Insemnânţa [cuvântului cea adevărată... marian.
O.	I 87. | Adjective: însemnat (cu negativul ne(î)nsemnat), -ă v. c.; — fnsemnăt6r (însăm-nător), -oâre = care însemnează; (ad II 2°; învechit) important, mare, însemnat. O sumă tn-sămnătoare de bani. GORJAN, H. (Prefaţă). Să con-sacrărn O zi înseninătoare. ALEXANDRESCU, M.
201.	Nădejdea de a dobândi cinste mare şi bogăţii înseninătoare... MARCOVICI, D. ll/n, cf. 285/!, 441. Mulli sânt siliţi a cheltui sume însemnăloare. C. NEGRUZZI, I 129, cf. 57, 192. Agoniseâ folos în-semnătoriu. DONICI, F. II .44. Pagubă însemnă-toare. alecsandri, p. 969. Negativ: no(î)n-semnător (neînsămnător), -oare adj. = care nu însemnează (nimic}, lipsit de importanţă, mic, neînsemnat. N ensemnătorul vermişor. I. VĂCĂRESCU, P. 417/u. Din multele drame satirice ale scriitorilor greci, abiă. ne-au rămas câtevă fragmente neînsemnătoare. odobescu, I 35/2,.cf. iii 605, I. VĂCĂRESCU, P. 417/14. Abuz încă neînsem-nător. MAIORESCU, CR. II 9.]
—	Din lat. signo, -are «a da un semn unui lucru, a pune semn; a apiica vitelor un semn la urechi (Palladius; ca sard. sinnare DR. ii 821), a gravă un semn; a aveâ sensul; a observă», compus cu pref. în- (pe teren românesc, cf. semna) sau cu in- chiar în latina populară (cf. fr. enseigner, span. ensenar, port. ensenhar), Cf. desemnă.
ÎNSEMNANTĂ t S. f. \
ÎNSEMNĂIlicĂ S. f. ) v' însemnâ*
ÎNSEMNĂT, -Ă adj. 1°. Marquă, bornă, 2°. Tare (physiquement). 3J. Nolăble. fameux. 4°. Re-marquuble, important, considerable. 5°. Figură, re-presentă, dessină, sculpte. 6°. Notă, signale, men-tionne. 7°. Cote. 8°. Indiquă, fixă, dătermine.
1°. (Marcal) cu un semn, indicat prin semne, «purtând semnul unui lucru; delimitat, hotărit (prin semne). Ţoale cuvintele script[u]riei sânt în-sămnate cu cap (= au indicaţia capitolului). GCR.
I	270. Piaţa se întinde ovală... într'o cercoferinţă de trei verste, însemnată cu stălpuşori de lemn. C. NEGRUZZI, I 36. Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură... eminescu, P. 247.
2°. Spec. Având (din naştere s: în urma unei boale, unui accident) un «semn», defect corporal (mai a'es şchiop, chior, cocoşat, ciupit de vărsat. Cf. POLIZU, PAMFILE, DUŞ. 100). Cu oamenii sluţi şi însemnaţi să nu ai a face. GORJAN, H.
I	100. De omu’ roş, spân şi însemnat (chior, ciunt etc.) să te fereşti, şez. II 65/12, cf. I 127/3, zanne, P. II 394.
3°. P. ext. (Asemenea oameni pe care firea i-a «însemnat» sânt «deosebiţi» de alţii, deci:) Care bate la ochi (costinescu), cunoscut, ştiut de toată lumea, remarcabil (pentru vreo însuşire caracteristică), căruia i s’a dus vestea, vestit, faimos. Că badiu-i om însămnat,'De n’are hodină ’n sat, Că hodină badiuti (= badiului) Sub cetina braduli (= bradului), v. IIÂneş. ţ. o. 95. (Spec.) Este cel mai însemnat al satului = c’est Ie coq du village. pontbriant.
4°. P. ext. (Ca span. senalado) Remarcabil, distins, deosebit, important, considerabil; mare. Că leatopiseţele cele streaine, lucrurile numai ce.-s mai însămnate, cum sintu războaiele... scriu. M. costin, ap. GCR. I 197. Orice act însemnat al cârmuitei... trebuiâ... făcut cu învoirea svatului. BĂLCESCU, M. V. 9/20. Fiecare îşi adusese zestre însemnată, ispirescu, l. 36.
5°. f Desenat, pictat, gravat, sculptat, cu inscripţii, imprimat. Zic că iaste de doi coţi de mare, într'o piatră însămnată, lângă apa Nistrului. HE-'RODOT, 234. S’a minunat de iscusinţa cea mare cu care erâ ’nsemnat [portretul ei, zugrăvit pe pânză], pann, e. I 89. Udate de-a mele lacrimi, cărările-aceled toate Ar ţine[ă] pre pomenire urmele mele ’nsemnnte. konaki, p, 103.
6°. Notat, amintit, menţionat (în scris), scris. Aceia urmând, şi măcar că să află şi de alţii însemnate lucrurile ţării Moldovii, apueatu-m'am şl eu a scriere. LET. I 95. Vezi dar aici aceste trei însemnate: Să iubeşti pre D[u]mnezeul tău cu toată inima... (sec. XVIII). GCR. li 21. Scrisoarea sus însemnată, c. negruzzi, I 27. Preturile sânt însemnate pe marfă.
7°. Observat, experimentat. O pricină minunată, Din vecie însemnată: Că e lumea’nşelătoare. TEODORESCU, P. P. 101.
8°. Determinat, desemnat, fix(at), hotărît. Toţi după poroncă la vremea însămnată se află la biserică aşteptând pre Domn. LET. III 297/n. Zmul-gând... câţiva copăcei..., i-au adus la locul cel însemnat spre lăcuinţă. DRĂGHICI, R. 49. Să-şi re-gularisească fieştecarele lucru[l] cu ceasuri însemnate. id. ib. 148.
[Regional: însămnât, -ă. | Negativ:	neîn-
semnat, -ă adj. adv. = lipsit de valoare, lipsit de importanţă, mediocru, modest, neîn-semnâtor; p. ext. mic. Provedinta alege... pre un neînsemnat boier, pre un oarecare Petre Stolnicul, om prost şi necunoscut. C. NEGRUZZI, I
275.	Râuleţul acest[a] neînsemnat, se înflă. id. I 196. Frumoasă e câmpia... pentru acel ce caută un traiu neînsemnat! alecsandri, p. i 132. Umbre de noroade le vezi ocârmuite De alte mai mici umbre, neînsemnaţi pitici, alexandrescu, m. 5. (Adverb) Cantitate neînsemnat de (= foarte) mică. MAIORESCU, CR. II 145.]
—	Participiul-adjectiv al verbului însemna.
ÎNSEMNĂTATE S. f.	1
ÎNSEMNĂT UBĂ f S. f.	) V’ înSemnâ*
ÎNSEMUi vb. IVa i». Signifier. 2°. Se montrer, apparaître.
1°. Trans. A însemnă, a simboliza. Firea cea duhovnicească însemueşte curăţenia, adică blândeţea cugetului. PISCUPESCU, O. 115.
2°. Refl. A se arătă, a se ivi. Vărsatul acesta să însemueşte cu fiori şi cu cutremur de-frig mare. id. 259.
—	Derivat din semui, cu pref. în-, Cf. asemui.
ÎNSENINĂ vb. I(a> 1°. (S’)âclaircir, (se) rossă-răner (en parlant du temps). 2. (Se) rasseriner, (s’)illuminer, (s')apaiser. 3°. Jetes des âclairs. 4°. Apparaître inopinăment, sortir. 5°. Arriver â, tomber sur.
1°. Uni pers. (Despre cer, în opoziţie cu în-nourâ; p. ext. despre aer, vreme, în opoziţie cu întunecă; adesea cu subiect neexprimat) Refl. A se face senin, cf. a se luminâ, a se limpezi. Inseninându-se, şi scăzând râul, Bulgarii... au silit pe robi... să facă pod. ŞINCAI, HR. I 150/j,. Se topeă grozavul nor, Aerul se ’nseninâ Şi cerul se lumină. ALECSANDRI, P. I 112. Du-te dor, până ce-i nor. Că ducă s’o’nsărină, Mai departe te-oiu mână. mÂndrescu, l. p. 21/12. Tu cu ochii faci belele: Intri'n cas’, se luminează, Ieşi afar’, se'nseninează. JARNlK-BÂRSEANU,‘D. 40. Cerul, vremea se’nsenină. | (Mai rar) Intrans. (cu acelaşi sens) Ieri a plouat, azi a’nseninat. zanne, p. I 38.
2°. Fig. (Despre om s. despre faţa, fruntea, privirea, mintea, sufletul lui, adesea în opoziţie cu innourâ, întunecă, î n c r u n t ă, î n gr i-joră, încreţi) A se face senin, liniştit, paci-
INSENSIBIL
— 741 —
ÎNSERA
nic, vesel; a se lumină, a se descreţi (la faţă), a se linişli, a se calmă, a se ogoi, a se ostoi. Faţa i se însenină la idea unei izbânzi atât-, de lesnicioase. c. NEGRUZZI, I 169. [Bathorij trămise atunci de spuse tn tonte părţile, ca să se însenineze şi să se liniştească spiritele turburate şi înspăimântate. BĂLCESCU, M. V. 144. Poate că s'ar mai însenină la faţă. ALECSANDRI, T. 172/„. Când îl văză, faţa ei se'nsănină, cum se’nsăttiiiă o undă de o rază. eminescu, N. 17. Pdr'că cinevă îi luase greul vieţii şi sufletul i se însenină. POPO-VICI-Bănăţeanu, ap. TDRG. | Omul acesta s’a ’nsăninat — s’a luminat la minte, s’a cuminţit. mari am. || (Rar) Trans.,A face să fie senin (LB ), liniştit, lipsit de griji. Puterea nopţii blând însenină-vei Cu ochii mari 'Şi purtători de pace? eminescu, P. 51. Ghicitori, eresuri, Cc fruntea-mi de copil o’nseninară. id. ib. 53.
3°. Intrans. (Despre nori) A fulgeră, a scă-părâ. Când norii înseninează în miezul nopţii, par’eă aprinde pământul (Dâmboviţa). CONY. LIT. XLIV voi. ii 955.
4°. Intrans. A apăreâ pe neaşteptate (ca fulgerul). De unde-ai însăninat ? = de unde mi-ai răsărit ? de unde-ai venit? ciauşanu, v.
5°. Intrans. A ajunge (undevâ, unde nu te aşlepţi), a pică (undevâ). Cine ştie un de-oiu în-sănină = unde oiu ajunge (ca loc), unde mi-or sticli, mi-or fulgeră (lumină) ochii, ciauşanu, V.
[Prez. ind. înseninez şi însenin. | Şi (regional): însănină, înserinâ (însărină) vb. IO). I Abstracte: înseninare [însăninăre, înserinare, în-sărinâre) s. f., înseninat (îrisăninăt, inserinâl, însă-rinăt) s. a.= acţiunea de a (se) însenină. | A d j e c-tive (rare): inseninăt (însăninat, înserinât, însă-rinat budai-deleanu, ţ. 347) = (făcut s. devenit) senin. Noaptea ’nseninată. alecsandri, p. i 130, îl 58; —înseninăt6r (îrisăninătâr, Înserinilt6r, în-sărinătdr), -oâre = caie înseninează, înveseleşte. Poetul... e un... înseninător prin glumă. IORGA, L. II 505.]
—	Din lat. [in-]sereno, -are, idem (l°-3°). Cf. senină.
INSENSÎBII/, -Ă adj. l°.-2°. Insensible.
1". Care nu este sensibil, care este lipsit de simţire (fizică sau morală), nesimţit(or), (fiinţă) pe care n’o poate mişcă nimic. Imenzibil la muşte şi la visuri, Don Rosenzwtig horăiâ. I. TEODOREANU, M. ii 213. .
2.	P; ext. Imperceptibil, care nu se poate percepe cu simţurile. Rotirea pământului e insensibilă pentru noi. (ŞĂINEANU, D, U.).	-	!
[Şi: (Rostire, urîtă, dar din ce în ce mai răspândită, mai ales prin Transilv. şi Mold) insenzibil.
\ [Familia: (fr. insensibilii^) insensibilitate s. f. = lipsă de simţire, nesimţire, (Med.) pierderea s. lipsa sensaţiunilor speciale s. generale, cf. anestezie (BIANU, D. S.); —■ insi-iisiMlizal6r, -oâre adj. = (Med.) care produce nesimţire, anestezie. Cloroformul este un ins<nsibilizator.~\
•	■— N. după fr. (lat. insensibilis, -e, idem).
INSENSIBILITATE S. f.	|	V. in-
HtSENSiBiLiZATCB, -OÂBE adj. J sensibil.
INSEPARABIL, -Ă adj. Inseparable.— Care nu se poale separă, desp; rti de..., nedespărţit Se dcpărtă, înarmat... cu umbrela uiiaşă de care erâ inseparabil, c. petrescu. î. II 128. (Subst.) Lambrivo devenise inseparabilul Doamnei şi Dom-nişourei.. vlahuţă, d. 72.
—	N. după fr. (lai. inseparabilis, -c, idem.).
ÎN^EPTÎ vb. IVa. Septupler. — (Formaţie cărturărească) T r a n s, şi refl. A (se) face de şapte ori pe atâla (mai mare, mai mult, mai valoros etc.). Brăila a avut norocul sâ fie, între
toate porturile dunărene, cel mai câştigat în urma transformărilor agricole, care au făcut... sâ se în-şeptească valoarea comerţului românesc, mehedinţi, r. 24. [Şi: (regional) înşăptl vb IV». (Abstracte: înşepUre (înşăptirej s. f., înşeptit (în-şăptit) s. a. j A d j e c t i v-a d verb: înşcpiit (în-şăpţit), -ă = de şapte ori mai mare (mai mult, mai valoros etc.) Ciata de steale înşăptitu. mineiul (1776), 17072. în ziua de 40 de sfinţi se samănă toate legumele de grădină, căci, se zice, dacă se samănă în această zi, atunci rodesc şi se fac înşeptit mai multe. MARIAN, SE. II 153.]
—	Derivat din şapte, cu pref. în-.	;
INSERA. vb. I(a). Insirer. — A introduce într’un
•	text (spec. un anunţ într’un jurnal), a adaoge. A inserâ între două cantităţi, a, b, un număr în de mezii aritmetici. CULIANU, A. 162. [Prez. ind. insâr, mai rar inseriz. | Adjectiv: inserât, -ă = introdus (într’un text), adaos. Corola cu cinci petale distinse (= distincte)' inserate în vârful potirului. C. NEGRUZZI, i 102. O notiţă inserată într'un ziar. | Abstracte: inserare s. f. = acţiunea de a inserâ; inserât s. a. = inserare; (Transilv., după germ. Inserat, şi cu sensul de:) anunţ (într’un jurnal);—(fr. insertion) inserţie (inser-ţitine) s. f. = acţiunea de a inserâ; (Ist. nat.) adaus, prin inserare, al unei părţi ia alta. Inserţia. staminelor. GRECESCU, FL. 6. Locul de inserţie a muşchiului cu osul.]
—	N. după fr. (lat, insero, -ere, din in şi serere «a semănâ»).
ÎNSERA vb. Ia. 1°. Tomber (en parlant du soir), se faire tară. 2°. Passer la soirâe, âtre sur-pris par le soir.
1”. Unipers. (Despre seară; mai adesea cu subiect neexprimat; une-ori complinit prin: de (către) noapte) Intrans. A se face seaiă, a se lăsâ seara. Unseradze = advesperascit. ANON. CAR. Tot mergeă alăturea obuzurile, pună ce au însărat. LET. II 288/„. S'au întunecat şi soarele, de au
■	ţinut întunecarea mai bine de un cifert, de ziceă oamenii că au însărat de cătră noapte, ib. II
4	9/28. După ce au însărat, au mers la lăcaşul său. drăghici, R. 106. Inserâ. Abiâ avuiu vremea-mi schimbă hainele. C. negruzzi, I 67. Cum înserează, vine şi pofteşte pe oaspeţi la culcare. CREANGĂ, p. 249. Iar când a’nserâ de noapte... ALECSANDRI, P. P. 255b]9. Noi ’ cu plugul ne-am luat De cu seara ce-a ’nserat. teodorescu, p. p. 148. Aseară, .câncl însără, Murgu-a fată necheză. JARNlK-BÂRSEANU, D. 341, Când seara au înserat... SEVASTOS, C. 21'8/i, cf. (scira a însarat), şez. I 38/„. Să nu zici «ce zi frumoasă!» până nu va îriserâ. ZANNE, P. I 25. Pănă să-ţi vorbească, înserează şi noplează. ib. II 839. || (Cevâ. mai rar) Refl. (cu acelaşi sens) Se înseară, iese luceafărul..., dar Cenuşolca nici nu gândeşte la somn. MERA, L. B. 122. După ce s’a însărat bine, flăcăii încep să facă luminăţie prin sat. ŞEZ. I 40/SI, cf. IV 133b/«8. Şi coleâ, dacă să ’nseară... DOINE, 52/l5.	-	:
2°. (Despre om) Intrans. A rămâneâ (până) seara undevâ, a întârzia până seara, â fi surprins; de seară (cf. LB.), ,a-l apucă seara. [Săracul,] unde. înserează, acolo adoarme. PANN, P. V. I 133. întinse pasul şi se dus.e într’acolo,. ca să nu însereze pe drum. ISPlitESCU, L. 398. Aseară ’nsăraiu pe coastă, Pentr'un pic de gură proastă; Aseară ’nsăraiu la cruce, Pentr'o tăr’ ele gură dulce. JARNlK-BÂRSEANU, D. 370. însrraiu luni scttra'n sat, .La nevastă cu bărbat. MARIAN, SAT. 166. însă-rară lângă un sat. ALEXJCI, L. P. I 241 /20. Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă seară peste ţară. Să văd mândra uride ’nsară. HODOŞ. C. 45. Aşă-mi zice frunza ’n pâr, Să iubesc şi să nu ’nsăr. id. P. P. 61. înlreab’o unde ’nsărează? Că ’nsărează
ÎNSERINA
- 745 —
ÎNSETOŞA
la fântână. DOINE, 238/16. Fetele să nu ’nsereze la joc. ŞEZ. ni .109/,,. Nevestică cu bărbat, Ce ’n-serezi noaptea prin sat? ŞEZ. xii 82. (Impreca-ţiune) Oh, cum sameni cu el, fie iertai şi m%ie pe unde-a ’nsăratl reteganul, p. iv 53/3J, cf.
V	22/j. | Fig. A înserat fără vreme: când unu] îmbătrâneşte înainte de vreme (Şoldăneşti, în Suceava). zanne, P. ix 408. | (Neobicinuit) A veni seara (târziu). Enseredz — sero venio. ANON CAR. || (Rar, despre seară s. noapte) Trans. (fact.) A ajunge, a surprinde, a-I apucă pe cinevâ. Sileşte tu, vornicele, Că noaptea ’n sat te-a ’nsărat, Cu puică de căpătat. SEVASTOS, N. 269/2B.
[Şi (regional): însâră vb. 100. | Prez. ind. în-serkz (însăriz), însertăză (însăreăză) şi înşir (în-sâr), înseără (însâră). | Abstracte: înserâre (însărăre) s. f. = acţiunea de a se înserâ şi (mai ales) timpul când se lasă umbrele serii, cf. amurg, (a) sfinţit; seară. La ’nserare. I. VĂCĂRESCU, P. 164/8. Pătrunsese umbrele înserării. SADOVEANU, ap. TDRG.; — înserât (însărăt) s. a. = timpul când se înserează., cf. amurg, (a)sfjnţit. Ceriul de înserai eră... de-asupră-i albastru, limpede, adânc. EMINESCU, N. 48. înseratuo să-l apuce. DULFU, ap, TDRG. Eră înserat, când intrase în sat. AGÂRBICEANU, P. M. 21. (Mai ales în 1 o c. a d v.) Pe (la) înserate (mai rar Inseratele s. înserat) = pe vremea când înserează, când începe să se facă seară, pe la amurg(ite), într’a-murgul; psină la înserate = până când se lasă seara Craiul pe înserate se îmbracă pe ascuns într’o piele de urs. creangă, p. 185. Cum ajung acoln, cam pe inseratele, lpute zice... id. ib. 158. în fiecare zi, pe la înserate, lepădă ea cOte un cojoc. MARIAN, SE. II 105. Venise, ca de obiceiu, pe înserate, acasă. MERA, L. B. 141. Bade,-a-seară, pe ’nsărtit, Doamne, mult te-am aşteptat! HODOŞ, P. P. C6. Până la însercite stau ca pe foc. ŞEZ. iii 1 79/b. | Adjectiv: înserât (însărăt), -ă = (desprt om) pe care l-a apucai noaptea undevâ; (despre t;mpj spre seară, lârziu. Eră vremea înserată. mu-ste, ap. TDRG. (Mai des adverb, de obiceiu în legătură cu seara, aseară, târziu) pe vremea serii, spre seară, pe înserate. Am venit în sărat = geim. ich bin abends gekf m-men. LB. Până ’n seral Părvu ’şi rădicase casa, ca să pribegeuscă. ODOBESCU, II 85. Tovarăşele ei... nu o putură găs) nicăieri, până lârziu înserat. id. III 280/,4. Bohoho! seara ’nserat La domnul N. n’am ural. GCR. II 334. Aseară ’nserat Cin’ m’a sărutat? TEODORESCU, P. P. 309, cf. mat. FOLC. 567. Negativ: nclnsenit, -ă f = care nu se întunecă n.ciodată; (despie.zi, lumină, soare, odihnă etc.) etern. Dumnezeiasca lumină cea ndvsrrâlă. MINEIUL (1776) 48;1/„ cf. 491/,, 551/,. Răsăril-ai pre soarele cel ncînesrătu. ib. 392/,. Raza cea neînserătă a lui Htristojs. ib. 442/i. Odihna cea neînserătă. ib. l70l/2.]
—	Derivat din scară, cu pref. în-.
înserinâ vb. Via v, însenină.
INSERŢIE S. f. )	,
INSEJtTIBNE S. f. ) V‘ ,nSfrâ’
A	i
ÎJV'şicsi vb. IVa Sextupler. — (Formaţie literară) Trans. A spori s. înmulţi cevâ în aşâ fel, încât să fie de şase ori pe atâta (mai mare, mai mult, mai valoros ele.) înşesnu capitolul mieu. Gorjan, H. 35. [Adjectiv-adverb: înşesit^-ă = de şase ori pe atât.]
—	Derivat din şase, cu pref. în-.
ÎNSETA vb. la I. l°-2°. Avoir soif. Sire altârS, assoi/fe de (au propre et au figuri). II. EmpScher de boire, prmdre par la soif. — lnl< cuit în mare parte prin î n s e t o ş â ; adesea în opoziţie cu f 1 ă-,
mân zi s. cu a(-şi) stâmpărâ setea; a b e a.
I.	Intrans. 1°. A-i îi (a i Se face cuivâ) sete, a suferi de sete, a aveâ dorinţa (vie) de a bea. Cine va bea dintr’aceasta apă va înşelă iară. varlaam, ap. GCR. I 108. Sânt tot una călător, De cu seară pân’n zori. Nu flămânzesc, Nu însetez... (Ceasornicul). GOROVEI, C. 70. Cănd însetează curtea ta, Apa’n drum n’o lepădă. ZANNE, P. Iii 586.
2°. Fig. A dori foarte mult cevâ, a fi cuprins s. agitat de o dorinţă vie după cevâ (obiectul dorinţei se indică prin prep. de, după, către sau printr’o propoziţiune secundară cu (ca) să). înşelă (în set o şă COR.) sufletul mieu cătră Dzeul tare şi viu. psal. SCH. 131/-?-3. Am însătat să beau păhăruţ sv[i]nţiii sale. DOSOFTEIU, V. S. 159/,. Mişelul miiu suflet de line ’nsăteadză. id. PS. 139, cf. varlaam, c. 16 ii 112,19, antim, p.
12.	în tine E un demon ce ’nsetează după dul-cile-i lumine. EMINESCU, P. 306. îl cunosc [pe Pipăruş Pălru] de cănd eram mică şi după el în-sătam. ŞEZ. iii 81,/j.
II.	(Rar) Tr an s. A-i opri cuivâ băutura şi a-1 face astfel să sufere de sele. O supărară flămânzându-o şi ’nsătăndu-o. DOSOFTEIU, V. S. 54,,.
[Prez. ind. însetăz, (mai rar) Îns6t (LB.); imperf. înseteă ,f e atestat în PSAL. (HUR.) 118/„. | Şi: însălâ vb. la | Abstracte: însetâre (însătăre) s. f. = sensaţia pe care o căpătă cinevâ când i se face sete; dorinţă vie. Beşică prin înşelare, Be-şică prin nemâncare. GCR. II 341. Vă ascult cu înseture. | Adjectiv: însetât (însetat, cu negativul ne(î)nsetat, ne(î)nsătat), -ă adj. — muncit, ars, chinuit de sete, căruia îi este (foarte) sete, însetoşat; setos, nebăut. (Ad I 1°) Am foştii flămând şi mi-ali dat a mâncâ, însdalu am fost şi m'ali adăpat. VARLAAM, c., ap. GCR. I 104/2. Nu trebue să se ducă pe ceca lume flămând şi însetat.
C.	NEGRUZZI, I 247, cf. COŞBUC, F. 69. Gura-i însetată Deşartă o cupă largă de vin fierbinţilor. ALECSANDRI, P. III 386. Fiind tare ostenişi şiîn-setuţi, căci erâ cald, s’au oprit la aceă fântână. ŞEZ. I 262/2,. Străin şi însetai. Ostenit şi nemâncat. TEODORESCU, p. p. 619b. (Substantivat) înălţimea sa este tata flămânzilor şi înşelaţilor. CREANGĂ, p. 258. (Ad I 2°) Tuturor împreună l-au lăsat [izvorul vieţii icel nescâzul], şi mai vârtos celor lipsiţi şi însătaţi de învăţătură. PRAV. V. Nu se'puleă sătură de voroava lui, fiind ei toţi însătaţl ca să ştie veşti. LET. II 177/2. Aceşti Români selbatici... însetaţi de sânge în Ungaria au intrat. C. NEGRUZZI, I 116. (Fig.) Am sabie ’nselată [de sânge], Ce doreşte cap de-.fată. ALECSANDRI, P. P. 177. Gurile ’nsetate ’n sărutări se ’npreun’. EMINESCU, P. 212]
—	Derivat din sete cu pref. în-,
INSETOŞÂ vb. Ia. l°.-2°. Avoir soif, Urc aliere. assoiffe de (au propre et au figuj-6). Enipâ-chir de boire. — înlocueşte în mare parle pe însetâ; adesea în opoziţie cu f I ă m â n z i s. cu a (-şi) stâmpărâ setea, a bea.
1°. Intrans. A-i fi (a i se face) sete cuivâ, a suferi de sete, a aveâ dorinţa de a bea. Ense-toshSdz — sitio. anon. car.- înseloşaiu (:j’ai eu soif) şi nu mă adăpat. TETRAEV. (1574), 246. în-setnşemu de această apă. CORESI, EV. 191 în-seloşă norodul de apă. BIBLIA (1688). 512. Porcii... însetoşează curând. ECONOMIA, 99. [Beţivul.] Noaptea, cănâ înseloşază, Sticle şi oale visează. PANN,, P. V. 111, cf. E. III 1. Corbul... aduse lu'i Greu-ceanu un cioc de apă dulce şi îi astâmpără setea; căci înseloşasc.ră, nevoie mare. ISPIRESCU, L. 223, cf. 340. || (Mai rar şi învechit) Refl. (cu acelaşi sens) Veniţi cărei v’aţi însetoşatu la această apă limpide... că cine va bea denlru această apă în-văţăturiei de suflet, n’are a se însetoşâ în veaci
ÎNSETOŞI	-	746	-	INSIDIOS
CORESI, ey. 5/24-28. Ei in toate ceasurile plăngu . şi să flămânzescu şi să însetoşadză. cuv. D. BĂTR. II 416, cf. 466. Ei înseloşindu-se foarte, au intrat într'un birt. BARAC, T. 6. || (Neobicinuit) Trans. (fact.) A face pe cinevâ să sufere de sete, a ţineâ pe cinevâ setos (fără a-i da de băut), pontbriant.
2°. (Fig.) Intrans. A dori (foarte mult) cevâ, a fi cuprins s. agitat de dorinţa după cevâ. Iară tu, suflet împărătesc, de pururea însetoşezi cu mentea ca sâ afli învăţătura cărţilor şi dentr'înse cu dulceaţă să te adăpi. MOXA, 345. Tu eşti Dumnezeul, nostru... de tine doream, de tine însătoşam, pre lineadăst de atâta vreme, antim, p. 124. Avurăm rara bucurie ca să căpătăm. dreptatea după care însătoşam.. SBIERA, F. S. 417.
[Şî: (regional) însătoşă vb. I*, însetoşi{însătoşl ŢICHINDEAL, F. 31) vb. 1-V*. Flămânzind şi înselo-şind... vremea... postului să pelreacem. |Abstract: însetoşâre (însătoşăre) s. f. DICŢ. | Adjectiv.: în-setoşât (însătoşăt, cu negativul nu(î)nsetoşat, ne(î)n-sătoşat), -ă adj. = muncit, chinuit de sete, setos. De sânge 'nsetoşate alergaţi [ploşniţelor], ca nişte hoţi. CONTEMPORANUL, I 891, cf. ’ ŢICHINDEAL, F. 428, GCR. II 159. (Substantivat) Intărl-va pre cei însătoşaţi. biblia (1688), 370z.]
—	Derivat din setos, cu pref. în-..
însetoşi vb. IVa y. însetoşâ.
ÎNŞEUÂ vb. I(a). 1°.—2°. Seller. — înlocueşte, mai ales în limba literară, pe vechiul înşel â1.
1°. Trans. (Complementul e calul) A pune s. a prinde şeaua pe cal s. pe alt animal de călărit, cf. î n s ă m ă r â, întăriiiţâ. Ş’un cal iute-mi în-şăuaţi; Puneţi şaua bărbăteşte, Să încalec voiniceşte! alecsandri, P. P. 59/18, 79/26-27. Atuncia i-au zis căluţul:... mă ’nşăuază bine, pune-mi frâul în gură şi apoi sui-te pe mine. SBIERA, P. 62/g, cf. 227/n. Murgul şi... l-a înşeuat. SEVASTOS, N. 135/12, cf. TEODORESCU, P. P. 433.
2°. (Rar) Refl. A-şi înşeuâ calul. Tofi au avut cu ce să ’narmâ Şi cu ce să înşăuâ. ŞEZ. II 87.
[Prez. ind. înşeuâz, mai rar înşâu, înşăui, în-şeăuă. marian. | Şi: (regional) înşăuâ vb. Ia, în-şeiâ vb. la = a pune şaua. ion cr. iii 119. | Adjectiv: înşeuât (înşăuât, cu negativul ne-(î)nşeuat, ne(î)nşăuat), -ă adj. (Ad 1°) (Qal) cu şaua pe el. Mai voiu pe murgul din grajd, în-şăuat şi ’ntaftorat, Cum e bun de 'ncălecat. H.
iii	81. Au scos pe căluţ înşăuat bine din grajdiu. sbiera, P. 50/27, cf. ŞEZ. IV 210/u. Roibul... Veneâ vesel ne'nşăuat, Ne’nşăuat şi ne’nfrânat. alecsandri, p. p. 91/5-6. (Ad 2°, cu înţeles activ, despre călăreţ) Având cal înşeuat. Domnii... toţi au fost înarmaţi şi înşăuâ fi. şez. ii 87/30.]
—	Derivat nou din şa, cu pref. în-,
INSEZISÂBIIj, -Ă adj. Insaisissăbie. — (Franţuzism) Care nu poate fi sezisat.
—	N. după fr.
' ÎNŞFĂCA vb. I. Saisir, empoigner.—Trans. A apucâ cevâ cu putere, cu grabă (Creangă, gl.), a prinde pe cinevâ dintr’o mişcare repede, bruscă, energică, «a năpădi pre oancine fără vesti, a-1 trage, tîrî fără voia lui» (pogor., hen. 235), cf. înhăţâ, găbui, umflâ, prinde, creangă, GL. Atunci [bărbatul] pe bietul tânăr cu fufa ca de ceară, De gât îl şl înşfacă şi-l dă pe uş'afară. I. NEGRUZZI, II 43. Mihaiu... se aruncă pieptiş asupra lui Osman şi înşfăcându-l în braţele sale puternice^ il răsturnă la pământ. N. GANE, ap. TDRG. Cotoiul, care ştiă ce va sâ zică a fi înşfăcat de oameni ca Bocu, sări iute peste masă. slavici, N. 317. Ilinca se boceâ cu capul în pernă. Dinu
o	înşfăcă de coade. vlahuţă, CL. 58. Hai la
trântă, că-i mai dreaptă, răstwnse Sărilă, şi înşfăcând pe zmău, l-a trântit■ ŞEZ. II 53/s, cf. 159/2s, iii ll/4. [Lupul] înşfa;ă iedul de urechi şi-l flocăieşte şi-l jumuleşte., de-i merg peticite. CREANGĂ, P. 24. Flăcăii tăbărîse asupra zestrei, înşfăcănd unul o pernă, altul. un lăvicer, apucând care cum poate. SEVASTOS, n. 161/„. îl trânteşte jos, înşfacă o scurtătură şi prinde a ţi-l măsură. ION CR. II 278. Atunci au înşfăcat [dracul] cel mai tare dintr'înşii un cal în spate (=l-a urcat în spate) şi au rupt-o la fugă. sbiera, p. 25813, cf. 26/39l. 31/3s, 196/32. Atunci au sărit omul mânios de sub gard şi au înşfăcat pe ţigan la bătaie. id. ib. 290/4. De barbă l-au înşfăcat MARIAN, SA. 232. [Prez. ind.: înşfăc, înşfaci, înşfacă,să îuşface, dar ş\:. înşfăc creangă, gl., înşfeci (şez. II 161/31,
IV	197/ls), înşfacă, să înşfece (ŞEZ. IV 197/ls; vil 136) s. să înşfăce (SEVASTOS, ap. TDRG.) | Şi: înşfooâ vb. I. Baba... înşfocase dirmeaua cu turta şi cu merele şi lipa-lipa, o luă popeşte, pe uliţă, par'că ar fi fost scăpată din puşcă. M. I. CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLIV, voi. II 543. Să nu vă înşfoace cu nepusă masă. id. ib. XLIV, voi. I 40. A înşfocat şumuiogul din păcomiţă. ion cr. II 304. | Abstracte: înşfăcâre (înşfocâre) s. f., înşfăcat (înşfocat) s. a. = apucare fără de veste, repede şi bruscă, cf. înhăţare. | Adjective: înşîărât (înşîoeât, cu negativul ne(î)nştăcat, ne-(î)nşîoeat), -ă=apucat fără veste, repede şi brusc, cf. înhăţat; — înşfăcăt6r (înşfocăt6r), -oâre = care înşfacă.]
Din bulg. hvâătam (fa&tam), «saisir, prendre, empoigner», compus cu pref. în-. CIHAC li 148, cf. DR. iii 381.
ÎN sfârşit loc. adv. v. sfârşit.
ÎNSFECiii vb. IVa v. sfecli.
ÎNSFINTf t vb. IVa v. sHnţî.
Inşfocâ vb. I V. înşfăca.
ÎNSFORÂ. vb. Ia. 1°. Passer une ganse (dans un registre). 2°. Boucler (un filet).
1°. (Neobicinuit) A şnurui (o carte, condică, registru). polizu.
2°. (Pese.) A prinde două margini de plasă una de alta, trecând o sfoară prin ochiurile lor aşezate faţă în fală sau unul peste altul.
[Şi: (ad. 2°) însfori vb. IV* Matita... e o plasă dreaptă ale cărei margini laterale sânt cusute — «se însforesc» — una de alta, spre a formă astfel un sac. antipa, p. 495. | A d j e c t i v: însfor&l,-ă = prins cu sfoară. Plasa sau volocul esle compus din mai multe bucăţi de plase, prinse unele de altele prin câte o sfoară (Însforate), care se trece prin ochiurile dela margine. ANTIPA, p. 452. | Abstracte: înstorâre s. f., însforâl s. a., în-sforâlă s. f. = prindere cu sfoară Toate plasele sânt prinse una de alta printr'un fir de sfoară care se trece cu igliţa alternativ prin ochiurile celor două plase şi pe urmă se face câte un nod între ultimele două ochiuri dela fiecare capăt; această cusătură se numeşte însforala plăşilor. ANTIPA, P. 461.]
—	Derivat din sfoară, cu pref. în-.
Însfori vb. lVa (Pese.) v. însforâ.
INŞI vb. IV v. ieşi.
INSIDIOS, -OÂSĂ adj., adv. Insidieux. Insi-dieusement. — Care întinde curse, care caută să înşele, să surprindă. (Se zice fig. şi de p.'e unele oii, care nu par a fi grave la început, dar pe urmă se dovedesc a fi primejdioase) Propunena era cu atât mai insidioasă, cu cât se ştiâ că «junimiştii»
INSIGNĂ
— 747 —
ÎNŞIRA
din guvern erau adversarii ei hotărîti. MAIORESCU, D. IV 36. (Adv.) în chip insidios. [Pronunţ. -di-os.]
—	N. după fr. (lat. insidiosus, -a, -um, idem).
INSIGNĂ s. f. Insigne, — (întrebuinţat mai ales la plur.) Semn distinctiv (al unei demnităţi, funcţiuni, grad etc.), t semn. Vor ţi aşezate pe două pedestaluri insigniile domneşti. UR1CAR[UL, VIII 192/17. Personalitatea şefului recent învestii cu insigniile domniei autocrate. GOGA, Ţ. N. VI 658. [Plur. -signe şi (mai ales) -signii. | Şi: (neîntrebuinţat) instjţniu s. m.; (formă românizată, ieşilă din uz) îns6mn f s a. Coroană maiestoasă... însemn neperilor de glorie, alecsandri, p. III 499. Tuiuri de paradă..., însemne de mărire şi fast oriental, id. p. iii 377. însemnele nouei dregătorii. ODOBESCU, I 452. Marca sa proprie cu însemnele sale istorice. SBIERA, F. 218 ]
—	N. după fr. (lat. insignia, plur. dela insigne, idem).
INSIGNIFIĂNT, -Ă adj. Insignifiant.— (Franţuzism) Care nu înseamnă nimic, fără însemnătate, neînsemnat, neînsemnător, (|) nebăgător în seamă. Ideile şi propunerile lui... apar acum insignifiante şi rizibile, universul, 1930 , 6 Noem. [Pronunţ, -fi-ant. Rostit de unii, ca în franţuzeşte, cu n muiat. | Şi: (formaţie personală, etimologică) insfcnificânt, -ă adj. Vn mare logofăt aşâ de paşnic, aşă de insignificant, aşâ de indiferent... iorga, L. II 594. Sultani insignifi-canţi sau imorali, id. ib. I 389.]
—	N. după fr.
INSIONIFICĂNT, -Ă adj. v. insignifiant.
INSIGNIU s. m. v. insignă.
INSINGURĂ t vb. I refl. S'isoler. — A rămâneâ singur, izolându-se de orice societate, a se osebi. Preoeghiiaiu şi fuiu ca pasăre ce înşirigu-ră-se [însăngură-se VOR.] în zidu. PSAL. 208/2. [Şi: (regional) îmângurâ vb. I. | Adjectiv (substantivat): insingurât (însăngurăti, -ă f = izolat; p. ext. fără de ajutor, fără de nădejde. De n'ar mai hi altă viaţă după moarte, s’ar cădeâ să ne leamem viaţa aceasta ca o însăngurată. dosofteiu. v. S. 14 02.]
—	Derivat din singur, cu pref. în-,
ÎNŞINORĂ vb. Ia v. înşinurâ.
INSINCĂ vb. Ka). 1°, Insinuer. 2°. (S')inscrire.
1°. (Literar) Trans. (Complementul este un substantiv s. o propoziţie începătoare cu câ) şi refl. A face să pătrundă s. a (se) strecură în spiritul s. în mintea cuivâ, a (se) introduce cu di-băpie (pe nesimţite şi cu linguşiri) în..., a pătrunde în (cf. ase bă gâl.., a face pe cinevâ să creadă ca adevărat (cevâ), a da să înţeleagă. Simţi atunce ţrisleţa insinuindu-se în peptu-ţi.
C.	negruzzi, I 243. Nu, pot aveâ pretenţioasa speranţă de a vă insinui... aceleaşi credinţe ce eu am câştigat prin lungi studii şi invesligaţiuni. ODOBESCU, II 240, cf. (gustul) III 149, {pouaţa) 437. Idei... pe care le insinue în mintea tinerilor. MAIORESCU, D. I 76. Nu puteţi insinuâ astăzi că în discuţia de faţă ne rămâne un gând ascuns. id. d. iv 234, cf. III 339. Căldura de fâneaţă a parfumului atât de cunoscut însinuăndu-i-se pe faţă... TEODOREANU, M. II 16. (Absol.) De ce insinuezi?
2“. (în Transilv., tinzând să iasă din uz) Trans. şi refl. A (se) înscrie (la un biurou de înscriere, la cuvânt într’o adunare), a (se) anunţâ.
[Prez. insinuiz, şi (rar) însinuiu, pers. 3 insi-nuiază şi inslnuă. | Şi: insinui f vb. IV, (cu prefix românizat) insinuâ vb. IU). | Adjective: (cu
sens pasiv) inslnuât, -ă = strecurat, introdus, care a pătruns (în spiritul cuivâ); — (cu sens activ, rar) insinuat6r, -oâre, mai des (< fr. insinuant) insinuânt, -ă = care se insinuează, se bagă, se vâră, se înfige (în sufletul cuivâ) (mai ales) linguşind, cf. înfigă ret. întreprinzător, econom, insinuant, şiret, Evreiul erâ singurul care nu-şi pierdeâ vremea. VLAHUŢĂ., D. 268. Aceşti «venetici» pricepuţi, pişicheri şi insinuanţi. M. I. CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLIV, voi. II 211. (Fig.) Un parfum insinuant. | Abstracte: insinuâre s. f. = acţiunea de a (se) insinuâ; suspiciune calomnioasă (în scris s. în vorbă) strecurată cu dibăcie şi fără a aveâ aerul că o faci împotriva cuivâ. Prin asemenea insinuări calomniaţi pe... MAIORESCU, D. II 161; cf. III 7, 143; IV 234, 275. Insinuarea ce s’a produs şi în unele organe de publicitate, id. CR.
II	178. Insinuări şoptite la ureche. GOGA, ţ. n.
VI	98; — (rar, după fr. insinuation, lat. insi-nuatio, -onem) insinuâţi(6n)c s. f. = insinuare. | Pronunţ, -nu -a-.]
—	N. după fr. (lat. insinuo, -are, idem) din in- şi sinuo.
ÎNSINUĂ vb. la INSINUĂNT, -Ă adj. INSINTTĂŢTE S. f.
IN SIN C ATI II'NIÎ S. f. INSINUI t vb. IVa
v. insinuâ.
InşinurĂ vb. Ia. Orner d’une ganse.—'T rans. A pune şnur s. găitan (bud, p. Pt), a împodobi s. găti cu şnururi s. găitane. [Şi: înşinorâ vb. la. | Adjectiv: Snşinurât (înşinorât RETEGANUL, TR. 6l/27), -ă adj. = (împodobit) cu găitan, cu şnur. BUD, P. P. 36. Clopuţu-i (= pălăriuţa) e înşinurat, De bumbuşte (= ace cu gămălie) ’n-cunjurat... ib ]
—	Derivat din şinor, cu pref. in-,
INSIPID, -Ă adj. Insipide. — Fără gust, fad; (p. ext.) fără noimă, fără spirit, anost, searbăd, nesărat. Nu poporul muntean poate fi acuzat de insipida închinare a lui Basarab. HASDEU, I. C. 118. Atât de slăbănog, atât de insipid Românul din Muntenia? id. ib. 170. Doar vre-un ■booin de critic te cere ’n bibliotecă Şi măzgăleşte-o coală cu proza-i insipidă, mirea, .1 106. Spiritele lor cinice şi insipide... GIB.. mihăescu, curentul 1930, 25 Sept. [Familia: (după fr. in-sipidite) insiplditâte s. f. = lipsă de gust, de spirit.]
—	N. după.fr. (lat. insipidus,-a,-um, idem, dift în- privativ şi sapidus «gustos»),
INSIPIDITĂTB s. f. v. insipid.
ÎNŞIRĂ vb. I. 1°. (S’)aligner, (se) ranger. En-filer. Se suivre. 2°. Enumârer, aligner (des noms), raconter (des sornettes). 3°. Se ranger. 4°. Passer par... 5°. Enfiler (un route). 6°. Dirouler (une corde). 7°. Fabriquer, monter. 8°. Ranger parmi, enroler.
1°. Trans. şi refl. A (se) aşezâ s. rândui fn şir, unul lângă s. după altul, în rând, de-arândul, cf. a (se) a 1 i n i â. O sută de mii de.oameni să se înşire unul lângă altul. LET. I 23/4. Tvlvele lor să le înşire pe zid. c. negruzzi, I 158. Cârdurile de cucoare, înşirându-se’n lung zbor, Pribegit-au... ALECSANDRI, P. III 7. La urmă, după ce s’au înşirat martorii... C. GIURESCU, BUL. COM. IST. V 92. Se înşiră iot câte unul-unul până la poartă. CREANGĂ, p. 267. Baba mai înşiră odată cărţile, mai aruncă odută bobii..., apoi îşi înşiră creţelile pe frunte şi în jurul gurei şi... cuvântă... MERA, L. B. 186. (Fig.) Poeziile de iubire ale lui Eminescu se înşiră printre celea mai înalte producte de genul acesta. AGÂrbiceanu, l. T. 149. || Spec.
ÎNŞIRĂ
— 748 —
ÎNŞIRĂ
Trans. (Gomplementul: mărgelele etc., sau salba) A pune s. a trage (mărgele, monete etc.) pe o aţă, spre a formă din ele un şir s. o salbă, cf. î n f i r â. Oricine voeşte sâ ieie sare... se duce cu Uleiul la ciocănari, îl dă şi aceştia îl înşiră (tipărit insiera) pe aţă şi dau sare. I. IONESCU, P. 354. Porunci împăratul de scrise pe nişte pieire scumpe câte o slovă; după aceea înşiră pietrele şi alcătui numele copilului. Acest şir de pieire nestimate îl legă de gâtul copilului. ISPIRESCU, L. 134. Trei copile de 'mpărat Stau... Înşirând la scympe salbe De mărgăritare albe. ALECSANDRI. P. II 175. Mândra... înşiră la mărgean., Nu-mi înşiră cum se ’nşiră. Ci mi ’nşiră căle-un bob, Să mă vadă la iea rob! mat. folc. 277. || Fig. Refl. A urmă unul după altul, a se perindă. Epocile se’n-şirâ ca mărgelele, pe aţă. EMINESCU, P. 231. Ce idei se’nşjră dulce în măţeasca-i fantazie? id. N. 43. # lnşiră-te mărgărite e refrenul pe care-I repetă povestitoarea de basme (care odată cu povestirea înşiiă salbe de mărgăritare), spre a arătâ că povestea continuă, lnşiră-te mărgărite. Pe lungi fire aurite, Precum şirul din poveste, Că 'nainte mult mai este. ALECSANDRI, P. II 180, cf. ISPIRESCU, l. 68, 69, 70. (Substantival; şi subt forma— rară — şir(ă)te mărgărite) Poveste incoherentă. A spune şiră-te mărgărite = germ. Langes und Breites erzăhlen. polizu. Numai un soldat poate înţelege războaiele lui Ivan-Vodă, cari se povesteau până acum ca un lung înşiră-te-măr-gărite fără plan şi fără succesiune, hasdeu, ap. TDRG. Observarea superficială n’a văzut adesea în q,ceaslă carte decât un şirte-mărgărite al unei cazuistice rafinate, id. jb.
2°. Fig. Trans. A cuprinde în şirul unei povestiri sau expuneri', a aminti, a spune, a cită, a po\esti rând pe rând. Aceste toate ou primit Moscalii se deie Turcilor, şi altele multe, carele nu le poate toate înşiră condeiul meu. LET. n 363/33. Cum au petrecut, nu poale Să le mai înşire toate. BARAC, A. 31. Mă pot jură pe cei patruzeci de sfinţi părinţi, de pricep cevă din toate cimiliturile câte le înşiră\i d-voastră. alecsandri, T. 994. Toate câte-mi înşiri acum de două ceasuri sânt numai o frumoasă poveste. C. NEGRUZZI, I 234. Cine te-a pus să înşiri de aceste nume în inlroducţiunea ta... ? ODOBESCU, III 62/5. Un glas hodorogit începix să înşire... nume aspre de gări. AGÂrbiceanu, L. T. 41Q. Dar... văd eu că ’nşiri o poveste, teodorescu, p. p. iii. | S p e c. A numi una după alta părţile unui .întreg, a enumerâ. Tu nu poli... înşiră toţi sorii, nici sferele luminate, Nici felurile de fiinţe pretutindene vărsate. konaki, P. 259. El [Miicea] înşiră şi măifurile ce se duceau în Ţară şi acelea cure se aduceau de acolo, iorga, b. r. 10. # A. înşiră la gogoşi = a pove.-ti verzi şi uscate, a spune palavre, a spune minciuni. Omul din mintea neroadă... Tot înşiră la gogoşi, Spuwd despre moşi. păroşi. PANN, P. V. I 9, cf. BARONZI, L. I 57/,,, ZANNE, P. I 189. A inşirâ moş pe groş (H. II 32) s. verzi şi uscate (polizu) s. multe şi mărnnle (ib.) s. (Smulţi, în Covurlui) a înşiră dc pe apa Dunării = a sta la" taifas povestind verzi şi uscate, «adică basme, poveşti, lucruri de mirare şi de necrezut», (zanne, P. Ti 105).
3". Refl. (Despre oameni) A se aşezâ în rânduri s. grupuri, spre a îndeplini o acţiune comună, (mai ales) spre a urmări pe cineva. Acest răslăbit... cătră ceia ce. purtă pre el nu zise cu răstit...: «ce vă înşiraţi?» CORESI, EV. 244/i6. Toţi junii vânători se înşirau după dânsa, dar nici unul nu
o	puteă ajunge. C. negruzzi, I 106. ,Şi grabnic-eunucii se ’nşiră urmărind... pe Musa-Nin. coşbuc, B. 15. Tătarii crunţi să ’ndrăznească.... După mine să se ’nşire )Şi s'alerge să m'a-jungă. ALECSANDRI, P. P. 80b/13, cf. 107./j2, C. NE-GRUZZI, i 106. || Spec. (Despre oştiri) Ase
aşezâ în ordine de marş s. de bătaie. S'au înşirat oastea mai pre giumătate, de s’au tras la Pălcă-neşli. LET. II 33/j. Au şi început pedeslrimea a se înşiră cu părcanele în spate, un rând pre de
o	parte a taberei, alt rând pre de altă parte. ib. 356/i,.
4°. Trans. A luâ de-a rândul, a frecventă în şir. Preoţii noştri din sat n’au mai trepădat jie la Socola... Şi eu să înşir atâtea şcoli: în Ilumu-leşti, la Broştcni..., în Neamţ, la Fălticeni şi acum la Socola... ?. creangă., a. 120. | Refl. A trece rând pe rând prin cevă, a străbate. [Boala] Matricile... Prin gură mi s’o băgat, Prin oase mi s'o’nşirat. marian, na.
5°. (Franţuzism : enfiler une roule?) A o\ n-şiră — a o luâ (= a umblâ) drept înainte pe un drum. Veniseră [la conferinţă] aduşi de dorinţa să precizeze ceea ce eră confuz în ei... Când o înşiraseră pe străzi până aci, erau plini de nerăbdare... Acum doreau toţi să plece mai repede, c. PETRESCU, î. II 115.
6°. P. ext. Trans. (Pornind de la imaginea extensiunii succesive în lung a şirului) A aşezâ (o sfoară, funie etc., desfăcând-o) de-alungul unui obiect, a întinde. A începui a înşiră fuuia (tip. greş. funta) de jur împrejurul lacului... (Grindu, în Ialomiţa), şez. iii 95/i0, cf. 95/22.
7°. f Trans. A compune cevâ din elementele constitutive, aşezate rând pe rând s. în şir, cf. înciripâ, închipui, plăzmui, închegă, înjghebă. Acela ce au înşiratu pre omul din lut. DOSOFTEIU, V. s. 1262. -D[u]m«[e]d2<ÎM au înşirată ş’au plăzmuit omeneasca fire. id. ib. 2042. [Romanii] I-au închis cu şanţuri grele... Din paveze înşirându-şi coperiş de fier. BARAC, ap. GCR.
II	240.
8°. f Trans. A aşezâ, a primi s. a rândui pe cinevâ într’o corpoia[iune, cf. a înrolâ, a în-globâ. Fu adus... la Orloie, martie... episcop şi de la dânsul în cinul cliricesc fu înşirai, dosofteiu, ap. TDRG.
[Abstracte: înşirâre s. f. O înşirare de vorbe goale. DDRF.; — înşirnt s. a. Inşii aiul măi gehlor nu ţiiiii mult; — înşirâtă s. 1. # Umblă tot de-a'n-şirala.= la olaltă, fac cauză comună (Zagra, jud. Năsăud). Com. I. CORBU;— înşirâttiră s. f. = ui mare în şir, succesiune;, salbă de lucruri înşirate; t compoziţie, alcătuire. Începând de la izvorul în care viata cură..., ce lanţ, de înşirălură! KONAKI. P. 270. Înşirălură cea bună a lucrurilor. DOSOFTEIU, V. S. 217. Ţi-ai împreuna hi-ţ[i] cuvântul tău cu rea înşirătuiă (= aigumentare, concluzie). id. ib. 1452. O celule căriea frâmseaţi a şi ’mpislrilura şi înşirălură şi clăditura zidiurilor nu să poale povesti, id. ib. 462. | Adjective: înşirat (cu negativul ne(î)nşirat), -ă = aşezat, rânduit în şir, la linie, alineat; tras pe un fir (de a[ă) s. prins unul lângă altul; în ordine de marş. (Ad 1°) De o parte [a cortului] eră drăgănimea şi de o parte tot puştele (= lunurile) cele mari înşirate. LET. li 3oi/32. Unde cuie înlimpinarea Domnului cu paşa... toţi boierii [stau] înşîrţtţi pe răriduială. ib. III 323/30. Prostimea... şede împrăştiată pe câmp sau înşirată pe marginea unui odgon întins ce n'o lasă să se grămădească, c. NEGRUZZI,
I	35. Ca fatasme albe plopii înşiraţi' se pierd în zare. ALECSANDRI, P. III 10. (Fig.) Zile înşirate, fire încurcate, Pânză rău ţesută şi vreme pierdută. PANN, P. V. I 10. Strigoii sânt numai oase înşirate, cu picioare de cai. H. IV 66. Vrei s’anin pe frunte-ţi mărgăritărele, Salbe înşirate pe raze de stele? alecsandri, P. II ^9. Â avfă zile înşirate cu aţa (ispirescu) = a duce o viaţă de mizerie, a trăi de pe o zi pe alta. DDRF. Nici mărgeă neînşirată, Nici fată nimărilală. ZANNE, P. II 123; (ad 3°) Oastea moschicească... mergeă înşirată pre de ceaslă parte de Prut. LET.
II	354/6. (Diminutiv, în ljt. pop. cu caracter
ÎNŞIRĂ-TE-MĂRGĂRITE
- 749 —
INSOLAŢIE
mistic s. în gâcitori) înşirSţM, -eă adj. = urmând unul după altul în şir. Ciugurele, mugurele, Merg pe drum înşir ăţel'e... (Oile). GCR. II 368, cf. ŞEZ.
IV	70-71. (Substantivat) înşirâtă s. f. Joc copilăresc. H. în 477; — înşirăt6r, -oâre = care înşiră; (substantivat) f creator, plăsmuitor, ziditor. Făptuitoriul şi înşirătoriulu a toată săzda-niea. dosofteiu, v. s. I92a.]
—	Din loc: adv. în şir, ca megl. (a)nşgr, idem. (Nu-i convingătoare etimologia dîn lat. (in)săro, &re, propusă de A. Procopovici, Dacoromania
V	390—395). Cf. înşirui.
înşibâ-te-măbgăbite s. m. indecl.l v. în-
înşibătitbă s. f.	I şirâ.
IxsiBî vb. IV. Gagner, amasser. — (Ungurism, în Transilv.) Trans. A câştigă, a face rând de...: Puţini bani mi-am putut înşiri (Coşeiu). VICIU, GL.
:— Din ung. szer- (szert tenni s.szerezni «a câştigă, procură»). Cf. viciu, GL.
ÎNŞIKUBĂ vb. Ia V. înşurubâ.
ÎNŞlBUi vb. lV(a). 1°. (S')aligner, (se) ranger. 2°. (Se) suivre. 3°. E număr er. 4°. (Se) ranger (en bataille).	-
1°. Trans. şi (mai ales) refl. A (se) aşeză în şir, a (« e) înşiră (1°), a (se) a 1 i n i â. [Casele ţărăneşti] se înşiruesc una lângă alta..., formând strade. MANOLESCU, I. 11. Prin văi se’nşirue cârdul şi paşte, coşbuc, JE. 15/29. Visurile mele... .Să se'nşirue mărunte, Pe şuviţa de pe tâmplă... Te-a vedeă seninul soare, Strălucind cu o cunună De albe mărgăriture. GOGA, p. 80.
2°. Refl. A urmă (în şir), a formă un şir lung de... Se şîruesc nenorocirile şi se îndeasă, marcovici, C. 67.
3°. A spune în şir, unul după altul; a enumeră, a în şirâ. (2°). Nu ne face cinste să înşiruim pricinele. I. GOLESCU, î. 60.
4°. Trans. şi refl. A (se) rândui, a (se) pune în ordine, în linie de bătaie (spre a urmări pe cinevâ), a (se) înşiră (3°); p. ext. a se luâ (după cinevâ). Pornirăm amândoi pe jos spre casa clucerului, la cure, în urma noastră, ceauşul de slujitori înşiruiâ oameni de jur împrejur. GHICA, S. 9. Oştires că mi-i goneâ, După ei se'nşiruiă, Şi de loc nu-i ajungcâ. ŞEZ. VIII 166. Acela voinic, Noi că l-am, văzut... Oşti înşiruind, Cai buni împărţind... PĂSCULESCU. h P. 62. Câinii Costi[i] mi-o auzi, După voi [,voinicilor,], s’o ’nşirui. mat. FOLC. 117.
[I’rez. ind. înşiruesc şi înşlruiu. | Şi: şirui vb. IVIa). (Ad 4°) Oşti să-mi şiruiască. PĂSCULESCU, l. p. 49. | Abstracte: înşiruire (şiruire barcianu) s. f. = înşirare, şir, succesiune; spec. f şir genealogic. Origorie Ghica-voevod, unul din cei aleşi ai înşiruirei vestitului neam al vechilor Domni GhicuU şti,. GOLESCU, ap. GCR. II 254. Acela... poate să urmărească răspândirea şi înşiruirea movilelor. ODOBESCU, II 230. Limbile moderne... au ajuns a fi... nişte înşiruiri molatice şi diseolorc de ziceri, id. I 247. Eu le [clăcaşilor] vedeum înşiruirea lungă, Cum gârbovită 'ncet înaintează. GOGA, P. 11'7; — înşiruitură (şiruitură barcianu) s. f. = succcsiune. | Adjective: înşiruit (cu negativul ne(î)nşiruit), -ă = înşirat; încins de-alungul. Cocorii umblă înşiruiţi trâmbă. ISPIRESCU, L. 287. Ţoală faţa zidului... [este] înşiruită cu, un lanţ de fier, gros ca pe'mână şi lung mai mult de o sulă stânjeni. GOLESCU, î. 26; — înşiruitor, -oâre ■= care înşirue.]
—	Derivat d.n şir, cu suf. -ul şi pref. în-. Cf. înşiră.
însibuititră s. f. v. înşirui.
insista vb. I. Insister. — (Construit absolut, cu să s. cu prep. asupra) A stărui, a s tă r mo ci, a persistă, a perseverâ în a cere s. a voi cevâ, a nu se lăsâ de...;'a se opri la cevâ. Insistând — stând cu hotărîre, stăruind. ARISTIA, PL.. Rusia nu se păril că insislează. URICARIUL, IV 440/16. Insist asupra poziţiunei topografice... a districtului. ODOBESCU, II 167, cf.
71,	167, 367. Nici acum nu mai insist asupra acelei suplice... ca să vă spun ce fel de program politic se coprindeâ într'însa. maiorescu, D. 287, cf. CR. II 95. — Nu-ţi aduci aminte? Comăne-şteanu se gândeâ. Doctorul insistă: — Ia vezi. Ştii că sântem în răsboiu... D. ZAMFIRESCU, R. 268. Se înţelege că asupra unor plastografii aşă de nepricepute n’aş fi insistat atâta (=nu m’aş fi oprit, vorbind aşâ de amănunţit despre ele), dacă ele n'ar fi fost luate drept documente autentice: I. BOGDAN, BUL. COM. IST. I 136. Unde trebue să prescurteze, el transcrieunde trebue să atingă numai, el insistă. IORGA, L. I 87. Prea insistă să dăm publicitate scandalului. C. petrescu, c. V. 131. [Prez. ind. insist şi (neîntrebuinţat) insistez. | A d j e c t i v (cu sens activ):: insistent, -ă = stăruitor, care nu se lasă de â cere s. a voi cevâ. Abiă primise insistenta invitaţie a domnului De-leanu. TEODOREANU, M. II ,133. (Adv.) în chip stăruitor. Mă rugă insistent. | Abstracte: in-sislâre s. f. = acţiunea de a insistă, stărui, persistă, perseverâ în cevâ;—'(după fr. insistance) insistenţă (insislânţă | COSTINESCU; insislinţă f), s. f. = stăruinţă, rugăminte stăruitoare, spre a înduplecă pe cinevâ, t încordăciune, f în_ duplecare. La insistenţa părintelui său răs-pundeă că nu se poate decide a se despărţi de el.
C.	negruzzi, I 106. Cine a făcut această regulare a făcut-o, ca să scape de insistenţele nefericite din birourile ministeriale, maiorescu, D. iv 425, cf. 31; iii 50, 421. Insistenţa asupra persoanei sale proprii se trece la un autor de istorie contemporană... IORGA, L. II 352. # Cu insistenţă = cu stăruinţă, f eu deadins, cu tot dea-dinsul, cu tot dinadinsul. Şi Albert îl rugă cu atâta insistenţă, că-l înduplecă. VLAHUŢĂ,
D.	63. Cerem dar cu insistenţă ca de la art. 60 să se excludă aliniatul acesta, maiorescu, d. IV 524.]
—	N. după fr. (lat. insisto, -ere, idem, din inşi sistere).
INSISTĂNŢĂ f S. f.
INSISTENT, -Ă adj.
INSISTENTĂ si f.	V-	înS,Sta-
A
INSISTÎNTĂ + S. f.
A *
ÎNSiiElT, -A adj. P&lrifi6, — (Rar) Sleit, împietrit. Degeră Baba Dochie de frig şi rămase în-sleilă (împietrită) cu furca şi cu capre cu tot. MARIAN, se. II 101.
—	Derivat din slei, cu pref. în-.
ÎNSMĂIiTĂ.vb. I(a) 1
ÎNSMĂIiTĂ vb. I(a) (	v.	smăltâ.
ÎNSMĂIiTUÎ vb. IVa J
INSOCIÂBII;, -Ă adj. Insociable. — Care nu este sociabil, nesociabil, care nu poate s. căruia nu-i place să trăiască	în	societatea	celorlalţi
oameni ori cu care nu se poate	trăi.la un	loc.	[Fa-
milia: (după fr. insooiabilite) insociabilitâte s. f. = caracterul ceiui ce este insociabil, faptul de a fi insociabil, de a nu voi să trăe'şti în societatea celorlalţi. | Pronunţ, -ci-a-}
—	N. după fr.
iNSOClABllilTĂTE s. f. v. insociabil.
. INSOI.ÂTIE s. f;. (Med.) Insolation. — Boală provocată de căldura arzătoare a soarelui (asupra
INSOLAŢIUNE
— 750 —
ÎNSOROCi
capului), în timpul verii, soare -sec, soarele \ în cap, bătaie de soare, bătaie la cap. (bianu, D. S.). De soare sec {insolaţie) se descântă mai mult în Oltenia şi Muntenia, prea puţin în Moldova. GRIGORIU-RIGO, MED. 167. [Şi: (rar) insolaţiune s. f.]
-r- N. după fr. (lat. insolatio-onem, idem, derivat din sol = «soare»),
insolatiijne s. f. (Med.) v. insolaţie.
insolent, -Ă adj. Insolent. — Fără ruşine, fără respect şi foarte îndrăzneţ, trufaş, semeţ şi obraznic, cf. impertinent, arogant. [Şi: insolint, -ă f adj. (pontbriant). | Familia: (după fr. insolence) insolenţă, (insolinţă f pontbriant) s. f. = obrăznicie (aristia, pl.), neruşinare, lipsă de respect, îndrăzneală mare, trufie, semeţie, cf. impertinenţă, aroganţă; faptă s. vorbă insolentă.]
—	N. după fr. (lat. insolens, -tem, idem).
INSOLENTA S. f.	1
insolint, -Ă | adj.	|	v.	insolent.
INSOLINŢĂ f S. f.	J
insolit, -Ă adj. Insolite. — (Franţuzism) Care nu este obicinuit,	nu	este	în	uz, neuzitat,
neobicinuit, neîntrebuinţat. în Moldova acest nume a fost totdeauna foarte insolit. hasdeu, i. c. 86.
—	N. după fr. (lat. insolitus, -a, -um, idem).
ÎNŞOLOMONIT, -Ă adj. EnchanlG, ensorcele.— (Mold., în poezia pop. cu caracter mistic) Fermecat (de şolomonari). Am văzut... muieri înşo-lomoniti Şi cu luda ’mpotriviti (Sârbi, în Tuto va). graiul, i 414.
—	Participiul unui verb (neatestat) înşolomoni, derivat din Şolomon (= Solomon), cu pref. în-.
insolubil, -Ă adj. Insoluble.— Care nu este solubil, nesolubil, care nu se poate disolvâ, topi; (fig.) care nu se poate rezolvă, deslegâ, soluţionâ, care nu are nici o soluţie. La acţiunea dizolvantă a apei nu resistă nici un corp, pentru că nu există corpuri absolut insolubile. MURGOCI-LUD-WIG, Min. 49. Această problemă este insolubilă. [Familia: (după fr. insolubilite) insolubilitâte s. f. = calitatea unui corp de a fi insolubil.]
—	N. după fr. (lat. insolubilis, -e, idem).
insolubilitate s. f. v. insolubil.
INSOLVABIL, -Ă adj., subst. Insolvable. — Care nu este solvabil, care nu-şi plăteşte datoriile, care n’are cu ce plăti, n e p 1 a t n i c. De căle ori ţara noastră a făcut apel la capitalul strein..., s'au pus condiţiuni, ca şi când am fi o ţară insolvabilă. I. SCUTARU, CURENTUL 1930, 24 Dec. [Familia : (după fr. insolvabilite) insolvabilitate s. f. = starea celui insolvabil, neputinţa de a-şi plăti datoriile. După insolvabilitatea concesionarului... MAIORESCU, D. II 17; — (în Transilv., după germ. Insolvent şi Insolvenz) insolvent, -ă adj., subst. = insolvabil; insolvânţă s. f. = insolvabilitate,]
. — N. după fr. (din lat. in şi solvere «a plăti»).
INSOLVABILITATE S. f. j
insolvent, -Ă adj., subst* > y> insolvabil.
INSOLVENŢĂ S. f.	V
ÎNSOMNÂ vb. Ia S'endormir.—T r a n s. (Munt,, Serbia; însoţit totdeauna de complementul său etimologic somn) A adormi, cf. moţăi, aţipi, a trage', un puiu de somn. Nici dorm, nici odi-nesc! Puţinei somnînsomnaiu Şi mare vis că visaiu.
| MUSCEL, 84, GIUGLEA-yALSAN, R. S. 42, 43.
| Refl. (cu acelaşi sens). Puţintel somn să ’n-somnă. ib. 160.]
—	Derivat din somn, cu pref. -în. Cf. î n -somnorat.
INSOMNIE s. f. (Med.) Insomnie. — Lipsă de somn (bianu, D. S„ ŞEZ. II 131. 16, nr. 39), neputinţă de a dormi, nedormire, nesomn (COSTINESCU). Eu stau la foc, trudit de insomnie. ST. o. IOSIF, poezii, 20. Se strângeă în camera friguroasă ca într’o cavernă, muncit de insomnie. PETRESCU, î. ii 158. Clipele erau lungi ca insomniile. I. TEODOREANU, M. II 85.
—	N. după fr. (lat. insomnia, -ae, idem).
. Însomnorât, -Ă t adj. Endormi.—Ameţit, cuprins de somn. Mai bunu-i şi mai de nădeajde iaste dulăul deşteptat, de cât străjerul însomnorât sau cu vinul îngropat. CANTEMIR, IST. 70.
—	Derivat din somn, după modâle ca îngândurat (din gând). Cf. somnoros şi insomnâ.
ÎNŞOMOLTĂcf vb. IV» v. înşomoltoci.
ÎNŞOMOLTOCI vb. IVa Emmitoufler.—(Mold.) înşomoUocl = a face şomoltoc, mototol, a învăli, a înfăşură, casă pară că-i cevâ înlăuntru (CREANGĂ, GL.), cf. înfofoli, înşongoiâ, îmbondori. încotoşmănâ. Să înşomoUăcim motanul ista al meu cu nişte petece. CREANGĂ, p. 174. [Şi: în-şomolt&ci vb. IVa.]
—	Derivat din şomoltoc, cu pref. în-,
INSONDABIL, -Ă adj. Insondable. — Care nu se poate sondă, cercă, (fig.) explică. Pentru a cădeâ toate succesivamente în acel abis obscur, vag, insondabil, care se numeşte noian, singura atmosferă a universului... MAIORESCU, D. I. 387.-
—	N. după fr.
ÎNŞONGOIĂT, -Ă adj. Emmitoufle. — (Răşinari, în Transilv.) învălit în haine încât abiâ-1 mai recunoşti (Com. E. cioran), cf. înfofolit, îmbondori t, î n ş o m o 11 o c i t, încotoşmă n a t.
iNSORĂRl | vb. IVa. Beunir (des domai-nes mitoyens). — (Mold.) A împreună, a comasa (moşii s. părţi dintr’o moşie, formând din ele un singur tot). [Abstract: însorărire t s. f. înso-rărirea între două sau mai multe moşii este o legiuire pe care s’au întemeiet pururea judecăţile în Moldova, în lipsă de scrisori vechi arătătoare de semne sau de măsurătoare; Ja aşâ întâmplare se pomăzuesc hotăririle în lat după numărul siliştilor, iar lungul după graniţa însorăritelor moşii... Moşiile date din locuri domneşti nu sânt supuse la regulele moşiilor de a ave[â] lăţimea şi lungimea, nici la aie însorăririlor, pentrucă aceste fiind bucăţi de loc, rupt din locurile domneşti, pot fi şi rotunde şi în mai multe colţuri, precum au vroit a le da. konaki, ap. uricariul, i 394. ] Adjec-tiv: însorărft, -ă f = hotărnicit prin însorărire.]
—	Derivat din soră (pl. surori), cu pref. în-. Cf. î n f r ă ţ i.
ÎNSORIT, -Ă adj. EnsoleilU.—(Cuvânt literar)
. Plin de soare, expus acţiunii intense şi statornice a soarelui, aşezat în bătaia soarelui. Strălucita podoabă de frunze lucii şi de culori aprinse, care uimesc ochiul celui ce priveşte plantele şi florile equatoriale, e datorită... şi luminei îmbelşugate din aceste ţinuturi totdeauna însorite, mehedinţi, g.
F.	164, cf. r. 12.
—	Derivat diii soare, cu pref. în-, după fr. ensoleille.
ÎNSOROCI vb. IVa V. soroci.
ÎNSORTAT
-751 -
ÎNSOŢI
ÎSlSOltTÂT, -Ă adj. Trempi de... — (Ţara-Ol-tului, în Transilv., până pe Ia Braşov; prin prep. de s. în se indică lichidul s. materia care te udă) Ud tare, (ud) leoarcă. Fiind, balta adâncă ca până la brăcinariu... au ieşit biata copilă însortată de gunoiu şi must, de nu se cunoşteâ ce e (a. 1817, Făgăraş), iorga, S. d. xii 206. O femeie... însortată în sânge şi învăluită într'o pânză, barac, ap. TDRG. | Spec. Plin de apă (despre haine). M’a apucat ploaia în pădure şi m’am întors cu hainele însortate. însfortat de apă,.Ccm. C. LACEA.
—	Participiul-adjectiv al unui verb (neatestat) însortâ, derivat din soartă (< lat. exorta), cu pref. în-.
ÎKSOKŢÎ f vb. IVa. Tirer au sort.—(Numai în biblia4din 1688) Refl. A fi desemnat, a ieşi la sorţi. Şi adusă toiagul («semenţia») lui Ve-niamin, în neamuri, şi... însorţeaşte toiagul lui Veniamin (xal ngoorjyaye HafiovijA năvra râ axf/n-x ga ”IoQafjX, xal x ax ax Ir) q o v x a i oxfjnxQov Be-vta/xiv) 201 s. | (Intrans.) A aveâ parte, a-i fi cuivâ ursit cevâ, a-i' fi dat(t r a n s.) a-i face parte cuivâ, a-i împărţi s. destină (prin sorţi). Şi dimineuţa de vei sămănâ, în/lor)-va spre seacere în care zi vei însorii, şi ca tatăl omului vei în-sorţl pre fii tăi (xo 6e ngcot iăv onelgr]g, av-dr/osi eig ăfirjxov fj ăv	xXr)	q w or), nai cog tiaxrjQ
ăv&Qwâov xXrjQcboţ) xolq violg oov). 4642. [A d-j ectiv: însorţit, -ă adj. = împărţit prin sorţi s. după orânduielile destinului. Voao v'am dat pământul lor cu sor[u. Şi veţi moşteni pământul lor, însorţit după fealurile voastre (v/xlv yăo âedcoxa xrjv yfjv avxwv iv xhjgq>. Kal xaxaxh]QOVOfxr)Osxt rrjV yfjv avxwv ev xX^gq)). 1222.]
—	Derivat din sorţi, cu pref. în-, ca decalc al grec. xXrjQoio, xaxaxXr)Q6o/iai, xaxaxhrx>ovo/x£(o. Cf. sorti.
twSOTÎ vb. IVa. jo. (S')associer. 2°. S’unir. 3°. Epouser; se marier, s’accoupler. 4°. Accom-pagner. Escorter. 5°, Escorter de.
1°. Trans. (Construit cu dativul, cu las. cu) Tran s. A face pe cinevâ s,oţ cuivâ (LB.), părtaş la cevâ (la o afacere, beneficiu etc), a asociâ. în-soţeaşte-ne ş\ pre noi la comoară ce ai aflat. DOSOFTEIU, V. S. T62. L-au însofilu la orecât aur. ib. 51. îl însoţi cu o sumă de aur. mineiul (1776) 40V2- II Refl. şi (rar) intrans. A se face cu cinevâ soţ, a intrâ în societatea cuivâ (LB.), a face tovărăşie cu cinevâ (în urmărirea unui scop comun, la o afacere etc.), a se uni, a se asociâ; «a petrece cu cinevâ în societate» (LB.). însoţindu-se amândoi la tovărăşie cu răutăţi asupra bieţii Moldovei, saraca, ca şi cum au fost luat fră(ie. LET. II 38/20. Când fiii să vor însoţi cu hoţi şi tâlhari spre fapte rele... pravila' (1814) 152. Să sloboadă pre Românii cei din Ardeal şi din Bănat, ca să se> însoţească [tip. însosească] cu Românii cei de la muntele Emu. p. MAIOR, IST.
193.	Albinele se ameastecă şi însoţesc la olaltă. economia, 180. | A se asociâ (la o rugăminte, propunere etc.). Mă însoţesc şi eu la rugăciunea doamnei Vineanu, stărui Elena Murgu. BRĂ-TESCU-VOINEŞTI, L. D. 5'.
2°. P. gener. Refl. (Construit cu prep. cu, une-ori complinit prin împreună) Ase face cu cinevâ soţ, tovarăş, a se întovărăşi, cf. încă r d ă ş i, încârdui, înhăitâ. Vulturul, în-soţindu-se cu vulpea, au făcut întră ( — între) sine prieteşug, ţichindeal, F. 1. Leul, măgariul şi'vulpea să însoţiră toţi împreună. ISOP1E, ap. GCR. I 353/E. Spune-mi cu cine ie ’nsoţeşti, Ca să-ţi spui cine eşti. ZANNE, IV 209.	*
3°. Spec. Trans. şi re f 1. (Construit absolut s. cu prep. cu) A (se) uni prin căsătorie, a (se) în-surâ, a (se) mărită; (despre animale) a se împărechiâ. Părinţii lui s’au sfătuit ca să-l însoţească pre acesta
cu fămeaie. vieţile sfinţilor, ap. GCR. n 203/12. Partea moldovinească ce s'au însoţit până acum prin cununii cu partea ţigănească. URICARIUL, I 327/s. [Turturica rămasă singură] nu se mai însoţeşte. ODOBESCU, I 36/10. Haide, mândro, să fugim, Amândoi să ne ’nsoţim, XJnde-s munţii rouraţi. jarnIk-bârseanu, d. 58. A şaptea [fată dracul] nu vru ş’o însoţească, ci o ţină în casa dânsului. JIPESCU, ap. GCR. II 261. [Smeul] e hotărît... să o silească... să se însoţească cu dânsul. ispirescu, L. 87. Nu după multă vreme se şl însoţi cu fata. id. ib. 8, cf. 388.
4°. Spec. Trans. A întovărăşi pe cinevâ la drum, a-i fi soţ s. tovarăş de drum, a petrece pe cinevâ în tot cursul drumului, a acompaniâ. Orice drum vei apucă, Dumnezeu te va însoţi. MARCO-VICI, D. 15/3. Români, să ne grăbim, în şes la vânătoare, Pe Dragoş să ’nsotim. C. NEGRUZZI, II 23/6. ll însoţi în fuga sa. BĂLCESCU, M. V. 393/16. Ori şi unde eu voiu merge, Vecinic ea mă însoţeşte. ALECSANDRI, p. II 57. Nimeni nu l-ă însoţit în întâia lui călătorie. EMINESCU, N. 60. Însoţisem pe tată-mieu la băile de la Balta-Albă. odobescu, III 21/2. Două sule de ostaşi pe care-i orânduise ca să-l însoţească, jspirescu, l. 4. Îngerul morţii acum mă însoţeşte la drum. pop., ap. GCR. II 322/2S. | Spec. A escortâ. Erâ însoţii de zece călăreţi, pontbp^iant. (Fig.) Slăbiciunea însoţeşte bătrâneţele. pontbriant.
5°. F i g. (literar) Trans. (Construit cu prep. cu s. de) A adăogâ s. alătură cevâ (spre completare s. spre lămurire). Cine te-â pus să înşiri de aceste nume în_ Introducţiunea ta, însoţindu-le cu o grindină de citaţiuni latine? ODOBESCU, III 62/e. Însoţeşte petiţia de documentele necesare.
[Adjective: însoţit (cu negativul: ne(î)nso-ţit), -ă = întovărăşit, unit, asociat, împreunat, înhăitat; împărechiat. Cinci lucruri sânt nefolositoare, când nu sântînsoţite cu alte cinci... ANTIM, ap. GCR. II 7. La olaltă însoţiţi vor cântă ţie mărire. AARON, ib. II 194/2C. Vin ca să plângem însoţiţi, Spuind... A ta şi a mea întristare. I. VĂCĂRESCU, P. 60/13. Inima noastră... Şi de rele şi de bune se găseşte însoţită, konaki, p. 285. Însoţită în calea visurilor ei de glasul cel plâns al fluerului. EMINESCU, N. II. Şi mă duc pe drum cu greu, Cu străinii însoţit. HODOŞ, P. P. 203. Cf. RETEGANUL, TR. 65/94. S’a primit scrisoarea ne-însotită de nici un act. DDRF. (Substanti-v a t) Tovarăş, soţ. Vnse-te, dzeulu tău, cu untulu bucuriei vârtoşii de.însoţiţii tăi (: consortibus tuis). psal. SCH. 142;—însoiit6r, -oâre=care însoţeşte, întovărăşeşte, acompaniază; (substantivat) soţ, tovarăş (de drum). | Abstrapte: însoţire s. f.= acţiunea de a însoţi, întovărăşire, împreunare, unire, convieţuire, tovărăşie, asociaţie, alianţă, societate; ceată; păreche; (despre bărbat şi femeie) căsătorie, (despre animale) împărechere. Şi ce iaste iarăş ca însoţirea ticnită şi înţeleaptă...? GRECEANU, ap. GCR. I 292/c. însoţirea noastră, carea iaste Academia ştiinţelor de Berolin. CANTEMIR, HR. 179/i. însoţire prea cinstită v’aţi arătat [e vorba de apostolul Pavel şi Luca], MINEIUL (1776) 1102/2. Au alergat după tine însoţirea [e vorba de un bărbat şi de femeea lui] cea pururea pomenită, ib. 46a/2- ln limba Românilor celor dincoace de Dunăre ar fi cuvinte din însoţirea cea mai nainte cu Grecii. P. MAIOR, IST. 200. Viaţa mea am petrecut singuratică, neavând' însoţire ca să nasc fii, care să-mi moştenească averea (sec. XIX). IORGA, s. D. XXII 214. Numa... veade o însoţire mare de tâlhari, tărînd pe ticălosul bătrân pe pământ. BELDIMAN, N. P. li 88. A fost o ’nsoţire ce trăiă ’n iubire, pann, P. v. I 53. Văd nişte mari piedici la însoţirea noastră. C. NEGRUZZI, I 19. Toţi zeii fură martori la însoţirea lor. ISPIRESCU, U. ll/9. (Ne-
ÎNSOŢIERE
— 752 -
ÎNSPĂIMÂNTĂ
obicinuit) A luâ intru însatire = a se căsători, a se însurâ. Ş'a luat într’ însoţire p’Arlemiş. PANN, E. I 2; — (neobicinuit, derivat din soţie), însoţiâre s. f. [pronunţ, -ţi-e-] = însoţire. Tu de însoţiere, de legături, de lege Ai râs. do-Nici, F. II 60; —însoţit s. a. = însoţire, căsătorie, însurătoare, măritiş. Mie mi-a venit Vremea de ’nso(it... Şi tot n'am găsit Potrivă să-mi (ie Vre-o dalbă soţie, teodorescu, P. p. 4l3ţ>;— însoţi ine t s. f. = însoţire, ceată. Ins'oţimea cea de buni fraţi au. surpat cruzimea tiranilor. MINEIUL (1776) 552/j. Curgerea lacrămilor meale nu o lepădaţi, o însoţime de sfinli. ib'. 79*/2, cf. 402/2, 148l/a; — (Transilv.) însoţitură s. f. = însoţire. Săraca singurătate, Mult mi-eşti dor şi mult mi-eşti frate Şi de însotitura ta. Mi s'a ’năcrit inima. VICIU, S. GL.l
—	Derivat din soţ, cu pref. în- (în literatura nouă adesea spre a redă neologismul acompaniă).
ixsoŢiKiti; s. f. i
ÎNSOŢIME t s. f. {• V. însolţl.
ÎNSOŢixrnĂ s. f.J
ÎNSOVONI vb. IVa Mettre un fichu, un voile sur la tSte, voiler. — Trans. A pune pe cap sovon, a acoperi pe cap cu sovon, cf. îmbrobodi,
v	o a 1 â. De ce m'aţi înzăvonit. De ce m’q[i călugărit, C'am fost de căsătorit? TEODORESCU, P. P. 300b. [Şi: înzăvoni vb. i Va. | Adjective: în-sovonit (înzăvonit), -ă=acoperit pe cap cu sovon, voalat. Acest tâlhar îrisovo'nit mai mult au prădat. zilot, c. ap. HEM. 37. Turcoaicele umblă tot în-sovonile. ŞEZ. iii 75/20. Vine mierla ’nsovonită.
( — Ceaţa), gorovei, c. 70, cf. păsculescu, ■ L. P. 77.]
—	Derivat din sovon, cu pref. în-.
ÎNSPĂIMĂ f vb. I(a) = înspăimântă. Tot[i]...
să înspăimară. DOSOFTEIU, V. S. 110. Înspăimâ auzurile lor veastea lui H[risto]s. id. 1782, cf. 14,
202,	29, 37, 53, 74 , 922, 94. Tofi oamenii să în-spăimară. BIBLIA (1688) 2032. Ascunsul’inimii... înspăimându-să... cantemir, hr. 178/,,. (Păstrat în poezia pop. cu caracter mistic) Şi te-oiu în-spăimâ, Şi te-oiu depărta. MARIAN, D. 72. [Tnd. prez. înspăim (înspăim) şi înspăini&z (înspăimăs). Inspăimezi-mă cu visuri. BIBLIA (1688) 366. Văz... şi mă înspăimăzu. DOSOFTEIU, V. S. 40i.
| Şi: spaimă f vb. I<a). | Adjectiv: (în)spăi-mât, -ă = (cu sens pasiv) înspăimântat; (cu înţeles activ) înspăimântător. Şi zise ,lor: ce sân-te([i] tnspăimal[i] aşeă? N. TESTAMENT (1648), ap. GCR. I 128/32. Veni la diaconul de-l află în-spăimat. ‘DOSOFTEIU, V: S. 112. Să face o minune înspăimată (= înspăimântătoare), id. ib. 130, cf. 122 , 36 , 88.,, 157, 196. Dând în Prut ca oile înspăimaţi. LET. I 241/2. Inspăimat că nu va puteâ plini cu lot ce aveă acele 50 de pungi... LET. II 141/B. De care lucru, mulţi spăimaţi ( = î n s p ă i-maţi A2, M1) din lăcuitorii ţării au început a gândi, simeon daso., let. 129/20, cf. 130/19. Şi veni aproape de el înspăimat (a. 1691), ap. GCR.
I	288/3X. (Arhaizant) Stele cu roibii, înspăimaţi. coşbuc, m. 169/,0. | Abstract:' înspăimâre s. f. = înspăimântare, spaimă. (Arhaizant) El mai măreşte ’nspăimarea. COŞBUC, M. 142/3a.]
—	Derivat din spaimă, cu pref. în-.
ÎNSPĂIMÂNTĂ vb. I. (S’)effrayer, (s’)âpou-vanter. —• Trans. A băgă spaimă în cinevâ, a produce, a pricinui cuivâ spaimă, a înspăimâ; (refl) a fi cuprins de spaimă, ase înspăimâ, cf. a (se) înfrică, a (se) înfricoşâ, a (se) s p ă r i â. De amu Daniilu prorocii spăi-mântă-se şi cutremurată fu. CORESL, EV. 38/2s. Să se spărnânteaze apostolii.. id. ib. . 234/i. Să
spementea-se... Jidovii. VARLAAM, C. 285/!. T°tli] să nspământară. dosofteiu, V. S. 146/2. Să nu te spăimântedzi. biblia (1688) 153. Minunea naşterii tale... spăimănleadză tot gândul. MINEIUL (17 76) 902/i-	încă se spăimăntă rău. MAG.
IST. IV 354/6. Muma-sa auzind aceaia, s’au spăi-măntat. alexandria, 13. Numa... să înspăimân-tează de primejdia ce au pricinuit norodului. beldiman, N. P. II 24. Mehmed'i.. trecă în Italia... şi se spăimăntă Europa foarte. E. Văcărescul, IST. -258/36. Groaznicul huet ce se auzeă din munţi înspăimântă pe Robinson. DRĂGHICI, R.
72.	Viitorul nu ne va spăimăntă. marcovici, D. 17/12. Făptuitorii tâlhăriilor se spăimânlează înşişi de faptele lor. Bălcescu, M. V. 579. Griveiu şi Dudaş... cu glasul lor spăimăntă fiara, odobescu, iii 41/u. Nu, voiu ca să mă laud, nici că voiu să te ’nspăimânt. EMINESCU, P. 241. Cunoştinţele astea vechi nu-l spăimăntau. I. A. BASSARABESCU, CONV. LIT. XLII, 23. Ia las’ nu. te spăimăntăl CREANGĂ, P. 133. Tot satul se spăimăntă de întâmplarea asta. ISPIRESCU, L. 350. Nu te spăimăntă. RETEGANUL, P. III 16/20. Ţările se spăimântară. TEODORESCU, P. P. 113. Chiruta se ’nspăimăntă. JARNlK-BÂRSEANU, D. 492. [Ind. prez. 1. (în)spăimânt şi (mai de mult) (În)spăimânt6z. 2. (în)spăimănti (rar (în)spăi-mwti) şi (mai de mult) (în)spăimântezi... | ‘Şi: spăimăntă, spământă f vb. Ia (şi azi în Banat TDRG.), spementâ t, spemintâ f vb. Ia. (Adjective: (în)spă(i)mân(ât (cu negativul ne(î)n-spăimântal), -ă = (cu înţeles pasiv) cuprins de spaimă, de frică, înfricat, speriat; (mai rar, cu sens activ) care inspiră spaimă, frică, înspăimântător. Ucenicii... spămâritafi .. . CORESI, EV. 168/14. Această spăimăntată minune, mineiul, (1776) 1042/!, cf. (minune înspăimântată) barac, ar. 8. Gemă de duioasa oftare, acelor înspăimântaşi], beldiman, ap. GCR. II 2 4 2/26. Omul spăimântat de moarte... KONAKI, p. 268, cf. (stihiile... înspăimântate) 101. Muzele, spăimântale,... fugiseră.
C.	negruzzi, I 206. Fuge nencetat Ca un duh înspăimântat. ALECSANDRI, P. I 12, cf. (glasuri spăimântute) III 14. Închid drumul Ungurului spăimântat. ALEXANDRESCU, M. 21. Tremură înspăimântată marea de-ale lor corăbii. EMINESCU, P. 240. Strigă înspăimântată. CREANGĂ. P- 268, cf. (spăimăntată). 132. Aud!... răspunse Maica tresărind spăimăntată. id. 132. Atâta de spăimăntată. şez. I 1081>/9; — (în)spămiântăt6r, oâre = care baţă spaima în cinevâ, care inspiră spaimă, de speriat, înfricoşător, îngrozitor, grozav. Grecii s'au rădicat cu... strigări înspăimântătoare. GCR. II 84/2. Visurile spăimântătoare nu turbură şi (ărăna mormănturilor. MARCOVICI; C. 7/5. Cele ce veţi auzi,., sânt... pline de mirare şi spăimântă-toare. GORJAN, H. IV 133. Am citat câtevă exemple înspăimântătoare. MAIORESCU, CR. II. 317. Ea este una din cele mai spăimântătoare ce. s’a ridicat. ISPIRESCU, M, V. 19/27-8- Aceste lighioi urîle şi spăimântătoare. şez. I 245/a; — (formaţie personală) spăiinântâtei',-ă = înspăimântător.
S	păimâniatecul Caius. COŞBUC, JE. 153/17. | A fost r a c t e: (în)spă(i)mântâre (cu negativul ne(î)n-spuimântare) s. f. = acţiunea de a înspăimântă; înfricoşare, îngrozire, spaimă, groază. Spămăn-tarea şi frica. CORESI, ev. 127/34. Arătând laudă şi spăimântări. MAG. IST. II 326/28. Să-l facă să piiaie de spăimăntarea lui. CAT. MAN. 163 (365). Câtă spăimântare în inimă mi-a venit! PANN, E. II1' 127. Himistul în spăimântare aur tot visează. konaki, P. 287. Ea răspunse cu o minunată neînspăimăntare. BĂLCESCU, M. V. 103. # Cu (s. de) (în)spăimântare loc. adj. = înspăimântător, de spăriat. costinescu. Oaspeţi mari de spăimântare, Urie^i cu negre semne, alecsandri,; P. II 179; — (în)spăimântătură s. f. == înspăi-
ÎNSPĂIMÂNTĂTURĂ
— 753 —
INSPIRĂ
mân tare; boală provenită din spaimă.. Junghiu de ’nspăimântătură. ŞEZ. III 194b/u, cf. I 123/2g, UI 194/u-]	■
—	Dintr’un lat. vulg. *expavimento,-are (derivat din expavimen > spaimă), compus în vremuri mai nouă cu pref. în-, (Forma mai veche şi corespunzătoare cu legile fonologice e spămăntă, care a devenit spăimăntă prin apropiere de spaimă). Cf. înspăimâ.
i .\ S1* Ă * M Â .\ t A T i: it A s. f. v. înspăimântă.
INSPECTĂ vb. Ia. Inspecter. — Trans. şi absol. A face inspecţie, «a luâ.s_eama, a privi-ghiâ peste cevâ» (STAMATI), a cercetă (I 1"), a controla (o şcoală, un regiment etc.) în calitate de inspector. [Abstracte: inspectare s. f. = acţiunea de a inspectâ, control, cercetare; — inspectat s. a. = inspectare. Cănd erâ de inspectat, inspectorul lipsea din Prahova. MAIORESCU,
D.	IV 27t>. | Adjectiv: (cu se^ns pasiv) inspectat (cu negativul neinspectat), -ă. Şcoală inspectată.]
—	JV. după fr. (lat. inspecto, -are, idem.). Cf. inspector, inspecţie.
inspecţie s. f. Inspection, — Cercetare, controlare (a unei şcoli, regiment etc.) în calitate de inspector. Cum v'a ieşit inspecţia? contemporanul VI, voi. II. 199. Vine după trei ani în inspecţie. C. PETI^ESCU, î. II 173. [Şi (rar): inspecţiuue s. f ]
—	N. din fr. (lat. inspectio,-onem, idem). Cf. inspectâ, inspector.
ixSPKOŢiixE s. f. v. inspecţie.
inspectoără s. f. v. inspector.
•	inspector s. m. Inspecieur. — (Funcţionar) care inspectează diferite servicii publice (făcând apoi un raport autorităţii superioare), «luătoriu-aminte, ocârmuitoriu, priveghitoriu asupra unui aşezământ (vămi, şcoale.)» stamati. Contractele să fie făcute de Egumeni, de epitropi şi de boierii inspectori. URICARIUL, IV 431/4. Inspectorul miliţiei. id. VII 222/6. Ocuparea sa este de a vizită şcoala publicaşi spitalul... a căror inspector este.
C.	negruzzi, I 313. Inspector şcolar, inspector general administrativ. [Accentuat şi: inspectdr. \ Feminin: inspectoără s. f. = persoană (de obi- ■ ceiu, profesoară) care are (şi) funcţiunea de a inspectâ şcoalele. | Derivat: inspectorat s. a. = funcţiunea de inspector; (mai ales) serviciul dintr’o administraţie publică, însărcinat cu inspectarea aşezămintelor ce depind de ea. Proiectul prevede... inspectoratele şi reglementarea într’un mod mai oruanic al revizoratelor. MAIORESCU, D. IV 610 i Şi: (în Transilv., din germ. Inspizient, ieşind tot mai mult din uz) inspicient (pronunţ.-ci-ent) s. m. = inspector; supraveghetor. ALEXI.]
—	N. din rus. inspâktora, idem (lat. inspector, -orem, idem). Cf. inspectâ, inspecţie.
inspectorat s. a. v. inspector.
. ÎNSPICĂ vb. I. 1°. Pouiser des âpis. 2°. (En parlant des cheveux) Se herisser.
1°. (Despre porumb, iarbă etc) Intrans. şi refl. A face, a da spic, a da în spic. Cănd popuşoii fac spice, se zice că dau, spic... sau înspică, pamfile, a. 85. Mai înainte de a înspică [popuşoiul]... I. IO.VESCU, C. 101. Plouă, plouă, iarba ’nspică, Dorul mândrei rău mă. strică. HODOŞ, .C. 42, Cf. JARNlK-BĂRSEANU, t>.* 137, BUD, P. P. 32, RETEGANUL, TR. 96, ION CR. iv 249. Grâu' s'o ’nschicat (Marginea, Bucov.). herz.-gher. m. iv 213.
2°. Refl. (Despre părul capului) A se ridică şi a sla ţeapăn, ca ţepele spicului, cf. a se
arici. Părul se ariceşte, se zburleşte, se ridică, se. înspică ca ţepele ariciului, rev. crit. iii 86.
[Dialectal: înschică vb. I. | Adjectiv: în-spicât (spicât LB.), -ă = (despre plante) care a dat în spic, care are spice; p. anal. (despre unele animale) cu părul (negru, murg s;au porumb) amestecat cu puţine fire de altă coloare, mai ales albe (cf. dame, t. 48, arh. olt. iii 385), cf. pestriţ; p. ext. cu pete (picăţele) de.altă coloare; (despre om) ciupit, stropit, ciugulit de vărsat (PĂSCULESCU, L. P.). Cu barba rară şi înspicată. delavrancea, ap. TDRG. O cravată neagră, înspicată cu bobiţe galbene. TR. DEME-TRESCU, ap. TDRG. Înspicatele ierburi, coşbuc, M. 91/22. Paşii lor... culcau iarba înspicată. C. PETRESCU, S. 132. Un cârlan-armăsar la păr vânăt înspicat. MON. OF. (1907) 7599. Un bou la păr bălan înspicat cu vânăt. ib. 7599. Bou bălan înspicat cu galbăn. ib. 5963. Să taie grâiele cele ’nspicate. COM. SAT. v 28. Culoarea (cânelui) e... roşie înspicată. II. XVI 43. Boi vineţi... înspicaţi. ib. IV 84, cf. 318. Câne înspicat, mâţă înspicată. ib. XVI 43. înspicat de vărsat. PĂSCULESCU. L. P. 61. | Abstracte: înspicâre s. L, înspicat s. a. = acţiunea de a înspică. | Derivat (din spicos, în Ban.): fnspicoşâ vb. I = a se îngrozi, a i se face pielea ca pielea găinii (Banat). Com. i. PETRO viei; (cu part.-adj.) îuspicoşât, -ă şi spico?ât, -ă = speriat, popovici, R. d. 167.]
—	Din lat. iuspîco, -are «a ascuţi ca spicul».
inspicient s. m. v. inspector.
înspicoşă vb. I v. înspică.
InspInă vb. Ka). (Se) piquer â, avec une âpine.— Trans. şi r e f 1. A (se) împunge, a (se) înghimpâ, a (se) înţepă cu spini. LB. Nu destul mă înspinez, mă sângerez eu? pamfile, v. 22. Îşi însptnă picioarele. şăineanu, D. u. [Prez. ind. înspin şi înspinâz. j Dialectal: înschinâ vb. IU) (Marginea, în Bucov.). herz.-gher. m, iv 213. | A d j e c t i v: înspinăt, -ă = împuns, înţepat cu spini. Iaste întru... picior dinapoi înspinăt. ŢICHINDEAL, F.
55.	I A b s t'r a c t: inspinâre s. f., înspinăt s. a. = acţiunea de a (se) înspuiâ.J ..— Derivat din loc. (a se înţepă) în spini.
INSPIRĂ vb. I. (S’)inspirer. — (Fiziol., trans’. şi absolut) A trage aerul în plămâni, a l'ace să intre aerul în plămâni; (fig., trans.) a face să se nască în mintea s. în sufletul cuivâ o cugetare, un sentiment etc., a insufla, a nă-stăvi, a da cuivâ o idee, cf. sugeră, sfătui; a arătâ, prin înfăţişarea pe care o ai, că posezi o calitate s. că eşti stăpânit de un sentiment oarecare; p. ext. (despre o persoană s. despre un obiect, trans.) a provocă în cinevâ entuziasmul creaţiunei artistice; (refl. construit adesea cu d e 1 a s. din) a-şi luâ (dela altul) un îndemn, o. ideie, spre a face cevâ s. spre a produce o operă artistică, a fi stăpânit de entuziasmul creaţiunei artistice. El [poetul] se inspiră de a cântă amorul şi gloria. C. NEGRUZZI, i 197. Luna în tăcere s’arată să inspire Gândiri religioase l'ai lui Apolonfii. ALEXANDRESCU, M. 10L. Tu porţi •un nume dulce şi SMinp inimei mele. un nume ce-mi inspiră un cuU dumnezeesc. ALECSANDRI, P. I 166. Vasile Alecsandri.... cunoscut prin farmecul neaoş-românesc al muzei ce-i inspiră. ODOBESCU, III, 21. Nu trăiţi voi, ci un altul vă inspiră, el trăeşte. EMINESCU, P. 256. O vino iarl Cuointe dulci inspiră-mi. id. ib. 49. Te inspiră, cânlă, barde! id. N. 42. Cu părul tuns perie, cu ochii... aşpri... inspiră hotărîre. c. PETRESCU, I.
I	11. [Prez. ind. inspir şi (neintrebuinţat) mspiriz (STAMATI). | (Şi: (formă românizată) inspiră vb. I (BARCIANU). | Adjective: inspirat (îuspirât, cu
Dicţionarul limbii române. 23. VII. 1931.
II, 48.
ÎNSPIRÂ
- 754 —
INSTALÂ
negativul ncinspiral), -ă = (despre aer) tras în plămâni; (despre .o pprsoană) căreia i s’a insuflat, sugerat, provocat (o ideie, un sentiment etc.); care a prirnit o inspiraţie (religioasă, artistică etc.), care a făcut s. a lucrat bine cevâ; (despre un luciu) care s’a făcut (s. scii=) bine, potrivit; (despre o poezie, operă de artă etc.) în care autorul a suferit influenţa altui scriitor, cf. imitat. In-spi'rat=însuflat (de Dumnezeu), stamati. Un om inspirat de divinitate. MAIORESCU, CR. II 238. A fost fărâ îndoială un vânător inspirat... artistul subt a cărui daltă s'a mlădiit statua Dianei de la Luvru. ODOBESCU, III 55, Două pasaţ/e... bine■ inspirate. MAIORESCU, CR. III 160 Comisiunea ad-hoc... ii'a fost de loc bina inspirată. I. IONESCU, M. 146. Pod inspirat. (Substantivat) Un inspirat; — (după fr. inspirateur) inspirntâr (inspirator), -oâre = (Anat.) care serveşte la tragerea acrului în plămâni; care inspiiă, insuflă, si.gerează (o ideie), dă un îndemn, uri sfat etc., ccnduee (acţiunile politice, literare etc. ale altuia). Inima lui creşte plină de-un avânt inspirătar. alecsandri, P. III 48 Ol de-ai cunoaşte limba noastră, ca să înţelegi versurile acestor aţă numiţi poeţi, nu i-ai căută în inspiratoarea singurătate. I. NEGRUZZI, I 70. Am găsit pe principele Gr. Sturdza în această calitate de inspiratorul principal al conservatorilor din Iaşi. maiorescu. D. IV 290. | Abstr ac te: inspirâre s. f. — acţiunea de a inspiră, insuflaie, sfat, sugestie, entuziasm creator (d»> artă). Artişti, poeli, care simţiţi scănt< ea ~ inspirării. ALEXANDRESCU, M. 202. Nici gândul nu vă vine ce naltă desfătare în suflet ne aduce un ceas de inspirâre. I. NEGRUZZI. II £,9. Lipsa de inspirâre sentimentală. MAIORESCU CR I 122. Simulează inspirări ce nu-i agită. id. ib. I 122; —inspiraţie (inspiraţi un o, inspirai iune f stamati) s. f. = (Fiziol.) in-traiea aerului în plămâni, (primul timp al respira ţ i u n i i (bianu, d. s ); insufiare, sfat, sugestie, gând (2°), entuziasm creator de artă. O inspiraţie divină. URICARIUL, X, 33 Pirsoană cu inspiraţii artistice eră numai Domniţa Raln. GIllCA, S. 43. Zise ca sub inspiraţia unei fulgerătoare maliţii. EMINES'CU, N. 82 Cea mai spornică, activitate o desfăşoară ministerul domeniilor sub conducerea sau inspirafia d-lui Carp. MAIORESCU. D. IV 82. lsvorul inspiraţiilor adevărate. MAIORESCU, CR.
II	17P. cf. 111 426.1
—	N. după fr. (lat. inspiro, -are, idem.).
Inspira vb. I
JXSPIKÂCH XE t s. f.
Ixspirâţie s. f.	v.	inspiră.
ISSPIIIAŢIIISE S. f.
INSPIRATOR, -OÂRE adj.
ÎKSPIŢÂ vb. la. Mettre des rais ă une roue, enruyer. — A pune spiţe la roată, cf. o b e d â. Cohâla... cuprinde roata, când se înspiţează sau se ol» deuză. PAMl lLE I.C. 170, ( f. DAMfi. T. 42. [Adjectiv: înspiţâl,-ă = care aie spiţe; (fig.) voinic. CIAl'ŞlANU, V.]
—	Derivat din spiţă, cu pref. în-,
ÎNSPLINÂ vb. Ja. 1°. Tomber malade de la rate. 2. S’mrichir.
1" Refl. (Despre vite) A se îmbolnăvi de splnă, a căpntâ btalâ de splină (GOROVEI, C ), a
i	se pune splina cuivâ uiAdulescu-codin), cf. dă lă pi. Nu s'a gătit în<ă de plecare, din pricină că ori nu poate prinde boi[i], or că v'o ghită
i	s'a 'nsplmat. JIPESCU, O. 148. Oamenii care mănâncă splină de la animale, se însplinează. GOROVEI. CR. 3564. Vitele cornute, mâncând buruiana rîvmită năprilă», se însplinează. H.II 116. Merg cu ele noaptea... spre a nu dălâpl sau în-splirtă. ib. XI 489. Cf. II 116.
2°. F i g. A face stare, avere, chiag; ase îmbogăţi. RĂDULESCU-CODIN. .
[Şi: (cu metateză) înspilnâ vb. Ia. h. II 155. j Şi: splină vb. Ia = (refl.) a se îmbolnăvi de splină; (trans.) a face o înţepătură în spl na vitelor bolnave «de splină». Când se splineoză o vită, adecă mănâncă prea mult şi i se umflă splina, se fierbe un furnicar şi i se pune cald pe spinare. LEON, MED. 91. O vită se splinează din cauza goanei, din oboseală, din nemâncare sau din cauză că bea apă multă pe oboseală şi pe nemâncate, gri-GORIU-R1GO, MED. II 20. In Moldova se lasă sânge la vită, iar în Muntenia se splinează, adecă se bagă o sulă-în splină, id. ib. II 23. | Adjectiv: (în)«p|inât, -ă = cu boală de splină. Vita însplinată trebue luată la goană peste câmp, ca să se scuture iarba otrăvită din ea. GRIGORIU-RlGO, MED. îl 21. Boul e însplinat. h. vii 341. ] Abstracte: (în)splinâre s. f. = acţiunea de a (se) (în)splinâ; boală de splină.'De splinare vita se umflă, înţepeneşte şi de nu se bagă de seamă repede — moare, grigoriu-rigo, MED. ll 21, cf.
H.	IX 315; — (în)splinât s. a. = (boală de) splină. Boii şi vacile zac de felurite boale şi anume:... de boala de splină (tnsplirialul)... damE, t. 30, cf. H. I 304, IV 207, VII 35, XI 153, XIV 213. Splina t — boală de vite. H. IX 367, XI 446; — însplinrâlă s.f. = însplinat. H. XI 80. | D e r i v a t (din splinos): însplinoşâ \b. Ia refl. = (despre oi) a se însplinâ. Oilor care se însplinoşază le creşte splina cât pumnii şi urinează sânge; se recomandă ca leac să scalzi oaia în 3 nopţi, în apă curgătoare (Mândreşti-Botoşani). Com. furtună.]
—	Derivat din splină, cu pref. în-.
IksplikeâlĂ s. f. 1
isSPLIKOŞÂ Vb. I j V- înSPl,Dâ-
ÎNSPOVEDtJÎ vb. IV v. spovedui.
însprÂncena vb. I v. sprâncenâ.
Înspre prep. v. spre.
ÎNSPRINCENÂ. vb. I v. sprâncenâ.
ÎNSPULRERÂ vb. Ia v. spulberă.
ÎKSPTMÂT, -Ă adj. Couvert d'ecume; âcumant.
—	(Mai ales despre rai) Plin de spume, acoperit cu spumă, p. ext. de sudoare. Calul său cel în-spumut. c. NEGRUZZI, i 213; cf. I. negruzzi,
III	279, EMINESCU, P. 212. Dansă, sforăind, gâfâind, uşor înspumat. TEODOREANU, M. II 347.
| (Mai ales dtspre lichide) lăcând spume, spu-megos, spumos. Mii de stânci ies ascuţite din sânul Bistriţei înspumate. N. gane, ap. TDRG. Vin înspumat (= vm spumos), delavrancea, ap. DDRF.
—	Pmticipiul-adjectiv al unui veib (neîntrebuinţat) înspumâ, derivat din spumă, cu pref. în.
iKSTÂRili, -Ă adj. Inslable. — Care nu este stabil, nestabil, nestatornic; cf. schimbător, variabil, inconstant, uşuratec. T6k6ly... făceâ... consideraţii de... pretindent regal făiă speranţă asupra asămănării diitlre semiluna iiistalnlă şi credinţa turcească. 1 OR GA, L. I 335. [Accentuat mai rar şi instabil. | larnilia: instabilitate s. f. = lipsă do stabilitate, nesi.abilitate, nestatornicie; cf. inconstanţă, uşurătate.]
—	N. din lat. instabilis, -e, idem.
ikstaeilitâte s. f. v. instabil.
1KSTALÂ vb. I. (S')installer.— Trans. şi refl. A inlrrduce pe cinevâ s. a se aşezâ. cu o anumilă solemnitate, într’o funcţiune s. densitate, cf. înscăunâ, aşezâ II S0; p. ext. a pune
INSTALAŢIE
- 755 -
ÎNSTĂRÎ
(pe cinevâ s. cevâ) într’un loc s. a se aşeză (într’un scaun s. într’un loc), a (se) aşeză (cu oarecare comoditate şi pentru mai mult timp) într’o casă; spec. a face o instalaţiune. El s’a instalat, şi după două zile s'a făcut nevăzut. GHICA, S. 84. Acesta... dădii lui Iacov o despăgubire... şi in-stalăîn loc pe fratele lui. IORGA, L. I. 533. Pentru a-i protejâ şi sprijini..., consulii se instalară. id. ib ii 12. Ochi un scaun, îl trase cu hotărîre in fata biroului şi se iristulă nepoftit. C. PETRE seu, C. V. 1461. Îşi instalase o baie cu duş automat, id. î. I 8. [Şi: ( < germ. installieren) in-StiUui f vb. IV». In vlădieie să se inslăluiască de Tesaurariatul nostru. ŞINCAI, HR. III 198/35. | Adjective: instalât (cu negativul neinstalat), -ă = pus, aşezat (în scaun, într’o funcţ.une s. demnitate, într’un loc oarecare); stabilit; aşezat, (într’o casă s. apartament); introdus prin instalaţiune. Ajungând la Goleşti,... găseşte pe lordaihe şi pe Earmache instalaţi acolo cu arnăuţimea lor... ghica, S. 110. Poftiţi numai... să vedeţi cmto sântem instalaţi. "VLAHUŢĂ, D. 11. Lumină electrică instalată în casă...; — instalator, -oâre = care instalează; (aproape numai substantivat) meşter care face instalaţii. |Abstracte: instalare s. f. = acţiunea de a (se) instalâ. Timpul instalării Mitropoliilor. URICARIUL, V, 147/2,. După instalarea Domnilor, partea cea mai mare a armatei turceşti... se retrăsese. GHICA, S. 122. Ceremonia de instalare. IORGA, L. I 331. Datele numirii, instalărci şi morţii lui Alexandru. C. C. giurescu, bul. com. ist. I 197; — instalât s. a. = instalare. Instalatul unei băi va costă mult; — (după fr. insiallation) instalaţie, instalaţiune s. f.= instalare, aranjare; (mai ales:) maşini, clădiri etc. făcute şi dispuse în vederea unei întreprinderi etc. s. a aranjării unei locuinţe cu confort modern. Pentru Comăneşh anu, deprins cu instalaţia de la Comunişti,... curtea boierească de la Stăneşti pănă singuratecă şi părăsită. D. ZAMFIRESCU, R. 90. A şi supus guvernului român un plan de instalaţiune perijjru expozitiunea română. ODOBESCU. II 87. Instalaţiuni şi unelte pentru conservarea, prepararea şi transpotul peştelui. ANTIPA, P. 685. Instalaţie de lumină electrică, de baie etc]
—	N. după fr: (din in şi lat. eclesiastic stailum «scaun»).
INSTAIiATIE S. f. \	, ,,
INSTAliATIÎJNE s. f. ) v‘ m
«	7
ÎNSTÂiiPÎ vb. lVa v. stâlpi.
INSTĂliUÎ t vb- IVa v. instalâ.
instanţă s. f. I. 1°. lnstance, supplique. 2°. Instance, acte judiciaire, tribunal. II. lnstance, proces, auturile judiciaire.
1.	(Transilv.). 1°. f Suplică (LB., MOLNAR-PIUARIU, DR. V 38!7?2), petiţiune, cerere (FRĂNCU-Candrea, R. 55). Nici părin(ii noştri, nice noi... nici iştanţie nu am dat, ştiind că iaste pământul nostru... (a. 1735). IORGA, S D. XII 231/3V Şi mă rog şd creaze Măria Sa d[o]mnul V([<5]fl[i]cre că aceale tril muiiri au murit, că această iş tari (ie s'au făcut înaintea Sf[â]ntului săbor (a. 17l>7)’ ib. XIII 26î>/,4 Iosif Earol Eder, criticul Inslanţiei (= Suppiex libellus Valachorum) Românilor celor din Ardeal... şincai, HR. I 25/28.
2°. Spec. (în acest sens şi astăzi în graiul po--pular din unele regiuni) Cerere înaintată unei autorităţi judecătoreşti spre a-şi căută dreptatea, «pâră»: am băgat in stan (ie = aiu dat cerere, am «pârît» (frâncu-candrea, R. 55); p. ext. judecată, judecătorie, hitămplăndu-se ca mai sus numiţii datornici a să împotrivi, vor fi sih|[i] prin ştan[iile ceale mai înalte... a se căută lucrului
îndestulare (Sibiiu, a. 1744). IORGA, S. D. XIII 243/13. # Femeile, mai ales pe la poalele Munţilor [Apuseni], întrebuinţează acest cuvânt ca un fel de înjurătură glumeaţă: bată-te instantiile [propriu: judecăţile]! frâncu-candrea, r. 55, cf. (bat'o instăntiile!) RETEGANUL, P. I 48/3.
11.	(Jur., sens modern) Act de procedură judiciară între pârîş şi pârît; p. ext. (mai cu seamă) autoritate judecătorească competentă a pronunţă
o	holărîre. Tribunal de prima instanţă, de competenţa căruia este judecarea unui proces întâia oară. Am pierdut procesul în a doua instanţă, înaintea auturităţii judecătoreşti care a cercetat procesul a doua oară. Stănţiile ce ălcătuesc partea judecătorească a clerului, prav. bis., ap. TDRG. Pentru trebunalurile de pe la ţinuturi de întâia enstanfie. CAT. MÂN. XV 64. Să se trimată la toate instanţiile. uricariul, XIV 44. A căreia hotărîre zace la instantia mai înaltă, ib. v 194/„. Şirul instanţelor administrative. SBIERA, F. s. 417. Instanţa fiind astfel legată înaintea tribunalelor noastre prin intervenirea spontană a guvernului elin, este cu atât mai surprinzătoare cererea ulterioară... MAIORESCU, D. IV 78. E cu neputinţă ca să deferi înaintea unei asemenea instanţe de autoritate judiciară... id. ib. 228, cf. 574. Se deosebesc hotărîrile judecătoreşti după instanţă, id. L.
45.	Ajunge... în cercetarea instanţelor criminale. id. D. II 75. Tratatele de alianţă, actele de notariat, actele care se vor prezentă înaintea instanţelor, sânt prevăzute cu semnătura şi sigilul părţii interesate. BUL. COM. IST. I 35. Adjudecaţiunea nu se poate face decât după o sentinţă definitivă în ultimă instanţă... HAMANGIU, C. C. 464. P. ext. Ultima instanţă = autoritatea supremă, argumentul final, cf.'casaţie. Ca o ultimă instanţă paleografia din evul mediu ne arată că... HAŞDEU, I. C. 20. Se întrebă ca ultimă instanţă a conştiinţei, dacă fapta... lui ar fi sau nu aprobată de fostul profesor. C. PETRESCU, î. I 12.
[Şi: (ad I exilusiv) inştânţie t s. f. (STAMATI), inştânţie (cu plur. -şlănţii s. f. LB.), iştânţie f s. f. (MOLNAR-PIUARIU, DR. IV 3 25/32), enstânţie ■f s. f., slânţie f s. f.]
—	N., în sensul I, din germ. Instanz (< lat. de cancelarie instantia, -am, idem); în sensul II după fr.
instantaneitate s. f. v. instantaneu.
instantaneu, -eIe adj., s. a., adv. Instan-tan6. Instantanement. — Adj. Care durează [numai) un moment foarte scurt, momentan, «cât ai clipi din ochi», care se produce foarte repede, subit. Moarte instantanee = fulgerătoare.
| Adv. în câtevă clipe, vestea uciderii va cuprinde instantaneu tot oraşul. C. PETRESCU, C. V.
345.	De-ar fi fost prinsă instantaneu c'o maşină .de fotografie... ION CR. II 320. | (Substantivat, Fotogr.) Timp de poză corespunzând unei scurte fracţiuni din secundă; imagine obţinută prin o expoziţie foarte scurtă. Am făcut un instantaneu. [Familia: (după fr. instantaneii) instantanei-lâte (pronunţ. -ne-i) s. f. = caracterul a ceea ce este instantaneu.]
—	N. după frl (derivat din instant «secundă».)
INSTÂNTIE t S. f. 1
INŞTÂNŢIE f 8. f. J V' mStanta-
ÎN STÂltE loc. adj. v. stare.
ÎNSTÂKÎ vb. Ia. (S')enrichir, rendre ou de-venir riche. — (Trans.) A face pe cinevâ cu stare, a îmbogăţi, a înavuţi; (mai ales refl.) qi face stare (rădulescu-codin), a se îmbogăţi, a se înavuţi, a prinde chiag, însplinâ (2°). [El] a înstărit [pe locuitori], I. IONESCU, D. 179. Nu
ÎN' STÂNGA
— 756 —
ÎNŞTIINŢA
se înstăreşte ţăranul [fără îndestulare de hrană ieftină]. id. C. 213. Să 'nhaţ un post ş'un cin..: In căţivă ani m’aşi înstări, alecsandri, t. 1328. Vrei să te înstăreşti,.să prinzi chiag, s’ai rost bun? JIPESCU, o.. 71. [Adjectiv: înstărit (cu negativul ne(î)nstărit), -ă = care are s. a făcut stare, avere; înavuţit, îmbogăţit; ^vut, bogat, cf. chiabur, bogătaş, gazdă. Aveă ajutorul... Jidanilor celor înstăriţi. URICARIUL, XIV 146/2a. Acest [locuitor]... este mai înstărit. I. IONESCU, D. 380. Sânt... înstăriţi oamenii din satele cele ungureşti. id. C. 42. In toate casele familiilor înstărite. I. negruzzi, I 288. Ţăranii înstăriţi îşi muncesc astăzi pământul lor. VLAHUŢĂ, CL. 25. Ioan Klein... erâ... fiul unui sătean mai înstărit şi de neam mai bun, din Sad. IORGA, L. II 63, cf. 137, cf. PACALÂ, M. R. 319. | Abstract: înstăriră s. f., înstărit s. a. = îmbogăţire, înavuţire. Drumul înstăritei ţăranilor se va face din zi in zi tot mai greu. I. IONESCU, C. 54.]
—	Derivat din loc. în stare.
ÎN stânga loc. adv. v. stâng.
iiVSTÂx«Ăxi t vb. IVa
ÎnstÂnjenÎ vb. IVa l v. stânjeni.
ÎNSTÂXJIXÂ vb. ICa) J
ÎNSTĂPÂNI vb. IVa. Mettre en possession; prendre possession. — (Modern’; trans.) A face (pe cinevâ) stăpân peste...; (refl.) a se face stăpân pe..., a'luâ s. a intrâ în stăpânire. [Adjectiv: înstăpânit, -ă = care s’a făcut stăpân pe... | Abstract: înstăpânire s. f. = luare s. intrare în stăpânire, cf. instalare. Acum, la şase ani după înstăpânirea noului regim,.. GO &A, Ţ. N. vi 3.]
—	Derivat din stăpân, cu pref. în-.
ÎN STAT f loc. adv. v. stat.
INSTATOltNICÂ t vb. U 1
Înstatobnicî vb. IVa ) v’ statornici.
INSTAURÂ vb. I. Instaurer. — (Franţuzism) A stabili, a statornici, a aşezâ, întemeiâ, cf. întronă. [Adjective: instaurât, -ă = stabilit, statornicit;—instaurat6r, -oâre = care instaurează, stabileşte, statorniceşte, aşază. | Abstracte: instanrdre s. f., instaurat s. a. = acţiunea de a instaura. Noi ceşlia, chemaţi grabnic la viaţa de stat :prin instaurarea principiului naţionalităţilor... caragiale, T. 81/19; — ( < fr. instauration) in-stauraţiâne (instaurăţie) s. f. instaurare. | Pronunţ. -sta-u-].
—	N. după fr., cf. restaura.
INSTAUUÂTIE S. f. 1
INSTAUHAŢICNE S. f. J V’ illstattr^
iNSTEii vb. Ia. Eloiler, (se) couvrir d’itoiles.
—	Trans. şi (mai ales) refl. A (se) acoperi cu sţele.. Noaptea se ’nstelează. alecsandri, p. iii 645. [Mai des adjectivul-participiu: înstelat, -ă = acoperit cu stele, plin de stele, împodobit cu stele. Luând călăuzire din cerul înstelat.
c.	negruzzi, ii 193/j. [Soldaţi,] Să-mi reveniţi ferice, Toţi înstelaţi pe frunte cu mândre cicatrice. alecsandri, p. iii 477. O noapte înstelată, eminescu, p. 42, cf. c. petrescu, 1. ii. 4. (Substantivat) înstelată s. f. == nutnele unei oi cu stea albă în frunte. MARIAN.]
—	Derivat din stele (pl. de la stea, cf. lat. stel-latus, idem), cu pref. în- (la cărturari, după fr. itoiler).
ÎNSTEMÂT, -Âadj. Constelle (de pierres prâcieu-ses).— împodobit cu stemă ; p. ext. împodobit.
Pre Anna o ţine i?[rtsto]s lângă sine însumată. DOSOFTEIU, V. S: 174,2. (F i g.) Instimată cu blândeţe. konaki, ap. DDRF. [Şi: înstimât, -ă t adj.]
—	Participiul-adjectiv al unui verb (neîntrebuinţat) îusiemâ, derivat din stemă, cu pref. în-.
ÎNŞTEVIÂ vb. Ia. Teindre avec de la racine de patien.ee.— A văpsi (galben) cu rădăcină de ştevie. Coloarea galbenă din rădăcina de ştevie o întrebuinţează ca să înştevieze firele boite galben, PAM-FILE-LUPESCU, CR. 9.
—	Derivat din şteyio, cu pref. în-,
ÎNSTIGÂ vb. IW. Instiguer. — A îndemnă, a, împinge (la cevâ rău), a aţâţă, a întărâta, îmboldi, cf. incitâ. S’a zis că Rusia a instigat răscoala Slavilor din imperiul otoman. ODOBESCU,
III	416. [Ind. prez. instig şi instighez. | Adjec1 tiv: instigat, -ă = îndemnat, împins (la' rău), aţâţat, întărâtat, îmboldit. Când însă ţăranii instigaţi atacă viaţa oamenilor şi proprietăţile, particulare, o reprimare mai aspră devine inevitabilă. MAIORESCU, D. IV 19, cf. III 170; — (mai ales substantivat) instigat6r (neobicimrite: instigator alexi, instigator barcianu), -oâre = (cel, cea) care îndeamnă s. împinge la rău, aţâţă, întărâtă, aţâţător, f îndemnător, îmboldi tor. Rusia este tratată de inamică a Islamului şi de instigatoarea insurecţiunii greceşti GHICA, S. 133. [Prin vinele lui Huria curgeâ] un sânge cel puţin lot aşâ de adevărat românesc... ca prin creierii celor mai erudiţi instigatori... ODOBESCU,
III	545. Domnialui a fost principalul instigator... id. I 505. Nu mai are importanţă să cercetăm cine au fost adevăraţii ei instigutori. maiorescu,
D.	iv 20, cf. în 206. | Abstracte: instigâre s. f. = acţiunea de a instigă, îndemn (la cevâ rău), aţâţare, întărâtare, îmbold, îmboldire, cf. incitare. Chestia numită «naţională» se urmăreşte pas cu pas..., iar în jurul ei se grupează celelalte mijloace de turburare cunoscute...: instigarea studenţilor şi a ofiţerilor. MAIORESCU, D.
IV	87; — (< fr. instigation) instigaţiune (iustigâţie) s. f. = instigare.]
—	N. după fr. (lat. instigo, -are, idem).
INSTIGÂTIE S. f. 1	;
INSTIGAŢIUNE S. f. J V‘ ,nstlSa' .
Înştiinţa vb. Ia. 1°. Aviser, informer, pre-venir; annoncer. 2°. Apprendre.
1°. Trans. (Cu complementul persoanei) A da de ştire, a face cunoscut, a încunoştinţâ; (corespunde în liLeratura mai veche şi pop. neologismelor actuale:)a comunică, a informă, a anunţă, a avertiză, a aviză, a notifică, a preveni, a publică (POLIZU). Au început şi el a se ajunge cu Creştinii şi a-i înştiinţă de la Poartă. LET. II 335/S6. M’am îndemnat... a vă înştiinţă cu această mică cărticeă. antim, ap. GCR. II 28/10. Inştiinţămu-vă pre voi. liturghie, ap. V. B. II 146. Să înştiinţeze pe jăluitori. GHEOR-GACHE, ap. GCR. II 7o/9. ll înştiinţase de pornirea norodului. C. negru ZZI, I 153. Tu îmi scrii sâ te înştiinţez ce face?, id. 63. Turturica ajunsese la împăratul Verde şi-l înştiinţase... CREANGĂ, p. 277. După ce... se duse de-l în-ştiinţă. ispirescu, L. 28. | (Cu complementul dublu, al persoanei şi al lucrului) Ceale ce l-a înştiinţat maică-sa Mirtalia. beldiman, N. p. ii 34. | f Intrans. (cu dativul persoanei) Au înştiinţat împărătesei cu grabnic corier. DIONISIE,
C.	171. Domnul înştiinţă vezirului... şi cerii, oaste. DUMITRACHE, ap. GCR. II 126/s0, Cf. E. VĂCĂ-RESCUL, IST. 260/3a.
2°. (învechit) Refl. A află, a luă cunoştinţă,-cf. a se informă. De care lucru te va învăţă şi sfânta Evanghelie, de te vei înştiinţă. LET. 14/2t.
INSTILÂ
- 75.7 -
INSTITUT
Halcocondila... mărturiseaşte, că, cănd să fie vinit Românii în Dachia, nu s'au înştiinţai. CANTEMIR, HR. 127/24. N'au putut numai decât a să în-ştienţâ de sfârşi rea monarhului. MOARTEA LUI PETRU CEL MARE, ap. GCR- II 54/26-27. Inştiin-fânilu-se împărăţia turcească..., au trimes... ca să primă pre Stavrachi. CANTA, ib. 81 /ls. Eu m'am înştiinţat de moartea craiului. BELDIMAN, N. P.
II	8. Poate să se înştiinţeze în locul unde să află... iubirea ce-i arătaţi. DRĂGHICI, R. 95. Acest nume valurile-l primesc — Unul altuia îl spune, Dunărea se ’nştiinţează. ALEXANDRESCU, M. 15. Şi cum mi te-ai înştiinţat... De acel nou împărat? TEODORESCU, P. P. III.
[Scris şi: înştienţâ vb. Ia. | Adjective: înştiinţat (cu negativul: ne(î)nştiinţat), -ă = încu-noştinţat, informat, anunţat, avertizat, notificat, prevenit; cu cunoştinţe, învăţat. Fost-au om înştiinţat lucrurilor oşteneşti. .CANTEMIR, HR. 193/,,. Pre cel la pravul talpelor picioarelor tale căzut, neînştiinţat să nu laşi. id. IST. 133; — înştiin-ţăt6r, -oâre = care înştiinţează, dă de ştire. | Abstract: înştiinţâre s. f. = incunoştinţare; ştire, noutate, veste, informaţie, anunţ, avertisment, aviz. (Locuţiuni învechite:) A face înştiinţare = a face cunoscut, a încunoştinţâ, a anunţă, a vesti, a informă, a aviză; a luâ înştiinţare = a află, a luâ lâ cunoştinţă ; a aveâ înştiinţare = a fi informat. Aveă înştiinţare prin taină de la frale-său. LET. II 181/,8. Împărăteasa, dacă au luat această înştiinţare, s'au ridicat din Crim. DIONISIE, C. 170. Inştienţare pentru moartea marelui Petru. MOARTEA LUI PETRU CEL MARE, ap. GCR. II 53/ls. Se şi feace înştiinţare la Roma. P. MAIOR, IST. 5. Stăpănitorii de la Meca, luând înştiinţare de . aceste desc< rsuri,... l-au izgonit. E. văcărescul, IST. 247/j8 1
i— Derivat din ştiinţă, cu pref. în-.
INSTILÂ vb. Ia. (Med.) Instiller. — A turnă un lichid (medicamentos) picătură cu picătură, a pică. [Part.-adj. (substantivat): instilat6r s. a. = aparat cu care se toarnă un lichid picătură cu picătură (d. e. în ochi). | Abstracte: instilâre s. f.'= acţiunea de a instilâ; — (< fr. in-stillalion) instilaţiâne (inslilâţie) s. f. = instilâre; introducerea unui lichid medicamentos (într’un organ al corpului) prin instilâre.]
—	N. după fr. (lat. instillo, -are, idem, din in şi stilla «picătură»),
. INSTIIiÂŢIE S. f.
IXSTIIAŢIÎXE S, f.
i.\stii,at6b s. a.
înstimât, -Ă f adj. v. însteniat.
INSTINCT s. a. Instinct. — Pornire firească, impulsiune interioară şi involuntară, care mişcă sufletul omenesc; spec. imboidire interioară care deteimină fiinţele să facă acţiuni spontane fără reflexiune (spre a se conservă s. reproduce), cf. presimţire; (p. ext.) aptitudine naturală, pornire irezistibilă spre cevă. Singur instinctul sau mintea povăţueşte. KONAKI, p. 292. Elefantule,... al tău instinct, a ta fire,... de rezon aşâ aproape, de om de ce-s despărţite? id. ib. 270, cf. 269. E instinctul d’o viaţă dorită, Ce n’o află omul aicea trăind, alexandrescu, M. 84. Noaptea... două nobile instincte cu putere deşteptă, id. ib. 21. Instinctul conservaţiei. alecsandri, dacia lit. 287. D. maior Papazoglu, al cărui instinct de neobosit colector se întinde fără distincţiune asupra iot felul de curiozităţi... odobescu, II 151. Un instinct atât de van, Ce le-abate şi la păsări... eminescu, P. 255. Comăneşteanu priveâ la mânile ei delicate, fără însă a le vedeâ. Ea băgă de
seamă şi le ridică în sus, cu instinctul copilăresc al vanităţii adormite ce se deşteaptă deodată. D. ZAMFIRESCU, R. 46. [Derivât: (după fr. • in-stinctif) instinctiv, -ă adj. = care se naşte s. se face din instinct. Copilul se mişcă fără astâmpăr din instinctiva pornire de a-şi întări născânda vigoare. HASDEU, I. C. VII. Cevâ fatal şi necunoscut ce-ţi inspiră o frică instinctivă, ca aprehensiunea morţei. Vlahuţă, D. 138. Limbagiul omului e un product instinctiv al năturei sale. maiorescu, l. 24. Sfera simţimânlului instinctiv, id. CR. I 159, cf. D. III 106. (A d v.) Din (s. prin) instinct. Instinctiv rupse mărgeaua pământului de la gâtul Măriei. EMINESCU, N. 70.]
—	N. după fr. (lat. inslinctus -um, «impulsiune^ îmbold»).
instinctiv, -A adj. V. instinct.
INSTITUÂ vb. I v. institui.
INSTITUI vb. IV(a). (S’)instiluer. — Trans. A face. început (unui lucru), aînfiinţâ, a întemeia; a stabili, a creâ, a alcătui, a aşeză (III 5°), a numi într’o funcţiune; (spec., Jur.) a institui [pe cinevâ) moştenitor, legatar — a lăsâ, a desemna ca moştenitor pe..., a numi legatar pe... Institue
o	autoritate sinodale centrale. URICARIUL, X 37i/25. N'ar fi o greşală, de s’ar instiluâ o resplătire naţională pentru toţi acei ce n’au proţese. C. ne-GRUZZI, I 304. Bălcescu cerii să institue în cazarmă o şcoală. ODOBESCU, iii 491. Crearea unei administraţii centrale a bunurilor mănăstireşti, care s'a instituit... id. II 38. O experienţă... pe care o instituim., având de mai înainte un grad suficient de convingere că va izbuti. MAIORESCU,
•	L. 73. [Ind. prez. instUuiu şi instituise. | Şi (învechit): instituâ vb. Ia. COSTINESCU. | Adjectiv: instituit (cu negativul neinstituit), -ă = stabilit, creat, aşezat, înfiinţat, întemeiat, numit (într’o funcţiune); (Jur.) legatar, lăsat (moştenitor). Comisiunea instituită în anul trecut pentru a organiză partea română din Expoziţiunea Universală din Paris... ODOBESCU, li 101. | A b -stract: instituire s. f., instituit s. a. = acţiunea de a institui, creare, stabilire, aşezare (I), înfiinţare, întemeiere, numire (într’o funcţiune) ; (J u r.) desemnare (de legatari, de moştenitori). Societatea Academică, căria lucrarea unui dicţionar român îi este impusă atât prin legatul Zoppa, cât şi prin instituirea ei, a cugetat la mijlocul cel mai nimerit... ODOBESCU, II 326. Instituirea de legatari, de moştenitori, hamangiu, C. C. 887; — (fr. institution) instituţie (instituţiune) = instituire; p. ext. aşezământ (9°) instituit, cf. in s t. i t u l; lege (fundamentală).,’întocmire, (politică, socială), cf. constituţie. Instituţiile primitive ale principatului. uricariul, X, 5/ls. A lumei t.emelie se mişcă, se clăteşte, Vechile-i instituţii ,se şterg, s'au ruginit. ALEXANDRESCU, M. 5. Ei completară instituţiile ţărei lor. BĂLCESCU, M. v. 9/12. Anulând prin acest mod nu numai dreptul şi insti-iuţiunea salutară a concursului, dar orice drepturi câştigate... MAIORESCU, D. IV 492.]
—	N. după fr. (lat. instituo, -ere,, din in- şi statugre «a stabili»). Cf. constitui, restitui.
INSTITUT s. .a. Institut.— A ş e z ă in â n t (9°) (public s. particular) de instrucţiune, anexat unei Facultăţi s. de sine stătător, cu caracter literar, teologic, ştiinţific, medical etc., cf. instituţie; şcoală, pensionat, pension; fundaţiune, «casă de facere de bine» (stamati); p. ext. localul unde se ţin şedinţele unei asemenea instituţii. Am cercetat toate chipurile ce au pe la universităţi, institu-turi şi pensioane. GOLESCU, î. 138. Institut agricol. 1. IONESCU, c. Vii. Averile mănăstireşti trebue
v. instilâ.
INSTITUŢIE
- 758 -
ÎNSTREINÂ
să vină în ajutorul institutelor de utilitate publică. ODOBESCU, II 46.' Fiescine are dreptul a cere răsturnarea chiar a'unei legi, când aceea î se pare că a devenit neaplicabilă sau vătămătoare pentru institutul său, pentru societatea ce şi-a impus-o. id. ib. 332. Moare... într'un institut de alienaţi. MAIORESCU, CR. II 294. Prin lege specială i s’a prevăzut un institut de bacteriologie şi s’a formal acest institut, id. ib. IV 253. Institutele unite. || Spec. Institutul (de s. din Franţa) — corp savant alcătuit din reunirea celor cinci Academii franceze (de inscripţii, de literatură, de ştiinţă, de arte-frumoase şi de ştiinţe mo.rale şi politice). Imitând Institutul dinFranţa... MAIORESCU, D. I 86.
| (La plur.) Institute = opere elementare de drept roman, mai ales aceea alcătuită din ordinul lui Justinian: Institutele lui Juslinian. [Plur. institute şi (neîntrebuinţat) institiituri. Şi: (forme inculte) instăhU. ŞEZ. III 17/„, înstăttil. stamati.]
—	JV. după fr. (lat. institutum, -i, de la insti-tuo, -ere «a institui»), Cf. instituţie.
INSTITUTIE S. f. 1	.	>
INSTITUŢIUNE S. L } V' ,nstltui’
1SSTITUTOÂEÂ S. f. )
INSTITUTOARE S. f. j V' institutOT*
INSTITUTOR s. m. Instituteur. — Persoană însărcinată cu instrucţiunea primară în şcoalele urbane (în opoziţie cu învăţător, care predă în şcoala primară rurală). [Femininul: institu-toâră (instilutoâre) s f. şi (franţuzism s. italia-nism: institutrice) institutrice s. f. Internatele aşâ numitelor «Şcoli centrale•> de păn'acum rămân excluziv destinate la creşterea institutricelor cerute de şcoalele elementare. MAIORESCU, D. I 399.]
—	N. după fr.
institutrice s. f. v. institutor.
ÎNSTRĂINA vb. I(a)	1	.	,
ÎNSTKĂINĂTĂTE t S. f. } V' !nstrema’
ÎNSTBĂIJUCIOS, -OÂSĂ adj. v. strălucios.
ÎNSTRÂ9IBÂ yb. I v. strâmbă.
ÎNSTRÂMBĂTĂTÎ f vb. IVa *
ÎNSTRÂ9IRĂTÎ vb. IVa f V‘ s ml>ăţăţi.
ÎNSTRÂMTÂ vb. Ia v. strâmtă.
ÎNST'RÂMTORÂ vb. Ia v. strâmtorâ.
ÎNSTREINÂ vb. I(a). 1°. Rendre ou devenir etranger. filre depayse. Detacher. 2°. Envoyer ă
V	etranger; chasser, exiler. 3°. S'expalrier, s’exiler. 4°. Se deguiser. II. Aliener; tomber en des mains 6trangeres.
I.	(Despre persoane). 1°. Trans. şi refl. (complinit une-ori prin de, f de către cinevâ s. cevâ, f d i n cevâ) A (se) face strein de... Se înstreină de ei. biblia (1688) 32. De dânşii mă'nstreină Pizma lor. dosofteiu. ps. 470. Mă ’nstreinară de cătră priinţă. id: ib. 55. De a ta lumină i-a înstrăinat. C. NEGRUZZI, II 281/20. Ne înstrăinează cu totul de viaţa vânătorilor. ODOBESCU, Iii 89/21. || Fig. Refl. -A deveni, a se simţi strein faţă de cevâ, a părăsi un obiceiu, a se lăsâ de o îndeletnicire. Den sfăluirea legiei... ei se strii-nează. CORESI, ev. 3/10. | Trans. A face (pe cinevâ) să se simtă strein (faţă de cinevâ s. undeva), si nu se mai simtă acasă s. bine (lângă cinevâ). Streinând oamenii tării de lângă Domnia mea... MAG. IST. 132/12.
2°. Trans. A trimite în streini, departe de casă (s p e c. spre a învăţâ în străinătate); p. ext. a îndepărtâ, a sili să plece, să părăsească o slujbă,
a demite. O streină şi o lepădă de la moşie-i. dosofteiu, v. S. 111,2. Mateiu nu uită cu acest prilej să se roage a i se învăţă copiii şl mai departe, «străinându-i pentru carte». IORGA, IST. ROM. II 136. Împărate, împărate, Nu mă'nstrăină departe [trimiţâudu-mă într’un regiment dintr’un oraş depărtat de casă]! MAndrescu, l. p. 36/8. Că amur m'a streinat. doine, 91/13. Să nu mă strinaţi departe. GRAIUL, I 93/22.
3°. Ref l. A se îndepărtâ de locul naşterii, a se duce în streini, a se aşezâ tn ţară streină, ase expatriâ, a se exilâ. [Dacă] un om va fugi, de să va înstreină (: înstriină MUNT.), atuncea acea ocină să fie pre sama domniei, prav. mold. 3. Să streină într'un oraş păgânesn. DOSOFTEIU,' V. S. 23,2. Si s'au înstrăinat de moşiile sale. LET.
II	369/S3. Şi nu socoteşte slujba ce i-au făcut, că s’au înstrăinat, ib. II 374/6. Românii care se înstrăinau în Turcia, se bucurau de drepturile lor naţionale, uricariul. I 183/9. Îmi veni dorinţă ca să mă înstreinez din patria mea. GORJAN. II.
IV	41. De când m’am înstrăinat... JARNlK-BAR-SEANU, D. 177. Da dacă mă'nstreinaiu... DOINE,
4l/l6. El s’o streinat d'acasă, o umblat încolo, încolo pin lături. GRAIUL, I 397/4. Deci să nu vă ’nstrinali, Pe mine să m'aşleptali. MAT. FOLC. 353. Mureş, Mureş, apă lină, Cin’te bea tot să’n-streină. zanne, p. VI 210. Prin străini m’am străinat. şez. I 50b/2. Eu, de când m’am străinat, Durnnia-ta că m'ai uitat. MARIAN, I. 5ii0. De cumvă m’oiu streină... MÂNDRESCU, L. p. 13/s. || t (Neobicinuit) Intrans. A petrece într’un loc strein. H[rislo]s, ce au streinâtu pre pământ pentru noi... DOSOFTEIU, V. S. 29,2.
4°. t (Neobicinuit) Refl. A se prezentâ în chip de strein, a se preface. Şi fu, când intră, ea, şi ea să înstrăină (: d issim ulare se esse). biblia (1688) 255,2.
II.	(Despre lucruri, spec. despre o avere, moştenire, moşie, zestre) Trans. A da în mâni streine, a alienâ; refl. a ajunge pe mâni streine. Cine
o	va streină (: înstriină MUNT.) den besearică..., face ierosilie. prav. mold. 755. Să nu să strei-neădze împărăţia tatălui ei. DOSOFTEIU, V. S. 161,2. Zestrea şi darurile ceale de înaintea nunţii nu poate bărbatul a le înstreină. PRWILA (1814)
121.	Nici r.u un chip să nu înstrăineză afiero-sirea sa. URICARIUL, II 20/3O. Ispravnicii... înstreină fără de ruşine clironomia unui sărac de părinţi, beldiman. N. P. II 98. Această bogăţie... s'a împrăştiat, s’a înstrăinat, s’a pierdut. IORGA, L. 56. Ş'au avut o moară 'n vânt... Ş’acele le ’n-străină. pompiliu, P. p. 59/6.
[Ind. prez. (mai mult vechiu şi popular) înstreinez şi înstreln. |. Şi: înstrăină, înstriină, în-strinâ vb. I(a); străină iLB.), streină, striină, stricnâ t (ANON. CAR.), strină vb. K^); streini vb. IV*. Pre fiiul de a părintelui cinste îl strein&svă. DO-SOfteiu, v. s. 77.2. | Aljectiv: (in)streinit (în)străinât, (în)striinât (în)strinât (cu negativul: nt;(î)nstretnat etc.), -ă = (care a devenit) strein, (fig.) lipsit de cevâ; lăsat pe mâna streinilor, plin de streini; îndepărtat, dus între streini, expatriat, exilat, fără patrie; dat la streini, alienat. Să nu ne îngrăşăm trupul... şi de ceastă lume să ne întoarcem striinaţi. coresi, EV. 48i/32. Sânţii streinaţi de... credinţă, dosofteiu, V. S. 61. Numele tău îţ[i] urseasă să fii streinată 'din tară. id. 104. Dacă se văzCt streinat de mila Împăratului... M. costin, ap. gAdei. Ion Vodă, dacă s'au simţit străinat şi scos din domnie... LET. 1, A. 86/8 Feciorii lui .Antioh-vorlă, fiind acolo la Moscali înstrăinaţi... LET. Ii 449/20. Sântem astăzi înstriinaţi den ţară (a. 1673). BUL. COM. IST. II 228. Să nu se {te... samă cererile nici a celor de faţă, nici a celor streinaţi. URICARIUL, IV 37/,. Nu îşi mai cunosc în urmă familia ’nstreinată.
1NSTREŞINAT
- 759 -
INSTRUMENT
KONAKI, P. ^295. Inima noastră amar te plânge, O! dulce frate înstrăinat! ALECSANDRI, P. I 218. Bălcescu a murit înstrăinat de prea iubita şi prea dorita sa (ară. ODOBESCU, III 489/„. Să ’mpănăm aşâ dară oraşile... ’nstreinate, cu Rumâni. JIPESCU, O. 85. Dar tare-s îndepărtaţi şi prin streini slreinaţi. SEVASTOS. C. 221/16. S'a dus... pe ţară înstrinată. HODOŞ, P. P. 208. Maică, tu m’ai blă-stămat, Ca să fiu înstrăinat. HODOŞ, P. P. 203. Cine caută spre strein, înstreinat va rămâne! ZANNE, P. VI 328; — (în)streinăt6r ((in)străinăt6r etc.), -oâre = care înstreinează ; —(formaţiune hibridă, neobicinuită) înstrăinâbil (cu opusul ne(î)n-străinabii), -ă = care poate fi înstreinat, alienabil (PONTBRIANT).] Abstracte: înstreinâre ((în)-străinâre, etc., cu negativul ne(î)nstreinare etc.) s. f. = acţiunea de a înstreinâ; îndepărtare din locul naşterii, expatriare, pribegie, exil; alienare. Striinare de căttă rude. CORESI, EV. 206/j. Varuh plângeâ înstreinarea Ieremiei. dosofteiu, V. S. 34j. Şi-i aduse pre ei... înstreinare la Vavilon. biblia (1688) 286,2. Arătându-i neamul său şi înstreinarea sa..’. LET. i A. 60/30. După ce au fugit... avut-au mare căială... de înstreinarea sa. LET. II 84/30. Multe străinări au arătat spre oamenii ţării. MAG. IST. I 123/S. De pe plaiu ’nstrăinării... Văd o pasăre voioasă. ALECSANDRI, P. II 71. înstrăinarea noastră este hotărîtă, cine ştie pentru câtă vreme. CREANGĂ, A. 125. Când e vorba de înstreinare ipotecară,... mandatul trebue să fie special, hamangiu, c. c. 390. Legea pentru înstreinarea bunurilor Statului. MON. OP. 10. In-slreinare între două familii, cf. răceală; — (îri)streinât (înstrăinat etc.) s. a. = înstreinare. Hai, mândră, la apă bună,... Apă buftă de gustat, Şi de-aici de ’nstrăinat, Să n’ai teamă de bărbat! JARNlK-BÂRSEANU, D. 233; — (contaminare între streinătate şi înstreinâ) înstrăinătâte f s. f. = şedere în streinătate, înstreinare. Multă tânguire şi jale... pentru îndelungata lui înstreinătale ce făcuse (căci... vreo doi ani..i au lăcuit). MAG. IST.
II	198/4. ( Pronunţ, -stre-i-, -stră-i-, -stri-i-.]
—	Derivat din loc. adv. în streini.
ÎNSTREŞINAT, -Ă adj. Muni d’un avant-toit. — Prevăzut cu streaşină, care are streaşină. Cel mai obicinuit gard e popularul gard înstreşinat, făcut din nuiele împletite în jurul parilor înfipţi în pământ şi acoperit cu paie şi spini (pentru care motiv se numeşte înstreşinat). vuia, ţ.
H.	107.
—	Participiul-adjectiv al unui verb (neatestat), înstreşinâ, derivat din streaşină, cu pref. In-,
Instriinâ vb. I(a) |
ÎNSTRINÂ vb. Ia j
INSTRUÂ vb. Ia
INSTRUCŢIE s. f.
INŞTRtTCŢIE t s-
INSTRUCŢIUNE S. f.
INSTRUCTÎV,-Ă adj.
INSTRUCTOR adj.
INSTRUI vb. IVa. (S’)instruire. — (Trans.). A da (cuivâ) instrucţie, a-1 învăţă (ajutându-i să se facă învăţat, cult), cf. educă, creşte; (refl.) a primi instrucţiune, a se face, a deveni (om) cult. El pierde cea mai bună ocaziune de a se instrui. ODOBESCU, Iii 11/12- JI (Jur.) A instrui o cauză, un proces = a strânge şi a cercetă actele şi dovezile pe baza cărora se va judecâ procesul. [Şi: (Transilv., din germ. instruieren) instruâ vb. ta = instrui (şi în sens juridic), barcianu. | Adjective: instruit (cu negativul neinstruit), -ă = învăţat, (om) cu (multe) cunoştinţe, care are instrucţiune (solidă), cf. cult; Gestionar
v. înstreinâ.
■ v. instrui.
archeologic... dirigiat pe atunci de instruitul şi activul nostru coleg dl. Esarcu... ODOBESCU, II 262. Tânără instruită, bună gospodină..., conduce menajul . (Mica Publicitate), universul, 1931, 12 Ian.;—instructiv, -ă = (despre lucruri) care in-strueş'te, dă cunoştinţe, din care poţi învăţă, îţi poţi îmbogăţi cunoştinţele. Neo-planta, o formă nominală foarte instructivă, hasdeu, I. C. 21. Este instructiv de constatat că îndeosebi «junimiştii» din acest minister erau priviţi ca fiind într’o particulară intimitate cu palatul... MAIORESCU, D. IV 12. Carte foarte instructivă. Lectură instructivă; —(din rus. instrăltioru s. după fr. in-structeur) instructor (accentuat, mai rar, şi instructor) = (persoană) care instrueşte, învaţă pe alţii. Sergent - instructor, care instrueşte per soldaţi. J ude-instructor, judecător însărcinat cu instruirea cauzelor (penale). (Substantivat). Ca instructor a fost numii dl... | Abstracte: instruire s. f. = acţiunea de a instrui, de a da învăţătură. Aducând din Tibet preoţi sau lamai pentru instruirea poporului... ODOBESCU, II 201;
—	instruit s. a. = instruire ; — (< fr. instruction) instrucţiune (instrucţie, istrucţie f IORGA, S. D. XIII 261/32, şi azi ca formă incultă în popor. VÂRCOL, v.; cu rostire germană: inştrticţie f ib. VIU 201, 209; apropiat de rostirea franceză: en-strucţie f cat. man. xv 64) s. f. = instruire, spec. acţiunea de a da în şcoli învăţătură tinerimii, cf. educaţie, creştere, învăţământ; învăţătură, ştiinţă; (mai ales la plural) desluşire, lămurire, explicaţie; ordin (scris s. verbal) ce se. dă cuivâ, ca să ştie cum să procedeze; (J ur.) adunarea şi cercetarea actelor şi dovezilor pe baza cărora se va judecâ procesui, cercetare (I 3°). Instrucţia soldaţilor. Instrucţiune primară, secundară, universitară, profesională etc. Ministrul Instrucţiunii publice s. ministru de Instrucţie. A fi lipsit de instrucţiune, a aveâ o instrucţiune solidă. Judecător de instrucţie = j ude-instructor. Această opoziţiune, a cărei anulare o poale pronunţă tribunalul fără nici o instrucţiune sau formalitate... hamangiu, C. C. 49. Instrucţie penală. MAIORESCU, D. III 80. Întemeiat... pe in-strucţiile Ministerului împărăteştii Curţi a Rusiei. URICARIUL, v 344/2,,. Vor luă de la această comisie instrucţiile normale, id. ib. 28/n. Atât instrucţiu-nele... precum şi ordinele ministeriale sânt date din proyria iniţiativă a ministrului, pretorian, Dti. C. 64. In chestiunea Vixenului... el duse lucrurile până la o ruptură între Rusia şi Engli-tera, trecând peste voinţa şi instrucţiunile şefului său. GHICA, S. 178. Bunele insirucţii ce dă. C. NEGRUZZI, II 147/9. De ce nu am zice învăţământ, aşezământ... năvălire..., în loc de instrucţiune, instiluţiune, invaziune? I. NEGRUZZI, I 459. Domnu’ Teofil eră _ o mul care alergă cu inimă pentru alegători, de la Interne la Lucrări publice, de la Instrucţie la Domenii. CONV. LIT. XLIII, 1053.]
—	JV. după fr. (lat. instruo, -ere «a construi»). Cf. co ns t r u i.
INSTRUMENT s. a. Instrument. —■ Obiect s. agent mecanic cu ajutorul căruia poţi face, lucră s. ajunge la un rezultat oarecare, unealtă, sculă, cinie, ciopoc, cf. aparat, rechizită; (fig.) persoană s. lucru, de care cinevâ se serveşte ca de o unealtă. Instrumente muzicale (s. scurtat: instrumente), agricole, de chirurgie. Şi te-au făcut instrument la mijloc, antim, P. XXV 23. Cu aceastea dară cinii şi istrumenturi... Ellinii au eşit stăpănitori. cantemir, hr. 86/3s. Cu meşterşugul istrumenturilor prăvălite, id. ib. 416. Istromenturi tipografi[e]i (a. 1707). IORGA* S.
D.	xiii 96/S4. Ce(a)lu mai ales istrument de a să pieardere (a. 1794). critil şi andr, ap. GCR.
INSTRUMENTĂ
- 760 -
INSUFICIENT
II	152/2,. Fabrică de toate instrumentele mathema-ticeşti. GOLESCU, I. 121. Nici... instrumenturi aveâ. drăghici, R. 150. Pietrarii... trebue să aibă feliuri de instrumenturi. id. ib. 45. Instrumenturi muziceşti. gorjan, H. 95. Ia este un instrument bogat în minuni, marcovici, d. 54. Să se cheltuiască la cumpărarea trebuincioaselor cărţi şi a matimaticeştilor instrumenturi. URICARIUL, III 29/3I. Să se poată alcătui o bibliotecă naţională, instrumenturi. id. Vii 181/13. A face din Adunare un orb instrument al voinţelor sale. id. VIII 131/13. Omul este un instrument orb al fatalităţii. BĂLCESCU, M. v. 4/t. Instrumente cari înţeapă peştele. antipa, p. 66. | Spec. Instrument muzical, aparat cu (s. din) care se cântă. Mi se păreă chiar sunetul instrumentelor jalnic şi trist. C. NE-GRUZZi, I 292. Strigând neîncetat padi! padi! ca piculina între instrumentele unui orchestru. id. I 37. || Fig. Membru viril. [Plur. instrumente şi (vechiu) instrumenturi. | Şi: (< ital. istrumento) istrum£nt s. a., istromfot s. a., (pop. în Mold., formă incultă) stromint (plur. -meniuri). ŞEZ. III 6/10, '90/jj, pamfile, i. C. 195. | Familia: (< fr. instrumenter) instrumentă vb. Ia (Muz.) = a aranjâ
o	melodie pentru mai multe instrumente, a compune partea instrumentală a unei bucăţi de muzică, cf. orchestră; (impropriu) a executâ (o melodie) pe mai multe instrumente. Dacă s’ar ispiti cinevă să cerce a instrumenta şi a vocaliză prin codri muzică clasică..., chiar şi iepurii ar apucă-o îndată la picior, odobescu, Iii 101; (cu part.-adj.) instrumentat, -ă = aranjat pentru instrumente ; (şi cu abstractele) instrumentare s. f. şi (după fr. instrumentalion) instrumentâţie, (mai rar) instrumentaţiâne s. f. = aranjarea părţii instrumentale a unei bucăţi muzicale, cf. orchestrare; — (după fr. instrumental) instrumental, -ă adj. = (Muz.) care se execută cu ajutorul instrumentelor muzicale. Muzică instrumentală (în opoziţie cu muzica vocală); (Gram.) Cazul instrumental, care exprimă mijlocul s. instrumentul; (cu abstractul rar — formaţie personală) instru-mentalit.ite s. f. = funcţiune de instrument. In-
■	strumentalitatea mănei. HAŞDEU, ETYM. MAGN. 1095/6; — (după fr. instrumentiste) instrumentist s. m. = cel cate cântă dintr’un instrument muzical, cf. executant, muzicant.]
—	N. din lat. instrumentam, -i (de la instruo, -Sre «a construi»).
IXSTItlJIKSTA Vb. Ia INSTRUMENTAI,. -A adj. INSTRUME18TAI,ITÂTE S. f.. INSTRUMENTAŢIE S. f. INSTRUMENTAŢIILE S. f. INSTRUMENTIST S. Ki.
v. instrument.
■InstrunÂ' vb. I(a). 1°. Tendre une corde, bander. Accorder. 2°. Ceindre; sangler; serrer la gourmetle d’un cheval. 3°. Enchaîner, maîtriser.
1°. Trans. A întinde struna, coarda, a încorda. înstrună iute arcul, puse săgeata şi o luă la călare, ispirescu, L. 195. || Spec. (Despre un instrument muzical) A acordă. Pentru străini azi harfa mi se înstrună. GORUN, ,F. 4. Pe când Ţiganul îşi înstrună vioara... Z. BÂRSAN, SĂM. II 104. începi», Apolon a-şi înstrună lira. ISPIRESCU, u. 109/s«.
2°. P. ext. Trans. A strânge cu o legătură pe care o întinzi; spec. a strânge în chingă şaua s. în zăbale gura calului (POLIZU). Puse şeaua pe Murga... o înstrună bine. DELAVRANCEA, S. 242. Frâul în cap îi băgă, Frumuşel Mi-l înstrună. TEODORESCU, P. P. C00b.
3°. Fig. A prinde în laţ; a ţineâ în frâu, a stăpâni, a înfrânâ. Lupul cu puii săi pustiază
codrii fără d’a bănui laiul ce-i va înstrună întţ’o zi pe toţi. ODOBESCU, I 86/17. [Trebue să se reteze] şi ultima verigă care înstrună libera desvoltare a Statului român. id. III 457/2. Ţi-ai pierdut cumpătul..., rosti Doamna înstrunându-si mânia. id. ap. TDRG.
[A d j e c t i v: înstrunât (cu negativul: ne(î)n-strunat), -ă =-- încordat; acordat; înlănţuit, înfrânat. în tot trupul simţeâ un avânt neînslrunat. ODOBESCU, III 199/24, cf. I 191, II 484, 234, III 537/25. îndată ce suflările înstrunate ale zefirului reîncep a deşteptă puterile fecundării... id. iii 41. înstrunât şi înjghebat în albia apelor sale... ISPIRESCU, U. .73/n. Murgu... înfrânat, înstrUnat, Bun de încălecat, păsculescu, L. p. 41. | Abstracte: înstrunâre s. f., înstrunât s. a. = acţiunea de a înstrună; înstrunătură s. f. = înstru-nare. polizu.]
—	Derivat din strună, cu pref. în-. Cf. struni.
ÎNSTRUŢÂ vb. I Orner, parer. — Trans. A împodobi cu un buchet de flori («struţ»), p. ext. cu orice alte podoabe, ll înstruţă' apoi cu pan-glice, cu barbenoc şi cu verdeaţă, marian, se. I 123. Să-i înstruţ crucită, cum i-am instruţat cuşma. ŞEZ. xxxil şi XXI 84. Să o laie doamnele. Să ’nstruţe icoanele, viciu, GL. [Adjectiv: înstr'u-ţât, -ă = împodobit (cu struţ). T. papahagi, M. 7/«3> 55/42. | Abstract: înstruţâre s. f.]
—	Derivat din struţ, cu pref. în-.
ÎNSUAJjITÂTE f S. f. V. îns.
insurordInât, -a adj.
INSURORDINATIE S. f.
A
INSURORMNAŢIUNE S. f. INSURORRONÂNŢĂ S. f.
INSURORI>ONÂt,-ă adj. Insubordonne.—Care nu este subordonat, nesubordonat, nesupus, neascultător, care nu ascultă de ordinele cuivâ, care are înnăscut în el spiritul de revoltă, cf. rebel. [Şi: insubordinât, -â. | Abstracte: insubordonare (insubordinâre) s. f. = nesupunere, neascultare, cf. revoltă;
—	(după fr. insubordination) insubordonâţie (insvi-bordinâţie, insubordonaţiune, insubordjnaţiâne) s. 1'., (mai rar) insuhordonânţă s. f. = insubordinâre. Cunoşteă reacţiunile Olguţei faţă de insubordo-nanţe. TEODOREANU, M. II 263.]
-T- N. după fr.
INSURORDONÂTIE S. f. ) INSURORDONAŢIUNE S. f. J V’ insubor(lonat-
ÎNSURŢIÂ vb. Ia v. subţiâ.
insucces s. a. Insuccis. — Lipsă de succes, nesucces, nereuşită. Mavrogheni, desperat de necurmatele sale insuccese, [începii a stoarce ban, din ţară], odobescu, ii 497. Romanul modem... nu e corelativ vieţii de astăzi, şi aici este una din cauzele insuccesului ce-l întâmpină. R. DIANU, curentul, 1930, 24 Sept. Sub degringolada insucceselor, Opera s’a închis mai repede ca de obiceiu. N. roşu, ib. 1930, 23 Nov.
IXSUFICIENT, -Ă Insuffisant. Insuffisamment.
—	Care nu esle suficient, n e s u f i c i e n t, care nu este destul, nu ajunge, neîndestulător, care are lipsuri. Criticul insuficient şi puţin judicios e însă un povestitor care nu înşală, un harnic traducător şi rezumă tor. IORGA, L. I 91. Amânând pe mai târziu prelucrarea insuficientei naraţiuni a lui Ureche... id. ib. II 572, cf. MAIORESCU, CR. II 143. In măsura în care ştirile acestora sânt insuficiente, vom recurge la isvoa-rele târzii. . C. giurescu, BUL. COM. IST. V 38.
***.
INSUFICIENŢĂ	-	7
(Adv.) Această singură: ideie... ar face cea mai mare onoare învăţatului principe, ori cât de insuficient ar fi fost pusă în practică. IORGA, L. I
276.	(Ca termin de clasificare în şcoli) Are nota ' insuficient ( = rău) la latină. [Abstract: (< lat. insufficientia) insuficienţă s. f. =- neîndestulare, lipsă (de pregătire, de ştiinţă etc.), cf. incapacitate; (spec., Med.) lipsă s. neajuns în funcţionarea normală a unui organ. Dovedeşte... insuficienţă în chestiile mai importante ale politicei. MAIORESCU, D. II 16. Dar tot Lascar Catargi, după ce acuzarea lui Ion Brătianu a fost înlăturată şi insuficienţa elementului Vernescan pe deplin dovedită, a avut o destulă abnegaţie de sine. id. ib. IV 61. Regimul... de atunci va trebui să cadă din cauza acestei insuficienţe, id. ib. iv.605. Amănunte... lipsesc din cauza insuficienţii ştirilor documentare, c. giurescu, com. mon. ist. v 154. Insuficienţă aortică, hepatică. | Pronunţ, -ci-ent, -ci-enţă şi -cient, -cienţă.]
—	N. din lat. insuffieiens, -tem, idem.
INSUFICIENTĂ s. f. v. insuficient.
*
iNŞUFii vb. I v. insuflă.
ÎNStTFliĂ vb. I. I0.—2°. Insuffler. 3°. Animer, encourager. 4°. Inspirer. Suggerer, souffler. — (Termen literar).	-
1“ Trans. (Complementul e viaţa) A suflă (în ceva), a introduce prin suflare. A insuflă viaţă fHului celui ce zăceă. mineiul (.1776) 667i.
2°. (Modern, Med.) Trans. şi absol. A suflă un gaz, un abur sau un praf într’o cavitate s. pe un organ al corpului, bianu, d. s.
3°. Fig. (Cu complementul persoanei) A însufleţi, a îmbărbătâ, a încurajâ. Această veste... au insuflat cu un duh de îmbărbătare până şi pe cei leşinaţi. -DRĂGHICI, R. 33. N’am alt ajutor decât lăcrămile şi dragostea mea ca să mă insufle. MAR-covici, C. 45/ls. A cerului credinţă... a patriei iubire, Ce odată’n aste locuri pe strămoşi îi insuflă. ALEXANDRESCU, M. 21.
3°. (Românizare a neologismului inspiră). F i g. Trans. (Complementul e un abstract) A inspiră. Insuflă-mi adevărul. MARCOVICI, c. 9/22. Lucrarea ce nu însuflă frică. I. IONESCU, C. 29. Faţa lui tânără şi bărbătească insuflă încredere. C. ne-GRUZZI, I 30. Cănd se pune la pian, pare că geniul muzicei o insuflă, id. I 75. Simţirea vie ce tu mi-ai insuflat. ALECSANDRI, P. I 139. Instinctul vănătoriei a putut să în sufle unor oameni de geniu [idei nobiJe], ODOBESCU, iii 52/„. | Refl. A se inspiră, a primi s. a-şi luă inspiraţia din... s. de la... Oare de cine v’însuflaţi ă'un sfert de vac încoace? I. VĂCĂRESCU, P. 351/10. Văzând pruncul, se însuflară de sus şi cerură să i se dea numele de Michnil. ISPIRESCU, M. V. 1/12. | T ra n s. A sugeră, a vârî (cevâ) în mintea s. capul cuivâ. îi orbeşte şi le însuflă cugete nebune: BĂLCESCU, ’M. V. 563. li insuflară aceleaşi bănuieli, id. 422.
[Şi: insuflă vb. I. ALECSANDRI,’ P.' I 166, 226. | Adjectiv: insuflat (insuflat), -ă = însufleţit, îmbărbătat, încurajat; inspirat, sugerat." Izvorul... scripturilor celor de D[u]mn$zeu insuflate. MINEIUL (1776) 1242/2. Cu înţelepciunea, lui D[u]mnezeu fiind insuflată, ib. lll2/i, cf. 477i, 54‘/i, 95Vi> 1051/!, 1072/2, 1297,, 1322/j, 1857,. Sânt insuflaţi [ioamenii] toi de aceeaşi simţire. URICARIUL, VIII 107/lo. Insuflată de duhul înţelepciunii. GORJAN,
H.	IV 229. Nu-i mai bine, toţi Românii, insuflaţi de-acelaşi dor. Dintre două mici popoare să ne facem un popor? ALECSANDRI, T. 166. Oştirile creştine de cruce insuflate. ALEXANDRESCU, M.
28.	Poeziile... insuflate de un simţimânt poetic. MAIORESCU, CR. I III. Vei găsi bărbaţi de-a patriei iubire puternic insuflaţi. I. NEGRUZZI, II 31. Insuflaţi de sfinte muze. TEODORESCU, P. p. 109b.
L — '	ÎNSUFLEŢI
(Substantivat) Boalele sufletelor, de Dumnezeu insuflate . [vocativ], le vindecăl mineiul (1776) 1082/2 ; — însuflăt6r (insnflăt6r), -oâre = inspirator, îriduplecălor la... însuflălor de virtute, de evlavie. COSTINESCU. | Abstracte: însuflâre (insuflâre) s. f. = acţiunea de a însuflă; inspiraţie, însufleţire, îmbărbătare, încurajare. Darul cel prea îndestulat te-au umplut pre tine cu însufiarea cea d[u]mnezeiască. MINEIUL (1774) 2472- Împodobit cu d[u]mnezeeştile insuflări. ib. 1042/2. Opera de artă are căpătată însufiarea de viaţă de la talent. CARAGIALE, N. F. ll/2;— (Med., ad 2°) insuîiâţie s. f., insufiaţiune s. f. lnsuflaţiunile de aer în plămâni se fac în cazurile de asfixie, bianu, d. S.]
-	— N. din lat. insulio, -are, «a suflă în cevâ...» s. după fr.; cf. î n s u f 1 e ţ i, i n s p i r â.
insufi/ecĂcios, -OĂSĂ adj. (Cu sens neprecizabil, în poezia populară cu caracter mistic) Cei răi însuflecăcioşi... Săpieie, Să răspeie. PAMFILE, B. 24/2S.
. ÎNSUFIiETÂ f vb. Ia 1 ÎNSTJFIiEŢĂ vb. la / V- însnîletJ*
ÎNSUFiiEŢl vb. IVa. 1°. Animer, donner l’âme, la vie. 2°. Reprendre vie, courage. 3°. Rendre la vie, ranimer, ressusciter 4°. Enflammer, enthou-Siasmer.
1°. Trans. A însuflă viaţă, a da viaţă, a face să trăiască (din nou), a înviâ; Şi suflarea Duhului său l-au înviat şi l-au însufleţit. LET. I 42/22. Pentru ce n’am geniul căutătorului patriei mele, care a însufleţit ţărâna lui Crwer? MARCOVICI, C. 33/j9. Codrul puse a vui, Brazii a-şi însufleţi. ALECSANDRI, P. III 158. Sufletele strîgilor şi strigoilor, după ce au ieşit din trup, se întâlnesc mai întâiu pe haturi, de joacă împreună;... petrec tot în zburdăciuni până spre căntători, când se des-părţesc, ducânctu-se fiecare acasă, de însufleţeşte iar trupul din care au ieşit, sbiera, p. 317/,.
2°. Intrans. A (mai) prinde viaţă, (fig.) inimă, putere, curaj (rădulescu-codin, I.). A mai însufleţit (în glosar: însufleţat) voinicul; iar Smeul, cum i-a văzut, s’a făcut... o butură neagră. RĂ-DULESCU-CODIN, î. 233. Începii a mai însufleţi. ispirescu, l. 53.
3?. Fig. Trans. A da viaţă (p. ext. putere, curaj, bărbăţie),, a animâ, a încurajâ, a îmbărbătâ, a resuscită. însufleţind Evreimea, Iar s’au pornit cu mulţimea, barac, ap. GCR. Ii 241 /3. O întâmplare neaşteptată N ădejdea’n mine însufleţeşte. I. VĂCĂRESCU, p. 117/a. Să-mi însuţleţezi spe-rarea. PANN, Ş. I 47. Emulaţia ajută, duhul îl însufleţează. MARCOVICI, C. 38/,2. Însufleţiţi nenorocirea ce este aproape a se face jertfă sărăciei. id. ib. 23/10. Să ştiu să ’ntrebuinţez Colorile osebite, Tonurile felurile, Care stilu ’nsw/(e(c[a]s[â]. ALEXANDRESCU, M. 224.
4°. Trans. şi refl. A (Se) entuziasmâ. S'au putut însufleţi în■ acest contact. MAIORESCU, CR.
II	338. Vorbirea lui,, a însufleţii tineretul.
[Şi: însufletâ f vb. Ia = a da viaţă, a însufleţi (1°). Cu zidire dumnezeiască zidi... şi cu... socotita suflare însufletă omul şi-l învii, coresi, EV. 347/36;■— (învechit) însufleţâ vb. 1»; suficţi vb. IV» = (trans.) a însufleţi, animâ (LB.); (intrans.) — a vieţui (LB.), a (mai) trăi; a-şi veni în fire, a aveâ răgaz, odihnă, a-i întihni (ciauşanu, V.). Să se poarte [iubita] şi mai rău, Să mai sufleţesc şl eu. pop., ap. Ciauşanu, v. | Adjectiv: însufleţit, însufleţat (cu negativul: neînsufleţit), -ă = care are suflet, cu viaţă; animat, resuscitat; entuziasmat,.-' (Ad 1°) Păzindu-şi viaţă curată... ca un stâlpii viu şi însufleţatu. MINEIUL (1698), ap. GCR.
I	319/17. Vii sau însufleţiţ[i] sânt copacii. TEOFI-LACT, ib. II 21/37. Sicriu însufleţit. MINEIUL (1776) 42/„. Carne însufleţită. GR0M0VN1C, ib.
V
INSULĂ	—
164/u. Despre ceale neînsufleţite (= fără suflet) lucruri. CALENDAR (1814) 87/V Grămăzi de trupuri. neînsufleţite .( = moarte). MARCOVICI, C. 22/22. Cine a dat neînsufleţitei materii, puterea de a se mişcă ? id. 12/al. la am fost şi eu în lumea asta,...
o	bucată de humă însufleţită din Humuleşti. CREANGĂ, A. 71; (ad 3°—4°) A tale scrisori... de amoriu însufleţite. KONAKI, P. 10 4. A ta mândră pomenire... De o falnică mărire Va fi ’n veci însufleţită. ALECSANDRI, p. 191. Totalitatea însufleţită a celor ce iau parte la şcoală. MAIORESCU,
D.	ii 150. [Imaginea războaielor] turnată în bronz cu iot proeminentul reliev al însufleţitelor sale sculpturi, odobescu, iii 68/19;— însufleţit, -ă t = pătruns de spirit sfântf?). însufleţatcle besea-rici a lui D[umne]dzău. DOSOFTEIU, V. S. 2 pr., cf. 204,2;—(în)suflefit6r, -oire = care dă viaţă, animă, resuscită, entuziasmează, animator. Să iubeşti pre D[u\mnezeul tău cu toată inima ta, această e partea omului... însufleţitoare. TEOFI-lact, ap. GCR. ii 21/35-36. | Abstract: (în-) sutleţtre s. f. = acţiunea de a însufleţi; (insuflare de) viaţă, animaţie, îmbărbătare, încurajare; entuziasm. Răsplătirea nu iaste mare însufleţire. antim, ap. GCR. II 5/30. Năzuind... cu o sufleţire la stăfiânitorul cel legiuit. URICARIUL, I 267/13. Intru însufleţirea bucuriei, mai să cumpăne[â] să
0	sărute. DRĂGHICI, R. 231. Oricare nălucire L'a omului simţire Aduce ’nsufleţire. ALECSANDRI, P.
1	178. Petrecerile din sat, la care luau parte cu cea mai mare însufleţire... CREANGĂ, A. 118. A fost o scurtă însufleţire, când a vorbit de copil. C. PETRESCU, I. II 57.]
—	Derivat din suflet, cu pref. în-. Cf. î n s u f 1 â, s u f 1 e t â.
însuiă s. f. lle. — întindere de pământ în-cunjurată din toate părţile de apă, ostrov; p. anal. grup izolat de obiecte (case, păduri etc.) în'mijlocul unor obiecte de alt fel Insula Haili-goland. DRĂGHICI, R. 7. In insula streină în care lăcuiţi, alexandrescu, M. 186. Văd insule frumoase şi mări necunoscute, alecsandri, p. III 5. Pe câmpia înălbită se văd insule de codri. id. ib. III 16. Miriştile galbene şi uscate se perdeau în depărtările nelămurite şi numai câte un pâlc de salcăna însemnă ici-colo o insulă mai verde. sandu-aldea, luc. Vi 448. Afară de aceste insule continentale,— nişte adevărate fărâmături ale uscatului... sânt altele... Acestea se numesc oceanice şi sânt oarecum insule originale. Ele sânt insule vulcanice adevărate... sau insule coraligene. mehedinţi, G. F. 154-5. Munţii şi podişurile sânt aşadară un fel de insule de căldură în marea rece din înălţimile atmosferei, id. ib. 27. Insule plutitoare, antipa, P. 76, 521. [Diminutive: insuliţă s. f. DICŢ., insulică s. f. | Familia: (după fr. insulaire, lat. insularis, -em) insulâr s. m. = locuitor s. originar din insule, ostro-vean. Găsim pe timpul lui Mavrogheni mai multe opuscule greceşti, al căror scop erâ să înalţe Domnia insularului sau să o defaime. -IORGA, L.
II	100. Întreaga insulă Ţenedos plângeâ pentru plecarea lui Ghica, care făcuse atâtea binefaceri insularilor. D. RUSSO, BUL. COM. IST. II 14.]
—	N. din lat. insula, -am, idem; cf. peninsulă.
insular s. m. v. insulă.
iNSUl/EMENl vb. IVa y. sulemeni. .
insulîcă s. f. V. insulă.
insulina s. f. (Med.) Insuline.— Medicament pentru tratarea diabetului zaharat, obţinut din secreţia internă a unei părţi din pancreas, numită insulele lui Langeshans.
—	N. după fr.
762 -	ÎNSUMĂ
Insuliţa vb. I(a) Percer, transpercer d'une pique. — Trans. (Cu complementul persoanei) A străpunge cu suliţa. Nouăzeci şi nouă De suliţe oiu luâ şi te-oiu însuliţâ. marian, D. 72. Cu puştile s’o împuşcaţi, Cu suliţele s’o însuliţaţi. grigoriu-rigo, med. i 182. || Intrans. A împunge, a străpunge. Din suliţi oiu suliţâ. MARIAN, NU. 24. Sânii... provocatori, văzuţi de profil, păreau că izbucnesc prin bluza roşie, ca un galop prin flăcări, însuliţând. TEODOREANU, M. II 228. [Şi: suliţă vb. Fa>. Sân Ion Cu bucinu' bucinân\d], Cu suliţa suliţân[d]. T. papahagi, M. 137/67. j Adjective: însuliţât, -ă = străpuns cu suliţa. Şv[â]ntul Sava... pre d'imbe părţi însulitatu... s'au săvârşit. DOSOFTEIU, V. S. 922. De toate părţile însuliţatU şi pătruns fiind, mineiul (1776) 160l/i; — însuliţătdr, -oâre == care împunge, Străpunge cu suliţa s. ca şi cu o suliţă; împungător, străpungător. Cu 99 suliţi însuliţătoare. marian, S. I 131. | Abstracte: însuliţâre s. f. = acţiunea de a însuliţâ; — însuliţât s. a. = însuliţâre. Nici cal de ’ncălical. Nici puşcă de împuşcat, Nici suliţă de ’nsuliţat, Pe cuţit c'â încălicat. grigoriu-rigo, med. i 94; —■ însuliţătură t s. f. = împunsătură, străpungere cu suliţa. L-au lovit cu a doa însuliţătură în spinare. DOSOFTEIU, v. S. 25,].
—	Derivat din suliţă, cu pref. în-.
insuliţă s. f. v. insulă.
INSULTĂ vb. I(a) v. insultă.
INSULTĂ s. f. Insulte. — Jignire adusă onoa-rei cuivâ cu vorba (cf. înfruntare, bajtjo-cură, înjurătură, ocară, sudalmă) s. cu lovirea (cf. atac, agresiune), cf. ofensă, bruscare, invectivă, afront, injurie, ultraj. Insulta, care poate fi uşoară s. gravă (hamamgiu, c. C. 212), se face se, aduce s. se primeşte. Insulte şi calomnii. MAIORESCU, CR.
I	364. Eaţă de suprema insultă adusă lui. id. D.
I	34. [Verbe: (după fr. insulter, lat. insultare) insultă vb. I(a) (cu ind. prez. instilt şi — rar — insult6z) = a ofensă (trans. şi absol.), a face cuivâ o insultă, cf. uit r agi â. Şi-a permis, domnule ministru, să mă insulte in exerciţiul funcţiunei, să mă insulte în casa mea, aducân-du-mi bani. maiorescu, d. iv 502; (cu adjectivele:) insultat, -ă = care a primit o insultă, ofensat, cf. ultragiat; insultăt6r,-oâre = care insultă, ofensător. Domnii moldoveni sânt judecaţi cu o sinceritate lăudătoare sau insultătoare, după interesele Brâncoveanului. IORGA, L. II 633. Vorbe insultătoare; (şi cu abstractele) insnltâre s. f. = acţiunea de a insultă, insultă (MAIORESCU, D. Iii 52), insultat s. a = insultare; — (după model- neo-grecescl insultarisi f vb. IVa = a insultă. M'au insultarisit. ALECSANDRI, T. 1403.]
—• N. după fr. (lat. insulto, -are, derivat din in- şi saltare «a sări», cf. rom. a sărî la cinevâ).
insultarisî t Vb. IVa v. insultă.
Însuma f vb. I Rqmassefr.—T rans. A adunâ, a strânge (sume de) bani. Nu-i lăsau Leşii pe ţărani să îmbie să însume banii. AXINTIE URICARIUL, ap. TDRG.
—	Derivat din sumă, cu pref. în-.
Însuma vb. I(a). 1°. Faire la somme, addition-ner, totaliser. 2°. Enrâler.
1°. Trans. şi refl. A (se) face suma s. totalul, a (se) împlini numărtil, a (se) adunâ (la un loc, până ce dă suma totală), cf. to t a 1 i z â.' Din cerc în cerc urmează datoria, cât nu se însumează. I. VĂCĂRESCU, p. 44/,. Însumează de-abiâ un efec-.tiv de 170.000 oameni. MAIORESCU, D. II 74. Este
ÎNSUMUŢÂ/
— 763 —
Însumi
evident că vor trebui să se însumeze toate cererile şi să se vadă... ce se poate, fără să se dezechilibreze bugetul, id. ib. IV 135. Din această listă care însumează galbeni cinci [sute] şaptezeci şi trei, s’au primit de mine de la subscriptori... BUL. COM. IST. I 317.
2°. (Mii.) A înrolâ, a înscrie în registrele s. controalele armatei, a încorporâ.
[Prez. ind. însumez şi, mai rar, însiim. [Adjectiv: însumât,-ă=(Ad 1°) adunat, cf. totalizat; înrolat, încorporat. | A b s t r a c t e: însumare s. f., însumat s. a. = acţiunea de a însumâ, adunare, totalizare; înrolare, încorporare.]
—	Derivat din sumă, cu pref. In-.
ÎNSUMUŢÂ f vb. I v. sumuţâ.
ÎNSUMI, însămi pron., adj., subst. I. 1°. (Moi, toi, lui etc.) -mâme. 2°. Moi (toi, lui etc.). II. 1°. Seul. 2'. (De ou par) soi-mâme. 3°. S&parement, en soi, (chacuti) pour soi, par soi-mSme. 4°. Auto-,
I. Pronume. 1°. Pron. de identitate (întrebuinţat singur, în funcţie substantivală, azi însă numai subiect, nu şi complement, sau urmând — mai rar, precedând — în funcţie adjectivală, un substantiv ori, mai ales, un pronume personal, reflexiv s. demonstrativ) (Eu, tu, el etc.) în persoană, chiar s. tocmai (eu, tu etc.), (fiinţa s. lucrul) despre care e vorba şi nu alta s. altcevâ, f (eu) î n s u 1, cf. singur.
a)	Forme acordate în gen, număr şi persoană. (Acordul se găseşte în cele mai' vechi monumente literare şi e azi de rigoare în limba literară, mai ales la masculin şi la singular) însumi pers. 1 mase. sing. Oăndu vărsară sângele lu Stejanu..., însumi erâ slăndu (~ stăteam) şi lăsâ pre uciderea lui. COD. VOR. 40/lO-lt, cf. MINEIUL (1776) 1332, URICARIUL, XXV 50/,. Vreare-aşi eu însumi se audzu. COD. VOR. 70/u, Cf. VARLAA.M, C. 80, BIBLIA (1688) 8 pr./43. Pre cei ce sânt pricina răutăţii îi. ştiu cine sânt, ca cum mă ştiu pre mine însumi. ANTIM, P. XXVI/a, cf. PSAL. SCH. 132/„. Soarta
ce... vei fi pregătit familiei mele şi mie însumi... MARCOVICI, D. 6/,; — însămi, mai rar însămi pers.
1,	îem. sing. Ca să-mi mai treacă de urît, m’am ocupat însămi de toaleta [servitoarelor. C. NE-GRUZZI, I 104. Fata împăratului răspunse:... Eu însămi erâ să ţi-o spuiu. ISPIRESCU, L. 328; — însuţi pers. 2, mase. sing. Fărâ de ajulătoriu, tu însuţi de tineşi roagă pre Dumnezeu. CORESI, EV. 323/jj. Poţi noao însuti (sânguru biblia 1688) răzgiudecâ. COD. VOR. 59/3, cf. 31 /B, mineiul (1776) 70h, MARCOVICI, D, 10/„, 16/. Iubeaşte aproapele tâu ca tire însuţi. COD. VOR. 118/,. la-te aminte tu pre însut[i\ (azi :	pe tine însuţi).
biblia (1688) 56/j. Râsul are trei fraţi: pe nebun, pe nerod şi pe tine însuti, zanne, P. II 700, cf. marcovici, D. 16/aa;—însăţi şi (formă mai nouă) fnsaţi pers. 2, fem. sing; Însăţi ţie pren sufletu-ţi armă treace-va. CORESI, EV. 518/23. Adam s'au izbăvit cu naşterea tâ, însăţi mireasă a lui Dumnezeu. MINEIUL (1776) 387a, cf. '4272. Tu> însăţi ai voit fără ’ndurare să jertfesc amorul mieu. alecsandri, p. II 97; — însuşi pers. 3, mase. sing. Pristol întru Efesu şi aceia lăsă acie, e însuşi întră întru gloată. COD. VOR. 2/8, cf. 7/u, 17/,, 23/s etc. Însuşii Domnulu însuşii audzl, însuşi treanese îngerulu său. psal. SCH. 482/7-8, cf. 491/5. Acest lucru însuşii întru sine (= prin sine însuşi) să socotească. CORESI, ev. 172/„. Împăratul însuşii cu sine iase denafară de grăiaşte cu nuşii. varlaam, C. 294. Cu un ceam’mr să meargă însuşi el din Crămpre apa Donului pună la Voroniţa. let. II 3:i0/u, cf. MARCOVICI, D. 10/,. De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi şi-l vădeaşte între tine şi între dânsulu însuşii (a. 1693). GCR.
I	309. Nu este mai mare mustrare de cuget,... de-
cât cănd vine cinevă a cunoaşte că însuşi ar fi pricina ticăloşiei sale. drăghici, r. 17, cf. MAR-COVICI, d. 9/6, KONAKI, P. 274. Isus Hristos, al cărui cuvânt din însuşi al tău părintesc sân a iz-vorît. MARCOVICI, D. 6/2. Fiinţa cea mai de temut pentru om este însuşi omul. ib. 16/la, cf. konaki, p. 265, 279, C. negruzzi, i 31, 64, creangă, P. 85, ISPIRESCU, L. 31, ZANNE, p. iv 630. Pătruns de sine însuşi, odihneă cel nepătruns, eminescu, p. 221, cf. MARCOVICI, D. 4/„ 11/j. Se apucă însuşi cu mâna lui să le cureţe [armele şi hainele] de rugină. ISPIRESCU, L. 3. Însuşi împăratul se va duce. id. ib. 31. Nici dracul nu face omului răul pe care şi-l face el însuşi, zanne, p. VI 573, cf. MARCOVICI, D. 8/19. (Pleonastic, urmat de singur) Pre urmă au sosit însuşi singur căpitanul Timofteiu. LET. II 339/l#; — însăşi şi (formă mai nouă) însăşi pers. 3 fem. sing. Cumu-s amu ceia ce dorm întru corabie şi însăşu (= ea, la rândul ei) mearge numai cât de abiiă o ame-rinţă vântul... CORESI, EV. 457/a. Să deate însăşi pre sine pre mâna tiranului, mineiul (1776) 941. Cea dintâiu şcolăriţă a fost însăşi Smărăndiţa popii. CREANGĂ, a. 2. Voiu să vă Încredinţez prin însăşi vederea... c. negruzzi, i 78. Unii ziceau că [Manda] şi-a făcut seama însăşi, ib. 108. Începând la talpa însăşi a mulţimii omeneşti Şi suind în susul scării pân’ la frunţile crăieşti. EMINESCU, P. 224;—înşine pers. 1, mase. plur. Şi de înşine de noişu... va Dumnezeu să fie rugat. CORESI, EV. 3 2 3/23. Să nu ne dăm înşine pre sine în năpaste, varlaam, c. 252, cf. dosofteiu, v. S. 3 pr., DRĂGHICI, R. 164. Să cunoaştem şi pre înşine şi pre D[umne]zău. biblia (1688) 5 pr./6, cf. 3 pr./34. Înşine noi de voia noastră de vom face paretisis, călcăm porunca şi făgăduialu. antim, p. xxvil/8. Am văzut înşine pinteni de rugină putreziţi, alexandrescu, m. 22. (Plur. maie-statis) Pe lâijgă acestea (= dispoziţiuni luate din pravilele împărăteşti şi obiceiuri ale pământului) şi altele oareşicare poveţi de înşine alcătuind Domnia mea..., am aşezat nouă alcătuită pravilă (a. 1780). uricariul, v 394/a; — însene pers. 1, fem. plur. (puţin obicinuit); — înşivă pers. 2, mase. plur. Voi vedeţi înşivă. COD. VOR. l/6, cf. 23/, 142/4, 145/,, 159/,, MINEIUL (1776) 1262/2, 1272/2.' Şi voi înşivă sânteti oameni cu inimă de ţărână. CORESI, EV. 6/35; — însevă pers. 2, fem. plur. (neobicinuit); — înşişi (unele gramatici dau şi forma înşile) pers. 3 mase. plur. înşişi (avzol) ştiu că eu erâ cela ce i băgă în temniţă. COD. VOR. 42/s, cf. 62/s, 63/», 105/s, cuv. d. bătr. ii 338, varlaam,
C.	132. Dracii înşişi de frică strigară, varlaam,
C.	236j, cf. DOSOFTEIU, V. S. 4 pr./123. Şi-au pus împărat înşişi de sine pe Bonaparte. dionisie,
C.	207; —■ înseşi (unele gramatici dau şi forma însele) pers. 3, fem. plur. Nu dentr’aceasta numai iaste a şti..., ce şi den înseşu aceale cuvinte ale lu Hristos. CORESI, EV. 244/21- [Mihaiu] alergă... întrebuinţând când îndemnările,... cănd înseşi loviturile, spre a întoarce pe ostaşii săi la bătaie. BĂLCESCU, M. V. 372. Gospodine de tot neamul străbat... mulţimea pentru a şi face ele înseşi cumpărăturile. IORGA, N. R. B. 286.
b)	Acordat în număr şi persoană, nu însă în gen, care rămâne masculin şi pentru feminine. Adecă eu, Ilina, nepoata lui Ion..., însumi (= însă mi) de mine, nevoită, nici împresurată, ce de bună voie mea, scriu şi mărturisesc (Galaţi, a. 1642). GCR. 1 92. Află că eu însumi (= însămi) sănt o feţişoară, bolintineanu, ap. TDRG. Să mă îngrijeşti, [Fat-frumos,] cu însuti (= însăţi) mâna'ta. ISPIRESCU, L. 3. Veneâ cu. însuşi (.= însăşi) învoirea Porţii, c. NEGRUZZI, 1 142. Simt
o	ruşine faţă de mine însumi [zice o fată]. C. PETRESCU, î. II 6S. Giopşoară că i făceă, Cu însuşi (= însăşi) mânuţa sa. jarnIk-bărseanu, d. 495,
ÎNSUMI
- 764 -
ÎNSURA
cf. GORJAN, H. I 3/„, KONAKI, P. 100, 101, 261, 265. Piatra dă (= de) ascuţit, însuşi (= însăşi) ea nici cum taie, iar cuţitul tăios îl face, ZANNE, p. V 493. | (Mai rar forma feminină e întrebuinţată pentru masculin) Fiiul eş[t]i de la însăşi tatăl. psal. SCH. 529/ls.
c)	Acordat în număr şi gen, dar nu şî în persoană, Şi dintru voi înşişi (= înşivă), învăţaţi înşişi, sculâ-se-voru bărbaţi. COD. VOR. 22/^ (:den-tre voi încă se vor sculă biblia 1688; dentru voi sân guri sculâ-se-vor N. testament 1648; e| tj/iwv avxwv; slav. olu vasu s a m S)-.
d)	Forma însuşi serveşte — din ce în ce mai des — şi pentru feminin, pentru plural şi pentru persoanele 1-2. însuşit, ( — însăşi)... Prea curata făcusc-le. CORESI, Ev. 97/3S-. Spre însuşii ( — însăşi) împreunarea lu Dumnezeu, id. ib. 506/5, cf. 442/29. Au venit aicea doi-trei preoţi şi patru-cinci oameni... şi scoţindu-i însuşi înaintea, domniei mele..., s'au întrebat să arăte tot adivărul (a. 1756). URICARIUL, I 354. Vina a zeace mii de tâlhari însuşi. DOSOFTEIU, V. S. 38. Fii ferit şi însuşi ( = însuţi) când te vei află împreună cu cei buni. beldiman, N. P. I 33. Însuşi (= însăşi) bărbăţia lor. id. ib. I 180. Nici însuşi tu nu ştii. drăghici, R. 6. Amăgiţi ei însuşi ( = înşişi) de mincinoasa ei fată... KONAKI, P. 264. lai dovadă, însuşi (= înseşi) Încredinţările mele. C. NEGRUZ-ZI, I 23. Am sfârşit prin a râde noi Însuşi ( = înşine) de noi. id. I 68. Să iubeşti pe aproapele tău ca Însuşi (: Însuţi COD. vo,R. 118/17) pre tine. id. I 149. Nu numai pe oameni, dar şl însuşi ( = înseşi) pietrele, ispirescu, u. 8/25.
2°. (Mai rar) Pron. pers. Eu (tu, el etc.), îns (I 2°). Ceia ce-[a]u învăţat pre(a) al(ă)ţii, iară înşişi porănca lu Hristos n’au păzit... CUV. D. Bătr. 338. Gustul pentru mvizică se desvălise în' însumi, alecsandri; dacia lit. 272, cf. 276. întru această condicii ţă se trecură vreo câtevă stihuri greceşti şi rumăneşti făcute .de însumi. AL. văcărescu, ap. iorga, l. ii 487.
II.	Adjectiv şi substantiv. 1°. (Însumi, care cuprinde ideea: «eu, iar nu altul», a putut ajunge să însemneze: «eu fără altul», Probabil că această trecere de sens a fost la noi decalcată după slavoneşte, unde samu are, ca avtâg în greceşte, pe lângă sensul de «ipse» şi pe cel de «so-lus») Singur. Sul-se în codru însuşu (:sl. edinu; sân gur biblia 1688) ase rugă. CORESI, EV. 262/17, cf. 262/17, 334/2 etc. Nu îndrăzniiu însumi, aşâ prost, la acest lucru cu trudă mai multă de pulearea mea, ci întâiu cuvântul Domnului mieu
Isus Hristos mă îndemnă........ şi după aceasta cu
porunca şi cu voia luminatului Domn.... şi cu bla-goslovenia prea sfântului Mitropolit.... împreună... şi cu sfatul cinstiţilor boiari ai Ţărâei- Rumâneşti (Govora, a. 1642). GCR. I 98. Ai fugit din ochii miei şi rămaş (= rămăseiu) însumi. DOSOFTEIU,
V.	S. 582. Nu-i bine a fi omul însuşu pre pământ. N. costin, ap. GÂDEi. Să nu măiu însumi, id. ib.
2°. P. ext. De sine, de la sine; p. ext. în mod automat. Şi bucate mai mari, de cealea ce se făceă înseşi aveă. CORESI, EV. 526/28. Venea capra însăşi (gr. avrâ/iaros): DOSOFTEIU, V. S. 262, cf. 202. Uşile, iale înseşi (avrofiarog) să ’nchisără. id. ib.
112,	cf. 1452.
3°. (Neacordat) Deosebit, (fiecare) pentru sine, independent. Mearseră ucenicii cătră Isus, însuşu (sl. e d i n o m u, lat. soli; în tălc : de e i ş fl, în BIBLIA 1688: deosebi) ziseră lui... COKESI, EV. 272/2. Ţara Ardealului nu este o ţară însuşi, ci «Ardealul» este şi se cheamă mijlocul ţării. LET. i A. 38/s.
4°. t (în compoziţii traduse după greceşte sau slavoneşte, corespunde elementului modern de compoziţie) Auto-. Insuţi-văzătoriu (gr. avxâm:r/c, paleosl. samovidici) al dumnezeeştilor taini ai
fost. mineiul (1776) 139s/2% cf. 1347j, 1352/x-un însuţi-făcătoriu (gr. avxonoioq, paleosl. s a -motvorici). ib. 1312/2. Insuşi-stăpănitor (gr. avToxQ&icoQ) al Indiei. GORJAN, H. Ii 81.
—	Născut din însn, însă şi un element -şi (ca în eluşi, acelaşi, sineşi etc.),. care ar puteâ fi lat. issi ( — ipsi) sau st ( = sibi), ca în bulg. samsi. înlocuirea lui -şi, înţeles îii tot cazul ca dativ al pronumelui personal, prin -mi, -ţi etc. este veche.
iNSUPlltĂBlli, -A t adj. Invincible, insur-montable. — (Latinism, întrebuinţat odinioară mai ales prin Transilv. şi Bucov.) Care nu se poate întrece, peste care nu se poate trece, care nu se poate birui, învinge, nebiruit, neînvins, «un lueru supra căruia nu poate veni cinevâ, un ce greu, pe care nu-l poate vince (birui) cinevâ, o nevoie neapărată» (aristia, plut.). Crucea... arc putere insuperabilă. MARIAN, NA. 95.
—	N. din lat. inşuperabilis, -e, idem.
IXSCPOltTÂltil,, -A adj., adv! Insupportable. Insupportablement. —Care nu se poate suportă, suferi, răbdâ, nesuportabil, (de) nesuferit. Mutre insuportabile, vlahuţă, D. 62. M’am convins încă odată... că oamenii cei mai insuportabili sânt virtuoşii, c. PETRESCU,.!. II 68. (A d v.) Pofta e şi mai mare şi buzele şi mai insuportabil uscate, şi apa şi mai dorită. TEODOREANU, M.'
II	231.
—	N. după fr.
llVStrit vb. I. 1°. Marier. En parlant des hom-mes: se marier, prendre femme, epouser. 2°. Se marier (en parlant d’une . femme qui entretient son mari: tres rare et ironique). .3°. Bien arranger (fig. et iron.), envoyer promener.
1°. Trans. A căsători un fecior s. bărbat cu o fată s. o femeie; cf. măritâ. Xerxis... socoti.să însoare pre fecioru-său... cu fata aceştiia muieri, herodot, 507/21. L-au silit de l-au însurată. DOSOFTEIU, V. S. 702. însurăndh-l fără de voia lui... MINEIUL (1776) 1792/2. Dacă e holteiu, caută de-l şl însoară, marian, na. 171. Să-şi însoare ş’un fecior. jarnIk-bArseanu, d. 470. Săracii boii cornuţi, Cum însoară nişte muţi! ib. 454/17. # Cine are fete multe, însoară mulţi măgari, zanne, p. ii 124. Moşiile mărită urgiile. Şi oile însoară nevoile, ib. V 436. | (Absol.) însoară când vrei, mărită când poţi: arată cu câtă greutate măriţi o fată. ZANNE, P. IV 395. |j (Refl., despre bărbaţi; construit une-ori cu prep. cu, mai rar, d u p ă) A(-şi) luâ femeie, a luâ (o fată s. o femeie) în căsătorie, a se căsători. En-soru-mă = uxorem duco. ANON. Căr. Cu aceaia vrea să se însoare. CORESI, EV. 540/22. însurăn-du-se cu lăsatu, (= qui âpousera celle qui a âte r6pudiee), preaiubire face. TETRAEV. (1574), 233. De te-ai însurat, n’ai greşit. CUVÂNT PENTRU CURĂŢIE, ap. GCR. I 52/22. Popa şi diaconul de să vor însură,... sânt ca şi cela ce leapădă că-, lugăriia. prav. 1123. Cela ce să va însură, de-şi va luă muiareă călugăriţă, aceaia nuntă nu e destul, ib. 758. M’am însurat, de am luat muiare. biblia (1688) 3 pr. 32. Din Moscali... nici să se însoare în ţară. NECULCE, ap. GCR. II 34/35. în-surându-se a luat de soţie pe doamna Bet-Lee. MARCOVICI, C. 3/20. Când ţi s’or aprinde călcâiele, însoară-te pănă a nu îmbătrâni. C. negruzzi, i 251. Tatăl-mieu, văzăndu-se flăcău tomnatic, se însură cu jupăneasa Mărica. id. I 246. Regii se însurau. EMINESCU, N. 67. Făt-frumos nu făcuse nuntă, când s’a însurat. CREANGĂ, p. 102. El nu voiă să se însoare aşă de tânăr. ISPIRESCU, L.
184.	Draga baciului brânduşă, Fă-mi cămaşă de fuior, Că mi-i găndu’ să mă ’nsor. jARNlK-BÂR-SEANU, D. 365/417. Zis-a maica să mă ’nsor, Să-i aduc un ajutor, ib. .372fxl. însură-m’aş, să-mi fac
Însura
— 765 —
INSURGENT
casă. ib. 12. Mă’nsuraiu, să iau muiere, ib. 181. Te 'nsori tu după mine? alexici, l. p. i 231/27. însoară-te, măi vecine. — Ba eu nu m’oiu însură. DOINE, 30/12-13. In an mare nu e bine să te însori. ŞEZ. I 18/13. Nu te insurâ, măi vere, Că femeia multe cere! zanne, p. IV 397. Unul trage să moară Ş’altul joacă, să ’nsoară. ib. II 637; cf. I 48, v 46, VI 259. -ife A se însură• cu căcatul după. ureche (cu buricul neuscat) = a se însură de mic, cu caşul la gură. ciauşanu, V. | Fig.'A se uni, a se împreună. Gândul tău se ’nsoară cu-a mea dorinţă, alecsandri, ap. DDRF.
2°. R e fl. A se mărita (însă numai atunci când bărbatul, după căsătorio, se mută în casa miresei).
Cf. MARIAN, NU. 6.
3°. Fi g. (Propriu: «a scăpa de un fiu însurân-du-1»'). Trans. A goni, a se [des]cotorosi de cinevâ; a-1 potrivi bine; a-1 omorî, zanne, p. 397. Las'că te ’nsor eu şi pe tine acuşi, măi buclucaşule ! creangă, p. 43.
[Adjectiv: (adesea substantivat) însurât (cu negativul: ne(î)nsurati, cf. holteiu, burlac, becher, llăcău tomnatee, celibatar), -ă
—	(om) căsătorit. Ensurat = uxoratus. anon. car. Cela ce-i însurat să grijeaşte de ceale lumeşti. CUVĂnt de curăţie, ap. GCR. I 52/3l. Dacă... să va întoarce şl mUiarea şi va găsi bărbatulu-şi însurat... prav. 576. Un om însurat are drepturi în societate, la care un neînsurat... C. NEGRUZZI,
I	73. Erau odată... doi fraţi şi amândoi erau ne-
însuraţi. CREANGĂ, P. 37. Asta n'am mai auzit-o: Drac flăcău, drac însurat, jipescu, ap. GCR. II 66l/24. Dar acuma însurat, Trăesc ca ş’un împărat. JARNlK-BÂRSEANU, D. 394. Junele neînsurat e ca un împărat. ZANNE, P. IV 484. Sluga însurată la o căţeâ fătată, nu e bună de nimic. ib.. iv 595; — (rar) însurător, -oâre = care însoară ; de însurat. | Abstracte:	Insurâre s. f. =
acţiunea de a (se) însură, căsători. Acolo nu va fi însurare nici măritare. alexandria, 148. In-surarea sa cea tainică. GORJAN, H. 161. Abiă trecură patru luni de la însurarea lui Ipolit...
C.	NEGRUZzr, I 54. # Însurare fără stare, să fii gata la ţesală: cel ce se însoară fără nici o stare să sufere ale nevestei sudalme. ZANNE. P. IV 397;
—	însurat s. a. = însurare, căsătorit. Insuratulu... a mulţi s’au urît. VARLAAM, C. 61. Nu-i vreamea încă de 'nsurat. prav. 719. Şi deaca ajunse în vârsta lui de însurat... SF. alExie, ap. GCR. II 68/10. Însuratul de tânăr şi mâncarea de dimineaţă n'au greş. C. NEGRUZZI, I 251. Celui mai mare îi veni vremea de însurat, creangă, p. 4. Feţi... de 'nsurat. jarnIk-bârseanU, II 513. Pălindu-l pe băiet tuia însuratului, trimete pe mă-sa la împărat.- şez. vi 13. # 'nsurat şi de coate goale să nu se vaiete nimene. ZANNE, P. IV 399; — însurătoare s. f. = însurare, însurat; căsătorie; solemnitatea însurării, cununiilor bărbatului cu femeia (COSTINESCU), cf. măritiş (la femeie). Tatăl său, văzând că nu zice nici da nici ba, şi cugetând că poale i-e ruşine să vorbească de însurătoare, îi căută o mireasă şi-t însură. MARIAN, SE. II 181. însurătoarea nu-i măr să-l muşti şi, de nu ţi-a plăceâ, să-l svârli jos! SEVASTOS, N. 49/9. Vremea trece... şi însurătoarea rămâne baltă. CrkangĂ, p. 142. Le-a venit şl lor vremea de însurătoare. ISPIRESCU, L. 33. Ş’a plecat în vânătoare, Vânătoare 'nsurătoare. TEODORESCU, P. P. 20. li sosise ceasul însurătoarei. ŞEZ. vi 111. Însurătoarea dc tânăr e ca gustarea de dimineaţă. ZANNE, P. iv 400;—însurăturâ s. f.= însurare (cu nuanţă depreciativă). Ce mai însurălură. a fost asta?; — (învechit) însurăciune s. f. = însurătoare. La Varlam, ce me-[a]u dat la însurăciune[a] me[a]... (a. 1739). IORGA, S. D. XI 58. ll îngrozeaşte... cu nenorocită însurăciune. FIZIOGNOMIE, ap. GCR.
II	144/21. Şi care le căpătase... de mult cu însu-
răciunea, toate le prăpădise. ŞINCAI, HR. II 209/la* Lăudând plăcerile însurăeiunei cu entusiasm. C. NEGRUZZI, I .75. Dorul de însurăciune. SBIERA,
F.	180. li veni... vremea însurăciunii. reteganul, P. IV 64/5-4, cf. ŞEZ. IV 230/27; — (rar, format după măritiş) însuriş s. a. = însurătoare. Aveţi însuriş, că noi avem măritiş, şez. xxxi (XIX) 142. | Alte derivate: (< însurat, întrebuinţat mai ales la plur.) însurăţel s. m. = tânăr însurat, căsătorit de curând.' Vă feriţi, iubiţii mei însurăţei şi holtei, De rămăşag cu femei, alecsandri, T. 320. Dorinţele... noilor însurăţei. MARIAN, NA.
1.	Legea însurăţeilor. MAIORESCU, D. II 156. Ly,ca Moşneagul, însurăţel de-al doilea, creangă, a.
122.	Un însurăţel odată cu nevasta a.plecat. CONTEMPORANUL, I 197. Însurăţeii trăiau aşă de bine. şez. vi 15.]
—	Din lat. pop. •in-uxoro, -are (din uxor,-orem «nevastă, soţie», cf. uxoratus LB.), cuvânt păstrat şl în Italia meridională; cf. dessurâ.
ÎNSURÂ vb. I. Remonter des bottes. — Trans. (Despre încălţăminte) A pune căpute, a încăpută (Polizu), a pingeli (şăineanu, d. u.), a le pune feţe (Ciauşanu, V.). [Adjectiv: însurat, -ă = încăputat. Tot mai uşor îmi este... să cos carâmbii însuraţi de la toţi Câmpenii, v. A. URECHIĂ, ap. TDRG ]
—	Din lat. *insolo, -are (derivat din solum «talpă»), Cf. Tiktin, Zeitschrift f. rom. Phil. XXIV 320.
ÎNSURĂCIUNE S. f. 1
însuratei. s. m. j v‘ însura •
ÎNSURĂTÎ vb, IVa. refl. Devenir amies ă la vie ă la mort.-— (Despre fete) A se legâ surate, cf. înfărtăţi. în comuna Roşia din jud. Gorj aveau 'mai de mult feciorii şi felele datina în ziua de Dragobete de a se însoţi, adică de a se înfârtăţl şi... însurăţl. MARIAN, SE. u 32. [A b s t r a c t: însnriiţire s. f. = acţiunea de a se însurăţi. id. ib.
54,	MANGIUCA, ap. TDRG]
—	Derivat din surată, cu pref. în-.
NSURĂTOÂRE S. f. )
ÎNSURĂTURÂ S. f. J V- înSUra *
IN SURE CT, -Ă adj., subst. Insurgâ. — (Latinism) Care s’a răsculat s. s’a ridicat împotriva unei autorităţi s. a unei stări de lucruri, răsculat, răsvrătit, cf. revoltat, rebel, insurgent. S’a vorbit de judecata acestui insurect împotriva dogmei, p. şeicaru, curentul, 1930,
6	Dec. Iată că d... devine un insurect împotriva îndătinatei minciuni oficiale, id. CURENTUL, 1930, 24 Dec.
—	N. din lat. insurrectus, -a, -um (part. trecut dela insurgo, -Sre «a se ridică împotriva...»).
INSURECŢIE, INSURECŢIUNE S. f. InSUr-reclion. — Rascoală, (împotriva unei autorităţi), ră'srairiţă, răsvrătire, cf. rebeliune, revoluţie, sediţiune, revoltă. Circulara Porţii... în care Rusia este tratată de inamică a Islamului şi de instigatoarea insurecţiunii greceşti... GHICA, S. 133. [Şt: insurdnţie f s. f. Anul 1796, Maiu 22 au fost insurenţie întâie şi au fost nemnişugul .(— nobilimea) din Maramorişi şi din toată Ţara Ungurească în cătane. Iară al 2-lea rând au fost insurenţi[e] anul... o mie opt sule (Ieud, Maramureş). IORGA, s. D. xvii 124.]
—	N. după fr. (lat. insurrectio, -onem, idem).
ÎNSURENŢIE ţ s. f. v. insurecţie.
INSURCJENT, -Ă adj., subst. Insurge. — (Latinism, întrebuinţat mai mult la plural) (Persoană)
INSURGENŢĂ
- 766 -
ÎNSUTI
care s’a răsculat s. s’a revoltat împotriva vinei autorităţi, jăsculat, răsvrătit, cf. revoltat, rebel, insurect. Insurgenţii credeau că s'a produs revoluţie şi în alte oraşe... UNIVERSUL, 1930, 16 Dec. Guvernatorul militar... phcal înaintea rebelilor... a fost capturat şi obligat să treacă în fruntea coloanei de insurgenţi, ib. 1930, 15 Dec. [Şi (neîntrebuinţat): insurgint, -ă t PONTBRIANT. | Abstract: insurgenţă s. f. (LM.) = răscoală, răsmirită, cf. revoluţie, revoltă, rebeliune, insurecţie.]
. — N. din lat. insurgens, -tem, idem.
INSURGENŢĂ s. f.	1
INSURGINT, -Ă t adj., subst. J v- nSUrSent*
ÎNSURÎ vb. IVa. Grisonner. — Intrans. A se face, a deveni sur. Puţin te-ai schimbat..., numai părul începe a însurl. I. NEGRUZZI, ap. TDRG. Coloarea lânei este albă... laie (oile negre ce au însurit). H. iii 68. [Adjectiv: însurit, -ă = care a devenit-sur.]
—	Derivat din sur, cu pref. în-.
însurîş s. a. v. însură1.
înşurubâ vb. Ia. Visser. — Trans. A băgâ şurubul, a prinde, fixâ, strânge cu un şurub (Marginea, în Bucov.) HERZ.-GHER. M. IV 214. Omul... începuse să taie cevă, să lipească şi să înşurubeze cevâ [la ţevi], C. PETRESCU, c. V. 139. || Fig. Refl. A se strânge de jur împrejur s. în jurul cuivâ. Marcel... care pănă aici erâ vesel, vorbăreţ şi 'mprejurul căruia se înşurubau jocurile şi petrecerile... OLLĂNESCU. ap. TDRG. [Şi: (Moid.) înşurnpâ vb. l(a) DICŢ. | Adjectiv: înşurubat, înşurupât (cu negativul ne(î)nşurubat, ne(î)nşurupat), -ă = înţepenit cu ajutorul unui şurub, vârît, strâns, fixat cu un şurub. Tulumbele fură înşurubate la pompe şi desfăşurate spre incendiu. M. CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLII 451. Tăbliţa de metal înşurubată în zid, de-asupra cutiei de scrisori. TEODOREANU, M. II 13. Cf. 22. j A b-stract: înşurubare (înşurupâre) s. f. = acţiunea de a înşuruba, strângere cu şurubul.]
—	Derivat din şurub, cu pref. în-. Cf. desşu-rubâ, şurubui, şurupi, şir o fi.
Înşurupâ vb. I v. înşurubâ.
In sus loc. adv. v. sus.
ÎNSUS f s. m. Le Trâs Haut.—(In cele mai vechi Psaltiri, traducând pe paleosl. vyllnu) Cel mai de sus, cel prea înalt. Cântu numele tău însuse (: a 11 i s s i m e). PSAL. SCH. 21. E tu însuse (: tu autem a 11 i s s i m u s) în veac Doamne... CORESI, ps. 255.
—	Compus din în + sus.
însuşi, însăşi s. însăşi pron. v. însumi.
ÎNSUSÎ vb. IV. S'attribuer, s'arroger s’appro-prier.—*Trans. (în legătură cu dativul pronumelui pers. conjunct) A luâ cevâ pentru sine, a-şi a p r o p r i â, a-şi atribui, cf. (a-şi) aro gâ. Fără a-şi însuşi cinevâ (pre) cel mai mic lucru. uricariul, li 197/2B. însuşindu-şi prin aceasta un rol neînvoit de legi. ib. X '368/6. Îşi însuşise dreptul a numi şi pre Domni. C. NEGRUZZI, i 274. Să ţi spuiu aci numai în ce chip, cum şi ce fel, imaginaţiunea, sufli tul şi mintea mea au putut aievea să-şi însuşească plăcerile... artei. ODOBESCU, Iii 13/2. Îşi însuşise înţelesul istoric al limbei. maiorescu, d. II 53. | (Neobicinuit, nepronominal) A câştigă. Această operaţiune... ne-a adus... la aceleaşi idei asupra modificărilor ce reclamă proiectele, spre a deveni operate, însuşind pe . deplin aprobaţiunea Societăţii noastre. ODOBESCU, II 392. [Adjectiv: însuşit (cu ne-
gativul ne(î)nsuşit), -ă=(care este) propriu, particular (unui lucru), apropriat. Bezna cea însuşită pământului. MARCOVICI, D. 443. O ghioagă..., buzduganul însuşit (= aparţinând ca atribut al) slujbei de armaş-mare, sta aşezată pe velinţa flo-coasă. ODOBESCU, I 66/14. Caracterul păstoresc e atât de însuşit într'înşii... id. 228. | Abstract: însuşire s. f. = acţiunea de a-şi însuşi cevâ, apro-p>iare (cf. aro ga re) ; ccea ce este propriu, particular (cuivâ s. unui lucru); fel de a fi s. de a se prezentă, proprietate, particularitate, p. ext. calitate, îndemânare. 3500 lei, epitropiilor obştişti-lor ape a oraşului, ca cu aceştia şi cu ceilalţi rânduiţi de către domnia me[a], atât dintre cele osăbit însuşiri a noastre, cât şi din... URICARIUL, I 17/le.
O	funcţie potrivită însuşirilor ce aţi câştigat în ţară. ib. XIII 379/9. în numele aceştii tăceri, însuşire a marţii... MARCOVICI, C. 106. Însuşirile [carlofilor] se schimbă, i. IONESCU, C. 56. însuşirea abuzivă de a nu se rândul Mitropolit fără ştirea... ei. C. NEGRUZZI, i 241. însuşirea judecăţilor de a fi afirmative. MAIORESCU, L. 43. Însuşirile cele mai fericite ale neamului omenesc. id. CR. I 2?1. Însuşirea culturii, id. CR. III 160. Poezia românească din secolul al XV 111-lea... are toate defectele modelelor, fără să aibă vreuna din însuşirile lor. IORGA, l. II 506. De atunci Austriacii şi-au pierdut însuşirea de reprezentanţi ai ideii creştine, id I. C. II/67. Însuşirile divine. TEODORESCU, P. p. 253b; — (mai.ales la cărturarii din Bucovina) însuşie f (însăşie f ap. TDRG.) s. f.= însuşire. LB. Pasărea aceasta mai are şi acea îvsuşie... marian, ap. TDRG.; — însuşime f s. f. însuşire. Au însuşimile cuvenite peniru alegerea deputatului (a. 1842). CAT. MAN. VIII 30. Omule!... în inimă-ti te ’n toarce şi vezi a ta însuşime! konaki, P. 274. Insuşimea, adecă întregimea cunoştinţa de sineşul nostru. PISCUPESCU, O. 125; — (la cărturarii din Bucovina) însuşietâte t s. f. (pronunţ, -şi -e-) = însuşire. Din cauza acestei în-suşietâţi, cocoşul, la cei vechi, a fost închinat lui Apollo. MARIAN, O. II 239. Toţi uveâ asemeni în-suşietăţi. SBIERA, P. 120/17. Cf. 28/14, 69/30, 135/21.]
—	Derivat cărturăresc de la însuşi (spre a redâ pe fr. approprier).
ÎNSUŞIE f s. f.
ÎNSUŞIETĂTE f S. f.
însuşime’ f s. f.
ÎNSUŞIRE S. f.
ÎNSUTI vb. IVa. Cevtupler, repeter cent fois.— Trans. A face de o sută de ori (mai mare, mai mult, mai de preţ etc.), a mări s. a repetă de o sulă de ori; a înmulţi un număr cu o sută (POLIZU); p. ext. a face s. a repetâ de foarte multe ori; a mări, a spori. Acei doftori... în loc de a ne scăde[ă] răul, ni-l însutesc. KONAKI, P. 281. Acele doaă pasări... însutiră acele cloncăituri de care răpună cerul. GORJAN, H. II 58. Libertatea însuteşte puterea, bălcescu, m. V. 562. || (Neobicinuit) Intrans- A creşte de o sulă de ori. Talentul... ei l-au făcut să înzecească, să însutească, să în-miască. sturdza, m. 58. [Â d j e c t i v: însutit, -ă = preţuind, mărit (crescut, repetat, înmultit) de o sută de ori, p. ext. de foarte multe ori (herz.-GHER. M. IV 213); (adv.) de o sută de ori, p. ext. de foarte multe ori. însutite osteneale. MINEIUL (1.776) 122l/a. Dă celui ce ţi-au dat ţie toate, casă aide la dânsul însutit. GCR. II 148/33. Când... am fi văzut ţinţariul în însutită cătime. KONAKI, P. 268. Să nu spun minciuni, Dar Ipale se îmbogăţise însutii şi înmiii. CREANGĂ, P. 153. | A fast raci: însufire s. f. = creşterea sau mărirea unui lucru de o sută de ori; înmulţirea cu o sută],
—	Derivat cărturăresc din sută, cu pref. în-.
v. însuşi.
ÎNSUŢI
- 767 -
ÎNTÂIU
Însuţi, Însăţi s. Insaţi pron. v. însumi.
INTABULA vb, I v. întabulâ.
INTABULÂ vb. Ia. (Jur.) 1°. Enregistrer. 2°. Inscrire au registre des hypotheques, au cari a sire.
1°. f (Mold.) A trece (un amanet) în «tabulă», în condica divanului. STAMATI.
2°. (Jur.; Transilv. şi Bucov.) A înscrie (un act de proprietate) în cartea funduară, cf. în regi-st r â, în rolă. Fundaţie vecinică... se va înla-bulâ şi la Roma. şincai, HR. III 2761/ae. Le-au şi intabulat ţoale pe numele lor.
[Prez. ind. întabulăz şi (ad 1°) şi întăbul -f (STAMATI). | Şi: (formă literarizată) intabulâ vb. 1», (formă românizată, învechită s. populară) întă-buiâ vb. Ia. | Adjectiv: întahulăt (negativ: ne(î)ntabulat), -ă = care este trecut în «tabulă», în; cris în cartea funduară. |Abstracte: intabulâre (întabulâre) s. f. acţiunea de a intabulâ, de a înscrie !un act de proprietate) în cartea funduară. Patriarhia... a cerul tribunalelor austriace ointa-bularea» sa ca shigură proprietară în Bucovina. MAIORESCU, D. IV 348; — (ad 1°) ijitabuiâţie f, în-tabulaţiune | s. f. = intahulare STAMATI.]
—	N. după germ. intabulieren, idem (din lat. in -f- tabula).
ÎNTĂBULÂ vb. I v. intabulâ.
INTABULAMI3NT s. a. (Arh.) Entăblement.— Parte a unui edificiu aşezat de-asupra coloanelor (cuprinzând arhitrava, friza şi cornişde). Statude aşezate pe întabul amtnt ele columnelor sânt ale regilor barbari. ODOBESCU, III 73/19. [Şi: întabula-m6nl s. a ]
—	N. după fr.
îktabulamîsnt s. a. (Arh.) v. intabula ment.
ÎNTACĂMÂ vb. Ia. Atteler; seller. Mettre en Hat de fonctionner. — «A înhărrâ, a pune şaua; [p. ext..] a pune în stare să funcţ.oneze, a în-furmâ». ciauşanu, v.
—	Derivat din taeSm, cu pref. în-.
INTACT, -Ă adj. Intact. — Neatins, nevătămat, întrig, neştirbit, curat; p. ext; integru, nepătat. Păstrarea intactă a Dobrogei. MAIORESCU,
D.	II 220. Cifra... rămâne intactă, id. I 285. A-prinse lumina..., inspec'ă patul intact. C. PETRESCU, î. II 202. Va puteâ... să-şi menţină -intactă disciplina partidului? P. ŞEICARU, CURENTUL 1930, 3 Oct.
—	N. după fr. (lat. intactus, -a, -um, idem).
INTACTIli, -Ă adj. Intactile. — Care nu se poate pipăi, care scapă simţului pipăitului.
—	N. din lat. intattilis, -e idem.
iNTĂFOŞÂ vb. Ia'. (S’)emmitoufler.—Trans. şi refl. «A (se) îmbiăcâ bine, a pune (s, luâ) nouă cojoace ca baba Dochia; a se ’mbiăcâ (ca) de iarriă, a se încotoşmănâ» (CIAUŞANU, V.) cf. încotoşmâ, încroşnâ, îmboldori, înfofoli. [Adjectiv: înlâîoşât, -ă. ciauşanu, GL. | Abstract: întăfoşât s. a. id.]
ÎNŢĂFOŞÂ vb. Ia. (S’)enfler (en parlant du pis). — Trans. şi refl. A (se) încetară, ciauşanu, V. [Adjectiv: înţăfoţât, -ă = încetărat. id.]
—	Derivat, cu pref. în-, de la un adjectiv (neatestat) ţătos, înrudit cu ţâfoiu.
întaftobât, -Ă adj. v. înrfifturat.
ÎNTÂIA vb. I. Entoilhr, sculpter, graver. — A sculpta, a gravâ. [ P a r t. - a d j. întâiât, -ă = sculptat, gravat. Este întăiat cu meşteşug nespus
tot războiul cu Dacii, şincai, HK. I 9/ls. Dar trandafirul totodată înseamnă şi floarea morlii; de aceea se şi află Întăiat pe crucile de piatră ale mormânturilor. marian,'!. 444.]
—	N. după ital. intagliare, idem.
'Întâia num. ord. f., adv.
ÎNTĂIÂ f \:b. Ia
întâie adj. f., adv.
întâietâte s. i.	v.întaiu.
ÎNTÂiiiEA, întâia num. ord.
ÎntÂiu, Întăi(a) num. ord. adv.
întâiu, ÎNTÂI(A) num. ord., subst., adv. I. 1°. Premier. 2°. Pnmier, chef, superieur, notable. 3°. Premier Mat, debut. II. 1°. Premiirement, d'a-bord, du debut. 2°. En premier li eu, pour la premiere fois, avant tout, tout d'abord. 3°. Plus que. 4°. Avant.
I.	Num. ord. Întâiu (adesea în corelaţie cu al doi le as. altul, al treilea etc. s. în opoziţie cu (cel) din urmă, (cel) de 1 a sfârşi t, ultimul), exprimă o idee considerată în mod relativ, în opoziţie cu alţii (comparativ, ca lat. prior) s. cu toţi (superlativ, ca lat. primus).
1°. Adj. (Care este) înaintea altuia s. tuturor (subt raportul locului s. timpului), care precede altuia, care se află la îmeput, în fruntea unei serii, prim, dintâiu, cf precedent, anterior, iniţial, începător. Spurerea zbo-reştiei tremeateri întăeei lu Pătru. COD. VOR. 13G/0-Întâia venire. CORESI, EV. 536/23. Întâia (întâia MUNT.) pricină iavte înşelăciunea. PRAV. 982. întâia taină iaste botezul. ŞAPTE TAINE (a 1645), ap. GCR. I 115/13. Purces-au în zi întăi a lui Avgust. LET. II 464/,. Numele întâiloru ucenici lj[omnu]lui H[risto]s. dosofteiu, ap. TDlîG. (ms.). Luni, întâia săptămână după Rusalii (a. 1693). Ş. greceanu, ap. GCR. I 309/,, Cazania din Dumineca întâiu a sfântului post (1742). cazanii, ib. II 31/4. Norodul îl întimpină cu bucurie, adu-cându-şi aminte de întâia lui domnie. C. NE-GRUZZI, I 142, La zi ’nlăi. VLAHUŢĂ, N. 8. Partea înt/iiu şi a doua din tomul I apărută la Lipsea. IORGA, L. II 107. Aveâ unul de clasa întăi. C. PETRESCU, î. II 199. Cine-i întâiu la masă, e pe urmă la lucru. ZANNE, P. III 646. întâia dată s. oară. LB. Banca întâiu. Un b>Ut de clasa întâiu. TDRG. Însărcinată în luna 'ntâiu. întâia vreme t loc. adv. = mai întâiu, mai nainte, anterior. De-i va dzice «hairn penliu ceaia ce au fost întâia vreame (:mai nainte vreame. MUNT. ...) să va certă. PRAV. 925. || Substantivat (în vechime, une-ori în opoziţie cu apoiul) Primul, cel dintâiu. întâiulu zise lui: «Un sal am cumpărat...» Şi altul zise: «Pluguri de boi cum-părai...» CORESI, EV. 413/j. Vor fi întâii apoii şi apoii întâii, id. ib. 201/15. A fi întâiul la joc = a ieşi cel dintâiu, a fi protos, fr. avoir la main. pontbriant. || (În Mold., mai de mult şi în alte regiuni, în legătură cu cel, cea) Din-‘iâiu. Lumea ceaia întâia (de ’ntâiu N. TESTAMENT 1648; de ’nceput biblia 1088) nu
o	cruţă. COD. VOR. lf!9/10: Cea întâiu lovitură. KONAKI, P. 280. După ce s'au făcut ziuă..., cea mai întâi treabă au fost să meargă la ţărmuri, DRĂGHICI, R. 51. Mă aşteptă cea întăi decepţie.
C.	NEGRUZZI, I 67. Un punct se mişcă... cel întâiu şi singur! EMINESru, P. 222. Un brad vechiu... vestcă cel întâiu, printr’un şuer adânc, sosirea vânturilor. SADOVEANU, SĂM. VI 334. Boboc de trandafir... desmierdat de cele întâiu raze ale soarelui. CREANGĂ, P. 276. De dimineaţă strânge cea întâiu îmbucătură SEVASTOS, N. 9/22. || Compuse (plăsmuite după modâle streine; învechite):
ÎNTÂIU
— 768 -
ÎNTÂIU
intâiu-năseut = născut înaintea altor fraţi, cel mai mare dintre fraţi (lat. primogenitus). Văiămă întâi-născăţi Eghipetului. CORESL PS. 369. Voiu omorî iot întâiu-născutatu. BIBLIA. (1688) 47. Au dat la moarte întâia născută parte. ŞEZ. III 1.17/25;— întâia-venire s. întâiul-venit f = venirea lui Hristos pentru prima dată pe pământ. întâia venire cu trup a Domnului nostru. CORESr, EV. 531 /7. în-tăiulu venitulu-i, a lu Hristos,... să spăsească noi...; venitul al doilea... id. ib. 38/10; — (după fr. premier-venu) înlâiu(l)-venit = cel ce se nimereşte undevâ înaintea altora fără a fi aşteptat s. dorit. Nu este dat celui înlâiu venit de a i se încredinţâ asemine însemnate posturi, uricariul, I 127/u.
2°. Care este înaintea altuia s. tuturor în privinţa însemnătăţii, rangului, calităţilor etc., principal; p. e x t. care este mai bun în felul său, mai mare, superior, (la superlativ) suprem. Cum şi întâii preaţi (: popa cel mai mare N. TESTAMENT 1648; arhiereul biblia 1688) măr.turisescu-mi... COD. VOR. 38/2-3, cf. CORESI, EV. 499/g. Gea mai mare şi mai întâia datorie a păstorului sufletesc iasle propovăduirea cuvântului lui Dumnezău (1795). S. clain, ap. GCR. II 156/13. (Pleonastic) Aaron şi toţi înlâniu mai marii adu-nariei. palia (1581), ap. CP. 147. || Substantivat. Cel mai mare, cel mai de seamă, cel mai de frunte, de elită, celebru, fruntaş; p. ext. (cel mai) bătrân. Chemă Pavelu căli eră întânii Iudeilor (: pre cei mai mari n, testament, 1648; pre ceia ce erâ jidovi de frunte biblia 1688). cod. VOR. 100/n. Auziţi că zis fu întâilor (: aux anciensj: nu preaiubire să fac. TETRAEV. (1574), 207. întâii Qalileilor. CORESI, EV. 5 4 5/25. Pohleaşte Papa să fie după H[rislo]s... cap şi stăpânitoriu, boiariu, domn, întâiu, şi epi-trop (a? 1699), ap. GCR. I 328/32. Ca pre un ierarh mai întâiu al legii noao, ca un mai mare apostol... MINEIUL (1776), 139 */,. Eră întâiul între pictori.
3°. f Sub s't. (s. a ) Început. După cum au fost întâiul ţărâi şi pământului nostru... LET. I 94/u.
II.	Adverb (une-ori în corelaţie cu după aceea, apoi, atunci, iară, a doua etc. s. în opoziţie cu în s, pe urmă, la sfârşit).
1°. La început. întâi vâlsfii ( = magii) vineră (= veniră) la închinarea lui. CORESI, ev. 500/24.. întâi [fiorile] se arată frumoase, mai apoi pier. id. ib. 53/31. Iarăşi mcarsă de să sui la peştera unde liicuisă întâi. DOSOrTEIU, V. S. 13. Cel ce-i bun întâi, îi rău pi urmă. CONV. LIT. XLIV, voi.
I	663. El nu voiâ întâiu nicidecâl. SBIERA, P. 3/21. Mai bine să te tocmeşti întâiu decât pe urmă. CREANGĂ, p. 151. Armăsarul se scutură şi se făcU ca întâiu. ispirescu, L. 28. Ce e întâiu, nu e pe urmă, se zice când se bolnăveşte unul din soţi, cu care ai pus numai un rând de cununii şi alergi să-l scapi de la moarte, ca să nu te mai întovărăşeşti, de nevoie, cu altul, rădulescu-codin. l. || P. e x t. Mai de mult. Să fim dragi ca mai în-tâiu. JarnIk-bărseanu, d. 162. | (Contaminat cu sinonimul dintru început) Dintru (î)ntâiu = de la început. Vru amu... a fi noi dintru întâiu vrură (= vreuna) de zidirile lui (: pârga fap-" telor Iui N. testament 1648; o începătură oare-care a zidirilor lui biblia 1688). COD. VOR. 113/10, cf. 74/2. Dintru 'nlăi ai închegat ceriunle şi pământul, dosofteiu, ap. TDRG. (ms.).
2°. Mai nainte; (precedat s. nu de comparativul mai) înainte de toate, înainte de orice, înaintea altora, în primul loc s. rând; pentru întâia oară. Calea spăseniei întâiu iaste căirea. CORESI, EV. 12/13. Atunce gustară de toate rodarile întâi. id. ib. 144. Au cunoscut aceştia înlâi-lumina Dum-nezăirei. evstratie (1632), ap. GCR. I 78/33. Cela ce va sudul pre cinevâ pentru căce-l va fi suduit el intăi (întâi munt.), nu să va certă.
PRAV. 944. De-i are fi atunce întăi (întâiu MUNT.) a fură, acesta să va certă. ib. 108. însă înlâiu ce erâ să se pornească Mătiaş craiu asupra Cehilor. M. costin, ap. TDRG. (ms.). Acum nu
i	se trecii, scrisoarea ca întâiu. NECULCE, ib. Nu poale să cunoască cinevă pre sineşi, de nu va cunoaşte întâiu pe ziditoriul său. GCR. II 5/„. Ca-lendari acum întâi rumânesc... în Braşov (Titlu; a.: 1733). ib. II 26/3. întâi au ridicat un idol (a. 1750). ib. v 50/37. Pentru care pricină albeşte mai întâi barba şi mustaţa de[că]t păru' capului? ib.
II	11.9/sa. Nebună ce eşti tu, pentru ce cloceşti aceale oao, care, deaca le vei creşte, întâiu pre tine te vor mâncâ? ib. îl 211 /32; Ce altă pociu să zic întâiu, fără numai...? ANTIM, p. XXIV/10. FăcU, întâiu stăpânirea, apoi s'a arătat fără războiu.
E.	VĂCĂRESCUL, IST. 251/s. întâiu au rugat pe Dumnezeu pentru iertarea păcatelor sale... DRĂGHICI, r. 54. El. m& puse întăi la buchi. C. ne-GRUZZI, I 247. Mă întrebi alâte lucruri deodată, încât nu ştiu la care să răspund mai întăi. id. I
63.	Care stele mai întăi Au să iasă 'n faţa ei? ALECSANDRI, P. II 190. Ghiceşte întâia, să vedem. CREANGĂ, p. 150. Când vom ajunge acasă, întâiu am să spun bărbatu-mieu că... id. ib. 176. Să meargă mai întâiu la grajduri. ISPIRESCU, L. 20. înlâiu p'aici când veneam.... TEODORESCU, p. P. 331b. şi gândesc la tine 'nlâiu. JARNlIC-Bârseanu, D. 89. Jidanu, când câştigă, întăi îşi dă foc dughenii, adică e necinstit ca negustor. zanne, p. vi 176. întâiu şi ’ntâiu s. mai întâiu şi mai întâiu = înainte de toate, în primul rând. întăiu şi ’ntăiu face lăutoare. CREANGĂ, P. 289. Ce, ţi-a ieşi înainte întăiu şi întăiu..., pune.-o în traistă, jd. ib. 74 Aici se rugă, mai întâi şi mai întâi în viaţa ei, la o casă streină pentru sălaş. conv. LIT. xv 172. || (în enumerări) în primul rând. Acesta... înlâi darul întoarse..., după aceasta... CORESI, EV. 285/„. întăi... cătră vecini urâciune... şi apoi şi a sufletului piiardere. id. ib. 289/13. Puse Dumnezeu în beseareca lui întâi apostolii, ai doilea prorocii, ai treilea învăţătorii, id. ib. 317/13. întâi am fi să fie destoinic..., iară a doa... id. ib. 322/J9. Răpitura cea adevărată să cade să aibă aceastc doo seamne; întăi (: întâi MUNT.) să ridice muiarea..., a dooa să-i facă silă. PRAV. 716. Dragoste, care în trei chipuri să împarte: întăiu pentru neam, a dooa... pentru vrednicie, a treia pentru fapie. biblia (1688) 6 pr.
29,	ef. GCR. II 63/22. (Şi fără să urmeze altcevâ) înainte de toate. întâiu, orice proporţie lipseşte în această operă istorică. IORGA, L. Ii 144 Mai întăiu, ci-că are una (= o stea) în frunte, de străluceşte ca un soare. CREANGĂ, p. 217. Curăţă mai întâiu partea din lăuntru a paharului. ZANNE, P. IV 39. Dintru (î)ntâu = mai întâiu, înainte (de toate). Dacă nu ţ’au fost voia ta să te mărite după mine, pentru ce n'ai spus mai dintru’nlâiu? BARAC. ap. TDRG. Se trag snopii cu furca, întor-cându-i dintru'ntâi. I. IONESCU, C. 186. Auzind moşneagul de aceasta, s'au apucat dintr'întăi a o râde. sbiera, p. 276.
3°. în măsură mare, (arătând o gradaţie) mai mult. Mai întăiu decât toţi s'au arătat credincios. MINEIUL (1776) 142!/.,.
4°. t Loc. prep. Mai întâiu da...= mai nainte de... încă mai. întâi deveaci au fost tatăl împreună cu fiul. GCR. I 311 /39.
[Şi: în Mold. întăiu; (regional în Transilv.) în-liiu vaida; (în vechime şi prin Banat şi azi) în-lâniu (= înlâriu). întănia zi. COD. VOR. 18/10. | Forma feminină a adjectivului, când urmează după substantiv este neregulată: zi ’nlâi, clasa înlâi, etc.; ea s’a orientat după clasa dintâi, unde dintâi e o locuţiune adverbială (cazul invers în latineşte: vix prima inceperat aestas = primum = de-abea începuse întăia dată vara); deşi foarte
ÎNTÂIAŞI
— 769 -
ÎNTÂLNI
rar, forma aceasta, identică cu cea masculină, se găseşte şi înaintea substantivului: Duminica iaste întâiu zi a lui Dumnezeu, pravila dela GOVORA (1640), ap. GCR. I 89/28; în limba cărturarilor întâlnim, mai rar, dar atestată şi în texte vechi, forma' articulată: partea întâia, care este, propriu zis, femininul lui iniâilea (niciodată nu se .zice volumul întâiul); prin Transilv., se găseşte şi forma pe care am aşteptâ-o din punct de vedere gramatical: în limba jidovească nu se zice «întâiu, întâie», ce în loc de a zice «întâiu» se zice «unu» şi în loc de «întâia» se zice «una», s. CLAIN, ap. GCR. II 157/32. Clasa întâie de liceu. AGÂRBi-CEANU, L. T. 26. Strofa întâie şi cea din urmă. id. ib. 129 (cf. dintâie). Această formă se găseşte, la dosofteiu, precedând substantivul: întâie împărăţie, psaltirea (1680), ap. GCR. I 24 9/30. În texte vechi şi în legătură cu substantive masculine. Ainte feciu (— făcuiu) omu întâie (adverb? = întâia(şi) dată?) Adam. cuv. D. bătr. ii
45,.	întâia ceas (după întâia oarăţ) ib. II 78, 85. Forma întâia f e atestată şi ca adverb, cu sensul de «mai nainte». Să pusă pre sine întâia chip de filosofic, dosofteiu, V. S. 143,2. Tot numai la feminin întâlnim, în legătură cu dată, forma cu -şi adăogat.- întâiaşi (întâiaj şez. v 102) dată = (pentru) întâia oară, (pentru) prima dată. Au scos văcărit întăiaş dată. LET. II 262/4. Nu-i acum întâiaşi dată să merg la drum! CREANGĂ, P. 44, cf. 114. | După analogia celorlalte numerale ordinale [al doilea—-a doua, al treilea — a treia) s’a format şi întâilea (pronunţ, -tâ-i-), întâia = întâiul,
*	primul. Sânt întâilea în clasă. Forma masculina se întrebuinţează pe alocuri şi la feminin: Zi întăilea = zi ’ntâi (Marginea, în Bucov.) herz.-gher., M.
vi	204. | Abstract: (cărturăresc): întâk>tâte s. f. = (dreptul la) locul s. rangul dintâiu, prioritate, cf. supremaţie,, preferinţă. Semeaţă zi, ce nopţii, mame isale, Cu ’ntâietate acuma i stă în cale. gorun, F. 57. | Verb : întâii» t la trans.■= a aveâ întâietate faţă de cinevâ (costinescu); a da cuivâ întâietate, prioritate. Pe line te întâiez. pann, s. I 63; (cu abstractul) întâi£re f (întâire f) s. f. = întâietate. [Milanul] poate să să sfădească cu toate oraşele... pentru întâirea fru-museţării. golescu, î. 92; (şi cu adjectivul) întâiet6r (întâit6r), -oâre t acU- = care ocupă locul întâiu, locul de frunte. Acestea fiind pururea subordonate celorlalte două clauze, ele nu se vor puteă îndeplini niciodată în dauna celor întâie-toare. odobescu, II 48. (Substantivat) Pentru a tată-său cinste, făcându-l întâilor. PANN, E. II 85.]
—	Din lat. *antaneus, -a, -um A. Mussafia,
. Vokalismus .141, (probabil din *anteanus, ca *pro-
peanus, metatezat subt influenţa sufixului -ancus DR. iii 387). Pentru evoluţia semantică,cf. alb. para «înainte» şi pare «întâiu» (O. Densusianu,
' Romania XXX 113). (Neprobabilă — cf. DR. IV 1370 —este etimologia: ante iniens. P. Skok, Romania 1924 — L, 217),
Întâiaşi adj. f. v. întâiu.
în tâinâ loc. adv. v. taină.
Întâi.- v. Intel.
A	A
ÎNTÂLÂLTjf vb. IVa refl. Se lier, s’assoder. — A se îngurluî = a- se întălălui, a se da în dragoste cu carevâ, a se uni pentru oarecare interese, şez.
V	102.
—	Din ung. taiâlni «a găsi, a da peste cinevâ s. cevâ», compus cu pref. în-. Cf. întâlni, t ă-
1	ă 1 i, t ă 1 ă 1 u i.
întâlneâlâs. f. v. întâlni.
Dicţionarul limbii române, 23. XI. 1930.
&'
ÎNTÂLNI vb; IVa V. întâlni.
ÎNTÂLNI vb. IV. l°.-2°. Rencontrer, trouver. 3°. Se rencontrer. Rejoindre, atteindre, croiser. (Avec une n6gation). Ne plus revoir, retrouver. 4°. Avoir commerce, se rencontrer, frequenter, hanter. 5°. Mettre en presence, aboucher: 6°. Arriver.
1. Trans. A da peste s. de cinevâ s. cevâ din întâmplare, a găsi (pe cinevâ s. cevâ), a nemeri în drum, mergând. Să vei tălni înainte boul..., mână-i-l acasă lui. palia (1582), ap. CCR. 72. Gândeşte că nu-l va tălni rău nemică. dosofteiu, v. S. 119. Femeia împăratului Fulvona tâlnind pre Apostolul... dosofteiu, V. S. 129. T(Unim ion cerb. id. ib. 82. Gheorghie Ştefan-voâă, cănd eră . boier, murindu-i giupâneasa..., tâlnind o giupâ-neasă săracă, frumoasă..., au poprit rădvănul. LET. II 206/lo. Au trimis Domnul slujitori, de i-au tălnit şi i-au bătut. MAG. IST. IV 52/23. Vor să-l tălnească pe noul lor patriot. BELDIMAN, TR. 106; ■* Dacă un tânăr întâlneşte o inimă simplă şi nevinovată, el este ferice. C. NEGRUZZI, I 56. Lăpuşneanu nu întâlnise nici o împiedecare în drumul său. id. ib. 142. Ochii mei pe tine zâmbind te-au întâlnit. ALECSANDRI, P. I 128. întâlniiu pe Lina ’n cale. coşbuc, B. 9. Mi-aduc aminte că l-am întâlnit odată prin zmeuriş. CREANGĂ, p. 31. Şi cum, o tâlnit-o, De pământ o trântit-o. marian, î.
13.	Apucă pe o căra/re ce întâlni în cale. ispirescu, L. 33. Şi a tălnit trei surori. a soarelui. teodorescu, P. P. 361. Şi ’ntâlni o feţişoară. JARNlK-BÂRSEANU, D. 101. Cine, bade, ne-o ’n-tâlnit, Fie-i trupul hodinit, reteganul, tr. 145/21. # Parcă întâlnea tot surzi şi muţi, se zice când, la o întrebare, nu ni se dă un răspuns satisfăcător.'ZANNE, p. II 757.
2°. Refl. (Transilv. de vest; construit cu prep. pe, după ung. valakîre taiâlni) A da de cinevâ, a găsi pe cinevâ. Că io maic'am zăbovit în cel d’oraş jîdovăsc, Că pă mine s’or tălnit Afurisiţii] cân[iJ de Jîdovi (Bihor). ALEXICI, L. p. 161.
3.	Refl. (Construit cu prep. cu, cf. ung. vala-kivel talâlkozni) A da de cinevâ în drum (din întâmplare), a se găsi cu cinevâ în acelaşi loc. Să se- tălnească cu Vezirul în ţara Ungurească. LET. II 393/55.	s’au tălnit cu Pe-
triceico-vodă spre Cernăuţi, ib. 22S/e. Ne tâlnim . undevă cu cinevâ. ŢICHINDEAL, p. 139. Mărioara se'ntâlneâ C’un străin care veneă. ALECSANDRI, P. I 96. De-acolo mergând mai departe, iacă se întâlneşte şi cu căţeluşa. CREANGĂ, p. 290. Mă ’ntâlniu c’o copiliţă. JarnIk-bârseanU, D. 404. Ne 'ntâlnim cu Dumnezeu, ib. 512. Cu Praisul (= Prusianul) ne şi tâlnirăm. RETEGANUL, tr.
68,/24. Să ’ntâlmră dor cu dor. hodoş, P. p. 38. Să luvă ( = luă)... peste câmpuri.... Să tălni cu 9 Unguri. GRAIUL, II 134. M’am tălnit cu alta’n drum. şez. v 64/J3. .ăcolo se întâlni cu smeul. ISPIRESCU, L. 27. # Munte cu munte se ’ntâlneşte, dar om cu om! ZANNE, P. I 219. || (Despre un loc) A se împreună, a se uni. La drum, unde să tălneaşte hotarul cu a Năvărniţilor (a. 1704, Băl-grad). IORGA, S. D. XVI 206. Şi de-acolo la. un drum, la un pisc mare..., până se tălneşte iarăşi cu drumul ce vine de la Cordăreni (a. 1765, Dorohoiu). id. S. D. XIX, 32. Valea Neagră... deasupra fânfânei,.unde se tălneşte cu hotarul Băhnenilor (a. 1815). uricariul xvi/291. || (După negaţiune) A nu se mai întâlni cu cevâ = a nu mai vedeâ, a nu mai aveâ parte de cevâ, anu mai pupâ cevâ. I s’a permis a se întoarce la Constantinopol. Dar nu s’a mai întâlnit cu postul de capuchehaie. GHICA, ap. TDRG.
4°. Refl- (Construit fără prep.) A ajunge, a se adunâ s. a se aflâ, a se găsi (iarăşi) împreună, a veni în contact, a veni faţă ’n faţă, a se ciocni
II,	49
ÎNTÂLNI
— 770 —
ÎNTÂMPINĂ
cu cinevâ. Tclnesku-mi = convenio (occurro, ob-vio). ANON. CAR. A se întâlni trupeşte = a aveâ contact sexual cu cinevâ. polizu. (După fr.) A se întâlni pe teren = a se bate în duel. şăineanu,
D.	U. Să se tâlnească la Focşani, să vorovească acolo. LET, iii 279/38. Acolo biata Zulnie s'o ’n-tâlnit. KONAKI, P. 85. La ziua judecăţii, când iar ne vom întâlni... c. NEGRUZZI, I 29. Puţine zile până a nu se întâlni... BĂLCESCU, M. v. 392/s. Armatele duşmane s'au întâlnit în zori. ALECSANDRI, P. II 158. Ceasul sfânt în care ne ’ntălnirăm. EMINESCU, p. 49. Aceste linii se întâlnesc într'un punct, pontbriant. Aceşti fraţi nu mai avuse prilejul a se întâlni amândoi. CREANGĂ, P. 183. Noi că ne vom despărţi, Şi mai mult nu ne-om tâlnl. marian, î. 311. Cum se întâlniră aceştia... ispirescu, l. 23: Să nu ne mai tâlnim. măn-DRESCU, L. p. 87/ssjj. Ne-om tâlnl la cutare fântână. şez. ni 3/a, cf. IV 203/,, V 163/,0. # Spune-mi cu cine te întâlneşti (în variante: te aduni, te însoţeşti), Ca să-fi spun cine eşti. zanne, p. IV 212.	‘
5°. Trans. (fact.) A face pe cinevâ s. cevâ să ajungă s. să fie împreună, să vie în contact cu altcinevâ, a împreună. Ruga o iâlniiâ cu cântarea. dosofteiu, V. S. 17„. Du-te ’n codru... Ş'acolo te jălueşte, Doar Dumnezeu ne ’ntâlneşte! JarnIk-bârseanu, ap. TDRG. Visul... cu tine mă ’nlâlneşte. id. ib.
6°. Refl. Unipers. (Maramureş) Mi se tăl-neşte = mi se întâmplă. T. papahagi, m. Ce groaznic ni s’o tâmplat; Fecior mare de ’nsurat, Ne-a hi musai de’ngropat; Şi ce rău ni s’o tălnit: Fccior de căsătorit, Ne-a hi musai prohodit. id. ib- 70/6l.
[Şl: (vechiu şi dial.) tâlni vb. IV*; (în)tălni vb. IVa. | Adjective: (în)tâlnft ((!n)t&Init, (cu negativul ne(î)ntâlnit, ne(î)ntălnit), -ă = peste care a dat s. pe care l-a găsit cinevâ s. cevâ (din întâmplare, în drum); (fig., adesea substantivat) îmbolnăvit pe neaşteptate (cf.'In t âln i t ură). Se zice că este întâlnit, atuncea când au fost pe un drum, adecă călătorit şi s’au bolnăvit. H. V 360. Apă întâlnită: această apă se capătă, luând apa din locul unde se întâlnesc două sau mai multe pâraie. ŞEZ. iii 104. Iară S[vă]ntul spăriin-du-să de fără veaste tâlnită (cf. tâlniş), şi îm-piedecându-să de dânsul, deade în gios cu capul. dosofteiu, V. S. 43. Tu apucatule, Tu întâlni-tule (= bolnavule de întâlnitură). teodorescu, p. P. 365; — (în)tâlnU6r, -oâre = care întâlneşte.
| Abstracte: (în)tftlnit ((în)lălnit) s. a. = întâlnire, întâlniş. Bun întâlnitul, maică, — îi zice Pădureful. mera, b. 154; — (în)tfilnire ((întâlnire) s. f. = acţiunea de a (se) întâlni; contact, întrevedere, «rendez-vous». Are întâlnire cu Arhanghelul Qavriil. E. VĂCĂRESCUL, IST. 247/,,. Au sosit fericit ceasul de dorita întâlnire, konaki, p. 85. Puţină vreme după întâlnirea ce am văzut că a avut cu ea... c. NEGRUZZI, I 25. De mult doream să am o întâlnire cu d-ta. ALECSANDRI, T. 312. Locul de întâlnire al vânătorilor, odobescu, iii 16/20. Mateiu..., cu genunchii goi şi tricoul vărgat..., proaspăt întors de la O’întâlnire-antrenament... C. PETRESCU, î. II 216. Ne-am dat întâlnire la teatru; — (în)tâlniş ((în)tălniş) s- a. [Plur. -nişuri] = întâlnire a doi oameni (marian) ; boală de om (H. I 303). Sfântul spăriindu-să de fără-veste tâlniş. DOSOFTEIU, ap. TDRG. Bun In-tâlniş(ul): formulă de salutare cu cel pe care-1 întâlneşti în drum, cale-bună. Când îţi zice cinevâ bun întâlnişul în loc de «bună ziua», trebue să răspunzi «hai de-a prăvălişul». CREANGĂ, GL. Bun întâlnişul, om bun, zise Dănilă. CREANGĂ, P. 43. Şi mai merg eu şi mai dau bun-înlălniş cu unul... SADOVEANU, SĂM. v 1004. Bun tâlnişul, fârtate! sbiera, p. IO2/12, şez. i 149/,; — (în)tâlnitfiră,
(în)tălnitură) s. f. = locul în care se întâlnesc două ape curgătoare, confluenţă (gorovei, CR. 74); (Med.) boală de om (H. III 141, XI 494), pricinuită din întâlnirea cu vreun spirit rău (GRAIUL I 279, 297, 316); paralizia unei jumătăţi a corpului, datorită unei leziuni în creeri (BIANU, D. S.), numită şi: dânsele, damblâ, lovitură din ele, pişcătură din ele, pocitură din ele, şoimanele, vânturile cele rele (id. ib.). De întâlnitură (tâlni-tură, întâmpinat, tâmpinătură) bolnavul are junghiuri prin tot trupul, vâjieli de cap, ameţeli şi fierbinţeli. GRIGORIU - RIGO, MED. I 89'. S’au pocit... s’au deochiat... are întâlnitură. DRĂGHICI, R. 182. Ceas rău cu lipitură Şi cu întâlnitură. marian, D. 280. Ci te du la (cutare), C'o apucat orbalţ Din frig,... Din întâlnitură. ION CR. IV 84. Ceas rău... şi cu întâlnitură. TEODORESCU, P. P. 366b. L-au întâlnit Doamnele,... Zânele şi Ielele cu săgeturi şi întâlnituri. PĂRVULESCU, L. P. 80. Cf. PAMFILE, B. 71, MAT. FOLC. 646, PĂCALĂ, M. R. 163, GRIGORIU-RIGO, MED. I 20, ŞEZ. I 123/.,4,
II	91/28 , 93/j, iii 1971„; — (în)tfilneâlă ((în)tâl-neâlă) s. f. = întâlnituiă (boală). Şi l-a întâlnit: Intălnelile, Deochetorile, Fermecătorile, Pocelile. GRIGORIU-RIGO, MED. I 54. De-o fi întâlneală, din resfinte, Din vânturi, din dătături... MAT. FOLC.
I	647.]
—	Nu este ung. talâlni «a găsi, a da peste cinevâ s. cevâ» (intrat în româneşte subt forma tălălul), ci un derivat din adverbul unguresc talân «doar, poate»» (cu sensul grecescului Tvy y/ivea), care a primit prefixul în-. N. D r ă g a n u, Dacoromania • Vi 159.
. ÎMTÂiiWis s. a. \	.	,
îiMTĂXNITTJItA S. f. J V- intalnJ*
Întâmpină vb. I. 1°. Aller au devant de, recevoir. Saluer; traiter avec. 2°. Rencontrer, croiser, surprendre; assaillir. 3°. Se rencontrer; re-joindre, croiser, se jeter dans. 4°. Rencontrer, en. venir aux mains; se batire. 5°. Tomber sur, attein-dre, rencontrer; attraper; frapper 6°. Faire face â, obvier â; satisfaire (un besoin); supporter (des frais). 7°. Ripondre, râpliquer. Faire opposition. 8°. Ricompenser.
Sensul originar trebue să fi fost «a primi pe cinevâ în (sunet de) tâmpine», când erâ vorba de întoarcerea oştirilor după o victorie, de sosirea unei persoane importante, de cinstirea unui oaspe distins etc. Urme din acest sens se mai găsesc şi astăzi în unele regiuni sau în anumite construc-ţiuni.
1°. Trans. A merge înaintea cuivâ cu manifestări de bucurie s. prietenie, a ieşi cuivâ în cale, spre a-1 primi cu toată cinstea cuvenită, a primi (cu onoruri) o persoană de condiţie socială înaltă, simandicoasă (Marginea, în Bucov. herz.-gher., m. iv 204); p. gener. a-i ieşi cuivâ înainte, a primi pe cinevâ. Tempin—obvio, occurro. ANAN. CAR. Nu cuteză... aiavea să-l timpine. CORESI, EV. 384/s. Şi timpinară el (: vinrent â lui) doi drăciţi den mormânt. TETRAEV. (1574) 212. O tâmpină sv[â]ntul şi-i dzîsă... DOSOFTEIU, V. S.
69.	Scoală-te, Doamne, întimpină-i pre ei şi-i împiedecă, id., ap. TDRG. (ms.). Curseră leii de ne’ntâmpinară. id. ib. Să întimpine pre dânsul la cetatea iroilor. biblia (1688) 36. ll întimpinară pre dânsul toţi mai-marii şi boiarii cetăţii, cazanie (1691), ap. GCR. I 287/la: Şi cânele, văzând pre stăpânul său, au ieşit, de l-au întâmpinat. SYNDIPA (a. 1802), ap. GCR. II 1-89/,,. In-chină-te lezne celor ce te întâmpină. ESOP (a. 1812). ib. II 208/,5. li ieşi înainte... şi întimpi-nându-l cu toată cinstea, veniră la Ţarigrad. E. VĂCĂRESCUL, IST. 259/l0. Popi... îl întimpinară
ÎNTÂMPINĂ
— 771
ÎNTÂMPINĂ
[pe Alexandru] şi ziseră... alexandria; 49. Lama şi mieii... îl întâmpinau şi-i lingeau picioarele. DRĂGHICI, R. 101. Norodul pretutindeni îl întâmpină cu bucurie. C. NEGRUZZI, I 142. Cu sfetnici vechi de zile mă'ntârnpinaşi în cale. EMINESCU, p. 201. O babă întâmpină pe fală cu blăndeţă. CREANGĂ, p. 288. Unchiaşul... a ieşit să-i întâmpine. ISPIRESCU, L. 1. Eu pe orişicine întâmpin când vine (= Uşa). TEODORESCU, P. p. 247b, gorovei, c. 386. || (Cu acelaşi sens) t Intrans. (Construit cu obiectul în dativ) N’au timpinăt fiilor lui Israil cu pâine şi cu apă. biblia (1688) 3532. Vom timpină lui. ib. 372. Să nu vă tirripine voao oamenii, ib. 1882. (Contaminat cu a ieşi înainte) Timpină Avesalom înaintea slugilor lui David. ib. 330b. || Fig. Trans. A salută. Soarele ce eu cu plânsul îl întâmpin cănd răsare. KONAKI, p. 100. j A se purtă (într’un fel oarecare) faţă de cinevâ. Pe cei nedumeriţi să-i întâmpine cu răbdare. URICARIUL, iii 16/,,.
2°. Trans. (Despre fiinţe) A veni din partea opusă, a se găsi faţă în faţă cu cinevâ, a da peste cinevâ, a întâlni din întâmplare; p. ext. a surprinde, a prinde în flagrant delict. Va tâmpină vreo fată şi o va sărută... PRAV. MOLD. 1572. Cela ce va sări asupra vameşilor, când îl vor tâmpină cu negoţul îrC"icale... ib. 252. Căndu-l va timpină pre dânsul, îl va ucide, biblia (1688) 1232. Pre oricine timpină, subt sabie puneă. CANTEMIR, HR. 477/i3. Au întimpinat... un cerb tânăr şi gras. ŢICHINDEAL, ap. GCR. II 212/2. Poate să ne ajungă cinevă din urmă, ori să ne întâmpine cinevă dinainte. CREANGĂ, p. 126: Şi pe noi ne-a ’ntămpină Păunaşul- Codrilor, alecsandri, p. p. 24/ijj. Dacă n’oiu mai întâmpină eu acolo şi fel de fel de pasări... SBIERA, p. 158/2s. | f Spec. (Jur.) A ieji în calea cuivâ spre a-1 atacă s. jefui. Cela ce va tâmpină pre neştine noaptea şi-l va desbrăcă... prav. MOLD. 19/2.
3°. R efl. (f şi pop., mai ales construit cu prep. cu) A se găsi cu cinevâ (întâmplător) faţăîn faţă, a se ajunge, a se întâlni cu cinevâ s. cu cevâ. Mi-lostea şi deadevăr timpinară-se. CORESI, PS. 233. Amărîşi-te că te timpinaşi cu fiul lui Dumnedzeu. paraclis (a. 1661), ap: GCR. I 182/2J. Tămpi-năndu-să pre cale cu bătrânul... dosofteiu, V. s. 138. Se duse la fiul său Iosif cel frumos şi să întâmpină cu dânsul. neAG. bas., Inv. 283. Alexandru... să întâmpină cu un om gol. alexandria, 100. O căprioar’ a aflat, Cu ea s'a întâmpinat. PĂCALĂ, M. R. 170. Cănd ne vom întâmpină, Să avem a ne sărută. POP., ap. GCR. II 319. | (Despre drumuri, ape, hotare) A se împreună, a se întâlni. Unde se întimpină hotarul Sirieştilor cit al Găozenilor. URICARIUL, XXV 314/32. In jos până la Bahlueţ şi în lat curmezişul, până unde se întâmpină cu hotarul Prigormilor (a. 1781). BUL. COM. IST. IV 84.
4°. Spec. (Mii.) Trans. A ieşi cu oaste în caleâ cuivâ, a aşteptă pe duşman spre a i se împotrivi, a-i opune rezistenţă s. a-1 lovi, a întâlni duşmanul, a da lupta. Insă să tâmpine Ştefan-1 Vodă pe Mătiaş-craiu la loc larg nu cuteză. M. COSTIN, ap. TDRG. L-au întunchinat la Gura Iapeii pe Bârlad, o[a]sie[aj lui Constantin-vodă (a. 1653, Iaşi), iorga, s. D. Xvi 195. Ieşi, ca să întâmpine armata zmeilor, care eră foarte numeroasă. căTană, P. I 81. | R e f 1. t A se întâlni, â se ciocni, izbi cu duşmanul. S'au tămpinat cu acea oaste. let. I 128/33, cf. mag. IST. iii 34/32. Cum s’au tumpinat, au dat puţinei războiu într'acea zi. BUL. MON. IST. I 194. Însuşi Sultanul mergând asupra lor, s'au întâmpinat la Caşouia. E. Văcărescul, IST. 252/ai. Constantin... s’au întimpinat cu Bonaparte. DIONISIE, C. 214. [Ficiorii Chiajnei, cu armatele lor] se întâmpinase în ocolul focşanilor. ODOBESCU, I 170/9.
5°. Fig. (Despre necazuri, greutăţi, nenorociri, obstacole, evenimente .protivnice etc.) Trans. A da peste cinevâ s. cevâ (pe neprevăzute), a ajunge, surprinde, â-1 aşteptă pe cinevâ cevâ, a-i sta în cale; a găsi în cale cevâ (ca un obstacol)* a da de s. peste cevâ, a suferi o rezistenţă oarej care. Vestea l-au tămpinat la Zvancea. M. COSTIN, ap. TDRG. De ce fugim, aceaia ne tâmpină pre noi. varlaam, c. 150. Ştiu ce mă va tâmpină. id. ib. 73. Să nu ne întâmpine pre noi moarte au ucidere, biblia (1688) 42. Vor timpină pre noi răutăţile, ib. 150. In cale alte pâraie şi văi tum-pinându-l... CANTEMIR, IST. 140. Şi iar, suindu-ne mai sus, tâmpinăm altă vamă. COSMA (a. 1692), ap. GCR. I 301. I-au timpinat şi pre dânşii osânda, let. iii 157/2S. Rău întimpin unde merg. I. VĂCĂRESCU, P. 125/i0. A lui voinţi niciodată nu 'ntimpină silnicie. KONAKI, P. 301. La început întimpină multă nedumerire în acest lucru. DRĂGHICI, R. 123. Acest caic... întimpină mare greutate. id. 11. întimpinănd mai multe necaze şi primejdii în calea lor... C. negruzzi, i 178. In viata mea am întunchinat multe pe ale câmpuri, păunde am /os[t] ca slugă (Ienculeşti, în Buzău). graiul, i 242. | A da de..., a găsi, a aveâ parte de... Marioara Orişiunde s’arătă, Vorbe dulci întimpină. ALECSANDRI, P. I 95. | t A nimeri. Au sărit cu suliţă şi au tămpinat pre un slujitor de ai noştri dirept în vintre. LET. I 344/i6. | (Despre somn, dureri, spec. despre boală, cf. în tâmpină tură) A cuprinde, a apucă, a păli, a lovi (pe neaşteptate, subit, în mod năpraznic). Un ■somn greu m’a ’ntâmpinat. marian, î. 10. Cănd cinevâ e cuprins pe neaşteptate de o durere cumplită de cap..., atunci se zice că l-a în-
: tunchinat cevă (necuratul). LEON, med. 135. Se zice că au fost întâmpinat ătuncea când se bolnăveşte cinevă şi moare repede (Peleşti, în Dolj).
H.	v 360.
6°. Fig. Trans. A face faţă la cevâ, a preveni, a evită, a preîntâmpină, a combate cevâ. Întâmpin oarece însemnează că apuc să fac oarece mai nainte, mai din vreme, adică îngrijesc mai nainte de oarece trebuincios. I. golescu, C.
I.	Ei... cu mare greutate le puteă întimpină toate. BELDIMAN, TR. 61. Luaţi cu împrumutare [bani]...
i	şi întimpinaţi nevoia, id. ib. 72. Răul trebue întâmpinat. pann, E. I 109. Această privighere... întâmpină pornirile cele netrebnice, marcovici,
D.	163? Toate acestea [ţheltuieli] le-am întâmpinat singură până la un timp. FILIMON, ap. TDRG. (ms.). Dar tot n’ar fi pulul întâmpină cheltuielile lor. BĂLCESCU, M. V. 598. Ţine, moş Ioane, acest mic dar de la mine şi întămpină-ţi nevoia. CREANGĂ, A. 160. | A îndestulă. Acei nomazi Români... acolo unde găsesc cu ce să întâmpine puţinele lor trebuinţe, ei poposesc. ODOBESCU, I 228. | A suportă, a acoperi (cheltuielile etc.). Meremetul (= reparaţiile) şi ţinerea tuturor podurilor... să va întâmpină din irătul:.. ce are Casa pădurilor. URICARIUL, I 233/22. Alimentele se dau în proporţiune... cu starea aceluia care e dator să le întâmpine. HAMANGIU, C. C. 54.
7°. Intrans. A răspunde, a obiectă, a replică: Guzlarul... a vrut să ştie care e Domnul ţării cel mai vestit... I s’a întâmpinat: De bună seamă e Negru-vodă. ODOBESCU, II 509. Mă grăbesc a întâmpină. MAIORESCU, D. II 33. In zadar îmi vii cu regule matematice, tntimpinai eu. I. NEGRUZZI, CONV. LIT. IV 295. Dar eu nu ştiu nimica despre aceasta, întimpină bietul părinte Gavriil. id. ib.
III	45. | (Neobicinuit) Trans. (cu complementul persoanei) Nu te aprinde, îl întimpină căprarul. slavici, n. ii 160. HfSpec. (Jur.) A face întâmpinare, contestaţie. împotriva stăpânirii de
10	ani poate să întimpine stăpânul cel adevărat. pravila (1814) 30.
ÎNTÂMPINĂ
- 772 -
ÎNTÂMPLÂ
8°. f A răspunde, a răsplăti (cuivâ cu cevâ).. Va timpină ţie strimbătate. biblia (1688) 2172.
[Şi: (vechiu şi pop.) tâmpinâ vb. I, (în)timpiuâ vb. I, scris: întăpină t I COD. TOD. 194, tipină f vb. 1 cuv. D. bătr. ii 8i; în textele rotacizante: (în)tâmpirâ vb. I PSAL. 129, 176; (regional) (în)tumpinâ ((in)tunchină) vb. I. | Prez. ind. (în)lămpin (îniimpin) şi, rar, la unii scriitori mai vechi din Muntenia, Întâmpinâz (pann,
E.	I 76), întimpin&z mineiul (1776) 3972, E. VĂ-cărescul, ist. 25 9/49. | Adjective: (înjtâm-pinat ((în)timpinât (cu negativul nc(f)ntâmpinat, m>(î)ntimpiriat), -ă = căruia i-a ieşit cinevâ (cu oaste) înainte, primit; atins (de boală). leşl întâmpinat, să se lovească cu dânşii pre uscat, moxa, 378/32. (Substantivat, ad .5°) Tămpinatule, Cin’ te-a trimis, D'acolo să te duci. mat. FOLC. 586. (S]> ec.) Rug întâmpinat, care e prins cu' ambele capete în pământ, marian, se. ii 64; — întâmpinât6r, -oâre (mardarie, l. 3376) = care întâmpină. (Spec.) Tunchinât6r s. m. = necuratul (care «întunchină»). L-a ’nlunchinat Tun-chinătorul. SEZ. I 58/26. | Abstracte: (în)-tâmpinâre ((îii)timpinâre, (în) tumpinâre, dial (în)-tunchinăre (în texte rotacizante tâmpirăre psal. 191/4. 31/s, timpirăre ib. 191/23) s. f. (Ad 1° şi 4° mai ales în loc. în s. întru s., mai rar, la s. spre întâmpinarea cuivâ) Ieşire în calea s. înaintea cuivâ (cu intenţia de a-1 primi s. a i te opune), primire; p. ext. fastul cu care primeşti un oaspe înalt. Ieşlla timpinare. CORESI, ev. 179/l5. Duhul svânt.iase de la Ii[risto]s în tămpinarea lor. CUV.
D.	bătr. II 415. Ieşiră întru tămpinarea lui
H.[rîsto]s. varlaam, C. 2352, I-au ieşit în tăm-pinare împăratul... cu mare timpinare. DOSOFTEIU, v. S. 123. N’au mers... în timpinarea vră-jilor. biblia (1688) 114. Senatorii dela Mosc i-au ieşit întru întimpinare. LET. II 210/al. Ieşi în Li-vonia întru timpinarea Leşilor. ib. II 300/15. Numai trei inşi... au ieşit în timpinarea acestora. MAG. IST. iii 50/5. Alţi ciobani de la alte turme în timpinare îi ieşiră, cantemir, ist. 130. Cu fecioarele cele înţelepte vei ieşi întru întympinare. TRIOD (a. 1731), ap. V. B. II 44. Au ieşit întru întâmpinare cătră Craiova. şincai, ap. GCR. II 206/so. Să-i facă întimpinare. E. kogălniceanu, ap. GCR. II 113/20. Craiul alergă întru întâmpinarea Iul. BELDIMAN, N. P. II 191. Aceşti precupeţi se duc afară întru întimpinarea sătenilor. URICARIUL XIX 329,/17. Mieii... alergau spre întimpinarea ei. Drăghici, r. 102. li *ieşi spre întâmpinare. GORJAN, h. I 2/26. Nevestele lor le ies întru întimpinare. creangă, P. 14. Lume după lume ieşise întru întâmpinarea lui. ISPIRESCU, L. 51. (Bis., după gr. •unandvxri xov kvqlov) întâmpinarea Domnului = Stretenia, sărbătoarea dela 2 Februarie, când părinţii Domnului l-au dus, la 40 de zile, în biserică şi l-au întâmpinat bătrânul Simion şi prorociţa Ana. (Pentru obiceiuri şi credinţe, cf. marian, se. i 246, pamfile, văzd. 8,64). (Ad 5°, Med. pop.) O boală (păcală, m. r. 261), identificată une-ori cu epilepsia (BIANU, D.
S.), cf. întâmpinătură. De lucru ce se pe-treace prin tunearec, de timpinare şi de dimon. MOLITVELNIC (sec. XVII), ap. GCR. I 229/5. (Ad 6°) Preîntâmpinare, prevenire, evitare; acoperire, suportare (de cheltuieli). 145.000 spre întimpinarea cheltuelilor de fân... şi altele, uricariul, i 29/27. Socotinţe spre întimpinarea curăţeniei boalelor lipicioase, ib. 200/13. Spre întimpinarea unei ase-mine smintele... ib. Vin 2 0 2/24, cf. I 42/1?, 226/13. Acest neajuns fiind neapărat a se plăti, şi alt chip riepulându-se găsi de întâmpinare... ib. I 334/e. (Ad 7°) Răspuns, obiecţie, replică; (Jur.) opoziţie, contestaţie. Vo.iutremite toate timpinările (:ov-vavxrifxaxâ) meale în inema ta. BIBLIA (1688) 45. Pârîtul, când face întâmpinare asupra cererii iălui-
torului... PRAVILA (1814) 12, cf. 9. Cum să înă-scocească întimpinare ( = să găsească răspuns) se gândeă. PANN, E. I 104. Întâmpinări judicioase. ODOBESCU, Iii 49/6. O întâmpinare de combătut. MAIORESCU, CR. x 71; — (în)tâmpinât ((în)tim-pinât, întunchinât, în terte rotacizante tămpirât psal. 112) s. a. = întâmpinare; spec. (Med. pop.) boală de om (h. v 73) s. de vită (h. xiv 213), întâlnitură (grigoriu-rigo, m. p. i 89). Ieşi în timpinatulu (: întru timpinarea BIBLIA 1688) lu Isusti. CORESI, EV. 232/ls. Scoală în timpinatul mieu (: in occursum meum). id. ps. 151. Zeace feate... ieşiră în timpinâtul (: a u devant de) ginerelui, tetraev. (1576) 244. Contra întunchinatului mai găsim următorul leac... GRIGORIU-RIGO, med. I 90. Cum s’a potolit văntu’..., Potolească-se deochiu. Săgetat, lâmpinat. MAT. FOLC. 546; — (în)tâmpinătură, ((în)timpi-nătură, (în)tumpinătuiă, dial. (în) tunchinătâ ră) s. f. = f întâmpinare (psal. 191/24), boală de oameni şi de vite, întâjnpinat. întunchi-nătură =■ reumatism poliarticular acut. "La ţară poporul numeşte astfel o boală în care cinevâ este cuprins pe neaşteptate de o durere cumplită de cap, cu vâjâieli, cu pocnituri prin urechi, ori junghiuri prin tot corpul, sau de o durere cumplită prin toate încheieturile corpului, încât pare a fi lovit ca de trăsnet şi îl pune chiar în neputinţă de a se mişcă, bianu,.d. s„ cf. leon, med. 135. Descântec de timpinătură. MAT. FOLC. 647, cf.’ (întâmpinătură) GRIGORIU-RIGO, M. P. I 89, (în-tămpinătură) marian, D. 132. Cuţit .cu nouăzeci şi nouă de săgetături, Cuţit cu nouăzeci şi nouă întâmpinături. MAT. folc. I 576, cf. (tunchinătură) şez. I 58/10, ION CR. IV 47. Tămpinături =,boală de vite. H. V 38; — (Postverbal) tâmpin (tâmpiru) f s. a. = întâmpinare. Fraţii ieşiră întru tămpirul nostru. COD. VOR. 99; — (La Dosofteiu) tâmpintiş f s. a. [plur. — nuşuri] = întâmpinare, întâlnire. Tâmpinuşurile a vamăşilor duhurilor văzduhului. DOSOFTEIU, V. S. 134, cf. PSAL. 191/24; — (traduce cuvântul sl. şiretenie) tâmpi-n aci une (tâmpirăcitine) f sf.= întâlnire. Şi trupul lui .se tipină cu Dumnezeu, lud pământ şi tâmpi-răciu[ne] celuia ce vedeă. CUV. D. bătr. ii 81.]
—	Derivat din tâmpinâ, cu pref. în-. I. A. Candrea (cf. Jahresbericht v 337) şi Al. P h i-
1	i p p i d e (cf. Dacoromania II 762); cf. preîntâmpină, tâmpi ş.
ÎNTÂMPINĂTIJKĂ f s. f. v. întâmpină.
ÎSfTAMPl/Â vb. I. 1°. Arriver, se passer, sur-venir; s’accomplir. 2°. Aiteindre. 3°. S’emploie dans certains cas oii le frangais dirâit: il s’est trouvă que... le hasard a fait que... 4°. litre, se trouver 5°. Avoir par hasard.
1°. U n i p e r s. R e f I. (Ceea ce se întâmplă — independent de voinţa omului — se arată printr’o propoziţie introdusă prin să, că, de, (ceea)
ce,	printr’un infinitiv s. printr’un substantiv, cu deosebire abstract; când acţiunea e raportată asupra omului, avem construcţia cu dativul pronumelui personal: cevă mi se întâmplă) A se petrece, a se produce (un eveniment), a se ivi, a se iscâ, a se face (pe neaşteptate, în urma unui concurs neprevăzut de împrejurări), a surveni, a aveâ loc. Năpastile cealea ce mi se-au tămplatu (mi se tâmplară n. testament 1648; biblia 1688). COD. VOR. 19/2. Aceasta... se tâmplă lui Pătru în mare. CORESI, EV. 269/a. Tămplă-se de Se duseră în oaste, moxa, 368/n. Tâmplăndu-să spre dzî mare... DOSOFTEIU, V. S. 125. Să nu ţî să tâmple ce au pătît şl alţii. id. ib. 28. Ci ades se tâmplă cela ce va să-şi întoarcă bătaia, de două ori îl baiu. LET. I 123/22. S’au iâmplat unui prietin de i-au dat ştire. ib. II 334. Am scris
ÎNTÂMPLĂ
— 773 —
ÎNTÂMPLĂ
singur dintru a mea ştiinţă, căt s’au tămplat, de au fost în viaţa mea, ib. II 195Să i se înlâmpleze lui a le nimeri în valea matcei focului (a. 1652). MAG. ist. X 129/,. Nici un scriitoriu de cei vechi, pre care noi a-i citi ni s’au tămplat, aiave nu scriu, cantemir, hr. 66/12. Dintr’aceşti istorici trei mi s'au tămplat a vedeâ şi ceti. E. VĂCĂRESCUL, IST. 246/10. Nu de airea s’au putut tâmplă, fără că Românii au trăit împreună cu Dachii. p. maior, IST. 185. Această boală se întâmplă celor ce întâia oară călătoresc pe mare. DRĂGHICI, R. 10. I s’au întâmplat moarte în un războiu. id. ib. 3„ Când... s’ar fi întâmplat ploaie, ce-ai fi făcut? id. ib. .76. Ceia ce să va întâmplă in curgerea anului... MARCOVICI, D. 17/,. Poate să se ’ntâmpleze să-l prindă rob undevă. PANN,
E.1	I 98. Din lipsa fânului se pot tâmplă multe păgubiri. I. IONESCU, C. 8. Mi s’a întâmplat să o văd odată. C. NEGRUZZI, I 44. Popa îl linişti, spuindu-i că asta se întâmplă, id. ib. 247. Se întâmplă de departe trandafir şi de-aproape borş cu ştir. id. ib. 251. Nimic nu se întâmplă în intinderea'pustie. EMINESCU, P. 233. Eu, de căte ori mi s’a întâmplat să mănânc grauri..., le-am găsit un gust foarte bun. ODOBESCU, III 31/28. Toate acestea mai de mult s’au întâmplat, coşbuc,
F.	127. Temându-se împăratul să nu i se întâmple cevâ de rău, a făcut sfat. creangă, p. 85. Fata nu-i de cele de pe drumuri, s’o luaţi numai aşâ, cum s’ar întâmplă, id. ib. 261. Orice ţi se va întâmplă, să ştii că numai tu eşti de vină. ispirescu, l. 9. Se întâmplase şi aici că... eră zi de târg. sbiera, p. 226/13. I s’au tămplat o nenorocire. id. ib. 235/22. Intâmple-se ce va vreă. JARNÎK-BĂRSEANU, D. 55. Ce se tămplaşe cu el? ŞEZ. iii 9/3. Nu scuipă în put, căci se poate întâmplă să beai din el. zanne, p. iii 325. Cf. 1 437, kv 328,
VI	176. | t (Construit cu prep. de) Căndu se tâmplă omului de cea boală... coresi, EV. 82/,„ cf. 63/4. | A-i veni cuivâ cevâ, a i se trage, a i se pricinui, cauzâ cevâ. De i se-ară fi tămplatu neputinţă den turburatul... trupului, n’ară fi zis... id. ib. 82/a. Făcându-i-se o bolfă la grumazi..., dentr’aceaia i s’au tămplat şl moartea. LET. II 39/i5. I A se face. Aşă se tâmplă, că... CORESI, EV. 169,/4. | A se împlini, a se realiză, a se traduce în fapt. Închipuirea lor s’au, tămplat în faptă. DRĂGHICI, R. 292. Visul când s’ar întâmplă... TEODORESCU, P. p. 112b. Prorocia lui s’a întâmplat.
2°. f (Rar) Trans. A ajunge pe cinevâ cevâ (în mod neprevăzut), a lovi, a da (cevâ) peste cinevâ. Tâmplându-l la mijloc de cale o boală, s’au săvârşit întru H[risto]s. DOSOFTEIU, V. S. 133.
3°. Refl. (Prin apropiere de verbele cele mai numeroase, în construcţia unipersonală S’a întâmplat să vină Ion, subiectul propoziţiei secundare, Ion, a fost raportat direct la predicatul propoziţiei principale, născându-se, Ion s’a întâmplat să vină, subiectul fiind o fiinţă) A se nimeri, a se brodi (în mod incidental) cevâ, cinevâ, cumvâ, să... (s. infinitivul). (Mai adesea cutare s’a întâmplat să facă etc. exprimă acelaşi lucru cu: a făcut etc. din întâmplare). Tâmplă-să un preut oarecine a treace pre acea cale. varlaam, C. 347. Să va tâmplă bărbat cu fămeae să fie amândoi eretici... pravila MOLD. 80. Tămplăndu-să săc de multe bătrâneaţe, l-au prins păgânii. DOSOFTEIU, v. s. 642. Măsura vedrilor... să le facă boierii ce să vor tâmplă să fie cu slujba vădrări-tului la Odobeşti. uricariul, I 294/2S. Nişte oameni... s’au întâmplat a găsi o broască ţestoasă. DRĂGHICI, R. 84. Dacă-şi văzu Şi-şi crezu, Că s’au născut Dumnezeu..., a tăiat Şapte mii coconi... Ca să se tâmple ( = să se nemerească, să fie între ei) Dumnezeu. BIBICESCU, P. P. 240.
4°. Refl. (în legătură cu un cuvânt s. o construcţie cu sens local, une-ori întregit prin «de
faţă») A se găsi (prezent), a fi de faţă (în mod incidental). Învăţă pre toţi care-i se vor tâmplă. CORESI, EV. 265/ls, cf. 142/,, 371/36. Acolo tăm-plăndu-să şl sv[ă]ntul,... şedzi1 la masă. DOSOFTEIU, V. s. 472. M’am tămplat la Ţarigrad, de am văzut aceă pâră. LET. II r} 12/1B. Oheorghe Frânţi, istoricul, carele s’au şl întâmplat la luarea Ţari-gradului. MAG. IST. i 106/e. Puind după petrea-cerea lui pre alţii care s’au întâmplat, biblia (1688) 4, pr. 43. S’au tămplat la acea primejdie, dintru toţi boierii ţărâi, numai dumnealui Lupul Vornicul (laşi, 1712). bul. com, ist. IV 44. în-tâmplându-se un câine, găsi în drum mâna ce lovise pre sfântul. MINEIUL (1776) 34Vi- Pre alţii cfifi s’au tămplat aproape... şincai, HR. 11 106/j. Nu m’am întâmplat acasă = n’am fost acasă. I. golescu, c. încercase el să se întâmple la drum.
D.	ZAMFIRESCU, conv. lit. XLII 915. Fetele împăratului întâmplăndu-se de faţă..., li s’au făcut milă. ctlEANGĂ, p. 208. La nunta fetei acesteia m’am tămplat şl eu de faţă. SBIERA, P. 147/j. Câţi v’aţi tămplat la accastă serbare. SEVASTOS, N. 120/36. Eu m’am întâmplat Subt talpă de pat. teodorescu, P. p. 446b. (Construcţie neobicinuită) Tămplăndu-mă-să acolo = întămplăndu-mă acolo. ŞEZ. II 45/4.
5°. Impers. Refl. A aveâ (din întâmplare). Nu mi se întâmplă bani (de ajuns) = n’am bani. LB. I. GOLESCU, C. I. Boi nu mi s’au întâmplat, Pui să-mi placă n’am aflat. ŞEZ. iii 154/10.
[Prez. ind. întâmplu, mai de mult, rar, întâm-plez V. B. II 76. | Şi: (vechiu şi dial.) tâmpla vb.
I.	| Adjective: (în)tâmplât (cu negativul ne-(î)ntâmplat), -ă = (despre evenimente) care s’a petrecut, a avut loc, s’a iscat, s'a produs undevâ; (despre o persoană) care a fost de faţă, s’a găsit, a picat undevâ, s’a nimerit, s’a brodit din întâmplare undevâ. Socotesc eu că-i tămplală o minune intr’această poveaste. DOSOFTEIU, V. S. 77. Un călugăr, tămplat de la mănăstirea sv[ăyitului, deacă văzU oastea ’mpăratului, s’au bucurat, id. ib. 33. Boteză pre aceia carii sta pre-acolca tămplaţi (= se brodeau să fie prezenţi), id. ib. 55. El o luă de braţ şi o sili să şeadă. «Linişteşte-te. Ştiu. E lucru vechiu şi întâmplat şi altora». D. ZAMFIRESCU, R. 41. Se duce... în casă... să găsească pe bărbaţu-său, să-i spună cele întâmplate. CREANGĂ, P. 176;— (în)tâmpl&t6r, -oâre = care se întâmplă, care vine, se produce din întâmplare, pe neaşteptate; incidental, ocazional, neprevăzut, fortuit, eventual. Pentru ceale tămplătoare vorovesc, CANTEMIR, IST. 110: Şi cele. după vreme întâmplătoare întocmiri, uricariul, i 17/19. li ascunsesem pentru vremi întâmplătoare. GORJAN, H. I 38. Scriitor de cele întâmplătoare. E. văcărescul, IST. 246/4. întămplătoarea încunjurime externă. MÂ-IORESCU, CR. II 142. Din alte pricini întâmplătoare. ŞEZ. I 1574. (Adverb) Incidental, într’o doară, neintenţionat. A venit numai întâmplător la fostul ei stăpân. IORGA, B. 233; — (cu derivatul neobicinuit) tâmplător6sc, -c&scă f = care se întâmplă. Toate lucrurile în lume sau fiinţeşti sânt sau tâmplătoreşti. CANTEMIR, IST. 190. | Abstract: (în)tâmplâre s. f. = ceea ce” se întâmplă se petrece, se iveşte, survine (cuivâ), eveniment,
cf.	incident, hazard, epizod. Aşişdere şl pentru tămplări... varlaam, C. 462. Se va scrie la rândul său tămplarea. let. ii 153/2-1. Vom zice de tămplările în împărăţia lui Vasile Vulgarocton. CANTEMIR, HR. 131/30. Lucruri ce le-au adus întâmplările vremei. antim, PR. XXin/3. Toate întâmplările anului ce acum a trecut. MARCOVICI,
D.	4/24. Conversaţia căzii fireşte asupra întâmplărilor zilei. C. negruzzi, I 293. Iată o întâmplare ce va arătă ce fel iubeă tânăra fată. id. ib. 21. Toţi s’au veselit de această întâmplare. ISPIRESCU, L. 2. Să povestească tămplările unui împărat.
ÎNTÂMPLĂ
- 774 -
, ÎNTĂRÂTĂ
SBIERA, P. 114/25. Altă nu ştiu de dânşii, decât o tâmplare. ION CR. ji 268. (Figură etimologică) De ş’o întâmplă vr’o tâmplare, Să prindem pe Miu în vânătoare. MAT. FOLC. 164. Cu mintea ta să te sileşti, orice întâmplare s’o birueşti. i. GOLESCU, ap. ZANNE, p. viii 107. Întâmplare neplăcută = inconvenient. COSTINESCU. Entemplare lumii = affiuxus bonorum mundi, Ostensio bonorum. ANON. CAR. Întâmplare nenorocită (s. rea) s., (Mold.) numai întâmplare — păţanie, accideîit, p. ext. ceas rău, omor (accidenta]). Scrisă şi JEremia carte de toate primejdiile şi .tămplările. dosofteiu, v. S. 107. La o aşă întâmplare... tu ştii de mai pot trăi. KONAKI, P. 103. Am cetit cartea noastră cea moralicească de întâmplarea unui om. DRĂGHICI, R. 103. Căci mare-i Dumnezeu, ne-a feri el de întâmplării CREANGĂ, A. 126. De unde ştii cum vine întâmplarea? id. P. 201. In locurile unde s’a făcut vreo întâmplare (= omor)... ŞEZ. IV i79/17. Întâmplare ciudată (POLIZU s. extraordinară) s. numai întâmplare — aventură. O frumoasă ediţie a întâmplărilor lui Telemach, C. NE-GRUZZI, I 79. Plin încă de impresiunile ciudatei sale întâmplări. EMINESCU, N. 50. Cum sântîntâm-plările la drum? creangă, p. 130. | Gaz, ocazie, prilej, circumstanţă, împrejurare. Şi aşâ, cu această tâmplare, i-au iertat Oheorghe Ştefan, let. ii 20 7/21. Intru amândouă întâmplările [când pomul are multă hrană s. prea puţină], se lecuiaşte... ECONOMIA, 139. Vei trăi fericit în ori măcar care întâmplare. MARCOVICI, D. 16/19. Se vâră caii sau legaţi unii de alţii de gât sau nelegati, — şi în această din urmă întâmplare se face şi un ocol lângă arie. I. IONESCU, C. 185. | (Neobicinuit) Evoluţie. Celui ce va să cearce începutul limbei româneşti îi este de lipsă să aibă cunoscute întâmplările limbei latineşti. P. MAIOR, IST. 232. Din (rar: dc) (tn)tâmplare şi f pre tâmplare = întâmplător, pe neaşteptate, pe negândite, în mod neprevăzut, incidental, accidental, ocazional. E pre tâmplare vindecarea-i. CORESI, EV. 326/4. L’au ucis la vânat cu, săgeata din tâmplare. LET. I 44/2. Pe acolo de întâmplare vei trece şi vei cunoaşte^ KONAKI, P. 103. Din tâmplare însă au apucat alt drum. DRĂGHICI, R. 51. S’au pus după un copaciu ce de întâmplare se află acolo. id. ib. 65. Umblând pe acolo, găseşte din întâmplare câte o piatră de aceste. CREANGĂ, P. 218. Numai din tâmplare i s’au nimerit. sbiera, p. 249/,. La (în)tâmplare s. după (în)tâmplare (COSTINESCU) s. în voia (în)tâmplării = în voia soartei, în neştire, fără plan, într’o doară, într’un noroc, cum s’o nimeri. Mergeam la întâmplare, disperat. SADOVEANU, ap. TDRG. Mă las în voia întâmplărei. CREANGĂ, P. 200. A lăsat barca s’o ducă valurile la întâmplare. La toată întâmplarea = ori cum s’ar întâmplă, în orice caz, spre a preveni orice surpriză. La toată întâmplarea ne vom pune candidaţii noştri. I. AGARBICEANU, L. T. 128. ,La toată întâmplarea are să fie cevă bun. RETEGANUL, P. I 75/ss. Dar, la toată întâmplarea, de-i vedeă şi-i vedeă că s'a trezit..., zvârle-i pielea cea de urs. CREANGĂ, p. 215. De-o întâmplare s. de toată întâmplarea s. de (s. pentru) orice întâmplare =? pentru orice eventualitate. Purtă, de toată întâmplarea, un pistol. N. GANNE, ap. DDRF. Deci, de-o întâmplare, n’a strică dacă i-oiu urmă sfatul. SBIERA, p. 261 /,!.]
. — Cuvântul întâmplă face parte diri puţinii termeni în legătură cu cultul păgân, păstraţi în româneşte: Augurul roman descriâ cu băţul pe cer un spaţiu numit templum, contemplând zborul pasărilor, care intrând în acest templu se petreceă evenimentul aşteptat, întâmplarea. Etimologia *in -templo, -are a dat-o mai întâiu N. Şuli;că, Antropomorfişme (Braşov, 1900), p. 77, dar legătura cu lat. contemplo, -are o făcuseră şi autorii Lexiconului de Ia Buda.
îktÂmpJjÂke s. f. v. întâmpla.
ÎNTĂP- V. ÎSTEP-.
A	A
ÎHŢ4.RÂSIÂ ob. Ia 1°. Enterrer. 2°. Semer le ble ă la bSche.
1°. A acoperi cu ţărână, cu pământ, a îngropâ. Cf. î n ţ ă r â n a t.	'
2°. (Agric., jjoate, născut prin etimologie populară, după ţărână, din înţelină) A semănâ grâul cu sapa, toamna, din pricina uscăciunii sau a vremii rele. Cf. înţelină. Dacă toamna culesul popuşoilor întârzie, şi dacă gospodarul se teme că nu va puteă sămănă grâul de toamnă din pricina uscăciunii sau a vremii rele, atunci grâul se în-telinează sau se înţărnează, adică se pune cu sapa. PAMFILE, A. 104.
[Şi: înţârnâ vb. I» | Adjectiv: înţărânât (în-ţârnât),-ă = acoperit cu ţărână; săpat cu sapa. (Ad 1°) Neamurile cele căzute, surpate şi înţărâ-nate. PISCUPESCU, O. 42.]
—	Derivat din ţărână, cu pref. în-.
ÎNTĂRÂTA vb. I. 1°. Irriter, cxciter; agiter. Entrer en fureur, s’emballer, s’emporter, s'affoler; s'agiler; se piquer d’honneur; se monter, s'exalter. 2°. Animer, exciter. 3°. Enflammer. Eclater. 4°. Irriter. 5°. Se troubler.
. A întărâtă are un sens mai inteng decât a aţâţă s. a enervă, dar mai puţin intens dc-cât a scoate.din fire s. a înfuriâ.
1°. Trans. (Construit une-ori cu prep. asupra, împotriva s. contra cuivâ, mai de mult şi cu spre, p (r) e s. cu dativul; complementul e omul, fig. Cerul.) A aduce pe cinevâ într’o stare de surexcit.are sufletească (spunându-i mereu lucruri de natură să-l tulbure s. să-lsupere, zgândă-rindu-i pasiunile ori incitându-1 împotriva cuivâ); (complementul e un animal) a irită (sâcâind s. as-muţând); (complementul e o mulţime) a face să se agite, a instiga (împotriva cuivâ), a îndemnă la revoltă; cf. excită, sur excită, irită, oţărî, înverşună, zădărî, montă, a scoate din ţâţâni, din sărite. JntSrit = irrito, concito. ANON. CAR. De câte ori amărîră elu în pustinie, înteritară elu în pământu fără de apă. psal. 159/4. Ispitiră-me şi înteritară-me cu înteritare (subsannaverunt me subsanna-tione) ib. 63/s. Să întărâtăm noi Dumnezeu spre noi. CORESI, EV. 12/2s. Să iertăm celor ce se întărâtă. id. ib. 282/,. Să-l întărâtăm, pre el acestora. id. ib. 409/j,,. Cuvântul cel de sudalmă întărâtă pre om., PRAV. MOLD. 127. Când va îndemnă ne-ştin/e pre altul şi-l întărâtă de-l mânie, sau-l dăscăleşte de-l învaţă să facă vreo răutate, acela să chiamă svătuitoriu răutăţii, prav. 1135. Întărâtară toată mulţimea (=căzu spre elu toată gloata COD. vor. ; turburară toată gloata biblia 1688) N. TESTAMENT (1648), ap. COD. VOR. 33. Cela ce batjocoreşte pre sărac întărâtă pre cel ce l-au făcut pre el. biblia (1688), ap. TDRG. (ms.j. Au întărâtat pre norod, jb., ap. GCR. I 284/,. Să între în Moldova să întărte Turcii, ib. I 29 9/ls. lnd,ată au întăreitat oamenii asupra mea, prnto-pop[ului], şi au zis să nu mă priimească (s. xvm). IORGA, S. D. XIII 239. Întărâtă frate spre frate. ŢICHINDEAL, F. 36. Asupra Împărăţiei Romanilor îi întărită. P. MAIOR, IST. 208. Al mieu blestem... întărtă ceriul pe tine. DACIA LIT. 246. Cei din jur începură să-l întărâte cu vorba. agArbiceanu, L. T. 246. Bidiviu-şi întărtă. ALECSANDRI, P. p. 107/22. Ba c’o vorbă, ba cu alta, să întărâte pe împăratul. SBIERA, p. 110/26. Nu întărâtă cânii în sat, de vrei să scapi nemuşcat. ZANNE,^p. I 371. | Fig, A face să se mişte, a agită. Acesta e ffmul ce întărâtă, pământul, ce clăteşte împăraţii. biblia (168^), ap. TDRG. (ms.). Vijelia începe a
ÎNTĂRÂTĂ
- 775 —
ÎNTĂRÎ
întărâtă valurile. MARCOVICI, D. 13/2?. || Refl. (cu sens mai mult intransitiv) A ajunge într’o stare de surexcitare sufletească, de înverşunare, de revoltă; (despre animale) a se înfuriâ. Cănii toţi s’au întărtat. DONICI, F. II 27. Gloata se în-tărtă din mult în mai mult. C. NEGRUZZI, I 153. Dacă cerul se întărâtă, id. ib. 215. Boul se-intâ-râtase nevoie mare. . ISPIRESCU, u. 31/s. S'au cam inlărtat. sbiera, P. 178/j. Oile se 'ntărătară. teodorescu, p.p. | Fig. A se agită. Sufletul... ca marea cu valurile: aşâ se întărâtă şi visează adormit, alexandria, 150. -| A se ambiţiona. Baba Dochia s’a pus rămăşag cu omătul şi cu frigul, că ea-i mai voinică decât ei. Frigul se întărâtă. gorovei, cr. IOO/j,. I Â fi excitat, însufleţit, entuziasmat. Cântecul ista îl cântă Franţujii când se întartă. SADOVEANU, LUC. VI 389.
2°. Tra'ns. (Complinit une-ori prin prep. la, spre s. pentru; complementul e o fiinţă) Â îndemnă, împinge, mână, îmbărbătâ pe cinevâ să facă cevâ s. să pornească împotriva cuivâ, a (îm)-boldi, a stimulâ, a incită, a stârni, a împintenâ, a încurajâ (Com. Â. tomiac). «îndemn se zice spre cele plăcute, întărât se zice spre cele urîte...»
1.	GOLESCU, C. I 327. Zefirii cu dulceaţă spre iubit mă întărtâ. KONAKI, P. 179. Întărâtau popoarele pentru o nouă cruciadă. BĂLCESCU, M. V.
46.	Nevestele..., în loc s'o mângâie, s’o molco-mească [pe mireasă], cântă următoarea doină prin care o întărâtă şi mai tare la plâns, marian, NU. 590. Şi ne întărtăm la joc. CREANGĂ, A. 93. Numai ne-a’ntărtat la plâns. SEVASTOS, P. p. 110/8.
31!. Trans. (Complementul e o pornire sufletească) A deşteptă, a aţâţâ, a porni, a aprinde, a încinge, a înflăcărâ, a alimentă, a zgândări, a nulri. Şi alalt foc întărâtă-se iute. CORESI, EV. 81 Puţină gelozie ar trebui întărtată. 1. ne-GRUZZI, ap. TDRG. Oricât de tare au întărtat cu ele simţămintele oamenilor... sbiera, f. S. 305/24. Dacă n’ai putere, nu întărâtă gâlceavă! ZANNE, P.
II	682. A întărâtă curiozitatea cuivâ = piquer la curiosit6 de quelqu’un. PONTBRIANT. Imprudenţa a întărâtat neunirea lor. id. A întărâtă pofta de mâncare, costinescu. || Refl. A se porni cu pasiune, a se iscă cu aprindere, a izbucni. S’au întărâtat războiu mare între dânşii. DIONISIE, ap. TDRG. Intărtăndu-se necontenit pricini... uricariul, IV 34/s.
4°. Trans. A irită. Oamenii râioşi se scarpină mereu, fiindcă ac&le mii de paiejeni [e vorba de râie] le întărâtă pielea. ODOBESCU-SLAVICI, ap. TDRG. (ms.).
5°. Unipers. Refl. A se turburâ. I se întărâtă omului mocrota ( = sucurile corpului). CORESI, EV. 81/32.
[Şi: înterită f vb. I, întărită -f vb. I, (Mold.) în-tărtă vb. 1 (Prez. ind. întart, întarţi, întartă, să întări e şi întărt, întărţi, întartă, să întărte s. înterte. herz.-gher., M. iv 204). | A d j e c t i v e : intărâtăt (interitât t, întăritât t, întărtat, cu negativul neţi) ntăr(â)tat), -ă = (sur) excitat, iritat, instigat, înverşunat, (îm)boldit, stimulat. TJrgiia nărodului întărâtat. CORESI, EV. 193/s.’ Un uet depărtat — ca alemulţimii întărâtate valuri: ALEXANDRESCU, M. 26. Se întoarseră foarte întărâtaţi. BĂLCESCU, M. v. 422. Furtună întărtată. ALECSANDRI, p. I
194.	Vânătorul... căutând sa zărească amăgitoarea pradă care i-a pierit din ochi..., întărâtat, obosit, mânios, strigă... odobescu, iii 82/12. Valul întărtat de mare. vlăhuţă, p. 106. A auzit pe câne hămăind întărâtai, sadoveanu, P. S. 100. Ză-păituri întărâtate de dulăi izbucniră, id. ib. 223. Un freamăt puternic se făcti, atunci ca de o furtună cejvine întărâtată asupra copacilor. ISPIRESCU, L.
238.	I-au răspuns cam întărtată. SBIERA, p. 274/5;
—	întărâtăt6r (înterit&t6r, întărităt6r t, întărtă-t6r), -6are = excitant, iritant, provocator, insti-
gator, stimulent, îmbolditor. Intiritător = irrita-tor. anton. CAR. Firea■ cugetului ce este... lesne întărâtătoare şi războinică, piscupescu, O. 190. Mâncarea şi băutura... întărâtătoare. id. ib. 261; -v (rar) Int&rfităci6s, -oâsă = care întărâtă (mereu, bucuros). DICŢ. | Abstracte: întărâtâre (înteritâre f, întăritâre f, fntărtâre) s. f. = acţiunea de a (se) întărâtă; iritare, excitare, înverşunare, incitare; îmboldire, stimulare. Pus-ai noi batgiocură vecirilor noştri, înteritâre şi ocare. PSAL. 84/s. Înteritâre (subşannationem) şi imputare ce eră dempregiurulu nostru, ib. 163/12. Şi spre întărtare strigâ den cetate, bătăndu-şi joc de dânsul. ILIODOR (1773), ap. GCR. II 92/n. Răsi-peaşte înlărătarea ereticilor. MINEIUL (1776) 200l/i-Cânilor pe drumuri dând întăritări. pann, P. v.
I	127. Ici dragoste de sine, la altul întărtare de ură sau de patimi. I. negruzzi, ap. TDRG. (ms.). Şi poporu’şi rupe fierul cu ’ntărtare: id. ib.; — intărfitătâră t s. f. = întărâtâre. LB. Entăritătură = irritatio. ANON. CAR.; — întărâtăciâne t s. f.= întărâtâre. DlCţ.].
—	Din lat. *[in]terrIto, -are (cf. lacessunt = in-territant, într’o glosă din sec. viii, CG1L. IV 105, 23), contaminat din Hnritare (= irritare) «irită» şi *terrîtare (din terrere «a înfricoşâ»), păstrat şi în neap. nderreta, v.-fr. (eri)tarier, lorrain terie, n.-prov. torridă. H. Schuchardt, Zeitschrift f. rom. Phil. XXIII 419, XXV 418, Meyer-Lubke, Einfiihrung3 § 102.
INTĂKÂTĂCI6S, -oâsă adj. -»
ÎNTĂBÂTĂCitriUE f s. f. > v. întărâtă.
ISTĂBÂTĂTtTBĂ f S. f.	)
InţĂkcâ vb. I (ş. d.) v. înţercă (ş. d.)
ÎNTĂREÂiiĂ s. f. v. întări.
ÎivTĂRÎ vb. IYa. I. 1°. Durcir. 2°. Fortifier. Barricader. 3°. .Endurcir. S'obstiner. 4°. Empeser.
II.	1°. (Se) fortifier, (se) renforcer. 2°. Augmenter, grossir, s’aggraver. 3°. (Se) tremper, (se) fortifier, râconforter 4°. L’emporter. III." 1°. Guerir, re-mettre, şoigner â... 2°. Boire un coup. IV. 1°. Fixer (les yeux). 2°. Consolider, affermir. Confirmer. 3°. (Se) confirmer. 4°. Approuver, 5°. Confirmer, enre-gistrer, certifier. V. 1°. Retarder. 2°. Presser,
I.	(Tare = vârtos).
1*. Trans, şi refl. A (se) face (mai) tare, vârtos, p. e x t. rezistent, a (se) învârtoşâ. Zise bolnavului să-şi ia patul, şi adia (— îndată) se închegară nodurile (— articulaţiile) lui şi se întăriră. CORESI, EV. 146/30, Au prins toate pie-trile pre din lăuntru... şi au vărsat plumb, de le-au întărit. GAVRIIL, N„ ap. GCR. I 172/lv. Încingând vârtos mijlocul său, întări braţele sale. PENTICOSTAR (1694). ib. I 313/,, Ţâţele când se întăresc, Vârsta fetei ne vestesc. ZANNE, P. II 445.
#	A întări din piele = a sta, a nu vrea să asculte, să se supună; a se face că nu aude. zanne, p.
II	418.
2°. Spec. (Mii., despre un loc destinat să reziste atacurilor duşmanilor) Trans. Â fortifică, (cf.. loc în t ă r i t, întărire, întăritură); refl. a se încunjură cu fortificaţii. Cameniţa au întărit-o cu niscaivă oşti. LET. II 221/4. Se mută în cetatea Hotinului, pe care o întări mai cu osebire. C. negruzzi, i 159. || P. ext. A închide (un loc s. o trecere astfel, ca să nu mai poată răzbate nimeni pe acolo), cf. a baricadă. Pe-cetluiră şi întăriră groapa, ca nu cumvâ să învie H[risto]s. varlaam- C. ii 10.. Altele - când m'au-zeau, Uşile le întăreau, Focu’n vatră-l învăleau, Duminile le stingeau. jarnIk-bârseanu, D. 375/ls.
3°. Fig. (Despre om, p. ext. inima, <sufletul lui) Trans. şi refl. A (se) face rezistent, aspru,
ÎNTĂRÎ
— 776 —
ÎNTĂRI
dur, rău, a (se) înăspri, a (se) înrăi. Reabdă Domnul... şi întăreaşte trema ta. psal. SCH. 47/j. Iară unii să întăriiă ( = izecleniiâ-se cod. VOR-.; tâmpiiâ BIBLIA (1688); «quelques uns s ’ e,n d u r ci s s ai e n t»), N. testament (1648), ap. COD. VOR. 5. Voiu întări inema lui Farao. biblia (1688) 43. Până cănd cu-atăta pismă tn mânie te ’ntăreşti? konaki, P. 137. Întări deci inima omului nostru, reteganul, P. iii 61/j. || f R e f 1. A se îndărătnici, a stărui, a persistă, a se obstina. Şi cărei se întăresc spre minciuni, aceia pasc vânturile. CORESI, EV. 164/22. Văzând cum să tntăreaşte ea ca să meargă... BIBLIA (1688) 1922.
4°. S p e c. (Neîntrebuinţat, după germ. «stărlcen»), A scrobi. Întăresc schimburi LB.
II.	(Tare = puternic).
1°. Trans. şi refl. A (se) face tare, puternic, solid,, a da s. a prinde (luâ) puteri, a (se) împu-ter(nic)i, a (se) fortifică, a (se) consolida. Şi sări spre ei omul... şi învăncii lor (= îi învinse) şi se întăriiă (: 1 u 6 puteare N. testament 1648; să întări biblia 1688). COD. VOR. 5. Rugăciunea tntăreaşte şi dă puteare postului, coresi, EV. 83/16. Mohamet... s’a întărit tn putere şi a adunat... supuşi, e. văcărescul, ist. 248/2. [Pe prieteşug] trebue să-l întărească anii. marcovici, D. 44/6. Creştea Aflatul şi se tntăreâ. reteganul, p. i 14/28. Binecuvântarea părinţilor întăreşte casele fiilor, ispirescu, l. 291.
2°. Fig. (Despre vânt, apă mare, boală etc. p. ext. despre orice rău ce împiedecă s. ameninţă pe om) Refl. A deveni mai puternic, a creşte, a se nutri, a se înteţi, a se îndesă, a se agravâ. Se întări spr’inşii (= asupra lor) războiu. coresi, EV. 141/10. Intre noi şi între voi propaste mare înlări-se ( : s’au întărit VARLAAM, C. 329; chaos magnum firmatum est), id. ib. 362/6. Apa să întârieă... foarte pre pământ. BIBLIA (168 8 ) 52. Boala tot întărindu-se, năzui... la bi-searică. mineiul (1776) 1602/i- Şi vântul se în-tăreă. SANDU-ALDEA, A. M. 218. De asupra o boltă de nouri plumburii se tntăreâ, păreâ neclintită, sprijinită pe zările nevăzute. SADOVEANU, M. 182. Umbra..., care se întăreşte, îi învălue încet, încet., id. ib. 118. || f P- ext. A îndesă cu lovituri, a lovi mereu, a continuă loviturile. Întări David pre cel strein de fealiu cu praştia. BIBLIA (1688) 209.
3°. Fi.g. Trans. şi refl. A face s. a deveni sufleteşte tare, a (se) fortifică, a (se) reconfortâ, a da s. prinde curaj, a-şi pune nădejdea în cevâ. Acela... se vă întărească. COD. VOR. 164/8. Iară voi, iubiţilor... cu sfânta credinţa voastră vă întăriţi pre sine, cu duhui svântu vă rugaţi. CUVÂNT p. curăţie (1618), ap. GCR. I 50/14. Iară eu mul-ţumescu Domnului mieu 7[sm].s B[risto]s celui ce mă întări întru răbdare, evanghelie (1642), ib. 98/32. Duhulu svânt... spală şi curăţeaşte, creaşte şi tntăreaşte. VARLAAM, ib. 107/21. Văzând pre H[risto]s tntărindu-o şi îmbărbătând... DOSOFTEIU, v. S. 7. Să vă rugaţi Domnului nostru 1[sm]s H[risto]s să vă lumineze şi să vă întărească. neagoe, înv., ap. GCR. I 163/4. Ulfila au tălmăcit unele părţi ale sfintei scripturi, ca să să întărească oamenii neamului său de pâinea cea vie. biblia (1688) 8 pr. 23. Să-l întărească [Dumnezeu] cu agiutorul cel de sus. LET. li 144/84. Şi întărindu-se tntr’însul cu botezul... ANTHOLO-GION, ap. GCR. I 358/„. Pre Nestor... l-ai întărit cu putearea crucii; mineiul (1776) 16572. Voi, a căror înfăţişare întăreşte sufletul. MARCOVICI, D. 8/16. Dumnezeu să te întărească în gândul ce ai pus. C. NEGRUZZI, i 151. Al lui suflet se întăreşte. ALECSA'NDRI, P. II 48. Vă stropesc Şi vă ’ntăresc Cu puterea Tatălui, marian, ins. 151.
4°. t (Impropriu) Refl. A fi mai puternic de
cât altul, a învinge, a rămâneâ (pe cinevâ), a prevalâ. Se nu cândvă dzică dracul mieu: în-tăriiu-me spr’insu (: praevalui adversus eum; j’ai eu le dessus). psal. 18/l6.
III.	( Tare = în putere, sănătos).
1°. T r a n s. şi r e f 1. A da s. a prinde puteri după o boală, a se face (iarăşi) tare, zdravăn, sănătos, rezistent; a (se) întremâ, a (se) înzdrăveni, a (se) însănătoşă, a (se) reconfortâ. Intări-se sănătoasă (: elle devint faine) ca şi ala.lt. tetraev. (1574) 219. [Isus] slăbănogii întări, varlaam, c. 252/2. Să i se întărească şi să i se curăţe stomahul. CALENDARIU (1814) 168/5. Odihna acestui somn l-au întărit, drăghici, r. 139. Băutu-rica cu care se întăreşte inima omului. I. IONESCU, C. 125. De doi ani îl întăreşte [pe cal] cu floarea trifoiului, alecsandri, p. p. lOG^/n. Cu rachiu să-l întăreşti. TEODORESCU, P. P. 664b. Aduce apă vie de-l învie, şi apă tare de-l întăreşte, reteganul, P. III 45/so.
2°. Spec. (Mai mult în glumă) Refl. A bea cevâ rachiu (Marginea, în Bucov.). herz.-gher., m. IV 204.
IV.	(Tare = fix, neclintit).
1°. t Trans. A fixă; fig. a aţinti (ochii). Că-tuşile ceale de fier ce întăresc corabia [ancorând-o de fundul mării]... CORESI, ev. 312/10. Te voiu îndreptă pre calea aceasta...; întări-m[i]-voiu spre tine ochii miei (: firmabo super te oculos me-os). PSALTIRE (1710), ap. GCR. I 365/35.
2°. Trans. A face pe cinevâ să fie tare, solid, neclintit, a consolidâ; refl. a deveni tare, neşovăitor, a prinde rădăcini, a se consolidâ. Domnia mea... şcoala am întărit. URICARIUL, l 72/2e. Eresul lui Luther şi a lui Calvin... s’au întărit, p. maior, IST. 255. Ne-a întărit tn convingerea că... maiorescu, CR. III. 26. | Spec.- A întări pe cinevâ într'o slujbă = a-1 confirmă. Cănd te-i hotărî.., să mă vesteşti prin poştă şi eu te întăresc unde-i cere.. STĂNOIU, C. I. 13.
3°. Trans. şi refl. A (se) confirmă, a (se) a-deveri. Întăreaşte (: c o n f i r m a), aceasta ce fapt-ai întru noi. CORESI, PS. 175. Den gura a doi au a trei mărturii să întăreaşte tot cuvântuh N. TESTAMENT (1648), ap. GCR. I 128|x. Precât treceă dzîlele, pre atâta să întăriiă veastea. DOSOFTEIU,
V.	S. 150. I-au întărit cu giurământ. id. ib. 40/2. Aceste vorbe, căzând în urechile prostimei, care de care le întăreâ. leţ. iii 197/23. Căte au scris Zosim Comitul..., nu numai le întăreşte Trebelie..., ci mai adaogă. ŞINCAI, Hll. I 28/22. Un lucru mincinos fiind întărit... adease ori, mai pre urmă se creade. ţichindeal, F. II 214/„e. Alţii întăreau spusele celorlalţi. CREANGĂ, P. 232. A întări o noutate = a o acreditâ. pontbriant.
4°. Trans. A aprobă (spusele cuivâ), a da dreptate (aducând dovezi nouă), a coroborâ. «N’are să fie cum a fost»... întări locotenentul Ghene.
C.	PETRESCU, î. II 11.
5°. Spec. (Jur.) Trans. A da unui act (prin aplicarea pecetiei, prin iscălitură) s. unei învoieli (printr’o sentinţă etc.) putere legală, a legalizâ, a certifică (un drept, o donaţiune etc.). Cade-se giudeţului să întărească acest lucru nu numai cu zapis, sau cu chizeşi... PRAV. 618. De-aciia câte porunci acest sfânt săbor, el toate le întări şi le ■pecetlui, pravila (a. 1652), ap. GCR. I 163/4. Se rup trei zapise şi două cărţi domneşti... şi se întăreşte satul lui Stoian (Iaşi, a; 1692). bul. COM. ist. IV 220. Calimah-voevod întăreşte lui lordache Rosei... părţile de moşie din Ştiubeeni (a. 1799). ib. 225. Pentru ca să se păzească toate... ce să coprind într’acest hrisov..., am întărit eu însumi a domniei mele iscălitură. URICARIUL, I 102/ls. Am miluit şi am întărit sfintei Mănăstiri... ib. VIII 235/15. (Refl. = pasiv) Această hotărîre se întăreâ de către toţi. GCR. II 91/;. In două trei
' ÎNTĂRÎ
-.777 —
ÎNŢĂRUŞÂ
vorbe zapisu’ întăriră. PANN, P. V. x 26. Ci încă
i	se dedese o diplomă scrisă cu litere de aur, prin care i se întăreâ stăpânirea peste toate provinciile polone. BĂLCESCU, M. v. 433. Fă hărtia de dăruire şi să mergem s’o întărim la judecătorie. C. NEGRUZZI; I 302. Scriseră carte şi o întăriră. ISPIRESCU, L. 45.	('
V.	(Alte sensuri) '
1°. A zăbovi; a păsui. şez. iii 84|1s.
2°. Tran s. A iuţi. O rupse la sănătoasa. Simţind că şi ursul fuge după el, întări picioarele şi mai. zdravăn. STĂNOIU, C. I. 158.
[Adjective: întărit (negativ: ne(î)ntărit), -ă = care s’a făcut s. a devenit tare, vârtos, învârtoşat; care este prevăzut cu întărituri, fortificat,, sprijinit; care a>, prins puteri, întremat, înzdră-venit, însănătoşat; edificat (sufleteşte), hotărît, decis, consolidat; care are inima tare; înăsprit, îndărătnic, oţărît; fixat; (despre un act) care este învestit cu puteri legale ; confirmat, adeverit. Toate învăţăturile legiei eră întărit (= decis) a le isprăvi. CORESI, EV. 290/2S. Şi cei din ţinuturi să nu socotească că Cetatea întărită (= fortificată) fiind, îi va păzi pre ei. apocalips (sec. xvr), ap. GCR. I 23/14. Scară întărită în pământ (= sprijinită). BIBLIA (1688) 202. Moşia mea este stâlpită de pe uric în semne întărită. DOSOFTEIU, PS. 44. Întărită cu credinţă şi cu fapte bune. EVSTRATIE, ap. GCR. I 115/i5. Aflându-o mai întărită (= tare) decât piatra întru credinţa ui H[risto]s. mineiul (1776) 178l/i- Şi ne scoală pre noi în vreamea de rugă întăriţi în credinţă, liturghie, ap. GCR.
I	345/29. Lege neîntărită = neaprobată. LB: Oraş neîntărit = nefortificat. DDRF. Robinson nu erâ întărit încă în nădejdea Cătră Dumnezeu. DRĂGHICI, R. 114. Cu toate ă lor puteri, neclătite şi întărite stau. popa ioan D. vinţi, ap. GCR. I 245/2S. Tare şi meşteşugită şi cu şanţuri întărită. BARAC, ib.. II 173/16. O ţineâ numai închisă într'un foişor întărit, sbiera, p. 73/2S. vrea... să pierd ideea tristă de veacuri întărită... ALEXANDRESCU, M. 7. Drepturile Mitropoliei... întărite de un consiliu. C. NEGRUZZI, I 241. Zdelcă întărită în presustvia giudecătoriei de Botoşeni. ALECSANDRI, T. 1358. Declaraţiile acestora sânt consemnate într’un caiet..., iar la sfârşit sânt întărite cu iscăliturile episco-pilor. I. BOGDAN, BUL. COM. IST. I 217. Cumpărătorul dădeă imediat şi chitanţă pe suma de o mie de lei întărită cu timbru. SANDU, D. N. 251;—; întărit6r, -oâre .= care întăreşte, învârtoşează, care dă puteri, tărie, sănătate, care fortifică, întremător, edificator; care confirmă, adeveritor. Cele mai folositoare... şi a fericitei vieţii întăritoare lucruri... sânt. şcoalele. URICARIUL, I 74/22. Ar scăldâ mintea obosită... în roua întăritoare a timpilor de antică vârtoşie trupească, odobescu, iii 51/2. Conducător în viaţă, întăritor după moarte. STURDZA, M. 39. Un leac întăritoriu. CONTEMPORANUL, I 690. (Substantivat) întăritoâre s. f. = o parte a piuei, un fel de traversă (Dolj). damE, t. 168. Cf. pamfile, i. c. 307. | Abstracte: întărire s. f. = acţiunea de a întări; învârtoşare (LB.), fortificare; întremare, înzdrăvenire, însănătoşare, înălţare (sufletească); înăsprire (a sufletului); confirmare (LB.), adeverire (LB.), aprobare (LB.); (la plur., Mii.) trupe militare trimise în ajutorul cuivâ. Şi-i de folos spre întărirea credinţa creştineşti. PSALTIRE (1651), ap. GCR. I 153. [Dumnezău] să ne dea întărire în locul sfinţenii lui. biblia (1688) 342. S-au dus la Ţarigrad pentru întărirea păcii. LET. II 293/6. Pre voi1 pre toţi vă lăsăm spre întărire şi pază. EVANGHELIE (1702), ap. GCR. I
346.	Tu eşti puterea mea şi întărire, mineiul (1776) 962/!- Trei întăriri ■ de stăpânire de moşie lui Lupu Stolnicul. BUL. COM. IST. V 147. Oăsind acea puţină hrană spre mulţumirea şi întărirea trupului său. DRĂGHICI, R. 44. O să las cu întă-
rire s’o iei, să o moşteneşti, pann, P. v. II 58. Duceau întăriri trupeşti celor ce purtau drapelul românesc din izbândă în izbândă. STURDZA, M.
14.	Întărirea buzduganului = obiceiu de nuntă la Românii din Munţii Apuseni a doua zi după «Jocul miresei». (Descrierea la) marian, nu. 724; — întăritură s. f. = întărire; loc întărit, fortăreaţă; consolidare, împuternicire; legalizare, confirmare, adeverire; f tărie. Să împacă, dau mânaşi fac întăritură cu giurământ. PRAV. mold. 133. Că tu eşti, Dumnezeule, întăritură mea. molitvelnic (1650), ap. GCR. i 229/12. Am arătat şi uric de la Ştefan-vodă şi întărituri de pe la alţi domni. HRISOV (a. 1657). ib. 174. Zise D[umne]zău: facă-se întăritură în mijlocul apei. biblia (1688) 11/16. [Veni] sol de la Leşi cu mari daruri şi cu întări-tura legăturilor. LET. 252/21. Şi hrisovul acesta... să fie... spitalului întăritură statornică. URICARIUL, I 103/,. Daniile trebue să se facă în scris şi cu adeverinţele marturilor cu întăritură. pravila (1814) 80. La Hârşova acei care dau foc în-tăriturilor turceşti sânt Preda şi Radu. iorga, l.
ii	607. Poate descuiă orice întăritură sau încuietoare. H. iv 68. (Med. pop.) Vindecarea... întări-turilor (= balonărilor?) pântecelui. PISCUPESCU,
O.	207. Apucate de la zile urîte, Din coborîturi, Din întărituri. MAT. FOLC. I 570. (Jur.) Curtea de întărituri f = (odinioară) judecătorie care se o-cupâ cu examinarea şi confirmarea («întărirea») împrumuturilor făcute pe moşii şi trecerea lor din mână în mână. TDRG. ; —înt&reâlă s. f. = întărire; spec. scrobeală, crohmală (LB.). Brânză albă la întăreală. TEODORESCU, P. P. 516b; —în-tărîe t s. f. MARDARIE, L. 1188.]
—	Derivat din tare, cu pref. în-.
ÎntăriE t s. f. v. întări.
Întărită t yb. I. v. întărâtă.
*	,	> v. mian.
ÎNTABITCIIA S. f. J
iNŢÂRNĂ vb. Ia v. înţărânâ.
InţĂrniţâ vb. Ia. Seller.—Trans. (Complementul e animalul) A pune tarniţa (şeaua) pe un cal (catâr, măgar), a înşeauâ, înşelă2, pamfile, COM. Intărniţând bine magarul... şez. v 40/2i- [Şi: întârnţâ vb. I I.Adjectiv: înt&rniţât (Sntâmiţât, -ă = cu tarniţă, înşeuat; p. anal. (prin Bucovina şi Transilv. de nordest, poate după germ. ,,eingesattelt“; despre cal) cu spinarea. în-covăiată ca tarniţa (calul 150 , 203 etc.), spetit (ib. 188), deşelat (ib. 150). Un cal foarte frumos întărniţat. MARIAN, XIV 528. Hai, de-mi dă murguţul tău, Inchingat şi întărniţat. bibicescu, p. P. 315, cf. ŞEZ. I 44/4. Am o iapă întămiţată; când iau tarniţa, se văd maţele [— Lada], GOROVEI, c. 195].
—	Derivat din tarniţă, cu pref. în-,
intÂrniţă vb. ia v. întărniţă.
ÎNTĂROŞĂ f yh- Ia- Devenir enceinte. -r-Intrans. A rămâneâ însărcinată, a purcede grea, a deveni tăroasă. Şi o luo la sine şi întră lăutru la ea... şi aceasta întăroşe, şi născti făt, şi-i puseră numele... palia (1581) 155/,.
—	Derivat din tăroasă, cu pref. în-.
ÎNŢĂRTĂ vb. I v. întărâtă.
IntÂRŢÎU, -ie adj. (Păst.) v. târţiu.
ÎNŢĂRUŞĂ vb. Ia. Planter des piquets. — A pune'ţăruşe, a întări cu ţăruşe. DDRF.
—	Derivat din ţăruş, cu pref. în-.
ÎNTÂRZIA
ÎNTÂRZIÂ vb. I. I. 1°. Tarder, Urc en retard, retarder. 2°. Hesiter. II 1°. Attarder. 2". Diffirer, faire attendre.
I.	1°. Intrans. (Absolut s. cu o complinire) A veni (ajunge, sosi) undevâ (mai ales: acasă) s. a face cevâ prea târziu, a rămâneâ în urma celorlalţi (îndărăt), a nu fi la timp. Să vie şi să să apropie, să nu să spaie, pentru căci au întârziat (a. 1661). PARACLIS, GCR. I 181/2. De te vei făgădui rugă Domnului D-zeului tău, să nu întărziezi a da pre ea. biblta (1688), ap. TDRG. Au fost orânduit pre această oaste întru agiutor craiului, care întărziasă a mergere după craiul. LET. I 22/21. Că eu din căinia mea şi din fără-de-omenia mea pestesc şi întârziez Măriei Tale, de nu plătesc. MSS., ap. IORGA, I. C. II 244. Cu lucrul să nu întârziem. CALENDARIU (1814) 73. Să intărzieze cu o zi. MARCOVICI, C. 86/26. Văd că Armaşul întârzie. C. NEGRUZZI, I 153. Dacă întârzii cumvă, aştepţi. C. PETRESCU, C. V. 60. Sara... a 'nsărat. Dar noi am întârziat şi la boieri n'am urat. MARIAN, SE. I 25. De mai întârziai, şi eu mă prăpădeam. ISPIRESCU, L. 10. Cine mult întărziazăi nici cum nemereşte ia orice gândeşte.
I.	golescu, ap. ZANNE, VIII 110. A nu Întârziă cu urda'Turda, adică fără zăbavă, ib. VI 426. (După fr.) Absol. Ceasornicul întârziază = rămâne în urmă = fr. la pendule retarde. DDRF.
|| (Cu acelaşi sens, pe alocuri — cf. herz.-gher. m.,
IV	204—numai) Refl. Cel rănit nu l-au chemat la vreame [pe vraciu], ce s'au întârziiat. prav. MOLD. 68/2. Jar de s'au înlârdziiat neştine păn la al treil(e) ceas... (a. 1661). paraclis, GCR. I 180/16. Ne întârziasem a doua zi. c. negruzzi, i 4. Oamenii se întârzie cu aratul, marian, se. ii 134. Apoi s'a mai tntârziă. sbiera, P. 220/31.
2°. (Marginea, în Bucov.) Intrans. A pregetă, a ezită, a sta pe gânduri (germ. «zogern»), herz.-gher. M., iv 204.
II.	Trans. 1°. (Fact.) A împiedeca pe cinevâ s. cevâ să ajungă undevâ s. ca cevâ să se facă la vreme, a face să zăbovească, să rămână în urmă, a ţineâ pe loc, cf. a o păci. A întârziă judecata unui proces. COSTINESCU. Nu mă întârziă!
2°. A amânâ (pe altă dată). Iară pe Constantin postelnicul... l-au trimes noaptea... în mănăstirea Snagovului, unde muli nu l-au întârziat, ci. l-au spânzurat, şincai, ap. GCR. II 207/!. A întârziă plata — a nu plăti la timp. COSTINESCU.
[Prez. ind. eu intărz%ez, în timpul mai nou şi eu intârziu, eu întârzii (HERZ.-GHER. M., IV 204) şi eu întărziu. | Adjectiv: întârziat (în Mold. întârziat
I.	ionescu, c. 237, cu negativul: ne(î)ntârziât ne(î)ntârzi6t), -ă = (despre vreme, oameni, minte, etc.) care a întârziat, a rămas în urmă, care nu a ţinut pas, nu a progresat, cf. tardiv. Mintea autorului intârziată... prin cuvintele sale cele de prisos. MAIORESCU, CR, I 182. Timpul este mai întârziat. Com. MARIAN. (Substantivat) Cutare e un întârziat — un om care vine de obiceiu prea târziu s. care e târziu la minte. (Adverb) Târziu, tardiv. Ce vii aşâ ’ntârziat? DOINE 14/6. Vino neîntârziat = imediat, fără întârziere; — întârziet6r (întărziet6r), -oâre = care face (pe cinevâ) să întârzieze; care întârziază, rămâne îndărăt. Cauze întărzietoare. COSTINESCU. | A b-stracte: întârziere (rar: întârziâre LB.) s. f. = acţiunea de a întârziă, venire s. aducere prea târziu, p. ext. zăbavă (LB.), amânare; (mai ales în Io c.) cu (s. după fr. «en retard»), în întârziere = întârziind; fără întârziere = imediat, numai decât, fără zăbavă, fără preget; punctual; a fi în întârziere — a nu face (sosi, plăti etc.) la timp. N’au cutezat II. Cantacuzino să vie la Iaşi, văzând întârzierea caftanului lui Antioh-Vodă. LET. li 78/,,. Se face întârziere şi păn la o săptămână, ib. (
III	291/38. Fără întârziâre trăbue să-i slobozim
sânge din grumazi. CALENDARIU (1814) 171. Din care pricină urmează... ca să am întârziere de mai multă vreme. DRĂGHICI, R. 14. Cu întârzierea lot mai poţi să mă pedepseşti, marcovici, D. 20/6. Fără vr’o întârziere să întoarcă. GORJAN, H. I 3/29. Fieştecare moment de întârziere este un chin.
C.	negruzzi, iii 218/6. Debitorele este în întârziere. hamangiu, C. C. 1079. Pe urmă au început notele la hotel în întârziere. C. PETRESCU, 1.
II	238. .Orâul e copt, nu mai poate suferi întârziere. creangă, P. 156. Se ciudeâ de atâta întârziere. ispirescu, L. 38. Cu întârziere la cele ce cer pripă mai rău greşeşti, i. GOLESCU, ap. zanne, P. vili 110. Eşti în întârziere. Trenul a sosit cu mare întârziere; — întârziât s. a. = întârziere. | Pronunţ, -zi-a-, -zi-e-.]
—	Derivat din târziu, cu pref. în-.
ÎNŢEGLÂ vb. Ia v. înţiglâ.
v. integru.
INTEGRĂ, vb. Ia INTEGRAL, -Â adj. INTEGRANT, -Â adj. INTEGRITATE S. f.
INTEGRU, -Ă adj. Intbgre. — (Despre oameni şi caractere) Nepătat,, cinstit, care nu poate fi corupt, neatins, cu mânile curate, cu faţa curată, cf. onest, prob. Numai printr'o anchetă de oameni integri s' ar puteă face dreptate.
i.	IONESCU, M1 154. Aspru dar drept, mândru dar demn, foarte integru şi dorind sincer a face binele, el şterse întru câtvâ în ochii pământenilor pala de a fi străin, iorga, L. XVIII 54. [Familia : (după fr. integral) integrâl, -ă adj. = pe de-a’ntre-gn), în întregime, care nu e împărţit, întreg, complet, peste tot, desăvârşit; fig. care nu face concesii. Până la publicarea integrală a unui volum de «Curiozităţi Contimporane»... vă comunic astăzi câtevă specimene de probă. i. NEGRUZZI, I 279. Naţionalism integral. GOGA, Ţ. N.
VI	1330. Depozitarul poate să, oprească depozitul până la plata integrală cuvenită lui din cauza depozitului. hamangiu, C. C. 407. Şcolarii cari vor aveâ de trecut examenul de diferenţă... sau integral pentru liceu, nu se vor puteă prezentă la acesta decât... MON. OF. (Matern. ; în opoziţie cu calculul diferenţial) Calcul integral. (Substantivat) O integrală. (Adverb) Plăteşte integral = tot, complet; — (după fr. integrant) integrant, -& adj. = care întregeşte, completează, care constitue o parte întregitoare şi neapărată a unui tot, întregitor. Faceă o parte integrantă din aşă numitul Banat de Seve-rin. hasdeu, I. C. 17; — (după fr. integritS, lat. integritas, -aterh) integritâte s. f. = calitatea unei persoane integre; întregime, deplinătate, cf. f întregătat, e. Principiul european al integrităţii imperiului otoman, uricariul, x 365/,,,,
cf.	maiorescu, D. IV 616. Integritatea caracterului; — (după fr. integrer) integră vb. Ia = trans. a introduce, vârî, bagă o parte într’un tot, spre a-1 întregi s. completă; (Mat.) a calculă integrala unei funcţiuni; (refl.) a formă un întreg unindu-se cu alte părţi. Ar fi vorba... de un organism regional care s'ar puteâ integră în U-niunea federativă. UNIVERSUL 1930, 12 Oct.; (cu part.-adj.) integrât, -ă (şi cu abstractul) integrâre s. f.]
—	N. după fr. (lat. integer, -gra, -grum, idem, propriu «neatins», din in «ne» şi “tager «atins» de la tulpina *tag, din lango «ating»). Cf. integră şi dubletul întreg.
ÎNTEIOŞÂ vb. Ia refl. Durcir, devenir co-riace. — (Despre carnea animalelor) A se face tare
INTELECT
— 779 —
ÎNŢELEGE
tăios, atos. ciauşanu, v. [A d j e c t i v: ■ înteio-şât, -ă. ib. | Abstract: înteioşâre s. f. ib.]
—	Derivat din teios, cu pref^ în-,
intelect s. a. (Filos.) Inteilect.~ Facultatea sufletului omenesc de a înţelege, cf. inteligenţă, minte.
—	N. după fr. (lat. intelleetns, -us, idem). Cf. dubletul înţelept1.
iNTEl/EC'k'trÂL, -Ă adj. subst. l°.-2°. Intel-leciuel.
1°. Adj. Relativ la intelect, la facultatea înţelegerii, cf. spiritual. Pe căt facultăţile intelectuale a sale l-au înlesnit... URICARIUL, V. 147/3. Numirea egumenilor streini îşi ia originea din oarecare condiţiuni de superioritate morală şi intelectuală a călugărilor din orient. ODOBESCU, II 61. Nivelul intelectual al majorităţii. MAIORESCU,
D.	II 118. Cine, înţelegând odată această comoară sufletească a poporului cuprinsă în cuvinte, s’ar mai puteă gândi la sunetul brut al unui cuvânt, şi nu, mai întâiu de toate, la cuprinsul său intelectual? id. CR. II 2. Şi cu toate astea, farmecul intelectual de a intră departe tn sufletul lui, îi ţineă atenţiunea încordată în subtilităţi de spirit.
D.	ZAMFIRESCU, R. 42.
2°. Adj. şi subst. (Persoană) care munceşte cu intelectul, care cultivă manifestările inteligenţei, «întelegătoriu, cultivătoriu minţii» (stamati). Erau în capul acestei mişcări intelectuale. RUSSO, s. 66/10. El căută să pună pe eleve în curent cu mişcarea intelectuală a timpului. VLAHUŢĂ, D. 14. Intelectualii unui oraş.
[Formă românizată (la elevii lui A. Pumnul, în Bucov.) înţelesuâl, -ă f adj. Propăşire înţelesuâlă. SBIERA, F. S. 173. | Familia: (<■ lat. intellectua-litas, -atem, şi cu înţelesul germ. Intellektualităt,
cf.	inteligenţă) intelectualitâte s. f. = caracterul a tot ceea ce se referă la intelect, la inteligenţă; totalitatea intelectualilor. | Pronunţ, -tu -a-.]
—	N. după fr. (lat. intellectualis, -cm, idem).
INTELECTUALITÂTE s. f. v. intelectual.
ÎNŢELEGÂND t adv. 1	^
ÎNŢELEG ATTJR A t s. f. J
Înţelege vb. III. I. 1°. Comprendre. Saisir; entendre. 2°. Connaître. Apparaître. 3°. Apprendre. Se savoir. 4°. Comprendre, constater. 5°. Profiter, gagner. 6°. Consentir, entendre. II. 1°. Vouloir dire, se comprendre; aller de soi. 2°. Compter, s’entendre. III. 1°. Comprendre. 2°. S’entendre, se mettre d’accord. 3°. Se comprendre, s'entendre, itre d'accord.
Deosebirea dintre o înţelege şi a pricepe este cam aceeaşi ca între fr. «comprendre» şi «saisir» sau germ. «verstehen» şi «begreifen»: - înţelegerea depinde de facultăţile intelectuale ale cuivâ, pe când priceperea e mai mult o chestiune de intuiţie şi iscusinţă. Deosebirea. aceasta de sens se cunoaşte mai mult la derivate ca înţelept «sage» : şi priceput «habile». De multe ori însă noţiunile exprimate prin cele două verbe se ating, iar în funcţiune transitivă pentru cei mai mulţi Români ele se acoper, devenind sinonime.
I.	1°. Trans. (Construit abso 1 u t, cu complement drept ori cu o propoziţie completivă; urmat une-ori de prep., de s. din) A-şi da seama de însuşirile caracteristice, de esenţa, natura s. raţiunea unui lucru, a se doiniri asupra cauzei, a ajunge să cunoşti s. să ştii cevâ (de ex. o limbă), a descoperi sensul (unui cuvânt etc.), a pătrunde cu mintea cevâ, a-şi face o idee desluşită, justă despre cevâr a pricepe (o vorbire, o scriere, o operă de artă etc.), a ascultă de...; p. ext. a înţelege pe cinevă — ideile, intenţiunile,, spusele,
scrierile cuivâ. Eu înţeleşu (înţelegând N. testament 1648; pricepând biblia 1688) că n'au fapt nece ura vină... COD. VOR. 72/,,. înţelease (cunoscând biblia 1688) că Rim-leanu iaste... ib. 46/,. Părinţii noştri în Eghipet nu înţeleaseră minurile (= minunile) tale. PSALT. 223/„. Bărbat fără mente nu cunoaşte şi neînţe-leptul nu înţeleage aceasta, ib. 193/,. Iară noi, fraţilor..., am înţelegutu că ■ câţi facem greşale multe... CORESI, ev. 62/23. înţeleasemu... cum şi căt de rău nasc cei ce.,, id. ib. 548/s. Nicodim... mainte auzise şi înţeleguse că... fariseii judecă pre Hristos. id. ib. 197/2S. Înţelease cu duhul său că... id. ib. 61/,s. I[su]s înţelegii că vor să vie. id. ap. CP. 19. Cugetară săînţeleagă aceastea toate. id. PS., ap. GCR. I 16/,. Înţelease amU Pavel că o parte iaste Saduchiei, e alta Farisei. PRAXAPOSTOL, ib.
I	4/14. Zi ocenaş ( = Tatăl nostru) rumăneaşte, să înţeleagem. CATEHISM, ib. I 4l/3,. N'aţi ascul-tatu nece înţeleasetu. CUV. D. BĂTR. II 44. Eniia înţelease că se vor mulţlpe acolo. MOXA, ib. I 58/27. Că oile ceale de turmă înţelegii şi cunoscu glasul’â păstorului. EUSTRATIE, ib. I ^6/23. Iară drept aceaia, pentru ca să înţeleagă bine firea şi tocmala pravilei.... PRĂv. 1009. Pentru ca să putem înţeleage mai lesne certările a tot omul... ib. 95. Aşă şi cuvintele, acealea sânt bune, carele le înţelegii toţi, N. TESTAMENT (1648), ap. GCR. I 126/2e. Atunce înţeleguiu amil şi văzuiu că toate... deşarte sânt. u. NĂSTUREL, ib. I 133/„. Ca nu cumvă neînţelegând jalba săracului, să-l judecaţi cu nedreptate. NEAGOE-VODĂ, ib. I 169/3,. Să-şi înţeleagă pre limbă sfânta şi dumnezăiasca liturghie. DOSOFTEIU, ib. I 240/,,. Cămila să ragă, tâlcul nu înţeleagă. CANTEMIR, IST. 108. Înţeleg: în ţărnă ioate le-au prefăcut cruda moarte! KONAKI, P. 211. Fiul căpitanului..., înţeleg&ndu-l că voeşte a călători, l-au şi întrebat de voeşte să meargă. DRĂGHICI, R. 5. Tu ne-ai făcut să înţelegem glasul tău. MAR-COVICI, D. 4/j0. Cea întâi nevoie a omului este a înţălege şi a fi înţăles. RUSSO, S. 83, cf. 41, 91. Vorbiţi o limbă pre care eu n’o înţeleg. C. NE-GRUZZI, I 245. Au nu ’ntelegi tu oare, cum că eu sânt nemuritor...? EMINESCU, P. 268. M’ai înţe-legut, care va să zică? CARAGIALE, M. 313. Eu nu înţeleg, zise fata. ISPIRESCU, L. 12. Nu pot înţelege odată cu capul. DDRF. Nu vorbeşte, dar înţelege binişor franţuzeşte # Bate şaua, să înţeleagă (variantă: să priceapă) iapa= face aluzii. Cf. Zanne, P. I 649. Aude, dar nu înţelege, se zice despre cei proşti, ib. îl 483. A da cuivâ să înţeleagă ($. a înţelege) cevâ s. că... (cf. germ. «zu verstehen geben») =a face pe cinevâ să priceapă cevâ (prin semne s. aluzii), fără a te exprimâ explicit. Dăndu-i a înţer lege prin semne că este gata. DRĂGHICI, r. 167. Dă a înţălege că dreptăţile politice... erau a se întinde peste tot. russo, S. 121/s,. (M’)ai înţeles? s. înţeles(u-m’)aiî întreabă cel ce nu-i sigur dacă cel căruia i se adresează a putut urmări exact şirul ideilor sale. Răspunsul (te-) am înţeles s. numai înţeles echivalează une-ori cu afirmaţiunea «da». Dacă până mâne demineaţă n’a fi podul gata, moşnege, are să-ţi steie capul unde-ţi stau tălpile, înţelesu-m’ai? creangă, p. 84. || (Construcţii învechite — mai ales traduceri greşite — cu prepoziţii s. cu complementul la dativ) Că nu înţelea-şeră în lucrul Domnului (: lucrul lui Dumnedzeu dos.; ilş ne prennent point.ga r de aux ouvrages de Internei). PSALT. 47/l6. Cire... feri-va cestea şi înţeleage-va mesereriei Domnului? ib. 233/,; cf. 35/e. Nu puteă să înţeleagă fireei omenească. CORESI, EV. 399/3. De bogaţi... înţelegu-o (= cred că e vorba de bogaţi), id. ib. 358/26. Să înteleageţi de munca şi de chinul lu Hristos. id. ib. 104/21. Ne’nţelegându-le limbii să răspundem, ne’nchisără într’o casă. DOSOFTEIU, v. S„ 79/,. (Pronominal) La aceâ năvală, făcu tu-s’au o
ÎNŢELEGE
- 780 -
ÎNŢELEGE
tulburare şi o amestecătură, cât nu cunoşteau unul pre altul, nici îşi înţelegeau în glas. amiras, ap. TDRG. || (În anumite situaţii şi în legătură cu anumite cuvinte, înţelege poate exprimă nuanţe de sensuri, care se pot redă şi prin alte cuvinte:) A observă, a băga de seamă. A înfeles viclenia. pontbriant. | A nu luă în nume de râu, a primi (cevâ) cu bunăvoinţă. A înfelesg luma. ib; | (Când ne adresăm unui om care n’aude bine s. când vorbim în condiţii care fac ca vorba, noastră să nu se perceapă clar) Mă înţelegi? = mă auzi? | A se supune, a ascultă, a fi docil: Cine nu înţelege de cuvânt, caută să înţeleagă de bătaie. LM. Înţelege de cuvânt! pann, E. II 102 (Variantă: din vorbă). | A-şi închipui, a-şi imagină. N’aş fi putut înţelege casa noastră fără dânsul. N. GANE, ap. TDRG. | A-şi da seama despre... a-şi explică. Nu-i înţeleg purtarea. | A admite, a aprobă, a găsi pe placul său. Aşă casă înţeleg şi eu = germ. lasse ich mir gefallen. TDRG.
2°. t Trans. (Construit cu că, mai rar cu acuzativul) A cu/ioaşte, a şti, a pricepe. Ome deşarte! veri să înţelegi ( = vei să ştii N. testament 1648; BIBLIA 1688) că credinţa fără lu[cru] moartă ieste. COD. VOR. 120/l4. Şi voru înţeleage ( = vor şti. N. testament 1648; vor cunoaşte biblia 1688) toţi că nemica nu sântu ceale ce spre tire au auzitu. ib. 31/1-2. Că poţi înţeleage (= că. tu poţi şti N. TESTAMENT 1648; a cunoaşte BIBLIA 1688) că nu-su. mai multe dzile... ib. 59/13. Cf. 41 /2, 143/s. Inţeleaseră (= cu no seu biblia 1688) nărod mult... că adia iaste. CORESI, EV. 102/25. Şi să înţeleagă ( = va cunoaşte biblia 1688) ce va face. id. ib. 189/ls. Cf. 103/8-9, 142/21, 189/13.. || Refl. A se distinge, a se zări, a se vedeâ. Să înţălegeă întunearece ( = mulţime) de sv[i]nţi. DOSOFTEIU, V. S. 3.
3°. (În texte vechi şi azi prin Bucov.; construit mai rar cu un acuzativ, de obiceiu cu prep. de s. cu diferite propoziţiuni completive s. şi absol.) A simţi, a auzi, a aflâ, a luâ cunoştinţă (LM.), a prinde (de) veste, «a ştiri, a oblici» (LB.). Adevăr, destulă pagubă au făcut [Tătarii]; spre ţara dumlnjiilor voastre nu înţeleagem nice de o răotate (a. 1629). IORGA, d. b. 47. Înţelegând împăratul de toate... DOSOFTEIU, V. S. 37. Inţă-legând Ştefan-vodă, că adevărat Radul-vodă, cu oastea îi.vine asupra... GR. URECHE, ap. GCR. I 72/14. înţălegând Urechi Logofătul de venirea lui Aron-vodă şi de poronca ce trimesăse pren Oprea Armaşul, nu cuteză să-l aştepte, id. ib. 73/s. Can-temir-vodă, cum au înţăles acel sfat a boierilor... LET. II 265/36. Lupul.:. înţălegând de domnie nouă, au alergat la Constantin-vodă ib. 271 /18. Iar pe urmă, înţălegând cine au luat Domniea, s’au bucurat. ib. III 225/z„. Înţălegând din cartea mării sale doamnei... cum că aţi călătorit bine... uricariul, XXIV 445/n. Deci jupăneasa înţelegând, au venit şi cu voia Domnului l-au rădicat de acolo şi l-au dus la Mărgineni de l-au îngropat. ŞINCAI, ap. GCR. II 207/4. Mă deştept, înţeleg şoapte, Simţ că de copil e glas. I. VĂCĂRESCU, P. 10/i2. M’am înşelat, că înţăleseasem că Esop au murit (a. 1802). GCR. II 20 9/3. Irimie însă, înţelegând de venirea lui Răsvan cu Ungurii... marian, T. 285. De-oiu mai înţelege eu cevă despre tine... sbiera, P. 241 /30. Înţelegând de la dânsul încotro merge... ib. 30/^3-4. N’am înţeles să fi murit. ib. 129/18. Am înţăles că ai o fată... ib. 141/21. || R efl. A se auzi, a se răspândi zvonul (despre)... întelegându-se la împăraţi înălţimea viefii sale (= auzindu-se despre înălţimea)... MINEIUL (1776) 52 2/2.
4°. Trans. (une-ori absol. s. construit cu o propoziţie obiectivă introdusă prin că...; în vechile Pravile şi ca termen juridic) A ajunge la conclu-
zia, a trage concluzia, a constată, a vedeâ, a observă. Să-l spândzure, înţelegându că aceaste fur-tuşaguri le-au făcut tot într’un loc. PRAV. 113. A! Nu mă vrea ţară? Nu mă vreţi voi, cum înţeleg. C. NEGRUZZI, I 139. Vom. înţălege că literatura este pânea zilnică a unui neam. RUSSO, S. 91/23. | Refl. A se constată, a se adeveri, a se verifica. De se va înţeleage, cum vreun chip dentru căsaci, au bărbatul, au muiarea, va să hiclenească pre soţu-său cit otravă... prav.. 595.
5°. Trans. (mai ales în propoziţii negative, complementul fiind «nimic»; construit cu din s. cu) A se alege, a rămâneâ cu cevâ, a trage (un) folos, a câştigă, a profită (cevâ). Să nu ia bani cu ţârâita, că nu ’nţelege nimic aşă, vlahuţă, ap. TDRG. Hait! S’a dus şi primăvara! Şi de dânsa... n’ai înţeles nimica. RĂDULESCU-NIGER, il^. Doi ani din urmă n’au înţeles ţăranii nimic din munca lor. panţu, S. 80/lo. | (Cu acelaşi sens) Refl. Din această fugăreală, vulpea se înţelege cu multe zgârieturi pe bot. ION CR. II 247.
6°. (Construit cu să; mai ales în propoziţii negative) A vrea, a face de bună voie, a acceptă, a se învoi. De nu veti înţelege d-voastră să ieşiţi '(= de nu veţi ieşi de bună voie), şi fără de voie să vă gonim. LET. II l60/4. Nu înţeleg să fiu cel din urmă.
II.	R e f 1. (= p a s i v).
1°. (Ca lat. intelligitur) A însemnă, a aveâ sensul, a vrea să zică. Oculis dormitat apertis, ce să înţălege: cu ochii doarme deschişi. LET. II 183/16. AU păcătos se înţelege fata lui lair şi altul feciorul văduvei, antim, ap. TDRG. Comis, ce să înţeleage spătariu mare. MINEIUL (1776) 522/i- Orice luceşte, nu se înţelege aur. ZANNE, P. I 115. Ce se înţelege prin acest cuvânt ? LM. Se înţelege (de s. de la sine) = este lucru evident,, limpede, lămurit, firesc, e bine înţeles, nu încape îndoială, fără îndoială. Vederat se înţelege că nu se află de aceştia întru acest ostrov. DRĂGHICI, R. 163. [Agachi cătră un telal]: Fie!... primesc să plătesc şi dobânda de 24. Telalul: Afară de comisionul mieu? Agachi: Se înţelege, bez comisionul tău. ALECSANDRI,. T. 742. Eşti frumoasă, se’nţe-\ege. EMINESCU, P. 8.
2°. A se pune la socoteală, a se socoti, a se luâ în consideraţie, a se consideră, a se admite. Iară de nu vor luă bani, nu să înţeleage. (= nu se socoteaşte MUNT.) aceasta certare. PRAV. 877. Aceasta să înţeleage (se socoteaşte munt.) când îndată va strigă furul pe oamenii săi să-i ajute. ib. 476. # Nu cel ce bagă lemne în cuptor, ci cel ce le aprinde se înţelege că dă foc. ZANNE, P. III 138. Cârma vizitiului frâul se înţelege, adică: stăpânul cu frâul în mână să ocâr-muiască. ib. V 659. Cf. II 722. Fără a se înţelege şi = fără a se socoti, fără a se numără şi... In-ţelegându-se şi = fr. y compris. COSTINESCU.
, III. Trans. (Complementul e o fiinţă) şi refl. (despre oameni, cu sens de reciprocitate). La ideea de «pricepere» se adaugă aceea de «aprobare, acord, învoială».
1°. Trans. A urmări'gândurile şi a intrâ în vederile cuivâ, aprobându-le s. însuşindu-şi-le. Aş simţi că e aproape şi ar şti că o ’nţeleg. EMINESCU, P. 257. A-i înţelege, nu cu înţelegerea rece cu care un matematic a înţeles o problemă, ci cu o înţelegere simpatică, în care, în aceeaşi vreme, Înţelegerea provoacă iubirea. iORGA, L. I 2. Nu te înţeleg, cum ai putut face aşâ cevâ.
2°. Refl. (mai rar, în texte mai vechi, cu dativul pronumelui pers. 3; prin prep. de, despre, cu, pentru, asupra, la, une-ori prin să... se arată în ce consistă înţelegerea) A luâ înţelegere, a fi s. a cădeâ de acord (după o consfătuire prealabilă) cu cinevâ, a fi de aceeaşi părere, a se învoi, a cădeâ la învoială (punând cevâ la cale),
.Înţelege
— 781 -
ÎNŢELEGE
a se ajunge, a se uni (POLIZU), «a face nârăveală, aşezământ» (LB). [îngerul] carele nice odată n’au greşit, cu greşiţii nu ş’are hi înţeles, varlaam,
C.	266/x. Sufletele au trebuinţă de a se înţelege între dânsele. MARCOVICI, D. 38/I2. Nu ne vom puteă înţelege cu strămoşii. RUSSO, S. 33. Nădăj-duesc că ne vom, înţelege amândoi. C. NEGRUZZI,
I	7. S'a 'nţeles de mai nainte C’o ironică grimasă Să te laude ’n cuvinte, eminescu, ap. TDRG. Când se întâlneau, ea cu el,... şe înţelegeau din ochi. delavrancea, ib. S'au înţeles cu tata, m’au luat cu binişorul şi m’au dus iar la şcoală. Creangă, a. 7. Vrea să zică ne-am înţeles! id. P. 153. Se înţelese cu el la cuvinte. ISPIRESCU, M. V. 55/20- S’a-u înţeles să pască o turmă. Sbiera, ap. TDRG. Părinţii... au întrebat şi pe Fătul-babei, ori de se înţelege el cu cererea fetei. id. ib. Iată vine şi mirele... să mai vadă mireasa... şi să se înţeleagă de nuntă. reteGANU, ib. La preotu’ să ne înţelegem. DOINE; 59/16. # Se înţelege ca Niţă cu tată-său pe întunerec, se spune când unul îşi închipue că a înţeles ce i-a spus altul, dar, la drept' vorbind, l-a înţeles rău sau chiar de loc. zanne, p. VI 236. | Fig. A concordă, a fi. în concordanţă. Pe acest Postelnic, Constantin Ţa-rigrădeanul, îl cunoaştem şi din alte izvoare contemporani pentru istoria Moldovei şi ele se înţeleg între ele pentru .a-i arătâ deosebita însemnătate şi influenţă la curtea lui Bacoviţă. IORGA, L. 1 215.
3°. Refl. (Mai ales despre soţi, prieteni, tovarăşi) A se aveâ bine (unul cu altul), a trăi în bună înţelegere, în armorfie, «a petrece cu cinevâ în nărăveală, în înţelegere» (LB.) Au divorţat, fiindcă nu se înţelegeau.
[Se conjugă: prez. ind. înţeleg, imper. înţelege, aorist înţeleseiu (f şi prin Banat înţeleş(u)) şi (f şi pe alocurea şi azi) înţeleguiu, mai-mult-ca-perf. înţelesesem şi f înţelegusem, part. înţeles şi f. îw-ţelegut (cf. înţelept). | Dialectal şl: înţălege. | Adjectiv: înţeles, -eâsă = care a fost pătruns cu mintea, priceput; aflat; constatat; socotit, .considerat; (cu negativul) ne(î)nţeles, -easă = care n’a fost priceput, (care e) fără înţeles, lipsit de înţelegere s. de sens; care nu poate pricepe s. nu poate fi priceput, necuprins cu mintea, nepătruns, ininteligibil, incomprehensibil, obscur, enigmatic. (Ad I-II) Iară ce-lora... ce le e cugetul neînţelesu, şl spre mai multu e nesocoiitoriu. CORESI, EV. 369/29. Aşişderea şl a-ducerea aminte de acea fericită viiaţă, lumină, iaste înţeleasă, silvestru, ap. GCR. I 99/,. Cuvinte neînchiiate şi neînţclease. MINEIUL (1776) 272/2. Ce fiinţă nenţeleasă este omul! -MARCOVICI, C: • 10/24. Omul cu, un neînţeles neastâmpăr face planuri, id: D. 3/2S. Dascălul acesta luă în ochii miei un chip măreţ,... neînţeles, ca şi şinonimile lui. C. negruzzi, I 6. Femeia asta neînţeleasă (= enigmatică). id. I 55. Neînţeleasa, dar atât de fericita lui nebunie, eminescu, n. 39. Dulci cuvinte, ne’nţelese, însă pline de’nţeles. id. P. 188. înăuntru, un pat de lemn, mizerabil; două scaune de paie, din care. unul transformat în lavoir, cu un lighean de aramă şi un ibric turcesc, elegant şi neînţeles. D. ZAMFIRESCU, R. 79. Trebue să fie cevâ neînţeles de mintea noastră, de vreme ce a făcut lucruri peste puterea omenească, creangă, P. 87. Şi chemaţi popa să vie, Că el latineşte ştie, Dar nu... vrunul cu barba deasă S'o citească ne-’nţeleasă (= astfel ca să n’o poţi înţelege), ib. 171b. # Loc. adv. şi aiij. (La cărturari, după fr. bien entendu^iLben- inteso) Bine înţeles si flfi (la) sine înţeles = sigur, fără înd^îWSTŢffî 111°) -hmrîT7 trăind în armonie. Iubirea înţeleşi pe oameni face. 1. văcărescu, P. 44/i9. Dacă eşti şi tu înţeles cu aceasta... sbiera, P. 242/6. Să rămânem buni înţeleşi şi prieteni, c. petrescu, î.
ii	172. Doi tineri înţeleşi (= învoiţi să se ia) întrq dânşii. (Mai rar, adverb) Pe înţelesul tuturor, înţelepţeşte, cuminte. Câte odată [nebuna] e foarte blândă şi vorbeşte înţeles, n. A. bogdan, ap. TDRG.; înţolegut, -ă f = (de la sine) înţeles; cunoscut. Blândeaţele voastre să fie înţelegute (: s ă se cunoască biblia 1688) tuturor, coresi, ev. 119/28. Să venimu amu, fraţiloru, cu usârdie cătră înţelegutulu acestu Vithleemu. id. ib. 504/33. Iară dentr'altă iaste înţelegutulu lucru că hitleniia şi pizma şi zloăba întunecă mintea omenească, id. ib. 501/34. Cf. 264/3, 119/28; — Înţelegăt6r(iu) (în-ţălegătâr), -oâre = care înţelege (uşor), care pricepe, ştie, cunoaşte, (une-ori exprimând aceeaşi idee ca:) p r i c e p u t, d e ş t e p t, inteligent, învăţat, înţelept, rezonabil, judicios; care vrea să înţeleagă (DDRF.), ascultător, docil (POLIZU); (mai rar şi mai de mult) intelectual (PONTBRIANT), psihic, moral; (cu negativul) ne(î)nţelegător, -oare = care nu poate înţelege, cf. imbecil, ignorant, naiv, simplu, incult, rătăcit; care nu vrea să înţeleagă s. să asculte, neas cui tă to r, încăpăţânat (pontbriant) ; care nu poate fi înţeles, nepriceput, nelămurit, neclar, obscur, conf.uz. En-celegetor = intelligens. anon. car. Fraţii iubitori, miluitori, supuşi, înţelegători. COD. VOR. 153/s. Limbă neînţelegătoare, psalt. 315/32. Iară înţelegătoarele suflete, bune sânt să înţeleagă şi sâ cugete. coresi, EV. 401 /33. Vrăjmaşi neînţelegători. id. ib. 529/16. Dup'aceea şi . eu un păcătos şi mai neînţelegătoriu de toţi... EUSTRATIE, ap. GCR. I 79/3. De va fi ţăran di cei neînţelegători (= nepricepuţi MUNT.). PRAV. 862. Şi 'singur el merse la capiştele idoleşti, ca sd aducă jârtvă prea neînţelegătorilor Dumnezeilor... U. NĂSTUREL, ap. GCR. 1 132/26. Suflet înţelegătoriu. VARLAAM, C-
12.	Păgânii cei neînţelegători, id. 99. Al sfintelor şi înţelegătoarelor tale puteri... antim, ap. GCR.
11	15/i2. Nici altă oarecare jivină, ci om, făptură înţelegătoare, alfa vita (1785), ap. GCR. 11 147/20. Nu să mai auzeă alta... decât nişte glasuri neînţelegătoare. beldiman, n. p. 1 171. Puterile atât trupeşti, căt şi înţelegătoare. MARCOVICI, D. 116. [O naţie] trebue să arate formula înţelegătoare ce ea reprezintă. BĂLCESCU, M. V. 5/24. (Substantivat) înţelegătorilor aceştiia, tuturoru, să le fie de treabă. CORESI, EV. 3/4. Ca un bun înţelegătoriu. id. 428/10. Şi nu cunosc neînţelegătorii. EUSTRATIE, ap. GCR. I 117/23. Vădzut-am neînţelegătorii şi mă topiiam. psalt. (dos.) 266/ao. | Adverb: înţelegând f = în mod lămurit. Poate să ia aceale bucate... fără nice de un giudeţ, mai ales când va scrie zapisul ales şi înţelegând, dzâcând fără de multe cuvinte... PSAL. 215. | Abstracte: înţelegere (cu negativul: neînţelegere) s. f. = acţiunea, facultatea s. puterea de a înţelege; pătrundere (cu mintea), comprehensiune, pricepere, cunoaştere, (une-ori deosebit, alte ori confundat cu) în ţ e 1 e p c i u n e; f raţiune,. inteligenţă, minte, intelect; (rar) ascultare, docilitate (PONTBRIANT). (Ad I) Feace ceriul cu înţeleagere, că în veacu e meserearea lui. psalt. 283/,. Toţi, amu, oamenii au înţeleagere şi cu nuşii împreună şi samovolnicic. CORESI, EV. 24/27. Că altuia cu duhul i să dă cuvânt de înţelepciune, altuia■ cuvânt de înţeleagere. CUVÂNT p. curăţie, ap. GCR. I 51/19. Tâlcovanie ce se zich înţeleagere. evanghelie cu tâlc, ib. 1 54/2. TJnora le-au dăruit Dumnezău darul înţelepciunii şi a înţeleagerii. EUSTRATIE, i 79/2. Oamenii sânt cu mente şi cu înţeleagere (=? raţiune) făcuţi de D[u]m[ne]dzău. varlaam, C. 149/2. Cei ce întăiu au tâlcuit dumnezeiasca scriptură cea noao după eliniie (=limba elină) spre a noastră înţeleagere... apostolul, ap. GCR.'1 261 l2z. Nu fireţi ca calul şi catârul,, căror nu este înţelegere (= n’au inte-
Înţelege
- 782 —
ÎNŢELEGE
ligenţă). LET. H 62/u. S’au tălmăcit dupre limba elinească spre înţeleagerea limbii (= ca să poată fi înţeleasă în limba...) rumâneşti. BIBLIA (1688)
I	pr. 6. Cu mare înţtleagere (= înţelepciune) înţeleptul Solon au ales aceasta... ib. .5 pr. 9..Şi pre limba ungurească tălmăcindu-să intru a tuturor tnţeleagere ( = pricepere). R. GRECEANU, ap. GCR. I 335/40. [E făcut] de înţelesul celor neînţelegători... şi mai vârtos preuţilor cărora nu ştiu înţălegerea slovenească (= nu au putinţa să înţeleagă sloveneşte) (a. 1715). iorga, s. d. xiii 135. Să laud cu curată tnţeleagere faptele apostolului. mineiul (1776) 42/2. Cu tnţeleagere cântăm lui. ib. 1187!. -k° dânsul bunătatea şi iubirea de oameni, la dânsul înţelepciunea şi izvodul în-ţeleagerii. alfavita, ap. GCR. II 147/,. Raiulu-l cred dătător de bunătăţile ce aduc înţelegere la simţurile trupeşti. E. VĂCĂRESCUL, IST. 249/2. Şi să o cetiţi cu înţăleagere. VĂRNAV, ap. GCR. II 196/4. A celor din ceriu duhuri înţelegere ce vine, vede. KONAKI, P. 276. Păzind de aproape pre înţelegerea tălmăcirii. GRIGORIE (1826), ap. GCR.
II	252/20. Sântem neputincioşi de a pătrunde cu înţelegere lucrurile lui Dumnezeu. DRĂGHICI, R. 37. Bătrânii având fireasca înţelegere de a cunoaşte gândul copiilor, ib. 107. Înţelegerea (= raţiunea), simţirea, de tot mi s’a ’ntunecat. pann,
I	10. Te-a înzestrat Dumnezeu cu înţelegere (== inteligenţă, minte) şi cu cuvânt. MARCOVICI, D. ll/26. A înţelegerii n’aveă îndemânare. DONICI, F.
42.	Mihaiu aveâ destulă înţelegere spre a constitui acest stat. BĂLCESCU, M. V. 439. Înţelegerea grea a celui ce scrie. MAIORESCU, CR. I 176. (Ad II) f însemnare, sens, semnificare, înţeles. Iară a doao i-au zis «vârf» după altă înţelegere (a. 1699). MAXIM, ap. GCR. I 330/s. Această poruncă stă în puţine cuvinte, dar cuprinde multe înţeleageri. FĂLCOIANU (1794), ib, II 155/,. Are altă înţelea-gere osibită. retorica, ib. 163/2. Alta mai adâncă tnţeleagere să tâlcuiaşte supt această poveste, barac, a. 3. Scrisoarea califului aveâ următoarea înţelegere. (=sens) GORGAN, H. II87. Ochii ei... aveau numai pentru el grijă şi înţelegere (=germ. «Sinn»). EMINESCU, N. 40. (Ad III) Acord, aranjament, învoială; punere la cale, potrivire, plănuire, plan; decizie, hotărîre, unire în vederi, acord de sentimente, «nărăveală» (LB.); (negativul:) nepotrivire de păreri, dezacord, dezunire, discordie, disensiune. Bună înţelegere = traiu bun împreună, concordie, armonie, consens; a aveă înţelegere cu cinevă = a aveâ legături secrete (ŞĂINEANU, D. U.); a luâ înţelegere cu cinevâ = a se consultă cu cinevâ şi a cădeâ de acord cu el. Cu carii avusese mai nainte înţelegere. MAG. IST. I 300/,. Fără de cazul vreunei înţelegeri prealabile cu Sublima Poartă... URICARIUL, X 365/27. Se află pe calea înţelegerei. drăghici, R. 73. Secretul înţelegerii eră bine păzit între boieri, ghica, S. 486. Cănd încheie c’o privire amoroasele ’nţelegeri... EMINESCU, P. 257. Neînţelegerea lui cu Andrei Rizescu se iscase îndată. BRĂTESCU-VOINEŞTI, l. D. 26. Bănuielile de trădare, de înţelegere cu duşmanii, veniră de la sine. IORGA, L. I 313. Unde pusese ei pont (hotărîre, înţelegere), şez. III 3/6- Mica înţelegere (fr. petite Entente) = acordul politic încheiat între România, Cehoslovacia şi Jugoslavia pentru menţinerea păcii în Europa centrală şi respectarea tratatelor; — înţeI6s [Plur. -leşuri] s. f. = (ad I) înţelegere, pătrundere (cu mintea), pricepere; (une-ori, la 'cei vechi, şi cu sensul de) înţelepciune, inteligenţă; Interpretare, tâlc; (azi mai ales ad II) sens, însemnare, semnificaţie, conţinut semantic, cf. a c-cepţiune, noimă; (cu negativul) neînţeles s. a. [Plur. -leşuri] = lipsă de pricepere. Enceles = inţellectio. anon. CAR. Inţălesul lui David când veniră Zifeii de spusără lîti Saul de au nu iacă David ascuns iastş la noi. PSALT. (DOS.) 103/2o.
Inţălesul (= înţelepciurea SCH.) lui David cănd erâ el în peşteră de să rugă. ib. 294/19, cf. 102/2, 146/24. Cu inimă îndoială şi cu neînţeles... ne apropiem. CORESI, EV. 386/36. luţelesulii evangheliei acestiia, acesta iaste. varlaam, ap. GCR.
I	104/2S Scriptura fără înţeleşii (= neînţeleasă} iaste ca şi trupulu fără sufletu. N. testament (1648), ib. I 127/i-2. Patru înţălesuri ( — tâlcuri) are sfânta scriptură. DOSOFTEIU, ib. I 208/14. Şi pentru înţelesulu sfinteloru cărţi să-şi înţeleagă pre limbă. id. ib. I 240/10. Intr'această cărţulie, o iubiţi cetitori, nu veţi află voroave cu nevoie la înţelesu (=gi eu de priceput). FILOTHEIU, ib. 337/2e. Nevoia ascute înţelesul ( = inteligenţa) celui neînvăţatu. N. COSTIN, ib. II 13/27. Cheia înţelesului ( = înţelepciunii) este titlul unei cărţi tipărite în 1678. Celor ce nu ’ntrec pre vită cu ‘nţelesul (= înţelepciunea)... I. VĂCĂRESCU, P. 33/ri. Tâlcuiam toate înţelesurile (= sensurile). GORJAN, H. IV 142. In adevăratul înţeles, Camara este cantora să-răriilor. C. NEGRUZZI, I 309. Bolnavul auzeâ toate acestea şi nu ştiâ ce înţeles să le dea. EMINESCU, N. 80. Dulci cuvinte ne’nţelese, însă pline de ’nţeles. EMINESCU, P. 188. Înţelesul şi noima vieţii, vlahuţă, d. 172. Şi dac'a fost peţită des, E lucru tare cu ’nţeles. COŞBUC, B. 16. Cu ochii miei priveam necontenit înţelesul vieţii, delavrancea, S. 72. Vocea lui Milescu se mlădiâ pe acorduri. Vorbele se umpleau de înţelesuri. D. zam-îIRESCU, r. 144. # Rândureaoa mult grăeşte, dar nimic de înţeles, zanne, P. I 640. Pe^înţele.s = în aşâ fel ca să se poată înţelege uşcrr~fîE limba ţării). Vei binevoi a le învăţă pe de rost, pentru ca să le poţi cuvântă curat şi pe înţeles, c. NEGRUZZI,
I	8. Deşi vorbeşti pe înţeles, eu nu te pot pricepe. EMINESCU, P. 269. F|ir& (nici uni înţeles = fără noimă, absurd; a nu aveâ înţeles = a nu aveâ nici o noimă, a fi absurd; cu_două înţelesuri = echivoc, ambiguu.. N’a auzil^mctodalS vorbe cu două înţelesuri. agArbiceanu, l. t. 160. D^Juj-teles. loc. adv. şi adj. = (despre idei) de priceput, de pătruns cu mintea; înţelegător, comprehensibil, inteligibil; (despre persoane) cu care te poţi învoi uşor, cuminte, înţelept, docil, înţelegător. Deslega-rea cuvintelor celor greu de înţeles, şincai, ap. GCR.
II	203/3O. Şi cum nu oboseşti, mi-e greu de înţeles. DONICI, F. II 16. Eră om de înţeles. LET. I 9/24. Nu-i o femeie de înţeles ca mătuşa Angheluţa. CREANGĂ, a. 59. (Negativ). E de neînţeles, cum de nu s’a îmbolnăvit. (Ad II 1°) Acord, învoială, înţelegere. Cu ’nţeles se ’nvoiră. pann, P. V. I 67. Când luară înţeles să-l ierte... Ciauşul şi-aprinse ciubucul şi aruncă foc fânului din căruţă, delavrancea, ap. TDRG. (ms.). La despărţire am avut înţeles cu căpitanul Spiroiu... TURCU.ESC. 122. Dumineca viitoare veni Tândală la Păcală, după cum le fusese înţelesul. Cătană, p. iii 48.—înţelegută t s. f. şi înţelegât | [plur. -guturi] = înţelegere, înţeles. Iară Samareaninulu cu bună înţelegută arătă-se. CORESI, EV. 428/ls. Nu înţelegutulu auzului să-l astupăm, id. ib. 360/29. Lumina înţelegutu-lui. id. ib. 254/u, Cf. 444/17 ; —înţelegăttiră t (cu negativul ne(î)nţelegătură) s. f. şi înţelesătiiră t s. f. = înţelegere. Am scos den psăltirea sârbească pre limbă rumânească, să vă fie de înţele-gătură. CORESI, PS. 444. In toate chipuri înţele-gături fi-vor. id. EV. 264/3. Cuvânt de înţelegă-tură. id. ib. 192/23. Cf. 64/17, 91/n, 334/,4. Intru toate neînţelegăturile. id. ib. 401 /32. Fii nebuni sânt şi fără înţelesălură. propovedanie, ap. GCR. I 141/26.]
—	Din lat. int&lligo, -8re, idem. Cuvântul latin nu s’a păstrat decât la Români, în câteva dialecte retoromane şi, ca împrumut, la Albanezi şi la Basci, fiind înlocuit în celelalte limbi romanice mai ales prin corespondentele lui comprehendere şi inten-dere. Cf. înţelept, înţelepciune.
ÎNŢELE^UT	-
ÎNTEi/EGÎrT, -Ă (t) adj., subst. 1
ÎNŢELEGtjTĂ t S. f.	/ V- în*elege-
ÎNŢELENI vb. IVa. I. 1». Tomber en friches, durcir. 2°. Laisser tomber en friches, dur cir. 3°. Semer ă la b&che. II. 1°. S'immobiliser, se raidir, se figer, s'engourdir. 2°. ArrSter, retenir, paraly-ser. 3°. S’enraciner.
I.	(Despre pământ).
1°. Intrans. A se preface în ţelină, cf. pâră gini; a se umpleâ de rădăcini (încât să intri greu cu plugul în el, cf. LB.); p. ext. a şe face tare, vârtos, pietros (prin necultivare s. din cauza secetei), a se învartoşâ, a se întări, a se bătători. (COSTINESCU). Pământul nelucrat înţeleneşte. LM. I-a înţelenit ogorul. ALECSANDRI, T. 1590, cf. id. p. P. 284b/„ TEODORESCU, P. P. 320b. l-a {eleni. şez. IV 135/6. Gr Adinele îmţelinesc. HODOŞ, P. P. 229. || (Cu acelaşi sens) Refl. Pământul care nu se ară, se înţeleneşte. MĂRGĂRITARE (1.746), ap. TDRG. Să-i dea o săpătură ţeapănă, căci prea s’a înţe-lenit pământul (Ţara Haţegului). GCR. II 368/4, cf. doine, 46/s.
2". Trans. (= fact.) A lăsâ să se facă ogorul ţelină, a lăsâ necultivat; p. ext. a face tare, vârtos, uscat. înţelinezu. MARDARIE, L. 4286. Chirul (= pirul) ce înţelirieşte pământul Moldovei... ALECSANDRI, T. 1401. Soarele ieşi iarăşi pe cer şi cu căldura sa dogori şi înţelenl huma cea jilavă. ODOBESCU, III 278/ao.
3°. Spec. Trans. (Complementul e sămânţa s. grâul; refl. = pasiv) A semănâ grâul cu sapa, a înţărnâ. Dacă toamna culesul popu-şoilor întârzie, şi dacă gospodarul se teme că nu va puteâ sămănâ grâul de toamnă din pricina uscăciunii sau a vremii rele, atunci grâul se înţeli-nează sau se înţărnează, adică se pune cu sapa. pamfile, A. 104. Pentru grâul şi secara de toamnă, câte odată nu se mai ară, ci sămânţa se înţelinează. id. ib. 58.
II.	Fig. 1°. Intrans. A rămâneâ neactiv, nemişcat, mut, uimit (boceanu, gl.), împietrit, a înlemni (ib.), a încremeni, a înţepeni. Năravul cel spurcat înţelenise şl mai tare într’însul. zilot,
C.	68. Labele unui gândac... înţelenesc sub jocul unui copil crud. caragiale, S. 153/30. Când l-am văzut, am intelenit, nu-mi veneă să cred ochilor. BOCEANU, gl. [Porţile răspunseră:]. De când sântem făcute, n’a venit nimeni să ne deschidă, de tntelenisem aşâ. ISPIRESCU, L. 359. De zorită ce eră, Puse peştele pe foc, Dar înfelenl pe loc. TEODORESCU, P. P. 276b. să ’nţelenim cu mâinile ’n sân? JIPESCU, ap. TDRG. Mahalaoa înţelenise îngropată în zăpadă. DDRF.
2°. Trans. A lăsâ în nemişcare, în neactivi-tate, în părăginire, a împiedecă să funcţioneze (în mod normal); a înţepeni; a fixâ, a ţintui locului. Dar o inimă haină se poate să ’nteleneşti? beldiman, d. 22. [Pofta sexuală] turbură, şi înfele-nează mintea. PISCUPESCU, O. 110. Să nu te oprească nici gemetele, nici oftările celor căzuţi, şi numai glonfii duşmani să te înţelinească locului. CONTEMPORANUL vi, voi. II 196. Foamea îi slăbise puterile şi-i înţelinise gândurile. MARIAN, O. I 181. Toate plugurile umblă; Numai pluguleţul mieu L’a ’ntelenit Dumnezeu. MAT. FOLC. 167, ALECSANDRI, P. P. 285, TEODORESCU, P. P. 291.
3°. Refl. A rămâne â fixat, înfipt în cevâ, a se înţepeni, a se înrădăcinâ, a prinde rădăcini. Şi altele [opinii] şi mai rele s’au înţălinit în oameni.
c.	negruzzi, I 259. Ţara nu piere; ura şi duşmănia se înielinase mai vârtos, id. I 274. Căruţa s’a intelenit pe drum. DDRF. S’a înţelenit plugul în o rădăcină de lăptucă Şi nu poate să-l mai ducă. PĂSCULESCU, L. p. 25.
83 —	ÎNŢELEPCIUNE
[Dialectal: înţălenl; . şi : înţelini (înţălinl) vb. lVa; înţclinâ vb. I»; ţelenivb. IVa biblia (1688)-, ap. TDRG. | Adjective: înţelenit (ţelenit, în-ţelinit, înţelinât), -ă = (despre pământ) rămas s. lăsat ţelină, nelucrat (H. x 505), necultivat, sterp (h. II 29); învârtoşat, tare; greu de străbătut (Păsculescu, L. p.); (ad II 14) neclintit, înţepenit (locului), nemişcat înlemnit, încremenit; uimit, înrădăcinat, perplex (POLIZU). (Ad 1 )Noiră pământul telenitu. MOXA, 381/20. Pământurile erau înţelenite şi necultivate. IONESCU, M. 284. Ogoare... înţelenite. jd. D. 35. Toamna duc turmele de pui să pască ţarinele înţelinite. odobescu, iii 14/19. Asprimea... dreptei şi înţelenitei şosele, id. I 378; Pământ înţelenit de rădăcinile ierburilor, pamfile, A. 35/20; (ad I 3° II 2°) Ţăranul stând înţelenit, cu coceanul în mână... BARAC, T. 64. Orest... la rău e înţelenit. BELDIMAN, O. 22. Tirani răi şi ’n rău înţeleniti. id. ib. 96. în natura omului e înţelenită nătângia a-şi apără greşalele. C. NE-GRUZZi, I 263. Ca prin farmec, stă înţelenit locului. caragiale, T. i 17/4. Linişte a mării, care, înţe-lenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năpraznic uragan, id. M. 39 ; — înţelinăt6r (în(ălinător) -oâre = care înţeleneşte; (substantivat, ad I 3°). Când grâul se înţeiinează, se seamănă mai întăiu printre păpuşoii uscaţi, iar în urmă' vin înţălinătorii cu sapele, pamfile, a. 104. | Abstracte: înţelcnire (înţelinire, înţe-linâre) s. f. = acţiunea de a înţeleni; nemişcare, încremenire, împietrire, înlemnire; neaclivitate; uimire, perplexitate (POLIZU). [Primăvara] dezmorţeşte şi înviorează lucrarea frumuseţii pământului din înţelenirea frigului iernii, piscupescu,
O.	182. Căt mergeă, se aprindeă de jale şi de dor, încât căzii într’o lăuzie şi înţelenite foarte grozavă. GORJAN, H. II 230;—înţelenât (înţelinât) s. a. = (ad I 3°) semănarea grâului cu sapa. înţeli-natul se face tot pe mirişte şi în acest caz, după ce se samănă bucata, se boroneşte cu boroana şi se grăpează cu grapa, pamfile, a. 58.]
—	Derivat din ţelină, cu pref. în-, Cf. desţeleni.
Înţelepciune s. f. 1°. Science, connaissance. Sagesse {divine). 2°. Sagesse, prudence.
1°. f Ştiinţă, cunoaştere, Cearta amu se nu cadză de înţelepciurea (=sl. istinyjş) credinţeei. COD. VOR. 168/s. Bărbaţii aşijdere depreură viindu după în-(elepciuri (= cum se cuvine ştiutor ilortt N. TESTAMENT 1648; după cunoştinţă BIBLIA 1688), că mai netare e vasulu muerescu. ib. 152/12. || Spec. (Şi astăzi, despre divinitate) Ştiinţă, a tot-cunoştinţă. Svintele scripturi 'izvorăsc şi ies dentru înţilepciunea dumnedzăirei. pravila, ap. GCR. I 118/9. înţelepciunea lui D[umne]zău te-au născut. BIBLIA (1688) 4 pr. 46.
2°. (Sens obicinuit) Facultatea minţii omeneşti de a judecă drept, distingând binele de rău şi adevărul de minciună, înţelegere profundă a lucrurilor. înţelepciunea e unită de obiceiu cu inteligenţa şi cu învăţătura (fără a o implică însă în mod necesar); ea se întemeiază pe experienţă şi uneşte de obiceiu înţelegerea iertătoare faţă de alţii cu moderaţiunea, modestia, cuviinţa şi cumpătarea, priceperea lucrurilor cu chibzuiala, circumspecţia şi prudenţa. Cf. t m â n d r i e, filosofie. Uncelepciuni = prudentia. anon: CAR. Rostul mieu grăl-va preamândrie şi învăţătura îremici meale înţelepciuri. PSALT. (SCH.) 93/,. înţelepciurea lu Etan Israilteaniu. ib. 182/2. Pre carei-su fără de leage, spre leage bună-i învaţă, înţelepciune neînţelepţilor. CORESI, Ev. 352/27. Aşâ se înşelă în nădejdea înţelepciuneei omeneşti. MOXA, 423. Aceastea înţelepciuni şi aceastea învăţături ne-au dat şi ne-au lăsat noo tuturor■ ro-
ÎNŢELEPT
— 784 —
ÎNŢELEPT
dului românesc. PRAV. Vl/j. Pre şeapte stâlpi este întărită casa înţelepciunii. ŞAPTE TAINE (1644), ap. V. B. I 149/6. Precum dzice şi înţelepciunea lui Solomon. M. COSTIN, ap. GCR. I 198/n. Con-stantin-vodă au fost un Domn... prea învăţat... şi cu înţălepciunea lui s’au îndreptat şi s'au mântuit. ib. II 46/25. Învăţătura la un tânăr iaste cunună şi înţelepciunea un engolpiu de aur. antim, ap. GCR. II 5/31-32. I să arătă a fi împodobită cu darul înţelepciunii, bertoldo, ib.
II	169/9. I-au găsit lui dascăl prea înţălept ca să-l facă întru învăţătura înţelepciunii vreadnic. SYNDIPA, ib. II 188/13. Omule,... unde ţi-i înţelepciunea... ? konaki, P. 109. Nu nădăjdui a află în cursul vieţii tale mai multă fericire, decât aceea ce-ţi pregăteşte înţelepciunea ta. MARCOVICI,
D.- ll/22. Sânt oare eu mai înţelept decât vecinica înţelepciune ? id. 6/25. Apologul ca şi proverbul au fost totdeauna înţelepciunea naţiilor, c. negru ZZI, i 336. Aceasta rămâne la înalta înţelepciune a Măriei Tale. id. ib. I 138. Înţălepciunea noastră e minciuna. RUSSO, S. 142/n. In a lucrurilor peteci căutând înţelepciune... EMINESCU, P. 231. # Înţelepciunea singură minte şi ştiinţă. I. GOLESCU, ap. zanne, P. VIII 124. Înţelepciunea de are vreun vrăjmaş, are pe obrăznicia, id. ib. VIII 125. Înţelepciunea pe cel sărac îl urcă sus în pat. id. ib. viii 124. Frumuseţea veştezeşte, dar înţelepciunea creşte, ib. II 568. Cu înţelepciune loc. adv. şi. adj. = (în mod) înţelept, cumpătat, moderat, prudent, chibzuit. Strămoşul Măriei Tale cu multa lui înţelepciune (= chibzuială) au oprit... biblia (1688) 7 pr. 17. Şi eră domn cu inţălepciune. LET. ii 274/3S. Oamenii lui toţi s'au purtat, foarte cu înţălepciune. LET. III 327/28. L-au sfătuit... cu multă înţelepciune în ce chip... să vieţuiască, e. văcărescul, ist. 251/,. Toate alte lucruri le orăndueşte cu înţelepciune. DRĂGHICI, r. 50. Mai cu înţelepciune ar fi fost dacă... id. ib. R. 156. Gândeşte-te la mijloacele cele mai bune... apoi întrebuinţează-le cu înţelepciune. MAR-COVICI, d. 16/27. Sântem hotărîţi... a lucră cu, mai multă înţelepciune, id. ib. 17/101. Vorbeâ cu înţălepciune şi supunere. ISPIRESCU, L. 22. Fără înţelepciune loc. adv. şi adj. = (în mod) neînţe-lept, nebunesc,; fără prevedere, imprudent, orbiş. Să nu se încumeteze fără înţelepciune în noroc. BĂLCESCU, M. V. 140.
[Dialectal şi: înţălepciune, înţiiepciune f, (în textele rotacizante) înţelepciure f s. f. | Nega-t i v (rar): neînţelepciune s. f. = lipsă de înţelepciune, imprudenţă, indiscreţie, pontbriant.]
—	N. din lat. intclleetio, -onem «cunoaştere, explicare».
Înţelept f s. a. Intellect, intelligence. — Minte, intelect, inteligenţă. Desăvârşit dzeu şi desăvârşit om, întru înţeleptu şi sufletu şi ominească peliţă slăvită. PSAL. SCH. 526.
—	Din lat. intellectus, -um, idem. Cf. dubletul intelect.
înţelept, -eâptĂ adj. subst. adv. I. 1°. Connaisseur. 2°. Raisonnable, sense. 3°. Sage. 4°. Prudent. 5°. Sage, honnSle, chaste. 6°. Sage,modâr&.
II.	Sage, prudent. III. Sagement, prudemment.
I.	(Despre persoane; une-ori în opoziţie cu nebun).
1°. t {Neobicinuit) Adj. Ştiutor, cunoscător. Că te ştiu că eşti mai înţelepţii (că ştii N. TESTAMENT 1648; cunoscătoriu biblia 1688) de, (= decât) toţi Iudeii naravuriloru şi socoti-riloru. COD. VOR. 73/a,. Cf. î n ţ e 1 e p ci u n e (1°).
2°. f (Rar, în opoziţie cu nebun s. alienat) Adj. Cu mintea întreagă, rezonabil. Patru luni iaste nebun şi cinci şase luni înţeleptu. PRAV. MOLD. 1462. Imbletul lui nu-l arătă a fi deplin înţălept. LET. 23/35.
3°. (Sens obicinuit) Adj. Plin de înţelepciune, pătruns de înţelepciune, înzestrat cu înţelepciune, care are înţelegerea şi judecata dreaptă a lucrurilor, jmăndr u; cf. cuminte, mintos, priceput, judicios, inteligent. După aceaia arătă-se muiarea că înţeleaptă eră. CORESI, EV. 158/1S. Se pare numai că e prea mândru şi înţe-leptu. id. ib. 15/16. Inţeleageţi nemândriloru că no semteţi (= nu sânteţi) înţelepţi, legenda DUMI-necei, ap. GCR. I 8/30. Nu iaste nici unul întru voi înţelept ca să poată judecă. CUVÂNT P. CURĂŢIE, ib. I 46/30. Tot omul înţeleptu datoriu iaste... fietecare lucru de folos... a socoti, silvestru, ib. I 47/ls. Deci fiţi înţelepţi ca şărpii şi nevicleani ca porombii. evanghelie, ib. I 38/4. Fă ca să iau muiere bună, smerită şi înţeleaptă. GRECEANU, ib. I 291/u. Prea înţeleptul Solomon. biblia (1688) 5 pr. 9. Măcar că eră om înţălept, iară firea îi eră de Grec. let. ii 302/13J Este om înţălept, cu sfat şi avut. ib. II 303/34. Mintea... este un înţelept sfetnic, konaki, p. 281. Prea înţeleptul Dumnezeu, drăghici, R. 36. Sânt oare eu mai înţelept decât vecinica înţelepciune? marcovici, D. 6/26. Eră om foarte drept şi înţelept. GORJAN, ii. I. 1/I5. Doamne, peste ce profesor înţelept şi iscusit a dat!. CREANGĂ, A. 18. Omul învăţat înţelept va fi şi pe cel neînvăţat slugă-l va aveă. id. ib. 12. Împărăţia se făleă că
o	să aibă un împărat înţelept. ISPIRESCU, L. 2. Om cu minte şi ’nţelept. jarnIk-bârseanu, d. 307. Omul înţelept iconomiseşte firea celui nebun.
I,	GOLESCU, ap. ZANNE, P. VIII 122. || Subst. Om înzestrat cu înţelepciune (cf. filosof), cu judecata dreaptă a lucrurilor, cu minte, prudent, judicios. Nu veade perire cănd veade înţelepţii murind, psalt. (SCH.) 93/14. Dă înţeleptului învăţătură. CORESI, ev. 198/2. Vedem pre toţi înţelepţii şi puternicii lumii, pravila (1646), ap. GCR. I 118/n. Chemă Farao pre înţelepţii Eghi-petului. biblia (16 88) 432. Nebunul are inima lui în gură şi înţeleptul are limba lui în inimă. antim, ap. GCR. II 5/41. Dar înţelepţii nevoin-ţîle de multe ori le biruesc. erotocrit, ib. II 181/21. Şi înţelepţii şi nebunii ţel au numai folosinţa. KONAKI, P. 285. Un înţelept... trebue a îndreptă greşalele altora. DRĂGHICI, R. 13. Înţeleptul... sufere cu deopotrivă mulţumire fericirea şi nenorocirea, marcovici, D. 9/2. Filosofi şi înţelepţi. id. C. 12/le. Înţeleptul făgădueşte, nebunul trage nădejde. C. NEGRUZZI, I 248. Înţelept din vechime, eminescu, N. 52. Cei şapte înţelepţi ai Greciei, care s’au deosebit prin morala şi virtuţile lor. COSTINESCU. Înţeleptul învârteşte de şapte ori limba în gură înainte de a vorbi. ZANNE, P. II 224. Înţeleptul se cunoaşte şi din vorbe şi din fapte. ib. VIII 123. Înţeleptul cu tăcerea birueşte pe orice nebun. I. golescu, ib. vili 123.
4°. Adj. Prudent, prevăzător, circumspect, cf. chibzuit. Encelept ■ = prudens. anon. car. Corăbierul cel înţelept pluteşte în odihnă pe noianul mării, marcovici, d. 13/22.
5°. Adj. (Despre fete şi femei; învechit) Cinstit, credincios, cf. cast, pudic, cuminte. Tot stricăciuni făceă cu fel de fel de râsuri şi batjocuri a fete fecioare şi a femei înţălepte. LET. ii 382/31. O cucoană, fată fecioară... foarte frumoasă şi înţăleaptă. ib. II 409/i„,
6°. Adj. (Rar, modern, după fr. sage). Moderat, cumpătat, reţinut, stăpânit, care-şi domină pasiunile (costinescu), rezervat în purtare, în apucături, (şăineanu, d. u.).
II.	Fig. (Nu despre persoane) Plin de înţelepciune; de om înţelept; înţelepţesc; p. ext. prevăzător, prudent. Această socoteală o închin pentru înţeleapla socoteala Măriei Tale. antim, P. XXIII/19. Omule, cunoaşte înţeleapta, bunătate. KONAKI, P. 269. Părinţii lui Robinson însă n’au
ÎNŢELEPT
— 785 -
INTELIGENT
avut asemene înţeleaptă îngrijire pentru dânsul. DRÂGEUCI, R, 4. Au luat o mai înţeleaptă... hotărîre. id. ib. 163. Cele mii bune şi înţelepte purtări. GORJAN, H. I 2/-. Ieri pare că-şi încâlceă degetele în barba lor albă şi ascultă la graiul lor înţelept şi şoptitoriif. EMINESCU, N. 47. Faţa lui bătrână şi înţeleaptă, id. 55. Pooăţuiri înţelepte. odobescu, iii ll/ls. Moşinoaiele de furniai... le numeâ el «republici înţelepte». CREANGA, a. 133.
III.	Adv. (Despre acţiunile omeneşti).
1°. Cu înţelepciune, ca înţelepţii, înţelepţeşte. Şi n'au făcut înţeleptu, cum grăiaşte prorocul David, de zice... meletii, ap. GCR. I 110/19. Mintea în căile sale îi înţelept măsurată. KONAKI, P. 277. în ultima sesiune extraordinară Dvoastră patriotic şi înţelept aţi primit tractatul din Berlin. MAIORESCU, D. II 238.
2". Prudent. Socotise totuşi că e mai înţelept să înlăture orice prilej de neplăceri neprevăzute. D. STĂNOIU, C. I. 77.
[Cu rostire dialectală şi: înţălept, -eaptă. | Negativul: ne(î)ţeiept, -eaptă=(adj., despre persoane, purtare, fapte etc.) care nu e înţelept s. prudent, fără minte, nebunesc; (subst.) om lipsit de înţelepciune s. prudenţă, om fără minte; (adv.) fără minte, nebuneşte, imprudent. Turburară-se toţi neînţelepţii (: i n s i p i e n t e s). CORESI, PS. 201. Depreună fără minte şi neînţeleptulu (s t u 1-t u s) peri-vor. id.' ib. 128. Bărbat fără mente nu cunoaşte şi neînţeleptulu nu înţeleage aceasta. psalt. 193/5. Să ştiţi, neînţelepţilor, că în vererea ( = Vinerea) mare ainte feciu ( = făcuiu)... Adamu. cuv. D. BĂTR. II 45. Şi aveâ neşte fraţi răi,... nebuni, neînţelepţi. MOXA 3 9 8/22. Şi cine e neînţelepţii, va ascultă pre elu..,. pravila (1640), ap. GCR.
I	88/2,. [Hristos] fu om pentru noi, păcătoşii şi neînţelepţii. varlaam, C. 154. Neînţeleptule! DOSOFTEIU, V. S. 146. Au zis că este muiere rea şi neînţeleaptă. MAG. IST. 208/lo. Scriu vouă, neîn-ţelepţilor şi măgarilor Eghipteani. alexandria, 53/„. | Derivate: îuţeiepţâse, -î*âscă adj. = (nu se întrebuinţează despre persoane) de om înţelept, (II), prudent, rezonabil. Spre partea lineştii a se plecă, sfat înţelepţesc este. CANTEMIR, ap. TDRG. (ms.). | Adverb: înţelepţ6şto = ca înţelepţii, cu înţelepciune, înţelept (111); rezonabil, prudent; (cu negativul, rar) ne(î)nţelepţeşte = fără minte, ca nebunii. Şi lăudă Domnul pre diregătoriul ne-direptăţii că înţelepţeaşte au făcuţii, tetraevan-GHELUL (s. xvii), ap. GCR. I 195/13. Ce se poată pelreace cu minle şi înţelepţeaşte... meletii (1644), ib. I 110/ls. Cuvântul cel ce rânduiaşte toate... înţelepţeaşte. mineiul (17 7 6 ) 4 82/2- Va fi mai înţelepţeaşte ca să se curăţe de mişelul acela, barac, t. 25. înţelepţeşte ai grăit, împărate, răspunseră. ispirescu, L. 327. Nu vorbi aşă de ne'nţelepţeşte, că nu te înţelege nime. MARIAN. | Ve r b: înţelepţi (înţilepţi) f IVa, (cu schimb de conjugare:) Înţelepţi f 1*, (cu disimilare:) încelepţl lVa (îneelepţâ 11V», mardarie, l. 600) trans., intrans. şi re.fl. = a (se) face înţelept, a (se) cuminţi, a (se) învăţa minte, a(-şi) băgă mintea în cap, cf. (în)-mândri; (despre o femeie) a fi iarăşi înţeleaptă (15 °), a se îndreptă, a câştigă din nou purtări bune, a se purtă iarăşi bine; (despre un nebun; mai de mult) a-şi recapătă facultăţile mintale, a fi iarăşi sănătos, normal la minte, cu mintea întreagă, rezonabil. Spurerea cuventeloru tale lumirează şi înţelepţează tirerii. PSALT. 263/s. Mai vârtos de bătrării înţelepţiiu-me, că dzisele tale cerşiiu. ib. 201/j, cf. 21/14. Şerbul tău-s eu, înţelepţează-mă. coresi, PS. 345. Scârba înţelepţi pre elu. id. EV. 367/E9. FăcU-l să înţelepţească (intransitiv = să se cuminţească), id. ib. 268/ls. Cănd se vor în-celepţl? id. ib. 415/ao. Nebunul şi cel den nafară de minte de să va înţelepţi cândvă... PRAV. 1041. Iară de va fi nădejde să se înţilepţească, atunce
Dicţionarul limbii române, 6. XII. 19-30.
giudeţul îl va pune la pază, până să va înţilepţi (: înţelepţi MUNT.) ib. 1043, cf. 1046. Va fi fost curvă, iară după aceea să va fi înţelepţii»,... PRAV. MOLD. 1282, cf. 30. Duhul svânt înţelepţeaşte neînţelepţii. VARLAAM, C. II 70. Noi cu scripturile să ne înţelepţim. id. c. 333. Spune-ne, doară te-ai certat însutii] şi te-ai înţălepţît? DOSOFTEIU, V. S. 95. Această pildă închipuiaşte, cum să înţălepţească (intrans. = să devină înţelepţi) oamenii, cănd văd pre alţi oameni. ISOPIE, ap. GCR. I 353/16. Hristos carele înţelepţeşte pre cei neînvăţaţi... ANTIM, P. 100. Pre născătoarea de Dumnezeu ai avut învăţătoare, înţelepţindu-te. MINEIUL (1776) 5a/2. Puţini, cari se pot înţelepţi! ŢICHINDEAL, P. 91. Aceasta socotesc că va înţelepţi pe Robinson. drăghici, R. 12. Europenii... se îndeletnicesc... a-i înţelepţi [pe sălbatici = a-i cultivă], id. ib. 39. Dumnezeu cel ce înţelepţeşte pe orbi... GORJAN, H. IV 118. Sus cerul să stăpânească, Jos norod să'nţelepţească'. TEODORESCU, P. P. 27. Omul pănă când nu pătimeşte, niciodată nu se înţelepţeşte. romănUL glumeţ 16/7;—(cu adjectivul:) înţelepţit, -ă=care s’a făcut s. a fost făcut înţelept, s’a cuminţit. Parascheva cea de Dumnezeu înţelepţită. mineiul (1776) 87i/2. Cu cântări să ie laude pre tine, de Dumnezeu înţe-lepţite. ib. ISSVa. cf. 1782/2; — (cu abstractele:) înţelepţire s. f., înţelepţit s. a. = acţiunea de a (se) înţelepţi, înţelepciune. Cuvântul inemii meale să fie de înţălepţitu tuturor, dosofteiu, v. S. 1262. | Alt abstract (învechit):	înţelepţie
s. f. = înţelepciune, prudenţă, purtare s. faptă înţeleaptă, cuminţenie; cf. mândrie, (cu negativul) ne(î)ţelepţie f s. f. = lipsă de minte s. de înţelepciune, nebunie. înţelepţie. mardarie, l. 1729, 1730. Dumnăzăule, ştii neînţelep-ţiia mea. PSALT. (DOS.) 131/40. învăţă pre noi cu bună înţelepţie calea spăseniei. coresi, ev. 2/21. Mândria şi înţelepţia muieriei. id. ib. 326/10. Aveă înţelepţiia şi înţeles, id. ib. 297/lg. Să ceară de la D[u]mn[e]zău să le dea înţelepţie şi pri-ceapere. pravila, ap. CCR. 170. Ai îndreptatu cu înţelepţiiea ta (: cu ale tale gândure COD. vor., pren a ta socoteală biblia 1688) în această rudă tutindinile. N. testament (1648), ap. COD. VOR. 59. Rostul meu grăl-va înţelepţie şi cugetul inimii meale ştiinţă? psaltire (1651), ap. GCR. I 155/,. Pentru darulu înţelepţiei spun la istoriile Râmului că au întrebat într'o si îm-păralulu. FLOAREA DARURILOR (a. 1700), ap. GCR. I 342',13. înţelepţia şi puternicia lui Dum-nezău,. liturghie (1702). ib. I 3 4 5/24. Nu fără înţelepţie dară strămoşii Românilor şi a llalia-nilor cei vechi, au luat a întrăbuinţă articulii după nume. P. maior, ist. 243. Desvălesc multa sa nepricepere şi neînţelepţie. id. ib. 77. Nebunii şi ucigaşii au doar n'au năzăritură de cinste cu ’n-ţelepţie? KONAKI, P. 285. Şi spune drept, de-a-ceste ’nţelepţii, Dacă ştiai macar atât cum ştii De domnul Schwerdtlein de-o mai fi trăind! gorun, F. 136.]
—	Din lat. intellectus, -a, -um (part. lui in-telligo, -ire, neatestat în latineşte ca adjectiv şl înlocuind pe intelligens). Cf. p r e a î n ţ e 1 e p t.
ÎNŢELEPŢESC, -EÂSCA adj. ÎNŢELEPŢEŞTE adv. ÎNŢELEPŢI vb. IVa ÎNŢELEPŢIE S. f.
v. înţelept.
înţelesA.TCJBĂ f s. f. v. înţelege.
ixŢELESiiii adj. v. intelectual.
INTELIGENT, -Ă adj., adv. I0.—.2". Inlelligent. Intelligemment.
II.	50.
Inteligenţă
- 786 -
ÎNTEMEIA
1°. Adj. (Propriu: despre persoane) Care înţelege uşor, care pricepe lesne; ager, pătrunzător, isteţ, ascuţit, ajuns la (s. de) minte, deştept, cf. priceput, înţelegător, cuminte. Un copil inteligent. || Adv. Lucrează mai inteligent.
2.	Fig. Care denotă inteligenţă s. intră In preocupările unui om inteligent. Spune lu ce vei voi... despre plăcerile inteligente şi alese ce resimte omul în unica societate a unui câne dresat. ODOBESCU, iii 19/6.
—	N. după fr. (lat. intelligens, -entem, idem).
INTELIGENŢĂ s. f. 1°. Intelligence. 2°. Les intellectuels.
1°. Facultatea de a înţelege (uşor), de a pricepe (bine), de a cunoaşte (adevărul, binele şi frumosul) ; cf. înţelepciune, deşteptăciune. Cunoştinţele dobîndite, neputându-sc grupă împrejurul unei idei predomnitoare... lasă numai oarecare idei nestatornice, mai adese pernicioase pentru inteligenţă şi moralitate. ODOBESCU, II 63. Adesea inteligenta lui elastică, generoasă prin re-serva şi cumpănirea ei, făceă impresia acelor tablouri mari, adânci... ce par a nu mai aveă sfârşit. vlahuţă, D. 14. [Capul mediocru] îşi are cercul inteligentei închis, se opune noului adevăr. MAIORESCU, CR. ii 119. || P. ext. Aptitudine, pricepere (la cevă). Falsurile acestea sânt aşă de ordinare, ele sânt făcute cu aşă de puţină inteligenţă şi dibăcie... i. bogdan, bul. com. ist. i 171. | Cunoştinţă specială. Inteligenţa afacerilor, şăineanu, d. U.
2°. (Transilv., după germ. lntelligenz) Intelectualii, clasa învăţată, erudită, cultă a unui popor. Întâiu, sângeroasa mişcare a lui Horea deşteptase vechile uri ale locuitorilor privilegiaţi ai Ardealului în potriva Românilor şi cu toate că inteligenţa românească se ţinuse la o parte..., bănuieli trebuiau să cadă şi asupra ei. IORGA, L.
II	206. Au... un mic, cu mult prea mic cerc de inteligenţă românească, id. N. R. A. I 320. Vreun preot, vreun alt om din inteligenţa satelor... aGAr-biceanu, l. t. 192.
[Şi: inteligfnţă j s. f. russo, s. 66, pontbriant; intelig;6nţie | s. f. stamati.]
—	N. după lat. intelligentia, -am, id.
inteligenţie f s. f. v. inteligenţă.
INTELIGIBIL, -Ă adj. Intelligible. — Care poate fi înţeles (uşor), care se înţelege, se pricepe (bine), clar, limpede; p. ext. (despre un sunet) care se aude (bine), desluşit. Traducătorului i se cere a fi limpede, corect, elegant şi mai cu seamă inteligibil în limba sa. ODOBESCU,
ii	369. [Negativul: neinteiigibil, -ă, adj.]
—	N. după fr. (lat. intelligibilis, -e, idem).
inteliginţâ f s. f. v. inteligenţă.
ÎNTELINĂ Vb. I )
ÎNŢELINI vb. IV / V- întcleni-
ÎNTESIEÎ f vb. IVa v. întemeia.
întemeia vb. Ia. 1°. Poser les fondements. 2°. Creer, fonder. 3°. Fonder. 4°. Soutenir, ren-forcer; se consolider. Benir. 5°. Defendre, fortifier. 6°. Fortifier. 7°. Confirmer. 8°. S âtablir. Prendre racine. 9°. (S’)appuyer, 10°. Autoriser; fonder â. 11°. Persister.
1°. (Rar) Trans. (refl. = pasiv) A pune temelia (LB.), a fundă, a aşezâ fundamentul unei clădiri. Temejeszk = fundo seu fundamentum pono. anon. CAR. Intr’al patrulea an s'au întemeiat casa Domnului, biblia (1688 ) 24 62. Zid când sâ va întemeia pe locul... caragea, L. ll/3.
2°. P. ext. (Nu mai e vorba de o clădire, care are fundament în pământ) Trans. (r e f 1. = pasiv) A zidi, a clădi, a înfiinţâ, a pune baza (unui lucru s. unei instituţii), a urzi, a face. Lumea şi plinul ei ai întemeliată. şapte taine (1644), ap. CP. 386. Cu cuvântul lui D[umne]zău ceriurile s'au întemeiat, dorotheiu, ap. GCR. I 311/28. Unde ai fost când am întemeiată pământului CLAIN, ib. ii 158/„. Un Domn a întemeiat o universitate vestită, c. negruzzi, i 183.
3°. Fig. Trans. (r e f 1. = pasiv) A fundă. Dragoş, fiul lui Bogdan, prinţ român, vine la 1352 şi întemeiază stalul Moldaviei. c. negruzzi,
i	271. Românii... întemeiară deosebite staturi. bălcescu, m. v. 7/24. Dac’ar judecă toţi ca d-ta, domnule, apoi teatrul naţional nu s’ar puteă în-temeiâ niciodată în ţară. alecsandri, t. 1024. A întemeiă o doctrină. DDRF.
4°. Fig. Trans. A pune pe temelii solide şi durabile, a aşezâ pe baze sigure s. definitive, a întări (LB.), a consolidâ. Aceste două întemeiază şi întăresc biserica, antim, p. 4/19. Au întemeiat trebi le la Poartă. LET. iii 239/14. Bălă de' iznoavă pe rebelii de la Eghipet şi-i supuse, întemeind stăpânirea Eghipetului in toată cuviincioasa supunere, e. văcărescul, ist. 261/3. Hrana aceasta... va întemeiă sănătatea ei. beldiman, n. P. ii 35. El a întemeiat pacea, odobescu, III 73/n. Ceea ce îngăimâ se alţii, a rostit-.o el cu convingere, putere şi mândrie; ceea ce sprijineau predecesorii pe câtevă argumente schiţate, a întemeiat-o el pe un sistem de dovezi sigure, legate ştiinţific între ele. IORGA, L. ii 584. Copiii întemeiesc căsătoria. I. GOLESCU, ap. zanne, p. VIII 235. | Refl. A deveni mai tare, a se consolidâ, a ajunge într’o stare ordonată şi sigură. || Spec. A invocă puterea divină, pentru ca viaţa unor tineri căsătoriţi să fie aşezată pe temelii solide, a binecuvântâ. Şi eu cu cea părintească blagoslovenie le blagoslovesc şi te întemeiez, let. iii 253/22. lartă-ne dar şi întemeiază mai mult unirea noastră, beldiman, N. P. II 107. Dumnezeu să vă împreune şi să vă întemeieze, aşă spun părinţii către o tânără păreche. dacia lit. 40. Părinţii toate lasă Şi pre fii întemeiază, Cu răbdare Şi cu binecuvântare, marian, nu. 580. Blagoslovenia părinţilor întemeiază casele feciorilor. TEODORESCU, P. P. 184.
5°. f Spec. (Armată) Trans. (r e f I. = pasiv j A întări, a fortifică, a apără. S’ar fi fost întemeiat ţara de oameni. LET. II 32 7/26. Prin cetăţi să aşeze Moscalii oşteni, până s’a întemeiă ţara, iar apoi să lipsească oastea moschicească, ib. II 337/19. Nici măcar cetatea Cameniţei cu niscaiva pedestnme... n’au întemeiat. LET. III 12/n. împăratul... au întemeiat şi Oiurgiuv cu un garnizon nu de puţin număr. e. văcărescul, ist. 255/1s. întemeie oastea ungurească cu... Leşi...şi purcese cu mare putere la Vama. id. ib. 256/27. Romii... vrând să întemeiaze şi să apere cetatea sa, îndată au, poruncit să închidă porţile, beldiman, N. P. II 23.
6°. Spec. Trans. (Despre o plantaţie s. cultură) A da îngrijirile necesare spre a o întări în epoca de desvoltare şi a o pune pe rod. înţelep-ţeaşte va face plugariul, care voind a-şi întemeia vie îşi va închide un darab din vie. economia, 149. (Cf. întemeiat adj. şi s. a.).
7°. f Trans. (Despre un act, o donaţie etc.) A întări, a consfinţi, a confirmă. Cu peceţiile noastre obicinuite le vom întări şi întemeiă. LET.
I	A. 109/so.
8°. f Re fl. A se stabili (într’un loc), a se a-şeză pentru totdeauna, definitiv. Chiupruli-zadd... îmbrăţişase maometismul şi se întemeiase în ostrovul Chiprului, unde învăţase meşteşugul armelor. E. Văcărescul, IST. 265/20. || A prinde rădăcini.
ÎNTEMEIĂ
— 787 —
ÎNTEME1NICÎ
Fieştece rău... dă nevoi şi mari scârbe, când se va întemeiă. pann, E. I 93.
9°. Refl. Trans. şi refl. (Construit cu pe, în, mai de mult şi întru şi cu a + inf.) A (se) sprijini, a (se) rezemă, a (se) bază. în cuprinderea acelei cărţi întemeindu-să târgoveţii, făceă pricinuiri... la cei de mai nainte stăpânitori... uricariul, II 8/19. Scopul schimbării acesteia se întemeiă... pe faptele şi lucrările... ib. I 126/26. Intemeindu-se a crede că huetele... au fost... a tunetelor..., s'au întors acasă. DRĂGHICI, R. 224. Numa întru ea au întemeiat toate nădejdile lui. BELDIMAN, N. P. I 59. Ştiinţa nouă întemeindu-se pe conceptul legilor spiritului... BĂLCESCU, M. V. 2/.,,. Viaţa adevărată se întemeiază in lucrarea lui Dumnezeu asupra zidirilor sale. id. ib. 4/31. El întemeează chibzuirile şi purtarea sa pe nişte cuvinte. MARCOVICI, D. 8/3. Nu-ţi întemeiă o lume de iluzii pe ce-ai scrisl vlahuţă, p. 133. A întemeiă un drept, o pretenţie, o părere pe cevâ = a o bază. TDRG. || (Despre oameni, construit cu p e) A se referi la cevâ (barcianu), a deduce din..., a se sprijini pe... Se întemeiă pe spusele oamenilor.
10°. Trans. A da dreptul, a îndreptăţi, a împuternici, a autoriză. O asemenea idee... trebue să ne întemeeze a recunoaşte că concurenţii care răspund la chemările noastre nu sânt şcolari îndărătnici. ODOBESCU, II 363. (Cf. întemeiere).
11°. (Neobicinuit; despre oameni) Refl. A se întemeiă pe un lucru=a insistă, a persistă, pontbriant.
[Şi: internei vb. IVa; tem ei â f vb. Ia. Pământul iemeiaşi (:urdzişi SCH.) psal. (dos.) 210/21, cf. 162/37 ; (< temelie) întcmeliâ f vb- Ia; temieli t vb. IVa. Temeli (: urzi COR. HUR.) susulu. psal. (SCH.) 179/5 ;' întemelii f vb. IVa, cf. întemeliitor. || Adjective: (în)temeiât întemeliât t, (în)temeit (cu negativul ne(î)ntemeiat, nc(î)ntemeit), -ă (Ad l°.-2°.) Pus pe temelii, zidit, clădit. întemeliată şi zidit, şapte taine (1644), ap. CP. 386. Erâ temeiată pe piatră. N. testament (1648), ap. GCR. I 89. (Ad 2°) Fondat, înfiinţat; isprăvit. Politia Rdmanului, întemeiată de Romani. C. NEGRUZZI, I 194. [Fac] azi una, mâine alta, pănă mă pomenesc şl cu târla întemeiată. ŞEZ. Vi 52. (Ad 4°) Aşezat pe baze sigure, întărit, consolidat, p. ext. solid, fixat, fix; sigur; tare (LB.), puternic, mare; (despre o părere) motivat; (la negativ) fără bază solidă, nefundat, nebazat, slab, şubred, nesigur. Boiariu vestit, cu ocine întemeiate. M. COSTIN, ap. GCR. I 200/2. Domnind cu pace şi cu domnie aşăzată, cu ţară întemeiată .. let. ii 215/32, cf. iii 10/34. [Făgăraşul] are un pod... întemeiat numai la căpătâie şi la mijloc într'o zidire ţeapănă. GOLESCU, î. 12. Un adevăr întemeiat. beldiman, n. p. ii 157. Stejari... care de
o	sută de ani şi mai bine sânt întemeiaţi întru rădăcinile lor. id. ib. I 124. Au văzut cu mare bucurie... saraiul lui mai bine întemeiet decât înainte, drăghici, R. 116. Eră legat de un stâlp prea întemeiat cu lanţuri foarte groase. GORJAN, H. IV 144. Observările Dlui Sch. nu ne par întemeiate. MAIORESCU, CR. iii 336. Părere neîntemeiată. PONTBRIANT. Calomnii neîntemeiate. DDRF. Zvon neîntemeiat. TDRG. In casa toată urcă pacea unei vieţi întemeiate, anghel, Săm. V 803. La urmă, un popor bine întemeiat, încălzit de iubire între ai s.ăi... sfarmă lesne pe cel care ajunsese lipsit de idei conducătoare IORGA, ist. rom. ii
51.	Sat vechiu, răzăşesc, întemeiat în toată puterea cuvântului. CREANGĂ, p. 1. Ceaun mare se găseşte pe la gospodării întemeiete (= mari). ŞEZ.
VIII	86. (Ad 5°) f întărit, fortificat, apărat. Au făcut mănăstirea Sântei Troiţe..., întemeiată cu ziduri, cum se vede. MAG. IST. I 28/,. Cetate...
ţeapănă..., având trei părţi... ocolite de o baltă curgătoare şi a patra parte, cea făr' de apă, este foarte întemeiată. GOLESCU, î. 98. (Ad 6°) întărit, în plină vigoare, pus pe rod. Vie întemeiată,
2	pogoane. URICARIUL, xxiv 430/3. Având şi ea peste 400 de fălci de pădure întemeiată. I. IONESCU, D. 294. Împrejurul casei se află o livadă foarte întemeiată, id. ib. 249. (Ad 7°) Aşezat definitiv, stabilit, stabil; p. ext. aşezat la vorbă; (adv.) serios. Constantin Brâncovanu... îmbătrânit în domnia acei ţări cu feciori însuraţi, cu gineri întemeiaţi, let. iii 50/21. Instinctul învaţă pe dobitoace a-şi face cu gloata toate lăcuinţi întemeiete. KONAKI, P. 294. A grăi întemeiat = serios (Marginea, în Bucov.) herz.-gher., m. iv 204. (Ad 9°) Bazat, fundat, rezemat, sprijinit pe...
O	altă civilizaţie, întemeiată pe principiul din lăuntru, subiectiv. BĂLCESCU, M. v. 2/,. Prefaceri lim-bistice întemeiate pe limba latină. RUSSO, S. 75/,0. Întemeiaţi pe mândria latină, ei [Bărnuţ, Ilarian etc.] au făcut mişcarea de la 1848 în Ardeal. iorga, ist. rom. ii 75; — întemeiet6r (înlemeit6r, intemeliit6r f)> -oâre = care întemeiază, (adesea substantivat) fundator. Marele acela întemelii-toriul nostru Traian. CANTEMIR, HR. 9/,3. Moa-met... întemeetorul legei şi credinţei. E. VĂCĂRESCUL, IST. 247/,. In aceasta... stă lot temeiul în-temeitorilor de creşterea şi de mărimea unui neam. piscupescu, o. 227. | Abstracte: întemeiere s. f. = acţiunea de a întemeiă. (Ad 1°) Punerea temeliei (LB.), facerea fundamentului. S’au dus ca să mai sape spre întemeierea bucătăriei sale. DRĂGHICI, R. 80. (Ad 2°—3°) Zidire, clădire, fundare. împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii, marcovici, C. 119. întemeierea acestor state, bălcescu, m. v. 7/29. Daruri, care... se aduc numai de cei însuraţi la «întemeierea nouei case», marian, NU. 667. Hrisoavele ctitoreşti sau actele de întemeiere ale mănăstirilor, odobescu, II 6. (Ad 4°) întărire (LB.), consolidare, putere. Să se facă rugăciuni pentru întemeiarea tuturor oamenilor, antim, ap: GCR. II 29/12. Şi aşâ [stăpânitorul] mai cu lesnire va puteâ... să aducă starea lor la întemeiere, uricariul, I 290/,3. Pentru învârtoşarea trupului şi întemeerea sănătăţii lor. PISCUPESCU, O. 181. Să dăruiască pace... viaţă norocită şi bună întemeiare întru cinstit şi luminat scaun măririi sale. ŞEZ. Vin 15. L-au trimes sol pentru întemeiere şi aşezământul păcii. LET. III 234/3S. (Ad 5°) t Apărare, fortificare. Romii... ia seama la toată întemeiarea duşmanilor, ia seama locului asupra căruia s'au aşezat ei. beldiman, N. P. I 108. Au început a socoti ce chip ar găsi spre mai buna întemeiere a peşterei. drăghici, R. 53. (Ad 10°) t împuternicire, autorizaţie. Vrând Dumnezeu să ne ridice pre noi pururea spre pomenirea omenirii sale, această întemeiare au dat oamenilor, cu văpseale pe icoane a închipui cinstitul chip. mineiul (1776) 69/,. Cu întemeiere | loc. adv. = cu siguranţă, cu certitudine. Nici una n’o ştiu cu întemeiere. ZILOT, ap. DDRF.; — întemeiat s. a. = întemeiere. (Ad 4°) Zicând acel sol că merge pentru întemeiatul păcei. LET. II 414/,4; (ad 6°) Despre locul şi întemeiatul stupinei. ECONOMIA, 202.]
—	Derivat din temeiu, cu pref. în-.
ÎMTEMEIISICÎ vb. IVa. Rendre ou devenir du-rable. — (Rar) A face ca un lucru să fie temeinic, a aşezâ pe baze solide, trainice. [Adjectiv: întemeinicit, -â. Sântem întruniţi aci, Ip, mormântul acesta sfânt, pentru a ne zice din nou unul altuia să nu lăsăm ca munca lui Ioan Brătianu şi a tovarăşilor săi să fie nimicită, ci să lucrăm ca ea să fie întemeinicită pe veci. STURDZA, E. 28.]
—	Derivat din temeinie, cu pref. în-.
ÎNTEMEL1Â
- 788 —
INTENTA
întemeliă f vb. 1“	1
ÎNTEMEIjIÎ f vb. IVa | v- 111 emei -
ÎNTEMNICIĂ t vb. IVa v. întemniţa,
ÎNTEMNIŢA vb. I». Mettre en prison. — Trans. A bâgâ (pe cinevâ) în temniţă, a pune la răcoare, a vârî la închisoare, la gros, a închide, cf. încarcera. [Şi: întemniciâ f vb- lVa. | Adjectiv: întemniţât (întemniciât j), -ă = băgat în temniţă, închis, încarcerat, cf. arestat. Intr'aceastaşi dzî Sfântul Pamfil, strujit şi înlem-niciat s’au săvârşit, dosofteiu, V. S. 109x. (Fig.) Surdul este nevoit a sta întemniţat în închisoarea cea strâmtă a cugetărilor sale. TR. DEMETRESCU, ap. TDRG. | Abstract: întemniţare s. f. = acţiunea de a întemniţâ; încarcerare, cf. arestare. Dar despre buna orânduire a lui loan-vodă... el nu ştie nimic, precum, nu ştiuse nici de omorurile şi întemniţările boierilor din 1716. IORGA, L. I 191. Nicolae Costin e silit să declare că întemniţarea unor stâlpi ai Moldovei... a produs mare mirare tuturor, id. ib. I 122.]
—	Derivat din (a băgă) în temniţă. (La scriitorii noi, probabil, după fr. emprisonner).
intemperantă s. f. Intemperance.— (Franţuzism) Lipsă de temperanţă; necumpătare.
—	N. după fr. (lat. intemperantia, -am, idem).
intemperie s. f. Intemperie. — Turburare în atmosferă; vreme rea. Copiii îmblă goi... ca să se întărească şi să se deprindă cu intemperiile. I. IONESCU, M. 201.
—	N. după fr. (lat. intemperics, -em, idem).
intempestiv, -ă adj. adv. Intempestif. In-. tempestivement. — Adj. Care nu se face s. nu se întâmplă la timp potrivit, la timpul său, (ci) pe neaşteptate; care se face înainte de timp. Am fi provocat o intempestivă suscebilitate din partea Ungariei. HASDEU, I. C. 163. In emoţia plecării, precipitată de sosirea intempestivă a lui Dănuţ... I. TEODOREANU, M. II 213. || Ad v. A căror seculară civilizaţiune intempestiv tărăită la noi, se preface, adese, într'o ridiculă şi vătămătoare mo-miţărie. C. NEGRI, ap. uricariul, XIV 147/1s. Din această familie de spirite s'a rătăcit intempestiv în rândurile noastre sinistra vorbărie. GOGA, Ţ. N. VI 1377.]
—	N. după fr. (lat. intempestivus, -u, -um,
idem).
ÎNTENCUŞÂ vb. Ia. Entailler (un melon). — A face ţencuşă pepenelui, spre a vedeâ dacă-i copt. Pentru a înţencuşâ un pepene, adecă pentru a-i face ţencuşă, se înfige cuţitul în coaja pepenului, până la patru degete adâncime, în patru părţi, astfel ca cele patru tăieturi să lase pe suprafaţa coajei o urmă pătrată cu o lăture lungă de un deget, pamfile, a. 178/5. [Dialectal: înţăncuşă vb. Ia. | Abstract: înţencuşâre s. f., înţencuşât s. a. In sfârşit, cel din urmă mijloc de a vedeâ dacă pepenele-i copt, este inţencuşarea. id. ib. 178/5. Copiii... strică prin înţencuşâre [pepenii], id. ib. | Adjectiv: înţencuşât, -ă.]
—	Derivat din ţencuşă, cu pref. în-.
istekdant s. m. v. intendent.
iNTENDANTtfRĂ s. f. v. intendenţă.
INTENDENT s. m. Intendant. — Persoană însărcinată cu îngrijirea, supravegherea sau administrarea unei case, moşii, şcoale etc.; cf. e p i s t a t, v ă t a v (costinescu), p r i s t a v (stamati), a d -ministrator, vechil. Intendent (militar) = ofiţer pus în fruntea unei intendenţe militare. Aceste funcţiuni vor fi îndeplinite pentru ofiţerii fără
trupe şi pentru funcţionarii armatei de către intendentul ataşat pe lângă armată sau pe lângă corpul de armată. HAMANGIU, C. c. 34. [Şi: (cu pronunţare mai apropiată de cea franceză s. din germ. Intendant ori rus. intendantu) intendânt s. m. | Familia: (după fr. intendance) intendenţă (incult: itindcnţie caragiale, t. ii 86/20 ; în Transilv., după germ. Intendantur, învechit: in-tendanttiră barcianu) s. f. (Mii.) = oficiu însăr-pinat a purtâ grijă de trebuinţele armatei (soldă, echipament, proviziuni, muniţiuni). Tresele la Intendenţă şi corpul de Administraţie de la mâneca tunicii sânt orizontale. URICARIUL XXII 481. Intendenţa este concesionată unor întreprinderi private. maiorescu, D. II 75. Pe când nici nu gândeâ, doi indivizi, un ofiţer de intendenţă şi un elev de administraţie, i se pun în faţă. caragiale, m. 89.]
—	N. după fr. (lat. intendens, -entem «care veghează peste cevâ»).
INTENDENŢĂ s. f. (Mii.) v. intendent.
INTENS, -Ă adj., adv. Intense, intensif. Intensi-vement. — Adj. (Despre un sentiment, o acţiune etc.) Adânc simţit, viu, puternic, cu putere, activ, foarte tare, mult, intensiv. Eră o căldură dulce ş’o lumină albă, intensă, care lărgeă orizonul şi‘ lămureă vederea departe. VLAHUŢĂ, D. 250. Un curent comercial intens. C. GIURESCU, BUL. com. ist. v 29. | Adv. Foarte (mult etc.), în mare măsură. Lunecând pe luciul parchetului, la care contribuise intens. I. TEODOREANU, M. ii 23. [Familia: (după fr. intensif) intensiv, -ă adj. = care are caracterul intensităţii, intens, viu, foarte mult, foarte tare, puternic. Câtă intensivă... fericire într’o oară de amor1 eminescu, n. 74. Ochii lui... se pierdură în acea intensivă visătorie. id. 35. Intensivul focar cultural, sbiera, f. 286. (Agr.) Cultură intensivă, care caută să scoată o producţie cât mai mare de pe o întindere de pământ cât mai mică. Şcolile noastre trebue să dea drumurilor noastre de fier..., culturei intensive a pământului, personalul necesar pentru propăşirea lor. maiorescu, d. iv 70; — intensitâte s. f. — grad, putere, tărie (a unui sentiment, sunet, frig, a unei energii, mişcări, acţiuni etc.). Intensitatea puterei, adică tăria sau energia cu care se mişcă un cQrp. poni, F. 9. Să scadă intensitatea operaţiunii intelectuale. MAIORESCU, CR. II 282. Galbenă, dreaptă, mută, surora privea cu o intensitate de durere eroică spre patul lui frate-său. D. zamfirescu, R. 276. Noaptea sufletul mieu străbate în viaţa lucrurilor cu mai mare intensitate ca ziua. sandu-aldea, a. m. 122; — (formaţiuni ieşite din uz s. regionale): intensie f = în-tinsoare, tărie (a luminei, a unei boale). stamati; intensivitâte s. f. barcianu; intensiune f s. f. ib. = intensitate.]
—	N. dupăfr. (< lat. intensus, -a, -um «întins»). Cf. dubletul întins.
INTENSIE | S. f.
INTENSITĂTE S. f.
intensiune f s. f.	v.	intens.
INTENSIV, -Ă adj.
INTENSIVITÂTE S. f.
INTENTĂ vb. Ia. (Jur.) Inţenter. — Trans. (întrebuinţat mai des în expresia) A intentă (un) proces s. (o) acţiune (în contra cuivâ) = a face proces, a trage, a da în judecată. Nici un tutore nu va puteă intentă acţiune în numele minorelui, având... un drept asupra vreunui imobil, hamangiu, C. C. 105. Cf. 393. Dumitra llie Ciocârlan şi Maria Radu Cioară a intentat acţiune de partaj în contra d-lor Nicolae Abea Boieru. MON. OF. 23,
INTENŢIE
- 7S9 —
ÎNŢEPA
[Adjectiv: intentat, -ă = (despre o acţiune, | un proces) pornit, îndreptat în contra cuivâ. în- j tr’un proces pentru restituire de salar intentat de j Ministerul de Justiţie..., tânărul Priboranu... a respins acţiunea Ministerului ca nefondată. 'VLAHUŢĂ, D. 34. j A b s t r a c t: intentâre s. f. in-tentât s. a. = acţiunea de a intentâ.]
—	N. după fr. (lat. intento, -are «a ameninţă (cu o învinuire)».
intenţie s. f. Intention. — Act sufletesc prin care tindem către un scop s. ne propunem să facem cevâ; p. ext. proiect, plan; scop, gând (9°), ţintă, voinţă, | într’adins voinţă. Omul are s. nutreşte o intenţie. Numai nu înţeleg cine v’a putut spune, Că avem... intenţii aşă bune. ALEXANDRESCU, M. 182. Dar dacă-l vedeă, dacă aceste zămbiri aveau o intenţiune... eminescu, n. 72. O autoritate mireană... poate să dirige întrebuinţarea veniturilor, conform cu spiritul, cu dispoziţiunile, cu voinţele şi cu intenţiunile manifestate de ctitori. ODOBESCU, II 39. Intenţii politice, afectări sentimentale... sânt încă la ordinea zilei, maiorescu, CR. I 300. Cunosc intenţiunile voastre = proiectele, rezoluţiile, şăineanu, d. u.
A face. cuivâ proces de intenţii = a învinui pe cineva de gânduri pe care nu le poţi dovedi că le-a avut. Domnia lor fac un proces de intenţii, maiorescu, d. IV 582. Cu intenţie = din adins; fără intenţie = involuntar, fără a voi. Să zicem... din adins în loc de «cu intenţiune». id. CR. II 257. Cu intenţia să... s. de a... = cu gândul, cu planul de a... Limba acestor documente este o grosolană mistificare a limbii vechi, făcută probabil cu intenţia de a-i da un aer de mai mare vechime. I. bogdan, bul. com. ist. i 135. A aveâ intenţia să... = a intenţionă, a aveâ de gând să... (Transilv. după germ. [ernste] Absichten haben s. hegen...) A aveâ intenţii (serioase) eu... = a voi să iai în căsătorie pe... Are intenţii cu copila aceea cu ochii vineţi. I. AGĂRBICEANU, L. T. 114. [Şi: intenţiune s. f. | Familia: (după fr. intentionner) intenţionă vb. I» = a aveâ intenţia, a aveâ de gând, a plănui. L-ai ajutat indirect să-şi facă o carieră... mai bună decât aceea de profesor, cum intenţionă el. C. petrescu, C. v. 106. Evident, Olguţa niciodată nu intenţionase să facă băi de soare, fiindcă n'avea nevoie. I. TEODOREANU, M. îi 252; — intenţionât (cu negativul: neintenţionat), -ă adj. = care are s. nutreşte o intenţie oarecare, anumite scopuri; (adv.) anume, în(tr’)a-dins, din adins, cu (tot) dinadinsul. Bine s. rău intenţionat = cu intenţii, gânduri bune s. rele, urmărind scopuri bune s. rele, de bună s. rea credinţă. Mai ageri, dar şi mai rău intenţionaţi, au falşificat şi au călcat în picioare tot ce nu core-spundeă cu tendenţele lor. odobescu, iii 34?. In adevăr... această redacţie este intenţionată. MAIORESCU, D. IV 575. O broşură bine intenţionată. id. II 123. Toate sânt schimonosiri intenţionate ale unui plastograf. I. BOGDAN, COM. MON. IST. I 135. Banul Grigore Ghica... un om simplu, dar moral, bine intenţionat şi iubitor al ţării sale. IORGA, L. ii 522. în sfârşit rezerva şi seriozitatea lui Rizescu, vădit intenţionata lui abţinere de la discuţiile în care se vâră el. Brătescu, L. d. 28; — (mai rar, după fr. intentionnel) intenţional, -ă adj. = făcut cu intenţie. Dar o parte a afirmărilor d-sale sânt neadevăruri intenţionale, maiorescu, cr. II 94.]
—	JV. după fr. (lat. intentio, -onem idem, propriu «întindere»).
INTENŢIONA vb. J |
intenţional adj. i v. intenţie.
INTENŢIVTNE S. f. J
| Înţepă vb. I. 1°. Empaler. 2°. Piquer; se ! piquer. Se piquer (â la morphine). Piquer (en i parlant du vin). Piquer (impersonnel). 3°. (Fig.) Piquer, mordre.
1°. Trans. A trage, a vârî în ţeapă (LB.); spec. a executâ un condamnat la moarte, tră-gându-1 în ţeapă (care se vâră prin şezut şi se scoteâ prin spinare sau gât. COSTINESCU). [Boiarii] nu să nice sp&ndzură în furci ca alţi făcători răi, nice să înţapă. prav. 1090. Şi dacă l-au dus la Schindir Paşa, au apucat dc l-au înţăpat pe Bucioc, săracul. LET. I 241 /Si. I-au adus la Can-lemir-vodă de i-au înţăpat şi i-au spânzurat, ib. II 258/ls. Pre cei ce nu vor veni la rugăciune la beserică, să-i înţepe fără de nici o judecată. DIONISIE, C. 168. Spânzuraţi-l, înţepaţi-l, tăieţi-l! C. NEGRUZZI, I 120. Cf. id. ib. 171. Ştefan-vodă se gândeă Că tot e a-l înţepă, Ori de gât a-l spân-zură. TEODORESCU, P. P. 530b. Că i-a înţepă lui Ion capul în par. SBIERA, P. 161/n.
2°. Trans. (Despre obiecte ascuţite; p. ext. despre oameni; spec. despre albine şi alte animale care au «ace» sau a căror muşcătură dă sen-saţia unei înţepături) A împunge (cu un obiect ascuţit), a înfige un obiect ascuţit în cinevâ s. cevâ; cf. înghimpă; refl. (mai ales despre oameni) a se împunge cu un obiect ascuţit. (De obiceiu azi verbul înţepă se întrebuinţează când e vorba de o împungere uşoară: te împunge un taur, dar te înţeapă o albină). Dând într'o suliţă ce sta la un car înfiptă, s'au înţăpat [tip. înţăbat] într’însa ş'au murit. CANTEMIR, hr. 293fH. Gărgăuni de cei ce muşcă şi te ’nţapă. contemporanul, I 803. Prin judeţul Dolj, în aceste zile [de Filipi] nu se coasă, căci înţepând cu acul «se înţeapă buhaiul», pamfile, S. t. 116. De ce şade cioara ’n par? Că nu se poate înţepă în el. TEODORESCU, P. P. 249b. Cu gura l-a muşcat. Cu limba l-a înţepat, Cu dinţii l-a veninat. id. ib. 396. Snopu ’n coastă-l înţepă, în car îl aruncă, Cu sulu-l legă. mândrescu, L. p. 220/s. în cuie s’a ’nţăpat. marian, sa. 279. Şi prin mărăcini mă ’nţep. şez. i 287/2G. Şi ’n trestie s’a înţăpat. id. ib. 200/18. Că mă ’nţeapă barba ia. id. ib. 237/j. Un ţânţar îl înţepă aşâ de tare, încât îl deşteptă. ISPIRESCU, L. 245. Luând suliţa înţepă fundul fântânii, id. ib. 318. Cum tăiă tâlharul câte o bucăţică şi o lot azvârleă în căldare, nemai uitându-se la ea, Petre a o tot î/n! â/p d şi o scotea afară şi o puneâ în poale. SBIERA, p. 270/33. Ţepii se vâră subt limba vilei, înţeapă sau se împlântă în pielea de subt limbă. şez. iii 146/21. înţepând cu vârful partea bolnavă... id. ib. 194/20. Nu înţepă şarpe! id. IV 158/3. Mă ’nlâlnii c’o fată mare cu ţapa ’n spinare. Mă ’nţapă, mă ’n-getă. id. V 48/i0. Cine sare multe garduri se înţeapă în urmă într’un par. zanne, P. III 157. # îl înţapă (: variantă: împunge) orzul (s. ovăzul) = nu-şi mai încape în piele. Cf. ZANNE, P. I 231. || Spec. Refl. (absol.) A-şi face injecţii cu stupefiante. «Mi se pare că se cam înţeapă de o bucată de timp.» — «Cum adică?»... «Ei, cum? Seringe... Morfină»... C. petrescu, C. V. 73. || P. anal. (Despre vin; adesea complinit prin la limbă; ca fr. piquer) A da sensaţia că împunge ca âcele. Acest vin înţeapă la limbă, costinescu. Musiul înţeapă, polizu. || Unipers. Mă înţeapă = mă împunge; mă furnică pe subt piele. COSTINESCU.
3°. F i g. A supără pe cinevâ cu vorba, a fi sarcastic, a face aluzii răutăcioase. în predicele sale de pe amvoanele bisericilor înţepă ca viespea. CREANGĂ, A. 136.	•"
[Regional: înţăpă, (Moldova) înţavă HERZ.-GHER., M. IV 206). Prezentul: înţep (înţăp), înţepi (înţăpi), înţeapă (înţapă),... să înţepe (înţăpe, în-,\\ape)... | Şi: ţepâ (ţăpă) vb. I. || Adjective:
ÎNŢEPĂ
- 790 -
ÎNŢEPENI
înţepat (înţăpăt, înţăpăt, cu negativul ne(î)nţepat), -ă. (Ad 1°) Tras în ţeapă. Vlad Ţepeş, încruntatul, i-au pus [Târgoviştei] o cingătoare de oameni înţepaţi. ALECSANDRI, P. iii 324. Înaintea uşii erâ o curte îngrădită cu gard de nuiele şi în stâlpii gardului erau înţepate capele de oameni. MERA, B. 19. Cf. GIUGLEA-VĂLSAN, R. S. 22. (Ad 2°) împuns cu cevâ ascuţit (ac, spin), în-ghimpat; p. anal. (cu sens activ) care înţeapă, înţepător, (despre vin) care pişcă la limbă. Vin înţepat la gust sau înăsprit. Cf. H. II 220, XI 326, XII 169. # Înţepat la limbă = ameţit, afumat de băuturn beat. (Ad 3°; une-ori complinit cu la vorbă; cu sens pasiv) Atins cu vorba (pamfile, J. II); (cu sens activ) care înţeapă, împunge cu vorba (herz.-gher., M. IV 206), sarcastic, ironic; (complinit prin la minte) isteţ, vioiu. Măi, copile mic de stat, Dar la minte înţepat... TEODORESCU, P. P. 441b. (Sensuri figurate: omul supărat are
o	atitudine rigidă şi omul îngânfat calcă ţinând corpul ţeapăn, ca şi când ar fi tras în ţeapă; a-desea adv.) ţeapăn; ţanţoş (costinescu), dârz (ib.); îngânfat, mândru, fudul (POLIZU), înfumurat, închipuit, neapropiat, supărat (pamfile, J. îi), iritat. Oecilia însă nu eră băiat, ci fată... aveă şi haină nouă, ceca ce pe fete le face totdeauna foarte înţepate. SLAVICI, N. 315. Eu nu-s ca tine, să stau înţepată toată ziua, fiindcă m'a respins un domn. c. PETRESCU, C. V. 117. Geealaltă muiere... sulemenită şi spoită, voind să se arate mai albă şi mai rumenă de cum eră aievea, călcâ înţepată şi cu trupul ţapăn. ISPIRESCU, L. 21/21. «Da lasă, nu mai mâncâ nici bea», îi zise femeia înţepată, ion CR. iv 30; — Snţepăt6r [înţăpător), -oâre, (pe alocuri) fnţep6s (înţăpâs), -oâsă şi înţe-păe,16s (înţăpăciâs), -oâsă=(ad 1°—2°) care înţeapă ; p. anal. (despre băuturi şi mâncări iuţi) care pişcă la limbă, usturător; (ad 3°) care înţeapă cu vorba, care face aluzii răutăcioase, sarcastic, ironic; (adv.) ironic, sarcastic, înţepând. Doctorul se făcu roşiu. li veneă să răspundă cu o vorbă mai înţepătoare, dar se temcă să nu se încurce din nou. D. ZAMFIRESCU, R. 204. Nu puteă suferi şpriţul cu sifon înţepător. I. TEODOREANU, M. II 214. Vinului celui tare cu gust înţepător oamenii d’aici îi zic «şarpe» H. II 116. Cuţite înţepătoare (despre junghiuri). H. iv 48. Tufe’nţepătoare. alecsandri, P. P. iii 146. S’a luminat aploaie... începe să cearnă măruntşi ’nţepos. caragiale, m. 7. Rade-te, căci eşti prea înţăpăcios! (Auzit la Braşov). (Substantivat) înţepătoare (înţăpătoăre) s. f. = un fel de ac mare, undreâ, cu care se face «umplătura» pe cojoace. Să fac multe găurele cu înţăpătoarea. PĂCALĂ, M. R. 513. | A b s t r a c t e: înţepâre (înţăpăre) s. f.= acţiunea de a înţepa; tragere în ţeapă, împungere. Înţeparea limbii = stare de beţie. Cf. JIPESCU,
O.	12;—înţepat (înţăpăt) s. a. = o boală (probabil: junghiu). Nu lucră în Joia apelor, că e rău de înţepat. GOROVEI, CR. 1797; — înţepătură (înţăpătUrâ) s. f. (propriu şi fig.) = înţepare, împungere, împunsătură şi efectul produs de ea; (Med.) puncţiune (bianu, D. S.), p. ext. rană mică provocată de o înţepătură (costinescu) ; gaură, ciupitură ce fac insectele pe fructe, lemne etc. (ib.); furnicătură pe subt piele (ib.); aluzie răutăcioasă, vorbă ironică, sarcasm. Când i se vorbeă prea tare, încercă în urechi nişte înţepături nesuferite, t. demetrescu, ap. TDRG. Gerul îl întâmpină cu un asalt de înţepături acide. C. PETRESCU, C. v. 127. Cănd dintr’o înţepătură te umfli la o mână ori un picior... pamfile, b. 39/sl. In ziua de Joia iepelor nu se lucrează, că e rău de înţepături, muscel 30. [Curducul] provine din în-ţăpălurile pricinuite de ţepii din pleava orzului. şez. iii 146/10. O înţăpătură di uom = om care se simte imediat jignit, herz.-gher., M. iv 206.]
—	Derivat din (a băgă, a intrâ etc.) în ţeapă.
Inţepăcios, -oâsă adj. i
îxţki'âtoâkk s. f.	1 v. înţepă.
ÎNŢEPÂTÎrilĂ S. f.	J
isŢjGPEXEÂi v S. f. v. înţepeni.
ÎVi'KPKxi vb. I. I. 1°. [Se) raidir, (s’)en-gourdir. 2°. Dormir profondement, mourir. 3°. Se planter. 4°. Avoir une attague. II. 1°. River, en-chasser, cheviller. Rester fixe. 2°. S’obstiner. 3°. Echouer. III. 1°. Etayer, renforcer. 2°. Se conserver.
I.	( Ţeapăn — rigid, drept, care nu se poate îndoi).
1°. Intrans. A deveni ţeapăn, rigid, inert, a nu (se) mai puteâ mişca s’. îndoi, a înlemni, a încremeni. Zaharia de frică ţepeni. VARLAAM, c.
II	86. Se sparie şi de frică ţepeneaşte şi moare. ib. 238.2. Caii la cară... cum sta înhămaţi aşâ, au ţăpenit de răceală, mag. ist. III 58/6. Pe jeţul lui de piatră înţepeneşte drept, eminescu, p. 215. Nu mi-i de alta, dar mă tem că-i înţepeni în căruţă, creangă, p. 123. In unele locuri... îi leagă [mortului] şi fălcile cu o maramă sau basmâ, anume ca să nu înţepenească şi să rămăie apoi cu ochii deschişi şi cu gura căscată, marian, In. 76. înţepenise împeliţata, sgâindu-se cu ochii acolo. ispirescu, L. 67. Cum încremeneşte piatra în. pământ, aşă să înţăpenească beşica. şez. I 83/15. Una ară, doi se miară, patru ţepeneşte, unu sgâ-ţăeşte. [= Porcul], GOROVEI, C. 303. Potcă din pădure..., De spate nu-l ţăpeni, De cap nu-l ameţi. T. papahagi, m. 130/18. || (Cu acelaşi sens, mai rar) Refl. Bolnavul se însănătoşează, Nepriia-tinul se învărtoşază, Lângedul se ţăpeneaşte, Slabul paşii îşi sprijineaşte. cantemir, ap. TDRG. (ms.). Baba tot mai tare se ţepeneâ, până şi-a dat sufletul. marian, se. ii 122. || .Tr ans.=f a c t. (rar, despre moarte, boală, somn) A face să fie rigid, să rămână ţapăn, nemişcat. Crede, mândro, n’am venit, Că somn greu m'a înţepenit Lângă-un păr, mândro, ’nflorit. jarnIk-bărseanu, d. 237. ]j Pronominal (despre corp s. o parte a lui) A rămâneâ ţeapăn, a nu mai puteâ mişcă s. îndoi. îndâtăşi îi ţâpăniră mâinile ca di her (a. 1750), ap. GCR. II 57/2-3. Câte-odată îmi înţepeneşte trupul, de nici nu mă pot ridică, s. nădejde, ap. TDRG. Eră dedat cu frigul; dar, oricât de repede lucră, răsuflarea i se sleise şi mâinile i se înţepeneau. conv. lit., ap. TDRG.
2°. P. ext. Intrans. (Ironic) A adormi adânc (herz.-gher., m. iv 206); a muri. (şez. XXIII 104). (în înjurături:) lnţăpini-o-ai! — de-ai crăpă (Marginea, în Bucov.). herz.-gher., m. iv 206.
3°. Refl. (Despre oameni) A luă o poziţie dreaptă, dârză (spre a porni, a atacă, a apără etc.), a se înfige, a se înţepuşâ (4°) undevâ s. în cevâ. [Pârvu] deschise uşa ’n lături şi se ’nţepenl dârz dinaintea bătrânei, vlahuţă, ap. TDRG. Toţi voinicii se iveâ, La hotar se ’nţepeneâ, Şi de luptă s’aprindeâ. pompiliu, d. 78/12. Manea ’n scări se’nţepeneâ. alecsandri, p. p. 73lj, cf. 107b.
4°. f S p e c. I n t r a n s. A fi apucat de (un atac de) epilepsie. Un fiu al mieu are duh mut şi ţepeneaşte. varlaam. c. 66.
II.	( Ţeapăn = fix).
1°. Trans. A da unui lucru o astfel de poziţie (vârîndu-1 s. proptindu-1), încât să rămână neclintit, a fixâ (bine). Puse Grenceanu cuiul la capul osiei, îl înţepeni bine, se urcă în căruţă. ISPIRESCU, L. 226. (Refl. = pasiv). Astăzi furcile se fac de măsari ( — tâmplari), văpsite şi colorate, şi se înţepenesc într’un scăuneciu. brebenel, gr. P. A înţepeni = a încleştâ un lemn într’altul, a prinde cu cuie, fr. emmortaiser; a înţepeni pietre scumpe etc. în metal = fr. en-
ÎNŢEPENI TURĂ
- 791 -
ÎNŢERCÂ
chasser; a înţepeni cu cuie, cu ţinie = fr. ehe-viller. COSTINESCU. A înţepeni în zid= fr. sceller dans le mur. pontbriant. || Refl. A rămânea prins, fixat în cevâ, astfel ca să nu se mai poată clinti s. scoate. Dopurile să nu se ţepenească în. vreane. ECONOMIA 164. Barca lui se înţepenise între nişte stânci. EMINESCU, N. 12.
2°. F i g. R e f 1. A rămâneâ neclintit, a nu se mai abate (de la un gând, o decizie), a se încă-păţânâ (într’o atitudine), a se obstinâ. Dar Aver-chie se înţepenise în hotărîrea lui. D. STĂNOIU, C. I. 9.
3°. Spec. Refl. A rămâneâ cufundat, a se înnomoli (POLIZU). A se înţepeni pe nisip — a eşua în nisip (id.).
III.	(Ţeapăn = tare).
1°. Trans. A întări, a face să fie solid, a strânge. Czepenesk = firmo. ANON. CAR. Hotărând... să înţepenească... zidurile... bisericei de la Argeş... ODOBESCU, II 514.
2°. f (Impropriu) Refl. A deveni mai tare, mai rezistent; fig. a se păstrâ, a se conservă mai bine. Bayă vinul nou în fole nou şi amândoi se vor ţepeni (= et l’un et l’autre se conser-vent). tetraev. (1574) 213.
[Regional: înţăpenl: | Şi: (învechit) ţepeni LB. (ţăpeni) vb. I Va. | Adjective: (în)ţepenit ((in)-ţăpenit), -ă = prins (bine în cevâ), fixat, încleştat; întărit, postat de pază; (fig.-despre mişcări), rigid, ţeapăn. Ţepeniţi de frică. DOSOFTEIU, V. S. 822. Baba stă întinsă pe laiţă şi înţepenită ca moartă, eminescu, N. 21. [Unele specii de câni] au labele de dinainte... înţepenite pe picioare drepte cu fluiere înaintate, odobescu, III 64y20. Gesturi cam înţepenite. MAIORESCU, CR. I 328. Peste cap întoarnă [oaia] ochii, se încordează ş'apoi moare lângă alia înţepenită, contemporanul, i 685. Cei mai mulţi, care nu aveau bilete, înaintară printre ceilalţi, până unde . erau înţepeniţi ofiţerii, agârbiceanu, L. t. 246. între osie şi pod stă înţepeniţi crăcii plugului. BREBENEL, GR p. Când trecii pe la lac, vede pe Belme al mieu tot aci, înţepenit cu bălana in noroiu. H. IV 62* Negativul: ne(î)nţepenit, ne(î)nţăpenit, -ă= nemişcat, înmărmurit, înlemnit, inert; —înţepenit6r, -oâre=care înţepeneşte. | Abstracte: înţepenire (înţăpenire, ţepeni re, ţăpânire t) s. f. = acţiunea de a înţepeni, încremenire, înlemnire, rigiditate; fixare, întărire. Al treilea caracter al vieţii sociale bizantine, e lipsa de noutate, de spontaneitate, înţepenirea în forme moarte. IORGA, c. I. I 144. Acest car... are pe talpa roţii cuie mari, ce-i slujesc la înţepenire (= fixarea pe toc). GOROVEI, CR. Peana serveşte pentru înţepenirea fierului. apolzan, U. 8. (Med. pop.) înţepenire (de încheie-îwă)=pierderea parţială sau totală a mişcărilor încheieturilor mobile, cf. anchiloză, bianu, d. s. Această boală face de calul este în toate mădulă-rile trupului nemişcat; mai cu samă se întâmplă aceasta la cal în fălci şi atunci se cheamă încleştarea sau înţepenirea gurii, adecă nu poate căscă gura. calendariu (1814) 174/24. Boala cerbului, adică: încuiarea sau înţepenirea gurii. ib. 174/jj. înţepenirea cailor = fr. courbature. pontbriant; — înţepeneală (înţăpeneălă) s. f.= înţepenire; (la cai) boală de picioare pricinuită din prea multă osteneală, sau pentrucă au băut. înăduşiţi, prea multă apă. (costinescu) (în)ţe-penitură s. f. Ţăpinitură = pielea îngroşată pe care o au caii subt genuchele piciorului din dărăt şi de-asupra genuchiului celui dinnainte, c a -stană (Tămăşeşti, în Sălaj). DR. v 306.]
—	Derivat din ţeapăn, cu pref. în-.
InţepeivitiihĂ s. f. v. înţepeni.
ÎNŢEPOIÂ vb. I3-. Empăler. — (Rar) Trans. A împunge cu ţepoiul. Ou nouăzeci şi nouă de
ţepoaie le-oiu înţepoie. MARIAN, D. 73. [Adjectiv: înţepoiât, -ă = împuns cu ţepoiul. Sat în-ţepoiat, se cheamă satul în care există o epidemie bovină şi la intrarea căruia stă înfipt un stâlp, spre a preveni lumea de afară despre existenţa epidemiei (DDRF.), cf. ţ e p.]
—	Derivat din ţepoiu şi pref. în-.
înţepos, -OÂSĂ adj. v. înţepă.
ÎNTEPOŞĂ vb. Ia v. înţepuşâ.
ÎNŢEPUŞÂ vb. Ia. 1°. Percer (au foret). 2°. Fermer un sac avec une baguette. 3°. (En parlant des cheveux:). Se herisser. 4°. Se raidir.
1°. Trans. A împunge cu ţepuşa. Au pătruns cu her înfocat prin stinghi, ăe o au înţăpuşat. DOSOFTEIU, V. S. 232/a.
2°. Spec. Trans. A împunge gura unui sac cu ţepuşa spre a-1 legâ, a legâ. De multe ori leagă Românii gura sacilor, mai ales când aceştia sânt tare plini, nu numai cu aţe, ci şi cu un fel de ţăpuşele mici, cu care înţăpuşează marginile gurei sacilor, marian, se. i. 28. Ou urechile vânt făceau, Cu dinţii sacii ’nţăpuşau. ion CR. IV 162. Cf. GRAIUL II 550/31. Când pun ţă-puşa la sac or ţuhal, zice că-l înţepuşează. VASILIU, C. 174.
3°. Fig. (Despre părul capului) Intrans. A se ridică în sus (ca ţepile), a se sculă, cf. a se face măciucă. A înţepoşat părul pe el = i s’a ridicat părul pe trup de frig sau de spaimă (Zagra). Com. I. corbu.
4U. Refl. A luâ o atitudine dârză, aşezân-du-se drept şi ameninţător înaintea cuivâ, a se înţepeni (I 3°): Mă înţapoşădz înaintea cuivă (Marginea, în Bucov.). iierz.-gher., m. iv 206.
[Şi: înţăpuşâ, înţepoşâ, întăpoşâ vb. Ia. | Adjectiv: înţepuş&t (înţepoşdt, înţăpoşât), -ă=îm-puns, înţepat cu ţepuşa; (despre gura sacului) legat; (despre părul capului) ridicat în sus, crescut ca ţepuşele. Cu trestii pre subt unghi înţăpuşeaţi. DOSOFTEIU, v. S. 108. Undrele, Sâmcele, Ace înţe-poşete, Săbii însăbiele. PAMFILE, S. V. 45. Coamă întepoşală = tunsă scurt, cu părul ridicat în sus, în formă de ţepe (Floreşti, jud. Someş). DR. v. 293.]
—	Derivat din ţepuşă, cu pref. în-.
ÎISTEPUŞCÂ vb .Ia. Coudre ă gros points. — A coase rău şi în grabă: Hai, curăţeşte-mi poalele, că de cusut le-oiu înţepuşâ eu mintenaş (Sânjorz-Băi, Transilv.). paşca gl.
—	Derivat din ţepuşcă, cu pref. în-.
Intăvăii vb. IVa v. tăvăli.
ÎKTERCĂ vb. I. 1°. Sâparer le veau de la vache". 2". Sevrer. 3°. Priver. Deshabituer. Ii. 1°. Tarir, perdre son lait. 2°. Ne plus Uter.
I.	Trans. La sensul originar «a închide în-ţr’un ţarc», care nu s’a mai păstrat, s’a adăogat' de la început scopul: spre a despărţi un puiu de animal de maică-sa şi a-1 opri aslfel să mai sugă.
1°. A opri un viţel de la vacă în timpul cât nu e lăsat să sugă (Straja, în Bucov.). Com. a. tomiac.
2°. P. ext. (Complementul e puiul de animal şi, p. anal., copilul; une-ori complinit prin de la ţâţă) A opri să mai sugă, a nu-i mai da ţâţă’(şez. xxiii. 104), a-1 desvătâ de ţâţă, a opri pentru totdeauna suptul. Şi de ca l-au înţărcat de la ţiţă, l-au suit cu sine în Sion. DOSOFTEIU, ap. TDRG. (ms.). Voiu înţăreă pre eT [copil], biblia (1688) 195. Făcă copilul şi-l înţăreă. MINEIUL (1776) 1802/i- Mănzii..., căt se înţearcă, trebue despărţiţi de mumâni. ECONOMIA 76. Au socotit Robinson să înţărce mieii lamei, drăghici, R. 101. L~au înţărcat şi în Ioc de lapte l-au învăţat v
ÎNŢERCÂ
— 792 —
INTERCEPTA
mâncâ carne. BARAC, T. 7. Mânzii.. se înţearcă, I. IONESCU, D. 371, Astăzi se înţarcă mieii şi oile se bagă în lapte. EMINESCU, N. 142. [Femeile] sânt constr/'nse a-i înţăreâ [pe copii] cât se poate mai degrabă. MARIAN, na. 422. Tot nu-l înţăr-case. SBIERA, P. 22/3,,. At fi bine să laşi copilul aici baremi pănă-l va ’nţ&rcâ împărăteasa, reteganul, p. I 32/so. După maximum 3 luni, [mieii] se înţarcă, şi de aci încolo se numesc cârlani, până împlinesc un an. ŞEZ. VII 3 92. Acela care a fost înţărcat de mumă-sa şi apoi a mai supt ţâţă, are puterea să deoache. H. II 33.
Nu învăţă pe dracu-cum se înţarcă copii. ZANNE, p. vi 582. Unde (şi-)a înţercat dracu! copiii=undevâ foarte departe, peste lume, în lumea cealaltă. Am umblat pe unde şi-o înţarcat dracu' copiii. ALECSANDRI, T. Î3. Casele smeilor, aşezate un de-şi înţărcase dracul copiii... ISPIRESCU, L. 220. A duce pe cinevă unde a înţercat dracu' copiii sau pe unde a dus muta’ iapa. BARONZI, L. 44/14. A fi înţărcat de dracu’ — a fi al dracului, dat dracului, şiret. Mare hâtru mai eşti! Să juri că te-a înţarcat Scaraoţchi. ALECSANDRI, T. 242, cf. 1662.
3°. Fig. Trans. şi r e f 1. A (se) lipsi de un lucru bun, a opri pe cinevâ să continue cevâ plăcut, a se privâ, a se abţine de la un obiceiu. Şi ţiind Dunărea cu pază de la Diiu până la Ostrov, înţercase pe Turci, de nu puteă trcce nici în Ţara-românească, nici în Craina, nici la Ostrov. DIONISIE, ap. TDRG. (ms.). Ca-minarache a făcut chef mare în ziua aceea, că de trei luni fusese înţercat de la masa bogată. GHICA, s. XII. || Refl. (Despre sugaci; construit cu de) A se desvăţâ de supt, a nu mai primi pieptul. Radu s’a înţărcat de mine la o jumătate de an. (Auzit la o femeie din Braşov). || Trans. şi refl. A (se) desobicinui de cevâ, a (se) desvăţâ, a opri de (la) un obiceiu rău. L-a înţărcat a nu mai merge unde adeseaori mergeă. I. GOLESCU, ap. DDRF. Doar s’ar puteâ face o chiverniseală, ca să să înţerce de atâte furtişaguri. BUL. COM. IST. 11 204.
II.	1°. Intrans. (Despre femeie s. femelă ori despre ţâţă, uger) A nu mai da s. a nu mai aveâ lapte, a pierde laptele, a secâ. Când cinevâ îţi dă lapte, dă-i paharul înapoi cu puţină apă, ca să nu înţerce vaca. ŞEZ. iii 123/24. I-a înţercat ţâţa, când a fost bolnavă de lungoare. CONTEMPORANUL, iv 391. # A înţercat bălaia (zanne, p. 1 321) s. murgana (pann, p. V. iii 109) = a secat izvorul veniturilor (se zice celui căruia îi refuzi să-i mai dai ceea ce erâ obicinuit să primească şi care cere mereu).
2°. f (Despre un puiu de animal s. un copil mic) A nu mai suge. Lasă-mă până voiu înţăreâ de la ţâţa maicii meale. ALEXANDRIA, 29.
[Se conjugă: înţerc, înţerci (ŞEZ. II 67/,), înţearcă (1. IONESCU, 371, ECONOMIA 76), să înţerce (ŞEZ. 111 123/24). | Şîînţârcâ vb. I, cu prez. întorc (şi înţărc), înţarci (înţărci ŞEZ. VI 36), înţarcă..., să înţarce {înţărce). | Abstracte: în-ţercâre (înţărcare) s. f. = acţiunea de a înţercâ, oprirea unui copil mic s. puiu de animal de a suge lapte, încetarea alăptării. Înţărcare de ţâţă, lucrarea ieşirii dinţilor. PISCUPESCU, O. 151. Sohote... este o boală care o capătă copiii laînţărcare. LEON, MED. 147, cf. MARIAN, Na. 422; — înţercat (în* ţărcât) s. a. = înţercare. Las pemine, moş Gheorghe, că doar nu-s de’nţercat. RĂDULESCU-NIGER, ap. TDRG. (ms.) Pentru că trebue să ştiţi, dragii mei, că Petru, deşi erâ mai fecior decât feciorii, nu trecuse încă de vremea înţărcatului. MERA, B.
93.	De la naştere până la înţărcat. H. II 3. | A d-je c t i v e: inţercât, (S)nţărcât, ţărcat f cu negativul: nc(î)nţercat, ne(înţărca(), -ă = care nu mai suge lapte, desvăţat de ţaţă, p. ext. de un obiceiu rău. Caunţărcatlamaică-sa (a. 1650), ap. HEM-
132/]3. Cei înţărcaţi de la lapte, cei zmulşi de la ţâţă. biblia (168S), ap. TDRG. (ms.). Pruncul cel înţărcat. MARCOVICI, D. 471. Eu socotesc de zei a mă plăti Cu un viţel gras, înţărcat de mult, care va fi păscând acum iarbă ’n câmpie. OLLĂNESCU, H. O. 283. Dacă nu ţi-i înţercat încă plodul, dă-i bătaie şi ţine-l acasă. CONTEMPORANUL, VI, voi. I 501, cf. IV 394. Vn copil înţărcat suge ţâţa mamei sale pe furiş. ŞEZ. XII
163.	Cănd eram mic, ne’nţărcat... marian, se. I 222; — înţeroător (înţărcătâr), -oâre = care înţearcă. (Substantivat) înţereăloâre (înţărcă-(oârc) s. f. (întrebuinţat mai ales la plur.), = JocuJ unde obicinuiau mai de mult mocanii (ţu-ţuienii) să înţarce mieii, să ia mieii de la oi (creangă, gl.), locul de păşunare până la alegerea mieilor din oi (H. IX 309); p. ext. partea fără copaci a unui munte (barcianu). Stânele dţ
oi	aşezate vara... pe înţărcătorile unui munte. ODOBESCU, i 228; cf. Iii 81/.S- De pe la înţăr-cători. am prăpădit drumul, creangă, a. 30.]
—	Derivat din loc. în {arc. O desvoltare semantică analoagă prezintă şi fr. sevrer din separare (seperare) «a separă, a despărţi».
iNTEKCAI/it vb. Ia. (S’)intercaler. — Trans. A băgâ s. vârî cevâ adăogând într’o serie de lucruri, a pune cevâ printre... (cf. introduce, ins erâ); spec. a adăogâ o zi Iunei Februarie în anii bisextili (DICŢ.). Timpul cănd şi-a scris biografia şi prin urmare şi manuscriptul în care a intercalat-o, se restrânge astfel între aceste două date. c. GIURESCU, BUL. com. ist. II 157. (Refl. = pasiv). Se intercalează uneori i. MAIORESCU, CR.
III	311. Vorbeşte ca toţi oamenii, fără ca să intercaleze citate latineşti. I. TEODOREANU, M. II160. | Refl. Ase băgâ, a se vârî, a intrâ în (între, printre)... Intre munte... şi câmpie... se intercalează pădurile. 1. IONESCU, M. 59. Rămase înadins în urmă şi se intercală între dânşii. C. PETRESCU, C. V. 295. [A d j e c t i v e: intercalat (cu negativul: neintercalat), -ă= băgat s. vârît în (între, printre)..., cf. introdus, inserat. Ţară, geograficeşte intercalată între trei monarhii... MAIORESCU, D.
I	46. State între care sântem intercalaţi, id. ib. 36. Opere intercalate în alte cronici. D. RUSSO, BUL. com. ist. 1 17;— in(eroala/6r, -oâre = (cel, cea) care intercalează; — (după fr. intercalaire, lat. in-tercalarius, -a,-um) intcrcalâr, -ă (în expresia) Zi intercalară = ziua ce se adaogă la un anumit număr de ani, spre a menţine acordul anului solar civil cu anul astronomic. Cf. CULIANU, C. 198. | Abstracte: interealâre s. f., intercalât s. a. = acţiunea de a intercalâ ; intercalâţie, ( < fr. intercalation) intercalaţiune, s. f. = intercalare; spec. adăogirea unei zile lunii Februarie în anii bisextili. DICŢ. Metoada interca-laţiunilor, prin ajutorul căreia se reduce desa-cordul dintre anul civil şi anul tropic... CULIANU, C. 197.]
—	N. după fr. (lat. interealo, -are, idem).
INTEKCAI/Âlt, -Ă adj. 1
JSTiîiiCAiAŢJE, s. f. i v. intercalâ.
I\ Ti: KC AI. A TI i: SE s. f. J
Intehcătoaue s. f. v. înfercâ,.
a	*
ISTEBCEPTÂ vb. I''1. 1°. — 2°. Intercepter.
1°. Trans. şi refl. A (re) opri cevâ în trecere. Norii interceptează razele soarelui.
2°. Trans. A luâ prin surprindere s. cu forţa, a prinde în trecere cevâ ce erâ destinat pentru altcinevâ. A interceptat o scrisoare, o radiogramă. (F i g.) Alte sentimente, alte diSŢoziţii o interceptează, o acopăr. I. TEODOREANU, M. II 362.
1NTERCEPTABIL
- 793 -
INTERES
[Adjectiv: interceptât (cu negativul neintercep-lat), -ă = oprit; luat în trecere, prin surprindere; — iutcrceptâbil, -ă = care poate fi interceptat.
| Abstracte: inlerceptâre s. f., interceptât s. a., interccptâţie, intorceplaţiune s. f. = acţiunea de a intercepta, prindere, luare prin surprindere a unui lucru trimes sau destinat altuia.]
—	N. după fr.
ihtebceptâbil, -Ă adj. v. interceptâ.
IKTEUCIÎl'T A ŢIE, IM’EKCEl’TAŢIILXK S.
f. v. interceptâ.
IjVTIîkci/iis, -Ă t adj. Ferme. — (Latinism) închis. Gurele Dunării intercluse în teritoriul bulgar... hasdeu, i. c. 152.
—	N. din lat. (intcrclusus, -a,-um, participiul lui inlercludere «a închide»).
intebconfesionâl, -Ă adj. Interconfes-sionnel. — Care priveşte în acelaşi timp s. are loc între două s. mai multe confesiuni religioase. Regulară raporturile inlerconfesionale. SBIERA, F. 213.
—	N. după fr. s. din germ. interkonfessionel, idem.
INTEBCONTINENTÂI/, -Ă adj. Intercontinental. — Care priveşte în acelaşi timp s. are loc între două s. mai multe continente. Un aforism sau o comparaţie intercontinentală. I. TEODOREANU, M. II 201. Relaţiuni intercontinentale.
—	N. după fr. (din lat. inter şi continental).
intercostâl, -Ă adj. (Anat.) Intercostal. — Aşezat, situat, care este între coaste. Muşchi intercostali. Nevralgie intercostală. (BIANU, D. S
—	N. după fr. (din lat. inter şi costa «coastă»)
INTEKCUIIENT, -Ă adj. Jntercurrent. — Care se aşează s. survine între... Spec. (Med.) Maladii intercurente — care survin în cursul altei maladii.
—	N. după fr. (lat. intercurrens, -entem, din
inter şi currere «a alergă».) Cf. recurent.
INTEBDÎCT s. a. Interdit. — (în biserica catolică) Sentinţă ecleziastică prin care autoritatea bisericească superioară interzice unui preot s. unei biserici să celebreze oficiile divine. | (în dreptul roman) Ordonanţa pretorului pronunţată mai ales în materie de posesiune. Interdictele posesorii sânt de două feluri... i. c. cătuneanu, curs ELEMENTAR DE DREPT ROMAN, 207.
—	N. din lat. interdiclum, -i, idem.
iistebdîct, -Ă adj. v. interzice.
IKTEBI>ÎCTIE, ISTEItDICŢli'SE S. f. ln-
terdiction.— Oprire, prohibiţiune; spec. (Jur.) starea unui major declarat prin sentinţă sau prin lege incapabil de a-şi exercită drepturile sale civile. (M. A. DUMITRESCU, MANUAL DE DREPT CIVIL, 394). Procese de interdicţii. I. IONESCU, P. 190. Orice rudă este primită a provocă interdicţiunea rudei sale. HAMANGIU, C. C. 112. Societatea încetează :	Prin	interdicţiunea sau nesolvabililatea
unuia din ei. id. ib. 386.
—	N. din lat. interdietio* -onem «interzicere, oprire».
ÎATEBEÂBUL adv. Devant. — (Munţii Apuseni) înainte. întereadul ochilor = înaintea ochilor ; întereadul şurii = înaintea şurii; întereadul grajdului — înaintea grajdului, frâncu-candrea, . M. 101.
—	Probabil, în loc de într'arealul... (= în arealul...). Cf. aret1 şi N. Drăganu, Dacoromania VI 250 ş. u.
INTEREGN s. a. Interr&gne. — Interval de timp de ta moartea unui rege s. domn până la alegerea altuia s. în care un stat este fără şef suprem. în cele următoare, care sânt cu atât mai preţioase, cu cât formează singura espunere contemporană şi bogată a celor ce se petrecură în Moldova supt interegn, — Nicolae Costin ascultă de interesele sale politice, iorga, L. I 128. [Plur. -regnuri. \ Scris şi: interregn s. a.].
—	JV. din lat. interregnum, -i (din inter şi reg-num «domnie»),
ÎNTEKEîUŢÂT, -Ă adj. (în poezia pop., cu sens neclar). în slăvga lui mână 1 s'a dat să ţină Pământul surpat, Lat şi rotunzat, Ce l-a ’mpre-surat Şerpe ’nterenţat. rev. crit. i 4.
INTERES s. a. I0.— 2°. întărât, 3°. (Dommages-) inierels.
1°. (Cf. lat. interest) Ceea ce interesează s. priveşte în de aproape pe cinevâ s. cevâ, folos, avan^ taj; sentiment egoist care ne face să lucrăm în vederea folosului s. câştigului nostru; grijă, solicitudine, simpatie (pentru cinevâ s. cevâ); curiozitate atentă (pentru cevâ); însuşire care face ca cevâ să ţină atenţia s. curiozitatea spiritului încordată. A fi de (mare) interes (a... s. scL.) = a fi de (mare) folos, de (mare) importanţă. A fi în interesul cuivâ (să...)=a fi spre folosul s. spre binele cuivâ. A purtă cuivâ interes = a aveâ grijă, a se interesă de cinevâ. A-şi face interesele = a-şi vedeâ de treburile lui, a fi preocupat numai de foloasele lui personale. Această mutare a târgului umblă să facă pentru al lor enteres (a. 1779). BUL. COM. IST. V 270. Să nu se mai încerce a se amestecă în interesurile atingătoare de acel ospital... (a. 1785). URICARIUL, I 119/ss. Interesul ce au îndemnat ca să facă acel schimb, ib. IV 38/6. Inte-resurile tagmei boierilor, ib. II 218/„. Nesaţiul interesului, ib. IV 33/,. Fără nici o patimă sau interes, ib. 11 41/16. îşi fac şi interesurile lor cu ceea ce au de vânzare, ib. I 235/4. Interesul ce... aţi luat pentru binele... ţării noastre, ib. I 178/17. Eră desăvârşit dat la enteresurile otomăneşti. E. VĂCĂRESCUL, IST. 271 /36. Nu iubesc minciuna pentru orice enteres din lume. GORJAN, H. 11 (Prefaţa). Interesurile omenirei. MARCOVICI, D. 21/,,,. Două inimi pe care interesul... a împreunat, id. ib. 59, cf. 130. Minutul întru care un ansă sfăr-şaşte... este de mare interes pentru toţi. id. ib. 3/,. Grămădesc inleresuri peste interesuri şi îşi cheltuesc viaţa, ca să adune un metal neînsufleţit, id. ib. 136. Nici darurj,, nici interes de la noi primeşte. PANN,
E.	IV 78. Interesuri căutând, trăim tot înneodihnă. id. ib. 127. Dar astă zădărnicie, făr'a fi de interesuri aprinsă şi îndemnată, naşte... KONAKI, P.
286.	Oracole viclene de interes dictate. ALEXANDRESCU, M. 32. Meschine interese ce’n mici inimi locuesc. id. ib. 164. Pentru celelalte interese nu-ţi prea baţi capul. C. NEGRUZZI, I 63, cf. 309. Interesul au povaţă. id. ib. 11 16/2. Fiind chiar în interesul domniilor voastre... id. ib. 1199. Societatea în Principate, ca toate Societăţile vechi, este întemeiată pe nepotriviri, pe interesuri. RUSSO, S. 42/15-16. Legăturile de interes, şi de comerciu. BĂLCESCU, M. V. 7/10. Se uită... cu interes... la un portret. EMINESCU, N. 37, cf. 45. Viul interes ce trebuiâ să-l poarte pentru Dionis. id. ib. 77. Nu este iertat a sacrifică eterna veritate trecătorului interes. HASDEU, I. C. ix. Un fel de interes psichologic. MAIORESCU, CR. 11 10, cf. D. III 137. Enteresul şi iar enteresul. CARAGIALE, t. I 110. Şi în România ca şi aiurea, dealufre o formă plastică de un interes estetic mediocru, mehedinţi, R. 9. A venit în Bucureşti, în interesul unui asemenea client, c. PETRESCU, î. 11 214. Joacă (cărţi) pe interes ori pe bani. 11. IV 159. Această carte este plină de interes (— foarte interesantă). Am ci-
INTERESĂ
- 794 -
ÎNTEREZAT
tit-o cu un viu interes. # -De cănd lumea s’a zidit, interesul n’a lipsit. I. GOLESCU, ap. zaSne, VIII 49, cf. 47-48. Interesul poartă fesul = banul este totul în lume.
2°. (Sens pe care l-a avut şi interesse în latina de mai târziu; întrebuinţat mai ales la plur.) Profitul pe care-1 are cinevâ din bani împrumutaţi, dobândă, camătă. Numim în mod general interes sau dobândă profitul bănesc ce primeşte o persoană M de la alta N, pentru uzul ce face acesta din - urmă cu un capital C luat cu împrumut de la cea dintâi pe un timp determinat. CULIANU, A. 257. împrumutul se zice cu interes simplu când între împrumutătoriu şi împrumutat este admisă condiţiunea de a se plăti interesul la finea unui interval de timp determinat... Când interesul cuvenit se adauge către capital..., împrumutul se zice cu interese compuse sau cumulate, id. ib. 258. Vănzătoriul... vă răspunde venitul şi interesul lucrului. PRAVILA, (1814) 44. Dobânzile şi toate interesurile. ib. 167. Creditorul privilegiat sau ipotecar inscris pentru un capital sau pentru o rendită care produce interese, are drept ca interesele datorite pe 3 ani să aibă acelaşi rang ca şi capitalul... HAMANGIU, C. C. 449. | f (Impropriu) Câştig. Să primească a face pace cu Turcii cu cât interes adică câştig se va puteă, deocamdată. DIONISIE, C. 222.
3°. (Jur., numai la plur., în unire cu vorba daune). Se cheamă daune-inlerese despăgubirea bănească pentru daunele suferite de o persoană şi pentru câştigul de care a fost lipsită. M. A. DU-MITRESCU, MANUAL DE DREPT CIVIL, 121.
[Plur. -rese şi (azi neîntrebuinţat) -resuri. | Şi (după franţuzeşte): enterâs t s. a. | Negativ: neinteres s. a. (alexi) = lipsă de interes.]
—	N. după fr.
INTERESĂ vb. Ia. I0.—4°. (S’)interesser.
1°. (Complementul e o persoană) Trans. A face pe cinevâ să aibă un interes material (într’o afacere, întreprindere etc.), a-1 face să participe la câştig. L-am interesat la exploatare.
2°. (Cu complementul persoanei — mai ales al pronumelui personal — s. al lucrului) Trans. A prezenta un interes, o importanţă oarecare pentru cinevâ s. cevâ; a inspirâ interes, a atrage, a face pe cinevâ curios, a-i fixâ atenţiunea, a captivâ. Pe mine nu mă prea înteriseaşte minciunile ceale multe (a. 1821, Sibiiu). IORGA, S. N. 168. Pe toţi interesează ale bisericei. uricariul, X 380/6. Lucrurile ce interesează... fericirea omului, marcovici, D. 36/s. Am cercat să interesez simţirile tale. id. ib. 103. Prea puţin mă interesează, c.. NE-GRUZZi, I 234. Lessing descrie mijloacele diferite ce fiecare din aceste două arte [poezia şi pictura] pune în lucrare, ca să intereseze... pe om. ODOBESCU, I 50. Împrejurări care nu ne interesează. EMINESCU, N. 77. N’o mai interesează discuţia. C. PETRESCU, I. I 10. Acest roman mă interesează foarte mult. | Absol: (u n i p e r s., cf. i raportă2). Aceasta nu interesează = nu prezintă (niciun) interes, n’are importanţă.
3°. (Refl. Construit cu prep. des. mai de mult la) A aveâ interes (pentru cinevâ s. cevâ), a-i păsâ (de cinevâ s. cevâ), a-şi da tot interesul, a aveâ grijă, a căuta (I 1°). Patria este un pământ pe carele toţi lăcuitorii se interisa-risesc a-l păzi. GOLESCU, î. 70. Se va întreresirul în cât îşi va puteâ. ţichindeal, F. 183. Dacă ne interesăm la starea de cultură a compatrioţilor noştri, — de ce să ne facem o glumă din mijloacele ce avem pentru a-i instrui? odobescu, ii 288. Se provoacă la sentimentul mai ales al părinţilor copiilor, al acelora care se interesează la mersul adevărat al şcoalelor. MAIORESCU, D. IV 513. De pe cănd eră încă la Constantinopol, Can-
temir se interesă de istoria şi cultura întreagă. IORGA, L. I 381. M’am hotărît să mă interesez. mai de aproape.
4*. Refl. A se informă. M’am interesat lă gară la căte ceasuri pleacă trenul.
[Şi: interisi f vb. IVa; (cu formă neo-grecească) interisarisi ţ vb. IVa; (după germ. interessieren) întreresirul f vb. IVa. | Adjectiv: interesat (cu negativul neinterosat, cf. d e s i n t e r e s a t), -ă, incult: intirisât (intirisât), -ă = (ad 1°, cf. cointeresat) care are un interes oarecare (mai ales material, într’o afacere, întreprindere etc.), «iu-bitoriu de interes, de câştig, de dobândă, scump, sgâreit» (stamati), care are în vedere numai interesul său personal, care a fost câştigat de partea cuivâ în schimbul unui folos material; cumpărat; făcut în vederea unui interes oarecare, nesincer. Ce preţ nu dă un bogat interesat de moşii. URICARIUL,1 IV 33/a- Trei generări Nemţeşti interesaţi fiind de Franţuji, n'au dat războiu cu oştile lor. DIONISIE, C. 213, cf. BUDAI-DELEANU, Ţ. 498. Plisten... e interesat, Madamă, lasă-te asupra lui. beldiman, O: 22. Mângâierile lor cele interesante. MARCOVICI, D. 90. Jocuri interesate care întărâtă gâlcevi, id. ib. 154, cf. 160. Şi oamenii... păţesc aseminea, cănd sânt interesaţi. DRĂGHICI, R. 38. Iar nu ei să facă înpărţala întirisată după plăcere... (a. 1813). BUL. com. ist. iv 100. (S u bs t an t i v a t) £7w fapt de care ar puteâ zimbl numai un neinteresat. I. NEGRUZZI, I 92; — (vechiu şi neîntrebuinţat) interesător, -oâro = interesant. Istorie ithiciască şi interesătoare. CAT. MAN. XXV, 85. | Abstract: interesâre (cu negativul neinteresare, cf. desin-teresare) s. f. = (ad 1°, cf. cointeresare) acţiunea de a interesă pe cinevâ (într’o afacere, întreprindere etc.); faptul de a aveâ un interes. In timpul din urmă, susţinători aprigi de altă dală, — interesaţi sau aşteptând interesări, — par a reveni, universul, 1930, 12 Oct.;—interesat s. a. = interesâre.]
—	N. după fr.
INTERESANT, -Ă adj. Intâressant. — «Meri-tătoriu de luare aminte, ce înseamnă cevâ» (stamati), care interesează, care prezintă interes, vrednic de interes; (despre o persoană) care atrage interesul (atenţiunea, privirile) celorlalţi, atrăgător, care place. Căsăpiile târgului fiind pentru îndestularea norodului, alcătuirea, ţinerea lor cu cel mai gios preţ, fară chipuri interesante, să se socotească de cătră epitropi. URICARIUL, V 207/sa. Colecţia de documente interesante, ib. XIII 378/sl. Se lăsă la
o	melancolie ce o făcă mai interesantă. C. NE-GRUZZI, I 25. Chipul său erâ frumos şi interesant. id. ib. 37. Şoptindu-i la ureche interesante lucruri. id. II 205/9. Carte plăcută în care sânt... o mulţime de fapte interesante... ODOBESCU, III 11. N’am avut parte a constată... talentele... acestui interesant neam de păsări, id. I 31. Acea umbră de tris-teţă care-l făceă atât de interesant. EMINESCU, N. 41. Adunarea Naţională e o foaie foarte interesantă. MAIORESCU, CR. I 225. Trebue restaurat monumentul istoric primitiv după placul şi spiritul fundatorului său dintr’o epocă mai interesantă pentru desvoltarea artelor? id. D. IV 249, cf. 170, 532, III 343, 462. Aceşti oameni de jos sânt cu mult superiori şi... mai interesanţi decât acei nobili paraziţi... vlahuţă, d. 305. A făcut poezii filosofice, în care a plâns şi el..., fiindcă aceasta face aşâ de interesant, iorga, L. II 485. [Negativul : neinteresant, -ă.]
—	N. după fr.
intere SIRUI | vb. IVa v. interesa.
Snterezât, -Ă adj. Chargâ.— (Atestat numai la şăineanu, D. U.) împovărat. — Cf. terezie.
INTERFERENŢĂ
- 795 —
INTERMEDIAR
ISTEBFEBESŢĂ s. f. (Fizică) Interference. — Diminuarea luminii s. sunetului produsă prin încrucişarea undelor luminoase s. sonore. (Fig.) Tocmai aceste interferenţe spirituale fecundează adevărata viaţă, în semnificaţia ei superioară. UNIVERSUL, 1931, 5 Febr.
—	N. după fr. (lat. inter şi ferre «a purtă»).
interfoiiâ vb. Ia. Interfolier. — A inserâ (la legat) foi albe între foile tipărite ale unei cărţi
—	N. după fr. (lat. inter şi folium «foaie»).
interi vb. IVa \
ÎNTERIvb. IVa 1 Y- înt,n-
interiecţie | s. f., întreiepciune t s. f. (Gram.) v. interjecţie.
INTERIM adv.' Par interim. — în chip provizoriu, vremelnic, ţinând locul altuia. Şi ’n liniştea de ţintirim Oe ’n sala strămoşilor creşte. Adoarme lăsând interim Pe eul din cui, şi zim-beşte. MIREA, II 33. (De obiceiu în legătura ad-in-terim, întrebuinţându-se mai ales în expresiunea:) Ministru ad-interim = ministru care ocupă funcţiunea provizoriu, până la întoarcerea titularului s. până la numirea unui titular. [Accentuat (după fr.) şi interim. | Derivat: interimar, -ă adj. = care funcţionează ad-interim, provizoriu, temporar, vremelnic, care durează puţin timp. Comi-siune interiiriară = care funcţionează provizoriu, girând afacerile unei comune, până la alegerea consiliului comunal. Comisia interimară se ocupă numai cu afacerile urgente. PRETORIAN, dr. c.
86.	Sediul interimarei direcţii... să fie... la Bucureşti. MAIORESCU, D. II 23. După alţi şase ani se întemeiază... această... facultate... fiind d. Teodor Rosetti interimar ministru al cultelor, id. ib.
I	479. Am fost «sezisat»... în foarte interimara mea trecere prin acest minister, id. ib. IV 405. Au să-l pună pe Ciubotaru preşedintele comisiei interimare. C. PETRESCU, î. II 143. | Abstract: interimat s. a.=funcţionare ad-interim, funcţiunea interimară „a unui ministru. După un interimat de câtevă luni ţinut de însuşi L. Catargi, generalul C. Poenaru este numit ministru de răsboiu. MAIORESCU, D. iv 100. Când am intrat în interimatul Lucrărilor publice, a fost de datoria mea să mă ocup de chestiile pendente acolo. id. ib. 398. In trecerea mea prin acest interimat la Lucrările publice... id. ib. 451.]
—	N. din lat. ad interim «în acest timp».
INTERIMAR, -Ă adj. 1	. ,	.
INTERIMAT S. a.	j	V- inter,m*
INTERIOR, -oÂRĂadj., s. a. l°.—2°. Intârieur.
1°. Adj. Care este 'înlăuntru, de dinăuntru, lăuntric, cf. intern, intrinsec. Trebelede administraţiune şi disciplină interioară ale unei... biserice. URICARIUL, X 3 70/24. Pământenii vor simţi de îndată foloasele produse prin ăesvoltarea industriei interioare. ODOBESCU, II 111. Cu valuri interioare, distanţa între ele de 4 stânjeni... id. ib. 227. Lumea interioară sau sufletească. MAIORESCU, CR. I 47. Suma unghiurilor interioare a unui poligon convex. MELIC, G. 28. Însemnătatea expunerii stă... în adăugirea cunoştinţelor noastre asupra evenimentelor interioare ale Domniei. IORGA, L. I 255. li rămâneâ, cealaltă prinsă cu un ac de siguranţă în buzunarul interior al vestei. C. PETRESCU, C. V. 44.
2°. Subst. Partea dinlăuntru; spec. mobila şi aranjamentul unei locuinţe, a unui apartament, a unei camere. Lămpi mari... aruncă o lumină albă peste covoarele orientale ce îmbracă aproape tot acest interior luxos. VLAHUŢĂ, D. 5. Neajunsurile practice ale traiului: hrană ordinară,
interior mizer. CARAGIALE, N. 23/„. Cât priveşte interiorul locuinţelor săteşti, acesta e peste tot foarte simplu, mehedinţi, r. 19. In interiorul palatului, el joacă un rol important, c. GIURESCU, BUL. COM. IST. V 75. I (Pictură) Tablou reprezentând interiorul unei camere. A expus numai interioare. # Loc. adv. în interior = înlăuntru. El urmăreşte... felul cum... Constantin-vodă şi-a ţinut îndatoririle... de a face politica lui în interior şi in afară. IORGA, L. I 257. Să dăm mâine să-ţi graveze în interior monograma. C. PETRESCU, î. II 232.
—	N. după fr. (lat. interior, -orem, comparativul lui interus «lăuntric»).
INTERISARISI f vb. IVa ^
INTERISI f vb. IVa ' J v- mtercsâ-
INTERITÂ | vb. I v. întărâtă.
INTERJECŢIE, INTER JECŢIÎTNE S. f.
(Gram.) Interjection. — Particulă care exprimă izbucnirea unei dureri, bucurii, mânii şi a altor diferite afecte (precum: ah, oh, vai etc.), cu care atragem atenţia s. îndemnăm (de ex. bre! hi! hăis! cf. exclamaţie) s. prin care imităm un sunet s. o mişcare (c&:buf!ţăşti!cî. onomatopee). Interiecţia: ţiş, ţiş! cantemir, ist. 147. Conversaţiile se reduceau la repetirea cuvântului căldură, întovărăşit... de o interjecţie. I. TEODOREANU, M. II 201. (Fig.) Radu Comşa grăbeă pe marginea trotuarului, atins de roţi... şi insultat de interjecţiile agresive ale clacsoanelor. C. PETRESCU, î. II 187. [Şi: interiecţie f s. f., întreiepciune | s. f. (STAMATI).]
—	N. din lat. interiectio, -onem (de la interii-cere «a aruncă între...»).
iNTERlilNl vb. Ia. Interligner. — A despărţi prin interlinii. Cf. î n t r e 1 i n i e.
—	JV. după fr.
INTERI/INIÂR, -ARĂ adj. Interlineaire. — Scris între linii s. rânduri. Câte odată scrie unul sau mai multe cuvinte de două ori, alte ori introduce în text cuvintele marginale sau interli-niare. d. russo, bul. com. ist. i 18. Ediţie in-terliniară — ediţie de texte latine s. greceşti în care fiecare linie a textului are dedesuptul ei traducerea cuvânt cu cuvânt, cf. juxtaliniar.
—	N. după fr. (lat. inter şi Unea «linie»),
iNTERiiÎNltr f s. a. v. înlrelinie.
INTERLOCUTOR, -OÂRE adj. Interlocuteur.— (Persoană) care conversează cu alta s. este introdusă într’un dialog, «la o vorbire dialectică» (ARISTIA, plut.), care îţi adresează cuvinte s. căreia
i	te adresezi, cf. convorbitor. Unul dintre interlocutorii (tipărit greşit: interlocuitorii) dăduse şapte mii de lire sterling... GHICA, s. 462. Acestea mi le spuneâ cu foc interlocutorul meu. ODOBESCU, II 525. Interlocutorul mieu analist a mişcat sceptic din cap. GOGA, Ţ. N. VI 1. Melibeu şi Titir sânt cei doi interlocutori din Bucolica întâia a lui V ergiliu.
—	N. după fr. (lat. inter şi loqui «a vorbi»),
INTERLOP, -OpĂ adj. Interlope. — (Franţuzism; despre relaţiuni, afaceri, mediu) Mai mult decât echivoc s. suspect, (aproape) fraudulos, cu nume rău.	^
—	N. după fr. (din engl. to interlope «a traficâ în mod fraudulos în ape streine»),
INTBRME» f s. a.	1
intermedia vb. Ia.	i v. intermediu.
INTERMEDIÂR, -Ă adj. J
INTERMEDIU
796 —
INTERN
intermediu s. a. Intermăde. — Ceea ce este la mijloc, spaţiu care este la mijloc între două puncte; ceea ce, fiind între două lucruri, permite să se exercite acţiunea unuia asupra celuilalt, ceea ce mijloceşte, înlesneşte; mijlocire. (Construit mai ales cu prep. prin). Ce clară se mai face cu intermediul dintre Severin şi Şiret, unde nu ni se arată nici Unguri, nici Pecenegi? HASDEU, x. c. 153. Cestionar archedlogic care, prin intermediul oficial al ministerului... s’a împărţit... odobescu, II, 262. Împrumutul însă nu a fost făcut direct de la Bizantini, ci prin intermediul Slavilor de Sud. C. GIURESCU, BUL. COM. IST. V 98. Turla cea mică a bisericii care se ra-zimă, prin intermediul pendanlivelor, pe patru arcuri de cerc... giiica-budeşti, mon. ist. i 28. Contrabandă de... mărfuri... pe care le desfac prin intermediul cătorvă negustori. UNIVERSUL, 1930 16 Noem. | (Chimie) Substanţă adăugată spre a facilitâ amestecul celorlalte ingrediente. || Intermezzo. [Şi: (cu grafie şi rostire mai veche) inter-m^ziu s. a.; intermM s. a. (DDRF.). | Adjectiv: (< fr. intermediare) intermediâr (intermeziâr t, pron. -i-ar şi -iar) -ară adj. = care se află Intre alte două lucruri, la mijloc, (adese substantivat, persoană) care intervine, se interpune spre a mijloci (într’o afacere etc.), mijlocitor, mediator. Liceele,... or fi propriu zis şcoale intermediare. ODOBESCU, II 65, cf. (studiu intermeziâr) 59. Noi am urmărit... tot stadiul intermediar al desvoltării noastre politice, id. III 455. Concluziunile intermediare nu se exprimă. MAIORESCU, L. 100. Rezerviştii... soseau de pe la stafiile intermediare. ZAMFIRESCU, R. 79. Textele păstrate în câpii după câpii, cu multe intermediare pănă la cdpiile noastre. D. RUSSO, BUL. COM. ist. I 47, cf. 43. Credem că putem adoptă aceiaşi concluzie şi pentru epoca intermediară 1400—1457. C. GIURESCU, BUL. COM. IST. V 82. Spre a explică la noi o influenţă bizantină, ar trebui să admitem că ea s’a exercitat direct, fără intermediari... id. ib. V 126. Democraţia care tinde să devină tot mai mult regimul miilor de intermediari... R. DIANU, CURENTUL, 1930, 25 Sept. | Verb: intermediâ la (pronunţ. -di-a) = a fi s. a servi ca intermediar (spre a face s. a obţinea cevâ, a mijloci, a interveni. Nu s’ar găsi... vre-o voce care să intermedieze acolo ;unde inter-mediarea se poate face fără iritări... MAIORESCU, d. iv 614; (cu abstractul:) intermedi6re (intermediare) s. f. = mijlocire, intervenţie.]
—	N. după fr. (lat. intermedius, din inter şi medius «de la mijloc»).
interhuziAb, -ă t adj. )
inteumeziit f s. a. J v‘ ,ntermoâ,u>
INTERMEZZO s. a. Intermăde. — (Teatru, Muzică) Reprezentaţie artistică (balet, cor, dans, muzică etc.) intercalată între părţile (actele) unei piese de teatru; piesă (mai) scurtă instrumentală s. scenă mică de solo executată între actele unei piese de teatru s. opere mari, intermediu; cf. antract. [Pronunţ, -medzo şi (cu rostire germ.) -meţo.]
—	N. după it. intermezzo, idem.
INTERMINABIL, -Â adj. Interminable. — Care nu se (mai) termină, nu se (mai) sfârşeşte, foarte lung, care ţine foarte mult timp, nesfârşit. Afi făcut un interminabil şir de observări... MAIORESCU, D. VI 361. Cucoana, care trage după dânsa o interminabilă rochie de catifeâ... CARAGIALE, M. 294. Îşi pierd... cel mai preţios timp în planuri şi discuţii interminabile, vlahuţă, d.
181.	Un cântec ţărănesc monoton şi interminabil.
C.	PETRESCU, î. II 75.
—	N. după fr. (lat. interminabilis, -e, idem).
INTERMITENT, -Ă adj., adv. Intermittent. De temps en temps. — Adj. Care încetează s. se întrerupe şi apoi revine s. reapare la un interval oarecare de timp, cf. periodic. Frigurile intermitente se lămăduesc cu chinină. MAIORESCU, L. 75, cf. D. iii, 62. «Petiţia dela Iaşu... con-stitue o dovadă de mare capacitate (ce e drept, intermitentă) a acestei... figuri politice, id. D. I 55. Febră intermitentă. BIANU, D. S. Puls intermitent — ale cărui bătăi încetează la intervale egale. Fântâni intermitente. || Adv. Din când în când. Niculai veneâ intermitent prin frunzele plopilor. I. TEODOREANU, M. II 84. [Şi: t intermitînt, -ă (PONTBRIANT).]
—	N. după fr. (lat. intermittens, -entem, idem).
INTERMITENŢĂ s. f. Intermittence. — încetare, contenire şi apoi începere . din nou (a unui lucru, acţiuni etc.), întrerupere. Pănă la Iaşi aţipi şi se trezi cu intermitenţă, c. petrescu, î. II 133. | Spec. (Med.) Intervalul sau răstimpul care separă accesele de friguri etc., în care bolnavul se simte bine, aproape ca în stare de sănătate (BIANU, D. S.). Intermitenţa cordului şi a pulsului este o oprire momentană a inimii, datorită sau unei acţiuni nervoase (emoţiuni) sau unei boale de inimă (id. ib.). [Şi: t intermitinţă S. f. (PONTBRIANT).]
—■ N. după fr.
intermitînt, -Ă adj. f v. intermitent.
intermitinţă f s. f. v. intermitenţă.
INTEitMOliECIJLÂR, -Ă adj. (Fizică) Inter-moUculaire. — Care este (aşezat) între molecule. Intre ele [molecule] se află locuri deşerte care se numesc spaţii intermoleculare. poni, F. 4, cf. C. 8/,.
—■ N. după fr.
INTERMUS€ULÂR, -Ă adj. (Anat.). Inter-musculaire. — Care este (aşezat) între muşchi. Aponevroze intermusculare.
—	N. după fr.
INTERN, -Ă adj., adv. Interne. — Adj. Care este înlăuntru, interior, cf. intestin. De urele interne mult a profitat vecinul, alexandrescu, M. 162. După toate prescriptiunile criticei interne. hasdeu, ist. 19. Cauze interne. Boale interne. (Substantivat la plur,.) Internele = afacerile lăuntrice ale unei ţări. Ministerul de interne. (Geom.) Unghiuri interne. MELIC, G. 23. (Algebr.) Subst. Intr'o proporţiune geometrică suma internilor este a, suma externilor este b şi suma patratelor a câteşi patru termini este c; cari sânt terminii proporţiunii ? CULIANU, A.
240.	|| (Adesea substantivat) Şcolar întreţinut de stat şi locuind în şcoală (în opoziţie cu extern, care nu locueşte în şcoală, ci frecventează numai cursurile ei), t înlountraş (STAMATI); student în medicină s.‘ medic în serviciul spitalelor civile şi care locueşte chiar în spital. De la profesor pănă la imaculatele surori... trecând pe la medicul primar şi internul de serviciu... A. PECETARU, CURENTUL, 1930, 19 Sept. Fost intern al Spitalelor. || (Adv.) Pe dinlăuntru, pe gură. Acest medicament se ia intern. [Verb: (după fr. interner) internă vb. Ia = a băgâ, a închide înlăuntru, a sili pe cinevâ să stea închis într’un loc anumit, fără a aveâ voie să iasă. A internă pe cinevâ într’un ospiciu, într’un spital; —-■ (cu participiul-adjectiv): internat, -ă = băgat, închis într’un loc anumit (şi ţinut subt priveghere), f înlăuntrat (STAMATI);
—	(şi cu abstractele:) internâre s. f. = acţiunea de a internă; (< fr. internat) internet s. a.
INTERNĂ
- 797 -
INTERPELA
= acţiunea de a interna s. starea celui internat; situaţia unui elev intern; funcţiunea îndeplinită de studenţii în medicină interni ai spitalelor (în opoziţie cu externat); (concretizat) şcoală, pension, aşezămînt şcolar, public s. particular, în care elevii îşi au locuinţa şi întreţinerea. Să învile pe dl. Ministru al Instrucţiunii de a încuragiâ... stabilimente de internate particulare. ODOBESCU,
II	74. Colegi din clasa întăi de internat, c. PETRESCU, î. II 61. | Alt derivat: internist, -ă adj. şi (mai ales) substantivat = (medic) de boale interne (In opoziţie cu chirurg).]
—	N. după fr. (lat. internus, -a, -um, idem).
internă vb. Ia. v. intern.
ÎNTERNĂCHIĂ vb. Ia refl. S’accoupler. — A se uni, a se împărechiâ (Jud. Fălticeni). COM. SAT. III 79.
INTERNĂT s. a. v. intern.
INTERNAŢIONĂI, -Ă adj. International. — Care are loc de la naţiune la naţiune, care se face între naţiuni, privitor la raporturile dintre naţiuni; care depăşeşte acţiunile s. interesele unei singure naţiuni, privindu-ie şi pe celelalte. O beteă ce a luat proporţii internaţionale, uricariul, xiv, 146/4. Scopul triplei convenţiuni internaţionale. HASDEU, 1. c. 7. Milioane de vizitatori... se vor adună la acest mare concurs internaţional. ODOBESCU, II 99. Tratatele internaţionale, maiorescu,
d.	II 228. De aceea adresa vorbeşte de relaţiile internaţionale. id. ib. IV 626. Congrese internaţionale. Drept internaţional = cate studiază şi reglementează raporturile naţiunilor între ele. (Substantivat, la fem.) Internaţionala ~ asociaţie socialistă a muncitorilor diferitelor naţiuni ale globului cu scopuri revoluţionare; p. ext. cântecul pe care-1 cântă membrii acestei asociaţii. O ideie care a avut un mare răsunet şi care într’o vreme ajunsese a dispune de mari mijloace este Internaţionala. GHICA, S. 613. Internaţionala a doua. | [Şi: f internaţiunâl, -ă adj. (pontbriant). | D e r i v a t e : (dupâ fr. internationalisme) internaţionalism s. a. = sistem politic al celor ce preconizează legături din ce în ce mai strânse între naţiuni; doctrină politică care e îndreptată împotriva naţionalismului;—internaţionalist, -ă subst. = partizan(ă) al acestui sistem.]
—	N. după fr.
int e R xaţiOXALiSM s. a. | v. interna-
intjbrxatiosAList, -Ă subst. j ţional.
internist, -Ă adj., subst. v. intern.
INTERNODIU s. a. (Agric.) Entrenceud. — Spaţiul dintre două noduri la un paiu de grâu etc. La un paiu de secară ideal, lungimea unui in-ternodiu e media aritmetică a lungimilor inter-nodiilor vecine. SANDU, S. 166. [Plur. -nodii.]
—	N. din lat. internodium, -i, idem.
isTERsi xcm s. m.	1
lA'TJERXI!XTIATI7RĂ t S. f. J «ternunţlu.
1NTERNIJNŢHJ s. m. Internonce. — Ambasador extraordinar al^Papei pe lângă un guvern, în absenţa nunţiului papal ordinar. Se numeâ astfel şi Ministrul Austriei pe lângă curtea otomană. Nun-ciul Papei şi internunciut împărătesc îi măngăiară. BĂLCESCU, M. V. 176. Stăruinţa Austriei eră aşâ de mare, încât Iniernunciul... izbutise a aduce lucrurile la o înţelegere... ghica, s. 473. Din partea sa, internunţiul Baronul Ottenfeld... stăruiâ pe lângă Poartă să facă concesiunile necesare, id. ib. 123. Oerlacli, cunoscutul predicator al inter-
nunţiului german... iorga, L. I 25. [Şi: (învechit) internunciu s. m. | D e r i v a t: t inter nunţiaturi s. f. = funcţiunea unui internunţiu (COSTINESCU, STAMATI).]
—	N. din lat. intcrnuntius, -um «sol».
IKTEROCEÂNIC, -Ă adj. Inlcrocianique. — Care este între două oceane. Canalul de Panama csle interoceanic.
—	N. după fr.
INTEROGA vb. I(a). Interroger. — A pune întrebări (cu oarecare autoritate s. într’o chestiune de oarecare importanţă); spec. (Jur.) apune întrebări unui martor s. unui inculpat, a întrebă, a cerceta (I 4°); (învăţământ) a pune întrebări unui candidat la examen, a ex amină, a che-stionâ. [Ind. prez. interdg şi interogMz. | Scris (din ce în ce mai rar) şl: interrogă vb. l(a). | Adjective:	interogât, -ă = căruia (căreia) i s’au
pus întrebări, întrebat, cercetat, examinat, chestionat; —■ (după fr. interrogatif, lat. interrogati-vus, -a, -um), interogativ, -ă = (Gram.) care serveşte ca să întrebi, care arată o interogaţie, întrebător. Particulă interogativă. Propoziţiune interogativă. (Adv.) Ridică sprincenele interogativ. I. TEODOREANU, M. II 387;—(după fr. interrogateur, lat. interrogator) interogator (mai rar: interogăt6r), -oâre (şi substantivat) = (cel) care întreabă, întrebător, examinator. | Abstracte: interogâre s. f. = acţiunea de a interogă, întrebare, chestionare, cercetare, examinare; interogât s. a. = interogare; — (după fr. interrogation) in-terogâţio (interogaţi (inc) s. f. = interogare, întrebare pusă cuivâ, chestiune; — (după fr. interroga-loire, lat. interrogatorius, -a, -um) interogat6riu (interoga!6r şi, formă populară stricată, intriga-t6riu caragiale) s. a. (Jur.) = totalitatea întrebărilor puse acuzatului de judecător şi a răspunsurilor date de acuzat; p. anal. întrebările puse de un profesor elevului, de un superior inferiorului etc. spre a află adevărul asupra vinovăţiei lui. Interogatoriul se ia cuivâ; la interogatoriu se răspunde; cinevâ se supune la un interogatoriu. Supuşi unui strici interogatoriu, ei mărturisiră că... venea toate zilele în vizită la cucoana Zinca. I. NEGRUZZI, I 275. Mă ’ntorc acasă, chem slujnica, îi trag două perechi ca la poliţie şi pe urmă o supun la intrigatoriu. CARAGIALE, I. II 131. Sâni hotărît a nu răspunde la nici un felde interogatoriu ce mi-aţi face. MAIORESCU, D. II 33. Va luâ un interogatoriu în toată regula... sandu, Săm. Vi 446. Examinându-l cu autoritate de dascăl care-şi supune elevul ta interogator... C. PETRESCU, C. V. 53.]
—	N. după fr. (lat. interrogo, -are, idem), cf. ■ dubletul întrebă.
INTEROGAŢIE S. f. INTEROGAŢItTNE s. f.
interogativ, -Ă adj. (Gram.) INTEROGATORIU) s. a. (Jur.) j
v. interogă.
INTERPĂTRIJNDERB s. f. Interpenitration, osmose. Pătrundere dela un element la altul; (Chim.) osmoză. Fenomenul numit în chimie osmoză, adică o interpătrundere, un schimb de energii şi influenţe. I. TEODOREANU,'M. II 151.
—	N. după fr.
INTERPELĂ vb. la. Interpeller.— A somâ pe cinevâ să răspundă, să se explice asupra unei chestiuni; spec. a cere unui ministru în parlament explicaţii asupra actelor lui de guvernământ; a cere desluşiri, explicaţiuni; (Jur.) a somâ. Am să-l terfelesc ca pe un moderat în foaia mea... — Să
interpelant
— 798 —
INTERPRETĂ
nu-l interpelezi de moarte. ALECSANDRI, T. 1630. Dacă cumpărătorul a fost interpelat a plăti... hamangiu, c. c. 347. [Adjective: interpelât (cu negativul neinterpeiat), -ă — care a fost somat să răspundă, căruia i s’au cerut desluşiri, explicaţiuni;
—interpelânt,-ă (adesea substantivat) = (cel, cea) care interpelează, interpelator. Nu ştiam încă nimic despre ceea ce a binevoit a relevă d. interpelant... MAIORESCU, D. IV 174. Contrastul dintre interpelant şi chestiilc militare face să nu se prea ia lucrul în serios, id. ib. 100, cf.. D. I 381, 309, 441;— (după fr. interpellateur) interpelat6r mai rar intcrpelăt6r), -oâre (adesea s u bs tanti va t)= (cel, cea) care interpelează, interpelant. Interpelatorul propune moţiunea. MAIORESCU, D. 1110. Domnilor, plângerile d-lui interpelator... sânt întemeiate, id. ib. IV 131, cf. 117, 186, 175,111 454, 408, I 441. | Abstracte: interpelâre s. f. = acţiunea de a interpelă, de a cere unui ministru explicaţii asupra actelor sale; (Jur.) somaţie. Interpelarea se face, se des voltă. Prin interpelare se înţelege o întrebare la care treJ)ue să răspundă guvernul. PRE-TORIAN, DR. C. 31. Este apoi interpelarea d-lui Mircescu pentru îmbunătăţirea stării clerului de mir. MAIORESCU, D. iv 135, cf. 174, 199. Recunosc că interpelarea este un drept personal al deputatului. id. ib. 199, cf. I 39, II 164, iii 357, 115, 365. Fiecare membru al Adunărilor are dreptul a adresă miniştrilor interpelări. HAMANGIU, C. c. XXI. De la răspunsul dat depinde dacă dl. senator va schimba întrebarea sa în interpelare. (Jur.) In acest de pe urmă cas dobânda nu curge de căt din momentul interpelărei. hamangiu, C.
c.	347; — interpelât s. a. = interpelare; — (după fr. interpellation, lat. interpellatio) interpelaţie (in-terpelaţifine, interpelăţiâne f pontbriant) s. f. interpelare. Cf. MAiORfiSCU, D. III 357.]
—	N. după fr. (lat. interpcllo, -are «a vorbi cuivâ»).
INTERPELANT, -Ă adj.
INTERPELAŢIE S f.
INTERPELAŢIUNE S. f.
INTERPELĂŢIUNE f S. f.
INTERPLANETAR, -Ă adj. InterplanUaire.— Care este (situat) între planete. Marginea pământului în spre spaţiile interplanetare nu ne este cunoscută, mehedinţi, g. i. 20.
—	N. după fr.
INTERPOLÂ vb. Ia. Interpoler. — A introduce, a înserâ, a adăogâ într’un text cuvinte s. fraze, spre a-1 explică, a-1 completă s. a-i denatura sensul. [Adjective: interpolât (cu negativul neinterpolat), -ă = (cuvânt, frază) care a fost introdus(ă) s. inserat(ă) într’un text; (text) în care s’au introdus s. inserat cuvinte s. fraze. Pun faţă în faţă textul autentic şi cel interpolat. C. GIURESCU, BUL. COM. IST. II. 127. Ele sânt în număr de 18, dintre care patru cuprind re-dacţiunea originală, iar celelalte patrusprezece pe cea interpolată, id. ib. 103. De acest important lucru nu se spune nimic într’o versiune neinterpolată a lui Ureche. IORGA, L. II 567; — (după fr. interpotateur, lat. interpolator) interpolatei-, -oâre (adesea substantivat) = (cel, cea) care interpolează ; p. ext. falsificator de scrieri. Ea fiind cunoscută tuturor, inîerpolatorul nici nu s'a mai gândit s’o treacă, c. GIURESCU, BUL. COM. IST. V 102. Mai este citat de două ori de către un interpolator al Cronicei lui Simion Dascălul, id. ib. I 167. |Abstracte: interpolâre s. f.= acţiunea de a interpolâ; textul interpolat. Copiind într’un codice de cronici interpolarea privitoare la dregă-toriile înfiinţate de Alexandru cel Bun... C. GIURESCU, BUL. COM. IST. v 18. Textele vechi... am-
v. interpelă.
plificate sau ciuntite de interpolări şi prescurtări stângace, au nevoie de purificare. D. RUSSO, BUL. COM. ist. ii 89; — interpolât s. a. = interpolare; — (după fr. interpolation, lat. interpolatio) intcrpolâţie (interpolaţiune) s. f. = acţiunea de a interpolâ; textul interpolat. Interpolaţie privitoare la aşezămintele lui Alexandru cel Bun. c. GIURESCU, BUL. COM. IST. V 15. în interpolaţia din cronica lui Ureche... atribuţiile vornicului... sâni descrise astfel... id. ib. 83, cf. 115, 102; cf. D. RUSSO, BUL. COM. IST. I 21, 90, II 90.]
—	N. după fr. (lat. interpolo, -are, idem).
INTERPOLÂR, -Ă adj. Interpolaire. — Care este între cei doi poli (ai unei baterii electrice). Resistenţa externă r, opusă curentului de cătră firul interpolar. PONI, F. 260.
—	N. după fr.
INTERPOLAŢIE, INTERPOL AŢIUNE S. f. v. interpolâ.
INTERPOZÎTIE S. f. )
INTERPOZIŢIITNE S. f. ) V' interPune-
interpret, -Ă subst.l0.— 3°. InterprHe.
1°. Cel (cea) care traduce şi explică cuivâ într’o limbă cunoscută ceea ce spune altcinevâ în aită limbă, necunoscută, mijlocind astfel înţelegerea între două persoane, tălmaci u, tălmăcitor; cf. dragoman. Cronicarul nu uită să pomenească cu mândrie şi serviciile de interpret ce a făcut la venirea ambasadorului francez Desalleurs... iorga, L. I 120. Acest dregător serveă şi de interpret sau tălmaciu. c. giurescu, bul. com. ist. 165.
2°. Cel (cea) care interpretează, explică, comentează, lămureşte un text, o lege, un autor, etc., comentator, exeget, interpretator. | (Teatru) Spec. Ce) (cea) care interpretează rolul unui personaj, actor. Interpreţii rolului lui Ham-let. (Fig.) Orologiul, fidel interpret al bătrânului timp. EMINESCU, N. 37.
3°. Cel (cea) care este însărcinat(ă) a face cunoscută altuia voinţa s. dorinţa cuivâ. A fi interpretul cuivă pe lângă...
—	N. după fr. (lat. interpres, -tem idem). Cf.
.nterpretâ.
î
INTERPRETA vb. Ia. 1.—2. Interpr&ter.
1°. A explică, a comentă, a lămuri (un text, o lege, un autor, o operă etc.); spec. (Teatru) a jucâ rolul unui personaj într’o piesă.
2°. A da (unui lucru) un sens oarecare (adesea nu cel adevărat). Cum să zic? că e o interpretare cam prea elastică aceea ce se poate interpretă. MAIORESCU, D. IV 416. Dar politicianii interpretează că vechia propunere căzuse, id. ib. IV 38. Oh. Popovici... a interpretat însă acest cumul în alt fel. C. GIURESCU, BUL. COM. IST. V 115.
[Adj ective: interpretât (cu negativul neinterpretat), -ă = (ad 1°, despre un text etc.) explicat, comentat, lămurit, (despre un rol) jucat; (ad 2°) căruia i s’a dat un sens oarecare. Acea chestie să fie lăţită..., interpretată şi sucită spre a se scoate cu orice preţ... MAIORESCU, D. IV 644, cf. III 76; — (după fr. interpretable) interpretabil (cu negativul neinterpretabil), -ă = care se poate interpretă; — (după fr. interpretatif) interpretativ, -ă = care serveşte la o interpretare, care este susceptibil de interpretare, cf. maiorescu, D. iii 386; —(după fr. interpritateur) interpretat6r (inter-pretăt6r pontbriant, barcianu, alexi), -oâre (adese substantivat) = (cel, cea) care interpretează. | Abstracte: interpretâre s. f. = (ad 1°) acţiunea de a interpretă, explicare, comentare, lămurire (a unui text etc.); (Teatru) felul cum un actor joacă, înţelege să redeâ rolul unui per-
INTERPRETABIL
- 799 -
INTERVENI
sonaj; (ad 2°) atribuirea unui sens oarecare (unei legi, text etc.), p. ext. sensul însuşi, explicaţia dată. Aceşti învăţaţi se pronunţă asupra interpretării şi aplicării legii... GHICA, S. 588. Ne mai ziceâ cum d-sa a combătut interpretarea că după lege profesorii ar aveâ drept la două zile de absenţă pe lună. MAIORESCU, D. IY 499. O falsă interpretare a principiilor, id. ib. I 122, cf. 233. După, interpretarea ce dăm noi art. 129... id. ib. II 205. A le elimină, ceea ce de altfel practic nu s'ar puteâ realiză prin nici un fel de interpretare..., ar însemnă să desfiinţăm acest capitol. C. GIURESCU, BUL. COM. IST. II 106. Putem da acestor documente o altă interpretare, id. ib. V 69, cf. (interpretări greşite) V 7. Fiecare caută să găsească... o interpretare, c. PETRESCU, î. II 13;—interpretat s. a. = interpretare; —(dupăfr. inierpriiation) interpretâţie (interpretaţiune) s. f.= tălmăcire (ARISTIA, PL.), traducere; interpretare, explicaţie dată (unui text etc.); redare (a unui fapt, eveniment etc.) prin artă. Interpretaţiunea contractelor se face după intenţiunea comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor. HAMANGIU, C. C. 232. Fie-ne iertat a da aici o traducere în limba vulgară mai exactă decât interpretaţiunile fantastice ce au apărut prin ziarele româneşti din 1871. odobescu, ii 339. [Scenele de pe columna lui Traian] sânt interpre-taţiuni credincioase şi perfecte ale faptelor ce ele representă. id. I 75.]
—	N. după fr. (lat. interpretor, -ari, idem.).
INTERPRETABIL, -Ă adj. INTERPRETÂŢIE S. f. INTERPRETATIUNE S. f.
a
INTERPRETATIV, -A adj.
v. interpretă.
INTERPUNCTÂ vb. V-a \
INTERPUNCŢIE S. f. J V' '“^P'^uaţ.e.
INTERPUNCTUÂŢIE, INTERPKNCTUA -TITTNE s. f. Interponctuation. — Punerea sem-neler de repaos între cuvinte sau propoziţiuni (şăineanu, d. u.), punctuaţie. [Pronunţ, -tu -a-, \ Şi: (în Transilv., după germ. Interpunktion) in-terpâncţie s. f.; (cu verbul, după germ. inter-punktieren) interpunctâ vb. I-a = a pune punctuaţia. alexi.]
INTERPUNE vb. III. (S')interposer. — Trans. şi refl. A (se) pune între, a (se) pune la mijloc; spec. a se pune între alte două persoane (spre a le împăcâ, a le • face să ajungă la o înţelegere etc.), a interveni, intermediâ. D-sa a făcut un act de mare valoare, când s'a interpus atunci cu toată energia şi autoritatea d-sale. MAIORESCU, D. IV 288. [Adjectiv: interpus, -ă = pus între, pus la mijloc, care a fost pus s. s’a pus între alte două persoane ca mijlocitor, intermediar (adesea substantivat). O boltă... pe care se aflau interpuse stelele. H. IV 58. Sunt reputate ca persoane interpuse tatăl şi mama, copiii şi descendenţii şi soţul persoanei incapabile. hamangiu, C. C. 193, cf. 812. | Abstracte: interptinere s. f. = acţiunea de a (se) interpune; —interpus s. a. = interpunere;—(după fr. interposition) interpoziţie (interpoziţitine) s. f. = situaţiunea unui corp interpus între altele două ; acţiunea de a (se) interpune, intervenţie, mijlocire, mediaţiune.]
—	N. după fr. (lat. interpono, -ere, idem) Cf. î n t r e p u n e.
INTERSECŢIE, INTERSECŢII;NE S, f. ln-
tersection.— (Geom.) Locul s. punctul unde două linii sau două suprafeţe se întretaie, linia după care ele se întretaie; întretăiere; cf. răspântie.
Intersecţiunea a două planuri este o linie drea/ptă. MELIC, g. 161. S’au imobilizat la intersecţia bulevardelor. C. PETRESCU, c. V. 280. Studiul asupra lui «Demosthene» îl situiază pe Clâmenceau la intersecţia virtuţiilor creştineşti. N. RUSSU, UNIVERSUL, 1930, 6 Noem.
—	N. după fr. (lat. intersectio, -onem, id. cf. gr. /tsxdnrj).
INTERSTELÂR, -Ă adj. Interstellaire. — Care este (aşezat) între stele. Spaţii interstelare.
—	N. după fr. (lat. inter şi stellaris, -e «stelar»).
interstîciu s. a. v. interstiţiu.
INTERSTIŢIU s. a. Interstice.— (Fizică) Interval care separă moleculele unui corp. (în limbajul obicinuit) Interval de timp s. (mai ales) de loc, spaţiu gol, neocupat, liber, cf. interval. Pe foaia netedă a pergamentului se desfac lămurit literele, cam pătrate şi grămădite fără interstiţii... IORGA, L. R. 11. [Şi: (cu grafie şi rostire veche) interstîciu s. a.]
—	N. după fr. (lat. interstitium, -i «idem»).
INTERTENŢIE s. f. (Jur.) v. întreţineâ.
ÎNTERŢÎU s. m. v. terţiu.
INTERTROPICÂL, -A adj. Intertropical. — Care este (aşezat) între tropice. Plante, ţări inter-tropicale.
—	N. după fr.
INTERUPŢIE, INTERUPŢIUNE S. f. Inter-rwption. — întrerupere. După mai mulţi ani de interupţie, împărtăşesc publicului tomul al doilea a Arhivii Româneşti. ARHIVA R., II, III (VI). Scris (de unii) şi: interrup[i(un)e.]
—	N. după fr. Cf. întrerupere.
ÎNTERIJŢ, -Ă t adj- (Sens neclar). Doisprezece bouleţi înteruţi. cuv. D. bătr. i 208.
1NTERVÂL s. a. Intervalle. — Distanţa de la un timp (de la un,loc, de la un sunet, de la un corp)'la altul ;• ră s t i m p, interstiţiu, spa-ţ.i u, 1 ap s (de timp). Intervaluri de câte douăzeci şi treizeci de ani. HASDEU, I. C. 29. Intervalul Mării negre de la Dunăre pănă la Cetatea-Albă fiind supusă parte Moldovei, id. 5, cf. 25. Se publică în intervaluri regulate. MAIORESCU, CR. I 330. Insă în interval îşi schimbă atitudinea cu totul. id.
D.	II 184. Măseaua, în interval de conversaţie, de frică trece, caragiale, t. II 89/26. Au ocupat zisele dregătorii în intervalul cercetat, c. GIURESCU, BUL. COM. IST. v 2, cf. 12. 112. Nu se desluşau nici câmpurile deşarte... numai la intervale scurte, copacii de cărbune dându-se îndărăt, c. PETRESCU, C. v. 25. (Muz.) Interval (muzical) = distanţa care parte două note, după numărul de vibraţiuni corespunzătoare acelor note. (Cf. poni,.f. 323), raportul dintre două sunete în privinţa înălţimei lor (encicl. rom.). Interval de o terţă, de o octavă. [Plur. -vale şi -valuri].
—	N. după lat. intervallum idem.
INTERVENI Vb. IV. Intervenir. — A veni între, a veni la mijloc, a luă parte la cevâ, a se amestecă în cevâ (de ex. în vorbă), a intră, a se băgâ în...; spec. a se amestecă spre a mijloci o împăcare, o înţelegere etc., a mijloci, intermediâ; a stărui pe lângă cinevâ ca să obţii o slujbă, comandă, înlesnire, permisiune etc. în favoarea cuivâ; (fiind vorba de raporturi între două state sau faţă de o autoritate) a cere rezolvarea unei chestiuni; (Armată) a intrâ în acţiune în ajutorul cuivâ. Aveă datoria să intervină chear cu forţa. MAIORESCU, D. I 104. Compilatorul intervine iarăşi pentru a potrivi lucrurile în folosul
<
INTERVENŢIE
- 800 -
ÎNŢESA
familiei sale. iorga, L. i 111. Dacă nu interve-neau însă gramaticii ca să îndrepteze cărţile..., cine ştie în ce stare s'ar fi păstrat scrierile celor mai vechi... D. RUSSO, BUL. COM. IST. I 14. Vrea numai ca şi mine să afle, interveni Comşa. C. PETRESCU, î. II 8. Mai întâiu, chear dacă nu interveneai tu în viaţa Adiei, ea continuă să se plimbe la Veneţia, i. TEODOREANU, M. II 392. || (Despre lucruri) A aveâ loc, a se întâmplă, a surveni, a se ivi, a se iscâ (în cursul unei afaceri etc.) Fără a mai interveni în ţara noastră împilarea tiranului... URICARIUL, I 180/,. A mai intervenit de alunei încoace, înainte de aceste des-bateri la Adresă, un alt vot, asupra significării căruia nu poate existâ îndoială. MAIORESCU, D. IV 606. Intervenise o înţelegere. D. RUSSO, BUL. COM. IST. II 13. Am intervenit la Casa pădurilor să mi se restitue garanţia de împădurire. Minorităţile au intervenit la Liga Naţiunilor. România a intervenit în 1916 în războiul mondial.
[Adjectiv: intervenit, -ă = venit între, la miloc, care s’a băgat, s’a vârît în...; care s’a întâmplat, a survenit, s’a iscat... Schimbării de guvern intervenite în curând... MAIORESCU, D. II 21. | Abtsract: intervenire (cu negativul nein-tervenire pontbriant) s. f. = acţiunea de a interveni, amestec, mijlocire, intervenţie. Aceasta nu este intervenire şi amestecare a guvernului? id. ib. 160. Intervenirea urgentă a doctorilor, id. ib. 654. Deci, o intervenire a cronologiei... C. PE-trescu, 1. ii 259. | Familia : (după fr. inter-vention) intervenţie, intervenţiune (cu negativul neintervenţi(un)e) = acţiunea de a interveni, intervenire, mijlocire; stăruire în favoarea cuivâ; cerere pentru rezolvirea unei chestiuni s. aplanarea unui conflict etc.; (Armată) intrare în acţiune în folosul cuivâ; (Med., mai adesea complinit prin chirurgicală) operaţie. Domnul Filipescu făceă deosebire între notă, intervenţie, intermediare şi conversaţie privată, id.. ib. 633. Să se accentueze în conversaţii, nu prin intervenţie formală sau prin note, sentimentele ţării. id. ib. 632. Acesta nu se folosi deocamdată de ştiinţa lui de limbi în deosebitele sale solii, în care erau'cereri de intervenţie în folosul său. iorga, L. R. 175. E vorba de intervenţia trupelor lui Râkâczy pentru izgonirea lui Vasile Lupu. id. BUL. COM. IST. ii 219. Intervenţia gramaticilor. D. RUSSO, BUL. COM. IST. I 13. Predecesorii săi întru adorare fuseseră concediaţi în urma intervenţiei Olguţei. I. TEODOREANU, M. II 71. Gf. 106, 114. Intervenţia României. A fost nevoie de intervenţie chirurgicală;—inter-venţionist, -â adj., subst. = care urmăreşte intervenţia (unui stat în afacerile altuia), partizan al politicei de intervenire; chirurg care se hotărăşte uşor la operaţii; — intervenţionism s. a. = sistem politic care preconizează intervenţia unui stat în afacerile altuia.
—	N. după lat. intervenio, -ire, idem.
INTERVENŢIE S. f. INTERVENŢIONISM S. a. INTERVENŢIONIST, -Ă subst. i.\ teu vii n ti i; n r s. f.
v. interveni.
interversiune s. f. v. interverti.
interverti vb. IVa. Intervertir.—A schimbă, a răsturnă şirul, ordinea (de ex. a cuvintelor într’o frază), a strică rânduiala; p. ext. (prin Transilv.) a răstălmăci. [Adjectiv; intervertit (cu^ negativul neintervertit), -ă = răsturnat, întors, schimbat; răstălmăcit.. Nu putem admite ca rolul suveranului să fie intervertit. GOGA, Ţ. N. IV 1171. | Abstracte: intervertire s. f. = acţiunea de a interverti; răsturnare a ordinei, stricare a orân-duielii; răstălmăcire. Eră cu alăt mai stranie
această încercare... de a îndulci propunerea de a-cuzare... cu cât această întreagă procedare este o intervertire a rolurilor obişnuite într’un Parlament. MAIORESCU, D. IV 231. Numai ici-colo se constată neînsemnate prescurtări sau intervertiri. D. RUSSO, bul. com. ist. îi 19, cf. I 64; —(după fr. inler-version) interversiune s. f. = intervertire.]
—■ N. după fr.
intervie V s. a. Interview. — întrevedere cu un personagiu cunoscut, spre a-1 întrebă sau a-i cere părerea asupra unor chestiuni; p. ext. articolul de jurnal în care s’a publicat părerile acestea. D. A... într'un bogat interviev acordat deunăzi ziarului «Lupta», relevă asemănarea... GOGA, ţ. n. vi 98. [Scris şi: interview. | Şi (cu pronunţare engleză) interviu s. a. | Familia: in-tervievâvb. Ia trans. (cu complementul persoanei) = a-i cere cuivâ, într’un interviev, părerea asupra unor chestiuni. La sosire, gazetarii l-au intervievat asupra politicei sale. | Adjectiv: intervievât, -ă = care a acordat cuivâ un interviev.]
—	N. după fr. {< engl. interview, care, la rândul său, vine din fr. entrevue «întrevedere»).
intervieva vb. Ia v. interviev.
INTERZICE vb. III. Interdire. — (Cu dativul persoanei) A opri pe cinevâ sî facă s. să zică cevâ; a-i ordonă, a-i porunci să nu facă (cevâ); cf. prohibi. Fiul lui Ivan Pitarul a fost Negoiţă Văcărescul, pe care un document de familie... ni-l prezintă... aşâ de periculos pentru ai săi, încât ei trebuită să ceară de la Domnie în 1668 a i se interzice... orice vânzare de avere. IORGA, L. 201. | (P ro-nominal) A pregetă, a aveâ scrupule. Ceia ce nu înseamnă că el îşi interzice să recurgă, la întâmplare, la cronicile muntene mai întinse, id. ib.
II	106. | (Jur.; cu obiectul persoanei în acuzativ) A luâ cuivâ, prin sentinţă judecătorească, libera dispunere de bunurile şi chear de persoana sa, a pune sub interdicţie (v. c.). Majorele care este în o stare obicinuită de imbecilitate, de sminteală sau de nebunie cu furie, trebue a fi interzis, chiar şi când are intervale lucide. HAMANGIU, c. c. 112. [Adjectiv: interzis, -ă = oprit, prohibit, ll ispiteâ... dorinţa de a mai gustă din fructul acum interzis. C. PETRESCU, î. II 215. Este interzis a intră. (Jur. Subst.) interzis s. m. = persoană căreia i s’a luat, prin sentinţă judecătorească, libera dispunere de bunurile ei s. de ea însăşi, pus sub interdicţie. (în acest înţeles şi) interdict, -ă. Prescripţiunea nu curge în contra minorilor şi interdicţilor. hamangiu, C. C. 475. Nu pot fi tutori nici membri în consiliul de familie:	1. Minorii, afară de tatăl şi
mama. 2. Interzişii. id. 98. | Abstract: interzicere s. f. = acţiunea de a interzice; oprire, pruhibiţiune; — interzis s. 9. = interzicere.]
—	N. după fr. Cf. interdicţie.
interzis s. m. v. interzice.
înţesa vb. 1 ta), i», Enlrelacer. 2°. (S'emmi-Ier, s accumuler, emplir.
1". A (între)ţese, p. ext. a împleti împreună şi îndesat (cf. BARCIANU). Formăm din aceste două-lrei un cerculeţ de grosimea mânii sau pumnului, în care înţesăm capetele a 30, 40, 50 ră-chiţi din cele mai lungi. f. r. ATILA, P. 124.
2“. P. anal. Trans. şi refl. A (se) amestecă întreţesând(u-se) s. intercalând(u-se) unul într’altul ori intrând în cantitate mare într’un loc, a (se) umpleâ grămădind(u-se) s. îndesând(u-se), cf. a (se) ticsi, îmbâcsi. Vara, când cad şi să în[es razele drept în jos... cu cât va fi aerul mai curat... PISCUPESCU, O. 69. Razele luminei şi a căldurei soarelui ce curg şi să înţes tn trup. id. ib. 184; cf. 168. Deosebitele ei [ale povestei] în-
f
V..
ÎNŢESĂTURĂ	-	801	-	ÎNTEŢI
tămplări ce se înţeseă printr'însa. GORJAN, H.
39.	Oamenii altor naţii îşi înţesează pungoaiele cu bănet din negustorie şi noi strângem într'ale noastre sărăcie lucie, jipescu, o. 46.
[Prez. ind. înţes şi înţestz. | Şi înţesi vb. IVa. | (Mai ales) Adjectiv:	înţesât (cu negativul
ne(S)nţesat), -ă = (ad 1°) pus unul lângă altul şi ţesut împreună (păsculescu, l. p.); (ad 2°) amestecat şi grămădit des şi în cantitate mare, umplut peste măsură, plin, tixit, cf. bătut, îmbâcsit. Peronul gării... este înţesat de lume. CARAGIALE, N. 6*/,. în mijlocul salonului erau două mese lungi, înţesate de mosafiri. delavrancea, S. 120. Grinzile dela tavanul tindei Sasului erau înţesate cu fel ăe fel de cărnuri afumate. ISPIRESCU, ap. TDRG. (ms.). Şi chimiru’ tău ar gă-ful înţesat de sute şi de mii de galbeni. JIPESCU,
O.	50. Socoteai că toată biserica e înţăsată de oameni, rădulescu-codin, î. 246. Voinic tinerel, Nalt şi subţirel, Strein şi bogat, De arme ’n-ţesat. teodorescu, P. P. 446. Cu platoşe 'nţesate, De pene adunate, ib. 123. Cf. 447. Plimbă-mi-se Poartă-mi-se D'alde Ghiţă Cătănuţă... Cu doisprezece catâraşi, înţesaţi de gălbinaşi. PĂSCULESCU, L. p. 285. | Abstracte: înţesâro (înţe-sire) s. f. = acţiunea de a înţesă. Că, nu este nor aşă de îndesit şi gros de întunerec, care să nu să răzbată de înţesirea razelor luminei. PISCUPESCU,
O.	44; cf. 184; — înţesaturi! s. f. = întesare. DICŢ.]
—	Din lat. *inlexo, -are (cu schimb de conjugare din intexere). S. Puşcariu, Dacoromania, IV 705.
ÎXTESĂTL'RĂ S. f. )	„ J ,
ÎNŢESI Vb. IVa	J	v' întesâ-
INTESTAT, -Ă adj. (Jur.) Intestat. —. Care nu şi-a făcut testamentul; fără testament. A muri intestat = a muri fără testament. (Mai ales în ex-presiunea ab intestat) Succesiune ab intestat.
—	JV. din lat. intestatus, -a, -um, id. (ab inte-stato = fără testament).
ÎNTESTÂT adj. EntSte, obstini, opiniătre. — încăpăţânat, îndărătnic. Oamenii, dacă-l văzură atât de înţestat, îi arătară drumul şi-l lăsară să se ducă. ispirescu, l. 138.
—	Derivat din ţeastă, cu pref. în-, după încăpăţânat).
intestin s. a. Intestin. — Partea tubului digestiv care pleacă de la stomac şi merge până la şezut; maţ, borheiu, burduhan, cf. măruntaie. [Familia: (după fr. intestinal) intestinâl, -ă = care ţine de s. se referă la intestin, care este în intestin. Vierme intestinal.]
—	JV. din lat. intestinum, -i, idem.
intestin, -Ă adj. Intestin. — Care este în interior, înlăuntru, intern, care are loc s. se petrece în lăuntru, spec. între cetăţenii unei ţări. Certuri intestine.
—	JV. din lat. intestinus, -a, -um, idem.
intestinal, -Ă adj. v. intestin1.
înţesut, -Ă adj. v. ţese.
Înteţi vb. IVa, I. 1°. Attiser, activer. Redoubler, battre son plein, faire rage. 2°. Hăter. 3°. Redoubler. 4°. Tourmenter. 5°. Se repandre. II. 1°. (En parlant d’un sentiment) Posseder. 2°. Presser. For cer, ap-puyer. 3°. Pousser (un cheval). 4°. Pousser, exciter. 5°. S’exciter. 6°. (En parlant d’une vache) Aller au taureau. 7°. Faire un effort. 8°. S’adonner.
I.	(Despre foc; fig. despre pasiuni, sentimente, acţiuni, boli, frig, căldură, războiu etc.).
1°. Trans. A aţâţă, a face să crească, să se mărească, să se desvolte, să izbucnească, să devină
mai intens, cf. activă, încinde. înteţesc para, C. negruzzi, ii 86/2. Iar te-ai învrăjbit asupră-mi. Venera, iar mă munceşti! Dup'o lungă păsuire iar războiul înteţeşti, ollănescu, h. o. 277. Copiii mai înteţesc odată focul zdravăn, muscel, 87. || Refl. A creşte, a se aprinde, a se accentuâ, a deveni mai mare, mai intens, mai des, mai puternic, a se întări, a se intensifică, a se îndesi, a se repetă, a spori. Frigul.., aci slăbeşte, aci se înteţeşte. I. IONESCU, C. 241. Din ce în ce chefuitul mai mult se înteţeşte [la vânătoare], odobescu, iii 92/i2. False şi nelegale închinări [de mănăstiri], care se înteţesc mai cu seamă în prima jumătate a secolului alXVIIl-lea. id. II 24. Lupta se'nteţeşte. vlahuţă, p. 41. Ploaia, care se înteţeşte tot mai tare, a oprit lucrul, şi lucrătorii şi femeile lor se oploşesc în colibele înjghebate’n pripă. IORGA, N. R. a. I 355. Propaganda se înteţi. şăineanu, D. U. Chiotele se'nteţeă. TEODORESCU, P. P. 545b. După ce văzU că orăcăitul se înteţeşte, necum să piară... ISPIRESCU, L. 189.
2°. Trans. A iuţi. Ea şi-a înteţit paşii, a cotit pe ulicioară către rău şi a pierit. REV. CRIT. I. 298.
3°. T r a n s. A repetă. Să înteţeşti porunca, adică să porunceşti a doua oară, a treia oară, adese-ori. I. GOLESCU, C. I 353.
4°. T r a n s. A agită, a chinui. Foamea-l înteţeşte — fr. la faim le tourmente. pontbriant.
5°. Refl. A se lăţi. S'a înteţit vorba = s’a lăţit. BARONZI, L. 110/,,.
II.	(Complementul e o fiinţă).
1°. Trans. (Subiectul e o pasiune, un sentiment etc.) A cuprinde, a apucă cu putere, a stăpâni, a posedă. Dară înteţindu-l şi încingându-l dorul de părinţi... ISPIRESCU, L. 103. D’aice oîn-teţeă urîtul. id. V. 95/ls. Cum o înteţiră durerile... RETEGANUL, P. II 293.
2°. Trans. (Subiectul e o fiinţă) A zori, a da zor, a insistă, a nu da pace, a strâmtorâ, a strânge cu uşa, a constrânge, a pune sula în coaste (LM.). Cuvintele în deşert să nu-i cumvâ iasă, foarte îl înteţi. CANTEMIR, IST. 223. De vi (= vei) înteţi pre aceşti a răspunde..., au vor amuţi..., au.... p. MAIOR, IST. 263. Dacă văzu împăratul că-l înteţesc felele cu rugăciunile, zise... ISPIRESCU, L. 12. Smeul îl înteţise cu îmbiala. id. ib. 339. || I n-trans. A da zor, a zori. Când copoii or goni căprioara în vale de voi, atunci [hăitaşilor] să înteţiţi! ODOBESCU, Iii 88/10. Mai răriţi-o cu paharele şi mai înteţiţi-o cu trebile! ZANNE, P. IV 441.
3°. Spec. (Despre cal). Trans. A îndemnă să fugă, a împintenâ, a întărîtâ. Calul de dălogi strângând şi cu picioarele din pinteni înteţindu-l... CANTEMIR, ap. TDRG. Iar când îl înteţeâ..., calul se urcă ca fulgerul. ISPIRESCU, L. 170.
4°. T r a n s. A împinge, a stimulâ, a îndemnă, a stăruî, a da înainte (pamfile, j. ii); a dudui, a goni (LB.). Să nu ne mai înteţeşti la truda ta darnică. IORGA, S. N. 14. Lupul haid! p'acl încolo, căci îl înteţeau plăcintele. REV. CRIT. I 235.
5°. R e f 1. A se aprinde, a se încinge. Primăvara [dropioii] se înteţesc în lupte amoroase. ODOBESCU, III 14/17.
6°. Refl. (Despre vaci) A se împreună, a se goni, «a se umblâ cu taurul». LB.
7°. R e f 1. A se opinti, a se oţărî. Ca dracul se'nteţeşte Şi'nc'o palmă-mi mai croeşte. CONTE M-PORANUL, II 760.
■	8°. Refl. (Neobicinuit; construit cu dativul) A se îndemnă, a se dedă cu tot dinadinsul. Cu toţii pe pajişte'n stoluri vinului vechiu se'nteţesc. COŞBUC, JE,. 16/i„.
[Şi: (rar) înteţâ vb. Ia. | Adjective: înteţit (cu negativul ne(î)nteţit), -ă, (rar) înteţât,, -ă = aţâţat, intensificat; iuţit; repetat; lăţit; cuprins;
Dicţionarul limbii române, 16. XII. 1931.
II.. 51.
ÎNTICSl
— 802 -
INTIMA
.zorit, constrâns; incitat; împins, îndemnat, excitat, agitat; încins; oţărît. JBormisda, episcopul Romei, înteţat de Teodoric... şincai, HR. i 96/32. Răcneşte Vodă: Prostimea înteţită.;. îndrăzneşte a-şi pune voinţa’n faţa mea? ALECSANDRI, P. III 631. O tuse seacă..., din ce în ce mai crud înteţită... vlahuţă, ap. TDRG. Sară înteţită de rugăciunile... în cele din urmă mărturisi că ea este stăpâna condurului. ISPIRESCU, L. 187. Cf. 394;— înteţit6r, -oâre = care înteţeşte. | Abstracte: înteţite s. f. = întărâtare, aţâţare, accentuare, agravare, sporire, creştere, intensificare; acces. Ieşirea vărsatului să călăuzeşte uneori mai vârtos la copii, cu oareşcare răsărituri din somn şi cu înteţiri de epilepsie. PISCUPESCU, O. 246. în eventualitatea unei întetiri a conflictului politic din peninsula balcanică... ODOBESCU, III 379/8. La un moment de groaznică întetire a focurilor turceşti... id. ib. 594/2; — înteţit s. a. = intensitate, insistenţă. Să ceară mai cu înteţite. SBIERA, P. 83/„.]
■— Etimologia necunoscută (G. Weigand, Jahresbericht XIX—XX 136 presupune un *intl-tiarc > înteţă— cu schimb de conjugare: înteţi — cu acelaşi vocalism ca în tîtionem > tăciune şi deosebit de atlitio > afăt- Din punct de vedere morfologic e greu de admis un *intil%re, care ar fi trebuit să dea *intetire, cu aceeaşi disimilare ca în vîcînus > vecînus. S.Puşcariu, în Lat. tf, ună ki 42 credeâ că avem a face cu un derivat din inciius, dând în Dacoromania I 325—327 şi alte exemple de disimilarea lui i-ţ în t-ţ ('Hnceti > înteii). Din punct1 de vedere semantic e ademenitoare o apropiere de intentus sau inte(n)sus, participiile lui intendere, dar greutăţi prea mari formale se opun acestei etimologii).
ÎWTICSÎ vb. IVa v. ticsi.
ÎMTIEPTÂ vb. Ia. Stimuler, pousser.—(Munţii Apuseni) A îndemnă, frăncu-candrea, m. 101. [Grafia, care redă probabil o rostire înUepta, e nesigură.]
ÎXTII'IGÂ vb. I. S'eteindre. —Refl. A se întinde prosteşte, rădulescu-codin.
ÎXŢI«I,a vb. Ia. 1°. Aiguiser, tailler. Parler d'un ton suraigu. 2°. Mettre ă la broche.
1°. Trans. A ascuţi. Lebejoarele au zărit, Săgeţile şi-a înţăglat, Arcurile şi-a încordat. TEODORESCU, P. P. 421b. || Refl. Fig. A vorbi cu glas ridicat (răstit) şi ascuţit («în falset» ALEXI)', cf. a s e p i ţ i g ă i â. Ce te înţâglezi aşâ la mine ? (Braşov).
2°: Trans. (Bucov.) A străpunge (Straja). Com. A. TOMIAC. Au prins o broască răioasă şi înţiglindu-o, au venit la foc să şi-o prăjească.
SBIERA, P. 16/ie-
.[Şi: (dial.) înţăglă vb. Ia, înţeglâ (înţăglă) vb. Ia. Să-l întegleze! (formulă de jurământ). H. II 119; înţigli vb. IVa. ) Adjectiv: înţiglât (în-ţeglât), -ă = ascuţit; (despre glasul cuivâ) ridicat şi ascuţit (ca zgomotul produs de ţiglă când se sparge); (fig.) necioplit; străpuns; (despre gust) iutes. astringerit, (despre pământ) mrăniţos. Poate că glasu’ [ţăranu]îwi, odată ascultat peste mări şi peste ţări, pare prea’ntiglat orăşanului ce-şi deprinde urechea la sunetele streine. JIPESCU, O. 5. Greierii îşi începură înleglatu' concert. POPOVICI-bănăţeanu, ap. TDRG. Pământul de arat se cheamă telină... O ţelină... mai mrănitoasă (cu mai mullă mraniţă) se numeşte lăzlă sau ţiglă, iar adjectivul corespunzător esle ţăglos sau înţăglat. PAMFILE, A. 25. Subţiiază otelul, că e prea în-ţâglăt (— tare acru). (Braşov).J
—	Derivat din ţiglă (ţeglă), cu pref. în-.
iNTIHNÎ vb. Ia v. tihni.
ÎNTÎitr, ie num. ord., adv. v. întâiu.
ÎNŢIIEPŢI f vb. IVa V. înţelept.
iWTMilKCÎ vb. IVa. Gref fer. — A altoi pomii (cu tilinca). în pomul acela pre carele vreai să-l oltueşti, se lasă numai atâtea ramuri, câte vreai să întilinceşti, iară celelalte se- taie. economia, 133. [Abstract: întilincire s. f. = acţiunea de a altoi cu tilinca. Mie, carele am cercat cu fapta tot feliul de oltuit, nu mi-au plăcut ca olluitul făcut prin împlântatul ramurilor... şi ' ca înlilin-cirea. ib. 137. Cf. 132.]
—	Derivat din tilincă, cu pref. în-.
intim, -Ă adj. I0.'— 3°. Intime. Intimement.
1°. Care' este cât mai înăuntru, cât mai în fund, în partea esenţială a unui lucru. Pătrunderea intimă a vechei limbi române, maiorescu, CR. II 313. Natura intimă a lucrurilor. | Care este în fundul sufletului. Convingere intimă. Să mă pună în curent cu chestiunile lui intime, c. PETRESCU, î. II 85. | (Despre lucruri) Care este în foarte strânsă relaţie. Dacă Şincai ar fi cunoscut intima corelaţiune între Basarabi şi Basarabia, el nu comiteâ o asemenea enormitate. HASDEU, I, C. 72. Relaţia intimă dintre oameni, maiorescu, cr. II 403.
2°. Familiar, prietenesc, afectuos, cordial. Cu nota această intimă, convorbirea merse înainte cum putU, fără să ajungă la limpeziciunea de toate zilele, zamfirescu, R. 15. începuse o vorbire intimă cu el. EMINESCU, N. 58. || Adv. Se poartă prea intim cu ea.
3°. (Despre persoane, adesea substantivat) (Cel, cea) pentru care avem o afecţiune puternică, prietin foarte bun, apropiat (I 3°). Prezidentul corpului legislativ şi intimul lui Napoleon
III.	C. NEGRUZZI, I 327. Supt acest tânăr Domn... agerul Neculce... ajunse intimul, confidentul... lui Vodă. IORGA, L. I 238. Fiind aşă dar prin natura atribuţiilor sale un dregător intim al acestuia.
C.	GIORESCU, BUL. Com. IST. v 158. Anumite persoane care aparţin cercului rudelor sau intimilor autorului. D. RUSSO, BUL. COM. IST. I 37, cf. II 27.
[Accentuat (după fr.) şi: intim. | Abstract: (după fr. inlimitâ) intimiţâte s. f. = caracterul lucrurilor intime; prietenie afectuoasă, foarte strânsă; încredere nemărginită, (la plur.) lucruri intime, care privesc pe cinevâ foarte de aproape. Mi-a spus intimităţi. A fi în intimitatea cuivâ s. în intimitate cu cinevă- = ,a sta în legături de mare încredere, de strânsă prietenie.]
■—■ N. din'lat. intimus, -a, -um, idem (superi. Iui interior).
INTIMÂ vb. Ia. (Jur.) I0.—2°. Intimer.
1°. (Mai ales despre cinevâ cu autoritate de superior s. despre o autoritate) A notifică, a face cunoscut, a aduce la cunoştinţa cuivâ, spec. a face o notificare legală. I-a intimat ordinul de a plecă.
2°. A chemâ în judecată, a cită înaintea jude-căţii, spec. înaintea unei instanţe superioare, în apel.
[Adjectiv: (după fr. intimi) intimat, -ă = prescris, ordonat (de o autoritate), chemat în justiţie, spec. în apel; (substantivat) intimatul (intimata) = (cel-, cea) care, câştigând procesul în prima instanţă, este chemat(ă) înaintea instanţei superioare de către apelant'. | Abstracte: inti-mâre s. f. = acţiunea de a intimă; încunoştinţare, arătare, notificare din partea unei autorităţi; chemare în judecată, în apel; — intimâţie, intima-ţiine s. f. = intimare; actul de procedură prin
INTIMAT
- 803 -
ÎNTINÂ
care se face aceasta; — intimat s. a. = intimare, notificare, ordin. Ar fi şi luat in luna lui August din anul 1703 înalt intimat de la curte... pentru pornirea răscoalei, şincai, HR. III 218/25. Intimatul guvernului local. SBIERA, F. 393.]
.— N. după fr. (lat. intimo, -are, idem).
intimat s. a. î
intimâţtie s. f. J- (Jur.) v. intimă.
INTIM AŢIIJNE S. f. J
intimida vb. Ia. (S’) intimider.— Trans. A face pe cinevâ timid, a băgâ, a insuflă cuivâ teamă, frică; a face să se teamă, a înfric(oş)â, a speriâ. Liniştea Anei îl intimidă, —nu,mai ştiă cum să înceapă, vlahuţă, D. 203. Examenul acesta, pe care şi-l făceă la fiecare moment, îi osteneă şi-i intimidă mintea, id. 328. Acest aparat pompos mă intimidează. MAIORESCU, D.' II 223. Atâtea titluri o intimidară mai mult decât severele observaţiuni de adineori. C. PETRESCU, C. v. 8. | Re fl. A deveni (la un moment dat) timid, a se speriâ, a se înfricoşâ. Larvele care se intimidează înaintea a iot ce e mare. id. î. II 58. [Adjectiv: intimidât, -ă = cuprins de frică, de spaimă, înfricoşat, speriat. | Abstract: in-timidâre s. f. = acţiunea de a (se) intimidâ, înfricoşare, speriare. Vroiâ cu orice preţ să producă o intimidare a opoziţiei, maiorescu, d. IV 118, cf.
iii	476.]
—	N. după fr.
intimitate s. f. v. intim.
ÎNTIMPINÂ vb. I (s. d.) v. întâmpina ş. d.
ÎNTINÂ vb. I(a). 1°. (S’)embourber. 2°. (Se) crotter. 3°. (Se) salir; faire ses besoins. 4°. Souiller.
1°. t Trans. A băgâ în tină; refl. a intrâ, a se cufundă în tină, cf. înglodâ, înnoroi, împotmoli. Spăseşte-mă de lut şi nu mă întinâ. CORESI, PS. 178. Intinai-mă în tină (: je suis e n f o n c 6 dans un bourbier) adâncată, id. ib. 177.
2°. Trans. şi r e f 1. A (se) umpleâ, a (se) stropi, a (se) murdări, a (se) mâzgăli cu tină. LB. N’a voit să-i ajute, ci a zis că ea nu se va întinâ pe picioare săpănd la fântână, marian, o. I 165. Ce trece prin tină şi nu se ’ntină? [Umbra]. GOROVEI, C. 378, Cf. ALECSANDRI, P. P. 304b, JARNIK-BĂRSEANU, D. 17.
3°. P. ext. Trans. şi refl. A (se) murdări (cu orice murdărie), a (se) mânji, a (se) mâzgăli (LB.); spec. refl. (despre copii mici) a face pe sine (pamfile, cer. 5), (şi despre oameni mari) a-şi face treaba, a se căcâ (Com. I. c. panţu). Copilul nu se va întinâ în post. GOROVEI, CR. 871.
4°. F i g. T r a n s. şi r e f 1. (Construit cu prep. în, întru, cu, f ŞÎ cu dat.) A (se) murdări, a (se) spurcă, a (se) pângări, a (se) necinsti. Toţi câţi întru necur&liile aceastea întină-se... CORESI, EV. 27/17. Toţi..., câţi se vor întină întinăriei... id. ib. 27/13. Veşmântul... sfântului botez, care l-ai întinâtu... cu păcatele tale... varlaam, C. 20,2. N'am întinâtu curăţîia trupului, dosofteiu, V. S. 133,2. Să nu se întine... cinul preoţesc, şincai, HR. Iii 38/22. Fămeia..., îndată ce să va întind odată de... curvie, piere de la dânsa ruşinea, piscupescu,
O.	131. Mândria... au întinat şi pre îngeri. KONAKI, P. 264. N’au întinat scumpa fecioria ei cu cea mai mică pală. pann, E. i, viii. Persecuţiunea religioasă n'a întinat niciodată ospătosul pământ al României. ODOBESCU, I 469/2,.
[Prez. ind. întîn şi întinâz. j Abstracte: întinâre s. f. = acţiunea de a (se) întinâ, murdărie, pângărire. Toată întinarea şi imăciunea hulii îşi spală. CANTEMIR, IST. 217;.— întinât s. a. = în-
tinare. D[u]mn[e]dzău apără pre această nepărtaşe de ’ntinătu. dosofteiu, v. S. 245 ; — (învechit) întinăciune s. f. = murdărie, pângărire. Fără nici o hulă şi întinăciune. antim, p. 12. Te-ai curăţit de întinăciunile ceale mai dinainte, mineiul (1776)
10	82/2. Noianul întinăciunei şi al stricăciunei. PISCUPESCU, O. 44. Curăţirea de toată spurcăciunea şi întinăciunea trupească, marian, na. 121, cf. I. 53; — întiiiătură f s. f. = murdărie, necinste, spurcăciune. Viaţă cu înlinălură. CORESI, EV. 2 3 8/27. Putoare şi întinătură. id. ib. 242/5. | Adjectiv: întinât, -ă =■ cufundat în tină; umplut, stropit, murdărit cu tină; murdărit; spurcat, pătat, pângărit, necinstit. (Ad 1°) S’au aflat trupul lui într’o bahnă întinat. LET. I, A. 43/12; (ad 2°) Veşmânt spart şi întinâtu. VARLAAM.
C.	II 112. Fără zăbavă au sării in mare, ca să-şi spele trupul cel întinat, drăghici, R. 90. Cel ce se apucă de spălat şi de scăldat pe vreun mort şi nu rade bine lina... de pe dânsul, de cumvă e întinat... MARIAN, 1. 48; (ad 3°) O vacă întinată, Necinsteşte cireada toată, zanne, p. i 687; (ad 4°) Viaţa porcească, întinată şi împuţită. MOXA, 359/ls. Inimă întinătă şi necurată, varlaam, C. 345. Spurcat şi întinătu de toate păcatele, mineiul (1776) 212/2; (negativ:) ne(î)ntinat, -ă = neumplut de tină, curat, imaculat. Fecioară neîntinătă. ib. 2091/2. Mânile voastre să fie neîntinate ăe sânge. marcovici, d. 274. Neîntinatul văl al nevinovăţiei. odobescu, i 125A.]
—	Derivat din tină, cu pref. în- (s. din loc. adv. în tină).
ÎNTINÂ vb. Ka). 1°. Scier un arbre â peu pr&s completernent, mais sans l’abattre, 2°. Placer, poser en iquilibre instable. 3°. Appuyer Ugerement. 4°. Mre vaniteux, obstinâ.— (Mold., Bucov., Banat şi prin Transilvania).
1°. (Mii.; învechit) Trans. A tăiă un copac de la rădăcină, însă nu de tot, ci aşâ încât abiâ să se mai ţină. Ştefan-Vodă... au trimis înainte ca să apuce calea Cozminului, ca să taie pădurea, să o înţineze, ca să o poată porni să cază asupra oştii. LET. I, 138/25. Prinseră a tăiă o parte din pădure..., însă n’o deteră la pământ, ci numai o înţinară. marian, t. 24.
2°. P. ext. Trans. A face un lucru (dela început) slab, prin aceea că nu-l închegăm, nu-l compunem laine. Inţin = (lat.) aliquid leviter ad-figo...; (germ.) etwas [un]dicht anfiigen. LB., cf. herz.-gher., m. iv 206.
3°. Trans. A rezemă uşor (o uşă). Inţână— (germ.) leise anlehnen (eine Ttir). herz.-gher., m. IV 206).
4°. Refl. A se fuduli; a fi încăpăţânat (Straja, în Bucov.). Com. A. tomiac.
[Prez. ind. înţinâz şi inţin. | Abstracte: în-ţinâre s. f., înţinât s. a. = acţiunea de a înţinâ. | Adjectiv: înţinât, -ă adj. = f (Mii., despre copaci) tăiat la rădăcină, încât abiâ să se mai ţină ; (despre obiecte) care abiâ se susţine, aninat s. ră-zimat uşor, care abiâ se mai ţine, puţin sprijinit, gata să cadă jos (şez. v 102, creangă, gl.), (despre fiinţe) gata să se năpustească asupra cuivâ, să se încaiere, să sară la bătaie (şez. V 102; com. A. COCA, Oraviţa, în Banat), gata, pregătit, «puţin trebue... ca să saie ars» (şez. ii 138b/27), aspru (pamfile, J. ii), iritabil (herzog - gher., m.
iv	206), care se mânie îndată (com. g. tofan, Bilca, în Bucov.), agresiv (CDDE. nr. 876), dispus spre ceartă, cu toane (baronzi, i 3/4), încăpăţânat (com. A. tomiac, Straja, în Bucov., VICIU, S. GL.). (Ad 1°) Întâiu îi mergeă cu noroc; iară mai apoi i-au amăgit ai noştri, de i-au băgat la codru; fiind copacii înţânaţi pre lângă drum i-au surpat asupra lor, unde câţi n’au pierit de copaci, i-au prins vii. LET. I 100/2O. (Pe pagina
ÎNTINĂCIUNE
— 804 —
ÎNTINDE
următoare găsim construcţia: Eră codrul întinat de copaci; şi întrând Leşii în codru, iată cad copacii asupra Leşilor). Zboară copacii asupra Le-şilor: eră abiă înţinati şi numai cât îi cl&tiiă, îndată cădeâ. M. costin, ap. gădei, cf. şincai, hr. I 324/24; (ad 2°—3°) Gălasă pod viclean şi înţânat slab pe apa Ramului..., să dea pre pod, să pice. cu oastea-şi marele Constantin. DOSOFTEIU, V. S. 17b/s. Aşeză o leasă de nuiele... numai .în[inată peste [groapa, în care aveâ să cadă lupul], creangă, P. 29. Urnim, o stâncă din locul ei, care erâ numai înţinată. id. A. 28. Numai că i se rupe un picior, ce d'abiâ eră înţinat (tip. întinat). SEVASTOS, N. 70/30; (ad 4°) Ţara scărşcă, pribegii stau înţinati. let. i 209/u. Mamă, pentru ce se ţine Sandu chiar aşâ 'nţinat; Ştiu că nu-i de în-părat! COŞBUC, SĂM. II 28. Dar doamna, încăpăţânată şi întinată... marian, tr. 67. Mirele e un om înţinat şi cărpănos. id. nu. 603. Întinat .(= gata) să mă omoare. ŞEZ. II 138b/27. Duşmanii stau înţănaţi: când încă nu s’au încăierat, ca Austria şi Serbia înaintea războiului din 1914 (Ora-viţa). Com. a. COCA. Copila eră tare întinată = cerbicoasă (Câmpia Ardealului, Ocna Sibiiului). VICIU, s. GL. Mă uit înţânat = aspru, pamfile, t. ii.]
—	Din lat. pop. *in-tenuo, -are «subţiez». Cf. aţină. S. Puşcariu, Worter u. Sachen I, 111—114.
ÎNTINĂCIUNE s. f. v. întinâ.
IntinAtbkă f S. f. v. întinâ.
Întinde vb. III. 1.1°. Tendre, bander; brandir, mettre en joue; tendre (un piege); (en parlant de l’araignâe) tendre (sa toile), fitendre, allonger (l’aile, le bras, etc.); tendre (la main). Tirer (par). 2°. litendre (une ătoffe etc.). Dresser (urie tente); abaisser (une pâte). iStaler (des marchandises), etendre (du linge, desherbes etc.). Mettre (la nappe, le couvert). Prolonger (la conversation). 3°. Tor-turer. 4°. tâtendre (ses domaines), repandre (des paroles, des sentiments); prolonger. 5°. Tendre a... 6°. Tendre, offrir. 7°. Tendre vers, partir. 8°. Stendre, graisser. II. 1°. S’ilirer. Se redresser. Se hausser, s'allonger. S’etendre, s'allonger; mourir. Abattre, âtendre ă terre. 2°. S'etendre (dans l’espace). 3°. S'&tendre, se râpandre. Se communiquer. 4°. S'itendre, passer les bornes. 5°. S'etendre (en parlant). 6°. Tendre vers, disirer. 7°. Oser. 8°. Durer. 9°. Bouter, pousser au gras. III. 1°. Tirer. 2°. Allonger.
I. Trans. 1°. (Despre corpuri elastice sau flexibile: coardă, funie, muşchi etc., spec. despre coarda unui arc, cocoşul puştii etc.) A trage de unul s. de amândouă capetele lungind s. încordând, a struni. Armă scoaseră păcătoşii, întinseră arcele sale să săgeate mişelul şi meserul. psalt. 68/e. Sau cine-i acela c[e]-au întins şvara preste dănsu? dosofteiu, ap. GCR. I 267/ls, cf. (au întinsă fune) S. CLAIN, ib. II 158/u. Arcuri se întind în vânt. eminescu, P. 242. Nu întinde coarda (s. a/a. C. negruzzi, i 251), că se rupe! zanne, p. iv 314. A întinde ( = fr. armer) cocoşul unei puşti, pontbriant. | P. anal. (Despre o armă alta decât arcul) A îndreptă spre..., a ochi. Să întindă Laslau cu toporul, să laie capul lui Belie. IOAN D. vaslui, ap. GCR. 362/u. Un alt Sârb întinse puşca, şi făcând foc, omorî... pe bietul Sârb. POP. ib. II 3 6 5/37. întinde puşca să deie. şez. II 40/,. | (Despre laţ, undiţă, cursă, piedecă) A pregăti laţul, cursa etc., încordând mecanismul lor, fig. a se folosi de mijloace insidioase s. nepermise spre a-şi realizâ scopul. Va întinde laţuri, prav. MOLD. 102. ’Ntind sâlţe şi laturi, dosofteiu, PS. 32. întind curse, ,ca să prinză inima altuia. MARCOVICI, D. 42/j.
Doi vânători... tind laţuri unui cerb. ODOBESCU,
II	194. Vânătorul 'ntinde ’n crâng la păsărele laţul. EMINESCU, P. 272. O cursă pe care i-o în-tindeâ tată-său. ISPIRESCU, L. 18.^Dracul nu face punţi şi biserici, ci întinde curse şi piedici. ZANNE, VI 588. A întinde undiţa = a lăsâ undiţa în apă; fig. a atrage, a momi, a înşelâ. Undiţa dacă voiu tinde... pann, e. ii 32. Şi precum pescarul undi-ţa-şi întinde şi cu râma înşală peştele de-l prinde — aşâ îşi întinse planurile sale spre ea-, ca să o tragă cu vorbe morale. GCR. II 382/2. | (Despre pânza de paianjen) Au văzut un paingăn întinzându-şi mrejele sale într'un unghiu. drăghici, R. 80. || P. anal. (Despre membrele corpului: aripă, mână, braţ, picior, deget etc.) A mişcâ lungind într’o direcţie oarecare, spre a le pregăti (de zburat, de primit, de umblat etc.); fig. a întinde mâna (s. mână de ajutor) = a ajuta, a salvă. Atunce Pavelu... tinse-şi (= rădicându N. testament 1648) măra. COD. VOR. 73. Idolii... mâne au, şi nu le tindu. CORESI, ps. 322. Tinse arepile sale şi priiml el. id., ap. GCR. I 15/16. Un vultur... ş[i]-tinsease arepile. MOXA, 368/6. Tinsă mâinile sale cătră scaunul înfricat. CUV. D. BĂTR. II 354. Atuncia să m[i]l[o]stivl Dumrtezău şi-ş[i] linse mâna sa, de apucă sufletul lui Adam (a. 1625), ap. GCR. I 64/41. Acestora tinde mâna milei sale. varlaam, C. Iij. Sfânta ta direaptă... şi stânga le tinde. DOSOFTEIU, P. 47. întinş cătră line mâinile meale. biblia (1688), ap. CP. 170. Mâna ta cea tare iinzând-o robului tău... mineiul (1776) 1972/i- Le tindeă mână bună ( = mână de ajutor), ib. 18x/i- întinzându-şi aripile, ajunge razile soarelui. physiolog (1777), ap. GCR. II 111/u- De unde straşnicul vifor întinde aripi de gheaţă, konaki, p. 285. Noaptea întinde întunecoasele-i aripi, marcovici, C. 35/4. îngenuchind, şi-au întins mânele cătră ceriu. DRĂGHICI, R. 35. întinsese capul înainte. C. NEGRUZZI, I 42. întinde cu mândrie aripele-ţi uşoare, O! sufletul mieu vesel, O! suflet fericit! alecsandri, P. I 124. Tinde-acum frăţeasca mână peste Dunărea română, id. ib. in 518. Puternicele braţe spre dânsa întindeâ. EMINESCU, P. 208. Ea... mâna fină i-o întindă. id. ib. 235. Fata zâmbi, întinse mâna: «Dumneata eşti domnu' Macovei?» SADOVEANU, M. 113. Făt-Frumos! Făt-Frumos! întinde mâna ta cea dreaptă! CREANGĂ, P. 98. Acesta îşi întinse mâinile către Ercule. ispirescu, U. 66/21. Blestemată şi ţărâna, Unde mi-ai întins tu mâna. TEODORESCU, P. P. 304. întinse mâna peste păntecile ei. ŞEZ. II 116/23. Nici picioru’ n'oiu întinde. JarnIic-bArseanu, D. 248. Num' un deget mi-a întinde, doine, 180/,. (P. anal.; despre crengi, rădăcini etc.) Chedrul ramuril[e]-şi tinde, barac, AR. 46. Cum se sădeşte, se prinde şi rădăcinile-şi tinde, pann, e.
ii	21. | (Despre oameni) A trage (încoace şi încolo). Că la unii, vine bietul popa Ghiţă, da la alţii nu vine, că de! e şl el întins în toate părţile. D. STĂNOIU, C. I. 30. # A întinde (pe cinevâ) do mâuccă — a se ţineâ de cinevâ, a nu-i da pace, a-1 ruga cu stăruinţă. Să stai să te cerţi cu samsarii care forfotesc de colo până colo şi întind clienţii de mânică. brătescu-voineşti, l. d. 65;
2°. (Despre piei, ţesături sau orice obiect strâns, îndoit, împăturat, mototolit etc!) A aşterne în toată lărgimea şi lungimea lui. Măcar trei coţi de pânză Pre pieptu-i să-i întinză. GCR. II 117/32. Corăbierii ridicând anghira, au întins vintrele. DRĂGHICI, R. 7. Mergi de’vtinde verzi covoare. alecsandri, p. 142. El întinse pe pajişte nişte scoarţe scumpe. ISPIRESCU, L. 109. Muierea le întinse hainele, să se usuce. RETEGANUL, P. III 4/s. Năfrămi înainte i-o întins. ŞEZ. I 177/ia. Badea 'ntinde hamurile. jarnIk-bărseanu, d. 252. Nora merge la fântănă. Cu cămaşa soacrii'n mână. O moaie odată ’n apă: Na-ţi-o, mamă, că-i spă-
ÎNTINDE
- 805 -
ÎNTINDE
lată, Şi-o 'ntinde pe o nuiă, De hărăie câinii la ea. ZANNE, p. IV 514. (Fig.). Inveşlişi-te cu lumiră ca în cămeaşe, întinseşi ceriul ca o piale. PSALT. (SCH.) 213/10. Şi-i tinse (= netezi) lui marea, coresi, Ev. 267s,. || Spec. (Despre un cort) A-l despătură şi a-1 aşeză. Au întins câtevă corturi afară din TJdri. LET. II 173!. Şi acolo au întins vr'o cinci şase corturi, ib. 352/6. Porunci să întinză corturile. GORJAN, H. II 2/30. Ienicerii... răspăndindu-se în roiuri, întind corturile mari. eminescu, p. 238. Împăratul îşi întinse cortul sub dafin, fundescu, P. 22/20. | (Despre o pastă, un aluat; refl. = pasiv) A-i da forma unei foi, lăţindu-1 şi subţiindu-1. [Aluatul] se întinde, se lăţeşte, se turteşte cu sucilorul. PAMFILE, CRC. 4.
| (Despre războiul de ţesut) A pregăti totul pentru ca să înceapă ţesutul. Cănd războiul întindeâ Şi pânza o nevedeâ. hodoş, P. P. 199. | (Despre cărţile de joc) A le aşterne pe masă, ca să, ghiceşti din ele. Pot să ’ntind şi cărţile, să .vezi şi dumneata singură... sadoveanu, b. 31. || P. anal. A înşiră, a expune (marfa spre vânzare), a etala; a răsfiră, a răspândi (lucruri, ca să se usuce etc.). Vn păscari... ieşi dela mare cu peaşte şi 'nlinsease în târg de vindeă. dosofteiu, V. S. 70, cf. MINEIUL (1776) 1053/i- Toţi cei ce vin la iarmaroace în zile de târg şi întind marfa spre interesul lor... uricariul, I 1 46/b- Au întins-o [buruiana] la soare, ca să se usuce. DRĂGHICI, R. 62. Trii oameni cu lopeţile scormolesc, întind, strâng grâul.
I.	IONESCU, C. 176. Au întins hoştinele fierbin-cioare pe o pânzătură. creangă, a. 15. # A întinde masa (propriu zis: faţa de masă) = a pune masa pentru mâncare. Intinsemasă mare pentru bun şi pentru rău. ISPIRESCU, L. 80. Mândră masă 'şi întindeâ. ALECSANDRI, P. P. 72/,a. Lungă masă întindeâ. şez. IV 133b/sl. Ntins-am masă peste drum,, colinde, ap. GCR. II 325/s. # A întinde masă cu cinevâ = a fi bun prieten cu dânsul, zanne, p. iii 654. A întinde vorba = a lungi vorba, a vorbi mai mult decât trebue. Ce să mai întind vorba? reteganul, p. i 55/„.
3°. (Despre fiinţe, spec. despre oameni) A lungi corpul cuivâ, trăgându-1 cu aparate de tortură, a chinul, a munci, a căzni, a tortură. Pre sv[â]ntul Evdocsie îl întinsără şi-i strujiră coastele. dosofteiu, V. S. 9. Tinsără pre fiică-sa şi o bătură, id. ib. 37. Să nu-l întinzi pre el în chinuire, biblia (1688) 90. Porunci de-l desbră-cară şi-l întinseră cu legături de ştreanguri. MINEIUL (1776) 105Vi- lntinzându-l... îl bătură, ib. 1862/2. O tinseră pre jeratec de foc. ib. 1792/j, cf. 1622/jj, 1862/i- Ca pe-un duşman te-aş întinde. SEVASTOS, P. P. 235/3. Ca p'un câine te-aş întinde. teodorescu, p. p. 278b. pe crucea lui Pilat întinsu-l-o. ŞEZ. II 414/36. # A întinde pedeapsa (asupra) cuivâ — a pedepsi. Pre care, dac’ îl voiu prinde, Pedeapsa îi voiu întinde. barac, AR. 26. Vrsitoareleîntinse pedeapsa aceasta şl asupra împărăţiei, ispirescu, L. 102.
4°. Fig. (Despre putere, stăpânire, împărăţie etc.) A lăţi, a lungi, a mări. Filip al doilea, craiu a[7] Spaniei, întinseasă a sa stăpânire până la noa lume (a. 1734), ap. GCR. II 151/10. Noaptea... întinde schiptrul său de plumb, marcovici, c. 8/2. Impărafi ai Persiei, care îşi întinseseră împărăţia până la India. GORJAN, H. 9. Cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră. EMINESCU, P. 245. Îşi întinsese hotarele împărăţiei, ispirescu, L. II. | (Despre cuvânt, iubire etc.) A lăţi, a răspândi. Pavel... tinse cuvântu până la miazănoapte. COD. VOR. 16. Părintele... tinse iubirea sa de oameni. CORESI, EV. 20 /29. Ş-au tins preste tot rodul a sa bunătate, dosofteiu, v. S. 204,2. | f A prelungi. Cu cât amil această muiarea tin-deâ-şu cearerea, atâta şi Hristos întoarcerea. CORESI, EV. 325/si.
5°. t Fig- (Construit cu dativul s. cu către) A îndreptă, a adresă cevâ. Şi-şi tinde a sa dulceaţă vecinilor. CORESI, EV. 319/,. Frâmseţiei şi dulciei aeeştii lumi să nu ne robim, jurăminte tinzind. id. ib. 548/12. Întindeâ ruga cătră ,D[Mm]r/[c]zoM. DOSOFTEIU, v. S. 27. Cf. 213. Cătră luciul milostivirii tale întinz ochiul inimii meale. mineiul (1776) 171\/2.
6°. A prezentă, a oferi, a da. Au tins cartea la mâna Împăratului. LET. I 165/35. Şi întinzănd paharul cu vinul... PROLOG (1675), ap. GCR. r 224/jj. I-au întinsă tabachere Şi cănd Vodă s'au plecat... (a. 1777). ib. 11 116/,,. li tinse un bilet scris pe o hârtie roză. c. NEGRUZZI, 1 22. Im întinzi o gură: Fericii mă simt atuncca; EMINESCU, P. 188. Intorcându-mi faţa, eu spada ţi-am întins, id. 202. Ie (= ia/ un pahar, şi-l întinde gazdei. CREANGĂ, A. 97. Şi-i întinde-o cupă plină. ALECSANDRI, P. P. 206b. Fii bună şi-mi întinde-o bucată de pâne. RETEGANUL, p. I 35/2l. Cf. IV 74/3B, II 8/2,. | (Neobicinuit; absolut) Fu îi cer ca să-mi dea mie Şi el îţi întinde ţie. PANN, P. v. 1 88.
7°. Trans. (cu complementul: pasul, aripa, p. ext. mersul, zborul) şi (cu eliziunea complementului; construit cu s p r e s. la) intrans. A-o luâ, a porni la drum, a plecă, a zbură. Vulturul spre muntele Ceahlău întinsă zborul său. DONICI, F. 14. Cu toate oştile spre Italia întinzănd... cantemir, hr. 316‘/22. El au întins spre Roma. id; 276/13. O întinse cu grabă spre Bucureşti. BĂLCESCU, M. v. 145. Întinzănd tot mai la munte,... se adăposti într’un loc anevoie de apropiat, id. M. V. 128. Întinse unchiaşul la drum. ispirescu, L. 96. Întinseră pasul la drum. id. 224. Întinseră piciorul la drum. id. 322. # A întinde inga (s.
o	fugă) = a o luâ la picior, a fugi. Iară oastea... întinseră fuga. calendariu, (1814) 122/22. Şi el înfricoşat întinse fuga. marcovici, C. 222. lepu-rile întinsă fuga. ţichindeal, f. 27. Şi ’ntinseiu
o	fugă lungă, Dracii haida să m’ajungă. marian, I. 469. || (Complementul este hora s. alt dans, care se face tot mai mare, pe măsură ce se prind mai mulţi să-l joace) A porni, a jucâ. Ce horă au să ’ntindă! COŞBUC, F. 111. Hori de-mi întindea, Hori de-mi învârteâ... TEODORESCU, p. p. 647.
8°. (Despre grăsime, alifie, marmeladă etc.; după franţuzeşte) A unge. Întindea delicat untul pe chiflelele despicate în două. C. PETRESCU, C. V. 141.
II.	Refl. 1°. (Despre o fiinţă) A se încordâ lungindu-şi (din cauza oboselii, lenii, somnului etc.) membrele corpului, cf. desmorţi; (despre membrele corpului) A se încordâ. Muşchii se întinseră ca coarda unui arc. C. NEGRUZZI, I 42. Gerilă se întindeâ de căldură, de-i treceau genunchele de gură. creangă, P. 251. El însă au început a.se întinde şi a strigă, sbiera, p. 131/le. Să în-tindeâ şi mai căscă. şez. ii 35b/4. || A se îndreptă. Muierea zgârcită... adia se întinse (: se îndreptă biblia 1688). coresi, ev. 409/29. || A se face mai mare, mai lung, înălţând mânile s. ridicându-se în vârful picioarelor, a se lungi, a se înălţâ. Se tindeâ cu amăndoă mânile şi cuprindeâ pre Dimitraşco... de grumaz. LET. II 348/,4. Care nu poate s’o vadă, Pe degete se întinde, Doară o poate cuprinde. MARIAN, v. 72. Se întinde, ca să ia un pahar. ISPIRESCU, u. 9—10. Se’ntindeâ şi n’ajungeâ! JARNlK-BÂRSEANU, d. 430. || A se aşterne lungindu-se, a se lungi la pământ, a se culcă. Ochiu-mi... admiră o cadână, Ce’n cadrul ei se’ntinde alene pe covor, alecsandri, p. iii
4.	In pat se’ntinde drept Copila să se culce, eminescu, p. 261. Şi te’ntinde la soare. MARIAN, D. 131. Intinsu-s’a popa să moară. DOINE, 289/2. | P. ext. A muri. Bine au făcut că s’au întins (= a murit), ţichindeal, f. 186. || (Mai rar)
ÎNTINDE
- 806 -
ÎNTINDE
Trans. A culcă la pământ (învingând), a doborî. Ghemiş... La pământ îl întindeă, De falangă mi-l legă Şi-l băteâ şi tot strigă, alecsandri, P. P. 130.
2°. (Despre un loc, un accident de teren, o clădire etc.) A se prelungi (într’o direcţie). Piaţa se întinde ovală pe un neted şes. c. negruzzi, I 36. Peştera ce se'ntinde departe sub pământ... alexandrescu, M. 11. Zidu-i cel înalt Se'ntinde împrejuru-i pustiu şi învechit, id. ib. 9. O câmpie verde sub mine s’au întins. ALECSANDRI, P. I 128. Vale adâncită... Ce se’ntinde ca o ceaţă. id. îl 9. Ograda,., se'ntindeă gălbuie în lună. EMINESCU, N. 51. Munţii noştri se întind ■(= fr. courent) de la Nord spre Sud. pontbriant.
3°. Fig. (Despre lucruri care se pot împrăştiâ, ocupând un spaţiu mai mare) A se lungi, a se răspândi, a se lăţi, a se răsleţi, a luâ o .extensiune (prea) mare. Parada se întindeă ca un şerpe pe şovoita uliţă. c. NEGRUZZI, I 29. La apus se adun norii, se întind ca un veşmânt, alexandrescu, M. 17. Focul taberii s’a stins, Neagra umbră s’a întins, alecsandri, p. II 107. Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare. eminescu, p. 242. In urma lor se’ntinde falnic armia română, id. 243. Întreaga divizie a 3-a se întinsese în marş spre podul Jiului de la Gangiova.
D.	zamfirescu, R. 223. Ploaia se întindeă. id.
241.	|| P. anal. A se lăţi, a se răspândi, a se desvoltâ. Atâta se tinse cuvântul acesta, căt... CORESI, EV. 349/la. S'a întins şi legea pănă a fi 6 părţi Musulmani. E. văcărescul, ist. 247/33. în-tinzăndu-să pricina şi la înfăţoşarea judecăţii Divanului. uricariul, II S/23. Talentele, când lenea le cuprinde..., Se pierd fără a se’ntinde. donici,
F.	II 18. Ascultaţi! marea fantomă... dă o poruncă... Glasul ei se'ntinde, creşte. ALEXANDRESCU, M. 14. Visul... se’nfiripează şi se’ntinde. eminescu, p. 237. Negoţul, când merge bine, de firea lui este să se întinză ca pecingenea. ispirescu, l. 270. S’a întins ca fulgerul vestea, reteganul, p. iv 43/u. | P. ext. A ajunge. Ochii lui... să întinde cu privirea foarte departe, drăghici, r. 46. || (Despre râs, căscat, boale) A trece de la unul la altul, a se comunică, a se luâ, a se molipsi. Neprietenul se întinde ca pecingenea. ISPIRESCU, M. v. 11/10. Râsul se întinde (= fr. est communi-catil'). Epidemia se întinde (= fr. gagne). pontbriant.
4°. (Despre oameni, p. ext. puterea s. stăpânirea lor) A se lăţi, a se mări, a trece peste limită s. drepturi, a ajunge dincolo de... Şi Tătarii... s’au fost tins, de şi-au fost făcut... sate la ţinutul Lăpuşnii. let. ii 4S/30. Gf. 460/a3. Să nu se tinză în Ţară să facă jafuri. MAG. IST. iv 52/,. Şi pănă la Diiu s’au Uns. mag. IST. II 138/G. Intimăndu-să. şi peste Olt... DUMITRACHE, ap. GCR. II 127/22. Să puie şi semne, ca să ştie pănă unde să se întindă orăşenii , cu păşunatul vitelor lor. uricariul, II 25/4; Puterea mea se'ntinde Peste ceriu, peste văzduhuri. KONAKI, P. .87. Focul... s’au întins pănă în cămara, unde erâ pravul. drAgiiici, R. 22. | Spec. (Jur.) A aveâ putere, autoritate, competinţă asupra... Măcar că această voie a giudeţului să tinde, cum am şi mai dzâs, pre multe locuri, până la moarte... prav. 743. Această puteare... nu să Unde departe, ce numai pănă la tată-său. ib. 394, cf. 514. | (Absol.) Să păşească bucatele lor... cu ştiinţă şi cu voie, iară mai mult să nu se întinze. LET. iii 168/s.
5°. (Despre persoane s. despre faptele lor; construit cu prep. cu, 1 a) A da extensiune, a se extinde, a desvoltâ, a prelungi, a insistă, a stărui, a face digresiuni. Pricinile ce... au făcut pe tatăl de a nu să întinde mai departe cu istorisirea. DRĂGHICI, R. 106. N’a lăsat-o să se întinză la sfat. PANN, E. IV 21. Cu mai multă’ndrăzneală la
cuvinte s’a întins, id. ib. III 29. Nu te’ntinde cu lauda. id. ib. 36. M’aş întinde prea departe cu povestirea lor. m. kogălniceanu, arhiva rom.
II	voi. III. Ar fi fastidios a mă întinde mai mult asupra acestui subiect. GHICA, ap. TDRG. Să nu se mai întindă la vorbă lungă. VLAHUŢĂ, D. 13. Ne-am prea întins cu vorba, creangă, P. 258.
6°. t (Construit cu prep. către s. spre; despre persoane) A năzui, a râvni (la cevâ), a tinde. Spre toate bunătăţile să ne tindemii. CORESI, Ev. 199/16. Către alalte... nu se tindtt. id. ib. 263/27.
7°. Fig. (Despre oameni) A se încumetă, a îndrăzni, a cuteză. Nu departe să vă îniindeţi a mearge. biblia (1688) 442. Să nu se întinză Postelnicul a luă de la nimine măcar preţ de un ban. URICARIUL, II 277/jv. De mă voiu întinde mai mult la acest amor... pann, E. i 10. Mizerabilul! să se’ntinză pănă ’ntr’atâta, ca să-mi facă un afront! caragiale, T. ii 24/„. Nu te ’ntinde, nu te-umflă! şez. IV 220/31. # Nu te’ntinde mai mult de cât ţi-i oghealu! ALECSANDRI, T. 464. Nu te întinde pănă nu te ajunge învelitoarea! BARONZI, L. i 63/9. A sc întinde la caşcaval = a aveâ prea multe pretenţii (zanne, p. iii 515), a-şi arogâ drepturi care nu i se cuvin, a-şi luâ nasul la'purtare, a se (cam) obrăznici (zanne, p.
iii	515).
8°. Fig. A ţineâ, a durâ, a stărui, a se prelungi, a dăinui, a rămâneâ neschimbat. Noi ne întlndemu în răutăţi. VARLAAM, c. 317. Vreamea cum va fi... adease ori se întinde preste tot pa-trarul. calendariu (1814) 80. Veseliile se întinseră până noaptea târziu. ISPIRESCU, L. 376.
9". (Despre moare, vin şi lichide băloase) A se trage (costinescu), a curge gros, în mod neegal. Lichidul acesta... începe... sâ se întindă, pam-file-lupescu, cr. 48. Pelteaua se întinde.
III.	Intrans. 1°. (Construit cu d e s. la) A trage. Boii se spetesc întinzănd la jug. alecsandri, t. 970. Pescarii întind vesel de căpătâiul funiilor, odobescu, ap. TDRG.
2°. (Construit cu prep. din) A încordâ, a lungi (o parte a corpului). Găini moţate se apropiau tiptil, tot întinzănd din găt. AGÂRBICEANU, L. T. 45.
[Ind. prez. 1 sg. întind şi (f şi regional) întinz; conj. prez. 3 sg. să întindă şi (t şi reg.) sâ întinză (întinze); imper. întinde! aorist întinseiu (t în-tinşu), part. întins, ger. întinzănd (f tinzind CORESI, EV. 548/12). | Şi: tinde vb. III. Tyind = in-tendo, ung. nyitok. LEX. MARS. 219. | Adjectiv: (în)tins (cu negativul: ne(î)ntins), -ă = încordat, lungit, prelungit, extins, lung, mare; culcat de-a lungul, aşternut în toată lungimea şi lăţimea, (despre
o	masă) pus pentru mâncare, pregătit; (despre un cort, p. ext. despre tabără), aşezat, fixat; chinuit, muncit, căznit, torturat ; care are o întindere mare, care este mare, vast ; lungit (la pământ), mort; îndelungat. (Ad I 1°) Domnul... Arcul întinsu încoardă. dosofteiu, PS. 26. Prostimea . . . şede . .. înşirată pe marginea unui .odgon întins. C. NEGRUZZI, I. 35. Capul zimbrului moldav ţiind în coarnele sale pajura împărătească cu aripile întinse, id. ib. 43. Un lanţ întins de munţi. ALECSANDRI, P. II 109. A-moroase porumbiţe... cu aripele întinse şi ’ncor-date zboară. ODOBESCU, III 34/25. Lebedele albe... cu aripile întinse, eminescu, P. 251. Cu mâna'n-tinsă magul îi face semn. id. 206. Şi în braţele-mi întinse Să alergi, id. 57. Obrajii grăsulii şi întinşi (= cu pielea întinsă) ca pielea de tobă. delavrancea, ap. TDRG. Viţelul... veneă în goană... cu botul întins, vlahuţă, ap. TDRG. Frânghia nu mai sta întinsă, ispirescu, L. 84. Cu gâturile întinse. id. 350. Cu mâna ’ntinsă. şez. 1 14b/6. Tete ’n-tinse. ib. IV 74. Rămurele... întinse pe pământ. zanne, p. I 148; (ad 2°) Haine tinse la soare.
ÎNTINDE
- 807 -
ÎNTINDE
DOSOFTEIU, PS. 19. Piei de bou întinsă, barac,. ap. GCR. II 241/33. Mreje întinse. KONAKI, p. 269. Tinse-s două corturHe. BIBICESCU, P. p. 284. Acolo-i tabăra ’ntinsă. jarnIk-bârseanu, d. 314. Masă întinsă — masă pusă pentru mâncare, pregătită. Mease tinse. MOXA 395/„. Masa le va fi linsă. DOSOFTEIU, ps. 112. O masă mare ’ntinsă. EMINESCU, P. 194. Ne-aşteaptă masa... întinsă. ODOBESCU, 111 213/3. L-aşteptă sărăcia cu masa întinsă! CREANGĂ, A. 133; (ad 4°) Gât este întins pământul şi lumea. ANTIM, P. 4/,. Ce privelişte întinsă! KONAKI, P. 270. Un şăs întins. DRĂGHICI, R. 112. Una din cele mai frumoase provincii ale întinsei împărăţii. bălcescu, M. v. 6/10-11. O pajişte întinsă, alecsandri, p. 1 204. Întinsele pustii. EMINESCU, N. 25. O vale întinsă, id. 66. Dealu ’ntins ca şesul. COŞBUC, F. 70. O câmpie întinsă. ISPIRESCU, L.
4.	(Cf. fr. sur une grande fechelle) Pe o scară întinsă = foarte mult, foarte mare, în stil mare. ZANNE, P, III 366; (ad II 1°) Stând în faţa casăi întinsu. e. KOGĂLNICEANU, ap. GCR. II 117/19. Lăpuşneanul stă întins cu faţa în sus. C. ne-GRUZZI, 1 163. Baba sta întinsă. pe laiţă. EMINESCU, n. 21. Văd pe Alexie întins (= mort). MARIAN, SE. II 183. Întinsă ca moartă, şez. i 69/13. Vedeâ-te-aş întins = mort. Vedea-te-aş întins pe laiţă! MARIAN, î. 73; (ad II 8°) întinsă (= îndelungată) ruga sfântului. DOSOFTEIU, V. S.
3,2.	# In galop întins = repede, iute, cu zor. Ră-pede trecură pe caii avântaţi în galop întins. SA-DOVEANU, SĂM. v 924. (Adverb) De-adreptul, direct, drept înainte, «puşcă», «aţă», fără şovăire (cf. sicii., calabrez tisu «direct, drept»). Luând veste... de Timuş că vine întins asupra Leşilor... LET. I 305/20) cf. 351/2. Au venit de la codru întins în Iaşi. ib. II 404/S6, cf. 319/31, 371/12. Te uitai întins catră cela ce poate să mântuiască. MINEIUL, (1776) 2/i. Tot întins au umblat să omoară pe David. calendariu (1864) 122/30. Viteazul... a venit întins la Iaşi. BELDIMAN, TR. 7. lani... veneâ întins către tovarăşul de drum. I. bărsea-NUL, SĂM. V 356. Du-te întins (= de-adreptul) la moară. CONV. LIT. xliv2 130. Numa ’ntins la mine vine. SEVASTOS, P. P. 196/,. Cf. ŞEZ. I 260/31,
II	114/27> IV 199/27. Întins la drum = iute şi cu zor. RĂDULESCU-CODIN, î. 159; — (În)tinzăt6r (întinsător costinescu), -oâre = care întinde, care încordează. Substantiv at,: întinzător s. a. şi (în)tinzătoâre (întinsătoâre H„ IX 311) s. f. = (la războiul de ţesut) băţul cu care se strânge pe sulul de dinainte pânza ţesută, numit şi în torcător, criveâ, prochiheciu, zetcă sau zapcă (DAM®, T. 136); la unele războaie însemnează amnar. (Cf. pamfile, i. c. 274, şez. viii 148). Cu un capăt sulul iese din piciorul războiului şi are patru găuri în care se bagă aşâ numitul «întinzător». ŞEZ. viii 148. Intinzătâr = unealtă de ţesut. H. II 132, 282; Iii 363. (ln)-ţinzătoâre = unealtă de ţesut. H. II 101, 168; XII 118, 174. (La căruţă, subt forma feminină) Osia dinainte este legată de osia dinapoi prin inima carului, de care sânt legate mai multe părţi...
1	ă m b i 1 e, întinzătorile, tinzătorile, vătraiele, lanţurile, dam®, t. 9. Cf. pamfile, I. c. 132. Căruţa se compune din... osie, dric... tânjală, în-tinzători. H. IV 11. Cf. 29, 118, 132, 221. (La moară) Intinzătorul teicei. Cf. căpăstru, strune â. DAM®, T. 153. (La ferestrău) Lemnul care întinde frânghia ferestrăului. ib. 86. (Cui.) Întinzător = şucitorul, druga cu care şe întinde aluatul. LB.; — întinzăcids, -oâsă = care se întinde (uşor). barcianu, ALEXI. Pelteâ întinzăcioasă (Braşov).
|| Abstracte: (în)thidere s. f. = acţiunea de a întinde; desvoltare, tensiune, extensiune, răspândire, creştere; distanţă, dimensiune, durată; (concretizat) spaţiu întins, suprafaţă. Omule... veacul ţi-i o minută şi întinderea o fită. iconaki, p.
261. O mare întindere de pământ nou. i. IONESCU, C. 33. Monastirea Neamţul... luă o întindere mare. C. NEGRUZZI, i 214. Pe ’ntinderea pustie... se văd satele, alecsandri, p. iii 10, cf. eminescu, p. 223. Diminutivele... vor aveâ o mare întindere la noi. MAIORESCU, cr. i 92. Văpaia lunii s’aşterne pe sclipitoarele întinderi. VLAHUŢĂ, N. 140. Întinderea este proprietatea ce are materia de a ocupă un loc în spaţiu, poni, F. 2. Întinderea pânzelor unei corăbii = fr. appareillage, dâploiement des voiles; întinderea cocoşului unei puşti = fr. armement d’un fusil. pontbriant. Discurs de o mare întindere. Întinderea unui dezastru. Şăineanu, d. U. O întindere de şese poşte lungi şi obositoare. CREANGĂ, A. 117. Fără... să se cunoască... nici întinderea armeanului, ispirescu, l. 34; — întins s. a. = întindere. Mâna svântului Ioan cu întinsul ei sămnează bişug. dosofteiu, V. S. 6,2. îmi place... Să văd pe ’n-tinsul negru furtuna întărtată Şi cerul fulgerând. alecsandri, p. I 194. S’a dus zăpada albă de pe întinsul ţării. id. ib. III 24. Pe întinsul dealului se vede un şir de movile. ODOBESCU, II 175. Ei, tinereţe, încă n’ai făcut ochi ? Scoală, scoală, trebuie să pornim de mânecate... Avem drum de întins. SADOVEANU, s&M. V 904. Când eşti adăpat, simţi dureri grele la inimă, ţi-e greaţă, te-apucă întinsul şi sudorile reci. PAMFILE, B. 9. Şi pe ’ntinsul hainelor... Luceau stele. JARNlK-BÂRSEANU, D. 512; întinsoâre (întisoârc f) s. f. întindere, încordare, tensiune. Întinsorile vetriţelor. dosofteiu, v. s. 200. Loc. întins, spaţiu larg. Cât poţi vedeă cu ochii, totul e o întinsoâre neagră-vânătă de valuri care se pierd. DUNĂREANU, CH. 55. Aceste întinsori de. fân se vor mai numi şi islazuri. PAMFILE, A. 151. Fata... atingând scara cerului se sul pe întinsoarea lui. id.
C.	55. Mers întins, marş susţinut; caznă, tortură. Le răbdă bărbăteaşte aceale întisori greale. DOSOFTEIU, V. S. 135. Poziţie culcată a corpului, prosternere la pământ. Rugându-să... cu 'n tiu soare cătră fiiul Svinţii sale. id. ib. 40. Durată lungă, spaţiu considerabil. Omăt şi geruri au ţinut-o o întinsoâre, fără slăbire, sadoveanu, p. S. 12. E
o	întinsoâre bună până la... — e o bucată bună de parcurs până la... ciauşanu, gl.# într’o întinsoâre = într’una, fără întrerupere, într’un suflet. Surugiul: Iii acum pe şes... într’o întinsoâre. alecsandri, t. 52. Acolo, să vă suiţi întins la boierul Ionică..., pe urmă să vă împrăştiaţi şi într’o întinsoâre să vă abateţi în toate părţile. SADOVEANU, P. 4. Şi petrec într'o ’ntinsoăre. Tot la umbră, la răcoare. ALECSANDRI, P. p. 314b. f Ta-bernacul, chivot. Acoperemânturile şi . întinsorile (: son tabernacle). biblia, ap. CP. 228. Cortul şi măruntăile... şi întinsorile (: diaxovia). BIBLIA (1688) 65. (După gr. didxovov.) f Melodie. Tropare cu de tot fealiul de întinsori.- DOSOFTEIU, v. s.
192.	Canoane şi stihire în toate făpturile de întinsori. id. ib. 193. | Intenţie. Întinsoarea fiindu-le să treacă Argeşul pe la Drăgeşti... MAG. IST. II 155/25-26. întinsoâre fiindu-le pre acolea a merge... MAU. IST. II 208/5. Un fel de boală (= trebuinţa de a se întinde (II l“)..mereu). Ia de la feciorul meiu Plânsorile, Strânsorile, întinsorile. MARIAN, NA. 364. Un fel de leşin la inimă amestecat cu întinsori, sau cam aşâ cevâ. CREANGĂ, A. 93. întinsori = o parte a căruţii. H. VI 283. întinsori — zimţi la războiu. viciu, GL. Curea de ciobotar (DDRF.) Ciobotari cu ’ntinsorile. TEODORESCU, P. P. 135. întinsori = parte a feiăstrăului; —■ întinseră s. f. = întindere; (spec.) întindere de pământ cu vegetaţie într’o porţiune de apă. In partea convexă a unui cot de Dunăre, unde apa depune mâl şi adâncimile sânt mici, malul, — dacă creşte şi puţină vegetaţie... se zice întinsară. antipa, p.
193.	în unele părţi malurile [Dunării] sânt drepte
ÎNTINDEAICĂ
- 808 -
ÎNTIPĂRI
şi sub ele imediat se găsesc adâncimi mari, în alte părţi malul are o inclinaţiune foarte mică şi adâncimile... în aceste... părţi numite... întinsură... id. 665. Se lasă încă odată mai domol şi simte prun-dişul tare al unei întinsuri de apă. sandu-aldea, Săm. VI 331; — întinzăttiră s. f.=întindere ; spec. întinderea (II 1°) corpului, întinsoare. O boală ce să începe cu întinzături şi căscături. PISCUPESCU, O. 267 ; — întinzime f s. f. = întindere, extensiune. El [Dumnezeu]... în tot locul se întinde făr' a ave[â] întinzime. KONAKI, P. 272.]-
—	Din lat. tendo, tensum, tendere «a întinde, a încordă, (refl.) ase întinde» şi intendo, intensum, intendere « a întinde, a încordâ, a struni, a ţinti (cu arma), a plecâ într’o direcţie oarecare etc.» (în celelalte limbi romanice sensul lui intendere s’a modificat în direcţia: «a pricepe » şi « a auzi) ». Cf. extinde, destinde şi dubletul tinde.
Intindeaică s. f. v. tindeică.
ÎntineueăIjĂ s. f. y. întineri.
ÎNTINERI vb. IVa. 1»_2°. Rajeunir.
1°. (Despre fiinţe şi, fig., despre lucruri; adesea în opoziţie cu îmbătrâni s. învechi) Intrans. A se face mai s. din nou tânăr, a căpăta înfăţişare tinerească. Intineresk—mvenesco. LEX. marş. 221. Să întinereză Tulie, să înceapă o viiaţă de iznoavă. beldiman, N. p. i 38. Munţii vechi în-Hnereă Şi cu muşchiu s'acopereă. alecsandri, P. I 94. Natura ’ntinereşle. id. ib. I 178. Moşneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogăţii. creangă, p. 291. Pământul că’ntinereşte. ALECSANDRI, P. P. 394b/15. Cănd cu mândra m'oiu găsi, Zău, iar voiu întineri. JARNlK-BÂRSEANU,
D.	323. Inima-i întinereşte, doine, 8/n. Cf. id. 284/l2. Moşul traiul ş'a nemerit Şi ca vultur a'n-tinerit. zanne, p. ii 274. || (Rar) Refl. (cu acelaşi sens) Pasărea... finix, care după ce să învecheşte şi voeşie a să mai întineri... LOGHICA, ap. GCR. II 254/,,.
2°. Trans. A face (mai) tânăr, a da cuivă un aer de om tânăr. Să schimbe faţa lumii vechi şi să o întinerească, bălcescu, m. v. 7/,. Îmi stă bine [pălăria]? — îţi stă, n’am ce zice. — Aşâ-i că mă întinereşte? universul, a. 1930, 1 Noemvr. Alţii barba i-o rădeâ, Pe Corbea l-întinereă. TEODORESCU, P. P. 500b.
[Şi (rar) întinerâ vb. Ia. | Adjective: întinerit (cu negativul ne(î)ntinerit), -ă = făcut (mai s. din nou) tânăr. De o putere nouă mă simt întinerit. alecsandri, p. iii 389. Intineritul Vasile Alecsandri. maiorescu, cr. ii 339; — întinerit6r, -oâre=care întinereşte. | Abstracte: întinerire s. f. = acţiunea de a deveni s. de a face pe cinevâ tânăr. Pământul desmorţit... De-o nouă ’nti-nerire ferice se pătrunde. ALECSANDRI, P. III 35. Cucoana Simina, în visurile ei de iarnă, şi ’n întineririle ei de primăvară, căutâ... SADOVEANU, SĂM. VI 1067. Încercările de întinerire ale doctorului Voronof; — (rar) întinereălă s. f. = întinerire. COSTINESCU.]
—	Derivat din tânăr, cu pref. Sn-. (Cf. lat. te-neresco, -ere «a se frăgezi»),
ÎNTINGE vb. III. 1°. Mouiller, tremper dans... imprâgner. 2°. Toucher. — (Cuvântul, din cauza omonimiei parţiale cu întinde, a dispărut din întrebuinţare în cele mai multe regiuni).
1°. Trans. (Construit cu prep. în, f întru) A (în)muiâ puţin (şez. iii 17/23) s. cu vârful în cevâ (de obiceiu o parte a corpului, mai ales într’un lichid); spec. a muiâ mămăliga s. pânea în unsoare, sos (p. ext. în sare etc.). Enting = intingo. anon. car. Înting = imbuo. lex. marş. 215. Cela ce întinge mâna cu mine în solniţă, a-cela mă vândă. TETRAEV. (1574) 247. »S<î-ş[i] în-
tingă vârvul deagetului său într’apă. varlaam, c. 33/2. Va întinge preotul degetul în sânge, biblia (1688), ap. TDRG. Întingând... condeiul... în căli-mările de la brâu... GHICA, ap. TDRG. Înghiţeâ felie după felie şi întingeâ în topitură bucăţi mari de mămăligă. SADOVEANU, B. 95. înting mămăligă în unt. marian. | Absolut şi intrans. (construit cu prep. cu) întingeâ într’o solniţă cu dânsul. MAG. ist. iv 341/u. Oiu întinge ’n unt. marian, NU. 31. Să vie Ţigani d'acasă, Să ’n-tingă’n untură grasă. id. SAT. 20. Cănd voi să întingă el, îl opri. FUNDESCU, L. P. 78/2S. Va întinge cu mine în blid. marian. întinge cu mămăliga în unsoare. # Decât să înting în unt... Mai bine-oiu întinge în sare. sevastos, N. 28/25-27, zanne, p. iv 160. Pune brânza în sticlă şi întinge pe din afară = nu face treabă, nu se înţelege cu cinevâ. ib. in 491.
2°. (Vechiu şi pe alocuri popular şi azi) Trans: şi refl. A (se) atinge (şez. iii 17/23). Ting = attingo. ANON. car. Rădăcina adevărului întingând. cantemir, ist. 40. lntingându-te de coasta mântuitoriului... mineiul (1776) 321/,.
[Prez. înting, conj. să întingă, imper. întinge, aor. întinseiu, part. întins, ger. întingând. | Şi: (dialectal) încinge vb. III. [Oul] se scuipă de trei ori... încingându-l ( = vărându-1) în cenuşă. GO-rovei, cr. 1534;—tinge f vb. III (Adjective: întins,-ă = (în)muiat puţin în cevâ. întins = imbutus. LEX. MARS. 215. O bucăţeâ de pâne întinsă în vinars (= rachiu), economia 105; — întingăt6r, -oare = care întinge. | Abstracte: întingere s. f. = acţiunea de a întinge; — întinsoare s. f. (Cui.) =’mâncare făcută din puţină smântână cu făină de cucuruz sau de grâu fierte la olaltă. O mănâncă întingând în ea cu mămăligă, ori cu pâne. viciu, GL.]
—	Din lat. [in-]tîngo, -nxi, *-nsum (clasic: -nctum), -ngere «a înmuiâ». Cf. ating.
întins, -Ă adj. v. întinde şi întinge.
întinsătOr, -oâre adj., subst. v. întinde.
întinsoâre s. f. v. întinde şi (Cui.) întinge.
întinsijră s. f. v. întind.
întinzăcios, -OÂsA adj. ■, întinzătOr, -oâre adj., subst. iv.întinde; ÎNTINJBĂTIJRĂ S. f.	J
ÎNTIPĂRI vb. lVa. I0.—2°. (S')imprimer.
1°. t T r a n s. A tipări. Şpiţner, stupariul cel mai vestit din Ţeara Nemţească, pre care în zilele trecute l-au mai scurtat profesorul Mitterpaker, şi l-au întipărit în K. 2'tp.=[Crăiasca Tipografie] a universităţei ungureşti de aici din Buda. ECONOMIA, 1907.
2°. (Âstăzi) Trans. şi refl. A lăsâ urmele unei apăsări; fig. a lăsâ urme, a (se) păstrâ, â (se) vârî în minte, în suflet, a (se) imprimă, a (se) gravă în memorie, cf. inculcâ. Citirea mi-a ’ntipărit în gând ca să ştiu amor ce este. PANN, e. I 59. întipăriţi dar, de timpuriu, credinţa în inimile voastre, marcovici, D. 106. | (Absolut) A reflectă. Senin dar d’înţelepciune Ochii ei întipăresc. I. VĂCĂRESCU, p. 505/3.
[Adjectiv: întipărit, -ă = f tipărit; lăsat (pe cevâ, în urma unei apăsări), împrimat, vărît, păstrat în minte, în memorie, gravat. Petecul de pământ mai conservă încă întipărită pretutindeni memoria... HASDEU, I. C. 37. Pe faţa tuturor... se vedeâ întipărită o întristare mută. c. negruzzi,
i	254. Pe vecinicie va sta întipărită în sufletele noastre icoana mult slăvită. ALECSANDRI, P. I
242.	Ştefan... întruneşte ’n sine... acea [maiestate] întipărită de faima ’nvingătoare. id. iii 215. învă-
ÎNTIPOSIT
- 809 -
ÎNTOARCE
ţăminte scurte daţi, căci astfel o să fiţi Cu uşurinţă înţeleşi şi ’n minte ’ntipări\i. ollănescu,
H.	A. P. 48. | Abstract: întipărire s. f. = acţiunea de a (se) întipări; (învechit) impresie. Priimitor de întipăririle ideilor celor bune. marcovici, d. 218. Oare toate acestea nu vor face în sufletele noastre nici o întipărire? id. ib. 310. Îmi aduc aminte de anii copilăriei, de cele dintâi în-tipăriri, id. ib. 358. Nu pociu descrie ce ’ntipărire Face asupră-mi astă 'ntălnire! I. văcărescu, p. 333/18. A ta întipărire El a uită nu poate. id. ib. 512/24. Dorinţa... d’a face întipărire asupra popoarelor. bălcescu, m. v. 379. Două persoane numai 'îmi făcură o întipărire neştearsă. C. NE-GRUZZI, i 218. Acea epocă de urgie a lăsat în ţară... triste întipăriri. ODOBESCU, II 309. Îmi place, când privesc frumuseţă naturii, ca mintea mea să nu fie distrasă prin alle întipăriri. I. NEGRU zzi, III 357.]
—	Derivat din tipar s. tipări, după modelul lat. imprimere şi fr. imprimer.
Întiponit, -A adj. v. tiposi.
ÎNTlPTlli vb. Ia v. tiptil.
INTISAP f s. a. Dâpendance. — (Turcism literar) Dependenţă. A face intisap = a aparţineâ. Am făcut intisap la slujba rosească. E. văcărescul, ist. 283/37.
—	Din turc. (arab.) intisab «action d’âtre atta-châ, de dâpendre » ŞIO.
INTIRÎ vb. IVa v. întiri.
întiri vb. IVa. 1°. Eloigner, chasser, expulser. 2°. Poursuivre, persecuter. 3°. Separer, sevrer. — (în Mold. şi Transilv. de nord şi la câţivâ scriitori munteni şi ardeleni influenţaţi de cronicarii moldoveni).
1°. Trans. A îndepărtâ cu de-a sila, a alungă (ION creangă, v 30), a fugări (Stamati), a goni, a izgoni (PAMFILE, DUŞM.). Nime nu mă va ’n-tir1 să fug la celă(i. DOSOFTEIU, PS. 196. Toţi păgânii ce mă ’ncungiurară cu Domnul i-am în-tiritu din ţară. id. ib. 403. Pre unii dintre trimişii Craiului i-au omorît, iară pre cialalţi i-au întirit de la ei. ŞINCAI, HR. II 109/15. L-au surpat din scaun şi l-au întiritîc la Turci. id. III 17/6. Ministrul... porunci... să-i întirească din oraş. ODOBESCU, iii 217/X2. Mergi acasă, zise omul, şi-o ’nterl. contemporanul, III 294. Voi... num’aţi interit dela masă. PAMFILE, D. 329. Cu spat a oiu închiri-o? POP., ap. GCR. II 341/n, cf. şez. II 159/„, III 17/j. Gh. Cobză şi-a întirit femeia, ion cr. viii 90; cf. vi 30. Din casa mea te interese. GR. S. v 135. O 'nterit mâţa dila casă = atâta a bătut-o şi a alungat-o, până nu s’a mai întors (Bistriţa Ardealului). Com. C. REBREANU.
2°. A goni din urmă, a urmări, a prigoni, a persecută. Goniiă şi întiriâ pre creştini. DOSOFTEIU, V. S. 2172. Tot vârtos den apoi întirindu-l... CANTEMIR, HR. 254/21. Tătarii fiind de gonaşi înti-riţi... mulţime de dânşii în apa Şiretului să se fie înnecat. id. ib. 137/20. Cf. 98/lt, 137/20, IST. 74. Pre Scori şi pre Carpodachi..., i-au întirit şi învingându-i, i-au înteţit a trece Dunărea, şincai, hr. I 64/24. Spune mămucăi ce te-ai supărat, mama nu te-o intirit, nici le-o oropsit. CONTEMPORANUL, V voi. I 295.
3°. A da la o parte, a despărţi, a separă, a în-ţercâ. Când se măsură oile, se opresc toţi mieii şi-i răsnesc (interese) pentru totdeauna. I. ionescu, M. 365. Şi-i păcat de Dumnezeu s’o înti-resc de pe acuma; ce poate ea mâncâ? CONTEMPORANUL, IV 391.
[Şi: intiri, interi, interi vb. IV. Scris şi: încherl. [ Adjectiv: întirit (intirit, înterit, interit), -ă
= îndepărtat, alungat, gonit, izgonit; urmărit, prigonit, persecutat; despărţit, înţercat. | Abstract: întirire (intirire, înterire, interire) s. f.= acţiunea de a întiri.]
—	Din bulg. tirjam «gonesc». Cf. poteră.
ÎNTisi vb. IVa y. întişti.
Întişti f vb. IVa. Presser, serrer.—A sili, a zori, a constrânge. Şi văzU împăratul că-l întiştesc foarte, biblia (1688), ap. TDRG. [Şi: întisi t vb. IVa. Qrecii, ştiindu-şi puţinătatea, cu goana lui întisiiâ. CANTEMIR, HR. 477/,.]
—	Din v.-bulg. tiStati «premere» TDRG.
INTIŢĂ s. f. (Bot.) = scânteuţă (Anagallis ar-vensis). barcianu, panţu, pl. [Accentuat?]
INTITUIi vb. Ia v. întitulâ.
ÎNTlTUli vb. Ia. (S’) intituler. — Trans. A pune, a da titlu; refl. a purtă titlu, a se numi. loann Huniadi, carele se întituleşte pre sine: Voevod Ardealului, şincai, hr. Îi 8/S2. El a murit sânt acum 4 ani; amicii săi in Englitera se intitulează XJrguhardişti şi venerează memoria lui ca a unui sfânt. GHICA, S. 181. [Şi: intitulâ vb. Ia; întituli f vb. IVa | Adjectiv: întitulat (intitulat, cu negativul: ne(î)ntitulat), -ă = care are sau este prevăzut cu titlu; numit. Ceteam o broşură a D. Cogălniceanu intitulată: Esquisse sur Vorigine... c. negruzzi, i 221. | Abstract: întitulâre (intitulâre) s. f. = acţiunea de a (se) întitulâ; titlu, numire, nume. Erau... deprinşi in trecut să primească... intitulările de (Stăpâne» din partea Românilor. IORGA, N. R. A. I 191.]
—	N. după fr. Cf. t i 11 u i.
ÎNTiTUiii t vb. IVa v. intitulâ.
ÎNTOARCE vb. III. I. 1°. Tordre, tourner. 2°. Retourner, tourner. Se retourner. Tourner (le dos â qqn). 3°. Tourner autour. II. 1°. Retourner, renverser; tourner casaque. (En parlant du vent) Tourner. 2°. Retourner le sol. III. 1°. Se dâtourner de. 2°. (Se) tourner vers. 3°. Ramener, faire re-venir; (en parlant d’une maladie) ricidiver. Retourner, revenir, rentrer. 4°. Ramener (dans le droit chemin), se convertir. 5°. Convaincre, retourner. 6°. (Se) changer en. 7°. Changer (d’avis), retirer (sa parole). Revenir (â de bons senti-ments). 8°. Traduire,* tourner en... 9°. Repondre.
IV.	1°. Rendre, restituer; regagner. 2°. Rendre (le bien pour le mal etc.), recompenser. 3°. Refuser. 4°. Retomber sur Rompre un sortilăge. 5°. Dimi-nuer. V. 1°. Bistourner. 2°. (En parlant de la vache) Etre en chaleur. 3°. (Du foin) Moisir; (du tabac) entrer en moiteur.
I.	Trans. şi refl. A (se) mişcă în jurul unei axe, a da s. a face o mişcare rotativă. (Cf. toarce).
1°. A (se) învârti, a (se) suci. Dobitocului... îi întorc grumazii. HERODOT 268/l7. întorc frigarea. Se întoarce apa în bolboană. Mă întorc în joc. LB. Fusu-i [al babei] răpide se’ntoarce Iute’n aer sfârâind, alecsandri, p. I 6. Casa i se întorceă împrejur [din cauza ameţelii], DELAVRANCEA, ap. TDRG. Femeile, văzând de la un timp că s'a întors crângul morii (= că s’au schimbat lucrurile) că acum nu-şi mai pot bate bărbaţii... marian, o. I 347. || Spec. A întoarce cheia (în broască): a o suci spre a închuiâ s. descuiâ. Băgâ cheia în broasca uşei şi întorcând-o niţel, scârţ! ISPIRESCU, L. 50. A întoarce un ceasornic: a-i strânge arcul (ca să poată umblâ) prin învârtirea unui mecanism. Luntrea se întoarce pe loc= fr. chavire. pontbriant. # A se întoarce într’un căicâiu = a se învârti pe loc (sprijinit într’un călcâiu); fig. a fi iute la treabă, a face un lucru
ÎNTOARCE
— 810 —
ÎNTOARCE
repede, zanne, p. 32. Se întorcea numai într'un călcăm, ispirescu, L. 13. A întoarce şurubul (cuivâ) = a umblă cu viclenii, cu înşelătorii, cu minciuni. ZANNE, p. v 615. Arvinte: Mi-o întors şurubu’ puşchiu' cel de Pepelea? alecsandri, t. 837. A o întoarce (pe... s. Ia şurub) = a-şi schimbă purtarea, atitudinea (spre a ieşi dintr’o încurcătură). Văzând... că prea se’ngroaşă treaba..., o’n-toarse pe glumă, nădejde, ap. TDRG. Văzând bietul popă că s'a pus în cârd cu nebunii, începe s’o întoarcă la şurub. CREANGĂ, A. 95. Acum tot tu o şurubueşti şi-o întorci, cum îţi vine ţie la socoteală, creangă, p. 165. Cum s’o mai întorc? RETEGANUL, P. I 68/», cf. ŞEZ. III 132/!. A O întoarce la viclenie (s. şiretlic) s. a întoarce vreun vicleşug = a recurge la viclenie, la şiretlic. [Văzând] că... nu i se prinde vorba, o întoarse la viclenie. ISPIRESCU, l. 66. O întoarse şi dânsa la şiretlic, id. V. 81/18. Să'ntoarcă vreun vicleşug. pann, p. v. I 42. Â întoarce (s. învârti) negoţul (s. comerţul) = a face afaceri comerciale. Negoţul de vei să-ţi fie sigur, întoarce-l tu singur, zanne, p. V 400.	‘	'
2°. P. anal. (Despre părţile corpului) Trans. A schimbă poziţia, făcând o mişcare de rotaţie (cf. roti) s. în direcţie inversă celei de mai nainte. Câţi au rămas vii au întors spatele cătră tunuri, dionisie eclesiarhul, c. 164. De căte ori oiu întoarce capul, să-mi dai câte o pâine. ISPIRESCU, l. 90. Ş'a întors faţa la părete, jar-nIk-bârseanu, d. 147. întorcându-şi ochii roată... TEODORESCU, P. p. 171. Copilul mic să nu se pupe la şezut, căci, când se va face mare, va întoarce dosul la cel ce l-a pupat: va fi nerecunoscător, ingrat. GOROVEI, CR. 63. || Refl. (Construit une-ori cu prep. cu) A face cu corpul o mişcare de rotaţie s. a se suci (cu o' parte a corpului), (Mold.) a se în turnă. S’au întors a privi către partea unde se aflâ patria sa. DRĂGHICI, r. 88. Se tot întorceă, de se uită înapoi. ISPIRESCU, L. 36. S’a întors cu spatele spre public. # A(-şi) întoarce ochii (s. privirea)-= a o îndreptă în alţă direcţie (de obiceiu: opusă). Întoarce ochii miei, să nu vadză deşertu. psalt. (SCH.) 253fu. întorcându-şi ochii către partea de unde veneâ glasul... drăghici, R. 161. Când însă şi-a întors tânjitorii ochi căprii ... C. NE-GRUZZi, i 17. Un exemplar superb şi bronzat [de bărbat], după care femeile întorceau involuntar ochii pe stradă, C. PETRESCU, c. V. 351. A întoarce cuivâ capul — a-1 prosti, a-1 înşelă; .a-1 face să se îndrăgostească (costinescu; cu acest înţeles există în fr., germ. şi în toate limbile balcanice. Cf. PAPAHAGI, P. a. 142). Fata, bună mehenghe, îi întoarce capul şi Ipate vede că nu-i de lepădat, creangă, p. 165. A întoarce cuivâ spatele (s. dosul s. ceafa) = a părăsi pe cinevâ, a nu-l mai ascultă, a fi nerecunoscător (zanne, P. II 66), a-1 disconsiderâ, a se supără pe cinevâ şi a-i arătă supărarea prin gestul acesta. în-toarce-ţi spatele! — cară-te, du-te! COSTINESCU. A-şi întoarce îaţa de (ia) cinevâ = a nu mai voi să ştii de cinevâ, a-i părăsi. Derep-ce, Doamne,... întorci faţa ta de mere (= mine)? psalt. (SCH.) 18J/7. întoarce-voiu faţa mea d’inşi şi spune-voiu ce va fi lor apoi. CORESI, ap. GCR. I 15/SI. Nu întoarce faţa ta de la aceia ale căror suflete sânt unite cu al mieu! MARCOVICI, D. 51/10. Dumnezeu şi-a întors faţa de la noi. CONTEMPORANUL, V, voi. IT 526. A (se) întoarce inima cuivâ = a (se) îmblânzi, a câştigă încrederea s. simpatia cuivâ. Cu multe cuvinte blânde se rugă, ca să le poată întoarce inimile spre dânsul. M. costin, ap. GÂDEI. Atât de mult se întoarse inima Vitaliei de. cuvintele maicii stanţe... stănoiu, C. I 207. A i se întoarce cuivâ maţele s. stomacul pe dos = a i se face scârbă, greaţă (mai ales de mâncări s. bău-
turi ; f i g. de o privelişte). Am oticnit (vărsat) până mi s’au .întors maţele pe dos! ciauşanu, V. şi GL.. || A oferi. Cine te va lovi pre o bucă, întoarce şi alaltă. coresi, EV. 3 3 8/25. || fA suci mintea.cuivâ, a sminti pe cinevâ... «Lunie» o boală iaste, tocmită den stricarea sângelui... clătesc crierii capului şi întorc omul. CORESI, EV. 275/20.
3°. Refl. (Despre fiinţe) A da târcoale, a se mişcă, a se învârti în jurul unui lucru. Se tot întorceă pe lângă dânsul şi se tot uită... ISPIRESCU, L. 72. Fluturele, cănd se întoarce pă lângă vâl-voare, aripile şi le arde. zanne, ,p. i 461.
II.	1°. (Adesea complinit prin: pe dos, pe cealaltă parte, cu susul în jos s. cu josul în sus, cu fundul s. cu curul în sus etc.) -Tr aii s. A schimbă poziţia naturală a cuivâ s. a unui lucru, mişcându-1 de pe o parte pe alta, astfel ca , susul să vină jos, faţa să devină dos, partea de dinainte să vină dinapoi etc.f cf. a răsturnă, îmburdâ. Grămăzi de cărţi a mai vechi şi mai noi istorici întorcând.şi răstumănd... CANTEMIR, HR. 75/n. Întorceă foaie cu foaie. EMINESCU, N. 45. Întorceă hârtia în toate felurile, ca un lucru fără însemnătate. BRĂtescu-VOI-NEŞTI, L. D. 34. Se întorc rădăcinile găliilor de ierburi. F. R. ATILA, 64. Răstoarnă albinele frumuşel din pălărie în buştihan, îl întoarce binişor cu gura în jos... CREANGĂ, p. 238. Întoarse şi ea foaia şi ceti. ISPIRESCU, L. '50. îl învârteşte şi-l suceşte şi-l întoarce, până scoate limba, jipescu,
O.'133. Şi cetesc, întorc la file. ALECSANDRI, P. P. 229b/8. Să te ’ntoarcă mă-ta ’n pat. reteganul, tr. 134/,,. Fundu-odată-l întorceă. ŞEZ.
II	33b/26. Cf. alexici, l. p. i 15/2!!. Copiii o ’n-tors casa cu curu'n sus. HERZOG-GHER., M. IV 204. ll întorc doi, se zice pentru un om leneş. ION CR. IV 86. | Spec. A întoarce fânul = a aşezâ brazdele de fân, după ce le-a uscat pe o parte soarele, cu partea umedă, de la pământ, de-asupra. A .întoarce o haină pe dos = a o preface, scoţând dosul stofei, neuzat, în afară. A-şi întoarce cojocul pe dos = a-şi arătă necazul s. supărarea pe faţă, schimbându-şi atitudinea de până atunci. Ei, măi badeo, nu mă faceţi să-mi întorc cojocul pe dos! alecsandri, T. 717. A-şi întoarce mantaua după vânt = a se schimbă la orice moment. ZANNE, P. ni 223. A întoarce punga pe dos = a cheltui toţi banii. I s'o întors punga pe dos. zanne, P. V 525. A întoarce foaia s. a o întoarce pe îoia cealaltă (zanne, p. v 293 s. pe altă strună ib. IV 636) = a-şi schimbă atitudinea s. purtarea. Întoarse foaia lui cea ţigănească. ŞEZ. I 282/a6. || Refl. -A da corpului său o altă poziţie. D.zăceâ de nu să mai întorceă. dosofteiu, v. S. 146. Când cinevâ ’ doarme pe pământ, n’are frică să cadă, când se întoarce, iord. GOLESCU, ap. DDRF. | A schimbă direcţia. Vântul se întoarce (= fr. se dii-ige) spre Nord. pontbriant.
2°. Spec. (Agric.) A ară s. săpâ din nou, a doua oară s. pe unde mai fusese arat ori săpat. Întorc cucuruzul = sap a doua oară. LB. întorc brazda = ar primăvara tot pe unde am arat toamna, pamfile, j. ii. Întorc arătura — ar a doua oară (în alt sens). Locul... şă întoarcă [ca să fie roditor], economia 15. Plugarii nu-şi pot întoarce ogoarele, ib. 23. Dar peste câtăvă vreme au venit oamenii de-au cules porumbul, au tăiat cocenii şi au întors locul, brătescu-voineşti, L. D. 93.
III.	Fig. 1°. f Refl. (Despre om; construit cu prep. de, de după s. de către) A se îndepărtă de..., a se despărţi de... De ne-ar hi şi de părinţi... a ne despărţi, nice atunci de după insu să nu ne întoarcem. VARLAAM, C. 312a. Muncile cu care îl înfricoşază [pe om] înţelepciunea, cănd să întoarce de cătră dânsa. BIBLIA (1688) 30. Nu te întoarce de cătră robul tău. mineiul
ÎNTOARCE
- 811 -
ÎNTOARCE
(1776) 57V2. De venirea ta... temându-se Iordanul, cu cutremur s'au întors. CALENDARIU (1814) 16/2a. (Construit cu dativul) Turmei tale te-ai întorsu cu scârbă. DOSOFTEIU, PS. 244.
2°. Trans. şi refl. (Construit cu prep. spre, către s. asupra, în s. absol.) A (se) mişcă într’o anumită direcţie (alta decât cea de mai înainte s. cea obicinuită), a (se) îndreptâ (învârtind s. dând o direcţie opusă) spre..., a (se) a-dresâ cuivâ. Cine va să să întoarcă (= să se îndrepte) cătră D[u]m[ne]dzău, de păcate i caotă ( = trebue) să să întoarcă' (= să se despartă). VARLAAM, C. 20 32, 204. Besearica cea sfântă carea ţi-i de slavă, să'-o ’ntorci spre nălţime fără de zăbavă. DOSOFTEIU, PS. 25. Adease să ’ntorceă (= se îndreptau ca duşmani) unii cătr’alaţ[i]. id. ib. 6. Puteamicul D[umne]dzău ce ’ntoarce răul asupra cui îl face. id. ib. 17/,2. Şi aşă să întoarsă asupra lor. HERODOT 31 l/a. Eu, vornicul Aleco..., întorcându-mă cătră tine istoriografule,... îţi voiu cere. let. ii 442/30. Întoarse împăratul armele a-supra lui. E. VĂCĂRESCUL, IST. 256/ls. Omule!... în inimă-ţi te ’ntoarce. KONAKI, p. 274. Căpitanul... au întors iarăşi cârma cătră Ovinea. drăghici, R. 24. Dac'a mea privire s’o ’ntoarce spre mormânt... alexandrescu, M. 7. Aceeaşi întrebare eu o întorc (= o pun la rândul mieu). I. NE-GRUZZI, v 430. Privitorii... îi urau drum bun, ori încotro s'a întoarce. CREANGĂ, p. 307. M’am întors spre răsărit. MARIAN, VR. 36. | t (Construit cu dat.) Şi mă întorşu surorii meale. biblia, ap. CP. 170.
3°. (Despre fiinţe s. personificări; une-ori complinit prin din drum, din cale s. prin adv. înapoi, îndărăt, acasă etc.) Trans. A trimete, a aduce, a mână înapoi s. acasă, a face pe cinevâ să revină, a înapoiă. Dracul... ieşiiă... naintea apei de o luâ de a mâna posluşnicului şi-l întorceă. dosofteiu, v. S. 1722. Avram întoarse toată călărimea. biblia (1688) 92. Voiu întoarce pre feciorul tău la. pământul de unde ai ieşit. ib. 16. De sârg să-l întoarcă înapoi la satul lui. prav. 18. Şi pe Nicolai... mergând să se însoare la Ţarigrad, l-au întors. LET. II 267/5. Nu întoarce pre robii tăi deşărţi. mineiul (1766) 2072/2. Florile... din cale o întorceă. ALECSANDRI, p. I 92. S’o ’ntoarcă din cale. alecsandri, p. p. 189/,. # A întoarce pe cinevâ de la moarte = a-1 face să revină la viaţă, a-1 scăpa de la moarte. Nu e bine să întoarcă cinevâ pe altul de la moarte, gorovei, cr. 2303. A întoarce de la ţâţă = a înţăreâ. (Refl. = pasiv). Cum am întors cămeşa, aşâ să se întoarcă X de laţâţă (=.să se înţerce). gorovei, cr. 1787; cf. şez. ii 66/36. A întoarce un copil înţercat = a-1 lăsă să sugă din nou. Nu e bine... a întoarce pe un copil înţărcat. MARIAN, na. 427; cf. H. II 102. (În glumă, clin cauza larmei cu care se mână porcii înapoi) A întoarcc porcii=a sforăi în somn, cf. a mână porcii la -j;ir. Ivan întoarce porcii. ŞEZ. I
2	0 6/28. | (Despre o boală; complementul e omul) A veni din nou, a reveni, a recidivă. După lân-goare, de nu să păzeaşte bolnavul,... întoarce-l lăngo[a]rea. VARLAAM, C. 2672. Când ai scăpat de boală şi ie-a întors, fie din mâncare, fie din osteneală, te-ai dus! pamfile, b. 14/,. || Refl. A reveni de unde ai plecat, a se înturnâ. Iară ei tntoarseră-se întru ai săişi. COD. VOR. 26/i-2. Derept aceea întorcu-se oamerii miei încoace, psalt. (SCH.) 144/s. Cine-l prea rugă, nu se vreă întoarce mâhnit. CUV. D. bătr. I 428. Atunce întorcân-du-se Ştefan-vodă şi mergând pe apa Bârladului... GR. URECHE, ap. GCR. I 72/35. Gândind că doară să va întoarce, varlaam, c. ii 182. De să va întoarce acel om şi va veni la locu-şi... PRAV. 14. De... nu să va întoarce cătră mănăstire, atunce face prepus să fie eretic, ib. 1131. Şi de-acii s’au
întorsu la iaşi. SIMION DASCĂLUL, ap. GCR. I 142/jg. Până ce să va întoarce norodul den robie... HRONOGRAF, ib. I 148/32. Se vor întoarce în iad... toate limbile] păgâne. DOSOFTEIU, PS. 31. Să nu mă întorcu întru pământul cel negru. MOLIT-VELNIC, ap. GCR. I 82/ao- De acolo s’au întors Laslău craiu. eustratie, ib. I 235/l6. Să se întoarcă înapoi şi să se "ruşineaze cei ce-mi voesc mie reale. ANTIM, ib. It 17/4. El s'au tot fost întorcând des şi au fost căutând înapoi. HRONOGRAF, ib. I 73/2. Să întoarce făr’ de ispravă. BERTOLD, ib. II 122/4-5- In toamnă iară se vor întoarce apele. CALENDARIU (1814) 68. In curând te vei întoarce înapoi. DRĂGHICI, R. 6. Înapoi să te întorci la părinţii tăi. id. 13. Muritoriule,... în noianul tău te ’ntoarce. KONAKI, p. 276. Să mă întorc? Mai de grabă îşi va întoarce Dunărea cursul îndărăpt. C. negruzzi, I 139. Cereau iertare, voind a se întoarce înapoi. BĂLCESCU, M. V. 413/0. Din chaos, Doamne,-am apărut Şi m’aş întoarce ’n chaos. EMINESCU, P. 277. Cum s’a întors împărăteasa cea tânără acasă... CREANGĂ, P. 87. Se întoarce înapoi la tată-său. id. 188. Luând... leacurile, s'au întors veseli la palat. ISPIRESCU, L. 1. Eu mă voiu întoarce iară. JARNlK-BÂRSEANU, D. 295. Să nu te întorci înapoi, ib. 277/j4. Boala vine cu poşta şi se întoarce pe jos. zanne, p. 11 493. A lipsit d’acasă nouă ani şi s’a întors cu nouă bani. ib. v 49. | P. anal. A reveni la cele spuse, a reluă şirul vorbirii. Dar iarăşi mă întorc a zice, că nu ştiam tainele cereşti. drăghici, R. 246. Să ne întoarcem iar la «Divanul ad hoc». CREANGĂ, A. 152. Şi iar mă întorc şi zic: mai ştii cum vine vremea? id. P. 248. || (f şi pop. în Mold., Ban. şi Transilv.) Intrans. A se înturnâ. Zise Domnul: de Vasanu întorcu, întorcu întru adăncatele măriei. PSALT. (SCH.) 129/2. Dz6e tu întorcându învii-nă. ib. 175/8. Cf. 175/28-29. Şi Avraam iară înapoi întoarse, palia (1582), ap. CCR. 56. lnto(a)rsese(a) sveti Sisin de Răsărit la Raviia. CUV. D. bătr. ii 284. Şi ’n-torcându la sv[ă]nta mănăstire, deade bucurie fraţilor. DOSOFTEIU, V. S. 592, cf. 75, 1092, 201, 242. De-acolo nu întorc pe aici. DONICI, F. 196. Mult cântă cucul frumos, la bădiţa cănd a ’ntors (tip. întros), Când a ’ntors pe munte ’n jos. RETEGANUL, TR. 8O/3, cf. 124/,. Trec în deal şi ’ntorc la vale. DOINE, 137/„, cf. HODOŞ, P. P. 116. Întoarce, bade, nu te duce. MÂNDRESCU, L. P. 75/21.
4'!. F i g. (Despre cei rătăciţi în credinţă; învechit) Trans. şi r e f 1. A abate pe cinevâ de la (un rău), a reveni s. a face să revie, a aduce din nou la calea cea dreaptă, a (se) îndreptâ, a (se) converti. Şi se nevoiască a întoarce rătăciţii cătră deadevăru. COD. VOR. 108/13. Cătră tine în-toarce-se-voru. PSALT. (SCH.) 99/l6. Intorcu-se cătră Domnul toate cumplitele pământului, ib. 38/s. A-şteaptă pe nebunii Jidovi să se întoarcă. CORESI, EV. 30 5/26. Întoarce cugetele ceale hitleane. id. ib. 163/„. Să se întoarcă cătră Dumnezeu, catehismul (1607), ap. GCR. I 40/33. Tot omul să să întoarcă... din calea lui cea rea. eustratie, ib. 115/34. Unul de dânşi să va întoarce spre pra-voslavie..., de vreame ce să va întoarce spre credinţă un obraz. prav. 574, cf. 571. Adevăr grăesc voao: să nu vă veţ[i] întoarce... nu veţ[i] întră întru împărăţia ceriurelor. N. TESTAMENT, ap. GCR. I 127./8. D[umne]zău... poate pre nemiluiţi să-i miluiască, şi cei rătăciţi să-i întoarcă. VARLAAM, C. 280. Pre acesta tânăr l-au... întorsă de la tâlhărie. DOSOFTEIU, V. S. 32j. îţi pare că... mi-i întdarce de la... creştinălate... id. ib. 102. Culez[i] de-mi întorci slugile, id. ib. 142. Nu s’au întorsu den păcatele sale. mihalcea, ib. II 39/24. Ai întorsu pre cei fără de leage. mineiul (1776) 927i. întorci dintru întunearecul necunoştinţei pre cei ce... te laudă. ib. 1722/2. l-au întors la a lor
ÎNTOARCE
- 812 -
ÎNTOARCE
via[ă. KONAKI, P. .87. M-ai pedepsit, ca să mă întorci la calea luminii. MARCOVICI, C. 10/4.
5°. (învechit şi pop.) Trans. A hotărî, a determină, a convinge, a împinge, a face pe cinevâ să-şi schimbe părerea, hotărîrea, a mlădiâ (fig.). Şi spre năravuri reale întorcu-ne. coresi, ap. GCR. 31/28. Iară împăratul Leu mult nevoi să-i poată întoarce să-i fie soţi. MOXA, ap. GCR. I 60/33. VăzU că nu poate nice pre unul să ’ntoarcă. dosofteiu, V. s. 6j. Dusu-o-au la împărăteasa sa împăratul..., ca să o măgulească, să o întoarcă, id. ib. 192. Mă întoarceţi voi a da războiu. biblia (1688) 182a. ll întorsăse pre Antioh-Vodă, de li se potriveâ. LET. II 313/34. De mult în priinţa lor îl întorsese, cantemir, IST.. 104. Doar îl vor pute\ă\ întoarce să dislege văcăritul. LET. III 240/le. Să-l întoarcă să sileâ. pann, E. II 46. Ea este o ceară moale pe care o întorc cum mi-e voia. c. NE-GRU'ZZI, i 77. Dar n'a fost putinţă să-l întoarcă-din hotărîrea sa. ispirescu, L. 3. ll întoarce ca ’ri dulap = îl duce cum vrea, îl stăpâneşte cu totul, zanne, p. iv 355.
6°. Trans. şi refl. (Construit cu prep. în, întru, despre, către, spre) A (se) preface, a (se) (pre)schimbâ, a (se) transformă, a (se) modifica, a influenţă. Şi întoarse în sânge riurile lor... se nu beâ. PSALT. (SCH.) 159/12. Întoarce marea în uscat. ib. 123/,. Intors-ai plângerea mea în bucurie. CORESI, ps. 72. Cu aceaste lucruri reale întorc sărbătorile lui D[umne]zău. VARLAAM, C. 310. Pohtele... trupului nu să întorc în boale. id. ib. 3622. Când să va căi, ce au făcut şi-şi va întoarce svatul într’al[t] chip... PRAV. 1159. Toiagul... se-au întorsu în şarpe. BIBLIA (1688) 432. S'au întorsu lor... den jale spre bucurie, ib. 362. Deprinderea... şi pre dobitoace... le întoarce. CANTEMIR, IST. 77. Prea înaltul D[umne]zeu în piatră să mă întoarcă. LET. I. A. 45/26. Poate să i se întoarcă iară spre bine trebile. ib. II 166/2. Eră om de-l întorceă şi alţii (= uşor influenţabil). ib. II' 419. Să nevoiâ ca să întoarcă suspinurile sale în glas debucurie (1757)., ap. GCR. II 54/10. Această bucurie să ţî se întoarcă întru scârbă. DIONISIE, C. 202.,.J/una în sânge să va întoarce (1815)., ap. GCR. II~218/27. îţi întoarsă mâhnirea în bucurie. GORJAN, H. I 6/26. Plăcere[a]... i s'a întors în supărare. PANN, P. V. I 6. Nici prin minte... nu-i vine, Cum se întoarce lucrul. CONTEMPORANUL,
iii	95. începe a bură, apoi o întoarce în lapovijă. creangă, A. 30. Şi s'a 'nlors vremea pe dos. TEODORESCU, p. P. 272b. Du-te maică şi te ’n-toarce (= vino înapoi), Doar mânia i s'o 'ntoarce (=îi va trece), teodorescu, p. p. 519b. Da Stoian când mi-auzeă, Cu inima să ’ntorceâ (= şi-a schimbat sentimentele). giuglea-Vâlsan, R. S. 48/5. || A se resfrânge. întoarse-se durearea lui spre capul lui. psalt. (sch.) 10/io.
7°. Trans. (Despre vorbă, promisiune, învoială, logodnă etc.) A schimbă, a reveni asupra celor spuse, a-şi luâ (cuvântul) înapoi. Nu-şi întoarse făgăduiţa. CORESI, EV. 332,/26. Iarăşi îţi întorci sfatul, Persule. HERODOT 364/10. Le erâ ruşine să întoarcă sfatul. LET. II 371/6. Să meargă la cadiu şi să întoarcă vorba într'alt chip. ib. II 416/34. Atuncea poate să întdarcă cinevâ învoiala ce au făcut, pravila (1814) 68. Tot drumul m’am temut să nu-şi ia seama şi să nu-şi întoarcă vorba. c. PETRESCU, R. DR. 253. Ca să nu se întoarcă logodna = să nu se desfacă, gorovei, cr. 1893. # A(şi) întoarce (vorba) = a-şi luâ vorba îndărăt. PANN, ap. DDRF. Ce-am vorbit nu mai întorci ciauşanu, v. 119. A întoarce târgul = a strică târgul început, dr. v 206. | (Absolut) Tudor călugărul s’au dat cu presaca şi cu stupi şi cu tot dobitocul şi de va înto[a]rce;■ amintrilea se fie lepădat de leage. CUV. d. bătr. i 212. De să vor tocmi doi pldgari, ca să-şi schimbe pământurile şi
dup’aceea unul de dânşi va vrea să’ntoarcă... PRAV. MOLD. 12. De nu cumvă s’ar răzgândi, dar par’că' nu erâ Ţigan să întoarcă. CREANGĂ, p. 41. Bagă de seamă ce-ai vorbit, să nu întorci! pamfile, J. II. || Refl. (Despre oameni) A-şi schimbă părerea, a reveni (la sentimente s. moravuri mai bune), a se pocăi (POLIZU). Erâ... cam grabnic la mânie, dar apoi curând se întorceă. LET. II 412/3. Cu lesnire este a se întoarce cinevă iarăşi în urma desfrânărilor sale celor dintâi, drăghici, R. 90. S’o 'ntoarce a iubi. reteganul, tr. 146/u. Ireâ căt p'acl s’o omoare; da s’o întors..., că-i ireâ milă. şez. III 74/2.
8°. f Trans. A traduce (dintr’o limbă într’alta, cf. lat. vertere), a preface de pe o limbă pe alta (LB.); p. ext. a interpretă, a (răs)tălmăci. L-am îndemnat după putinţa-m[i] spre osteneală, de o au întârsu spre cea de moşie şi de obşte limba noastră rumânească. filotheiu, ap. GCR. I 340/le. Cuvintele... într’acesta chip i le întoarse, cantemir, IST. 97. Cartea aceasta se întoarce în limba românească. ECONOMIA, 150. XJlfila acesta au întors S. Scriptură în limba goticească. ŞINCAI, HR. I 60/12. Epistolia... fu întoarsă pe Grecie. P. MAIOR,. IST. 250. Cânticul lui Linos... coloniile de Romani... l-au întors pre limba lor. ODOBESCU, I 231.
9°. Trans. (Complementul: vorba) A răspunde, a bonbăni. Sluga asta îmi cam întoarce vorba• (— cam sporeşte la vorbă, e obraznic, eu zic una şi et zice zece) şi am s’o pumnuiu. CIAUŞANU, GL.
IV.	Fig. 1°. Trans. (Une-ori complinit prin înapoi; refl. = pasiv) A da înapoi un lucru, a înapoiâ, a da îndărăt, a restitui. Zălogul săracului cine nu-l întoarce, urît iaste. CORESI, EV. 344/21. Ce să va găsi de aceale arginturi, să-s’ întoarcă, şi oamenii, tâlharii, să piiardeţ[i] (a. 1629). IORGA, D. B. 45. Zacheiu... întâarsă de patru ori mai mult cui de la cine ce luase. VARLAAM, C. 2792'. Cela ce va cumpără lucru de furat... îl va întoarce... prav. 246. Să întoarcă înapoi tot ce va fi furat. ib. 99; cf. 7, 181, 184, 185. Alta [parte din avere] o ’mprumută mi vrea ceare... şi nu-ş[i] mai întorceă. DOSOFTEIU, V. S.
55.	Să-i întoarcă Tesmeniţa şi Cisiveş, care le oprise tătâne-său şi nu le întorsese. M. COSTIN, ap. GĂDEI. Tuturor li s-au întors banii. LET. II 84/22. Să se întoarcă lucrul la stăpânul cel adevărat. PRAVILA (1814) 66. Să se întoarcă Mitropolitului Moldovei documenturile. uricariul, I 264/26. Orice vei mai cheltui, întorcându-mă (= revenind) eu, voiu întoarce (= îţi voiu da înapoi) ţie. marcovici, d. 478. Moştenitorul depărtat... este obligat a întoarce toate fructele şi veniturile a căror folosinţă a avut-o. HAMANGIU, c. C. 158.
I-au întors cele trei pungi de bani. SBIERA, P. 245/23. # (Pronominal) A-şi întoarce paralele = a intrâ în posesia unor bani pierduţi; a-şi întoarce paguba (pierderea) s. cheltuiala — a recâştigă pierderea, a scoate cheltuiala. Şi-au mai întors oarece din paguba... LET. II 282/z. I-au întors cheltuiala. ib. II 4’28/2. Au pus pricină că ş’ar hi întors surorile ei cheltuiala, uricariul, XXV 282/17. Intoarce-i şl tu ce-o cheltuitI = restitue-i partea tal ciauşanu, gl.
2°: (Despre o faptă bună sau rea) A răsplăti, a da înapoi, a plăti cu aceeaşi monedă, în acelaşi fel, a răspunde. Am întorsU răutate prin rău. DOSOFTEIU, PS. 24. C’au întorsu milosteniea. id. V.
S.	1202. I-a întors ( = fr. il lui a râpondu) numai obrăznicii, pontbriant. Ca să-i întoarcem binefacerea. reteganul, P. V 7. Să-ţi întorc binele ce mi-ai făcut, mera, b. 66. Bătaia şi ocara nu se ’ntoarce niciodată, zanne, p. IV 266. Să-ţi întorc gura ’napoi. HODOŞ, P. p. 183. Cf. ŞEZ. I 74b/20.
3°. f Trans. (Construit cu dativul) A refuză,
ÎNTOARCE
- 813—
ÎNTOARCE
a respinge. Şi scârbit împăratul.,., nu vru să întoarcă ei (: să-i Ieapede cererea biblia 1688; fr. refuser). CORESI, ev. 541/le.
4Q. Refl. A se resfrânge asupra... I se va întoarce în cap răutatea. DOSOFTEIU, PS. 26. || Spec. Trans. A întoarce un farmec (s. a face cuivă pe întors) = a desface farmecul. TDRG. | Pronominal. Baba îi întoarce = îi descântă, îi desface farmecele, ciauşanu, gl.
5°. Refl. A da înapoi, a se micşoră. Oul crunt de la o puică neagră, purtat de trei ori în jurul ţâţelor unei fete, le face pe acestea de se întorc înapoi (— nu mai cresc prea mari), păcală., m. K. 161.
V. Spec. 1°. (Despre viţei s. berbeci tineri) Trans. (r e f 1. = pasiv) A face incapabil de reproducere, prin sucirea înăuntru a testiculelor. (Capătul săculeţului se leagă cu o aţă de lână, care se desleagă după trei zile; boii rămaşi defectuoşi de la întoarcere se numesc r â n c a c i. damE, t. 29). Cf. scopi, jugăni, bate, castra, steriliza. I-o făcut... cu aţă, Cu care s'o întors ţrei buhai, Ori s’o întors şepte. marian, VR. 201. Să nu întorci buhaiul iarna. GOROVEI, CR. 421. Cât suge la vacă, i se zice viţel bouţ. Înainte de a împlini un an, se întoarce, ion cr. IV 131. Viţelul la un an să întoarce. H. XVII 268. Cf. XI
130.	Am întors bicul. CIAUŞANU, GL.
2°. Refl. Vaca se întoarce = i se face (la 3—4 luni după gonire) iarăşi de taur; trans. zgrip-ţoroaica o ’ntors vaca=a făcut ca întâia concepţie să n’aibă efect şi ca vaca să se aprindă din nou. herzog-gher., m. iv 204.
3°. Refl. (Despre fân) A mucezi; (despre tutun) a se jilăvi din uscat ce erâ (ciauşanu, GL.). Fânul s’a întors = gerin. ist dumpfig geworden. barcianu. Tutunul s’a întors, ciauşanu, gl.
[Prez. ind. întorc, întorci, întoarce etc., imper, întoarce, aor. întorseiu (| întorşu PSAL. SCH. 92), part. întors, ger. întorcând. | Şi: loârce f vb. III. Atunce căndu toarce-se-va vrăjmaşulmieu înderretu. PSALT. (HURM.) 2/la. | Adjective: îut6rs (cu negativul ne(î)ntors), -oârsă şi înt6rt, -oârtăt = (Ad I 1°) învârtit, sucit, întortochiat (şi în sens fig.), îndărătnic; p. ext. răsucit, îndoit, încovăiat. Zice Domnul «rudă întoarsă)), căce erâ îndărătnici. CORESI, ev. 80. Cununi de marmure erâ întoarse. CANTEMIR, ist. 132. O coardă de vioară întoarsă (= răsucită), datculescu, ap. TDRG. Prale, firea cea întoarsă... (cf. germ. «der verdrehte Kopf»). eminescu, p. 177. Iei o frază, cu meşteşug întoarsă (= adusă, meşteşugită), dincolo o comparaţie originală... IORGA, l. I 432. Botinele i-s întoarse (= încovăiate, îndoite) la vârf, ca nişte patine. SADOVEANU, ap. TDRG. Cuvintele cele minunate şi întoarse ( = întortochiate, neclare, enigmatice) ale fetei... SBIERA, P. 221/6. Potcoave întoarsei ION CR. IV 19. (Ad I 2°) Mişcat în direcţie inversă; (despre ochi) rotit, dat peste cap. Cu ochii crunţi, întorşi, şi cu părul răspândit. P. maior, IST. 132. Cu înfipţi paşi şi cu neîntoarsă faţă {: immota facie; nemişcată), cantemir, hr. 31. (Ad II 1°) înturnat (pe dos, pe partea cealaltă, cu fundul în sus). Şi din oglindă luminiş Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari bătând închişi, Pe faţa ei întoarsă. EMINESCU, P.
261.	O haină întoarsă pe dos e o haină nouă. TEODOREANU, M. II 439. Dorm ne’ntors: cum m’am culcat, pamfile, j. ii. Cojoc cu perii întorşi. MARIAN, NA. 234. De a’ntoarsele = de-a’n-dăratele, pe dos. Este dar o eroare contra logicei a apucă lucrul de a’ntoarsele. maiorescu, cr. iii
244.	(Ad II 2°. Agric.) Arat s. săpat din nou„ Trebue întoarsă arătura. ECONOMIA, 30. Pământul, întors de tăişul plugurilor... N. xenopol, ap. TDRG. (Ad III 3°) Care a venit iar acasă s. de unde a plecat, înapoiat; spec. întors de la ţâţă
= copilul care a fost înţărcat şi pe urmă (de milă,-când maică-sa îl vede plângând şi tânjind) iar i se dă să sugă. (Asemenea copii deoache orice). Cf. PAMFILE, J. II, CREANGĂ, GL., ION CR. II 211, PAMFILE, B. 28, ŞEZ. I 15/2B, H. II 133, GRIGORIU-RIGO, MED. I 48. Cu întorţii întoarce-te-veri. CORESI, PS. 39. # A. face . (s. a apucă) calea întoarsă = a se opri în drum spre a reveni, a se înturnâ. Vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale. EMINESCU, P. 239. Cum a făcut... calea întoarsă, vremea s’a zbârlit, sadoveanu, B. 161. Văzând că Tătarii au apucat acuma calea întoarsă prin satele româneşti... marian, T. 188. Când vin toţi împreună cu oamenii miresei, şi cu ai mirelui îndărăpt la casa miresei, atunci fac calea întoarsă, marian, nu. 740. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe şi a se întoarce; a scăpă de o primejdie, zanne, p. vi 34. Calea neîntoarsă = calea morţii. Aceasta mai ales de când mă-sa s’a dus pe calea cea neîntoarsă. dunăreanu, ch. 104. (Ad III 8°). Tradus. Cărticica năravurilor bune pentru folosul şi trebuinţa ti-nerimei de pre nemţie în rumânie întoarsă (a. 1837).. IORGA, S. D. XIII 24. Compilaţia lui Stoica Lu-descu... făcută.... şi întoarsă pe greceşte, iorga, l.
I	283. (Ad V 1°) Castrat prin sucirea testiculelor. Berbece întors. BARONZI, L. I 102/13. Aici se zice «berbecii> la cei ce nu sânt întorşi, ii. III 14, cf. IV 53. Bătut la glavă ca un berbece întors, zanne, p. ii 41; — întorcăt6r (cu negativul ne(î)ntor-cător), -oâre = care se întoarce, se întoarnă. Carne sântu, duh mărgătoriu şi nentorcătoriu. psalt. (DOS.) 159/2l. O dulce oaspe, la mine vino... la sluga ta, la oaie întorcătoare a ta. PROPOVEDANIE, ap. GCR. I 137/4. Am avui o măiculiţă, Tot pe drumuri călătoare Şi ’napoi ne’ntorcătoare. SEVASTOS, p. p. 8/27. Că soarele-i mergător Şi’napoiîntorcător. marian, î. 106. (Substantivat:) întorcătâr s. a.= (Ţes.) lemnul (vergeaua) din sulul dinainte cu care se ’ntinde natra, amnar, întinzător (cf. ION. CR. viii 90, DAMfi, T. 136, PAMFILE, I. C. 274-5, H. I 140, IV 118, V 98, 150, 375, VI 49); (Astron. pop.) tropic. Intorcătorul racului, al căpriorului. BARCIANU;
—	întorcătoare s. f. = (Ţes.) amnar (pamfile, I. C. 274, H. II 244, XIV 210); (Bot.) nume de plantă (nedefinită). Dacă vita boleşte fără să se ştie ce are, se culeg în ziua de Sâmz&ene următoarele buruieni: Întorcătoare mare, mijloacă... mică, fir de iarbă de unde se întoarce plugul în capul locului... GRIGORIU-RIGO, MED. II 24;
—	întorsăt6r s. a. = (Ţes.) vârtej. H. II 87.
| Abstracte: întoarcere s. f. (Ad I 1°) învârtire, sucire; spec. t mersul soarelui în formă de cerc, tropic. Ciasul roadelor întdarceriloru (gr. tQonăiv) soarelui. BIBLIA (1688) 152. (Ad II 1°) Mişcare îu altă direcţie, cârnire. Cârnirea sau întoarcerea plugului. PAMFILE, A. 54. (Ad II 2°) Arătură de toamnă. Pentru grâul de primăvară se pot face două arături: una toamna, care se numeşte întors sau întoarcere... pamfile, a. 104/6. (Ad III 3°) Revenire, înapoiere acasă. Au purces spre întoarcere, let. II 187/23. Întoarcerea înapoi de acolo la patria sa. DRĂGHICI, R. 141. îţi doresc întoarcerea cu bine cătră părinţii tăi. DRĂGHICI, R. 93. Mama lui hotără plecările şi întoarcerile. SADOVEANU, B. 92. Depărtăndu-se de casa ■părinţească, fără nici o nădejde de întoarcere. CREANGĂ, p. 286. Întoarcere de boală = recădere, recidivă. BIANU, D. s. întoarcerea fiului risipitor. ZANNE, P. IV 362. (Ad III 4°) Convertire, îndreptare, revenire la sentimente mai bune. Întoarcerea păcătosului. CORESI, EV. 29/23. Pocaanie şi întoarcere. id. ib. 23/15. (Ad IV 4°) Răsfrângerea unui farmec asupra celui ce l-a făcut. Iată unul din mulţimea acelor descântece de întoarcerea urei sau ursitei. MARIAN, î. 14. Descântec de întoarcere. TEODO.
ÎNTOARCE
- 814 -
ÎNTOCMÎ
rescu, P. P. 375 (Ad V 1°) Castrare prin sucirea testiculelor. După ţoală operaţia aceasta, baba leagă de gâtul bolnavului o sfoară de lână care a servit la întoarcerea (scopirea) berbecului. GRIGORIU-RIGO, MED. I 85; — înt6rs s. a. = întoarcere. (Ad I 1°) Sucire, învârtire. Are cap de întors furcă, zanne, P. II 56. (Ad II 1°) Răsturnare cu partea de jos în sus. S’apucă de întors toate lucrurile din casă de-andăretele. ŞEZ. I 60/31. (Ad III 2°) Arat de a doua oară. Când s'a început întorsul [brazdei de arie] şi s’a croit brazda, pamfile, a. 208/3e. După ce toate paiele făcute au fost scoase afară, urmează întorsul, id. ib. 210/la. (Ad III 3°, adesea în opoziţie cu dus) Înapoiere, revenire la punctul de plecare. Aşteptându-lu cu frică la ’ntdrsuUX lui de la Persia. dosofteiu, V. S. ib. 72. Întorsul lui Craiu de la Suceava. M. COSTIN, ap. GÂDEI. Trecut-au.., şl la mers şi la întors tot prin ţara muntenească. LET. II 26 2/21. Cf. 214/3. Şi la întorsulu Tatarilor i-au lovitu. MAG. IST. I 154/al. Aş vrea ca şi la ’ntorsul mieu Să fii aici. coşbuc, F. 157. Întorsul lui Sobieski după întâia expediţie în Moldova. IORGA, L. I
110.	Cf. 499, 53, 77. 231, N. R. A. I 324. Bilet de dus şi întors. (Ad IV 4°) Răsfrângerea unui farmec asupra celui ce l-a făcut.. O duce la descântătoare spre a-i descântă de întors. MARIAN, NA. 40. (Ad V 1°) Castrare prin sucirea testiculelor. întorsul [viţeilor] se face întorcând testiculele. damE, t. 29. şez. I 60/35; — întorsătură s. f. = strâmbare, îndoitură, curbură, sinuozitate, cotitură; (în opoziţie cu ogor. C. C.
II-III 214) arătură de toamnă (damE, T. 61), fig. schimbare în mersul s. desvoltarea. unor evenimente, înfăţişare, curs, turnură. Coarnele după întorsăturile lor, iau felurite numiri. DAM®, T. 28. în Moldova o arătură făcută toamna se numeşte întorsătură, pamfile, a. 69/17. Comă-neşteanu, nemulţumit de întorsătura ce o luau lucrurile, răspunse aspru. D. zamfirescu, r. 48. Cellalt colonel, mai fin, căută să dea o altă în-torsătară .convorbirii, id. ib. 209. La ’ntorsăluri priveşte să înveţi a te luptâ. PANN, E. II 101. întorsătură de limbă (PAMFILE, J. I 381) = şir de cuvinte greu de rostit, frământare de limbă; —în tor sură s. f. = întorsătură, îndoitură, întortochere, cot, cotitură; arătură de toamnă ; modulaţie, mlădiere; purtare, atitudine, ţinută a corpului (COSTINESCU); (la plur.) fapte necinstite, treburi (GRAIUL); o boală (GOROVEI, C. 192, con-vulsiuni?); (concretizat) plăcintă din foi sucite în formă de sul, învârtită ( = germ.«Strudel» LB.); volbură, vârtej de apă (= germ. «Wasserwir-bel» BARCIANU). Şi fi-vor întorsurile (: les che-mins tortus) dereapte. coresi, ap. CCR. 10. Pe potmolul Dunării, La ’nlorsurile gărlii. TEODORESCU, p. p. 562b. P’inde ţă-s întorsurile, în-grădl-ne-om grădinile. ALEXICI, L. P. 158/e. Căn[d]
o	/os[t] la o ’ntorsură, O aninat plugu ’ntr’on os di râmă, L-o facu[t] mii şi fărâmă, vasiliu, C.
182.	Pământul lucrat de cu toamnă se chiamă întorsură. damE, t. 61. Arătura de toamnă pentru a se sămănă primăvara se zice întorsură. H. iii 71. Glasul acela mlădiilor, Ce c’o întorsură lină, uşoară. Treptat se urcă şi se coboară. ALEXANDRESCU, m. 317. în tot clinul acesta de câmp pluteşte o adiere ce odihneşte sufletul, rătăceşte o ’ntorsură de cântec românesc, un şuer de voinic. C. SANDU, DRUM şi POPAS, 41. Incepeâ el să cânte cu glasul sus şi cu întorsuri frumoase. I. BOTENI, SĂM. iv 548. Priimit iasle împăratului sluga cu minte şi cu a lui bună întorsură va lepădă necinstea. CCR. 242. Da popa aveă necaz, hiincă (= fiindcă) Cuza nu-i lăsă să facă tăti întorsurile lor. GRAIUL, I 447*. Băţul cu care se întoarce maţele la Crăciun, e bun de întorsuri. GOROVEI, CR. 192; — întorcătâră s. f. = întoarcere; (după
paleosl. răzvrătii) -f răzvrătire, răscoală, f val, turburare; cale primară; întoarcere din boală. Nu me-au aflat întorcătură ( : val N. testament 1648; turburare biblia 1688), făcând. COD. VOR. 60. Ea în această zi se întparce la părinţii săi, de aceea întoarcerea aceasta se numeşte întorcătură. marian, NU. 739. Descântec de întor-cătură. marian, d. 145. Acest descântec <ide întorcătură în pădure» mi l-a dictat o Româncă din Vatra-Dornei. El e bun pentru orişice boală. id. ib. 140.)
—	Din lat. torqueo, -rsi, -rtum şi rsum, -rquere
«a suci, a învârti, a pune pe partea cealaltă, a toarce», întrebuinţat astăzi subt forma toarce (cf. tort) ca termin de ţesătorie; în celelalte sensuri a fost înlocuit prin intorqueo, -rsi, -rsum, -rquere, care însemnă «a învârti, a suci înăuntru», înţeles care se recunoaşte în accepţiunea de animal «întors» (V 1°, cf. fr. b i s t o u r n 6, bulg. v i j e n), Ca şi în româneşte «a întoarce ochii» se spuneâ însă şi în latineşte: intorquere oculos.
întocmai adj. v. tocmai.
ÎNTOCMI vb. IVa. 1°. Organiser, itablir, or-donner. Se ranger. 2°. Elaborer, cornposer. 3°. Conslituer, faire, former. 4°. Arranger, conformer. 5°. Adapler, niveler.
1°. Trans. A face î n t o c m a i cum trebue, a aşeză frumos, a pune în ordine, a aranja, a orândui, a potrivi, a coordonă, a organiză. Ţara au început ,a o întocmi după obiceiul turcesc, şincai, hr. ii 147/17. întocmind trebilc împărăţiei în Asia,, au trecut în Evropa. e. văcărescul, ist. 255/9. Shazinan întocmindu - şi paradă împărătească, plecă şi ajunsă acolo. GORJAN, H. I 2/13. Toate le întocmesc... după vrerea voastră, ispirescu, l. 78. Soldaţii întocmesc (= aşază) muniţia pe dulap şi se culcă, pamfile, J. II. | R e f 1. A se pune în ordine, a se aranjă. Târziu şi cu greu putură... a se întocmi în tabere. BĂLCESCU, M. V. 12'6. Îmbiau învălmăşiţi,... fără a se puteâ întocmi la rănâul lor. id. 143.
2°. Trans. A alcătui, a compune, a elaborâ.
O	lege ce, dupâ ce o’ntocmi, In trei părţi ale lumii de mulţi se priimi. E. VĂCĂRESCUL, IST. 248/a. Am socotit..., să întocmesc încă doao disertaţii. p. MAIOR, IST. 232. El a tras... în ţară-i câţivâ oameni învăţaţi, pe care i-a însărcinat a întocmi acea condică. ODOBESCU, I 272. Cozmescu... întocmi cu Dănilă lista bucatelor. N. XENOPOL, ap. TDRG.
3°. Trans. (refl. = pasiv) A forma, a constitui, a alcătui. Fără de apă nu se pot nici fagurii întocmi, economia, 202. Neamul omenesc... întocmeşte... o familie. MARCOVICI, D. 478. Mii şi milioane ce întocmesc obştea de rând a români-mii... ODOBESCU, III 546/27. |( A formă, a aranjă, a face. Din acestea [ceea ce le da baciul] cată vânătorii să-şi întocmească culcuş şi cină. ODOBESCU, III 18/16. Şi-a întocmit tot sălaşul. TEODORESCU, P. P. 116b. Cf. 595.
4°. Trans. (Tefl. = pasiv) A dispune cevâ într’un anumit fel, a potrivi. Simţind că a căzut matca în iarbă, îndată se pune coşniţa preste dânsa, şi aşâ se întocmeşte, ca să poată intrâ. ECONOMIA, 186. Chilindrul acesta iaste un lemn gros şi rotund în capetele căruia se întocmesc două pregiţi. ib. 24. Cf. 119.
5°. Trans. (Neobicinuit) «Netezesc, aseamăn, oblesc» (germ. «ebnen, gleich machen»), LB.
[pontbriant mai dă sensurile «faire un plan, projeter; dfecider, convenir de, faire des conditions».
| Şi: întogmi vb. IVa LB. îşi întogmeşte limba maternă în rime ca acestea. MAIORESCU, CR. I 304.
| Adjectiv: întocmit, -ă = orânduit, organizat, potrivit, aranjat, aşezat, alcătuit, compus, formai
întofla
- 815 —
ÎNTONÂ
constituit, dispus, ticluit, abil, comod (LB.); (şi cu sensul de «întocmit bine, frumos», deci:) măestrit. Alăuta cea bine întocmită, mineiul (1776) 641/,. Nalt întocmitul adevăr l-aduce la iveală. I. VĂCĂRESCU, P. 149/5. Pashalia pe 100 de ani întocmită. CALENDARIU (1814) 1/,. O minciună foarte întocmită. BELDIMAN, N. P. II134. Orănduidla după care tu cârmueşti lumea este întocmită cu înţelepciune, marcovici, D. 5/2. Ţineă acompani-man (ison), întocmit după glasul instrumentelor. gorjan, l-l. 195. Versurile sale cele ’ntocmite frumos. PANN, E. r 22. Vn svat de doisprezece boieri, întocmit.;. de Negru. BĂLCESCU, M: V. 9/29. Poeziile culese şi întocmite de d-sa... maiorescu, cr. i. 121; (cu negativul) nc(î)ntocmit, -ă=nearanjat etc.; (şi cu sensul învechit de:) neapt, stângaciu (germ. «ungeschickt, nicht tauglich, nicht passend)» LB.;
—	întocmU6r, -oâre= care întocmeşte, mardarie, l. 920. Al cesior stihuri întocmitor, zilot, ap. DDRF. | Abstracte: întocmire s. f. = acţiunea de a întocmi, orânduire, organizare, potrivire, aranjare, aranjament, aşezare, aşezământ, alcătuire, compunere, coordonare (pontbriant), formare, constituire, dispunere, dispoziţie, ticluire, măestrie; convenţie, condiţie, plan, proiect (pontbriant) ; netezire («oblire, asemănare, germ. Ebnen, Gerademaclien» LB.). A cântă lui S[risto]s cu întocmire. mineiul (1776) 52/2. După întocmirile fericiţilor ctitori... zilot, C. 71. întocmirea zidirei curţci pământeşti, uricariul, I 190/u. Dumnezeu... va schimbă orănduiala înţeleptelor sale-în^ tocmiri, marcovici, D. 11/i5. Mai naintea întocmirii şi desăvârşitei voinţe a părinţilor... PANN,
E.	I viii. întocmiri sociale = fr. conventions so-ciales. DDRF.]
—	Derivat din adv. întocmai. Cuvântul nu apare în textele anterioare sec. XVII. Cf: tocmi.
ÎNTOFIÂ vb. Ia. Mettre de grosses bottes, d’â-paisses molletieres. — (Mold., Transilv. - de nord) Refl. A se îneălţâ cu ciubote mari, în care se pun obiele multe, ori cu opinci, făcându-ţi cu obiele picioarele mari (şez. xxxi 11); a se în-călţâ cu opinci fără pic de îngrijire (bugnariu, NĂS.). — Cf. t o f 1 e u, t o f 1 o g i.
, întocmi vb. lVa v. întocmi.
întohonî vb'. IVa. (Sens neclar) [Pe] mi-reaşa, Lacrămile o podideă, Coconile că-mi pri-peă, îmi pripeă d'o'ntohoneă Şi'n carîtă o puneă. MAT. FOLC. 111. .
ÎNTOIEGÎ vb. IV». Baidir? — Trans. A face ca cinevâ să înţepenească? Şi Oncică că-l luâ [păhărelul cu otravă] Şi la gură că-l puneă, Peste cap iute îl da, Togmai în fund îl răsuflă, De loc îl întoiegeă (glosat prin: «a sta drept şi nemişcat ca un toiag, a îngheţă»), păsculescu, L. P. 300.
—• Derivat din toiag, cu pref. în-.
ÎNŢOii vb. I(a) v. înţoli.
INTOlEKÂBiii, -Ă adj. IntoUrable. — Care nu se poate tolerâ, suferi, răbdâ, îngădui, de neîngăduit; cf. insuportabil şi inadmisibil. S’a ridicat sarcina intolerabilă pentru tot învăţământul primar. MAIORESCU, D. IV 425. Intrigile... continuă în potriva lui, pentru a-i face situaţia intolerabilă. IORGA, l. i 322. Aşteptarea îi fu intolerabilă. C. PETRESCU, C. V. 319.
—- N. după fr. (lat. intolerabilis, -e, idem).
ISTOIiEBASŢ, -Ă Adj. Intolerant. —Care nu este tolerant, neţolerant, neîngăduitor. Certitudinea e severă şi intolerantă. C. PETRESCU, î. II 185.
■	— N. după fr.
INTOXEBÂNTĂ s. f. Intol&rance. — Lipsă de toleranţă, de îngăduire, neîngăduire. Ironica întrerupere... şi apelul... la intoleranţă le găsesc puţin potrivite. MAIORESCU, D. -I 327. Intoleranţa şi excluzivismul. id. CR. iii 174. Intoleranţă religioasă. | (Med.) Neputinţa de a suportă (fără a o elimină imediat) o mâncare sau un medicament. BIANU, D. s.
—	N. după fr.
ÎNTOlii vb.. IVa. 1°. (Şe) nipper,' (s')accom-moder. 2°. Embellir.
1°. (Mai ales despre săraci; calici, zdrenţuroşi, -golani) Refl. A-şi face haine (şez. xxm 104), a-şi procură haine (nouă), a se îmbrăcă (şez. xxiii 104) bine (rădulescu-codin), a izbuti să se îmbrace (bine); p. ext. a ajunge la bunăstare, a parveni. Vn ţigan... se.’nţolise c’un cojoc, contemporanul, i 567.,Cu banii eştia s'au înţolit amândoi. N. A. BOGDAN, ap. TDRG. (ms.) Eu socotesc că e mai nemerit să ceri o parohie cât mai mare, ca să te înţoleşti repede şi să pui şi cevâ la o parte. STĂNOIU, c. I. 15. în acest timp câştigă atâta, de-şi plăti datoriile şi-i mai şl rămase cu cc să se înţolească el, nevasta şi copiii lui. ispirescu, ap. TDRG. Dând... la noi, la lăutari... Irmilici şi icosari, Nisfiele şi mahmudele, Ca să ne’nţolim cu ele (Brăila). TEODORESCU, P. P. 573b.
#	S'a înţolat golanul, se zice despre unul care a dobândit cevâ la care nu se aşteptă, zanne, p.
iii	196. | Trans. (= fact.) A înveli (mai ales capul, despre femei) bine în haine şi cârpe multe, a înhăimurâ, înfofoli, îmbondori (iierz.-GHER., M. 206); a procură cuivâ haine, a-1 îmbrăcă (bine); fig. a ajută, a face bogat pe ci-ne'vâ (pamfile, j. Ii). Gazda... scoase... un rând de haine mândre... şi înţoli pe biata femeie cu ele, în locul zdrenţelor. V. A. URECHIĂ, ap. TDRG.
2". Fig. (Neobicinuit) A împodobi, a ornâ. Nestemate culese din salbele bogaţilor, — le presar pe sărăcăcioasa mea scriere, ca s'o mai înţolez şi să-i dau şi ei cevă preţ. ODOBESCU, iii 105/22. Cf. 641/g.
[Şi: înţolii vb. I(a) (Prez. ind. înţolez şi întâi barcianu) = a îmbrăcă (în haine nouă); spec. a pune un ţol s. cergă pe cal s. bou năduşit, ciauşanu, GL. | Adjectiv: înţolit (înţolât, cu negativele ne(î)nţolit, ne(î)nţolat), -ă = îmbrăcat bine, ajuns în stare bună; împodobit, ornat. Fiind în-ţolaţi atât telegarii, povodnicii, cât. şi armăsarii cu cele obicinuite a lor ţolituri... LET. iii 317/10. Când partea unui corp, unei generaţii e ’nţolatâ, jefuindu-l de ce are mai bun, restu’ corpului jefuit e desgolit. jipescu, ap. TDRG. (ms.). Care mai bine ’nţoliţi, Care rupţi şi jerpeliţi. TEODORESCU, p. p. 587. | Abstract: înţolire (înţolâre) s. f., înţolit (înţolât) s. a. = acţiunea de a înţoli.]
—	Derivat din ţol, cu pref. în-.
ÎNTOiOCÎ vb. IVa. v. întrolocâ.
ÎNTOliPÂ vb. I. S’associer. — Refl. A se însoţi, a se asocia (Straja, în Bucov.). Com. A. TOMIAC.
—	Derivat din tolpă «ceată, bandă», cu pref. în-,
INTONA vb. I(a). 1°. Entonner (un air). 2°. Appuyer, insister sur.
1°. Trans. A începe o cântare, (propriu: â da tonul pentru începerea unei cântări); p. ext. a .cântă. Cf. t glăsui. Satana cu sumeţie. Intor nează-o psalmodie, c. NEGRUZZI, II 123/n. Păduri şi lacuri şi mări şi flori şi stele Intoană pentru mine un imn nemărginit. ALECSANDRI, p. III 6.' Fiul lui Guilom Tell îl întonă cu glas puternic [cântecul], odobescu, iii 80/iO-
2°. (în Bucov., după germ. «betonen») A pune tonul pe o silabă, a accentuâ, a rosti (o frază, o
ÎN.TONÂ
- 816 -
ÎNŢOŢONÂ
limbă) cu un anumit ton, cf. modulă,; fig. a apăsă asupra unui lucru, a insistă, a stărui. Se intonară cu apăsare acele principii de reorganizare a împărăţiei..SBIERA, P. 218.
[Şl: întonâ vb. Ia. | Prez., ind. intonez şi intân.
| Abstracte: intonâre s. f. acţiunea de a in-tonâ. Oa probă de ştiinţa şi de sistema sa filosofică, să-i toarne cu o limbutie modulată pe intonări de cele mai convingătoare. ODOBESCU, III 128; — intonâţie, intonaţiune s. f. = intonare; fel, manieră, modulaţie, accent, ton (în rostirea unei fraze s. a unei limbi). O limbă... curcită cu ziceri şi cu intonaţiuni greceşti. ODOBESCU, I 225. Am un maior cu care m’aş duce şi în iad, dacă ar fi Turci şi pe acolo. — Ba, bine că nu, zise Anni-cuţa, cu o uşoară intonaţie copilărească. D. zamfirescu, R. 106. Sfaturile lui [I. Nădejde] atât de prietenos distribuite, rostite cu intonaţiunile acelea dolente şi părinteşti... I. DUMITRESCU, curentul, iii 25 Sept. 1930. | Adjectiv: intonat, -ă = care a început a se cântă; cântat, accentuat, rostit cu un anumit ton.]
—	Derivat din ton, cu pref. In-, decalc după fr. entonner.
ÎNTONÂ. vb. Ia INTOAÂŢIK s. f.
INTONAŢIUSE S. f.
ÎNTONCÂ* vb. I. Venir en tete, se mettre en tâte. — A-i veni cuivâ cevâ în minte, a-i trăsni prin cap (Com. s. pop); a-şi băgâ în cap, a se hotărî muţeşte la un lucru: Pe ce a întoncat odată, nu-l mai poţi opri (Zagra, lângă Năsăud, com. CORBU).
—	Derivat din toancă, cu pref. în-. N. Drăganu, Rev. Pil. ii 296, cf. t u n c â.
ÎNŢOPONÂ vb. Ia v. înţoţonâ.
întopsocâ vb. I v. topsecâ.
. ÎNTORCĂTOÂRE s. f. (Ţes., Bot.h ÎntorcĂtor s. a. (Ţes.)	i v. întoarce.
ÎNTORCĂTURĂ S. f.	J
ÎNTORIOCÂ vb. Ia ] întorloci vb. IYa j v- întrolocâ.
întornâ vb. I v. înturnâ.
ÎNTORNOCÂ vb. Ia v. întrolocâ. întorsăţ6r s. a. (Ţes.) \
ÎNTORSĂTURĂ s. f. 1 v. întoarce. ÎNTORSURĂ S. f.	'
ÎNTORT, -oârtă t adj. i°. Tors; lortueux. 2°. Obstinâ, pervers.
1°. Sucit «• strâmb, întors. Isop [aveâ] picioarele strâmbe şi întoarte (a. 1705). ISOPIE, ap. GCR. I 350/so. Cărările întoarte. biblia, ap. TDRG.
2". Fig. îndărătnic, rău, nedrept, încăpăţânat, pervers, cf. sucit. Intort — îndărătnic, sl. raz-vraăteny i. glosar (1600—1630), ap. cuv. D. bătr.
I	285. Şi cu aleşii alesu ver fi, şi cu tntorţii (: înderetnicii HURM. COR.) răzvrăti-te-veri. PSALT. (SCH.) 27/j. Cu întorţii intoarce-te-veri. CORESI, ps. 39. Intoarce-voiu de cătră ei faţa mea şi voiu arătâ ce va fi lor la cea de apoi; căci neam întortu iaste. biblia (1688), ap. GCR. I 282/2l. Cel întortU nu se poate împodobi, ib. ap. GCR. 192.
[Derivate (de la un verb, neatestat, întortă) întortâre f s. f. = încăpăţânare, îndărătnicie. glosar, ap. cuv. d. bătr. i 285;—întortăcitine f S. f. MARDARIE, L. 3427.]
—	Din lat. intortum (part. lui intorqueo, -ere. Cf. întoarce).
ÎNTORTĂCITTNE f S. f. )	. r M
ÎNTORTÂRE f S. f. / V' întort'
ÎntorţeIj s. m. (Bot.) v. torţe!.
ÎNTORTOCHIÂ vb. Ia Embrouiller, — A întoarce, suci, învârti în toate sensurile s. foarte tare, cu intenţia de a încurcâ, a încâlci. Oricât am voi să întortochem lucrurile, acesta este purul şi exactul adevăr. ODOBESCU, iii 409/24. O suceşte sau întortochiază, ca să scape. LIUBA. Mulţi părinţi... îi întortoacă [copilului] numele astfel, că nime nu-l mai cunoaşte de unde se trage, bunăoară ca «Nicanor» in « Canonir». marian, NA. 200. [Şi: tortochiâ vb. Ia DICŢ.; (format din prez. în-tortochez) întortocâ vb. I(a) = a răsuci. H. xviii 174; (cu alt sufix: lat. pop. •intortilio-are) în-tortoiâ vb. Ia = întortochiâ. ciauşanu, v. | Adjectiv: întortochiat (întortocât, întortoiât ciauşanu, v.)'= învârtit, sucit, răsucit (foarte tare, în toate sensurile), încurcat, încâlcit; schimonosit. Această slovă iată-o întortochiată şi cârligată: t. C. NEGRUZZI, I 261. Fraze mari întortochiate şi scăldate, id. I 266. Agrafe de ale lor [oamenilor din epoca de bronz], întortochiate ca nişte melci. ODOBESCU, II 264. Frazeologie întortochiată. id. 380. Cuvinte întortochiate. I. NE-GRUZZi, I 421. Cazuri întâmplate... cereau o tactică întortochiată. brătescU-voineşti, l. d. 25. Numele cele mai întortocate şi mai urîte. MARIAN, NA. 200. La ambele capete [ale scrânciobului] se pun copii şi se învârtesc. Le aci proverbul: Lucru scrânciob sau întortocât (tnvărtit). LIUBA-IANA, M. 71. Luându-se după croiala unor palaturi întortochiate... ISPIRESCU, U. 116/n. Vezi drumul ăsta întortochiat, ce se desface din răscruci? ŞE'Z.
IX	114. Incârligat şi ’ntortochiat Şi de urechi e agăţat [= Cercelul]. Vorbă întortocată = încâlcită
H.	xviii 174. | Abstract: întortochiâre (întor-tocâre) s. f. = acţiunea de a întortochiâ; — întor-tochettiră s. f. = învârtitură, sucitură, încolăcitură, încâlcitură, sinuozitate. Acesta intrând, avU grijă a desfăşură ghemul înaintea lui prin întorto-cbeturile de poteci pe unde mergeă el. ISPIRESCU, V. 11 9/u.]
—	Din lat. pop.* intortîculo, -are (derivat din tortum, întors), cf. eng. intortil’er, fr. entortiller span. entortijar, cat. entortellar. Forma mai veche trebue să fi fost* întortechiă, de unde s’a născut întortochiâ prin asimilare progresivă: o-e > o-o.
ÎNTORTOCÂ vb. I(a)	i
ÎNTORTOCHETCRĂ S. f. 1 V. întortochiâ.
ÎNTORTOIÂ vb. IVa	J
ÎNŢORŢONÂ vb. Ia v. înţoţonâ.
întotdeauna adv. v. totdeauna.
ÎNŢOŢONÂ vb. la. (Se) chamarrer. — Trans. şi re‘f l/A (se) îmbrăcă, a (se) găti cu prea multe podoabe, exagerat şi fără gust, a se împopoţonâ, înzorzonâ. Unele muieri, ca copii ăi mici, aci se zbengue cu banu' altuia, la care râmnesc pănă mor, aci se'nţoţonează şi cu vreme şi făr’ ăe vreme, ca paparudele. JIPESCU, o. 73. [Şi: (+ înzorzonâ) (în)ţorţonâ vb. I(a) POLIZU; (+ împopoţonâ) înţoponâ, împoţoţonâ vb. la. | Adjectiv : înţoţonât (înţorţonât, înţoponât, împoţoţonât), -ă = îmbrăcat s. gătit cu prea multe podoabe, exagerat şi fără gust, înzorzonat. Văzându-se ’nţoţonată, o . auz p'ascuns zicând... pann, p. V. II 104. Stilul muzical cam pipernicit şi cam înţoponat al secolului din urmă. ODOBESCU, III 95/a. Ţorţonat (prin Ruşor, în Făgăraş) = înzorzonat, viciu, gl. | Abstracte: înţoţonâre, ((în)ţorţonâre, înţoponâre, împoţoţo-nâre) s. f. = acţiunea de a (se) înţoţonâ, îm-
v. intonâ.
ÎNŢOŢONEALĂ
- 817 —
MSITR&
brăcare, gătire cu prea multe podoabe, exagerată şi fără gust. Pentru fete mai ales să nu fie învăţătura idoliţă de stricăciune, de ’nţoţonare şi de spoieli, jipescu, o. 120; —lînţoţoneâlă [plur. -neli] s. f.= înţoţonare'. Rogu-le d’adins să numai umble fleacuri, în cheltuieli, în înţoţoneli, şi la 'noirifără rost. jipescu, O. 132.]
înţoţoxe \ ii Ă s. f. v. înţoţonâ.
ÎNTOVĂRĂŞI vb. IVa. 1. Accompagner. 2°. S'associer, s’unir, s’allier.	j
1°. Trans. A merge cu cinevâ simultan- pe acelaşi drum, a conduce pe cinevâ ca tovarăş de drum; p. ext. a însoţi, acompaniâ pe cinevâ s. cevâ, a fi, a aveâ loc s. a se întâmplă în acelaşi timp cu cevâ. Ochii miei nu să, rădică cătră cer, fără numai cu spaimă şi pentru ca s[ă] întovărăşăscu suspinurile mefde păn la nuori. OCSISTERi, ap. GCR. II 48/39. Toţi fericit-au pe tinerii soţi, gă-tindu-se.a-i întovărăşi acasă. C. negruzzi, i 53. Turburările care au întovărăşit moartea împăratului Alexandru... înlălura[u] pentru moinent temerile unui războiu. GHICA, s. 129. Speranţa te urmează şi... credinţa:., te’ntovărăşeşte, când mândrele palaturi Le părăseşti. OLLĂNESCU, H.' O,
110.	De acum înainte sânt gata să te întovărăşăsc. creangă, P. 197. La înmormântări se fac colaci mari ce întovărăşesc pe mort, cu pompă, până la mormânt şi acolo sânt împărţiţi la săraci, alecsandri, ap. TDRG. (ms.).
2°. Refl. A plecâ la drum simultan cu cinevâ, a se face tovarăş de drum cu cinevâ; p. ex t. a face tovărăşie cu cinevâ; a se însoţi, ase încărdăşi, a se legâ, a se aliâ; spec. a intrâ în tovărăşie de negoţ cu cinevâ, a se asociâ (polizu). Şi amândoi [sorţii] din ceasul zămislirii, împreună cu noi in toate părţile, în toate locurile şi în toate vremile din fire se tovărăşesc, cantemir, IST. 302. In mormântul tău odată să ne întovărăşim! KONAKI, P.
52.	Ne întovărăşim cu mustrarea.cugetului, marcovici, c. 54. Nu i,e întovărăşi cu omul b'ecisnic. C. negruzzi, I 248: Se va sparge... tovărăşia celor care s'au întovărăşit la plug. MARIAN, SE. II 176: Ne întovărăşim cu dânşii de frica lăieşilor din Ruginoasa.. creangă, a. 126. Ou aceşti voinici se întovărăşi şi' un om verde, puiu de Român. ISPIRESCU, L. 200. M'oiu tovărăşl cu ea. TEODORESCU, P. P. 350. # S’a întovărăşit râiosul cu chelul şi păduchiosul, se spune când se face o tovărăşie între nevoiaşi, zanne, p. iv 213.
[Şi: tovarăşi vb. IVa-, (< tovaroş) întovăroşi vb. IVa (barac, ap. TDRG. costinescu). j A d j e c-tiv: (în)tovărăşit (cunegativul: ne(î)ntovărăşit),-ă = însoţit, asociat, aliat, condus, acompaniat; aşezat s. pus la un loc cu... Să întorcefd] iarăşi acasă, întovărăşit de dobitoacele sale. drăghici, R. 149.Flori... întovărăşite cu fructele cele prea frumoase. GORJAN, H. II 3. Întovărăşit de jandarmi şi de toţi privitorii,... Meleli intră in oraş^c. NEGRUZZI, I
43.	Că pe’n codri a ieşit De şese’ntovărăşit: alecsandri, p. p. 162/4. | Absiracte: (întovărăşire (întovăroşire) s. f., întovărăşit s. a. = acţiunea de a (se) întovărăşi; însoţire, asociare, alianţă; escortă. Se repeziră în, odaie mai mulţi ieniceri din întovărăşirea paşei. n. XENOPOL, ap. DDRF.]
—	Derivat din tovarăş, cu pref. în-.
ÎNTOVĂROŞI vb. IVa v. întovărăşi.
INTOXICĂ vb. I (Med.) (S’jintoxiquer. — Trans. şi r e fl. A introduce (cu voie s. fără voie) în corp substanţe toxice, a (se) învenina, a (se) otrăvi. O clipă mi-a fulgerat prin minte că mă voi fi intoxicat cu oxid de carbon. SANDU-ALDEA, A., M. iii (Fig.) Să-ţi însuşeşti forma admirabilă a vechilor tâlcuiri de cărţi bisericeşti şi. a cronicilor e alta decât să-ţi pierzi' simţul
limbii româneşti' intoxicându-te zilnic cu franco-româneasca gazetelor. iORGA, L. II 457. [Prez> ind. intoxic şi intoxichez. | [Adjectiv: into-xieât, -ă = în care s’au introdus substanţe toxice, otrăvit, înveninat. | Abstracte: intoxicare s. f., intoxicât s. a.; intoxicâţie, intoxicaţiune s. f. = acţiunea de a (se) intoxică, otrăvire, înveniriare, | adăpat.' Intoxicaţie de nicotină.] '
—	N. după fr. (= lat. intoxico, -are, idem). Cf. dubletul întopsocâ. ■	>
INTOXICAŢIE, INTOXICAŢItrNE S. f. V.. intoxică.
INTRĂ vb. I. 1°. Entrer. Tomber (amoureux). Faire entrer. 2°. Se presenter devant. 3°. Entrer dans, p&nitrer, rentrer; entrer en grâce, en agonie, en frais, en matiere etc. 4°. Entrer dans sa n^me annâe. 5°. Entrer en rapports. 6°. Entrer au service de qqn, entrer dans une carrifere, entrer en danse, entrer en jeu. 7°. Entrer en. soupşon, entrer en conversation. 8°. Entrer■ en perte (au jeu). II. 1“. Entrer, penelrer. 2". Entrer, arriver â. 3°. Se re-tricir, diminuer. 4°-. Entrer (comme pârtie constituante). 5°. Entrer, contemr,
I.	Despre fiinţe.	•	•	■
1°. Intrans. (Adesea în opoziţie cu a i e^i; exprimă, ca verb intransitiv, ceea ce exprimă verbele transitive a băgâ, a, vâri; a 'introduce. Construit cu prep. în, întru, prin) A trece din afară înăuntru, a merge dintr’un loc deschis intr’unul închis; a se introduce, a se băgâ, a se vârî undevâ.. Deci întrămu (= intrarăm în- casa lu Filippu. COD. VOR. 26/,'. Şi intraţi în curţile lui. PSALT. (SCH.) 2OO/4. După- aceaia nu vrea... să între în cetate, ce lăcuiiă afară, în loc pustii. CORESI, EV. 57/aa. Intră întru celariul tău şi închide uşa ta. EVANGHELIE,, ap. GCR.' I 54/. O fiiule! cum să întri tu în raiu? (1620) ib. 63/23'. Ori cine den plugari de va întră în pământul altuia... prav. 3. De va fi. întrat şi, va fi ieşit dintr’acea casă... ib. 229. Nu ver[i] întră întru împărăţiia ceriurelor... N. TESTAMENT, ap. GCR.
I	127/9. Iţi voi întră ’n sfânta casă. :dosofteiu, PS- 21. Locul de unde să înceape a întră îri be-searică... MINEIUL (1-776) 1612/2- Să întrămu întru împărăţiia ceriului. POPA. IOaN D. VINŢ., ap. GCR. I 285/12. Apoi au întrat şi în ţara ungurească. cantemir, ib. 3 6 0/32. Intră în Persia cu războiu. E. văcărescul, IST.. 259/16. Mieluşoriil... zburdă... întrând şi ieşind din turmă. KONAKI, P:
262.	Tot e groază şi tăcere... umbra'intră,in mormânt. ALEXANDRESCU, M. 17. Intrase în Moldavia, întovărăşit de 7 mii spahii. C. NEGRUZZI, i 137. în codri... pustii... Au întrat fata voinică. ALECSANDRI, P. I 29. în dom de marmur negru ei intră neopriţi. EMINESCU, P. 206. Până atunci intră în şedinţă, la un proces două, şi apoi se-retrăgea. brătescu-voineşti, L. D. 27. Coborau şi urcau, intrând şi ieşind, pasageri grăbiţi. C. PETRESCU,
C.	V. 124. I se deschide poarta şi. drumeaţa întră în lăuntru. CREANGĂ, P. 90. în vârful degetelor intră în cămara smeului. ispirescu, L. 20: Mai întrau şi ei prin casele oamenilor de rând: RETEGANUL, p. I 52/2. Turcii casa’ncungiură Şi’n casă buluc intrâ. ALECSANDRI, P. P. 131b. In casă cum a întrat, Maica-sa o-a întrebat... JARNÎK-BârSeanu, D. 231. Cănd cinevă intră-pe nesimţite în casă... şez. ii 75. Până nu vei bate la uşă, nu’ndrăsnl să intri în casă. I. golescu, ap. ZANNE, P. Vin 49. A intrat dracul în el = le diable le possede; lumina intră prin perdele = le jour perce...; apa intră în corabie = faire ‘eau; a intrâ în aşternut = se coucher; a intră în'-pădure = s’engager dans un bois; a intrâ în luptă = descendre dans l’arfene; a intră într'o corabie— monter â bord; corabia .intră atâtea, picioare în
Dicţionarul limbii române. 20. XII. 1931.
II, 52
INTRÂ
- 818 -
INTRĂ
apă = le navire tine tant de pieds d’eau; a intră în mănăstire = prendre le voile., PONTBRTANT; |.■ ,F i g. (literar, după fr. «entrer») A fi admis într’o societate, corporaţiune). A intra în Academie. şăineanu, d. u. # A intrâ în pământ = a muri (cf. ZANNE, p. I 240); a dispărea. Mai bine să .întru în pământ de viu decât să fac aşă. alexandria, 54/2. Parc’au întrat în pământ... Unde să fie, unde să fie?. CREANGĂ, p. 24. (Hiperbolă) Iară eu intram, în pământ de ruşine (.= muream de ruşine, mi-erâ foarte ruşine), id. A. 67. A intrâ în foc (pentru cinevâ) = a se expune la un pericol mare pentru cinevâ, a da orice chezăşie pentru afirmaţiile s. cinstea cuivâ, a răspunde, a garanta pentru cinevâ. Ce vei, pentru unul c.a tine, să intru şi eu în foc? I. GOLESCU, ap. GCR. II 256/,. (Din .n.-gr. /j.e sŞaXe /xiaa — il m’a trompâe) hEpitSs, lex. 514) A intrâ mesa = a se păcăli straşnic, zanne, p. iv 446: A intrâ 5a mijloc. = a interveni. Au intrat la mijloc să-i despartă, prav. 482. Cf. 62,. Se rugă lui Şerban-vodă să între la mijloc, să afle un chip de cale să-i mântuiască, let. iii 2.6/,,,. A intrâ în (s. într’un) păcat = a comite o crimă (într’un moment de surexcitare).. Nu intrâ în păcat. PANN, P. -V. III 114. Lipseşti din ochii mei, că întru acuşi într’un păcat! alecsandri, T. 414. A intrâ într’o beleâ (s. în chichion s. în încurcătură, în necaz s. la apă) = a da peste un necaz, a aveâ de îndurat un neajuns, o neplăcere. Nu vre\a\u... Să mai intru într’o beleâ. contemporanul, ii 760. Acum iaca în ce chichion am întrat. CREANGĂ, P. 84. Iaca în ce încurcătură am intrat: id. 201. lei căluţul meu, când ai şti tu în ce năcaz am întrat... id. 212. | (Construit cu prep. p ej Căpitanul... au întrat iarăş pe acea insulă pentru oarecare, trebuinţe, drăghici, R. 25. Cum vorbeau ei, numai iacă întră... Chirică pe uşă. CREANGĂ, p. 177. Intră pe coş în cămară, ispirescu, l. 316/21. Iaca şi nunta intrâ pe poarta •palatului, id. 294/,3. Felie de pepene intră pe rost repede [=Suvelniţa], GOROVEI C. 362. # A intrâ pe mâna cuivâ — â ajunge in mânile, (fig.) Ia discreţia cuivâ.. Nu ţi-e ruşine să lucrezi ce-ţi intră pe mână (= ce apuci), jipescu, ap. ŢDRG. (Ponştruit: întru la cinevă). A. intrâ cu sila la cinevâ = ,fr. forcer la porte de quelqu’un. pontbriant. Şi încep a intră boierii la Vodă şi cucoanele la Domni(a şi prind a suspină şi a se rugă. sadoveanu, LUC. VI 39. Dar la tin’ cum să întru? jarnîk-bârseanu, d. 77. (Construit cu subt). Supt coperitul mieu şăîntri. CORESI, EV-228/12. || A b s o l u t. Şi aflăm o corabie ce treceă întru Finichiea. întrămu (= suindu N. testament .1648) de vânslămu.■ COD. VOR. 24/u. Fiii şerbilor tăi îsntrâ-vor. psalt. (SCH.) 210/9. Mânie-se şi nuvrea..să între. CORESI, EV. 22/6. Des-chide-mi..i. s.ă. întru, că afară mare frig .iaste: minunile- sf. sisoe, ap. OCR. I 6/15. Cu păstorii să întrămu să vedem ce-au dat D-zău. propove-DANIE, ib. ,.i-136/23. Şi intrând Esop, iară l-au întrebat.' ES0P,- ib. II. 209/14. Cum dar erâ să iasă şi să între neavând uşă ? DRĂGHICI,, R. 53. Drumeţul intră, zice: Bine-am găsit Ursane! alecsandri, p. iv. 285; O slugă intră cu un bilet în mână, c. negruzzi, i 53. Nin-Musa intră palid. COŞBUC,, ,b. 15. Intră! se zice când cinevâ bate la uşă. |j (Construit cu un predicativ) A ajunge,' a fi. Mi-ai intrat atâta de dragă (= te-am îndrăgit atât , de, tare), încât m’am hotărît să mi te fac chiar noră-:, reteganul, p. i 57/„. || (Rar) Trans. (f act.) A face să intre, a băgâ, a vârî. Dă cu ciocanu.... şî-l omorâ... Până’n fântână-l intrâ. t. papahagi, m. 120/5.
2°. t (Construit: cu. prep. - către) A se îndreptă spre, a se apropiâ de cinevâ. Deci Pavelu întră cătră elu şi se rugă...cod. VOR. 98/„> Şi demăreaţa
întră Pavelu cu noi cătră Iacovu. ib; 29/3. Şi intrâ-voiu cătră oltariul Zeului. PSALT (sch.) 82/6. Iar tată-său întră cătră împărăteasa, palia ap. GCR. I 66/32.
3": f A se apropiâ, a pătrunde la... E Pavel vruind . se între intru gloată, nu-l lăsară el ucenicii lui. COD; VOR. 10/6. întrâ-vor lupi grei întru voi, cei ce nu vor cruţă turma. ib. 22/la. întră-va pâră la sămânţa părinţilor săi. psalt. (SCH.) 95/,8. | F i g. A ajunge la..., a pătrunde, a se vârî. întră-va în inema lor. psalt (cor.2) 68/sl. Strigaţi Domnului tot pământul, lucraţi Domnului în veselie, intraţi într’însul în bucurie. CORESI, ap. GCR. 1 14/u. Şi să între întru slava lui. MO-LITVELNIC. ib. 1 232/10. Intră în bucuria Domnului tău. cantemir, ib. I 326/30. Săîntri în viată.. n. testament (1703), ib. 1 349/s. Ai noştri... intrase cu săbiile în Nemţi. M. COSTIN, ap. TDRG. în duşmanii Moldovei acii să ’ntraţi năvală. alecsandri, p. III 222. li voinic de cei care întră’n doi ca’n doisprezece, id. T. 1562. Comă-neşieanu nu pricepeă ce voiâ să zică. Milescu însă intră, cu puterea lui de intuiţie, în explicarea unei cauze. D. zamfirescu, R. 219. Pătrunderea cu care Mimi intrase (— cetise) în sufletul lui. id. ap. TDRG. Prin cuvinte dulci şi zugrăvite întră în inima Domnilor. ARHIVA rom. I 5.6. Ce-mi tot intri ’n suflet, cioară? CONTEMPORANUL,
II	759. Să	intraţi şi voi	în	rândul oamenilor.
ISPIRESCU,	L.	33 # A intrâ (cuivâ) în voie (s.
plac) = a-i face (toate) gusturile, a-i satisface (toate) pretenţiile, a-i face pe plac. Se miră cum a face ca să poată intră in voie tuturor. LET. II 309/6. Nu ştie cum să ne mai între în voie. CREANGĂ, P. 259. Nu-i mai intrâ nimeni în Voie. ISPIRESCU, L. 51. Nici ăl de sus nu intră în plăcu’ tutulora. ZANNE, P. VI 647. A(-i) intrâ cuivâ pe subt picîc = a se lipi de cinevâ, a-i plăceâ	(i.	golescu,	C.	i.), a câştigă prin
fel de fel	de	insistenţe	şi	servicii bunăvoinţa
cuivâ, a-i deveni foarte simpatic, intim. A intrâ în favoarea (învechit: favorul) s. în graţiile cuivâ = a i se face plăcut, a câştigă bunăvoinţa cuivâ. [Domnul] avusese o lungă vorbă cu Moţoc, care intrase iar in favor. C. NEGRUZZI, I 143. A intrâ în grozile morţii = a fi cuprins de groaza morţii apropiate. Intră în grozile morţii. ispirescu, L. 326. A intrâ în agonie = a începe să se lupte cu moartea. A intrâ în cheltuinlă s. în cheltueli — a face s. a suportă cheltuieli. Te-ai hotărît a întră în cheltuiala unei nunţi? alecsandri, t. 768. t A intrâ epitrop = a primi însărcinarea de epitrop. Murind şi muma, . întră [epitrop] bunul sau buna. pravila (1814) 88. A întrat epitrop. ib. 90. t A intrâ chezăş = a se învoi să fie chezăş. Au căzut Domnul la Mitropolitul cu rugăminte, ca să între chizăş. LET. III 246/10. .t A intrâ cumpărător =■ a se oferi să cumpere cevâ. Toată pricina iaste că au întrat spăt. Cuza cumpărător. uricariul, xxiv 455/5. f A intrâ în judeţ (s. judecată) = a se judecâ cu cinevâ. Şi nu întră în giudetu cu şerbul tău. PSALT. (SCH.) 295/8. Vor fi primiţi a întră în giudecată. URICARIUL, IV 156/20. t A intrâ subt judecată = a fi dat în judecată. De nu va face aşă: atunce întră supt judecată. pravila (1814) 60, cf. 19. A intrâ la tocmeală cu cinevâ = a începe tratative; a cădeâ de acord cu cinevâ (BARCIANU). A intrâ în materie = a începe să expui s. să tratezi subiectul (unui studiu, unei conferinţe etc.) [Se întâmplă] să-i vină [cuivâ] răul gând de a lepădă cartea ta din mână mai nainte chiar de a fi intrat în materia ei. ODOBESCU, III ll/6.
4®. F i g. (Fiind vorba despre o vârstă, o epocă etc.) A ajunge, â atinge, a începe, a apuca; a umblâ pe (atâţia ani). Numa de abiâ intrasă.în vrâstă, de. ÎS ani. BELDIMAN. N., P. I 5. Anul în
INTRÂ
- 819 -
INTRÂ
oare .intrăm... MARCOVICI', D. .17/*,.■ A intrat pe patruzeci de ani. (pontbriant, polizu) s. (măi des) în anul al pattuzeeilea.
5°. t F i g. (Constr.uit cu prep. c u s. î n) A se întovărăşi, a se asociâ'cu cinevâ. Nu şezuiu cu zborul în deşertu, şi cu leage-călcălorii nu întru. PSALT. (SCH.) -44:/4. Şi cu oameni făţarnici n’am întrat. psalt. (1653), jahreSB. iii i‘76. Un tânăr... fugisă deauînirâtu în tâlhari. DOSOFTEIU, V. S. 32/v (Şi azi) # A' intrâ în cârd cu cinevâ = a aveâ a face cu cinevă. Vezi, gândeşte bine, c’apoi intri în cârd cu mine! CONTEMPORANUL II 419.
6°. Fig. (Construit: intru (slugă) la cinevâ s. într’o slujbă) ' A îmbrăţişă o îndeletnicire, o ocu-paţiune, o stare, o situaţie, a se băgâ (în slujbă) la cinevă. Intră în serviciu; fu sub-grefier... C, negruzzi, 1 110. Doresc... să întru la teologie. CONTEMPORANUL. lv 2. Rob la Tătari înţrare-aş, numai să-i pot dărui vederile, ib. v p. II 389. El intră în slujbă la împăratul. ISPIRESCU, L. 391. Intrase găinăreasă la dânşii, id. ib. 188/s. A intrâ la stăpân = a ajunge subt stăpânirea s. influenţa cuivâ. X intrâ în joc (s. horă) = a se încurcă într’o treabă, într’o pricjnă. I. GOLESCU, C. I. A intrat în gura satului = toţi îl vorbesc de rău. zanne, p. vi 307. A intrâ in' delă = a da de necazuri, de dracul. ZANNE, P. v 264.
7°. Fig. (în legătură cu substantive verbale s. alte abstracte, expriină începutul acţiunei) A intrâ la prepus = a începe să bănueşti; a intrâ la (s. în) griji = a începe să fii îngrijorat; a intrâ la gânduri = a cădeâ pe gânduri; (fam.) a intră la o idee = a începe să crezi cevă etc. Intrase în grijă mare, să nu piardă Moldova. NECULCE, ap. TDRG. [Orest] învrăjbisă tot norodul, mulţi în-trăse la prepus. beldiman, O. 59. Intră la mare băgare de seamă. GORJAN, H. I 62. Ştii că eu nu intru la -idee cu una cu două. CARAGIALE, T. I 78/u. Nu mai puţin şi împăratul intră la chib-zuiri. ispirescu, L. 372/17. Fata intră la grije. ib. 15. Cf. 233, 375. A întrat la gânduri. ŞEZ. iv 186/12. # A intrâ în vorbă (s. discuţie) cu cinevâ = a începe -vorba, convorbirea, discuţiunea cu cinevâ; spec. (despre un tânăr) a intrâ în vorbă cu o îată = a-i face propuneri în vederea unei viitoare căsătorii. A zâmbit a râde şi a intrat în altă- vorbă. E. VĂCĂRESCUL, IST. 249/31. Intrând tn Vorbă cu Robinson... drăghici, R. 16. Am întrat în vorbă cu dânsa ş’am aflat că-i de aici din Jârg. alecsandri, T. 911. Şi începu să intre în vorbă, ba despre una, ba despre alta. marian, SE. II 48. Intrând în vorbă..., fata... îi întoarce capul, creangă, p. 165. Cel ce intră în vorbă nechemat se numeşte oaie cu şoriciu. ZANNE, p. n 808. .
8°. Spec. (La jocul în cărţi) A b s o 1. A cădeâ, a pierde.',Zic şapte trefle şi intru de două ori.
d.	zamfirescu, ap. TDRG. (Complinit prin p 1 a t p a) Se jucâ prefă în trei: d6i coloneii şi un major... izbucneau în râs sau înjurături, după cum intrau platcă sau nu. id. R. 202.
II.	Despre lucruri (spec.. despre obiecte ascuţite).
1°. A pătrunde, a se introduce, a se băgâ, a se vârî, a se înfige, a se împlântă în cevă. Nu mă omorî..., ci mai bine scoate-mi stepul ce mi-a intrat în labă. ispirescu, L. 326. Ghimpii ce-i intrâ în picioare, ib. 58. Toate [săgeţile] intrau în carne. ib. 314. Ca untura ce intră în pielea omului i. golescu, ib. ix 19.
2°. Fig. A ajunge, a pătrunde, a se strecură, a se vârî. Se între în tire rugăciunea mea. PSALT. (SCH.) 179/12. Spăseaşte-me, Dzeu, că intrară ape pâră (=până) la sufletul mieu. ib. 131/E. Pentru păcatele unuia întră întru toţi oamenii osânda, coresi, ap. GCR. I 26/3. [Gospodarul să ţie samă] cum...
i	se strecură banii din pungă,, şi cum întră. I.
IONESCU, C. 243. Molăşirea au întrat în lăcaşul voinicilor 1;: RUSSO, S. 127/21. Barzii strângătorului intră în1 mâna cheltuitorului. C.tNEGRUZZi, I 247. Cf. ZANNE, P. V 51. Şi'merg... până ce, de l,a o vreme, le intră cale.a în. codru, creangă, p. 199. Groaza intrase în inimile, protivnicilon ispirescu, l. 156/ss. A intrâ boala (în cinevâ s. cevâ) = a da boala în..., a se îmbolnăvi.,Den începută veacului, den păcate, întră boală. în trupul lu Cain. CORESI, EV. 58/29. întrasă şi boală în vite şi în oi, vărsatul. LET. II 454/31. Până şi în Casa Domnului au întrat acea boală. ib. III 162/19. Mare boală-mi intrărn oase. ŞEZ. 1,11 lb/,. A intră (glasul s. strigarea) în (s. t întru, Ia, azi: pe) urechile (cuivâ) = a ajunge la urechile sau în auzul cuivâ. întru urechile Domnului Savaoft intrară. COD. VOR. 132/4. Şi strigarea mea... întră .întru ureachea lui. psalt. (SCH.) 25/,. întră-va în urechile sale. ib. (COR.2) 25/2S. Să-ţi între ’n ureache glasul mieu. DOSOFTEIU, ps. 50. Acest răspuns... au întrat la urechile lui Nicolai-yoâă.' let. II 92/26. La judecători,' ce intră pe o ureche, iease pe alta. c. NEGRUZZI,.I 248. A intrâ vremea în sac = a trece vremea. Răbdare, tânărule, n'a intrat vremea ’n sac> caragiale, M. 136. A intrâ (cevâ) în (s. subt) stăpânirea cuivâ = a ajunge în puterea: cuivâ. Mai denainte, până a nu intră Dachia supt stăpânirea Romanilor... CANTEMIR, HR. 66/,. A intrâ frica, groaza, spaima (în cinevâ s. în oasele' cuivâ) =.a se înfricoşâ, a se îngrozi, a se înspăimântă. Nu puţină frică intrase în boieri. LET. iii 250/a. Când intră spaima în oi... ISPIRESCU, L. 23.
3°. (Despre stofă sau orice ţesătură, ca germ. «eingehen»). Pânza mai intră la apă = se scurtează, după ce e spălată, ciauşanu, gl. Această stofă intră la spălat = se strânge, şe adună, se îngustează, se scurtează, se strâmtează. # Rău ă intrat la spălat = rău te necăjeşte, în mare belea ai intrat, zanne, p. iii 377.
4°. (Despre haine) A fi necesar, a trebui (propriu = a se cuprinde). La haina asta intră postav mult. polizu.
5°. A încăpeâ; (Aritm.) a se cuprinde. Mare, de puteâ să intre şapte cetăţi într'însa. ispirescu, L. 57/32. Doi în patru intră (= se cuprind) de două ori. # Cine socoteşte câte foi intră ’n plăcintă, niciodată mănâncă plăcintă. ZANNE, . P. IV
87.	Nu intră două săbii într’o (singură) leacă! ib. IV 575.
[Şi (mai de mult, şi azi prin Mold. şi Transilv.) întră vb. I. Pe alocuri se conjugă întru, intri, intră..., să intre; prin Vâlcea şi inţi în loc de intri. CIAUŞIANU, V.; — untrâ vb. I. MAT. FOLC. 181, GIUGLEA-VĂLSAN, R. s. 368, 374. Jupân Manicati n’au vrut ca sâ untre în concurşum (a." 1768). iorga, S. D. XII 84. | Abstracte: intrare (întrâre) = (adesea în opoziţie cu ieşire s. exod) acţiunea de a intrâ; permisiune, voie de â intrâ; locul sau deschizătura pe unde se intră; (Contab.) rubrica sumelor care intră, încasare; (Bis.) t început. Domnul ţireâ-va intru intrarea ta şi ieşirea ta. psalt. (hurm.) 269/22. încuie-lă-se intrarea. CORESI, EV. 483/ls. Că ei pentru noi vestesc ce întrâre am avut cătră voi. APOSTOLUL (1683), ap. GCR. I 262/30. Tâlharului... intrare în raiu i-ai făcut. ANTIM, ib. II 16/10. întrâre: veniţi fiilor, ascultaţi-mă pre mine. catehism (1774), ib. II 99/3. Apropiindu-se.. de intrarea sfântului chivot... mineiul (1776) 1621/!. Ieşirea arendaşilor de pe moşii şi intrarea celor noi este păgubitoare. I.- ionescu, c. 66. Astă intrare triumfală... în capitala Basarabiei... C. NE-GRUzzi, I 43. Luna... deschide poarta ’ntrării. EMINESCU, P. 227. îşi face cea mai sărbătorită intrare în capitală. MAIORESCU, d. ii 111. Acea demnă şi energică intrare în sânul congresului.
ÎNTRĂ
— 820 —
ÎNTRARIPĂ
STURDZA, M. 14. Apartamentul lui Dănuţ aveâ şl o intrare separată. I. TEODOREANU, M. Ii 23. Bancherul creditează pe comitent cu suma poliţei, sub rezerva intrării... dacă se va încasă poliţa, panţu, pr. 84. Intrarea unui port= fr. avant-port. pontbriant. Are intrare liberă la teatru. ŞĂINEANU,
D.	U. (Bis.) Intrarea în Biserică = v o v e d e n i a, serbare creştinească, la 21 Noemvre, în amintirea zilei când Maica Domnului a fost dusă de părinţii ei, Ia vârsta de trei ani, în biserica Ierusalimului ; — inlrât (întrât) s. a. (întrebuinţat mai mult în limba veche) = intrare. Entratul = introi-tiis, ingressus. ANON. CAR. Domnul fereaşte-te, întru intratul tău şi ieşirea ta. PSALT. (SCH.) 269/10. Cf. CORESI, PS. 354 PSALT. DE BĂLGRAD, ap. CP. 211. La i[ri]tratul curţilor eră o boltă lungă. DOSOFTEIU, V. S. 46/2. Cf. 6, 88, 2332. Nici intratul nici ieşitul i să poate află. cantemir, hr. 75/,0. Intratul este prin trei uşi. GOLESCU, î. 133. Nobilii... au fost tăieţi in bucăţi la intratul podului Londrei. C. NEGRUZZI, III 367. (în Transilv., după germ. «Einlauf» s. «Eingang», în opo^ ziţie cu ieşite) intrate s. f. plur.= hârtiile (actele, scrisorile) sosite la un oficiu în cursul zilei; —■ întrătură s. f. (mai ales la plur.; cu sens concretizat) ochiuri în lemn, vârtejuri, nodozităţi, fibre în lemn sucite, care nu se pot tăiâ drept de sculele tâmplarului: Lemnul ăsta are întrături, e deci fără valoare mare. CIAUŞANU, CH. | A d-jective: intrat (întrât), -ă = care s’a introdus, s’a vărît, s’a băgat; introdus; micşorat în urma spălatului; apucat (de o boală). Asemine şl ficiorii de protopopi şi preoţi, care nu vor fi intraţi in bir. URICARIUL, IV 149/4. Trecătorii puteau vedeă un moşneag micuţ, intrat la apă şi scofălcit. Caragiale, M. 43. Cănd un copil zace de friguri grele, când e intrat în friguri, mama să-l ducă la... PAMFILE, B. 34/6;— întrat6r, -toâre f = care intră. La scoaterea lor, să fie macar Unguri pedestraşii] intrălori în loc (a. 1659) ap. CDDE.]
—	Din lat. intro, -are, idem.
ÎNTRÂ vb. I v. intrâ.
întră prep. v. între1.
într’acoăce adv. v. încoace.
. întrâct f s. a. = antract, pontbriant.
iNTRACTÂBiii, -Â adj. v. intratabil.
ÎNTR’ADEVĂR adv.	.
Intr’adevâră t adv. J Y- a 6var*
într’adîns adv. v. adins.
INTRADUCTIBIL, -Ă adj. Intraduisible. — Care nu se poate traduce s. tălmăci dintr’o limbă într’alta.
—	N. după fr. (prin adaptare la românescul traduce).:
întraftcrăt, -Ă adj. v. înrăfturat.
ÎNTR’AltTREA adv. = aiurea, HERZ.-GHER., M. IV 205. A vorbi intr'aiurea = a vcrbî fără şir, a bâigui (şez. XXIII 140), a delira.
—	Compus din întru şi aiurea.
întrămâ vb. I(a) ş. d. v. întremâ ş. d.
ÎNTRÂMBIj t vb. I. Marcher parmi... — (Atestat numai la anon. car.) A umblă printre... Entremblu = intercedo. [Abstract: întrâmblâre t s. f. Entremblare = intercessio. ib. | Adjectiv: întrâmblâl6r,-oâref. Entrembl$tor=intercessor. ib.]
—	Derivaţie personală din intre şi îmblâ, după lat. inter-ceâere. ■
Întră.* 6» f s. a. Entre-nceud. — Locul dintre două noduri de pe ramurile sau triunchiul unei plante. Mlădiţele trebuie tăiate... pre la mijlocul întrănodurilor, economia 152.
—	Formaţie savantă după lat. internodium. Cf. internod.
INTRANSIGENT, -Ă adj. Intransigeant. — Care nu face nici o transacţie; p. e x t. care nu face concesii, nu cedează, neîmpăcat. Unii se arătau mai mult ca teoretici intransigenţi, maiorescu, c. III 419. Dogma catolică... a rămas intransigentă în privinţa confesiunii descendenţilor. id. D. IV 80. [Familia: (dupăfr. intransigeance) intransigenţă s. f. = atitudine intransigentă, respingerea încercărilor de transacţiurie (mai ales în materie de credinţă religioasă, de principii filosofice s. politice). Aşă... vorbesc mulţi din cei iritorşi de pe front, cu o intrasigenţă de oameni care nu mai înţeleg şi au uitat viaţa de oameni. C. PETRESCU, î. II 67. în loc să primească tot ce-i poate aduce contribuabilul..., fiscul înţelege să-şi afirme în aceste vremuri intransigenţa. UNIVERSUL din 16 Nov. 1930.]
—	’N.' după fr.
intransigenţă s. f. v. intransigent.
INTRANSITIV, -Ă adj. (Gram.) Intransitif.— Care nu este transitiv, netransitiv, cf. neutru. Verb intransitiv = care exprimă o acţiune ce nu trece asupra unui complement drept (şi prin urmare n’âre nici pasiv).
—	N. după fr.
ÎNTRÂNTÎ vb. IVa v. trânti.
ÎNTR ARGINTĂ f vb. Ia = argintă. [Adjectiv: întrargintât, -ă f şi întrargintlt, -& f = argintat, argintit. Zece astrucani înşelaţi, înfrânaţi cu ţefranguri tot întrargintite. şincai, hr. n 264/27. O săbie toată întrargintată. id. ap. DDRF.]
—	Derivat din argintă (arginti), cu pref. întru, după întrauri.
Într argintit, -Ă t adj. v. întrargintâ.
întrĂp6rt t s. a. Habit commun. -r- Port pe care îl au membrii aceleiaşi clase sociale, cf. uniformă. De la dânşii deprindzăndu şi părul tundzănd, supt acel durios şi călugărilor de folos întrăpcrt. dosofteiu, v. s. 82.
—	Formaţie personală a lui Dosofteiu, din întră (= între) şi port.
ÎNTRAPORÂ vb. I. Se cabrer. —A se ridica cu picioarele în aer, a se cabra. Calul se'ntra-poră ’n vânt bătând cu copitele vântul... coşbuc, m. 207/2. '
—	Pare a fi o formaţie personală a lui Coşbuc din loc. adv. (a se pune) în poară, prin înlocuirea lui în prin intra-, după analogia poeticelor în-trarmă, întraripă, întraurl, în tr ar ginii.
ÎNTRARIPĂ vb. Ia = înaripâ. (întrebuinţat aproape numai de scriitorii vechi sau în basme! HERZ.-GHER. M; IV 205) Trans. şi refl. Sufletul ţi l-ai întraripâtu cătră ceriu, mineiul (1776), 1762/2. Să se întraripeze, să meargă drept, >' fără osteneală, la cele cereşti (a. 1764). uricariul, i 313/,6. ( F i g. A se împodobi. Cu bunătăţi să 'ntraripă. DOSOFTEIU, V. s. 65/,7. [Adjectiv: întraripât, -ă = cu aripi, (în)aripat. LB. Alercină, ca un într’aripâtu in Damasc. DOSOFTEIU, V. S. 196/,. Iute la zburat şi bine într'aripat, iaste. cantemir, ist. 146. Aflându-mă întraripat, De împreună cu dânsa spre răsărit am zburat. KONAKI, P. 176. Cu douăsprezece aripi întraripat... ION CR. II 255, | Abstract: în-traripâre s. f. = înaripare.]
ÎN.TRARMÂ
- 821 -
ÎNTRE
-T- Derivat din aripă cu pref. într(u) (= în-, înainte de vocale). Cf. aripă (2°), î n a r i p â.
tlVTRARMÂ vb. Ia = îriârmâ. LB. (învechit şi în literatura populară) Trans. şi (mai ales) refl. Gad, întrarmăndu-să, va purtă oştile înain-Je[a] lui (Gad, accinctus, proelabitur ante eum)..PALIA (1582),.ap. CCR. 57. Deci şi voi vă întrarmâti cu această armă. VARLAAM, c. 562. David mă intrarmadză. DOSOFTEIU, V. S. 40. Grăi Moisi zicând: întrarmaţi oameni ăentru voi. biblia (1688), 119. Sultan Mehmeţ... întrarmând oaste, 120.000 de oameni... LET. I 126/20. S’au intrarmat acei Şvezi şi au încălecat şi du ieşit la marginea ' târgului, let. II 166/26. El, întrarmăndu-se, ameninţă tuturor creştinilor. ŞINCAI, HR. III, 44/32. Adună 318. slujitori ai săi şi întrarmându-i... CA-lendariU (1814), 107. 'Mergi, fiule, întrarmea-ză-te pentru patrie! GOLESCU, î. 71. Să ne'ntrarmăm spre dânşii. ŢICHINDEAL, F. 104. Soartea s’a’ntrărmat asupra-mi, PANN, E. I 72. J F i g. Cu acelaşi cuget vă întrarmaţi (: îrarmaţi-vă cod. vor.; vă înarmaţi biblia 1688). N. testament (1648), ap. COD. VOR. 159. Intrarmân-du-vă Domnul cu credinţa sfinţilor... MINEIUL (1776) 150 Vi. Să vă întrarmez mai mult asupra unor asemene.împrejurări'. DRĂGHICI, R. 183. [Sensul «s’entr’armer, se coaliser, se conKderer» dat de pontbriant nu există, căci un neologism după fr. «entr’armer» nu se întrebuinţează. |'ŞÎ: într&rmă t vb. Ia. | Adjectiv: întrarmât (cu negativul ne(î)ntrarmat LB.), -ă = înarmat. Dzeace oameni întrarmaţi. prav. 105. Împăraţii întrarmaţi, iară mucenicii goli. varlaam, C. 212,2. Fiind întrarmaţi cu armele credinţei... mineiul (1776) -l/x. Un vânător bine intrarmat. ţichindeal, f. 242. (Subst.) Au fost de toţi o sumă de 140.000 întrarmaţi. n. costin, let. ii 70/13. Gătind, pe taină, o sumă de într'armaţi... zilot, cron. 66. (Abstract: întrarmâre s. f. — înarmare. Izrail să va izbăvi, nu cu războiu, nici cu toată întrar-marea. MINEIUL (1776) 1001/,. Nu eră învăţat cu acela feliu de îmbrăcăminte şi întrarmare. calendariu (1814) 121/20.]
—	Derivat din armă cu pref. întru (care se substitue lui în- înainte de vocale).
ÎKTRARia vb. Ia v. întrema.
Întrărmă f vb. Ia v. întrarmâ.
INTRATABIL, -Ă adj. Intraitable. — Cu care nu se poate trată, cu care nu (mai) ştie cinevâ cum trebue să se poarte, care nu înţelege de cuvânt, neînduplecăcios (costinescu), aspru. [Şl (< lat. intractabilis, prin Transilv.) intractâbil, -& adj.]
—	N. după fr,
ÎNTRĂTrnBĂ s. f. v. intrâ.
IKTRAURBÂN, -A adj. v. interurban.
ÎNTRAURihii, -ICĂ adj. v. aurel.
iiKTRAURÎ vb. IVa = auri, LB. herz.-gher., m. iv 205. (Vechiu şi popular). [De obiceiu ca p a r-ticipiu-adjectiv: întră urit, -ă=aurit. Potire- întraurite. DOC. (a. 1780, Blaj), ap. IORGA,
S.	D. XII, 293. Degetul îi rămase întraurit. RETEGANUL, P. V 17/37. Este-o masă 'ntraurită. ŞEZ.
iv	19/14. De’naintea astor curţi Sânt doi peri într auriţi. MARIAN, SE. I 16, cf. BUD, P. P. 68.]
—: Derivat din auri, cu pref. întru- (care se substitue lui în-, înainte de vocale). Cf.. (în) auri, (în) aurâ, destrauri, desaurâ.
între prep. Entre (dans tous les sens), parrni, , I. Local. 1°. Intre arată starea (poziţia) care
este sau mişcarea ce se face în spaţiul care desî parte .două puncte s. două fiinţe. Şi prespre(a) toate acealea între noi şi între, voi propaste mare întărise. GCR, I 31 /e. Izahar va fi asină tare, şi va.şedeă între doao hotară. ib. I 36/12. Atunce în-părţi apa; una o sui sus, alta jos, în sânurile pământului şi puse între iale ceriul ca un pă-reate vârtos, ib. I 57/ls. Un om cu fămeaia sa dormind într’un aşternut vor împresură-şi pruncul între sine, şi-l vor omorî... prav. 1081. Şi du dzisu D[u]mnezeu. să se facă tărie între apa carea eră suptu tărie, şi între apa care eră de-asupra tăriei. GCR. îl 157/n. Aerul cel întră must [şi bute] închis [poate să spargă buţile]. economia, 164. Adormind pe Samson întră genunchele ei... calendariu (1814), 115B. Intră dânsa şi ’ntră mine, iadul mi-au părut deschis, BELDIMAN, O. 45, Inima mea se sfăşie între voi. MARCOVICI, C. 68. Intre... aceste doaă palaturi ereă o grădină; GORJAN, H. I 4/8. Strivit... între Unguri şi Turci, Mircea este silit a părăsi o parte din concuistele sale. BĂLCESCU, M. V. 8/26. Intre sărutul însoţirei voastre, se va pune fantomul acelei ce s’a ucis. C. negruzzi, I 54/3. Cât e zare de zărit Intre Nord şi Răsărit! ALECSANDRI, P. II 14. Cu ciubucul între dinţi. EMINESCU, P. 190. Intre munţi întâlni doi smei. ISPIRESCU, L. 19. Este un deal mare ’ntre noi. jarnIk-bârseanu, d. 60. La fântână ’ntre rozoare S'a ’ necat o fată mare. id. ib.
151.	Mi-a pierit iarba ’ntre văi. id. ib. 369. # L-a prins cu coada între uşă — l-a prins cu minciuna. ZANNE, P. III 425. Intre baros şi nicovală = în mare strâmtoare, în mare nevoie, neştiind ce să facă. id. ib, V 77. Bogătaşul ieşi cu coada între picioare = ruşinat, întocmai ca şi câinele pe care îl cerţi. | P. anal. (în legătură cu substantive abstracte) L-au lăsat luptându-se între moarte şi viaţă, drăghici, r. 11. Mintea mea amuţindu-se, se cumpăneşte între spaimă şi bucurie. MARCO Viei, C. 11/20* # (Transilv., după germ.) în. Această intenţie puteă răsări din convingerea..., că, între împrejurările date, Elorea nu va puteâ pricepe intenţia, agârbiceanu, l. t. 187.
.2°. (în legătură cu verbe care arată o stare s. o mişcare) în mijloc(ul...), în sânul..,, printre, în tovărăşia... Se nu spuiu voao, şi se nu învăţ voi între oameni. COD. VOR. 19/c. Intre oameri grei lau-du-te. PSALT. 63/12. Tu eşti Zeul ce faci dudele-, spus-ai între oameni tăi vârtutea ta. id. 153/i3. Şi locul mieu va fi între voi de lăcuit şi sufletul mieu nu va urî pre voi. GCR. I 4/u. Carile după ce' i-au scris pre toţi nebunii, mai întâiu între nebuni au pus pre crai, şi aşâ i-au dat craiului. ib. îl 360/io. Mare ocară... să face între streini. PRAV. 672. Iaste datoriu între toţi oamerii să dzâcă... ib. 950. Să să arate între oameni, ib. 974. Spuind între toţi... DOSOFTEIU, V. S. 512 jos-. Mai pre lesne s’ar auzi vor o ava între ciocanele căldărarilor, decât între multe gloate a varvarilor. cantemir, IST. 87. Nu lasă să lăcuiască între ei nici Elini nici Jidovi. MINEIUL (1776) 1432lt. Turburare se vedeă ’ntre ei având, pann, E. II 93. Este tânăr între tineri şi bătrân între bătrâni. PANN, p. v. III 147. între acestea eră şl-împărăteasa. GORJAN, H. I 4/36. Lutul ce-l scoteă îl aruncă între rândurile de copaci. DRĂGHICI, R.
164.	Sus întră îngeri înălţaţi... I. văcărescu, P. 476/n. Nenorocita Zulnie... între flori 'naltă ca crinul, konaki, p. 82. între alte dobitoace şi omul ţine o treaptă, id., ib. 260. Ei introduseră între dânşii cele dintâi cunoştinţe de agricultură. BĂLCESCU, M. V. 7/8. Atunci între ei se plodeă geniul. C. NEGRUZZI, P. I 3. între făclii de ceară... e’ntinsă... Logodnica lui Arald. EMINESCU, P. 199. Doi numeri se zice că sânt primii între ei... CLI-MESCU, A. 94. Mergeă... să .moară ’ntre străini. COŞBUC, F. 78. Scaraoschi,... a dat poroncă tu-
ÎNTRE
- 822 -
ÎNTRE
turor slugelor sale... să vâre vrajbă între oamenii CREANGA, P. 144. tlmple o tavă cu jăratic.... şi o pune jos'între cai. id., ib. 194. Şi cădeă mort intre flori. ALECSANDRI, p.. P. 5/19. Mândra mea, pclume una, Cumu-i intre stele luna. JARNlK-BÂRSEANU, D. 35. Cine se mestecă între tărâţe îl rriâncă porcii (= cine petrece cu cei proşti, se necisteşte de cătră aceia), golescu, ap. zanne, P. IV .137. A murit de- foame ca ţiganu intre pâni,.se zice despre cei ce nu pot luâ o hotărîre, zanne, p, vi,'387. (In legătură cu substantive abstracte) Au strălucit între multe patimi şi ispite. 'Gavril, nif! 4. (Neobicinuit,. în legătură cu substantive la singular) (împreună) cu..'. 5Prii-mese mai bine a trăi în valea aceasta... între părintele mieu, între priiatenul mieu. BELDIMAN, N; P. II 132/s. .	'	■
3°. Uneori, mai ales după superlative, are sens partitiv (cf. în lat. inter + acuz., .în loc de genetivul partitiv) Dintre. Intre cealelalte greşăli, trufia şi iubirea de înpărechieri, 'sânt 2 răotăţi, carele cu nevoie să pot îndreptă. GCR. II 6/34. Dar pentru• ce oraşul atât de strălucit Acum între oraşe e cel mai umilit? ALEXANDRESCU, M. 10. Intre toţi oamenii din împărăţia mea numai un pădurariu să, bizueşte la treaba asta. CREANGÂ, P. 211.
4°. Pe. Se mută de pe un pat pe altul..., cu pardesiul între umeri. PETRESCU, î. II ' 242. Îşi iea cojocul între umere şi "biciul în mână şi tiva băiete! CREANGĂ, P. 114. ,
5°. întru, în. Semn făgăduinţa carele eu dau între mine şi între. voi. biblia (1688), 6. Intră pruncii cei mici va fi moarte, calendariu (1814), 67. Ei să vor- păzi închişi între cetatea aceasta. BELDIMAN, N. P. I 90.
6°. t Peste. Că mărit-ai între toţii numele sfânt al tău. (VOR.: spre; HURM.f p,re. DOS.: preste. psalt. 287/zo), psalt. sch. 447.
, II. Distributiv. împreună cu... Dragostea ? Un lanţ Ce se’mpartecu frăţie între doi şi trei amanţi. EMINE.SCU, p. 230.
III.	Excluzi v. Afară de, deosebit de, pe l.ângă. Intre altele se cuvintează şi aceasta,. ANTIM, P. xxvin/u. Intră altele din lume — Mai cetiţi şi alte glume, barac, t. 3.
, IV. Temporal. (Exprimă momentul sau durata dintre alte două momente de .timp punoscute). în, întru,. în timpul..., în intervalul de timp dintre... Intre aceste vremi s'au făcut mare cutremur, mag. ist. i 11212!. Am vestit fermanul cel despre întărirea Domniei sale în adunarea ţerei între datul cu tunurile. ŞINCAI, PR. III 171/12. Intre,.,aceste dar, Robinson au sfârşit roadele copaciului cocos ce găsisă. DRĂGHICI, R. 57. Insă între aceste nu da uitărei nici cea de mai înainte a paingănului tovărăşie, id., ib. 101. Intre aceste veni seara. ISPIRESCU, L. 39. JBată-te, bădiţă, bală, zilele toate de-odătă, Cele două zile grele, Care-i Sâmbăta ’ntre ele. JARNIK-şârseanu; D. 257. # (După fr.) între timp= în intervalul acesta de timp, într’aceea. Mă pregăteam să plec ■— între timp venise şi. fratemieu — când începU o, ploaie mare. .	> ' ■.■
V. Exprimă reciprocitatea. (împreună) cu, unul cu (s..pe) altul (s. altuia), pe de o parte, pe ,de altă parte, la olaltă, înde (3°). Să nu hii (= fie) alte amestecături între oamenii noştri şi voştri. IORGA, D. B. i 18/la. împreunarea între bărbat şi intre rhuiare. VARLAAM, C. 2872. Bucatele răpitoriului toate să vor da muierii ceiia ce s'au răpit, macar c'au fost,numai cum are fi ne-guţată nunta intre dânşii. PRAV. 692. Certarea -Sodomei poate giudeţul să o mai micşureadze, Când să vă face intre cuconi micşori... ibi 834. JSă arată că-şi sânt... stricători unii îritr'alalţ[i]. DOSOFTEIU, V. S. 181. între crierii Leului şi tâm-
plele Vulturului, vivor de chitele... .se . scorni. CANTEMIR, IST. 25. Fu price .intre Oclochedecai şi intre sch Unici, mineiul (17 76), 522/,. Cumpănind între ele nevoia cu ajutorul... KONAKI, p. 267. Nevrănd a face osebire întră desclinitele neamuri ce erâ în Bulgaria, p. - maior,- ist: 225. Să se bucure ’ntre ei. PANN, E. I 115. Fu atunci
o	dispută între Secui, bălcescu, M. V. 393/ls. Făceam o comparaţie între voi când vorbeaţi, c. NEGRUZZI, I 40. Zimbiră între dânşii bătrânii tăi prieteni. EMINESCU, N. 201. Se sfătuiau-între olaltă. marian, tr.- 16. Ce să facă dracii? Se sfătuesc între dânşii. CREANGĂ; p; 48. (Pleonastic) întreolaltă = unul cu (s. pe) altul; Ne-am luat la bătaie'întreolaltă: pamfile., j. ii.
' [Şi: (vechiu şi dialectal) întră prep.]
—"Din lat. inţer. (Pentru sensul i,2 şi pentru forma întră, cf.* şi lat. intra). Cf. d i ri t r e, printre.'
ÎNTlţE- prep. 1°. .Devant. 2°. Vers.—(Vechiu şi dialectal).	'	■'	’
1°. înaintea, în faţa, în dreptul,‘lângă. Şi aduşu elu îraintea voastră, mai' vârt'nsu între tire. COD. VOR. 72/la. Că adecă giudeţulu intre uşe stă. ib. 133/6; cf. şi 152/1( 167/8. Ruşiratu iasle între:, elu hicleanul. PSALT. 20/12.' Că cti palma măsurate pus-ai zilele meale, şi făptura mea ca nemică între tire. ib. 74/10. Nu de cumăndarile tale oblicî-voiu tire, toate arsele tale între mere ('= înaintea mea) sântu pururea, ib. ’96/s. Oblici-te-voiu şi pure-voiu între faţa ta păcatele tale. ib. 97/13; cf. şi 13717, 21/16, 27/,, 32/,, 39/12, 65/3i 72/., 73/,, 79/l2, 84/12, 98/10, 293/l2 etc. Să se'judece .limbile între tine. CORESI, PS‘. 20. Văzuiu Do.mnut între mine. id. ib. 32. Rugăciunea mea dau între fricosul. id. ib. 54. într’însul cad Ethiopii. id. ib. 189; cf. şi 30, 99, 101, 236 etc. între elu să stai. cu peliţa şi cu sofl’etul. cuv. d. bătr. II 121. între Uşa, nu puteam să facem. V. HANEŞ, Ţ.
O.	118, cf. T. dini), ţ. O. 137. Turcii luă... găină, luâ şî muierea de lângă tine, luă fata cui-i plăceâ, tş[i] făceâ^râs de ieleînt're om (Mehedinţi). graiul, i 9. # între ochi = înaintea ochilor, în ochi. Că meserearea ta între ochii miei iaste şi bire ogodiiu întru deadevărul tău. PSALT. 44/i- De la Domnul fu aceasta şi iaste mirurată între ochii noştri, id. 249/s. Nece vor fi călcătorii de lege între ochii tăi. CORESI, PS. 9. Piatra care nu o socotiră ziditorii, aceasta fu în capul u[n]ghiului... şi iaste minunată între ochii noştri. VARLAAM, c. 281/a- Minuni... făcU Hs. între ochii lor. id. ib. 303/2. Să nu mai dea într'ochi (= să nu mai dea ochii) cu Duca Vodă. LET. II 241 /2i.^Au izbăvit între ochii, dosofteiu, V. S. 200. Intre lumea feţei (s. ochilor) = înaintea cuivâ, în faţa cuivâ. Fericaţi oameri ce ştiu strigare, Doamne, între lumea feaţeei tăie îmblâ-voru. PSALT. 183/n.
2°. f Spre, către, faţă de... Doamne, plecă-me la dereptatea ta, dereptu vrăjmaşii miei, dereage, între tire calea mea. PSĂLT. 6/,3. GCR. I 1 l/s- Soţii miei şi vecirii miei între mere (= spre mine) se apropiată şi stătură. PSALT. 72/t3. Ţie uruia greşiiu, şi hiclenşigu între tire feeiu. PSALT. 98/12. înbucinele ferecate cu glasure, bucine de comu, strigaţi între împărat Domnul. GCR. 1.14/4.
—	Din lat, ante, care a dat mai întâiu înte, iar mai târziu, prin confuzie cu între1, a luat forma între. Cf. CDDE, Nr, 881. Confuziunea s’a putut produce în exemple de felul următor: Destui de ceia ce făceă farmece adură şi cărţile şi le ardeă între toţi. cop. VOR. 6. Clevetnicii vina între feţe pure-i-voru. id. 69/e. Bl[a]godarl Dumnedzeu între toţi. id. 93/2. Rugăciure me dau între friepşii lui. PSALT. 38/5. Dascăl făcând vreo învăţătură în avânta besearică între tot nărodul. PRAV. MOLD. 135. I-au scos la divan între toată boierimea, let.
ÎNTREBĂ
— 823 —
ÎNTREBĂ
II	237/l8j, cf. 249/6, 266/3e. Strălucind între adunarea sihastrilor. MINEIUL.;(1776), 467^ Acelaşi sens de «înainte(a)» îl are ăntru la Istroromâni.
Întreba vb. I. 1°. Demander, iriterrogeri 2°.
(Se) consulter. Avoir un proces. Faire ses comptes. 3°. S'informer de. 4°. Râclamer, demander. 5°. In-terroger (un candidat). 6°. Demander qqn. 7°. Becher cher.
1°. Trans. (în opoziţie cu a—răspunde) A arătă prin cuvinte ceea ce vrei să ştii s. să afli, cf. interogă, chestionâ, ispiti. (Complementul e persoarfa căreia te adresezi) Entreb = interrogo, quaero.' ANON. CAR. întreabă părintele tău şi spure-va ţie. PSALT. (SCH.) 313/10- Nici cuteză cinevă... să întreabe el de-aciia. CORESI, EV. 309/e. Şi întrebaiu îngerul: ce îngeri sintu aceşte (=sânt aceştia)? (sec. XVI) GCR. I 2/u. Deci noi am întrebat pre călugării:.. HRISOV, ib. I 62/30. Şi i-au întrebat pre toţi: «este cu voia tuturor să le fie domn?...)) gr. ureche, ib. I 70/26. Atunce giu-deţul îl va întrebă cu scrisoare şi el va răspunde iară cu scrisoare. PRAV. 1110. întrebă-te-voiu şi tu să-mi răspundzi. dosofteiu, ap. GCR. I 267/n. întrebând pre dânşii unde iaste Domnu lor... ALEX. DASCALUL, ap. GCR. I 314/2,. Iarăşi fu întrebat: «ce ar fi mai mare?» N. costin, ib.
II13/17. împăratul iarăşi o au mai întrebat. HRONO-GRAF, ib. 73/a6. întrebă pe.părintele Nisis. antim, PR. XXVl/23. Dară când va să mă întrebe Dum-nezău, ce voi face? pateric, ib. II 20 0/22. Dece pana mea rămâne în cerneală mă întrebi? eminescu, p. 228. O întreb, şi nu-mi răspunde, coş-BUc, B. 8. Când v’a întrebă pe voi, să dati vina pe mine. CREANGĂ, P. 9. Plăcând împărătesei..., au întrebat-o. sbiera, p. 45. Să mă ’ntrebe de ce zac? jarnik-bârseanu, d. 208. Te ’ntreabă, te ispiteşte, ib. 276. Muma cea bună nu întreabă pe copii de le este foame, zanne, p. IV 470. (Refl, = p asj v) Calul nu se întreabă dacă vrea orz. ib.
I	347. întreabă-mă, să te întreb, se spune când ni se cer informaţiuni asupra unor lucruri de care n’avem habar. | P. e x t. şi fig. S’o întrebi numai cu ochii. EMINESCU. P. 255. Mult mă’ntreabă imma. JARNlK-BÂRSEANU, D. 141. I (Mai rar, complementul e ceeâ ce vrei să afli; el poate fi şi o întreagă propoziţie interogativă directă sau indirectă; refl. = pasiv) Boierii ieşiră; Moţoc rămase.— «Ce-ai rămas?» întrebă Lăpuşneanu. C. NEGRUZZI, I 140. El îşi căută acum de drum, întrebând din om în om, unde şede Dumnezeu. creangă, P. 307. Când vor fi la mijloc banii, Nu se mai întreabă anii (— de câţi- ani e). zanne, p. V 47. | (Acuzativ dublu: al persoanei şi al lucrului) Să te întreb un lucru: văzut-ai vreodată cum încep a zidi casăle? drăghici, r. 44. Greu lucru mă întrebaşi. FUNDESCU, l. P. 9/J6. Cum-îl poţi întrebă aşă cevă? || Refl. A-şi pune singur
o	întrebare. Chibzuindu-te adânc asupra relelor..., întreabă-te: pierdut-am oare tot? marcovici, D. 14/ao li Absol. Mai întrebi (încă)? polizu. || Trans. şi intrans. (Construit cu d e, prin care se arată persoana chestionată) A se adresă cuivâ cu o întrebare. Cumu ară vrea cevă a întrebă de elu (: să întreabe cevâ de el N. TESTAMENT 1648; să-l întreabe pe el biblia 1688). COD. VOR. 52/8. Şi’ntrebându de cine (=pe cine) i-au venit' dintr’acoleă... DOSOFTEIU, V. S. 49. Şi îix'.tebându-lu de ceia (= pe cei ce) ce mă .duceă... id. ib. 46, cf. 28. Când va fi trebuinţă ca aceeia, [domnul] să întrebe de (=pe) Măria Sa Domnul Ardealului. N. costin, ap. TDRG. El întrebă de (= pe) unul, întrebă de (== pe) altul, pacer. nime nu ştiă nimic... ş. nădejde, ib. întrebă de (=i pe) mumă-sa. reteganul, p, ii 47/2. Măicuţă bătrână... Pe câmp. alergând, De-toţi întrebând,. Şi. la toţi zicând: Cine mi-a văzut... ale-
csandri, p. . p. 2. întreabă de văru-ţău (= pe văru-tău) de ce hu vine. (Auzit la Cluj).
2°. Trans. (Cu complementul persoanei) A consultă pe cinevâ, a cere sfat de la cinevâ. La nimică nu-i mai între&d. [Domnul], let. ii 413/s», La orice treabă, Pe Stan Păţitul întreabă. ZANNE, p. VI 320. | t Refl. (Construit mai ales cu: cu c ia-fi vâ) A se sfătui, a se consultă, a discută. AtunceFist întrebă-se cu svetnicii (= vorovin-du-se cu săborul n. testament 1688; grăind împreună cu sfatul biblia 1688) şi răspunse... COD. vor. 68/i. Şi fu cănd vorovoiă ei şi în-Jrebându-să. MOLITVELNIC,, ap. GCR. 231/24. Împăratul le deade loc deosebi să şadză să să întreabe. VARLAAM, C. 190.2. Luară îndrăznire sv.enţii oteţi şi începură a să întrebă cu Arie. id. ib. 192. Şi’ncepil a vorovi şi a să î[n]trebă. DOSOFTEIU, v. S. 59/a. Sfântul... începii a să întrebă pentru... rânduiala sfintelor icoane. MINEIUL (1776) 58a/i-|| Spec. (Jur., uneori pronominal) t A-şi întrebă (judeţ) s. a se întrebă cu cinevâ = a-şi căută dreptate la judecată, a face proces, a se judecă (cu cinevâ)., Un plugar tui-ş[t] va întrebă întâiu giudeţ să vază cum i va mearge leagea. prav. ■ 2. Ai voie să te întrebi şi cu craiul la scaunul ţării. SIM. DASCALUL, ap. TDRG. Iar cine va fi având a răspunde cevă, să vie de, faţă la Divan să-şi întreabe şi drese să-şi aducă. URICARIUL, xvi 219/l0. Iar de s’ar sculă vecinii din megieşi,.,, la mine să vie să se întrebe, ib. XXII 375/u. | Ă cere socoteală, a se răfui. Vin a se întrebă în cuvinte cu robii lui (:să facă întrebare tâlc; vru să ia sama biblia 1688; să să întreabe cu nu şi în cuyente varlaam, C. 297,; voulut faire compte avec des serviteurs). CORESI, EV. 280/6. La dzua giu-deţului să va întrebă [D.umnedzăuj cu slugile sale. varlaam, C. 299,2. (Şi astăzi,, regional) întreabă-te, jupâne zapciu, cu sfinţia sa. V. A. U-rechiă, ap. TDRG.
3°. Intrans. şi trans. (Construit absol. s. cu de, despre, mai rar cu acuzativul lucrului) A se interesa, a cere ştiri s. lămuriri, a se informă, a cere informaţii. în. rnulle părţi am întrebată ş’am căutat. CORESI,. EV. 5. Sfântul întrebând de copil, ea zise cum că-i iaste rău. mineiul (1776)
1007,.	Merg unii la alţii de-şi întreabă de leacul boalei. ib. 1697i- Nu-l primesc în sat, şi el întreabă casa vornicului. C. NEGRUZZI, I 248. Întrebă pe, unii şi pe alţii despre scorpie, ispirescu, L. 9. Au întrebat de băieţii lor. ib. 282/.,4. Mă’n-treabă de mărgele. JARNlK-BÂRSEANU, D. 6. Şi mă ’ntreabă de răvaş. şez. i 94/2. Cine nu ’ntreabă, nu găseşte. PAMFILE, J. II. Uită-te la obraz şi mă ’ntreabă dă năcaz; Uită-te la faţă şi mă ’ntreabă dă viaţă, zanne, P. ii 136. L-am întrebat de sănătate= m’am informat cum o duce cu sănătatea; fig; l-am încolţit. HERZ.-GHER., M. IV 205. (R e f 1. Bucov.) A se întrebă cu cinevâ de sănătate (sbiera, p. 202) şi eliptic: o se Antrebă cm cineva = a se informă reciproc de sănătate, ib. (Altă construcţie) Io-l-întreb de sănătos (= de sănăţate, dacă este sănătos), hodoş, p. p. 594.
4°. Trans. (Cu acuzativul lucrului; aproape ieşit din uz) A cere, a căută. Şi cine-ţi va luâ al tău, nu-1 întrebă (:ne le redemande pas). CORESI ap. GCR. I 19/35. Cât au cheltuit între-băndu-le .[lucrurile furate == că-utându-le]. prav.
34.	De la cela ce-ţi ia nu-ţi întrebă (= nu cere înapoi). VARLAAM, c. 314. Veni o fămeaie între-■băndu leac. DOSOFTEIU, V. S. 90ţ. | Spec. A întrebă sfat (de...) = a cere . sfat de la cinevâ s. sfatul cuivâ. Nice sfat întrebă de mine. MOXA 377/16. Dumitraşco-Vodă, chemăndu-şi- boierii, du întrebat sfat. LET. II 337. N’au socotit ea să întrebe sfat de boierii cei bătrâni, ib. -102/ls. Gf. 208/19. A întrebă voie şi (eliptic) a întrebă pe
ÎNTREBĂ
— :824 —
v.—-	ÎNTREBUINŢA
cinevâ = a cere voie, a spune de mai .înainte^ Cazacii...' s’.au strâns..., neîntrebând voia craiului. N. COSTIN, ap. TDRG. De vor strigâ ,asupra' iui, dzicând,. că ,ce au făcut el moară pre locul lor şi nu i-au întrebat. PRAV. 27. Şi fără a nu mă întrebă, au spart oul cu toporul şi au scos puiul viu.(a. 1783). mitholog, ap. GCR. ix 129/s.
5°. Trans. A pune chestiuni unui elev, a examina, herz.-gher., m. iv 205.
6°. Trans. (Cu complementul persoanei; franţuzism?) A dori,, a căută, pe cinevâ (acasă la el). Ce face căpitanul? — Te’ntreabă,. ăuducuţă, ş'oftează greu sărmanul.. ALECSANDRI,. ap. TDRG. Conu Mirel... vine întotdeauna după unu jumătate. L-au întrebat doi domni până acum. .C. PETRESCU, c. V. 61.
7°. Refl. (= pasiv; Mold., cf. fr. etre de-mandâ) Â aveâ căutare (mai ales despre o marfă). Mărfurile de import ce- nu se întrebau sau nu se puteau vinde cu preţurile cerute... BOGDAN, C. M. 13. Grâul nu se mai întreabă astăzi.
[Dialectal şi întrăbâ vb. : I • DR. V 729. | A d-j ect i ve: întrebât (cu negativul ne(î)ntrebât), -ă (Ad 1°) Căruia i s’a pus o întrebare, cf. che-s tî o n a t. Nici de umblare multă întrebaţi săn-tem. CORESI, EV. 257/i8. Întrebată şi fata lui că ce să-i cumpere de la târg, ea nu-i cerii nimic, decât- să-i aducă ce va găsi pe drum. ŞEZ. v 65/12. La părinţi necunoscuţi Şi la fraţi neîntrebaţi. jarnIk-bârseanu, d. 121. Un popă... cunună ne'ntrebaţi (= fără să ceară informaţii, fără să întrebe de. antecedente). jarnIK-bărseanu, d. 121; (ad 4°) Căruia (nu) i s’a cerut voie. Cela ce va ară pământul altuia neîntrebală... PRAV. MOLD. § 3; (ad 7°) Crupele de hrişcă sânt prea bune şi foarte mult întrebate de Jidovi. I. IONESCU, c. 103. Săcara în Moldova nefiind atâta de întrebată ca grâul. id. 179. Cf. 26; — în-trebăt6r, -oâre = care întreabă, care face s. pune întrebări, care interoghează, chestionează; (Gram.) interogativ; care caută, cercetează.' 1Întrebător = interogator, anon. car. îndată stăpânul locului se înfăţişă cu zâmbet larg, întrebător de pofta muşteriilor, sadoveanu, săm. V 907. Propoziţie întrebătoare. (După fr. «point i'n-terrogativ») Punct întrebător (POLIZU) = punct de întrebare. (Substantivat) Delungându-să. boala, trimisă la Delfi întrebători să-şi întrebi (= întrebe) de boală, herodot, 10/lo. | Abstracte: întrebare s. f. = (adesea în opoziţie cu răspuns) acţiunea de a întrebă (cf. interogare, chestiona re), chestiune (cf. enigmă, şaradă); judecată, proces, răfuială, căutare, cercetare (po-LIZU); (şi cu înţelesul) prigoană, price. (Ad 1°) Entrebare = interrogatio, quaestio. anon. car. (Figură etimologică)’ Trei întrebări întrebară. CORESI, EV. 172/„. întrebarea: Creştin eşti? CATECHISM, ap. GCR. I 39/a. ll va omorî fără de... îngăduinţă şi fără nice de o întrebare, prav. 1072. Alte întrebări cu răspunsuri. HRONOGRAF, ap. GCR. 1.146/24. Întrebări ce se-au dzis de dânsul, şi ce-au răspuns la toate. N. COSTIN, ib. II 12/32. La această întrebare... ’n'au putut da răspuns, let.
II	304/,. Această întrebăre la noi o ar deslegâ şi pruncii, esop, ap. GCR. Ii 210/e. S-au ei cu întrebarea adresarisit cătră tatăl lor. DRĂGHICI, R. 107. Ce ciudată întrebare! KONAKI, ,p. 274. Să închipuim nişte întrebări atât de grele, încât să nu le poală tălmăci. C. negruzzi, I 12. întrebărilor literare. MAIORESCU, c. II 267. .Dădeau -din. umere neştiind ce. să. răspundă la aşa întrebare ciudată.; creangă, p. 307. # Orbul cu întrebarea .(= întiebând, informându-se) a nemerit Brăila. ZANNE, P. Ii; 658. Cine la întrebare mult se pripeşte, , la răspuns zăboveşte, ib. viii 111. Ce .întrebare! (După fr. «point d’interrogation») Punct, -de întrebare s..(după germ1. «Fragezeichen») semn
de întrebare selnnul ?, care se punfc la sfârşitul unei ‘propoziţii iîtftrehătoare. ^-A-pune s-. a- face s. .(mai rar) a spune (o) Întrebare = a întrebă. Să-ţi spuiu o întrebare şi să mi-o deslegi... ESOP (a. 1.812), ap. GCR. II 209fi0. Căpitanul au făcut întrebare... ce socoteşte acum să facă?-drăghici, r.
13.	întrebare peste întrebare li se făceâ, CREANGĂ, A. 142. Făcii întrebări ca şl la moşia Scorpiei. ISPIRESCU, L. 9. Faceţi-i lui întrebare. TEODOREŞCu, P. P. 110b. Cf..-ŞEZ. I 274/22. I-a pus-fel de fel dc întrebări, lacare n’a ştiut, răspunde, (ad 2°) -f Cons-/ fătuire, explicaţie, dare de seamă, lămurire, răfuială,, discuţie, judecată. 'Nu cu vrajbă- să hie întrebarea (= discuţia) voastră. Varlaam, C. 19a. Să faci întrebare cu dânsul, id. c. II 80. Derept aceasta cu blăstemaţii de a stânga vei sta -în zua înfricoşatei întrebări (= judecăţi). MELETII, ap. GCR. I
113/33. Auzîiu că vrea să stea la ’ntrebare (= discuţie in contradictoriu). Petru de faţă m acela Simon. dosofteiu, V. S. 151. Astătu naintea Domnului de ’ntrebare (= ca să dea seama), id. ib. 15,2. Va şădeâ la divan să facă întrebare cu slugile, mineiul (1776)2/!; (ad 4°) f Interogatoriu. Băgându-l în temniţă, iarăşi bau scos la întrebare. mineiul (1776) 11572. Căutare; cercetare, investigaţie. Şi deca întrebare fu... (,: î n t r e b ân-du-1 N. testament 1648; cercetare făcân-du-să BIBLIA 1688). COD. VOR. 72|1?. Multă aibându întrebare întru sire (: mulţi prigoană .avându N. testament 1648; multu vându întru dânşii price biblia 1688). ib. 106/s. îi legară pre toţi şi-i dusără la domnul Antonie, să fie la altă întrebare, dosofteiu, V. s. 16. I-au scos la întrebare. id. 23. îndată, fără întrebare, fără judecată îi cmorîiâ. MÂG. IST. II 24/X2. f Cerere de învoire, permisiune. Nici să cosască fără întrebare Mitropolitului. uricariul, viii 236/12; — întrebât t s. a.= întrebare. Deci lu aflaiu... dereptu.întrebatul legeei loru (= întrebarea n. testament 1648;. î n-trebările biblia 1688). COD. VOR. 56./2. S'a apucat ,de întrebat elevii. Pe ne(î)ntrebate = fără multă .vorbă,, fără introducere. Nevoiaşu' de hoţ îl încaibără pe ne'ntrebate. jipescu, ap. TDRG.; — întreb&t&ră f s. f. = întrebare. Iară numai nesce întrebături... [= întrebare COD. VOR.; cer-cări biblia 1688) aveă spre el. n. testament, .ap. COD. VOR. 71. Boteză pre... Jidovi, cu mare ,’ntrebătări.şi greale. dosofteiu, V. s. 229/2; — (lat. interrogatio, -onem) întrebăciune ţ s. f. = întrebare; judecată, proces. Intrebacsona, -onye— interrogatio, quaestio. LEX. MARS. 220, 240. Incepit, a-i'- aduce întrebăciuni de pace, carile să vedeă că-s lingărituri. DOSOFTEIU, V. S. 221. Aici la scaun înaintea noastră avut-au întrebăciune de faţă cu Preda (a. 1694). bul. com. ist. ii 239, cf.
245.	Răspuns-au la această întrebăciune... cu sfântă pravilă. LET. ii 186/26.. A treia întrebăciune. ANTIM, p. 55. Bătrânii apucară înainte' de între-băcvtmea mea. MINEIUL (1776) 29*/i. Răspuns... ş’întrebăciune, 1. VĂCĂRESCU, P. 463/„. (Conservat în unele regiuni în graiul popular) Nu-i face şi dumniata ,v’o direptate din întrebăciunea hasta? GRAIUL li. 115/17.]
.	— Din lat. interrogo, -are, idem. Cf. dubletul
interogă..
ÎNTKEBĂCITOE t S. f. 1 ‘	„
•	tKTBEBĂTtBĂ.t S. f. j V‘ întrebâ*
ÎNTREBUINŢA vb. Ia.. 1°. Employer, utiliser, se servir de. Employer qqn. 2°. Faire besoin.
1°. Trans.- A se servi de. cinevâ s. de cevâ în .caz de trebuinţă, a uzâ de, a face uz s. întrebuinţare de..., a folosi, (fără să implice însă numai decât ideea de «folos» s. «profit»), a utilizâ, a v e s t e-gălui (ŞEZ. Iii 91/26). Trăbue această mediţină sau leac mai din vreame a-l întrebuinţâ.. calen-
ÎNTREBţJINŢÂ
DARIU (1814) 182/• Şoarecii au aflat oareunde doao clopoţele... s’au sfătuit, spre ce le-ar puteă întrebuinţă. ţichindeal, ap. GCR. I 213/„„. Dau averile lor toate şi încep a se rugă Armele li se luasă,j lacrimi întrebuinţăsc. beldiman,. TR. 5. Nu ne-am odihnit pre lângă alte bune alcătuiri ce am întrebuinţat în tot felul, uricarul, I 246/i5. Stăruinţa ce aţi întrebuinţat întru sporirea şcoale-Xor':.j ib..XIII 378/32. Pielea aceea puteâ să o îri-trebuinţeză în loc de blană. DRĂGHICI, R. 67. Gândeşte la mijloacele cele mai bune... apoi între* buinţează-le cu înţelepciune, marcovici, D. 16/27. Vecinicul..., întrebuinţând puterea... konaki, p. 282. Moţoc... întrebuinţă creditul ce'aveâ la Domn i spre impilarea gloatei. C. negruzzi, I 160. A întrebuinţă toate mijloacele, A întrebuinţă ceva cu măsură. A nu-şi întrebuinţă banii, pontbriant. Veţi plăti cu capul obrăznicia ce aţi întrebuinţat faţă de mine. CREANGĂ, P. 263. Ele nu întrebuinţează toate buruienele căte s’au amintit, ci unele întrebuinţează un fel de buruiene sau flori, iar altele alt fel. marian, SE. ii 56. # Cu măsura ce întrebuinţezi, cu aceea ţi se va măsură, zanne, p. V 419. J| (.Complementul e o persoană) A da de lucru, a da o ocupaţie cuivâ. Fabrica întrebuinţează mulţi oameni. ŞĂINEANU, D. u. || Refl. (= pasiv) A se folosi, a fi în uz, a servi (la cevâ). [Unii câni] se întrebuinţează la alergături îndelungate după căprioare. ODOBESCU, III 64/24. Fierul care nu se întrebuinţează, rugineşte. ZANNE, p. i 163. | (Neobicinuit, despre fiinţe; atestat numai la p. maior) A se folosi, a se servi, a între-buinţâ, a face întrebuinţare. Să vedem cu ce feliu de slove s’au întrăbuinţat Romanii cei din Dachia veche. IST. 250, Vectius... se întrebuinţă cu vorba aceea. id. ib. 234, cf. .289. ..
2°. t (Rar) Impers-. A fi de trebuinţă-, a trebui. Mintea atunci se împacă... împrumutând ajutoriul ce ne întrebuinţează, konaki, P. 278.
[Şi: întrebuinţi f vb. IVa | Adjectiv: întrebuinţat (cu negativul: ne(î)ntrebuinţat), -ă = de care s’a făcut întrebuinţare s. uz, folosit, utilizat; uzat; uzitat; utilizat; (t cu înţeles activ, Jur.) beneficiar. (POLIZU dă şi sensurile neatestabile : «strâmtorat, cu lipsă», germ. «benotigt, notleidend, notdurftig»). După săvârşirea părinţilor toate dreptăţile fameliei să treacă la fii, care cu acest cuvânt fiii să numesc moştenitorii cei întrebuinţăţi. PRAVILA (1814) 143. Metaforele prea des întrebuinţate se banalizează. Cuvinte heîntrebuinţate în limba literară. (Substantivat, după fr. employi sau it. impiegato; ieşit din uz) întrebuinţat s. m. = funcţionar, impiegat. Nu s’au întâmplat vreun întrebuinţat, făcându-şi arătarea, a nu se folosi la nevoinţa lui. GOLESCU, î. 17. Şi prieten al lui ce-i întrebuinţat la telegraf, alecsandri, T. 855;
—	(rar) întrebuinţăt6r, -oâre = care întrebuinţează. j Abstracte: întrebuinţare (cu negativul: ne(î)trebuinţa're) s. f. = acţiunea de a între-buinţâ; folosinţă, uz; funcţionare. Părţile trupului nostru au atâta potrivită puteare, după Întrebuinţarea lor. calendariu (1814) 102/,s. Dumnezeu au făcut dobitoacele spre a noastră întrebuinţare. drăghici, ,r. 99. Vremea şi întrebuinţarea ei vor fi scoposul aeeştii nopţi. MARCOVICI, c. 50/3. Obiceiul pământului ajunge prin întrebuinţare a se face lege. C. NEGRUZZI, I 308. .Cuvinte ieşite din întrepuinţare ( = uz). HASDEU, ap. DDRF. întrebuinţare rea = abuz. PONBRIANT. De aici încă observăm întrebuinţarea, care va merge până la transcriere, a autorului de memorii italian, iorga,
l.	i 320.. (Mai de mult şi cu sensurile) Trebuinţă, folos. Această carte va fi de mare întrebuinţare pentru .un judecător, pravila (1814) XVIII.. A-plecare. Relele întrebuinţări cu totul să le depărtezi, ca. de. cele de prisos trebuinţă să nu aibi.
I.	GOLESCU, ap. ZANNE, P. VIII 111.]
Întrece
Derivat cărturăresc . nou (de pe la începutul sec. al XIX-lea) din trebuinţă, cu pref. în- (spre a redă pe fr. «employer» şi, în Transilv., unde cuvântul apare mai întâiu, pe germanul «gebrauchen, verwenden»); începe să pătrundă şi în graiul poporului.
Intreâcăt s. a. v. întrec.
ÎNTREC t s., a--
îlSTRECĂMÂNT S. a.
iKTRECĂTrTRA S. f.
Întrece vb. III. 1°. Depasser. 2°. Surpasser, devancer. 3°. D&passer. 4°. Caress'er, cajoier. II. 1°. Rivaliser, lutter. Aller trop loin, pas ser les bornes. 2°. Faire des faţons. 3°. Se surpasser.
I.	Trans. (Complementul e în mod normal o fiinţă).
1°. Propriu (fiind vorba de fiinţe în mişcare) A trece înaintea cuivâ, a o apucă, a o luâ înainte, a ieşi înainte, a merge mai departe. Cf. exced â. Entrek = praecello, praeeo. anon. car. învie, Doamne, întreci-i şi • împiiadecă lor. PSALT. (SCH.) 23/i6. Doi [alergători] care întrec pe ceilalţi ajungând mai ’nainte ţinta. c. negruzzi, i 36. Am doi zmei... nici vântul nu-i întrece, alecsan-DRI, P. I 17. Oricând plec, Paseri întrec, id. P. P. 107/s. Cf. DOINE, 100/12. Cel din urmă de multe ori ajunge şi ’ntrece pe cel dinainte. I. GOLESCU, ap. ZANNE, p. VII 111.
2°. Fig. (Nu mai e vorba de fiinţe în mişcârei, ci de acţiuni, fapte, calităţi ale unor fiinţe; prin prep. în, întru, din, de, cu, după, 1 a, f peste, se arată în ce consistă s. în ce privinţă se face întrecerea) A o luâ cuivâ înainte, a lăsâ în urmă, a face mai-bine s. mai iute decât altul, a fi mai tare, mai mare, mai bun, mai mult, mai înalt etc. decât altul, cf. a rămâneâ (pe cinevâ). în slavă i-a ntreace. dosofteiu, PS. 28. Şi va întreace pre toţi câţi au împărăţit nainte de dânsul. NĂSTUREL, ap. GCR. I 3 33/„.- Iară tu ai întrecut şi... împăraţi preste toate. PENTICOSTAR, ib. -I 313/23. însă cu osteneăleie au întrecut pre cei ce venisă mai nainte. RETORICĂ, ib. II. 16'3/16. Un copil din casă, zic, să fi' întrecut pe Ştefan-Vodă. NECULCE, ib. II 32/27. întrecuşi pre toţi înţelepţii. HRONOGRAF, id. II 72/,2. întrecU pre toţi cei ce eră cu dânsul la învăţătură. NIFON, 12. Cu păcatele i-am întrecutu. mineiul (1776) 197l/i- Gâci pre toţi îi întrece întru înţălepciune. odisia, ap. GCR. ii 83/10. în pricini ca aceste nimine nu-l întrece, beldiman, tr. 73. Foarte puţine produc-turi sânt care să întreacă pe morcovi în hrana tuturor vitelor. I. IONESCU, C. 25. Pe- Sânger ucigaşul nu îl întrece nime!. alecsandri, P. III 299. Din mâncare şi băutură las’ dacă ne-a întrece cinevâ. CREANGĂ, p. 259. Nouă meşteri mari... Şi Manoli zece, Care-i şi întrece, alecsandri, P. p. 186/8. Scoală, mulge vacile, Că te-a ’ntrecut (-= s’au sculat mai de dimineaţă, ţi-au luat-o înainte cu treaba). DOINE, 124/22.. N'o întrece nime.din vorbă. SBIERA, P. 221/38. Nimenea nu te va întrece cu frumseţa. reteganul, P. IV 5/31. Pe toţi îi întrecea atât în isteţime, cât şi după buneţa lucrului. id. ib. II 47/38. Muierea întrece şi pe dracul. zanne, p. ii 278.
3°. P. anal. (Nu mai e vorba de fiinţe) A covârşi, a ajunge peste..., dincolo de... Paza bună întrece primejdia rea. ODOBESCU, III 148/a. Munţii erau mai nalţi, încât întreceau norii. ISPIRESCU, L. 56.
4°. (Atestat numai în LB.) A alintă, a răsfă'ţâ, a mângâiâ. (Cf. II 2°). întrec vreun prunc = go-molesc. LB.	’
II	Refl. 1°. (Cu sens reciproc) A se luâ la ■întrecere cu cinevâ, a încercă să-i ieşi cuivâ
— '825- -
| v. întrece.
ÎNTRECE
- 826 -
ÎNTREDESCHISE
înainte, să i-o iai’pe rdinainte; (fig.) a te sili să faci mai.bjne decât altul, să ieşi de-asupra lui, să-l rămâi. Cf. emulă, rivali zâ, concură. începu a •podobi ceriul cu steale şi cu lucea feri, cu soarele şi cu luna, de se întrec una cu alta.: MOXA, ap. GCR. X 57/2s. Unul pre ălalt, să în-treceâ, care va tea mai mult. VARLAAM, C. II
4,2.	întrecăndu-se, care va mearge mai nainte. mineiul (1776) Î44a/t. Voinicele Să te’ntreci ,cu rândunele, Peste dealuri şi vâlcele! ALECSANDRI, p. I B. Caii. se 'ntrep pe câmpul luciu. id. ib. iii
12.	Senatul şi poporul Romei se întreceau care de care să serbeze cu, mai multă pompă binefacerile. odobescu, iii 7/i. Acum să ne întrecem din fugă, zise el. creangă, p. 51. Se întreceau care fie care să-i arate mai multă cinste. ISPIRESCU, L. 1Q4. Zânele c’or trece, La el s'or întrece... teodorescu, P. P. 467. # Se întrece cu dracu în fugă = fuge repede. ZANNE, P. VI 614. A se întrece (cu gluma, vorba, dedeochiul, nebuniile etc.) = a duce lucrurile prea departe, a o face lată, a exagerâ, a trece măsura, a se obrăznici, a trece peste marginile bunei cuviinţe (MARIAN). Te prea întreci cu gluma! alecsandri, t. 896. Grăsimea lui domnu Tănăsică se întrecuse. cu gluma. conv. LIT., XLIII 398. Ş'apoi ia să-l fi pus păcatul să sc întreacă cu dedeochiul! creangă, p. 285, cf.' A. 37, 38, alecsandri, t. 926. Se îutrecuse cu numărul paharelor (= băuse exagerat de mult), c. petrescu, î. II 144. Dar ştii că prea le întreci cu şaga, Ioane? CREANGĂ, p. 315. Nu te prea întrece cu vorba, că nu-ţi şede bine! id. A.. 106. A se întrece în apă rece = a fi, a deveni impertinent. .ZANNE, p. in 446. A te întrece în păhară, Poţi să fii şi de ocară = să nu beai mult, căci îţi pierzi cinstea, ib. IV 42.
2°. Refl. (Transilv.) A se întrece cu firea şi (eliptic) a se întrece = a se alintă ca un copil, a a şe copilări (LB.), a face mofturi, fasoane, nazuri, marazuri, a fi nesuferit, cf. a se izmeni,, a se fasoli. Haide, treci părăul! Ce te ’ntreci, Ca-trino! COŞBUC, B. 185. Ia, nu te mai întrece! Com. I. corbu. Gura mea numai se întrece, Dar de aceste-ar bea şi zece! BUD, p. P. 55.
3°. Refl. A face cevâ în mod exagerat, a nu mai. puteâ de... (propriu: a face mai bine decât tu însuţi). Ungurul care duce bagajele avocatului... se'ntrece în ploconeli. UNIVERSUL din 12. X. 1930.
[Se conjugă ca trece, afară de imperativ, care e: întrece şi (mai rar) întreci. | Adjectiv: întrecut, -ă = (cu înţeles pasiv) căruia i-a luat-o altul pe dinainte, covârşit, rămas, lăsat în. urmă; mai mult decât trebue (şăineanu,. d. u.); (cu înţeles activ) copilăreţ (LB.), mofturos, afectat.
O	oră deplină, une-ori.întrecută. I. TEODOREANU, M. II 92. Tâlhari... îi taie degetele cu totul, ca pe o feştilă întrecută (= care s’a trecut, pe sfârşite?) de la o lumânare. . ADAM, Săm.. II 160. Negativul: ne(î)ntrecut, -ă = pe care nu-l întrece nimerii, foarte bun, excelent, minunat. Un fugar neîntrecut. ALECSANDRI, P. P. 106b/a. Creangă va rămâne neîntrecut. A. D. XENOPOL, ap. DDRF.;
—	întrecăt6r, -oâre = care întrece, care. lasă pe altul în .urmă; care rămâne, prisositor, care prisoseşte (LB.); (substantivat) concurent (barcianu). Caşul întrecător (= prisositor) îl vând. PRECUP, p. 20, | Abstracte: întrecere s.. f. = acţiunea de a întrece; emulaţie, rivalitate, concurenţă; spec. încurătură (de c^i); superioritate, avantaj (LB.); rămăşiţă, prisos (LB.); (traducând pe vsl. lichoimlstvo) f lăcomie (DOSOFTEIU, MOL.), între fetele, de.la. ţară este atăta întrecere de a fi îndrăgostite... marian, SE. II. 32. Cine va puteă. să-l biruiască... la întrecere cu arcul. ISPIRESCU, U, 69/„. în trecerea pe om îl îndeamnă .la orice. ZANNE, P. viii 110. Cf. I 251. A-se luâ la întrecere — â
se .întrece. Se luară la întrecere. ISPIRESCU, L. 80; — întrecut s. a. = . întrecere. Ealrekut <== praecellentia. ANON. car. Pe întrecute = căutând a lăsâ în urmă pe altul; care pe caye;'peste măsură, mai mult decât ceea ce este normal, .decât trebue. Se trânteau cu urşii pe ’ntre cule. marian, t. 10. Pornesc, şi turturica şi calul, fugănd pe întrecute. CREANGĂ, P. 273. Lucrând cu toţii pe întrecute, sbiera, p. 954/la. A. dat... să beie cât a vrut, ba şi pe .întrecute. ŞEZ. viii 66. De-u, întrecutu’ = joc de. copii. H. iii 110. De întrecut = mai mult decât trebue, de prisos, din belşug; întrecându-se,(II 2°); de întrecere. Dumneata ai avut numai o bucată de .întrecut, iar tovarăşul dumitale patru bucăţi, creangă, a. 149. Aceste erau de ajuns, ba şi de întrecut, id. P. 14. M[ăn]ânc cevâ de întrecut — ciugulesc LB. ,(s. v. ciuguli). Cal de întrecut = folosit la cursă de întrecere. dr. v 206; —■ întrecătftră s. *f. — afectare, mofturi, fasoane (cf. potizu, costinescu subt «ano-stitură»'). Lasă întrecăţurile astea şi spune ce vrei! (Braşov); — întrecământ s. a. = prisos, rămăşiţă. Zărul rămas... se .dă cânilor sau se păstrează... întrecământul. PRECUP, p. 20; — întreâcăt s. a. = întrecere. La întreăcăt = la. întrecere. Privind cu toţi la hogea cel mare, Care erâ să se ia din nou la întreâcăt. cu Cacavela. POP., ap. GCR. II 366/6-7. La întreâcăt te-ai luat. TEODORESCU, P. P. 57; — (Postverbal; formaţie personală, din cauza rimei) într6c f s. a. = întrecere. îşi pune capul cel sec ,Cu'nţeleptul la întrec, pann, P. V. I 93.]	,
—	Derivat din trece cu pref. în- (care-i dă un sens factitiv, cf. Dacoromania IV 700).
IntbeciocsÎ vb. IVa refl. S'entrechoquer, se heurter. — A se ciocni, a se izbi unul de altul; (f i.g.) a se contrazice. [A b s t r a c t: întreciocnîre s. f. = acţiunea de a se întreciocni; ciocnire a unuia cu altul, reciprocă. Schimbarea stărei de fapt... ne sileşte la un nou acord al puterilor: pentru a preveni întreciocnirea lor violentă, curentul din 25.xn.l930.] ;
—	Format din între şi ciocni, după fr. entre-
choquer.	,	;
fiSTERCl,EŢÎ vb. IVa. 1°. Petrifier (par une force divine). 2°. Regarder de travers. — (Mold., Bucov.).
1°. Trans. «A încremeni, a preface un om în statue de piatră, cum a fost prefăcută Dochia» (ŞEZ. V 102), «a încremeni, a preface prin putere divină un corp în bolovan, In sare etc., cum a păţit Dochia pe Ceahlău» (ib. iii 17/28).
2°. Ase uitâ urît (germ. «bose. dreinblicken»). HERZ.-GHER.,. M. IV 205.
[Forma întrecletî ŞEZ. III 17/28 e greşită, în loc de întrecleţî.]
—	Derivat din triolet «blestemat de trei ori»,
cu pref. în-. Sensul originar pentru accepţiunea 1° trebue să fi fost «a invocă puterea divină, ca să i se. întâmple cuivâ un rău».	,
ÎNTREDESCHISE vb. III. Entr’ouvrir. — Trans. A deschide puţin s. în parte, a crăpă, (uşa, fereastra), a miji (ochii). întredeschise ochii şi văzu prin fereastra arcată... o jună fată muiată într'o haină albă. EMINESCU, n. 46. [Se conjugă, ca deschide. | Adjectiv: întredeschis, -ă = deschis puţin, pe jumătate, crăpat. Cu gura întredeschisă^.. sadoveanu, P. S. 81. Din odaia musafirilor, prin uşa întredeschisă, pătrundeă... I. TEODOREANU., M. II 59. Cu ochii întredeschişi, între-văzând cu extatică admiraţie pe Annie... C. pe-TRESGU, c. v. 176.]
, — Derivat din deschide cu pref. între* (după fr. entr'ouvrir).	.
ÎNTREG.
- 827 -
ÎNTREG
,;iNTRE«* -E«à adj., adv., s. m. I. 1®. Intact, sain et sauf;' normal, ăguilibri, courageux. 2°, Vierge, pur. Innocent, sans tache. 3,°. Enlier, pas entamâ. 4°. Enlier, intigre, ferme. 5°. Solide. 6°. Entier, complet, plein, (âge) mur. .!0. Integral. 8°. > Candide. 9°. En entier, total. 10°. Tout, tout â. fait. II. Entierement. III. 1°. Tout, totaliti, 2°.. (Nqmbre) entier. 3°. Soliditl. 4°. ..Rocher {& quartz). 5°. Neige (non foulâe).	•	.
I.	Adj. Întreg are la origine un înţeles negativ: «neatins, neştirbit, neciuntit etc.»; numai cu timpul — dar încă în epocă latină — a fost aşezat pe-acelaşi plan cu noţiunile-pozitive: «deplin, sănătos, complet, tot»'etc.
1°. Neatins, intact; spec. neatins de arma duşmani* s. de boală, nerănit, nemutilat, nevătămat, neslăbit, (prin urmare)' sănătos. Putini întregi au scăpat, toţi răniţi. LET. XII01/2. Au scăpat.şi-acum întreg, sbiera, P. 30/34. Sântem întregi ca mărul. TEODORESCU, P.' p. 179. Pe când eram Om întreg [spune unul care îşi pierduse un braţ în războiu], alecsandri, ap. TDRG. | (Despre sănătate) Deplin, desăvârşit. Vă veţi bucură pururea de o întreagă săAătate: drăghici, r. 157. | (Despre mintea, judecata, simţirea omului; p. e x t, despre om) Neatins de nici o infirmitate, nealterat de senilitate s. de o stare sufletească agitată, (prin urmare) echilibrat, sănătos (la minte), în deplinătatea funcţiunilor mintale, în toată mintea s. firea, cfi chibzuit. Cel întreg de minte = sl. ivbAOMXApwH. MARDARIE,; L. 4392. Minte întreagă. = sl. n-fcAOMAiApif. ib- 4591. Aveâ înţelepciune şi mente întreagă, EVSTRATIE, ap. GCR. I 7P/30. [Bătrânul] de va fi bărbat şi bun şi întreg la simţiri şi la minte; să va certă ca şi un tânăr. prav. 1015.- Şi preleaneşi întregi de minte-i arată. SILVESTRU, ap. GCR. -I 99/40. Şi să aveţi mintea întreagă. NEAGOE-VODĂ ib. -I 168/19. Erâ tura mic de stat, dar întreg la minte. let. II 300/26. Cap întreg şi cunoscător la giudecăţi. ib. 313/i8. Cel ce face dieată trebue să fie întreg la minte: PRAVILA (1814) 128. Din om întreg, te face nebun, coşbuc,
F.	93. Erâ Român verde, întreg la minte. ISPIRESCU, L. 217. | (Despre inimă) Curajos, bărbat. Frunzuliţă foaie fragă, A cui eşti, fetiţă dragă? — A ălui cu musteaţa neagră Şi cu inima întreagă. şez, I 291/,,. Mi-oiu face inima ’ntreagă. JAR-nIk-bărseanu, d. 83.
2°. (învechit; despre o fată) Neatinsă, fecioară, virgină, (fată) mare, neprihănita, castă, inocentă, imaculată. Cănd va mărturisi moaşa, cum iaste fata întreagă, o vom creade. PRAV. 804. Va giură cum a fost fecioara întreagă, ib. 801. N’am găsit pe mătâ ’ntreagă: PANN, P. v. II 103. || f Nevinovat, inocent, neprihănit, cast, imaculat, curat. Să fiţi sfârşiţi (= desăvârşiţi) şi în' tot întregi. COD. VOR. 110/3. Şi am fost întreg (: nevinovat SCH., cor.) înaintea lui. psalt, (1651), ap. jahresber. iii 176. Cine îmblă întreg (: fără vină SCH,, COR.)? ib. Mi-ai pusumi calea ’ntreagă (: immacu 1 ata), dosofteiu, ps. 53. (Substantivat) Şti Domnul zilele întregilor -(: nevinovaţilor SCH., COR.), psalt. (a. 1651), ap. jahresber. iii 176.
3°. (Cf. III 5°) Neatins, neînceput, din care nu s’a scos încă nimic. [Vitele] la iarbă 'ntreagă (=nepăscută încă) le-o mânat. MARIAN, D. 61. Şi slănina întreagă, şl varza' unsă, nu se poate. ZANNE, P. IV 122. Are două butoaie întregi în pivniţă.
4. Fig. (Despre persoane) Nesmintit, neclătit (LB.), care nu poate fi zdruncinat în credinţa, convingerile, concepţiile sale etice, (om) de caracter, integru, desăvârşit, perfect. Om blând şi ’ntreg în credinţă, dosofteiu, V. S. 642. Deplin la toate şi întreg. M. COSTIN, ap. GCR. I 198/16. Deplin la minte şi întreg la socoteală.. LET.
II	177/a.. întreg eră acest Domn la toate. ib. III 262/lf. Om întreg, ' îndrăzneţ 'foarte, beldiman, TR. 84. Darurile ce le-ar face mai întregi, mai fericite. [pe fiinţe], konaki, p. 292.
5°. (Neobicinuit) Care nu eurge (LB.), solid. Lemn întreg. Piatră întreagă. LB.	,
-	'6". (Despre obiecte, fig. despre însuşiri, calităţi sufleteşti etc.) Din care nu s’a scos (luat, rupt, ciuntit, suprimat), nimic,, din care nu' lipseşte nici
0	parte, fără defecte, nestri,cat, neştirbit, nefragmentat, nemicşorat, nefăcut bucăţi, nedefectat, (deci:) cu toate părţile constitutive intacte, în totalitate, dintr’o bucată, din cap până’n picioare, complet, deplin, toţ. Curăţie întreagă. MARDARIE, L. 291. Arcul lui va rămâneâ întreg, palia, ap. GCR. I 36/„. Nu să poate face pocăinţă întreagă. evstratie, ap. GCR. I 115/23. Măria ta,., la un norod întreg dai cuvântul lui D[u]mnezău. biblia (1688), 8/pr. 12.. Leagea Domnului întreagă, întoarce sufletele: psalt. (1651), ap. GCR. i 15,4/16. Leatopiseţ întreg să aştepţi de la noi. M. COSTIN, ib. 1 197/9. Fripsăse un bou întreg, LET. 11 381/2S-întreagă înţelepciune dăruiaşte-rhi. mineiul (1776) 202V2- întorcăndu-l [dobitocul] cu capul cătră ceriu, îl jărtveaşle şi întregu îl arde asupra fo-pului. beldiman, N. P. I 9. Două pogoane de vie întregi şi un pogon de loc sterp, uricariul XXIV 438. Atunci natura ’ntreagă... îşi puse coroana sa de flori, alecsandri, p. I 128. li mergeau sarmalele întregi pe gât. creangă, P. 32. 4t= Oglinda mică încă arată persoana întreagă = are avere mică, dar îi ajunge, zanne, p. iii 258. (Pleonastic ; ■ cf. fr. tout entier). Au supus şi toată crăia Curzilor întreagă.. E. VĂCĂRESCUL, IST. 260/„. j (în legătură cu noţiuni temporale) Din care nu s’a scurs, n’a trecut nimic, complet, deplin. Clopotele să le tragă ziua ’ntreagă, nopptea ’ntreagă.. EMINESCU, P. 162. Mi-a fost luni întregi mânie, Că tu nu. te-ai priceput. COŞBUC, B. 12. Se ţinU veselie mare o săptămână întreagă. ISPIRESCU, L. 2. || (Despre vârstă) Matur. Vânzarea... pentru cei ne-vrâstnici nu să. ţine... întru o seamă..., iar cătră cei ce sânt de vrâstă întreagă... PRAVILĂ (1-814) 46- | (Aritm.) Care nu indică fracţiuni, nefrac-ţionat. Număr întreg [avem] cănd unitatea se cuprinde exact în. cantitatea ce se măsoara. CLIMESCU, Ă. 6.
7°. f Fără reticenţe, fără a ascunde nimic, integral, (deci) complet, sincer. Qreşeale,... carele trebue să se arate la giudeţ întregi şi la vede are. prav. 563. De vor fi mărturiile întregi şi adevărate... ÎNDREPTAREA LEGII, ap. TDRG.
8°. t (Despre porumbel; traducând pe slav. celu, care redă pe grec. ăţcigaio/;) Blând, simplu, candid. Fiţi amil înţelepţi ca şarpele şi întregi (fr. s i m-p..1 e s) ca porumbii, tetraev. (1574) 215. Această pftsăre [porumbul] iaste foarte întreagă, adecă blândă, şi fără de mânie. VARLAAM, C. II 5fi„. Porumbul iaste o pasăre mai bună, şi mai întreagă decâjt toate pasările. NEAGOE basarab, ap. GCR. I 167/le. •
9°. f Complet (ca număr), tot, total. Au vărsat smochinele întregi, isopie (s.ec. xvm), ap. GCR.
1	351/41.
10°. (Cf. fr.. «tout», germ. «ganz») De tot, veritabil, curat, leit, gol. Pe .dinafară'miel se vede, pe dinlăuntru, lup întreg. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. I .554, Cu ,un ulcior de.bragă, Negustorie întreagăv! ZANNE, P. V 441. A fi. Păcală întreg, ib. VI 251.
II.	f (Rar) Adv.. De tot, complet, pe deplin. Va fi de multe ori aceasta... a află şi mai întreg den aceaste lucrure ce ne-s puse noao înainte. .CORESI,, EV. 346/3. Domnul veseleaşte Sfânta sa cetate Şi’ntregu o fereaşte. DOSOFTEIU, PS. 151.
III.	Subst. 1°. Totalitate, cantitate, număr, mărime, cuprins complet. Decât întregul cu nedreptate... ŢICHINDEAL, ap. GCR. II 212/28. Por.-
ÎNTREG
- 828 —
ÎNTREGUŢ
fiuni... a vastului întreg, hasdeu, i. c. viii. # Pe (dc-a) ’ntregul. (f pe (de) ’ntreg s. f de’ntreg)
= (de).-tot,. (în mod), complet, pe tot cuprinsul, (in mod) integral, fără ocol, fără rezervă. Toi fealiul de bunătate îi învăţă di 'ntregu. DOSOFTEIU, V. S. 98, cf. GCR. II 250/32. Jurăminturile cele ce să fac pe ’ntreg şi fără de nevoie... mărgăritare, ap. TDRG. Numai pe o părere ce-ţi închi-pueşti pe ’ntregul să zici. KONAKI, p. 284. Bateţi negrul Pe de ’ntregul. alecsandri, p. p. ll^/uî cf. zanne, p. ii 12.
2°. (Aritm., în opoziţie cu «fracţiune») Număr care conţine numai unităţi nefracţionare. Doi întregi şi !/a. Patru sferturi fac un întreg.
3°. f Soliditate. LB.
4°.t (Băieşi;' Munţii-Apuseni) Stânca în care se găseşte cvarţul (numit «câmp»), frâncu-candrea, m. 41.
5°; (Cf. I 4°) Zăpadă necălcată, nebătută, în care nu s’a făcut pârtie (de picior sau de sanie). Dacă am văzut, am luat-o prin întregul = pe zăpadă, am croit-o pe unde nu erâ pârtie, ciauşanu,, gl.
-[Ca substantiv, e sing. tant.; numai în sensul 2°- se poate întrebuinţâ şi plur. întregi. Câ atribut se construeşţe sau ca orice adjectiv, cu forma articulată înaintea substantivului nearticulat: întregul oraş — ca «marele pom» — sau după analogia lui «tot» — cf. «tot omul» — nearticulat înaintea substantivului articulat: întreg oraşul. | Negativ: ne(î)ntr6g, -eâgă adj. = necomplet, ştirbit, început, ciuntit; (despre om) bolnav, dezechilibrat (la minte). Dar eu, om neîntreg, ce caut pe lumea aceasta a lui Dumnezeu? g. VÂLSAN, conv. LIT. XLII 146. Cu mintea neîntreagă. alecsandri, P. P. 54i>/e. | Diminutive: (cu înţeles intensiv, servind adesea de completare lui întreg) întreguţ -ă şi întreguleţ, -eât& (întregulîţă) adj. = întreg (de tot), (cu totului) tot. De mi-ar fi fost de prujit,... nu băteam un an întregul acelaşi drum. contemporanul VI, voi. I 483. Ce va face pe uliţă Ziua, noaptea întreguţă? JARNÎK-BÂRSEANU, D. 137. Un măr întreg întreguţ. herz.-gher., m. IV 205. Un ştergar întreg întreguleţ. delavrancea, S. 12. S’o frigă [găina] aşâ întreagă, întregulîţă. ISPIRESCU, L. 271. Un an întreg, întreguleţ o plânse, ib. 306. | Abstracte: întregime s. f. = totalitate; integritate, deplinătate, plenitudine, (cu sau fără complinirea: ■ de minte) plenitudine a facultăţilor mintale, minte sănătoasă. Om de mirat la întregimea lui de sfaturi. LET. I 301/3G. Fiul ce iaste zămislit... se va naşte cu viaţă, cu întregime şi la vreame. pravila (1814) 156. Smintiţi cu totul de întregimea minlei. URICARIUL iii 65/n. Judecând cu întregime, mai la urmă au simţit, C'aceste sânt toate intrigi, beldiman, ap. TDRG. Întregimea fiinţei mele. marcovici, c. 12/10. Copacul... se aşternuse cu ’ntregimea-i la pământ, pann, P.
V.	ii 53. Nu lipsesc a cercetă despre întregimea sănătăţei matale, alecsandri, T. 423. Să nu mai puteţi cuprinde cu gândul întregimea scopului ce-mi propun, odobescu, II 234. li duce [anii] în întregimea minţii. BRĂTESCU-VOINEŞTI, L. D. 239. Întregimea trupului, sănătatea; a sufletului, înţelepciunea şi a duhului, ştiinţa. I. GOLESCU, ap. zanne, p. viii 110. în (s. întru) întregime = peste tot, de tot, cu totul,'în totul. Când spicele vin întru întregimea sa de a se coace... calendariu (1814) 90/2. Fapta acea. bună îmi va rămâneâ întru toată întregimea, beldiman, n. P. II
56.	Şi dacă.nu ni le-au lăsat întru toată întregimea lor... bălcescu, m; v. 584. Generaţiile ce se succedau nu mureau astfel în întregime. IORGA, L. ii. 460. Păstrării în întregime... MAIORESCU, cr. ii 260; — întregie f s. f. = parte întreagă, parte sănătoasă, sănătate. Nu e întregie în trupul mieu de mâniea ta. PSALT. ap. CCR. 106. Şi nu
este întregie (= vendecare psal.. sch., COR.) în trupul mieu. psalt. (1651):, ap. jahresb. iii .176. Intregiia şi dreptatea păzească-mă pe mine. ib. Ale sufletului [bunătăţi]: tăriea, întregiia, frâmseaţea, sănătatea. DOSOFTEIU, V. S. 2162; — întregiune f s. f. = deplinătate, plenitudine. Căci neamul vechiu şi cel de bună rudă, .după a mintii întregiune.... CANTEMIR, IST. .225; — întregăciâne t s. f. = întregime. Nu iaste întru el întregă-ciune. biblia (1688), ap. CP. .221; — (lat. in-tegritas., -atem «integritate») întregătâte t s. f. = întregime, desăvârşire. S& le dăruiască întregă-tatea credinţa. PAREMII (Iaşi, 1683), ap. CP. 217. Intregătatea direpţilor va îndereptâ-le calea. id. ib. .| Verbe: (cf. lat. integro, -are «integră»)' în-tregâ f I refl.=a se întregi. Ş’acel ce i-i e frică, nu să întregâ-să întru, dragoste. PAREMII (Iaşi 1683), ap. CP. 217; — întregi IVa = (trans. şi refl.) a (se).face întreg, deplin,, a (se) completă, a (se) compune din nou, a (se) reface; (în literat, veche, ca verb refl., mai însemnează şi) a-şi câştigă, a-şi dobândi întregimea sănătăţii, sănătatea întreagă (I. GOLESCU, C. I), a se îngrăşă. Intregl-se (= înbuieci-să-vor DOS.; părătâ-voiu HUR.; pinguescent) frumoasa pustinie, şi cu bucurie codrii încingu-se. PSALT. 122/10. Vedem toate făpturile de pre lume întregindu-se şi pomii înflorind. CORESI, EV. 87/4. Opri Domnul dră-ciiului... să se întregească de minte. id. ib. 275/,. Incleind bucăţică cu bucăţică, ca să poată întregi o icoană distrusă. VLAHUŢĂ. ap. TDRG. Ne ’ntre-geşte corăbii, ne aduce, câte de toate. COŞBUC, M. 60/18. (Cu adjectivele:) întregit (cu negativul: ne(î)ntregit), -ă şi întregât (integrat), -âf = făcut s. deveţiit întreg, completat. O sumă întregită. (A d y e r b). Ajunsărăm cu pace şi întregit la limanul unui oraş. GORJAN, H. I 122. Şi dragostea lui întregată-i în noi. PAREMII (Iaşi, 1683), ap. CP. 217, cf. (integrată) id. ib.; — întregit6r -oâre adj. (întrebuinţat şi ca subst.) = (cel) care întregeşte, (cel) care completează. Aceşti oameni la care se pgate adăogi şi un harnic întregitor şi compilator. iorga, l. n 73. — (Cu abstractele) întregire s. f., întregit s. a. = acţiunea de a întregi; completare. | Compuse: (în cod. vor., traducând în mod nefiresc pe paleosl. ivkAOAt*A0HTH ca «prudenter se gerere» şi pe	«pru-
dens, sobrius») întregumândri f vb. IV». = a se purtă înţelepţeşte, a fi prudent, înţelept, cu minte. Intregu mândriţi amu (= fiţi drept N. TESTAMENT 1648; întregiţi-vă la minte biblia 1688) şi trezviţi-vă intru rugă. COD. VOR. 158/i3; întregu-mândrie f adj. = înţelept, cuminte, prudent, sobru. Ba nu mă drăcesiu, ţine-ţoare Fiste, ce deadevăr şi întregi-mândrie graiure (= treazve cuvinte N. testament 1648; ale înţelepciunii graiuri, biblia 1688) vestesc. COD. vor. 80/12.]
—	Din lat. integer, -gra, -grum (din in- «ne-» şi tulpina tag- din tango «ating») «neatins, sănătos, neslăbit, neştirbit, nemicşorat, curat, cast, înţelept, integru». Cf. dubletul integru.
ÎNTREGÂ f vb. I.
ÎNTREGĂCItTNE S. f.
ÎNTREGĂTÂTE t Ş. f-ÎNTREGI vb. IVa.
■	ÎNTREGIE f S. f.
ÎNTREGIME S. f.
ÎNTREGiinvE f s. f.	v-	întreg.
întreguleţ, -eâţă adj.
ÎNTREGTJXIŢĂ adj. f. întregumândrie t S. f. ÎNTREGU-MÂNDRIE f adj.
■	Întregit, -Ă adj..
ÎNTREl
- 829 -
ÎNTREMA
ÎNi’BEr vb. IVa. (Se) tripler.— Trans. şi re îl. A (se) mări, a (se) înmulţi, a (se) r.epetâ de trei ori; a (se) face de trei ori. Vei întrei (vei face acelaşi lucru, de trei ori, grec. zQiooeveig). biblia (1688) 211, [Şi (dial.) .intrii vb. IV*. | Adjectiv: întreit (întriit), -ă = mărit, înmulţit, re-„petat de trei ori, care cuprinde de trei ori cevâ, constând din trei părţi de acelaşi fel; de trei ori pe atâta, triplu. Întreita. MARDARIE, L. 3777. Funea întreită nu curând să va rumpe. BIBLIA (1688), ap. TDRG. Mai tare se ţine... legătura hireşului cuvânt decât frânghia întreită. CANTEMIR, IST. 35. De tot întreitulU val să ne izbăvim, cu mijlocirea îndrăznirii tale. MINEIUL (1776) 36*/i- Cf. 119'/!, 1792/i- Luca Vistiernicul] au stăpânit moşia 30 [de] ani: câte 20 pi an di va fi luat şi fac 600 lei, întriiţi banii (a. 1813) BUL. COM. IST. IV 96. Şi plecând oastea pornită cu puteare întreită. BARAC, ap. GCR. II 238/s. Acest întreit şir de munţi ce se întind... c. negruzzi, I 195. [Monument] cu întreite frize.. ODOBESCU, III 71 /„. Vn om energic ar puteă scoate venituri întreite de cât arătă. C. PETRESCU, î. II 67. | Ab-s'tracte: întreire (întriire L.B.) s. f. şi întreit (întriit) %. a. = acţiunea de a întrei; — întreiâlă t (întriiâlă f) s. f. = dare constând din a treia parte din produse sau venituri. Egumenul să aibă a-şi luă întreiala peştelui, după obiceai (a.. 1744). IORGA, S. D. XIV 64. 1 se da întreiala după obiceiul cetăţii Diiului. DIONISIE, C. 201. Să mai iea vel armaş întriiăla din suma banilor ce vor luă armăşeii. URICARIUL XIX 330/21.]
—	Derivat literar din trei, cu pref. în-.
întreiâxA f s. f. v. întrei.
ÎNTRELĂg vb. I. Negliger, oublier. —(Germanism, în Transilv. şi Bucov.) A lăsâ nefăcut, a pregetă (să faci cevâ), a trece cu vederea, a ne-glijâ, a uită. Dar pentru aceea... mulţi inşi... nu întrel'asă de a-şi face încă până ce sânt în viaţă sicriul... MARIAN, 1. 358.
—	Formaţie cărturărească după germ. unter-lassen, idem.
ÎNTRELÎNIE s. f. Interligne. — Spaţiu alb lăsat între două linii scrise s. tipărite ori între două linii ale portativului muzical. Inscripţiunile... se vor face în registre, în şir, fără nici un loc alb, nici întrelinii, sub pedeapsă... de la 1500 până la 5000 Iei. HAMANGIU, C. C. 461. [Şi: interliniu f s. a. COSTINESCU].
—	Format din între şi linie, după fr. interligne. Cf, i n t e r 1 i n i a r.
ÎNTREMA vb. I(a). 1°. Brandir; aiguiser (sa langue). 2°. (Se) fortifier. 3°. (Sc) rUablir; guerir. 4°. Se refaire, retablir ses affaires.
1°. Trans. (Complementul e o armă; fig. gura, considerată ca mijloc de atac) A pregăti, a ţineâ gata de atac ; (r e f 1., despre om) a se înarmâ, întrarmâ. Ce dai tu în mine mă? (Şi ciomagu-şi întremă) Na, poc! măi plici, şap! na, buf! PANN, P. V. III 30. Vrând de el să se ferească, toporul îşi întremă. id. ş. II 6. Bătrânul atuncea gura-şi întremează, id. P. I 12. Săteanul... începii la el cu gura şi cu un lemn se întremă. id., ap. CADE.
2°. Trans. şi refl. A (se) întări, a (se) consolidâ. (Propriu şi fig.) Priam..., întrămân-du-şi puterile..., îşi tocmi oştile, îşi întări cetăţile. CANTEMIR, HR. 91/14, cf. 213/2. Carii cătră Dum-nedzău au teamă, Le ajută Domnul şi-i întramă. DOSOFTEIU, PS. 397. Intrămându-i în credinţa cea direaptă... id. V. s. 18 33. Până la şapte ani... să întremez mădulările. PISCUPESCU, S. 151. Noroadele... s'au învârtoşit şi s'au întremat, id. ib. 5. Intremându-ne... ca naţiune şi ca stat... ODO-
BESCU, Iii 45l/4. Ideea românismului . se între-mează astăzi, caragiale, n. f. 153/22. D'om luă averile, Ne-om întremă stările, Ne-om imbună zilele. TEODORESCU, P. P. 552b.
3°. Spec. (Sensul obicinuit) Refl. A-şi i^ecâb ştigâ sănătatea s. puterile, a prinde putere după
o	boală, a se face bine, a se însănătoşă, a-şi reveni, a se reface, a se îndreptâ, a-şi veni în fire, «a mai prinde la rânză», cf, albi ni. LB., costinescu, HERZ.-GHER., M. IV 205, ŞEZ. II 17/26, com. A. TOMIAC. După lângoare de nu să păzeaşte bolnavul, până să întramă, întoarce-l lângoarea. VARLAAM, C. 267. De boală ea lesne se ’ntramă. DOSOFTEIU, PS. 239. Sănătatea... să întremează şi să aşază cu vieţuire lină. PISCUPESCU, O. 147. După ce copilul s'a întremat, muma a uitat toate durerile, marcovici, d. 99. Nevasta lui se va ’ntrămă. COŞBUC, B. 98. El numai atât aşteptă, să se întrămeze puţin Mărioara. agArbiceanu, l. T. 385. Din care pricină prinse a se mai întrema şi la faţă şi la glas. STĂNOiU, c.*l. 169. Aceea ce face ca în loc să se întremeze, se prăpădeşte cu, totul. H. IV 67. I-a dat şi lui de a mâncat, şi în-tremându-se bine, au pornit. ŞEZ. V 153/26. | (Mai rar) Trans. (fact.) A face pe cinevâ să prindă puteri, să-şi revie, a însănătoşă. LB., JIPESCU, O. 55. Acum ea îşi dădeă trudă să întrame un porumbel. slavici, N. 8.
4°. Trans. şi refl. A-şi reface buna stare materială. Putinţa... de a-şi mai întremă... situaţia lui atât de zdruncinată. N. xenopOL, ap. TDRG. Cf. î n t r ă m a t.
[Prez. ind. îritrem şi întremez. | Şi: întrămâ vb: I(a) (cu prez. întrăm, întram şi întrămez, întrami, întrami, întremi şi întrămezi,... să întrăme, întrame, întreme şi întremeze); — (Bucov., Mold.) întrarmâ vb. la. (Pâtrăuţi, în Bucov.) Com. A. MO-rariu. Cât ţine iarna trebue să se dea viţeilor, mânzaţi lor şi gonitorilor o hrană bună şi îmbelşugată; căci dacă vor slăbi acum..., cu greu se vor întrarmâ cu hrana verde de pe imaşuri. i. IONESCU, C. 1. Caii ce au căzut de slabi, îi ţine"şi-i într’ar-mează şi astfel are o pepinieră de cai buni. id. D. 192. Singur mă mir cum se mai ţine sufletu ’n mine. Decât să mai păţesc unele ca acestea, mai bine te-oiu părăsi pe vre-o câtevă zile, până ce m’oiu mai întrărmă puţin, sbiera, P. 339/26. | Adj e c t i v e: întremât (întrămât, întrarmât, cu negativul ne(î)ntremat etc.), -ă= întărit, tare; restabilit, însănătoşit; (Ban.) «revenit la avere în urma unei daune» (novacovici, c. b. 12). Până nu e copilul destul de întrămat (= tare, voinic),' nu e bine şă-l fîi în sus. PITIŞ, ŞCH. 560; — în-tremăt6r (Întrămăt6r, întrarmătdr), -oâre = care întramă. învăţătură întrămătoare. cărare pe SCURT, ap. CC. 133. După acest puţin întremător popas, Ioseph închideă... valizele. C. PETRESCU, R. dr. 101.	| Abstracte: întremare (întră-
mâre, întrarmâre) s. f. = fortificare, consolidare, întărire; restabilire, refacere, însănătoşare (LB.); convalescenţă (bianu, D. S.). Dea Dumnezeu, cu ce dragoste am scris noi, cu aceaia să cetiţi şi voi, spre întrămarea sufletelor voastre. PSALT. (a. 1651), ap. VB. I 190. întremarea lui în sănătate. PISCUPESCU, o. 193. Urmează încă sistemul de cultură bazat mai mult pe răpauşul pământului, decât pe întrarmarea lui prin îngrăşăminte. I. IONESCU, D. 280. Oştile sleite de puteri,... aveau mare nevoie de odihnă, de întremare. odobescu, III 597/17. Epidemia îşi va face cursul până la capăt, apoi va veni întremarea. MEHEDINŢI, CONV. lit. XLII 87; —întremat (întrămât, întrarmât) s. a. = întremare; — întrămătiiră f s. f. = întremare, consolidare. întrămătura besea-ricei. PALIA (1582), ap. VB. I 93.]
—	Cuvântul nu pare a aveâ nici' o legătură etimologică cu tramă şi destrămă, ci forma lui originară
ÎNTREMÂNCÂ
- 830 -
ÎNTRERUPE
pare a fi fdst întrar'mă (din care întrămă s’a născut prin dî'sitnilarea completă a lui r) şi. înţelesul cel mai vechiu acela păsttat Ia A-. Pann. Posibil ar fi ca întrarmă să nu fie un derivat din întru + armă', ci din întru + arm «partea de suis a piciorului la animale», iar la origine să se fi spus despre, vite că se întra(r)mă,■ când,-după o bOală, se scoală iar în picioare, deci cu acelaşi sens ca şi «a se împiciorogâ» (= ung. lăbadni, din lâb «picior»), S. Puşcariu, Dacoromania I 235—237..
ÎNTREMÂNCÂ vb. IV» refl. S’entre-manger.— (Franţuzism) A se mânCâ (în sens figurat) unul pe altul, a căută să distrugi pe semenul tău în lupta pentru viaţă, în goana egoistă după interesele materiale. [Abstract: întremâncâres. f.=acţiunea de a se întremâncâ. Şi apoi, când îţi iei in serios misiunea de judecător, şi când nu priveşti cu nepăsare mersul stărilor sufleteşti ale oamenilqr, fără să vrei... te simţi împins spre mâhnire şi spre mizantropie, văzând zilnic pe oameni sub acelaşi unghiu al sfâşierilor şi întremâncărilor pentru^un peticei de interes, brătescu-voineşti, L. D. .9,]
—	Format din între şi mâncâ, după fr. entre-
manger. .	,
întremediâR, -Ă adj. v. intermediar.
întremcrâ vb. I v. tremură.
ÎNTREOCHIÂ vb. I(a). refl. Tomber malade.— A cădeâ bolnav; (spec. despre vite) a căpătă boala de sângerat, densusianu, ţ. h. Despre vite care capătă boala de sângerat, se zice că s’au întreochiat, şi ca să se însănătoşeze, le lasă sânge din urechi, rev. crit. iii 158. [Şi: întrochiâ vb. l<a)
| Adjectiv: întreochiât (întrochiât), -ă = care s’a întreochiat, care sufere de boala de sângerat. Vitele cornute capătă de multe ori boală de ochi, li se fac un fel d.e oase în ochi şi viermi şi atunci se zice că sânt întreo.chiate. Dacă se curăţă ochiul, vita se însănâtoşează (Oraviţa). Com. COCA. Vitele pot deveni aîntreochiaten, când in urmarea unei lucrări sânt triste şi nici nu văd bine. H. XVIII 271. | Pronunţ, -tre-o-.]
—	Derivat ain locuţiunea între ochi.
intrepîd," -ă adj. Intr&pide. — Care nu se dă înapoi în faţa greutăţilor şi merge fără teamă înaintea unei primejdii, care înfruntă pericolul, cutezător, neînspăimântat (COSTINESCU), neînfricat, cu c a p u - a-m â n ă, foarte îndrăzneţ, foarte curajos. [Şi: (cu prefix românizat) întrepid, -ă adj. | Familia: (după fr. intripidite) intrepiditâte (întrepiditâte) s. f. = bărbăţie în împrejurări grele, în faţa primejdiei; n e-temere (aristia, plut.) ; îndrăzneală, curaj mare. Au mers eu intrepiditatea până a cântări...HASDEU, I. C. 133.]
—	N. după fr. (lat. intrepidus, -a, -um. idem din in- «ne-» şi trepidus «fricos»).
ÎNTREPID, -Ă adj. ş. d. |
INTREPIDITÂTE si f J V' intr0PidV
întrep<Jzit s. a. = antrepozit. (învechit) Kaffa se făcusă întrepozitul comerţului răsăritului. M. KO Gălniceanu, arhiva R. I 10 3. [Derivat: întrepozitar f s. m.=cel ce are un antrepozit. DICŢ.]
Întrepozitâr f s. m. v. întrepozit.
Întreprinde vb. III. Entreprendre.—Trans. A se apuca de cevâ, a se angajâ la un lucru, a luâ pe mână o afacere şi a începe executarea ei în anumite condiţiuni; p. ext. a începe, a în-
cercă'cevâ. Voiu'întreprinde,a.probă. URICARIUL
X	369/22. Nu ' voiu întreprinde a'descrie frumuseţile Doamnei B. C. NEGRUZZI, I 38 .Hristos întreprinse a răsturnă lumea veche. BĂLCESCU, M. V. l/ls. Intreprinsesem, pe cât ţin minte, a căută în cercul literilor şi al artelor, imagine vânătoreşti. ODOBESCU, iii 60/i7. Tu întreprinzi o călătorieŞ eminescu, N. 61. [Se conjugă ca prinde: | A b-stract: întreprindere s. f. = acţiunea de 'a întreprinde.; ceea ce întreprinde cinevâ, (în comerţ şi industrie)- afacere luată spre executare; lucrare executată s. comerţ exercitat de antreprenori, antrepriză; p. ext. acţiune, lucru, .treabă. Fără asemine a dumisale întreprindere, locul ar fi rămas sterp şi nefolositor, uricariul, xiii 377/27. Dar fiind neputincios d’o aşă întreprindere grea, nu îndrăzneam... p. mumuleanu, ap. GCR. ii 246/12; Urneşte întreprinderi nesocotite. MARCOVICI, D. 8/6, Intreprindrea-ţi fu dreaptă, a fost. nobilă şi mare. ALEXANDRESCU,-M. 15. Ani voit a-i arătă deşanţata lui întreprindere., C. NEGRUZZI, I 225. A fost întotdeauna în fruntea tuturor întreprinderilor naţionale de folos obştesc, i. bianu, bul. com. ist. i 318. Ca să scape cu faţă curată din această întreprindere... ISPIRESCU, l. 220. O întreprindere cât de mică şi în mână, cu mult mai bună 'decât multe trecute. i. golescu, ap. zanne, p. viii 110.
| Adjective: întreprins (cu negativul: neîntre-prins), -fi = luat, început spre executare; —■ în-treprinzăt6r, -oâre =i care se apucă uşor şi fără teamă de o întreprindere (riscată); p. ext. cu iniţiativă, îndrăzneţ, cutezător, curajos (la Întreprinderi). Condeiul unui ignorant e tot ce poate fi mai întreprinzător, mai universal şi mai fără frâu. vlahuţă, ap. CADE. Sculat, dă dovadă de spirit întreprinzător, c. petrescu, î. ii. 67.]
—	Derivat din între- şi prinde, după fr. entreprendre.
Între priză. s. f. = antrepriză. (învechit) Guvernul prefăcu comitetul [teatral] în întrepriză. C. negruzzc, i 342. Nu se poate luă... în întrepriză. maiorescu, cr. i 330.
întrepune vb. iii v. interpune.
ÎNTRERESiRtJÎ t vb. IVa v. interesă.
î-NTRERtraiPE vb. iii v. întrerupe.
ÎNTRERUPĂTOR, -oâre adj., s. m., f. şi a. v. întrerupe.
întrerupe vb. iii. Interrompre.—Trans. şi refl. A (se) rupe la mijloc, a face să înceteze s. a suspendă, a (se) curmă (cevâ ce este în continuitate); spec. a conteni, a nu mai continuă (vorba, cititul etc.), a tăiâ vorba cuivâ; a (se) opri dintr’odată (un curent); p. ext. a stingheri pe cinevâ de la cevâ (stamati). Nu întrerumpe corespondenţa noastră. C: negruzzi, I 99. Aceâ legătură s’au întrerupt!. O prăpastie adâncă desparte astăzi omul nou, poreclit boier, de popor. RUSSO, S. 35/21. Fuseiu întrerupt [de Ja scris] de fetiţa mea. odobescu, iii 42/1s. Am închis cartea pe care am cetit-o fără să mă pot întrerupe. VLĂi-iuţA, ap. TDRG. Acţiunea intentată în contra unuia din debitori, intrerumpe prescripţiuneă în contra tutulor debitorilor, hamangiu, c. C.
247..	Nu întrerupeţi pe orator! caragiale, T. 197. Toţi se întrerupseră din lucru. c. petrescu, î. II 43. Profesorul ...încercă de câteva rori să întrerupă, id. ib. I 19. Şi-a întrerupt studiile. CADE. Curentul electric s’a întrerupt din cauza unui scurt-circuit.
[Se conjugă ca rupe. \ Şi: (Mold.) întrerumpe vb.
III.	stamati. | A d j e c t i ve: întrerupt, -ă= oprit (în cursul unei acţiuni), curmat, suspendat, fără continuitate; (cu negativul) ne(î)ntrerupt, *ă
ÎNTRESCH1MBARE
- 831 -
ÎNTREVEDEA
= neoprit, necurmat, continuu: Să fie neîntrerupte interesele reciproce ale •micei noastre, naţiuni cu ilustrul... imperiu al Rusiei, uricariul i 177/2. Dan pasă pe cale neîntreruptă: alecsandri, p.
III	284. Posesiunea este întreruptă prin modurile şi după regulele prescrise,..' hamangiu, C. c. 468. (Adv.) Vezi, zise ea întrerupt, acolo-i sărmanul. eminescu, N. 76;— întrerupăt6r, -oâre = care întrerupe. (Substantivat) Întrerupătorii l-au împiedecat să-şi termine discursul la Senat. | Instrument: intrerupătâr s. a. = aparat servind să întrerupă un curent electric, | Abstract: întrerupere (întrerumpere) s. f. = acţiunea de a întrerupe; oprire, suspendare; împiedecare de a vorbi, cf. interupţie. Această întrerumpere a unei vorbe,., pătrunse pe biata fată. C. NEGRUZZI,
I	18. Întreruperea, fie civilă, fie naturală, şterge cu totul verice prescripţiune. hamangiu, C. C. 472. In cursul vorb ir ei sale se auzeau întreruperi din fundul sălii. Fără întrerupere = neîntrerupt, necurmat. Dănuţ dormcă înainte, fără întrerupere. TEODOREANU, M. II 241.]
—	Derivat din între- şi rupe după fr. interrompre.
■	ÎNTRE SCHIMBA BE s. f. Echange. — (Formaţie personală) Schimb între două lucruri sau între do,uă persoane. Un fel de dialog în versuri fescenine, adică o întreschimbare de glume. ODOBESCU, I 40/18.
—	Infinitivul substantivat al unui verb neîntrebuinţat întrescliimbâ, derivat din între şi schimbă;
ÎNTRE STĂ t vb. la V. întristâ.
ÎNTRETĂIA vb. I. I0.—2°. (S')entrecouper.
1°. Trans. A tăiâ cevâ (de-a curmezişul) la mijloc, în diferite locuri s. pe ici pe colo; fig. a întrerupe (tăind). Cănd soarele mândru din nori va purcede Al boltii senin să 'ntretaie... GOGA, p. 64. ,Ar vrea adâncul bolţii cu zboru-i să ’ntretaie: id. 111.
2°. Refl. A se tăiâ unul pe altul; p. ext. a se încruci. Nenumărate curcubeuri care se între-tăiau şi se resfirau. CONV. LIT. XLIV, voi. I 41; Locul unde se întretaie mai multe drumuri se numeşte răspântie. ||.Spec. (Geom.) Când două linii drepte AB şi CD se întretaie, se formează unghiuri opuse la creştet egale. MELIK, G. 8.
[Se conjugă ca tăiă. | Adjectiv (întrebuinţat şi ca adv.): întretăiat (cu negativul ne(î)ntre-t&iattăiat în diferite locuri; fi g. întrerupt, cu întreruperi, cu intermitenţe. Vorbele... erau întretăiate de un plâns. N. REV. R. I 28. Da, — dădU din cap Dănuţ, oftând întretăiat. I. TEODOREANU, M. II 350. | Abstracte: Întretăi6re (mai rar între tuiâre) s. f. = acţiunea de a între-tăiâ, intersecţiune, încrucişare; întrerupere. Poligoanele formate prin întretăierea planurilor sânt feţele poliedrului. MELIK, G, 187. Ajungând la întretăierea străzii Pitar-Moşu cu Mercur... I. TEODOREANU, M. II 168. Notele lungi, cu întretăieri jalnice fermecau adânc liniştea nopţii. DUNĂREANU, ch. 75.]
—	Derivat din între şi tăiâ, după fr. entrecouper.
întreţese vb. III. Entretisser.— Trans. şi absol. A amestecă într’o ţesătură fire s. mo-dâle de altă coloare s. de alt-fel; fig. a introduce cevă nou s. accesoriu (într’o vorbire, scriere etc.) [Adjectiv: întreţesut, -ă = ţesut (p. ext. introdus, amestecat) între... Ci prin flori întreţesute... luna... şi-a vărsat razele sale. EMINESCU, P. 184. | Abstracte: întreţes ere s. f., întreţesut s. a. — acţiunea de a întreţese; — întreţesâtură s. f. = rezultatul întreţesutului; firele, modelul, materia sau culoarea întreţesută. Cf. marian, ch. 52..]
—	Derivat din între şi ţese, după fr; entretisser.
■	ÎNTBEŢESĂTiJBĂ s. :f. v. întreţese. V ■
întbeţine vb. III. v. întreţineâ.	*
ÎNTREŢINEA, vb. II. I0.—2°. (S')entr.etenir, ' '
1°. Trans. (Complementul e o armă, o şcoală, uii aşezământ; refl. =~pasi v) A ţineâ cevâ în stare bună, a pune la dispoziţie mijloacele necesare spre a puteă funcţionâ. Judeţele trebue să întreţină şoselele judeţene. || (Complementul e o fiinţă) A da cuivâ toate cele hecesare pentru sub-sistenţă, a aveâ grijă de cinevâ, a-1 hrăni, a-i .da toate cele de trebuinţă pentruca să poată trăi. Căsăr toriţii contractează împreună, prin singurul fapt al căsătoriei, îndatorirea de a alimentă, a întreţine şi a:şi educă copiii. HAMANGIU, C. c„. 54. | Spec. A da unei femei (mai rar unui bărbat) cu care cinevâ are relaţii de dragoste mijloacele materiale de a trăi. | Fig. A alimentă. Să gonim din sufletele noastre aceă moliciune ce întreţine desbinarea şi neunirea în inimile noastre, odobescu, I 24/23.
2°. Trans. (Complementul e conversaţia, corespondenţa,. legăturile de prietenie etc.) A face să nu înceteze, a păstră (fără întrerupere); refl. (despre persoane), a sta de vorbă cu cinevâ, a vorbi, a conversă. A întreţinut cu mine o corespondenţă, regulată. Ne-am întreţinut foarte plăcut în pauza dintre acte.
[Şi: întreţine vb. III. | Se conjugă câ ţineâ (tine).’ | Adjective: întreţinut (cu negativul ne(î)n-treţinut), -ă = care este ţinut, păstrat în bună stare; care este îngrijit şi prevăzut cu toate cele necesare pentru existenţă; alimentat; (substantivat, mai ales subt forma feminină) întreţinută (mai rar întreţinut) = .p’ersoană cu care cinevâ întreţine relaţii de dragoste şi în schimb îi procură mijloacelede traiu, cf. dr ă guţă, amantă, metresă, ţii t o are, amantă, concubină; peşte. întreţinuta vre-unui boier cu trecere la Curte, filimon, c, îl 57; — întreţinăttir, -oâre = care întreţine. | Abstracte: întreţinere (întreţinere) s. f. = acţiunea de a întreţineâ; ţinere, păstrare în stare bună; cheltuială pe care o face cinevâ cu cele trebuincioase pentru existenţă; hrană, alimentare; convorbire, conversaţie. Întrebuinţarea venitului mănăstirilor închinate... la.clădiri şi la întreţinerea cuviincioasă a mănăstirilor... odobescu, II 52. Cere o pensiune'de întreţinere, în proporţiune cu mijloacele bărbatului. HAMANGIU, C. C. 68..Întreţinerea lor a durat o jumătate de ceas-, — (după lat. .de cancelarie intertentio, în Transilv.) intertenţie s. f. = pensie alimentară. Tribunalul l-a condamnat să dea soţiei divorţate o intertenţie lunară de...]
—	Derivat din între şi ţineâ, după fr. entretenir. Cf. s u s ţ i n e â.
întreţin ITT, -Ă subst. v. întreţineâ.
ÎNTREVEDEA vb. II. Entrevoir. — Trans, A vedeâ din când în când, în treacăt, vag, pe jumătate, a zări abiă, a distinge' nedesluşit printre alte lucruri, cf. întrezări; fig. a vedeâ, a bănui, a desluşi viitorul, â p r e v e d e â. Un chioşc... Cu stâlpi şi arabescuri de jur împodobit, Prin care se ’ntrevede nălţimea azurie, alecsandri, p. iii 76. Zboară cântând ale lor doine, lungi şire de cocori... în care divinul Dante a întrevăzut graţioasa imagine a stolului de suflete duioase. ODOBESCU, III ,18/a. Şi ei... întrevăd idealuri care nu se puteau formă numai din vechea educaţie de comentarii şi tâlcuri. IORGA, L. II 7. Cu ochii într edeschişi..., întrevăzând cu extatică admiraţie pe... C. PETRESCU, C. V. 176. [Se conjugă, ca vedeă.
\ Adjectiv: întrevăzut (cu negativul ne(î)ntre-văzut), -ă = văzut nelămurit, vag, abiă zărit printre alte lucruri; prevăzut. Sute de arbori şi de turnuri
îNTREVORBÎ
- 832 -
ÎNTRISTA
abiâ întrevăzute. ALECSANDRI, p. III 382; — în-trevăzăt6r, -oâre = care întrevede. | Abstract: întrevedere s. t = acţiunea de a întrevedeâ; (după fr. enlrevue) întâlnire între două persoane care au sărŞ) spună cevâ. Iorgu avusese cu părintele său
o	întrevedere: N. XENOPOL, ap; TDRG. Te poţi adună la întrevederi secrete. C. PETRESCU, c. V. 283 ]
—	Derivat din vedeâ, cu pref.. între, după fr. entrevoir. Cf. i n t e r v i e v.
ÎSTEEVORBÎ vb. IVa. S’entretenir, conver-ser. — (Ca verb, aproape neîntrebuinţat) A vorbi între sine, a conversă. [Abstract: întrevorbire s. f. = convorbire, conversaţie. Doi trecători mergeau Ş'o întrevorbire de cuviinţă mare Ei serios ţineau, donici, ap. TDRG. | Adjecti.v (substantivat): (rar) !ntrevorbit6r s. m. = persoană cu care stai de vorbă, interlocutor. [251] nu se deosebeşte întru nimic de întrevorbitorul său. tr. demetrescu, ap. TDRG.]
-^-'Derivat din între şi vorbi, după germ. Un-terredung s. fr. entretien.
Întrezări vb. IVa. Entrevoir..— Trans-(r e f 1. = p a s i v) şi a b s o 1. A zări între altele, în chip vag, a desluşi anevoie ;cf. întrevedeâ; p. ext. a aveâ ca o licărire de speranţă-(CADE). XJn dulce somn pe mine căzii ,ca pe o pradă Şi 'ntrezăriiu deodată a basmelor grămadă, alecsandri, P.- iii 502. Ea mergeă..., dar numai munţi şi codri pustii întrezăreâ. id. ib. iii 507. Şi întind atunci pe sine Fericirile divine Ca prin vis să ’ntrezăriţi, O iubiţi! I. NEGRUZZI, II 527. întrezăream putinţa de a pune iar mâna pe bucăţica... pierdută, brătescu-voineşti, ap. CADE. [Adjectiv: întrezărit, -ă. | Abstract: întrezărire s. f.]
—	Derivat din între şi zări, după fr. entrevoir.
INTRICĂ s. f. v. intrigă.
INTRI.GĂ vb. Ia. 1°—;2°. Intriguer. 3°. Gagner par des intrigues. '
1°. Intrans. A face, a băgâ intrigi, a unelti în ascuns. întră vrajbă între dânşii, intrigarisesc. beldiman, tr. 36. Atât a intrigat, până şi-a ajuns scopul.
2°. Trans. (Complementul e o persoană) A deşteptă curiozitatea cuivâ şi în acelaşi timp a-1 pune pe gânduri, a-i da de gândit, a-1 îngrijft. Acest lucru m'a intrigat... şi m'a făcut să mă uit mult... la felinar, sandu-aldea, A.-M. 112.
3°, (Neobicinuit) Trans. A câştigâ, a obţineâ prin intrigi. Am scris de mult la un prieten din Bucureşti, ca să intrigarisească... O slujbă, alecsandri, t. 862.
[Prez. ind. intrigMz şi (mai rar) intrig. | Şi: (după modele neogreceşti) intrigarisi f vb. IVa | Adjectiv: (cu sens pasiv) intrigât (cu negativul neintrigat), -ă = - curios de a aflâ, de a şti cevâ şi îngrijorat; «sfădit, mâniat» (stamati), nedumerit. Un lucru de care eram mult intrigat. DACIA LIT. 290. La început erau foarte intrigate: cine-or fi, din ce familie, cum. trăesc?... vlahuţă, d. 266/14. Tot nu pot înţelege, mărturisi Boldur... intrigat. C. petrescu, r. dr. 107; | Derivat (neobicinuit): intrigâş s. m.=intrigant. Aci tâlhari, aci intrigaşi, aci ucigaşi, ad desfrănare şi d'abiă d'abiă câte o blândeţe ş’o orriinie curată. JIPESCU, O. 64.]
—	N. după fr. Cf. intrigă, intrigant.
INTRIGĂ s. f. I0.—2?. Inlrigue.
1°. Uneltire (îndreptată de obiceiu împotriva altora) pentru realizarea unui scop ascuns s. câştigarea unei cauze (nedrepte) s. pentru zădărnicirea-unui lucru (bun), «neunire, aţâţare spre ceartă, spre sfadă» (stamati). în mijlocul zgomotului şi al intrigilor curţilor... MARCOVICI, C. 85. Nu ie amestecă în intrigi! C. NEGRUZZI, I' 249. în fur-
tune şi. în intrigi balotaţi fără. ’ncetare... .ALEXANDRESCU, M. 162. Cuiburi ăedntrigi politice. MAIORESCU; D. I 83. Intrigile dărăpănă, cea mai bună orăfiduială, că zugrăveşte pricina nu precum este, ci precum niciodată a fost. I. GOLESCU, ap. zanne, p. viii 49. # A	face	(s.	a băgâ, a vârî s. a	iscodi)
intrigă (s. intrigi). =	a	,unelti pe subt	ascuns
împotriva cuivâ, a intrigâ, t a ajunge cu. clevetiri asupra cuivâ. Iscodea... intrigi unul asupra altuia. URICARIUL I 127/s. Au mrejit feluri de intrigi asupra lui. c. negruzzi, i 232. Şi tot nu pociu... să bag între dânşii — o intrigă mică: şi să-mi râz de dânşii. GCR. II 361/22.
2°. (Teatru) Amănuntele, incidentele care determină acţiunea unei piese de teatru. O comedie cu
o	intrigă foarte complicată.
[Plur. intrigi.	| Şi:	(pop.) intrică s. f.	= intrigă, vrăjmăşie.	Sânt	la	Intrică = sânt la	cuţite,
sânt vrăjmaşi de moarte, ciauşanu, gl. Eu nu vâr nici un fel de intrică. SADOVEANU, B. 280.}
. — N. după fr. Cf. intrigâ, i n d r i c ă.
1NTRIGĂNT, -Ă adj. subst. 1°—2°. Intrigant.
1°. Adj. Care face sau bagă intrigi (p. ext. zizanie, vrajbă) între oameni, «întărâtătoriu, aţâţă-toriu» (STAMATI). în Ţara-Românească se alcătuise o legătură între mai mulţi boieri: fratele Banului Corbeanu, Dumitraşco, soţ al unei femei intrigante. IORGA, L. I 343. (Mai ales) Subst. Persoană care face intrigi, cf. zavistnic, a-mă g e u. Curteni, adecă ciocotniţitori şi intriganţi, care ştiu pe monarh aşâ de bine a-l. purtă, cât în urmă el se face robul lor. buda-deleanu, ţ.
3	86/22. *Democraţia... rădică la dregătorii... intriganţii ş'amegeii. id. ib. 367 /18. Strivi acest furnicar de intriganţi. C. NEGRUZZI, I 275. Eu n'am nevoie aici de intriganţi! C. petrescu, C. V. 133. Intrigantul, boldul Satanei. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. Vin 49. Eşti o intrigantă!
2°. Subst. Spec. (Teatru) Persoană care într’o piesă face intrigi; p. ext. actor care .joacă asemenea roluri. A dat unui prim-amorez să joace rolul intrigantului Iago.
—	N. din fr.
INTRIGARISI t vb. IVa \
INTRIGĂŞ S. m.	/ V‘ ,ntr,gâ-
ÎNTRIÎ vb. IVa'v. întrei.
•	INTRINSEC, -Ă adj. Intrins&que.—Care con-stitue partea dinlăuntru, miezul unui lucru, p. ext. partea lui cea mai de valoare; interior, lăuntric, cf. intim, «din lăuntru, cel adevărat» (stamati). 'Propriul lor interes intrinsec. MAIORESCU, CR. I 51. Valoare, importanţă intrinsecă == pe care un lucru o are1 în chip absolut, în el însuşi, indepedent de alcevâ. Pe urmă şi pentru importanţa intrinsecă a lucrării... IORGA, L. I 502. Importanţa unui text nu se măsoară în mod absolut, cu valoarea lui intrinsecă. D. RUSSO, BUL. COM. IST. I 39. [Feminin: -s&că.]
—	N. după fr. (lat. intrinsecus, -a, -um, idem), cf. extrins e c.
Intristă vb. Ka) (S’)attrister. — Refl. (Adesea în opoziţie'cu a (s e) bucurâ, a (se) (în) veseli; prin prep. de se arată cauza întristării) A deveni trist, cf. a se mâhni, posomori. Când vă postiţi, nu fiţi ca acoperiţii ce se întristează, strămutează faţa sa. tetraev. (1574) 208., Set nu se.blăznească, nice să se în-tristeaze. CORESI, EV. 104/,. Nu văîngreoiareţi, nici vă mâniiareţi, nici să .vă întristaţi de urî-ciuni şi de goniri. ib. 470/24. Să nu meargă această veste la împăratul... ca să nu se întristeze.’ LET. îl 138/4. Şi cei doi mai mari auzind, să întristară, iar cel mai mic având cuţit,, zisă... HERODOT, 464/31. Si drăcii iară să se tntristeaze.
Întrista
— 833 —
INTRODUCE
molitvelniC, ap. GCR. i 83/al. Ţevii ( = vei) în-trestâşi iarăşi ţevii bucură, trepetnic, ib. II 123/a. Foarte s’a întristat împăratul. E. văcărescul, ist. 260/l6. Iar craiul se întristează, Căci nu poate să le vază. BARAC, ap. GCR. II 174/17. Aceastea citindu-le Archir, s'au întristat. ESOP, ib. 207/14. Cu toţii întristăndu-se de măhniciune, nici unul pute[â] să vorbească, drăghici, R. 108.
0	vreme urîtă mă întristează. C. NEGRUZZI, I 57. Se căinâ şi se întristâ în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. De ce se întristează el aşâ■ de tare? sbiera, p. 70/39. Iordachi se întristâ. alecsandri, p. P. 181/21. Ce te întristezi? teodorescu, p. p. 59. Cu ’ntristare se ’ntristâ. ib. 58b. Dar, dragă, nu te ’ntristâ. jarnIk-bărseanu, d. 492. | t I n -t r a n s. Şi întristâ în mere (= mine) duhul mieu, întru mere (= mine) turbură-se îrema (= inima) mea. PSAL. (SCH.) 295/12. Că plângeâ şi întristâ. ib. 63/5. || Trans. (fact.) A face (pe cinevâ să fie) trist, cf. mâhni. V.estea are s'o întristeze pe verişoară-mea.
[Prez. ind. întristiz şi (rar) întrist. LB. | Şi: în-trestâ f Ia; — (neobişnuit, franţuzism, după fr. attrister) atristâ vb. Ia. Marele imperiu aclame cu trufie Un act care atristă întreaga Românie! alecsandri, p. iii 341. | Adjective: întristat (întrestât f, cu negativul ne(î)ntristat), -ă = '(de obiceiu cu sens pasiv) cuprins de tristeţe, trist, posomorit, supărat, mâhnit; (mai rar, cu înţeles activ) care produce tristeţe, întristător. [Moartea] erâ întrestătă şi groaznică celora ce eră înainte de cruce. VARLAAM, C. 60. Ce zidiri... Ar fi petrecut în pace întristata lor viaţă? KONAKI, P. 262. De ’ntristată ce mai sânt, M'aşi băgâ chiar în mormânt. MARIAN, sa. 155. Staţi întristaţi, Ca nişte cai împiedecaţi. MĂNDRESCU, L. P. 201/25. Mâncând în tăcere şi întristat cu totul... pop., ap. GCR. ii 363/25; — Întristftt6r, -oâre = care întristează. Zoroastru... cu un chip posomorit i-a răspuns [lui Nujna] tn nişte cuvinte foarte întristătoare. beldiman, N. P. II 112. Întristătorul clopot ne vesteşte că mulţi din prieteni... au băut paharul vieţii. MARCOVICI, C. 31/24. Nu ne mai spune aşâ întristătoare lucruri, drăghici, R. 26. Eu cânt în umbra ’ntristătoare In valea cea de doruri, alecsandri, p. iii 182. | Abstracte: întristare s. f. = acţiunea de a (se) întristâ, tristeţe; p. ext. doliu. Viaţa fără de plâns şi fără scârbă şi fără întristare... ION din vinţ, ap. GCR. I 272/„. Sfârşitul [lucrurilor lumeşti] să fie prea cu greale întristări, cantemir, ist. 123. Întristări îndelungate, mineiul (1776), 922/i- Întristarea morţii lui Suleiinan. e. văcărescul, ist. 251/„. Bucuria lor îndată s'au prefăcut în întristare. DRĂGHICI, R. 33. Petrece întru întristare şi cugetări. MARCOVICI, c. 13/le. Depărtarea de nevastă-sa. i-a adus această întristăre. GORJAN, H.
1	4/14. O găsiiu îmbrăcată cu haine de întristare (= doliu), ib. 71. Nu fiţi la 'ntristare vă rog. pann, e. ii 109. Şi mă arde zi şi noapte cu 'ntristare şi cu jele? KONAKI, P. 82. O întristare adâncă se vedeâ pe faţa lui cea smolită. C. NE-GRUZZI, I 31. Văd lumea 'n întristare, Ca su-fletu-mi cernit. ALECSANDRI, P. I 178. Vai de mine, ce ’ntristare! jarnIk-bârseanu, d. 129. Dorinţa ce ai o să-ţi aducă întristare, ispirescu, L. 1. # Cuvântul cel mai dulce La ’ntristare leac aduce. ZANNE, p. II 533. Întristarea la inimă, ca viermele în bucate. GOLESCU, ib. IX 37; — în-tristât s. a. = întristare; — (învechit) întristăciune s. f. = întristare. Aduc întristăciune şi mâhnire, năsturel, ap. GCR. I 133/35. Intristă-ciuni luară pre cei ce lăcuiâ la Filistiim. biblia (1688), 50. Întristăciune au avut de moartea lui Şerban. MAG. IST. v 100/9. Când eşti veasel, nu să cuvine să cerci altă răsplătire în potriva celuia ce le zavistuiaşte, că-i ajunge întristăciunea ce are
Dicţionarul limbii române, 10. II. 1932.
pentru bucuriia ta. antim, ap. GCR. II 6/18. Toată întristăciune şi măhniciune a-mi rădică, cantemir, IST. 265. Văzit întristăciunea lor. MINEIUL (17 76), 5 72/2. Şi vă luaţi iertăciune Cu lacrămi de'ntristăciune. marian, î. 312, ION CR. III 48. Să le spuie boierul pricina intristăciunii. SBIERA, P. 70/42.]
—	Derivat din trist cu pref. în-, sau dintr’un lat. pop. ‘intristo, -are (în loc de contristo, -are «a face trist»).
liVTRiSTĂCitrNE s. f. v. întristâ.
Întrochi vb. I. v. întreochiâ.
Introcnâ vb. Ia V. întrohuâ.
introduce vb. III. (S')introduire.—Trans. şi refl. A (se) duce în cevâ, a (se) băgâ înăuntru, a intrâ s. a face să intre, să pătrundă în cevâ sau la cinevâ; p. ext. (despre obiecte) a (se) băgâ, a (se) vârî; (despre persoane) a face să fie primit, admis undevâ s. la cinevâ; (despre obiceiuri, mode, etc.) a face să fie admis, primit, acceptat, imitat de toată lumea. Cf. a ş e z â (III 5°), băgâ (I). S'au introdus... şi abuzuri. URICARIUL,
IV	364/9. Introducându-o în Şcoala Naţională de la Sfântul Sava... MARCOVICI, C. 5/12. Muzica nu lăsă urîtul să se introducă în castelul său. C. NE-GRUZZI, I 110. Introduce iarăşi bucuria in bietul bordeiu. id. I 253. Ei introduseră între dânşii cele dintâi cunoştinţe de agricultură. BĂLCESCU, M. V. 7/s. Se introduce în gândirea cuvintelor o nouâ mişcare. MAIORESCU, CR. I 23. Datoria postelnicului e să introducă persoanele importante la Domn. C. GIURESCU, COM. MON. IST. V 158. Hoţul s’a introdus pe fereastră în casă. Cartofii s’au introdus in Europa după descoperirea Americei. [Şî: (cu prefix românizat, mai rar) introduce vb.
III.	Se conjugă ca duce. | Adjective: introdus (întrodtis, cu negativul: neintrodus, ne(î)n-trodus), -ă = care este dus, băgat înăuntru; admis, acceptat. Denumirea de Franţuzi, introdusă mai târziu... RUSSO, S. 32/5; — (une-ori substantivat) introducător (întroducăt6r), -oâre = (cel) care introduce. Mânia şi-o revarsă însă Cantemir cu orice prilej şi în termenii cei mai violenţi şi injurioşi asupra inlroducătorilor teoriei că ne co-borim din tâlhari. IORGA, L. I 282; — (după fr. introductif) introductiv, -ă = care introduce, care se găseşte în introducere, cu care se face introducerea, de la început. Domnule grefier, cetiţi peti-ţiunea introductivă de instanţă. I. negruzzi, I 348. Această explicare introductivă. MAIORESCU, CR. I 335. Cele patru tacte introductive ale celebrei sonate. CARAGIALE, I 28/10. Formula introductivă solemnă: i. bianu, bul. com. ist. i 307. | Abstracte: introducere (introducere) s. f. = acţiunea de a (se) introduce; aducerea s. primirea cuivâ într’o societate; spec. capitol pus (după prefaţă s. precuvântare, dar) la începutul unei cărţi, cuprinzând generalităţi sau lucruri ce trebue cunoscute de cetitor spre a înţelege cele ce urmează; scriere care dă noţiunile elementare şi pregătitoare într’o ştiinţă. Introducerea reformei reglementare, uricariul, xiii 3 78/29. Introducere. Istoria lui Sofi Aidin, împăratul Indiei, gorjan, H. I l/6. Cf. PANN, E. V. Introducerea acestor şiruri, eminescu, N. 35. Toată această declama-ţiune este numai o introducere. MAIORESCU, CR.
I	43. Introducere în studiul Medicinei. Curs de Introducere în Filosofie; — (după fr. introduction; din ce în ce mai rar) introducţiune şi (învechit) introdftcţie s. f. = introducere. Istoria filosofică a vremurilor trecute şi introducţia vremei nouă. RUSSO, S. 37/*.]
—	N. după fr. (lat. introduco, -ere, idem).
II,	53
INTRODUCŢIE
— 834 —
ÎNTROPŢIRE
INTRODITCŢIE, ISTBODtCŢITOE S. f. V.
introduce. ‘
introductiv, -Ă adj. v. introduce.
ÎNTROGNÂ vb. la V. întrobnâ.
ÎNTROHNÂ vb. Ia. refl, S'enrhumer. — (Transilv.) A căpălâ troahnă s. guturaiu. Să nu se în-trogneze copilul. PĂCALĂ, m. R. 163. [Şi: întroinâ vb. I(a). să nu-l doară capul sau să se întroi-neze. PĂCALĂ, M. R. 166; întronâ vb. Ia (Braşov); întrognâ, întrocnâ vb. I (cu prezentul înlrocnu s. tntrognu) LB. | Adjectiv:	întro(h)nât	(în-
trognât, întrocnât), -ă = guturăit. | Abstracte: întro(h)nâre (întrognâre, întrocnâre) s. f., în-tro(h)nât (întrognât, LB., întrocnât) s. a. = guturaiu]
—	Derivat din troa(h)nă, cu pref. în-.
întroinâ vb. ia v. întrohnâ.
ÎNTROIENÎ vb. IVa. Enfouir dans la neige, titre bloqui par la neige. — Trans. .A acoper de tot cu zăpadă, a bagă adânc în troiene de zăpadă; (mai des) refl. a intrâ într’un troian de zăpadă şi a nu se mai puteă mişcă din el, a se afundă în zăpadă mare; cf. troieni, înzăpezi, înnămeţi. Trenul s'a întroienit. [Adjectiv: întroienit (cu negativul ne(î)ntroienit), -ă = cufundat s. imobilizat în zăpadă. | Abstracte: întroienire s. f. = cufundare şi imobilizare în zăpadă; spec. acoperirea drumurilor cu atâta zăpadă, încât să nu se mai poată circulă pe ele, înzăpezire, înnămeţire (pamfile, văzd. 169); —întroienit s. a. = întroienire.]
—	Derivat din troian, cu pref. în-,
■	ÎN1ROLOCÂ vb. 1. 1°. (Se) râunir, (s’)assem-bler, (se) rencontrer. (Se) lier (avec une femme). Rassembler. 2U. (Se) constituer. 3°. Se rencontrer. 4°. Enchaîner (des mots). — Mai ales prin Mold., cu Bucov., Basar. şi Ardealul de nord; une-ori complinit, în mod pleonastic, prin într’un loc s. la o ] a 11 ă.
1°. Trans. şi refl. A (se) împreună (bugnariu, năs.; com. a. tomiac), a (se) adună (baronzi, l.), a (se) strânge (şez. IX 153) ia un loc, a aduce s. a veni împreună, a (se) uni, a se întruni. Sufletele şi inimile a se înlro-locă şi a se împreună... pofteşte, cantemir, ist. 109. Pentru a se întrulucâ la cislă nişte oameni... IORGA, S. D. VI 375. Atâta l-au sucit, până ce i-au înlrulocat capu' cu picioarele, rumpând spinarea şi făcăndu-l ghem. şincai, HR. II 305/la. La cucoară, cine le meneşte ziua în care se întur-lucăt konaki, P. 294. Săracele, vai de ele,... una după alta, scăpând s'au întorlocat. BELDIMAN, tr. 407. Limbile şi dialectele năvălitorilor se în-torloc, se misiue, se topesc cu dialectele romane. RUSSO, S. 88/22. Se întorlocară toţi cu totul şi făcură o nuntă d'alea împărăteştile. ISPIRESCU, L. 400, cf. V. 49/6. După războiu prind a se 'ntoarce soldaţii, şi işti de-acasă se ’nlurlucau cu dânşii să le istorisească. ION CR. III 88. Sf. Ilie... umblă cu tunul, ca să ucidă pe dracii care se întroloacă spre a face piatra (= grindina). PAMFILE, S. v. 203. Am întrolocat la un loc — am strâns la un loc ce am avut. şez. IX 153. || Trans. A întovărăşi, a însoţi; spec. a aduce împreună, a împreună un bărbat şi o nevastă (herz.-gher., m. IV 20 6); refl. a se întovărăşi, a se însoţi, spec. a începe relaţii de dragoste, a se în-gurlui, a se înnădi (cu cinevâ). Fă nevastă, zise într'un rând Jidovul, eu mai că m'aş înturlucâ cu tine, de te-ai gândi o leacă şi la ce-mi pofteşte inima. ŞEZ. ix 116. Dracu' i-o înturlucat pi aiştia doi! herz.-gher., M. IV 206. Dumnezeu
să-i întroloace, dacă-şi sânt rânduiţi! MARIAN, NU. 121. De ce mi-eşti aşâ vicleană, Jleană, Ileana? Eu drăguţă nu ştiam, Că nu mă înturlucam Cu o fată cum eşti tu. PAMFILE, C. Ţ. 248. ) A uni, a amestecă (şez. XIV 11), a cuprinde în sine, a întruni, a înglobâ. Părăul Chirilului... întroloacă apele izvorîte din munţii Rărăul şi .Todirescul. POPOVICI-KIRILEANU, BR. 32.
2°. Trans. şi refl. A (se) formă, a (se) închegă, a (se) înjghebă. Cănd Românii vor întor-locă o societate serioasă spre aşezarea şi dizbaterea cvestiilor limbii... RUSSO, S. 91/6. Cu vremea, aceste voevodate s'au întorlocat, născându-se o ţărişoară şl mai mare. CUV. MOLD. 1929, 1 Dec.
3°. Refl. A se găsi în acelaşi loc, a se întâlni. S’au întrolocit doi nebunii frâncu-candrea, m. 101.
4°. Trans. (Complementul e vorba) A legâ împreună, a îngăimă, a îngână. Nu poati înturlucâ două vorbi ( = vorbe), herz.-gher., M. IV 206.
[Şi: întrolucâ vb. I (baronzi, l.), întrulocâ vb.
I,	întrulucâ vb. I, întorlocâ vb. 1, întiirlocâ vb.
I,	înturlucâ vb. I, întornocâ vb. I (bugnariu, năs.; com. a. tomiac), (cu schimb de conjug.) în-torloci vb. IVa frăncu-candrea, m. 101, ci. şez. vii 181 (unde e tipărit întoloci). | Adjectiv: întrolocât (întorlocât etc., cu negativul ne(î)ntro-locat, etc.), -ă=împreunat, adunat, strâns, unit la un loc; întovărăşit (ION CR. iii 286). Dar, măcar că între ele par aşâ întrolocate... konaki, p. 284. Macar că... depărtaţi şi cu petrecerea neîntrulocaţi ar fi... GCR. II 323/26. Şăgile noastre..., tntrolo-cale de reflexii filosofice... RUSSO, S. 28/a0. Pe-leşul şi Prahova se duceau întrolocaţi. alecsandri, p. iii 653. Doi morcovi degeraţi şi întru-locaţi sub o coroană de pătlăgele, ghica, S. 151. Neciopliţi şi întrulocaţi copaci sau lemne groase. COD. silvic, 47. Se sul cu turmele întrolocate pe vârful muntelui. ŞEZ. viii 71. | Abstract: în-trulocâre (întrolocâre, etc.) s. f. = împreunare (bugnariu, năs,), întrunire (pamfile, J. iii); întâlnire. Aceâ comică personalitate a lui Ciubăr-vodă aduce în drama d-lui Alecsandri câtevă în-trolucări de un efect cu totul surprinzător, odobescu, II 574. Găsind pe frate-său la semnul de întrolocâre, se îmbrăţişară. ISPIRESCU, L. 224. Inlrolocările fârtaţilor şi suratelor voastre... id. u. l/4.]
—	Derivat din loc. adv. întru loc s. într’un loc.
ÎNTROtrc vb. I» v. întrolocâ.
întronâ vb. I« v. întronâ.
ÎNTRONĂ vb. Ia. Mettre sur le trâne. Monter sur le trâne. — Trans. şi refl. A (se) urcă, a (se) pune pe tron, a (se) înscăunâ. stamati. Constantin se întronează în 1608. şincai, ap. DDRF. [Şi: intronâ vb. Ia; — întroni vb. IVa. Mă duc la Verdeş-împărat, să mă întronească. ŞEZ. XXIII 68; întronizâ f vb. Ia. COSTINESCU. | Adjective: întronât (intronât, întronit, cu negativele ne(î)ntronat etc.), -ă = urcat pe tron, înscăunat.
| Abstracte: întronare (întronare, întronire) s. f., întronât (intronât, întronit) s. a. = urcare pe tron, înscăunare. [Ştiri] despre întronarea [dom-nu]lui şi confirmarea lui de Poartă. IORGA, L. II 553; — întronâţie f s. f. = întronare, punere pe tron, înscăunare, ridicare la o domnie, la o împărăţie. stamati.]
—	Derivat cărturăresc din Iron, cu pref. în-.
ÎNTRONÂŢIE t S. f. 1
ÎNTRONÎ vb. IVa l v. întronâ.
ÎNTRONIZÂ f vb. la i
ÎNTROPTIRE s. f. (Bis.) Octave (d’une fete).— Serbarea zilei a opta după o sărbătoare, oda-
INTROSPECTIV
— 835 -
ÎNTRU
văi re (o do v a ni e). Când biserica face odo-văirea (întroptirea) sărbătorii... COM. SAT. 3.
—	Format din întru şi opt.
introspectiv, -Ă adj. Introspectif.— Care examinează interiorul, cu privirile aţintite înăuntru. Examinare introspectivă.
—	N. după fr.	/
ÎNTRU adv. I 1?. °En, dans. 2°. Dans, â l'intâ-rieur, au seip de; en. 3°. A, sur. 4°. En, â, vers, de; sur, contre. 5°. A, sur. 6°. Vers, jusqu’â. 7°. En, dans. Parmi, chez. En, sur. 8°. A, oiu. II. 1°. Avec, par. 2°. En, dans. III. 1°. A, en, au cours de. 2°. Pendant, durant. IV. Grâce â, păr suite de, par. V. Pour, en, ă; pour (avec l’infinitif).
VI.	Pour, comme, en guise de. VII. A, de, en, dans. VIII. Quant â, ă l'âgard de. IX. 1°. Avec, dans,en. 2°. En, ă.
La origine întru erâ mai precis-.decât în, arătând
o	mişcare sau o stare în int eriorul unui loc s. în limitele unui interval de timp. Pentru fr. «j’entre dans Ia maison», germ. «ich trete in’s Ifaus» se ziceâ întru în casă, dar pentru fr. «je le cherche dans (= â l’intârieur de) la maison», germ. «ich suche ihn im Hause (= im Innern des Hauses)» se în trebuinţă îl caut întru casă. De aceea în^re întră în gloată COD. VOR. 2/8 şi vruind să între întru gloată. COD. VOR. 10/6, pare să fi fost o deosebire de sens: în cazul ...întâiu în arătâ numai direcţia, în cazul al doilea întru indică şi locul în mijlocul mulţimei. Acest stadiu se păstrează în dialectul'istroromân şi se pare că există în veacurile trecute şi la noi. Cu timpul însă întru şi în au devenit sinonime. Din concurenţa lor au ieşit învingătoare, la Aromâni (ca în multe limbi romanice), tru [tu), iar la noi în. Intru s’a păstrat totuşi până azi în construcţii ca: întru câtvă, întru cevă, întru tot, întru toate, etc. şi s’a stabilit chiar, în limba literară, uzul de a întrebuinţâ pe întru în loc de in înaintea celor mai multe cuvinte începătoare cu vocale (de ex. într'ajutor), cu deosebire înaintea lui un, o, îns, a demonstrativelor şi adverbelor începătoare cu a şi ă ca: acela, acesta, ăsta, alt, al; adevăr, adins, aiurea, acoace, acolo şi, arhaizant, în expresii ca: a adormi întru Domnul, a ieşi întru întâmpinarea cuivă, întru mulţi ani, întru sine, etc. (Prin Mold. şi Transilv. de nord se zice însă în adevăr, în al tău... etc.).
I.	Local (răspunzând la întrebarea unde? sau încotro?).
1°. (Exprimă stare şi acţiune) în, în cuprinsul, în mijlocul, în interiorul...
a)	în legătură cu substantive concrete (s. pronume care le înlocuesc). Toţi ceia ce viiâ întru Asiia se auză cuvântul Domnului Isus. COD. VOR. 4/s. Şi sări spre ei omulu ce erâ întru elu (= în care erâ) duhul hiclen... ib. 5/12. Eră lumărari (= lumânări) multe întru comarnic, iuo (= unde) erâ aduraţi. id. 15/u. Şi nu află-se întru mere (= în mine) nedereptate. PSAL. SCH.
40.	Apă întru nuori de sus. id. 46. Gândl-sâ întru sine şi zise... CUV. D. BĂTR. II 146. M'am postit întru băsearecâ. GCR. I 7/2. Lumina întru untunearec lumină, şi untunearecul el nu-l prindeă. ib. I 20/15. Şi întru iadu deschise ochii lui. ib. I 31/3. Dureare sîmţ într’înima mea. VARLAAM, C. 115/2. Oricăţi vor fi într'acel svat, nime nice o certare nu va aveă. PRAV. 401. Au venit şi altă carte... întru care scriă că... au prins nişte cărţi ce le trimeteă la oştenii ce eră în ţară. LET. II 158/23. Condică ce are întru sine obiceiuri vechi şi nouă a prea înălţaţilor domni. LET. III
287.	Nu-i dereptate nice într’o ţară. dosofteiu, PS. 37. Grâul nu-l bagă în jitniţe, pănă nu-l cu-răţăsc cu îmblăcie într’are (=în arie), ib. 552. Cer-
'cetaţi scripturile, că întru aceastea să închiaie toată cunoştinţa. BIBLIA (1688), pr. 6. Cine nu este dator din câţi ne fierbem într'această ticăloasă de ţară? ANTIM, P. XXVIII 7. Toată viaţa într'aceă capişte rămâind, păzeă focul, cantemir, hr. 93/3. Numele Ţărei Ungureşti, întru carea tăcu esc... p. MAIOR, IST. 225. Intru aceasta poveaste să înţeleage supt Arghir: Traian. barac, a. 4. Gândeaşte întru sine. id. ib. 60. Intru inima mea mă socoteam ca un adevărat părinte al tău. beldiman, N. p. I 25. Minunăndu-se ’ntru sine, cine să le fi furat... PANN, E. I 102. Temniţa întru care se vede silit să petreacă... MARCOVICI, C.
14/is- TU soarta mea întru a ta mână. id. D. 1. Firea întru ele naşte dorinţa... KONAKI, P. 294. Păreă că mă aflam într’un mare salon. c. ne-GRUZZI, 1. 60. Ce rău găseşti... întru aceasta? alecsandri, T. 1265. Majorul se gândeă întru sine: «oare nu e frică?» D. zamfirescu, r. 248. Îşi căută de trebi cum ştiă el şi lăsâ pe bunica intr’ale sale... CREANGĂ, A. 24. Prin gând nu-i plesveâ că intru aceasta erâ o viclenie, ispirescu, L. 63. Căci mi-e cuibul lângă drum, într’o tufă de alun. JARNlK-BÂRSEANU, D. 204. Nu mă lăsâ ici străină, Cape-o floare ’ntr’o grădină, ib. 110. Dar într'astă băutură Este ş’o cimilitură, ib. 517. Butea îţi dă vinul ce are într'însa. zanne, P. V 100. | (Adesea după verbe care însemnează «a cupiinde», «a întrupâ»,' etc.) El voeşte a întrupă toată romă-nimea într’un singur stat. bălcescu, M. V. 8/21.
b)	P. anal. (în legătură cu substantive abstracte s. pronume care le înlocuesc, luând o nuanţă de sens modal) Află-se-va întru laudă şi în cinste şi slavă. COD. VOR. 104/j. Să voru păzi întru deplina loru tărie şi slobozenie, ib. 219/21. Pre aceea şi B[risto]s mai tare-i întăreaşte cu cuvintele şi cu învăţăturile lui în credinţă şi într’un cuget a fi. CORESI. E. III/28. întru necurăţii aceştia simt de să împart pre sine. GCR. I 50/12. Stă într’a sa pizmă ’n lot ceas păcătosul. DOSOFTEIU, PS. 32. Petrec într’însele [păcate] cu... dragoste. mineiul (1776), 201V Părinţii lor [tinerilor] urmează duvă ei cu un pas greoiu poruncindu-le... ca să fie intru tăcere, beldiman, n. p. i 7. întru singurătate să trăiască a hotărît. PANN, I 6. De când sânt ei întru o aşâ meserie... GORJAN, H. II 25. Aflându-mă întru căsătorie cu prea frumoasa Gangeada... id. ib. IV 134. Veţi petrece întru osândă vecinică. id., ib. 118. Ca jumătate de ceas au stătut într'această jalnică stare, drăghici, r. 139. Celor ce sânt întru nevoi... calendariu (1814), 8/ls. într’acest pustiiu de jele... KONAKI, p. 99. li ţinuse într’o robie aspră, bălcescu, M. v. 393.
| (Adesea după verbele «a (se) obicinui», «îndeletnici», «dedă», «învăţă», etc.) Cu, la, în. îndelet-nicindu-se întru junghiarea celuilant. drăghici, R. 166.
2°. (Exprimă intrare în interiorul, în mijlocul unui spaţiu. în legătură cu substantive concrete s. pronume care le înlocuesc) în, în mijlocul, în cuprinsul, în interiorul...
a)	Deci pristol (= debarcă) întru Efesu. COD. VOR. 2/,. E Pavel vruind se între întru gloată, nu-l lăsară el ucenicii lui. ib. 10/6. Anchira adu-rară şi lepădară întru mare. ib. 94/x. Turnă-se-voru păcătoşii întru iadu. PSALT. 13/12. Pără când puniu sfeature în sufletul mieu, durere întru trema mea dzua şi noa/ptea? ib. 18/n. Şi strigarea mea într'ins întră întru ureachea lui. ib. 25/,. Lud omul şi semănă întru agrul lui. GCR. I 1 7/„. întră întru celariul tău şi închide uşa ta. ib. 54/j. în focu-l aruncă şi intr’apă. VARLAAM,
C.	662. De vor da gadinile într’înse şi le vor strică, pre acesta ca să-l spăndzure ca pre un tălliar şi ucigător. PRAV. 82. Să o ’ntoareă domnul... gloata ta cea sfântă într'a sa ogradă. DOSOFTEIU, PS. 41. Mulgând puţin lapte intru o coajă de
ÎNTRU
— 836 —
ÎNTRU
nucă... DRĂGHICI, r. 139. Vn vis ce se strecoară într'un suflet pustiit, alexandrescu, m. 20. Înainte de a se aşeză întru împărăţia Romanilor... P. MAIOR, IST. 186. Luna s’ascunse într’un nor. EMINESCU, ,N. 21. O fată..., icoană ’ntr’un altar s'o pui. coşbuc, b. 16. Oala fiind acoperită, nu cade gunoaie într'însă. ZANNE, P. iv 12. Ş’am pierdut cimpoile Şi le-au găst ţigancile Ş’au suflat Intr’însele. jarnIk-Bărseanu, d. 399.
#	A dat într’altele = s’a spăriat copilul. Com. COCA. | (în corelaţie cu din s. dintru) Mi s'au făcut mutare dintr’un scaun într’altul. antim, P. XXV 24.
b)	(P. anal.; în legătură cu substantive abstracte s. pronume care le înlocuesc) Intrară întru ascultare cu miiaşii şi cu nărociţii cetaţiei. COD. VOR. 71/5. Intru năpasti în tot chipul cădeţi, ib. 109/n. întră întru bucuria Domnului tău. antim, p. 6/25. Pentru milostivirea întru frăţie te-au priimit. MINEIUL (1776), 136Yi- întru adâncul neştiinţei au surupat pre Romani, p. MAIOR, IST. 253. într’alt năcaz cade. ţichindeal, F. 186. Trec... întru desimea cea întunecoasă a unei păduri. MARCOVICI, C. 45/23. Alerg... cufundat întru tăcere, konaki, p. 104. Colonia romană... ajunse într’o stare foarte înfloritoare, bălcescu, m. v. 6/,. | (Adesea după verbe care înseamnă «a (se) preface», «a (se) schimbă») Drăceşti-te, Pavle, că multele cărţi întru neistovu te întoarseră. COD. vor. 80/„. Schimbă darul Dumnezăului nostru întru spurcăciune. GCR. I 49/16. însă plânsul acestora să vaîntoarce întru bucurie. GCR. I 106/e. Blestemul... l-au mutat întru blagoslovenie. MINEIUL (1776), 49Vi- Sudorile... s’au prefăcut intru mirosul mirului, id. 492/2. Luna ş'au schimbat lumina întru întunearec. id. 2 042/s- Prefacerea Gangeadei întru stare mai urîtă mă mâhnea. GORian, H. iv 126. Schimbară... duşmănia... într’o prietenie folositoare. BĂLCESCU, M. v. 7/12. Şi ’ntru popă ni-l sfinţeşte. TEODORESCU, P. P.
263.	| (în corelaţie cu dintru) Înviere lu i[su]s H[risto]s dintru morţi întru dobândă neputredă. COD. VOR. 139/s. Dintru nesănătate întru sănătate prefăcându-l... mineiul (1776), 892/a.
c)	(Neobişnuit; în legătură cu un infinitiv) Nici că socotesc a întră întru a-l spune [acest sistem de preţeluire a moşiilor], I. IONESCU, c. 254.
3°. (Ca şi la tn, şi la întrebuinţarea lui întru ideea de «interior», de «spaţiu înlăuntrul căruia se întâmplă sau intră cinevâ s. cevâ» o evocă pentru Român şi unele cuvinte, care pentru alte popoare prezintă mai de grabă ideea de suprafaţă) în, pe. întru ostrov oarecarele cade-se noao se cădem. COD. VOR. 90/B. Că bărbatul cu doao cugete nu iaste aşezat întru caile sale. id. lll/3. Şi îmblâ cu altele într’urma svenţiei sale. varlaam,
C.	1461. Ne-au făcut plata deplin,... întru mânule noastre, uricariul, xii, 300/6. Spălând-o [cămeşa], au pus-o într'un copăcel, ca să se usuce. DRĂGHICI, R. 90. Fost-au şi bisericuţă de lemn întru acel deluşel. let. ii 197/24. Vedeâ... multe lumini întru acel paltin. LET. 11 202/a. Intru unele locuri se va arătă şi ciuma. I. IONESCU, CAL. 72.
4°. (Ca şi la întrebuinţarea lui în, şi la întru ideea de intrare într’un spaţiu, loc s. localitate s’a lărgit, şi întru poate arătâ numai direcţia spre locul sau punctul care este ţinta mişcării) Spre, pe, către, la (care şi-a lărgit înţelesul tocmai în direcţie opusă).
a)	(în sens indiferent) Şi de fraţii săi dezdzise-se şi nută (= vâsli) întru Siriiea (merse în Siria N. test. 1648; merse pre apă la Siriea BIBLIA 1688), şi cu rosulu (= cu el) Prischila. COD. VOR. 2/3.Iară cela ce se pleacă întru leage (în leagea... N. TEST. 1648; la leagea biblia 1688) desfârşitşi slobod lăcuiaşte. id. 115/6. Amânatu întru (pestit spre N. TEST. 1648; zăbavnic spre biblia
1688) mânie. ib. 114/!. Tu mă îndreaptă într’a ta cărare, dosofteiu, PS. 46. întru mânie te-am întors (= te-am mâniat). MINEIUL (1776), 1582/2. Perdelele ’ntr’o parte când le dai... eminescu, p. 219. Apa eleşteului se trase într’o parte şi într’alta. ispirescu, L. 37. | (Adesea în legătură cu adverbe locale care încep cu o vocală) într’a-coace (într’acoaci) = încoace. Eu sânt Rafail ce ţ[i]-am îndereptat calea într’acoace. dosofteiu,
V.	ş. 83/2. Văzut-ai cevâ mai adineoare... într’acoace? alecsandri, t. 1 180, cf. 1006. Cei de la mal căutau să între iar în apă şi nu puteau din pricina celor care veneau într’acoace. sadoveanu, săm. v 972, cf. vi 338. într’acolo (s. într’acolea) = în partea aceea, în direcţia aceea, încolo.. LB. Care unde-i erâ voia, într'acolo apucă, beldiman, TR. 21. Zăriră nişte palaturi... şi o luară într'acolo. ispirescu, l. 24. Vnde mergi...?— La locurile sv[i]nte... — Eu... Jincă mărg.într’acolea. DOSOFTEIU, v. s. 562. într’aiure (într’aieri) = în altă parte, aiurea. LB. Să grăeşti gândind într'aiure. cuv. d. Bătr. 1 120. (Deşi directiv la origine, într’aiure se simte une-ori mai mult modal) Cuvintele meale într’aiuri ţiind. cantemir, ist. 157. Nu-i păreâ nebună femeia, şi totuşi ea vorbeă într’aiurea. slavici, n. ii 322. De necaz chiar începuse într’aiurea să vorbească, contemporanul,
I	132. El mă ia intr’aieri = nu voeşte să mă înţeleagă, sau, dacă voeşte, atunci mă batjocu-reşte. frâncu-candrea, r. 54. (în legătură cu «una» formează adverbialul de loc) t întruuna (într’una) = împreună, la un loc. Toţi întru ura. COD. VOR. 133/3. Adunaţi-vă într’una. PALIA (1582), ap. CCR. 56. Cinstitele soboară întru una le au adunat, mineiul (1776), 652/2. | (Se întrebuinţează în limba veche adeseori după verbele «a privi», «a se uitâ», «a căută», etc.), în, spre, la. După căutatul lu Dumnedzeu tatăl, întru sfenţiia D[u]hului (spre sfinţiia Duhului n. test. 1648; întru sfinţirea duhului biblia 1688), întru ascultământul şi stropirea sângelui lu I[sw]s E[ri-sto]s, burătate voao, şi pace se mulţească-se. COD. VOR. 138/9. Au şăzut aşâ... ca lupul cu oaia de-şi căută într’ochi. LET. ii 4 5 4/20. Intru viitorime mânând a noastră privire, konaki, P. 296. # într’o ureche = şuchiat, cam nebun (herz.-gher. m.
IV	205), nepăsător (Com. A. TOMIAC). (Hop) într’o parte; într’o doagă, într’o dungă = şuchiat, neîntreg la minte.
b)	(în sens duşmănos) Spre, faţă de, către, împotriva, încontra. Răspunzându el că nece întru leagea iudeiască, nece întru băsearecă, nece întru chiesariu cevă greşiiu (nece în leagea Jidovilor nece în besearecă nece spre înpăratul n’am greşit N. TEST. 1648; nici la leagea Jidovilor, nici la besearecă, nici la chesariu^am greşit cevâ. BIBLIA 1688) COD. vor. 66/8-10. Intr’aleanu = împotrivă, potrivnic. Multe într’aleanu se fac. COD. VOR. 75/9. Eră vântul într’aleanu. id. 84/2-3. | (Adese după verbele «a lovi», «a da», «a bate», «a trage«, «aţinti», «a răni», etc.) Dintr’aceastea cuvinte rănit într’înemă. dosofteiu, v. S. 582: N'au îndrăznit nici unul să deie într'însul. LET. III 2 2 7/37.
c)	(în sens prietenos, mai ales după «a crede», «a se încrede», «a nădăjdui», etc.) în, faţă de, la, pentru, f spre, f către. Eu erâ cela ce-i băgă în temniţă şi-i ucideâ prin gloate ceia ce credeâ întru tire. COD. VOR. 42/s. Că ochii domnului sânt spre derepţi, şi urechile lui întru rugăciurile loru (şi urechile lui spre rugăciunea lor N. TEST. 1648 şi biblia 1688). ib. 154/s. Credincios întru părintele nenăscut, şi întru fiiul de la părintele născut. GCR. I 109/33. Să avem curăţie, iubire cătră ftreini, liubov cătră tot creştinul, nedeajde întru D[u]m[ne]dzău, mlijllolstenie întru săraci, facere de bine întru vrăjmaşii noştri cei trupeşti, răbdare întru năpăştile trupului, plecare întru cei
. *
837 -	ÎNTRU
ÎNTRU
mari şi întru cei mici, răbdare întru pohtele trupului. VARAAM, C. II 51. Dragostea cea întru J3[risto]s aducem măriei tale. biblia (1688), 6 pr. 4. Şi-şi pune toate nădejdile întru dânsul. MINEIUL (1776), 1862/a- Intru tine puiu toată credinţa. marcovjci, D. 6/s. Aşâ-i lumea cum o vezi, Intr’însa să nu te’ncrezi. jARNlK-BÂR-SEANU, D. 222.
5°. (Ga şi la în, şi la întrebuinţarea lui întru, ideea de «a pune, a aşezâ, fixând cevâ înăuntrul unui lucru», evoluează la «a pune, a aşezâ undevâ, casă stea bine», chiar când imaginea sufere o intervertire completă. Se poate zice: îşi vârî inelul într’aU deget; îşi trase gheata într'un picior; acă{ă traista într’un cuiu, etc.) în, de, pe. Şi le [puica şi cocoşul] trage 'ntr'o frigare. jarnîk-bârseanu,
D.	456. Mai bine m’aş spânzură Într'un vârf de solovârf. ib. 348. | (în legătură cu substantive abstracte) Să-mi întărească inima întru frica lui. ANTIM, P. 5/20. Unde este... pragul cel de despărţire Pre care l-au legat domnul... Inlr’a trupului simţire şi Într'aîea sufletească? KONAKI, P. 270.
6°. (Uneori întrebuinţat, ca şi în, spre a exprimâ numai în mod aproximativ locul sau distanţa) Aproape de..., până în s. la. Şi petrccură el întru corabie (la corabie N. test. 1648 şi biblia 1688). cod. vor. 24/4. (în acest sens se întrebuinţează mai ales în corelaţie cu din, dintru, de la) Din Milit tremise întru Efes. COD. VOR. 18/,.
7°. (în concurenţă cu alte prepoziţii locale).
a)	Din, dintru. Şi prin toate dzilele întrebâ-se întru învăţături. COD. VOR. 3/13. Socoteaşte ruga mea nu întru rost gâmbositoriu. psalt. 22/9. A prietin scădere nu-i va face într’avere. dosofteiu, ps. 42. (Franţuzism?) Ne-au cetit odată tata întru
o	carte. DRĂGHICI, R. 159. Îndatorirea Românilor cătră Turci sta într'un uşor tribut. BĂLCESCU, M. v. 9/5. Nu stă lumea 'ntr’o drăguţă. JARNlK-bârseanu, d. 5.
b)	în mijlocul..., între, dintre, la. Iară ei în-toarseră-se intru ai săi. COD. VOR. 26/2- Preaşeade în lătrături cu bogaţii, întru ascunşi se ucigă nevinovatul. PSALT. 14/16. Acela încă au fostu pu-tearnicu intru păgâni. GCR. I 16/„. Intru ale sale veni şi ai săi pre dânsul nu-l primiră, id. I 309/s. Qrăiă ucenicii întru sine. varlaam, C. 160. Pro-roc mare s’au sculat întru noi. id. 320i- Daca să face mestecare de sânge întru aceaste fealuri de obraze... PRAV. 865. Semn făgăduinţa carele eu dau între mine şi întru voi. biblia (1688), 62. Să se ţie această usebire întru noi până la sfârşit. MINEIUL (1776), 347!.
c)	(După verbele care înseamnă o întindere în spaţiu, apoi după «a domni», «stăpâni», etc.) Peste, asupra, f spre. Toată turma întru ceaia ce (spre carea N: test. 1648; întru carea biblia 1688) voi puse-vă cercetători. COD. VOR. 21/,.
O	Moldovo, săracă Moldovo! De ar fi domnii tăi care domnesc întru tine toţi înţelepţi, incă nu ai peri aşă 4esne! M. COSTIN, ap. bălcescu, M. V. 642.
S°. (L i m i ţ a t i v) în (aceea că), la.. Fericire... de care omul să poate bucură... să mărgineşte întru a fi însuşi el mulţumit de sineşi. MARCOVICI, D. 10/8. Mi se pare că întru atâta se cam mărginesc foile de dafin ce am putut culege în cariera mea cinegetică, odobescu, iii 22/22. | (Limitativ şi instrumental în acelaşi timp) în, cu. Minutul întru care un an să sfârşaşte... MARCOVICI, D. 3/0
II.	Din sensul local s’a desvoltat, în legătură cu substantive concrete, sensurile:
1°. (Instrumental) în, cu, prin, de. Ştiut iasle Domnul giudetu făcând, întru lucrul mărilor (= manilor) sale legă-se păcătosul, psalt. 13/10. Intru mreaja sa smereaşte elu. ib. 15/S. Va face nişte seamne oarecarele, întru care lucru va putiă
cunoaşte. PRAV. 955. Te-ai arătat sfântului muntelui Athosului întru mult ajutoriu. biblia (1688),
7	pr. 49. Invăţându-vă şi dojenindu-vă... intru psulomi şi în cântări. N. TEST. (1648), ap. HEM. 343. Patria sa să făleaşte întru sine ca intru o podoabă. MINEIUL (1776), 4 pr. Numa... de-apu-rurea aproape de Herselia da răsboiu întru amândouă mânile. beldiman, n. p. i 126. Lelea, sărind într’un picior, S’a tăiat într’un cosor. zanne, p. V 382. | P. anal. (în legătură cu substantive abstracte) Acela fericat intru facirile sale fi-va. COD. VOR. 115/„. Tu întru înviere miluişi Sionul. CORESI, ps. 276. Rădică-te, Doamne, de ne spri-jineşte într'a ta putere, dosofteiu, ps. 37. Cutremur intru carele fu apucat în ceriu un cucon. id. V..S. 272. Pentru aceia Dumnezeu Tatăl pe dreptate apostolilor numai această poruncă a ascul-tărei în vremea înfrumuseţărei le-au dat, pentru căci întru dânsa se ulcălucsc toate bunătăţile şi toate darurile. ANTIM, P. 27. Pre Luca apostolul întru cântări să-l cinstim. MINEIUL (1776), 1117i-Alergătorii... într'o fugă, sânt datori a face giurul pieţii de patru ori. C. negruzzi, i 36. Într'un calcul fără capăt, tot socoate şi socoate. eminescu, P. 221. Dar l-am prins într'o cercare. JARNlK-BÂRSEANU, D. 66. într’o doară v. doară.
2°. (Din local şi instrumental, întru a ajuns să arate materia cu care se învăleşte s. se îmbracă cevâ: învăleşte cevă într’o cârpă; se îmbracă într’o haină de mătasă, etc.) Cu, în. Şi mi-l leagă, mândră, leagă Într’un corn de cârpă neagră. JARNlK-BÂRSEANU, D. 111. | (P. anal., în legătură cu abstracte) Să te îmbrace pe tine în neputrezire şi intru fără moartea slavei de veaci. GCR. 102/22. Noaptea... ca un Dumnezeu întru mărire acoperită, marcovici, D. 1.
III.	Temporal. (Din sensul local s’a desvoltat, în legătură cu noţiuni de timp, sensul temporal. Răspunde la întrebarea când? până când? şi poate arătâ momentul sau durata unei întâmplări).
1°. (Arată momentul) în, la. Intru ura de Sâmbăta adurară-se ucenicii se frângă pâre. COD. VOR. 15/9. Intru amiadzăzdi (la amiazăzi N. test. 1648; întru amiază zi... biblia 1688) în cale vădzuiu... ib. 76/8. Răsipiră şi se omrăziră întru începutul lor. PSALT. 19/5. Inlr’acel ceas va sări asupra lui. PRAV. 318. Intr’altă dată. prav. MOLD. 47i. Au pus hotar apa Cirimuşul întru o Duminică dimineaţa. LET. ii 199/35. Tot întru acel an mai înainte de ce au mers la Soroca, strinsu-s'au toţi... la nunta lui Ioan Pălada. LET. II 265/s. Intru vreamea aceiia zile... biblia (1688), 112. Ziua întru carea aii ieşit de pământul Eghipetului... ib. 482. Şi intr’acel ceas i-am dat în scris, antim, P. XXIII, 14. Trei... stare[i... să voroviră întru una de zile. MINEIUL (1776), 1377i. Inlr’altă vreame nu-l găseşte acasă, barac, T. 29. Poate într’această noapte mă vor mâncâ fiarele, drăghici, R. 45. Intr’acel ceas însuşi viaţa, din cursul ei stingherită... konaki, p. 100. Într’o zi, aflându-mă singură acasă, îmi vestiră pe doamna Olga. C. NEGRUZZI, I 49. Într'a 15 Ianuariu. sbiera, p. 268. Şi intru una din seri, cum şedeă spânul cu moşu-său..., numai iată ce zăresc in depărtare... creangă, p. 228. Când fu într'o dimineaţă... ispirescu, L. 81 /26. Să fug-cu mândra 'ntr'o noapte. JARNlK-BÂRSEANU, D. 57, 95. # într’amurg(ul) = în amurg, pe amurgite (Mold.) Intr’amurgul iarăşi mulgeă lamele. DRĂGHiCl, R.
152.	într’atâta = numai decât, (Zagra, jud. Năsăud). Com. N. drăganu. lnlru ’nt&iu (şi din-tru’ntâiu) = la început, mai întâiu. LB. Leur-rieanu întru ’ntâiu tăgăduiă tot. ODOBESCU, I 446. într’un buc, cf. buc. într’o clipă, cf. clipă, într’un moment, cf. moment. înfr’un târziu = târziu. Te întreb într'un târziu. EMINESCU, P. 201.
ÎNTRU
- 838 -
ÎNŢRU
2°. Exprimă durata (uneori cu sens temporal final) în, la, în cursul..., cât ţine, tot timpul cât, cât timp... Să ne ducem în cea cetate, şi vremu lăcui acie într'u[n] anu. COD. VOR. 136/,. Acum şi pururea, şi intru veaci de veaci, amin. GCR.
I	167/12. [î]t vor închide în Ir’o mănăstire, de va şideâ întru toată viaţa lui. PRAV. 1123. întru acele trei săptămâni n'au dormit, let. ii 270/». Un drac de trei ori într'un an sugrumă un voinic. DOSOFTEIU, v. S. 282. întru zilele măriei sale s'au săvârşit acest d[umne]zăesc lucru, biblia (1688),
1	pr. 15. Trăiască domnul mieu milostiv într'ai mulţimi şi huni. cantemir, ist. 211. Cum ai pi-trecut oare întru această zi, Robinsoane? DRĂ-GHICI, R. 152. Tu ai priveghiat ampră-mi şt a-supra iubiţilor mei intru a noastră adormire, marcovici, D. 4/19. Să trăeşti întru mulţi ani! ISPIRESCU, L. 115. Să nu ne mai întâlnim... Alte zile-arareori, într'una de nouă ori. jarnIk-băr-SEANU, D. 62. Că ’nir'o lună torce-o lână. Şi ’«-tr’un an ţese-un suman. ib. 457. ±fc într’aceea (f într’aceasta, într’aceste) loc. adv.= în timpul acela. LB.; Într’aceaia ce floc. conj = at.nnci. ne când... Şi într'aceâîd"dâetid (= ialâppre un mort îl duceă cioclii să-l- îngroape, dosofteiu, v. S. 1262. In-tr'aceaia ce erâ întrebat, să deade şi soru-sa. id. ib. 94. Şi într'aceaia ce cugetă, adecă (= iată că) soseşte cMWe^sv\^\nTvct—hi:—ftf. 117^ într'aceaia meamăr&TffdMuşiVV^vodul la Alexandru şi zise... ALEXANDRIA, 162. într’aceasta să muie tiranul. dosofteiu, v. s. 16. într’nna (şi tot într’una) = mereu, necontenit (cu o nuanţă modală). Nuntaşii nu mai osteneau într'una de la casa ginerului la casa miresei, ghica, s. 35. Stă ghem şi toarce ’n-tr'una. eminescu, N. 43. Stă neadormit zi şi noapte tot într’una. creangă, p. 311. N’avu ce-şi face capului, căci tată-său îl trimiteă într'una. ispirescu, l. 33. | (Spre a însemnă durata în timpul căreia se petrece o acţiune, întru se pune adeseori înaintea substantivului abstract care
o	exprimă, alcătuind astfel o sintagmă care poate fi înlocuită cu o propoziţiune secundară de timp sau cu un participiu) în (cursul...) Acolo eră un om de aveă treidzeci şi opt de ai întru boala sa. varlaam, c. 1502. Cartea s’au, cetit într'auzul tuturor (= auzind, ca să audă toţi), dosofteiu, v. S. 107. Cu adevărat mare nesimţire iaste a socoti pre înşine întru o foamete desăvârşit a fi sătui, şi întru nenorociri a fi fericiţi, biblia (1688), 3 pr. 35. Stăpână... fii de faţă întru nevoi. MINEIUL (1776), lllVi- Poftind a face aceste mile şi bunătăţi întru stăpânirea (= pe când stăpâneâ) măriei sale. URICARIUL, I 297/21. Zicând că întru netâmplarea lui {= nefiind el de faţă) s’au vândut acele case... URICARIUL, XXII 362. Se făcU o sângeroasă bătălie, întru care pieri Sultan Gaori. E. VĂCĂRESCUL, 260/13. întru naştere fecioria ai păzit. CALENDARIU (1814), 32. Au mulţumit lui Dzeu pentru ajutorul ce întru desnădăjduirea sa i-au dat. drăghici, R. 54. Vai mie! ziceâ cu lacrimi întru a sa văitare. KONAKI, P. 82. Serile adormimu întru cetirea (= cetind) vreunui romanţ nou. C. NEGRUZZI, I 77.
IV.	(Sensul local şi durativ ia uneori, mai ales în legătură cu substantive abstracte, o nuanţă cauzală) Pentru, din pricina, din cauza, în urma, de, în. întru întoarcerea ta va chemă îngerii să să veselească. VARLAAM, C. 21. Caută şi de mine, Doamne, ’ntr’a ta milă. DOSOFTEIU, PS. 30. Umphitu-s'au toate laturile de bună mireazma ta întru aflarea moaştelor tale. MINEIUL (1776), 882/2. Eră întru vârtutea sa strălucită aceia împărăţie. p. maior, IST. 187. îşi frângeă mânele întru des-nădăjduire. DRĂGHICI, R. 23. Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. MARCOVICI, D. 1. Orbule! într'a ta poftă, nu vezi...? konaki, p. 264. Şi băii aşâ, mai mult într’un năcaz. SADOVEANU, P. S. 7.
l-aş da foc într’o mânie. JarnIk -bârseanu,
D.	221.
V.	(Cu sens final; întrebuinţat şi astăzi, deşi cu o nuanţă arhaizantă) Pentru, spre, de, după, în. Ieşiră întru tâmpirul nostru pâră la târgul Apicei. COD. VOR. 99/l4 Plodul dereptaţiei întru împăcare semără-se. id. 126/13. Fiţi-voiu eu în-tr'agiutoriu. CUV. D. BĂTR. II 423. Aceasta fac[e]ţi de căte ori s’aţi bea întru pomenirea mea. GCR. i 52/6. Să înţeleageţi ce grăiţi, şi cire chemaţi întru agilitoriul tău. GCR. I 54/17. Să fie făcut piiatră in gura ei, întru certarea ereticiloru. GCR. I 246/s. Pentr’înşi au venit, ca să-i chiarne întru pocăinţă. varlaam, C. 10». Cela ce va scoate cântece întru ocara cuivâ... prav. mold. 1372. Buna învăţătură va dărui mării tale împărăţia ceriuritor, întru câştigarea d[umne]zăeştii desfătăciuni. biblia (1688),
8	pr. 55. îndemnatu-m'am şi eu Ioan Neculce... a scriere 'ntru pomenirea domnilor, let. ii 195/23. Senatorii de la Mosc i-.au eşit întru intimpinare. LET. ii 210/21. Cetatea... nu o da întru periciune. mineiul (17 76), 15 82/2. Să ne omorîm intru bucuria vrăjmaşilor noştri? ţichindeal, f. 32. Cercetările ce -s’au făcut întru alcătuire de aşa-zarca birului. URICARIUL, I 186/12. întru o aşă lucrare [ca a Eteriei] eră numai doi lachei, beldiman, tr. 3. Rămâind ţara întru otcărmuirea boierilor... ZILOT, CRON. 65. Puteă... să-i slujască de ajutoriu întru nevoile lui. drăghici, r. 156. Fericirea fiinţelor ce le chemi întru vieţuire, marcovici, d. 5/4. Un cântec de mărire întru gloria lor. bălcescu, M. v. 133. Să stăruim cu toţii întru păzirea ei. maiorescu, CR. II, 254. Ostenesc întru binele obştesc. VLĂHUŢĂ, D. 5. Umblă.., întrebând... fragi şi căpşune, pentru cinevă care pornise într’adaos. CREANGĂ, A. 85. Cuget a mă duce întru căutarea acestor tâlhari de Smei. ispirescu, l. 219. (în acest sens se întrebuinţă une-ori întru în limba veche spre a introduce o propoziţiune secundară finală) Ca (să), spre, cum, pentru, de a. Păgânii vin întru să săgete cei fără de vină. DOSOFTEIU, ps. 36. Să primeşti întru să le trimiţi de la tine mângâierea, id. ib. 509.
VI.	(Exprimă echivalenţa cu o nuanţă finală) Ca, în loc de, drept, pentru, în. Acesta vine întru mărturie, de să mărturisească de lumină. GCR. I 20/17. Şi-m[i] veţ[i] da mie copila aceasta întru fămeae. biblia (1688), 252. Mulţi
li	se împreunară întru soţii (— se asociară ca tovarăşi). GAVRIL, N. 16. întru nimic (s. într’o ni-mică) = drept nimic, egal cu nimic, fără nici o valoare, importanţă, etc., în zadar. Cu căzacii... se învrăjbiră rău, că nu-i ţineâ într’o nimică (= îi desconsideră), let. II 370/i- Căinţele cele de pre urmă întru nimica sânt. LET. II 351 /8. întru nemică nu băgă samă bătăile, dosofteiu,
V.	S. 7. Şi întru nimica socotindu-i... MAG. IST. 359/i4. Pre Rerselia o iubesc, viaţa mea fără de ea nu-mi iaste întru nimica, beldiman, n. p. ii 8. Orice veţi zice... e întru nimic. GORJAN, H. II
94.	Ca unul ce prin somn ispitise mai <mari primejdii, n'au socotit întâmplarea aceasta întru nimica, drăghici, r. 41.
VII.	(Arată măsura) Ca, de, cu, pe, în. Zboară întru mulţime mare cătră sate şi oraşe. calendariu (1814), 90/28. Văclia adevărului luceşte întru toată puterea sa. MARCOVICI, C. 46/19. (în legătură cu până) Îngheţă marea până într'-adânc. moxa, 386/,. Vor sui şi vor pogorî până întru a doo slepenă. PRAV. 839. | (Şi pentru măsura timpului)^ Să-l aşteapte până într’un an. prav. 642. | într’atâta = într’aceea; de tot. Şi-l infrânsă intr'atâta. dosofteiu, V. S. 172. într’atâta a venit (Năsăud). Com. N. drăganu. L-a lăsat într'atâta = în mijlocul unei acţiuni începute, fără să mai continue (ca ung. abban hagyni; auzit în Cluj). într’o potrivă = de o potrivă. A iubi
Intru
— 839 -
INTRU
P^e... feciorii lui tot într’o potrivă. ANTIM, P. 50. întru puţinei t = puţin lipseşte ca..., mai că... E Agripa cătră Pavelu dzise: întru puţinelu (c u puţinei de nu mă faci să fiu creştin N. TEST. 1648; pre cătinel mă faci creştin a mă face biblia 1688) nu me prea păreşti Hristosean a fi.
1	COD. VOR. 81/7. Cumu-mi pare, întru puţinelu scrişu (cum mi să pare neşchit am scris N. test. 1648; pren puţine am scris biblia •1688). ib. 1Ş4/12. Intru putinei v’aţi aflat credincioşi. varlaam, c. 2162. întru cevâ j- = în vreo privinţă, cevâ, puţin. Să nu-i vateme întru cevâ. prav. 473. Să nu cumvă să o strice întru cevă. ib. 590. întru eâtvâ = într’o măsură oarecare; înlru (şi într’o) nimic(ă) = de loc, de fel, câtuşi de puţin nu... Iudeii întru nemică nu-i obiduiiu. COD. VOR. 67/e- întru nemică nu să ceartă. PRAV. C 444. Darurile... nu vor fi întru nimică. ib. 857. Negăndind de Domnul nice 'ntr’o nemică. dosofteiu, ps. 41. Carii au de tine frică... nu li seva sminti ’ntr’o nemică. id. ib. 77. El eră bun şi nu supără întru nimic pe popor. ISPIRESCU, L. 393. întru tot (f şi întru toate) = în toate privinţele, detot, complet, absolut. Să cade să facem întru lot deplin şi desăvârşit. GCR. 77/20. îl vor certă întru tot ca şi pre un ucigătoriu. PRÂV. 339. Sv[â]nta mu-ceniţa şi întru tot lăudată Eufimia. DOSOFTEIU,
V.	S. 19. întru tot sămănă tătâni-său. LET. II 62/5. Fiind... împăratul om de fire întru tot şi faeş. let. ii 113/23. întru tot induratul Dumnezeu. mineiul, D. 691/!- Strugurul cel întru tot copt. id. 1982/i- întru toate prin rugă... cererile voastre să fie cunoscute la Dumnezeu. MARCOVICI, D. 1. Tu eşti... întru toate prea puternic, id. ib. 1. Ce poate fi... deplin chiar şi întru toate? konaki, P. 266. Miră-ie Intru toate de înalta înţelepciune. id. ib. 288. Şi aşă mai departe întru toate. MAIORESCU, CR. I 372. Jură-mi... că mi-i da ascultare şi supunere întru toate. CREANGĂ, P. 206.
VÎII. (Din sensul local şi cel duraţiv s’a născut sensul relativ) în privinţa, cu privire la... Semeră ( = semănâ) întru credinţă. COD. Vor. 168/13. Ca să fie m[i]l[o]stiv şi credincios arhireu întru acealea cătră Dumnezeu. GCR. I 317/20. D[umned]zău iaste bogat întru milă. varlaam, C. 102. întru Hristos sântem toţi una. antim, p. xxviii/16. Nu întru înţelepciune şi în puteare ne lăudăm, mineiul (1776), 149V2- Nici unuln'are cu dânsul asămănare întru veaste şi mărire. BARAC, A. 6. Vă sfătuesc şi eu ca să-i urmaţi întru aceasta, drăghici, r. 153. Acea slavă... întru care se fălesc, marcovici, c. 18/,3. Foarte mulţumită întru toate poftele. GORJAN, H. I 158. [Omul] de o potrivă puternic şi slăbănog într'a sale. KONAKI, P. 275. Tu cunoşti slăbiciunea doamnei B. întru aceasta, c. negruzzi, I 64. Celui întru fiinţa sa nemărginit. EMINESCU, N. 45.
IX.	(Din sensul local şi instrumental, s’a des-voltat sensul modal al lui întru, arătând modul cum se întâmplă, se face s. este ceea ce se exprimă prin predicat).
1°. (în legătură cu un substantiv verbal corespunde adesea unui gerundiu) Cu, în. Por-niră-se într’un suflet... COD. VOR. 10/j. întru blândeaţe (cu blândeaţe N. TEST. 1648; cu li-neşte biblia 1688) preemiţi istovul cuvânt. COD. VOR. 114/6. Că adecă păcătoşii întinseră arcul, goviră săgeate întru întunearec derepţii cu îrema. psalt. 16/,. Se bucură întru cântări ( = cântând) de cântece. GCR. I 83/X2. Stau tare lângă cuvântul lui Dzău şi aceasta iaste roada carea o fac întru răbdare. VARLAAM, C. 327. Când să va prilejl să nu fie vracii tot într'un. cuvânt ( = de acord)... prav. mold. 69/2. Să nu citească întru a lor limbă. BIBLIA (1688), 4, pr. 59. Cu toţii într'o inimă şi într’o minte curată au căzut la rugăciuni. CANTEMIR, HR. 201/31. Iarăşi mă voiu
sculă a treia zi întru mărire. MINEIUL (1776), 203z/i- întru dreaptă socotinţă şi chibdzuire s’au alcătuit, uricariul, I 222/16. Petrece întru întristare şi cugetări, marcovici, C. 13/16. Omenirea merţje într'un progres (= progresând) continuu. BĂLCESCU, M. V. 3/n. Toţi într’o egalitate. CARAGIALE, T. I 84/6. într’o copce a ţinut-o încotro s’a întâmplat. CONTEMPORANUL, I 687. Două flori dintr'o grădină, Amândouă ’ntr’o tulpină, Crescute din rădăcină. jarnIk-bărseanu, D. 73. întru adevăr (azi mai ales într’adevăr) = cu adevărat, de fapt. Iară celelalte întru adevăr s’au scris. let. II 196/5. Dar întru adevăr nu se ştie. LET. II 197/23. Face voia celor ce se tem de el întru adevăr. MINEIUL (1 776), 1272/i- Să-mi spui întru adevăr. GORJAN, H. I 6fs. întru adevăr socotea că aude glas omenesc. DRĂGHICI, R. 150. într'adevăr, într’adevăr, ei s’au sculat şi tu nu i-ai văzut. BĂLCESCU, M. V. 580/21. Ne'ndoim dac' aşâ oameni întru adevăr au stat. alexandrescu, m. 16. Faţa într'adevăr plăcută a tânărului... eminescu, n.
35.	într’adins = cu de-adinsul, în adins, intenţionat. De să va află c'au făcut acest lucru îndeadins (într'adins MUNT.) cu înşelăciune, atunce ca un ucigătoriu de părinţi să se cearte. PRAV. 370. Şu-gueşti, măi omule, ori ţi-e într’adins? creangă, ap. DDRF. într’alergate = alergând. Roierii ieşiră într'alergateJ~DOSO¥'ÎEiv< PS. 425. într’ales (în-tr’nlesuri dosofteiu, PS. 250) = pe.ale e, alegând. Sai răpede înlăuntru de-ţi ia sălăţi într'alcs. CREANGĂ, P. 215. Peste Trăsnea n'a dat asemenea noroc... să umble într'ales. creangă, a. S8. într’ascuns = pe subt ascuns, în taină, fară să se ştie, fără să se observe. [Cer să le trimeată muniţii] pre subt cumpăt, într'ascuns. beldiman, tr. 52. Nu râvneşte... nici într'ascuns, nici de faţă. KONAKI, p. 268. Peneş... şterge cu oftare două lacrimi într'ascuns. alecsandri, P. iii 482. Fata într’ascuns îi făcit merinde, eminescu, N. 21. întru deşert f = în deşert, de geaba, în zadar. întru deşert ne trudim, varlaam, C. 20. Iară de-i va fi dzis întru deşert acest cuvânt... PRAV. 946. într’acest(a) (s. acostaşi |), ehip=aşâ, astfel, cantemir, hr. 112/16. Despre partea maicii măriei tale într’acestaşi chip au fost şi iaste. biblia (1688), pr. 23, cf. 292, 43,, etc. Le răspunse într’acestaşi chip, zicând.... pann, e. i 39. [Doctoria să se întrebuinţeze] într’acestaşi chip. piscupescu, O. 275. într’alt chip = altfel, altminteri, altcum. într’alt chip n’avură cum face. varlaam,
C.	492. Iară de nu va fi vrajba de moarte, ce va fi într’alt chip, să nu să desparţă. prav. 588. Nu vom puteă într’alt chip să ne desfâtăm sufletele. biblia (1688), 3 pr. 36. Tnt.r’n doară == la întâmplare, la noroc.
2°. (întrebuinţat mai ales în legătură cu substantivul «nume», spre a arătâ autoritatea, persoana s. persoana morală de la care porneşte o acţiune) în. Besearici rădicând într’a sfinţii[i] sale nume. dosofteiu, V. s. 3 pr. întru numele lui să te juri. mineiul (1776), 671/!- întru tine strigă toate şi spun, că cu nimereală Ţ’au dat Dumnezeu lăcaşul pe a sferei rotunzeală. KONAKI, 261. Astfel drepţii ar zice, de ar vedeă’mplinite — Câte într’al tău nume, ne sânt făgăduite, alexandrescu, M. 5.
X.	(întru se poate întrebuinţa expletiv în legătură cu adverbe) Bugareaşi D[um[n[e]dzea şi în puţinelu şi întru multu... COD. VOR. 81/u. El au început înlru asemenea o ocărî. BARAC, T. 51. într’altmintrelea = altminteri. LB.
[Şi: (cu disimilarea lui r, la început înaintea unor cuvinte care aveau un r în silaba dintâiu sau, poate, din lat. intus?) înţs înt’o zuă (Sighişoara). k. brandsch, l. w.]
—	Din lat. intro «în lăuntru», devenit prepoziţie în limbile romanice. Cf. şi dintru, pen-
Intru
- 840 -
ÎNTRUNI
tm, şi verbele întrarmâ, întremă, în-trargintâ, întraripă, întrauri, întro-locâ, întruchipâ şi substantivul întruiele.
ÎNTRU adv., subst. (En) dedans. InUrieur. — (Rar, şi numai după prep. în s. din) înlăuntru, înăuntru. Este roşie pe din afară, iar pe din întru alburie (Bilciureşti, în Dâmboviţa). H. IV 71. Dar în întru cine şede? TEODORESCU, P. P. 558.
|| (S u b s t a n t i v a t) ' Interior. Consumaţia din înirul (erei. I. IONESCU, P. 34.
—	Din lat. intro, idem. Cf. înnăuntru.
iîiTKC câtva adv. v. câtvâ.
ÎNTRUCHIPÂ vb. Ia. 1°. (Se) rendre semblable, s’identifier â. Accoupler. 2°. (S’)âquilibrer. 3°. Payer la rneme somme. 4°. Fabriquer, arranger, former. 5°. Epargner, mettre de cote. — (Mai ales în Mold. cu Bucov. şi Transilv. de nord).
1°. Trans. şi refl. A (se) face într’un chip, într’o formă, egal. 11 Spec. întrucipă = a împă-rechiâ (Straja, în Bucov.). Com. A. TOMIAC.
2°. Trans. şi refl. A trage de o potrivă Ja cântar, a (se) cumpăni, a (se) echilibrâ. Cănd se măsoară brânza, de o parte se pune budaca..., iar de cealaltă... căldarea cu brânză, până se întrun-chipă (întruncipă) greutatea lor. PRECUP, P. 15.
3°. Refl. A se ajunge din preţ, a da de o potrivă. Ne-am întrulpcicat s. întrumcicat = cât a dat unul, a dat şi celalalt (Năsăud). DR. I 300.
4°. Trans. şi refl. A potrivi, a face cevâ (Com. a. tomiac), a formă, a înciripâ, a alcătui, a întocmi, a plăzmui, a înjghebă (germ. «zustande bringen» herz.-gher., m. iv 205), a închipui cam anevoie (din ce se poate. Cf. şez. ix 153). Un praznic să cătăm să'ntruchipăm. CONTEMPORANUL, III 292. Crâmpeiele de cronici, nelegate între ele, pe cure boieri de {ară..., le întruchipase în mijlocul activităţii lor politice. IORGA, L. I 62. [Lăcaşurile de închinare] s’au întruchipat... pentru nevoile sufleteşti, id. N. R. A. I 355. Patru doage îşi alege, Le'ntocmeşte, le’ncleiază, Fluer cu răsunet mândru Astfel îşi întruchipează. IOSIF, POEZII, 73. Cu lăzile din curtea noastă Grămadă una peste alta, Întruchipasem noi o casă. id. romanţe, 83. Visul, pe care-l vedeă întruchipându-se încet, încet... sadoveanu, ap. TDRG. A luat mănunchiul şi tăiuşul şi le-au întruchipat în sabie. SEVASTOS, ib.
5°. A face (cu greu) rost de cevâ. Pân' şi ze-strişoara ce o întruchipasem a vândut-o perceptorul. CONTEMPORANUL, III 292. Am făcut ce am făcut ş'am fost întrucipat un leu (Bilca, în Bucov.). Com. G. TOFAN.
[Rostit şi întrucipă. | Şi: întrunchipâ (dial. întruncipă) vb. i.a DR. I 300; (cu metat.) îutrum-picâ (dial.	întrumvicâ)	vb.	Ia DR. I 300;	întrul-
picâ (dial.	întrulpcicâ)	vb.	Ia DR. I 300;	întru-
picâ (dial.	întrucică PAŞCA, GL.) vb. Ia.	| Adjectiv:	întruchipât	(cu	negativul ne(î)ntru-
chipat), -ă = potrivit, înjghebat. Aţâţă un foc micuşor pe vatra aşâ întruchipată în mijlocul plavnei. CONTEMPORANUL VI, voi. I 29. | A b -stract: întruchipâre s. f , întruchipât s. a. = acţiunea de a întruchipâ; fiinţă, «fire, îndeplinire» (PAMFILE, j. II). Dorurile mele N'au întruchipare, Dorurile mele-s Frunze pe cărare. GOGA, P, 77.]
—	Derivat din întru chip (cf. închipui, T i k-t i n', Dicf. rom.-germ.) şi din într’un chip. (N. Drăganu, Dacoromania I 300). Cf. î n t r u 1 p.
ÎNTRUIEUÂ vb. ia V. întruiele.
ÎNTRUIELE s. f. plur. tant. (Med. pop.) -Reumatisme.—(Transilv. de nord) Răceală, reumatism. BUGNARIU, NĂS. Şi i-o lăsat «Intru-Iele» cu fapt, «Intru-lele» cu mătriş, «Intru-Iele» cu ruptură de
apă, «între-Iele» (sic!) aruncate, «Intru-lele» date,
«Întru-Iele>> ţipate, «Intru-lele» spurcate, «întru* Iele» cu ceasu cel rău (Sângeorz). părvescu. h. 8/ij. [înţelesul de «epilepsie», dat de alexi, nu există. | Verb: întruielâ vb. Ia = a mişcă corpul încoace şi încolo, bugnariu, năs.]
—	Derivat din întru şi Iele.
întrulocă vb. I v. întrolocâ.
ÎNTRULP, -Ă adj. De bclle taille, de btlle prestance, imposant. — Trupeş, arătos, bine făcut. De-ai fi văzut cum au jucat Copilele de împărat, Frumoase toate şi întrulpi, Cu ochi şireţi ca cei de vulpi, coşbuc, b. 22. [Şi: (despre copii) întrulpâl, -ică adj. Ce băieţi întrulpei! = unul şi unul, -ca dintr’o bucată (Teici, lângă Năsăud). dr. i 300.]
—	Forma întrulp, pe care Coşbuc susţineâ că a născocit-o el, ca s’o potrivească într’o rimă (cf. TDRG. şi DR. I 100), este o reconstruire din întrulpei, iar acesta se reduce la adverbul întrulpic = într'un chip «de o potrivă». Cf. N. Dră;ganu, Dacoromania I 300.
ÎNTRULPEi, -ICĂ adj. v. întrulp.
întrulpic adv. v. într’un chip.
ÎNTRULPICÂ vb. ia v. întruchipâ.
întrulucâ vb. I v. întrolocâ.
întrumpîc adv. v. într’un chip.
Intrumpicâ vb. Ia v. întruchipâ.
într’una adv. v. întru.
întrunâ vb. Ia v. întruni şi înturnâ.
ÎNTRUNCHIÂ vb. Ia. Jeter un sort, rendre malade. — (în poezia pop. cu caracter mistic) A vârî în trunchiul (= corpul) cuivâ o boală. Când la jumătate de cale, L-o întrunchiat Samca cu răul copiilor. ŞEZ. XXIII 23. [Adjectiv: în-trunchiât, -ă = înjumătăţit. Pune povara întrun-chiată = cât pe unul, atâta pe cellalt (Reteag, Someş), viciu, gl.]
—	Derivat din trunchiu, cu pref. în-.
ÎNTR’UN CHIP loc. adv. De la mSme maniere.
—	în acelaşi fel, la fel, egal. Face lucrurile într’un chip. [Şi: (cu metateză) întrumpîc (dial. întrumpcic); întrulpic (dial. întrulpcic) adv. Au împărţit lucrurile întrumpcic — în mod egal Locurile moştenite sânt întrumpic — egale (Năsăud). DR. I 300.]
—	Compus din întru + un + chip. Cf. întruchipâ, întrulp.
ÎNTRUNCHIPÂ vb. la V. întruchipâ.
ÎNTRUNI vb. IVa. (Se) reunir, (s’)assembler, (se) rejoindre, (se) rassembler. — Trans. şi refl. A (se) uni la un loc, a (se) adună, a (se) strânge la olaltă, a (se) împreună, a (se) întrolocâ, a cuprinde în sine, a (se) întălălui (ŞEZ. III 17/22). Ştefan... întruneşte ’n sine o triplă maiestate. alecsandri, p. iii 215. Sânt director şi voesc Actori buni să întrunesc, id. T. 868. Arta germană, întrunind idei abstracte cu prozaice amănunte... odobescu, iii 60/n- Drumurile pe care apucaseră ei se întruneau acolo. ISPIRESCU, L. 275. [Şi: (dial.) întrunâ vb. Ia. Şi le-a dăruit trupu’ ăsta de pământ şi s’a întrunat şi-a făcut comune. GRAIUL, I 119; — (cu schimb de prefix; neobişnuit) înuni t vb. 1VX Care la un gând s’au înu-nit cu mari Băsărăbeşti, de-au scos la lumină aceste Şapte taine sfinte. ÎNVĂŢĂTURĂ (a. 1702), ap. V. B. I 434. | Adjectiv: întrunit (cu ne-
ÎNTRIJPÂ
— 841 —
ÎNTUFOŞÂ
gativul ne(î)ntrunit), -ă = unit la un loc, adunat împreună, strâns la olaltă. Mulţumiri... care izbucnesc cu veselie printre nişte buni tovarăşi, întruniţi la un loc după o zi petrecută. ODOBESCU,
III	19/12. | Abstract: întruiiire s. f. = unire, adunare la un loc; p. ext. persoanele adunate în acelaşi loc; întâlnire. Întruniri de urzirea vreunor turburări. URICARIUL, X 3fi6/20. A întrunirei lor forme... Pururea le vei cunoaşte. KONAKI, p. 298. Dar ce vesele sânt acele întruniri [ale vânătorilor din Bărăgan]! ODOBESCU, HI 17/„. Umblă cu ei, se duce la întruniri secrete. C. petrescu, C. V. 228. în aceeaşi săptămână apăreâ la Craiova într’un proces, la Iaşi într'o întrunire publică... id. î. I 11.]
r— Derivat-din într’una.
ÎNTRUPA vb. Ia. 1°. (S’)incarner, prendre la forme de. Former. 2°. Symboliser, personnifier. 3°. (S')agglom6rer, (se) grouper, (se) rattacher.
1°. (întrebuinţat în special în limba bisericească pentru cuvântul lui Dumnezeu, care a luat trup de om) Trans. A da naştere la o fiinţă cu trup; (refl.) a luâ trup (omenesc s. de animal), a (se) incarnâ, a (se) încorpora, f a (se) î m p e 1 i ţ â. Elu se milostivi de firea omenească, şi tremise fiiul său unul născut, şi se întrupă. CORESI, EV. 101/16. Isus Hristos, cel ce pentru milosărdia milostei ce se întrupi a întoarce pre noi rătăciţii, id. ib. 477/10. D[u]mned]zău... veni de să întrupă pentru noi. varlaam, C. 185. D[u]mn[e]zău ş’au iubit să să îvtrupeaze. DOSOFTEIU, V. S. 1382. S’au întrupat şi s’au restig-nit. MAG. IST. iv 340j. Prefiiullui D[u]mnezeu... l-ai întrupat, Preacurată, mineiul (1776), 1492/i-I-J[risto]s... s'au întrupat, ib. 302/i- Până a nu se întrupă şi a se face om... antim, p. î/t. Pielea se făcii ca piftia, întrupânâu-se. ISPIRESCU, L.
131.	Şi Dumnezeu cu sântul Petre s’a vorbit Cum să-i întrupeze lui femeie, sevastos, N. 182. Poporul... crede că dracu, cele mai de multe ori, se întrupează sub forma de şerpe. şez. i 245/10. | Fig. Trans. A zămisli, a da fiinţă, a formâ. Şi fiecare clipă-mi pare O fărmitură ce-mi întrupă Păgânul cântec de pierzare. GOGA, P. 113.
2°. F i g. T r a n s. şi r e f 1. A (se) închegă, a sintetizâ, a personifică. [în Diana cu ciuta] pare a se fi întrupat toate cugetările cele mai nobile... ce instinctul vânătoriei a putut vreodată să insufle unor oameni de geniu. ODOBESCU, iii 52/4. Nu înţeleg cum nu s’au deprins măcar de la Ţiganii din preajma lor cu aceste sunete, care li se par aşă de străine şi în care neam din neamul lor şi-a întrupat tot gândul şi toată simţirea bucuriilor şi durerilor. IORGA, N. R. B. 232.
3°. Trans. (refl. — pasiv) A alcătui un singur corp, a (se) alipi la acelaşi corp, a împreună într’un singur tot, a încorporâ; (prin apropiere de cuvântul «trupă») a formâ o trupă. Satele de pe Milcovu Orbenii, care s’au întrupat cu Focşanii. I. IONESCU, P. 20. Trei inşi întru’ntâia dată cerură a-i întrupă Ca cu cei zece ’mpreună să iasă a se luptă, pann, e. ii 79. El voeşte a întrupă toată românimea într’un singur stat. BĂLCESCU, M. v. 8/21. Au să bucine în cele patru cornuri ale lumii, ca să se întrupeze oamenii. MARIAN, I. 62. Stefan-Vodă puse în gând... a întrupă tara lui [i?adu] cu Moldova, ispirescu, ap. TDRG.
[Prez. ind. întrupâz şi (rar) întrtip. | Şi: în-trupi t vb. IVa. I Adjective: Întrupat (întrupit, cu negativul ne(î)ntrupat), -ă = care a luat trup, incarnat, f împeliţât, care a luat fiinţă, zămislit; închegat, sintetizat, reunit, împreunat, încorporat, înglobat; (şi cu înţelesul) bine făcut, plin, bine legat. Fiul lui D[u]mnezeu întrupat, mineiul (1776) 47i. Interesele de proprietar şi fermier se văd aici întrupate în aceeaşi persoană. I. IONESCU,
D.	215. Pocuţia... mai un secol rămâne întrupată cu Moldova, bălcescu, m. V. 9/10. Umbra întrupată în om căzii ca moartă pe pat. EMINESCU, N. 62. Văd vise ’ntrupate gonind după vise. id. ap. TDRG. Om aşâ întrupat şi fără de cap. RĂ-DULESCU-CODIN, î. 184. (Adverb) Formând o trupă, o ceată. S’au fost alcătuit cu toţii, întrupit să umble la vânat. DONJCI, ap. DDRF.; — (rar) întrupătdr,-oâre = care întrupează ; spec. (Mitol. pop., cf. «apă învietoare») Apă întrupătoare. SEVASTOS, ap. TDRG. | Abstract: întrupâre (în-trnpire t) s. f. = aejiunea de a întrupa, incarna-ţiuiie, împeliţare; sinteză, reuniune, unire, împreunare ,înglobare, încorporare; (concretizat) fiinţă întrupată. Se-au început accastă carte a se tipări după întruparea fiiului şi duhului sfânt... CORESI, EV. l/2l. Intrupirea unuia născutul fiiului lu Dumnezeu, ib. 518/21. Propoveduitorii a[l) negrăitei lui întrupări. MINEIUL (1776), 4772. întruparea Cuvântului şi Fiiului lui Dumnăzău. CANTEMIR, HR. 90/28. Toată firea... se mişcă pre a lumei întrupare, konaki, p. 270. Ziua întrupării, adecă Buna Vestire, marcovici, c. 121. O dulce întrupare de omăt. eminescu, p. 280; —întrupat s. a. = întrupare. | Derivate: întrupurâ f vb. Ia r e f 1. = a se întrupă. Entrupuredzu-mă — in-carnor. anon. car. ; (cu participiu l-adj e c -tiv) întrupurât, -& f = întrupat. Entrupurat = incarnatus. ib.; (şi cu abstractul) intrupură-ciune f s. f. = întrupare. Entrupurecsune = in-carnatio. ib.; — întrupoşâ f vb. la (refl.) = a se întrupă. Şi se întrupoşă de la duhul sfânt, şi de la fata Maria se împeliţă. prav. GOVORA, ap. TDRG.]
—	Derivat din trup, cu pref. în .
Întrupi t vb. IVa v. întrupă.
ÎNTRUP1CÂ vb. Ia v. întruchipa.
ÎNTRUPOŞÂ t vb. Ia	î
Intrupura. f vb. la	v.	întrupă.
ÎNTRUPURÂCIUNE t S. f. J
intrus, -Ă adj., subst. Intrus. —■ Introdus s. venit (mai ales într’o ţară, într’o societate, într’o funcţiune) pe nedrept, cu forţa, fără titluri legale, strein, nepoftit; cf. venetic, avaniţă. îmbogăţire fantastică din partea intruşilor. GOGA, ţ. N. VI 1. [Abstract: (după fr. intrusion) intruziune s. f. = faptul de a (se) introduce pe nedrept (într’o societate, funcţiune, etc.). A decretă administrativ egalitatea naţională a locuitorilor pământului ardelean, a creâ... o a patra naţiune pe lângă cele trei cunoscute, ce se unise între ele pentru a opri orice intruziune, — ar fi fost ilegal... şi ar fi pus focul revoltei în cele patru colturi ale Transilvaniei. IORGA, L. II 58.]
—	N. după fr. intrus (participiul lui intrure, din lat. introducere).
intruziune s. f. v. intrus.
ÎNTUFlilCÂ vb. I. Refl. Bâfrer. — A mâncâ repede şi cu lăcomie, a se ghiftui, a înfulică. Văzând boieriul că vătaful tace şi se întuflică repede cu nişte plăcinte, l-au întrebat, că... Vătaful i-au răspuns că da, şi mâncă iute mai departe, că se temeâ că s'a sculă boieriul şi el va rămâneâ flămând, sbiera, p. 294/23.
—	Pare a fi o contaminare între tufli şi înfulică.
ÎNTUFOŞÂ vb. Ia refl. Devenir touffu, ipais.
—	(Despre plante) A se face tufos, a deveni des, a se îndesi. Pomii [cu cât se taie mai mult], cu atăta se şi mai întufăşază. ECONOMIA, 138. Iarba şe întufoşază (Zagra). Com. I. CORBU. [Şl: fntufăşâ
ÎNŢUGUi
- 842 -
ÎNTUNECĂ
vb. Ia. | Adjectiv: întufoşât (întutăşât), -ă =
care este tufos, des. | Abstract: întuîoşâre (întutăşâre) s. f. = faptul de a (se) face tufos. întufăşarea prea mare [a pomilor] împiedecă rodirea. ECONOMIA, 138.]
—	Derivat din tufos, cu pref. în-.
ÎNŢUGUI vb. IVX Denoncer. —(Germanism, în Bucov.) Trans. A denunţă pe cinevâ (germ. «bei den Behorden anzeigen»), herz.-gher., m. IV 207.
—	Din germ. anzeigen, idem.
INTUIŢIE s. f. l°-2°. Intuition.
1°. (Filos.) Cunoaşterea directă a adevărului, fără .intervenţia raţionamentului. Află în intuiţia primitivă un adevăr până atunci nepătruns. MAIORESCU, CR. I 339. Timpul şi spaţiul, forme de intuiţie apriorică... id. L. 113.
2°. Facultatea s. darul de a înţelege, de a ghici, de a pricepe, de. a prevedea cevâ, cf. viziune. Autorul acestor «încercări critice»... este înzestrat cu o adevărată intuiţiune în materii de aşă anevoioasă critică. ODOBESCU, I 231/20. Comăneşteanu nu pricepeă ce voiă să zică Milescu, însă intră, cu puterea lui de intuiţie, în explicarea unei cauze. D. ZAMFIRESCU, R. 219. Restituirea formelor vechi pe baza criticei filologice, cu ajutorul unei erudiţiuni vaste şi unei intuiţii limbistice.
D.	russo, BUL. com. IST. I 28. Intuiţia interesului de piele proprie. GOGA, Ţ. N. VI 1539.
[Şi (mai rar): intuiţiune s. f. | Pronunţ, -tu-i-ţi-e, -ţi-u-ne.]
—	N. după fr.
intuiţiune s. f. v. intuiţie.
intuitiv, -A adj., adv. (Filos.) Intuitif. In-tuilivement. — Adj. Care se înţelege s. se percepe imediat, fără ajutorul raţionamentului, numai cu spiritul de intuiţie. Cuprinsul intuitiv al realiiăţei. MAIORESCU, CR. II 5. Se poate înţelege cu toată claritatea intuitivă, id. 65. Adevăruri intuitive, id. ib. 9. Precizia intuitivă, id. CR. II 309. învăţământ intuitiv; metodă intuitivă: care se adresează (prin imagini directe, ilustraţii, etc.) intuiţiei elevilor, serviudu-se de simţurile lor. [Pronunţ. -tu-i-]
—	N. după fr.
ÎNTUliBUitĂ f vb. I v. turbură.
ÎNTUMPINÂ vb. I (Ş. d.)	)
ÎntunchinA vb. I (Ş. d.) 1 v- întamP'nâ-
întunec s. a. v. întunecă.
ÎNTUNECA vb. I. I. 1°, S’assombrir, s’obscur-cir, pălir; se couvrir. faire noir. 2°. Btre surpris par la nuit. II. 1°. Assombrir; eclipser. 2°. Aveu-gler. 3°. Aveugler, troubler, desorienter; perdre la ttte; obscurcir; couvrir; assombrir; embrouiller. 4°. S’assombrir. 5°. Se foncer.
I.	1°. (Despre corpurile cereşti — celelalte izvoare de lumină nu se întunecă, ci se sting, ca focul —; p. ext. despre lumea luminată de ele) A-şi pierde lumina, a se face întunecos, a se acoperi cu întunerec, obscuritate, umbră, ase îmbe z n â. f Intrans. şi (azi) refl. Entunec = obtenebresco, caligo. ANON. CAR. Soarele va întunecă. CORESI, ap. CCR. 5. întunecă soarele. MOXA, 402/8. Soarele şi luna întunecară, varlaam, c.118!. întunecasă lumea în anul 1708 Sept. în 12. LET. II 291/4. Şi soarel[e] va întunecă. COD. Tod. 215. După aceea va plânge pământul şi să vor întunecă ceriurile de sus. hrisov (a. 1650), ap. GCR. I 142/3. Soarele să va întunecă şi luna în sânge se va întoarce, ib. II 218/2B. S’au dat o mare bătălie, încât se întunecase lumea.
LET. in 280/38. Şi cum o priveă sultanul, ea [luna] se’ntunecă, dispare, eminescu, P. 235. Când da iar de Ivan, i se întunecă lumea înaintea ochilor. creangă, P. 317. Dacă pe vr'un om îl ameninţă vreo... nenorocire, atunci se zice că i s’a întunecat steaua, marian, na. 63. Soarele se ’ntunecă. alecsandri, p. p. 27t>/12. Cănd soarele se culcă, lumina se întunecă, zanne, p. i 77. | (Despre cer, văzduh, vreme) A se acoperi, a se înnourâ. Cerul să întunecă, vijelia începe a întărâtă valurile. marcovici, D. 13/28. Orizonul începii a se întunecă. C. NEGRUZZI, I 233. || (De cele mai multe ori subiectul lipseşte) U n i p e r s. (mai de mult şi pe alocuri şi azi intrans., de obiceiu refl.) A se face întunerec, obscuritate, a pieri lumina, a începe să nu se mai vadă, să nu se distingă obiectele. Să amu lumina ce e întru tine fi-va întunecată, cu cât va mai întunecă... CORESI, EV. 411 /3S. Şi nu întunecase încă. vieţile SFINŢ., ap. GCR. I 224/n. Ochii în ea cănd ţi-i arunci,< Dă tot să ’ntunecă atunci, ib. II 160/23. Te culcă, nu vezi că s’a ’ntunecat? EMINESCU, N. 44. Până seara să tot jucară copiii, iar după ce se îmbez-nase (întunecase) cam, bine... RETEGANUL, II 34/,. întunecă afară (Ţara Oltului). G. S. I 114. Rău e urîtu’ la casă: Intră’n casă, ’ntunecează, Iese-a-fară, înorează. Dar frumosu-i bun la casă: In-tră’n casă, luminează, lese-afară, ’nseninează. BIBICESCU, P. P. 202.
2°. (Rar; despre o persoană care se găseşte pe drum s. într’un loc strein; tot aşa la Aromâni, Albanezi şi Bulgari. SANDFELD, L. B. 211) Intrans. A fi cuprins de întunerec (LB.), a în seră, a înnoptâ. Care mânecă, nu întunecă, adică cel ce pleacă mai de dimineaţă, ajunge seara mai de vreme, zanne, p. ii 604. Mânecă şi întunecă, munceşte din zi până în noapte, ib. Coţofana faură întunecă ’n gaură, Se mânecă în spre duminică (=Popa). GOROVEI, c. 301.
II.	1°. Trans. (Despre corpuri opace, care opresc razele de lumină) A luâ lumina, a lipsi de lumină, a face obscur, întunecos. Fumul de la tunuri şi puşti întunecă văzduhul, ispirescu, ap. CADE. Perdelele astea întunecă odaia. | Fig. A umbri. Satan... aripi negre întinzănd Şi cu ele’n-tunecând Şapte codri mari, cărunţi. ALECSANDRI, p. II 35. Ieniceri... şi spahii Vin de’ntunecă pământul. EMINESCU, P. 237. Orizon tu’ ntunecându-l vin săgeţi de pretutindeni, id. 242. || (Despre lumină s. corpuri luminoase — fig. despre renu-inele, faima, gloria cuivâ — pe care le acopere o umbră sau care sânt atât de strălucitoare, încât lasă în umbră luminile — fig. gloriile, etc. — mai slabe). T r a n s. A eclipsâ, a lăsâ în umbră ; refl. a se eclipsâ, a rămânea în umbră, a încetâ să mai strălucească. Şi voi, lumin[i] de aur, soarele şi luna, întunecă-veţi lumina. M. COSTIN, ap. GCR. I 203/b. Eclipsis îl întunecază [pe soare], . CANTEMIR, IST. 263. Strălucirile... celui ce au întunecat lumina soarelui, mineiul (1776), 98l/2. Negura deasă lumina’ntunecează. alexandrescu, M. 77. Dac’a vieţii-mi triste făclie osândită S’o ’ntunecă... id. ib. 7. Lumina mare pre cea mică întunecă, zanne, p. I 43. Din fapte Ori se întunecă, ori se străluceşte neamul. ARHIVA R. I 41.
2°. (Despre vederea, ochii cuivâ) Trans. A face pe cinevâ să nu mai vadă, să-şi piardă lumina ochilor, a luâ cuivâ vederea, a orbi pe cinevâ; a legâ la ochi; refl. a-şi pierde vederea, a nu mai vedeâ. întunecându-li-să ochii, să ’n-toarsără la ’mpăratul. DOSOFTEIU, v. S. 129/a. [Sfântul] i-au întunecat [pe hoţi], de au orbăcăit. DOSOFTEIU, V. S. 213S. întunecă dobitocul pre cel ce vrei să-l jertveşti. beldiman, o. 48. Deasupra acestui jăţiu eră făcut ca un ceriu, alcătuit de geovaeruri care scoteă raze luminoase ce-m[i] întunecă ochii. Iaravicon, ap. GCR. II 130/as.
ÎNTUNECĂ
- 843 -
ÎNTUNECA
Să nu întunece ochii celor mai proşti cu strălucirea înţelepciunii lor. RETORICA, ib. 163/,. Ochii mi se ’ntunecez. pann, e. i ll/8. Căt poţi cu-a farmecului noapte să 'ntuneci ochii mei pe veci. eminescu, P. 93. Lumina [fulgere]lor îţi întunecă vederile, nădejde, ap. TDRG.
3°. F i g. (Despre mintea, judecata cuivâ) Trans. A face să-şi piardă raţiunea, claritatea, a zăpăci, a turburâ; (refl. şi t intrans.) a-şi pierde judecata sănătoasă, raţiunea, gândirea logică, cumpătul, a se zăpăci. Dacă întunecază aceasta [mintea],... şi trupul şi sufletul să întunecă. varlaam, C. 227/2. Luminează mintea mea ce s'a’u'întunecat de pofte reale, molitvelnic, ap. GCR. I 81/,. I s'au întunecat mintea spre lăcomie. LET. II 20 5/17. Nedreptatea şi fâtărniciia şi trufia îţi va întunecă mintea. Învăţ, lui neagoe, ap. GCR. I 170/2O. Vorba urâciune M'întunecează mintea, i. văcărescu, P. 536/,. Patimile îi întunecă mintea. DRĂGHICI, R. 162.
| (Complementul e omul, imaginat ca fiinţă raţională) Trans. A face pe cinevâ să-şi piardă raţiunea, judecata, claritatea minţii; a zăpăci, a turbură; (refl.) a-şi pierde raţiunea, cumpătul, a se ului, a se turburâ la minte. Oroază, cutremur mă 'nlunecază. dosofteiu, PS. 179. Scaunul împărăţiei puteă ca să mă întunece, beldiman, n. p. II 130/2. Mă întunecasem şi mă zăpăcisem de căderea în apă. GORJAN, H. II 125. | (Cauza se arată cu prep. cu) A fi orbit la minte, a nu (mai) vedeâ clar. Ei se ţineâ prea mândri şi nemică nu înţtlegeă, că se întunecară cu realele lor. CORESI, ev. 196/29. Ceşti din Ţară mai tare se'ntunecă cu orbiciunea tirăniei lor. LET. iii 66/l5. | (Complementul este ideea, ştiinţa, adevărul, dreptatea, bunul simţ, etc.) Trans. şi refl. A (se) face (să fie) lipsit de strălucire, de claritate, a (se) face obscur, a (se) denaturâ. îşi întunecă fundamentala idee prin câte o parţială rătăcire. HASDEU, I.
C. 47. Filosofului zadarnic placă-i... Să ’ntunece adevărul, konaki, P. 277. De măgulirile linguşiei dreptul simţ se întunecă, c. negruzzi, i 314. Zoiţa nu-i numeşte... şi-i întunecă dreptatea, iorga, d. vi 178. | (Complementul este glasul, auzul) A face să nu se mai perceapă, a acoperi, a copleşi, a covârşi, a înnăbuşi. Şi cu atăta căldură începii de a cântă, Căt glasul de filomele cu totul întunecă. PANN, E. i 27. Auzu-mi n'o să-l mai întuneci Cu-a gurii dulci suflări fierbinţi, eminescu, 148.
| (Complementul este suferinţa) A face să dispară, a înnăbuşi. Lună tu,... gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci. eminescu, p. 220. | (Complementul este viaţa) A amărî, a întristâ. Copilă hăi! Florin nu-i de tine; nu-ţi întunecă zilele cu dânsu’. alecsandri, t. 906. || (Complementul este un proces, o afacere) A încurcă. A întunecă o pricină = fr. embrouiller, compliquer une affaire. pontbriant (cf. întunecare). |f (Despre fapte bune, sănătate, etc.) A strică, a viţiâ, a prăpădi, a îmbolnăvi. Ochiul beteag întunecă trupul. CORESI, ev. 217/17. Multe bunătăţi a Domnului întunecă, şi le strică, let. ii 41/16.
4°. (Complementul e omul s. faţa lui. Construcţia: se întunecă la fată s. fata i se întunecă) A (se) posomorî, a luâ o înfăţişare tristă s. încruntată; p. ext. a se supără (LB.). Mult la faţă te-ai schimbat şi mi te-ai întunecat! alecsandri, p. p. 216|s. Nu vă 'ntunecati, Nu vă încruntaţii id. ib. 117h/22. Se 'ntunică Şi nu mai mănâncă. TEODORESCU, P. P. 490. Cf. 444.
5°. (Refl. Despre coloare; p. ext. despre obiecte colorate) A căpătă o coloare mai închisă, întunecată. Vremea cea mai potrivită a strânsului este atunce când a triia parte de păstări se îngăl-binesc, când prin păstare se privede sămânţa şi când floarea seminţei începe a se întunecă. I. ionescu, C. 121. Arama, dacă stă la aer, se întunecă, i
[Ind. prez. pers. 3 sing. întunecă, (mai vechiu) întuneceăză, (rar) întunechează (PĂSCULESCU, L. P. 165) şi-f (Mold.) întunecâză (şi CORESI, ev. 122/33). | Şi: (în texte rotacizante) înturecâ. GCR. I 54; intunicâ vb. I; întuneci vb. lVa. Cărciurnăriţei, tare de înger de altfel, par’că... i să muiară vinele în tot trupul... şi din întunerec ce erâ, i să mai întuneci o leacă la ochi. CERCEL, SĂM. II 824; (cu asimilare vocalică) untuneoâ t vb. I. | A d-j ectiv: întunecat (întunecit, f untunecât. GCR.
I	12* ; cu negativul ne(î)ntunecat), -ă (Ad I) Lipsit de lumină, care şi-a pierdut lumina, care este cufundat în întunerec, întunecos, obscur. Că sufletele lor fără fundul şi locul cela întunecatul au dobândit. CORESI, EV. 366/30. în groapă întunecată să puse, ca să te încape pre tine întru luminatul ceriu, evanghelie Învăţătoare, ap. GCR. i 102/24. Ochii de lacrămi eră întunecaţi. VARLAAM, C. II 13. Ca să nu mă întorc intru pământul cel negru... întunecată, molitvelnic, ib. 82/20. Nişte nouraşi... acopereă ceriul cu un hobot întunecat. DRĂGHICI, R. 9. în pădurea ’ntunecată... am zărit-o licurind. alexandrescu, m. 19. Au trecui prin un şir de odăi, toate întunecate, c. negruzzi, i 78. Vecinic s'afundă a mea privire în orizontul întunecit. ALECSANDRI, P. I 151. în zadar râuri in soare Grămădeşti ’n a ta gândire Şi câmpiile Asire Şi întunecata mare. eminescu, P. 82. Bolta întunecată a fagilor şi a frasinilor, odobescu, iii 87/i3. Străbătio păduri întunecate şi de picior neumblate. ispirescu, L. 214. E ţinut bine într’o boltă ’ntunecată. alecsandri, p. P. 166b. Să colindăm P’astă noapte ’ntunecată. BĂRSeanu, d. 512. De se întâmplă să moară cineva fără lumânare, atunci spun Românii din Moldova că a avut moarte întunecată, marian, î. 28. Care moarte vrei? Moarte luminată, Ori întunecată? alecsandri, p. p. 117. (Despre diavol) Negru. Draci întunecaţi, varlaam, C. ii 212. Cumu-i acela întunecat, aşă sânt şi lucrurile lui întunecate. id. 2472. (Substantivat) Diavol, drac. Necuratului îi mai zic Rumânii... naiba, aghiuţă, dracu, întunicatu’, nodea şi codea, jipescu,
O.	114. De aceea, când să-i deie papucii, cum avuse în vorbă,... calicii au rămas bătăndu-se, în vreme ce întunecatul s’a dus la iadul lui. PAMFILE, D. 38. Ieşi lsdate, Ieşi drace, Ieşi întunecatule...! şez. iii 196/10. Cf. HEM. 508/3,. (Ad II) Eclipsat, întrecut. Când tu şi eu eram copii... eu alt chin n’aveam Decât a mă vedeâ întunecat de tine. I. negruzzi, VI 175. (Despre oameni s. mintea, inteligenţa, sufletul lor; învechit) Care stă în întunerecul neştiinţei; înapoiat în cultură, neştiutor, ignorant. Spre descoperire şi luminare întunecateloru limbi. CORESI, EV. 518/17. C’am avut şi noi minte nedestulă şi întunecată. id. ib. 6/34. Ca o lumină luminoasă şi-arată tot lucrul celor întunecaţi şi proşti. GCR. 1 119/U. Acest neam slăvit şi întunecat’al nostru. SICRIUL DE AUR, ib. I 269/4. Dumnezeu cunoaşte mai înainte acele ce ne sânt de folos, mai bine decât noi, care sântem întunecaţi, drăghici, R. 36. Câţi însă, dintre clăcaşi, au rămas întunecaţi din neştiinţa şi necutezanţa lor! I. IONESCU, M. 154. O tu!... luminează întunecatul meu suflet! MARCOVICI, C. J. 9/e. (Despre idei, vorbe, cugetări, scrieri) Greu de priceput, obscur, întunecos, cf. enigmatic. Cuvinte întunecate, biblia (1668), 251. Vorbă atâta întunecată, căt iaste cu neputinţă să înţeleagă cinevâ. retorică, ap. GCR.
II	l,64/2. Au scris un pitac fără de nume întunecat. let. III 2 5 6/27. Cartea.... cu înţeles aşă de întunecat, eminescu, n. 58, Cugetări aşâ de întunecate. MAIORESCU, CR. I 325. Cântări întunecate Ca sufletele lor. COŞBUC, F. 44. (Despre o persoană) f Nelămurit. Eu am rămas întunecat, neavând
i nici o scrisoare la mâna mea (a. 1777). IORGA,
ÎNTUNECĂ
- 844 -
ÎNTUNEREC
S. i>. xi 62; — (Ad II 4°, despre persoane s. faţa; înfăţişarea lor) închis (LB.), sumbru, posomorit, întunecos. Un împărat întunecat şi gânditor. eminescu, N. 3. Întunecat ca negura, zanne, v. ix 36. (Ad II 6°, despre colori) închis. [Coloare] întunecat vânătă. ECONOMIA, 217. întunecat-al-bastru, întunecat-verde, întuneca t-roşu, întunecat-negru, marian, cr. 50-51. Albastru întunecat. DDRF. (Adverb) Întunecat le se grăiaşte. CORESI, EV. 356/j9; — (rar) fntunec&t6r, -oâre = care întunecă, care produce întunerec, care ia vederea, lumina, orbeşte, turbură raţiunea, eclipsează, etc. Dar tu să te duci... La sora mea ceafa... Că e mai mare, Mai înnecătoare, Şi ’ntunecătoare. pop., ap. GCR. II 299/u; — întunec6s, -oâsă = lipsit de lumină, întunecat, obscur; (fig.) încurcat, obscur, întunecat, tenebros, închis. Entunecos — tenebro-sus. anon. car. Întunecos = fuscus. lex. mars. 210. Întunecos aerul aceii nopţi. POPA IOAN din VINŢ, ap. GCR. I 245/,,. Despre aceasta nu întunecoasă dovadă iaste că piciorul Romanilor din Dachia, ncclătită să fie rămas, cantemir, hr. 254/30. Marsără mai înnainte şi ajunsără la o peşteră mari şi întunecoasă, alexandria, ap. GCR. II 133/u. Se fericeşte învăţatul în chilii întunecoase. konaki, P. 287. Noaptea ’ntunecoasă. alecsandri, p. iii 22. Un stol întunecos de pasări se strecoară prin noapte, odobescu, iii 20/5. Busuioc şi mint' uscată Umplu casa ’ntunecoasă de-o mireasmă pipărată, eminescu, p. 192. Tu, cu ochiul plutitor şi ’ntunecos... id. 189. Dă de o prăpastie grozavă şi întunecoasă. CREANGĂ, p.
30.	Că omul cel uricios Şi ziua e ’ntunecos. alecsandri, P. p„ ap. GCR. II 317/la. Pleacă... prin pădurea întunecoasă. ŞEZ. I 53. Nu ştiu noaptea-i întunecoasă, Ori poteca-i alunecoasă, Că înnemerii la altă casă. zanne, p. I 53; — (rar) întunecă-ci6s, -oâsă = (despre culori) închis. Cf. marian, CR. 51. | Abstracte: înlunecâre (întunicâre, întunecire) s. f. = acţiunea de a întunecă, de a face să fie întunerec; întunerec; t (despre soare) eclipsă solară, întunecime; (fig.) turburare, orbire (a minţii), ignoranţă, rătăcire, nedreptate; (Jur.) încurcare (a unei afaceri). Zi de mânie iaste zioa aceea..., zi de întunecare şi de întunerec. CORESI, EV. 28/J0. Luminează întunecarea ochilor mei! molitvelnic, ap. GCR. I 82/27. Ai luminat întunecarea lor. MINEIUL (1776), 3272. S’au întunecat yl soarele, de au ţinut întunecare mai bine de un cifert. LET. II 49/27. Eclipsis, întunecare de soare. ib. 291 /3. La care întunecare a minţei, au venit den desfrânata faptă a cufviei. ib. I 244/19. De s’au făcut vreo întunicâre, la împărţeală să se îndrepteze. URICARIUL, XII 307/„. Trândăvie şi întunecare[a] gândurilor celor multe, pateric, ap. GCR. II 198. Acea întunecare şi varvarie. p. maior, IST. 257/16. în 12 Oct. va fi întunecarea soarelui, calendariu (1814), 70. Mie ceru-mi pare Cuprins de’ntunecare. alecsandri, P. i 178;
—	întunecât s. a. = întunecare. Pâcla şi întunecatul, vătămătoriul sufletelor noastre, lucrul paca-tului să-l lepădăm. CORESI, ap. GCR. I 29/29. Sara la ’niunecat au sosit la uşea cea dîntâi. dosofteiu, v. s. 11,. Pe (la) întunecat.(e) loc. adv. = când începe să se întunece, pe înserate, spre seară. Pe 'ntunecat am mânecat, marian, D. 132; — întunecime s. f. = întunerec (adânc), obscuritate, besnă; (despre lună sau soare) eclipsă; (fig.) lipsă de cultură, barbarie; (rar) mulţime nenumărată, t întunerec. Despre eclipsuri (întunecimi) în soare, calendariu (1844) ii 23. Apriga furtună Prin neagra 'ntunecime răspândeşte reci fiori, alecsandri, p. iii 5. Şi sosind l-al porţii prag, Vom vorbi ’n întunecime. EMINESCU, P. 85. întunecimi sau eclipse de lună. CULIANU, C. 302. întunecime de soare şi lună. PAMFILE, II 330. Războaie mari purtau întune-
cimi de oşti peste pământul nostru. VLAHUŢĂ, ap. CADE. (Titlu dat diavolului) Alta nu mai ştiu... întunecimea voastră. CREANGĂ, P. 145; — întunecăciune t s- f* = întunecime. Lovindu-l întunecăciune, fu ucis de oamenii săi. DOSOFTEIU, V. S. 27. Intunecăciunea soarelui: când se astupă lumina lui. Intunecăciunea lunii. I. GOLESCU, C. I.; — (în poezia pop. cu caracter mistic) tntuneceâlă (întunecată) s. f. (Med. pop.) = întunecare a minţii. Ieşi... grumazare de 99 de feluri... întunecată..., bolunzie..., strânsori. şez. VIII 111, cf. (întuneceală) v 144/4; — (postverbal) întunec s. a. = întunerec. Apuse-a' zilei rază; Lovirile ’n întunec mai groznic scânteiază. C. NEGRUZZI, II 83/20. Străbătut-a şi codrii cu'n-tunec. coşbuc, JE. 220/23.]
—	Dintre etimologiile propuse până acuma, cea mai probabilă este a lui A. B y h a n, Jahresbe-richt in 25: din lat. intunico, -are, propriu zis «a acoperi cu o tunică», apoi a «învălui». S’a zis mai întâiu, în mod figurat, că cerul se întunecă,’ când «se acopereâ de nori»; după aceea, verbul s’a întrebuinţat, prin extensiune, despre efectul produs prin orice interpunere între un izvor de. lumină şi un corp luminat. De sigur că asemănarea formală cu întunerec a facilitat această desvoltare semantică. Byhan l. c. citează şi pe germ. tunchen<s& acoperi cu un strat de var s. de vopseală», care vine tot din lat. tunicare, CDDE nr. 892 pe sic. ammantarisi «a se înnourâ» (propriu: «a se acoperi cu o manlâ»), ital. appannare, «a tulbura vederea, a întunecă mintea» (propriu «a acoperi cu postav»), bulg. oblak «nor», înrudit cu oblaka (haină», obladjamu «îmbrac, acopăr». Ademenitoare, deşi mai puţin probabilă, e etimologia lui G. Giuglea, Cercetări lexicografice 10, din *in-noctico, -are «a se înnopta», cu metateză. Şi mai puţin probabilă e etimologia propusă de N. Drăganu, Revista Filologică II 291—296, care pleacă de la expresia vremea se întunecă şi derivă cuvântul din *in-tonico, -are «a începe să tune». Neprobabilă este explicarea lui Tiktin, Dicţ. rom.-germ.: formă scurtată din întunerecâ, derivat din întunerec, precum credeau şi autorii Lexiconului Budan.
ÎNTUNECĂCldS, -OÂSĂ adj. ÎNTUNECĂCIUNE f S. f.
ÎNTUNECÂLĂ S. f. intunecât s. m. iNTtnsECEÂiiĂ s. f. (Med. pop.)
ÎNTUNECI vb. IVa ÎNTUNECIME S. f.
ÎNTUNECOS, -OÂSĂ adj.
ÎNTUNEREC s. a., adj. m. I. 1°. ObscuriU, ti-nebres. 2°. Grand nombre. II. Tenibreux, obscur.
I.	S. a. 1°. (Adesea în opoziţie cu lumină; întrebuinţat. şi predicativ, ca adverbele) Lipsă de lumină, întunecime, besnă, obscuritate, (dial.) bahniţă (cf. ŞEZ. II 77/33). Construcţii: E întunerec = fr. il fait sombre; se face întunerec = se întunecă. Intunerecul e des, nepătruns, atât de mare, încât «să-l tai cu cuţitul» s. «să dai cu degetele ’n ochi» (herz.-gher. m. iv 206), iar când e complet, e întunerec besnă (s. v.). Enturerek = tenebrae. ANON. CAR. Şi puse în-tunearecu (= untunearecu COR2.; ceaţă DOS.; prămracu hur.) cuperemântul său. PSALT. 25/12-14. Şi lumină întru untunearec luminâ şi untunearecul el nu-l prindea. CORESI, ap. CCR. 13. Nuor şi untunearecă denprejurul lui. id. PS. 266. Şi eră întunearecu spre (= peste) adânc. palia (1581), 13/2. Lumina să grăbiiâ să lumi-neaze la ’nlunearece. DOSOFTEIU, V. s. 1762. întru
v. întunecă
Întunerec
- 845 -
1NŢURĂ
'nturearecul de{a) afară. cuv. D. BĂTR. II 122. Noaptea cu tntunerecul trece. LET. II 253/13. Pe poarta întunerecului îl băgâ (= îl omora), cantemir, ist. 80. în tntunerecul nopţei... Leoaica... goneşte pe ciuta, konaki, p. 269. Noaptea se înfăşură cu cel mai adânc întunerec. MARCOVICI, C. 7/20. îmbrăcat într'untunerec, neavând raze deloc. pann, E. ii 10. Peste unde şi ’n tărie tntunerecul domneşte, alexandrescu, M. 17. îmbiau rătăcind pHn întunerec. BĂLCESCU, M. v. 393/22. Pierdut în întunerec... fără stele... Eu văd tn nori... icoana vieţii mele. alecsandri, P. I 194. Doarme tânăra nevastă în mocnitul întunerec şi cu faţa spre fereastă. eminescu, P. 192. întuneric se arată. id. 222. întunerec şi lumină (titlul unui volum de novele de) brătescu-voineşti. Măcar că e aşă de întuneric, deosebesc tare bine firele de mac din cele de năsip. creangă, p. 263. Noaptea eră întuneric besnă. ispirescu, L. 64. Se făceă întunerec pe pământ, id. U. 43/17. Eră o besnă (întunerec), de nu-ţi vedeai nici mâna. reteganul, IV 75/-25. Loc. adv. Pe (s. la) întunerec = când e noapte, când nu se vede. Pot să-ţi aleg una şi noaptea, pe 'ntunerec. creangă, p. 162. La întunerec nici o faţă mai frumoasă, că toate dă o potrivă. I. GOLESCU, ap. zanne, p. viii 107. Noaptea, pe întuneric, să nu te uiţi îndărăt, căci vei rămâne cu gâtul strâmb. ŞEZ. iii 47. Se înţelege ca Niţă cu tată-său pe întunerec = de loc. A fi întunerec în pungă, arată lipsă de bani. zanne, p. v 526. Punga plină de întunerec. GORJAN, H. II 5. A i se îace cuivâ întunerec (s. negru) înaintea ochilor = a nu mai vedeâ de supărare s. de mânie mare. Cf. zanne, p. II 260. || Fig. (mai ales cu privire la stai ea înapoiată de cultură a cuivâ) întunecime, obscuritate. Te voiu trimite se deschidzi ochii loru, cumu se tntoarcă-se de întru întorearecu (de în tune are ce n. testament 1648; de la întunearecu biblia 1688) în lumiră. COD. VOR. 78/3. Să ne întoarcă de întunearecu cătră lumină. CORESI, ev. ii/22. întuneareculu neştiinţei. ib. 45/u. Duhurile viclenirii ceale împăclate şi pline de întunearecc. mineiul (1776), 1182/2. Acel în-tunearec şi neştiinţă, p. MAIOR, IST. 252. Călugării răspândiră întunericul. C. NEGRUZZI, i 202. Vă credeaţi îndrituiţi de a păcătui şi de a mâr-şăvi lumina cerească cu faptele întunericului. I. negruzzi, v 338. întunerecul, semnul neştiinţei. ZANNE, P. VIII 107. II Spec. Besna, umbrele iadului; infern. Qenarul eră creştin şi puterea lui nu erâ în duhurile întunerecului, ci în Dumnezeu. eminescu, N. 15. (în blesteme) Bată-te întunerecul să te bată, adică besna iadului. CREANGĂ, P. 330, cf. CREANGĂ, GL. || Poetic. Umbră. Verdele întunerec al grădinilor. EMINESCU, N. 57.
2°. (f şi regional şi azi; după paleosl. alături de «obscuritate» unde cuvântul însemnează şi «myrias, n-umerus infinitus») Zece mii (ca simbol pentru) mulţime, număr foarte mare, infinit, miriade, puzderie, negurime, negreaţă, întunecime. Şi aflară cinci înturearece (cincizeci de mie N. testament 1648; cincizeci de mii biblia 1688) de argintu. COD. VOR. 6/u. Ca întru întunea-rece miei graşi, aşă să fie comăndarea noastră între tine astăzi. CORESI, PS. 433. Şi judecătorul nefăţarnic va şedeă şi untunearece de îngeri fără de număr slujindu-i. id. EV. 27/l5. Eră strânse cărţi într'însa: trei întunere(a)ce şi trei mii. moxa 380/Io. D[u]m[ne]dz[ă]ul îngerilor;... celuia... ce-i slujesc întunearece de întunearece de îngeri, varlaam, C. 942. Pre aceasta cu ’ntunearece de trudă
o	adusă la D[u]mn[e]dzău. dosofteiu, V. S. 682. Vor fi mai mulţi, întuneric de oameni, şi or bate pe Saşi. let. II 392/3. întunearece de păcate. mineiul (1776), 1962/2. N'au pogorît din cer în-tunerece şi mulţime de îngeri, antim, p. 2/s. Au
lăsat Radul lu Alecsandru fiiului său, un milion sau întunerec de galbeni sau ducaţi. şincai, HR.
iii	16/8. Nefricosul a găsit în pivniţă întunerece de bani. COM. SAT. V 112. întuneric de lume = lume foarte multă, pamfile, văzd. întuneric de prune — negurime de prune, bişag, berechet de prune, ciauşanu, v. II.
II.	t Adj. m. (Nu pare a fi o urmă a adjectivului latin tenebricus, -a, -um, ci, mai degrabă, din funcţiunea predicativă, întunerec, considerat ca adverb, a putut trece la funciţunea atributivă considerându-se ca adjectiv; rar) întunecos, obscur. El eră la mare închisoare..., la loc întunerec. LET. iii 200/a.
[în sensul I 1°, pluralul e neobicinuit. | în regiuni rotacizante: înture(a)rec. | Şi: întuneric s. a.; (cu asimilare vocalică) untun6rec f (în regiuni rotacizante: untureărec f) s. a.; (mai ales după prep. în, din, prin întru) tunâ(a)rec (în texte rotacizante ture(a)rec) f s. a. Să lumineze ceia ce şed înlru tunerecu. PSAL. SCH. 525. Blagosloviţi Domnul, lumina şi tunereculu. ib. 520. Şade in tunearecu. MOXA, . 385/31. Să duce din lumină în tunearecu. VARLAAM, C. 13/j. Prin tunerec, încoace şi încolo orbecăind... CANTEMIR, IST. 155. Să nu şază prin tuneric. let. iii 221/27. | Derivate: (+ întunecime) întunerecime (întunericime) s. f. = întunecime, eclipsă. Petrecerea mi-i plăcută întru întunerecime. KONAKI, P. 104. Folosindu~se de liniştirea şi de întunericimea nopţii... marcovici, C. 20/14. Mai nainte de revărsatul zorilor, înlru întunerecimea nopţei... drăghici, R. 163. Se crede că numai în timp de eclipse (întunerecimi), mănâncă vârcolacul luna... PAMFILE, D. 192; — (întuneceală) întunereceâiă (întunericeâlă) s. f. = întunerec. Şi mă miram, dară nu mă pot domiri nici azi, cum nişte brazi de voinici să se mulţămească cu cătuşili, cu lanţurile, cu'ntuneri-ceala... jipescu, O. 93; ■— (+ întunecos s. din lat. tenebricosus, -a, -um «întunecos») întunerec6s (întuneric6s), -oâsă adj. = întunecos. întunere-coasă pădure. GOLESCU, î. 51; — (+ întunecă s. din lat. tenebrico, -are «a (se) întunecă») întunerecâ (în texte rotacizante: înturerecă) vb. I, (mai rar) întunerec! (întuneric!) vb. IVa intrans. şi refl. = a (se) întunecă. Trimease întunearecu şi întune-recă (: întunecă HUR.) psalt. 220/13. în-tune(a)recă-se şi se posomoraşle ceriul. CORESI, ap. CP. 393. întunearece-se (:obscurentur) ochii lor. id. PS. 180. Dar întunerecându-se, nu văzură că lumina inelului... reteganul, p. II 15-20. Apoi tn seara spre sfântul Dumitru, când începe a se întunerecl... MUSCEL 87. Se întunericise de tot. VISSARION, FL. 230. Cf. RĂDULESCU-CODIN, î. 151; PAMFILE, S. T. 64. O întunericit = s’a făcut întuneric, o întunecat. VASILIU, P. L. 259; (cu part. - adjectiv) întunerecât (întunerecit, în-turerecăt GCR. I 54), -ă = întunecat; (şi cu abstractele) întunerecâre (întunerecire) s. f., întunerecât (întunerecit) s. a. = întunecare, întunecat.]
—	Din lat. tenebricus, -a, -um «întunecos» (substantivat, ca germ. das Dunkel, it. l'oscuro etc. şi influenţat în prefix şi în fonetism de întunecă),
ÎNTUNERECÂ vb. I.
ÎNTUNERECEÂIi S. f.
INTUNERECI vb. IVa
ÎNTUNERECIME S. f.
ÎNTUNERECOS, -OÂSÂ adj.
ÎNTUNERIC S. a. (ş. d.)
ÎNTUNERIC* Vb. IVa
ÎNTUNICÂ vb. I v. întunecă.
INŢURÂ s. f. (Bot.) v. ghinţură.
v. întunerec.
ÎNTURBURÂ
- 846 -
ÎNTURNÂ
Inturburâ f vb. I v. turbură.
INTUREÂ s. f. (Bot.) = ghinţureâ (Oentiana lutea şi punctata). PANŢU, PL.
—	Derivat din inţură, cu suf. dim. -eâ.
ÎNTUBUOCÂ vb. I )
ÎNTURLUCÂ vb. ia ) v- Î OlOC ‘
ÎNTURLUÎ vb. IV. Relabourer. — (Sălaj) A ară a doua oară. CABA, Săl. [Prez. ind. întior-luiu. ib.]
—	Cf. ung. tdrălni «a şterge, a da la o parte».
ÎNTURMÂ vb. I. Rassembler; riunir, s'agre-ger.—(Rar ) A adună, a împreună, a uni, a strânge laolaltă făcând o turmă; a primi în trupă, în societate. costinescu, BARCIANU. [Abstract: înturmâre s. f. BARCIANU.]
—	Derivat din turmă, cu pref. în-.
ÎNTURMENTÂ vb. la v. turmentâ.
ÎNTURNÂ vb. I. 1°. Retourner, revenir en arriăre, s’en retourner. Faire revenir, ramener. 2°. Renverser. 3°. Retourner. 4°. Tourner; se tourner. 5". Revenir, 6°. Rendre. 7°. Faire retomber sur. 8°. ArrUer. 9°. Revenir â. (întrebuinţat mai mult în literatura veche şi în Moldova, dar şi prin Ardeal şi Banat; une-ori complinit prin înapoi s. acasă).
1.1®. (Despre fiinţe; fig. despre vânt, apă curgătoare, etc.) A se întoarce, a reveni, a se îna-poiâ. (Intrans.) Întoarnă la chilie-ţi. DOSOFTEIU, v. s. 832. Pe drum mi-l porneă. Pe drum lung şi lat, Napoi n’a ’nturnat. MARIAN, I. 176. Întoarnă înapoi, că nu eşti bine gătată ( = gătită). reteganul, p. in 13/35. Şi din ei nu ’ntoarnă nime. id. TR. 48/20. Badea mere, badea ’ntoarnă... jarnîk-bârseanu, d. 53. Că tu, cănd vei înturnâ, Vei fi alb. hodoş, P. P. 226. (Refl.) Turnâ-se-vor păcătoşii întru iad. CORESI, PS. 20. Nu se vor turnă, până nu vor dobândi cetatea. MOXA, 3 7 6/24. Să se întoarne înapoi let. I 181/18. Vindeau... numai pe la bâlciuri şi se înturnau îndată, uricariul, I 183/ls. El acum se întoarnă acasă, drăghici, r. 14. După ce am primit această scrisoare, m’am înturnat înapoi. I. IONESCU, M. 5. Incălecând, se înturnă la palat. c. NEGRUZZI, i 149. Rămăiu aici până la noapte, cănd s’a înturnâ împăratul de la vânătoare. CREANGĂ, p. 97. Să se întoarne de unde a plecat. RETEGANUL, P.
V	38/,8. Când m’oiu înturnâ acasă. SBIERA, P. 147/10. Iar Sârbul se tot duceă... Apoi vesel se ’nturnâ, La Sultan de se ’nchină. alecsandri, P. P. 108. Doar loan se ’ntoarnă iară. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 155. De la raiu că mă luai Şi ’napoi mă înturnai. marian, SA. 12. Tot aştept doar s’a ’nturnâ Badea mieu de undevâ. DOINE, 149/8. La maică-sa s’o ’nturnat. MÂNDRESCU, L. P. 176/2i. Şi năpoi să înturnă. Mâinile ’n sânu-şi (ipâ. alexici, L. p. 161 /21. înturnăndu-se mirii de la cununie, gorovei, CR. 97. (Fig.) Care să întoarnă odată de la păcat, să nu se mai întoarne [iar la el], popa ioan D. vinţi (a. 1689), ap. GCR. I 285/22. || Trans. (=fact.) A face pe cinevâ să se întoarcă, să vină înapoi, să revină, a întoarce (din drum s. de la cevâ). Turnatu-ne-ai... înapoi (: avertisti nos retrorsum), lângă dracii noştri. CORESI, PS. 115. Dumnezeu să-ţi ajute, ca să te întoarne cu bine şi să ne aduci de mâncare, creangă, P. 20. Suflă, Daamne-un vânt, Suflă-l pe pământ..., Mândra să-mi întoarne. ALECSANDRI, P. P. 189. (Fig.) Domnul... toarnă rău dracilormiei (= averte mala inimicis meis). CORESI, PS. 140. Gândul mieu pe unde-aleargă... Numai puiul dac’ar vrea, ca vântul l-ar înturnă. SEVASTOS, C. 84/,.
2°. (Complementul e un obiect, un corp). Trans. (refl. = pasiv). A întoarce, a aşeză cu josul în sus. Sămânţa... se întinde în pături subţiri, se întoarnă des... I. IONESCU, C. 120.
3°. (Despre un vehicul) Trans. A întoarce, a-i da direcţia opusă. Decât după un ciotolog, Să-mi întoarne caru ’n stog. Mai bine [mă mărit] după-un sărac... reteganul, ch. 60.
4°. (Subiectul e o fiinţă, complementul o fiinţă s. o parte a corpului) Trans. A întoarce, a da o poziţie opusă, a învârti, a suci într’o parte; a se întoarce cu...; p. ex t. a îndreptâ (în altă direcţie). înturnă ochii şi zări ac&le patru, capete spăriate. c. NEGRUZZI, I 78. De ce taci, cănd fermecată Inima spre tine’nlorn? eminescu, P. 152. li veneă mereu să ’ntoarne capul. I. TEODOREANU, M. II 202. li înturnai spatele, marian, SAT. 66. De mâni a luat-o, După Soare a ’nturnat-o. id. V. 67. | Refl. (Despre om) Ase întoarce (adresându-se) către cinevâ s. de pe
o	parte pe alta. Se înturnă cătră boieri şi zise... C. NEGRUZZI, I 148. E bolnavă..., încât nici,înturnâ de pe o lăture pe alta nu se poate, de nu vor înturnâ-o alţii. RETEGANU, r. i 24/81.
5°. (Complementul e omul; subiectul: iubirea,
o	suferinţă, etc.) A întoarce, a-i reveni cuivâ. a-1 cuprinde din nou, a recidivă. Al patrulea an de cănd te tot întoarnă [boala], CONTEMPORANUL, VI, voi. I 490. Dragostea mă ’ntoarnă iară. JARNÎK-BÂRSEANU, d. 9. # Mă întoarnă inima = îmi vine, simt nevoia să... Iar m&’ntoarnă inima, Ca să-ţi spun d’o vorbă grea. bibicescu, p. P. 97.
6°. (Complementul e o sumă de bani, un lucru amanetat, un împrumut, o cumpărătură) Trans. şi absol. A întoarce, a da îndărăt, a îna-poiâ, cf. achită. Aprumută păcătosul şi nu toarnă (: non solve t). psal. SCH. 113. Să’n-toarne ce au cumpărat. MOXA, 362/10. Mi-am întor-natu zălojagul înapoi (a. 1715). STEFANELLI, D. C. 26. Eu puteare n’am avut să-i întorn banii. BUL. COM. IST. V 165.
7°. (Complementul e un farmec) Trans. A întoarce, a face să cadă asupra celui care l-a făcut. Înapoi întornu-i faptul înfocat. TEODORESCU, P. P. 373b.
8°. (Despre anumite boale) Trans. (refl. = pasiv). A opri în desvoltare, a curmă. Trântitura se întoarnă, dacă se calcă în udul unui cal. GOROVEI, CR. 468.
9°. (Despre o vorbă, un subiect) Trans. A aduce din nou, a reveni (asupra celor spuse); (refl. = pasiv) a veni iarăşi. Despre aceaste se va înturnă vorba şi mai încolo. P. maior, ist. 35.
[Se conjugă: întorn, întorni, întoarnă, înlur-năm... \ Şi: turnă f vb. I; întrunâ vb. Ia. Mă întrunez — mă întorc, întorn, rătăcesc de la credinţă, lege. pamfile, j. I | Adjective: în-turnăt (turnât, cu negativul ne(î)nturnat = de la s. de pe care nu te mai poţi întoarce; care nu trebue restituit), -ă = întors, înapoiat. Enturnat = conversus. Darurile naintea nunţii sânt ne-înturnate. îndreptarea legii, ap. TDRG. S’au dus toţi şi s’au dus toate pe o cale ne ’nturnată. eminescu, P. 177. Boii de la roate: Coarnile ’n-tumate. mÂndrescu, l. p. 217/10. Am un sac plin de mac, Şeade cu gura ’nturnat (= Coşul). gorovei, cr. 106. Înturnat de la ţâţă = (copil) care, după ce a fost înţărcat, este lăsat iarăşi să sugă. ib. 136. (Substantivat) Înturnat (Cul.) = smântână fiartă cu unt, în care se dumică păne de grâu (jud. Sibiiu). Com. V. LAZAR; — înturnătâr, -oâre = care întoarnă. | Abstracte: înturnâre s. f. = întoarcere, venire înapoi (LB.), revenire, înapoiere, dare îndărăt (LB.); fig. f pocăinţă. Enturnare = conversio. ANON. CAR. Cu credinţă direaptă, cu înturnâre [scil. de la lucruri
INTURNAT
— 847 -
INUZABIL
rele, de la păcate] deplină şi cu îmbunare vieţii. propovedanie (a. XVII), ap. GCR. I 142. După înturnarea sa, neavând ce face, intră in serviciu.
C.	NEGRUZZI, I 110. Înturnarea primăverii, id. 115. Ciocârlii şi ganguri tn veselă sburare, în jur cântau pe ramuri a verii îţrlurnare. I. NEGRUZZI, II 128. Brotăcelul cântă vesel înturnarea zilelor calde. ODOBESCU, III 77/16; — înlurnât s. a. = întoarcere, înapoiere, revenire; (Med. pop.) vărsătură (germ. «Erbrechen». molnar-piuariu, ap. DR. IV 389). Enturnat = conversio. anon. CAR. Pe calea care-ai plecat, Nu-i nădejde de ’nlurnat. marian, î. 281. Cf. jarnIic-bărseanu, d. 129; doine, 102/19. La vânt,'.la preumblat. Vine vremea de ’nlurnat. TEODORESCU, P. P. 83b. A merge pe înturnate — a merge, dar a se întoarce în curând. Ştiu eu... unde mergi tu, răspunse bătrâna, dar du-te, du-te, că pe ’nturnate mergi tu. reteganul,
iii	12; ■— înturnătoâre (turnătoâre) s. f. = întoarcere, înapoiere, restituire. Satele... s’au rânduit să dea tnturnătoare, iarbă de livade, Stoene-ştilor (a. 1727). IORGA, S. D. XIV 274.]
—	Derivat din turnă, cu pref. în-.
INTURNÂT s. a. (Med. pop.) şi s. m. (Cui.) v. înturnâ.
înturnâtoâre s. f. v. înturnâ.
ÎNTURTURÂT, -A adj. Couvert de glagons.— Acoperit cu ţurţuri. Şăd tn ramuri îmbrăcaţi Şi’n ţurţuri înţurţuraţi (Tutova). Graiul I 414.
—	Participiul-adjectiv al unui verb (neîntrebuinţat) înţurturâ (cf. ţ u r ţ u r â), derivat din ţurţur, cu pref. în-.
înu- v. iinretr —
INUMAN, -Ă adj. Inhumain. —Care nu este uman, neuman, neomenesc, p. ext. barbar, sălbatec, crud, feroce, fără milă. Părinţi inumani. I. NEGRUZZI, III 324. Un sforăit inhuman...
C.	petrescu, î. II 145. [Scris şi rostit şi: inhu-mân.]
—	N. după fr. (lat. inhumanus, -a, -um, «idem»),
înumărâ vb. I v. număra.
IMUNDĂ vb. Ka). Inonder. — Intrans. (Despre apa unui râu) A ieşi din matcă şi a se revărsă peste maluri, «a se vărsă înflându-se». I. GOLESCU, C. I 30. Pluteau rădăcini, bucăţi de garduri împletite.., unde puhoiul a inundat. C. petrescu, I. II 174. || Trans. (Despre apa unui râu, fig. despre un mare număr de oameni) A acoperi o întindere de pământ revărsându-se, ieşind din matcă peste maluri, a se (re)vărsâ, a în-necâ, 'a potopi. Neamurile barbare au inundai România, c. NEGRUZZI, I 267. | P. ext. (Despre lacrimi, sudoare, vin, lumină, umbre, etc.) Audă, a muia din belşug, a scălda, a acoperi cu cevâ din abundenţă, ca şi cum s’ar revărsă un potop de..., a năpădi, a copleşi, a veni în număr mare. Vin (lacrimile:) ca roua dulce de’nund' al meu obraz. c. negruzzi, ii 20. O sudoare rece îmi inundă fruntea. id. I 210. Am să inund camera sub valurile elocinţei mele. ALECSANDRI, T. 1733. Lacrimile o inundară, eminescu, N. 76. Mănuţele şi braţele ei albe şi goale... el le inundă cu sărutări, id. ib. 63. Noaptea inundase pământul, id. ib. 22. Vreau tonuri dulci s’inunde duios sufletul mieu. i. NEGRUZZI,
II	176. Cuvintele le ’ngheţau pe buze..., tăcerea îi inundă. VLAHUŢĂ, D. 255. Cine e acela care profită din intensul comerţ de fructe exotice, aduse aci, să inunde piaţa? A. pecetaru, CURENTUL,
III	(1930), 24 Sept. [Prez. ind. iniind şi inundăz.
| Adjectiv: inundât (cu negativul neinundat), -ă = (despre pământ) acoperit de apă, peste care s’a revărsat apa (unui râu, fluviu), înnecat, po-
topit; (subiectul fiind nisipul, spuma, sudoarea, etc.) acoperit peste tot, udat, muiat din belşug, scăldat, năpădit, copleşit. Călăreţul îşi îndeamnă calul inundat de spume, alecsandri, p. iii 151. D'o rece sudoare eram inundat. ALEXANDRESCU, M. 41. Umere inundate de plete, eminescu, N.
69.	Poporul român... se.află inundat sub formele... civilizaţiei apusene. MAIORESCU, CR. II 102. Sate întregi, cu biserici cu tot, sânt inundate astfel, nu de apă, ci de nisip, mehedinţi, g. i 144. Satele sânt inundate... de nenumăraţi voiajori tn ale democraţiei. GOGA, ţ. N. VI 1266; — (< fr. inondable) inundabil, -ă (despre un teren) = care este supus revărsărilor de ape, care poate fi inundat. Regiune inundabilă. | Abstracte: inundare s. f. = acţiunea de a inundâ, înnecare, revărsare, acoperire cu apă (lacrimi, nisip, etc.); — (< fr. inon-dation) inundaţie, (rar) inundaţiune s. f. = revărsare de ape, înnecare, p. ext. apele revărsate, cf. p u ho i u, p o t o p. în anul acesta au fost mari inundaţii.]
—	N. după fr. (lat. inundo, -are, «idem»),
INUNDABIL, -Ă adj. 1
INUNDAŢIE s. f. | v. inundă.
INUNDAŢItJNE S. f. J
ÎNUNÎ f vb. IVa v. întruni.
inu'ntru adv. v. înăuntru.
INUPER s. m. (Bot.) v. innipor.
îîVURGHIsf f vb. IVa v. urghisi.
ÎNURZICÂ vb. I v. urzică.
inuşor s. m. (Bot.) )	. 2
INtTŢÂ S. f. (Bot.) J v- in '
INUTIL, -Ă adj. Inutile. Inutilement. — Care nu este util, de nici o treabă, de nici un folos, care nu e bun, care nu serveşte la nimic, n e u t i 1, nefolositor, netrebuincios, netrebnic; (adv.) fără folos, în zădar, degeaba. Se pare a fi... o lucrare inutilă care nu poate da nici un rezultat practic, odobescu, ii 321. Cf. MAIORESCU, D. III 331. E inutil să se mai spuie căt de burlescă e această poezie uşoară... IORGA, L. II 488. Cercetarea celorlalte argumente devine tn acest caz inutilă. C. GIURESCU, BUL. COM. IST.
II	157. [Accentuat rar, (după latineşte) şi: inti-til, -ă. | Verb: (neîntrebuinţat) inutilizâ vb. I = a face ca cevâ să fie s. să rămână inutil, fără întrebuinţare, (mai des part.-adj.) inutilizât, -ă = nefolosit, neîntrebuinţat. Energiile inutilizate. C. PETRESCU, R. DR. 181.	|	Adjectiv:	inuti-
lizabil, -ă = care nu se poate utilizâ, întrebuinţâ, folosi. Nu le va puteâ restitui decât... inutilizabile. C. PETRESCU, CURENTUL, 1930, 29 Noembrie.
| Abstract: (<• fr. inutiliti) inutilitate s. f. = lipsă de utilitate, de folos, zădărnicie; lucru (vorbă, faptă) inutil, de prisos, zădarnic. Scrăşneă de inutilitatea deşertei lui revolte, vlahuţă, d. 172. în prelucrarea lui Nicolae Costin întâlnim toate confuziile, toate contrazicerile, toate inutili-tăţile introduse de Simion... IORGA, L. I 88.]
—	N. după fr. (lat. inutilis, -e, idem.)
INUTILITATE S. f.
INUTILIZÂ vb. I
INUTILIZABIL, -Ă adj.
INUZÂbil, -Â adj. Inusable. — (Franţuzism) Care nu se uzează, nu se strică prin uzare. Copiii vor primi cadou punctele lui Wilson imprimate pe carton inuzabil... c. petrescu, curentul, 1931, 11 Ianuarie.
—	N. după fr.
v. inutil.
INUZITAT
- 848 -
ÎNVĂLMĂŞI
inuzitât, -Ă adj. Inusitâ.— Care nu se uzitează, nu se întrebuinţează, nu se foloseşte, neuzitat, neobişnuit, neîntrebuinţat, nefolositor. Această risipă de mingi... dovedeă că cel puţin unul dintre jucători aveă lovituri in'uzitate. I. TEODOREANU, M. II 253. Expresiune inuzitată, cuvânt inuzitat.
—	N. după fr. (lat. inusitatus, -a, -um, din in-«ne» şi usitatus «întrebuinţat»).
ÎNVĂCSÎ vb. 1 Va v. văpsi.
INVADA vb. I. Envahir. — Trans. A năvăli, a intrâ într’o ţară cu armată, pustiind şi prădând, a călcâ (IV 3°), a cotropi. Duşmanii au invadat ţara. | P. ext. (Despre lăcuste, burueni, etc.) A veni, a se întinde în număr mare, a năpădi, a năvăli.
—	N. din lat. invado, -Sre, «a intrâ în..., a atacă». Cf. invazie.
ÎNVĂIEGI vb. IVa. Fouler (un tissu).—Trans. (Despre ţesături) A pune în piuă («văiagă»), spre a se bate şi a se netezi. Moara unde se bate tor-sătura din lănă se numeşte văiagă (de la cada în care se pun cioarecii şi se întorc de apă, adecă se învăegesc). H. xvm 143. O moară, în care se învăigesc (învârtoşază, netezesc) ţesăturile (pănura, cioarecii) ţesute din lână se numeşte văiagă. LIUBA-IANA, M. 104. [Şi: învăigl vb. IVa.]
—	Derivat din văiagă, cu pref. în*.
ÎNVĂIGÎ vb. IVa v. învăiegi.
învăiebă f vb. Ia v. văierâ.
Învălătuci vb. IVa. p. Enrouler, entortiller autour. 2°. Trâbucher, s’enchevUrer. — (Mold. cu Bucov.).
1°. T r a n s. şi r e f 1. A (se) înfăşură, a (se) încolăci, (despre fire) a (se) depănă în jurul unui obiect, formând un (mic) ghem s. boţ; (despre pânză) a (se) face val (GOROVEI, CR.). Tatăl mieu... trii peri din cosiţa-i zmulgăndu-i, unul la grumazi, altul la braţe, iar al triilea la mijloc îm[i] învălătuci. CANTEMIR, IST. 289. [Smocul de in] se învălătuceşte pe deget. I. IONESCU, C. 154. Fetele învălătucesc fiecare crenguţă cu aceste şiraguri de cucoşei cu poame. SEVASTOS, N. 154/20. Învălătuceşte struna pe deget şi o face ghemuşor. id. 5/25. Se împodobeşte un brăduleţ mic cu fire de lănă boită, învălătucind crengile. ŞEZ. I 39/30. Păru’ îl scarmână în mâni, formează mai multe pale (pături). Pătura... o învălătuceşte formând un mic boţişor. ib. II 62/le. | Fig. Aşişderea de vacul cel fericit şi de lipsa oamenilor cu care ne învălătucim. N. COSTIN, ap. GCR. II 9/33. Crijmete care se învălătucesc împrejurul luminilor. GOROVEI, CR. 324.
2°. Refl. A se înfăşură, a se încurcă, a se împiedecă (în mers). Când minţile de spaimă se uluesc, atuncea şi picioarele a fugi se împiadecă, şi în toate ierbşoarele se învălătucesc, cantemir, IST. 194. Istoria din sine chiară şi curată iaste, însă cu tâlcurile... mai mult înnecăndu-să şi în-vălătucindu-să... slobod să umble (precum noi socotim) nu va puteâ. id. HR. 396/12.
[Şi: vălătuci vb. IVa. DICŢ. | Adjectiv: învălătucit (vălătucit), -ă = înfăşurat, încolăcit, făcut val; (despre persoane) înfăşurat bine; fig. încurcat, obscur, încâlcit. Învălătucite cuvintele hrizmosului tău ce vor să însemneze, aevea să-mi spui te poftesc. CANTEMIR, ist. 143. Plecară toţi..., unul numai cu un şal, în spate..., alţii... învălătuciţi în oghialuri. I. NEGRUZZI, ap. TDRG. Nu trecti, mult şi’n lumină răsări muşamaua învălătucită. dunăreanu, CH. 51. Se descântă luând o bucală de petică, învălătucită în formă de învâr-
tită. şez. I 83/a. Pânză învălătucită = făcută val. gorovei, cr. | Abstract: învălătucire s. f., învălătucit s. a. = înfăşurare, încolăcire; învală-tucitiiră f s. f.= încurcătură, încâlceală. Din toate tnvălătuciturile îi descurcă, cantemir/ ist. 51/ls.]
—	Derivat din vălătuc, cu pref. în-.
Invălătucitubă f s. f. v. învălătuci.
învălcinăt, -Ă adj. Cuvânt cu sens neclar într’o poezie populară: Prin grădină se uită, Doi trandafiri că-mi zăreâ, De mijloc învălcinaţi. De vârfuri apropiaţi, Tocmai zău ca nişte fraţi. şez. xiii 153. — Cf. învalge.
Invălge vb. III. Cuvânt cu sens neprecizabil într’o colindă din Muscel. Poate însemnează «a întoarce (oile)». Pe câmpul cu florile. Florile dalbe, Paşte-un cioban oile, Florile dalbe, Şi le paşte şi le’nvalge. RĂDULESCU-CODIN, L. TR. 63. —_ Cf. î n v ă 1 c i n a t.
învăli vb. IVa ş, d. v. înveli ş. d.
INVALID, -Ă adj., subst. Invalide. — Care nu este valid, neputincios, care nu (mai) este în stare să muncească; spec. (şi subst., despre un soldat s. ofiţer) care, din cauza rănilor primite s. a infirmităţilor, nu mai poate servi, cf. i n-firm, schilod, beteag, mutilat. Amo-riu,... na-ţi şi arc, na-ţi şi săgeată... căci la invalizi ca mine ele nu se mai cuvin, konaki, p. 226. Vn vesel şi spirituos invalid al vânătoriei. odobescu, iii 127. Invalizi ai travaliului, ionescu, d. 339. Invalid de războiu. [Derivat: invalidă vb. I (Jur.) = a luâ validitatea unui act, a anulă, a infirmă; spec. (despre alegerea unui deputat s. senator s. despre deputatul s. senatorul însuşi, în opoziţie cu v a 1 i d â) a declară nulă (alegerea), din cauză că n’a fost făcută în regulă. Guvernul să invalideze hotărîrile Camerelor, maiorescu, D. I 322. Camera a şl validat alegerea d-lui I. Nădejde... dar pe a d-lui V. G. Morţun... a invalidat-o. id. ib. IV 129. Deputatul a fost invalidat; — (cu p a r t. - a d j e c t i v) invaliddt, -ă = (spec. despre o alegere s. un membru al Parlamentului) declarat nul, anulat, cf. infirmat. Nici o alegere nu poate fi invalidată decât cu două treimi din numărul membrilor prezenţi. PRE-TORIAN, DR. C. 29. Cf. MAIORESCU, D. III 221;
—	(şi cu abstractul) invalidare s.f. = acţiunea de a invalidă, de a declară nulă (o alegere). Conchid la invalidare. MAIORESCU, D. II 119. Orice motive s’ar fi dat în secţiune pentru cererea invalidării... nu s’ar puteă totuşi şterge impresia generală, id. ib. IV 128; — invaliditâte s. f. (Jur.) = lipsă de validitate (a unui act), cf. nulitate.]
—	N. după fr. (lat. invalidus, -a, -um, din in-«ne»- şi validus, de la vaiere «a fi în putere»).
v. invalid.
v. învălmăşi.
INVALIDĂ Vb. I |
INVALIDITÂTJE S. f. J
ÎNVĂLMĂŞĂ vb. Ia
ÎNVĂIiMĂŞĂG S. a.
ÎNVĂLJIĂŞĂTiĂ S. f.
ÎNVĂLMĂŞEĂLĂS.f.
ÎNVĂLMĂŞI vb. IVa. Se meler, se confondre, se brouiller. S’embarrasser. —Trans. şi refl. A (se) amestecă de-a valma, a pune s. a aruncă claie peste grămadă, a pune s. a ajunge unul peste altul, în neorânduială, în confuziune. Morile vuesc... învălmăşind în spiţele roatelor talazurile albite de spumă, delavrancea, ap. CADE. Luptătorii se învălmăşesc şi cad unii peste alţii, vlahuţă, ib. [Mihaiu] îi învălmăşi şi îi puse pe fugă. ISPIRESCU, u. 59/21. || P. ext. A (se) încurcă, a (se)
ÎNVĂLMĂŞIE
— 849 —
Învălui
ului, a (se) zăpăci, a (se) turburâ. O, tiimic nu te învălmăşaşte pe tine! C. NEGRUZZI, I 153. Motoc, care se învălmăşeă în vorbă. id. 153. [Şi: vălmăşi vb. IVa. Văd... tinerimea cea crudă şi neajunsă în vârsta sănătăţii... vălmăşindu-se şi în tot chipul sucindu-se<fpiSCUPTîSCV, 0. 1. [Prea marile îngăduiri] îngreuiază şi vălmăşesc (= strică) bunul obiceiu. id. 41; învălmăşii vb. Ia. In inima lui acum, alte năzuinţi, alte idei se învălmăşază. nădejde, ap. TDRG. | Adjectiv: (învălmăşit (rar: învălmăşât, negativ:'ne(î)nvălmăşit),-ă = amestecat de-a valma; încurcat, dezorientaţi zăpăcit, buimăcit, confuz. Dorm ori sânt învălmăşit? pann, p. V. iii 132. Capii îmbiau învălmăşiţi, fără să ştie ce să facă. BĂLCESCU, M. v. 158. Acest răvaş e pentru tine, zise lliescul învălmăşit. C. NEGRUZZI, i 22. Costin [învălmăşit)-, de mult nu l-am văzut. i. negruzzi, iv 169. Oricât de învălmăşată se pare a fi. cestiunea mănăstirilor închinate... ODOBESCU, II 6; cf. III 145/,. Mintea-mi arde ’nvă'lmăşită. VLĂHUŢĂ, p. 83/a; — (în)vâlmăşit6r, -oâre = care învălmăşeşte.
| Abstracte: (in)vălmăşire s. f., (în)vălmăşit s. a. = acţiunea de a învălmăşi; încurcătură, dezordine, zăpăceală, buimăceală. O necurmată a minţei vălmăşire. C. negruzzi, II 210/19;—(în)văl-măşâlă ((în)vălmăşeâ!ă) s. f. = amestecătură de-a valma, forfoteală în desordine a unei mulţimi care se înghesueşte s. circulă zgomotos şi îmbulzindu-se ; neorânduială, încurcătură, zăpăceală, buimăceală, turburare, confuziune mare. Grijile aduc învăl-măşala duhului, marcovici, D. 198. Ne găsim într’o mare vălmăşeală. C. NEGRUZZI, I 347. [Consoanele duble] sânt numai o învălmăşeală şi
o	greutate la învăţarea gramaticei, id. 348. Ne-mulţămirile acestea sânt cauza învălmăşelilor şi a neliniştei. I. IONESCU, M. 146. 1 nvălmăşala lumei. VLĂHUŢĂ, N. 8. . Se duceâ la Bucureşti, unde e lume multă, învălmăşeală mare. slavici, N. ii
248.	Scoase calul din nomol şi în învălmăşeală se strecură binişor, ispirescu, L. 249; — (în) vălmăşag s. a. (dial. [în)valmaşag; plur,-şaguri) = învălmăşeală, valmă, confuzie, gălăgie, zgomot produs de învălmăşeală. In Roma eră mare vălmăşag şi turburare. BELDIMAN, N. P. II 105. Romii... aude pretutindenea ■ strigări şi vălmăşag, id. ib. 85. Vălmăşagul războaielor. C. NEGRUZZI, i 264. Mult învalmaşag şi ameţală a nenumăratelor slugi. RUSSO, S. 22. Un vălmăşag mare s’aude în sala alăturată, id. III 116/28. Să fugim în vreme căt ar fi vălmăşag în lagăr. ALECSANDRI, T. 1516.- Costrel [cu învălmăşag): Să răspund? Ce voiţi să răspund ?
I.	NEGRUZZI, IV 87. Sus, soarele usucă un vălmăşag de nori suri. IORGA, B. 9. Invălmăşagul şi gălăgia Capitalei. SANDU-ALDEA, A. M. 121. Dănilă priveă de departe valmaşagul acesta. CREANGĂ, P. 53; — (rai ) învălmăşitură f s. f. = învălmăşală. POLIZU; — (neobişnuit) învălmăşie f s. f. = învălmăşală. POLIZU.]
—	Derivat (cu pref. în-) dintr’un cuvânt pierdut din graiu v&lmaş (cf. devălmăşie, valmeş), care, la rândul său, e derivat din yalmă (cf. de-a valma) cu suf. nom. agent. -aş. Cf.
v	ă 1 m ă c i, v ă 1 m ă j i.
ÎNVĂLMĂŞIE t S. f.	1
ÎNVĂLMĂŞITUBĂ f S. f. J V' înv&,mă§î>
InvÂltoăke s. f. v. vâltoare.
ÎNVÂLTOBĂ vb. Ia. Courir rapidement. — Refl. A alergă, a zbură, a se repezi ca o vâltoare; trans. a parcurge, a bate, a cutreieră alergând repede. Şi, că o turmă de strigoi, în gloată, val-vărtej, se învăllorară, ropotind, pe urma pintenogului. CONV. lit. xliv, voi. I 209. Armăsarii neastâmpăraţi învăltorau hăţişurile de buruiene. id. ib. 204.
Dicţionarul limbii române. 23. III. 1932.
—	Formaţie personală din vâltoare, cu pref. în-.
ÎNVĂLUI vb. IV(a). 1°. Deferler, rouler. 2°. S’enrouler. 3°. (Se) miler, [se) melanger. 4°. En-rouler, entortillcr. 5°. Engerber. 6°. [S’)envelopper, [se) couvrir. 7°.- Presser, assaillir; envahir. Im-porluner. Preoccuper.
1°. (Despre mare, valurile, ei, p. ext. despre nori) Refl. şi (mai rar) trans. A (se) turburâ, a face valuri (mari), a (se) rostogoli (ca valurile), a (se) învolbură. Invăluindu-să marea în lăvătituri de valuri... DOSOFTEIU, V. S. 31. Ca marea învă-luindu-se, aşă vă veţi turbură, biblia (1688), ap. TDRG. Fiind în strâmtoare apa izvoarelor între munţi, şi învăluindu-să, făcând urcioare şi unde în sus... HERODOT, 100. Unduioasele ei coame vi-forul le ’nvăluiă. c. NEGRUZZI, D. 8. Ăi de-au rămas în văzduh (== dracii) învălue nori, de bale grindină şi se face hale [vijelii) mari. şez. iii 77/,2. Nu te ’nvălui ca valu’. MARIAN, D. 254. | t (Despre corăbii) Refl. A fi prins de furtună, a se zbate în valuri, a luptă cu valurile. Cora-biia... învăluiiâ-se cu undele. CORESI, EV: 262/,s.
| Fig. Aburul vinului în cap învăluindu-se, gândurile... acoperite... la iveală scoate. CANTEMIR, IST. 184. Simţemintele care i se învăluiau viforoase în suflet... AGĂRBICEANU, L. T. 318.
2°. Refl. A se încolăci, ase împleteci, a se învălătuci (în jurul unui obiect s. printre obiecte). Morţii şi sfărmăturile vasălor mergeă la Afetas, la varvari, şi să învăluiă pregiur vâslele lor. HERODOT, 432. Bălauri să ’nvăluiă printre picioarele lor urnindu-i. dosofteiu, V.- S. 412. Şărpi... să învăluiă pre supt picioarele lor. mineiul (1776), 172/2. || P. anal. Mi se ’nvăluie în gură = sânt pe punctul de a-mi aduce aminte (vârcol, v.), propriu: am impresia că vorba pe care vreau să mi-o amintesc se învârte pe limbă.
3°. Trans. şi refl. A (se) amesteâ (confun-dând(-use) unele cu altele), a (se) face una (cu ţărâna). Invăluiu fărina cu iărăţele. LB. Bucatele cad, se culcă, se învălucsc, se poticnesc (Zor-leni, în Tutova). ION CR. iii 225. [ Fig. (Despre oameni) Refl. A se amesteca (în treburi streine, în afacerile altora). Cf. LB.
4°. Trans. A face val, a învârti cevâ'(pe cevâ), a depănă pe un sul, a învălătuci, cf. înveli (4°). Invăluiu o sfoară peste toiag. LB. Pentru a urzi, firele trebuesc învăluite pe mosoare şi apoi urzite, pamfile, i. c. 258.
5“. (Agric.) Trans. A face snopi. De gr$u că se apucă, Cu dreapta că mi-l tăiă, Cu stânga-l învăluiă, Şi clăi din el că făceâ: marian, nu. 769.
6°. T r a n s. şi r e f 1. A '(se') înfăşură, a (se) înveli, a (se) acoperi. Peste noapte să învăluesc, sau au şl cerdacuri făcute sus, şi nu lasă vântul să se suie ţânţarii acolo sus. HERODOT, 118. De faţa lui fuge pământul, marea seacă, ceriul să în-vălueşte ca o hărtie. mărgăritare, ap. TDRG. Au aflat... o piale de leu cu care... s'a învăluit. ţichindeal, F. 112. Numai de cât merindea fu învăluită, ascunsă în traistă. AGĂRBICEANU, L. T. 245. Focul eu învăluiiu. JARNlK-BÂRSEANU,
D.- 144. Să ’nvălue cu sacu Şi doarme păn'o ia dracu’. BIBICESCU, P. P. 187. Soră, surioara mea, învălue-ţi tu mâna,... ib. 9. Spune-mi gura cui i-o dăi? Dă-mi-o mie... S’o învălui în hârtie. HODOŞ, P. P. 165. | Fig. A ascunde. Să învăluescu faţa cuvântului acestuia, biblia (1688), 23 02.
7°. Trans. A împresură, a acoperi cu totul, a copleşi, a bate, a izbi. E corabie erâ în mijlocul măriei, învălui ea se cu undele (: âtait... b a 11 u e des flots). TETRAEV. 225. • Negura învăluiă corabia. DOSOFTEIU, v. S. 1252. Valurile clocotesc. Pe copilă-o ’nvăluesc. alecsandri, p. iii 16i. Valuri mari mă ’nvăluesc, N’am cum să mă spri-jinesc. POP., ap. GCR. II 346/!. | F i g. (Mai ales
II, 54.
ÎNVĂLUI
— 850 —
ÎNVĂLUITURI
despre gânduri, griji, păcate etc.) Trans. A cuprinde, a copleşi; refl. a fi cuprins, foarte preocupat, copleşit. [Păcatele] să nu ne învăluiască. VARLAAM, c. II 62. Cauza tristeţei ce o învăluia... N. GANE, ap. TDRG. Inima viteazului Robinson au început a se învălui, când cu bucurie... cănd cu spaima. DRĂGHICI, R. 166. Mare grijă învălue satele în ajunul sf. Vasile. ŞEZ. iii 178/ie. || Refl. A-şi face griji s. gânduri. A cete învă-lueşti şi te fură gânduri, o omule, pentru mine? DOSOFTEIU, V. S. l/2. Adevăr, de[ş]erlăciune eşti... şi in deşert te învălueşti. MOLiTVELNic, ap. GCR. I 184/12. || Spec. (Despre ocupaţiuni, treburi, a-faceri; despre persoane) Trans. A copleşi, a absorbi; refl. a se ocupă din greu cu cevâ (Com.
I.	corbu). Cu ce te mai învălueşti? (id.). Nu ţi-am răspuns la scrisoare, căci m’au învăluit trebile.
8°. F i g. (cf. «a aveâ val cu cinevâ; mai de mult şi ca termen juridic) A sâcâi mereu, a nu da pace, a nelinişti, a turbură, a face cuivâ fel de fel de neajunsuri, a strâmtorâ, a împresură, a împilâ. (Exprimă în limba veche şi exprimă şi azi în graiul popular toată gama de nuanţe cuprinse în neologismele) a şicană, a importunâ, a deranjâ. a incomodă, a molestâ, a turmentâ, a persecuta. Văzuţii şi nevăzuţii draci..., ceia ce ne învăluescu pre noi în toate zilele şi ne scârbesc şi ne mur-guesc. CORESI, EV. 75/37. Acesta Leu... ardeâ icoanele sfinţilor şi cercă pretutindenea vârtoapele, pre unde erâ beseareci şi lăcuite de părinţi, de rău i învăluiă. MOXA, 384. Invăluiă ţara. id. 396/,,. Pentru acea nime de seminţiia noastră să n'aibă a să amestecă, nice a învălui aceste 2 sătceale Berindeeşti şi Săboanii (1618). IORGA, S. D. XI
89.	In bună pace să-i lăsaţi... că cine se va ispiti a-i învălui, de către domnia mea certare va aveă (a. 1665, Munt.). furnică, I. C. X. Oe'o ce va priimi în casa lui tălhariu sau-l va petreace, să nu-l învăluiască cineiâ (: pour l’empâcher d’etre dârangâ), să va certă, pravila mold. 178. ll va învălui (: il 1’importun e) si nu-l va lăsâ să-şi împle slujba... PRAV. 253 Nemear-nicul să nu-l învăluiţi. BIBLIA (1688), 552. Obuzul moschicesc s’au pornit în sus pre Prut şi cu ceauşi, să nu-i învăluiască nime. LET. îl 363/37. Să fie volnici să-şi văraze (= văreze) ciurda... în muntele Ocnii şi nime să nu-i învăluiască (a. 1725). BUL. COM. IST. II 201. || Refl. A se turbură, a 'se nelinişti, a fi cuprins de panică. Lăsă pre ei să se învăluiască şi să-i turbure, ca mai ivită să fie tăriia lui. CORESI, EV. 37 4/33. | (Cu sens reciproc) A-şi face mizerii (unul altuia), ^tşd, învăluindu-se şi întărâtându-se unii asupra altora, au pornit războiu între ei. DIONISIE, C. 163.
9°. f Refl. A se sili, a ’ncercâ. De se vor mestecă şi alte vite şi luptându-să iale acolo... de să va prileji vreun om acolo şi îmblănd el învă-luindu-să să le despartă... (: intervenant pour essayer de les sâparer). prav. 62.
10°. | Refl. A se încurcă, a rătăci, a se învălmăşi. Petru-vodă... şase zile învăluindu-se pren munte..., au nemerit la un părău. let. 1 162/12.
[Ind. prez. învăluesc şi învăluiu. | Adjectiv: învăluit (cu negativul nc(î)nvăluit), -ă. (Ad 2°) încolăcit, împletecit. Erâ un şarpe învăluit dă picioarele ei. alexandria, ap. GCR. 11 167/32. (Ad 3°; despre cereale) Amestecate cu ţărână. Dacă pânea (= cerealele) nu-i în picioare, ci-i culcată, căzută sau picată, învăluită sau policnită, plugarul... se întristează. PAMFILE, A. 116. (Ad 6°) înfăşurat, învelit; acoperit, îmbrăcat în... Fealul încălţămintelor Rumânilor iaste... peste picior învăluit bine în obiale. N. COSTIN, ap. GCR. II 3/36. Pavăza... învăluită cu piiale de aspidă... ALEXANDRIA, 50. Se simţi învăluit de uti nor de nesiguranţă şi de zădărnicie. D. ZAMFIRESCU, R. 48. O vede învăluită într'un hobot alb. CREANGĂ,
P. 192. iŞade la foc Învăluit în cojoc. DOINE, 156/,6. (Ad 7°) împresurat, cuprins, copleşit (de griji, durere etc.); îngrijorat; absorbit (de treburi), foarte ocupat (com. I. CORBU), cu mult lucru. Vn bucătariu învăluit de duhuri necurate. DOSOFTEIU, ap. TDRG. Năpăşti de care pururea eră învăluiţi Moldovenii. LET. III 167/27. Necontenite supărări şi purtări de grijă, întru care ne aflăm învăluiţi, uricariul, i 3 0 8/29. Şi cu altel supărări... cu nimica să nu fie învăluiţi, ib. li 35/32. Fiind acesta cu multe griji învăluit, şincai, HR. II 25/18. Oamenii toţi erau învăluiţi cu trebile. SADOVEANU, P. S. 24. Ei sânt destul de învăluiţi şi întristaţi. MARIAN, O. II 123. Femeia... de-ar fi ori şi cât de învăluită şi necăjită, ea nici cănd nu uită de copilul său. id. na. 308. Nevasta lui a rămas singură, fiind cu multe de toate învăluită şi încurcată, id. o. II 223. Aşa de tare erâ învăluit... cu trebile iconomiei... SBIERA, P. 294/5. Toţi erau învăluiţi cu diverse alte ocupaţiuni. sbiera, F. 203. Dumnezeu eră învăluit cu treaba. ŞEZ. V 158/5. (Ad 8°) Turburat, persecutat, urmărit, necăjit, chinuit. Sî>[<î]?îta cruce iaste linişte celor învăluiţi. varlaam, c. 58,2; — înyăluit6r, -oârc= care învălueşte. anon. car., mardarie, l. 1908, pontbriant. (Substantivat; rar) învăluitoare s. f. = ţol de învelit, de acoperit, învelitoare. |Abstracte: învăluire (în Banat: învăluiâre V. branisce) s. f. = acţiunea de a învălui; rostogolire, prăvălire, încolăcire; împletecire, înfăşurare, învălătucire, griji, preocupări mari, turburare, deranjare, persecutare, necaz, chin, acoperire, învelire, înconjurare, împresurâre; t adunare, strângere la olaltă, vălmăşag. Învăluire (gr. ovvayoiyiq — adunare, strângere) de albine în gura leului, biblia (1688),
185.	Cu acest fealiu de învăluiri şi cu aceaste sule de bumbac, după ce vulpea pre lup împunse. . cantemir, ist. 81. Eu am rămas lot întru aceste furtunatice învăluiri. URICARIUL, vil 73/26. [Copacul se desdoi] şi împreună ridică şi pe înfricoşatul Olon... legănându-se după învăluirea co-paciului. beldiman, n. p. i 103. Să-l lăsăm întru învăluirea gândurilor cu care sc luptâ. drăghici, R. 161. Aşâ merse multă vreme prin talazurile negre ale nopţii, biciuit din când în când de învăluiri de stropi gheţoşi. SADOVEANU, M. 183; — învăluit s. a. = învăluire; — învă-luitură s. f. = rostogolire, prăvălire (de valuri); turburare, frământare, necazuri, neajunsuri, spec. (la plur.) amestecătură de otavă şi paie pe care ţăranii o dau vitelor (VAIDA). Au... spus... de în-văluitura holburilor mării. DOSOFTEIU, v. S. 822/6. Erâ bogate conace şi învăluituri în biata tară. LET. II 418/32. Cu multe măgulituri şi învăluituri a ispiti, cantemir, ist. 244; — învăluiâlă s. f. (plur. -iele şi -ieli) — turburare, mestecătură, volbaiu (LB.); învălmăşală (baronzi, l. i 99/19); incomodare, asuprire, necaz, neajuns, supărare, deranj. A face cuivă învăluiâlă — a incomodă. LB. Să rabde om atâta zeberală şi îrpvăluel[i]... (1643). IORGA, D. b. i 102. Vedem neamul omenesc împleticindu-se în nefolositoare învăluiale. BIBLIA (1688), 3 pr. 22. Perioadelor mari în voroavă... la auzire şi la pomenire învăluiâlă face. cantemir, IST. 128. Să n'aibă despre rudeniile mele nici-o... învăluiâlă (1756). URICARIUL, XXII 374/19. Le-au făcut multă învăluiâlă şi i-au închis. ŞINCAI, HR. in 117/j. Din toate aceste învăluieli tot am rămas cu un câştig. N. GANE, ap. TDRG.]
—	Derivat din val cu suf. -ui şi pref. în-. Cf. înveli, în văl ură.
iNVĂIiUIÂIiĂ S. f. 1
INVĂUJIÂKE S. f.	.	.
ÎNVĂIitriTOÂltE S. f. j v inva
ÎNvAiiUiTtruĂ s. f. J
ÎNVĂLURÂ	-	851	-	ÎNVÂRLIGAT
ÎNVĂLUBÂ vb. Ia. Onduler, flotter. Onduler. Agiter. — Intrans. A se mişcă în valuri, în on-dulaţiuni, a ondula, a face valuri; a se revărsă, a cădeâ (REV. CRIT. i 171). Iar cosiţele nici cu totul împletite... ceale mai multe fiind după cap, învălurâ preste umăr şi preste spate. ILIODOR, ap. GCR. II 91/36. Holda verde se legănă uşor în bătaia vântului, învălurâ, susură, aveâ o mlădiere de apă. SANDU-ALDEA, SĂM. IV 869. || Refl. A se agitâ, a se frământă, a se sbuciumâ ca valurile mării. Pădurile de sălcii din ostroave plângeau, urlau, se ’nvălurau. id. ap. CADE. || Trans. (= fact.) A face să se mişte în valuri. Câte o adiere de vânt [trecea prin grâu] învălurându-l ca pe un lac. id. u. P. 57. [Şi: vălurâ vb. I» = a se mişcă în unde s. valuri. Albinele vălurau din aripioarele lor de aur pe d'asupra noastră, v. CIOFLEC, ROBU. | A d j e c t i v: învălurât (învălurit) -ă=care se mişcă (întocmai ca valurile), care se revarsă, cade în formă de valuri; agitat de valuri; care face valuri, ondulat; (despre un teren) curidicături multe, accidentat; (şi cu înţelesul:) apucat (Straja, în Bucov. Com. A. TOMIAC). Coama sa [a calului] cea învălurită. BELDIMAN, N. p. I 73. Aurul în-vălurat al grâului. SANDU-ALDEA, U. P. 158. După vr'o trei ceasuri de umblet, tot pe locuri învălu-rate... VLAHUŢĂ, ap. CADE. Din oglinda spectrală şi învălurată, îl priveâ cu ochi de viezure o figură, c. PETRESCU, C. V. 46. | Abstract: învălurâre s. f. = acţiunea de a învălurâ; ondulare ; teren în formă de valuri. E partea ăe învă-lurări line a Bucovinei. IORGA, N. B. 116.]
—	Derivat din valuri (pl. de la val), cu pref. în-. Cf. înveli, învălui.
InvăUJBÎt, -Ă adj. v. învălurâ.
ÎNVÂLVĂÎ vb. lVa v. vâlvăi.
ÎN VAL VĂ TA f vb. Ia refl. Jeler de grandes flammes. — (Despre foc) A creşte făcând vâlvătăi, flăcări mari, a se alimentă; cf. învâlvorâ. Atunci mai groaznic imputemicindu-se focul, căci se învâlvătâ din buţile cu untdelemn şi din buţile cu, rachiuri, dionisie, c. 204.
—	Derivat neobişnuit din vSlvătae, cu pref. în-.
ÎNVÂLVOI vb. IVa v. vâlvăi.
ÎNVÂliVOBÂ vb. IV». Embraser. — Trans. A aprinde, a incendiâ cu flăcări mari; cf. învâlvătâ. Şi creşteă focul în limbi uriaşe, învăl-vorând pădurea, lungeanu, ap. CADE.
—	Derivat din vâlvoare, cu pref. în-,
învânăt, -Ă adj. Veinâ. — Cu vine (germ. «geadert»). molnar-piuariu, ap. DR. iv 387.
—	Participiul-adjectiv al unui verb neîntrebuin-ţat învânâ, derivat din vână, cu pref. în-.
ÎNVÂNĂTĂTÎ vb. 'IVa )	.
învanăti vb. IVa } v «nvineti.
învânce | vb. III v. învinge.
ÎNVÂNOŞÂ vb. Ia refl. Se coaguler.— (Despre sânge; în descântece pop.) Intrans. A se închegă în vine. Sângele li-o învânoşat. MARIAN,
D.	61. Cf. 66.
—	Derivat din vfinos, cu pref. în-,
ÎNVÂNZOfci vb. lVa V. vânzoli.
ÎNVĂPĂIÂ vb. Ia. S’enflammer, s'embraser; rougir; prendre feu pour, s’enflammer pour. En-flammer. — Intrans. şi refl. A se aprinde repede, ca o văpaie; (despre faţa omului) a se înroşi ca focul (de ruşine, emoţie etc.); (mai ales fig.) a se înflăcărâ tare, a se însufleţi, a fi cuprins de un entuziasm fierbinte; a se îndrăgosti tare. Foc de faţa lui învăpăU-se. coresi, ps. 36.
Mânia cu mult mai vârtos învăpă? în piepturile Bomanilor. p. maior, ist. 6. Ce suflet nu se va învăpaiâ? i. văcărescu, p. 138/s. D’al ei dor se'nvăpăiă. teodorescu, p. p. 89b. || Trans. (= fact.) A face (pe cinevâ) să se aprindă repede ca o văpaie; fig. a înflăcărâ, însufleţi, en-tuziasmâ, animă pe cinevâ. Ruşinea învăpăiază bărbăţia lor. beldiman, n. P. I 20. Trebui să aibă un farmec cum altul nu mai este. Ca să învăpăeze aşă pe un bătrân! I. NEGRUZZI, vi 501. [Şi: învăpăi t vb. IVa. Ochii i să învăpăesc. beldiman, N. P. I 160. | Adjective: învă-păiăt, -ă = aprins (cu flăcări mari), înflăcărat (propriu şi fig.); iute la fire (cf. z v ă p ă i a t); îndrăgostit tare; (despre ochiu) plin de foc, scânteietor; (despre obraz) roşu, aprins ca focul. Toţi craii... sânt învăpăiaţi de dragostea ei. beldiman, N. P. I 50. Para cea învăpăiată cade din vârful muntelui Etnii cu mare năvălire pe câmp. id. I 121. Fala lui cea învăpăiată îndestul zugrăveă bucuria, drăghici, r. 193. Ce scântei de foc ies din învăpăiaţii lor ochi! marcovici, C. 22/,. Cu ochii învăpăiaţi. GORJAN, H. II 201. învăpăiată dragoste. ALECSANDRI, T. 182. Artiştii... şi-au trrcut din mână în mână fitilul învăpăiat al artelor. ODOBESCU, III 133/u. Fantazia d-sale cea învăpăiată. MAIORESCU, CR. II 17. Apostol brav şi învăpăiat, sbiera, F. 243. Eu nici când te-am auzit... Vorbind de crai şi de ’mpăraţi La sabie învăpăiaţi. TEODORESCU, P. P. 111; — (rar) în-văpăiet6r, -oâre = care (se) învăpăiază. DICŢ. | Abstracte: învăpăiere (învăpăiăre) s. f. = acţiunea de a (se) învăpăiâ ; aprindere, înflăcărare, ardoare, văpaie, foc (fig.); pornire, însufleţire, entuziasm, animare. [Calul]... înălbeâ frâul ce-i opreâ învăpăiarea cu spumele sale. BELDIMAN, n. p. I 82. Când învăpăiarea patriotică trece peste fruntarii... I. GHICA, ap. TDRG. Duce-m'aşi... La Neapoli ce scaldă Răspândind învăpăieri, Sânul ei în marea caldă, alecsandri, P. II 128. Vreau să mă'nec de dulcea 'nvapăiere A celui suflet ce pe al meu ştie. EMINESCU, P. 45;— (rar) învăpăiat s. a. = învăpăiere; — (rar) învăpăiălă s. f. (plur. -iele şi -ieli) = învăpăiere. POLIZU.]
—	Derivat din văpaie, cu pref. în-. Cf. z vă p ă i â.
ÎNVĂPĂI f vb. IVa v. învăpăiâ.
ÎN vâră vb. Ia re fl.
—	Derivat din vară, cu pref. în-, Cf. v ă r â.
ÎNVÂBCIOLÎ vb. IVa. Enrouler, entortiller.-— (Rar) A înfăşură, a încolăci (Sălişte, în Transilv.). Com. banciu. — Cf. vâr ci ol.
ÎNVÂRCOlii vb. IVa v. vârcoli.
ÎNVÂltrÂRE f s. f. Point culminant.—(Forma-ţie personală a lui konaki, spre a redă neologismul) Culminaţie, vârf. Omul pune răului învârfarc. p. 284. Puţine sânt fapte bune tn înalta învârfare. ib. 285.
—	Infinitivul substantivat al unui verb neîntrebuinţat învârtă, derivat din vârf, cu pref. în-.
INVAHIÂBIL, -Ă adj., adv. Invariable. Invari-ablement. — Care nu este variabil, care nu variază, nu se schimbă, nevariabil, neschimbă-cios, neschimbător, neschimbat, imu-tabil; (adv.) în mod neschimbat. [Derivat: invariabililâte s. f. = starea s. calitatea de a fi invariabil. | Pron. -ri-a-.]
—	N. după fr.
invariabilitate s. f. v. invariabil.
ÎNVÂRLieÂT, -Ă adj. Recourbe. — (în gâci-tori) încovrigat (cum e coada porcilor), (în)bâr-ligat. IncârUgată, învârligată, în ureche de carne aninată ( = Cercelul), şrcz. iv 67. încârligată
54
INVĂRNICHJ
- 852 -
JnvârtI
îrnbărligată, In gaură băgată (= id.). ib. Cf. GOROVEI, c. 63.
—■ Variantă a lui îmbârligat ţcu v din verigă, cf. însă şi arom. invărliga «de jur împrejur», ănvărlighedzu «încunjur»),
ÎNVĂRNICHÎ vb. IVa refl. v. înv&rnici.
ÎNVĂRNICI vb. IVa refl. Devenir bons amis.
—	(Mehedinţi,. Banat), A se învărnicl = (despre copii) a se face văr cu cinevâ în prima Luni după Dumineca Tomii. BOCEANU, gl: [Şi: învăr-nichi vb. IVa refl: = a se face veri, fraţi de cruce, a se înfărtăţi. REV. r. a. 1910, p. 86, gr. BĂN.]
—	Derivat, cu pref. în-, din sârb. yernik «prieten credincios» şi adus, prin etimologie populară, în legătură cu văr.
ÎNVÂRSÂT t s- a- = revărsat. Veniră fără veste..., pre la învărsatul sorilor. MAG. IST. iv 356/„.
învarstâ vb. la v. învrâstâ.
v. învârti.
iNVAIlTEÂIiA S. f.
ÎNVARTECÎ vb. IVa
învârtecijş s. a.
ÎNVÂRTEGtJŞ s. a.
învartejât, -Ă adj. v. îuvârteji.
ÎN vârteji vb. IVa Tourner, pirouetter, toumoyer, tourbillonner, faire tourbillonner. 2°. Transformer, tourner en, changer en; se trans-former. 3°. S'en retourner, rebrousser chemin, revenir sur, faire volte-face.
1°. Trans. şi refl. A luâ într’un vârtej, a (se) mişcâ învârtind(u-se), a (se) întoarce în cerc, a (se) învârti repede (ca într’un vârtej). Jucaşi bine astăzi şi vârtejişi bine calul la alcă. MOXA, 389/12. Pârâul vărtejeaşte apa şi dă îndărăpt. dosofteiu, v. S. 1322. Zăpada curgeâ... iar crivăţul o spulberă, o învărtejeâ, ne-o aruncă ’nochi. sandu-aldea, u. P. 59. Un nour de corbi fâl-făiă pe deasupra croncăind, văltură şi se învărtejeâ în toate părţile. BĂLCESCU, M. V. 570. Vârtejind ochii roată, aruncă privirea... în obrazul Sultănichii. DELAVRANCEA, ap. TDRG. Din când în cănd... zăreau stoluri de ciori învărtejindu-se. sadoveanu, Săm. v 1009. Ca un vârtej se învâr-tejâ prin mijlocul ei... ispirescu, L. 155. Apele se învârtejesc la coturi. pamfile, J. iii. #4 i se învârteji cuivâ capul — a aveâ ameţeli, a ameţi. Capul li se învărtejiiă, greaţa li se scornită. cantemir, ist. 189. | Intrans. Ase urcă în spirală, ca fumul. (Fig.) Al nostru suflet spre ceruri vârtejănd... I. negruzzi, II 294.
2°. f Trans. şi refl. A (se) preface, a (se) schimbă, a se transforma în..., a se întoarce. Au învărtejit Domnul Dumnezeul meu blestemurile în blagoslovenie. biblia (16 88), 1422. | (Şi azi regional) Refl. A se schimbâ în bine, a se însănătoşi, a se înzdrăveni. Descântând.a dat fetiţei
apă să bea din pahar. Îndată ce a băut apa din pahar, s'a învărtejit fata. pamfile, S. T. 91.
3°. (învechit; une-ori întregit prin «înapoi» s. «îndărăt») R e f 1. şi (rar) intrans. A se întoarce din drum (schimbând dintr’o dată direcţia apucată), a se înapoiă (grabnic), a reveni (repede). Cum nu s’au vârtejită, să să întoarcă, să dea slavă lui D[umned]zău ? varlaam, C. 364,2. Vărte-jindu-să, vrea să-l lovească cu suliţa, dosofteiu, V. S. 2152, cf. 322, 562 etc. Mearsăm vârtejlndu la muntele Eleonului. id. ib. 782. Să ’ntoarsă de-acolo. Şi iarăş vârteji, de trăi 25 de ani fără aco-peremănt. id. ib. 80. Să învărtejiră ta pământul lor. biblia (1688), 267. Invârlejindu-se el au lovit
Idumea. ib. 225a. Şi apoi s’au învărtejit înapoi, prădănd şi arzând ţeara. let. i 131/16. Aceia s’au vârtejit la războiu, de au dat inimă celorlalţi. LET. I 115'9. Dabija-vodă s’au învăr Io jitii, şi s’au dus la vizirul, mag. IST. ţ 348/aa. Iar păgânii... s’au mai învărtejit după oştile noastre, ib. I 161/8. Îndată înapoi se învărtiji, şi faţă la faţă ne.priia-tinului deade. CANTEMIR, IST. 74. Mărgând doi oameni pe o cale... şi mai pre urmă vârtejindu-să şi despărţindu-să unul de alalt... cat. MAN. 169 (383). Oştile muscăleşli s'au învărtejit la Lechia. DIONISIE, C. 227. Numai decât se învărteji îndărăt cu toate oştile. BĂLCESCU, M. V, fr9. Moldovenii se ’nvărtejesc, iau cu sila Chilia şi Ben-derul... id. ib. 72. Nu rămăsese altă nădejde decât
0	tăcută supunere; cei mai mulţi dintre boieri se învârtojiră p'această înţeleaptă cale. ODOBESCU,
1	119/iS. Noi înapoi ne învărtejim. TEODORESCU, P. P. 164.
[Şi: vârteji vb. IVa; învârtiji f vb. lVa; Invâr-toji f vb. IVa. | Adjectiv: (în)vârtejit (în-vârtejât), -ă = învârtit, luat (ca) într’un vârtej; în formă de spirală; întors, înapoiat. Se întoarce cănd la apus, când la răsărit..., ca frunza vârtejită de furlunele toamnei. RUSSO, S. 104. Scări învârtejate (Argeş). ION CR. III 82. | Abstract: (în)vâi'tejire (învârtijire) s. f. = acţiunea de a (se) învârteji; mişcare în vârtej, în cerc, învârtire,-ân-vârtitură, rotaţiune; întoarcere, transformare; în-sănătoşare, însdrăvenire, dare în bine după o boală (Măgurele, în Teleorman; com. M. olmazu); înapoiere, prefacere; (spec.) răsucire a pânii în cuptor (Măgurele, în Teleorman; com. olmazu). Invârtejire de oameni păcătoşi. BIBLIA (1688), 1202. Şi Costandin Brâncoveanul... s’au învărtejit înapoi..., după a căruia învărtejire pre Şărban-vodă încă boala îl îngreuiase. MAG. IST. II 131/*. Nu după puţine a soarelui învârtejiri... CANTEMIR, HR. 299/s. Vârtejirea ţircolamurilor cereşti, id. IST. 352. Să fie sfânta sa besearecă întru multe vâr-tejiri ale anilor supt putearnică mâna Măriei Tale. ANTOLOGHION (a. 1755), ap. VB. II 130. Mâne să-mi faci carte către Barbu şi poruncă de învărtejire Neagului. ODOBESCU, I 83/20. Unele [jocuri] sânt vijelioase..., cu încleştări de braţe şi învârtejiri vijelioase, vlahuţă, ap. CADE.]
—	Derivat din locuţiunea în vârtej.
ÎNVÂRTEiiNiŢĂ s. f. (Bot.) v. învârti.
ÎNVÂRTI vb. IV(a). 1°. Tourner, faire tourner; rouler (une cigarette); remonter (un ressort, une montre); divider (un fii). Tourner (dans les expres-sions: la tete me tourne, tout tourne autour de moi), htre adroit, mălin. Danser, faire danser en rond. 2°. Faire la cour â, tourner autour de qqn. 3°. Mener ă sa guise, par le bout du nez; seduire. 4°. Manier, brandir; condtyire, administrer. 5°. Se d&brouiller, intriguer. 6°. Rdder.
Ca şi a (se) întoarce, a (se) suci şi a (se) roti, a (se) învârti arată o mişcare circulară, aşâ încât cele patru verbe citate se pot întrebuinţa adesea unul pentru altul. Totuşi, s’au stabilit şi anumite deosebiri: întoarcerea (=germ. «wenden») poate fi şi numai de pe-o parte pe alta, deci numai o jumătate s. un sfert de învârtire (Întoarce filele unei cărţi. Întoarce buzunarul pe dos. Se întoarce cu burta la soare); învârtirea (= germ. «drehen») este o întoarcere completă în jurul unei axe, de obiceiu. chiar repetată şi implicând de cele mai multe ori şi oarecare repeziciune (Învârt un prisnel. Roata se învârte); sucirea s. răsucirea (= germ. «vinderi») e învârtirea
—	de cele mai multe ori presupunând şi un efort — în formă de spirală s. învârtirea de un capăt a unui obiect flexibil, celălalt capăt fiind fix, ori de amândouă capetele în sens contrar, în felul cum
învârtI
- 853
ÎNVÂRT
storci o rufă udă (Suceşte aţa, mustaţa, gâtul. Şurubul se răsuceşte); rotirea (= germ. «kreisen») arată mai mult mişcarea ce se face în formă de cerc, de roată, de jur împrejur (A-şi roti privirile. Vulturul se roteşte în zbor). Apropierea de sens dintre aceste verbe se vede şi din întrebuinţarea lor unul lângă altul spre a exprimâ o intensitate,
o	stăruinţă, o repetare sau o nehotărîre în mişcarea învârtitoare: L-a băgat în judecăţi, l-a sucit, l-a învârtit şi l-a lăsat sărac luciu. DELAVRANCEA, ap. TDRG. la el punga, o suceşte, o învârteşte... creangă, p. 44. Vine împărăteasa mânioasă şi intră ’n bollă, ca să-şi aleagă multe de toate, tot învârte şi suceşte, reteganul, P. iii 21/6. Şi nici una nici două..., învârte, suceşte, trage, întinde... şez. I 258. ll învârteşte şi îl suceşte şi-l întoarce, pănă scoate limba şi ochii îi ies cât pumnul afară din adăncăiuri. JIPESCU, O. 133.
1°. Trans. A mişcă în jurul cuivă s. a unui obiect, în cerc; refl. a face o mişcare de rotaţie; a (se) întoarce, a (se) roti, a (se) suci. JEm>ertesc=inverto, verto. ANON. CAR. Ivitu-s’au pre cer o stea cu coadă căria îi zic Latinii cometa,... şi din dărăpt se scutură... învărtindu-se cătră apus. LET. II 22. De pnveţă (= pavăză) eră legat acest fier, care să învârteă în toate părţile şi nu sta la un loc. herodot, 499. Ochi în lacrămi învârteaşle. BARAC, A. 63. Sta învârtind frigarea, drăghici, R. 85. Materia învârtindu-se neîncetat, a alcătuit acest trup al nostru, marcovici, C. 12/19. Călăul n’aveâ decât să învârtească grinăeiul, ca să sugrume pre paţient. C. negruzzi, i 311. Apa... în mari cercuri se’nvârti. alecsandri, p. i 13. Atunci lu-mea'n căpăţână se'nvârteă ca o morişcă. EMINESCU, P. 231. Fusul... se 'nvârteă mereu, coşbuc, b. 24. Un roiu de albine se învârteă în zbor. CREANGĂ, P. 238. Să se ducă învârtindu-se ca ciocârlia şi să mă lase pe mine cu nevoile mele aici! SANDU [-aldea], SĂM. VI 1070. Nişte palaturi care se învârteau după soare. ISPIRESCU, L. 24. Unul aruncâ coroana în sus: aceea apoi atăta se învârteă prin aer... reteganul, p. iii 6/26. Apoi mama plămădeâ Şi-o lăsâ pănă dospea, Apoi colaci învârteă, Pe lopată mi-i culcă, alecsandri, P. P. 390b/10. P’a lui mamă o găseau Din gură frumos cântând Şi din drugă învârtind, teodorescu, P. P. 559. Să te învărţi într'un picior. ŞEZ. II 55/21. Pământul se învârteşte în jurul soarelui, şăineanu, D. 4. (în farmece) Eu nu’nvârt ulcica, Ci 'ntorc gândul Şi cuvântul... marian, V. 20. Învârte, mamă, hărbu’ bine, Să mă joace şi pe mine. Învârte, mamă, hârbu roată, Să fiu de flăcăi jucată, şez. III 124b/29. | A (ră)suci (o ţigară). Învârteam o ţigaretă, când aud pe Cara-vasili că-mi zice... I. GHICA, ap. CADE. | A întoarce (un ceas, un mecanism). Omul e un fragil aparat de came..., nu un mecanism pe care-l învârti cu o cheie. c. petrescu, î. ii 68. | A depănă, înfăşură, învălui (un fir), herz.-gher. m. IV 200. # Se învârteşte ca funia în traistă, se zice despre omul beat. ZANNE, p. V. 303. A i se învârti cuivâ capul (polizu) s. a se învârti locul cu cincvâ = a aveâ ameţeli. Mi se păreă că biserica se învârteşte cu mine. c. NEGRUZZI, I 54. A se învârti într’un călcâiu = a fi iute la treabă, a face orice lucru repede, fără zăbavă, a fi vrednic. ZANNE. II 32. Căt te-ai învârti într'un călcâiu = în puţină vreme, într’o clipă. ib. Se învârte ca un prâsnel = repede, ib. III 323. A învârti dulapuri = a umblâ cu înşelătorii, ib. IV 356. || Spec. Trans. (Complementul e un dans, s. fata pe care o joci) A jucâ, a dansă mişcându-se în cerc; refl. (despre dansatori) a se ijiişcâ în cerc, dansând. Strigoimea... Horă mare învârteşte, alecsandri, p. ii 123. IncepU să se învârtă într’o horă nebună, ameţitoare. AGĂRBICEANU, L. T. 348. Fete mândre care ştiau a învârti şf. .ftpra, dar şl suveica, creangă,
A. 1. Şi ia pe nuna de mână. Cu mireasa dimpreună, Şi ’nvărtiţi o horă bună. TEODORESCU, P. P. 182. Mai luaţi-o pe ’nvârtite... Să învârtim fetele. DOINE, 173/13-14. Bunu-i jocu’ românesc, Când cu mândra mă'nvârtesc. hodoş, P. P. 182.
2°. Fig. (Despre fiinţe; complinit prin «în jurul s. împrejurul cuivâ» ori «pe lângă cinevâ»). Refl. A da târcoale, a căută să câştigi simpatia, bunăvoinţa, dragostea cuivâ, a se luâ cu binele pe lângă cinevâ. începi», a se învârti împrejurul moşneagului. şez. II 58/!.
3°. Fig. (Complementul eo persoană, p. ext.
o	funcţie) Trans. A conduce (pe cinevâ) după placul său, a face cu cinevâ ce vrei. învârteă judeţul cum îi plăceâ lui. D. zamfirescu, ap. CADE. îşi învârte bărbatul cum vrea. # A învârti (pe cinevâ) după (s. pe) deget(e) = a-1 purtă cum vrei, cu vorba s. cu minciuni. Cf. zanne, p. iii 112. A învârti capul cuivâ = a convinge, a determină pe cinevâ să facă s. să consimtă la cevâ, a scoate din minţi, a câştigă dragostea unei fete; «a stăpâni pe cinevâ» (pamfile, j. ii). A învârti de cap pe cinevâ (mai ales pe o fată) = a amăgi, a seduce, herz.-gher., m. 200.
4°. (Obiectul este o bâtă, o sabie, etc. cu care vrei să loveşti, p. ext. o armă, un instrument,
0	sculă) A mânui, a şti să te serveşti, să umbli cu cevâ. Braţul mieu nu mai poale să învârtească paloşul, ispirescu, l. 12. Şi spre Dunăre alergă, Hăulind şi chiuind, Buzduganul învârtind. ALECSANDRI, P. P. 59/26. Noi ştim a învârti sapa, coasa şi secerea. creangă, a. 163. | P. ext. (Complementul este o ocupaţiune: negoţ, meserie, gospodărie, afaceri, un capital, etc.) A conduce, a administrâ. La vârsta de douăzeci şi cinci de ani învârteam singur moşia părintească şi treburile mergeau strună. SANDU-ALDEA, a. m. 25. Învârteă şl un negoţ de vite. ib. 133. Fusese zece ani factor poştal, pe urmă... învârtise nişte afaceri nelămurite. C. PETRESCU, 1. 11 141. învârteşte bine plugăria. pamfile, J. ii. învârteşte capital mare = are afaceri în care a investit bani mulţi. | (P. anal. obiectul poate fi şi altă noţiune) A face (drege, născoci, a prezentă cevâ) astfel, ca să iasă bine. Nici va puteă învârti lucrul ca cu căpitan-paşa... DIONISIE, C. 210, Istoria cu tigrul şi cu potopul sau pustiul, ai învârtit-o bine. I. NEGRUZZI,
1	38. Şi de aceea trebuit-a şiretlicuri să'nvărtesc. CONTEMPORANUL, I 163. | (Complementul: cărţile de joc) A jucâ. Prea le învârteşte des cu primarul! RĂDULESCU-NIGER, ap. TDRG.
5°. Refl. (Modern; familiar) Refl. A reuşi în afaceri (de obiceiu necinstite), a izbuti (prin intrigi, intervenţii, pe căi lăturalnice), a da o lovitură. Ei bravo! Te ’nvârtişi, ai? c. petrescu,
C.	V. 125.
6°. Refl. A umblâ (fără scop) de colo până colo, a se mişcă (într’un spaţiu îngust). S'au învârtit pe acolo câtevă zile prin pregiur prădând şi jăcuind. LET. II 149/0. Cevâ prin piaţă până se vor învârti... pann, p. v. I 66. Cinci cămăruţe în care abiâ te poţi învârti. C. NEGRUZZI, I 70. Prin casă că se ’nvârte’n loc. COŞBUC, F. 96. începe a se învârti prin casă cu neastâmpăr. CREANGĂ, P. 24. Pe urmă se mai învârti cât se mai învârti prin casă. id. 24. Să se ’nvârte’n casă roată, Să sfârşească treaba toată. BIBICESCU, P. P. 183. Eu mă învârtesc, tot lucru’-isprăvesc, id. 117. (întărit prin «suci») Mai se suci, mai se învârti, să scape de pacoste, ispirescu, L. 212. # Se învârteşte ca un cuiu într’o căldare = umblă în toate părţile fără a face cevâ. zanne, p. 221.
[Ind. prez. învârt şi învârtesc. Imper. învârte şi învârteşte. | A d j e c t i v e: învârtit (cu negativul ne(î)nvârtit), -ă = întors (de tot), sucit (în formă de spirală), rotit, înfăşurat, fig. (despre o persoană; rar) sucit, smintit, cârnit la minte (LB.).
ÎNVÂRTI
- 854 -
ÎNVÂRTOŞA
Domnul Elefant cu nasul învârtit. ALEXANDRESCU, M. 297. Cu făclia în mână, urcăm o scăricică învârtită. IORGA, B. 49. Buruiene ciuciulite, ciu-ciulite şi ’nvârtite ( — Ţigara). GOROVEI, C. 373. (Adverb). Ninge 'nvârtit = ninge de îngroapă, e hora mătuşilor. ciauşanu, V. (Substantivat) învârtită s. f. = (Cui.; Mo!d.) un lei de mâncare ţărănească (H. VI 153, 322, III 109, X 436, 540), un fel de plăcintă învârtită, cu brânză (s. miere) şi coaptă în tigăi, sarailie (ion cr. ii 134), prăjitură făcută dintr’o foaie de aluat bine întinsă, pe care s’a presărat zahăr pisat, miez de nucă, etc. şi care apoi s’a răsucit, înfăşurându-se ca un sul, şi s’a aşezat în formă de spirală în tavă, casă se coacă (CADE), colatău (h. x 357); (Cor.) un dans ţărănesc (cu multe învâr-tituri), semănând cu polca (cf. pârvescu, h.). Bucuria flăcăilor eră să joace învârtită. Se prindeâ fiecare cu căte o fată, încrucişau un braţ pe la spate şi se mişcau săltând la dreapta paşi mărunţei, într'o linie frântă. pArvescu, H. 45. Baclavale, plăcinte, învârtite ş. c. I. se îngropau în stomahul lui. c. NEGRUZZI, I 286. Să-mi facă un borş... şi puţintel bulgur, verişoară, cu învârtită la sfârşit, alecsandri, T. 187. Cele mai uzitate mâncări de lăsatul secului sânt: tot felul de plăcinte, plăcinte în tavale, învârtite... marian, se. I 264. Zmântâna, untul proaspăt cu mămăli-guţă, puiculiţele fripte, învârtitele cu brânză proaspătă îţi îndoiesc pofta de mâncare. Tafrali, ii 44. O bucată de petică învălătucită în formă de învârtită. ŞEZ. I 83/4. Cf. H. III 19; x 357, 436, 540; xvi 153, 322; — învârtit6r, -oâre = care (se) învârteşte, în formă de spirală, de melc. Urlete de roţi învârtitoare, vlahuţă, ap. CADE. Turnul din mijloc care cuprinde şi un paraclis, la care te sui printr’o îngustă scăriţă învârtitoare,... e acoperit de podoabe. IORGA, B. 40. (Substantivat) învârtitoâre s. f. = manivelă (DICŢ.); vârtej de apă (DENSUSIANU, T. H.).	| Ab-
stracte: învârtire s. f. = acţiunea de a (se) învârti; loc pe unde trece multă lume (şi cumpără, consumă), dever mare, cf. vad. în învârtirea valţu-lui, am pomenit numele tău. c. NEGRUZZI, I 65. Sus, în deal de mănăstire, saltă hora ’n învârtire. ALECSANDRI, P. III 57. Aici e învârtire mare. Afară de sala asta, mai sânt două pentru restaurant şi una pentru cafeneă. agArbiceanu, L. T. 93; — învârtit s. a. = învârtire. EnvSrtitul = inversio. anon. car. Apucâ-m'aş de ’nuărtil, Frică mi-i de prăvăliţi JARNlK-BÂRSEANU, D. 385. De învârtit (Coi.) = nume de joc, ardeleana. In multe localităţi însă poporul îi zice acestui joc numai: de mână sau «de învârtit». HEM. 1523/,,; — învârtitftră s. f. = învârtire; întorsătură; piruetă (PONTBRIANT); ocol (DDRF.), învârteală (CADE.); (plăcintă) învârtită (= germ. «gedreliter Strudel». herz.-gher., m. iv 200). EnvSrtiturS = versio. ANON. CAR. Necontenitele învârtituri ale vieţii... arhiva R. I 37. Hora
o	sparseră după două învârtituri. DELAVRANCEA, ap. CADE. La ’nvârlilura Schelei, S’aducă piatra Morii, teodorescu, P. P. 567; — învârteală s. f. (plur. -tele şi -teii) = învârtire, întoarcere în loc; (fam.) afacere (mai mult sau mai puţin compromiţătoare) care aduce cuivâ un câştig bun. Fieşcare dină, unde înoată planete,... păzind totdeauna o nespusă rânduială, Alcătuesc cu tăria cerurilor învârteală. KONAKI, P. 271. Învârtelile şi strâmbăturile pehlivanilor şi ale măscăricilor, filimon, ap. TDRG. Se pricepe la învârteli. | Alte derivate: învârt6iniţă s. f. (Bot.)= caprifoiu (Lonicera nigra). PĂCALĂ, M. R. 17; cf. vârtelniţă; — Invârticiu s. a. = cuiul de lemn gros de la râşniţă, peste care stă roata de piatră şi se învârteşte, pamfile, i. C.
J76; —— învârtecuş s. a. = cevâ învârtit, întorsă-
tură, încolăcitură, întortochietură, sucitură. Peştele înfundat pe după tnvârticuşurile gărduşului cu greu nimereşte să iasă înapoi. ŞEZ. IV 117/,. Şi pe când mergeau ei pe drum aşă, iaca de unde şi până unde, vine un învârticuş şi din învârticuş ^a ieşit un căţăluş. ION CR. II 200. Ineluş învârtecuş (învârteguş, învârticuş) e numele unui joc de copii, care se joacă cu un inel. Ineluş Învârtecuş, Pe-a cui degetuţ Te-am pus? marian, î. 201. Ineluş Învârteguş... păcală, m. r. 207. Cf. ALECSANDRI, P. P. 393, TEODORESCU, P. P. 197b, PAMFILE, C. Ţ. 331, J. II 262, H. XI 507;
—	(Numai în LB.) învârteci vb. IV* = a învârti încoace şi încolo, a învârti des.]
—	Din paleosl. yruteti, idem, la care s’a adăogat pref. în-.
ÎNVÂRTÎCIU S. a. 1
IwvÂRTictrş s. a. J v- învârtî’
ÎnvÂrtui f vb. IVa v. învârteji.
ÎNVÂRTITĂ s. f. (Cui., Cor.) 1
îfNVÂRTITOÂRE s. f.	> v. învârti.
î NVÂRTIT tFRĂ S.f.	J
învÂrtoji vb. IV v. învârteji.
ÎNVÂRTOŞÂ vb. I(a). (Se) renforcer. (se) for-tifier, (se) reconforter, is’)affermir. Tremper, durcir; râconforter; devenir calleux; secher, durcir, cailler; guirir.—T r a n s. şi r e l 1. A (se) face vârtos, tare, a (se) întări, a (se) solidifică, (despre credinţă, inimă) a (se) fortifică; (despre om, inimă) a deveni neîndurat, a (se) împietri. Că braţele păcătoşilor frâmgu-se,învăr-toaşe (= întăreşte HUR.; î n t ă r i - v a COR.2) derepţii Domnul. PSALT. 68/12. Măra ( = mâna) agiută lui, şi susioara mea învărtoaşe (— în tă -ri-va HUR.) el. ib. 184/5. învârtoşaţi-vă inima (: confortetur cor vestrum) toţi upovăitorii în Domnul. CORESI, PS. 76. Ruga... învărloaşă şi înlăreaşte foarte postul, id. EV. 277/30. S’au învârtoşat credinţa cătră D[omnu]l R[risto]s. DOSOFTEIU, V. S. 362. Nu vă învârtoşaţi inimile voastre. antim, P. 216. Cerbicea voastră să nu o mai învârtoşaţi. mineiul (1776), 662/2. Să vedem... cum noroadele... s’au învârtoşit şi s’au întremat, piscupescu, o. 5. Cum sănteţi voi toate... Cum, v’aţi învârtoşat... cum v’aţi înlemnit, contemporanul,
IV	88. || A face rezistent, a oţeli (= germ. «ab-hărten»). herz.-gher., M. iv 200. | A reconfortâ. Apa... mă învărtoş(e)â ■ mai mult decât orice doctorie, gorjan, H. ii 8. | (Despre piele) A se îngroşâ, a face bătături. Mânile care muncesc se învârtoaşă. N. gane, ap. CADE. | (Despre zeamă, noroiu, etc.) A se întări, a nu mai curge. Noroiul se învărtoşă strângându-se de frig. ghica, ap. CADE | A se însănătoşă, a căpăta din nou putere, a se întremă. La na sd ’nsănătoşi», Rumănu’ glăsue ’n mai multe feluri: sau a să ’mpiciorogâ, sau a să ’nciripâ..., sau a se ’nvârtoşâ. jipescu, O. 55. [Ind. prez. învârtoşez şi (învechit) învârtăş. | Şi: învâitoşi vb. IVa. | Adjectiv: invârtoşât (învârtoşit), -ă = întărit, împietrit; vârtos, tare, rezistent. Slujitorii cu această nădejde învârtoşeaţi. CANTEMIR,. hr. 210/2. Muncitorul din munţii noştri... munceşte mult, fiindcă este foarte învârtoşat la muncă, ionescu, M. 200. jAbstracte: învârtoşâre (învârtoşire) s. f. = tărie, întărire, întări tură, neîndurare; oţelire. Domnul învârtoşâre (= vâr tu t e COR.; î n t.ă r i t u r ă DOS.; tărie HUR.) oamenilor săi iaste. PSALT. 48/6. Învârtoşâre mie (— tării a mea COR.2; întăritura mea DOS.) şi fugire mie eşti tu. ib. 137/j. Să vă tăiaţi împrejur învârtoşarea inimii voastre, mineiul (1776), 66s/2. Câte au pătimit pentru învârtoşearea inimei sale. DIONISIE, C. 161. învârtoşarea sufle-
ÎNVÂRTOŞi
- 8BB -
ÎNVĂŢA
tului. uricariul, II 233/a. Invârtoşarea trupului şi întemeiarea sănătă(ei. PISCUPESCU, O. 181; — învârtoşat (învârtoşit) s. a. = învârtoşare; — în-vârtoşitură f s. f. = învârtoşare, solidificare. Şi dzîsă D[u]mn[e]dzău: fă-te învârtoşitură în mijlocul apei. apostol, ap. GCR. 1 265/e; — învâr-toşime f s. f. = tărie, vârtoşime. Văzând împăratul învărtoşimea sufletului sfântului patriarh.... ap. TDRG.]
—	Derivat din vârtos, cu pref. în-.
ÎNVÂRTOŞI Vb. IVa
În vârtoşime f s. f. J v. învârtoşâ.
ÎNVÂRTOŞITURĂ f S. f. )
INVĂCUÎ vb. IV» v. v&rui.
învârvo hăt, -Ă adj. v. învârvonâ.
ÎNVÂRVONÂ vb. I». Remplir jusqu'aux bords, charger â plein. — Trans. A umpleâ cevâ cu vârf, a umpleâ peste tot, complet, peste măsură. [La nuntă] flăcăii... se adună la casa mirelui...
o	pornesc la pădure... şi când cel dintâiu copac a căzut la pământ..., s'aruncă asupra-i şi-l urcă în car, şi tot aşâ pănă ce au învârvonat carul ţa-păn, îl împodobesc cu crengi verzi, sevastos, N. 82. [Adjectiv: învârvonât (învârvomât, |), -ă= care este plin peste măsură, abundent; (în lit. veche) covârşitor, perfect. Nevoinţă învârvomată (glosat = covârşitoare) şi viată curată... petrecând. dosofteiu, v. s. 3/229. Invărvomate bunătăţi, id. ib. 65Săhăstrie învârvomată (scris: învrâvomată) şi răbdare au arătat, id. ib. 19.]
—	Din paleosl. vruhomu «cu vârf, îndesat». Tiktin, Dicţ. rom.-germ. (Forma cu n a fost apropiată de augmentativul vârvoiu, pe vremea când se pronunţâ încă vârvonu).
ÎNVÂRKORÎ vb. IV». Faire des plis aux san-dales. — A face creţuri opincilor, a le pune curelele,'nojiţele. CIAUŞANU, V.
—	Derivat din vârzob, cu pref. în-.
ÎNVĂSCUT, -Ă t adj. v. înveşte.
ÎNVÂSiii vb. IVa. v. vâsli.
ÎNVÂt s. a. 1°. Mauvaise habitude, vice. 2°. Leţon. fhstruction, science. 3°. Conseil. 4°. Ordre.
1°. Nărav rău, deprindere la lucruri rele, obiceiu rău; p. ext. nărav, obiceiu (LB.), obişnuinţă, deprindere. Spre a se lepădă de un învăţ cu care trupul omului atât de lesne se deprinde. SLAVICI, ap. TDRG. (ms.). Incapacitatea omului de a se desbărâ de un şir întreg de învăţuri. caragiale, M. 28/a0. La noi... s'a cam înrădăcinat nişte... învăţuri nesocotite. JIPESCU, O. 129. Credeai că învăţul n’are şi desvăţ? ŞEZ. V 85/6. Învăţul (variantă: năravul) din fire N’are lecuire. baronzi, L. 51 /17. Lupul îşi schimbă părul, niciodată învăţul (variantă: dar năravul ba). zanne, p. 1 520. Cal cu învăţ = nărăvaş.
2°. (Mai rar) învăţătură (LB.); (mai de mult şi) instrucţiune, ştiinţă. Luă tot învăţulu marelui Antonie. DOSOFTEIU, V. S. 752. Frica ta dă... cunoştinţă tuturor spre învăţuri bune. id. PS. 391. Cf. 159. Când prin al mame-sei învăţ, duioasa lui cântare... OLLĂNESCU, H. O. 53. Şi spuse c’o mănat-o bărbat-său să ia de la dânsa învăţ pentru treburile casei. T. CERCEL, SĂM. IV 765.
3°. (Rar; pop.) Povaţă, sfat, îndemn. îi spuse cum au rămas orfani de mamă,... cum apoi la învăţul maşteri-sa, tată-so-i dudui (= alungă), adecă-i făcti pierduţi prin pădure, reteganul, P. I 47/,,. Că cu ’nvăţul de la mine, Doar... să mai scăpaţi cu zile! rădulescu-codin, l. 95.
4°. (Rar; sens păstrat în poezia pop.) Ordin, poruncă. Ce-ai făcut, măicuţa mea? — Am şi
dăruit pe roşul, După cum ţi-o fost învăţul. TEODORESCU, P. P. 529.
[Plur. -văţuri.]
—	Postverbal din învăţă. Cf. desvăţ.
ÎNVĂŢĂ vb. I. I. Habituer (au mal, au vice).
II.	1°. Habituer â; s’habituer â. 2°. (S’)hăbituer (â frâquenter). III. 1°. Instruire, apprendre, en-seigner, montrer. 2°. Enseigner. Dresser. 3°. Instruire. S’instruire. 4°. Apprendre, 6tudier. 5°. Apprendre par cceur. 6°. Apprendre. (S’)assagir, mettre au pas, rendre ou devenir. raisonnable. 7°. Comprendre. 8°. Instruire (dans la religion), con-vertir. PrScher. 9°. Conseiller, recommander. 10°. Commander, ordonner.
I.	Sensul originar al lui învăţă a fost (trans.): A face pe cinevâ să-i placă, să se deprindă cu un
vi	ţiu, să devină vi ţi os, a-i arătâ cum să comită o faptă rea; (refl.) a se dedâ la un vi ţiu, a începe să aibă plăcere pentru un v i ţ i u. Acest sens s’a păstrat în expresii de felul lui cal cu învăţ = cu deprinderi rele, cu nărav (rău). S'a învăţat rău este prin urmare la origine o expresie pleonastică în care «rău» întăreşte o nuanţă de sens cuprinsă în învăţă; astăzi însă ideea de «rău» nu o mai considerăm ca făcând parte din înţelesul verbului, ci e cuprinsă în cuvântul care complineşte acest verb. (Construcţii: învăţ hoţia, mă învăţ cu hoţia s. la hoţie; îl s. mă învăţ hoţ, îl s. mă învăţ să fac (s. a face) hoţii; mai de mult şi: mă învăţ în, întru s. de hoţie, ori hoţiei: Iubirea aurului... lui Mamon învaţă pre noi. CORESI, EV. 218/33. Realelor să nu ne învăţămu. id. ib. 174/34. Mă învăţ a fură. SBIERA, P. 255/,8. Cu nărav (= obiceiu rău) te-ai învăţat! TEODORESCU, P. p. 152. # Bărbatul temător învaţă nevasta curvă. zanne, P. IV 259. Cine se învaţă mincinos, când spune adevărul, se îmbolnăveşte, românul GLUMEŢ, I 21/„).
II.	Mai târziu, dar chiar în epoca preromană — precum dovedesc limbile it., prov., sp., pg. şi albaneză — sensul s’a generalizat, încât o (se) învăţă se puteâ întrebuinţâ nu numai despre năravuri rele, ci şi despre orice fel de obiceiuri, chiar despre virtuţi.
1°. Trans. (Construit cu prep. cu, f de, f dativul, cu un infinitiv s. conjunctiv) A deprinde, a obişnui, a dedâ pe cinevâ cu..., a face să (se) deprindă cu..., să-i vină gustul unui lucru; refl. a (se) deprinde, a se dedâ, a (se) obişnui, a se alege cu o dispoziţie pentru cevâ, a se familiarizâ cu cevâ, a începe să-i placă cevâ. Cu trudă şi cu post... trupurile lor învăţară. CORESI, ev. 50/32. Pururea... să ne învăţămu de ceale bune, ca realelor să nu ne învăţămu. id. ib. 174/34. Cela ce să va învăţă a treace depururea pre lângă casa vreunei muieri de cinste... prav. 876. Gâtlejul tău s’au învăţaţii, adevărului, mineiul (1776), 1642/i. Se învăţase şi el a le alege aşă, de pe de-asupra. creangă, p. 167. # A se învăţă ca faurul (s. ţi-ganul) cu scânteile (ZANNE, p. v. 289) s. ca broasca cu grindina = cu lucrurile neplăcute, cu greutăţile vieţii.
2°. (Eliptic) Trans. şi refl. A (se) deprinde să vină mereu undevâ, să frecventeze un loc. Nu-i bine să înveţi cerşetorii la casă. Uliul s’a învăţat la găinile noastre.
III.	După cum credeâ H. Schuchardt, Zeitschrift f. rom. Phil. xxxvii (1913), 177—185, printr’o amestecare a Iui in-vitiare cu initiare, în tot cazul, după cât reiese şi din alte limbi romanice, chiar în epoca preromană, sensul s’a specializat:
1°. Trans. (Complementul e omul) A iniţiâ pe cinevâ în cevâ, a arătâ cuivâ (cum se face) cevâ; refl. a se iniţiâ în cevâ. învaţă pre noi calea spăseniei. CORESI, EV. 2/20. Doamne, învaţă-
ÎNVĂŢĂ
- 856 -
ÎNVĂŢĂ
ne să ne rugăm! evanghelie (a. 1746), ap. GCR. II 36/29. Mă voiu îndeletnici a vă învăţă lucruri dumnezeeşti. drăghici, R, 48. Invaţă-mă să cunosc bunul! MARCOVICI, C. 9/23. Eram băiat de vreo treisprezece ani, când am învăţat să dau cu puşca, odobescu, III 21/9. lnvăfă toi ce trebuiă să ştie. ispirescu, L. 13. Să mă înveţe jocul line. JARNl k-bărseanu, D. 4. M'ai învăţat a iubi.' ib. 250. # Banii pe om îl înva[ă Ce să facă în viată, zanne, p. V. 40. | (Mai de mult construit cu prep. î n, î n t r u, d e s. a s. cu dativul) învaţă-me în dereplăţile tale. PSAL. 263/14. Simon au învăţată pre toţi... în înşelăciunea sa. dosofteiu, V. S. 154/2. Intru facerile mărilor ( = mânilor) tale învată-me. psal. 296/!. învaţă de toate năpastile în tot chipul. COD. VOR., 107/8. Ferice de omul ce tu... de leagea ta înveţi el. PSAL., 196/8-9. Voi-vei a mă învăţă şi pe mine de aceste psalme. DRĂGHICI, R. 48. învăţându-să a cuvântul pravoslaviei... DOSOFTEIU, V. S. 98,2. Doamne,... giudeaţelor tale invaţă-mă. PSALT. 260/,. Cărărilor tale învată-mă. CORESI, PS. 59. Dereptă{ilor tale învaţă-mă. id. ib. 338, cf. ev. 260/4.
2°. Trans. (Complementul e omul) A iniţia pe cinevâ; refl. a se deprinde, a-şi însuşi un meşteşug, o artă, o dexteritate, o specialitate. Să-i dai un băiat să-l înveţe cojocăria. CREANGĂ, P. 31. Pe semne tu ai să mă înveţi ce-i plugăria? id. p. 100. Şade coarba cu puii Şi-i învaţă-a ciripi. «Creşteţi pui şi vă ’nvăfaţi [scil. să ciripiţi], Că de când eu vă învăţ, Clonţul nu s'a ’ngăl-binit. RETEGANUL, TR. 16/,*. S'au învăţat vânători. id. P. II 70/,. Până a nu luâ cârma în mână, întâiu la lopată să te înveţi. ZANNE, P. V. 135. Să înnoate nu e dat decât la cel ce s’a învăţat la înnotat. ib. iv 391. L-a învăţat să patineze, vioara, pirogravura. || P. ext. (Complementul e un animal) A deprinde la cevâ folositor omului; p. ext. a dresa. învătară o capră de-l hrăniiă. dosofteiu, V. S. 26,2. Juncii... trebue învăţaţi la jug. ECONOMIA, 81. Calu' bătrân nu se mai învaţă a merge la îmblet (= buestru). şez.
I	220/,,. A învăţă un câne la tot felul de vânat. POLIZU. A învăţat papagalul să zică bună dimineaţa. Cânele (s’)a învăţat să umble pe două picioare.
3°. Spec. Trans. (Complementul e omul; p. ext. mintea lui) A iniţiâ în arta scrisului şi a cititului s. într’o ştiinţă, a pregăti pe cinevâ să ştie (a citi, scrie, o limbă streină, etc.), a-i da cunoştinţe, a instrui, a da instrucţie, cf. m e d i t â. (Printr’un adverb, printr’un al doilea complement ■— mai ales: «carte» — s. prin să... ori a + inf. se arată în ce constă ştiinţa) Envetz = doceo. ANON. CAR. Invetz = erudio. lex. mars. Rugăciunea ce-au învăţată Domnul... ucenicii săi... CORESI, EV. 561/,. Cela ce-ş[i] va da fata la vreo dăscălită muiare, pentru să o înveate carte... prav. 665. Creştinat-au sfântul Zlataust pre Rumâni, învăţând pre unii... carte elinească. biblia (1688), 8/pr. 16. Ei nu cunosc pre ziditoriul lori pentrucă nu i-au învăţat nimene. DRĂGHICI, R. 39. Cel ce ’nveti şcolarii carte.. TEODORESCU, P. P. 254. Să-l înveţe carte. şez. iii 112/26. L-am învăţat nemfeşte. || Refl. A se iniţiâ, a se instrui într’o ştiinţă, într’o limbă. în taină învă-ţăndu-te dogmele dumnezeeştii înţelepciuni... mineiul (1776), 3272. Toată cunoştinţa’celor cereşti
i	s'au învăţat gândul, ib. 171/,. Să mă ’nvăţ jl eu a scrie. JARNlK-BĂRSEANU, d. 26.
4°. Intrans. şi (vechiu şi pop.) refl. (La prezent şi viitor) A se pregăti şi (la trecut) a ajunge (printr’o îndeletnicire sistematică şi cu sforţări intelectuale continue) să cunoşti o meserie, o artă, spec. scrisul, cititul, o ştiinţă s. să înţelegi s. să vorbeşti o limbă, a studiâ. Enveczu-mS = disco. anon. car. Invecz = (per)dîsco. lex.
MARS. Şi învăţându-mă pre limba latinească... DOC. (a. 1746), ap. HEM. 1987. Ca să se înveaţe venise. TEOFILACT, ap. GCR. II 21 /Z4. De unde ştie acesta carte, neînvăţându-se? vieţile sfinţilor (a. 1809). ib. II 203/3S. # (cf. lat. plenus venter non s t u d e t libenter) Burta plină nu înva[ă bine. ZANNE, P. II 23. A învăţat la troacă, se zice despre cel care e lipsit de orice învăţătură, ib. V 349. || (Mai adesea se arată printr’o complinire, ca subt 3°, în ce constă ştiinţa; când această complinire e un substantiv la acuzativ, învăţă are înfăţişarea unui verb trans.) îl deade la un dascăl să înveaţe carte. GAVril, nif. 10. Vă veţi sili a învăţă geografia, drăghici, R. I 7. Robinson învăţase puţin englezeşte, id. ib. 16. Să înveţe rânduiata negustoriei, id. ib. 4. Până la 20 de ani a învăţat Legile, Filosofia şi Teologia. marcovici, C. 4/9. Copilărise cu Ciubăr-vodă, cu care învăţase carte la dascalul Pascal. C. NEGRUZZI, I 246. La şcoala publică se învăţă numai greceşte, id. I 3. Pentru hatârul ei învăţ flautul, id. I 76. El nu ştie regulele vânătoriei... şi voeşte să le înveţe. ODOBESCU, 1II 11. A învăţat să danseze, să patineze, să declame. (Fig) Femeia e o şcoală, unde înveţi numai durere. EMINESCU, p. 230. (Figură etimologică) învăţăturile... el le învăţă într'o lună. ISPIRESCU, L. 6. # Să nu te ruşinezi a învăţă cevâ şi dă la cel mai mic. i. golescu, ap. zanne, p. viii 97.
5°. Trans. (De obiceiu complinit prin pe din afară, pe de rost s. de-a rostul) A repetă (citind) de atâtea ori un text (lecţie, poezie, discurs) până când ţi se întipăreşte în minte, încât îl poţi reproduce (cuvânt cu cuvânt) când vrei, mai târziu, a memoriza. Se vede că şi-a învăţat discursul pe din afară. Actorul nu şi-a învăţat rolul. # Â învăţa păsăreşte (s. ca papagalii s. papagaliceşte) = cuvânt cu cuvânt, fără să fii preocupat de înţeles. zanne, p. v 349. .
6°. Refl. A primi o învăţătură, a se instrui; a trage o învăţătură din..., a căpătă experienţă, a se cuminţi. în troiţă desăvârşită închinăciune învă-ţămu-ne. CORESI, EV. 199/29. Ne-am învăţată... de Domnul nostru Isus Hristos... id. ib. 54/6. Vă învăţaţi şi vă deschideţi ochii! neagoe, Înv., ap. GCR. I 167/24. Invăţaţi-vă de florile cămpilor, cum cresc, nu se ustenesc... VARLAAM, C. 221. Cu talandul ne mai învăţămu că... BIBLIA (1688), 4/pr. 18. | (Adesea în ameninţări şi im-precaţiuni) Refl. A prinde minte, a înţelege; (trans.) a arătâ (cuivâ cevâ). Să se înveţă a mai pune altă dată havaU în spinarea vizirului! LET. in 248/,6. Cei ce ne-am învăţat prin tine ceale streine şi negrăite, mineiul (1776), 21/,. Să se înveţe ea de altădată a mai purtă lumea pe degete! creangă, p. 267. Şi te ’nvajă de la mine Ca să mori cum se cuvine, alecsandri, p. p. 100t>/28. Să se 'nveţe maicele, Cum să-şi deie fetele! JARNlK-BĂRSEANU, D. 172. Ei las'... că te-oiu învăţă eu! ALECSANDRI, T. 358. Te-om învăţă noi, berbantule, să ne iei în trei parale! id. ib. 889. #Omul tot mereu învaţă şi nu se învaţă. ZANNE, P. V. 346. || Trans. (= fact.) A face să se cuminţească, să capete experienţă. Nevoia învaţă pre cărăuş. C. negruzzi, I 249. || Intrans. A profitâ, a te alege cu o învăţătură. Cănd înveţi pe altul, tu atunci mai mult înveţi, zanne, P. VIII 95. (Cu deosebire) A se învăţă minte = a se cuminţi în urma unei experienţe. Gură tu, învaţă minte, nu mă spune nimănui! EMINESCU, P. 187. Te-i învăţă tu minte de altă dată! creangă, p. 146. Pân'ce nu păţeşte, nu se'nvaţă minte! ŞEZ.
II	73/s, cf. V 135/16. (Şi trans.) A învăţă pe cinevâ minte — a face pe cinevâ să-şi bage minţile în cap, a-i da pedeapsa cuvenită. Să înveţe minte pe păgâni. ISPIRESCU, U. 21/13.
7°. Trans. şi (mai ales) refl. Â trage con-
ÎNVĂŢĂ
— 857 —
ÎNVĂŢĂ
cluzii, a înţelege, a cunoaşte, a află. Dentru acest lucru să cunoaştem, fraţilor, şi să ne învăţămu... să nu ne prea înălţăm. CORESI, ev. 19/12. Invă-ţatu-ne-am şi înţeleasem că... id. ib. 29515. Ştiiâ amil şi se învăţă de ce se chinuiiâ. id. ib. 27/32. De la stea, precum se învăţară, Lui Hristos cu daruri se’nchinară. teodorescu, p. P. 101.
8°. (Bis.; învechit) Trans. (Complementul e (omul s. poporul) A face pe cinevâ să înţeleagă preceptele religiei, ale credinţei; a converti la creştinism. Vădzii ei şi-i şl învăţă, praxiul, ap. GCR. I *15/12. Învăţaţi toate limbile (= popoarele păgâne), botezaţi în numele tatălui, catehismul (a. 1607).'ib. i 42/29. | f Refl. A se iniţiâ în religia, în credinţa creştină. Vrând Iustina să să înveaţe desăvârşit, să duceâ adeseori la besearică. MINEIUL (1776), IO1/,. II Absol. s. trans. (complementul fiind învăţătura însăşi) A propovădui, a predică (creştinismul, sfânta scriptură, virtuţile creştineşti etc), a explică (textele religioase). Propoveduiă impărăţiia lu Dumnedzeu şi învăţă ceale ce-s de Domnul. COD. VOR. 105/14. Învăţă în gloatele lor şi propoveduiă ev[an]gh[e}lie. tetraev. (1574), 205. Eu amic nu numai învăţai, ce şi... CORESI, EV. 472/29. Şezănd pre scaunul giudeţului, învăţă de i3[risto]s. varlaam, C. II 18. fDragostea, care el, pogorându-se den ceriu au învăţat... BIBLIA (1688), 4/pr. 23. || Refl. (= pasiv). Să se cetească şi să se înveţe în bese-rica creşiinilor (a. 1675). Sava, ap. GCR. I 217/19.
9°. Trans. (Complementul e omul) A face, îndemnă, convinge, determină, consiliâ, sfătui, po-văţui pe cinevâ să facă cevâ (arătându-i cum trebue să procedeze). Cela ce învaţă sau îndeamnă pre altul de să taie pom... prav. 75. [Dacă] cel rănit nu ascultă cumu-l învaţă vraciul... ib. 499. [2]l dăscăleaşte de-l învaţă să facă... ib. 1135. Cela ce va sfătui pre altul să facă vreo greşală şi el va face greşala după cum l-au învăţat... ib. 1163. Vorovind... cătră un sameş, l-au învăţat să margă la un săhastru. DOSOFTEIU, V. S. 11. l-au învăţat să meargă în preajma porţii Orului. let. ii 429/e3. Nu m'ai învăţat, nici mă vei învăţă rău. EROTO-CRIT (a. 1800), ap. GCR. II 179/16. Tu ne înveţi să ne temem, konaki, p. 281. Tomşa, el te-a învăţat a vorbi cu atăta dârzie? C. negruzzi, i 139. Te-a învaţă Dumnezeu ce să faci. creangă, P.
127.	Ca să faci? Să te învăţ eu: boii tăi sânt mari şi frumoşi; ia-i şi du-i la iarmaroc... id. P. 39. FăcU precum o învăţă calul. ISPIRESCU, L. 18. || (Familiar) # -A- învăţă de bine = a sfătui bine pe cinevâ. Vere, te învăţ de bine! JIPESCU, o. 135. Tu stai să-l înveţi de bine Şi el te 'nvaţă pe tine, se spune pentru cel nerod, zanne, P. v. 347.
10°. t Trans. (complementul fiind persoana care are să execute porunca s. — mai rar — pedeapsa ce se dă) s. absolut (une-ori complinit prin să... s. de...) A porunci, a ordonă, a dispune, a orândui, a comandă; (despre legi) a prescrie, a procedă. Envecz=jnbeo. ANON. CAR. împăratul învăţă să le dea ştire, varlaam, C. ii 34. Învăţă să chiame pre svântul. id. Cf. 34/a. Nu să vor certâ cu toate certările, după cum învaţă pravila. PRAV. 1023. Cf. 743, 747, 101/4, etc. La greşealele ce învaţă pravila, furci... ib. 1095. Învaţă leagea şi.pravila certarea. ib. 1099. Şi mvăţă... să o bată... şimvăţă de-i pălrunsără gleznele, dosofteiu, V. S. 42. [împăratul] învăţă 4 dărăbani să-l bată. id. 6^ învăţă pre un zlătariu de-i feace 2 tepsii. id. 1172. Cf. 7, GCR. I 259/3. Aveă obiceiu când şedeă la masă şi vedeă niscaiva oameni săraci dvorind prin ogradă, învăţă de luâ câte două trei blide de bucate din masa lui. LET. II 212/23. Au învăţat de-au risipit şi curţile, ib. 263. Vei face cu dănsu cum învaţe (= învaţă) lege[a] şi împăraţii. IORGA,’S. D. XXI 29.
[Se conjugă; învăţ, înveţi, învaţă,... să înveţe. |
Abstracte: învăţare s. f. = acţiunea de a (se) învăţă; învăţ, deprindere, obiceiu, învăţătură, instruire, studiere. încărescu-se irema mea în mere (= mine) şi întru învăţarea (= învăţătura COR.2; HUR.; învăţul DOS.) încinde-se focu. PSALT. 74/6. învăţarea lu David. ib. 114/1. De cei dentru limbi mai de nainle de învăţare spre spăsenie grăit-au. CORESI, EV. 489/6. Învăţarea unei limbi. poLrzu; — învăţat s. a. = învăţare, învăţ, învăţătură. Cucoanele cele bătrâne îl îndemnau să mai puie cartea la o parte şi sâ se odihnească de atăta învăţat. I. NEGRUZZI, I 40. Cf. învăţătură, învăţ, învăţământ. | Adjective: învăţât (cu negativul ne(î)nvăţat),-ă (Ad I) Cu deprinderi rele, uărăvos, nărăvit. Au fost învăţaţi păcatelor, coresi, ev. 14/t. Acel om iaste învăţaţii a fură de pururea, prav. MOLD.
20.	(Ad 11) Deprins, dedat, obişnuit (cu cevâ s. undevâ). Invaczat = assuetus. LEX. marş. Om ce e învăţaţii dulceţiei ceştii vieţi, coresi, EV. 26/36. Ca nişte oameni învăţaţi cu ele. conv. LIT. XLIVI 40. Nu-s cu dorul învăţată. JARNÎK-BÂRSEANU, d. 109, cf. (cu dorul, nenvăţată) 117. Cine este învăţat la sapă, să nu s’apuce de suliţi. zanne, P. IV 640. Pisică învăţată la casă. (Ad III) Iniţiat în cevâ, care a studiat, care ştie o artă, un meşteşug, meşter în cevâ; care ştie carte, instruit, erudit, savant, doct; cultivat, cult; cu cunoştinţe, cu multă experienţă, experimentat; (despre
o	carte, operă, rol, cântare, etc.) studiat; (despre animale) care poate fi utilizat cu folos la anumite treburi, domesticit, îmblânzit, dresat. ÎSnveczat — doctus. anon. car. Invaczat = gnarus, doctus, litteratus, peritus. LEX. mars. Coresi diaconul, ce erâ meşter tnvăţatu într'acest lucru (= în tipar). CORESI, EV. 6/6. învăţâtu şi filosofu întru lot. EUSTRATIE, ap. GCR. I 78/î3. Zugrav... învăţat. DOSOFTEIU, v. S. 7/2. învăţătul Chir Ioanichie Galetovschi Arhimandritul (a. 1678). GCR. I 236/37. Strânseră-se la împărâtul bărbaţi aleşi, învăţaţii]. Năsturel, ap. GCR. 1 133/,. Când te lauzi că eşli învăţâtu, fără de a aveâ învăţătură... ANTIM, ib. II 6/31. învăţat la tălmăcirea sloveniei. LET. iii 322/4. El erâ un om foarte învăţat şi cunoscut pe vremea lui. C. NEGRUZZI, I 245. Faptele... celor ce sânt mai învăţaţi decât noi. I. IONESCU, P. 4. învăţatul istoric, bălcescu, M. V. 4/20. Un evreu învăţat. eminescu, N. 52. Omul învăţat, înţelept va fi, şi pe cel neînvăţat slugă-l va, aveă. creangă, A. 12. Că bine mi-ai învăţat-o cum să lucre!—Ba nu, mamă dragă, că învăţată e ea! MERA, B. 38. Că-s răgute (= recruţi) tinerele, Nu te băgă ’n foc cu ele! Ai avut mai învăţate: jumătate-s împuşcate. JARNlK-BĂRSEANU, D. 317. Mai învăţat oul decât găina, se zice când tinerii se. cred mai înţelepţi decât bătrânii, copiii decât părinţii, zanne, p. IV 35. Un cal prea blând şi bine învăţat. DO-NICI, F. 22. Pentru ca să poată înţeleage şi cei mai neînvăţaţi (= proşti, ignoranţi). EUSTRATIE, ap. GCR. I 78/39. De unde ştie carte acesta neîn-văţatu (= fără studii)? dosofteiu, ib. 1 253/17. Că nevoia ascute înţelesul celui neînvăţalu (= incult). N. COSTIN, ib. II 13/27. Ca doi junei neînvăţaţi (= care nu ştiu să tragă la jug). ALEXANDRIA, 149. Omul neînvăţat (= fără carte) e ca un copac neîngrijit. C. negruzzi, 1 8. Aduse din herghelie doi armăsari neînvăţaţi ( = nedeprinşi încă la călărie). ISPIRESCU, l. 71. Cai neînvăţaţi la trăsură. Cătană, ap. TDRG. Am fost tânăr ne'n-văţat (= neexperimentat). doine, 208. (Substantivat) întâia lui îngrijire fu a face cunoştinţa învăţaţilor din astă capitală, c. NE-GRUZZI, 11 152/17. Neînvăţatul găseşte într'o leneşă odihnă desfătare. KONAKI, p. 287. (Ad III 8°) ■(■ în conformitate cu preceptele învăţăturii bisericii, creştinesc. Leagea luase şi învăţată viaţă aveâ. CORESI, EV. 417/10.]
ÎNVĂŢĂCEL
- 858 -
ÎNVĂŢĂTOR
—	Din lat. pop. *in-YÎtio, -are (în limbile romanice şi *ad-vitio), derivat din vitium «viţiu». Legătura etimologică cuit. avvezzare s’a făcut chiar n LB. Cf. desvăţâ, învăţ, învăţătură,
jnvăţător, învăţăcel, învăţământ.
ÎNVĂŢĂCEL s. m. Discîple, apprenti. — (Transilv1., Bucov. şi la unii literaţi din România veche) Şcolar, elev, discipul; ucenic. Iacob I 1750—1761, învăţăcel al lui Antonie, uricariul,
V	146/6. Ceilalţi feciori şi învăţăcei eră toţi cu voie bună. barac, TIL. 11. Acele... învăţături pe care zeiasca dădacă le împărtăşise învăţăcelului ei. ODOBESCU, iii 286. Acum fostul dascăl şi fostul învăţăcel... IORGA, L. II 8, cf. 269. Fostul său învăţăcel umblă să-l omoare. STĂNOIU, C. I.
152.	Internatul s’a şi deschis... cui puţini învăţăcei. sbiera, F. 262. N’aveâ.....atâţia învăţăcei.
id., P. 248/6. [Şi: (formă nedisimilată) învăţăţ61 s. m. = discipul, ucenic (baronzi, l. i 311/*); învăţat mai mic, pseudo-învăţat. Ne-a stricat binele uni[i] învăţăţei d'ai noştri. JIPESCU, O. 53. | Negativ: (în poezia pop.; în Banat; rar) neînvăţăcel, -ea = neexperimentat. CDDE. nr. 895.]
—	Derivat, relativ nou, din învăţat, cu suf. dim. -el, spre a redă pe germ. «Lehrling» (Prin disimi-lare şi prin apropiere de diminutivele în -icel, s’a născut, din tnvăţăţel, forma învăţăcel).
ÎNVĂTĂMÂNT s. a. 1°. Enseignement. 2°. En-seignement (primaire, secondaire, etc.) 3°. Enseignement, corps enseignant.
1°. învăţătură, normă după care te poţi conduce. O notiţă statistică foarte curioasă şi plină de învăţăminte, caragiale, ap. TDRG.
2°. Instrucţiune (dată s. primită mai ales într’o şcoală). Învăţământul primar = care dă, în şcoa-lele primare, primele cunoştinţe elementare. Învăţământul secundar = care îmbrăţişează, în şcoalele secundare, studiile clasice şi reale. învăţământul superior = care cuprinde, în universităţi, academii şi alte şcoale superioare, studiul ştiinţelor, filosofiei, literelor, medicinii etc. în toată întinderea lor. învăţământul tehnic, ştiinţific, agricol, religios, intuitiv, etc.
3°. P. r e s t r. Profesiunea s. cariera personalului didactic (primar, secundar, superior şi tehnic). După isprăvirea cursurilor universitare, voiu intră în învăţământ.
[Plur. (aproape numai în sensul 1°) -minte.]
—	Derivat cărturăresc din învăţă, cu suf. -ământ, după modelul fr. enseignement.
ÎNVĂţÂţel s. m. v. învăţăcel.
ÎNVĂTĂTOÂRĂ S. f. 1	.
ÎNVĂŢĂTOARE S. f. | V‘ învăta 0r'
învăţător, -OÂRE adj., subst. I. 1°. Enseignant.* 2°. Instructif. II. 1°. Maître; precep-teur. 2°. Maître d'&cole, instituteur. 3°. Conseiller, instigateur.
I.	Adj. 1°. Care învaţă, instrueşte. Să cinstim părinţii şi mumânile noastre, mai ales... părinţii duhovnici şi învăţători. CORESI, Ev. 437/sl. Căte o broşură învăţătoare meşteşugului de a face zahăr. C. negruzzi, I 3. M’am crezut dator a cere părerea consiliului general de instrucţiune ca reprezentant al întregului corp învăţător din România, maiorescu, d. ii 397.
2°. f Phn de învăţături s. învăţăminte, i n-s t r u c t i v. Celora ce au crezut în Domnul nostru Isus Hristos, scrie învăţătoare trimeatere (= scrisoare). COD. VOR. 107/,. Înţelepciunea... învăţătoare. mineiul (1776), 497i- Evanghelie învăţătoare = cu învăţături.
II.	Subst. 1°. (în limba veche; adesea atribut dat lui Isus Hristos) Cel care dă învăţătură, care învaţă s. instrueşte pe altul (spec. în credinţa adevărată a religiei creştine), magistru, preceptor, instructor, maestru, dascăl, t năstăvitor. Enveczetor = doctor, magister. anon. car. Invaczator — praeceptor. lex. mars. Invăţătoriu, dascăl (traducere pentru sl. uSiteli) mardarie, L. 4022. Nu mulţi învăţători ( = dăscăli n. testament 1648; biblia 1688) fireţi, fraţii mei! COD. VOR. 122/6. Şi Simon... zise Lui [Hristos]:	învăţătoare	(năstăvito-
riule n. testament 1648; das cale biblia 1688), toată noaptea ne-am muncit. CORESI, EV. 3 20/lo. Preamândri ai lumiei învăţători şi păstori. id. ib. 2/3 „. [Către Isus Hristos:] Învăţătoare (: maître), vrem de la tine seamne. tetraev. (1574), 220. Nu se va luă... nice învăţătoriulA de la picioarele lui. palia, ap. GCR. I 36/3. învăţători pre carii ni i-au dăruit noao Dumnezeu. evstratie, ib. 1 77/18. [Către Hristos:] învăţă-toriule, au nu bagi samă că perim? N. testament (1648). ib. 128/29. Acesta [Moisi] au avut pre sângur Dumnezău dascal şi învăţător, let. i 4/2. Înţelepciunea cea ipostatnică... o ai avut în-văţătoriu. mineiul (1776), 139Vr. S#-* invăţătoriu şi îndireptătoriu tutu[ro]ra oamenilor. GA-VRIL, NIF. 16. Învăţătorul este pentru un tânăr aceea ce este şi grădinarul pentru pom. C. ne-GRUZZI, I 8. f invăţătoriu de leage = cunoscător, ştiutor de legi, jurist, jurisconsult. Aşă acei învăţători de leage şi cărturari (: ş t i u -toriu de leage biblia 1688) şi domnii iudeeşti înşelară-se şi nu înţeleaseră. CORESI, EV. 416/32. Cf. 308/15. întrebă unul dintr’înşii [Farisei] un învăţătoriu de leage, de-l ispitită pre măria sa. varlaam, c. 292. f învăţător de suflete = preot, părinte sufletesc. Arhiereii şi preuţii, învăţătorii de suflete, să-i ascultăm. CORESI, ev. 43/16-17.
2°. (Azi) Spec. Persoană (de obiceiu absolvent al unei şcoale normale) însărcinată să dea instrucţiune în învăţământul primar de la ţară; cf. (spre deosebire de institutorii de la oraş şi de profesorii din învăţământul secundar şi superior) dascăl. învăţătorii neromanoca-tolici fură siliţi sau să treacă la unie, sau să-şi părăsească şcoala, sbiera, F. 146. Congresul asociaţiei învăţătorilor.
3°. f Povăţuitor, sfătuitor, instigator. Fiind şi Muntenii învăţători şi îndemnători... la pâră. LET. II 297/13. Cel ce erâ mai nainte învăţătoriu răotăţii... mineiul (1776), 147i.
[Vocativul: învăţătorule şi t învăţătoare. | După LB. învăţător ar aveâ şi sensul activ: «carele învaţă de la altul», elev. | Feminin: învăţătoâre, (neîntrebuinţat: învăţătoâră DDRF.). (Ad II 1°) Pre născătoarea de Dumnezeu ai avut învăţătoare. mineiul (1776), 52/2- Natura, marea noastră învăţătoare. MAIORESCU, CR. I 52; (ad II 2°) Instrucţia elementară a fetelor la ţară se face de către învăţătoare; — (Bucov.) învăţătoriţă s. f.=învăţătoare, dăscăliţă. HERZ.-GHER., M. IV 200. Vorbiserăm cu învăţătoriţă. sbiera, F. 261; — (Transilv.) învă-ţătoreâsă s. f. = învăţătoare. barcian.U- I A d-j e c t i v: învăţătorese, -eâscă adj. = de învăţător, dăscălesc, didactic primar. O putere învăţătorească deplin de aptă. sbiera, F. 318. Corpul învăţă-toresccare cuprinde pe toţi învăţătorii. | Adverb: (puţin întrebuinţat) învăţătorâşte = ca învăţătorii.
| Abstract:	(neobişnuit) învăţătorie s. f. —
învăţărfiânt. Această şcoală eră destinată a pregăti tineri pentru îmbrăţişarea... învăţătoriei primare dintru început, sbiera, f. 146.]
—	Adjectivul verbal al lui învăţă, mai adesea substantivat.
ÎNVĂŢĂTOREASĂ
- 859 -
ÎNVĂŢĂTURĂ
isVĂŢĂTOREÂSĂ S. f. INVĂŢĂTORESC, -EÂSCĂ adj. ÎNVĂŢĂTOREŞTE adv. INVĂŢÂTORIE s. f. ÎNVĂTĂTORIŢĂ S. f.
v. învăţător.
Învăţătură s. f. 1°. Habitude. 2°. Acquisi-tion de connaisscmces. Mtude. 3°. Enseignement. Science. 4°. Enseignement. 5°. Education, culture. 6°. Enseignement, leţon, exemple. 7°. Precepte. 8°. Conseil.
1°. t Deprindere, obiceiu, obişnuinţă, învăţ. [Slav.] Obufienie = învăţătură, deprindere, mardarie, L. 4242. Rostul mieu grăl-va preamăndrie, şi învăţătura (: deprinderea DOS.) îremiei meale înţelepciure. psalt. 93/s. Scârbi şi nevoi aflară-me porâncitele tale învăţătură (: d e p r i n -să tură DOS.), ib. 264/,.
2°. (Construit cu un genitiv obiectiv, mai rar) Acţiunea de a învăţa de la altul cevâ, învăţare. Evanghelie... spre învăţătura legiei oamenilor creştini. CORESI, ev. 6/le. ll voiu vedeâ cu mai multă plăcere cătră învăţătura lucrurilor. DRĂ-GHICT, R. 60. || P. ext. Studiu (al unei meserii şi mai ales al cărţii), şcoală, ucenicie; materie (de studiat). [î]şi alease ucenicii şi... întrebâ-se întru învăţături cu muncitoriu oarecarcle (: pricindu-se în şcoala a unui tirean N. testament 1648; pricindu-se în şcoala unui tiran biblia 1688). COD. VOR. 3/u. Şi acum să-l bage la învăţătură. CONTEMPORANUL III, 650. Zi «Tatăl nostru», dragă, Şi să te porţi [bine] la ’nvăţătură! GOGA, p. 19. Sfătuiâ pre oameni să-şi dea copiii la învăţătură. CREANGĂ, A. 2. Toate învăţăturile... el le învăţă într’o lună. ISPIRESCU, L. 2. Şi-l dete la tot felul de învăţături, id. V. 19/24. M'oiu duce la şcoală, la învăţătură. ŞUIERA, P. 152/14. S’a rugat [fierarului] ca să-l primească la învăţătură. id., ap. TDRG. # Învăţătura la om, ca cioplitura la lemn. I. GOLESCU, ap. zanne, p. IX 30. La mâncare lup şi la învăţătură butuc. id. III 638.
3°. Acţiunea de a învăţă pe altul, învăţare, instruire. Extract... al sistemului său de învăţătură. C. NEGRUZZI, I 7. II P. ext. Pregătire (ştiinţifică), instrucţie, carte (5°). [Slav.] U6itel[s]tvo = învăţătură, mardarie, L. 4023. Gramatica [iaste] învăţătura de a scrie bine şi de a grăi. id. ib. 794. Să dea învăţătură cu tocmală bună. DOSOFTEIU, PS. 28. Erâ om iubitor de învăţătură. E. văcărescul, ist. 251/16. Cea dintâi moştenire a lăsă unui fiu este o învăţătură temeinică. MARCOVICI,
C.	74. Învăţătura de carte a început să o primească iu Academia Mihăileană. MAIORESCU, CR. II 331.
4°. f învăţământ. Sonet la introducerea limbei naţionale în publica învăţătură. CAT. MAN. II 460 (188).
5°. Cunoştinţe, cultură, erudiţie; înţelepciune. HERZ.-GHER., M', lv 200. Pentru învăţătura lui au fost tergiman împăratului. LET. II 210/13. De mic înzestrat cu învăţătură... DRĂGHICI, R. 30. Dormeau una peste alia... cărţi vechi..., pline de învăţătură bizantină. EMINESCU, N. 38. Ou învăţătură = erudit. LB. Om fără învăţătură — incult, polizu.
6°. Educaţie (pentru îmbogăţirea cunoştinţelor), experienţă, învăţământ, lecţie, pildă, f c h i t i r e ; spec. morală (a unei fabule). Ascultaţi, fraţi dragi, den învăţătura aceştii evanghelii de astăzi! coresi, EV. 65/12. Învăţătură pentru credinţa Sa-mareaninei. varlaam, ap. GCR. i 107/13. Leac/ea ta, Doamne,... în toate zile învăţătură (explicat prin: ch i t i r e) mie iaste. dosofteiu, ps. 259/12, cf. 259/2. Va fi şl celorlalte învăţătură bună. PRAV. 757. Învăţătura acestei fabule... ŢICHINDEAL, ap. TDRG. Tăcerea ei ne dă învăţături grozave. MARCOVICI, C. 50/15. De vei păgubi în ' vreo ne-
guţitorie, să-ţi fie de învăţătură! c. NEGRUZZI,
I	251. # iwi e de învăţătură — mi-a servit ca să nu mai fac a doua oară ce-am făcut, să ţin minte. Cf. POLIZU. | Spec. t Învăţătură bisericească = cazanie, predică. LB. Carte cu învăţătură. Evanghelie cu învăţătură = cu predici.
7°. Precept (mai ales: al legii creştine). Să nu auzim numai cu ureachile învăţăturile lu Dumnezeu! CORESI, EV. 54/n. Începutul învăţăturilor bunului credincios Io Neagoe... (a. 1654), ap. GCR.
I	164/27. Voiu urmă sfintelor învăţături ale fiului tău. MARCOVICI, D. 5/28. Am avut ocaziunea de a pune... în aplicare învăţăturile şi poveţele ce se găsesc în cartea ta. ODOBESCU, III 42/24.
8°. Sfat (LB.), povaţă (POLIZU), îndemn (LB.). Că mărturia ta învăţătură (s v a t u r i 1 e HUR., DOS.) mie eră. psalt. 252/n. Doară te căieşti de învăţătură ce mi-ai zis? moxa, 372/21. Cela ce va face greşală cu învăţătura mai-marelui, să nu se cheamă să fie făcut greşală cu înşelăciune. PRAV.
186.	Cf. 253, 757, 1087, 1217. O învăţătură părintească ca aceasta, biblia (1688), 3 pr/17. Adu-ţi aminte de învăţăturile mele. ispirescu, l. 13. învăţătura dată rău se sparge în capul tău. ZANNE, P. 355. Cu învăţătura cuivâ = cu sfatul cuivâ, îndemnat, povăţuit de cinevâ. Cu a cui învăţătură au făcut aceste? LET. II 237/19. Aceste vor fi cu învăţătura lui, căci nu se astâmpără, ib.
III	25 7/23. Să se fie făcut cu învăţătura şi îndemnarea noastră. ANTIM, P. XIII 4.
9°. f Dojană, ceartă, certare, mustrare. Slav. Nakazanie = învăţătură, certare. MARDARIE, L. 1955. Tu urîşi învăţătura (dojana HUR.) şi lepădaşi cuventele meale îrapoi. PSALT. 97/6. Cf. 256/,, 324/12. Şi datu-mi-au scut spăsenie şi de-reapta ta preiml-me (= mă primi) şi învăţătura (arretarea HUR., certarea DOS.) ta de-rease-me în cumplit, ib. 28/I2. (Azi, în ameninţări) Am să-i dau o învăţătură = o lecţiune (pontbriant), am să-l învăţ minte, am să-i arăt eu luil
10°. f Poruncă, ordin, însărcinare, misiune. Sau n’au fost lăsat de toate să vază ce au fost acolo, sau... învăţătură i-au fost dată să tacă. CORESI, EV. 98/ls. Aceasta, deacă auzi Melhii, preveghie într’aceâ noapte, având să plinească slujba şi învăţătura părintelui său. palia, ap. GCR. I 66/is. Ş’au trimes Măria Sa Vod[ă] soli la împăratul să ştie, cumu-i va da învăţătură (a. 1629). IORGA,
D.	B. 58. De veri vrea să intri in viiaţa de veaci, fă învăţăturile (=^ poruncile religiei). VARLAAM,
C.	276. Cela ce nu să va plecă supt învăţătura giudeţului, face o greşală. prav. 255. Toate [albinele] de învăţătura [matc]ei ascultă, v. a. urechiă, ap. TDRG. Dau ştire cu această scrisoarea noastră cum ne-au fost învăţătura de la Măria ta de la Vodă. uricariul, XXII 110/9. # (t şi ca termin juridic) A da învăţătură = a da ordin, a poiunci. Deade învăţătură în toată cetatea... EUSTRATIE (a. 1645), ap. GCR. I 115/31. De să va tocmi vre un lucrător şi de va luâ asupra sa să lucreadze o vie,... şi o vă părăsi de a lucrarea, dăm învăţătură unul ca acesta să plătească stăpânului căt va fi fost preţul viei. prav. 12. Cf. 70, 71, 83 etc. Cu învăţătura cuivâ=din ordinul cuivâ. Să-l fie otrăvit doftorii cu învăţătura Ducăi-vodă. LET. II 7/9. Nemţii... au începui a trece şi aice în ţară cu învăţătura unui general, ib. Iri 64/30. Au venit cu cartea Măriei Sale lui vodă, şi cu învăţătura dumisale Neculai Porceşti, ib. XXV 300. A călcă învăţătura = a călcă legea, a nu urmâ poruncile (dumnezeeşti s. bisericeşti), cf. călcâ Iii 3° d. Voi călcaţi învăţătura (: le commandement). Cu Dumnezeu derept tocmealele voastre. TETRAEV. (1574), 225/6. Cine curveaşle amil, învăţătura calcă. CORESI, EV. 18/12. Cf. 18/13)14. Am călcat învăţăturile tale ceale dumnezeeşti. molitvelnic (1663), ap. GCR. 1 80/12.
INVAZIE
- 860 -
INVECTIVĂ
[Plur. -turi. | Negativ: ne(î)nvâţătură f s. f.= neştiinţă, ignoranţă. LB. Grăşesc cu vărvăria şi neînvăţătura lor. uricariul, i 312/12.]
—	Derivat din învăţă, cu suf. abstr. -ătură.
invazie s. f., invaziijne s. f. Invasion.— (Construit cu genitivul subiectiv şi obiectiv: Inva-ziunea Hunilor şi invaziunea ţării) Intrare forţată, pe neaşteptate, în număr mare, a unei armate vrăjmaşe într’o ţară (cu scop de a o prăda sau de ase face stăpân pe ea); t că Ică tură; p. ext. şi fig. venire în număr mare, la un moment dat, a tot ce se poate compară cu nişte duşmani (insecte, streini), precum şi a unor idei, obiceiuri, etc., năvălire, cf. c u t r o p i r e. Ei au petrecut pe timpul marilor invaziuni. ODOBESCU, II 193. Iacă la ce rezultat aduce nebăgarea de seamă la invazia străină! c. NEGRUZZI, I 262. Invaziunea maghiară, hasdeu, i. C. 40. Zvonurile despre o invazie a Moldovei... veneau de pretutindeni. TEODOREANU, M. II 416. Primejdia unei invazii nemţeşti în Moldova. IORGA, L. I 313. O puternică invazie de cunoştinţi, de idei se produse însă, şi cugetarea Românilor de peste munii fu revoluţionată de dânsa. id. ib. XVIII,/12.
—	N. după fr. (lat. invasio, -onem, idem). Cf. invada..
Învechi vb. IVa I. i°. User, găter. 2°, S’user, se degrader, se diUriorer. S’user, vieillir. Vieillir (en parlant du vin). Vieillir (en parlant d’une lo-cution). 3°. Vieillir. II. VieilVlr. .
I.	1°. Trans. (Vechiu şi popular; despre o-biecte) A face să fie vechiu, să nu mai fie nou, a u z â. Cu câte fete-am fetit. Şapte cojoace-am vechit. MARIAN, SAT. 112. | P i g. A îmbătrâni. Cela ce în'ffecheaşte munţii... biblia (1688), 3662.
2°. Refl. (Despre obiecte) A se face vechiu, a se uză. Toate ca cămeşe vechiesco-se. PSAL. SCH. 330. Să li se vechiască haine. DOSOFTEIU, PS. 55. Hainele lor nu s’au vechit. BIBLIA (1688), 350/42. Precum şi de icoane deaca să învechescu foarte, cum să le îngropăm în loc curat, avem învăţătură. N. TESTAMENT (1702), ap. GCR. I 346/17. Cât e sita nouă, o pui în cuiu; dar după ce se mai învecheşte, o mai arunci şi după uşă. zanne, p. V. 596. f (Despre o parte a corpului omenesc) A îmbătrâni, a slăbi, a se vesteji. Vechiră-se (: inveteraverunt) oasele mele. CORESI, ps. 77. Ca oile pune-vor pre ei în iad, şi moartea va mistui pre ei... şi faţa lor să va învechi în mormânt. PSALTIRE (1651), ap. GCR. I 155/„. I Spec. (Despre vin) A se face vechiu. Ei n’au obiceiu să-l lase să se învechească [vinul]. C. negruzzi, i 315. | Fig. A dăinui, a ţineâ mult, a durâ vreme îndelungată. Invechindu-i-se domniea, nu se mai temeâ. let. ii 399/ls. Fericirea adevărată cu cât se vecheaşte, cu atât mai mult se fericeaşte. cantemir, ist. 86. Rana obrăntindu-se şi patima învechindu-se, a se vindecă cu nevoie va fi. ZANNE, P. II 685. | A ieşi. din uz, a nu mai fi întrebuinţat. Multe expresii curente se vor învechi în câtevă generaţii.
3°. Refl. (Despre fiinţe) A îmbătrâni. M’am vechit în pizmaşiicqrii mă defaimă. DOSOFTEIU, PS. 23. Câţi v’aţiWedhitu întru saţiiu... MOLIT. (a. 1633), ap. GCR.’i 85/41. Necuraţii... s’au vechit... cu avuţii, biblia (1688), 372. Eu m’am vechit, m’am veştezit. cantemir, IST. 262. Să mai aseamănă Ţara Rumânească şi cu pasărea, care să numeşte Finix, care după ce să învecheşte şi voeşte a să mai întineri... GOLESCU, ap. OCR. II 254/ls.
II.	f Intrans. (Despre obiecte şi fiinţe) A deveni vechiu, a îmbătrâni. Vechiiu (: inve-t era vi) în toţi vrăjmaşii miei. CORESI, PS. 12. Ajutorul lor vecheaşte (: veterascet) întru iad. ib. 129. Cf. 42. Au vechit... cuvintele, biblia
(1688), 377/a. Eu cât am trăit, tot pe foc m’ai fript; iară dacă am învechit, m’ai şl asvârlit. [= Oala], gorovei, c. 271.
[Şi: vechi f vb. IVa. | Adjectiv: (în)vechit, -ă = care nu se mai păstrează în stare nouă, care a devenit vechiu, uzat, ieşit din uz, (despre haine) purtat; îmbătrânit; inveterat. (Ad I 2°) Ceale vechite de vreame lungă înnoind. dosofteiu, V. S. 662. Odăjdiile ceale învechite, deaca nu puteţi aleage nimica dentr’însele, să le îngrop Aţi în ol-tariu afund. N. testament (1702), -ap. GCR. I 346/ls. Zidu-i cel înalt Se’ntinde... pustiu şi învechit. alexandrescu, m. 9. Piramidele ’nvechite urcă ’n cer vârful lor mare. eminescu, p. 83. (Ad I 3°) Fiind eu învechiţii mai de demult... Dumnezeu... m’au înnoit, mineiul (177 6), 752/». Fiind învechiţii în păcate... ib. 1291/,. Dar şi ţarinile învechite şi obosite. I. IONESCU, 87. Păduri ticsite de învechiţi copaci. DRĂGHICI, R. 38. Dar tu, Moţoace, învechit în zile rele... C. negruzzi,
1	141. Sfetnicii ’nvechiţi în legi. COŞBUC, B. 22. Cu barba zburlită, De rele ’nvechită. alecsandri, P. P. 63b/u. | Abstracte: (în)vechîre s. f. = acţiunea de a (se) învechi; — (în)vechit s. a. în expresia: din învechite = din vechime. După obiceiurile, ce din învechite să pădzăscu pentru această treaptă... (Basarabia, a. 1881). GCR. II
2	20/20; — învechime f s. f. v. vechime]
—	Derivat din vechiu, cu pref. în-.
în vechime t s. f. v. vechime.
ÎNVECINA vb. I. 1°. Stre voisin, habiler dans le voisinage, Stre attenant o. 2°. Vivre en bons voisins.
1°. Refl. (Construit cu prep. cu, f alăturea cu) A fi vecin cu cinevâ s. cevâ; a fi în vecinătate, în apropiere nemijlocită, alături; a locui în vecinătate, în apropiere nemijlocită, ase megieşi, a se hotărî (cu cinevâ). Şi eră la el grădină vecinindu-se alăturea cu casa lui. biblia (1688), ap. TDRG. Un coşteaiu de cetăţuie al varvarilor ce să veciniiâ acolo, mineiul (1776),
9	32/x. Unde se vecineşte cu moşia Inoteasca (a. 1839). BUL. com. ist. IV 158. Deosebirea vecină-' tăţii cu care să vecineşte [un loc], piscupescu, o.' 73. Ei se învecinau cu smeoaica pământului, ispirescu, L. 313. Se ’nvecineşte şi-l avem lângă hotar. pann, ş. i 63. | f (Cu acelaşi sens) Intrans.
O	cetate a varvarilor ce veciniiâ acolo, dosofteiu, v. s. 662.
2°. t Intrans. A trăi ca vecin, în vecinătatea cuivâ. Tocmitu-şi-au Constandin-vodă ieara foarte bine şi s’au împăcat cu toată vecinătatea, făcân-du-şi frăţie şi legătură cu Racoţi Georgie şi cu Ştefan-vodă al Moldovei, şi au vecinit bine şi frumos. MAG. IST. IV 336/31.
[Şi: învecinî f vb. IVa, vecini f vb. IV». i. golescu, C. I 137b. | Adjectiv: învecinat (în-vecinit f), ă = care se învecinează, se megjeşeşte, se hotărăşte cu..., este în apropiere, locueşte în vecinătate; vecin. Românii... ajunseră... a fi respectaţi de învecinatele popoare. C. NEGRUZZI, I
201.	Se duseră la o biserică învecinată şi-l în-creştinară. ispirescu, ap. DDRF. | Abstract: învecinâre (învccinire t) s. f. = acţiunea de a se învecina.]
—	Derivat din vecin, cu pref. în-.
învecinî vb. IVa v. învecinâ.
ÎNVECINICI vb. IVa v. înveşnici.
invectiva vb. la v. invectivă.
invectivă s. f. Invective. — Cuvânt injurios, expresie ofensătoare, vorbă de ocară; cf. injurie. Invectivele lor... puternice. MAIORESCU, CR. I 364.
IN'VEDERÂ
- 861 -
ÎNVELi
în acelaşi stil de scriitor deprins numai cu cărţile bisericeşti, bogate deci în invective... a scris Logofătul Oantacuzinilor partea personală a cronicii. IORGA, L. II 618. Asprele invective contra acestuia, c. giurescu, bul. com. ist. i 198, [Verb: (după fr. invectiver) invectivă vb. Ia = trans. (cu complementul persoanei) a spune cuivâ vorbe de ocară, a adresă cuivâ invective, a-insulta pe cinevâ cu vorbe injurioase. Birjarul cu biciul ridicat rădeâ cu hohote, privind cu capul întors papagalul, al cărui glas de cocotă beţivă îl invectivă. I. TEODOREANU, M. II 20.]
—	N. după fr.
ÎNVEDERA vb. Ia. Rendre visible, dimontrer, prouver. Devenir evident.'— (învechit) Trans. A face să se vadă bine, să fie vizibil, evident, vădit, clar, să se cunoască, a arătâ în mod evident, a demonstrâ până la evidenţă, a dovedi, a evidenţi â. Aceasta o vedereadză cărţile ce-s 'scrise de dânsul, dosofteiu, v. S. 90. Hârtiile ce învederează până azi că... sântem... naţie de Rumân, jipescu, ap. CADE. Cf. maiorescu,
D.	iii 17. Stefan-vodă vederă la toţi pre domnul nostru, id. ib. 240,2. Dând ştire şi vederând de-mainte vreame ingrecarea. id. ib. 2 042. Cf. 66, 1822. Ţoale faptele lui învederau hotărîrea sa d'a rupe legătura cu Turcii. BĂLCESCU, M. V. 42. Neştiute. . de lumea cultă, vor rămâneâ... lucrările noastre... pre căt nu le vom învederă lumii subt
o	formă mai accesibilă, odobescu, iii 642/19. Faptul, că cele două scrieri nu concordă, învederează origina lor deosebită. C. GIURESCU, BUL. COM. IST. II 174. Acestea şi multe alte zicale învederează marea credinţă a poporului despre ceea lume. şez. II 157/2,. || Refl. A se face vizibil, clar, a se vedeâ bine, a fi evident, vădit, a se arătâ, a se evidenţiâ a se manifestă. îndeamnă precum se cade pe toţi ca să-l laude, să-i mărească şi să-i imiteze, precum se vede-rează. URICARIUL, iv 409/2O. Taina s’a vederat. beldiman, o. 73. S'au vederat prin tine că pot iroii să fie viteji făcători de bine. KONAKI, P.
41.	Dorinţa acestor părinţi de a căpătă un fiu se învederează prinlr'o icoană a sântului Stilian. odobescu, I 259. Cf. II 394. Se va învederâ pe deplin. MAIORESCU, CR. II 229. [Şi: vederă t vb. Ia. | Adjectiv:	(în)vederat (viderât),
-ă=(mai adesea în funcţiune adverbială) care se poate vedeâ bine cu ochii; p. e x t. se poate înţelege cu mintea; vădit, pe faţă, limpede, lămurit-, desluşit, neîndoios; (întrebuinţat adesea spre a înlocui neologismele:) vizibil, e-vident, notoriu, clar, patent. Limpede şi vederat... Dumnezău îl mărturisiră. DOSOFTEIU, V. S. 166. Spusă vederat şi numele său şi credinţa. id. ib. 5f2. Arătâ vederat că-ş vreâ să-l mănânce. id. ib. 1'802. Cei ce să fac lucrători vederat se arată că răsplătirea lor să înalţă mai pre sus decât fiinţa lor. URICARIUL, I 85/4. Ţara ajungând la multă slăbiciune din... pradă şi robie precum aievea este vederat întru toţi. ib. I 48/s. Spre a adivără acest văderat adivâr. CAT. MAN. 193 (431). Este... vederat tuturor. ANTIM, P. XXV/U. Acea carie, acea slovă, ochilor mei vederate, de mii de ori procetite... KONAKI, P. 243. Mânia [lor] începe a să face vederată. BELDIMAN, N. P. I 97. Vederat erâ în faţă a sufletului necaz. id. TR. 20. Cunoaştem învederat că nici vremea, nici vecinicia nu -ne vor smulge din braţele părintelui nostru. MARCOVICI, D. 320. Dumnezeu... nu l-au mântuit ăin acea vederată primejdie, când era să se înnece? DRĂGHICI, R. 73. îşi arată dorul la oricine învederat. PANN, E. II 11. Educaţia grecească a veacului trecut au lăsat urme vederate. RUSSO, S. 44. Această contradicţie viderată a tradiţiei cu fapta... id. ib. 74, cf. 93. Mângâiâ învederat un căţeluş
mic. alexandrescu, M 285. Acea cuvântare cadenţată... a fost învederat cea d’întâi producţiune a geniului omenesc. ODOBESCU, I 185. Ruinele încă învederate ale anticei cetăţi, id. III 56 9/22. Este învederat că Bulgarii din diplomă însemnează alt cevâ. HASDEU, I. C. 11. Este dar vederat că... MAIORESCU, D. ii 16. Limba era învederat venită din cea latinească, iorga, C. I. II 71. învederata greşeală în socoteli, urmată la, facerea transacţiunii, nu păgubeşte pe nici una din părţi şi trebue să se repareze. hamangiu, C. C. 428. îşi găsiră o expresiune vederată chiar şi în hârtia monedă. SBjera, F. 212. | Abstract: învederâre s. f. = acţiunea de a învederâ.]
—	Derivat din vedere, cu pref. în.-
ÎNVEGHIÂ vb. IV. refl. Faire altention. — (Mold. şi Bucov.) A băgâ de seamă, a luâ aminte, a se păzi să nu facă cevâ rău, a se învăţâ minte, a se cuminţi. Dar eu nu te-am blăstămat, Şi nici nu te-oiu blăstămâ, Să te’nveghii singurică, că nu eşti aşa de mică (Mitoc, în Bucov.). pamfile, C. Ţ. 250. Dă-i, domnule judecător, o pedeapsă mare, ca să se’nveghe şi alţii! Com. T. naum. (COSTINESCU îl consideră sinonim cu «învederâ» şi-l defineşte prin «a scoate, a da pe faţă, a da în public, a face să ştie toată lumea un lucru, o faptă».]
—	Din lat. invigilo, -are «a veghiâ, a băgâ de seamă să nu...».
ÎNVEIjI vb. IV(a). 1°. (S’)envelopper, (se) couvrir, recouvrir; metre le voile nupţial. Couvrir un âdifice; couvrir un livre. 2°. Couvrir le feu; com-bler une fosse. 3°. (Se) couvrir, se foncer (en parlant du temps). 4°. Ourdir. 5°. Fouler (un tissu).
1°. (Construit cu prep. cu, în, întru) Trans. A înfăşură (cevâ s. pe cinevâ) acoperind (însă numai) pe de-asupra şi pe margini; refl. a se acoperi înfăşurându-se; cf. învălătuci. Ceriul [î]î vor învăli arhanghelii ca u[n] sfiloc şi se va ivi ceriu nou ca soarele, cuv. d. BĂTR. II 455. Strânse sfintele ei moşlii şi le ’nvăli cu pânză curată. DOSOFTEIU, ap. TDRG. A me înveli şi cu funi a mă legă începură. CANTEMIR, IST. 156. învălinău-se în mantaua ce i-o ţesuse... EMINESCU, N. 29. De foame ar fi ce-ar fi, Dar n’am cu ce mă ’nveli. JarnIk-bârseanu, d. 464. N'are glugă să se ’nvăle. mândrescu, L. P. 83/a. Şi-ţi învăli mâna cu ea. POMPILIU, B. 44/23. înveleşte mâna ’n ea. id. 46/„. îşi ia ţolul şi se culcă Şi să ’nvăleşte cu sacul. DOINE, 177. Să te ’nvălesc în hârtie, Să-mi fii dragă numai mie. ib. 232/,. Când degeră picioarele sau mânile, le învălesc în curechi. ŞEZ. II 73/3. Eu o rog s’o fac nevastă, Să-i aştern frunză de teiu, Să-i pun stânga căpătăiu Şi cu dreapta s’o ’nvăleiu. ib. I 173/21. Ia spurcatul, îl învăle într'un ştergar, îl duce acasă. ib. 285/34-35. îi zise babei ca să se invălească bine în ţol. ib. 53/28. # Rogojina nu te învăleşte
—	sluga proastă nu-ţi foloseşte, zanne, p. iii 337. Cine te învăleşte, acela te şi desvăleşte. ib. III 196. | Spec. (Munt., Transilv. şi Banat, despre mireasă) A legâ la cap cu cârpa (cimbirul, broboada sau ceapsa), a încârpui, a îmbrobodi ca pe o nevastă (LB., marian, nu. 74). Mireasa, când pleacă la biserică, pune o cunună pe cap, pre care nu o aruncă până ce n’o învălesc, adică până ce n’o împodobesc ca nevastă, reteganul, ib. 289. în timpul acesta mireasa se învăleşte ca nevastă. PĂCALĂ, M. R. 176. Luni seara... când leagă sau învăleşte pe mireasă. H. II 32. După ce te-i înveli, Dumnezeu şti cum ţi-a fi. marian, nu. 296. Nevastă ’nvălită rău! Vină se te ’nvălesc eu, Că pe câie-am învălit, Toate bini m’or mulţămit. DOINE, 251. (învechit) A învăli o fată = a o luâ de nevastă înainte de a plecâ feciorul la armată,
ÎNVELÎ
- 862 -
ÎNVELÎ
rămânând ca şi nunta să o facă mai târziu, când se va eliberă din armată (Braşov). Com. lacea. J| P. anal. (Despre o clădire) A-i pune acoperişul (ţiglă, tablă, şindrilă, etc.) Noi am dat 600 de lei ca să invălească mănăstirea. URICARIUL, XII 338/x. [Dulgherul] învăleşte casa sau o şindrileşte. H. IV
157.	| (Despre o carte) A acoperi scoarţele unei cărţi cu hârtie (mai rar cu pânză) spre a nu se murdări.
2°. A acoperi cevâ (jarul, etc.) cu un strat (de pământ, cenuşă, etc.) spre a ascunde s. izolâ de aer, de frig, etc. în sobă arsese un foc straşnic, îl învălise... căci erâ ger afară. CREANGĂ, A. 110. Stinse focul ce-l învălise... de cu seară. ISPIRESCU, L. 347. Focu ’n vatră-l înveleâ. RETEGANUL, TR. 126/ls. Eu, focule, te ’nvelesc, Te ’nvelesc, te potolesc. marian, v. 29. Să nu învăleşti focul = să nu acoperi focul cu cenuşă, gorovei, cr. 780. # Nevasta e ca şi pisica: sapă şi tnvăleşte, se zice despre cei făţarnici, care-şi ascund faptele rele, pentru ca nimeni să nu le cunoască. ZANNE, P. IV 512. Cf. I 603. | P. ext. A îngropâ, a astupă groapa. Cu baltagul l-oiu lovi, Cu pământ l-oiu înveli, alecsandri, P. P. 5/17. Dar groapa cum o ’nvăleâ. Ea de-odată leşină. JARNlK-BÂR-SEANU, D. 495.
3°. F i g. (Despre nori, negură, ceaţă, întunerec, etc.) Trans. şi refl. A (se) acoperi (pe o suprafaţă întinsă), încât să nu se mai vadă, a (se) învălui. Puse îmbrăcămănt nuor şi cu negură învăli(i) ea [corabia], coresi, ev. 2 6 7/20. Cerul acum se în-văleă cu o haină posomorită, c. NEGRUZZI, I 57. Negura ameninţătoare orizonul învălise. id. ib. II 5. Munţii... cu nori negri să ’nvăleau. ALECSANDRI, p. i 107. # Când se învăleşte ziua cu noaptea = pe înserate, când se îngână ziua cu noaptea. Şi pe înserate, cănd să învăleâ ziua cu noaptea, după ce se culcaseră bătrânii... mera, b. 12.
4°. (Ţes.) A învălui urzeala pe sulul dinapoi al războiului (H. v 151), a pune urzeala pe stative, prin iţe şi prin spată, spre a se începe ţesutul (MARIAN). A învăli pânza pe războiu — germ. das Gewebe (auf)băumen. LB. Când se ia coarda de pre pomi, se pun doi fuştei, peste care firele vin cruciş şi sulul împrejurul căruia se învăleşte coarda, liuba-iana, m. 119.
5°. Spec. (despre ţesăturile de lână) A băgâ în piuă, a trece prin piuă; a împături torsă-tura de lână, după ce se scoate din văiagă, pentru ca apoi să fie bătută într’o albie mare, cu două ciocane (H. XVIII 143). A învăli sucmanii, adică a-i trece prin... piuă. pamfile, i. C. 305. Pănura ţesută o duc la piuă şi o presează (o învălesc). PRECUP, p. 22.
[Ind. prez. învelesc, înveleşti, înveleşte..., (rar şi) învăl, învăli şi înveli, învăle...; odată găsim, în rimă, în poezia pop., şi învăleiu. | Şi: învăli vb. IVa; (rai) învoli vb. IVa = îmbrobodi. Mai mulţi băie{i şi fete urzesc beteala, cu care are să se învolească mireasa a doua zi. Duminecă (Oltenia), n. rev. r. iv 72. | Abstracte: învelire (învălire) s. f. = acţiunea de a înveli; spec. (despre mireasă) încârpuire, îmbrobodire, cf. desgovire; (ţes.) învăluire. Imbrobodirea încârpuirea aceasta, numită... în unele părţi ale Transilvaniei... învălire... MARIAN, NU. 704. Coarda [la ţesut] prin învălire se înfăşură pe lângă sul. xvm 278;—învelit (învălit) s. a. = învălire (şi cu înţelesul de la 4° şi 5°). Războiul de’nvălit pânză. MARIAN, NA. 12. Firele adunate de. pe coş se duc la învălit. Invălitul se face... cu ajutorul căroaii şi a pociumpului. PĂCALĂ, M. R. 310. De'nvelit aş mai lăsâ, Dar n’am cu ce mă’n-călţă. JarnIk-bărseanu, d. 464; — învelitură (învălitură) s. f. = acţiunea de a înveli şi rezultatul ei: acoperemânt, (a)coperiş, învelitoare; broboadă; f apărare, scut. Envelitură = involutio.
anon. car. Invalitura = implicatio. lex. mars. 215. De’mvălitura hoVburilor mării. DOSOFTEIU, ap. TDRG. Nu iaste învălitură (:ope rimen-tum) pierzării lui. biblia (1688), 374. Cf. 38, 55. Gândacii de mătasă... rozându-şi învălitură..., ouă până ce crapă, economia (1806), 209. Alexandru să mânie pre Turci şi le puse învălituri în cap şi le făcti, haine muiereşti. alexandria, 115. | Adjective: învelit (învălit, cu negativul ne(î)nvelit, ne(î)nvălit), -ă = înfăşurat, acoperit; (despre mireasă) îmbrobodită la cap ca o nevastă; (despre o clădire) căreia i s’a pus acoperiş (de ţigle, (tablă, şindrilă, paie, etc.); împachetat, înfăşurat (în hârtie); (despre o carte) acoperită cu un înveliş de hârtie; (despre o ţesătură) învăluit, trecut prin piuă, împăturit; p. anal. (despre flori s. crestele păsărilor) bătut, învoit, bogat (CIAUŞANU, V ). Env&lit = iriVOltus. ANON. CAR. De-l va fi vădzut cinevâ scoţând cevâ sau fiind di-desupt haine, sau învălit cu alt lucru cevâ. prav. 229. Şi făcii un cerdăcel denainlea bisericii învălit şi acela cu plumb. GCR. I 172/38. L-au culcat la pământ învălit într’un harariu. LET. II 201/M. Pe celalalt nu l-a putut videâ fiind învelit cu mantaoa. c. NEGRUZZ], I 108. Ziceau că asemenea fete [greşite] sânt măritate sau învălite de birae. marian, NU. 772. Casele învelite cu argint..., stră-luceâ. ispirescu, L. 300. Copila învălită în nişte peteci vechi, contemporanul, IV 392. Şi eu, nevastă ’nvălită, Mi-or zice că sânt fugită. JARNlK-bArseanu, D. 233. Ce văzti să ’nfricoşă: Nu ştiu doi pomi înfloriţi, Nu ştiu doi Turci învălifi [cu turban pe cap], şez. III 21 l/la. Caii înşăuaţi, Ogarii îiwăliţi. ŞEZ. IV 15/,. Nevasta învelită roată. doine, 290/16. # învălit (ca un pepene) = gras, rotund, bine făcut (zanne, i 248. Com. A. tomiac). Baba nu ştiâ ce să facă de bucurie că are un băiat aşa de chipos, de hazliu... şi învălit ca un pepene. CREANGĂ, P. 76. (Cu diminutivul) înveliţii (învăliţ61), i-că adj. = grăsuţ, rotund, bine făcut. Bombonica... aveâ obrazul grăsuf, mânuţele curmate, în sfârşit erâ destul de învălifică. contemporanul, iv 394; — înveli(6r (învălit6r), -oâre adj.= care învăleşte. (De obiceiu substantivat) învelitoâre (învălitoâre) s. f. (plur. -toare şi -tori) = ceea ce slujeşte la învelit; spec. ştergar. năframă, broboadă cu care se înfăşură capul femeilor; ţol, plapomă, velinţă, etc.; (la casă) acoperiş, (la stână) bucată de pânză în care se leagă urda, cf. strecurătoare, sedilă; piua în care se învălefc (5°) ţesăturile. Envelitoare= velum. anon. car. Le-am făcut de zid şi cu învălitoâre noo (a. 1819). bul. COM. IST. iv 154. Blana ce ursului au dat firea de învălitoâre iarna. KONAKI, P. 291. Întinse mâna şi ridică tremurând coltul înveli-toarei de pe pieptul fetei. ZAMFIRESCU, R. 171. In-vălitoare de şindilă, cu olane, de trestie, de paie, de scânduri [la case]. POLIZU. Alergă şi le răvăşi' pe masa de sufragerie cu învelitoarea de muşama. C. PETRESCU, C. V. 176. Femeile îşi fac cosiţei poartă învălitoâre (broboade)... MOLDOVAN, Ţ. N. In podul casei... se aştern două sau trei învălitori de masă (feţe de masă). MARIAN, î. 35. învelito-rile s’au	făcut	cu	olane din Dobrogea.	Ghica-
BUDEŞTI,	MON.	ist.	i 70. Pardoseala era	de cle-
ştar, iară învălitoarea de acioae şi de plumb, ispirescu, L. 294. Că lui, mări, nu-i veneă, Nici laptele la mulsoare, Nici caşul la ’nchegătoare, Nici urda la ’nvălitoare. H. II 254, 300; iii 49, ALECSANDRI, P. P. 55/,0. Scoasă din piuă (de la învălitoâre), pănura-i gata şi se poate între-buinţâ. PRECUP, P. 22. # Nu le întinde până nu le ajunge învelitoarea (variantă: p Laponi a). BARONZI,	L. 63/„.	Cf. ZANNE, P. II 259. A nu
aveâ (s.	a nu	fi)	cap de ’nvelitoare =	a aveâ
cap pocit, diform. ŢIPLEA, P. P. Tu n’ai... cap de ’nveliloare. BIBICESCU, P. P. 230. | Alt de-
Înveli cl
- 863 -
INVENTĂ
rivat: înveliş (învăllş) s. a. (plur. -lişuri) = obiect care serveşte la învelit, învelitoare; spec. strat (de pământ), hârtie, pânză sau altă materie cu care se înveleşte sau se acopere cevâ; (a)cope-rişiil clădirilor etc.; « etui » (HERZ.-GHER. M. IV 199); scoarţă (de cărţi), tartaj. Au ars tot învălişul şi al caselor şi al chiliilor. MAG. IST. IV 99/6. Vedem deci că materia pământului... s’a aşezat pe încetul tn chip de patru învelişuri, mehedinţi, G. F. 2. Ascult cum [şoarecii] învelişul cărţilor încet mi-l rod. EMINESCU, P. 4. Corpul altarului se înalţă pe de-asupra învălişului chiliilor, producând prin suprapunerea pitorească a diferitelor învălitori un frumos efect, ghica-budeşti, mon. ist. i 171. învălişul floarei = tegument (germ. «Bliitenhulle»). barcianu. învăliş de pânză pentru mobile = fr. housse. POkTBRiANT. învălişul morii. H. II 271. Ai mei solzişori, Mari şi sclipitori, Le-or fi de’n-veliş Şi d’acoperiş. TEODORESCU, P. P. 91b. Aşter-nut[ul] cel mai bun: iarbă verde după pământ, şi ’nvălişul cel mai cald: lumina stelelor. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. VIII 34.]
—	Din paleosl. valiti «a învârti, a rostogoli», apoi «a înfăşură» (cf. sensul 4°) şi în urmă «a acoperi». Cf. desvăli, învălui, învălurâ, val, valma.
Invemci vb. IV». 1°. B&nir. 2°. Maudir, jeter un sort.
1°. Trans. A binecuvântâ, a învrednici cu... : Grâu de var’ o semănat, Grău rătund şi ’ncor-nurat. Dumnezeu l-o ’nvelicit Cu spicu' pănă ’n pământ. MÂNDRESCU, L. P. 217/22.
2°. A meni (rău), a condamnă, a blestemă: Noe auzind aceasta s'a mâniat foc pe dânsul şi
l-a «tnvelicit» zicându-i: «De astăzi înainte să fie penele tale cum e inima în mine». MARIAN, O. II
4.	Maica D[omnu]lui, cu toată scârba ce aveâ, o păli râsu’ şi velici aşâ pe broască: «Tu când îi muri, să nu te împuţeşti...» ŞEZ. I 180/j,. Cum ti velicit = cum îi e făcut să trăiască, ib. IX 145.
[Şl: velici vb. IVa.]
—	Din bulg. velicaja «a preamări, a lăudă» (din velik «mare»). th. capidan. (în sensul 1° ar puteâ fi şi o variantă a lui învrednici).
inveiinţă s. f. v. velinţă.
INVEUÎŞ S. S.
ÎNVEJLITE1., -ICĂ adj.
ÎNVEIITOARE S. f. V- !nvel1'
INVEIjITITKĂ S. f.
învence t vb. III v. învinge.
ÎNVENINA vb. Ia. 1°. Empoisonner. 2°. Em-poisonner (l’existence), monter, exciter centre; s’aigrir, s’envenimer.
1°. Trans. A umpleâ de venin, a produce (în cevâ) venin, a face să aibă venin, a otrăvi (HERZ.-GHER., M. iv 200), fa adăpâ (II 3°). Cel soare... ierburile stricăcioase le mai şl înveninează. konaki, P. 280. Balaurul care vânează şi veninează neîncetat toată credinţa şi unirea. PISCUPESCU, O. 42. Veninănd văzduhul de cătran şi fiere, pann, p. V. I 122. Ea.se făcuse grădină, ca să învenineze pe Greuceanu. ispirescu, m. 225. Cu dinţii l-a veninat. ib. 396. Eu, lele, nu te-oi luâ, Până nu-i înveninâ Pe frate-to cel mai mic. reteganul, tr. 29/,. îl muşcă, îl venină. şez. vii 89.
2°. (Astăzi, mai ales). Fig. A face să sufere cinevâ chinuri mari (sufleteşti), a strică bucuria s. voia bună a cuivâ şi a-1 amărî, 'a supărâ, a turburâ (spiritul s. traiul cuivâ costinescu); a întărâtă (polizu), a aţâţâ, a înfuriâ; a strică, a perverti. A sa prea iubită inimă şi-a veninat.
PANN, E. ii 94. Aducerea-aminte a celor 12 coco-naşi îl supără... şi îi tnvenină toate plăcerile. C. NEGRUZZI, I 87. Tu ai înveninat inima sa cu scârboasele viţii (= i-ai vârît în inimă veninul viţiilor tale) ce degradează pe a ta. id. iii 188/2. Să suspendăm ziarele şi să închidem ziariştii, pentru ca să înveninăm presa tn contra guvernului. ALECSANDRI, T. 1735. | Refl. A se umpleâ de venin; fig. a se înrăutăţi, a se strică; a se amărî, a intrâ în raporturi de duşmănie mare. S’a înveninat cu totul şi s’a însălbătăcit. PANN, E. II 48. Acum lucrurile se înveninase de tot. N. XENOPOL, ap. TDRG. Că omul, de n’ar oftă, Cu totul s'ar venină. TEODORESCU, P. p. 276b.
[Prez. înveninâz şi (rar) învenin. | Şi: venină, (dial. înverinâ, învininâ) vb. Ia. | Adjective: (în)veninât (dial. înverinât, învininât). -ă = cu venin, otrăvit; purtălor de venin; (fig.) plin de venin, veninos; amărît, supărat, mâhnit, turburat, întărâtat, înfuriat, plin de ură. Şărpe balaur înveninat, cantemir, hr. 22/s. îndată să îmbrăcă în doao-spredzăci haine mohorîte şi cu fieri înveninată. CATEHISMUL MIC (a. 1773), ap. GCR. II 98/ia- O femeie prea grozavă cu faţa înveninată şi cu veşmântul cernit dinainte-mi s'au ivit. konaki, P. 182. O maică înveninată este mai mult de crezut, beldiman, o. 43. Aerul cel înveninat şi rece al sufletelor lor moarte. EMINESCU, N. 24. Observări critice... niciodată... înveninate. MAIORESCU, CR. ii 337. Căci de-un şarpe ’nveninat 1 se iartă un păcat, alecsandri, p. p. 217b/3, cf. ŞEZ. III 28/u. Bubă înveninată. POP., ap. GCR. II 340/ls. Grecul e vidră spurcată. Este fiară ’nveninată. zanne, p. VI 136; — înveninfit6r, •oâre = care înveninează. POLIZU. | Abstracte: (în)veriinâre (dial. înverinâre) s. f., (în)veninât (dial. înverinât) s. a. = acţiunea de a înveninâ, otrăvire; (fig.) amărîre, supărare, turburare, întărîtare (POLIZU), înfuriere; —(rar) inveninătâră s. f. = aprindere pătimaşă, amărîre, supărare mare. barcianu.]
—	Din lat. [in-]veneno, -are, idem.
InveninĂtitrA s. f. v. înveninâ.
INVENTA vb. I(a). — l°-2°. Inventer.
1°. Trans. A imagină cu spiritul cevâ nou s. pentru întâia oară, a închipui (IV 1°), a născoci, a descoperi cevâ nou; spec. a face o descoperire tehnică. Fiecare inventă o etimologie şi o tecnologie proprie a sa. c. NEGRUZZI,
I	347. Vremea desâvârşaşte Ori ce inventă omul. alexandrescu, m. 294. Inventară un joc de cărţi. EMINESCU, n. 67. | F i g. A găsi la repezeală pe cinevâ (pentru ocazii anumite). Dacă n'aţi există, poliţia v'ar inventâ. C. petrescu,
C.	v. 285.
2°. Fig. A născoci lucruri imaginare, neexistente, neadevărate, p. ext. a scorni (minciuni), a minţi (dar mai puţin categoric şi ofensător decât acest cuvânt). Nu ţi-e ruşine să invenţi ? TEODOREANU, M. II 480.
[Prez. ind. inventâz şi (în timpul din urmă din ce în ce mai des) invint. | Adjective: in-ventât (negativ: neinventat), -ă = născocit, descoperit; (fig.) găsit în grabă, de ocazie; imaginar, neadevărat. în locul lor, urcând treptele cele mai înalte, oameni necunoscuţi, oameni adesea inventaţi de chehăiaua vizirului... D. RUSSO, bul. com. ist. îi 29; — inventat6r, -oâre (mai adesea substantivat) = (cel) care născoceşte,"descopere, imaginează cevâ nou, născocitor; — (franţuzism, după inventeur) invent6r s. m. = inventator. Romanii... au fost adevărăţii inventori [ai satirei], odobescu, i 32/23. | Abstracte: inventâre s. f., inventât s. a. = acţiunea de a
INVENTAR
— 864 -
INVERS
inventă, născocire; — (după fr. invention, lat. inventio, -onem) invenţie s. f. LB., (mai rar) invenţiune s. f. = inventare ; lucrul inventat, descoperire tehnică s. ştiinţifică; născocire imaginară, neadevăr; spec. căutarea şi alegerea ideilor, a argumentelor într’o compoziţie retorică. în streinălate asemenea mori se cred a fi
0	invenţiune cu totul nouă. ODOBESCU, II 107. Amestecă adevărul cu invenţiunea. D. RUSSO, BUL. COM. IST. I 32.]
—	N. după fr., cf. inventar, inventiv,
1	n v e n ţ i o s.
IUVESTAB s. a. lnventaire. — înscriere amănunţită într’o listă (cu descrierea şi evaluarea fiecărei bucăţi) a tuturor obiectelor şi valorilor care alcătuesc averea cuivă (mai ales a unei persoane decedate s. interzise); spec. (Comerţ) înscrierea şi evaluarea, articol de articol, a tuturor mărfurilor dintr’o prăvălie la sfârşitul fiecărui an, cf. catagrafie; p. ext. lista, catalogul, registrul care cuprinde inventarierea; averea inventariată. în contabilitate, inventarul ne arată cu lămurire toate lucrurile. I. IONESCU, C. 246. Ajutat de o slugă, i-am făcut inventariul [bibliotecei], C. NE-GRUZZI, I 10. Dacă vom face astăzi inventarul substanţial şi cxplicit. ODOBESCU, II 362. Nu s’a putut ocupă de inventariul averii acelei monastiri. MAIORESCU, D. IV 189. Cf. 264, 368; III 203 Soţii hotărîţi a se despărţi prin consimţimăntul mutual, vor fi datori a face mai tntâiu inventariu şi preţuire a întregii lor averi mişcătoare, hamangiu, C. c. 70. Cf. 41. Să constate dacă nimeni... n’a înstrăinat ceva din inventar. C. PETRESCU, C. V. 50. Beneficiu de inventar = beneficiu acordat moştenitorului de a nu plăti datoriile succesiunii decât până la suma cuprinsă în inventar; (fig.) sub beneficiu de inventar = cu rezerva de a controlâ şi verifică înainte de a admite cevâ. Declaraţiunea unui erede că ia această calitate sub beneficiu de inventar trebue să fie făcută la grefa tribunalului de prima instanţă, hamangiu,
C.	C. 704. A primit moştenirea fără beneficiu de inventar. MAIORESCU, D. I 129. Ne spune onor. domn ministru — şi primesc aceasta sub beneficiu de inventar — că ar fi în corpul acelei şcoale una din profesoarele cele mai bune. MAIORESCU, D. 1Y 159. | Fig. Inventariu elementar al constatărilor de fapt. maiorescu,. CR. II 137. Cf. D.
iv	159.
[Şi; (învechit) inventâriu s. a. (plur. -tarii), (latinism) inventarium f subst. Ştiu că au cumpărat cu bani[i] miei la anul 794 (= 1794) 33... blide de cusutor (= cositor) în darabe 33 şi acum inventarium s'au găsit numai 30... (a. 1803, Sibiiu). iorga, s. D. xii 146. | Familia: (din fr. in-ventorier) inventoriâ vb. Ia şi (< inventar) inven-tariâ vb. Ia (pronunţ, -ri-ă) = a face un inventar; a trece în inventar. Acel funcţionar otoman rămase... ca să... inventarieze [starea mişcătoare a Brâncovenilor], ODOBESCU, I 256; cf. III 168. Nu încăpeă nici biblioteca, pe care trebui, după ce o inventoriase dascălul Panait, să o aşeze în altă clădire bisericească. IORGA, L. II 40. | A d -jectiv: inventoriât (inventariât, cu negativele neinventoriat, neinventariat, pronunţ, -ri-at), -ă = care este trecut în inventar.]
—	N. după fr. (lat. inventarium, -ii idem).
INVENTARIA vb. IVa	,
inventâric s. a.	| v. inventar.
INVENTARIUM | Subst. J
invenţie s. f. v. inventă.
invenţiGs, -oâsă adj. v. inventiv.
invenţiune s. f. v. inventâ.
inventiv, -Ă adj. Inventif. — Care poate inventâ (aristia, plut.), care are talentul, darul de a inventâ, născocitor. Venerabilul joc al păpuşilor,... cărora le dădeă mai multă sau mai puţină viaţă, după cum eră de inventiv şi de uger, un ceauş, iorga, L. II 33. [Şl: (în Transilv., format, după germ. erfinderische, din invnţie) invenţ!6s, -oâsă. adj. = inventiv. LM. alexi.]
—	N. după fr.
inventar s. m. v. inventâ.
INVENTORIÂ ib. Ia v. inventar.
iNVERCiEli vb. Ia V. vergelă.
înverî vb. IVa refi, _gtre cousins.— (Formaţie personală) A se face văr, a fi văr (cu cineva). Cred că sântem [veri] de a patra ori a şesea spiţă, dacă nu cumva ne înverim — după Adam. N. A. BOGDAN, ap. TDRG.
—	Derivat din văr, cu pref. în-, după modele ca înfrăţi, înrudi, încuscri etc.
ÎNVERIGÂ vb. I(a) 1°. Vcrouiller. 2°. Enchaîner. 3°. Assieger.
1°. Trans. (Despre obiecte) A pune veriga (de ex. la o uşă), a strânge într’o verigă (de ex. o roată, un fluier). Apucă-te, zic, de muncă şi nu umblă hăimănind Şi uşile... înverigând şi păzind. PANN, P. V. I 141. Că pă Domnu' l-or legat, L-or legat, l-or înverigat. DENSUSIANU, Ţ. H. 166.
2°. (Despre oameni) A pune, a lega în verigi, p. ext. în lanţuri.
3°. A înconjură, a asedia (o cetate). înverigară, adecă încungiurară cetatea. P. MAIOR, IST. 6. Goţii carii înverigase Nicopolu. id. 22.
[Prez. ind. înverig şi (rar) înverighâz. | Şi: verigă vb. I(a) alexi. | Adjectiv: (în)verigdt, -ă = legat, strâns, pus în verigi; înconjurat, împresurat, asediat. Lanţul erâ înverigat solid. C. PETRESCU, î. II 144. Fluier înverigat. şez. 112. | Abstract: (în)verigâre s. f. = acţiunea de a înverigâ; înlănţuire. (Fig.) O înverigare de cauze şi efecte invizibile, c. petrescu, curentul, 1930, 25 Dec.]
—	Derivat din verigă, cu pref. în-,
înverinâ vb. Ia v. înveninâ.
Învermănoşâ vb. Ia v. învicrmănoşâ.
INVERS, -Ă adj. Inverse. Inversement. —• Adj. întors (pe dos), de la coadă la cap, de la sfârşit la început, contrariu direcţiunii naturale a lucrurilor, de-a-’ndoasele, de-a’ndăratele; cf. opus, contrariu. Aceij care sânt făcuţi în felul acesta, se simt ca exilaţi în oraşul lor, streini lângă căminul lor şi munciţi de o nostalgie inversă. EMINESCU, N. 84. într’un stat descentralizat proporţia este inversă: sufletul învăţământului îl are comuna, iar zidurile le plă-, teşte statul. MAIORESCU, D. II 152. Sfera şi conţinutul noţiunilor stau tn proporţie inversă, id. L.
38.	Raport invers = raportul dintre două cantităţi, dintre care una se măreşte atunci când cealaltă scade. || Adv. întors, (tocmai) dimpotrivă, de-a’ndoasele, de-a’ndăratele. Nu expresiu-nea arhaică derivă din cea modernă, ci invers.
c.	giurescu, bul. com. ist. îl 110. [Accentuat invirs şi (prin hiperlatinizare) invers. | Verb: (derivat din invers, cf. fr. renverser) inversă vb. la = a întoarce (pe dos), a face cevâ invers, a răsturnă ordinea normală. Inversând acum comparaţia... c. giurescu, bul. com. ist. v.147. A inversa ordinea de zi. \ Abstracte: inver-sâre s. f. '= acţiunea de a inversă; — (după fr. inversion) inversiune (inv6rsie f STAMATI) s. f. = întoarcere (pe dos), răsturnare; (Gram.) schimbarea ordinei în care de obiceiu se găsesc cuvin-
INVERSĂ
— 865 -
ÎNVESELI
v. invers.
tele în frază; (Med.) aşezare opusă şi anormală a organelor (inima la dreapta, ficatul la stânga, splina, la dreapta), cf. bianu, d. s. | Adjective: (din inversă) inversat (cu negativul neinversat), -ă = întors, răsturnat. Raportul... va fi inversat. C. GIURESCU, BUL. COM. IST. V 150; — (după fr. inversif) inversiv, -ă adj. = cu inversiuni. Cartea e scrisă cu o sintaxă inversivă şi subversivă cu totul particulară. IORGA, L. I 274.]
—	N. după fr. (lat. inversus, -a, -um, idem).
INVERSA vb^I»
1NVERSIE f S. f.
INVERSIUNE S. f.
INVERSIV, -Ă adj.
ÎNVERŞUNA vb. I*. 1°. Stre en chaleur (se dit deTaTlruie). 2°. Entrer'en fureur. Exciter.
1°. (Despre scroafă) Refl. A se^înverşunâ = a i se face de vier; p. anal. (sarcastic, despre femeie) a i sef ace de bărbat, ciauşanu, gl.
2". (Despre fiinţe) Refl. A se aprinde, a se îndârji, a se porni cu mânie, cu furie, gata ,de luptă în contra cuivâ.' Atunci nu se înverşună alţi stupi împotriva lor. ECONOMIA, 196. Începură a se învierşună ele băutură. GORJAN, H. II 179. Alexandru se inverşună. ISPIRESCU, U. 6/2S. Cel ce nici de frică, nici de sfială nu să înfrânează, acela ca un leu mai rău să învierşunează. i. GOLESCU, ap. zanne, p. Viii 92. Cu cât se loveşte de piedeci mai multe, cu atât se înverşunează şi se căleşte. C. PETRESCU, c. V. 149. | Pronominal (Despre stări sufleteşti) A se aprinde, a se aţâţă. Patima-i se învirşunase. .PANN, E. I 100. || (Mai rar) Trans. A întărâtă, a aţâţă, a excită, a înfuria pe cinevâ împotriva altuia. LB.
[Şi: învierşună (dial. îngherşună. GR. S. I 333), invirşuuâ vb. Ia. | A d j e c-t i v : înverşunât (în-vierşunât, invirşunât), -ă = (despre fiinţe) aprins de patimă sexuală, p. ext. de mânie, pornit, iritat, crâncen, neîmpăcat, îndârjit/ întărâtat, înfuriat, necruţător, turbat; (despre pasiuni) aprins, mare. Umblăm ca nişte cai înverşunaţi, antim, p. 130. Ajâ Evreii se scoală Invierşunaţi la răscoală. BELDIMAN, ap. GCR. II 242/2. Par'că ai fi un taur invierşunaţi GORJAN, H. IV 68. Necaz în-vierşunat. PANN, E. II 89. Prigoniri înverşunate. I. IONESCU, M. 154. Sc află o parte de norod... înverşunată asupra cuviosului bărbat. C. negruzzi,
I	224. Archiepiscopul din Winchester, cel mai în-vierşunat vrăjmaş al Franciei. ODOBESCU, I 4/3. Nu găsim nici un fapt care să motiveze ura înverşunată, c. GIURESCU, BUL. com. ist. i 214. Se tăiau unii pre alţii; atât erau de înverşunaţi, ostaşii, ispirescu, L. 156. Sânt foarte tare ’nver-şunat. reteganul, p. iii 49/36. După o luptă înverşunată, omorî porcul. FUNDESCU, P. 44/2t. (Adv.) Ruşii se luptă învierşunat. maiorescu,
D.	II 99. | Abstr act: înverşunare (învierşunâre, învirşunâre) s. f. = acţiunea de a (se) inverşună; dor fierbinte după cevâ; aprindere, întărâtâre, turbare; s p e'c, furia eu care animalele pornesc asupra prăzii, cu care animalele s. oamenii bat între ei (COSTINESCU). Învierşunarea banilor mulţi... mă înduplecă a mai călători, gorjan, h. ii 41. Acest foc mare... cu multa-i înverşunare. PANN, E.
I	36. Hroiot ros de ’nverşunarea ce aveâ pe Moldoveni... C. NEGRUZZI, I 115. O ceată.de dulăi ţepeni lătrănd cu învierşunâre. ODOBESCU, Iii 18/n. Te uram cu ’nverşunare. eminescu, P. 149.]
—	Etimologia nesigură. Dacă sensul originar e cel dat subt 1°, cuvântul ar puteă fi înrudii._cu-
.ier: < lat. verres, presupunând' un derivat ţvier^ .un'Ş'tiu acelaşi sufix ca în iepşună şi poate în' căpşun. Cf. DR. II 593, III 821. Mai probabil e însă că apropierea de «vier» s’a făcut prin etimologie populară şi că sensul originar a fost «a
Dicţionarul limbii române, 12. X. 1932.
se întrece la luptă», ceea ce1 ne duce la vechiul uiegMW «rămăşag», care e. ung. verseny «luptă, în-ffWSFeT. S. Puşcariu, Lat. Ti und Eţ, p. 67 (unde se combate etimologia din *inversionare — reluată de Gl Pasc u, Etimologii 26 — şi aceea din ung. gerjeszteni CIHAC II 509).
ÎNVERZI vb. Ia. I0—2°. Verdir.
1°. Trans. (= fact.) A face (să fie) verde. Chiprul frundze înverdzeaşle Şi văzduhul le clă-teaşte. BARAC, ap. GCR. II 176/24. Munţii vechi întinereâ Şi cu muşchi s'acovereă Şi copaci-şi în-verzeă. ALECSANDRI, p. I 94. Tu uşti mândra pajişte; Tu mi-o uşti, tu mi-o ’nverzeşti. jarnIk-bArseanu, d. 15.
2°. I n t r a n s. A se face verde, (despre natură) a se împodobi cu verdeaţă, cu frunză şi iarbă verde; (despre arbori, lemne) a da frunză. Într’o dzi aci craiul Desfălându-se cu traiul, La un pom ciudat Soseaşte şi-l veade Cum înverdzeaşte. BARAC, ap. GCR. II 173/40. Lunca râde şi ’nverzeştex alecsandri, p. I 235. Mugurul liliacului se despică şi înverzeşte, odobescu, iii 77/1:. Ce-a fost veşted, înverzeşte, alecsandri, P. p. 336b/4. Câmpul înverzeşte, florile ’nfloresc. ispirescu, l. 23. Şi-i mai vedeă inima, când o înverzi tănjala (adică niciodată, zanne, p. v 625). şez. ix 120. # A-i înverzi cuivâ ochii, se zice când cinevă are o mare durere (cf. a vedea stele verzi) sau un mare dor, aşteptând cevâ prea mult. Iţi dau o palmă de-ţi înverzesc ochii! zanne, P. ii 362. Mi-a\u] înverzit ochii aşteptând, ib. || (Cu acelaşi sens, mai rar) Refl. Toiagul s’au înverdzăiu. DOSOFTEIU, V. s. 52. Foile... se ’nverziră ca smarandut. eminescu, N. 28; cf. 26. Să nu se înverzească de pleo-scaniţă. brebenel, gr. p.
[Adjective: înverzit (cu negativul ne(î)n-verzit), -ă = devenit verde, înveşmântat în verdeaţă. Frunze înverzite, barac, a. II. Iar cetatea... rămase singură pe culmea înverzită. C. NEGRUZZI,
I	175. O poiană... înverzită, alecsandri, p. ii
90.	Râpele înverzite, ale lacului. ODOBESCU, iii 80/6. Mândră masă e gătită, Pe iarba cea înverzită. pop., ap. GCR. ii 3 3 0/25, cf. jarnIic-bâr-SEANU, D. 406; — înverzit6r, -oâre = care înverzeşte. COSTINESCU. | Abstract: Inverzire s. f. LB., înverzit s. a. = acţiunea de a înverzi.]
—	Derivat din verde, cu pref. în-,
ÎNVESELI vb. lVa. Egayer, rejouir; s'egayer, se rejouir, s’amuser. Jouir de...
(Une-ori în opoziţie cu a (se) mâhni, a (se) întristâ, a (se) scârbi; construit cu prep. de, în textele vechi cu prep. c u şi cu dativul). Trans. (= fact.). A face pe cinevâ (sufletul, inima, etc.) să fie vesel, bine dispus, voios; p. ext.. să se bucure; refl. a deveni vesel, voios, a simţi o bucurie, a aveâ voie bună, bună dispoziţie; p. ext. a se bucură; a se ospătâ, a petrece în veselie. Intru ivirea slaveei lui prea bucuraţi-vă, veselindu-vă. COD. VOR. 160/9. Beaţi de vă veseliţi. CORESI, ev. 5/26. Mie nici dinioară nu-mi dedeşi un ied, ca cu soţii miei să mă veselesc, ib. 31/u. Se cade... a se veseli şi a se bucură de pocaania păcătoşilor, ib. 31/29. Cine va vedeâ mortul înviat şi să nu se veselească ? ib. 31/31. Să se veselească legiei lui Dumnezeu, ib. 401/31. Să să veselească ou acest bine. PRAV. 26. Dereptăţile-ţi... veselesc inima curată. DOSOFTEIU, PS. 58. Ni-i veseli cu sfănta-ţi faţă. id. ib. 45. Ne-[a]m veselită fără dirept. CUV. D. BĂTR. II 457. Au veselit pre dânşii Domnul. BIBLIA (1688) 3392. Imbătându-se şi veselindu-se multe cuvinte deşarte... grăi. LET.
II	315/,-j. Veseleaşte-se de tine besearica. mineiul (1776) 872. Să veselească pre îngeri. ANTIM, P. 172. Să veseliră Macedonianii cu Indiianii ca fraţii. ALEXANDRIA, 125. Are să-l înveselească de
II 55.
-	«mmuLUi»»
ÎNVEŞMÂNTA
- 866 —
ÎNVEŞTE
veci în raiu. E. VĂCĂRESCUL, P. 249/20. Cănd beă, se veseleşte. KONAKI, P. 287. Corăbierul pluteşte... înveselindu-să de priinţa vântului. MARCOVICI, D. 13/24. Ceea ce m'a veselit, cănd întâiaşi dată te-am privit... id. C. 69. Ca să o veselească, au aflat acest mijloc, pann, E. i 81. Un allegro vivace mă înveseleşte, c. negruzzi, i 75. Se înveseliră cu inima, cănd le veni veste. BĂLCESCU, M. V. 260. Cerul... în veci răpeşte tot ce ’n viaţa noastră ne înveseleşte. ALECSANDRI, P. III 175. Albă păsărică,... Vezi Sorile Tale Cum se veselesc? id. P. I 196. Petrecerile zgomotoase care înveselesc viaţa vănătorească. ODOBESCU, III 51/10. Mâncaţi, beţi şi vă veseliţi. CREANGĂ, P. 232. Să fac o faptă care să veselească pe tata. ISPIRESCU, L. 299. Ce voie să-i fac, ca să-l mai înveselesc? id. ib. 11. Mâncară şi se veseliră cât le cerii inima. id. ib. ap. CADE. S’a ’nveselit mult timp. ŞEZ. I 8/23-4. Ce-i mâhnit se ’nveseleşte. ALECSANDRI, P. P. 336b/6. Răsu-ţi lumea veseleşte. jarnIk-bârseanu,
D.	15. Cănd, l-aud mă ’nveselesc. ib. 359. Hora ’ntreagă s’o ’nveselesc. DOINE 3/a. Inima când se 'nveseleşte Faţa înfloreşte. ZANNE, P. II 200. Cu ruda să te ’nveseleşti, iar în alişveriş să nu te ’ntovărăşeşti. ib. IV 572. || (Neobişnuit, după fr. jouir) A aveâ parte, a se bucură (de cevâ). Privilegiile... de- care se ’nveselesc... E. văcărescul, IST. 255/17. | (După fr. egayer) A da (unui loc, peisaj, etc.) o notă de înviorare, a întrerupe monotonia lui, introducând o variaţie oarecare. Ici şi colo căte un piersec sălbatec înveseleă priveliştea.
D.	zamfirescu, R. 82. || (Cu acelaşi sens ca şi în forma reflexivă, vechiu şi pop.). Intrans. ,4şe<i-ş[i] împlură nevoinţa... în slavă cu sv[i]nţii veselind. DOSOFTEIU, V. S. 202. Pentru dânsul veselind şi bucurăndu-ne vom muri. id. ib. 852. Co-piliţa ’nveseleă Şi din gură-aşă grăiă... ALECSANDRI, p. ii 92. Nu te duci să veseleşti, Ci-acolo să vecueşti. marian, î. 242. Mândră masă-şi îniin-deă Şi tot beă şi veseliă. ALECSANDRI, P. P. 72/,„ cf. SEVASTOS, P. P. 303/,,. Să trăeşti, să ’nveseleşti. JARNlK-BÂRSEANU, D. 108. Meşterii cei mari, Calfe de zidari, Mult înveseleă. Dacă o vedeă. POP., ap. GCR. II 290/6. El tot bea şi veseleşte. ŞEZ. I 148b/32.
[Şi: (mai de mult numai) veseli vb. IVa. | Adjective: (în)vesclit, -ă = (făcut, devenit) vesel, voios, bine dispus, plin de veselie. Acea veselită muzică a cântării. DOSOFTEIU, V. S. 192,. Buzele-ţi rotunde cu râs înveselite. ALECSANDRI, P. III 276. Toţi aşteptă... Cu casele gătite, Cu feţe înveselite. PĂSCULESCU, L. P. 117/146. Toată lumea-i înveselită. şez. i 74b/„; — (în)veselit6r, -oâre = care înveseleşte, care produce veselie, dispoziţie bună, voioşie; care face plăcere, plăcut. Veselitoarele tale cântări. MINEIUL (1776) 372. Se adună cu ei la cele veselitoare. DIONISIE, C. 178. Trecerile de vreme cele veselitoare de suflet... E. VĂCĂRESCUL, IST. 245/20. Nădejdea... pururea veselitoare. KONAKI, P. 288. Deosebita mulţime a păsărilor cereşti înfiinţă o armonie prea veselitoare. DRĂGHICI, R. 201. Vorbe veselitoare. PANN, E. I 18. Ştire înveselitoare. I. GHICA, ap. CADE. O zi veselitoare. ALECSANDRI, p. III 172. Răsare din ţărâna uscată veselitoare flori. I. NEGRUZZI, II 341. Lucrul cel mai înveselitor cu putinţă. C. PETRESCU, c. v. 18. | Abstracte:	(în)veseHre
s. f., (în)veselit s. a. = acţiunea de a înveseli; veselie, ll privi pe Ghiţă cu înveselire. c. petrescu, î. II 174.]
—	Derivat din vesel (cu pref. în-).
ÎNVEŞMÂNTA vb. I(a) Vitir. — (Cuvânt literar din sec. xix) Trans. (Cu complementul persoanei; prin prep. c u s. î n se arată felul veşmântului) A acoperi cu veşminte, a îmbrăcă, t a înveşte. Inveşmântă pe căpitanii doroban-
ţilor şi călăraşilor cu frenghii şi coftirii şi cu atlas. BĂLCESCU, M. V. 597. Se apucă să o în vestmănte cu hainele cu care erâ deprinsă şi care o prindeau, c. NEGRUZZI, I 338. | Fig. Dar cine poate, învestminte-şi gândirile ’n odăjdii sfinte, anghel, I. G. 50. Limba sa nefiind destul de pregătită pentru a puteâ inveşmântă orice cugetări... IORGA, L. I 510. [Prez. ind. în-veşmănt {-mănţi şi minţi, conj. să înveşmănte şi -minte) şi înveşmântez. | Şi (grafic): înreştmântâ, învestmântă vb. I(a). | Adjectiv: înveşmântât, (inveştmântât, învestmântat), -ă = îmbrăcat. Râde de ostaşii noştri cu fier înveşmântaţi. C. NEGRUZZI,
II	73/j. Petre... mândru ’nveşmântat,... Pleacă veselia Domnie, alecsandri, P. ii 111. Opt alergători învestmântaţi în mătase... ISPIRESCU, M. v.. 43/e. | Abstracte: înveşmântâre (înveştmântâre, învestmânfâre) s. f., înveşmântât (înveştmântât, învestmântat) s. a. = acţiunea de a (se) înveş-mântâ, îmbrăcare; — înveşmântătură t s. f. = în-veşmântare, învestitură stamati.]
—	Derivat din veşmânt, cu pref. în-.
înveşmântătură t s. f. v. înveşmântă.
In VEŞNICI vb. IVa 1°. fiterniser, perpâtuer. 2°. Demeurer pour toujours.
1°. Trans. (Cuvânt literar din sec. al XlX-lea spre a redă neologismele «eterniza» şi «perpetuă») A face ca cevâ să fie veşnic, perpetuu, etern, să rămână veşnic în amintirea oamenilor. A întreţine in bună stare zidirile religioase şi a întâmpină trebuinţele serviciului dumnzeeesc, menit să veci-nicească pomenirea lor... (a. 1855). URICARIUL, IV 426/„. Să cinstească şi să veciniceze pomenirea celor... MARCOVICI, D. 132. A ta împărăţie să o veciniceşti. DONICI, ap. TDRG. Spre a-şi învecinici pomenirea, trimise Domnei Ana... o icoană. C. NEGRUZZI, I 213. Prin ce jertfe şi onoruri demne de a ta mărire... Vecinicl-vor, Auguste, binefacerile tale, Cu inscriptiuni pe pietre şi ’n graiu vrednic de anale? OLLĂNESCU, H. O. 327. Să ne despărţim de rămăşiţele pământeşti ale amicului şi conducătorului nostru; memoria lui să o veci-nicim cu faptele noastre. STURDZA, M. 69.
2°. (Rar, în poezia pop. cu caracter mistic) Intrans. A petrece, a rămâneâ pentru vecie, în veci (undevâ). Le-a trimite prin codrii seci, Ca acolo să locuiască Şi să vecinicească. LEON, MED. 129.
[Şi: învecinici vb. IVa, veşnici vb. IVa, vecinici vb. IVa (Indic. prez. şi f vecinicez). | Adjectiv: (în)veşnlcit ((în)vecinicit), -ă = (făcut) etern, eternizat. Invecinicita puternică împărăţie. URICARIUL, I 126/,,. [O damă] a căreia figură aveâ acea blândeţe ce se vede învecinicită de pe-nelullui Rafael. C. NEGRUZZI, I 37. | Abstract: (în) veşniclre ^[(în)veclnicfre) s. f. = acţiunea de a înveşnici, eternizare.]
—	Derivat din veşnic (vecinic), cu pref. în-(după loc. în veci).
ÎNVEŞTE vb. III. 1°. Rev&tir, couvrir. S’ha-biller. 2“. (Se) couvrir, (s’)envelopper, s’entourer.— (Cuvânt întrebuinţat în literatura veche şi păstrat
—	dar aproape numai în poezia pop. — în Bihor., Maramureş, Bucov. şi prin nordestul Ardealului).
1°. Trans. (Cu complementul persoanei; construit cu prep. în, întru s. cu) A îmbrăcă. Inveştiiâ-mă (: induebar) în sac. coresi, ps. 87. Şi-i învăscu în piei. MOXA, 3 47/20. în tot chipul cu podoabe îl învescu şi-l desvescu. cantemir, •IST. 81. Umerii ’n piei învăscăndu-i, ei pasă cu faclele ’n mână. COŞBUC, M. 155/21. Ce-i mai bun ca voia bună, că hrăneşte sufletele şi înveşte tru-purele? (Colindă din Stupea, în Bucov.) marian, se. I 20. înveşte-ţi haina = îmbracă-ţi haina (Săngiorz, jud. Năsăud). REV. CRIT. II 96. Toată
ÎNVtiŞTE
— 867 -
INVESTIGA
noaptea o cârpeşte, Dimineaţa nu-i ce 'nveşte. POP. (Zagra). Com. N. DRĂganu. | Fig. E, să fânul selişţilor — astăzi fiind, e demâneaţa tn cuptori aruncă-se — Dumnezeu aşă-l inveaşte (: îmbracă biblia 1688), cu căt mai vârtos voao, puţină credinţă?! CORESI, EV. 215/16. Cu îmbrăcămănt de veselie mă ’nvăscu. liturghia (1679), ap. CP. 159-160. lnveaşte-l cu, arma milii tale. DOSOFTEIU, MOL. 106b. | (Arhaizant) Români viteji, care au învăscut tn raze de glorie neperitoare moşia strămoşască... ALECSANDRI, ap. DDRF. | Spec. (Astăzi, în Transilv.) Inveşte pernile = îmbracă pernele. REV. CRIT. II 96. || Refl. (Construit absol. s. cu prep. în, întru, cu) A se'lmbrăcă, a se împodobi. Fie lui ca cămeaşă ce întrînsă tnveaşte-se (: să îmbracă DOS.;
o	p e r i t u r) PSALT. 108/19. Să se învească (: o p e-rian tur) ca cu veşmânt. CORESI, PS. 313. Te scoală de te 'nveaşte şi te 'ncinge. DOSOFTEIU, V. S. 1162. Preoţii tăi... în podoabe... să se învască. id. PS. 450. Cf. 208, 385. Porunci... oamenilor săi... să taie arborii şi trupurile să le învească cu arme. p. MAIOR, IST. 3. Câte oi gras' ai mâncat? — N'am mâncat aşe de multe, Numai cinci
o	şese sute. Da cu lâna ce-ai făcut? C’o init ( = a venit) o iarnă gre(a) şi m’am învăscut cu e(a). ţiplea, p. p. 33. || Intrans. A se îmbrăcă. Orăesc voao că nece Solomon intru toată slava lui înveşti (: n ’ a point 616 vetu) ca unul de acelea. TETRAEV. (1574) 209.
2°. P. ext. şi fig. Trans. şi refl. A (se) acoperi, a (se) înveli, ase îmbrăcă (fig.). Să în-vească-se în spămăntare. PSAL. SCH. 107. Cf. 217. Domnul... în dulce frămseaţe se înveşti. CORESI, PS. 257. Domnul... înveşti cerul cu nuori. id. ib. 398. înveştitu-te-ai cu lumină, id. 282. Ca’n Sel-mon când cade omătul de albeaşte, aşeâ toată ţara cu tine s’a ’nveaşte. DOSOFTEIU, .PS. 216. Tu te ’nveşti cu lumină, id. 352. Ciobanul,... în loc de lână, cu gerul se inveaşte. CANTEMIR, IST. 174. Lura (== luna) s’o ’nveştit în sânge. ALEXICI, L. P. I 144/15.
[în locul conjugării Hnveş, înveşti, *înve[a)ste, 'învestim..., înveştiiu, tnveştit, înveşti s’a format din timpuri străbune—căci o găsim şi la Aromâni, Megleniţi şi Istroromâni — după analogia unor verbe ca cresc, creşti, creşte..., de la pers. 2, noua Conjugare: învăsc(u) (şi înves(c) — forma înveştiu LB. e suspectă —, arom. învescu, megl. anvescu, istror. nmesc(u)), înveşti, inve(a)şte, (arom. ănveaşte, istror. nmeşte), înveştim..., conj. să înv(e)ască, imper. înve(a)şte, aor. învăscuiu alături de înveştiiu, part. învăscut alături de înveştit, ger. în-văscând alături de înveştind, inf. înve(a)şte alături de înveşti t vb. IVa. | Adjectiv: învăsctit (în-vescut, tnveştit, cu negativul ne(î)nvăscut), -& = (conservat şi în regiuni unde nu s’a păstrat verbul) Îmbrăcat; fig. împodobit; p. ext. acoperit, înfăşurat, învelit; spec. (despre grâu) crescut în pleavă (stamati), scăzut, secâu (Com. furtună); (Anat.) crescut împreună. Stăt& împărăteasa în veşminte poleite înveştită. CORESI, PS.
119.	Numai oasele cu pialea învăscute de i să ţîneâ încheieturile, dosofteiu, v. S. 114. Domnul s’au îmbrăcat, să-l vază toată lumea... învăscut cu biruinţă, id. PS. 320. Învăscut cu armele bise-ricei. LET. I, A. 27/5l. Vestmintele ceale de aur ale chesarului apucară...,şiînvăscuţi cu ele mergeă înaintea oastei. p. maior, ist. 211. Băşîcuţile seminţii, ce sânt două alăturate şi învăscute (= crescute împreună? îmbrăcate în aceeaşi membrană?), din josul gurii băşicii pişatului. PISCUPESCU, O. 135. O pojghiţă de piele [e vorba de membrana hi-menului]... ce este învăscută (=crescută astfel încât acopere) în curmezişul -mijlocului tecii mădularului ei. ib. 102. După aceştia veneau toţi copiii din. casă, învăscuţi leşeşte, purtând suliţe lungi.
BĂLCESCU, M. V. 599. Stâlpii sfărmaţi... li văd cu muşchi învăscuţi. v. pogor, ap. iorga, s. d. XXII 73. Piciorul învăscut într'un călţun roşu. odobescu, i 419. Cel în curele învăscut. coşbuc, M. 95/4. Aist copil... îi născut şi făcut, în piele de lup învăscut. MARIAN, NA. 367, cf. GR. s. V 135. Patruzeci de Arnăuţi, Toţi în arme învescu ţi. id. sa. 181. Să îmblătească... stogurile..., dar aşă ca să nu te spargă, ci numai să aleagă firul pâ-nilor (= grânelor) ne’nvăscut. sbiera, p. 159/38. Dumnezeu cel nou născut, Cu flori de. crin învăscut. PAMFILE, CRÂC. 60, Cf. ALECSANDRI, P. P. 394/i5. Cf. TEODORESCU, p. P. 20b. Învăscut cu pomi = acoperit cu pomi. BARCIANU. | A b -stract: Înv6ştere ţ s. f. şi înveştire t s. f., în-veştit t s. a. = acţiunea de a (se) îmbrăcă, îm-brăcare; îmbrăcământ, veşmânt. Şi puşu înve-ştirea (= îmbrăcăciurea HUR.; îmbrăcă-mântul DOS.) mea sacu. PSALT. 132/18, CORESI, PS. 178. Fără-fundul ca cămeaşa înveştirea (veş-mântu DOS.; înveşterea VOR., înveşti[ti]tulu HUR.; a m i c t u s) ei, spre codri stau ape. PSALT. 214/s, CORESI, PS. 283],
. — Din lat. investio, -ire, idem. Cf. desveşte şi dubletul a investi.
INVESTI vb. IVa i°_40. investir.
1°. A pune pe cinevâ (în mod oficial) în posesia unei puteri, a unei demnităţi (dregătorii). Investirea e însoţită de obiceiu de unele ceremonii, dintre care cele eclesiastice constau în remiterea unui veşmânt.
2<!. F i g. (Despre acte publice) A prevedea cu toate formele legale.
3°. (Comerţ) A băgâ, a plasă un capital într’o întreprindere, a îmbrăcă (îl 4°). La această întreprindere s’a învestit un capital de zece milioane de lei.
4°. A împresură, a a s e d i â. Se decide... ca Plevna să fie învestită prin blocare regulată. MAIORESCU, D. 96.
[Şi: (cu prefix românizat) învesti vb. IVa (care la alexandrescu, M. 165 e întrebuinţat şi cu înţelesul de «a îmbrăcă, a înveşmântâ»: România învestită în vestminte de serbare...). | Adjectiv: investit, -& = pus în posesia unei puteri, demnităţi; întărit (într’o dregătorie s. demnitate); (despre acte publice) prevăzut cu toate formele legale; (despre un capital) pus, plasat într’o întreprindere comercială, spre fructificare; (despre
o	cetate) asediat. Preşedintele, găsind actul învestit cu toate formele cerute de lege pentru inscripţiune, va ordonă inscripţiunea sa. hamangiu, c. c. 448. | Abstracte: investire s. f., investit s. a. = acţiunea de a investi; —investiţie s. f., investiţi (ine s. f. = plasarea unui capital într’o întreprinpere ; sumele debursate pentru instalarea şi funcţionarea unei (mari) întreprinderi. Cheltuieli de investiţie; — învestitură s. f. = act prin care cinevâ este investit cu o putere, o demnitate, o dregătorie (civilă sau eclesiastică), t «înveşmân-tătură» (STAMATI). Fiindcă M. S. I. consacră printr’un firman de învestitură demnitatea princiară în persoana mea... (a. 1872). URICARIUL, x 365/le. Leon este chiar cel dintâiu împărat care... a primit coroana din mâna patriarhului şi o dat astfel o nouă ocaziune... la cearta pentru învestitură. MAIORESCU, CR. III 112. Firmanul pentru învestitura Principelui Carol. id. D. II 4.]
—	N. după fr. (lat. investio, -ire «a îmbrăcă»). Cf. dubletul î n v e ş t e.
învesti vb. IVa v. investi.
înveşti t vb. IVa v. înveşte-
investiga vb. I» Faire des investigations. — (Verbul e întrebuinţat rar şi mai mult prin Tran-
INVESTIGAŢIE
->'868 -
ÎNVIÂ
silv.; latinism). Tr ans. A face investigaţii, cercetări, a căută să dai de urma (unei afaceri). [Ind. prez. investighez. | A d j e c t i V e: investigât (negativ : neinvesţigat), -ă = asupra căruia s’au făcut investigaţii; — (după -fr. investigateur, lat. investigator, -orem) investigat6r, -oâre (adesea substantivat) = (cel) care face investigaţii. El, care a studiat şi a urmat desvoltarea ciocoiului şi a cercetat sub toate fazele această clasă cu scalpelul spiritului său investigator, ne zice că... GHICA, S.- 64. | Abstracte: investigare s. f., (mai ales) investigaţie, (după fr. investigation, lat. investigatio, -onem) investigaţiuue s. f. = cercetare minuţioasă şi continuă, scrutare cu de-amă-nuntul (spre a descoperi cevâ), f cercare (i 2°). Investigări libere. SBIERA, F. S. 294. Să ajungem a prezentă cetitorilor întregul investigaţiunilor necesare pentru-cudoşţinţa judeţului. I. IONESCU, M. 98. Completându-se din ce în ce mâi mult lucrarea prin investigăţiuni'şi descoperiri ulterioare... ODOBESCU, II 159; Investigaţii comparativa. MAIORESCU, -CR. III 364. S-au crezut îndreptăţiţi să facă investigaţii aici. GOGA, Ţ. N. VI 1538. Metodă d<>. investigaţie. D. RUSSO, BUL. COM. IST. I 7. Investigaţiuni ştiinţifice, id. ib. I 90. Ne lipseşte investigaţia abilă a unui ziarist. N. ROŞU, CURENTUL, a. 1931, 16 Ian.]
—: JV. din lat. investigo, -are, idem, (propriu: «a căuta vestigiile, urmele cuivâ»).
INVESTIGAŢIE S. f.
INVESTIGAŢIILE S. f.
INVESTIGATOR S. m.
învestitură s. f. v. investi.
învestmântă vb, Ia )
Inveştmântâ vb. I(a) / v- înveşmantâ.
INVETERÂ vb. Ia refl. S’invetirer. — (Rar, despre boale, obiceiuri rele, prejudecăţi, etc.). A prinde cu timpul rădăcini adânci; a se înrădăcina învechindu-se, a se învechi. [(Mai des) Adjectiv: inreterât, -ă = care cu timpul a prins rădăcini adânci, înrădăcinat, învechit. Am fost şi voiu fi todeauna contra nepotismului
—	este iar o bubă inveterată a societăţii noastre. caragiale, s. N. 161. | Abstract: inveterâre s. f. = acţiunea de a se inveterâ].
—	N. din lat. invetero, -are (din in şi veterare «a îmbătrâni»), ideih.
ÎNVIÂ vb. I(a) 1°. Prendre vie. 2°—3°. Ressus-citer. 4°. Revenir ă la 'vie, revivre, ranimer. 5°. Revenir ă la sanU. (Din timpurile cele mai vechi corespunde, în regiunile sudice, Iui a învie din părţile nordice şi din Moldova, şi se întrebuinţează une-ori alături de acesta).
1°. Intrans. (Rar) A căpătă viaţă. A închipuit Dumnezău pă om... i-a suflat în gură şi el numai decât a înviat. ŞEZ. Iii 28/16.
2°. (Mai ales) Intrans. A se sculă din morţi, a reveni. la viaţă (după ce fusese mort), a resuscită, fa învie. Toţi cărei se întorc den păcate... den 'moarte învie. CORESI, EV. 30/33. Să vii, să ridici măria ta spre ea, şi va înviiă. tetraev. (1574) 214. Atunce vor înviiă morţii. cuv. D. BĂTR. II 454. Ştiw că va înviă întru în-viiare întru ziua cea de apoi. MOLITVELNIC (a. 1669), ap. GCR. i 187/34. Te grăbeaşte să înviedzi. MINEIUL (1776) 2002/s. Aştepţi oare spre a înviiă? BĂLCESCU, M. V. 580/20. Neştiind de trebue să dorească a o vedeâ înviind... C. NEGRUZZI, I 26. Nu ’nvie morţiil EMINESCU, p., 56.Atâta vreme să ai a mă sluji până cănd îi muri şi iar îi înviă. CREANGĂ, P. 206. Aleargă să vadă pe acela, carele mort a fost $i a înviat.. ISPIRESCU, L. 141.
[| f (Cu acelaşi sens) Refl. Robul se înviă şi se ridică. coresi, EV. 343/27, cf. 348/21, 459/9, CCR. 193.
3°. Trans. (= fa ct.) A readuce pe un mort la viaţă, a sculă din morţi, a resuscită, fa învie. Insufletă şi-l învie. CORESI, EV. 347/36. Cela ce înviază morţii... id. ib. 349/34. $*-?[t] scură sângele spre (= peste) pui şi cu acela-i înviază pre ei. SILVESTRU (a. 1642), ap. GCR. I 102/2. Fiind noi morţi, ne-ai înviiat. MINEIUL (1776) 15V2. Şi eu îl mai înviiaiu şi a doao oară (a. 1784), ap. GCR. II 131/10. Cănd s'ar puteă s'o învie, mi-aş da armele, şi pe Haiduc, calul mieu. C. NEGRUZZI, I 30. Atunci se. duse Sf. Petru la D-zeu şi-l rugă ca să-i învieze pre finul său. G. CĂTANĂ, P. B. II 131. Strig noaptea Pe la miezul nopţii Şi ’nviez morţii. TEODORESCU, P. P. 223. Învie toate jivinele, şez. i 127/24. # Banii învie mbrţii: arată puterea banului. ZANNE, P. V 60. | Fig. Va tinde mâna spte ajutoriu şi va înviiă pre noi den păcate. CORESI, EV. 151/s. Să ar neştine muri nu va avea feciori, să ia fratele lui, muiarea lui, "şi să învie sămânţa fratelui lui (et susciterâ la lignâe ). tetraev. (1574) 239. Dulce rază din doi ochi mângăitori, Vino de înviază pe alţi doi ce-s muritori! konaki, p. 107.
4°. F i g. Intrans. A reveni la viaţă, a renaşte, â se desmorţi, a se trezi (la viaţă); a se învioră; a reveni în minte. Toată firea înviază. BARAC, AR. 80. Oştiri, taberi fără număr împre-juru-mi înviez (= înviază). ALEXANDRESCU, M. 14. O inimă' fierbinte... te-aşteaptă ca să 'nvie. alecsandri, p. i 192. Sub povara amintirilor care înviau 'şi se întrupau în mintea lui, el părea întristat.- N. GANE, ap. CADE. Viţa de vie tot învie, Iară viţa de boz, tot rogoz. CREANGĂ, P. 229. Cf. ZANNE,- p. IV 99. Din această zi..., cred oamenii, că toate insectele... încep a se mişcă şi a înv'iă. MARIAN, -SE. II 195. Împăratul mureă şi înviă de bucurie. ISPIRESCU, L. 2. Frunza ’n codru cât învie, Doină cânt de voinicie. alecsandri, p. P. 224b/3. Mai mulţi ghimpi înviază decât flori pe câmp. zanne, P. I 187. || Trans. A da viaţă, a reînviâ, a învioră, a regenera. Dar acest drit carele înviază negoţul şi înmulţeşte bogăţia obştească, s'au oprit. URICARIUL, VIII 132/2.
5°. Intrans. A se întremă încetul cu încetul după o boală, herz.-gher., m. iv 215.
[Prez. ind. înviu şi înviâz (LB.). | Adjective: înviat (cu negativul ne(î)nviat), -ă = sculat din morţi, revenit s. readus la viaţă, f în vis, resuscitat; (fi g.) renăscut, regenerat, înviorat. Cine va vedeă mortul înviată şi să nu se veselească? CORESI, EV. 31/31. Valurile de iarbă... înviate de o spornică verdeaţă... ODOBESCU, III 15/2s; — înviet6r (înviit6r), -oâre = care dă viaţă, care face să se renască, care regenerează... Măreţul soare... dă o rază învietoare de orice floare. ALECSANDRI, p. ii 78. Cultul frumosului... care... răspândeşte un farmec învietor peste toată viaţa omenească. ODOBESCU, II 240. (Mitol. pop.) Apă înviitoare — care are puterea de a înviă (în opoziţie cu apă închegătoare). |Abstracte: înviere (f înviiăre) s. f. = (ad 1°) naştere a unui nou-născut (densusianu, ţ. h. 231); (ad 2°) sculare din morţi, resuscitare, f înviere, trezire la viaţă, înviorare; spec. (cu sau fără complinirea: morţilor cuv. D. bătr. ii 123) resuscitarea celor morţi în ziua judecăţii de apoi; (cu sau fără complinirea: din morţi) scularea din morţi a lui Isus Hristos, p. ext. slujba religioasă ce se oficiază în noaptea de Paşte, p. ext. Paşte, (marian, se.
ii	212). Ca să timpinăm luminaţ[ii) la înviiăre pre D[o]mnul, răpi[n]du-ne spre nuori în văzduh... molitvelnic (a. 1689), ap. GCR. I 285/4. Cel ce a dăruit noao şi înviarea. CALENDARIU (1814) 19/14. Ca trâmbiţa 'nvierei de suflet presimţită... A veacurilor stinse cenuşă-ar fi mişcat.
v. investigâ.
ÎNVIGLENÎ
— 869 —
ÎNVIERMĂNOŞÂ
ALEXANDRESCU, M. 27. Din umbrele.durerei steaua măndră-aînvierei răsări-v a pentru ea / ALECSANDRI, P. II 43. El înţelese minunea- învierei sale, EMINESCU, n. 17. La învierea morţilor, zanne, P. ii 616. Obiceiul ţeremoniei ce se face la zioa învierii Domnului Hristos. LET, iii 312/21. Postul înainte de învierea Domnului sau înainte de Paşti, marian, se. I 212. Preutul... când iese cu învierea... id. NA. 79. Spre înviere — spre întâia zi a Paştilor <— sau spre toate cele trei zile ale Paştilor... PAMFILE; COM. 28. în cele trei zile ale învierei. ŞEZ. II 66/3. Şi în ziua de Paşti am tras un «îngerul a strigat» la biserică, de au rămas toţi oamenii cu gurile căscate la mine... Iar la învierea a doua (la slujba din ziua întâi de Paşti) nu mi-a mai mers aşă de bine; căci toate fetele din sat viind la biserică... le-a şifiufnit râsul. CREANGĂ, A. i33. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului, ce va să fie. Amin. (Sfârşitul Crezului). | Pronunţ. vi-a, vi-e].
—	Dintr’un lat. pop. «invivo, -are (derivat din vivus, -a, -um «viu»). Cf. S. Puşcariu, Dacoromania, IV 704. Cf. învie.
ÎNViCl.ENi vb. IVa v. vicleni.
invidia vb. Ia. 1°.—2°1 Envier.
1°. Trans. (Cu complementul persoanei) A fi stăpânit de invidie faţă de cinevâ, a privi cu ochi răi fericirea, averea, bunăstarea altuia, a pi zmui, | a bănui (II 4°.).
2°. Trans. (Cu complementul' lucrului; mai rar) A dorî, a pofti, a jindui ceea' ce aparţine s. revine de drept altuia. Curtizanii:'.. invidiau poziţiunea şi favorul în care îl videau: C. NE-gruzzi, 1 107.
[Adj ectiv: inyidiâtjcu negativul neinvidiat),-ă
—	(cu înţeles pasiv) pentru care cinevâ are sehti-mentul ' invidiei/ pizmuit; dorit, jinduit. | Ab-s ţr a c t e: invidifere (invidiâre) s. f„ invidiât s. a: = acţiunea de a invidiâ; invidie. A fost de la al treilea până la al şaselea secol o republică cu o civilizaţie, care chiar astăzi ar fi de invidiat.
d.	RUSSO,' Bul; com. IST. 1 35. I Pron. -di-a-, -cîi-e-.]	'
—	Derivat din invidie, după fr. envier.
INVIBIE s: f. Envie. — Sentimentul' de părere de rău, de necaz şi de ciudă, ce se naşte'în sufletul cuivâ, văzând binele s, fericirea altuia, pizmă, cf. jind, r â v n i r e, f r ă p ş t i r e. Invidia îşi găseşte loc nu numai între oameni, dar şi între flori. c. NEGRUZZI, I 100. Oreu e a puteă înlătură... calomnia şi invidia lumii. id. 290. Dacă ar fi să gratificăm numai decât pe vreunul din aceşti Italieni cu viţiul invidiei.... MAIORESCU, CR.
I	226. [Pronunţ. -di-e.]
—	N. din lat. invidia, -am, idem. Cf. invidiâ, invidios.
INVID16S, -OÂSĂ adj. Envieux.— Care Invidiază pe alţii, pizmuitor,- pizmaş, pizmă t a r e ţ. Nicolae Pisano şi Giotto invidioşi de sculptura şi arhitectura*noastră? MAIORESCU, CR.
I	226. [Pron. -di-os.]
—	JV. din lat. invidiosns, -a, -um, idem.
ÎNVIE t vb. IIIa. 1°—2°. Ressusciter.— (E, în cele mai vechi texte din regiunile nordice şi din Moldova, 1 termenul corespunzător lui înviă , al regiunilor de miază-zi).
1°. Intrans. A înviâ, a se sculătdin morţi. Că H[risto]s omoritu fu cu peliţă ( = trupul), învise ( — viji N. TESTAMENT 1648; BIBLIA 1688) cu d[u]hul. cod. vor.7 156/j. învie (= î n v i 'i DOS.), Doamne, cu mâniia ta, rădică-te în sfârşitul dracilor tăi. PSALT. 9/7. învie, Doamne, cu mânia ta. coresi, PS. 14. învie-va fratele tău. id.
ev. 95/2i. Den moarte, a treia zi înviseid. ib. 2/st. Hristos au înviş a treia, zi. • MAXA, 358/,,. Şi iară învise a treia ăzi după scriptură şi sui în ceriu. cod. TOD. 229. Atunci va învie, când vor învie toţi morţii. PROPOVBDANiE. ap, GCR. I 131/i9. Au învisu din morţi, .molitvelnic.. (a. 1669), ap. GCR. I 186/ls. Mort au fost şi au învis. varlaam, C. 182. Celora ce înviu din. morţi. id. ib. 333. Să deşteptară sv[i]nţii şi învlsără. DOSOFTEIU, V. S. 762. Cum băgară peştele în apă, el învisă. alexandria, ap. GCR. II 134/,; (Păstrat până azi, prin Bucov. şi nordestul Ardealului în formula de salutare de Paşte) Hristos a ’nvis (pronunţ, a ’njis). HERZ.-GHER., M. IV 215; com. N. DRĂGANU.
2*. Trans. (— fact.) A înviâ, a readuce la viaţă. Glasul mieu au?i, Doamne, după meserearea ta şi după giudeţele tale învie-me. PSALT. 265. în veac nu ultă-voiu (=uitâ-voi) dereptăţile tale, că în-tr’înse învisu-m’ai .(: vi v i f ic as t i me). CORESI, PS. 34.2, Strigă Lazar den mormânt şi-l învise (a ii sculat biblia 1688) el den moarte, id. EV. 103/i2. (Figură etimologică), învise (= făcu) învierea şi mortul învişe. id. ib. 347/8. Şi aleşii miei înviş. COD., Top.. 208, Lazar, deaca-l învise H[risto]s, 30 de ani.., lăcui pre lume. varlaam, C. 85. Sv[ă]ntul... feace rugă de. ’nvisă mortul. DOSOFTEIU, v.. ş. 1172. Unul ce i-au învisu dobitocul, id, ib. 101. Vedeă-veţi cum numai cu w[n] cuvânt va învie mortul şi vă veţi adeveri că eu însumi pre mine mă voiu înpie. PROPOVE-danie, ap, GGR. I 138/27-29,. Şi . făcx/k, rugă. la Dumnezeu de-l învise pre acel, mort.. PROLOG (a. 1675).. jb. 222/35. Elispe grăi cătră,, muiarea căriia i-au. învisu feciorul-, BIBLIA (1688) 271.
[Prez. ind, înviu, învii, invie, înviem, %nv%eţi, înviu, conj, s4 învie..., imper, învie şi învfi (QQ-RESI, EV. 376/^j), aor. înviş(y,)-şi înviseij»,, înviseşi, învise (învisă)', înyisem(u), în’viset(u), înviseră, (învişără), part ..învis. | Adj ec tiv: înyis, -ă + = iii viat. -Maria Magdalina,... îl văzty întâi învis den moarte, coresi, ev. 127/2. Yădgură pre Lazar învis de patru zile. VARLAAM, C. 333, (Subst a n-tivat) Tatăl învişului. din morţi, dosofteiu, v. s. 127. | Abstract;. înviere f s. f. = înviere. Aşteaptă învierea cea ce,,, se fie morţiloru, COD. VOR. 61 /3. .Ţu întru, înviere w-Hueşţi Şionulu, PSALT. 101/u. învierea lui. Hristos. CORESI, EV. 78/24.. Derepţilor nădeajdea, învierei de a vecilor viaţă. id. ib. 4/30. De la învierecţ mea, den. zua de Paşti până la Dumineca Marea. CUV. D. bătr. ii 364. Iară cei drepţi învisără şi văzură... învierea, Domnului nostru ifsujs H[risto]s (a. 1661). GCR.,
I	182/34. Spusără lor de învierea lui Il[risto}s c’ău învis. varlaam. C. 145. Sv[â]nta înviere, DOSOFTEIU, v. s. 77...]	.	..	;	'	;	'
—: Derivat din vechiul.;vie ■(== lat. pivere), cu pref. in-. Cf. I ji vi.â. .
înviermăNÂ vb. ia	V	’	■«	"	,	'
învie km ÂN'Â vb. ia . f v- înviermanoşâ.
ÎNVIERMĂNOŞÂ vb. Ia. S'emplir de vers. — Refl. A face viermi, a se umpleâ de viermi, a deveni viermănos. Pe Andronic cu oaste trimiţând, l-au prins şi i-au scos ochii, din care rane
i	s’au spuzit tot capul, şi înviermânoşindu-să, au murit, cantemir, HR. 386/,. Dacă durdue în ziua de Sânt-Ilie, în acel an se ghiermânoşeţiză alunele. HEM. 94 9/33. ||’t (Cu acelaşi sens) Intra n s. Şi învermânoşi (:il s’.y engendra des vers) aceea şi se împuţi, PALIA, ap, CCR. 64. [Şi: inviermânoş^ vb. Ia, (une-ori numai grafic) fnvermânoşâ vb. Ia, viermănoşâ (dial. ghiermânoşă) vb. Ia, viermănoşi vb. IVa, (în)viermănâ ((în)vier-mânâ) vb. la. | Adjectiv: (în)viermănoşăt ((în)-vierm&noşât, (in)viermânat barcianu), -ă = plin
ÎNVIERŞUNÂ
- 870 —
ÎNVINGE
de viermi, găunoşat de viermi. | Abstract: (în)viermănoşâre ((în)viermânoşâre, viermânâre)
s. f. = acţiunea de a se înviermănoşâ; locul învier-mănoşat, plin de viermi. Casă fără de intrare, Fierbe ’n ea ca’n viermânâre. PAMFILE, CIM. 17.]
—	Derivat din viermănos (cu pref. în-).
ÎNVIERŞUNÂ vb. Ia v. înyerşunâ.
Învieţui f vb. IVa. Prendre vie. — (Formaţie personală,4 care n’a prins) A căpătă viaţă. (Refl. = pasiv) Luminoasele lui [ale soarelui] raze, din care toate se învietuesc (tip.: înveţuesc) (a. 1765). URICARIUL, I 271/,.
—	Derivat din viaţă, cu pref. în*.
ÎNVIFORÂ vb. I(a). 1°. Faire rage (en parlant de l’ouragan), souffler en tempâte. 2°. Ebranler, secouer violemment.
1°. Intrans. (Despre vifor) A bate cu putere, cf. viscoli. Culcă-te, ca să dormim, Că n’a nins, N'a viforît, Vânt de vară c’a bătut, teodorescu, p. p. 77b. Căci mi-a nins, mi-a viforat. PĂSCULESCU, l. p. 53. I Trans. (cu complementul persoanei) A-l bate pe cinevâ (viforul, LB.). Scoal’, Doamne, Că-i fi dormit, Că ne-a nins, Ne-a viforît. TEODORESCU, P. P. 70b.
2°. Fig. Trans. A agită cu furie, a turbură, a zbuciumă, a răscoli, a zdruncină din temelii; a goni cu impetuozitate (ca şi cum ar fi cinevâ mânat de vifor). Necazurile... viforăsc smeritul mieu suflet, mineiul (1776) 1981/,- Deşteptaţi pe acei ce sânt chemaţi la arme, ca să împileze pe vrăjmaşi[i] ce viforăsc biserica lui Hristos (a. 1788). URICARIUL, XIV 196/s. Lupte crâncene în-viforează gloatele şi le întorc la vechea lor sălbă-tăcie. VLAHUŢĂ, ap. CADE. Chinurile care îi în-viforau sufletul... agărbiceanu, l. t. 398.
[Prez. ind. învifor&z şi (rar) învifor (LB.). | Şi: viforâ vb. Ia; viforî vb. IVa; înviforî vb. IVa.
| Adjectiv: înviforât (viforât, (în)viforît; cu negativul: ne(î)nviforat, ne(î)nviforît),-ă = bătut de vifor; (despre vânt) cu vifor; (fig.) năvalnic, vijelios, furtunos; agitat cu furie, turburat, zbuciumat, zdruncinat; (despre coamă) în vânt. Nuări de vânt viforît purtaţi. CANTEMIR, HR. 360/s. Liman fără valuri celor înviforaţi. mineiul (1776) 1042/2. Eşti... liniştea celor înviforaţi. ib. 2031/,. Cf. 72/2, 43l/2, 74Vs, 205Vs, 2082/2. Smeritul suflet... iaste înviforât... întru adâncul răotăţilor. ib. 115l/i-Fiind înviforât de valurile scârbelor... ib. 1191/1. Priveşte toată năpasta unui neam înviforât. BELDIMAN, ap. TDRG. Se luptâ împrotiva înviforatelor ape. C. negruzzi, II 9. Eu nu sânt rău, o nu! deşi adeseori mişcări înviforate pornesc in al meu suflet, în inimă sânt bun. i. negruzzi, VI 214. De-odată sări înviforată (= ca mânată de vifor) de pe scaun. SLAVICI, ap. TDRG. Se ’nalţă roibu ’n-viforat, S’asvărle ’n lături. COŞBUC, F. 14. Cu sufletul mereu înviforât... agArbiceanu, l. t. 320. Se aruncă Ca un vânt înviforât. ALECSANDRI, P. P. 79b/,. Ca un vânt înviforit. TEODORESCU, P. P. 610b. Pre aceşti bântuiţi Şi înviforaţi. ib. 3832. Cu coama viforîtă. ib. 74. Scris-am marea ’nvi-forată. PĂSCULESCU, L. P. 52. Văntu’ viforît. graiul, îi 53. | Abstract: înviforâre (vifo-râre, viforire, înviforire) s. f. = acţiunea de a (se) înviforâ.]
—	Derivat din vilor, cu pref. în-.
ÎNVIFORÎ vb. IV® v. înviforâ.
ÎNVIGORÂ vb. Ia. S’animer.— (Rar) Trans. şi i n t r a n s. A da s. a dobândi vigoare, puteri, a (se) animâ, a (se) învioră. ALEXI. Ochii... străluceau,... omul se învigorase atât de neaşteptat... C. PETRESCU, C. V. 287.
' — Derivat din- vigoare, cu pref. în- (şi confundat, probabil, cu învioră).
Invincătură t s. f. ÎNVINGE (f) Vb. III ÎNVINCEÂIiĂ S. f. învincî t vb. IVa
v. învinge.
INVINCÎRI1, -Ă adj. Invincible. — (Franţuzism) Care nu poate fi învins, neînvins, nebiruit, cf. insurmontabil; p. ext. neîntrecut. Nicăiri nu se vede mai bine, ca în aceste târguri mici din Moldova,... cât e de profund şi de invincibil spiritul de solidaritate al acestei rase fără pământ, vlahuţă, d. 269. Surâsul invincibil al straniei Qioconda. MIREA, I. 146. Încredere invincibilă în puritatea ei. I. TEODOREANU, M. II 223. | Care nu poate fi zdrobit, inatacabil. Argument invincibil, şăineanu, d. u. [Formă românizată (apropiată de învinge) neîn-vingibil, -ă = neînvins, nebiruit. Fortăreţele lor neînvingibile. sbiera, F. 125.]
—■ N. după fr.
ÎNVINETÂ vb. Ia 1	.
învineteţî vb. IVa J v- IIlyinctî-
ÎNVINEŢI vb. IV. 1°. Bleuir, couvrir de bleus, rosser. — Trans. şi refl. A (se) coloră, văpsi vânăt LB., (marian), a (se) face vânăt; a face vânătăi (bătând pe cinevâ); p. ext. a bate, a snopi în bătăi (herz.-gher., M. iv 200). Apa... în multe chipure lucrează, că înălbeaşte firile, pre altele ruşaşte, pre altele în-vineţeaşte. CORESI, EV. 158/S6. Să se învineţează în loc să se albească vărsatul, piscupescu, o.
249.	Copilul... începii să zbiere la sânul femeii..., învineţindu-se instantaneu ca un ficat. C. PETRESCU, c. V. 31. Baba luă pe fată la trei parale şi o bătu şi o bătii până toată o învineţi, reteganul, p. iii 52/22. De multe ori găinele mor cu droaia; numai ce vezi că li se învineţesc bărbiile şi creasta. ŞEZ. HI 203/,2. Atunci mâna se învineţeşte şi nu poate lucră cu ea. ib. III 175/,. || Intrans. A se face vânăt (LB.). Am învineţit de frig. [Şi (forme neobişnuite): învânăţi vb. IVa polizu ; învineţâ vb. Ia;—(ca înjumătăţi, îmbunătăţi) învânătăţi vb. IVa. pontbriant, învine-teţi vb. IV (Năsăud). Com. D. lupan. | A d j e c -t i v e: învineţit, -ă = care a căpătat coloarea vânătă, vânăt. Acele buze amuţeau învineţite sub spănzurătoarea ce stă dinaintea uşii. C. NEGRUZZI,
I	311. Buza ta învineţită de-al corupţiei muşcat. EMINESCU, P. 42. Drumeţii intrau înăuntru învineţiţi de frig. sandu-[aldea], săm. vi 884. Cu ochii învineţiţi, ispirescu, u. 5/8-9 ; — învine-ţit6r, -oâre = care învineţeşte. | Abstracte: înrineţire s. f., învineţit s. a. = acţiunea de a (se) învineţi. Al ei chip se zugrăveşte plin şi alb; cu ochiu-l măsuri Prin uşoara ’nvineţire a subţirelor mătăsuri. EMINESCU, p. 184. A dat pânza la învineţit (cu sineală, ca să «aibă faţă»).]
—	Derivat din vânăt, cu pref. în*.
ÎNVINGE vb. III. 1°. Vaincre, l’emporter. 2°. Lutter. 3°. Triompher de..., maîtriser une en-vie, un sentiment. 4°. Pr&valoir. 5°. Contraindre. 6°. S’emploie lâ ou le frangais di.t: c’est plus fort que moi, je ne peux pas m’empecher de... 7°. Venir â bout de... — Des întrebuinţat în literatura veche (subt formele (in)vince, invincA), cuvântul acesta a fost înlocuit aproape cu totul, în sec. XVIII, prin sinonimul său a birul; odată cu renaşterea noastră latină, el reapare în sec. XIX (subt forma mai nouă învinge). Cf. TDRG.
1°. Trans. (Cu complementul persoanei) A se dovedi s. a fi mai tare decât altul (în războiu, luptă, trântă* întrecere, cursă, rămăşag, ceartă, dispută, joc, proces, etc.), a ieşi biruitor s. victorios
ÎNVINGE
- 871 —
ÎNVINGE
din..., a izbândi, a căpătă o biruinţă, a repurtâ
o	victorie; a înfrânge, a bate, a supune, a dovedi, a rămâneâ, a birui (cf. cuceri, răpune). învenseră Turcii pre Unguri, iară craiu' scăpă într'o corabie. MOXA 403/lo. Vrem învence şi vrăjmaşul. CUV. D. BĂTR. II 126. Neputăndu-i in-vince, le tăiară şi capetele, dosofteiu, V. S. 20a. Temându-să să nu-l tnvince cu răspunsurile... id. ib. 1642. învinci Saul pre norod, biblia (1688) 2052. Şi pe mare şi pe uscat, mult mai tare decât întâiu fu vincit. CANTEMIR, HR. 239/I2. Esoape, sânt învins! Insă te vpiu întrebă, iară tu, îmi răspunde. GCR. II 203/35. Ostaşul... îi alungă şi-i învinge [pe barbari], alecsandri, p. ii 15. Să te învăţ eu ce să facem, ca să învingi tu pe mama. eminescu, N. 10. Multe curse am învins. ALECSANDRI, p. p. 315b. # Multe gâşte înving porcul, se zice când într’o adunare toţi vorbesc deodată. zanne, p. i 481. | Refl. (= reciproc) Să se poată învinge [unul pe altul], pann, e. ii 114. Şi se luară de se luptară până ce se obosiră, dar nici unul pe altul nu s’au putut învinge, reteganul, p. iii 73/*. | f (Construit cu obiectul la dativ, după palesol. udol&ti «vincere»). Sări spre ei omulu cela şi învârt cu lor (= î n v â n c fi pre ei N. testament 1648; biruind pre ei biblia 1688; s’en âtant rendu maîtres) COD. VOR. 7. Şi vence (învenge COR.; supune cor.s; oboară DOS.,- zdrobi HUR.) lor scutul mieu, Doamne. PSALT. 113/i. Cf. 14/n, 32/4, 94/9, 227/j. Invăncîi lor derepţii demâneaţa. CORESI, PS. 129. Vencură (învâncură CORESI) lor urâţii lor. PSAL. SCH. 354. Şi fereşte sluga ta... să nu-mi învângă mie. psaltire (a. 1651), ap. GCR. I l54/88. De nu mi-ar puteă să-mi în-vince, Aş fi în ferice. DOSOFTEIU, PS. 59. | (Absolut) A ieşi biruitor, a ieşi de-asupra. fie unuia greşiiu... ca se dereptezi-te în cuventele tale şi se venei (=să învingi cor. să în vince şti DOS.) cându veri giudecă. PSALT. 98/13. Venit-am şi am învins! ALECSANDRI, P. II 12.
2°. P. ext. Refl. (= reciproc) A se luptâ (unul cu altul), a căutâ să se birue (unul pe altul), a da o luptă de rivalitate. Erau odată doi... fraţi buni şi... trăiau în bună pace... De la o vreme însă, pe fratele cel mai mare îl muşcă de inimă şerpele ambiţiei şi vru să întreacă din bogăţie pe cel mai mic. Dar oricât se frământă el, nu eră chip să-l rămâie... Pe cănd se învinceau (tip. in-vinceau) mai amarnic, numai iacătă... (Coropceni, Vaslui), ion CR. îi 85.
3°. F i g. (Complementul e somnul, o patimă, un viţiu cu care omul se luptă) A combate cu succes şi a triumfă asupra..., a birui, a stăpâni, a domină, a înfrână. De pururea iaste spre toţi oamenii pohtirea bogăţiei. Insă cine e nestrâns de ea, elu o învince şi o împarte, coresi, ev. 431/,. Acela învence ispita, cuv. D. bătr. 133. Putem învinge răul şi îndeplini menirea morală a ome-nirei. BĂLCESCU, M. V. 2/u. Invinge-ţi mânia! \ (Somnul, patima, etc. e subiectul s. instrumentul, acesta din urmă fiind exprimat prin prep. c u) A doborî, a birui, a cuceri; a convinge. Cela ce-l învence ispita, cade în năpaste. EVANGHELIE (a. 1620), ap. GCR. I 5‘6/!. Până într’atăta veastea şi lauda numelui lor inimile a tuturor muritorilor au vincit... CANTEMIR, HR. 88/„. Aceştiaşi cu tari doveade vor vinci. id. ib. 24/86. Ea cu brâu roşu se’ncinge, Şi cu dragostea te’nvinge. MÂNDRESCU, L. P. 93/4. Pe la zece simţim că mă învinge somnul.
4°. A prevalâ, a covârşi, a întrece, a ieşi deasupra. Cuventele fără-legilor vâncură-nă (î n -vâncură-ne cor.2; covârşiră cu puteare a pre noi DOS.; praevaluerunl). PSALT. 121/e. Uşa [i]adului nu învince ei (învinge biblia 1688; ne prâvaudront point contre elle). tetraev. (1574) 228. | Spec. Des-
pre un miros, un gust) A ieşi la iveală, a se simţi mai mult decât orice. In cârnalii ăştia învinge usturoiu'=germ. schlagt heraus aus den Wtirsten. Com. A. coca.
5°. f Trans. (refl. = pasiv). A obligâ, a constrânge (să plătească). Ei de mare lipsă fiind asupriţi, giumătatea lor din satul Şăntioana... o ar fi zălogit... pentru o sută de florinţi de aur... plătind şi priimind banii întru acesta tip ( = chip): ca de n’ar răscumpără... la terminul pus, înaintea noastră să se învingă în îndoită sumă de bani. şincai, hr. i 32 0/27.
6°. (Rar) Pronominal (unipers.) A-l copleşi pe cinevâ dorinţa de a..., a-1 face să nu se stăpânească de la... Mă învingeă să te sărut Eu pe tine! coşbuc, b. 12.
7°. Trans. şi Intrans. (Transilv. de nord) (Construit cu prep. cu) A ieşi la capăt, a o scoate lâ capăt, a puteâ isprăvi, a da de capăt, a răzbi, a prididi, a birui (2°). Am învins toate greutăţile. CADE. Nu. pot, mamă, învinge c’un om, c’un blăstămat de fecior tânăr. îl sprijineşte Sf. Petru..., cu el nu-i chip s’o scot la cale. reteganul, p. iii 37/2s. Du-te tu, bărbate, cu vaca la taur, că eu sânt slabă, nu pot învinge cu ea (Poiana-Ilvii, jud. Năsăud). Com. S. pop.
[Şi: (în)vince (t) vb. III, (în)v6nce ţ vb. III, (în)vinci f IV». | Astăzi se conjugă: ind. prez. înving, învingi..., conj. să învingă, imper, învinge..., aor. învinseiu, (în Banat: învinş jahresber. iii 242), part. învins, ger. învingând. Mai de mult: ind. prez. ving, (în)vinc, (în)venc, (în)-vânc, învăng, învincesc..., aor.: (în)vinseiu, (în)-vincuiu, (în)vencuiu, (în)vâncuiu, (în)vinciiu; im-perat.: (in)vinge, (în)vince, (în)vence, (in)vinci. \ Adjectiv: învins ((în)vânc(it t, (în)vincit ţ), -ă = biruit, stăpânit, dominat, covârşit, copleşit, cucerit. Aflătoriul răutăţilor văzându-să învincit, au învitat pe ai săi să aprinză casa lui. DOSOFTEIU, V. S. 1262, cf. 47, 59, 151, etc. Ea se află într’unul din acele momente..., cănd te simţi învins de plăcere. C. NEGRUZZI, I 78. Dragostea... pentru popoarele învinse... BĂLCESCU, M. v. 413/10. Sf. Petru, învins de firea lui cea omenească, se uită înapoi, id. N. 16. îmi pare mie une-ori că sânt învins, coşbuc, F. 130. Negativul: neînvins (nefnrincit fj, *& = care nu a fost s. nu poate fi învins, nebiruit, invincibil. Să gândiiă a fi neînvinciţi despre ’mpletiturile... ciu-militurilor. DOSOFTEIU, V. S. 181. în a lor scurtă vedere propăşirei neînvinse Pun ei dese’mpotriviri. alexandrescu, M. 23. La Nicopole văzut-ai câte tabere s'au strâns, Ca să-mi steie înainte-mi ca şi zidul neînvins? eminescu, p. 240. Toată ţara bea dintr’însa şi pentru această băutură împărăţia trebue să dea în fiecare an căte o fecioară balaurului care stăpâneşte cu putere neînvinsă fântâna, mera, B. 106;—Învingăt6r, -oâre (a-desea substantivat) = (cel) care învinge, biruitor, victorios, dominant, covârşitor. învingătorului da-i-voiu mâncare din pomul vieţiei. N. TESTAMENT (1648), ap. GGR. I 129/16-17. De-atunci, învingătoareo, iubit-ai pe învins. EMINESCU, P. 202. | A b s tr a c t e: învingere (vingere t’LB., (în) rin ce re f, (în)v6ncere f, (în)vincire f) s. f. = acţiunea de a învinge, biruinţă, victorie, izbândă. Iară Domnului fie mulţemită, e noao învingere pentru al nostru Domn I[sw]s II[risto]s. PRAXIUL, ap. GCR. I 15/2. Dumneata ai câştigat ieri învingerea, agArbiceanu, l. t. 269; — învins s. a. = învingere. Aşteaptă prin învins a
0	luâ [coroana], pann, e. ii 153; — învincâ-tfiră t s. f. = învingere, biruinţă, victorie. Prin mare învincături odihnindu-te. PALIA, ap. GCR.
1	35/87. Pre mare lucru ai sosit drag făt prin mare învincături. ib. ap. CCR. 57; —■ (în)vin-ceâlă s. f. = biruinţă, victorie, învingere Mândre
ÎNVINOŞÂ
— 872 —
ÎNVIORĂ
coroane ca preţ învincelei. COŞBUC, m. 86/n. Ş’a-cum e pe vitejie, Pe vinceală sau robie. ALECSANDRI, P. P. 197b/,,.]
—	Din lat. vinco, -ere, idem. (Forma mai nouă învinge — cu g pentru c — s’a născut din part. învins după analogia verbelor de felul lui lins-ling, împins-împing, etc.). Cf. invincibil.
ÎNVINOŞÂ vb. Ia. (S')enivrer.— Trans. şi refl. A (se) ameţi de vin, de băutură, a se chir-chili [Se întrebuinţează mai mult subt forma part.-adj.: învinoşât, -ă = chirchilit, afumat, pilit, ameţit de băutură, turleac (Secuiul, în Dolj). i-i. v 148.j
—	Derivat din vin, cu suf. -oşâ şi cu pref. în-,
ÎNVINOVĂŢI vb. IVa. 1». Rendre responsable, accuser, inculper; s'accuser, s’avouer coupable. Tomber sous le coup d’une condamnation. 2°. Se rendre coupable.
1°. (Trans.) A consideră, declară, arătă, găsi, scoate (pe cinevâ) vinovat, a aruncâ o vină asupra cuivâ, a băgâ vină, a învinui (pe cinevâ); p. ext. a acuză, a inculpă, a incriminâ; (refl.) a se simţi, a se declarâ vinovat, a aruncâ vina a-supra sa, a se acuză, a se incriminâ, a se învinui. Insu-mi mă 'nvinovăţesc. beldiman, o. 24. Fraţii mă 'nvinovăţesc, prietenii m'au lăsat. KONAKI, P. 60. Stăpâna mea, mă învinovăţeşti nedrept. C. NEGRUZZI, I 22. Să mă ferească Dumnezeu să învinovăţesc pe cinevâ că voeşte... să gonească o-biceuirile noastre! ISPIRESCU, ap. CADE. (Absolut) Vezi, fătul mieu, că, fără să socotim, învinovăţim, vorbind de rău pe alţii. DRĂGHICI, R. 63.
2°. t (Neobişnuit) Refl. A se face vinovat de cevâ, a merită o condamnare. Tăgăduind cinevă datoria sa,... se învinovăţeaşte să o-plătească îndoit. pravila (1814), 24. [Cel care are un lucru de pază], de nu-l va păzi, se învinovăţeaşte de viclean, ib. 66.
[Şi: vinovaţi | vb. IVa. | Adjectiv: (învinovăţit, -ă = acuzat, învinuit; —învinovăţite,
-	oâre=care învinovăţeşte. DICŢ. | Abstract: (în)vinovăţire s. f. = acţiunea de a învinovăţi, acuzaţie, inculpaare, incriminare; învinuire; f vină. Furtuşaguri şi alte învinovăţiri. PRAVILA (1814), 17.]
—	Derivat din vinovat, cu pref. în-. Cf. învinui.
ÎNVINUI vb. IVa. 1°. Accuser, reprocher; s'accuser. 2°. Chercher chicane. 3°. Soupgonner.
1°. T r ans. şi r e f 1. (construit absolut, cu conj. că s. cu prep. de, mai de mult şl cu în, întru) A (se) învinovăţi, a găsi cuivâ o vină, a (se) acuzâ, a pune vină asupra cuivâ (stamati). Diavolul... vinuiaşte pre D[u]m[ne]dzău înaintea oamenilor. VARLAAM, C. 68. Od un neputearnic iaste clevetit şi vinuit. id. 243. Să trăiască tot omul, frumos şi drept, ca să nu vinuiască pre nimenea, pravila de tArgovişte, ap. CCR. 169. Au vinuit întru ea. biblia (1688), 54,. Cine va vinul (:quis est qui condemnet)? ib. 378. Vinuindu-l că a umblat cu jupâneasa lui... MAG. IST. 299/n. Nici avem în ce să vinuim cu aceasta pe Pretorie, cantemir, HR. 76/„. M'a învinuit că aş fi ştiut şi nu i-am spus nimic. Căutând să învinuiască pe acuzat, martorul s'a învinuit pe sine. (f Construit cu dativul) Cel ce va fi cu minte, gândesc că nu-mi va vinul. LET. I 96/e; | (F i g u ră e t i m o 1 o g i că) A face, a comite. Răsipitorii, veri ce stricăciune vor face, sau vină vinuesc. caragea, l. 3/17.
2°. t A căută cârciog, nod în papură, a găsi pricină. Vinuiaşte acesta pre mine. biblia (1688),
268,.
3°. (Bucov.) A bănui, a suspicionâ. herz.-ghlir., M. iv 215. .	„
[Şi: vinuit vb. IVa. LB. | Adj ectiv: (în) vinuit, -ă (adesea s u b s t a n t i v a t) = învinovăţit, acuzat. Învinuitul a refuzat să facă declaraţii în faţa judecătorului; — învinuit6r, -oâre (adesea s u b-s t a n t i v a t) = (cel) care învinueşte, acuzator. | Abstracte: (în)vinuire s. f. = învinovăţire. stamati]. Pune ei cuvinte de vinuire. biblia (1688) 142. Un răspuns la învinuirile opoziţiei. D. russo, bul. com. ist. ii 32; — (învinuit s. a. = învinovăţire, acuzaţie. Va pune preste dânsa cuvinte de vinuit. ib. 142.]
—	Derivat din vină, cu suf. -ui (şi pref. în-).
ÎNVIOLÂ vb. IVa. refl. Enrager.—A se mâniâ, a se înfuriâ grozav, a-şi ieşi din sărite (din pepeni), a spumegă de mânie, a fi turbat de mânie, ciauşanu, gl.
—	Pare a fi o formaţie incultă din neologismul violent s. violă.
INVIOLABIL, -Ă Adj. Inviolable. — Care n.u se poate violă, silui, încăicâ; de care cinevâ nu se poate atinge. Dreptul de proprietate este inviolabil. PRETORIAN, DR. C. 113. Regele.e inviolabil, numai miniştrii sânt responsabili. MAIORESCU, D. IV. 645.' In această privinţă este în drept inviolabil şi inatacabil, id. IV. 571. [Familia: (după fr. inviolabiliU) inviolabilitate s. f. = însuşirea şi caracterul lucrului sau persoanei inviolabile, «forţa de a nu lăsâ să fie siluire» (ari-STIA, PL.) Unde este dar inviolabilitatea domiciliului consacrată de convenţiune? ALEXANDRI, T. 1652. Noi nu trimetem la puşcărie pe nimeni dintre deputaţi, fiindcă avem... inviolabilitatea deputaţilor. maiorescu, d. I 327. | Pronunţ, -vi-o].
•— N. după fr. (lat. inviolabilis, -e, idem).
inviolabilitate s. f. v. inviolabil.
Înviora vb. ia. i°. Animer, vivifier, ressusci-ter; se ranimer. Reprendre. 2°. Se râtablir (d’une maladie), se remeltre.
1°. Trans. şi refl. A da s. a prinde viaţă, p. ext. a căpătâ plăcerea de viaţă, a (se) îmbărbătâ, a (se) însufleţi, a (se) ănimâ, a-şi împrospăta puterile, a (se) în vi oşâ. Primăvara... dezamorţeşte şi înviorează lucrarea frumuseţei pământului. PISCUPESCU, O. 182. Un copil, doi te mai înviorează, ai pentru ce trăi. DELAVRANCEA, ap. TDRG.
O	stropiră cu apă şi de abiă o mai înviorară. ispirescu, L. 98. Inima îşi învioră, teodorescu, P. P. 509. || Intrans. A-şi veni în fire, a căpătâ viaţă, puteri proaspete. Aci... înviorează mirezmele florilor. PISCUPESCU, O. 62. Când văzu pe fiul său... I se pării a învioră o lecuţă. ISPIRESCU, L. 126.
2°. R e î 1. A se însănătoşâ, a se întremâ (după
o	boală), a se împiciorogâ, a prinde puteri. La «a să însănătoşi» Rumănu glăsue în mai multe feluri:... a să ridică, a să 'ndreptâ, a să ’nghioră... JIPESCU, O. 56.
[Rostit, dialectal, şi înghioră. | Şi (neobişnuit): înviori vb. IVa. GCR. II 303. | Adjective: înviorât,-ă — care a prins viaţă, şi-a venit în fire; însufleţit, îmbărbătat, animat, învioşat; însănăto-şat. «Bun lucru ar fi», întâmpină el înviorat. SLAVICI, N. II. 292; — lnviorăt6r, -oâre = care dă s. redă viaţă, putere, voioşie, care însufleţeşte, a-nimă, îmbărbătează, împrospătează; învioşător. In clipele acele înviorătoare ale luminatului de ziuă... SANDU-ALDEA, U. P. 101. | A b s t r a c t: înviorare s. f. = însufleţire, îmbărbătare, vlagă, putere, împrospătare, învioşare. Temeiu al sănătăţii, al frumuseţii şi al înviorării duhului. PISCUPESCU, O. 135, cf. 146; — inviorâts. a. = înviorare. | Pronunţ, -vi-o-.]
ÎNVIORÎ
- 873 -
INVITA
—	Dintr’un lat. pop.* invivulo,-are (din'vivulus = vividus, cf. v i o r şi acqua vivola, răspândit în toponimia italiană). S. Puşcariu, Conv. lit. XXXIX 325-326, N. Drăganu, Dacoromania ll 617-623. (N’ar fi exclus să avem a face cu un lat. pop. *inyibro,-are «a face să vibreze, să nu mai fie apatic, nepăsător,» din vibro,-are şi pref. in-, care derivă une-ori factitive, cf. DR. IV. 704).
Înviori vb. IVa. y. învioră.
ÎNVIOŞÂ vb. Ia., 1°. Prendre cou rage. 2°. A-nimer, enflammer. — (Mold ).
1°. R e f 1. A prinde viaţă, curaj, a se însufleţi, a se îmbărbătâ, a se învioră. Şi acela au spus atunce că altă oaste fără de acei Tătari la Iaşi n’au mers. Atunce auzind, toţi s’au învioşat. let. IX. 365/3. S’a mai învioşat, cănd a sărit pe Şer-ban. N. REV. R. I 30.
2°. Trans. A animă, a învioră. Le învioşează colorile obrazilor. ALECSANDRI, dacia lit. 269. Gupa spumăndă învioşează şi străluceşte amorul.
C.	negruzzi, ii. 47/10. A ştiut să învioşeze conştiinţa naţională. sbiera, F. 151. Răcoreala nopţii învioşase toate, contemporanul, vii, voi. n, 8.
[Şi: învioşi vb. IVa (cf. învioşire). |Abstract: învioşăre (învioşire) s. f. = însufleţire, înviorare, încurajare, îmbărbătare. Alte căutări aduc bolnavilor o mângăire şi cum s’ar zice o învioşăre. URICARIUL, II 184/2S. Au lipsit învioşăre din dulci ochişorii tăi. KONAKI, p. n. Robinson... nu ştiă ce facere de bine... este tunetul..., câtă învioşire iau oamenii şi dobitoacele, drăghici, R. 72. Retnoită învioşăre a mişcărilor culturale, sbiera, f. 237;—învioşat s. a.=învioşare. | Adjective: învioşat, -ă = care a prins viaţă, însufleţit, îmbărbătat, înviorat. Când morcovii vor fi învioşeţi,- li se dă o prăşitură. I. IONESCU, C. 120. Mirosul... florilor învioşate. EMINESCU, n. 11; —învioşătâr, -oâre=care învioşază, înviorător. | Pronunţ, -in-o-].
—	Derivat din vin, cu suf. -oşă şi pref. în.
Învioşi vb. IVa. v. învioşă.
învirşunâ vb. I v. înverşuna.
ÎNVlSTERlf vb. IVa. Tresorier,— A pune şi a păstră în visterie. [Part.-adj. învister(t,-ă f = păstrat în' visterie. Intre aceasta sânt puse şi în-visterite, ca întru o dumnezeiască şi cerească vistierie şi comoară. OCTOIH (a. 1774), ap. V. B.
II	207.]
—	Derivat din locuţiunea (a pune) în visterie^
INVITA vb. I. Inviter. — Trans. A chemă, a rugă pe cinevâ să vie undevâ s. să asiste la cevâ (spec. la masă, la o petrecere) ori să facă cevâ (de bună voie), a p o f t i. Cu politeţă mă invită lângă dânsa. C. negruzzi, i. 68. îmi dai voie să te poftesc oleacă în casă şi să te invit la un pahar cu apă şi la o dulceaţă? C. petrescu, I.
ii	167. L-a invitat la bal. L-a invitat să tacă. [Şi: (cu prefix românizat) invită vb. I. | Adjective: inviţât (cu negativul neinvitat), -ă = poftit, chemat. Oaspeţi neinvitaţi la nuntă. (S u b s t a n-tivat). Invitaţii au sosit la timp; —invitatâr (in-vităt6r), -oâro = care invită. | A b s t r a c t e: in-vitâro s. f., invitât s. a., (după fr. invitation) invitaţiune s. f. şi (mai ales) invităţie = chemare, poftire; (p. ext.) biletul, scrisoarea prin care cinevâ este invitat (la masă, la bal, nuntă, etc.). Fără nici o invitare, un doctor vestit venise. alexandrescu, m, 373.! Invitaţia aveă un rost nemărturisit. C; PETRESCU, C. v. 96. Am tipărit invitaţiile pe carton.]
—	N. după fr. (lat. invito, -are, idem). Cf. dubletul î n v i t â.
ÎNVITÂ vb. 1. v. invită.
ÎNVITÂ vb. I(a). ,1». Pousser â. 2°. Provoquer, exciter. Forger. 3°. S’assembler. Partir ă l’attaquet 4°. Provoquer l'appetit; etre en rut.
Cuvântul, des în textele vechi şi întrebuinţat şi de unii scriitori din sec. XIX, nu s’a mai păstrat decât în popor, în unele regiuni, pe când neologismul invită s’a generalizat în limba literară.
1°. Trans. A îndemnă la (spre, către) cevâ. Envit. ANON. CAR. E mai marii preoţi şi bătrânii invitară (= îndemnară biblia 1688) gloatele, de să ceară Varavoa. TETRAEV. (1574), 250. Invită pre mulţi spre bunătăţi. DOSOFTEIU, V. s. 2162. Invită pre ai săi'să nu lase să să ’nchine oamenii lui viu Dumnezău. id. 222. Cuvinte carile îndemneadză şi înviteadză spre nevoinţa .podvi-gurilor. id. ib. 121, cf. PS. 243. Că dracul .înviiă omul întâiu cu trufa, deci (= după aceea) cu beţii a... COD. TOD. 116 r%. Iaste destul a învită pre cei ce doresc a le şti (a. 1826). GCR. II 2 5 2/23. Petru şi Asan prinseră a învită pre Români..., ca toţi .să se scoale cu arme. p. MAIOR, IST. 203. Patima curviei indrăzneaşte, învitează şi trage pre tot omul. PISCUPESCU, O. 277. Nu ştiu cine m’a invitat (= m’a îndemnat) să fac aşa (Ora-viţa, în Banat). Com. coca. ll îngită pe scârbă = îl îndeamnă la sfadă (Zagra, jud. Năsăud). Com. I. CORBU.
2°. Trans. A provocă, a instigă (LB.), a aţâţă, (STAMATI) pe cinevâ (asupra cuivâ), «a întărâtă» (ŞEZ. iii 17), «a asmuţi, a intrigă, a băgâ fitiluri» (CIAUŞANU, GL.). Invită însemnează că dau pricină altuia să se pornească la oarecare lucrare, la
o	faptă, însă îndemn se zice spre cele plăcute, întărât se zice spre cele urîte şi învitez se zice spre răzvrătiri. I. GOLESCU, C. I 327. Au învitat pre un tălhariu asupra sântului, dosofteiu,- v. S. 43. Eu i-am învitat pre toţi aceştia asupra voastră, id. ib. 922. lnvitându-l episcopii să pornească goană asupra pravoslavnicilor... id. ib.
202.	Au învitâ-vomu pre D[o]mnul spre mânie? APOSTOL (1683), ap. GCR. I 262/21. .Invitând şi îndemnând pre alţii... CANTEMIR, HR. 298/u. El m’a învitat de l-am bătut pe frate-meul ciauşanu, GL. Nu ştiu orb ai fost ori bat, O (— ori) birău’ te-o ’nvitat; Dei o ie (— de te-a) ’nvitat birău’, Ardă-i şura şi grajdu' (Maramureş). Băr-lea, ap. CADE. | t A născoci, a produce. Pizmaşi.... care ’nvitează mărturii rele, Să mă ’ntreabe îhtrebăciuni grele. id. ps. 115.
3°. Refl. A se strânge la olaltă, ,a se adună spre a porni împotriva cuivâ, f a se în gloti, t a se pâlcui, f a se înceţi. Păgânii... cu rudele lor se’mvitară să-ţi oprească j&rtvele. dosofteiu, PS. 245. Săteanii lui s’au învitat noaptea cu arme şi mearsără de-l demicară. id. v. S. 115. Se învitasă aemu ţăranii, de veneă la divan cu pâră. LET. II 83/16. Se învitasă oamenii cei cu strâmbătăţi asupriţi, de apucă unul pre altul strigând: haide la divan! N. COSTIN, ap. HEM. 1936. S’au învitat vr'o 60 de Benderlii şi s’au înarmat. LET. III 227/3„. || A se porni asupra s. în contra cuivâ. S’au învitat asupra Ducăi-vodă şi au venit cu oastea în Iaşi, de au închis pe Duca-vodă în curtea cea domnească, ib. II 8/8.
4°. (Astăzi în nordul Ardealului) Trans. A deşteptă în cinevâ dorinţa, pofta, a deschide apetitul; r e fl. (despre vacă) a-i abate, a i se face de taur, a umblă după taur. Cu câtă mâncare mi-a dat, numai m’a ’njitat (Zagra, jud. Năsăud). Com.
I.	corbu. Vaca s'a înjitat de goană şi am dus-o la taur (Poiana-Ilvii, jud. Năsăud). Com. s. pop.
[Prez. ind. invit LB. şi învit&z MARDARIE, L. 2011, etc., GOLESCU, C. I 327, PISCUPESCU, O. 113, ciauşanu, gl. | Rostit dialectal şi înjită. | Adjectiv: învitât (cu negativul ne(î)nvitat), -ă
INVITAŢIE
— 874 —
INVOCA
= îndemnat, provocat, instigat, aţâţat, întărâtat, îmboldit. Envitat. ANON. CAR. Invitat de dor d[umne]zăesc. DOSOFTEIU, V. s. 70. Invitat de dracul, luă a-mănă tăietoarea. DOSOFTEIU, v. S. 70. De aceasle greale întâmplări învitat, împăratul... P. maior, ist. 3; — învităt6r, -oâre = care îndeamnă, care aţâţă, întărâtă, îmboldeşte; provocator, instigator. LB. Cărţi învitătoare la nevoinţă călugărească. DOSOFTEIU, V. S. 13,. învitători la tot răul. beldiman, Tr. 49. | Abstracte: în-vitâre s. f.=îndemn, provocare, instigaţie, aţâţare, întărâtare, imbold. Să află şi Pelaghia la acea s[fă]ntă cazanie din invitarea lui D[umne]iău. DOSOFTEIU, V. S. 522. Cu care invitare oarecum de iznoavă însufleţindu-ne... CANTEMIR, HR. 228/,„. Oareşcarii dintre ai noştri, pentru zavistiia fiind porniţi cu invitare pe ascuns, s'ar fi mişcat... a face supărare Preaosf[inţitului] (a. 1764). IORGA, S. D. XIII 252. Invitarea răutăţilor. PISCUPESCU,
O.	191; — învitat s. a. = învitare; — învităttiră t s. f. = aţâţare, instigare. LB ]
—	Din lat. invîto, -are «a invită, a încurajâ, a îndemnă». în cele mai multe limbi romanice, corespondentele lui invitare, însemnează «a provocă, a desfide, a aţâţă». înţeles desvoltat din întrebuinţarea acestui cuvânt ca termen de joc. Cf. dubletul invită.
INVITAŢIE S. f. 1
INVITAŢIITNE s. f. 1 v. invită.
InvitĂturA t s. f. 1
invizibil, Ă adj. Invisible. — Care nu este vizibil, care nu se poate vedeâ (aristia, pl.), nevăzut. Ostenit ca de o luptă c’un vrăjmaş invizibil... VLĂHUŢĂ, d. 123. Ridică... mâinile groase şi scurte spre tavan, adresăndu-se unui auditoriu invizibil, c. PETRESCU, C. V. 154. S’a făcut invizibil = a dispărut.
—	N. după fr. (lat. invisibilis, -e, idem).
ÎNVOÂlrBE vb. III. 1°. Tourbillonner, dâferler. Bouleverser. 2°. Tourner. 3°. Envelopper; en-rouler (spâc. la chaîne autour de l’ensouple). 4°. S'ipanouir; enfler. 5°. Ecarquiller (les yeux). 6°. Avoir des nausies.
1°. (Despre apă, valuri, nori, praf, etc.) Refl. A se învârti (ca) într’un vârtej, a se învârteji, a se învolbură. Se hurducă pământul sub picioarele calului şi dinapoia lui se 'nvolbau nori de colb. M. pompiliu, ap. TDRG. Marea-i grăiă:... M’oiu turbură şi m'oiu involbă, Turma-oiu apucă Şi-o voiu înnecâ. POP., ap. GCR. II 329. Văzură că se 'nvoalbă apa şi un hoţ de bălaur îşi ridică cele şapte capete din apă. RETEGANUL, ap. CADE. A văzut cum au venit zânele... zburând tn aer şi învolbându-se cu norii în treacăt peste el. S. MAN-GIUCA, ap. HEM. 2176/,2. 11 I n t r a n s. A creşte şi a se revărsă cu valuri mari, care se rostogolesc. Crişule, Murăşule, Nu 'nvolbă, nu turbură, reteganul, tr. 85/u. || Trans. A amestecă unul cu altul ca într’un vârtej, a învolbură (germ. untereinander mengen) LB. Vântul involbă norii.
2°. P. anal. (Despre fiinţe) Refl. A se întoarce roată, a se învârti pe loc, a se opri repede. Iar mă întorc şi iar mă învolb, ca volbura’n cea grădină, Ca păstrăv sub rădăcină. BIBICESCU, P. P. ■256.
3°. P. e x t. T r a n s. (r e f 1. = p a s i v) A înfăşură, a învăli, a face val; spec. a suci caierul; a înfăşură pânza pe sul, a o face val; a găti firele pentru înnăvădit (rAdulescu-codin). Toate ca cămeaşa vcchescu-se, ca veşmântu învoălbi-le şi schimbă-se (vei învăli pre înş[i] DOS.; sicut oper-torium mutabis eos). PSALT. 210/„ cf. 210/27. în balegă de scârnă omenească le vei învoalbe. BIBLIA (1688), ap. TDRG. [Cânepa] o perii, o
torci şi faci caiere; o depeni, o urzeşti, o învolbi şi o năvădeşti. RĂDULESCU-CODIN, î. 315. Guri-torul [este] băţul cu care învârteşti sulul pe care se învoalbe pânza, muscel, 109.
4°. (Munt., Olt.) Refl. (Despre plante) In-voalbe = a se desvoltâ, a creşte, a se umflă (varza, lăptucile, etc.j. rădulescu-codin. Cf. învoit, desvoltâ. | (Despre om) învulbl = a se mări, a se încărnâ, a se înspiţâ, a se face groaznic, cu mâinile curmate, ciauşanu, gl.
5°. (Banat) Trans. (Despre ochi) A căscă (şi a învârti), a (în)holbâ. Strigă măgariul,leului, involbând ochii asupra celuia, ţichindeal, f. 431. || Refl. A se înholbâ. LB.
6°. (Transilv.) Pronominal (impers.) Mă învoalbă s. mi se învoalbă = îmi vine să vărs s. să râgâiu după prea multă mâncare. A mâncat prea mult şi i se învoalbă acuma. Com. DR. STOICA.
[Şi: învolbâ vb. I (şi cu înţelesul de:) a se înălţa, a-şi luâ zborul: Porumbeii mi-or zburat Sus, mai sus mi s'o ’nvolbat, Jos, mai jos s'or d'alinat. DENSUSIANU, Ţ, H. 274; — învolvâ vb. I = a înfăşură (barcianu), a se învârti în loc, fără a şti ce face: Tot mă'ntorc şi iar mă'nvolv, Ca vul-toarea'n cea grădină, rădulescu-codin; — (ad 1°) învolmâ vb. I intrans. Nu ’nvolmâ, nu tulbură. doine, 86; — (ad 1°) volbâ vb. I intrans. Crişule, Murăşule, Nu volbâ, nu tulbură (Brad, în Transilv). viciu, gl. ; — învolbi vb. IVa, în-vulbi vb. IV*. | Adjectiv: învulbât, -ă = buimăcit, zăpăcit, ameţit: S'a sculat din somn în-VUlbat (Ialomiţa). GIUGLEA, CERCETĂRI lex. 8. Cf. învoit.]
—	Din lat. involvo, -ere « a rostogoli în s. peste cevâ, a înfăşură, a face val». Cf. învoit, înholbâ, desvolbâ, desvoltâ, desholbâ, vâlvoiu, vâltoare, vâlvâi, volbură, învolbură.
invoca vb. I. I0.—2°. Invoquer.
1°. T r a n s. A chemă în ajutor; cf. apelă. Noi invocăm protegiarea înălţimei V. la orice necesitate şi nevoie a noastră (a. 1776). URICARIUL,
I	180/5. Noi, ca totdeauna şl acum, invocăm binecuvântarea dumnezeească asupra întreprinderii noastre (a. 1851). ib. XIII 343/,. împăratul... cănd e să plece la vânătoare, el învoacă pe ocrotitorul familiei sale, pe Ercul rusticul. ODOBESCU, III 75/4. Invocă Liga Naţiunilor. GOGA, Ţ. N. VI 1537.
2°. Fig. A cită cevâ în favoarea sa, a se referi la cevâ ce poate servi ca sprijin. Invocă prescrip-ţiunile canoanelor 9 şi 17 ale sinodului de Cal-chedonia (a. 1865). uricariul, x 3 77/26. Acesta este cazul de faţă..., pe care dl. Papiu îl tot in-voacă. ODOBESCU, ii 332. Precedent pe care înţelegea d. Panu că-l voiu puteâ invocă. MAIORESCU,
D.	IV 217. în favoarea autenticităţii nu s’au putut invocă decât aceste două'argumente. C. GIURESCU, BUL. COM. IST. II 107.
[Prez. ind. pers. 3 invoacă şi invocă, conj. să invoace (ODOBESCU, III 39/a) şi să invoce. | Şi (cu prefix românizat, mai rar): învocâ vb. I | Adjectiv: invocat (cu negativul neinvocat), -ă = chemat în ajutor, citat în favoarea sa. Precedentul acesta întâmplat sub guvernul liberal, invocat azi... maiorescu, D. Iv 176; — invocat6r, -oâre (şl substantivat) = (cel) care invoacă (duhuri, puteri supranaturale, etc.). DICŢ. | Abstracte: invocâre s. f., (după fr. invocation) in-vocaţitine şi (mai des) invocaţie s. f. = chemare în ajutor; (Poet.) rugăciune pe care poeţii o adresau Muzelor s. unor zeităţi, la începutul operei lor, ca să-i inspire. Din camera de alături vocea lui Milescu răspunse: «Cu-cu»! Parcă toată invocaţia funebră a lui Beethoven se petrecuse cu un veac înainte. D. ZAMFIRESCU, R. 112.]
—	N. din lat. invoco, -are «a chemă».
INVOCA
— 875 —
ÎNVOl
învocâ vb. I	i
invocaţie s. f. 1 v. invocă.
INVOCAŢItfNjS s. f. J
ÎNVOI vb. IVa. I. 1°. Accorder; se permettre. 2°. Permettre. 3°. Faire le jeu de qqn. 4°. Permettre. 5°. Donner satisfaclion. 6°. 1litre d'accord. 7°. Ad-mettre. II. 1°. Se mettre d’accord, tomber d'accord. S’entendre sur le chiffre de la dot lors des accor-dailles. 2°. Consentir. adherer. 3°. Accepler, se faire â. 4°. S’entendre, s’accorder; se râconcilier. 5°. Prendre un engagement, s'obliger â. 6°. Bien aller ensemble, âlre en harmonie.
I.	(Mold.) 1°. (Cu dativul persoanei) Trans. A da cuivâ ceea ce cere, a acordă, a îngădui.
I-au învoit cererea. DRĂGHICI, R. 30. li învoi aceasta. CREANGĂ, P. 231. | Refl. A-şi îngădui, a-şi permite. Petrecură, invoindu-şi cele mai mari desfrănări. CONTEMPORANUL, IV 504.
2°. (Cu dativul persoanei, construit absolut, cu o prepoziţie, cu să s. infinitivul) A da voie, a consimţi, a îngădui, a acceptă, a permite. Si;[<î]ntMl neînvoindu-i spre aceastea, împăratul veni la lăcaşul sv[ă]ntului. DOSOFTEIU, v. S. 221. Antioh... îi învoiă pentru voia Muntenilor, fiindu-le rudă. LET. II 314/l6. Au învoit acestui popă Neculai... (a. 1760). BUL. COM. IST. IV 197. Căpitanul i-au învoit bucuros, zicăndu-i că poate să cumpere oarecare bagateluri. DRĂGHICI, R. 16. Tatăl său, care se măndreă cu mica lui minune, şi-i învoiă să (ie la curte... engomii de sile mari, îl trimise în locul său de naştere, în Lemberg. IORGA, L. II 515. Le învoi a da parul la pământ. SEVASTOS, N. 280/19.
3°. I n t r a n s. t A îa°e pe voia cuivâ, a face cevâ în hatârul cuivâ, a favorizâ. Deci oricum, niciodată niciun giudecător cu giudeţul să nu se pripească, nici să învoiască; că unde este puterea, acolo-i şi dreptatea. LET. II 62/lv. (Cu dativul persoanei) Pre unii i-au făcut surg[hi]uni, iar pre alţii i-au şi omorît, zicând cum că au făcut vicleşug de au viclenit Împărăţia şi au învoit creştinilor. LET. II 457/27.
4°. (Fără dativul persoanei) A permite, a da voie. Este bine, întru căt timpul învoeşte, de a să-mănâ fără întârziere... I. IONESCU, C. 17.
5°. Trans. (Cu complementul persoanei, în Bucov.) A învoi pe cinevă = a-1 mulţumi, satisface. HERZ.-GHER., M. IV 200.
6°. Intrans. f A fi de acord. Ce este prieteşugul? A învoi de o potrivă. CANTEMIR, ap. TDRG.
7°. f A admite? Unii din istornici nu voesc (după TDRG. = «nu admit»; ar puteâ fi şi o construcţie eliptică: «nu vreau să admită») că s’ar fi dat la Moldova al treile tuiu. E. VĂCĂRESCUL, IST. 266/8.
II.	Refl. (în toată ţara; construit cu a + inf., cu să, cu prep. I a, cu, din, asupra, ori absolut).
1°. A face cu cinevâ o înţelegere (în vederea unei acţiuni comune), o învoială, a se ajunge, a cădeâ de acord (cu cinevâ). Să voiră să o puie pre ea [casa Domnului] spre gătirea ei. BIBLIA (1688), 337. M’am ■ învoit cu boierii şi am tocmit ţara. LET. II 304/22. Şi se învoiă boierii la sfat. ib. 319/2. Boiarii nu se puteâ voi pre cine vor pune domn, că unii ziceâ să fie cesta, iar alţii ba cela, şi eră gălceavă (a. 1652). ap. HEM. 2244. Se învoită să se ia la luptă dreaptă. ISPIRESCU, L. 87.
De voie, cam de nevoie, Ne învoim... la nevoie.
1.	golescu, ap. zanne, p. viii 93. Se învoesc ca piţigoii = nu se învoesc cu nimic. ib. 604. A se învoi din preţ (s. asupra preţului) = a ajunge la o înţelegere asupra preţului, pann, h. 10. || Spec. A cădeâ la învoială asupra zestrei. «Că-pară» [se numeşte] arvuna ce o primeşte fata de la acel ce a peţit-o, când se învoesc. H. XVIII 269.
2°. A consimţi (LB.), a-şi da consimţimântul s. adeziunea, a se declară de acord cu condiţiile s. cu opinia altuia, a acceptâ, a primi, a aderâ. Vor află un chip la urmă a se puteă învoi, beldiman, ap. GCR. II 245/„. Se învoită a amână... moartea unora, bălcescu, m. v. 393/21. Ei bine, dacă este aşă, mă învoesc! ISPIRESCU, L. 273. Nu te învoi la nimic! reteganul, iii 16/20. S'a învoit să vină cu frate-său — a primit să vină, cu condiţia ca să vină şi frate-său (deosebit de: s’o învoit cu frate-său să vină = s’a înţeles cu frate-său să vină).
3°. A se împăcâ cu cevâ, a conveni, a găsi bun s. potrivit, a fi înţeles, de acord cu cevâ. Nu ne putem învoi cu [terminaţiile] -ciune şi cu -iune. C. NEGRUZZI, i 338. Norodul se învoiă cu oblăduirea lui Alexandru-vodă. id. ib. 150.
4°. (Reciproc) A se învoi = a se aveâ birie, a trăi în bună înţelegere (=germ. «sich vertragen» polizu); a se împăcâ (după ce au fost certaţi), a se reconciliâ (pontbriant, herz.-gher., m. iv 200). Eu am fost însurat şi m’am învoit cu nevasta ca şi cu un frate. ISPIRESCU, ap. TDRG. Cum vă învoiţi? = fr. sur quel pied etes-vous? Nu se prea învoesc = fr. il y a de l’aigreur entre eux. pontbriant.
5°. (Despre un angajament cu plată) A se tocmi, a se angajâ. Ia banii, cu căt se învoeşte, şi se duce şi el după Chirică. CREANGĂ, P. 160.
6°. A se potrivi, a fi în concordanţă. Când e negru de tot împrejurul mieu, ideile mi se învoesc mai bine cu întunericul ce mă înconjură. I. NE-GRUZZI, IV 128. # Voinic tânăr şi cal bătrân, rău se învoesc la drum! ZANNE, P. II 770.
[Şi: voit vb. IVa. GCR. I 170. | Adjectiv: (în)voit (negativ ne(î)nvoit), -ă=de acord, înţeles; f permis; împăcat cu...; (despre un lucrător cu ziua) tocmit, angajat. Erăînvoit cu lordachi. let.
II	349/17. Insuşindu-şi prin aceasta un rol neînvoit (= nepermiş) de legi... URICARIUL, X 368/e. Aşezatul este un chip de logodnă pentru ca să poată intră în cheltuieli; când au aşezat, sânt învoiţi din zestre şi din toate. HEM. 2000. Aren-daşucu primar şi cu consilieri... tăbărîseră cu rumânii învoiţi să-i scoată [la muncă] cu sila. Rădulescu-niger, ap. TDRG. | Abstracte: (în)voire (negativ: ne(î)nvoire) s. f. = consimţire, consimţimânt, consens; convenire, convenţie; în-găduire, permisiune; înţelegere, pact, adeziune, acord; (la târgueli) tocmeală; (la logodnă) aşezare, legătură; (la un angajament cu plată) tocmeală; spec. (Armată) permisiune dată unui soldat de a lipsi de la cazarmă (CADE); cu (fără) învoirea cuivă = cu (fără) voia, permisiunea cuivâ; după învoire = după cum s’a putut învoi; prin {bună) învoire = fr. â l’amiable (pontbriant). Să ceartă cu o învoire spartă, barac, AR. 69. Mintea... făcU să o dobândească printr’un fel de învoire. KONAKI, p. 300. Despre ceartă şi neînvoire ^discordie). pann, p. V. III 23. Mare neînvoire (=des-acord) urmă între dânşii... căci care de care se îndesă să povestească înainte. DRĂGHICI, R. 249. Văzând că el veneă cu însuşi învoirea Porţii... c. NEGRUZZI, I 142. Orice act... trebuiă să fie făcut cu învoirea svatului. BĂLCESCU, M. V. 9/21. Să nu poată ieşi de aici fără învoirea mea. CREANGĂ, P. 300. Aşezarea numită altmintrelea şi legătură, învoire, tocmeală, însemnează punerea în cale şi conţelegerea părinţilor din amândouă părţile asupra tuturor obiectelor ce se prind... că vor daca zestre tinerilor. MARIAN, NU. 135. Mărturisirea dragostei trebue să se facă... înaintea preotului la «datul mânii» (învoire). PĂCALĂ, M. R. 108. Toate învoirile cele mai temeinice la cei mai tari privesc. I. golescu, ap. zanne, p. viii 93. (învechit) Învoirea firilor = simpatie (DDRF.), potrivire de caracter. Bună învoire = înţelegere
ÎNVOIALĂ
- 876 -
ÎNVOLT
bună, concordie, compatibilitate. Se sileă bietul împărat să facă pace, să fie între oameni bună-învoire. ISPIRESCU, L. 394; — fnvoit s. a. = învoire;— învoinţă t s. f. (numai la cantemir; cf. î n v o i n ţ â) = înţelegere, acord; consimţimânt. La un stat, la o învoinţă, la o priinţă... vă pof-teaşte. IST. 109. Prin învoinţa şi porunca marelui împărat a Vulturului, ib. 116. Cf. HR. 353/S2;—învoială s. f. (plur. -ieli şi, rar, -iele, f -iale PRAVILA (1814), 37)=înţelegere prealabilă, învoire, convenţie, compromis, acord (asupra preţului, zestrei, condiţiilor de muncă), pact, convenţiune, târg, tocmeală, aşezare, aranjament, legământ, condiţie, contract (herz.-gher., m. iv 200); f concesiune; (Jur.) împăcare la-judecată. Bună-învoială — a-ranjament în urma primirii de bună voie a unor condiţii, bună înţelegere; concordie. A face învoială s. a cădeâ la învoială = a se învoi, a se înţelege, a fi de acord. învoială agricolă = contract agricol. Carte de învoială = act asupra unei transacţii, contract. [Boierii] s’au întors înapoi la casele lor, fără de nici o grijă', şi rămasă Bogdan vornicul în laşi, stăpânind Căimăcăniea cu bună învoială şi dragoste cu toţi boierii. LET. II 311/2e. Nu socoteşte slujba ce i-au făcut, ce nemică învoială (= concesiune) nu-i face. LET. II 374/„. Eu, Gheorghi Păun m’am tămplat la această aşă-zare (învoială) şi sânt martor (â. 1778, Mold.). uricariul, XII 270/l8. Câmpul să se dea în doi trei bătrâni în partea de sus, şi trei bătrâni 'în partea de jos, la care învoială ne-am dat şl scrisoare la mâna noastră, după învoiala lor (a. 1792).’ ib. 35/19. învoiala şe zice tocmeala ' aceia ce doi sau mai mulţi prigonitori fac între dânşii, adecă să ajung la prigonirile lor, ca să nu se mai judece la judecată, caragea, l. 49/„. A face în-voiale, compromesuri unul cu altul. PRAVILA (1814) XIV. Să facem intre noi o învoială, odobescu, III 45/ga. Face învoială cu creditorii, polizu. Am fost să stau la ’nvoială. eminescu, n. 7. Se. reînnoeşte învoiala cu stăpânul, id. ib. 141.'
O	peţl de la tatăl ei, împăratul,'şi învoială se şl făcă. ispirescu, L. 33/I4. Dar’" încă o învoială trebue să avem... SBIERA, P. 7/40. Boierul s’a cununat cu dânsa, însă cu această învoială (= legământ, condiţie), ca ea... să nu judece pe nime...', căci cum a judecă pe cinevă, pe loc o va alungă-o de la sfne. id. ib. 218. Eşti gata? Ştii învoiala care o ai cu stăpânul nostru.'ŞEZ. IX 68A- # Mai bine varză acră cu ’nvoială, decât zahăr dulce cu cârţeală I PANN, P. V. II 92. Cf. ZANNE, IV170.’ Mai bine e o învoială strâmbă, decât o judecată dreaptă. C. NEGRUZZI, I 248. Cf. ZANNE, p. v. 365). | Pronunţ.: w-ifa)-.]
—	Derivat din loc. în voie (cf. a intrâ în voi a cuivâ; pentru desvoltarea semantică, cf. şi bulg. dozvoljavam «permit, mă învoeşc»).
învoiălă s. f. V. învoi.
Învoieşă t vb, I». v. învoioşâ.
învoinicî vb. ,lVa. refl. Şe remettre, se forti-fier. — (Rar.) A. prinde putere, a se însdrăveni, a se întări, a se fac? (iarăşi) voiniQ, DICŢ. ” XJnii iarăşi limbo, a-şi împleteci, Iar neîndrăzneţii a se’nv.oinicl, Alţii jar, tăcuţii, când, îl vor gustă [vinul], Filosofi la vorbă a se arătă ', pann, p. V,
I.	126.	.	'
Derivat din voinic, cu pref. în-.
ÎNVOINŢĂ f ,vb. Ia. Perrnettre. — (Numaj Ja n. costin) A da voie, a încuviinţă, a îngădui,,p e r-m i t e.. Aceea puteam lui pentru.® voastră sultă-nească mărire a învoinţă, a trecerea pentru oştile noastre, cu călărime Turcească, pănă în 3000 de. oameni. LET. II. 10?/25. [,A b s t.r.a c t:
învoinţâre s. f. = încuviinţare, îngăduinţă, permisiune. De vreme că din partea înălţimii Tale, în toate zilele cătră mine se adaoge prieteşugul,... pe dreptate va fi neclătit, fiind, agiutorit cu bună învoinţâre. ib. ,175/J.
—	Derivat din învoinţă.
învoinţă f s. î. v. învoi.
ÎNVOIOŞÂ vb. Ia. S’egayer, se ragailldrdir.— (Mold. şi prin Ardeal; învechit). Refl. A se face voios, bine dispus, vesel, ase înveseli. Maxentie să ’mvoieşă. DOSOFTEIU, V. S. 165. Atunci sv[ă]n-tul să ’mvoieşe şi ’ncepu a vorovi, id. 59b/13. Şi se învoieşeă toată ţara de acea veste. LET. II. 290/17. C. 311/6. Nici inima împotrivnicului s’au în-voieşet. cantemir, ist. 235. De aceasta în-v.oieşându-să Marhion, ş’au întors calea spre Scopia. id. HR. 428/a. Zise ţiganul mai învo-ioşindu-se puţin... sbiera, p. 72/s3. Se mai învoioşâ. ib. 111/10. împăratul s’a mai învoioşat. ŞEZ, ii. 51/24. [Şi: .{-{-voie) învoieşă f vb. Ia. | Adjectiv: învoioşât (învoieşât), -ă = înveselit, voios, bine dispus, vesel, învoieşaţi de prada ce o dobândise.,., calendariu, (1814), 108. | Abstracte: învoioşâre (învoieşâre) s. f. = voioşie, bună dispoziţie, veselie. Veni cu dulce învoie-şeare. dosofteiu, v. s. 1681].
Derivat din voios, cu pref. în-,
ÎNVOJLBÂ vb." I. 1	„
îN.voiiBi vb. iv.:}v-,nyoalbe-
ÎNVOLBURĂ vb. I. Tourbillonner; boulverser.
—	Trans. şi refl. (mai ales despre apă),,A (se) mişcă s. a (se) ridică, a. (se) amestecă în vârtej, £ţ (se) ţnvârteji, a formă volburi. Se ’nvolbură ’n streşini aprinse flăcări. COŞBUC, M. 47/35. Vâsla ţrăgeă, învolburând âpâ în pâlnii mici. Sandu-ĂLDEA, .ap., CADE. Pe întinderea apei..', jse învolburau jucând luminile, asfinţitului, sadoveanu, ibţ yăntul marea [a] ’nvdlburat, Corabia a ’n-turnat. marian, nu. 345. | Trans. A face să se învârtească. Clocotirea apei învolbură strună tocmai în clipa cănd păstrăvul s’a aruncat asupra unghiţei, F. R. atila, p. 188. [Adjectiv: în-volburât,-ă = învârtit, prins în volbură, în vârtej, învărtejit; p. ext. agitat tare. Zăpada erâ învolburată ca într’un sorb. ŞANDU-ALDEÂ, A. M. 148. | Abstract: învolburâre s. f.= acţiunea de a (se) învolbură. încăperea aceasta e prietenoasă, călduţă în învolburările viforului de început de iarnă. SADOVOSÂNU, SĂM. iv 1065. (Fig.) învolburarea din.suflet. AGÂRBICEANU, L. T.' 373. Fâlfâie într’o învolburare mistică mira>jul paradisului de dincolo de Tiraspol. GOGA, Ţ. N. IV. 882.]
—	Derivat din volbură, cu pref. în-.
’ ÎNVOXDORÎT, -Ă'adj. Emmaillote. — învelit de mai multe ori. GR. S. V 121: [în ghicitori şi: învorvolit, -ă. Pe-o vălceâ cotită Vine-o mierlă ’n-vorvolită [== Ceaţa]. ŞEZ, VIII 17],
. — Variantă (influenţată de înveli) a lui îmbol-dorit.
ÎNVOiii vb. IV». v. înveli.
ÎNVOiiMÂ vb. I. v. învoalbe. .
în voinici vb. IVa. v. volnici.
ÎNVOiiNiCiE s. f. v. volnieie.
iNVdliT, -OÂiiTĂ adj. v. învoit.
ÎNVOIjT, -OYI/rĂ adj. 1°. J&panoui, touffu,’ exuMrant. 2°. Courbâ, cambre, rond, plein.
1°, (Despre plante) Desvoltat, bătut, stufos, cu foi dese şi multe; cf. buia'c, luxuriant. învoit, adică cu multe foi învelit, una piste alta,
r
ÎNVOLTÂ
877 —
ÎNVRĂJBI
cum: garoafă învoaltă — cea cu multe foi. I. GOLESCU, c. I. 327b. Acele relievuri proeminente care le fac a fi întocmai■ ca nişte flori învoalte, ca nişte ramuri cu pârgă. ODOBESCU, II 504. Trifoi cu vlăstare învoalte. DELAVRANCEA, S. 59. Ca o dalie învoaltă. maiorescu, CR. I 34. Se cunoaşte sămânţa dacă e mixandră învoaltă ori desvoaltă. brătescu-voineşti, l. d. 215. Dar când să frângă roza, învoaltele-i petale... Căzură deodată pe mâinile lui pale. anghel, I. GR. 48. Prin presădire şi cultivare, viorica devine învoaltă. marian, JUN. lit. I 60. Foicică, foaie ’nvoaltă. teodorescu, P. p. 291. Florile ’nvoalte. ib. 89b, cf. 109/,2, 318,616. Rujă 'nvoaltă. JARNIK-BÂRSEANU, D. 370, ION CR. II 134, BIBICESCU, p. P. 19, RETEGANUL, TR. 97/21. Lăptuci învoalte. H. IV. 83. | (Despre părul capului) Des, bogat, îmbelşugat, mult. Părul ei învoit, delavrancea, h! T. 201. Coamă ’naltă şi învoaltă. teodorescu, P. P. 72. || Fig. (Despre glas) Desvoltat, matur. Cântă cu glas de-abeâ învoit O doină. COŞBUC, K. 109.
2°. Rotunjit, rotund, în formă de arc, arcuit, curbat, adus; înfoiat, umflat, (despre obraz) plin, gras, cărnos. Boitele învoalte ale malacofelor şi fustelor cusute. ODOBESCU, I 384. [Alţii purtau] coif poleit şi împodobit cu două aripe de curui sau cu o coadă învoită de păun. id. ib. 133/,0. Pântecele învoalte că azima. DELAVRANCEA, S. 125. Sapa lată, coada ’nvoaltă, Să ţie de-o varză toată. mateescu, B. 119. Cu corniţe învoite, Învoalte prescite. păsculescu, l. p. 41. Cf. 33.
[F e m i n. şi învoită. | .Şi (poate numai grafic) inv6It,-voâltă adj. Aşă erâ de involt fânul... CONV. LIT. XLIV, voi. I 203.]
—	Din lat. pop. *invoItus,-a,-um (de la *voltus în loc de *volvltus s. volutus, cf. it. volta, fr. votite, etc.); cf. înv o albe (4°), învoită şi desvoltâ.
ÎNVOITA, vb. I. 1°. S’epanouir, donxţer des fleurs en masse; ruisseler (en parlant des cheveux). 2°. S'eprendre de.
1°. (Despre plante) (Intrans.) A creşte învoit, tufos, înfoiat, a (se) deschide învoit (costinescu) şi a înflori ca multe foi; (trans.) a înmulţi, a îndesă oarece, a înflori cu multe flori. i. GOLESCU, C. I 329. Adormise apele, Involtase florile. delavrancea, s. 98. | Fig. (Despre părul capului). Refl. A se revărsă bogat. Părul bălai şi lucios se învoită în umeri. id. v. V. 97.
2°. Refl. A se îndrăgosti. ION CR. I. 132.
[Adjectiv: învoltdt, -â = (crescut) învoit, (bine) desvoltat. Că mi-e naltă şi 'nvâltată, Ca tine nu se mai poate. MAT. FOLC. 863].
—	Derivat din învoit.
involitcru S. a. (Bot). Involucre. — Totalitatea organelor în formă de foi care sunt concentrate la baza unei flori. Flori... acompaniate de involucru. C. NEGRUZZI, I 102.
—	N. După fr. (lat. involucrum «învelitoare»).
INVOLUNTAR, -Ă adj, adv. Involontaire, invo-lontairement. — Fără voie, fără să vrea, cf. n e i n-tenţionat. Adj. Când faci o eroare involuntară asupra istoriei ţării... MAIORESCU, D. iv 583. Aci e involuntara nedreptate a onor. president al consiliului, id. 290. Adv. Involuntar îşi încruntă ochii, ş’o încreţitură adâncă îi crestă fruntea între sprâncene. VLĂHUŢĂ, D. 257. Ş’acum, involuntar, se pomenea mereu vorbind de prieteni. id. 253. Lipan îşi pipăi involuntar cravata, c. petrescu, C. V. 9. Ii făcuse un rău involuntar. I. TEODOREANU, M. II. 166.
—	N. după fr. (lat. involuntarius,-a,-um, idem.) cf. volunta r.
ÎNVOLVÂ vb. I. v. învoalbe.
Invorhi vb. Ia. v. vorbi.
învorcâ vb. Ia (Cu sens neprecizabil în poezia pop). Şi vro trei corbi negri Şi se'ntorc Şi se'n-vorc. CORCEA, B. 88.
ÎNVORVOLÎT, -Ă adj. v. învoldorit.
ÎNVRĂJBÂ f vb. Ia v. învrăjbi.,
ÎNVRĂJRÎ vb. IVa. 1°. Se rendre qqn ennemi. 2°. Semer la discorde. Se brouiller. 3°. Mettre en. coUre. 4°. Rendre hostile. 5°. Effrayer.
1°. Trans. (Construit cu dativul pronumelui personal) A-şi face pe cinevâ duşman. I-ai spus adevărul şi acum ţi l-ai învrăjbit pe toată viaţa.
2°. T r a n s. (Uneori în opoziţie cu a împăcâ, a împăciui, a linişti. Construit cu prep. cu, către s. în contra) A băgâ s. a se-mănâ vrajbă, discordie, duşmănie între doi s. mai mulţi inşi, a-i face Să înceteze de a mai fi în raporturi de prietenie şi să înceapă a se urî, a înduşmăni, a î n v r ă j m ă ş i. La aceâ vreme toata Europa se turburase cu oşti... Numai Turcii aveâ pace şi le tot îmblă cărţile şi soliile şi la unul şi la altul, de-i tot îndemnă şi-i învrăjbeă. LET.
II	301/36. [Orest] învrăjbisă tot norodul, mulţi intrase la prepus, beldiman, o. 59. Din braţe-i mă izgoniră şi mă învrăjbi cu ea. KONAKI, p. 134.
ll	învrăjbeşte cu Domnul Valahiei. C. negruzzi,
I	276. Eu lumea o ’mpăciuesc şi o ’nvrăjbesc — eu, pe toţi îi bucur şi întristez [Condeiul], pop., ap. GCR. II 372/3-4. [| (Construit cu dat.; vechiu şi pop.) A fi s. a face (pe altul) duşman. Puseră spre mine fărălege şi în mânie vrăjbiiâ mie (: m o-lest-i erant mi hi), psalt. sch. 167. Toţi ceia ce vrăjbescu mie (: adversantes mihi )în deşert... CORESI, P. S. 6. Păreă-le că lui Dumnezeu vrăjbescu. id. EV. 216/29. Invrăjbl-voiu (=voiu fi duşman) vrăjmaşilor tăi. biblia (1688) 56. Amman vrăjbiiâ lor. ib. 362. Fac vrăji de învrăjbesc oamenilor (= fac pe oameni să fie vrăjmaşi). ŞEZ. III 33/ao 11 Refl. (cu sens reciproc, despre oameni şi popoare) A intrâ în raporturi de vrăjmăşie cu cinevâ, a se certâ şi înduşmăni cu cinevâ, a se învrăjmăşi. Să nu ne învrăjbim unul cu altul. VARLAAM, C. II 51. Va sfătui pe altul să să învrăjbească cu cinevâ. prav. mold. 170/2. Din înşelăciunea dimonească... să învrăjbiră, dosofteiu, v. S. Cain şi Abel se învrăjbiră, alexandria, 103. S'au vrăjbitu amândoi, id. ib. 622. Şi cu Căzacii... iară se învrăjbiră rău. LET. ii 370. Şi se învrăjbise cu Toma vornicul. MAG. IST. i 299/ls. Cum se pot învrăjbi oamenii de nimica toată! CREANGĂ, A. 60. El cu Domnul se ’nvrăjbeâ. alecsandri, p. p. 179/,. Adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi nu te mai învrăjbi cu vecinul tău. i. GOLESCU, ,ap. zanne, p. viii 172. # Dracu râde când creştinii se ’nvrăjbesc. ZANNE, p. vi 564. | F i g. Cu-a mea inimă amară Sufletu-mi s’au învrăjbit. ALECSANDRI, P. I 9, cf. ALEXANDRIA,
153.	Cetitorul simte în sine mintea învrăjbindu-se cu urechea. ODOBESCU, III 86/26. Intr'acel loc... apele se ’nvrăjbesc şi se sfredelesc in adânci vârtejuri. id. I 144/9.
3°. t Trans. şi refl. A (se) înfuriâ (şi a ameninţă), a (se) mâniâ, a (se) întărâtă, a instigă la revoltă. LB. Prespre măsură învrăjbită ei (: m’am turbat spre ei N. TESTAMENT 1648; nebuni n d u - m ă asupra lor BIBLIA 1688; i/ifiaivo/ievog). COD. VOR. .76. Nu până în cumpltt mânie-se, nece in veac învrăjbeaşte (: vrăjbeaşte SCH.; m â-n i â - s e - v a hur. ; comminabitur). coresi, ps, 279.
4°. Trans. A face pe cinevâ să-ţi fie ostil, duşmănos, nefavorabil, cf. a indispune.. Cei doi
ÎNVRĂJBITURĂ
- 878 -
Învrednici
lei, rupţi într’un ceas rău din suma cerută de nevastă-sa, de sigur că învrăjbiseră soarta jocului tn contra lor. delavrancea, S. 138. Ţi-ai vrăjbit ibovnicul, bibicescu, p. p. 61.
5°. Trans. A băgâ spaima în cinevâ. Măga-riul... au aflat... o piele de leu, cu carea apoi, s’au învăluit şi începând să sparie pre toate cele ce vor ieşi înaintea lui, au învrăjbit, sgăriat şi turburat toate vieţuitoarele domesnice pre câmp. ŢICHINDEAL, F. 112.
[Şl: (rar) învrăjbâ f vb. Ia. Eu lumea o impă-ciuesc şi o învrăjbez. pann, ap. GOROVEI, C. 98;
—	(vechiu şi regional până azi) vrăjbi vb. IVa. | Adjectiv: învrăjbit (cu negativul ne(î)nvrăj-bit), -ă= care e în vrajbă, în (raporturi de) duşmănie cu cinevâ, învrăjmăşit, înduşmănit, cf. în termeni răi. Au fost mai de mult învrăjbiţi. PRAV. MOLD. 37/a. Cantacuzino... fiind învrăjbit cu lordachi liuset... LET. II 316/9. Eşti împăcarea celor învrăjbiţi. MINEIUL (1776) 203J/i- Foarte lesne se unesc cei... învrăjbiţi. BELDIMAN, O. 59. Dragoste învrăjbită (— turburată de o ceartă trecătoare). COŞBUC, F. 96. Şi cu Golea învrăjbiţi. TEODORESCU, P. P. 586 b. (Fig.) Va fi fost învrăjbit cu (= nu-i plăceâ, nu putea să sufere) apa. GORJAN, H. II 110. Un vis mult dorit de fericire, învrăjbit cu mustrările unei conştiinţe rănite. ODOBESCU, i 119/23-, — (În)vrăjbit6r, -oâre=care bagă vrajbă, discordie, neunire, care împinge la neînţelegere; gata de a se revoltă, (substantivat) t aţâţător, instigator (LB.). Să nu se bucure vrâj-bitorii-mi (: qui adversantur mihi) fără dreptate. CORESI, PS. 88. Vrăjbitorul diavol. DOSOFTEIU, V. S. 109. Oh! lume înşălătoare, De’mpăraţi învrăjbi-toare. LET. ui 282/25. Ţările bimice de a pururea sânt tnvrăjbitoare {— gata de a se revoltă). MAG. IST. III 13/16. Dracul, iutele învrăjbitoriu. me-letie, ap. GCR. 1 112/15. | Abstracte: (în-) vrăjbire s. f. = acţiunea de a învrăjbi, înduşmă-nire, inimiciţie, animozitate, vrăjmăşie, vrajbă, (LB.); t aţâţare spre vrajbă (LB.), f pedeapsă. De la elu-su trimişi spre vrăjbirea (: pedeapsa N. TESTAMENT 1648; izbânda biblia 1688; exdixrjoig) reiloru făcători. COD. VOR. 148/4. Au pus învrăjbire între amândoi fii lui Atreu. ODISEA, ap, GCR. II 83/27. In viaţă învrăjbirea îi plăceâ. PANN, E. II 17. Interesul au povaţă şi ’nvrăjbirea între ei. C. NEGRUZZI, II 162. Dânşii, în urmă, au trăit cu învrăjbiri. COŞBUC, JE. 19/21. Diavolul învrăjbirei. ISPIRESCU, U. 2/23; învrăjbit s. a.= învrăjbire; — învrăjbitliră f s. I. = învrăjbire. POLIZU.]
—	Derivat din vrajbă (cu pref. în). Cf. î n v r ă j-m ă ş i.
InvrAjbitură f s. f. v. învrăjbi.
ÎNVRĂJMĂ8Î vb. lVa. 1°. Porter inimitie, en vouloir â qqn. â°. (Se) brouiller. 3°. Faire du tort dans l’npinion d’autrui.
1°. (învechit) Trans. Â aveâ gânduri vrăjmaşe faţă de cinevâ (de viaţa cuivâ), a-i voi răul, a se arătâ vrăjmaş faţă de cinevâ (LB.). De să va arătâ nemulţumitoriu..., sau îi va învrăjmăşl viaţa... PRAV. MUNTENIEI, ap. CADE. A te urî... nici cu gândul n’am gândit. Sângele tău, ce-i in mine, l-am iubit până’n sfârşit. Milă îmi eră de tine, Viaţa nu ţi-am vrăjmâşit. BELDIMAN, O. 16. Maica mea m’a vrăjmăşit. id. ib. 39. Toţi mă vrăj-măşeau şi voiau să-mi surpe drepturile. N. GANE, ap. CADE.
2°. Trans. şi refl. A (se) învrăjbi, a (se) înduşmăni (Straja, în Bucov., com. A. tomiac); Ai rănit pe toţi carii-mi vrăjmăşesc mie (: v r ă j-bitorii miei sch.; ce vrăjbesc mie COR.) PSALT. (DOS.). 4/ao, cf. (COR.) 21 l/s7. Vedem două trei partide politice vrăjmăşindu-se între dânsele. I. ghica. ap. CADE.
3°. A face cuivâ rău, prezentându-1 în mod duşmănos în faţa lumii, pontbriant.
[ Ş): vr&jmăşi vb. IVa. J Adjectiv: (în)vrăj-măşit, -ă = duşmănit, certat. Limbi învrăjmăşite. Păsculescu, L. p. 8; — Învrăjmăşit6r, -oâre = care învrăjmăşeşte. (Substantivat). Auzim învrăjmăşitorii şi pomenitorii de rău. CORESI, EV. 285/?2. | Abstracte: (în)vrăjmăşire s. f. = înduş-mănire, inimiciţie, animozitate (pontbriant).]
—	Derivat din vrăjmaş (cu pref. în-). Cf. învrăjbi.
InvrÂSTÂ vb. Ia. 1°. Rayer. 2°. Allerner. S°. Devenir inconstant, variable.
1°. Trans. A face (desenă, pictâ, ţese) vrâste (dungi, făşii, vergi, p. ext. colori diferite) pe un obiect s. a-1 face (ţese etc.) cu vrâste. (Fig.) Undele verzui ale acestui rău învârstează pânza lată a Oltului, vlahuţă, ap. CADE. || Refl. Brăzdă-turile plugarilor se învârstau ca nişte petece negre pe o uriaşă velinţă gălbuie. SANDU-ALDEA, ap. TDRG.
2°. Fig. A alternă. Trans. Recoltele de cereale sânt pline de buruiene, din cauză că cultivatorii... nu caută să vrâsteze plantele. I. IONESCU, P. 321. | Intrans. Aceste grâne vrâstează (alternă) pe acelaşi pământ, id. M. 338. | Refl. Dacă gaia reuşeşte să mănânce cloşca, ii mănâncă apoi şi puii. Dacă nu reuşeşte, aceleaşi întrebări şi răspunsuri au loc cu puii şi gaia pe rând. Astfel jocul se urmează învârstându-se. pamfile, J. i. 305.
39.	Fig. Intrans. A se schimbâ, a deveni schimbăcios. O, nestătătoare şi nice odată încredinţate lucrurile lumii, cum vrâstează toatei LET. I. 265/4.
[Prez. ind. învrâstez şi învrâst. LB. | Şi: în-vârstâ vb. Ia; vrâstâ vb. Ia. | Adjectiv: (în)-vrâstât, -ă = cu dungi (Chiriţescu, GR.), dungat, pestriţ; p. ext. amestecat, şi de un fel şi de altul, alternativ, schimbăcios. Două feţe de masă bune, vrâstate, SEVASTOS, N. 46/28. Ciucurii sunt roşii, dar sunt învârstaţi în trei locuri, liuba-iana, m. 18. Cu maramele învrâstate. rădulescu-codin, LXVI. Programul acestor două [serate] a fost tot aşa de tnvrâstat (compus din bucăţi prea deosebite una de alta) ca şi a celei dintâi, agârbi-CEANu, L. T. 138j. Vremurile sânt învrâstate, şi bune şi rele! (Bihor). LUC. III 332. (Spec.) Zile (tn)vrâstate = zile de post care alternează cu zile de dulce. Ai ţinut zile vrâstate Şi m’ai dat pe alte sate. MARIAN, NU. 46. cf. (zile ’nvrăstate) MÂNDRESCU, L. P. 29/22. (Substantivat) Vrâs-tâta (şi învrâstita) s. f.=săptămâna dinaintea celei albe, în care miercurea şi vinerea se posteşte, marian, se. I. 115. | Abstract: învrâstâre, s. f. = acţiunea de a învrâsta; straturi care alternează. Se luau apoi nişte ciubere şi în ele se puneâ un rând de piei şi unul de scoarţă pisată, până când se umpleau aproape; se turnă peste aceste invrâ-stări apă călduţă. PAMFILE, I. C. 42],
—	Derivat din vrâstă, cu pref. în-.
ÎNVRÂSTITA s. f. art. v. învrâstâ.
ÎNVREDNICI vb. IVa 1». Trouver digne, accor-der la faveur (divine). Accorder la main. 2°. Devenir digne. Avoir la chance de... Rendre digne. 3° Arriver, parvenir; vivre du temps de qqn., connattre qch. 4°. Daigner. 5. Meriter.
1°. Trans. (Subiectul e Dumnezeu, pronia cerească, soarta, etc., complementul e omul; construit mai rar absol., de obiceiu cu un infinitiv, cu conj. să s. d e ori cu prop. cu s. de) A găsi pe cinevâ vrednic şi a-i acordâ harul, graţia cerească, favoarea de a aveâ parte de cevâ. Dând mare laudă milostivului D[umne]zeu, căci i-au învrednicită cu vieaţa. mag. IST. v 24/9. Pentru bunătăţile lui mai apoi l-au învrednicit D[um-
Învrednici
- 879 -
ÎNZĂBĂLÂ
ne]zău de fu şi împărat (a. 1692). GCR. I 299/10. M'ai învrednicită pre mine a dobândi intrare în sf[â]ntă casa la. CEASLOV (a. 1715). ib. De slăbiciunea trupurilor... învredniceşte-i să se tămă-duiască. mineiul (1776) 8872- L-au învrednicit D[umne]zeu de şi-au văzut copiii în cinste, let.
III	253/7. D[umne]zeu învrednicindu-i cu îndurările sale cele bogate... URICARIUL, I 337/21. Invredniceşte-mă şi tu a-mi arătă nenorocirile unui priaten... beldiman, n. p. ii 31. Dumnezeule!.., m'ai învrednicit a mai vedeâ încă odată lumina soarelui. DRĂGHICI, R. 139. Slavă ţie Doamne! că m'ai învrednicit a trăi până acum. ALECSANDRI, T. 151. Da laudă Domnului că l-a învrednicit a mai da peste fiinţe de oameni. ISPIRESCU, L. 123. D[umne]zău l-o'nvrednicit. ŞEZ. îi 139/i„. | | (Cu acuzativ dublu) Făcut-am craiului frumoasă ovaţie pentru norocire... ce Dumnezeu îl învrednicisă (a. 1700), ap. GCR. I 336/i. || f A acorda mâna (fiicei sale). Eu, împărate, mare lucru ţiiu aceasta, că mă învredniceşti de fata ta. HERODOT, 509/s.
2°. Refl. (=pasiv) A fi părtaş la harul dumne-zeesc. Te-ai învrednicit a fi maică lui H[risto]s. MINEIUL (1776) 210a/2- I (Construcţie neobişnuită) Acuma bietul Anichit eră mâhnit că atâta cinste nu se învredniceşte şi el de la Dumnezeu. D. STĂNOIU,
C.	i. 168. || P. ext. Construit cu a s. ca să ori cu prep. d e, mai demult şi cu dativul) A aveâ favoarea, avantajul, norocul, cinstea să...; a aveâ parte de..,; a se face s. a. fi vrednic, destoinic. După patima D[o]mnului săvârşindu-se..., răpo-săril-s’au-Snvrednicitu (a. 1693), ap. GCR. I 308/27. Mitropolitul... s'au învrednicit... a sluji sfânta liturghie. LET. Iii 179/14. S'au învrednicit a să împărtăşi cu duhul, macarie (a. 1775), ap. GCR.
II	107/8. S'au învrednicit slavei ceii cereşti, mi-NEIU (1776) 55a/i- Cei ce vor vrea... ca să se învrednicească preoţiei... URICARUL, xiv 189/21. Nici un împărat nu s’au învrednicit, ca Romii, a fi încredinţat întru puţearea ostaşilor săi. BELDIMAN, N. P. i 49. Ferice de muritorul care s'ar învrednici a-i vedeâ! KONAKI, P. 20. Prin statornicia ei să se învrednicească bunurilor nemurirei. GORJAN, H. IV 128. Ticălos nu poate fi acel ce s'a învrednicit a se numi XJnsul lui Dumnezeu. C. ne-GRUZZI, I 139. Bine-mi pare că m’am învrednicit să văd Beligradul cu ochii! alecsandri, t. 71. E o lucrare întinsă, care s'a cetit cu interes pe vremuri şi s’a învrednicit şl de o traducere românească. IORGA, L. 55. Nu se învrednicise a aveă şi el... un copil. ISPIRESCU, L. 41. Mare dţ inimă, iară de gură şi mai mare, părintele... nu se învrednicise de o viaţă mai bună. CREANGĂ, a. 134. || Trans. ( = factitiv; construit cu dativul; învechit) A face pe cinevâ să aibă parte de..., cinstea, norocul, etc. să... Să o vredniceşti împărăţiei tale. DOSOFTEIU, v. S. 163. Mă învredniceşte raiului desfătării. MINEIUL (1776) 552/i- Ţi-am cunoscut slăbiciunile şi toţuşi te-am învrednicit sfântului şi îngerescului chip. D. STĂNOIU, C. I. 149.
3°. Refl. (Construit mai de mult şi cu un sub-stantiv predicativ, corespunzând construcţiei cu acuzativ du.blu în funcţiune transitivă) A ajunge (cu mare greu), a puteâ (după învingerea unor piedeci mari) să faci cevâ s. să devii ceea ce ai dorit. S’au vrednicită, pentru a ei viaţă sv[â]ntă, de trăiaşte fără moarte. DOSOFTEIU, v. S. 162. Ma-teiu-vodă nu s’a mai învrednicit la domnie. LET.
iii	168/3.4. Se învrednici şl diacon ( = căpătă şi demnitatea de diacon), mineiul (1776) 40l/2. La mare cinste v’aţi învrednicit pre pământ. 16. 70Vi- Nici diata ( = testamentul) răposatului nu m'am putut învrednici să o văd. URICARIUL, XXI 351/e. Nici să s'atingă de mine el nu să va'nvrednicl. pann, e.
I	96. Săltă de bucurie văzându-să... că să învrednicisă a călători. DRĂGHICI, R. 7. Nu se învred-
nicise de câtevă ceasuri slobode, chiriţescu, conv. lit. xlv 361. (Cu noţiuni temporale) A apuca (vremea...), a aveâ norocul să trăeşti pe vremea... a se bucură de cevâ. De-aşă vremi se'nvredniciră cronicarii şi rapsozii, eminescu, P. 244.
4°. Intrans., trans. şi refl. A găsi de cuviinţă, a binevoi, a permite să..., a catadixi, a a-cordâ cuivâ favoarea, cinstea... etc.; a aveâ condescendenţă faţă de cinevâ. (Construcţii: m'a învrednicit cu un răspuns s. s'a învrednicit să-mi răspundă s. t ° (în)vrednicit să-mi răspundă s. f a învrednicit pe cinevâ răspunsului, cf. germ. ihn einer Antwort wurdigen. Mântuito-riul... au vrednicită să-l aibă [pe Avram]... şi rudeniei începătoriu. DOSOFTEIU, V. S. 212. Mă rog să mă învredniciţi iertăciunii. CHESARIE, ap. GCR. II 79/i. Nu s'a învrednicit să vie s’o vază măcar odată,, sandu-aldea, ap. CADE. Dar tu nu te’nvredniceşti Să spui ce craiu mare eşti. TEODORESCU, P. P. 105).
5°. Trans şi intrans. A se arăta, a fi vrednic de cevâ, a face, a meritâ cevâ. Le pare că singuri vrednicesc şi că le s’au căzut, donici, F. 15. Grâul de primăvară învredniceşte a fi preţuit pentru scăparea din nevoie ce face gospodarului.
I.	IONESCU, C. '21. Hlujenii [de păpuşoiul învrednicesc băgare de seamă. id. ib. 59, 74, 94. Ce pedeapsă vredniceşte omul acesta? — Moarte, c. NE-GRUZZI, i 229. Tu foarte vredniceşti (= eşti vrednică de laudă, eşti de lăudat) A ta împărăţie că o înveciniceşti. id. II 293/u. Infantul nu aflâ acea dreptate în pieptul părintesc pe care-o vredniceşte I. NEGRUZZI, VI 346.
[Şi: învrenici vb. IVa. Dumnezeu l-o ’nvrenicit. ŞEZ. II 139/16, cf. V. 102; — învernici vb. IVa, (Năsăud) Com. N. drăganu,- — vrednicifvb. IVa. Adjectiv:	(în)vrednicit (cu negativul: ne(în)-
vrednicit)4 -ă = care s’a făcut vrednic (de cevâ), care merită..., destoinic. Fericit eşti... învrednicită fiind a toată fericirea, mineiul (1776) 5372. Soacră norocită Unui Craiu învrednicită. BARAC, A.
42.	Voiu muri maică învrednicită a vedeă desăvârşit aceea ce am dorit, beldiman, n. p. i 12. Sânt vrednicite s’o simţă bine. I. VĂCĂRESCU, p. 97/I4.-| Abstract: (în)vrednicire s. f. = acţiunea de a (se) învrednici],
—	Derivat din vrednic, cu pref. în-.
Invulbi vb. IVa v. învoalbe.
INVULNERÂBIL,-Ă adj. Invulnerable.—Care nu poate fi vulnerat, rănit, cf. nevătămat, neatins; p. ext. care nu poate fi atacat s. învinuit cu nimic. Purtă pretutindeni acelaşi aer triumfător al parvenitului fericit, bogat şi invulnerabil. VLAHUŢĂ, D. 8. Demostene, care n’a cunoscut alte impulsiuni decât acelea ale nobilii sale cauze, este invulnerabil din acest punct de vedere. N. rusu, universul, 30 Noemvrie 1930. [F a-milia: (după fr. invulnirabilite) invulnerabilitâte s. f. = starea sau calitatea fiinţei s. lucrului invulnerabil].
—■ N. după fr. (dat. invulnerabilis, e, idem).
invulnerabilitate s. f. v. invulnerabil.
INVULTURÂT, -Ă f adj. Orne d’une aigle. — împodobit cu un vultur (ca stemă). Al tău tron învulturat... i. văcărescu, p. 147/«.
—	Formaţie personală din vultur (după modMe ca înarmat, înaripat, etc.).
'ÎNZĂBĂLÂ vb. I. Mettre le mors (aux dents); conduire d sa guise.—A pune zăbala unui cal; fig. a se face stăpân pe c/nevâ, a-1 duce de nas, a-1 purtâ pe degete, a-1 conduce după voie. M’a în-zăbălat muierea şi mă joacă cum [i-]e vrerea. pann, p. v. II, cf. ZANNE, p. I 496, li 281.
—	Derivat din zăbală, cu pref. în-.
ÎN ZADAR
880 -
ÎNZDRĂVENÎ
ÎN ZADĂR adv. En vain, inutilement. Inutil.— Degeaba, in deşert, în van, in darn. Aşeâ în za-darie ( = numai fiindcă sânt săraci) nice săracii nu să spăsescă, ce numai cei răbdători. VARLAAM,
C.	330. Mă lupt în zadar. ANTIM, P. xxvi/16. In zadar m’am fericit. BELDIMAN, O. 17. A ta... minte... In zadar va da pravili. konaki, p. 299. Dar, în zădar! că durerea merge şi vine cu mine. id. 103. înzadar s'au căznit... a arătă că noi sân-tem numai pământ. MARCOVICI, C. 12/13. Toată osteneala lui au fost în zadar. DRĂGHICI, R. 69. In zadar căutam a scăpă de prigonirea acestui amor. C. NEGRUZZI, I 61. In zadar hidra turbează. alecsandri, p. II 17. In zadar strigă 'mpăratul. EMINESCU, P. 242. S'a chinuit... pănă despre ziuă, dar în zadar, căci împăratul parcă eră dus pe ceea lume. creangă, p. 98. în zădar fata moşneagului spuneâ... că acela este lucrul mâinilor sale. id. ib. 284. A îmbiat pe la vraci..., dar în zadar. ISPIRESCU, L. 1. Şi ’nzadar bei apa. TEODORESCU, P. p. 63. Şi ’nzadar se'ncerc. ALECSANDRI, P. P. 67b/» în zadar, măndră’n zadar, în zadar mi te gaţi bine. jarnîk-bârseanu, d. 446. Să-şi piardă vremea în zădar. ŞEZ. II 44/32. Orice nu e în zadar, folos ne aduce, ca un mare dar. I. GOLESCU, ap. Zanne, P. vili 218. Oala dogită în zadar o mai legi. ib. IV 6. | (în unire cu alte prepoziţii şi având acelaşi sens) De ’nzadar (de ’nzădar). De ’nzadar ne frământam, Că de-adevăr noi tot nu dam. COŞBUC, F. 144. Nepoată dragă! De'zădar Te văd Plângând, id. B. 154. într’un zadar (s. zădar) Aladin... a fugit... însă într’un zadar. E. VĂCĂRESCUL, IST. 250/21. Rugăciunile tale sunt într’un zadar. GORJAN, H. I 53. Trăeşte într'un zădar. pann, e. I 31. Când oraşul sau satul se vede, într’un zadar căzneşti pe oameni să-fi fie călăuză. id. ib. VI 297. || f (Neobişnuit, cufuncţie adjectivală) Zadarnic. Tăcerea-mi este ’n zădară. pann, E. i 31. [Şi: în zădar adv. | Ortografiat şi înzadar, înzădar.]
—	Din în + zadar.
înzădâr adv. 1 Înzadâr,-ă adj. J v- în zadar-
Inzadârnic, -ă f adj. v. zadarnic.
Înzădarnici vb. IV v. zadarnic.
ÎNZĂHĂRÎ vb. IV*. Confire dans du sucre.— A fierbe cu zahăr. BARCIANU.
—	Derivat din zahăr, cu pref. în- (poate, după germ. einzuckern).
înzălezî vb. IVa v. zăJezi.
înzambât, -Ă adj. v. zâmbat.
ÎNZÂMBI vb. IV» v. zâmbi.
înzăoât, -A adj. v. înzăuă.
Înzăpezi vb. IV® 1°. (Se) couvrir de neige. 2°. S’enfoncer dans la neige.
1°. T r a n s. şi refl. A (se) acoperi cu zăpadă, a se înnecă. Continentele australe... nu se înzăpezesc iarna decât la capetele lor sudice. MEHEDINŢI, g. F. 95.
1°. R e f 1. A rămâneâ în zăpadă, a nu mai puteâ ieşi (cu carul, cu sania, cu trenul) din zăpadă, cf. (în) omeţi, nămeţi, troieni. Toate trenurile s’au înzăpezit.
[Şi: înzepezi vb. IVa. | Adjectiv: înzăpezite-a = acoperit cu zăpadă; troienit. O locomotivă înzăpezită. | Abstracte: înzăpezire s. f., înzăpezit s. a. = acţiunea de a (se) înzăpezi.]
—	Derivat din zăpadă, cu pref. în-.
înzargî şi înzĂrgi vb. IVa. Exciter, pousser â. — A da zagnete cuivâ, a-1 aţâţâ, a întărâta:
Dă-i pace, nu-l mai înzărgi, că după ce se in~ zărgeşte, bea toată noaptea (Vicovul de sus). Com.
G.	nistor. — Cf. zagnet şi îndârji.
ÎNZĂTONI vb. IVa. Ensabler. — (Mold. pe-lângă Şiret şi Prut) A înnomoli, înţepeni în nisip, în pietriş pluta s. luntrea, a. scriban, arhiva, a. 1912, nr. 1.
—	Derivat din zăton, cu pref. în-. Cf. zătoni,
INZĂUÂ. vb. Ia. Vetir d'une cotte de mailles.—■ A îmbrăcă în zale. [Mai ales ca part.-adj, înzăuăt (înzăoât, înzeoât, înziuât, îuzuât şi — derivat dela plur. zale—înzelât), -ă = îmbrăcat în zale, cf. ch i u (i) r a s a t ; împlătoşat; p. ext. (despie ferestre) cu zăbrele de fier. 4000? ele călăreţi, ce le zic panţiri înzăoaţi. LET. I 238/36. Steaguri înzeoate. m. COSTIN, ap. GĂDEI. 500 de ficiori de boieri cu cai cerchezeşti şi turceşti, cu-rafturi, cu săidace ferecate, îndzăoaţi şi ’mbrăcaţi cu haine de cinste, bul. COM. IST. IV 54. înzăoaţi-bine cu tricolora. ZILOT, CRON. 353. Cu toţi în~ zeoaţi şi înarmaţi. BELDIMAN, N. P. II 175. Mergeau ostaşii înzeoaţi («en cuirasse»). BĂLCESCU, M. v. 651. Nalt, chipeş şi înzelat. contempora-NUL, I 239. La vreme de adânci bătrâneţe, sta în~ zăuat în fruntea ostaşilor. DELAVRANCEA, V. Vr 208. Cu uşile ’nferecate, Cu fereştrile ’nziuate. MARIAN, NA. 186, PAMFILE, II. 46, (înzelate) MARIAN, D. 296, TEODORESCU, P. P. 189b. C& nu-i acasă, Că-i cetate, Cu fereştile ’ndzuate (glosat greşit prin «expus la lumina zilei»), Cu uşile ferecate. T. papahagi, M, 83/17. (Fig.) Bondarii îmăuaţi în chirase arămii, sandu-aldea, a. m.
158.]
—	Derivat din za, cu pref. în-.
ÎNZĂVÂRNÎ vb. IVa. S’approcher.—I n trans. A se apropiâ (de un anumit moment). Când în~ zăvârncă la zece, Maică-sa că mi-şi plecă. MA-TEESCU, B. 45.
—	Derivat din zăvârni (din bulg. zavrustam, aor. zavrimah, «a se întoarce») şi pref. în- Cf. zăvărni,
ÎNZĂVONÎ vb. IVa. Couvrir, enveîopper la tite d’un voile; mettre le voile. — Trans. A acoperi, a îmbrăcâ cu zăvon; p. ext. a călugări. Mâncâ-v’ar câinii părinţi... Dece in'aţi înzăvonit, Dece m'aţi călugărit? TEODORESCU, P. P. 300b. [Şi: zăvoni vb. IVa. polizu. | Adjectiv: (în)ză-vonlt,-ă = acoperit, îmbrăcat cu zăvon, cu perdele subţiri. Şi la mal mi se opreşte un caic înzăvonit,. Din afară zugrăvit, dinăuntru podobit. ib. 550. | Abstract: (în)zăvonire s. f. = acţiunea de a înzăvoni. DICŢ.]
—	Derivat din zăvon, cu pref. în-. Cf. Inso vo n i.
ÎNZĂVORÎ vb. IVa v. zăvorî.
Înzeoât, -Ă adj. v. înzăuâ.
înzefezi vb. IVa v. înzăpezi.
ÎNZDRAVENI vb, lVa4 1°. Rendre la santi â> qqn., fortifier. 2°. Se ritablir (d’une maladie), se remettre.
1°. (Rar) Trans. A însănătoşi, a face iarăşi zdravăn. DICŢ.
2°. (Deobiceiu) Refl. A se face iarăşi zdravăn, a se însănătoşâ, a se împiciorogâ, a se înciripâ, a se întremâ, a-şi recăpătâ puterile, a se întări, «Cucoane Manolache», zise popa..., ai să te înzdră-veneşti, n'ai griji! M. SADOVEANU, SĂM. II 228. Credeam că şi cu mama s'a sfârşit, Aşa de rău se’nbolnăvise; Cu greu pe urmă’ncet s'a ’nzdră-venit. GORUN, F. 140. Dacă-i va aduce pe Sora Crivăţului, aşâ se va puteă înzdrăveni. FUNDESCU, L. P. 137/13. Nu ştiă cum să facă să se înzdrăve-
ÎNZDREVENÎ
- 881 -
ÎNZIUÂ
neasoă. ISPIRESCU, L. 314. Şi tu oi (= vei) muri. Şi (cutare) s’o ’nsdrăvenl. MAT. FOLC. I 594. Şi orăşanii şi săteanii să punem umăru’ la greu... şi să ne’nzdrăvenim din zăcerea d’o avem. jipescu,
O.	109.
[Şi: înzdreveni vb. IVa. | Scris şj însdrăveni, însdreveni vb, 1 Va. | A d j e c t i v: înzdrărenit (în-zdrevenit), -& = care s’a făcut din nou zdravăn, însănătoşat, întremat, sănătos. | Abstracte: înzdrăvenire (înzdrevenire) s. f. şi înzdrăvenit (în-zdrevenit) s. a. = acţiunea de â (se) înzdrăveni; însănătoşare],
. — Derivat din zdravăn, cu pref. în-.
înzdrevenî vb. IVa v. înzdrăveni.
inzechiât, -Ă adj. Vetu d’un manteau de paysan. — îmbrăcat cu zechea. Dacă tu ş’ai tăi frăţiori, opincari neaoşi, ţărani înzechiaţi... JIPESCU, O. 20. [Şi: înzeghiât, -ă, adj.]
—	Participiul-adjectiv al unui verb (neatestat) înzechiâ, derivat din zeche, cu pref. în-,
ÎNZECI vb. IVa. Dâcupler. — Trans. A face de zece ori pe atâta, a înmulţi de zece ori. Abiă ajunsese la jumătatea cărţilor şi Pantazi îşi înzecise capitalul, delavrancea, ap. TDRG. || Refl. şi intrans. A se face de zece ori pe atâta, a se înmulţi de zece ori. Talentul pe care Cel A-tot-puternic l-a dat în mânile lor, ei l-au făcut să înzecească, să însutească, să înmiască.
D.	sturdza, M. 58. Capitalul s’a înzecit. [Adjectiv: înzecit,-ă = de zece ori pe-atâta. [Prădarea ţării] înzecit folos le da [Turcilor], beldiman, tr. 85. A duşmanilor noştri numărul e înzecit. C. NEGRUZZI, I 124. Dumnezeu să-ţi deie înzecit binele ce-mi faci! ALECSANDRI, T. 1549. Un număr înzecit mai mare. ispirescu, M. v. 54/al. (A d v.) Înzecit şi însutit = de foarte multe ori pe atât. HERZ.-GHER., M. IV 203. I Ab s t r a c t: în-zecire s. f. şi înzecit s. a. = acţiunea de a (se) înzeci. DICŢ.]
—	Derivat din zece, cu pref. în-.
înzeghiât, -Ă adj. v. înzechiat.
ÎNZEÎT, -Ă adj. Divinisâ. — (Cuvânt literar) Pus, numărat, aşezat între zei (STAMATI), îndumnezeit, zeificat, divinizat; divin. Un suflet înzeit Priveşte fără spaimă l’al vieţii asfinţit. alecsandri, P. II 114. Din nou prin glorii calcă cu faţa înzeită... Poporul împărat. EMINESCU, ap. TDRG. [Pronunţ, -ze-it].
—	Participiul-adjectiv al verbului (neîntrebuinţat) îuzei, derivat din zeu, cu pref. în- (spre a traduce pe fr. divinisi).
Înzelezit, -Ă adj. v. zelezit.
Înzestra vb. Ia. 1°. _ 3°. Doter, ăouer de...
1°. Trans. (Complementul: o fată când se mărită; sens popular) A procurâ, a strânge, a da unei fete (când se mărită) zestre, (înlocuit în parte pe la oraş cu franţuzismul) a dotă. Cela ce va face silă vreunii feate... giudeţul să-l silească să
o	îndzestreadze ( = înzestreaze Munt.). PRAV. 797. Şi pre fete sărace le grijiă, le înzăstră. LET.
II	399/2S. Aveâ 0 fată... şi voiâ să o înzestreze. DIACONU, VR. 31.
2°. P. ext. (Despre altă persoană decât o fată de măritat, f i g. despre o biserică, o instituţiune) A-i asigură venituri din care să se poată susţineâ. Să înzăstreze biserica cu cele trebuincioase venituri. URICARIUL, I 314/24.
3°. Fig. (Literar) A prevedeâ cu cevâ necesar şi utilizabil în vieaţă, a împodobi cu daruri sufleteşti, cu calităţi s. avantaje, cf. a învrednici (pe cinevâ cu cevâ), avantajă, favorizâ. Pre Solomon l-ai înzestrat cu nespuse daruri a
Dicţionarul limbii române, 12. X. 1933.
prea întălepciunei şi păcei. LET. I A 27/41. Zidirile ce ceriul le-au înzestrat cu simţire, konaki, P. 290. Te-a înzestrat Dumnezeu cu înţelegere. MARCOVICI, D. 11/21. Prin aceasta .s’ar puteâ înzăstră cu învăţături. DRĂGHICI, R. 4. Talia ei avea aceâ disinvoltură cu care natura înzestrează pe femeile de miazăzi. C. negruzzi, i 44. Dacă arendaşul nu înzestrează moşia cu vitele şi instrumentele necesare... HAMANGIU, C.C. 372. Cine vrea ca opera lui să fie utilizată cât mai mult, trebue... s'o înzestrese cu indice bun. D. RUSSO, BUL. COM. IST. I 83..
[Prez. ind. înzestrez şi (rar) înzâstru. LB. | Rostit dialectal înzăstrâ. | Şi: înzestri vb. IVa. cela ce va face silă unei feate, o va îndzestri. PRAV. MOLD. 111 a. | Adjectiv: inzestrăt (cu negativul: ne(î)nzestrat), -ă (întrebuinţat şi substantivat) = (cel s. cea) care a primit zestre, cu zestre (mare); (f i g.) dotat, prevăzut (cu cevâ), împodobit. Înalta Poartă, cercetând... pe cei înzestraţi cu credinţă şi învăţătură... (a. 1819). URICARIUL, I 128/i„. De mic... înzăstrat cu învăţătura. DRĂGHICI, R. 30. Se însură cu o fată de arendaş binişor înzestrată. I. negruzzi, ap. TDRG. Înzestrat cu o închipuire urieşească... EMINESCU, N. 66; — înzestrăt6r (înzestrătâre t)> -oâre (adesea substantivat) = (cel s. cea) care înzestrează; care se dă ca zestre. Dacă înzestrătorele ascendinte plăteşte bărbatului zestre... hamangiu, c.c. 181. Mărunţişuri înzeslrătoare (= lat. crepundia). MARIAN, NA. 90. | Abstract: înzestrâre s. f. şi înzestrât s. a. = acţiunea de a înzestrâ; raport.de înrudire sufletească pe care o femeie îl are faţă de cel ce a înzestrat-o (nefiindu-i părinte); fig. podoabă. S'au scoborît în urmă, prin înzestrare, la răposatu’ loniţă Cirişanu (a. 1837). BUL. COM. IST. v 306. Florile frumoase şi care miroase Sânt spre înzestrare Şi spre desfătare. GCR. II 328/J3.]
—	Derivat din zestre, cu suf. în-.
înzestri f IVa v. înzestrâ.
ÎNZGĂRDÂ vb. Ia. Mettre un collier au chien.— A pune zgardă (Straja). Com. TOMIAC. [Cu rostire regională înzgardâ. ib.]
—	Derivat din zgardă, cu pref. în-.
ÎNZllii vb. IVa. 1°. Preter longue vie; faire don de... 2°. Vivre au jour le jour.—(Rar).
1°. Trans. A da cuivâ zile multe de trăit, a dărui cuivâ viaţă lungă. Dumnezeu să te înzi-lească, Ionică, dragul mamei. CREANGĂ, A. 69; cf. P. 306. || P. ext. A procurâ cuivâ posibilităţile unui traiu mai bun, a-1 dărui cu avere; spec. a-1 înzestrâ cu pământ. Cuza va trăi în sufletul ţăranului nostru, pentru că l-a mai în-zălit cu cevă pământ. ŞEZ. VII 37.
2°. Refl. A trăi de azi pe mâne (CREANGĂ, GL ), a-şi ţineâ zilele: N’are cu ce se îndzăli — e aşâ de sărac, de n’are nici ce mâncâ, să-şi ţie zilele măcar. ŞEZ. V 102.
[Adjectiv: înzilit, -ă adj. = care a avut zile multe, viaţă lungă, bătrân, vechiu; (substantivat) moşneag. Au stricat aceâ prea frumoasă şi înzilită zidire. ŢICHINDEAL, F. 384.].
—	Derivat din zile (plur. de la zi) cu pref. în-. Cf. zi li.
înzilizît, -A adj. v. zălezl.
înziuâ vb. Ia. iSclairer. — Intrans. A [se] luminâ (chiriţescu, gr. 250) de ziuă, a se face ziuă, a-1 apucâ pe cinevâ ziua. Unde înziuază nu înnoptează. Com. T. NAUM. Unde am înnoptat, a-colo am înzăuat şi unde am înzâuat, acolo am înnoptat = am fost foarte necăjit (Vlăsineşti, în Dorohoiu). Com. furtună. [Adjectiv: înziuăt (dial. înzăuat), -ă (în literatura populară cu caii 56.
îNZLOJl
— 882 —
IOBAG
râcter miştic) =^ născtit în âceeaşr zi din săptămână cucinevâ. GOROVEI, CR. Dacă un mort este lunatic şi .înziuat cu un frate al său; care ’trăeşte, i se împănează-ochii, nasul, gura şi urechile cu-meiu. MARIAN, î. 83. Cf, GOROVEI, cr. "| Luminos (?). Soare, soare, sfinte soare, Să-mi dai trei raze de-ăle tale, Inzăuate (tipărit înzănate şi glosat greşit prin: .«cu puterile şi frumuseţile'supranaturale ale zânelor»), împănate.du dragoste, cu liboste. Cine ra'o vedeă, să mă ’ndrăgească (Huşi). PĂSCULESCU, L. P. 124.] ■>.: . :	.U	.'
—	Derivat din ziuă, cu pref. în-, Cf. SnzilL
ÎKZIjO JÎ vb. IVa.. S'associer. — (Rutenism,, în Bucov.) Â, se însoţi,, a se întovărăşi, a se-asociâ, a se aliâ (Straja). Com. tomiac.
—	Din rut. zlâziti sja, -idem. -
îNzaţÂiiTÂ vb. Ia V. smăltâ.	,	1
-	Înzobonit, -Ă adj. v. zobon.
' ÎNZORZONÂ vb.‘ Ia. Se chamarrer^ s'attifer. — A (se) împodobi (şez. xxm 104) cu zorzoane, a (se) găti In mod ridicul (herz.-gher., m. iv 214); cf. împopoţonâ. [întrebuinţat mai mult ca part.-adj. (în)zorzonâtj -ă = gătit cu multe zorzoane, cf. împopoţonât. Păsărari înzorzonaţi-au şoimul pe mână. ODOBESCU, III 144/n. Se vedeâ după găteala ei zorzonată şi bătătoare la ochi... vlahuţă, a. 72. Motanul... veni îndată înzorzonat şi fudul. N.'REV. R. I, supl. II 187.' Cât eră neică dănac, Purtă calul zorzonat. ib. IV 74. La răchita rămurată, 'Şede-o fată ’nzorzonată. marian,; D. 107. Ţiganca eră gătită şi înzorzonată qu tot ce găsise mai scump. ION CR. III 327. Încărcat. şi 'nzorzonat. TEODORESCU, P. p. 504, cf. (.zorzonat) ib. 508. Purtaiu calul zorzonat şi chi-lumu’ ferecat, mat. FOLC. 405. Muierea înzorzonată, Ca o ,brezaie se arată. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. ix 94.]
—	Derivat din zorzoane (cu pref. In-).
-IO t- Chiffre iniţial de la formule du titre des princes roumains.—Formulă întrebuinţată înaintea numelor de Domni, mai întâiu în■ Muntenia (sec. XIV), apoi în. Mold.. (sfârşitul sec. XV), în documentele, inscripţiile şi monedele scrise în slavoneşte (une-ori’şi în alte limbi), apoi şi în cele româneşti. In zilele bunului Io Radul voevod... (a. 1610). ap. GCR. I 44/,. Cuvânt pentru judecată a lui Io Neagoe Voevod către fiiu-său Teodosie (a. 1654): ib. 168/24. Prea luminatul Domn Io ' Constantin Bas arab voevod. ANTIM, PR. Xili/2. [Scris cu chirilice : Ito],
—	Intrat pe cale paleografică în ■ cancelariile
primilor voevozi munteni din bulgăreşte,' unde a-pare cu aceeaşi întrebuinţare şi e, probabil,',o scurtare, a n'umelui Ioan (cf. I. Bogdan, Conv-.lit. xxiii 72i—738). La noi se va'fi. stabilit, prin etimologie populară, o legătură cu pronumele io — eu, mai ales că multe documente slavone aveau my (= noi) înaintea numelui domnitorului de la care emană documentul. ■	:
IO	f adv. v. iuo..	.	•
IO	pron. pers. v. eu.	V
IOACHIM f s. m. (Numism.) JScm Se Prusse.— Numele vechiu al monedei germane numite mai târziu taler. 70 mii [de] ioachimi. BĂLCESCU, Mr v. 109. [Pronunţ, i- oa-.]	.	'
—' Dim .germ; Joachims[thaler], propriu «din Ioa-ehimsthal» (localitate în. Boemia, din ale cărei mine se scoteâ metalul pentru aceste monete), . ■
ipÂ'JDÂ. ş^ f, v.'oajdă şi iojţlă.	’	’
-■ IOÂRCÂ ş. f. Grenouille. — Broască (H.- xviii
139)' râioasă (leon, med. 80). — Cf. l i o;a r c ă, mi o ar că-.	\	:	’
IOBAG s. m. 1°. Serf. 2°. Petit agriculteiir. — (La origine instituţia şi cuvântul se. cunoşteau numai în Transilv., unde e atestat mai întâiu:1a 1642, în CATEHISMUL CALVINESC).
1°. C lăcaş lipsit de drepturi şi de proprietate imobiliară, • trebuind să facă robotă - şi să poarte sarcini publice, şerb legat de glia stăpânului de alt neam, care aveâ putere de jurisdicţiune şi dispunea de onoarea, averea şi viaţa lui (cî. ENCICL. rom.), cf. r u m! â n, vecin, jeler.La început [la Unguri] «iobagioneş» erau nobilii din serviciul regelui... Cu vremea îfisă, aceşti iobagi fură despoiaţi de toate drepturile lor de proprietate — îndeosebi în urma revoţlutiei Iui Dozsa — şi, asemenea r ă z e ş i 1 o r din Moldova, degradaţi la treapta de robie sau vecinătate... Iobagii erau a-şezaţi în măre parte pe proprietăţile rurale, pe când j el erii;.. trăiau de obiceiu pe pământurile urbane... Afară de Făgăraş, Banat şi Maramureş, nu se găseau [în Ardeal] ţărani români proprietari de pământ. Românii trăiau ca iobagi asupriţi şi dispreţuiţi pe moşiile regale, boiereşti, mănăstireşti şi episcopeşti, precum şi pe pământurile comunităţilor săseşti şi secuieşti. I. NISTOR, C. c:
II-III 455. Iobag = (lat.) incola, (ung.) jobbâgy. lex. MARS. Rucărenii şi Drdgoslăveanii nu sânt iobagi nemănui (a. 1700). IORGA, B. R. 107. Cum-, părând, satul Poiana Mărului..., cu iobagi cu tot... [a. 1707). ib. 254. Boierii din Comana de jos cu ob-agii Mării Sale Domnului Betlean Gabor (a. 1765). S. D. XIII 254; cf. (a. 1766) 238; B. r: 123. Iobaci care au fost şăzători la moşii: s'au făcut moştenitori (a. 1768). ib. XII 226. Car[e]j» dumnealor încă având câţiva ubagi Rumâni... (a. 1712). B. R. 1.42. Iobagiul Boer Gheorghie (a. .1809). ib.' XII 200, cf. 233. Unul dintre iobagii săi. ŞIN-GAI, HR. i -25 3/as. Săteanu' (iobagiul) nu se sparie de neameş (spahie). ŢICHINDEAL, F. 15. Boliac cântă iobagiul. EMINESCU, P. 178. Răscoala iobagilor Ardeleni. ODOBESCU, III 512/20. In mijlocul unui popor de ţărani iobagi. IORGA, L. ii 54. Slobozi, Doamne,... Iobagii din iobăgie. POMPILIU, P. P. 52/.,.	’
2°. P. ext. (Rar) Econom, agricultor, gospodar (Câbeşti).. PAŞCA, GL.
[Şi: iobăgiu s. m. (din al cărui plural iobasji s’a refăcut.'singularul iotiag}.-, obdg s. m.; obâgiu s. m., obâciu s: m. (i. golescu, C. i 260), ubâgiu s. m.' (Forma hobag Ja BĂLCESCU,’ M. V. 304 e greşită): | Abstracte: iobăgie (obăgie’graiul, i 203, o-băcle ib. i 60) s. f. =* (ad 1°) stare de iobag, servitute, şerbi e, clacă; (ad 2°) moşie, avere (PAŞCA, GL.). Am scăpat de subt jugul cel greu al iobăgiei..., am fost slobozi, n'am mai fost iobagi (a. 1848). IQRGA,, Ş. D. XIII 178/12. Sorea, Craiul fioros ţil ţăranilor scoşi din minţi de ■ suferinţele iobăgiei la străin. IORGA, N. R. A. I; 342.: Pe când era iobăgia cea grea. rete ganul,. p. v 44/2j; ef. ii 47/34. | Feminin: iobăglţâ ,s. f. = nevastă s. fată de iobag. Iobăgiţă. a, juponului Alexi Qrban. (a. 1713, Bălgrad). BUL. COM. IST. II 271. | D i mi -nuti,v: iobăgfcl s.. m. S'a sculat... un sat de iobăgei. Ca .să-i găsască pă ei. ŢIPLEA, P. P. 20. | Colectiv: iobăgime s. f. = totalitatea celor care trăesc. sau se găsesc în , stare de . iobagi. Românimea' adică hobăcimea ce avea'.boierii şi rnonastirile pe la moşiile lor. ZILOT, CRON. 84. | Verb:,(rar) iob.&gl (obăci) vb. IVa. a obăci a sluji ca un obaciu. i. golescu, c. i 260; | Adjectiv: (formaţie "hibridă cărturărească) iobagidl (.pronunţ; -gi-al), •& = de iobagi. Apăsarea insuportabilă a ■ sarcinilor iobagiale. I. nistor, c. c.
11-111:456.] .	>
. -r- -Din ung. jobbâgy, idem. . ; ■
IOBĂGEL
- 883 -
IORDĂNÎ
lOBAGKIi s. m. IOBAGI vb. IVil IOBAGIÂKi, -Ă adj. ÎOBĂGIE S. f. IOBÂGIME S. f. IOBĂGIŢÂ S. f. iOBÂGiu s. m.
v. iobag.
IOC adv, Non, du tout, nullement.— (Turcism) Nii, nimic, deloc, câtuşi de puţin. Ioe, cuvânt cu care arăţi că n’ai cât de puţin un lucru oarecare. RĂDULESCU-CODIN. Răspunsără: Ioc, cum n'ar fi? ţichindeal, F. 286. Priiveă zugrumănd pe unul, altul zice: zadar, iok. BELDIMAN, TR. 49. Cf. 94.
—	Din turc: yok/idem.
IO» s. a. (Chim.). Iode. — Corp chimic simplu, cu miros foarte caracteristic şi gust iute; se întrebuinţează foarte mult în medicină; mai ales sub formă de tinctură de iod. Un nou sătuleţ... lângă o baie de iod, care-i dă numele de «Feredeu». IORGA, N. R. a. I 255. ; Bandagii murdare de sânge, de iod, de puroiu. C. PETRESCU, î. II 41. [Derivat: (dnpă fr. iod6) iodât, -ă adj. = conţinând iod, amestecat sau preparat cu iod],
—	N. după fr. (gr. Idbdrjg «de culoarea viorelei»)
io» s. m. sing. (Gram.) v. iot.
iodât, -Ă adj. v. iod.
iodofobm . s. a. (Med.). Iodoforme.—'Medicament cu miros penetrant (de iod şi. şafran), care lucrează ca anestezic, cicatrizant, dezinfectant, an-tisifilitic, antiscrofulos şi contra guşii. BIANU, D. S.
—	N. după fr.
IODÎTR s. m. (Chim.) v. iodură.
lODiîRĂ s. f. (Chim.) Iodwre. —■ Combinaţie de iod cu alt corp simplu. Iodură de potasiu, de a-midon, de amoniac, etc. [Şi: iodur s. m.]
—	N. după fr.
iofcâ s. f. (Cui.) Sorte de pâtisserie.—(Munt., mai ales la plur.) Pastă făinoasă tăiată pătrăţele şi amestecată cu brânză. Iofcă de brânză. ZEITSCHRIFT XVIII 97. [Şi: iefcâ s. f. Efcale = foiţe subţiri de aluat, frământat cu ouă şi unt. costinescu.- | Diminutiv: iofcălâţă s. f. Supă de iofcăluţe. TDRG.]
= Din turc. yuîka, idem (propriu «subţire»).
ioiteî interj. Regardel — Interjecţie prin care îl faci pe cinevă atent: ian te uită, uite (Vârcol, v.), ian cată, priveşte! iată. [Şi: î6te! iuite! dr.
IV	284. Iote! măi vere, iote trec cocoarălel HEM. 230; Cf. PAMFILE, B. 26, DENSUSIANU, Ţ, H.; iotă! (Mold. de nord) jahresber. ix 226; iotlî ion CR. iii 155; iui! Iui, părinte, io (= eu) am dus-o la groapă... T. papahagi, M. 156/s<,. Adesea legat cu acuzativul pronumelui personal conjunct: iote-l, iote-le, etc.]
—	Contras din ia uite. Cf. iete.
ioJuA s. f. Vigne. — (Trânsilv.) Viţă. pamfile, i. c. 212/3j.—Cf. (i)oajdă.
ioi/dâş s. m. v. ghioldaş.
IOI.TJT s. a. (Bot.) Herbe ă cochons (Polygonum aviculare). — Iolut = troscut sau iarba-gâştei (Parachioiu, jud. Constanţa). H. II 289.
IONGÂR s, m. (Băieş.) Aide demineur. — Băiat tânăr, ajutor al băieşilor slobozi (Criscior, în Munţii Apuseni), paşca, GL. [Verb: ion"ărl vb. IVa = a aruncă lucrurile inutile la o parte; a curăţi locul
de lucru din baie. (Pentru această muncă se folosesc i o n g a r i i). ib.; — (cu abstractul) iongărire (tipărit: iongărire) s. f. = transportare, (germ.), Forderung. FRĂNCU-CANDREA, M. 42.] ,
—	Din germ. Jiinger. paşca, gl. Cf. dubletul
i	u n c ă r.
IONGĂRÎ vb. IVa (Băieş.) v. iongar.
ionic, -â adj. Ionique. — Din Ionia, care a-parţine loniei. Volumul cuprinde... nişte epigrame în dialect ionic. IORGA, L. II 103. Filosof ie ionică. (Arhit.) Stil ionic; ordin ionic; coloane ionice. [Pronunţ, i-o-nic.].
—	N. după fr.
IORĂŞ s. m. (Iht.) Numele unui peşte (nede" finit). H. iii 362. [Accentul?]
i6rcea adv. v. iorga.
IORDÂN s. m. sing. 1°. Jourdain. 2°. Bâne-diction de l'eau le jour de l'JSpiphanie. jSpiphanie.
1°. Numele fluviului din Palestina care se varsă în Marea Moartă şi în care a fost botezat Isus Hristos. Marea vădzii şi' fugi, lordanulu turnă-se îrapoi. PSAL. (SCH.) 242/ie. Din pământul Iordanului... ib. 80/l6. Iordanul să împleâ pre toată matca lui. BIBLIA (1688), ap. TDGR.
O	bisericuţă de peste apa Iordanului.., ISPIRESCU, L. 29.
2°. Sfinţirea apei în ziua de Bobotează (6 Ianuarie) şi ceremonia stropirii cu apa sfinţită înf amintirea botezului Domnului; p. ext. Boboteaza, Botezul Domnului (pamfile, d. 22, herz.-gher.; M. 191, MÂRIAN, SE. I 111, 195); Slujeâ liturghie la zile mari şi iordan la Bobotează. LET. II 257/28. Mitropolitul cu Domnul... ies la iordan. LET. III 308/lo. In ziua de Bobotează, cănd iese preotul cu iordanul... sevastos, N. 10/,6. Cf. pamfile, d.
22,	CRC. 31, 73, C. T. 133.
—	Din paleosl. Iordanu (gr. ’IoQ'âdvris). Cf. i o r-d ă n i.
IORDĂNÂ vb. Ia v. iordăni.
iordăni vb. IVa. Jeter de l’eau bânite le jour de l’Epiphanie; feter l’Epiphanie.
Trans. A umblă cu iordanul şi a stropi cu a-ghiasmă (marian, se. i 225)', a ură eu, iordanul de Bobotează (graiul, ii 190); (traiţs.'şi refl.) a (se) stropi cu iordanul (adică cu apa simţită); p. ext. a (se) stropi cu apă, a lovi cu bulgări de zăpadă la Sf. Ioan (ciauşanu. v.); p. ext. a petrece mâncând şi bând vin în ziua de Bobotează (h. ii 77). [în ziua de Sf. Ion Botezătorul] femeile se iordănesc, adică mănâncă.şi beau. H. II 177. Cu apa ne iordănim. şez. II 22/3. Se scăldă, se iordăneă Şi'n bun mir se miruiă. şez. XIII 113, cf. MAT. FOLC. 1121, 1460. [Şi: iordănâ vb. Ia. De Bobotează, dimineaţă, li se : toarnă copiilor din cap apă rece iordănăndu-i', ca să fie tot sănătoşi anul. leon, med. 5. | Ad-j e c t i v: iordănit, -ă ?= (despre apă) sfinţit; (despre fiinţe, une-ori substantivat) stropit, cu apă (sfinţită) în ziua de Bobotează. Şi ieu apă ior-dănită. ŞEZ. VI 90. Cei «iordăniţi» vor creşte,mari şi sănătoşi, muscel 18; — iordănit6r s. m.= flăcău care umblă în noaptea de 6 spre 7 Ianuarie a colinda cu Iordanul (marian, se. i 225). La uşa bisericii stau iordănilorii, cănd e să iasă oamenii de la biserică, id. ib. 227, cf. muscel 1?. (Abstracte: iord&nire s. f. = acţiunea de a iordăni. Mă rog... de a lui D-zeu... botezare, sfinţire, ior-dănire. ŞEZ. V 145; iordănit s. a. = stropire cu apă sfinţită, petrecerea ce se face la Iordan (H. vii 189). în ziua sfântului Ioan Botezătorul, obişnuesc babele de stropesc c’un pămătuf pq oameni, închipuind botezul Sfântului Ioan, care
r
IORDOVANĂ
aceasta se obişnuiâ şi la curtea domnească a-supra domnului de către vel-armaş, pentru care ia şi daruri. Aceasta se numeşte «iordănit». i. golescu, c. I; — iordăneâlă s. f. (ciauşanu, V.) = stropire cu apă, aruncare cu bulgări de zăpadă la Sf. Ion.]
—	Derivat din iordan.
IORDOVANĂ s. f. (Bot.) V. iorgovană.
IORGA adv. Impatiemment. — Fără răbdare, fără astâmpăr (Capul Codrului, în Bucov.). Com. tomiac. (Mai ales în expresia:) Umblă iorga = într’una, mereu, fără astâmpăr. DR. IV 178. [Şi: Umblă iorgusa = umblă vârjol, în toate părţile, să dobândească cevâ (şez. v 101), umbă fuioaga, fără nici un rost, de colo-colo (pamfile, a. 248);
—	umblă iorcea = Intr’una, mereu, fără astâmpăr. DR. iv 178.]
—	Cf. turc. îorgtaa «trot, allure de cheval au trot» (trecut şi la Sârbi: iorga). V. B o gr ea, Dacoromania IV 178.
IORGÂN s. a. Couvre-lit, couverture, courte-pointe. — (Banat, Ialomiţa, Teleorman, Dobrogea) Ţesătură ţărănească (H. II 274, Vii 76, 171, 485), care se aşterne pe pat s. în căruţă (H. II 254) şi se întrebuinţează ca plapomă (h. ii 262, xiv 285, 244, ŞEZ. xxxn 110, com. A. COSMA din Timişoara). Iarna să acopăr [paturile] şi cu păclii..., iar cei mai cu stare au duşăguri cu pene şi pa-ploame sau iorgane împlute cu pămucă (= bumbac) şi mite de lână. liuba-iana, m. 98. [Derivate: (turc. yorgangi) iorgangiu f s. m. = plă-pomar, cf. n. a. bogdan, c. m. 101; — iorgan-gerîe f s. f. = meseria iorgangiului; prăvălia în care se vând şi atelierul în care se lucrează iorgane. Meşteşugul iorgangeriei. DOC. (s. XIX), ap. ŞIO.]
—	Din sârb. şi bulg. jorgan, iar acestea din turc. yorgan «invelitoare, plapomă».
IORGANGERIE f s. f. ]
IORGANGIU fs. m. J V' l0rSan-
IORGANTIN s. a. (Comerţ) v. organdi.
IORGOVAN s. m. (Bot.) Lilas (Syringa vul-garis). — (Sârbism în Ban.) Liliac. LB., H. XVIII 70, 267, BUL. GRĂD. BOT. V 68, ŞEZ. XV 56, XXXII 110, VICIU, gl., panţu, PL. Frunză verde iorgovan, Am un bade Belinţan. HODOŞ, P. P. 174. Mă-cieşi, iorgovan se ţinu pe marginea drumului. irineu, s. B. 61.
—	Din sârb. jorgovan {< turc. erguvan însemnând la origine «arborele Iudeii»). ŞIO.
IORGOVÂNĂ s. f. (Bot.) Sorte de raisins blancs. — (Transilv.) Specie de struguri albi. HEM. 1531. [Şi: iordovână s. f., ardioâne s. f. rev. CRIT. iii 86, ardoân s. m. (pron. -do-an). VAIDA.]
IORGUSA adv. v. iorga.
lORliÂN s. m. Paresseux. — Leneş, târâie-brâu (Straja, în Bucov.). Com. tomiac. Cf. ghiorlan.
IORNOR0G s. m. = inorog, li mai rămase lui incă iornorogu pe afară, care vietate, cu toate încercările lui Noe, nu s'a dat înduplecat să între în corabie (Straja, în Bucov.). ŞEZ. VI 103.
IORSÂG s. â. v. iosâg.
IORT t adv. (Turcism, în expresia:) A se da iort = a se plăti întocmai. Cu banii birului să se dea iort' la socoteala ce vor trimite la visterie. zilot, c. 87.
—	Din turc. yord «posesiune» ŞIO.
IOTACIZÂ
IORTOMÂN, -Ă adj.
IORTOMĂNESC, -EÂSCĂ adj.
iortomăneşte adv.	v. ortoman.
iortohănos, -oâsă adj.
iortOn s. a. Communs attenant â une maison. — Şură, cocină sau altă clădire din jurul unei case (Criscior, în Munţii Apuseni, paşca, GL.), acare t.
IORXOPÂliĂ s. f. (în expresia:) Cu iortopala
—	cu totul, cu grămada, fără să se mai ţină nici
o	regulă, nici o măsură, când se dă sau se ia cevâ. ion cr. V 376. Ho mă! că aici nu-i iortopala şi-i cu rănduiala. ib.
IOSÂG s. a. Fortune, biens. —(Transilv.) Proprietate (măndrescu, l. p. 120), avuţie (caba, SĂL.), avere (pământ), moşie (GRAIUL, II 120), case (frâncu-candrea, m. 101) şi vite (şez. iv 158/34, vaida); lucru de preţ,scump (paşca, GL.). Cereţi... iosag şi moşie, că eu am iosag şi moşie ca de 600 de zlo([i] (a. 1822). IORGA, S. D. xii. Să-l dea [pruncul] din iosagul mieu afară (a. 1827). ib. 212. I s’au tăiat capul, şi iosayul lui au căzut în mâna fiscului. şincai, hr. ii 53/32. Că dragostea nu-i iosag. JARNÎK-BÂRSEANU, d. 219. Cf. DENSUSIANU, Ţ. H. 205. Ce mai iosuguri şi-a mai luâ! COM. SAT. v 112. Care-mi ară la iosag. ib. 32. Trag acasă... la copii şi la iosag. RETEGANUL, TR. 34/10. Din iosag şi din moşie Am căzut la grea robie. MÂNDRESCU, P. P. 120/,s. Dacă mi-or vedeă portul, Nu ţi-or cere iosagul. BUD, P. p. 69. les afară, n’am iosag. Ce, focuţu’, să mă fac? ţiplea P. p. 38. Sărutatul de om drag Plăteşte mare iosag. h. XVIII 123, cf. ŞEZ. XXXII
38.	Bun iosag boii ăştia. PAŞCA, GL. [Plur. -saguri şi -sa</ebud, p. p. | Şi: isâg s. a. (Maramureş, a. 1696). iorga, s. d. xii 234, iorsâg s. a. = avere (graiul, ii 107, ŞEZ. XXXII 100, popovici, R. D. 165), mobilier (novacovici, c. b. 12). | Diminutive: iosăgâl s. a., iosăguţ s. a., iosăgâş s. m. ţiplea.]
—	Din ung. j6szâg, idem.
iosăgâş s. a. i
iosĂGEii s. m. 1 v. iosag.
IOSĂGVT s. a. J
*
iot s. m. sing. (Fonetică) Yod. — Semiconso-nanta s. semivocaia' i (însemnată de unii cu j, de alţii cu y şi de alfii cu j). [Şi : (după fr.) iod s. m. sing.].
—	Din germ. Jot (< grec. iona).
iotă! interj, v. ioite.
IOTĂ s. f. sing. 1°. Iota, 2°. Iota. Rien. —
1°. Numele grecesc al literei t (i).
2°. (Deoarece în textul — grecesc — al Bibliei nici o literă, nici măcar i — care se scria şi subt omega — nu puteâ fi schimbată, s’a născut, după negaţiune, sensul:) Nimic; cf. bechiu, boabă, cirtă, ioc. Nu ieşeâ c’o iotă din asprimele regulamentului. VLĂHUŢĂ, N. 184. Avem teză la Istorie şi nu ştii o iotă? TEODOREANU, M. II 25. Nu pot să schimb nici o iotă, nici o cirtă din hotărîrea mea. ISPIRESCU, L. 219.
—	Din gr. luxa. Cf. i o t.
IOTACÎSM s. a. (Gram.) v. iotacizâ.
IOTACIZÂ vb. Ia. (Gram.) Iotaciser. — Trans. şi refl. (Despre sunete) A (se) alterâ din cauza unui iot care urmează. [Adjectiv: iotacizât (cu negativul neiotacizăt), -ă = alterat din cauza unui iot următor. Verbe iotacizate sunt, din punctul de vedere al limbilor romanice, acele care, în latineşte, aveau un e sau un i înainte de terminaţiunea -o a
- 884 -
IOTE
- 885 -
IPINGEÂ
persoanei întâi dela indicativul prezent. | Abstract: iotacizâre s. f. = faptul de a (se) iota-cizâ. | Familia: (fr. iolacisme) iotacism s. a. = întrebuinţarea (deasă) a sunetului i într’o limbă. Iatacismul limbii greceşti moderne (în care i], ei, oi, v se confundă cu i).].
—	Derivat din iotă.
i6te! interj, v. ioite..
iotesîe f s. f. Adoption. — (Grecism literar) Adopţiune, luarea unui copil de sufet, înfiere. Rudenia din iolesie, adecă din facerea de copii de suflet... pravila bis., ap. TDRG! Au şi pornit jalbă din partea mea la Domni împotriva iothesii (a. 1813). IORGA S. D. XI 233.
—	Din gr. vlodeota, idem.
IOTI! interj, v. ioite.
IOV s. m. (Bot.) v. iovă.
IOVĂ s. f. f Impât, contribution. — (Turcism) Dare (impusă creştinilor din Turcia). Dau 'furcii iovă haraci creştinilor în ţara Turcească. LET. II li/za [Şi: ovă s. f. ŞIO.].
—	Din turc. yova «dare pentru case» lObel, contr. 250.
IOVĂ s. f. (Bot.) Marseau (Salix Capraea). — Copac sălbatic (h. x 464, cf. 85), care creşte prin pădurile umede din regiunile muntoase şi face nişte muguri gălbui şi lucitori; se mai numeşte răchită-puturoasă, răchită-moale, salcie -moale, 1 o z ă. Cu crengi de iovă se fac băi calde pentru junghiuri, leon, med. 44, cf. GRIGORIU-RIGO, MED. I 96. [Şi: iov S. m. PANŢU, PL.].
—	Cf. bulg. sârb. rut. iva «salcie».
IP! interj. Interjecţie care întovărăşeşte strigătele nuntaşilor. [Se pronunţă cu i prelungit. Cf. şez. v. 101],
—	Onomatopee. Cf. u p.
IPÂC f adv. De mSme. — (Slavism întrebuinţat do cărturari) (De) asemenea (cf. chiriţescu, GR. 250), aşijderea, tot aşâ) cf. idem. Dau ştire domnie[i]tale... că împăratul au ieşit den Sofiia...; ipacu să ştii domniia ta că au venit un om dela Nicopoe...; ipacu şă ştii că... SCRISOAREA LUI NEACŞU (a. 1521). 6 coţi ipac galbină (1770). furnică, i. c. 24. Ipac la lacomii stăpănitori. ZILOT, CRON. 342. 30 coluri pânză ipacu de fuior (1815). IORGA, S. D. xix 58. Curcanul... pune-l şaptezeci de parale, găsea ipac (idem). FILIMON, C. II 340.
—	Din slav. ipaku, idem'(<i «şi » şi paku «iarăşi»).
îpăn adj. invar., adv. v. ipen.
IPÂNGEÂ s. f. (îmbrăc.) v. ipingeă.
IPÂT f s. m. Consul. —(Grecism rămas pe a-locuri în popor) Consul. Boiariu mare ce să zice ypatu şi consul, dosofteiu, V. S. lls. Romanii au făcut sfat să nu mai hie împăraţi, ci să stăpânească Roma ipaţii, adecă capete alese. REV. CRIT. I 367 [Şi: (<grec. •vnatixog adj.) ipâtie f s.m. Ipăticulu căză la sfânt. MINEIUL (1776)	40.
| Abstract: (< grec. tinateia) ipâtie f s. f. = consulat. întâia domnie de ypatie a lui Dioclitian. DOSOFTEIU, V. s. 942. Aceştia au fost pre vreamea ipâtiei lui Dioclitian. mineiul (1776) 73V,, cf. 1862/1.]
—	Din grec. vnajog, idem.
IPÂTIC f s. m. 1
IPÂTIE f S. f. | V' 'P84'
IPCABÎGE s. f. (Bot.) Brouillard, oeillet-d'a-mour (Qypsophita paniculata).—Plantă ierboasă,
cu tulpină ramificată şi păroasă, cu flori albe-ro-zee, foarte mici şi numeroase. Se mai numeşte şi: iperige, gipsariţă, ipsoriţă. panţu, pl. [Şi: iperige s. f. = Gypsophila paniculata şi Dian-'thus superbus. PANŢU, PL.2]
IPES adj. invar., adv. I. Sain, bien portant.
II.	Justement. — (Ungurism.)
I.	Adj. invar. (Despre persoane) întreg, sănătos. vaida. Nu eşti tocmai ipene. FRĂNCU-CAN-DREA, M. 101.
II.	A d v. Tocmai, caba, săl.
[Şi: ipene adj. invar., adv., ipine adj. invar. dr.
IV	1553, ipăn adj. invar. ib. | Substantivat: (cf. ung. epeszu «cu mintea întreagă») ipine f. = minte întreagă, raţiune (Sângeorz, Jud. Năsăud) paşca, gl. | Verb : ipeni lVa refl. = a se însănătoşă. VAIDA.]
—	Din ung. 6pen (dial. ippen) «întreg, tot».
ipene adj. invar., adv. )
IPENI vb. IVa	\	v- 'Pen-
IPER - V. HI PER -
IPERIGE s. f. (Bot.) v. ipcarigc.
iPÎliĂ s. f. 1°. Longe du chariot. 2°. Longue perche.
1°. Sulul carului (Lăţunaş, 1. Vârşeţ, viciu, gl.), inima carului (pamfile, i. c. 132).
2°. Prăjină de lemn, lungă, cu care se lucreasă la strânsul fânului. Com. a. coca.
—	Pare a fi un derivat din iapă (ipilă <iepilă), cu sufixul din sinonimul cobită. Pentru sensul de «suport, prăjină» etc., cf. iapă II.
ipine adj. invar., s. f. v. ipen.
IPINGEÂ s. f. (îmbrăc.) 1°. Pelerine. 2°. Ca-puchon. 3°. Hloffe â pilerine. 4°. Chabraque. — (în Muntenia.)
1°. Haină bărbătească (H. II 118, iv 87, v 129, vn 51, xiv 66), întrebuinţată ca mantă (chiriţescu, GR. 250, GIUGLEA-VĂSLAN, R. S.), făcută din dimie roşie, împodobită cu găitane (ŞIO.) s., în Olt, din postav negru (damE, t. 169). E largă, fără mâneci, cu glugă şi se poartă peste toate celelalte haine, pe vreme rea, mai ales pe ploaie, de ciobani s. de cei ce fac negoţ cu vite (damE, t. 169, ŞIO., H. V 479), s. se întinde în loc de pânză de cort, ca şi gheba (cf. ŞIO., i. golescu, c. i), dar e mai largă şi mai lungă decât aceasta (ma-NOLESCU, I. 181, cf. 179). în unele regiuni e sinonim cu zeghe (rădulescu-codin, l.) s. imur-luc (H. I 8). Cf. şubă, burcă, sarică, d u-lamă, suman, zăbun, bobou, căpeneag. Ipângele ce s'a cumpărat copiilor din casă. cond. (a. 1693), ap. ŞIO. Pre Iordachi Ruset Vornicul, îmbrăcându-l în haine proaste, ducând în spate şi o epăngeă. N. COSTIN, ap. eund. S'a udat la doi purcari îmbrăcăminte, la doao iapăngele i [= şi]
2	antirie (a. 1741). HEM. 230/4. Sulă, ipângeă şi toabă. pann, P. v. II 32. El luă ipingeaoa pe dânsul şi coborîndu-se in grădină, se ascunse după trunchiul unui arbore. FILIMON, C. I 762. Să dea fiecare căte cinci lei şi, dacă nu au parale, să le iei epângelele. GHICA, ap. ŞIO. Pe deasupra, un fel de ipingeă de abâ pentru vreme rea. CARAGIALE, M. 71. Hoţul îşi aşternuse ipângeaoa. ISPIRESCU, L. 369. N’avem decât o ipingeă. Şi nu'ncăpem toţi sub ea. TEODORESCU, P. P. 156>>. Vâsla că-şi luă Pe subt ipingeă. ib. 650b. Frigurile că-l prindeâ, Învăluit în ipingeă. MAT. FOLC. 91. Multe [corturi] sânt de ipingele, Dar mai multe de burci negre. POP., ap. ODOBESCU, II 427. Pânzi-şoara mea, Fă-te iepângeâ. GIUGLEA-vAlsan, r.
S.,	2 5 5/30, cf. 258/27. l-asudă la ipângele, I-asudă
IPERBOLĂ
- 886 —
IPODIAGONIE
la cojocele, I-asudă la cămăşele, I-asudă la zăbu-riele, Până-i răzbeă şl la piele. RĂDULESCU-CODIN, L. Epăngele cort făcute. PĂSCULESCU, L. P.. 222. Întinde epingelele, id. ib. 249. Aşterne epingeaua. id. ib. 257. # După ploaie vine şi el cu ipingeaua! IORD. GOLESCU, ap. ZANNE, P. III 197, cf. I 93. (Prin Transilv.: după ploaie, că p e n e a gl) Lupului de i-ar fi frică de ploaie, ar purtă ipângeâ. PANN, ap. ŞIO. Se'nveleşte cu ipăngeaoa Şi se scarpină cu surceaoa. id., ap. zanne, p. iii 197. Peşingeă Pe ipingeă, v. p e ş i n g e â. Netegeă Pe ipingeă, v. netegeă. Tralala Şi-o ipingeă: ce spun eu şi ce spui tul RUSSO, S.
2°. P. restr. (La Mărgineni, în Transilv.) Glugă. Com. LACEA.
3°. Ştofă pentru mantale de ploaie. Cf. barcianu.
4°. Pătură de pus subt Şea. Unde se găseşte şeaua, se cere şl ipăngeaoa. PANN, P. V. I 69.
[Şi: Ipângeâ, iepângeâ (I. golescu,'C. I), epingeâ (TDRG.), epângeâ (H. v 139, ciauşanu, V.), epangeâ (H. v 5), (cf. etimologia) iapăngeâ, iapân-gea (ŞIO.) s. f.’].
—	Din turc. yapynga «couverture de feutre â l’usage du cheval qui couche en plein air; manteau de bure que les janissaires portaient en hiver» (< yapmak «couvrir»), venit şi prin mijlocire bulgară (japunge) s. sârbească (japunge). cihac, ii 588, ŞIO.
iperbolă s. f. (Geom., Ret.) v. hiperbolă.
IPISTIMÎE f s. f. v. epistimie.
ipistăt s. m. v. epistat.
IPITROÂPĂ S. f. )
IPITROP S. m. / V' ePltr0P*
iPBrâu •f s. m. Domestique. — (Turcism atestat numai la golescu, c.) Slugă. Cf. dr. iv 818. [Şi: ibn6u f s. m. ib.]
—	Din turc. ibn, ben «fiu», bogrea, dr. iv 818.
IP1SO- V. HIPISO-
iPOCHÎMESi s. a. şi m. Personne, personnage, individu. — (în Ţara veche; grecism învechit; fa-jniliar) Persoană, personaj; ins, individ. Doăe fire [.= firi] într'un ipochimen neputând sta... cantemir, ist. 39. Tămplările precum vin, aşâ se duc,, deasupra ipochimenului, nici cum fiinţa-i stricând, id. ib. 53. Un ipochimen vrednic de crezut. DIONISIE, C. 171. Pricină de judecată a doi. ipochimeni. CAT. man. X 42. Pre toţi aceia carii s’ar ispiti... a strică această... hotărîre..,, orice ipochimen ar fi...j cu înfricoşat blăstăm îi legăm (a. 1816). uricariul, I 336/2S. Asupra căruia ipochimen va cădeâ glasuri mai multe (a. 1822). ib. iv 283/24. Necinstea nu se socoteşte cât este de .mare în- graiurile şi faptele ce se zic şi se fac, ci în' ipochimenul la care se zic. E. VĂCĂ-RESCUL, IST. 249/26. [Cartea] eră păzindu-să de un Jinalt şi prea cinstit ipochimen. DOC., ap. iTDRG. Ipochimenile ce locuesc în... [mahalaoa Isvorului], EILIMON, C. I 74,2. Ah, scumpa mea cucoană, Chiriţă hăi!.,. crede-mă că de când sânt în.lume n’am întâlnit un ipochimen atât de nostim ca mata. ALECSANDRI, T. 511. D-voastră, işti A6 vremea .noţiă... d-voastră ipochimene alese,... pă, este ruşine .a trăi şi a vorbi cu părinţii voştri. jd. ib. .994.. Unul de^ai noştri... sfi fie chemat de Ocâr-muire în numărul ipochimenelor simandicoase de stat,? id., .ib, 123,4. Negustori cinstiţi ca şi... Ton-Patera: şi, alţi nevinovaţi ipochimeni de la noi. odobescu,. III 1;571%. Pune mâna in cocoaşa ipochimenului.- caragiale, N. 100. Trecând pe la otelul- Petrea Bacalul, am zărit la fereastră vre-o câtev.a ipochimene streine. IANOV, ap. TDRG, [Plur. .-merţe. şi -meni.]
<-r-— Din n.-grec. tinoxeî/ievov., idem.'
ipocohisâr s. m. Sous-commissaire.— (Grecism, învechit) Subcomisar (de poliţie). Ipocomi-sarii... strigau la birjari să ţie rândul. D. zamfirescu, ap. CADE.
—	Compus din grec. tind «subt» şi rom. comisar.
IPOCONDBÎ8IH s. m. sing. v. ipohondru.
IPOCOndrtt, -ă adj., subst. (ş. d.) v. ipohondru.
ipocOndru s. a. (Anat.) Sypocondre. — Regiunea pântecelui aşezată subt coaste, de o parte şi alta a epigastrului. bianu, d. S.
—	N. după fr. (< gr. vnoxovdqiov, compus din tind «subt» şi %ovâgo; «zgârciu»), Cf. ipohondru.
ipocorîstic, -Ă adj, (Gram.). Hypocoris-tique. — (Despre cuvinte s. forme derivate) întrebuinţat în sens desmierdâtor (se zice mai ales despre formele scurtate ale numelor de botez). Dinii şi Ohiţă sânt forme ipocoristice din Constantin şi Gheorghe. şăineanu, d. u.
—	N. din grec. tinoxogioxixog, idem.
IPOCRÎS f s. a. v. ipocrit.
IPOCRIT, -Ă adj., subst. Hypocrite. — Care se arată altfel de cum este,, simulează sentimente pe care nu le are, prefăcut, făţarnic (2°), (om s. taler) cu două feţe. Adj. Omul desfrânat arată pe fruntea sa trufie ipocrită. marcovici, C. 104. A sa stare ipocrită... rămân.e fără lucrare, konaki, p. 278. Negocieri ipocrite,... începură pentru a pregăti întoarcerea fugarilor. IORGA, L. I 347. Se răsuci pe. scaun cu indignare ipocrită, c. PETRESCU, î. 10. j S u b-s t a n t i v a t. Ipocritul este: mâţa blândă zgârie rău. pann, p. V. III 65. Cf. H. III 69. Aci cade masca ipocritului, marcovici, c. 46/21. A fost scrisă de... — De nişte ipocriţi şi fanatici. C. ne-GRUZZI, I 235. A plăceâ este lucru omenesc, şi bărbaţii au această patimă, dar îs mai ipocriţi. CONTEMPORANUL, Vi, voi. II 201. [Şi: hipocrit, -ă adj., subst.; (neobişnuit) hipociită f s. m. = om făţarnic. LB. | Abstracte: (< grec. tinoxQiola) (h)ipocrizie s. f., (< grec. vnoxQioig) ipocris f s. a. (plur. -crisuri) LB., (rar) ipocritism s. â. = prefăcătorie, făţărnicie (2°), făţărie (2°). De a ipocriziei vicleanăplăsmuiregrăbeşte a ne scăpă. C. negruzzi,
II	281/jj. A! spoială, ipocrisie, trădări! id. III 448. Vicleanul îşi desbracă aici ipocrizia. ALEXANDRESCU, M. 95. O ipocrizie vecinică. EMINESCU, N. 61. Intre noi ri’a fost niciodată minciună şi ipocrizie. C. PETRESCU, C. V. 323. Atunce s'ar cunoaşte ipocritismul său. c. NEGRUZZI, II 280/,.]
—	N. după fr. (< grec. vnoxQixrjg, idem). ,
IPOCRITISM s. a. V
IPOCRIZIE s. f. / V‘ iPocrW*
IP.OOIACON f Si m. (Bis.) Som-diacre.—(Gr.er cism bisericesc) Subdiacon. Arhiereii şi preoţii, diaconii şi ipodiaconii şi toţi preoţii de obşte (a. 1743). GCR. II 32/s. Eu, ipodiaconul Constandin sin Popa Dumitraşco ot Târşor... (a. 1776). BUL. COM., IST. IV 111. Ipodiaconul numai în vrâsta de 20'de ani se poate hirotonisi. :prav., ap. TDRG. [Pronunţ., -di-a- | Accentuat şi ipodiacân. | Plur. şi: ipodiiconi (a. 1741). URICARIUL, IV 400/ls. | Şi: ipofdiiâcon f s. m. IORGA, S. D. XIII 7â. | A b-stract: ipodiaconie s. f. = slujba, rangul ipo-diaconului. DICŢ.]
—	Din grec. vnoâiâxovog, idem.
I	ipodiaconie s. f. v. Ipodiacon.
IPODIDASCAL
.=-,,887
IROSTAS
IPODIDÂSCAIi , f ş: m. Instituteur adjoinţ. -4 (Grecism literar) înyă,ţător pentru începători. Să fie ipodidascal (a. 1765): uricariul, i 274/23. Atunci,... Eliad fu •tocmit cu plată ca ipodidascal la şcoala românească. IORGA, L. II 524. [Şi: ipo-didâsc&l f s. m.]
—	Din grec. vnodiâdoxaAog, idem.
IPODIDASCAL f s. m. v. ipodidascal.
ipodrOm s. a. = hipodrom. Hippodrome. — Cevâ mai departe, printre clădiri oficiale... ajungi la Şoseâ, o lungă alee de iei, care ţine până la şcoala de agricultură şi ipodrom. mehedinţi, r.
31.	[Plur. -dromuri. | Şi: (<gr. iîinodQo/uov) ipo-dr6miu t s. a. Lăsară dlergatele cailor, de-au rămas deşert locul acela ippodrâmiiulu. DOSOFTEIU, V. S. 3b/27. — (formă românizată, care n’â prins) ipodrtfm f's. a. (plur.-drumuri) PONTBRIANT],
ipodr6miu f s. a. 1
IPODRUM t s. a.	} v-	.podrom.
ipofdiiâcon f s.	m. v.	ipodiacon.
IPOGÂSTRU s. a. (Anat.) Hypog.astre. ■—Partea inferioară a pântecelui, unde se află băşica, cf. abdomen, vintricel. [Şi: hipogâstru s. a.
| Adjectiv: (după fr. hypogastrique) (h)ipo-gâstric,-;! = care se raportă la ipogast.ru].
N. după fr. (<gr. vnoydoxrjiov, din vno «subt» şi yaorrjQ « pântece »).	.
ipogeu s. a. (Arhit.)	— Construcţie
subterană în care cei	vechi îşi depuneau	morţii.
[Şi : (< gr. tinoyeiov) ipogh&i f	s. a. Părintele	pla-
netelor şi ochiul lumii razele supt ippoghei îşi sloboade. CANTEMIR, IST. 75.]
—	Din- fr. s. lat. hypogeum (< grec. .vnoyeiov), idem.'
ipogheu t s. a. v. ipogeu.
ipohondru,-A adj., subst. Hypocondre. — (Persoană) preocupată’ peste măsură de starea sănătăţii sale, exagerându-şi suferinţele s. înehi-puindu-şi că are tot felul de boale; p. ext. (impropriu) melancolic, trist (DICŢ.) [Şi: hipo-h6ndru,-ă. întâlnisem mulţi oameni extraordinari în vieaţa mea, dar nu dădusem încă de un hipo-hondru straniu ca acesta. I. NEGRUZZI, I 107; — ipoc6ndru,-ă. L-am tratat de ipocondru. GHICA, ap. CÂDB,.,| Adjective: (rar, după germ. hypo-chondriscH) (h)ipoh6ndric, ipoc6ndric,-ă (polizu) ; (mâi de mult din gr. -vnoxovdQiaxog, azi după fr. hypo-condriaque) (h)ipoh’ondriâc (pontbriant, costinescu). Melanholia ipohondriacă. CANTEMIR, ist. 121; — (h)ipocondriâc,-ă POLIZU; — (rar, din n.-gr. ■!OTo;ţov(5giaxo£) ipocondriac6s,-oâsă POLIZU. (Pronunţi -dri-ac). | A"b s. trac te:	(h)	ipohondrie,
(h)ipocondrle s. f. =‘ starea patologică a ipohondrului ; p. ext. (impropriu) melancolie, tristeţă. DICŢ. Vrei să te faci sănătos şi să te scapi de ipo-condria asta? C. negruzzi, I 207. Boala mea ar fi numai ipohondrie. I. NEGRUZZI, I iii. De mare beleă mi se pare că m'ai dat, nene Popescule, cu ipohondriile dumitale. cArAgiale, m. 36. Din fandacsie cade în ipohondrie, id. ivi 89/„; — (neîntrebuinţat) ipocondrism s- a. = ipohondrie. Pe lângă panicele inimii, datorite nervilor, ipocondrismului, şi pe lângă- alte multe beteşuguri reale şi imaginare, maie ameninţat şi de o anghină pectorală. TEODOREANU; M. II 438.]
—• JV. după fr. (<grec. vnoxovdQiaxăg, idem. Cf. ipocondru. (Ipohondria se credea că e o boală a ipocondrului).
IPOHONDRI4s.C,-Ă adj. V. V .
IPOHONDRIE s. f. V. J ipohondru.
IPOHPS s. f. invar. v.	,1	.	'	-	■;	>	.«
IPtfUPBÂ s. f. şi m. invar. v; ) ^R^'Psf8'-
IPOLIPSIS f s. f. invar. Considâration, vue, râputation. —(.Grecism ieşit din uz, în Ţara veche) Trecere, consideraţiune, vază. A aveâ pe cinevă la ipolipsis = a-1 respectă, a-1 cinsti; A aveă ipo-lipsis asupra cuivă s. la cinevă — a aveâ trecere la cinevâ, a fi în mare cinste la cinevâ,' A da ipolipsis la cinevâ = a inspiră cuivâ încredere. Cf. TDRG. Aveâ împărăţia la ipolipsă pe lordachi Caragea. LET. III 260/s. Indemnându-l agiung la ipolipsis, greşite şi vătămătoare (a. 1764). uricariul, I 313/10. [împărăţia] să întăreşte înlăuntru din, puterea şi din ipolipsisu cea bună,, unde stăpânirea să află în mâinile monarhului (a, 1773)., ap. GCR, II 87/34. li va aveă la mare ipolipsis. dionisie, C. 187. Cel împrumutat... să ceară adeverinţă, iară să nu-şi încredinţeze darea numai la ipolipsis a împrumutătorului: PRAVILA ipsi-LANTI, ap. TDRG. Ai a răspunde cu : cinste, şi cădere din ipolips (a. 1823). uricariul, v 183/3. Şi aşâ începură âe toate părţile a năvăli ostaşi vrednici de izbândă, căci aveă mare ipolipsis vezirul. E. VĂCĂRESCUL, ap. TDRG. (ms): Îşi dobândise o ipolipsis nemuritoare, id., ib. A dat mult ypolipsis la obşte, id., IST. 255/e. Trebue, trebue răzbunare, n'o să ne mai crează prin mahalale, ne pierdem tot ipolipsul. i. negruzzi; iv 538. Ipolipsul lui de. împărat măre nu-i îngăduiâ. pop., ap. şăineanu, D. u. [Se ziceâ: mult ipolipsis şi (mai des, cu păstrarea genului din greceşte) multă ipolipsis, scris şi: yp6lij>sis. | Şi (forme asimilate, cuvintelor vechi): ip61ips s. m. sing., ip61ips& s. f.].
Din n.- grec. vnâXrtyig, idem. ’
IPOPOTÂM s. m. (Zod.) v. hipopotam.
IPOPSÎE f s. f. Soupţon. — (Rar grecism literar la scriitorii vechi) Bănuială. Ipopsia corbului asupra şoimului mai vârtos se adaugă, cantemir, IST. 320 Aflând de aceasta Împărăţia... au intrat în ipopsie. magaz. ist. iv 13l/1?. [Adjectiv: < grec. vTiojirog) ip6pt,-ă f = care dă de bănuit. PONTBRIANT, POLIZU.]
—	Din grec. vnoxpia, idem.
IPOPSIFIÂ vb. I» t (Bis.) V. 1 .
. ipopsîfios t s. m. (Bis.) v. / 'pops't'u-
IPOPSÎFIU f s. m. (Bis).. Candidat d un. ipgcM.— (Grecism bisericesc, ieşit din uz) Candidat - la episcopie. 6'cris[u]-s’au acestea cu mâna mea, a lui Anastasie, din mila lui Dumnezeu ipopsifiu (candidat) la sfânta episcopie de Rădăuţi (a. 1600). BUL. COM. IST. II 218. [Şi: (cu formă grecească): ipopsîfios | s. m. După docsologie aduc pe ipop-sifioş din altar. LET. III 320/30. | Verb: ipopsifiâ I» ţ = a propune s. a susţine cuivâ canditatura la episcopie. Arhiereii ce l-au ipopsifiat [pe episcopul Inochentie]... melhisedec, ap. TDRG.],, ‘
—	Din grec. vnoy>fiq>ioq « candidat ».	.
IPOPT, -Ăf'adj. v. ipopslet •
IPOSTÂS s. a. 1°. Hypostase. 2°. Phase, situa-tion.
l0.-(Teol.) Substanţă, faţă (I 4°) .0 dumnezeire lăudată în trei ipostâsuri. mineiul (1776), 246-: Cuvântul cel ce s'au făcut -om unindu-se după ipo-stâs în pântecele tău. ib. 962/î.	-	•
2°. P. ă n a 1. Chip, înfăţişare, formă (pe cere o are sau o ia cinevâ s. cevâ); p. ext. fază (de transformare), situaţie (în care ajunge cinevâ s. cevâ). în nenumărate ipostase se schimbă vremea [îh zilele babei]. nădejde, ap. TDRG. Adio, bunul'mieu şoşon, Tu rabdă şi visază — Eu trec din trăiul monoton în altă ipostază. MIREA, C.>I 68. Popo-
I POSTAT
- 888 -
IPROCI
rul român a ajuns astăzi, după doi ani..., in acest ipostas dureros: să primească salvarea ori de unde ar veni. c. bacalbaşa, universul 1930, 4 Nov. Multe documente se publică de două sau de trei ori sub diferite ipostasuri în una şi aceeaşi colecţie.
D.	RUSSO, bul. COM. IST. 1 99. [Plur. -tase şi -tasuri. | Şi: (după fr.) ipostază s. f. | A d j e c-t i v e (Teol.): ipostâtt m. = (despre sfânta Treime) identic în ceea ce priveşte natura sa. pontbki-ANT; — (după fr. hypostatique) ipostâtir, (cu sufix slav) ipostătnic, -ă f = în ipostază, care ţine de ipostază (costinescu), substanţial (DICŢ.) Viaţa cea ipostatnică unindu-se cu trup după ipostăs. mineiul (1776) 38/2. Nemurirea cea ipostătnică. ib. 165 1/1. Înţelepciunea lui Dumnezeu... cea ipostătnică. ib. 149.l/is.]
—	Din grec. vnoaxaaiq «substanţă» sau slav. bis. ipostasî.
IPOSTĂT t adj. m. |
«•OSTATIC, -A .adj	v.ipostas,
IPOSTĂTNIC,-A t adj. I
IPOSTAZĂ S. f.	I
ipotenuză s. f. (Geom.) v. hipotenuză.
ipotecă vb. I® (Jur.) v. ipotecă.
IPOTECĂ s. f. (Jur.) HypotMque. — Dreptul unui creditor de a se despăgubi, în caz de neplatâ, din imobilul debitorului, pentru suma ce acesta i-o datoreşle. Imobilul ipotecat, deşi nu poate fi luat în stăpânire sau reţinut ca garanţie de creditor (cf. gaj, zălog, amanet), dacă trece în alte mâni, rămâne «grevat» cu ipoteca, până la «ştergerea» ei. Ipoteca se con stitue şi se înscrie; ea este judiciară, când rezultă dintr’un act judecătoresc, legală, când ia naştere în virtutea unei dispoziţii speciale a legii (hamangiu, C. C. 439, 444) sau convenţională, când rezultă dintr’o convenţie sau un contract (id. ib. 446). Femeaia nici odinioară nu le piarde [lucrurile] având tăcută ipotichi în binele bărbatului său. pravila (1814) 111. Copie [a] condicii ipotecilor (a. 1857). CAT. MAN. iv 12. Se somează toţi acei care ar pretinde veriun drept de proprietate, uzufruct, servitute, ipotecă, chirie sau verice drept asupra suszisului imobil în vânzare, să se prezinte mai înainte de ziua vânzării. MON. OF. 18. Te chiamă în judecată ca să strice ipoteca, brătescu-voineşti, L. D. 77. Ţi s’a anulat ipoteca. id. ib. 80. Moşie mare şi bogată... lăsată pe mâna vechililor şi încărcată de ipoteci, c. PETRESCU, î. I
11.	(F i g.) Crede-mă, C omăneşlene, as ta-i războiul. De la începui pănă la sfârşit, ţi-ai pus viaţa hi-potecă, şi orişice glonţ, orb sau neorb, ţi-o scoate în vânzare, zamfirescu, R. 94. [Plur. -teci. | Şi: hipotâcă s. f.; (formă grecească) ipoticbi f s. f. | Verb: (h)ipotecâ ia (cu prez. -techez) = a pune (subt) ipotecă (un imobil), a grevă cu o ipotecă. Se pot ipotecă imobilele, care sântîn cometciu. HAMANGIU, C. C. 440. Cine are capacitatea de a înstreină un imobil, poate a-l şl ipotecă, id. ib. 444. Pământul nu e al d-tale, e al copiilor şi nu poţi să-l ipotecliezi dumneata, brătescu-voineşti, L. D. 69; — (cu abstractele) (h)ipotecâre s. f. şi (h)ipott'cât s. a. (şi adjectivul) (h)ipotecat, -ă = grevat cu o ipotecă.. Ipoteca se întinde asupra tuturor amelioraţiunilor survenite tn urma con sti-tuirei imobilului ipotecat, hamangiu, C. C. 446. | Adjective :	(după fr. hypothicaire) (h)ipo-
tecâr, -ă, (învechit) ipotecâriu, -ie = care are s. dă drept la o ipotecă; care are raport cu ipoteca. COSTINESCU. Împrumut ipotecar. BARCIANU. Creanţe ipotecare. DDRF. Inscripţiunea actelor private şi ipotecarii. I. IONESCU, P. 190. [Eredele benficiar] dă mandat creditorilor hipotecari cari au făcut cerere a primi preţul. HAMANGIU, C. C.
172. Datorie hipotecară. id. ib. 185. Voiă să obţie dreptul de inscripţie hipotecară. MAIORESCU, D.
II	17. Făşâitul biletelor ipotecare, vlahuţă, d. 3],
—	JV. după fr. (grec. vnodrjxrj) idem.
ipotecăk(iu),-Ă (-ie) adj. v. ipotecă.
IPOTES t S: f. ]
IPOTESIS f s. f. | v. ipoteză.
IPOTETIC, -ă J
IPOTEZĂ s. f. Bypothese. — Presupunere, supoziţie bazată pe probabilităţi, care, fără să poată fi documentată, serveşte Ia explicarea unor fenomene, fapte, întâmplări s. unor stări de fapt; cf. teorie. O presupunere închipuită... cu scop de a deduce concluziuni conforme cu fenomenul real sub toate înfăţişările lui în toate cazurile, se numeşte hipoteză. MAIORESCU, L. 156. în enunciatul unei teoreme se deosebesc două părţi: ipoteza sau partea ce se presupune dată, şi concluziunea. melik, g. 3. Ipotezele se fac, se emit s. se pun. Pune ipoles că după războiul lui Traian să fi mai rămas în Dachia unii bărbaţi dachi. p. MAIOR, IST. 12. Ipoteza e ingenioasă, hasdeu, I. C. 123. Filologii români nu cred... în ipoteza rezo-namentului. RUSSO, S. 50. Concluziunea lui nu erâ decât o simplă ipoteză, emisă fără niciun fel de îndreptăţire, c. GIURESCU, BUL. COM. IST. II 125. Toate sunt ipoteze. C. PETRESCU, î. I 9. [Şi: hipo.t6zăs. f.; — (forme greceşti) ipotesis f s. f. (POLIZU), ipotGs t s. f. | Adjectiv: (mai de mult din grec. vno'&erixog, azi după fr. hypothetique) (h)i-pot6lic, -ă = care se reazemă pe o ipoteză. Cătră aceste o apărie ipothetică... scorniiă. cantemir, IST. 34. Comisiunea lexicografică este invitată a... înlătură consideraţiunile ipotetice asupra etimologiei cuvintelor, odobescu, ii 342. Judecăţile s’au mai împărţit în categorice şi hipotetice. MAIORESCU, L. 48. Aşâ numitele silogisme hipotetice cu numai doi termeni aparenţi, id. ib. 79.]
—	N. după fr. (gr. vJto&eaig, lat. hypothesis).
IPOTICHI f s. f. (Jur.) v. ipotecă.
IPOVOIi t s. a. (Jur.) Douaire. — (Grecism juridic în Ţara Veche, ieşit din uz) Parte din averea bărbatului pe care o primeşte femeia, la moartea acestuia, peste zestrea ei. brăescu, M., cf. TDRG. Femeia de va purceade îngreonatA în anul j&lirei, piarde ipovolon. PRAVILA (1814)
128.	Dacă averea mortului bărbat nu ar ajunge... spre darea ipovolului... ib., ap. TDRG. Dacă este ca să se răspundă încredinţăţoarei mele această zestre în rodurile ipovulului pănă la săvârşirea sa din viaţă...	M. KOGĂLNICEANU	(a. 1847). IORGA,
s. D. xvi 45.	[Şi: ip6vul f s. a.,	ip6volon f	s.	a.,
ip6vulon t s. a. calimah, ap. TDRG. (ms.)].
—	Din n.-grec. vnofiolow, idem. cihac, ii 667.
ipovolon f s. a. (Jur.) î
ipovuii t	s. a. (Jur.) 1 v.	ipovolon.
IpOvuion f s. a. (Jur.) J
IPrOceaia | adv. v. iproci.
IPROCI f ad. Et ainsi de suite. — (Slavism literar; une-ori repetat. După o enumerare) Şi celelalte, şi aşa mai departe, et caetera; cf. ipac. Numai unul Noe cu tre[i] feciori ai săi rămasă de potop, cum îl învăţă Dumnezeu i prâceaia. CHRONOGRAF (a. 1650), ap. GCR. I 145/22. Zice Domnul Domnului mieu i procia (a. 1651). ib. I 153/17. Carele purtând ji petalon (peteală) şi di-dascal în Ffes fiind, iprâciaa. DOSOFTEIU, v. s. 32b/6, cf. 34b/7. Domnului părţilor Ţării Ungureşti şi şpanului Săcuilor, iproci (a. 1683). GCR. I 268/as. Limba lor este a vechilor Romani ameste-
IPROCIA
- 889 -
IRAT
cată... cu sârbească, rusească,... slovonească, iproci. LET. I 29/4. Mai schimosindu-să graiul din Flac să să ţie făcut Valah, Vlah şi Voloh, iproci. cantemir, HR. 124/20. Păgân şi vrăjmaş creştinilor, trufaş, blestemat, iproci. MAGAZ. ist. ii 341/18. Seminţele care fac roadă în pământ: ceapa, ridichea, iproci, să să samene (a. 1733), ap. GCR. II 27/,. Acesta este fiul mieu cel iubit i proci. ANTIM, p.
23.	I proci... iproci... Am înţeles cursul pricinii. alecsandri, T. 1359. Cel ce nu se sileşte la învăţătură şi cu gândurile zburatice, aceluia poţi să-i zici carne cu ochi, iar nu om. Iproci, FILIMON, C. III 617. TJnde se află împreună lemn cu frunza lată şi lemn de munte (precum e bradul iproci). cod. silv. 13. [Scris şi separat: i proci. \ Şi: iprâcia f adv., ipr6ceaia f (scris şi iproceaa) adv.]
—	Din slav. i proce(je) «şi celelalte, şi cele următoare».
IPROCIA t adv. v. iproci.
ÎPSOMĂ t s. f. (Bis.) Pain b&ni. — (Grecism bisericesc puţin întrebuinţat chiar în veacurile trecute) Anafură. Apoi să s[â] strângă ipsoma aceea. iorga, s. d. xxii 281.
—	Din grec. vy>a>fia, idem.
IPSGriţA s. f. (Bot.) Oeillet d'amour (Gyp-sophila paniculata). — Ipcărige. panţu, pl.
—	Precum arată sinonimul gipsărită, germ. Gips-kraut şi terminul ştiinţific, avem a face cu un derivat din ipsos.
IPSOS s. m. sing. (Min.) Gypse, plâtre. — (în Ţara veche; începe să iasă din uz) Sulfat de calciu hidratat, încălzit la 110 grade (cf. PONI, ch. 203); gips, ghips, cf. H. iv 87, XII 521. Ipsos de geamuri, cu care se lipesc geamurile (POLIZU), chit. Materiile acele nu sânt încă cunoscute la noi, precum sânt guana, pudreta, ipsosul. I. IONESCU, p. 38, cf. M. 360: La bolti, se disting nişte olane dispuse simetric şi îngropate cu ipsos în zid. ODOB-ESCU, II 216. Păreau a fi de ipsos. vlahuţA, d. 195. Aplicate în tencuiala de ipsos a faţadelor bisericii, ghica-budeşti, mon. ist.
I	22. [Şi: ipsus s. m. sing. JIPESCU, O. 69. | Verb: ipsosi IV» trans. = a lipi (un geam) cu ipsos, a chitui; a da cu ipsos, a presără (o plantă) cu ipsos.; a turnă pulbere de ipsos. Cf. i. ionescu,
C.	38. [Teiul zice:] Icoane mă face, Demă ipsoseşte. pann, ş. ii 78; — (cu adjectivul) ipsosit, -ă, (şine-gativul) neipsosit, -ă. îndoită roadă aduce un ogor de trifoiu ipsosit decât acel neipsosit. I. IONESCU, 38.]
—	Din n.-grec. yvipog, idem. Cf. ghips; gips.
IPSOSI vb. IVa	1
ipsus s.m. sing. ) (Mm.) v. ,psos.
IPUÎ vb. lVa v. ipuiete. »
ipuiete s. m. (Agric.) Talie. — (Muscel, atestat numai la plur.) De la nodul cel mai apropiat de pământ, adesea firul de popuşoiu.... dă un fel de ramuri, care câte odată fac şi ele păpuşi şi spice şi care se numesc... copiii, ipueţi.... fraţi. PAMFILE, A. 87. [Verb: ipui IV» = a face ipueţi, a înfrăţi. Cf. id. ib. 87.] — Cf. p u i e t e.
IR s. a. (Med. pop.) Onguent, pommade. — (Ungurism prin Ardeal şi Moldova; în unele regiuni numai subt forma pluralului) Alifie (LB., POLIZU, pamfile, B„ caba, sĂL.), «unsoare molcuţă i (vaida) ; spec. medicament băbesc pregătit din plante (com. furtună, cf. şez. v 101) s. din mai multe materii mirositoare şi grase, precum: răşină, ceară (de bondar), miere (de bondar), sacâz, tămâie,, săpun alb, unt de vacă şi de oi, unt-de-
lemn, untură de porc, seu (de oaie) plămădit la un loc une-ori cu pudră, camfor, chinovar . ş. a., toate aceste fierte la un loc, într’o tigaie, (s. topite pe o hârtie, dedesubtul căreia arde o lumânare) cu tot felul de fiori, scurse apoi într’un blid cu apă rece, unde se fac sloişori ca ceara; se pune la orice fel de rană, mai cu seamă la mătrici, s. se dă pe părul capului şi pe sprâncene. Cf. marian, nu. 403, INS. 198, creangă, gl., pamfile, B. 13, PAMFILE-LUPESCU, CR. 166, PĂCALĂ, m. R. 253, (Straja, Bucov.) com. ar. tomiac, (Zahareşti, Bucov.) com. ION GRĂMADĂ. Cf. mirodenii. Ir de ochi. LB. Feace ea irul acela şi-şi unsă grumadzii. DOSOFTEIU, v. S. 265/e, cf. 20. L-au legat cu iruri, de l-au tămăduit la brâncă, id., ap. TDRG. (ms.). Ţine acest ir la tine, Unge-l pre la geane bine. barac, a. 44. Jupăn Strul... negostor de băcan, iruri, ghileală, sulimi-neală. CREANGĂ, P. 112. Pentru bunătatea bunătăţilor, Pentru irul irului, marian, NU. 403. Contra muştelor o ungeau cu ir, făcut din broască, unt şi răşină fierte la olaltă. DRAGOMIR, o. m. 222.
—	Din ung. ir, idem.
IRĂ s. f. (Tăbăc.) v. irhă.
îra! interj.	\
îracânjde...! interj. J V- sărac*
IR ASE Â s. f. Rescrit du Sultan. — (Turcism literar) Decret, ordin al Sultanului.
—	Din turc. irade idem (arab «voinţă»), ŞIO.
IRADIA vb. Ia Irradier. — A emite raze luminoase; p. ext. a se propagă luminând; p. anal. a se răspândi dintr’un punct central, a se împrăştiă în toate părţile, ca razele luminoase. [Abstracte: iradiere firadiâre) s. f., (lat. irra-diatio,-onem, fr. irradiation) iradiâţie s. f., iradia-ţiune s. f. = acţiunea de a iradiâ; pătrundere, împrăştiere în toate direcţiile. | Adjective: iradiât,-ă = (despre raze) emis; (p, ext.) răspândit, împrăştiat în toate direcţiile; — iradiant,-ă = care iradiază. Păinjenişul de raze îl orbi... în întunericul lui, de alăt de iradiantă... lumină.
C.	PETRESCU, 1. II 62. I Pronunţ, -di-a],
—	N. după fr. (lat. irradio, -are).
IRADIÂŢIE, S. f., IRADIATIBSE S. f. V.
iradiâ.
IRA9IBÂŞÂ s. m. = harambaşă. Să ne dai pe Goliţa, Să-l punem d'un irambaşă Peste patruzeci şi şasă. păsculescu, L. P. 270. [Şi: iarambâşă s. m. Găsi pe Golez'n camaşă. Cum e bun de iarambaşă. ib. 273/19.].
iRASCÎRiii,-Ă adj. Jrascible. — Iute la mânie. îndată ce am isprăvit zilnica mea corespondenţă cu gintea irascibilă a autorilor, sânt silit să încep
o	luptă tot aşă de grea cu neamul culegătorilor tipografi. I. negruzzi, i 278. Domnul menţinu cursul lui Asachi, ceea ce indignă şi mai mult pe irascibilul Gobdelas. IORGA, L. II 519. [Derivat: (fr. irascibilii^) irascibilitate s. f. = însuşirea, defectul, caracterul celui irascibil].
—	N. după fr. (lat. irascibilis, -e).
iRASCIBIIiITÂTE s. f. v. irascibil.
IRÂT f s. a. Revenu(du prince). — (Turcism ieşit din uz) Venit al Domnului; p. ext. venit (în general), spec. acciz. Iratul Botoşenilor... pe trii luni. IORGA, S. D. vi 196. La sama visteriei iarăşi după ce s’au făcut irat.... rămâne visteriei suma... (a. 1813). uricariul i 194/1ş. Suma aeeştii aşăzări va fi afară de iraturile obicinuite a Măriei Sale Doamnei (a. 1814). ib. I 42/S2. Ţidulă.... pentru cercetare şi adăogire iratului
IRAŢIONAL
- 890 -
IREMEDIABIL
casii doftorilor (a. 1814). CAT. MAN. I 5. Izvoadi, supt numire de. condici, de iraturile moşiilor (a; 1825). IORGA, S. D.xxi 296. Toate aceste rele urmări ale lor şi-aut luat îndemnare din, cele făr'de cuvânt Hraturi ale boieriilor noastre. GOLESCU, î. 61. Sturza hatman ca să fie a voit... Dar la urmă s’a căit, Oă’n starea ce eră fara, nu aveă nici.un irat. beldiman, TR. 70. Ludele şi celelalte irdturi ale stăpânirii de acum înainte se vor împlini de cătră-oameni cinstiţi. FILIMON, C. III 663. [Plur. irături. | Şi: crât | s. a. = venit, acciz, brăescu, M. 66.‘Eratul de astăzi a casei .resurilor (a. 1827). ■uricariul, , VII 107. . Veniturile comunale de următoarele eraturi. MON. OF., ap. TDRG. (ms.); hairât | s. a. 3500 lei din zece mii lei a hairaturilor obşteşti (a. 1806). uricariul, v 49/j2, cf. IV 99/4.].
—	Din turc. irad, idem. '
IRâţionâl,-ă adj: Irrăt'ionnel. — Neraţibnal, care jiu e raţional, fără judecată. j Spec. (Mat.)
O	expresiune algebrică se numeşte' iraţională când cuprinde indicaţiunea, 'unei extrageri de rădăcină. CULIANU, Â. 7. Raportul circonferenţei la diametru e un număr iraţional. (Gram.) Care n’are raţiune de a fi din punct de vedere etimologic. Vocale iraţionale.
—	N. după fr. (lat. irrationalis, -&)•
IRCĂ s. f. Cahier —' (Ungurism prin Ardeal) Caiet (STAN, M). Ba că-i,lrăbui cărţi, ba că trăbui ţăruză, ba ircă... D. STĂNOIU, C. I. 50. [Plur. irci],	• ,	.
—	Diri ung. irka, idem.
ÎRCĂ s. f. Froment rouge. — Grâu roşu. H. VI 199.
—	Rostire dialectală pentru hircă (chircă, ghircă), iar acesta din rus. girka, un fel de grâu.
îkcov s. a. Courant d’une riviere. — (Muscel) Locul unde valurile apei sânt mai mari şi mai multe rădulescu-codin, L.), cf. firul, vierul apei. Se încearcă să înnoate tocmai pe unde eră ircovul apei. Dar atât i-a trebuit; a nemerit într’un ochieţ şi pe urmă... Şe dusese pe copcă. id. M. N. 31. [Plur. îrcovuri.].
Ireâ interj, v. hâreâ.
IREâl,-Ă adj. Ir re el. — Nereal, care nu e real. (Substantivat). Aripile pe care le ascunde sufletul cel mai umil simt nevoia să se desfăşure în lumile neasemănate ale irealului. IORGĂ, L. II 457. [Pronunţ, -re-ai],
—	JV. tdupă fr.
irealizabil,-A adj. Irrealisable.—Nereali-zabil, care nu se poate realiză, împlini; cf. deşert, h i in e r i c. Un vis irealizabil. VLAHUŢĂ, D. 238. [Pronunţ, -re-a], . .
. — N. după fr. .
' ireân s. a. (Bot.) = hrean.1 h. xviii 284, ION CR. VI 313; CIAUŞANU, V.
IREÂZĂ ş. f. Avorton, monstre; vaurien. — (Prahova şi Muscel) Stârpiţură, fiinţă anormală, croită altfel de cum sânt oamenii obişnuiţi; p. ext. om de nimic, secătură, aducător de rele. Cf. ION CR. V 96, RĂDULESCU-CODIN, î.; id. L. Nu,ştiai ce e, ch,ip al lui Dumnezeu or altă irează. JIPESCU,
O-,155. [Şi: (f irod?) iroăză s. f. A. SCRIBAN, arhiva, a. 1921, p. 73;' iroâsă s. f. = fiinţă supranaturală, «ilioi». papahagi, m. Că eu pă tăţi oiu strigă, Tăte iroasele ' şi vântoasele şi străgoii. ib. 129/43.] ■ • #	■'
—	Variantă populară a cuvântului ires = eres. Cf. A. Scriban, Arhiva a. 1921, p. 73. '
> irecuzabil,-ă adj. Irricusable. —.Nerecu-
zabil, 1 care nu se .poate recuză şi trebue deci admis, primit. Neşte probe documentate irecuzabile, HASDEU, I. C. .31. Mărturie irecuzabilă.
—■ N. după fr. (lat. îrrecusabillş, -e).
IRE de nt, -Ă adj. v. iredentist.
IREDENTISM s. a. sing. Irredentisme. — Doctrină politică ivită mai întâiu în Italia, având de scop eliberarea de subt- dominaţiuni streine' a celor ce aparţin aceluiaşi neam şi unirea lor într’un stat naţional. [Şi: (formă incultă apropiată, prin etimologie populară, de lat. şi it. irridere « a râde de...») Iridentisin].	■
—	N. după fr. (it. Italia irredenta).
IREDENTIST, -Ă adj., subst. Irr6dentiste. — Partizan al irredentismului, luptător pentru eliberarea ţinuturilor subjugate şi întregirea neamului. Un ardelean voinic, iredentist înfocat, vlahuţă,
D.	40. D. Sturdza protestează în coloanele ziarului « Pester Loyd » contra afirmării că d-sa- ar fi iredentist. MAIORESCU, D. IV 631. Oazeţă iredentistă. [Formă incultă: iridentist, -ă adj., sb. Comitete iri-dentiste. UNIVERSUL, 1930,1 Dec. | Şi: (it. irredento) irred6nt (irident), -ă = iredentist. Risc să fiu denunţat a doua zi drept cine ştie ce agitator irident sau conspirator terorist. C. PETRESCU, R. DR. 120.]
—	N. după fr.
IREDUCTIBIL, -Ă adj. Irreductible. — Care nu poate fi redus la elemente s. la o formă mai simplă, care nu poate fi readus în starea normală, la Ioc. (Chim.) Oxidul metalic e ireductibil, pentrucă nu se poate reduce în stare de metal. (Mat.)Fracţiuni'ireductibile = care nu pot fi reduse la o formă mai simplă. (Chir.) Luxaţie ireductibilă, aceea, de pe urma căreia osul nu mai poate fi adus la Ioc. | Neînduplecat, care nu poate fi aplanat. Ei nu mai vin în calitate de prieteni, ci de adversari ireductibili. GOGA Ţ. N. VI 1538. Un conflict ireductibil intre stat şi naţiune. N. ROŞU, CURENTUL 1930, 2 Dec.
—	N. după fr.
IREGULÂR, -Ă adj. Irregulier. — Neregulat, neorânduit, care se face, s. se. produce în chip neregulat. In strigări iregulare, Vechiul cântec mai pătrunde, eminescu, p. 257. [A b s t r a c t: (fr. irrigularite) iregularitâte s. f. = neregularitate, neorânduială. COSTINESCU.]
—N. după fr. (lat. scolastică irregularis, -e idem).
iregularitate s. f. v. iregular.
Îrelu f s. a. v. inel.
IRELEVÂNT, -Ă adj. Sans'importance, indif-firent. — (Germanism, mai ales în Ardeal) Care nu prezintă mare importanţă, de care se' poate face abstracţie, peste care se poate trece, cf. indiferent. Cf. maiorescu, D. iii 358. . ;
—	N. după germ. irrelevant (it. irrelevante,
idem). .	.	1	'	•	-	■
IRELIGldS, -OÂSĂ adj. Irriligieux.. --- (Rar) Nereligios,' care n’are respect'pentru religiune. care n’ărereligiune; contrar-religiunii, necredincios. [A b s t r a c t: ireligiozitâte s. f. = lipsă de respect faţă -de religie, impietate, n e c r e.d i nţă. DICŢ.]
—	N. după fr.
IRELIGIOZITĂTE s. f. v. ireligios.
Îremă f, Îremă f s. f., v. inimă. :
IREMIîDlVIUL, -Ă adj., adv. Irrem&diable. Irr&rn&diablement.—Care nu se mâi poate remediâ, vindecă, îndreptă, drege,- fără leac, fără remediu; cf; ireparabil. A d j. De câte răni profunde,
IREPARABIL
- 891 -
IRIS
ifemediabile nu tremurau sufletele lor, pe când ei se îmbrăţişau în frenezia împăcării? VLAHUŢĂ, d: '318. Simpla înşiruire a operelor fixează în mod iremediabil calitatea ieftină a. unei cerebralităţi. GOGA; ţ. N. VI 1377. | P. ext. (impropriu) Care nu se poate şterge, nu se poate face să dispară. Păstrând un iremediabil miros de naftalină... c. PETRESCU, C. V. 11.11 A d v. Cu paşi târîtori deprinşi iremediabil să târşească. I. TEODOREANU, M. II 65. ' — N. după fr. (lat. irremediabilis, -e). .
IBBPABÂBU, -Ă adj. Irr&parable. — Care nu se (mai) poate repară, nu se (mai). poate drege, cf.. iremediabil. Ar fi o mare şi ireparabilă greşeală politică, a se recunoaşte legitimitatea verdictului de condamnare din Cluj. MAIORESCU, D.
iv	93. Ei se priviră cu ură, cu o sălbatecă poft4 de a-şi spune cuvinte grele, ireparabile, vlahuţă,
D.	270. Pierdere ireparabilă.
—	N. după fr. (< lat. irreparabilis, -e). :
iREPROŞÂBIZi, -Ă adj., adv. Irrâprochable. Ir-reprochablement. — Adj. Căruia nu i se poate reproşa, impută nimic, nu i se poate găsi nici o vină, care este fără cusur, cf. corect. || Adv. Fără cusur, cf. (în chip) corect. Solemn, supt poli-candru, Cu aerul macabru de cioclu nemăncat, Altfel ireproşabil în negru îmbrăcat. MIRE A, C. 144.
—	N. după fr. ..
ibes s. a. v. eres.
ireş adj. m., adv. -v. iriş.
IRESPIRÂBIL, -Ă adj. Irrespirable. — Care nu se poate respiră, care te îneacă, te sufocă. Atmosferă irespirabilă de submarin. C. PETRESCU,
C.	V. 29.
—	N. după fr.	'
IRESPONSABIL,, -Ă adj. Irresponsable. — Care nu este s. nu poate fi făcut responsabil, căruia nu i se poate cere socoteală de actele sale. Nebunul e iresponsabil. [Abstract: (fr. irrespon-săbilite) iresponsabilitate s. f. = starea celui iresponsabil.]
—	N. după fr.
iresponsabilitate s. f. v. iresponsabil.
IREU s. m. (Zool.) B6lier. — (Ungurism) Berbece necastrat. frăNcucandrea, m. 101. [DICŢ! dau sensul de «berbece castrat», cf. şi uricariul x 403/,].
—	Din ung. urii«berbece (întors)». cihAc, ii 509.
ireverenţios, -OĂsĂ adj., adv: Irrive-rencieux. Irreverencieusement. — Lipsit de reverenţă, de respect (mai ales faţă de cele sfinte). Adj; A strigă pe toate tohurile,.'.. a încrimină şi a batjocori pe acei, care nu trec peste marginile moderaţiunii,... a-i trată în mod ireverenţios, a-i lovi şi a-i insultă... este bănos, ghica, S. 137. Altele tropăiau, drăcoase şi ireverenţioase, ca un copil desculţ pe lespezile unei catedrale. TEODOREANU, M. II 454. || Adv. Grăi ireverenţios. C. petrescu, r. dr. 75. •
—	N. după fr.
iREVOCÂRiii,' -Ă adj. .adv; IrHvocăhle. Irri-vocablement. —- Care nu se poate revocă, anulă, întoarce, schimbă, asupra căruia nu se- (mai) poate reveni, n e s t r ă m u t a ti n e gr e ş i t. A d j. JBo-tărîre irevocabilă. || Ad v. Ţi-am spus să vii irevocabil.
—	N. după fr.
IREZISTIBIL, -A adj., Irrâsistible. — Căruia nu-i poţi rezistă, nu i te poţi împotrivi; fam. cuce: riţor' (de inimi). Impuls irezistibili MAIORfiSCU, C:.
i	61.1 A ! 'irezistibilă giaţie, cum' ştii de frumos să
porunceşti. CARAGIALE, M. 154. Ca. toţi tinerii care se cred irezistibili,:eră sigur că una îl. iubeşte. VLAHUŢĂ, D. III. ■
—	N. după fr.
irezonâbiIi, -A. adj. Irraisonnable ’. — (Fran-ţuzism) Care n’are (nici o) raţiune, lipsit de judecată, fără minte.
■	— N. după fr.
ÎRHĂ s. f: (Tăbăc). Cuir. — Ierhă, piele !(cabA, sĂl.) foarte subţire (vaida), tăbăcită, mai ales albă (stan, m. 255); (subt forma'iră) blană rasă de păr (Măgurele, jud. Teleorman, com. OLMAZU); spec. (subt forma, iră) cureluşă subţire cu care cos ciobanii cojoacele (Schela, jud. Gorj, CONV. LIT. 54, p. 366). I P. anal. (La plur.) Iruri = locurile de subt picioâre, la o piele de animal, unde nu-i păr. Cf. pamfile-lupescu, cr. 208. [Şi: iră s.* f,].
—	Din ung. irha «piele tăbăcită». Cf. ierhă.
irib^tă s. f. (Ornit.) Perdrix.'—'(Ban.) Po-târriiche. *h. XVIII-25, Gr. S. I 191.
-— Din sârb. jarebica,- idem. Cf. h iri biţ>ă.
irident, -Ă adj. (ş. d.) v. iredent (ş. d.).
IRIGĂ vb. Ia. Irriguer. — A udă o ţarină s. un câmp cultivat cu apă adusă pe canale (dintr’un râu, iaz, puţ). [Abstracte: irigâre s. f., irigât s. a. = acţiunea de a irigă; — (lat. irrigatio,-onem, fr. irrigation) irigaţie s. f., irigaţiune s. f. = irigare |,a unui teren); (Med.) spălătură cu irigatorul. Acela a cărui, proprietate este pe marginea unei ape curgătoare... poate luă apă pentru iriga-ţiunea proprietăţilor sale fără însă a o abate de toi. HAMANGIU, C. C. 144. ScMmbă epocele semănăturilor, săpă de-alungul ogoarelor canale de irigaţie. vlahuţă, d. 96. El s&pă fântâni, introduse irigaţii. iorga, L. ii 384. | Adjective: irigat,-ă, udat (prin irigaţie); — (fr. irrigable) irlgâbil,-&. = care poate fi irigat. I Instrum. (fr. irrigateur) irigat6r s. a. = (Mea.) aparat cu care se fac spălaturi pe o parte rănită s. irigaţii într’o cavitate naturală a corpului].
—	N. după fr. (lat. irrigare, idem).
irigâbiij,-ă adj.
1KIGÂTIE, S. f.	.	.	,	'
IRIGAŢIUNE s. f.	V‘	ir,&â'
’ irigatOr s. a. (Med.)
; iRlGOiU s. a. Trou plein d’eau. — (Mehedinţi) Groapă cu. apă, crov. N. rev. R. a. 1910, p. 86.
■— Poate, un derivat nou de la irigă. .
[ ÎR1MĂ s. f. (ş. d.) v. inimă (ş. d.).
IRIMÎE s. m. sing. Misârable. — «Om de jele »'. REV. CRIT. IV 144.	„ ,
—	Din numele propriu Irimiă, luat drept poreclă. Cf. a dat ca Irimia cu oişte.a îni gard.
irindeă s. f. (Cor.) Nom, d’une danse pay-sanne. — Numele unui danţ ţărănesc (H. IX 484, XI 8, 167, XIV-32, 66j MUSCEL 2‘9, - RĂDULESCU-codin) pripit (ion CR. II 105), repede, vioiu, săltăreţ (CIAUŞANU, V.). Irindeă de la Galaţi... Irindeă de la izvoară , (Şegarcea-din-de.al, jud. Teleorman), ib., II 106.
IRINDEĂ s. f. (Dulgh.) v. rindeâ.
iris s. a. sing. (Anat.) Iris. — Membrana colorată a ochiului, în mijlocul căreiâ se găseşte pupila, a r c u l-o c h i u 1 u i. Are ochii... cu fire de aur 'în-‘iris. C. PETRESCU, î. i 22'.	*
' — N. după fr. (lat. iris, -idiş «curcubeu»)." Cf.
i	r i-s ", i r i z ă.	,	■	:
S3'i
IRIS
892
IRMOS
IRIS s. m. (Bot.) Iris (Iris germanica). — (Termenul savant pentru) Stânjenei.
—	N. după fr. s. germ. Iris, idem.
iltiş adj. m., adv. Fort, bien portant, veritable.— (Ungurism) Tare (cătană, p. b. ii 138), sănătos (frâncu-candrea, m. 101); p. ext. adevărat (NOVACOVICI, C. B. II), curat (Com. IZVERNICEANU). Nu eşti tocmai ipene sau iriş. FRĂNCU-CANDREA, m. 101. Nisip ireş = chişăi, nisip care nu produce nici iarbă. H. V 147. Rachiul acesta e iriş de prună. Com. IZVERNICEANU, cf. NOVACO-vici, C. B. îi. | Leit. Le mai făcU o bucurie şi mai mare dându-'le şl un copilaş ce semenâ iriş (tare) pre (= cu) tatăl său. catana, p. B. ii 138. [Şi: ireş, adj. m., adv.].
—	Din ung. eros «tare, vârtos».
IR1TÂ vb. I. 1°—2°. (S')irriter.
1°. Trans. A aţâţă pe cinevâ, necăjindu-1 tare, a întărâtă, a zădărî, a face pe cinevâ să se aprindă, a mâniâ, (refl.) a se supără tare, a se mâniâ, a se aprinde; cf. a (s e) excită, a (se) înflăcărâ. Lasă-l,... nu te mai irită. SLAVICI, N. II 350.
2°. (Med.) Trans. A produce o excitare s. inflamaţie uşoară, a zgândări (o rană); refl. a se inflamâ, a deveni mai dureros.
[Ind. prez., pers. I: irit, neobişnuit: iritez. stamati. | Abstracte: iritare s. f., (lat. irritatio, -onem, fr. irritation) iritâţie s. f., iritatiune s. f. = acţiunea de a (se) irită s. rezultatul ei. (Ad 1°). Cu atât mai stăpânită este iritarea Domnului Sturdza. MAIORESCU, D. IV 94. Nu s’ar găsi... care să in-termedieze acolo unde intermediarea se poate face fără iritări, id. ib. IV 616. Iritarealui interioară (în faţa lnnei). caragiale, t. I 14/12. | Adjective: iritat,-ă = adus într’o stare de surexcitare nervoasă, zâdărît, aţâţat; zgândărit. (Ad 1°) «Foarte bine », murmură ea iritată, « foarte bine », bărbă-ţelule, asia nu ţi-a trece aşâ lesne, contemporanul, vi, voi. II 119; — (fr. irritant) iritant,-ă = întărâtător, aţâţător, zâdărîtor, zgândăritor, supărător. (Ad 1°) Nu viu să propun mijloace iritante de anchete. MAIORESCU, D. I 96. Împăratul ordonase ca aceste întrebări iritante... să fie rezolvite odată. IORGA, L. II 65; (ad 2#, şî s. a.) Iritante [sânt] medicamentele care fac ca o parte a corpului să fie pentru moment mai simţitoare şi mai roşie decât în starea obişnuită, fără însă ca ele să producă inflamaţiune. Iritantele se confundă adeseori cu excitantele. BIANU D. S.; — irităt6r (iritat6r), -oâre, = care irită; — (fr. irri-table) iritâbil, -ă = care se irită, se aprinde, se supără uşor. El e aşă de nervos şi de iritabil de câtva timp, şi luptă să se stăpânească, vlahuţă,
D.	294; — (cu abstractul, format după fr. irrita-biliti) irritabilitâte s. f. = stare sufletească s. fire uşor iritabilă],
—	N. după fr. (lat. irrilo, -are).
IRITĂ s. f. (Bot.) = iniţă (Cuscuta europaea). DAME.'t. 185. Orz, ovăs, irită. ECONOMIA, 19.
iriţă s. f. (Bot.) = ieriţă. dicţ.
IItITÂRIIi,-Ă adj.
IRITARI1ITÂTE S. f.
iritânt,-ă adj., ,s. a. v. iritâ.
IRITÂŢIE s. f.
IltITATI UNE s. f.
iritic,-ă f subst. v. eretic.
IRIZÂ vb. 1^ Iriser. — (Trans., rar) A vopsi în colorile curcubeului; (intrans.) a strălucita colorile curcubeului. [Abstracte: irizâre, s. f.,
irîzat s. a., (fr. irisation) irizaţidne s. f., irizaţie s. f. = colorare s. strălucire în colorile curcubeu- , lui; apariţiunea colorilor spectrului solar pe unele minerale; p. ext. colorile spectrului, luciu, reflex (metalic), apă (IV). Irizarea se observă la unele minerale, care privite mai cu seamă în lumina reflectată, arată culori analoage cu acelea ce se văd la spumele de săpun, murgoci-ludwig,
Min. 49. Rochia ei de abur cenuşiu cu irizări albăstrui. I. TEODOREANU, M. II 76. | A d j e c t iv e: irizât,-ă = care joacă în colorile curcubeului; p. ext. lucitor (ca metalele cu ape). Coloare verde cu reflexe albăstrui irizate, ghica-budeşti, mon.
IST. I 22. F o fluturare de aripi irizate şi o întrecere de culori, c. petrescu, c. v. 351; — iri-zânt, -ă = care te face să ai s. să vezi colorile curcubeului s. (p. ext.) fel de fel de colori care joacă. Din ameţeala irizantă a băuturei a ţâşnit ca un demon în mijlocul sălii. C. petrescu, î.
II	227]
—	N. după fr. (derivat din iris).
IRIZÂNT, -Ă adj. v. irizâ.
IRIZAŢIE S. f. )
IRIZAŢIUNE s. f. / V' ir‘Zâ*
Îrj s. a. v. hâj.
iRiiiu f adj., s. m. v. erliu.
irmâ s. f. v. inimă.
iRMAFitODÎT, Ă f adj., subst. = hermafrodit.
[Strutocamila este] irmafroditul păşirilor, cantemir, IST. 93.
IRMILIC s. m. şi a. 1°. Monnaie turque.
2°. Nom d’une danse paysanne.
1°. S. m. (Ieşit din uz) Monedă turcească de argint (mai rar de aur) care circulă mai ales în Moldova şi a cărei valoare variâ în diferite epoci, echivalentă cu i c o s a r u 1 (D1CŢ., alecsandri,
T. 1748, 1799), adecă 20 de lei (brăescu, M. 78),
14 piaştri (TDRG.) s. 16 lei (CREANGĂ, p. 113),
14 lei vechi (şez. iii. 17/4, creangă, gl., vasiliu, C. 70, în a. 1865 bogdan, c. M. 170), l&l/2 lei (BOGDAN, C. M. 124), 12 lei şi 10 parale (în 1852; ib. 170). Trei desagi de irmilici. alecsandri,
P. II 51. 37 de galbini, 14 irmilici, 8 carboave şi cevă mărunte, id. T. 1353. De pildă, ceri un bif-tec? îţi aduc o fărâmă ăe friptură cât un irmilic. id. ib. 74. Irmilici turceşti. I. NEGRUZZI, I 14. Fără să ne zbatem, jupăne Strul, mi-i da şeisprece lei, un irmilic de aur. CREANGĂ, p. 113. Ioan să mai dea un irmilic lui Pavel, iar el să-i că-puteze ciubotele, şi pace bună. creangă, a 107.
Zece pungi de irmilici. alecsandri, p. p. 135b/„.
Şi salba-i de irmilici. SEVASTOS, C. 152/20. Cu zahar de-un irmilic. şez. XXxi 184.
2°. (Cor.) S. a. Numele unui danţ ţărănesc, sevastos, n. 281b/35.
[Şi: iermelîc s. m. şez. i 11/*0 ]
—	Din turc. irmilik « piâce d’or de la valeur de 20 piastres» (din turc. irmi «douăzeci»), trecut şi în bulgăreşte (irmilik).
IRMIZEÂ s. f. 1
irmiziu, -îe adj. J v‘ cârmâziu*
IRMOIOGHION s. a. (Bis.) Livre contenant des m6lodies eccl&siastiques. — (Grecism bisericesc, aproape ieşit din uz) Carte care cuprinde irmoase. Anasmatariul, irmologhionul, herovicariul. GHI-BĂNESCU, ap. TDRG.
—	Din grec. elQfioioyiov, idem.
IR9I6S s. a. (Bis.) Premier verset. — întâiul tropar (strofă) a fiecărei piesne (cântări) din orice canon. Cf. priceasnă. Irmosul, mineiul (1776)
IRMULUC
— 893 —
IROS
21.	Cei ce o vor iubi, să cânte catavasii şi irmoase. CATAVASIER (1768). BV. it 177. Bujor a cântat irmosul, slavici, N. 59. Defensorul, cu ochii închişi şi bătând tactul... începix a cântă cu glas gros acest irmos. D. STĂNOIU, C. I. S9. începeă a-i cântă irmosul următoriu, •pe glas al doilea, creangă, a. 139.
—	Din paleosl. irmosu (< grec. elg/xog, idem.)
niMUiitrc s. a. | (îmbrăc.) v. imurluc.
IROÂGĂ s. f. v. viroagă-
iroâsă s. f. (Mitol. pop.) \
v. irează.
IROAZA s. f.	i
ikOi» s. m. (Aux fâtes de Noel) Personnage reprâsentant: 1°. Herode. 2°. Un Rci Mage. 3°. Un soldat. 4°. Paillasse.
1°. Căpetenia (p. ext., oricare participant al) grupului de colindători, cunoscut sub numele colectiv de irozi, care umblă, costumaţi, cu vicleimul, din casă în casă, de sărbătorile Crăciunului, şi joacă, cu dialoguri şi cântări, o mică piesă reprezentând Naşterea Domnului. în unele regiuni, grupul constă din Jrod-împărat, doi soldaţi, cei trei magi, un înger, un popă şi un cioban. Cf. PAMFILE, CRC. 155 Ş. U., ŞEZ. III 201. Nu-i voie să umblaţi cu păpuşele şi cu irozii. ALECSANDRI, ap. TDRG. Ţi se păreă că-i un irod de cei frumoşi, iar nu un cucoş de făcut cu borş. creangă, p. 70. || Irozi-de-seară = o înfăţişarea «caprei». PAMFILE, CRĂC. 160.
2°. P. restr. (în regiunile în care grupul irozilor constă numai din cei trei magi) Fiecare din cei trei crai de la răsărit, herz. - gher., m. IV 191.
2°. P. ext. Soldat (de al lui Irod). Trec pe acolo doi irozi — soldaţi — care căutau pe Maica Domnului, pamfile, crăc. 112.
3°. P. ext. Comediant, paiaţă, cabotin. Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii, eminescu, P. 244.
[Singularul irod e rar întrebuinţat; în unele regiuni se zice unul din irozi, cf. HERZ. - gher,, M.
iv	191. | Fem.: irodeâsă = patroana căluşerilor. PAMFILE, S. v. 60.]
—	Din numele împăratului Iudeii Irod (<paleosl. Irodu < gr. 'Homâr/g).
irodeâSĂ s. f. v. irod.
irodiânca s. f. art. (Mit. pop.) v. irodie.
IBOSÎE s. f. (Mit. pop.) Reine des fâes. — Personaj de sex feminin din mitologia populară, asemănător cu ielele şi identificat une-ori cu Doamna Zânelor. Iaca acolo Anania Santasia Cu soru-sa Irodia, Doamna Zânelor, mat. FOLC. 1539. Şi cănd la mijloc de cale întâlnitu-l-a Irodia, Doamna Zânelor. PAMFILE, B. 27. Şi cu Irodia cea mare m’am întâlnit Şi puterea mi-o luat. POP., ap. GCR. II 341/,. Şi pe piatră cine şede? Şede Doamna Irodie Şi Maica Sânta Mărie. marian, î. 177. Cine trece Şi petrece? — Irodia Doamne, id. SE. I 54. [Diminutiv: irodiţă s. f. = una dintre iele (pamfile, duşm. 260). S’a luat nouă irodiţele (glosat prin: vrăjitoarele, descântătoarele). TEODORESCU, P. P. 384. S'o sinecat, S'o mânecat Nouă irodiţe... Irodiţa cea mai mare... marian, D. 95; — (cu alte sufixe): (prin apropiere de ierodiac, la plur.) irodi&ce (icrodi6ce) s. f. = iele. pamfile, S. V. 23, duşm. 260. Şi m’au întâlnit Doamnele,... Ierodiccele cu săgetături, cu întălniluri. Pârvescu, H. 80/16; — irodiânca s. f. art. Numai Irodianca nu eră. marian, v. 163.].
—	Alterare a numelui soţiei lui Irod, Irodiada, după al cărei sfat Salomea a cerut capul lui Ioan Botezătorul.
ir6die f s. f. (Ornit.) v. crodiu.
IRODIECE s. f. plur. (Mit. pop.) v. irodie.
ir6dion f s. m. (Ornit.) v. erodiu.
irodiţă s. f. (Mit. pop.) v. irodie.
ir6nic, -Ă adj.	|
IRONICE SC, -EÂSCĂ f adj. j V* ,ronie*
IRONIE s. f. Ironie, — Figură retorică, prin care cinevâ spune tocmai contrariul a ceea ce vrea să se înţeleagă, urmărind să facă pe cinevâ	ridicul,	să-şi bată joc de	cinevâ;	p.
ext. bătaie	de joc (uşoară),	luare	în
râs s.	peste	picior, zeflemeâ; cf. sar^
casm,	glumă, persiflare. A	patriei	iu-
bire obiect de ironie. In veci este pe buza acelui care ştie Cu numele-i să tragă norodul amăgit. ALEXANDRESCU, M. 32. Convoiu de'nmormântare Splendid ca o ironie. EMINESCU, P. 225. Eu tot m'aş fi dus... zise medicul cu ironie. SLAVICI, N.
II	343. Ironia amară. MAIORESCU, CR. I 290. Vă găsesc ironia cam... deplasată. VLAHUŢĂ, D. 65. Şi clinchetul lamelor inteligente şi sprintene ca ironia. I. TEODOREANU, M. II 93. (F i g.) Ironia sorţii. [Adjective: (lat. ironicus,ir. ironi-que) ir6nic, -ă = căruia îi place să facă ironii, «luător în râs» (STAMATI), cf. zeflemist, batjocuri t o r. C'o ironică grimasă să te laude’n cuvinte. EMINESCU, P. 226. Ironica întrerupere a Domnului Ioan Brătianu. maiorescu, D. i 327. Un zâmbet ironic. DDRF. (Cu funcţiune adverbială) Oamenii căscau ironic gura când îl vedeau. EMINESCU, N. 42. Zău, nu şugueşti? zise el ironic. contemporanul, v, voi. II499;—ironic6sc, -eâscă t Într'un chip ironicesc. cantemir, IST. 149.
| Adverb: (rar) ironic6şte = ironic, cu ironie, în batjocură, în bătaie de-joc. DICŢ. | Verb: (fr. ironiser, germ. ironisieren) ironiză la = a luă în râs, în zeflemeâ, peste picior, făcând ironii la adresa cuivâ s. a cevâ. O duşmăneâ pe Olguţa, fiindcă-l ironiză, fiindcă-l brutalizâ. I. TEODOREANU, M. II 259. Cănd un om îşi ironizează o durere veche, crede că a devenit tare. C. PETRESCU, C. V. 153.]
—	N. după fr. (lat. ironia <grec. dQmveia, care însemnă propriu zis «întrebare», şi care îşi dato-reşte înţelesul său figurat metodei lui Socrate, care se ’făceâ că e neştiutor şi puneă întrebările astfel, ca din răspunsurile primite să se vadă ignoranţa celorlalţi).
ironiză vb. Ia v. ironie.
iROSEĂiiĂ s. f. v. irosi.
IROSI vb. IVa 1°. (Se) perdre, (se) disperser, (se) gaspiller, 2°. Couler, s'ecouler.
1°. Trans. şi refl. (Mai ales despre parale s. alte valori care ar trebui economisite) A (se) pierde, a (se) risipi s. a (se) împrăştiâ pe încetul, fără să se bage de seamă s. zadarnic, fără să fi fost nevoie, a (se) părădui, a (se) cheltui, a (se) azvârli în dreapta şi ’n stânga, şez. v 101, ix 153, xxxi
11,	creangă, gl. Dacă paiele sânt scurte, nodurile nu se fac bune şi snopii se desleagă, şi din aceasta multă pâne se scutură şi se irosăşle.
I.	IONESCU, C. 125. Biblioteca Mavrocordaţilor s’a irosit tot aşă, într’una din zilele de mare restrişte a lui Constantin-vodă; numai catalogul ni s’a păstrat, iorga, l. ii 134. Vaca ca vaca; îmi ir o seă ogrinjii din căruţă. CREANGĂ, p. 115. Averea... să nu se irosească, marian, na. 6. Trei pahare de sânge cursu-i-o, cânii păgânii de mare bucurie băutu-i-o; cât băut, băut, cât mai mult irosit. ŞEZ. I 177/ao. Două guri nu-i lesne de astupat,
IROU
- 894 -
mai ales cănd una nu câştigăv ti numai iroseşte. ŞEZ. "VI 10.
2V Refl. (Despre lichide) A curge încetul 'cu încetul, a se scurge; (despre râuri, bălţi, locuri s. materii care conţin apă) a se prelinge (dintr’un vas), a se svântâ, a secă, cf. a s e . z b i c i. -Nu se irosise încă apa de pe pământ; corabia lui Noe eră tot pe valuri. ŞEZ. II 3/32..
[Şi: ierosi vb, IVa DDRF:, tirosi vb. IVa (ad 2°). Picătura ce se firoseşte din vin. şăineanu, p. u. | î A b s t r a c t e : Jroslre (ierosire) s. f. = acţiunea de a (se) irosi, risipire, împrăştiere încetul cu încetul, părăduire. Ar descoperi multe ierosiri precum şi lipsuri simţitoare (a. 1835). URICARIUL, Vili 141/n; Înfrânarea abuzurilor şi irosirilor ce se făceau (a. 1:855), ib. IV 426/25 ; — iroseâiă (dialectal irosală, firoseâlă) s. f. (Ad 1°) Dar nu va face vre-o firoseâlă au la iaz, au la grădinile oamenilor (a. 1786). IOR&A, S. D. 313.- S’a făcut mare fiwseală, cocoane. FILIMON, C. II 73. Să mai fac şl irosală? Nu. CONTEMPORANUL, I 685. Măncarea-i cu cheltuială, Şi de este iroseală, Nu mai facem pricopseală, sevastos, ap. TDRG.
| Adjectiv: irosit (ierosit),-ă= risipit; (fig. despre om)- prăpădit, beţiv şi tâlhar (bugnariu, năs.) ( Ad 1") Te uită, frunza pică irosită. IOSIF, P. 46.]
—	Dapă forma,fi(e)rosi este cea mai veche, atunci cuvântul vine din n.-grec. qjvQaivai «se consumer, s’amoindir, • diminuer». cihac, ii 660, care dă această etimologie, citează şi ,un alb. firăsem «j’ai du dâchet». Cf. şi afierosi (2°).,-
i«6c f s. m. (ş. d.) v. erou (ş. d.)
. iRţro adj. m. Actif, vif, digage. — Harnic, vioiu, desgheţat. Măi, da iruc om îi! (Jorăşti, în Covurluiu). ION CR. V. 376.
' IR1TGĂ ş.- f. v. ierugă.
Iltl_>ll’i; vb. III.' jFiotre irruption, envahir.— (Despre, oşti .vrăjmaşe,, puhoaie, f i g. despre sentimente puternice, panică, etc.) A face irupţiune, a izbucnita năvăli, a năpădi, fig. a se revărsă, a clebordâ.. Şi cum de-asupra unei cupe şampania irvmpe'n spume, Tot astfel clocoteâ arena de verva celor dăunaţi, mirea, ii 122. Vestea o vedeă iru-, pând la bursă. C. PETRESCU, R. DR. 249. Irupeâ toată tinereţea voioasă din ea. id. c.'-V. 14. [Şi : iriipe vb. II Ia. | Se conjugă ca ru(m)pe. | Abstracte: irâmpere s. f.; (lat. irruptio, -onem, fr. irruption) irâpţie s. f., irupţitine ş. f. = (despre-popoare când năvălesc într’o ţară:; despre ape când se revarsă repede şi înneacă) izbucnire, năvălire, năpădire, revărsare, cotropire. (Fig.) Eră în acest ţinut... o victorioasă irupţie a vieţii vegetale. C;PETRESCU, C. V. 300].
—	N. din lat. irrumpo, -ere, idem,. Cf. er upţi u n e.
Xtoifttcl.- s. f. (Ornit.) = ieruncă. H/x. 377, xu 287, 301, ŞEZ. V 101.	'	:	‘
—	Pentru etimologie, cf. bulg. jarka «găină tânără» (din jaru«primăvară»). N. D r ă g a n u, Dacoromania VI '284.
nttrpŢiE, iuupthm; s. f. v. irumpe.
is cf. îi.
interj. Onomatopee imitant le bruit des feuilles- agitâes păr le vent ou celui de la faux eoupant l’herbe — Cuvânt onomatopeip care. imită sunetul, produs de mişcarea frunzelor bătute de vânt s. de iarbă când trece coasa prin ea.(Cf. păsculescu, l. p.), fâş. (De.:obiceiu repetat) Iş, iş pHn păiş, fac, (ac prin copac? ( — Vântul). pascu, C. 16. Vara: iş, iş, prin frunziş, iama: tac, tac prin copac? (= Coasa),: PĂSCULESCU, L. P. 78.	■	, .
•‘—Onomatopee.	/
; 1SÂG 's. a. v. iosag. .
ISAGOGÎE s. f. (Bis.) Initiation â la Sainte I&cri-ture. — (Cuvânt savant la teologii; din Transilv.) Introducere în sfânta scriptură. ENCICL. R.
-	—Din grec. eîaaycoyjj, idem. ■
iSAiA-DĂNŢUiiŞTE s. m. invar, Cantique que l’on chante â la fin de la cferâmonie du ma-riage. Mariage. — Cântare care se cântă la sfârşitul ceremoniei cununiei şi care se începe cu cuvintele acestea. Cântă troparul uzitat Isaia-dăn-ţueşte. MARIAN, NU. 442. # -A cântă, a jucă Isaia(-dănţueşte) — â se cunună. DICŢ. Azi cântăm Isaia-dănţueşte împreună. ALECSANDRI, ap. DDRF. Am jucat Isaia când cu răsmiriţa. id., ap. ŞĂINEANU, D. u. Cf. DDRF. I P. ext. Căsătorie. M’am■ jertfit pe altarul lui Isaia-dăn-ţueşte. id., ib. [Pronunţ, -sa-i-a],
IŞALÂ! interj. Bravo! — (Turcism învechit, intrat pe vremuri şi în poezia populară) Işalăl... am închis baragladina! ALECSANDRI, T. 352. Împăratul d’auzeă, Işală că le ziceă. TEODORESCU; P. p. 606. (Adesea urmat de «maşala»). 1300 galbeni [zestre]!... işală! maşală!... m’am făcut chiabur! ALECSANDRI, T. 433. Turcii -’n palme că băteă, Turcii din gură strigă: Işală Şi maşală. TEODORESCU, P. P. 568. [Şi.(cf. etimologia): inşaaiâ! interj. După mai multe străgăneli cu inşaală..., pe la. sfârşitul lui Octombre Carageă a putut ieşi din Constantinopol. GHICA, S. 28],
—	Din turc. inş ailah! «si Dieu veut, Die.u aidant».
ISĂiii vb. IVa. Cuvânt întrebuinţat într’un descântec din Huşi, cu Sens neprecizabil (editorul îl glosează prin: «a apăreâ, a ieşi, a ţâşni, a proveni».) Şi pe veşnicie m’a pecetluit, Slavă scumpă mi-a isălit. PĂSCULESCU, L. p. 140.
■■ ■ ISCA vb. I. I. Naître, survenir. II. Faire naître, provoquer.
I.	Refl. (Astăzi, mai ales, despre ceartă, ură, războiu; mai de mult, şi prin unele regiuni şi azi, despre boale, ger, ' ninsoare, tâlhari, lupi, etc.) A se naşte, a luâ fiinţă, a se ivi, a proveni,, a se produce, a se manifestă dintf’odată, pe negândite, pe neaşteptate, a ieşi. Multe dialecte a limbei acesteia preste toată Italia se escară. p. MAIO.R, IST. 235. Aceste abuzuri s'au iscat de mai multe pricini (a. 1817).. URICARIUL, IV 304/15. Nemţii văzând... ura ce s'a iscat [între Arnăuţi]... BELDIMAN, TR. 37. Boalele ce obişnuit se iscă din topirea:[cânepii]... I. IONESCU, C. 153. [Tăciunele] se iscă nu numai la, grâu, dar şl la alte grâneţe. id. ib. 175. Peste noapte se iscă un ger şi o ninsoare. N. BOGDAN, ap. DDRF.Dacă se iscă în ţară lăcuste... CREANGĂ, GL. Cănd se iscă sfadă între dânşii, la acest îm-părat mergeau... la judecată. ISPIRESCU, L. 183. Plânsul s'a iscat [din deochiat], marian, na. 371. Să plece iarăşi la un războiu, carele se iscase într'o parte din împărăţia lui. SBIERA, P. 108/28. în gât iscatu-s’au. TEODORESCU, P. P. 385 b. Aşa s’o iscat mâţa'n lume. ŞEZ. II. 4/13. [Răul copiilor]\ se iscă din spăriet. ib. 255/8, Mi s’o iscat un buboiu la ochiu (jud. Sibiiu). Com. v. lAzar.;iŞ’o iscat (= ivit) un lup în pădure. PAMFILE, J. I. 124.
II.	Trans. (Numai la cărturari) A face să, se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a scormoni, a da prilej, a provocă; p, ext. a născoci, a scorni, a inventâ. Se întâmplă cât în limba sa oamenii cei ce nu ştiu limbi să escheaze izvoruri streine. P. maior, ist. 135. Escă în cartea mai sus pomenită cum că... Slovenii... i-au făcut robi. id. ib. 139. Ace[ă] muzică... iscă în minte-rn‘% o mulţime de idei trişte, dacia lit. 270. Aceasta.,, au şl iscat trebuinţa de a se hotărî moşiile. I. IONESCU,
ISCĂLI
-;&95 -
ISCOADĂ
C. 254 A iscat un mic scandal. VLAHUŢĂ, N. 17. Viata lui întreagă l-a tot împins să facă numai tău şi să işte duşmănie. CONTEMPORANUL, III 700.
[Prez. ind. isc, işti, iscă,' conj. să isc, să işti, să işte şi (numai la P. MAIOR), să esche(a)ză. | Şi: escâ vb. I. POLIZU, etc., iescâ vb. I. S'a iescat. şapte tâlhari. Vărcol, v. ; înescâ f vb. 1. Dela dânsul s'a înescătu boala aceaia. DOSOFTEIU, V. S. 247. | Abstract:' iscâre s. f., iscat s. a. = naştere, ivire (pe neaşteptate). Ardeiul roş, mic şi iute, se pare, în popor, a fi pricina cea mai mare a- iscării celui pierit. GRIGORIU-RIGO, M. I. 38. | Part. — adj. iscât, -& = care s’a ivit, a luat' naştere; născocit, inventat. (Ad I) Pentru dara-verile iscate întâmplător între doi sau mai mulţi negustori... bogdan, C. M. 43. Bunicul mieu,... văzând cearta iscată între tata şi mama din pricina mea, a zis... creangă, A. 18; .(adII) Această fabulă de Sulţer escată... P. MAIOR, IST. 189].
—	Din bulg. iskamu, care, pe lângă înţelesul de «cer» (ca în celelalte limbi slave), are şi sensul de «doresc, vreau», mai ales în construcţia iska mi se «mi'se face de cevâ, se naşte, se
i	veşte în mine dorinţa să...» Cf. CADE. Nuanţa de sens «pe neaşteptate, pe negândite* pe care o are verbul românesc se leagă tocmai de această construcţie la origine unipersonală. Cf. i s căli.
ISCĂLI vb. IVa. Signer, souscrire. —Trans. (cu complementul: numele s. actul pe care se scrie) şi refl. A-şi scrie numele la sfârşitul unei scrisori s. în josul unui act, ■ document, tratat, etc., spre a se recunoaşte ca autor'al Iui, spre a-şi luâ asupră-şi conţinutul lui s. spre a-şi luâ un angajament, a senini, a-şi pune semnătura, a subscrie, cf. parafă. Şi mai pre mar(e) credinţă) iscălit-au toţi şi ş-au pus peceţile să să ştie (1632). GCR. 76/3. De mărturie ş’ău pus toţ[i] peceţile şi au iscălit cu mănuli lor (1651). ib. 1 152/10. A fost iscălit... tractatul cu sânge din sfântul potir. E. VĂCĂRESCUL, IST. 256/26. ll făcură... să iscălească... poliţe. C. pe-tRESCUv î. II 238. Iară el Isaiia Teodorescu se iscâ,leâ. creangă, a. 135. Atunci s’a scris adiata, s’a iscălit de împărat. ISPIRESCU, L. 331. S’o iscălit lăb'os — nu ştie să scrie şi, dacă ştie, scrie ca talpa gâştei. zanne, p. v. 358. | P. e x t: A în-cheiâ. S’a iscălit pacea [propriu zis: actul prin care se încheiă pacea], beldiman, p. ii 30. [Abstracte: iscălire, iscăle&iă s.f. (costinescu), iscălit s. a. = acţiunea de a iscăli; —iscălitură s. f. = semnătură, felul cum iscăleşte cinevâ; p; ext. aprobare dată prin semnare; numele iscălit. Cinevâ îşi pun e, îşi -dă iscălitura, plăsmueşte (p 1 a s t o g r a f i a ză, contraface) iscălitura altuia. (Slav.) Podpisanie = iscălitura. marDărie, L. 2427. Pentru credinţă pusu-mi-am degetul şi iscălitura (sec. XVII). GCR. I 136/z. Şi • apoi pre urmă va prinde tagă de iscălitură, cum au iscălii rău, aceluia să i se ia popia (1652). ib. i 160/i4. De la toţi mărturie cu iscăliturile şi cu peceţile lor (1657). ib. i 174/j7. Carte nu ştiă, ce numai iscălitura învăţase de b făceă. LET. ii 254/16. Domnul pre boieri să nu fie volnic a-i pierde,... fără de iscălitura Mitropolitului, ib. ii 337/31* Am văzut că-m[i] scrii şi mă iscălesc creştineştei(o), căci n’ai putut pricepe iscălitura (a. 1791). IORGA, S. D. viii 21. Dă-mi banii câţi ai şi na-ţi iscălitura mea. C. NEGRUZZI, III 119. Nu şi-a dat pănă acum iscălitura. DDRF. Iscălitură falsă. # Voinţa Domnului iscălitură este = cuvântul Domnului trebue să fie sfânt, zanne, ’p.
IV	378. | Adjective: iscălit (cu negativul: neiscălit), -ă *= semnat, subscris. Zapisul... va fi după toată rânduiala iscălit, pravila (1814) 42: Poliţele iscălite de femei.,, au,., putere numai de
o	simplă făgăduială de plată. COD. COM. (1840),
ap. TDRG. O sinodicedscă carte iscălită de tot soborul: C. negruzzi, 1:241. Scrisoare neiscălită = anonimă. (Substantivat) Iscălitul versueşte. Konaki, p. 79; — iscălit6r, roâre = care .iscă.-leşte; f cel ce iscăleâ pentru alţii, notar, cf. pisar. (Substantivat) Scriitorul sub masă şiiscălito-rul pe masă: cel. ce porunceşte, acela e mai mare, iar nu acela ce urmează, poruncii, zanne, p. v. 587. Svinţii mucenici şi.'iscălitârii (lemma: notarii) DOSOFTEIU, V. S. 85f>; -Fiind notarie şi iscă-litdriu... svântului patriarh, ib. .109b]; •	,. ■	,
—	Formaţie românească, .din bulg. (ja sămu) iskalu «am vrut», ( = cu învoirea mea) care pare a fi fost formula prin care.cinevâ îşi arătâ învoirea s. îşi dădeâ. aprobarea (corespunzând, lui-«bun'şi aprobat» de azi) pentru cele cuprinse în actul pe care-1 semnă. Cf. TDRG. Cf. isc â.
ISCHIUZÂRs. m.. v. işchiuzar.
IŞCHICZÂR s. m., adj. m. Adroit,' ruse: — (Turcism în România-veche, ieşit din ‘ uz)1 Di-baciu, iscusit, şiret, pişicher (alecsandri, t. 1750), berbant (id. ib. 1759). Un vătaf de curte işchiuzar poate, în scurtă vreme', să ajungă bâgat ca Iov din biblie. filimoN, c. II 342. Cel ce nu are nimică Cere-o leafă cât de mică;,Având plan ăe işchiuzar S’ajungă pension'ar. ALECSANDRI, T. 106. Sântem numai nişte ischiuzari cu mai mult sau mai puţin spirit, id. ib. 1662. [Şi:, ischiuzâr s. m., iuşchiuzâr s. m". DICŢ. | Derivate: (<■ turc. isguzarlyk) ischiuzarlâc (ŞIO.), iuşcliiu-zarlâc, iuşchiuzarlâc s. a. = dibăcie, iscusinţă, şiretenie, şiretlic. Crez ică, cu ajutorul lui Dunine-zeu şi iuşchiuzarlâpuV smeritului tău rob, curtea Blagoroăniciei tale în scurtă vreme se va. împleă de toate cele trebuincioase. FILIMON, c. I 602. Dar bine, cum le afli toate acestea ? —■ Asta este iu-schiuzarlâcul mieu. id.1 ib. II 607 ;—(numai în DICŢ., suspect) ischiuzarie s. f., cu acelaşi înţeles ; — (numai la alecsandri, probabil greşeală ’ de tipar, în loc de ischiuzarlâc) ischiuzarlie ş. f. Omul cu merite şi cu ischiuzarlii la treabă are ipolipsis. >T. 1231.].	■' !
—;Din. turc, işgiizar, idem. ($■ ,;,ţurc.: i? ^lucru»'. şi pers ’,guzar «care duce la jCapăt»)'. ŞIO.
■	iscHiuzĂRiEts. f. ■ j.	,
, iSCHiXJZARiiÂC s. a. ., j -,v. iscliiuzar. , ‘"ISCHIUZARIiIE S. f. J‘
ISCOADĂ ’ s. f. I. 1°. Oltudej recherche. <2q., Af* fiXt. 3°. Invention. il. 1°. JSclaireur, exploraleur, espion. 2°. Enfant vif.	v.	v-
-	I. Abstract'. 1?. t Cercetare, examinare; iscodire (I.' 1°.) Iar pentru naşterea Domnului Hristos,... în ce'chip s'au născut fiul lui Dumnezeu din tată-făr’ de mumă.-şi cum s'auîntrupat din mumă făr’ ăe tată, ,nu-■ trebueşte iscoadă, de vreame ce este taina focurte mare. ANTIM, P. 98.
2°. Pândă, vânătoare, gorovei, cr. Când - te duci la iscoadă (pândă), să-ţi iei o basmâ,roşie. id. ib. 1727. Ca paserea ce ’n cuibu-i golaşii pui păzeşte Şi când se depărtează,• ii eşte. mult mai teamă'De-a şerpilor iscoadă, deşi fiind de-faţăi Nu le-ar puteâ aduce vre-un : ajutor,> sărmanii. OLLĂNESCU, Oi 342.'	. },
3P. Născocire, invenţie, gând, plan, iscodire (I 5°;). Spuneţi care sânt cele'mai nouă^a lor iscoade. i. negruzzi, vi 504. Asemene iscoadă nu-mi fulgeră prin minte.. s.BODNĂRESCU, ap. TDRG. Are să spue la lume o mar& iscoadă- Ni BOGDAN; ap. DDRF. . - , , ■ .	'
■ II. C o ii cir e t. le. Cel' ce’ cercetează; i s c-o-deşte fl 1?' şi 3°) spre s a .descoperi, a cunoaşte cevâ,- Cer6etător,v(NOVACOviClU, C.‘B. 12), cercetaş (ODOBESCU, III 571); spec. spion (LR.), cf.
I ŞCOALĂ
- 896 -
ISCODI
v. iscodi.
emisar. (Slav.) Sh6dniku = iscoadă, mardarie, L 3483. Iskode. ANON. CAR. Să spăriară gândind că sântem iscdade. dosofteiu, V. S. 78. Şi zice lor: iscoâde sănleţi* a cercă urmele ţărâi aţi venit. BIBLIA (1688) 32/41. Iar asupra Arapilor să tri-miţă întuiu iscoadi (= iscoade) acold, ca să vază. herodot, 153. Acel ofiţer au venit in chip de iscoadă ca să vază ce de oaste este. let. ii 159/87. Turcii prinzând veste den iscoadele ce aveă in tabăra lui Chemin lanoş. MAG. IST. 344/19. Şi trimise Darie iscoade la Alexandru, alexandria, 57. Şi nu acum ziua, pe lumină, căci s’ar puteă ca ei să aibă iscoade, care să vă vadă şi să le dea de ştire. SANDU-ALDEA, a. M. 33. Fiindcă albina se pitulează atât de încetişor într'o floare şi apoi zboară bâzâind numai după ce o supsese bine, de aceea ea caracterizează adeseori în legendele poporane pe iscoada. MARIAN, INS. 177. Că duşmanii ne-o ’ngrădit Nici cu pari, nici cu nuiele, Numai cu iscoade grele, sevastos, C. 114/1s. Mă suiiu în pod Să caut iţe Cotroiţe, Nu găsiiu iţe Cotroiţe, Ci găsiiu o măgăriţă, La coadă Cu iscoadă, La pântece Cu descântece. [= Cântarul]. GOROVEI, c. 59. Cf. 311.
2°.. P. anal. Copil vioiu care n’are stare. Cf.
H.	xvii 175.
—	Derivat postverbal din iscodi (cf. paleosl. suchoda «speculator»).
işcoÂiiĂ s. f. v. şcoală.
ISCODA. vb. Ia.
ISCODÂCIU s. m.
ISCODEALĂ S. f.
ISCODENIE s. f.
I8CODITCBĂ S. f.
iscOdnic t s. m.
ISCODI vb. IVa I. 1°; Mtudier, scruter, exa-miner; reconnaître. 2°. Inlerroger. 3°. Espionner. 4°. D&couvrir. 0°. Inventer. II. Se trouver.
I.	Trans. 1°. A căută cu de-amăruntul (cf. creangă, gl.) să afli, să descoperi, să cunoşti cevâ, a cercetă (cu de-amănuntul), t a cercă (I 2°), a studiâ (bine), a examina (cu atenţie) cevâ. Is-hodSsk — inquiro, interrogo. ANON. CAR. Mainte de ce avi înceape a iscodi psaltirea,... o să arătăm întâiu ceaste patru, lucruri, psaltirea de bălgrad, ap. GCR. I 152/2. Iscodeşti inemile. DOSOFTEIU, MOL. Ne puse pre noi în pază, ca cum am iscodi pământul. Şi zisem lui: de pace sân-tem, nu sântem iscoadă, biblia (1688), 32. Po-runcindu-i să scrie o carte la hanul prea cu meşteşug şi să iscodească gândurile lui. LET. iii 86/2. Împăratul... iscodind lucrul, află locul. MINEIUL (1776), 1601 /j. [Zina] iscodeă fericirea omenească. beldiman, n. P. 40. Doritor de a iscodi toate, au întrebai cu ce chip calcă poama, drăghici, R. 28. Învăţaţii s'au înălţat şi mai sus iscodind tainele firii. I. IONESCU, C. 82. Oricum s’ar iscodi lucrul, averile din România nu pot fi... decât ale mănăstirilor pământene. ODOBESCU, JI 30. Rămăsesem tăcut pe o buturugă, privind cetele de plutaşi, care se depărtau, iscodind pădurea. DUNĂ-REANU, CH. 133. I (Jur.) A iscodi un zapis f = a-1 cercetă spre a vedeâ dacă s’au împlinit condiţiile stipulate. Cf. HASDEU, cuv. D. BĂTR. I 133. Di s’ar faci v’o smintală, nedând banii la zi, să-i dea la zi, or’cine va fi din seminţia mea, să aibă a iscodi pi zapisul. ZAPIS (1603), ib. I 132.
| (Absolut) Au trimis doi tineri să iscodească. biblia (1688) 153/j. Opaforcoş, iscodind în Ardeal, s'au întâlnit cu Sclavi. P. MAIOR, IST. 139. Tot gândeaşteşi iscodeaşle şi-şi bale capul, ţichindeal, f. 6. Domnul stă şi iscodeşte. TEODORESCU, p. p. 479.
2°. A întrebă, a se informă, a luâ pe cinevâ la întrebări, a-1 descoase (Straja, Bucov., com. ar. tomiac), a cercetă (I 4°). Mai iscodeşte ea pe ici pe coleă să vadă n’a puteâ află cevâ despre copil, dar copilul parcă intrase în pământ, creangă, .p. 174. Hotărî... cu mintea lui ca să iscodească şi pe mari şl pe mici. ISPIRESCU, L. 375.
3°. Trans. şi a b s o 1. A spionă. Iscodeă la Munteni, de văzuse toate lucrurile Brâncovanului. let. II 334/24. Şi oaslea-i tiptil să iscodească. neniţescu, ap. DDRF. Trebue să fie un trimis de undevâ, numai pentru a iscodi casele oamenilor. creangă, p. 233.
4°. P. ext. A aflâ, a oblici (cf, şez. ii 42b/13), a descoperi (NOVACOVICIU, C. B. 12).
5°. A scorni, a plăsmui, a născoci (creangă, gl., Straja, Bucov,, com. ar. tomiac), a inventâ (alecsandri, t. 1782, Banat, com. v. BRANISCE), a urzi, a răspândi un neadevăr (com. id ). Dragomanii... iscodeau... intrigi (1819). uricariul, I 127/3. Omul iscodeşte mii de născociri. GORJAN, H. II 37. Câtă iscusinţă are mintea omenească spre a iscodi lucruri nouă! DRĂGHICI, R.
120.	In locu’ [muze]lor cântări să iscodim. DO-Nici, F. 16. Ei... iscodiră meşteşugul zugrăvirii. konaki, p. 301. Să iscodim vr'un tertip, alecsandri, T. 1403. Acei înrăutăţiţi au iscodit deosebite pâri mincinoase. C. NEGRUZZI, I 232. Puteam numiri defăimătoare In gândul meu să-ţi iscodesc, eminescu, p. 149. Nu este om pe lume,... care să-şi iscodească mai multe teorii despre viaţă.
1.	negruzzi, v 18. Căte alte bazaconii şi năzbâtii de care iscodeşte şi vrăjeşte dracul. CREANGĂ, p. 144. Asta au iscodit-o de nevoia ca să nu-i priceapă administraţia Domeniului Coroanei, şez.
IV	118/5. A iscodi neadevăruri — a scorni minciuni. Cf. DDRF.
II.	Refl. (Numai la ispirescu, confundat, probabil, cu) A se iscâ. Acolo la pădurea neagră se iscodise o scorpie. L. 137.
[Şi: iscodâ vb. Ia (atestat numai odată la conj. prez. per. 111) Trimise pe un ostaş să iscodeze ce se întâmplă în castel, şez. iv 207/26 ; — ( + scoate) iscoti fvb. IVa. Cu deadinsul iscotind, să poată cunoaşte, cantemir, IST. 27. | Abstracte: iscodire s. f., iscodit s. a. = acţiunea de a iscodi; scornire, scornitură, născocire, invenţie. (Ad I 1°.) Nu se cade să crezi pre nimenea, fără de iscodire. pravila de târgovişte, ap. GCR. 1 i59/30; (ad 1 5°) Pre toţi îi întrece întru înţălepciune şi iscodiri, odisia (1750—1780), ap. GCR. II 83/10. Iscodirile cele infernale ale tiranilor (a. 1785). uricariul, X 19/22. Fiindu-i cunoscută tăria- şi vicleanele iscodiri ale Dachilor. p. MAIOR, IST. 5. Drumul de fier îi iscodirea dracului, alecsandri, T. 982; — iscode&lă s. f. = iscodire; născocire, invenţie (alecsandri, t. 1764); spionaj) costinescu). Altă iscodeală! Le-a abălutără să se îmbrace ţărăneşte, alexandri, I. 656; — iscoditură s. f. = lucru iscodit; invenţie, născocitură. (Ad I 5Q) Aceasta-i o iscoditură, şi cine a îndrăznit s’o spue, este un netrebnic. S. bodnărescu, ap. TDRG. Cele ce vi le spun nu sânt numai nişte iscodiluri şi apucături din partea mea. MARIAN, T. 176; — (rar) iscod6nie s. f. = invenţie. Leacurile pământului şi minunile iscodeniilor toate, caragiale, s. 114/8. | A d j e c t i v e : iscodit (cu negativul neiscodit), -ă = cercetat cu de-amănuntul; inventat, născocit. (Ad I 5°). Maşinele cele mai din nou iscodite. 1. ionescu, D. 187. Ideea acestui drum perfid trebue să fi fost iscodită de Jidani. I. negruzzi, i
121.	Şi legătura este făcută cu măestrie: chip iscodit la nevoie de către Bujor în dragul lleanei. SLAVICI, N„ 55;—iscodit6r (cu negativul neiscoditor), -oâre (adesea substantivat) = f (cel) care caută să obţină cevâ, care umblă după cevâ; care caută să pătrundă cu mintea, să observe cu de-amă-
IŞCOLĂ
- 897 -
ISCUSINŢĂ
nuntul, cercetător; care caută să descoasă pe cinevâ; care spionează; care inventează, născocitor. (Adi 1°) Striiru iseoditoriu (pohtitoriu lucrurilor streine N. testament 1648, sacotitoriu de ceale striine biblia 1688). COD. VOR. 161/4. Sânt ?i prieteni care sânt cei mai dintâi iscoditori faptelor noastre, nu doară ca să ne îndrepteze, ci ca mai curând la obşte să le vădească. C. GOLESCU, ap. TDRG. Nu iribue să fie omul prea iscoditor la toate. GORJAN, H. I 129. Ochii mici, şireţi şi iscoditori, vlahuţă, D. 116; (ad I 2°) Babele, cătu-s ele de-a dracului, de prefăcute şi iscoditoare, tot nu l-au putut face să se însoare, creangă, P. 142; (ad I 5°) Ungurii sânt oameni iscoditori şi necredincioşi. LET. I. A. 39/16. învrăjbitoriu de noroade, de răle iseoditoriu, Un Toader Vlado-mirescul. beldiman, tr. 63. Unul iscoditor trist, de termeni încornoraţi, Lipsiţi de duh creator numeşte pe toţi ceilalţi, alexandrescu, m. 240. A mână toate acestea cu dibăcie,... nu e treabă uşoară, şi numai meşteşugurile şi vicleniile minţii sale iscoditoare sânt în stare... I. negruzzi, i 171. Robule, deaca făcuş\î\ pe priiatenii miei iscodilâri, du-te cle-m[i] adu om neiscoditoriu (a. 1705). GCR.
I	352/5. | Alte derivate: (< slav. ischodi-niku) iscâdnic t s. m. = iscoadă. Lud iscod-nicii şi pre altă cale-i scoase (:priimind iscoadele n. testament 1648; biblia 1688). cod. vor. 122/a; — iscodâciu s. m.= iscoditor (pamfile, a.), inventiv. (Ad I 5°) Gurile rele spuneau că acest venetic fusese pe vremuri plăcintar... Alţii — mai isco daci — ţineau morţiş că Livaridi găsise într'un beciu o căldare plină cu lire turceşti. SANDU-ALDEA, săm. IV 866.]
—	Din paleosl. ischoditi «a cutreieră, a investigâ, a scrutâ» (propriu «a ieşi»),
IŞCOLĂ s. f. v. şcoală.
iscosi vb. IVa ş. d. v. iscusi.
ISCOTÎ vb. IVa v. codi.
iSCltĂŞÎ f vb. IVa. Inventer. — (Numai la P. maior; cuvânt suspect) A născoci, a inventă. Slovele aceale cu care se întrebuinţează astăzi Ruşii... fură iscrăşite de Chirill. IST. 250.
ISCUSĂT, -Ă adj. Exempt d'impdts. — Care nu plăteşte impozite, scutit de dări. In valea Galbenei Şi p’a Gălbenuşei Sânt trei sate iscusate In vistirie nebăgate. PĂSCULESCU, L. p. 207.
—	Din m.-gr. eţxovodrog (= m.-lat. excusat us) idem V. B o g r e a în Omagiul N. Iorga, p. 53 urm.
ISCUSEALĂ S. f. V. ISCUSi.
ISCUSEWIE s. î. 1°. Comprbhension. 2°. Oivi-lisation. — (învechit).
1°. înţelegere, pătrundere, comprehensiune. Să silească şi să se chinuiască spre iscusenia şi pro-copseala învăţăturei (a. 1766). URICARIUL, XIV 190/1.
2°. t Civilizaţie, înaintare culturală, podoabă artistică. Iaste ţara Italia plină... de cetăţi şi ţări iscusite..., pentru mare iscusenie şi frumuseţuri a pământului aceluia i-au zis Raiul pământului. LET. I 8/19. Xerxis..., înţelegând iscoseniia locului, pofti să meargă să vază pe la Machidonia. HERODOT, 397.
[Şi: iscosfenie s. f.]
—	Derivat din iscusi, cu suf. abstr. -enie. Cf.
i	s c u ş e n i e.
ISCUŞENIE t S. f. 1°. Tentation. 2°. Enqutte.
1°. Ispită, tentaţie. Pentru iscuşenii, adecă ispite. CAT. MAN. II 334, 35. Nu ne duce în iscu-şenie. DOSOFTEIU, MOL. Dodeiăla iscuşâniilor drăceşti. id. v. S. 216, cf. 292, 442, 1083, etc. Pen-
tr'acela lucru i s’au lâmplat aceâ năpaste asupra lui, săracul, de-[a]w avut aceă iscuşenie cu acel om, de l-au ucis în ţara voastră (a. 1635—1645). IORGA, D. B. 56.
2°. Cercetare, iscodire. Când nu va şti bărbatul că-i face muiarea preacurvie dirept aceaia nu face nice o iscuşenie asupra ei, atunce nu să chiamă că o iartă pentru preacurvie ce face. PRAV. 542.
—	Din paleosl. iskuSenije «experienţă, tentaţie». Cf. iscusenie.
ISCUSI vb. IVa I. 1°. Tenter. 2°. Instruire. II. 1°. Apprendre, devenir habile. 2°. Devenir c&Ubre. 3°. Devenir ruse. 4°. Faire le mălin, faire parade de 5°. S’affiner. — (Cuvânt învechit şi necunoscut în cele mai multe părţi).
I.	f T r a n s. 1°. A pune la încercare, a ispiti. Cf. DOSOFTEIU, MOL.
2°. A învăţâ pe cinevâ, a-1 deşteptă cu învăţătura, cu ştiinţele. I. GOLESCU, C., cf. LB. Cf. iscusit (I 1"). (Refl. = pasiv) Prostia din natură nu se poate iscusi. PANN, H. 60.
II.	(învechit). Refl. 1°. A căpătâ experienţă, a-şi câştigă (prin experienţă şi prin învăţătură) îndemânare, dibăcie; a se deşteptă, ase deschide la minte, a-şi ascuţi mintea; a se face îndemânatic, abil, dibaciu, priceput, isteţ, învăţat. Cf. LB. Cf. iscusit (I 2°). (Construit, în limba veche, cu prep. în). Să înveaţe... a să iscusi în tocmealele ceale de războiu. VARLAAM, C. II 16/2. Fecioria este şcoala cea minunată... în care se deşlt[a]pt[ă] şi se iscusesc tinerii, piscupescu, o. 103.
2°. (Numai în LB.) A se face vestit.
3°. A deveni şiret. Cf. pontbriant. Cf. iscusit (I 3°).
4°. A se arătâ că ştie multe, că e priceput, a face pe deşteptul, pe învăţatul, cf. iscusit (I 4°).
I.	GOLESCU, C. Nu te mai iscosi atâta! (Braşov).
5°. A deveni mai fin, a se rafinâ, a se perfec-ţionâ. Cf. iscusit (II 3°). Simţirile sufletului... iscusindu-se şi prin bunătate şi prin răotate... (a. 1775), ap. GCR. II 108/18.
[Şi: iscosi vb. IVa (Braşov). | Adjective: iscusit, -ă v. c.; — iscusit6r (iscuşit6riu |), -oâre (uneori substanti va t) = (cel) care (se) iscuseşte; spec. t ispititor, diavol. Vicleanul iscuşitâriu. DOSOFTEIU, V. S. 209. Asuprindu-l iscusîtâriul de cădeare, strică cucona. id. ib. 432. |Abstracte: iscusire s. f. = experienţă, învăţătură, ştiinţă (cf. LB.), îndemânare, dibăcie, pricepere, isteţime, inteligenţă. Giudeţul să îndeamnă să mai mieşu-readze certarea celui vinovat pentru (= având în vedere) iscusirea şi destoinicia lui. prav. 1101. Şi afară de iscusire[a] minţii eră şl... viclean. BER-TOLD (a. 1779), ap. GCR. II 118/17. Mulţămit... de a sa iscusire. KONAKI, P. 287; — iscusitdră ţ s. f. = podoabă, model. Toate sadeâ, fără de nici un fealiu de şiret sau împletitură sau alte iscusituri şi scumpe izvodituri. (Mold. a. 1777). FURNICĂ,
I.	C. 56;—iscusie | s. 1. = talent. Cărţile scrise de dânsul sânt pline de toată iscusiia şi 'nţelep-ciunea. DOSOFTEIU, V. S. 70; — iscusime t s. f. = inteligenţă, pricepere. Comisia epitropicească va rândui (episcop) pe cine va socoti mai destoinic, privind către iscusimea, starea, averea şi locuinţa lui. cod. cal., ap. TDRG.; — iscuseâiă s. f. = abilitate, ingeniozitate. DDRF.; — iscusenie v. c., iscusinţă v. c.].
—	Din paleosl. iskusiti «tentare, probare» (cu prez. isku§~).
ISCUSIE + s. f.	1	.	-
iSCUSÎME t S. f. J V- lSCUSi-
ISCUSINŢĂ s. f. 1°. HabileU, adresse, ingenio-sitâ. 2°. Talent, art.
1°. îndemânare, dibăcie, abilitate, dexteritate,
Dicţionarill limbii române, 22. X. 1933.
II 57
ISCUSIT
- 898 -
ISCUSIT
ingeniozitate, pricepere, agerime (de minte), perspicacitate, isteţime, inteligenţă; p. e x t, şiretlic, viclenie (DICŢ.). Câtă iscusinţă are mintea omenească spre a iscodi lucruri nouă! DRĂGHICI, R.
120.	A minţei iscusinţă. I. văcărescu, P. 47/18. Toată roada pământului atârnă şi de la râvna şi iscusinţa sămănătorului, I. IONESCU, C. 20. Istoricii deosebitelor neamuri laudă talentele, iscusinţa, vitejia acestor căpitani. BĂLCESCU, M. V. 611. Atâta pricepere şi iscusinţă arătă (Bucovina). n. rev. R. I 64. Tu cu iscusinţa ta ştiu că ai s’o duci bine! ISPIRESCU, L. 41. I-au mulţămit cu o pătrare de galbini pentru iscusinţa lui. SBIERA, p. 97/23. Iscusinţa bună, cea mai mare bogăţie. I. GOLESCU, ap. ZANNE, p. VIII 50. Iscusinţa fără socotinţă, zădarnică ştiinţă, id. ib. VIII 50.
2°. Talent, dar (de a puteâ face cevâ), meşteşug, artă. Acela să va învăţă la multe fealuri de învăţături ale iscusinţa (a. 1785), ap. GCR. II 144/19. Covârşeau toată iscusinţa meşteşugului. gorjan, H. iv 37. Iscusinţa ţinerei de minte. id. ib. IV 228.
[Şi: iscosinţă s. f., iscuşinţă s. f., inscusinţă s.f. Dela cum ştie femeia a adună aluatul i se cunoaşte inscusinţa şi gospodăria, sevastos, N. 337/17. | Negativ: neiscusinţă s. f. = lipsă de iscusinţă, neîndemânare, nepricepere].
—	Derivat din iscusi cu suf. abstr. -inţă. Cf. iscusenie, iscusim e, iscusi e.
ISCUSIT, -Ă adj. I. 1°. Expert, savant, habile. 2°. Intelligent, adroit, habile, fin. 3°. Rusi. 4°. Pedant, poseur. II. 1°. Beau, ouvrag6, fin, fait de main de maître. 2°. Beau, 3°. DUicieux, dilicat. 4°. Favorable â. — (Vechiu şi popular; astăzi din ce în ce mai rar întrebuinţat).
I.	(Mai ales despre persoane; uneori substantivat).
1°. (Construit absol. s. cu prep. în(trujf, spre) Care are (multă) experienţă, expert (cf. LB. polizu, etc.), care ştie multe, care se pricepe la multe, învăţat (i. golescu, c. L.), cult. Cf. iscusi (I 2°, iil°). Slav. Iscusno=iscits{<, cu ştiinţe. mardarie, l. 1346. (Slav.) Iscusnyi = cel iscusit, cel ştiut. id. ib. 1348. Vestiţi şi foarte iscusiţi întru toată dumnezeiasca scriptură, pravila DE târgovişte, ap. GCR. I 157/10. Caută ce scrie de portul Românilar iscusit istoric Lavrentie Topeltin din Mediiaş. N. COSTIN, ib. II 323. Un filozof din cei vechi, iscusit întru ştiinţa dreptăţilor. CAT. MAN. II 444, 161. Cu care toate neamurile... ceale iscusite şi învăţate se folosesc, am judecat. ACATIST (a. 1801). GCR. II 183/30. S’aducă vr’un iscusit, Ca să poată ’nvăţă carte. PANN, P. v. II 6. înză-dar s'au silit cei mai iscusiţi doctori ai Petersbur-gului. c. negruzzi, I 41. Doamne, peste ce profesor înţelept şi iscusit a dat! CREANGĂ, A. 18.
2°. (Construit absol. s. cu prep. la, în) Di-baciu, îndemănatec, priceput, capabil, deştept, ager, lesne pătrunzător (păsculescu, L. p.), talentat, isteţ, inteligent, vioiu, înţelept. (Slav.) Bla-goiskusenu = bine iscusit, înţelept. MARDARIE, L. 221. Boieri, oameni buni, iscusiţi şi aleşi. NEAGOE, ap. GCR. I 169/18. Om la amândouă mânile iscusit. biblia (1688), 175. Având o fată iscusită, vru să afle pre cel mai vrednic dintre Greci, să o dea după dânsul, herodot, 350. Fiind iscusit la condeiu. LET. iii 2 5 6/26. Foarte iscusiţi în dof-torie. mineiul (1776), 174*/2. Şi tocmind meşteri iscusiţi, au făcut un chioşc de criştal foarte frumos. EROTOCRIT (a. 1800). GCR. II 178/so. Scrie într’însa cevâ lucru iscusit, p. maior, ist. 279. Iscusit la caligrafie, gorjan, h. i 122. Amoriul l-am slăvit... In omul iscusit, konaki, P. 91. Cereâ... să-i trimită meşteri iscusiţi în orice măestrii. C. NEGRUZZI, I 200. N’ai nimerit tocmai bine, o
iscusite vânătorule! ODOBESCU, IU 9/,. Iscusit tn vicleşugurile orăşeneşti. TEODOREANU, M. îl 199. Oerilă suflă de trei ori cu buzişoarele sale cele iscusite. CREANGĂ, P. 251. De ce creşteă, d'aia se făceă mai isteţ şi mai iscusit. ISPIRESCU, L. 41. Prin Bucovina se crede că acest Macaveiu are şapte capete iscusite, pamfile, S. T. 1. Fată iscu-sită la ţesut. GOROVEt, CR. # Acela [e] mai iscusit, cel ce ştie la vreme să-şi ascunsă iscusinţa sa. IORD. GOLESCU, ap. ZANNE, P. VIII 50. Capul iscusit la vreme de nevoie se cunoaşte. PĂSCULESCU, L. P. III.
3°. P. ext. Şiret. Cf. DICŢ. Cf. iscusi (II 3°).
4°. (In ironie) Cel care vrea să arate că ştie multe, că e învăţat (cf. i. golescu, c.), ş. priceput, cel ce se iscuseşte (II 4°).
II.	(Despre lucruri, clădiri, mâncări, haine, vorbe, etc.).
1°. Lucrat cu mult meşteşug, cu măestrie (Zaha-reşti, jud. Suceava, com. N. grămadă), artistic, minunat, ingenios (cf. DICŢ.); f civilizat, înaintat în cultură. Invincindu-i pre toţi Ipoclid, porond să zică fluieraşul zisul iscusit, cu tocmală bună. HERODOT, 351. Voi steale iscusite, ceriului podoabă. M. COSTIN, ap. GCR. I 203/,. Cetăţi şi ţări iscusite. LET. I 8/17. Au zidit... o mănăstire frumoasă şi foarte iscusită în târg la Galaţi, ib. II 51/le. întrat-au Domniia în Iaşi... cu iscusite podoabe. ib. II 82/21. Bucate de mâncat iscusite. DOSOFTEIU, V. S. 99/2. Dumnezeu... poale... să facă stele mai luminoase decât acestea ce strălucesc pre cer şi lună mai iscusită decât aceasta ce ne povăţueşte noaptea, antim, ap. TDRG. Mai ales, mai iscusit şi mai cinstit [este] sufletul decât trupul (a. 1702). GCR. I 344/24. Dintr’a caselor iscusite ziduri. arhiva R. I 153. Limba latinească... tn sine într’un timp au fost mai iscusită decât întru altul. p. maior, IST. 210. Având cu desăvârşit Darul cel mai iscusit. KONAKI, P. 37. Prin accente iscusite rădiul tot a încântat. C. NEGRUZZI, II 14. S’au apucat cu aceşti bani de au zidit o iscusită biserică în sat. odobescu, II 220. Haine iscusite (Zahareşti, jud. Suceava). Com. N. grămadă. Să se mire de lucrul cel rar şi iscusit, sbiera, P. 69/s. Mi-oiu alege... rochiile şi cepsele cele mai iscusite şi mai frumoase, id. ib. 250/8. | (Cu funcţiune adverbială) [Pistolaşul] erâ şi foarte iscusit lucrat, sbiera, p. 70/19.
2°. Chipeş, arătos. Deci căte sânt frumoase şi iscusite (nota: c h i p o a s e) să şi mântuesc curând. herodot, 82. (Şi despre persoane). O fată ce se prilejise între roabe, foarte iscusită de trup. M. costin, ap. gâdei. Iscusită eşti tu la chipul tău. biblia (1688), ap. TDRG. Floricelele acele iscusite îndreaptă cătră zei Smerita rugăciune. DONICI, F. 14.
3°. Fin, delicat, plăcut, delicios. Cf. iscusi (II 5°). Cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă. M. COSTIN, ap. Gâdei. Mirosul de mulle ori înşală, fiind multe mirodenii de’ntâi greale, iară apoi mare şi iscusit miros fac. id. ib. Iscusita mirosală [a trandafirilor s<i fie mirosind i se păreâ. CANTEMIR, IST. 106. Iscusit mijlocelul... Helgii, id. ib. 107. Toţi sorbeau astă iscusită băutură (ceaiul), c. NEGRUZZI, I 74.
4°.f (Construit cu dativul) Potrivit, bun (pentru...) Să aştepţi până veri hi lăcaş iscusiţii duhului svânt. VARLAAM, C. II 27.
[Şi: iscosft, -â adj. (Braşov);—înscusit, -S adj. ŞEZ. iv 207/2.- | Negativul: neiscusit, -ă = ne-îndemânaţec, nepriceput. Oameni neiscusiţi, varlaam, c. Ii 14. Eşti şiret... Nu, Domnule preşedinte, sânt om neiscusit. CONTEMPORANUL, II 322.]
—	Formaţie participială dela verbul iscusi, spre a redâ pe paleosl. iscusînu «experimentat, păţit», bulg. iskusenu «îndemânatic, cu experienţă».
ISCUSITURĂ
- 899 -
IŞLIC
iscusitckA t s. f. v. iscusi.
IŞDĂNI vb. IV» v. ijd&rî.
I8ETRU s. m. (Iht.) v. nisetru.
ishOd f s. m. sing. (Bis.) Exode. — (Cartea din Biblie numită) Exod, ieşire. Dăruim den aceaste cărţi scris[e] a noastre ceaste doo de tntăniu: Bitie şi Ishodul. PALIA DE ORĂŞTIE, ap. GCR.
i 37/35.
—	Din paleosl. ischodu, idem.
îşi vb. IV v. ieşi.
tşi pron. v. el.
isică (Bot.) s. f. Sorte de plante odorante. — Plantă cu miros plăcut, păsculescu, l. p. gl. Este-o casă mare Cu nouă uscioare, Cu ferestre'n soare, Uşi de isică, Ferestre de sticlă, id. ib. 166.
—	Poate, din bulg. osika, nume de plantă, cf. şi sică.
isichie s. f. v. isihie.
israÂST(R)U t s. m. (ş. d.) v. sihastru (ş. d.)
ISIHIE s. f. Repos. — (Grecism învechit în România veche) Linişte, odihnă, tihnă. Poşta Ţari-gradului au adus veste că acolo este isihie şi piaţa s’au deschis (a. 1816). IORGA, S. N. 167, cf. 168. Să mă bucur in isihie de rodul îndelungatei mele trude, caragiale, S. N. 20. [Şi: isichie s. f. (DICŢ.). Stând la sfat în isichie. pop., ap. şăineanu, d. u.]
—	Din n.-grec. rjov^la, idem.
I8IMBRÂ t vb. Ia V. sâmbrâ.
I8IMEIUE fs. f. Equateur. — (Grecism literar la CANTEMIR) Ecuator. Trula cea din mijloc drept asupra isimeriii căută. IST. 131. Mai vârtos dacă [Nilul] supt dunga isimeriii agiunge, împotriva ţării care se chiamă Congo, în pământ se soarbe. id. ib. 140.
—Din grec. larj/ieQÎa «echinocţiu» (iarj/usQivog xvxÂog «ecuator»),
isirgîu f s. m. Marchand d’esclaves. — (Turcism literar) Negustor de sclavi. Au adus un Ovreiu isirgiu de carii vând roabe. LET. III 248/37.
—	Din turc. esirgi, idem. ŞIO.
işitoâRE s. . f. = ieşitoare, cu înţelesul de «privată». POLIZU (Timişoara, com. A. COSMA). La işitoare o trimiteă. MAT. FOLC. 127.
ISfc — V. IZIi —
iSljÂai s. m. sing. Islam. — Religiunea mahomedană ; p. ext. totalitatea Mahomedanilor; toate regiunile locuite de Mahomedani. Pentru adepţii islamului Mahomed e un personagiu foarte comod. ALECSANDRI, ap. RUDOW, XVIII 97. [Şl: (fr. isla-misme) islamism s. m. = islam ]
—	N. din fr. (<turc. (arab.) islam, propriu «resemnare»).
ISLAMISM s. m. sing. v. islam.
iSiiEDi f vb. IVa v. siedi.
ISWC f s. a. (îmbrăc.) Bonnet de fourrure. —■ Aco*peremânt pentru cap, făcut din piei de sobol s. din pielceâ subţire (numită za gară I. golescu, C. I.), din atlaz (cf. IORGA, S. D. XII 45, a. 1747), din postav, etc. înainte vreme, îl purtau numai Domnii Ţărilor române, apoi şi doamnele lor, mai târziu boierii (fiind chiar simbolul boieriei şi având mărime variabilă, după rangul aceluia care-1 purtă), apoi boierinaşii, negustorii (cf. nistor, H. M. 80) şi, pe urmă, lăutarii; cf.
calpac, cauc, gugiuman. Işlic purtă boierii în cap, fiind mai de cinste, făcut... la făptură gogoneţ, ca oul, ca mărul, şi unele cu fundul de postav ca straşina, iar altele cu fundul mic, fără straşină, care acum atât de mare l-au făcut boierii greci, încât fără sfială îl putem numi «baniţă de bucate». I. golescu, c. I. Shlik = pileus. anon. CAR. Să va prilejl să să afle a cuivâ veri şlic (Munt. işlic) sau altă fiece haine. PRAV. 231. Trei şlici de sobol şi cu urşinic. foaie de zestre (a. 1669), ap. ŞIO. Oamini tineri... cu podoabe şi cu peţiene la şlice. LET. I 285/2. I-au dat Turcii... caftan şi şlic şi buzdugan. LET. II 237/s2. Gugiumana Domnului, adecă şlicul cel de sobol. LET. Iii 298/23. Când vătavul de aprozi mergeă la casa boierilor, ieşeă înaintea lui şi îl primea cu şlicul a mână. GHEORGACHI, ap. ŞIO. Şi l-au îmbrăcat domneşte cu haine, işlic. MAGAZ. IST. 315/25. Perşii... aveâ armi aşâ: la cap aveâ şlice (notă: tiare), iar pregiur trup platoşă cu fier. herodot, 382. Turcii le-au poruncit boierilor de s'au îmbrăcat în haine turceşti, lepădându-şi işlicele şi puind căciuli negre, lungi în cap. DIONISIE, ap. ŞIO. Işlic femeiesc cu toată cheltuiala lui 20 taleri, ib. Prinde inimă, Păturică, mâne vei pune işlicul în cap! filimon, C. I 752. P'atunci forma işlicului nu eră numai o fantezie, cum este astăzi cu pălăriile, mai înalte sau mai scurte în păreţi, mai rotunde, mai gogoneţe sau mai ţuguiate, mai tari sau mai moi, după pofta fiecui: fiecare trebuia să poarte işlicul după teapa lui. GHICA, ap. ŞIO. Află multă poezie în forma şlicului. C. NEGRUZZI,
I	69. Oboroaca asta de şlic m’au dat de ruşine. alecsandri, T. 13331 Pe căt şlicul se urcă în lăţime şi în lungime, cu atâta capul aflat dedesupt erâ tare şi mare şi straşnic în viaţă. RUSSO, S. 18. Unul cu ciubuc in mână şi işlic mare în cap.
I.	NEGRUZZI, IV 466. Şi-ar fi bătut joc de işlic şi tombateră, maiorescu, CR. ii 181. In coada trăsurii erâ un geamandan cu aşternut şi o oboroacă cu şlicul, iară înăuntru, un boier cu barba de un cot. şez. XII 45. Feţii să mi-l poarte Frumos în işlice. teodorescu, p. p. 68. El işlicul desbrăcâ. bibicescu, P. P. 333. Să-şi ia şlicele din cap. SEVASTOS, C. 37/g. Işlic de urs In cap mi-au pus. marian, V. 220. Şi mi-şi doarme pe căpătâie Cu işlice puse ’n cuie. pamfile, crc. 98. In capătul satului Şlicul (variantă: căciula) fârtatului [= Stogul], gorovei, c. 358, cf. 213, 350. # A călcâ pe colţul işlicului s. a pocni (pe cinevâ) la coada işlicului = a-1 călcă pe coadă, a-1 lovi pe cinevâ un de-l doare, a-1 atinge, a-1 supără cu vorba. Cf. ZANNE, p. iii 197. Nu mă călcă pe colţul işlicului! pann, P. V. iii 127. Mă picneşte, vorba de pe vremuri, la coada işlicului. CARAGIALE, S. n. 144. [Plur. -lice, (rar) -licuri (russo, S. 16) şi (neobişnuit) -lici. | Şi: (Mold.) şlic f: S- a., şilic f s. a. Solacii cu arce, ce poartă şilice sau cauce în cap. m. COSTIN, ap. GÂDEr. Şilicu' de prefăcut (a. 1814). bul. COM. ist. iv 139. I Diminutiv: (în poezia pop.) işlicul s. a. De nu credeţi, mari boieri, Ia-l cătaţi şi ’n işlicel. TEODORESCU, P. P.
70.	Cf. PĂSCULESCU, L. p. 46. I N o m e n a g e n-tis: işlicâr (şlicâr) s. m. = fabricant s. negustor de işlice; cel ce purtă işlic; (întrebuinţat, pe vremea introducerii îmbrăcămintei apusene, în mod dispreţuitor, cu sensul de) boier cu idei şi obiceiuri învechite, rămas în urmă, retrograd, r u-ginit. 10 lei dela starostele de şlicari. uricariul, XIX 327/16. Companiia işlicarilor. CAT. MAN. nr. 245, p. 542. Breasla croitorilor şi işlicarilor. bogdan, C. M. 177. Creştini şi Evrei... şlicari. ib. 101. Popuţaţiunea oraşelor se compuneâ de meseriaşi şi neguţători, împărţiţi in isnafuri sau corporaţii: croitori, cavafi, işlicari. ghica, s. xiv. Un boieraş are 20 [de] slugi, un boier şlicar de la 20 în sus, calpacile se urmă peste sută. RUSSO,■
1ŞLICAR
- 900 -
ISMĂ
S.	19. Dar că existau pe acolo Români, că acei Români sufereau..., de astfel de lucruri par nici să fi avut habar blajinii noştri işlicari. IORGA, L.
II	323. Unia, în aprinderea lor, numeau pe cei bătrâni: «rugini învechite, işlicari, strigoi». CREANGA, A. 153. | Abstract: işlicărie f s. f. = meseria işlicarului. Pielcele, stărpituri sau piei albastre care sânt de trebuinţa işlicăriei. DOC. (a. 1785), ap. ŞIO.]
—	Ca şi polon, szlyk «căciulă de piele înaltă şi ascuţită», pare a veni din turc. iclik «scufie». Lobi, Contribuţii.
IŞIiTCÂK f s- m.
IŞIilCĂKÎE f s. f. îşiiiCEii s. a. iscoii s. a. (Pese.) v. ispol. iscopit adj. m. v. scopl. iSiiOÂOĂ s. f. v. işloagă.
işIjOÂgA s. f. Garniture de vâtement. —• (Ungurism prin Decea, Uioara, lângă Mureş) Garnitură de pe haine, (la plur.) bânutei, fluturaşi. VICIU, GL. Că-i cu trei rânduri de islogi. DOINE, 31/,. [Şi: isloâgă (plur. -logi) s. in., (Ban.) işI6g s. a. (pl. -loage) şi işl6c (-loace) s. a. CADE.]
—	Din ung. isl6g «fluturi (de metal)».
îşiitic s. a., IŞ16g s. a. v. işloagă.
isIjUTUKĂ s. f. Nom d’une maladie. — Numele unei boale de om, nedefinită. H. XIV 213.—Cf.
I	uă t ură.
ISM — V. IZM —
ismă s. f. I. Odeur. II. 1—5°. Differentes espjSces de menlhe. 6°. Botrys (Chenopodium Botrys).
III.	Ruche.
I.	f Miros. Izme = sapor. ANON. CAR.
II.	(Bot.) 1°. Plantă ierboasă, cu miros tare şi plăcut şi cu gust răcoritor, care se întrebuinţează ca un condiment apreciat şi care, fiartă, dă un ceaiu întrebuinţat adesea în medicina casnică. Se mai numeşte şi mintă. Cf. H. I 119, II 79, 87, 130, 142, ni 243, 385, IV 9, vii 335, xii 24. (Slav.) Mâtva= izmd. mardarie, l. 1906. Vai de voi cărtulari şi farisei făţarnici, că zeciuiţi izma şi mărariul şi cimbrul. TETRAEV. (1574) 241. Să-i toci mărunt, amestecându-i cu foi de pătrănjel tocate, cimbru, izmă. carte de bucate (a. 1749), ap. GCR. II 44/21. Ceaiuri calde de izmă [sânt bune pentru friguri de primăvară], piscupescu,
O.	183. Apă de izmă. id. ib. 272. Rachiu de ismă. JIPESCU, O. 44. Se plămădeşte în rachiu... izmă. GRIGORIU-RIGO, M. P. I 157. La cazuri de boală tot balta cu buruienile ei, ca... izma, rizomele de stânjinei, etc. îi lecueşte. antipa, P. 763. Roma-niţa, isma, etc. sânt... folositoare pentru tuşă, fă-cându-se ceaiu din ele. H. iii. Cf. ŞEZ. IV, 24/24. VIII 135, PAMFILE, B. 21. Foaie verde ismă deasă. JARNlK-BÂRSEANU, D. 126.
Specii:
ismă-adey&rată = ismă-bună. Cf. TDRG.; isma-apei s. ismă-de-apă = isma-broaştei. i. golescu, C. I, PANŢU, PL. ; isma-bălţilor = isma-broaştei. id. ib.; ismă-bătrSnească = ismă-creaţă. borza, bul. grăd. bot.
isma-broaştei (LB., PANŢU, PL., H. I 268, 382, 281, v 380, VII 148, VII 480, IX 49, XIV 65,) s. -broaştelor (panţu, pl.) s. broştească (i. golescu, C. I., PANŢU, PL., LEON, MED., II. IV 83, IX 447) = plantă ierboasă (Mentha-aquatica), mirositoare, cu frunzele ascuţite şi dinţate. Se mai numeşte şi: işma-apii s. -bălţilor, m i nt a -broaşte-
lor (panţu, pl.), v o e ş n i ţă (anthologion, a. 1705, ap. GCR. I 356/15);
ismă-bună = plantă ierboasă, aromatică (Men-tha piperita), cultivată foarte mult, pentru a se extrage din ea esenţa de mentă. Se mai numeşte şi: ismă-de-leac, ismă - domnească, mintă (-d e - gră d ină), giugiumă (pânţu, pl. Cf. damE, t. 184, h. vii 148), ismă pipe r i t ă.
isma-calului (nedefinită). H. v 380. Cf. germ. Pferdemunze. LB.;
ismă-de-câmp(uri) = ismă-sălbatică. Cf. i. golescu, C. I., LB., H. iv 83; panţu, pl. ;
ismă-creaţă = plantă ierboasă (Mentha crispa), odorantă, cu frunze dinţate, încreţite. Se mai numeşte şi: mintă-creaţă. panţu, pl. Cf. LB. Pisezi pelin şi ismă creaţă, zeama le-o storci în rachiu, şi pe acesta îl bei. PAMFILE, B. 33. Cf. 36. Un firicel de ismă creaţă Se sărută atunci cu Oltul. GOGA, P. 32. Floare ismă creaţă, mat. FOLC. 5, ŞEZ. i 174 b/7, cf. II 76/3. Ismă creaţă, mărgăreaţi. VICIU, COL. 163;
ismă-de-grădină=ismă-bună(?) Cf. mintă-d e-grădină. Cf. H. IV 83. Frunză de izmă de grădină. PISCUPESCU, O. 295; ismă-de-leac = ismă-bună. panţu, pl. ; isma-Maicii-Precestii = calomfir. I. golescu, c. i., LB., panţu, pl.;
ismă-de-munte = melisă (i. golescu, c. i.) ; isma-pădurilor, pânţu, PL.; ismă-domnească = ismă-bună. panţu, pl. tsmă-neagră (nedefinită). DAMfi, T. 184. Frunză verde, ismă neagră. JARNlK-BÂRSEANU, d. 77;
ismă-pădureaţă (i. golescu, c. i) s. isma-pă-durilor = ismă sălbatică (i. golescu, c. i.), plantă ierboasă, cu frunze ovale, flori roşii purpurii, cu fructe rotunde şi brune. Se mai numeşte şi: ismă (de-munte s. -sălbatică I. golescu, c. i), ismuşoară.mintă-sălbatică. panţu, pl. ;
ismă-piperită = ismă-bună. Cf. polizu, barcianu ;
ismă-proastă = busuiocu-cerbilor (panţu, pl.); ismă-sălbatică (ib.)
ismă-sălbatică = plantă ierboasă (Mentha sil-vestris), mirositoare, cu flori albe trandafirii, numită şi: ismă-proastă, minta-calului s. de-câmpuri s. -sălbatică, voeşt(i)-niţă, boiejniţă. panţu, PL. Cf. LB.; isma-stupilor = r o i n i ţ ă. panţu. pl2. ismă-turcească = ismă-creaţă. id. ib.
2°. ismă-bună (Mentha piperita). PANŢU, PL. 3°. = ismă-creaţă (Mentha crispa). BORZA, BUL. GRĂD. BOT. V, 62.
4°. = i s m a-p ă d u r i 1 o r (Calamintha officinalis). PANŢU, PL.
5°. = ismuşoară (Calamintha Nepeta s. Melissa). panţu, pl.
6°. = tămâiţă (Chenopodium Botrys). LB.
III.	P. anal. Bandă încreţită (la gulerul cămăşii). TDRG. 1 cămeşă cu ismă galbenă de fir. DOC. (a. 1669). ib. O izmă cu fluturi de cămeşă. DOC. (sec. 17). ib.
[Şi: izmă s. f.; (prin confuzie cu aiasmă) iăzmă s. f. Foiliţă, iazmă creaţă, Nu fi, mândră, supă-reaţă. giuglea-vâlsan, r. s. 327. | Diminutive: (ad I) ismuşoară s. f. = 1°. Plantă ierboasă, (Calamintha s. Melissa Nepeta) cu frunze rotund-ovale, pufin dinţate şi acoperite, ca şi tulpina, cu peri scurţi; are flori purpurii-albăstrii; se mai numeşte şi: ismă. panţu, pl. 2°. = isma-pădu-rilor. panţu, pl. ; — (cu sens desmierdător) ismi-şoâră s. f. (MAT. FOLC. 1202), ismâţă s. f. (ŞEZ. I 273/a8), ismuliţă s. f. (MAT. FOLC. 387).]
—	Din ung. izmat (= zamat) «aromă», considerat ca acuzativ, încât s’a putut reconstrui un caz-subiect *izma. S. Puşcariu, Dacoromania VII 117.
v. işlic.
1SMARAND
— 901 —
ISOP
ismarând t s. a. (Miner.) \
I8MĂKĂ1VZE1 s. a. (Miner.) | V- smaraSâ>
ismeuÎt, -Ă adj. v. smeri.
1	smintit, -A adj. v. sminti.
isniŞOÂBĂ s. f. (Bot.) v. ismă.
ISMOIiENCI s. f. plur. (îmbrăc.) smolenci.
ISMUÎ vb. IV3. Asperger d'eau b&nite. — Trans. şi refl. A stropi (MUSCEL, 16), a (se) spălă cu aghiasmă (ciauşanu, v.), a da cu iasmă pe un lucru întinat, pângărit (CIAUŞANU, GL.), a a(gh)esmui. Dac'o fi vr'un vas ort aU-cevâ şi vrei să fie curat, să-l izmueşti cu iazmă de la Bobotează, şez. iii 35/8j. [Şi: izmui vb. 1 Va.]
—	Din aiesmui, apropiat de ismă.
ismumţă s. f. (Bot.) 1
ISMUŞOÂRĂ s. f. (Bot.) | V. ismă.
ISMÎTŢĂ S. f. (Bot.) ■ J
ISN- V. IZN.
ISNÂF s. a. şi m. I. Corps de mitier, Corporation. II. 1°. Artisan, patron. 2°. Chef de familie.— (în Ţara veche; ieşit din uz).
I.	S. a. Corporaţiune formată din oameni de aceeaşi profesiune, breaslă, ţeh, ghildă, cf. tagmă, clasă. S'au făcut alaiurile... ima-furilor. LET. II 185/13. Băcalii şi alte isnafuri, să nu fie volnici a vinde prin dughenile lor marfă supţire (a. 1783). URICARIUL, II 43/5. Buiurdiul jalobei isnafului pitarilor (a. 1826). URICARIUL,
v	169/3. Toată breasla şi isnaful îşi alegeâ... câte un staroste. PISCUPESCU, O. 26. Porunci să adune... toate isnafurile. filimon, c. iii 662. Işlicarii pot fi mândri de un fiu al isnafului lor. GHICA, S. 309, Cf. C. NEGRUZZI, I 305, ODOBESCU, li 510. Înaintea lui Mihaiu erau... isnafurile. ISPIRESCU, M. V. 42. '
II.	S. m. 1°. Meseriaş, patron. In cârciumă... mai erau şi al{i isnafi. caragiale, s. N. 49. Pentru petrecerea isnafilor şi a prostimii, id. ib. 62.
2°. Cap de familie. FILIMON, C. ii 324.
[Şi: iznăf s. a.; esnâî t s. a. (Ad I) uricariul,
ii	41. | D e r i v a t e : isnafgiu f s. m. = membru al unui isnaf, breslaş. ,Cf. RUDOW, xviii 97; — (turc. esnaflyk) isnaflâk f s. a. = obiceiul celor din acelaşi isnaf. ŞIO.]
—	Din turc. esnaf (plur. arab. sinf «clasă»), idem. ŞIO.
ISNAFGIU t S- m. 1
?	> v. isnaf.
ISNAFIiAC | S. a.
ISO — Element de compoziţie în termini ştiinţifici, derivând din grec. îoog şi însemnând «egal»: (+ gr. fSaqvq «greu») isob&r, -ă adj. = de greutate egală; (substantivat) isobâră (Geogr.) = linie care arată că aerul are pe acolo o greutate egală, me-MEDINŢI, G. F. 41. Isobare mensuale, anuale. PONI,
F.	179 ; — (+ gr. xqovoq « timp ») isocr6n (isohr6n), -6nă adj. = care se face în intervale de timp egale, cf. s i n cr o n i c, s i m u 1 ta n. Mişcarea... stelelor este isocronă. CULIANU, C. 15 [cu abstractul: isocronism (isohronism) s. a. Isocronismul oscila-ţiunilor pendulei];—( + gr. âvva/iiq «putere») isodi-nâmic, -ă adj. = de aceeaşi intensitate; — (+ gr. Sâga « faţă») isoâdric, -ă (pronunţ, -so-e-) adj. = cu faţete egale. Cristal isoedric; — (+ gr. yXâooa «limbă») lsogl6să s. f. = linie fictivă care delimitează, pe o hartă linguistică, un teritoriu pe care se găseşte răspândită o anumită particularitate de limbă; — (+ gr. ywvog « unghiu ») isogân, -6nă adj. = cu unghiuri egale;—(+ gr. fiegog « parte ») isom£r,
-6răadj. = format din părţi asemănătoare, compus din aceleaşi elemente, în acelaşi număr (dar care au proprietăţi diferite), cf. alotropic [cu abstractul: isomerie s. f.];—(+ gr. nitQov «măsură») iso-m£tric, -ă adj. = de dimensiuni egale; —(+ gr. VLOQcpi) « formă ») isomârf, -6rfă adj. = de aceeaşi formă [cu abstractul : isomorfism s. a.]; —
( + gr. novg, noSog « picior ») isop6d,-6dă adj. = cu picioarele asemănătoare; (substantivat) iso-p6de = ordin al crustaceelor cu organele respiratorii aşezate în interior şi toracele compus din şapte inele, având fiecare câte o pereche de picioare asemănătoare;— (+gr. ox&Xog «fluerul piciorului, crac ») isoscil adj. m. = (triunghiu, trapez) cu două laturi egale;—(+gr. Mqog « vară») isot£ră (Meteo-rol.) s. f. = linie care trece prin toate punctele pământului, care au, vara, aceeaşi temperatură medie; —(+ gr. &eg/Aog «cald») isot&rn, -6rmă adj. = care are aceeaşi temperatură. [Şi: izo-.]
isoiiĂ f s. f. lle. — Insulă,«ostrov ». p. maior IST. 167.
—	N. din it. isola; cf. dubletul insulă.
ISON s. m. sing. (Muz.) Basse continue; accom-, pagnement.—Partea muzicală (voce s. instrument), cu note lungi şi mai joase, care se aude neîntrerupt, mai ales la cântările bisericeşti, în timp ce altă voce (mai înaltă) s. alt instrument cântă melodia; spec. (Banat) tonul din gât care acompaniază cântecul din fiuer (cf. liuba iana, m. 113); p. ext. acompaniament, hang (1°). creangă, gl.
O	ţine una şi bună chiar ca un palamar cu isonu’ la biserică. ALECSANDRI, T. 4. Cobza cu isonu. COŞBUC, F. 17. Tremurarea foitei [Ia trişcă] slujeşte ca un ison sau acompaniament, pamfile, J. I 340. ^(întrebuinţat mai ales în expresia) A ţineâ (cuivâ) ison(ul) = a acompania, a secundă cu tonuri lungi
o	melodie, spre a produce o combinaţie muzicală armonică, a ţineâ hangul; (fig.) a aprobă vorbele s. faptele cuivă, a spune la fel cu cinevâ s. pe placul cuivâ, a-i bate în strună, cf. a secundă pe cinevâ. In loc de a lăsâ să zică pe dascălul din strana dreaptă şi a-i line... numai isonul după rănduiala slujbei... i. NEGRUZZI, i 16. Şi câtor cântece la joc Ţineam cu glasul meu ison. GOGA, P. 19, Cf. CREANGĂ, A. 7, CONTEMPORANUL, IV 137, TEODORESCU, P. P. 130 b. Iar ai început octoihul ista: dă-i înainte, că nu-ţi (in isonul. ALECSANDRI, T. 1233. Îşi ţineau una alteia ison şi se ajutau la mărturii. STĂNOIU, c. I. 193. (Banat) A cântă p(r)e Ison = a acompaniâ cântecul fluerului cu un ton gros din gât. Cf. liuba-iana, m. 113. [Accentuat în Ardeal şi is6n barcianu.
| Nomen agent is: isonâr s. m. = cântereţ care ţine isonul (la cântările bisericeşti), cf. psalt. Eu, împreună cu alli băieţi, isonari ai bisericei, stam aproape. CREANGĂ, a. 75.]
—	Din n.-grec. îoov, idem. (propriu: (ton) «egal»).
ISONÂB s. m. (Muz.) v. ison.
ISOP s. m. şi a. (Bot), a) Eysope (Hyssopus officinalis); b) SavonniUre (Saponaria officinalis).
Nume de plante (Cf. H. XVII 7), pătrunse în graiu prin cărţile bisericeşti:
a)	Mic arbust cu florile albastru închis, mai rar albe. Originar din Orient, se cultivă la noi adesea prin grădini ca plantă ornamentală. Ceaiul de isop se bea pentru tusă. LB., panţu, pl., leon, med. ib. 44;
b)	= odogaci. Buriană ce spală, curăţă petele, săpunioară, să p unei. i. golescu, c. i 192b.
Stropişi-me cu săpun (sopun H, isopii C2, izopfi D) şi curăţescu-me. PSALT. 99/21. Lemn de chedru înfăşurat cu canură roşie şi issopu. CORESI, EV. 425/1. Issopulu... iaste... iarbă... de
ISOPIE
- 902 -
I'SPĂŞÎ
răceala boaleei curăţitoare. id. ib. 425/ls. Cu izd-pulii tău mă ocroteşte. DOSOFTEIU, PS. 169. Mu-nuchiu de isâpii. biblia (1688) 47b. Spăla-mă-voiu cu isop şi mai tare decât zăpada mă voiu albi. CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLIV„ 661; cf. MARIAN, î. 416. Nu poate popa intră In biserică fără busuioc Şi fără isop. MAT. FOLC. I 671. [Plur. isopi (LB.) şi isopuri. (I. GOLESCU, C. I 192b). | Şi; s. m.]
—	Din paleosl. is6pu (din grec. voaamov), idem.
isopie s. f. sing. Vie d'lSsope. — Cartea care conţine vieaţa lui Esop. Cf. GCR. I 350/le. O fi vr’o carte ca Isopia, în care se zice că dobitoacele vorbesc, slavici, N. I 192. [Accentuat şi: isâpie s. f. (a. 1705), ap. GCR. i. 350/,,.].
—	Derivat (probabil, în greceşte s. slavoneşte) din Isop (numele popular al fabulistului Esop), cu suf. abstr. -ie.
IŞOR, -oară adj. v. uşor.
IŞPĂN s. m. | 1*. Prăfet. 2°. Noble. 3°. Admi-nistrateur. — (Păstrat în unele regiuni din Transilv. şi Maramureş).
1°. Prefect (ŢIPLEA, P. P.), fişpan. Ishpan = caslellanus, comes. anon. car. Cine va ţineâ vrăji, aceia să să dea şpanilor. RÂNDUIALA (a. 1675), ap. GCR. I 218/36. Şpanul Săcuilor. SICRIUL de AUR .(a, 1683). id. I 268/ae. Scriem tut[u]ror domnilor şi işpanilor şi viţeai-işpanilor... (sec. XVII). IORGA, S. D. XII 280. TJnul a fost şpanul Devei. IORGA, N. R. A. I 329. Du-te la domnu' işpan. alexici, l. p. i 191/9.
2°. P. ext. Nobil. Curgeă din toată lumea la Italia... şpani adecă şlehtici. LET. I 19/n.
3°. Logofăt (ţiplea, p. p. 3), jupân (Caba, săl.), administrator. I-au dat în mâna Giurcăi şpanu' din Şinca, şl iapa şl hoţul şl tot (a. 1651), ap. IORGA, s. D. X 147, cf. (a. 1770) ib. XIII 49/8i (a. 1781) ib. XII 261/,, (a. 1779) ib. xii 258. ll îmbie smeul să-i fie şpan în decursul vremii cât va sta la casele sale. MERA B. 245, cf. 247.
[Şi: şpan s. m.]
—	Din ung. ispân «logofăt, administrator», (fOi-spăn «prefect»; cf. f i ş p a n, v i ţ i ş p a n).
ispas s. a. v. ispaşă.
ISPÂS s. m. sing. (Bis.) Ascension. — (Sărbătoarea numită) înălţarea Domnului (LB.), care se prăznueşte la 40 de zile după Paşti. Joi în zioa de Ispas, Maiu întrei zile. LET. II 411/37. Zece ani a împlinit la Ispas. ALECSANDRI, T. 103. In noaptea de înălţarea Domnului (Ispas) se duc flăcăi şi fete mari prin alunişuri. GOROVEI, CR.
39.	Aratul începe de obiceiu pe la Buna-Vestire şi ţine până pe la Arminden sau Ispas. PAMFILE, A. 71, cf. id. COM. 53. De la Paşti păn'la Ispas... MAT. FOLC. 303, cf. 420/5, TEODORESCU, P. P. 41b, JARNlK-BÂRSEANU, D. 62, DOINE, 235/9.
—	Din paleosl. supasu «mântuire; mântuitor». cihac, ii 356. Cf. s p ă s i.
ispăşă s. f. 1°. Dommage (causâ par le bâtail dans les champs). 2°. Eslimation (de ce dommage). 3°. Dommages-inter&ts. — (învechit).
1°. Pagubă cauzată de vite pe câmp. Cf. cihac,
II	150, brAescu, M. 66. Dobitocul cu păstoriu de face vre-o ispaşe (pagubă MUNT.). prav. p. 337. Mai arată Şerban că i-ar fi făcut vitile lui Ilie nişte ispăşi în pâine (a. 1766). IORGA, s. D. Vi 103. Cerând dreptăţi... De pagube, de ispasuri. PANN, P. V. Iii 45.
2°. Constatarea pagubei făcute (de vite) pe ogorul s. în iarba s. în grădina cuivâ (creangă, GL., com. I. C. PANŢU, PAMFILE, A. 28, RĂDULESCU-CODIN, BRĂESCU, M., com. COCA); p. e X t. documentul, procesul-verbal prin care se constată
paguba (com. I. C. panţu). Construcţii: se o r â n-dueşte (PAMFILE, a. 28), se face ispaşă; iese la ispaşă (com. I. C. PANŢU). Vrând să facă ispaşia... (a. 1779). URICARIUL, II 236/6. Făcii foaia de ispaşă iscălită de -preoţi şi de fruntaşii salului. FILIMON, C. II 74. închide purceaua să-i facă ispas. PANN, p. V. II 66; cf. H. 36. A venit... ruşinat de la ispaşă. CREANGĂ, A. 50. Până la ispaşă, capra trebue de 'nchis. contemporanul, i 15.
3°. P. ext. Amendă (pentru paguba făcută de vite). Com. I. C. panţu. Locuitorii fac mare stricăciune în pădure şi cu toate că au plătit peste 800 galbeni ispăşi... I. IONESCU M. 643, cf. P. 110, 504, D. 102. O sulă de galbeni drept ispaşă pentru cânepă. ION CR. IV 275.
[Plur. -paşuri şi -paşi. | Scris şi ispaşe. | Şi: is-pâşie s. f. pamfile, A. 28; confundat cu numele sărbătorii, numai la pann) ispâss. a. (plur. -păsuri)].
—	Postverbal din ispăşi (l10). (Cf. rut. spas, pol. ispasz «dommage causâ par du bâtail»),
ISPĂŞĂMIE S. f. 1
„	,	}	v.	ispăşi.
ISPAŞEMIE S. f. J
ISPĂSÎ vb. IVa şi d. v. spăsi.
ISPĂŞI vb. IVa I. 1°. Estimer les dommages causes par le bătăii dans les champs. 2°. Expier.
II.	1°. Souffrir pour autrui. 2°. Sauver.
I.	1°. Trans. (refl. = pasiv) A cercetă şi preţui paguba (COD silvic, 50) s. stricăciunea făcută de vite prin sămănături s. bucate (i. golescu, c. I.). Ne-au rânduit... dumnealui, spânul, să-i spăşim nişte clăi... carele au mâncat boi(i) (a. 1725). IORGA, S. D. XIV 273. Pagubele făcute... să se ispăşască cu vornicul (a. 1794). URICARIUL, IV 52/15, cf. 203/16. Să fie de faţă când s’a ispăşi cânepa şi cireşile. CREANGĂ, A. 50.
2°. T r an s., r e f 1. (= pasiv) s. pronominal. (Complementul e greşala, păcatul, vina, etc.) A suferi din pricina greşelii, etc. şi a o răscumpăra prin suferinţă, a-şi luâ osânda, a expiâ; a suferi pedeapsa cuvenită (com. A. tomiac). Maică Preacurată, iartă-mă, căci cu amarnice dureri am ispăşit... păcătoasa-mi rătăcire! ODOBESCU, I 168/20. Vei spăşi greşala mumii, eminescu, p. 100, cf. 97. O viaţă desfrânată se poate spăşi numai în umiliri şi lipse. I. NEGRUZZI, vi 446. O lăsă acolo, să-şi ispăşească păcatele. ISPIRESCU, 340, Cf. 144, FUNDESCU, L. P. 161/16, TEODORESCU, p. p. 666, ŞEZ. II 163/„. Ş’o ispăşit un canun = şi-a făcut canonul. ŞEZ. II 154/36. (Neobişnuit, construit cu dativul persoanei) El te jertfeşte şi lui îi spăşeşti cu spurcatul tău sânge. COŞBUC, je. 252/s.
II.	(Prin apropiere de spăsl). 1°. A petrece, a suferi pentru altul, novacovici, C. b. 12.
2°. Trans. A mântui, a spăsi. Duhul sfânt... Pe noi să ne spăşească. ŞEZ. VIII 43. Sălindare vom plăti, Dumnezeu ne-a ispăşi. MARIAN, SA. 37.
[Şi: spăşi vb. IVa. | Abstracte: (i)spăşire s.f. (Ad II 2°) Pentru-a noastră ispăşire... PĂSCULESCU, L. P. 196; —ispăşfoiie (ispăşânie) s. f. = ispaşă; expiere; spăsenie. (Ad I 1°) Ispăşaniile de păduri. FILIMON, C. II 342; (ad I 2°) Se puseră pe rugăciuni şi ispăşenie. N. FILIMON, ap. TDRG.
| Adjective: (i)sp&şit, -â = expiat; iertat (de păcate); umilit, ca un sfânt. Păcate ispăşite. MARIAN, SA. 71. Irmilicul vei aduce ş'apoi fi-vei ispăşit. CONTEMPORANUL, III 428, cf. II 731. Cu mutra foarte spăşită. C. PETRESCU, C. V. 9. Mireasa... să stea spăşită şi să plângă. SEVASTOS, N. 237/j,; — ispăşitor, -oâre = care ispăşeşte Ţap ispăşitor (modern; după germ. Stindenbock) = persoană asupra căreia se aruncă greşelile altora].
—	Din paleosl. ispasti (prezent ispas-) «depascere.* Cf. ispaşă şi poposi.
I SPĂŞI E
- 903 -
ISPITI
ispAşie s. f. v. ispaşă.
işpector fs. m. = inspector (a. 1817). iorga, S. D. XII 36, 207.
ispi6n, -OĂNĂ subst. v. spion.
ISPISOC f s. a. Charte, document, litre. — Act emanat de la un suveran (scris în slavoneşte, prevăzut cu pecetea domnească) şi servind ca titlu de proprietate s. de privilegiu, hrisov, carte (domnească), document (alecsandri, t. 1753), decret, uric, cf. zapis. I-au aruncat din sat cu un ispisoc pe care l-au avut de la lancul voevod pe tot satul (a. 1604). iorga, S. D. xi 48. Să-şi facă ispisoc pre moşii Dumisale, dentr'acest zapis (a. 1642), ap. GCR. I 93/10. S'au dovedit,., că au îmbiat cu nişte ispisoaci vechi şi răsuflate (a. 1706). IORGA, S. D. VII 108. Uriceşi ispisoace domneşti. BUL. COM. IST. iv 20, cf. 57, 75, 170. I-au făcut şi ispisoc Craiul, poruncind... să iscălească şi boiarii Ţării Ungureşti. LET. I. A. 40/,. Ispisoace pentru moşiile lor. ib. II 396/I4. Facem ştire cu acest ispisoc al Domniei mele... (a. 1757). URICARIUL, X 60/,, cf. (a. 1814) ib. II 2/22. Ispisoacele din pod... un teanc de hârţoage afumate, alecsandri, T. 256, cf. 272. | S p e c. Ispisoc do întăritură. Ispisoace de întăritură... de la Aron-vodă (a. 1605). URICARIUL, I 159/e, cf. LET. II 412/„, POPOVICI-KIRILEANU, BR. 8. ISpiSOC de pâră şi de rămas. bul. COM. ist. iv 170. Ispisoc de cumpărătură (a. 1602). ib. 184.
—	Din slav. (cf. rus. spisoku «copie»), cihac, ii 150, cf. zapis.
ISPITĂ s. f. 1°. Mude, recherche, examen, en-qu&te. 2°. Effort. 3°. Hpreuve. 4°. Concours. 5°. Tentation. 6°. Expirience.
1°. t (Cf. ispiti 1°.) încercare de a pătrunde cu mintea, de a află cevâ, cercetare, examinare, scrutare, studiu, iscodire (I 1°), iscoadă (II 1°). (Slav.) Iscusu = ispită, mardarie, l. 1342. Pieriră cei ce ispitiiă ispitire (ispite D, ispitine C, de ispitine C2) PSALT. 120/e • Făceă ispită, să vază: mergi-vor la războiu au părăsi-să-vor? HERODOT, 418. Folosindu-ne de cercările şi de ispita lor... DACIA, X. Prin ispită am dovedit că nicăiuri... n’am avut scăpare. ARHIVA ROM. I 141.
2°. f Cf. ispiti (5°). încercare făcută de cinevâ spre a obţine s. constată cevâ, cercare (LB.), probă, străduinţă, sforţare, trudă. Ispita cu a voastră credinţă face rebdare. COD. VOR. 109/13. Ci mai mult prin ispită să săvârşesc lucrurile, he-RODOT, 360, cf. CORESI, EV. 290/x. N'au luat ispită piciorul ei a călcă pre pământ, biblia (1688)
147.	Am făcut ispită şi am găsit 100 dramuri. cantemir, ap. TDRG. Poţi să mai faci o ispită, ca doar s’o înduplecă, beldiman, o. 23.
3*. (învechit; cf. ispiti 7°) încercare, probă la care e pus'cinevâ spre a i se constată credinţa, răbdarea, iubirea, puterea de rezistenţă, iscusinţa, discreţia, etc., cercare (LB.); p. ext. păţanie, suferinţă, necaz. Construcţii: A face cuivâ s. asupra cuivâ ispită, a supune pe cinevâ s u p t s. la ispite, a suferi o ispită, a trece prin, a cădeâ în s. a se da în ispită. Ne dăm noi cu voia-ne în ispiti. CUV. D. BĂTR. Ii 124. Cade în ispite. CORESI, EV. 121/,. Ispită drăcească, id. ib. 276/i- Crescând, le făceâ matca lor ispita (glosat prin cercare) şi aşâ ce[i] doi nu putură trage arcul. HERODOT, 213. Suferiră tot fealiul de ispite de munci. MINEIUL (1776), 1241/2. Amoriul le-au zis: destule ispite, destul atâta cercare! KONAKI, P. 87, cf. beldiman, N. P. II 29. Noi, părinţii voştri, cu toate că vă iubim din suflet, vă facem feluri de ispite. DRĂGHICI, R. 35, cf. 17. # Cel ce nici o ispită a suferit, puţine a învăţat. IORD. GOLESCU, ap. zanne, p. viii 50.
4°. f (Numai în herodot) încercarea puterilor s. îndemânării la o întrecere cu alţii, probă, întrecere, concurs, exerciţiu. Cf. ispiti (8°). Privind la ispita vitejiilor ce să chemă Olimbiea... 23, cf. 61, 69. Pofti să vază ispita (glosat prin: m an ev r ă) a să bate corăbiile. 376; cf. 183, 332,351.
5°. (Cf. ispiti 10°) îndemnare spre rău (LB.), momeală, ademenire, amăgire, seducere, tentaţie; cf. f i s c u ş e n i e (1°). Ispiti = tentatio. anon. CAR. Şi nu ne duce pe noi în ispită (a. 1593). GCR. I 39. Cela ce-l învence ispita, cade în năpaste (a. 1619). ib. I 56. Ispită îl va ispiti pre el. biblia (1688) 38. Căzii iar în ispită. C. NEGRUZZI. I 79. De ce ritmul nu m’abate cu ispita-i de la trebi? EMINESCU, p. 228. Vânătorul... se aprinde din nou de ispita norocului. ODOBESCU,
III	17/16. O ispită a diavolului, id. I 10/19. Să te ferească Dumnezeu de ispită! creangă, P. 190. Smeul se linguşeâ pe lângă muma băiatului şi cu ispite... umblă să o dea în cap să se planisească lui. ISPIRESCU, L. 125, cf. 189, 289. Peste mine trecă ispita de două ori. RETEGANUL, P. I 56/zs, Cf. ŞEZ. IV 180/is, VIII 73, TEODORESCU, P. P. 338b, SEVASTOS, C. 63/1(p, ZANNE, P. I 419.
6°. (Cf. ispiti 11°; învechit) încercare; expe-perienţă; cf. f iscuşenie, t iscuşie. Fără ispită de bărbat, fecioară, ai zămislit, mineiul (1776) 23. Ispita necontenit ne arată. KONAKI, P.
295,	cf. URICARIUL II 77/n, GCR. II 87. N’are încă... ispita răbdărei. DRĂGHICI, R. 73, cf. 117. Sânt încredinţat că numai bărbatul cel prost se lasă ca să-l înşele; iar un om cu luare aminte şi cu oarecare ispită... niciodată. ALECSANDRI, T.
296.	Cunoşteă proverbul din ispită. C. NEGRUZZI,
I	72.
[Cu rostire regională: ischilă. herz.-gher., M.
IV	192, ţiplea, p. P. | Plur. ispite, rar ispiti. konaki, P. 45. | Şi: (cf. paleosl. ispytinu «îngrijit») ispitină t s. f. coresi, ap. psalt. 120/2j, ispitenă t s. f. ib.]
—	Din paleosl. ispytî «cercetare», bulg. ispitu «examen» (sau postverbal românesc, din ispiti).
ispitâciu s. m. v. ispiti.
işpitâiu s. a. )
iJpitâi, s. a. / v- sP,tal*
ispite Aii A s. f. v. ispiti.
ISPITENĂ t s. f. v. ispită.
ISPITI vb. IVa 1°. Mudier, rechercher, exa-miner, enqueter. ISpier, espionner. 2°. Chercher. 3°. Trouver. 4°. Constater, estimer. 5°. S'efforcer de. 6°. Avoir la hardiesse de, oser, s'attaquer k. 7°. iSprouver, virifier, gouter, essayer. 8°. Con-courir. 9°. Demander. 10°. Tenter, seduire; s'egarer. 11°. Souffrir.
1°. (Vechiu şi pop.; urmat adesea de că s. cum, mai rar de a + inf.; construit şi cu prep. d e) Trans. şi absol. A căută să pătrunzi cevâ cu privirea s. cu mintea, studiind atent, examinând cu de-amănuntul, cercetând cu tot dinadinsul, a studiâ, examinâ, cercetă, a se documentă; (cu complementul persoanei) a căutâ să afli cevâ, informându-te dela cinevâ, adresându-i întrebări, chestionându-1, cerându-i informaţiuni, căutând să-l descoşi, a supune unei cercetări, a luâ pe cinevâ la întrebări, a chestionâ, a anchetă, a sondâ, a scrutâ, a descoase, a se informă, t a cercă (I 2° şi 3°), a iscodi (I 1°, 2°, 3°), t a iscusi (I 1°). Cf. ispită (1°). (Slav) Ispytuiu = ispiUscu, întreb, mardarie, L. I 369. Ispitiră prorocii,... ispitindu cum iviiă-se întru ei duhul lui H[risto]su (ş’au întrebat prorocii... ispitindu. N. TEST.; au cer-
ISP-IT
— 904 -
ISPITI
cat ii prorocii... cercetând fi. biblia 1688). cod. vor. 141/10,12. Ispitl-voiu legea ta. psalt. sch. 396, cf. coresi, PS. 335. Ispitl-voiu (voiu cercă D,aflaiu H) porăncitele zeului mieu. ib. 261/10. Irod furiş chemă vâlhvele şi ispiti d’inşii den ce vreame se ivi steoa. TETRAEV. (1574) 202, cf. 215. Isus Hristos... inimile tuturor ispiteaşte şi socoteaşte. CORESI, EV. 12/,s. Mult întreabă şi ispitescu de iertăciunea greşiţilor, id. ib. 32/24, cf. 93/7. Ispiteaşte şi vezi că proroc din Galilei nu se va sculă. id. ib. 189/14 (în tâlc: caută, în biblia 1688 cearcă), cf. 197/34. Nu ispiti răii, să nu te urască pre tine, ce ispiteaşte înţeleptul, şi te va îndrăgi, id. ib. 198/1-2, cf. 387/13, 290/36, 308/16. Duceţi-vă şi ispitiţi (cercetaţi cu de-adins. biblia 1688) a vedeă acel cocon; cănd veţi află, spuneţi-mi. id. ib. 499/to-U. să ispitim cu toată inima scriptura. PALIIA (1582), ap. BV. I 95/20. Darie socoti să ispitească pre Oreci, ce le iaste voia şi ce gândesc, herodot, 327. Un învăţătoriu de leage-l ispitiă pre Măria sa. VARLAAM, c. 292/a. Vrând să ispitească pre Hanul, să afle adevărul. LET. II 216/21. Sulţer nu au ştiut să ispitească lucrurile după cum se cădeâ. P. MAIOR, IST. 190. Ispitesc multe fămei, precare ei ...le socotesc că sânt strigoaie. ţichindeal, f. 19. Să ne ispitim cu dinadinsul inimile noastre. DRĂGHICI, R. 115. Dascalul... să ispitească vrednicia şi învăţătura lor. uricariul, i 72/6. Văzând steaua cea arătată pă cer, am ispitii prorocii şi scripturile (a. 1848), ap. GCR. II 332/3. Cu ochiul pironit în partea unde s’aude lătratul, el [= vânătorul] aşteaptă, ispiteşte, caută. ODOBESCU, III 42/,. Ispitind cu privirea prin noapte... COŞBUC, JE. 47/sx. O întrebare se ridică în mintea lui: de ce mă tot ispiteşte ăsta, de unde sânt şi ce-am făcut? SANDU [-ALDEA], LUC. VI 335. Au vrut să ispitească, cum se mai află împăratul, sbiera, p. 113/20. Îşi ispiti nevasta, şi ea spuse ca şl Si-minoc. ispirescu, L. 385. ll vor ispiti că de unde are el pana? GOROVEI, CR. Voind să-i ispitească credinţa, sbiera, p. 63/Z6. Nu crezură, Ispitiră şi văzură. TEODORESCU, p. P. 119b, cf. 69, 564, jarnik-bârseanu, d. 276. Pe Miu-l prindeă Şi îl ispitră. GIUGLEA-VÂLSAN, R. S. 67, cf. 173, 195.
» D'acl că-ml cătă Şi mi-şi ispiteă (= cercetă unde să-şi aleagă) Loc de mănăstire, ib. 177, cf. ŞEZ. I 142/ls, viciu, COL. 169. | Refl. Să să ispitească omul pre sine! (a. 1689), ap. GCR. I 284/3. || Spec. (Pop. în Bucov.) A examinâ (elevii) în şcoală. HERZ.-GHER, M. IV 192. || A iscodi, a spionă. A întrat la fata de împărat în casă, ca, nevăzut cum eră, să ispitească măiestriile fetii. REV. crit. i 136.
2°. ţ Trans. A căută, t a cercă (v 1°). De-l va fi ispitit (de-l va fi cercat mold.) până-lva fi găsit. prav. 797. Duceţi-vă de ispitiţi Pre acel cucon, de-l găsiţi (a. 1784), ap. GCR. II 139/3.
3°. (Rar) A aflâ. PĂSCULESCU, P. P. Radu ispitise mai de mult că... ODOBESCU, ap. ŞĂINEANU, D. u.
4°. f (Rar) A constată, a socoti, a crede, a consideră. (Slav.) Iscusi = ispiteaşte, adeverază. MARDARIE, L. 1344. Cu mare pagubă ispitim... că neamul omenesc urmează numai lucrurile ceale deşearte. biblia (1688), pr; 3/',5. Dară eu îl ispitesc mult mai primejduincios decât oţelul (a. 1794), ap. GCR. II 152.
5°. (învechit) Trans., a b s o 1. şi refl. A face
o	încercare, a încercă să... a face tot posibilul, a întrebuinţă toate mijloacele, a face sforţări să..., a-şi da osteneala s. silinţa să..., a umblă să.,., a se nevoi, a se strădui, a se sili, a se trudi, a-şi bate capul, a se socoti, a voi să..., a căută (6°) să..., f a cercă (IV 1°, 2°, VI 1°). Cf. ispită (2°). (Urmat de (ca) să; d e, d a că, c u m s. de infinitiv; construit cu prep. Ia s. cu) Miră-se şi
pururea ispitiiâ să înţeleagă. CORESI, EV. 168/21. Andronic se ispiti să apuce domnia. MOXA, 391/S1. Să ispitiră să să întreabe cu înţelepciunea cea veaci-nică. VARLAAM, C. 293. Cela ce să ispiteaşte (să cearcă mold.) să otrăvească pre cinevâ, ...acela să se cearte. prav. 414. Iară numai de să va ispiti (de va isp i t i MUNT.) să răpască călugăriţă, şi de nu o are nice răpi, tot să va certă. ib. 747, cf. 1118, 1125. Să să ispitească Perşii. HERODOT, 246, cf. GCR. I 157, 182/21. Ispitindu-să cu amă-giluri să o măgulească... DOSOFTEIU, V. S. 7, cf. 43. La tot meşterşugul să ispitiră, id. ib. 98, cf. 87/2, GCR. I 297/12. S'au mai ispitit Ilieaş-vodă de au mai intrat în ţară. LET. I 109/a, cf. 4/37, 369/15. Or cu cât cu meşterşugul am ispitit..., nici cum poftii şi izbândei inimii nu m'a învrednicii. CANTEMIR, ist. 71. Nu-l va lăsâ Dumnezeu să se ispitească preste putinţa lui. ANTIM, p. 16. Să nu mai ispitească a mai cere judecăţi (a. 1742). URICARIUL, II 24 9/22. Au ispitit să ia cetatea Tomilor. p. MAIOR, IST. 24. [în acest vălmăşag] Pompilie... s’au ispitit a-şi deschide un drum. beldiman, n. p. i 16. | A(-şi) încercă (norocul). Vrea să-şi ispitească norocul oştii sale. LET. II 300/33. Voeşte a-şi ispiti norocul, . călătorind prin ţări străine. DRĂGHICI, R. 5.
6°. Trans. şi refl. A face o încercare primejdioasă s. vătămătoare, a cuteză. Nu m'atn ispitit să trec pe acolo în luntre (Bucureşti, 1587). IORGA, S. N. 35. Şi beseareca ispiti se spurce (s. XVI), ap. GCR., I * 6/15. Noi o am dăruit Sfinţii Mitropolii..., iar cine s'ar ispiti a strică daniia noastră... (a. 1683). BUL. COM. IST. IV 37. || f (Construit cu asupra s. la) A cuteză (să faci) un atac, a se da la cinevâ, a căută să pricinueşti un rău cuivâ. Să nu te ispiteşti asupră de om, cu rău. DOSOFTEIU, V. S. 30. Fiind la războiu de-o-potrivă cu dânsul, nu să va mai ispiti atunce asupra Sar-disului. HERODOT, 32. Un om di neam mare,... să ispiti la o margine de cetate unde nu erâ nici un păzitor, ib. 35, cf. 360. Feriţi-vă ca nu cumvă neştine să să ispiteăscă la casa Dumnezeului ceriului. biblia (1688) 340. Ispitindu-se craiul Vla-dislav asupra Crijacilor... N. COSTIN, ap. TDRG.
7°. (Sens modern) Trans. (complementul e omul s. un substantiv abstract; construit une-ori cu de; mijlocul se arată prin prep. cu s. prin) A pune la încercare s. la probă pe cinevâ (s. credinţa, răbdarea, puterea de rezistenţă, iubirea, iscusinţa, discreţia cuivâ); a căută să vezi dacă cevâ e bun, de valoare, potrivit, gustos, etc., a cercă (IV 4°), î a iscusi (I 1°). Cf. ispită (3°). Ispitesk = tento, probo. ANON. CAR. Domnul ispitişte dereptul şi necuratul. PSALT. 16/,„, cf. 161/5, 199/t. Ispiteaşte pre noi cu năpăşti în multe chipure şi cu prade şi cu griji şi cu scârbe. CORESI, EV. 63/a„ cf. 141/23, 413/4. Până într'un an, ispitindu-i pre gineri, o va da unuia ci (=ce)-i va plăceă. HERODOT, 350, cf. 435. L-au ispitită întâiu cu slujba ospătăriei, apoi la magherniţă. DOSOFTEIU, V. S. 190. Să te ispitesc..., să văz pute[â]-v[e]i răbdă... muncile? (a. 1808), ap. GCR. II 200/36. Cine vrea să-mi ispitească vitejia? alexandria, 17. Ceriul prin nenorocire va voi ca să te ispitească. BELDIMAN, P. I 33. A ta iubire am voit să ispitesc. KONAKI, P. 180. Ispiteşti şi înfrunţi pre Dumnezeu, socotind că făcând biserici, îl poţi împăcâ. c. negruzzi, i 146. # Pre aur focul, iară pe priaten primejdia ispiteşte. cantemir, ap. zanne, p. 116. || A căută să obţii un secret de la cinevâ. herz.-gher., m. IV 1921.
8°. f Refl. (Numai în herodot) A-şi pune la încercare puterile, îndemânarea, etc., a se luâ la întrecere, a luă parte la o întrecere. Cf. t i spiţă (4°). Iar Athinei şi Xantip, hatmanul lor, ziceâ să rămâie, să să ispitiască la Hersonisos. 510, cf. 482.
ISPITI
- 905 -
ISPRAVĂ
9°. f Trans. A cere, a pretinde. Nu numai cu sufletul va Hristos să creadem, ce şi den gură mărlurisitură ispiteaşte. CORESI, ev. 203/27, cf. 228/„.
10°. (Sensul cel mai răspândit astăzi) Trans. A trage spre rău (LB.), a îndemnă (PĂSCULESCU) pe cinevâ la rău, a-I atrage în cursă, a momi, a ademeni, a amăgi (II 1°), a seduce, a înşelă, a duce în ispită, t a cercă (IV 3°). Muiarea... poate să se despartă de dânsul, şi mai vârtos de o va fi el ispitit sau de o va fi silit să o întoarcă despre credinţa ei cea bună. prav. 571. îi erâ par’că Satana-l ispiteă şi trebuiâ să-i arate că e mai tare decât ispita, slavici, N. 237. Fugi, moarte d’ad, Nu mă ispiti; Că m’ai ispitit Până m'ai sfârşit! PĂSCULESCU, L. p. 169/28. Aleleu, Doamnă, proastă-mi-eşti. Ori vrei să mă ischiteşti? şez.
XIII	116. || (Mai rar) Refl. A se lăsâ ademenit; a greşi, a cădeâ în ispită. Teutonii şi Normanzii rătăcitori... s’au tot ispitit in Orient după dobânzile cruciatelor. ODOBESCU, II 508. S'a ispitit, De s’a logodit. TEODORESCU, P. P. 659b.
11°. Trans. (Subiectul — omul — e cel ce sufere, fiind vorba, de obiceiu, de o întâmplare neplăcută) A trece prin încercări, a suferi, a îndură, a aveâ parte de..., a fi expus la..., a păţi, f a cercă (VII 1°). Cf. t a iscusi (II 1°), ispită (6°). Ca unul ce prin somn ispitise mai mari primejdii, n’au socotit întâmplarea aceasta întru nimica. DRĂGHICI, R. 41.
[Cu rostire regională ischitl. uricariul, X 267/^ HERZ.-GHER., m. IV 192. | Abstracte: ispitire s. f. (Ad 1°) Cercetare, examinare, întrebare, t cercare, iscodire. Cf. mardarie, l. 1351, 1368, 1830. Acest... didascal... să se aleagă de către domni... cu ispitirea... care se cade (a. 1775). uricariul, i 76/32. O leage, cu ochii închişi primită ca bună, fără de altă ispitire. P. MAIOR, ap. GCR. ii 202/j. Şi cu sensul de «examen» (herz.-gher., m. iv 192), din care s’a desvoltat cel de «vacanţă» (Straja, Bucov., com. ar. tomiac); (ad 5°) încercare, sforţare. Făcii... ispitiri zadarnice pentru a mântui pe soţul ei. BĂLCESCU, M. V. 286; (ad 7°) Punere la încercare, ispită. Ispitirea a ei voastre credinţă (ispitirea credinţei. N. TEST. 1648; ispitirea credinţii. biblia 1688). COD. vor. 139/12. Gustare. Cf. LB. Pentru ispitirea căreiva bucate, ib.; (ad 10°) Momeală, ademenire, amăgire, seducere, tentaţie, ispită, f cercare. Ispitire de monahiceasca oeârmuire (a. 1815). URICARIUL, II- 229/,8; (ad 11°) Experienţă. învăţătura ştiinţelor împodobeşte pre om..., îl hărăzeşte cu multă ispitire (a. 1765). URICARIUL, I 272/3. Sistemul acest de preţeluire... cere multă ispitire. I. IONESCU, C. 254. li deschide ochii târzia ispitire. i. negruzzi, ii 62;— (cu negativul) neispitire s. f. = lipsă de experienţă; — ispitit s. a. = ispitire;
—	ispite&iă f s. f. (Ad 1°) Cu ispiteăla ni-i lesne să-l cunoaştem, dosofteiu, v. s. 152; — ispititură t s. f. (Ad 10°) Ispititure — tentatio. anon. car.
| Part.-adj. ispitit (cu negativul neispitit), -ă. (Ad 1°) Nici un lucru nu fii [= fie] neispitit. herodot, 360. Pentru farmeci îs vestită Şi de mulţi chiar ispitită, alecsandri, t. 12. Neispitită (= nesocotită, nepricepută) minte. GCR. I *12/s3; (ad 3°) Taina cea neispitită (=nepătrunsă, neaflată). VARLAAM, C. 47; (ad 7°) Pus la încercare, (despre metale) probat (că e bun, deci:) curat, cf. lămurit. Cela ce piare de foc ispitită (care se ispiteaşte. n. test. 1648; cel ce piare şi pren foc să 1 ămure aş te. BIBLIA 1688). COD. VOR. 139/u. Cuven-tele Domnului cuvenle curate, argint ars şi ispitit (lămurit D). psalt. 18/2, cf. CA. 513; (ad 10°) Ispitiţi de cei răi. liturghie (a. 1702), ap. GCR.
I	345/,,. Cavalerii loaniţi... erau ispitiţi să se aşeze la noi. IORGA, ist. R. ii 88; (ad 11°) Trecut prin multe încercări, încercat, păţit, cu experienţă,
experimentat. Şi de vârstă mai bătrân şi de pedepse mai dosedit şi mai ispitit, cantemir, ist. 96. Ispitiţi întru războaie, beldiman, N. P. i 137/9, cf. GHICA, S. VI. Advocaţi... procopsiţi şi ispitiţi în limbuţie. pravila (1814) 16. Împiedică pe alţi Mai ispitiţi bărbaţi Să facă vre-o lucrare. DONICI, F. II 24. Ştiinţa unei gospodării luminate şi ispitite. I. ionescu, C. 253. Legişti învăţaţi şi ispitiţi. GHICA, S. XX. Se uită cu o căutătură ispitită. C. NEGRUZZI, I 330. Ispitiţi şi cu ştiinţă pădurari. COD SILVIC, 11. Iar mama mai ispitită decât ele... MARIAN, SE. II 50. Mângâierea ispitelor bătrâne, id. I 234. Viţelul hrănit... H[ri-sio]s iaste, că neispititu iaste jugului legiei păcatelor. CORESI, EV. 22/n. Hulpea, jiganie neispitită. CANTEMIR, IST. 103. Neispitiiă de nuntă = ceea ce nu s’a nuntit, nu s’a măritat. I. golescu, C. I. Neispitită de bărbat ai născut, fecioară. mineiul (1776) 124; — ispitit6r, -oâre (adesea substantivat). (Ad 1°) (Slav.) Iscusitei = ispititoriu. MARDARIE, L. 1345. Ispititoriu (cela ce cerci D) îremile şi zgâurele, Dumnezeu. PSALT. 9/le. Lu-ceaferi ispititori. TEODORESCU, P. p. 20; (ad 10°) Ispititor = tentator, anon. car. Apropie-se cătră el ispititorul. TETRAEV. (1574) 204. Birui pre ispititâriulu. DOSOFTEIU, V. S. 61/2; — (rar, în rimă) ispitâciu = priceput. Ne-a ales pe noi... Din gură mai ispitaci. TEODORESCU, P. p. 177, cf. (ischitaci) mat. folc. 413],
. — Din paleosl. ispitati, idem (1°). Cf. ispită.
ispitină f s. f. v. ispită.
ISFITITURĂ t s. f. v. ispiti.
ispOl s. a. (Pese.) IZcope. — Vas de lemn scobit în formă de lingură mare, cu mâner s. coadă, cu care «se sleeşte» luntrea, adecă se scoate apa care a intrat în luntre (cf. DAME, t. 126, GIUGLEA-VĂLSAN, R. S., PĂSCULESCU, L. P., PAMFILE, I. c. 72); Serveşte şi la băut (antipa, p. 470, 749) şi se ţine de obiceiu subt başul dinapoi (com. sandu-aldea) căuş (1°), răscol, scafă, scofiţă. Cf. H. I 368, II 255, 300, VII 70, 486. Nevoadele cetcuiâ, Opăcini cârme făceâ, Ispoalele le găseâ. PĂSCULESCU, L. P. 176. Să-i aducă apă în ispol să bea. Giuglea-vălsan, r. s. 357/25. [Şi: (+ răscol) isc61 s. a. (Măgurele, în Teleorman). Com. olmaz]
—	Din bulg. izpoiu, idem.
ISPOLÎIV t s. m. Geant, — (Slavonism literar) Uriaş. Bucură-se ca (= precum) uriaşul (un spo-linu C2, ispolinulă H) aleargă cale. PSALT. 31 /2l. XJriiaşul (ispolinul C2) nu se spăşeşte cu multă silă. ib. 58/]9. Că acel ispolin al ceriului să aprinde cu dragoste cătră tine, deşarte ome! CAZANJA de GOVORA (1642), ap. GCR. I 102/j. [Şi : spolin f s. m.]
—	Din paleosl. ispolinu, idem.
isPOVE»(i;)i vb. IVa (ş. d.) v. spovedi (ş. d.).
1SPRĂMNIC s. m. (ş. d.) v. ispravnic (ş. d).
ISPRAVĂ s. f. 1°. Dicision, ordre. 2°. Succes, riussite. 3°. Autorisation. 4°. Action, geste, exploit. 5°. Affaire. 6°. Institution. 7°. Occasion, motif. 8°. Pouvoir, facutU. 9°. Achevemeni, accomplis-sement, râalisation. 10°. Esprit mălin.
1°. f (Jur. cf. isprăvi 2°) Hotărîre dată de
o	autoritate, autorizaţie. Nu va puteâ el sângur cu voia sa să ia, ce trebuiaşte ispravă de la giudeţ. prav. 216, cf. 206, 711, 1070. Isprăvile direptăţâi. DOSOFTEIU, V. S. 201. Ceriul a voit a ne supune La isprăvi ce-s hotărîte de a sa înţelepciune. KONAKI, P. 282.
2°. (Cf. isp ră vi 3°) Rezultat (bun) obţinut
mm
ISPRAVĂ
- 906 -
ISPRĂVI
în urma unor sforţări, izbândă (COSTINESCU), reuşită, succes, p. ext. recompensă. Cine miluiaşle, Iu Dumnezeu dă..., cu mare ispravă plăti-i-va. CORESI, ev. 40/24, cf. 149/36. Urma şi isprava vor dovedi folosul unei aseamine întreprinderi. ARHIVA ROM. I, VIII. Cu acest feliu de gătire ce ispravă mai aştepţi ? BELDIMAN, ap. GCR. II
2	45/28. Aşteptă să vadă isprava... După cătăvâ vreme au văzut creanga sa cea hultuilă că s'au prins. DRĂGHICI, R. 102. Isprava atât de folositoare [a boronirei]. I. IONESCU, C. 29. Cum să fac eu acum să mă întorc cu ispravă bună? ispirescu, l. 77. Isprava haiducilor împotriva Turcilor. teodorescu, p. p. 551*>. | (Adesea ironic) Lucru ieşit prost, boacănă, gafă. Iaca frumoasele isprăvi ale învăţăturii papistaşilor! C. NE-GRUZZI, i 13. Fără (nicio) ispravă = fără rezultat; fără folos, în deşert, zadarnic. Pre soli i-au slobozit fără nici o ispravă. ŞINCAI, hr. I 202/12, cf. beldiman, N. P. 1 83. ll curteneşte de atâţia ani fără vreo ispravă. C. NEGRUZZI, I 316. Pier sub zidiurile cetăţii, fără nici o ispravă. ALECSANDRI, T. 1515. Mă tem să nu te întorci fără nici o ispravă. ISPIRESCU, L. 13.
3°. t (Cf. isprăvi 4°) Act, firman obţinut de la o autoritate. Fără ştirea împărătească ieşeâ de la Vizirul isprăvi de domnia ţărei munteneşti lui Ion-vodă. M. COSTIN, ap. GĂDEI. Alţii fiind înstrăinaţi de ţară, se pofteau să vie la pământul lor, şi îndată pe loc li se făceă ispravă. N. COSTIN, ap. TDRG.
4°. (Cf. isprăvi 5°) îndeplinire (a unui lucru greu), înfăptuire, acţiune (însemnată), faptă, p. gener. treabă (LB.), lucru (LB.) Toate ispravele păreâ-i-se că cu putearea lui-şi... le-au isprăviţii. coresi, Ev. 15/28. Isprăvile noastre ceale bune vor lăudă pre D[u]m[ne]dzău. varlaam, C. 205, cf. 226. In tot pământul au ieşit veastea isprăvi-loru tale. mineul (1776) 91. Viaţa şi isprăvile slăviţilor strămoşi, marcovici, D. 241. Oasele mele se vor bucură în mormânt de isprăvile tale. ISPIRESCU, L. 41. (Ironic, însemnând şi năzdrăvănie) Iată isprăvile dumnea-voastră, Domnule l C. NE-GRUZZI, I 54. La biserică se duse numai să vază dacă s’a aflat cevâ din isprava lui. D. STĂNOIU,
C.	I. 171. Acestea sânt isprăvile zmeilor. ŞEZ., ii 50/,,. A face ispravă = a isprăvi (6°), a duce la bun sfârşit, a realiză cevă de seamă, a împlini o misiune, însărcinare, etc. Cu-atâtea mustrări crude, spune-mi, faci vreo ispravă? konaki, p. 281. Ce ispravă ai făcut? Câte suflete mi-ai arvonit? CREANGĂ, P. 145, cf. 241, ispirescu, l. 257/13. A aduce în ispravă (învechit) = a aduce la îndeplinire, a face, a realiză. O fierărie... să o aducă în ispravă. DRĂGHICI, R. 254. | (Loc. adj.) De ispravă = (despre persoane) de treabă, cum se cade, vrednic, de încredere (herz.-gher., m. iv 192), onest (costinescu), exact (cf. LM.), silitor (id.); (despre lucruri) însemnat, remarcabil. Când va fi bărbatul om rău..., nu va fi om de ispravă... (om de stavăr MOLD.), atunceanuva fi muiarea datoare să îmbie după dânsul, prav. 643. Cu boiari, cu căpitani, cu slujitori, oameni de ispravă. MAG. IST. 291/2,. Aleaseră 10 oameni... şi pre Casamvu carii erâ mai de ispravă. HERODOT, 334/se. Dobândi cinstirea... oamenilor celor de ispravă. marcovici, D. 10/10, cf. 56/2. Tovarăşi de ispravă, creangă, A. 80. Ce lucru bun a făcut... ca să facă şi acum cevâ de ispravă? ispirescu, L. 158. | Fără (de nicio s. nici de o) ispravă = care nu-i bun de nimic, nu inspiră încredere, neserios, netrebnic, fără rost, nesăbuit, fără socoteală. S’au îmbătat ca nieşte oamini făr' de isprav[ă] (a. 1638). iorga, D. b. 66. Lucruri fără de ispravă, mâncări, băuturi şi alte aseamenea acestora. PRAV. 494. Cuvinte fără de ispravă, ib. 1078, cf. 518, 604. Erâ... feciorii lui cam fără de is-
pravă, zlobivi. let. II 2 5 4/27. Cheltuieli fără de treabă şi fără de ispravă, ib. II 271/27. Oamini fără ispravă. URICARIUL, X 192/2,. Nu eşti nici de-o ispravă. ALECSANDRI, T. 975.
5°. t (Rar) Administraţie, afacere. Cf. LM. L-au făcut ispravnic preste toate veniturile şi preste isprăvile ţării. DOSOFTEIU, ap. TDRG.
6°. f (Numai în LB.) Rânduială, aşezământ, institut.
7°. f Rost, motiv, prilej potrivit, ocazie (cf. LB.). Să-mi facă ispravă de domnie. MAG. IST. 184/ls. Inţăleptul craiu fiind foarte bătrân, nu puteâ î«-ţăleage isprăvile dragostei. BELDIMAN, p. I 58.
8°. f (Numai în LB.) Putere, însuşire, facultate, posibilitate, «modru».
9°. (Cf. isprăvi 6°) Isprăvire, săvârşire, sfârşire, sfârşit, îndeplinire, isprăvenie; terminarea lucrului (NOVACOVICI, C. B. 12). Isprava faptei cei bune. BELDIMAN, N. P. II 132/2. Cu această statornicie a urmat cătră isprava scoposului său. DRĂGHICI, R. 148. Când te apuci la vre-o treabă, n'o lăsă fără ispravă. PANN, ap. şăineanu, D. U. (Loc. adv.) De ispravă = de tot, complet, definitiv, de istov.; p. ext. îndată, la moment. Mu-iare... călugărită de ispravă. PRAV. 760. (Pleonastic) Va face greşeala de tot, de ispravă, ib. 747. Cu ţărnă împresurară de-l aslrucară de ispravă. DOSOFTEIU, V. S. 32. Inima mea cătră tine s'au robit de ispravă. KONAKI, P. 245. De multă osteneală cu toţii obosâsă de ispravă, drăghici, R. II. Mânce-l viermii de ispravă! JARNÎK-BĂRSEANU,
D.	281. Răspunsu lui iaste, de ispravă să-i facă moarte, prav. 814. De toată isprava = cu desăvârşire, de tot. ciauşanu, GL. A dormi de toată isprava — a fi mort. zanne, p. ii 546.
10°. Un spirit rău. marian, na. 29.
[Plur. -prăvi şi f -prave. | Negativ: neispravă s. f. = nereuşită. Neisprava cu care au ieşit dela ministru. C. negruzzi, I 281.)
—	Din paleosl. isprava «correctio» s. bulg. iz-prava «faptă dreaptă; act oficial». Cf. isprăvi, ispravnic.
ISPRĂVĂNIE S. f.	|
ISPRĂVENIE S. f.	/ V- ,SPravL
ISPRĂVI vb. lVa. 1°. Redresser, corriger. 2°. Juger, arrHer. 3°. Riussir. 4°. Obtenir. 5°. Accomplir, râaliser, achever. 6°. Terminer, finir. 7°. Tuer, achever, mourir.
1°. f Trans., r e f I. şi absol. A conduce pe cinevâ pe calea cea bună, a (se) îndreptâ, a (se) corectă. (Slav.) ispravliaiu = isprâviscu, în-dereptez. mardarie, l. 1365. Se se sfărşască reul păcătoşilor, şi isprăveşti (i s p r ăv e a ş t e S, să î n-direptezi D) dereptul. PSALT. 9/ls, cf. 251/3, 292/,5. Unde va fi vreun cuvânt greşit, cu linişte tocmiţi şi isprăviţi, iară nu blăstămareţi. pravila (1632), ap. GCR. I 79/S0. Unde n’au fost bine, am isprăviţii şi am împlut. N. TESTAMENT (1648). ib. I 125/2S. (Pleonastic) Să îndreptează isprăvind acel cunoscător dascal. COSMA (1692), ib. I 295/,,.
2°. t (Jur.) Trans. şi absol. A da o sentinţă, a hotărî, a judecâ, a rezolvă o cauză; f a
o	câ r m i. Mainte di ce s'au despărţit, până a nu isprăvi giudeţul împărţirea lor... PRAV. 527, cf. 563, 811, 1006. După cum va veni răspuns de acolo, aşâ va isprăvi (va. o cârmi MOLD.). ib. 1670. (Urmat une-ori de complementele: pâră s. lege) Dacă va isprăvi giudeţul pâra. ib. 1043. Un giudeţ, ce va isprăvi şi va săvârşi leagea altuia giudeţ... ib. 1070, cf. 556.
3°. (învechit şi pop.) Trans. şi absol. A scoate la capăt, a obţineâ s. dobândi ceea ce urmăreşti, a-ţi ajunge ţinta, a ajunge la un rezultat (bun), a reuşi, a izbuti, a face ispravă (2° şi
ISPRĂVÎ
- 907 -
ISPRĂVÎ
4°). (Urmat uneori de să s. de; mijlocul se ex^ primă prin prep. c u) Cum amă isprăvit-au de să iubească vecinul? coresi, ev. 310/26, cf. 4/,. Cu silin[a şi cheltuiala lui Şerban, au isprăvit să meargă boierii. LET. II 250/17. Ştiu că au isprăvit Cantemir-vodă bine. ib. II 268/26. Nu pot Turcii să isprăvească nimic cu bătaia lor. MAGAZ. IST. 163/!. Iată ce-am isprăvii. BELDIMAN, O. 38. Pil-duindu-să dela închipuirea umbrelii, au isprăvit a face două coşnită. DRĂGHICI, R. 105. | P. ext. (Subiectul nu e omul) A duce la un nou rezultat (bun). Unde cuvântul a isprăvi nu poale, isprăveşte bătui. CANTEMIR, ap. DDRF. Au socotit să arunce în mare toate,... dar şi aceste măsuri nimic au putut isprăvi. DRĂGHICI, R. II.
4°. f Trans. A scoate, a obţine cevâ de la cinevâ (după multă stăruinţă), a dobândi, a exo-perâ cevâ. Au isprăvit un ferrhan ca să aibă a şedeă la Hotin pârcălab. LET. II 178/9, cf. II 396/2o, 373/18, 270/i4, 418/,„. Au mers şi i-au isprăvit domnia Moldovei, ib. Iii 239/4. (Rar, absol.) Şi din Galaţi isprăvindu-şi, s'au întors la scaunul său în Bucureşti. LET. ii 4 0 4/37.
5°. Trans. şi absol. A aduce cevâ la îndeplinire, a îndeplini, a înfăptui, a realiză, a execută, a face o ispravă (4°); p. gener. a face (LB.), a lucrâ (ib.); spec. a îndeplini o misiune (cf, pontbriant), o solie, o funcţiune. Că de sântem puternici, toate le isprăvimă, iară de nu, după neputinţă, să ne nevoim să le isprăvimu. coresi, ev. 40/3i, cf. 402/19, 290/2s, 292/15. Nemică bun n'au isprăvit. LET. I 106/6, cf. II, 249/36. Au făcut şi au isprăvit şi alte lucruri mari. ib. II 270/35. Să-şi isprăvască cu laudă deregăloria. CĂRARE PRE SCURT (1685), ap. GCR. 1278/16. Slujba obştii isprăveaşte. CANTEMIR, IST. 128. Tâmpla... de să va clăti, ce va gândi omul să facă, va şi isprăvi. TREPETNIC (1779), ap. GCR. II 123/10. I-am aprins mai mult măniia, iată ce am isprăvit (= ce ispravă am făcut)! BELDIMAN, O. 90. Orice ar fi pus în lucrare cu statornicie, trebuiâ să isprăvească, drăghici, R. 90. Suliţa... minuni isprăveşte ( = face). PANN, E. II 137. Mers-am eu asupra ei cu bătălie, dar n’am isprăvit nemica. eminescu, N. 7. Ce-or fi isprăvit ceilalţi draci, nu ştim. CREANGĂ, p. 144. Să isprăveşti cu bine slujba. ISPIRESCU, L. 18. (Figură etimologică) Toate ispravele păreâ-i-se că... le-au isprăvită. CORESI, EV. 15/as. | (Neobişnuit; construit cu dat.) A îngriji de ciiievâ, a tratâ pe cinevâ. Isprăvi [fet]ei bine. biblia (1-688) 356b. |] Refl. A se (pre)găti, a se prepară. în toate năravurile să isprăvim noi-şi şi să ne gătim spre ...vrăjmaşul noslru. coresi, EV. 213/17.
6°. (înţelesul cel mai răspândit; cuvântul începe însă tot mai mult să fie înlocuit, chiar şi la ţară, prin neologismul «a termină») Trans., refl. şi absol. A duce la capăt cevâ început, aduce la (bun) sfârşit, a face să fie gata, a găti, a (se) sfârşi, a (se) termină, a (se) mântui, a (se) încheiâ, a luâ sfârşit, a nu mai fi s. a nu mai aveâ, a încetă, a se opri. (Se construeşte, une-ori, cu prep. c u s. cu d e + participiul-substantiv). Lui Dumnezeu care a dat a se începe şi care a îngăduit a se isprăvi, slavă, cinste. CORESI, ev. l/25. Popa... va isprăvi slujba beserecei (a. 1675), ap. GCR. I 220/at, cf. LET. III 299/2. Până a nu isprăvi prânzul, s’au ivit... doi nori (a. 1783), ib. II. 129/2. După ce isprăvi aceaste cuvinte... id., ib. ii 131/a. Lasă-mă acum ca să isprăvesc! DRĂGHICI, R. 104. Isprăviră toate muniţiunile lor. pontbriant. Lemnele de ars isprăvind. pann, ap. TDRG. Cioclii au coborît să-criul în groapă, au aruncat ţărână şi isprăvind, s’au dus la o crâşmă, c. NEGRUZZI, I 32. A isprăvit liceul, vlahuţa, ap. TDRG. Cănd îmi e cinevă drag, mi-e drag şi s’a isprăvit! D. zamfirescu, ap. eund. Haidem ...să isprăvim odată şi
trebuşoara asta. CREANGĂ, p. 224. De abiă isprăvi vorba. şez. iv 108. Am isprăvit cu lucru' câmpului. GR. BAN. Iuda isprăveşte dă ros. şez. iii 99/6. A isprăvit-o de lot. ib. iii 39/8. Semănâ şi isprăveâ. TEODORESCU, P. P. 154b. Să-mi isprăvesc rândurile. JARNlK-BĂRSEANU, D. 125. Ce fel de două lucruri se pot face şi nu se pot isprăvi ? [Scară pân’ la cer şi pod peste mări], alexici, L. P. I 213/6. De unde tot iei şi nu pui, curând se isprăveşte, zanne, p. V. 393. Bărbatul să aducă cu sacul, Muierea să scoată cu acul, Tot se isprăveşte. id. ib. IV 251. Orbul când dă de părete crede că s’a isprăvit lumea. PANN, ap. TDRG. Cănd unt-de-lemnul se isprăveşte, candela se istoveşte. zanne, p. iii 66. # A (se) isprăvi de moară = a nu mai aveâ ce măcinâ; (fig.) a termină banii, a se găsi la aman (cf. a pune de mămăligă fără apă). Venitul îmi eră prea mic... şi în sfârşit isprăviiu de moară. GORJAN, H. IV 135, Cf. PANN, P. V. III 109, PAMFILE, S. T. 116.
7°. P. ext. Trans. (complementul fiind o persoană) A da gata, a găti (II 2P), a face să se prăpădească, a omorî; (refl.) a se sfârşi, a se nimici, a pieri, a muri. Când ajunseră, Priian se isprăvise de tot. caragiale, s. S0/26. Deschide, mamă, poarta, Cămi-ai isprăvit viaţa. ŞEZ. I 76b/23. După ce-şi isprăvi Petru duşmanul, nu maizăbăvi nimica. MERA, B. 100.
[Rostit regional şi isprăi. | Prez. ispră(v)esc şi (Bran, Muscel, mai ales la pers. 3) Isprăe. | Şi: isprivi vb. IV*. let. iii 46/35. | Abstracte: isprăvire s. f. (Ad 1°) f îndreptare. Ispravlenie = îndereptare, isprăvire. MARDARIE, l. 1363. Ispră-vire iaste limbiei aceştiia (multe ai î n d e r e p t a t. N. TEST. 1648; isprăvire făcându-se la limba a-ceasta. biblia 1688). cod. vor. 58/,; (ad 3°) f Reuşită, succes, izbândă, perfecţionare. Ne-au dat vrăjmaşului nostru, nu spre piiardere, ce spre învăţătură şi spre isprăvire. CORESI, EV. 141/2, cf. 38/14, 40/19, 140/30, 340/27; (ad 5°) Executare, acţiune, faptă, ispravă. Jărtvele şi bunătăţile şi isprăvirea fariseiului... lepădă-le. CORESI, EV. 19.8. Ceale lumeşti biruinţe şi pompe şi isprăviri. biblia (1688) pr. 8/41. întorcându-se trimişii înapoi cu isprăvirea de poruncă, let. ii 43/32; — isprăvit s. a. (Ad 6°) Terminare, sfârşit, capăt. începerea a fişcăruia lucru este înjumătăţirea isprăvitului. golescu, î. 65. Turburarea aştii lupte ce isprăvit va luă. PANN, E. II 7. Tu să fi ’nceput iubitul, Că-i făceam eu isprăvitul. COŞBUC,
b.	13, cf. 200. La orice isprăvit de lucru cinsteă lucrătoarele. CIOCÂRLAN, LUC. V 124. (Loc. a d v.) Pe isprăvite = aproape să se isprăvească, p e sfârşite. Hora-i pe isprăvite, dqine, 173/14;
—	isprăvitură f s. f. = peractio. LEX MARS. 235;
—	( < paleosl. ispravljenije «correctio, praeclarum opus») ispravl&nie t s. f. (slavism literar) = faptă bună, realizare. Altă ispravlenie pre pământ n’am de bunătăţi. DOSOFTEIU, V. S. 133,s; — (cf. bulg. ispravjanje) isprăv6nie (isprăvânie) s. f. = isprăvire (VĂRCOL, V.), sfârşit, sfârşenie (PAMFILE, J. II), ispravă (9°). Isprăvenia acestor prafuri. PISCUPESCU, O. 269. C’aşa este datina, Bună isprăvenia. TEODORESCU, P. p. 509. Rămânem tovarăşi până la isprăvanie = până la urmă de tot, până Ia sfârşitul sfârşitului. A făcut lucrul de isprăvanie (isprăvenie) = desăvârşit, operă de maestru. ciauşanu, gl. | Adjective: isprăvit (cu negativul neisprăvit), -ă (Ad 3°) Reuşit, desăvârşit, perfect. în toate bunătăţile isprăvită ucenic fii. CORESI, EV. 434/21. Cel mai isprăvit lucru a mâinilor Dumnezeoaei Atina. beldiman, n. p. i 39; (ad 5°) îndeplinit, înfăptuit, realizat, executat. Unde... veţi aflâ cevâ neisprăvită bine sau greşit,... să dereptaţi. coresi, ev. 6/sl. (Slav.) Deaistvue-myîu = cel lucrat, cel isprăvit, mardarie, l. 919. Faptele sale isprăvite. N. COSTIN, ap. GCR. II
ISPRĂVITURĂ
- 908 -
SPRAVNIC
9/37-38. (Substantivat) E un neisprăvit = om de nimic. Neisprăvitulel = nemernice! Vorbeşte neisprăvite = fără rost. ZANNE, P. II 840; (ad 6°) sfârşit, terminat, mântuit, încheiat; (despre vietăţi) desvoltat. (Slav.) Nakonfievaete = sfârşiţi, isprăviţi, mardarie, M. 1985. Această legare... însemnează că vorniceii sânt isprăviţi, adică că..., deşi rămân şl mai departe la nuntă, puţin... mai funcţionează sub numele de vornicei. marian, nu. 548/i',-i5. Ce e 'n toate isprăvit. Insă prost, nepotrivit? [= Măgarul], păsculescu, L. p. 88b/„. Făcut de nouă taţi şi isprăvit de-un călugăr beat = fecior de lele. zanne, p. iv 657. Tis neisprăvit. ALECSANDRI, p. 185. Începuse şl un poem eroic,... care însă rămase neisprăvit. C. negruzzi,
ii	157/,4. Aspru, rece sună cântecul cel etern, neisprăvit. EMINESCU, P. 258. Moartea-i va fi lăsat cronica neisprăvită. IORGA, L. II 569. Nu cumv'ai văzut... Un zid părăsit Şi neisprăvit? POP., ap. GCR. II 287. Boală ne mai isprăvită. JarnIk-bArseanu, d. 208. Ăsta nu mai e puiu, ci cocoş isprăvit (= desvoltat, matur. Braşov); — isprăvitfir, -oâre f (ad 1°) t Corector. Eu păcătosul Şerban, fiul diaconului Coresi, isprăvitoriul Pop Miha[ij din aceeaşi cetate. LITURGHIER SLA-vonesc (1588), ap. v. B. I 100].
—	Din paleosl. isprăvit! «erigere, dirigere, informare, constituere» (bulg. izpravjam «îndrept; sfârşesc»). Cf. i s p r a v ă, ispravnic.
ISPRĂVITURĂ f S. f. 1	.	_ .
ISPRAVI/ENI13 f S. f. J V" iSPr&ţr •
ISPRĂVNIC s. m. I. 1°. Chef, youverneur. 2°. Administrateur, intendant, directeur, conducteur. 3°. Mandataire, 4°. Surveillant, agent. 5°. Heritier. 6°. Prâfet, gouverneur. II. Habile.
I.	Subst. 1. t Cel ce erâ pus într’un post de conducere (indiferent dacă era logofăt, vornic, hatman, etc.), poruncind subalternilor săi: comandant, şef, cârmuitor, cap, căpetenie, conducător; spec. guvernator. Isprăvnicii lumiei aceştiia. VARLAAM, C. 25. De vor fi unii dentr'inşi mai capete, cumu s’ar dzice, ispravnici. PRAV. 1053. Pre vlădic sau pre duhovnic, ce iaste ispravnicul lui... ib. 967. Prov erâ isprăvnicii ţărîi pre domnie de o domniiă. DOSOFTEIU, v. S. 26. Iară la Samos erâ mai mare Meandrus a lui Meandrie, carile îl lăsasă Policralis ispravnicii la Samos. HERODOT, 202/6, cf. 289/4. Pohteaşte Papa să fie, după H[risto]s, în besearica lui H[risto]s singur el soco-titoriu şi ispravnicii (a. 1699), ap. CCR. I 328/30. La Ardeal erâ ispravnic pre aceale vreami Ştefan Batori. M. COSTIN, ap. GĂDEI. Ispravnicilor bi-searicei şi tuturor preoţilor, id., ib. Isprâvnicul cetăţii. NIFON, 14. Hatman şi pârcălab de Suceava, şi ispravnic pre toate oştite ţării. SIMEON DASC., LET. 22/,s. Ai ajuns în cetatea Traliei..., căriia fiind isprâvnicU într'însa ai răposat. MINEIUL (1776), 64 2/2.
2°. (ţ şi dial.) Cel însărcinat cu inspecţia, administraţia s. conducerea (unui serviciu, case, etc.), chivernisitor, administrator, inspector (general GĂ-dei), f luător de seamă (id.), cf. intendent, agent, vameş. Ispravnicii se alegeau dintre boierii mari şi de neam bun; permanenţi se întâlnesc numai de la reforma lui Constantin Mavro-cordat înainte. Cf. IORGA, B. r. 193-194. Ispravnici de curte (a. 1776). URICARIUL, XIX 341 (7), pre socotele ce se fac să se ia din ţară (SIMEON DASC., LET; 22/j,), pre dărăbani (id., ib. 23/26), pre târg (id., ib. 23/25), pre neguţători (id., ib. 23/27), peste viile domneşti (cf. id., ib. 25/24), pre beciurile domneşti (id., ib. 23/i0), pre toate obroacele de came (id., ib. 23/la), pre toate obroacele de pâine (id., ib. 23/i4), pre toţi caii domneşti (id., ib. 23/6). (Slav.) Ikon6mti = tocmitoriu, isprăvnicii. MARDARIE, L.
1423, cf. 3422. Oricare vlădică sau egumen, sau ispravnic [nameastnic MOLD.] sau călugăr... de va luâ vreun lucru al bisearicii... acela nu se va certâ. PRAV. Lăsând casa pre sama isprâvnici-loru. DOSOFTEIU, V. S. 151. S'au sculat doi fraţi vrăjitori,... pre unul lăsasă... ispravnicii casălor. HERODOT, 170/14. Isprâvnio preste secerători. biblia (1688) 192. Logofăt mare, giudecătoriu şi alesătoriu de ocine, ispravnic pre o frunte de oameni de ţară... şi luătoriu de seamă tuturor ispravnicilor ce sânt la curtea domnească. SIMEON DASC., LET. 22/6-8. Voiu pune asupra lor ispravnici şi doftori pre voi. ANTIM, P. 3/,,. Făcut-au ispravnic la lucrul mănăstirii pre Cernica biv vel Armaş. MAG. IST. II 154/„. Sluga carea o alese ase... de-l lăsase ispravnicii pre casa ei. MINEIUL (1776) 181. Intrând în bâlciu,... trecii pe dinaintea cortului unde eră autoritatea (zabetul), un ispravnic grec. I. IONESCU, M. 248. Dar îi fi ştiind tu, cumnate, că am ajuns ispravnic peste curţile tale şi că mi-ai dat ca semn de încredere toate cheile lor. MERA, B. 249, cf. 100.
3°. (Jur.) f Cel însărcinat să reprezinte pe altul, cel care lucrează pe socoteala şi în numele altuia: mandatar, reprezentant, procurator, procurist (bogdan, C. M. 43), comisionar, consignatar, epitrop, curator, tutor, legatar. Cf. t izbaşă. Cine să va face ispravnic vreunui om şi va luă bani de la niscari datornici aceluia, şi acesta nu va fi ispravnic, să să cearte... ca un fur. PRAV. 145, cf. 204, 811, 938, 1221, 281. Muiarea văduă... piarde-şi-va zeastrele... şi le vor luâ ispravnicii (pristavii MOLD.). id. 534. Va fi ispravnic vreunui cucon micşor, de-i va ţineâ bucatele pre urma şi după moartea părinţilor, ib. 991. # f A Ii cuivâ ispravnic = a împlini o misiune, a rezolvă cevâ în interesul cuivâ. Au fost trimis la vraja lui Apolon şi le-au fost ispravnicii de ce s’au fost rugând. HERODOT, 350/12.
4°. f Cel care păzeşte s. execută cevâ, păzitor. Isprâvnicu ce erai... cu osârdie ai nevoit a să isprăvi. MĂRGĂRITARUL (1691), ap. GCR. I 290/9. Credincios isprăvnicii, al legii noao. MINEUL (1776), l2/2, cf. 70Vi, 13 6 72-
5°. f Moştenitor. Ispravnicii muierii ceii moarte. ib. 536. Cf. 214, 537, 214.
6°. t «Cel ce strânge banii de la zapcii şi-i răspunde la vistier, împlinind şi celelalte porunci ale stăpânirii, ale vistieriei, adică cel mai mare piste un judeţ, care a luat numire de cârmuitor » (I. golescu, C. I 198), (şl azi în Basarabia) prefect. Ispravnicii... la judeţă câte 200 pe lună (a. 1790). IORGA, S. D. VIII 107/e. [Zapciul] trimise... către ispravnici răport. PANN, ş., II 14. In cetăţuie se află 18 plăeşi trimişi de ispravnicul de Neamţu.
c.	negruzzi, I 169. Vine... ispravnicul să facă cercetare. CONTEMPORANUL, iii 574. Să facem noi o hărtie la ispramnic. RĂDULESCU-CODIN, î. (subt hârtie). Ca ispravnicii ’n judeţe. TEODORESCU, P. P. 305, cf. 601, 298, 168.
II.	Adj. m. (Transilv. suspect) De ispravă, harnic, jahresber. xxvi-xxix, 28.
[Şi: (ad I 6°) (Muscel) isprâmnic s. m. | Femininul: ispr&vniceâsă (isprămniceâsă rădulescu-codin, î. 60/2) = soţia ispravnicului. | Diminutiv:	isprăvnicii (ispră'mnicGl, sprămnic6i)
s. m. = «cel ce îngrijaşte de moşii» (I. GOLESCU, c. I), mai-marele peste argaţii unei moşii (stând însuşi subt ordinele vătafului CADE.), fecior boieresc, cf. vechil, logofăt; subprefect, cf. zapciu. (Ad I 2°) Isprăvniceii curţii, beldiman, tr. 12. Aflarăm de la isprăv-nicel... că despre ziuă stătuse să fie foc mare la Hăculeşti. caragiale, M. ii. Ajungi pă mâna logofeţilor ş’isprămniceilor. GRAIUL, II 231/,,. Hai la gustare, că e mămăliga gata, le strigă sprămnicelu’. JIPESCU, O. 44; (ad I 6°). Trimise
ISPRĂVNICAT
- 909 -
ISTĂNĂ
pe isprăvnicel să cheme satul. FILIMON, ap. şăineanu, D. u. Fata... de isprămnicel. teodorescu, P. p. 309. | Adjectiv: isprăvnic6sc, -eâscă = de ispravnic (cf. I 2°, 6°), de la isprăv-nicie. Nu plătesc bir slujitori isprăvniceşti. uricariul, vii 377. Om isprăvnicescu. beldiman, tr. 97. | Abstracte: isprăvnicie s. f. =t cârmuire (polizu), administraţie (costinescu), chiverniseală, îngrijire, (învechit) funcţiunea s. biroul ispravnicului (1 6°), prefectură. (Ad I 2°). Va mazili pe Gheorghie, din toată puterea isprăvniciei lui. M. costin, ap. gâdei. Au trăit aicea cu isprăvnicia aceea ca la 30 ani. MAG. IST. IV
1	36/28; (adl 6°). Isprăvnicia de Fălciu. uricariul, v 20/19. S'au dat de ştire la Ieşi, de cătră isprăvnicie. beldiman, tr. 75. Dor l-o împăcă cu un zapcilâc, o vălăşie de plaiu, cu o isprăvnicie cel mult. Ghica, S. viii. Apoi urmau panţirii isprăvniciei. C. negruzzi, I 29;— (formaţie savantă) isprăvnicât f (cu plur. -caturi) s. a. = cârmuire (POLIZU), prefectură. Varmediia adecă isprăvnicât. golescu, I. 99. 1nlocmindu-i isprăvnicaturile. zilot, 85. Să înştiinţeze cu cărţi... toate isprăvnicaturile. CARAGEA, L. 21/,. Intâmplându-i-să pagubă cu acel rachiu... s'au judecat jeluitorul la isprăvnicât (Muntenia, a. 1828). FURNICĂ, i. o. '370. | Verb: (rar) isprăvnici f IVa = (ad I 1°, intrans., construit cu prep. peste) a administrâ, a guvernă. Samuil sta ispr&vnicindu preste ei [peste proroci], biblia (1688) 210b; (ad I 3°, trans). A împuternici pe cinevâ să facă cevâ. Şi am luat-o fără de a fi isprăvnicit de nimeni. MAIORESCU, D. I 271/,,. Cf. 271 /„ 27; (ad 1 4°, trans). A aduce la îndeplinire, a îndeplini. A rezultat lucrarea pe care, dreptul lui Dumnezeu, nu a fost dat nici domnului Maiorescu nici mie a o isprăvnici. MAIORESCU, D. I. 272; (ad 6°, trans. şi refl., mai mult în glumă) A (se) face prefect. Ea tl aşteaptă să vie isprăvnicit sau preşidinţit.. C. negruzzi, I 239. In sfârşit m’am isprăvnicit! alecsandri, ap. şăineanu, d. u.]
—	Din paleosl. ispravniku, rus. ispravniku «prefect», bulg. izpravniku «administrator».
ISPRĂVNICÂT s. a.
ISPRĂVNICJEÂSĂ S. f.
ISPRĂVNICEI, S. m.
18PRĂVNICESC, -EÂSCĂ adj.
ISPRĂVNICI vb. lVa
ISPRĂVNICIE S. f.
ISRAEL S. m.
ISRAEIiÎT, -Ă subst.
ISRAIL s. m. IsraSl.
1°. Nume dat lui Iacob. Auziţi feciorii lu Ia-cob şi auziţi pre Izdrail. PALIIA DE orăŞTie, ap. GCR. I 35/20. Semănţa (PSALT. 381), seminţiile (GCR. I 173/3), poporul (a. ca. 1650, ap. TDRG.), neamul, neamurele (COD. VOR. 109/a,) fiii (PSALT. 312/31-32), feciorii (GCR. I 193/al), casa (PSALT. 202/ss), împărăţia (GCR. I 261/3j) lui Israil = poporul evreesc.
2°. (Une-ori, la plur.) Nume colectiv dat seminţiei lui Iacob şi, p. ext., poporului evreesc. Dereptu nădeajdiia Is[rai]liloru (lui 1 s r a i 1 tt N. test. a. 1648; Israilu biblia 1688). cod. VOR. 102/!. Şi trecu Israilii pre mijloc de ea. PSALT. 284/fl. Lumea... precum mărturiseaşte Izrail, va răsări ca crinul. CANTEMIR, ap. GCR. I 3 25/22. E zi de sărbătoare în Israel. IORGA, B. 80. Prin tine peirea ta..., Israel! ZANNE, p. VI 168. Israilul nou s. noul Israil = nume dat lui Isus şi creştinilor. GCR. I 100/24. şi voi, dragii miei Is-[raijli ceşti noi. PARACLIS (a. 1639) 39 r°/2.
[Şi: Izrail, Israel, Izdrail t psal. 163/„, GCR. i 35/33, Istrail şez. iii 117 s. m. | Colectiv:
v. ispravnic.
israilime (izrailime, zrailime) s. f. = poporul lui Israil. Ştiut iaste Dumnedzău în jidovime Şi i-i sfânt numele mare 'n zrailime. dosofteiu, PS. 250/2o. | Adjective şi substantive: (modern, după fr. israÂlite) israelit, ă (pronunţ, -ra-e-) subst., adj. = evreu, evreesc. Chestia israelită. MAIORESCU, D. IV 648; — (paleosl. israiViteninu) is-railteân (israilteâninf), •& şi izrailteân, -eâncă subst. = evreu, evreică, şi -ă adj. = evreesc. Bărbaţi is[rai]lteani, agiulaţi! COD. VOR. 32/11-12- Etam Izrailteaninu [Izrailleaninulu C, C2). PSALT. 179/9, 32. Ieremio, lu să iai pre -tot norodul mieu, pre Izrailteani. hronograf (a. 1650), ap. GCR. 1 148/s. Şi ca stea va străluci Unul din israilleni. teodorescu, p. p. 104b; —(cu derivatul) is-railten6sc (izrailten6sc), -eâscă t adj. = evreesc. Norodul cel israillenesc. ANTIM, P. 44, cf. URICARIUL, I 307/21. | Pronunţ, ra-il].
—	Din paleosl. Israil, Iz(d)rail.
ISRAILIME S. f.
ISRAILTEÂN,-eâncă s., adj. vlsrail ISRAIliTEÂNIN f S. rn.
ISRAILTENESC, -EÂSCĂ t adj.
ist, (A)IÂSTĂ pron. dem. (Mold.) = ăst. Răspunsul ista. russo, S. 143,/28. Copiii işti din urmă. id., ib. 106/10- Rod scump... al pământului român ist bogat. id., ib. 104/34. Boschetul isl retras. I. negruzzi, IV 148. Capătul ist de podeţ. c. PETRESCU, R. DR. 78. Am să taiu pomul ista. GOROVEI, CR. 3220. Funia ţapului istuia. herz.-gher., m. IV 192. (Substantivat) Femeie ca aceasta. Cea grădină... o calcă... Nişte iste fără frică. MAT. FOLC. 12 85/20. [Forma ist, (a)iastă se întrebuinţează mai ales înaintea substantivului, iar, după substantiv, când urmează un adjectiv sau o determinare; încolo se zice ista, (a)iasta. | Gen. dat. Istui(a) s. isttii(a), fem. (a)îşti(a) s. (a)iştia, plur. işti(a), (a)ieste[a), gen.-dat. mase. istora s. istâra, fem. (a)i6slora s. [a)istâra. cf. herz-gher., m. IV 192.)
—	Pentru etimologie, cf. ăst.
•
îst! interj. Interjecţie cu care se asmuţă cânele: îstl... ţîne ha! ŞEZ. III 189/22.
—	Onomatopee.
ISTÂCTI t s. f. v. stacti.
iSTAiiAiiT, (A)IÂSTALALTĂ pron. dem. (Mold.) = cest&lalt. Măi frate, zise într'o zi cel mai mare istuialalt; mi-e lehamite de frăţia noastră. creangă, p. 38. Erâ... la o margine a pământului şicrăiia istuilalt la altă margine, id., ib. 183, cf. A. 183. [Se declină: gen.-dat. istui[a)lalt, aie-stei(a)lalte, plur. işti(a)lalţi, aieste(a)lalte, gen.-dat. islor[a)lalţi, aiestor(a)lalte.	|	Accentuat	şi
-lâlt, -ă. | Şi: istalant, (a)iastalantă; (a)istlalt ((a)istlant), (a)iast(a)laltă ((a)iast(a)lantă), cf. HERZ.-GHER., M. IV 193.]
—	Compus din ist(a) şi alalt.
IST(A)liANT, (A)lÂST(A)liANTĂ pron. dem; v. istalalt.
iŞTĂIiOÂGE s. f. plur. v. iştalău.
iŞTAiiĂU s. a. jScurie. — (Ungurism în Trans.) Grajd (caba, Săl.) pentru	cai	(în	opoziţie	cu
«poiata» altor animale, stan, M. 255) alexici,
l.	p. I 213/13, vaida, şez. vii 164. [Plur-Zaie, (suspect — din Banat) iştăloăge, irineu, s. b. 41.]
—	După ung. istâll6, idem.
ISTAN, -Ătadj	|
istAna adj. f., adv.	J
IŞTANT1E
— 910 —
ISTEŢ
iştânţie f s. f. y. instanţă.
istaplenie f s. f. Extase. .— (Slavonism literar la dosofteiu) Extaz, ieşire din fire. O femeaie de cinste, luminată cu duhul lui Dumnedsău fu, în buiguire de istâplenie. V. s. 68,a.
—	Din paleosl. istapljenije «ieşire din fire».
isteci6r, -OÂră adj.	1
ISTECltriSE t s. f. V.	J	v‘	*•
ISŢEAI/ESIE f S. î.	1	.
iSŢEAlii t vb. IVa (ş. d.)	/	v‘	,s^el1’
ISŢEliî f vb. IV» 1°. Cbuârir. 2°. Ameliorer, riparer.— (Slavonism la scriitorii vechi moldoveni).
1°. Trans. şi refl. A (se) vindecă. Orbul.... spuincl cum [Hristos]l-au isţelitu. VARLAAM, C. 1752. Strigaiu spre tine şi istealişi-mă (vendecatu-me-ai psalt. 49/40). psalt. (1680), ap. CCR. 231. Trupul D[o]mnului B[rislo]s... să te isţeleâscă. dosofteiu, v. s. 3, cf. 3j, 662, 107.
2°. P. ext. Trans. A îndreptă, a repară. Văpsitorilor ce nu le îmblă văpsedlele bine, le au isţealit. DOSOFTEIU, V. s. 602.
[Şi: isţeali vb. IVa. | Adjective: isţe(a)lit, -ă, (cu negativul neisţelit, -ă). (Ad 1°) Rana şi boala poftei meale... de iot neisţelită va să rămăie. cantemir, ist. 272; — iste(a)lit6r, -oăre (Ad 1°) Isţealitâri s'au arătată a toate boale. DOSOFTEIU, V. S. 34. | Abstract: (<paleosl. iscelenije) is-ţe(a)lânie f s. f. = vindecare, mântuire. Isţealenii în multe chipuri de boale. VARLAAM, C. 85. Isţea-Uniia unui om ce s’au isţealit de sv[â]ntul Ioan. DOSOFTEIU, V. S. 112, cf. 13a.]
—	Din paleosl. iscşljati, «a vindecă».
isteric, -Ă adj. (Med.) ISTERICĂliE s. f. plur. (Med.) istericos, -OÂSĂ adj. (Med.) isteric O (u) s. m. (Med.)
v. isterie.
ISTERIE s. f. (Med.) Hystârie. — Boală nervoasă caracterizată prin turburări ale sensibilităţii, sufocări, convulsiuni, accese de râs s. plâns, etc. Cf. nevricale, hachiţe. Tot umanitarismul modern e histerie curată. ZAMFIRESCU, R. 96. [Şi: histerie s. f. 11 A d j e c t i v e: (fr. hystâ-rique, lat. hystericus; adesea substantivat) isteric, -ă şi (din n.-grec, voreoixoq; aproape învechit şi cu
o	nuanţă batjocuritoare) isteric6s, -oâsă = atins de isterie, suferind de accese de isterie. (Cu funcţiune adverbială) Unii ţipau, alţii plângeau isteric. CONTEMPORANUL, VI, VOl. I 391. O iapă... istericoasă. conv. LIT. XLIV, I 205. | Alte abstracte: (fr. hystârisme, învechit) isterism s. a. = isterie. L-a apucat isterismul. alecsandri, T. 1315; — (învechit) isteric6(u) s. a. (şi mai ales plur. < n.-grec. vozsQixă (nd&r])) istericale (istiri-câle delavrancea, ap. TDRG.) s. f. = acces, criză de isterie. I-a venit istericd(u). Sf. POLIZU, pontbriant. Au istericale, gorjan, H. ii 123. Jurămintele şi istericalele prin care ea îşi probă inocenţa, filimon, C. I. 749. A apucat-o istericale pe babă. alecsandri, t. 350],
—	N. din fr. şi n.-grec.
ISTERÎS1H s. a. (Med.) v. isterie.
ISTERISÎ | vb. IVa. Deposseder, priver, de-pouillcr.— (Grecism dela sfârşitul sec. al XVIII-lea şi începutul celui de al XlX-lea, în Ţara veche) A lipsi pe cinevâ de cevâ (de un drept, privilegiu, etc.), a deposedâ, a despoiâ. Acum, de la un cârd de vreme,... ne-am isterisitu de acel târg (a. 1805). iorga, S. D. XIV. 161. [(Mai ales subt
forma) part.-adj. isterisft (rar istirisit, isterît beldiman, o. 24), -ă f- Ou totul sântem isteri-si{i de venitu’ acei[i] moşii (a. 1783). BUL. COM. IST. V 279. Să nu rămâi isterisit de zăstrea maicii mele (a. 1787). IORGA, S. D. XXI 275, cf.
XIV	147, (a. 1800) GCR. II 183/,. Să-mi faci pofta de care sânt isterisită de atâta vreme. GORJAN, H. I 81.]
—	Din n.-grec. /uoxequ) «venir apres, priver».
ISTERÎT, -Ă t Vb. IVa, v. isterisi.
ISTEŢ, -EĂŢĂ adj. 1°. Fin, subtil, 2°. Adroil. 3°. Vif, rapide. 4°: Oai.
1°. (Despre persoane, p. ext. despre mintea, firea lor; apoi şi despre altele) Cinevâ e isteţ când, pe lângă agerime de minte şi deşteptăciune, are şi ingeniozitate şi, într’un grad oarecare, şi şiretenie. Fiind unul dintru slugi... om isteţ,... au chemat pre toţi tovarăşii săi. SIMION dascălul, ap. GCR. I 143/3>. Firea cea isteaţă. DOSOFTEIU, V. S. 1222. Om isteţ. LET. II 99/1#. Femei Pline de duh şi isteţe. KONAKI, P. 13, cf. 73. Privile-giurile isteţilor ( = agilium) bărbaţi, şincai, HR. îl 132/ss. Mişcările... Grecilor celor isteţi, beldiman, ap. GCR. II 243/24. O minte... isteaţă. DONICI, F. ii 52. Duhul său foarte isteţ, pann,
e.	II 19. Pann... cel isteţ ca un proverb. EMINESCU, p. 177, cf. 192. Într’un mod mai bogat, oarecum mai isteţ. MAIORESCU, CR. II 38. Vorbă isteaţă, barcianu. Băiet isteţ, creangă, p. 152, cf. sbiera, P. 115/29, 220/i2. De ce creşteâ copilul, d’aceea se făceă mai isteţ, ispirescu, L. 2, cf. 244, cf. jarnîk-bârseanu, d. 21, teodorescu, p. P. 263, hodoş, p. p. 147/25, şez. i 167b/w. [(Substantivat) Făcându-te ca un isteţii cu mreaja limbii, mineiul (1776) 1891/».' # Cel mai isteţ, când va să se prefacă, el atunci se vedeşte. I. GOLESCU, ap. zanne, p. viii 52. | (Complinit; construit cu prep. 1 a) Eră şi om meşter şi isteţ la fire. LET. II 21/13. Isteţ let minte. DDRF. Deschis la minte şi isteţ la gură: sbiera, p. 140/4l.
2°. Priceput la multe, dibaciu, iscusit (II 1°), abil. (Prin prep. la, în, f spre se arată în ce constă dibăcia). Istiţula cetit. DOSOFTEIU, V. S. 1472. Marco apostol... istiţă s’au arătat în lucrul svi[n]tei ev[an]g[he]lii. id., ib. 332. Om harnic şi isteţ la toate. LET. ii 307/iS, cf. in 151/so. Şi eră foarti învăţat şi isteţu la îmvăţătură. archir (1784), ap. GCR. II 135/1. In probleme culinare te încerci a fi isteţ, eminescu, P. 255. Meşteri isteţi. ODOBESCU, II 512. Băiat isteţ la învăţătură = care învaţă lesne, gorovei, cr.
3°. (Despre persoane şi animale) Ager, sprinten, vioiu, inimos, p. ext. îndrăzneţ, curajos (cf. DICŢ., PĂSCULESCU, L. P.). Ca să meargă nea-tezi, isteţi. MAG. IST. III 32/81. Mânzi... isteţi. ECONOMIA, 77. Şl codat şi colţat, Şi isteţ şi ’ndrăzneţ. [Lupul]. PĂSCULESCU, L. P. 88. | P. ext. Principi... De-al căror buzdugan isteţ Pierit-au smei. coşbuc, B. 22. Ieşi Zamfira’n mers isteţ. id., ib. 20.
4°. Voios, herz.-gher., m. iv 193.
[Şi: (cf. mistreţ) istr6ţ, -eăţă adj. (codin, ap. PASCU, S. 322). | Diminutiv: isteci6r, -oâră, dr. vi 242. | Abstracte (ad 1°, 2°): isteţime, (ieşit din uz) isteţie, istecifine ţ, (numai Ia dosof-teiu) isteţeâlă f s. f. = agerime de minte, vioiciune, iscusinţă, ingeniozitate (amestecată cu şiretlic); dibăcie ; îndrăzneală. Isteţimea gândului. mineiul (1776) 125Va- Dar eorăbiiariul vădzând mai nainte primejdiia, cu o isteţime au tras corabiia într’o parte (a. 1783), ap. GCR. II 129/34. Dovezi cu meşteşug zicem câte le izvodesc judecătorii cu isteţimea lor. caragea, L. 94/24. Papagalii cei bătrâni fiind mai cu multă isteţime,... fugea[u]. DRĂGHICI, R. 97, Cf. KONAKI, P. 304, BELDIMAN,
ISTEŢEALĂ
- 911 -
ISTORIE
p. II 74, pann, E. I 118. Ah! ce duhl ce isteţime!
0.	NEGRUZZI III 86/„. Femeile au mare isteţime. ALECSANDRI, T. 296. (Rar, Ia plur.) Isteţimele minţii sale femeeşti. ODOBESCU, 520/13. Hoţul... a tulburat o ţară prin iscusinţa, măestria şi isteţimea lui. ISPIRESCU, L. 378. Mirându-se de isteţiia apostolului, mineiul (17 76) 342/s- Copiii lui obraznici să zici c'au isteţie. C. NEGRUZZI, II 253/9, cf. 195/2. Pentru frumuseţele şi isteţiile lor şi-au căzut drag. sbiera, p. 23/19. Batgiocura isteciunii vicleane. CANTEMIR, IST. 215, cf. HR. 5/,, 15/,, 146. Dar findcă-i lipseă frumseţa chipului, îi prisoseâ ascuţire[a] minţii şi a isteciunii. bertold (1779), ap. GCR. n 118/26. Lesne poale amăgi isteciunea oamenilor. MARCOVICI, D. 334. A ta isteciune şi înţelepciune, pann, E. IV 112. Înţelepciunea lor e minciuna,... isteciunea lor jăfuirea. BĂLCESCU, M. v. 574, cf. ODOBESCU, I 306. Isteciunea mai bogată de orice altă dobândă.
1.	golescu, ap. zanne, p. viii 51. Isteciunea la bătrâneţe cea piste fire întreagă nebunie, ib., VIII 51. Isteţeala firei. dosofteiu. v. s. 15. |j Verb: (neîntrebuinţat) isteţi IVa refl. = a se face isteţ (1°), a se deşteptă la minte. Te isteţeşti la minte. C NEGRUZZI, II 218/2J
—	Precum «hoţ» şi mai ales «hoţoman» «tâlhar» şi «ştrengar» (propriu: cel ce ar merită să fie spânzurat cu ştreangul) au primit în româneşte sensul de «om deştept şi iscusit», tot astfel a evoluat în spre bine înţelesul lui isteţ, care vine din paleosl. istîcî «inculpat, debitor» (cf. bulg. istecu «pârîtor», rus. istecă «creditor; cel ce prezintă o cerere»). (O desvoltare semantică în direcţie opusă a avut cuvântul «rău»).
ISTEŢEÂLĂ f S. f. ISTETÎ vb. IVa
ISTETÎE S. f.	V'	k
« ,
ISTEŢIME S. f.
iSTiiiEÂH f s. a. Idiotisme. — (Turcism, la E. văcărescul) Idiotism. Istornici... care au scris cu atâtea frumoase tejnişuri şi istileahuri sau metafore şi idiotisme. IST. 246/n. [Plur.-/rari.]
—	Din turc. ystylah, idem. ŞIO.
ISTINA, ISTINĂ adj. f., adv. I. Vrai. Ii’ Justement, prâcisiment, vraiment. — (Sârbism în Banat.)
I.	(Rar) Adj. invar. Adevărat. Povestea mea îi istină. ŞEZ. I 276/10.
II.	(Deobiceiu) Adv. Adevărat, drept, într’ade-văr. ŞEZ.XXXII 110, com.A.COSMA,NOVACOVICIU,
C.	B. 12. (In întrebări) Istină? (şez. XXXII 110) s. nu-i istină? (bănuţ, T. P. 56). Să vi-l cânt pe Costăndin, Istina, băiat sărac. GIUGLEA-VĂLSAN, R. S. 289.
[Şi: istănă (novacoviciu, c. b. 12) adj. f., adv., istan,-ăf adj. — adevărat LB.; iştit f adv. = tocmai, precis. Istit acela. LB. Istit atunci, ib.]
—	Din sârb. istina «adevăr». Cf. isteţ, istov.
ISTIBISÎT, -Ă t adj. V. isterisi. istit t adv. v. istină.
istitĂ s. f. Sens neprecisabil. (într’un descântec de muşcătură de şarpe) Istiţă peştiţă. şez. I 118/,.
ISTLalt, (a) iâst(a)laltă pron. dem. v. istalalt.
istm s. a. (Geogr.) Isthme.— Limbă de pământ între două mări, care uneşte o peninsulă cu uscatul. mehedinţi, P. 5. Istmul Corintului, şincai, HR. I 187/33. Un istm de pământ. C. NEGRUZZI, I
184. | P. anal. Gât, strâmtoare. Istmul caliciului. grecescu, fl. 167. [Plur. istmuri.]
—	N. din fr. (grec. lo&fiâg, idem).
ISTOCÂN f s. m. v. istucan.
iSTOliO GtÎE s. f. (Şt. nat.) v. liistologie.
ISTOR f s. m. v. istorie.
ISTORESC, -EÂSCĂ j adj.
ISTORÎ f Vb. IV».
isteric, -Ă adj., s. m. şi f. v. istorie.
istoricesc, -EÂscĂ t adj
istoriceşte adv.
ISTORIE s. f. 1°—3°. Histoire. 4°. Histoire, răcit. 5°. Histoire drdle. 6°. Histoire, evenement. 7°. Histoire, farce. 8°. Histoire, embarras, ceremonie. 9°. Organe genital.
1°. (în limba veche întrebuinţat adesea la plur., cf, lat. h i s t o r i a e) Povestirea faptelor vrednice de însemnat, a trecutului şi evoluţiei unui sau a mai multor popoare şi a omenirii întregi; p. e x t. scriere care conţine o astfel de povestire; obiectul de învăţământ respectiv. Istorie antică, medie, modernă şi contemporană, universală s. generală, sacră s. biblică, bisericească, etc. Pentru ce s'au făcut acela săbor, spune istoriia aşă. VARLAAM, C. 188/a, cf. PRAV. 1021. Această istorie lungă iaste şi în multe feluri, ce noi o scurtăm. HERODOT, 300. Istâriia de domnii ţării Moldovei. CHRONO-GRAF (1651), ap. GCR. I 150/4. Că şl la istorii a le scrie deplin şi pre larg, trebue şi învăţătura şi ştiinţa altor ţări. N. COSTIN, ib. II 2/ls. Patru cărţi să văd a fi întru testamentul vechiu: legile, istâriile, filosofia şi prorocirile, apostol (1683), ap. GCR, I 260/ls. Elinească istorie, biblia (1688), pr. 7/aj. Istorie... au scos Domnilor şi boierilor. LET. III 282/23, cf. II 271/9. Istoriile Râmului. (a. 1700), ap. GCR. I 342/u. Istoria Roşilor (a. 1750). ib. II 49/33. Istorii tipărite (a. 1750). ib. II 53/30. De D[u]mnezeu iubitoare istorie. MINEIUL (a. 1776), 192. A istoriei otomaneşti... tomu’ I. E. VĂCĂRESCUL, IST. 245/t. Să se înveţe... retorica, poezia, istoria (a. 1828). URICARIUL, III 36/29. Istoriile anilor familiei Sasanienilor... povestesc. GORJAN, H. I 1. Misia istoriei este a ne demonstra... această transformaţie. BĂLCESCU, M. V. 3/17, cf. id. ib. 5/26. Am găsit examenul pe la sfârşit. Se cercetase istoria, geografia, c. NEGRUZZI, I 4, cf. EMINESCU, N. 32, p. 229. Istoria vechiului testament. CREANGĂ, A. 84. . # Istoria fără adevăr şi dovezi zadarnică muncă. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. VIII 52.
2°. P. rest r. Povestirea faptelor, trecutului unei persoane (cf. biografie) s. povestirea (documentată a) unei epoci s. a unui eveniment (cf. monografie). Să luăm pre amănunt istoriia aeeştii svi[n]te. DOSOFTEIU, V. S. 512, cf. 1932. Istorie pentru moartea Ducăi-voda. N. COSTIN, ap. DDRF. Istoriia Aretusii şi a împăratului Iraclie, tatăl său. EROTOCRIT (1800), ap. GCR. II 178/,. Istoria lui Sofi Aidin, împăratul Indiei, gorjan, H. I 1/-. Istoria vieţii d-tale a să ne facă să adormim. C. NEGRUZZI, I 245.
3°. Descrierea documentată şi amănunţită a faptelor remarcabile dintr’un domeniu oarecare de cunoştinţe, cuprinzând şi evoluţia în timp a acelor fapte (cf. studiu). Istoria naturală. URICARIUL, VII 112/u. Istoria critică a limbei. RUSSO, S. 66/Z3.
4°. P. ext. Povestire, poveste, naraţiune. Ce-teniia de istârii mare folos şi cunoştinţă şi învăţătură dă (a. 1650). GCR. I 146/26. Iubitorilor de citit şi de istorii, gorjan, h. prefaţă. Mai bine voesc să ascult istoria decât să mănânc. DRĂGHICI,
ISTORIE
— 912 —
ISTOV
R. 18. Asta e o lungă şi tristă istorie, pe care îţi voiu spune-o deseară, c. NEGRUZZI, I 43, cf. ODOBESCU, III 10/j.
5°. Povestire hazlie, glumeaţă. Istorii dă glumă şi parascovenii păntru ca să treacă iimpu’ şi urâtu'. ap. GCR. II 262/e. # Chelului despre chelie Să nu-i spui vr'o istorie, baronzi, l. 56/24.
6°. P. ext. întâmplare, păţanie. Poveaslea a unei adevărate istorii tn... gurile... unor băsnui-tori căzând, în putoare... să preface, cantemir, ap. GCR. I 359/28. îşi spuse istoria şi ce păţi. ISPIRESCU, L. 8. Ascultaţi, oameni, la mine Să vă spun d’o istorie. MAT. FOLC. I 106, cf. GIO-GLEA-VALSAN, R. S. 15.
7°. încurcătură, dandanâ, poznă, comâdie. Cf. ŞEZ. III 91/4. Să nu-l iei drept cine ştie Şi să faci vr’o istorie. TEODORESCU, P. P. 597, cf. GCR. II 364/10. Istoria dracului!
8°. (Mai ales la plur., după fr.) Dificultăţi, nazuri, mofturi, fasoane. Nu mai faceţi atâtea istorii/
9°. Organ genital (bărbătesc).
[Accentuat, mai de mult, pentru toate sensurile, şi: istorie. Astăzi se accentuează aşâ în graiul popular când are sensurile 5°—8° şi totdeauna 9°. || Diminutive: istorioară (pronunţ, -ri-oa-) şi (formaţie savantă, neîntrebuinţată) istori61ă t s. f.= povestire scurtă, mai ales distractivă şi glumeaţă, cf. snoavă, anecdotă; povestire inventată, scornitură (DICŢ.). Pilde şi istorioare. GOLESCU, ap. GCR. II 257/s. Fabule şi istorioare, ib.
II	360/17. O isloriolă adevărată (a. 1794). iorga,
S.	D. XIII 17/ll(. | Adjective: (fr. historique, lat. hisloricus, gr. loxogixos) ist6ric (orientat după suf. -nic: istârnic f) -ă = care e de domeniul istoriei; (în opoziţie cu legendar, inventat, imaginar, fabulos) întâmplat în realitate, adevărat; (în opoziţie cu preistoric, antediluvian, etc.) care s’a întâmplat în timpuri cunoscute, (relativ) de curând. Faptă istorică (L.M.) timpuri istorice (id.), adevăr istoric (DDRF.). Nume istoric = celebru în istorie. Cf. LM. M-am îndemnat a scrie o adunare istornică. e. văcărescul, ist. 245/jj. Tradiţii istorici. RUSSO, S. 15/25. Dovezile istorice, id., ib. 53/31. Noţiuni istorice. ODOBESCU, I 11/16. Legea istorică. BĂLCESCU, M. V. l/6. Povestiri mai mult sau mai puţin istorice. C. NEGRUZZI, I 319. Cercetare a monumentelor istorice. URICARIUL, V 142/i5. Cunoştinţe istorico-li-terare. maiorescu, cr. ii 220; — istoricesc t (isto-r6sc t DDRF.) -eâscă = care aparţine istoriei, privitor la trecut, istoric. Şi cealealalte doao părţi [ale noului testament], adecă: cea istoricească şi filosofească... apostol (1683), ap. GCR. I 261/s. Datoria adeverinţa istoriceşti ne sileaşte... cantemir, hr. 138/29. Cuvânt istoricescu (a. 1747), ap. GCR. II 38/26. Cărţile istoriceşti a împărăţia lui Robinson. drăghici, r. 176. | Adverb: istoriceşte = în mod istoric (cf. cronologic), după cerinţele istoriei, din punct de vedere istoric. începând istoriceşte. MAIORESCU, CR. I 355. | Adjectiv substantivat: ist6ric s. m. (cu plur.-tonci; accentuat şi istoric |, formă scurtată: ist6r t (cf. polihistor) s. m.; orientat după sufixul -nic: ist6rnic s. m.) = cel ce face studii istorice, autor de opere istorice; cf. istoriograf. Istoricul... Balcocondil. BIBLIA (1688), pr. 7/23. Pliutarhu, vestit istâricu. M. COSTIN, ap. GCR. I 198/j. Basna la adevăraţii istorici loc neavând... cantemir, ib. I 360/9. Zăcură... pustiite şi nepomenite de istorici, c. NEGRUZZI, I 201. Nu e permis istoricului a-şi întemeiă aserţiunile decât numai pe date. hasdeu, i. c. ix. Spun istârii cum Bulgarii aveă un împărat. DOSOFTEIU, v. S. 882, cf. S2. Alţi istornici greci,... franceji. E. VĂCĂRES-CUL, IST. 246/j6. Adunarea celor mai înţelepţi istornici în Britania. URICARIUL, IV 327/2S. în mitologie istornicii vorovesc. BELDIMAN, TR. 94, cf.
GORJAN, H. II 93, DONICI, F. II 12. (Arhaizant) Dintr’aceşti istornici trei mi s’au întâmplat a vedeă şi cili. ODOBESCU, I 313;—ist6ric s. m. sing. = expunerea unui eveniment, unei afaceri, a trecutului unei instituţii, societăţi, etc., în mod simplu şi în ordinea în care faptele s’au produs s. în care fazele s’au succedat. Cf. odobescu, ii3 98. Pentru ca să înţelegeţi, să vă fac puţin istoricul. maiorescu, d. IV 282; — istorică j-s. f. = istorie (1°). Spun istorlcile. dosofteiu, v. s. 17, cf. 272. | Verbe: (< grec. Ioxoqw) istorisi IVa şi istorl f IVa (trans. şi intrans., construit cu prep. de, despre) = a spune istorii, a povesti. Să ne mai istoriseşti de Robinson. drăghici, R. 83. Mi-a istorisit amorurile lui. alecsandri, T. 752. Isto-riseâ părinţilor... tot ce păţise. ISPIRESCU, L. 331. Taina s'o istorisim. jarnIk-bArseanu, d. 513. Apostolul Luca istoreaşte de spune, dosofteiu, V. S. 15/2. Ioan Zonarâ şi alţii mulţi, în viaţa acelui Avgustu istorescu. mărgăritare (1691), ap. BV. 318. Istorl de cele ce s'au întâmplat. dionisie, c. 161; — (cu. part.-adj.) istorisit (cu negativul neistorisit), -ă (şi cu abstractele) istorisit s. a. şi istorisire s. f. Tatăl au urmat istorisirea. DRĂGHICI, R. 19.]
—	N. din lat. historia, -am şi (n.-) grec laxogla, idem. Cf. istoriograf, preistorie.
istorioară s. f. v. istorie.
ISTORIOGRAF s. m. Historiographe. — Cel însărcinat în mod oficial să scrie istoria unei epoci, unei domnii, etc.; p. ext. autor de studii istorice, istoric. Istoriograful Afroditei. cantemir, ist. 347. Istoriografii poloni şi unguri. C. negruzzi,
I	283. Viitor istoriograf român. MAIORESCU, CR.
III	39. [Abstract (<gr. loxogioyQatpîa; cf. fr. histo-riographie, cu alt sens): istoriografie s. f. = arta de a scrie istoria; studiul istoriei; totalitatea scrierilor istorice. Câte la aceasta istoriografie trebuitoare a fi am socotit, cantemir, hr. 180/12. Cel dintâiu impuls către istoriografie,... a venit din şcoala polonă. IORGA, IST. LIT. xviii 25. | Pronunţ. -ri-o- şi, mai ales, -rio-].
—- N. din fr., la cei vechi din gr. [axogioygdqoog.
ISTORIOGRAFIE s. f. v. istoriograf.
ISTORIOIiĂ f S. f.
ISTORISI vb. IVa
istOrkic, -Ă t adj., s. m.
ISTOV, -Ă adj., adv., s. a. 1. Vrai, pricis. II. 1°. Fin, bout, 2°. Fin, mort. 3°. Bilan. 4°. Paie-ment, liquidation.
I.	f (Rar) Adj. (întrebuinţat la forma articulată şi cu funcţiune adverbială) Curat, adevărat; exact, precis, amănunţit. Istov, -e — merus, -a. anon. car. Spureţi miiaşului... cum vor vrea se înţeleafgă] istovulu (mai adevărat, n. test. 1648; mai pre amăruntul. BIBLIA 1688) ce e de el. COD. VOR. 50/i3. Răspundeă lor istovu ştiind (după ce voiu întrebă mai bi^ne. n. test. 1648; mai pre amărun tuI. biblia 1688) de cealea ce dzise. COD. VOR. 62/12, cf. 114/,.
II.	S. a. 1°. f (întrebuinţat une-ori şi la plur.) Sfârşit, fine, capăt. După istovul nunţii, let. ii 273/30. Păr’ la istovul lui Noemvrie. ib. II 446/33, cf. MAG. IST. II 140/3o. Un războiu de voiu rădică, mă va aduce la istovul ticăloşiei meale. beldiman, n. p. ii 156, cf. piscupescu, o. 79. | (Şi astăzi, mai ales în Mold.) Loc. adj. şi adv. (Cel, cea) de istov (mai rar: cu (tot) istovul) = până Ia sfârşit (şez. xxiii 104), de tot (alecsandri, T. 1762, 1764, ŞEZ. III 17/,), cu totul (Russo, s., Straja, Bucov. com. ar. tomiac), gata
v. istorie.
1ST0VA
— 913 —
ISTOVI
de tot (ion CR. ii 79), deplin, complet, cu desăvârşire, desăvârşit, definitiv, perfect, bine de tot, pentru totdeauna, pe vecie, de veci. Oştile cu sabie şi cu foame de istov le-au stâns. LET. I 36/,. Dumnezeu tot nu s'au îndurat de istov. ib. II 453/3. Au stricat de istov marginea despre dânşii, ib. iii 278/i5. Să aibă dumnealui a luâ moşiile aceste de isiov (a. 1780). ib. XX 369/,,. cf. I 134/32. Tot ceea ce s’au întâmplat de la numire[a] consulilor şi până la cea d’istov strâcare a Republicei. CAT. MAN. 405. (Pleonastic) Cu dcznădăjduire cu iotul de istâvu sântem cuprinşi, mineiul (17 7 6) 16 32/2. Râsâpa cea de isto^.,BELDIMAN, N. p. I 174/17, cf. II 147/24. Strailesă rupsăse mai de istov. drăghici, R. 128, cf. 148. Să-i omoare de istov. C. NEGRUZZI, I 153. M’am buimăcit de istov de-o bucată de vreme. ALECSANDRI, T. 693, cf. 1466. Iertă de istov aceâ despăgubire. RUSSO, S. 155/,. i Se topeă de istov. VLAHUŢĂ, N. 64, cf. 122. SĂM.
I	409. L-a bătut de istov=cumplit. PAMFILE, J. II, cf. SBIERA, P. 51/ls. De la împărăţia lui Theo-dosie înainte am scris de o am săvârşit cu tot istovul, cat. MAN. 183. Scăpate de boală cu istovul. şez. XXX 197. Fără istov = fără sfârşit, nesfârşit, necurmat. Pe calea Victoriei e o revărsare, fără istov, din toate ungherele capitalei. C. petrescu, c. V. 240, cf. S. 45.
2°. Sfârşit, pierzare, moarte. Carii s’au ţinut... cu toţii de Bălăceanul, iar după istovul lui s'au lipit de acest Staicu. MAG. IST. II 201/8. Loc. adj. (Cel, cea) de istov = de moarte, mortal, cf. (lovitura) de graţie. Învăţă să-i dea rana cea de istovii cu sabia. DOSOFTEIU, V. S. 21, cf. MINEIUL (1776) 1152/2.
3°. f încheierea unui cont, socoteală, decontare. Să trimită starostele istov de toţi banii (a. 1775). URICARIUL, II 276/19. Epitropul este dator a da la comisia epitropicească istovul semilor cel mult în curgere de 2 luni. COD. (1833), ap. TDRG.
4°. f (Termen de) plată, achitare, lichidare, sumă scadentă, «împlinirea banilor celor din urmă, împlinirea rămăşiţelor.» I. golescu, c. i. Zlotaşii nu vindeâ vitele din ţinut că nu-i sărguiă cu zapcii pentru istovul banilor. LET. ii 399/20. Peste .3—4 zile să vii cu tot istovulu (a. 1754). iorga, S. D. XIV 224, cf. VI 266. Să fie moşia de istov (= pentru achitare) drept acei bani (a. 1752). URICARIUL, XII 322.
[Plur. -tovuri. | Accentuat şi: Istov. [Negativul (numai în cod. vor.) : neistov f s- a- = nebunie. Multele cărţi ( = cărţi) întru neistovu te întoarseră (:te duc la nebunie. N. TEST. 1648; spre, nebunie te întoarce, biblia 1688) 80/9],
—	Din paleosl. istovu «adevărat». Cf. istina, isteţ, istovi.
istov a adv. v. istovi.
ISTOVI vb. lVa. 1°. Apparaître. 2°. (Se) ter-miner. 3°. Affaiblir, âpuiser, achever. 4°. Tuer, achever. 5°. Perdre, gaspiller (de l'argent). 6°. Mou-rir. 7°. mquider (une dette).
1°. :f Refl. (Numai în biblia 1688) A ieşi (la iveală), 3 se arătă, a se naşte. In zgău va luâ durori şi şe vor istovi lui deşarte. 370. Lumina celor păgfyii să va stinge şi nu se va istovi lor văpaia. 3iîOb.
.2°. (Cf. igtov II 1°) Trans. şi refl. A (se) sfârşi, a (sg) termină, a (se) isprăvi, a (se) mântui, a duce la capăt; a nu mai aveâ. Cf. costinescu, şeş. IX 153, (Straja, Bucov.) com. ar. tomiac. Luţrul acesta aşă s’au istovit. HERODOT, 509/j,. Istovlndu treaba săborului, mearsără,... la curte. DOSOFTEIU, V. S. 235. Ce cu amară nepre-tinie s’au început, aceea cu dulce frăţie să se is-ovească şi sjjţ se plinească. CANTEMIR, IST. 229.
Dicţionarul limbii române, 12. I. 1934.
Au istovit Turcii şl podul peste Nistru, let. I 249/n- Şi cât n'au putut istovi Miron... l-au istovit fiiu-său Nicolai Costin. ib. II 195/,4, cf. II 232/ia. Să se istovască cărătura... fânului (a. 1822). URICARIUL, V 177/28. Până la vârsta de 12 ani să istovească gramatica. PISCUPESCU, O. 37. Ori de căte ori s'a sfârşit o lumânare de ceară şi a rămas numai un căpeţel, îl lipesc de pământ spre a se istovi pentru sufletele celor adormiţi fără lumină. MARIAN, 1. 29. S’au istovit bătaia războiului. REV. CRIT. I 389. Istovl şi cel de pe urmă argument paurul ( = ţăranul), irineu, s. b. 14.
3°. Trans. şi refl. A da gata (nu dintr’odată, ci în urma unei acţiuni îndelungate s. repetate), a slăbi, a slei, a stoarce de puteri, a secă, a isprăvi puterile (PĂSCULESCU, L. p.), a distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi, a pieri. Cf. şez. ix 153. Deşertând Dachia de toate puterile şi aşâ de tot istovind-o, au făcut-o provinţie. CANTEMIR, HR. 83/!S. Mergeă la case boiereşti... şi istoveâ lot ce găseâ. let. ii 158/16. De frică... că i-a istovi ţara, făcă pace cu Şvedul. ib. II 301/3. L-au istovit cu foc şi cu pradă, dionisie, C. 201. S’au gătit asupra Dachilor, pre carii... întru al cincile an... de tot i-au istovit, şincai, HR. I 4/2. Eu am sărăcit Şi m’am istovit Şi m’am prăpădit, păsculescu,
l.	p. 301/28, cf. 303/j4. # Vechilul xa omida, pe ce se pune, tot istoveşte, zanne, p. IV 677, Când unt-dă-lemnul să isprăveşte, candela să istoveşte. id. ib. III 66.
4°. (Cf, istov ii 2°; complementul e o fiinţă) A da gata, a prăpădi, a omorî. Să-l istovească de tot şi să-i ia moşiile. LET. II 393/«. Abiă istovise Ercule pe balaur, ispirescu, U. 64/22.
5°. f P. ext. A prăpădi, a pierde (banii), a cheltui. Au istovit toţi banii. mag. IST. iii 366/c. Dobânzile... le-a istovit cheltuindu-le. caragea, l. 136. Apoi dacă au murit, am istovit banii giupă-nesei. BUL. COM. IST. iv 30.
6°. (t şi dial., refl.; despre, persoane) A se prăpădi, a muri. Acolo cu dânşii şl paşa s'au istovit. MAG. IST. i 227/„, cf. LET. II 37/3s. (Complinit) Mă-sei nu-i va da drumul până nu se va istovi de tot în închisoarea unde este băgată. ISPIRESCU, L. I 142, cf. 242. Bărbăţelul m'a iubit, Dar curând s’a istovit. TEODORESCU, p. p. 281b.
7°. t (Cf. istov II 4°) Trans. şi absol. A achită o datorie (definitiv) (cf. costinescu), a lichidă o afacere (cf. pontbriant). «Istovesc, adică urmez istovul, împlinesc rămăşiţurile, plătesc toată datoria». I. golescu, C. i. Am văzut ‘ a fi datori încă cu 14.000 lei Dsale slugerului Vasi-liţă, spre a istovi (a. 1815). uricariul, x 258.
[Abstracte: istovire s. f. (Ad 2°) Istovirea acestui neajuns al casei răsurelor (a. 1814). uricariul, i 223/26; (ad 7°) Istovirea unei trebi. pontbriant. ; — istoveâlă s. f. = sleire a puterilor, epuizare fizică. | P ar t.-adj.: istovit (cu negativul neistovit, pronunţ, ne-is-), -ă = sfârşit, terminat, isprăvit, împlinit; (azi, mai ales) slăbit, sleit, secat de puteri, zdrobit, frânt, fărmat (ŞEZ. IX 153), obosit peste măsură. Ce se naşte în cap de muiere, într’însa neistovit nu piere. ZANNE, P. II 291. Ţineâ pre Turci istoviţi de tot de Moscali. LET. II 353/25. Un istovit şi trist izvor. EMINESCU, p. 149. El se lăsă istovit, frânt, pe un scaun. SLAVICI, N. II 280. Istoviţi strigăm Că vrem pământ. coşbuc, F. 33. «Macovei»..., zise ea încet, cu glasul par’că istovit. SADOVEANU, M. 113. Istovită de foame (şez. III 187/9), de muncă (ib. IX 153); — îstoyit6r, -oâre. Muncă istovitoare. (Substantivat) Istovitor f s. m. = '(ad 7°) lichidator. Cf. pontbriant. | Adverb: istova = până la sfârşitul puterilor. A da istova pe cinevă = a-1 istovi. O furat merile cu istova = cu totul, de istov, herz.-gher., M. iv 193.]
—	Derivat din istov.
II	58.
j^niKiag
ISTRAIL
- 914 —
1ŢAN
iSTKAÎii s. m. v. Israil.
ISTBÂTE s. m. sing. Imbicile, idiot. — Numele propriu Istrate (precedat de obiceiu de cuvântul nea = nenea) se întrebuinţează spre a desemnă un «om cu care nu te poţi înţelege» (ZANNE, P. VI 169), prost. Bună ziua, nea Istrate, Doi (s. trei pamfile, j. ii) boboci de raţă, frate, se zice despre cei surzi şi cei ce dau răspunsuri nepotrivite (zanne, p, ii 751), cf. unde dai şi unde crapă, una vorbim şi alta (s. başca) ne ’nţelegem (pamfile, j. ii). De la locul lui Istrate Ies coţofanele încărcate [ = Lingurile şi strachina]. GOROVEI, C. 204.
ISTBĂVĂ s. f. v. istrăvi.
ISTBĂVÎ vb. IVa (Se) dissiper, gaspiller, (se) gâler.— (Vechiu şi dialectal prin Mold., Bucov. şi Transilv. de nord) Trans. şi refl. A (se) risipi, a face iama (cf. ion cr. iii 369), a (se) izidi, a (se) pierde, a păgubi (Straja, Bucov., com. AR. TOMIAC). Bând şi mâncând, istrăveăşte omul avuţiea lui D[u]m[ne]dzău. varlaam, C. 13. Cf. 17, 300. Laptele împroaşcă şi să istrăveşte. DRĂGHICI, ap. TDRG. [Şi: (f strivi) istrivî vb. IVa, (cu meta-teză) isvriti t vb. IVa; igtrovl vb. IVa gr. S. V
135.	| Abstracte: istrâvire s. f. Femeea... s'a jăluit de istrăvirea zeastrei sale. CARAGEA, L. 120;
—	(postverbal) istrâvă (istrfevă iorga, s. D. xviii 18) s. f. = risipă, izidă, stricăciune, pradă (viciu, gl.), pierdere, pagubă (Straja, Bucov., com. ar. TOMIAC). Când copilul se joacă cu pânea şi o sfarmă, i se zice: mu face istravă cu chita!» (Vaş-lab, Giurgeu, Transilv.). viciu, GL. | Part.-adj. istrăvit (istrivit, isvritît), -ă = prădat, risipit. H. IX 92. Găsi biserica isvritită. uricariul, X 380/la. Patimi... Ne-aşteaptă în cărarea vieţii de noi istrăvite. konaki, p. 288; — istrăvitor, -oâre = risipitor. Să nu-şi nefericească copila dând-o după un om bolnăvicios sau istrăvitoriu. MARIAN, NU. 43, cf. I 340.]
—	Din paleosl. sulraviti «consumere» (cf. siXiruti «perdere», traviti «absumere, vesci»). cihac, II 151. Cf. o t răv i.
ISTIHET, -EĂŢĂ adj. v. Isteţ.
ISTBEVĂ s. f. v. istrăvi.
istbion s. m. Histrion. — Actor (comic) de mâna a doua, cf. b u f o n, c a r a g h i o z.
—	N. din fr. (< lat. histrio, -onem).
istriţA s. f. Nom d’un vent. — Nume de vânt (h. î 354), probabil, cel ce vine din regiunea Istriţei (din jud. Buzău).
ISTBIVÎ vb. IVa
ISTBOVI vb. IVa
istbîtcţie t s. f. v. instrui.
ISTUCĂN t s. m. Idole. — (Slavonism literar) Chip cioplit, statue, idol. Se ruşireaze-se toţi ce închiră-se bolvanilor (istucanilor). PSALT. 201/Sl. Să fie istuean acela grumazu şi cu mânule sale. cuv. d. bătr. ii 156. [Şi: istocân f s. m. psalt. 161/„.].
—	Din paleosl. istukanu, idem.
ISV- V. 125V-
IŞVBITÎ vb. IV» v. istrivi.
IT s. a. (Ţes.) v. iţe.
iţ s. m. Enfant remuant. — Copil neastâmpărat. paşca, gl.
—	E, probabil, o formaţie postverbală din iţii.
Iţa! interj. Onomatopee imitant le bruit de l’herbe agitâe par le vent. — (De obiceiu repetat) Cuvânt onomatopeic care imită sunetul produs mai ales în iarbă de vânt s. de coasă. Cf. f âş. Doi pui de scripete... făceau iţa, iţa, baniţa, pamfile, J. ii 357/aa. Iţa, iţa prin păiş, Făta, făţa prin costiş [Coasa], gorovei, c. 114. [Verb: iţă vb. Ia = a bâţâl, a bănănăi, a mişcă cu neastâmpăr picioarele din pricina unei dureri (şez. v 101), a umblâ de colo până colo turburând pe alţii (herz.-gher., m. iv 193). Ci tot iţădz din pchiciaari? şez. V 101. Nu mai aveâ astâmpăr, iţ[e]â din goblei (picioare)..., cum iţează un cal când îl pişcă sclepţii (tăunii). ib. II 100.]
—	Onomatopee.
ÎTAt (Mold.) Exclamaţie rostită (de regulă repetat şi despărţit: i-ţa, i-ţa) în jocul de-a-ascun-sele de copilul care s’a ascuns. Cf. şez. viii 117, pamfile, j. ii 330. Cf. cucul, baul [Şi: iţii! iţiiu! în expresiunea a face iţii (s. iţiu) = a se arătâ puţin, a se iţii. Aristiţa [fi] Calipsiţa (crăpând uşa odăiei lor): Aud, maman ? — Chiriţa: Da veniţi încoaci... Ce, Doamne iartă-mă, de-mi faceţi iţiiu? ALECSANDRI, T. 427, cf. (iţii) 945],
—	Cf. iţii.
IŢĂ vb. Ia v. iţa1.
iţă s. f. v. iţie şi (Ţes.) iţe.
IŢÂI vb. IVa )
ÎŢÂI vb. IVa J v' ,*,i-
iTĂii, -Ă | adj. v. italian.
ITAMĂK, -Ă adj. şi -CĂ subst. Iialien. — (Locuitor) din Italia; (cel) care face parte din poporul care stăpâneşte Italia. Cf. taişpin. Limba italiană. O Italiancă frumoasă. [Şl: (pop., < sârb. talijan, talijanka) taliân (CIHAC, II 400), tăiiân, -ă adj. şi -că subst. (LB., ŞEZ. III 90/25); (< grec. ’ltaAdg) itâl, -ă f adj., subst. Calimah erâ Ital din Florenţia. N. COSTIN, ap. TDRG. Istornici greci..., francezi şi itali. E. VĂCĂRESCUL, IST. 246/w. | Adjectiv: (i)talien6sc (tălien6sc), -eâscă adj. Ţara tălienească. LB. Limba tălienească. ŞINCAI, HR. I H/8. Limba tălienească. E. VĂCĂ-RESCUL, IST. 283/25. Muzica tălienească. BELDIMAN, tr. 16. | A d v e r b: (i)talienâşte, tălienâşte LB. | Cântă... franţuzeşte, italieneşte. RUSSO, S. 15/a0. | Abstracte: italienism s. a. = curent (literar), expresie imitată după italieneşte, cuvânt împrumutat din limba italiană. Curăţi [limba] de latinism şi de italienism. RUSSO, S. 39/1, cf. 76/85; — italienie f (tălienie f) s. f. = limba italiană, barcianu. Voiu înturnâ despre tălienie în romănie. ŞINCAI, HR. I 322/36. | Pronunţ. -Zi-o-(li-e-) şi, mai des, -lia-(-lie-).]
—	N. din ital. italiano. Cf. italic.
ITĂlilC, -Ă adj. Italique. — Privitor la Italia, veche. Popoare italice. | Spec. (Tipogr.) Italice = litere (caractere) cursive, căl. tip., caragiale, M. 137.
—	N. din fr.
ITAIilENÎE f S. f.
ITAHEMI3SC, -EĂSCĂ adj.
ITALIENEŞTE adv.	V'	ltaliaU-
ITALIENISM S. a.
IŢĂN s. m. Nume dat unor locuitori de la munte(?) Ghicitoare, pe care n’a dovedit-o nici ciobanii, nici mocanii, nici ţurcânii, nici Hanii. delavrancea, s. 261.
—	Derivat, probabil, din iţe, cu suf. -an. Cf. iţar
v. istrăvi.
1ŢAR
- 915 -
IŢI 1
IŢÂR s. m. şi a. 1°. — Liceron 2°. Poulie. 3°. Orosse toile. 4°. Pantalons 6troits des paysans.
1°. Sulişorul de care se leagă iţele, băţ. Cf. REV. CRIT. IV 144.
2°. Scripete de iţe. Cf. POMPILIU, BIH. 1012.
3°. Pânză groasă ţesută în patru iţe (Straja, Bucov.). Com. ar. tomiac. Se comanda... 6000 coţi de iţari. 1. IONESCU, P. 544.
4°. (îmbrăc.; întrebuinţat la plur.) Iţari = un fel de pantaloni ţărăneşti de vară (creangă, gl.), mai subţiri decât bernevecii şi decât cioarecii (şez. vii 178), lungişi creţi (com. kiri-leanu şi I. POPA-BURCA). strâmţi (damE, t. 169), strânşi pe vână (speranţă, ap. DDRF.), purtaţi de mocani (pamfile, i. c. 358) şi de munteni peste izmene s. pe piele (manolescu, i. 185), făcuţi din lână (albă speranţă, ap. DDRF.) toarsă «tors în tors» (şez. Vii 178, cf. pamfile, i. c. 367) s. din bumbac (şez. vii 178), daţi la piuă (cf. pamfile, i. c. 288) s. nepiuaţi (com. marian). Se mai numesc şi strâmţari. damE, t. 169,
H.	1 23, II 4, 14, 31, 50, 132, 147, 168, III 228,
iv	155, vi 30, VIII 243, x 47, 109, xiii 406, xiv 446, ŞEZ. 11 23b/„, RĂDULESCU-CODIN, I., JAHRESBER. VIII 319. Români de viţă veche, Purtând opinci, suman, iţari. ALECSANDRI, p. III
437.	Niţă în cămeşă şi iţari, tncins cu brâu roşu. CONTEMPORANUL, VI, voi. I 482. Ilari, berneveci, cămeşoaie, lăicere şi scorţuri înflorite. CREANGĂ, A. 48. Căpitanii sânt îmbrăcaţi cu iţari strâmţi cu găitane. ISPIRESCU, L. 43/2#, MARIAN, î. 62, NA. 237, SA. 16. O pereche de iţari. ŞEZ. I 149 b/18. Iţari creţi ca macul. SEVASTOS, N. 90 /15.
[Plur., în sensul 1° şi 2°, probabil, iţare, în sensul 4° iţari, în sensul 3° neîntrebuinţat. | Diminutiv: (ad 4°) iţărâşi s. m. plur. = iţari de copii. Erâ numai tn cămaşă şi cu iţăraşii strânşi creţ pe pulpă. C. PETRESCU, R. DR. 62].
—	Derivat din iţe cu suf. -ar.
iţărâşi s. m. plur. tant. v. iţar.
ITÂTE s. f. v. etate.
iţcân s. m. (Zool.) = şobolan h. xii 226. — Cf. *c h i ţ c a n .
iţe s. f. plur. (Ţes.) Fil\ lice, chaîne. — Fire (cf.*DAME, T.) de lână răsucită s. de bumbac răsucit (PAMFILE, I. C. 266, H. v 149) pentru n e -
v	e d i t (cf. h. in 73) la urzit s., mai rar, pentru împletit cu undreaua; p. ext. firele nevedite (damE, t. 136), aşezate vertical, astfel încât ţesă-toarea să le poate schimbă, cu ajutorul iepelor (damE, T. 135), care le face să se urce şi să se coboare alternativ (ib., pamfile, i. c. 276), pentruca să poată trece printre ele suveica, cu firul de bătătură (şez viii 146); p. ext. întreaga parte a războiului pe care se pun aceste fire. Părţile acestor iţe sânt: băţul, scripeţii, rotiţele, sforile, fusceii şi plasa. (Cf. rost, spată). H. IV 133, ŢIPLEA, P. p„ PĂCALĂ, M. R. 431, PAMFILE, I. C. 275 şi urm., H. II 4, 13, 31, 50, 132, 147, 168, 186, 204, 244, IV
11,	vi 228, X 508, 539. Se poate ţese în două s. mai mulţe i(e. 36 şervete... 12 în 5 iţe (a. 1783). uricariul, XXI 368/20. Trei mese, însă una tn cinci iţe şi două în trei iţe (a. 1813). ib. Xiv
2	3 4/23. Lâna pentru urzală se toarce sucit şi îndoit şi se nevedeşte în două iţe. I. IONESCU, M. 692. Pânză lată ’n iţe dese. ALECSANDRI, p. iii 261, cf. II 177, III 311. Mânile-i... pare că pierduse îndemânatica lor agerime..., undrelele nu mai ştiau s’apuce iţele tmpletecite. ODOBESCU, I 130/,. Iţele sânt ridicate. SLAVICI, N. 54, cf. SBIERA, P. 222/u, RETEGANUL, P. III 76/,,. Ia apoi un iţ. MARIAN, NA. 144. Nişte iţe... erau agăţate într'un cuiu. ispirescu, L. 261. Fata... iţa s'o pornească.
ŞEZ. I 185/!. Care fată n'a făcut iţă, dacă se mărită, nu-i iertat să facă cămeşe bărbatului. ION CR. II 211, Cf. MÂNDRESCU, P. P. 155/a3, GCR. II 332/4, TEODORESCU, P. P. 273, 160, MARIAN, SA. 26, JARNlK-BÂRSEANU, D. 425, 425, 423, ZANNE, P. TI 69. La mijlocul iţului. marian, SA. 141. # Când se schimbă iţele, Par’că zboară mâţele, se zice celei care nu ştie să lucreze, zanne, P. v. 358. I-au ţesut iţele: s’au sfătuit, au plănuit să-l prindă pe cinevâ. ib. v. 358. A încurcă cuivâ iţele = a-i strică planul (ib. V. 359), a-1 zăpăci, a produce confuzie, dezordine; a complică lucrurile. Cf. încurcă (I 1°). Voi, cu bolborosala voastră, numai ne încurcaţi iţele. CONTEMPORANUL, IV 507. S’au încurcat iţele = lucrul merge rău, afacerea s’a complicat. A descurcă iţele = a lămuri o chestiune. O viată de om nu e de ajuns să descurce iţele încurcate ale filiaţiunei. D. RUSSO, BUL. COM. ist. i 52. S’au schimbat iţele = s’a schimbat mersul lucrurilor. Cf. zanne, p. v. 359. A îi în patru iţe = a fi beat; a fi trup şi suflet (arată
o	legătură puternică între oameni), ib. v. 359. | P. anal. Iţe de lemn = fire (fibre) de lemn cu care se coase cevâ, de ex. sărăriţe (= solniţe) de coaje sau un coş de coaje (Roşia, Arad, com. ITTU). | Fig. Un paianjen ce-şi urzeâ în ticnă iţele sale. ODOBESCU, I 83/5. Împletită din multe iţe ale spiritului. MAIORESCU, CR. II 288. [Singularul iţ s. a. şi (formă refăcută din plur.) iţă s.
f.	se întrebuinţează mai rar],
—	Din lat. licium (plur. licia) idem. Cf. iţari.
iţe s. f. v. iţie.
iterativ, -Ă adj. (Gram.) Iteratif. — Care arată că o acţiune se repetă. Verb, sufix, prefix interativ.
—	N. după fr. (lat. med. iterativus, -a, -um, derivat din iterare «a începe din nou»),
iţi vb. IVa v. iţii.
Îtică t s. f. (ş. d.) \	„
iTicm f s. f.	j	V-
iTiCiiÂC f s. a. Conversation. — (Turcism rar) Conversaţie. Făcând iticlâc cu capu-chihaebeiu. BELDIMAN, ap. TDRG. [Plur. -lâcuri],
—	Cf. turc. ityk «spuse». TDRG.
iţie s. f. Mesure de capacitS de */« de litre. — (Ungurism în regiunile periferice) Măsură de capacitate pentru lichide, egală cu o fele, cuprinzând cam o jumătate de cofă s. a douăzecea parte dintr’o brădie; p. ext. conţinutul ei. BUD, P. P., T. PAPAHAGI, M., ECONOMIA, 170, LB., REV. crit. iv 337. IcS = media, pinta. anon. car. Din păhar mie nu-mi place a bea, Fără numai cu iţia. REV. CRIT. IV 89, cf. ALEXICI, L. P. I. 140/s, DOINE, 240/15-17, BUD, P. P. 10, ŢIPLEA, P. P. 17, T. papahagi, M. 41/17. [Pronunţ, i-ţi-e. | Plur. iţii. BUD, p. p„ REV. CRIT. iv 337. | Şi: iţe, iţă s. f. ECONOMIA, 170, REV. CRIT. IV 144],
—	Din ung. icce, idem.
. iţii! interj, v. iţa.
iţii vb. IV», refl. (Mold.) 1°. Crier coucou! 2°. Faire une apparition furtive. 3°. Regarder furtivement.
1°. A strigă iţa! s. iţiil, a face cucul Cei ce se iţiesc în preajma orbului, nu fug. pamfile, J. II 299/4.
2°. A se arătă pe furiş, pentru un moment; a se ivi numai cu capul, ca şi cum ar fi pe furiş (creangă, gl.) a face iţii; p. g e n e r. a se arătă puţin. Pe ceriul albastru se iţeă ici colea căte un nouraş. CONTEMPORANUL, v, voi. 1104. Printre brazii de sus se iţesc pete albe. C. PETRESCU, î. II 203.
IŢII
— 916 -
IUBI
3°. A aruncâ o privire repede şi curioasă, a se uitâ, a privi din fugă s. pe	furiş;	cf. ase	z g â i,
a se c ucu ci. Se iţeşte	el pe	colo, se	iţeşte
pe dincolo, dar, pace bun&I iezii nu-s nicăiri. CREANGĂ, p. 24, cf. 224. In zadar se iţii printre gard la casa Irinei, n’a zărit pe nimeni. N. REV R. II 75. Copilaşii mărunţei se îţâesc pe la tereştri. pamfile, J; II 308/39. Sări popa pârlazul şi, fuga, fuga, se sui pe prispă, şi incepU a se iţii pe sub obloane. ION CR. III	293.
[Şi: îţâi, îţâi, iţi vb. IVa.	|| Abstract:	iţilre
s.f. DDRF. | Part.-adj. iţit, -ă. (Ad 2°). Domneşte intriga, adecă nişte smomele furişate şi iţite. SBIERA, F. 138],
—	Derivat din iţaJ
iţîi(tj)! interj, v. iţa.
Jtinijenţie s. f. v. intendenţă.
itinerar s. a. Itineraire. — Descrierea drumului pe care are să-I facă s. l-a făcut cinevâ, cu indicaţia localităţilor, une-ori şi cu note şi impresii de călătorie; spec. itinerar de cale ferată= indicaţia staţiunilor de-a-lungul liniei ferate, a trenurilor care trec prin ele, a orelor când trec, a preţului de transport, etc., mersul trenurilor, indicator. Cui e obicinuit cu mersul trenurilor, o oprire în afară de cele prevăzute la itinerar îi dă de gândit. CARAGIALE,M. 142. De aici trece la răscoala Tătarilor din 1703,... şi dă ilinerariul precis al celor două călătorii militare. IORGA, ist. LIT. I 114. [Plur. -rare. | Şl: itinerăriu s. a., plur. -rarii.']
—	N. după fr. (lat. itinerarius, din iter, -neris « drum»).
itinerăriu s. a. v. itinerar.
ÎtiţĂ s. f. v. iudă.
ITIiĂC f s. a. Liberation, grâce. — (Turcism literar) Liberare, punere în libertate (BRĂESCU, M. 67) a unui prizonier (TDRG.), iertarea.unui surghiunit. Făcându-se şl Mac lui Mihai-vodă, căci eră la surgunlăc... LET. III 225/4. Prea milostivul împărat... dete poruncă... ca să scrie la... vezirul să ne facă itlacul negreşit. E. VĂCĂRESCUL, IST. 298/s. Itlac-ferman =■ ordin scris (din partea unui sultan s. în numele lui) pentru liberarea unui prizonier s. iertarea unui surghiunit, poroncă de slobozit (LET. II 150/38). [Plur. -lacuri.]
—	Din turc. itlak, idem. ŞIO.
ÎTROS f (Bis.) s. m. sing. Matines. — (Păstrat in poezia pop.) Utrenie, mânecare. dosofteiu, V. S. 243b, LB., bud, p. p. Veri la vecernie, veri la itros, veri la ceasuri, şapte taine, ap. TDRG. Să-i faceţi slujba la casa dumnealui, însă vecernia şi itrosulu, iar la zile mari fl leturghia (a. 1648). BUL. com.' IST. II 263. Lovi în toaca itrosului. DOSOFTEIU, V. S. 14/jj. Până-i popa la itros iŞi se roagă lui Hristos... marian, nu. 211, cf. BUD, p. p. 72, VICIU, COL. 108, T. PAPAHAGI, M. 80/22. [Accentuat itros DOSOFTEIU, V. S. 142 şi itrâs LB.
| Şi: itru s. m. sing. viciu, col., glosar.]
—	Pe cât se pare, grec. oq§qoq «matines» apropiat de slavul utro «dimineaţă» (cf. sârb. jutros «azi dimineaţă»), cihac ii 667, CADE.
. itru f şi dial. s. m. sing. v. itros.
ITUVĂ s. f. v. etuvă.
iu adv. v. iuo.
lut interj. Strigăt de veselie pe care-1 scot jucătorii, mai ales la pornitul jocului. Cf. i-ha!, chiul, ura! Se întrebuinţează repetat şi, mai
ales, după interjecţiile: aiu! şi uiu!, din care se pare că s’a desprins, lu, iu, iu, C’acuma viu. BIBICESCU , P. p. 219. Iu, iu, iu, şi iară iu! A cui sfaşcă eu să fiu? MARIAN, NU. 349. U, iu, iu, nănaşă mare. id. NA. 267. Aiu, iu, crucea mea, lele. jarnîk-bârseanu, d. 40. Uiu, iu, până ce-s viu. Uiu, iu, că şi’n mormânt Eu tot trebue să cânt. id., ib. 363, cf. 367, 410, 422. [Şi: iuit T. papahagi, M. 156/s0. | Verb: iui lVa = a chiui, a strigâ (Chior, marian, nu. 722, notă) puternic (Năsăud,com. i. corbu); (cu abstractul) iuitură s. f. = chiuitură, strigătură (la joc), ţipă-tură (Ţara Oaşului). ARH. FOLC. I 137.]
IU pron. pers. v. eu.
iu s. a. v. iie1.
IUĂ f adv. Oii. — (în cele mai vechi texte ardelene şi azi în nord vestul României; une-ori în corelaţie cu acie) Unde. Veremu (— venirăm) c&lră ei întru Troada pâră la cinci zile, iuo (unde N. TEST. 1648; biblia 16881 prebăndimu şapte zile. COD. VOR. 16/,. Iuo sânt zavisture şi războaie, acie enetocmeal[e)aşi ţoale realele lucrure (un de-i... acolea. N. test. 1648; unde... acolo, biblia 1688). ib. 126/6. Întrămu în fsatele lui, închiră-mu-nă în locu io [= iuo VOR. HUR., unde DOS ] stălură picioarele lui. PSALT. 278/9. Io [= iuo HUR., unde DOS.] puse puii săi. ib. 173/6. Io [iuo DOS.] sântu Dumnezeii lor. ib. 317/u. Io e [iuo e vor. iu e HUR., und e-i DOS.] Dumnezeul lor? ib. 241/u. Aciia se înfricară, io nu erâ frică. coresi, PS. 139. Cale de cetate io vor fi, nu aflară. id., ib. 301. Nu vă ascundeţi comoară în pământ, io (în tâlc şi în biblia 1688: unde) viermii o răzbesc şi pulredeaşte şi io (în tâlc şi în BIBLIA 168S: unde) furii o sapă şi o fură. id. EV. 44/10. Întrebă de’nşii iuo (în tâlc şi în biblia 1688: unde) e Hristos să nască. id. EV. 499/4, TETRAEv. (1574) 202. Iaca iuo vine văzătoriul de vise. PALIA (1582), ap. CP. 398. Intru viermii neadurmiţi iuo
e... plângere cu amar. EVANGHELIE Cu TĂLC (a. 1619). ib. I 54/3S. lani amil astăzi iuo-ţ[i] sânt ţie mândriile tale? CUV. D. BĂTR. II 228. Să-ţi arăt iuo se muncesc preoţii, ib. II 334. Blămu, preasfântă, de vedzi iuo se muncesc călugării. COD. TOD. II v°/13. Iuo [i-e lăcomiia şi scumpiia. id. 102 v8/l. [Pronunţ, iu-o. | Şi: io t adv., (pe Valea Beretăului) iu, (înaintea unei consonante) itiă adv. Iu ai fost? luă meri? JAHRESB. VI 77.]
—	Pe cât se pare, diferitele forme româneşti (cf. şi arom. tuva «încotrova», iuţido, iuţişi «pretutindeni» megl. iovâr «unde») reflectează un iu < ibi «acolo» şi un *uă < ubi «unde».
IUR s. a.	]
iurăret, -EŢĂ adj.	j	v.	iubi.
IUREŢ, -EĂŢĂ adj.	J
IURÎ vb. IVa 1°—2°. Aimer. 3". Choisir. 4“. Disirer. 5°. Aimer (d’amour). S’aimer, faire l’amour.
1°. (In opoziţie cu urî)	Trans. (comple-
mentul e o fiinţă) A aveâ pentru cinevâ un sentiment puternic de simpatie, o mare afecţiune (uneori şi admiraţie în acelaşi timp) şi a se simţi atras cu putere de el, a-i voi binele ; a ţineâ foarte mult la cinevâ, a-1 plăceâ tare, a-1 îndrăgi, a-i fi foarte drag de el s. de ea; cf. adorâ, venerâ, d i v i n i z â. (LB.), Ibesk = amo. ANON. CAR. Cea ce.... giurui D[om,]nul celora ce iubescu elu... (: iubăscii. N. TEST. 1648; iubescu. biblia 1688;. COD. vor. I12/4. Iubeaşte aproapele tău ca tire însuţi, ib. 118/6. Domnul iubeaşte derepţii. PSALT. 302/16. Iubiţi (îndrăgiţi H) Domnul, ib. 54/4. Şi-l foarte iubeâ împăratul. MOXA, ap. GCR. I 61/23. Dragostea
IUBI
— 917 —
IUBÎ
deplin... iaste... nu a iubi numai prieatenii tăi. cazanie (a. 1644), ap. GCR. I 112/37. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri. CATEHISM (a. 1774). ib. II 101/2I. ll iubeâ mai mult decât ochii, drăghici, R. 3. Obştia ne a trimis să-ti spunem că norodul nu te vrea nici te iubeşte. C. NEGRUZZI, I 139. O iubiră până şi cumnatele ei. ISPIRESCU, L.
40.	ll iubesc ca gheaţa în sân (zanne, p. I 36) = de loc. Oui i-e milă de copil, nu iubeşte pe copil. id., ib. II 80. Te iubeşte soacră-ta, se zice celor ce vin la vremea mesei, până a nu se ridică masa. id., ib. IV 607. | (Reciprocitatea sentimentului se arată mai ales prin refl.) Din curată îremă urul alatu iubiţi (: iubiţi unii pre alţii. N. TEST. 1648; unul pre alalt iubiţi, biblia 1688). COD. VOR. 144/,. Să ne iubimu unul cu alalt. varlaam,
C.	294/2. Se iubesc ca cânele (s. şoarecii), zanne, p. I 382, IX 16. Trăesc ca fraţii şi se iubesc ca dracii, id., ib. IV 371. || P. e x t. A aveâ parte de... Iubească-te boalele l JARNlK-BÂRSEANU, d. 259.
2°. Trans. (Complementul nu e o persoană; construit adesea cu s ă + conj., mai rar cu a + inf., în parte după fr. aimer â) A găsi (că) cevâ (este) foarte mult după placul său, a simţi multă atracţie, simpatie şi plăcere pentru cevâ, a îndrăgi mult cevâ, a ţineâ foarte tare la cevâ, a-i plăceâ în măsură mare cuivâ cevâ. Dereptatea iubeaşte. PSALT. 17/4. lubiiu (am îndrăgit D) leagea ta. ib. 259/12. Să nu iubască viaţa cea trupască spurcată (a. 1618), ap. GCR. I 50/20. Ei iubesc a se plânge neîncetat. MARCOVICI, D. 13/6. Viaţă singuratică iubeâ. PANN, E. II 40. In copilărie iubeam să mă opresc Pe murii mănăstirei. alexandrescu, M. 10; Nu iubesc a li cântă cucul din faţă. CREANGĂ,
A.	150. Avuţia nici o iubi... nici o urî. ZANNE, P. V 29. | (Subiectul nu e omul) Toate dobitoacele iubesc şi caută sare.' I. IONESCU, C. 4. # A iubi mai mult (mai bine, mai vârtos s. a mai iubi t) =' a preferă. (Urmat de s ă s. de inf.) Acest mai mare a săbbrului mai iubiiâ să vază pre cea fămeaie bolnavă decât să facă Domnul H[nsio]s ciudesă. VARLAAM, C. 3552. Să iubâscă ameargemai vârtos la masa unui sărac decât la masa domnului său. id., ib. 363^ Iubeâ mai mult să-şi petreacă vremea cu jucării, drăghici, r. 4. Morcovii... iubesc mai bine a fi sămănaţi pe un pământ gunoiet. I. IONESCU, C. 14.
3°. ţ Trans. A alege, a optâ pentru... Iubesk = eligo. ANON. CAR. Fu întrebat den doao s<î-ş[i] iubească muncă. MOXA, 374/16.
4°. t Trans. (construit cu acuz. ori cu (ca) să s. cu inf.) A pofti, a dori, a voi să..., f a j el ui, f a deşiderâ. Laptele cuvântului... [n]espur-catul iubiţi (pohtiţi. N. TEST. 1648; să iubiţi. BIBLIA 1688). COD. VOR. 146/a. Nu upuvăireti (= speraţi) în nedereptale şi în răpire nu deşide-rareţi (iubireli H, jeluireţiC2, jeluiţi C, dorireţi D). psalt. 117/43. Ceia ce au mult şi
li-i de toate pre voie, aceia n’are iubi să moară nice odată, ce are iubi să custe în veaci. VARLAAM, C. 277, cf. 287a, DOSOFTEIU, V. S. 141,'.
| Pronominal (cu acelaşi sens) I-au mutat la loc unde-ş iubiră, dosofteiu, v. s. 128. D[u]m-nedzău ş’au iubitu să să întrupeaze. ib. 1382.
5°. T r a ns. (complementul e o fiinţă) şi absol. A aveâ pentru cinevâ o mare atracţie de natură erotică, a se simţi cuprins de dragoste, de amor pentru o persoană de alt sex, a plăceâ tare pe cinevâ şi a-1 dori, a fi îndrăgostit, a se amoreză de cinevâ, cf. a îndrăgi pe cinevâ; p. ext. a aveâ relaţii de dragoste cu cinevâ,: a se aveâ bine cu o femeie s. cu un bărbat (cf. pamfile, J. II), a t ră i, ase ţ i n e â cu cinevâ. O va iubi un voinic şi o va luâ (a. 1750), ap. GCR.
II	67/s. Am iubiţi şi cunosc gustul dragostei peste măsură. KONAKI, P. 80. Mult, ah! mult în viaţă
eu le-am iubit pe tine. ALECSANDRI, P. i 120. Te iubeam cu ochi păgâni. EMINESCU, P. 128. El o iubeâ ca ochii din cap. sbiera, p. 27/]2. C’am iubit fără de cale. alecsandri, p. p. 300b/„. Să te iubesc ca pe puiul mieu. MAT. FOLC. 1455. Pân’ eram de nu iubeam... jarnIk-Bârseanu, d.
12.	Să iubesc pe sub ascuns, ib. 81. Iubeşte-mă, dacă-ţi plac. ib. 47. Te-o iubit badea pe mers. ib.
159.	Te-o iubit şi te-o lăsat. ib. 160. Până ce iubeam copile, Mai erâ cevâ de mine, Dar de cănd iubesc neveste, Creşte barba fără veste. ib. 367. Eu iubesc, baba iubeşte, Casa ni se pustieşte ib. 413-4. Iubeam ca o nebună. DOINE, 110/24. S’o iubesc seara pe lună. ib. 139/,,. || Refl. (şi cu reciprocitate, construit cu prep. c u) A fi cuprins de dragoste unul pentru altul; (din ce în ce mai mult prevalează sensul:) a aveâ relaţii (de dragoste) cu cinevâ. Cănd să vor... iubi amândoi, răpitorul cu fata cea răpită, şi neputând în alt chip să să împreune, pentru dragoste, ce au la mijlocul lor, să vor svătul să să răpească. PRAV. 726. Să te iubeşti cu mine. gorjan, H. iv 71, cf. alecsandri, p. i 89. Un vis frumos, în care eu mă iubeam cu tine. eminescu, n. 9. Cum ie poţi iubi tu cu un popă? agArbiceanu, p. m. 76. S’au dat a se iubi încă mai cu duioşie, sbiera, p. 239/,6. Cu toate se iubi. ispirescu, U. 33/,. Hai, mândro, să ne iubim. jarnIk-Bârseanu, d. 49. IbghUu-s’o, ibghit Fecior de gazdă mare Cu-o fată de seleac tare. vaida. Mândrele mele, Care m’am iughit cu ele.' ion CR. II 291/,,. | (Fără prep. cu) A face dragoste. Mă duseiu Miercurea ’n târg, Să văz-boii cum se vând... Mândrele cum se iubesc. jarnîk-bârseanu, D. 97. Iubeşte-te, mândra mea, Vei iubi, cât vei iubi, La mine iară-i veni. pompiliu, b. 75/12. (Cu acelaşi sens, rar absolut) Ş’aş ibghl cu cine vreau, caba, sal. 83.
[Şl: liubi f vb. lVa, ibi vb. IV* GRAIUL, II 42/9, cu prez. ind. ibesc. ANON. car: şi ibăsc. ţiplea, p. p., (cu palatalizare) ibghl vb. lVa CABA, SĂL., VAIDA, ŢIPLEA; P. P., PAMFILE, J.
II,	ION CR. IV 59. | A b s t r a c t e: iubire (ib(gh)ire s. f. vaida, ţiplea, P. P.) = dragoste, amor. (Construit cu prep. d e, rar cătră, s. cu genetivul obiectiv) (Ad 1°; sens general) Iubire de sine.-mardarie, L: 3145. Iubire de prieatini. ib.' 904. Şi puseră spre mere (=mine) uriciuri dereptu 'iubirea mea (iubovul H, iuboste C, îndră-girea D) PSALT. 235/6. Iubirea oamenilor ceea deşartă. GCR. I 2/„. Să aprinse întru mine focul iubirei. cazanie de govora, ib. I 98/21. (Pleonastic) Liubov şi iubire de oameni. VARLAAM, c. 182. Iubirea de săraci. GCR. I 285/ls. Mă rog să
o	primeşti cu blândeaţe şi cu iubire de om. ib. I 337/10. Scumpeatea şi pofta şi iubirea" de sine ( = egoismul) sânt trei, lucruri carele scurtează viaţa. ib. II 7/21. Iubire de streini (= altruism), ib. II 65/,. Datoria iubirii de oameni (= filantropie) ...m’au îndemnat. DRĂGHICI, R. 23. Legea... iubirei şi a frăţiei. BĂLCESCU, m. V. 2/13. Vrednic de iubire, pontbriant. Iubirea ce ai către 'împărat... ispirescu, L. 15. I-l dete ca semn de iubire fiească. id., ib. 39. # Â aveâ pe cinevâ la iubire t = a-1 iubi. Cum? Să aibă la iubire Dumnezeu pe-o muritoare? KONAKI, P. 101. Maica la atâta iubire aveâ pe fiiul ei, încât... drăghici, r. 27; (ad 2°) Ce cu socotinţă şi cu iubire de trudă slujirea... iaste a face. pravila GOVORA, ap. GCR. I 89/3. Iubirea de moşie, eminescu, p.1 241. # A aveâ cevâ la iubire t = a ţineâ mult la cevâ, a-i plăceâ tare cevâ. Americanii... la atâta iubire le au, încât... le cinstesc mai mult decât aurul. drăghici, R. 17; (ad 4°) Iubire de avuţie, de mărie, trufă, de înţelepţie. mardarie, L. 1728, 3265, 1730. Pentru iubirea de argint (GCR. I 94/32) s. argintului (LET. Iii 28/,,) = arghirofilie. Iubirea de slavă... cu putere şi tărie. KONAKI, P.
IUBÎ
— 918 —
IUBOV
282; (ad 5°, întrebuinţat une-ori la plur., cu înţelesul) Relaţiuni de dragoste, scene amoroase. A iubirei... pară. konaki, p. 99. Ţ'am adeverit amo-riul cu credinţă şi iubire, id., ib. 99. Neron, plin de libov şi iubire, id., ib. 283. Sânt un vinovat nevrednic de iubirea ei. c. negruzzi, i 47. Din iubire făr' de lege te-ai născut? EMINESCU, p. 100. Eşti iubirea mea dintâiu Şi visul mieu din urmă. id., ib. 281. Iubirile Cântă ca păsările, alecsandri, P. P. 304, Mândră 'naltă şi subţire E făcută spre iubire, jarnîk-bârseanu, D. 76. # (Neobişnuit) A lace iubire = a face dragoste, a aveâ relaţii de dragoste cu cinevâ. Decât iubire să faci... SEVASTOS, C. 58/15; — iubit s. a., (în poezia pop. cu caracter mistic şi) iubită s. f. (păsculescu, l. p. 122/13) = faptul de a iubi, iubire. (Ad 1°) Obârşenia iubitului. DOSOFTEIU, ap. GCR. I 254/as; (ad 5°) Cântai Doina de iubit, alecsandri, p. 9. Tu să fi 'nceput iubitul, Că-i făceam eu isprăvitul. COŞBUC, B. 12. Din iubitul mieu cel mult Ajunseiu să mă 'mpru-mut. MAT. FOLC. 256. Lasă, mândră, iubitull JAR-nIk-bărseanu, d. 49. Vreme de iubit. ib. 449. La iubit e ca focu'. ZANNE, P. IX 232. A face cuivă de iubit = a-i face de dragoste. Cf. DDRF.;— (prostverbal): iub s. a. (Ad 5°) Iubul cu iubostile. descântece (a. 1784), ap. GCR. n 137/21, „3. Pe dealu’ de la stejari Mi-auleşti-un păcurari... De dragu' nevestelor Şi de iubu' fetelor, graiul,
I,	66/,: —(+ frumuseţe, în rimă) iubus6ţă s. f. Şi cu multă iubuseţă [tipărit greşit: iubusetă] şi cu multă frumusăţe. păsculescu, L. P. 140/2.. | Adjective: iubit [iughit ion cr. 291, ibit, rostit ibghit ţiplea, P. P., cu negativul: neiubit), -ă (adesea substantivat) (Ad 1°) (Cel) foarte drag, pe care-1 placi tare, cf. prieten. Fiind lui iubiţi (pri-
i	a t i n i. N. TEST. 1648; biblia, 1698), tremeaseră la elu. COD. VOR. 10/ţJ-io. Aceea spuiu voao, fraţii miei prea iubiţ[i]. GCR. I* 3/20. Iară voi, iubiţiloru, cu sfânta credinţa voastră vă întăriţi, ib. 50/18. Trupul iubitei ei surioare. KONAKI, P. 87. Iubitul său papagal. DRĂGHICI, R. 161. Un prieten din cei mai iubiţi. MARCOVICI, D. 15/9. Eşti acum convins, iubite cetitor? maiorescu, cr. ii 241. N'a mai stat altul pe faţa pământului aşâ de iubit. CREANGĂ, P.
191.	Un’teduci, iubite frate? jarnIk-bărseanu, d. 137. Banul şi pe nerod îl face iubit, zanne, p. v 64. îţi foarte mulţumesc, dragul mieu iubit. ISPIRESCU, L. 35; (ad 2°) Iubite fsatele tale. PSALT. 173/2. Sânt... iubiţi [harbujii] Moldovenilor. I. ionescu, C. 94. Soarele iubit s'ascunde. alecsandri, p. iii 8; (ad 3°) Iubit = electus. anon. car.; (ad 5°; mai adesea substantivat, cu înţelesul de) Drăguţ, amant, amorez, ibovnic, cf. dragă, ţiitoare, metresă. Hai, iubită, la plimbare. ALECSANDRI, P. III 15. Nu cătă în depărtare Fericirea ta, iubitei EMINESCU, P. 83. Iubitul tău să fiu, Iar tu iubita mea. COŞBUC, F. 157. Am să fiu iubită împăratului. RETEGANUL, P. II 31/14. Cine iubit n'a avut Să piară de pe pământ. MAT. FOLC. 473. Mi-ai fost iubită [variantă: amantă] pe vară. CIAUŞANU, v. 12. Şi bă-diţu’ mieu iubit Din guriţă mi-a grăit. JARNlK-BÂRSEANU, D. 137. I-am fost iubită dragă. ib. 253. Din trei iubile-ale mele Nu ştiu la care voiu merge, id., ib. 33. Cătă (= către) casă să 'nturnâ, Ibghita şi-o cătă. GRAIUL, II 43/20. # Decât un bărbat urît Mai bine -un străin iubit, zanne, p.
IV	258. Cu dragul mieu cel iubit, id., ib. 402; (cu diminutivele) iubi(61, iubiţică (baronzi, l. iii/,). Iubiţele, drăguţul mieu! sbiera, P. 43/2,;—iubi-t6r(iu), -oâre =f care iubeşte, căruia îi place cevâ, plin de iubire, de dragoste; amator. (Ad 1°, construit cu prep. de, f 1 a, (rar) f p r e) Iubitoriu de Dumnezeu (mardarie, L. 4055), de părinţi (id., ib. 3554), de streini (= altruist) id., ib. 4560), de Rimleani (id., ib. 4559). M[t]![o]sUu iaste şi iubitoriu de oameni despuitoriul. CORESI, ev.
5/l4. Iubitoare Doamne! GCR. I 86/le. Văzându-le aşă, nu am vrut să le las acoperite, ca să nu mă arăt adinşu mine-ş iubitoriu (= egoist) cum nu iubescu să se înfolosească şi alţii şi le ţiu numai pentru mine. ib. I 94/20. Iubitoare de Dumnezeu viaţă, biblia (1688), pr. 7/20. Domn milostiv şi iubitor de Hristos. antim, p. xxiii 23. Iubitori de oameni (= filantropi). DRĂGHICI, R. 159; (ad 2°) Următori şi iubitori de osteneală. GCR. I 146/27. Măreţ şi iute la mânie şi iubitoriu la bătăi. let. in 2 34/33. Om iubitor de învăţătură, e. Văcărescul, ist. 251/46. Iubitor de lege. id., ib. 252/13. Iubitorilor (= amatorilor) de citit şi de istorii. GORJAN, H. prefaţă. Iubitor de singurătate. EMINESCU, N. 36; (ad 4°) Iubitâriu de avuţie. mardarie, L. 1319. Iubitorii la binele altuia. GCR. I 47/30. Inimă... iubitoare la avuţie, moxa, 372/5. Iubitorul de argint. MARCOVICI, C. 9/8. Iuda iubitor de bani. mat. folc. 1483/21; (ad 5°) A-ceastă pasăre iaste iubitoăre pre soţul său. varlaam, c. 56. Va fi iubitâriu la muieri şi la toţi oamenii. GCR. II 66/29. (Substantivat) Ea-i frumoasa mea iubită, A mea dulce iubitoare, alecsandri, p. îi 56. Ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete. EMINESCU, P. 191; — (cu negativul) neiubit6r(iu), -oâre. (Ad 1°) Neînţelepţi, nece sfatul feritori, neiubitori. GCR. I 13*/a. De H[ris-lojs neiubitâri. mineiul (1776), 652/i- Aspru şi neiubitâriu de om. DOSOFTEIU, V. S. 158; (ad 4°) Neiubitor la argint (GCR. I 47/s), de argint (antim, p. 88); (ad 5°) Neiubitâri de muieri. GCR.
II	26/12. O femee neiubitoare, marian, v. 129; — (< paleosl. Ijubici) iub6ţ, -eâţă (ad 2°, construit cu prep. de, t la; ieşit din uz) = căruia îi place cevâ, amator, ahtiat după cevâ. Nevastă... iubeaţă de panglicuţe. GOLESCU, I. 31; (mai ales ad 5°; construit cu genitivul obiectiv s. f cu prep. de ori la; adeseori substantivat; cu sens activ) (Cel) care iubeşte mult (I. golescu, C. i, com. olmazu), căruia îi place dragostea (ciauşanu, v.), pătimaş în dragoste (pamfile, c. ţ.), drăgo-stos, veşnic amorezat (cf. gorjan, h. i 89); (cu sens pasiv) cel (mult) iubit, foarte drag. Erâ iubeaţă la fieşce bărbat. MOXA, 397/23. Sânt femeile la Sibiu iubeaţe. LET. I A. 53/,2. Bărbaţii şi fă-meile plăviţi... sânt... veseli şi deschişi de cuget, dar şi cei mai iubeţi... de fel. PISCUPESCU, O. 141, cf. 141. Eră o femee frumoasă... iubeaţă. BĂLCESCU, M. V. 319. Văduv de iubire ori iubeţ pe apucate. OLLĂNESCU, H. O. 40. Dragobete e flăcău iubieţ şi umblă prin păduri după fetele şi femei care au lucrat în ziua de Dragobete. MUSCEL, 37. Da să-l vezi pe frate-mieu cât e de iubeţ: după toate fetele i să scurg ochii. (Auzit la Bran). Iubeţul nevestelor (teodorescu, p. p. 513b, păsculescu, L. P. 250), de neveste (MAT. FOLC. 195), de cucoane (ib. 187/ls). Femeea care-i iubeaţă, Se scoală de dimineaţă, pamfile, c. ţ. 100'14, cf. giuglea-vălsan, r. S. 327. Iubeaţă voinicilor. bibicescu, p. p. 181, cătană, b. 170;— iubâreţ m. = care iubeşte (5°) cu patimă (cf. pamfile, î. I.). Soare[le]... când arde..., numai hoţii şi oamenii iubareţi îl pot privi. id. CER.	34/6.	(Complinit) Aceştia care... nu se gâdilă,...	nu vor	fi	iu-
bareţi de femei. id. J. I. 352/2e; — ibiu (sub forma dialectală ibghiu), -ie = plăcut, gustos. Ghin [= vin] ibghiu la băut. VAIDA],
—	Din paleosl. Ijubiti (bulg. l’ubjă, sârb. ljubiti, rut. Ijubyty), idem. Cf. preaiubi, iboste,
i	b o v n i c, 1 i b o v.
iUBiliX. vb. Ia. (s. d.) v. jubila	ş. d.
iUBlTBii, -TICĂ adj. v. iubi.
IÎTBOSTE t s. f. v. iboste.. irrBOV t s. m. sing. v. libov.
IUBOVNIC
— 919 —
IUGOSLAV
IUBOVNIC f s. m. v. ibovnic.
IUBUSEŢĂ S. f. V. iubi.
IUC t s. a. Fardeau, charge. — (Turcism) Sarcină, povară, cât se poate încărcâ pe un cal. CE. cal (de peşte). Cf. nistor, h. w. 151. 5. 460 aspri la 25 de dulapi şi 7 iucuri {poveri) de rafturi aurite. IORGA, S. D. XXII 30. [Plur. iucuri.]
—	Din turc. yuk, idem (> bulg. juk, rus. vijuku, rut. vjuk, idem).
iucman s. m. v. iuhman.
iucsuceâ s. f. (Bot.) = 1°. călin, polizu, pontbriant; 2°. dârmoz. BARCIANU.
—	Din turc. yuksukce, diminutivul lui yiiksuk «degetar». (Cf. yiiksilk oiy «sparanghel»). ŞIO.
ICSA s. m. art., s. f. I. Juăas. II. 1°. Judas (sobriquet donnâ aux Juifs). 2°. Usurier. 3. Judas, traître, vendu. 4°. Mauvais esprit. 5°. Enfant insolent. 6. G&nie mălin. 7°. Grand vent. 8°. Chablis.
I.	S. m. Numele apostolului (Iuda Iscariotul) care a vândut pe Mântuitorul. Ziua lui se serbează în popor (fără ca sărbătoarea să fie recunoscută de biserică) între 10 şi 20 Iunie (în unele regiuni, la 19 Iunie), pentru ca Iuda Sfântul, purtătorul vânturilor, să-i apere de vânturi, de furtuni şi de piatră. Cf. pamfile, văzd. 21, 48/23, 143/82, 150/!.
II.	S. f. 1°. Poreclă dată Ovreilor, şăineanu,
D.	U.
2°. P. ext. Cămătar, şăineanu. d. U.
3°. Trădător (DICŢ.), om rău, mişel. Cf. mat. FOLC. 1165/8. Iuda Brâncovanul m'a vândut, let.
ii	384/la. Eră raiu, nu viaţă, până se pripăşi, ca pomojnic, pe plaiurile noastre iuda de caţaoan. delavrancea, S. 19.
4°. Duh necurat, spirit rău, de sex feminin (fiică a lui Iuda vânzătorul), purtător de vânturi, care
—	după credinţa poporului — locueşte în Dunăre, în lacuri s. în mare, având diferite înfăţişeri. Cunoaşte toate rosturile pescarilor şi... îi poate ajută s. primejdui. Se mai numeşte şi: vidră (pamfile, duşm. 290) ; p. ext. dracH. I 27, cf. şez.
iii	86/25, cf. 3/i), cf. Scaraoţchi. Văzură iuda bătrână Vărsând flacăre pe gură. TEODORESCU, P. P. 94. Alte ori [zânele] se asociază cu iudele sau fetelelui luda. PAMFILE, S. V. 25. Puiul iudii (s. de iudă). Cf. pamfile, duşm. 290/!. Dete o toană, dete două; Când fu toana de a treia, Prinse puiul iudii ăl mic. TEODORESCU, P. P. 94.
5°. Copil obraznic, şez. iii 86/26.
6°. (La plur.) Iele. pamfile, duşm. 260/h, s. v. 25.
7°. Vânt puternic (numit astfel de vânători, pentru că îi trădează, bătând de la ei spre vânat, cf. odobescu, iii 91), vifor, vârtej (Muscel, com. LACEA).
8°. P. ext. Grămadă de arbori răsturnaţi, ru-Căreanu, ap. odobescu, iii 91, notă. Iar In iudele de faţă Se ţin cerbii, stau şî urşii. ODOBESCU, iii 91/s, cf. 90/i6.
[Se zice (ad II) o iudă. | Diminutiv: (ad I 4°, în descântece) iâdiţă, idiţă, itiţă MARIAN, SA. 227, i6diţă, iâderiţă s. f. = şerpoaică, marian, SA. 227;]
—	Din paleosl. Ijuda, grec. ’lovâag (şi bulg. juda «om hain; zână (acvatică) răuvoitoare»); cf. iudi şi dubletele iudeu şi jidan (j i d, jidov), j u d a i c.
iudaic, -Ă adj. v. judaic.
iudaism s. m. sing. v. judaism.
IUDEESC, -EÂSCĂ t adj.
iude(e)a s. f. sing.
IUDEIÂNIIV, -IÂNCĂ t adj. v' lu eu"
IUBESC, -EÂSCĂ t adj.
IUDEU s. m. Juif. — Locuitor din Iudeea; descendent din neamul lui Iuda (pamfile, s. T. •30); evreu, jidov, jidan, cf. israel it. Obida rea,
0	Iudei (o jidovi N. TEST. 1648; o jidovilor BIBLIA 1688) după cuvânt amtt, fire-aş ascultând voi. COD. VOR. 2h, cf. 66/n- 40/9. Besearica Iu-deiloru. DOSOFTEIU, ap. GCR. I 252/14. în grădina raiului, La pomul Iudeilor, pamfile, CRC. 66/so. împăratul Iudeilor = Isus Cristos. [Adj e c-tiv: iude6sc (iud6sc t) -eâscă f = evreesc, jidovesc. Leagea iudeiască. COD. VOR. 66/9. Pomul cel iudesc. BIBICESCU, P. P. 234. | Familia: (paleosl. Ijudeja) Iu(16(e)a s. f. = ţara Jidovilor, Palestina; f neamul lui Juda, evreimea, jidovi mea. în Ier[u]salim şi in toată Iudâa. APOSTOL (1683), ap. GCR. I 261. Iaca D[o]mnitorul D[o]mnul Savaot va lepedâ Iiudăa. dosofteiu, ap. GCR., I 2 65/29 ;
—	(paleosl. ijudejaninu) iudeiânin, -iâncă f subst. = iudeu, jidov. înţeleseară că iudeianinu (j i -d o v N. TEST. 1648; BIBLIA 1688) iaste. COD. VOR. ll/8. Eră iudeiancă (jidovă N. TEST. 1648; j i-dovcă biblia 1688). ib. 63/s.]
—	Din paleosl. ijudej (gr. îovdaîog), idem.
IUDI vb. IVa Instiguer.— (Despre drac) A îndemnă (pamfile, duşm. 29) pe cinevâ să facă cevâ rău, a aţâţă, instigă. Atunci dracul îl iudeşte ca să uite de înger. id. ib. 29. Eu te-am, iudit trei ani ca s'o omori. id. COM. 20. Dar diavolul l-a iudit pe Sf. llie de. a ucis pe tatăl său şi pe mama sa. id. S. V. 188.
—	Din rut. judili, idem.
IIJDIŢĂ s. f. v. iudă.
IUFĂ s. f. sing. Trafic, vogue. — Început, dever, afacere, vânzare, căutare (a unei mărfi, a unui articol de comerţ), ciauşanu, V.
iUFiiĂ Juif. — (Straja, în Bucov.) Jidan. Com. ar. tomiac. — C(. iubman.
IUFT s. a. (Comerţ) Ouir (de Russie). — Piele groasă (şez.ix 33) de viţel (DICŢ.), de bou (mon. of., ap. TDRG) s. bivol (CADE.), tăbăcită (mehedinţi, păm. 10), adusă din Rusia (id., ib.), care are un miros special. Tabacii se ocupă cu cumpăratul pieilor verzi şi cu lucratul lor, pre-făcându-le în iuft. I. IONESCU, M. 701. O păreehe de ciubote de iuft. CREANGĂ, A. 103, PAMFILE, I. C. 347, cf. I. TEODOREANU, M. II 105. Miros de iuft. c. petrescu, R. dr. 206. # A rămâneâ iuft de parale = a nu mai aveâ nici un ban. Cf. lefter. Cf. pann, p. v. ii 155, zanne, p. iii
192.	[Plur. iufturi. TDRG. | Şi: iuht s. a. POLIZU.]
—	Din rus. juftu, juhtu, idem.
itr«Ă s. f. Vent du Sud. — Vânt de sud. DR.
1	282.
—	Din bulg., sârb. jug, idem.
IÎTOĂB s. a. Demi-hectare — (Transilv). Măsură pentru suprafeţe agrare. Iugărul ungar are 1200, cel cadastral 1600 stânjeni pătraţi s. 0.57 hectare. Cf. ENCICL. R. 924. [Plur. iugăre | Şi: (formă eronată la scriitorii din Ţara veche) jiigăr, (juger) s. a. Un spaţiu de două jugere. bălcescu, M. V. 163. Să nu aibă nimene mai mult decât 500 jugere. maiorescu, cr. iii 135],
—	Termin administrativ în latina medievală: jugerum, idem. (Ci lat. cl. iugerum = măsură agrară de 25 ari 182, din jugum, cf. germ. Joch.)
iugoslav, -Ă adj., subst. Slave du sud. (Sujet du royaume) yougoslave. — Slav de sud. Dreptele aspiraţiuni de independenţă ale popoarelor iugo-slave. ODOBESCU, III 395. || Spec. (dela marele războiu încoace) (Cetăţean) ce aparţine regatului creat după războiu din foasta Serbie, Croa-
IUGURGIU
— 920 —
1URĂ
ţie, Slavonie, Bosnie, Herţegovină, Muntenegru şi dintr’o parte din Dalmaţia, Banat şi Bacica, subt numirea de Iugoslavia. [Şi: (formă eronată) jugo-slâv, -ă adj., subst.].
—	JV. din slav. (jugu «sud» + slavu).
IUOURGÎU f s. m. v. iaurt.
IUHĂ s. f. Sassoire. — (Ungurism în Transilv.; la căruţa cu cai) Lemnul care se pune pe subt inima carului pe crăcile rudei (de la capătul cren-gărilor vaida), ca s’o ţină sus (Câmpie, Turda, viciu, GL.) s. ca să dea direcţiune rudei, codobatură (Bihor. H. XVIII 75).
—	Din ung. juha, idem.
IIHIMAN s. m. 1°. Juif. 2°. Diable, vampire. (Bucov., Mold.)
1°. Ovreu, jidan, jidov (Straja, Bucov., com. ar. TOMIAC). Ce-i aista? — Un iuhman. Com. furtună.
2°. Drac (Straja, Bucov., com. ar. tomiac, com. furtună), strigoiu (com. furtună, cf. ion CR. IV 203). luhmanul cel bătrân. Com. FURTUNĂ.
[Şi: ifteman s. m. (Ad 2°) ŞEZ. iii 17/s].
—	Cf. rut. jtiha «sânge; om hain, spurcat». Cf.
i	u f ] ă.
IUHT s. a. (Comerţ) v. iuft.
IUI! interj, v. iu şi ioite.
IUI vb. IVa v. iu.
iuite! interj, v. ioite.
IUITURĂ S. f. V. iu.
, iUlUiiEÂT t s. a. Lamentalion. — Vaiet. Ou-conul... nu fără iuiuleat... tindeâ Mânuşiţele, dosofteiu, V. S. 237/2.
Cf. ung. jaj (jajgatni «a se lamentâ»), sârb. juj «vai».
IUJDĂ s. f. Travail, peine. — Lucru, muncă, trudă (Abrud), viciu, gl. [Scris şi: iâşdă. | Verb: iujdi IVa (şez. vii 3 81, pompiliu, bih. 1012), iuşdi 1 Va (FRÂNCU-CANDREA, M. 101, VICIU, GL., paşca, gl., ciauşanu, gl.) refl. = a se munci, a se trudi, a se opinti, a se sili, a şe sbate, a se sforţâ, a se chinui într’o boală ; a se împotrivi, a se pune în contra cuivâ. S’o iuşdit să ţină viţelul legat. VICIU, GL. Erâ rău beteag; tăt pe ţăcă pă mnică se iuşdeă, de gândeai că nu-i cu mintea cu tătă (Crişcior). paşca, gl.;—(cu abstractul) iujdeâlă (iuşdeâlă, plur. -deli). CIAUŞANU, GL. — Cf. i u s d ă n i t.
lUJDEÂiiĂ s. f. v. iujdă.
iujdî vb. IVa v. iujdă.
iuiil s. m. sing. v. Iulie.
iui/iÂN adj. m. Iulien. — (în expresia) Calendarul iulian s. ortodox s. vechiu, făcut din ordinul lui Iuliu Cesar şi păstrat la unele popoare ortodoxe; la noi e înlocuit de puţin timp prin calendarul gregorian. [Pronunţ. -li-an].
—	N. după med.-lat iulianus, -a, -um.
iUlilE s: m. sing. Juillet. — Numele lunei a şaptea a anului, (pop.) Cuptor. Au întrat în ţară în zi întăi a lui Iulie. GR. URECHE, ap. GCR.
I	70/4, cf. paraclis, 23t>°/6. La Iulie cald şi frumos (a. 1733). ib. II 26/20. Scris în cetatea Si-biiului tn 13 zile Mlie 1797. ib. II 162/33. [Pronunţat -li-e. | Şi: (prin Bucov. şi Transilv., din germ. Juli) Itili s. m. sing. herz.-gher., M. iv 193],
—	Din paleosl. Ijulij, idem.
IUMBRUC t s. a. ' )
lUMKtc t s. a. / v- ghiumbruc.
iunâc s. m. Miros. — (Sârbism, la Românii din Serbia) Viteaz. GRAIUL, II 151/6.
—	Din sârb. jvinak, idem. Cf. i u n c ă.
iumcă s. f. Fiancâe. — (Atestat numai într’o oraţie de nuntă) Mireasă, lată vi se'nchină N. Cu o iruncă De la iuncă. marian, nu. 313.
—	Femininul slavului junaku «tânăr, viteaz, mire». Cf. i u n a c.
iuwcĂR s. m. (Mii.) v. iuncher.
iuncher s. m. (Mii.) Cadet. — Tânăr care are să devie ofiţer, cadet. In casa Pătrăcesei şedeă. un tinerel, un iuncher. sadoveanu, ap. -TDRG. Slujeşte în oaste ca iuncăr. CARAGIALE, ap. CADE. [Şi: itincăr s. m. | Derivat: iun-chcrle s. f, = starea, timpul petrecut ca iuncher. (Generalul) săreă într'un picior ca pe vremea iuncheriei. D. ZAMFIRESCU, ap. TDRG.]
—	N. rus. junkeri (< germ. Juuker) idem.
IUNCHERIE s. f. (Mii.) v. iuncher.
iuni s. sing. v. Iunie.
IUNIE s. m. sing. Juin. — Numele lunei a şasea a anului, (pop.) Cireşar. Şi se-au săvrăşit lucrul... în luna lu Iunie. CORESI, EV. 1/13, cf. GCR. 1 320/2O, II 27/21. Pojarul de la 20 Iunie prefăcuse în cenuşă mai mult de jumătate a oraşului. C. negruzzi, 1 15. [Pronunţ, -ni-e. | Şi: (formă latinizată) Iuniu 1 s. m. sing.; (< germ. luni, prin Bucov. şi Transilv.) luni s. m. sing.]
—	Din paleosl Ijunij, idem.
-	IU.NIOR adj. m. Junior. — (Adaos la un nume de familie, spre a se face deosebire între tată şi fiu) cel tânăr, fiul.
—	N. din lat. iunior (cf. (opusul) senior) «mai tânăr». Nouă ne-a venit în parte prin mijlocire germană (Junior, idem).
IUNÎPER s. m. (Bot.) Genevrier. — Arbust (Iuniperus communis), din familia coniferelor, ce creşte în regiunile stjîncoase din munţi şi ale cărui boabe aromatice servesc ca dresuri în mâncări şi băuturi; se mai numeşte archiş, cetină, fi-nior, ialovăţ, inibahar, jneapăn.şi turtei. Sturzul acesta se nutreşte cu boabe ăe iuniper. marian, 0.1 279. [Şl: ieniper (ienipăr) s. m. şez.
ii	41b/29, grigoriu-rigo, m. p. i 165; ienipăr s. m. panţu, pl., bianu, d. S.; ienuper s. m. H. IX 389, xi 325. Printre molifţii, printre afini şi ienuperi. odobescu, iii 179/12; (metatezât) ierd-pen s. m.; ienupere s. m; DAMfi, T. 187. Grăunţe ăe ienupere. PISCUPESCU, O. 306. Ceaiu de enu-pere (= sămânţă de brad). MAT. FOLC. I 702; infpăr s. m. DDRF., barcianu ; iniper s. m. PANŢU, pl., H. x 419; ghentiper f s. m. Ostropiel de grăunţe de ghenuper (a. 1749). GCR. II 44/29. | Compus: ienupăr pitic s. m. = hilimoacă. panţu, pl. | Derivat: ienâperă s. f. = fructul jneapă-nului. DICŢ.]
—	N. din lat. iuniperus, pătruns , şi în graiul popular, cf. dubletul jneapăn.
iuniu f s. m. sing.
IURĂ ! interj. Viens vite!—(Ungurism în Vidra-de-sus, în Munţii Apuseni) Exclamaţie de îndemn când vrei ca cinevâ să alerge, să vină. Iură (glosat prin «vinol aleargă!») draga mea, De-mi scapă viaţa! GRAIUL, II 126/10.
—	Din ung. jere l «vino».
1URĂ
— 921 —
IUŞTÎ
IURĂ s. f. sing. Droit.— (Transilv.) (Facultatea de) drept. M’am înscris la iură.
—	N. din lat. îus, iuris, după germ. Jus, idem. Cf. i u ş, jurist, jurisprudenţă.
IURĂŞ s. a. Assaut, attaque. — (Vechiu termin militar) Asalt (e. văcărescul, ist. 252/18), năvală (ALECSANDRI, T. 1772), atac; mers impetuos, vâl-toare. (Păstrat încă prin Mold. mai ales în expresia) A da (rar a face) iurăş = a da năvală, a năvăli, cf. a f a c e iama. Au luat puşce cu iurăş de la Turci. LET. I 195/38. Şi făcând Tătarii iureş înainte, întâiu oastea ungurească au dat dosul a fugi. MAG. IST. ii 162/,. Ali-paşa luă Varadinul cu iuruş. E. VĂCĂRESCUL, IST. 265. Am dat iuruş [cu slujitorii călări în norod], alecsandri, t. 1442. Dând iuruş în urma profesorilor sumedenie de elevi... N. rev. R. I, S. ii 185. Păgâni..., cu baioneta înainte, dădură un iurăş, o izbitură repede. SADOVEANU, SĂM. iii 438. Trăiască bâta, boxul şi savata! Un ultim iuruş dârz, ca la Magenta! mirea, ii 76. Trăeşti în iureşul vieţii.
D.	STĂNOIU, C. I. 143. A dat... iureş voiniceşte în Turci. ION CR. III 38: # luruşul cel dintâiu rare-ori izbuteşte. ALECSANDRI, T. 1250. || (în funcţiune adverbială) Repede, impetuos. Veneâ tot iuruş cu iataganul în dinţi şi cu pistoalele întinse, ghica, s. 16. | (în excalamaţii) înainte! Ura! Au strigat: haidaţi, iuruş! (tipărit greşit: iurşi). ţichindeal, F. 190. Când oiu strigă iuruş! să săriţi cu toţii, alecsandri, T. 1125, cf. 1135. [Plur. iurăşuri. | Şi: iureş,, iftriş, (cu asimilare vocalică, ca în bulgăreşte) ifirnş s. a. Făcură războiu năvălind Turcii cu mari iuruşuri. DUMI-TRACHE, ap. ŞIO. | Verb: (în poezia populară) iuruşi IVa = a da năvală. Turcii ’n casă iuruşeâ. ALECSANDRI, P. P. 210b/s].
—	Din turc. yiiriş, idem (> bulg. jurus «năvală; ura!» sârb. juris). cihac, II 588, ŞIO.
iurci! interj. Onomatopee imitant le claquement du fouet ou des mains. — Onomatopee care imită sunetul produs de lovitura cu biciul s. cu palmele. (De obiceiu repetat). Cf. pleosc, plici, iuşti! Eu aş fi vrut să meârgă mai repede. Tata iurci-iurci cu un biciu. vissarion, fl. 30. Poc Marin în capu-mi. Poc şi eu în Ion... Începurăm şi mai zdravăn: iurci, plici, fleaşc, buf. id., ib. 179.
IUBGÂN s. a. Couverture. — Plapomă. ION CR. V. 278.
iureş s. a. v. iurăş.
IURI-- V. JURI —
IÎTKIŞ s. a. v. iurăş.
IURŢ s. m. Boiteux. — Om şchiop (Straja, Bucov.f. Com. ar. tomiac.
—	Poate, prin generalizare, după un şchiop cu numele lurţ, ipocoristicul (< rut. Jure) lui Gheorghe (cf. ŞEZ. ni 17/10).
IURUC-BAIRĂC t S. a. Drapeau.— (Turcism)
*	Steagul alb domnesc ce se purtă la paradă, spre a arătă direcţiunea marşului.| ŞIO. [Pronunţ, -ba-i-,
| Plur. -race şi -racuri. | Compus: (turc. yilruk-bairakdar) iurdc-bairactâr | s. m. = stegarul care purtă iuruc-bairacul. Înainte se aduc telegarii... şi iuruc-bairactar la mijloc, let.. iii 317/,. Cf. bairac, b a i ra c ta r.]
—	Din ture. yuriik «qui marche, qui court» şi bairak «drapel», deci propriu «stindard de călătorie ». ŞIO. Cf. b a i r a c, (iuruc-)bairactar.
Pe dingios să hotăreşte cu Origoraş Sandu, pe o iuruguţă la deal (a. 1789). STEFANELLI, d. c, 182.
—	Derivat din ierugă, cu suf. dim. -uţă.
iurus s. a.	|	. v
IURUŞI vb. IV". ) V- ,ur㧑
îus s. a. Numele slovei * din alfabetul chirilic. [Plur. iusuri],
—	Din paleosl. jusu, idem.
IUŞ! interj, v. iş.
iuş s a. Droit. — (Ungurism în regiunile periferice ale Transilvaniei) Drept (de moştenire)' Vaida. S’au milostivit a ne lăsă iuşul nostru în poterea ( = puterea) sa (a. 1782), ap. VAIDA. N’ai nici un iuş. FRĂNCU-CANDREA, m. 101. Nu-mi las iuşu’ odată cu capu’. stan, M. 255. [Plur. tuşuri.]
—	Din ung. ius (< lat. jus «drept»).
IUŞCĂ s. f. (în expresia) Iuşcă de femeie = femeie plină de şiretenie şi de temperament,drăcoaică. Tu eşti mititică şi trebue să fii o iuşcă de femeie!
C.	PETRESCU, R. DR. 324.
-	— Poate, scurtat din femeiuşcă, cf. îi^să şi rus. juha « fată şireată ».
IUŞCĂ s. f. V. iuşti!
iitşcă s.f.— (Rutenism în Mold.) Zeamă lungă şi subţire. DR. IV 825. [Şi: iâşpă s. f. = ciorbă de' peşte, herz.-gher., m. iv 194.]
—	Din rut. ju§ka «zeamă. supă».
IUSCHIUDÂR s. a. Roue de moulin. — (Turcism) Roată de moară. H. II 282.
—	Cf. turc. yous «rotund ».
IUSCHIUJEĂR s. m. (Ş. d.) | v_ , hiuzar d
IUŞCHIUZARS. m. (ş. d.) J
1UŞDĂ s. f. (ş. d.) v. iujdă ş. d.
IUSDĂNÎT, -Ă adj. Malchanceux. — E iusdănit de mă-sa = nenorocit în toate cele. (Vaşcâu, Bihor). ZANNE, P. iv 475. — Cf. i u j d ă.
IUŞE! interj, v. iş.
iUSiiUC t s. m. v. iuzlnc.
luşsfi vb. IVa. )
IUŞNIŢĂ S. f. ) V' ,U«U*
iuşor, -oâră t (ş. d.) v. nşor ş. d.
iuşpă s. f. v. iuşcă.
iuşti! interj Onomatopâe imitant le claquement du fouet — (Mold.) Onomatopee care imită sunetul produs de lovitura cu biciul. (De obiceiu repetat). Cf. hâr şti, iurci. Plin de ciudă, moş Toader îşi iese din fire şi iuşti şi iuşti! nădejde, ap. TDRG. [Pronunţ, luştî. | Verbe (Mold.): iuşti (VASILIU, C. 184), (+ plesni) iuşnl lVa = (despre biciu) a plesni, (despre cel ce bate) a atinge, a plesni cu biciul, cu bicuşca, cu gârbaciul. Se puteâ auzi cum iuşneă. biciul în carne, contemporanul, IV 304. Să-l iuşneşti, Să-l plesneşti. sevastos, n. 15/9. | Substantive: iuşniţă s. f. = biciu, biciuşcă fără coadă (Hânteşti, în Dorohoi). ION CR. V 375 ; — (cf. biciuşcă) itişcă s. f. (Mold.) = iuşniţă (ION CR., V. 375), biciuşcă (cf. VASILIU, C. 184); p. ext. lovitură cu .biciuşca. «Bine», zise..., îndemnăndu-şi caii cu iuşca. SADOVEANU, B. 113. Jup! o iuşcă peste coada mo-
'•]
IURÎTC-BA.IRACTÂR f s- m- v. iiiiuc-bairac. IURUGUŢĂ s. f. Petit canal. — Ierugă mică.
tanului. VLAHUŢĂ, ap. CADE iuşti vb. IVa v. iuşti.
IUSTIŢIE
— 922 —
IUTE
icsTÎyiE s. f. v. justiţie.
IUSTUCĂ s. f. sing. Plein, apogâe. — (Muscel) Toiu, vremea când o afacere e mai In fierbere. RĂDULESCU-CODIN, L. Biata mătuşă... a trăit pănă’n iustuca răsmiriţei. id., ap. ION CR. II 3.
itJŞUKÂ f vb. Ia v. uşura.
iijt, -Ă adj. v. iute.
itiTĂ s. f. (Bot., Comerţ) Jule. — Plantă originară din India şi cultivată în ţările calde, pentru frunzele ei bune de mâncat, dar mai ales pentru scoarţa ei din care se obţin fibre textile, în trebuinţate pentru diferite ţesături. Cf. PANŢU, PL.
—	N. din germ. Jute (cuvânt de origine ben-galeză).
IUTÂNI s. m. (Bot.) v. iute.
itJTE adj. I 1°. Piquant, fort (au gout). Fort, acide; strident. 2°. Violent (en parlant d’une dou-leur). 3°. Mauvais, mâchant, dur, âpre. 4°. Coupant.
II	1°. Violent, emportâ. 2°. Vif, actif. III 1°. Rapide. 2°. Rapide. Vite.
I.	1°. (Despregust, spec. despre plante şi mâncări) Care înţeapă (la limbă), care pişcă, ustură; pişcăcios, înţepător, usturăcios, cf. pipărat. Brânză iute. Cf. LB. Oţet iute. MINEIUL (1776) 1741/,. Ierburi iuţi... care pe om doboară. PANN, P. E. III 86. ALECSANDRI, T.,941. Iute ca muştariu. Pipară sau ardeiu, mai ales de cea iute. LIUBA-IANA, M. 102. Hrean iute. Cf. HERZ.-GHER., M. IV 194. Să-l zădăreşti cu mâncări iuţi. ŞEZ. I 16/19. Rânced = iute şi stricat, ib. II 70/8. (Despre zemuri şi băuturi) Care arde, pişcăcios şi tare. Borş, rachiu iute. | (Despre miros) Tare şi neplăcut. Putoare grea şi iute. DOSOFTEIU, v. s. 79/2. Fum... cu miros iute de arsură, sadoveanu, SĂM. V 977. Duhoare iute de botfori şi de sudoare. C. PETRESCU, C. V.26. | (Despre leşie) Tare, concentrat. S'o spălăm cu leşie iute. şez.
iv	124/,6. Cf. I 125/s. | (Despre sudoare) Sărat, acid. Când calul asudă tare... sudoarea... fiind foarte iute şi sărată, intră prin pori. HEM. 1656/,2.
| (Despre sunete; neobişnuit) Răsunător, strident. Iuţi chiote şi groase huete. CANTEMIR, IST. 27.
2°. j- F i g. (Despre o durere)Tare, violent, dureros, greu. Bubă rea şi iute. CORESI, EV. 45/,. Dureri iuţi. DOSOFTEIU, V. S.' 95/*, cf. MiNEIUL (1776) 1871/,. | Adv. Greu. Boliia iute. CORESI, EV. 346/,,..
3°. t Fig' Tare, aspru, dur, cumplit, rău, greu. Nu ruşirează-se în vreame iuti (cumplită DOS.; intempore mal o). PSâ;lt. 68/,0, 78/6. Izbăvişi David, şerbulu tău, de armă iute (cumplită DOS., reale HUR.). ib. 298/,. Moartea păcătoşilor iuti (cumplită DOS.), ib. 61/,. Nevoie iute (= mare). CORESI, EV. 269/,, 273/38. Viaţă iute ( = grea), id., ib. 199/,8. Muncă iute {— cumplită). id.,ib. 36/18, 149/,3. Lut iute (= tare, dur, nemlădios). id., ib. 439/19. Moarte... cu groază, iute în toate chinurile, cuv. D. BĂTR. II 452. Multă osteneală şi supărare au avut la vremile iuţi şi cumplite. LET. ii 458/30, cf. GCR. I 276/». Iute iarna. DOSOFTEIU, V. S. 37/2. | (Şi azi, mai rar, despre frig, urcuş) Repede, ţepiş (LB.), greu de urcat; aspru. Suiş, coborîş iute. LB. (cf. abrupt). Frig iute şi îndelungat, calendariu (1814) 91/s- | Adv. f Tare, foarte, aspru, rău, greu. ll turbură iute. CORESI, EV. 81/21. Iute {— tare şi în mod dureros) era prăjit, id., ib. 367/,,. Zace slab iute (în tâlc: slab foarte, în biblia 1688: slăbănog rău), id., ib. 223/,.
4°. (Despre metale, spec. despre oţel) Tăios. Iute briciu. I. GOLESCU, c. I. Iute ca oţelul. TEODORESCU, p. p. 159. # Iute de oţele = iute de fire,
I	om care nu şlie multe (ion cr. vi 251), repede la faptă.
II.	P. ext. 1°. (Despre temperament, în opoziţie cu liniştit, flegmatic s. moale; prin prep. la se specifică în ce împrejurare se manifestă această fire a cuivâ) Care-şi iese uşor din fire, care nu se poate stăpâni, care se mânie i*şor, ne-căjicios (gorjan, h. ii 103), impetuos, aprig, violent, vehement, pornit, înverşunat, nepotolit, turbat, cf. coleric, s a n g u i n i c. Erâ iute şi pornit foarte (a. 1651). GCR. I 150/,. Iuţi la mânie. PRAV. MOLD. 722, cf. BĂLCESCU M. V. 415. Bărbatul... jestoc şi iute. prav. 589. Vrăjmaşii ceia iuţii. CORESI, ev. 188/2. E iute zicând ( = gata să răspundă aspru) despuitoriului. id., ib. 319/37. Strâmbi şi grozavi, necuraţi şi iuti. cuv. D. bătr.
II	409. Iute la beţie. LET. II 369/37. Iute şi grabnic la săvârşirea hotărîrilor sale. E. văcărescul, ist. 253/13. Dracii... Mulţi ca frunza, Iuti ca spuza. MARIAN, V. 21. Vizitiul iute la slujbă. ISPIRESCU, L. 104. Am fost iute la iubit. BIBICESCU, P. P. 72. La mâncari-i iute ca omida = mănâncă tot. HERZ.-GHER., M. IV 194. Iute de fire = om care nu ştie multe, ion cr. vi 251. (Despre patimă, furie) Căsătoria potolind sau înfrânând patimile cele iuti, înlesneşte calea virtuţii. MARCOVICI, D. 163. Furia... iute. pann, E. II 41.
2°. (Despre om) Muncitor, harnic, activ, a bătător. Că de-ai fi femeie iute, Poalele ţi-ar fi lăute. BUD, P. P. 22. La nevasta iute, oţătu-i tare. ZANNE, p. IV 494. | F i g. A d j. Mâna ta cea iute. DOSOFTEIU, ap. GCR. l212/„.
III.	(Sensurile cele mai răspândite astăzi). 1°. (Despre animalele întrebuinţate la tracţiune) Care te duce repede, care aleargă repede. Iepe iuţi ca focul, creangă, P. 166. Cai iuţi. ALECSANDRI, P. II 14, Cf. TEODORESCU, P. P. 171, H. II 12.
2°. P. gener. (Despre fiinţe s. acţiunile lor) Adj. Care (se) face s. (se) produce fără zăbavă, în puţină vreme, cu grabă, repede, (mai puţin pregnant decât) momentan, instantaneu. Mirosul duce pre câne printr’o judecată iute. KONAKI, P. 269. Iuţea zburătoare veste. PANN, E. 101. Torent iute, furios. ALEXANDRESCU, M. 21. Iuţi hotărtri în primejdii. COŞBUC, JE. 16/,s. Iute la treabă. ŞEZ. II 72/21. Iute ca prâsnelul. ZANNE, P. III 323. | Spec. (despre picior) Care fuge repede, sprinten. Cerbul cu iepurele se sfădesc amândoi, cine din doi are picior mai iute. ib. I 404. || (Mai cu seamă) Adv. Fără întârziere s. zăbavă, în puţină vreme, repede, în grabă, (repetat) în grabă mare, imediat, numaidecât. Unde Alergi tu, aşâ iute? DONICI, F. 12. Iubirea de sine iute cere şi se hotă-reşte. konaki, p. 277. Un leu iute viind... pann, E. II 43. Fusu-i răpide se'ntoarce, Iute’n aer sfârâind. ALECSANDRI, p. I 6. Şi ieşind pe uşă iute, Ei s'au prins de subsuoară. EMINESCU, p. 252. Iute, iute l-a mătrăşit. VLĂHUŢĂ, D. 268. Imbracă-te iute tn pielea cea de urs. CREANGĂ, p. .215. Şi-i trimite Cum, mai iute Prin toate ţările, marian, V. 21. O luară iute la picior. ISPIRESCU, P. 25. Du-mă iute ca un zmeu. ALECSANDRI, P. p. 49*>/5. C'a venit o carte iute. jarnîk-bârseanu, d. 312. Fuge iute ca fulgeru. ŞEZ. I 44b/39. (în ironie) Umblă iute ca piua. ZANNE, P. V 449. Cf. 34, VI 306. || Substantivat (Mitol. pop). Iutele pământului = o figură mitică, fără braţe, care fuge atât de repede încât prinde iepurii din fugă, cf. VASILIU p. L. 173—174. (Cor.) Iutele (h. iv 13) şi iuţile (H. xi 290) = un danţ ţărănesc.
[Şi: (| şi dial.) iAti adv., adj., (la Românii din Bulgaria, din bulg. Ijut) iut, -ă. bucuţa, R. V. | Diminutiv e: iutic6I, iutişâr adv. = cevâ mai iute, nici prea iute, nici (prea) încet, iute şi nu prea, potrivit de iute. Să meargă mai iutişor. TEODORESCU, P. P. 154. Cf. ŞEZ. iii 244/2,. Iut’- iutişor Bun şi bunişor.
IUŢEALĂ
— 923 —
IUZ
T. papahagi, m. 140/231; (substantivat; la plur.) iuţiş6ri s. m. (Bot.) = iuţari (Lactarius pipe-ratus). PANŢU, PL.; iuţ61e s. f. plur = (I 1°): = legume iuţi, ardei, crastăveţi. NOVACOVICI, C. B.
12.	| A 11 e derivate: iutac adj. = iute (II 1°), arzuliu (ciauşanu, “V.), iute (II 1°), impetuos. Iutac în bătălie, jipescu, ap. TDRG.; — iuţâri si iuţâni (Bucov. panţu, pl. a, herz. -gher., m.
iv	194). s. m. (Bot.) = ciupercă comestibilă cu carnea albă şi	suc	(«lapte»)	alb, fragedă şi	iute
(I 1°), piperată	la	gust. Se	mai numeşte:	bu-
rete-acru, burete-galben, burete-iute, burete-lăptos, bureţi-iuţi, bureţi-usturoşi, iiiţişori. panţu pl. ; — (în poezia pop. cu caracter mistic) fniutât, -ă adj. = (devenit) mânios, violent, cumplit. Strijele şi scorpiile... Iniutute	şi	’nfocate.	pamfile, duş.	190;
—	iutcgân (iutigan), -ă adj.	= vrednic, iute	din
fire, bărbat, inimos, ciauşanu, gl.].
—	Din paleosl. ljutu (sârb., bulg. ljut, cu aceleaşi înţelesuri ca în româneşte, afară de III, care s’a desvoltat pe teren românesc). Cf. i u ţ i.
IUŢEÂIiĂ s. f. v. iuţi.
hjtegâs, -A adj. 1
îUŢEiiE s. f. plur. >	y# iute.
iuti adj., adv. j
iuţi vb. IV3.
I. 1*. Exciter. 2°. Hâter, accMerer. 3°. Tremper (l’acier) II. Piquer (en parlant du gout) 2°. S'ag-graver (en parlant d’une maladie) 3°. S’emporter, s'emballer. S'agiter furieusement. 5°. S'acciUrer, aller plus vile.
I.	Trans. 1°. A face să	fie iute (II	1°),	aprins,
vioiu; a aprinde, a excită.	Pătimirea...	înghimpă
şi deşteaptă şi iuţeşte toată firea. KONAKI, P. 4. Jăcucsc, pradă, omoară... Şi cu căt privesc folosul, cu atăta se iuţesc, beldiman, tr. 5. Bietele dobitoace nu mai puteau paşte o gură de iarbă din pricina muştelor pe care le iuţise soarele. SANDU-ALDEA, SAM. IV 951.
2°. (Complementul e omul s. pasul, mersul) A face (să fie) iute (III) în mişcări; a da zor, a zori, a grăbi, a acceleră. Las' pe mine, că te-oiu iuţi eu! ALECSANDRI, ap. TDRG. De-şi iuţeă el paşii... COŞBUC, B. 131, cf. DUNĂREANU, CH. 116. De l-eţi află dormind, Trăntiţi-l, Iuţiţi-l, Grăbiţi-l. MARIAN, V. 24.
3°. Spec. A căli oţelul. Iuţi fierul, băgăndu-l roşu în apă. COSTINESCU (subt căli).
II.	Refl. 1°. (Despre mâncare, etc.) A se face iute (I 1°), pişcăcios (LB.). O mâncare în care se pune ardeiu- se iuţeşte. CIAUŞANU, GL. S’a iuţit brânza. # S’a iuţit tărăţa in borş, se zice pentru cei furioşi la mânie, zanne, P. iv 143. A se iuţi «a piperul — a se supără, a se mâniâ. ib. I 254.
2°. (Despre boală; învechit) A se face iute (I 2°) a se înteţi, a deveni dureroasă. Boala... i s’a iuţit. PANN, E. I 62.
3° (învechit) A se face iute (I 3°), a fi aspru, a se înverşunâ, a se porni cu vehemenţă, a se răzvrăti; De te veri iuţi şi le veri înălţă, cădeâ-veri. CORESI, EV. 198/33. Elementurile toate asupra mea se iuţesc. PANN, E. I 70.
4°. (Despre om) A se face iute (II 1°), a se a-prinde de mânie, a-şi pierde cumpătul, a. nu se mai stăpâni, a-şi ieşi din fire. Se iuţi Vladul-vodă şi se aţâţă foarte, mag. IST. IV 248/a5- Afară! pân’ nu mă iuţescl ALECSANDRI, T. 974. Să nu bănueşti, dar nu te iuţi aşâ tare. CREANGĂ, P. 190. Se iuţi jupănul umplând compartimentul cu vocea şi gestul. TEODOREANU, M. II 201. Ce te mânii, te iuţeşti ? CONTEMPORANUL, II 11. Se căi că s’a iuţit, ispirescu, L. 261. || Spec. (Pese.) A
deveni neliniştit, iute în mişcări. După Paşte, apa încălzindu-se şi somnul «iuţindu-se», Turtucăienii nu mai pot întrebuinţă oriile cele subţiri..., căci somnul le rupe. ANTIPA, P. 436.
5°. A se face iute (II 2°) la lucru, a munci cu inimă. S'a iuţit şi el! = s’a ’nvrednicit, a devenit iute în mişcări (ciauşanu, gl.), a o luâ mai iute (ni), mai repede, a se grăbi... De la Sfiniţa, Dunărea se iuţeşte. IONESCU, M. 77. Iată înfricoşate valuri asupra mea se iuţesc, pann, e. iv 4. Chiar şi porcii trândavi se iuţiră. ■ delavrancea, s. 198.
[Abstracte: iuţire s. f. = grăbire, grabă, accelerare. Iuţirile unor desbateri publice. ODOBESCU, li 388; —■ iuţeala (dial. iuţâlă, plur. -ţeli) s. f. = (învechit) gust iute (I 1°), picanterie (germ. «Schărfe» HERZ.-GHER., M. IV 194); aprindere, mânie, violenţă, turburare; repeziciune, repejune, viteză, grabă mare. Iuţeala (= intrepiditatea) lui grozavă. PANN, E. I 42. Indoindu-şi paşii... cu atăta iuţală... au căzut la pământ. DRĂGHICI, R.
160.	Iuţeală, mânie şi posăcie. pann, p. V. III 12. Holera începuse a săceră mai întăi slab, apoi... cu o iuţeală grozavă. C. NEGRUZZI, I 292). Iuţeala [prazu]lui ...stimulează stomacul. MANOLESCU, ap. TDRG. Iuţală şi gură de furnică ar trebui să aibi. CREANGĂ, P. 263. Dete drumul frânghiei, care se lăsă în jos cu mare iuţeală. ISPIRESCU, L. 89. Cai de iuţeală = cai de curse. CALUL, 67; — iuţime s. f. (anon. car., mardarie, l. 1744)=tă-rie (la miros), usturime (la gust); (învechit) mânie mare, purtare aspră, asprime, asuprire; chin; nevoie, repeziciune, viteză. Domnul... cu iuţime ( — asprime) şi oprire grăi-va. CORESI, EV. 537/6, cf. 168/i3, 198/,4, 284/, 297/,,. Toată iuţimea (chinul, necazul mare) a răbdâ pentru Hristos. id., ib. 420/l4, cf. 625/S6, 481/n. Iuţimea fumului, varllam, C, 22 52. Cămilile acelea nu sânt mai slabi la iuţimi decât caii. HERODOT, 187. Cu mare grabă şi iuţime. MAG. IST. V 137/,. Să-şi întoarcă mânia şi iuţimea sa. mineiul (1776) 32VlP cf. 1551/,. Smoală... împroşcând, ...cade pe Turci cu iuţâme. DIONISIE, 172. Cevă în iuţime şi în mânie grăim. ŢICHINDEAL, F. 44. D[oa]mne, nu cu... iuţimea ta se mă cerţi. KLAIN, ap. GCR. II 185/6. Cu iuţime rădică sabia iar. PANN, E. II 72. Să să nă-duşe... de iuţimea şi putoarea fumului. CONV. LIT. XLIV, voi. I 648. Iuţimea şi nerăbdarea puţină dobândă ne-aduce, iar pagubă cât de multă. zanne, P. viii 41. | Spec. (Păst.) Iuţimea chia-gului = un fel de zăr verde care se formează la suprafaţă (diaconu, P. 30) şi se ia din budacă, ca să nu se întărească caşul, chiag tare (= concentrat), s tr ăgh e a t ă (PRECUP, P. 19). | Adjectiv: iuţ6s, -oâsă t adj- = care are aplecarea de a fi iute (I 3°). Ceale trei părţi ale sufletului, cea iuţoasă, cea poftitoare şi cea cuvântătoare, cat. man. xxiv 83. | Compus cu prefix: Sniuţi f vb. IVa refl. mardarie, L. 4274].
—	Derivat , din iute (cf. paleosl. Ijutiti se «a fi furios», bulg. Ijutjă «a mâniâ; a ustură», sârb. ljutiti(se) «a se mâniâ», rut. Ijtityty, «a mâniâ»).
iutiCEIj adv.
IUTIGAN, -Ă adj.
IUŢIME S. f. iutiş6b adv.
iut6s, -oâsă f adj. v. iuţi. iuvî t vb. IVa v. ivi.
IUZ- prefix v. iz-iuz s. a. v. iz.
v. iute.
IUZBÂŞĂ
— 924 —
IVÎ
IUZBÂŞĂ f s. m. Officier. — (Turcism în Ţara veche) Căpitan, comandant peste o sută de fustaşi (bălcescu, M. v. 592), sutaş. [Slav.] Sutniki = iuzbaşe, carele iaste mai mare preste o sută. MARDARIE, L. 3342, cf. ANON. CAR. Făcut-am zapisul meu la mâna, iuzbaşi[i] Costandin (a. 1681). GCR.
I	92/h-u, cf. (a. 1672). IORGA, S. D. VI 58, ib. B. R. 146. Am scris pre la căpitani, pre la iuzbaşi. MAG. IST. I 353/al, Cf. BUL. COM. IST. V 198, HERODOT, 386. [Şi: iuzbaşe f s. m.]
—	Din turc. jiizbaîsy (din jiXz «o sută» şi bas «cap»), idem. Cf. izbaşă.
lUZlitrc t s. m. Piece d'aryent de cent paras.
—	(în Ţara veche; cu reminiscenţe în poezia pop.) Veche monetă turcească, de argint, având o valoare de o sută de parale (în unele epoci şi mai puţin). Iusluci, petaci. iorga, s. d. xii 91, cf. (a. 1819) furnică, I. C. xxix. Mie mi-a luat boii şi vaca, sarac de maica mea! pentru un iuzluc de şapte-zeci de parale, filimon, C. II 72.
O	tavă plină de lei, de iusluci. GORJAN, H. IV
6.	Să-{i dau iuzluci cât îi vrea. alecsandri, P. P. 106. Na pungi de gălbenaşi... Mai na ş’alie de iusluci. teodorescu, p. p: 554b [Şl: (poate numai grafic) iusluc f s. m.; — (Bas.) izlâe s. m. = piesă de 25 copeici, ş f e r t a c. WEIGAND.b.b. 95].
—	Din turc. jiizliik, idem.
IVÂK s. m. — Bila. — Om prost (Ostriţa, în Bucovina). Com. A. procopovici.
—	E numele Ivan, forma rutenească a lui Ion.
IVAKGHEUE f s. f. (Bis.) V. evangheliei
’ivĂR s. a. 1°. Loguet. 2®. Verrou.
■	1°. (Transilv.) Clanţă (la uşă). Sare ivărul la uşă. EMINESCU, P. 255.- Unde nu e vervăr, portiţa se deschide cu ajutorul unei sforicele. păcală, M. R.' 441.
12°. (Munt.) Zăvor, încuietoare. Trage ivărul şi deschide. CARAGIALE', ap. TDRG., cf. DELAVRANCEA, ap. CADE. Clanţă, ivor, broască, H. IV 157.
■	3°.. (Mold.) Un fel de teasc mai mic de stors resturile de struguri, care se învârteşte cu o pârghie. A. scriban, arhiva (1912) nr. 7.
: [Plur: Mere. | Şi: (Ad 2°) ivor s. a., (ad 1°) yirvăr s. a. DR. Iii 1090, v6rver (vârvăr) s. a. = mânerul de la. încuietoarea uşii (Cârţa, în Ţara-Oltului), v fel vâr s. a. — ivăr (Racoviţa, în Ţâra-OltUlui)].
—	Din săs. virol (verol = germ. Wirbel «şurub »). C. La ce a, Dacoromania in 745.
IVĂRĂ s. f. (Bot.) Courge. Dovleac, lubeniţă (H. Xiv 349), bostan (ib. 444). Plăcintă cu iveră. ib. 399. [Şi: iveră s. f.].
IVEÂIiĂ s. f. v. ivi.
IVERĂ s. f. (Bot.) v. ivără.
IVI vb. IVa. 1°. Montrer, italer, prouver. 2°. Surgir, apparaître. 3°. Se presenter.
1°. t Trans. A scoate la lumină, la iveală, a pune în evidenţă, a aduce în faţa tuturor, a face cunoscut, a da pe faţă, a da în vileag, a descoperi, a arătă, a demonstrâ, a manifestă. Iveszk = de-monstro. ANON. CAR. Ivesc, arăt, descoperiu (traducând pe sl. ranMuo şi ivtkpmbiii®). mardarie, l. 4501, 1151. Ce vădzuşi şi... ce-ţi voiu ivi {ie (= voiu arătă ţie n. testament 1648). cod. vor. 77/,2. Ivitu-mi-ai (mi-ai arătatu-mi DOS.) scârbi multe şi reale, psalt. 139/e, cf. 5/,. Această pildă iveaşte şi arată tăriia pocaaniei. CORESI, EV. 23/23, cf. PS. 23. Vor deschide po[a]rta ciătătiei şi vor ivi comoarăle. CUV. D. bătr. II 460. Ivi veninul amar de la inimă, moxa 365/4. Lucrurile... vreadnice şi nevreadnice mai pre urmă iveaşte. CANTEMIR,
IST. 157. Ivind nişte dinţi albi... KONAKI, ap. DDRF. Fetele tinere ivesc feţele rumene... prin obloanele deschise. EMINESCU, N. 51. Pre Răcoviţeşti n'au lăsat să-i ivască pecum au fost şi ei la acele amestecături. LET. II 22/14.
2°. (Mai de mult şi azi aproape numai) Refl. A se arătă (pe neaşteptate s. ieşind dintr’un loc ascuns, de după un deal, de după un nor), a apăreă (de-odatăs. pentru întâia oară), a ieşi în văzul tuturor, a ieşi la iveală, a se da pe faţă, a se descoperi, a se arătă, a se manifestă, a deveni evident. Ivescu-mă (traducând pe sl. bikawca) mardarie, l. 66. Se-au ivitu (=să vă arătă N. testament 1648; arătându-să biblia 1688) al(u) păsto-riloru începătoriu. COD. VOR. 162/la. E eu cu dereptate ivescu-me (= iuvi-me-voiu HURM.; mă voiu arătă dos.) feţeei tale. psalt. 24ft. Saturu-me, căndu iveaşte-mi-se ( = iuvi-mi-se-va HUR.; mi să va arătă DOS.) slava ta. ib. 24/5. Furul se iveaşte (= se descopere) şi se află. CORESI, EV. 371/n. Cu cealea micile obliceaşte-se şi se iveaşte (— îşi dă pe faţă adevăratul caracter, îşi dă arama pe faţă) id. ib. 268/,. Ca să se ivească oamenilor că se postească. TETRAEV. ap. GCR. I, 7/s3. Toate ascunsurile se vor ivi. CUV. D. BĂTR. li 455. Ascunde trupul omului ctlui ucis, să nu să ivască. prav. MOLD. 176/2. In munte D[o]mnul se au ivit. BIBLIA (1688) 15. S’au ivit şi Moscalii cei mulţi de peste deal. LET. ii 430. S’au ivit focul de l-au simţit tot salul. ib. iii 248/31. S'au ivit zioa. HERODOT 485. S'au ivit înaintea ochilor noştri o înfricoşată... peşteră. GCR. II 130/u. Văzurăm că aveă oul puiu. ivin-du-i-se puţintel botul. ib. II 129/s. Trântorii... se ivesc primăvara, economia 174. Această boală [rugina] se iveşte pe frunzele şi paiele grâului. I. IONESCU, C. 174. Moartea să iveşte din toate părţile. MARCOVICI, D. 14/3. Vărsatul s'a iuvit mai întăi în Eghipet. PISCUPESCU, O. 236. Stele pribage se iveau unde şi unde printre nori. c. NEGRUZZI, i 57. Semne s’aii ivit pe cer. bălcescu, M. V. 581/9. Prin crengi s’a fi ivit luna. EMINESCU, P. 84. S’au ivit în literatura noastră multe alte lucrări. MAIORESCU, CR. I, VI. Banii noi care tocmai pe atunci se iviseră (= se puseseră în circulaţie)... delavrancea, ap. TDRG. Se ivesc răsleţi flăcăi, coşbuc, F. 127. Ce s’a întâmplat? întrebă călugărul ivindu-se în uşă. D. STĂNOIU, C. I. 68. Incepeă a se ivi soarele dintre nori. CREANGĂ, A. 34. De câtvă timp &e ivise nişte tâlhari pe acel munte. ISPIRESCU, L. 134. Copilul... se iveşte cu semnul... pe trup. marian, na. 17. Dă lup cănd se grăieşte, Coada i se iveşte, zanne, P. I 514. | A se ivi pre sinef = a se declară, a se mărturisi. Pre şine se ivi [ca creştin], dosofteiu, v. S. 72. A se ivi între obraze f = a se vedeâ la faţă. Vino, să ne ivim intre obraze. BIBLIA (1688) 2762. | t Absolut (tot cu sens reflexiv). Deca fu întru lerusalimu, iviră (= venit-au înaintea mea n. testament 1648; arătatu-mi-au BIBLIA 1688) arhiereii şi bătrânii. COD. VOR. 68/„.
3°. (Vechiu şi popular în Banat) Refl. (construit cu la cinevâ) A se înfăţişă, a se prezentă în faţa cuivâ, a se duce la cinevâ. Calisteni s’au ivitu la ’mpărăteasa... şi-i povesti toate patimile. DOSOFTEIU, V. S. 44/2, cf. 114. De sânteţi de la D[u]mnezeu, iviţi-vă la mine. mineiul (1776) 137V2- Să te mai iveşti pe la mine = să te mai arăţi [ = să mai dai, să mai vii] pe la mine. novacovici, c. b. 12.
[Dialectal ighi. | Şi: iuvi t vb. IV»; imvi vb.
IV	refl. popovici, R. D. 165. | Adjectiv: ivit (iuvit f> cu negativul neivit)-ă = scos la iveală, făcut cunoscut, dat pe faţă, dat în vileag; descoperit, manifestat, arătat, f evident, f limpede, clar. De Dumnezeu ivit (traducând pe sl. theofamj
IVILICHIU
— 925 —
IZBÂNDĂ
MARDARIE, L. 4053. Nu va fi nece una de ceastea ce-s acoperite acicea, să nu fie ivite atunci. CORESI, ev. 538/4, A aceluia slavă ivită (= evidentă) erâ. id. ib. 3d3/84, Iar Psaminit meşter-şuguind răii, ivit fu. herodot, 153. Duhul st>[<î]nt prin fiiul ivit. oamenilor. DOSOFTEIU, V. S. 131. Această istorie... nedeschisă şi neivită să o lăsăm, cantemir, hr. 77/2. Cerul albastru ivit printre nori. alecsandri, p. ii 167. | Abstracte: ivire (iuvire t) s. f. = ieşire la iveală, dare pe faţă; descoperire, arătare. Intru ivirea (= cându să va arătâ n. testament 1648; descoperirea biblia 1688) slaveei lui. COD. VOR. 160/s. Urări părinţilor s'aduc l’a anului ivire. I. VĂCĂRESCU, P. 3OI/3. Toţi şi toate ar hi ’nsufleţile de ighirea l{e)a. jipescu, ap. GCR. 11 258/,s. # în ivire f = în vederea tuturor, în mod ostentativ. In ivire să nu facemu nemica. CORESI,, EV. 385/20. In ivire... oameniloră. ib. 54/8, cf. '212ju, 244/S9; — iveâlă (dial. ivală, plur. -veli) s. f. = ivire, dare pe faţă (a unui lucru neştiut, necunoscut), arătare, descoperire (a unui lucru ascuns), apariţiune. Iveala Romii ti deşteaptă vederea, beldiman, n. p. I 43. A ochilor tăi ivală... Săgetează din sprincene. konaki, P. 32. Dacă la prima iveală, unele desvoltări s'ar păreă... prisositoare... odobescu,
iii	639. în iveala cuivâ s. la iveală = dinaintea, în faţa cuivâ. Fermanul cel de mazilie... nu s'au cetit in iveala tuturor. LET. II 96/,4. Şi aşă la ivală, să haini Aristagor, făcând tot lucru împotriva lui: Darie, herodot 288. Cf. 295, 276. Porunci întâi la ivală să fie bătut cu beaţe. mag. ist. iii 29/2l. A ieşi la iveală = a apăreâ, a ,se arătâ, a se da pe faţă. zanne, p. iii 474, Până acum la ivală n’au ieşit. let. II 195/21. Pe vremea aceea ieşise la ivală (= apăruse, se publicase)
o	Qheografie. RUSSO, S. 95. Ieşi bădiţă la iveală. şez. viii 31. A scoate (s. a da) la iveală = a arătâ, a descoperi, a, da. pe faţă. Scoţând la iveală neputinţa vrăjmaşului... mineiul (1776) 82/2, cf. HERODOT 435. Dar nevoia trebue să le deie la ivală. RUSSO, S. 37. Cf 50. Nu-l lăsâ nicidecum să scoaţă inelul la iveală. ISPIRESCU, L. 108. Aburul vinului... cuvintele negândite la ivală scoate, zanne, P. IV 188; — ivit (iuvit f) s. a. = ivire, la-ţi făcăturile de la ivit. marian, î. 17. ’JW. viifhra vacilor Şi’n ivitul stelelor. ION CR. III- 33j.
—	Din paleosl. javiti, idem.
rviXlCHÎtr, -IE f adj. Long etmince, fluet.— Subţire şi înalt (LB.), svelt. [In LB. se accentuează ivilichiu şi se dă ca feminin ivile(ă]che].
—	Din turc. evvelki «premier» ŞIO.
ivoit s. a. v. Jvăr.
ivOnitr s. mi sing. Ivoire. — Fildeş.. Turnul meu d'ivoriu. MIREA, C. 11 70. Dantelă în culoarea ivoriului. c. PETRESCU, î. II 5. [Şi: (< it. avorio) av6r f s. a. On (= un) pahar d'avor... on lanţuc d’avor mic (sec. xvi). hurmuzachi, xi 395].
—	N. din fr. ivoire (din lat. eboreus, de la ebur,-oris « fildeş »).
IZ s. a. Arri&re-goăt, relent — (Ungurism prin Munţii Apuseni, Sălaj, Bucovina şi Mold.; mai ales despre mâncări şi băuturi) Miros deosebit, aromă particulară, gust (com. ar. tomiac) ; spec. gust neplăcut (herz.-gher., m, iv 194), puţin miros (h. iii 399), miros uşor neplăcut (arhiva a. 1921, p. 192), care vatămă calitatea unui aliment (şez. xxxii 110) s. care se încuibă într’un vas, şmac. Poloboacele şi buţile, casă nu mai păstreze izul acel rău de mucegaiu... 1. IONESCU, C. 194. Vinul acesta are un iz a mucegaiu. MARIAN. Acum însă se desfundă [poloboacele]... şi se afumă... spre a-i pieri orice iz (miros).
PAMFILE, 1. C. 223. Apa asta are un iz debahnă. Laptele are un iz (Bilca, Rădăuţi). Com. TOFAN. Izul cel acru ce-l dau [lemnele care stau subt omăt], marian, INS. 568. [Plur. izuri. | Şi: iuz s. a. = miros greu, şmac. frăncu-candrea, m. 101].
—	Din ung. iz, idem.
izâdâ s. f. v. izidi.
IZÂDÎ vb. IVa v. izidi.
izâdiş s. a. Citation. — (Ungurism) Citaţie. PAŞCA, GL.
—	Din ung. id6z6s,’ idem.
IZAFLÂ vb. I v. izăfla.
IZĂfIjĂ vb. I. 1°. Apprendre, dicouvrir. 2°. Inventer. — (Banat).
1°. A aflâ, a găsi, a descoperi, a da peste cevâ (Com. a. coca). Că de nu s'o izăflă, Multă blagă vă voiu da. catană, b. 184. Duşmanii mă izăflară. HODOŞ, P. p. 159.
2°. A născoci, a inventă (H. XVIII 175, NOVA-covici, c. b. 11). Izafflu — reperio. anon. car.
[Şi izaflâ vb. 1. şez. xxxii 110; izefla vb. I.
H.	xviii 175. | Abstract: izaflât s. a. =inven-ţiune, născocitură. Com. LIUBA],
—	Derivat din aflâ cu pref. iz-.
izÂMEN s. a. v. examen.
■	IZÂNĂ s. f. (ş. d.) v. izină (ş. d.)
IZĂNBÂN s. m. Chemin de fer. — (Banat, germanism) Cale ferată, tren. HODOŞ, P. P. 320/lo. Cf. ŞEZ. XXXII 110, JAHRESBER. X 194.	'
—	Din germ. Eisenbahn, idem.
izăr! vb. IVa v. iezer.
izbacnîre f s. f. v. izbucni.
IZBÂNDÂ s. f. 1°. Victoire. 2°. Vengeance. 3°. Ranţon. 4°. Succes, reussite.
1°. Victorie, biruinţă, cf. triumf. IzbSnd$ = victoria. ANON. CAR. Cu vrerea lui Dumnezeu rămas-au izbânda la Ştefan-vodă, iară Muntenii pierdură războiul, ureche, ap. GCR. I 72/,8. Multă izbândă făceă cu oştile împrotivă Turcilor. GCR. I 177/3a, cf. LET. II 263/3. Cununa izbândei. dosofteiu, V. S. 19. Menelaos deade ştire la toţi... pofiindu-i... la izbândă, cantemir, hr. 92/8. Tamerlan, după izbândă, intră în Brusa. e. Văcărescul, IST. 254/,4. « Ah! pot să mor de-acum», am zis <s a noastră e isbândă». alecsandri, P. III 444. Isbânzile lui Traian în contra Dacilor. ODOBESCU, III 73/,8. Făcuse o isbândă cum nu se aşteptă. ISPIRESCU, L. 51/24, cf. U. 29/22. Aripă-frumoasă a avut două isbânzi şi mai aveau nădejde şi de altele, reteganul, iii 71 /33.
. 2°. (Vechiu şi azi prin Banat) Răzbunare (H. XVIII 174, cf. PĂSCULESCU, L. P.). Izbândă = vindicta. ANON. CAR. Să-şi facă izbândă inemii sale. LET. II 8/,,, cf. DOSOFTEIU, PS. 56. Voiu aduce preste voi sabie, izbândind izbânda făgăduinţa. BIBLIA (1688) 91, cf. 119. Mâniia aşteaptă izbânda, cantemir, ist. 31.
3°. j- Răscumpărare. Se facă izbândă (—despusu HUR.; răscumpărare DOS.) întru limbi, obli-cire întru oameri. psalt. 30.8/,. Zeulu izbândeei (=răscumpărărilor DOS.) ib. 195/„. Cf. 164/,0.
4°. Reuşită, succes, ispravă bună. Faţa i se însenină la ideea unei isbânzi atât de lesnicioasă.
o.	negruzzi, 1 169. Nu trebue să cerem de la vânători o apreţuire rece şi nepărtinitoare... a izbânzilor ce se ating de arta lor favorită. ODOBESCU, III 48/,. Să-ţi dea Dumnezeu noroc şi isbândă! ISPIRESCU, L. 16. Să ne fie nouă de
1ZBÂNDÎ
— 926 -
IZBAŞĂ
isbăndă. şez. iii 41/l7. Să ne vie cu isbăndă, Ast an, cu mare dobândă! TEODORESCU, P. P. 139. Mică isbăndă, mică cinste; mare isbăndă, marc cinste, zanne, p. viii 42.
[Plur. -bânzi (E. VĂCĂRESCUL, IST. 251/43, ODOBESCU, III 9/,4, 17/u, ISPIRESCU, L. 15/j6, U. 29/22, ALECSANDRI, P. p. 196b) şi -bănde (E. VĂCĂRESCUL, ist. 15, LET. I 13/28), art. -băndele, -băndile (DOSOFTEIU, V. s. 6 pr.) şi -bânzile. | Negativul: neisbândă s. f. = nesucces, nereuşită. Dar, amărît de neizbândă... se împotrivi la această întoarcere. IORGA, L. I 240],
—	Postverbal dela izbândi.
IZBÂNDI vb. IV». 1°. Surpasser. 2°. Vaincre, gagner. 3'. Se faire justice; se juger. 4°. (Se) venger. 5° Se sauver. II 1°. (S’)accomplir, (se) rea-liser. 2°. Reussir.
I.	1°. f R efl. A întrece. De nu se va izbândi dereptatea voastră mai vârtos de cărtularii şi fariseii (: si votre justice ne surpasse celle des scribes), nu veti intră în [îm]părăţiia ceriului, tetraev. (1574) 206.
2°. Intrans. A întrece în luptă, a învinge, a birui, a ieşi de-asupra, a fi victorios, a triumfă. Sângele fiiloru săi şi vrăjbiia lor izbăndi. psalt. 318/is- Vor izbăndi la acest războiu. varlaam,
C.	74/jj. Altă oaste nu i-ar fi mai trebuit... şi ar fi izbândit. LET. II 371 /14, cf. 255/». Izbândind cu biruinţă... CANTEMIR, hr. 129/9. Iarăşi au isbândit Ştefan, şincai, HR. II 33/26. Ce socoţi, Bogdane, izbândi-vom oare? C. NEGRUZZI, I 138 .Eu izbân-diiu, cu puterea mea am biruit. ARHIVA R. 43. Că eudacă-oiuisbândi... alecsandri, p. P. 137/,. Nimeni nu izbândeâ. TEODORESCU, P. P. 534b. | (învechit) Trans. (Complementul: vrăjmaşul) A învinge, a birui. După grea bătaie, de tot i-au izbândit, cantemir, hr. 23 2/25. (Complementul: războiul) A câştigă. Nici un războiu n’ar mai izbăndi, ce toate le-ar pierde. N. costin, ap. TDRG.
3°. f Trans. A-şi face dreptate; refl. a se judecâ. De iaste el D[u]mnezău, va izbăndi pre sine? biblia (1688) 178. De va trăi o zi sau doo, nu să va izbândi, ib. 54.
4°. t Trans. A răzbună, a răscumpără, a răsplăti. Izbeiidesc = vindico. ANON. CAR. Vei izbândi săngiurile robilor miei. biblia (1688) 272, cf. 85, 91, 119. Cu săgeţile tale Nerva izbândeşte lacrămile noastre, şincai, hr. 3/2s. | Intrans. (Construit absolut, cu dativul s. cu prep. spre) Unul... izbândeaşte celor năpăstuiţi, altul... osândeaşte pre cei răi (a. 1654). GCR. I 168/32-33. Cu spata... spre vrăjmaşi izbândeaşte. biblia (1688) 2 pr. 10. Împăratul izbăndi de ajuns pentru îndrăzneala sfânliilui. MINEIUL (1776) 1051/,. || Refl. (Şi azi regional, de ex. prin Banat) A se răzbună. LB.,
H.	XVIII 174. Şi aşeă s'au izbândit sv[i]ntei Agathei (= a fost răzbunată sfânta A.) DOSOFTEIU, V. S. 57/2. Pentru Cain de şapte ori s’au izbândită. biblia (1688) 4. Avem fericirea a ne izbăndi, cruntând paloşul nostru într’însul. BĂLCESCU, M. v. 551. | (Pronominal, şl astăzi) A-şi isbândi (asupra cuivâ s. despre, pe, dela cinevâ s. de la inimă s. inimii) = a-şi răzbună, a-şi răcori inima prin răzbunare, a-şi vărsă necazul asupra cuivâ. Insă el, numai căci i-au poftit spânzurătoarea, aveă gând să-şi izbândească. BARAC, T. 43. Nu-şi puteă izbăndh. ESOP (a. 1812) GCR. II 211/a. Împăratul de mânie... Îşi va izbândi prea straşnic. PANN, E. I 9, cf. II 3, 71. Ca să-şi izbândească pizma asupra neamurilor... URICARIUL, IV 33/I2. Să-fi izbândeşti asupra vrăjmaşilor. ISPIRESCU, U. 24/13. Cf. 7/12, 89/22. A venit vremea ca să dobândească Ardealul pe seama împăratului, să-şi isbăndească despre Mihai. BĂLCESCU, M. v. 471. Să-l mai îngădue acele, trei luni, ca să-şi izbândească pe Nemţi, dionisie, ap. TDRG. Au vrut
şi ei să-şi izbândească de la dânsul. HERODOT, 337, cf. 512. Şi aşa, după atâta nedumnezeire, îi părea că şi-au izbândit de la inimă. M. COSTIN, ap. GĂDEI. Să-şi izbândească inimei asupra vărului său. LET. II 419/ji, Cf. CANTEMIR, HR. 342/2J.
5°. (Prin confuzie cu izbăvi) Refl. Ase mântui, a se izbăvi. Că m’am curăţit Şi m’am izbândit (= izbăvit). TEODORESCU, p. P. 373b.
II.	Trans. 1°. A aduce la îndeplinire, a împlini. I-a făgăduit că a face pe dracu ’n patru să izbândească voinţa împăratului, şez.
II	50/3o. || Refl. A se împlini (o dorinţă, un vis, o prevestire, cf. LB.), a se realiză, a se întâmplă. Scriptura să se izbândească (: plinească BIBLIA 1688). CORESI EV. 181/I9. Să se izbândească zicerea pr[o]rocilor. tetraev. (1574). Astăzi... să izbândi... cuvântul acela. VARLAAM, C. 124/i, cf. 24/2. Visurile nu se isbăn-desc. MARIAN, SE. I 104, GOROVEI, CR. 4124, ŞEZ. II 66/I5. Atunci se va izbândi, şez. ii 66/,. (Pronominal) I s’au izbândită ( = a căpătat ce a dorit). DOSOFTEIU, V. S. 48, cf. 23/2, 66. Mi s’o izbândit visul s. ce-am visat (— mi s’a împlinit). H. XVIII 174, GR. BĂN.
2°. Intrans. (absolut sau urmat de să) A reuşi, a izbuti. Mulţi fiind Turcii, precum vre(ă) n’au izbândit, beldiman, tr. 40, cf. 108,
0.	4. Au doar lacrămi, rugăminte... au putut să isbăndească? konaki, P. 303. De deochetură. Cutare... Să izbândească. GRlGORiu-RiGO, MED.
I	53. | Pronominal. A-i reuşi cuivâ cevâ, a-i ieşi bine, a-i izbuti. Pe ce punea mâna Bucur, tot ti izbândeâ. V. A. URECHIĂ, ap. TDRG.
| Trans. (Construit cu inf., conjunctivul s. cu alte completive; în forma negativă complementul poate fi şi «nimic») A face o ispravă, a izbuti să realizezi cevâ. Oastea neizbăndind nimică... HERODOT, 287. A izbândit să fie mulat aci. C. petrescu, î. II 167. Inima însă ne eră fierbinte, că ce gândeam şl isbândeam. CREANGĂ, A. 116. Acum sânt voinic în fire, Ce-oiu gândi să izbândesc. păsculescu, l. p. 199/212, cf. teodorescu, p. p. 584.
[Adjective: izbândit (cu negativul neizbândit), -ă; — izbândit6r, -oâre = care izbândeşte, învingător; răzbunător (LB). Puneă numele Sviatoslav.., adecă izbânditor pentru slavă. GCR-
II	50/33. Luă... Seghedinul şi se întoarse la Ţari-grad izbânditor. E. văcărescul, ist. 261/8. Vesela întoarcere a vânătorilor isbănditori. odobescu, iii 135/5. I Abstracte: izbândire s. f., izbândit s. a. Preslăvita izbândire (— victorie) asupra Şvezilor la Poltava. LET. II 351 /Sa. Dumnezeul izbăndirilor (= răsplătirilor). ANTIM, PR. 156. Pentru ranele sale izbândire ( = răzbunare) cereă. PANN,
E.	II 71. Cele mai strălucite izbândiri a[le] norodului lui Dumnezeu, arhiva R. I 49. N’am cal de izbândit! pop. ap. GCR. II 294].
—	Din paleosl. izbada (inf. izbyti) «întrec», cf. izbândă; dobândi; izbuti.
izbă s. f. Hutte de bois. — Căsuţă de lemn a ţăranilor ruşi. Marele duce... lângă o izbă întinse
o	masă. delavrancea, ap. CADE.
—	N. din rus. izba.
IZBĂ s. f. v. izbi.
IZBÂIU s. a. v. izbi.
IZBÂŞ f s. m. v. izbaşă.
IZBÂŞĂ f s. m. (Turcism în Ţara veche, pela sfârşitul veacului al XVIII şi începutul celui de al XlX-lea) Secretarul curţii şi în special al marelui Divan, însărcinat cu grija corespondenţei. (neculce, CR. II 482). La divanul cel mare... Boierii toţi, pe rânduială, vel agă... vornicii de
IZBĂŞ1E
- 927 —
IZBÎ
poartă, izbaşă de Divan, toţi... stau la rănduiala lor. LET. iii 321/29, cf. {izbaş de divan) 298/2. Venitul lui izbaşa. uricariul (a. 1776) XIX 340/e; cf. 334. Nicolae izbaşa de fustaşi de la marele Divan. cat. mân. 242 (529), cf. (a. 1804) IORGA, S. D. vi 172. Un izbaş mare zise [solului]: căci răspunzi unui împărat mare ca acesta? alexandria, 73. Jalobă de scos dela izbaşa (a. 1815). BUL. COM. IST. iv 140; cf. V 241. [Şi: izbâş s. m. | Abstract: izbăşie s. f. = slujba, funcţiunea izbaşului. golescu, î.. 62], Cf. iuzbaşă.
izbăşie t s- f- v- izbaşă.
IZBĂTITKĂ s. f. v. izbi.
IZBĂVĂ s. f. Delivrance, salut, ridemption. — (Mold.) Scăpare, mântuire, curăţire de păcate, salvare. Nici nu ştii în ce stă une-ori izbava. nădejde, ap. TDRG. Oamenii ziceau: cui nu-i dă ea peste izbavă, numai pământul îi vine de hac. CONTEMPORANUL v, voi. I 291. [Plur. -băvi].
—	Din paleosl. izbava, idem. Cf. izbăvi.
IZBĂVI vb. IVa. 1°. Racheter, dilivrer, sauver, lib&rer. 2°. {Se) sauver, iehapper ă. — (învechit).
1°. Trans. şi refl. (Construit cu prep. d i n s. d e) A (se) răscumpără f, a (se) mântui, a (se) spăsi, a (se) spălă de păcate. Izbăvitu-vă (sân-teţi răscumpăraţi N. test. 1648; v’aţi răscumparatu BIBLIA 1688) de deşarta voastră viaţă. COD. VOR. 142/ia, cf. 170/ia- -De nedreptate izbăvi (: m ă n t u i - v a HUR.; răs-cumpărâ-va DOS.) sufletul lor. PSALT. 141/,4, cf. 285/,, 2II/3. Ta despărţi Dumnezeu păcătoşii den derepţi... şi va izbăvi pre ei şi-i va slobozi den groază. CORESI, EV. 38/3J. Se-ară izbăvi şi se-ară scumpărâ dentr’acea muncă de vecie. id. ib. 74/,. Nu te veri izbăvi nici te poţi spăsi. id. ib. 74/22. Ce ne izbăveaşte pre noi de hitleanul. tatăl nostru, ap. GCR. I 10/,2. [Hristos] aceastea toate le răbdă... pentru ca să izbăvească rodul omenesc din întunecatul iad. VARLAAM, C. 185/2. Vă va izbăvi ruga lui, că iaste mare. alexandria, 161. De vina greşalelor izvăvin-du-se... CALENDARIU (1814) 6/6.
2°. Trans. şi refl. A (se) scăpă (dintr’o primejdie, pacoste, boală, etc.), a (se) salvă, mântui. Ca pasărea izbăvi-se de cursa vărătorilor (= vânătorilor). psalt. 272/4. Grecii deaderă laudă lui Dumnezeu că-i izbăvi de vrăjmaşi. MOXA 404/21. Izbăvi sfântul... iparhia sa din foamete. VARLAAM,
C.	II 32/2. Să-i izbăvască den gura leului, cuv.
D.	BĂTR. 1 375/4. Te-au izbăvit pre tine den robie. biblia (1688) 136. Să-l izbăvească din boală. MINEIUL (1776) 1697i- [Gâştele] Capitolia din Rom'au izbăvit. DONICI, F. 11. Au gând să mă belească, Cine să mă izbăvească ? BARAC, ar. 39. Vindecă şi izbăveşte amărîta mea durere. KONAKI, P. 86. Să-i izbăvească Dumnezeu din mânile Turcilor. BĂLCESCU, M. V. 49. O biată păsărică de munci te izbăveşte, alecsandri, p.
iii	308. -4şâ... s’a izbăvit Ipate şi de dracul şi de babă. creangă, p. 179. De deochetură să se izbăvească. grigoriu-rigo, med. 1 53. Să mă izbăvesc de boală, epure, p. 78, cf. şez. vii 83. Cf.
I	211b/,s, III 117/6.
[Şi: izbovi vb. IVa. | Adjective: izbăvit (izbovit şez. i 14b/19; cu negativul neizbăvit) -ă = mântuit, spălat de păcate; scăpat. Izbăviţii Domnului, ce izbăvi din mărule .( = mânile) dracului. PSALT. 228/6. Izbăvit... de gândurile cile nepriincioase. drăghici, r. 298. Inima-mi astăzi e izbăvită, alexandrescu, m. 133. Se întoarse acasă izbăviţi de primejdie. ISPIRESCU, L. 157. De păcat neizbăvite, şez. i 14/ff5;—izbăvitor, -oâre (întrebuinţat şi substantivat, cu înţelesul de «Mântuitorul», Isus Hristos). Doamne ajutoriul
mieu şi izbăvitoriul mieu! coresi, ap. GCR. I 13/,. Mărturisim pre izbăvitoriul nostru. VARLAAM, C. 203/a, cf. DOSOFTEIU, PS. 60, MINEIUL (1776) 841/,. Roditorul pământ al patriei noastre şi-a născut isbăvitori. BĂLCESCU, m. V. 131. 2l vor slăvi ca o a lor căpetenie isbăvitoare. marcovici, C. 135. Boala Ilincuţei aveâ rădăcini foarte adânci şi greu s’ar fi găsit izbăvitoriu. CONTEMPORANUL V voi. I 105. Sfânta Nastasia Izbăvi-. toarea de otravă. CREAN gă, a. 70. Cănd se deşteptă şi văzU pe izbăvitorul... zise. ispirescu, L. 371. | Abstract: izbăvire s. f. = mântuire, spălare (de păcate); scăpare, salvare. Şi să dea... izbăvire. CORESI, ev. 86/21. Cei din muncă pre tine au izbăvire. VARLAAM, c. II 26/2. A găsi... izbăvire, nu pot să nădăjduesc. KONAKI, P. 47. Izbăvirea lumii. C. PETRESCU, I. II 13. Mulţumiră... pentru izbăvirea domnului lor. ISPIRESCU, L. 141; — izbăvinţă f s. f. = izbăvire. Chipul izbă-vinţei jidoveşti din robiea Eghipetului. VARLAAM, C. 43/,. Cine va strigă... în numele mieu, va află izbăvinţă. DOSOFTEIU, V. S. 73/2, cf. PS. 100].
—	Din paleosl. izbăviţi, idem. Cf. izbavă.
izbăvinţă t s. f. v. izbăvi.
4	1
IZBEĂLĂ s. f. v. izbi.
IZBELIŞTE s. f. V. izbi.
IZBÎ vb. IVa. 1°. Frapper. cogner. Heurter, se choquer, se cogner. 2°. Frapper, battre (en parlant du cceur). 3°. Donner, batire (en parlant de la lumiere), atteindre, Tomber sur. 4°. Lancer, pro-jeter, 5. Altaquer. 6. Atteindre, toucher. 7. Châtier. battre. 8. (Fig.) Frapper. 9°. Se dibattre, 10°. De-passer. 11°. Ressembler â, tenir de. 12°. Hviter.
1°. Trans. şi absol. (Cuvânt expresiv, con^ struit adesea cu prep. d e, mai rar cu î n; instrumentul se arată cu prep. cu) A lovi cu putere (de un obiect tare s. cu un obiect contondent), a lovi încât să sune s. să se turtească, a repezi cu violenţă, cf. a (ră)buf ni, buşi, pocni. [Vântul] rău purtă vasăle, izbindu-le de munte. HERODOT, 326. Cu margene[a] copitii uşor izbindîn pământ... ILIODOR, ap. GCR. II 90/,. Ale valurilor mândre generaţii spumegate Zidul vechiu al mănăstirii în cadenţă îl izbesc, alexandrescu, m. 13, cf.
C.	NEGRUZZI, I 160, EMINESCU, P. 175. Crunt ostaşul... îşi izbeşte calul. ALECSANDRI, P. II 15. Izbi cu pumnu’n masă. COŞBUC, ap. TDRG. Ramurile copacilor o izbeau. ISPIRESCU, L. 55. Luară pe babă de păr şi-o izbiră cu capul de păreţi. CREANGĂ, p. 13. Au prins a izbi pe vulpe de toţi copacii. SBIERA, P. 186/6. Mă izbeşte cu prăjina. TEODORESCU, P. P. 274. începii a izbi cu clonţul în ea. şez. iii 187/,3. (în glumă) L-a izbit cu sfecla’n nas = are nasul roşu de prea multă băutură, zanne, P. IV 120. Piatra cea mai mică sparge valul cât de mare, cănd în ea izbeşte. zanne, p. i 251. || Refl. A se lovi cu putere, cu sgomot, mereu. Alţii să izbeă de piatre. J3E-
Ii-ODOT, 326. Apa... de maluri mult cu vuet se izbi. ALECSANDRI, p. I 13. Buzduganul.... se izbi de o poartă. EMINESCU, N. 6. Păcorniţa... şi posteuca... se izbeau una de alta. CREANGĂ, p. 106. Au început a se izbi cu capul de păreţi. sbiera, P. 205/8. Fereastra se izbeă. ALECSANDRI, p. P. 181/is- Pasările se izbesc iarna în fereşti. şez. ii 67/15. || Intrans. (cu acelaşi sens ca refl.) Izbesk = allido. ANON. CAR. Corabia... au izbit într'un scruntar. DRĂGHICI, R. 33. Izbind într’o parte, au rupt o osie la car. sbiera, p. ll/22.
2°. S p e c. Trans. (a b s o 1.) A lovi (tare) cu piciorul. Calul... cât pe ce să izbească pe stăpănu-său. CREANGĂ, p. 185. Ben-Omar izbeşte cu piciorul [de mânie] Şi dă un semn. coşbuc, B. 15. | A trânti (la pământ). Com. A. TOMIAC, HERZ.-
IZBÎ
— 928 —
IZBÎ
GHEK., M. IV 194. De pământ izbitu-l-o. MARIAN,
D.	207, cf. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 264. Şi’n pământ că mi-l izbeă. ALECSANDRI, P. p. 100/12. | A lovi (cu palma) peste obraz. Iară pre Isus izbin-du-l, deade-l lor să-l răstignească. BIBLIA (1688), ap. TDRG. Palma eu cinei deşte Bine te izbeşte. TEODORESCU, P. P. 355b. peste fălci îl izbeă. ŞEZ. IV 133/16. | A izbi peretele cu var, cu pământ = germ. die Wand bewerfen. LB. || Refl. A se lovi cu. pumnii îh piept (de desperare, etc.). Când o văz... Mă izghesc în chept de mor. MAT. FOLC. 1127. | (Despre inimă) Inima Siminei se izbeă în- piept (palpită atât de tare, încât parcă se loVeâ de piept), coşbuc, f. 106. | A se trânti, a se luptă cu cinevâ. LB. # A izbi pe cinevă cu foc — a-1 trăsni. Să nu lucrezi în nouă joi..., că ie izbeşte cu foc. GOROVEI, CR. 1374.
3°. Fig. Trans. (Despre lumină) A cădeâ cu putere, a lovi drept în faţă, în ochi. Razele lunei:.. izbeau faţa sa palidă. EMINESCU, N. 47. Lumina soarelui... îmi izbi ochii, delavrancea, ap. TDRG. | (Despre o nenorocire, necaz, etc.) A da năprasnic peste cinevâ. S'a întâmplat dă l-a izbit un necaz mare. D. STĂNOIU, c. I. 21. | A lovi cu efect. Cuvântul izbi bine. sandu-aldea, D. n. 238. || Refl. A se lovi (de o piedică), a da (pe neaşteptate) de cevâ (mai ales neplăcut, dureros). Acolo cu multe nevoi... să se fie izbit aproape de patru ani. cantemir, hr. 145/n. S'a izbit de vreo boală grea. MARCOVICI, D. 430. Ei se izbesc aci de conştiinţa militantă. GOGA, Ţ. N. VI 1538. Ochii... se izbi[ră] de sânul cel fraged, ISPIRESCU, U. 9/n.
4°. Trans. A aruncâ repezind, lovind (cu vehemenţă). Ştefan... Ce-şi găteşte... săgeata, S’o izbească’n depărtare... alecsandri, p. I 33, cf. ODOBESCU, III 187/?>, TEODORESCU, p. p. 67. XJn vânt... izbeşte pe bietul băiat departe ’n pădure. sbiera, p. 35/a- Stârvul l-au izbit sub pod. id. ib. 92/39. Dumnezeu izbeşte coada cânelui de pământ, şez. IV 178/22. || Refl. A se repezi, a face o mişcare violentă într’o direcţie, a se aruncă cu putere. Murgul.., Sburleşle coama... în lături se izbeşte. ALECSANDRI, 111 287, cf. 198/j, 138b/i, 88b/le. La vale se izbeă. ŞEZ. II 6/2.
5°. (Literar) Absolut. A atacâ. Acel căpitan... îmblă şi izbeşte cu iuţeala trăsnetutui. BĂLCESCU, M.' V. 437. Primi porunca ca să treacă Dunărea şi să izbească, id. ib. 59. || (Pop., despre haiduci, bandiţi) A da o lovitură, a sparge undevâ. Staţi feciori... ( La vin nu vă lăcomiţil Desară unde-o să izbiţi? S’o izbim la Hagean-Turc, Să luăm grajdul de-a-lung..., Să-mi aleg un cal porumb. SEVASTOS, C. 299/24-25.
6°. A nimeri. Dai cu glonţul, nu izbeşti! ODOBESCU, II 427. # Am izbit-o! = am nimerit-o ca leremia cu oiştea ’n gard. ciauşanu, v.
7°. f A pedepsi, a bate. Nici întru mânia ta me izbi (.-pedepsi SCH., COR.) PSALT. (1615) 175.
8°. Fig. (după fr. «frapper») A impresiona puternic, a bate la ochi, a sări în ochi (cf. neologismul frapâ). Primul pun[c]t care ne izbeşte într’însa este... HASDEU, I. C. 11. Frumosul poate să existe acolo unde el nu izbeşte chiar de îndată vederile? odobescu, III 58/13. Acest neaşteptat răspuns îl izbi pe Radu. vlahuţă, N. 44.
9°. Refl. A se aruncâ în toate părţile (LB.), a se zbate. ; Ca peştele pe uscat mă izbeam. CANTEMIR, ap. TDRG. De dureri eu mă izbesc Şi urlu ziua'nlreckgă. COŞBUC, B. 55. Mult în lume m’am izbit, Leacul nu ţi l-am găsit, marian, î. 282. Cerbul... Se izbeă şi se plângeă. RETEGANUL, P. 1 49/26.;
10°. Trans. A izbi pe cinevâ în trecere = a-1 întrece, liuba.
11°; Refl. (Construit cu dativul s. cu «în partea cuivâ») A semănâ cuivâ. Cui te izbişi.tu,
aşâ de nebunatic? rădulescu-codin. S’a izbit în partea mamă-sei — copilul seamănă cu mă-sa. CIAUŞANU, V. Copilu îsta s'a izbit lu tată-su = seamănă cu tată-su (Oraviţa). Com. coca.
12* în COD. VOR. 89/i, găsim — evident o traducere greşită—pe izbi cu sensul de «a evită»: Se nu vânslaţi dintru Crit şi se nă izbimu dosă-direa aceasta şi deşerţie (: a încungiurâ această dosadă N. testament 1648; a dobândi dosada aceasta biblia 1688: nous aurions 6vit6 cette tempete).	"	,
[Regional:	izghi. | Adjective:	izbit (cu
negativul neizbit), -ă. Gemetele fiarelor izbite [de săgeţi]. ODOBESCU, III 54/j. De valuri bătut, de maluri izbit. GCR. II 298/30. « Ah », făcii aceasta cu groază, izbită (= retrăgându-se repede) un pas înapoi. AGĂRBICEANU, L. T. 350. (Ad 11°) Izbit capu’ lu tată-su: arată o mare sămănare între tată şi fiu. zanne, p. iv 656; — izbit6r, -oâre = care izbeşte, (modern) care impresionează, impresionant, frapant. Vulturulcu aripi izbitoare. ALECSANDRI, P. II 156. Ilustraţia izbitoare a teoriei. CARAGIALE, S. 142/î9. | Abstracte: izbire s. f. = lovire, lovitură puternică, repezire, atac. Pre duşman c’o izbire îl turteă. c. NEGRUZZI, I 125. Împărăţia româno-bulgară cade sub izbirile Turcilor. BĂLCESCU, M. V. 8/18. Omul deschise uşile şi le trânti în urmă-i în izbiri de vânt. SADOVEANU, P. s. 41. Acasă dacă mă aduseră, Izbirea casei mă puseră (Uşa), gorovei c. 386; — izbit s. a. = izbire; spec. aruncarea pământului cu care se tencueşte un perete. Copiii... pregătesc pământul de « izbit» păreţii. PĂCALĂ, R. 60; — izbitură (izb&tură) s. f.=lovitură puternică, trântă; (Med. pop.) bătaie de inimă, o boală de copii, care începe cu tremurat (MAT. FOLC. I 699) şi împotriva căreia se întrebuinţează descântecul «de izbitură» (gorovei, cr. 87). = Izbitură = allisio. anon. car. Is-băturile inimii, aleqsandri, dacia lit. 266. Cu mânia şl mai întărâtată de izbitură... D. STĂNOIU, C. I. 207. Obstacole tari, pietroase, care... scapără scântei în izbitură. C. PETRESCU, c. v. 48. Bolnavul âe izbitură prinde să nu mai vază bine, îl dor ochii şi simte aşa parcă îl înglodeşte (înţeapă) cevâ sub pleopă. grigoriu-rigo, med. I 90. Fugi, izbitură, că te ajunge stropilură. ŞEZ. VI 9?.. Bubă... cu... izbituri. ŞEZ. III 197/e;—izbâiu s. a. = lovitură, trântă. TDRG.; —izbeâlq s. f. = izbitură. Opt opintele şi patru izbele. GOROVEI, GR. 21; — (derivat din izbeală, Mold.) izbelişte s.
f.	= loc (fig. situaţie) expus(ă) tuturor bătăilor, loc părăsit, loc pustiu (chiriţescu, gr. 250), câmp pustiu (chiriţescu, gr.). Izbeliştea furtunei şi pildă altora. CANTEMIR, hr. 176/21, cf. IST. 62. Aruncat în izbeliştea nenorocirilor. VLĂHUŢĂ, N. 36, cf. 116. Casa păscarului erâ în izbeliştea vântului. SADOVEANU, P. S. 36. Armăsarii... duceau hojma pe izbelişte. CONV. LIT. XLIV voi. I 204. Aruncat ca un străin în izbeliştea întâmplării. V. cosmovici, săm. ii 214. De izbelişte = expus tuturor loviturilor soartei, lăsat la voia întâmplării, părăsit de toţi, «de necaz, ca a nimănui, de izbit cu capul de toate nevoile şi necazurile, dt> bătut ca apa de maluri» (creangă, gl.), de zbucium, de necaz şi chin (şez. v 101), [gata] să se prăpădească (rădulescu-codin). Oarece lucru de izbealişte şi de obrăznicie într’însul să nu în-şemneaze. cantemir, HR. 6/26. L-au lăsat moartea de izbelişte să trăiască. CREANGĂ, p. 324, cf. 118. Umblă aşâ animalele, de izbelişte. SADOVEANU, M. 173. Erâ fără stăpân, părăsit, lăsat de izbelişte. TEODOREANU, Mi II 478. Să mă laşi pe mine de izbelişte? ŞEZ. VI 11. Fecior de izbelişte — copil din flori. ZANNE, p. n 86. Fată de izpelişte = fată desfrânată. MARIAN; — (postverbal; Mold. şi Bucov.) izbăs. f. = izbitură, trântă. Com. tomiac. Şi unde nu-l înşfacă... pe mistreţ şi-i dă o izbă
IZBICÎ
— 929 —
IZBUCNÎ
tn pământ, de-l îngroapă până ’n gât. SEVASTOS, ap. TDRG.].
—	Din slav. izbiţi (derivat din biti «a lovi, a bate»), cu sensul modificat (cf. paleosl. izbiţi «a ucide», bulg. izbivam « ucid, bat, snopesc în bătăi; (refl.) mă bat, mă zbat, mă muncesc», sârb. izbiţi «a scoate cu lovituri, a bate bine; (refl.) a se bate»). Cf. răzbi.
IZBICÎ vb. IVa v. zbici.
izbîciu s. a. v. zbiciii.
iZBiTirnĂ s. f. v. izbi.
IZBLĂZNÎ vb. IVa v. săblăzni.
IZBOTÎ vb. IVa v. izbuti.
IZBOTÎ vb. IVa v. izbăvi.
IZBUĂNÎ t lVa Achever, liquider (une affaire), acquitter (une dette). — (Slavism intrat prin cancelarii şi ieşit din uz) T r ans. şi r ef 1. (construit cu prep. de) A(-şi) creâ o situaţie lămurită lichidând (o afacere), clarificând (o situaţie), sfârşind (un proces), plătind (o socoteală), achitând (o datorie), a (se) lămuri, a (se) răfui, «a desface o socoteală» (I. golescu, C. I), «a plăti de istov, a exoflisi o datorie, a sfârşi un lucru» (pogor, h. 228). Luându-se sama pre zapisela ...Vornicului lordachi, s’au izbrânit, cine din ce bătrân iaste (a. 1709). BUL. MON. IST. IV 192. Să stăm faţă şi să mă izbrănesc de dânşii (a. 1782). ib. V 275. Au şi plecat la casete lor încă până a nu li să izbrănl judecata (a. 1784). ib. V 282. Şi această pricină s’au izbrănit (a. 1778). S. D. XIV 95. Eu am fost vechil, dar acum m’am izbrănit de toate şi la nimic nu mă mai amestec mai mult (a. 1779). FURNICĂ, I. C. 90. N’a aşteptat... până s’ar fi izbrănit de cătră congres lucrul. DIONISIE, c. 182, Să-şi izbrănească datoria după analoghia capelelor. CARAGEA, L. 30/12. De va da datornicul cănd mufluzeşte averea sa... ca să se izbrănească de datorie... ib. 30/e. Socoteală nu trimisăm până voiu izbrănl vânzarea săului (a. 1804). IORGA, S.. D. XII 152. | (Absolut) Alămuri, a clarifică. Am mai luminat înţelegerea vorbei pre ălocurea, şi cu so-roace am izbrănit, precum să va vedeă, păzind cu amăruntul unirea cuvintelor. APOSTOL (1704), ap. VB. i 457. [Adjectiv: izbrănit (cu negativul neizbrănit),-ă = lămurit, clarificat, răfuit, achitat, lichidat. Scoase şi izbrănite... şi adevărate urice (a. 1660). BUL. COM. IST. IV 20. S’au făcut foaie izbrănită, întru care s’au scris toată clironomiia. ib. V 262. | A bs t r a c t: izbiănire (isbrănire) s.f.= lămurire, limpezire, achitare, lichidare, clarificare, «lucru dat spre răfuiala datoriei» (CARAGEA, L. 62/j). Izbrănirea pricinei, dovada şi hotărîrea judecăţii (a. 1741). URICARCUL, IV 407/n. Izbrănirea judecăţii (a. 1752). IORGA, S. D. XXI, 342. Scrisoarea este dată de izbrănire, pentru pricina moşielor acestora (a. 1793). URICARIUL, XVI 328/2S. Răfuiala urmează când cineva să alcătuiaşte cu altul... izbrănirea unii datorii ce iaste cu îndoială. PRAVILA (1814) 68. Judecăţile... du luat sfârşit după pravilă şi cu desfaceri şi izbrăniri. ib. 178].
—	Derivat din paleosl. (medio-bulg.) izbîranu (part. lui izbrati «a alege») Cf. i z b r a n i c.
izbrânic, -Ă f adj. Traduit. —• (Slavonism literar, rar) Tradus (propriu: «ales»). Scris-am eu, popa Chirilă din Acina, acest Mineiariu, izbranic pre rumânie (a. 1715, Năsăud). IORGA, S. D. XIII 136.
—	Din paleosl. izbîranu (part. lui izbrati) «ales» (şi orientat după suf. -nic). Cf. izbrănl.
izbucneâxă s. f, v. izbucni.
Dicţionarul limbii române 16. II. 1934.
izbucni vb. IVa. 1°. Jaillir; iclater; prendre feu. (Fig.) Ulclater.' iSclater (de rire, en larmes),
2D6border,inonder. JSructer. 3°. Battre, palpiter. Tirer violemment.
1°. Intrans. (Despre apă) A izvorî cu putere, a ieşi în cantităţi mari gâlgâind, cf. ţâşni, năpădi. Feace apelor loc de să... amistuesc în pământ şi izbucnescă într’altă parte. DOSOFTEIU, V. S. 82, Locul, de unde fântânele ti izbucnesc. CANTEMIR, IST. 138. Din sec perete apă sbucnl. ZILOT, C. 336. Sbucnind apa ’n nalte valuri... ALECSANDRI, P. I 13. | (Despre foc, lumină, fig. despre pasiuni, revolte, greve, mişcări de mase) A luâ naştere pe neaşteptate şi a apă-reâ cu vâlvătăi mari. Focul au izbucnit întăiu din cămara căpitanului. DRĂGHICI, R. 22. Deodată o lumină fantastic izbucneşte. ALECSANDRI,
P. III 214. Un incendiu a izbucnit. CARAGIALE, N. 71 /2a. Focul a isbucnit. ALECSANDRI, P. P. 183b. ieri a izbucnit o grevă parţială a lucrătorilor brutari. CURENTUL 17 Sept. 1930. O izbucnit ciuda la dânsu = (germ.) er hat einen Zor-nausbruch gehabt. herz.-gher., m. IV 194. (P. ana I.) O viaţă tânără... zbucneşte naivă şi crudă pretutindeni. IORGA, L. 1148. | (Despre arme de foc) A face explozie, a explodă, a se descărca.
O	puşcă sbucneşte. ŞEZ. IV 154/33. || Fig. A erupe cu putere, a se manifestă în mod brusc, a ieşi (de-odată s. odată şi odată) la iveală. Dzî din dzt voroava izbucneşte. DOSOFTEIU, PS. 67. Urâciunea cât de târziu, lot izbucneşte. LET. I 231 /29. Din inima rea cuvânt sau gând bun să izbucnească. CANTEMIR, IST. 124. Din rostul direptului izbuc-neaşte înţelepciune. M. COSTIN, ap. GCR. I 198/ia. Fusese... crescut în diplomaţia acea greceescă, din care... izbucneă mari lucruri, c. NEGRUZZI, I 179. Mulţumiri... care izbucnesc cu veselie printre nişte buni tovarăşi. ODOBESCU, III 19/u. || (Despre om,, construit cu prep. în, rar şi lilerar cu din) A da drumul (zgomotos) plânsului, râsului,mâniei, etc., a fi năpădit, podidit deodată de plâns (râs, mânie, etc.) Sbucnind din mânia cea fără de vindec, zise... COŞBUC, M. 12/6. A izbucnit în plâns, în hohote de râs. || | (în acest sens, rar şi) Trans.
A scoate, a face să răsune. Izbucnl-vor budzele meale cântece. DOSOFTEIU, MOL. 141. Li-s gâtlea-jele căscate, De izbucnesc răutate, id. PS. 21.
2°. (Despre râuri, ape, p. ext. roiuri, mase do oameni) A se (re)vărsâ. Din Nil se desparte şi în lacul Madra izbucneşte. CANTEMIR, IST. 141. Ca roii s’au pornit şi într’alţe părţi au izbucnit. id. HR. 58/26. Au izbucnit şi oardele lui Calga Sultan. LET. I 240/ls. Izbucniră (= ieşiră viermuind) din tron afară aceste lighioni spurcate. ISPIRESCU, U. 100/6.
3°. Intrans. A râgâi. LB.
4°. Intrans. (Prin apropiere de sv â cnl) A svâcni, a bate, a palpită. Sbugneşte inima sau sângele în vine. LB. Refl. Misesbucnesc vinele. BARCIANU.
5°. Intrans. (Prin apropiere de smuci) A trage cu putere, a smuci. Smunceşte odată, nu se rupe, sbucneştea doua oară, mai tare, nu se rupe... SBIERA, p. 31/2„.
[Şi: (Mold. şi Transilv.) sbucni (scris şi zbucnl) vb. IVa, sbugni (scris şi zbugnl) vb. I Va. | A d~ jective: izbucnit (sbucnit, sbugnit),-ă = ieşit, scos dintr’odată, crescut; f reliefat, în relief. Ceale ce-s izbucnite (gr. r&v sgsxo/tevaiv, a celor scoase în relief), biblia (1688) 2472. Banul... de o parte aveă săpătură izbucnită in chipul acestei cruci. CANTEMIR, HR. 248/3V. Se desfundă... trecutul..., săltau aducerile aminte ...sbucnite din adâncuri depărtate, vlahuţă, SĂM. I 25. Comori... zac subt rădăcinile bradului celui mare, sbucnit între dărâmături. IORGA, b. 105;—izbucnit6r (sbuenit6r, sbugnit6r), -oâre= care izbucneşte uşor, care explo-
II	59.
IZBUTI
— 930 —
IZGONI
dează. Izbucnitorul Philippide... cu blajinul Mi-ron Pompilie. MAIORESCU, CR. II 339. | Abstracte: izbucnire (izbâcnire f, sbucnire, sbug-nire) s. f. = ieşire cu violenţă, erupţie, explozie. Gestul acesta fu ca izbucnirea unei mine. C. NE-GRUZZi, i'6. Izbucnirile tunurilor. ODOBESCU, I
111	/2e. Lovit... de izbucnirea nebuniei. MAIORESCU, C. II 294. Sbugnirea de lumină .. pătrunsese în casă. AGĂRBICEANU, LUC. v 378. (Ad 4°) De boala ce-i zic izbăcnirea inimii ( = apoplexie?) s’au săvârşit. CANTEMIR, HR. 477/sa; — izbucneâlă COSTINESCU (sbucneâlă barcianu; plur. -neli) s. I. = izbucnire;— sbucnitură (sbugnitură) s. f. = bătaie (de inimă), palpitare. LB.]
—	Din bulg. izbuknuvam, «plesnesc, dau muguri». (Pentru înţeles, cf. bulg. bukvam, aor. buknahu « erup », sârb. vatra je buknula «focul a izbucnit»).
IZBUTI vb. 1 Va. Râussir.— I n trans. A aveâ succes, a ajunge la scop, la bun sfârşit, a reuşi. Cine-i galantom şi frumos, lesne izbuteşte cu actriţele. ALECSANDRI, T. 756. Artistul va izbuti = (fr.) prendra. PONTBRIANT. De-i izbuti, bine de bine. CREANGĂ, p. 187, cf. 192. Am izbutit, ori de câte ori te-am ascultat. ISPIRESCU, L. 21, cf. 5. Cine nu se bălăbăneşte, nu izbuteşte. I. GOLESCU, ap. zanne, P. Viii 42. || (Urmat de o prop. secundară introdusă prin să s. printr’un infinitiv). Planul lui Cantemir... izbutise numai a da prepusuri Portei. C. NEGRUZZI, I 179, cf. 47, 137. Poate or izbuti să ieie fata împăratului Roş, poale nu. creangă, P.
248,	cf. 227. După şase săptămâni izbuti a face să lucească armele. ISPIRESCU, L. 3. Izbuti... să rănească pe balaur, id. ib. 18. || Trans. (după negaţiune, cu complementul «nimic»; neobişnuit cu alte complemente; şi pronominal) Ou[ă]le pe jos turti Şi planul îşi izbuti. GCR. II 361/2. Văzând... dracul că... n'a izbutit nemica, crâşcâ din măsele. CREANGĂ, P. 145.
[Şi (în Banat): izboti vb. IV» = a scăpă (dintr’o boală) însănătoşându-se. Nu cred să mai izbo-tească omul ăsta din boală (Oraviţa). Com. A. coca. | Adjectiv: izbutit (cu negativul neizbutit), -ă = care a ieşit bine, reuşit. | Abstract: izbutire s. f. = succes, reuşită. NOVACOVICI, C. B. 12, HERZ.-GHER., M„ iv 194. Oratorul nu ştiii d’avuse izbutire! I. văcărescu, P. 355/16. Izbutirea la orice s'o aştepţi de la silinţa la... ZANNE, P. VIII 42. Negativul: neizbutire s. f. = insucces, nereuşită],
—	Etimologia necunoscută. (Pare a fi derivat dintr’o tulpină *izbăt- pe care o găsim în paleosl. izbytije «ieşire», cf. b i t i e, năzbâtie, n ă z-b u t i e).
IZDÂ vb. Ia. 1°. (Se) rendre malaHle. 2°. Trahir, denoncer.—(Sârbism în Banat şi Mehedinţi).
1°. T r a n s. şi r e f 1. A face să se îmbolnăvească, a se îmbolnăvi, a (i se) face rău, a-i veni cuivă rău: Când oiu da în tine, te izdez. BOCEANU, MEH. Atunci să se mai izdeze (= îmbolnăvească de izdat?) cutare. Atunci, nici atunci, mat. folc.
i	628.
2°. (Banat) A tradâ; a denunţă. CADE.
—	Din sârb. izdati «a da afară; a predă (pe un răufăcător)». Cf. izdat.
IZDĂIDÎ t vb.	IVa 1
IZDABl t vb.	IVa /	V- 'ideri-
IZDÂT s. a. (Med. pop.) 1°. Maladie d'estomac. 2°. Diable. — (Prin Banat, Oltenia şi Muntenia).
Boală (h. V 38, 73, 360, xiv 213) de pântece («foaie», «inimă»),	stomac	(«rânză») s.	intestine,	cu
cârcei (GRAIUL), zgârciuri	(Com. IZVERNICEANU),
dureri (H. xviii 161) mari (păsculescu, l. p),
pripite (COM. SAT. V 85), junghiuri (ib. 270), strân-sori (NOVACOVICI, C. B. 11, MARIAN SE. II 6, H. XVIII 270, GR. BĂN., H. V 136). Bolnavul de izdat are dureri straşnice la inimă (cârcei de stomac). Se svârcoleşte, se strânge, se sgârceşte şi cade jos grămadă, unde-l găseşte boala. GRIGORIU-RIGO, med. I 91. De izdat se descântă mai mult în Muntenia şi Oltenia. Boala aceasta se aseamănă mult cu vătămălura din Moldova, ib. Să le prindă boala rea, Izdatu’ şi frigura. HODOŞ, P. P. 114, cf. 198. Izdate, blestemate, fugi, du-le din inimă, din trup (a. 1792). ION CR., II 297, cf. GRAIUL, I 95, 40, 90, 91, 141, 146, Cf. PAMFILE, B. 40, COSTIN, M.
B.	56, ŞEZ. iii 196/i„, XII 186, 188, H. v 38, 73, 360, XIV 213, XVIII 28. Bubă cu dalac, bubă cu izdat. şez. VIII 112. Izdatin cap. PĂSCULESCU, L. p. 114. Durere de izdat. H. XVIII 28, cf. alexici, L. P. 205/!.
2°. Drac. Du-te la izdat! = la dracu. şez. xxxii 111.
[Vocativ izdate, plur. (rar) izdaturi].
—	Participiul substantivat al lui izdâ.
izberÎ vb. 1 Va v. ijderi.
IZDRAlli f s. m. v. Israil.
IZECJLEÂN,-E t adj. Rude. —• Tare, vârtos, dur, aspru. Corăbiile, atăta fiind... izeacleanu vântu găsite (: de	vânturi	tari N. TEST.	1648; de
iuţi vânturi	BIBLIA	1688). COD. VOR.	123/3. Cf.
77/3. Căile izecleane (: iuţi COR2; vârtoase DOS.) PSALT.	22/16. [Verb: (cf. ung.	izetlenitni)
izecleni f vb.	IVa =	a se împietri, a	se întări.
Unii izecleniiă-se (: să întăriiă N. TESTAMENT 1648). COD. VOR. 3/»].
—	Din ung. izetlen «fără gust, neplăcut». TDRG.
IZECUEISI f vb. IVa v. izeelean.
iZEFii vb. I v. iz&flâ.
iZEiiTÂT,-Ă adj. v. exalta.
izgnanie f s. f. Exil. — (Slavinism literar) Exil,surghiun. Răposând sv[â]ntul Pavel la izgnanie departe. DOSOFTEIU, v. S. 86. Răbdă multe izgna-nii. id. 144, cf. 29/2, 32/a, 44/2, 53/2. Ovidie poeticul... de Avgust au fost trimis în izgnanie la cetatea To-mus. CANTEMIR, HR. 72/„ cf. 117/16, 130/,, IST. 38, 166, 181.
—	Din paleosl. izgnanije «expulsio». Cf. izgoni.
izgoână s. f. v. izgoni.
IZQ6n f s. a. Dâtachement. — Trupă mică de uşoară manevră (NECULCE, CR.), cu care încerci să izgoneşti	pe duşman. Au	purces	craiul... cu
toată oastea	lui, ca cum	ar	merge	un izgon cu
două trei obuzuri. LET.	II 319/29.
—	Poate, postverbal	din izgoni.	(Cf.	rus.	iz-
gonii «izgonire»).
IZGONI vb. IVa. 1». 2°. Chasser. 3°. Expulser, exiler. 4°. Persecutor. 5°. Se presser.
1°. Trans. (Despre	oameni, p. ext.	animale)
A goni dintr’un loc, a	sili cu forţa	să	plece,	să
evacueze un	loc, a alungă	cu	sila, a	fugări (Com.
A.	TOMIAC),	cf. păfugă,	dudul.	Porumbii se
izgonescu. CORESI, EV. 203/3. L-au izgonit dentr’acd sat. prav. 1024, cf. 853, 657, 1070, 1101. Legeonul dimonilor ai izgonit. MOLITVELNIC, ap. GCR. I 228/33. Depregiur sine giambaşii şi îmbunătorii să-i izgonească. LET. III 37/,. Izgonind şi ucigând creştinii. VARLAAM şi IOASAF, GCR, II 76. Musa... au izgonit pe frate-său din Odriiu. E. VĂCĂRESCUL, IST. 254/29. Se înturnâ acum să iz-
1ZG0RÎ
— 931 —
IZINĂ
gonească pre răpitorul Tomşa. c. negruzzi,
I	137. M'ar fi izgonit dela casă. creangă, a. 70. Şi din raiu l-a izgonit. SEVASTOS, N. 194/3D. A izgoni musca. şez. II 120!6. | Fig. A risipi, a face să nu mai fie, a alungă. Izgonită fu întu-nearecul. NĂSTUREL (1648), ap. GCR. I 131/,. Trebue să izgonească din vieţuirea lor pisma. MARCOVICI, D. 165. Ziceri nouă de soiul celor arătate mai sus nu le putem izgoni din limbă. I NE-GRUZZI, I 448.
2°. A da afară, a scoate, a demite dintr’o slujbă. Văzând că e hoţ, şi-a izgonit vechilul.
3°. A sili să plece din ţară, a surghiuni, (înlocuit azi prin neologismele:) a exilâ (LB.), a expulsă (LB.), cf. expatriâ, deporta.
4°. (învechit) A persecuta. PONTBRIANT.
5°. (Transilv.) Refl. A se grăbi. Se izgoni să se ridice, dar nu se putti, mişcă din loc. CONV. LIT. ap. TDRG.
[Şi: sgoni ( scris şi zgoni) vb* IVa i. golescu, C. I 81, 117*). N’am văzut cum l-a zgonit [pe Cuza]. graiul i 309/23. | Adjective: izgonit, (cu negativul neizgonit), -ă = gonit dintr’un loc, alungat cu, forţa, expulzat, exilat, sgonit, -& = dimis din slujbă (novacovici, c. b. 23). Să fim lepădaţi şi izgoniţi la înfricoşata a ta judecată. neagoe-vodă, ap. GCR. I 169/14. Cu vitejia lui Ulpie Traian fură Dachii biruiţi şi de prin toate locurile aceste izgoniţi. CANTEMIR, HR. 68/34. ArJarn izgonit din raiul de fericire. KONAKI, P. 134 Limba românească fu izgonită de prin bisericile Românilor. P. MAIOR, IST. 253. Lefecii... izgoniţi pentru relele lor fapte. C. NEGRUZZI, I 143; — izgonit6r, -oâre (întrebuinţat adesea ca substantiv) = (cel), care izgoneşte, prigonitor, alungător. Ai răbdat muncile... izgonitoriloru. mineiul (1776) 1882/2- Arătăndu-te izgonitoriu dracilor, ib. 61V2.
| Abstracte: izgonire s. f. = alungare; dare afară* demitere dintr’un serviciu; persecuţiune; expulsare, exil (VARLAAM, C. 60), surghiun, fizgna-nie. Izgonirea Sultanului. LET. ii 54. Izgonirea celor protivnici. GCR. I 346/,. Ai răbdat ispită de bătăi, izgoniri (= persecuţiuni) amară, mineiul (1776) 647i, cf. 621/!- Ajutorul literaţilor... spre izgonirea slovei părăsite. C. negruzzi; i 262;
—	izgonit s. a. = izgonire; — (postverbal) izgoână s. f. = t exil (Costinescu); (Transilv.) goană, vânătoare (LB.). ll trimise tn izgoană la un oraş. MINEIUL (1776)	93V2- Pentru aceea a
răbdat două izgoane. ANTIM, ap. TDRG.].
—	Din paleosl. izgoniţi, idem (bulg. izgonvam şi sârb. izgoniţi însemnează şi «a goni vânatul»). Cf. prigoni, zăgoni.
izGOKI vb. lVa refl. S'âchauffer. — (Despre cereale şi fân) A se strică arzând (ca şi gunoiul) fără pară (). ionescu, c. 169), a se încinge, a se încintă, a se aprinde din cauză că s’a(u) îngrămădit înainte de a se fi uscat bine (Oraviţa, com. A. COCA). Cea mai mică întârziere la săcerat... aduce sminteală pânilor (= grânelor) care se aprind şi se izgorăsc. I. IONESCU, C. 123. [Snopii] de vor fi umezi, atunce se izgorăsc. id. ib. 136. S'a zgorît fânul, nu-l mai mâncă vitele. Com.
A.	COCA. După o ploaie se zice că «s’a izgorît» (Teleorman). ION CR. VII 252. [Adjectiv: izgorît, -ă = (despre spicul de grâu care şi-a pierdut umezeala) uscat (ion cr. vii 252); răsărit (Com. izverniceanu), sgorît, -ă = (despre fân) aprins, ars, încintat (Oraviţa, com. a. coca); uscat, vechiu (Neamţu şi Putna MAT. POLC. 1210)].
—	Din slav. izgoreti (paleosl., rus. izgoreti, sârb. izgorjeti, bulg. izgrevam, aor. izgorih) «a arde». Cf. dogorî, prigoare.
izf vb. IV® Manger. — A mâncâ (Straja). Com.
AR. TOMIAC.
izl vb. IVa v. iezi.
izidă s. f. v. izidi.
IZIDÎ vb. I Va 1°. Gaspiller. 2°. Perir, mourir. 3°. Se gâler.
1°. Trans. şi refl. (Despre avere, etc.) A (se) părădui, a (se) risipi, a (se) da în dreapta şi în stânga, a se da pe ţine-minte (ciauşanu, v.), a se cheltui fără socoteală; (despre nutreţ) a (se) mătrăşi (şez. xxxii 110), a da cu piciorul (izvoraşul v 1). [Când se taie] cu coasa, nu se izidesc atâtea grăunţe, economia 49. Cu îmblăciii... paiele nu se izidesc. ib. 54. Au dobândit de o sulă de mii de galbeni... şi alte scumpeluri, totuşi le-au izidit toate pe Taliani.. şincai, HR. II 225/ls. Vitele izădesc fânul, îl calcă sub picioare. Com. COCA.
2°. Intrans. şi refl. (Despre oameni şi dobitoace) A pieri, a se prăpădi, a muri (şez. vii 181). Mai bine să ne mănânce câinii pământului nostru, decât pe alte locuri streine să izidimu (a. 1657). BUL. COM. IST. II 222. Având dobitoace, nu grijeşte de hrană şi scuteala lor peste iarnă,... apoi în primăvară mor şi se izidesc. ECONOMIE (a. 1807), ap. BV. II 434. Animalul izi-deşte şi creapă (= moare.) H. XVIII 78.
3°. Refl. (Despre băuturi) A se strică (Târnava). VICIU GL.
[Cu rostire dialectală: izâdi, izădi, izadX. | A d-jective: izidit (cu negativul neizidit), -ă = risipit; iziditâr, -oâre = risipitor. Banii strângăto-rului în mâna izâditorului. ciauşanu, gl. | A b-stracte: izidire s. f., izidit s. a., (mai ales postverbal) izidă (izâdă în Banat şi Oltenia novacovici, c. b. 11, CADE) = risipă (arh. olt. vi 108), cheltuială nebunească (ciauşanu, gl.). Cu muierea beutoare. Nu umpli cuptoriul mare, Că-s bucate puţinăle Şi face izâdă ’n ele. VICIU, GL. Nu face izbâdă, măi ION CR. 251. Cf. A. O. VI 108].
—	Din bulg. izjazdam (aorist izjadoh) «mănânc de tot, consum; risipesc». (Pentru înţelesul românesc, cf. «a-şi mâncâ s. păpă averea» şi bulg. izjadnik «risipitor»).
IZINĂ s. f. 1°. Depirissement, langueur. 2°. Salete (du linge, de la peau); linge sale. — (Prin Oltenia. Muntenia vestică şi prin părţile Sibiiului).
1°. Slăbiciune din cauza neîngrijirii, a traiului rău: A intrat izâna în ea. Păcat, că era frumoasă 1 BOCEANU, GL. # -4 scoate pe cinevâ din izână = a-1 scoate de-asupra nevoii, a-1 pune în picioare. CIAUŞANU, V. A băgă pe cinevâ în izână = a-1 înfricoşâ (cf. a-1 băgâ în boală). Haiduc Pătru stă ’ntr’o rână, Bagă potera ’n izână. BOCEANU, GL., cf. GRAIUL I 106 (unde izână e glosat prin «primejdie, nenorocire, pacoste»),
2°. Murdărie mare («rugină» H. IX 92) a rufelor asudate şi înegrite s. a hainelor purtate mult; p. gener. murdărie (paşca, GL., com. izverniceanu); spec. murdărie pe trup (REV. CRIT. III 158) s. pe mâni, pe faţă (păcală, m. r. 525), cf. lip, rugină (rădulescu-codin, 4). # A băgă rufele în izână = a le spăla rău (ARH. OLT. vi 108; com. D. rădulescu, paşca, gl.) a le muiâ cu hainele murdare în apă rece, încât nu mai poţi scoate din ele murdăria (Lancrăm, lângă Sibiiu, com. t. l. blaga), a le murdări (cf., cu acelaşi sens, «a băgâ rufele în b o al ă»); a scoate rufele din izână = a le spăla bine, a le desnecâ, după ce fuseseră înnecate, băgate în izână de altcineva (CIAUŞANU, v.); cămaşa intră în izână — se înnegreşte de praf şi năduşală (ION CR. VII 252). De urîtă nu-i bag vină, Treanţa mi-o bagă ’n izână. ciauşanu, V. || P. ext. Rufă murdară. Hai izină La fântână. RĂDULESCU-CODIN, î.
[Cu rostire dialectală: izână].
IZINEALĂ
— 93a —
IZMENE
—	Din sârb. jâzina «slăbiciune (provenită dintr'o boală internă»). N. drăganu. Cf. iz ini.
izineală s. f. v. izini.
IZ INI vb. IVa 1°.—2’ 1°. Dâpirir, aller mal. 2*. Nigliger. 3°. Salir,. souiller.
1°. Intrans. şi refl. A slăbi, a se închirci (boceanu, meh.), a nu se desvoltâ în mod normal (şez. xxxii 110), a se prizări, a se pipernici, a se schimonosi (ciauşanu, V.), a se strică, a de-generâ (id. GL.). A izinit rău de tot sărmanull BOCEANU, MEH.
2°. A nu purtă de grijă de cinevâ s. cevâ. ciauşanu, v.
3°. (Despre rufe) Trans. A murdări spălând rău, a băgâ în izină, în boală; refl. a se murdări, la spălat, prin atingere cu alte rufe prea îmbâcsite (Piteşti, com. C. marinescu), a se spălă rău (ciauşanu, GL.). Femeia ce nu ştie să spele rufele bine, i se spune că a băgat rufele în izănă sau a izănit cămăşile. ARH. OLT. VI 108.
[Şi: izânl vb 1 Va. | Adjectiv: izinit (izâ-nit), -ă = pipernicit, nedesvoltat (ŞEZ. XXXII 110, com. M. olmazu), slăbănog (H. IX 92), închircit; ruinat (H. ix 92); murdar (rădulescu-codin, l.) ; (despre un lucru alb) îmbibat de murdării ce nu se pot spălă (Măgurele, în Teleorman, com. M. olmazu), ruginit (h. ix 92), murdărit, învechit din cauza multei şi desei întrebuinţări (Teleorman, ion cr. vii 252). [Locuri] izinite şi sălbăticite. GORJAN, H. I 144. E izinit rău de tot sărmanull BOCEANU, GL. O fată izinită. MAT. FOLC. I 613. Un mărtoc slab, ogârjit, izănit ca vai de el. plopşor, c. 37. | Abstract: izi-ncâlă s. f. = izină (2°). Dragostile dintr'o sară M’au băgat în izineală. ION CR. II 104].
—	Derivat din izină.
| v. exerciţiu. izrriTRĂ s. f. v. iaz.
izirciţ s. a. izirÎR s. a.
îziiĂ s. f. Mincelle.—Scânteie; p. ext. obiect mic de tot (Răşinari). Com. cioran.
—	Din bulg. iskra «scânteie».
izlaz s. a. Păturage communal. — Loc s. câmp nelucrat (h. II 13, 80, 117, V 368, VII 443, IX
438,	XII 173, XVIII 46. Cf. II 117, III 228, IV 52) întrebuinţat ca păşune (H. I 298, ii 3, II 168, vil 50, xvi 22) comună a locuitorilor unui sat (cf. LB., costinescu, h. xviii 269), câmpul satului (EPURE, p. 90), im aş (brăescu, m. 67, sima, m.), păscătoare, păscăciune, păşune, pribagă, toloacă, s u h a t; cf. fâneaţă, pârloagă, ţelină, t i gh i n ă. 30 de stăngeni... pentru izlas. I. ionescu, p. 371. Gâştele şi... purceii de prin izlazuri. ODOBESCU, III 5 7 8/26. Pe islaz nu-i multă hrană. COŞBUC, B. 77. Vei da, într’un islaz cu cea mai grasă păşune, peste o turmă de tauri buiaci. MERA, B. 203. Floare din izlaz. RETEGANUL, TR. . 83/14, cf. EPURE, P. 90. Fântâna din izlaz. DOINE, 240/6, 243/6. | Loc. adv. în, izlaz = (despre vite) (în) slobod (SEZ.
III: 17/6), fără de coşer s. nimăt (ib. V 101); fig. în zadar. Am lăsat oile în islaz. ŞEZ. III 17/6, v 10t> Să-i fie trecută viaţa în izlaz — să-şi piardă vremea în zadar (şez. ii 44/32),se zice de oamenii îmbuibaţi (Griviţa, jud. Tutova, ap. zanne, p. i 200). [Plur. -lazuri].
—• Din slav (bulg., sârb.) iziazu «ieşire». Cuvântul pare a se 'fi întrebuinţat mai întâiu în înţelesul special de «ieşirea vitelor la păşune» şi apoi— poate subt influenţa lui laz — în sensul de «locul unde ies vitele la păşune», cihac. ii 153.
iziitrc s. m. v. iuzluc.
izmă s. f. (Bot.) ş. d. v. ismă ş. d\
izmana s. f. (îmbrăc.) v. izmene.
IZMĂNÂRIU s. m. (Bot.) Amanita muscaria.— Un fel de burete. Cf. păcală, M. R. 27. Cf. izmă.
izheâhă s. f. (îmbrăc.) v. izmene.
IZMENE s. f. plur. (îmbrăc.) 1°. Caleţon. 2°. Latte qui relie deux chevrons.
1°. îmbrăcăminte bărbătească (H. II 4) şi (Ia oraş, mai de mult) şi femeiască, de cânepă, de in, de bumbac, de flanelă, etc., care acopere şalele şi crăcii (până la glesne) şi se poartă (mai ales la oraş) subt pantaloni şi (de iemei) subt fustă; gaci, brace, (eufemisme:) pantaloni, indispensabili. Ismenele au tur şi craci. Unele, numite şi ismene cu bârneţ, au bată s. veacâ, prin care se vâră bârneţul s. brăcinarul s. bai era. Cf. brebenel, gr. p., şez. ix 38, MANOLESCU, I. 183 ş. u. Izmane = perizoma. ANON. CAR. Desculţi şi fără izmene. LET. II 317/26. S'au sculat din aşternut, numai cu izmenele. ib. III 233/s. 4 p&rechi izmeni de burangic. IZVOD DE ZESTRE (a.	1780). URICARIUL, XI
249/ls. Ismene din trei coţi pânză (a. 1792). ib.
IV	136/10. Cămaşe cu izmene de mire (a. 1803). IORGA, S. D. xii 145. 1 pereche izmene de paftă. foaie de zestre (a. 1815). id., ib. 45/15. Care în cămeaşe, care în izmeane. ŢICHINDEAL, F. 289. Cămaşa şi izmenele de pânză rară de casă. D. STĂNOIU, C. I. 89. Ţăranii nu desbracă ismenele în tot cursul săptămânii, ca şi cămaşa. MANOLESCU, 1.185. Leapădă-ţi ismenele (bracii). SBIERA, p. 240/4. L-au prins cu baierul ismenelor. id. ib. II 26. Toarceţi şi-mi faceţi ismene. şez. ii 221 b/27- Cu ismene de fuior. ib. I 143/28. Când e vreme bună, [păcurarii] poartă cămeşă şi izmene de cânepă sau bumbac. PRECUP, P. 16. Ungurene, ţuţurene, Bagă cămeşa'n ismene. ZANNE, P. VI 431. Dacă... iei cămaşa sau izmenele pe dos, vremea se strică. ŞEZ. iii 46. Găinuşă cu cucuiu, Ce-mi mai dai să nu le spuiu C'am văzut ismene’n cuiu? [= Puşca şi geanta]. GOROVEI, C. 313. Dacă mi-ar purtă nevasta nădragi, mi-aş aruncâ şl ismenele. ZANNE, P. IV 512. Cu ismenele pe băţ: gol puşcă, sărac, id. ib. iii 199. A venit cu izmenele pe ciomag, şi acum s'a chiaburit, se zice de unul care, din sărac lipit ce erâ, s’a îmbogăţit. Cf. CIAUŞANU, GL. A da izmene pe călător = a încredinţâ un lucru unei mâni nesigure, necinstite, a da oile în paza lupului, a o nimeri ca Ieremia, cu oiştea’n gard. id. v. Unui om pipernicit i se zice: mă, izmeană acră ! brebenel, gr. p. || f (Impropriu) Pantaloni, nădragi. Oameni... care poartă izmene de piale. HERODOT, 29.
2°. P. anal. Lemnul ce leagă doi căpriori sus. ion cr. viii 90. (Gherceşti, Dolj).'
[Şl: ismene s. f. plur. întrebuinţat rar la sing.: izmânâ (izmo&nă) s. f., mai adesea cu înţelesul de «cracul izmenelor» (herz.-gher., m. iv 191), în care caz se zice şl un crac de izmană. CIAUŞANU, v. C'o ismană trasă, Cu alta sumeasă. pop. ap. TDRG. Izmene având şi sens de plural, când voim să precizăm că avem a face cu un singur exemplar, întrebuinţăm forma de singular: o pereche de izmene (cu pluralul: două, multe perechi de izmene), IORGA, S. D. XII 227, 174. Diminutiv: izmenâţe (izmăntiţe) s. f. plur. Băieţilor... se începe a li se pune ismenuţe. MANOLESCU, I. 235. Ismănuţe de fuior. SEVASTOS, N. 145/31. Izmenuţă = un crac de izmene mici. herz.-gher. m. iv 194],
—	Din paleosl. izmena « schimb », apoi «îmbrăcăminte care se schimbă», cf. schimburi,
IZMENEALĂ
— 933 —
IZOLA
primenele, arom. ălăximintu, grec. dAAaftâ, fr. âchange, ital. mutande. Cuvântul slav a înlocuit pe mai vechiul brace. Cf. ismeni, primeni.
izmeheAiĂ s. f. v. izmeni.
IZMENI vb. IVa. 1°. Changer. 2°. Empirer. 3°. Prendre de grands airs.
1°. f Trans. A daPaltă înfăţişare, a schimbă... Acea boală... întoarce omul şi-l izmeneaşte. CORESI, EV. 81/38. Nu se îndurară nici se leneviră în viata biruinţei lor a izmeni şi a pune jos obiceiele cele bune şi bătrâne ale tării (a. 1639). URICARIUL, v 329/5. Fufa ei nu ş’au mai izmenit încă. biblia (1688), 195. || Refl. t A se schimbă. Pentru ceale ce sâ izmenescu fiilor lui Core în înfăles. PSALT. D. 86/19. Cf. 131/ao.
2°. A (se) schimbă din bine în rău: din înţelept şi om de treabă în mişel (1. golescu, c.), a-şi schimbă firea, a se strică, a se demoraliză; din frumos în urît, a (se) poci (Buzău, com. st. popescu), a (se) schimonosi (ciauşanu, V.); din sănătos în bolnav s. pierit de puteri, a se îmbolnăvi (pamfile, T. 11 iii), a zdrobi, a istovi (păcală, m. r. 525); din întreg la minte în nebun (I. golescu, c.) s. confuz (costinescu), a înnebuni (pamfile, J. II), a se sminti, a-şi ieşi din minţi (păcală, m. r. 525), a se ţicni (pamfile, j. 11). Să izmenisă podoaba obrazului lui. VARLAAM, C. 104a. Beţia... izmeneşte şi sărăceşte pe om. piscupescu, d. 4. Să’mpestriteze limba şi s'o is-menească. JIPESCU, O. 61.
3°. Refl. A se preface, a se fuduli, a se fasoli, a se da drept ce nu este, a fi nenatural, afectat, a face pe al dracului, pe mofturosul, a face mutre, a se sclifosi, a se mierţăi (Ciauşanu, gl. şi V.), a se răsfăţâ (gr. s. v 121), a se fandosi.
[Şl: ismeni vb. IVa, ismin) vb. IVa pamfile, j. iii. | Abstracte: izmenire s. f., izmenit s. a., izmeniU'iră s. f. (acesta din urmă mai ales la plur. cu înţelesul 3°: «fasoane, fandoseli»), izmeneâlă s. f. :(plur. -neli). ciauşanu, v. | Adjective: izmenit (ismenit), -ă= (ad 1°) f schimbat; (ad 2°) confuz, scos din minţi, smintit, ţicnit (pamfile, J.>iil), artificios, pocit, nedesvoltat (Măgurele, jud. Teleorman, com. olmazu); (ad 3°) afectat, fandosit. (întrebuinţat adesea ca vorbă de ocară. H. in 269). Ceea ce însemnează schimonosit la faţă, aceea însemnează şi izmenit la fire, la năravuri. 1. GOLESCU C. I. Intru cea dintâi dinioară a vieţii meale mă văzuiu izmenit şi în gânduri. beldiman, N. p. 11 41. Viitorul ţărei nu e în coconaşul Guliţă, care-’mi vine dela Paris, ismenit, cu monoclu'n ochi. VLAHUŢĂ, D. 38]. .
—	Din slav. ismeniti «a schimbă» (paleosl. dzme-niti, bulg. izmlnjam, sârb. izmij&niti, rus. izmynlti). Cf. izmene.
iZMENlTirnĂ s. v. izmeni.
iZMOMf t vb. IVa (Ş. d.) v. (s)momi ş. d.
IZMUI vb. IVa v. ismui.
IZNÂF s. a. şi m. v. isnaf.
1ZNÂVĂ (în-loc. adv. de-) v. iznoâvă.
IZNOÂVĂ s. f. 1°. Nouveaut6; de nouveau. 2°. Farce. 3°. Avorton.
1°. (Rar) Lucru nou, noutate (DICŢ.) ; născocire, iscodire (cf. gr. băn,,). Taci, mătuşă, ce mai stârneşti isnoave! Om însurat ca dânsul I contemporanul VI, voi. I 500. M'am jurat să nu-mi mai bat capul cu asemenea iznoave. ,N. GANE, ap. CADE. | (De obiceiu) Loc adv. 'de iznoâvă, de iznâvă (conv. LIT. 44, voi. 1 38), de izn6v (LB.,
Straja, Bucov., com. ar. tomiac), de izn6u (TDRG.) s. de izn6(u)&, din izn6u (cf. GR. băn.) ; (Munţii apuseni, contaminat cu din nou) dingnou = din nou, iarăşi, incă odată,'de la capăt; de istov, cu totul (şez. XXIII 104). De iznoâvă cumpătară mironosiţele mir de cel scump. VARLAAM, C. 144. Deaderă foc de iznoâvă. DOSOFTEIU, V. S. 7. Cetatea... nu să va mai zidi deiznoâvă. BIBLIA (1688)
136.	Deiznoâvă gătise oaste. LET. I 121/a. Au făcut curţile de iznoâvă. ib. II 398/33. Au tipărit de iznoâvă liturghiile (a. 1702). GCR. I 344/39. De iznoavăla svătuire sâîntrăm. CANTEMIR, IST. 145. Dupre ce vor fiarbe bine, scoate-i de-i aşază in tipsie şi de iznoâvă ti fiiarbe zeama. CARTE DE BUCATE (a. 1749), ap. GCR. 11 43/„. De iznoâvă ţi-au dat răsplătire cu bogate daruri. MINEIUL (1776), 1671/2. Această Sfântă biserică... al doilea s’au .zidit de isnoavă de Episcopul Romanului (a. 1787). URICARIUL, I. 156/n- De isnov prădând Trachia. ŞINCAI, hr. I 23/37. De isnov împăratul... porneaşte cu războiu. P. MAIOR, IST. 222. Am intrat de isnoavă în cercetare (a. 1814). URICARIUL, I 218/u. Au făcut soba de iznoă, cu cărămizi (a. 1846). STEFANELLI, D. C. 426. Se târăşte de isnoavă spre vârful muntelui. MARCO-VICI, D. 14/2. Să-ţi vatămi de isnoavă sănătatea. DRĂGHICI, R. 186. Leo... face de isnoavă rugăciune cătră Iralchis. BELDIMAN, N. P. I 104/j. Norocul... mi-au răpit de isnoavă o maică ce-oiu pomeni. KONAKI, p. 48. Cu atăta mai mult se vor pune la muncă de isnoavă. RUSSO, S. 67/12. Moşia noastră a să cadă de isnoavă în călcarea păgânilor. C. NEGRUZZI, I 140. Sărută de isnoavă cu supunere mâna Doamnei, odobescu, I 131/2a. Se puse de isnoavă pe plâns. ISPIRESCU, L. 343. Fata... -I sărută dinsnou. FRÂNCU-CANDREA, m.
249,	cf. 253. Şi-o croit di isnoavă (= cu totul din nou) cimpoiu. ŞEZ. iii 8/6. Şimoraru' fărmă un ou Ş'o făcU din isnou. mat. FOLC. 147 6/67. (Pleonastic) Dus de la Caiafa la Pilat, de la Pilat la Irod, deiznoâvă iarăşi de la Irod la Pilat. VARLAAM, C. 1032. De iznoâvă înnoind asupra mea cercetarea mea. biblia (1688) 3672. Le face de isnoavă de nou. COD. SILVIC, 48. | Lo c. a d j. Nou, înnoit. înţeles-am... cum omul ce ai lăsat epitrop acold,... să fie făcut la mine lucruri de iznoâvă (glosat prin: înnoiri), herodot, 307. Naştere de iznoâvă. mineiul (1776) 872. învăţă câtecevă lucru de iznoâvă. BUL. COM. IST. I 170.
2°. (Mold.) Ghiduşie (creangă, gl.), glumă (pamfile, CRC.), petrecere (id., ib.), posnă, bazaconie, snoavă. Apoi: mi-ţi-i, ni-vi-li, ne-ve-i-le. Şi alte isnoave hăzoase ca aceste. CREANGĂ, A. 89, cf. P. 310. 78. Faci multe bazaconii şi isnoave. CONTEMPORANUL, II 10. Se face mai mare chef la priveghiuri: Băietani, fete şi femei... fac felurite iznoave. pamfile, CRĂC. i.
3°. (Transilv.) Om mic. H. xvii 175.
[Şi: isnoâvă s. f. | Verb: iznovi (isnovi) 1V;* refl. = a se răspândi vorba despre cevâ. văr-col, v.]
—	Din slav. izu nova «din nou». Forma românească isnoavă, simţindu-se ca un substantiv, a primit prep. des. din. Cf. snoavă.
iznoit (în loc. adv. de-) 1 ' iznov (în loc. adv. de-) J v‘ 18noava’
IZO- V. 180-
-	izola vb. la. 1°, Isoler. 2°. S'isoler.
1°. Trans. A despărţi, a separă cu totul un lucru de altul; (spec., Med.) a despărţi pe oamenii bolnavi de cei sănătoşi, spre a evită contagiunea; (Chim.) a scoate un .corp dintr’o combinaţie din care face parte; (Fizică) a face ca un corp prin care trece un curent electric să nu vie în
IZOLAŢIE
— 934 —
IZVOD
atingere cu alt corp bun conducător de electricitate. Urechea, deprinsă acum să izoleze fiecare sunet, lămuri paşi. c. PETRESCU, C. V. 50.
2°. Refl. (Despre oameni) A se retrage şi a trăi (de bună voie) In singurătate, a sta retras, departe de alţii, de societate. Storin se izolă de exislenfa universului. C. PETRESCU, C. V. 143.
[Adjectiv: izolât (cu negativul neizolat), -ă (şi cu sensul de) singur, fără alţii, singuratic, în afară de comun, cf. excepţional. El se opri înaintea unei case ce se ridică izolată (= singură, fără alte case împrejur) în mijlocul unei ogrăzi pustii. EMINESCU, N. 51. Îşi găsesc a lor mulţumire vănătorii izolaţi (= care umblă singuri la vânat). ODOBESCU, III 163. Căte odată ’n depărtare s'aud păsuri izolate (= ici colo câte unul). I. NE-GRUZZI, I 148. Erâ deocamdată un caz izolat şi personal. MAIORESCU, D. IV 150. M'arn simţit atât de izolat şi de străin... C. PETRESCU, C. v. 110. (Adverb) Aceste documente, examinate izolat (= fără legătură între ele), ar puteă duce la concluzia că... C. GIURESCU, BUL. COM. IST. V 69; — izolat6r, -oâre = care izolează; (substantivat; Fizică; după fr. isolateur) izo!at6r s. a. = aparat de izolat corpurile pe care vroim să le încărcăm cu electricitate; — (după fr. isolant) izolânt, -ă = (Fizică) care izolează. | A b s t r a c t e: izolâre s. f., izolât s. a.; (din ce în ce mai rar; după fr. isola-tion) izolâţie (stamati), izolaţiune s. f. Măsuri de higienă... izolarea, desinfectarea. MAIORESCU, D. IV 654. Izolarea femeilor. IORGA, L. I 143. Cf. II 147],
—	N. din fr. (< ital. isolato «care stă deoparte, ca într'o insulă», din isola «insulă»).
IZOLAŢIE s. f. IZOLAŢIUNE S. f. IZOLÂNT, -Ă adj. (Fizică) IZOLATOR S. a. (Fizică)
v. izolâ.
iz6p s. m. şi a. (Bot.) v. isop.
IZRAIL s. m., ş. d. v. Israil.
izumÎt, -Ă f adj. StupefU. — Zăpăcit, uluit, ieşit din minţi. Ne-am înfricoşat şi stam uimiţii], izumiţi. DOSOFTEIU, V. S. 802.
—	Participiul-adjectiv al unui verb (neîntrebuinţat) izumi, din paleosl. izumiti «mente privare».
IZVÂRJÎ f vb. IV® Interdire (un pretre), dâfro-quer (un moine). — (Slavonism bisericesc) Trans. A caterisi. Preotul beţiv... să se izvârjască. PRAV. Gov. ap. TDRG. [Abstract: {< paleosl. izvrăle-nije) izvârj£nie f s. f. = caterisire. Tocmiră iz-vărjenie asupra sv[ă]ntului, să-l scoală din scaun. DOSOFTEIU, V. S. 772],
—	Din paleosl. izvresti, (prez. izvruz-) idem.
IZVÂRNIŢĂ s. f. (Păst.) Petit lait. — (Maramureş) Zer. PAPAHAGI, M. Se alege caşul şi se zice că este caş jintuit. In putină rămâne izvarnita, care se pune in căldare şi se tot mestecă şi se face urda. H. xvm [Sensul «zară» la paşca, gl. nu pare a fi exact],
—	Dintr’un rut. *izvarnica sau *izvarica (cu substituire de sufix), neatestat, din (i)zvarjati «a fierbe» (cf. bulg. izvarica, izvara şi izvarka «un fel de urdă preparată din zer fiert»). Cf. dr. vi 1083.
IZVtiD s. a. 1°. Origine. Original. 2°. Copie, version; manuscrtt, texte, source. 3°. Parole cou-rante. 4°. Esquisse, patron, maquette. 5°. Registre, catalogue. 6°. Ordre âdit.
1°. t Origine, obârşie. Mare dovadă neamurilor din ce rădăcină şi izvod sânt numele care au. LET. I 26/3. Izvodul familiii Flachilor. CANTEMIR, hr. 119/2e. || Original, archetip. LB.
2°. t Compilaţie (cf. i. bogdan, letop. lui azarie, 68), copie (ib.), de obiceiu cu adnotări şi întregiri, versiune amplificată a unui text (de cronică) (cf. a. procopovici, neculce, cr.); p. gener. manuscript, text. De acum s'au scos dentr’alte izvoade. MOXA 400/,. Izvoade (= texte) vechi, biblia (1688) 4 pr. 45. Izvâadele (:ăvTÎyQa<pa = copiile) cărţilor, ib. 3572. Mulţi scriitori s'au nevoit de au scris rândul şi povestea ţărilor şi au lăsat izvod pe urmă. GR. URECHE, ap. GCR. 68/17. La unele isvoadele noastre scrie de războaiele lor. LET. I 115/. 9. Şi i-au trimis Craiul şi isvoadele scoase de pre cărţile lui. M. COSTIN, ap. Gădei. Adunat-am izvoade pe rând, de le-am împreunat, şi citind izvoade pe rând, aflat-am şi acest izvod, carele l-au scris Ureche vornicul. SIMION DASC., LET. 4/8,9, j0. Leatopisiţul ţării Moldovei... de pe izvoadele lui Vasile Dămian. let. ii 1/i. Izvodită, cu mare socotinţă, den izvod grecesc şi slovenesc, pre limbă rumănească. N. testament, ap. GCR. 83. Au găsit izvâdul aeeştii cărticele (a. 1794). GCR. 153/s„. în isvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut...? eminescu, P. 245. Aici acest Pă-traşcu... îi dădii sarcina de a scrie după un «izvod» — deci după un manuscript — Evanghelia pe româneşte. IORGA, L. R. 24. # A lua izvod = ase documentă din..., a se întemeiâ în documentarea sa pe...., f a luă seama. M'arn apucat de am scos această... carte... luând izvod de la multe fealuri de limbi, eustrate, ap. GCR. I 79/,. Dentr'aceastea lucruri să ia izvod (: să ia seama munt.) prav. (mold.) 904. Continuând analele, Pobratenii luară isvod, pentru partea veche, din letopiseţul putnean. IORGA, L. II 538.
3°. f Versiune orală, tradiţie, povestire. De va dzice neştine altuia «Tu ai barbă mare», iaste cuvânt ce să prinde şi drept sudalmă şi nu drept sudalmă; pentrucă aceaste cuvinte să cheamă ca neşte izvoade (: c’est ce qu’on appelle une parole courante). PRAV. 882.
4°. (învechit şi pop.; în limba literară înlocuit prin neologismele) Concept; schiţă, plan, mostră, probă (H. ix 86); decalc, copie (şez. v 101); model (novacovici, c. b. 12 ix 86) de cusături, broderii s. alesături (polizu, herz.-gher., m. iv 199); tip (de clădire); p. ext. exemplu. Izvod (-voade), re zm şi plan însemnează cea dintâiu închipuire a unui lucru, a unei icoane, a unei scrisoare, după care, în urmă, se face, se întocmeşte cea desăvârşit, cea adevărată carie, icoană. I. GOLESCU C. I. Rămas cap şi izvod altoralalţi. dosofteiu; V. S. 16. Fiti un izvod adevărat de curăţenie, marcovici, D. 107. Le făcuiu un izvod de şea. GORJAN, H. II 47. Izvoade de zidiri. GOLESCU, î. 82. Neagoe... dupre această biserică să fie luat izvodii, şi aşă au făcut mănăstirea dela Argeş. REV. CRIT. I 98. Izvoade de covoare şi oprege. liuba-iana, m. 120.
5°. (învechit) însemnare, listă, tabelă, registru (de cheltueli), inventar (al obiectelor din casă), foaie (de zestre), catalog, condică, catastif, catagrafie (COSTINESCU). Catastije şi izvoade. PRAV. 882. Izvod... de mari şi vestiţi istorici. LET. I 5/8. A tuturor... numere le însămnasă într'un izvod. CANTEMIR, HR. 80/,. Izvod de cheltuiala ce au făcut. BUL. COM. IST. iv 130. Izvod di ce am dat fiicii noastre Ilenii (a. 1773). ib. IV 68. Să facă cercetări izvodului de numele tuturor negustorilor, bogdan, C. M. 79. Venitul Cămăraşului de izvoade. ib. 65. Izvod de zestre ci (== ce) dau nepoatei mele. URICARIUL X 254/,. Izvod curat de toate dările. pravila (1814) 92. Ţinem, izvod de daturi şi luaturi. I. IONESCU, C. 244. Izvoadele şi scrisorile ce au găsit în cor'dbie... DRĂGHICI, R. 244. încarci la isvod fără nici o măsură. ALECSANDRI, T. 1355. Numără toate desmierdările, cum ar socoti isvodul casei. I. negruzzi, v 390.
IZVODI
— 935 —
IZVOR
6°. f Anunţ, afiş, ongiin. Izvodulii carele în Susa s'au pus, pentru ca să piarză pre dânşii, biblia (1688) 368. Izvoadele să spue în vedeala ochilor în toată împărăţia, ib. 3612.
[Şi: (grafic) isv6d s. a. | Plur. -voade. \ Diminutiv: izvoz61 s. a. = notă, listă mică, însemnare. Un copil din casă neştiind ce izvozel iaste acela... CANTEMIR, HR. 80/7. Un izvozăl ce au găsii-dumnealui scris, uricariul, xxi, 394/2],
—	Din paleosl. izvodu «origine, original, exemplar, arhetip» (v.-rus. izvodu «copie», cf. I Bogdan, Letopis. lui Azarie 68, bulg. izvod «descriere; extras»), Cf. izvodi.
IZVODI vb. IVa. 1°. Inventer, creer, imaginer. 2°. Composer, compiler. 3°. Traduire. 4°. Copier, 5°. Apparaître 6°. Projeter.
1°. Trans. (învechit şi pop.) A inventâ, a descoperi, cf. născoci, scorni, născodi; a stârni, a scoate (de ex. în expresia: cine a mai scos-o şi asta?); a face, a plăsmui; refl. a se inventâ, a se descoperi. Izvodesc şi născocesc, năs codesc, scornesc tot o înţelegere au şi însemnează că «închipuesc» oarece întâiaşi' dată, că în-chipuesc un lucru ce n’a mai fost, însă izvodesc se zice cam spre bine, iar născocesc şi născodesc şi scornesc cam spre rele. I. gol. c. i. Acest Pe-tru-vodă Aron au început şi au izvodit a da bir Turcilor. LET. I 117/2. Den zi în zi izvodeâ feluri de munci. ib. 192/9. Scriitori care izvodescu (=sunt originali), putini să află. M. COSTIN, ap. GCR. I 201/io. în domnia lui nici un obiceiu nou nu s’au isvodit. LET. 11 98/20. Ioan Zlatouslu o au izvodit dentăi şi o au numit «stea», popa IOAN DIN Vinţi. ib. 244/29. Dela singuri noi macar un cuvinţel să nu izvodim. CANTEMIR, HR. 110/,. Evripid... au izvodit traghediile. CAT. MAN. (165), 370. Omul... ş-au izvodit ochean şi priveşte depărtarea întru apropiere. PISCUPESCU, O. 91. De vreo două trei zile s'au izvodit nişte băi pe dinafară de porţi. GORJAN, H. IV 37. Izvodeşte sau cumpără... plăceri zgomotoase. MARCOVICI, D.
148.	Nu tăgădui, nu isvodi, nu minţi. C. NE-GRUZZI, III 493. Aron-Voevod... izvodi ca de lot omul din fără să se dea căte un bou. BĂLCESCU, M. v. 27. Ceea ce au de gând să izvodească puternicii pământului... CREANGĂ, p. 190. Cum izvodeşti matale singurică frumuseţea asta? SANDU-ALDEA, D. N. 192.
2°. (învechit) A compune, a scrie, a alcătui, spec. a compilâ, a adună la o laită mai multe scrieri (cf. 1. bogdan, let. lui azarie 68, nota). Acesta au scris ş’au izvoditu si;[<î]nta liturghie. DOSOFTEIU, v. S. 78. Am izvodit din toate izvoadele într’un loc şi am făcut unul desăvârşit. SIMION DASCALUL, LET. 4/28. Paraponisitul (după ce a cetit o petiţie compusă de el): cunoaşteţi multe condeie carele să poată isvodi aşa de tun-turliu? ALECSANDRI, T. 95.
3°. A traduce, a tălmăci. Cuvintele lui [Lavrentie Topellin] fi le isvodesc, că aşâ scrie. LET. I 27/34. Le ceteâ şi le izvodeâ să ştie ce scrie. ib. II 2 7 5/32. Mi-ai poruncit să caut în popii miei preuţi cărturari şi oameni înţelepţi, carii să ştie izvodi Testamentul cel nou. Jl. TESTAMENT, (1648), ap. GCR. I 125/2. De pre acela izvodu l-au izvoditu Martie Paşcovskii. SIMION DASCALUL, ib. 143/19.
4°. A copiâ (o carte, o cusătură, un model, un cântec, etc), a luâ model,exemplu (şez. iii 17/ls,
v	101), a modelă (novacovici, c. b. 12), a imită (Straja, în Bucov. Com. A. tomiac). Să li deie năframa să isvodească florile de pe dânsa. SBIERA, P. 131/28.
5°. Refl. A se desenă, a se contură, a luâ fiinţă. Pe vremea acestui Cargen, frăţimea ce se chiamă latineşte « Ensiferi »... s'au isvodit. N. COSTIN, ap.
TDRG. Ograda,... în care se izvodeâ cărarea. CONTEMPORANUL, V, voi. II 481.
6°. A plănui. CREANGĂ, GL. Spuse... ce izvodise el să facă. ispirescu, ap. şăineanu, d. u.
[Şi: (grafic) isvodi vb. IV». | Adjectiv: izvodit (cu negativul: neizvodit), -ă. (Ad 1°) Acesta [ceasornic] de mari astronomi cu adâncă socoteală isvodit. m. costin, ap. gădei. Căte alte multe sânt izvodite şi născocite de om. PISCUPESCU, O. 92; (ad 2°) Toate carele au fost izvodite de cărturari mari... le-am cetit. N. testament (1648), ap. GCR. I 125/32. Letopiseţele... isvodite şi de DumnealuiUreache. M. COSTIN, ap. GĂDEI; (ad 3°) Izvoditu cu mare socotinţă den izvod grecesc şi slovenesc. N. testament (1648), ap. GCR. 83; — izvodit6r, -oâre (întrebuinţat adesea substantivat) = născocitor, inventator; alcătuitor, compilator, autor; (la cantemir:) istoric, istoriograf; traducător, tălmăcitor; copist, imitator. Pofta diavolului celui izvodiloriu de poftă, mineiul (17 76 ) 862/!. Vasilie Ciaurul, isvoditorul acestor zarve. MAG. IST. iii 399/3. Fandasia este o lucrare izvoditoare a mintii noastre. PISCUPESCU, O. 160, cf. ib. 115. Fericim pe... întâiul izvoditor al grămăticii, Ioan Văcărescu. GOLESCU, C. 3; — izvod&nîc, -ă f adj. = izvoditor, născocitor. încet duhul nostru cel strămoşesc simţitor şi izvodelnic spre a rosti... CAT. MAN. II 452. (181).
| Abstracte: izvodire s. f. (Ad 1°) Cu uste-neala şi izvodirea lui Silvestru Eromonahu (1640), ap. BV. I 120/4. Izvodirile... acestor... necontenite biruri. URICARIUL I 7/6. Duhul izvodirei. I. VĂCĂRESCU, P. 47/17. Nu este izvodire a oamenilor, ci lucrul naturei. MARCOVICI, D. 80; (ad 2°). « Efemeridele» sânt izvodirea zilnică... a faptelor ce se petreceau sub ochii săi. IORGA, L. I 458'; — izvodit s. a. = compilare. Qrigore Urechie,... îşi treceâ vremea cu cetitul... şiizvoditul după dânsele. IORGA. L. R. 162; — izvoditură t s* f- = născocire, scornire. Izvoditură minciunilor. CANTEMIR, HR. 172],
—	Din paleosl. izvodiţi «a extrage, a traduce».
IZVODITURĂ t S- f- V. izvodi.
izvOn s. a. v. zvon.
izv6r s. a. 1°. Source. 2°. Ruisseau, torrent. 3°. Abondance. 4°. Source, origine. 5°. Source. 6°. Source, texte original.
1°. Locul unde apa iese (ţâşnind) din pământ (MEHEDINŢI, PĂM. 3), cf. fântână (1°t); P- ext. (în opoziţie cu gură) începutul unei ape curgătoare. Doară izvorulu dir (= din) aceeaşi curere izvoH-va dulce şi amaru? COD. VOR. 126/4. în ce chipu deşiră cerbul la izvoarele apeloru, aşâ jelu-iaşte sufletul mieu. PSALT. 80/21. Tu spărseşi fânlâri şi izvoare, ib. 148/s. Tocmi iazerele şi izvoarele. MOXA, ap. GCR. I 57/20. Izvoru de fântână. DOSOFTEIU, v. S. 129/*. Izvor... astupat (GCR. I 79/2s), pecetluit (ib. II 78/20). Acolo este izvorul vitelor. URICARIUL IV 348/,. Apă de izvor. LB. Se vor uscă izvoarele. CALENDARIU (1814) 71. Au văzut şi un izvor de apă. DRĂGHICI, R. 49. Isvoare... curg şi seacă. KONAKI, P. 114. Apă rece de la isvor. ALECSANDRI, P. I 20. Murmur din isvoare. EMINESCU, P. 209. Venise... S'aducă apă din izvor. COŞBUC, 156. O groapă... lângă un izvor. CREANGĂ, P. 224. Isvoare cu ape limpezi şi reci. ISPIRESCU, L. 22. Maghiran de la isvor. JARNlK-BÂRSEANU, D. 235. Fântână cu trei izvoare, ib. 119. Limpede izvoare, ib. 510. La isvoarî răci Trec feti di Greci. MAT. FOLC. 1472/19b. Colea ’n vale la isvoară. ŞEZ. II 220t>/23. Izvoarele Dunării. Izvor mineral, termal. | Izvorul t&măduirei s. Izvoarăle Maică-Precesta (păcală, m. R. 193, MUSCEL 55)=întâia Vineri din săptămâna luminată,
IZVORAR
— 936 —
JZVRĂTI
în care, după credinţa poporului, apele izvoarelor vindecă bolile.
2°. f (Impropriu) Vale, pârâu, torent. Ţirură-me durerile morţiei şi izvoarele (: p ă r a u r i 1 e DOS. ; văile HUR.) fără legiei turburară-me. PSALT. 25/L. Toarnă, Doamne, prădarea noastră ca izvoa-rele (: p ar a o le DOS.; valea HUR. torrentem) cu austrul. ib. 273/1(,, cf. 66/,, 173/j, 12.
3°. Fig. (în locuţiunea) Spor şi izvor = belşug, abundenţă. Să dai oricui ar veni de a cere, că atunci Dumnezeu îţi dă spor şi izvor (= belşug). GOROVEI, CR. 243. Rămăşiţele droburilor de sare... sânt socotite că aduc spor şi isvor în casa în care intră. SEVASTOS, N. ll/34, cf. 253/26, 30l/a, 341/26.
4°. Fig. Originea (unui lucru), obârşia din care derivă, se naşte cevâ, sursă; p. ext. cauză, motiv, pricină (POLIZU), cf. principiu. Că frica lu Dumnezeu iaste izvorul vieţiei. CORESI, EV. 26/s, cf. PRAV. MOLD. l/2, GCR. I 119/19, 299/34. Izvorul fericirii. KONAKI, P. 294. Izvorul bucurii cei adevărate. MARCOVICI, D. 15/6. Entu-siasmul, isvor de idei. ALEXANDRESCU, M. 5. Omenirea... au pierdut în tine... un isvor de bine. ALECSANDRI, P. I 232. Izvor de şiretlicuri. EMI-NESCUj p. 246. Izvorul poeziei lirice îi curge nesecat. MAIORESCU, CR. III 9. Şcoala şi sfânta biserică, isvoarele mângâierii..., ale fericirii sufleteşti. creangă, A. 75. Isvorul mâhnirilor. ISPIRESCU, L. 12. De lacrimi isvor. jarnîk-bârseanu,
d.	311.
5°. Fig. (Literar) Originea unei şliri (sigure), răspândită de chiar cei ce o pun în circulaţie, sorginte. Am aflat din izvor sigur că stăpânirea are nevoie de el. alecsandri, t. 769.
6?. F i g. (Literar ) Text origina), scriere originală, document de mâna întâi; p. ext. autorul unei asemenea scrieri. Arată-să din ce izvor s’au scurs piştealniţa aceştii puturoase basne, cantemir, ap. GCR. I 359/18. Au crezut că nimene altul aceale nu le va mai ceti în izvoarele lor. P. MAIOR, IST. 196. In... izvoarele contemporane ni se vorbeşte de participarea lui Dimitrie la expediţia din 1907. IORGA, L. I 339. Fotino e un izvor târziu. C. GIURESCU, BUL. COM. IST. V 99.
[Şi: izv6riu f s. a. GCR. ii 109/ao, (grafic) isv6r s. a. | Plur. -voare şi -voară. | Diminutive: izvorâş s. a. = izvor mic. (LB..), cu apă bună. Izvoraşe de apă. pann, E. ii 42. Isvoraşul curge ’n vale. alecsandri, p. i 235, cf. p. p. 237b/4; — izvorul (izvorăl TDRG.) s. a. = izvoraş. Izvorel cu apă rece. HODOŞ, P. P. 146, cf. 92, JARNlK-BÂRSEANU, D. 324, DENSUSIANU, Ţ. H. XIX. | Adjectiv: (rar, în rimă), izvor6s, -oâsă = cu izvoare multe. Vale buştenoasă..., La matcă izvo-roasă. VĂRCOL, v. 23. | Nomen a gen tis: izvorâr s. m. = meşter de găsit izvoarele pentru puţuri. COSTINESCU, Cf. PONTBRIANT],
—	Din paleosl. izvoru (bulg., sârb. Izvor), idem (din vreţi « a fierbe »). Cf. sfor.
izvorâr s. m., izvorâş s. a. 1
IZVOKGL s. a.	J v' izTor'
izvor! vb. IV». I. 1°. Sourdre, jaillir, couler. 2°. Venir de, diriver de. 3°. Surgir. II. Faire j aillir.
I.	I n trans. 1°. (Despre apă) A ieşi la suprafaţă (din pământ), a-şi începe cursul, ţâşni. Moisi. cu toiagul [făcii că]... din piatră uscată apă prea bună izvorî. CORESI, EV. 65/al. Un şipot de apă... ce izvorâ din câte un colţ de piatră. ISPIRESCU, l. 17. Unde-mi cădeâ... Cişmeâ isvorâ. TEODORESCU, P. P. 470. Ca o fântână izvoreşte. zanne, p. ix 17. | P. anal. (Despre lacrimi, sudoare, sânge, etc.) A ţâşni, a curge, a şirui. Din inimă împietrită izvorăşte lacrămi. PSALTIRE
(1710), ap. GCR. I 364/10. Izvorăndu dentr’însu sânge. E. KOGĂLNICEANU, ib. II 117/2o, cf. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 316. Sudoarea îi isvorâ pe la rădăcina perilor. VLAHUŢĂ, N. 34.
2°. Fig. A luâ naştere, a-şi aveâ obârşia în..., a se trage, a rezultă, a derivâ. Am aflat cap şi începătură moşilor de unde au izvorât în ţară. GR. URECHE, ap. GCR. I 68/25. Dintr'aceasta... izvoreşte viaţa cea liniştită. URICARIUL I 75/2. Lăpădarea slovelor latineşti... au izvorît din urgia ce o aveă Grecii asupra Romanilor. P. MAIOR, IST. 254. Bănuielile tale izvorăsc din înţelepciune. MARCOVICI, D. 1 3/i5. Origina acestor adunări isvo-raşte din municipalităţile romane. BĂLCESCU, M. V. 9/21. Servitudinele isvorăsc... din obligaţiunea impusă de lege. HAMANGIU, C. C. 142. Flacăra când vălvăeşte Din foc mare isvoreşte. ZANNE, P. I 166.
38. Fig. A ieşi (revărsându-se ca apa unui izvor), a apăreâ (dintr’odată, pe neaşteptate), a răsări. Purceasără oamenii din toate ţările a isvorire şi a venire. LET. II 2 3 9/29. Foc duhovnicesc isvoraşte den prea sfântul preastol. GRECEAN, ap. GCR.
I	293/2>. Isvorăsc din veacuri stele una câte una. EMINESCU, P. 243. Sluga izvorî numai decât din întuneric. AGĂRBICEANU, L. T. 238.
II.	Trans. (fact.; vechiu şi în poezia pop.) A face să izvorască, a da naştere, a produce. Mila... lui H[risto]s îzvoreaşte multe daruri. VARLAAM, C. 365. Piatra... au izvorît... apă. DOSOFTEIU, v. S. 33/,. Nemurire ai izvorît oamenilor. MINEIUL (1776) 6 pr. Din văpaie... roao ai izvorîtti. ib. 79*/,. Cf. 15a/s, 242/a, 3 92/i, 497i, 542/i, 74'/,. Şi el s'a făcut pârău, Izvorască-l D-zeul DOINE 43/2.
[Şi: izvorî f vb. 1 Va, (grafic) isvorî vb. IVa. | Se conjugă: izvorăsc (dial. -resc), -răşti (dial. -reşti), -răşte (dial. -reşte, t -reaşte, -raşte); să izvorască (dia!. -rească, în Banat să izvoară CĂTANĂ, ap. TDRG.). | Adjective: izvorît, -ă; — izvorît6r, -oâre (întrebuinţat şi ca substantiv). Cuvinte izvorîtoare de Dumnezău. DOSOFTEIU, V. S. 145, cf. MINEIUL (1776) 181 l/i- Dimitrie Isvori-torul de mir. c. negruzzi, i 147. Ape dulci şi izvorîtoare. piscupescu, O. 56. | Abstracte: izvorîre s. f. izvorît s. a. Să facă... izvorîre apelor. MINEIUL (177 6) 1283/a. Lemnul răsădit lângă ieşitul [= izvorritul HUR.] apeei. PSALT. l/26. Ca argintul la sleit, Ca apa la isvoHt. marian, vr. 205; — izvorîtAră f s. = izvorîre. Iaste multă izvorîtură de ape. DOSOFTEIU, V. S. 175],
—	Derivat din izvor.
IZVORÎTITRĂ f s. f. v. izvorî.
izvor6s, -oâsă adj. v. izvor.
izvozEii s. a. v. izvod.
IZVOZI f vb. IVa. Consigner. — A însemna, a specifică. In cartea aceea erâ izvozît cu ce moarte ar omorî pre Duca-vodă MAG. IST, III 38/,0. Cf. IORGA, L. I 223.
—	Derivat din izvod. Cf. i zvodi.
IZVRĂTI f vb. IV». Ditourner de son sens, prendre â contre-sens —■ A întoarce, a răsturnă, răstălmăci, a schimbă (sensul). Iară Latinii şi ale scripturii şi ale părinţilor... învăţături le stremută şi le izvretesc, uneori tâlcuindu-le rău (a. 1699). BV. I 371. [Şi: izvrcti vb. IVa. | Adjectiv: izvrătit, -ă = întors pe dos, răsturnat, răstălmăcit, răzvrătit. Iar el află... biserica isvrătită şi cu obiceiuri rele. MAG. IST. IV 235/,,].
—	Din paleosl. izvraliti «convertere». Cf. ră z-
v	ră t i.
BIBLIOGRAFIE1)
adam, R. = Ioan Adam, Rătăcire. Roman. Bucureşti.
adam, S. = Ioan Adam, Sybaris. Roman. Bucureşti, 1902.
AGĂRBICEANU, D. Ţ. = I. Agârbiceanu, De la Ţară.
Budapesta. Luceafărul, 1905.
AGÂRBICEANU, L. T. = Ion Agârbiceanu, Legea Trupului. Editura Librăriei « Universala », Al-calay & Co. Bucureşti, 1926. agârbiceanu, P. M. = I. Agârbiceanu, Popa Man, Editura Librăriei H. Steinberg, Bucureşti, 1920. alecsandri, P. I—ni. = Vasile Alecsandri, Opere complete. Poesii. Voi. I. Doine şi lăcrămioare. Voi. II. Mărgăritarele. Voi. III. Pasteluri şi legende, Bucureşti. Socecu, 1875. [Şi Voi. II, din ediţia de la 1897] 2).
ALECSANDRI, P. P. = Vasile Alecsandri, Poesii populare ale Românilor, adunate şi întocmite de... Bucureşti, Tipografia lucrătorilor asociaţi, 1866.
ALECSANDRI, PR. = Vasile Alecsandri, Opere complete: Proza, ed. Il-a, Bucureşti, Minerva, 1910 (Biblioteca scriitorilor români). alecsandri, T. = Vasile Alecsandri, Opere complete. Partea ânteia. Teatru. (3 volume cu paginaţie continuativă). Bucureşti. Socecu, 1875. alexandrescu, m. = Grigore Michail Alexandrescu, Meditaţii, elogii, epistole, satire şi fabule. Bucurescî, Ty’pografia naţionalS a lui Ştefan Rassidescu. 1863. alexandria = Istoria lui Alexandru cel mare.
Bucurescî, 1850 *) [1842, 1851, etc.]. alexi == Th. Alexi, Rumânisch-deutsches Worter-buch, fur Schule und Umgang, 2. Aufl., Kron-stadt, Zeidner, 1905. alexici, L. P. = Dr. G. Alexici, Texte din literatura poporană romînă, adunate de... Tomul I. Poesia tradiţională. Budapesta, Editura autorului, 1899.
ANGHEL, î. g. = D. Anghel, în Grădină. Poem.
Bucureşti, Socecu [1905], anghel şi IOSIF, c. l. = D. Anghel şi Şt. O. Iosif, Cireşul lui Lucullus. Bucureşti, Minerva, 1910. ANON. car. = Anonymus Caransebesiensis. [« Dictio-narium valachico-latinum », vechiu glosar ro-mân-latin cu colorit dialectal bănăţenesc. S’a publicat după manuscrisul din biblioteca universităţii din Pesta în « Columna lui Traian »,
J) Cifrele arabe arată pagina. Fracţiunile, în numărător pagina, în numitor rândul. Cu cifre romane se indică volumul. Nu se dă pagina la citaţiile din dicţionare, vocabulare şi glosare, rânduite alfabetic.
2) Pag. 1 a ediţiei dela 1875 (voi. III) corespunde pag. 195 în ediţia dela 1897 (voi. II).
*) Cele urmate de semnul *) nu se găsesc în biblioteca Academiei (sau nu se găsesc în ediţia citată, ci în altele, care s’au pus în paranteză).
num. pe Noem.—Dec. 1883, sub titlul de « Ano-nymus Lugoshiensis », precedat de un studiu al lui B. P. Hasdeu (p. 406—420), iar din dicţionar însuşi numailiterele a şi b (ib. p. 421-429); apoi sub titlul de «Anonymus caransebesiensis» s’a publicat întreg în «Tinerimea română», noua serie, voi. I, fasc. III, pag. 326—380, precedat de un studiu de Gr. Creţu, p. 320—325]. ANTIM, p. = Antim Ivirenul, Predice, făcute pe la praznice mari de... Publicate după manuscrisul dela 1781... de Prof. I. Bianu. Cu notiţe biografice despre Mitropolitul Ungrovlachiei Antim Ivireanul de P. &. S. Episcopul Melchisedec. Bucureşti, 1886.
ANTIPA, D. = Dr. Gr. Antipa, Regiunea inundabilă a Dunării. Starea ei actuală şi mijloacele de a o pune în valoare, de... Cu trei hărţi, 106 figuri în text şi 23 tabele fototipice. Bucureşti, Carol Gobl, 1910. antipa, F. I. = Dr. Gr. Antipa, Fauna ichtiologică a României. Cu 31 tabele în fototipie. Bucureşti, Carol Gobl, 1909 (Nr. XVI din Publica-ţiunile fondului Vasile Adamachi, editate de Academia Română).
ANTIPA, P. = Dr. Gr. Antipa, Pescăria şi pescuitul în România de... Cu 403 figuri în text şi 75 tabele. Bucureşti, Librăriile Socec & Comp., C. Sfetea, Pavel Suru. Viena, Gerold & Comp., Berlin, R. Friedlănder & Sohn, Lipsea, O. Harrassowitz, 1916. (Tomul VIII, Nr. XLVI din publicaţiunile fondului Vasile Adamachi, editate de Xcademia Română), p. ANTONESCU, A. = Petre Antonescu, profesor la şcoala specială de silvicultură din Brăneşti, Amenajamentul pădurei după munţii statului. Muşoroaele mari şi mici din judeţul Muscel. (Extras din Buletinul ministerului agriculturei, industriei, comerciului şi domeniilor), Bucureşti, 1903.
p. antonescu, s. = Petre Antonescu, profesor la şcoala de silvicultură, Studiu general pentru punere în exploatare de complexe forestiere. (Extras din Buletinul ministerului domeniilor). Bucureşti, 1902. apolzan, u. = I. Apolzan, Uneltele de mână dela lemnărit. Partea primă: I. Rândelele. II. Dăl-ţile. III. Ferestraele. (No. 1 din Biblioteca meseriaşului), Sibiiu, Drotleff, 1908. arhiva R. i—ii. = Arhiva românească. Subt redacţia lui Michail Kogâlnicean. Tom. I—II. Iaşiî, 1841—1845.
ARH. OLT. I ş. u. = Arhivele Olteniei I şi urm.
Publicaţie trimestrială, Craiova.
ARISTIA, PLUT. = K. Aristia Plutarhu. Parallela sau vieţele bărbaţiloru illustri. Tradus din el-leneşte de... Tomul I. Bucureşti. Tipografia Colegiului Naţional. 1857. (S’au scos cuvintele cuprinse în Glosar).
BĂLCESCU, M. V. = Nicolae Bălcescu, Istoria Românilor sub Mihaiu Vodă Vitezul, urmată de
— 938 —
scrieri diverse de... Însoţită cu o precuvântare şi note de A. I. Odobescu. Bucureşti, 1878. («Cântarea României» se citează de obiceiu BĂLCESCU-RUSSO, m. V.). bănuţ, T. p. = A. P. Bănuţ, Tempi passati. Umor şi satiră din Ardealul de ieri. Editura « Bucovina », Bucureşti, 1931. barac, A. = I. Bărac, Istoria prea frumosului Arghir şi a prea frumoasei Elena cea Măiastră şi cu părul de aur. Adecă: O închipuire, supt care se înţeleage luarea ţării Ardealului prin Traian Kesariul Râmului. Bucuresci, 1847 *) [1830, 1842, 1843, 1852 etc.]. barac, t. = Toată viaţa, isteţiile, şi faptele minunatului Tilu Buhoglindă, ceale de râs şi minunate la cetire, spre treacerea de vreame, în zilele sau ceasurile omului ceale de odihnă, după limba nemţască tălmăcită şi acum tipărită. Braşov, 1840 *) (şi acum a doaoră tipărită. Braşov, sau tipărit la Ioann Gătt. 1846). BĂRBIER DE meynard = A. O. Bărbier de Meynard, Dictionaire turc-frangais. Supplement aux dic-tionaires publies jusqu’â ce jour, renferment: 1° les mots d’origine turque, 2° les mots ara-bes et persans employes en osmanii, avec leur signification particuliere, 3° un grand nombre de proverbes et de locutions popu-laires, 4° un vocabulaire geographique de l’em-pire ottoman. Paris, Leroux. Volume premier, 1881. Second volume, 1886. barcianu = Săb. Pop.-Barcianu, Dicţionar român-germân şi germân-român. Partea I-a: Română-germână, Ediţia a treia. Revidat şi complectat de Dr. D. P. Barcianu. Sibiiu, Krafft, 1900. BARIŢ-MUNTEANU = Oeorg Baritz und Qabriel Mun-teanu, Deutsch-romănisches Worterbuch, bear-beitet und in dessen romănischem Teile mit etlichen Tausend Wortern bereichert. Erster Band (A—K), Zweiter Band (L—Z), Kron-stadt, 1853—1854.
BĂRLEA, c. p. = Pr. I. Bîrlea, Cântece poporane din Maramureş culese de... Voi. I: Balade, colinde şi bocete. Publicaţiunile Casei Şcoa-lelor, Bucureşti, 1924. Voi. II: Descântece, vrăji, farmece şi desfaceri. Publicaţiunile Casei Şcoalelor. Bucureşti, 1924.
BARONZI, L. = George Baronzi, Opere Complete-Voi. I: Limba română şi tradiţiunile ei. Galaţi, Nebunely, 1872. basarabescu, v. = I. A. Bassarabescu, Vulturii.
Bucureşti, Minerva, 1907. beldiman, N. P. I—ii = Postealnicul Alexandru Beldiman, Istoria lui Numa Pompilie, al doilea craiu al Romii, tălmăcită din limba franţuzească de Dumnealui... Anul 1820. [în două volume],
beldiman, O. = Marele Postelnic Alexandru Beldiman, Tragedia lui Orest, de prea învăţatul şi cu învăpăiată dragoste spre procopsirea neamului romanesc... Acum întâiu tălmăcită din limba Frantozească în cea Romanească. Buda, 1820.
beldiman, tr. = Vornicul Alecu Beldimanu, Eterie, sau Jalnicile scene prilejite în Moldavia din resvrătirile Grecilorii, prin şeful loru Alesandru Ipsilanti, veniţii din Rusia la anulu 1821, de... Editată de Banul şi Cavalerîul Alecu Balica. Iassi, Tipografia Buciumului Romanu, 1861. Citaţiile se dau adesea după versiunea publicată în Cronicele României, de M. Kogălniceanu, ed. 2, Tom III. p. 337 — 433, Bucureşti 1874. berneker, sl. wb. = Dr. Erich Berneker, Slavi-sches etymologisches Worterbuch. Heidelberg, Winter, (a început să apară în anul) 1908. bianu, D. s. = Doctorul Vasile Bianu, Doctorul de casă, sau Dicţionarul sănătăţii. Buzău, Georgescu, 1910.
bibicescu, p. p. = I. G. Bibicescu, Poesii populare din Transilvania, culese şi adnotate de... Bucuresci, Imprimeria statului, 1893. biblia (1688) = Biblia, adecă Dumnezeiască scriptură ale cei vechi şi ale cei noao leage toate care sau tălmăcit dupre limba elinească spre înţeleagerea limbii rumâneştî cu porunca Prea bunului creştin şi luminatului domn Ioan Şăr-ban, Catacozino Basarab Voevod şi cu îndemnarea dumnealui Costadin Brăncoveanul Marele Logofăt... Tipăritusau întâiu în scaunul mitropoliei Bucureştilor... la anul 1688. boceanu, gl. = Ion Boceanu, Glosar de cuvinte din judeţul Mehedinţi. Anal. Ac. Rom. XXXV lit. Bucureşti, 1913.’
BOGDAN, C. M. = N. A. Bogdan, Din trecutul comerţului moldovenesc şi mai ales al celui ieşan... Tip. Istitutul modern de arte grafice N. V. Stefăniu & D. Ştaierman, Iaşi, 1925. BOGDAN, D. şt. I—II = Bogdan Ion, Documentele lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1913. Socec şi Co. Voi. I—II. bogdan, O. = I. Bogdan, Documentul Răzeşilor din 1484 şi Organizarea armatei moldovene în sec. XV. Bucureşti. Analele Academiei Române, tom. XXX, mem. secţ. ist. BOLINTINEANU, P. I—II = Dimitrie Bolintineanu, Poesii, culegere ordinată de chiar autorul, cu
o	prefaţă de G. Sion. Voi. I: Legende istorice. Florile Bosforului. Basme. Note. Voi. II: Ma-cedonele. Reverii. Diverse. Bucureşti, Socecu & Co., 1877.
BRĂESCU, M. = I. Br&escu, Măsurătoarea pământului la Români, din vechime până la punerea în aplicare a sistemului metric [cu un « Vocabular de cuvintele străine şi speciale hotărniciilor, ce se întâlnesc mai des în scrierile vechi» şi cu un apendice despre «Valoarea banilor vechi la diferite epoci »], în Buletinul societăţii regale române de geografie, XXXIV (1913), 64—144.
BRAN, S. = Emiliu Bran, Graiul românesc din Sălaj de lângă Someş. Tribuna, a. VI (1889), nr. 121, Sibiiu.
BRANDZA, D. = Dr. D. Brandza, Flora Dobrogei. Ediţiunea Academiei române, îngrijită de Sabba Şteţănescu. Bucuresci, 1898.
BRANDZA, PL. = Doctorul D. Brandza, Prodromul Florei române sau Enumeraţiunea plantelor până astă-dî cunoscute în Moldova şi Valachia. Bucuresci, 1879—1883.
BRĂTESCU-VOINEŞTI, î. = Ioan Al. Br&tescu-Voi-neşti, întuneric şi Lumină. Nuvele şi schiţe. Iaşi, 1912.
BRĂTESCU-VOINEŞTI, L. D. = Ioan Al. Brătescu-Voineşti, în lumea dreptăţii. Iaşi, 1906. BREBENEL, GR. P. = I. B. Brebenel, Graiul popular, în jurul ocupaţiunilor şi obiceiurilor ţăranului român de pe vatra Oltului în Transilvania, (în jurnalul « Ţara Oltului », 1907, nr. 25—30). BUCUŢA, R. V. = Emanoil Bucuţa, Românii dintre Vidin şi Timoc, cu un adaus de documente, folklor, glosar, fotografii, hărţi de.... Tip. « Cartea-Românească » S. A., 1923.
BUD, P. P. = Tit Bud, Poezii populare din Maramureş. Bucureşti, 1908. (Voi. III din colecţia «Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii ». Academia Română).
BUDAI-DELEANU, Ţ. = Ioan Budai-Deleanu, Ţiga-niada. Poemă eroi-comică în 12 cânturi. Publicată în forma definitivă din, 1800—1812, cu Introducere, Indice de nume şi Glosar de Gheorghe Cardaş. Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor, 1925. bugnariu, N. = Iuliu Bugnariu. Dicţionar poporal. Cuvinte româneşti din jurul Năsăudului, de popor grăite şi tot pentru popor alcătuite.
— 939 —
Adunate de dascălul... (în « Gazeta Transilvaniei », Nr. 261—265. a. 1887 şi Nr. 48—54, a. 1888, Braşov).
BUL. COM. IST. I ş. u. = Buletinul Comisiei Istorice a României, publicat de Ion Bogdan. Voi I, ş. u., Bucureşti, 1915. bulet. GRĂD. BOT. = Buletinul de informaţii al <t Grădinii Botanice » şi al «Muzeului Botanic » dela Universitatea din Cluj, a. 1921 şi urm. BV. = Bianu I. şi Hodoş E., Bibliografia româ-nescă veche 1508—1830. Bucureşti, 1903. Tom.
1	(1508—1716) 1903. Tom II (1716—1808) 1910. Tom. III (1809—1830) Fasc. I—II, 1912. CABA, SĂL. = Căba Văzul, Szilâgy vârmagye român nepe, nyelve es nepkolteszete. Irta... A Mechithăristâk nyomdâja Becsben, VII, 1918. CADE. = I.-A. Candrea — Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat. Partea I: Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi de I.-Aurel Candrea. Partea II: Dicţionarul istoric şi geografic universal de Gh. Adamescu. Editura «Cartea Românească» S. A. Bucureşti, 1931. CALENDARIU (1814) = Calendariu ce slujeaşte pre 100 de ani, începând de la Anul 1814 până la Anul 1914. Acum întâiu Româneaşte alcătuit, şi cu chieltuiala lui Nicola Nicolau din Braşov dat în tipariu la Buda, 1814. calendariu (1844) = Calendariu pe anul de la Hristos 1844 întocmit pe gradurile şi clima ţării ungureşti, a marelui prinţipat al Ardealului, a ţării romaneşti şi a Molcîaviei... în Buda, la crăiasca typografie a universit. ungureşti. calul = Chestionarul I « Calul» al Muzeului Lim-bei Române din Cluj. Cluj «Ardealul», 1922. candrea, PS. = I.-A. Candrea, Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI şi XVII traduse din slavoneşte. Ediţiune critică. I. Introducerea cu unsprezece planşe. Bucureşti. II. Textul şi glosarele. Atelierele grafice Socec & Co., soc. anon. 1916. Comisia istorică a României. (Cf. psal.). candrea, ţ. o. = I. A. Candrea, Graiul din Ţara Oaşului (Extras din Buletinul Societăţii filologice, II). Bucureşti, Socec, 1907. cantemir, HR. = Principele Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a Romano-Moldo-Vlahilor, publicat... de Or. O. Tocilescu. Bucureşti, 1901. Cu un glosar. cantemir, IST. = Operele Principelui Demeiriu Cantemiru, publicate de Academia română. Tomu VI: Istoria Ieroglifică, operă originală inedită, scrisă în limba românească la 1704... Bucurescî, 1883. caragea, l. = Legiuire a prea înălţatului şi prea Pravoslavnicului Domn şi Oblăduitoriu a toată Ugrovlâhiîa Io Ioan Oheorghie Carageă Vv. Bucureşti, 1818. caragiale, m. = Cmagiale, Momente. Bucureşti, Socecu, 1901. caragiale, N. f. = I. L. Caragiale, Notiţe şi fragmente literare. Bucureşti, Biblioteca pentru toţi, 1897.
caragiale, N. S. = I. L. Caragiale, Note şi schiţe.
Bucureşti, Sfetea, 1892.
CARAGIALE, S. = I. L. Caragiale, Schiţe. Iaşi, Şa-raga, 1897.
caragiale, S. N. = I. L. Caragiale, Schiţe nouă.
Bucureşti, Adevărul, 1910. caragiale, s. u. = I. L. Caragiale, Schiţe uşoare.
Bucureşti. Biblioteca pentru toţi, 1896. CARAGIALE, T. I—ii. = I. L. Caragiale, Teatru.
Voi. I—II, Iaşi. Şaraga.
CARDAŞ, C. P. = Oh. Cardaş, Cântece poporane moldoveneşti. Biblioteca Semănătorul. Nr. 157—159. Editura Librăriei diec. Arad. [Cu glosar],
CÂRLOVA, P. = Vasile Cârlova, Poezii (în volumul:
N. Nicoleanu, Poezii şi proză, Vasile Cârlova, Poezii, C. Stamati, Poezii şi proză, publicaţie îngrijită de O. Bogdan-Duică), Bucureşti, Minerva, 1906.
CASA = Chestionarul II« Casa » al Muzeului Limbei Române din Cluj. Sibiiu, Ed. «Dacia Tra-iană », 1926.
CĂTANĂ, B. = Gheorghe Cătană, Balade poporale, din gura poporului bănăţen, culese de... Braşov, Ciurcu, 1895.
Cătană, P. B. I—iii. = George Cătană, Poveştile Bănatului, culese din gura poporului bănăţean de... Tom. I—III. Gherla, Aurora, 1893—1895.
CATANELE = Tuţescu şi Danilescu, Monografia satului « Catanele » din jud. Doljiu. Librăria şi stabilimentul grafic Fane Constantinescu, Cra-iova, 1908.
CAT. man. = Ioan Bianu, Catalogul manuscriptelor românesci întocmit de... tomul I (numerele 1—300) Biblioteca Academiei Române. Ediţiunea Academiei Române. Inst. de Arte Grahce Carol Gobl S-sor Ioan St. Rasidescu, Bucureşti, 1907; tomul II (numerele 301—728) întocmit de Ioan Bianu şi R. Caracaş. Biblioteca Academiei Române. Ediţiunea Academiei Române. Librăriile Socec & Comp. şi-C. Sfetea, Bucureşti, 1913. [Cifra dintâi arată numărul manuscrisului, a doua, pagina catalogării],
CC. I... = Codrul Cosminului, anul I (1924) şi urm. Institutul de Arte grafice şi Editura « Glasul Bucovinei », Cernăuţi.
CCR. = Tim. Cipariu, Crestomatia seau Analecte literarie... Adunate şi alese de... Blasiu, 1858.
CDDE. = I. A. Candrea [şi] Ov. Densusianu, Dicţionarul etimologic al limbii române. Bucureşti, Socec, (a început să apară în anul) 190.7.
CERNA, P. = P. Cema, Poezii, Bucureşti, Minerva, 1910.
CERNE, D. M. = Titus Cerne, Dicţionar de muzică. Voci şi instrumente. Biserică, concert, teatru. Compoziţie şi istorie. Voi. I A—D. Iaşi, Viaţa românească.
CHIRIŢESCU, GR. = M. I. Chiriţescu, Grănicerul. Bucureşti, Ed. Minerva, 1912. [Cu un glosar].
CIAUŞANU, GL. = G. F. Ciauşanu, Glosar de cuvinte din judeţul Vâlcea. Academia Română. Mem. secţ. lit. Seria III, tomul V, mem. 6. Bucureşti, Imprimeria Naţională, 1931.
CIAUŞANU, V. = G. F. Ciauşanu, G. Fir a şi C. M. Popescu, Culegere de folclor din jud. Vâlcea şi împrejurimi, cu un glosar. Academia Română. Din vieaţa poporului român, XXXV, Bucureşti, Cultura Naţională, 1928.
CIHAC, I—II. = A. de Cihac, Dictionnaire d’etymo-logie Daco-romane. Francfort s/m I. iSlements latins, compares avec les autres langues ro-manes, 1870. II. Elements slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais. 1879.
CIOCÂRLAN, P. P. = Ion Ciocârlan, Pe plaiu. Schiţe de la ţară. [Bucureşti].
CIUPALĂ, T. = I. Ciupală, Terminologia întrebuinţată la plutăria lemnelor pe Bistriţa. Revista pădurilor. XXVII, Aug.-Sept. Bucureşti, 1913.
CLIMESCU, A. = Constantin Climescu, Aritmetica raţionată. Ediţia II, corectată. Iaşi, 1896.
C. NEGRUZZI, I—iii. = Constantin Negruzzi, Scrierile lui... Volumul I: Păcatele tinereţeloru. Volumul II: Poesii. Volumul III: Teatru. Bucureşti, Socecu, 1872—1873.
codică ţiv. = Codică ţivilă seau politicească a Prinţipatului Moldoviî. Eşî, 1833. (A = « Tăl-cuirea » de la sfârşitul cărţii).
COD. puşc. = Constantin Lacea, Codicele Puşcaşul. Revista filologică, a. I, n-rii 1—2, p. 67—84. Cernăuţi, 1927.
CODRESCU — Theodoru Codresco, Dicţionariu fran-ceso-romanu, dupre ediţiunea Domnilor P.
— 940 —
Poienaru, F. Aron şi G. Hill. Sporitu şi adau-gitu cu latineşte depe dicţionariulu lui Boîste. Volumenulu I. A—H. Volumenulu II. I—Z. Iaşii, 1859.
cod. silv. = Cel mai vechiu Cod silvic românesc: Orânduiala de pădure pentru Bucovina, dată de împăratul Iosif al II-lea în 1786. Publicată cu o mică introducere şi un indice de Oh. T. Kirileanu. Bucureşti, Gobl, 1908.
COD. TOD. = Două manuscripte vechi Codicele To-dorescu şi Codicele Marţian. Studiu şi transcriere de Dr. Nicolae Drăganu. Ediţiunea Academiei Române. Bucureşti, 1914. Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea. Leipzig, Otto Harrasso-witz. Viena, Gerold & Comp. cod. vor. = Codicele Voroneţean, cu un vocabu-larîu şi studiu asupra lui, de Ion al lui G. Sbiera. Cernăuţ, 1885.
COLUMNA = Columna lui Traianu. Buc., 1870— 1883. Directoru B. P. Hasdeu. [Anul I şi II, jurnal bi-săptămânal (Martie 1870—Oct. 1870) apoi săptămânal (— Dec. 1871); a. III Genariu 1872—Sept. 1872, revistă săptămânală. Sept.— Dec. 1872, bi-lunară, apoi lunară],
COMŞA, N. Z. = Prof. D. Comşa, Nana Zamfira, îndrumări din economia casnică şi grădinărit. Cu 20 ilustratii în text. Sibiu, Tipografia Cavaleriei, 1929. feditura autorului.
COM. sat. I... = Comoara Satelor, anul I (1923) şi urm. Tipografia Seminariului greco-catolic, Blaj.
contemporanul, I—vn = Contemporanul, revistă ştientifică şi literară. Redactori: ,V. G. Morţun şi I.'Nădejde. Iaşi, 1882—1889. conv. lit. I sqq. = Convorbiri literare [Revistă]. Anul I—XVIII, Iaşi, XIX — Bucureşti. Redactor Iacob Negruzzi (I—XXV), Un comitet de redacţie (XXVI—XXXV), Director: I. Bogdan (XXXVI—XL), Director: S. Mehedinţi (XLI—LV), Director: Al. Tzigara-S amur caş (LVI—). Anul I: 1867/68.
CORCEA, B. = Avram Corcea, Balade poporale, culese de... Caransebeş, 1889.
CORESI, E. = Coresi, Cârtea ce se cheamă Evanghelie cu învăţătură... în anii şi în zilele măriei, lu Bâtără’.Criştovu... eu jupânulu Hrăjilu Liicacî, judeţulu Braşovului... Şi se-au săvârşită lucrulă la 1581. (Cf. coresi, ev.), coresi, ev. = Diaconul Coresi, Carte cu învăţătură (1581) publicată de Sextil Puşcariu şi Alexie Procopovici. Comisia istorică a României. Bucureşti. Atelierele grafice Socec & Co., Societate anonimă. Voi. I. Textul. 1914. (Aceeaşi carte ca cea precedentă).
CORESI, M. = Coresi, Fragment din Molitvelnicul diaconului... (1564). în «Prinos lui D. A. Sturdza ». Bucureşti, 1903, pag. 235—276. coresi, PS. = Diaconul Coresi, Psaltirea, publicată româneşte la 1577 de... Reprodusă cu unu studiu bibliografică şi un glosară comparativă de B. Petriceicu-I-Iasdeă. Tomulu I: Textulă. Bucureşti, 1881. coşbuc, ae. = George Coşbuc, P. Vergilius Maro: Opere complete. Partea I. Aeneis. Traducere în formele originale de... Bucureşti, Sfetea, 1896. coşbuc, b. = George Coşbuc, Balade şi idile. Bucureşti, Socecu, 1893.
COŞBUC, F. = George Coşbuc, Fire de tort. Versuri.
Ediţia II. Bucureşti. Sfetea, 1898.
COSTIN, M. B. = iMcian Costin, Mărgăritarele Banatului. (Mare Colecţie de Folklor). Din popor adunate şi poporului redate. Timişoara, 1925. COSTINESCU = Ion Costinescu, Vocabularu romano-francesu, lucratu dupe dicţionarulă Academiei francese ,dupe alu lui Napoleone Landais şi alte dicţionare latine, italîane, etc. Bucuresci, 1870.
CP. = T. Cipariu, Principii de limbă şi scriptură. Blasiu, 1866.
C. PETRESCU, C. V. = Cezar Petrescu, Calea Victoriei, Editura Naţionala S. Ciornei. Bucureşti, 1930.
C. petrescu, î. i—ii = Cezar Petrescu, întunecare, 2 părţi. Editura Scrisul Românesc. Craiova, 1928.
C. petrescu, R.'DR. = Cezar Petrescu, Comoara Regelui Dromichet. Editura «Naţionala» S. Ciornei, 1931.
C.	PETRESCU, S. = Cezar Petrescu, Scrisorile unui răzeş. « Cultura Naţională ». Bucureşti, 1922.
CRĂINICE-A nu , IG. = Dr. Gheorghe Crăiniceanu, Igiena ţăranului român. Bucuresci, 1895.
creangă, a. = loam, Creangă, Scrierile lui... Voi. II: Diverse. [«Amintiri din copilărie», etc.]. Iaşi, tipogr. Goldner, 1892.
CREANGĂ, GL. = Al. Vasiliu, învăţător (Tătăruşî-Suceava) şi Gh. T. Kirileanu, Tălmăcirea cuvintelor mai neobicînuite, făcute de... (în formă de glosar la: Ion Creangă: opere complete, cu
o	prefaţă şi un indice, ediţie nouă. revăzută. Bucureşti, Minerva, 1906).
CREANGĂ, P. = Ioan Creangă, Scrierile lui... Voi. I: Poveşti. Iaşi, tipogr. Goldner, 1890.
CULIANU, A. = N. Culianu, Cursu elementaru de Algebra. Ediţiunea a V-a. Iassi, 1894.
CULIANU, C. = N. Culianu, Cursu de Cosmografie, pentru usulu şcoalelor secundare. Iaşi, 1893:
CURENTUL, I... = Ziarul « Curentul», anul I (1927) şi urm. Institutul de arte grafice «Tiparul Românesc ». Bucureşti.
CUV. D. BĂTR. I—iii. = B. Petriceicu-Hasdeu, Cu-vente den bătruni. Bucureşti. Tom. I [1878], Limba română vorbită între 1550—1600, Stu-diă paleografico-linguistic. Cu observaţiuni filologice de Hugo Schuchardt. Tom. II. 1879. Cărţile poporane ale Românilor în secolul XVI, în legătură cu literatura poporană cea nescrisă. Tom. III. [1881], Istoria limbei române. Partea I. Principie de linguistica.
DACIA lit. = Dacia literară, subt redacţia lui Mi-chail Kogălnicean.Ediţia a doa, Iaşii, 1859.
DALAMETRA, D. = I. Dălametra, Dicţionar macedoromân, de... Ediţiunea Academiei Române. Bucureşti, Carol Gobl, 1906.
DAM£, t. = Frederic Dame, încercare de terminologie poporană română. Bucuresci, 1895.
DAN, P. = Dimitrie Dan, Stâna la Românii din Bucovina. (Schiţă folclorică). în « Junimea Literară », Cernăuţi, a. 1923, n-rii 1—12.
DAVILA, O. = Al. Davila, Opere complete. Din torsul zilelor, Voi. I şi II. Editura «Oltenia ». Bucureşti.
DAVILA, V. V. = Al. Davila, Opere complete. Vlaicu Vodă. Dramă în 5 acte, în versuri. Ediţia V-a. Bucureşti. Editura « Cartea Românească ».
DDRF. = Frederic Dame, Nouveau Dictionnaire roumain-frangais. Voi. I—IV. Bucarest, 1893— 1895.
delavrancea, H. T. = Delavrancea, Hagi-Tudose. Tipuri şi moravuri. Bucureşti, Socecă, 1903.
DELAVRANCEA, S. = De la Vrancea, Sultănica, [nu-, vele]. Bucuresci, 1885.
DELAVRANCEA, V. V. = Delavrancea, între vis şi viaţă. Bucureşti, Socecă, 1903.
DHLR’. = Ovide Densusianu, Histoire de la langue roumaine, Tome premier: Les origines. Paris, Leroux, 1901.
DIACONU, P. = Ion Diaconu, Păstoritul în Vrancea. Extras din Grai şi Suflet, revista « Institutului de filologie şi folklor ». Bucureşti, 1930.
dionisie, c. = Dionisie Eclisiarculu Chronografulu Tierei-rumanesci, de la 1764 pana la 1815 scrisu de... la anulu 1814. în TES. II, 159 sqq.
doc. = Document (vechiu).
DOINE = 1000 Doine, Strigături şi Chiuituri, culese
— 941 —
de Mai mulţi învăţători zeloşi (şl:; Culegere de Doine, Strigături şi Chiuituri, ce sS obicî-nuesc la jocurile şi petrecerile nostre poporale). Braşov, Ciurcu, 1891. dombrowski = Ritter von Dombrowski, Materia-lien zu einer Ornis Rumăniens (în Buletinul Societătii de ştiinţe XII, 296—336). Bucureşti,
1903.
donici, F. x—II. = A. Donici, Fabule. Partea I (ediţia a doua) II. Iaşii, 1842.
DOSOFTEIU, MOL. = D. Puşchilă, Molitvelnicullui Dosoftei. Studiu de... în: «Analele Academiei Române », Seria II, Tom. XXXVI, 1913—1914. Memoriile secţiunii literare, pag. 1—114. DOSOFTEIU, PS. = Dosofteiu, Mitropolitul Moldovei (1671—1686), Psaltirea în versuri, publicată, de pe manuscrisul original şi de pe ediţiunea de la 1673 de Prof. I. Bianu. Bucurescî, 1887. DOSOFTEIU, V. S. = Mitropolitul Dosofteiu, Viaţa şi petreacerea svinţilor. laş, 1682. dr. = Dacoromania, buletinul «Muzeului limbei române » condus de Sexlil Puşcariu, profesor la Universitatea din Cluj, membru al Academiei Române. Universitatea Română din Cluj. Anul
I	(1920—1921) ş. u. drăghici, R. = Sardariul Vasile Drăghici, Robinson Cruzoe, seau întâmplările cele minunate a unui tânăr, compus de Kampe şi tradus pe Românie de... Partea I (pag. 1—136). II (pag. 137—338). Eşi, 1835. dragomir, o. M. = Nicolae Dragomir, Din trecutul oierilor mărgineni din Sălişte şi comunele din jur. în Lucrările Institutului de geografie al Universităţii din Cluj. Voi. II. 1924— 1925. Cluj, Ardealul. 1926, pp. 193—259.
D.	STĂNOIU, C. I. = Damian Stănoiu, Călugări şi ispite. Scene din viaţa mănăstirilor. Editura « Cartea Românească ». Bucureşti. dumitrache = Biv vel Stol. Dumitrache, Istoria evenimenteloru din orientu cu referinţă la principatele Moldova şi Valahia din anii 1769—1774, scrisă de... şi editată după copia din anii 1782 de V. A. Urechia. în: «Analele Academiei române », Seria II, Tom. X, Memoriile secţiunii istorice, pag. 351 sqq. DUNĂREANU, CH. = N. Dunăreanu, Chinuiţii. Nuvele şi schiţe din viaţa de popor. Bucureşti, Minerva, 1907.
DUNĂREANU, R. = N. Dunăreanu, Răsplata. Bucureşti, « Minerva », 1908. economia = Povăţuirea cătră Economia de câmp, pentru folosul şcoalelor româneşti celor din Ţeara ungurească, şi din părţile ei împreunate [de G. Şincai]. Buda, 1806. eminescu, G. p. = M. Eminescu, Geniu pustiu. Roman inedit. Cu o introducere critică şi cu note de Ion Scurtu. Bucureşti, Minerva, 1904. EMINESCU, I. V. = M. Eminescu, Icoane vechi şi icoane nouă. Vălenii-de-Munte, Neamul românesc, 1909.
EMINESCU, L. P. = M. Eminescu, Opere complete,
I.	Literatura populară («Motive din popor», pag. 100—216). Bucuresci, Minerva, 1902. EMINESCU, N. = Mihail Eminescu, Nuvele. Iaşi, Şaraga. Fără an.
EMINESCU, P. = Mihail Eminescu, Poesii. Ediţia a şaptea. Bucureşti, Socecu, 1895. eminescu, p. P. = Poezii postume, publicate de Nerva Hodoş. Bucureşti, «Minerva», 1902. eminescu, S. p. = M. Eminescu, Scrieri politice şi literare. Manuscrise inedite şi culegeri din ziare şi reviste. Voi. I. (1870—1877). Ediţie critică [îngrijită de I. Scurtu]. Bucureşti, Mi-■nerva, 1905. encicl. R. I—iii = Enciclopedia română, publicată din însărcinarea şi sub auspiciile Asocia-ţiunii pentru literatura-română şi cultura popo-
rului român, de Dr. O. Diaconovich. Sibiiu, W. Krafft. Tomul I: A-Copenhaga (1898). Tomul II: Copepode-Keman (1900). Tomul III: Kemet Zymotic (1904).
epure, p. = Ioan Epure, Poesii şi Cântece poporale din Bănat, culese de... Braşov, Ciurcu, 1892.
E.	văcărescul, ist. = lanache Văcărescul, Istorie a preputernicilor împăraţi otomani, adunată şi alcătuită pe scurtu a Dumnealui... în TES.
II,	237 sqq.
FILIMON, c. I—II. = N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi. în « Revista romana » II şi III (Bucuresci, 1862, 1863).
firul = Chestionarul III «Firul» al Muzeului Limbei Române din Cluj. Cluj «Ardealul», 1929.
FRÂNCU-CANDREA, M. = Teofil Frăncu şi George Candrea, Românii din Munţii apuseni (Moţii). Scriere etnografică cu 10 ilustraţiuni în fotografie. Bucuresci, 1888.
FRÂNCU-CANDREA, R. = Teofil Frâncu şi Gheorghe Candrea, Rotacismul la Moţi şi Istrieni. Bucuresci, 1886.
F.	r. ATILA, P. = F. R. Atila, Peştii şi pescuitul. Bucureşti, 1916. Editura librăriei Frăţila.
FUNDESCU, L. p. = I. C. Fundescu, Literatura populară, Basme, Oraţii, Păcălituri şi Ghicitori, adunate de... Cu o introducere despre literatura populară de D. B. P. Hajdeu. Ediţiunea a IV, revăzută şi adăogită. Volumul I; Basme. Bucureşti, 1896.
furnică, I. C. = D. Z. Furnică, Din istoria comerţului la Români, mai ales băcănia, publicaţie de documente inedite 1593—1855. Bucureşti, Socec, 1908.
furtună, C. = Dumitru Furtună, Cuvinte scumpe. Taclale, povestiri şi legende româneşti. Cu un glosar la sfârşit. Bucureşti, 1914. (Voi. XXIII din colecţia « Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii». Academia Română).
FURTUNĂ, Y. = Dumitru Furtună, Vremuri înţelepte, povestiri şi legende româneşti. (Voi. XV din colecţia « Din vieaţa poporului român, culegeri şi studii»). Academia Română. Buc. 1913.
fuss. = Mihael Fuss, Alphabetarische Zusammen-stellung der sâchsischen, ungarischen, wala-chischen und deutschen Trivialnamen in Sie-benburgen wild wachsender oder allgemein cultivierter Pflanzen. (în: « Arhiv des Vereins fur Siebenbiirgische Landeskunde» I. Her-mannstadt, 1843, pag. 177 sqq.).
GÂRLEANU, N. = Em. Gărleanu, Nucul lui Odobac, Bucureşti, « Minerva », 1910.
GAVRIL, NIF. = Chir Gavriil Protul, adecă mai marele Sfetagori: Viaţa şi traiul sfinţiei sale părintelui nostru Nifon, Patriarhul Ţarigradului scrisă de... Bucureşti, 1888.
GCR. I—II. = M. Gaster, Chrestomatie română. Texte tipărite şi manuscrise [Sec. XVI—XIX], dialectale şi populare, cu o introducere, gramatică şi un glosar româno-francez. Leipzig-Bucureşti, 1891. Voi. I. (Introducere, Gramatică, Texte 1550—1710). Voi. II. (Texte 1710—1830. Dialectologie, Literatură populară, Glosar).
ghica, a. = Ion Ghica, Amintiri din pribegia după 1848. Noue scrisori către V. Alecsandri. Bucureşti, Socec, 1889.
GHICA, s. = Ion Ghica, Scrisori către V. Alecsandri, Ediţiune nouă. Bucuresci, Socec, 1887.
GHICA-STURDZA, A. = Ion Ghica' şi Dimitrie A. Sturdza, Ajutorul Comerciantului, al Agricultorului şi al Ingineriului. Greutăţi şi măsuri, etc. Bucureştii, Socec şi Comp., 1873.
G.	ionescu, C. T. = George Ionescu, Călăuza Tipografului. Istorie, tehnică, vocabular, reţete
— .942 —
tehnice. Bucureşti, Gobl, 1906. [S’a extras « Vocabularul de cuvinte tipograficeşti » de la pag. 407 ş. u.].
GIUGLEA-vâlsan, R. S. = G. Giuglea, G. Vâlsan, Dela Românii din Serbia. Culegere de literatură populară. Tipografia Curţii Regale, F. Gobl Fii, Bucureşti, 1913.
G. meyer, A. w. = Gustav Meyer, Etymologisches Worterbuch der albanesischen Sprache. (Volumul III din « Sammlung indogermanischer Worterbiicher»). Strassburg, Triibner, 1891.
GOGA, c. P. = Octavian Goga, Ne chiamă pământul (Poezii). Bucureşti, Minerva, 1909.
GOGA, P. = Octavian Goga, Poezii. Budapesta, Luceafărul, 1905.
GOGA, Ţ. N. III... = Ţara Noastră, anul III (1922) şi urm. Cluj-Bucureşti.
GOLESCU,!. = Constantin (Dinicu) Golescu, însemnare a călătoriei mele, făcută în anul 1824, 1825, 1826. Tipărită din nou şi însoţită de o introducere de Nerva Hodoş. Bucureşti, Cooperativa, 1910.
GOLOGAN, c. R. = N. G. V. Gologan, Cercetări privitoare la trecutul comerţului românesc din Braşov, Bucureşti, 1928.
GORJAN, H. I—iv. = I. Gherasim Gorjan, Halima, safi Povestiri mitologiceşti arabeştî, pline de băgări de seamă, şi de întâmplări foarte frumoase, şi de mirare. Compuse în limba Ara-bească de prea învăţatul derviş Abubekir şi traduse din alte limbî streine în cea românească de... Tomul I—IV. 1835—1838.
GOROVEI, c. = Arlur Gorovei, Cimiliturile Românilor. Bucuresci, 1898.
GOROVEI, CR. = Artur Gorovei, Credinţe şi superstiţii ale poporului român. Bucureşti, 1915. (Voi. XXVII din colecţia « Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii ». Academia Română).
GORUN, P. = I. Gorun, Goethe, Faust. Traducere în versuri de... Bucureşti, Carol Gobl, 1906.
GRAIUL = Graiul nostru, texte din toate părţile locuite de Români, publicate de I.-A. Candrea, Ov. Densusianu [şi] Th. D. Sperantia, 2 voi. Bucureşti, Socec, 1906—1907.
GR. BÂN. = Romul S. Molin, Din graiul Bănăţenilor. [Glosar, publicat în] N. REV. R., 1910, nr. 13—14, pag. 191—196.
GRECESCU, PL. = Doctorul D. Grecescu, Conspectul Florei României. Plantele vasculare indigene şi cele naturalizate ce se găsesc pe teritoriul României, considerate subt punctul de vedere sistematic şi geografic, Bucureşti, 1898.
GRIGORIU-RIGO, M. P. I—II = Gr. Grigoriu-Rigo, Medicina poporului. Memoriul I: Boalele oamenilor. Memoriul II: Boalele vitelor. (Extras din Analele Academiei Române seria II, tom. XXX, mem. secţ. lit.). Bucureşti, Gobl, 1907.
GR. S. i... = OvidDmsiusianu, Grai şi Suflet. Revista « Institutului de filologie şi folklor » publicată de... Bucureşti, Atelierele Socec & Co. S. A., Voi. I (1924) ş. u.
G.	tocilescu, MON. = Gr. G. Tocilescu, Monumentele epigrafice şi sculpturali ale Museului naţional de antichităţi din Bucureşti, publicate sub auspiciile Academiei române. Partea I, colecţiunea epigrafică a museului până la anul
1881,	Bucureşti, 1902.
guguţel = xxx... Guguţel, fiul viclenului Meşter-Perdaf, Galaţ *).
H.	I—-XVIII = Răspunsuri la Chestionarul lingvistic
trimis de B. *P. Hasdeu. (Manuscris legat în 18 voi. al căror conţinut se specifică la sfârşitul acestei Bibliografii).
HAMANGIU, C. C. = Const. Hamangiu, Codul civil român. Bucureşti, Biblioteca pentru toţi, 1897.
HASDEU, I. c. = B. P. Hasdeu, Istoria critică a
Romaniloru. Pamentulu Terrei-romanesci. Vo-lumulu I. Bucuresci, 1875.
HEM. = B. Petriceicu-Hasdeu, Etymologicum ma-gnum Romaniae. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a Românilor, (A—Bărbat). Tom. I—III. Bucureşti, 1886—1893. (Add. după numărul volumelor I—III însemnează « Addenda»)
HERODOT = Herodot (1645). Traducere românească publicată după manuscriptul găsit în mănăstirea Coşula de N. Iorga. Vălenii-de-Munte. Tipografia «Neamul Românesc», Societate pe acţiuni, 1909.
HERZ.-GHER., M. I... = E. Herzog şi V. Gherasim, Glosarul dialectului Mărginean, în « Codrul Cos-minului » I—VII (1924—1932). Institutul de Arte Grafice şi Editură « Glasul Bucovinei », Cernăuţi.
hodoş, C. = E. Hodoş, Cântece bănăţene, cu un răspuns d-lui dr. G. Weigand. Caransebeş, 1898.
hodoş, P. P. = Enea Hodoş, Poezii poporale din Bănat. Culegere publicată de... I. Caransebes, 1892.
HURMUZAKI, XI = Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la Istoria Românilor, voi. XI (1517—1612), cuprinzând documente adunate, adnotate şi publicate de Neculai Iorga, sub auspiciile Ministeriului Cultelor şi Instrucţiunii publice şi ale Academiei Române. Bucureşti, 1900.
IARCU, R. G. = Demetriu Iarcu, Romanul glumeţ. Anecdote (308), culese şi arangjate ast-felu de.!. A 4 ediţiune, mai complectă şi mai corresă. Bucuresci, 1874.
iarcu, S. A. = Dimitrie Iarcu, Măsuri şi greutăţi sau Aritmetica soţială culeasă şi tipărită de..., profesor cl. IV primară în Capitală. Bucureşti, Tipografia Secolului, 1857.
IARNlK-BÂRSEANU, D. = Dr. Ioan Urban Iamik şi Andreiu Bârseanu, Doine şi strigături din Ardeal, date la iveală de... Bucuresci, 1885.
I. BÂRSEANUL, P. c. = Ion Bârseanul, Primele cânturi. Budapesta, 1906.
I. GOLESCU, C. = Iordache Golescu, Condica limbii rumâneşti. Manuscris păstrat la Academia Română.
I. IONESCU, C. = Ioan Ionescu, Calendar pentru bunul gospodar. Iaşii, 1845.
I. ionescu, D. = Ion Ionescu, Agricultura română din judetiulu Dorohoiu. Bucuresci, 1866.
I. IONESCU, M. = Ion Ionescu, Agricultura romana din judetiulu Mehedinţi. Bucuresci, 1868.
I. IONESCU, P. = Ion Ionescu, Agricultura romana din judeciulu Putna. Bucuresci, 1869.
I. iordan, L. M. = Iorgu Iordan, Lexicul graiului din sudul Moldovei, în Arhiva din Iaşi, anul XXVIII (1921) pp. 186—202. Societatea isto-rico-filologică, Iaşi.
I. NEGRUZZI, I—VI. = Iacob Negruzzi, Scrieri complecte. Voi. I: Cdpii de pe natură, Scrisori. Voi. II: Poesii. Voi. III: Mihai Vereanu, Plimbări prin munţi. Voi. IV: Teatru. Voi V: Pe malul mării, Din Carpaţi, Traduceri din Schiller. Voi. VI: Traduceri din Schiller. Bucureşti, Socecu, 1893—1897.
ION CR. I... = Ion Creangă, revistă de limbă, literatură şi artă populară. Bârlad (a început să apară de la 1 August), 1908.
IONESCU-BOTENI, S. N. = Ion 1 onescu-Boleni, Din satul nostru. Bucureşti, «Minerva», 1908.
IONESCU-TEODOSIU, J. ş. = D. Ionescu şi Gr. Teo-dosiu, Jocuri şcolare, pentru uzul familiilor şi al şcoalelor. Ediţia a Il-a. Bucureşti, Stein-berg, 1905.
IORGA, B. R. = N. Iorga, Braşovul şi Românii. Scrisori şi lămuriri. Bucureşti, 1905.
IORGA, C. D. = N. Iorga, Câteva documente de cea mai veche limbă românească. (Sec. al XV-lea şi
— 943 —
al XVI-lea). Bucureşti, 1'906. (Extras din Analele Academiei Române. Seria II, Tom. XXVIII, Memoriile secţiunii literare).
IORGA, ch. I. I—II = N. Iorga, Istoria Românilor în chipuri şi icoane. I—II. Bucureşti, 1905.
IORGA, D. B. i—ii = N. Iorga, Documente româneşti din archivele Bistriţei. (Scrisori Domneşti şi scrisori private). Bucureşti, Socecu. Partea I, 1899...
IORGA, L. I—II = N. Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688—1821). Voi. I—II. Bucureşti, Minerva, 1901. [Une-ori s’a scurtat şi iorga, ist. lit.].
iorga, L. Iii—v = N. Iorga, Istoria literaturii romaneşti — de la 1821 înnainte — în legătură cu desvoltarea culturală a neamului, de... Voi. I, Bucureşti, Minerva, 1907. Voi. II, Bucureşti, Minerva, 1908. Voi. III, Vălenii-de-Munte, 1910.
IORGA, L. R. = N. Iorga, Istoria literaturii religioase a Românilor până la 1688. Bucureşti, Socecu,
1904.	(Publicată şi ca introducere la IORGA, s. D. VII).
IORGA, N. R. A. I—II = N. Iorga, Neamul românesc . în Ardeal şi Ţara ungurească. Voi. I—II. Bucureşti, Minerva, 1906.
iorga, n. R. b. = N. Iorga, Neamul românesc în Bucovina. Bucureşti, Minerva, 1905.
IORGA, S. D. I... = N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria Românilor. Bucureşti, Socec, 1901 sqq.
IORGA, s. N. =■ N. Iorga, Scrisori de negustori. Tipărite cu o prefaţă pentru Sfatul Negustoresc de... Bucureşti, 1925.
IORGA, v. F. = N. Iorga, Viaţa femeilor în trecutul românesc. Vălenii-de-Munte, Neamul românesc, 1910.
IOSIF, AP. = Alexandru Petofi, Apostolul şi alte poezii. Traduceri libere de St. O. Iosif. Bibi. pentru toţi, Nr. 99.
IOSIF, P. = St. O. Iosif, Poezii (1901—1902). Bucureşti, Socecu, 1902.
IOSIF, PAT. = St. O. Iosif, Patriarhale. Poesii. Bucuresci, Steinberg, 1901.
I. panţu, c. c. = I. C. Panţu, Curs complet de corespondenţă comercială, cu esplicarea ter-minilor comerciali, de... Ediţia a doua prelucrată şi augmentată. Braşov, Mureşianu, 1904.
irineu, S. B. = Cora Irineu, Scrisori bănăţene. Cultura Naţională.
ISPIRESCU, L. = P. Ispirescu, Legendele sau Basmele Românilor, adunate din gura poporului. Bucureşti, 1892.
ISPIRESCU, M. v. — P. Ispirescu, Isprăvile şi viaţa lui Michaiu Vitezul. Ediţiunea a doua. Bucu-iişsci, 1885.
ISPIRESCU, U. = P. Ispirescu, PovestileUnchiaşului sfătos. Basme păgânesci întocmite de... Cu o precuvântare de A. I. Odobescu. Partea I. Bucuresci, 1879.
ISTRATI-LONGINE SCU, CH. = Dr. O. I. Istrati şi G. G. Longinescu, Curs metodic de chimie şi mineralogie pentru licee şi cursuri speciale, de... Bucureşti, Carol Gobl, 1908.
ISZER = Andreas Iszer, Walachisch - deutsches Worterbuch, Kronstadt, 1850.
I. TEODOREANU, M. II = Ionel Teodoreanu, La Medeleni. Roman. Volumul II: Drumuri. Ediţia
I.	Bucureşti. Cartea Românească. [1926].
I.	VĂCĂRESCU, P. = I. Văcărescu, Colecţie de poeziile D-lui Marelui Logofăt... Bucureşti, 1848.
IZ. I... = Izvoraşul, anul I (1920) şi urm. Tipografia şi Legătoria de cărţi Victor P. Măldărescu, Turnu-Severin.
IZVOADE = O. Giurescu, Izvoadele lui Tudosie Du-bău, Miron Logofătul şi Vasile Demian. în Buletinul Comisiei istorice a României publicat de Ioan Bogdan, preşedintele Comisiei. Voi. I.
Cu 6 planşe în fototipie. Bucureşti. Atelierele grafice Socec & Co., Societate anonimă. 1915.
jahresber. I... = Dr. Gustav Weigand, Jahresbe-richt des Instituts fur rumănische Sprache (Rumănisches Seminar) zu Leipzig. Leipzig. I—XXIX (1894—1921).
JIPESCU, O. = Gligore M. Jipescu, Opincaru, cumu ieste şi cumu trebuie să hile săteanu. Scrilere ’n limba ţăranului muntîeanu, d8... Bucureşti, 1881.
KIRIŢESCU, R. = Const. Kiriţescu, Istoria Războiului pentru întregirea României 1916—1919. Volumul I: I. Originile şi pregătirea războiului nostru. II. Campania din 1916. Bucureşti, România Nouă, 1922.
KONAKI, P. = Logofătul Costachi Konaki, Poesii, alcătuiri şi tălmăciri. Ediţia a doua. Iaşi, Şa-raga, 1887.
KRETZULESCU, A. = N. A. Kretzulescu, Manualu de Anatomie descriptivă, Bucuresci, 1843.
LB. = Lesicon Romanescu-latinescu-ungurescu-nemţescu quare de Mai mulţi autori, în cursul’ a trideci, si mai multoru ani s’au lucratu. Seu: Lexicon Valachico-latino-hungarico-germani -cum quod a pluribus auctoribus decursu tri-ginta et amplius annorum elaboratum est. Budae, 1825.
LEON, MED. = Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală a poporului român. (Extras din « Analele Academiei române », Seria II, Tom. XXV, Memoriile secţiunii scientifice). Bucuresci, 1903.
LET. I—III = M. Kogălniceanu, Letopiseţile ţării Moldovii, publicate pentru întâiaşi dată de... Iaşi. Tom. I, 1852; Tom. II, 1845; Tom. III, 1846. (Cronicarii: Miron Costin, Nicolae Costin, Grigore Ureche, Ioan Neculce, N. Muşte, Alec-sandru Amiras, Spătarul Ioan Canta, Enachi Kogălniceanu, Gheorgaclii Logofătul, Simeon Dascălul, Evstratie Logofătul şi Misail Călugărul). Un A. după II însemnează «Apendicele » tomului II.
LET. I—iii2 = M. Kogălniceanu, Cronicile României sau Letopiseţele Moldaviei şi Valahiei. A doua ediţiune. Bucureşti. Tom. I—III, 1872— 1874.
LEX. bobb. = Dicţionariu rumanesc, lateinesc şi unguresc dein orenduialâ... pre osfintitului Ioan Bobb, vladeicul Fagarasului. Clus, 1822.
LEX. MARS. = Dr. Carlo Tagliavini, II « Lexicon Marsilianum». Dizionario latino-rumeno-un-gherese del sec. XVII. Studio filologico e testo. Academia Română, iStudes et Recherches, V, Cultura Naţională, Bucureşti, 1930.
LIUBA-IANA, M. = Sofronie Liuba şi Aurelie Iana, Topografia satului si hotarului Măidan [ur* mată de « Studiu despre Celţi şi numele de localităţi» de dr. At. M. Marienescu]. Caransebeş, 1895.
LM. = A. T. Laurianu si I. C. Massimu, Dictiona-riulu limbei romane. Tomu I. A-H; Tomu II (collaboratori Iosefu Hodosiu şi G. Bariţiu) Î-Z ; (Tom. III) Glossariu, care coprinde vorbele d’in limb’a romana străine prin originea sau form’a loru, cumu şi cele de origine indouiosa. Bucureşti, 1873—1876.
LOBEL, c. = Teofil Lobel (Ldbel Efendi), Con-tribuţiuni la stabilirea originii orientale a unor cuvinte româneşti. Observaţiuni relative la opera «Influenţa orientală asupra limbii şi culturii româneşti » de Lazăr Şăineanu. (Extras din Analele Academiei Române, Seria II, tom. XXX. Memoriile secţiunii literare). Bucureşti, 1908.
LOCUL = Chestionarul IV «Nume de loc şi nume de persoană » al Muzeului Limbei Române din Cluj. Cluj, «Ardealul», 1930.
LUC. I... = Luceafărul. Revistă literară. Budapesta, 1901 sqq.
— 944 —
lungianu, CL. = Mihail Lungianu, Clacă şi Robot. Icoane din viaţa ţărănească. Socec & Co. Bucureşti, 1921. (S’a extras glosarul de la sfârşit). MAG(AZ).iST.i—v = Magazinuistoricu pentru Dacia. Subt redacţia lui A. Treb. Laurianu şi Nicolae Bălcescu. Tomu I—V. Bucureşti, 1845—1847. MAIORESCU, CR. I—III = Tilu Maiorescu, Critice (1867—1892). Yol. I—III. Ediţie nouă şi sporită. Bucureşti, Socecu, 1892—1893. maiorescu, D. I—iv = Tilu Maiorescu, Discursuri parlamentare, cu priviri asupra desvoltării politice a României sub Domnia lui Carol I. Voi.
I	(1866—1876); Voi. II (1876—1881); Voi. III (1881—1888); Voi. IV (1888—1895). Bucureşti, Socecu, 1897, 1899, 1904. maiorescu, L. = Titu Maiorescu, Logica. Ediţia a cincia. Bucureşti, Socecu, 1898.
MÂNDRESCU, L. P. = Simeon C. Mândrescu, Literatură şi obiceiuri poporane din comuna Rîpa-de-jos, comitatul Mureş-Turda (Transilvania), publicate de... Bucureşti, 1892.
MÂNDRESCU, UNG. = Simeon C. Mândrescu, Elemente ungureşti în limba română, cercetate de... Bucureşti, Gobl, 1892.
MANOLESCU, I. = Dr. N. Manolescu, Igiena ţăranului. Locuinţa, luminatul şi încălzitul ei, îmbrăcămintea, încălţămintea, alimentarea ţSra-nului în deosebitele epoce ale anului şi în deosebitele regiuni ale ţSrei de... Scriere premiată şi tipărită de Academia Română. Bucuresci, 1895. marcovici, C. = Serdarul Simeon Marcovici, Culegere din cele mai frumoase nopţi ale lui Yung. Adoa ediţie, îndreptată şi adăogată cu un cuvânt al lui lung asupra adoa veniri şi cu un cuvânt dintr’ale Episcopului Masilion. Bucureşti, 1835.
marcovici, d. = Paharnicu Simeon Marcovici, Datoriile omului creştin întemeete pe învăţăturile Sfintei Scripturi şi date la lumină pe limba patrii... de... Bucureşti, 1839. mardarie, l. = Mardarie Oozianul, Lexicon sla-vo-românesc şi tâlcuirea numelor din 1648. Publicate cu studiu, note şi indicele cuvintelor româneşti de Grigore Creţu. Bucureşti, 1900. marian = Comunicat de d-1 S. Fl. Marian. MARIAN, CH. = S. Fl. Marianii, Chromatica poporului românii. Discurs de recepţiune, rostitu în şedinţa Academiei Române de la 12 Martiă
1882.	Bucureşti, 1882.
MARIAN, D. = S. Fl. Marian, Descântece poporane române, culese de... Suceava, 1886. marian, H. = Sim. Fl. Marian, Hore şi Chiuituri din Bucovina, adunate de... Bucureşti, 1911 (Voi. IX din publicaţia: Din viaţa poporului român. Culegeri şi studii. Academia Română). marian, I. = S. Fl. ’ Marianii, înmormântarea la Români. Studiu etnograficii. Bucureşti, 1892. marian, INS. = Sim. Fl. Marian, Insectele în limba credinţele şi obiceiurile Românilor. Studiu folkloristic. Bucureşti, 1903. marian, NA. = S. Fl. Marianii, Nascerea la Români. Studiu etnograficii. Bucureşti, 1892. marian, nu. = S. Fl. Mariană, Nunta la Români. Studiu istorico-etnograficu comparativă. Bucureşti, 1890.
marian, o. I—ii = S. Fl. Marianii, Ornitologia poporană română. Tom. I—II. Cernăuţi, Eck-hardt, 1883.
MARIAN, P. P. = S. Fl. Marianii, Poesii poporale despre Avram Iancu, Suceava, 1900. MARIAN, SA. = &. Fl. Marian, Satire poporane române. Bucureşti, 1893.
MARIAN, SE. I—III = Sim. Fl. Marian, SSrbătorile la Români. Studiu etnografic. Voi. I: Cârni-legile; Voi. II: Păresimile; Voi. III: Cinci-ţle-cimea. Bucureşti, 1898—-1901. marian, T. = S. Fl. Marianii, Tradiţii poporane
române din Bucovina, adunate de... Bucureşti, 1895.
MARIAN, V. = S. Fl. Marianii, Vrăji, farmece şi desfaceri, adunate de... Bucureşti, 1893.
mâţ Au = Petre Coman, Toponomastica şi'antro-ponomastica comunei Măţău, jud. Muscel. (Manuscris), 1932.
MATEESCU, B. = O. N. Mateescu, Balade, adunate de..., cu o prefaţă de N. Iorga. Vălenii-de-Munte, Neamul românesc, 1909. (Volumul I din colecţia, « Din literatura populară românească »). [Aceste poezii populare sânt din Argeş şi Teleorman].
MAT. FOLC. = Materialuri folkloristice, culese şi publicate prin îngrijirea lui Gr. G. Tocilescu. Volumul I. Bucureşti, 1900.
mehedinţi, G. F. = S. Mehedinţi, Geografia fisică pentru clasa V-a secundară. Bucureşti, Socecu, 1903.
mehedinţi, P. = S. Mehedinţi, Pământul. Text-atlas pentru clasa IV primară urbană şi pentru divizia III, anul II al şcoalelor rurale. Bucureşti, Alcalay, 1905.
mehedinţi, r. = S. Mehedinţi, România, schiţă geografică, în « Călăuza oficială şi Catalogul ex-poziţiunei, autorizat de comisariatul general ». Bucureşti, Socec & Co., 1906 (pp. 1—25).
melik, G. = I. M. Melik, Elemente de geometrie. Ediţiunea a IX-a. Iaşi, 1897.
MERA, L.B. = I. T. Mera, Din lumea basmelor, cu 87 ilustraţiuni originale. Bucureşti, Minerva, 1906.
MEYER-LttBKE, ROM. gram. = Wilhelm Meyer-IAlbke, Grammatik der romanischen Sprachen. Leipzig, Reisland, 1890—1899. Erster Band: Lautlehre. Zweiter Band: Formenlehre. Dritter Band: Syntax.
MEYER-LUBKE, R. wb. = W. Meyer-Liibke, Roma-nisches etymologisches Worterbuch, von... Hei-delberg, Winter, 1911, ed. 2, 1930.
MINEIUL (1776) = Chir Chesarie, Episcopul Râmnicului, Mineiul, luna lui Octobrie, care sau ty-părit acum întâiu rumâneaşte întru întâia Domnie a prea înălţatului Domn Io Alexandru Ypsilanti Voevod..., prin usărdia sfinţii sale iubitoriului de Dumnezeu..., la anul de la Hs. 1776.
MIREA, c. I—II. = Caleidoscopul lui A. Mirea, publicat de D. Anghel şi St. O. Iosif. Bucureşti, Minerva, Voi. I, 1908; voi. II, 1910.
MITT. = W. Meyer-I/ăbke, Mitteilungen des Ru-mănischen Instituts an der Universităt. Wien. Erster Band. Heidelberg, 1914.
moldovan, ţ. N. = Silvestru Moldovan, Ţara n6stră. Descrierea părţilor Ardeiului dela Mureş spre medă-di şi valea’MurSşului. Sibiiu, 1894.
MOLifr, v. t. = Virgil Molin, Vocabularul tipografului. Ediţia II. Editura Grafica Română, Craiova, 1928.
MOLITVENIC (s. XVII) = Nicolae Drăganu, Un fragment din cel mai vechiu molitvenic românesc. în « Dacoromania » II, pag. 254—326.
MON. IST. I. = Buletinul Comisiunii Monumentelor istorice. Publicaţiune trimestrială. Anul I. Bucureşti, Gobl, 1908 ş. u.
MON. OF. = Monitorul Oficial, Bucureşti, 1906.
MORARiu, D. N. = Alexandru Leca Morariu, Dela noi, Poveşti bucovinene, Suceava, 1915. Tipografia Societăţii « Şcoala Română».
moxa = Cronica lui Mihail Moxa. Oltenia, 1620. în cuv. D. BĂTR. I, 313 sqq.
MS. = manuscris.
MURGOCI-lud WIG, M. = Dr. G. M.-Murgoci şi Dr.
E.	LMdwig, Noţiuni de mineralogie, manual pentru clasa VI liceală... Bucuresci, Gobl, 1902.
MURNU, GR. = George G. Murnu, Studiu asupra elementului grec antifanariot în limba română de... Bucureşti, Gobl, 1894.
murnu, I. = Omer: Iliada. Douăsprezece cânturi, traduse în versuri de George Murnu. Cu ilustraţii. Budapesta, Luceafărul, 1906.
MUSCEL = C. Rădulescu-Codin şi D. Mihalache, Sărbătorile poporului, cu obiceiurile, credinţele şi unele tradiţii legate de ele. Culegere din părţile Muscelului. (Voi. VII din publicaţia: Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii. Academia Română). Bucureşti, 1909.
natura, I... = Natura, revistă ştiinţifică de popularizare, publicată prin îngrijirea d-lor G. Ţiţeica şi G. G. Longinescu. Bucureşti, tipografia Gutenberg. [Anul I ş. u.: 1905-1906 ş. u.].
NEAGOE, ÎNV. = învăţăturile bunului şi credinciosului Domn al Ţării Romîneştî, Neagoe Ba-sarăb Vvd. către fiul său Teodosie Vvd. Bucureşti. în tipografia Colegiului Sf. Sava, 1843.
NEGULESCU, F. R. = P. P. Negulescu, Filosofia renaşterii. Bucureşti, Carol Gobl, Voi. I, 1910.
N. G.-TISTU, B. = N. Georgescu-Tistu, Folklor din judeţul Buzău. Academia Română. Din viaţa poporului român XXXIV. Cultura Naţională. Bucureşti, 1928.
NIOOLEÂNU, P. = N. Nicoleanu, Poezii şi proză (în volumul: N. Nicoleanu, Poezii şi proză, Vasile Cârlova, Poezii, C. Stamati, Poezii şi proză, publicaţie îngrijită de G. Bogdan-Duică)-. Bucureşti, Minerva, 1906.
NISTOR, H. W. = Dr. I. Nistor, Handel und Wan-del in der Moldau bis zum Ende des 16. Jahr-hunderts. Nach den Quellen dargestellt von... Czernowitz, Pardini 1912.
NOVACOVICI, c. B. = Emilian Novacobiciu, Cuvinte bănăţene adunate de... Anul 1924. Tipografia Felix’ Weiss, Oraviţa.
N: REV. R. I—II = Noua revistă română, pentru politică, literatură, ştiinţă şi artă. Anul I—II, 1900—1901. Bucureşti.
odobescu, i—iii = A. I. Odobescu, Scrieri literare şi istorice. Voi. I: Primele încercări tipărite (1851—1855), Scene istorice din cronicele româneşti (1857—1860), Literatură şi archeolo-gie din «Revista română» (1861—1862); Voi.
II.	Cestiuni de interes naţional (1863—1868), Archeologje preistorică (1869—1873), Din tipăririle Academiei române (1869—1881); Voi. III. WEYAO-KYNHrETIKOZ (1874), Fragmente de literatură poporană (1874—1879), Istorie contimporană (1876—1887). Bucureşti, Socecu, 1887.
odobescu, icon. tr. = A. I. Odobescu, Iconografia lui Traian. Bucureşti, Stabilimentul grafic So-cecii & Teclu, 1888 (extras din Convorbiri literare).
OLLĂNESCU, H. A. p. = Dumitru Constantin Olla-nescu, Quintus Horatius Flaccus. Ad. Pisones (Ars poetica). Traducţiune în versuri de... Bucureşti, Carol Gobl, 1891.
OLLĂNESCU, H. O. = Dumitru Constantin Ollănescu, Quintus Horatius Flaccus. Ode, epode, carmen saeculare. Traducţiune în versuri de... Voi. I. Bucureşti, Socecu & Comp., 1891;
OLLĂNESCU, T. = Dimitrie C. Ollănescu, Teatrul la Români. Partea I. Datine, năravuri, jocuri, petreceri, spectacole publice şi altele. Bucureşti, Carol Gobl, 1897. Partea II. Teatrul în Ţera Românescă, 1798—1898. întâiul memoriu, ib. 1898. [Extrase din Analele Academiei Române].
OTESCU, CR. = I. Olescu, Credinţele ţăranului român despre cer şi stele. Bucureşti, 1907. (Analele Academiei Române. Mem. secţ. lit. Seria II. Tom. XXIX).
PĂCALĂ, M. R. = Victor Păcală, Monografia comunei Răşinari de..., profesor la seminarul Andreian din Sibiiu. Carte premiată de Academia Română. Sibiiu, Tiparul tipografiei arhi-diecezane, 1915.
Dicţionarul limbii române 20. II. 1934.
PĂCALĂ, R. = Victor Păcală, Din etnografia comunei Răşinari. Construcţiunea şi întocmirea locuinţei şi a celorlalte clădiri economice. [Publicat în revista Transilvania din Sibiiu, XLI, (1910), pag. 57—84],
PALIA (1581)... = Mario Roques, Palia d’Orăştie (1581—1582) I Preface et livre de la Genâse, publies... par... Les premiâres traductions rou-maines de l’ancien Testament. Paris, Champion, 1925.
PAMFILE, B. = Tudor Pamfile, Boli şi leacuri la oameni, vite şi păsări după datinile şi credinţele poporului român, adunate din comuna Ţepu (Tecuciu) de.... Bucureşti, 1911. (Voi. XIII din colecţia « Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii». Academia Română). PAMFILE, CER. = Tudor Pamfile, Cerul şi podoabele lui, după credinţele poporului român. Cu
11	figuri în text. Bucureşti, 1915. (Voi. XXVI din colecţia «Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii». Academia Română). PAMFILE, C[IM]. = Tudor Pamfile, Cimilituri româneşti, introducţiune şi glosar. Bucureşti, 1908. (Voi. II din publicaţia: Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii. Academia Română). PAMFILE, COM. = Tudor Pamfile, Mitologie românească. II. Comorile. Bucureşti, 1916. (Voi. XXX din colecţia « Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii». Academia Românăj. PAMFILE, CR(Ă)C: = Tudor Pamfile, Sărbătorile la Români. Crăciunul. Studiu etnografic de... Bucureşti, 1914. (Voi. XX din colecţia « Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii». Academia Română).
PAMFILE, D. = Tudor Pamfile, Diavolul, învrăj-bitor al lumii, după credinţele poporului român. Bucureşti, 1914. (Voi. XXV din colecţia « Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii». Academia Română): pamfile, DUŞM. = Tudor Pamfile, Mitologie românească. I. Duşmani şi prieteni ai omului. Bucureşti, 1916. (Voi. XXIX din colecţia << Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii ». Academia Română): pamfile, i. C. = Tudor Pamfile, Industria casnică la Români. Trecutul şi starea ei de astăzi. Contribuţiuni de artă şi tehnică populară. De .... Bucureşti, Socec, 1910: (Voi. VIII din colecţia : « Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii». Academia Română). pamfile, j. = Tudor Pamfile, Jocuri de"copii adunate din satul Ţepu (jud. Tecuciu) de... Bucureşti, 1906 (Anal. Acad. rom., rom. XXVIII Mem. secţ. lit.).
PAMFILE, J. Iii = Tudor- Pamfile, Jocuri de copii. Bucureşti, 1909: (Voi. VI din colecţia « Din vieaţa poporului român. Culegeri şi’ studii ». Academia Română).
PAMFILE-LUPESCU, CR. = Tudor Pamfile şi Mihai iMpescu, Cromatica poporului român. Bucureşti, 1914. (Voi; XXIV din colecţia «Din vieaţa poporului român. Culegeri şi’ studii». Academia Română).
PAMFILEj S. = Tudor Pamfile, Sărbătorile de vară la Români. Studiu etnografic de... Bucureşti. (Voi. XI din publicaţia « Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii». Academia Română). PAMFILE, S. T. = Tudor Pamfile, Sărbătorile la Români.. Sărbătorile de toamnă şi postul Crăciunului. Studiu etnografic. Bucureşti, 1914. (Voi. XIX din colecţia «Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii». Academia Română). pamfile, Văzd. = Tudor Pamfile, Văzduhul, după credinţele poporului român. Bucureşti, 1916. (Voi. XXVIII din colecţia « Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii». Academia Română).
II	60.
— 9.46 —
PANCEV = T. PanSevu, Dopulnenie na Bulgarskijai rgfinikii otu N. Gerovii. Plovdivtt, 1908.
-PANN, A. = Anton Pann, înţeleptul Archir cu ne-, . potul său Anadam. Ediţia adoa Bucureşti, Pann, 1854.
PANN, E. I—v = Anton Pann, Noul Erotocrit, com-,' pus în versuri de... Tomul 1—5. Sibiiu, Klo-zius, 1837.
PANN, H. = Anton Pann, Nesdrăvăniile lui Nas-tratin Hogea, culese şi versificate de... Bucureşti, Pann, 1853. . pann, p. V. I—iii = Anton Pann, Culegere de pro-verburi sau Povestea vorbei. De prin lume adunate Şi iarăşi la lume date. Partea 1—3. Bucureşti, Pann, 1852—1853. pann, ş. i—ii = Anton Pann, O şezătoare la ţară sau Călătoria lui Moş Albu. A doua ediţie. Partea I, 1853. Partea II. [întâia ediţie], 1852. Bucureşti, Pann.
P. ANTONESCU, A. = Petre Antonescu, Amenaja-mentul pădurei după munţii statului. Muşo-roaele mari şi mici din judeţul Muscel. (Extras' din buletinul. ministerului agriculturei, industriei, comerciului şi domeniilor), Bucureşti, 1903.
P. ANTONESCU, S. = Petre Antonescu, Studiu general pentru punere în exploatare de complexe forestiere. (Extras din Buletinul ministerului domeniilor), Bucureşti, 1902.
PANŢU, PL. = Zach. C. Panţu, Plantele cunoscute de poporul Român. Vocabular botanic cuprinzând numirile române, franceze, germane şi ştiinţifice. Bucureşti, Minerva, 1906.
PANŢU, PL.a = Zach. C. Panţu, Plantele cunoscute de poporul român.Vocabular botanic cuprinzând numirile române, franceze, germane şi ştiinţifice. Ediţia Il-a. Editura. « Casa Şcoalelor».
. Bucureşti, 1929. panţu, PR. = I. O. Panţu, Procent, promil, interese şi teoria conturilor curente.. Braşov, Ciurcu, 1910.
panţu, V. B. = Zach.'C. Panţu, Vocabular botanic, coprinzând numirile ştienţifice şi populare ale plantelor. Bucureşti, Minerva, 1902. (Extras din «Buletinul Erbariului Institutului botanic din Bucureşti», Anul I). papahagi, b. a. = Per. Pcvpahagi, Basme aromâne şi Glosar. Bucureşti, 1905.
PAPAHAGI, M. r. = Pericle N. Papahagi, Megleno-Românii. Studiu etnografico-filologic [cu Glosar]. Bucureşti, 1903. Partea I—II. [Analele Academiei române, Tom. XXV, Memoriile secţ. literare.] ... papahagi, p. A. = Per. Papahagi, Parallele Aus-drticke und Redensarten im Rumănischen, Albanesischen, Neugriechischen und Bulgari-schen. Inaugural-Dissertation zur Erlangung der Doktorwiirde der philosophischen Fakul-tăt der Universităt Leipzig. Leipzig, Barth, 1908.
paraclis (1639) —-N. Drăganu, Cea mai veche carte râkozyană, în Anuarul Institutului de Istorie Naţională de pe lângă Universitatea din Cluj. I. 1921—1922. Institutul de Arte Grafice .« Ardealul ». Cluj, 1922.
PÂRVESCU, C. = Pompiliu Pârvescu, Hora din Cartai. Cu arii rotate de C. M. Cordoneanu. Bucureşti, 1908. (Voi. I din colecţia «Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii». Academia română). .
PAŞCA, GL. = Ştefan Paşca, Glosar Dialectal alcă-. tuit după material lexical cules de corespondenţi din diferite regiuni de.... Academia Română. Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul IV. Mem. 3. Cultura Naţională. Bucureşti, 1928.
PASCU, C. = Dr. O. Pascu, Despre cimilituri, —
studiu filologic şi folcloric.. Analele Academiei Române. Seria II. Tomul XXXIII. (1910— 1911). Memoriile secţiunii literare. Librăria Socec & Comp., C. Sfetea şi Librăria Naţionala, Bucureşti, 1911.
PĂSCULESCU, L. P. = Nicolae Păsculescu, Literatură populară românească, adunată de... Cu 30 arii notate de Gheorghe Mateiu. (Formează voi.
V	din colecţia « Din vieaţa poporului român Culegeri şi studii ». Academia.Română). Bucureşti, Socec, 1910.
PĂTRĂŞCANU, S. A. = D. D. Pătrăşcanu, Schiţe şi amintiri. Iaşi, «Viaţa românească», 1909.
PISCUPESCU, O. = Ştefan Vasilie Piscupescu, Oglinda sănătăţii şi a frumuseţii omeneşti. Mijloacele şi leacuri de ocrotirea şi de îndreptarea stricăciunilor. Alcătuită şi întocmită spre folosul neamului rumânesc de... Bucureşti, 1829.
PITIŞ, ŞCH. = G. I. Pitiş, « Nunta în Şchehi' până pe la 1830 », în REV. NOUĂ, I, 104—112 şi 150—15.6. — « Jocuri de petrecere », în REV. NOUĂ, I, 231—236. — « Comori », în REV. NOUĂ,
I,	434—437.
PLOPŞOR, C. = N. Plopşor, Ceaur. Poveşti olteneşti. Tiparniţa « Craiova ». Craiova, 1928.
P. MAIOR, IST. = Petru Maior de Dicio-Sănmărtin, Istoria pentru începutul Românilor în Dachia, întocmită de... Buda, 1834.
podariu, fl. = T. Podariu, Flori de pe Câmpie. Poezii populare culese de... Biblioteca poporală a Asociaţiunii. Sibiiu « Asociatiunea » («Astra»), 1929.
poenar = P. Poenar, F. Aaron, şi Gh. HUI, Vocabular franţezo-romănesc după cea din urmă ediţie a dicţionarului de Academia franţo-zească, cu adăogare de multe ziceri, culese din deosebite dicţionare de... Tomul I. A—K;
II.	I—Z. Bucureşti, Sf. Sava, 1.840.
POGOR, HENR. = D. Comisul B. Pogor, Henriada lui Voltaire. Tradusă de... Bucureşti, în tipografia lui Eliad. 1838. (S’au extras cuvintele din Glosar).
POLIZU = G. A. Polizu, Vocabular româno-german, compus şi întocmit cu privire la trebuinţele vieţei practice de... înavuţit şi cores de G. Bariţ. Braşov, 1857.
POMPILIU, B. = Mironu Pompiliu, Balade populare române, adunate de... Iassi, 1870.
POMPILIU, bih. = M. Pompiliu, Graiul românesc din Biharea, în Ungaria. în conv. lit. xx, pag. 993—1022.	.	.
poni, ch. = Petru Poni, Cursu de Chimie elementară, fundatu pe teoria atomică. Ediţiunea a treia. Iassii, 1891.
poni, f. = Petru Poni, Elemente de fisică. Edi-ţtunea VH-a. Iaşi, 1897.
PONTBRIANT == Raoul de Pontbriant, Dicţiunaru româno-francesu. Bucuresci şi Gottinge, 1862.
POP. = popular.
POP, D. J. = Dr. Traian Pop, Dicţionar juridic român-maghiar şi maghiar-român. Cluj, 1921. Ardealul.
POPOVICI-BĂNĂŢEANU, V. M. = Ion Popovici-Bănă-ţeanu, Din Viaţa Meseriaşilor, nuvele. Cu o biografie de d-1 Titu Maiorescu şi cu portretul autorului. Bucureşti, « Biblioteca pentru toţi». (Fără an).
POPOVICI-KIRILEANU, B. = A. Popovici şi Gh. Kirileanu, Descrierea moşiei regale Broşteni, judeţul Suceava. Bucureşti, C. Gobl, 1906.
popovici, R. D. = Iosif. Popovici, Rumaenische Dia-lekte. I Die Dialekte der Munteni un,d Pădu-reni im Huriyader Komitat. Halle a. d. S., Nie-meyer, 1905.	,	.
POPP, A. = D. G. Popp, Prescurtare de aritmetică spre întrebuinţarea şcoalelor începătoare. Bucureşti, 1833, în Tipografia ltfi Elia.d.
P0RUCIC E. = Porucic T., Lexiconul termenilor eiitopici din limba română din Basarabia. în , «Aihivele Basarabiei», revistă de istorie şi-' geografie a Moldovei dintre Prut şi Nistru, sub conducerea d-lor T. G. Bulat şi C. N. Tomescu, profesori universitari. Publicaţie trimestrială. Chişinău, tipografia Eparhială « Cartea Românească », 1930, pp. 1—33, 186-T-202, 315—331, 467—467.
prav. — Pravila Moldovei din vremea liii Vasile Lupu însoţită de 1° izvoarele sale, 2° de varianta sa muntenească întrupată în îndreptarea legii a lui Mateiu Basarab, de S. G. Longinescu, 3°- de tălmăcirea sâ în franţuzeşte de A. Patrognet. (Voi. I din Legi vechi româneşti şi izvoarele lor). Bucureşti, Gobl, 1912. [Cifrele sânt cele din glosarul acestei lucrări, în parenteze se dau variantele precedate de un « Mold.» s. « Munt. », după cum varianta e din Pravila Moldovei sau din cea a Munteniei.] pravila (1814) = Adunare cuprinzetoare în scurt din cărţile împărăteştilor pravile. Acum întâi typărită cu pozvoleniia prea învăţatului Domn şi Stăpânitoriu Moldaviei Scarlat Alexadru Cal-limah Voevod... Alcătuită cu osteneala şi osâr-diia boiariului Moldaviei Andronaki Donici. Iaşi, 1814.
prav(ila) mold. = Carte românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti şi de la alte giu-deaţe, cu dzisa şi cu toată cheltuiala lui Va-silie Voivodul. Iaşi, 1646.
PRETORIAN, DRi C. = Alessandru Pretorian, Noţiuni de Drept constituţional şi administrativ, pentru usul şcoalelor publice din ţară. Ediţiunea IV, corectată şi adăogită. Bucureşti, Alcalay, 1899. PSAL. SCH. = Psaltirea scheiană, publicată de Prof. I. Bianu. Tomul'I: Textul în facsimile şi transcriere cu variantele din Coresi (1577). Bucuresci, 1889.
psalt.^-(-1651) = Psaltirea ce se zice cântarea a fericitului proroc şi împărat David. Belgrad [în Ardeal], 1651. [După glosarul făcut de Ion Papip în jahresber. iii. 170—182).
PSALT. (VOR., SCH., HUR., COR,, COR.2, DOS.) =
I.-A.	Candrea, Psaltirea scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI şi XVII traduse din slavoneşte. Ediţiune critică de... Conferenţiar la Facultatea de Litere din Bucureşti. I. Introducerea cu unsprezece planşe.
II.	Textul şi glosarele. Comisia istorică a României. Bucureşti, Socec- & Co.' 1916. (VOR. = Voroneţeană, SCH. = Scheiană, hur. = Hur-muzachi, cOR. = coresi a. 1570, cor.s = coresi a. 1577, DOS. = DOSOFTEIU).
PUŞCARIU, et. wb. = Dr. Sextil Puşcariu, Etymo-îogisches Worterbuch der rumănischen Spra-che, I Lateinisches Element, mit Bertick-sichtigung aller romanischen Sprachen, von..., Heidelberg, Winter, 1905.
RĂDULESCU-CODIN = Rădulescu-Codin, O seamă de j	cuvinte din Muscel, cu o introducere de dr.
/	Gustav Weigand; Ediţia I. Câmpulung, [1901],
rădulescu-codin, î. = C. Rădulescu-Codin, îngerul Românului, poveşti şi legende din popor. Bucureşti, 1913. (Voi. XVII din colecţia « Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii». Academia Română). rădulescu-codin, l. = C. Rădulescu-Codin, Legende, tradiţii şi amintiri istorice, adunate din Oltenia şi din Muscel de... Bucureşti. [1910]. (Voi. X din colecţia: Din viaţa poporului român. Culegeri şi studii. Academia Română). (H	Rădulescu-codin,	l.	tr.	=	C. Rădulescu- Co din,
Literatură, tradiţii şi obiceiuri din Corbii-Muşcelului.’Academia Română. Din viaţa poporului român XXXIX. Atelierele grafice « Cultura Naţională». Bucureşti, 1929.
RĂAULESCU-CODIN, M. N. = O. . Rădulescu-Cb'din, Muscelul nostru. I. Comuna Corbi şi locuitorii săi. Câmpulung, N. Vlădescu,_1922. răşcanu, L. Petru Răşcanu, Lefile şi veniturile boierilor Moldovei în 1776. Document de la Grigorie A. Ghica VV.,-publicat cu o Introducere de... Iaşi, 1887.	'
reteganul, CH. = Ion ,Popu Reteganul, Cine' nu ştie striga, Cetescă cartea asta, adecă Chiuituri de care strigă feciorii în joc, adunate din popor de... şi date poporului de A. Todoran, tipograf. Ediţiunea II. Gherla, Aurora, 1897. reteganul, p. i—v = Ioan Popu-Reteganul, Poveşti ardelenesc!, culese din gura poporului de... Partea I—V. Braşoy, Ciurcu, 1888. RETEGANUL, TR. = Ion Pop Reteganul, Trandafiri şi Viorele. Poesii populare culese şi ordinaie de... Ediţiunea II, amplificată. Gherla, Aurora, 1891. REV. CRIT. I-—V. = Revista critică-literară. Directorii Ar. Densuşianu: I—V. Iaşi, 1893—1897. REV. NOUĂ, I—VI. == Revista nouă. Director. B. P.
Hasdeu. Anul I—VI. Bucuresci, 1888—1893. REV. P. IST. I... --= Revista pentru Istorie, Ar-cheologie şi Filologie, sub direcţiunea lui Gre-goriUG. Tocilescu. Voi. I etc. Bucurescî 1883 sqq. românul glumeţ. = *** Românulu glumeţii.
•	Basme, Legende, tradiţiunî populare, oraţiuni de anultt nou şi de nuntă, cântece populare Vechi, ghicitori, povestea vorbii sau proverburi etc. Partea I: Proverburi şi ghicitori. Bucurescî, 1874.
ROSETTI, B. = Alexandre Roselti, Lettres rouniaines de la fin du XVI-e et du debut du XVII-e siâcle, tirees des archives de Bistritza ,(Tran-sylvanie) publiees par... Bucureşti, Ed. Socec & Co., 1926.. rudow, xvii—xix, xxii = W: Rudow,-Neue Be-lege zu turkischen .Lehnwortern im Rumănischen, în zeitschrift, xvii—xix. Neue Belege zu rumănischen Wortern nichttiirkischer Her-kunft, în zeitschrift, xxii.
RUSSO, S. == Alexandru Russo, Scrieri, publicate de Petre V. Haneş. Ediţiunea Academiei .Române. Bucureşti, Gobl, 1908.	:
SADOVEANU, B. = M. Sadoveanu, Baltagul. Editura « Cartea Românească » S, A. Bucureşti, 1930. SADOVEANU, D. = Mihail Sadoveanu, Dureri înnă-buşite. Bucureşti, Minerva, 1904.
SADOVEANU, M. = Mihail Sadoveanu, Mormântul unui copil. Bucureşti, Minerva; 1906.'	.
sadoveanu, P. = Mihai Sadoveanu, Povestiri. Bucureşti, Minerva, 1904.	.
sadoveanu, p. S. = Mihail Sadoveanu,. Povestiri da seară. Bucureşti, Minerva,- 1910. , •	'
SADOVEANU, ş. = Mihail Sadoveanu, Şoimii.- Ro-. : man, Bucureşti, 1904.	-=	.	.	;
SĂGHINESCU, S. = V. Săghinescu, Scrutare Dicţio-' narului Universal al Limbei .Române de Lâzăr Şăineanu... Iasî, 1898.
SĂGHINESCU, V. = V. Săghinescu, Vocabular românesc de vr’o câte-va mii cuvinte, cu o critică minuţioasă şi . Cu îndreptar erorilor « Dicţiona-; rului Universal al Limbei Române » de Lazăr Şăineanu, etc. etc. Iaşi, 1901.':
ŞAINEANU = Lazăr Şaineanu, Dicţionar româno-german,' conţinând Nomenclatura .completă a Vocabularului român; termenii technici şi neo-
-	' logismele cele. mai' întrebuinţate.;, indicarea etimologiei şi .â accentului, fraseologia şi expre-siunile idiomatice. Bucureşti, 1889..
ŞĂINEANU, D. u. = Lazăr Şăineanu,, Dicţionar universal al limbei române. Craiova, Samitca (ed. I, 1896, ed. VI, 1930). .
ŞAINEANU, T. = L. Şăineanu, Elementele. turceşti în limba- română. în rev. p. ist. iv -şi v:	•
SĂM. I... = Sămănătorul. Revistă" literară săptămânală. Ariul I sqq. Bucureşti,' 1901: sqq.
— 948 —
SAMY-BEY = [Ch. Samy-Bey Eraschery], Diction-haire turc-frangais, par Diran Kelâkian. Con-stantinopole, Mihran, 1911. sandu-aldea, A. M. = C. Sandu-Aldea, Ape mari, nuvele şi schiţe. Bucureşti, Minerva, 1910. sandu-aldea, D. N. = C. Sandu-Aldea, Două neamuri (roman). Bucureşti, Minerva, 1906. sandu-aldea, u. p. = C. Sandu-Aldea, In urma plugului. Nuvele şi Schiţe. Bucureşti, Minerva,
1905.
SANDU, D. P. = C. Sandu, Drum şi popas. Note de drum. Schiţe. Bucureşti, Minerva, 1904. sandu, s. = Constantin Sandu, Selecţiunea metodică a cerealelor şi bazele ştiinţifice ale selec-ţiunii, Bucureşti, Minerva, 1907.
SBIERA, F. S. = Dr. Ion. O. Sbiera, Familiea Sbiera, după tradiţiune şi istorie şi Amintiri din viiaţa autorului. Cernăuţ, 1899. sbiera, p. = D-rul Ion al lui O. Sbiera, Poveşti poporale romînesci. Din popor luate şi poporului date de... Cernăuţ, 1886.
SEVASTOS, C. = Elena Didia Odorica Sevastos, Cântece moldoveneşti. Iaşi, 1888. sevastos, N. = Elena Sevastos, Nunta la Români. Studiu istorico-etnograficu comparativ. Bucuresci, 1889.
sevastos, P. = Elena D. O. Sevastos, Poveşti. Iaşi, Şaraga. [Fără an]. (Ediţia I).
SEVERIN, S. = C. I. V. Severin, Synonymele Limbii Române cu radicali diferiţi în raport mai cu seamă la lucrurile divine, la cult şi la terminologia eclesiastică. Voi. I. Iaşi, Viaţa Românească, 1926. şez. I. sqq. = Şezătoarea, Revistă pentru literatură şi tradiţiuni populare. Director: Artur Gorovei. [Fălticeni]. 1892 sqq.
SIMA, M. = Or. Sima al Iul Ion, Materialuri de limbă. In rev. p. ist. ii, 183.
SIMION dasc. LET. = Letopiseţul Ţării Moldovei până la Aron Vodă (1359—1595) întocmit după Grigorie Ureche Vornicul, Istrate Logofătul şi alţii de Simion Dascalul. Ediţie de Const. Ciurescu cu o prefaţă de I. Bogdan. Comisia istorică a României. Bucureşti. Socec & Co., 1916.
ŞINCAI, HR. I—III = Oheorghe Şincai din Şinca> Hronica Românilor şi a mai multor neamuri, în câtu au fostu eale amestecate cu Românii..-alcătuită de... Tom. I—III. Iaşii, 1853—1854. ŞIO. I—II a, II b. = Lazăr Şaineanu: Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române. I. Introducerea. II. Vocabularul: 1. Vorbe populare. 2. Vorbe istorice. Bucureşti, Socecu, 1900. SLAVICI, N. I — II. = Ioan Slavici, Nuvele. Voi.
I—II. Bucureşti, Socecu, 1892—1896. SLAVICI, P. = Ioan Slavici, Pădureanca. Novelă.
Sibiiu, Biblioteca poporală a Tribunei., 1884. SLAVICI, V. P. = I. Slavici, Vatra Părăsită. Nuvelă din popor. Bucureşti, Minerva, 1900.
SOVEJA, O. = Soveja, Oameni de la Munte. Bucureşti, Socec, 1920.
STAMATI = Pah. Teodor Stamati, Vocabulariu de limba germană şi română, cu adăogirea celor mai obicinuite şi în conversăciune primite cuvinte streine. Iaşii, Tip. Buciumului romana, 1852. STAMATI, D. = Pah. T. Stamati, Dicionăraşu ro-mânescu de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles de... întâiea ediciune. Iaşii, 1851. Ti-pografiea Buciumului Romanu.
STAMATI, P. = C. Stamati, Poezii şi proză (în volumul: N. Nicoleanu, Poezii şi proză, Vasile Cărlova, Poezii, C. Stamati, Poezii şi proză, publicaţie îngrijită de O. Bogdan-Duică). Bucureşti, Minerva, 1906.
STANA = Chestionarul V « Stâna, păstoritul şi prelucrarea laptelui » al Muzeului Limbei Române din Cluj. Cluj, «Ardealul», 1931.
STĂNCESCU, B. = Dumitru Stăncescu, Basme,, culese din gura poporului. Cu o prefaţă de d. Ionnescu-Gion, Bucuresci, Haimann, 1892.
STEFANELLI, D. c. = T. V. Stefanelli, Documente din vechiul ocol al Câmpulungului moldovenesc. Culese, adnotate şi publicate de... Bucureşti, 1915.
ŞTEFĂNE SCU, c. = Theodor Ştefănescu, Curs de Comtabilitate în partidă dublă. Bucureşti, 1896.
STUPUL = Chestionarul VI « Stupăritul » al Muzeului Limbei Române din Cluj. Cluj, «Ardealul », 1933.
STURDZA, E. = Dimitrie A. Sturdza, La morminte de eroi. Cuvinte rostite de... Bucureşti, Carol Gobl, 1896.
STURDZA, M. N. = Demetriu A. Sturdza, Memoriu asupra numismaticei româneşti, de... Bucureşti, Tipogr. Societ. Academice Romane, 1878.
STURDZA, N. = Dimitrie Sturdza: Numismatica română, Bucureşti, Tipogr. Naţionali C. N. Rădulescu, 1878.
szinnyei = Szinnyei Jozsef, Magyar tâjszotâr. A magyar tudomânyos Akademia megbizâsâbol szerkesztette... Budapest, Hornyănszky. Elso kotet A-NY, 1893-1896. Mâsodik kotet O-ZS, 1897-1901.
TAFRALI, S. = O. Tafrali, Scene din viaţa dobrogeană. Bucureşti, Niţeanu, 1906.
ţara OLTULUI — Ţara Oltului, ziar săptămânal, social, economic. Făgăraş. (S’a extras « Glosarul » de «cuvinte şi expresiuni populare » din Ţara Oltului, în Transilvania, publicat de Ioan Be-rescu Brebenel, în nr. 12—44, a. 1909).
T. dinu, I = Titu Dinu, Graiul din Ţara Oltului, în Graiu şi Suflet, voi. I, fasc. I, pp. 107—139. Atelierele Socec & Co. S. A. Bucureşti, 1923.
TDRG. = Dr. H. Tiktin, Dicţionar roniân-german. Rumănisch-deutsches Worterbuch. Bucuresci (Bukarest), Imprimeria Statului (Staatsdruc-kerci) 1903—1924.
TDRS. (ms.) = fişele manuscrise neîntrebuinţate de d-1 H. Tiktin la redactarea Dicţionarului romăn-german, puse la dispoziţia redacţiei Dicţionarului Academiei.
TEODORESCU, P. P. = O. Dem. Teodorescu, Poesii populare române. Bucuresci, 1885.
TES, = A. Papiu Ilarianu, Tesauru de monumente istorice pentru România, atât din vechiu tipărite câtu şi manuscripte, cea mai mare parte străine, adunate, publicate cu prefaţiuni şi note ilustrate de... Tomu I—III, 1862—1864.
TETRAEV. (1574). = De întru Mathei sfântă bună vestire [din Tetraevanghelia lui Radul Gră-niaticul]. Publicată de M. Oaster în Archivio glottologico italiano, XII, p. 197—254 şi ca volum cu titlu (greşit) Tebraevanghelul Diaconului Coresi din 1561, prelucrat de Dr. M. Goster, Bucureşti, Imprimeriile Statului, 1929.
ŢICHINDEAL, F. = D. Ţichindeal, Filosoficeşti şi politiceşti prin Fabule moralnice învăţături, acum întâia oară culease şi întru acest chip pre limba românească întocmite de Parohul Beci^ cherecului mic şi al shoalelor preparande româneşti din Aradul vechiă Katehet... Buda. Cu typariul crăeştei typografii a universitate! ungureşti din Peşta, 1814.
ŢIPLEA, P. P. = Alexandru Ţiplea, Poezii populare din Maramureş, adunate de... (Extras din Analele Academiei Române, Seria II, tom. XXVIII, Mem. secţ. lit.). Bucureşti, 1906.
TOCILESCU, MON. = Gr. O. Tocilescu, Monumentele epigrafice şi sculpturali ale Museului naţional de antichităţi din Bucureşti, publicate sub auspiciile Academiei Române. Partea I, colecţiunea epigrafică a museului până la anul 1881. Bucureşti, 1902.
«
— 949 —
TURCU, E. = Ioan Tur cu, Escursiuni pe munţii Ţgrei Bârsei şi ai Făgăraşului, din punctul « La om» de pe «Buceciu» până dincolo de «Ne-goiul». Descrieri, întregite cu schiţe istorice despre castelele şi Ţeara Făgăraşului. Braşov, Mureşianu, 1896.
UNIVERSUL, I... = Ziarul « Universul», anul I (1882) şi urm. Bucureşti.
URICARIUL, I—XXV = Theodor Codrescu, Uricariul, sau Colecţiune de diferite acte care pot servi la Istoria’ Românilor. Voi. I—XXV. Iaşi, 1871—1895 (Voi. I—III în ediţia a doua). Vaida = Vasilie Vaida, Material jargon de dialect sSlăgian. (în «Tribuna» din Sibiiu, 1890, No. 83 sqq.).
Vârcol, v. = V. Vârcol, Graiul din Vâlcea. Atelierele Grafice « Socec ». Bucureşti, 1910. VARLAAM, C. = Mitropolitul Varlaam, Carte românească de învăţătură Duminecele preste an şi la praznice înpărăteşti şi la svânţi mari. Iaşi. 1643. Un II după C. însemnează « Partea II ». VASILIU, C. = Alexandru Vasiliu (învăţător Ia Tă-tăruşi, jud. Suceava) Cântece, urături şi bocete de-ale poporului, adunate de...; însoţite de 43 [de] arii notate de d-na Sofia Teodoreanu. Bucureşti, 1909 (Voi. IV din colecţia Din viaţa poporului român, culegeri şi studii, editate de Academia Română), v. HANEŞ, ţ. O. = V. V. Haneş, Din Ţara Oltului, însemnări etnografice şi linguistice, culegere de texte, glosar de cuvinte şi mai multe clişee. Bucureşti,'. Editura Casei Şcoalelor, 1921. VICIU, COL. = Alexiu Viciu, Colinde din Ardeal. Datini de Crăciun şi credinţe poporane. Culegere cu anotaţiuni şi glosar. Bucureşti, 1914. (Voi. XXII din colecţia « Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii ». Academia Română). viciu, gl. = Alexiu Viciu, Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului român din Ardeal. Extras din Analele Acad. Rom. t. XXIX, Mem. Secţ. Lit. Bucureşti, 1906. AaciU, S. GL. = Alexiu Viciu, pofesor, Suplement la « Glosar de cuvinte dialectale », din Graiul viu al poporului român din Ardeal, adunate şi explicate de... Academia Română. Memoriile secţiunii literare, seria III, tomul III mem. 2. Cultura Naţională. Bucureşti, 1925. VISSARION, FL.’= I. O. Vissarion, Florica şi alte nuvele. Bucureşti, 1916. « Librăria nouă », Calea Victoriei, 78. vlahuţă, CL. = A. Vlahuţă, Clipe de linişte. [Nuvele]. Bucuresci, 1899. vlahuţă, d. = A. Vlahuţă, Dan [roman]. Bucureşti, Graeve, 1894. vlahuţă, N. = A. Vlahuţă, Nuvele. Bucureşti, Socecu, 1886. v;LAHUŢĂ, p. = Al. Vlahuţă, Poesii vechi şi nou6.
^ A treia ediţie Bucureşti. Steinberg, 1894. WEIGAND, AR. I—II. = Gustav Weigand, Die Aro-munen. Ethnographisch-philologisch-historische Untersuchungen iiber das Volk der sogenannten Makedo-Romanen oder Zinzaren. Erster Band: Land und Leute. 1895. Zweiter Band: Volkslit-teratur der Aromunen. 1894. Leipzig, Barth. WEIGAND, B. B. = Prof. Dr. Gustav Weigand, Die Dialekte der Bukowina und Bassarabiens. Leipzig, Barth, 1904.
WEIGAND, B. wb. = Prof. Dr. Gustav Weigand, Bulgarisch-Deutsches Worterbuch von..., unster Mitwirkung von Dr. A. Doritsch (Sofia). Leipzig, Holtze, 1913.
ZAMFIRESCU, R. = Duiliu Zamfirescu, In războiu [roman]. Bucureşti, 1902.
ZANNE, P. I—IX. = luliu A. Zanne, Proverbele Românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria şi Macedonia. Proverbe, pic8-tori, Povăţuiri, Cuvinte adev&ate, Asemănări,
Idiotisme şi Cimilituri, cu un Glosar româno-francez (apărut numai pentru Voi. I—VI) de... Voi. I—IX. Bucuresci, 1895—1901. zeitschrift, I... = Zeitschrift fur romanische Philologie, herausgegeben von Dr. Gustav Gr6-ber. Band. I sqq. Halle, Niemeyer, 1876 sqq. zilot, CRON. = Zilot Românul, Scrierile inedite ale lui... (publicate de Gr. G. Tocilescu în Revista pentru Istorie, Archeologie şi Filologie, Voi. V). Cronica (p. 58—88), Adunare de stihuri (p. 331—358).
Răspunsurile la Chestionarul lui Hasdeu, legate în 18 volume, au fost date din următoarele comune de următorii corespondenţi:
Voi. I. ARGEŞ. ■— 2. Curtea-de-Argeş, E. Baican. — 3-4. Grăbleşti, pl. Lovişte, pr.-înv. I. Negoescu (12/XII 84). — 5-11. Slobozia, pl. Cot-meana-Gălăşeşti, pr. D. Receanu (28/1 85).
BOTOŞANI. — 13-14. Brăteni, pl. Ştefăneşti, înv.
I	Petrescu (10/11 85). —15-30. Brihueşti, pl. Sire-tiului, înv. Gh. Vicol (24/11 85). — 31-40. Călineşti, pl. Siretiului, înv. Gr. Gheorghiu (12/1185).—
41-49. Cocorăni, înv. comunei (8/II 85). — 50-81. Cristeşti, pl. Coşula, înv. I. Iordăchescu (1885). — 82-89. Poiana-lungă, pl. Siretiului (16/1 85). — 90-93, Fântânelele, înv. C. Mandinescu (l/II 85). —
94-113. Rănghileşti, pl. Ştefăneşti, înv. Gh. Th. Sireteănu (24/1 85).
BRĂILA.— 115-124. Cazasu, pl. Vădeni, înv. T; N. Popârlan (85). —125-164. Ceacâru, înv. P. Mi-hăescu (XII 84). — 165-184. Cotu-lung. — 185-198. Filipeşti, înv. V. Dimitriu (84). — 199-230. Lacu-Rezi. — 231-250. Latinu, pl. Vădeni, înv. Constantin Tudor (28/XII 84). — 251-257. Naziru, pl. Vădeni, înv. V. Mocanu (27/IV 85). — 258-265. Ruşeţu, pl. Balta, înv. comunei. — 266-281. Slujitorii-Alboteşti, pl. Balta, înv. I. Dan. — 282-291. Slujitorii-Alboteşti, pl. Balta, pr. ŞSrbanu Ioniţă. — 292-311. Stăncuţa-Stanca, pl. Balta, înv. I. Păi-şescu (31/XII 84). — 312-321. Surdila-Greci.— 322-337. Suţeşti, pl. Vădeni, înv. C. D. Văsculescu (?) (1/1 85). — 338-357. Tătaru, pl. Balta, înv. Albu Bujoescu (XII 84). — 358-377. Tichileşti, pl. Vădeni. — 378-399. Viziru, pl. Balta, înv. I. Demetrescu.— 400-409. înv. N. Călinescu.—410-445. (Din spre baltă) înv. S. M. Cincu (8/1 85).
Voi. II. BUZĂU. —2-7. Beceni, înv. I. Constan-tinescu (12/V 85). — 8-19. Blăjani, pl. Slănic, înv. I. Milea (5/VII 85). — 20-23. Boldeşti, înv. T. Rădu-căneanu (10/IV 85). — 24-47. Chiojdu-Bâsca, plaiul Buzău, înv. T. Poppescu (29/V, 22/X 85). — 48-53. Cilibia, pl. Câmpul, învăţătorul C. O. Păturescu (15/IV 85). — 54-75. Fundeni, plaiul Slănic, înv. I. Ionescu. — 76-85. Găvăneşti, pl. Câmpul, pr. Constantin Stănescu (31/XII 84). — 86-95. Găvăneşti, pl. Câmpul, înv. Alexandru Georgescu (30/1 85). — 96-113. Gherăseni, pl. Câmpul, înv. S. Ionescu. — 114-123. Glodeanu-Siliştea, pl. Tohani, înv. comunei. •—124-129. Lipia, înv. Ion Ştefan (1/V 85). — 130-137. Macsenu, pl. Câmpul, înv. N. Coman (24/V, 5/VI 85). — 138-163. Mărăcineni, înv. N. Popescu (31/V 85). — 164-173. Pietroasa, pl. Tohani, înv. A. Nestor (2/V 85). — 174-183. Pogoane, înv. comunei. —184-187. Săgeata, înv. N. Efrem (1/V 85). — 188-201. Săruleşti, pr. Constantin Stănescu (15/11 85). — 202-205. Scurteşti, înv. A. Georgescu (12/IV 85). — 206-211. Stâlpu, pl. Sărata, înv. I. Theodorescu (28/IV 85). — 212-215. Tăbă-răşti, înv. G. Dobrescu (20/IV 85). — 216-237. Zăr-neşti-Câlnău, plaiul Slănic, înv. I. Ştefan (29/IV 85).
CONSTANŢA. — 238-240. Aliman, pl. Silistra-nouă, înv. I. Alexandrescu. — 241-248. Beilicu, pl. Silistra-nouă, înv. N. Andriescu (11/VII 85).— 249-260. Ciobanul, pl. Hârşova, înv. G. A. Eftuşescu (18/VI 85). — 261-268. Dăeni, pl. Hârşova, înv. Ionăşescu. — 269-278. Gârliciu, pl. Hârşova, înv.
D.	Gavrilescu. — 279-284. Mârleanu, pl. Silistra-
— 950 —
nouă, înv. Al. Vasiliu. — 285-286. Oltina, înv. At. Petru (4/V-II 85). — 287-294. Parachioi, pl. Silistra-nouă, înv.,I. Negrescu (12/VII 85). — 295-306. Ra-sova, pl. Megidia, înv. C. Măldărescu (30/VI 85). — 307-318. Satu-nou, pl. Silistra-nouă, înv. Gh. Şte-fănescu (26/VI 85). — 319-320. Topal, pl. Hârşova, înv. C. Mihăilescu. — 321-326. Urum-be'i, pl. Hârşova, înv. Adam (?)..•
Voi. III. COVURLUIU. — 2-7. Băleni, pl. Şiret, înv. Paul Mităchescu (27/IV 85). — 8-27. Bălinteşti, înv. Gh. Enache (20/1X 85). — 28-35. Băneasa, pl. Horincea, înv. Al. Grossu (15/V 85). — 36-41. Băneasa, pl. Horincea, pr. V. Balaeş (16/XI 84).—>
42-60. Bereşti, pl. Horincea, înv. P. Petrovici (19/V 85) — 61-82. Braniştea, pl. Şiret, înv. I. Tacu (15/VI 85). — 83-92. Cuca, pl. Şiret, înv. V. Ma-gheru (22/X 84).— 93-99. Cuca (Oasele), pl. Şiret, înv. N. Andriescu (22/XI 84).:—100-105. Cudalbi, pl. Şiret, înv., C. Decusară şi M. Dobreanu (1/VIII 85). — 106-113. Cavadineşti, pl. Horincea, înv. V. Duma (15/V 85). — 114-125. Rogojeni (Chiri-leşti), pl. Horincea, pr. . T. Dobrea (18/XI 84, 6/VI 85). —126-137. Rogojeni (Chirileşti), pl. Horincea, înv. I. Negrescu (6/II 85). — 138-141. Deo-cheţi-Drăguşeni, pl. Horincea, înv. Gh. T. Vasi-leanu (?) (17/X 85). — 142-147. Fârţăneşti, pl. Prut, înv. Tutovanu (18/11 85). t— 148-161. Folteşti, pl. Prut, sachelarul M. Ţigău (26/XI 84). — 162-189. Folteşti, pl. Prut, înv. P. Antohe. —190-203. Fru-muşiţa, pl. Prut,	înv. C.	T._ Onose (6/V	85).	—
204-205. Galaţi, sachelarul M. Bujeniţă (6/XI 84). — 206-221. Galaţi, econom Gh. Theodorescu (23/XI 84). — 222-223. Galaţi, sachelarul I. Thoma (3/XII 84).—-224-237. Găneşti, înv. C. Melinte (1/V, 30/V 85). — 238-253. Jorăşti, pl. Horincea, înv. Munteanu (3/II 85). — 254-277. Lupeşti, pl. Horincea, .înv. C. Nicolau (6/VII 85).1— 278-283. Măcişeni, pl. Şiret, pr.-înv. N. Ionescu (9/V 85).— 284-297. Măluşteni, înv. I. Şuşnea (15/V 85). — 298-301. Mânjina,	înv. I,	Huzum (21/IV	85).	—
302-321. Mastacani, pl. Prut. înv. D. Alboteanu (II, 7/VI 85).— 322-339. Moscu, pl. Prut, înv. D. Arghirescu. — 340-355. Oancea, pl. Prut, înv. Em. I. Mironescu (6/VI 85). — 356-375. Piscu, pl. Şiret, înv..N. Ţărcuş (85). — 376-381. Prodăneşti, înv. V. Dănilă (31/VII 85). — 382-395. Şiviţa, pl. Prut, înv. I. Prodănescu (1/V 85). — 396-405, Şlobozia-Co-nache, înv. V. I. Popă (13/VIII 85). — 406-413. Smulţi, pl. Şiret,	pr. T.	Sirieanu (16/XI	84).	—
414-421. Smulţi, pl.	Şiret, pr. D. Râpă (17/XI	84).	—•
422-435. Smulţi, pl. Şiret. înv. I. I. Bejan (7/VII 85). — 436-445. Târgul-Bereşti, ţriv. T. Coatu (4/VII, 30/IX 85). — 446-459. Târgul-Bujor, înv. P. Boureanu (5/VI 85). — 460-467. Tuluceşti (Odaia), înv. Gh. C. Ioachim (30/V 85). — 468-483. Ţuţcani, pl. Horincea, înv. I. . Ştefănescu (31/V 85).— 484-49:3. Vârlezi, înv. (indescifrabil) (15/11 85). — 494-509. Vlădeşti, pl. Prut, înv. C. Sacanu (6/VI 85).
Voi. IV. DÂMBOVIŢA. — 2-19. Bălenii-sârbi, pl. Ialomiţa, înv. D, Poppescu (1 4/VIII 85). — 20-41. Bălenii-români, pl. Ialomiţa, înv. N. Simionescu (întocmai ca şi cel precedent, aceleaşi răspunsuri şi aceeaşi scrisoare) . (16/VIII 85), — 42-49. Bela, plaiul Ialomiţa, înv. N. Petrescu (XII 84). — 50-71. Bilciureşti, pl. Ialomiţa, înv. Stan Stănescu (14/V. (22/X 85). — 72-79. Bogaţi, pl. Dâmboviţa, înv.-pr. G. Rădulescu (4/VI 85). — 80-95. Cobia, pl. Cobia, înv. Şt. Istrătescu (31/1 85). — 96-101. Corbişori, plaiurile unite Nucşoara-Dâmboviţa, pr.-înv. I. Lupescu ,(24/VI 85).—.102-111. Cucuteni, plaiul Dâmboviţa,.înv. I. Stănescu (9/VII 85).-—112-129. Fin ta, pl. Ialomiţa, înv. M. Răaijlescu (29/V 85). — 130-137. Izvoarele, plaiul Dâmboviţa-Ialomiţa, înv.
B.	Mihălescu (l/IV 85). — 138-141.-Măneş’ti, pl. Dâmboviţa. — 142-147. Petroaia, pl. Cobia, înv. I. Diamantescu (21/IV 85). —■ 148^171. Pietroşiţa,
pl. Ialomiţa, învăţătorii T. M. Vlăingioiu (?) şi D. Negoescu (25/XI 84). — 172-187. Poiana-de-sus, înv. T. Sebeşanu (dă vorbirea din Banat-Comloş) (VII 85). — 188-215. Raciu, pl. Dealul, înv. Stan Negoescu (18/X 84). ■— 216-237. Runcul, plaiul Ialomiţa, înv. G. Secăreanu (întocmai ca cele din Pietroşiţa) (15/VII 85). — 238-261. Săcuieni, pl. Dealul, înv. B. Ionescu (85). — 262-309. Sărdanu, pl.' Bolintin, înv. A. Iliescu (6/X 85). — 310-315. Slobozia-Moara, înv. I. Constantinescu (7/VI 85). — 316-331. Titu, pl. Bolintin, înv. Ioan Rădescu (IV .85).
Voi. V. DOLJ. — 2-7. Adunaţii-de-Geormâne, pl. Jiul-de-jos (şi Leul, jud. Romanaţi), înv. C. Ionescu. — 8-13. Argetoaia, pl. Jiul-de-sus, înv. C. Alexandrescu (28/111 85). —14-26. Băileşti, pl. Balta, înv. I. Poppescu (85). — 27-30. Bârca, pl. Balta, înv. M. P. Virvescu (29/IV 85). — 31-44. Bodăeşti, pl. Amaradia, înv. I. Georgescu (29/XI 84).^—45-68. Boteni, pl. Râuri-Argeşelu, (din judeţul Muscel), înv. I. Bădescu. — 69-78. Breasta, pl. Ocolu, înv. Şt. Ionnescu. — 79-86. Bucovăţ, înv. Florea Niculescu (29/IV 85). — 87-96. Bulzeşti,: pl. Amaradia, înv. M. S. Bulzescu (28/IV 85). — 97-98. Calopăru, înv. C. Bărbulescu. — 99-110. Căpreni, pl. Amaradia, înv. P. Roşculescu (29/XI 84). —111-114. Catanele, pl. Balta, înv. V. Boureanu. —115-118. Cetatea, pl. Câmpul, înv. I. Petrescu şi A. Dimitrescu (30/IV 85). •— 119-128. Cioroiaşu, pl. Balta, înv. D. Pompiliu. —129-130. Ciuperceni, pl. Câmpul, înv. S. Georgescu (30/IV 85).—131-132. Ciutura, pl. Dumbrava.— 133-136. Comoşteni, pl. Jiul-de-jos, înv. S. Constantinescu (24/IV 85). — 137-138. Coţofenii-din-dos, pl. Jiul-de-sus, înv. G. Ionescu (5/V 85). — 139-140. Coţofenii-din-faţă, pl. Jiul-de-sus, Al. Constantinescu. —141-142. Craiova, G. Tanoviceahu (17/11 86). — 143-156. Secuiul, pl. Ocolul-Amaradia, N. P. Guran (din Craiova) (30/VI 85). — 157-162. Dobridoru, pl. Câmpul, înv. N. Mihăiescu. — 163^168. Drănicu, pl. Jiul-de-jos, înv. P. Marineanu (2/V 85).—-169-172. Fântâna-Banului şi cătunul Moreni, pl. Câmpul, înv. I. PredescuşiG. Popescu.— 173-178. Filiaşi, pl. Jiul-de-sus, înv. P. şi I. Bădescu. —179-204. Floreşti, pl. Jiul-de^os, înv. Gh. Schintee (85). — 205-218. Galiciuica, pl. Câmpul, înv. P. D. Ciocâlteu (27/XI 84, 23/X 85). — 219-232. Gângiova, pl. Jiul-de-jos, înv. I. G. Antoniu (12/IV 85). — 233-244. Gherceşti, pl. Ocolul, înv. T. I. Vâlcănescu (6/IV 85). — 245-254. Goeşti, pl. Amaradia, inv. I. Adamescu (30/IV 85). — 255-264. Gogoşul, pl. Dumbrava, înv. C. Stănescu (85). — 265-266. Goicea-mare, pl. Balta-, înv. St. B. Gali-ceanu?—267-270. Goicea-mică, pl. Balta, înv. I.
B.	Momârleanu. — 271-276. Grindenij înv. I. Flo: rescu (25/IV 85). — 277-283. Gubancea, pl. Jiul-de-sus, înv. I. Georgescu. — 285-292. Işalniţa, pl. Ocolul, înv. Ionescu (10/IV 85). — 293-294. Lo-custeni, pl. Jiul-de-jos, înv. N. Botescu. — 295-300. Măceşul-de-jos, pl. Balta, înv. Domnica Gheor-ghiu. — 301-310. Maglavit, înv. I. Tescoveanu (4/V 85). •— 311-316. Mălăeşti, pl. Amaradia, înv. Ilie Şerbănescu (3/V 85)..— 317-322. Melineşti, înv. Lucsiţa Becerescu. — 323-328. Murgaşu, pl. Amaradia, înv. M. Vassilescu (27/IV, 85.). — 329-348. Negoeşti, pl. Amaradia, înv. D. Constantinescu (10/IV 85). — 349-364. Peleşti, pl. Ocolul, înv. C. Vulcănescu (8/V 85). — 365-372..Piscu, pl. Câmpul, înv. N. Poppescu (30/IV 85). — 373-378. Pleniţa, pl. Câmpul, înv. M. P.. Ciocâlteu, N.- Potârcă şi E[lena] Corcoveanu. — 379-384. Plosca, pl. Balta, înv. I. Popilianu (7/V 85). — 385^388. Poiana-de-sus, înv. V. Pretorianu (25/IV 85).,— 389-390. Poiana, pl. Câmpul, înv. P. Chiriţescu; şi S. Naicu-Iescu. — 391-400. Risipiţi, pl. Câmpul, înv. L Negreţu. •—401-402. Salcia, pl. Jiu-de-sus, înv. D. Georgescu. — 403-405. Sălcuţa. — 406-411. Scăeşti,
— 951 —
pl. Jiul-de-sus, înv. I. Săndulescu.— 412-426. Seaca-de-câmp, pl. Balta,, înv. Oprea Băleanu. 427-432. Seaca-de-pădure, pl. Dumbrava, înv. I. Vasilescu (24/IV 85). — 433-440. Secuiul, înv. M. Ionnescu. — 441-444. Seliş.tea-Crucii, pl. Balta, înv. N. Greblescu (30/IV 85). — 445-452. Simnicu, pl. Ocolul, înv. I. Ionnescu (24/IV 85). — 453-470. Tălpăşul,. Mierea, Amărăşti şi Zăicoiu, pl. Amaradia, înv. G. Popilian, C. Vladimirescu, C. Poppescu, S. Vasilescu (15/IV 85). — 471-476. Tencăneu, pl. Dumbrava, înv. comunei. — 477-480. Ţânţăreni, pl. Jiul-de-sus, înv. N. Pretorianu (30/IV 85). — 481-486. Vela, pl. Dumbrava, înv..N. Bârsănescu, (2/V 85).
Voi. VI. DOROHOIU. — 2-5. Sârbi, pl. Başeu, înv. (indescifrabil). — 6-13. Târnauca, parohia Pro-boteşti, pr. N. Sandovici (25/1 85).
FĂLCHU. — 15-18. Albeşti, înv. Al. D. Holban. —
19-42. Băseşti, pl. Mijlocul-Prutul, înv. I. Ghibă-nescu (13/V 85). — 43-46. Bohotin, pl. Podoleni, înv. Al. Bucur (1/1X 85). — 47-54. Boţeşti, pl. Crasna, înv. Pavel Onofreu (28/IV 85). — 55-58. Buneşti, pl. Crasna, înv. Gh. C. Şendre (20/VII 85). — 59-72. Covasna. — 73-76. Cosmeşti, pl. Podoleni, înv. P. Dăscăleşcu (24/VII 85).—77-88. Deleni, pl. Mijlocul, înv. D. Daulja. — 89-108. Dodeşti, pl. Mijlo-cul-Prutul, înv. S. Bălţatu (l/III 85). —109-110. Dolheşti, înv. Aî I^Simio’nescu (31/V 85). —111-122. Iepureni, pl. Prutul-Mijlocul (20/V 85). — 123-127. Găgeşti, pl. Prutul - Mijlocul, înv. C. Mircea. — 128-139. Grumezoaia, pl. Prutul-Mijlocul, înv. I. Pândele —140-147. Hurduci, pl. Mijlocul, înv. G. V. Cireş (16/V 85). — 148-169. Ivăneşti, înv. G. Tode-raşcu (4/II 85). — 170-175. Mălăeşti, pl. Mijocul-Prutul, înv. Ghiga. (13/VII 85). — 176-179. Moşna, pl. Podoleni, înv. C. A. Trifan (13/IX.85). — 180-185. Olteneşti, pl. Crasna, înv. I. Trandafiru (15/IV 85). — 186-195. Păhueşti, pl. Podoleni, înv. N. Sofronie. —196-203. Roşieşti, pl. Crasna, înv. Gavril Iancu (26/1V 85). — 204-213. Şişcani, pl. Mijlocul, înv. T. Manoliu. — 214-218. Stălineşti, pl. Prutul. — 218-225. Stoeşeşti, pl. Mijlocul-Prutul (85). — 226-229. Zberoaia, pl. Podoleni, înv. N. Oghinescu (10/V 85).
GORJ. •—■ 231-232. Balta, pl. Vulcan, pr. Grigore Bălteanu (84). — 233-234. Părâu, plaiul Vulcan, pr. Gh. Cârstoiu (14/11 85). —■ 235-238. Mănăstirea Polovragi, superiorul mănăstirii Dionisie Niko-laiyoviţ (84).
Voi. VII. IALOMIŢA. — 2-21. Alexeni, pl. Câmpul înv.-pr. I. Negulescu (6/1 85). — 22-45. Borăneşti, pl. Câmpul, înv. C. Ionescu (31/XII 84). — 46-65. Broştenii-noi, pl. Câmpul, înv. G. Poppescu (85). — 66-73. Cacomeanca (Mănucu), pl. Borcea, înv. D. Ionescu. ■— 74-79. Ceacu, pl, Borcea, înv. M. Michăilescu.. — 80-93. Cegani, pl. Balta, înv. G. Nicolescu (11/XII 84). — 94-101. Chioara, pl. Balta, înv. D. Pavelescu (2/XII 84, 5/VI 85).— 102-109. Ciochina, pl. Ialomiţa, înv. M. Dobrescu (2/1.85). —
110-117. Cocargea, pl. . Borcea, înv. comunei (XII 84). — 118-125. Copuzu. pl. Ialomiţa, înv. A. Copuzeanu (84). —126-141. Cosâmbeşti, pl. Ialomiţa, înv. Şt. Dobrescu. —142.-167. Coşereni, pl. Câmpul, înv. D. Georgescu (24/11 8.5). — 168-179. Dudeşti, pl. Balta, înv. C. Theodorescu (1/1 85). — 180-201. Gârbovi, înv. M. Rădulescu (23/IV 85).— 202-217. Grindu, pl. Câmpul, înv. D. Ştefănescu (29/XII 84). — 218-241. Iazu, înv.-pr. A. Petru. — 242-249. Larga, pl. Ialomiţa, îny. Th. Mănescu. — .250-301. Lupşanu, pl. Borcea, înv. T. Theodorescu (10/XII 84). — 302-309. Malu, înv. Ion Canciu. — 310-323. Mărculeşti, pl. Balta, înv. I. Mănescu. — 324-331. Ograda, pl. Balta, înv. I. Constantinescu (XII 84). — 332-351. Perieţi, pl. Ialomiţa, înv. At. Stoenescu. — 352-366. Petroiu, pl. Borcea, înv. I. Teodorescu. — 367-378. Piua-Petrii, pl. Balta, înv. comunei (28/XII 84). — 379-402. Poiana, pl. Ialomiţa, înv. A. Bărbulescu (1/1 85). — 403-410. Po-
iana, pl. Ialomiţa,. înv. R. Bărbulescu (1/1.85).— 411-432. Pribegi, pl. Ialomiţa, înv. A. Bărbulescu (l/III, 1/VI 85).-.433-474. Răviga,, pl. Ialomiţa, înv. C. Alexandrescu. —475-478. Slobozia, pl. Ialomiţa, înv. I. Ionescu (27/XI 84). — 479-500. Şoca-riciu, pl. Borcea, înv. P. Theodorescu (85). — 501-517. Ţăndărei, pl. Balta.
Voi. VIII (1). IAŞI. — 2-3. Andrieşeni-Iepureni, com. Iepureni, pl. Turia, înv. Sava Mândru. —■ 4-13. Aroneanu, com. Copou, pl. Turia, pr. Maxim Dăscălescu. —14-31. Aroneanu, com. Copou, pl. Turia. — 32-65. Bădeni, pl. Bahluiu, înv. S. H. Velişcu (14/V 85). — 66-93. Bădeni, pr. I. Em. Ru-gescu (5/Vll 85). — 94-105. Băiceni, pl. Bahluiu, înv. D. Georgescu (27/V 85). — 106-115. Belceşti, pl. Bahluiu, pr. I. Movilescu. —116-123. Bivolari, pl. Turia, înv. V. Tariasachi (21/VI &5). — 124-131. Bivolari, pl. Turia, pr. Gh. Vrânceanu. —132-135. Cătunele -Blândeştii-Raiu, Căminăreşti şi Târgu-Ţigăneşti, com. Cârniceni, pl. Turia, înv. M. Lazăr (20/V 85). —136-139. Bosia, pl. Branişte, înv. I. Sofiicu (6/V 85).—140-147. Buciumi, pl. Codru, înv. V. Lohan (4/V 85). — 148-149. Cătunele Bâr-leşti, Ierbiceni, Spinoasa, com. Bârleşti, pl. Bahluiu, înv. I. Georgescu. —150-153. Bulbucam, com. Gropniţă, pr. I. Petrovanu (10/VII 85). — 154-161. Biserica Bârnova, com. Buciumi, pl. Codru, pr. Gh. Mireuţe (2/XII 84).—162-179. Cârjoaia, pl. Bahluiu, înv. I. Gheorghiu (2/VI 85). — 180-198. Chişcă-reni, com. Şipotele, pl. Bahluiu, înv. G. Bottez (85). —199-202. Ciurea, pl. Codru, înv. P. Ionescu (85).— 203-210. Comarna-de-sus şi -de-jos, com. Poieni, pl. Codru, pr. C. Oana (12/1 85). — 211-222. Copou, pl. Copou-Turia, înv. V. Mircea (5/V 85). — 223-230. Corneşti, com. Miroslova, înv. P. Teodorescu (2/V 85). — 231-234. Costuleni, pl. Branişte, înv. I. Petrov (25/V 85). — 235-240. Crucea, com. Sirca, pl. Cârligătura (22/V 85). — 241-248. Cucuteni, pl. Stavnicu, pr. Al. Arbore; — 249-250. Cucuteni, com. Băiceni, pl. Bahluiu, înv. V. Hornescu (l/XI 85). — 251-270. Cucuteni, pl. Stavnicu, înv. Carare (13/V 85). — 271-280. Cucuteni, com. Băiceni, pl. Bahluiu, înv. V. Hornescu (27/V 85). — 281-285. Dădeşti, com. Băiceni, pl. Bahluiu, pr. . Cosma (25/X 84). — 286-292. Galata, pl. Codru, înv. şi învăţătoarea Brăila. — 293-304. Găureni, com. Miroslava, pl. Stavnicu, înv. M. Lupescu (4/V 85). — 305-308. Golăeşti, pl. Branişte, pr. Zaharia Simio-nescu (l/XII 84). — 309-312. Golăeşti, pl. Branişte, înv. G. T. Poppoviciu (6/V 85). — 313-316. Goroni, com. Tomeşti, pr. A. Pătraşcu. — 317-324. Gropniţă, pl. Copou, înv. I. Vasiliu (28/IV 85). — 325-336. Gropniţă, pl. Copou, pr. Gh. Ursachi (10/VI 85). — 337-346. Gropniţă, pl. Copou, înv. I. Vasiliu (2/VI 85). — 347-352. Hodora, com. Cotnari, pl. Bahluiu, înv. C. Liciu (10/V 85). — 353-362. Hor-leşti, com. Cucuteni, pl. Stavnicu, înv. T. Popovici (I/V 85).
Voi. VIII (2). IAŞI. — 2-5. Icuşeni, com. Stânca, pl. Branişte, înv. M. Stoica (27/V 85). — 6-9 Lungani, com. Sârca, pl. Cârligătura, pr. D. I. Speranţă.—10-13. Măcăreşti,' com. Costuleni, pl. Branişte, înv. N. Ionescu (25/V 85). —■ 14-19. Măcăreşti, com. Costuleni, pl. Branişte, pr. A. Romano. — 20-23. Mânjeşti, com. Mogoşeşti, pl. Stavnicu, înv.
E.	Coşma (22/IV 85). — 24-27. Miroslava, pl. Stavnicu, pr. G. Ionescu (5/XII 84). — 28-49. Miroslava, pl. Stavnicu, înv. P. , Teodorescu (15/VI 85). — 50-53. Mogoşeşti, pl. Stavnicu, înv. Al. Popovici (24/IV 85).—-54-57. Moreni, com. Prisacani, pl. Branişte, pr. N. Ionescu (8/XII 84). — 58-63. Movileni, pl. Copou-Turia, înv. D. Ionăşescu (30/IV 85). — 64-71. Cătuna Osoiu, com. Tomeşti, pl. Codru, înv. I. Bunescu. — 72-77. Perieni, com. Cârniceni, pl. Turia, înv. A. Dobrea (1/V 85). — 78-88. Podul-Iloaei, înv. I. Mironescu. — 89-94. Poieni, pl. Codru, înv. A. V. Vassiliu (9/V 85). —
95-106. Popeşti, pl. Cârligătura, înv. N. A. Petri-ceanu. —107-112. Popeşti, pl. Cârligătura, pr. D. Kostino (10/VII 85). — 113-116. Podul-Iloaei, pr. A. Lăzărescu. —117-118. Prisacani, pl. Branişte, înv. (indescifrabil). —119-120. Prisacani, pl. Branişte, pr. sachelar Gh. Agappe (10/XII 84). —■ 121-136. Rediul-lui-Tatar, com. Tăuteşti, înv. Gr. S. Creţu (1/V 85). —137-138. Rediul-lui-Tatar, pl. Copou pr. Gr. Constantinescu. — 139-148. Româneşti, corii. Movileni, pl. Copou, înv. I. Poppa (20/IV 85).— 149-158. Rădeni, com. Roşcani, pl. Turia-Copou, pr. sachelar St. Ursachi.—159-162. Roşcani, pl. Turia, înv. St. Mironescu şi A. Laurescu (?) (16/V 85). — 163-170.	Sculeni,	înv.	P.	Huşianu
(12/V, 21 /V 85). ■— 171-174. Sineşti, pl. Cârligătura, pr. econom C. Ionescu (22/X 84). —175-176. Sineşti, pl. Cârligătura, înv. S. Dimitriu. —177-190. Şipote, pl. Bahluiu, pr. A. Bottez (22/X 84). —
191-198.	Şipote, pl.	Bahluiu,	înv.	G.	Gorescu
(9/V 85). —199-202. Sârca, pl. Cârligătura, înv. Mancaş (30/IV 85). — 203-210. Stânca, pl. Branişte, înv. Gr. Bantaş. — 212-216. Storneşti, com. Sineşti, pl. Cârligătura, înv. N.	Teodorescu
(10/V 85). — 217-224. Târgul-Frumos, pr. G. Gri-goriu. •— 225-232. Târgul-Frumos, pr. G. Talpalaru (29/X 84). — 233-238. Tomeşti, pl. Codru, parohul N. Patraşcu (?) — 239-242. Tomeşti, pl. Codru, înv. Podhaischi. — 243-246. Ţuţora, înv. Negrescu (20/IV 85). — 247-248. Valea-adâncă, com. Galata, pl. Codru, pr. C. D. Gheuca. — 249-256. Voineşti, pl. Stavnicu, pr. Gh. Grosu. — 257-262. Voineşti, pl. Stavnicu, înv. comunei. — 363-272. Voroveşti, com. Miroslava, pl.	Stavnicu,	înv.	G.	Grigoriu
(8/V 85). — 273-294. Zoboloteni, comuna Hermeziu, pl. Turia, înv. Andriescu (20/VII 85).— 295-299. Zahorna şi Horleşti, com. Tăuteşti, pr. V. Suce-vanu (85). — 299-304. Zahorna, com. Tăuteşti, pl. Copou, învăţătorul T. Popescu (9/V 85).
Voi. IX. MEHEDINŢI. — 2-15. Baia-de-aramă, Tismana, etc., I. D. Spineanu, licenţiat în drept, profesor-suplinitor la gimnaziul din Turnu-Severin (11/1187). —16-21. Bistriţa, pl. Ocolul, înv. C. Drăghicescu. —■ 22-33. Branişte, pl. Câmpul, pr.-înv. G. Puşcăşanu (8/V 86). 34-37. Cătunele, pl. Motru-de-sus, pr. G. Prundeanu, înv. G. Roşu-lescu (XII 85). — 38-47. Cleşneşti, com. Glogova, pl. Motru-de-sus, înv.-pr. I. M. Păunescu (25/V 85).— 48-53. Comăneşti, plaiul Cloşani, înv. N. N. Sârbu-lescu. — 54-57. Cosoveţu, pl. Dumbrava, pr.-înv. C. Bungeţeanu (10/XII 84). — 58-65. Isverna, plaiul Cloşani; pr. R. Popescu (11/1 85). — 66-79. Pru-nişor, pl. Ocolul, pr. G. Manianu (84). — 80-111. Rudina, plaiul Cloşani, înv. D. Cerbulescu. — 112-119. Şişeştii-de-jos, pl. Ocolul, pr. C. Ionescu (28/XII 84). — 120-134. Vânjul-Mare, pl. Blahniţa, înv. R. Mihăileanu (2/V 85): — 135-136. Pl. Dumbrava.
MUŞCEL.— 138-149. Albeşti, înv. N. Isbăşanu (8/VII 85). — 150-161. Băjeşti, pl. Râuri-Argeşel, înv. N. Panaitescu (19/VI, 20/X 85). — 164-185. Bălileşti, pl. Râurile, pr. Ioan Bălilescu. •— 186-191. Bălileşti, pl. Râurile, înv. Al. Nicolescu (12/VI 85). —
192-197.	Cetăţenii-din-deal, plaiul Dâmboviţa, înv.
C.	Enăchescu (26/V 85). — 198-209. Ciumeşti, pl. Rîuri-Argeşel, înv. I. Marinescu (3/VII 85). — 210-217. Coteşti, plaiul Nucşoara, înv. C. Becuţu (22/X 84). — 218-227. Davideşti, pl. Râuri-Argeşel, înv. M. Popescu (3/VI 85). — 228-239. Glâmbocel, pl. Podgoria, înv. N. Vasilescu (7/V 85). — 240-261. Godeni, plaiul Nucşoara, înv. P. Diaconescu. — 262-275. Hârtieşti, pl. Râuri-Argeşel, înv. I. Iorgu-lescu (V 85). — 276-300. Măţău, pl. Dâmboviţa-Nucşoara, înv. I. Vişoianu’ (20/V, 10/XI 85). — 301-332. Micloşani, plaiul Dâmboviţa, pr. A. Dâmbo-viţeanu. — 333-358. Micloşani, plaiul Dâmboviţa, înv. I. Prunescu (31/V 85). — 359-370. Mihăeşti, pl. Râuri-Argeşel, înv. I. Enăchiescu (4/VI 85).—
952 —
371-380. Schitul-Goleşti, plaiul Nucşoara, înv. N. Anastasescu (28/V 85). — 381-392. Poienari, pl. Râuri-Argeşel, înv. Gh. Gh. Muşetescu (23/V 85). — 393-402. Rădeşti, pl. Râuri-Argeşel, înv. C. Petrescu (29/VI 85). — 403-412. Slănic, plaiul Nucşoara-Dâmboviţa, înv. Gh. Bădescu (22/VIII 85). — 413-426. Stâlpeni, plaiul Râuri, înv. C. Diaconescu (VI 85). — 427-432. Ţiţeşti, pl. Râuri, înv. I. Nico-lăescu.— 433-444. Valea-Mare, plaiul Dâmboviţa, înv. G. B. Ţuţuianu (30/V 85). — 445-463. Valea-mare, pl. Podgoria, pr. A. M. Paraschivescu (4/II 28/IX 85). — 464-469. Văleni, plaiul Dâmboviţa, înv. I. V. Duculescu (21/V 85). — 470-479. Văleni, pl. Podgoria, înv. C. Nicolescu (1/VII 85). — 480-489. Vlădeşti, pl. Râuri-Argeşel, înv. I: Vasilescu (1/VII 85). — 490-505. Voineşti, plaiul Dâmboviţa, înv. I. Aldoiu (25/VI 85). — 506-507. Vultureşti, pl. Argeşel-Râurile, înv. Moise Popescu (24/VI 85). — 508-511. E. Pascal (23/V 85).
Voi. X. NEAMŢU. — 2-13. Bălţăteşti, pl. De-sus-Mijlocul, înv. T. Bălănescu (29/IV 85). —14-17. Bărgăoani, pl. Mijlocul, înv. V. Semeşeanu (19fV 85). — 18-27. Bistricioara-Grinţieş, pl. Piatra-Muntele, pr. Gh. Baltă (8/V 85). — 28-41. Bistricioara, pl. Piatra-Muntele, pr: C. Alessandrescu (8/V 85). — 42-63. Gura-Bistricioarei, pl. Piatra-Muntele, înv. P. Căderea (1/V 85). ■— 64-75. Bistricioara-Grinţieş, pl. Piatra-Muntele, înv. Roşescu (6/V 85). — 76-79. Bodeştii-Precistei, înv. I. Han-ganu. ■— 80-83. Petricani-Boiştea, pr. (indescifrabil).— 84-89. Bozieni, pl. De-sus-Mijocul, înv. Gh. Theodorescu. — 90-91. Budeşti-Ghicăi, pl. Mijlocul, înv. L. Matasariu (11/IV 86). — 92-93. Bu-deştii-Ghicăi, pl. Mijlocul, pr. (indescifrabil). — 94-101. Buhalniţa, înv. Gh. Căderea . (26/IV, 22/VI 85). ■—102-115. Buhuş, înv. Gh. Nicolau (85). —116-127. Buhuş, parohii Gh. Dimitrescu şi Gr. Mitru (85).—; 128-135. Cârligi, pl. Piatra-Muntele, înv. I. Verdeanu (22/IV 85).—; 136-139. Cârligi, pl. Piatra-Muntele, parohul I. Stăcescu (15/V 85).—-140-145. Costişa, pl. Bistriţa, pr. V. Dimitriu şi Gh. Mihăilescu (1/V 85). —146-182. Cracaoani, pl. Piatra-Muntele, înv. Gr. Nicolau (1/V 85). — 183-196. Cracaoani, pl.'Piatra-Muntele, preoţii Stahi, G. Verdiân, V. Ghiorghiescu şi D. Marin (10/V 85). — 197-200. Davideşti, com. Păstrăveni, înv.-diacon G. Vasiliu (?) (24/IV 85). — 201-242. Doamna-Mănăstirea Bistriţa, pl. Piatra-Muntele, înv. Gh: Constantiniu (1/V, 2/VI 85). — 243-250. Dragomireşti, înv. I. Căllin (18/IV 85). — 251-256. Filioara, înv. Gh. A. Popovici (5/V 85). — 257-272. Frumcfîtsa şi Bălcani, comuna Tazlău, pl. Bistriţa, înv. I. Mironescu (15/V 85). — 273-286. Galu, pl. Piatra-Muntele, Gh. Gavriliţanu (7/IV 85). — 287-302. Gărcina, pl. Piatra-Muntele, pr. I. Teofă-nescu (12/IV 85). — 303-308. Grumăzeşti, pl. De-sus-Mijlocul, pr. Marin Mirăută (l/III 85). —
309-312. Grumăzeşti, pl. De-sus-ÎMijlocul, înv. V. Sevinescu (20/V 85).—313-322. Hangu, înv. Gh. Leonescu (10/VI 85). — 323-324. Humuleşti, pr. Teofan Focşa.;— 325-328. Humuleşti, înv.-pr. I. Possa (21/V 85). — 329-330. Lunca, com. Vânătorii-Neamţului, pr. I. Theodorescu. — 331-344. Margine, pr. (indescifrabil) (18/V 95).—-345-348. Târgul-Neamţu, pr. I. Possa. — 349-364. Negreşti, com. Dobreni, înv: I. N. Mironescu (11/IV, 20/IX 85). — 365-370. Pângăraţi, pl. Piatra-Muntele, pr. Gh. Grigoriu (10/V 85) ’ •—-371-381. Petricani, pl. De-sus-Mijlocul; înv. C. Vrânceanu. —1 382-385. Graşi, comuna Petricani, pr. C. Pienescu. — 386-393. Tăr-peşti, comuna Petricani, pr. I. Stamati. — 394-397. Boişte, comuna Petricani, înv. N. Bicleanu. — 398-404. Petricani, parohul I. Stamati. — 405-408. Petricani, parohul Toma Scobai. — 409-412. Preu-teşti, com. Timişeşti, pr. G. Antistescu (2/XII 84). — 413-414. Preuteşti, com. Timişeşti, înv. N. Iordă-chescu (22/V 85). — 415-434. Schitul Răpciune,
— 953 —
com. Hangu, pl. Piatra-Muntele, înv. P. Sălăgeanu (9/VII 85). — 435-438. Roznov, înv. C. Gervescu şi Gh. Teofănescu (1/V 85). — 439-462. Ghigoeşti, com. Şerbeşti, pl. Piatra, înv. I. Neculau (20/IV 85).—463-472. Silişte, pl. Bistriţa, pr. comunei (20/V 85). — 473-488. Siliştea, pl. Bistriţa, înv. Gh. Popovici (22/V 85). — 489-492. Talpa, pl. De-sus-Mijlocul, înv. G. Anghel (18/V 85). —
493-502. Tazlău, pl. Bistriţa, înv.-pr. Gr. Stupcanu (27/IV 85). — 503-504. Tazlău, pl. Bistriţa, parohul Gr. Coste. — 505-506. Timişeşti, pl. De-sus-Mijlocul, înv. V. Chirieac. — 507-508. Timişeşti, pl. De-sus-Mijlocul, pr. Iordachi Nicolau (29/V 85). — 509-510. Topoliţa, com. Humuleşti, înv. Gr. Alisandrescu. —
511-514. Urecheni, pl. De-sus, înv. D. Iordăchescu (15/V 85). — 515-530. Uscaţi, pl. Mijlocul, pr. V. Mareş (7/V 85). — 531-552. Uscaţi, pl. Mijlocul, înv. I. Dumbravă (10/XI, 30/V 85). — 553-564. Valea-albă, comuna Uscaţi, pl. De-sus-Mijlocul, pr. V. V. Mareş (15/IV 85). — 565-575. Vânători-Dum-brava-roşie, pl. Piatra, pr. G. I. Mironescu. — 576-577. Vânătorii1 Ne am ţului, pl. De-sus, D. Res-mirită. — 578-593. Zeneşti, pl. Bistrita, înv. V. Parie (l/IV 85).
Voi. XI. OLT.— 2-13. Alimăneşti-Isvoarele, înv.
C.	I. Corbeanu (14/VIII 85). —14-23. Bălăneşti, înv. C. D. Alimănescu (30/1 85). — 24-35. Chilia, pl. Oltul, înv. Anton Preot Teodor (24/1 85). — 36-43. Constantineşti, înv. P. Rădulescu (12/1 85). — 44-49. Comuna Crăciuneii-de-sus, pl. Şerbăneşti, înv. M. A. Popescu (24/V 85). — 50-53. Cucuieţi, pl. Vedea, pr. I. Niţulescu (8/II 85). -54-69. Gura-Boului, pl. Oltul, înv. I. Drăgulescu (28/1 85). — 70-83. Ibăneşti, pl. Vedea, înv. B. Stănculescu (VI 85). — 84-85. Mereni, pl. Vedea, pr. I. Ciori-ceanu (V 85). — 86-91. Mogoşeşti, pl. Vedea, înv. J. Voiculescu (8/1 85). — 92-105. Negreşti, pl. Vedea, pr. S. Alexandrescu (28/11 85). —106-111. Oteştii-de-sus, pl. Oltul, înv. Gh. Stănescu (12/1 85). — 112-123. Potcoava, înv. Ioan Angelescu (24/V 85). — 124-127. Rădeşti, pl. Vedea, pr. I. Theodorianu (21/1 85). —128-141. Râjleţul-Govora, pl. Oltul, pr. D. Bălan (27/1 85). —142-162. Râjleţul-Vieroşu, pl. Vedea, pr. I. Preoţescu (12/11,22/X 85).— 163-173. Scorniceşti, pl. Vedea, înv. D. Leţu (?) (85). — 174-185. Segarcea-din-vale, înv. M. Armeanu (10/1 85). — 186-209. Spineni, pl. Vedea, înv. Gh. Stănescu (II 85). — 210-213. Tempeni, pK Mijlocul, înv. M. Ionescu (14/11 85). — 214-217. Urluiasca, pl. Oltul, pr. I. Stănescu (31/1 85). — 218-225. Valea-Merilor, pl. Mijlocul, înv. Gh. D. Marinescu (l/III 85). — 226-243. Vaţa, pl. Oltul, înv. Nestor Constantin (10/11 85). — 244-257. Viişoara-Mărun-ţei, pl. Şerbăneşti, înv. Gh. Popescu (3/1, 23/X 85) — 258-263. Vlaicu, pl. Vedea, înv. I. Necşulescu (30/V 85).
PRAHOVA. — 265-270. Băicoiu, pl. Filipeşti, înv. St. Alexandrescu (4/VII 85).—271-309. Brebu, plaiul Prahova, pr.Gh. Brebeanu şi înv. Ioan Dinulescu. —
310-315. Călineşti, pl. Filipeşti, înv. Ilie Georgescu (5/1 85). — 316-331. Drajna-de-sus, pl. Teleajen, înv. D. Basilescu (10/VII, 8/X 85). — 332-348. Mă-gureni, pl. Filipeşti, înv. Dermonescu.— 349-354. Mălăeşti, pl. Podgoria-Cricov, pr.-înv. G. I. Voiculescu (30/XII 84). — 355-358. Măneşti, pl. Filipeşti, înv. N. Preutescu (9/V85). — 359-370. Mărginenii-de-sus, pl. Filipeşti, pr. Andrei Bădescu (29/XI 84).— 371-376. Nedelea, pl. Filipeşti, pr.-înv. A. Ionescu (IV 85). — 377-386. Ploeştiori, pl. Târgşor.— 387-392. Proviţa-de-jos, înv. P. Georgescu. — 393-398. Râncezi, pl. Teleajen, înv. St. Sersca (12/VI 85). —* 399-406. Scăeni, pl. Podgoria, înv.
D.	Mihăilescu (30/IV 85). — 407-414. Sinaia, plaiul Prahova, înv. P. Chitianescu (8/V 85). — 415-424. Stari-Chiojd, plaiul Teleajen, înv. C. Poppescu.
PUTNA. — 426-431. Făurei, pl. Gârlele-Bilieşti. — 432-465. Găuri, pl. Vrancea. —■ 466-481. Ireşti, pl.
Gârlele, înv. A. S. Minculescu. — 482-497. Năruja, pl. Vrancea, înv. I. Chiceorea (?) (31/185).— 498-514. Palten, pl. Vrancea, înv. C. Săulescu (18/XII 84). — 515-520. Răcoasa, pl. Zăbrăuţi.
Voi. XII. RÂMNICUL-SĂRAT. — 2-11. Bălă-ceanu, pl. Râmnicul-de-sus, înv. D. Damianu. —
12-89. Bogza, pl. Marginea de-sus, înv.1 C. Şt. Negoescu. — 90-103. Buda, plaiul Râmnicul, înv. M. Chiriţescu. —104-107. Budeşti, pr.-înv. P. Rădulescu (12/XI 84). — 108-131. Corbu, pl. Marginea-de-jos, înv. Coman R. Oană (XI 84). —132-133. Dediuleşti, pl. Râmnicul-de-sus, pr. I. Moisescu (18/XII 84). — 134-146. Dediuleşti, pl. Râmnicul-de-sus, înv. — 147-152. Domniţa, pl. Grădiştea, înv. V. Theodorescu (2/XII 84). — 153-164. Jirlău, pl. Grădiştea, înv. P. Anghelescu (28/XI 84). — 165-190. Obileşti, pl. Mlarginea-de-jos, înv. A. V. Mogoş (3/III 85). — 191-199. Răcoasa şi Pădureni, pl. Răcăciuni (jud. Putna), înv. Gh. I. Balaban (85). — 200-211. Sgârciti, pl. Râmnicul-de-sus, înv. Fl. Balaban (22/11	85).	—	212-222.	Slobozia,
cătunul Coroteni, pr. I. Ionescu (28/11 85). — 223-232. Tâmboeşti, pl. Marginea-de-sus, înv. C. Dumitrescu. — 233-252. Vişani, pl. Grădiştea, înv.
C.	Poppescu (30/XI 84).
ROMANAŢI. — 254-256. Cilieni, înv. Teodora Popescu (8/V 85). •— 257-267. Rusăneştii-de-jos, înv. Florea Popescu (8/V 85). — 268-269. Gostavăţul, pl. Ocolul, înv. D. Poppescu (28/XII 84). — 270-271. Leu, pl. Ocolul, înv. Marin Stănescu.
SUCEAVA. — 273-280. Baia, pl. Moldova, înv. P. Cucescu. — 281-283. Bogdăneşti, înv. Gh. I. Grigorescu şi N. Cârlănescu (29/V 85). •— 284-297. Borca, înv. I. Solescu (24/V 85). ■— 298-306. Bro-şteni, pl. Muntele, înv. M. Lupescu (85). — 307-314. Broşteni, pl. Muntele, funcţionarul dela subprefec-tură C. I. Ştefănescu. — 315-318. Brusturi, com. Drăgăneşti, înv. N. I. Ciucă (21/IV 85). — 319-338. Dolhasca, pl. Şiret, înv. I. T. Stupkanu. — 339-348. Dolheşti. —• 349-352. Dorna-Gura-Negrii, pl. Muntele, înv. P. Ciolan (18/V 85). — 353-360. Farcaşa, pl. Muntele. —■ 361-362. Forăşti, pl. Moldova-Şomuz, înv. N. Theodorescu (6/VI 85). — 363-369. Găineşti, com.'Mălini, înv. V. C. Trifan. — 370-383. Giurgeşti, înv. I. Bondescu. — 384-389. Horodniceni şi Rotopăneşti, pl. Şomuz-Moldova, înv. T. Liţescu şi V. Vamanu. — 390-397. Lămăşeni, pl. Şomuz, înv. V. Radovioi (30/IV, 9/VI 85). — 398-399. Lămăşeni, înv. I. Solescu (11/XI 85). — 400-407. Lespezi, înv. Gh. Popovici (30/V 85).—408-425. Liteni, înv. P. Andronescu (30/V 85). — 426-437. Mălini, pl. Muntele, pr. Gavril Popescu (85). — 438-449. Mălini, pl. Muntele, înv. comunei. — 450-460. Miroslăveşti, pl. Şiret, pr. V. Manoliu (23/IV 85). — 461-470. Paş-cani-Stolniceni, M. Busuioc, N. Bălănescu şi I. Hudiţă (26/V 85). — 471-494. Preuteştii-uniţi, pl. Şomuzul, pr. I. Ionescu (24/IV 85). — 495-502 Mănăstirea Probota, com. Dolhasca, egumenul (indescifrabil) (30/XII 84).—- 503-536. Rădăşeni, înv. comunei (24/V 85). — 537-544. Rădăşeni (85).— 545-566. Ruginoasa şi Vascani, înv. D. Gh. Ursu (28/V 85). — 567-575. Ruginoasa, pl. Şiret, pr. V. Florescu (84). —• 576-581. Şaru-Dornei, pl. Muntele, înv. V. Iftimescu (12/V 85). — 582-595. Tătăruşi, pl. Şomuz-Moldova, înv. N. Gavrilescu (85).— 596-605. Ţoleşti, pl. Şomuz-Moldova, înv. I. Sta-matin (5/VI 85). — 606-613. Valea-Glodului, înv. I. Cornea.
Voi. XIII. TECUCIU. — 2-5. Barcea, pl. Bârlad, înv. Al. Doraş (10/V 85). — 6-19. Bogheşti, pl. Zeletin, înv. V. Popescu (27/V 85). — 20-21. Oraşul Bârlad, pr. G. Pohribu (15/X 84). — 22-31. Bră-hăşeşti, înv. Gh. Bunescu. — 32-39. Buda, pl. Zeletin, înv. G. Urechia (21/V 85). — 40-45. Cor-basca, înv. A. Cazan (16/XII 84). — 46-58. Matca, pl. Bârlad şi Corbiţa, pl. Zeletin, pr. V. Tomescu (20/11 85). — 59-74. Corodu, pl. Bârlad, înv. V.
— 954 —
Stegariu (28/XI 84). — 75-94. Corodu, pl. Bârlad, pr. T. Jalbă (30/XII 84). — 95-110.	Cosmeşti, pl.
Nicoreşti-Bârlad, înv. M. Roşea	(14/1 85). —
111-122. Crăeşti, pl. Zeletin, înv. N. Bradea (30/V 85). —123-131. Fundeni, pl. Bârlad, pr. N. Krivgţ (10/V 85). — 132-140. Fundeni, pl. Bârlad, înv. V. Buţurcă (întocmai ca precedentul). — 141-164. Găiceana, pl. Berheciu, înv. Miron '23/1 85).—-165-186. Găiceana (cătunul Recea), pl. Berheciu, pr. A. Florea (l/IV 85). —187-190. Giurgiana, înv. S. Silion (18/V 85). —191-194. Glăvăneşti, com. Muncelu, înv. N. Berdanu (29/XII 84). —195-203. Godineşti, pl. Berheciu, înv. Severin (3/X 85). — 205-209. Homocea, pl. Nicoreşti, înv. P. Ghinea (22/IV 85). — 210-212. Homocea, pl. Nicoreşti, pr. Gh.	Tomescu. —
213-224. Hurueşti, pl. Berheciu, înv. I. Toma (17/IV 85). — 225-241. Ionăşeşti, pl. Nicoreşti-Bârlad) înv. I. Chirvăsuţă (85). — 242-245. Iveşti, înv. A. Paşcanu (20/1 85). — 246-253. Lespezi, com. Homocea, pl. Nicoreşti-Bârlad, pr. N. Leon şi înv. Gh. Basocu (5/III 85). — 254-261. Motoşeni, pl. Zeletin, înv. I. Berdan (7/V 85). — 262-283. Movi.-leni, pl. Nicoreşti-Bârlad, pr. I.	Călugăreanu
(16/XII 84). — 284-285. Muncelu, pl. Zeletin, înv. I. Chibzuiu (28/IV 85).—286-299, Nărteşti, pl. Zeletin, înv. D. Huţu (28/V 85). — 300-321. Neguleşti, pl. Berheciu, înv. Gh. Popoviciu (8/VIII 85).— 322-331. Nicoreşti, pr. C. Iftemie (30/V 85).—• 332-341. Nicoreşti, pl. Nicoreşti, înv. I. Nazare (4/VI 85). — 342-357. Ocheni, com. Condrăcheşti, pl. Berheciu, pr. V. Spiridon (20/IV 85). — 358-367. Onceştii-noi, pl. Berheciu, înv. I. Huştiu (?) (5/VI 85). — 368-385. Onceştii-vechi, înv. Gh. Gh. Beche-scu (26/V 85). — 386-397. Poiana, pl. Nicoreşti-Bârlad, înv. A. Negru (?) — 398-413. Răchitoasa, pl. Zeletin, înv. N. Corciovă (28/1 85).—414-419. Şendreşti, pl. Pereschivu, pr. Gh. Palladi (7/X 84). — 420-433. Şerbăneşti, comuna Lieşti, înv. Şt. Vechiu. — 434-441. Miesta, comuna Spriea, pl. Zeletin, înv. Lascăr Rebegea (85). — 442-459. Stănişeşti, pl. Zeletin, înv. Gh. Voicu (25/VII, 6/X 85). — 460-465. Puţeni, pl. Bârlad, pr. I. Ionescu (11/IV 85). — 466-477. Ţepu, pl. Nicoreşti-Bârlad, înv. G. I. Peptenariu (25/IV 85). — 478-485. Ţigăneşti, pl. Bârlad, înv. C. Decusară (28/X 84). — 486-488. Torceşti, pl. Bârlad, pr. Gh. Rarinca (19/IV 85). — 489-491. Tudor-Vladimirescu, pl. Bârlad, pr. P. Ştefănescu (5/XI 84). — 492-493. Tudor-Vladimirescu, pl. Bârlad, înv. T. Vasiliu (6/XI 84). —•
494-499. Umbrăreşti, pl. Bârlad, înv. V. I. Gâţulescu (15/V 85). — 500-505. Valea-rea, pl. Zeletin, înv. V. Negruţi (29/X 84). — 506-511. Vizureşti-Hân-ţeşti, pl. Nicoreşti, pr. Efr. Dămăceanu (85).—
512-515. Vultureni, pl. Bârlad, înv. B. Demitriu (l/II 85). — 516-517. Vultureni, pl. Bârlad, pr. Şt. Gh. Lungu (10/111 85).
Voi. XIV. TELEORMAN. —2-15. Bălţaţi, pl. Târgul, înv. I. Panaitescu (30/IV 85). —16-19. Băneasa, pl. Călmăţuiu, pr. V. Popescu (V 85).—
20-25. Brănceni, pl. Marginea, înv.- N. P. Banu (9/VI 85). — 26-57. Caravaneţu, pl. Călmăţuiu, înv. Elena Hurmuz (8/11 85,24/111 86). — 58-61. Cio-cqşti-Mândra, pl. Teleorman, înv. S. Dumitrescu (?) (20/1 85). — 62-70. Cioara, pl. Călmăţuiu-Marginea, înv. C. Popescu (10/11 85). — 71-74. Crângeni, pl. Călmăţuiu, înv. M. Seiculescu şi M. Florescu. — 75-78. Cucueţi, pl. Târgul, înv. D. Marinescu (18/1 85). — 79-92. Dracea, pl. Călmăţuiu, înv. Al. Grueanu. — 93-98. Malu, pl. Teleorman, pr. C. Ghinescu (85). ■— 99-144. Odaia, pl. Călmăţuiu, înv. I. Stănescu (85). —145-155. Papa, înv. (indescifrabil). ■—156-169. Pielea, pl. Marginea, înv. P. Christescu (6/II 85). — 170-182. Pârlita, pl. Târgul, înv. N. Priţescu (22/1 85).—183-192. Râioasa, pl. Călmăţuiu-Marginea, I. Ionescu (26/1 85).— 193-205. Scrioştea, pl. Târgul, înv. Al. Stănescu
(11/V 85). — 206-218. Socetu, pl. Târgului, înv. I. Mirea (5/V 85). — 219-232. Spătaru, pl. Marginea,
•	înv. E. Anghelescu (12/V 85). — 233-238. Traian, pl. Marginea, înv. M. Ştefănescu (28/X 84). — 239-278. Tufeni, pl. Teleorman, înv. I. Popescu (25/1 85). — 279-280. Urlueni, pl. Teleorman, pr. I. Ghiţulescu. — 281-292. Viişoara, înv. C. Voicu-lescu (85). — 293-332. Voivoda, pl. Marginea, înv. I. Comănescu.
TULCEA. — 334-337. Caraman-chioi, pl. Babadag, pr. D. Belinschi. — 338-339. Cârjelari, înv. C. Mateescu (20/VII 85). ■— 340-341. Enisala, pl. Babadag, înv. E. Bosku. — 342-351. Garvânu, înv. M. Ne-culau (1/VII, 20/VII, 7/VIII 85). — 352-357. Greci, pl. Măcin. — 358-361. Hagl-ghiol, înv. Chr. Cara-man. — 362-369. Isaccea, înv. Th. Paraschivescu. — 370-389. Luncaviţa, înv. 1.1. Diaconu (29/VIII 85).— 390-391. Moru-gliiol, pl. Tulcea, pr. T. Simion. —■ 392-412. Niculiţel, pl. Tulcea, înv. N. Ludovic. — 413-424. Peceneaga, înv. T. Mârza (16/VII 85). — 425-428. Sari-ghiol, pl. Tulcea, înv. V. Popov (31/VII 85). — 429-431. Sari-nasuf, înv. Silvestru Arieşianu. — 432-433. Satu-nou, pl. Sulina, pr. I. Ceuca (21/XI 84). — 434/441. Satu-nou, pl. Măcin, înv. Gh. Chisencu. — 442-451. Somova, pl. Tulcea, înv. Şt. Voinea (85)..— 452-459. Turcoaia, pl. Măcin, înv. I. Plesnilă (5/VII 85).—-460-470. Văcăreni, pl. Măcin, înv. G. Ţarălungă (27/VII 85).— 471-504. (Lângă comuna Congazu) înv. D. Niţescu (16/VII 85).
Voi. XV. TUTOVA. — 2-7. Avrămeşti, pl. Tutova, înv. Gh. Cojocariu. — 8-13. Bacani, pl. Simila-Târgu. —14-21. Bălăbăneşti, pl. Corodu, înv. S. Caşşu (?) — 22-47. Oraşul Bârlad, Iancu D. Nour (85).-—48-59. Blăgeşti, pl. Târgu, înv. S. Furnescu (8/V, 28/X 85). — 60-62. Bogdana, pl. Simila, pr. Gh. Ciorescu (6/XI 84). — 63-78. Bogdăniţa, pl. Simila, înv. A. Pârvan (9/XII 84). — 79-84. Bogeşti, pl. Tutova (14/IV 85). — 85-86. Bogeşti, pl. Tutova, înv. G. R. Perieanu. — 87-96. Brădeşti, pr. Th. Fellea (6/XII 84). — 97-104. Căbeşti, pl. Pereschivu, înv. C. Voicu. —105-126. Lăleşti-Călimăneşti, pl. Tutova, înv. I. Oniciu. —127-134. Cărăpceşti, pl. Corodu, înv. C. Antonescu (24/V 85). — 135-190. Cârjăoani, pl. Tutova, înv. I. Chirica (30/VII 85). — 191-196. CÂrlomăneşti, pl. Corodu, înv. I. Simionescu (30/V 85). — 197-210. Chilieni, pl. Pereschivu, înv.
I.	Dodanu (8/V 85). — 211-228. Corodeşti, pl. Tutova, înv. I. Georgiu (12/V 85). — 229-238. Costeşti, pl. Simila-Târgu, înv. N. Chirică şi pr. M. Topo-loiu (?) — 239-260. Docani, pl. Târgu, înv. I. P. Corciovă (6/V, 18/XI 85). — 261-270. Dragomireşti, pl. Tutova, înv. G. Solomon (?) (30/VI 85).— 271-294. Iepureni, pl. Târgu. — 295-302. Floreşti, pl. Simila-Târgu, înv. Stan- (19/V 85). — 303-312. Fruntişeni, pl. Târgul, pr. C. Tudoran (9/XII 84). — 313-324. Gâlţeşti, com. târgul Pueşti, pl. Tutova, înv. I. Cartojanu (13/V 85). — 325-333. Grăjdeiii com. Fruntişeni, pl. Târgu, înv. T. Cioban (27/XII 84). -'334-340. Grăjdeni, com. Fruntişeni, pl. Târgu, pr. Gh. Rotariu (28/XI 84). — 341-350. Ibăneşti, pl. Simila, înv. C. I. Mironescu (29/V 85). — 351-356. Iveşti, pl. Pereschivu, înv. I. Burghelea (85). — 357-366. Lungeşti, pl. Corodu, înv. D. Demetriu (10/V 85). — 367-374. Mânzaţi, pl. Simila-Târgu, înv. N. Mereuţă. — 375-388. Miceşti, pl. Tutova, înv. D. Iepure (11/V 85). — 389-396. Obârşeni, pl. Târgul,- înv. V. Iftimiu (10/1 85). — 397-404. Odaia-Bursucani, înv. C. Bumbaru (23/V 85). — 405-422. Perieni, com. Bogeşti, pl. Tutova, înv. Gr. Perieanu (3/VIII 85).— 423-431. Plopana, pl. Tutova, înv. G. Ioan Maior (IV, 15/XII 85). — 432-449. Pogoneşti, pl. Corodu-Pe-reschivu, înv. Em. Colea (15/VII 85). — 450-453. Prisecani, pl. Pereschivu. -— 454-469. Pueşti, pl. Tutova, înv. P. Mohor (31/111 85). — 470-479. Puntişeni, pl. Simila-Târgu, înv. N. Ghenghea. —
— 955 —
480-488. Rădăeşti, înv. Gr. Mastacanu (6/V 85). — 489-494. Şeţdreşti. — 495-500. Stâncăşeni, com. Corodeşti, pl. Tutova, pr. Ioan Gh. Filip (14/X 84).— 501-504. Stănueşti, pl. Pereschivu, înv. C. Cartaş (5/IV 85). — 505-510. Bogdăneşti, pl. Târgu-Simila, înv. I. Iuga. — 511-530. Yinderei, pl. Târgu, înv.
G.	Rogojină (11/11 85).
Voi. XVI. VÂLCfEA. —2-7. Crăpăturile, pl. Olte-ţului, pr. Petru Dohovnicu (?)	(20/XII84).—
8-19. Recea, plaiul Horezu, pr. Ioachim Iliescu (20/VI 85). — 20-27. Recea, plaiul Horezu (şi Vai-deeni, Slătioara, Eometeşti şi Racoviţa), pr.-înv.
I.	Stănescu (1/X 85).)— 28-33. Suţeşti, pl. Oltul, pr. M. Sacerdoteanu. — 34-61, Zăvoieni, pl. Otăsău, pr. D. Nissipescu (6/II 85).
VASLUIU. — 63-72. Bârzeşti, înv. I. Mateiu (4/V 85). — 73-92. Bereasa, pl. Mijlocul, pr. I. Manoilescu (3/XII 85). — 93-100. Bodeşti, pl. Mijlocul, înv. N.. Vuga(?) (19/IV 85).—-101-110. Boreşti, înv. M. Gafencu (24/V 85). —111-114. Buda-Rafaila, înv. I. Spiridon (5/V 85). — 115-122. Buhăeşti, pl. Stemnicul, înv. Gh. Galinescu (29/IV 85). — 123-126. Ciorteşti, pl. Crasna, înv.
D.	Manoilescu (10/V 85). — 127-140. Codăeşti, pl. Mijlocul, înv. V. Stan (?) (17/V 85). —141-144. Cosmeşti, pl. Stemnicul, înv. Gentimir (7/V 85). —• 145-148. Dăneşti, pl. Mijlocul, înv. V. Ionescu (VI 85). —149-156. Deleni, pl. Crasna, înv. Simio-nescu (28/V 85). — 157-166. Doagele, pl. Racova, înv. A. Popovici (2/V 85). ■— 167-186. Dumeştei, pl. Fundurile, înv. V. Macovei (8/V 85). — 187-192. Fereşti, pl. Mijlocul, înv. I..Şuba(?) (7/V 85).—
193-204. Gărceni, pl. Racova, pr. Mironescu. —
205-214. Gărceni, pl. Racova, înv. D. Chirilovici (28/IV 85). — 215-220. Ipatele, pl. Fundurile, înv. Băncescu (16/VI 85). —- 221-230. Ivăneşti, pl. Racova, înv. N. Bălăuţ (13/V 85). — 231-234. Laza, pl. Racova,,înv. C. Marin (?) (26/IV 85). — 235-244. Lipova, pl. Racova, înv. C. Teodorescu (24/IV 85).— 245-254. Lipovăţu, înv. I. Vasiliu (1/VI 85).—• 255-264. Mânjeşti, pl. Crasna, înv. T. Popescu (2/VI 85). — 265-268. Micleşti, pl. Crasna-Mijlocul, înv. Gh. Petru (1/V 85). — 269-276. Mirceşti, pl. Mijlocul, înv. I. Demetriu (16/V 85). — 277-284. Muntenii-de-jos, pl. Crasna, înv. I. Smarandescu (17/VII 85). — 285-292. Negreşti, pl. Fundurile, înv. N. Habar (1-/V 85). — 293-298. Poieneşti, pl. Racova, înv. I. N. Băbuşeanu (6/V 85). •— 299-302. Şcheia, pl. Fundurile, înv. Dăscălescu (12/V 85). — 303-306. Ştioborăni, înv. M. C. Mândru (7/V 85). — 307-318. Tangujei, pl. Fundurile, înv. Gh. Alesandrescu (17/V 85). — 319-324. Telejna, pl. Mijlocu, înv. N. . Băncescu. ■— 325-334. Ţibăneşti, pl. Fundurile, pr.
I.	Vasiliu (6/V 85). — 335-342. Valea-Rea, pl. Mijlocul, înv. C. V. Danu (30/V 85). — 343-366. Zăpodeni, pl. Mijlocul, înv. A. Ciureanu (85).
LOCALITĂŢI FĂRĂ INDICAŢII PRECISE.— 368-369 Gh. Gh. Cojocaru (l/XI 85).—370-377. (85). — 378-393. Gogoşul (jud. Dolj), pr. S. Bâsi-cescu. — 394-399. Dirmăneşti, pr. L. Dobre (5/XI 84). — 400-401. (Vânju-mare, jud. Mehedinţi) înv. P. Mihăileanu (18/X 85). — 402-403. (Moldova) pr. I. Bulan. — 404-409. (Din Moldova). -— 410-417. (Din Moldova) înv. Gh. Botezat (29/V 85). —• 418-441. (Din Muntenia). — 442-449. (Din Moldova: Fălciiu) înv. I. Michiu (29/IV 85).
Voi. XVII. ARDEAL. — 2-5. Blaj (şi alte regiuni), profesorul Alexiu Viciu (4/VI 87). — 6-11. Clopotiva,
| cercul Haţeg, pr. Pop Avei Bociat (10/11 85). —
12-45. Copăcelu, jud. Făgăraş, înv. D. Popu (25/1 85, 18/11 86)..,— 46-53. Cugieru, înv. Sofia Bria, născută Bârsan (31/1 85). •— 54-87. Haţeg, înv. N. Sânzianu (31/1 86, 24/1 85). — 88-113. Haţeg, înv. Paul Olteanu (l/III 85). — 114-131. Lisa’(şi alte sate), jud. Făgăraş, înv. Gavril Popu şi Ion Popu (3/II 85). — 132-137. Lodroman, liceanul Iosif Horaţiu Liţa (1/V 78). •—138-147. Mărgineni, jud. Făgăraş, înv. N. Tr. Pop şi Al. Crişan (30/1 85). — 148-161. Ohaba, jud. Făgăraş, înv. Daniil Pandrea,
I.	Crişan, E. Crişan, I. Popa, Aureliu Timariu (31/1 85). —162-222. Orlat, jud. Sibiiu, înv. R. Simu şi N. Grancea (28/11 86).—-223-248. Orlat, jud. Sibiiu, înv. R. Simu (31/1 85).—249-252. Ostrovul-mare, jud. Hunedoara, pr. Şt. Graţian şi înv. Şt. Bojincă (?) (24/11 85).-—253-260. Păuce-neşti, jud. Hunedoara, înv. D. Angeloni (4/III 85). — 261-265. Râu-de-mori-Suseni, Ostrovel-Gureni, Va-lea-Dilsii-Sibişel, pr. M. Iubaşiu şi I. Bernat (5/II 85). — 266-267. Sâncel, înv. I. Pop-Reteganul (13/VIII 85). —: 268-295. Năsăud-Sângeorgiu, înv. Al. Pop (78). — 296-301. Scorei, jud. Făgăraş, I. Georgescu (3/1 85). — 302-326. Cugieru,'înv. Teodor Crişan (2/II 85). — 327-342. Jina (scris Sina) jud. Sibiiu, înv. I. Floca, I. Radu şi I. Dobre (26/1 85). — 343-346. Spini, jud. Hunedoara, înv. Aron Munteanu şi Gh. Chiriac (5/II 85). — 347-356. Ţânţari, jud. Făgăraş, înv. Gr. D. Păltineanu, P. P. Danciu şi I. Gavrilescu (6/1 85). — 357-384. Tohanul-vechiu, jud. Făgăraş, înv. Şt. Josanu şi Toma Simu (15/1 85). — 385-404. Vaidarecea, jud. Făgăraş, înv. Arseniu P. Bunea, Sofronie Prună, Regina Bunea, Ioan Pe-trişor (5/II 85). — 405-408. Veştem, jud. Sibiiu, înv. V. Petrişor şi N. V. Popu (3/II 85). — 409-420. Veţelu, Herepea, Vulcez şi Caoniu, jud. Hunedoara, înv. Augustin Degan (1/II 85). — 421-430. Viştea-de-jos, jud. Făgăraş, înv. G. Munteanu, N. Stanciu şi I. Popu-Borzea (26/1 85). — 431-464. Voila, înv.
G.	Dobrinu, Sofia Gila şi I. Muntean.
Voi. XVIII. BANAT, CRIŞANA, SĂLAJ, MARAMUREŞ. — 2-9. Comloş, jud. Torontal, Laurian Luca (12/1 85). —10-23. Bărseul-de-jos, Sălaj, pr. Emiliu Bran (7/II 89). — 24-31. Borlova, lângă Caransebeş, pr. Mihail Dragalina (30/1 85). — 32-37. Bouţariul-de-jos şi -de-sus, pr. Andrei Ionaş şi pr. Andrei Pop Bociat (9/II 85). — 38-57. Bucova, înv. Dim. Re-ceanu (26/1 85). — 58-64. (Mai ales) Orăştie, E. Ordeanu (12/1 88). — 65-84. Făget, advocatul Dionisie Pascuţiu (18/1 85). -— 85-101. Gârceiu, jud. Sălaj. —102-107. Grădişte, cercul Haţeg, înv. N. Trimbiţoniu (3/III 85). — 108-133. Lipova, Banat, Iuliu Tuducescu (8/XI 92). —-134-221. Maidan, jud. Caraş-Severin, înv. Sofroniu Liuba (16/1, 9/II, 14/111 85;	5/1X85; 25/11,	2/III87; III 90). —
222-237. Şugatag, jud. Maramureş, parohul-vicar Titu Bud (4/XII 89).— 238-255. Nevrincea, jud. Caraş-Severin, înv. P. Pintea (29/1 85). — 256-257. Oraviţa, protopopul A. Ghidu (28/1 85). ■— 258-265. Orşova şi Mehadia. — 266-273. Srediştea-mică, lângă Vârşeţ, Banat, pr. Mihaiu Juica (17/XII 84). — 274-281. Timişoara, parohul G. Traila. — 282-286. Teregova, jud. Caraş-Severin, pr. I. Bombăcilă. — 287-292. Tincova, jud. Caraş-Severin, pr. Dionisie Popoviciu (10/1 85). — 293-296. Vermeş, jud. Caraş-Severin, înv. Paul Munteanu (31/1 85). — 297-318. Vişagu, jud. Caraş-Severin, Bobâlna şi Baia-de-Criş, amândouă în jud. Hunedoara, parohul Liviu lancu (l/III 85).