B. H s. m. invar. B. — A doua literă din alfabet şi sunetul care-i corespunde: consonantă orală, fonică, bilabială şi explozivă. Scrie un b mic. — N. din lat. b (B). BA interj., conj. 1°. (Pour confirmer ou renfor-cer une affirmation) Mais si; si. 2°. (Pour exprimer plus ânergiquement une n<5gation) Mais non, point du touţ, pardon! 3°. (Pour exprimer une gradation) Encore, aussi, meniu. 4°. Tantfit... tantfit. 1°. Prin ba se precizează, într’o convorbire, punctul de vedere al celui ce răspunde, care e altul decât al persoanei care-i vorbeşte. Ba, la origine, nu este deci o particulă negativă; intenţia celui ce răspunde ba nu e de a negă ceva, ci numai de a arătă că el are altă părere. De aceea, ba poate tot atât de bine să stea în legătură şi cu da şi cu nu: „Ar fi bine să nu mai amânăm lucrul ăsta!11 — „Ba da, să-l mai amânăm". — „Ba nu, chiar acum, să-l sfârşim!" , Sensul original al lui ba e deci (indiferent dacă Sri răspunsul nostru se cuprinde, în mod obiectiv, o âfirmarei sau o negare) „dimpotrivă, din contra11 şi corespunde adesea lui „Doamne fereşte! Nici vorbă! Aş! Ce se potriveşte! Nu cred! Nu se poate!“ (Ca răspuns la o presupunere s. afirmare greşită) „Bah-luni,!... Trecut-au... a tale negre unde, Ca gloria, ca viaţa, ca visul de noroc!" — „Ba n’au trecut, stăpâne!“... alecsandri, p. i, 202. „Văd că ai de gând să-ţi ceri iertăciune de la mine, ca toţi fricoşii". — „Ba să mă ferească Dumnezeu!“ ispire-scij, L. 42. „Frunză verdeş’unbănuţ, Nu stă lumea’n-tr’un drăguţ!" — „Ba stă, său, dacă-i mândruţ!“ jarnîk-BÂrseanu, D. 405. „Suflă vântu’n paie ude, Eu strig, mândra nu m’aude“. — „Ba, său, bade, aud bine, Dar nu pot veni la tine!“ ibid. 56. | (Ca răspuns la o dorinţă ce ni se pare nepotrivită) „Să am, eu o slugă aşâ de vrednică..., aş pune-o la masă cu mine!“ — „Ba să-şi puie pofta’n cuiu“, răspunse spânul, cu glas răutăcios. „Asta n'aş face-o eu, de-ar mai fi el pe cât este!“ creangă, p. 229/15. | (Ca răspuns la întrebări, la care întrebătorul e aproape sigur că va primi un răspuns ce nu admite presupunerea sa) „Vrei să mă găseşti moartă.— „Ba să te ferească Dumneseu de una ca asta, jupâneşică!“ creangă, P. 133. „O, ciută mioară..., A m,ea surioară, Au iarba nu-i bună, Au nu-i apa lină, Că nici n’ai păscut, Şi nici n’ai băut?"—„...Ba iarba e bună, Şi apa e lină, Dar, de n’am păscut, Şi de n’am băut, Semn m,i s’a făcut...“ teodorescu, p. p. 59. | (Ca răspuns la orice întrebare bazată pe o presupunere greşită) „DrăceşU-te, Pavle?"... E el dsisei„Ba nu rna drăcesc!“ COD. VOR. 80/10 (= Nebuneşti, Pavle?... Iară el zise: N’am nebunit! N. testament 1648; Nebun eşti Pavie?... Iară el: Nu-s nebun, zise. biblia 1688: „Tu as perdu le sens, Paul... Et Paul dit: Je n’ai point perdu le sens...“). „Cred că ne. înţelegem P“ — „Ba nu ne înţelegem nici de cum!“ C. negruzzi, I, 9. „Tu aici eşti?“ — „Ba nu sânt aici, nu vezi că nu sânt aici ?" emi-nescu, N. 12/6. „Eră mişel?" — „Ba nu, de loc!" COŞBTJC, F. 12/u. (Une-ori repetat) „Dragă turturică... Vara că ne’ndeamnă... Să ne drăgostim Şi să ne iubim".—„Ba, cucuie, ba, nu te-oiu ascultă".. alecsandri, p.p. 7b/12. j (Dupăpropuneri, oferte etc., pe care nu voim a le acceptă) „Las’ că mă duc eu...!" — „Ba nu, Ioane, trebue să .mă duc eu!“ creangă, p. 312/s. || (Adesea ba nu răspunde de-adreptul la o întrebare, afirmare, poruncă etc., ci la o presupunere neexprimată, dar pe care o gâcim din vorbele ce ni se adresează) „Pasăre de la gromiţă, N’ai văsuţ pe-al jnieu bădiţă ?" [Răspunsul ar fi „da, l-am văzut!“; dar, spre a respinge totdeodată şi presupunerea că nu l-ar fi văzut, zice:] Ba l-am văst la Ibăneşti! jarnîk-BÂrseanu, d. 123. Iacă văz o porumbei. Oare nu-i din ţara m,ea ? fîn loc de „nu“, avem răspunsul care respinge şi presupunerea că ar putea fi din aceeaşi ţară:] „Ba eu nu-s din ţara ta!11 ibid. 172. „Poţi tu, mândră, sice, său, Că nu te-am sărutat eu ?“ [Mândra nu poate măcar admite ca el să presupună aşa ceva; deci, pe lângă negare, ea exprimă şi respingerea unei atari presupuneri:] „Ba eu, bade, nu pot sice...“ ibid. 56. „Spovedeşte-te, nevastă, Că m,oartea e la fereastră!“ — „[Tu crezi că eu, Ja ameninţarea asta, voiu face aşâ?] Ba eu nu m’oiu spovedi, Chiar în casă de-a veni!“ ibid. 458. „Nu-i aşâ, jupâneşică— „Poate să fie şi aşă, moş Nichifor". — [De oare-ce vede că ea nu e încă convinsă :] „Ba chiar aşă-i, jupâneşică dragă, cum îţi spun eu!" creangă, p. U9/6. || (Une-ori ba nici nu respinge o presupunere a altuia, ci un gând al nostru, deşteptat de vorbele celuilalt).,, Mi-au murit mai mulţi copii". — „Ba pe mine m’a ferit Dumneseu până acuma de asemenea amar.*1 LM. Ba, (ştii că) nu-i rău vinul (se zice şi când n’a susţinut nţmeni că ar fi rău). |{ (Adesea răspundem cu ba, motivând, de cele mai multe ori, punctul nostru de vedere, când simţim în vorbele altuia o mustrare, o dojană etc.) „Vezi bine că da; de ce(să) nu...?“ „Când eu sufer cu amar, tu dormi în deplină pace!" — „Ba n’oiu dormi; ba mi-oiupierde şi eu sănătatea!" LM. „Tu nu-mi faci, ca alţi bărbaţi, şi mie veşminte de modă". — „Ba m’oiu vinde pe mine, ca să-ţi mulţumesc deşertăciunile tale m,n-iereşti!" LM. „Da ştiu că eşti bine dispus asi!" — „Ba n’oiu fi, când mi-am trecut eocamenul!" Ba că chiar! (subînţeles: a-i nemerit-o !) se replică, în ton glumeţ, celui ce ne face o propunere sau ne asigură despre ceva ce ni se pare nepotrivit, neîntemeiat etc. „astâ-i! tocma!“ : „paf exemple! avec şa!“ Ghiţă: Da n’ai frică, soro, că eşti cu mine! — Florica; Ba că chiar! alecsandri, t. 186. | (Cu acelaşi sens) Ba aia-i vorbă! „Ieşi afară...!"—„Ba aia-i vorbă! Mai pune-ţi pofta’n cuiu!" ispirescd, ap. HEM. 2249. | (Rar. Cam cu. acelaşi sens) Ba ce! (subînţeles: se potriveşte!) „Ţi-e frică de mine?"— BA — 898 — BA „Ba^ce!“ LM. [= nici vorbă!]. || Ba (nu), zău! spunem, când voim să trecem do la glumă la serios şi să susţinem că într’adevăr lucrul e aşâ cum îl prezentăm. (Cam în acelaşi sens se întrebuinţează şi expresiunile care urmează după ba nu, său! în acest exemplu): Cap de Român i-aista? Par'că m’o smuls Rusaliile şi m’o păscut bobocii! (oftând) Ba nu, său,... adică cum s’ar prinde, şaga de-o parte... drept să vă spun... Mi-i destul... De casarmă, ca de-o cuşcă, Şi de muştru şi de puşcă... Aşă său! ALECSANDRI, T. 4. Ba, său, încă m,ă mier c’am avut răbdare să ţin casă cu baba, pân’ acuma! creangă, P. 118/,,. Pus-amgănd s’o părăsesc. Drept să fie, sau glumesc ? Ba său, cum, s’o părăsesc, Gând ca ea nu mai găsesc: La obras ca rujile, Ochişori ca murele... jarnîk-BÂrseanu, d. 32. | Cam în acelaşi sens şi numai: Ba nu'! : „vrai, vraiment!“. Heij bine, boieri D-voastră, unde mergem, ?... unde mergem?... ba nu, adică vă’ntreb, unde mergem? alecsandri, t. 39. || Ba bine (că nu)! este un „de sigur! vezi bine (că da)! fireşte (că da)!“, spus însă cu, o nuanţă glumeaţă. „Ştii tu ce pericol ne ameninţă ?“ — „Ba bine că nu! Dacă n’oiu şti eu11... caragiale, ap. TDRG. „Măi Busilă, m,i se pare că tu eşti toată pricina gâlcevei dintre noi“. — „Ba bine că nu“, sise Ochită. „...Ştiu eu ce i-ar trebui.“ creangă, p. 254/10. || Ba să (mai) zici! este un „în-tr’adevăr!“ familiar care în acelaşi timp arată un fel de mirare că cele afirmate pot fi adevărate. „în curând avem, să sburăm cu toţii prin aer!“ — „Ba să mai sici! După cum, progresează acum, descoperirile aviatorilor, se prea poate!“ | Cam în acelaşi sens: Ba că bine zici! „D-lui ii cuconaşu’ d-tale ? Nicuşoru ?“ — „Dar nu-l cunoşti!“ — „Ba ca bine sici, cucoane Grigori ! Ia priveşte-l, cum, a crescut de mare! S'o făcut holteiu!“ alecsandri, T.-337. 2°. E natural ca, în cele mai multe cazuri, respingerea unei afirmaţiuni, presupuneri etc., să fie în acelaşi timp o negare a ei. Astfel ba a ajuns să aibă sensul iui „nu“ (cu o nuanţă de mai multă energie decât acesta: De loc! Nici-de-cuin! în nici un caz!). La evoluţiunea aceasta semantică a contribuit, de sigur, şi forma cuvântului, care rimează cu „da“: Da sau ba? : „oui ou non?“ într’adevăr, foarte des afir-maţiunea „da“ stă într’un fel de corelaţiune cu ne-gaţiunea „ba“: Nevoind a le strică inima nu le spune nici da, nici ba. creangă, p. 249/„ [Un caz analog s’a produs în unele părţi ale Ardealului, unde lui ba nu! i se răspunde ba. u! în loc de „ba da!“] Acest ba se poate întrebuinţa numai în mod absolut, negând ideea unei fraze întregi; când voim să negăm noţiunea verbală a predicatului, exprimând-o şi pe aceasta în răspunsul nostru, trebue să întrebuinţăm pe „nu“. „Femei sânt?“ — „Ba!“ — „Lăutari sânt?“ — „Nu-s, Ivane, ce mă iot cihăeşti de cap?“ creangă, p. 308/16. De asemenea ba nu poate sta ca răspuns la o întrebare cu negaţiune (ci numai „nu“ sau, când respingem negaţiunea, „ba da!“) „Nu ştie să scrie ?“ — „Nu!“ (s. „Ba da, ştie!“) (Ca răspuns la întrebări, adesea oratorice, puse anume ca să li se dea un răspuns negativ, şi introduse de cele mai multe ori prin au, oare). Grăi lui Avraam: „Au Moisi şi proorocii să asculte de ei?“ El sise: „Ba, părinte Avraame!“ coresi, ap. GCR. I, 31 (: „le riche dit: non, pere Abraham!11). Au doară pentr’acia iaste beseareca, să mergem să giurăm? — Ba! varlâam, c 378. Au dobândit războaie? — Ba! arhiva rom. i, 63. || (Poarte obicinuit în alternative) Nu, ştiu, ooA-e fi-m[i]-vor mie acea-stea, au ba? cazania (a. 1644), ap. GCR. i, 112/34. [Alergă] să vadă... dacă acele poame era[u| de mân-care,sau ba. DRĂGHICI, R. 51/13. „Vă închinaţi ori ba?“—„Ba!“ c. negruzzi, i, 173. C’afi trăind calul, ori că n’a fi trăind, aceasta mă priveşte pe mine ; numai vreu să ştiu, dacă mi-l dai, ori ba ? creangă, p. 194/,. Tot întreb inima mea, Ascultâ-te-vom, ori ba? jarnîk-bârseanu, d. 42. Am, un bou roş şi altul alb : cel roş. trece gardul, cel alb ba ? (=„Grâul şi pleava11) GOROVEi, c. 181. (Cu aluzie la influentul boier Hâncu, care s’a împotrivit lui Duca-vodă — spre a arătă că ceva nu se poate întâmpla, din cauza unei împotriviri puternice şi neaşteptate din partea unui inferior) Vodă vrea şiHâncu ba s.Vodăsiceba(s. toată lumea zice ba), numai Hâncu sice da! cfr. zanne, p. vi, 142-145. || (în antiteze) „imposibil!11 (Prov.) Lupul părul [îşi] schimbă,iar naravulba. c. negruzzi, i, 248. Zece Rumâni (= oameni, bărbaţi) pot şedeă într’o casă, că se ’mpacă; da’ două femei ba. zanne, P. II, 14. (Hiperbolă foarte obicinuită în poveştile noastre populare, spre a exprimă o frumuseţe peste fire) La soare te puteai uită, darladînsa (dînsul,ea, el) ba! ispirescu, l. 7/u, 37/33; creangă, p. 276/,,etc. | (în legătură cu conjunctivul) „imposibil! Nici vorbă! Nici pomeneală!“ (Accentul frazei pe ba). Dar de geaba, căci feciorul nostru nu se îndreptă. Pe semne aşâ-i spunea lui inima să facă; şi inimei ba să-i poţi porunci, mera, l. b. 142. De când am, tăiat copilului bine nasul, ba să mai facă ce mai făceă, de atunci ba să mai dea pe la mine! LM. Mai bătu odată [în poartă]. Darea să răspunsă cinevă,ba! ispirescu, l. 100/,3. | (în fraze eliptice) [Ochii] ar vrea să mi-i sărute. ,Şi eu ba! coşbuc, F. 87/lg. (Jnul siceă că i se cuvine numai lui bourul, pentru-că el a grijit mai mult de dînsul; altul, bacă să fie al lui, pentru-că el au căutat mai mult de tată-său, când au fost bolnav; al treile, ba nu, că să fie al lui, pentru-că el a grijit pentr%i gospodărie mai mult. sbiera, P. 1. Floricică, floricea, Mândră măn-druleana mea, Toată vara mi-ai vărat Cu vaca pe lângă sat; Când a fost, colo, toamna, Fata — fată, vaca — ba! [=nu fată]. jarnîk-BÂrseanu, d. 445. | Veturia, gândindu-se puţin, roşeşte toată şi clatină din capul frumos, că ba. agârbiceanu, luc. v, 75. | (Une-ori, repetat) Mai văsuse el cai buni; măi vă-suse şi fii tineri de boieri..., dar ca- şi aceştia ba, ba, ba! ispirescu, l. 246. | (în Mold. şiBucov., spre a da o nuanţă mai energică negaţiunii) Ca mai ba! s. Nici (cam)’mai ba! s. Nici ba!=’„Nici vorbă! Nici pomeneală!11 Ca mai ba, băiete, nu ţi-ai găsit omul! alecsandri, t. 241. Fost-a împărat odată şi trei fete el aveă,-Cât [=în cât] puteai privi la soare, da la ele, ca mai ba! eminescu, l. p. 124. Şi de-acuîn-năinte, ca mai ba să se iubească el cu ■ cum,ătră-sa. sbiera, p. 243/u. Fătul-babei însă, ausind cuvintele ei cobitoare, îşi cugetă în sine: Ilehei, nici mai ba! Ţi-ai dat tu acum,a peste om! idem, 143/36. Dar nici cam, m,ai ba să audă el cevâ de dînşii! idem, 49/31. (Cfr. camai). Că’n lume câte legi sânt, Toate au... vre-un locaş sfânt... Şi biserici şi-au făcut, Num,ai voi [Ţiganii] nici ba, Ci trăiţi aşă, De vă ninge şi vă plouă, marian, sa. 222. :}£ A zice ba == a se împotrivi, a se opune, a refuză : „(se) refuser, s’op-poser, faire opposition, resister“. Părul tău ţi se desprinde Şi frumos ţi se mai şede, Nu si ba, de te-oiu cuprinde; Nime’n lume nu ne vede. eminescu, p. 7. Pentru dumneata, Eu n’aşi zice ba; Dai' sic şi sic ba, Pentru maică-ta, Că-i bănuitoare, alecsandri, p. p. 7/lr (Prov.) Lacomul, cât să-i dai, el nu zice ba. românul glumeţ, I, 26/8. Nu sic ba = „nu mă împotrivesc", pamfile, j. ii. 3°. Prin ba nu se respinge presupunerea sau afir-maţiunea făcută de persoana cu care vorbim, ci chiar cele spuse de noi înşine, atunci când ne vine în minte că, la ele, trebue făcută o restricţiune sau un adaos: Că satul, câtu-ide mare, Nime bădiţ ca mine n’are, Şi câtu-i satu’ mereu, Nu-i bădiţă ca al mieu; Ba mai e un brad în m,unte, Cu crăci verzi, cu verde frunte... jarnîk-BÂrseanu, d. 29. | Astfel, ba devine o conjucţiune a gradaţiunii, fiind adesea întărită prin chiar, încă (şi s. şl mai mult), unde mai pui că, etc. „Mai mult decât atâta, ce e mai mult“... Nu mă munceaşte cugetul, ba încă, din potrivă, mă bucur, ţichindeal, ap. HEM BA - 399 - BABĂ 2247. Se deprinde a bea cafeă turcească şi a fum,ă dintr’un ciubuc lung; ba încă află multă poezie în forma şlicului şi a hainelor lungi. o. negruzzi, i, 69. Am ochit adesea şi „în ciocârlia cea voioasă ce’n văzduh 'se legănă", ba unde pui că am cutezat a trage cu puşca şi’n cârdurile de gâşte sălbatice! ODOBESCU, iii, 23/,. Iar de-asupra tuturora va vorbi vr’un mititel, Nu slăvindu-te pe tine, lustruindu-se pe el, Sub a numelui tău umbră: iată tot ce te aşteaptă ! Ba să vezi... posteritatea este încă şi mai dreaptă... Măgulit e fiecare Că n’ai fost mai mult ca dînsul... eminescu, p. 226. Vr’o scofală marenu eră de dînşii: un bordeiu, ca vai de el, nişte foaie rupte... şi atâta eră tot. Ba, de la o vreme încoace, urîtul îi mâncă "şi mai tare, căci ţipenie de om nu le deschidea, uşa. creangă, P. 73/, 4. Bate-mă, bade Va-sile, Şi astăzi, ca’n toate sile; Ba, astăzi, să dai mai tare, Că e zi de sărbătoare. jarnîk-BÂrseanu, d. 464. | (în graiul popular se obiolnueşte şi construcţia lui ba cu augmentativul cuvântului precedent, spre a arătă o gradaţiune). Văd un cal. Ba căloiu. Eşti fată. Ba fătoiu. LM. | (De obiceiu urmat de şi s. şi chiar) „Chiar (şi), s’ar puteâ, zice chiar că...11 Fieşicare, spre îndestularea toată, Jertfeşte averi şi cinste, ba şi viaţa câteodată, iconari, p. 282. Aşâ casă... este săracă..., ba de râs vreadnică. calendariu (1844), 66. Cobza mea... a fost cinstită De boierii de pe-aici, Ba şi chiar de venetici, alecsandri, t. 80. Tot pe atâta, ba şi mai mult poate, bordeiele implică, până la un pun[c]t, ■constvucţiunea unor grânare de asemenea sub pământ. i-iasdeu, i. c. 238/s,. E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat, Nici astăzi Domn pe lume nu-i. coşbuc, b. 16. (Prov.) Cinebea vin, îşi bea punga şi mintea, ba şi sănătatea, zanne, ■p. iv. 184. || Sau chiar. De cât slugă, ba cătană, Mai bine la oi, cu peană. mândrescu, l. p. 165/18. ' 4°. Când revine cineva de mai multe ori asupra unei hotărîri, introduce fiecare deciziune nouă, ce o ia, printr’un ba, care respinge pe cea dinainte. Comisarul :■ Aici trebue să fie hoţul! — Păpuşarul: Na! că m’ ajunge păcatul... Unde să m,'ascund? (Aleargă iii dreapta şi în stânga, şpăriat) Cole! ba coli..., ba cole, în bisunia asta! alecsandri, t. 65. | Astfel ba..., ba... ajunge să exprime o stare de neho-tărîre, de codire, în faţa unei alternative, introducând un şir de scuze sau explicări, ori arată, p. ext., alternarea mai multor situaţiuni, sau chiar o simplă enumerare. De cele mai multe ori, se poate înlocui prin „când..., când...11; „aci..., aci...“, „acu..., acu...11. îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic, Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic, eminescu, p. 232. Au îmbiatpintre armasarii cei ageri, şi'încolo şi încoace, tot alegându-şi ba pe cela, ba pe cela,. Neputându-se hotărî pe care să-l iae,iată că... sbiera, p. 5O/20. Calul, dacă văzu aşă, începu să-l îmbimeze, ba că o să facă cutare lucru, ba că ceealaltă. Până una alta, îşi cătară un culcuş, ispi-rescf, l. 162/l5. Băbătia lui... începuse a scârfăi; ba c'o doare ceea, ba c’o doare ceea, ba i-e făcut de năjit, ba că-i e făcut pe [greşală de tipar, în loc de de?] ursită,-ba că-i e făcut de plânsori, şi tot îmblă din babă în babă cu descântece şi cu oblo-jele. creangă, p. lll/14. Pe vremea aceea, eră bine să fii harabagiu în Târgul-Neamţului..., aveai muşterii, de nu erai bucuros; ba să-i duci la Peatră, ba, la Fălticeni, ba pe la iarm,aroace, ba la mănăstirea Neamţului, ba la Secu,... ba în toate părţile, pe la hramuri, idem, p. 109. | (Mai ales în legătură cd una.^., alta...; cesta..., cela...) Biata fată dă să mintă... ba una, ba alta, dar zmeul—zmeu, nu crezu nimic, reteganul, p. v, 25/ls. Se auziră zi-cându-se, de unii-alţii: Ba că fata ar fi cocoşată, ba că ar fi şchioapă... Unii [zic] ba că una, alţii ba că alta. împăratul şi împărăteasa se aflafu] într'o mare încurcătură, ispirescu, l. 250. Şi, ba unul una, ba altul a Iţa, de la o vreme i-a furat somnul pe amândoi, creangă, p. 133. Slujind-cu credinţă, ba, la unul, bala altul..., şi-a sclipuitpuţine parale, idem, p. 139. (Cfr. alt, pag. 123®.) [ Codirea de a luă o deciziune, sau pretextele ce le dă cineva spre a-şi motiva refuzul ori nehotărîrea, se exprimă şi mai energic prin : ba e albă, ba e neagră. zanne, p. v, 11-; marian, o. ii, 64 (cfr. alb, pag. 94b), sau prin : ba e laie, ba-i bălaie, marian, o. ii, 64. — Din slav. (bulg., sârb., rus., rut., polon.) ba, idem. Cfr. baio. * BĂ! interj, v. mă! baargîc s. a. (Tehn.) Piece de bois posee hori-zontalement sur l’essieu et soutenant avec celui-ci l’armon du chariot. — (Rar, numai în Dobrogea s. în judeţe de pe lângă Dunăre, care au avut atingere cu populaţie turcească) Bucată de lemn care vine de-asupra osiei dinainte a carului, formând, împreună cu osia, corpul în care intră gruiul (piscul, furca) şi inima carului. (Constanţa) dame, t. 9; 14. „Gresie, perinoc, scaunul dinainte, masă“. [Şl: bain-gic s. a. (Covurluiu) dame, t. 14.] —<- Este, poate, acelaşi cuvânt ca turc. barcak „bucata (de protecţiune) de-asupra unui mâner de sabie11. Lobel, Contribuţiuni, 9. babă s. f. I. 1°. Grand’mere. 2°. Vieille femme (souvent terme de mepris). 3°. Sage-femme. 4°. Mire. II. 1°. Chabot (ou cabot, ou cotte, ou goujon, ou meu-nier, ou tăţe-d’âne, ou chevesne, ou loţte, ou caborgnej. 2°. Mordette, ver blanc ou ver du bis, ver mai ou turc. 3°. Sorte de pezize {champignon). Epi de mais ovipanouil qui a peu de grains. 4°. Etai. Chacun des quatre poteaux qui soutiennent le beffroi d’un mou-lin. Pivot qui soutient la charpente d’un moulin ă vent. Bitte. 5°. Petite fosse que font■ Ies enfants dans la terre quand ils jouent ăla balle. Bouton-niere. Porte (d’une agrafe). 6°. Passe — lacet en bois pour introduire le tirant dans Ies calepons. 7». Frangeons, bouts des fils qui restent sur l’ensouple et nepeuvent pius etre. tissus. 8°. Comble d’un vase rempli de fruits et enveloppe dans un chiffon. 9°* Baba (sorte de gâteau). I. 1°. (în Ungaria şi prin Transilv.) „Bunică11. pompiliu, bih. 1004; vaida. 2°. (Pretutindeni) „(Femeie s. muiere) bătrână11 (corespunzând lui moş, moşneag s. unchlaş. De cele mai multe ori, cuvântul acesta are, în limba română, o nuanţă de despreţ, ceea ce se vede mai ales din atribute peiorative ca: cloanţă, cotoroanţă, hârcă, hoanghină, carabă, cătăram-b ă etc., şi din multele locuţiuni prpverbiale, în care babele sânt prezentate într’o lumină de ridicul. în sens desmierdător, se zice mai ales „mătuşă11. De oare-ce „vârsta înaintată11, nota caracteristică a unei femei ajunsă babă, e o noţiune relativă, poate fi vorba şi de „babe bătrâne11, fără ca această combi-naţiune să fie pleonastică. Se întrebuinţează în mod a bsolut sau apoziţional, în legătură cu numele). Iustinian... tremise la dinşii: nice să cruţe bătrâni, nice tânăr, nice mutare, nice babă, nice fată, nice cocon, ce pre toţi să-i piarză. moxa, 378/20. Băcă-liile sta varsate pre uliţe, de eră sătui şi copiii; strafide, smochine, alune, eră, destule, pre la toate babele, neculce, let. ii, 343. Au tocmit pe baba Nastasia ca bucătăreasă, uricariul, xiv, 36/15. Măcar că găina bătrână face zama bună, fereşte-te de babe. c. negruzzi, i, 251. Văzându-se luat, în răspăr de babele satului..., se apără în dulcea limbă a poeziei, odobescu, iii, 9/l3. Fiul craiului... numai iaca, se trezeşte dinaintea lui cu o babă gârbovă de bătrâneţe, creangă, p. 189/12. Ai mai văzut v’un. băiet cuminte şi babă frumoasă? şez. ii, 74/2i. [Dumnezeu] cluceâ verde bosioc,... Bosiocul fetelor, Măghiran nevestelor, Tămâiţă babelor, Bulg de BAB — 400 — BAB am- junilor, Şi cruceabăbrânilor. jarnîk-bârseanu, -D. 5]3\ Şi-a strâns fina .şi vecine... Şi vr’o trei babe bătrâne, Care ştiu rândul la pâne. teoporescu, p. p. 146. Dragele badii copile, De v'ar puteă badea creşte, Să vă facă tot neveste, Din neveste —babe slabe, Şi din babe -cătărainbe. pop, (Transilv.), ap. HEM. 2267. (Loc. prov.) In urma dijm,arilor, multe bârfesc babela. zanne, p. v, 266 (se zice despre cei ce se arată curajoşi după trecerea primejdiei: cfr. „După războiu, mulţi viteji s’arată"). De la copccciul căzut, şl babele adună crăcite ( : „quand l’arbre est tombâ, tout le monde court aux branches"). ibid. I, 146. Badea cu căciulă albă, De departe par’ că-i babă. ibid. iii, 38 (se zice, în bătaie de joc, celor săraci şi leneşi, care nu-şi pot cumpără căciulă neagră, aceasta fiind mai scumpă de cât una albă). Baba bătrână nu se teme de.pânea moale. ibid. IV, 48 (se zice, în ironie, celor ce fac caz dintr’o biruinţă sau izbândă lesne de dobândit). Satul arde (s. lumea piere, s. lumea moare) (şi) baba se piaptănă. c: negruzzi, i, 251, pamfile, j. i (se zice despre cinevâ care se ocupă de lucruri mici ori inoportune, când în jurul său se petrec lucruri grave). A trecut baba cu colacii.(s., mai rar, cu, cola,cui) ! (se spune celor ce au scăpat ocazia; originea acestei locuţiuni e obscură; poate că s’a născut astfel: s’a zis întâi celor ce nu fuseseră de faţă când vreo babă împărţea colaci de pomană, la o înmormântare). Pentru o babă surdă, popa, nu toacă de două ori! (se zice celui ce n’a fost atent şi vrea să i se repete cele spuse). || Fig. Numele de babă se dă, în glumă sau ca despreţ, şi bărbaţilor fricoşi, laşi, fără energie, nevolnici; cfr. băbălău. Marcul se ,şi repezeă, Buzdugan%Cl învâ/rtind Şi din gură chiuind: „Măi. Bosneni, măi Brăileni, Mişei duşma--ni şi viclenii! V’aruncaţi sută pe-un om, Ca şi ciocurile pe-un pom... Alei.! frate Badiule, Cum te calcă babele!" Cât ziceâ se repezeă... Pe Badiu că-l .slobozea, alecsandri, p. p. 126b/4. Ce mai babă (de om).eşti! Te temi şi de umbra ta! \ (Fam.) în glumă se zice de către un bărbat soţiei sale babă, în loc de „nevastă11 (şl când aceasta e tânără; cfr. germ. „meine Alte"). Când cu baba m’ani luat, Opt ibov-nice-au oftat, creangă, p. 108/ta. Eu iubesc, baba iubeşte, Casa ni se pustieşte, Dar de-aş iubi numai eu, Casa noastră-ar stă mereu! jarnîk-bârseanu, d. 413. Ştie cât baba mea!= nu ştie nimic, habar n’are. N’ar strică să hiîe şi doftori de ghite, că mulţi din ăi d’azi ştiu mai num,a căt baba mea, vorba ăluia, jipescu, ap. HEM. 2268. | Babele sânt adesea „femei ştiutoare11, care vindecă boale, descântă, fac farmece şi vrăji, se crede că stau în legătură cu spiritele rele etc. Babele, ta noi, gonesc pre necuratul, afumând pene prin casă. c. negruzzi, i, 66. S’a coborît intr’o ocnă părăsită [pe] care i-o arătase o babă vrăjitoare, şi... s’a toi. du,s..., până a ajuns la poarta iadului, idem, ap HEM. 2273. [Mă tem de mama-pădurilor], o babă bătrână şi urîtă, care îmblă prin împărăjia mea, de mână cu furtuna, emine-scu, N. 7/16. Îmblă din babă în babă, cu descântece şi cu oblojele. creangă, p. 111/17. Astfel se explică expresiile proverbiale: Baba e calul dracului. Baba e talpa iadului. Unde baba face, Dracul nu desface. zanne, p. ii, 3. | în credinţele populare se găsesc mai multe figuri mitologice de femei bătrâne, cărora li se atribue diferite însuşiri; astfel: (Ştirba) baba Cloanţa (o babă urîtă,. dar binevoitoare) cfr. reteganul, P. I, 51-59; ZANNE, P. VI, 57; ALECSANDRI, P. 1,9. I Baba-Coaja (spirit necurat şi răuvoitor care, după credinţa Românilor din Transilv., omoară copiii nebotezaţi). Cfr. marian, N. 33. | Baba-Docliia, numită astfel după Sf. Eudohia (1 Martie) s., în Basarabia, Baba-Marta (in numele căreia trebue recunoscută numirea lunei Martie) e cea dintâi dintre .cele nouă (în Muntenia şi Ardeal) s. douăsprezece (în Mold.)babe, care, după tradiţia populară, personifică înţâiele zile ale lunei Martie (numita zilele babelor: „giboulees de Mars, jours d’emprunt"). Femeile şi fetele îşi aleg dinainte câte una din aceste nouă zile, în care să fie 1vbabe“.ifît sânt „babă" în ziua de 2 Martie. Cfr. HEM. 2278-2282; marian.se. ii, 34, 94,132. Nu trecu mult., cam între sfârşitul lui Făurar şi începutul Babelor, p’un ger în neştirea firescului... delavrancea, ap. HEM. 2279. Zilele babelor au fost urîte, dar, la vreo trei. zile după Mucenici, Bărăganul întinerise. sandu-aldea, săm. vi, 1072. (Cfr. moş), | Baba-oarba. marian, î, 17; cfr. HEM. 2274. | Baba Parascliiva. marian, se. ii, 34. | Baba-rea. şez. vii, 9. | Baba-Relea. sbiera, p. 56. (Jocuri de copii) De-a baba-gaia, s. „de-a mama-gaia“ s. „de-a puia gaia11 (Mold.), „de-a trei colăcei" (Muntenia), „de-a cioaţa“ (Oltenia), „de-a cloşca şi puţi" (Transilv.), e un joc în care un copil face pe gaia (uliul, eretele), iar altul pe cloşcă. Acesta din urmă apără împotriva atacului găii pe ceilalţi copii jucători, care se ţin la spatele lui, unul după altul, formând un lanţ s. un şir, ce se mişcă după mişcările ce face cel din frunte („cloşca"). (Descris la) pamfile, j. ii, 289-291. | „Copilul zice că se dă de-a baba-liuţa, când se pune pe stinghia uşii, împinge uşa ca să se deschidă, cu mâna răzimată în părete, şi’ când uşa s’a deschis, o închide, răzimându-se cu mâna de cevâ şi împingând". PAMFILE, J. I, 325. | De-a baba-oarba e un joc de copii, numit pe aiuri „de-a mâţa-oarba“. Nota caracteristică a acestui joc e că unuia dintre copii i se leagă ochii, şi, fiind astfel „orb“, dibueşte să-i prindă pe ceilalţi : „colin-mail-lard“. Cfr. pamfile, j. ir, 289; marian, î. 221. Iată şi Nicu, fiul mieu... Nu-ţi aduci aminte când te giucai cu dînsul de-a-băba-oarba? alecsandri, t. 339. Dă-nilă leagă strâns, c'un şteirgariu gros, de câlţi, ochii şi urechile dracului, ca la „baba-oarba". creangă, p. 55/4. (Expr. prov.) De când eră lupul căţel şi sejucă de-a, baba-oarba cu mieluşeii, zanne, p. i, 530 (adecă de mult, pe când se puteau întâmplă încă minuni, ca în poveşti, şi eră posibilă chiar o prietenie între lup şi miel). Par’că ne jucăm de-a baba-oarba. zanne, p. iv, 248 (se zice când ne ocolim cu cineva, când nu ne putem întâlni, deşi avem intenţia să ne găsim). | (Joc la priveghiu) „în jud. Tecuciului se joacă, la priveghiu, de-a baba şi unchiaşul, care, rătăciţi fiind, se caută prin lume unul pe altul şi poposind prin casa cu mortul, se tocmeşte uncheşul la coasă, şi atâta coseşte uncheşul c’un ciomag prin dreapta şi stânga, de cotonogeşte pe cei de prin prejur. Tot aşâ se joacă şi în Bucovina (cfr. MARIAN, î. 209-210).“ PAMFILE, J.’ II, 250. 3°. „La ,moaşa* care moşeşte în părţile Reciţei{în Ban.] se zice babă", ap. HEM. 2272. Babă — „obste-trix“, anon. car; LB. Babele ce slujesc la, naştere... pravila de govora, ap. TDRG. în Banat, moaşa, num.ită altmintrelea şi babă de buric, după ce a tăiat buricul pruncului nou-născut..., îl învăleşte într’un petec de pânză, marian, na. 420. 4°. în unele părţi ale Ţării-ungureşti se întrebuinţează cuvântul acesta în loc de ,mamă\ LB. Acest sens îl atestă viciu, GL. pentru comuna Boeiu (unde mamă însemnează „bunică"). II. P. ext. se dă numele de babă la diferite animale, plante, sau obieote, fie că acestea prezintă vreo asemănare cu babele, fie că numirile acesţea sânt numai metafore glumeţe şi ironice, adesea de origine obscenă. 1°. (Iht.) (în Ban. şi în Mold., pe păraele din valea Bistriţei, pe Trotuş, Asău, Uzul, la Dărmăneşti, etc.) Peştele „Cotus gobio", cunoscut mai ales subt numele de zglăvoacă (v. c.), în Oltenia subt numele de moacă. Cfr. antipa, iht. 40. „Baba e un peşte scurt şi lat cam de 0.6 dm. (în Caraş sânt şi mai mari); are solzi; oamenii noştri cred că peştele acesta este făcut din scoică". (Măidan, comit. Caraş-Severin), ap. HEM. 2276. Cfr. babuşcă. 2°. (Entom., în Bucov.) Babă = „larva cărăbuşului (Melolonta vulgaris)". marian, numită pe aiurea BABĂ - 401 - BABADAM ciormag (Bucov.), ciormă s. oiorman (Maramureş), vierme-alb (Bucov., Muntenia). marian, INS. 20-21. || Câ(i)nele-babei v. câne. 3°. (Bot.) Un fel de ciuperci comestibile. „Babele [sânt] de aceeaşi formă şi mărime ca „urechiuşele11, dar, pe partea* concavă, de o culoare roşie, iar partea convexă, albă; cresc pe crăci uscate, putrede; se mănâncă1*. (Vânju-mare, în Mehedinţi), ap. HEM. 2277 (cfr. babiţă). || Urechea-babei v. ureche. || Colţul-bataei v. colţ. |]Dinţii-babei v. dinte. || Babă =- ştiu-letele porumbului când are boabe foarte rare (se mai numeşte şl sterp; numirea aceasta e deci o aluzie sau la imposibilitatea babelor de a mai face copii, sau la lipsa de dinţi a babelor). Cfr; dame, t. 63; şez. ii, 126/10; pamfile, j. i. 4°. (Tehn.) Gu sensul fundamental de „bârnă spriji-nitoare**. | „Trunchiu sau căpătâiu de lemn de sprijinit greutăţi sau corpuri voluminoase11, costinescu. || (La moară) Cele patru babe (s. „stâlpi11) sprijinesc „podul** (în care e „coşul**, prin care se toarnă grăunţele de măcinat) şi alcătuesc „ursoaica** morii, dame, t. 151. | (La moara de vânt) Baba (s. „babalâcul**) e un stâlp gros de lemn care trece prin „talpa morii**. || (Mar.) Bârnele aplicate la partea dinainte a corăbiii, spre a .ţinea funia ancorei. DDRF. 5°. Cu’sensul fundamental de „gaură (în pământ)*1 sau de „cheutoare11. „O bortă în pământ, la jocul de-a untu“. şez. ii, 126/10; cfr. ii, 59/1S) 63/ie. „Râcă, gaură, când se joacă [copiii] de-a popicul şi de-a cotca, mingea** (Agrişteu, comit. T&rnavei-mici). viciu, gl. || „Gaura de bumbi la veşminte**, viciu, GL. Cfr. băbuşcă. „Femeiuşcă** unei copci. ibid. 6°. (în Mold.) „Un lemnuş ce slujeşte la băgarea bărneţului în izmene**, pamfile, j. i. Bârrieţul se scoate, când izmenele se spală, şi se bagă din nou prin ajutorul babei („Baba e cam de dm, în a cărei cârlig se pune firul înodat şi- se trage bâta izmenei, încreţind-o‘!). şez. ix, 38. 7°. (Ţes.; la plural) Babe = „căpătâiele de fire care rămân pe sul fără a mai putea fi ţesute, piedin**. CANDREA, Ţ. O. Cfr. uruioc. 8°. (în Bucov.) „Femeile, fetele şi copiii, dacă culeg fragi, zmeură, ori afine, şi le pun cu vârf în cofă, leagă vârful cu o năframă, pentru a o putea duce în mână fără de a vărsă vârful. Acest ,vârf legat1 îl numesc babă: Se zice deci: oală cu babă“. Com. A. procopovici (cfr. cârţă). 9°. (In Bucov. şi Mold.) „Un fel de colac cu stafide1*. TDRG. „La nunţile cele de frunte... este vorba... de a coace mai multe cuptioare [de] pâne, colaci, cozonaci, mălaie, plăcinte, babe, învârtite şi alte...“ marian, NU. 236. „Ouăle, untul, drojdiile şi celelalte ce-i trebueă la cozonaci, paşte şi babe,..“ conv. lit. v, 103, ap. TDRG. — împrumut vechiu (cuvântul se găseşte şi la Aromânii babă „bunică, moaşă**, la Megleniţi: babă „bunică, bătrână, moaşă, obiectul de lemn care serveşte la ridicarea pietrelor de moară*1 şi la lstro-ro-mâni: babq „bunică, bătrână, moaşă11) de la Slavi (paleosl., bulg., sârb., rus., rut., pol.) baba. în limbile slave găsim aproape toate accepţiunile cuvântului românesc: I „bunică11 (pretutindeni; trecut şi la Neo-greci: J3aj3d, f3â|Sa>), „bătrână1* (pretutindeni; trecut şi la Neo-greci: în Epir jiâpu), şi la Friulani: babe, şi la Triestini: baba), „moaşă11 (pretutindeni; trecut şi la Unguri: baba, băb(a)-asszony). La Bulgari şi la Sârbi are şi sensul de „nevastă*1, la Ruşi, la Ruteni şi la Poloni, afară de acesta, şi pe cel de „bărbat laş11. Jocul de a baba-gaia se găseşte şi la Bulgari: baba, iar cel de-a „baba-oarba** se numeşte şi la Bulgari slepa-baba şi la Poloni slepa-s. ciuciu-babka. „Zilele babelor11 le numesc Bulgarii şi Sârbii babini dni (tot aşâ la Aromâni: moaşile, la Albanezi: pl’aka4e, la Neo-greci: ol jjips? x-?)ţ papahagi, p. a. No! 1). Pentru II, 1», cfr. sârb. baba „un peşte mic, de mare*1, rut. băbha „mai multe specii de peşti cu cap-turtit"; pentru 2°, cfr. ung. bdb Dicţionarul limbii române. 12. I. 1910. „Nympfe, Puppe eines Insektes“; pentru 3°, cfr. rut. baba „Art Weisschwâmme**, sârb. babina ucha (= urechea-babii, v. c.) „peziza aurantia'*; bulg. bd-barka „porumb cu boabe rare**; pentru 4°, cfr. rus. babha „stehender balken, Sttttze, Hebelunterlage, Bocke (zum Gerust)“, babă „Pflichtanker**; pentru 5°, cfr. sârb. babina rupa (= groapa babii) „o groapă săpată de copii în pământ, când se joacă**; pentru 8°, cfr. rus. babha „das Bundei, der Aufsatz auf einem Haufen von Kornbundeln**; în sensul 9°, cuvântul e împrumutat de la Poloni, de-adreptul sau prin mijlocire ruteană: baba „Art hochgebackener Osterkuchen, Topfkuchen11 (de la Poloni vine şi fran. babe şi riemţ. Babe). La origine, cuvântul acesta aparţine, ca şi mama, graiului copilăresc şi s’a născut prin re-duplicarea silabei ba. El a fost priceput de Slavi, de la care l-avem noi, ca o chemare a „bunicii**, pe când aiurea el însemnează „tată“ (astfel la Italieni babbo, la tSarzi babu şi la Turci babd, unde mai are şi sensul de „bunic, moş11 şi de la care a trecut apoi lâ Albanezi, Bulgari, Sârbi şi la Aromâni; cfr. şl la noi în Baba-Novac, babaie şi babacă). Este deci posibil ca sensul I, 4° (^mamă*1) să nu se fi desvoltat ulterior, din „bunică, bătrână**, ci să fie, la Români, o formaţiune nouă a graiului copilăresc, tocmai precum babu (v. c.) are, în unele părţi din Transilv., sensul de „nene“. babac s. m. v. babacă. babacă s. m. ( băbacA s. m. / Pere, papa.— (Termin familiar, din epoca fanariotă, întrebuinţat mai ales în Mold., unde, prin servitori, el a pătruns şi în limba poporului, care-1 întrebuinţează însă numai când imită graiul boierilor. în limba literară aproape învechit, şi necunoscut peste munţi). Tată, tătucă. Cfr. babaie. Logo fete Dinule..., am venit să-ţi dau o carte de la băbaca d-tale. filimon, C. i, 752. „Asta e o schiţă asupra originii şi a limbii ţiganilor, făcută de D. Cogălniceanu, tănărul“. — „Cunosc pre babaca D-săle. Şi ce scrie dumnealui despre ţigani P“ c. negruzzi, i, 223. Dumnealui îi slugeriul Gângu, un prieten vechiu a ba-bacă-tău. alecsandri, t., ap. HEM. 2263. (Loc. prov.) Traiu, neneaco, cu banii babachii! : traiu, cu banii tatălui, p. ext. cu banii altuia. Bravos, musiu Spiridoane, zice; dormi, ce-ţi mai pasă! Tutun ai tras destul, acum te-ai pus să tragi la aghioase: traiu, neneaco, cu banii babachii! CAttA-Giale, t. 24. Cân[d] o vădzut mnîirîasa basmaua cu inelu’... o’nceput a strigă [către tată-său, împăratul]: „Babacă, babacă, iacă cinî o omorî[t] bala-uru’!“ şez. iv, 199/31. Cum l-o văzut fata [de împărat] di diparti, că vini, nu măi puţi di bucurii [şi strigă]: „Stăi babacă, că... vini!“ şez. ix, 23. [Prin adaptarea formei la genul natural al cuvântului, mai rar, şi învechit, şi: babac s. m. (mai ales în legătură cu pron. pos.: babacu-său etc.). O sută de galbeni, de la babacul său. stamati, ap. ŞIO.] — Din n.-grec. (j-najAitaxa? (şi acesta din turc. baba), idem. BĂBÂcxriE s. f. v. băbătie. băbăcvţă s. m. (Cher, petit) pere ou papa. — Diminutivul lui babacă (derivat prin suf. -uţ). (Fam., în Mold., dar şi aici rar şi aproape învechit) Babaca! babaca! o venit băbăcuţa! alecsandri, t., ap. ŞIO. babadIm s. m. Numai în expresia: De când Adam-Babadam = de când cu Moş Adam, de mult: „du temps du pfere-Adam, depuis longtemps, de tout temps“. Aşă ni eră obiceiul să facem la scăldat, de pe când Adam-Babadam. creangă, a. 65. —-Din turc. babadam „vieillard experimentă**. ŞIO. 26 BABA-GAIA - 402 — BĂBAR Cuvântul a fost adus, prin etimologie populară, în legătură ou „Adam". baba-oâia [i>e-a] s. f. v. babă. băbâică s. f. Rame. — (în Tutova, pe lângă Dunăre, şi în Dobrogea) Vâslă, lopată (cfr. opăcină). dame, T. 126. , — Din rus. s. rut. babâika, idem. babaie s. m. Papa. — (Fam., în Mold., rar; cuvânt din epoca fanariotă. întrebuinţat mai ales la vocativ) Tată. Să pot ajută pe babaiâ... N. XENOPOL, ap. ŞIO. — Din turc. babă, idem. băbăiţă s. m. (Cher petit) pire ou papa.—(Fam., în Mold.; învechit) Diminutivul lui băbaie (derivat prin suf. -iţă). Manolachi: Băbăiţă, băbăiţă..!— Ma-nole: Ce este, copile? alecsandri, t. 950. babalâc s. m. 1°. Vieux, homme âgS (terme respectueux). 2°. VieiUard, barbon. 3°. Pivot qui sup-porte la charpente d’un mouUn n vmt. 1°. f (în epoca fanariotă eră, la cei ce ştieau turceşte şi se adresau către Turci, un fel de titlu de respect, cu care vorbea cineva bătrânilor) Bătrân (venerabil). Pazvandoglu au zis către Paşa: „Mă-ria-Ta, babalâc, ai ieşit în primblare!“ Paşa au răspuns: „Aşă, fiule!...“ Diomsiv eclesiarhijl, c. 186. 2°. (Azi, în România, fiind apropiat, prin etimologie populară, de babă I, 2°, şi-a pierdut nuanţa -respectuoasă de odinioară, şi a primit, dimpotrivă, un sens peiorativ) Om foarte bătrân s. bătrânicios. „Babalâc se zice la un bătrân, sau şi [la un] tânăr cu apucături bătrâneşti [d. ex.:] Ce mai face babalâcul cela de moş Ion? Pe Ion nu-l vezi nici odată ieşind cu flăcăii de sama lui; îi un adevărat babalâc de o sută de ani!“ (Oancea, în Covurluiu), ap. HEM. 2254. Tot îmblând noi din şcoală în şcoală..., măne-poimâne avem să ne trezim nişte babalâci gubavi şi oftigoşi. creangă, a. 124. Aici se adunau mulţi babalâci şi pensionari, teleor, ap. TDRG. Cfr. moşneag, ghiuj. 3°. (Tehn., fiind apropiat de babă II, 4°) Babalâc = „un lemn foarte gros ce se bate în pământ, şi se aşază pe dînsul moara de vânt, care are la centrul său, de desubt, un lemn tare, aşezat vertical, spre a întrâ într’o bortă făcută în babalâc, ceva mai lărguţă decât lemnul ce întră în ea, astfel ca să poată întoarce stăpânul moara, după vânt. Babalâcul supoartă toată greutatea morii“. (Oancea, în Covurluiu), ap. HEM. 2254. Cfr. dame, t. 162. [în sensul acesta, poate s. a., cu plur. -lâce sau -lâcuri; în Tecuciu, în Tutova şi în Covurluiu... se mai aude şi forma babaluc. HEM’. 2254; 1097/21. | Cu un sens modificat întru câtva (şi cu o formă ce a rezultat prin armonie vocalică): bubuluc s. m. (în Bacău, numit, de pe regiuni, şi taraş, gâscă, bundac, bunduc, derec, parmac, urs, popondoc, gor-gozan), e un stâlp de lemn, cu capul de jos îngropat în pământ, iar pe cel de sus sprijinind coastele prispelor casei. Cfr. dame, t. 95.] — Din turc. babalyk „moşneag11. Sensurile 2°-3° s’au desvoltat la Români subt influenţa cuvântului b a.b ă, de care babalâc a fost apropiat prin etimologie populară. Cfr. dubletul băbăluc1. BABALĂU S. m. \ băbălău s. m. / 1°. Barbon. 2°. Effâmine, femmelette. 3°. Sorte de plante. 1°. (Fam.) (Mold.)Babalâc (2°), babă (=om neputincios s. fără energie, ca o babă). Ion al dumitale i-wn băbălău, un papă-lapte! ghibănescu, ap. TDRG. 2°. (Fam.) (Ţara-Oaşului) Muierce, muierotcă, afe-meiat. Babalău = „om muieratic". CANDREA, ţ. o. 3°. (Bot.; la plur.) Băbălai: „cu floarea galbenă; cresc înalţi". (Cucuteni, în Iaşi), ap. HEM. 2769. Cfr. babă II, 3°. — Derivat din babă, prin suf. peior. -ălău (cfr. fătălău). în sensul 3°, e, poate, un alt cuvânt. babalcc s. m. v. babalâc (3°). BABALÂC S. m. 1 BĂBĂLtrc s. m. / (în Ban. şi în părţile învecinate) Numai în expresia: Din băbăluc (babaluc) = din moşi-strămoşi, din vechime : „de tout temps". O poveste din băbăluc = „din vechime", viciu, gl. Aşă ne-ampomenit, din băbăluc (= din moşi-strămoşi), că acest pământ e al nostru. Com. liuba. Măi muiere, noi avem un fin. El ne chiamă să-l cununăm. Tu să te ridici şi să te câştigi, după obiceiul din babaluc (= [strămoşesc), marian, nu. 662 (din jurul Timişoarei). — Din sârb. babaluk (băbaljko, băbajko) „moş (şi socru)", care derivă din turcescul babalyk. Avem deci a face cu un dublet al cuvântului babalâc ce e întrebuinţat în România. BĂBĂLVC s. m.) \ băbăiOcă s. f. ) băbăşcuţă, prin armonie vocalică), care ar fi rus. babuăka „găluşca" (cultivatorii de pepeni fiind, prin Moldova, şi în judeţele Brăila, Buzău, Râmnicul-sărat, mai ales Ruşi, Lipoveni). * bAbAtie s. f. Petite vieille, bonne vieille (souvent comme terme de caresse). — (Termin desmierdător) „Babă mică de stat, dar bună de sfat". CREANGĂ, GL. A fost odată... o babă harnică şi îndemânatică... în-tr’o zi, pe când mătură baba prin casă, ...dăpeste un fw de chiperiu. îl ia şi-l pune pe m,asă..., dar n’a apucat bine a se întoarce iar la mătură, şi chi-periul a căzut de pe masă. De ciudă — că eră ciu-doasă baba, ca toate băbătiile — l-a înghiţit, şez. ii, 49/10. Băbătia lui, de la o vreme încoace, nu ştiu ce aveă, că începuse a scârţâi; ba c’o doare ceea, ba c’o doare ceea... şi tot îmblă din babă în babă cu descântece şi cu oblojele. creangă, p. 111. Cfr. băbuţă, băbuşcă, băbică, băbiţă, băbuie, băbucă. [La barcianu şi alexi şl: băbăchie s. f. | La barcianu şi: băbătuie s. f. | La dame, greşit, băbăţie.] —> Forma originală pare a fi fost *băbuchie, derivat din băbucă după analogia unor cuvinte .ca bădie etc. (Cfr. însă şi bulg. babetina, diminutiv din baba). babau s. m. \ ,nTi+„,___„ ■. babâua s. f. articulat / ^ • P P-) Croquemitaine, moine bourru. —(în Mold., Bucov. şi Ardeal) Personagiu imaginar, cu care se sperie copiii mici. Cfr. gogoriţă, mama-pădurii, cauă, băbăluc2, bolea. Când copiii devin prea obraznici... atunci îi ameninţă cu babaua, spaima copiilor. marian, na. 342. [Părinţii să nu zică către prunci, când plâng] că vine babau, şi-i duce! CALEN-dariul (1844), 62. Cu băbaulse sparie copiii pe la Blaj. Cfr. viciu, gl. 17a. — Cuvântul acesta e răspândit în aproape toate limbile; astfel, sicilianul babbau „cuvânt cu care se sperie copiii", veneţian babao, idem, sard. băbao, idem, rus. babă, idem, germ. Wauwau, idem (cfr. neo-grec. (j.itâ(j.icouXaţ, idem, ceh. bobăk, idem), etc. (Poate, la început, onomatopee de imitare a lătratului unui dulău, spre a speria pe copii; apoi, de aci, cuvântul a fost personificat, ca numele unei fiinţe mitice, spre acelaşi scop.) bAbăv s. a. (îmbrăc.) v. bobou. bâbcA s. f. (Agric.) Enclumette des f'aucheurs, chaploir. — (în Bilca, Bucov.) Mică nicovală, bătută într’un ţăruş de lemn, care se înfige în pământ şi serveşte cositorilor să-şi bată coasa pe ea. Adă babca, să-mi bat coasa! Com. G. tofan. Cfr. batcă1, bă-tălâie. — Din rut. (rus., pol.) babka, idem (cfr. sârb. baba, bahica, idem). babeîn f s. a. (ş. d.) v. mabeln ş. d. rabâiic, -A adj. De Babei, comme ă Babei, — 1 BĂBESC (Rar, formaţiune a lui Alecsandri; cu aluziune la povestea din Biblie despre turnul Babilonului) Ca la turnul Babilonului, de multe neamuri care nu se înţeleg între sine, împestriţat şi gălăgios, haotic. Cfr. babilonie Şi’n lătwri şi’mprejurul puternicei armate, Se ’ndeasă-o gloata oarbă de tipuri variate: Nemţi, Leşi, Busnaci şi Unguri, babeUcâ mulţime, Pătătă, ’năduşită, de neagra Evreime. alecsandri, p. iii, 337. — Derivat din Babei (numele evreesc al oraşului Babilon), prin suf adj.-ic. băbesc,-eăscA adj. De vieille femme.—De babe, după felul, obiceiul, portul, apucăturile etc. babelor. (Se întrebuinţează numai în sens peiorativ) Oare sabie... tăioasă iaste ? Au tâmpă custură băbască, şi numai de covăţi râzătoare iaste P CANTEMIR, hr. 221/,. Dragoste şvăbească, cochetărie băbească, gogomănie pâlcească... şi fudulie ţigănească! alecsandri, t. 351. | (Mai ales în expresiile:) Vorbe (s. fleacuri) băbeşti: scornituri, vorbe, etc., cărora nu trebue să li se dea importanţă: „commerage“. De cuvintele spurcate şi băbeşti te leapădă. N. testament (1648) (: „ineptas autem et aniles fabulas devita“), ap. HEM. 2780. Ziceă mulţi că va fi acesta un semn rău, însă pre urmă s’au văsuţ că sănt băbeşti cuvinte, mag. isr. v, 96/26. | Leacuri băbeşti: precum le prescriu babele: „rem&des de bonne femme11. Contra [ciumei vitelor] leacurile băbeşti n’au nici o putere, şez. iv, 124/jj. Aşă îl învăţase jupăneasa Albina, care se priceperi la tot felul de farmece băbeşti, odobescu, ap HEM. 2781. || Spec. (în Tecuciu) Poamă băbească , o varietate de struguri. „Poama băbască este cu boabele mari, negre“ (Brăhăşeşti, în Tecuciu). „Băbească este o poamă neagră, cu boabele rare“ (lonăşeşti, în Tecuciu), ap. HEM 2781-2782. Cfr. poamă crăcană. [în Mold., cu pronunţare dialectală, la fem. şi: băbască] — Derivat din babă, prin suf. adj -esc. băbeşte adv. Comme une vieille, en vieille femme.— Ca o babă, ca babele (mai ales cu o nuanţă de despreţ). Când a ajuns acasă, ş’a făcut de is-noauă socoteala, băbeşte, cum il taie pe el capul. vlahdţâ, ap. TDRG. Eşti fată tânără şi totuşi te îmbraci băbeşte. Nu mai vorbiţi băbeşte! HEM. 2782. | Cu leacuri băbeşti. M'am căutat cu aleopaţii, cu omeopaţii, cu hidropaţu, şi băbeşte. i. negruzzi, ap. TDKG. — Derivat din babă, prin suf. adv. -eşte. băbet s. m , sing. Vieilles femmes. — (Rar) Colectivul lui babă (derivat prin suf. -et). Băbăret. O parte din băbetu' satului ş’a mâncat credinţa, jipescu, ap. TDRG. băbete s. m. Vieille sorciere. -(Rar; în Mold., cu sens peiorativ) Babă. Băbetili dracului, cum o vă-dsuftj calu’, o dsîs:... „Se te-apuci să-l tai“. şez. IV, 203/ss. — Derivat din babă, prin suf. peior. -ete (= -eţ). băbi vb. IV8. 1°. Vivre en vieille femme. 2°. Exercer la profession de saye-femme. 1". (Rar) A ii babă, a trăi ca babă, fiind babă, a duce vieaţa de bătrână. Mulţi cmi a mai băbit şi astă muiere. LM. 2°. (Ban.) A moşi. j5e6esfc=„obstetricor“. anon. car. — în sensul 1», derivat din babă (1, 2°); în sensul 2°, de-a dreptul din sârb. babiti, idem. băbicăs. f Chere petite vieille. — Diminutivul lui babă (derivat prin suf. -ică). folizu etc. Cfr. băbu-că, băbuţă, băbuşcă, băbătie, băbiţă, băbuie. săbie s. f. (Bot.) Semence d'ail. — Babie — „seminţele usturoiului de toamnă, care cresc pe vârvul BABIŢĂ fâştiului". marian. [Şi: bâibâ s. f. = „smocul cu seminţe din vârful cepei s. al usturoiului11. Com. i. pa-vel’escu.] — Etimologia necunoscută. Cfr. baib. ' * babilonian, -AnA adj. Babylonien.— Din (s.' de la) Babilon, a(l) Babilonului; cfr. babilonic, babe lic. Cultura babiloniană, regii babilonieni.' — N. după fran. babilonic, -A adj. Babylonien. — De la Babilon, din vremea Babilonului (Se zice în deosebi despre robia babilonică: timpul exilului Iudeilor în Babilonia, în vremea lui Nabuhudonosor); cfr. babilonian, babelic. — N. din lat. babylonicus, -a, -um, babilonian. babilonie s. f. Galimatias. — Vorbire s. scriere confuză, amestecată, încurcată. O mai ciudată babilonie, fără metodă, legătură şi scop, decât în capul călugărului acestuia... — cu greu se poate închipui. io kg A, L. 11,347. [învechit şl: vavilonie s. f.] — Derivat din Babilon (învechit: Vavilon)? prin suf: J abstr. -ie (cu referire la cele spuse în Biblie despre amestecul limbilor la clădirea turnului din Babilon). bÂbitA s. f. 1°. Pelican: Pelecanus onocrotanus. 2°. Limace. 3°. Agaric (du chene, du saule, etc.) dont on fait l’amadou, amodouvier: a.) Fomes fo-mentarius ou Polyporus fomentarius; b.) I’omes igniarius ou Polyporus igniarius. 4°. Pierre ă chaux, pierre calcaire. 5°. Scie ă bras. 6°. Petit morceau de bois qui sert ă flooer le ros (peigne) du mâtier ă tisser. 7° = „babiţe“. 1°. (Ornit.) Pelican. (La scriitorii bisericeşti, şi alte păsări acvatice.) Cea mai mare pasere notătoare cunoscută Românilor este pelicanul, numit î/n unele locuri încă şi băbiţă şi batcă. marian, o. ii, 400. Şi struţul şi duhul şi babiţa şi coruiul şi cei asea-mene lor. biblia (1688), ap. CCR. I, 19O/l0. Pe ostrovul învecinat, un stol de băbiţe sta adormite, odobescu, 1,142/5. Untura de babiţă [se întrebuinţează] pentru durere de gât cu răguşală. leon, med. 79. Cfr. batcă. 2°. (Zool.; mai rar) Moluscă gasteropodă, cu trup lungăreţ, acoperit cu o materie băloasă, care înaintează târându-se; melc fără casă. Băbiţă = „Weg-schnecke" TDRG. [Şi: băbiţe = „Arion, limace, Weg-schnecke“. marian.] 3". (Bot.; mai ales la plural) a.) „Ciupercă din familia poliporaceelor, pălăria de forma unei copite de cal... acoperită de o coajă lucitoare foarte tare; înlăuntru are un miez brun-roşietic, moale ca bumbacul, porii sânt lungi, subţiri, şi de culoare brun închisă. Creşte pe fagi bătrâni şi pe mesteacăni11. — b.) „Ciupercă care se distinge do precedenta prin pălăria acoperită, la început, de un strat de peri alipiţi, care-i dau un aspect alb, devenind mai târziu brun şi la urmă negricios, coaja pălăriei este foarte tare şi zgrăbun-ţoasă, miezpl este bruniu, tare şi compact, porii foarte mici, stratificaţi sânt cenuşii, devenind brunii. Creşte mai cu seamă pe meri, pe pruni şi pe sălcii.— Ambele aceste ciuperci sânt întrebuinţate pentru a prepară productul vegetal cunoscut subt numele de iască", panţu, pl. Băbiţe = „un soiu de ciuperci ce cresc la rădăcina nucilor11. rĂdulescu-CODIN. „Ba-biţe sânt un fel de bureţi care se mănâncă şi din care ciobanii scot, prin fierbere în cenuşă, aşâ numita iască, ce le serveşte la scăpărat. Uin băbiţe nefierte, pe la munte se fac fitiluri pentru candelele de la biserici: sânt mult mai durabile decât cele de bumbac sau cânepă11. (Chiojdu, în Buzău), ap. HEM. 2285. 4°. (Miner. La Moţi şi prin părţile Crişului) „Babiţă, prin Munţii-apuseni, e piatră de var. viciu, gl. Băbiţă == „piatră de var sau de marmură11, şez. VII, 177. — 404 — BĂBIŢĂ 405 — BABURĂ 5°. (Tehn. în Bouţariu, în Haţeg) Fierăstrău mare, ce constă numai din lama dinţată, la capetele căreia sânt fixate două mânere de lemn; cu el se taie buşteni; îl mişcă doi oameni trăgând alternativ de câte un^capăt al lui. Băbiţă — „un firez [ = fierăstrău] mai mare, pentru doi oameni11. VICIU, GL. [Tot prin Ţara-Haţegului, în Clopotiva, cu o formă asimilată limbii româneşti: b&biţâ: „firez lat şi mare, cu care [sel taie lemne groase (groşi)11, viciu, gl.] 6°. (Ţes. In Ban.) Bucată de lemn care ţine spata în vatale. Spata constă din dinţi de lemn prinşi cu aţă între procilă (marginile spetei) şi din ba-biţele de la capăt, care ţin spata, ca să nu se desfacă. LIUBA-IANA, M. 116. 7°. cfr. babiţe. — în toate aceste cazuri se pare că avem a face cu slav. bahica (citeşte: babiţa), diminutiv din baba. (Pentru sensul 1°, cfr. bulg., rus., rut. baba „pelican11, rus. şi baba-ptica, propriu zis „baba-pasăre11; pentru 2°. cfr. sârb. bahica „un rac de mare“, bulg. băbur „melc11; pentru 3°, cfr. rus. bahica „un fel de burete11; pentru 6°, cfr rus. băbha podviznaja „Spitz-docke, Reitstock11, bulg. bahica „un lemn strâmb, înfipt la capătul din nainte al proţapului11). băbiţă s. f. 1°. Chare petite vieille. 2°. = babită (5°). 3° = babiţe (1°). 1°. (Rar) Diminutivul lui babă (derivat prin suf. -iţă). Şesu (cutare) ’n sat Cu strigoii, cu strigoaicele. Cu moroii, cu moroaicele... Cu băbiţîle... (Descântec din Ştefăneşti, în Vâlcea), şez iv, 154/14. Cfr. bă-, bătie, băbică, băbucă, băbuşcă, băbuţă, bă-buie. 2°. v. babiţă (5°). 3°. v. babiţe (1°). băbiţe s. f. plur. tant. (Med. pop.-) 1°. DiarrMe infantile (qui accompagne la premiere dentition). 2°. Vertige, tournoiement de tete. 3° = babiţă (2°). 1°. „Un fel de morb pe care-1 capătă mai cu seamă copiii cărora nu le-au crescut încă toţi dinţii... Li se umflă pântecele, capătă dureri crâncene de stomah şi pântecare mare11, marian, na. 398 (349, d. 32 şi 38). [După grigoriu- rigo, M. P. I, 10, numirea aceasta nu e cunoscută în Muntenia, Oltenia şi Do-brogea. După marian, na. 398, cuvântul se găseşte şi la sing.: băbiţă, cu pronunţ, dial. bqghiţă, babghiţă, baighiţă, iar la plur. ar fi băhiţi (bâghiţi, batghiţi). marian, d. 38; şez. iii, 194/s. j După LB. s’ar accentua băbiţă. | La GRIGORID-RIGO, m. p. i, 10, se citează şl forma: boâghiţă, născută, probabil, prin apropiere de cuvântul boaghe] 2°. (în Muscel) Băbiţe = „boală cu ameţeli şi urlete prin cap11. | Fig. Are băbiţe: se spune „de unul ce se supără de orice lucru11. rădulescu-COdin. 3°. v. babiţă (2°). —■ Din bulg. bâbicy (citeşte: bobiţi) „dureri gastrice11 sau rut. bâbicja (citeşte: bibiţia) „o boală11. «ABOliţ s. m. Petit poisson blanc, blanchaille, fretin. Petite perche. — Diminutivul lui baboiu (derivat prin suf. -aş). Ştiuculiţa — cinci parale, Ba-hoiaşul — opt parale. Peştişorul ăl mat mic — Oowa c’un firfiric, teodorescu, p. p. 299b. baboiu s. m. 1°. Perche: Perca fluviatilis. 2°. Poisson blanc, blanchaille, fretin. 1°. Peşte de apă dulce, cu notătoare ţepoase, numit şl b\ban (Muntenia) şi costreş (Mold.). Baboiu— [paleosl.] perfcît [ = lat. perca]. glosar (secol. XVII), ap. HEM. iii, a. xxx. Costrăş sau baboiu. (Cârjoani, în Tutova), ap. HEM. 2286. . 2°. Peşte de orice specie, când e mic sau necre-scut încă. Sătenii consumă peştele în formă de ciorbă şi friptură... Peştele fript, în genere, este cel sărat, şi anume cosacul... Un baboiu de cosac, cu o ceapă şi cu un codru de mămăligă sânt... singu/rele sub- stanţe alimentare în traista ţăranului, manolescu, i, 269. Am prins numai doi baboi de peşte. LM. Pe cheiu, amestecătură de tot felul de lum.e:... cete de leneşi, stârmocind pe malul apei, cu ochii pe pluto undiţei, în aşteptarea vreunui baboiu ce nu pică. [SANDU-] ALDE A, SĂM. II, 68. [în comuna Ciobanul, în Dobrogea, după HEM. 2787, „se aude şi: băboiu“. | După unele dicţionare, ar aveâ şi sensul de „peştişori întrebuinţaţi că podmet11, cfr. DDRF., sau chiar cel de „plevuşcă11, poienaru subt „alevin11.] — Din bulg. baboi „perca fluviatilis11. băboiu s. m. Michante vieille (femme). — Augmentativul lui babă (derivat prin suf. -oiu) având, de obiceiu, şi sens peiorativ. Cum s’a depărtat bă-boiul de acold, nenorocita drumeaţi, a îngenunchiat lângă patul soţului ei şi a început a plânge cu amar. CREANGĂ, p. 97. Niţă: Da baba Irina fost-a la voiP — llinca: A fost, băboiul, ieri. contemporanul, vi, i, 482. babolnic s. m. (Bot.) v. babornic. babon s. a (Med ). Bubon (particuliferement in-guinal, d’origi ie syphilitique), poulain. - Inflama-ţie (mai ales de origine sifilitică) a ganglionilor limfatici (în deosebi a celor incvinali), bubon. Cfr. udm ă, uimă, scurtă. — N. după fran. hubon, idem. BABORD s. a. (Mar,) Bâbord. — Partea stângă a unei corăbii, când priveşti înainte. Cfr. tribord. [Plur. -borduri.] — N. din fran. BABORNIŢĂ S. f. ) BĂBORNIŢĂ S. f. / Vieille femme laide et michante, vieille carcasse, vieille medaille. — Babă bătrână, urîtă, rea, arţăgoasă, supărăcioasă, etc. Leon.il: Nu-i e ruşine bă-borniţei să nebunească la bătrâneţe, şi să vree să-şi facă un blestem, ca aista..., să te călugărească! alecsandri, T. 357 (în glosar: „babă bătrână11, pag. 1761). Băborniţii, cum aude aceasta, pe loc trimete s’o chieme. creangă, p. 99. Băborniţa dracului, Ce ie [ = ia] mana vacilor, Eră calul dracilor, marian, SA 72. [DTdRP. mai cunoaşte şi sensurile: „tout oi-seau vieilli qui ne chante plus11 (cfr. băbuşcă 3°) şi „able, ablette11 — suspecte ] Cfr. mamorn iţă, ba-horniţă. — Pare a fi o fuziune între sârb. baburina (augmentativ din baba) şi beşniţă. babu s. m. = nene. (în Sălişte. Com. banciu). — Pentru etimologie cfr. babă. băbucă s. f. Chdre petite vieille. — Diminutivul lui babă (derivat prin suf. -ucă). Numai băbucă îi poate face bine. şez. I, 120. Cfr. băbătie, băbică, băbiţă, băbuşcă, băbuie, băbuţă. băbuik s. f. Ch&re petite vieille. — Diminutivul lui babă (derivat prin suf. -uiu). (Rar, în Mold., unde poate fi format după. analogia lui „duduie11). HEM. 2785. Cfr. băbătie, băbică, băbucă, băbiţă, băbuţă, băbuşcă. isăbură s. f. 6-rosses gouttes de pluie entreme-lees de grele, gresii. — (în Ban.) „Babură se zice la picăturile de ploaie maţi, care une-ori sânt amestecate cu grindină; iar, când timpul e aşâ, se zice că bă-burează“. (Măidan, comit. Caraş-Severin), ap. HEM. 2287. Babură = „Regen und Hagel untermischt11. jahresber. iii, 313. Cfr. sloată. — Etimologia necunoscută. BÂbubâ s, f. Grrande flamme. — (La Moţi) Bo- BABURĂ - 406 — BÂCA botaie, vâlvătaie. Babură = „flacără foarte mare“. FBiNCU-CANDBEA, e. 52. Cfr. gălgară. — Etimologia necunoscută. BÂBVRi S. f. \ BĂBURĂ S. t i Cheminee.—(Prin Ţara-Haţegului şi prin Ungaria) Băbură — „urloiul pe care iese fumul în pod, la casele ţărăneşti (se mai numeşte şi capră sau ur-soane)". kev. crit. iii, 86. j3ă&ura=,,Rauchfang“ (în Buteni). jahresber. iv, 326. Cfr. bage ac. — Din sârb. bâbura „fornax simplicissima“. băbureăză vb. unip. B pleut ă grosses gouttes entremeUes de grele, il gresiile. — (în Ban.) Plouă cu picături mari, amestecate cu grindină, jahresber. iii, 313. — Derivat de la babură1. BAiîlişoĂ s. f. (Iht.) Gra/rdon, rotengle. Erythroph-thalme.— Prin delta Dunării şi la Galaţi, băbuşcă, mai precis babnşca-albă este peştele „Leuciscus rutilus“, numit şi ţărancă (mai ales în comerţ), bălos, taran, taharău şi, mai ales, ochiană (când e mic, i se zice şi ocheniţă, ţărăncuţă şi goghie). E un peşte de apă dulce, gustos, dar de valoare inferioară. Se vinde, în cantităţi mari, ca peşte sărat. E cam de 25—30 cm. de lung. Capul îi e mic, spinarea cenuşie-albastră, laturile argintii, pântecele alb, aripioarele roşii. Cfr. antipa, iht. 179—181. Cu acest peşte se confundă adesea peştele „Scardinius erytropthalmus", cunoscut de obiceiu subt numele de roşioară. 1 se zice, spre deosebire de celalalt, babuşcă-roşie sau babuşeăcu pana roşie (tradus după rus. baboska krasnoperca). ibid. 177. — Din rus. baboska (în limba Lipovenilor; şi bulgăreşte babuska), idem. Cfr. băbăşcuţă. băbuşcă s. f. \ băbuşcă s. f. / 1°. Chere (petite) vieille (femme). 2°. Boutonniere. 3°. Petit oiseau vieilli qui ne chante plus. 4°. Sorte d'herbe. 1°. Diminutivul lui babă (cu o nuanţă desmier-dătoare foarte pronunţată). Cucoana, Nastasiica, o băbuşcă sbârcită, îmbrobodită cu un bares negru, şade grămădită în fundul unui divan. I. negruzzi, i, 125. Sus, băbuşco! sandu-aldea, d. n. 197. Babo, băbuşcă, scoal’ de-mi dă cevă de mâncare, că mă sfârşesc de tot. ispirescu, ap. HEM. 2786. | (Se zice, ca şi babă, în mod glumeţ-desmierdător, şi „neve-stii“) Sermana băbuşcă mea! Fie bună, fierea, Am să ţin casă cu ea. creangă, p. 135. Uiuiu, băbuşcă mea, Ce mai cauţi pe-acoleă. sevastos, c. 309/25. [Fam. (la vocativ) prescurtat, şi: buşcă s. f. (Lu-deşti, în Dâmboviţa). Ia, taci, buşcă, din gură! Com. I.pavelescu.] Cfr. băbătie,băbică,băbucă,băbiţă, băbuţă, băbuie. 2°. (Transilv.) Băbuşcă (la veşminte) = „gaura în care intră bumbul, butoniera (Benic, Teuş)“. viciu, GL. 149. Cfr. babă II, 5°. 3°. (Omit. pop.) „Sticletele, scatiul, şi orice pasăre îmbătrânită, care nu mai cântă“. teodorescu, p. p. 123, nota. Pene adunate... De la babuşti scăpate, ibid. 123. îşi pierd vremea... umblând... să împuşte şl ei câte vr’o băbuşcă de nu ştiu care păsărică, ispirescu, ap. HEM. 2787. 4°. (Bot.) „Băbuşcă este un fel de iarbă crescând foarte deasă, până la înălţime de 11 cm“ (prin Tutova, Covurluiu şi Tecuciu), ap. HEM. 2787. [Plur. băbuşti]. — Din slav. babuska (diminutiv din baba; cfr. bulg., sârb., rus. babuska, în parte cu alte sensuri). babuşi f s. m. plur. tant. Băbouches. — Papuci. Nici o pereche de babuşi întregi, alecsandri, proza, 395, ap. rudow, XVII, 385. '— N. din fran. (sau din rus. babuăi, idem). Cfr. dubletul papuc. băbut subst. Lisoir, piece mobile de l'avant-train d’une charrue. — (Mold., prin Vasluiu şi Botoşeni) Bucată de lemn mobilă aşezată orizontal de-asupra perinocului (gresiei, scaunului din nainte, mesei, ba-argicului), de pe osia carului ţărănesc. Se numeşte aiuri, pretutindeni, „vârtej". Cfr. dame, t. 9, 14. — Etimologia necunoscută. băbuţă s. f. Chere petite vieille.—Diminutivul lui babă (derivat prin suf. -uf), întrebuinţat mai ales în sens desmierdător. Intraiu... Gcăsiiu o băbuţă sbârt cită. c. negruzzi, i, 68. Und’ te duci, băbuţă? — La bisericuţă, teodorescu, p. p. 198. Câţi flăcăi ni să ridică, Tot băbuţăle i-apucă. sevastos, c. 154/20. Cfr. băbătie, băbică, băbucă, băbiţă, băbuie, băbuşcă (1°). bac adv. Baccara, bac. — (Cuvânt orăşenesc, din limba jucătorilor de cărţi) La jocul de cărţi numit bacara s. maca, se zice că un jucător are bac, când suma punctelor de pe cărţile ce i-au picat este o sumă fără nici o valoare (zece, douăzeci, sau figuri, care au, la acest joc, tot valoarea de zece ,,ochi“). Carte. — Cinci.—Bac! delavrancea, s. 123. — N. din fran. (prescurtare din baccarâ). bac (Navigaţie) s. a. Bac. — (Franţuzism) Pod plutitor (s. pod umblător) pentru trecut oameni, animale, trăsuri, de la un mal al unui curs de apă la celălalt mal (fie că e tras de un remorcher, fie că alunecă cu ajutorul unui scripete, pe un otgon întins între cele două maluri). [Plur. bdcuri.] — N. din fran. (< oland. bak „teică"). bâc s. m. Pere (dans le parler des enfants). — (în graiul copilăresc) Tată. Nea Mitrane, ai văsuţ pe bâcu’ ? (şi „bâcu“ i-eră tatăl său), delavrancea, S. 216. Cfr. bâcă, bică. — Formaţiune a graiului copilăresc (probabil, contragere din „bâtic“ = „bunic"). baci interj. C’est bien fait! — Sâc! Sâc! „Când cineva, bucurându-se de nesuccesul sau [de] dauna cuiva, i-aratâ aceasta bătând în pumni, exclamă la fiecare lovitură bâc!“ (Ţara-Haţegului). rev. crit. iii, 87. (Cfr. şi teodorescu, p. p. 193 şi 193*72)- — Formaţiune spontană. Cfr. sâc! bâc s. a. Numai în expresia: A-i umblă cuiva în bâcwri=„a. căută să-i faci pe voie, a-1 răsfăţa" (Za-gra, lângă Năsăud) Com. CORBU: „chercher â satis-faire les dâsirs de qqn., gater qqn.“ — Sensul original pare a fi „a face cuiva închinăciuni"; în acest caz, cuvântul vine din ung. bok „compliment, închinăciune". Cfr. bâc a. bâcai f interj. Certes! Bien sur! — (în Ban., spre a întări o afirmaţiune cu care se răspunde la o întrebare) Vezi bine! „Toţi Turcii sânt fraţi unii cu altul?“ — „Baca! cum nu ar fl?“ răspunse sultanul. ŢICHINDEAL, F. 279. — împrumut (probabil, literar, fără să fi pătruns şi în limba poporului) din sârb. baka ( < turk. bâka) „ian’vezi!" bâcai interj. Tu vas tomber! Prends garde! (pour avertir Jes enfants quand ils commencent â marcher). Terre (dans le langage des enfants). — (în Munt.,Mold. şi Bucov.) Părinţii întrebuinţează acest cuvânt spre a avertiza copiii la timp, să nu cadă. „Bâ-ca ! se zice copiilor când stau pe pat, ca să se astâmpere, căci cad jos: şezi, bâca!“ [=şezi binişor, să nu vii bâca]. PAMFILE, J. II. „Cu cuvântul bâca! se fac atenţi copiii mici* ca să nu pice" (Zahareşti, în Bucov.). BÂCĂ — 407 — BĂCAN Com. i. grămadă. | A da (s. a face) bâca = „a cădea". „Dacă un copil se apropie de vre-un obiect, de care ar putea să se împiedece şi să pice..., Româncele din Bucovina, făcându-1 atent ca să se ferească, spun: bâca! Feri, că-i da bâca! Nu te sui, că acuşi îi da băca!“ marian, na. 340 („se zice numai copiilor celor mici, care învaţă a umblă". marian). Chiriţa [care vorbeşte afectat, în felul copiilor mici]: Car-nacsî! că eră să fac bâca! alecsandri, t. 441. || Pentru copii, care mai uşor concep noţiunea concretă „pământ11, decât cea abstractă „a cădea", exclamaţia aceasta ajunge să însemneze „pământ", „în Zahareşti (Bucov.), pământul se chiamă, în limba copiilor, bâcau. Com. I. grămadă. — Probabil, onomatopee care imită (ca şi buf!) sunetul produs de o căzătură. S’ar putea însă admite şi o apropiere de ung. bâk „compliment"; în cazul acesta a face bâca ar fi „a se ploconi", o expresie glumeaţă-metaforică pentru „a cădea". Cfr. bâc8). bâcă s. f. Mere (dans le parlei- des enfants).—(în graiul copiilor) Mamă. Agăţându-se de sânul., mă-sei, îi zice: „Dar tu, bâcă, ai două fuioare“. delavrancea, s. 167. Cfr. bâc1, bică. — Formaţiune a graiului copilăresc (probabil, va fi însemnat la început „bunică", nu „mamă“ şi, în acest caz, ar puteâ fi contras din bâtică = „bunică"). BĂcĂi vb. IVa \ bâcâi vb. IVa / 1°. Tinter 2°. Battre (en parlant du coeur). 1°. f (Despre trâmbiţă) A (ră)sunâ. Şi dragoste nu am, făcutu-m’am aramă răsunând, au tâmpănă băcăind. biblia (1688) (: „aut cymbalum tinni-ens"), ap. HEM. 2814. 2°. (Despre inimă) A ticăi. îi bâcâe inima, jipescu, ap. TDRG. — Formaţiune verbală din tulpina onomatopeică bâc(a), prin care se exprimă o lovitură. Cfr. bâca. bacal s. m. (ş. d.) v. băcan1 (ş.'d.) bacălă s. f. Chose ennuyeuse ou embetante.— (în Mold.) Bacalâ— „belea pe cap, de care nu te mai poţi descotorosi; [d. ex.] Cade bacalâ, pkici ( = pici) bacalâ = „cade necaz pe capul omului", şez. II, 126/)2; bacală = „lipcă, belea pe cap", ibid. iii, 69/s0. — Etimologia necunoscută. bacalaureat s. a. Baccalaureat. — Examen de maturitate pe care îl treceau absolvenţii liceelor noastre, în faţa unei comisiuni de profesori universitari, spre a aveâ dreptul să se înscrie, ca studenţi, la o facultate. Bacalaureatul a fost desfiinţat, la noi, prin legea din anul 1898. [Pronunţ, -la-u-re-at şi -lau-re-at.] — N. din fran. (lat.-med. baccalaureatus, derivat din baccalaureus, cuvânt prin care, în evul-mediu, membrii universităţii franceze traduceau pe bachelier, punându-1, pe nedrept, în legătură cu bacca lauri „boabă de laur“). bacalaureat,-Ă subst. Bachelier, bacheliere.— Cel s. cea care a trecut examenul de bacalaureat. Patru copişti aveă cancelaria parchetului Curţii: trei bacalaureaţi... şi, în sfârşit, un nebacalaureat,... poreclit „Microbul“. brătescu-voineşti, l. d. 140. [Negativul: nebacalaureât,-â. | Pronunţ, -la-u-re-at şi -lau-re-at.] — N. după fran. (din v.-fran. bacheler < lat.-med. baccalarem, cuvânt de origine necunoscută, care designa, la început, un personaj de rang inferior). bacălbaşă j- s. m. (Comerţ) Prevot desepicier s.— (în epoca fanariotă) Starostele breslei băcanilor. Datam cartea Domniei mele lui Hagi DanUl, pre ca/rele l-am făcut Domnia mea bacalbaşa peste toţi băcanii din Bucureşti, ca să aibă, a fi purtător de grijă şi ocărmuitor breslei acesteia, doc. (a. 1783), ap. ŞIO. Niculache sin George Muraitul, bacalbaşa din Eşi [ = Iaşi], au tras în giudecatăpe căpitanul Ivancea Popa! (a, 1803). uricariul, xxii, 162/,. în secol. XVII, neguţătdrii de băcăUi se organizează în „brea-slă“ sau „isnaf“, în Moldova şi „rufet“ al băcanilor, având ca conducător câte un „bacalbaşă“. furnică, i. c. xv. [Şi: bacalbaşa, şi când erâ nearticulat.] — Compoziţie (probabii turcească) din bacal „băcan" şi başa „cap" (cfr. baş-). Cfr. băcan1. bac alica f s. f. plur. (Comerţ) Articles d’epicerie, denries coloniales. — (Grecism, cuvânt din epoca fanariotă) (Articole de) băcănie, coloniale. Lucrurile de bacalica... de peste Dunăre...,doc. (a: 1792), ap. ŞIO. — Din n.-grec. jj.OT/xaXtxc/. (plur. din xo [iitaxdcXtxov „âpicerie", derivat din (j.itaxâXv|ţ „băcan", din turc. bakkâl, idem. Pentru formă cfr. zaharicale). Cfr. băcan1. băcălIe s. f. (Comerţ) v. băcănie. băcălie s. f. (Bot.) = babiţe (babiţă 3°), (ciupercă de) iască: Fomes fomentarius (Polyporus fo-mentarius); fomes igniarius (Polyporus igniarius). (în Mold.) panţu, pl. — Etimologia necunoscută (poate = „articol de băcănie"). bâcAn s. m. Epicier. — (în Munt. şi în părţile mărginaşe ale Transilv. Cuvântul a devenit literar) Negustor de comestibile (mai de mult, cu deosebire de legume proaspete şi uscate, de orez şi de unt). Unt, ce au dai băcanii, care s’au trimis la Dărstor. doc. (a. 1693), ap. HEM. 2812. Am dat la jupâneasa Ana, a jupânului Coman băcanful], un sac de lâ/n[ă], DOC. (a. 1730, Giurgiu), ap. iorga, s. d. xn, 34. Ver.ice băcan sau neguţător să fie slobod a vinde sare în politie, condica (a. 1813), ap. ŞIO. Na, ţine asta şi mergi colea la băcan, Să-ţi dea mezelicuri, pâine şi o carafă de vin. pann, p. V. ii, 8. Toată noaptea a fost masă mare la bacanul din colţ. caragiăle, t. I, 95. Furnicele strâmg, economisesc ca băcanii, bob cu bob, firimitură cu firimitură, delavrancea, ap. HEM. 2812. [în Mold.: bacâl s. m. Bacalii să-l cumpere [unt-de-lemnul] câte 51 parale cu totului cu tot de la cei ce l-aduc aici. (a. 1792) uricariul, iv, 131/4. Am să-l dau calfă la vr’un lipscan sau la vr’un bacal. c. negruzzi, i, 297. Şi eu amgiucat hora în colţ la Petreabacalul(în glosar, pag. 1747= „băcan"), alecsandri, t. 39. Avurăm şi noi vânzători de zaharicale, condimente şi aromate, cărora, după cuvântul turcesc, Moldovenii le ziseră bacali, iar Muntenii băcani, iorga, CH. i. ii, 176. Până la începutul secol. XVII, toţi cei ce făceau comerţ se numeau neguţători. în secol. XVII vedem a se face deosebirea comerţului cu băcălii de cătră neguţători „bacali“, numiţi şi „băcani11, mai ales în Muntenia şi Ardeal, furnică, i. c. xv.] — Din turc. bakkâl „epicier, marchand de legu-mes frais ou secs, de riz ou de beurre; il vend aussi certains plats tout preparâs; (quelquefois) droguiste" (Bărbier de Meynard); poate, prin mijlocire neo-gre-cească: (j.itay.âXY]ţ, idem. Forma primitivă: bacal, păstrată în Mold., s’a schimbat, în Muntenia, în băcan, subt influenţa lui „lipscan". băcan s. a (Comerţ) Bois de campeche. — Lemn dintr’un arbore ce creşte în America centrală, în Columbia şi în India occidentală, întrebuinţat în medicină ca astringent împotriva diareei, iar la noi, în popor, mai cu seamă pentru înroşitul ouălor de Paşti (conţine principiul colorant numit „haemato-xylina"), scorţiţă (în Bucov.). Băcan de 14 ocă 1 leu vechiu. tarif (a. 1761), ap. ŞIO. Numai iaca, se BACANAL — 408 — BACCELIT trezeşte... cwjupăn Şirul..., negustor de băccun, iruri, ghileală, sulimineală... creangă, p. 112. în Vinerea din naintea Paştilor se încondeie ouăle şi se roşesc cu băcan, teodorescu, p. p. 585 (nota). — Din turc. bakam, idem (bulg., sârb. bakam, n.-greo. jj.itaxâ|u), asimilat cuvintelor în -an. -Ă (Antich.) adj., s. f. Bacchanal..— Adj. Consacrat lui Bacchus. |Subst. Bacanală: serbare dată în cinstea lui Bacchus, caracterizată prin-tr’un amestec de entusiasm religios, şi de beţie şi glume destrăbălate. | (Astăzi) Pig. Orgie zgomotoasă. — 2V. din fran. (lat. bacchanalis, -e şi bacchanal, idem). băcâncă s. f. v. bocâncă. -băcAiveasA s. f. 1°. Epiciere. 2°. Femme d'epi-cier. — (întrebuinţat rar şi atestat numai în dicţionare). (în Munt.) Cfr. băcăniţă. 1». Femeie care ţine o băcănie. 2°. Nevasta băcanului. — Derivat din băcan1, prin suf. moţion. -casă. BĂcAlvfcsc, -nĂSCĂ adj. D’epicier, appartenant ă un epicier. — Adjectivul lui băcan1, derivat prin suf. -esc. (întrebuinţat rar) De băcan[i], de băcănie. Lucru băcănesc. Socoteală băcănească. HEM. 2816. [în Mold.: băcâlesc, -eăscă. TDRG.] bâcănt, vb. IV8. (Sejteindre en rouge avec du bois de campeche. — (Puţin întrebuinţat) Trans.. A vopsi cu băcan2. A băcăni ouăle. HEM. 2816. || P. ext. Refl. „A se drege cu roşu, a-şi da roşu pe faţă (se zice de muieri.)" LM. — Derivat din băcan2, băcănie s. f. 1°. Profession d’epicier. 2°. Epice-rie. 3°. Epices, epicerie. 1°. Profesiune de băcan. Din Istoria Comerţului la Români. Mai ales băcănia, furnică, i. C. (titlul.) De... vor să trăească bine Apuce-s’ de băcăMe, Că-i mai mare boierie, (a. 1778), let. iii, 285/4. 2°. Prăvălie, dugheană în care băcanul vinde marfa sa, magazin de coloniale („băcănie şi spiţerie erau la început acelaşi lucru, depozit de mărfuri coloni-ale“ iorga, ch. i. ii, 174). Clăcaşul să nu poată să deschisă băcănie pe m,oşie, de nu se va tocmi cu stăpânul. CARAGEA, L., ap. HEM. 2817. Ele nestrică gustul, şi trista lor manie Parnasul îl preface în proa-stăbăcănie. alexandrescu, m. 257. Mastic am găsit la băcălie. alecsandri, t., ap. ŞIO. Şofran nu poţi găsi în orice băcănie, zanne, p. iv, 125. 3°. (Mai ales la plural) Mărfuri coloniale. La Brăi-la’n vale, Şapte bolozale Şi şapte sandale Descarc’ la zamboale Şi’ncarc’ la stamboale, Descarc’ băcălii Şi’ncarc’ dimirlii, Tot de grâu mărunt... alecsandri, p. P. Il6/e. Băcăliile stau vărsate pre uliţe, de erau sătui şicopiifi]:strafide, smochine, alune... neculce, ap. ŞIO. Aşijderea şi pentru o dughiană cu băcălii, ce ar avea la faţa târgului..., mai mult decât un galben să nu dea. doc. (a. 1740, Mold.), ap. furnică, i. C. 12. [Judecată] pentru un izvod de 112 lei datorita lui Andreiu..., ce-au luat din dughiană Procăi bacalului, bă/rbatul Proculesăi, băcăliîa şi altile, ş’au rămas neplătiţi, doc. (a. 1762, Mold.), ibid 20. | Spec. Substanţe vegetale, aromatice şi gustoase (precum piper, şofran, scorţişoară, ghimber etc.) care se întrebuinţează spre a drege cu ele bucatele, „dre-suri“. Mielul îl băgi într’o groapă plină cu jăratec..., unde-l lăs’l până pocnet ca un tun; atunci îl scotea... şi-l ungeă cu un fel de salţă inventată de dînsul, făcută cu vin amestecat cu usturoiu pisat şi cu băcănii, cu lămâie şi cu sare. ghica, s. 67. [în Mold. băcălie s. f.] — Derivat din băcan1 (băcal), prin sţif. abstr. -loc. -col. -ie. băcAnime s. f. Apiciers. — Colectivul lui băcan1 (derivat prin suf. -ime). Totalitatea băcanilor dintr’un târg sau oraş. întunericul se’ntinde, nu se mai cunoaşte nime, Lehăescu dă’n profesori, Pătlăgică ’n băcălime. i. negruzzi, i, 158,. [în Mold. băcălime.] BĂCĂNIOÂRĂ s. f. Petite (picerie. — Diminutivul lui băcănie (2°) (derivat prin suf. -ior, -ioară). Arenda unei băcănioare, 180 taleri, doc. (a. 1827), ap. HEM. 2818. nAciJlIŢ s. f. 1°. Epiciere. 2°. Femme d’epicier. — (în Mold.) Băcăneasă. 1 Femeie care ţine o băcănie. Dădură peste două fete bătrâne: cumpătarea şi prpciziunea, băcăliţe care vindeau cu dea mică. contemporanul, iv, 504. 2°. Nevasta băcanului. [în Mold.: băcălîţă.] — Derivat din băcan1, prin suf. moţion. -4ţă. bacantă s. f. Bacchante. — (Antich.) Femeie care celebră sărbătorile lui Bachus, dedându-se la veselia pasionată care caracteriza aceste sărbători. | Fig. Femeie de petreceri, care pune multă pasiune în veselia ei. Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu ’nşelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir, eminescu, p. 43. — JV. din fran. (lat. bacchans, -antis, participiul prezent al verbului bacchari „a celebră sărbătorile lui Bacchus11). bacară s. f. Baccara, bac. Joc de cărţi, în care nouă „ochi“ (9) este cartea cea mai mare, iar zece, zis baeară, ori (scurtat) bac, este echivalent cu zero; se joacă între mai mulţi jucători, dintre care unul, care dă cărţile şi plăteşte sau încasează, este „bancherul11, iar ceilalţi „pontează11, într’unul sau în două „tablouri11; cfr. maca.. [Plur. bacarăle.] — N. din fran. Cfr. bac1. bacău s. m. în expresiile: A-şi găsi Bacăul = „a-şi găsi cineva omul care să-l pună la loc şi să-l înveţe minte, a cădea cineva într’o nevoie din care învaţă minte11. LM. : „trouver son maître11. (Mai rar) A arătă Bacăul cuivâ: „a-1 ameninţă cui bătaie11: „promettre â qqn. une volee“. Cfr. ZANNE, p. VI, 449, şi Toată lelea îşi are Bacăul ei: „a da peste omul său11, ibid. p. v, 383. Răspunde curat, cum te’ntreb, c’apoi îţi găseşti Bacău’ cu mine. alecsandri, t. 236 (în glosar: „a da de belea11, pag. 1753). „Când ameninţă pe cineva cu bătaie, poporul zice: Lasă că-ţi voiu arătă eu Bacăul acuşa!“ (Şendreşti, în Ti’tova), ap. HEM. 238. — După Hasdeu, Etym. Magn. 2291 ş. u. avem a face cu numele oraşului moldovean Bacău, unde odinioară eră una dintre vămile cele mari moldoveneşti. Neplăcerile ce le sufereau călătorii din partea vameşilor de la Bacău ar fi dat naştere la expresiile citate. După cihac, ii, 477, bacău, ar derivă din ung. bako „călău11. bacceâ s. f. Vieux decrepit, ramolii. — (Fam.) Bătrân nevoiaş, cu idei învechite, ramolit, cfr. babalâc, căzătură, hodorog. Apoi [tinerii întorşi din Franţa] s’au pus pe iscodit porecle bătrânilor: ba strigoi, ba baccele, ba ciocoi, ba retrograzi... eminescu, I. 25. — Etimologia necunoscută. bacceli vb. lVa refl. Vieillir et devenir r6frac-taire aux idies nouvelles, se ramolUr. — (Fam.) A deveni bacceâ. Te-ad baccelit. -— Derivat din bacceâ. baccelit, -Ă adj. Decrepit, ramolii.—(Fam.) Participiul verbului baccell, devenit adjectiv şi. In- BACCEVAN — 409 — BACIU trebuinţat mâi ales ca substantiv. Ramolit, învechit în idei. BACt'EVÂN f s. m. Fruitier,coquassier, marchand d’herbages, marchand des quatre-saisons. — (Cuvânt din epoca fanariotă, care n’a fost niciodată popular) Negustor de legume.» Că boierul de divan A s’agiungă baccevan, Şi se strige pe socac, Vânzând tot prăji şi spanac, let. iii, 284/m. — Din turc. bagcevan „jardinier11. Cfr. bagceâ2, basceâ; baccîl s. m. şi s. a. v. bacii. bAce s. m. v. baciu2. bâchic, -A adj. v. bahic. bAcie s. f. (Păst.) Laiterie, fromagerie, buron. — Stână (în înţelesul mai restrâns al cuvântului). Bă-cie = „coliba în care locuesc ciobanii şi unde se fabrică brânza11 (Izverna, în Mehedinţi), ap. HEM. 2819. Sus la Ţara-rumânească, La băcia ciobănească, Este-o masă... ţiple a, p. p. 33 (= „stână11 glosar). — Derivat din bacin, prin suf. loc. -ie. (Cuvântul se găseşte şi la Sârbi şi Bulgari: bacija „locul unde, vara, se mulg oile şi caprele11). BAciii s. m., s. a. (Şt.1 -nat., Med.) Bacille.— Microorganism (microb) de natură vegetală, lungueţ, în formă debastonaş, bacterie. [Şi: baccil s m. şi s. a. (formă necorectă). | Plur. bac[c]ili şi bac[c]ila.] — N. din fran. (lat. bacillus „bastonaş"). bAcioiu s. m. (Păst.) Maîtra-berger (de brebis), (maître-) fromager. —Augmentativul lui bacin (derivat prin suf. -oiu). (în Ban., unde apare subt forma băconu) „Stăpânului peste ceilalţi ciobani, carele ia de la oi, adecă strânge şi încheagă laptele, îi zic bă-cioniu11. (Teregova, în Ban.) „Primul între păcurari se numeşte vătău; cei ce mulg: mulgaşi; cei ce mână oile la muls: strungaşi; proprietarul laptelui se chia-mă băcioniu“. (Borlova, în Ban.), amândouă ap. HEM. 2821. [Pronunţ.: bărdoîii.] bAcit s. a. Salaire du maître-berger, du (maître-) fromager. — Partea care i se dă baciului drept remunerare. Băcitulbaciului ede Vi0 din sumă. DDRP. — Derivat din bacin, după analogia participiilor în -it, devenite abstracte verbale. BAciţ'A s. f. (Păst.) Fem,m,e qui aide aux ber-gers ă preparer le fromage, from,agere, femme-maî-tre-berger. — Femininul de la bacin (derivat prin suf. moţion. -4ţă). (în unele părţi ale Transilv., şi în părţile învecinate ale Munt., pe unde şi femeile se ocupă cu păstoria) Apoi, şi femeile noastre, ca băciţe, ne ajută la lucrul economiei de vite, vin cu noi mai peste tot locul, afară la stâni, pe şes şi în munţi şi ...fiind ele... mai îndemânatice în ale lăptăriei şi în facerea caşului şi a brânzei..., toate le fac mai bine şi mai cu folos ca bărbaţii. ...Aşâ trăim noi [în Poiana, comit. Sibiiului]; lucrăm laolaltă cu femeile noastre la economia de vite. turcu, e. 78. La moară, la Sărăţel, S’o ’necat o bdbâ’n săr, Şi-o copilă de băciţă într o oală cu jîntiţă. mândrescu, l. P. 166. baciu s. m. (Păst.) 1°. Berger qui prepare le fromage et swrveille la bergerie, fromager (maître-berger). 2°. Celui qui commence lejeu (aux ossdets). 1°. „Baciul este însărcinat cu facerea brânzei, a urdei şi a untului... El ţine cheile şi îngrijeşte de stâna oilor11, p. s. aurelian, ap. HEM. 2295. (în unele părţi, d. ex. prin Ardeal, baciul e totdeodată cel. mai mare peste ciobanii unei stâne; cfr vătaf). Bacs = „opilio11. anon. car. Unii fiind cu slugile, baci, pă- stor [i] într’acolo,pe la vite... DOC. (a. 1712), ap. iorga, b. R. 142. Noi, viind aici, la Bran,... ne-au [spus] baciu[\\ de la căşărie, că Miercuri sora a venit 3 hoţ[i],deau lo[a]t 15 caşcavale. DOC. (a. 1760), ibid. 225. Câteva saiele şi olumuri pentru vite, o ceată de dulăi ţepeni, lătrând cu învierşunare..., iată tot adăpostul şi streaja ce le poate oferi baciul de la Bădana sau cel de la Benciu. odobescu, iii, 18. Ciobanii şi baciul habar n’aveau de asta: numai se întorceau pe ceea parte, în ţipetele mele, şi ho-răeau mereu, creangă, a. 15/6. Baciul de la stână... a adunat laptele de la oaia finului, l-a făcut brânză, ispirescu, l. 209/,. în Vicovul-desus [Bucov.]... mai există încă şi aceâ datină, ca la feciorii holtei..., mai ales la baci şi ciobani, să se năimească şi trâmbiţaşi, marian, î. 118/s. „Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De trei sile ’ncoace Gura nu-ţi mai tace! Ori iarba nu-ţiplace, Ori eşti bol-năvioară, Drăguţă mioarăP“ — „Drăguţule bace, Dă-ţi oile’ncoace... alecsandri, p. p. 1. Bacilor, voinicilor, Voi la turme să-mi tot staţi, Bine seama să-mi luaţi... teodorescu, p. p. 513. 2°. P. anal. (tn limba copiilor, la jocul de arşice „în armean11) Cel care dă întâi în jocul cu arşice. Teodoros eră meşter de frunte în toate jocurile de copii... Potrivea [caprele] aşâ de bine, că „buful“ cădea totdeauna pe ceilalţi jucători, şi rămâneâ tot el „baciul“. ghica, ap. HEM. 2299. Al cui ichiu cade mai întâi beiu, este babiul, adecă cel ce trebue să dea întâi, ispirescu, ap. HEM. 2299. — Etimologia necunoscută. (Cuvântul e de sigur străvechiu în limbă — ca nume propriu e atestat, la HEM. 2296, în acte din secol. XIII şi XY — căci se găseşte şi la Aromâni: baciu şi hagiu „cama mărie caşâr11 şi la Megleniţi: baciu — „baciu11, şi e răspândit pe tot domeniul daco-român. E deci exclusă derivarea cuvântului din ungureşte (cihac) sau din turceşte (şăineanu, lobel). Prin păstorii români cuvântul a fost răspândit la popoarele învecinate: bulg. bacu, sărb. bac „Senner11, ceh. baca „Oberschăfer11, pol. bacza, ung. bacs, bacsâ, bacsa „Schâfer11. în sensul său original, cuvântul pare a fi fost un termen de respect prin care se adresează cineva unui frate mai mare sau unui om mai bătrân, deci un fel de „nene11, care apoi s’a specializat, în graiul păstoresc, adresându-se cu el ceilalţi ciobani şefului lor. Dacă albanezul bats „ălterer Bru-der, Geselle11 (cfr. şi n.-grec. (xnâoaco? „bătrân respectabil11) e, precum credea G. Meyer, Alb. Wortb. 29, un împrumut din româneşte, el ar păstră încă sensul original, care se regăseşte şi^în ung. băcsi „nene11 (cfr. baciu2) şi în bulg. bacjo „nene“. De oare-ce acestea din urmă nu sânt termeni păstoreşti şi nu fac impresia de a fi luate de la Români, s’ar putea ca la noi, la Unguri şi la Bulgari, cuvântul să fie de origină cumano-turanică.) baciu s. m. (Terme de respect qu’on emploie en parlant â ou d’une personne plus âgâe, particuliâre-ment â ou d’un frere aînâ). — (în Ban. şi în părţile învecinate din Ungaria şi din Transilv. Fam.) Termen de respect, întrebuinţat în vorba către sau despre un frate mai mare, o rudă sau un cunoscut mai în vârstă; cfr. bădie, bădiţă, nene. Baciu = „bade : major natu frater...; der ăltere Bruder11. LM. Iarăşi cas la faţa dumnalorvoastră şi mă rog iarăşi cu plecăciune, cum, de ni să va cădeă ceva-ceva di la rămăşiţa jupânului baciul Com,an Băcanul..., să stea supt mâna jupânului birăul. doc. (circa 1700, Alba-lulia; pare a ii scris de un Ungur), ap. iorga, s. D. XII, 9. [La vocativ: bace care apoi a devenit şi formă a nominativului: bacse = „frater major natu11. anon. car. şi se articulează — ca nene: nenea — bocea: „Cei cu câte puţini ani mai tineri zic celor mai bătrâni „nenea11 şi bacea, iar femeilor „doda11. LIUBA-IANA, M. 4.] — Din ung. bacsi, idem; cfr. baciu1. BÂCIUCĂ — 410 — BÂCSIRE BĂcilicĂ;. s. m. (Terme de caresse) Petit maître berger ou fromager. —(Fam.) Diminutivul lui baciu (derivat prin suf. -mc). Baciuca de la oi. LM. Biciui vb. lVa intrans. 1°. Preparer le fromage (en qualiM de maître-berger). 2°. Travailler lente-ment (comme un maître-berger â la prâparation du lait). 3°. Traîner en longueur, tarder, demeurer long-temps quelque part. Bester (ă causer) longtemps dans le meme lieu, chez la mSme personne, hanter qqn.; importuner qqn. de ses sollicitations. 4°. Demeurer, habiter, loger. ' 1°. A -preparâ brânzeturi (ca baciul unei stâne). Pe cârid băciueă Dada, şi storcea Untul dintr’un caş... MARIAN, SA. 329. 2°. (Scoaterea untului, a urdei etc. o face baciul foarte încet şi cu deosebită precauţie — cfr.: „Baciul, după ce se încheagă caşul, îşi răsfrânge mânecile până la umăr... şi începe a sfărâmă cu degetele clăbucul, adecă caşul închegat, bine, bine, pâ-nă’n fund. începe acum cu mare îngrijire şi foarte încet a apăsă cu amândouă mânile caşul spre fund, astfel de încet, încât îi trebue mai un ceas, până îl strânge din toate părţile la mijloc şi-l face un glob, scoţându-1 din putină, în care rămâne numai zărul curat“. Povestiri de-ale lui Moş Barbă-Albă. Braşov, Mureşianu, 1909, ii, -pag. 72— De aci:) P. anal. „A lucră încet de tot, fără spor, a mocăi [d. ex.] De când tot băciuiţipe casa aceasta şi n’o mai gătaţi! (Abrud)“. viciu, gl. . 3°. (Din sensul precedent pare a se fi desvoltat apoi) p. ext. A zăbovi, a sta mult la un loc. înapoi spre Vama, printre cârciumile unde băciuesc aceeaşi oaspeţi, pe care i-am găsit la sosire, iorga, n. r. B. 105. | Fig. (despre animale). Peste un veac, Suceava a fost un maldăr de ruine, unde cănii fără stăpân băciueau prin pivniţele de piatră ale caselor ce se dărâmaseră, iorga, n. r. b. 19. || (De aici apoi) „A sta, a se opri des la o casă, la o familie, la o persoană oarecare1*, costinescu. | Spec. A sta de capul cuiva, a stărui într’una pe lângă cinevâ, pentru cevâ. A baciul = „a tot veni la altul într’o afacere [d. ex.] E o săptămână de când băciue“. rădulescu-codin. 4°. (Din sensul de „a stă mult timp la un loc, a frecventă mereu un loc“ s’a născut) prin generalizare înţelesul de „a locui", pamfile, j. ii. Be-csiuesk — „villicor". ANON. CAR. — Derivat din baciu, prin suf. verb. -ui (cfr. bulg. bacvam „iau din lapte şi din altele partea ce se cuvine, după datină, celui însărcinat cu îngrijirea turmei", ap. HEM. 2819). BĂciuiiiE s. f. Bulbe. Tete (de pavot etc.); boule, pelote. — Băciulie = „căpăţâna usturoiului ce creşte în pământ" (Bucov.). marian, ap. HEM. 2827. Băciulie = „măciulie: căpăţână mică, d. e. la mac şi la alte plante care fac Ia vârf o capsulă"; p. ext. „orice altă formă asemenea". (Ţara-Haţegului). rev. crit. iii, 87. — E acelaşi cuvânt ca bociulie (v. c.) şi bociu- 1 ă (v. c.), şi toate s’au născut prin fuziunea sinonimelor bocioacă (bocioc) şi măciulie. baclava s. f. (Culin.) 1°. Găteau oriental feuil-lete, prepare au miel, aux amandes ou aux noix, et divisi en tranches de form,e rhomboîdale. 2°. Lo-sange. 1°. Un fel de prăjitură din foi de plăcintă, foarte dulce, de origine orientală, umplută mai ales cu migdale s. cu nuci, dreasă cu scorţişoară şi alte aromatice, muiată în sirop de miere, şi tăiată în bucăţi de formă rombică. Nişte agale din Diiu au trimes generar Isaii poclon o baclava foarte frumoasă şi cu gust bun şi mirositoare, dionisie ecle-Siarhul, C., ap. ŞIO. Baclavale şi ăulceţe de Ţari-grad. filimon, Ci II, 59. SeraUi, baclavale, plăcinte, învârtite, ş. c. I., se îngropau in stomahul lui, ca in-tr’un abis fără fund. C. negruzzi, i, 286. S’a trecut timpul baclavalelor, pentru voi. alecsandri, t. 138. 2°. (Baclavalele se taie în formă de mici romburi, deci, rar) p. anal. Mic câmp împărţit în romburi. O plapomă de cit verde, cusută în baclavale, d. zam-firescu, ap. TDRG. [Şi: f paclavâ. alecsandri, t., ap. ŞIO.] — Din turc. baklawa „gâteau d’amandes, pâtisse-rie assaisonnee de sirop ou de miel et divisâe en tranches de forme rhomboîdale" (bulg., sârb. băklava, n.-grec. (jwtaxXajiăţ). bacox s. m. (Bot.) = tutun-turcescs Tabac rus-tique: Nicotiana rustica, brandza, fl. 344; panţu, pl. (Foarte rar) Cfr. baconiţă. — Din rus. bakunti, idem („Cuvântul pare a fi străbătut la noi cu ocupaţiunile ruseşti". HEM. 2300). bacoivixâ s. f. (Bot.) - tutun-turcescs Tabac rustique: Nicotiana rustica, brandza, fl. 344; panţu, pl. (Foarte rar). — Derivat din bacon, prin suf. -iţă, foarte des întrebuinţat pentru formarea de numiri de plante. (Poate există şi în ruseşte o formă diminutivă ba-kunica.) bâcsâiu s. m., s. a. 1°. Homme (ou enfant) trapu, court et ramasse. 2°. Galette de farine de mais (en-duite desaindoux).— (Rar; întrebuinţat prin unele părţi din Ardeal şi, pe alocurea, în Mold.). 1°. Om s. copil scurt, gros, şi îndesat. Un băcsaiu de fată = „o fată scurtuţă şi groasă"; un băcsaiu de băiat. (Şipote, în laşi), ap. HEM. 2829. Cfr. bondoc. [Şi: bucsăiu s. m. = „un om mic, gros : vir quadratus; ein untersetzterMensch". LB.; „copil gras şi urîţel". pamfile, j. ii; „copil îndesat, gras şi scurt". COSTINESCU. | La pontbriant şi la DDRF. se dă şi o formă bucşaiu, neatestată de altminteri.] 2°. Bâxaiu = „mălaiu dumicat şi prăjit în unsoare, ca gâgăul de mămăligă". (Sântioana, lângă Gherla) viciu, gl. Băcsaiu = „mămăligă friptă în unsoare; se zice şi găgău". (Orlat, în Transilv.), ap. HEM. 2829. [Şi: bocsâiu s. a. = „turtă de mălaiu copt, de-abiâ scoasă din cuptor, ruptă bucăţele, care se ung cu grăsime de porc", pompiliu, bih. 1005. | Forma bocşaiu la DDRF. pare a fi greşită.] [Şi: băcsaiu, scris şi bâxaiu (băxaiu, boxaiu, bu-xaiu).] — Derivat din bâcs'i, prin suf. -aiu. bâcsî vb. lVa. (Se) bourrer, enfoncer enpressant.— (Se întrebuinţează mai ales subt forma participială, ca adjectiv. Rar, întrebuinţat prin Ardeal şi, pe alocurea, în Mold.) Trans. A umpleâ cevâ prin îndesare s. tic-sire, a băgă cevâ s. pe cinevâ cu forţa undevâ, a înghesui, „a îndesă" LM., „a ticsi" HEM., „a ghionti, a buşi [pe cinevâ]" rev. CRIT. iii, 87 (Ţara-Haţegului). | Fig. A îndesă pe cinevâ cu vorba, „a vexâ [pe cinevâ] cu vorba", rev. crit. iii, 87. || (Mai ales) refl. „A se îndesă, a se lipi, a intră unul într’altul [d. ex.] Mi s’a băcsit părul". LM. A se îndesă, a se înghesui (în cinevâ). S’au băcsit în mine şi m’au strâns de nu mă puteam răsuflă. (Sirca, în Iaşi), ap. HEM.. 2831. [Şi: băcsi vb. lVa, bucşi vb. lVa = „tasser, serrer, colier l’un contre l’autre". DDRF. | Scrise uneori şi: bâxl, băxl, buxi.] Cfr. îmbâcsi, (îm)begsi, bucşi, bucşi2. — Etimologia necunoscută. (Pare a fi o contaminare din băgă şi ticsi. în cazul acesta, forma bucsl se datoreşte trecerii obicinuite a lui ă > o, u după labiale). BÂcsiuii s. f. Action de bonder, de bourrer. — (Rar, înlocuit aproape pretutindeni de compusul îmbâcsi r e) Infinitivul verbului bâcsi, devenit abstract verbal. [Şl: băcslre, scris şi bâxire, băxire.] BACŞIŞ — 411 — BĂDĂ1U bacşiş s. a. Prix (d’un -service rendu), remune-ration, cădeau. Pourboire; pot-de-vin.—(Cuvânt turcesc, intrat de vreme în limbă, şi devenit popular chiar şi peste munţi). (Mai de mult) Premiu, remunerare în bani (adesea considerabilii), cu deosebire pentru servicii militare. Făgăduită eră plata Tătarilor la Hotin, de la sultan Osman: care va aduce cap de Căzac, să iee căte 50 galbeni de aur bacşiş. M. costin, let. I, 250. Inicerii... n’au vrut să dea războiu Şvezilor; au făcut-o, ori că nu se îndură de Craiul, că le da mult bacşiş, ori că agiunsăse Craiul cu daruri la capetele Inicerilor. axintie uri-CARUL, ap. HEM. 2300. | (Mai de mult, în parte, iar azi exclusiv) Mică recompensă, mai ales în bani, ce se dă cuivă care face un serviciu de altminteri datorit ori plătit (cu deosebire servitorilor, birjarilor, chelnerilor, factorilor poştali etc.), adesea (când e vorba de funcţionari) pentru un serviciu ilegal. [Iliaş Alexandru] ară şl da/rnic, bacşişuri da mari, că eră om bun. neculce, ap. HEM. 2300. Au sosit [Domnul] la Copou..., dând şl bacşişuri în destul, la oamenii Paşii. E. kogălniceanu, let. iii, 197/,. El le făgăduise foarte mult bine şi un bacşiş mare, dacă i-or puteă prinde aceă pasăre, de vie. sbiera, p. 68/25. Cuscri, surori, veri, ori rude de aproape ale miresii... apără zestrea; când vreunul din flăcăi dă să puie mâna pe câte cevă, ele-i îndepărtează... şi tot urmează a apără straiele, până ce mirele... [le] dă un bacşiş, de obiceiu papuci, tulpan sau bariz, sevastos, N. 161 /8. După strângerea banilor pentru tinerii nou-căsătoriţi... se mai strâng bani şl pentru lăutari. Această strângere, numită „bacşişul lăuta-rilor“, se face în următorul mod: Nuna-mare pune-o plăcintă pe-un talger, înplântă într’însa un griţar [=creiţar] sau doi, şi o dă mai departe... marian, nu. 727. într’unele ţări, sânt funcţionari care aşteaptă bacşişuri pentru serviciile ce sânt datori să facă. [Plur. -şişuri şi -fi?e.] — Din turc. bahăi§, idem. bacşişuît,-A adj. Corrompu par des dons, des pots-de-vin.—(Rar. Pop.) Mituit, cumpărat prin bacşişuri. Administraţia, bacşişuită de răii arendaşi... jipescu, ap. TDRG. — Participiul, devenit adjectiv, al unui verb bacşişul (pe cinevâ), aproape neîntrebuinţat. bâcsit s. a.=bâcsire. (Rar, înlocujt aproape pretutindeni de compusul îmbâcsit) Participiul verbului bâcsi (băcsi), devenit abstract verbal. [Şi: băcsit, bucsit, scrise une-ori şi bâxit, băxit, buxit.] Cfr. îmbâcsit. bâcsit, -A adj. Bempli de, plein de, bourre. — Participiul verbului bâcsi, devenit adjectiv. „Plin de cevâ [ce s’a adunat s. a fost băgat, umplut, îndesat aşâ, încât mişună s. zace în straturi groase acolo] [d. ex.] Hainele erau bâcsite de păduchi, de praf, de noroiu“. (Ţara-Haţegului) rev. crit. iii, 87. Cârciuma eră băcsită de lume ; podul eră băcsit de şoareci; eră cu nările băcsite de colb; eră cu urechile băcsite de lână. (Sirca, în laşi), ap. HEM. 2831. Dar să nu uiţi, maica mea, O perniţă de subt şea... Cusută cu pietre multe, Băcsită cu pietre scumpe, teodorescu, P. P. 521. Cfr. îmbâcsit, bucşit. [Şl: băcsit,-ă, bucsit,-ă.] bacterie s. f. (Şt. nat. Med.) Bacterie. — Microorganism (microb) din cele mai primitive, de origine protistă, având, în mare parte, caracterul vegetal, de formă lungueaţă, ca un bastonaş. | P. ext. Orice microb de origine vegetală. Cfr. bacii, microb. [Pronunţ, -ri-e.] ---N. din fran. (grec. Şawqpta „baston"). bacteriolog s. m. (Şt. nat., Med.) Bactiriolo- gue. — Cel care se ocupă cu studiul bacteriilor. [Pronunţ. -ri-o-.] — N. din fran. BACTERioLOCtiE s. f. (Şt. nat., Med.) BacMriolo-gie. — Ştiinţă, care are de obiect studiul bacteriilor, microbiologie. [Pronunţ, -ri-o-.] — N. din fran. (format din bacterie şi X6f°; «vorbire"). băcuieâţA s. f. Taie d’oreiller employee comme sac ă eftets.—(In unele părţi ale Transilv.) „Băcuîeaţă se zice la faţa de perină, când este folosită [= întrebuinţată] în loc de sac, cum fac muierile, când merg la târg; căci merindele, cioboatele şi cevâ haine, ele le pun într’o faţă de perină curată, cusută, pe care o iau sub-suoară ori pe cap, iar la caz de lipsă [=de nevoie] scot din ea cele trebuincioase; numai pe cât timp face serviciul sacului, faţa de perină se chiamă băcuîeaţă“. Com. I. pop-RETEg’anul, ap. HEM. 2834-2835. [Pronunţ.: -cu-la-.] —- Din ung. bako „Seitentornister" (=un fel de traistă), apropiat de cuvântul săcuieţ. bĂi>Ai»Ai vb. IV. 1° AUer â l’aventure, err&r $a et IA, vagabonder, flâner. 2°. Parler deraisonnable-ment. — (Mold.) 1°. A umblă fără scop, a rătăci; cfr. a hoinări, a horhăi. Şi de-atunci, ca mai ba să-l vadă cineva bădădăind pe uliţei» Iaşilor, creangă, a. 142. Ori casa asta nu-i curată, ori s’a cutremurat pă- mântul. de mi-a sărit perna de sub cap, şi eu umblu bădădăind ca un nebun, idem, p. 302 (=,,umblu în neştire, horhăesc". GLOSAR). 2°. Bâdâdâl = „a. spune vorbe fără rost". ION. CR. II, 134. [Prez. indic.: bădadăiu şi bădădăesc.] — Etimologia necunoscută. (Cfr. ung. bddologni s. btidorogni „a rătăci"; pentru trecerea de sens: „rătăcesc" )> „vorbesc prostii", cfr. bâigui.) bAi>Aiu s. a., s. m. 'I bA»Aiu s. a., s. m. / Sorte de seille, de baquet ou de baratte. — (Prin Banat, Transilv. şi Moldova) Vas de lemn, de obiceiu de mărimea unei cofe, în care se adună smântână din care se scoate unt. Cfr. budâiu (budău, budie, budâie, buduiu, budarcă, budaşcă, budac(ă), budereu, budalău), putineiu, botorog, boţi că, hârdău (hurdoiu, hurdaiu), ş te and, che-gorniţă, bărbinţă, boşcă, boşte, balercuţă. „Laptele... îl bagă în troce, unde se alege smântână; smântână luată de pe lapte o bagă în bădâiu şi acolo o bate de se alege unt din ea; iar care vrea să o păstreze o bagă în botice" (Cugieru, în Transilv.). „Bădâiu este un fel de vas cât o cofă de mare" (Bistri-cioara, în Neamţu), ap. HEM. 2836. (Loc. prov.) Ca hârţul [= şoarecele] din tărîţe şi ca mâţa din bădâiu. ţichindeal, f. 59 (: „cu mare băgare-de-seamă". zanne, p. iv, 143). [Prin Ban. se pronunţă bădânu : Bădânîu = „vasul în care se pune smântână spre a scoate untul din ea" (Srediştea-mică). „Bădânîu (cu n muiat) se numeşte la ciobani hur-doiul în care se bate zara şi se alege untul". (Haţeg; Borlova, în Banat), ap. HEM. 2836. „în casă se află... un bădâniu cu mătcă, de bătut smântână pentru unt". LIUBA-IANA, M. 100. Bădânîu (plur. -e) = „putineiu în care se adună laptele pentru a se scoate unt". (Ţara-Haţegului). rev. crit. iii, 87. Se întâmplă însă că în unele locuri colindătorii nu capătă nimic. Atunci îşi bat joc de acela care îi lasă să plece cu mâna goală [dorindu-i]: Rădăcina socului în vatra focului, Mâţi [= pisici] boldăni Prin bădăni, Lupii zbiară Prin ciubară... (Banat), ap. pamfile, J. ii, 361. | Pe la Jiu, se găsesc şi formele: bădiiu (bădinu) = „botorog, hurdoiu, ce se bate cu matca, ca să se aleagă untul". VICIU, GL. | Prin Transilv. se găseşte şi forma bă- BĂDÂIU — 412 — BADE dan s. a. „Zărul se fierbe şi se alege din el urdă dulce; din aceasta, băgată în bădâu sau hurdaiu, se alege untul11. (Orlat şi Vaidarecea), ap. HEM 2836. | Prin Bihor, cu schimb de gen şi cu un sens cevâ deosebit: bădânie sr'f. = „vas de lemn, în care se strâng prunele11, (rev. crit. iv, 337.] — Din ung.bodony „putină mică11, care, în Mold. şi Bucov., a fost împrumutat subt forma budâiu. Cfr. bădan şi buduroiu (budureţ, buduleţ). BĂDÂIU s. m. (Bot.)=migdal: Amandier: Amyg-dalus communis. — (în Ban., unde se pronunţă bă-dârm.) „Pe la noi migdalului i se zice bagim şi bă-dâniu“. (Srediştea-mică), ap. HEM. 2843. — Pare a fi înrudit cu badim (< sârb. badem < tuc. bâdem, idem). BADAiii^BGE s. f. plur. (Bot.) Pommes de terre.— (în unele părţi ale Transilv.) Cartofi, barcianu; alexi. — Etimologia necunoscută. Cfr. bandraburcă. bădăn s. a. Cuve (ou Von depose le marc de rai-sin ou les prunes pour en preparer Veau-de-vie), grande cuve de vendange, dont le fond est plus large que le haut.—(Prin Banat şi Oltenia) Vas, cadă, sau cazan mare, mai lat la fund decât la gură, în care se prepară vin sau rachiu; cfr. tocitoare, zăcă-toare. După ce a fert vinul şi s’a limpezit, se trage ăe pre logor. Din logor... se face rochie...; rămăşiţele cliucului ce au rămas în teasc... se pun în căzi sau bădeme, şi dintr’însele se ferbe rochia de losă. Bădan, [plur.] bădane, se zice şi la neşte vase mari în ca/re se pun prunele spre ferbere. (Srediştea-mică, în Banat), ap. HEM. 2837. [în Mehedinţi] culesul viei se face strângând strugurii cu mâna, puindu-i în har-dău şi sdrobindu-i... Toate hwrdaeh cu mustuitură se varsă în streaza sau badan, adecă într’un cazam, mare mai larg jos decât sus. I. ionescu, m. 371. [Şi: badân. | Cu schimb de gen şi cu sensul de „putină11, în părţile Bereteului, în Ungaria: badănă s. f. =„Wanne11. jahresber. vi, 75.] — Din sârb. badan „labrum, cadus11. Cfr. băda-niţă, bădâiu. babană s. f. v. bidineâ. badănă s. f. v. bădan. bădăniţă s. f. Petite cuve pour y conserver de la fa/rine. — (în Banat) Vas mic de lemn, în care se păstrează făina. 0 bâdaniţă de lemn, ori un bu/r-duş din o pele pănuşită pentru păstrat f anina. (Maidan, comit. Caraş-Severinului), ap. HEM. 2837. — Derivat din bădan, prin suf. dim. -iţă. bădărăn, -CĂ subst. (Terme de m6pris donne surtout aux campagnards ou aux citadins de ma-nieres rustiques) Homme ou femm,e ăe manieres ruş-tiques, (villageois) grossier, rustre, rustaud, butor, maroufle. — (Fam.) Mojic, om fără maniere. [Sensul fundamental al acestui cuvânt batjocoritor pare a fi fost: „unul care vorbeşte lucruri fără rost11, apoi „unul care spune lucruri neconvenabile11, prin urmare „om fără maniere, mojic, necioplit11, spunându-se, azi, cu deosebire de către orăşeni celor ce trăesc la ţară (căci aceştia sânt deprinşi a vorbi fără încunjur) şi, mai ales, celor veniţi de la ţară la oraş şi care au păstrat maniere grosolane, şi, îndeobşte, oricărui om grosolan.] De unde ştie ciobanul, Mojicul şi bădăranul, Ce fel să te primească Şi ce fel să te cinstească? pann, P. V. III, 144. Feciorul: Domnul Ilie Rogojină! [un răzeş bogat], Zoiţa: Iată bădăranul! i. ne-GRUZZl, IV, 237. [Vorbeşte Don Ranudo, un „grande d’Espafia11, ruinat de n’are ce mânca, însă tot mândru] Mă ţărănoiule, ce faci tu acolo ?“... — „Gustam, şi eu cevă, stăpâne— „Ce gustai, mă ?“ — „Nişte brânză, Măria-Ta“. — „Ce fel de brânză? Ia să văz şi eu, ce fel de brânză. Ştii, nobila mea consoartă, că mâncăriite bădăranilor ăstora au câte-odată gust bun, mai ales după plimba/re. Io să-ţi văz brânza, mocofane!“ Caragiale, n. s. 96. Bădăran boierit= „homo novus, parvenu11. LM. — S’a născut prin înlocuirea terminaţiunei -aiu cu sufixul peior. -an (ca în jidan < *jidău < ung. zsido, şoldan < *şoldeu •< ung. siildo), din forma bădă-rău (păstrată numai ca nume de familie, în Moldova, cfr. HEM. 2845), care e ung. badaro „einer, der unver-stândlich, ungereimt, kauderwelsch redet11 (din ba-dwrni „a vorbi fără rost11). KĂ»ĂRĂBÎESC,-EÂSCĂ adj. Rustaud, rustre,grossier.—(Fam. Rar) De bădăran, a[l] bădăranilor. Vorbe bădărăneşti. Purtare bădărănească. Obraz bădă/ră-nesc. HEM. | P. ext. (însă nu în sens rău, ci cu un fel de mândrie ţărănească) Ţărănesc, a[l] mojicilor. Am avut în gând să fiu înţeles de orăşanii, care, poate, nu mai ştiu bine limba bădărănească. jipescu, ap. TDRG. — Derivat din bădăran, prin suf. adj. -esc. bădărăni vb. lVa. refl. Prendre des manieres rustiques. — „A deveni bădăran11 LM., a începe să ai apucături bădărăneşti. Te-oi bădărănit cu totul, de când trăeşti la ţară! — Derivat din bădăran. bădărănie s. f. Action ou parole de rustaud, rusticite, grossierete.—(Fam.; întrebuinţat mai ales la singular) Abstractul lui bădăran, derivat prin suf. -ie. Acţiune, faptă, vorbă de bădăran; mojicie, grosolănie. Asta e o bădărănie. Cfr. mădărănie, mo-doronie. bădărănos, -oÂSĂ adj., adv. I.  la maniere d’un rustre, d’un rustaud. II. D’une maniere rus-taude, grossiere. I. Adj. Ca de bădăran, ca a[l] unui bădăran; cam necioplit, nemanierat, grosolan. Expresiuni curtenitoare ca: „domnule", „d-ta, „d-v.“... sânt... pre-tutindene înlocuite prin bădărănosul „măi“ şi familiarul „tu“. conv. lit. xvii, 106, ap. TDRG. Pe cât e de bine crescut..., de uşor în mişcări modelul, pe atâta ucenicul e de stângaciu, de brutal, de bădărănos. IORGA, L. II, 506. Nu fii bădărănos! HEM. 2847. II. Adv. (Cam) ca un bădăran. Vorbeşte bădărănos. — Derivat din bădăran, prin suf. adj. -os. bădâu s. a. (Păst.) Bâton qui sert ă broyer le (lait) caille destine ă la prtiparation du fromage. — (în Mold.) Un lemn cu care se sfărâmă caşul. „Laptele cel închegat, baciul îl rupe cu mânile şi-l tot strânge grămadă până când se formează un boţ, apoi scurge zerul, [din care]... iese urda, iar caşul cel rămas în budacă îl farmă cu un lemn ce-i zice bădâu11. (Hangu. înNeamţu),ap HEM. 2840. Cfr. mă tcă, brididău. — Etimologia necunoscută (cfr. ung. bodo „ţea-vă“). Cfr. budălău8. bădâu s. a. v. bădâiu. bâde s. m., sing. l°-2°. Terme villageois d’amical respect envers un homme plus âg6, un frere aîniŞ, son mari, son fiance ou son amant. 3°. Frere aîn4. 1°. Cuvântul bade erâ odinioară, când Românii trăeau în comunităţi mai mici, şi, prin urmare, cei ce se întâlneau zilnic se şi cunoşteau, terminul general prin care cinevâ se adresă unui bărbat mai în vârstă — a spune unui om mai bătrân numai pe nume, a fost totdeauna o lipsă de respect — de câte-ori, nefiindu-i rudă, nu-i putea zice „unchiule11, „fine11 etc. sau, neavând un rang anumit, nu i se putea adresă cu „jupâne11, „stăpâne11 etc., sau, nefiind destul de BADE - 413 - BĂDEAN bătrân, nu-i putea spune „moşule11. Odată cu des-voltarea vieţii de oraş, terminul acesta a pierdut din răspândirea sa, fiind înlocuit, la oraş, prin „dom-nule“, şi păstrându-se doar în cercurile restrânse familiare. La ţară însă, el se aude până azi, corespunzând întocmai cuvântului lele, când e vorba de o femee, iar orăşanul îl întrebuinţează ca termin de binevoitor respect, consideraţie sau politeţe, când vorbeşte cu un ţăran sau despre un ţăran. Tot astfel vorbind ţăranul cu un orăşan despre sine, se poate numi bade. (Se întrebuinţează apoziţional, în legătură cu numele, de obiceiu cu cel de botez, sau absolut, la vocativ) GeorgheŞtefan-vodă,trecândcuoastea...prin Roman,...unbivolarbătrân, a lui au ieşit înaintedin-tr’o crâşmă, fiind bat [=beat],... şi au început a ride şi a bate în palme şi a zice: „Dragul badei, Ştefan-vodă, mai bine îţi şede în domnie decât în boierie. Aşâ să mi te porţi!“ neculce, let. ii, 206/23. Boierul Iamandi, ce au fost vornic-mare de ţara-de-sus şi cu giupâneasa saMaria, au dăruit tot la acea mănăstire 0 parte de sat..., carele au avut-o cumpărătură de la badea Limbovici. (a. 1814, Mold.) uricariul, ii, 3/5. Terinte:... Domnica ta-i cuminte, Doamne fereşte! He, he, he! — Domnica (înparte): Aşă, bade Terinte? Te-oiu face eu de-i da cârlanii. Aşteaptă! c. ne-GRUzzi, iii, 14/2. Jidanul: Ei vei! bade surugiu, ce să facem, mă rog? alecsandri, t. 48. (Un ţăran, către un Sas). Bună vremea, jupâne. — No, bine ai venit, bade Ioane. — Bucuroşi la oaspeţi, jupâne? — Bucuroşi, bucuroşi, bade Ioane, ispirescu, ap. HEM. 2305. Aho! aho! Plugul badii cu, 12 boi... S’a dus badea să vază Grâul de-i răsărit... teodorescu, ibid. | (Une-ori bade devine un fel de atribut stabil pe lângă numele unor anumite persoane marcante din sat sau dintr’o familie). Dat-am scrisoarea me[a] la mâna dumisale vărul mieu, bade [a] Ursului Burchi 1 dumisale nepotu-mieu, Oprişan Burchi. (a. 1778). uricariul, xiv, 41. | Badea Ion a devenit figură tipică a unui ţăran cam prostănac, aşâ în cât s’a născut loc. prov. Vorbeşte (şi) badea Ion, Că şi ele om („se zice, în bătaie de joc, pentru cei ce grăesc vorbe proaste, socotindu-le de vorbe mari“). zanne, p. ii, 842 (cfr. varianta: Vorbi şi (ne)nea Ion, Că este fi el om. IORD. GOLESCU, ap. zanne, p. ii, 842). | (Adesea, la vocativ, cu o nuanţă de ironie şi de ameninţare; cfr. bădişor) Ha, ha! Măi badeo, mi-ai căzut la mână acii!? alecsandri, t. 234. [Epistatul cătră Stan, covrigarul] Ian ascultă, măi bade, poartă-te bine cu boierii, c’apoi o împlineşti cu mine! idem, t. 142. Hei, hei!... nu te-am ştiut eu că mi-eşti de aceştia, că de mult îţi făceam feliul!... Dar, trăind şi nem,urind, te-oiu sluji eu, măi badeo ! creangă, P. 236/14.||(în opoziţie cu „domn“=„boier, om de la oraş“) Ţăran. Domnule cu’n bou de funie, să fii cu doi, ţi-aş zice „bade“! („se zice, in bătaie de joc, când se dă numele de ,domn‘ celui căruia nu i se cuvine11), zanne, p. iv, 352. || (în opoziţie cu lele, în limba ţăranului) Bărbat, om. Dacă badea ar avea cosiţe, i s’ar zice lele. zanne, p. iv, 249. Nici lelea cu bârneaţă, nici badea cu altiţe ( : „bărbatul să fie bărbat şi femeia, femeie11), ibid. iii, 25. Strigă badea dinpârlaz,pân’la lelea din grădină, să mă apere de-o găină, că de câne nu mă tem. gorovei, c. 316. Cfr. bădiuc. 2°. Tot ca termin de respect faţă de un om mai în vârstă sau de un superior trebue explicat cuvântul bade în gura femeilor s. fetelor, când se adresează bărbatului s. iubitului (p. ext., când aceştia din urmă vorbesc despre sine cu nevasta s. iubita lor). Tu te duci, badeo, sărace; Eu cu dorul tău ce-oiu face? jarnîk-bârseanu, d. 109. De cât să tot vii la noi, Mai bin’ meri, bade, la boi! ibid. 460. Draga badei, Năstăsie, Prea iubită mi-ai fost mie. ibid. 253. |) Astfel, bade a putut să primească, în gura nevestelor şi a fetelor, un înţeles apropiat de „bărbat11 şi, mai ales, de „ibovnic, drăguţ, iubit11. Eu cunosc fb~ea badii, Că cu mine s’ar iubi, Dar nu cutează-a grăi, Dorul a-şi destăinui... Cutează, bade, grăeşte, Şi cu mine te iubeşte! ibid. 50. Badea vine şi se duce, Dor îmi lasă, dor îmi duce. ibid. 143. Pe câmpul cu seminic, Ară badea şi’un voinic, marian, na. 117/21. Dragu-mi-i paharul plin Şi badea nu prea bătrân, ibid. 240/19. (Mai ales în legătură cu pronumele posesiv) Badea mieu, tânăr băiat: Nici mustaţa nu i-a dat, Badea mieu tânăr copil: Roşu ca un trandafir... Cum e bradul arătos, Aşâ-i badea de frumos; Cum e bradu’ nalt din munte, Aşâ-i badea mieu de frunte, jarnîk-bârseanu, d. 39. (Adesea pus în opoziţie s. în legătură cu „mândră11, mai rar cu „lele11) Badea zice că se duce, Mândra iese ’n drum şi plânge; Ba-dea’ntinde hamurile, Mândra şterge lacrimile, ibid. 252. Baăea’n deal, Ca şi-un pahar; Mândra’n vale, Ca şi-o floare, doine, 236. Badea 'nalt cât un cireş, Mândra cât un fedeleş; Badea 'nalt cât o prăjină, Mândruţa-i toată’n ţărână. Mă mir ce se mai iubesc, Că nici când nu se’ntâlnesc. jarnîk-bâbsea-nu, d. 429. Badea 'nalt ca şi-un husar, Lelea până la pieptar; Badea mândru şi voinic, Şi mândruţa de nimic. ibid. 431. Rău e dealul cu cucute Şi badea cu mândre multe! ibid. 407. Floricică din ogoară, Dorul badii mă omoară, sevastos, C. 129. Cfr. bă-dic(ă), bădicuţ(ă), bădieş, bădiţă, bădiuliţă, bădiuluţ, bădiţei, bădiţică, bădişor, bădiuc. 3°. t La şincai, hr. iii, 21, îl întâlnim cu sensul de „frate mai mare11. Drept aceea Ioan-vodă s’au dus... în Moldova, unde eră vodă bade-său, Moise... şi de acolo [trecu]... la al doilea bade al său, la Petru-vodă, carele eră om de biserică şi mitropolit în Kiovia... Ioan-vodă acesta au fost frate dulce cu Gavriilrvodă; porecla le au fost Moghila, şi au fost din vechia familie domnească, fraţi cu numiţii Moise şi Petru. Cfr. bădică (3°), bădie, bădiţă (3°), bădiţică. [Cuvântul e atestat, ca nume propriu, de timpuriu: la 1440 în Munt. şi la 1443 în Mold. Cfr. HEM. 2306 ş. u. | Pronumele posesiv şi adjectivele care l-însoţesc au genul mase. | în legătură cu pronumele posesiv, se întrebuinţează de obiceiu articulat, dar sânt şi construcţiuni ca: Trandafir îi bade-mieu. jarnîk-bârseanu, d. 137. | La vocativ, găsim formele: bade (mai ales când urmează numele), badeo, şi, în legătură cu pronumele posesiv, rar, şi: Badea-mieu (cel supărat, Da aseară ce-ai cinat? jarnîk-bârseanu, d. 54). Se găseşte şi forma scurtată: bai; Bai „Da-vide‘‘, [zice popa] „domniata ţîi cu mine“. Eu am zis: „Aş ţineă, dar alţi[i] să tem, nu ţîn niminia şi pentru aceia nici eu nu îndrăsnesc". doc. (circa 1765, din Grid, comit. Făgăraş), ap. iorga, S. d. xiii, 255. | în sensul 2°, cu deosebire în Transilv., cu trecere la deci. 11, din pricina genului bărbătesc, şi: badiu s. m. popovici, r. d. 164; jahresber. v, 1.89, adesea alături de forma bade sau de diminutive ale ei, ca în următoarele poezii populare: Foaie verde de duplău, însoară-te, badiul mieu, Şi trăeşte, badeo, ’n bine Şi gândeşte şi la mine. jarnîk-bârseanu, d. 404. Hei, bădiţă, badiul mieu, Badiul mieu, drăguţul mieu, De când noi ne-am despărţit, Pân’acum, când ai venit, Tot cu altul m’am iubit! ibid. 240. Bădişor ca badiul meu Nu^i, cât ţine Dumnezeu, Făr’ mai este un brad a-munte Ca bădiţul meu, de frunte, Dar nici bradul Nu-i ca badiul. pop. (Orlat în Transilv.), ap. HEM. 2865. Foaie verde-a macului, Pentru voia badiului, Dat-am trupul dracului Şi sufletul iadului, ibid. 11. Esta-i badiu’, cânele, Ce-wii luă inelele. reteganul, tr. 151/lS. Răsai, lună, de cu sară, Să văd badiu’ unde’nsară. pop. (din Vâlcea).] — Etimologia necunoscută. (Pare a fi înrudit cu bulg. bate, cu aceleaşi sensuri ; cfr. sârb. baca, bato, ung. bătya, bătyd, etc. berneker, sl. wb. 45-46). badea-ioiv s. m. (Bot.) \ , , bAmeăiv s. m. (Bot.) / badian. BADIAN — 414 BĂDIOIU badian s. m. (Bot.)= anasoii : Anis (vert): Pim-pinella anisimt. LB. etc., panţu, pl. [în Ardeal cuvântul a devenit popular, planta aceasta fiind întrebuinţată pentru fabricarea unui rachiu. Se găseşte şl subt forma mai asimilată a limbii: b&deân panţu, pl. şi, prin etimologie populară (la Braşov), Badea-Ion. Com. Lacea.] — N. din germ. Badian, idem. BĂnic s. m. sing. tant. 1°. Fer de fonte. 2°. Boite, â graisse, en fer-blanc. — (Ungurism). 1°. (Prin Ban.) Tuciu, cfr. schijă. BARCIANU, alexi. în chilii sânt cuptoare (= sobe) de bădic (— fier turnat) sau de pământ, liuba-iana, m. 97. ,..2°. (Prin jurul Aradului) Vas de tinichea în care se ţine untura. Com. Dr. i. bodea. — Din ung. bădog „tinichea41. BĂoicCĂ) s. m. sing. l°-3°. (S’emploie dans les memes sens que bade, ayant cependant une nuance plus accentuâe de caresse). — Diminutivul lui bade (derivat prin suf. -ică). Se întrebuinţează în aceleaşi cazuri ca bade, exprimând însă mai multă desmier-dare decât aceasta. Cfr. bădiţă, lelică, mândru-leană, mândruliţă. 1». (Mai ales în Mold. Fam ) Se zice, în graiul ţăranilor, unui om mai în vârstă, iar de către orăşeni, unui ţăran, ca apelaţie de stimă sau prietenie. Cfr. nene’, neică, nenişor; lele, leliţă. Bracul s’a prefăcut într’un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemţeşti şi îmblă zgribulind pe la poartă. Stan eră acasă... şi numai iată ce vede că se ră-ped cânii... Aleargă la poartă zicând: „Ţibă! Hor-mus; na! Balon; nea! Zurzan; daţi-vă’n laturi, co-tarle!... Ba de unde eşti tu, măi ţică? şi ce cauţi pe-aici, spaima cânilor?“ — „De unde să fiu, bă-dică? Ia, sâmt şi eu un băiet serman... şi vreu să întru la stăpân11. creangă, p. 147. (în colinde întâlnim adesea: bădica Troian; cfr. teodorescu, p. p. 145; şez. iii, 181/,.) 2°. (în Mold., Bucov., Transilv., Ban.) Ţărancele se adresează cu acest cuvânt spre desmierdare, bărbaţilor sau iubiţilor lor, aşâ încât cuvântul se apropie, mai ales la vocativ, de sensurile de „drag(ă)“, „iubit, drăguţ, ibovnic11, totdeauna însă cu nuanţa unei afecţiuni de la unul inferior sau mai slab către altul mai mare sau mai puternic. Cfr. bade(2°), bădicuţă, bădieş, bădilucă, bădişor, bădiţă(2°), bădiţei, bădiţică,bădiuliţă,bădiuluţ. Terinte: Voichiţo, Voichiţo! — Voichiţa: Cum îi bădică?,iatămă-sl C. negruzzi, iii, 17. Un Român: Taci, nevastă, că-mi rupi inima cu cânticul ist de robie... — O Română: Când ar fi numai atâta! Dar a să ne scoată Leşii din ţara noastră, bădică, şi să ne ducă robi peste hotar! alecsandri, t. 1515. Roaba babei s’apropie de el şi-i zise încet, strângându-l de mână: „Eu ştiu că tu eşti Făt-frumos... Da, bădică, mâne ţi se’mplineşte anul, ia-mă şi pe mine cu d-ta, că ţi-oiu fi de ma/re folos.“ eminescu, N. 21. Inima-mi de dor e arsă, Că bădica-i dus de-acasă. alecsandri, p. p. 267/6. Fă-măpasăre măiastră, La bădica pe fereastră: Să auz al lui suspin, Lacrămile să-i alin. jarnîk-bârseanu, d. 134. Vai de mine, ce să fac ? Mi-a căzut bădica drag Şi n’am cămaşă să-i fac. hodoş, c. 86. 3°. Copiii de ţărani numesc astfel pe fraţii lor mai mari. Cfr. bădie, bădiţă(3°), nene, nenic(ă), nică; dadă, ţaţă, ţăţică. „Mă duc să-4 deschid!“ — „Bădică, bădică11, zise iarăşi [fratele] cel mic, „ascultaţi-mă şi pe mine!11 creangă, p. 22. | Spec. (Obiceiuri pop.) Botezând un frate sau [o] soră la un alt frate sau soră, ei nu se numesc mai mult [=nu se mai numesc] „fraţi11 sau „bădică11 şi „lelică11, ca mai nainte, ci „cumăPru11 şi „cumătră11. marian, NA. 172. [Gen. -dat. bădichii şi bădicăi. TEODORESCU, P. P. 144b. | Cu trecerea la deci. II, din pricina genului bărbătesc, mai rar, şi: bădic s. m. „Dumneavoastră vă duceţi pe târfărieP11 — „Acolo, acolo, bădiculea. — „Dumneseu să vă. ajute !“ marian, nu. 702.] BĂi>icvŢ(Ă) s. m. sing. (M6me sens que bădică, mais avec une nuance plus accentuâe de caresse).— Diminutivul lui bădică (derivat prin suf. -uţ), exprimând un grad mai intensiv de desmierdare decât acesta. (In Mold. şi Bucov. ÎI întrebuinţează mai ales femeile, fetele când îşi mângâie bărbaţii sau iubiţii.) Miron [către Terinte]: Dă-mipace, dă-mi pace, mă! n’am chef de joc. — Domnica: Bărbăţele, drăguţă! — Miron: Lipseşte, scorchie! [ = scorpie] că intru ’ntr’un păcat! (O ameninţă), — Domnica: Iartă-mă, bădicuţă, am greşit! C. negruzzi, iii, 38. (într’un bocet din Bucovina, „La un bărbat11) Bă-dicuţul mieu iubit! Frumuşel mi te-am gătit, La lung drum mi te-ai pornit. Şcoală, bădicuţă, scoală, Şi-i ieşire pân’afarăj Să vezi oile cum zbiară, marian, î. 522. [Ou trecerea la deci. II, din pricina genului bărbătesc, mai rar, şi: bâdicuţ s. m. sing.] Cfr.bade (2°), bădic(ă), bădie ş, bădilucă, bădişor, bădiţ(ă), bădiţei, bădiţică, bădiuc, bădiuliţă, bădiuluţ. băi>îe s. m. (Terme de respect et de caresse qu’on emploie en s’adressant â un frfere aînâ; cfr. bade.)— (în Mold. şi Bucov.) Se spune de către un frate (s. o soră) mai mic(ă) unui frate mai în vârstă (şi, în general, unei persoane mai în vârstă). Corespunde lui „nene11, cuprinde însă o nuanţă mai desmierdătoare ca acesta. Cfr. (ne)nică, dadă, ţaţă. Pamfile se lăsă pe scaun. [Soru-sa] i-aduse mâncarea în farfurie, dar el sta cu ochii în jos şi nu spunea nimic. „Ce nu mănânci, bădie?11 DUNĂREANU, CH. 147. [Rar, neobicinuit, şi: bâdie. pamfile, j. ii.] — Derivat din bade, după analogia unor cuvinte ca duduie etc. (Cfr. băbătie). badiekă f s. f. v. bandieră. bădieş s. m. sing. (Meme sens que bădie, mais avec une nuance de caresse en plus.) — (în Mold.) Diminutivul lui bădie (derivat prin suf. -aş, care, în Mold., se preface, după palatale, în -eş). Măi bădiţă Gherghieş, Dragu’ ţaţei bădieş... şez. viii, 190. [Pro-' nunţ. -di-eş.\ Cfr. bade (2°), bădic(ă), bădicu-ţ(ă), bădilucă, bădişor, bădiţ(ă), bădiţei, bădiţică, bădiuc, bădiuliţă, bădiuluţ. BĂ»iiv s. a. v. bădâiu. BĂniiiVO s. m. sing. (Terme de caresse qu’em-ploient les jeunes femmes ou les jeunes filles ă la campagne en s’adressant ă leurs maris, fiancâs ou amants). — (în poezia pop., în Mold., ca o variantă mai desmierdătoare a lui bădiţă) Exprimă o nuanţă mai intensivă de desmierdare decât „bade11. îl întrebuinţează mai ales femeile şi fetele când se adresează, desmierdător, bărbaţilor sau iubiţilor lor. Măi bădiţă, bădilucă, Dac’ai avut gând de ducă, De ce m’ai prins ibovnică? şez. iii, l9b/8. Cfr. bă-dic(ă), bădicuţ(ă), bădieş, bădişor, bădiţ(ă), bădiţei, bădiţică, bădiuc, bădiuliţă,bădiuluţ. — Derivat, prin suf. dim. -mc, dintr’o formă bă-dilă ( < bade şi suf. -ilă), păstrată azi numai ca nume de familie (cfr. HEM. 2858). BAj>m s. m. (Bot.) = migdal: Amandier: Amyg-dalus communis. (în Ban., unde se pronunţă badiim). „Pe la noi migdalului i se zice bagimu. (Srediştea-mică), ap. HEM. 2843. Cfr. bădâiu. — Din sârb. badem ( < turc. bădem), idem. băbioiu s. m. sing. (Mâme sens que bade, mais avec une nuance d’ironie). — Augmentativul lui bade (derivat prin suf. -om) cu o nuanţă de ironie. (Rar, în opoziţie cu bădică) Bărbat s. ibovnic bogat, dar BĂDIŞOR — 415 — BĂDIŢICĂ neiubit. De cât cu badea bădioiu Şi ocolu’ plin de oi, Mai bine cu badea bădică Şi’n ocol nimica,. (Iveşti, în Tutova) ZANNE, P. iv, 249. [Pronunţ, -di-oU.\ . bădişok s. m. sing. (Terme de caresse qu’em-ploient les jeunes femmeş de la campagne et surtouţ les jeunes filles en s’adressant â leurs maris, fian-oăs ou amants. Employâ par les hommes, le mot a une nuance d’ironie). — Diminutivul lui bade (derivat prin suf. -işor), exprimând o nuanţă puternici de desmierdare. E întrebuinţat, aproape exclusiv, de fete (mai rar de neveste) când şe adresează iubitului (s. bărbatului) lor. (în poezia populară, îl aflăm adesea precedat de „bade11 sau „bădiţ[ă]“: ca o întărire şi o gradaţie a acestora). Ară badea cu plugul, Alăturea cu drumul, Merge mândru cu prân-sul. „Hai, mândră, să odihnim Şi mai târsiu să prânsim11. — „Bade, bădişorul mieu, N’am, venit să odihnesc...“ pop. (Transilv.), ap. HEM. 2860. Bade, bădişoru’ mieu, Drag îmi este portu’ tău. marian, sa. 8. Trandafir verde, frumos, Bădişor la graiu duios, Eu din fire mi te-am, scos. jarnîk-bârseanu, d. 29. Mă bădiţă, bădişor, Nu-mi trimite-atâta dor, Pe gurile tuturor ...Trimite-mi m,ai puţinei, Şi vin dumneata cu el! ibid. 116. (Variantă: Bădişor de-părtişor, Ce-mi trimiţi atâta dor...? eminescu, l. p. 42.) | P. e xt. (în afară de apelaţiuni directe) Flăcău, voinic (frumos, iubit). Bădişor ca badiul meu, Nu-i cât ţine Dumneseu, Făr’ mai este-un brad a-munte, Ca. bădiţul meu, de frunte, pop. (Orlat, în Transilv.), ap. HEM. 2865. Frunsă verde de bujor, Fost-a fost un bădişor: El de tânăr s’a ’nsurat, Mândră fată şi-a Jluat. pop. (Transilv.) (în varianta din alecsandri, p. p.: Fost-a fost un crăişor... „Mei bădişor pare a indică că acea yariantă se datorează unei fete“). HEM. 2860-2861. || (întrebuinţat de bărbaţi, acest cuvânt primeşte o nuanţă de ironie s. de ameninţare; cfr. bade(l°). „Cât cei pe car, bade ?“ sise Oşlobanu, căruia nu-i eră a cumpără lem,ne, cum nu mi-e mie acum a mă face popă. —• „Trei husăşi, dascăle1'. — „Ce spui, bădişorule; pentru un braţ de lemne? Dacă le duc în spate pe toate odată pân' a casă?11 — „Dacă le-i duce, dascăle, ţi le dau de geaba11. — „Zău, nuşugueşti, bade?11—„Nici o şagă, dascăle11. CREAN-' GĂ, A. 83. („Lasă-mă, bădişorule! exprimă iubire din gura unei fete, dar cevâ despreţuitor din partea unui bărbat1*. HEM. 2859). [Vocativul: bădişorule! mai adesea însă se întrebuinţează nominativul şi în apelaţiuni directe, chiar şi când nu e urmat de pron. pos.] Cfr. bădic(ă), bădicuţ(ă), bădieş, bădilucă, bădiţ(ă), bădiţei, bădiţică, bădiuc, bădiuliţă, bădiuluţ. .'BÂDi'ţoA) s. m. l°-3°. (S’emploie dans les memes sens que bade, ayant cependant une nuance .plus ac-centuâe de caresse). 4°. Belle-soeur (l’âpouse du fr&re) ? Diminutivul lui bade (derivat prin suf. -iţă). Se întrebuinţează în aceleaşi cazuri ca şi bade, dar ex-.primă mai multă desmierdare decât acesta. Cfr. bădică, nenic(ă); leliţă. (Alături de forma bădiţă, se găseşte şl bădiţ, cu trecerea la deci. II, din pricina genului bărbătesc). (Fam. în Mold., Bucov., şi Transilv.) 1°. Se zice, în graiul ţăranilor, unui om tânăr dar mai în vârstă decât cel care i-adresează cuvântul, iar de către orăşeni unui ţăran. Ş’apoi să fi văsuţ pe neobositul părinte, cum umblă prin sat, din casă în casă, împreuna cu bădiţa Vasile a Ilioaei, dascălul bisericii, un holteiu sdravăn, frumos şi voinic. CREANGĂ, A. 2. Am o raţă şugubaţă, Singură coada negoaţă, Şi cu ciocul cigăleşte — Pas, bădiţă, de ghiceşte! (= „Punga11). gorovei, c. 307. „Copiliţă, stai să beu, Bă-corî-te-ar. Dumneseu!11—„Ba, bădiţă, ba, nu vreu, Că mă tem de dragul meu!11, alecsandri, p. p. 5. , 2°. (Cu deosebire) Ţărancele se adresează cu acest cuvânt, spre desmierdare, bărbaţilor, logodnicilor sau iubiţilor lor, aşâ încât cuvântul ia cam aceleaşi înţelesuri ca „drag(ă), iubit, drăguţ,ibovnic11. Cfr. neică, (în poezia populară, mai ales la vocativ, întrebuinţat apoziţional, lângă numele de botez al iubitului, sau precedat de bade, care-i mai puţin desmierdător, sau urmat de bădişor, care exprimă mai multă desmierdare). Măi bădiţă Onule, Şămăna-ţi-aş numele, Prin toate grădinele...! jarnîk-bârseanu, d. 94. Bădiţa cu şase boi N’are ce cată la noi, Dar bădiţa cel cu-o vacă Nici o seară să nu-l treacă! Bădiţa cel sărăcuţ, Zău, acela mi-i drăguţ. jarnîk-bârseanu, d. 38. Câte care cu povară, Toate suie şi coboară, Numai carul bădiţii Şede’n dealul Bistriţii, ibid. 127. Bată-te, bădiţo, bată, Inima mea cea stricată! ibid. 262. Pasăre de la graniţă, N’ai văsuţ pe-al mieu bădiţă? ibid. 122. ...Că satul cătu-i de mare, Nime bădiţ ca min’ n’are, Şi cătu-i satu’ mereu, Nu-i bădiţă ca al meu. ibid. 29. Vecină, mândruţ’aleasă. De bădiţu’ meu te lasă! ibid. 278. De unde vii, băi diţ dragă? ibid. 104. Pentru badea, bădiţu’, Bucuros mi-aş da şurţu’. ibid. 9. Măi bădiţo, bădişor, Dar de mine nu ţi-i dor? ibid. 69. „Desfă, mândră, ce-ai făcut, Că eu sânt băiat pierdut!“... — „Bădiţ, bădişorul mieu, Nu ţi-am făcut să-ţi desfac, Da ţi-am făcut că mi-eşti drag11. marian, nu. 26. Bădiţă, dragă bădiţ, Tot în gură mă săruţi! doine, 3/8. Dragu-mi-e bădiţa spân, Că-i şi tânăr fi bătrân. ZANNE, P. 11,-741.Cfr. bădic(ă), bădicuţ(ă), bădieş, bădilucă, bădişor, bădiţei, bădiţică, bădiuc, bădiuliţă, bădiuluţ. 3°. „Nene, neică, neicuţă. Astfel zice fratele [s. sora] mic[ă] celui mai mare, vrând a-1 mângâia11, costinescu. Cfr. bădie. Ajungând în sat, se duse drept la frate-său, ca să-i ducă bucurie. „Bine v’am găsit, bădiţă!“—„Bine-ai venit, frate Dănila!11 creangă, p. 44. Soră-mea Catrina sice atunci cu mierare: „I-ausi, bădiţă! [că pupăza a început să cânte] Doamne, cum sânt unia, de năpăstuesc omul chiar pe sfânta dreptate!11 — „Mai aşă, sorioară!11 idem, A. 59. 4°. f (în Ban.) Cumnată (nevasta fratelui). Ba-dicsa = „uxor fratris11. anon. car. (Suspect). [Vocativul, de cele mai multe ori, e egal cu nominativul. Se găseşte însă şi: bădiţo şi bădiţule. HEM. 2866. | Rar de tot e pluralul: Doi bujori şi doi bădiţi, Şti-vă dracu’ ce gândiţi, C’amândoi mă’nceluiţi. jarnîk-bârseanu, d. 277. | Odată (în rimă) găsim pronumele posesiv care-1 întovărăşeşte subt forma fe-min. înpoalabădiţiimele,Şede-o lele de muiere.doine, 154/3. | Prescurtat, în Mold., biţă (din b[ăd]iţă)şi băţă (din băd’ţă). „Und’te duci, biţă Vasile?“ — „La crâşmuţa din pădure11, şez. i, l71/32. Biţa calu-şi potcoveşte, De grea cale mi-l găteşte, ibid. I, 46/34; cfr. iii, 22/10. Vin doi nouraşi din sus Ş’amândoi vin cu răspuns Di la biţa mieu cel dus. ibid. II, 182b/28. Cărăruşă din pădure, Bătuhită cu alune, Cu alune mărunţele, Să meargă băţa (= bădiţa) pe ele... ibid. i, 73/18. Cfr. jahresber.’ ix, 224; şez. v, 37/24; pamfile, j. ii.] bădiţel s. m. sing. (Terme de caresse qu’em-ploient les jeunes filles ou les jeunes femmes de la campagne, en s’adressant â leurs fiancâs, maris ou amants). — Diminutivul lui bădiţ(ă) (derivat prin suf. -el), exprimând mai multă desmierdare decât acesta, (în poezia pop., în .Mold., Bucov. şi Transilv., adesea precedat de bădiţă) îl întrebuinţează mai ales femeile tinere şi fetele când îşi mângâie bărbaţii s. iubiţii. Măi bădiţa, bădiţele, Mi-ai furat minţile mele Şi cu dorul m’ai lăsat, Tot în jale şi bănat. pop. (Transilv.), ap. HEM. 2866. Cfr. bădic(ă), bă-dicuţ(ă), bădieş, bădilucă, bădişor, bădiţ(ă), bădiţică, bădiuc, bădiuliţă, bădiuluţ. bădiţică s. m. sing. (Plus.caressant que bade, s’emploie, â la campagne, quand on s’adresse â un frfere aînă).—Diminutivul lui bădiţă (derivat prin BADIU — 416 - BĂGA suf -ica), mai desmierdător decât> acesta. (Fam., la ţăranii din Moldova) Se spune unui frate mai mare şi, în general, unui om mai în vârstă decât cel care-i vorbeşte. Cfr. pamfile, j. ii. Frunsă verde siminoc, Dragă bădiţică, of! Nu am parte nici noroc Să şes cu puica ’ntr’un loc, La o vatră, la un foc. şez. i, 73/10. Cfr. bădic(ă), bădieuţ(ă), bădie, bădieş, bădilucă, bădişor, bădiţ(ă), bădiţei, bădiuc, bădiuliţă, bădiuluţ. bâmij s. m. sing. v. bade. bAdiiic s. m. (Plus caressant que bade s’emploie, â la campagne, quand on s’adresse â un homme plus âgâ.) — Diminutivul lui badiu = bade (derivat prin suf. -uc), exprimând mai multă desmierdare decât acesta. (în graiul ţărănesc, în Transilv.) Se spune unui om mai bătrân. „Dumneavoastră vă duceţi pe târfărie P“ — „Acolo, acolo, băăiucule!“ — „Dumneseu să vă ajute!“ sevastos, N. 327/„. Cfr. bădic(ă), bădicuţ(ă), bădişor, bădiţ(ă). bădiuliţă s. m. sing. (Terme de caresse qu’em-ploient les jeunes filles et les jeunes femmes de la campagne en s’adressant â leurs fiancâs, maris ou amants). — Diminutivul lui badiu (= bade, derivat prin suf. dim. -uliţă), exprimând mai multă desmierdare decât acesta. (în Maramureş) îl întrebuinţează femeile tinere şi fetele când îşi mângâie bărbaţii s. iubiţii. BădiuUţă = „bădişor, iubit, drag“. ţiplea, p. P. (glosar). Cfr. bădic(ă), bădicuţ(ă), bădieş, bădilucă, bădişor, bădiţ(ă), bădiţei, bădiţică, bădiuc, bădiuluţ. bădiuluţ s. m. sing. = bădiuliţă. (Prin Maramureş) Diminutivul lui badiu (=bade, derivat prin suf. dim. -uluţ). Bade, bădiuluţul mieu, De ţi-i voia să mă laşi, Spune-mi verde în obraz, btid, p. p. 30. Cfr. bădi(că), bădicuţ(ă), bădieş, bădilucă, bădişor, bădiţă, bădiţei, bădiţică , bădiuc, bădiuliţă. badoăcă s. f. 1°. Necessaire. 2°. Lieu ou l’eau est plus profonde, trou dangereux dans une riviere (spâcialement sous les racines d’arbres). 1°. (La Moţi) „0 cutie de lemn pentru mărunţi-şuri“. frâncu-candrea, m. 98. 2°. P. anal. (In Transilv.) Bolboacă, loc „unde-i apa mai afundă, mai ales pe subt rădăcini. (Bou-ţari)“. viciu, gl. — Pare a fi ung. bodke „cutie“. badoc s. m. Bec, museau. — (în Transilv.; rar, fam., pop.) Pleancă, fleoancă, fleură. Numai în expresia familiară şi batjocoritoare: Ţine-ţi badocu’! = ţine-ţi gura! (Ghirbom) viciu, gl. — Etimologia' necunoscută. (.Poate e acelaşi cuvânt ca badoacă; „gura“ ar fi comparată, în acest caz, cu o ,,cutie“). BADBAeÂNiE s. f. Enflure, gonfture, abcâs, tu-meur. — (în Suceava, în Mold.) „Bolfâ, îmflătură pe corp", şez. ix, 155. — Etimologia necunoscută. Cfr. băzdăganie. BĂDVGĂ s. f. Expectoration, pneumo(no)rrhăe, flegme. Pus. — (în Ban.) Flegmă „ce scuipă un ofticos, hâră“ (Măidan, comit. Caraş-Severin), ap. HEM. 2868-2869. „Puroiu“. Com. liuba. — Etimologia necunoscută. bag.m v. baie... bAftA s. f. Chance, veine (au jeu); prestige, con-siăâration, honneur. — (învechit, fam. La joc de cărţi, etc.) A (nu) aveă baftă : a (nu) aveâ noroc. | Noroc, trecere, cinste. (Adesea în exclamări, une-ori cu sens ironic) Leliţa Safta ştii că n’are aşă mare baftă pe lângă bădiţa Ion. ghica, ap. TDRG. Mnca... îi îngreunată... cu Ghiţă al dumitale, fi-ţi-ar în baftă să-ţi fie! vlahuţă, cl. 61. Dascălii şi popa însă... laptele l-au deşertat, Iar cu lapte pe la gură au uns sfinţii şi-au plecat... Deci a doua si, ţiganul... ..privind spre sfinţi [zise]: „Aferim de bafta voastră, său! Dar mi-e ruşine mie, Sfinţii să se’nfrupte’n posturi, contemporanul, i, 291. — Din turc. balit „noroc, cinste, vază“ (Zenker 178, trecut şl la Sârbi, la Bulgari şi la Albanezi: baht (la aceştia din urmă, în dial. gegic baft). Pentru trecerea lui ht > ft, cfr. piftie < turc. pyhty). BAGĂ s. f. (Comerţ) Ecaille ăe tortue. — Ţeastă de broască ţestoasă întrebuinţată în industrie spre a fabrică din ea diferite obiecte de lux (piepteni, brăţare, tabachiere, prăsele, etc.). Unelte eclesi-astice mai mici... nu se executau mai niciodată în piatră, ci, mai adesea, în metale ăe preţ..., în fildeş, în sidef, în bagi, ori în deosebite lemne. ODOBEiCU, i, 461. Mânile-4 albe şi slabe netesesc inconştient penele de struţ ale unui evantaliu cu plăselele de bagă. vlahuţă, d. 8. [Plur.: bagăle, neîntrebuinţat.] — Din turc. bâgha „ecaille de tortue“. băga vb. I. L 1 °. Mettre ăedans, faire entrer, pas-ser, introduire, fourrer; verser. Mettre dans un lieu cachi. Enfoncer, ficher. 2°. Faire entrer, introduire, mener, amener, conduire; attirer (par ruse); cacher; placer; enfermer. 3°. (Refl.) Entrer, s’introduire; se cacher; se perdre, disparaître; entrer (par hasard), tomber(qque part); entrer (un peu, pour peu de temps), se fourrer (parmi...), se meler (â... ou de...), se faufiler, se glisser; se fourrer, s’immiscer (dans...), s’ingirer, intervenir (dans...). II. 1°. Introduire; engager,placer (son argent dan...s); faire (une reclamation), porter (plainte); semer (la zizanie, etc.), mettre (la discorde, etc.). 2°. Placer (qqn. dans une fonction ou service), fairenommer (qqn. â une fonction), accepter, engager (qqn. pour une fonction ou un service), (refl.) entrer (en service), se placer, s’engager (comme domestique). 3°. S’engager (â exâcuter qqch.), tâcher (de...). 4°. Amener, pousser, inciter (qqn. â...), jeter, fourrer (qqn. dans...). 5°. (Construit avec ,,seamă“) Gonsiderer, esti-mer, apprecier, faire cas (de...), avoir de la consi-dSration (pour...), tenir compte (de...), donner ou preter attention (â...), remarquer, observer, s’aper-cevoir (de...), faire attention, avoir egard, prendre garde (â...). Calculer, compter, faire les comptes, supputer le prix; se soucier (de qqch.); apparaître (â qqn.) ou faire (â qqn.) l’impression (de...). I. A băga însemnează: A face să intre cevâ s. cinevâ într’un spaţiu mărginit, în care poate încăpea. Exprimă deci o noţiune mai generală decât a vârî, care e o băgare cu puterea, o înghesuire a cevâ (mai mare într’un recipient mai mic) — şi conţine ideea opusă verbului a scoate: Trufa amu întru pro-paste bagă omul, iară smerenia de în cădeare scoate el. coresi, E. 4/20. A băgat mâna în buzunar şi, scoţând nişte metanii..., începu a se jucă cu ele. c. negruzzi, i, 18. (Se construeşte, de obiceiu, cu prep. în, mai rar cu alte prep.) 1°. (Despre obiecte, mai rar despre vietăţi) A pune cevâ (s.,pe cinevâj într’un spaţiu mărginit, într’un recipient etc. şi a-1 lăsă acolo. Adecă amu cailor săbalele în gură lă [=le] băgămu. cod. vor. 122 (=iată cailor le punem zăbală in gură. n. testament 1648; şi iată că şl cailor frânile în gură le punem, biblia 1688 : „nous mettons des mors dans la bouche des chevaux“). Scuipă jărtva ceaia ce-i băgă în gură cu sila. mineiul (a. 1698), ap. GCR.i, 321/t. Moşneagul... îl bagă [pe purcel] în traistă, aşâ plin de glod..., cum eră. CREANGĂ, P. 75/„. Neguţătorul băgă degetul în gaura inelului, ispirescu, l. 26/14. îl băgă în cuptor şi-l arse. reteganul, p. iii, BĂGĂ — 417 - BĂG 66/,,. Spune-i să-şi bage bumbac în urechi, şez. ix, 150. Nici o mândră n’ei află Care să grăeasc’aşă: Bagă-ţi banii în curea! [ = strânge-i, nu-i cheltui]. jarnîk-bârseanu, d. 372. (Jngurene, Ţuţuiene, Bagă cămaşa’n izmene! [se zice, în batjocură, Ardelenilor, care se poartă cu poalele cămeşii afară], ZANNE, P. vi, 431 A băga [aţa] în ac = a introduce firul de aţă prin gaura acului : „(eine Nadei) einfâdeln". LB. L-a băgat m,umă-sa în ladă şi l-au mâncat moliile („se zice... despre acei care, de mici copii, au fost cocoliţi şi alintaţi de părinţii lor“). zanne, p. i, 555. Bag vreun clin la vreun veşmânt: „adecă înădesc : sutura adjungo; stiickeln, erstiickeln". LB. Au băgat răchiul pe fereastă în grajdîu. sbiera, p. 256/6. Ca ţiganul, care bagă degetul prin rara casă De năvod — cu-a mele coate, eu cerc vrem,ea de se’n-moaie. eminescu, n. 42/28. Plin de bucurie, luă Petru puşculiţa, o băgă sub şerpar, şi plecă. reteganul, p. ii, 62/36. Cu degetul cel mic a ridicat curţile, de şi-a putut mă-sa băgă pe sub ele ţâţa, să-i dea să sugă. idem. p. v, 75/31. | (Construit cu adverbe) Poganici l-aţi îmbătat, Şi tare rău a mânat, Carul cotiş l-au băgat Şi foarte rău l-a răsturnat. SEVASTOS, N. 205/'a. || P. ext. (Recipientul e omul) într’o zi, bând m,ai fără cumpăt, adică băgând într’însul [ = bând] duh d’al lui Ba-cus, precât nuputecl să ducă... ISPIRESCU, U. 104/, 9. Aduce apă vie, de l-învie, şi apă tare, de l-întăreşte, bagă în elputerea de la trei bivoli, apoi zboară. reteganul, P. iii, 45/30. | P. anal. (Ca recipient pot fi închipuite „apa“ şi „focul", care „înghit11 oarecum ceea ce introducem în ele) Cum, băgară peştele în apă, el învisă [ = înviâ] şi să dusă în iezăr. alexandria (a. 1784), ap. GCR. ii, 134/, Mâna’n valuri că băgă, Mreana’n mână-o apuca, alecsandri, p. p. 29/2. Purtă găteji, de băgă în foc. moxa, ap. GCR. I, 58j.u. Cum, am făcut, cum, n’am făcut, destul că, din negrijă, am băgat şi pielea ta în foc. reteganul, p. îi, 47/8. Am, băgat hârtiile în foc = „j’ai jetâ les papiers au feu“. DDRF.rj^ A-şibăgâ pentru cinevâ mâna în foc = a sta chezaş, a garantă pentru cinevâ (în mod foarte energic), a nu aveâ nici cea mai mică îndoială despre cinstea cuivâ. A-şi băgâ mâna’n sânge = a face moarte de om. Omul... Nuşi băgă mâna în sânge pentru vreo apărare, konaici, p. 296. A-şi băgâ capul în foc şi (eliptic): a-şi băg'â capul’(pentru cinevâ) = a-şi pune viaţa în’ primejdie (pentru cinevâ). Singur el a tot zorit Să-şi bage capu’n foc : S’om,oare pe flăcău la joc. Şi-i dus de-atunci, fugit, coşbuc, F. 72. Pusese voevoda Chiovschi strajă de ai lui, de nu putea nim,e, nici merge, nici veni; şi pre cine triimeteă Şeremet, îi tot prindea voevoda, de-i tăia, sau îi închideă. Iar Şeremst au dat o sută de gal-bini unui Moldovan, de ş’au băgat capul, [plecând] cu cărţi, pentru voia banilor, şi au făcut cum au putut, Şi au mers la paşa de Tighine. neculce,let.ii, 382. | (Obiectul pasiv e un lichid, p. ext. drâsuri) A turnă, a vărsă (într’un vas), a pune în cevâ ca să se amestece (cu el). Buţile... în caresebagă mustul să nu fie, mucede, economia, 160. Ai băgat spirt în vin. doine, 210/u. Ai băgat sare în bucate? (Loc. prov.) Cine a/re piper mult, bagă şi în terciu. ZANNE, P. iv, 75. (Rar, neobicinuit) Bag apă pe mâni. LB., LM. | . (Complinit prin „la loc“) A pune (cevâ) iarăşi acolo unde fusese înainte de a fi fost scos. Are să iasă din [nucă]... vite m,ulte; vinde din ele, taie, fă ce ştii; iar ce rămăne, bagă-le la loc înapoi, pleznind din ăst biciu. STĂNCESCU, B. 29/3. || (Când cinevâ sau cevâ e închipuit ca însuşi recipientul, se întrebuinţează construcţia a-i băgi cuiva ceva) Stăi, neagră, să-ţi bag bandohul! ( = „Ciubota şi piciorul"). SBIERA, P. 321 /,,. (în astfel de cazuri se întrebuinţează şi reflexivul, cu sens pasiv) Această boală... se vindecă... dând vitei, în tărîţe..., frunzele unei buruiene numite „armurar“. Se ia[u] foile plantei..., se hăcue mărunt şi se dau vitei în tărîţe. Dacă vita nu le înghite, i se bagă pe gât cu mâna. şez. iii, 146/,,. || (Une-ori, băgarea a cevâ undeva se face cu scop de a-1 sustrage vederii noastre) A ascunde Bagă, Doamne, luna’n nor, Să m,ă duc unde mi-e dor; Bagă, Doamne, luna’n ceaţă, Să mă duc la mândra’n braţă. reteganul, CH. 23. j| Eliptic. Am băgat şi eu (subînţeles: grăunţe) în coş (de moară) = „am început a măcinâ, am căpătat rând la moară". LM. Omul care-i urît Nici la moara n’are rând, Dar omul care-i frum,os, Când ajunge, bagă’n coş. ho-DOŞ, P. P. 58. Tot astfel: Am, băgat la maşină (de treerat), la vânturătoare, etc. = am început (s. mi-a venit rândul) la maşină, etc. | Am băgat la sapă, la seceră, la. coasă = am băgat oameni în ţarină, pentru săpat, secerat, cosit, am început munca săpatului, etc. || (Când recipientul e o materie solidă, băgarea a cevâ în ea e posibilă numai în urma unei izbiri puternice; sensul e în acest caz) A face să intre. 11 izbi de pământ şi-l băgă în ţărână pă-nă’n glezne, eminescu, n. ÎO/,^ II (Când avem a face cu vârîrea sau trecerea unui obiect tare prin-tr’unul mai moale, imaginea e adesea intervertită şi obiectul pasiv devine recipient) A înfige. A băgat puiul în frigare. A băgă, în ţeapă= „empaler". DDRF. (Astfel se explică şi construcţia cu prep. pe) Luă... un ghem, de sfoară şi făcu un ţăruş ascuţit..., băgă capul sfoarei pe ţăruş [şi] bătu ţăruşul în pământ. STÂNCESCU, b. 357/5. Se bagă ochiul praştiei pe degetul cel mic. ispirescu, ap. TDRG. Pre lemnul cel de m,uncă îl băgară. DOSOt'TElu, v. S. 120. (Fu m.) A băgă. în gură (în glumă, şi: (pe) subt nas s., mai rar, subt nâri)=a îmbuca (din cevâ) a mâncâ. Şez la m,asă să mănânc, Bag în gură cu suspin, Pun la inimă venin. şez. i, 107b/5. Omul trăeşte cu ce bagă’n gură. românul glumeţ, i, 7/19. Românul, cu ce poartă şi cu ce bagă’n gură, cu aia s’alege pe lumea asta. jipescu, ap. HEM. 2318; cfr. zanne, p. ii, 304, 309. A băgă în (s. la) urechi = a ascultă cu luare-a-minte şi a ţinea minte. Băgaţi în urechi cuvintele meale! biblia (1688) (:„auribus percipite verba mea“), ap. HEM. 2320. Băgaţi bine la wreche, codănei[i] tatii: limba asta d’o vorbiţi voi acuma, aşâ am, apucat-o eu de la părinţi[i] miei. jipescu, ap. HEM. 2320. Socri mari, ascultaţi Şi’n urechi băgaţi: Când o da soarele’n de seară, Mare oaste vă’mpresoară. teodorescu, p. p. 175b. | A băgă în (s. la) cap= a-şi însemnă cevâ vrednic de ţinut minte, a luâ-a-minte, a pricepe bine, a se pătrunde (de cevâ). Iată dar, în scurt, ascultă Şi ce-ţi zic bagă la cap: Gâlceavă şi vorbă multă De loc la mine nu’ncap. pann, e. ii, 58. „Tu şezi la grajdîu nedeslipit şi să îngrijeşti de calul mieu, ca de doi ochi din cap, că, de-oiu veni pe-acolo şi n’oiu găsi trebile făcute după plac, vai de pielea ta are să fie...! Băgat-ai în cap vorbele mele?“ — „Da, stăpâne!“ creangă, P. 208. Boierii ziseră unii una, alţii alta,; iară Mihaiu adună toate sfaturile lor şi le băgă în cap; apoi se puse pe lucru. ispirescu, m. v. 10/l5. | A-şi băgă minţile în cap = a se cuminţi, a-şi da bine seama (de urmările faptelor sale), a reflectă bine (la cevâ): „âtre raisonnable, faire bien attention, prendre bien garde". DDRF. Acum eşti m,are; ar fi vremea să-ţi bagi odată minţile în cap şi să te laşi de năzdrăvănii. A-şi băgâ în cap (s. în minte) = a-şi propune, a-şi pune în gând: „se metti'e, se fourrer ou, se bouter dans la tâte". DDRF. Ţi-ai băgatu-ţ[i] în m,intea ta, gândind să amăgeşti şi înţălepţii! DOSOFTEiu, V. S. 124, 2. Doară l-ar putea întoarce dintr’ace'i nedreaptă socoteală ce-ş[i] băgasăîncap... CANTEMIR, ap. HEM. 2317. (Cfr. arom. şi-u bagă (cu mindea) = îşi propune; n.-grec. $aţu> et? tov vouv fioo = „se mettre dans la tâte, se pro-poser", alb. vo nder mgnt = „j’ai l’intention, je pense"). A băgâ cuivâ în cap (cevâ) = a-1 face să creadă (cevâ, ce nu e adevărat), a-i suggerâ (cevâ). Lui Euristeu, îi băgase în cap Junona, că Ercule... are să-l dea jos de pe scaunul împărăţiei, .ispirescu, u. 33. Nu ştiu cine băgase în cap acestui ne- Dicţionarul limbii române. 6. III. 1910. BĂG — 418 — BĂG fericit că ar fi atacat. TDRG. I-a băgat în cap = „il lui a l'ourre dans la tete11. DDRF. (Cfr. n.-grec. tou epoXav siţ to xsifâXi = „on lui mit dans la tete; on lui fit croire; on lui insinua11). | (Fam.) A-şi băgâ nasul, v. nas. | (H’am.) A o băgâ pe mânecă, c’fr. mâneci. | A băgă (cevâ) în (s. la) buzunar = a fură, a şterpeli : „empocher11. DDRF. N’aveă grijă, lasă lucrurile pe masă, căci n’am, să le bag în buzunar! să le fur, să le duc cu mine). | Fig. (Despre cel care a fost „rămas11 într’o prinsoare, mai ales pe parale) A băga (pe cinevâ) în (s. la) buzunar s. în pungă=a.) a-1 rămâneâ, a incasă de la el preţul prinsorii, propriu: a băgă în buzunar banii câştigaţi de la el prin rămăşag; de aci, p. ext. b.) a rămâneâ pe cinevâ într’o discuţie, a-1 înfundă. | (Despre omul care ţi-e drag se zice că l-ai băgă în sân). Măi bădiţă Gheraşim,, Eu de drag te-aş băgă’n sân! jarnîk-bârseanu, d. 7. „Nu’ncetezi dea-l ocărî“. — „Ei, ba nu cumva ai vra să-lbag în sin şi să-l cocolesc?“ alecsandri, t. 600. (în ironie) Aşă m,i-i de drag, de l-aş băgă, în sân, da nu’ncape de urechi, şez. II, 75/,0. Unde-i [arendaşul]? să-l bag în sin, dac’ar încăpea de urechi. alecsandri, t. 860. De drag ce mi-e, l-aş băgâ de păr în sân. pann, ap. HEM. 2318. 2°. (Despre oameni s. animale) A face (cu voie-bună, cu şiretenii s. cu sila) să intre undevâ (în casă, curte etc.), a aduce, a conduce, a mână în lăuntru. Mă năstăviră şi băgară-mă îm, pădurea sfântă a ta şi în sfatele tale. psal. SCH. 134, CORESI, PS. 113 (: ^,qu’elles me conduisent, qu’elles m’amânent sur ta montagne sainte, vers tes tabernacles11). Atunce veni sfântul, de grăi preotului: Ce dorm,i, de nu te scoli, să bagi pre împăratul în casă? moxa, ap. GCR. i, 61/„. Nu puteă să bage înlăuntrul ogrăzii... dobitoacele. DRĂGniici, R. 101. (Loc. prov.) A băgat pe dracul în casă cu lăutari, şi nu poate să-l scoaţă cu sute de arhierei [: se zice când unul a luat de nevastă o femeie rea.] ISPIRESCU, u. 102/s5; cfr. zanne, P. iv, 417. (Loc. prov.) Dacă ai pe cine să te bageînbaie [ — să te scalde, să îngrijască de tine], te faci sănătos, zanne, p. iii, 15. | A atrage pe cinevâ (prin ademeniri) l-au amăgit [pe Leşi] ai noştri, de i-.au băgat la codru; fiind copacii înţânaţi pre lângă drum,, i-au surpat asupra lor. GR. URECHE, ap. HEM. 2321.^Nu ţi-e milă şi păcat? De la părinţi m’ai furat, In răi codri m’ai băgat, M’ai iubit şi m’ai lăsat! doine, 302; ALECSANDRI, P. p. 17b/3. | Săracă dragoste dulce, Pe strimtă vale ne duce; Săracă dragoste dragă, Pe strim,tă vale ne bagă! reteganul, ch. 155. (Prin prep. pe se indică de obiceiu deschizătura prin care e introdus cinevâ s. cevâ într’un spaţiu mărginit). Dracul suflă groaznic de tare, aşă că [atunci] când răsuflă, m,ânăpe băiat înainte, încât îl băgă pe uşa bordeiului... Când m,ai răsuflă odată, împinse pe băiat, cle-l băgă tocmai în fundul bordeiului. ŞEZ. iii, 96/,0, ,6. Dragostele nevesteşti Mi te bagă pe fereşti Şi te scot pe unde pot, Pe sub straşină, prin poci! jarnÎK-bâh-Seanu, d. 393. (Prin prep. subt, se indică mai adesea locul ascuns, în care se introduce cinevâ s. cevâ spre a fi sustras vederii altora) „Trebue să vă ascuns foarte bine, căci, cum o sim,ţi jiul mieu..., vă omoa-ră“. Zicând aceste vorbe..., îndată sări după sobă o pasăre... şi-i băgă sub aripi pe amândoi. FUNDE-scu, l. p. 48/2j. 4$ (Fam.) A băgă (pe cineva) subt covată s. subt masă (expresia aceasta din urmă fiind luată şi în sensul propriu, la întreceri de băutură: cel care n’a putut rezistă cade subt masă) = a-I lăsă cu mult în urmă într’o întrecere, a-1 învinge, a-1 birui, a-1 rămâneâ. Privighitoarea, prin cântul ei, a băgat sub covată pe ceilalţi doi cântăreţi, marian, O. I, 247. (Construitcu pe la) A aşezâ. în anul dintâi a dom,niei lui Nicolai-vodă eră multă nevoie, în ţară, de oamenii Leşilor..., orânduiţi la ţinutul Romanului, a Neamţului şi a Sucevei... Şi aceasta eră din neascultarea lui Nicolai-vodă, că boierii îlsfătueă să-i bage aice în târg pre la gazde, precum au făcut când eră Dimitra- şco-vodă, şi să le deepro viant, să nu-i sloboasă prin ţară; iară el n’au vrut. muşte, let. iii, 57/9. | A lăsă să intre, a primi la sine. (Prov.) De cât să bagi un chiriaş rău în casă, m,ai bine un.m,ărăcine, şi s’o ţii închisă. ZANNE, P. V, 168. | A pune să stea, a închide (pe cinevâ undevâ). Maica s’o supărat, Şi’n cămară m’o băgat, Şi trei sile m’o lăsat, De mâncare nu mi-o dat. jarnîk-bârseanu, d. 187. Se adunară cu m,uiţi părinţi şi ...să duseră... la avva Da-niil şi, rugându-l să bage pre Athanasia la o mănăstire, o trimise la mănăstire, mineiul (1776), 51'/s.; (Sensul acesta îl are mai ales expresia) A băgă pe cinevâ, în (s. la) tem,niţă (închisoare, prinsoare, ocnă), s. fam. la gros s. la răcoare = a.-1 întemniţâ, (mai puţin energic decât) a aruncă (pag. 277b) pe cinevâ în închisoare (dar mai puternic decât) a-1 pune ’n temniţă: „incarc6rer, detenfr ou s’assurer de qqn11. pontbri-ant. („Expresiunile: a băgă, în închisoare şi a băgă la, închisoare difer între sine ca şi expresiunile a scăpă de la închisoare şi a scăpa din închisoare. Cel ce scapă de la închisoare nu a fost încă în închisoare, ci numai pe cale de a fi pus în închisoare; pre când cel ce scapă din închisoare, a stat de fapt mai mult sau mai puţin la închisoare. De asemenea un judecător decide prin sentenţă să bage pre cineva, la închisoare, dar prin sentenţă nu-l şi bagă de fapt în închisoare, ci numai. executorul sentenţii bagă pe condamnat în închisoare". LM. Deosebirea aceasta nu se face însă totdeauna, şi, după Mă băgară frumuşel la umbră, reteganul, p. v, 83/,3, se spune şi îl băgară la puşcărie, ispirescu, M. V. 7/s, cu acelaşi sens ca „în puşcărie11.) Că eu eră [ = eram] cele ce-i băgâ [ = băgăm] în tem.niţă şi-i ucidea [ = ucideam] prin gloate ceia ce credea întru tire. COD. VOR 42/6 ( = am tras în temniţă şi am bătut preîn sinagoghi pre ceia ce credeâ întru tine. N. testament 1648; eu eram puind în temniţă şi bătând la adunări pre ceia ce credeâ întru tine. biblia 1688: „egoeramconcludens incarcerem11...; „je mettais en prison et faisais fouetter dans les synagogues ceux qui croyaient en toi11). Deci pre densa o băgară în tem,niţă. moxa, ap. GCR. I, 59/12. Să-l bage în ocnă. pravila mold. 19,2. li băgară în butuci şi în lănţuje. dosofteiu, V. s. 28. Şi-l bagă în puşcărie. Gavril, nif. 10. Nici îs fată, nici nevastă, Ci-s o floare de pe mare, Mulţi voinici bag în prinsoare [=închsoare], bibicescu, P. p. 293. A ieşit Bujor în ţară! Bate, pradă, nu omoară, Pe ciocoi îi bagă’n fiară, alecsandri, p. p. 166/ . Trimisă de-i băgă la’nchisoare. DOSOFTEIU, V. S. 141. | Eliptic. A băgă secerători (subînţeles: în holde) = a angajâ oameni să secere. Să n’aibă cu sîacerea’n ce trage Săcerători ce vor vria să bage... dosofteiu, ap. HEM. 2329. Un om aveă trei pluguri de boi; semănă trei obroace de grîu, băgă doisprezece secerători, patru treierători şi ieşiră tot trei obroace de grâu (: Omul este Dumnezeu; trei pluguri sânt treimea; semănţa, cuvântul lui Dumnezeu; doisprezece secerători, apostolii; patru treierători, evangheliştii). teodorescu, P. p. 25 lb. Se-au m,ă/rturisit Lungul naintea jude-căţiei, cum, n’au băgat nici el, nici frate-său, pre Stănilă în moşia Moldoveanului [ = nu l-au tocmit să are în moşia altuia], cj, fără lucru au intrat el într’aceă moşie. DOC. (a. 1591), ap. HEM. 2316. (Fam. Agric.) A băgâ (subînţeles: boii, vitele) la (s. în) plug (s. în cârd) cu cinevă=a se întovărăşi cu cinevâ (spre a face arăturile s. spre a-şi paşte vitele în comun), fig. a se asociâ, a-şi face cu cinevâ de lucru. Vei şti că Vultureştenii nu s’au m,ai învoit anu-ăsta la arendaşul de-aici, din pricină că le-au pus învoieli prea grele şi s’au dus la Căldă-ruşa, Tat-tău i-acum acolo, ară. A băgat la plug cu Petrea Mazâlu. SANDU, D. N. 229. (Prov.) Până nu bagi cu omul în plug, nu-i cunoşti nărav ul lui („adică, până nu ne întrebuinţăm cu oarecine la vreo slujbă nu-i cunoaştem năravul lui11) iord. GO-LESCU, ap. zanne, P. V, 504-505 (: „nu poţi cunoaşte BĂGĂ - 419 - BĂG firea unui om, până nu faci afaceri cu el, [se spune] în deosebi despre căsătorii, tovărăşii etc.“ Cfr. între multele variante citate acolo şi:/„până nu intri în plug cu omu’, nu cunoşti ce fire are“; „până nu pui în plug cu omu’, nu-1 ştii cine e“). (Loc. prov.) Ţine minte, în tot vacul, Şi nu-ţi băgă’n cârd eu dracul, pann, P. v. iii, 25; românul glumeţ, i, 54/n, ZANNE, P. vi, 596 (: „frâquenter, s’associer â...“. Variantă: „nu te pune cu dracul11). | f A băgă (pe cineva) la mijloc = a-1 împresură, a-1 încunjură de toate părţile. Agiunsără un cerb şi, băgându-l la mijloc, aruncară cu fuşturile. dosofteiu, v. s. 117. | f A băgâ pe cinevâ la mână = a-1 prinde, a pune mâna pe el. Emilian atât de bine şi vitejeaşte s’au purtat, cât în m.are dragostea slujitorilor intrând, îndată l-au numit împărat, în potriva căruia Gallie cu o[a]ste mergând, siliîă să-l bage la mână ; ce oastea, părăsind pe Gallie, încă neplinind doi ani a împărăţia, în anul pom,enit, de slujitori fu omorît. cantemir, hr. 210/10. | (învechit, rar) A băgâ pe cinevâ în manile cuivâ = „a da în puterea cuivâ, la discreţia lui [cfr. a-1 da pe mâna cuivâ], a-1 pârî; a-1 înşelă, a râde de cinevâ pe care-1 ştii prostănac11. zanne, p. ii, 263. Şi Saul au socotit să bage pre David în mânile celor streini de fealiu. BIHLIA (1688), ap. HEM. 2320 (: „cogitabat injicere euin in manus alienigenarum11). | (Păstor.) (Hefl. = pasiv). Oile se bagă în lapte = li se iau mieii şi încep să fie mulse. Bărbaţii ies la câmp, la stână. Astăzi se înţarcă mieii, şi oile se bagă în lapte. EMINESCU, N. 142/14. De cum; se băgau oile. în lapte, Cula Mereuţ umblă cu sterpele. ag'ârbiceanu, d. ţ. 37. | Oile se bagă în inăsură = se aleg mieii de Ia oi. ECONOMIA, 86. 3°. Refl. (Despre oameni s. animale) A se duce să stea s. a se vârî intr’un loc (închis) spre a rămâneâ acolo (câtva timp), deci: a intră. (Se construeşte de obiceiu cu prep. în) Când în casă se băgâ, Bună seara toţi mi-i da. reteganul, tr. 37/u. Se băgâ în mâneca sumanului, la uriaş, idem, p. v, 60/23. într’al cărui ocol seva băgâ [bourul], al aceluia să fie! sbiera, p. l/,r S’o băgat în grajd. şez. iii,242/31. Fiul craiului... se potriveşte spânului şi se bagă în fântână. CREANGĂ, P. ^0i/21. El de mână-o a luat Şi în crâşmă s’o băgat. iîibiCESCI', p. p. 282. Poale albe ridică Şi’n Mureş că se băgă. idem, 204. în cursă să nu te bagi. doine, 66/.. j P. ext. (Prov.) Dacă te-ai băgat în joc. trebue să joci! CREANGĂ A. 94 (cfr. varianta: Dac’ai intrat în horă, trebue să joci!). | (Construit cu adverbe) Strigând, întreb: Cine este, Cine-aice s’a băgat, Cine-aici fără de veste A’ndrăznit de a intrat? I. văcărescu, P- 11. Au trebuit să se bage şi mai afund, în codrul cel des. sbtera, p. 66/3B. Plecară pe cale, vrănd să se bage undeva, să doarmă pe noapte. RETEGANUL, p. li, 34/10 Dete de-o ospătărie; aci se băgă’nlă-untru şi măncă, bău şi trăi cum, i[-i] pofti inima. idem, p. i, 70/.t. Bărbatu-său auseâ, La ea’n casă se băgâ. bibicescu, p. p. 168. (Fig.) Dorul... Peste multe dealuri vine Şi se bagă’n sân la mine. ŞEZ. l, 46b/10. Şi la crâşmă se băgă Şi vin cereâ o oca. bibicescu, P. P. 286. Pe la nobili se băgară, După vin, pâne şi sare, Ca să ducă de m,ăncare. reteganul, tr. 47/,,. Vaca mea suraie n’a vrut să se culce afară, ci s’a băgat sub coperiş. idem, P. III, 84/2]. El... are nărav, că cum, intră în casă, mai întâi se bagă după cuptor, idem. p. v, 41/4. (Prin prep. pe se indică deschizătura prin care pătrunde cinevâ într’un spaţiu mărginit s. calea pe care o face intrând undevâ). Când pe uşă se băgă, El işli-cul dezbrăcă, bibicescu, p. p. 333. Prin această bortă, te băgai în Lum,ea-neagră. sbiera, p. 84/,. | (Când cel ce intră undevâ vrea să se sustragă vederii altora, avem sensul) A se. ascunde. Frântul... s’au băgat în sobă, tocmai unde dormea, boierul şi au fosăit puţintel. La vuetul acesta, s’au trezit boierul. SBIERA, p. 263/8. Craiul însă, vrând să-l ispitească,... se îmbracă pe ascuns într’o piele de urs..., iese înaintea fecioru-său, pe altă cale, şi se bagă sub un pod. Şi, când să treacă fiu-său pe acolo, numai iaca, la capătul podului îl şi întâmpină un urs mor-năind. creangă, p. 185. Luna se bagă după nor, de ruşine, reteganul, p. i, 30/,,. | (Când locul in care intră cinevâ e o pădure, un codru ele., avem sensul) A dispăreă, a se pierde (în...). Rămâi, brazdă, după plug, Că eu de astăzi mă duc, Şi mă bag în codri verzi; De astăzi nu m,ă mai vezi. jarnÎK-bârsea-NU, D. 285. Mergi, în codri de te bagă, Ori în apă. dete’neacă, Dacă nu ţi-i lumea dragă. şez. iii, 160/,. | (Construit cu prep. la) A intră (undevâ) ca din întâmplare, a nimeri (la...). Asearăplecaiu la tine, Gre-şiiu calea, vai de mine, Mă băgaiu la altă casă, Unde e mândra frumoasă, Cu bărbatu’ dus d’acasă. ho-DOŞ, P. P. 195, | (Construit cu până Ia) A intră puţin, în treacăt (Ia cinevâ). După ce se’nseră, porni cătră casă, dar, fiind întunerec şi fiindu-i frică să meargă acasă, se băgă până la naşul, reteganul, p. i, 70/,. | (Construit cu în sau între, printre, când e vorba de o mulţime de oameni s. de lucruri de acelaşi fel) A se vârî, a se amestecă (printre...), a se strecură (printre...). Vai de mine, cum nu pociu Să mă duc în târg la Mod, Să mă bag între cojoace, S’aleg mândri [i] care-i place, Cu două, cu trei patace. mân-DRESCU, L. P. 124/,. Printre lume se băgă, De mă-sa s’apropiă, himsni seamă nu-i băgâ. TEODORESCU, P. P. 525b. Acolo, când ajunse, văzu o mulţime de oameni, care aşteptau să vină fata împăratului. Se băgă şi el în mulţime, reteganul, p. iv, 45/2S. Tu, care eşti fată mare, nu te băgă între copile! LM. Se bagă în toate = „il se mele de tout“. Se bagă pretutindeni = „il se fourre partout11. DDRF. (Prov.) Cine se bagă între lupi, trebue să urle. zanne, p. i, 511. Cine se bagă în tărâţe, îl mănâncă porcii, idem, p. iv, 137. | Eliptic. A se băgă = a se amestecă. De nu va ţineci m,ente nemică să fie vă-dzut în vis, atunce să va fi băgat diavolul, de-i va fi făcut pacoste, şapte taine (a. 1644), ap. HEM. 2329. Amu primarii’ zice că el nu se bagă, că să-mi iau hârtia înapoi. VLAHUŢĂ, ap. TDRG. Faceţi ce ştiţi; eu nu mă bag, nu mă amestec : „je ne m’en mele pas; je m’en lave les mains11. DDRF. ^ (Fam.) A se băgă în ochii cuivâ = a se vâri în cinevâ, a sări la el (cu gura), a fi îndrăzneţ cu vorba către cinevâ. „Ce gândeşti dumneata, moşule ? Te joci cu marfa om,ului?... Nu-ţi paie lucru de şagă!“ Şi mă băgăm în ochii moşneagului, şi făceam un tărăboiu, de se strânsese lumea ca la comedie, împrejurul nostru. creangă, a.57/15. | A se băgâ în sufletul s. (pe) subt pielea cuivâ, mai puţin energic: în (s. la) cine-vâ = a se vârî, a se îndesă în cinevâ (căutând, mai ales, a-i câştigă cu tot preţul încrederea s. a-1 descoase), a nu-1 mai slăbi, a nu-i mai da pace, a-1 omorî cu dragostea: „entrer sous la peau de qqn., ne pas le quitter d’une semelle; accaparer sa confiance11, ZANNE, p. li, 853; „s’insinuer aupres de qqn.11 DDRF. (cfr. varianta: „a intră pe subt pielea cuivâ11). Florin: Iaca dulceţile, cucoană! Florica:... (luând dulceţi) Da nu te băgâ aşă în sufletu’ meu, că doar n’ai să mă’nghiţi...; stăi colefâ,]... şi te deprinde a sluji cum, se cade. alecsandri, t. 923. Ce te bagi în mine ? LM. Când s’au arătat aceâ măgueaţă neagră pe la miezul nopţii şi se tot băgâ la dînsul, s’au înfricoşat foarte şi aii fugit, sbiera, p. 148/32. Cum, nu-i dorul m,are câne? Peste câte dealuri vine? Şi nu vine cum, se vine, Că el vine drept la mine Şi se bagă’n sin la piele Şi se face foc şi jele De-asupra inimii mele. HODOŞ, P. P. 36. | (Mai ales în blesteme, despre dracul) Mergi, drace, ’n cancelărie Şi te bagă’n cel ce scrie Feciorii la cătănie; Bagă-te şi printre cărţi, Bagă-te în dom,ni, în tăţi. RETEGANUL, ch. 135. Cine crede la muiere, Bage-i-se dra-cu’n piele! bibicescu, p. p. 208. A (se) băgâ (de viu) în mormânt (în groapă, p. ext. în pământ) = â (se) omorî cu zile, a(-şi) pricinui moarte (din cauza unor supărări mari). David BĂG — 420 - BĂG al meu are de gând să mă bage de vie în mormânt, cu apucăturile lui, cum văd eu! CREANGĂ, A. 32/6. O, nu eşti, m,ândro, creştină, De mă ureşti fără vină, Că nim,ic nu ţi-am greşit, Mănăruţo, nici c’un cuvânt; Că dacă ţi-aş fi greşit, De viu m’aş băgâ ’n pământ, hodoş, p. p. 97. Năcazul şi voia rea S’au pus la inima m,ea Şi s’au pus cur-aşe-zământ, Până m’or băgâ ’n pământ! JARNÎK-BÂR-SEANUj D. 215. Nu vine badea la noi. Da io ştiu de ce nu vine, ...Că nu-l lasă taică-său, Băgâ-s’ar în copârşeu [ = sicriu], reteganul, tr. 358/21. | (Cu deosebire în Transilv.) A (se) băgă după masă = a (se) aşeză la masă. Jupăneasa... l-auseă, Făclii în masă i-aprindeă, Şi înainte-i ieşea, Di susuori îl luă, După masă îl băgă,... Şi bine [î]l uspătă. De-acolo l-o luat Şi ’n cămară l-o băgat, La leliţa cea frumoasă... mândrescu, p. p. 221. „Gata-i prânzu’, pus pă masă; Slobdzi-ne gazdă’n casă ?“ Iar săracii îi primiră Şi în lontru-i sloboziră, După masă mi-i băgară Şi aş& le cuvântară: „ Gata-i prânzu’ pre puţîn [ — în scurtă vreme] Ilaidaţi cu tăţ să prânzîm,“. alexici, l. p. \10. Şi s’o dus în Ţărîgrad, Sus, la birtul satului, La crâşma ’m,pârâtului; După masă s’a băgat Şi-a cerut vin cu firia [ = vadra], C’a da bani cu chivără, şez. i, 108/,,. II. Pig. Nu mai avem a face cu imaginea concretă a introducerii a cevâ sau a intrării cuivâ într’un spaţiu mărginit, ci cu imagini abstracte: fie că recipientul e un abstract, în care ne închipuim că e introdus sau intră omul, fie că obiectul pasiv e o abstracţiune închipuită ca intrând sau fiind introdusă în om. Se construeşte cu prep. în, la, între. 1°. A aduce (cevâ undevâ). Aproape de fricoşii lui spăsenia lui, să bage slavă în păm,ântul nostru (: ut inhabitet gloria in...). CORESI, PS. 233. | A introduce. [Românii] au lipsit din bisericile lor limba cea slovenească, băgând iarăşi ce [a] românească. P. MAIOR, ist. 256. | A angajâ s. a vârî (cevâ într’o întreprindere). Hdtă/rîiu ca să bag în vreo neguţătorîoară acei puţini bani. gorjan, h. ii, 6. Marfa,... în care-şi băgă tot capitalu’... idem, H. IV, 134. (Cfr. ri.-grec. fi a ţiu = placer de l’argent). | A face, a înaintâ (o plângere, la cinevâ). Om băgă ponos şi lăcrăm,are la Pilat. alexici, l. p. I, 251/12. | (Obiectul pasiv e un abstract cu sensul de neînţelegere, zavistie, intrigă, zizanie, ceartă, etc.; construit cu prep. între, printre, sau în mod absol.) A face (intrigi), a produce, a aţâţâ (vrajbă). Ei n’au lipsit a nu băgă câte cevâ zizanii. pravila (a. 1652), ap. GCR. i, 158/36. Celelalte zeiţe băgară zîsanie printre toţi craii Elenilor, ispirescu, u. 10/15. Şi tot nu pociu încă să bag între dîhşii O intrigă mică şi să-mi râz de dînşii. PANN, ap. GCR. ii, 36/27. A băgâ zîzanie, iscoadă =„a umblâ cu intriga, cu fofârlica“. Com. I. pavelescu. (Cfr. n.-grec. fSifu) axo.v8ttXa=„semer la zizanie, intriguer“). || (Construit cu dativul persoanei şi un abstract ca obiect pasiv) îmi bag omenia pentru cineva = „pun creditul mieu în joc pentru cinevâ, răspund s. mă întrepun pentru el“. LM, cfr. îmi pun obrazul pentru cinevâ: „caveo cuipiam, me interpono pro quopiam; gut ste-hen, sich darzwischen legen [einsetzen] fur Jeman-den“. LB. | (în Transilv., rar) Bag despre cinevâ s. asupra cuivâ vorbă rea: „adecă-1 defaim, îi stric numele cel bun: difamo, infamia adspergo quempiam, male de quopiam loquor; Jmd. schimpfen, tibles na-chreden, anschwârzen“. LB. | (Poet.) A băgâ ziua în noapte=a, continuâ cu lucrul până noaptea târziu: „opus diurnum usque ad noctern protraho; mit sei-ner Tag[e]sarbeit sich bis in die Nacht verspăten". LB. (Cfr.'a face din noapte zi s. noaptea zi.)j| (In loc de a se exprimâ recipientul, avem construcţia cu acuzativ dublu) Bag cevâ zălog = zălogesc: „op-pignoro; verpfânden, versetzen“. LB., „engager, mettre en gage“. DDRF. 2°. (Când e vorba de cinevâ care intră într’o slujbă s. într’o funcţiune, care se duce s. e dat la o meserie, etc.) Tran s. Aşez s.dau pe cinevâ (într’o slujbă, la o meserie, etc.), refl. intru (într’o slujbă etc.). L-am, dus pe frate-mieu, de l-am băgat în slujbă la un croitor. S’a băgat în slujbă la un croitor. || (Mai adesea „în slujbă" e înlocuit prin „slugă", astfel că se naşte construcţia cu acuzativ dublu:) bag pe cinevâ, slugă (etc.) (s. mă bag slugă, etc.) la cinevâ (s. undevâ). Vrând să să bage slujitoriu la ’mpă-ratul... dosofteiu, v. s. 115,2. 0 femeie săracă veni la curtea împărătească, să se bage slujnică, ispirescu, l. l84/26. Să-m,i bag ibovnicu’ slugă,... săpuiu mâna pe arm,e,... ş’apoi să-lomorîm. stăncescu, b. 237/19. Du-te şi te bagă undevâ slugă, reteganul, p. v, 3/ls. Puică, sprâncenele iele, M’aş băgâ slugă la ele ; Nici simbrie n'aş luă, De la m,ine ţi-aş mai da. şez. i, 174b/,,. Unchiaşul sebăgă văcar la sat. fundescu, l. p. 97/,. Frunsă verde, lapte acru, Mă băgaiu slugă la dracu’, Dar la dracu’ nu^ini prea place; Cat’ să şez, că n’am, ce face. jarnîk-bârseanu, d. 193; cfr. doine, 72/u. D’ar veni luna lui Maiu, Să mă bag stăvar la cai! bibicescu,p. p. 163; cfr. doine, 295/22.|| (Construcţiunea aceasta se găseşte exprimată în mod eliptic în mai multe feluri; cfr. „Am venit, zise feciorul, să mă bag slugă“. — „Bine, zise baba, am lipsă de slugă, să umble la capre; bagâ-te la mine“. RETEGANUL, p. iii, 36/29): A băgâ slugă = a angajâ s. a primi pe cinevâ ca slugă. Sfânta... îi zise să rămâie acolo şi fata a prins bucuros. Atunci a învăţat-o sfânta ce are ăe făcut... Când veni sfânta ăe la biserică, îi ieşiră toate lighioanele înainte şi-i mulţumiră, că a băgat aşâ slujnică bună. STĂNCESCU, B. 150/25. [Expresia aceasta se găseşte şi la Aromâni: bag huzmitiar, la Neo-greci: [iâ{u> un-qpi-ty](v), la Albanezi: ve ne hiizmeliar şi la Bulgari: turjam sluga. P. papÂha°gi, p. a. No. 335.] | P. ext. Cin’ m,’o dat pe mm’ cătană N’are ce-.şi mai da pom,ană, Că pom,ana şi o dat, Când cătană m’o băgat ( = când m’a lăsat să intru în armată), reteganul, CH. 44. Bag pre cinevâ credincer — „spon-sorem do, vadem constituo; Biirge stellen". LB. || A se băgâ slugă (etc.) = a se angajâ ca slugă (etc.), a intră ca servitor (la cinevâ). Mergi..., doică ăe te bagă. PANN, p. v. III, 43. | P. ext. (în Transilv.) Mă bag soldat (s. în soldăţie) = „militiam amplector, do nomen; Soldat werden“. (Transilv.; rar) A se băgâ dator=„aes alienum, debita contraho; Schulden ma-chen". LB. De-ad fi, m.ândro, lucrătoare, Precum eşti ăe băutoare, ISIu te-ai m,aî băgă datoare Pe sare şi pe fuioare, reteganul, ch. 197. Mă bag chezaş (creăinceriu LB., răspunzător LM.) (pentru cinevâ) — iau responsabilitatea, răspund, chezăşuesc, garantez, girez (pentru cinevâ): se porter caution, ga-rantir, „repondre, cautionner pour qqn.“ pontbri-ant. Ei să nu se lapede, ce să stea de faţă, la vream,e când trebue să sebagechezaşi. pravila (a. 1652),ap. HEM. 2329. Nu-l tăiâ [pomul], că mă bag chezaş că la anul va face poame. frâncu-Candrea, ap. TDRG. || A se băgă —a, se angajâ s. a se tocmi s. a intră ca servitor. Mânca bine cu gura, Pe lucru nu te băgâ. DOINE, 289/,2. (Prov.) Cine se bagă fără tocmeală, Iese fără socoteală, zanne, p. v, 630. | P. ext. Daţi câte-o leturghie, Ca să scap ăin cătănie. Dar voi liturghii nu ăaţi, Şi’n cătănie m,ă băgaţi [ = mă înrolaţi s. lăsaţi să mă ia la oaste]. BIBICESCU, p.p. 125. Decât m’ ar băgâ [ = m’arluâ] la oaste, Mai bine-aş zace pe coaste, alecsandri, p. p. 238b/,.| A se băgâ la cinevâ — a se angajâ s. a intrâ la cinevâ în slujbă. „Ai venit să te bagi iar la noi ?“ — „Da!“ SANDU-ALDEA, săm. vi, 883. Se băgă la naşu-său, care eră rumân, reteganul, P. I, 64/35. Care ucenic va aveâ a se băgâ la m.eşter, să aibă a veni la starostile, cu stăpânul său. uricariul, xiv, 2/,. | P. ext. Frunză verde, nucă sacă, Nu găsesc^ bade să-mi placă; Că badea ăe mi-a fost drag, In că-tane s’a băgat [ = a intrat în armată], hodoş, p. < \ BĂG p. 215. rjq: A te băgă la stăpân = (propriu) a te tocmi (ca om de serviciu) la cinevâ; (fig.) a lua angajamente care te supun voinţii altuia (fără să fi băgat de seamă aceasta, de la început): „entrer en service, se placer comme domestique" DDRF. (ed. 1905), „se donner un maître11. zanne, P. V, 667. Pentru bani, luaiu bătrân Şi mă băgaiu la stăpân. pann, ap. zanne, p. 4''. 3°. P. ext. (în Mold. şi Bucov.) A se băgă la cevâ s.' a se băgă (urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) = a se prinde (să săvârşasoă cevâ), a se angajâ la cevâ, a încercă cevâ. Nu te băgă a ispiti pe tvoreţul tău! dosofteiu, v. s. 81,2 (—pre cel ce te-au zidit., mineiul 1776, 137 7,). Să mă fi băgat şi eu, să trec apa, m,ă prăpădeam cu totul! sbiera, p. 227/,. | Absol. f A se angajâ, a se învoi, a luă o deciziune hotărîtoare pentru toţi. Se temea de Jidovi, că aş’t se băgase Jidovii: - cine va ispouedi Hristps, lepădat să fie de besearecă. c.oresi, ap. HEM. 2330. || Construcţia: Mă bag (la cinevâ) să... poate, în anumite împrejurări, primi sensul: „îndrăznesc să...“ Atâta groasă le-au dat [Petru Rareş Ungurilor], cât [ = încât], la vreme de primejdie, ce erâ şi pribag la dinşii,... Ungurii, necum să se bage să-i jăcuească, ce încă i-au păşit. GR. ureche, ap. HEM. 2330. 4°. Trans. A aduce, a duce, a împinge pe cinevâ (într’o stare oarecare), a-1 îndemnă la cevâ, a-1 vârî (în...). A băgă pe cinevâ în datorii = a-1 aduce să facă datorii : „plonger dans les dettes“. DDRF. (cfr. n.-grec. o.bzbc, rtov â'paXe= c’est lui qui l’a poussâ...), (mai ales refl.) a se băgâ în datorii = a contractă, a face datorii : „s’endetter, contracter des dettes“. pontbriant. Muierea luxoasă bagă pe bărbat în grele datorii. LM. S’a băgat în datorii pâ-nâ’n gât. Bag pe cinevâ la rău, la nevoie = „qu-empiam ad malum redigo, molestiam cuipiam con-flo; Jemandem einen Verdruss zuziehen, ins Ubel stiirzen11. A băgâ pe cineva în gwra diregătorilor = „îl pârâsc: accuso, incuso, defero; anklagen, ver-klagen". LB. : „dâferer â la justice, accuser". DDRF. Pe boieriu l-au băgat în belea, sbiera, p. 236/,6. M’ai băgat într’un bucluc = „tu m’as fourre dans une mauvaise affaire“. DDRF. Au bagat pe mănăstire la atâta cheltuială şi supărare, cu jxulecăţile... URICARIUL, X, 199/6. Acîasta băgă pre sv[â]ntul în mult fealiu de gânduri, dosofteiu, V. s. 43 (: „la multe gânduri", mineiul (1776), 1972). Cu limba’n-şală, Să bage la greşală. dosofteiu, ps. 42. Fii bun şi nu mă băgâ în asem,enea încurcătură! LM. Ea vrea să-l bage în ispită. ISPIRESCU, u. 97/,. Ai pofti Să mă bagi în nebunii. Da e-k. aia nu oiu face. BIBICESCU, P. P. 80. Acuma căută iară, în tot feliul să-l bage în alt necaz şi mai mare, că nu puteâ privi cu ochi buni'■ starea cea fericită a băiatului. SBIERA, P. 77/25. Iţi mulţumesc că m’ai scos din nenorocul în care m’a băgat mam,a. reteganul, P. IV, 58/35. Se pricepea lordachi vornicul să bage pe alţii în nevoie şi să fie numai el slobod. N. COSTIN, LET. ii, 88/2,. Dragul meu tovarăş, la grea nevoie m’a băgat iar spânul, creangă, p. 234/,,. Mulţi voinici bagi în păcate! Astăzi, mâne, oripoi-măne, Mă bagi, mândro, şi pe mine. HODOŞ, P. P. 161. M’o băgat mândra la pâră [ — m’a pârît], Că n’am fost să-m,i dee gură; De m’o băgă şl la lege [ = la judecată], Io la ea tot n’oiu mai m,erge. kete-GANUL, CH. 135. Trage-ţi, lele, cumma, Cam pe ochi, cam pe sprincene, Că mă bagi în multe rele. jar-nîk-bârseanu, d. 18. Ce lucru poate să fie, Să mă bage în robie, Nelegat, nevinovat P... Numai mândra m’o băgat! ibid. 101. | Refl. Când eram la m.ama fată, Mâneam turtă' căpătată..., Dar dacă m’arn măritat, In mari scârbe m’arn băgat, Mănânc pâne tot cu vin, Trupul meu varsă venin. BIBICESCU, p. p. 176. # A băgâ pe cinevâ în boală (mai energic: în boală cănească s. în toate boalele. în nă-bădăi, iu alte alea) s. a-i băgă cuivâ boala în oase = BĂG a-1 îmbolnăvi, (fig.) a-1 face să-şi piardă cumpătul, să-şi iasă din fire. Când se %itâ la cineva, cu ochii ei ceia m,arii şi negri ca mm'ele, îl băgâ în boale. ispirescu. L. 78/, 2 Hop, leliţă, lelişoară, Ochii tăi mă bagăf’n] boală, Sprâncenile mă om,oară. MÂN-drescu, l. p. 89/21. Dumneseu să te ferească Dedra-gustea fomeiască, Cădragustea fomeiască, Te uscă, te face iască, Te bagă’n boală câinească, şez. i, 111 /B3-Măi bărbate, blastamate, Cânepă mi-ai sam,anat, Boala’n oase mi-ai bagat. Vai, ia coasă ş’o coseşte, De boală mă mântueşte! ibid. li, 214/5. |Refl. Cum l-au sărit popa, s’au băgat în toate boalele şi s’au temut să-i deschidă poarta, sbiera, p. ll/39 Spune-i, bade, m,aică-ta Să nu-şi bage boala’n oase [ = să nu se îmbolnăvească singură], Că nu i-piu fi noră’n casă ! reteganul, tr. 142/b. || A(-l) băgâ pe cinevâ. în frică s. în groază, s. în (toate) grozile s. spaimele morţii s. în ceasul morţii, s. în friguri, s. (fam.) în răcori, s. în toate răcorile, s. (în Mold.) în tuşă, s. în (toţi) sperieţi(i) s. a-i băgâ cuiva frica în’oase = a-1 face să aibă inare teamă, frică s. groază, a-1 speriâ, a-1 în frică, a-1 îngrozi : „epou-vanter, terrifier, jeter qqn. dans les transes". Mândră, măndruleana mea,... Ochii tăimăbagă’n boală, Sprâncenile iar mă. scoală; Ochii tăi mă bagă’n frică, Sprâncenile mă ridică, jarnîk-bârseanu, d. 23. Se năpusti asupra, ei un lup, cu nişte ochi turbaţi şi sgâiţi, de băgâ fiori în oase. ISPIRESCU, l. 17. Ce groasă straşnică a băgat şarlatanul în vacarul satului! şez. ii, 141/,. Ia, m’ai băgat în toate grozile m,orţii, căci, cuprins de ameţeală, nu mai ştieam unde mă găsesc. CREANGĂ, P. 196/,,. A băgâ în ceasul morţii = „effrayer". zanne, p. ii, 853. #4 băgă pe cinevă în friguri = „a te răsti la el, a-1 ameninţă, a-1 speriâ" (Vâlcea). zanne, p. ii, 559. De ce a băgat el în răcori, gândeşti, pe toţi împăraţii şi pe Papa de la Rom,a? caragiale’, t. i, 80/,,. Dacă voeşti să bagi pre un Român în toate răcorile, e de ajuns să-i am,inteşti numai, că ai ausit o cucoveică cântând pe casa sa. marian, O. i, 196. Din mănuşă se făcu o mâţă ■mare, care, când se învârti printre şoareci, îi băgă în tuşă, înghiţindu-i pe vreo câţiva, şez. ii, 'Va-A fost o vreme, când revizorii şcolari nu înţelegeau că pot avea alt rol in învăţământ de cât să bage pe învăţători în sperieii. I. v. RĂDULESCU (Picior-de-munte, în Dâmboviţa), în .tribuna învăţătorilor, a. iv, nr. 74. | Refl. Dracilor li s’aucâmbă-gat frica’n oase şi au trimes pe altul la dînsul, să-i spuie că i-or da un coreţ de galbini, numai dacă n’a face el mănăstirea acolo, pe trecătoarea lor. sbiera, p. 259/,,. || (Pop., fam.) A băgâ pe cinevâ în drsici (s. în toţi dracii) s. a băgâ draci în cinevâ = „a-1 necăji (foarte), a-1 întărâtă rău; a-1 face să ştie de frică", zanne, p. vi, 6I8.||A(-î) băgâ cuivâ vină s. (mai rar) a băgâ pe cineva în vinâ= a acuză pe cinevâ, a-1 face vinovat de cevâ, a-1 învinovăţi, a-i impută cevâ : „accuser (qqn.), incrimi-ner, inculper; imputer ow reprocher (qqch. â qqn.).“ Aşă s’au purtat, împărăteasă fiind, cât nimene au putut a-i băgă. vreo vină. şincâI, HR. I, 3/al. El bagă vină tot. Jidovului, pentru-că nu i-a făcut lucrul datorat. I. ionescu, d. 214.. Vino, mândră, prin grădină, Zmulgănd căte-o bolbotină, Să nu-ţi bage mă-ta vină. şez. i, 142*7,,. Nimărui vină nu-i bag, Numai prostului de cap! RETEGANUL TR. 144/s. 'jaknîk-bârseanu, d. 180. Şi iaca un om acolea, având mâna uscată, şi întrebară pre el, zicând : „oare cade-să în Sâmbătă a vindecâ '/‘ ca să-l bage în vină. n. testament (a. 1648), ap. HKM. 2323 ( :„ut accnsarent euin“). 5°. (în legătură cu subst,. seamă avem următoarele expresii:) A băgâ în seamă (cevâ s. pe cinevâ) = a da (mare s. deosebită) atenţie (la cevâ s. cuivâ), a luă aminte (ia..), a ţineâ seamă s. socoteală (de cevâ s. cinevâ), a ascultă (de...), (mai ales la negativ: a desconsideră, a nu ţineâ socoteală de cevâ, — 421 — BĂG — 422 — BĂG a nu da atenţie cuivâ, a nu observă pe cineva etc.). Aceastea toata băgă-le în seam,ă şi le socotită, co-i!ESI, E 7/16. De să vor află de în cei răi, cum, am, zis mai sus, nici într’un chip să nu li să bage în seamă pâra şi mărturia lor. pravila (a. 1652), ap. HEM. 2324. Oameni, de carii să nu-i bage nime nice într’o sămă... pravila mold. 84. Nu băgămu în sam,ă Dum,nedzău ce’nvaţă. dosofteiu, ps. 37. Nu vom băgă în sam,ă m,ila lui, nice vom, luă a-m,ente îndelungă răbdarîa lui. varlaam, ap. HEM. 2324. Bag en same — „aestiino“. anon. car. Puii, nebă-gând-o ’n seamă, „Cale bună,“-i zic, „madamă, Noi nu ştim ce ne vorbeşti11. alexandrescu, m. 341. Ei se deprinseseră cu aceste cărtele şi porecle aşă de tare, cât nu le m,ai băgâ în samă; le socotea tot aşâ de trebuinţă ca şi ori şi ce vorbă a cătărilea. sbiera, P. 252/13. Tot omul are un da/r şi un am,ar, şi unde prisoseşte darul, nu se m,ai bagă în sam,ă amarul. creangă, p. 269. Ochii ei sticleau, şi eră pieptănată şi pomăzuită, de-4 stă părul lins; se tot uitâ asupra ei mereu [şi] trageri cu coada ochiului, spre a vedea dacă o bagă în seamă cei de prin prejur. ispirescu, u. 21/a6. Vorba nu mi-ai ascultat, în seamă nu m’ai băgat! TEODORESCU, p. p. 289. Şter-ge-şi ochii cu-o năfram,ă, Dar plânsul nu bagă’n seamă; Şi-i mai şterge c’un chindeu: Lacrimele curg mereu, jarnîk-bârseanu, d. 119. A nu băgă în seamă pericolul, opinia publică : „affronter le dan-ger, se moquer du qu’en dira-t-on“. pontbriant. | f (Rar, construit cu prep. de, prin analogie cu „a ţinea seamă de...“) Să nu bage în samă de nă-păşti. dosofteiu, v. s. 126. |f (La Cantemir şi:) A băgâ a s(e)amă, cu acelaşi sens. Lucrul mic a samă a nu se băgă, sau a mândrilor, sau a nebunilor lucru easte. cantemir, ist. f46. | (Azi, In Mold., rar) A băgâ la s(e)amă. Aici n’am văzut nimic ce să bag aşâ la seamă, sevastos, poveşti, ap TDRG. || A băgâ seamă avea odinioară înţelesul de „a face socoteala (la cevâ s. cuivâ), a socoti11, f (Construit cu dativul) Adurâ-şi [ = îşi adună] cărţile şi le ardea între toţi şi băgară samă preţului lor şi aflară cinci înturearece de argint. COD. VOR. 6/J3 (=şi cărora băgându samă preţurile lor, aflară samă ca de cinci zeci de mie de denari. n. testament 1648; şi socotiră preţurile lor şi aflară de argint cinci zeci de mii. biblia 1688 : „et quand on en eut supput61eprix, ontrouvaqu’il montait â cinquante miile deniers d’argent": „et computatis pretiis illorum, invenerunt..."). (Construit în mod absol.) Asamămă-să înpărăţiîa ceriului omului craiu, carele vru să bage samă cu slugile lui. Deci începând ei a băgă samă... n. testament (a. 1648), ap. HEM. 2326 (la margine: „să le ia samâ“: „c’est pourquoi ce qui arrive dans Ie royaume des cieux est com-parâ â ce que fit un roi qui voulut faire compte avec ses serviteurs. Quand il eut commencâ â compter...“: „...qui voluit rationem ponere cum servis suis...“). Sensul acesta îl găsim încă în LB.: Bag sam,a: „adecă trag sama cu cineva, fac socoteală : rationem ineo, duco, puto... ; Rechnung machen“. | (Cu timpul, înţelesul s’a schimbat însă, după analogia lui „a luâ seamă11, care are şi sensul de „a luâ socoteala de la cinevâ“ în expresia „iau seama cuivâ s. de la cinevâ11, dar are şi înţelesul „observ, consider, sântatent(la...)“, în construcţia „iau seama la cevâ“, aşâ că azi avem numai sensurile) A preţul s. a pune preţ pe cevâ, a da importanţă s. atenţie unui lucru, a luâ în seamă cevâ, a luâ seama, a consideră cevâ, a observâ cevâ, a se îngriji de cevâ, a-i păsâ cuivâ de cevâ (mai ales la negativ: a nu da nici o importanţă, a desconsideră, a nu da cuivâ nici o atenţie s. ascultare, a nu se îngriji de cevâ, a-i păsâ puţin de cevâ, a nu luâ în seamă, a nu luâ seama la cevâ, a nu observâ cevâ, a nu şti s. vedeâ că se întâmplă cevâ). (Intrans. construit cu dativul s. cu prep. de, mai rar cu la, sau trans., construit adesea cu că, une-ori întrebuinţat în mod absol.) Bag sama = ,.păzesc, iau samă: attendo, rationem habeo rei;~ achten, acht geben“. LB. Is’au dzîs, şi n’au băgat samă. pravila mold. 42. Invăţătoriule, au nu bagi samă că perim,P N. testament (1648), ap. GCR. I 128/33 ( : „maître, ne te soucies-tu point que nous pârissions ?“). Intru nemică nu băgă samă bătăile. dosoftf.iu, v. s. 7. Nu băgă samă de durori. idem, v. s. 20, ,. Ne [mai] fiindu-i ginere, îl urisă ; şi ziceă [Brâncoveanu], ca, [dacă Constantin Duca nici] când îi eri ginere, şi nu l-ascultă, dar acum,, dacă va ieşi la domnie, nice l-ar băgă samă. neculce let. ii, 294/22. Oamenii creştini, pentru o vistierie ca aceasta a fecioriei, nu bagă seamă de nimic, mineiul (1776), 11 */,. Ne băgând samă încotro mergeă, se înto[a]rce când într’o parte, când într’alta. drăGhici, R. 160. Cât pentru străinul brunet, el păreă că nu bagă samă că e lângă o frumuseţă, şi nu se uitâ. c. NEGRUZZI, I, 37. Nim,eni seamă-i luă, Afară de-un cerb..., El sea-mă-i băgă Şi mi-o întrebă, Ş’astfel îi grăiă... TEODORESCU, p. P. 59. Printre lum,e se băgă, De mă-sa s’apropiâ, Nimsni seam,ă nu-i băgă. teodorescu, p. p. 525. De lacrămii n’aş băgâ seamă, Că le şterg cu-a mea năframă, Dar mi-e milă de obraz, Că rămâne fript şi ars. JARNÎK-BÂRSEANU, d. 101 („Dar la lacrimi nu bag samă...“ DOINE, 254/, 3). | Im pers. Nu se bagă seamă = nu se observă, nu face nimic: „man inerkt es nicht, es macht nichts“. POLIZU. | f A i se păreâ cuivâ cevâ, a avea impresia (că e...). întâi o spăndzurară şi o arsără cu făclii de vânt, şi ia băgă samă focul ca apa, şi adeverită la toţi cum viade pre sfântul înger roorându-o şi răcorind para făcliilor. DOSOFTEIU, V. S 94, 2. | Trecerea de sens: „socotesc1*—„dau cu socoteala11—„mi se pare, bănuesc, îmi vine a crede câ...“ (cfr. pasă-mi-te) o întâlnim şi în locuţiunea (cum) bag-seamă (s. bag-seama), prin care povestitorul vrea întru câtva să slăbească o afirmare, dând a înţelege că ea corespunde unei păreri subiective a sa : „â ce qu’il paraît, selon les apparences, apparemment11 : „fors, forsitan, ut adverto, ut opinor, ni fallor, mihi vi-detur; mir scheint, wo ich nicht irre [aliem Anscheine nach]“. LB. Cum, bag seamă, i-a fost teamă Juno-nei ca să nu se apuce fiul său de suflet de ber-bantlâc prin cerul lor. ispirescu, u. 79/a. S’au poruncit... arhiepiscopului... să-i dea care, să se poată mută, bag-samă, în Slavonia, şincai, hr. iii, 159/20. Bag-seamă, căpitanul şi-a isprăvit repertorfijul. vlahuţă, ap. TDRG. Dar, bag-sama,precum, e scris aşă are să se întâmple, mera l. b. 85. Bag seama, lumea asta n’a fost nici odată fără împăraţi; aşă a rânduit Dumnezeu, ca unii oameni să fie mai mari, alţii mai mici. reteganul, p. ii, 3/a. Frunză verde şi iar verde, Ce mi-i clor nu se m,ai vede, Nu se vede, nu s’aucle, — Bagseamă, n’are de unde ; Că s’au tare depărtat Şi de mine şi-a uitat, hodoş, p. P. 85. || (După construcţiunea substantivală băgare-de-seamă, s’a născut o formă nouă:) A băgâ (le seamă = a luâ seama la cevâ, a da atenţiune s. importanţă unui lucru, a fi atent la cevâ, a remarcă, a observâ. (Trans., adesea cu o propoziţie secundară drept complement, s. construit în mod absol.; rară şi învechită e construcţia intrans. cu prep. de, greşită cea cu dativul). (Poarte rară la scriitorii vechi, lipsind cu desăvârşire în literatura populară, construcţiunea aceasta, „a băgâ de seamă11, devine tot mai uzitată la scriitorii moderni, înlocuind aproape cu desăvârşire pe „a băgâ seamă". în timpul mai nou pare a se stabili în uz şi o diferenţiare de sens între „a băgâ în seamă pe cinevâ“=a-i da atenţie, şi „a băgâ de seamă ce vâ“=a fi atent la cevâ.) Pentr’acîaîa, Doamne, le trimite spaimă, Când nu tt-a hi ’n vîaste să bage de samă. dosofteiu, ps. 41. Care nu va băgâ de seamă la bună vreame de lucrul cel trebuincios, aceluia i se va pitar de binele din-naintea uşii. ţichindeal, ap. HEM. 2328. Lumea este vicleană, poţi singur să socoteşti: Când vede BAGABONT — 423 — BĂGARE pe oarecine urcând şi coborînd des, Se uită, bagă de seam,ă. unui tânăr mai ales. pann, e. i, 8. El nu prea băgă de seamă aşă bine pe ceea ce leşi-nasă. GORJAN, H. II. 167. Arvinte: Tu eşti, antihâr-ţule ? Ce caţi aci ? Pepelea : Nu băgă de samă, giu-pâne! îmi întind rufele ca să se usuce, alecsandri, t. 83-L Ea vine, prin lupi trece, făr’ a-i băgă de samă, Îşi ia copilu’n braţe, la sin plângând îl strânge, Şi pleacă... idem, P. iii, 244. Bagă de seamă că ai a face cu un membru al Academiei! odobescu, iii, 24/18. Bag însă de seamă că deviu din ce în ce mai exigent, idem, iii, 38/19. Vei fi băgat de seamă,o împrejurare: cartea mea, cetind-o în şir, rămâne neînţeleasă, eminescu, n. 55/b. El supărat plecă înainte, fără a băgă de seamă că barba şi părul îi albise, ispirescu, l. 9/23. Uncheşul nu băgă de samă lucrul acesta şi mergeă înainte, şez. i, 161/a0. [în expresiile acestea, cuvântul seamă, de origine ungurească, a înlocuit de sigur un alt cuvânt vechiu, precum dovedeşte arom. bag oara „observ, bag de seamă11, l’i bag semnu „observ**, cfr. n.-grec. pa£u> •fv<5oiv „faire attention1*, pâ£u> e?ae xonov „estimer, te-nir compte de“, pdCo» pâatv „compter sur“, alb. v§ ndering „j’estime, j’appr6cie“] -— Etimologia necunoscută. (Cuvântul e de sigur foarte vechiu, căci se găseşte şi în dialectele din sudul Dunării, în parte cu sensuri necunoscute la nOi; astfel (la Aromâni) „a pune, a (se) culcâ; a se sili, a se strădui; a începe** etc. dalametra, 38; papa-hagi, b. a. 548 etc. E foarte probabil că avem a face cu un cuvânt moştenit de la strămoşii noştri neromani. Etimologiile propuse până acuma nu sânt acceptabile. Cihac Ii, 637-638 îl derivâ din n. grec. pâ£u>, pâvco (v.-grec. pdÂXoo) „mettre, placer**, m.grec. pâ£etv „mittere, ponere, immitere, injicere, addere, adjungere, imponere, exequi, adimplere, adhibere, apponere**. G. Meyer, Indogerm,anische Forschun-gen vi, 115, îl aduce în legătură cu cuvintele romanice reprezentate prin v.-fran. bague „legătură**, n.-fran. bagage etc; pentru alte etimologii, care nu pot fi luate în considerare, cfr. HEM. 2331—2335. Multe din locuţiunile româneşti au analogii izbitoare în limbile balcanice; afară de cele citate mai sus amintim următoarele: arom. bag baste „mă rămăsese, fac prinsoare** == alb. vş bast; n.-grec. 0T0'-XY)!Aa> arom. băgă s-angiură „începu să înjure**: alb. u vuri tş sargtg; n.-grec. epaXs vâ ppio-j; "arom. bag mâna = alb. v§ dorg „încep (lege Hand an), pun mâna (la...)“: arom. bag boate „ţip“: n.-grec. f}â£u> xaiţ ţ-ouvaiţ. PAPAHAGl, P. a. pag. 155; G. Meyer, Etymol. Worterbuch der alb. Sprache,469; Vlachos, Ae|ix6v, 167-168 etc.) haoabokt s. m. v. vagabond. kawai>ei,(A) subst. v. bagatelă. itAUAJ s. a. Bagage. -Lucrurile pe care le-aluat cinevâ cu sine într’o călătorie (s. pe care le-a luat o armată la drum, într’o expediţie), calabalâc, (f) agărlâc. După un trup de lănceri..., venea duiumul oastei; trăsuri, bagaje, pedestraşi, c. negruzzi, i, 167. Cele mai multe vorbe slave,... au venit în tovărăşia buchilor sau în bagajele vlădicilor de alt neam. iorga, L. ii, 303. | Fig. (după fran.) Suma cunoştinţelor ce are cinevâ într’o ştiinţă oarecare sau a producţiilor proprii cu care se înfăţişază publicului. Bagajul literar afl] lui Negruzzi este... puţin voluminos..., însă câştigă în calitate ce-i lipseşte în câtime. ALECSANDRI, ap. C. NEGRUZZI, I, LXI. S... P... se ridică în contra teoriei barbare a lui fl..., cu un formidabil bagaj de argumente ştiinţifice, cara-GIALE, M. 192. — N. din fran. HÂGÂnu s. f. Action de m.ettre (dans), (mise), de faire entrer, (entree), de(s’)introduire, (introduc- tion), d’enfoncer, (enfoncement); de (se) fourrer, de (se) m.eler, ele (s’)engager, (engagem,ent), de pousser, (poussee), d’inciter, etc. Infinitivul verbului băgă, devenit abstract verbal. Exprimă noţiunea opusă lui scoatere. Băgarea vitelor în ocol. Băgarea degetului în gură, etc. Spec. Bâgare-de-seamâ=a.) luare-a-minte, grijă, precauţie, atenţie : „precaution, attention**, foarte adesea negativul: Nebăgare-de- (sau, mai rar, în) seamă (f şi nelnfgarea sâmii) = lipsă de atenţie s. de precauţie, neatenţie, neprecauţiune, negrijă: „manque de precaution ou d’attention, inattention, inadver-tance“. (Loc. adv.) Cu băgare de seamă = „avec cir-conspection, [â chaux et â sabie], doucemt'nt, dâlica-tement, avec egard“. pontbriant. Din nebăgare de seamă — „par megarde**. DDRF. A fi cu băgare-de-seamă: „preter attention, faire attention, etre en eveil, etre attentif**. DDRF. (ed. 1905). Intră la m,are băgare de seamă, ca să vază şi el însu-şi, chiar cu ochii săi, această minune. GORJAN, h. i, 62. Am buchetul d-tale,pe care am să-l studiez cu mare băgare de seamă. c. negruzzi, I, 98. Calul... spuse băiatului să fie cu mare băgare de seamă, ispirescu, l. 163. Atunci ea... se uită mai cubăgare de samă şi îndată cunoaşte podul, creangă, p. 95. Cu nebăgare de samă, bând odată apă pe osteneală, au căpătat oftică, dră-ghici, r. 3. Să nu trecem, cu nebăgare în seamă pe lângă Bălăneşti. c. negruzzi, i, 195. Din nebăgare de seamă şi fără de voia mea am călcat pe coprinsul tău, şi n’am nici un. gând rău, asu-pră-ţi. isPIRESCU, L. 42. | b.) (pozitiv) Consideraţie : „considâration, appr^ciation, pr6venance“; (negativ) lipsă de consideraţie, desconsiderare, despreţ : „manque de consideration, mesestime, dădain, mâpris**. Băgare de seamă—„cinstire: aestimatio; (ung.) szâmba vev6s; die Achtung**. LB. (Loc. adv.) Luând înbă-gare-deseamă... = „considârant, vu que. attendu que, â tout prendre**. pontbriant. Luat-ai în băgare-de-seamă atâtea mari faceri de bine? drĂghici, r. 152. Luând ocara pre tine şi nebăgaria sămii... dosofteiu, v. s. 146,2 Imperatorul ar rămâneâ, mai mult mulţămit, când ar face pacea cu Turcii acum,a, decât când s’ar întâmplă a face curând vreo ruptură cu Franţia sau cu altă crăie, căci Turcii atunci ar răspunde cu măreţie şi nebăgare-de-seamă. e. vă-cărescul, ist. 272/2. Voi toţi, cei ce la nişte cu,vinte deşarte vă supuneţi, să treaceţi cu nebăgare-de-seamă pricinile ceale dintre împăraţi, să nu socotiţi că din pricina nevredniciei voastre mă veţi privi întru osândă, beldiman, n. p. ii 19;). Toate aceste daruri îţi vor câştigă inimile acelora care acum te privesc cu nebăgare în seam,ă. marcovici, d. 10/5. | c.) (pozitiv) Observare, observaţie : „observation, remarque**; (negativ) neobservare, neluare în seamă, neurmare : „manque d’observation ou d’obăissance**. Observaţii sau băgări dă seam,ă asupra regulelor şi orânduelelor gramaticii româneşti, adunate... de lanache Văcărescul. [Râmnic, 1787], [Ioan-vodă Ca-râgeâ] după băgarea de seamă ce au făcut în anul de’ntâiu..., în al doilea an se dezbracă de ficleana şi linguşitoarea pele a vulpii, zilot, cron., ap. HEM. 2869. Se sui iarăşi pe munte, ca să iee în băgare de samă m,ai bine mişcările duşmanilor. DRĂGHICI, R. 166. Nebăgarea în seamă celor hotărîte şi aşezate în legi şi în pravile... antim, ap. TDRG. I d.) f învăţătură, precept, normă, regulă : „enseigne-ment, precepte, norme, regle“. Povestiri... pline de băgări de seamă şi de întâmplări foarte frumoase şi minunate. GORJAN, h. i, l/4. Ca o pildă a rămas afl] lor amor Pentru băgare de seamă la oricare cititor. PANN, E. iv, 49/8. [Azi, pare a se stabili tot mai mult distincţiunea următoare: Băgare de seamă = atenţiune, observaţiune; băgare în seamă = consideraţiîine. Cfr. COSTINESCU, BARCIANU.] Băgare de viuă = acuzare, învinovăţire : „culpa-tio, accusatio, incusatio, insimulatio : die Beschul-digung, Ausstellung*1. LB. BĂGAT — 424 — BĂGĂTURĂ băgat s. a. = băgare. Participiul verbului băgă, devenit abstract verbal. Şi stâlpii i-au ferecat cu aur} şi verigile lor le-au făcut de aur la băgătulu drugilor. BIBLIA (1688), 66, 2 ( : „et on couvrit d’or les ais, et on fit leurs anneaux d’or, pour y faire pas ser les barres“). | Spec. (Joc de copii) De-a-băgatul s. de-a-băgatele (Ia arest): Jucătorii fac un şir de ronturi; fiecare şi-alege câte unul şi pune în el o bucată, de piatră, etc. Apoi se lasă cu ichiu-rile (tot de piatră, numite şi târşi) la o distanţă oare-care şi încep să dea. Dacă vreunul loveşte şi răstoarnă o piatră din ront, cel căruia îi aparţine acel ront iese din joc. împărat e jucătorul care reuşeşte să-i bage pe toţi la arest. Com. i. pave-lescu. (Un 6agat în seamă nu se aude, dar se întrebuinţează negativul :) Loc. adv. Pe nebăgate de (s., mai rar, în) seamă = fără a băgâ de seamă, fără a observă s. a fi observat: „sans s’ăpercevoir ou sans âtre aperşu, sans avoir remarque ou sans etre remarque". Pe nebăgate de seamă, mă depărtam, de ţintă. d. zamfirescu, ap. TDRG. Vânează ici, vânează colea, — se depărtase de oamenii săi pe nebăgate în seamă, ispirescu, l. 389. Mireasa, pe nebăgate de seam,ă, pune un picior pe al ginerelui, ca ea să fie mai mare... în casă. G. ioneanu, ap. TDRG. - băgat,-Ă adj. Mis (dans), introduit, enfonce, fiche, fowrre; mene, conduit, amenâ; mâlâ, immisce; engage (au service de), etc.—Participiul verbului băgă, devenit adjectiv (păstrându-şi totdeauna sensul pasiv). (Despre obiecte) Razele unei lum,ânări de seu, băgată în gâtul unui clondir(iu)eminescu, n. 41/!t. Bordeiu... băgat în pământ... STĂNCESCU, b. 71 /al. Să şezi toată ziua’n prag, Cu aţa băgată’n ac! DOINE, 21 2/2u. (Lo c. pro v.) In sacul legat, Nu ştii ce^i băgat, zanne, p. iii, 349. | (Despre oameni) Înălţate împărate, Pune pace, nu te bate, Gă-s re-gute [ = recruţi] tinerele, Nu te băgâ’n foc cu ele. Ai avut mai învăţate: Jum,ătate-s împuşcate Şi la ispi-tal [=spital] băgate! jarnîk-bârseanu, d. 317. | Intrat s. tocmit într’o slujbă. (Loc. prov.) Cel băgat fără tocmeală lese fără socoteală, zanne, p.-v, 631. Spec. Băgat în seaniă=observat, remarcat, considerat, preţuit, stimat, cinstit : „remarquă; considere, estime, appreciâ“, mai ales întrebuinţat la negativ: nebăgat în seamă (ţ şi: nebăgat seamă)=neobservat, nereinarcat; neluat în considerare, desconsiderat, despreţuit: „inaperpu; mâprise, d6daigne, mâses-time, pris en dedain“. Fă-i ca apa cea vărsată, Ce nu-i în samă băgată. dosofteiu, PS., ap. HEM. 2870. Şi mai fost-au poftiţi încă: crai, crăiese şi’mpă-raţi, oameni în sam,ăbăgaţi. CREANGĂ, p. 279. Voiu fi înaintea lui ca un nebăgătu în seamă, biblia (1688), 19, j. O învăţă tot ce trebuecv să ştie..., ca să nu fie urîtă şi nebăgată în seamă de ceilalţi fii de împărat. ISPIRESCU, L. 13. Pentru ca cinevâ să nu fie urît de lum,e şi nebagat în samă, se duce la o apă curgătoare... ŞEZ. II, 165/10. Lăsând nebăgate samă toate lucrurile peminteşti... dosofteiu, v. s. 64,, 2. Să pusă a sluji la mănăstire nebăgătu samă şi defăimat, idem, v. S. 14, băgat, -Ă adj. v: bogat. lUtiiTKLĂ s. f. 1°. Bagat,elle, brimborion; (plur.) riens. 2". Sorte de dentelle. 1°. Obiect de mică valoare şi de puţină trebuinţă, neînsemnat. Căpitanul i-au învoit să cumpere oarecare bagateluri, precum: foarfeci, cu,ţite, săruri, drâ-GHICi, R. 16/30. Ai făcut inventariul tuturor bagatelelor din colonadă. C. NEGRUZZI, I, 329. (Ironic) Galbeni, stupi, oi, cai, boi şi alte bagateluri de al de aceste, prefăcute în parale, trebuiă să ducă dascălii.poclon catihetului, creangă, a. 81/„. || Lucru de puţină importanţă; lucru dd nimica, (o) ni- mica toată; cfr. fleac, moft, alimojdii. Doi feciori nu-s bagatele. I. văcărescu, p. 317/u. O vorbă, o bagatelă, le dă prilej de sfadă. c. ne-GRUZZI, II, 242/9. în zadar mai deunăzi, Am vrut prin poezie să scap d’o bagatelă, d’o mică datorie, alexandrescu, M. 254/8. însă această lucrare foarte însemnată şi economică pentru colza şi napul de iarnă, este o bagatelă pentru soiurile cele de primăvară. I. IONESCU, C. 85. Cati: Trii-zăci şi doi de galbini. — Lunătescu: O bagatelă... Fată banii. alecsandri, t. 1111. „Transilvania“... reproduce anti-critica „Familiei“ din Pesta, care este de opinie că erorile limMstice criticate. de noi sânt num,ai nişte „bagatele“. maiorescu, cr. i, 260. [Şi: bagatel s. a. Nu e lucru mic, înse pre lângă aceasta ce vom zice e bagatel. ţichindeal, f. 407, ap. HEM. 2337. Plur. -tele şi, învechit, -teluri. ||. f (cu o formă incultă, apropiată de cuvinte vechi din limba noastră) şi: bagătelă s. f. Atâta num,ai îţi zic, Să n’o numeri drept nimic Şi drept băgătelă chiar, A mă. om.orî’n zădar. A. VĂCĂRESCU, ap. HEM. 2336. Nu vă. stă bine, vă aude lumea şi' este ruşine: Pentr’o băgătelă doi soţi să se bată. pann, ş. ii, 28. | t (cu o formă apropiată de cuvinte ca stea -stele, a,cadeâ,. -dele, etc.) şi: bagateâ s. f. Aceasta nu este decât o băgate [a], au zis Eros; şi de socoteşti şi .acestea nişte bagateale... CRITIL şi andronîcs (a. 1794), ap. HEM. 2336. || (învechit s. în comedie, impropriu) băgatei, bagadel, adj. rriasc.. Astă luptă o să-i pară că e un joc băgătel. pann, p. i, 82/14. Ce te gândeşti dumneta, că a fost aşâ, un bagadel lucru? cara-GIALE, T. I, 79/14.] 2°. (Pop.) Dantelă uşoară, făcută cu mâna, horbotă. [Şi: bagadel(ă) s. a. (s. f.)] «— N. din fran. (ital. bagatella „scamatorie, ca-raghiozlâc s. faptă de comediant11). băgătoh, -oâke adj. şi subst. Celui ou celle qui introduit, enfonce ou fait entrer (qqch. qque part), qui engage ou place (qqn. dans un service), etc.—Adjectivul verbal al lui băgă (derivat prin suf. -ător). .| Spec. Care se amestecă în toate, îndrăzneţ. Om, băr-gător ca frate-m,eu, nici nu s’a pomenit. Com. I. PAVELESCU. (Se întrebuinţează mai cu seamă în construcţia:) Băgătoi-de-seamă = atent; cu ochii în patru, precaut, circumspect, prudent, rezervat: „at-tentif, circonspect, prudent.,. reserve“. (Mai ales negativul:) Nebăgător-*le-seamă= neatent, neprecaut, ne-circumsf>ect, neprudent, imprudent, neglijent: „inat-tentif, inapplique, insoueiant, imprudent, negligent11.; nebăgător în seamă = despreţuitor; care nu merită a fi băgat în seamă, neînsemnat, fără importanţă, neimportant : „dedaigneux; qui ne merite pas d’etre consi-dârâ; sans importance, insignifiant11; Om,ul băgătoriu de samă şi înţelept, carele toate mai nainte le pre-judecă .. .când pleacă de acasă, bine leagă sacul şi aşă mijlociri aleage pentru lucrurile sale, care cătră bun sfârşit îlpoartă. ŢICHINDEAL, F. 282. Răspunsul acestei întrebări aşteptăm a-l dobândi de la gospodarii cei băgători de samă. I. IONESCU, C. 89. Nu fii mândru.şi nebăgător în seiamă, ci cercetează-ţi amicii şi prietenii, pann, a. 19. Asemenea chiar şi mie s’a ’ntâmplat acest amor, Prea mic i-a fost începutul şi’n seamă nebăgător, idem, e. i, 12. bAgătijuă s. f. 1°. Action de fourrer (qqch. qque part). Enfoncement. 2°. Gousset (de chemise).3°. Mar-que OU'grain de petite vârole pres de l’ceil. 1°. (Rar) Exprimă acţiunea şi mai ales efectul acţiunii cuprinsă în noţiunea „băgâ“. Begeture= „im-positio". ANON. CAR. Băgătură -- „înfundătură11. LM. 2°. Concretizat. Partea aceea de pânză în formă de triunghiu care se bagă la mâneca unei cămăşi, când se coase; clin. Băgătură, (adecă, în vreun veşt-mănt, d. p., la cămaşă subsuoară) = „cuneus; der Zwickel". LB. Băgătură = „clin de vestmânt11. LM. 3°. (în Ban.) (Med. pop.) Semn de vărsat, la ochi. BĂGĂU — 425 — BÂHÂ. Begeture = „laesio oculorum propter variolas". anon. CAE. [Plur. -turi.] — Derivat din băgâ, prin suf. abstr. -ătură. băgău s. a. 1°. Ueste de tabac au fond d’une pipe, culot. 2°. Nicotine en sirop (residu de nicotine . au fond d’une pipe ou dans l’interieur d’un porte-ci-gare). — (In Transilv. şi Ungaria). 1°. Tutunul rămas în fundul lulelei, prefăcut, în parte, în scrum, pe care unii ţărani îl „pun la măsea", înlocuind astfel fumatul. Băgau = „ultima rămăşiţă a tutunului dintr’o luleă“. zanne, p. iii, 207. Fetele din Arpătac Mereu pipă la tabac, Iar cele din Satu-nou Se întrec după băgău. jarnîk-bârseanu, D. 452. „Scrum se zice la băgăul din lulă [=luleâ]“. Gom. lioba. (Prov.) N’ajunge nicicăt o lulă de băgău (Galşa, comit. Aradului) = (mai ales despre oameni) n’are nici un preţ, nu valorează nimic : „il ne vaut pas une pincee de cendres". ZANNE, P. iii, 207, 683. . 2°. Materia cleioasă, de culoare galbenă-murdară, conţinând multă nicotină, oare se adună pe peretele dinlăuntru al. lulelei sau al ţigaretei, după mult fumat cu ea. [Plur. băgăuri e neuzitat.] — Din ung. bago „rămâşiţa într’o pipă oare nu a fost fumată întreagă11. BA]r[&]faţă expun oile la gălbeasă. I. ionescu, d. 274. Conochiftiriţa e o gujulie ce trăeşte pe la locuri băhnoase şi grase, şez i, 120. — Derivat din bahnă, prin suf. adj. -os. bahouăkc'ă s. f. v. baliadârcă. BAHOitNi'ţĂ s. f. Vieille sorciere. — (în Munt.) Vrăjitoare, şişcâ (întrebuinţat mai ales ca termen de injurie către femei). Când e ’ndârjit Rumânu’ pe făm,eia lui, îi zice ce-i ghine [ = vine] ’n gură, adică:... calu-dracului,... scorpie,... bahorniţă,... JIPESCU, O. 56. Cfr. ba bor niţă. — Din sârb. bâhornica (cit. bahorniţa) „vrăjitoare*1. bâhtisj f vb. lVarefL S’ennuyer. — A se plictisi. (Cuvântul nu a fost niciodată uzual şi e atestat numai la POLIZU, de la care l-au primit celelalte dic- ţionare. POLIZU mai citează şi derivatele: băhtisire s. f. = „das Langweilen*1, bâhiisitor = „langweilig“, bâhtiseălă = „die Unzufriedenheit, Langeweile11.) — Din (turc. bykmak „se d6goflter“ prin intermediare) bulg. bi.ktis(u)vam, idem. bai s. a. v. baiu. bai s. m. v. bade. băi vb. IVa. I. 1°. Exploiter une m.ine. 2°. Tra-vailler dans une mine. II (Refl.) Se baigner. I. (Băieş.) 1°. (La Moţi) „A exploata (o mină de aur, etc.)“ frâncu-candrea, m. 43. 2°. „Băiesc = lucru Ia vreo baie : fodinam colo; bergbauen11. LB. II. (Rar) Refl. A se scălda, a se îmbăiâ, a face baie. Trândavi, lacomi, mândri, se scald[ă] şi se băescîn lacrimi de afle] mulţimei. contemporanul, i, 205. (Zmulţi, în Covurluiu). Intri în baie, trebue să te băieşti! (Cfr. Intri în horă, trebue să joci!), ap. zanne, p. iii, 15. Cfr. (îm)băiâ. [Pronunţ. bă-(i)i.] — Derivat din baie. băi vb. IVa v. băiâ2 (1°). băiă vb. I. (Ia) trans. 1°. Nour r ir, allaiter (un en-fant). 2°. Passer doucementla main sur lajoue d’un enfant, flatter (de la main), caresser. 3°. Accoucher de, mettre au monde, donner la vie ou le jour (â...). (Prin Transilv., prin Ungaria şi prin Banat) 1°. „Băiez vreun prunc la ţâţă: adecă, cresc, hrănesc [lăptez]: infantem nutrio, educo; verpflegen, versorgen, erziehen (ein Kind)“. LB., cfr. şi LM. Cfr. băietoriu.băietoare. [în acest sens. după LB. si: băl vb. IVa.] 2°. „A băiâ copilul = a mângâia cu mâna, pe obraz, un copil*1. Com. coca. Cândplâng copiii cei mici, mama îi baie, adecă îi netezeşte pre faţă, cu mâna, zicând: „taci, ţuce-l mama!“ (Măidan, în Ban.), ap. HEM. 2896. „A bâiă= a aduiâ, a ciuciulâ, a guguli, a mângâia1*, fkâncu-candrea, r. 48. 3°. A naşte. Eră o muiere leneşă, leneşă, de-i luă furnicile bucătura din mână. Şi, cu lenea ei, ajunsese de nu mai aveă să tragă [ = să poarte] măcar o treanţă pe ea. Zăcea goală, cum o băiase (nota: născuse) mă-sa. rev. crit. i, 236. — Cuvântul românesc e o dovadă pentru existenţa unui verb *baiare în limba latină, care pare a fi aparţinut graiului copilăresc, ceea ce ar explică neatestarea lui la scriitorii clasici. E însă atestat derivatul baiulare „a purtă", spunându-se cu deosebire despre femei însărcinate că „poartă1* sarcina lor, („uterus, quo mulier baiulat partum**) şi despre femei că „poartă în braţe un copil*1 („puer genetricis manibus baiulatur11) şi, prin extensiune, având sensul de „a creşte un copil11 („sex annos a parentibus male baiula-tum“). Sensurile acestea se regăsesc şi în limbile romanice (cfr. portg. bajular=bh\'d 2°: „flatter, caresser1*) şi mai ales sânt răspândite în ele cuvinte care se reduc la un substantiv baiula (Thes. linguae lat.) cu înţelesul de „moaşă, doică, mancă, crescătoare11: ital. balia „doică, moaşă11, n.-prov. baila „doică11 (cfr. n.-grec. ta, „doică11). în limba română, verbul băiâ abia se mai găseşte în ufiele regiuni, pe când participiul său, băiat (băiată), e răspândit pe întreg teritoriul daco-român. înţelesul fundamental al lui băiat nu se poate stabili. Dacă el a fost „copil mic, abiâ înţărcat11 (cfr. băiatll) se leagă de-adreptul de sensurile verbului românesc băiă; dacă însă înţelesul lui original e „om care n’a ajuns încă vârsta adolescenţii11, „copil care se găseşte încă subt îngrijirea s. subt ţutelâ părintească11, îl putem apropia de expresiuni analoge în celelalte limbi romanice (cfr. ital. tener in balia „a ţineâ pe cinevâ subt stăpânirea sa11, fran. [în vechiul drept] bail „garde ou tutelle d’un enfant BĂI - 428 — BĂIAT mineur11, n.-prov. eissir de bailia „devenir inajeur“ = a ieşi din copilărie, bailessa „gouvernante11, etc.).—De la înţelesul fundamental de „a purtă11 al lui *baiare, avem şi câteva derivate cu sufixe instrumentale: astfel e atestat un baionula „lectus qui in itinere baiu-latur“ (Thes. linguae lat.), deci un diminutiv din *baio, -onem „purtătoare11 (cfr. runcare „a plivi11 — runco, -onem „săpălugă11). Prin sufixul instrumental -uium, -ula (cfr. cing-ula etc.) s’a derivat un *baiuluni sau *baiula „obiect care poartă cevâ11, fie că este un „sprijin11 (ital. baggiolo „sprijin s. proptea care se pune subt stane de marmură11) fie că e un instrument de care se acaţă obiectul pe care voim să-l purtăm (sopraselv. baila „funie scurtă şi groasă11, mantuan, pavian, parmigian basol, cremonez, milanez, pia-cenţez bazzol, etc., „cobiliţă11, cfr. CDDE. nr. 127). în acest din urmă înţeles, cuvântul se regăseşte şi în româneşte, subt forma baier s. baieră, care e, propriu zis, „sfoara, făşia, etc. care ţine cevâ atârnat de ea“. —Cuvântul băiat şi verbul băiâ a fost adus în legătură cu baiulare, baiulus încă de Diez (subt „ba-ilo11) şi etimologia aceasta a fost susţinută de LM., CIHAC, I, 21; Meyer-Liibke, Thes. linguae lat. (Etimologia lui Hasdeu, Etyrn. magn. 2894; băiat = „[copil] scăldat11 nu e posibilă, între altele şi pen-tru-că în Banat se spune băiat, nu *bănat, precum ar trebui să se rostească, dacă ar sta în legătură cu baie, în Banat bane). Etimologia cuvintelor baier şi baieră a. fost dată mai întâi de G. Oreţu, Lexicon slavo-român, 307, şi a fost primită de Al. Philip p i d e, Zeitschrift f. rom,. Phil. XXXI, 295 şi de I. (Jandrea, înfCandrea-Densusianu, Dicţionarul etimologic al limbii române, nr. 127. 1SĂI vb. Ia. Baigner, faireprendre un bain. (Refl.) Se baigner, prendre un bain.. — Trans. şi fact. (Mai ales despre copii) A scălda într’o baie anume pregătită, a face cuivâ (m. ales unui prunc, unui copil mic) baie, a face pe cinevâ să ia o baie. Pe fiul tău l-ai băiatu şi l-ai înfăşat şi l-ai aplecat, var-LAAM, C. II (15 August). De când mă-sa l-a băiatu Şi popa l-a botezatu, De loc nu s’a mai spălatu. MAKIAN,NU.41fi. Mândră maică-am mai avut! Copil mândru m’a făcut, M’a băiat cu fiori de munte, Toţi gura să mi-o asculte. Mândrele să mi-o sărute! jarnîk-bârseanu, d. 3(52. Maică, măiculiţa mea! Când pe mine m’ai băiat, Bău, maică, m’ai ble-stem,at. BIBICESCU, p. P. 95 (poate că ar trebui citat la băiâ1, cfr. jarnîk-bârseanu, d. 183). [j Refl. A se scălda (în baie), a luâ s. a face o baie. ’N rău de vin cin' mi se scaldă? Icea bunul Dwwnezeu Scaldă-se, băieză-se, in apă se limpezeşte, ’N veşmânt alb se primeneşte, Cu mir că se mirueşte. TEODORESCU, P. P. 29. — Derivat din baie. Cfr. îmbăia, băi (11). bâia! interj. Qabrule!— (în Bucov.) Interjecţie prin care se fac atenţi copiii să se păzească de foc (Arde! Frige!), p. ext. (în limba copiilor) foc. Cfr. (h)ârşi! „Bâia! sinonim cu bâj a! [se spune spre] a-1 feri pre cineva ca să nu se frigă [d. ex ] Bâia, că te-i frige!" marian. „Bâia! sau bâja! Cu acest cuvânt se avertizează copiii cei mici să nu pună mâna pe foc. Ţot odată şi,focul1 se numeşte în limba copiilor mici: bâia“. (Zahareşti, în Bucov.) Com. i. GrAmadă. — Etimologia necunoscută. Cfr. bâja. baui>£h s. a. (îmbrac.) v. baidir. itA* AOBitĂ s. f. Bayadere. — Dănţuitoare indiană. Mai departe este Delhi, cetate fără rivale... Vin’ de-mi vezi ţara de atâte minuni plină... Vino, de priveşte danţul tinerelor baiadere, c. NEGRUZZI, II, 131/lsl. | P. ext. Dănţuitoare (de teatru, etc.). Nobilul poet [lenăchiţă Văcărescu] ştiuse a se înconjură, cu o rafinare adevărat orientală,... de toate, desfătările simţurilor. 0 mulţime de fete, tinere şi gin- gaşe nimfe şi baiadere, îmbrăcate cu cele mai luxoase veşminte, cu, rochii de şaluri..., îi slujeau, unind pe lângă serviciul casnic şi talentele desfătătoare al danţului, al cântării şi al muzicei instrumentale. ODOBESCU, I, 292. -—N. din fran. (< portg. bailadeira „dănţuitoare11, cuvânt din aceeaşi tulpină cu bal, balerină, etc.) Cfr. baidir. iSÂiAl>Ă s. f. Peine,desagr&m,ent.—(Ungurism; rar, în Transilv. Cfr. baiu2) „Necaz, supăr11, budai-de-leanu, ap. HEM. 2882. — Derivat din baiu, prin suf. abstr. -eală. iîAiAStAţ se dato-reşte analogiei sinonimului băieţel). însemnează sau „băiat mic (de stat s. de ani)“, sau e numai o formă desmierdătoare s. familiară care se poate aplică şi pentru un băiat mare; adesea ca nume de mângâiere dat de fete şi femei iubiţilor lor; cfr. băieţel, bădiţă, bădişor, etc. Toată viaţa lui, nu-l plânse pe Troilus băeţaşul, Nu4 jeliră ’n totdeauna phrygianele-i surori, Nici părinţii... ollănescu, o. 141. După ce alese un săbioiu ce de abiă oamenii ceilalţi îl ţineâ în mână şi un busdugan năprasnic, [tânărul] voi să plece. — „Plăteşte întâi, băeţaş, şi apoi să pleci!“ ...Dacă văsu că n’are încotro, ceru să sluj oscă fierarului pentru sabie şi busdugan. ispirescu, l. 137. Spune-mi, spune^mi, băieţaş, Unde-i drumul la oraş? teodorescu, p. p. 489. Trandafir, Trandafiraş, Dragul ţaţei băieţaş, Te-am iubit de copilaş, Ş’acuma pleci şi mă laşi Şi iei fată de oraş... POP. [Scris şi: băeţaş. j Şi: băiţâş s. m. (pronunţ, bă-i-). I-ar fi m,urit baba, şi i-ar fi rămas un băiţaş. şez. viii, 132.] Cfr. băieţel, băieţică2, copilaş. băieţeâ s. f. Petite fille, fillette. — (în Transilv. şi Bucov.) Diminutivul lui băiată (derivat prin suf. -ea). Fetişcană, copilandră. Şi mie să-mi dăruiţi 0 băeţeă, Sprincinăţeă, Care pe mine m’a vrea. pop. (Ceahor, în Bucov.), ap. marian, nu. 323. [Scris şi: băeţeâ.]C{r. băieţel, băieţică1. băieţei- s. m. 1°. Petit ou cher garpon, garponnet, bambin, mioche, moutard. 2°. Sorte de danse po-pulaire. 3°. Sorte de plante. Diminutivul lui băiat (derivat prin suf. -el). 1°. Băiat mic (de stat s. de ani); adesea, numai formă desmierdătoare s. familiară, care în, unele împrejurări se poate întrebuinţa şi pentru un băiat mare: băietan, flăcăiandru, flăcău; spec., întrebuinţat în poezia pop. ca nume de mângâiere dat de fete şi femei iubiţilor lor (cfr. băieţaş, bădiţă, bădişor, etc.). Toţi, de mititei, iubesc Lucruri care nu-i cinstesc, Toţi, de când sânt băieţei, Inclineasă lângă ei. momuleanu, ap. GCR. ii, 247/32. „Să-i fur şi eu băieţelul, Ca să-i arsă sufleţelul!“... Pe scăriţă se urcă, în iatac că nimerea Şi’n iatac că mi-şi găseă Leagănul copilului Şi odrasla Domnului. Corbea pe copil luâ Şi’n ţeapă că mi-l punea, teodorescu, p. P. 535b. (O zână, către un tânăr) „De ce te căineşti, băieţele, şi te amăreşti?“—„Cum nu m’aş căină şi nu m’aş amărî?... Iată sânt olog, şi din această pricină am ajuns de batjocura tutulor băieţilor din sat“. ispirescu, l. 314. Frunsuliţă trei smicele, Dragă băieţele, Leagă calul de săbrele, Dragă băieţele! teodorescu, p. p.,321. Măi băiete, Băieţele, Vină la noi, Nu te teme. marian, î. 4&• De când te-ai dus, băieţele, N’am mai pus la gât mărgele. POP., ap. LM. 2°. (Cor.) Danţ ţărănesc cu lăutari („un joc de brâu“ ap. HEM. 2903), jucat în Tutova, Dorohoiu, Suceava, Iaşi şi Covurluiu, cfr. HEM. 2902-2903; SEVASTOS, N. 280/29; pamfile, j. II, 272. 3°. Un nume de floare. (Serbeşti, în Neamtu), ap. HEM. 2903. [Scris şi: băeţel. \ Şi: băiţel s. m. (pronunţ, bă-i-). Măi băiete, băiţele, Vin’ la maica şi mă cere. şez. I, 74b/28-] Cfr. băieţaş, băieţică», băieţeâ. - băieţesc, -iîâscă adj.De garpon, dejeune homme; (en parlant de jeunes filles) garponniere. — (Despre înfăţişare, obiceiuri, apucături, purtare) De băiat (în opoziţie cu înfăţişare, etc. de fată şi spre deosebire de copilăresc, care conţine o notă peiorativă, referindu-se mai ales la judecata nematură a cuivâ; cfr. băiat I, 4°), de tânăr. Aveam... nişte apucături mai puţin băieţeşti decât colegii m,ei. N. A. bogdan, ap. TDRG. îşi aduse aminte că portofoliul îl cumpărase de la Viena, şi atunci alte întâmplări îi răsăriră în mem,orie: lucruri băieţeşti ^ştrengării, aventuri cu femei], nimicuri. D. zamfirescu, r. 244. [Scris şi: băeţesc.] — Derivat din băiat, prin suf. adj. -esc. băieţeşte adv. En garpon, comme les garpons.— Ca băieţii, în felul s. cu purtarea, apucăturile, înfăţişarea s. obiceiuri (ca) ale băieţilor. Şi, cum se întâmplă foarte rar ca să nu se ştie de îndată toţi noii veniţi, se întrebaseră toţi cu ciudă, cine eră fata... tunsăbăieţeşte. brătescu-voineşti, l. d. 248. A se jucă băieţeşte. A petrece băieţeşte. HEM. 2903. [Scris şi: băeţeşte.] — Derivat din băiat, prin suf. adv. -este. BĂiE'ţicĂv s. f. Petite fille, fillette, gamine.— Diminutivul lui băiată (derivat prin suf. -ică; întrebuinţat în Transilv. marian, na. 348). [Pluralul se împrumută de la sinonimul băieţeâ: băieţele. | Scris şi: băeţică\. Cfr. băieţeâ. băieţică s. m. (sing. tant.) Garponnet, mioche, moutard. (Fam.) Mon vieux. — (în Mold.) Diminutivul lui băiat (derivat prin suf. -ică). Băiat mic de stat s. de ani (se întrebuinţează mai mult la vocativ). | (în glumă, se poate spune astfel şi unui bătrân) „Na şi ţie, băieţică", siceă unui bătrân bondoc, vărsându-i iarbă în corn şi alice în basm.â. GHICA, s. 283. [Scris şi: băeţică. | Adesea, în Mold., subt forma scurtată: ţică s. m. „Da de unde eşti, tu, măi ţică? Şi ce cauţi pe-aici, spaima cânilor ?“ creangă, p. 147. „Apoi bine că ştiu a’ cui eşti, măi ţică!“ idem, A. 58 (ţică: formă scurtată din băieţică. idem, glosar. Măi ţică — „măi băieţică*1. şez. II, 45A).] BĂIEŢI9IE s. f. Garpons. — Colectivul lui băiat (derivat prin suf. -ime). (Rar) Fundul [sălii Ateneului] eră prins de băieţime, de fete de la conservator... d. zamfirescu, ap. TDRG. băieţoiu s. m. Gars, garpon (grand ou mal 61ev6). Mal-appris, grand garnement. — Augmentativul lui băiat (derivat prin suf. -oiu; t > ţ după analogia lui băieţel), cu o puternică nuanţă peiorativă. Băiat mare şi greoiu, dar mai ales: băiat obraznic (îndrăzneţ, cu purtări rele, etc.). Din păcate pentru dînşii, un băieţoiu de vreo 10 ani... îi dete de gol. c. ceconomu, conv. lit. xxxvi, 968. Mama Pădurii clănţăni numai din dinţişori, când îi văsu venind..., iar prin creieri îi trecură gânduri urîte despre acest băieţoiu năsdrăvan şi isteţ, mera, l. b. 163. Băieţoilor să le tai nasul, că apoi se prea întind. LM. [Scris şi: băeţoiu.] băietoriij,-oăbe f adj., subst. (Au fem.) Bonne d’enfants, nourrice (seche). — Adjectivul verbal al lui băiâ1 (derivat prin suf. -ător, devenit-efor după palatale) (La mase., numai în expresia) înger băie-toriu = înger păzitor: „ange gardien“. Curăţîaşte, fericeaşte-mă pre un ponegrit, o! părinte şi fnule şi duhule, troiţă sfântă! tu-mi dă 'înger lumină-purtăreţ, minţîi sporitoriu, băetoriu şi socotitoriu... dosofteiu, ap. HEM. 2900. ||-Subst’antivat subt forma feminină. (Rar, învechit; în Transilv.) „Băie-toare = nutrix; die Kinderwărterin, die Amme“ LB. = „ceea ce alaptă sau creşte un copil“. LM. BÂIGUEALĂ — 436 — BÂIGUIT lîÂiGlîiiĂi.Ă s. f. 1°. Badoterie, radotage, diva-yation, aberration, absurdite, extravagance, inepţie. 2°. Delire. 3°. Confusion, trouble, ahurissement. 1°. Vorbă fără rost, fără şir, fără înţeles, absurdă; inepţie, aberaţiune. „Am amat“, în loc de „am iubit11 este -o bâiguială ridicolă. Alecsandri, ap. TDRG. 2°. Vorbire într’aiurea, vorbire în vis (mai ales la bolnavi), delirare, aiurare. Valuri-valuri de inepţii şi de bâigueli bolnave, înşirate în versuri şi în prosă... vlahuţI, ap. TDRG. „V6\ire~bulguială“. poienaru. 3°. Zăpăceală, ulueală, năuceală, buimăceală. El simţi că treaba le stă rău şi-şi schimbă. în buigueala sa, mărturisirea ce făcuse mai înnainte. cara-Giale, ap. DDRP. [Şi: buigueâlă, s. f.; şez. v, 39/33, în Transilv. şi Ban. şi: buigueâlă s. f. | Scris şi: -ială. J Plur. -eli, f şi dial. -eîe.] — Derivat din bâigui, prin suf. abstr. -eală. itÂlGlii vb. IVa. 1°. Parler sans refle'chir; dire des choses sans rime ni raison, dans un e'tat de trouble ou d’ahurissement; divaguer, radoter, battr.e la cam-pagne, deraisonner, extravaguer. 2°. Dilirer, parler en songe ou dans le delire. 3°. (Refl.) Devenir confus, perplexe ou ahuri. Geindre, dans un etat d’ahurissement. 4°. Ahurir (qqn.), faireperdre la tete (â qqn.). Sensul fundamental „a rătăci" nu se mai poate atesţâ în limba română, ci numai înţelesurile figurate „a aiura" (propr. „a rătăci cu mintea", cfr. „a bate câmpii" şi lat. „aberratio", de la errare = „a rătăci") s. „a vorbi prostii" (propr. „a rătăci cu vorba", cfr. germ. „irre reden"). 1°. Intrans. A vorbi alandala, a vorbi lucruri fără (nici un) rost s. fără (nici un) temeiu, a spune lucruri fără nici un sens, fără şir, nepricepute pentru alţii, a grăi zăpăcit. Şi l-au învăţat să creadsă întru Hristos şi să nu mai dzîcă că-i năroc şi dalia ce-a să paţă omul, cum buiguîă întâi, ce să creadsă în adevăratul Dumnedsău. dosofteiu, v. s. 154. Nu s’au ruşinat, nici s’au siit [ = sfiit] a bui-gui, precum,... cantemir, hr. 171. Şi altele câte buiguiaşte, tuturor sânt ştiute; ce aceste... crude •minciuni să fie... s’au dovedit, idem, ap. HEM. 2906. Florin: A! Ţi-ai bătut gioc de mine?... Ai cercat să mă strici cu Florica, pentru ca să tragi cenuşa pe turta ta? (scoate sabia). — Colivescu (cu frică, bâiguind): Ce tur-tur-turtă ? alecsandri, t. 930. Eliad profetiza, făcea comentarii ale bibliei... şi îndată prinse a bâigui într’un fel de româno-ita-liană pe care n’o mai ceteă nimeni, iorga, l. ii, 80. Omule, tu ce grăeşti? Caută [ = bagă de seamă] că buigueşti! marian, î. 506. 2°. Intrans. (Mai ales despre bolnavi) A vorbi fără şir, în somn s. în delir, a vorbi într’aiuri, a aiura, a delira. „Bâigui = a aiuri, a vorbi într’aiuri". şez. v, 38/„. „Bâiguiesc=irre reden, verwirrt reden". jahresber. iii, 314; ix, 225. „Buigui— a aiura, a ■delira, a vorbi în vis, bolnav" (Zagra, lângă Năsăud). Com. CORBD. Casele şi sidîurile schimbate şi oamenii schimbaţii]: îi păreâ că doară visadsă sau bui-guîăşte. dosofteiu, v. s. 76,Şi-l întreabă ce... prin somn băigmâ? stamati, dacia lit. 146. Copilul... sare prin somn, buigueşte. şez. ii, 129/6. Sau poate că bolnavul îi scuturat ca de friguri, are fioruri, fierbinţeli şi-i năuc de cap. Sau poate că bâigue (= „vorbeşte fără şir, într’aiurea, spune lucruri fără înţeles"), îi sărit din minţi, atunci i se descântă de Iele. grigoriu-rigo, m. i, 65. De urît, sac pe picioare ; Şi nici capiii nu mă doare : Bâiguesc, ca de lungoare. şez. i, 50/13. Mă trezesc: nu te găsesc, Cu perina mă - sfădesc; Văd bine că buiguesc! BUD, P. p. 36. || Pig. (Despre mădulare; neobicînuit) A face mişcări reflexe, fără nici un scop. Când capul să ame-ţîaşte, picioarele dovedesc; şi când mădularele buiguesc, lipsa crierilor arată', cantemir, ist. 236. 3°. Refl. (învechit) A se ului, a se zăpăci, a se buimăci, a se năuci, a se ameţi de cap. S’au mirat şi s’au buîguitU tiranul, dosofteiu, v. s. 11,2. Ia-ţi seama ce grăeşti, că doară ai visat şi te-ai bulguit. barac, ap. TDRG. | Mă buiguesc de cap = „deliro, in phantasiam incurro; aberwitzig werden". LB. |[ A se văită încet, ameţit, în neştire. Un glas speriat ţipă: foc, foc!... O fereastră... se deschise!... O femeie apăru între pervazuri, repetând: foc, fo-o-oc !... Flue-rături răsunară... Vardistul şi trecătorul se apro-piară de fereastră. Femeia nu m,ai ţipă. Se băiguiâ. M. I. CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLII, voi. II, 447. 4°. Pact. (Rar) A zăpăci, a ului, a buimăci, a năuci, a ameţi (pe cineva) de cap. Până într’atâta pre muritori buigueşti, îmbeţi şi nebuneşti, cât [ = încât] şi spre tabăra adevărului desfrânate oştile nebunelor sale socoteale a-şfi] slobozi nu se ruşinîază. cantemir, ist. 98. [Rar: bâigui vb. IVa. | Şi: bvâigul vb. IVa. Când boala se arată, copiii ard, sânt troinici, bvâiguesc, ţipă prin somn... şez. i, 255/6. | Şi: bârgui= „a spune vorbe fără rost", ion cr. II, 134. | în literatura veche (şi azi, în mare parte) numai: buigtii vb. lVa, v. exemplele. | t Ş': buiugui vb. IVa. Şi va buiugui asupra mea sufletul mieu. biblia (1688) (: „et re-colet super me anima mea"), ap. HEM. 2905 | f şi: buigăi vb. lVa. DDRP; cfr. buigăitură. | în Transilv. şi Ban. şi: bulgui vb. IVa. | f la dosofteiu, V. S. şi: îmbuigui’vb. IVa. jahresber. v, 100. || Se conjugă, la prezent, şi: buiguiu, etc. şez. v, 329/3S.] Cfr. buigat, buigulit, buiguiciune. — Din ung. bolyo(n)gni „a rătăci". LACEA. Cfr. bădădăni. isÂioufrk s. f. 1°. Irreflexion, de'raisonnement; radotage, divagation, extravagance. 2°. Dtlire. Ex-tase. 3°. Confusion, trouble, ahurissement. Infinitivul verbului bâigui, devenit abstract verbal. 1°. Vorbire fără rost, fără şir, fără înţeles. Comi-die ca aceasta şi buiguire într’acesta chip din gura papagaii în minţile tuturor dihaniilor răvărsân-du-se.... cantemir, ist. 117. Pildele meale buigufijri şi cuvintele meale într’aiuri ţiind... idem, ist. 157. 2°. Vorbire într’aiuri, vorbire în somn (mai ales la bolnavi) s. în delir, aiurare, delirare, delir. || f P. ext. (Stare de) extaz. Nu în vis, ce în buiguire să vădzu la scaun de giudeţ şedzând. dosofteiu, v. S. 149. Varuh aude acîale ce-au vădzut Ieremia în buiguire. idem, 34/2. | Pleonastic. O femîae de cinste luminată cu duhul lui Dumnedzău, fu în buiguire de istâplenie. idem („unde istâplenie este pa-leoslavul istapljenije = „extase"). HEM. 2909. 3°. Zăpăcire, buimăcire, rătăcire cu mintea. Buiguire m’au lovit astădefi]; nu-i aceasta cetatîa, m’am rătăcit... dosofteiu, v. s. 106. [Şi: buiguire s. f., în Transilv. şi Ban. şi: buiguire s. f. barcianu.] isÂiouf r s. a. = bâiguire. Participiul verbului bâigui, devenit abstract verbal. | Extaz. Acîastia le adeverită acel svinţit Ulustrie, că le-au vădzut avi-domă, au în buiguitu. dosofteiu, v. s. 88,2. [Şi: buigmt s. a.] bâigcit, -Ă adj. 1°. (En parlant d’un discours) Confus, dâsordonne. 2°. (En parlant d’un homme) Ahuri, itourdi, abasourdi. 3°. Delirant. 4°. Extasie. 5°. Fantastique. — Participiul verbului bâigui, devenit adjectiv (cu sens pasiv şi activ). 1°. (Rar. Despre graiul s. glasul cuiva) Care spune cuvinte fără rost, fără şir, încurcate. In picioare, numărând silabele pe degete, ea clăpăl, pe nerăsuflate, o fabulă, fără să priceapă boabă... Glasul bâiguit al şcolăriţei se contopea în gândul [dascălu]lui cu vâiâeala qârlii ce se rostogoleă repede de vale... ca-ragiale, s. 11. 2°. (Despre oameni) Zăpăcit, uluit, năucit, ameţit de cap, tărbăcit, buimăcit. Şi mai buiguiţi, şi mai uluiţi au fost. cantemir, hr. 100/28. Duţu se uită BÂIGUITOR — 437 — BA1R câtva timp buiguit, în vânt. SLAVICI, N. ii, 236. (Uneori completat prin de cap) Dar Dumneseu ştie cum se dese (= cum se întâmplase), că în loc să apuce pe calea care o cunoştea el bine că duce către casă..., din pricina durerilor, ori că eră buiguit (ameţit) de cap, sau cum [o fi fost, nu ştiu]: o apucat pe alte poteci. FRÂNCU-CANDREA, M. 268. 3°. (Complinit prin de fire) în delir, aiurând. Au căsut în boală foarte grea, lungoare, care boală îndată au priceput doftorul, că trebue să-i ia sânge. Ce, n’au ascultat, şi aăăogânău-se boala, şi ales toamna fiind, aşă de greu l-au cuprins fierbinţeala, cât [ = încât] până la Tighinea au stătut frănitic, adecă buiguit de hire. m. costin, let. i, 354/23. 4°. Spec. Extaziat, în extaz. (Une-ori complinit prin de minte) Ş’au ieşitu-ş[i] din sîmţîre şi şedea băî-guitu, cu ochii st[â]lpiţ[i] în sus, la podul casii. dosofteiu, v. S. 45/2. Ce eu, buiguitu ăe minte, j)siş [ = ziseiu] de tot omul, că minte, idem, ps. 400 ( : „ev x-î] enoTaoei fj-oo). 5°. Fantastic. Cată-te dar aemu, cetitoriule, ca într’o oglindă..., lepădând de la Une toate cealelalte basne, câte unii au însămnat de Une, ăe ţieştiinţă rătăciţi, alţii de zavistie,... alţii den bu[i]guite scornituri şi deşarte, m. COStin, let. i, 9/u. Plin de visuri turburate şi bulguite... barac, ap. TDRG. [Şi: băiguit, -ă adj., şi: buiguit, -ă adj., în Transilv. şi Ban. şi: buiguit,-ă adj. | f buiuguit,-ă adj. Petrec cu mândrii şi cu buiecii, buîuguiţi în desmierdă-ciunea lumiei. varlaam, C. 13/2. | (Prin Reteag, pe Someş) buigăt, -ă adj. = „confuz, care nu-i cu firea întreagă, [d. ex.] vesi că-i buigat decap!“ VICIU, GL. Deci umblă ca buigat de cap, prin cea pădure să-creată ; ar fi voit să deie cevâ bidiganie de el şi să-l mănânce, reteganul, p. ii, 77/s. | (în Săcaş) buiguluit,-ă adj. viciu, gl. (subt buigat).] bâiguitor, -oare adj. I. 1». Qui dit des cho-ses denuees de sens, qui parle sans refle'chir, qui raăote, qui divague; (esprit) divagateur ou confus; radoteur. 2°. Qui renă confus; qui ahurit, etourdit ou abasourdit. II. 1°. Delirant. 2°. Qui fait delirer. III. Fantasque. Adjectivul verbal (cu sens activ şi pasiv) al lui bâigui (derivat prin suf. -itor), substantivat une-ori. I. 1°. Care vorbeşte pe negândite, fără şir s. fără înţeles; confus. Adj. A mea proastă şi aemu, de bătrână, buiguitoaresocoteală... cantemir, ist. 118.| Substantivat. Cartea a şeaptea, carea dovedeaşte traiul Românilor... şi mustră pe unii buîguitori, carii, pentru începătura neamului moldovenesc, cu basne au muruit hârtia, idem, hr, 359. 2°. Care ulueşte, ameţeşte de cap, buimăceşte. II. 1°. Care delirează, aiurează. „Delirant = bul-guitor, care vorbeşte [într’] aiurea11, poienaru. 2°. Care te face să aiurezi, să delirezi. Busuioc chitat ca noru’, Mă mâncaşi, mândro, cu doru’! Dar nu-i dor ca dorurile, Ci e dor bulguitor, Că tresar noaptea din somn ; Dau cu mâna după Une: Dau de păreţi, vai ăe mine! hodoş, p. p. 162. III. (Complinit prin: în gânduri) Fantastic. Mih-nea-voăă, Domnul muntenesc, om, fără de nice o frică de Dumneseu, fără de nice un temeiu, tiran, dirept fantastic, adecă buîguitoriu în gânduri. M. costin, let. i, 341/2,. [Şi: buiguitor, -oare adj.; şi: bulguitor,-oare adj. | t şi dial. -toriu.] bâmjuiturĂ s. f. Parole confuse, parole irre-fle'chie. Divagation, raăoterie. — (Rar, aproape învechit) Vorbă negândită, fără rost şi înţeles, aiurare. Basne şi blojerituri şi buiguituri sânt câte... Simion Măsacul... adaoge, cantemir, hr. 458. Cucunosul aceastea toate în loc ăe basnă şi în buigăituri ăe bătrâneaţe le luâ. idem, ist. 97. [Şi: buiguitură s. f. | -j- Şi: buigăitură s. f. | Plur. -itură.] — Derivat din bâigui, prin suf. abstr. -turi. băilui vb. IV*. S’occuper (de...), avoir soin(de...). —(Ungurism. în Transilv., rar, învechit) A se îndeletnici, a se ocupă cu cevâ (s. cu cinevâ), a-şi face de lucru cu cevâ (s. cu cinevâ); a îngriji de cevâ (s. de cinevâ). i?(MZwesc=„curarisesc, îngrijesc". LEX. BOBB. Vara umblă pe câmpuri, prin păduri, unde ştia că sânt adunaţi pruncii a paşte vitele şi, văsându-i, îi strigă la ăînsul; carii, cunoscând u,-l, îndată alergau toţi acolo, şi el îi întrebă cele ce-au învăţat şi de nou îi învăţă, şi lumină, având osebită dulceaţă de a băilui cu pruncii, pentru care a tuturor eră iubit. P. maior, ap. iorga, l. ii, 235. Băi-luind cu pomii, ia seama, ca să nu li se taie sau rumpă rădăcinile, economia, 137. — Din ung. bajlodni „a se căsni cu cevâ s. cu cinevâ“. BAisitJic s. a. (Tehn.) v. baargic. bâio! interj, cfr. baiu1. băioâră s. f. Petit bain, petite baignoire. — (Rar) Diminutivul lui baie1 (II) (derivat prin suf. -ior). „Baie mică“. LM.; cfr. băiţă. [Pronunţ, bă-i-oa-] baionetă s. f. Baionnette. —Bucată de oţel ascuţită (un fel de pumnal) care, adaptându-se la ţeava puştei, poate fi întrebuinţată ca armă de împuns sau de străpuns, mai ales la atac. In aceă învălmăşeală, unde, pe nevăsute, arsura.gloanţelor, vârful baionetelor şi tăişul săbiilor ajung pe luptători, Turcii— strigau...: „Allah!“ şi „aman!“. odobescu,iii, 601. Şi’n rangurile rupte sbor glonţii vâjâind, Şi’n ele baioneta străpunge singhenind. alecsandri, p. ii, 158. (Atac s. asalt) cu baioneta s. la baionetă: atacul din urmă, deciziv, întovărăşit de sunete de goarne, pe care-1 face infanteria asupra unei fortăreţe s. redute duşmane, cercând s’o ocupe luptân-du-se piept la piept ca cei ce-o apără şi întrebuinţând puşca (cu baioneta pusă) numai ca armă de străpuns s. de lovit. Curcănarii regimentului al 13-lea... se aruncaseră asupra Turcilor, la baionetă; îi grăm,ădiseră val-vârtej în redan. d. zamfirescu, R. 235. | Personificat (= cei ce poartă această armă, armata). Alegerea deputaţilor... s’au făcut prin sila baionetilor. uricariul, x, 3. Liniştea se restatorniceşte... — Sub baionetele străine! C. negruzzi, i, 293. [Pop., în Transilv. şi Ban., după germ. Bajonnett, şi: baionet s. a., bainet s. a. liău mă doare peste piept, De puşcă şi baionet. hodoş, p. p. 204. Rău mă doare, maică,’n piept, De puşcă şi ăe bainet. mândrescu, l. p. 35. (Prin apropiere de verbul bag, sau, mai probabil, cu o formă polonă, cfr. pol. bagnet, idem, la scriitorii vechi din Mold.) şi : f baghionetă s. f., f baghiunetă s. f. Alexandru Ipsilante... a armat mai întâi pe ostaşi cu puşti cu baghionete, pe care le-a adus de la Viena. uricariul, xxii, 437. Moscalii, cu mare înărăsnire, au început a-i goni şi a-i giunghiă cu şpege [= spange, suliţe], şi cu baghiunete, ce sânt în gura flintelor, şi cu suliţile. n. costin, let. ii, 68.] Cfr. (ş)pan-ganet. — N. din fran. (derivat din Bayonne, oraş din Franţa în care a fost fabricată mai întâi această armă). bâior s. a. v. baicr(ă). băios, -oâsă adj. Me'tallifere. — (Rar. în Transilv. Despre regiuni miniere) Bogat in băi (= mine). „Băios = metallifer ; erzhaltig“. LB. — Derivat de la baie1 (I), prin suf. adj. -os. baîr f s. a. Pente, penchant, colline.—(Rar. Turcism) Povârniş, coastă (de deal), colină. De acolo se încep baiururi, coaste, dealuri, istoria (a. 1715), ap. BAIR — 438 — BAIU ŞIO. La vale este' cămpie cu băiruri. idem, ib. [Şi baiiir s. a. | Plur. -iruri, -iururi.] — Cuvânt literar, din turc. baiyr „colină“. ■eĂiit s. a. \ itiiKĂ s. f. / v' baiel(ă)* tiAiBĂe s. a. 1°. Drapeau, etendard, banniere. 2°. Compagnie de fantassins. 3°. Tente foraine (avec un drapeau au sommet). i°. f (în epoca fanariotă) „Steag turcesc foarte lat, de mătase, ce se purtă înaintea sangiacului“, introdus şi în armata noastră. ŞIO. Cfr. alem şi sangiac. Scumpeturi din ordia Vizirului : aur, argint, scule împărăteşti, arme mărunte, tunuri, bairace, corturi... zilot, ap. ŞIO. Mai anţărţ... eu am purtat bairacul, şi eu am giucat hora-Unirei, în colţ la Petrea Bacalul! (=„steagul“. glosar), alecsandri, t. 39, 1747. 2°. P. exfc. f Companie s. regiment de soldaţi, mai ales de voluntari, ce servesc subt acelaşi drapel, f steag (de oaste). Câteva baerace de oaste... DOC. (a. 1788), ap. ŞIO. Sub armaşul cel mare sânt bai-racurile ţării şi tuiurile domneşti, fotino, ap. ŞIO. Stan al Bratei s’a sculat,... Să facă de-un bairac, Să vie la Turci de hac. Foicica ş’o lalea, Bairacul cum făceâ P Cinseci voinici că strângea... teodo-rescu, p. p. 585. 3°. (Azi, după o comunicare făcută de ISPIRESCU:) „La bâlciuri, cort cu prăjină înaltă [şi, probabil, cu un steag în vârful ei], unde se strânge lumea să petreacă.11 ŞIO. [Pronunţ, ba-i-rac. | Scris şi: baerac. | Plur.-race şi -racuri.) — Din turc. bairâk „grand drapeau, pavilion, etendard dont la hampe, terminee par une pique, se fiche en terre; corps d’armăe irr<§guliere“. Cfr. ŞIO. Cfr. iuruc-bairac şi bairactar. isaikactâk f s. m. Porte-drapeau. — (în epoca Fanarioţilor) Port-drapel, stegar (care purtă bairacul)/Patru bairactari, de la 4 steaguri de Levenţi, câte 7pol lei unul,pe lună 30 lei. (Mold., a. 1776). URICARIUL, xix, 387/4. [Pronunţat: ba-i-, | Cu o formă metatezată: f baraictăr s. m. Poruncit-au buliug-bdşilor baraictarilor... dionisie eclesiarhul, c. 206; cfr. 200. | Şi: f baraiactâriu s. m. IORGA, s. d. vi, 268. | Scris şi: baeractar, baraectar. ŞIO.] — Din turc. bairâk-dâr, idem. bairam s. a. Bairam. — Numele a două mari sărbători la musulmani, dintre care una (numită „bairamul-mare“ s. „ramazan-bairam11) se celebrează după postul Ramadanului şi ţine trei zile, iar cea de a doua (numită „bairamul-mic11 s. „curban-bai-ram“) se sărbătoreşte şaptezeci de zile mai târziu şi durează patru zile. „Cuvântul s’a introdus la Români în secolul XVII, din cauza peşcheşului [numit bairam-peşcheş, cfr.bairamlâc, ramazanlâc], pe care Domnii români se făcură atunci datori de a[-l] trimite totdeauna Sultanului cu ocaziunea acelei sărbători, când se mai făceau totodată daruri şi la alţi Turci cu vază11. HEM. 2365. S’au dat pentru un cojoc de râs, ce s’au luat de la cojocar, care s’au dat poclon împărahilui, la bairam. CONDICĂ (a. 1694-1704), ap. HEM. 2365. Dară numai trei-patru sile de ar fi mai fost vesir Topal-paşa, eră bara-iamul Turcilor, şi atunce poate ar fi perit şl el. neculce, let. ii, 409/5. N’au putut să strângă ha-raciul, ca să’l trimită la vreame la bairamu, după obiceiu. magaz. ist.’ i, 325/„. [Cheltuelile lui Alex. Ioan Mavrocordat:] Baeram-peşcheş: 7.500 lei. Poliţa dumnealui baş-capichihaie, pentru socoteala blănarilor ci [=ce] au dat blani la baeram-peşcheş... DOC. (a. 1786), ap. iorga, s. d. vi, 189. Ei au plătit in tot anul hameiul, ploconul bairamului, văcă-ritul. bălcescu, M. v. 597/30. (La scriitorii moderni, cuvânt literar) N’aş vrea să am nici chioşcuri, nici seraiu, Nici să dismierd, în bairam, Huriile din raiu. alecsandri, p. i, 148. [Pronunţ, ba-i-ram şi baî-ram; scris şi: baeram. | Şi: baiarâm s. a. bengescu, ap. TDRG.; baraiâm s. a.; bariâm s. a. (ca sârb. barjam). AMIRAS, let. iii, 136. | Plur., rar: -rame şi -ramuri.] — Din turc. bairam, idem. baibamxâc f s. a. Don que Ies hospodars rou-mains faisaient au Sultan ou aux grands digni-taires tures ă l’occasion du bairam. — Darurile obicinuite a se da Sultanului şi altor dignitari 'turci, cu prilejul sărbătorilor Bairamului; cfr. ramazanlâc. 977 Vj tal. s’au dat pentru baîramlâcurile ce s’au dat Turcilor de aici, la bairam, condică (a. 1694-1704), ap. HEM 2366. Au pârît pre Mihai... pentru două biruri, şi pentru două bairam,lacuri. neculce, let. ii, 312/15. [Plur.: -lâcuri. | Pronunţ.: ba-i-ram- şi baî-ram-; scris şi: baeramlâc. I Şi: ba-raimlâc s. a. Au rămas obiceiu de dă ţara baraim-lâc, de atunce. neculce, let. ii, 204/6; bariamlâc s. a. n. costin, ap. ŞIO.] — Din turc. bairâ'mlyk, idem. itilRE s. f. Travail dans Ies mines.—(Rar, în regiunile miniere din Ardeal) Infinitivul verbului băl, devenit abstract verbal. „Băire de la lucrare pe suprafaţă, la lumina zilei11. frâncu-OANDREa, m. 41. băişâ» s. a. v. băieşag. băît. -Ă adj. (Băieş.; în Transilv.) Atestat numai în expresia: Piatră băită = piatră din care s’a scos conţinutul metalic: „debris de gangue11. Aruncarea pietrei băite — „der Haldensturz1*. barcianu (subt aruncare). — Participiul verbului băi, devenit adjectiv. Bliţi s. f. I. Petite mine. II. Petite baignoire. I. Baie ( = mină) mică. HEM., TDRG., barcianu, ALEXI. (Păstrat şi ca numire topografică). II. „Băiţă=un ciubăr de formă eliptică, cu margini nu înalte, în care [se] scaldă copiii. Bran11. [Braşov, etc.] viciu, gl. —Diminutivul lui baie (I-II), derivat prin suf .-iţă. băiţâş s. m. v. băieţaş. băiţisi. s. m. v. băieţel. băiu! interj. Que non! Pas du tout! Je ne veux pas! — (în graiul ţăranilor din Mold., din Transilv. şi din Ban.) Negaţiune, mai puternică decât „nu“, cu care răspundem la o provocare s. la o invitare ce voim s’o respingem: nici-de-cum, nici să te gândeşti (la aşa ceva), de loc, ba aia-i vorbă! Cfr. ba. „Ia stăi puţinei, dragă Vochiţol“—„Baiu, baiu, nu se poate!" C. negruzzi, iii, 21/13. „Fa Dochiţo, puică albă, Vin’ cu mine să-ţi dau salbă !“—„Ba nu, nu; ba nu, nu vreu, Că mi-e drag Bujorul meu“. — „Ţi-oiu da salbă de mărgele Şi paftale şi inele".—Baiu! marfa de la voi Nu se trece pe la noi", alecsandri, t. 228; cfr. SEVASTOS, c. 172. „Hai, întră de grabă în lăun-tru!" îi sise dracul. „Baiu! nu vreu, ca să nu mă vadă!" sbiera, p. 201/33. „Dă-mi mie pe finuţu’, să-l învăţ carte".— „Baiu, cumetre!" şez. iii, 112/27. „Ian ieşi, mândro, pân’ la gard!“ — „Ba io, bade, c’am bărbat!“ hodoş, p. p. 151; cfr. doine, 247/,. „Lasă-mă acasă!" — „Baio, nu te las!" alexici, ' l. P. 254/„. (Despre oamenii leneşi) „Scoală, Ioane, de fă foc !" — „Baiu, că nu pot “. — „Scoală, Ioane, la mâncare!"—„ Unde-i lingura mai mare ?". zanne, p. vi, 163; iii, 638. (Despre cei vecinic nemulţumiţi) Ş’apoi şi vouă, nu ştiu, seu, cum v’a mai întră cineva în voie. Vorba ceea: „Hai în car!"—„Baiu!"— „Hai în căruţă!"—„Baiu!"—„Hai în teleagă!"— BAIU — 439 — BÂJBÂI „Baiu !“ — „Hai pe jos!“ — „Baiu!“ creangă, a. 115/, (variante: PAMFILE, j. II; ZANNE, P. V, 124; ŞEZ. II, 126/le). | (Ca şi „a zice ba“, I, pag. 398b) A zice baiu = a se împotrivi, a se opune, a refuză: „(se) refuser, s’opposer, faire opposition, resister". Dară pe cm mijlocie — mi-o căsut dragă pe foc, Şi nici ea nu zice baiu ! bat-o hâtrul de noroc! eminescu, l. P. 136. [Pronunţat: ba-îu, rar (cfr. Creanga) baiu. \ Şi: bâio! (pronunţat în doua silabe). | în unele părţi se zice şi ba io (s. eu), ca şi când cuvântul ar fi compus din particula ba şi din pronumele eu. şez. ii, 126/18,139/2. | Une-ori, întărit prin zău! şez. iv, 226. „Măi focule, arde tufa...!“—„Baiozo!"—...„Măi tăule [=lacule], stinge focul!"... — „Baiozo /“.] — Pare a fi o variantă a cuvântului ba. (Has-deu, Etym. Magn. 2251, crede că e pol. ba i „chiar“, intrat prin Moldova în Transilv.). baiu s. a. 1°. Peine, embarras, ennui. 2°. Souci, derangement, mqwietude, tourment. 3°. Affaire, dif-ficulte, cause, accident, conjoncture. 4°. Mal, maladie. 5°. Accusation, reproche. (Ungurism; la Românii din Ardeal şi ţara ungurească sau la cei din Ţară originari de pe acolo). 1° „Necaz, supărare". ŞEZ. VII, 177; ŢIPLEA, P. P., CANDREA, Ţ. O., „beleâ“ POMPILIU, BIH., (Mold.) „scârbă [ = supărare mare, necaz], val [ = necaz mare]“. LB. Au băgat în besearecă pe popa cel unit şi i-au feleluit de tot baiul [=au luat asupra lor răspunderea pentru toate supărările ce i s’ar face din pricina asta], doc. (a. 1767, Băseşti), ap. IORGA, S. d. XIII, 266. Atâtea baiuri am avut eu cu Românii, Armenii şi cu alţii de ceştia ! şincai, hr. iii, 163/15. Pentru carea apoi multe baiuri şi nevoi au avut. idem, hr. iii, 184/31. Bată-te focu’ de dor, N’am topor să te omor, Nici săcure să te taiu, Să nu-mi faci tu-atâta bai ! doine, 79/14; cfr. jarnîk-bârseanu, d. 93; RETEGANUL, CH. 129. Multă hibă şi mult baiu pe capul nostru. (Năsăud), ap. HEM. 2366. „Nu-mi face atâfnjta baiu! — noii tantas mihi facessere molestias; mache mir nicht so viei Ungele-genheit!" LB. A picat un mare baiu pe capul mieu: „un necaz, o belea mare“. pompiliu, b. 87. 2°. Grijă, dureri de cap (în înţeles figurat), preocupări, „sinchiseală". mândrescu, ung. 37. Crişmă cui îi place, boii ’n jug baiu nu[-i] face [=nu are grija boilor, că stau afară înjugaţi], zanne, p. iii, 504. Nare baiu (de) — habar n’are, „nu-i pasă, se arată indiferent, n’are grijă11, pompiliu, b. 87. A avea baiul cuivâ = a-i păsâ cuiva de cineva, a-1 băgâ în seamă. Badea bătrân ca şi-un câne încă umblă după mine Şi mă teme nu ştiu cui, Şi eu nu am baiul lui: Eu, tânără ca o floare, El, bătrân ca o cicoare, reteganul, ch. 22. Patruzeci de ani îmi pare, De când port păr pe spinare, Nime baiu’ nu mi-l are! idem, t. 164/28. Nu-i baiu, că... s. de asta nu (mi)-i baiu—nu face nimic, nu strică, nu mi-e grijă, nu-mi pasă, nu e nici o pagubă. Bărbatul nu-i baiu că-i puţintel, Să’mi fie mintea la el! zanne, p. iv, 255. Hei, tu mândruluţule, Nu-i bai, nu, că ţi-s urîtă, Bine că nu-s celuită! ţiplea, p. p. 50. Nu-s popi să ne cunune. Dar nu-i baiu de cununie, Dacă-mi place fata mie. marian, nu. 158. Mări-tâ-m’aş, mărită, Pită nu ştiu frământă.. Nici de pită n’ar fi baiu, Dar nu ştiu face mălaiu. ibid. 30/21. 3°. Lucru, afacere, treabă, pricină, cauză, accident, întâmplare (care aduce grijă, necaz, preocupări), „price, cioandră, proces". LB. Am baiu cu săpatul = „am de lucru", vaida. Am un baiu cu tine = am o afacere, am de furcă cu tine. Ge-i baiu’ ?=ee e ? care-i pricina ? care ţi-i păsul ? Ge-i baiu’, bade Nicolae, de ai venit iară? Ce baiu, Mihu, de tăt strîji [care-i cauza de tot strigi] ? alexici, l. p. 191/,. Când o băgat de samă că iezî nu răspund cu „m,ee“, mintenaş [ == îndată] o ştiut că aici trebue să fie cevâ bai [ = să se fi întâmplat cevâ] şi iute-o fugit după un s,ac. ibid. 236/13. 4°. Durere, „boală". LB, Am baiu cu capu’ = „mă doare, mi-e râu la cap“. Ce baiu ai? = „ce-ţi lipseşte ? ce-ţi pasă [ = ce păs ai ?j“. vaida. 5°. Vină. De frumoasă, nu-i dau baiu [ = nu-i bag vină că n’ar fi frumoasă]: Că-i cu dinţii ca la cai, De-o sută cinzeci de ai, Nu poate roade mălaiu. marian, sa. 24. [Scris şi: bai. | Plur. baiuri.] — Din ung. baj, cu aceleaşi sensuri şi in aceleaşi construcţii (mi a bajod?= „ce-ţi lipseşte bajom van = „am de lucru" şi „mi-e rău“, mi a baj?= „ce e ?“ etc.). Cfr. băiluesc. îtAiuK f s. a. v. bair1. ît iJ A iflterj. = bâia. (în Mold. şi Bucov.) „Bâja ' [se zice] copiilor, ca să nu se frigă [d. ex.]: Vezi, mamă, bâja, c’are să te frigă tăciunele pamfile, j. II. „Bâja se zice la copii, când se apropie de cevâ fierbinte". (Micleşti, în Vasluiu), ap. HEM. 2918. „Bâja, în limba copiilor celor‘mici, înseamnă,focul1 (Zahareşti, In Bucov.) Com. I. gramadă. „Fugi de-acolo, că-i bâja! se spune copiilor mici, când vrea să-i păzească de foc, ca un fel de avertisment". (Bilca, în Bucov.) Com. G. TOFAN. — Formaţiune onomatopeică. kAjâgivă s. f. = dăsagi. (Pe la Năsăud). bu-GNARIU, NĂS. — E acelaşi cuvânt ca dăsagă, luat insă din vreun dialect slav cu silaba iniţială be- s. bi- (ca la Sârbi, Poloni şi Ruteni). în consonantism arată o apropiere de ung. zsăk (citeşte: jac) „sac". băjăni vb. IVa (ş. d.) v. băjeni ş. d. bâjbăc s. m. 1 . băjbÂc s. m. ) v‘ b°Jbac- bâJbâeâlă s. f. Marche â tâtons, dans l’obscu-rite; tâtonnement.—Abstractul verbal al lui bâjbâi (derivat prin suf. -eală). „Căutare a cevâ prin întu-nerec, pe pipăite, fără a vedeâ". costinescu. La urmă, îmi puseiu blana în spate..., şi după multă bojbăială, găsind uşa, ieşiiu afară. I. negruzzi, i, 341. Toată noaptea auzeam un fel de băjbăeală în odaia de alături. HEM. 2920. [Şi-: bâjbăeâlâ s. f., băjbăeală s. f., băjbâeâlft s. f. | Şi: bojbâeâlă s. f., bojbâeâlă s. f. [ Scris şi pronunţat mai adesea: -ială.] bâjbâi vb. IV (IVa). I. 1°. Bourdonner. 2°. Bega-yer, bredouiller. II. 1°. Grouiller, fourmiller, pulluler, foisonner, surahonder. 2°. Marcher â tâtons, dqhs l’obscurite; marcher en tâtonnant, tâtonner; oher-cher qqch. â tâtons. I. (Despre sunete) 1°. Intrans. A produce sunetul caracteristic albinelor când zboară, a bâzâi. Merge el cât merge..., până ajunge numai la o livadă întinsă, acoperită cu o iarbă moale... şi presărată cu cele mai frumoase şi mai mirositoare flori, de-asupra cărora se păfugau fluturii şi băjbăiau albinele. MERA, l. b. 206. Cfr. bozgoiu. 2°. Intrans. şi trans. A scoate (din gură) sunete nearticulate s. rău articulate, a bolborosi, a bâlbâi, a.îngâna (cevâ). Când nu ştie rolul său,... în timpul ce-i trebue pentru a ascultă pe suflor, el bojbăeşte tonuri neînţelese. I. negruzzi, 1,224. „Bojbâc [se numeşte un] om ce vorbeşte rău, bojbăeşte. Se zice mai cu seamă despre dascăl", şez. ii, 150/1S. II. (Despre mişcări) 1°. Intrans. A umblă repede încoace şi încolo, mulţi de-odatâ, p. ext. a roi (undevâ), a se aflâ în mare număr; cfr. mişună, mişui, forfoti, foj-găi, foşcălui, foi, furnică, viermui. îneepuiu a mă gândi despre altă groază, adică despre a hia-rălor sălbatice... ce bâjbăeau pretutindenea. GQR- BÂJBÂ1RE — 440 — BĂJENĂRI jan, h. IV, 116. Ştiu să fac şi cu ulcica, De ţi se sbur-leşte chica, Când auzi dracii şoptind Şi prin oală bojbăind. alecsandri, t. 10. Delescu... se plecă la urechea nevestei sale şi îi şopti... încet câteva, cuvinte... „Mai încet, ce dracu’! îmi spargi urechile, şi — lumea bâjbăe împrejurul nostru!“ delavrancea, s. 142. Aicea când am intrat, Ce-am văsuţ, când m’am uitat P Bâjbâiau şerpoaicele Şi erau ca âcele, Broaştele ca nucile, Năpârci ca undrelele... teodo-rescu, p. P. 518b. | P. ext. (Prin Transilv.) Râul ăsta bâjbăe de peşti: e plin, mişuna de peşti. 2°. Intrans. A umblă încoace şi încolo printr’un loc în care nu vezi (d. ex. prin întunerec, prin apă, etc.), orbecăind şi dibuind cu manile. Boeriu’... a bojbăit toată noapteaA prin odăi, ca un strigoiu. alecsandri, t. 1144. Închise cărţile şi se duse în dormitor. Eră întunerec şi cam frig acolo. Bâjbâind, morse la patul lui, îşi aprinse lumânarea... vla-i-iuţă, n; 33. Ajunge la bordeiu, bâjbâie prin întunerec, de găseşte belciugurile... emilgar (E. Gârleanu), .şam. IV, nr. 22. Tot bâjbâind ei prin amurg, detepeste palaturile băiatului celui bubos. ispirescu, l. 389. Bâjbâi el şi orbăcă p ’acolo prin bunget. idem, l. 211. Îşi legă ochii bine cu un tulpan şi începu a bojbăi, ca prostul, pin casă. sbiera, p. 272/25. | P. ext. A caută cu manile, pe dibuite (prin întunerec s. prin-tr’un loc întunecos, prin apă, etc.); cfr. dibui. Pă-sărilă... .se lăţeşte cât ce poate, începe a bojbăi prin toate buruienele şi, când să pună mâna pe dînsa, [pasărea] zbâr!. pe vârful unui munte, creangă, p. 267 („bojbăesc, bâjbâesc = caut“. idem, gl.). Peştii şi racii se mai prind şi cu mânile,pe sub rădăcini, butuci şipietrile din apă... Sânt oameni care nu-s fricoşi, chipue [ = pipăe] cu mânile şi, unde dă de cotlon, bagă mâna ’n el— Pentru, prins scoicile, la apă mică băjbâe cu mânile, la apă adâncă, cu picioarele, şez. iv, 1 18/m. „Răpezi-te de grabă în adâncimea apei şi adă o mână.de lut!...“ „Iacă m’am repezit 1“ răspunse Ducă-se-pe-pustiu, şi, cum rosti cuvintele acestea — huştiuliuc! de-a-una [= de-o-dată] s’a şi cufundat în apă. Dar bojbăind el încolo şi ’ncoace prin adâncimea apei şi neaflând nici. o ţâră de lut, s’a întors înapoi, marian, î. 50. „Bâjbâiţi = caut, mai ales pe dibuite, [se spune] despre hoţi, care umblă noaptea", pamfile, j. ii. || (Rar) Trans. A pipăi, a căută ceva pe pipăite. [Ion, ajungând în pod] mai cată şi mai bojbăeşte vre-un loc, să şadă. contemporanul, iii, 707. Cel mic a ’n-ceput s’o bojbăe [pe mama sa] la piept. S. nădejde, ap. TDRG. [Prez. bâjbâesc şi bâjbâtu, | Şi. bâjbăl vb. lVa, băjbăi vb. IVa, băjbâi vb. IVa. | Şi: bojbâivb. lVa, bojbăi vb IVa. | La I. ionescu, d. 359, găsim şi forma bozbăi-vb. IVa; (poate numai scris greşit, în loc de bojbăi): Astăzi nu este permis nimului a îmbla horcăind şi bozbăind în întunerec. \ La DDRP. se citează şi o formă bojdăi vb. IVa, neatestată aiurea—poate, greşală de tipar.] —(Derivat dintr’o combinaţie onomatopeică de sunete: bâj-b(âj), prin suf. -ăesc. Cfr. bojbâc, boz-gândi. (Cfr. şi ital bisbigliare „a şopti, etc.“) i:â.m:âtki; s. f. Bourdonnement, begayemenţ, grouillement, ■ fourmillement, tâtonnement. -r- Infinitivul verbului bâjbâi, devenit abstract verbal. [Şi: bâjbăire s. f., bâjbăire s. f., bâjbâi're s. f. | Şi: boj-bâire s. f., bojbăire s. f.] ■ BÂ.iiiÂir s. a. — bâjbâire. Participiul verbului bâjbâi, devenit abstract verbal. [Şi:.bâjbâit s..a., bâjbâit s. a, bâjbâit s. a | Şi: bojbâit s. a., bojbăit s. a.] ’l bâJbAitor, -oare adj. Qui tâtonne, tâtonnant. ,— Adjectivul verbal al lui bâjbâi (derivat prin suf. -itor). Acela sau aceea care bâjbâe(şte). (Rar) [Şi: bâjbăitor, -oare adj., bâjbăitor, -oare adj., bâjbâi- tor, -oare adj. | Şi: bojbâitor, -oare adj., bojbâitor, ■oare adj. | Dial. -toriu.] bâJbâitcră s. f. Marche â tâtons, dans l’obs-curite; tâtonnement. — Abstractul verbal al lui bâjbâi (derivat prin suf. -itură). (Rar) Toate acestea periră pe rând, apoi, pe neaşteptate, răsunară din odăiţa alăturată câteva şoapte. Pe urmă un zgomot de păşi şi o bâjbâitură. „S’au sculat“, îmi ziseiu eu bucuros, „de-acum, nu mai e mult până la ziuă“. dunăreanu, ch. 120. [Şi : bâjbâitură s. f., băjbăi-tură, s. f., bâjbâitură s, f. | Şi: bojbâitură s. f., boj-băitiiră s. f. | Plur. -turi.] BÂJENiR s. m., adj. Fuyard ou refugie (avec d’autres, en masse, devant une invasion ou â cause des exactions administratives); emigrant— (învechit) Pugar (care şi-a părăsit locul, casa, împreună cu alţii, în masă, din pricina năvălirilor streine, cu gândul de a se întoarce îndărăt îndată după trecerea primejdiei); (mai rar), refugiat,emigrant (din pricina jafurilor administrative). Dintr’acei 12 lipcani, numai unul au scăpat, şi, năzuind acela să dea ştire la Domnie, au rătăcit noaptea lipcanul şi, dând peste bejenaripeste Trotuş, au luatpre Un om să-l petreacă pănă l-a scoate den dumbravă la Domneşti; omul acela încă fiind viclean, au rătăcit pre lipcan, ma-GAZ. ist. iii, 47/,„. Căci săracii bejănari n’au socotit, n’au gândit, O aşă nenorocire nici cum li-au trecut prin gând, Căci aşteptă să se ’ntoarcă înapoi cât de curând. Beldiman, tr. 379. Clasele plătitoare de dări erau clăcaşii, bejinarii hrisovoliţi, că-pătăerii... I. IONESCU, D. 117. Talpă: Să fie vr’un tâlhar... nu cred...; a fi, poate, vr’un bejănar, care va să între argat la mine. alecsandri, t. 607. Auzi, să fugi la munte, ca băjenarii! d. zamfirescu, R. 26. Strigă buha din pădure Că n’are unde sepune. S’ar pune pe dealul lat, Bejenarii că-şi fac sat; S’ar pune pe-o luncă deasă, Bejenarii îşi fac casă. marian, o. I, 212. Veniseră odată peste ţara asta neamuri streine şi vrăjmaşe, puzderie, care mai de care mai apucătoare, şi bieţii Români... se făceau băjenari în alte sate, pe unde nu eră prăpădul, or[i] apucau către m,unţi. ION CR. ii, 3. || P.. ext. Cel abiâ venit îndărăt din bejenii. încă nu se potolisă Tătarii bine cu prada... Ce Lupul Vornicul făcusă atâta cheltueală cu scosul [ = răscumpărarea] robilor [de la Tătari] şi. la Poartă, fiind ţara beje-nită, ce numai i-au căutat de au scos asupra beje-narilor, la toate ţinuturile, câte 2 lei de cap, să ia. N. COSTIN, let. ii, 128/9. | în funcţiune atribu-tivă. Lupul Vornicul..., cum au sosit în Iaşi [caimacam],... au şi pus bani pre târg... şi au pus de tot omul bejănar să clee câte doi lei. neculce, let. ii, 375/24. [Şi: bejenâr s. m., în Mold. şi: bejănar s. m., (rar) bejinâr s. m.] — Derivat din băjeni, prin suf. -ar (după analogia lui fugi : fugar). isăjkxăiu vb. IV". Fuir en masse (dans Ies montagnesj ou errer loin de son foyer, emigrer, quitter son pays, se refugier (devant une invasion âtrangfere ou â cause des exactions administratives). — (învechit) A-şi părăsi căminul, împreună cu alţii, în masă, sate (mai rar oraşe) întregi, a se re-fugiâ (la munte, în codri, mai rar în altă ţară, dinaintea unor năvăliri streine s. a jafurilor administrative). Intrans. După stricarea eteriştilor la Dră-găşani şi la Sculeni, toate căpiteniile. ce erau, mai de omenie fugind care încotro, ţerile noastre rămaseră în prada birbanţilor. laşul se pustii. Orăşeanii bejănăriră în Bucovina şi Basarabia, unde găsiră azil. C. negruzzi, i, 217. Au băjenărit toţi rumânii, de spaimă. ODOBESCU, i, 163/12. || Refl. Cu acelaşi sens. ...De frica birului, De groaza zapciului, El că se băjinăriâ ( = „fugeâ speriat") Tot pe Bâsca fără cale, Făr de'nici o supărare, pop. (Chiojdu-Bâsca BĂJENĂRÎ E — 441 — BĂJENIE în Buzău), h. ii, 40; cfr. teodorescu, p. p. 592b. [Şi: bejenări vb. IVa, bejănări vb. IVa, (rar) be-jinări vb. IYa.] — Derivat din băjenar. Cfr. băjeni. băjenărie s. f. Fuite (en masse dans les mon-tagnes, dans les monastferes ou en pays etrangers, devant une invasion ou ă cause des exactions admi-nistratives). Emigration.—(învechit) Fugă (in masă) In munţi, pe la mănăstiri, s. in ţări streine, înaintea năvălirilor streine s. din cauza jafurilor administrative. „De ce pricinăp’aicea nici un locuitor nu-i?" ...„Pricina bejănăriei ş’a jalei obşteşti tu eşti, Hoţ turbat şi fără lege, care prăsi şi pustieşti". C. NE-gruzzi, I, 119. | P. ext. (Mai rar) Emigrare vremelnică, plecare în altă ţară (din motive politice), cu gând de întoarcere. Un chervan..., plin până în coviltir de sipeturi..., duceâ pe drumul băjeneriei bogăţiile lui Mihnea-vodă. odobescu, i, 95/10. [Cu asimilare vocalică şi: băjenerie s. f. Şi: bejenărie s. f., bej&nărie s. f., (rar) bejinărie s.’ f.] — Derivat din băjeni, prin suf. abstr. -arie. băjenărîre s. f. Abandon de son foyer, fuite (en masse) (devant urie invasion etrangere ou ă cause des exactions administratives); emigration. — Infinitivul verbului băjenărî, devenit abstract verbal, (învechit) [Şi: bejenărire s. f. bejănărire s. f., (rar) bejinărire s. f.] băjexăiut s. a. — băjenărire. Participiul verbului băjenărî, devenit abstract verbal. (învechit) Dar spre-a Romanului parte de ce se apropia, Hroiot, aflând pustii sate, a ’nţelege nu putea, Care poate fi pricina acelui bejănărit. c. negruzzi, i, 119/,. [Şi: bejenărit s. a., bejănărit s. a., (rar) bejinărit s. â.j . BĂ jenărit,-Ă adj., subst. Fuyard (ă l'occasion d’une fuite en masse), refugii (devant une invasion etrangere ou â cause des exactions administratives). — Participiul verbului băjenărî, devenit adjectiv şi întrebuinţat une-ori în funcţiune substantivală. (învechit) Tătarii au mas... prin casele cele pustii, fiind oamenii bejenăriţi prin mănăstiri, amiras, ap. TDRG. Cei mai mulţi din cei bejănăriţi la ţară vecină .defăima pre Văcărescul. zilot, CRON.345. De unde erau, boierii vor pe toţi a-i adună, Vor s’a-ducă la loc ţeara, fiind bejănăriţi mulţi: Unii în> locuri străine, iar alţii ascunşi prin munţi, bel-'' diman, tr. 386. [Şi: bejenărit, *ă adj., bejănărit, -ă adj., (rar) bejinărit, -ă adj.] băjenerie s. f. v. băjenărie. băjeni vb. IVa refl.=băjenărl. Dacă au ştiut [Tătarii] de moartea Radului-vodă, n’au stricat în ţeară nimică..., că eră Cantemir fărtat lui Bar-novschi hatmanul, şi satele lui nice odată den calea lor nu se bejeneâ, când trecea pre la Cernăuţi ordele în Ţeara-leşască. M. costin, let. i, 259/23. Ţara nu o lăsă să se bejenească; cape cine îi prindea le tăia nasul şi urechile, de sta pe loc, ca să poarte de grijă zaherelei oştilor, neculce, let. ii, 261/34. Cealaltă ţară se băjănise toată, prin munţi. mag. ist. iv, 62/2. A venit vestea că dau Tătarii, şi [oamenii, sătenii] s’au bejenit! Pe mine m,’au lăsat. sadoveanu, săm. v, 925. [Si: bejenî vb. 1Y“, bejăni vb. lVa, băjăni vb. IVa.] — Derivat dintr’un adjectiv *bejan (păstrat ca nume de familie, mai ales prin Moldova şi Bucovina—iar în Muntenia subt forma Băjan) „fugar“, iar acesta din paleosl. bezanu „fugit" (parţicipiul-adjectiv al verbului bezati „a fugi“). băjenie!0. Fuite loin de son foyer (dans les mon-tagnes ou dans les pays voisins, devant une invasion etrangere .ou ă cause des exactions administratives), emigration (forcee). Demenagement. 2°. Temps pendant lequel on restait loin de son foyer. Lieu de re-fuge ou de retrăite, asile de refugies. Troupe de re-fugies. La familie, les domestiques et les bagages d’un refugii. (învechit) 1°. Fugă în masă, spre munţi, prin codri, pe la mănăstiri s. în ţările vecine, înaintea năvălirilor streine s. a jafurilor administrative; p. ext. emigrare vremelnică, cu gând de întoarcere; cfr. bă-jenârie. O femeae ce o luaseră în goană Agareanii, cu alţi vecini mulţi ce fugie&’n bejenii, cătră Svân-tul, să scape... dosofteiu, v. s. 26/2. Sărmană bibliotecă ! Uitată în secriul ei, la bejenia anului 1821, toată a slujit de fultueală lanicerilor ! c. negruzzi, i, 11. Butucaş de teiu, Limbă de coteiu, Pe la Bla-goveştenie Pornesc oamenii ’n bejenie ? ( — „Albina"). gorovei, c. 9. Vremuri de bejenie [e titlul unei novele de] M. sadoveanu. | Fig. Peste flori ce cresc în umbră, Lângă ape, pe potici, Vesi bejanii de albine, Armii grele de furnici, eminescu, p. 112. | (Cea din urmă fugă mare din ţară fiind la 1821, în timpul Eteriei s. Zaverei, mult timp după aceea ea se numea băjenia, fără precizare mai de aproape). Surugiul : ...Destul năcas avem noi cu rădvanul ista, ardă-l focu’ l—Chiriţa: Ba să te ardă pe tine focul! Ausi ? rădvan! trăsura mea de nuntă, nouă-nou-şoară! De abiă din vremea bejăniei! alecsandri, t. 394. || Fig. (astăzi, fam.) Mutare, mutat, schimbare de locuinţă. Am intrat în băjenie=„nous som-mes en plein demenagement"; grijele băjeniei = „les soucis d’un transfert ou d’un demenagement". DDRF. 2°. P. ext. (Unele dintre exemplele ce urmează pot fi interpretate şi altfel şi trecute subt sensul 1°) Vremea în care băjenarii se aflau departe de ţara s. de casele lor. Bani, argintării, şaluri şi scule, câte avuseră, le vândură şi le cheltuiră in băjenii. GHICA, s. 497. | Locul ascuns s. sigur spre care fugeau băjenarii; cfr. azil. Moldovenii au purces în răsipă, carii cum putea, pre la bejăniile lor. neculce, let. ii, 365/4. Pomeniţii Dom,ni, întor-cându-se pre la locurile lor, din bejeniile Ardealului, cu deosebite tituluri... a se vesti au început. cantemir, hr. 50/,4. | Cârduri, trupe de băjenari, în drumul lor spre codri, spre munţi s. ţări streine. Sângele curse şiroaie, şi în pământ străin şl pe pământul Moldovei....; bejeniile porneau la munte. sadoveanu, P. 2. Am răzbit prin codru şi-am ieşit la Prut. Acu Prutu’ eră hotar. Curgeau băjeniile de prin sate. Îşi luau oamenii în grabă tot ce mai puteau duce cu dînşii din gospodărie şi se strămutau încoace de pământul înstrăinat. COSMOVICI, SĂM. I, 37. Frunsă verde grâu mărunt, Cobori, Doamne, pe pământ, Să vesi Turcii ce-âu făcut: Multe casă-au pustiit, Mulţi copii au sărăcit Şi femei au văduvit, Mănăstiri au răsîpit. Egumenii, călugării, Au umplut pădurile, Şi călugăriţele Au zburat ca frunzele. Frunsă verde rug de mure, Cântă cucul pe pădure Şi n’are unde se pune; S’ar pune pe-o rămure[ă] Şi se teme de belefă], Că-i multă bejănie! sevastos, C. 220/22. | (Mai rar) Familia, oamenii, servitorii şi bagajul unui băjenar. Au mai fost şi alte poiade de Tătari, cu Atlan, hanul tătărSsc, de a cărora nevoe acest Ştefan-vodă iarăşi s’a fost tras la Ardeal, apoi, după râdicarea Tătarilor, fi Ştefan-vodă, cu bejeniile sale, iară s’au întors la Moldova. cantemir, hr. 475/28. Trimis-au [Şerbail-vodâ]... pre Mănăilă căpitanul, cu Saragele, să prinsă pre giupâneasa lui Iordachi Rusăt. Deci, afiându-se giupân easa lui Iordachi Rusăt, cu multe bejănii, pe Oituz, la un sat, anume Groseştii, de frica unui podgheas leşesc, ce venlâ din sus, au apucat numai ea, Iordăchioaie singură, cu rădvanul numai, de au fugit şi au scăpat, de n’au prins-o Saragele; iară altă ce au avut agărlâc, i-au luat tot Saragele. neculce, let. ii, 258/36. BĂJENIRE — 442 — BĂL [Şi: bejânie s. f., bejenie s. f., bejânie s. f. | Pronunţ. -Mi-e.] .— Din paleosl. bezanije „fugă“. Cfr. pribeag. băjenire s. f. = băjenărire. Infinitivul verbului băjeni, devenit abstract verbal. Această poveste cu... bejenirea lui Ştefan-vodă... în Ardîal, în Hronicul Moldovii..., ele va învoi Dumnădzău, pre larg vom. dsice. cantemir, hr. 475/33. Ne povestea, de venirea Turcilor prin ţara Moldovii, de prăsite lor, de bătăliile Românilor cu ei, de înnecul Turcilor în Dunăre şi de bejănirea Românilor prin munţi şi codri, sbiera, f. s. 5. [Şi: băjănire s. f., bejenîre s. f., bejânire s. f.] băjenit s. a. = băjenărit *. Participiul verbului băjeni, devenit abstract verbal. Cetatea Sucevii eră plină de avere: argintim, haine, odoare, bucate boiereşti şi neguţitoreşti şi altor oameni de ţară, mistuite în vreme de bejănit. muşte, let. iii, 18/25. [Şi: băjănit s. a., bejenit s. a., bejănit s. a.] băjenit, -Ă adj.=băjenărit, -ă. Participiul verbului băjeni, devenit adjectiv. Nemţii tot şedea prin cetăţi... şi jăcueâ ce puteă, prin pregiurul cetăţilor, pentru mâncare; şi Moldovenii sta cu oaste... şi totdeauna aveâ cu dînşii bătaie; şi boierimea de prin pregiur eră bejeniţi de răul lor. neculce, let. ii, 230/,. I P. ext. Iară oastea ce eră oameni de ţară toţi s’au dus cineşi pre acasă..., supăraţi de cale, s’au dus cine cum au putut, să-şi afle casele [ = familiile lor] bejenite de grija oştii ce eră în ţară, cum s’au sis mai sus. mag. ist. iii, 46/9. De vor cere nescarivd zaherele, unde se puteă face în grab’P fiind şi ţara fugită şi băjănită. ibid. II, 226/,,. [Şi: băjănit, -ă adj., bejănit, -ă adj., bejenit, -ă adj.] BAJOCORi vb. IV3 (ş. d.) v, batjocori ş. d. bajocură s. f. (ş. d.) v. batjocură ş. d. bajor s. m. (Bot.) v. bnjor. bal s. a. Bal.—întrunire mare de lume spre a dansa (de obiceiu noaptea, într’un local s. într’o sală mare). Ambasadorul Spaniei mă şi pohti (ca) să merg la balul ce vrea să dea a doua seară el, după obiceiul ce au la carnavaluri. E. văcărescul, ap. odobescu, I, 281. Amândoi păşeam tăcere, gândind, el la Olga, eu... la toaleta pentru balul de la club. C. negruzzi, i, 46. JVe găteam să dăm un bal bunului nostru guvernator, idem, i, 64. Adio, în astă sară Vom veni cu foţi la bal, Şă’ngropăm în veselie Acest vesel carnaval! alecsandri, t. 425. Gluma groasă eră duhul de atuncea [în vremurile mai de demult]; galanteria lor nu s’a primi nici măcar într’un bal public din Păcurari sau în vestitul şi răposatul Şuster-bal de la Pârlita, russo, S. 20. S’a stins viaţa falnicei Veneţii, N’ausi cântări, nu vesi lumini de baluri. EMINESCU, P. 55. | Cuvântul (împreuna cu obiceiul) a pătruns şi în popor. Eră un împărat... şi aveâ trei fete... Odată au vrut împăratul să facă o petrecere,.:, un joc pentru fiicele sale... Aşâ dară, adunânău-se toţi fruntaşii din toate părţile, au şi făcut împăratul un bal foarte mare şi vestit, sbiera, p. 129/,8. Afară, ticăloşilor, Că-mi faceţi balul de râs! teodorescu, p. p. 122. Mă duceam... la „bal", să privesc cum îşi petrec flăcăii. Toţi câţi umblase cu colindul.. se puneau pe joc. pârvescu, h. 55 (explicat în Glosar prin: „petrecere de flăcăi în sărbătorile Crăciunului, [în] Dobrogea11). (Loc. prov.) Dacă-i bal, bal. să fie,: strică oul tot. ZANNE, P. IV, 249 („Dacă petreci, petrecere să fie, şi nu te mai uiţi la chel-tueală. Se zice, într’un cuvânt, când nu mai e chibzuinţă, milă şi îndurare11. Cfr. „dacă e jaf, jaf să fie“)l Sal la cârciumă : „bastringue, guinguette“-pontbriant. Cfr. complect. | Bal-mascat: baila 'care lumea se duce mascată. Albumul ? Bal mascat, cu lume multă, eminescu, p. 296. [Plur.: baluri.] — N. din fran. (de la verbul baller < lat. pop. ballare „a dansă"). bal s. a. (Comerţ) Balle, ballot. — Pachet mare de mărfuri (de obiceiu împachetat in pânză groasă şi legat strâns cu sfori, pentru transport), balot, legătură mare. Cfr. boccea. Sânt mărfuri care se ambaleasă în cutii, etc. şi astfel ambalate se pun într’o ladă mai mare, într’un bal mai mare. panţu, pr. 4. [Plur. băluri. | Şi: f bălă s. f. Şi au făcut şi o bală de postav prea frumoasă, de au trămis-o la împărăţie. E. kogălniceanu, let.2 iii, 253.] — N. din fran. balle (de marchandises), idem, sau din germ. Ballen, idem; forma f bală din ital. baila, idem. Cfr. ambala, balon, balot. bal f s. a. Ballotte, boule de vote. — Mică bilă pentru votat, p. ext. vot. Cfr. balotaj. După cercetarea ce vor face.... asupra sumei cei cerute [bugetului statului] întocmai cum se obicînueşte şi la Englite-ra..., atunci vor balotarisi [= vor votâ] deputaţii judeţelor, şi, după numărul balurilor, drept ce [= după cum] vor cădea cele mai multe, aşâ şi se va urmâ. (Plan sau o formă de oblăduire republicană, de Logofătul Dimitrie de Sturza, a. 1882). uricariul, iv, 286/,,. — N. din fran. balle „minge, bilă“. băl, -A (şi bălă, bea) adj., subst. J. 1°. Blond. 2». Joii. 3°. Chere. Amante. 4°. Parole qu’on adresse â la campagne â une femme quand on lui parle, ă peu pres comme on dirait en franţsais: nia chere. II. Nom donne â divers animaux domestiques de cou-leur blanche. I. (în Ban. şi în părţile învecinate) 1°. (Despre păr) Plăviţ, bălan, bălaiu, gălbior, blond. Am plecat io supărată Şi pe faţă nespălată, Şi pe faţă şi pe braţe Şi pe băla cosişoară Şi pe dalba pelişoară. alexici, l. p. 72/4. | P. ext. (Despre oameni, în opoziţie cu oacheş, bărnuţ, bărnaciu, smead, negru) Cu părul blond şi’cu faţa albă, bălan; cfr. albeiu, albineţ, albişor, albuţ. Bel = „albus“. anon. car. Drag mi-a fost neicu-ţa-[ăjl băl, De trei ani mă ţin cu iei. hodoş, p. p. 168. Frunsă verde, calapăr, Doi voinici, maică, mă cer: Unu-i negru, unu-i băl. Frunsă verde de măr dulce, După,băl, maică, m’aş duce; Mrunsă verde de măr acru, După negru meargă dracu’. ibid. 186. De-aş trăi cât aş trăi, Fată bălă n’aş iubi; C’aş iubi una băr nuţă, Să fiu vara cu drăguţă Şi toamna cu nevăstuţă. reteganul, tr. 186/20. 2°. P. ext. (coloarea bălaie a feţei fiind considerată ca notă caracteristică a frumuseţii) „Frumos, drăgălaş14 (Ţara-Haţegului). rev. crit. iii, 87. 3°. (Ca apelaţie a unui bărbat către iubita lui) Adj. fem. Dragă, drăguţă, mândră. Ce-am ausit, bălo, ieu, Că maică-ta-i pare rău, Că te iubesc, bălo, ieu ? ibid. 136. De nu ţi-ar fi, bălo, dor, N’ai ieşi sara’n obor, Tremurând, cu capul gol. hodoş, c. 54. „Ce caţi, bădiţă, pe luncă?"—„Cat o vacă ş’o junincă Ş’o bală de ibovnică. Vaca vreau să mi-o găsesc, Cu mândra să mă iubesc!" jarnîk-bârseanu, d. 414. | Substantivat (subt forma feminină). (Banat şi Ungaria) Iubită, dragă, drăguţă (a unui bărbat). Bălă = „drăguţă, ibovnică", jahresber. iii, 314. Cine n’are dor în lume Să vină la m,ine-anume, Că io am atâta dor, De pot vinde tuturor; Că mi-oiu pune băla’n poartă, L-oiu vinde la lumea toată, Şi mi-oiu pune băla’n prag Ş’oiu vinde la dor şi drag. hodoş, p. p. 35. Băla care-mi place mie, Gura ei : strugur de vie. ibid. 55. Se luvară, se iubiră,. 0 zî-doauă că trăiră, Până mi să vescesîră. Voinic din graiu că-mi grăiâ: „Frunză verde de cucută, Băla mi-i floare trecută", alexici, l. p. 116/26. 4°. (Prin Oltenia) Substantivat (subt forma fe- BALĂ — 443 — BĂLĂBĂNI rnininâ). Bălă s. bea este cuvântul cu care se adresează, cineva unei ţărance, corespunzând lui „surată*1, „lele“, „fa“ s. „dragă“. Trage, bălă, bobii bine, De-mi spune, neică când vine. pop. (conv. lit. x, 212), ap. TDRG. Băla ta e sănătoasă, Şede la umbră şi coasă. pop!, ibid. „Ţărancele din Dolj [şi din celelalte părţi ale Olteniei], adresându-se una către alta, în loc de „dragă Marie“ sau „dragă Leancă“ sau „dragă Ioană", obicînuesc a zice „bîea Mărie", „bîea Leancă", „bîea Ioană", hasdeu, col. iv (1883), 99. II. Prin cele mai multe părţi locuite de Români s’a păstrat încă spre a servi ca nume pentru oi (miei şi berbeci) albi pe corpul întreg s. numai pe bot, în opoziţie cu laiu = negru—, mai rar şi pentru boi s. câni (cfr. albii,4°, albeiu, albin, alboiu, alburiu, albuţ, bălaiu, bălan, băloiu, bă-lucă, băluică, băluşă, băluţ). Miel bel, oaie belă = „alb, albă", baronzi, l. i, 102, 8. „Bel: nume de berbece" (Găvăneşti, in Buzău), h. ii, 87. „Ca să se deosebească oile una de alta, ciobanii le dau numiri: ales bela /,ales bucâlaea, buzata, oacheşa!" (Niculiţel, în Tulcea), ap. HEM. 853/,0. „Coloarea [oilor] se numeşte după lâna lor: oachişă, bele, bucălaie etc". (Cilibia, în Buzău) h. ii, 49 (tot aşa în Chiojdu-Bâsca, Găvăneşti, Blajini etc., în Buzău, Bălenii-Sârbi, în Dâmboviţa. H. ii, 28, 80, 12; iv, 10, în Prahova Jl-PESCU, o. 48; dame, T.). Oaie 6oiă=„cu obrajii albi, curaţi de tot", şez. II, 126. „Băla este [oaia] cu botul băl (alb)“. liuba-iana, m. 111. „Oaie cu botul alb se zice bălă“. (Brăila), ap. HEM. 2925. „Vaca albă [se zice] bălă“. (Măidan, în Banat), ap. HEM. 2925. A pus-o după uşă... şi a mâncat-o băla (= căţeaua [cea albă]), pop. (Banat) şez. i, 274/28. De cină le-am pus Un miel biel, sugărel. bibicescu, p. p. 241. [Alături de forma băl, bală se găseşte, la feminin, şi forma analogă bălă, care s’a generalizat în Banat. Pe aiurea, avem o formă cu e păstrat după labiale: bel, belă, iar în locul formei feminine, prin Oltenia, şi bea, refăcută din pluralul bele, după modelul stele: steă. Hasdeu, Columna lui Traian, iv (1883), 99 ş. u. credea că această formă din urmă ar derivă din lat. bella (femininul lui bellus), o etimologie posibilă din punct de vedere formal, dar prea puţin probabilă. Forma bîel, într’un colind din Transilvania, pare a fi influenţată în vocalism de cuvântul. „miel" cu care e în legătură.] — Cuvântul pare a fi vechiu în limbă, precum arată derivatele lui (cfr. bălan) şi faptul că se găseşte şi la Aromâni şiMegleniţi: (bel „frumos, alb"); este slavul bfil® „alb" (luat dintr’un dialect, care nu pronunţă pe e ca ea). Cfr. beli, bili. bălă s. f. Monstre; etre monstrueux, impur, im-pie, immonde ou degoutant. Bete sauvage, bete fauve. — (Mit. pop.) Bală (adesea, complinit prin „spurcat" s. „a dracului") zice poporul nostru la draci, la duhurile necurate, la animalele monstruoase din poveşti, sau la unele dintre fiarele pe care le crede „spurcate", în special ursului, dar şi lupului şi cânelui (după TDRG. „spre a nu rosti numele acestor dobitoace, de teamă să nu-i aducă vreun rău"). De cuvântul acesta se leagă deci tot deauna ideea unei fiinţe monstruoase şi spurcate s. necurate. P. ext., la necaz, poporul dă acest nume şi persoanelor - care i sânt urîte sau care-1 supără, femeilor desfrânate şi murdare, ţigancelor, copiilor răi, cam în aceleaşi împrejurări, când li-ar zice „spurcăciune". Să se uşureze pământul şi să se cură-ţească de o spurcăciune şi bală ca tine! gorjan, h. ii, 213. Deci, venind Goliath, ca o bală, asupra lui David, grăbi David a-l întâmpină, calendariu (1814), 122/14. Bobuleţ de grâu curat, Să nu fii bală de drac ! mat. folc. 212. Făcu mici fărîme pe necuratul de smeu, bala dracului, ispirescu, l. 131. Spun păgânii, să se fi născut... o bală a Satanei, ce-i ziceâ Qhimera. idem, u. 121/,. „Alte numi[ri] ale dracului sânt: Bală, Bală spurcată, Bălosul, Micuţul, Ucigă-l-crucea, etc“. (Voila, comit. Făgăraşului), ap. HEM. 508/44. „Bală — dihanie, sălbătă-ciune; bale spurcate = lupi, urşi, etc." (Munţii Su-cevii, în Mold.). şez. ii, 126. „Bală = fiară [d. ex.] nişte bale de lupi, de urşi, de câne; o bală de copil: rău, şiret; du-te’n bală! mâncă-te-ar balele! dă-l în bală!“ (Ţara Haţegului), rev. crit. iii, 87. „Bală se numeşte ursul. Se zice: a dat bala între oi — a dat ursul". (Bucov.) Com. i. piticariu. A fi altă bală = „a nu fi curat, a aveâ ceva şi din partea drăcească" (Bogdăneşti, in Vâlcea); a fugi ca de altă bală = a fugi nebun, ca de ceva rău (jud. Olt). zanne, p. vi, 484. — Pare a fi un singular nou din pluralul bale şi a-şi aveâ originea în credinţele poporului despre balele dracilor (v. subt bale). Cfr. Hasideu, Etym. Magn. 2374-2375. bălă f s. f. v. bal2. bălă s. f. v. bâlie. balabăn f s. m. Sorte de faucon. — (Cuvânt literar) Un fel de şoim. îl atestă cantemir, ist. 26, care, enumărând pasările răpitoare, citează şi bala-banul. — Din turc. balaban „nom d’un epervier ou faucon blanc" (cuvântul se găseşte şi în limbile slave, cfr. Berneker, sl. wb. 40). balaban s. m. (Iht.) = cliefalul-mare (s. chefa-lul cu capul mare, s. labanul): „Mugii cephalus“. (întrebuinţat de Lipovenii şi Românii din delta Dunării). ANTIPA, F. 76. — Probabil, din turc. balâbân „mare". Cfr. laban. bălăbăneălă s. f. Brandillement, brimbale-ment, vacillement; effort que Von fait pour vaincre qqch.; discussion. — Abstractul verbului bălăbăni (derivat prin suf. -eală). barcianu, alexi. [Plur. -neli.] bălăbăni vb. IV“ 1°. Brandiller, brimbaler, gambiller, pendiller. Jacasser, dire des balivernes. 2°. Ballotter, cahoter. 3°. Vaciller, chanceler, titu-ber. 4°. Se donner bien de la peine ou du mal, perdre beaucoup de temps (pour...); debattre (Une question), discuter longuement (sur qqch.). 1°. Intrans. (Despre mâni şi picioare) A se mişcă greoiu, încet, într’o parte şi într’alta, oscilând. Picioarele îi erau aşă de lungi, încât bălăbăneau de-a-lungul coastelor catârului, mai până la pământ. alecsandri, ap. TDRG. | (Când subiectul e omul, prin prep. cu s. din se arată acea parte a trupului care bălăbăneşte) A-i atârnă cuiva greoiu şi oscilând o parte a trupului, a i se mişcă involuntar şi greoiu intr’o parte şi într’alta. Copilita bălăbănea cu amândouă picioarele de pe banca prea înaltă a tramvaiului, ap. TDRG. | (Impropriu) A tremură, a clănţăni. O babă... fără dinţi în gură, bălăbănind din bărbie, de hârcă ce eră. contemporanul, IV, 504. [| „A bălăbăni=& trăncăni (din gură), d. ex. Ce tot bălăbăneşti acolo ?“ Com. I. pavelescu. (Cfr. bălălăi). 2°. Fact. (Rar) A face pe cineva, fără voia lui, să se mişte s. să se aplece când într’o parte, când într’alta, a-l hurducă, a-l zgâţâi, a-l scutură. Câte giu-pânese cu testemeluri, câţi logofeţi cu vipişcă, tot Piciu [bricîcariul] îi bălăbăneşte, hurduz-burduz, prin toate rătăcăniile. alecsandri, ap. TDRG. 3°. Refl. A şovăi, a şe clătină greoiu, încoace şi încolo (ca omul beat), a da, umblând, când într’o parte, când într’alta, a se mişcă într’o parte şi într’alta. Cântând, cu pălăria pe ceafă, se oprea, la fiecare colt, bălăbănindu-se şi vorbind singur, du-năreanu, ch. 66. Veneâ bălăbănindu-se pe două BĂLĂBĂNIRE — 444 — BĂLĂCI cărări, pamfile, j. ii. Un furnicar de mâni se bălăbănesc de-asupra-i prin negura de aburi ce se ridică in sus. M. florian, săm. i, 387. 4°. Refl. ( = reciproc; construit de obiceiu cu prep. cu) A se zgâţâi cu cinevâ încoace şi’ncolo, a se aduce, în luptă dreaptă, (însă mai mult în glumă decât în serios), când într’o parte, când într’alta, a se îmbrânci (în glumă), a se zbegui încoace şi’n colo; fig. a se trudi cercând încoace şi încolo, pierzând mult timp, spre a învinge o greutate, a se zbate, a se lupta, a se ciorovăi, a se cion-dani cu cinevâ (pentru cevâ), fără a ajunge la un rezultat. S’au bălăbănit, până ce au căsut amândoi. barac, T. 7. Nu ne face cinste să înşiruim pricinile, pentru care unele sate şi unii din scu-telnici şiposlujnici oareşfîjce se bălăbănesc in lum,e. C. golescd, ap. HEM. 2977. Calul m,eu se bălăbănea cu moartea, de durerea rănii şi de osteneală. gorjan, îl. I, 112. în loc să-mi meargă’nainte, îmi sporeşte ca la rac: Nu pociu de loc să leg două, c’una mă bălăbănesc, pann, p. v. I, 140. Până şi tradiţionalii pigmei ai lui Pliniu, de la gurile Dunării, se bălăbăneau cu cocorii, hasdeu, i. c. 228. în sfârşit, cât s’a bălăbănit maw,a cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a rămas! creangă, a. 17. Mergând corăbioara pe apă, ea se rugă la Dumnezeu... ca să o scoaţă la lim.an bun... Câteva zile se bălăbăni ea aşâ, cu valurile apelor, ispirescu, l. 121. Cum d’or mai îngădui ăi d’au lucrat o ghiaţă [ = viaţă] întreagă. pentru ţara-asta să se mai bălăbăniască ţăranu’n um.bletili dreptăţi[i], aii adevărului şi aii munci[i] sterpe! JIPESCU, O. 16. Se bălăbăneşte cu nevoile, pamfile, j. ii. Se zbăteâ strigoaica şi se frământă, ca să scape din laţ... Dară Coman, încordându-şi toate puterile, ţinu şi ţinu bine... Se bălăbăniră ei, se smucea dînsa, Coman n’o slăbi nici în ruptul capului, pop., ap. HEM. 2978. [pontbriant dă şi o formă bălăbuni vb. lYa „se tourner et se retourner dans son lit sans pouvoir dormir“, care e suspectă.] — Etimologia necunoscută. (E, poate, o formaţie onomatopeică, cfr. bălălăi, bănănăi. Posibilă e şi o legătură cu turc. balâbân „mare, gros, nă-tăvălos", trecut în sârbeşte balaban „mare“, bulg. balaban„cevk ce e mare“, cfr. rus. balabanu „nă-tărău“. în acest caz s’ar putea admite o desvoltare de sens: „mare“—„greoiu“—„care atârnă greoiu“, de unde verbul „a .atârnă greoiu“). itĂEĂiîAiviiu: s. f. Brandillement, brimbalement, ballottement; dispute. Action de gambiller, de pen-diller; de se donner bien de mal. — Infinitivul verbului bălăbăni, devenit abstract verbal. «AiAiiisir s. a. = bălăbănire. Participiul verbului bălăbăni, devenit abstract verbal. bălăbănos, -OĂSĂ adj. EcarquiUe'(?).—(Rar, probabil formaţiune personală; despre ochi) Care se învârteşte în toate părţile? holbat? Hoţu’ ...are ...păru’ aspru, nedărăcit şi’ntr’una stă vâlvoiu; ochi bălăbănoşi, gogonaţi şi roşiţi de neodină or[i] de răutate, jipescu, o. 94. — Poate, derivat din bălăbăni, prin suf. adj. -os. balAc s. m. 1° Turbot: „Bhombus. maximus“. 2° Conserve d’esturgeon. 1°. (Iht.) = calcan. „Balâc sau peşte-c’un-ochiu" (Obileşti, în Râmnicul-Sărat), ap. HEM. 2376. 2°. „Cea mai bună conservă de nisetru este ba-lâcul; aceasta se prepară din spinarea peştelui, care se pune în sare cu puţin salpetru, spre a se Înroşi carnea, şi apoi se aşază la vânt într’un loc umbrit, spre a se uşcârepede11, antipa, f. 258. Cfr. batog. :—Cuvântul e de origine turcească (balyk ,,peşte“). în sensul 1° e scurtat din calcan-balâe (v. c., propriu „peşte cu scut“), iar în sensul al doilea ne-a venit,probabil,prin mijlocire rusească (balyki, idem). Cfr. balâcdiş. bălăcări vb. IV3. S’injurier, (se) dire des obs-cenites; dire du mal, medire.—(în Transilv.) Trans. şi refl. (reciproc) „Vorbesc spurcăciuni: spurce, obs-cceneloquor; zottenreissen“. LB. Bălăcări=„a vorbi de rău pe cineva; refl. a se certă, înjură, ba,tjo-curi“. REv. CRIT. iii, 87. „A se bălăcări=a. se certă cu vorbe proaste, [d. ex.] ei se bălăcăresc ca Ţiganii“. (Orlat, în Transilv.), ap. HEM. 2980. „A (se) băla-cări = a. (se) măscări, a vorbi măscări, trivialităţi11. (Merii-Petchii, cât. Sudiţi, Ilfov — colonie de Ardeleni de la ’48). Com. I. pavelescu. ___ Din sârb. balakati „a flecări“ (şi rus. bala- katT>. cu acelaşi sens; pentru familia slavă a cuvântului v. berneker, sl. wb. 40), cu suf. iter. -ăresc. bălăcări» s. f.=bălăcăritură. (în Transilv.) LB. ___ Derivat din bălăcări, prin suf. abstr. -ie. hăi.Acăuire s. f. Action d(e s)’injurier, de (se) dire du m.al ou des obscenites, de mi dire. — Infinitivul verbului bălăcări, devenit abstract verbal. (In Transilv.) bălAcArit s. a. = bălăcărire. Participiul verbului bălăcări, devenit abstract verbal. (în Transilv.) kAi.Acăuit, -A adj. Injurie'. — Participiul verbului bălăcări, devenit adjectiv. (în Transilv.) bălăcăritiiră s. f. Obscenite, langage obscene, vilenie, expression. obscene, injure vile, gros mot.— (în Transilv.) „Bălăcăritură = bălăcărie = obscoe-nium dictum, spurciloqium: die Zotte“. LB [Plur. -turi.] — Derivat din bălăcări, prin suf. abstr. -itură. KAi.Âci>iş f subst. Fanon de baleine. — Balenă (2°). Balâcdiş, oca 50 bani. tarif (a. 1761), ap. HEM. 2376. Balâcdiş, dinte de peşte, oca 16 bani ...sideful, balâgdişul şi fildeşul, tarif (a. 1792), ap. ŞIO.. [Pronunţat şi scris şi: balâgdfş.] — Din turc. balyk disi, idem (balyk „peşte", dis „dinte", cfr. fildeş). ii Ăi. Acea I. A s. f. Barbotage, pataugeage. — Faptul de a da ..din mâni şi din picioare în apă, mai mult în chip de joc, decât pentru scăldat de-a-bi-nele (se zice mai ales despre copii). Copiii când vor să înnoate... izbutesc, după multă bălăceală cu capul afund, pamfile, j. i, 330. — Derivat din bălăci, prin suf. abstr. -eală. bălăci vb. IVa. Patauger, barboter,pietiner (dans laboue), patrouiller, gargouiller (dans l’eau); remuer (dans...). Salir (en trempant ou en plongeant dans la boue). (Refl.) Se vautrer (dans la fange). — I n-trans. A da din mâni şi din picioare în apă puţin adâncă, a se muiâ, s. a scormoni, s. a lovi cu mâna (s. cu un obiect ţinut în mână) prin apă (noroioasă), prin băltoace, mocirle etc., a înainta cu greu prin sloâtă. (Despre oameni) Par’că văd colo pe un biet vânător, bondoc şi pântecos, bălăcind ca vai de dîn-sul, pe ploaie şi pe sloată, într’o luncă noroioasă. odobescu, iii, 157. Smiley se dusese la eleşteul din apropiere şi, după ce bălăcise p’in mocirlă, prinsese două broscuţe. Caragiale, s. 46/25. Copiii, desculţi , şi numai în cămăşi groase şi ridicate până la burta lor..., bălăceau prin şuviţele de apă. delavrancea, ap. HEM. 2993. Bălăcea cu nuiaua prin apă şi făceâ haz cum sar(e) stropi de apă. ispirescu, l. 34. | Spec. (Despre raţe şi alte pasări de apă) A scotoci cu ciocul prin’ fundul noroios al apelor. Am o raţă: Cu ciocul bălăceşte, Cu coada primiteşte ? (= „Luntrea"), gorovei,. c. 214. (Cred. pop.) Când BĂLĂCIRE - 445 - BĂLĂIOR raţele bălăcesc in apă, poporul crede că este a ploaie. (siobozia-Conachi, în Covurluiu), ap. HEM. 2993. | Trans. A turbură apa(s. alt lichid), umblând cu mânile prin ea. Să nu mai bălăciţi apa, că mie-mi trebue limpede. Com. i. pavelescu. Hei, voi, pă-puşe caraghioase, Acolo cui, ce bălăciţi? (: „So sagt mir doch, verfluchte Puppen, Was quirltihr in den Brei herum?“). GORUN, P. 104. || Fig. (intrans.) A-şi muia mânile într’un lichid şi a se umplea pe ele. Ai bălăcit in sânge ! hai de te curăţă ! cara-GIALE, s. 36/32. (trans.) A-şi muia cevâ’într’o mocirlă, a-şi murdări ceva. Uşurinţa cu care [acest ziarist] îşi bălăceşte condeiul în toate... vlahuţă, ap. TDRG. || Refl. A se muiâ şi a se mişca prin apă p. ext. a se scălda (într’o apă puţin adâncă, mai mult în chip de joc, şi nu pe tot corpul, a da din mâni şi din picioare în apă, zicând că te scalzi). Vă bălăciţi în fiecare si, şi tot nespălaţi sânteţi! Com. i. pavelescu. Nu ştie să înnoate, dar se bălăceşte şi el. pamfile, j. I. | Fig. A se tăvăli (prin noroiu). O, vânturători de frase, scripcari sarbesi şi smintiţi, Nu vedeţi în ce mocirlă de prostii vă bălăciţi ? vlahuţI, p. 86. — Din bulg. balakam, idem (Pentru famiJia acestui cuvânt în limbile slave, cfr. bernekek, sl. wb. 40, subt bala „mocirlă"). bălăcire s. f. Pataugeage, pietinement (dans la boue), gargouillement, barbotement, patrouillage.— Infinitivul verbului bălăci, devenit abstract verbal. „Bălăceală sau bălăcire : fapta de-a bălăci, spălă-tura, scăldătura migăloasă a unui vas în apă murdară; scăldătură nebunatecă în apă“. COSTINESCU. | Fig. Ce sarbădă bălăcire într’o mlaştină de convenţii şi de etichete! vlai-iuţA, ap. TDRG. bălăcit s. a. = bălăcire. Participiul verbului bălăci, devenit abstract verbal. [De] atâta bălăcit prin apă li s’a urit şi copiilor. HEM. 2995. BĂLĂcfT, -A adj. Trouble, brouille; sale. — Participiul verbului bălăci, devenit adjectiv. (Rar) (Despre apă) Turburat în urma bălăcirii cuiva s. a cevâ prin ea. Apă bălăcită de raţe. (Despre fiinţe) Murdar în urma bălăcirii prin mocirle. Copii bălăciţi în noroiu. HEM. 299. bălăcitctră s. f. Barbotement, patrouillage.— Abstractul verbului bălăci (derivat prih Suf. -itură). (Rar) Spune copiilor să se lase de bălăcitură şi să iasă din apă. HEM. 2995. [Plur. -turi.] bălăci^şcă s. f. Boisson trouble ou de mauvaise qualite, vinasse.—(în glumă; formaţiune personală) Vin, rachiu s. altă băutură turbure, de calitate proastă (cfr!holercă,poşircă). 'Şi hincă [=fiindcă] mă aflu c’o bălăciuşcă, ţoiu de rachiu, în mână, să beau din plin. jipescu, o. 161. — Derivat din bălăci, prin suf. -uşcă. baladă s. f. Ballade. — Mică bucată in versuri, cu subiect epic (adesea o legendă populară), împărţită în strofe, cu sau fără refren; acţiunea precipitată, iar povestirea adesea în dialog; (baladele populare se numesc la noi cântece bătrâneşti). Cfr. romanţă. Anticele ballade serbe numesc, pe Mircea-cel-mcvre craiu de Haţeg, hasdeu, i. C. 30/25. Treisprezece balade de Gr. Alexandrescu, Alecsandri, Bolintineanu... maiorescu, CR. i, prefaţa, v/,2. E plăcut să stai aşâ şi să asculţi ca pe o baladă, în tristeţea toamnei, povestea dragostei mele. sado-veanu, m. 197. —r N. din fran. (din provens. bal(l)ada, de la verbul ballar „a dansâ“, balada fiind, la început, un cântec de joc). BALA»iir,-Ăf subst. Baladin, -ine.—(Franţuzism) Bufon din comedie, p. ext. soitarîu, caraghioz (cel care face caraghiozlâcuri pe la comedii, în bâlciuri); cfr. paiaţă, saltimbanc. Lord Clinton:... Regină!., ai în toate silele în palatul tău comedii, teatre... Zău..., bine ar fi cevâ mai puţină veselie la voi şi mai puţină jale la noi; mai puţini baladini aicea şi mai puţini călăi colo. C. negruzzi, iii, 266 (traducere din Victor Hugo). Tisbe:... Aceasta e o comediană, o fată de teatru, o baladină, cum ne siceţi. idem, nr, 446 (traducere din Victor Hugo). — N. din fran. (provens. baladin din ballar „a dansâ“). Cfr. baladă. BALÂGnîş f subst. v. balâcdiş. BĂLĂi vb. TVa. intrans. Beler.— (în Transilv.) A produce sunetul caracteristic pentru animalele de rasă ovină, a behăi. [Oaia bolnavă de călbează] stă posomorită, obosită, tristă, cu capul cătră pământ plecat, abia răsuflă..., încet-incet i se umflă foalele şi biata oaie, tare bălăind, moare. Calen-dariu (1814), 188/l9. || Fig. (Despre oameni) A vorbi (în mânie) într’un ton înalt şi întrerupt, asemănător behăitului oilor. Mergând, l-au găsit pre Heissler turburat, de bălăiă şi mânios ca pre un urs împuşcat. mag. ist. v, 106/23 (dacă nu cumva în exemplul acesta avem a face cu un derivat al cuvântului bale, cu sensul „a face bale la gură, a spumegă de mânie11). — Cuvânt onomatopoetic, care e de comparat pe de o parte cu lat. balare, belare, idem (este posibil ca în astfel de cuvinte, care reproduc un sunet, regula fonetică a trecerii lui l intervocalic în r să nu 3 fost valabilă; şi sufixul -ăl denotă natura onoma-topoetică a cuvântului), pe de altă parte cu slavul blejati, idem (rus. blejătb, rut. bl’ijdty, biejdty, bulg. blejd, sârb. blejati; cfr. şl germ. bloken, cu formele vechi şi dialectale: bloejen, blen, etc.). bălăică s. f. „La Blanche“ (nom d’une (petite) vache ou d’une brebis blanche).—Diminutivul' lui bălaie (v. bălaiu 1°), derivat prin suf. -ică. Bălăioară (Nume ce se dă unei oi, viţele s. unei vaci albe, când e mică de stat s. spre desmierdare. Cfr. marian). Cfr. plăvan. O oaie albă se sice bălăică. (Homo-cea, în Tecuciu), ap. HEM. 2932. bălătxil, -i’că adj. şi subst. mase. Blondinet. Blanc (en parlant d’un animal). — (Rar) Bălăior. | Substantivat. (în glumă, fiind vorba despre un purcel curăţit) Vai, săracu’ bălăel! Mult eră el frumuşel ! Cum l-o pârlit pe spinare, Şi mi l-o pus în frigare, De strigă în gura mare: Coviţ, coviţ, rău mă doare! alecsandri, t. 898. [Scris şl: bălăel.] — Derivat, prin suf. dim. -el, din bălaiu (după analogia lui bălăior). bălăior, -oară adj., subst. I0.' Blond. Blondin. 2°. Blanc (en parlant de la couleur d’un animal). Nom donnâ aux vaches blanches. Diminutivul lui bălan (derivat prin suf -dor, înaintea căruia n se pierde în mod regulat). 1°. (Despre păr; rar) Eşti tainica vieţii floare, Cu cosiţe bălăioare. I. vAcărescu, p. 550/18. | (Mai ales despre femei) Blond, bălaiu, plăviţ, băl, bălan (însă în totdeauna cu o nuanţă desmierdătoare). Libertatea, copilă bălăioară, cu cosiţe lungi şi.aurite... băl-CESCU-RUsso, m. v. 547. Pe cel deal, pe cel colnic, Trece-o pruncă ş’un voinic, Pniculiţă bălăioară, Cu cosiţa gălbioară, Voinicel tras prin inel, Mult e mândru, tinerel, alecsandri, p. p. 24/3. Când văd faţa-i bălăioară, Dorul ei mai mă omoară, jar-nik-bârseanu, d. 31. Frunsuliţă sălcioară, Puica neichii bălăioară, Am un foc la inimioară, mat. folc. 220. ’S- copilă bălăioară, Cel ce mă iubeşte, moare. şez. I, 107/ie. || Substantivat (aproape numai subt forma feminină) Femeie blondă. De-aş aveâ BĂLAIU - 446 - BĂLÂLĂU o bălăioară, Naltă, vesela, uşoară, Ca un' puiu de căprioară! alecsandri. p. i, 4. De-i luă o bălăioară, Să dea Dumnezeu să moară! hodoş, C. 72. Frunză verde sălcioară, Am avut o bălăioară, Cu numele Mărioară. idem, p. p. 101. 2°. (Despre animale, numai la feminin; rar, în Bucov.) Cu pâr alb, bălă, bălaie (II, 1°), bălană (cu o nuanţă desmierdătoare) Oaie bălăioară. marian. |] Substantivat (subt formă feminină) Bălaie I (cu o nuanţă desmierdătoare). „Numele unei vaci ou părul alb“. marian. [în sensul 1°, în Mold., şi: bălăor, -oară adj. E Mărită cea frumoasă, Că-i frumoasă, bălăoară, Cu privirea^, mă omoară, sevastos, c. 173/s; cfr. 4O/10.] BĂiiÂiU, -ie s. f., adj. I, (Yache ou jument) blan-che. II. 1°. (En parlant de la couleur des animaux) blanc. 2°. (En parlant des hommes) blond. III. Va-riitâ de raisin. I. (Substantiv feminin) Bălaie e numele obicinuit ce să dă vacilor albe, mai rar iepelor de coloare albă. Spre cireadă tot alerg, Pe bălaea sămi-aleg. şez. viii, 84. (Loc. prov.) Dacă se scuboară baba din căruţ, e mai uşor bălaii. (Truşeni, în Chişineu, Basarabia), zanne, p. ii, 722. Nici lupul pre bălaia, nici bălaia pre lup. C. negruzzi, 1, 249; zanne, p. I, 525 (: „se zice, bunăoară, când ne tocmim şi ne în-voim asupra unui preţ mijlociu care nu-i nici cel cerut, nici cel oferit" TDRG.). Pam. A înţărcat bălaia (=a încetat izvorul de unde-i veneau cuiva mijloace de traiu în abundanţă şi fără multă osteneală din partea lui, s’a isprăvit cu cevâ). Văzând zmeul că nu e chip să se scape de el, învăţă pe mama lui Busuioc să se facă bolnavă şi să-l roage să-i lase ei căţeii, să-i mai ţie de urît; iar când o fi el fără căţei, atât i-a fost, că înţarcă bălaia, nu mai vede lumina cu ochii, stăncescu, B. 199. || Fig. (despreţuitor, pop., vulgar, în înjurături) Mamă. Şi tu tot al dracului, ca şi bălaia care ţi-a pus ţâţa în gură. Com. i. pavelescu. II. (Adjectiv feminin, rar masculin) 1°. (Despre coloarea părului unor animale, cu deosebire a vacilor şi a oilor) Alb, băl, bălan; cfr. plăvan. Am o vacă bălaie, Umblă noaptea prin gunoaie? (=„Luna“.) gorovei, c. 212. Oaie bălaie, marian. „Ce căutaţi aicea?“—„Căutăm pe soru-ta“.— „Pe soru-mea nu v’oiu da, Dar v’oiu da mieori bălăi, Să cânte vara pe văi“. pop., ap. HEM. 2929. 2°. (Despre părul oamenilor) Blond, plăviţ, băl, bălan. Ochii ei albaştri clipiră sub lungile-4 gene bălaie. odobescu, i, 113/4. Miroase florile-arginţii Şi cad, o dulceploae, Pe creştetele-a doi copii Cuplete lungi, bălae. eminescu, p. 281. Părul ei bălaiu, ca nişte sculuri de borangic, îi lumină obrajii, gâtul şi umerii, delavrancea, ap. HEM. 2928. Un băiat frumos, cu barbă mare, bălae. SADOVEANU, m. 120. Eu mă ţii [= ţin] la păr bălaie, Ficiorii îmi zic măr-haie. RETEGANUL, tr. 165/)4. || P. ext. (Despre oameni) Blond la păr şi albicios la faţă. Negri-s ochii, cu văpaie, Dar pe faţa ei balaş Se topesc ca nori de ploaie, alecsandri, p. i, 26. Deşchisesem ochii pe o copilă cam de vârsta mea..., Bălaea îi ziceam eu, căci eră albă. delavrancea, ap. HEM. 2929. Tuturor li-i cu dulceaţă, Numai unul are greaţă: Voinicel bălaiu la faţă. teodorescu, p. p. 450b. Dragă mi-i oiţa laie Şi leliţa cea bălae. şez. i, 213/2. ||Poet. Luna, luna iese ’ntreagă, se înalţă-aşă bălae Şi din ţerm în ţerm durează o cărare de văpaie, eminescu, P. 253. Veneau, cu faţa către soare, svâr-lind cu dreapta sămânţă bălaie de orz. SANDU-AL-DEA, d. N. 287. ^ (Foarte adesea în opoziţie cu 1 aiu = „negru") Că e laie, că-i bălaie... s. ba e laie, ba-i bălaie (şi: „ba e alb ă, ba e neagră", cfr. voi. I, 94b şi 399a): ilustrează codirea de a luâ o deciziune sau pretextele ce le dă cineva spre a-şi motiva refuzul ori nehotărîrea, sau înşirarea a fel de fel de motive. Gura babei um- blă, cum umblă meliţa: că fata lui nu ascultă, că-i uşernică, că-i leneşă, că-i soiu rău, că-i laie, că,-i bălaie. creangă, p. 285; cfr. 247; zanne, p. v, 371; MARIAN, O. II, 64. Ori laie, ori bălaie: „să sfârşim într’un fel, ori una ori alta, ori în bine ori în rău". zanne, p. v, 373. Nici e laie, nici bălaie-, nu spune (despre un lucru) nimic, nici aşa, nici aşâ, nu se pronunţă nici într’un fel, tace; cfr. marian, o. ii, 64. Nici laie, nici bălaie: nici într’un fel. „D’apoi când or veni ai noştri ?“ — „Atunci voi să vă faceţi m,oarte’n popuşoiu, să nu spuneţi nici laie, nici bă-laie“. creangă, P. 13. || (De oare-ce bălaiu—&Vo, se zice şi) A intrat bălaia’n sat = „s’a luminat de ziuă".’zanne, p. 1,15 (cfr. alb II, 2°, voi. I, pag. 95n). III. Substantivat (subt forma feminină) Bălaie: o varietate de struguri, jipescu, O. 53. [Scris, la fem., şi bălae. \ Natura substantivală a cuvântului se cunoaşte şi din pluralul (feminin) bălăi, care se întrebuinţează chiar când cuvântul are funcţiune adjectivală: oi bălăi marian, — alături de forma mai nouă bălaie.] ____ Derivat din băl, prin suf. (care derivă numiri de animale domestice de sex feminin) -aie. (După analogia lui bălan, care se întrebuinţează şi el spre a numi animale domestice, bălaie a putut fi considerat ca un adjectiv feminin şi s’a creat masculinul: bălaiu,—cu atât mai uşor, cu cât forma aceasta s’a putut simţi drept primitivul diminutivului bălăior). bălÂlăeAijA s. f. Brimbalement, balancemenl Abstractul verbului b&lâlâi (derivat prin suf. -eală). [Plur. -eli. | Pronunţat şi une-ori scris: bălălăială.] BĂLÂLĂi vb. IVa intrans. Brandiller, brimbaler, gambiller, se balancer. — A se mişcă greoiu şi fără putere intr’o parte şi într’alta, ca un obiect spânzurat, în bătaia vântului; a bănănăi (cfr. a bălăbăni). (Când mişcarea aceasta n’o face corpul întreg, ci numai o parte a lui, partea aceea se arată prin prep. din s. cu). Stenon, ce’n adunare înşiră, cum îi vine, Şl vrute şi nevrute, ca m,oara cea stricată,... Din mâni bălălăeşte, întocmai ca din limbă. C. negruzzi, ii, 226/24. „Mă cam strânge [livreaua] la coate şi’n spate“. — „Da ce vrei, să bălălăeşti [în ea], ca într’un sucman ?“ alecsandri, t. 426, Ai merită, ber-bantule,.g spânzurătoare anume făcută pentru tine, la care încă n’abălălăit,nici un fiu, al lui Aăam. I. negruzziv>, 448. Fântâna părăsită..., asupra căria a jale scârţâeă, bălălăind în bătaia vântului, cumpăna ce tot se mai ţinea pe crăcana unei furci butucoase. vlahuţă, ap. HEM. 3002. — Formaţie onomatopoetică. Cfr. bănănăi, bălăbăni. bălâlăire s. f. Brandillement, brimbalement, balancement. — Infinitivul verbului bâlălăi, devenit abstract verbal. bălălăît s. a.=bălălăire. Participiul verbului bălălăi, devenit abstract verbal. bălălău,-Ăie adj., adv., subst. Balanţant, gam-billant, brandillant, ballant; relâcM, flasqtie, mol-lasse. Nigaud, beta.—Atârnând greoiu şi mişcându-se într’o parte şi într’alta, bălălăind, bănănăind. Ivan atunci se întoarce iar cu faţa’njos, cu capul bălălău într’o parte, creangă, p. 322. || Substantivat. Bălălău (fem. 6ă?ăM*'e)=„neghiob, prostănac", pamfile, j. II (propriu: care umblă cu mânile bălăbănind).] Spec. Bălălău, un joc de copii: unul din jucători (care se face) şi-acoperă ochii cu mânile, iar ceilalţi, la spatele lui, zic într’una „bâzz", mişcând în acest timp şi mâna dreaptă cu arătătorul întins. Când unul îl atinge cu degetul pe cel care s’a făcut, toţi strigă : bălălău! Acesta se întoarce, îşi descoperă ochii şi caută să ghicească pe cel care l-a atins. BALAMA — 447 — BALAMUŢl De-asemenea, se mai strigă bălălău şi la jocul „m’a trimes unchiul să-ţi dau cu trunchiul", când unul loveşte pe altul în spate, cu genuchiul. (Ilfov) Com. I. PAVELESCU. — Derivat din bălălăî, prin suf. -ău. balamA s. f. Charniere, gond et penture. — (întrebuinţat mai ales la plural) Ţâţână (în unele părţi făcâiidu-se deosebire între ţ â ţ ân ă = cârligul de fler bătut în părete s. în uscior şi balama=placă mică de metal, care se bate cu cuie în uşă şi la capătul căreia e o gaură s. un belciug care intră în ţâţână. Cfr. dame, t. 96. în tot Ardealul, cuvântul balamă e necunoscut), spec. (în România) aparatul (pentru prins ferestrele, uşile, fete.) compus din două mici plăci metalice unite pe o axă comună şi fiind cel puţin una din ele mobilă împrejurul acestei axe. Fierul se aduce din Austria in cantitate mare... Fierul lucrat consistă în cuie, piroane, sape, topoare,... balamale, etc. i. ionescu, m. 735. [Engolpionul] din Snagov... [este] compus şi el de două mici tasuri metalice ce se deschid pe balamă (sur charniere). odobescu, i, 394 (cfr., tot acolo, în notă: „Acest [engolpion]... e format din două tipsii rotunde... ce se deschid pe balamale"). Oricine l-ar fi văsuţ tăind cu fierăstrăul, ori aşezând balamalele portiţii..., nici n’ar fi putut bănui de ce lovitură fusese izbit, cu cinci sile mai ’nainte. brăteSCU-voineşti, l. d. 235. Cumpără unelte de teslărie: două lătunoaie groase, patru balamale, câteva piroane, două belciuge şi un lăcătoiu zdravăn, şi se apucă de-şi face... o... raclă, creangă, p. 321/13. Cu picioru ’n uşă da, Din balamale săreă. (Şerbăneşti, in Oltenia), mat. folc. 90. || Fig. (Ca şi cuvântul ţâţână, balama se întrebuinţează adesea în locuţiuni figurate şi familiare, omul fiind comparat cu o uşă ale cărei balamale nu mai ţin, sânt slăbite, etc.; cfr. şi fran. „sortir des gonds, mettre qqn. hors des gonds"). A scoate din balamale = „a necăji, a supără pe cinevâ" ; a(-şi) ieşi din balamale = „a se supără; a fi ciocnit, ţicnit" ; a i se slăbi s. m,uiă [cuivâ] balamalele = „a-şi pierde puterile, a fi fără putere, a se hodorogi"; a strânge [pe cinevâ] în balamale—,,a[-l] sili să facă oare-ce, a[-l] constrânge cu vorba", zanne, p. iii, 16-17. Afroditâ : Ce ai? Ce ţi-i?—Papă-lapte : Nimica... mi-o slăbit balamalele, alecsandri, t. 1183. Lasă, bine ai făcut de nu te-ai potrivit lui, e om bătrân, ş’apoi i s’au cam slăbit balamalele capului. GHICA, S. 219. Zărind ochii fior o şi şi mustăţile ţapoşe ale haiducului, îşi simţi balamalele slăbind şi pistolul îi căzii din mână. GANE, ap. ŞIO. Grecul, îngrozit, dă să se repează pe scenă, dar nu-l ajută bala-m,alele, caragiale, n. s. 92/ia. Pampon:... A! vrei să mă ’nşeli ? (îl zguduie). — Crăcănel (sfâ/rşin-du-se de la inimă, se moaie din balamale, şi cade pe un scaun), idem, T. ii, 134. Lin ce pricină ti-au sărit fălcile din balamale ? d. teleor, ap. ŞIO. „A [i] se înmuiâ [cuivâ] balamalele—a. pierde puterile, a îmbătrâni, d. ex. bietului moşneag i s’au înm,uiat balamalele, nu mai m,erge dârz, cum mergeă odată“. (Oancea, în Covurluiu), ap. HEM. 2369. [Prin disi-milare şi etimologie populară, rar, şl : balemâre s. f. plur. : Cu picioru’ că mi-i da, Uşa din bale-mare săreă,. (Costeşti, în Vâlcea), mat. folc. 151. | Rar, învechit, şl: baglamâ s. f. Să-m[i] facă ba-glamalele de noaosprăzece fereşti, căt(e) să vo(a)r puteă mai zarife şi ţapene. DOC. (Porumbac, în Transilv., a. 1805), ap. iorga, s. d. viii, 41. | Cu metateză, rar, şi: blagamâ s. f. Blagamalele uşei. dame, t. 98. | în Banat, din sârb. baglăma, băglâmă s. f. — „ţâţână", jahresber. iii, 314.] — Din turc. baglama, idem. (ŞIO. citează şl o formă turcească balama). BĂI.ĂMĂl.li'1'Ă s. f. Petite charniere.—(Rar) Diminutivul verbului balama (derivat prin suf. -uţă). TDRG. v. balmoş. HALiJlic s. a. Maison d’alienes, hospice, asile ou hopital d’alidnes ou de fous. Tapage, tohu-bohu ; esclandre. — Casă de nebuni. Ziua de 1l/23 Aprilie a anului 1877 eră o zi ca toate celelalte,... şi n’ar fi avut darul să scoată pe uliţe atâta lume, dacă liniştiţii cetăţeni ai Capitalei nu ar fi fost turburaţi de zgomotul asurzitor ăl vânzătorilor de jurnale, care, alergând ca scăpaţi din balamuc, strigau cât le luâ gura: , România liberă1 de mâine, cm trecerea Ruşilor! d. zamfirescu, r. 5. A fi bun de (dus la) balamuc — „a, fi nebun". (Smulţi, în Covurluiu), ap. zanne, F. vi, 450. Bine, e balamuc întreg casa asta! conv. lit., ap. TDRG. || Fig. şi p. ext. Larmă, gălăgie, zgomot şi ceartă mare (ca’n casa de nebuni). ,Ce mai balamuc e p’aci! zanne, p. vi, 450. | Scandal. De mă vei da afară, îţi fac un balamuc, să m,ă pom,eneşti câte zile-i trăi! n. xeno-pol, ap. TDRG. | Zăpăceală, griji, pacoste, necazuri. Dar câtă cheltueală până-i găseşte, până i-aduce la m,oşie, cât balam,uc nu-şi ia pe cap cu mâncarea lor! sandu, d. n. 211. [Plur. -mucuri.] — Disimilat din Malamuc, „localitate lângă Gher-ghiţa, unde era casa de nebuni (care, mai târziu, a fost mutată la Mărcuţa, în comuna Pantelimon, judeţul Ilfov, lângă mănăstirea zidită la 1587 de Dan, vel logofăt)", zanne, p. vi, ,450. Balamuc este deci, la origine, un nume propriu, numele unei localităţi unde se află o casă de nebuni şi numai prin generalizare a ajuns şă fie întrebuinţat pentru noţiunea „casă de nebuni" în de obşte (precum aceeaşi evoluţie se poate observâ azi cu „Mărcuţa" în Bucureşti, cu „Petcuţ" la Braşov, mai nainte cu „Go-lia" la Iaşi, etc., etc.). balamiit, -Ă adj., subst. 1. 1°. Seducteur, men-teur, dupeur, abuseur, enjOleur, imposteur, char-latan, medisant, calomniateur, ditracteur. 2°. Pipe. II. 1°. Muet de naissance. 2°. Begue, bredouilleur. I. 1°. f Amăgitor, seducător, înşelător, mincinos; clevetitor, bârfitor. Mihail,până fu supt ascultarea m,âne-sa, el eră bunişor..., iară deaca crescu... şi veni în vârstă, el lipi pre lângă el nişte hlapi şi nişte smărzi, şi unchiaşu, frate mâne-să, de-l chema Barda, plin de toate hitleniile, de purtă, pre împăratul cumu-i eră lui voia... Deaca se văzu Mihail volnic, el curând răsipi acea avuţie toată, cum nu se cădeă, balamuţiloru, hoţilor, măscăricilor, moxa, 387/30. Dară voi, balamuţilor, pentru ce rânjiţi spre m-ine-? omiliar govora (a. 1642), ap. HEM. 2369. „[Slav.] bledivyi=cel bărfitoriu, balamutu“. marda-rie, l. 286. „[Slav] sepotnic (=„blagueur, menteur“)= ciocotniţă, balamut“. glosar (sec. xvn), ap. HEM. III, Add. XXXI. 2°. Spec. (La jocul de cărţi) Măsluit. Un ponta-tor, la spatele căruia şedea Dan în picioare, rupse asul care fusese rău de unsprezece ori: „Par’că-s balamute, eu n’am mai văzut aşâ goană“ ; (apoi întorcându-se spre Dan, cu un aer dezolat): „Mai du-te, te rog, domnule, din spinarea mea..., pentru Dumnezeu!“ vlahuţă, d. 284. II. (Prin apropiere etimologică de cuvântul mut) 1°. „Cel mut din naştere se numeşte balamut". grigoriu-rigo, m. i, 121. 2°. „Balamuţi se mai numesc şi cei bâlbâiţi", gri-GORIU-RIGO, m. i, 121. „Balamut=bâlbâit, care pronunţă greu vorba". —1 Din rus. balamut'B „Schwâtzer, der einem den Kopf verwirrt, Klâtscher, Zwischentrager, Zwie-trachtstifter; Fingerkunstgriff beim Mischen und Zeigen der Karten", sau din rut. balamut „Betruger, Verfuhrer". (pontbriant). iiAl,.VMirri f vb. lVa. Medire, pretendre (faus-sement).—A spune lucruri neadevărate despre alţii, a bârfi, a cleveti, a flecărl. Mai bărfîă, de ziceâ că BALÂMUŢIE - 448 - BĂLĂNGÂIT nesfârşita muncă are sfărşenie..., mai balamuţîâ, zicând că nu e raiul, nice e făcut de Dumnesău; mai bărfîă, zicând că Adam,... pravila (a. 1652), ap. HEM. 2370. — Derivat din balamnt (cfr. rus. balamutitb „a zăpăci pe cinevâ“, rut. balamutiti „a înşelă, a amăgi, a flecari, etc“.). BAiAireţiii f s. f. Me'disance, denigrement.—Clevetire, bârfeală, calomnie. Au fost început a filosofi şi a ijderî [= a inventă, a scorni] multe bârfeale şi hule împotriva pravosloviei; drept aceia, acest sfânt să-bor surpânclu-i balamuţiile, ca unui eretic, şi întărind pravoslouia, pre dînsul şi pre soţii lui dea-deră-l anathemei. pravila (a. 1652), ap. HEM. 2370. — Derivat din balainut, prin suf. abstr. -ie. bălAn, -A adj., subst. 1°. Blondin, blondine. Didble. Blond filasse. 2°. Nom donn6e aux bceufs et aux vaches, aux chiens et aux chiennes, aux chevaux et aux juments, de meme qu’aux chevres de couleur blanche. Blanc (en parlant de la couleur des animaux domestiques). 3°. Jaune clair (couleur paille). 1°. Subst. Om blond, (bărbat s. femeie) băl(ă), blond(ă). Ce face bălanul acesta aice? A cui e bălana aceasta?marian. | (Prin eufemism s. în ironie: „blondul", în loc de „negrul11) Drac (în expresiile:) înţelea-gă-te 'Bălan! (Băseşti, în Fălciu) zanne, p. viJ 485; IX, 542. Balan să-ţi aleagă din gură ce spui, dacă nu vorbeşti desluşit! creangă, p. 151. Dumnezeu aleagă, Bălan înţeleagă! (Folticeni) zanne, p. vi, 687. || In funcţiune adjectivală. (Despre părul oamenilor) Galben-deschis, blond, plăviţ, băl, bălaiu. O femeie tânără, cu părul bălan, risipit în jurul obrajilor, privi drept şi lung la mine. delavrancea, ap. HEM. 2933. Ieşi, copile cu părul bălan, afară şi râde la soare, doar s’a îndreptă vremea, creangă, a. 34. || P. ext. (Despre oameni) Cu faţa albă şi părul gal-ben-deschis, blond, plăviţ, băl, bălaiu (în opoziţie cu smead s. oacheş), in jnnia sa, se vede că fusese bălan, căci ochii lui aveau încă o uşure văpseâ de alb-albastru. C. negruzzi, i, 58. Spre ţeară au plecat, Cu, Marin şi cu Ciocan, Cu Lisandru cel bălan, alecsandri, p. p. 180/21. H Poet. Bar’că sânt sugrămte bălanele lui frumseţi. pann, e. ii, 82/14. 2°. Subst. Bălan şi bălană (bălaie) sânt, pretutindeni, nume obicinuite ce se dau la dobitoacele din jurul omului, când sânt albe; astfel la bou (cfr. plăvan) şi vacă, marian, h. ii, 49, 59, 79, 131, etc., la cal şi, mai ales, la iapă (cfr. alba), marian, h. ii, 31, 42; iv, 61, etc.; dame, t. 182; liuba-iana,m. 116, etc., la câni şi căţele, jipescu, o. 51, H ir, 28, 117, 146; iii, 18, 118, etc., mai rar, la capre (in Bacău) H. II, 17, etc., dame, t. 182, şi la oi. Vând şi boi şi vacă, şi rămân numai cu Bălana, care înţarcă tocmai pe la Sf. Gheorghe. slavici, v. p. 76. Ne pomenim într’una din zile că părintele... ne aduce un scaun nou şi lung şi, după ce-a întrebat pe dascăl, care cum ne purtăm ...apus nume scaunului „calul Bălan“ şi l-a lăsat în şcoală, creangă, a. 2. Ţibă! Hormuz; na ! Balan ; nea, Zursan ! daţi-vă’n laturi, cotarle! creangă, p. 147. De-aş mai trăi, păn’la toamnă, Cum,atră Ioană, Să pun şeaua pe bălană! teodorescu, p. p. 332. E mâncat, ca bălana, de ham (: „se zice despre omul prăpădit de nevoi, ca şi iapa cea albă, de ham11), zanne, p. I, 321. Popa eră călare pe bălană şi întrebă de iapă. ibid. iv, 289. Oiţă bălană, Cu lână bârsană,, De trei sile ’ncoace Guriţa nu-ţi tace... teodorescu, P. P. 435. || în funcţiune adjectivală. (Despre părul animalelor domestice) Alb. Am un bou balan, Paşte pe munte de ciolan ? ( = „Ariciul11). Gorovei, c. 32. Vai, mâncatu-s de străini, Ca iarba de boi bătrâni, Şi mâncatu-s de duşmani, Ca iarba de boi bălani! jarnik-bârseanu, d. 191; şez. I 79/ls. Boi, boureni..., Pe pânteci bălani, Pe spate plăvani, alecsandri, p. p. 102b/iţ. Frunsă verde de-un lipan, Drag mi-a fost calul bălan, Calul alb şi şeaua neagră... şez. i, 73b/18. E rău când ‘ajungi slugă la cal bălan ! ( : „căci caii cei albi se murdăresc uşor; trebue mereu să-i cureţi11) zanne, p. IV, 594 (unde se citează variante cu „cal alb11). 3°.în funcţiune adjectivală. (Despre plante, în special despre cereale: grâu, orz). De coloare deschisă, galben bătând în alb. Bălan [ca] spicul grâului (s. orsului). zanne, P. ix, 216 (cfr. „Mioriţa11: „Mustăcioara lui: Spicul grâului11). [Prin Mold., şi: bălan,-ă. La feminin,forma bălană în multe locuri e neîntrebuinţată şi înlocuită prin bălaie, cfr. bălaiu.] — Derivat din băl, prin suf. calificativ -an. (Cfr. rus.—împrumutat din româneşte?—bylanyî „blond11, bylănleo,-a „cal, iapă albă11.) balancA s. f. v. balangă. bAlăncâni vb. IYa (ş. d.) v. bălăngăni ş. d. iîAi,As»ei,, -eA s. -fcA adj., subst. I. „Le Blanc". „La Blanche“ (bceuf ou vache de couleur blanche; terme de caresse). II. Blondinei. I. Subst. Diminutivul substantivelor bălan şi bălană (în sensul de „bou11 şi „vacă alb[ă]“, derivat prin suf. -el, la fem. -ică. Bou s. vacă alb(ă), de statură mică. | Bou s. vacă alb(ă), în sens desmierdător. marian. | „Bălănel = numele unui viţel, al cărui păr e de coloare albă11. „Bălănică = numele unei viţele [albe]11, marian. II. Adj. Diminutivul adjectivului bălan, -ă (derivat prin suf. el; la feminin, mai rar -eă, mai ales -ică). Bălan, în sens desmierdător s. cu sensul „cam bălan, aproape bălan11. Dînsa e femeie naltă, bălănică, grăsulie şi ştie şi limbi. JIPESCU, O. 100. Eu te-oiu mărită După Harap bălănel, Să samini şî tu cu el. VASILIU, C. 23; şez. vi, 116. Bate vântu’ salcia, Se porneşte tabăra, Tabără de soldăţei, Aşâ nalţi şi subţirei, Şi la piept cu năsturei, Şi la faţă bălanei, Dă-mă, maică, după ei. sevastos, C. 121. [Forma bălănică se aude, mai mult în glumă, şi ca subst. masculin: Am un bălănică de fecior, de-i gol mă-sa /] Cfr. bălan, bălaiu, bălăică, bălăiel, bălăior. BAEA]y«(A)-MAi,ÂNG(A) ! interj. Ding! Ding ! Drelin, drelin ! Drelin, dindin! — Cuvânt care imită sunetul unui clopot mare; cfr. bam! linca! De-o-dată auziiu: balanga! balanga! Ies la poartă: eră căruia, ispirescu, ap. DDBF. Balang-balang-ba-lang!... face clopotul, pamfile, j. i. — Formaţiune onomatopeică. balangă s. f. Clochette (attachee au c.ou des bestiaux), clarine, sonnaille.—„Balangă — clopotul ce atârnă la gâtul calului11, baronzi, l. i, 101/26; cfr. talangă. [Şi balâncă s. f., în numirea unui joc copilăresc: de-a balanca. alecsandri, p. p. 393 (tipărit greşit: balanea), stamati, ap. HEM. 2371.] — Din interj, balang(a)! Cfr. talancă. I ■ ■ kAlAngAî vb. IVa=bălăngăm (2°). pamfile, j. i. [în jocul ,de-a clopotul1] se pun tot toţi în horă, umăr la umăr, îndesaţi bine, iar în mijlocul lor stă ,limba de clopot'... [Băiatul care face pe ,limba1] îşi scoate căciula din cap, iar ceilalţi toţi îl apucă de pâr şi-l balangăesc. şez. viii, 121. — Derivat din balang!, prin suf. -ăesc. bAlAxuAit s. a. Bourdonnement, tintenient (des cloches ou des vases d’airain). — Participiul verbului bălăngăi, devenit abstract verbal. Un bălăngăit depărtat, de clopote, delavrancea, ap. HEM. 3005. Zgomotul sec al roatelor fără şini, bălăngăitul arămurilor, ca nişte clopote dogite, împrăştie desnă- BĂLĂNGĂNI — 449 - BĂLĂRIE dăjduirea în lungul ţinuturilor, idem-, s. 202. Cine n’ar fi ascultat cu plăcere întoarcerea vitelor de la păşune, cu bălăngăitul lor depărtat...? idein, ap. HEM. .3006. lîĂl.ĂNOĂNi vb. 1V'\ 1°. Sonnailler, tinter. 2°. Sonner (une oloohe d’une maniere irreguliere). 1°. Intrans (Despre un clopot mare, o balanga) A sună (tare). Mai trecu ce trecu ş’apoi auzi bălăn-cănindă un clopot de acioaie. jipescu, o. 154. 2°. Trans. „Bălăngănesc = trag clopotul nere-gulat“. pamfile, j. i. [Şi: bălăncăni vb. IVa; cu schimbul sufixelor -ămsc şi -ăresc şi: bălăngări vb. IV“.] Cfr. bălăngăi. — Derivat din balang fbalanc)!, prin suf. -ănesc. isAi.ăjîgănit s. a. Bourdonnement; tintenient.— Participiul verbului bălăngăni, devenit abstract verbal; cfr. bălăngăit. [Şi: bălăngărit s. a. IJn bălăngăni ascuţit [de clopot]. N. rev. r. i, Supl, ii, 185.] kĂlAkgAiu vb. IV a (ş. d.) v. bălăngăni ş. d. îs alansA vb. Ia. Balancer. 1°. Pact. A cumpăni, a face să stea în cumpănă (în echilibru), a echilibra. | Spec. (Comerţ) Balansând acum sumele de bani din Debit şi din Credit cu interesele lor, se capătă un sold general şi se bonifică. panţu, PR. 89. Cfr balanţă (2°), bilanţ. | P. ext. (impropriu) A ţinea cumpăna (la cevâ), a contrabalansa. El [Radu-cel-mare] cercă atunci a balansa puterea boierilor, bălcescu, m. v. 14. 2°. Pact. A face să oscileze cevâ câtva timp împrejurul unui centru de echilibru (ca cele două capete ale unei cumpene s. ca cele două terezii ale unei balanţe), a face să se plece când într’o parte, când într’alta, a legănă un corp, adăinâ (cfr. POIE-NARU, COSTINESCU); cfr. clătină, legănă. | Spec. (Dans) A balansa (o damă, la cadril, etc.) = a face (pe dama cu care dansezi) şă facă un pas de dans în care corpul se leagănă, când pe un picior, când pe altul. | (în amândouă sensurile şi) refl. A se balansa. 3°. Intrans. (Propriu şi fig.) A oscilă câtva timp (ca cele două braţe ale unei cumpene s. balanţe), a se clătină, a se plecă, când într’o parte, câncl într’alta, a sta în cumpănă, a sta la îndoială, a fi nehotărît. [Şi : balanţă ] — N. din fran. Cfr. balanţă. i! a ii ansa hi: s f. Balancement.—Infinitivul ver-bului balansa, devenit abstract verbal. Cfr. legănare. [Şi : balanţâre s. f ] lîAliANSÂr, -Ă adj. Balancti. — Participiul verbului balansa, devenit adjectiv. Cfr. legănat. L... N..., înalt la statură, lat la faţă şi la piept, cu umbletul balansat, ca al marinarilor,... eră mai întâi de toate un om bun, la inimă, milos... MAIORESCU, CR. II, 333. [Şi : balanţăt, -ă adj ] isAXANSlitit s. a. (Mecan.) Balaticier. 1°. Dispozitiv s. piesă a cărei balansare regulează mişcarea unei rnaşine. Balansierul urnii orologiu, al- unei pendule : 1 imba sau pendula ceasornicului. Balansierul unei maşine cu vapori : pârghia (mobilă, cum e cumpăna, unei balanţe) prin care se transmite mişcarea pistonului inaşinei la un arbore motor, prin ajutorul unei biele şi al unei manivele; cfr. poni, F. 165-7. 2°. Ceea ce slujeşte a ţineâ în echilibru (o persoană, un lucru), spec. prăjina s. cumpăna cu care se ajută jucătorii-pe-funie ca să se cumpănească. Să ţii balanţierul cu ochi neadormiţi, De frică să nu scapeţi de pe frânghie gios. c. negruzzi, ii, 253. [Şi : balanţier s. a.] — N. din fran. Cfr. balanţă. Dicţionarul limbii româno. 30. IV. 1910. rai.astă vb. Ia (ş. d.) v. balansa ş. d. isAi.ÂsîţA s. f. Balance. 1°. Instrument pentru cântărirea corpurilor, pu-nându-le în cumpănă (echilibru) cu greutăţi determinate, spec. aparat cu o pârghie mobilă (cumpănă) pe o axă cu două braţe egale, la ale cărei extremităţi se află două terezii, dintre care pe una se pune lucrul de cântărit, iar pe alta greutăţile care să-1 ţină în cumpănă. Balanţă de preciziune. \ Pig. (balanţa fiind emblema justiţiei) A ţineâ balanţa dreaptă : a fi drept, nepărtinitor. A aplecă balanţa (în favoarea cuivâ): a fi părtinitor; cfr. făţări, făţarnici. | P. anal. Cumpăna, constelaţie a zodiacului (reprezentată de cei vechi printr’o balanţă). Balanţa sau Cântarul. Cu el va cântări Hrist'os la judecata de apoi faptele oamenilor, ote-SCU, C R. 27. | P. e x t. Balanţă romană = cântar (cu o greutate constantă, care se apropie sau se depărtează de punctul de suspensiune). Balanţă (s. cântar) cu basculă= (cântar) decimal, balanţa aceea în care se cântăresc corpuri (mai grele, în cantităţi mari) cu greutăţi de zece ori mai mici (braţul pârghiei pe care apasă corpul de cântărit fiind de zece ori mai scurt decât braţul de care atârnă greutăţile). 2°. Pig. Echilibru (intre două lucruri); cfr. cumpănă. Balanţa puterilor statului. | Spec. (Comerţ) Echilibru între debit şi credit, p. ext. diferenţa care stabileşte acest echilibru in caz de neegalitate; cfr. bilanţ. Balanţa comerţului (vinei ţări), echilibrul între export şi import, p. ext. diferenţa între ţifra importului şi cea a exportului. [Pop., în deosebi pentru „balanţa romană11 („cântarul" propriu zis) şi : palănţă. s. f. Olteni cu pa-lanţele. teodorescu, p. p. 136.] — N. din fran. «lat.-pop. bilancia [lat. clas. bi-lanx, -ancem,], din bis „de două ori“ şi lanx „taler, disc, terezie11). iui,Ă\i:|, -Ă adj., subst. = bălanei. (Rar) I. Subst. Diminutivul substantivului bălan şi bălană (în sensul de „bou [şi vacă] alb[ă]“), derivat prin suf. -uţ. Cfr. bălaiu, bălâică, plăvan. Bou s. vacă alb(ă) de statură mică. ) Bou s. vacă alb(ă), în sens desmierdător. marian. | Viţel s. viţeâ de coloare albă. MARIAN. II. Adj. Diminutivul adjectivului bălan (derivat prin suf. -uţ). Bălăior. Lătăuşul... e de coloare bălănuţă, cu picioarele covrigite pe de-o parte. (Paşcani), ap. MARIAN, ins. 309. kăi.ăoAcheş, -A adj. Qui a le teint d’un brun mat.—(Fam., formaţiune glumeaţă: se zice, în glumă s. în ironie, despre un om care nii-i de loc bălan, ci smead la faţă, cu deosebire Ţiganilor, „adecă, de bălan ce-i, e negru“. Com. m. sadoveanu. Cfr. bălan 1°). „Mergem, la Peşteră ?“—“Da, şi... merge şi d-nujlj Dan“.—„N’am, onoarea [să-1 cunosc], O fi tânărul balaoacheş de azi-dim,ineaţă... ?“ vlahcţă, d. 65 (cfr. ib., 28 ş. u., descrierea lui Dan : „păl- ii egru şi des, o figură blândă, smeadă..., ochi... că prii..., o mustaţă neagră"). [Şi : balaoacheş.] — Compus din bălaiu şi oacheş. kAi.AoânA s. f. = balaur. (într’o poezie populară din Săcel, în Gorj, varianta cunoscutei poezii despre balaur: Voinicul călare răneşte „şarpele11 şi o ia la fugă) Şarpele se năcăjea... Dup’ăl călare se luâ Şi mi-l gonea ce-l goneâ, Până murgu-i osteneâ. Dară murgu ce-mi făceâ ?... Lui stăpână-său grăeâ: „O, d’a.lei stăpâne-al mieu..., Ne prinde bălăoana. Şine-scurtează viaţa!“ mat. folc. 9. — Etimologia necunoscută. Cfr. balaur. jiAi.Aoic, -oâkA adj. v. bălăior. sîĂi.Ăuîi: s. f. Mauuaise herbe, bruyere, brous- I, 29 BALAŞ — 4B0 — BALAUR saille; termin inculte couvert de mauvaise herbe et de bruyere. — (Mai mult la plural) Buruieni sălbatice, de obiceiu înalte şi eu foaia lată, care cresc dese pe locuri necultivate şi părăginite (la câmp); p. ext. locul acoperit de astfel de buruieni, pârloagă ; cfr. ţelină. îl băgară în bălării, prin scăieţi. pann, ş. ii, 12/6. Am, auzit azi pe stăpânul viei zicând,: Mă, da ce mare a[u] crescut bălăriile astea! Săptămâna viitoare am săpuiu s'o sape. ispirescu, ap. HEM. 3006. Pe o culme m,ai semeaţă... sta... cetăţuia lui Dracea armaşul din Măneşti din zidurile ei îne-grite, vederea coprindeă toată lunca, cu bordeiele şi coşarele ţărăneşti, răsipiteprin tufişe şi bălării. ODO-besou, i, 64/,. Dincolo, la stânga, e o cocioabă de casă, în mijlocul unui m,ăidan plin de bălării, slavici, N. 252. Nu sim.ţiţi cum, miroase a bălărie răscoaptă de soare? caragiale, m. 100. în faţa şcoa-lei, o veche şi murdară pivniţă plină de gunoiu; în jurul caselor, o curte mare, cu bălării. DELAVRANCEA, ap. HEM. 3007. Casa... năruită; nu se mai arătă pe locu-i decât un morman înnecat în bălării, vla-huţă, ibid. Iar acum, de când nu vii, Au crescut tot bălării, Că, de când ne-ai părăsit, Cărările-aw înverzit:- alecsandri, p. p. 280b/9; cfr. teodore-SCU, P. P. 282b. Unde văz fetiţe’n Jii(u), Cu bor-deiu’n bălării..., Aici, murgule, rămâi. TEODORESCU, P. p. 306. — Derivat din slav. bylr/. „buruiană11 (paleosl. bylbje, bulg. bile, sârb. bilje, rus. bill, rut. byl’e), prin suf. col. -ărie. CIHAC, II, 7. Cfr. bâlâ. BALAŞ f s- a- \ BĂLÂŞ f s. a. ) Bubis balais. — Rubin de coloare roşie mai deschisă, bătând în portocaliu. Mi-au dat bani gata 9000 şi o păreachie de cercei cu balaş, drept bani 3000. zapis (Munt., a. 1644), ap. HEM. 2372. Izvod de zestrea fiicei noastre Ilenii, după cum, în jos se arată:... 1 părechi cercei cu zmăragduri, 1 părechi cercei cu zamfir, 3 inele cu diamant, l inei cu bălaş... DOC. (Mold.,. a. 1780) URICARIUL, xi, 249/, 2. [Peţitorii greci ai fiicelor Doamnei Chiajna aduseseră] sipeturi de sidef, pline cu... lefturi de smaragduri, de balaşuri, de rubin/i, de sam,firi... ODOBESCU, l, 134/8. [Plur. -laşuri] — N. din ital. balnscio, idem (intrat de timpuriu în limbă, prin negustorii italieni; cuvântul e de origine arabă şi se găseşte în toate limbile europene). balast s. a. Ballast.—Nisip, pietriş, pietre sfărâmate întrebuinţate în marină spre a servi ca 1 e s t, şi la căile ferate spre a se pune subt traversele pe care sânt aşezate şinele drumului de fer. | Pig. Umplutură, cunoştinţe nefolositoare care împovărează de prisos mintea. Se împovoră numai memoriea cu un balast de cunoştinţi confuze, sbiera, f. 309. [Plur. -lăstwri.] — N. din fran. (împrumutat din engl. ballast, idem.) băi.ăştioÂgă s. f. Flaque (d’eau), bourbier.— (Rar, în Bucov.) Băltoacă, mlaştină. Sub podul acesta, zice că locueşte Ucigă-l-crucea, m,ânca-o-ar acolo unde a însărat; şi, dacă trece cineva după apusul soarelui şi mai ales pe la miezul nopţii peste dînsul, fără a-şi aduce aminte de Dumnezeu şi a-şi face cruce, e vai şi amar de capul lui... Aşd, zice că mergând odată, pe la m,iezul nopţii, un om din Mănăstioara spre casă şi trecând peste podul acesta, a fost purtat pe tot Horaiţul şi, în urmă, înainte de cântatul cucoşilor, trântit într’o bălă-ştioagă, nu departe de satul Negrucina. marian, t. 345. [Pronunţ, -şlîoa-gă.] — înrudit cu bolătău, bolotou, bulătău, bo- l.o t u g ă, derivând, ca şi acestea, din rut. boloto „baltă, băltoacă11. Se pare că cuvântul acesta a fost influenţat de mlaştină. Pentru sufix, cfr. băltoagă (băltoacă). bălAţân, -A, adj., subst. v. bănăţean. bălÂtrvc s. a. Egrugeoir (pi&ce ronde de pierre ou de fer qui sert ă egruger le sel). — (Prin părţile vestice ale Transilv. şi prin Ungaria) „Bălătruc = piatră rotundă cu care se ,face‘ sarea pe lespede11. sima, m. „O bucată de fier ori de piatră rotundă şi mică cu care se pisează sare11. (Vaşcău, în Bihor). ŞEZ. VII, 185. „(în Vereşmort, lângă Mureş-Uioara, în Cacova, lângă Aiud) O piatră globuroasă [ = de forma unui glob], cu care zdrobesc sarea pe masă, sau în piuă mică (pre Jiu). [Şl] despre un copil mic gras, zic că-i ca un bălătruc (Cacova, lângă Aiud)11. VICIU, GL.; cfr. dolofan. [Weigand JAHRESBER. IV, 325, dă şi sensul de „lespede pe care se pisează sarea11; se pare însă că a înţeles greşit comunicarea învăţătorului Sala din Vaşcău, căci pentru comuna aceasta M. Pompiliu dă înţelesul citat mai sus.] — Etimologia necunoscută. (Se pare că avem a face cu tulpina bal- cu sensul de „glob11 [cfr. sârb. balota „glonţ11 . 158. Sârmana inima mea, Cum, arde ca bâlbăra, Se frige, mă face iască, Mă bagă’n boală câinească, pop. (Vâlcea), Com. dragu. — Dintr’o formă mai veche *bâlbură, din care s’a născut şî bâlboare (v. c.). iîai.iîaş f s. a. 1-Igdmmel. — (Rar) Mied. Mied sau balbaş. tarif (1870), ap. ŞIO. [Accentuat, probabil : balbăş.] — Cfr. turc. băl „miere" cihac, ir, 546 (bal basy „miere de calitatea primă". ŞIO.). lîÂi.iîĂTAir. s. f. = bâlboare-. „Bâlbătaie = flacără" (Şişeşti, în Mehedinţi). Corn. n. ionescu. Boşie ca bălbătaea Gehenii. DDRF. [Plur. -tăi. | După pont-briant şi alexi şi: bolbotâie s. f., poate prin apropiere de cuvântul bobotaie.] — Pare a fi acelaşi cuvânt ca vălvătaie. Cfr. bâlboare, bâlbâră. bălbisă s. f. (Bot.)' 1° Epiaire-des-bois ou grande epiaire ou ortie puante: Stachys silvatica.—„Plantă erbacee din fam[ilia] cabiatelor; tulpina acoperită cu peri aspri...; frunzele... ascuţite, pe margine dinţate şi acoperite cu peri aspri; florile roşii, mai rar albe.... Creşte prin pădurile umede şi umbroase. Iu-nie-August". PANŢU, pl. — Etimologia necunoscută. (Cuvântul nu pare a fi popular şi nu e imposibil să avem a face cu o formă coruptă din germ. Waldziest, idem). bâlboâcâ s. f. v. bolboacă. BĂLBOÂitr. s. f. (Bot.) v. bâlbor. BÂLBOARE — 453 — BÂLCIU BÂLBOARE s. f. Grande flamme. — (Ban.) Placară mare, cfr. bâlbără, bâlbătaie, bobotaie, flăcăraie, hopătaie, vălvătaie, vâlvotaie, vâlvoare, p ăl ăl ai e. Oh! dragoste zburătoare, De mulţi tineri stricătoare! Tu aprinzi, tu dai dogoare, Tu bagi inima’n bâlboare (în notă = „flacără"). EPURE, P. 13. [Plur. -bori] — Dintr’o formă mai veche *bâlbură, din care a rezultat şi bâlbără. Cfr. vâlvoare. bâi.b«r s. m. (Bot.) = bulbuci: Boule d’or: Trol-lins europaeus. panţu, PL.; BRÂndză, pl. 519; GRE-CESCU, PL. 37. [Şi: bălbor LB.; bălboâre s. f. BARCIANU, PONTBRIANT („angelique11), DDRF. („renon-cule des montagnes11), ALEXI („Engelwurz11), bulbor PANŢU, PL.] — Etimologia necunoscută. (Pare a fi înrudit eti-mologiceşte cu bulbuc sau, dacă numirea plantei e de origine orăşenească, poate fi o formă coruptă din fran. boule d’or).' bAlbiti vb. IVa (ş. d.) v. bâlbâ'i ş. d. bâlc s. a. Flaque, mare, bourbier. — (Mold.) Băltoacă, bahnă, mocirlă. Cfr. baracă1, bălăştioagă, bolotău, smârc. [Hotarul urmează] cuhnea în jos, p ăn’ [în]tr’un plop, întru carele am aflat boorul vechiu, şipân’ în bălcul lui Balhic, şi apucă chiciorul din mijloc şi pogoară în gura Părăului-Răchiţii. doc. (a. 1644 Mold.), ap. HEM. 3014. Păstorul trebue să o ferească [pe oaie] ca să nu se adăpe din bâlcuri. drĂghici, ap. TDRG. Ion Ungureanu... săpând nu de mult în dâmbul de la Gheorghe Suliţă, ca să astupe un bâlc (lac), a dat peste o groapă arsă. şez. iii, 112/6. C’au trimes carăle în jos la Hârlău Şi-a fost drumul rău; A fost drumul grunzuros Şi-au picat buţile din car jos, Şi-au umplut fundurile mw-ghiurile, Şi doagele priloagele, Şi cercurile bâlcurile. .şez. i, 38b/29; marian, na. 303b; cfr. marian, nu. 770. [Plur. bâlcuri.] — Etimologia necunoscută. (Dacă e înrudit, precum crede HEM. 3015 ş. u., cu beucă, ne-am putea gândi la tulpina slavă hllk — cfr. BERNEKER, SL. wb. 117—, care se găseşte în verbe cu sensul de „a urui“ şi în substantive cu sensul de „adâncime, vârtej11, d. e. în polon, beik „Strude), Tiefe“, în cazul acesta, băle ar fi însemnat „vârtej11 s. „ochiu11 într’un lac şi numai p. ext. „lacul11 însuşi, şi n’ar fi imposibil ca şi halcă „ulcior11 să fie acelaşi cuvânt. Sensul „adâncime, prăpastie11 s’ar păstrâ în cuvântul beucă [băucă], născut din *belcă, prin vocalizarea lui l. Cfr. însă balcău.) bâlcA s. f. Gruche. — (Rar) Ulcior, dame, t. 74. — Etimologia necunoscută. Cfr. bâlc. balcanic, -Ă adj. Balcaniqtie. — (Guvhnt literar) A(l) Balcanilor, de (la) s. din Balcani, din peninsula Balcanilor. Peninsula balcanică. Popoarele balcanice. | P. ext. (cu referire la starea de cultură mai înapoiată a popoarelor din Balcani) înapoiat, primitiv, necivilizat. Procedere balcanică. — N. după fran. (derivat din numele propriu Bal-can < turc. balqan „inunte, şir de munţi râpoşi11.) BAiiCÂu s. a. Grande flaque, grand bourbier. Lac. — (In Bihor) „Balcău = lac, moraştină.11 rev. crit. IV, 337. — Etimologia necunoscută. (Pare a se fi născut, printr’un obicinuit schimb de sufixe, dintr’o formă *balcăn, iar aceasta din ung. bălkăny „mlaştină11). Cfr. bâlc. balcĂz, - A adj. Laid, dîfforme, bouffi.— (Mâi ales în Mold,) Unul din acele cuvinte învechite, care se dă ca epitet unui om urît, slut, hâd, cu un defect fizic oarecare; înţelesul nu i se poate precizâ. Astfel în creangă, gl. e explicat prin „mare de trup şi grosolan11, înţeles atestat şi în celelalte dicţionare, contestat însă de TDRG. După informaţiile luate, ar însemnâ : urît la faţă şi la trup, diform (mai ales prin trăsături sau proporţii grosolane), spec. „căruia i-atârnă pieile pe obraz11. Com. a. vlahuţă, „încrucişat (numai de-un ochiu)11. Com. m. SADOVEANU, „cepeleag11. Com. M. N. burghele. „Ţi-o fi nevasta balcăză?“—„O! că o fi slută sau frumoasă, că i-o fi nasul drept sau strâmb, că o fi ciacâră sau oarbă, deosebirea e atât de neînsem,nată! Drept zicând însă e frumoasă.“ I. alecsandri, conv. lit. xix, 494. Nică a lui Gostache, cel răguşit, balcâz şi răutăcios, nu mai aveâ stăpânire asupra mea. creangă, a. 7. Aveâ o fată balcâză şi lălâie, de ţi-eră frică să înoptezi cu dînsa în casă. idem, a. 26. — Etimologia necunoscută. bâlceAn s. m. Personne qui va â la foire ou qui en revient. — (Foarte rar; în Oltenia) Cel ce se duce la un bâlciu s. vine de acolo. împărfiră hirta cu toţi dru-maşii, cu toţi bâlcenii (într’un descântec de obrintit, din Vâlcea), ap. HEM. nr, Add. xxxv. — Derivat din bâlciu, prin suf. adj.-ecm. BAiiC'i-BÂŞA f s. m. v. balgi-başă. b vLci-BAŞLAc t S. a. | v w.ba8lâ<5. BALCI-BEŞLIC S. a. / o . bâlciu s. a. 1 °. Fete anniversaire ecclesiastique, grande fete d’eglise, fete patronale d’une eglise, ker-messe. 2°. Foire tenue le jour d’une fete. 3°. Foire, marche. 4°. Convention passie entre le tnarchand et l’acheteur, marchi, entente. 1°. Serbare bisericească aniversară, praznic, hram; cfr. chirvaiu. Să face bulciulu lui, adecă praznicul lui, în besearica sv[ă]ntului... Petru, dosofteiu, V. S. 213,2. Ş’au obârşitu-şfi] pângăritul bul-cîu. idern, V. S. 164 (e vorba de un sacrificiu adus zeilor). Judecară dirept lucru să-i facă pomeanele, dzuâ de bulciu şi sărbătoare de bucurie, idem, V. S. 217, 2; cfr. 77, „ 217, 229, 231, „318, „. Şi întru sărbători şi întru bnlciuri va fi manaâ fră-măntătură viţelului, biblia (1688), 569,2 (: „or, dans ces fâtes solennelles, et dans ces solennites, le găteau d’un veau sera d’un epha11 : „et in solem-nitatibus etin nundinis...“). [în Franţa] de cum se strâng pânile [ = bucatele] şi pănă ce dă frigul, neîncetat se ţin lanţ una de alta serbătorile în toate satele, şi subt nume de sărbătoarea satului care este tot aceea ce [e] şi la noi hramul bisericii, se fac adunări câte ele la 10 şi 20 de sate, strângându-se lăcuit orii la un sat şi petrecând, precum. petrec şi satele noastre cele ungureşti la bulciurile lor. Bnl-ciurile unei ţări sânt cu atât mai vesele... i. ionescu, C-. 233.4^ Ielele, zice poporul, sânt neşte chipuri femeieşti care umblă pe vânturi şi sânt foarte zburdalnice; se serbează şi o zi a lor, numită Bulciul-Rusaliilor. (Codineşti, în Tecuciu), ap. HEM. 3019. 2°. (La praznice şi la hramul bisericii e datina, pe alocurea, a se ţineâ târg. De aici, cuvântul a primit, prin metonimie, sensul de:) Târg ţinut în zi de sărbătoare. Tot acolo [adecă în câmpia de la Teiuj se mai ţineâ un bâlciu anual, zis bâlciul Drăgaica, în ziua de Sânt-Ilie, 20 Iulie, marian, se. ii, 82. „Crişenii, sub numirea bulciu Înţeleg târgurile care se ţin în zi de sărbătoare; astfel se zice: bulciul Sân-Toaderului, bulciul Sân-Barbarei, bulciul. Săn-tă-Măriei, etc. Bulciul Sân-Toaderului de la Hăl-magiu... se mai numeşte şi bulciul sărutatuluiu (fi-ind-că e acolo obiceiul ca nevestele tinere, care s’au măritat în timpul fruptului, să sărute în ziua aceasta pe rudele şi pe cunoscuţii lor şi chiar pe streinii pe care-i întâlnesc. Acest obiceiu pare a fi o rămăşiţă din vremurile vechi, când „Crişenii, fiind păstori, ieşeau primăvara cu oile la munte, şi soţiile lor i-însoţeau BÂLOIUG — 454 — BALDACHIN până la Hălmagiu, unde, prin sărutat, îşi luau rămas bun de la ai lor“. Cfr. ung. bticsuzni = „a-şi luâ rămas bun.“). feâncu-candkea, m. 54(-56). Dar bâlciul e mai ales o sărbătoare de întâlnire şi de veselă petrecere. Lumea cea multă, oamenii ce vin ca să vază şi să se arăte, fetele şi nevestele tinere gătite ca de nuntă..., întreaga lume veselă nu se adună decât Duminecă... I. slavici, ap. HEM. 3019. 3°. P. ext. Târg (mai ales la sate), iarmaroc, cfr. zbor. Bea horelcă de la marchitani, măcar să fie fost ocaoa un galbin, dar eră cu îndestulare la marchitani de toate, că făcea mare negustorie, ca la un bâlciu mare, şi câştigă bani în greu. dionisie ecle-siarhul, ap. HEM. 3018. La malurile vadurilor stau carăle şi căruţele, adunate ca la bâlciu, câte o săptămână, aşteptând să scază apa, să poată trece. I. ghica, ap. HEM. 3019. „Bilder und Skiszen aus der Moldau“ ne dau următoarele cdpii de pe natură din societatea noastră dintre 1852 şi 1856 : o vânătoare în Moldova..., o vizitare a bâlciului sau a iarmarocului din Foltieeni... maiorescu, cr. iii, 22. Sânt şarlatani de bâlciu, pun rămăşag! gorun, F. 91. Dacă posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumpărat la un bâlciu sau la un târg, sau la o vindere publică..., proprietarul originar nu poate să ia lucrul înapoi, hamangiu, C. c. 486. Un zbor, un bâlciu, un târg, unde streini d’afară de hotare şi dinăuntru îşi vând măr-furili lor. jipescu, ap. HEM. 3019. Plec spre bâlciu, după tocilă, Cu gândul cam pe teşilă. Când trecuiu la crâşmă’n vale, Crâşmăreasa mi-iese’n cale. alecsandri, p. p. 265/, 4. Azi e târg în oraşul cutare, bâlciu mare, numai cias (de) departe până acolo; haidaţi să msrgem, într’acolo! reteganul, p. iii, 85/4. Foaie verde ş’o laleă, Negustori, la bâlciu trecea, Negustori bucureşteni, Trec la bâlciu la Bâu-reni. Dară Păun ce-mi făcea ? Calea la strâmtori ţinea, Şi d’un negustor prindea, mat. folc. 175. Murgulc, te-am cumpărat De la bâlciu din Ţari-grad. şez. iv, 220/so. 4°. (Mai rar) (Devenind sinonim cu „târg“, a putut primi şi sensul acestuia de:) învoeală făcută între vânzător şi cumpărător, tocmeală. Vorbă să fie (tlă-rni o luleă de tutun), că bâlciu se face. zanne, p. v, 30,11,826. (Cfr. varianta: „Vorbă să fie, că târg se face“. idem, p. n, 827; „Vorbă să fie, că tocmala-i gata“. creangă, ap. zanne, p. ii, 827). [Pronunţ, bâlc. | f şi dial. şi: bulciu s. a., numai cu sensurile 1° şi 2°; La Moţi şi: bunciu s. a. slavici, ap. mândrescu, ung. 52.] — Din ung. bolcsu (toicsu) „rămas bun; pelerinaj ; praznic, hram.“ CIHAC, II, 486. Cfr. bulciug. bălciuo s. a. v. belciug. BALCON s. a. Balcon. 1°. Platformă cu balustradă ieşind în afară, la faţada unei clădiri, la nivelul pardoselei, susţinută pe capete de grinzi s. pe console şi comunicând cu interiorul printr’una sau mai multe uşi. Cfr. foişor, cerdac, pridvor. Tot oraşul eră adunat în ograda Episcopiei...; când iată se deschiseră uşile balconului şi sfântul se arătă în vestminte arhiereşti. C. negruzzi, i, 231. Bunul bătrân..., abia ridicat de pe cumplita boală..., şedea pe un jilţ, în balcon. idem, i, 293. Singur numai cavalerul, suspinând, priveă balconul, Ce ’ncărcat eră cu frunze, de îi spânzur’ prin ostreţe Boze roşie de Şiras şi liane... Dintre flori copila râde şi se’nclină peste gratii... Din balcon i-aruncă-o roză. eminescu, p. 252. Uşa mare, deschisă în balconul catului de sus, se clătină scârţâind în vânt. idem, n. 37. 2°. (în săli de spectacole) Galerie cu locuri de privit în sală, în dreptul lojilor sau, în locul lor, de jur împrejurul sălii. [în acest înţeles, după nemţeşte, (rar) şi: altău s. a. Regele Francisc aşteaptă Ca să vază cum se’ncinge între fiare lupta... Pe bal- conul nalt se’nşiră dame, ’n veselă cunună... O frumoasă mână scapă, de pe margine de-altan, 0 mănuşă, drept la mijloc, între tigru, şi ’ntre leu. eminescu („Mănuşa", trad. din Schiller).] — JV. din fran. ( < ital. balcone, idem < v.-gerrrţ balcho [azi Balken] „grindă11.) BALCONÂş s. a. Petit balcon. — Diminutivul lui balcon (derivat prin suf. dirn. -aş). bâlcos, -»ĂSĂ adj. Marecageux, bourbmx. — Mocirlos. (Atestat numai la) ALEXI. — Derivat din bâlc, prin suf. adj. -os. bâlmâbĂc interj. Onomatopee exprimant 1° le bruit d’un corps lourd qui tombe dans l’eau, 2° le bruit d’un corps qui tombe â terre: patatras, v'lan, paf! pouf! 1°. Imită zgomotul produs prin căderea s. azvâr-lirea în apă a unui corp greu. [Un negliiob] azvârli securea, să dea, într’o raţă. Nn înnemereşte; raţele zbor, scapă, Şi securea cade, bâldâbâc, în apă. pann, p. v. I, 87. Alergă calul ce alergă, şi, bâl-dâbăc! dete în fântâna în care căzuse şî Siminoc. ispirescu, l. 385. Şi nu se mai gândi mult, ci: bâldâbâc! s’aruncă şi el în apă. stăncescu, ap. HEM. 3022. Păunica luă un bolovan de piatră, şi, bâldâbâc! îl aruncă în pUţ. ISPIRESCU, ap. idem, 3022. La moment spurcatu’ s’aruncă, bâltâbâc, în baltă, cercel, săm. iii, 664. 2°. Imită zgomotul produs prin căderea unui corp de la o înălţime oarecare. (Nu exprimă sunetul produs de lovirea de un corp tare, ci numai zgomotul căderii însăşi). Iloţul de păgubaş — în pod, pravoslavnicul — pe casă. Când să sară, [zise:] „Şi şchiopii vor sări ca cooorbiii!“, şi: bâldâbâc jos! delavrancea, v. v. 231. Băiatul s’a ferit repede în lături, şi odată : bâldâbâc şi zdrong! CARAGIALE, m. 16. [Şi (prin apropiere de cuvântul baltă): bâltâbâc!' Dicţionarele mai dau formele: bâldâbâc ! BARCIANU, DDRF., bâldâbâc! barcianu.] — Formaţiune onomatopoetică (cfr. rut. bylhby-llkati „a lovi cu cevâ îa apă“). Cfr. băltâc, hâl-bâc, hâldâbâc, huştiuJuc, bâca! băluăbeâlă s. f. Affaissement ou abattement physique â cause d’une chaleur excessive. — (Rar) „Băldăgheală=slăbiciunea sau ne’ndămânafrea] pe care o simte omul vara după o căldură prea mare“. (Chioara, în Ialomiţa), ap. HEM. 3024. Cfr. sfârşală. [Atestat numai cu pronunţarea dialectală, caracteristică în partea locului: băldăgheală, plur. -gheli.] — Derivat din băldăbî, prin suf. abstr. -eală. băli>ăbî vb. IVa. Eire dans un etat d'affaissa-ment ou d’abattement physique ă cause d’une chaleur eooeessive, languir â cause de la chaleur. — „Băldă-ghesc — [sânt cuprins de] slăbiciunea sau ne’ndămâna pe care o simte omul vara după o căldură prea mare“. (Chioara;, în Ialomiţa), ap. HEM. 3024. [Atestat numai cu pronunţarea dialectală, caracteristică în partea locului: băldăghi, în loc de băldăbi.] — Etimologia necunoscută. (Cfr. bulg. bladam, bMam, „aiurez, am fierbinţeli11.) BiLDAi: s. a. v. baltag:. balwachijv s. a. Baldaquin. 1°. Coperemânt (făcut pentru ornament) susţinut pe stâlpi şi împodobit cu perdele de stofe scumpe, de-asupra unui altar din bisericele catolice, a unui catafalc sau a unui mormânt, „uranisc“ (poenaru). Sânte [ = sfinte] G-ofred,... de vei face Ce te rugăm, Un . mormânt falnic ţi-om înălţă, Un corn de fildeş Ş’un baldachin De stofă, nouă Vom hărăzi, c. ne-GRUZZI, li, 98. | P. ext. Lucrare de arhitectură în BALDÂR — 455 — BALERCĂ bronz, lemn sculptat, etc., slujind de coronament de-asupra unui tron s. unui amvon. Sala de audienţă [în palatul împărătesc din Viena]... are un Iaht [ = tron] cu baldachin tot de aur lucrat; perdeaoa ce se spânzură de la baldachin şi cloşurile [ = şnururile] sânt tot de sârmă [ = fir de aur] şi cu mărgăritar. E. VĂCĂRESCUL, IST. 290/10. 2°. Un fel de coperemânt de care atârnă perdele, de-asupra patului (coperemânt spânzurat de tavan, sau înţepenit în perete, sus, ori susţinut de stâlpi). O cameră bogat îmbrăcată cu roşu şi cu aur. într’un unghiu,... un pat strălucit, aşternut pe o stradă [ = estradă] şi subt un baldahin ce stă pe coloane sucite. De tuş-patru colţurile baldahinului spânzură perdele roşii care se pot închide şi [pot] ascunde patul. C. negruzzi, iii, 427. | P. ext. (Rar, impropriu) Pat portativ cu baldachin, lectică. Eşi-va la plimbare purtată ’n baldachin? ALECSANDRI, ap. DDRF. [Plur. -chine şi -chinuri. \ Şi: baldaliin s. a.] — N. din ital. baidacchino, idem (propriu : „stofă de mătase de Bagdat-itaî.i?aWacco).Cfr. bagdadie. BAl.nAll s. a. I baluĂk -A subst. > BÂIiI>ĂK, -A subst. J J. Estomac des anim,aux rmninants, panse, ven-tre. II. Obese, ventru, pansu, pansară. I. „Băldir se zice, în Ilfov, la stomahul vitelor11. Com. n. ţincu, ap. HEM. 3025. Cfr. burtă. [Plur. băldâruri, băldire. HEM. 3025.] II. P. ext. (Despre un om pântecos, burtos, gros, mătăhălos) „Figurat, cu ironie, [se zice] şi la un om gras [d. ex.] câtă băldiru’ are!“ id., ap. ib. | „în Bucureşti se aude şi la feminin: baldâră sau băl-dâră, cu sensul figurat ironic de „femeie mare şi grasă“. HEM. 3025. Cfr. balcâz. [Şi: băldîr s. a., s. m.] — Din turc. baldyr „mollet, gras de la jambe, chez les anim aux". Hasdeu, Etym. magn. 3026 (poate prin mijlocire bulgară: baldâr „pulpă"). Trecerea de sens se explică, poate, prin apropiere de cuvântul bandor. bâluie s. f. v. beldie. BAiiUÎR s. a., s. m. v. baldâr. iiAldoaig s. f. (Bot.) Variete de raisin. — (Rar) O varietate de struguri, jipescu, o. 53. [Şi: băldo-văie s. f. jipescu, o. 53.] — Etimologia necunoscută. (După Hasdeu, Etym. Magn. 3025, ar fi femininul numelui propriu Bălde, Baldov(in), derivat prin suf. moţion. -oaie; înţelesul primitiv ar fi fost dar: struguri din viea Băldoaiei). uăi.dovAii: s. f. (Bot.) v. băldoaie. bale s. f. plur. Bave. —Salivă spumoasă, scuipat cu spume, care curge din gura copiilor când le cresc dinţii, a unor bolnavi (d. ex. epilepticilor), din gura (botul) animalelor, etc., p. ext. materia vâscoasă pe care o lasă melcii. Balele lui cură preste barba a lui. biblia (1688), 212,a ( : „et salivae eius de-fluebant in barbam eius"). Ca cum de duh rău tulburat ar fl fost, cu fălcile căscate, cu busele lăsate, şi cu balele aspumate, cuvinte cu stropi... a împrăştia începu, cantemir, ap. HEM. 2372. Şi voi, muieri infernale, Cu gura plină de bale,... Deschideţi aceste porţi. c. negruzzi, II, 123/4. îi storcea în faţă bureţi plini de bale de om şi de bou. Clain, ap. HEM. 2383. Ieşi scorpia din smârc şi năvală la Ercule, ca să-l umple de balele sale cele veninoase, ispirescu, U. 35/r Vita, când e bolnavă [de febră aftoasă: boala de gură şi de picioare], face răni pe bot, pe buze, pe gin-gini; îi curge bale din gură; nu poate mânca. şez. iv, 125/4. (Cred. pop.) Balaurii îşi amestecă balele la un loc şi alcătuesc o piatră scumpă, ibid. I, 244/18. (Glumă) De ce-i curg boului balele? (—Că nu poate să scuipe.) teodorescu, p. p. 249/e. Când îmi dă o sărutare, Mă umple pe piept de bale. doine, 146/î3. Nici ei, cu toată zeirea lor, nu se puteau cortorosi de balele vrajbei, ispirescu, u. 7/„. | (Omului îi curg balele, face, scoate s. lasă bale). | Despre cel care are mare poftă de mâncare, care râmneşte, p. ext. care doreşte fierbinte cevâ, se zice că îi curg balele (după cevâ) (tot aşâ la Aromâni : il’ cură bâlili, la Bulgari : tecat mu ligite şi la Neo-greci: xpr^ov ■ză oâXta tou. papahagi, P. A. nr. 354; cfr. „îilasă gura apă“. voi. i, pag. 185“). L-au cuprins o poftă de mâncare de-i curgeau bealele [scriere etimologică greşită, în loc de balele] din gură, nu altceva, sbiera, p. 283/,4. | ^ A lăsă pe cinevâ în balele lui = a-1 lăsâ să-şi facă mendrele, în toată voia (cfr. „a lăsâ pe cinevâ în banii lui"). Trebue să ’ncepem a fi cu băgare-de-seamă, că, dac’om lăsâ copiii tot în balele lor, au să ni se urce ’n cap (Braşov. Expresia aceasta trebue să se fi întrebuinţat la început numai despre copiii mici, care se umplu adesea de bale pe la gură, mai ales când le cresc dinţii). | Poporul are diferite credinţe deşerte despre balele dracilor şi ale altor duhuri rele, care, curgând pe pământ, aduc oamenilor fel de fel de rele. „Dracii care au rămas spânzuraţi cu gura în jos, în văzduh, leapădă mereu la bale din gurile lor. Aceste bale se numesc balele vrăjmaşului... Când ele se brodesc de cad în fântâni, în pârae, în izvoare, 6tc., şi oamenii, bând apă din ele, beau cu apa şi balele vrăjmaşului, s§ bolnăvesc, de zac până, şi mor". (Bogdăneşti, în Vâlcea), ap. zanne, p. VI, 484; cfr. şez. Iii, 79 ş. u. „Tusa din sfinte o capătă omul când se duce şi bea apă din bălţi ori părae; mai cu seamă noaptea se’ntâmplă de înemereşte ori balele sfintelor ori scaldele vrăjmaşului", grigoriu-RIGO, M. I, 178; cfr. leon, med. 150; şez. IV, 26b/19. [Rar, se găseşte şi un singular nou: bală, cu sensul de „o cantitate oarecare de bale". Bala spurcatului (s. dracului) în gura săracului? (= „Ţigara"). pamfile, cim. 34. Stelele, când văd că vr’un diavol a slobozit vr’o bală clîn gură, se rip'ed după ea, d’o prind(e). şez. iii, 79. Despre sensurile nouă desvol-tate din acest singular, v. bală1.] — E pluralul analog (după modelul stea: stele) al unui singular pierdut *ba din lat.-pop. (în limba copiilor) *baba : ital. bava, sard. (log. şi gal.) baa, span., portg. baba (cfr. fran. bave, baver, bavard etc.; de la noi au împrumutat cuvântul Sârbii: bale). Etimologia adevărată a fost dată întâia oară de Laurian şi Massimu. Cfr. îmbălâ, îmbălorâ. balegă s. f. (ş. d.) v. baligă ş. d. rai.emârk s. f. plur. v. balamă. balejvA s, f. (Zool.) 1°. Baleine. 2°. Fanon (de ba-leinej. 1°. Mamifer ce trăeşte în mare, de o mărime uriaşă (cel mai mare dintre animalele de astăzi), din ordinul cetaceelor, fără dinţi, având însă în falca de sus, de o parte şi de alta, un fel de lame de substanţă cornoasă, lungi, subţiri şi flexibile; chit. Când veneâ seara, mergeam la scăldătoare, în valurile line a mărei mă băgăm; Călare pe balene, cu-a mele lungi picioare Spumoasele ei unde până’n fund turburam,. c. negruzzi, ii, 72/15. || Fig. (Astr.) Constelaţie din emisferul austral. Constelaţiunea Chitului sau a Balenei. culianu, C. 50. 2°. P. restr. Lamă cornoasă de balenă, întrebuinţată la corsete, umbrele, etc., spre a le ţineâ întinse; (f) balâcdiş. — N. din lat. balama, idem. balebcA s. f. Baril, petit tonneau.—(Cu deosebire în Mold. şi Bucov.) Mic butoiaş în care se ţin băuturi. Cfr. buriu, buriaş, fedeleş, budie, tisă. BALERCUŢĂ - 456 - BALHUIU Sângele l-au împărţit, pmndu-l prin balerce. ami-RAS, let. III, 133/12. [Tatăl meu] muri, după ce momea trei oi fripte şi bău o balercă de pelin. c. negruzzi, I, 247. Petcu (cătră fecior): Spune stolnicului să scoată din pivniţă o garafă de Comandaria de cea bună... (cătră Ştefan) Am adus-o eu însu-mi de la Chipru... ţine opt sute de lei balerca. alecsandri, t. 1243 (Glosar: „butoiaş**, ibid. 1776). Vadră cu vadră face balercă, balercă cu balercă face antal. idem, ap. TDRG. Al nostru tânăr împărat... la vânat aplecat, Având,pentru oşteni, Buţicu vin Şi balerce cu rachiu... (oraţie din Moldova) TEODORESCU, P. p. 163b. I-au adus o balercă de vr’ol2 ocă, plină cu vin. marian, T. 330. Aveţi d-voastră a vă găti De conac, buţi de vin, Balerci de rachiu, Cu colaci de grâu. ŞEZ. III, 42/l4. La vremea de-apoi... toţi [oamenii] se vor boci de sete; atunci Antehrîst va veni cu o balercă cu apă, trasă cle-o iapă albă. (Neamţu şi Va-sluiu), ap. HEM. 1233/]4. Am o vacă cu buricul în spate? .( = „Balerca“.) şez. i, 27. Şi vin şi holercă Tot într’o balercă?(= ,,Oul“). gorovei. c. 262. (Loc.) A face gătul leîcă [ = pâlnie] şi pântecele balercă: „se zice de unul care bea mult“. zanne, p. v, 381 (cfr. idem, p. ii, 392; şez. ii, 72/23. Cfr. fran. „boire comme un tonneau"). [Plur. -lerce şi -lerci. c. ne-GRUZZI, III, 195/j,. Şi: bal ir că : „mic vas de lemn, ca un buglănaş de 3—4 cupe, pentru a purta beu-turi (Valea Haţeg)1*. VICIU, GL.; şi (formanemeta-tezată) barilcă s. f. Ciubenle cu care adăpă caii eră de argint, şi cofe şi barilce şi ţinte Ta hamuri... tot de argint, m. costin, let. i, 254/6. îm-plând toate vasele câte.aveă, barilce şi altele, cu pământ... axintie uricabul, let. ii, l63/27. (Scrierea bălercă, la SBIERA, P. 323/e, e numai varianta ortografică).] — Din rut. barilka, idem (rus. barylka, polon. bareika, baryika; cuvântul e, la Slavi, împrumut romanic, cfr. berneker, Sl. wb. 44). balkrcută s f. Barillet, tonnelet. — Diminutivul lui balercă (derivat prin sul1, -uţă). Am o balercuţă, aCu două holercuţe? [ = ,,Oul“.] gorovei, C. 263. Închin şi la guriţa mea, Că ea ştie cum, a bea. Şi ooin face buzele leîcuţă [ = pâlnioarâ] Şi pântecele balercuţă, Şi n’a curge nici o lecuţă. pop., ap. GCR. ii, 3l8/28. balerină s. f. Ballerine.—Dă-nţiiitoare de balet, de profesiune. — N. din ital. ballerina, idem. Cfr. bal, baladă şi balet. balet s. a. Ballet. — Danţ figurat, executat de una s. (mai ales) de mai multe persoane (de obiceiu femei, cfr. balerină), la o serbare şi în deosebi intr’un teatru, ca „intermezzo*1 la o operă. Cu vremea,... regisorul ajunge a fi foarte pătruns de însemnătatea lui.... Pentru dînsul, orice dramă nu e decât un balet, maiorescu, cr. i, 328. La Passau, el a părăsit pe L... şi a urmat călătoria cu o Italiancă de la trupa de balet a operei din Viena. slavici, N. II, 341. | P. ext. Compoziţie muzicală, după care se dansează baletul. A scris o operă şi un balet. \ Corp de balet: trupă însărcinată cu executarea unor asemenea dansuri. [Plur. -lete şi -leturi.] -— N. din ital. balletto, idem (diminutiv din ba Mo ,,danţ“). iîAl.irrisstă s. f. = balerină. — N. din ital. ballettista, idem. baleutâ s. f. Auget. — Diminutivul lui balie, derivat prin suf. -uţă. (în Bucov.) Albioară, covată covăţică. Rădicând moaşa copilul şi ţinându-l deasupra unei baleuţe sau co căţele, toarnă deasupra lui apă rece. marian, na. 53. [Şi: băliuţă. s. f. TDRG.] bâlfeu s. a., s. m. v. bulfeu. uĂi.GAit ţ s. m. v. bulgar. kai.ghf.iwez f s. a. v. baliemez. 1 balgî-bâşa f s. m. 1°. Fonctionnaire de la Sublime Porte, qu’on envoyait dans Ies Principautes Boumaines pourpercevoir le tribut en miel et en cire. 2°. Fonctionnaire du khan des Tartares qui per-cevait en Moldavie le tribut en miel. (Turcism) 1°. „Trimisul Porţii pentru strângerea cantităţii de miere şi de ceară, trebuincioasă seraiului**. ŞIO. (cfr. balgiu). 341 cântare de miere împărătească s’au dat la balgi-başa..., ceară împărătească oca 9000 s’au dat iar la balgi-başa. condică (a. 1693), ap. ŞIO. 2°. Trimis al hanului tătăresc care luă tributul de miere de la Moldoveni (cfr. balgi-başlâc). Au prins atunce şi pe balgi-başa Hanului, muşte, let. iii, 29. Acelpodgheas... au încunjurat gazda Turcului noaptea, alţii gazda balgi-başii. idem, let. iii, 290. | (Cu funcţiune atributivă) Se făcuse aice în laşi mare gâlceavă între Turci şi între Tătari balgi-başi. N. costin, ap. ŞIO. [Şi: balci-băşa, ap. rudow, xvii, 387, abalgi-bâşa. N. costin, ap. TDRG. | Plur. -başi. | Probabil, accentuat şi: balgi-başa.] — Din turc. balgy-basi „şeful balgiilor**. ŞIO. BAL«i-BAŞL€ -j- s. a. Tribut en miel que Ies Principautes Boumaines versaient autrefois au Sultan ou (en Moldavie) au khan des 'Tartares.—Tribut de miere care se da odinioară Sultanului şi (în Mold.) Hanului tătăresc (şi pe care-1 incasă balgi-başa 2°). Au plătit şi birul deplin şi. băiramlâckl acelui an, şi balgi-başlâcurile, şi mderea şi ceara ce să dă la mutpacul împărătesc, acsinti uricarul, let. ii. 137/g. Se- vede însă uşor că avem, a face cu un scriitor mai posterior, care... —după ce ne vorbeşte de plata balgi-beşlicului către Tatari,... trece pe larg la evenimentele petrecute cu mult după moartea lui Nicolae Costin. iorga, l. ii, 81. [Şi: balgi-beşlic s. a. | balci-başlfic s. a. Irimia-vodă... îndată au agiuns cu daruri la Hanul,... au legat atunci şi mderea ce să dă în toţi anii balci-başlâc... N. costin, let. i, a. 31 2/3(j; balci-beşlic s. a., bagi-beşlic s. a. n. costin, ap. TDRG. | La BĂLCESCU, ap. ŞIO., şi forma greci-zată balţi-paşalichi. | Plur. -lâcuri.] — Din turc. balgy-baslyk, idem. TDRG. balgi-beşlic f s. a. v. balgi-başlâc. balgiu f s- m- Turc qui achetait du miel dans Ies Principautes Boumaines pour en approvisionner la Sublim,e Porte. —„Turci... cumpărători de miere, care umblau prin districte pentru a aproviziona cu miere Poarta otomană**. HEM. 2390-2391. Au chemat pre boierii cei mari... şi pre călugări, şi pre neguţitori şi pre balgii. neculce, let. ii, 461 /5. [Boierii] se îndatoriră pre la Turci şi pre la balgii. magaz. ist. IV, 311/19. | (Cu funcţiune atributivă) [Grigorie-vodă] pre Turcii balgii din ţară foarte îi înfrânase, şi se temeă de dînsul, de nu putea face zapt întru nimdcă. NECULCE, ap. HEM. 2390. — Din turc. balgy, idem. BĂLHÂC s. a. V blllhar BÂLHVACĂ S. f. ) balhuiu s. a. Marecage, bourbier. — „Balhuiu,. sinonim cu mocirlă şi cu nămol, numeşte poporul pământul înmuiat peste măsură cu apa ce vine de pe scursura unei văi mari sau mici; când oamenii trec prin astfel de locuri cu carul sau numai cu vitele slobode, se înnomolesc sau se scufundă, încât abia cu mare greutate ies afară. Când balhuiul nu e adânc, ci numai de 1-2 decimetri, atunci se cliiaină BALIE — 457 — BALIGĂ şleaf sau turbucală.“ (Drajna-de-sus, în Prahova), ap. HEM. 2340. [Plur., probabil, -huiuri.] — Etimologia necunoscută. (Pare a conţinea aceeaşi tulpină balh-, care, metatezată, se regăseşte în numirea locală Bahluiu, şi care se mai întâlneşte şl în cuvintele bălhac, bâlhoacă, bulhac, cfr. şi bâhli. Sufixul ar putea fi -uiu, prin care, în limba română, se derivă diminutive.) balie s. f. Auge ou baquet â laver le linge, cu-vier. — (Mold. şi Bucov.) Albie de spălat rufe. Mama şi copila, muncesc unui cămătar evreu, pentru ca să-şi plătească o datorie învechită. Mama îi slujeşte în bucătărie, iar fata îi spală rufele... De-o-clată un gemăt sfâşietor spintecă liniştea bordeiului. Îngrozită, fata scoate mânile din balie şi se răpede... p. hâncu, N. rev. r. ii, Supl. ii, 95. Nora lui Ro-manciuc e o frumoasă fem.ee oacheşă,... care spală harnic rufe într’o balie. IORGA, N. r. b. 230. — Din rut. bălija, idem. bĂlif. s. f. \ BÂi.îi: s f. / 1°. Herbe. 2°. Tige (du mais, de lapommede terre, de l’Mlianthe ou soleil). (în Mold., Bucov., şi prin nordul Transilv.) 1°. Buruiană, ierburi. La nalte vărvuria munţilor au sosît şi a pustiei nevoi bărbăteaşte răbdând, vara pălit, iarna de răceală şi deger căznit, iară hrana îi eră samorasle bâlii. dosofteiu, v. s. 12,2. N’aflam într’insul nice o rădăcină de bâlie. idem, ap. TDRG. 2°. Spec. Cotor, tuleiu, vrej, beldie, cocean, strujan (de obiceiu uscat) de la diferite plante. Închinătorii lui [Perum] făcea focuri şi se petrecea peste dînsele, închipuind ca cum s’ar da singuri pre sine jertfă acelui idol Perum. Aceleaşi închipuiri fac şi unii din creştini, până în ziua de astăzi, adecă focuri în bălii, în zioa de Joi-m,ari şi se petrec peste dînsele. MSS., ap. şez. VI, 126 (e vorba despre focul ce se face la Joia-mare din „bozii uscate11, bălării, etc., pentru ca să se încălzească sufletele morţilor, cfr. marian, se. ii, 271). „Bâlii (in ţara Oaşului) = jipi de cucuruz (păpuşoiu) [D. e.] Dă la vite un snop de bălii! Se mai numeşte şi tuleiu (Târnave).11 viciu, GL. | Cotorul floarei soarelui. (în Sălagiu) „Pe la Giorocuta (Sălagiu) [se] numesc biblii cotoarele de la floarea-soarelui11. VICIU, gl. „Bâia (plur. băle) = viţele sau cotoarele, tuleiele barabulei [ = cartofului]11, marian. [Şi: bulie s. f., bălă s. f.] — Din rut. byl’e „cotoare11 (la Dosofteiu, probabil, Împrumut literar din paleosl. bylfcje „ierburi11). isai,ii:hez f s. a., s. m. (Armata) Bombarde, mor-tier, canon de gros calibre. — (Turcism) Tun de calibru mare, cfr. f falconet. „Cele dintâi bucăţi, de artilerie numite în Europa bombarde, la Români se numeau balimesuri“. BĂLCESCU, m. V. 614. [îi batea pe Cazaci cu] 60 depuşei... tot de cele mari, ce se zic baliemezuri. M. costin, LET. I, 251/sl. Au lăsat tunurile care adusăse întâi, şi au adus şi mai mari baliemezuri şi cumbarale, şi au mers asupra craiului. acsinte uricarul, let. ii, 164/31. [Şi: foalimez s. a. Să.se gătească, să meargă... cu câteva părechi de bivoli, pentru rădicarea balimezilor. NECULCE, LET. II, 290/ie. Sinan... cu balimezuri de cele mari, numite doubles faulconneaux, duplices falcones, trăgea 'neîncetat asupra creştinilor, bălcescu, m. v. 172. | Şi: balghemez s. a. Şea se tunuri erau foarte mari, din cele ce le zic balghemezuri. istoria oştirii (a. 1715), ap. ŞIO. | Şi: banimez s. a. Toate tunurile, fiind tunuri mai mici 130, şi mari ce le zic banimezuri. CRONICĂ, ap. ŞIO. | Plur. -mezuri, rar -mezi.] — Din turc. bal-yeinez, idem. iîăm<;ă s. f. 1 °. Excrements des grands animaux (tels que le bceuf, le cheval, l’âne et le mulet, l’ours, le porc, le cerf): fiente, boţise, crotte, crottin, bou-sard. Excrements de Vhomme. 2°. Fumier. 3°. Homme mou, privi ă’energie ou mollasse. Excrementele animalelor mai mari, cu deosebire ale boului (vacii) şi ale calului (măgarului, catârului), dar şi cele de urs, de cerb . şi de porc (adesea precizat: baligă de cal, de vacă etc.; animalul face baligă). Cfr. căcărează, găinaţ, căcat. Baliga se întrebuinţează adesea în medicina populară, iar amestecată cu lut, baliga (de boi s. vaci) dă o materie cu care se lipesc, la ţară, păreţii şi podeala (în Ardeal „faţa11) caselor, grajdurilor, etc. Purtaţfi] pedestri ăe-acei fără rând muncitori 30 de clsîle, şi traşfijprin gunoaie şiprin baligi, dosofteiu, ap. HEM. 2383. De cu sară şi până după miezul nopţei, am stat numai într’o fiimărae de baligi, ca la carantină, şi tot ne-au coşit ţânţarii, creangă, a. 125. Tot m,ai bine să plecăm,, S’ajungem şi să ’nserăm, Pe la bor-deele noastre Cele mici şi tupilate Şi cu baligă lipite, Şi cu stele-acoperite. pop., ap. GCR. II, 337b/.9-(Cred. pop.) Când urechea vâjie cuivâ, să se afume cu baligă lipită în ziua de Mărina. şez. iii, 121/3. (Med. pop.) De ea [beşica cea rea] te lecueşti... prin descântece, în care timp baba afumă. împrejurul bubei cu un şumuiag de petecă... în care se pune baligă şi boance din Ziua-Crucei. şez. i, 55/,. (Loc. şiprov.) A trântit-o ca baliga în gard: „se zice [celui ce] spune.:. vorbe nepotrivite11, zanne, p. III, 165 (cfr. „ca nuca’nperete11). La baligă moale, puţin(tic)ă apă, (s. ploaie) trebue [spre a o face bună de lipit], pann, p. v. II, 101 („adică pe cei slabi de tot, mici întâmplări ii topesc11. GOLESCU, ap. ZANNE, P. i, 322). | „Balege = stercus jumentorum11. anon. car. Alţii îi umplea nările de scârnă [ = excremente de om] şi de balegă, clain, ap. HEM 2383. Trebueâ, sărmanul, să coacă baligă de vită ca, să-şi hrănească copiii, sbiera, p. 187/26. (în glumă, fam.) Balegă de vită botezată= „excremente de om11. LM. [Umflarea ugerului vacii provine] din multele balegi şi alte necurăţenii ce i se acaţăpreţiţe. Calendariu (18 1 4), 183/29. Se descântă [de jungliiu]... şl în balegă de vacă... [care] se coace in spuză şi se pune pe partea bolnavă sau unde ţine pe om junghiul. Umezeala calclă a băligei face mult bine bolnavului, şez. iii, 194/23. Iară cărnurile viţelului şi pialea şi balega vei arde cu foc afară den tabără, biblia (1688),ap. TDRG. (: „carnes autem vituli, et pellem, et fiinum combures igni extra castra11; „mais tu bruleras au feu la chair du veau, sa peau et sa fiente, hors du champ11). (Loc. prov.) Viţelul după baligă se cunoaşte ce bou o să [se] facă = „omul se vede, de mic copil, ce o să. fie mai târziu (se zice mai cu seamă cu un Înţeles defavorabil şi despre cei proşti)11, zanne, P. i, 693. Atâta i-au fost dragi caii [lui Copronim], cât mai multă vreame au fost petrecând în grajd şi în. baleca (greşală de tipar?) cailor, şi, şezând la masă,, în câteva tepsii au fost puind balegă de cal, zicând că mai frum,os miros decât baliga calului altul nu. mai poate fi. CANTEMIR, hr. 345/2J. Am un cal chin dinte: Toată ziua mănâncă paie şi baligă nu face ? (= „Cârligul de paie11), pamfile, cim. 19. (Copiilor, când plâng şi le vine, in acelaşi timp, să şi râdă, li se zice, ca să li se facU ’n ciudă) Râs cu plâns,. Baligă de mânz; Iapa fuge, Mânzul suge! (Orlat, în Transilv.), ap. HEM. 2383. Urcând pe plaiu, am dat de baligă de urs. (Braşov, Bran, etc.) Com. lacea. Se ia scârnă (baligă) ăe porc negru, se amestecă într'o strachină cu o lingură de unt-de-lemn franţuzesc, se bate şi se fărâmă bine, apoi se pune oblo-jeală pe locul unde au ieşit scrofurile, grigoriu-rigo, m. p. 165. Baligă de cerb : „bousard11. pontbriant. ||P. ext. (Impropiu s. în glumă) Excremente de om. Nu [m’au trimis Domnul] la oamenii ceia... [care] şăd pre zidu ca să mănânce balega lor şi să bea udul lor împreună cu voi odatăP biblia (1688), 281 (: „ne m’a-t-ilpaş aussi envoye vers les hommes qui se tiennent sur la muraille, pour leur dire qu’ils BĂLIG - 458 — BĂLIGAR mangeront leurs propres excr6ments, et qu’ils boiront leur urine avec vous ?“). Antihârs o să strângă în saci băligi de vite şi de oameni, şez. iii, 98/,,. (Loc.; fam., pop.) S’a aprins balega în el (Galşa, comit. Arad, Ungaria), zanne, p. ix, 542 (: se zice, in glumă, despre un om moale care s’a înfuriat şi el odată). Când te mânii, faci sânge ’n baligă! creangă, p. 253 (: se zice, în glumă, omului care se laudă câ atunci când se va mânia are să facă lucru mare, dar despre care ştim bine că nu-i în stare să facă nimic). 2°. P. ext. (Impropriu) Gunoiu. Periră de tot în Aendor, făcură-se ca balega pământului, biblia (1688), ap. HEM. 2383 (=ca gunoiul pământului. coresi : „disperierunt in Aendor, facti sunt ut stercus terrae"; „lesquels furent defaits â Hen-Dor, et servirent de fumier â la terra“). 3°. Fig. E o baligă de om, se zice despre un om slab, fără energie. Ce mai baligă, de om! = „quel homme mou, sans energie !“ DDRF. (De aici, metaforic) Om moale, fără voinţă şi fără energie. LM. POLIZU; zanne, P. i, 322, etc. Cfr. bâligos. [Plur. bălige, băligi şi băligi. | (Mai cu seamă în limba veche) şi: balegă’, plur. bâlege dosofteiu, ap. HEM. 2383, şi bălegi.] — Etimologia necunoscută. (Cuvântul apare şi la Aromâni şi la Megleniţi : băligă [de asemenea verbul baligă], la Albanezi: băige, bage, băgele, la Sârbi: balega, balaga, baloga şi la Ruteni [la aceştia, probabil, împrumut din româneşte] baiyga, betega, ba-ioh. Hasdeu, Cuv. d. bS.tr. I, 269 şi Etym. magn. 2384, compară cuvântul cu tătărescul balgas, bal-has, balgas, cu acelaşi sens, fiind de părere că avem a face cu „una din vorbele (cele) ciobăneşti lăsate la Dunăre prin invasiunile popoarelor turanice din veacul de mijloc11. Pe lângă dificultăţi formale [am aşteptă alt accent, cfr. ŞIO. I, 268], etimologiei acesteia i se opune şi faptul că la Bulgari, cuvântul e necunoscut. Răspândirea geografică [română-sârbo-albanezăj ne îndreaptă mai degrabă spre vest. Şi, de fapt, cuvântul se găseşte şi la Sissano, în Istria: baligola [ap. Densusianu, Rist. d. I. langue roum. 385, cfr. Meyer-Liibke, Literaturblatt f. germ. u. rom. Phil. XII, 240]. După G. Meyer, Indogerm. Forsch. VI, 116, avem a face cu cuvântul bagola [diminutivul lat. baca ,,bob“], trecut din Italia nordică, unde e foarte răspândit (Brescia, Bergamo, Como, Mantua, Milano bagola, Pavia bagol, etc.) la popoarele din peninsula balcanică, Am aveâ deci a face cu un cuvânt venind din vest în evul mediu şi ajuns la Dacoromâni prin contact cu Românii din sudul Dunării; cfr. fară.) isăliga vb. 1.1°-2°. Fienter (en parlant des grands animaux). Souiller (qqch. ou qqn. de fiente). 3°. Hen-dre (qqch.) par l’orifice annal. (Fiind vorba despre animalele mai mari, ale căror excremente se numesc baligă, cu deosebire însă despre boi, vaci şi cai, p. ext. în glumă s. ironie, şi despre oameni) A face baligă, a lepădă baliga, ’a da afară din sine excremente; p. ext. a da afară din sine cevâ prin orificiul anal; sau (mai rar): a umpleâ (cevâ s. pe cineva) de baligă, fig. a-l împroşcâ, a-l murdări (cu vorbe urite, etc.). 1°. (Mai rar) Trans. (atât sensul, cit şi forma) A face baligă. „Baleg = stercus emitto“. anon. car. A da afară din sine cevâ prin orificiul anal (întocmai cum se excretează baliga). Calul mânca jăratic şi baligă galbini. sbiera, p. 40/10. | Fig. A umpleâ s. a împroşcâ pe cinevâ cu murdării. Mă ’ntâlniiu cu vrajnicii mei, Cu cliizm.aşii [ = pizmaşii] m,ei... Cum m’au văzut, In dos m’au întinat, în faţă m’au băii gat, In mare urît m’o băgat. şez. ii,'94/22. 2°. (De obiceiu) Refl. (ca formă, intrans. ca sens, cfr. a se ouâ, a se băşi, a se pişă, etc.) A excretâ baligă. După ce s'au uitat bine, s’a încredinţat curat Că peste grinda aceea vro vacă s’a băligat. pann, h. 63/4. Toţi cei de fată au început a-l râde şi a-l batjocuri, că la aceasta i-au chemat el pe ' clînşii, să privească cum. se baligă asinii ? sbiera, p. 196. Am o vacă neagră; Când se baligă, toţi aleargă? (= „Ceaunul"), gorovei, c. 71. Am un bou; el mănâncă, el se baligă, el mătură ? (= „Sfre-delul“.) TEODORESCU, P. p. 245. 3°. (Une-ori) Refl. (ca formă, trans. ca sens). A scoate prin orificiul anal, în loc de (s. pe lângă) baligă, altcevâ. [Muscalii] nu aveă nici carne, nici pită; şi caii încă hăm,nesise,... se bălegă tot apă, că altă n’aveâ ce bălegă. neculce, let. ii, 364/3. [f şi: bălegă vb. I.] — Derivat vechiu (postsubstantival) din baligă. Cfr. îmb ăligâ. băligar s. a. 1°. Excrements en tas des grands animaux. 2°. Fum,ier, tas de fumier. 3°. Braisin. 1°. Baligă multă strânsă la un loc, grămadă de baligă (de vite). L-au târît de picioare [pe Hanger-liu] ca pe un câne, din case, de sus, jos, în mijlocul curţii domneşti, aruncându-l pe zăpadă amestecată cu noroiu şi băligar de cai. zilot, ap. HEM. 3027. Câmpiile din ţara Elida atât se încărcase de gunoiu şi de băligar, încât nici iarba nu mai creştea. ISPIRESCU, U. 41/25_26. Şi cămaşa i-am spălat-o, Pe mărăcini i-am uscat-o, Cu băligar i-am, frecat-o. teodorescu, p. P. 342. (Prov.) Cine se ia după muscă, ajunge la bălegar, zanne, p. i, 562. (Cfr. „Cine se ia după muscă, îl duce la scârnă11, s. „Ii-te după muscă, câ te duce la c[ăca]t“. ibid.) 2°. P. ext. Baligă multă călcată de vite, amestecată cu paie, cu ogrinji, adunată la un loc, şi care, după ce putrezeşte, se poate întrebuinţa sau ca îngrăşământ pentru câmpuri sau la făcut focul; cfr. tizic. Gunoiu de vite. P. ext. Locul (groapa) în care se ţine gunoiul de vite, movila de gunoiu de vite. De la grajdul boilor, arendaşul dobândeşte pe zi câte 6 ca,re de gunoiu (băligar). i. ionescu, d. 271. Ţinerea turmelor de oi, a boilor de îngrăşat, a cailor ce se scot din herghelie, a boilor de pluguri s’au organizat a se face astfel cât [ = încât] să se poată strânge băligarul lor ş,i cu dinsul să se ingraşe pământurile învechite, idem, D. 319. Cum văzu copilaşii aşâ de frumoşi, gaşperiţa de cioară... se duse numai clecăt şi îngropa copilaşii în băligarul de l(i grajd. ISPIRESCU, l. 63 ( : „în băligarul cailor". FUNDESCU, L. p. 57/,j). Dar în dosul grajdului, In malu’ balegariului, Mică tainiţă făcea Şi pe Roşu [cal] l-ingropă. mat. folc. 181. 3°. Baligă (de obiceiu de vacă), amestecată cu lut, întrebuinţată, la ţară, la lipitul s. bulgăritul caselor, al grajdurilor, etc. Noi avem. neşte bordee tu-pilate, Cu băligar de cal sânt lucrate. (Bistricioara, in Neamţu), ap. HEM. 3027. [Şi: bălegar, f Şi dial. -găriu. LB. | Plur. -gare, rar: -garuri. LB.; POLIZU.] — Derivat din baligă, prin suf. loc.-instr. -ar. băligar s. m. (Entom.) Colioptere fimicole ou scarabe'e bedeau: Geotrupes stercorarius. Bousier ou grand pilulaire ou mange-merde ou stercoraire : Scarabceus fimentarius.— „Prin baligele vitelor..., şi mai ales prin cea de cai, foarte adese-ori se poate vedea în decursul verii un gândac de 15-24 mm. de lung şi de coloare neagră sau întunecat-albastră, care, după ce a răscolit în toate părţile baliga..., îşi face... o borticică perpendiculară în pământ, în care se ouă apoi femeiuşcă câte un ou. Acest gândac se numeşte, in Bucovina, băligarîu sau bălega-riu, gâza-boului, trânduş, trânt, trânz, lle-nuţă sau Ilenuţa-cea-păduchioasă, în Moldova trânz [şi bălegar : cfr. HEM. 3027], în Ţara-ro-mânească bălegar si băligar, în Transilvania gâză, gândac-de-gunoiu, goangă şi goangă-de-baligă". marian, ins. 31-32. || Băligar-cu-corn = caraban: Oryctes nasicornis (larvele acestui gândac BĂL1GARE — 459 — bălmAjitură „petrec într’un fel de... ghemuş, făcut dintr’o materie •ca baliga”), marian, ins. 9-10. [Dial. şi: bălegar .s. m.. | Dial. şi -gariu.] — Derivat din baligă, prin suf. nom. agent, -ar '(propriu: „cel ce petrece în baligi*1, cfr. numirile franceze, germ. Mistkăfer, şi atributele sterco-jrarius şi fimentarius ale numirilor savante). hAligâick s. f. Action de fienter ou de so uiller de fiente, de rendre qqch. par l’orifice annal. — Infinitivul verbului băligă, devenit abstract verbal [f şi: bălegare.] Cfr. îmbăligare. bâligât s. a. = băligare. Participiul verbului baliga, devenit abstract verbal. Sfete-Ilie... blestema [ulmul]: „...să fii, ulm, de cioplit, De tăiat, De’n-găurit, De pârlit, Şi de bălegat (mânjit), şez. iv, 156b/i4- [t Şi: bălegăt.] Cfr. îmbăligat. bAligât, -Ă adj. SouilM de fiente. — Participiul verbului baligă, devenit adjectiv. [Si: bălegât,-â adj.] Cfr. îmbăligat. bâligos, -oÂsA adj. 1°. Plein de fiente ou mele de fiente. 2°. Faible, mou, privi d’energie. mollasse, apathique. Flasque. — (Rar; pop., fam.) 1°. Plin de baligă. Amestecat cu baligă. Cfr. LM. 2°. Pig. (în glumă, fam., despre oameni) Slab, fără energie, molâu, moleşit, moale (ca o baligă); cfr. baligă 3°. Cfr. POLIZU. Cfr. căcâcios. Leon bălegâsul. mineiul (1776), 23*/,. || (Ca epitet al unei speţe de prune) Moale (ca baliga). Prune băligoase. Com. i. pavelescu. [f şi: bălegos.] — Derivat din baligă, prin suf. adj. -os. iiÂI.Kaii s. f. Petit excrement des grands ani-maux; petite quuntite' de fiente, de bouse, de crottin ou de bousard. — Diminutivul lui baligă (derivat prin suf. -uţă). LM.; TDRG. [f şi: băleguţă. LM.] balimez ţ s. a. v. baliemez. balircă s. f. v. balercă. balistA s. f. (Antich.) Batiste. — Maşină de ră-sboiu de care se slujau cei vechi spre a aruncă îm-PQtriva vrăjmaşului proiectile (mai ales pietroaie); cfr. catapultă. Amândouă cetăţuiele le-au întărit cu stregeari [ = strejari] şi cu baliste angliceşti. şin-cai, hr. I, 337/24. — N. din lat. ballista, idem (din grec. pâXXeiv „a aruncă, a azvârli"). balistic,-A adj., s. f. Baliştique. — Adj . Privitor la mişcarea corpurilor grele aruncate în spaţiu. | Ştiinţa balistică şi substantivat (subt forma feminină) balistica: ştiinţa care se ocupă cu studiul mişcării proiectilelor. ;— N. din fran. Cfr. balistă. bAliitA s. f. v. băleuţă. balivernă s. f. Baliverne. — (Franţuzism; întrebuinţat mai ales la plural) Fleac(uri), mof(turi), vorbe puţin serioase. Ei, cum îţi vine dumitale să crezi aşă baliverne? caragiale, m. 65. — N. din fran. bâlmAj s. a. v. balmoş. bălmăji vb. IVa. I. 1°. Mâlanger, brouillev, em-brouiller. 2°. Etourdir, embrouiller (qqn.). 3°. Parler d’une maniere embrouillee, divaguer; ba arder, ba-biller. 4°. Gharmer, jeter un sort (sur qqn.), ensor-celer. II. (Refl.). Devenir mou, s’amollir, perdre de son energie. I. Trans. (Propriu zis: a face ca un balmoş, a face ceva talmeş-balmeş, deci:) 1°. A amestecă (mai multe lucruri) unele cu altele, a încurcă lucrurile. „Bălmăjesc s. bălmăşesc — per-misceo, turbulento; untereinander mischen". LB. „Bălmujesc = încurc". CREANGĂ, GL. „Bălmăjăsc — riihre durcheinander" (Borlovenii-vechi, în Banat). JAHRESBER. III, 313. 2°. (Despre oameni) A încurcă (cfr. CREANGĂ, GL.), a zăpăci, a ameţi pe cineva (cu vorba). Du-te, omule, şi fii mai cu inimă, nu te mai lăsă să te îmbolmă-jască cu vorba, vlahuţă, cl. 64. Vestea asta nu-i căsu bine lui Ion... îşi aminti cu groasă de câte se ziceau de oaste... Qrândurile-l bolmojiră şi mai rău. C. CONSTANTINESCU (Iaşi), N. REV. R. II, 225. 3°. (Despre graiul s. vorbirea cuivâ) „A bălmăji = a vorbi încurcat [d. ex.] Ce tot bălmăjeşti ?“ rĂdu-LESCU-CODIN. | „A bălmăji = a vorbi în neştire, fără rost". (Şişeşti, în Mehedinţi). Com. N. IONESCU. „Bălmăjăsc = pîaudere viel“ (Borlovenii-vechi, în Banat). JAHRESBER. III, 313. 4°. P. ext. A zăpăci pe cinevâ prin vrăji s. farmece. Badeo, nu te-am bolmojit, Cum maică-ta mi-a stârnit, Că bolmoaja mea nu pică ; Dacă pică, Ea nu strică, şez. viii, 82. Cfr. bolmoajă. II. Refl. (în Transilv. Propriu zis: a deveni moale ca un balmoş, prin urmare) A se muia, a se moleşi. „S’a bălmăgit [pronunţare dialectală == bălmăjit] = s’a muiat" (Orlat, în Transilv.), ap. HEM. 3058. Cum' dai de treabă, te bolmoşeşti! — „te molsşeşti, îţi pierzi energia". (Braşov). Com. c. LACEA. [Şi: bălmăşi vb. IV“, bălmuji vb. IV'1, bălmoşi vb. IVa (Braşov); (cu trecerea lui ă după la-biale) şi: bolinoşi şi bolmoji vb. lVa; (compus cu prefixul în-) şi : îmbolmăji vb. IV".] — Derivat din balmăj (balmuj balinăş, balmoş). bălmăjit, -Ă adj. I. 1°. Embrouille, brouille. 2°. Mou, sans energie. II. Qui parle indistinctement, d’une maniere embrouillee ou precipitee, qui parle gras ou en sezayant, qui ânonne ou bredouille; ba-vard, babillard. Participiul verbului bălmăji (bălinuji), devenit adjectiv. I. (Cu sens pasiv) 1°. încurcat. Asta-i asta; din ciaslou şi psaltire, şi acele bălmujite rău, ca vai de ele, să treci la gramatică! Şi încă ce gramatică! creangă. A. 88 (explicat de Creangă prin „încurcate". şez. vin, 156). 2°. (în Transilv.) Moleşit, moale, fără energie. Ce mai om bălmoşit eşti! (Braşov). II. (Cu sens activ; despre oameni) „Bălmăjit = încurcat în vorbire, peltic; se zice şi unuia care vorbeşte prea mult". rĂdulescu-codin. [Şi: bâlmujit, -ă adj., bălmoşit,-ă adj., bolmo-şit,’-ă adj.] bAlmAjitok, -oâke adj., subst. Qui parle d’une maniere embrouillee; babillard, bavard. — (Rar) Adjectivul verbal al lui bălmăji (derivat prin suf. -itor). [în let. i2, 110, găsim şi o formă bălmejnitor s. m., care e adjectivul verbal al unui verb bălmejui, neatestat altfel: Acel Ungur, au ce va fi fost nu ştiu, de au băsmuit şi au visat ca acelea a zice, se vede că de puţină ştiinţă şi socoteală au fost..., băbeşti basme şi nesărate vorbe la... oameni lăsând în poveste. Ci, ca să nu fiu prea lung, în vorba acestora bălmejuitori, cu atâta fiecare gânditor... se poate domiri, cum acelea ce au zis n’au fost, nici au putut fi.] bAlmăjiturâ s. f. Embrouillement, embrouilla-mini, confusion, galimatias. — Amestecătură, încurcătură, arababură, talmeş-balmeş. „BălmAjitură = colluvies, mixtura; das Gemengsel, Mischmasch". LB. [Plur. -turi.\ — Derivat din bălmăji, prin suf. abstr. -itură. BALMAŞ — 460 — BALNEOTERAPIE t- » ) balmos. BAIjMAlŞ S. du. j ’ bâlmăşi v. b. lVa (ş. d.) v. bălmăji ş. d. BĂI/MĂTKWCĂ s. f. v. bălmătncă. BĂIiMĂTÎ’CĂ s. f. Mets paysan (sorte de bouillie dans laquelle il entre du fromage, du beurre et un peu de farine). — (în Haţeg şi în Banat) Un fel de b al m o ş. „Bălmătrucă se face, în ţinutul Petroşenilor, din caş cu apaşi făină puţină; alţii îi zic şi unturuş**. (Haţeg). „Bălmălucă — caş, unt şi puţină făină, fiert în căldare1*. (Lugoş). „Bălmătucă = un fel de mâncare din brânză**. (Păucineşti, în Banat), toate ap. HEM. 3058. [Şi: bălmătrucă s. f.] — Etimologia necunoscută. (Probabil, înrudit cu balmoş, care în ungureşte pare a fi un adjectiv substantivat, derivat prin suf. -os. Hasdeu, Etym. Magn. 3059, îl apropie de alb. bul’met „unt, untură**.) bălmejcitok,-oâkk adj., subst. v. bălm.ăjitor. bâi.mfş s. a. (Cui.) v. balmoş. balmoje s. f. v. bolmoajă. balmoş s. a. (Cui.) Mets paysan (sorte de bouillie dans laquelle il entre du fromage blanc, un peu de farine de maîs ou de ble, du beurre ou de la creme eţ quelquefois des ceufs). Omelette paysanne au fromage. — Balmoşul e o mâncare (ciobănească), a cărei pregătire variază (după weigand, JAHRESBER. XVI, 220, reţeta balmoşului e următoarea: „Se ia o parte de unt şi trei părţi de caş, se pun în tigaie să se încălzească, sărându-se puţin, apoi se amestecă până formează o masă subţire, peste care se presară mălaiu (faină de porumb) ; în acest timp, se tot amestecă, până ce se îngroaşă. Când e gata, se răstoarnă pe farfurii, şi pe de-asuprâ se toarnă smântână"). „Păcurarii [= ciobanii] fac balmăj, care se face din caş dulce fiert în lapte dulce şi în care fierbând se pune şi puţină fănină de cucuruz, ca să se îngroaşe". LIUBA-IANA, M. 111. Cfr. A. MARIENESCU, ap. HEM. 2387. „Balmăj = o mâncare delicată, făcută din caş de oaie. (Mai mulţi caşi de oaie se fierb mult, până ce se alege balmăjul din ei). (Oraviţa)** Com. A. coca. „Bălmuş — un fel de mâncare ciobănească care se face ca mămăliga, din făină de păpuşoiu fiartă în jintuit şi [in] smântână. Balmuşul e foarte gras“. marian. „Bdlmiij = o mâncare aleasă ţărănească. La stână se face din jintuit (= scursură grasă din caşul dulce frământat) şi făină de păpuşoiu, fier-bându-se şi mestecându-se ca mămăliga. în sat, se pune smântână în loc de jintuit. Iar pentru copii mici se pune groşcior, adică smântână cea mai bună“. CREANGĂ, GL. Cfr. ŞEZ. vir, 152, 115. „Balmoş = o mâncare de predilecţiune a munteanului, pregătită din groscior (smântână) şi fărină de mălaiu**. FRÂNCU-CANDREA, R. 48. „La ciobani, balmuşul se compune din unt pus pe foc sau jîntuit şi la fierberea lui se bagă făină de păpuşoiu şi sare şi se face întocmai ca mămăliga**. (Bistricioara, în Neamţu), ap. HEM. 2387. | „Balmuşul se face din lapte, făină de grâu, unt şi câte odată şi grăsime.** (Smulţi, în Covurluiu), ap.HEM.2387; cfr. coleaşă. | „Balmeşul este unt cu brânză şi cu ouă“. (Alimăneşti, în Olt), ap. HEM. 2387. | De le-oiu mai pune [dulce \i\e\pe jar atee, mă tem că, din belti, s’or preface în bălmuş (Glosar: „mâncare ordinară"). ALECSANDRI, T. 323, 1754. Acum se puse Stan la pândă, în staur, în mijlocul oilor, de-bnnă-seamă după ce cinară un balmoş păcură-resc. reteganuLj P. iv, 16/14_15. (Loc.) Se îmbie, ca Ţiganul la balmaş (Hunedoara), „adică la chilipir, mai ales la mâncare şi băutură [bunăj fără plată.** zanne, P. vi, 392. (Balmoşul seîntinde când îl scoţi din blid). Muearea... deşartă, ţifrăşită, za- darnică, şi fără de lucru, careu cu şuşeirea hainelor de mâtasă i se întorc şl crierii, sloboade graiurile întinse ca balmoşu’; unde nu se vorbeaşte rău de alţii, acolo nu rămâne ea. tichindeal, f. 400. {Balmoşul fiind o mâncare în care se amestecă diferite substanţe, el a putut fi întrebuinţat în sens figurat, pentru însăşi noţiunea de „amestecătură, arababură**; cfr. babilonie. în sensul acesta apare însă totdeauna în legătură cu cuvântul talmoş s. talnţeş; cfr. bălmăji). Tâlmoş-bâlmoş s. tălmeş-bâl-meş = amestecătură; zăpăceală : „melange, gali-matias“. pontbriant, „embrouillamini**. DDRF. întrebuinţat mai cu seamă ca loc. adv. 4 face pre cinevâ talmeş-balmeş = „a-l rupe în bătaie1*. LM. = ,,a(-l) omorî**, baronzi, l. p. i, 151/2S: „rouer qqn. de coups“. DDRF. Cfr. hârcea-parcea, tercea-p ere ea. A face un lucru talmeş-balmeş = „mettre une chose sens dessus-dessous**. DDRF. Trebue să mă urmezi... într’o lungă controversă, în care filologia are să se amestece cu istoria naturală şi să se facă un talmeş-balmeş pe cât se va putea mai doct şi mai erudit. ODOBESCU, iu, 24/l6. Apa din ciaun fierbeâ aşă de tare, căpeştele se făcuse talmeş-balmeş. CONTEMPORANUL, VI, I, 27. [Şi: bălmuş s. a.; btilmuj s. a.; bAlmăş s. a.; băl-maş s. a.; bâlmăj s. a.; biilmeş s. a. | Şi: balamiş-balmuş s a. A făcut un balamiş-balmuş = „o ame-stecătură**. MARIAN. (Cu aluzie la o anecdotă populară despre un Ţigan care a scăpat în apă balmoşul primit în dar de la cumătră-sa) Ai fost şî tu, când ai fost, pe când te hrăneai cu balamiş-balmuş de la cumătră. ALECSANDRI, T. 60; cfr. 671. I Şi: hâlmej s. a. (Loc.) Face ca Ţiganul cu halmejul (Broscari, în Mehedinţi), zanne, p. vr, 392 [care explică pe halmej prin: „un fel de mâncare** şi trimite la (talmeş-)balmeş], în loc de tahnoş-balmoş, mai rar şi: halumiş-balumiş sa .De atâta frământătură, s’o făcut glodul şi apa halumiş-balumiş. N. A. BOGDAN, ap. TDRG.] — Etimologia nesigură. Cuvântul se găseşte şi la Unguri: bdlmos „mâncare preparată din făină de porumb şi din caş“ şi, judecând după accent, e foarte probabil că Românii l-au primit de la Unguri. CIHAC, li, 478. Dimpotrivă, e aproape sigur că Rutenii şi Huţulii din Bucovina (balmus, balmus, bamus, ba-nus „mămăliga cu smântână**; şi în sensul figurat: pobiti na balmus „a bate pe cinevâ zdravăn, a-l schingiui**) îl au de la Români. (Cu greu să existe vrea înrudire — precum pretindea Hasdeu, Etym.llarjn. 2389 — între vorba românească şi bulamac „une soupe epaisse et gluante, bouillie** din dialectul dja-gataic, care se găseşte şi la Turci: bulaniag, de la care a străbătut la Bulgari: bulamac şi la Sârbi: bulumac, buliimac. Tot astfel e îndoios că ar există o legătură etimologică între rom. talmeş şi fran. talmouse „piece de pâtisserie sucree, dans laquelle il entre de la creme, du fromage et des ceufs**; mai degrabă e posibil ca forma talmeş să fie luată şi ea de la Unguri, la care o transformare a cuvântului bdlmos în tdlmos, prin apropiere de tăi „strachină, blid“, ar fi uşor explicabilă). Cfr bolmoajă. bAxhoşi ob. IV" (ş. ci.) v. bălmăji ş. cl. mâlmuj s. a. v. balmoş. bâlmuji vb. IVn (ş d.) v. bălmăji ş. cl. BÂLiMiJŞ ş. a. v. balmoş. I!AI,JYKAH, -,i adj. Balrulaire. — De băi (I, 2° şi II, 1°, 3°). Peste vară, e o adevărată emigraţie spre localităţile balneare şi climaterice din văile Oarpaţilor. MEHEDINŢI, R. 12. — N. din fran. i! ii.Jvi:oTf:iCAi>fi: s. f. (Med.) Balneotherapie. - BĂLOIU — 461 - BALSAM Tratarea boalelor prin întrebuinţarea metodică a băilor. — N. din Iran. (compus din lat. balneum „baie“ (1, 2°) şi grec. {bpairsia „tratare, îngrijire, cură [medicală] “.) băloii' s. m. Bceuf blanc. — (în Banat, unde se rosteşte bălonu) Bou bălan, alb. „Belony — bos albuş". ANON. CAR. „Băl şi băloniu e un bou alb“. LIUBA-IANA, M. 115. — Ar putea fi un derivat din băl, prin suf. augm. -oiu (cuvântul se găseşte însă şi la Sârbi: bijelona „bou alb“ şi ar fi de cercetat dacă Sârbii îl au de la Români, sau din potrivă). balon, s. a. l°-2°. Ballon. 1°. Aerostat (mai nainte, de obiceiu, sferic) alcătuit dintr’un înveliş de stofă subţire şi impermeabilă, care se umflă cu ajutorul unui gaz mai puţin dens decât aerul atmosferic (aer cald, gaz de luminat s. hidrogen). 0 călătorie cu balonul. Balon captiv, balon ţinut de o frânghie care 1-lmpiedică de a se urcă mai sus de cât lungimea ei. Balon de încercare, mic balon căruia i se dă drumul înainte de o ascensiune aerostatică, spre a cunoaşte direcţia vântului; fig. ştire ori faptă cu care se încearcă dispoziţia sufletească a oamenilor. 2°. (Chim.) Vas de sticlă, de formă sferică, cu un gât. Luăm, un balon mare prevăzut la gât cu un robinet, poni, f. 69. — N. din fran. (derivat din balle „minge"). balon s. a. (pop.) v. landou. balonat, -A adj. Băllonne.—Umflat ca un balon. | Spec. (Med. Despre pântece) Umflat de gazele grămădite în intestine. — N. după fran. bAlos, -oâsă adj., subst. I. 1°. Couverţ de bave. Baveux. 2°. Degoutant, sale. 3°. Saliveux, glaireux. (Vin) qui file. 4°. Glissant. II. 1°. Nom d’une plante employee en medecine populaire. 2°. Epithete des esprits malins, du diable. I. Adj. 1 °. Plin de bale, cu bale, căruia ii curg balele. „Belos = biliosus, phlegmaticus11. anon. CAR. „Băl6s — salivosus; geifrig11. LB. [Cel ce s’a bolnăvit de plecate, are] lim,bă băloasă, cleioasă şi galbenă. piscupescu, o. 213. Leliţă cu buze groase, Şterge-le, că ţi-s băţoase: Sărută-te-aş, şi mi-e groază! bud, P. F. 59. 2°. P. ext. ,Scârbos1 (răDULESCU-CODIn), murdar; cfr. îngălat. Nu vreau să beau după un băios ca tine! (Braşov). Com. lacea. 3°. Ca balele. Unii peşti scot prin seu,m.e sau piele o materie băloasă. LM. [Din organj curge o materie băloasă şi sângeroasă. P. ALEXANDRESCn, ap. TDRG. || Spec. (Despre vin) Care se întinde. Vinul poate fi: acru, dulce, pietros şi băios. (Mânzaţi, în Tutova), ap. HEM. 3060. „Vinulfui] greu la băut se zice bălos“. (Slobozia-Conachi, în Covurluiu) H. III, 399. || (Bot.) Burete-bălos v. burete. 4°. (Transilv.) Lunecos. (Fiind vorba de gheaţă s. zăpadă) „[Se zice că locul e] băios, când îngheaţă zăpada, de-i lunecuş. (Gura-Râului, comit. Sibiiului)11. VICIU, gl. ,Poleiu‘ nu se zice pe la noi, dar se zice: gheaţă liştavă şi polighiţă, sau: e băios locul. (Orlat, în Transilv.), ap. HEM. 3060. II. Substantivat. 1°. (Bot. Substantivat subt forma feminină) „Băloasă [se numeşte o iarbă ce] se întrebuinţează pentru dureri de spate'1. (Lupeşti, în Covurluiu), h. III, 261. 2°. Duh necurat. (Substantivat subt forma feminină, la plur.) „în descântece se întrebuinţează, între altele, epitetul: „voi, băţoaselor", către duhuri rele fe-meeşti“.HEM. 3061. | (Substantivat subt forma masculină) „între epitelele poporale ce se dau dracu- lui este şi acela de bălosul“. (Făgăraş), ap. idem, 3061. Cfr. bală, bală-spurcatâ. — Derivat din bale, prin suf. adj. -os (cfr. ital. bavoso, sard. baosu, Iran. baveux, span. baboso, portg. baboso, cu acelaşi sens). bAloşA vb. I“. 1°. Baver. 2°. (Refl.) Se couvrir de bave. — (Cuvânt neîntrebuinţat şi suspect; atestat numai la COSTINESCU). 1°. „A curge bale, a lăsă bale11. 2°. (Refl.) „A se umplea de bale11. [Tot la Costinescu se găseşte şi un verb A desbă-loşâ— a curaţi de bale, de materii băloase: „oter les baves, les salives.11] — Derivat din băios. bAloşkl s. m. (Bot.) Bussule fetide,: Bussula foe-tens ou Agaricus foetens. — (în Mold.) „Ciupercă suspectă, cu un miros caracteristic foarte neplăcut, din fam[ilia] agaricaceelor, pălăria galbin-roşietică;... piciorul... alb, gros;... carnea albă, greţoasă, are un gust acru. Creşte pe pământ, în pădurile de brad şi de fag. [Se mai numeşte:] burete-bălos „[din cauza sucului său cleios11. HEM.] (Mold.)11 panţu, pl. — Derivat din băios, prin suf. dim. -el. balot s. a. (Comerţ) Ballot. — Pachet mare de marfă pentru expediat pe căile de comunicaţie (de obiceiu înfăşurat în pânză groasă şi legat cu sfori sau cu cercuri de fier); cfr. bal2. Toate baloturile, lăzile şi pachet urile... să fie îndreptate la vama centrală din Iaşi. (a. 1883), uricariul, vii, 224/19. Matrozii corăbiei şi cărătorii sau hamalii portului umblau în sus şi în jos, scoţând... baloturi şi butoaie cu marfă. ODOBESCU, iii, 248/23. Unii luară baloturile uriaşe, le înălţară pe mneri... n. dunăreanu, ch. 49. [Plur.: -loturi.] — N. din fran. (derivat din balle „minge11). balotă vb. la. Ballotter. — (Franţuzism) A tri-rnete mereu de la o parte la alta (ca pe o minge, la joc); cfr. balotat. Cfr. bălăbăni. — N. din fran. BALOTĂGIU S. a.. ) BALOTAJ S. a. j Băllottage. — Alegere rămasă nehotărită între mai mulţi candidaţi, fiindcă nici unul n’a întrunit majoritatea absolută a voturilor. La alegerea colegiului al doilea de Ilfov s’a declarat balotaj. | P. ext. Scrutinul care trebue să decidă între candidaţii rămaşi în balotaj. La balotaj, nu s’au mai prezentat toţi candidaţii. [Plur. -tagii, -taje şi -tagiuri, -tajuri.] —N. din fran. (derivat din balloter „a pune o bilă de votat [balotte] în urnă11). balota re s. f. Ballottement. — (Franţuzism) Infinitivul verbului balotă, devenit abstract verbal; cfr. balotat. Cfr. bălâbăneală. balotat, - A adj. Ballotte. — (Franţuzism) Participiul verbului balotă, devenit adjectiv. Trimes, printr’o mişcar e, când într’o parte, când într’alta (ca o minge svârlită, la joc, de la o parte la alta). In fur-tune şi în intrigi balotaţi fără’ncetare, Am, uitat noi vechea cale şi trecutul glorios, alexandrescu, m. 162/,,. balsam s. a. 1°. Baume. 2°. Odeur agreăble, parfum,. 3°. Baume. 1°. Substanţă mirositoare, răşinoasă, care se scurge subt formă lichidă din anumiţi copăcei, iar la aer se îngroaşă şi se întăreşte. [între tropice] lăcrămează zmirna şi tămâea, balsamul şi sacâziil. PISCUPESCU, O. 62. (Se întrebuinţează mai cu seamă la îmbalsamarea. morţilor) Şi pânză cumpără şi cu unsori de balsamu unse trupul, omiliar de la go- balsamâ — 462 — BALŢ VORA (1642), ap. HEM. 2391. înfăşură cu pândze curate, cu unsori de mirosuri scumpe (pe margine: bălsame). dosofteiu, ap. HEM. 2391. De grabă i s’au tâmplat moartea şi, grijîndu-i trupul cu balsam, l-au dus la ţara lui. acsinte uricarul, let. ii, 182/15. 2°. P. ext. Miros foarte plăcut (cfr. fran. „odeur embaumee11). De miroase immulţite Balsam viu din ele dând, Zefir dulci suflări trimite. I. văcărescu, ap. HEM. 2392. 0 atmosferă de balsanie răcoroase învia suflarea. ODOBESCU, ap. HEM 2392. 3°. P. ext. (Med.) Numele a felurite preparate farmaceutice uleioase şi balsamice întrebuinţate ca medicamente externe în potriva durerilor fizice. Balsam de copai (=fran ,,copahu“). costinescu. [Pentru] orice supărare de boală ascunsă în trup ia picături de revent amari, de la spiţărie, sece dram,uri, balsam vite ofman [ — b. vitae Hoffmann, aşa zisul „balsam de viaţă11] un dram. piscupescu, ’o. 291. Să iei balsam de micas de la spiţerie şi să bei în toate silele, şez. viii, 154. Se mai recomandă asemenea [ca leac împotriva herniei] unt de piatră şi balsam unguresc luat de la spiţării ori băcănii. ibid. iv, 25/, 9. |jFig. Alinare (a durerilor morale), mângâiere, consolaţiune. Nici firea dar, nici spirite divine Vreun balsam să găsească n’au ştiut ? gorun, F. 112. Dulce somn, tu, al căruia balsam mântuitor uşurează natura suferitoare, unde fugi? mar-COVICI, C. 6/5. La rana lui Erotocrit vorbele lui Po-lidor îndată se prefăcură într’un balsam vindecător. pann, ap. HEM. 2392. Să strâng draga ta mână, să simţ a ta durere Vărsându-se asupră-mi ca balsam, fericit, alexandreşcu, m. 59/4. Departe de toţi ai mei şi cu sufletul adânc întristat trăiam într’un colţişor al Franciei...; în toate serile un sunet de corn răsună de pe malul opus al râului... Cât voiu trăi, nu voiu uită ce dulce îmi eră acel balsam, melodios. ODOBESCU, III, 97/,. (Are ca atribut subst. mângâiere) Isus binevoi a se coborî între noi, şi ca un doftor milostiv, ne dete balsamul mângâerilor sale. mabc'ovici, d. 404. [Accentuat mai rar, şî : balsdm. j Plur., rar: -same şi -samuri. Cfr. TDRG. | La Românii din Austro-Un-garia, cu pronunţare nemţească : bălzam (şi balsam).] — N. din lat. balsamum „(copacul de) balsam11 ( < grec. pâXaajj.ov, idem). balsamâ vb. Ia (ş. d.) v. bâlsămâ ş. d. bălsăma vb. P. l°-2°. Embaumer. — (întrebuinţat rar, în locul compusului „îmbălsăma11). 1°. A unge s. impregna un cadavru cu balsam s. p. ext. cu alte substanţe aromatice, dessicative şi antiseptice, spre a-l prezervă de putrezire. [Antioh Cantemir] ceru ca trupul său, bălsămându-se, să fie dus în Busia şi depus în mănăstirea unde eră tatăl său îngropat, c. negruzzi, ii, 156/,,. 2°. P. ext. A umpleâ (aerul) cu miros foarte plăcut. Elisa e viaţa ce tocite ’nsufteţeşte; Zâmbirea-i e cerească, privirea ei am,or; A sa clulce suflare ast aer bălsămeşte. alexandreşcu, m. 106/, r Iasomia bălsămează aerul cu miros de faguri albi. delavrancea, s. 70. [Şi: balsamâ vb. P; bălsămi vb. IV"; f balsamul vb. rva. pann, e. iv, 113/»,.] — Derivat din balsam. IÎ AI..N AMĂKi: s. f. Embaumement.—Infinitivul verbului balsamâ, devenit abstract verbal. Cfr. îmbălsămare. balsamât s. a. = balsamare. Participiul verbului balsamâ, devenit abstract verbal. Cfr. îmbăsă-mat1. lîAl.SAMA r, -Ă adj. Embaume. — Participiul ver- bului balsamâ, devenit adjectiv. Cfr. î m b ă 1 s ă m at,-ă. [Şl (învechit) : bălsămit, -ă. îmi pari un silf, ce vine, pe rasa unei stele, Din sfere luminoase, din aer bălsămit. alexandreşcu, m. 77. Umbrele călduroase şi bălsămite ale nopţii de vară ascunseră ...pe fericiţii miri. odobescu, iii, 202.] BĂLSĂMI vb. IVft (ş. d.) v. bâlsămâ ş. d. balsamic, -Ă adj. Balsamique.—(Ca) de balsam. Odoare aromatico-balsamică. GRECESCU, fl. 310. — N. din fran. BALSAiiîu, -ie adj. Embaume. — (Rar) Ca de balsam; cfr. balsamic. Teii, salcâmii şi pomii roditori erau tocmai în floare, umplând văzduhul... cu miros dulce şi balsamiu. E. GRIGOROVIţa, n. rev. R. I, 65. [La Românii din Austro-Ungaria, cu pronunţare nemţească, şi: balzamiu, -ie.] —- Derivat’ din balsam, prin suf. -iu. balsamui t vb. IVft (ş. d.) v. balsamâ ş. d. balţ, (-A) s. m., s. a., subst. 1°. Lacet, lacs, filet. Maille. Cordon. (Au plur.) Cordons d’un sac. Cercle (de rouej. 2°. Voile. Poele, voile de mariee. Voile dont on couvre le mort. 3°. Nom d’un animal qui a le cou blanc ou qui est bigarre, raye. 1°. (Transilv.) „Laţ, ochiu, făşie cu care se prinde, se leagă, se încinge şi se strânge cevâ.11 LM. „Balţ — laqueus; die Schlinge.11 LB. „Balţ = legătură, chio-toare, baeră, laţ sau oohiu.11 (Ţara-Haţegului). rev. CRIT. III, 87. | (La plur.) Bălţi = băerile sacului. BARCIANU. | Spec. „Cerc de fier cu care buţile roatelor se leagă la capete sau pre la mijloc11. LM. Cfr. zbalţ, zbanţ. 2°. (în Sălagiu, prin părţile Năsăudului şi prin munţii Bucovinei mărginaşi cu Ardealul) „Balţ [s. balţul m,iresii] = vălul de mireasă, peteala albă ce împodobeşte creştetul miresei.11 (Nadişul-românesc, districtul Cehul-Sălagiului). VAIDA. Cfr. zăbranic, hobot, nimiteţ, nimitez, sovon, zovon, von, potilat, procov, tulbent, turbent. „în Sălagiu duce mireasa în presără cununiei balţul, cu care are să se îmbălţeze mireasa, la casa mirelui şi aice îl dă ea nunelor ca să-l tivească. Nunele... îl tivesc cu primă mierie. Fac apoi din altă primă tricoloră, precum şi din sasău sau bărbenog (= Vinca minor)... o cunună pe care o cos pe balţ astfel ca, atunci când vor pune-o miresei pe cap, să vină tocmai de-asupra frunţii.11 MARIAN, NU. 251. „în ţinutul Năsăudului..., unde se întâmplă îmbălţarea, adică înhobotarea, cam cătră miezul nopţii, copilul care o îmbălţeşte [pe mireasă], când îi aruncă întâia oară balţul pe cap, strigă: [Să ai] Feciori şi fete !“ ibid. 546. „[în Sălagiu şi în Zarand, nuntaşii] se pun cu toţii la masă după poziţia socială pe care o ocupă in sat şi anume: mirele cu pălăria în cap, ca semn că e rege încoronat, iar mireasa cu balţul tot pe cap stau în fruntea mesei11, ibid. 651. (Urmat de atributul miresei.) Că ne-om duce tare şi vârtos, Cu puterea, lui Hristos, în vârful m,unţilor, în crucile brazilor, în cununa fetelor, în balţul mnireselor. marian, nu. 249; pâr-VESCU, c. 82. || Vălul de pe obrazul mortului. Cfr. nimiteţ, păioară. „Se pune de-asupra mortului o bucată de pânză cât dînsul de lungă, iar peste aceasta une-ori şi păioară (nimiteţ, balţ). MARIAN, î. 246. Frăţiorul meu iubit, De ce şesi aşa mâhnit Şi cu balţ acoperit? (Mănăstirea-Humorului, în Bucov.) ibid. 552. [Cfr. la Aromâni: balţ — „eşarpă albă ce 0 pun femeile fărşiroate la ( = pe) cap.11 dalametra.] 3. P. anal. Nume de animal cu gâtul alb s. pestriţ, alb cu negru. „Balţ = alb şi negru, pistriţ11. POPOVICI, R. D. 164. „Bălţă (plur. bălţe) = numele unei 01 care e bălţată, adică la care grumazul e alb, iară încolo neagră.11 MARIAN. Cfr. bălţat. [In sensul 1° e masculin, cu plur. bălţi, barcianu; BALTĂ - 463 HAI/TA în sensul 2", ambigen, cu plur. bdlţuri. BARCIANU; în sensul 3°, e mase. s. fem., dupâ sexwl animalului, cu plur. bălţi şi balfe.] — Din lat. balteus şi balteum „cingătoare": ital. balza „bordură, falbală" (mantuez bals, urbinez balz, brescian balsa „partea de jos a unei haine, bordură11, ferrarez balz „snopi de paie“, parma balz „bordură11, trientin vausa; abruzzez valze „curmeiu de salcie"), friul. bals „snop, legătură de paie", span. balzo „nod“. CIHAC, l, 21. Pentru înţelesul 3°, cfr. bălţat. Cfr. îmbălţâ, îmbălţi. iîâi.ta s f. 1°. Amas d’eau dorm,ante, mare, etang. 2°. Eaux dorm,antes formees et alimentees par le de'bordement des grands fleuves. Marecage (aupres du Danube). 3°. Flaque ou mare d’eau for-mee par la pluie; masse d’eau (de sang, etc.) re-pandue sur le sol. 1°. Cuvântul baltă are in limba română aceleaşi accepţiuni ca lat. „palus" (v. etimologia); însemnează deci „o întindere mai mare de apă stătătoare". Numai rare-ori se confundă în limbă cu lac (s. iezer, iazăr, tău), care e mai mare şi mai adânc: „0 scobitură a pământului plină cu apă se chiamă baltă, când e mică; când e mare se chiamă lac“. mehedinţi, p. 3. Se deosebeşte de asemenea de iaz, ieză-tură prin faptul că balta e o formaţiune geologică naturală şi apa ei nu s’a adunat prin iezire artificială. Deşi bălţile sânt de obiceiu bogate în peşte, totuşi cuvântul nu se confundă cu pescuină s. he-leşteu care, precum arată etimologia lor (ung. ha-lasto = lac cu peşte), însemnează „un lac (mic, adesea făcut de om) in care se cultivă peşti". Adâncimea bălţilor nefiind mare, ele sânt de obiceiu năpădite de vegetaţiune acvatică Din cauza aceasta, de cele mai multe ori sânt mocirloase,'şi apa lor, care nu are scurgere, e bâhlită; totuşi, de obiceiu, se face deosebire precisă între baltă şi bahnă, balhuiu, bâlhoacă, bulhac, piştelniţă, mlaştină, bălăştioagă, smârc, turbucală, şleaf’ mocirlă, etc. Cfr. şi băl toacă,bolotou (bolătâu, bulătău), bolo-tugă. Trimiseşi izvoarele în balte. psal. SCH. 336 ( = îniazere. CORESI, PS. Cuvântul e întrebuinţat în sens impropriu: „c’est lui qui conduit les fontaines par les vallees" : „in convallibus"). A vândut a sa dreaptă ocină... cu vecini şi cu bălţi de pe[a]şte şi cu tot venitul, DOC. (a. 1655, Iaşi), ap. TDRG. Şi o am, adaos [Curtea-de-Argeş] şi cu bălţi cu peaşte, cu sate şt cu Ţigani,, doc. (a. 1682), ap. HEM. 2397. Să-i fielui ocină toată moşia satului Ulmuleţului ot sud Teleorman, cu vii şi cu balte. DOC. (a 1693), ibid. Voiu pune râurile spre ostroave şi bălţile voiu usca. biblia (1688), ibid. (: „ponam flumina in insulas, et pal ude s siccabo"; ,.je reduirai les fleuves en îles, et je secherai les etangs"). De v[r]ei să aibi pu-ţinteă mângâîare la sufletul tău, nu mearge la sbor şi la jocuri, numai [ = ci] mergi la grădini, la râuri şi la bălţi şi la livezi şi la pometuri, de ascultă pre grieri, carii cântă toată sioa. GRECEANU (a. 1691), ap. GCR. I, 291/sg. Avgust Chesarul... trimetea şi el boierii cei greşiţi la închisoare, — cum sic Turcii, surgun — la Cetatea-Albă, unde şi pe un dascal, anume Pu-blius Ovidius l-au trimes..., care au şi murit în Cetatea-Albă. Şi o baltă ce este acolo, Vidov, pe numele acelui Ovidius este. m. costin, let. i, 23. Apoi singur lon-vodă cu vro 600 de oameni s’au lipit la baltă la Cahul, unde eră oastea turcească., ureche, let. i, 195/,. Dintr’acestea a lui Procopie cuvinte curat poate cunoaşte cineva că ceale vechi a Goţilor lăcaşuri, după ce s’au coborît de la Scandiaavia, să fie fost pe lângă marea Azacului, adică balta Meotis ( : „palus Maeotis"). cantemir, HR. 261/„. Apa izvorului, din curgerea sa, în piştealniţă şi în bălţi stătătoare oprindu-se, se strică şi grea putoare de gl,(oa)d sau de alt miros neplăcut sloboade. idein, ap. GCR, i, 359/26. Turcii să nu mai şasă cu casele lor în Tara-rumânească, nici moşii sau bălţi să nu fie slobozi a ţinea, dionisie eclesiarhul, c. 165. Tot feliul de peşte de ţară, atât de heleştee, cât şi de bălţi... TARIF (a. 1792) URICARIUL, IV, 133/6. Ba [căpitanul Turculeţ] încă a pus prin bălţi şi nişte ierburi veninoase, c. negruzzi, i, 171. Pe deasupra bălţii nagâţii se’nvârtesc. alecsandri, p. iii, 27. Văd cloşca păscând bobocii de raţă pe malul bălţii, odobescu, iii, 13/2B. Ştiuca se vâneasă vara cu cârligele, şi iarna în bălţi, cu coteţe, dame, t. 127. [MurgulJ a băut apă din baltă, Cu glod negru-ame-stecată. alecsandri, p. p. 248. Mândra... pine [caii] de căpestre Şi-i adapă la isvor, Că la bălţi să bea nu vor, Că se prăpădesc şi mor. şez. iv, 218/25. (Cred. pop.) La opărituri, e bine să mai pui şi mătreaţă din belţi, că-i foarte bună. ibid. iii, 176/25. Vai de mine, mor de cald, Şi n’am baltă să m,ă scald. ibid. i, 104/20. Mierla iar sburâ... Peste cap se da Şi mi se făceă, Se făcea d’o baltă Cu papură naltă, Cu papură groasă, Naltă şi stufoasă, teodorescu, p. p. 455 b. Toată fata Sare balta, Numai ştirba Scoate limba. JARNÎK-BÂRSEANU, D. 434. Iubeşte, bade, iubeşte, Trestie mândră din baltă, Subţirea, verde şi naltă. ibid. 47. Multe cântece populare se încep cu: Frunsă verde (s. foae lată s. foi-liţă, etc.) de pe baltă. Cfr. hodoş, p. p. 149; teodorescu, ap HEM. 2396; şez. i, 72b/8. (Prov.) Picătură cu picătură face baltă, zanne, p. i, 57 (cfr. Picătură cu picătură face lac. ibid.). Averea e ca o baltă: cum faci un şănţuleţ, toată se scurge, ibid. v, 24. Cine seacă balta,prinde broaşte! ibid. ix, 441. (Loc. Cu aluzie la bogăţiaîn peşte a bălţilor noastre) Peşte’n baltă, ca? la stână! „se zice despre acele lucruri care se află neapărat şi cu belşug în anumite locuri", zanne, p. iii, 512. Are balta peşte!: „ştiu că se află în mare număr, se va găsi, se va face neapărat!" ibid. i, 117; mai ales cu înţelesul: are avere (cel de care e vorba). Hâde vărsa de baltă şi dracul de porumbe(le) negre: „se zice despre cei ce râd de alţii şi [pe sine] nu se văd". zanne, P. iv, 684; II, 690. rjif: A daltă) ca şi în gard faţă de paleosl. gradi. Aceeaşi metateză apare la Albanezi care au bal'te „mocirlă" şi gard „gard“. Coincidenţa aceasta nu poate fi Întâmplătoare, cu atât mai mult că baltă-bal’te a înlocuit în amândouă limbile pe lat. palus, care la° Români (pădure) şi la Albanezi (pui) — şi numai la ei — a primit sensul de „pădure". Raportul între cuvântul slav şi cel româno-albanez nu este încă lămurit: forma metatezată apare şi în Dalmaţia (balta. Jiricek : Die Romanen in den Stădten Dalmatiens, 88) şi la Greci (m.-grec. [WXty], n.-grec. pâXtoţ „baltă"), iar dintre Slavi o cunosc numai megieşii imediaţi ai Românilor, de la care au împrumutat-o (m.-bulg. baltina. Archiv. f.slao. Phil. XXil, 32, rut. balta „băltoacă de noroiu"). Foarte probabil este că şi palia „mocirlă, noroiu" la La-dini şi în Italia d’e nord (lomb. palta, piem. panta Ascoli : Archivio glotţ. ital. I, 261) e acelaşi cuvânt ca cel româno-albanez Răspândirea aceasta geografică a făcut pe E. Berneker, SI. Wb. 70 să presupună că a existat la lliri o formă *baltom, cu plur. *balta, de la care au acest cuvânt Albanezii, Românii, Dalmaţii, Italienii şi, probabil, şi Grecii. bâltâ s. f. v. balţ. bâltâbâc ! interj, v. bâldâbâc. BALTAC S. a. 1 BĂLTAC S. a / Hache d’armes; sorte de hallebarde. Coup de hache d’armes. — (în România; peste munţi, numai în Maramureş şi în poezii populare. învechit) O armă care constă dintr’o securice cu unul s. cu două tăişe pusă în vârful unei coa.de mai lungi, de lemn tare. „Armă în formă de secure cu două ascuţişuri, bipennis". LM. „Toporel cu coadă lungă; astăzi se poartă de unii călători la oblâncul şelei". COSTINESCU. „Băl-tag — topor mic, îndemănos şi uşurel, cu toporişte lungă", ţiplea. Vladul au fost băut la o masă cu Şărbea, fratele Radului, deci au fost lovit pe Şăr-bea cu un baltag peste o mână, şi i s’au uscat mâna. DOC. (1624), ap, HEM. 3065. Dimitru Sara-ciul, sluga lui Dim,itraşco-vodă,... au lovit lăcata cu baltagul, de o au stricat-o şi au scos pe vornicul lordachi afară şi i-au dat cărţi de căimăcămifi. ne-culce, let. ii, ’332/4. (A)cel călare scoase baltaculu lui şi lovi pre săracul acela în tâmpla capului şi-l omorî, mărgăritarul (a. 1746), ap. CCR. 200. [Ro-binson] au aruncat haina de pe dînsul, suliţa şi baltagul, drăghici, R. 160. Au mers îndată la co-paciul acela... şi au-dat cu băltagul de doauă ori într'însul şi au bătut în locurile acele doauă pene, şi au aninat ploştele de dînsele. sbiera, p. 68/a?. (Prov.) Dese lovituri de baltag răstoarnă stejarii urieşi. ZANNE, p. i, 289. j „La curtea domnească din Moldova, băltagul eră intr’o vreme semnul caracteristic al agăi, înlocuit apoi prin topuz1'. HEM. 30o5. Pănă la Grigorie-vodâ in domnia a doua, agapurtâ baltag..., iar atuncea Grigorie-vodă... au suit agiea după vel-comis, dându-i Domnul cu mâna lui sem.n să poarte topuz, adecă buzdugan, şi de atuncea s’au numit şi vel-agă. Gheorgachi logofătul, LET. iii, 292/22. O Mihneo, Măria-Ta, Nu sili la cap tăiat, Că e lucru cu păcat; Nu grăbi, Pân’ mi-o sosi Caftanul şi baltacul (pentru ca să se poată legitimă). TEODORESCU, P. P. 476b/j. (Baltacul era una dintre armele haiducilor, care-1 purtau, când erau călare, la oblânc s. la ciochină. Adesea erâ ,ferecat1 s. ,ţintuit1 şl une-ori se ţinea în- bAltac 465 — BĂLTAG tr’o teacă anume făcută,) [Codreanu zice:] Unde video, m săracul, îmi ascundeam, baltagul, Iar unde săream. Grecul, Mult îmi arăeă sufletul, Pân’ ce-i retesam capul, alecsandri, p. p. 89b/,9. Bat-a frunsa fagului, Pus-am cruce satului Şi coadă baltacului, Că am gândul dracului Asupra bogatului. teodorescu, p. p. 289. Vălcănaş şedeă întins Şi cu greu de somn cuprins, Cu baltacul la călcâiu, Cu hangerul căpătâiu. ibid. 553b. Cel mai mic din poteraşi... Mâna’n posunar băgă, D’un argint că mi-şi scotea, Pe butuc că-l aşeză, Cu baltac patru-l făceă, în flintă mi-l aşesâ. ibid. 589b. Cu baltage ferecate Tot cu petre nestimate, pop., ap. HEM. 3063. Până eram ne’nsurat, Purtam murgu’ ne’nvăţat Şi băttag înferecat. Dar de când mă însuraiu, Dă-duiu murgu’pe mălaiu, Băltagu’pe lapte dulce, mândrescu, l. P. 113. Şi-s voinici înarmaţi bine, Nu le pasă, său, de nime, Căci au arme oţelite Şi băl-tage ţintuite, pop., ibid. Din fierul [plugului] cel mai lat, Cel mai lat şi’ncovoiat, Să fac teacă la baltag, Şi băltagu ’n ea să-l bag. POP., ap. GCRi* II, 306b/6_7. Bistriţo, şiroiu de frunte ! Ce te făcuşi Dunăre Şi te umflaşi tulbure, De nu pot trece prin tine Cu baltagul la ciochine? alecsandri, p. p. 255/17. | (Astăzi, e, prin unele regiuni, arma ciobanilor şi a sătenilor la drum) „Armele de care se servesc ciobanii: pe lângă puşcă şi măciucă, mai au un lei de toporaş, pus în capul unui băţ de corn, ce se chiamă, c’o singură numire, băltac!i. (Chiojdu-Bâsca, în Buzău). H. II, 31. „Armele ciobăneşti sânt: băţ sau bâtă, caţă şi baltac“. (Maxenu, în Buzău), h. ii, 131. „Numele armelor întrebuinţate de săteni sânt: puşca..., baltagul..(Bereşti, în Covurluiu) h. iii, 50. „Marifico din Ploieşti, Albă eşti, frumoasă eşti, Cu bărbatul cum trăeşti ?“—„Trăesc bine, ca cu dracul, Că şi-aseară mi-a spart capul, Mi-a spart capul cu baltacul." teodorescu, p. p. 316b. [c. negruzzi şi odobescu n’au priceput bine, pe cât se pare, sensul adevărat al cuvântului din poeziile noastre populare, de-oare-ce l-întrebuinţează cu Înţeles de „măciucă, ghioagă11. Căci tatăl mieu [uriaşul] pe-atuncea eră voinic şi tare... Eu astăsi îi ţin locul! Eu port armele sale, Baltagul lui cel straşnic Şi arcul ostăşesc. C. negruzzi, ii, 72/2. [împăratul] când e să plece la vânătoare... invoacă pe ocrotitorul familiei sale, pe Ercul rusticul, al Laţiului, purtător de baltag, acoperit cu piele de leu. odobescu, iii, 75/6. Eră îmbrăcat cu un mintean de urs lăţos şi ’ncins cu o cureă, de care sta aninată o ghioagă nestrujită, cu dinţi de fier, adevărat baltag de uriaş, idem, i, 173/,3.] || Fig. (Metonimie) Lovitură de băltag. Şi Stoian aşă grăia... „Cântă-mi, mândro, cântecul, Că mi-e drag ca sufletul !“ — „Alei, frate, dragul mieu, Nu mai pofti să cânt eu... Eu dacă ţi l-oiu cântă..., Văile or răsună Şi pe noi ne-a’ntâmpină Păunaşul codrilor, Voinicul voinicilor...“ — „Las’ să vie, că nu-mi pasă, Eu că l-oiu pofti la masă, Şi de-a mai vrea altă hrană, l-oiu da trei baltagi pomanăalecsandri, p. p. 98b/2S. [La c. negruzzi, i, 24, se găseşte întrebuinţat şi cu sensul —suspect—de „bastonadă la tălpi11; cfr. bâltăgaş. Veţi luă fiecare câte o sută [de] baltage chirjalieşti pe talpe. c. negruzzi, i, 24.] [Plur. -tace, (rar din cauza ritmului) -taci. | Şi: băltâg s. a.; baltag s. a. | în Teleorman, şl: baldâc s. a. [Codreanu] Vindea calul, armili, Rămânea cu baldacu’. mat. folc. 152. Ş’oiu plecă din sat în sat, Să-mi găsesc om,u' bogat... Să-i trag măciuci după cap, Ş’unde-oiu găsi om bătrân, Sări dau baldace... ibid. 387b.] — Din turc. baltak „hache, hallebarde11. isAitAc s. a. v. băltoacă. bâi.tĂc interj. = bâldâbâc. (Rar) Interjecţiune care „exprimă căderea în apă şi sunetul ce rezultă din acea cădere11. LM. „Bâltâc în apă = platsch ins Wasser !“ polizu. Hâltâc, Bâltâc, De barbă-l duc ? (= „Fedeleşul.11) GOROVEI, c. 145 (Variantă : Hurduc, burduc,...). Cfr. hâlbâc! hâldâbâc! hâltâc! — Formaţie onomatopeică (ca şi bâldâbâc ! Se pare că această onomatopee a fost apropiată de cuvântul baltă, cfr. bâltâbâc, ca şi când, ar imită sunetul produs de căderea unui corp în baltă. LaLM. se dă şl expresiuneă — suspectă — a merge bâltâc -bâltâc: „greu şi scăpătând din lacîn lac“ [construit, probabil, după „a merge şontâc-şontâc11]. Cfr. şi rus. bultych ! cu acelaşi sens, de la care derivă verbul bultychatb „a arunca în apă11). BÂLTÂCÂf vb. lVa. Tomber ă l’improviste dans l’eau. — Propriu : A face bâltâc ! în apă, (deci) a cădea s. a şcăpătă pe neaşteptate (cu picioarele) în apă. Caii au bâltâcăit întâi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele dinnapoi; ghiaţapârâi..., şi sania scăpătă în apă. Şi cai şi fugari s’au dus pe supt ghiaţă. sandu-alde A, u. P. 37. [„Forma bâltâcit, în săm. iii, 763/j, unde novela aceasta s’a publicat mai întâi, e greşală de tipar11. Com. sandu-aldea. în dicţionare i se atribue lui băltâcâi, în mod greşit, sensul lui „băltăci11.] — Derivat din bâltâc! prin suf. -ăesc. bAi.tAcei, s. a. Hachette d’armes. — Diminutivul lui băltac1 (derivat prin suf. -el). Cfr. bâltăgaş. Să-mi dai (tu) cărligelul tău, Să-ţi dau băltăcelul mieu. MAT; folc. 211. în nouă vădurele Sânt cam nouă corăbiele, Şi stegari cu stegărele, Căpitani cu băltăcele. teodorescu, p. p. 52b. [Şi: băltăgel (diminutivul lui baltag1). Din ciocan un băltăgel, Să întru ’n codri cu el. pop., ap. ŞIO. ii.] BĂLTĂci vb. IVa intrans. 1°. Former des flaques, sejourner (en parlant de l’eau) 2°. Pietiner dans un marais, barboter, patauger, patrouiller, patouiller. 1°. (Rar; despre apă) A se strânge într’un loc, formând (ca) o baltă, a stagna, a (se) bălţi. Scurgerea acoperişului trebue să fie repede, ca apa să nu băltăcească pe învelitoare. gazeta săteanului, ap. TDRG. 2°. (Numai în dicţionare) „A merge prin lacuri sau tină, a sări, a se aruncă, a săltă, a se bate prin apă; a merge greu printr’un loc băltos sau ti-nos“. LM. (După costinescu, şi cu sensul spec. de „a zbură cu pieptul pe de-asupra şi [cu] picioarele prin apă. Se zice de pasări11. HEM. 3069 face deosebirea următoare între a băltăci şi a bălăci: „Bălăceşte cinevâ, jucându-se, cu plăcere sau de bu-nă-vo’ie, pe când băltăceşte cu desgust, de nevoie şi cu anevoie"). — Derivat din băltac3 (în sensul 2°, născut printr’o apropiere a verbului bălăci de subst. baltă s. de băltac2 : „a bălăci prin baltă11). BALTA» S. a.\ - bAltâg s. a. / v- Da,tac- baltag s. m. sing. Nom d’un vent violent. — (în Copăcel, comit. Făgăraşului) „La vântul-cel-mave se zice pe la noi băltaguV1. ap. HEM. 3066. — Pare a fl derivat din baltă, prin suf. -ag; ar însemnă deci, propriu zis, „vântul ce bate de la baltă (3°), băltăreţul11. (Hasdeu, Etym. magn. 3066, crede că avem a face cu o întrebuinţare metaforică a cuvântului băltag1: „vânt puternic = care bate, loveşte, doboară ca un băltag11. împotriva acestei explicări vorbeşte faptul că băltag1 e necunoscut prin Transilv.; dimpotrivă, Românii din Ţara-Făgă-raşului cunosc bălţile Dunării, din migraţiunile lor cu’ oile, la iernatic. Şi sensul de „vânt de la răsărit11 ce-1 are derivatul băltăgan prin părţile Brăilei arată că avem a face cu un „vânt ce vine din spre bălţile Dunării11.) Dicţionarul limbii române. 31. V. 1910. BĂLTĂGAN — 466 BĂLŢAT bAltă«ân s. m. sing. Ventde Test. —(Rar) „Vân-tului de la răsărit i se zice băltăgau(Ceacâru, in Brăila) ap. HEM. 3066. — Derivat din băltag % prin suf. augin. -an. Cfr. băltăreţ. bâltAgâş s. a. Hachette d’armes. Coup de ha-chette d’armes.—Diminutivul lui bflltag1 (derivat prin suf. -aş). Cfr băltăcel. (Rar) Lovitură de băltag. Mă luaiu seara pe lună, Cu flintuţa mea în mână. Când flintuţa mea plesnea, Un ciocoiu se prăvălea. I-aş mai da ş’un pumnuţ bun, Să-i sară punga din sân; I-aş m,ai da ş’un băltăgaş, Să-i sară vr’un gălbenaş. POP. (din Bucovina), ap. HEM. 3070. băltăgei, s. a. v. băltăcel. baltagI-başCA) f s. m. v. baltagiu. baltagiu f s. m. Soldat arme d’une hache d’arm,es, pionnier, sapeur (dans la garde du serali). — (Turcism din epoca Fanarioţilor, cunoscut numai la Românii ce steteau în legături cu Turcii) „Soldat pionier care servea odinioară în garda saraiului (compusă din 400 de oameni înarmaţi cu securi sau baltace şi care erau puşi subt ordinele imediate ale lui Cftzlar-aga“. ŞIO. Împăratul, sigurevsit spre vreme, In sa-raiu, supt pasa bostangiilor şi baltagiilor, se temeă de toate cele întâmplătoare, e. vAoărescul, ist. 273/m. Marţi, Avgust 1, au mers Domnul Moldav iei. cu vornficul] Cuza, vornficul] lordache Răşcanul şi postfelnicul] Greceanul, de au heretisit pe patriarhul, in două caice, cu un baltag iu şi cu slugi fieştecare. let. iii2, 447/g. [Căpitanul baltagiilor se numea turceşte baltagy-basy, cuvânt ce se găseşte şi la noi, subt forma baltagi-baş(a) s. m. Ieşise por oncă de la împăratul, la baltagi-baş, de i-au călcat casele până în trii ori, cercânău-l. n. costin, let. ii2, 92. Comandantul suprem al corpului de baltagii se numea turceşte baltagylar-kehayasi, cuvânt întrebuinţat şi de unii scriitori români, subt forma baltagilar-clielm-iasi s. m. 150 talferi] s’au dat, de s'au trimis la Odriu, pentru poclonul lui baltagilar-chehaiasi, care nu i s’au dat la bairam, condică (a. 1693), ap. ŞIO.] —1 Din turc. bâltagy, idem. bAi/i'Aî vb. IV11. Dire des betises. — (în Şişeşti, în Mehedinţi) „A băltăi = a spune prostii". Com. n. ionescu! — Etimologia necunoscută. bAi/iAkÂu s. a. v. bălt&u. BĂi/i'ĂitioĂscĂ s.f. Nom d’une danse populaire.— (Prin Teleorman, Dolj, Râmnicul-sărat, Buzău şi Co-vurluiu) Un danţ ţărănesc. HEM. 3073; h. ii, 82; iii, 154. — Probabil că danţul acesta a pornit şi a primit numele de la vreo comună cu numele Băltăreşti. BĂl/rĂKE'i’, -KÂ’ţ'Ă adj., subst. 1°. Palustre, ma-ricageux. 2°. (Vent) qui vient desmarais (duDanube), paludeen, Aulan. 3°. Habitant d’une contree couverte d’etangs ou marecageuse; paludicole. 1°. De baltă, de pe baltă, de lângă baltă, din regiunea bălţilor; cfr. palustru. Pasările băltăreţe. LM. „Porcii se deosebesc in porci de ţară şiporcibăltăreţi. Porcii băltăreţi sânt mai mari decât cei de ţară, însă sânt foarte plăpânzi. Ei au urechile lungi şiblegoşate, astfel că nu văd în lături“. (Chiojdu-Bâsca, în Buzău), ap. HEM. 3071. Dar o parte din fân eră plouat şi caii nu-l mâncau bucuros, iar altă parte eră băltăreţ, amestecat cu şovar şi cu mânsoc, şi nu-l mâncau bucuros boii. slavici, v. p. 55. 2°. Spec. (Despre vânt; une-ori substantivat) (Vântul) care bate dinspre bălţile Dunării, deci, pentru Românii din Muntenia: vântul de sud, de miază-zi; cfr. băltaga, băltăgan. „Băltăreţul fe] vântul polului miezii zile[i]“. piscupescu, o. 70. „Băltăreţul suflă despre sud; e cald; se mai numeşte şi vânt de la nimeazi". (Alimăneşti, în Olt), ap! HEM. 3071. „Vântul care bate despre sud se numeşte băltăreţ. Băltăreţul este privit ca vântul cel mai arzător; e însoţit mai totdeauna de o ploaie caldă; nu e bun pentru recolte. Este în opoziţiune cu vântul despre nord, numit munteanul". (Socariciu, în Ialomiţa şi Crăciuna-de-sus, în Olt), ibid. 3072. Cfr. H. ii (Buzău), 5, 15, 22, 50, 106, 127, 134, 156; iii (Covurluiu), 157, 316; IV (Dâmboviţa), 15, 47, 68, 77, etc. Vântul băltăreţ suflă de la Dunărea (despre mează-sij. I. ionescu, m. 62. Nu eră însă primejdia atât de mare cum şi-o închipuîseră ei. După apusul soarelui, băltăreţul s’a oprit, slavici, v. p. 104. cfr. ibid. 98. Când bate băltăreţul, Ia-ţi toeagul şi săculeţul. POP, ap. HEM. iii, Add. xxxvi. [în sensul acesta, cu obicinuitul schimb între sufixele -eţ şi -ez, şi (rar): băltărez s. m. fundescu, l. p. 168/B.l 3°. Substantivat. Locuitor de pe lângă baltă, din regiunea bălţilor. Eră băltăreţ, crescut pe marginea apei, ca bobocul de raţă. M. I. Ohiriţescu, conv. lit. xliii, 923. Băltăreţele (= muerile băltăreţilor) ştiu mână luntrile ca şi bărbaţii lor. LM. — Derivat din baltă, prin suf. adj. -ăreţ. hAi.tAkez: s. m. v. băltăreţ. băltăiue s f. = băltiş. „Băltărie este o mare întindere de pământ acoperită cu ape stătătoare1*. HEM. Cfr. băltină. — Derivat din baltă, prin suf. col.-loc. -ărie. iiĂi.f at, -A adj., subst. 1°. Bigarre, barioU, diar pre, tachete, raye, grivele; m,arquete. (Cheval) pie. Distingue. 2°. Qui a une dent proeminente. 3°. Peint sans gout. Bigarre, bariole, etc. (Au fig.) Qui man-que d’unite. 4°. IlabiUe en bourgeois. 5°. Incertain, ch-angeant, inconstant, variable. 1°. (Despre animale, mai ales despre bou şi vacă) Cu păr care nu e de aceeaşi coloare peste tot trupul (nu e sadea), ci e întrerupt de una s. mai multe fâşii s. balţuri (cfr. dungat, vărgat, zăbrelat) s. pete mari (cfr. pătat) de altă coloare (spre deosebire de pestriţ şi tărcat). (Adesea substantivat, însemnează animalul care e bălţat) „Bălţăt [e] numele unui bou, care e vărgat pe spate, adică care are o pată sau dungă albă şi una neagră; băl-ţdtă [e] numele unei vaci care e vărgată pe spate, adică care are o pată sau dungă albă şi una neagră". marian. „După faţa părului se dă (dau) boului [şi vacii] felurite denumiri şi anume:... Bălţat (fem. bălţată), când are pe spate pete mari mai deschise printre părul mai închis", dame, t. 28. „Bălţată [e] numele unei vaci care e la păr împestritată şi cu o pată albă preste nas“. marian. „Bălţat[ă]\ vită . cu părul alb preste mijloc şi încolo roşă, neagră, po- i rumbă sau plăvană'1, şez. ix, 157. Puii ăe gâscă... j sânt... bălţaţi. (Jorăşti, în Covurluiu), h. iii, 244. „Băl-\ ţat : care are o vargă preste trunchiu“. (Haţeg, în Transilv.), ap. HEM. 3081. „Bălţat [se zice] despre culoarea vitelor, [şi însemnează] jumătate negru, jumătate alb. (Orlat, în Transilv.) ibid. 3081. „La boi bălţaţi li se zice floreni; când le este numai coada bălţată — cudalbi". (Smulţi, în Covurluiu; Copou, în Iaşi), ibid. 3081. la, voi, Turcilor, să-mi daţi Vro cincizeci de boi bălţaţi, Cu vărgi negre pe spinare, Botogoale pe sub poale, teodorescu, p. p. 481. Când [nevasta] dă căte o gură, Vaca fuge, Boul m,uge. —„Ho, balţato ! na boiastră ! Staţi că nu e boala voastră Şi e chiar nevasta noastră, Mi-e pereche, Nu vi-i streche!“ alecsandri, p. p. 352b/6. O rămas un giunc balţat Ş’o luat portiţa’n cap. şez. vii, 42. Merg cu toanta la obor, Fug vacile, se omor, Gândesc că e boala lor. D’apoi un viţel bălţatP A rupt funia ş’a BĂLŢAT - 467 — BĂLTi scăpat. TEODORESCU, P. P. 335; şez. i, 139/13. Taur bălţat, La spatele mă-tii învăţat ? (— „Cojocul.11) GO-ROVEI, C. 97. (Loc.) A umblă după boi bălţaţi s. a vrea boi bălţaţi = „a dori lucruri a-nevoie de că-pătat“ (fiindcă,,, boii... bălţaţi sânt mai rari“). LM. De acum înainte, nu o să mai fac boi bălţaţi — „de-aci Înainte, n’o să mai facem trebi însemnate, n’o să ne mai pricopsim", zanne, p. i, 332. | P. ext. De seamă, ales (nu numai despre boi, ci şl despre oameni ; cfr. breaz). Nu eşti tu mai bălţat ca alţii! LM. fj Şi despre alte animale; astfel, despre cai („După faţa părului, calul poartă diferite numiri... bălţat, când are mari pete albe în alte pete închise", dame, t. 48. „La cal bălţat se zice pag [s. peag]". Hermeziu, în Iaşi, ap. HEM. 3082); despre oi şi berbeci, dame, t. 67; H. iv, 9; despre capre şi ţapi, h. ii, 28; despre câni, H. ii, 99; despre porci, h. iii, 130; despre pisici, h. iii, 130; despre porumbei („bălţaţipe roşu,pe negru, etc., însemnează că coada, penele mari ale aripilor, fulgii de pe gât şi de pe cap sânt albi, iar restul sau numai roşu, sau numai negru". Com. i. pavelescu; cfr. baronzi, L. i, 95), etc. Tot ce nu va fi bălţdt şi alb întru capre şi murg întru miei, furat va fi, cătră mine... Şi împărţi întru sioa aceala ţapii cei bălţriţi şi cei albi şi toate caprele ceale bălţdte şi albe. biblia (1688), 22 (=tot ce nu va fi bălţatu şi alb în capre şi săin în miei... biblia din blaj 1795 : „omne quod-cumque non fuerit sparsum et subalbum in capris, et fuscum in agnis, furto ablatum erit apud me... Et separavit in die illa hircos sparsos et subalbos, et omnes capras sparsas et subalbas"; „tout ce qui ne sera point picotâ ou tachete entre les chfevres, et tout ce qui ne sera point roux entre les agneaux, sera tenu poţr un larcin, s’il est trouve chez moi... Et en ce jour-lâil sâpara les boucs marquetes et tachetes, et toutes les chevres picot^es et tachetees"). Să-mi dai căciulă de ţap bălţat. mat. folc. 211. Peste dealulpădurat, Fuge-un iepure bălţat? (= „Soarele"). gorovei, c. 350. Erau unsprezece bursucei..., unii negri, alţii murgi şi alţii bălţaţi. odobescu, 111,42. Pentru dînsul, toate zburătoarelepupăza cu creşte bălţate, grauri pestriţi,... toate picau ca fermecate, când ieşea el la vânătoare, idem, iii, 181/,. Să nu ceri nimica, fără numa găina a bălţată. şez. ix, 114. Grâul înfrăţise pe brazdă, trecuse d’o şchioapă, şi, de s’ar fi dat afund ciocârliile în stuful lui, şi-ar fi ascuns şl trupul cât un pumn, şl ciocul limbut, şl ■moţul bălţat ca.şl cum ar fi încondeiat de mâna omului, delavrancea, ap. HEM. 3082. Ioana:......... (imitând pe Bălaşa [când o ocăra pe ea]) Bată-te-ar gardu’, coţofană. Numai la zbănţuituri ţi-i gându’..., ghidi, ghidi, pupăză bălţată! alecsandri, t. 938. Alecu: O, Aglăiţă, Aglăiţă! Dumnezeu trebueâ să te facă împărat, ca să scapi lumea de creditori... Acum sânt sigur că nu m’or mai opri până mâni.—Aglae: Ba zău, nu prea..., că bate nu ştiu cine la uşă. — Alecu : încăo lighioae bălţată! idem, ap. HEM. 3083. ]| Metaforă. Dar, casă scurtăm. Pe d-uoastră văru-f/ăm, Ca ciuta moţată, Sub barbă bălţată (—mireasa), Cu ţundră neagră’mbrăcată, Cu cisme roşii încălţată, Să ne-o arătaţi, teodorescu, p. p. 178; marian, ap. HEM. 3082; cfr. mândrescu, p. P. 203/j9. 2°. (Neobicinuit; numai în LB.) „Colţat : cui dens deformiter prominet; dein ein Zahn unformlich her-vorragt". Cfr. colţat, zâmbat. 3°. P. ext! (Fiind vorba de stofe, de pereţi, de tablouri, etc.) Cu prea multe colori amestecate, împestriţate, p. ext. fără gust. Covorul acesta nu,-mi place, pentru că e prea bălţat. | Fig. (Literar) Se zice „de opere şi producte ale spiritului, în care intră idei luate de la răsărit şi de la apus, fără nici o legătură între dînsele". LM. Lipsit de unitate. || (Rar) A fi cu maţele bălţate = a fi pestriţ la maţe („rău ca şarpele cel pestriţ care, după credinţa poporului, este cel mai veninos dintre toţi şerpii;... făţarnic"). zanne, p. ii, ,271... 4°. (Despreţuitor) îmbrăcat în haine boiereşti s. nemţeşti (care poporului îi par bălţate). Cfr. albastru (3°). Frunzuliţă, lemn uscat, Aoleo, ciocoiu bălţat, Sânt trei ani de când te cat. teodorescu, p. p. 383. 5°. Fig. (Despre noroc, lume, etc.) Nesigur, schim-băcios, nestatornic, în care nu te poţi încrede; cfr. în doi peri. Fie, maică!... Eu mă duc După ăst voinic haiduc, Că mă topesc după el, Mult e mândru, voinicel, Ş’o să-mi facă norocul! — Arde-l-ar, să-l arsă focul! Norocul lui e bălţat. De l-aş vedea spânzurat! pop. (Gorj), ap. HEM. 3083. Sân-Văsiiu bălţat, Adă-mi un bărbat, Cât de blăstămat, Dar 'bine’ntră-mat. marian, SE. i, 123. Apoi se cununară şi trăiră o viaţă fericită, cum se trăeşte pe lumea noastră asta băllata. ispirescu, ap. HEM. 3083. Lui popa Toader nu-i păsâ. li venise feciorul, care eră soldat în Dobrogea, şi nu se mai sfârşeau chefurile, de trei zile şi trei nopţi. Hei, dar toate au capăt pe lumea asta bălţată. După ce trecură ale trei sile, ca trei ceasuri, feciorulpopei se porni iar la Dobrogea. rădulescu-niger, ibid. 3083. [în Mold. se pronunţă şl: balţdt,-ă.] — Din lat. balteatus, -a, -um „încins" (cfr. ital. balsano; v.-fran. baupant; prov. baussan „tachetâ, pie" < *balteanus). Cfr. balţ, îmbălţat. îiXx'ţ'Ă'ţ'Ei, adj. mase. Bigarre, barioli, tachete, gri-vele. — Diminutivul lui bălţat (derivat prin suf. dim.-ei), (în Oltenia; numai despre grâu) Pestriţ, pătat. Grâu curat sau grâu bullătel. (Şimnic, în Dolj). Numirile grânelor sânt: grâu de Banat, ghirca, arnaut şi bălţâţel. (Coţofeni, în Dolj). La grâu bălţăţel se zice şl pestriţ (Gostaveţ, în Romanaţi). Toate ap. HEM. 3087. HĂi/ţ'ĂTiiKĂ s. f. 1 Bigarrure, bariolage. 2°. Tache (sur le corps d’un animal, sur une paroi ou sur une robe), balzane. 3°. Animal bariole, chose tachetee; bousillage. 4°. Marrube blanc: „Marrubium vulgare". 1°. (Rar; cu sens peiorativ) „Amestecătură fără pricepere şi I ară artă de diverse colori ce nu armonizează întru sine [d. ex.] Bălţătura ce se observă în acest tablou face ochilor o impresiune dureroasă." LM. 2°. Pată mare de altă coloare pe o suprafaţă sadea, cu deosebire „pata sau cureaua de altă coloare, care face ca un animal să se zică bălţat". HEM. 3086. | (Mai ales cu sens peiorativ) Pată care bate la ochiu, jignind armonia de colori a unei suprafeţe mai mari. „Bălţături se chiamă... atunci când pereţii casei se coşcovesc şi se strică, iar petele se dau cu lut şi apoi cu var", pamfile, j. ii, 335. Băl-ţătură = pată pe haină, dame, t. (glosar). | Spec. (med., neobicinuit). Un fel de pete albe pe piele (traducând pe grec. ÂEoy.-f]). piru-tesalianul, medicina practică (a 1849), ap. TDRG. 3°. (întrebuinţat rar şi numai cu sens peiorativ) Animalul s. obiectul bălţat. Bălţătura aceea de vacă = „vaca aceea bălţată". Asta e bălţătură, nu pictură! LM. 4°. Spec. (Bot.) = unguraş. panţu, pl. [Plur. -turi.] — Derivat, prin suf. abstr. -ătură, dintr’un verb *bălţâ, neîntrebuinţat (şi atestat numai în dicţionare). uĂi/rĂu s. a. Grand itang, grand amas d’eau dormante. Grande flaque ou mare (d’eau eparichee par terre, de sang,etc.).—Augmentativul lui baltă (derivat prin suf. -ău). Baltă mare, băltoiu. „Bulhac = lac, băltău". creanga, gl. || (Ou deosebire ca augmentativ al lui baltă 3°) Cantitate mare de apă (sânge, etc.) vărsată pe jos, băltoiu; cfr. băltoacă, lăcăraie, lăcărie. Când [împărăteasa] ajunse la locul de luptă, văzu un băltău de sânge. ISPIRESCU, L. 134. [Plur. băltdie. | DDRF. dă şl o formă cu sufixul -ărău: băltărâu s. a. „marais-, neatestată aiurea.] iiiiri vb. IV“ refl. 1". Se courber graduellement par le milieu. 2°. S’ecrouler. — (în Muscel) BĂLTI - 468 - BĂLTOACĂ 1°. „A se bălti — a se îndoi de la mijloc puţin câte puţin [d. ex.] Nu vezi că se bălteşte ?“ Com. rĂdu-LESCU-CODIN. Cfr. (a se) scovârdâ. 2°. „A se bălti = a se surpă (cevâ), aşternându-se la pământ11. RĂDULESCU-CODIN. — Etimologia necunoscută. Cfr. bălţi*. BĂLTI vb. IVa\ BĂLŢI vb. IYa / Former des marais, des mares ou des flaques; se-journer (en parlant de l’eau). — Intrans. şi refl. (Rar; în Mold. şi peste Carpaţi; numai despre apă) A se strânge multă la un loc, formând (ca) o baltă, a stagna, a bâltăci (1°). Oile ăe munte sânt ferite de galbază căci galbaza se face num,ai pe la şăs, unde bălţeşte apa. şez. iii, 147/9.10. Făcând aşâ, apa curge de-a-lungul şanţului, num,ai unde se strâmteasă locul, aproape de viroagă şi aproape de moară, iar mai departe, în burtă, ea se bălţeşte şi aruncă podmol. slavici, y. P. 47. Făcuse tocmai dincolo, unde apa se vărsă in matcă, un pleter întărit cu capre şi cu garduri, şi viroaga s’a podmolit, fiindcă apa sebălţise, oprită de acest pleter, idem, v. p. 110. Cfr. ibid. 127. [Dicţionarele mai citează şi o formă derivată prin suf. -uesc: băltu'i vb. IVa cu funcţiune r e fl. „Mă băl-tuesc = inundo, exundo ; austreten, uberstromen oder «schwemmen11 LB., „sich stauen“. barcianu, „se repandre en dehors (en parlant de l’eau), inon-der, se dSverser, s’etendre en flaques11. DDRF. După atâtea ploi, râul s’a hăituit, ieşind din maluri. HEM. 3078 — şi cu funcţiune trans. : „A băltui = inonder“. pontbriant. După atâtea ploi, ieşind din maluri, râul a băltuit tot împrejurul său. HEM. 3078. Tot în dicţionare se mai citează şi derivatele: hăituire s. f. „d^bordement, inondation, action de dâborder11. pontbriant; băltuit s. a. şi băltueâlă s. f. HEM. 3078.] — Derivat din baltă. bălţi vb. IVa refl. Se relâcher, se detendre, se lâcher au milieu. — (Mold.) A se destinde, a se lăsă la mijloc, a se slăbi (despre o funie întinsă, despre împletitura unei site, a unui scaun, etc. TDRG.); cfr. scovârdâ. Cfr. bălţit. — Pare a fi un derivat din balţ, cu sensul de „ochiu, laţ“. Funia întinsă s’a bălţit a putut însemnă la început: s’a destins atât de tare, încât a formaţia mijloc un ocliiu. Cfr. bălti1. baltic, -Ă adj. Baltique. — (Numai în numele propriu) Marea baltică = germ. „Ostsee11, marea dintre coastele Danemarcei, Suediei, Germaniei şi Rusiei. | Spec. Regiunile baltice, provinciile baltice: provinciile ruseşti de la marea baltică, între golful Finlandei şi graniţa germană. — N. din fran. kAltică s. f. = băltită. Diminutivul lui baltă, derivat prin suf. -ică. HEM. 3076. Cfr. b ăl tu că, bălticică, băltiţă, băltuţă; băltoacă. BĂLTICKĂ S. f. V. ) BĂLTIcicĂ S. f. J = băltită. Diminutivul lui baltă, derivat prin suf. -icică (-iceâ). Cfr, baltică, băltucă, băltiţă, băl-tuţă; băltoacă. băltig s. a. v. băltoacă. băltină t s. f. Terrain marecageux pres cl'une rivibre. — „Loc mlăştinos sau mocirlos lângă un râu Un fel de băltiş, dar de o natură mai permanentă". HEM. 3075. Cfr. băltiş, băltărie, padină, rovină. Pământuri 4 arătoare dreptu taleri 4, anume unul în laşul Pordeştilor, altul la curm,ătura Altoei, altul în băltine pe m,alul Tăncăbei, altul în gorgane, doc. (a. 1672 şi 1699), ap. HEM. 3075. Şi de acolo, pe la capul moşiifi], spre amiază-noapte dire.pt în ubni, în crângul lui Epure; şi de acolea drept în băltină în hotar; de aciea pe băltină în jos, pe lângă [h]o-tarul Bereştilor. DOC. (a. 1749), HEM. Iii, Add. XXXVI. — Formaţiunea cuvântului e slavă, şi cuvântul nostru pare a fi o românizare a paleosl. blatina „baltă“ (cfr. rus. bolotina „loc mlăştinos11. Cuvântul românesc a pătruns însă la Medio-bulgari subt forma baltina, cfr. Archiv f. slav. Phil. xxn, 32). băltişi s. a. Eaux dorm,antes repandues sur un terrain marecageux (fonnees et alimentees par le d&ordement des grands fieuves). Terrain marecageux ; marecage. — (Cu sens colectiv) Mai multe bălţi (mici) ce se găsesc la o mică distanţă una de alta, pe un teren apâtos; (cu sens local) teren băltos, loc acoperit cu bălţi, cu deosebire în apropierea râurilor care se răvarsă când vine apa mare. „Băltiş se zice la un câmp mocirlos11. (Ţigăneşti, în Tecuciu), ap. HEM. 3076. „Băltiş însemnează tot una cu stuhărie11. (Corbu, în Râmnicul-sărat). ibid. Cfr. băltărie, băltină, bahnă, băhniş, bah-niţă % ro vin â. 0 luptă destul de crâncenă se încaieră acolo, printre rovinele şi ballişurile de pe malul Dunării. odobescu, iii, 574/e. Un covor de iarbă fragedă şi mărtmtă, scăldată p’alocurea de băltişe răs-lăţate, ce seadunase din apele deploaie. idem, i, 377/21. [Plur. -tişe şi -tişuri.] — Derivat din baltă, prin suf. col.-loc. -iş. bălţit, -Ă adj. Desserre, detendu, relâche; baisse, plie. — Participiul verbului bălţi2, devenit adjectiv. „[Când] o funie întinsă sau o aţă s’a lăsat în jos de mijlocfse numeşte] bălţit [ă]u. şez. IX, 157. „0 frânghie bălţită : une corde relâchâe11. cihac, i, 22. „Bălţît = lăsat, slăbit într’o parte11, şez. ii, 126/33. Cfr. scovârdat. [Dial. şi: bălţît.] BĂLTiŢĂ s. f. Petit dtang. — Diminutivul lui baftă (derivat prin suf.-iţă). Băltuţă,baltică, bălticică, băltucă, cfr. băltoacă. Această liveade mearge... în lat... din băltiţă până în mărăcinii de preste drum. doc. (a. 1751), ap. HEM. 3076. Să începe moşită de tasta parte de Prut, din mijlocul şesului din balta Simii din giumătate de toană şi cuprinde o băltiţă Hăjdeu şi altă băltiţă nouă din sus de Hăjdeu ce s’au făcut, şi în gios până în crăcii Lungului. doc. (a. 1752, Mold.) ibid. Apa [care iese printr’un cep, dintr’o bute]... vine de se aruncă, prinftr’o] cascadă de o palmă de naltă, într’o băltiţă, unde mierlele, cintiţile şi gangurii se scaldă, c. negruzzi, i, 96. [Din bulătău] au fost ramas numai o leacă de băltiţă, din care o ieşit o broscuţă. ŞEZ. I, 177/se. | (Poetic) Am, în inimă un spin Ş’o băltiţă cu venin. MARIAN, ap. HEM. 3077. | (în poezia populară, diminutivul acesta se întrebuinţează une-ori fără înţeles de micşorare, ci numai spre a da cuvântului o notă de duioşie) N’am, nici mămuţă, nici tată, Trăesc ca frunza pe baltă; Şi băltiţă mi-a secă, Frunziţa mi s’a uscă, Şi băltiţă mi-a scădeă, Frunziţa mi-a rămânea, Săraca viaţa mea! marian, nu. 288. bălţitvkă s. 1'. Detente, relâchament. — (Rar) Slobozire, slăbire de la mijloc. CIHAC, 1,22. Cfr. sco-vârdare. [Plur. -turi.] — Derivat din bălţi, prin suf. abstr. -itură. băltoacă s. f. Mare, patrouillis; flaque.—Băltoaca este o „baltă mică11. Cuvântul acesta se deosebeşte însă de celelalte diminutive ale lui baltă prin faptul că în el se cuprinde totdeauna o notă peiorativă, fie câ apa băltoacei e murdară, stricată, etc., fie că băltoaca e primejdioasă prin afunzimea ei, fie, în sfârşit, că e nefolositoare prin lipsa ei de peşti de soiu. E deci firesc ca băltoacă să' se întrebuinţeze cu deosebire în înţelesul lui bal tă 3°, adecă în cel de BĂLTOAGÂ. — 469 — BĂLURĂ adunătură s. scursură, de apă de ploaie prin văgăunile drumurilor s. de apă (sânge, vin, etc.) vărsată in cantităţi mari pe jos, lăcăraie, lăcărie, apă-raie, apărie. (Din cauza acestuisens peiorativ, care în limba română e caracteristic pentru augmentative, nu pentru diminutive, lexicografii îl consideră adesea, greşit, ca augmentativ); Un pâlc de soldaţi trecu pe sub feres{re, mergând drept prin băltoacele de apă. D. zamfirescu, r. 37. Dă fuga în sus şi în jos Şi bea din orice băltoacă, Şi roade muşcând furios Şi tropăe, sare şi joacă, Dar nu-i foloseşte de loc (: „Sie [die Ratte] fuhr herum, sie fuhr heraus Und soff aus allen Pfiitzen..."). gorun, f. 89. (în ironie) Căutând să schimbe vorba, se întoarse cu fata spre canal, unde apa, curgea liniştită şi întrebă: „In băltoaca asta se prinde peşte mult?" dunărea-nu, SĂM. Yi, 373. Am scăpat într'o băltoacă, în care eră să mă înnee! LM. Când a fost lângă sat, dă de nişte Ţigani, pescuind într’o băltoacă. El... se băgă’n băltoacă şi prinde peşti cu Ţiganii... Dar când merge acasă, cu câţiva pescuţi, însă fără de pungă, căci o scăpase’’n băltoacă... reteganul, p. iv, 23. (Loc.) Cocostârcul şi barza tot în băltoace trăesc!: „fiecare vieţueşte unde-1 trage firea; se zice mai ales de acei cărora le place a trăi în murdărie sau în locuri rele“. zanne, p. i, 426. [Cu variantele obicinuite la sufixele» în -c, şi: bâltâc (dial. baltăc) s. a. „baltă mică, mocirlo[a]s[ă]“. COSTINESCU. Când umblă pe uliţă, nu băgâ de seamă, unde calcă, ci intră de-a dreptul în toate baltacele. odobescu-SLAvici, ap. TDRG. 0 ploaie mq/re de o noapte şi o si... a sămănat baltace, curate încă. iorga, n. r. b. 9. Daca ajunse la fântână, se sperie bahniţa, văzând fata vie-ne-vătămată, iară pe balaur mort, într’un băltac ăe sânge, cât pe colo de mare. ispirescu, l. 343. (TDRG. crede că băltac s’ar fi născut din batdc prin apropiere de cuvântul baltă, o părere cu greu de admis, dat fiind că vorba de origine turcească batac nu pare a fi fost niciodată uzuală). | băltig s. a. (atestat numai la DDRF.: „marecage"). | bălloc s. a. (atestat numai la DDRF.: „mare, bourbier"). | bâltoâgă s. f. „Poporul rosteşte d’o potrivă: băltoacă şi băltoagă“. (Teuteşti, în Iaşi), ap. HEM. 3077. „Băltoage = ape, bălţi mici şi adânci". Rage-un bou într’o grădină, Ies’o fată şi-l îngână. „Taci, fată, nu mă’ngână! Cât îmi trăeă soţia, Beam apa izvoarelor, Păşteam iarba munţilor, Da de când ea mi-a perit, Beau apa băltoagelor; Pasc iarba priloagelor. şez. i, 236b/e.| băltog s. a. „baltă mare, mocirloasă şi urită“. pamfile, J. ii.] — Derivat din baltă, prin suf. -oc (-ac, -ig, -og). BĂLTOAGĂ S. f. I , . HÂLTOG s. a. / V’ băltoiu s. a. Grand etang, grand amas d’eau dormante et puante, grande flaque ou mare (d’eau, de sang, etc.). — Augmentativul lui baltă (derivat prin suf. -oiu). Baltă mare, băltău, (adesea cu o nuanţă de sens peiorativ) baltă cu apă murdară şi puturoasă. Satan afurisit, Cu a sa jertfă se aruncă în băltoiul mucezit. alecsandri, p. i, 13. Se adunară într'o zi toate broaştele la un loc, într’un băltoiu mare. marian, o. ii, 314. | (Ca augmentativ al lui baltă 3°) Cantitate mare de apă (sânge, vin, etc.) vărsat pe jos, băltău; cfr. băltoacă, lăcăraie, lăcărie. Când să ducă copaia în celar,să dea drumul câinelui [închis acolo], acesta o, băşti pe uşă, pe lângă ea, iar cepul pe care-l scosese o izbi peste glesna goală. în celar, eră tot un băltoiu, de luase toate pe de desubt. t. cercel, săm. iv, 767. bălţoiu s. m. Nom de chien tachete. — Augmentativul lui balţ (3°) (derivat prin suf. -oiu). (Nume de câne) La un câne bălţat, ciobanii îi sic bălţoiu. (Domniţa, în Râmnicul-Sărat), ap. HEM. 3090. Cfr. bălţuie, bălţuică.. băltos, -oasA adj. 1°. Riclie en etangs, couvert d'etangs, marecageux (en parlant d’un terrain). 2°. Qui forme, par ses diborăements, ăes marais; dont le rivage est riche en marais (en parlant d’un cours d’eau). 3°. Qui vit dans les marâcages, marecageux, paluăien, palustre (en parlant d’une plante). 1°. (Despre un loc) Plin de bălţi, acoperit de multe bălţi; cfr. băhnos, mocirlos, mlăştinos. Pământul este băltos, mocirlos, în vecinătatea bălţii. i. ionescu, p. 48. „[Un om] aveâ o moşioară Şi dracu’ o fâşioară, lns’a omului lucrată Ca o grădină curată, Iar a dracului băltoasă, Gloăoroasă şi ghimpoasă. pann, P. V. II, 119/3. [Balaurii] se aşează cu locul [ = cu locuinţa] în ziduri sparte şi părăsite..., prin locuri băltoase, cu deosebire în fântâni şi lacuri rare. sbiera, p. 316/j3. 2°. (Despre un râu) Care, în urma deselor răvăr-sări, formează bălţi pe locurile apropiate; ale cărui maluri sânt bogate în bălţi. Făcuse Rumânii două poduri, Moldovenii iar două, peste apa Tismenul, ce eră lăngă Cehrin, băltoasă şi noroioasă, mag. ist. ii, 15/3. 3°. (Despre plante; rar, neîntrebuinţat) De baltă, băltăreţ. 2%[alictrum] flavum [creşte în] ...locuri josnice palustre, stufuri băltoase. GRECESCU, fl. 25. — Derivat din baltă, prin suf. adj. -os. băltîică s. f. = băltită. Diminutivul lui baltă, derivat prin suf. -ucă. HEM. 3078. Cfr. băltică, bălti c i c ă, băltuţă, băltiţă, băltoacă. băltii vb. IVa (ş. d.) v. bălţi1 ş. d. bălţuică s. f. Nom de vache tachetee. — „La o vită bălţată, ciobanii îi zic şi bălţuică.“ (Bistriţa, în Mehedinţi), ap. HEM. 3090. — Derivat din baltă (cfr. balţ 3°), prin suf. dim. -uică. Cfr. b&lţuie, bălţoiu. bălţuie s. f. Noin de châvre tachetee. — Nume de capră bălţată. „Caprelor se dau numiri de: ciută, roşie, sultănică, muscurică, bălţue, etc.“ (Boteni, în Muscel), ap. HEM. 3090. Cfr. bălţat. — Derivat din bălţă (cfr. balţ 3°), prin suf. dim. -uie. Cfr. bălţuică, bălţoiu. băltuţă s. f. = băltiţă. Diminutivul lui baltă, derivat prin suf. -uţă. Cfr. băltiţă, băltică, băl-tucă, băltieică; băltoacă. Doao broaşte petrecea într’o băltuţă, însă aceaia uscându-să v(e)ara de căldură, au pornit mai departe, să caute apă. ţichindeal, f. 136. BĂLtrcĂ adj. f. Blonde. — Diminutivul lui băl (derivat prin suf. -mc), întrebuinţat, pe cât se pare, numai la fem. „Bălucă — balaie, blondă", şez. ii, 126/31. Cfr. bălăior, bălănel. băluică s. f. „La Blanche“ (nom d’une vache blanche). — „Numele unei vaci bălaie", mariaj?: Cfr. bălaie, bălucă. — Derivat din băl, prin suf. -uică. bălur s. m. (Bot.) lo= costrei : Sorgho d’Alep ou Tlerbe ăe Guinee:-„Sorghum halepense ou Anăropogon halapensis ou Holcus halepensis“. panţu, pl. 2° = măture : Millet â balais : „Sorghum vulgate ou Holcus Sorghum". panţu, pl. [Numirea e ^testată de HEM. 3091 pentru Dolj;-tot acolo se citează din Olt şi Teleorman varianta: bălăur s. m.] Cfr. bălură1. — Din bulg. balur „Sorghum halepense". bălură s. f. (Bot.) = brâuduşă-de-toamnă: Tue-chien, veilleuse: „Colchicum autumnale“. panţu, pl. — Probabil, acelaşi cuvânt cei-cel precedent. BĂLURĂ 470 - BAMBARÎE uĂiiVRĂ s. f. Terrain glissant, mou.—(Rar; înţeles nesigur: poate o interpretare greşită a celui ce l-a auzit, înţelegând pământul în loc de planta ce i-o va fi arătat cinevâ) Pământ lunecos şi moale. „Bălură — glatter, weicher Boden11. (Titeşti, in Argeş; atestat numai în) jahresber. vii, 82. — Etimologia necunoscută. BĂLiişĂ s. f. „La Blanche“ (nom de brebis ou de chfevre blanche). — „Numele unei oi cu totul albă“. marian. Nume de capră bălaie. Cfr. dame, t. 182, cfr. băl, bălaie, băluţ. [Dial. bălilşe.] — Derivat din băl, prin suf. dim. -uş. îiAl.iişcA s. 1'. (Bot.) Dame-d’onze-heures, Belle d’onse-heures: „Ornithogalum umbellatum (Ornitho-galum tenuifolium)" .—„Mică plantă erbacee din familia] liliaceelor...; florile albe... Creşte prin fâneţe, locuri cultivate umbroase, prin grădini şi păduri. Aprilie-Maiu. [Se mai numeşte:] ceapa-cioarei s. ceapă-ciorească, găiniţă, găinuşe,laptele-pasării,plisc-păsăresc“.PANŢU, pl.; h. iv (Dâm-boviţa), 9 (Bălenii-Sârbi), 52 (Bilciureşti). [Şi subt forma prescurtată : liişcă s. f. panţu, pl. Luşcă = ceapă dorească, economia, 47. | Pluralul : luşte s. f. = ghiocei-bogaţi : Niveole d’etă: „Leucojum âesti-vum“ et Niveole printaniăre ou Grelot blanc: „Leucojum vernum“. panţu, pl. „Luşte : nişte floricele ce cresc primăvara prin băhnuri şi arinişuri“. şez. vii, 116.] — Derivat din băl, prin suf. dim. -wşcă. (Numirea aceasta s’a dat plantei, din pricina florii sale albe; cfr. germ. Vogelmiich şi Schneeglockchen). kalu&tkâdâ s. f. Balustrade. — Şir de balu-ştri uniţi la partea de sus printr’o grindă, formând astfel o rezemătoare (la o scară s. la o galerie) sau o apărare (la un pod), sau o împrejmuire de podoabă (la o clădire),^parmaclâc ; cfr. parapet, primblă, rampă. Îmi răzimasem capul pe mâni şi mânile pe balustrada punţii şi mă uitam în apă. I. NEGRUZZI, III, 434. — N. din fran. ualvstku s. m. Balustre. — Mic stâlp (de lemn, de piatră, etc.) până la înălţimea mânei, fasonat (cam în formă de popic) şi formând, împreună cu alţii la fel, o balustradă sau parmaclâc (la o scară, împrejurul unei clădiri, la un pod, etc.); cfr. par-mac. |Şi : balustră s. f. Pentru bază, s’a pregătit [la mănăstirea Curtea-de-Argeş] acea prispă cam, teşită şi împrejmuită cu mari balustre de piatră, pe care o reclamă... mărturia... diacon[ului] Paul din Alep. odobescu, ii, 504.] — N. din fran. (< ital. balaustro, idem < lat. 6a-laustium < grec. {lai.aoGxiov „rodie, fructul rodiului sălbatec11, bulbucătura baluştrilor aducând aminte forma florii de rodiu.) -Ă adj. 1°. Blondin, blondinet. Nom de brebis blanche. 2°. Sorte de danse paysanne. 1°. (Adjectiv, adesea substantivat) Băl, bălaiu, plăviţ, blond (cu o nuanţă mai mare de desmierdare). (Despre oameni; mai ales despre fete) La fântâna de uiagă, Vine dorul de mă ’ntreabă: Care fată mi-e mai dragă, Cea cu chica lată, neagră ? — Ba mai bine cea băluţă. DOINE, 128/J0; cfr. ibid. 152/1S; 239/9. || (Banat) Substantivat (subt forma feminină). Drăguţă, ibovnică (cfr, băl I, 3°). Pe picior ăe capră sură, Bă-m[i], băluţă, câtă gură. epure, P. p. 46. Aid, băluţă, să fugim, Să fugim, să pribegim. POP., ap. HEM. iii, Add. xxxvi. || Nume ce se dă, prin Banat, oilor albe (s. cu botul alb). „La oaia albă se zice băluţă“. (Bucova, în Banat), ap. HEM. 2926. „Băluţa este cu botul băl (alb)“. liuba-iana, Şi..- UI. „Oaia cu botul alb se zice băluţă(Zăpo-deni, in Vajsluiu), ap. HEM. 2926. Păcurariu cu oi băluţe, Nu ţinea multe drăguţe, Că tu, cu mândruţele, Nu mai sporeşti oile! reteganul, ch. 147; cfr. hodoş, P. P. 121. Cfr. bălaică, bălăiel, bălăior, bălan, bălănel, băloiu, bălucă, băluică, bă-luşă. 2°. (Cor.) Substantivat. Dans ţărănesc cu lăutari, numit şl hora lui Băluţă, pe aiurea (Dolj) hora lui Băloiu şi (Vâlcea) mânioasa (descris la) HEM. 3092 ş. u., şi’ la pamfile, j. ii, 272; cfr. h. iv, 90, 259. — Derivat din băl, prin suf. dim. -uţ. (în sensul 2°, după vreun Băluţă oarecare, probabil vreun lăutar). itĂLVÂN s. m. 1°. Bloc de bois, poutre, poteau, pieu. 2°. Bille. 3°. Poutre dupressoir d’huile. 4°. Seinei! e d’assemblage, sabliere.—(Prin Oltenia şi Banat) 1°. Butuc mare de lemn, bârnă, grindă, stâlp. „Bălvan = un lemn mare“. (Măidan, în Ban;), ap. HEM. 3095. „Bâlvan = grosses Stuck von Holz“. (Titeşti, în Argeş) jahresber. vii, 83. Casăle şipimni-ţile depiîatră şi toată curtea, cumu-ş taste îngrădită cu băloani. DOC. (Mănăstirea Hurezu, a. 1656), ap. HEM. 3096. 2°. Trunchiu de arbore curăţit de ramuri, destinat a fi tăiat în joagăr, numit şi (in Muntenia şi Transilv.) buştean, (in jud. Suceava) butuc, (în Gorj) gros (atestat, subtforma bulvan, pentru Vâlcea, de) DAME, T. 175—176. „Buluan=lemn gros, din care se taie scânduri (Clopotiva, in ţinutul Haţegului)*1. VICIU, GL. 3°. Spec. Bârnă la teascul de uleiu. „Bulvan = Balken bei der Olpresse11 (Caransebeş), jahresber. iii, 314. 4°. Spec. (Arhit. pop.) Bârnele care se pun orizontal pe fundamentul ori pe taraşii casei, purtând stâlpii caselor ţărăneşti; se numesc de obiceiu talpa casei, tălpoiiil, tălpile prispelor, tălpile târnatului, tălpi lungi, (prin Prahova) teme-leiu, (prin Constanţa) temeiu. (Atestat, subt forma bălvan, la) dame, t. 98. „Bălvan = grinda ce se aşază în temelia casei11. (Gorj), ap. HEM. 3095. „Pre fundament se pun bulvanii de gorun, care sânt de 20-30 cm. de groşi, iar de lungi, cât este şi fundamentul11. liuba-iana, m. 94. „Părţile de lemn ale casei sânt: bulvanii, care se pun pe fundament; în bulvani se bagă ,căţeii1, între ,căţei1 se pun bârnele...11 Com. LIUBA, ap. HEM. 3095. Cfr. babă II, 4°, babalâc 3°. [Şi: bâlvân s. m. Cu prefacerea lui ă)>u după la-biale, şl: bulvan s. m.] — Din sârb. balvau „bârnă11. (Formează dublet cu bolovan, bolohan şi, probabil, şi cu bolocan. Dacă cuvântul slav, care la origine însemnă „statue, idol11, e împrumutat, precum crede Korsch, ap. BER-neker, SL. wb. 41, din pers. pahlavân „erou11, atunci avem a face şi cu un dublet depărtat al vorbei pehlivan). itALZAm s. a. (ş. d.) v. balsam ş. d. bau! interj. Interjection imitative du tintement d’une grande cloche: Din(-din), ding-dang! — (Expresie literară) Interjecţie care imită sunetul unui clopot mare.Cfr. balang! bang! (Mai adesearedu-plicat; une-ori, poate după germ. „bim-bam*‘, în legătură cu un element Mm-) Bam, bam! Linca! linca !... răsună aerul de glasul clopotelor mari şi mici! ureche, ap. TDRG. Popa clopotul trăgea, Clopotul „bim, bam“ făcea, marian, sa. 306. [în loc de bim-bam şi: bim ba ! Ca el [ = clopotul] aşă-a cânta, Văile d’or răsună: „Bimba, bimba, măi ciobane, Meri la dracul, măi Ţigane“ ! MARIAN, SA. 242.] — Formaţiune onomatopeică. bămbâc s. a. (ş. d.) v. bumbac ş. d. basibarie s. f. Bout d'homme, nabot. — (Rar, fam.) „Se zice, în sens batjocoritor,... mai ales de un om mic. D. ex. O bambarie de om“. (Sălişte, în Transilv.) Com. A. banciu. Cfr. bondoc, ghindoc. BAMBE — 471 - BAN -— Etimologia necunoscută. (Cfr. ung. bamba, bambu „cască-gură, prostălău“). Cfr. bambură. iiahbe s. f. plur. (Bot.) v. lmme. «Â JfBU s. m. (Bot.) Banibou. — Plantă graminee arborescentă, din a cărei scoarţă se împletesc coşuri şi rogojini, iar din tulpinele tinere se fac mobile, bastoane, etc. [Fără plur. I La Românii din Austro-Ungaria, subt forma germană: bambus s. m ] — N. din fran. (împrumutat din malaezul bambu). râbibvră s. 1'. (în Haţeg) Numai în locuţiunile: A bate bambura — „a îmblă haimana s. abate lela, a bate poduri[le]“: „vagabonder, flaner, battre le pavâ“; A sări bambura = „a sări în sus (de bucurie sau de durere)'1: „sauter en l’air (de joie ou de dou-leur)“. rev. crit. iii, 87. Cfr. a hoinări, a umblă în geamburli. — Etimologia necunoscută. (Cfr. ung. bamba, bambu „cască-gură, prostălău“.) Cfr. bambarie. bămk s. f. plur. (Bot.) Gombo. Gombo comestible, corne grecque: „Hibiscus esculmtus ou Abelmoschus esculentus.“ — (Obiectul şi cuvântul necunoscut în Ardeal) „Plantă erbacee din fam[ilia] malvaceelor...; frunzele mari..., verzi-închise pe partea superioară, puţin cenuşii pe cea inferioară; florile.,, galbene eu centrul brun sau violaceu...; fructul capsulă... cu numeroase seminţe cenuşii-verzui... Originară din ...India, cultivată ca plafttă alimentară. Îunie-Iulie.“ panţu, pl. Grădinarii seamănă mai cu osebire... varza şi ceapa, după, aceea praz, ardeiu..., bame... I. ionescu, m. 357. || P. ext. Fructul acestei plante (care se întrebuinţează în bucătărie). Bame mari 25, trei bani. doc. (a. 1792), ap. ŞIO. Anghenara, conopidiia, bămiile... hrăneşte nevrile. piscupescu, o. 194. Ba-miile încă, loboda şi ştirul, Să se afle faţă să ’mpli-nească şirul, pann, ap. HEM. 2403. Am, mâncat cu mare poftă bamii cu puiu. teleor, ap. ŞIO. Ba-mefle]... se întrebuinţează şi în contra vătămăturii şi a lingoarei. leon, m. 23. [Şi: bămii s. f. plur. | (Poate prin apropiere de boambă), şi: bămbe. panţu, PL.; LEON, MED. 23.] — Din turc. bamia, idem (neo-grec. bulg., sârb. bamnja, alb. bamje). bămii s. f. plur. (Bot.) v. bame. bampir s. m. v. vampir. ban s. m. Ban (titre correspondant ă peu pres ă celui de margrave, qu’on trouve d’abord pour les commandants militaires des provinces frontieres du royaume de Hongrie, puis pour un haut dignitaire de la Yalachie (sorte de gouvemeur de la petite V a-lachie), le premier des boyards valaques. En Mol-davie, haut dignitaire intermădiaire entre le grand porte-epee et le grand-âchanson. De nos jours: gou-verneur de la Croaţie). Titlu, conferit de regii Ungariei întâi unor nobili de rang inferior din Transilvania (tradus în latineşte prin magister), apoi comandanţilor unor provincii de graniţă [tradus în latineşte une-ori prin comes, alte-ori prin banus; în această din urmă calitate se găseşte întâi (secol. XII şi XIII) ea titlu al guvernatorilor (s. comandanţilor militari) ai provinciilor sud-estice ale regatului ungar s. al stăpânito-rilor unor ţinuturi sârbeşti (Croaţia, Bosnia, Slavonia, Dalmaţia, banul de Maciva); mai ales însă banul Severinului: „banus Sewrinensis11]. Prin luarea in stăpânire a unei părţi din banatul Severinului de către Domnii Ţării-româneşti, aceştia îşi adaogă în titulatură şi titlul de „ban de Seve-rinu: Weyvoda transalpinus et banus de Zevrino. DOC. (de la Vladislav Basarab, a. 1368) în Documentele Hurmuzachi, i2, 144. Vayooda transalpi- nus et banus de Zemerino, neo non dux de Fo-garas. (a. 1369), ibid. 148. Waimoda transalpin[us] ban de Czmrinio [ = Severin] (a. 1390, titlul de pe pecetia lui Mircea-cel-mare). ibid. 322. Titlul de ban al (Severinului), mai târziu (de pe la începutul secol. XVI) ban al Craiovei, trece apoi asupra întâiului dignitar al ţării, după Domn, administratorul suprem al Olteniei, care aveâ şi semnul său deosebit, „grapa“ şi pecetie deosebită; chiar mai târziu, când bănia nu mai eră decât, o treaptă în ierarhia boierească, banul (Mare-ban s. Vel-ban) rămase cel dintâi între boieri. în Moldova, bănia se introduce pe la sfârşitul secol. XVII şi se statorniceşte pe la începutul secol. XVIII, când banul fu aşezat după marele spătar şi înainte de marele paharnic. Astăzi, când vechile boierii româneşti sânt de mult desfiinţate, titlul de ban nu se mai întrebuinţează decât pentru banul Croaţiei, care stă în fruntea guvernului autonom al Croaţiei şi al Slavoniei. „Ban = prorex“. anon. car. S’au pârît aceşti boiari ce scrie mai sus, cu părinţii den mănăstire, înnaintea Hrizei, banul. DOC. (a. 1643, Tismana), ap. HEM. 2407. Ştefan, cu mila lui Dfumnejzeu arhiepiscop i mitropolit,... cu cei de bună rudă boiari, cinstiţi şi socotiţi vrednici dregători şi judecători...: întâi jupân Ghiorma ce au fost ban-mare... (a. 1642) mag. ist. i, 126/12. Până astăzi, Banii în Ţara-muntenească, măcar că supt ascultarea şi voia Domnului sânt, însă după pri-vileghiile — poate fi — carile d’inceput au fost având, şl la boierie sânt mai de frunte, şi altă putere au peste Olt, nu numai a giudeeă, ce şi cu moarte pre vinovaţi a căzni, şi tot acel vechiu titlu de Ban îşi ţîn. cantemir, ap. HEM. 2405. [Slujbaşii] trecea [la socoteală] întâi câţi bani au dat lui Vodă, câţi banului, câţi vornicului, câţi logofătului, câţi vistierului, câţi spătarului şi celorlalţi, zilot, CRON. 78. Banul mare de Graiova, m,ai marele giudecătoriu al.ţării şi apărătoriu hotarelor, uricariul, iv, 220/4. Şl cetatea Severinului, şl banul de acolo... vin de la Unguri, cuceritori ele pământ românesc în această parte. IORGA, CH. I. II, 147. Odinioară, tot ţinutul din dreapta Oltului aveâ mai-marele său, care se chemă ,ban‘ şi care sta la Graiova. mehedinţi, p. 40. Slujeşte-mi, slujeşte, Pân’ la Sân-Văsii Să ’mpart boierii, Că te-oiu ridică Ban la Graiova, Şi tu că-i băni, De t’ei ferici, teodorescu, p. p. 48. Banii Suverinului, Caim,acunii Oltului Şi boierii târgului Stau la dreapta Domnului, Cam în faţa cortului; Iar la stânga Domnului, Domnului şi banului, Şed Buzeştii şi Căpleştii. ibid. 478. (Loc.) Aseară mă culcaiu bolocan, Şi azi iată-mă mare-ban! („arată repegiunea cu care putem trece dintr’o stare proastă într’alta strălucită11). ap. zanne, p. i, 68; cfr. ii, 471. A trăi ca un ban (cfr. ca un împărat, ca un prinţ, etc.) = „a trăi bine, nesupărat, a trăi domneşte11, ibid. iv, 250. (Cu aluzie la unii dintre vestiţii purtători ai acestui titlu) Voie la dumneata, ca la banul Ghica!: „poţi să faci tot ce-ţi place". HEM. 2406 (corespunzând, în Mold., cu: „voia la d-ta ca la armaşul cel mare11). ^ Banul-Măvă-cine e un vestit joc naţional, cfr. pamfile, j. ii, 283. | [Antioh Cantemir] pre Lupul Bogdan iar l-au pus hatman..., pre Savin vel-ban; şi de atunce se aşăză această boierie, cu temeiu, în Moldova, de este aşezată la rând; că mai înainte vreme, deşi eră la vreun Domn, une-ori şedea mai sus, iar alte-ori mai gios..., iar de aici înainte i s’au aşezat rândul după spatarul cel mare, şi i s’au făcut şl venit boieriei, câte un ban de drobul de sare de la Ocnă neculce, let. ii, 313; cfr. gheorgachi logofătul, let, iii, 292. [Vornicul] Hârzobeânu : Poftim, arhon bane! (îi curată un scaun) — [Banul] VulpeSărut mânile! alecsandri, t. 1333. — Cuvântul acesta, a cărui origine încă nii-i limpezită, se găseşte şi la vecinii noştri Slavi (bulg., sârb. ban), şi la Unguri (ban). La noi a venit, după toată probabilitatea, dimpreună cu instituţia, de la BAN 472 - BAN Unguri (cfr. Iorga, Geschichte des rumănischen Volkes, I, 135). ban s. m. I. 1°. Argent. Pecule, fortune, richesse. Deniers; contribution en argent; dette. Monnaie. 2°. Valeur prise pour unită de comparaison, la plus petite monnaie. (De nos jours) Centime; piece de dix centimes ou de deux sous. II. Demi-gramme. III. Ger-me de l’ceuf. I. 1°. Ca nume generic, ban însemnează orice mo netă (s. hârtie care reprezintă valoarea unei monete) recunoscută ca instrument de schimb şi ca mijloc de plată; cfr. pară, argint (3°).—Banii sânt de aramă, de nichel, de argint, de aur (mai rar de alt metal) s. de hârtie (bancnote). ~ sânt mărunţi s. mari; aceştia din urmă, ca şi banii streini, se schimbă. ~ sânt buni, când au curs (umblă, f sânt umblători) s. sânt răi, când sânt falşi (plăsmuiţi) şi când au ieşit din curs. ~ se dau s. se iau cu împrumut, cu dobândă (cu interese), care poate deveni ca-mătă(uzură,f aslam); cel ce primeşte împrumut e datornicul (debitorul), cel ce-i dă e creditorul (când ia dobândă prea mare, cămătar s. uzurar). Se pot luă - înainte. Se cumpără s. se vinde cevâ cus.pe-(fdrept atâţia - ), vânzarea se poate faceîn ~ , negustorul dă marfa pe - ,cinevâface servicii de geaba (gratis, de-afetea) s. pe (ori pentru) ~ . Bani de cheltueală sânt cei destinaţi cheltuelilor zilnice. Ceea ce ne costă(s. ţine) ~ mulţi, une-ori nu face (A, vii, 3°, voi. iii, pag! 17b-18a) - (’s. parale). în mod figurat se spune despre cinevâ câ mănâncă(bea, înghite,nu se poate sătura, e lacom de) ~ , cel bogat e vestit din ~ , altul poate fi în strâmto are (f strânsoare) de ~ .în diferite timpuri şi în diferite provincii umblau s. circulau la Români diferite feluri de bani bătuţi în ţările române (până la mijlocul secol. XVII), sau streini. Cfr. acceâ, albişor, argint, aspru1, băncuţă, batcă, burlinc, caragroş, carboavă, centimă, copeică, coroană, costandă, creiţar, dinar, ducat, dutcă, fertun,fiorin,florint, filer, finic, firfirică,franc,funduc, funducliu, galben, gologan, greslă, grivnă, groş, groşiţă, husăş, icosar, irmilic, left, leţcaie, leu,’lei-ţă, liră, mahmudea, marcă, mariaş, napoleon, nesfeâ, olandez, obol, ort, ortiţâ, para, patacă, perper, pitac, piţulă, pol, poltu-rac, potor,potronic, puişor, rubiâ, rublă, run-gă, şalău2, sfanţ (ţfanţic, zvanţig), sor(o)-covăţ, stambol, taler, ţener, timf, tunuh, turaliu, ughiu, venetic, zarmacup, zingirliu, zlot, etc. — „Ban = mimmus, pecunia“. anon. car. Banii săi nu-i dă în camătă psalt. (a. 1651), ap. HEM. 2415 (= argintul său nu deade într’aslam. psal. SCH.; argintul său nu deade întru camătă. coresi, ps.; arginţii săi nu-i deade într’aslam. dosofteiu, PS.: „pecuniam suam non dedit ad uşuram"; „qui ne donne point son argent en usure“). Bine ştim, că cuvintele trebue să fie ca banii: că banii, aceia sânt buni carii îmblă în toate ţările. N. testament (a. 1648), ap. GCR. I, 126/28. Banii cei răi sântu de trei fealiuri, mestecătură ce să dzice: aurul cel curat ce are fi să fie, ei îl spurcă şi ameastecă, argintul aşijdere; unul ameastecă cu arame, altul fac chiar de arame şi mimai că ce-l spoesc de-asupra cu argint, aceasta-i una; a doo, s’are fi şl curaţi o samă de bani, ei fac mai mici, de ce nu ajung la cumpănă, ce păgwbăsc oamenii ceia ce-i iau; a treia, aşijdere să chiamă men-ciunoşfi] pentru căce chipul şi scriptura ce pune pre dînş[i] iaste minciunoasă, nu iaste făcută den svat, cu învăţătura cuivâ, ce pre furiş, ca un lucru rău... Banii cei buni şi direpţi au patru lu-cruri pre’npregiurul lor: întâi, cela ce face bani să aibă puteare şi voie de la împărăţie sau de la Domnul locului aceluia; al doilea, să se facă în loc vestit, cum are fi în mijlocul târgului, să vadză toţ[i]; al treile, să aibă chip şi scriptură cinstită şi frumoasă...; al patrul, iarăş să fie şl la cumpănă deplin, nemică să nu-i lipsească, pravila, mold. 40,2. Bl şi banii mirului vria să înghiţă. VARLAAM, ap. HEM. 2422. Aţâţ[i]a mi-s banii şi-i bdgu în piei. dosofteiu, v. s. 134. El le-au dat lor 70 galbeni, bani de aur. ureche, let. i, 162/s0. Un ban de. alamă galbăn iarăşi la aceă cetate năruită am aflat, cât un ort de mare. M. costin, let. i, 17. într’un rând, mi-au adm Teodori, pârcălabul de Galaţi, un ban de argint, cantemir, ap. HEM. 2417. Făcut-au Dabija-vodă şl bănărie de bani de aramă, la Suceavă. N. costin, let. ii, 5/,. Păgânii îşi cumpără robi pe bani, şi în al şeptelea an îi iartă. id. ib. ii, 47/j. Bămâind asupra lui, din banii ţării, mâncaţi multe pungi de bani... id. ib. ii, 38/M. Mie să-mi daţi cevâ bani de cheltueală, cât vă veţi îndură voi. simeon dascălul, ap. GCR. i, 144/S1. Când este mânie de la Dumnezeu, atunce nici mintea nu slujeşte, nici prietenii, nici banii, neculce, let. ii, 277/6. Ce vor să isprăvească pravilele, [acolo] unde domneşte lăcomia banilor? muşte, let. iii, 35. [învăţătura] nimenea nu o poate vinde pe bani. antim, ap. GCR. II, 6/22. într’această vreame [a. 1798] au îmbiat bani de hârtie, doc. (Şercăiţa, in Transilv.), ap. iorga, s. D. XIII, 171. Această sffăntă] Biblie am cumpărat-o eu, loan Hănteş, cantor, cu 41 de zloţi, bani umblători. DOC. (secol. XIX, Ocna, în Transilv.), ibid. xiii, 140. Când, tocnţindu-ne, dăm lucru pă bani numai, sau pă lucru numai, dar preţuit în bani, sau şlpă bani şlpă lucru..., atunci această tocmeală se numeşte vânzare, caragea, l., ap. HEM. 2416. îi ţinuse într’o robie aspră, ca pe nişte robi cumpăraţi cu bani. bălcescu, m. v. 393js. Bani n’am mai văzut de-un secol, vin n’am mai băut de-o lună ! eminescu, n. 42. [Baba] legă paraoa cu zece noduri şi tremură după bani. creangă, p. 3. Am să te ieu cu mine, şi-i trăi pe lângă noi, ca, banul cel bun. idem, p. 175. Simbrie în bani să nu primeşti de la dînsul! idem,' p. 146. Slujba... o voiu împlini-o, dacă-mi vei da douăzeci de corăbii şi bani ca să cumpăr marfa cea mai frum,oasă. ispirescu, l. 24. Doresc prea mult să văz, la masa mea, măcar un măr din acest pom care m’a ţinut atâta sumă de bani. idem, l. 81. Se puse fata şi-şi adună tot ce, biata, putu cu degrabă: o leacă de merinde, nişte hăinuţe şi vreo doi bani ce aveâ de’ndemână. reteganul, P. v, 68/25. Nici o mândră nu ţi-ar zice: „Nu-ţi bea banii, măi voinice, Că banii ţi-or trebui, Dacăte-icăsătorl.“ jarnîk-bârseanu, d. 372; Cine-i gazdă şi avut, Toţi îi dau bani împrumut. Da noi care nu avem, Cerem şi nu căpătăm, ibid. 415. Murguleţu’ tare-mi place, Spune-mi mie câţi bani face ? ibid. 487. Spăriat, badea mă’ntreabă, Mă întreabă de cercei: Cine-a dat banii pe ei? — Cui îi drag de ochii mei. Şi mă’ntreabă de mărgele: Cine-a dat banii pe ele?—Cui îi plac buzele mele. ibid. 77. Scrisorică de pe ban, Nu m’ai urît de mă-gan (= „din îndemn propriu14); Scrisorică pe hârtie, Alţi-or sămănat urgie! ibid. 254, 347. Ia intră’n odaia mea, Umple cu galbini poala, Tot cu galbini venetici, De câte-o sută şi cinci, Cu mahmudele turceşti, Cu rubiele arăpeşti, Cu groaşe lipoveneşti, Cu dinari moldoveneşti, Şi cu grivne munteneşti; în casă când vei intră, Să te faci a mătură, Bani prin casă că-i vărsă, teodorescu, p. p. 541. La minte cald, la mână rece, îmi schimb stăpânii, ca vai de ei, Şi n’am odihnă nici în mormânt? (= „Banul.“) şez. i, 28. (Cred, pop.) De primeşti bani Lunea, e semn bun. şez. iii, 150/s. Banul de găsit să-l strângi, că-i cu noroc. ibid. ii, 66/2,. Dacă te mănâncă ’n palma stângă, primeşti bani; Dacă te mănâncă’n cea dreaptă, dai bani. (Prov. şi loc.) Banii strângătorului (intră) în mâna cheltuitorului [s. a risipitorului]. c. negruzzi, I, 247. Banul e ochiul dracului, ispirescu, ap. HEM. 2421; cfr. ROMÂNUL glumeţ, i, BAN — 473 - BAN 41/19; 19/14; zanne, p. v, 32. Cum e banul rotund, se tot duce d’a dura. reteganul, p. iv, 8/37; cfr. românul glumeţ, i, 25/13. Ban găsit: ban vrăjit! alecsandri, P. P. 93. Banul e roata lumii, reteganul, p. i, 69/31. Bani au şl Ţiganii; numai cinstea le lipseşte! pamfile, cim. Banul: pasăre cu aripi! HEM. 2421. Bănui rău nu se pierde (s. nu piere)! c. negruzzi, i, 250; baronzi, l. i, 49/,; costinescu; zanne, p. v, 57-59 (unde se citează variante şi expresii corespunzătoare din alte limbi. Se bazează pe experienţa că, dac’ai primit odată un ban fără curs, nu mai poţi scăpă de el, şi la orice ocazie dai /de el; se spune, cu deosebire, ca o constatare a nedreptăţii din lumea aceasta, unde cei meritoşi se prăpădesc şi cei răi trăesc, sau când un om fără merite şi stricat scapă de o boală primejdioasă, etc.; adesea, în glumă). A trăi ca banul în ladă: liniştit, fără griji. ZANNE, p. v, 68; cfr. MÂNDRESCU, L.’p. 30/10. (A strânge) bani albi pentru sile negre : a se gândi la viitor şi a face economii (tot astfel la Bulgari : beli pari za cerni dni, la Albanezi: para te bar o a per dite te zes, şi la Neo-greci: aoicpo: itapăîsţ yiâ [j.(iops? jjipeş. PAPAHAGI, P. A. nr. 328). Frate, nefrate, da/r brănsd-i pe bani! (se replică celor ce cer servicii gratuite s. se spune despre oameni incapabili de altruism) : când e vorba de parale, încetează orice alte consideraţii mai înalte. (Variante: Frate, frate, brânza e cu bani. C. negruzzi, i, 249; Frate, frate, dar pita-i cu bani, bărbate! creangă, p. 38). (Despre „omul harnic, vrednic", se zice că) scoate bani şldinpiatră. zanne, p. v, 70. A umblă cu doi bani în trei pungi = ,,a.) a umblă cu şoalda, căutând să înşeli; b.) (rar, in Bihor) se zice la muiere cu [mai mulţi] drăguţi11, zanne, p. v, 68. A da bani pe miere = a face cuivâ o necinste, a-1 înfruntă aspru, a-1 face de batjocură, a-1 batjocori în faţă (locuţiunea aceasta îşi are originea din timpurile când balgiii turceşti veneau să adune mierea arvunită de la ţăranii români şi, neaflând-o strânsă când soseau să dea banii pe ea, schingiueau cumplit pe bieţii ţărani, cfr. MELCHISEDEC, ap. HEM. 2424). | (De-’oare-ce vânzarea, tocmeala, etc. se poate face şi in schimbul altor valori, cuvântul bani poate fi întrebuinţat atributiv pe lângă suma indicată) Am vândut... drept 30 de lei băni, şi m,i-au făcut dumnealui plata de-plin. ZAPIS (a. 1710, Suceava). URICARIUL, XVII, 196/)6. (Izvod de zestre:) O fată de ţigan; 1500 lei, bani; o zgardă (salbă) de 500 lei... ibid. xxi, 368/,. (Când plata se face imediat, cu suma întreagă, se spune) bani gata (s. ~ buni, ~ ghiaţă, ~ peşin, - (în) naht, - număraţi şi (impropriu) ~ numărătoare): „ar-gent comptant“. Aceasta do au vândut dumisale lui Drăgan din Filipeşti..., dereptu cinţi-zăci taleri bătuţi,bani gata. hrisov (a. 1591),ap. GCR. i, 38. Aceaia o am, vândut dimisale fratelui nostru Lupului... dreptu cinsăci de galbeni, bani buni. hrisov (a. 1641), ibid. I, 91/33 („bani buni = bani ghiaţă“ pamfile, j. ii). Care bani au să se răspundă acum în naht. uricariul, xiv, 235/)8. Câte 1500 galbeni de fată; bani înaht, împărăteşti şi cu zimţi, alecsandri, t. 433. Iar când e la, vânzare, O cumpără oricine, Cu bani numărătoare, ollănescu, ap. DDRF. ^ A luâ cevâ dc (s. drept) bani buni = a da crezământ la cevâ, a consideră ca adevărat: „prendre qqch. pour bon ar-gent, pour argent comptant." „Pentru ce s’aprinde ? Pentru ce să iee De bani buni prostia oricărei femei ? coşbuc, f. 99. Fecior de bani gata, v. f ecior. | (Adesea la singular, cu sens colectiv) Toţi aceia... Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă, eminescu, p. 248. Bea vin nemăsurat Şi da ban nenumărat. teodorescu, p. p. 310 b. (Prov.) Banul, prietini şl pe vrăjmaşi îi face. iord. golescu, ap. zanne, p. viii. 659. || (Mai cu seamă în legătură cu pron. pos., având sensul figurat de) Avere personală. Slobod e să beau şi eu, Slobod e, pe banul mieu! bibicescu, p. P. 222. Şi dacă eu cheltuesc, Eu singur agonisesc, Ce aveţi cu banul mieu, Judecă-v’ar Dumnezeu ?! SEVASTOS, C 258. | (Şi la plural; cfr. v.-it. danari, sur-selvic daners, fran. deniers, etc.) Avere în bani. (Mai ales în locuţiunile) A aveâ bani = a fi avut, a fi om cu avere s. cu dare de mână, a dispune de'parale. Aşâ zice popa nost, Când moare cel fără rost: Mergeţi tare, Că bani n’are. Dar când moare vreun bogat, Unde-ţi cântă trăgănat: Pune-ţi jos, Că-i bănos! jarnîk-bârseanu, d. 468. Pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă, iară cine nu, se uită şi rabdă. CREANGĂ, P. 279 (Variantă: cine nu, stă şi se uită). „Are bani strânşi [s. are bani la ciorap] — il a un boursicaut“. pontbriant. (Despre omul bogat tare se zice că) Are bani gârlă; că măsură banii cu dimerlia, că se culcă pe bani ; că se joacă cu banii (ca cu fasolele), că e stup (s. dobă s. plin) de bani. Cfr. zanne, p. v, 71-72. A face bani = a câştigă,’a agonisi avere (cfr. face A, vii, 2°, voi. II, pag. 17). A-şi spune banii = a-şi trădâ averea. Pe Turci îi purtă tot legaţi, pe uliţe, bătându-i, să-şi spuie banii, pe la cine sânt. n. costin, let. ii, 112/3. Vătavii... şl femeile şi fetele, slujnicile din casă, le băteă, să spuie banii şi odoare şi haine... ce avusese. neculce, let. ii, 272/31. (Mold.) A fl (s. a lăsâ pe cinevâ) în banii săi = a fi (s. a lăsâ pe cinevâ) liber de a face ce vrea, a-1 lăsâ în boii lui; cfr, zanne, p. v, 70; pamfile, cim. Aşă îl urîse ele de tare acum, că, dacă ar fi fost în banii lor, s’ar fi lepădat de spân, ca de Ucigă-l-crucea. Dar nu aveau ce se face de împăratul, ca să nu-i aducă supărare. creangă, p. 210. || Sumă de bani. Şi au zis cum au fost sădefa] Oprefa] acei bani. doc. (a. 1626), ap. GCR. I, 74/8. (Printr’un dativ se indică destinaţia unei anumite sume de bani, cu deosebire când e vorba de o contribuţie, o dare s. un impozit) Arătaţi-mfi] banul dăjdei. N. testament (a. 1618), ap. HEM. 2415 (: „ostendite mihi numisma census": „mon-trez-moi la monnaie dont onpaie le tribut"). Multă strinsoare făceă, pentru rămăşiţa banilor birului. neculce, let. ii, 239/28. Par'că-i cer banii birului, aşă se mânie! pamfile, j. ii. Atunce, la, banii steagului n’au m,ai scos altă dajde. neculce, let. ii, 402/30. l-am iertat ca să fie scutiţi de banii peceţilor. doc. (a. 1745), ap. HEM. 2419. Banii grosului, de la cei ce se vor închide, când se vor slobozi... răşcanu, l. ibid. Din banii pocloanelor, să dee numai câte 10 mii lei pe an, iară după trei ani să dee tot birul deplin..., până s’a împlini rămăşiţa cea păsuită, şi banii pocloanelor iarăşi, să-i dee deplin, amiras, let. iii, 127. închisăse pe Rugină sulgeriul şi pe Ştefan Luca visternicul, pentru banii năpăştilor, în visterie. N. costin, let. ii, 83/19. în comitatul Zarandului, nemijlocit după jocul miresei se mai scot încă şi „banii verzelorPre aceştia îi scoate vornicul mirelui, de la cuscri, marian, nu. 729. Vro nouă pui de graur Ciripesc, vorovesc, Cum să scoaţă, cum să fie Cei bani de vămeşie, Vor trece Nistru’’, Să prade Pistru’. jarnîk-bârseanu, d. 517. | (Eliptic, in loc de: bani datoriţi) Suma de bani pe care o datoreşte cinevâ cuivâ. Iliaş-vodă..., legând prieteşug cu Leşii, le-au întors Pocuţia cu toate târgurile, şi le-au iertat şl banii, ureche, let. i, 108/,. || Monetă. Mama-mi dădea un ban de trei, ca să-mi iau un simit, delavrancea, ap. TDRG. A găsit nişte bani vechi. 2°. Valoare considerată ca unitate de măsură, şi moneta — cea mai mică — care o reprezintă. —Valoarea piesei de un ban, în vremile vechi, nu se poate stabili cu preciziune, căci variâ după timpuri şi regiuni; astfel: asprul = l2/3 bani (în Mold., căci 6 aspri = 1 potronic = 10 - ; după socoteala ce reiese dintr’un hrisov din a. 1638, ap. GCR. I, 87/,, asprul şi banul par însă a fi fost echivalenţi: Am vândut 11 pogoni de ţealinfă] şi cu 11 stânjănfi] di loc în dealul Băşiniştilor,pogonul câte 500 de a[s]p[ri], fac bani -5500); copeica = 2 - (6 copeice, adecă 12 bani. N. costin, let. ii, 116/h); costanda (Munt.) s. potronicul (Mold.) = 10 ~ (căci 5 costande = BAN — 474 - BANAL 1 ducat=50 - . Găina eră câte un leu, oul câte un po-tronic (sece bani), neculce, let. ii, 248/l8); flo-rintul de argint=20 - (căci = 2 potronici); ducatul = 50 ~ (200 de bani, care fac 4 ducaţi; ducatul iaste câte 5 coslande. învăţături, a. 1642, Câmpulung, ap. GCR. I, 95/j,,); talerul = 112 - (0 bute ăe vin, vedre 60, vadra câte bani 30, fac taleri 15, costande 12. doc. a. 1683, Munt., ap. HEM. 2427); leul = 120- (Lei 70, bani 60, de la 47 lefecli câte 1 pol [’—l'h] leu unul. DOC., a. 1776, Mold., ap. HEM. 2426); g a l b e n u 1 = 3.30 - (Lei 5, bani 60, adică 2 galbeni sări, de la fieşteeare carte gospod. doc., a. 1776, Mold., ap. HEM. 2426); punga = cam 56000 ~ (căci cuprindea 300 taleri). O mo neta şi mai mică decât banul a existat pe vremea lui Dabija-vodă, care puse în circulaţie nişte bani „răi" s. „proşti", numiţi şalăi, care valorau ’/4 dintr’un ban „bun“ şi nu aveau curs în alte ţări. Făceâ şalăi de aramă, carii numai aice în ţară îmbla, 4 şalăi la un ban bun. muşte, LET. iii, 10/3S. Bani proşti, şalăi, în silele Dabijii-vodă. zapis (a. 1665, Mold.), ap. HEM. 2418. în veacul XIX, până la introducerea noului sistem monetar, banul eră '/3 dintr’o pară. Leul se suhîm,parte în 4.0 [de] parale şi paraoa în 2 lăscăi scm 3 bani. popp, a. 35. In România [= Muntenia] precum şl în Moldauia, unitatea de măsură monetară este leul, unitate de măsură fictivă, ce are 40 de parale bune sau 70 mărunte... Paraua bună se socoteşte împărţită în 2 lăscăi sau 3 bani. iarcu, a. s. 21. Astăzi (de la 1867 încoace), banul e ‘/ioo dintr’un leu (nou) s. franc, corespunde deci unei centime franceze. (Singurul sub-multiplu al leului este banul, clime-scu, a. 210) şi se găseşte in circulaţie numai în piese de câte 1 şi 2 bani (acestea de aramă, aproape dispărute din circulaţie), de 5, 10 şi 20 de bani (câte trele de nichel; până în anul 1900 şi monetele de 5 şi de 10 bani erau tot de aramă; monete de 20 de bani nu erau; la aceste trei monete din urmă li se zice şi gologani) şi în piese de 50 de bani (acestea din urmă numai în rnonetă de argint). în Oltenia şi prin Muntenia, astăzi cuvântul ban începe a li înlocuit tot mai mult prin pară, în sensul de i/,00 dintr’un leu, întrebuinţându-se ban mai mult pentru piesa de ‘/i0 dintr’un leu. în Austro-Ungaria, începe să se încetăţenească cuvântul ban (s. diminutivul bănuţ) pentru moneta de 1/,00 dintr’o coroană, numită şi fi Ier, pe alocuri finic. — Eră luideatoriu cu o sută de.bani. n. testament (a. 1648), ap. HEM. 2415 (: „debebat ei centum denarios": „qui lui devait cent deniers"). Noi acum o fârămâ de pâine, sau un banu ne scumpim a da. varlaam, ap. HEM. 2425. Ne simt [= sânt] datori oamenii numai câte o sută de băni. idem, c. 269. Şi cheltueala lui... să i-o’ntoarcă, până la un ban. ureche, ap. TDRG. I s’au făcut şl venit boieriei, c.ăte un ban de drobul de sare. de la ocnă. NECULCE, LET. II, 313/,. Cfr. gheorgachi logofătul, ap. HEM. 2404. Alţii au cerşut năem,ă de aicea pănă la Braşeov căte 12 ban[i] de vadră, iar noi l-am lăsat câte o costfandă]. doc. (a. 1651), ap. iorga, b. R. 30/s. Să aibă a dare(a) vamă, de caru’ cu peaşte bani 70, şi de calul împovărat cu peaşte, câte ban[i] 7, iar mai mult nu. DOC. (a. 1719), ibid. 375. Cucurigu ! boierim, ari, Daţi punguţa cu doi bani. creangă, p. 65. îl întimpină în pragul uşei cerşitoarea căreia îi dăduse el un ban, de pomană. idem, P. 213. Eu,de-am avut un singur ban, L-am împărţit cu tine. COŞBUC, ap. TDRG. Maica Dfomnu]-lui l-o blăstămat aşâ : Să lucri cu anu’, Şi să capeţi banu’. şez. 1, 178. (Loc., în care se face aluzie la valoarea mică a banului). Măcar de-un ban = cât de puţin, cât de mic. Dar cei ce le vedea, starea, cu minte măcar derun ban, Nu puteă să dea crezare la un aşă dosnic plan. beldiman, tr. 370. Nu face un ban = nu lace nici o ceapă degerată, nu valorează nimic (cfr. face A. VII, 3°, voi. II, pag. 18a). Acum, o mie de vorbe un ban nu fac(e). ispirescu, l. 36. Nici un ban (une-ori complinit prin chior) s. nici doi bani — nimic s. „mai niinic.“ zanne, p. v, 74. Bir să nu dee ţara nici un ban. neculce, let. ii, 337/a0. Te-am tomnit [ = tocmit] să-mi cânţi un an, Nu mi-ai cântat nici di-un ban. şez. iv, 135b/23. N’au nici un ban chior, pamfile, J. ii (construcţie mai puţin întrebuinţată de cât „nici o pară chioară"). Mândra, când e rumenită, Cu cinci sute nu-i plătită, Dar când se desrumeneşte, Nici doi bani nu mai plăteşte, jarnîk-bâeseanu, d. 440. îţi spun eu, aciiş-acuş, câţi bani cere [s. face] francul este o „ameninţare", pamfile, j. ir. || (într’o vreme, < pare a se fi făcut deosebire între ban, simplu, şi l ban vechiu) Să-şi plătească oieritul, de oaie câte 15 bani vechi. DOC. (a. 1762), ap. iorga, b. rv 380. (Un alt soiu de bani erau cei numiţi roşii) Îndatorirea Homânilor către Turci sta într’un uşor tribut anual de 3000 bani roşii, bălcescu, m. v. 9/6. Sub Mircea-cel-bătrân, tot soldatul priimeâ, pe zi, căte doi bani roşii, care fac 13 parale. Mateiu Basarab mări leafa şi o făcu de opt bani roşii, idem, m. v. 595. Bani roşi[i] ce mi-au rămas... DOC. (a. 1778), ap. IORGA, S. D. VIII, 81. II. P. ext. (La băieşii din Munţii-apuseni ai Transilv.) „Măsură veche [de] ’/2 gram. Ex. Dinftr’Jun tar [— sarcină], am făcut doi bani şi o batcă [= 1/i gram] = din 2 coşuri de piatră [auriferă], am scos 1V4 S-de aur." viciu, gl. 96. (Sensul acesta s’a născut, probabil, din faptul că preţuirea aurului se făceâ prin transpunerea imediată a greutăţii in valoare). III. P. anal. Plodul oului, „lumina din fundul oului, care se mai numeşte şi bănuţ", pamfile, CIM. !j „Banii-mâţului = părţile cristaline ale cremenei, care se pot desface în place [ = plăci] subţiri. (Bou-ţari)“ viciu, GL. — Etimologia necunoscută. Părerea că banul ar fi fost la origine moneta bătută de banul1 Olteniei, în de obşte admisă (LM., BARONZI, L. I, 102/,, HEM. 2425, TDRG., RUDOW, XVII, 388, IORGA, CH. 1. 11, 147) nu e în de ajuns dovedită istoriceşte. Ea este foarte neverosimilă, având în vedere răspândirea cuvântului pe tot teritoriul daco-român. (Existenţa lui la Megleniţi: bani „monete vechi de aramă care n’au curs" nu dovedeşte nimic, căci aceştia îl au, probabil, de la Bulgari: ban „monetă de aramă", care l-au primit prin zarzavagii, bragagii, etc., de la Români). Se pare că avem a face cu un cuvânt străvechii!. şi nu este neprobabil ca acest cuvânt să stea în legătură cu aroin. bănă „a trăi“. De la acest cuvânt, probabil de origine anteromană (bann-), ne-am putea închipui că, afară de arom. bană, să se fi derivat şi un al doilea postverbal: ban, cu acelaşi sens de „viaţă". Trecerea de sens de la „viaţă" la „vită" are două analogii în limba română : lat. vita „Leben" > rom. vită „Yieh", iar megl. gaţă [— viaţă] însuşi însemnează azi „vieţuitoare, fiinţă". Având odată sensul de „animal, vită", cuvântul ban a putut să primească acelaşi Înţeles ca lat. pecunia „Geld“ (înrudit cu pecu „Yieh"), într’o vreme când strămoşii noştri încetaseră de a mai face cumpărări în schimbul vitelor, introducând monetele. (Polonezul [dialectal] ban „Pfennig" derivă din româneşte, şi nu dimpotrivă, cum credea CIHAC, 11, 8-9). itÂN ! interj. Onomatopee imitative du bourdon-nement de certains moustiques — (Rar) Cuvânt prin care se imită sunetul produs de ţânţarul numit „mor-niţar"; cfr. bânăi. Cfr. bâz. [Pronunţat: Imn! ] — Onomatopee. bânăi vb. IY. Bourdonner. — (Rar; atestat numai la marian, ins. 313) [Morniţariul] se numeşte astfel, pentru că... mornăeşte tare, adecă bânăe, produce un fel de sunet bânnn! Cfr. bâzâi. — Derivat din bânî, prin suf.-ăesc. itASiĂi., -ă adj , adv. Banal. Banalement. I. Adj. Da obşte, cunoscut de toată lumea, ştiut BANALITATE - 475 — BANAT şi răsştiut, lipsit de originalitate, comun. în ceasurile de mâhnire... sufletul e împins de sine-şi spre gândiri poetice; mintea zăreşte natura şi soarta omenească printr’o rază amurgită ce-i ascunde amănuntele banale ale vieţei. odobescu, i, 185. Un adevăr banal. II. Adv. (Prea) ca toată, lumea; fără originalitate. Vorbeşte banal. — N. din fran. (derivat din ban „circumscripţia peste care se întindea puterea unui senior feudal; vasalii şi supuşii din această circumscripţie11). banalitate s. f. BanalitS.— Caracterul a ceea ce e banal. Are un judecător două feluri de lucrări de făcut: unele... „graţioase",pe care le îndeplineşte în i camera de chibzuire..., altele „contenţioase“, proce- \ sele. Cele dintâi sânt de-o banalitate, de-o secăciune, \ ne nu se poate pricepe, brătescu-voineşti, l. d. 124. Cine se teme deci de banalitatea munţilor cu fum de locomotivă şi [cu] otela panăi la vârf. acela poate găsi încă pe culmile şi prin văile Carpaţilor româneşti icoana unor timpuri aproape ca cele primitive. mehedinţi, E. 8. | P. ext. Lucru banal, idee banală. Trecerea, unui corp... din starea gazoasă în starea lichidă sau solidă e... o concentrare sau o condensare progresivă a atomilor. Această idee, care e o banalitate astăzi, eră o inovaţie pe atunci, ne-GULESCU, F. B. I, 227. Multe cărţi cuprind numai banalităţi. — N. după fran. Cl'r. banal. bakân s. m. (Bot.) Bananier: „Musa paradis iaca. Musa sapientium“. — Plantă erbacee din fam. mu-saceelor; ajunge la înălţimi considerabile, din care cauză are un aspect arborescent; tulpina cărnoasă, încoronată de foi late şi lungi de 2-3 metri, din mijlocul cărora cresc păstăi suculente aşezate în chip de ciorchine. Cultivat în ţările calde. „Legendele din orient spun că [bananul] ar fi fost arborele ştiinţei binelui şi a răului (pomul cel oprit)11. Cfr. panţu, pl. i Bananul..., a cărui patrie e Asia de sud, s’a răspândit în toate ţările calde, unde e umezeală de ajuns. Fructul său, un fel de strugure cu boabele lungi în chip de castraveţi, e o mâncare totdeauna gata pentru indigeni, mehedinţi, G. f. 174. — N. după fran. Cfr. banană. UANÂNĂ s. 1'. (Bot.) Banane. —Fructul bananului, „fruct... cărnos, făinos, zaharos şi aromatic11. panţu, pl. — N. după fran. (împrumutat din dialectele Indiei). bAkănAkâlă s. f. = bălălăeală. Abstractul verbal al luihăuâiiâi (derivat prin suf. -eală). [Plur. -eli. \ Pronunţat şi une-ori scris: bănănăială.\ bAnAnăî vb. lVa=bălâlâî. Intrans. După câteva minute, urcându-i-se vinul în cap, începu a cântă, şi el nişte mormoituri, în limba sa, şi a bă-nănăi din picere, după gâtul meu. gorjan, H. ii, 63. Gr ros, roşu-verzuiu ca un ficat,... cu ochii umflaţi..., mânile îi bănănăe în toate părţile. Delavrancea, h. t. 167. Se clătină pe picioare, capul îi bănănăeă pe umeri, braţele-i curgeau moi şi grele, ăe-a-lungul trupului, vlahuţă, ap. HEM. 3002. Capul îi bănănăeă într’o parte şi într’alta, de par’că, îşi rupsese junghietura. ispirescu, l. 106. | Spec. La horă, în unele regiuni, se bănănăeţte cu mânile, adecă jucătorii coboară şi ridică de-odatâ cu toţii manile prinse, accentuând astfel întâia jumătate a tactului de o/j. în Bucovina ,arcanul' se joacă de feciori şi fete. Se face o horă, ţinându-se de mâni, dar fără a bănănăi cu ele. (Sângeorgiu, in Transilv.), ap. HEM. 1495/21. || (Rar) Trans. Popaîşi făcu, cruce, şi după dînsul toţi bănănăiră semnul mân-tuirei. delavrancea, s. 200. [în loc de bănănăeşte, bănănăesc, se întrebuinţează la pers. 3 sing. şi plur. şi :. bănanăe.] — Formaţiune onomatopeica. Cfr. bălălăi, bălăbăni. bănănăike s. f. = bălălăire. Infinititul verbului bănănăi, devenit abstract verbal. bAnAnAit s. a. = bâliUiUt. Participiul verbului băiiănitî, devenit abstract verbal. BĂNÂR f s. m. Employe ou ouvrier â la Monnaie. Monnayeur. — Funcţionar sau lucrător la monetăria statului, cel care făcea bani. Cfr. f tarapangiu. Scriem şi mărturisim, cu acest zapis al nostru, cum au fost Enache zlătariul bănarîu, ş’au căzut la mare vină domnească la mărita sa Evstratie Da-bije-vodă. za pis (a. 1666, Mold.), ap. HEM. 3096. Şi au arătat înaintea noastră nişte sapise făcute de mărturie, întâi un zapis de la, mulţi oameni buni şi boiari, anume: Andoca ce au fostu clucear şi Pin-teapitariul şi Pascal Corlai uricariul şi Alexandru bănarîul domnesc. ZAPIS (a. 1670), ibid. | (întrebuinţat ca nume patronimic) loan Bănarul, vel căpitan. neculce, ibid. Gavril Bănarîul. doc. (a. 1749), ap. TDRG. [Dialectal, şi: bănariu.] — Derivat din ban2, prin suf. nom. agent. -ar. bănărie s. f. lb. Monnaie, hotel des monnaies. 2°. Grande somme d’argent. 1°. f Stabiliment unde se bat banii, in o ne tărie, (ţ) tarapana. Făcut-au Dabija-vodă şi bănărie de bani de aramă, la Suceavă, n. costin, let. ii, 5. Eră bănărie în cetatea Sucevei... şi făcea şalăi de aramă, carii numai aice în ţară îmbla, muşte, let. iii, 10/M. 2°. (Mold.) Sumă mare de bani, bani mulţi, bănet, bănărit. cihac, ii, 8; pamfile, cim. — Derivat din ban prin suf. loc.-col. -ărie. bănărie s. f. Grand feu. — (înZagra, lângă Năsăud) „Bănărie = foc mare11. Com. corbu. — Etimologia necunoscută. bAnAkit s. a. Grande somme d’argent. — (Mold.) Sumă mare de bani,bani mulţi, bănărie; bănet. Au lipsit tiranii ţării, Dom,nii greci s’au ridicat, Prada, bănăritul ţării, de la sine-şi au picat, beldiman, tr. 117. Stan:... Ian priveşte bănărit, de unde eram, afif de parale! alecsandri, t. 146. Câte suflete nu s’au dat diavofului, pentru, bănăritul ăla! s. nădejde, ap. TDRG. Boierul acela, de m,ult bănărit ce avea, nu-i mai ştia numărul, creangă, p. 67. Care dincotro îl rugi : unul să-i dee bănărit cât a cere el, altul să-i dee fata şi jumătate ăe împărăţie. id. ib. 228. [Plur. (rar) -rituri.] — S’a născut din bănărie (2°), prin înlocuirea sufixului -ărie cu -ărit. (Aceste două sufixe, când derivă abstracte, sânt echivalente, d ex. plugărie = plugărit, morărie = morărit, grădinărie = grădinărit, etc.) banAt s. a. ) bănat s. a. ) 1°. Pays ou circonscription (surtout marche, pro-vince frontiere) gouvernie par un ban, banat,. Nom d’une danse populaire. 2". Fonction du ban. 3°. Di-gniti ou rang du boyard qui avait le titre de ban. 1°. Ţară, provincie sau ţinut ocârmuit de un ban. Banul, cârmuind singur banatul Craiovei, si fiind Domnului num,ai vasal, a trebuit să aibă o oştire a sa. bălcescu, M. v. 593. || Spec. (Astăzi) Regiunea dintre Dunăre (miazăzi), Carpaţi (răsărit), Mureş (miază-noapte), şi Tisa (apus), numită şi Banatul Timişoarei. Ilaiă’ eu mine la Banat, Că Bana-tu-i ţară bună, Aflăm popi ăe ne cunună, marian, ap. HEM. 3103. Cântă, mândră, trăgănat, Să te-aud BĂNAT — 476 - BĂNAT de la Bănat, jarnik-bârseanu, d. 290. „Vino, lele, la Bănat!“ — Ba en nu, că am,> bărbat!“ ibid. 385. | (Bot.) Grâu de Bănat s. (atributiv) grâu Bănat = o specie de grâu: „variet6 de froment44. „Subt acest nume (adecă: grâu-Bănat) se cunoaşte în agricultura, în comerciul de cereale şi’n industria morări-tului, varietatea de grâu care se cultivă de preferinţă în Bănat, de unde-i vine numele. Această varietate este cu spicul alb, analog cu grâul bălan românesc, cu care are multă asemănare, deosebin-du-se însă prin aceea că are un spic cevâ mai lung şi boabe mai rotunde, mai măricele şi mai sticloase. Este unul din grânele cele mai căutate de morari, pentru calitatea superioară a făinei ce se poate scoate din el“. p. s. aurelian, ap. HEM. 3186. (Varietăţi) „Felurile de grâu ce se seamănă în ţară sânt: a). Grâul Banat albineţ, cu bobul mare şi spicul cu mustăţi; b). Grâul Banat roşiatic (ruginiu), de asemenea cu bobul mare şi spicul cu mustăţi44, dame, t. 56; cfr. H. Iii, 47 (Bereşti, în Covurluiu). || (Cor.) Un fel de joc ţărănesc, ca brâul. HEM. 3186. 2°. (Rar, neîntrebuinţat) „Dregâtorie de ban.44 LM. 3°. (Rar, neîntrebuinţat) „Grad s. rang de ban în ierarhia boierească.44 LM., bănie. — Din lat.-med. banatus (derivat din banus — ban 1 şi suf. -at%is). bănat s. a. 1°. Regret, tristesse, crem-coeur. 2°. Chagrin, peine, ennui, affliction, contrar iete. 3°. Bes-sentiment, rancune, animosite, colere, emportement, dent (contre qqn.), pique. 4°. Accusation, blâm,e, reprim,ade, imputation, reproche, affront. 5°. Souppon. 1°. (în Transilv., Mold. şi Bucov.) Stare de durere sufletească, în care tristeţea şi jalea sânt îngemănate cu părere-de-rău şi cu căinţă. „Durere, jale44 ţiple A, P. P.; bud, p. p., „întristare, înduioşare44 vaida, „întristare, regret44 pompiliu, biii. 1005, „părere-de-rău, greutate [în înţelesul locuţiunii: mi-a căzut (cu) greu (la inimă) că...]44 CREANGĂ, GL., „căinţă, părere-de-rău44 jarnik-bârseanu, d. 525. — Adesea în legătură cu „jale44, „ciuda44, „scârbă44; mai ales în locuţiunile cu înţeles adjectival s. adverbial: cu ~ s. fără ~ ; spre a reda noţiunea verbală corespunzătoare, se spune de obiceiu: îmi este (cu) bănat, mai rar trag ~ = îmi pare rău, îmi cade (cu) greu, regret, etc. — Mereu se depărtă de sat Bătrânul, slab, cu ochii plini De lacrimi şi bănat — Mergea de-un gând nebun purtat: Să moară’ntre străini! coşbuc, B. 78. Mă tânguesc prunilor, De jalea părinţilor, Şi «a vaer brazilor, De bănatul fraţilor („bănat... exprimă ideea despre dor} supărare, m,âhnire şi m,elancolie“). teodorescu, p. p. 84b; cfr. pompiliu, b. 41/6. Fata lui popa Vasile s’a uitat în fântână şi, de ciudă şi bănat (= npărere-de-răuu), că nu s’o măritat, i-o ieşit pe piele vărsat. rev. CRIT. II, 350. Arde-te-ar focul, cetate [unde iubitul e soldat],... Că prea mulţi ţii în bănate, Fără nici o dereptate! jarnik-bârseanu, d. 313. Pe tine te-a îngropat Unde-a fost locu’nsemnat, însem,nat de blăstăm,at, De noi tare depărtat, O, ce moarte cu bănat! ibid. 198. Ne-am iubi, nu cutezăm; Ne-am lăsă, nu ne’ndurăm; De luat, încă-i păcat; De lăsat, e mult bănat! ibid. 61. „Vină’napoi, vină, Că tu ţi-ai uitat, Că tu ţi-ai lăsat Sugniţă [ rochiţă] frumoasă La mine pe masă“ — „Ba eu n’am uitat-o, Că eu am lăsat-o, De urîtul tău, De bănatul mieu!u ibid. 501. Lângă munte, este-o punte, Şi la capătul punţii Scrisu-i doru’ mândruţii; La capătul celalalt, Scrisu-i şl-al badei bănat, Că s’a dus şi m,’a lăsat. ibid. 161. D’oi bădiţă, bădişor, Ţie ţi-i destul de dor Şi eu după tine mor; Cându-i colea la luat, Amândoi tragem, bănat! ibid. 280. Mai bine de-aş fi murit, Decât să ne fi’ntâlnit, Şi mai bine-aş fi şchiopat, Când peste prag ţi-am călcat, Decât să trag la bănat., pop., ap. HEM. 3100. Nu mai poartă nici m,ărgele, Nici în degete inele, Şi de dor şi de bănat Şi cerceii-i-au aruncat, hodoş, p. p. 218. Cu- cuie cu panri sură, Muşcă-ţi-aş limba din gură..., Mi-ai cântat, pe-un ciung înalt, Tot a scârbă şi banat! marian, o. i, 25; cfr. mândrescu, l. p. 15. Mi-ar fi, nu mi-ar fi bănat, Dacă s’ar fi m,ăritat, De-acî al treilea sat; Dar ea s’a făcut mireasă De la noi a treia casă. alecsandri, p. p. 303; cfr. marian, nu. 7; doine, 11/j (...Şi nu mi-ar fi cu bănat...) jarnik-bârseanu, d. 99; cfr. vasiliu, c. 97. Când gândesc la mândra’n sat, Nîi văd lumea, de bănat; Când gândesc, m,ândro, la tine, Suspină inima’n mine. doine, 24/4. Găseam... mândra ador-mită. O-aş sculă şi mi-i păcat, O-aş lăsă şi mi-i bănat, O-aş sculă şi nu mă’ndur, Că somnul mân-druţii-i bun. ibid. 230/la. Plângeţi toţi, că v’am lă-| sat; Tot mă duc cu greu bănat! bud, p. p. 41. Mu-rl-ai [ murire-ai] neînsurat, Cum mă laşi tu cu bănat! ibid. 34. Care fată-şi lasă satul, Mânce-o jelea şi bănatul, Că şl eu mi l-am lăsat, Multă jele m’o mâncat, reteganul, ch. 28. Biata mam,ă iară începe a plânge şi a se văietă: Dar cum, te lasă inima, să mă laşi acum,, la bătrâneţe, slabă, beteagă, singură? N’am dus şi nu duc destul bănat după cei trei [copii, duşi în lume] ? Acum te mai prăpădeşti şl tu prin cea săcreată de lum,e! idem, p. y, 28/3. 2°. (Mold.) Mâhnire, supărare (activ şi pasiv) (cfr. supăr), p. ext. asuprire. — Ideea verbală „a fi supărat, a se supăra (pe cinevâ şi pentru cevâ)44 se exprimă prin : a(-i) fi (cuiva) cu bănat, mai rar : a fi cineva cu ~, a-şi ţinea cu ~, a luă ~, a-i veni cuiva cu ~ , a fi în ~ ul c%iivă. Expresiunea : (să) i nu-ţi (s. nu vă) fie cu ~ ! = nu-ţi (s. nu vă) fie cu ! supărare! să nu bănuiţi! să mă ier(ta)ţi! a ajuns, | în Mold., un fel de formulă de politeţe, prin care ceri cuiva iertare pentru cele ce i le spui, corespunzând adesea neologismului pardon—. Băndtulu, carele l-aprind pururea păcatele noastre... dosofteiu, v. s. 88 (: „mâhnire44, mineiul 1776). Dam de vreame ce tu, împărate,... luaşfi] băndt, căce nu \ ţ[i]-am cinstit pre hiîul tău..., dară cu cât mai mult să va mânim nemuritoriul împărat şl-ş[i] va luă bănat, când necuraţii pre fitul svinţiii sale... îl ocărăsc şi-l defaimă? id. ib. 146,2. Petru-vodă... au dobândit [ au cucerit] de la Săcui cetatea Bistriţa. Ce, nu o putu ţine îndelung, având grije de Sultan Selim,, să nu-i vie bănat. let. i, 157/39. Nice o opreală sau vrun banat despre cineva n’au avut, ce, cum au venit fără grijă, aşa, când i-au fost voia, au ieşit. m. costin, let. i, 305/13. Pricepând acum bănaturi despre o sam,ă de boieri, cărora li se didese daniile şi miluirile acelor Domni trecuţi, socotind să nu-i mâhnească, [pe acei boieri]..., au poroncit să nu se mai ivească acele cărţi [prin care se stricau daniile domneşti]. N. costin, let. ii, 95/7. Dările de pre an, de bună voie, fără lipsă şi fără bănat [ — fără să facă oamenilor supărări s. asupriri] strângându-le, să le numere, cumpenească, în pungi băgându-le să le lege. cantemir, ist. 183. De acestea, nemărui cu bănat să nu fie, că pentru învăţătura şi ad'ucerea-a-minte s’au scris aicea. muşte, mag. ist. iii, 80Deci noi, spre a nu fi în bănatul ră~ pousatului Vistier, n’am vrut să iscălim,, (a. 1801). IORGA, S. D. VI, 67. Iară eu, fie fără bănat tutulora, că nu pot să-l laud. arhiva r. i, 155.1! Doamne! m,ulţi cuconaşi zăresc eu aici, cărora le-aş face de dragoste, cu ulcica..., dac’aş şti că nu le-ar fi cu bănat. alecsandri, T. 10, cfr. 529, 715 (^ „supărare idem, Glosar). De n’o fi cu bănat, Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat, eminescu, p. 238. Departe-i până’n sat? Să nu vă fie cu bănat, — întreb, că sânt drumeţ, coşbuc, f. 70. Nu-ţi fie cu bănat, om bun, că am şuguit şl eu! creangă, p. 127. Mă rog, să nu fie cu bănat, dar ia spune-mi cum te cheamă. sbiera, p. 193/26. Iar d-voastră nu vă ţineţi cu banat, Că al nostru cinstit împărat Pe aicea a mai umblat Şi bine sama locului a luat. şez. iii, 42/25; cfr. ibid. ii, 126/28, ii, 153/24. Cumpăr pânea cu dea, Maslinile cu litra, Şi le duc la pu%- BĂNĂŢEAN - 477 - BANCĂ cuţa; Şi-i duc vinu’ cu vadra Şi paralele cu poala, Şi ea totu-i cu banat, Că nimica nu i-am dat. şez. iii, 160/,„. 3“. (Mold.) Luare în nume de rău, mânie, necaz, ciudă, pică (construit cu prep. pre s. asupra). Bator Jigmond nu s’au mai ispitit să mai trimită oşti în Moldova; ce, având bănatpre Leşi, de paguba omenilor săi cu Răzvan [Leşii dăduseră ajutor lui Ieremia-vodă împotriva Ungurilor aliaţi cu Bâtori], au trimis soli cu jalobă la Rodolf, împăratul nemţesc..., jăluind mare pagubă ce i-au făcut Leşii în oastea lui. M. costin, let. i, 218/25. Aveâ şi vătămare şi bănat mare Nicolai-vodă asupra lui Ilie spătariul Catargiul, pentru supărările ce făcuse aidi în ţară. N. costin, let. II, 84. Au înţeles Jigmond Bator de bănatul cumnatu-său lui Rodolf împăratul, asupra, sa. idem, let. i, a, 125. Arătat-au Dumneseu greu banat asupra creştinilor, pentru multe păcatele şi fărădelegile noastre, neculce, let. ii, 408/23. Iar de nu vor înţelege... şi ni s’a mai jelui Jignicerul, [îi] vom... pedepsi cu certare; şi asupra d-tale încă ■ vom fi cu banate, că nu i-ai supus să înţeleagă. (a. 1762, Mold.), uricariul, viii, 9/30. „Ar trebui să mă ceri la mama; atuncea ai putea, veni cât de des; şi ea n’ar avea, nemic de bănuit.“ — „Despre bănat nu mi-i teamă; dar vesi, n’am vreme să mă ocup cu astfeliu de lucruri.“ contemporanul, v, ii, 499. 4°. (Mold.) „învinovăţire, vină“ (creangă, Gl.), imputare, mustrare, înfruntare, (f) certare, li lovi cu cuvânt de bănat. DOSOFTEIU, V. S. 177/2,. Mare bănat pentru toate aceste au avut Jalcovschi, de la craiul. M. COSTIN, ap. TDRG. Şi au m,ers solul de la boierii leşeşti, cu multă mustrare şi bănat. id. ib. Vesirul... au scris la căimăcanul, cu bănat, sicând că nu s’au căsut să facă una ca aceea, acsinte uri ca rol, let. ii, 136/35. Mai pune la socoteală că şl Trăsnea eră înaintat în vârstă, bucher de frunte şi tâmp în fe-liul său; că profesorul... zicea: „Luaţi de ici până ici..." — şi poate că nu veţi aduce, bănat nici gramaticului, nici profesorului, nici lui Trăsnea, ci întâmplărei, care a făcut pe oameni aşâ cum sânt,. CREANGĂ, a. 89. 5°. (Mold.) Banueală, prepus. Iară împăratul nice un bănat să nu aibă şi nice n îndoire de prieteşugul ce l-au legat cu dînsul. n. costin, ap. TDRG. Dar un Ţigan, unul Toader, veseteu, simţise că feciorul cel mare trăeşte cu maştihă-sa şi intră el la banat că boierul a murit otrăvit, sadoveanu, luc. vi, 389. [Plur. (rar) -nate şi -naturi, jarnîk-bârseanu, d. 135. îri Mold., şi: banat. La unii Moţi, şi forma rota-cizată: bărdt. ALEXICI, P. 144/,,. Din locuţiunile a aveâ bănat „a bănui11 şi a nu şti a-bună seamă (s. a-nume), pure a se fi născut, prin fuziune, locuţiunea (neobicinuită) A nu şti cu abănat = cu siguranţă. Cât o fi zăcut Ţiganul după aceasta, de oase rupte, nu pot şti cu abănat. MARIAN, INS. 204.] — Din ung. banat „părere-de-rău, tristeţe11. Cfr bă n ui. bănăţean, -â şi -că adj., subst. 1. Du Banat. II. 1°. Sorte de danse paysanne. 2°. Variate de rai-sin. 3°. Habitant du Banat. Roumain du Banat. I. Adj. (De fel) din Banat. Cranele bănăţene se bucură de, multă căutare. HEM. 3189; cfr. bănăţenesc. II. Substantivat. 1°. (Cor.) (subt forma feminină) Bănăţ[e]anca: un joc ţărănesc (joc de brâu). HEM. 3189. Cfr. Banat - (1°). 2°. (Bot.) (subt forma feminină) Bănăţeană: varietate de strugure. „în comitatul Aradului, strugurii au mai multe numiri, şi adecă: ...strugure alb, numit ţâţa-caprei, coada-oaiei, boldeană, bănăţe.ană.“ (Tin-cova, în Banat), ap. HEM. 3190. 3°. Locuitor din Banat. Sârbii, Ungurii şi Nemţii din Banat sânt şi ei Bănăţeni. HEM. 3189. | Spec. num,iţii Frătuţi de aşâ numiţii Buf ani, [şi de Ţărani], cei dintâi fiind Bănăţeni de baştină, ceilalţi veniţi acolo din [alte părţi], id. ib. (cfr. WEI-GAND, JAHRESBER. iii, 201-203). Bănăţecmca se distinge, întru câtva, prin port, de Românca din Oltenia. id. ib. Scriitorul Ion Popovici-Bănăţeanu a cunoscut bine viaţa meseriaşilor bănăţeni. [Femininul bănăţeană e întrebuinţat în funcţiune adjectivală, iar fem. bănăţeancă în funcţiune substantivală. (Cu pronunţare dialectală): bănăţdn, -ă şi -că adj. subst. jahresebr. iii, 325.* | La Românii din Serbia, şi: bălăţăn s. m. JAHRESBER. vil, 82.] — Derivat din Banat, prin suf. gent. -ean (la fem. -eană şi -eancă). bănăţeancă adj. fem., s. f. v. bănăţean. bănăţel. s. a. Regret, chagrin. —Diminutivul lui banat2 (derivat prin suf. -el). (Rar, în poezia pop.) Ano, Ano, Soro Ano, Ian deschide tu uşiţa, Ca să-ţi vină veciniţa, C’a bătut-o bărbăţelul, Doar l-a baie bănăţelul. corcea, b. 56. • bănăţenesc, -eâscă adj. Du Banat. — De-al Bănăţenilor; cfr. bănăţean I. Graiul bănăţenesc se deosebeşte de cel oltenesc. Doină bănăţenească. HEM. 3190. — Derivat din bănăţean, prin suf. adj.-esc. bănăţen eşte adv.  la maniere des Roumains du Banat. Comme dans le Banat.—în felul sau după obiceiul Bănăţenilor; ca în Banat, ca Bănăţenii. Bă-năţeneşte ( = în dialectul bănăţean) nu se rosteşte ,,zic“, ci „dsîc“, întocmai ca în Moldova. Am, văzut la Mehadia o ţărancă îmbrăcată bănăţeneste. HEM. 3190. — Derivat din bănăţean, prin suf. adv. -este. banc s. a. (Joc de cărţi) Banque.—(Banii pe care-i pune în joc—la bacara, etc.—„bancherul11, adică cel ce ţine jocul împotriva tuturor celorlalţi jucători; cfr. bancă2 2°, banco; de aci, p. ext.) Jocul de cărţi in care un jucător ţine banca2 (2°); cfr. bacara. [Toderică] a hotărît să-şi răzbune..., pun-gind pre cei mai mari boieri. Pentru acest sfârşit, i-a poftit... la un bal mare, care aveâ să se sfârşească cu un banc de cele mai zarife. C. ne-GRUZZI, I, 87. „Cinstite Scaraoţchi,... de socoti că este vrednic cel întâi jucător de pe pământ să joace cu tine cărţi,... să jucăm amândoi..." — „Bucuros“ sise Scaraoţchi... — „Ce vrei, stos sau banc ?...“— „Stos...; ştiu că la banc se încap multe ,şulerii‘“ idem, i, 88. Feţi-logofeţi de soiul nostru, cu m.eseria stosului şi a bancului, nu pier în Iaşi. ALECSANDRI, T. 402. (Jocul şi cuvântul pare a fi pătruns pe alocurea şi la ţară) Jocuri de cărţi sânt: preferanţa,... bancu’. (Bă-lenii-sârbi, în Dâmboviţa). h. iv, 12. A da(nn) banc: a ţineâ „banca11 la un astfel de joc. Sosi zapciul, mahmur, că fusese întrerupt tocmai când dădea un „banc“ norocos, la club.u. chiriţescu, conv. lit. xt.ii, 448. [Plur. brmcuri.] — N. din fran. Cfr. bancă2. banc s. a. Banc (de sabie).—Grămadă de nisip pe fundul mării s. al unui fluviu formând o înălţătură până aproape de supafaţa apei, primejdioasă pentru vasele plutitoare, prag. [Plur. băncuri. | După rus. banka şi: bancă s. f. Cu feciorii săi..., se aruncă în cea mai mare furtună, ca să scape pe nenorociţii aruncaţi de vântul fără milă... pe năsipurile şi băncile acestui ţerm pustiu, st. basarabeanu, contemporanul, iv, 43.] — N. din fran. bAncă s. f. l°-2°. Banc. * r. o-cî lntin- /nil ean fărS Qnflt.fA np BANG - 478 — bănoiluţA. bancă de lemn, o bancă de piatră, o bancă cu spate. (Propriu şi fig.) Băncile deputaţilor. Banca miniştrilor s. ministerială. Banca acuzaţilor. Banca apă/rar rii: banca pe oare stau cei ce apără pe un acuzat, advocaţii unui acuzat. | Spec. Scaunele (cu sau fără pupitru) pe eare şed şcolarii în clase. Ameţiţi de limbe moarte, de planeţi, de colbul şcolii, Confundam pe bietul dascăl cu un craiu mâncat de molii... Capul greu cădea pe bancă, păreau toate'n infinit; Când sună, ştieam, că Bamses trebueă să fi murit, eminescu, p. 232. Eră încă pe băncile universităţii. [ f (după fran.) şi : banc s. a. Pe bancul acela, lângă câţiva lorzi englezi, şede generalul rus Engelhard, \ ce vorbeşte c’un june ofiţer, c. negruzzi, i, 328.j i 2°. (Meserii) Suport în formă de bancă, slujind la j vreo operaţie; cfr. scaun, masă,'tejghea, b utuc, ! bedreag..[După germ. Bank, şi: banc s. a. în borşiu ] stă pielea 12 oare, apoi se scoate şi se pune pe banc, pentru ca să se scoată [părul ?] din faţă, cu un cuţit ascuţit ca briciul. După aceea se spală în apă şi iarăşi se pune pre banc, cu carnea în sus,pentru ca să se curăţe cu cuţitul tot mustul borşului. I. IONESCU, M. 702. „Banc = masa cu sculele, în jurul căreia lucrează cismarii“. Com. i. pavelescu.J JPIur. bănci.] •— N. din ital. banca, idem. (în Austro-Ungaria, din germ. Bank). banoA s. f. l°-2°. Banque. 3°. Billet de banque, papier ^monnaie. 1°. Casă care face comerţul de bani, negociază efecte de comerţ, face avansuri pe efecte sau pe poliţe, dă şi primeşte bani cu dobândă, uşurează schimbul de la o piaţă la alta prin ajutorul tratelor, etc. Stăpânitorul, ca să poată pune pe tot anul cu dobândă căpitaluri... în bănci străine, calcă legile, (a. 1848) uricariul, x, 3/17. Bancă agricolă, bancă industrială, aşezăminte care înlesnesc creditul agricultorilor şi industriaşilor. Bancă de emisiune, care se ocupă în deosebi de valori mobiliare. Bancă de circulaţiune, aşezământ (public) de credit, autorizat (le o lege, pus subt controlul Statului, şi având anume sarcini şi privilegii, în deosebi privilegiul de a emite bilete la purtător, numite bilete de bancă (s. hârtie-monetă), care se plătesc la vedere şi circulă ca şi banii de aur şi de argint. Banca naţională a României e o bancă de circulaţiune. \ P. ext. Negoţul ce-1 fac aceste case. Un Român a deschis o casă de bancă în Iaşi. 2°. (La'joc de cărţi) Banii puşi în joc de cel ce ţine jocul împotriva" tuturor (la bacara, etc.) şi plăteşte s. încasează, după cum câştigă s. pierde; miza „bancherului"; cfr. banc1, banco. A tăiă o bancă, a „tăia11 s. a da cărţile la un astfel de joc. Să vesi ce elegant taie băncile, delavrancea, ap. TDRG. Un singur scandal a fost, într’o seară, cu doctorul Pravăţ; tăiă el o bancă de stos, şi Dim,cea, care-i ştiut că n’are niciodată noroc la pontat, se’ncăpă-ţâneâză cu „dama de ca.ro" şi pierde trei sute de leuşori. vlahuţă, d. 267. A sparge banca, a câştigă, dintr’odată, toţi banii puşi în joc de „bancher-1 : „faire sauter la banque'1. [ f şi banc s. a. Aşteaptă când e fără soţ; joacă şi tot îndoeşte cuşurile ^miza] ; trebue să spargi bancu’ la a patrusprezecea dată. c. negruzzi, iii, 110.] .3°. P. ext. f Hârtie-monetă, bilet de bancă, bancnotă; cfr. băncuţă, băncuţă2. „Bancă—băncuţă, ban de hârtie; Bankozettel11. LB. Bonaparte au poruncit... să încungiure cetatea Viena şi să o ia cu răsboiu, şi toată avuţia lăcuitorilor cetăţeni să fie prăda ostaşilor, numai vistieria împărătească, adecă aurul, argintul şi hârtiele, adecă bancele, şi mărfurile din fabricele împărăteşti să fie pe seama împără- •. ţiei sale. dionisie eclesiarhul, c. 215. Şi de la j vlădica loan Bob din Ardeal nu sântem fără de ! nădejde, că, precum banchele, adecă banii cei vechi j de hârtie, i-au dat afară, aşă şi banii cei de ar- i gint şi de aur, carii..., mai vârtos până a nu se ivi banchele, i-au adunat, după moartea prea sfinţiei sale vor remâneâ clirului. p. maior, ist. 259. [Pliir. bănci, f banche.] . — N. din ital. banca, idem (propriu: „banca1 pe care se aşezau zarafii11. Cfr. grec. A s. f. l°-2°. Bande (troupe). 1°. (învechit, neintrebuinţat) Ceată de soldaţi puşi subt aceeaşi bandieră, subt acelaşi steag; cfr. ceată, mână, mănuchiu, roată2, ţ steag, companie, trupă. O bandă din cavaleria noastră să meargă să supere ariergarda duşm,anului. BĂLCESCU, ap. TDRG. 2°. P. anal. Ceată de oameni, intovărăşiţi pentru un scop (mai ales rău). Dar eforii, epistaţii bandii. aceşti tâlhăreşti, De vite ce adunase, crede-mă, te îngrozeşti. beldiman, tr. 394. Pojarul [ = incendiul] de la 20 Iulie prefăcuse în cenuşă mai mult de jumătatea oraşului laşii, şi fanaragii[i]..., potlogarii, de care gemea oraşul, şezând ascunşi pintre risipuri, pândeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise... in zadar îmbiau streji dearnăuţi...: nu puteau... desco- i peri bandele vagabonzilor, c. negruzzi, i, 16. Bandă de hoţi, ~ de tâlhari. (După franţuzeşte) Banda neagră, asociaţie de speculatori care exploatează trebuinţa de bani (mai ales a unor tineri neajunşi la majorat) luând poliţe pentru sume cu mult mai mari decât cele împrumutate de ei in realitate. | Spec. (adesea absol,; în înţeles bun) Trupă (de muzicanţi), taraf de lăutari; cfr. capelă '2. Pe la pieţe, vor sună bande de muzică, urîcariul, viii, 184/so. Oraşul şi împrejurimile erau luminate de mii de focuri; bande de lăutari jucau [ = cântau] hore şi doine...; toată lum.ea nu vorbea, decât de nunta domnească, c. ne-gruzzi, I, 107. în aceste două luntri... şed jos, cântând din nişte harpe..., bande de femei muzicante. odobescu, iii, 110/15. îndată se umplu m(e)asa de mâncări şi beuturi, iar bănzile ziceau, de gândeai c’atunci e nunta dracului, reteganul, p. i, 7/18. BANDĂ — 480 - BANDOALĂ Ei eâte-un tun sloboze.au Şi cu bandele ziceau..., Să aibă omagiu trupa, idem, tr. 71. [Plur. bande, rar (pop.) bănzi.] — N. din fran. (ital. banda < gotic bandi „steag, drapel41; cfr. bandieră) sau din germ. Bande, idem. itÂivnA s. f. l°-2°. Bande (lien). — Făşie (de stofă, pânză, hârtie, piele, metal, etc.) ce se pune (coase, etc.) peste cevâ, in deosfebi pe mărgini (mai ales spre a lega sau a ţineâ strâns cevâ) ; cfr. balţ, bantă (beantă), faşă, făşie, legătoare, şuviţă, zbanţ. Un sipet mare, legat în bande de fier alb peste piele de căprioară albastră, filimon, ap. HEM. 2459. In mănăstirea Govora se vede, lângă chipul lui Radu-cel-mare..., o Doamnă cu coroana pe cap, cu benzi de Jir pe piept şi [cu] lungi cercei, iorga, C. I. I, 70. In camera de alături [a redacţiei unui jurnal]... un băietan nalt şi pistruiat, ovreiu, pregătea benzile pentru expediţie, vlahuţă, d. 40. A trimete o carte subt bandă (mai des subt banta), a o expedia, prin poştă, înfăşurată într’o fâşie de hârtie. | Spec. Făşie (de o altă stofă sau de o altă coloare) ce Împresoară sau mărgineşte, spre podoabă, o haină. O rochie cu bandă de postav negru. | Fig. Făşie. Studiind cu atenţiune spectrul solar, Frauenhofer au descoperit într’însul un mare număr de bande negre. poni, F. 383. 2°. (La biliard, după fran. sau după germ. Bande). Margine. Banda (plur. bandele) unui biliard, mar-ginele elastice ale mesei de biliard, de care se izbesc bilele spre a căpătă direcţia voită de jucător; cfr. mandaneâ. || (La joc de popice, după germ. Wand) A da (s. a luâ) bandă, a atinge cu bila marginea (de scânduri a) şoselei popicelor. [Plur. benzi, rar bande.] — N. din fran. ( < germ. vechiu binda, de la bin-den „a legă44.) Cfr. dubletul banta. BANDĂJ s. a. (Chir.) l0-20. Bandage. 1°. Acţiunea de a lega, încinge s. înfăş(ur)â cu bande5 (o parte rănită, frântă, s. bolnavă a corpului). 2°. Totalitatea fâşiilor cu care e legată s. înfăşurată o parte (rănită, frântă s. bolnavă) a corpului (cfr. legătură), spec. aparat anume făcut spre a fixă un pansament s. a ţineâ strâns un organ ce tinde a se depărta de poziţia sa normală; cfr. pansament. Unde erau ceilalţi? Îşi simţi o vână în umărul drept şi-i veni în minte că poate se desfăcuse bandajul şi curgea sângele, d. zamfirescu, r. 270. In căzătură, şi-a frânt mâna; acum o poartă în bandaj. Bandaj pentru hernie; cfr. suspenso-riu. [f şi : banddgiu s. a.] — N. din fran. (derivat din bander „a înfăşură în bande2, a bandajă.) bandajă vb. Ia (Chir.) Bander. — A legă strâns, a încinge s. înfăş(ur)â (o parte rănită s. bolnavă a corpului) cu faşe (bande2) de pânză, a aplică un bandaj; cfr. pansa. — N. derivat din bandaj. bandajâre s. f. Bandage. — (Rar) Infinitivul verbului bandajă, devenit abstract verbal. bandajat, -Ă adj. Bande. — Participiul verbului bandajă, devenit adjectiv. bandajist s. m. Bandagiste. — Cel care fabrică sau vinde bandaje (pentru fracturi, hernii, etc.). [învechit, aproape neîntrebuinţat, şi: bandagist s. m.] — N. din fran. Cfr. bandaj. IIÂNDAON s. m. (Entom.) v. gărgăun. bAndâk s. m. (Entom.) \bt băndAuk s. in. (Entom.) / ' banderii; s. a. = bandieră. (în Ardeal) Giumă-tatea oştilor de subt banderiuri să se adune la Ora-dea-Mare. şincai, HR. II, 129/30. [Pronunţ, -de-riu şi de-ri-u. I Plur. -rii şi -riuri.] — N. din lat.-med. banderium (forma latinizată a ital. bandiera, înrudit cu germ. Banner „steag [de oaste], drapel44); cfr.bandâ2, bandieră,banieră. banderolă s. f. Banderole. — Făşioară s. bandă (bantă) mică de stofă, prinsă la un cap de vârful unui catarg, unei lănci, etc. astfel în cât să fâlfâe; steguleţ, steguşor; cfr. fanion. | Spec. (în pictură şi sculptură) Făşioară cu inscripţie (o deviză s. o legendă) pusă in mâna unor personagii sau încadrând figuri. Aceste patru icoane... sânt ineadrate sus prin nişte banderole arcuite, pe care se citeşte o inscrippiune slavonă, odobescu, i, 403. || P. anal. (Franţuzism) Făşioară de hârtie lipită cu un capăt pe corpul iar cu celălalt pe capacul unei cutii (de ceaiu, de chibrituri — acolo unde e monopol —, de medicamente, etc.) spre a împiedică să fie desfăcută fraudulos. — JV. din fran. (ital. bandernola, idem). Cfr. b a n -dă2, bandieră. bandieră s. f. Bandibre, banniere. — (Feud.) Steag ostăşesc subt care seniorul duceă la luptă pe cei ce-i datorau slujba ostăşască, drapel. | P. ext. Steagul unei armate s. al unui comandant de oştire; cfr. prapor, steag, drapel, banderiu, bănie ră, flamură, stindard. [Duşmanii] făcură de mai multe ori semne, cu bandierele, că vor să se predea. bălcescu, ap. TDRG. Vin să-ţi vestesc că două treimi a Genovei îmbrăţoşează partea ta şi jură sub bandiera lui Fiesco. I. negruzzi, v, 519. | Steagul unei ţări înălţat pe vapoarele sale şi pe clădirile unde se află rezidenţii ei în streinătate, pavilion. [Un dă-scălaş din Iaşi care fusese lăsat să ţie locul consulului grec] îmbracă haine cusute cu fir... şi o pleacă să facă vizită oficială Locotenentului de Domn. Glumeţul Costache Sturdza... îl primeşte cu „ce e asta, caraghiosule ?“. Grecuşorul... se supără..., se duce la consulat, dă bandiera elinească jos şi rupe re-laţiunile cu guvernul Moldovei. Ghica, s. xi (introducerea). | Fig. Toţi, ca şi mine, veţi fi admirat în trecut un nume ca al d-sale, preţios naţiunii române. Dar este cu atât m,ai mult o datorie, ca să împiedicăm ca nu cumva, sub bandiera acestor merite bine dobândite, să se introducă, fără drept, o măsură care n’are a face cu ele. maiorescu, d. i, 150. [ f şi badieră s. f. Badiera, adică steagul ţării, zi-LOT, CRON. 70.] — N. din ital. bandiera, idem. Cfr. bandă2, banderiu. bandit s. m. Bandit. — Tâlhar, hoţ de codru, hoţ de drumul mare; cfr. lotru, h aiduc, brigand, asasin. — N. din ital. bandito, idem (propriu „[om] pus afară din lege44). banditesc, -eâscă adj. De bandit. — De bandit; cfr. tâlhăresc, hoţesc, haiducesc. Un act banditesc. — Derivat din bandit, prin suf. adj. -esc. banditejjte adv. A la maniere des bandits, comme les bandits. — Ca bandiţii; cfr. tâlhăreşte, hoţeşte. — Derivat din bandit, prin suf. adv. -eşte. BAVnnisn s. a. Banditism,e.—Tâlhărie, tâlhărit. —t N. din fran. bândoâcă s. f. (Anat.) v. bândoc. bandoÂi.ă s. f. Femme grande, lourde et niaise.— BÂNDOC - 481 — BĂNI (Rai. Munţii-Sucevii, în Mold.) ,, Bandodlă — o pă-pălugă de femeie, oare se tot duce încotro apucă, unde calcă se cutremură11, şez. ii, 126/ss. — Etimologia necunoscută. (Cfr. bandură 2°. Şi in ruteneşte e atestat un cuvânt bandâlja, cu un sens neprecizat). itÂNixio s. m. (Anat. pop.,Cui.) Estomac(duporc). Estomac de porc fard. — (Transilv.) „Bândoacă = stomahul porcului." (Ţara-Haţegului). rev. CRIT. iii, 87. || „Bândoc = stomahul porcului preparat cu umplutură", ibid.; cfr. tobă. „Bândoacă = caş de porc“. (Bouţariu, în Transilv.) viciu, gl. [Şi: ’bân-doâcă s. f.] — Etimologia necunoscută. (Cfr. ung. bendo „burtă", pol. (dial.) bandoh „stomah"). Cfr. bandor, bandură, bandoală. bănbou s. m. (Anat. pop.) Estomac, ventre. Pe-ritoine. — (Mai ales la animale) Stomah; cfr. burtă, prapor, mardarie, l. 3786; cfr. 2381. | Peritoneu. „Bdndor, [plur.] -i = învălişul intestinelor." (Ţara-Haţegului). rev. crit. iii, 87. Iată eu osăbescu voao umărul, şi voiu răsipi băndoru preste obrazeile voastre, băndorulu sărbătorilor voastre, biblia (1688), 613. Am dat cânelui neşte bandor să mănânce. (Braşov) Com. lacea. || P. ext. (Trivial.) Pântece de om gras, burtă (mare). Ţi-ai umplut ban-dorulp (Braşov) Com. lacea. — Etimologia necunoscută. (Cfr. bândoc). bânoobă s. f. v. bandnră. banobabcucă s. f. (Bot.)=cartof. (Mold.) „Ban-draburci sau p icio ci“. (Zaboloteni, în Iaşi), ap. HEM. 2462. „La ţărani, cartoafele, numite barabule şi bandraburce, se gătesc cu borş, cu carne, prăjite, cu usturoiu şi cu oţet." (Rânghileşti, în Botoşani), ibid. [Plur. -burce BRANDZA, fl. 342; panţu’, PL; marian; şez. v, 44, nota 1; şi -burci. şez. V, 37/16. | (Prin despărţirea terminaţiunei -că, considerată ca sufix) şi: bandraburâ s. f. cihac, ii, 9. ! Şi (forma nemetatezată): brandaburcă s. f. şez. iv, 44, nota 1; barcianu, ap. HEM. 2462. | Şi: hadaburcâ s. f. BRANDZA, FL. 342; PANŢU, PL.; LEON, MED. 29; BUG-NARIU, NÂS.; BARCIANU, ap. HEM. 2462.] — Numele acesta i s’a dat cartofului după provincia prusiană Brandenburg, din care se va fi importat, pe vremuri, în ţările noastre. Philippide, Princ. 109; TDRG. Cfr. dubletul brandebur(g). lîAJvm i.iKKĂ s. f. (Milit.) Bandouliere. — Bantă de stofă, de piele ori de fir, pusă peste piept de la un umăr la şoldul din potrivă (ca baiera unei traiste sau a unei glugi ciobăneşti), şi de care se agaţă sabia (în armatele în care soldaţii n’au centiroane), etc. j Loc. adv. In bandulieră = arceşte, arciş. — N. din fran. « span. bandolera) bânbubă s. f. 1°. Chiffon. 2°. Devergondee. 1°. (în Sălagiu) Cârpă. „Bandură, bdndoră — phn-zătură de calitate dură, în formă de ştergar; se foloseşte (= se întrebuinţează) spre a înlătura pulberea despre ( = de pe) obiecte", vaida. Cfr. băndurică. 2°. Fig. „Băndură = muiere cu purtare slabă". (Bouţariu, în Haţeg), ap. viciu, gl. Cfr. fleoarţă, târfă, ranţură. [Şi: bândorâ s. f.] — Etimologia necunoscută. (E, probabil, acelaşi cuvânt ca bandor). bănbiibică s. f. Diminutivul lui bandură (derivat prin suf. -ică). ffira le ua scoate [ierbile], Le va pune toate Intr’o băndurică, într'o cârpă mică, Ş’a-poi le va duce... coşbuc, ap. HEM. 2461. măneasă s. f. Femme de ban1. — (învechit) Fe- mininul lui bari1 (derivat prin suf. -casă), devenit adesea nume patronimic. Nevastă de ban, soţia unui ban. Această jumătate de saţ... fost-au... al lui Şăr-ban postelnic de Coiani şi a m,ăne-sa, jupăneasii Ancăi bănesiî. doc. (a. 1646), ap. HEM. 3195. Adecă eu jupăneasa Mariîa băneasa, care au fostu a răposatului Barbului biv vel-ban Milescul. zapis (a. 1699), ibid. 2408. bănesc, -eăscă adj., s. f. De ban', qui se rap-porte ă la dignite de ban'. (Subst.) Danse popu-laire. — (învechit) De ban1, (de-)a(l) băniei. S’au tras spre Severin şi peste Olt, unde şi la stăpânită bănească unii dintr’înşii au agiuns. cantemir, ap. HEM. 3196. S’au dus Mareş banul la Graiova..., cu grapă (adecă steag bănescu, aşa se zice : grapă), cu trâmbiţe... mag. ist. i, 359/18. 0 mulţime de panduri băneşti... se răpeziră cu săbiile goale asupra lui. odobescu,1,157/j. || Substantivat (subtforma feminină) Băneasca : un joc ţărănesc. (Săcuieni, în Dâmboviţa), ap. HEM. 3197. — Derivat din ban1, prin suf. adj. -esc. bănesc, -eâsuă adj. D’argent, pecuniaire. — De bani2, în bani, relativ la bani. [Acest schit] l-au înzestrat şi s’au dăruit... cu un fondos bănesc de 3000 galbeni olandeji. (a. 1856), uricariul, iv, 413/6. Interesul bănesc nu este nici-decum scopul nostru. m. kogălniceanu, arhiva r. i, viii. — Derivat din ban2, prin suf. adj. -esc. băneşte adv. 1°. En argent, com.ptant. 2°. Pecu-niairement. 1°. (Rar) Cu (pe s. în) bani (gata). Ţăranii vor plăti la hazne[â] adetiul băneşti [= băneşte], după tocmalace osăbit să va închis cu dînşii. (a. 1818), ap. GCR. II, 221 /29. 2°. în privinţa banilor. Stă rău băneşte. TDRG. — Derivat din ban2, prin suf. adv. -eşte. bănet s. a. Forte somme d’argent. — Bani mulţi, sumă (cantitate s. grămadă) mare de bani, avere mare în bani. „Dar bine, mă, ce a făcut atâta bănet ce i-a rămas de la tată-său?“ filimon, ap. HEM. 3198. Se temeâ, ca nu cumvă să-l apuce cinevâ şi să-l întrebe, de unde are atâta bănet, slavici, n. ii, 297. Fiul cel mare se îmbrăcă cu hainele ce le aveă el mai bune, luă oaste cu dînsul şi bănet de ajuns, ispirescu, l. 33. Tot mai are Dobrişan... Mult bănet Şi grea avere, teodorescu, p. p. 474 b; cfr. 519 b. (Neo-bicînuit) Bogaţi putrezi, de bănet, delavrancea, S. 241 (cfr. putred de bogat). Putere de bănet = mulţi bani, sumă mare de bani. Ajungând Petru acasă, tatăl său văzând atâta putere de bănet, eră mai să nebunească de bucurie. cAtană, p. b. iii, 15. [Plur. puţin obicinuit -neţuri, mat. folc. 45.] — Derivat din ban2, prin suf. col. -et. bakgău s. m. Personne grande et mince, perche. — (Rar. în munţii Sucevii, în Mold.) „Bangău = [omj mare, lung." şez. ii, 126/a„ cfr. acăstău, lungan, deşirat. [Prin Bihor: bangăliiiu = nerod. JAHRESBER. IV, 325.] — Din ung. bango „prostănac, nerod." bângoic s. m. (Entom.) v. bougoiu. băni f vb. IV*. 1°. Elever (qqn.) ă la dignite de ban'. 2°. Faire fonction de ban', gouverner (une province) ă titre de ban'. 1°. Fact. (învechit) A face (pe cinevâ) ban, a ridică (pe cinevâ) la treapta de ban. Vodă a bănit pe Golescu. HEM. 3197. 2°. Intrans. A exercita funcţiunea de ban, a ocârmul ca ban. Că te-oiu ridică Ban la Crdiova, Şi tu căi băni, De te-i ferici, teodorescu, p. p. 48d. — Derivat din ban1. Dicţionarul limbii române. 5. XI. 1910. BĂNI - 482 - BANIŢĂ iîAni f v'd. I V'1. Battre monncne. — (Rar) A bate bani. (Numai la ANON. CAR.:) „Benyesk — immmos cudo.“ — Derivat din ban*. băni f vb."lVa. 1°. Traiter ou s’entendre (avec...). 2°. Vexer, tourmenter, importuner (qqn.). 1°. A trata cu cinevâ, a luă înţelegere. (Atestat numai la anon. CAE. :) „Benjesk = ago cum aliquo, tracto, curam gero“. 2°. (în Mold.) A nu lăsâ pe cinevâ în pace, a nu-i da pace, a-1 sâcâi, a-i face mizerii. Păzea noaptea la drumuri... şi cine venea la târg U prindea şi le luă cai, şi arme, şi altele ce găsiă bun; şi încă pre unii da la închisori, de-i bănia, apoi îi slobozia. N. costin, .let. ii, 124/2,. Necontenit... supăraţi cu închiderea vitelor, de cătră vechilii stăpâm,ilor moşiilor de pin prejur, bănindu-i, încât nu sânt volnici a-şi păşună câte o vită, ce au pentru hrana caselor lor. (a. 1816) URICARIUL, ii, 23/16. — Din ung. bânni „a tratâ cu cinevâ.11 (în sensul 2°, eliptic, din a băni rău cu cinevâ == ung. rosszul bânni valakivel). Cfr. bântui. bănică s. f. (Bot.) Baiponce orbiculaire (Phy-teuma orbiculare). — Mică plantă cu flori albastre închise, rar albe, care creşte prin păşuni şi prin poieni. Se mai numeşte: spinuţă. panţu, pl. Cfr. bă-nişor (2°). — Derivat din ban2, prin suf. dim. -ică. băniceIi s. m. Fleur brodee sur la chemise.— (în Transilv.) Floare brodată pe iie. Pe umeri |la femeile din Răşinari] sânt bănicei. moldovan, ţ. n. 128. — Derivat din ban2, prin suf. dim. -icel. bănicer s. a. v. bftnicioarâ. bănicer s. m. Boisselier. — „Meşter de făcut baniţe sau văcălli (coşuri) de baniţe, din coajă de teiu11. pamfile, cim. — Derivat din baniţă, prin suf. nom. agent, ar (cu prefacerea obicinuită a grupei -ţar y -cer). băniciwără s. f. (Mor.) (Petit) boisseau. —Diminutivul lui baniţă (derivat prin suf. -ior), adesea fără sens micşorător. Un furnicar de oameni în toate părţile: sus, pe batoză; jos, labănicioară... sandu-aldea, a. m. 217. Galu’, să-l lovească boala, Să-i aduc orsu’ cu poala, Boabele cu bănicioara. mat. folc. 316; cfr. h. v, 375 (Pleniţa, în Dolj). [Cu schimbarea genului, şl: bănicior s. a.; cfr. dame, t. 154; pamfile, J. ii; cu alt sufix, şl: bănicer s. a. pamfile, cim.] bănie s. f. DigniU ou fonction de ban'.—(învechit) Funcţiunea s. boieria de ban1. Pre Savin Zmu-cilă [l-a pus] vel-ban; şi ăe atunce se aşăză această boierie cutemeium Moldova, de este aşezată la rând, că mai înainte vreme, deşi eră la vreun Domn, uneori şedea mai sus, iar alte-ori mai gios, dupre cum le fusăse alte boerli, aşă şedea şi cu băniea la divan; iar de aci înainte i s’au aşezat rândul după spătarul cel mare. neculce, let. ii, 313/6; cfr. gheor-gachi logofătul, let. iii, 292/6. „Ai, Doamne, măria ta, Să-mi dărueşti bănia, Că o să-mi stric năşia.“ Domnul dacă auzeă, Bănia că-i jurued. POP., ap. HEM. 3200. — Derivat din ban1, prin suf. abstr. -ie. UANIEKĂ s. f. Banniere. — (Rar; franţuzism) Drapel militar feudal. Jupânii atunci cu feciorii lor, ca nişte domni feudali, se ridicau cu banierele lor şi cu slujitorii lor, ca să apere moşia, bălcescu, m. v. 609. — N. din fran. Cfr. bandieră. siMxh f s. a. v. baliemez. bănişor f s. m. Subalterne du ban de Cra/iova, qui jugeait dans les campagnes les affaires de peu d’importance. — Slujitor de al băniei, de subt ascultarea marelui-ban. „în vechime, banul [Craiovei] aveâ sub dînsul bănişori, care judecau diferite certuri, adultere şi alte afaceri, în cele cinci judeţe [ale Olteniei]11, fotino, ap. HEM. 3203. („în secol. XVII, documentele ne arată bănişori şi pe aiuri în Ţara-românească... Această veche instituţiune a fost desfiinţată... de către... Const. Mavrocordat, care a concentrat atribuţiunile bănişorilor în mânile celor cinci ispravnici.11 HEM. 3203). Satul Gerneţul din judeţul Mehedinţi... de cătră Domnita mea să aibă milă şi să fie în pace de bir... şi de bănişorii din judeţ. doc. (a. 1629), ibid. 3204. Să nu albă nimenea treabă să judece satul Glodul: nici cămăraşii de la Ocnele ceale mari, nici bănişorii de judeţ, nici nimenea, ci să albă a-i judecă pre dînşii de toate părinte egumenul cu tot soborul, doc. (a. 1637), ibid. 3205. — Derivat din ban1, prin suf. dim. -işor. bănişor s. m. 1°. (Petite) monnaie, petit sou; argent. 2°. (Bot.) Baiponce (Phyteuma Vagneri). Diminutivul lui ban2, derivat prin suf. -işor. 1°. (Rar cu sens micşorător, în care accepţiune se întrebuinţează de obiceiu bănuţ), polizu. Sănedaţi un bănişor, Să cumpărăm unbicişor, Să ’ndemnăm boii la pluguşor. şez. iii, 244/1s.; cfr. GCR. II, 337/41, | (De obiceiu, cuvântai acesta conţine o notă pronunţată sentimentală) Ban bun, ban scump, ban muncit, etc. (întrebuinţat mai ales în legătură cu numele posesorului; une-ori, rar, la singular, cu sens colectiv) Den ce vom aveă, să dăm şi să-i ajutăm: au bănişorii, au pâine, au hăînişoare. mss. (secol. XVII), ap. HEM. 3201. Săracilor ţărani... le dăm fum de ardeiu şi le punem fierul roşu pre piept, ca să le luăm bănişorii din pungă... filimon, ap. HEM. 3201. Nu te pune în poară, măi omule, cu împă/ratul iadului, ci mai bine ia-ţi bănişorii şi caută-ţi de nevoi! creangă, p. 49. Măi, Darie, puiu de lotru, Ce ţii drumul strâmt din codru, Şi clespoi pe călători De-a,vuţli, de bănişori? marian, ap. HEM. 3202. Dar aşă, eu dacă beu, îmi beu bănişorul meu! sevastos, C. 258/3. 2°. (Bot.) = cărbuni. „Bănişorii îi mănâncă ţăranii cu oţet, în loc delăptuci.“(Drajna-de-sus, în Prahova), ap. HEM. 3205; cfr. H. IV, 83 (Cobia, în Dâmboviţa); cfr. bănică. BĂNişoRiEf s.f. Fonction de bănişor—Funcţiunea s. slujba bănişorilor 1. [Marele-ban] primea de la toţi bănişorii împreună suma de 500 [de] lei pe am, ceea ce se numeă venit al bănişoriei. HEM. 3203. — Derivat din bănişor *, prin suf. abstr. -ie. baniţă s. f. (Double-)boisseau. — Vas de lemn, făcut din doage sau dintr’o văşcălie (făşie lată de coajă de lemn îndoită în formă de cilindru) servind ca măsură de capacitate mai ales pentru cereale. Baniţa, în vechiul sistem de măsură din ţările româneşti cuprindeâ 20 de ocale — mai demult şi 22 (caragea, L., ap. HEM. 2462) — şi era a 20-a parte dintr’o chilă muntenească (climescu, a. 214). Corespunde unei dimirlii (Mold.) s. unei ferdele (Transilv.) s. unei sinice (Dolj) s. unei măsuri (Banat). Prin introducerea sistemului metric, baniţa tinde să dispară sau numele ei trece asupra noii măsuri de capacitate pentru cereale, dublul-deca-litru (mai mic cevâ decât baniţa cea veche) şi se mai întrebuinţează cu deosebire în terminologia morâ-ritului. dame, T. 154; H. II, 29; H. iii, 38, 310, 387, etc. După ce se cară ciocălăii culeşi, cu baniţele, la grămadă, nu treibue să stee multă vreme în pănuşi. I. ionescu, c. 163. Când se duceă şl el,... prin sate, 6ÂN0S - 483 - BÂNTIÎEALA să cmnpere grâu..., apoinu eră destul că se tocmea..., că rădeâ baniţa cum îi plăcea lui, nu eră destul că luă 21 [de] baniţe în chilă, în loc de 20, apoi se ţi-găneă..., cerând să-i mai adaoge pe. de-asupra câte o jumătate ăe baniţă, ispirescu, ap. HEM. 2463. Nu da banii cu punga, Ci da sacii cu mâna, Lăscăi cu ăimirlia, Parale cu baniţa. TEODORESCU, P. P. 676. „La câmp se duc bucatele în baniţă sau ferdelă, care este de lemn, rotundă şi cu fund; în aceasta se aşează oalele cu bucate, strachinele, castroanele şi lingurile, şi se duc de femei, în cap“. (Recea, în Vâlcea), ap. HEM. 2463. (Adesea ca termen de comparaţie pentru un cap mare, cfr. „cap cât un butoiu11) Numai uitându-se cineva la capul [leu]lui cel cât baniţa, la coama aia,... zbârlită, ar fi îngheţat de frică. ispirescu, l. 17. li dai cu baniţa şi-ţi dă cu ciurul: se zice despre unul care uita lesne ajutoarele, pamfile, J. ii. Bai cu baniţa şi scoţi cu lingura: „dai banii împrumut cu grămada şi ţi se înapoează cu târâita11, zanne, p. V, 241; cfr. ’bibicescu, P. P. 197. Baniţa cu cm'e dai, cu aceea primeşti, „adică după ale tale fapte îţi vei luă şi răsplătirea; cum vei face, aşa vei trage11, zanne, p. v, 75. [Plur. baniţe şi băniţi, mai rar: băniţi, teodorescu, p. p. 142b.] — în limbile slave există un cuvânt banja, cu înţelesul de: vas (rotund), „baie, ulcior11, etc. berne-ker, şl. wb. 43, al cărui diminutiv banica (cit. baniţa) se găseşte bunăoară la Bulgari (cu sensul de „baie11). înţelesul special al cuvântului nostru pare a se fi desvoltat pe teren românesc. bănos, -oăsă adj. I. Biche, opulent. II. 1°. Lucraţi f. 2°. Coilteux. I. (Despre persoane) Care are bani (mulţi), avut, bogat, cu stare. Banii aceştia, care sânt meniţi pentru moaşă, însemnează ca copilul să fie bănos şi norocos, cât va trăi. marian, na. 259. Când moare vreun bogat, (Jnde-ţi cântă [popa] trăgănat: Pune-ţi jos, Că-i bănos! JARNIK-BÂRSEANU, D. 468. Bemi-âş mai găsi o fată, Naş vrea să mor niciodată, Şi de n’o fi ea bănoasă, Numai să fie frumoasă, bibi-cescu, p. p. 177. Hop, săracu’ nunu’-mare, Că-i fălos, Ba nu-i bănos! MÂndrescu, l. p. 201/18. II. (Despre lucruri) 1°. Care aduce mulţi bani, mult câştig, productiv, lucrativ. în sfârşit o încre- d,inţaiu [pe nevastă-mea] că [negoţul], deşi mic, [e] însă bănos în părţile locului, gorjan, h. iv, 135. Bespre hrişcă... sic Moldovenii, că pânea ei scoate pe om, din nevoie, se vinde bine, şi-i bănoasă. I. ionescu, C. 103. Acuma vr’o 200 de ani, un ţar rusesc, văzând că negoţul pe apă e mai bănos, a dat poruncă să se zidească o nouă capitală, lângă Neva. MEHEDINŢI, P. 10. 2°. (Rar) Scump, „care... costă mulţi bani.11 COSTINESCU. Mă-sa... mi-o trimetea... s’alsagă Sculuri de mătase B’alemai bănoase, Fir şi ibrişin, Postav d’ăl mai bun. teodorescu, p. p. 649 — Derivat din ban2, prin suf. adj. -os. itÂTVş.io s. a. Bonces et mauvaises herbes(dans un bois).—Vegetaţia (de copăcei şi ierburi) care creşte printre arborii unei păduri. Părerea sătenilor e că unei păduri, de pe la, vârsta de 10 ani în sus, îi merge m,ai bine dacă umblă vitele prin ea, căci o curăţeşte de bânşagul (după o comunicare a autorului: „bălării, mărăciniş11) acela de pe dedesubt, care o înăbuşeşte. I. v. rădulescu (învăţător in Picior-de-munte, Dâmboviţa, în) tribuna învăţ. a. II, nr. 36; cfr. rădulescu'-CODIN. — Dintr’o formă mai veche *bântşag, derivată din bântui, priii suf. abstr. -şag, cu Înţelesul originar de „asuprire, stricăciune11 (de unde: „vegetaţie strică-cioasă, înnăbuşitoare11). bântă s. f. Bande, lien; bride, fronce (aux man-ches ou au cou d’une chemise); cercle (en fer); gond; fers, menottes. — (Cuvânt nou) Făşie de pânză, de hârtie s. de metal, cu cars se leagă, ss înfăşură, se învălueşte cevâ. Lecţia ii va ieşi din gură, ca scrisă pe o bantă de hârtie, vlahuţă, ap. TDRG. în Cherson, unele femei se leagă pe sub fălci cu bente („nişte bande înguste de pânză albă11), bu-RADA, ap. SEVASTOS, N. 153/„. || Spec. Imprimatele se trimit prin poştă subt bantă: învăluite într’o făşie de hârtie (une-ori în două fâşii încrucişate) : „sous bande11. | Făşiuţa de pânză de la gâtul s. de la capătul mânecilor cămeşii, servind pe alocuri, la ţară, de guler şi de manşetă (la orăşeni, de această bantă se prinde gulerul s. manşeta scrobită), bendiţă, bentiţă. Belenii au căm,aşa muntenilor, cu această deosebire, că ei, în general, obicînuesc benţi la mâneci. manolescu, 1.172; cfr. 223. Cântăreţul se făc-hnegru-verde şi răspunse, încheindu-şi banta de la mâna dreaptă... delavrancea, ap. HEM. 2467. | Şină de fier (s. de alt metal) cu care se strâng pachetele mari de mărfuri (baloturile), când se expediază; în general, orice legătură de metal. Cfr. obadâ, zbanţ, po-tâng. Pe mijlocul acestor tinichele, [maşina] are câte o bantă de metal, alexandreşcu, ap. TDRG. Potâncul sau banta... leagă grinăeiul cu cârligul [la plug], (Cobia, în Dâmboviţa), h. iv, 86. | „Beantă= ţâţână; [de ex.] Să meri la căuaci (= covaciu, fierar), să facă o beantă la uşă. (Şonfalău, pe Târnava-mică, în Transilv.)11. viciu, GL. | P. ext. (La plur.; neobicinuit) Fiare, cătuşe, obezi. Be ce nu l-a prins viu, Să-l lege, să-l.puie’n bente şi să-l ducă la zapciuP pann, ap. HEM. 2467. [Plur. benţi şi bente; din acesta din urmă, un nou singular: beantă s. f.] — Din rus. bantii, idem (rut., polon, bant, toate din germ. Bană „legătură11), pontbriant. Cfr. dubletele bandă şi pantă1. băntăiJ vb. IVa v. bântui. isÂNTÂN s. in. (Entom.) v. bâţan. bântătui f vb. IVa (ş. d.) v. bintătui ş. d. kâxti:kalâ s. f. 1°. Vexation, molestation. 2°. Ba-vage, pillage. 3°. Tentation. 1°. (Corespunde neologismului vexaţiune; învechit ; cu sens activ şi pasiv) Supărări, necazuri, asupriri şi prigoniri prin abuz de putere; adesea în opoziţie cu „pace11 şi în legătură cu „val11; se spunea mai ales despre stoarcerile nelegiuite de biruri şi încălcările de drepturi, dintre care una dintre cele mai aspre eră bântueala ăe rumânie (HEM. 3213). De cătră Bomnia mea vor fi aceşti oameni în pace şi iertaţi de bir de ţară, de miere cu ceară, de găleată cu fân..., de alte dăjdii şi mâncături câte vor fi peste în ţara Bomnii[i] m.eale: de nici unele val sau bântuială să n’aibă. doc. (a. 1684), ap. HEM. 3213; cfr. ibid. 3212 (a. 1665), mag. ist. 124/12; iorga, s. d. ii, 229. Şi această pace a ţărăi nu venea dentr’altceva, fără cât împăratul... fiind departe de noi, nu aveam, bântuială, ci pace. mag. ist. i, 350/9. Le răsplăteaşte de bântulăla, ce mi-au făcut, mi-neiul (1776), 47 V2. Alţi săteani toţi câţi sânt şi să vor află m.oşteani din satul Craioviţa... de nimenea bântuială de rumânie să nu aibă. DOC. (a. 1654), ap. HEM. 3213. Fără nici o bântueală: în bună voie, neoprit de nimenea, nesupărat de nimenea. [Lui Antenor şi lui Enias] le-aw dat voie cu toată casa şi familia lor, încătrd li va fi voia, fără nici o băntuială să se ducă. CanI’emir, hr. 94/24. Acest domn [Teodor Calimah] cu chiverniselile dreptăţii sale, în trei ani au purtat poroncile împărăteşti, împlinindu-le fără sminteală şi fără nici o băntueală a Porţei. canta, let. iii, 185/23. Be unde vine boală şi paguba, de nu cum,vă e de la vro duşmancă dat, ori din sfinte, ori din iele, din rusalii, bântueli de zmeu? şez. iii, 232/15. 2°. Jaf,pradă, pustiire (din partea duşmanilor, etc.). BÂNTUÎ — 484 — BÂNTUIT Clavdie, cu bună vitejia sa, iarăş întrămă puterile împărăţiii, şi hotarăle ei fără bântuîală [ = nebântuite de duşmani] lăsându-le, la anul 270, Fevruarie 2, de ciumă au murit, cantemir, hr. 213/2. Ia să venim acum iarăşi a mai arătă, bântueala săracei ţeri, ce au cercat despre hoţii pasvangii. zilot, ap. HEM. 3214. 3°.f (în)oereare, ispitire, ispită. îţfijvei aduce aminte câte au făcut Domnul Dumnezeul tău lui Farao şi tuturor Eghipteanilor, băntuîălele ceale mari carele au văsuţ ochii tăi. BIBLIA(1688), 331,2 (: ..ten- tat io nes magnas quas viderunt oculi tui“). Şi să nu ne duci pre noi în bântuială, ce ne izbăveşte pre noi de cel rău. ibid, ap. TDRG. (= „şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântueşte de cel rău“). [Şl (adesea numai variantă grafică): băntneâlă. s. f. | Plur. -tueli, f -tuele.] — Derivat din bântui, prin suf. abstr. -eală. bântui vb. IV (IVa) trans. 1°. Molester, faire souffrir, tourmenter; importuner. 2°. Infester (une râgion), saccager, pilier. Tomber (sur...), sivi/r. 3°. lîprouver, tenter (qqn.). (Refl. = pasiv. Une-ori, absol. Prin prep. de se arătă, în limba veche, în ce consta bântuirea). 1 °. (Subiectul e o persoană) A nu da (bună) pace (cuivâ), a nu lăsâ pe (cinevâ) în pace, a-i face vreun rău s. supărări, a se lega (de cinevâ), a-i turburâ liniştea, a-1 stingheri mereu într’un mod supărător, spec. a-i pricinui cuivâ supărări şi necazuri prin fel de fel de abuzuri de putere, a asupri, a împila, a prigoni pe cinevâ; cfr. învălui. (Mai ales în graiul vechiu, unde devenise aproape un termen tehnic juridic, şi în cel popular) Voi să avăţi a vă feri de acel sat şi de svănta monastire, să nu-i bântuiţi de nimic, nice să se plângă calugherii. (a. 1602). în pace să lăsaţi toate bucatele sfintei mănăstiri Nucetul, de vamă, ori câte va, vinde în târg, de ni-mene băntueală să n’aibă;... iar cine să va ispiti a băntuî sau a învălui pre sfânta m,ănăstire..., acela om rău va petrece... (a. 1630), ap. HEM. 3210—3211. De la Râmnic, [banul Radul] s’au dus la ghenărariul la Sibiiu, care i-au dat cwrţi de odihnă, unde ar vrea să şază, nimenea să nu-l băntuîască. M AG. ist. IV, 61 /29. Alexandru zise să nu-i bântuească nimenea [pre pitici], alexandria, 92. Milostivul Dumnezeu să te întărească în gândul ce ai pus, de a nu mai strică pre boieri, şi a bântui norodul, c. negruzzi, i, 151. [Alexandru-vodă] bântueâ cumplit ţara cu asuprelele sale. ispirescu, m. v. 4/I4. | (Subiectul e un spirit rău, un vis urît, etc.) A nelinişti, a întunecă mintea (cuivâ), a turbură, a chinui. Inima şi ficaţii, de va bântui pre cineva drac sau duh viclean, aceastea trebue a le afumă, înaintea omului sau a fămeii, şi nu să va mai bânttig. biblia (1688), ap. HEM. 3208. Când [cinevâ] visează pe un mort în mai m,ulte nopţi de-a-rândul,... azvârlind cu mâna dreaptă o ceapă..., zice: Cine mă bântue pre mine noaptea, să n’aibă treabă cu mine, ci cu ceapa! marian, î. 9. | (Despre un miros neplăcut. Neobicinuit) A supără. Ca un stârv lângă drum mort, carile nările drum,eţilor băntuiaşte... cantemir, hr. 150/,. 2°. (în limba literară de astăzi se întrebuinţează mai ales cu un sens iterativ, exprimându-se o re-peţită neliniştire din partea unui subiect care e mai adesea un colectiv ş. un abstract; de asemenea complementul conţine de obiceiu ideea unei pluralităţi s. colectivităţi) (Despre hoţi, duşmani, monştri) A (în)-călcă (un ţinut), a nelinişti (o regiune) prin atacuri şi năvăliri repeţite, prin prăzi şi jafuri şi a face nesigur traiul oamenilor (de acolo). Petru-vodă Rareş... eră, neodihnit şi bântueâ pre toţi vecinii... mag. ist. I, 171/10. Moţii Cărgialăi, care de multă vreme bântuîă oraşele şi satele din ţara turcească... zilot, ap. HEM. 3209. în tot cwsul verii [posturile turceşti de la Rahova] ne eădărise..., bântuind tare târgu- leţul nostru Bechetul şi împrejmuirile lui. odobescu, iii, 568/10; -cfr. 297/I9. Chim,era... bântueâ, nouă ţări împrejurul ei. ispirescu, u. 12l/23.|| (Subiectul e un rău oarecare: războaie, boale molipsitoare, grindină, etc. Corespunde adesea întocmai germ. „heimsu-chen“). A da peste cinevâ, a se încuibâ undeva. Pe când Moldavia se bântueâ de războaie şi de răscoale, [Alexandru-cel-bun] zidi aproape de biserică şi un turn de piatră. C. negruzzi, i, 213. Chelbea bântue plăşile Răcăciunii, Gârlele şi Bilieştii. i. ionescu, P. 178. Din valul ce ne bântue, înalţă-ne, ne mântue. eminescu, p. 302. Dragostea dintre ei fugise îngrozită: inimile şi trupurile lor erau despărţite; ca o suflare de moarte băntueâ prin casă. sadoveanu, m. 125. Jălania şi tristeţa bân-tueau acuma casa popei. şez. iv, 186/6. Holdile să vă rodească, Piatra nu le băntuească. alexici, l. p. I, 170/,„. 3°. f (Rar) A cercă (pe cinevâ), a pune la (încercare, a ispiti. (Cfr. bântueala). Că toţi oamenii carii văd slava mea şi seamnele care am făcut în Eghipet şi în pustiiul acesta, şi m’au bântuit aceasta a seacea, şi n’au ascultat glasul meu. biblia (1688), 106 ( : „qui m’ont dejâ tente dix fois“). [Şl (adesea numai variantă grafică): bântui. | în Sălagiu cuvântul apare ca împrumut recent (augmentat prin acelaşi element -al- care se găseşte şi în ung. băntalom „ofensă11, bdntalmasni „a ofensă1') subt forma: băntălî vb. IVa = „a face cuivâ supărare prin bătaie, şicanare; vatâm, ofensez, jignesc.“ VAIDA.] — Din ung. bântani „a nu lăsâ în pace (cfr. ne bânts!=dă-mi pace !), a chinui (cfr. nyavalyabântja= are epilepsie, propr. îl bântue nevoia)1*. Cuvântul a pătruns şi la Slavii învecinaţi (rut. bantuvdty „a turburâ pe cinevâ, a se legă de cinevâ", bulg. ban-tuvam, slov. buntovdti „a jigni, a supără") şi se pare că răspândirea aceasta mare a cuvântului unguresc datează din timpurile vechi, când Ungurii, prin năvălirile şi jacurile lor bântueau ţările învecinate, bântuire s. f. Vexation, molestation; pillage, ravage; tentation.—Infinitivul verbului bântui, devenit abstract verbal. Slava lui David a răsărit din... supunerea către Dumneseu,, la nenorociri şi bântuiri, marcovici, c. 137. Tu eşti, milostive Doamne,... apărătoriul de rele şi de toată bântuirea. drĂghici, R. 61. Văzând multele supărări şi bântuiri ce fac ostaşii Ieşi şi svezi..., s’au sculat cu slugile sale... şi... i-au spart. C. negruzzi, i, 179. [Negativul: f nebântuire s. f. beldiman, tr. 422.] bântuit s. a. Participiul verbului bântui, devenit abstract verbal. (Rar). bântuit, -ă adj. Vexe, molesta. Tourmente, af-flige ou eprouve (par...). Infeste, saccage, ravage. —■ Participiul verbului bântui, devenit adjectiv (cu sens pasiv). Asuprit, apăsat, prigonit. Leşii pregoslavnici fiind bântuiţi la slobozenia legii de către Leşii catolici... e. văcărescul, ist. 279/,. Sânt mai multe sate bântuite în drepturile de proprietate, i. ionescu, M. 24. || Chinuit, muncit, frământat (de gânduri, de duhuri rele, de boală, de patimă). Bântuit de aceste gânduri, ajunseiu în sfârşit acasă. N. gane, conv. lit. xvii. 129, ap. TDRG. Duhul lenei, al beţiei, al lăcomiei, al cur viei,al clevetirilor şi alte duhuri rele, de caresânt bântuiţi oamenii cei răi. reteganul, p. iii, 41/,4. Acuma, ia să cercetăm, pe bolnav mai de aproape; va să sică eşti bântuit de două patimi. D. zamfirescu, R. 155. | Ajuns de, atins de (vreun rău s. vreo nenorocire). Sultan Mustafa... fu... cel mai bântuit de nenorocire, e. văcărescul, ap. HEM. 3215. | încercat (de soartă). Cânticele poporului... se păstrează necontenit, chiar în sânul naţiunilor bântuite de soartă, odobescu, i, 184. || Lovit, cercat (de...). Mai toate ţările erau bântuite de războaie grozave. BÂNTUITOR — 485 — BĂNUI CREANGĂ, P. 183. [Negativul: nebântnit,-ă adj. = nesupărat (de nimeni), etc., deci: de bună voie, în bună voie, în pace, teafăr, întreg. Venit-au la Domniîa mea de a lor bună voe, de nimenea nesiliţi şi nebântuiţi. DOC. (a. 1695), ap. HEM. 3215. Iau mărgăritare, oricâte voesc, nebăntuit de nimica, gorjan, h. iv, 112. De-ar fi pretutindene tot asemene judecători [drepţi]..., cei ce n’au dreptate n'ar m,ai năzui... la judecată...; iar societatea bună ar rămânea nebântuită. creangă, a. 150. [Ercule] se întoarse cu merele la împăratul lui, teafăr şi nebântuit, precum îl făcuse mă-sa. ispirescu, u. 65/s.] bântuitor, -oÂRUadj., subst.— Adjectivul verbal al lui bântui (derivat prin suf. -itor), întrebuinţat une-ori ca substantiv. Scârşni asupra mea dinţii, săgeţile băntuitoriului lui pre mine căzură. biblia (16S8), ap. HEM. 3215. bAnueAi,ă s. f. I. 1°. Fâcherie 2°. Reproche. II. 1°. Presom.ption, conjecture. 2°. Souppon, doute. I. (în ^Mold, mai rar) 1°. Supărare (pe cineva), bănat. In timpuri nenorocite l-am întâlnit iarăşi, după o lungă dispărţire, şi, departe de a-mi arătă vreo bănueală, a ştiut, ca un adevărat amic, să-m,i aducă mângâiere. I. NEGRUZZI, V, 49. Nu e bănueală, Unde e tocmeală. (Folticeni; cfr. varianta : „Târgul mânie n’are“. IORD. GOLESCU), ap. zanne, p. v, 626, 630. 2°. (în Mold., rar) Imputare. Nu-ţi mai fac, ţi-o spun pe cinste, Bănueli de-acum de loc. t. speranţă, ap. TDRG. II. (în Munt., Ardeal; literar) 1°. Faptul de a bănui (III, l°),de a-.şida cu socoteala, presupunere. La treizeci de ani omul d’abiă. începe a se gândi că purtarea lui poate fi desfrânată; la patruzeci, bănueala se face dovadă, marcovici, C. 31/5. 2°. Faptul de a bănui (III, 4°) s. prepune (cevâ); cfr. prepus, (f) prepunere. [Construcţii cu înţeles verbal : omul are bănueală (pe cinevâ s. asupra cuiva, că...) = bănueşte; intră s. cade la (s. în) ~ = începe a bănui; bagă cuiva ~ = îl face să bănuească; bagă pe cinevâ în (s. la) - (scoate pe cinevâ din -.) = îl face să bănuească s. să fie bănuit (îl liberează de bă-nuiri). Cu înţeles adjectival: f (om) de ~ = suspect.] Să nucreasă lesne şi fără de întrebare prepunerile şi parale şi bănuealele. pravila munt. (a. 1652), ap. HEM. 3216. Cela ce aşteaptă să moştenească ocinele şi avuţia cuiva face prepus şi bănuială cum să fie otrăvit pre aceaîa ruda a lui. id. ib. (în pravila mold., pretutindeni: prepus., cfr. HEM.3217). A pomeni toate bunătăţile pre deplin câte aveâ Domnul, nu mă lasă obiceiul istoriei, pentru ca să nu dau bănuială de colachie, care rumâneşte sechiamă cio-coînicie. mag. ist. iv, 147/„. Baiazid... mergea încet în călătorie...; aceasta poate fu pricină de bănueală, şi zic că i s’ar fi dat otravă. E. văcăreşcul, ist. 259/32. Departe de noi o astfel de bănueală! Noi nu ştiam la sufletul nostru nici o faptă neomenoasă să fi săvârşit! ispirescu, L. 378. Moarte fără bănueală şi nuntă fără vorbe, a-nevoie se găseşte, zanne, ii, 621; cfr. iv, 525. || Spec. Faptul de a pune (cevâ) la îndoeajă, de a bănui cinstea cuivâ (cu deosebire a unei femei măritate). Aceste primblări, aceste cavalcade a\le\ domniţei cu curteanul, da ocazie, de multe bănuele oamenilor răi. c. negruzzi, i, 107. Lenţa mea au primit o creştere care o va opri totdeauna de-a se abate din calea bunei-cuviinţi, şi care-o pune mai pre sus ăe toate bănuelele. alecsandri, t. 1432. Bărbatu’-meu... nu s’a putut plânge că l-am înşelat..., deşi câte-odată erau bănuele şi mă probozea. creangă, p. 4. [Plur. -nueli şi (Mold.) -nuele.] — Derivat din bănui, prin suf. abstr. -eală. BĂNUEI.NIC, -A f adj. 1°. Soupponneux, mefiant. 2°. Suspect, douteux. (Formaţiune literară de pe la mijlocul veacului trecut, ieşită cu totul din uz şi atestată numai în dicţionare) 1°. Care bănueşte lesne, bănuitor, bănuicios. 2°. Care dă lesne prilej de bănueală, suspect. — Derivat din bănueală, prin suf. adj. -Mic. bănui vb. IVa (IV). I. Regretter. II. 1°. Prendre en mauvaise part, se fâcher (contre...). 2°. Trouver cl redire 3°. Faire des reproches, imputer. 4°. Voir de mauvwis oeil, envier. 111. 1°. Presumer, conjec-turer. 2°. Deviner. 3°. Croire. 4°. Considirer (qqn.) şomme l’auteur d’une mauvaise action, se mâfier (de qqn.), suspecter. I. (în Transilv.; mai rar în Mold.) A-i părea (cuiva) rău (după... s. de...), a se căi, a regreta (cevâ). Ab-sol. „Benuiesk — doleo“. anon. car. Iubeşte, mândră, iubeşte, Da ia sama ce iubeşti, Nu cum vă să bănueşti, Să nu iubeşti o nălucă, S’o iubeşti şi să se ducă! jarnik-bârseanu, d. 251. Vecină, dragă vecină, Bănueşti şi-ţi pare rău, Că iubeşti bădiţul mieu? DOINE, 232/2,. || (De obiceiu, construit cu dativul pronumelui reflexiv; se întrebuinţează sau în mod absol., sau ceea ce constitue motivul părerii de rău se arată prin prep. des. după) De nu le va da Grigorie-vodă giupănesele..., apoi să nu-şi bănuească. canta, let. in, 154/l2. Busuioc cu foaia verde, Drăguţu’ cu alta-mi şede! Şează şi prubulu-ească, Numai să nu,-şi bănuească! jarnik-bârsea-nu, d. 248. Cine streinul iubeşte, Cât trăeşte-şi bănueşte. bud, P. P. 15. ^ (ÎQ unele părţi ale Transilv., traducând pe ung. „nem bânom“!) Nu-ini bânu-esc! = nu-mi pasă! nu-mi pare rău, n’am nici cea mai mică părere de rău! : „peu m’importe, je m’en moque“. Măgerean cu fir ciuntat, Văd, bade, că m’ai lăsat; Măgerean verde domnesc, Lasă-mă, nu-mi bănuesc. reteganul, tr. 158/u. | Că-ş[i] cunoaşte păcatele ş*-ş[i] bănuîaşte de eale. psalt. (a. 1651), ap. HEM. 3224. Uitându-se cu mulţămire ta trecuta ei viaţă, în care nu are a-şi bănui nici de o gre-şală... c. negruzzi, I, 289. De lacrămi nu-mi bănuesc, Da-mi bănuesc de obraz, Că-i de tânăr cu năcaz. POP. (Transilv.), ap. HEM. 3224. De cumbă o vei luă, ăe mare năcaz ne-ar fi; iară de nu o veiluă,ţi-ibănuîdupă ea. reteganul, p.iii, 17/22. II. (Mai de mult şi în Munt., astăzi numai în Mold., necunoscut in Transilv. Se construeşte în mod absol. sau cu un dativ, une-ori şi cu prep. pe, asupra, prin care se arată persoana asupra căreia se îndreaptă bănueala; câte-odată găsim şl construcţia cu dativul pronumelui reflexiv). 1°. A luâ (cuivâ cevâ) în nume de rău, a fi nemulţumit (cu cinevâ s. cu cevâ), a-i purtâ cuiyâ mânie (pentru cevâ), a se mâniâ, a se supărâ (pe cinevâ), a se indignâ (de cevâ sau împotriva cuivâ), a certâ (pe cinevâ.) Nu bănui asupra şearbei tale! dosofteiu, v. ş. 56; cfr. 288,2. Mai marele sinago-gului, bănuind căci (= fiind-că) o vindecă Sâmbăta Isus, zicea... biblia (1688), ap. HEM. 3222 (= mâniindu-să căci o vindecasă Isus Sâmbăta... biblia, a, 1795). Tare i-au bănuit [lui Şeremet] şi l-au mustrat, neculce, leţ. ii, 371/,. îmi împlinesc datoria, nu^mi veţiputeă bănui, beldiman, tr. 362; cfr. 386. ^ (Formulă de politeţe, foarte des întrebuinţată în Mold. şi în Bucov.) Să nu bănueşti! s. (săj nu bănuiţi! = să nu fie cu bănat, să nu fie cu supărare, să nu mi-o luaţi în nume de rău: „ne vous en deplaise". Vă rog să nu bănuiţi că vi le spun aceste! C. negruzzi, i, 199. Balaşa: Adeluţa nu-i de obrazu’ d-voastră..., adică să nu bănueşti! alecsandri, t. 948. Stăpâne, să nu bănueşti, da am să zic şi eu o vorbă, creangă, p. 154. Colăceii îs cam, m,ici... Dumnealor se roagă să-i primiţi Şi să nu bănuiţi, şez. i, 36/sl. 2°. A aveâ de cârtit (împotriva cuivâ s. a cevâ), a cârti. Prosticeă mâncare acea ce mânca, eră plină de ţânţari; aceasta o rabdă trei ani încheiaţfij şi BĂNUI - 486 - BĂNUŢ nemică n’au suspinat, nice ş[i]-au bănuit, dosofteiu, ap. HEM. 3225. El patru şi eu două; mi se pare că n’are ce bănui! alecsandri, t. 1296. 3°. A face (cuivâ) mustrări s. imputări, a(-i) imputa (cuivâ cevâ), a-i găsi (s. băgâ cuivâ) vină. Aşă a trebuit să se întâmple şi n’ai cui bănui. creangă, p. 223. Iepele erau ale lui şi, când le grijeă, grijite erau, iară când nu, n’aveâ cine să-i bănuească. id. ib. 107 (=„cine să-i reproşeze, cine să se supere.11 Glosar). [Mama ta] m’a m,ustrâ, Că te-oiu ăesmierdă, Şi mi-a bănui, Că te-oiu prea iubi. ALECSANDRI, P. P. 8/26; cfr. 7/,,; ŞEZ. II, 8b/4. 4°. f (Rar) A privi (cevâ) cu ochi răi, a pizmui, a invidia (pe cineva). (Construit cu prep. pre) Şi eră Saul bănuind pre David, den zioa aceaîa în-nainte. biblia (1688), ap. HEM. 3222 ( : „et erat Saul invidens David ab ilta die et deinceps11). III. (Munt., prin Transilv. — nu însă prin Sălagiu (vaida); literar). 1°. (Construit cu o propoziţie obiectivă introdusă prin că) A da cu socoteala (fără a şti cevâ pozitiv, numai după oarecare aparenţe), a socoti (aproximativ), a fl în credinţa că..., a crede, a gândi, a-şi închipui, apresupune (cevâ). Bănuind noi cum că ne-ar fi mai rămas şi nouo moşie..., alunecându-ne după nişte terfeloage de scrisori vechi, ne-am sculat cu toţii, de am dat mare jalobă. zapis (Buzău, a. 1745), ap. HEM. 3220. Cronicarul polon Heiden-stein bănueşte că comandantul Sucevii... ar fi trădat cetatea, bălcescu, m. v. 431; cfr. 474. Eram să vă întreb, cine e domnişoara care cântă la pian; dar bănuesc că nu ştiţi. brătescu-VOineşti, l. d. 3. Surorilor, bănuesc că s’a luat cineva după mine, că uite, simţiiu că m’a călcat oarecine pe rochie. ispirescu, l. 236. Mă bate gându’ să bânuiu că ne’nşală ca pe capii şi ne papă banii, jipescu, ap. HEM. 3226. (Mai rar, construit cu dativul pronumelui reflexiv) Cine ş’ar fi bănuit că eu voiu fi vr’odată tatăl a trei copii... voinici şi nebunatici? delavrancea, ap. TDRG. Zinele celelalte începură a-şi bănui cevâ, dar iară se îmbărbătau [zicându-şi]: e fată ca fi noi. reteganul, p. ii, 13/1S. 2°. (Construit cu complementul la acuzativ) A ghici, a prinde de veste, a simţi, a aflâ (în urma unor de-ducţiuni logice). întemeiaţi pe această credinţă, voim, acum să cercăm a descurcă iţele istorice..., şi astfel poate vom ajunge a bănui şi ţara şi epoca, în carefle) cântul elenic şi-a făcut loc în limba română. odobescu, i, 214. 3°. (Construit cu acuzativ dublu s. cu un acuzativ şi o propoziţie obiectivă; despre persoane) A socoti pe cinevâ (drept cevâ), a-1 crede s. socoti (cevâ), a aveâ prepus că e cevâ. Pe servitorul mieu îl bănuesc că e hoţ. 4°. Spec. (Al doilea acuzativ poate fi omis, ca de la sine înţeles) A socoti (pe cineva) ca autorul unei fapte rele (fără a şti pozitiv, ci numai după oarecare aparenţe s. indicii), aprepune, aaveâprepus (pe cinevâ). Orbul, a doua zi, cercetând acolo, nu găsi banii, şi, bănuind pe vecinul său, se socotea cu ce meşteşiug ar putea să-ş[i] găsească banii. GOLESCU, ap. GCR. ii, 257/6. Cel căruioii s’a furat cevă, bănueşte pe toată lumea. (Construit cu dativul pronumelui reflexiv) Nu socotea că au venit bătaia lui Dumnezeu, de le plăteşte după faptele lor, ci şi-au bănuit pre o sor a măne-sii..., că ea ar fi făcut fermece. radu popescu, ap. HEM. 3221. [Turcii] bănuindu-şi pe boieri, că ei au pricinuit spaima lor, au chemat pe toţi boierii şi i-au jurat să ţie credinţa cu ei. dio-nisie eclesiarhul, c. 178. || Spec. A aveâ prepus (pe cinevâ) că are relaţii cu o femeie, a prepune ; aterne (pe cinevâ), afigelos. Cine se va vădi întru curvie, măcar de nu va ieşi de faţă, acela nu poate să o ia muiare, că l-au bănuitu oamenii că au înblat cu dînsa, ca să nu se adevereaze bănuiala, pravila (a. 1652), ap. HEM. 3220. Tragi cu ochiul la neveste..., Da te-or bănui bărbaţii, Şi-o păţeşti, co- | şbuc, f. 87. De cusut n’are chef, Ci-mi iese-afară pe prag, Să vază pe cin’ i-e drag. Dac’o’nirebi, dac’o cârteşti, Ea zice c’o bănueşti. teodorescu, P.P. 345b. || P. ext. A pune la îndoeală (cinstea cuivâ), a aveâ îndoeală despre sentimentul, despre purtarea, despre credinţa cuivâ; a aveâ îndoeală despre un lucru, despre cevâ. Bănuesc foarte credinţa acestui servitor, costinescu. Ce cruzime poate fi mai mare decât aceea de a bănui cinstea unei femei ce ţi s’a dat cu cea mai mare dragoste? fili-mon, ap. TDRG. Nu-mi bănui buna-credinţă! [Derivate: bănuire s. f., bănuit s. a.] — Din ung. bânni „a-i păreâ (cuivâ) rău (de cevâ), a se căi, a-i păsâ (cuivâ de cevâ):i (cuvântul a pătruns şi la Slavi, cfr. berneker, sl. wb. 42). Cfr. bănat2, băni3. nlsiieids, -oăsA adj. SoupQonneux, mefiant; jaloux..— Bănuitor prin temperament, din fire. [Pronunţ, -nu-i.] — Derivat din bănui, prin suf. adj. -voios. bănuit, -ă adj. 1°. Quiregrette (qqch.). 2°. Fâche, afflige. 3°. Soupgonne; suspect. Participiul verbului bânni, devenit adjectiv (cu înţeles pasiv şi activ). i°. (Transilv.; rar) Regretând, părându-i rău după cinevâ, „cu părere de rău11, ţiplea, p. p. Cine ’n lume-a mai văzut Mireasă mândru gătată, Şi ea şade supărată, Mireasă mândru tocmită, După lume bănuită? marian, î. 259b/3. 2°. (Mold. şi Maramureş) „Supărat11 (ţiplea, P. P.), mâhnit. Nu fii, bade, supărat, Plugul că ţi s’a stricat, Nu fii, bade, bănuit, Ţi-a fost plugul hârbuit. şez. I, 176/4. Cfr. ibid. iii, 156/,3; marian, ap. HEM. 3227-8. lată-te, unde-am sosit: Să trăesc din crâ,-şmărit, Cu sufletul bănuit, bud, p. p. 21. 3°. (Munt., Transilv.; literar) Presupus. [Colonelul Slăniceanu] fără de a fl văzut sau măcar bănuit de garnizoana turcească, îşi aşeză pe la 10 ore cele două tunuri ca la 2000 metri în faţa tabiei. odobescu, iii,573. | Luat la ochi, suspect. Că mulţi ziceam: Manul Grecul, ba şi unchiu’ lui Ipsilant, Bănuit la Turci urmează, deci nu scapă de gelat. zilot, ap. HEM. 3227. | Pus la îndoială. Cu toate că credinţa lui [Csomortany] eră bănuită lui An-dreiu, îl însoţi în fuga sa: dovadă puternică despre uşurinţa ce pun une-ori oamenii în bănuelile lor. BĂLCESCU, M. V. 393/ls. [Negativul: nebănuit, -ă adj. | Şi cu înţelesul de: pe care nu l-ai fi putut bănui, neaşteptat. Secolul al 19-lea a adus o civilisaţiune... nouă, nebănuită şi nevisată de timpii anteriori, ghica, ap. TDRG.] bănuitor,-oĂHK adj. Soupgonneux, mefiant. Jaloux.— Adjectivul verbal al lui bănui (derivat prin suf. -itor). „Care e aplecat a bănui11 (LM.), „care bănueşte lesne, care se îndoeşte despre cevâ, despre cinevâ11 (costinescu). Coprinşi de frică şi temân-du-se de privirile cele bănuitoare ale Jidovilor, nu îndrăznea a sta lângă învăţătorul lor răstignit. marcovici, D. 130. [Agenţii împăratului] se întoarseră foarte întărâtaţi şi cu inimă bănuitoare, lângă împăratul, ca/ruia îi insuflară aceleaşi bănueli. bălcescu, m. v. 422. Nu fii aşă bănuitoare, soro; cine să fie aci, ori să se ia după noi ? ispirescu, l. 236. (Construit cu prep. de; rar) Să nu mai fii temător Şi de toţi bănuitor, teodorescu, p. p. 119b/.,. | Spec. Cel care bănueşte pe soţie s. pe iubită că are relaţii cu altcinevâ; gelos, temător. Grecul, bănuitor şi întărâtat, zmulsepe biata Ancuţă din zadarnicele îngrijiri ale jupâniţelor curtence. odobescu, ap. HEM. 3228. Dragoste bănuitoare, Bea copilă eşti subt soare ! POP. ib. bănuţ s. m. I. Petite monnaie, petit sou. Piece de deux centimes. (Petite somme d’Jargent. (Petite) BĂNUŢEL — 487 — BÂR fortune. II. Germe (de l’ceuf). III. 1°. Pâquerette ou Petite Marguerite (Bellis perennis). 2°. Buis (Buxus sempervirens). 3°. Petite pervenche, violette de ser-pent (Vinca herbacea). Diminutivul lui ban2, derivat prin suf. -uţ. I. Ban mic, piesă, s. monetă mică, bănişor2. [Ungurii] scoaseră la iveală nişte derizorii bănuţi de aur. odobescu, iii, 538/l9. Scoase punga; se uită în ea; dar ce să vază ? în loc de dimon, bănuţi de aur, ce luminau ca jeratecul. delavrancea, ap. HEM. 3230. E datina ca să se puie în partea de dinainte a căiţei... un bănuţ, marian, na. 90. || Spec. (în România, m. ales în Mold.) Piesa de 1 ban s. de 2 bani. Când omul moare şi-l duce la groapă, i se dă pe drum, de pomană, bănuţi de 2 parale. şez. iii, 237/35. | (în Ungaria) Monetă de un ban s. de un filer, a suta parte dintr’o coroană. Bănuţi sau V2 creiţari. calendariu (1814), 151/8. || (Ou o notă sentimentală, în care înţeles se întrebuinţează mai mult bănişor8) Bani buni, scumpi, etc. (Numai la plural) Ba de voie nu m’oiu da, Nici povara nu mi-eţi luă, Că mi-am dat bănuţi pe ea. teodorescu, p. p. 292. Şi câţi ani l-am tot slujit, Bănuţi mi-am agonisit, Avere mi-am întocmit, ibid. 595. Bour bănuţii i-am mâncat, Cu puicile după cap; Bar bănuţii i-am băut, Cu puicile după gât. ibid. 313b. II. P. anal. Germenele oului (fecundat), lumina din fundul oului, numită şi ban1 (III, 1°); cfr. pamfile, cim. Când e săpue ouăle sub cloşcă, atunci mai întâi le cearcă în sarea luminei... Cele ce au „bănuţ“ în partea rotundă şi nu sânt „ciuruite“ acelea sânt bune, iară celelalte nu. marian, o. ii, 256. III. (Bot.) 1». Mică plantă ierboasă ale cărei flori micuţe şi rotunde sânt albe sau trandafirii pe la margine şi galbene la mijloc. Creşte prin livezi, fâ-neţe şi păşuni; înfloreşte de primăvara până toamna. Se mai numeşte: bănuţei, bănuţele, bumbuşor (Bucov.), but culiţă (Transilv.), floare-frumoas ă, floricele-frumoase (Transilv.), fruşiţă (Transilv.), părăluţe (Muntenia), scânteuţă (Bucov.). panţu, pl.; dame, t. 185. (Floarea, rotundă şi de mărimea unei piese de 2 b ani, a servit ca termen de comparaţie). 2°. = cimişir. LB.; pontbriant; LM.; DDRF., TDRG. 487; cfr. bănuţei (II, 2°) (Lipseşte la panţu, pl.; frunzele, rotunde şi de mărimea unei piese de un ban, au servit ca termen de comparaţie). 3°. (La plur. bănuţi) = sascliia. Iau câte două frunze de bănuţi şi le pun în vatra focului, de vrăjesc. (Bucureşti, comit. Zarand) viciu, gl. mânuţei, s. m. I. Petite monnaie, petit sou. II. 1°. Pâquerette ovl petite marguerite (Bellisperennis). 2°. Buis (Buxus sempervirens). III. Sorte de pâte alimentaire. Diminutivul lui bănuţ, derivat prin suf.-ei. I. (Rar ; in poezia pop.) Monetă măruntă, ban mic, bănuţ. Zis-a mândra că mi-a face O peană de bănuţei, Frumoasă ca ochii ei. jarnik-bârsea-nu, D. 43. II. (Bot.) 1°. (La plur. bănuţei) = bănuţ (III, 1°) panţu, pl.; barcianu; dame, t. 185. [în acest înţeles şi cu schimbarea genului, şi: bănuţele s. f. plur. panţu, pl.] 2°. = cimişir s. bănuţ (III, 2°). LB.; barcianu. III. (Cui.) Aluat tăiat mărunt, în patrat; se fierbe în zeama de carne de vită. (Grădiştea-mică, în Ungaria), ap. HEM. 3232; cfr. trahanâ. bânzâi vb. IV (IVa) v. bâzâi. bânzăr s. m. (Entom.) 1°. Bourdon (bombus ter-restris). 2°-3°. l'aon (tabanus bovinus et gastro-philus equi). 1°. = bărzăun. marian, ins. 193. „Bânzarul este un fel de insectă care are multă asămănare cu albinele, dar este cevâ mai mare“. (Smulţi, în Covur- luiu) H. III, 426; cfr. 263 (Lupeşti, în Covurluiu). Cfr. bondar, bonzar, bânzoiu. 2°.= tăun. marian, ins. 347 (Bucov.). Cfr. bonzar, bonzălău. 3°. = musca cailor, numit şi : bânzar de câmp (Bucov.). marian, ins. 365. Cfr. bonzar. — Derivat din bânzâi, prin suf. nom. agent. -ar. bânzoiu s. m. (Entom.) (Variâtâ de) bourdon (bombus lapidarius). — (în Munţii-apuseni şi prin Ungaria) Varietate de bondar, numită şi bonzar, bondar-negru, viespe ţigănească; cfr. bânzar. FRÂNCU-CANDREA, m’. 98; MARIAN, INS. 194 s. u. | Fig. „în Ungaria... se zice bânzoiu unui om care are o căutătură înholbată şi fioroasă, care vorbeşte arţăgos, îndesat şi [este] nesimpatic. De aici apoi şi zicala: Uite cum stă modoroiu, Gândeşti că e un bânzoiu. id. ib. Tot în Ungaria [se zice despre cel ce cântă urît, că] Cântă ca un bânzoiu11. marian, ins. 198. — Derivat din bânzâi, prin suf. -oiu. băpcă f s. f. v. batcă2. baptisteriu s. a. Fonts baptismaux. Baptistere. — (Mai ales în. bis. catolică) Vasul în care se botează copiii la biserică, cristelniţă, colimvitră; p. ext. capela în care se află cristelniţa, alcătuind adesea (la bisericile catedrale) o mică clădire deosebită, alipită de biserică. Un baptisteriu foarte cu meşteşug făcut din argint, şincai, hr. iii, 116/19. „Cantarul“ sau baptisteriul din faţa bisericei [de la Curtea-de-Argeş] — un graţios accesoriu al tuturor vechilor catedrale bizantine de la muntele Athos — abia se mai ţineâ pe stâlpii lui sdrobiţi şi cufundaţi, odobescu, ap. maiorescu, d. i, 268. La Bistriţa fu dus trupul Doamnei lui Alexandru, Ana, o ortodoxă,...pe când... cea dintâi soţie a voevodului, o catolică, Margareta, eră aşezată subt baptisteriul bisericei latine din Baia (1410). iorga, C. I. i, 31. — N. din lat. baptistcrium (< grec. paimarr|-piov, idem). Cfr. botez. bar s.a.(Joc) Barre.—(Franţuzism) Hotarul (desemnat printr’o linie trasă pe pământ) de la care aruncă copiii pietrele sau ichiurile (cfr. pamfile, j. ii, 295, 300), sau care deosebeşte câmpul fiecăreia din cele două partide (la jocuri cu mincea); spec. un joc de alergare pentru copii (împărţiţi în două tabere; vezi descrierea lui la ionescu-teodosiu, j. ş. 49 şi 79). — N. din fran. Cfr. bară3, barieră. BÂR! interj. I. Brrl (cri d’appel d’un berger â ses moutons). II. 1°. Exclamation de degout. 2°. Excla-mation poussee par qqn. qui est saisi par le froid. III. Interjection imitative du son du tambour. I. Strigătul ciobanului român de pretutindeni, cu care chiamă, îndeamnă, mână s. alungă oile. marian, v. 35; pamfile, j. ii, c.;HEM. 853/s. Cfr. târ! hâr! bâşti! „Bâr este o exclamaţie ciobănească; d. ex. bâr! ţintato, la strungă! bâr, ciolo, înapoi ! bâr, laie, bâr! bâr, bâr! bucălaie,bâr!“ (Cârlomăneşti, în Tutova). „Bârr, oaie, de-acoleă! sau bârrea, oaie, de-a-coleă!“ (Găiceana, în Tecuciu), ap. HEM. 3233. Are tata o oaie laie Şi-a fătat doi miei în paie; Eu zic bârrr! Ea face hâjrrr! Eu zic: bârrr, oaie la stâna! Şi ea face hap! de mână ? (= „Căţeaua.11) go-ROVEIU, C. 56; cfr. 57; ŞEZ. I, 296. (Adesea, un fel de refren în poezia populară) Frunză verde peli-niţă, Bâr, oiţă, bâr, Dragă mi-e oaia plăviţă, Bâr, oiţă, bâr... alecsandri, t. 613; cfr. ibid. 63. | Bâr oiţă! e numele unui joc ţărănesc. Cfr. sevastos, n. 28bb/2î. [Se întrebuinţează, spre a alungă oile, şi forma amplificată: bârrea ! şez. iii, 188/25, iar spre a le chemă: bârcabâr! marian.] II. 1°. (Mai rar) Exclamaţie reflexă a omului când BAHĂ — 488 — BARAB01U simte desgust sau greaţă (de-o mâncare). Borşul mi-a înăcrit stomahul; mămăliga mi s’au prins în gât şi'curechiul cel cu raţă... (oţerindu-se) brrrrrr !... ăe-aş aveâ un pic de coldnie, să-mi mai dreg mirosul! ALECSANDRI, T. 1007. 2°. Exclamaţie reflexă a celui cuprins de frig. Brrr..., da frig îi!... da frig îi... Bârrr..., par’că-mi curg sloiuri de gheaţă pe spinare ! alecsandri, t. 1006. Br! că frig e! pamfile, j. ii. [Când exclamaţia aceasta e scurtă, imitând oarecum un singur fior de frigce-1 trece pe cinevâ, avem forma (rară): brt! Frig îi...brrrt!...par’că-i o gheţărie! alecsandri, t. 645.] III. (Rar) Interjecţie care imită sunetul tobei. Talpa iadului face iute o darabană... şi începe a o bate ca de războiu: brr... brr... creangă, p. 310. — Onomatopee. [Exclamaţiile reunite aici într’un singur articol se pronunţă deosebit. în înţelesurile de subt II avem a face, de obiceiu, cu un singur sunet: un r lung şi fonic bilabial; în sensul III, cu un 6 urmat de un.r lung dental; în sensul I, mai adesea cu grupul bâr(r). Deosebirea mai este şl în înălţimea tonului. Exclamaţii asemănătoare se găsesc şi In alte limbi. Despre un r bilabial ca sunet reflex al omului cuprins de frig şi de greaţă vorbeşte Jespersen, Grundziige der Phonetik, 15. Brrr! ca strigăt al ciobanilor către oi e atestat şl pentru unele regiuni din Franţa, cfr. HEM. 3234, iar cu prrr! (r bilabial afon) îşi îndeamnă adesea vizitiii caii.] bară s. f. Bourbier. — (Prin Banat şi prin Ungaria) „Bară se zice la un loc băltos, cu imală, ce se află în drum; de ex.: Să nu bagi carul în bară. că nu-l scoţi nici cu patru boi“. (Maidan, în Banat), ap. HEM. 2486. „Bară = mooirlă11. gr. băn. Dac’or face de tri ori cruce peste cârpă, ti-i face o bară de sânge, alexici, l. p. 258/10; cfr. ibid. 243. — Din sârb. bara, idem. bară s. f. Barre. — (Franţuzism) Drug de lemn ori de metal. O bară de fier. | Spec. Drug care desparte, la instanţele judecătoreşti, pe judecător(i) de advocaţi şi împricinaţi. Toţi avocaţii, mari şi mici, cari zilnic ş’au frecat coatele de bară... vla-huţă, ap. TDRG. | Fig. (în graiul advocaţilor) A apăreă la bară: a se înfăţişă înaintea judecătorilor. Cfr. barou. — N. din fran. daraban s. a., s. m. 1°. Tambour (instrument). 2°. Tambour (crieur public). — (Rar, învechit, şi necunoscut peste munţi). 1°. Tobă (înţelegându-se mai ales toba care se bate la ţinerea licitaţiunilor, la vânzarea la mezat a unor lucruri, etc.). LM. | (Eliptic) A bate toba. Ce faci, pilă? — Nici o ţâră. — Dar tu, ciocan?— Hei! Hei!baraban. pann, p. v, 494. [Şl: barabână s. f. cihac, ii, 9, barabâncă s. f. Vardişti naţionali, cu coade de cocoş... şi barabance. delavrancea, ap.TDRG.] 2°. P. ext. „Toboşar care, la un mezat, cheamă pe muşterii11, pontbriant. Cfr.- tambur, dobas. [Plur. -bani.] — Din rus. barabanu, idem. Cfr. darabană. BĂRĂBÂar adv., subst. (ş. d.) v. bârăbar ş. d. BARABANĂ S. f. ) , , BARABÂNCĂ S. f. / V’ bill'abaU- BĂRĂBĂNI vb. IVa (ş. d.) v. bărabări ş. d. BĂRĂBÂR adv., s. a. 1°. ParalUlement, l’un ă cotii de l’autre, au meme niveau. 2°. Marche uniforme des bestiaux. (în Banat; serbism). 1°. Adv. Egal, asemenea, de-o-potrivă, la aceeaşi înălţime, unul ca altul, paralel, la rând. Com. liuba, COCA; VICIU, GL.; JAHRESBER. 111,313. „Apa e bă-răban cu ţărmurele = asemenea. A merge bărăbar— a merge unul lângă altul". Com. coca. „Lemnele tre-bue puse bărăbar = în rând“. RUDOW, XIX, 420. 2°. Substantivat. Bărăban = umblet uniform al vitelor. JAHRESBER. III, 314. [Şl: bărăbâri, adv. viciu, GL. | Cu disimilare: bă-î'ilbân adv., s. a. Com. coca.] — Din sârb. barabar „într’o linie, în rând“ (cfr. barabarenje „mers într’un rând, în aceeaşi linie“; cuvântul e de origine turcească). Hasdeu, Etym. Magn. 3242. Cfr. poroboată. KĂRĂBĂRÎvb. IV®. 1°. Aligner. Comparer. 2°. Etre pareil ou egal (â un autre). Se comparer. S’entetulre. (în Ban.; serbism) 1°. Trans. A pune in rând, a aşezâ unul lângă altul, a aranja. Cfr. rudow, xix, 420. | „A asemăna". liuba, ap. HEM. 3242. 2°. Refl. A fi de-o-potrivă (la mărime, la putere, etc.). „Se bărăbănesc boii= sânt unul ca altul". Com. coca. „S’or bărăbărit în luptă, adecă s’au asemănat, sânt egali, unul ca altul, nu s’au putut trânti unul pe altul". Com. liuba ; cfr. jahresber. iii, 314. | A se asemănă, a se compară. Aveţi patrii fericite, care cu însuşi pământul Hanaan se pot băr&bărî. (a. 1830), ap. iorga, S, d. xiii, 19. | (Despre oameni) A se potrivi (la obiceiuri, la păreri, etc., deci) a se împăca bine unul cu altul, a se înţelege, a se nă-răvi. Cfr. LIUBA, ap. HEM. 3242. „Nn ne putem bărăbări = nu ne putem împăca, nu ne putem înţelege". Com. coca. [Şl: bărăbănî vb. IVa.] — Din sârb. barabariti se „a se aşezâ în aceeaşi linie". Cfr. bărăbar. barabovu s. m. (Bot.) 1°. Cerfeuil-bulbeux (Chae-rophyllum bulbosum). 2°. Pomme da terre (Solanum tuberosum). Bagatelle, rien. 3°. Terre-noix (Bunium bulbocastanum). 4°. Arachide, pistache-de-terre. 5°. Baiponce (Phyteuma Vagneri; Campanula Rapun-culus; Phyteuma orbicidare). 1°. Plantă ierboasă cu rădăcina în formă de bulb, cu peri aspri la baza tulpinei şi cu florile albe. Creşte prin tufişuri, prin locuri neoultivate, pe lângă garduri şi prin păduri umede. Se cultivă din cauza rădăcinilor sale cam de mărimea şi de forma morcovilor, care sânt cărnoase şi au un gust plăcut aromatic. Se mai numeşte: alunâle (II, 2°. Trans.) şi guşnică (Năsăud, în Trans.). Cfr. panţu, pl. „Când baraboiul e tânăr, rădăcina lui e dulce; cotorul şi frunzele seamănă cu ale tinerei cucute. (Oancea, în Covurluiu; Drajna-de-sus, în Prahova), ap. HEM. 2474. Multe cântece populare se încep cu: frunză (s. foaie) verde (s. frunzuliţă s. frun-zuleană) barâboiu. ALECSANDRI, p. P. 250/,; cfr. idem, t. 908; 243; sevastos, c. 219/,; jarnîk-bâr-seanu, d. 67; şez. i, 75, etc. Frunzuliţa bârlaboiu, Şi la dreapta câte doi s. numai baraboiu e numele unui joc ţărănesc, numit şi „nuneasca". Cfr. jipescu, ap. HEM. 2475; sevastos, n. 280/so; pamfile, j. ii, (Bâleni, în Covurluiu) H. iii, 5. [în Munt. şi Ban. şi: barlaboiu s. m. teodorescu, p. p. lllb; 329; 340“; bârlaboiu s. m.; după cihac, ii, 479 şl: barboiu s. m. (suspect).] 2°. (în Mold., Bucov. şi prin unele părţi ale Transilv.) Cartof. Cfr. panţu, pl.; mândrescu, ung.^76; viciu, gl. 104. Un evreu cu lungă barbă... stă ăe vorbă cuprivire la un sac de cartofi, cu „barabule“ z’ice el moldoveneşte. iorga, N. R. B. 11. Unde vor fi fost odinioară biserici, măreţe şi case frumoase, astăzi e ţărină pe care orăşenii din Suceava sa-mănă păpuşoiu şi barabule. marian, t. 288. Bara-bulele tăiete felii încă-s bune de durere de cap. şez. III, 14/,,; cfr. MARIAN, ap. HEM. 2480. Ce pui una, găseşti două? Ce pui două, găseşti nouă? (== „Ba- BARABOU - 489 - BÂRÂI rabulelef'). şez. iv, 44; gorovei, C. 19. Câte fete-s pi la noi, Nu plătesc un baraboiu. mândrescu, l. p. 341/20; şez. i, 105b/3. | P. ext. (Din expresiuni ca: nu plăteşte un baraboiu se explică sensul, puţin obicinuit, de) Lucru fără preţ, bagatelă. LB., LM.; cfr. nici o ceapă (degerată). [Pe lângă baraboiu, întrebuinţat în Transilv. şi Ungaria, şl: barabuşcă s. f. MÂNDRESCU, UNG. 76; şez. iv, 44; prin părţile Nâsăudului (reconstruit din plur. baraboi): barabou s. m.; prin Mold. şi în Bucov. numai: barabulă s. f.] 3°. = alunele (II, 1°). Cfr. costinescu; TDRG.; BARONZI, L. P. I, 128/,,; POLIZU; PONTBRIANT; DDRF. (Numirea de baraboiu se dă mai ales bulbului comestibil al acestei plante. Cfr. manolescu, i. 256 şi 271). 4°. = (Rar) alune americane (v. voi. I, pag. 128b). BARCIANU; TDRG. 5°. = (Rar) cărbuni, polizu; rarcianu; DDRF.|| = clopoţei, polizu; barcianu; DDRF. || = bănică. DDRF.; alexi. — Cuvântul se găseşte la Unguri (baraboly „chae-rophyllum"), la Bulgari (baraboi „cartof*) şi la Ruteni (barabolja, barabonja „cartof1*) şi se pare că în româneşte a pătruns din câte trele limbile acestea. BARABOU S. m., BARABULĂ S. f. (Bot.) V. ba-raboiu. BARABUJ.ÎŞYE s. f. Champ de pommes de terre.— (în Bucov.) Ţarină cu cartofi, marian, ap. HEM. 2480. — Derivat din barabulă, prin suf. col. -iste. barabbbt s. a. Fichu.—Tulpanul, marama, ba-rişul, etc., cu care se îmbrobodesc femeile. Adu-mi barabunul, că nu-mi vine să ies în lume cu capul gol! (Ludeşti, în Dâmboviţa). Com. I. pavelescu. — Etimologia necunoscută. barabuşcă s. f. (Bot.) v. baraboiu. iiAUAC, -Ă subst. Chien poilu (surtout au mu-seau), sorte de barbet; limier. — (Rar; numai despre câni) „Barac (şi bărac) = câne flocos la păr şi cu mustăţi mari la bot.“ (Paraschioiu, în Constanţa). H. ii, 289-290. „Cânii de vânat se numesc: Barac, Gealap, Neamţu“. (Văleni, în Muscel), ap HEM. 2480. „Barac, baracă figurează aci printre numele cânilor de vânat". (Socariciu, în Ialomiţa) ibid. | Spec. Co-poiu (Rasova, în Constanţa). H. II, 299. [Şl: bărâc subst.] — Din turc. baraq „chien poilu; chien de chasse, grand epagneul originaire de Tartarie et de Sibărie". Hasdeu, Etym. Magn. 2481. baracă s. f. Baraque. — Construcţie (vremelnică) de scânduri, slujind drept adăpost soldaţilor (răniţi), pescarilor, negustorilor pe la târguri, etc., fig. şandrama, „coşare, casă proastă**, poenaru; cfr. şatră, colibă, magherniţă, cocioabă. Acum vede cineva în locul baracelor şi a colibelor... nişte căsuţe de moda „bourgeoise“. c. negruzzi, i, 70. Doamna [se supune] cea dintâi, în barticele-spitale ce şi le alcătuise la Cotroceni..., tuturor îndatoririlor, maio-rescu, D. ii, 134. „Baracă = Alegorie, casă de vară (din scânduri) în grădină şi în curte", viciu, gl.; cfr. argeâ (1,1°), chioşc, foişor. [(în Mold.) şl: barat că. Fu îndrumat către o baratcă de scânduri ridicată în pripă de unul din miile de indivizi ce se fineau după armate, d. zamfirescu, R. 190. Şcoala e o baratcă joasă, scundă, umedă. Iorga, n. r. b. 50.] — N. după fran. (ital. biiracca, idem.) bărâcă s. f. v. buracă. BĂRĂcĂ s. f. = bărăcie. (Prin Rucâr, în Muşcel). — Derivat din bară1,prin suf. -ac. Cfr. bărăcie. bărăciune. bârâc'Ă vb. I. .Grim,per (sur un arbre). 2°. Ai-der (qqn.) ă grimper (sur un arbre). 1°. Refl. A se căţăra (barcianu), mai ales într’un arbore (SIMA, M.). 2°. Trans. (fact.) „A bărâcă — a ajutâ cuivâ să se urce într’un arbore". (Răşinari, în Transilv.) Com. I. PANŢU. [Şi: bărâcă vb. I; la pontbriant şi alexi: bă-rică vb. 1] — Pentru etimologie, v. aburcă. Cfr. îrnbârcâ, buricâ isAni.CE s. f. v. bărăcie. bărăcik s. f. Petite mare. — „Bărăcie sau bol-bochiţâ numeşte poporul o micuţă adunătură de apă în care se scaldă raţele şi gâştele. Bărăcia e făcută de oameni într’adins. Tot bărăcii se numesc şi micşoarele bolbochiţe ce se văd pe drum sau prin alte locuri, în urma unei ploi zdravene". (Drajna-de-sus, în Prahova), ap. HEM. 3242. „Bărăcie (plur. bărâcii se numeşte un loc apătos, în care te cufunzi când intri şi care nu are o întindere mare". (Auzit în Bran, Transilv.) (Atestat ca nume local, la 1589, cfr. HEM. 3242). [Accentuat în Braşov: bărăcii (plur.), la Bran. bărâcie. | în Ţara-Haţegului: bărâce s. f., cu sensul de „mic pârăiaş curgător, vălcică". rev. crit. iii, 87.] — înrudit cu bară1. Cfr. bâracă2, bărăciune. BĂKĂciliNE s. f. 1°. Marais, eau stagnante. 2°. Tourbillon (dans une riviere). 1°. Baltă mocirloasă, băltoacă, (p. ext.) apa mocirloasă dintr’o astfel de băltoacă. „Bărăciune se zice la o apă stătută, împuţită, de ex. Nu lăsă să beie jitele (= vitele) din bărăciune; sau: tătă ziua am băut şi io bărăciune ă’aceea, că nu-i p’acolo nici fântână, nici izvor, numai apa aceă, cu bărăciune“. reteganul, ap. HEM. 3243. 2°. „Ochiu [în râu], (Bociu, în Huied, în Transilv.)" VICIU, GL.; cfr. anaforniţă, bolboacă, vâltoare. — înrudit cu bară1 (pentru sufix cfr. mărăcine, mortăciune). Cfr. băracă2, bărăcie. bârâbc s. m. Agneau. — (Rar, in Mold.) Miel. „Am auzit că frumoşibărâeci mai ai la stână; de Arminden, negreşit, tai vr’o doi...“ — „...Să fii Sfin-ţia-ta sănătos! Mieii îs vânduţi lui lordache brân-zariuV1. contemporanul, v, 98. — Derivat din bârâi, prin apropiere de cuvântul berbec. baraectâr f s. m. v. bairactar. barăgă s. f. v. barangă. baragladină s. f. Appellation injurieuse des Bohemiens. — Expresie apelativă, de ocară sau de despreţ, dată Ţiganilor. Cfr. bahniţă, balaur, cioară, cioroiu, etc. Câte odată dădea povaţă lăutarilor : „Măi baragladină, să-mi cântaţi cum, şi-a pierdut ciobanul oaia“. i. negruzzi, i, 320. Işală!... am, închis baragladina! alecsandri,-t. 352. [La jipescu, o. 15 găsim şl forma neobicinuită: baraglădin s. m; Dac’ar plecă toţi Ţiganii, baragladină, cio-rânglavii, odată din sate, nu te gândeşti, cin’ţi-ar mai cântă de joc ?] — Etimologia necunoscută. (Pare a fi rezultatul fuziunii a două cuvinte, dintre care cel dintâi pare a fi baraon, iar al doilea ar putea fi bulg. glăden „flămând"). bârâi vb. IV (IVa). 1.1°. Crier „bâr“ aux moutons, mener les moutons. 2°. SGparer les agneaux des brebis. II. 1°. Parter d’une voix enrouM. 2°. Bre-douiller. I. (Oierit) 1°. Intrans. A strigă oilor „bâr, bâr!" BARAIAM — 490' - BARATCĂ (ca jsă le faci să meargă, să fugă, să apuce într’o direcţiune oarecare). ||T rans. (Complementul e„oaie, miel, etc.“) A mână oile, strigându-le „bâr!“ Cfr. REV. CRIT. III, 87. | Spec. A mână oile în strungă, la muls. LB. 2°. A alege mieii dintre oi. Cfr. bugnariu, NĂS. II. 1°. Intrans. A vorbi răguşit, a hârâi. Am băut apă încălzit, şi acum abia bărăiu. (Braşov.) Com. LACEA. 2° P. ext. (Efectul pentru cauză) A vorbi nedesluşit, a bolborosi, a blodogori, a mormăi. In-trans. Cu dînsa să nu grăească, Să nu bârâească. marian, N. v. 34. (Nota: „a bârâi= a borborosi sau a şopti“. ibid. 35). Femeie, ce tot bârâi? caragiale, m. 304. | Trans. (Impropriu) A spune cevâ repede şi pe negândite, cfr. trăncăni, bălăbăni (din gură); torăi, turui. Şcolăriţa îi bârâeă [învăţătorului] mereu lecţia pe de rost. caragiale, s. i0/ie. [Şi (Transilv.): bârăî.] — Derivat din bâr, prin suf. -ăesc. Cfr. borăi, bornăi, zbârnăi. ISAK4IÂJI f s. a. (ş. d.) v. bairam ş. d. baraictăr f s. m. v. bairactav. bărăită vb. Ia v. bărătâ. barâj s. a. Barrage. — (Franţuzism) 1°. închiderea unui drum printr’o barieră. 2°. Zăgaz, iezătură, stâvilar. Oprirea apei dim, râuri şi pârae de a intră în păm,ântul ce are a se cultivă, se face prin baragie, ieşituri. I. ionescu, m. 323. [Şi: barâgiu s. a.] — N. din fran. (derivat din barre ,,bară“). Cfr. bară2, barieră, barou. barăm adv., conj., interj, v. barim. barângă subst. 1°. Vieux loup, qui hurie, le premier. 2°. Taureau ou vache qui marche ă la tete d’un troupeau. 3°. Braillard. 1°. „Barangă este lupul bătrân care urlă întâi, când lupii încep a urlâ“. (în Argeş, Muscel şi Vâlcea), ap. HEM. 2484. La lumina stelei, stelei cobitoare.., Lupul cu capul înălţat în vânt Urlă, când baraga (explicat prin „căpetenia lupilor11) întâi a urlat, de-părăţeanu, ibid. 2485. „între ocări se aude la noi: Baranga lupul să te ia, dragul mam,ei!“ (Movileni, in Tecuciu), ibid. 2484. 2°. „Tot barangă se mai numeşte şi taurul cel mai puternic şi mai voinic, care conduce cireada şi căruia i se atârnă clopotul; de asemenea se zice vacei care merge în capul turmei şi este de ordinar stear-pă“. (în Argeş, Muscel şi Vâlcea), ap. HEM. 2484-5. 3°. P. ext. „Epitet dat unuia ce face gură mare“. RĂDULESCU-CODIN. Barangă „zice ţăranca copilului care ţipă tare: Ho, barangă, ce sbier-i aşă ?“ (In Argeş, Muscel şi Vâlcea), ap HEM. 2485. [Şl: barâgă s. f.; burăgă subst. „om al cărui plânsei sau răcnet se asamănă cu răgetul vitelor", şez. II, 151/ 27*] — Etimologia necunoscută. Cfr. boroagă. BĂRĂNGi vb. IVa. Brailler. — „A striga în gura mare, fără rost. [D. ex.] Ho, creştine, ce tot bărăn-geşti?“ Rădulescu-codin. | (Refl.) Ce tot te bărăn-geşti ? pamfile, J. II (explicat prin : „plâng tare, urlător"). — înrudit cu barangă. bărăni vb. IVa. Insister. Aspirer (ă...). — (Mold. şi Transilv.) „A stărui cu tot dinadinsul11 (creangă, gl.), a sta de capul cuivâ, cerându-i mereu cevâ, a nu-l mai slăbi pe cinevâ cu gura. Poate că tu îi bărăni atunci să-mi iei sufletul din mine, ori mai ştiu eu ce dracul ţi-a veni în cap să ceri P CREANGĂ, p. 151. [Soacra] nu-i zicea nemic nurorei de-a-dreptul, ci tot mai pe departe, bărăneă hojma: „Că nime nu face nemic“, ori „că gospodăria nu-i floare la ureche şi se ţinegreu11. contemporanul, v, i,103. | A tinde, „a năzui" (LB.), a aspira (la, spre...). Pati-milerţi măsoară, omule, şi le slăbeşte, Dacă cătră fericire inima ta bărăneşte. iconaki, p. 279. — Etimologia necunoscută. barănţă s. f. (Bot.) = otrăţel (Onosma are-narium). — Se fierbe înăduşit baranţă (otrăţel) împreună cu urzică şi pelin, apoi zeama se bea. gri-GORIU-RIGO, M. P. I, 176. [întrebuinţat şi ca plur. tant. bărănţi, ibid.] — Se pare că avem a face cu o alterare a cuvântului boranţa (altă plantă din familia borraginace-elor) subt influenţa numirei slave (ruseşte) barannyj jazykz = limba-mielului (= boranţă). Cfr. TDRG. baraon s. m. Appellation injurieuse des Bohe-miens. — Nume dat Ţiganilor, în batjocură sau ca despreţ. (Neobicinuit, atestat numai la ispirescu). Mergând el, ce-i plesni baraonuluiprin cap, că începu să vorbească cu uneltele lui. ap. HEM. 2486. — Alterat din faraon (II). barâşnic s. m. Courtier. — (în Mold.; rusism) Samsar, misit. [Şi: barişnic s. m.] — Din rus. baryănildi, idem. bărăştuî vb. IV v. bărătui. bărât f s. a. v. berat. BĂRÂT f s. m. Pretre caiholique.— Preot catolic (mai ales din România). Este a baratului din târgul Bacăului. (Iaşi, a. 1662), ap. IORGA, s. D. 78. Toată obştea cuvioasă [din Sibiiu], muieri şi bărbaţi, a-scultă cântările latineşti ale băratului şi răsunetul măreţ al organului, odobescu, i, 101/8. Moara asta e veche şi se spune că pe vremuri a fost proprietatea „popilor11, a „băraţilor“ cum le spun bătrânii, a unor călugări franciscani. I. agârbiceanu, luc. ix, 432. (Cu funcţiune apoziţională) Este pe lângă părintele băratul. (Târgovişte, a. 1694), ap. iorga, S. d. 228' Preoţilor baraţi. (Bucureşti, a. 1717) ibid. [Şi: barat.] — Din ung. barat, idem (propriu: „prieten11). bărâtă f s. f. v. baretă. bărătâ vb. la. Gronder, vociferer. Faire des remontrances. — (Munt.) Intrans. A spune, în-tr’una, cuvinte de mustrare la adresa cuivâ, a nu mai tăcea din gură (ocărind). | Trans. A mustră pe cinevâ intr’una, a-i face imputări, a sta cu gura pe cinevâ (se spune mai ales despre bătrâne care ocărăsc mereu pe copii). [Şi: bărăitit vb. la; bărăţi vb. IVa Tot strigând Şi bărăţind, Strigă tare ’N gura mare. pop., ap. HEM. 3247. Mihnea-vodă că dormeă, Şi apoi mi se trezea, El pe slugi le bărăţeâ Şi din gură-aşă grăeă... pop., ibid.; bărătăi vb. IVa. Tu nainte să te duci, Drumul drept să nu apuci; Eu în urmă am să viu, Tot răcnind, Bă-rătăind, Şi din pistoale trăsnind, pop., ibid.] — Etimologia necunoscută. Cfr. b ă r ă t u i, b ă r â n i. bărătăi vb. IVa v. bărătâ. BĂRĂTÂT, -Ă adj. Destine, predestine. — (în Dolj) Ursit, menit, sortit. „Bărătat = destinat. De ex. Aşa ebărătat: omul să muncească pământul*. (Secuiul) H. v, 147. — Etimologia necunoscută. (Sensul originar ar putea fi „blestemat11, în care caz ain aveâ a face cu participiul-adjectiv al verbului bărătâ). barâtcă s. f. v. baracă. BĂRĂŢÎ — 491 - BARBĂ BĂRĂŢÎ vb. IV° v. bărătă. RĂRĂTIE s. f. sing. Uglise catholique. —(învechit) Biserică (s. mănăstire) catolică (din România). Unde stai dumneata ? —Lângă bărăţie, cocoşelul maîchii,... o căsuţă mică şi roşie, brătescu-voineşti, l. d. 62. Stă ca proasta ’n bărăţie: năucit (cfr. varianta: „a rămânea ca viţelul la poarta nouă“). ZANNE, P. vi, 485. —- Derivat din barat, prin suf. loc. -ie. BĂRĂTUI vb. IV (IVa). 1°. Acheter (qqch.) apres avoir longtemps marchandâ. 2°. Esperer obtenir (qqch.) â force de sollicitations. (în Transilv.) 1°. „A bărătui: a răzbate la târg când şe tocmeşte marfa11. (Orlat, în Transilv.), ap. HEM. 3248. 2°. „Bărătuie şi bărăştuie — umblă, trage nădejde la cevă“. frâncu-candrea, m. 98. [(Poate, prin apropiere de nădăjdui) şi: bărăştui vb. IV.] — Din sârb. barâtati „a neguţâ“ (acesta din ital. barattare „a schimbă"). barău s. a. v. baros. barbă s. f. 1°. Barbe. 2°. Barbes d’epi ou de plume. 3°. Menton. 4°. Pârtie anterieure du corps de la charrue. 1°. Pârul care creşte la oamenii adulţi (bărbaţi) pe bărbie, pe gât şi pe obraji. — Despre barbă se zice că iese, dă, răsare, încolţeşte, mijeşte, creşte. Cei dintâi peri, moi, ce cresc tinerilor se numesc fulgi s. (în glumă)tuleie. ~ se poartă plină, se tunde s. se rade (cfr. barbişon, barbetă, bar-bişă, ţăcâlie, favorite, (barbă’n-)cioc, muscă, etc.); ~ nerasă de câtevâ zile te mănâncă şi împunge. Raderea bărbii eră, în ţările româneşti, mai nainte vreme, o pedeapsă (cfr.CANTA, let. iii, 179, HEM. A. iii, XXXIII) şi a rămas până azi, în limba poporului, ca simbolul răspopirii. ~ e deasă, rară, mică, mare, lungă, pieptănată, zburlită, etc., - se căneşte s. se cerneşte, se piaptănă, se netezeşte; ~ încărunţeşte, devenind mai întâi sură, apoi albă; în cazul din urmă se zice, în glumă şi pop., că porţi gâscă în barbă, (jipescu, o. 56), s. că ţi-a ieşit brânza în barbă (zanne, p. ni, 491). Ţăranul român, cât e (june) neînsurat, de obiceiu nu poartă barbă; mai de mult (secol. XVIII şi întâia jumătate a secol. XIX) purtarea bărbii lungi eră un privilegiu al boierilor de divan (din protipendă, cfr. GOLESCU, î. 112); în vremile mai vechi însă, barbă-mare pare a fi trecut uneori drept un epitet injurios (cfr. pravila mold. 123). Să nu faceţi creţ den chica capului vostru, nice să stricaţi faţa barbei voastre, biblia (1688), 85. Du-ca-vodă... îşi cernea barba: pe atâta se cunoştea că nu aveâ a cătare minte sau frica lui Dumneseu. neculce, let. ii, 245. De micuţ îl dase Doamna la carte, şi când abiâ începuse tuleile barbei să-i um-breascăpeliţa copilărească, el vorbea pe-de-rost toate limbile de pe lume. odobescu, ap. HEM. 2501. Drept în faţa lui Dan se ivi un om nalt, cu barba lungă şi sură. eminescu, n. 51. Moşneagul îşi piaptănă barba frumos... şi porneşte spre împărăţie, creangă, p. 80. Trandafir crescut în fân, Bău îmi stă june bătrân; Trandafir crescut în iarbă, Bău îmi stă june cu barbă, jarnîk-bârseanu, d. 459. Până ce iubeam copile, Mai era cevâ de mine, Dar de când iubesc neveste, Creşte barba fără veste. ibid. 367. Junele atunci că-i june, Când briciu’ pe bărbi nu pune. doine, 35/„. Să ne aduceţi, socri mari, Oameni cărturari, Vr’un popă cu barba deasă, Să ne citească carte-aleasă; Să nu fie cu barba cănită, Să rămâie cartea necitită, Ori vr’unul cu barba rară, Să ne ţie pân’de seară, Ci unul cu barba ca fusul, Să ne dea curând răspunsul, teodorescu, p. p. 175. Iar la masa cine-mi şade, Cu bărbile răsfirate Şi cupletele lăsate ? id. ib. 478. A trage nădejde ca spânul de barbă: a nădăjdui cevâ ce nu se poate realiză niciodată. Cfr. LM.; HEM. 2509; TDRG. Cine are barbă are şi pieptme. c, negruzzi, i, 249. Când mi-o creşte iarbă în barbă .' = niciodată : „jamais de la vie“. DDRF. # A-şi da barba pe (s. în) mâna altuia: a se da singur în puterea altuia, a se lăsâ la discreţia altuia. îşi dedese barba în m,âna fiu-său, şi... cum îi cântă aşâ jucâ. zilot, ap. HEM. 2509. A face dâră (s. drum) prin barbă = a face începutul, a deschide calea, a se stabili un obiceiu (rău). A şopti în barbă = a spune cevâ numai pentru sine, încet. (Probabil, germanism: „in den Bart brummen“.) Cu o ură ne’mpă-cată mi-am, şoptit atunci în barbă... eminescu, p. 240. | Barbă urmat de atribute ea: lungă, deasă, sură, roşie, rasă, etc. formează locuţiuniatribu-tive, şi se’ întrebuinţează une-ori ca poreclă. (Cfr. fran. „une barbe grise, une vieille barbe“.) Chem,aţi popa, să vie, Că el lătineşte ştie; Dar nu vr’unul barbă-lungă, Trei sile să nu-i ajungă, teodorescu, p. P. 171. Spune, spune, barbă-sură, Căişorii cum, se fură. id. ib. 299. Când de-acasă am plecat, Eram, tinerel băiat, Tinerel fără mustaţă, Şi acum barbă-stufoasă. jarnîk-bârseanu, d. 300. Barbă-lată e o „poreclă deasă11, pamfile, j. ii. | Barbă-cot, s. (mai adesea) Statu-palmă-barba-cot (cfr. Stati-cot şi Tartacot) e, în basmele noastre, singura figură de pitic, de o putere extraordinară, locuind subt pământ şi umblând călare pe o jumătate de iepure şchiop (cunoscut şi în basmele sârbeşti şi bulgăreşti). în jurul meu să am nepoţi Şi pe genunchi să-i joc pe toţi Şi să le ’nşir a-lene Poveşti cu smei şi Barbă-coţi Şi mândre 'Cosinsene. iosif, p. 29. || „Când seceri la grâu, să laşi un peticei, numai cât cuprinzi cu braţul, numit barba-lui-Dumnezeu“. şez. vi, 35. || P. ext. (La unele animale, mai ales la capră şi la ţap) Perii lungi care cresc subt bot. Cine se naşte cu barbă? (,,Capra“.) şez. i, 63. Titiri, Pitiri, Barba caprii, Bou albastru, Jug de teiu se zice, „în batjocură, Grecilor lăudăroşi“. zanne, p. v, 370 (cfr. capră râioasă). (Bot.) barba-boierului=Jjît s. m. Barde. — Poet celt care compunea şi recită cânturi războinice şi religioase. | Fig. (poetic) Poet (naţional). Noi avem în veacul nostru acel soiu ciudat de barzi, Care’ncearcă prin poem,e să devie cum,ularzi. eminescu, p. 229. Bardul de la Mirceşti. — N. din fran. (cuvânt de origine galică.) bardă s. f. 1°. Hache o main; hache de char-pentier, (Ti)erminette; doloire. Hache d’armes. 2°. Persee (constellationj. 1°. Un fel de secure mică cu tăişul mai lung şi (de obiceiu) cevâ curbat şi cu coada scurtă (de obiceiu adusă puţin spre dreapta), eu care se ciopleşte (se bărdueşte, se ia din s. în bardă) lemnul; se întrebuinţează însă şi la alte lucrări, precum la tăiatul cărnii etc., înainte vreme şi ca armă de atac (în acest caz, cu coada lungă; cfr. bardişă, halebardă). Părţile bardei sânt: muchea, leafa (s. pânza), tăişul (gura s. buza), vârful (partea din spre afară a ascuţişului), călcâiul s. barbu-rele (partea din spre coadă a ascuţişului) şi coada (s toporiştea). în Mold. barda dulgherului şi a dogarului se numeşte, în unele locuri, t o ai pă. Rotariul curmă lemnul cu ferestrăul sau fîrezul şi-l spwrge cu săcnrea, îl ciopleşte cu barda, liu-ba-iana, m. 121. Moarte fără de veste vine..., cu teslă şi cu bardă şi svredel. cuv. D. bătr. ii, 452. Cu topoa/ră au tăiat uşile lui ăe odată, cu săcuri şi cu bardă surpară pre el. biblia (1688), ap. HEM. 2520. Teslarii, cioplind grinzile cu bărsile, le suie pe zidiu. drĂghici, R. 44. Stâlpi ciopliţi din bardă. odobescu,-I, 127/,,. într’o zi, flăcăul, voind a ciopli cevâ cu barăa, şi fiindcă nu prea tăiă, a ascuţit-o cu rutca. şez. I, 187/23. Să ne daţi barde şi lemn. teodorescu, P. p. 180b. [Descrierea spânzurătorii :| Jupâneasa Carpena, Adusă din Slatina, Numai din topor cioplită Şi din bardă bărduită... id. ib. 520. [Gruia] Bardă’n mână apucă Şi’n Tătari se aruncă, alecsandri, p. p. 79/25. Cine are bardă mică, Facă-i buza subţirică: Când s’a repezi prin gloate, Să dee sărut ăe moarte, id. ib. 3191)/2. | Oamenilor cu purtări bădărăneşti şi celor prostănaci li se zice câ ahnt ciopliţi numa din bardă (şez. 11,74/,,; Dicţionarul limbii române. 10. I. )9Ji. BARD AC - 498 BAREM(I) cfr. ZANNE, iJ. v, 77) sau cii-s neluaţi în bardă, ciopliţi numai cu securea. (Orlat, în Transilv.), ap. HEM. 2521. Despre un om „nesocotit, nestatornic, sărit, şuîu, svânturatic" se zice că dă (s. svârle) cu barda în lună (zanne, p. v, 77), iar omului sărit cle-a binele, unuia care e în stare a se răzvrăti în potriva tuturora, care n’are respect de nimic, i se zice că dă (s. zvârle) cu barda• (variante: cu securea s. cu puşca) m Dumnezett. zanne, P. vi, 689. . 2°. (Astr.) P. anal. Constelaţia Perseu (numită şi căpăţână, caru 1-dra cui ui şi toporul), ote-.SCU, 0. R. 15. (Rar: bărdie s. J'. Din bărdie bărduită, Din secure potrivită, mateescu, b. 47. j Plur. barde şi (azi şi) bărzî (gen.-dat. barzii. marian, v. 198 şi berzii. PAMFILE, I. C. 116).] — Din ung. bârd, idem (care a pătruns şi la Sloveni : barda, şi la Ruteni: barda; cuvântul de origine germană a trecut la Slavi, la Unguri şi chiar la popoarele romanice, cfr. halebardă). barbac s. a., s. m. 1°. Petit pot ă boire, cruchon. Vase en bois, de la contenance d’une ,ocd‘ et servant de mesure ăe capacite. 2°. Variâtâ de prunier (et le fruit de ce prunier: prune diapree). 1°. (în România şi’n Banat) Vas mic de pământ, (cană mică, ulcică cu toartă), do obiceiu cu gura strimtă’ şi zmălţuit, întrebuinţat la ţară pentru băut apă, în casă; cfr. bâlcă. „Bardacă — boalcă mică de pământ, smălţuită". RĂDULESCU-CODIN. „Bardacă — ulcică, oală mică", pamfile, c. „Bârclac — un ulcior de pământ cu gura strâmtă". Com. liuba. Anca (cu o bardacă cu apă): Ţine, Ioane, caragiale, t. f, 60/1s. Dac’ar fi cinevâ să-mi dea şi m,ie... o băr-clacă de apă de izvor, să beau... ispirescu, l. 263. (în Şişeşti, în Mehedinţi) „Bârclac —-an vas de lemn de formă cilindrică; e unitatea de măsura pentru lichide, în valoare de o oca". Com. n. IONESCU. [Şi: bardacă s. f., bărdiică s. f., bărdăc s. a. jipescu, o. 12,38, bârdăc s. a.] 2°. (Bot.) (La mase : bardâo) 0 varietate de prun. BRANDZA, fl. 67; (Tărnauca, în Dorohoiu), ap. HEM. 2618. | (La fem. bardacă) Fructul acestei varietăţi. panţu, pl., dkĂghici, ap. ŞIO., şez. v, 69/„. „Goldane = prune rotunde; bardace — prune cu gât". (Mănăstirea Polovragi, în Gorj) H. V, 235; cfr. (prune) gâtlane, gâtlănoase. (Une-ori se întrebuinţează în funcţiune atributivă) Prună barclacă, perjă bardacă. HEM. 2518. [Şi (formă refăcută din plural): bardăciu s. m. (Bârlad), ap. HEM. 2518.] — Din turc. bardak „urceor" (bardak eriyi „la prune diapree"; cfr. şi sârb. bardaklija „varietate de prune"). Cuvântul e răspândit la toate popoarele balcanice. ŞIO. KĂRBĂciix s. a. v. bărdăcnţ- barbăciu s. m. (Bot.) v. bardac itĂBIlItCf s. a. (Olărio, Bot.) 1°. Petit cruchon. 2IJ. Sorte de prune. Diminutivul lui bardac (derivat prin suf. -uţ), 1°. Bardac mic, ulcică, cfr. căniţă, cănuţă. [Şi: bărdăcuţă s. f. Boiul îi eră aşă de gingaş, încât îţi venea să o bei într’o bărdăcuţă de apă. ISPIRESCU, l. 20 ; cu alt sufix (mai rar) : bârdăcel s. a. Vin roşu... spumegă în bărdăcele de lut. sandu-aldea, a.'m. 31.] 2°. (Bot.) O speţăde prune. (Atestat numai la) barcianu. BÂBDÂHÂIE S. 1'., jBĂRDĂHÂK S. a. (ş. d.), BĂR-oan s. a. (ş. d.), bâri>Ă3V s. a. (ş. d.) v.. biirdu-Jian ş. d. bâruăş s. m. (Ornit.) Cigogne. — (în jud. Mehedinţi şi în Banat) Barză, cocostârc, n. rev.. R. (1910), 85. „Pe la. noi, berzei ii zice bardăş, d. ex. Văzurăm bardăşii. Mră numai bardăşi“. (Isverna, in Mehedinţi), ap. HEM. 2528. [Şi: bârdoş s. m. „Cu~ costârcii pe la noi se zic bardoşi, la singular bardo ş“. (Jupalnic, lângă Orşova, în Banat), ibid. 2528 ] — înrudit cil cuvântul barză. Cfr. HEM. 2528. BĂRBÂş s. m. Charpentier. (Rar) Dulgher, lemnar. La..... întărire [a Benderului] s’au poftit zi- dari 100, bărdaşl 200. şincai, hr. iii, 220/,4. Să ne daţi bărdaşul satului, Să dreagă caru ’mpăratului. teodorescu, p. p. 180b; cfr. marian, nu. 622; sevastos, n. 211/1SJ. — Derivat din bardă, prin suf. nom. agent. -aş. iiAiuiA,şit vb. IVa v. bărdui. bâroăv s. a. fi'eu fait avec des epis de mais.— (în Transilv.; ungurism) „Foc făcut din tulei (jipi) de cucuruz, [D. ex.] Măi, hai cu mine, că astă-sară facem, bârdău. (Bouţariu, în Ţara-Haţegului)." viciu, GL. — Din ung. borgo „tuleiu de cucuruz (porumb, păpuşoiu). HÂHiiĂiiN s. m. (Entorn.) v. bărzămi. bărbie s. f. v. bardă. BÂRBişĂ f s. f. (Armată) .Buche d’armes, hul-lebarde. — Un fel de armă având forma halebardei sau a baltacului. Şi 'le-au dat şi ffotchievicî hatmanul ajutoriu..., cu 1000 de haiduci cu bardişe — este un fel de arme : topoare cu coade lungi. m. costjn, let. ], 247/,,. [După HEM. 2522 este s. a., cu accentul pe silaba cea din urmă: bardi.ş] — Din pol. bardysz „halebardă". HEM. 2522. BĂRBi'4'Ă s. f. Ilachette. — Diminutivul lui bardă (derivat prin suf. -iţă). Vangheli le-au luat băr-diţele [Ţiganilor], (Mold. a. 1812), uricariul, xiv, 231/,,. [Furau] lăvicere, bărdiţi, ţoluri şi desagi. beldiman, tr. 348. în belciugul de la carâmbul dedesupt din stânga eră aninată o bărdiţă, pentru feliurite întâmplări, creangă, p. 106. Cfr. id. ib. 124. [Plur. -diţe şi (neîntrebuinţat) -cliţi.] bArdoiv s. a. — (Rar) Augmentativul lui bardă (derivat prin suf. -oiu). Şeapte barde ş’un bărdoiu. FUNDESCC. L. P. 85/,.. bârboş s. m. (Ornit.) v. bardăş. bărdui vb. 1V“. TravaiUer ă Vherminette ou ă la doloire, degrossir ou faponner le bois A l’her-minette. —Trans. şi intrans. A ciopli cu barda, a luâ lemnul din bardă. Hai, teiule, hai, Cum. am să te taiu, C’un topor tăios; Ş’am să te... halcesc, Să te bărdnesc. sevastos, C. 204/10. Un meşter bun să căpătaţi, Cu barda să bărduiască Şi dipla să i-o cleiască. marian, nu. 620b; sevastos, n. 20 6/28. [La barcianu şi alexi se dă, cu acelaşi înţeles, şi o formă bărdăşi vb. lVa (derivat din bărdaş). Derivate : bărduit, -ă adj. Din gelău e geluit, Din bărdiţă bărduit. ion CR. ii, 4.7. în zadar pierde tâmplarullustru’n lemn nebărduit. pann, ap. TDRG. i bărduire s. f., bărduit s. a., bârdueâlă s. f.] — Derivat din bardă, prin suf. -ui (cfr. ung. băr-dolni, idem). BÂREĂ interj, v. bâr. BiRlio s. a. Support, «tai. — (in Mold.; rar) Proptea. ION CR. I, 122. barej s. a. v. bariş. bărem(i) adv., conj., interj, v. barijii. BARKŞ - 499 — BARICADĂ BAKEŞ ,s a v. Imriş. bahktă s. f. Barrette. — Căciuliţâ de postav s. de catifea, bonetă pătrată.. Seimenii... purtau în cap barete cu fund roşu. uricariul, xxii, 427. La Paşti dăruiâ Domnul fiecărui ostaş o chivără sau baretă şi o bucată de postav pentru uniformă. BĂLCESCU, m. v. 596. [f şl: bănită. Vânătorii... se făcuse până. la 100 de oameni, în 2 steaguri, şi roşii se făcuse iar până la 100 de oameni, carii se purtă în haine roşii şi în bărăţi arnăuţeşti, gheorgactie logofătul, let. iii, 315.] — N. din fran. barez s. a. v. bariş. BÂRFÂş s. in. Bavard. — (Rar; învechit) Flecar, moftangiu, bârfitor; cfr. bârfelnic. [Cei mari] nu dau la cei lipsiţi, La cei săraci şi smeriţi, Ci la bâr-faşi ce le spun Basne, la ei când s’adun’. mumu-t.eanu, ap. GCR. II, 248/M. — Derivat din bârfi, prin suf. nom. agent. -aş. bârfeâi.A s. f. 1°. Bavardai/e, caquet, radotage. 2°. Vantară, fanfaron. 3°. Medisance, dijfamation; commerage, cancan 1°. (învechit) Flecărire, scornitură, vorbă de clacă. Să amuţească bârfealele elleneşti şi să se părăsească. molitvelnic (ante 1633), ap. GCR. I, 85/,,. Căte scrie Caluisie... toate sânt bărfele. şincai, hr. i, 57/, 6. Cel mânios... să nu asculte toate fleacurile şi bârfelile unor oameni... CALENDARlU (1884), 59. Noi..., pre limba noastră, ce n’are nici în clin nici în mânecă cu bârfelele păgânilor,.. zicem,... is.pi-RESCU, u. 101/23. 2°. (Rar. în Banat) Concretizat. Lăudăros, fanfaron. „Bârfală = un om care se laudă că are, dar când cercetezi, e o fală goală, traistă uşoară11. Com. I/iUBA. 3°. Calomniare, hulire, cârtire, defăimare. [Tată-său] o învăţă cum să se ferească de bârfeli şi cle-vete. ispirescu, l. 13. [Şi: (dial.) bârfală s. f. | Plur. (vechiu şi dial.)-efe, (azi)-eli. || Alte abstracte verbale: bârfitiiră s. f. (exprimând mai mult rezultatul acţiunii). Şi altele multe de acestea bârfituri femeeşti. cantemir, ap. TDRG. Mai târziu însă se adeveri că aceasta fu o bârfitură. ispirescu, m. v. 28/SB; bârfire s. f. şi bârfit s. a. Bârfirea noastră vecînică în gazetă streină... jipescu, ap. TDRG. Ştiu să fac discân-teci grele, Pentru orice boale rele: Precum boala de turbat, De bârfit şi de furat, alecsandri, t. 13.] — Derivat din bârfi, prin suf. abstract -eală. bârfelnic,-Ă adj., subst. = bâriitor. (Rar; învechit) Bârfe,dlnicul sau măscăriciul nici cum nu va măncă în lăcaşele cele vecînice. mărgăritare (a. 1746), ap. TDRG. Bârfeâlnica sa limbă, mineiul (1776), 110 */,; cfr. ibid. 120'/2. Palamede... fusese-osândit la pierire, Nevinovat, — ca fiind trădător — de Danaii bârfelnici. COŞBUC, M. 31 /28. — Derivat din bâvfealâ, prin suf. adj. -nic. . bârfi vb. IV” intrans. 1°. Bavarder, babiller, jaser, jacasser, jaboter; deraisonner, radoter. 2°. Dire du mal (de qqn.), medire, faire des cancans, calomnier, decrier (qqn.); deblaterer (contre qqn.). 1°. (învechit) A flecari, a-i umblă (cuivâ) gura, a spune verzi şi uscate, a vorbi nimicuri. Bârfesc unii nebuni şi zic că multe trupure ale oamenilor, deaca... le îngroapă în pământ, ele nu putrezesc. îndreptarea legii (a. 1652), ap. TDRG. [Partizanii lui Ori-ghen] mai bărfiîă, de ziceă că nesfârşita muncă are sfărşenie, şi dracii iară vor să'-ş[i] vie la a lor cinste. idem, ap. GCR. i, 163/22. 6-răim multe şi lungi cuvinte unul cătră altul, care nu ne sânt de treabă, numai în zadar bârfim., mărgăritare (a. 1746), ap. TDRG. Babele, dS cele trecute, pururea bârfesc. iord. golescu, ap. zanne, p. ii, 3. | A spune scornituri s. minciuni, a susţineâ un neadevăr, a bâigui. (Neobicînuit, în construcţie trans., complementul e însă sau pleonastic, sau un cuvânt cu înţeles nedefinit) La un voinic se cade Adevărul a vorbi Şi cu totul rău îi şade Aşă minciuni a bârfi. PANN, E. ii, 58. Când se adunau seara, [argaţii] şi bârfeau verzi şi uscate, el se făceă că nit înţelege^ vorbele aruncate în pofida lui. ispirescu, l. 229. In urma dijmarilor, multe bârfescbâbete. iord. golescu, ap. zanne, P. v, 266. 2°. (înţelesul actual e) A vorbi de rău (pe cinevâ), a spune (despre cinevâ) lucruri rele şi neadevărate, a cleveti, a calomnia, a defăima, a huli; a cârti, a critică (toate). (Se construeşte în mod absolut sau cu prep. împotriva, în contra, de...) Când se vor prici doi oameni şi va zice unul altuia nis-care cuvinte reale asupra lui, cum să fie făcut nis-care răutăţfi] şi cela i va zice că bărfiaşte, de nu vor fi adevărate cuvintele ceale de ocară ce i-au zis, nu să va certă cela ce i-au zis că bărfiaşte. pravila mold. 132,2; cfr. ibid. lbS,,. Ticăloasă stare easte, unde cel neînvăţat are putecira să clevetească şi să bârfească, ţichindeal, f. 177. „Taci, muiere, nu bârfi!“ răspunse Dumbravă, odobescu, i, 173/,,. [Dracul] apucă spre păduri, să vadă... doar a face pe vreun om să bârfească înpotriva lui Dumnezeu. CREANGĂ, p. 144. Mihaiu... înfruntă pe Basta, zi-cându-i că cu nedreptul bârfeşte im,potriva Românilor. ISPIRESCU, M. V. 57/,,. (Rar trans. cu complement pleonastic) Ereticifi] bârfiiă hulenie asupra Domnului Hfristojs. DOSOFTEIU, V. s. 18,,. [Şi: bârfi vb. IVa; (neobicinuit) îmbârfi vb. lVa. ţichindeal, F. 187. | Formele borfi vb. IVa şi vărfi vb. IVa, citate de cihac, ii, 446, nu se pot atestâ.] — Etimologia necunoscută. (Cfr. tulpina onomatopeică slavă brb-, cu înţelesul de „a flecâri“, cfr. BERNEIiER, SL. WB. 107). bârfitor, -oare adj., subst. Radoteur ; bavard. Medisant, cancanier, calomniateur, etc.—Adjectivul verbal al lui bârfi (derivat prin suf. -itor), Bârfitoarele limbi ale ereticilor, mineiul (1776). 61 -/i- Nu trebue să voeşti răul aproapelui tău, ci să ajuţi pe cine poţi, să n’ai inimă burfitoare, ci curată. ŞEZ. ii, lo8/:l0. (Subst.) [împărăteasa] porunci bucătăresei să o ia, [pe găinăreasă] mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bârfitorilor. ispirescu, l. 309. bâiujeică s. f. v. bâr/.eicâ. bârglă s. f. (Ţes.) v. brâjşrlă. BÂRGLOĂzĂ s. f. Luideron. — (La Moţi) ,,Femeie urîtă“. FRÂNCU-CANDREA, R. 49. — Etimologia necunoscută. (Cfr. sârb. obrljuga „femeie murdară"). bârgui vb. ÎVa v. bâigui. bâhhâiu s. a. (Anat. pop.) v. burduhau. bârhent s. a. Futaine. — Stofă păroasă din aţă şi bumbac. [Şi: bârhet s. a.] — N. din ’germ. Barclient, idem. bariâm f s. a. (ş. d.) v. bairam ş. d. bărică vb. IV (ş. d.) v. bârâcâ ş. d. BARicÂn s. f. Barricade.—întăriturâ improvizată (pe stradele unui oraş, în vreme de răzvrătire), din pietrele scoase din caidarâm şi făcute grămadă, din arbori scoşi din rădăcină, din trăsuri răsturnate etc., spre a astupă strada şi a împiedecă astfel trece BARICADA — 500 - BÂRL1G rea armatei. Pe stradele ’neruşite de flăcări orbitoare, Suiţi pe baricade de bulgări de granit, Se mişc' ba talioane a plebei proletare... EMINESCU,. p. 122. — N. din fran. ( < ital. barricata, idem). karicahâ vb. la. Barri.cader.--Ti'ans. A împiedecă printr’o baricadă trecerea unei strade. | Mai ales refl. A se baricadă: a se pune la adăpostul unei baricade. Procurorul îi întrebă: pentru ce s’au baricadat? vlahuţă, n. 196. | P. ext. A se baricadă în casă: a îngrămădi m&bile, etc. îndărătul uşiloi-, ca să nu poată pătrunde nimeni înăuntru. | Fig. (rar) S’au baricadat în contra naturei sănătoase prin convenţii sarbede. i. negruzzi, v, 159. [Derivate: baricadăre s. f., baricadat,-;! adj.] — N. din fran. 85AISIERĂ s. f. Barriere.—Drug s. bârnă (mobilă,) pusă spre a opri (vremelnic) trecerea (pe un drum). Dinaintea, galeriei [privitorilor] este bariera de unde pleacă alergătorii. C. NEGRUZZI, l, 36. | Spec. Bârna cu care se poate închide intrarea într’un oraş, p. e xt. locul unde este o astfel de bârnă (la marginea oraşului), „palanca, margine (de oraş)“. stamati, d. Ajungând la barieră, nenorocitele fiare îşi scuturară praful depe copite... c. negruzzi, i, 280. | Birou de accize aşezat la barieră. N’a declarai toată marfa la barieră : o parte a trecut-o prin contrabandă. — N. din fran. (derivat din barre „drug, bârnă"). Cfr. bar, bară2, barou. barij s. a. v. bariş. barilcA s. f. v. balercă. HÂitiM adv., conj. 1°. Au m,oins, du moins, tout au moins; m,eme. 2°. Bien que, quoique. 3°. Bah! 1°. Adv. Măcar, cel puţin, încai, Încaltea,batăr (li), FRÂNCU-C ANDREA, R. 49; REV. CRIT. IV, 85; POMPILIU, BIH. 1004. (Une-ori urmat de să s. de) „în loc de: mac ar, pe la noi se zice mai mult ba-rîm. şi batâr, d. ex. barîm o leacă de pâne1'. (Popeşti, în Iaşi), ap. HEM. 2530. Nu-i cer să vorbească cu mine, dar barîm, să nu m,ă vorbească de rău. pamfile, j. ir. Batăr de ar urmă lui Traian şi oblăduitorii Românilor şi ar băgă între dînşii... meşteşugurile, barem, cele mai de treabă şi m,ai de lipsă, şincai. hr. i, 8/24. Să vini preste patru sile, că, vei aveă barem ce mâncă. ţichindeal, f. 97. Încai dacă nu se face ştiinţă, să se facă măcar politică, ca să dăm, barem, iluzia lucrului. Câra-giale, t. i, 92/,„. Va fi barim, o slugă în curte care să ţie de urît mă-sii, în lipsa lui. ISPIRESCU, L. 123; cfr. 164, 235,302, 393, etc. Bade, inimă de piatră, Ce nu vii la noi vre-odată? Barăm, numai până’n casă, Să mă vesi pe m.in’ mireasă; Barăm num,ai pân’ la poartă, Samă vesi pe mine moartă, jarnîk-bârsea-nu, d. 143; cfr. hodoş, p. p. 113. Soţule,tu dragul meu..., Rougă-te de Dumnezeu Ca să trăesc barem, eu, Să-i scap [pe copilaşi] ăe necasul greu. marian, î. 123. Barem, de m.’aş turci, să mă fac paşă. zanne, p. iv, 544. | (Precedat de negaţiunea nici) Chiar. Că nu-ţi cer de cheltueală Nici barim o lăşcăioară. jarnik-bârseanu, ap. ŞIO. ii. I (Rar, prin Ardeal, poate subt influenţa ung. bărhogy, idem) Barăm, cum, ---- oricum. Barăm cum mi-o ciufuleşte! (în variantă: Măcar cum mi-o ocărăşte). jarnîk-bâr-seanu, d. 333. | Prin Mold., întrebuinţat şi ca exclamaţie; cfr. batăr II) Ţi-ai găsit! Nici vorbă! Porcul... trânteşte pe popă... Barim, să se m.aî scoale popa aşă de dimineaţă! şez. ii, 68/28. 2°. Oonj. f (Rar) Cu toate că, rnăcar că, deşi, batăr (I). Plugarii... de s’ar învăţă a-şi face garduri -vii, care barem se fac cu cevă osteneală, dară apoi ţîn din nepoţi în nepoţi, economia, 116. [Şi: barem; bârerni. frâncu-candrea, r. 49; barăm; bârâm. contemporanul, iii, 784.] — Din turc. barim „du moins". (Cuvântul se găseşte la toate popoarele balcanice: bulg. barem, barim, şi bare, sârb. barem, şi barim; n.-grec. [ntâps[j,ou. Răspândirea lui în Ardeal se datoreşte, în parte, ungurescului bar, cu acelaşi înţeles, care există şi în limba Românilor din părţile unde sânt mai amestecaţi cu Unguri.) isariş s. a. Barege. Eichu debar&ge pourlatSte. — (în Munt., Mold. şi Bucov.; rar la Românii din Ungaria.) Stofă de lână foarte subţire, fină, uşoară. Alungând un flutur, cu un năvod de bariş... alecsandri, ap. TDRG. | Spec. (îmbrăc. fem.) Bucată pătrată de stofă de aceasta pentru îmbrobodit s. legat la cap; cfr. basmâ, testimel, grimeâ, tulpan, boccea, broboadă, maramă. „Bariş —y&\ pentru mireasă" (Şişeşti, în Mehedinţi). Com. n. ionescu. „Caimacamul", cel mai iscusit contrabandist de mărfuri, îşi strecura la bogasierii, marchidanii... şi tutungiii din târg barişele, grimelele... bec-timisul.' m. chiriţescu, conv. lit. xliii, 925. Culoare deschisă n’a mai purtat decât acuma, de curând, barej conabiu, la cap. caragiale, m. 167. Şi-a pus un bareş curat şi a trecut la vecinii de pe maidan, slavici, n. 282. Eră îmbrăcată cu caţaveică cafenie, cu fustă roşie, îmbrobodită cu bariz verăe. sadoveanu, săm. vi, 545. în Muntenia şi Oltenia, pe ici pe colea, încă se mai săreşte fesul; în toate celelalte părţi locul fesului îl ţine barisul roşu, cu care o leagă pe mireasă pe frunte, sevastos, n. 335/,(i. La fântâna cu cerdac, Iese lelea pâ-nă’n prag, Cu baris negru pe cap. vasiliu, c. 102. A-şi da barişul pe ceafa = a se îmbrobodi cochet, fig. „a pierde ruşinea" (cfr. fran. ,.jeter son bonnet par-dessus Ies moulins", ap. zanne, p. iii, 17). Bătrânele... prea dan pilde rele..., prea-şi dau, la vreme de bătrâneţe, barişul pe ceafă şi-şi pun poalele ’n cap. delavrancea, ap. HEM. 2533. [Forma bariş (m. rar barij, Ciobanul, in Constanţa, H. II, 225), în Munt.; forma bariz (m. rar barez, I. negruzzi, ap TDRG, etc.), în Mold. Literar (la autori care cunosc originea cuvântului) şi: barej s. a., mai rar bareş. | Plur -rişuri şi -rişe.] — N. (devenit popular) din fran. barege „etoffe de laine legâre, non c’oisSe" (numită astfel după localitatea Bareges, din Franţa, unde s’a fabricat întâia oară). bariton s. m. (Mus.) Baryton. — Yoce bărbătească intre tenor şi bas, numită şi bas-prim. | P. ext. Un bariton: cel care are vocea de bariton. [Accentuat, după grec., şi: bariton.] — N. din fran, ( < grec. jBapotovo? „cu tonul grav", din papuc „greu, grav" şi xivoc ,,ton“.) bariz s. a. v. bariş. rAri.A s. f. (Ţes.) v. brâglâ. BARLAItOIIJ S. III., BÂRIiABOIl! S. m. (Bot.) V. baraboiu. iîÂiti„Ai>EÂ]voĂ s. f. sing. (Cor.) Sorte de danse paysanne. — (în Mold.) Un joc popular, sevastos, n. 280/34. — Femininul lui Bârlădean (derivat din numele oraşului Bârlad, prin suf. gent. -ean, fem. -eamă şi -eancă). BÂRiiieĂ vb, 1. Retrousser (la queue), m,ettre (la queue) en trompette. — (Despre animale) A întoarce coada cu vârful în sus, a şi-o încârligă. Prian... bârligă coada, caragiale, s. 8Q/s. Cfr. bârligat. [Şi: îmbârligâ vb. Ia.] — Cuvântul s’a născut din fuziunea tulpinei slave brl-, cu înţelesul de „întorc, învârtesc, sucesc" (cfr. sârb. brlj „Drehwurm bei Schafen", brljati „acăpiâ", BÂBL1GAT — 5U1 — BARNEJÎ slov. brlja „sfârlează", bulg-. bwlejl} „mă destrăbălez", etc.) şi a cuvântului românesc cârlig, încărligă. BÂui,l«Ă’i',-Âadj. Betrousse, an trompette. —Participiul verbului bârligâ, devenit adjectiv. (Despre coada s. — m. rar — despre coarnele animalelor) încârligat, adus în sus s. pe spate, învârtit. [Dra--cui] s’a pus el... luntre şi punte, ca să-şi vâra codiţa cea bărligată undeva.; dar ăe geaba i-a fost. creangă, P. 144; cfr. id. ib. 53. „Bârligat — cârligat, cum e coada porcilor, a caprelor11. CREANGĂ, GL. Cfr. şez. v, 38/s. Capra, macar că i se vecie ruşinea, da tot şede cu coada bărligată ( -- „arată fudulia şi neruşinarea unora“). zanne, p. i, 390; şez. I, 219/2,; cfr. şez. i, 15(3, 30; pamfile, j. ii, 327; caragiale, S. 55/,. Cârligată, bărligată, La fete’n urechi băgată'? [-- Cercelul.] gorovei, c. 63; cfr. şez. iv, 67. [Şi: imbârligăt, -ă adj. Din fundul livezii viţelul o auăise, îi răspunsese, şi venea, venea, în goană, cu coada îmbărligată, cu botul întins. vlahuţă, cl. 55. Şi dacă ai vrea să mergi la dracu’, (le sigur că şi acolo ar ieş) vreun diavol cu coada îmbărligată, să ceară cu talerul, la chetă. v. pop, săm. ii, 696. ,Berbeci beci' se numesc berbecii cei de doi ani — cârlani — dintre cei mai frumoşi, cu coarne îmbârligate frumos înapoi, pitiş, conv. L1T. XXIV, 1057.] uÂKLoÂoĂ s. f., isÂtsi.ou s. a. v. bârlog. s. a. Retrăite de betes sauuages (surtout de l’ours), antre, repaire, taniere; soue. Demeure, foyer. — Locul de adăpost s. de culcuş al animalelor sălbatece (mai ales al ursului), creangă, gl.; şez. v, 38/,. (Cfr. vizunie). încungiurară-m.ă, ca leul gata la vânat, şi ca puiul leului ce petreace în băr-loage. dosofteiu, ap. GCR. I, 247/,,,. Vulpea... spre bârlogul ţincilor săi se ducea, cantemir, ist. 129. Un al treilefa] urs a luat pre un vânător subsuoară, şi l-a dus în bârlogul său. c. negruzzi, i, 319. Coman... intră prin bărloage şi prinde urşii vii A le-csandri, p. iv, 9; cfr. idem, t. 1175. A fi trăit ca in bârlogul ursului = „adică sălbatic, fără creştere". ZANNE, p. i, 684. | P. ext. Culcuşul porcului; cfr. câcină. coteţ. Când porcul duce paie ’n gură şi-şi face bârlog, vesteşte vreme ră [ —rea], şez. ii, l97/6. Fetele care vor să ştie când se vor mărită, merg la bârlogul porcilor şi sic: hâr în ist an! MARIAN, se. i, 127. || Fig. (fam., cuo notă sentimentală) „Cămin, casă, gospodărie", pamfile, j. ii. Se gândeau oamenii... numai că le-a rămas la bârlog nevasta şi copiii, că aşă a poruncit ^ odă şi că, la o aăică, cine-i Român neaoş nu dă înapoi. D. zamfirescu, r. 237. Mai Un, dorule, mai lin, Că sânt pe pământ strein. De-aş fi la bârlogul meu, Te-aş chemă să vii mereu, ion cr. i, 55. [Plur. -loage, (neîntrebuinţat) -loguri. cantemir, ist. 55. La alecsandri, t. 113, odată, în rimă: bârloc s. a. | (Singular nou, din plur. bârloage:) bârloâgă s. f. Vesi aşă, o să am cu cine-m,i petrece; ce să şed eu singur , ca ursul în bârloagă? reteganul, p’. iv, ll/.2).] — Din paleo-slav. brulogu „latibulum" (sârb. brlog „culcuş de animale; culcuş de porc", rus. berldga „vizunie de urs",). Bn0, idem. niasi s. f. Brouillard. — „Când atmosfera este încărcată cu vapori care stau jos, poporul zice: astăzi este ceaţă sau bârnă sau burhaiu." (Bileiureşti, în Dâmboviţa) H. IV, 51. [LM. citează, eu acelaşi sens, o formă bunul s. f.] — Pare a fi rezultatul unei reconstruiri greşite din cuvântul bârniţă (= burniţă), care, în loc de a se despărţi în bură -f niţă, a fost analizat în elementele bârnă + iţă. hArNĂVIV, -k adj. Brun, brunâtre. — (în Tran-silv.) (Despre coloarea feţii şi a ochilor) Oacheş, negricios; cfr. smead. Fata popii cea bărnace Bat-o cucul,mult îmi place. RETEGANUL, TR. 99/8. Mândră cu ochii bărnaci, Albă eşti, dar nu-mi prea placi. jarnîk-bârseanu, D. 372. Cfr. ibid. 375; 469. | (Substantivat.) Măi bădiţă, măi bărnace, Te-aş iubi --maicliii nu-i place, hodoş, p. p. 135. [Prin Mold. (cu trecerea lui ă în o după labialâ) şi: bormiciu adj. Bou bornacm. şez. iv, 18/26.] — Din ung. barnăs, idem (cu înlocuirea iui -aş prin suf. -a,ciu). Cfr. bărnuţ. bâkkAş s. a. (îmbrăc.) Cordon servant ă scr-rer le pantalon ă, la taille ou ă passernenter les vetements. — (Transilv. si Bau.) Şnur cu care se strâng cioarecii peste mijloc (cfr. bi'ăcinar, brâ-nişor, brâneţ). jahresber. iii, 314, sau cu care se tivesc hainele (cfr. primă). Peptariul e fără mâneci, şi pe margini, în colţuri şi în spate, e înfrumuseţat cu flori roşii din călmăjin (postav roşu), încunjurate cu bârnaş (şînîor) negru sau vânăt, lat şi îngust, liuba-iana, m. 18. Peste peptariu, mâ-necariu ăe pânză înfundat, ori ăe pănură, pe margini cu bârnaş (şinor), giur împregiur un şir, iar pe guler două şire, de coloare roşie, la bătrâni de coloare albă. moldovan, ţ. n. 64. [Şi: băruâş s. a. Forma primitivă, brâuâş, nu e atestată. | Cu alt sufix: brânâciu s. a. încingătoare. Brânaciului dru-mu-i da. (Orlea,înRomanaţi). păsculescu, l. p. 286.] — Derivat din brâu (plur. brâne), prin suf. dim. -aş. Cfr. brâneţ, brânişor, brâne). bAknAvz s. m. (Entom.) v. bărzău». itÂKNi.ÂrĂ s. f. (îmbrăc.) v. brâneţ. kauxki: f s. f. Butin, ăepouille, proie. — (Numai în PSALT. SCH: şi, odată, la CORESI, PS.) Pradă. Bucu-ru-me eu de cuvintele tale, că aftaiu barnee multă. PSALT. SCH. 418; CORESI, PS. 350 ( = ca cela ce află dobândă multă, psalt. 1651; ca cela ce aflăjafuri multe, bibli a 1688; „sicut qui invenit s p o li a multa"). Se gonescu, agiungu, împarţu barnie, saturu sufletul mieu. ibid. 485 (= împarţ folos, coresi, ps.: „je partagerai le butin...“). [Şi: bârnie s. f. | Plur.?] —- Etimologia necunoscută. (Hasdeu, Etym. Magn. 2533, crede că „nu e a altceva decât o formn bArneţ — 50*2 BAROU metatetică din paleo-slavicul braniie ,luare1, collectio, goXXoy-J]11). băKSîex s. a. (îmbrâc.) v. brâneţ. rĂkbîitA s. f. v. burniţă. itÂRM i vb. IVa. Construire une mumiile avec des poutres. — Numai în expresiunea: a bârnui un părete: a aşeză bârnele spre a clădi pereţii caselor. [Derivat: bârnuitiiră s. f. Umplutura unui părete c-u bârne. Cfr. TDRG.] — Derivat din bârnă, prin suf. denominal -ui. BĂRBîti’i', -Ă adj. Brunet. — (în Transilv., rar) Oacheş la faţă, negricios; cfr. smead. De-aş trăi cât aş trăi, Fată bălă n’aş iubi, C’aş iubi una bărnuţă. RETEGANUL, TR. 186/21. — Din ung-, barna „brun“, diminutivat prin suf. -uf. Cfr. bărnaciu. rârnuţă s. f. — Diminutivul lui bârnă (derivat prin suf. -uţă). Bărnuţă de os Duce porcii ’n jos? [ = Pieptenele.] gorovei, c. 286. baroc, -Ă adj. Bar o que. Cu o înfăţişare neregulată, ciudată, de o bizarerie izbitoare, fără gust („se apropie de bizar, întrupează însă mai mult decât acesta noţiunea secundară de comic“); cfr. extravagant, straniu. Impresia barocă ce ne-o face ortografia lui Pumnul, maiorescu, cr. iii, 350/J5. Un amestec, de multe ori baroc, între obiceiurile vechi şi cele nouă. iorga, l. ii, 32. | Spec. Stilul baroc (în arhit., în artele plastice), stilul predominant în Europa din veacul XVI-XVIII; cfr. rococo. — N. din fran. ( < span. barrueco „mărgăritar de formă neregulată"). BAROU! s. m. Appellation ineprisante appliquee aux Bohemiens. — (Rar) Expresie despreţuitoare la adresa Ţiganilor. Cfr. cioară, cioroiu, baragladină, etc. Sara... gospodarul trimite pe o slugă a lui, — un baroiu de Ţigan, jupit ăe pe dracul, — să vadă cum îi vremea, ion cr. i, 25. [Şi: baron s. a. (pronunţat baron ?) cu sensul original de „baros11. (Tonea, în Ialomiţa) şez. iv, 7b/12.] — Format din baros, prin înlocuirea terminaţiei cu suf. augm.-batjocuritor -oiu (cfr. cioroiu, ga-roiu). BAROMBTiii(j,-Ă adj. Barometrique. 1?. A(l) barometrului, de (s. privitor la) barometru. Coloana barometrică. înălţim,e barometrică. Observaţii barometrice. 2°. Privitor la presiunea atmosferică. Companie barometrică, societate pentru curăţirea latrinelor prin presiunea atmosferică. — N. din fran. barometru s. a. (Fizică) Barometre. — Instrument care serveşte a măsură greutatea atmosferei (şi, prin aceasta, înălţimea unui loc, şi a da indica-ţiuni asupra schimbărilor probabile ale vremii). | Fig. Ori cunosc rău barometrul sufletului, ori domnul maior e tot aşa de extrem, în gelozie, ca şl’n amor! i. negruzzi, vi, 72. — N. din fran. (compus din grec. fiapoc „greu-tate“ şi (j.ETp6v „măsură11.) baron s. a. v. baroiu. baron, -oÂNĂşi-ONEÂs subst.Baron, -onne.— (Feud.) Orice mare senior (care aveâ pe pământurile sale plenitudinea drepturilor feudale). (Azi, In statele europene cu titluri de nobleţe) Titlu de nobleţe (ereditar sau conferit de suveran) ocupând în ierarhia nobilitară locul între cavaler şi viconte. Domnul duce de Bretania Adună... Vasalii săi mari şi mici, Baroni cu frumoase arme ce şed în mândre cetăţi. C. negruzzi, ii, 74/10. Adunarea... prelaţilor, baronilor şi nobililor noştri, şincai, hr. ii, 52/12. Andrei Şaguna... mai poartă şi titlurile de „excelenţă“ şi de „baron". odobescu, i, 471. Cântă puiul cucului, în mijlocul Cluşului, Pe curtea baronului, reteganul, tr. 53/28. Cine vine? cine vine?... Ce baroneasă? Ce preoteasă? marian, v. 82. | P. ext. Boier (s. om) mare. Face pe baronul. [La fem. şi (rar): baroniţă. LB.] — ÎV.din germ.Barou,idein. (lat.-med.baro,-onem, cuvânt de origine germană, însemnând „om liber11). KARO.VU: s. f. Baronnie. — Demnitatea, titlul, boieria de baron; (în timpurile feud.) pământurile unui baron. De mi-ai propune o baronie..., jur că nu mă vei mai vedea. I. negruzzi, v, 72. — N. din germ. Baronie (lat.-med. baronia), idem. BAROiviţĂ s. 1:. v. baron. baros s. a. Gros marteau de fo'rgeton, masse. — Ciocanul cel mare, cu care bate faurul fierul pe nicovală. „Foarfecele cu care taie fierarul în lung se apucă cu mâna dreaptă, iar cu stânga se ţine fierul. Un alt fierar dă cu ciocanul cel mare pe foarfeci, care ciocan fierarii îl mai numesc şl baros". (Chiojdu-Bâsca, în Buzău) h. II, 30; cfr. îl, 118, 186; ni, 4, IV, 45, etc. Covaciul are diferite ciocane. Cele mari şi grele se numesc baroase. liuba-iana, m. 125. Faurul l-au pus [pe Tilu Buhoglindă] num,ai decât la lucrul barosului, barac, t. 38. Barosul cel mare, pe carele nici trei oameni nu-l puteau ridică, el se juca cu dînsul. ispirescu, l. 137. Fierariul... l-au pus... cu ciocanul şi cu barosul la nicovală. sbiera, P. 248/10. După mine s’au luat Români cu topoarele, Ţigani cu baroasele, Cobzarii cu cobzele. teodorescu, p. p. 136. Iată c’a ieşit Faraon cel mare, Cu barosul în spinare, marian, ap. GCR. ii, 335. Tot Ţiganul îşi laudă ciocanul, Dar mi-te eu barosul? (Alexeni, în Ialomiţa), zanne, p. vi, 364. [A fl] între baros şi nicovală, în mare strimtoare. zanne, p. v, 77; cfr. ciocan. [Plur. -roase, şi (rar)-rosuri.; în urma înlocuirii terminaţiunii -ps prin suf. augm. -ău, s’a născut forma (rară) barau s. a. (Maluşteni, în Covurluiu) h. iii, 291.] — Din ţigăneşte (fierarii de la ţară fiind, mai înainte vreme, mai numai Ţigani), iar la Ţigani din grec. papoţ „greutate11. HEM. 2536. Cfr. LM. barosan, -Ă adj. Lourd,pesant (comme un marteau de forgeron). Cossu, riche. — Mare şi greu (ca un baros). Luă un par barosan şi se puse pe cotonogeală. şez. IX, 68. || Fig. (fam.) Greu la pungă, cu mulţi bani, avut. Cine face tovărăşie cu mine? Sânt 200 de lei în banc, strigă, notabilul cel mai barosan din societate. D. r. rosetti, ap. TDRG. I Substantivat. Un barosan. — Derivat din baros, prin suf. -an. baroscop s. a. (Fizică) Baroscope. — Aparat care serveşte a constată că un corp pus în aer pierde din greutatea sa o parte egală cu aceea a volumului de aer dislocat de el. — N. din fran. (compus din grec. fidpo? „greutate11 şi axoiteîv „a cercetă11.) barou s. a. (Jur.) Barreau. 1°. Profesiunea de advocat. 2°. Corpul advocaţilor. A intrat în barou. [Plur. -râuri.] — N. din fran. (propriu „partea din sala tribunalului în care stau advocaţii spre a pledâ şi care e despărţită printr’o bară de partea unde şed judecătorii11). Cfr. bar, bară 2, barieră. BÂRSĂ - 503 BĂ.RTAC «Ansi s. f. (Agric.) ihtanpou, soupeau (de char-rue). — Bârsă se numeşte lopăţica cea perpendiculară şi ca de un lat de mână, de lată, care îmbină grindeiul cu plazul şi ’n care e întărită partea dinainte a cucurei [= cormanei]. Ea serveşte spre slobozirea sau rădica rea plazului dimpreună cu fierul cel lat, anume ca plugul să intre mai puţin sau mai adânc in pământ, marian, d. 64; cfr. DAME, T. 35; PAMFILE, I. C. 150; ŢIPLEA, P. P.; H. TI, 3, 62, etc.; III, 4, 87; IV, 44; etc. Frunzulică de mătasâ, Porniiu cu plugu’ de acasă, Mă suiiu în deal pe coastă, Ca să-mi trag şi eu o brazdă; Scoase dracu’ o nevastă, Când porniiu şl eu o brazdă, Eu cu ochii la nevastă, Plugu’ m,i-o ieşit din brazdă... Eu cu ochii după dînsa, Mi s’o rupt piaza’ şi bârsa. ŞEZ. III, 58b/30; cfr. ibid. I, 175b/29, iii, 156/,3; ţiplea, p. p. 81; JARNIK-BÂRSEANU, D. 390; DOINE, 324; MARIAN, I). 55. [Şl: bârţă s. f. marian, d. 55; H. ii, 13, 29, etc.; III, 18, 38, etc., iv, 11, 56, etc.; pamfile, i. C. 150.] itÂnsAc s. m. (Entom.) v. bârzac. iiausân, -A şi -cA adj., subst. (Oierit) (Brebis)  laine longue et reche. (Laine) Longue et reche, de se-conde qualitâ. —Adj. (Despre oi şi berbeci; cfr. ţi-gaiu, stogoman, stogoş, pleşuv, etc.) „Bârsan, -ă= cu lâna lungă şi aspră11 (Argetoaia, în Dolj). H. v, 10; cfr. II, 28, 117, 207; Iii, 139,223; IV, 10; V, 223, etc. Oile sânt mici de stat şi de soiul bârsan şi ţigăe. i. ionescu, m. 364. Oiţă bârsană, De eşti nă-sdrăvană,... Să spui lui Vrâncean Şi lui Ungurean, Ca să mă îngroape... alecsandri, p. p. 2; cfr. TEODORESCU, p. P. 435. Berbece bârsan, marian, d. 55. j (Despre lâna acestor oi) Lungă şi aspră, de calitate mijlocie. Oiţă bălană, Cu lână bârsană... teodorescu, p. p. 435b. | (Despre postavurile ţesute din astfel de lână) Cioarecii, numiţi în Iieşinari nădragi, se fac din postav de casă alb, ţigaiu sau bârsan [= făcut din lână ţigae sau bârsană], moldovan, ţ. N. 127. i Substantivat,. Bârsană s. „bârsancă — oaie cu coada scurtă şi lată. Acest soiu de oi sânt bune de lapte, dar slabe ia lână“. marian. — Propriu: „din ţara Bârsei (în Ardeal)11: bârsan, -ă e derivat din Bârsa (ţinut vestit odinioară pentru oierit), prin suf. gent. -ean. iuusAnei., -eâ şi -ICĂ subst. — Diminutivul lui bârsan (derivat prin suf. -el). Berbece s. oaie bârsană (în înţeles desmierdător). La mulsoare de-ajungeâ, Bârsănele că mulgea, teodorescu, p. p. 514 b. isârsAnesc, -eAscă adj. Du district de Bârsa (en Transylvanie). — (Despre un soiu de cai) (De fel) din ţara Bârsei. Cai bursăneşti din ţara ungurească, ce se vor află aice în ţară la iernatic, vor da cuniţă câte patruzeci de bani noi de tot calul. (Mold., a. 1794), uricariul, iv, 42/5. Caii bâr-someşti din ţara ungurească... (ca mai sus). (Mold. a. 1799), ibid. i, 91/16. [Şi: bărsănesc,-eâscă adj.; (cu prefacerea lui ă > u după labială, şi:) Irurs.i-nesc, -eâscă adj.] — Derivat din bârsan, prin suf. adj. -esc. BA.RŞOX s. a. (Comerţ) Velours (rouge). — (în Transilv.; ungurism) Catifea (mai ales roşie). Cfr. mândrescu, l. p. 239. Cfr. urşinic. [într’o foaie de zestre din Braşov:] 3 laîbăre de barşon. pitiş, sch. 106; cfr. 110b. Câte şute, câte mute, Toate-s cu barşon pe frunte. Lelea cu barşoanele Nu şti' mulge oile. jarnik-bârseanu, d. 424. Pălăria ta, măi Ioane, Toată\-i] prim,buri şi barşoane, Părinţii tăi mor de foame, doine, 155/19. Cfr. reteganul, CH. 147; 153. Cfr. şi ţiplea, p. p. 64; BIBICESCU, L. p. 222/,. [Accentuat, după ungureşte, barşon; pe alocuri, în spiritul limbii româneşti, barşon. \ (Cu metateză, prin Murăş-Turda): braşon g. a. Lelea cu şu/rţ de braşon Ş’o uitat un ochiu. in horn. M.ÂN-DRESCU, L. p. 139/,.] — Din ung. bârsony, idem. harşostit, -A adj. Garni de velours. — (Rar) împodobit cu catifea. Ce hasnă (~ folos)-» de voi, feciori, Cu cloapele (—pălăriile) barşonite, Cu casele descoperite? doine, 282/,.,. — Participiul, devenit adjectiv, al unui verb ne-intrebuinţat barşonî „a împodobi cu catifea" (derivat din barşon). bAkt ! interj, v. bar. bâktA s. f. 1°. Couronne (de fleurs naturelles) portee par une jeune fille ou unţ. fiancee. Omement (dechapeau). 2°. Ourlet (â la ceinture d’un vStement). (în Transilv., Ban. şi Ung.) 1°. Cunună cu care fetele îşi împodobesc capul. pompiliu, bih. 1004; viciu, gl. Mă ’ntâlniiu cu două fete, Amândouă ’n berte nouă, Sărută-le-aş pe-amândouă. JARNÎk-bÂrseanu, d. 384. Bordură la pălăria flăcăilor, pompiliu, bih. 1004; VAIDA; VICIU, GL. | P. anal. Streaşină de snopi care se face (ca o cunună) în vârful stogului. Stogurile se clădesc rotunde... din gios de vârf, carele trebue să fie cucuiat, li se face bărtă din doao sau trei rânduri de snopi, şl pentru ca să ţină gozul, cu carele se copere vâr-vul, şl pentru ca să se scură apa, ca să nu cură pre m,arginea sau latura stogului, economia, 54. 2°. (Prin apropiere de cuvântul bată) Tivitura de sus a izmenelor (a cioarecilor sau a rochiei), prin care trece brăcinarul (baiera, etc.); cfr. bată, betelie, bantă. Vaida; viciu, GL.; cfr. MARIAN, INS. 473. | (în Zahareşti, în Bucov.) „Pătrat de pânză de-asupra fundului izmenelor.11 Com. i. grămada. [Plur. berte. Din acesta s’a reconstruit un singular nou beârtâ s. f. LB., jarnik-bârseanu, d. 477; BARCIANU; VICIU, GL. (subt bartă) (deosebit de cuvântul moldov. bertă), întrebuinţat adesea subt forma dim. bertiţăs. f. Mergi la joc, nu te ianime... De ciudă şi de amar, îţi azvârli bertiţa ’n jar. jarnik-bârseanu, d. 448; cfr. 440; gorovei, c. 22; pompiliu, bih. 1004. (Are pe alocuri şi înţelesul de „panglica împletită din paie, care, pe la sate, se pune pe pălărie sau [cu care] se încing fetele peste brâu11, rev. crit. iii, 88). | (în Transilv. de sud, cu formă mai apropiată de etimologie) boârtă s. f. şi bortă s. f., cu dim. bortiţă s. f. Borţi, [iarăşi două la număr, una cu mărgăritar şi cealaltă cu] fluturi. DOC. (slav, cu cuvinte rom., a. 1582, Târ-govişte). cuv. D. bătr. I, 257. 0 boartă de argint. catastihul (bis. Sf. Nicolae din Braşov, a. 1684), 14. în Bran, fetele purtau în ziua nunţii, mai de mult, peste cununa de flori o bortă de mireasă, care constă dintr’o panglică groasă de catifea .cusută cu fir şi împodobită cu ferecături aurite şi cu imitaţii de pietre scumpe. „Boartă de flori- cunună de flori pe care ş’o prind fetele în păr11 (Braşov), jahresber. viii, 7/81. „Bortă = frunza de pe pălărie (Târnava-mare; Făgăraş)11. viciu, gl. ; cfr. LB. Bortiţă—fiml-- de obiceiu o bercă roşie — cu care [se] leagă florile pe pălărie11 (Târnava-mare). ib. „La smulsul cânepei, copiii îşi fac, din fire subţiri de cânepă, crepate în două...... bortiţe alb-verzi pe pălărie.11 brebenel, gr. p. | (în Ban., cu formă ungurească: pdrta, idem) pârtă s. f. „podoabă pe pălărie, dar nu atât din panglice, cât mai ales din paie oii cânepă verde11. Com. a. COCA; cfr. ANON. CAR.] — Din germ. Borten (prin filiaţia dialectului săsesc, în care are aceleaşi înţelesuri ca în rom.; de la Saşi am primit obiectul şi obiceiul). ■tÂit'ţ'Ă s. f. (Agric.) v. bârsă. bArtAc s. a. Chaudron. — (Rar) Bărtac sau cazan de încălzit uncrop. DRĂGHICT, ap. TDRG. bartiţA — 504 BÂRZOIA isÂîtTi’j'Ă s. f. Chancissure. — (Rar) „Un fel de I coajă albă, ce se formează pe de-asupra [borşu]lui.‘‘ şez. vi, 64; „un fel de mucegaiu ce se face In putina de borş şi în poloboacele de curechiu, când nu-s îngrijite11. ION CR. ii, 302; cfr. muşiţă. — Etimologia necunoscută. (Poate, diminutiv din hartă). îîAitlJT f s. in. sing. Pouclre ă canon. — (Rar) Praf (s. iarbă) de puşcă. Au sfărâmat zidurile cetăţii, cu barut. N. costin, ap. DDRP. Pentru um-plutu’ tunurilor, spunea că bagă întâi un săculeţ de barut, şi apoi toarnă cu baniţa feluri de ghiulele. DIONISIE ECLESIARCUL, C. 171; cfr. id. ib. 165. [La autorul acesta din urmă, a cărui limbă e plină de turcisme, găsim şi cuvântul barutănă s. f. c. 173, din turc. barut liane „magazie de praf de puşcă, ierbărie".] — Din turc. barut, idem. JiĂitx s. f. (Ornit.) Cigogne. — Pasăre călătoare, cu ciocul, gâtul şi picioarele foarte lungi; cfr. stârc, cocostârc. Poporul deosebeşte două varietăţi de barză: „barza albă şi barza grivă, adecă cea cu aripele negre“. (Bălâceanu,în Râmnicul-sărat), ap. HEM. 2625. Aceasta din urmă se numeşte, pe alocurea, barză cernită (DDRP.) şi barză neagră. Sunetul caracteristic produs de barză, cu ciocul, pliscul, s. clobanţul său, se exprimă prin verbele: a tocă (Pribegi şi Mărculeşti, în lalorrţiţa, Balinteşti, în Covurluiu), a tocănî (Pribegi şi Borăneşti, în Ialomiţa), a păcăni (Broşteni, in Ialomiţa), a clă-păi (Mărculeşti, în Ialomiţa), a clăpăni (Iveşti şi .Cârjeoani, în Tutova), a clămpăni (Homocea, în Tecuciu), ap. HEM. 2525; h. iii, 17. Să nu m,ân-caţfij... barza şi şoiumul. biblia (1688), 137. Barza cea simţitoare, Care pe om iubeşte Şi ’npreajmă-i se nutreşte... alexandrescu, m. 382. în sfârşit ajunseră la pădure; şi de cum ajunseră, le clănţăniră dinţii aşă de tare, că par’că cu toţii ar fi avut ciocuri de barză, delavrancea, ap. HEM. 2525. Pe malul [bălţii]., se vedeau ici-colea berze, sandu-aldea, a. m. 89. „Pasările privite ca mai sfinte la popor sânt: porumbeii, rândunicile şi berzele.“ (Glodeanu-Siliştea, în Buzău) h. ii, 122. „Barza, când se arată primăvara, e semn că nu va mai da iarnă“. (Balinteşti, în Covurluiu) h. iii, 66. Când vezi barză, întâi pe sus, tot anul vei fi sănătos, iar când o vei vedea pe jos, tot anul vei fi bolnav. (Ciulniţa, în Ialomiţa), şez. iii, 46/15. (Pentru alte credinţe populare despre barză cfr. HEM. 2523 şi marian, O. ii, 310, şez. iii, 47/s, viii, 51). Berzei oarbe îi face Dumnezeu cuib. (Slănic, în Bacău), ap. zanne, p. ix, 543 („adică Dumnezeu îngrijeşte de cei nevoiaşi"). Se întrec, ca puii de barză la zburat. (Putna) ibid. ix, 543 (se zice „mai ales despre copii"). | P. anal. Numire dată caprelor bălţate cu negru, jahresber. xvi, 221; cfr. dame, t. 182 (din Bacău). | De-a barza e iţumele unui joc de copii. Cfr. şez. viii, 124; pamfile, j. ii. [Plur. berze, rar: barze. marian, o. ii, 310; (Ciobanu, în Constanţa), ap. HEM. 2523; alecsandri, ibid.; tot aşă gen.-dat.: berzei, berzii, (vechiu) borzei, mss. (a. 1764), ap. HEM. 2530.] — Barză e, probabil, un adjectiv substantivat, fiind la început atributul speciei celei a 1 b e de berze şi derivă din alb. barft,-Se „alb,-ă.“ Gaster, Zeitschri’ft f. rom. Phil. iii, 469; G. Meyer, Etym. Wortb. d. alb. Sprache, 27 (cfr. şi bardăş,bardoş, alb. barhos „albicios", grec jtsXapyoţ. meyer-lubke, r. w. nr. 620 revine la vechea etimologie, din lat. ardea „stârc, bâtlan" şi, în afară de ital., span. garza, portg. garpa, îl compară şi cu ital. albardeola „Loffelgans"). Cfr. şi Schuchardt, Cuv. d. bâtr. Supl. xxm, HEM. 2526 ş. u. BÂitzÂc s. m. (Entom.) Cousin, moustique. - (în Transilv.) Ţânţar, marian, ins. 310. [Şi: bârsâc s. m. id. ib.] — Derivat din tulpina onomatopeică bârz (cfr. bărzăun), prin suf. -ac. BĂitzĂUN s. m. (Entom.) 1°. Bourdon (Rom,bus terrestrisj. 2°. Frelon, guepe-frelon (Vespa crabro). 3°. Vaurien. 1°. (Munt. şi Transilv.) Specie de himenopteră, cu corpul gros şi păros, care trăeşte în colonii mici fă-cându-şi fagurele în pământ şi care produce, cu o coardă din organul respiratoriu, un sunet foarte caracteristic (redat prin verbele a bânzăi, abonzăi, a bombăni, s. a bumbănî); se mai numeşte bondar, bonzar, bonzăroiu, bânzar, bâţan, bâz-gan, bombar, bumbar, bundar, bunzar, bon-gar, bongoiu, bozgoiu, albină-ţigănească, albina-Ţiganului, muscoiu. Cfr. marian, ins. 193 ş. u.; h. ii, 80, 87, etc. 2°. (Mai rar) = gărgăun, marian, ins. 201, 204. 3°. Pig. (Ban. şi prin Mehedinţi, subt forma băr-năuz) „Om fără căpătâiu, fără nici o treabă, gură-cască." GR. BĂN,; N. REV. R. (1910), 85; marian, ins. 214. | (întrebuinţat şi în funcţiune adverbială) Umblă, câtu-i dziulica, bârnăudz prin sat. gr. băn. [Şi: bârzăun s. m., barzaon s. m. marian, ins. 201, barzăune s. m., bărzaune s. m. (Bălenii-Sârbi, în Dâmboviţa) H. iv, 9; marian, ins. 193; COSTINESCU. (Cu metateză, în Ban. şi prin Mehedinţi) bărnănz s. m. marian, ins. 193, 195, 20!, etc.; (poate, rezultatul unei fuziuni intre sinonimele bondar şi bărzăun, prin Ban. şi): bârdăiin s. in. şi bândăoiu s. m. (pronunţ, bândăon). Trei bârdăimi îmi săreă, După Novac se luâ. corcea, b. 100.] — Derivat dintr’un verb onomatopeic bârzâi (varianta verbului bazai), prin suf. -un. UÂKZKICĂ s. f. Petit traîneau. — (în Ţara-Ha-ţegului, Transilv.) „Bârseică = sanie mică, cioa-clă, pe care se aduc lemne din pădure. (Clopotiva)". VICIU, Gl. „Bârjeică = săniuţă ce se trage cu mâna". rev. crit. iii, 87. Bârg&ică = sanie, cum au copiii iarna, de se sanie cu ea. [D. ex.] Du-te, [de] adă bârgeica, să ne dăm pe deal. (Jurul Haţegului)", viciu, gl. Cfr. hâţă, cioaclă, scarlete.’[Şi: bârzeică s. f. (Bouţariu, in Haţeg) viciu, gl., bârjeică s. f. şi, cu pronunţare dialectală, bârgeica s. f.] — Derivat din slav. b*rz'j> „repede", prin suf.-eieă. înţelesul original pare a fi: „sanie care merge repede" (cfr. a veni săniuş = a veni s. a fi dus repede la vale; cfr. răpăgâ) şi cuvântul pare a fi împrumutat întreg din vreo limbă slavă (mai de grabă din sârbeşte). isâkzoc s. m. Tige de chanvre (restee plus petite que les autresj. — (Numai la plur.; rar; în Agri-şteu, pe Târnava-mică, în Transilv.) „Bârzoci = cânepa mai mică [care n’a putut creşte mare şi care stă printre cânepă ca puful subt pene, cfr. pamfile, i. C. 103], ce rămâne dacă s’a smuls cea mai înaltă"... viciu, GL. Cfr. poşomogi, podbici, por-bici. — Etimologia necunoscută. (Cfr. ung. borzag „boz"). isÂitzoi subst. (Bot.) Sorte de plante. — „Bârzoi: nişte flori." şez. ii, 149/32. jbâkzoiă vb. I refl. 1°. S’emporter, s'irriter. Bou-der. 2°. S’enorgueillir. 1°. A-i sări (cuivâ) ţandăra numaidecât, a se mânia lesne şi a sta bosumflat. Dă-i pace, el nu vorbeşte cu noi, vezi că se bârzoeşte ! (Vicovul-de-sus, în Bucov.) Com. G. nistor. (Cfr. bârzolea). 2°. A se îngâmfă; a se umfla în pene. La vârful [felezuitoarjei sânt legate... nuiele subţiri..., răsfirate ca coada curcanului, când se burzoe. BRE- BABZ01AT — 505 — BAŞ- benel, gr. p. (subt, felezui). Tinerică când erai, Zici că nărav nu aveai, Bar acum te-ai bârzoiat, Cu nărav te-ai învăţat, teodorescu, F. p. 152; marian, SE. I, 42. (Despre femeia obraznică, şi îngâmfata, se zice că) S’a bârzoiat ca o curcă, marian, O. II, 77; zanne, P. I, 457. [Şl biirzoi vb. IV a (cfr. bârzolea); (cu prefacerea Iui ă în u, după labiale) şi: burzoi vb. IV (IVa).] — Derivat din bârzoiu. (în înţelesul 2°, influenţat de cuvântul burzului). bâuîkoiât, -Ă adj. Redresse (en parlant de la queue des animaux).—Participiul, devenit adjectiv, al verbului bârzoiâ (în înţelesul etimologic, despre coada animalelor); cfr. bârzoiu. Ridicat(ă) în sus. Vulpea..., cu coada bârsoidtă, spre bârlogul ţincilor săi cum putea mai tare se ducea, cantemir, ist. 129; cfr. 195. liAiizum s. m. (Ornit.) Cigogne mâle. — Masculinul lui barză (derivat prin suf. moţion. -oiu-, întrebuinţat rar şi mai mult în glumă). Am văzut 0 barsă Ş’un bărzoiu Şi trei puici, Cine sânt?—■ (Cutare) cu femeea, Si trei fete. teodorescu, p. p. 199. bârzoiu adv. Redresse. Dresse, ke'risse. — La origine, în expresia: cu coada bârzoiu — cu coada ridicată în sus. [Calul] pornea apoi in spre el, cu capu’n piept, cu codiţa bârzoiu în vânt. sandu-aldea, săm. iii, 743. Caprei îi cade coada de râie, Şi ea tot bâzoiu (variante: sus) o ţine ( : „adică mândrul şl când scapătă, capul tot sus il ţ;ne“. iord. golescu, ap.) zanne, p. i, 393. A-şi face coada bârzoiu : a o luă nebuneşte, la fugă (precum fug vitele când a dat bâza îu ele). [Morărita] Şi-a făcut coada bârzoiu Şi-a fugit prin cele văi. teodorescu, p. p. 151b ; marian, se. i, 41. i (întrebuinţat în funcţiune predicativa) „îi bârzoiu — îi ştrengar11. ŞEZ. ix, 149 (probabil, mai mult cu privire la exterior: ţanţoş, mândru). || P. ext. „Cu părul bârzoiu — cu părul în sus (de spaimă), cu părul măciucă ; (de unde şi vorba:) bărzoiu-măciucă: sai pe el, înhaţă-1!“ pamfile, j. iii. [Şi: bâzoiu adv. Coada cioantă, bâzoiu sus! TEODORESCU, p. p. 486;,(cu schimbul obicinuit între suf. -oiu şi -ău, şi:) bâzau adv. iord. golescu, ap. zanne, p. i, 393] — Derivat din bâză, prin suf. -oiu. (Pentru formaţiune, cfr. „cu părul vâlvoiu“; formele cu r se explică prin existenţa unei tulpine onomatopeice bârz-, alături de bâz-, cfr. bărzăun) ; „cu coada bârzoiu11 însemnează deci, la origine: cu coada ri-dica,tă, precum o au vitele în care a dat bâza (= strechia). bâuzoi,ea s. f. invar. Appellation des vaches fa-cilement irritables. — „Numele unei vaci care din toată nemica se bârzoeşte, [se] mânie ca şl unii oameni41, marian. — Derivat din bârzoiâ, prin suf. batjocoritor -olea. bas s. m. (Muzică) Basse. — Voce (bărbătească) adâncă (groasă), ori instrument (cu coarde s. de aramă) care scoate numai sunete grave. Şi nu mi-i de bot, Cum m,i-i de nas, Câ făceam din el un bas. marian, î. 218. | P. ext. Persoană care are o astfel de voce, muzicant care cântă partea de bas. | Bas întâiu s. prim (spre deosebire de bas al doilea s. secund, numit şi numai: bas) = bariton. Un... tânăr, basul cel dintăi din corul arhieresc, contemporanul, iii, 616. Cfr. alto, altist, bariton, tenor, sopran. — N. din fran. (ital. basso, idem, propriu: ,,jos“). bas adv. Juste, justement, tout-â-fait, precisăment, exactement. — Tocmai, chiar, taman. Când te văd, bade, la lună, Inima nu mi-i baş bună. hodoş, p. P. 113. Pe mine mă cer doi veri, Nu mă cer baş de demult, De-o lună, de-o săptămână, id. ib. 117. în poala bădiţii mele, Şede-o lele de m,uiere. Ci n’ar fi baş cu cădere, Că lelea are bărbat, El e june de ’nsurat. doine, 154. Aşă-i fata de frum.oasă, Frum,oasă e baş ca noaptea Şi e groaznică ca moartea, bibicescu, p.p. 304. Muierea lui Păcalăiar incepii a plânge după bărbatul ei, zicând că acuma baş îi mort (= chiar că-i mort, e mort de-a binele) şi e întins în biserică, cătană, p. iii, 49. „Aia-i rău." — „Rău şi nu başl.“ (= şi nu prea, Sarafola, comit. Torontal, în Banat), şez. i, 275/23. — Din sârb. baş, idem. baş s. m. I. 1°. Chef (de Corporation). 2°. Extrfimite, bout. 3". Change, agio. I. 1°. t (Neobicinuit) Cap, căpetenie, mai-marele (unei bresle de negustori s. meseriaşi), staroste. Am. dat această domnească a noastră carte Nicolii, başul gelepilor. doc. (a. 1795), ap. ŞIO. Pentru aceste toate aşezăm epitropi şi purtători de grijă... pre preasfinţia sapwrintele mitropolitulMoldo-Vlahiei...,pe baş Coste Avraam, pe baş Sandul Panaite, pe baş Coste Pa-pafil. (Mold., a. 1766), ubicariul, xiv, 190/12. | (Păstrat pe alocuvea până azi, ca atribut al cuvântului ,,cocoş“) „Poporul crede că este o toacă in cer, după care cântă cocoşii. în fiecare sat este un cocoş, care cântă când este numai de trei zile. Acest cocoş aude cel dintâi toaca din cer, şi, după ce cântă el, apoi încep a cântă şi ceilalţi cocoşi. Acel cocoş se numeşte cocoş baş“. (Gherăseni, în Buzău), ap. HEM. 2663 (numit şi cocoş năzdrăvan, marian, ib.). 2°. (Navig.; rar) Cap, capăt (al unei bărci). Căpitanul se ghemui între capetele maldărilor şi başul de dinapoi al luntrei. sandu-aldea, p. 201. 3°. (Comerţ; pop.; învechit) „Ceea ce se lasă schimbătorului pentru schimbatul unei monede11 (costinescu),agio. Mai sânt datoriu însă 130 lei, la Moise Jidovu’, cu 30 lei başul lor. (Mold., a. 1767), uric a riul, xvii, 55/12. Mulţi casieri... se folosesc... de auru’ ce au în casa de bani ai... statului, prefăcându-l... în argint, şi naţia plăteşte pentru, datorii mai m,ult baş. jipescu, ap. TDRG. | P. ext. Plus, spor. Şi chiar dacă se brodea... să se păcălească..., îşi găseâ, socoteala,... în „başul", sporul ce-i ieşea de la „raz", când umpleâ.., măsura... cu dichis, m. CHIRIŢESCU, conv. lit. XLIV, II, 77. — Din turc. bâs „cap, căpetenie; agio, etc.“ (Cfr. baş-. în înţelesul 2°, poate prin mijlocirea sârb. bas, „capătul dinainte al corăbiei"; în înţelesul 3° e prescurtat din turc. akce basy „capete de bani“ ŞIO, şi a putut intra la noi şi prin filiaţia limbii bulgare: bas „întâiul; agio“). baş- Element de compoziţie, intrat in limba noastră dimpreună cu titulatura ierarhică otomană şi devenit mai târziu un fel de prefix productiv. 1°. în cuvinte luate de-a-dreptul din turceşte, baş-se găseşte numai în legătură cu substantive care înseamnă titlul unei funcţiuni sau al unui rang ; cuvântul compus arată pe „căpetenia" s. pe „şeful11 slujbaşilor sau demnitarilor acelei administraţii. (Mai toate aceste cuvinte au pierit azi din limbă. Adesea aceste compuse cu baş- sânt sinonime cu cele care conţin în partea a doua cuvântul -başâ şi cu cele compuse cu vel-). Exemple: baş-agâ f s. m. (în turceşte şi la Românii care aveau legături cu Orientul) întâiul eunuc al haremului Sultanului. E. vacărescul, ap. ŞIO. | (în poezia pop.) Primul căpitan s. comandant al unui detaşament de Turci. Da’n caic cine eră? Eră căpi-tan-pasă, Baş-agaua Turcilor, alecsandri, p. p. 124/ls; cfr. 125». baş-alaiu-ceauş f s. m. şi alaiu-baş-ceauş f s. m. Cel mai mare între cei doisprezece ceauşi care păşeau înaintea alaiului domnesc. Baş-alaiu-ceauş, pe lună 20 lei. (Mold., a. 1776), TJRICARIUL, XIX, 391/s. BAŞ- — 506 BASAMAC baş-beşleâgâ f s. m. şi (cu forma turcească) baş-beşli-agîi f s. m. Comandantul suprem al ostaşilor de poliţie (turcească), numiţi beşlii. Au trimis paşa... pe baş-beşliagă, cu câţiva beşlii..., la Nicolai-vodă. AXINTE uricarul, ap. TDRG. Pentru menţinerea or dinei, Chehaia-beg în Valahia şi lusuf-paşa în Moldova orânduise în fiecare plasă câte un beşliu cu 10 neferi, în oraşele principale câte un beşli-agă cu 50 ăe neferi, şi la Iaşi şi Bucureşti câte un baş-beşli-agâ cu câte 200 ăe neferi. GHICA, ap. HEM. 2661. baş-bulu(c)-baş(a) f s. m. şi baş-buliuc-bâş f s. m. (n. costin, ap. ŞIO.) Căpetenia bulubaşilor, care, ca şef al gardei domneşti, supraveghea închisoarea Curţii, având pe seimeni subt comanda sa. Au venit aici în ţară, în Moldova, ăe au fost baş-buluc-baş la Constantin Duca-vodă. neculce, let. ii, 255/33. Pe Costache Purice... cu bună pază închizân-du-l la Cetăţue, şăzână până au venit Dom,nia în Iaşi, şi atuncea l-au scoborît în Curte, la baş-buluc-başa ăe simeni, e. kogĂlniceanu, ap. HEM. 2660; cfr. let. iii, 293/25; beldiman, tr. 341. Să hotărîm o casă cu locul ei ce este împrejurul casei, a ămni-sale Neculai Moraitul, baş-bulu-baş. (Mold., a. 1760), uricariul, xxii, 384/,. [Derivat: başbnlnbăşie f s. f. Rangul de baş-bulu-bâş. fotino, ap. ŞIO.] ’ baş-caimacâm f s. m. e’. icogălniceanu, ap. ŞIO. şi bsiş-caimacftn f s..m. Cel dintâi dintre caimacami. Mulţămim agatelor Şi . baş-caimacanilor. teodorescu, p. P. 563. baş-capichehăie f şi baş-capuchehâie f s. m. (cu formă turcfiască şl -chehaiă). întâiul agent diplomatic (capuchehaie) al principatelor româneşti pe lângă înalta Poartă. Poliţa dumnea-lui baş-ca-pi-chihaie, pentru socoteala blănarilor ci [=ce] au dat blanila baeram-peşcheş. doc. (a. 1786), ap. iorga, s. D. 189. Spătarul Mihalache Suţu, ce au fost întâiu’ spătar aici, în vremea ăomniei lui [Cara-geâ], ...şi apoi baş-capu-chehaia al lui, la Ţarigraă. zilot, cron. 71. baş-capighi f s. m.= capegi-başa. e. kogĂlniceanu, ap. ŞIO. baş-ceaxiş f s. m. Ofiţer superior cu diferite atribuţii, cfr. ceauş-başă. Serjant, adecă baş-ceauş. N. costin, let. ii, 75. Luară pre Duca-voăă, ăe l-au dus de l-au închis la baş-ceauş. neculce, ap. HEM. 2660. Nastasă Ciurea, ce au fost baş-ceauş... (a. 1795) uricariul, xxi, 320. baş-cioliodâr f s. m., (mai rar) baş-ciuliodâr f s. m. iorga, s. d. vi, 197. (La Turci) Primul ciohodar s. camerier al Sultanului; (la noi) întâiul cămăraş al Domnului, având subt porunca sa pe ceilalţi cio-hodari; el încălţâ şi descălţâ pe Domn şi ridică, din poruncă domnească, pe boieri, băgându-i la închisoare. Cfr. ŞIO., Ghica, s. xiv. Ciuhodarii cu baş-ciuhodar, din a-stânga, cum merge Domnul la biserică, gheorgachi logofătul, let. iii, 298/s. Grigorie Ghica porneşte pe baş-ciohodar Măciucă, care şi aduce la curte pe Bărbucică, îl trânteşte la pământ şi din porunca domnească îi trage o falangă,, apoi îl trimite surghiun la mănăstire, ghica, s. 46. Poftisem la masă pe vărul Bafte..., cara o fost baş-ciohoăariu la Domnul loniţă Sturăza-voăă. ALECSANDRI, T. 40. baş-conaccîu f s. m. Mai marele conacciilor, având să îngrijascâ pentru sălaş când călătorea Domnul; cfr. vel-conacciu. Şi Domnul încă auporoncit de s’au rânduit conacile, orănăuinău-se baş-conacciu (pe) Constantin Canano. gheorgachi logofătul, ap. HEM. 2660. baş-tergimân f s. m. întâiul dragoman al Sultanului s. al Domnului, cantemir, ap. ŞIO. 2°. (în graiul fam. şi glumeţ, adesea cu o notă batjocoritoare; cfr. „el e capul răutăţilor”) baş- se întrebuinţează (in România) ca element de compoziţie in legătură cu substantive, dându-le înţelesul „de cel mai de frunte, cel mai înalt (ca rang); I cel mai bţin, cel mai fin (cfr. cel mai prima)11—şi I cu adjectiye: „în cel mai înalt grad, peste măsură de.. “ (şi, când avem a face cu un cuvânt care arată originea,) „get-beget, de baştină, neaoş“. Cfr. arhi-, para-, ultra-, extra-, supra-, super-, hiper-. Exemple: baş-bătăuş s. m. Baş-bătăuş la alegeri, n. xenopol, ap.' rudow, xix, 420. | baş-bâtrân, -ă adj., subst. Sântem vinovaţi, C’am fost prea plecaţi Lu’ baş-bătrânul Ianoş Ungurul, teodorescu, p. p. 498b. | baş-boier s. m. Primul boier al ţării, în acelaşi timp prezident al Divanului (după Domn) s. chiar guvernator provizoriu (caimac am) al ţârii (un astfel de baş-boier a fost orânduit întâia oară, din partea Porţii,’la a. 1763; cfr. ŞIO.); boier mare. Baş-boierul purtă hanger la brâu. ghica, s. 601. [Un boier din Moldova] a dat ăom,nitorului ţării toate moşiile sale, pentru ca acesta să-i sărute mâna în faţa mai multor marturi şi să-i hărăzească titlul de baş-boier. i. negruzzi, i, 416. 0, voi, baş-boierilor! ma-teescu, b. 36. | baş-calic s. m. Să vie şi să-mi calce drepturile mele ăe calic vechiu, ăe baş-calic? şez. I vi, 169. Cfr. creangă, gl. [ baş-capitân s. m. let. I iii -, 294. | baş-marghiol s. m. Ştrengar de frunte. Necola Neculcea, Din oraş din Tulcea, Fecioraş de Sârb, Baş-marghiol de târg. pop., ap. HEM. 2662; cfr. păsculescu, l. p. 161, 162. Io nu te-oiu luă, 1X.u te-oiu sărută, Că eşti farfară, Baş-marghiol de i gură, Care inimi fură. teodorescu, p. p. 455. . baş-rachiu s. a. A băut vin herm,âziu, Cu răvac şi baş-rachiu, Ş’acum doarme într’un pat, Pe trei perne răsturnat, teodorescu, p. p. 540. [Şi: başa-racluu s. a. Scotea vin, scotea rachiu, Scotea rachiu, başa-rachiu. mat. folc. 47.] | baş-răzeş s. m. Eu sânt Harţă, baş-răzăş, Cunoscut tocmai prin leş[i]. alecsandri, t. 257. | baş-ţarigrădeân s. m. Greci neguţători, Baş-ţarigrădeni. TEODORESCU, P. P. 85b. | f baş-yânător v. avgiu. BÂŞĂ f s. m. (ş. d.) v. paşă ş. d. băsădă s. f. v. beseadă. BĂSĂm vb. IV11. Parler, causer, s’entretenir. — (Transilv.; ungurisrn) A vorbi s. a sta de vorbă cu cinevâ. Băsădui ăe biu pâră la zori. COD. vor. 16/j3_,4; cfr.,64/e; 82/5 (= vorovind cu ei. N. testament 1648; vorovind până la zio. biblia 1688). Staţi, Turcilor, nu grăbiţi, Că cu Gruia basnăiţi. bibicescu, L. p. 291. [Şi: băsădui vb. IVa, care, în Munţii-Sucevii, din Moldova, însemnează „a fi deprins numai cu un fel de lucru de mâncare11, şez ii, 126/36. înţelesul acesta arată că în Moldova cuvântul e împrumutat din limba ruteană: beseăuvati „a ospătâ11.] — Derivat din băsadâ. băsădui vb. IVa v. băsădi. i bâsâioc s. a. (Bot.) v. busuioc. BASAiiic s. a. Tas ăe foin. — (Rar) „Porcoiu sau porcan de fân, cam de o jumătate de car.“ pamfile, c. Sus cârlig, Jos cârlig, Şi la mijloc basa-lic? (=-Cântarul.) gorovei, c. 61. ; uâsama adv. Apparemment, ă ce qu’ilparaît. — j Bag seamă, mi se pare. (Sălişte, în Transilv.) Com. : a. banciu. [Şi: bâsamâ adv. „pe semne, aşâ se ve-i de“. pompiliu, bih. 1004, băsema adv. „pasă-mi-te“ . (Mehedinţi), Com. strâmbulescu.] •— Scurtat din bag' seamă. basamac s. a. Eau-ăe-vie de cereales (ăe mau-vaise qualitd), toră-boyaux. — (Cuvânt nou, care se i răspândeşte tot mai mult în România; cfr. H. ii, 81; ; iv, 12, 119; v, 72, 117; vii, 8, etc.) Rachiu ordinar i (făcut din spirt de bucate amestecat cu apă). Cfr. BASANGJSL — 507 BĂŞOĂLUi holercă, târâş, pocirlă, poşircă, etc. Pe sticlă era scris: Mastică de Hio; dar mirosea a basamac. contemporanul, v, 2. Zice lumea că-s sărac. Pe ce beau la basamac? şez. vii, 44. Basam,acul sparge capul, zanne, p. iii, 451. I Fig. Unde murgului că-i trase [cu gârbaciul] ? — între şale basamace (= lovituri zdravene, cura e basamacul de tare), Unde murgului nu-i place. şez. iii, 65/]8, i7. [Plur. (rar) -mace şi -macuri.] — Probabil, din înjurătura trivială ungurească basszam a... Cfr. HEM. 2538. BASANGET, s. a. (Cor.) Banse populaire. — Numele unui joc ţărănesc. (Băileşti, în Dolj.) H. v, 18. masaochiit, -oâche adj., subst. v. bazaochiu. isÂsAos, -oâsă f adj. Envieux, haineux.— (Atestat numai într’un glosar din secol. XVII) Invidios, pizmaş, uricios, ciudos. cuv. d. bătr. i, 270. — Derivat din băsău, prin suf. adj. -os. başardInă s. f. v. başordinâ. îs As Ă li s. a. 1°. Vengeance. 2°. Haine, rancune; colbre. 3°. înjure, outrage. 4°. Mauvaise habitude, vice. (Prin Transilv., Mold. şi Bucov.; rar; ungurism). 1°. f Răzbunare. Voiu aduce armă pre voi, care va sta de băsău. cuv. d. bătr. i, 10 ( : „l’âpâe, qui fera la vengeance11). Toţfi] creştinii... să nu fie stătători de alean, ce toată stătătura de băsău să o lase pre Dumnezău, carele giudecă toată lumea în dereptate. sicriul de aur (a. 1683), ap. COR. 116. 2°. Ură, pică, „ciudă învechită (care cere răzbunare), prinsurâ“. (Vicovul-de-sus, în Bucov.) Com. g. nistor; cfr. cuv. d. bătr. i, 16. Lasă băsăulîi! co-resi, ps. 93; cfr. 250. Pizmaşilor mare... jale iaste—, numai căce-ş văd cu ochii pe cine-i easte pizmă şi băsău. mss. (Braşov, secol. XVII), ap. HEM. 993/30. Am basău pe cutare: „ură, ciudă mare“. (Munţii-Su-cevii, Mold.) şez. v, 37/,8. 3°. Batjocură, supărare (adusă cuivâ), ofensă, nedreptate. „Beseu — iniuria (contumelia).“ anon. car. Dascale, aceastea zicând, noao ne faci băsău. N. testament (a. 1648), ap. OCR. 91. 4°. „Apucătură [rea], viţiu." (Munţii-Sucevii, Mold.) ŞEZ. v, 37/,e. [Plur. (rar) -săuri. cuv. D. bătr. i, 16.] — Din ung. bosszu „răzbunare.11 kaşuai'ir f s- a- v- baibafir. BAŞBUztrc s. m. v. başibuzuc. başca adv., adj. invar., prep. 1°. Separement, « part; separe, ăifferent. 2°. Excepte, outre, sauf, sans compter... 1°. Adv. (Une-ori compus cu de(-a)-; construit în mod absol. sau cu prep. de) în deosebi, de o parte, (în) afară de...; cfr. bez, dechilin. (Interpretându-se adverbul drept atributiv al subiectului, s’a putut naşte şi funcţiunea de adj. invar, cu înţelesul de) Deosebit, despărţit. Sânt ceale doao livezi başcă, cumpărături alepopei. doc. (Munt., a. 1715), ap. HEM. 2669. Mai nainte de a făta, scroafele trebue alease din cârd (brişcă) şi inchise dechilin în cocine. economia, 98. Am fost başca de fraţii mei peste 20 [de] ani. aricescu, ap. ŞIO. Leonida: Vesi bine, pensia e başca; o am după legea a veche, caragiale, t. 84/13. „Locuesc băşca; mâne başca : separat, deosebit11. rev. crit. iii, 87. (Pleon.) Stăpânu-tău, ca stăpânu-tău; ce ţi-a face el, asta-i deosebit, de başca! CREANGĂ, P. 266. (Repetat) Mese[le] erau başca ■pentru oameni, başca pentru muieri şi başca pentru feciori, pitiş, sch. 107. Başca Românii, başca Ţi- ganii! zanne, p. vi, 373. || P. ext. (Din înţelesul „de o parte11 s’a născut, în anumite construcţii, cel de) „Singur11 (viciu, gl.), „răsleţ11 (Mehedinţi; com. N. ionescu), anume. Spun bătrânii, că pe când veneau Turcii pin casele lor, aveau străchini băşca 'pentru Turci, şi ce bucate rămâneau de la ei le lâ-pădau la câni. şez. iii, 76/n. Am rămas ăe băşcă! (Densuş, în Transilv.) viciu, gl. | (în corelaţie cu „una11) Alta, altfel. Asta-i! una vorbim şi başca ne’ntelegem! caragiale, t. ii, 7/s; cfr. zanne, p. ii, 742. 2°. (Mai rar) Prep.. (în) afară de..., fără a se socoti ..., nepunând la socoteală... - O vie de vr’o opt pogoane şi cevâ, başca crama şi casele, marion, ap. HEM. 2669. Başca ăe ce ţi-am dat, îţi mai rămân dator cinci lei. LM. [Accentuarea mai veche eră başcă; cuvântul în-cetătenindu-se în limba română — el a pătruns şl dincolo de munţi (în Ban. prin mijlocire sârbească) — şi-a schimbat accentul: băşca, prefăcându-se pe alocuri în bâşcă, başca, bâşcă.] — Din turc. baăka, idem. bască f s. f. sing. Toison, laine. —Lâna (tunsă de pe oaie). Atestat numai o singură dată: De-ştinge-va ca plo[ae]a spre bască. psal. sch. 220 (la coresi, PS.: „lână11). — Din alb baske, idem. (Cuvântul există şl la Aromâni). bască s. f. Maie ou huchepourvue d’un gr and tron au mUieu. — (Mold.; rar) „O covată găurită la mijloc, ca să încapă trupul unui om.11 ion cr. ii, 13' bască s. f. 1°. Basque. 2°. Petite veste de femme (corsage â basques, bolâro). 1°. Poalele (adaose) ale unei talii (bluze s. jachete) femeieşti. 2°. P. ext. (pop.) Bluză cu bască, „ilic de stambă nevătuit (modă nouă, de lux)11. (Ciuperceni, în Dolj) H. V, 129; cfr. H. II, 147; 89; H. iii, 119, 314; H. vi, 143; H. VII, 8; etc. — N. din fran. Cfr. baschină. bâşcă s. f. v. baştă. BĂSCĂCĂK vb. Ia (ş. d.) v. răscrăcărâ ş. d. bâscăie s. f. Outil de forgeron. — (Mârleanu, în Constanţa) Unealtă a fierarului (neprecizatâ mai de aproape), h. ii, 282. — Etimologia necunoscută. Cfr. başchie. başcai.^' s. a. v. başcaueţ. băşcăii vb. IV. Gronder, se moquer de (qqn.). — A certâ, a mustră pe cinevâ, a-l cicăli, a-l face de două parale, de râs şi de bătaie-de-joc. în viaţa mea n’am să-i spun o vorbă, că m’a băşcălit ăe par’că aş fi strein. Com. i. pavelescu. băşcălii vb. IVa. (Se) separer.— Trans. şirefl. A (se) pune başca, a (se) alege (de o parte), a (se) despărţi (spec. spunându-se despre „unii care au avut toate în comun, rămânând fiecare cu partea ce i se cuvine11, rădulescu-codin). în fietece vară, după ce isprăveă treerişul, îşi băşcălueă grâul în două: cu o parte, cea păstrată gurii, pornea la moară. m. chiriţescu, conv. lit. xliv, ii, 78. [Derivate : băşcăluit,-ă adj. A fi însă despărţită şi bă-şcăluită una de alta, de tot şi întru toate, viaţa de veci ăe moartea ăe veci. piscupescu, O. 125; bă-şcăluîre s. f. Această băşcăluire şi despărţenie... socială, ăureasă de aproape două veacuri, jipescu, ap. TDRG. || Cu alte sufixe: băşcul vb. IVa = „a da de o parte, a despărţi, a răzleţi11 (Şişeşti, in Mehedinţi). Com. N. ionescu. Şi noi să ne băşcuitn. BAŞOANEŢ — 508 — BĂŞICĂ (Orlea, în Romana#), păsculescu, l. p. 216. | (în Ban.) băşcăşi vb. IV8 (refl. şi cu înţelesul spec. „a se divorţa11), cu derivatul băşcăşft, -ă adj. = „deosebit11. Com. liuba. Tată, iar s’or îmbinat oiln noastre cu altele, şi umblând să le băşcăşesc, mieii nu i-am,putut nici cumrăzni. Cătană, b. iii, 13. Fraţii s’or băşcăşit = s’au despărţit unul de altul, din avere. S’a başcăşit de soţie: a divorţat.11 Com. a. coca.] — Derivat din başca, prin suf. -ăl.ui (-ui, -aşi). Cfr. desbăşcăşi. başcankţ s. a. (Petit) sac, bourse (de toile ou de cuir). — (Rar; în Transilv. de nord) „Băşcănea,ţă = sac, săcueţ, săcuecior". bugnariu, n. „Başcaleţ = pungă de pânza", viciu, gl. „Başcaneţ = pungă de piele sau beşica de porc, în care ţîn tabac, jaşcău. (Ioana, Gherla, Câmăraş, Cistelec)". viciu, gl. [Şi: băşcăneăţă s. f., başcaleţ s. a ] băşcăşi vb. lVa (ş. d.) v. başcălui ş. d. BĂşcĂU s. m. Sot. — (Rar; în Muscel) Prost. RĂ-DULESCU-CODIN. — Etimologia necunoscută. (Probabil, din ung. bdcsiko „bădiţă11, fiind considerat „prost11 mai întâi vreun Ungur care nu pricepea româneşte şi se adresă Românilor mereu cu acest cuvânt.) basceâ s. f. Jardin. — (Rar, prin Oltenia) Grădină. Pe suru’-ăl mic încalecă, Pân (= prin) bascele se’nfundâ. mat. folc. 79. [în Ban., prin mijlocire sârbească (hasee): hkşw, s. f. jahresber. iii, 313. | Prin secol. XVIII, în texte cu multe turcisme, şi: t bagceă. ŞIO.] — Din turc. baglice, idem. Cfr. baccevan. BÂSCHI interj, v. băşti. bâşchie s. f. (Dog.) Ghassoir (de tonnelier). — Unealtă a dogarului (numită şi ciochie, păpuşă sau băţic) în formă de ciocan, cu o parte şenţuită. („Şanţul se aşează pe cerc şi cu un ciocan de lemn se bate de-asupra, ca să fugă cercurile către partea mai umflată a vasului11, pamfile, i. c. 161). Cfr. dame, t. 87. — Etimologia necunoscută. Cfr. beşchie, bâ-scaie. băscci vb.IV‘\ Bourrer, enfoncer (enpressant).— (în Transilv.) „A umplea tare, îndesat, d. ex. [cineva] umple o oală cu tărâţă, după aceea o îndeasă şi zice că: Am- băscuit-o. (Bistra.)11. viciu, GL. — Pentru etimologie v. bâcsi. bĂşcui vb. IVa v. başcălui. basculă s. f. Bascule. — Scândură s. pârghie mobilă aşezată în cumpănă pe un suport, astfel încât când un capăt se lasă în jos celălalt se ridică. Cântar (s. balanţă cu basculă) şi absol. basculă v. balanţă. Pod-basculă: balanţă pentru cântărit căruţe şi care încărcate, etc. [Accentuat, mai rar, şi: basculă.] — N. din fran. băseăkecă t s. f. V. biserică. bâsema adv. v. basama. basen s. a. v. basin. BĂSEiticĂ s. f. v. biserică. başfik s. a. v. baibafir. băşi vb. IVa (IV). Peter, vesser. —(Aproape numai cuformărefl., însă cu sens trans.; pop.) A da vânt (din anus); cfr. fâsâl. zanne, p. i, 394; ir, 126; 485; vi, Ş56; 420; 581, etc. [Dial. beşi vb. IVa. | Prez. mă băşesc şi băs. anon. car.; gorovei, c. 72; 221.] — Din lat. vissire, idem. başibuzuc s. m. Volontaire turc de la milice irreguliere. Homme brutal. — (învechit) Voluntar turc, aparţinând trupelor neregulate (în opoziţiune cu nizam). în răsboiu, ostaşul turc, fie nizam ori başibuzuc, fieseiz ori paşă, rămâne pururea o fiară sălbatică, odobescu, iii, 603. Un sentiment de groază străbătuse cu încetul până în straturile poporane, la vorba başibuzuc. d. zamfirescu, r. 53. | (Amintirea acestor soldaţi turci care, prin încălcările şi jafurile lor, erau groaza ţărilor române, a rămas în Înţelesul fig. pe care l-are azi cuvântul) Om sălbatic, crud, crunt, crâncen. [Pronunţ.: başî-bu-, une-ori scris şi: başbuzuc s. m. | Derivate: başibuzucesc, -eăscă adj.; başibuzuceşte adv., liaşibuzucie s. f. Purtare sălbatică, cruntă’; cruzime.] — Din turc. baăi-bozuk, idem (propriu: „cap su-cit“. ŞIO.). băşică vb. I. (Se) couvrir d’ampoules. — Pact. A produce băşici; refl. a căpătă băşici. Bele-s, bade, frigurile, Ba mai rele dragostele: Frigurile te băşică, Dragostele te usucă, alecsandri, p. p. 19; cfr. reteganul, tr. 119/21; mat. folc. 219. Un balaur... îl muşcă,... Trupul de i-l băşică, teodorescu, p. p. 438b; cfr. 276. De durere, nu-şi află loc,beşicân-du-se trupul, încât păreâ că-i o arătare. drĂghici, r. 130. | Pig. (pop.) A băşică (pe cinevâ) = a-1 bate tare, (încât să-i băşice trupul). Nu taci, afurisitule, că acum te băşic, de ai să mă pomeneşti cât ăi, trăi. (Sudiţi, în Ilfov). Com. i. pavelescu. [Derivate: băşicăt, -ă adj. 1°. (Despre corp s. piele) Plin de băşici, acoperit cu băşici, anon. car.; marian, sa. 103. Nică... se duse şi el, cu talpele beşi-cate,pe urma lui Oşlobanu. creangă, a. 102. „Pită be-şicată = pâne coşită (comit. Făgăraşului)11, viciu, GL. 2°. în formă de băşică. (în acest înţeles, şi substantivat, subt forma fem.) băşicătă (albă s. neagră), un fel de struguri. H.ll, 11; 58 („de culoare albă; este cea dintâi la copt11); 98; 115; („cu boabe ruginii şi pietroase11); 125; 141; 165; 176; 193; IV, 53; V, 4, Vii, 67, etc.; jipescu, o. 53; baronzi, l. i, 94; j băşicâre s. f. (rar;-exprimă acţiunea); băşicăt s. a. (mai mult despre obiceiul de a se băşică cu urzici, la Sf. Gheorghe); băşicătură s. f. (exprimă rezultatul acţiunei).] — Din lat. (pop.) vessicare, idem. băşică s. f. I. Vessie. II. 1°. Globe, boule, ballon. 2°. Ampoule. 3°. Bulle. 4°. Coqueret (Physalis Al-kekengi). I. Receptacol dintr’o membrană elastică, care se găseşte în corpul animalelor, îndeplinind, diferite funcţiuni organice. Astfel, în băşica omului (numită şi: băşica udului) şi a mamiferelor se adună urina; la peşti, băşica, umplută cu aer, serveşte a da corpului uşurimea necesară spre a pluti la suprafaţa apei. P. ext. Băşica uscată, întrebuinţată spre diferite scopuri (ca pungă,burduf, pergament, etc.). I-au venit boală de piatră, în beşică. dosofteiu, ap. TDRG. O beşicăplină de bani. iorga,s. d. xiii,242. După aceea, [gura butelcii] se învăleşte bine cu beşică de vită. i. ionescu, c. 205. O pungă de beşică de bou. contemporanul, iii, 820. Mie are să-mi dea coada porcului s'o frig, şi beşica s’o umplu cu grăunţe. creangă, a. 41. Se duse într’un oraş, îşi puse o băşică de ciroiş în cap... ispirescu, l. 150. De piatră la băşica uclului, povăţuesc babele să sape bolnavul... melci... GRIGORIU-RIGO, M, P. 1, 144. II (Bot.) Băşica-porcului = gogoaşă (Lycoperdon bovista). panţu, pl.; leon, med. 23. II. P. anal. 1°. Lampion. Nişte beşici de hârtie BĂŞ1CĂŢKL — 509 — BASM boite-, în care, ca’n nişte ţa/nare, ardeau lumânări. şez. iii, 184. | Spec. f Balon. Mulţi... s’au călătorit •într’însul (= în văzduh) cu băşică ăe vânt. piscupe-sctr, o. 6(5. De cănă cu băşica lui Carageâ: de mult (aluzie la ascensiunea în balon făcută de nişte Francezi la Bucureşti, pe vremea lui Carageâ). zanne; p. vi, 45. | Glob de sticlă (ca ornament în grădini, ca aparat chimic, etc.). Beşici mari. de steclă, la gură legate cu pergament, eminescu, N. 56. Beţele de la trandafir vopsite verde, cu băşici ăe sticlă în vârf. brătescu-voineşti, l. d. 18. | (Geol.) „[Movilele] râmase în urma eroziunii apei... se numesc [când aântîn câmp] gorgane, băşici, etc.“ MURGOCI, săm. VI, 93. 2°. Umflătură subt epidermă produsă, prin iritarea sau inflamarea pieliţei, conţinând o materie lichidă (spre deosebire de bubă, care se formează subt straturile cele din urmă ale pielei şi are mai ales caracter purulent). Să mă bată Dumnezeu, Unde-o fi locul mai rău, într’o groapă ăe urzici, Să mă facă tot băşici, bibicescu, p. p. 29; cfr. jarnik-bârseanu, d. 398. Să calc pe urmele tale, Cu dă-sagii la spinare..., De vânt bătut, ars de soare, Şi cu băşici la picioare, teodorescu, p. p. 307; cfr. reteganul, tr. 124/)2. (| Spec. Băşica (cea) rea = dalac, (talan, armurar. cărbune, bub’ă-rea): „anthrax (pustula maligna)11, leon, med. 121; grigoriu-ri-go, m. P. I, la; (descântece) marian, d. 44-45; teodorescu, p. p. 358b; şez. i, 55, 57, 82, 122, 199, etc. 3°. Şi despre lichide (în urma amestecului lor cu aer) şi aluaturi (în urma dospirii) se spune că fac băşici. Picăturile ploii... picând pre ape stătătoare fac beşici. calendariu (1814), 84. ăloria-i închipuirea ce o mie de pitici Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic Ce-o beşică e de spumă într’un secol de nimic, eminescu, p. 230. 0 băşică de săpun. 4°. (Bot.; numai la plural, subt forma băşicuri, prin Ban., Oltenia şi prin Moldova de nord, cfr. şez. i, 120) = păpălău (cfr. băşicuţă). [In Mold. şi prin Transilv. beşică s. f. j Plur. -şici. La cantemir, hr. 9 şi forma n’eobicinuită (în acest înţeles) beşicuri (de vânt înfiate şipeapăînnotând).] — Din lat. vessica, idem. băşicătei,, -E adj. —(Rar, fam., în poveşti pop.) Diminutivul adjectivului băşicat (2°), derivat prin suf. -el. Umflat ca o băşicuţă. Broasca........a avut nouă pui mititei..., cu ochii băşicăţei. marian, SE. II, 260. băşicos, -oasA adj. 1°. Plein d’am,poules ou de bulles. 2°. Baguenaudicr (Colutea arborescens). Carnillet (Silene inflata). 1°. Cu băşici, plin de băşici. Boşaţă beşicoasă. şez. ii, 91 b/31. Băşicoase spume. i. văcărescu, p. 161/,. 2°. (Bot.; substantivat subt forma fem.) Băşi-coasă: copăcel cu flori galbene având nişte păstăi bă-şic'oase ca fruct. (Cfr. germ. Blasenstrauch). panţu, pl. || = guşa-porumbului. — Derivat din băşică, prin suf. adj: ros. BĂşictrţĂ s. f. — Diminutivul lui băşică (derivat prin suf. -uf). Băşicuţele de rouă ce pe. iarbă strălucesc... i. văcărescu, P. 18/ls. Puşchelele sânt nişte beşicuţi dureroase ce se fab pe dungile limbei. şez. ii, 130/fl; cfr. iii, 205AÎ6. || (Bot.) = lumiinăi'ica-pământnlui (Gentiana asclepiadea). (Bucov.) panţu, PL. I == păpălău (Physalis Alkekengi) (cfr. băşică ii, 4°). dame, t. 184. .. . .. .... Bi$iLi€Ăi;K s. f. plur. v. vasilicale. -- BASII.ISC s. m. v. vasilisc.' . .. . nAsix s. a. Bassin. — 1". Construcţie (în formă de un enorm lighean) de piatră, de ciment, etc., menită a primi apa ce sare dintr’o fântână ţâşnitoare; cfr. avuz. 2°. P. ext. (Anat.) Ligheanul osos care alcătueşte fundul trunchiului la animalele vertebrate (format din cele două oase iliace s. oasele şoldurilor), de care se leagă membrele inferioare. 3°. P. anal. (Navig.) Basinul unui port: partea mai mult s. mai puţin închisă (a unui port) unde staţionează corăbiile şi vapoarele. [Prin] podul de peste Dunăre... grâul se poate coborî azi de-adreptul tocmai la Constanţa, în marele bazin care nu se mai teme de îngheţ, mehedinţi, r. 12. Basinul do-curilor. 4°. (Geogr.) Basimd unei mări : întreg ţinutul udat de fluviile ce se varsă într’o mare. Basinul unui râu (s. fluviu): întreg ţinutul udat de acel râu împreună cu toţi afluenţii săi. [Plur. -sinuri, m. rar -sine. || Şî: base» s. a., (m. rar) bazen s. a., bazin s. a ] — N. din fran. răşină s. f. Pet, vesse, vent. - (Pop.) Gaz ce iese din trup prin orificiul anal, vânt; cfr. fâsâeală. PANN, p. v. ii, 30; c. negruzzi, 1,249; sbiera, p. 286/b0, 321, 323; alexici, L. p. 215/13; zanne, p. I, 356; 171; iv, 86; 525; v, 25; vi, 282, etc. în legătură cu nume de animale, formează în limba pop. diferite numiri de plante, cfr. panţu, pl. 19-20. [Plur. -sini. j Diminutive: băşimcă s. f. polizu; băşinxţă s. f. zanne, p, vi, 58;băşiiniţă s. f. | Adjectiv: băşinos, -oăsă. anon. car.; ’zanne, p. i, 346; ii, 565 (şi cu înţelesul fig. de „fricos", ca la Albanezi: poriăl; şi cu sensul de „care produce vânturi", în numirea. prune băşinoase). || Şi: beşlnă s. f. (ş. d), în Mold.] — Din lat. *vissina (derivat din vissire). it vşi.Âc s. a. 1°. Tetiere (de liarnais). 2°. Chapiteau. 1°. f (Rar; turcism) Căpeţeâ, căpeţel. Frânele ce vin din ţară, cu başlicurile lor... tarif (a. 1792), ap; ŞIO. 2°. (în unele părţi ale României, subt forma başlic) Căpătâiu crestat şi adesea înflorit al stâlpilor unei case, capitel (cfr. calup, clapă, măgăriţă, talaer, papuc, amânar, broască, cârlan sau căciulă. dame,t. 99,95). [Şi: başlics. a. | Plur. -lâcuri,-licuri.] — E turc. Imslyk „tetiere, etc.“ ŞIO. Cfr. şi balgi-başlâc; (i) şl ic. iîasm s. a. Fable, răcit fabuleux, legenda; conte (populaire), conte bleu, conte de fees. Mensonge, blague. — Basm, însemnâ la scriitorii vechi „fabulă", nu atât spre a designa un gen literar, ci mai ales cu înţelesul de „istorisire fantastică, lipsită de orice temeiu real“, prin urmare „scornitură, minciună" (mai ales la vechii noştri cronicari, care-1 pun în opoziţie cu adevărul istoric; une-ori şi cu înţelesul de legendă). Azi, pe lângă înţelesul de „vorbă de clacă (adesea scornită cu intenţie difamantă)11, este, în limba literală, termenul pentru istorisirile fantastice, cu elemente miraculoase, pe care poporul — în afară de Muntenia — le numeşte de obiceiu poveşti. (Pe alocurea, in Munt.: poveste e numele generic, iar basm o poveste mai lungă.) Le-au măsurat, şi basne le-au arătat, cu sila cuvântului şi cu putearea scripturilor, biblia (1638), 7 pr./,,. Ca nişte... necărturari... au scris mai m,ult den basne şi den poveaşti. ureche, ap. HEM. 2600. Alexandrie... plină de bâsne şi scornituri. M. costin, ap. GCR. i, 198/3_4. Iar noi în loc ăe a-l iubi [pe Dumnezeu] şi a-i păzi cuvintele, îl înjurăm şi-i ţinem cuvintele ăe râs şi. de batjocură, ca cănă ar fi nişte basne, antim, p. 129lT 'Basna la adevăraţii istorici loc neavână....... cantemir, ap. GCR. i, 360/8. Alta ce. ne învaţă.pre noi băsna { — fabula) easte aceasta... ţichindeal, f. 296. Basnele (= fabulele) la toate dobitoacele glas de vorbă le-a dăruit, iord. BASM — 510 — BAŞORDlNĂ GOLESCU, ap. ZAiSMii, p. VIU, 660. Cela ce scriu, nu sânt basne, toate-s lucruri de crezut, beldiman, tr. 412. Mi se păreâ această povestire că este basn mincinos... însă m.ă aduse vremea să văz aceasta chiar cu ochii mei, şi să o crez de adevărată, gorjan, h. ii, 22. Oricare simţim,ente înalte, generoase, Nepar ca nişte basme, de povestit frumoase, alexan-drescu, M. 5/i.y Uri vânător... povesteâ... o mulţime de întâmplări minunate... .şi la toate aceste basne nu lipsea niciodată de a aduce ca martor pe biata slugă, odobescu, iii, 44. Visez la basmul vechiu al zinei Dochii. eminescu, p. 48. Legende.sau basmale Rom,ânilor (e titlul colecţiei lui) ispirescu. A face (pe cinevâ) de basnă = a face de ocară, [de poveste], (Şişeşti, în Mehedinţi) Com. n. ionescu. (Asta e) basmul (în Ardeal: povestea) cu cocoşul roşu = „o poveste, un lucru, o încurcătură fără sfârşit'’1. zanne, p. v, 77-78. Cfr. baronzi, l. p. i, 126/20. [Mai de mult numai: basn s. a. şi basnă s. f. formă păstrată pe alocurea în popor (băznă s. f.). Astăzi: basm, şi (în poezie) bâsmu s. a. (mai rar: hazrn s. a.). | Plur. basme, (rar) basmuri. GCR. ii, 3l5/30 (baznuri. s. clain, ap. HEM. 2657).] — împrumut literar din paleoslav. basnr> „fabulă". iiASM s. f. 1°. Toile peinte. 2°. Fichu. Moachoir. (Numai în România şi pe alocuri în Bucovina) 1 °. f Stofă de bumbac colorată (de obiceiu cu figuri). 0 plapomă de basmâ i o salte, doc (a. 1798), ap. IORGA, s. d. xii, 123; cfr. ŞIO. | (Prin unele părţi şi azi) „Un fel de pânză proastă de târg11. PAMFILE, C. 2°. (Azi) Bucată de pânză de târg, mai ales pătrată, de obiceiu colorată, întrebuinţată ca batistă, ca legătură (de cap s. ia gât) s. spre a legă şi duce în ea cevâ. Cfr. testemel, tulpan, bariş, năframă, maramă, cârpă, boccea. Basmale, testemeluri şi altele, după obiceiu. foaie de zestre. (Mold., a. 1797) uricariul, xvi, 276/,. Alexandru descăleca.... şi-l ştearse [de sudoare pe Darie] cu măhram,a, adecă cu basmaoa lui. alexandria, 82. De partea stângă a uşei stă Io Petru voevod, purtând într’o mână o basmâ roşie, cu borduri de fir. ODOBESCU, ap. HEM. 2653. Pe un ogor... împrăştie seminţe de cartofi femei frumoase roşcovane, cu băsmăli de târg pe cap. iorga, n. r. b. 77. Fata... luă cu dînsa o gresie, o basmâ cu chenar pe margine, şi o perie. ISPIRESCU, L. 194. Lângă grâu mi s’a plecat, Trei spice ’n mâni a luat, în basmâ mi le-a legat, teodorescu, p. P. 150. Cu basmaua umbră-i face, Cu mânica vântu-i trage. şez. i, 13b/n Basmaua e începutul dragostei, şez. ix, 42. Basmâ popească, basmâ mare ce se dă preoţilor, la înmormântări s. parastase. ţj: A scoate (pe cineva, s., mai rar, a ieşi) basmâ curată: a spălă pe cinevâ de o învinuire (de necinste), a face (la o cercetare) ca învinuirile aduse cuivâ să pară neadevârate. Din încurcătură, tot el a ieşit basmă curată: cu faţa curată, pamfile, c.; cfr. zanne, p. iii, 38. | (Cor). Jocul în basmale e numele unui danţ ţărănesc. Cfr. sevastos, n. 282/2; pamfile, j. iii, 9. în băsmăli e numele unei melodii duioase „şi fără cuvinte“, care se cântă înainte de cununie, ibid 239/18. [Mai rar: bazmă s. f. zanne, p. ii, 744; bezmeâ s. f. (Şişeşti, în Mehedinţi). Com. n. ionescu. | Plur. basmale, (prin Mold. şi:) băsmăli.} — Din turc. basma (literal „tipăritură11; cfr. s t a m-bă) „stofă colorată11. basmagiu f s. m. v. basmaugiu. BĂSMĂL^rţĂ s. f. — Diminutivul lui basmă (derivat prin suf. -uţ). Luă ’ntr’o băsmăluţă Numai făină, fără tărâţă. teodohescu, p. p. 143. Apu-şoară Bistrioară, Face-ie-ai neagră cerneală, Să-mi cernesc o băsm,ăluţă, S’o trimit Va mea măicuţă. sevastos, c. 30fu. O băsmăluţă de mătasă, Pentru I faţa dumne-uoastră aleasă, şez. i, 36/ls. || E şi nu-| mele unui danţ popular. (Folteşti, în Covurluiu). H. | iii, 154! [Şi: basmaliiţă. S; f.] BASMABroiii s. m. Fabricant ou marchand de fichus ou demouchoirs.—(învechit) Fabricant s. ne-i gustor de basmale. Ori basmagiu, ori. rufet de altă ! breaslă, doc. (a. .1788), ap. ŞIO. Doi Armeni foarte i borţoşi, unul basmangiu pe Podul-târgului-de-a-| fără, şi altul fabricant de cafeă măcinată, cara-Giale, m. 286. [f şi: basmagiu s. m.] — Din turc. basmagy, idem. (Intercalarea lui n se datoreşte analogiei unor cuvinte ca bostangiu, toptangiu, etc.; cfr. boiangiu). băsmui vb. IVa v. băsni. basn s. a., basnă s. f. (ş. d.) v. basin ş. il. bAsîvâk s. m. Conteur de fables (ou de choses fantastiques ou fausses, ou de contes de fi\Ă s. f. Grosse femme. Femm,e de mau-| vaise vie.—(Vorbă de batjocură) Femeie grasă; femeie ! stricată. Cfr. bahorniţă, beşoandră, buleandră, I paţachină, fleoarţă, târfă, cotoroanţă, pa- i pin ă, sco rţotină, etc. Când e ’nclârjit Rnmânu’ p5 BASORELIEF - 511 BASTION f&m,eia lui, îi sica:... başoldină. jiFBSOir, O. otj. [Şi: basoldfnă s. f.; basardinfi s. f. HEM.; basoldfe s. f. TDRG.] basorelief s. a. Basorelief. — Lucrare de sculptură în care figurile sânt scoase afară jse jumătate. Artiştii aceia care au săpat... baso-relievurile arcului triumfal. ODOBESCU, iii, 75/2S. După ce am, netezit granitul peşterii mele, am umplut suprafaţa păreţilor cu ornamente şi basreliefuri. eminescu, n. 103. [Plur. -efuri. | Şi: basoreliev s. a. şi basre-. litif s. a. | pronunţ, -li -ef.] — N. după ital. bassorilievo, idem. BA sta adv. Baste. — Destul! Atât! Basta-i, de-a-cum s’a mântuit, creangă, ap. DDRF. Ei, o să-mi mei „domnul baron“, şi basta. GORUN, F. 110. —- N. din ital. basta! „ajunge41. băştă s. f. 1°. Bastion, rempart, retranchement, redoute. 2°. Voute, souterrain, sous-sol; cachot. 1°. t Masiv de pământ (acoperit cu iarbă s. Întărit cu zidărie s. cu îngrădituri de nuiele umplute cu pământ) ridicat în afara liniei fortificaţiilor principale, spre a le proteja pe acestea; cfr. meterez, tabie, (şi neologismele) bastion, tranşee, re-tranşament, redută. Surpă siăul Ierusalimului şi băştile lui le arse cu foc. biblia (1688), 334. Spânzuraţi-l pre el pre baştea zidului vostru, ibid., ap. TDRG. Şi-au făcut... din afară de şanţuri băşti de pământ, m. costin, let. i, 2!6/35. Făcuse Leşii... o tabie, adecă o baştă denafară de şanţuri, idem, LET. i, 250/,,; cfr. 216/35, 240/ai. Au pus... in, partea despre Visla o başcă, făcută de strajă, n. costin, let. i, a. 13/16. S’au aprins geabhanaoa... ce eră într’un turn, başcă (tabie). neculce, let. ii, 433/3„. Stricăndu-sz şi mai tare zidurile cetăţii, mai ales ;prin baştia cea de cătră Dunăre,... m,ulti-au agiu-tat pre ai noştri, şincai, hr. iii, 141 /12. In noaptea aceea, soldaţii făcură băştii, bălcescu, m. v. 150. 2°. P. ext. (Numai subt forma başcă) încăpere boltită şi dosnică, sub-sol, „beciu subt casă cu ferestre, zidit şi văruit" (ion cr. II, 21), servind une-ori ca magazie s. prăvălie subterană (HEM. 2670), alte ori ca închisoare s. temniţă. Părintele... îi închide într’o başcă, viaţa vrând a le păzi. beldiman, tr. 363. Toate aceste încăperi,precum şi deosebitele basci sau cămări boltite... ODOBESCU, I, 128/6; cfr. iii, 268/29. Un individ a fost vârît, de un sfert de ceas, în başca primăriei, sadoveanu, p. s. 62. 0 făcut o başcă de schijă şi l-o ’nchis acolo, ion cr. iii, 98. [Plur. başte, băşti, şincai, hr. ii, 117/tl. | Din plural s’a desvoltat singularul nou: băşte f şi bâşcă (singura formă cunoscută azi), cu pluralul nou: basce, băsci. | Din ung. băstya am primit forma: f băştie, cu plur. băştii, şincai, HR. I, 83/s şi băştii.] — Din polon, baszta, idem (din ital. bastia, cfr. germ. Bastei). Ofr. bastion. bastakă s. f. Brouillard d’ete (nuisible aux se-mailles). — (Rar) „Ceaţă în timpul verii, periculoasă semănăturilor." (Poiana, în Ialomiţa) H. VII, 384. bastard,*Ă adj. şi subst. Bătard. — (Copil) născut din părinţi necăsătoriţi împreună, (copil) ilegitim, natural, (pop.) copil din flori, copil de gard, copil de la umbră, propteaua-gardu-lui, urzicar, fochiu, bitang, spur, (în unele regiuni) copil. Numeroşii bastarzi domneşti, hasdeu, I. C. 75. | P. anal. (Zool., Bot.) Produs din încrucişarea a două animale (s. plante) de speţe deosebite, corcit, corcitură. Catârul e un bastard. — N. din ital. bastardo, idem. băşte f s. f. v. baştă. nÂŞTEurĂ f s. f. v. baştină. băşti: intarj. 1°. Crac, te uoilâ parti! 2°. Ori des bergers pour mener Ies brebis. 1°. Expresie onomatopeică spre a exprima mişcarea repede pe care o face cinevâ când scapă de undeva şi dispare imediat; cfr. zbughi, ţâşt, ţu-şt(i). Are să facă băştii... pe uşă şi n’ai s’o mai vezi prin casă cât lumea, muscel, 1.13. 2°. Strigăt cu care se mână oile; cfr. bâr, târ, hâr. „Bâschi [se exclamă] când se mână oile “ PAMFILE, J. II. „La toţi berbecii cu clopot le zice batali şi când îi chiamă le zice: băşti, belu! băşti, cornutu’! sau ori cum îl cheamă11. (Pietroşiţa, in Dâmboviţa), h. iv, 155. | P. ext. „Oaia cu clopot ss zice oaia de băşti". (Socariciu, în Ialomiţa), ap. HEM. 2673. [Şi: bâschi!] băşti vb. IVa. Se sauver rapidement. — (Pop.; , rar) A face bâşti!, a scăpâ printr’o mişcare repede i din mânile cuivâ; cfr. zbughi. Când... să dea drumul cânelui, acesta o băşti pe uşă pe lângă ea. t. cekcel, săm. IV, 767. — Derivat din băşti! băştie f s. f. v. başte. bastimest s. a. Bâtiment.—Construcţie plutitoare pe mare, corabie, navă, vapor. — N. din ital. bastimento, idem. băştinA s. f. Bienherite, bien-fonds, patrimoine. — Propietate hereditarâ (de mai multe generaţii în I aceeaşi familie), bun moştenit (iar nu cumpărat), pa-[ trimoniu; cfr. moşie, ocină; ohabă. (întrebuinţat une-ori atributiv) Am vândut moşia Qlodeani, părţile noastre, căte să va aleage den baştina de la moşii noştri. (Prahova, a. 1596) cuv. D. bătr. i, 66. Să cercetaţi..., atâta de cumpărături şi baştini, cât fi. de danii. DOC. (a. 1762, Mold.), ap. HEM. 2683. Are di pe părinţii săi şepti păm,ănturi baştină. DOC. (a. 1766, Mold.). ibid. Proprietatea domnului C........ este formată din cumpărături de la mai mulţi rezeşi şi din o baştină apatru fraţi Ghiculeşti. I. ionescu, d. 203; cfr. p. 291. !! Cu deosebire, în loc. adj. de ba şti nâ = moştenit (din moşi-strămoşi), patrimonial; p. ext din moşi-strămoşi, get-beget; neaoş, aborigen, autohton. Scrisorile de baştină, ce au răm,as dum,i- sale banului de la părinţi, sânt aceste...... doc. (a. 1811), iorga, S. d. vi, 174. Multe moşii, anume cuprinse prin uric, fiind ale lor de baştină... (Mold., a. 1817) uricariul, iv, 33b/,. Bursuflescu : Vrei să vinzi răzăşia dumitale ? — Harţă: Locul m,ieu de baştină, unde au trăit şi muritpărinţii mei? alecsandri, t. 254. Am trăit cu Tămădăenii, vânători de dropii din baştină, care neam, de neamul lor au rătăcitpri-n Bărăgan. ODOBESCU, III, 14/n. Puţine sânt familiile despre care să se creadă că sânt de baştină din valea Bistriţei, popovici-kirileanu, b. 18. [f şi: băştenă s. f. HEM. 2683.] — Din paleosl’. **>astina, idem (propriu: „moşie părintească", din basta „tată“; cuvântul s’a păstrat la Bulgari şi Sârbi: bastina; Iacei din urmă, cu acelaşi înţeles ca la Români). Cfr. ocină, neaoş. băştinaş,-A adj., subst. Aborigene, autochtone, indigene. — (Cel) care aparţine populaţiunii primitive a unei ţări, din moşi-strămoşi, pe pământul pe care locueşte (iar nu venit din alte părţi), de baştină, aborigen, autohton, indigen; cfr. neaoş. Ca-re-i venit din alte părţi şi aşezai între băştinaşi, [se numeşte] venetic, şez. ii, 47/10. — Derivat din baştină, prin suf. adj. -aş. bastion s. a. (Armată) Bastion. — Masiv de pământ, cu două flancuri şi două feţe, acoperit cu iarbă sau cu zidărie, construit în afară de incinta unui loc întărit, spre a-l apără; cfr. baştă. Dorobanţii... cată a se apropiă... de fortul cel mare, de BASTON 12 BATĂ pa ale cărui bastioane gloanţele răpăesc m,ai îndesate. odobescu, iii, 586/s. [Pronunţ. -sti-on.] — N. din fran. baston s. a. Canna, bâton. —Băţ de primblare s. de sprijinit la mers (m. rar) de bătut (cfr. bastonadă); p. ext. bătaie. (Cuvântul e atestat mai întâi la începutul secolului al 18-lea, ca poreclă a unui boier moldovean) Iordachi Rusăt Baston, vel me-delnicer. ioan canta, let. iii, 177/s. Şi-i împunse coasta cu paloşul, şi o bătu. foarte tare, şi o bătu cu bastoane de usturime, cuvântul sfântului si-soe (a. 1770), ap. HEM. 2659. La alaiuri şi la ceremonii,... baş-boier al purtă hanger la brâu ; boierii cei halea, stau împrejurul Domnului, cu bastoane lungi în m.ână. GHICA, ibid. 2659. Bastonu ’n mână-l luă, Pe Neguţa il rupea. mat. folc. 48. Şterge-o, Stane, Că mănânci bastoane (= capeţi bătaie). (Şte-făneşti, în Vâlcea), ap. zanne, p. iii, 316. De-a bastonul e numele unui joc copilăresc, alecsandri, p. P. 393. | Pig. (Expresie din graiul hoţilor) „Baston desfundai = puşcă“. baronzi, l. p. i, 149/„. | (Bis.; învechit) Cârjă (de arhiereu). Toţi egumenii să se aleagă... din călugării sinodici a fieştecărei mănăstire, carii,propuindu-se prin mitropolit Domnului, îi va numi, dăndu-te baston şi carte de egumenie. doc. (Mold., a. 1734) uricariul, vii, 23/u. | Bastonul de mareşal: pe care-1 purtau mareşalii Franţei ca semn al comandamentului lor. ' — Din ital. bastone, idem. it vsT«\iii>,v s. f. Bastonnade. — Bătaie cu bastonu], un număr de lovituri de baston date cuiva. — N. din fran. (span. bastonada). bastonăş, iîvsto.vki, s. a. Bâtonnet. — Diminutivele lui baston (derivate prin suf. -aş şi -el). bat, -Ă adj., subst. v. beat. bât s. a. v. bâtă. bât, -Ă adj., subst. Grand-pere ; grand’m&re. — (Prin Buzău, Ialomiţa, Brăila, Ilfov, Constanţa, Covurluiu) Adj. Bătrân, -ă, numai în expresiile: taica-(s. tata-) bâtu’, maica- (s. mama-) bâta. j Substantivat. Bunic-bunică; p. ext. moş-babă, unchiaş-mătuşă (când ne adresăm către ei; fam.), h. II, 89; 256, 320; iii, 96, 119, 402, etc. „Tot tu, bâtule“ ? — „D’apoi cine?“ siseunchiaşul. m. chiriţescu, conv. lit. XLIV, i, 38. [în legătură cu pron. pers.: bâtă-mieu, etc. Doar, chirigiu eră şi tată-so şl bătâ-so, şi unchiu-so şi naşu-so. id. ib. xliii, 922.] — (Cuvânt din graiul copiilor) Probabil, prescurtare din (tata-) bătrânul, (mama-) bătrâna. RĂDU-LESCU-POGONEANU. Bi r s. a. 1°. Bâton, canne, mât ou bâton (de pa-rapluie, etc ); baguette (de tambour, etc.). Coup de bâton, bastonnade. 2°. Tige. Allumette. 1°. Bucată de lemn lungă şi subţire (mai subţire ca bâta şi mai groasă ca vergeaua), tăiată de obiceiu dintr’o ramură dreaptă de arbore şi întrebuinţată mai ales ca baston. (Cfr. fuşte, bât1, bâtă, botă2, toiag, cârjă; baghetă). Târgoveţii îmbla cu beţe. n. costin, let. ii, 87/6. Au scris nişte cărţi viclene şi le-au pus într’un băţ sfredelit şi le-au trimes la Constantin-vodă. neculce, ibid. ii, 209/35. Au făcut un băţ în opt muchi, de băteâ pre boieri, id. ib. II, 239/2. Iată vine-un sol de pace c’o năframă’n vârf de băţ. eminescu, p. 238. Moşneagul... îşi ia traista în băţ şi face cum i-a zis baba. creangâ, p. 74. || Spec. Băţul umbrelei. Beţele tobei. | (Ţes). „Vatalele se alcătuesc din următoarele părţi: Băţul vatalelor, arţar sau brâglar.“ dame, t. 135. „Scri-peţi[i] sau scripţi[i] [sânt] legaţi cu o sfoară de un băţ paralel cu băţul vatalelor şi care se chiamă bă- ţul iţelor". id. ib. 135. [O parte a alergătoarei sânt:| „Beţele mosoarelor [numite şî] vergele [le] alergătoarei [sau] dreve.“ id. ib. 141. | (La argăsitori) „Bâtele pe care se întind pieile, se numesc băţuri liuba-iana, M. 124. | Pana de răsucit (a ferăstrău-lui). | (Tipogr.) „Vergelele de lemn de la spatele ma-şinei, care scot coala afară din maşină11. G. IONESCU, c. t. || P. ext. Bătaie cu băţul (cfr. bastonadă). Taci că-ţi dau vreo două beţe! Ştie numai de băţ (de bătaie, de frică).“ pamfile, j. Cată a, băţ (Roman) = caută bătaie, zanne, p. iii, 23.1 s’a făcut de băţ, ca calului de ham = i s’a făcut de bătaie. Com. i. pavelescu. || (Poarte adesea întrebuinţat în locuţiuni) A pune cuivâ beţe în roate = a face cuivâ greutăţi la îndeplinirea unui lucru, a-i zădărnici întreprinderile. Cfr. zanne, p. v, 541; pamfile, j. Necwratu’... căută săpue om,uluibeţe ’n roate. şez. i, 286/s. | Găsise un sat fără câni şi se primbla fără băţ. CREANGĂ, P. 231 (s. fără ciomag s. şi umblă cu mâinile în şolduri)-, se zice pentru cei ce negăsind împo-trivitori, îşi fac mendrele lor. iord. golescu, ap. zanne, P. vi, 304-5. | A da (ca cânele) prin băţ = a fi obraznic (ca acei câni care se reped la om, chiar când îi loveşti). Iedul cel m,are şi cu cel m,ij-lociu dau prin băţ, de obraznici ce erau. idem, p. 19. | (Expresie de origine trivială) Ai feştelit băţul — te-ai făcut de râs. Cfr. şez. ii, 47/]S.'Naiba li-o făcut [armele], cu chip ca să bată oştile lu’ Diim-nădzău, da n’o ieşit la fârşit, n’o scos-o la capât cu obraz curat, o feştelit băţu’ di-amândoauă ca-pitili. ibid. iii, 6/,3. | „A pipăi vorba cu băţul = a căută ceartă", zanne, p. iii, 833. | A vorbi de-a băţul (Lipova, în Vasluiu): se zice de unul care vorbeşte răstit, ameninţător, ibid. iii, 24. Cfr. b ă-ţos. | A rămas cu traista ’n băţ= a sărăcit, a ajuns la sapă de lemn. || Pig. Drept, ţeapăn, (în funcţiune adverbială) încremenit, în picioare. Cfr. pamfile, j. II; Iii. Domnule! zice ea stăpânindu-se şi şezând băţ înaintea Im. eminescu, n. 90. Purtau........ frac deschis..., guler scrobit băţ ghica, ap. TDRG. 2°. P. anal. Cotor. Vitele mănâncă... paiele bobului, însă când au ieşit m,ai răvărsat, atunce beţile cele m,ai groase rămân nem,ânacte. I. ionescu, c. 160. | în Maramurăş. Chibrit (eliptic, în loc de băţ de chibrit, cum se zice peste tot), viciu, gl. | (Termen întrebuinţat la jocul de cărţi) Liniuţă prin care se înseamnă partide ori punctele câştigate. Fac un băţ. pamfile, J. ii. [Şi bâţ s. a., în Maramureş. | Plur. beţe, foarte rar: băţuri.] — Etimologia necunoscută. (Cuvântul aminteşte pe de o parte pe bât1, bâtă, pe de altă parte pe ung. pălea — pronunţat mai ales păca „baston"). bâta s. f. 1°. Ceinture (ătroite et longue), icharpe (de laine). Ceinture (de caleşon). 2°. Cordon (de taille), bande, poignet ou col (de chemise de femme), repli (du caleţon par lequel passe la ceinture); bord (de chapeau). Lisiere (de drap, de toile). 3°. Bras (du battant d’un metier â tisser). 1°. (Numai la plur., subt forma bete) Cingătoare îngustă şi lungă (ţesută mai ales din lână, cu ale-sături) cu care se încing ţăranii şi ţărancele peste mijloc de mai multe ori (de obiceiu peste brâu); se întrebuinţează în unele regiuni şi ca faşă. Cfr. cingătoare, brânisor, brânet, brăcie, bră-cfele. h. ii, 14,63, 81, 118, 126; iv, 56, 57, 98, etc. Dragostea din ce se’ncepe? Din inele şi din bete, Vara, din busuioc: verde. rev. crit. i, 471; şez. i, 112/,,; iii, 232/19. In România se crede că cu betele de la botezul unui copil nu e bine să se încingă mă-sa, pentru-că îmbătrâneşte curând şi va fi mai mult bolnăvicioasă decât sănătoasă, marian, na. 17o/16. In seara de sf. Vasile, unele fete încing cu betele lor câte o femeie însărcinată, muscel, 8. Bele peste bete, Trei miiîncheiete? (=Sita; ghemul), gorovei, c. 345; 173; sbiera, p. 3^0/8.# (Mold.) A da pe bete BATĂ — 513 - BÂŢ.U pe cineva s. faptele cuivîi=,.a-l dade gol, a râde de d!nsul“. zanne, p. iii, 20. Vai bietele fete! Că le-am prăpădit, Şi le-am, dat pe bete... De-acum, m’am topit, alecsandri, t. 410. Baba, de frică, spime cum, nu mai aveâ chip să trăiască cu feciorii până nu le-o aduce fata şi le ăăpe bete toate faptele lor. sevastos, ap. zanne, p. iii, 20. || P. anal. (Mai rar) Baieră, brăcinar (de izmene). Izmănuţe ăe fuior,... Cu bata ăe ibrişin De la mireasă din sân, Cu betiţa de teiu, Că ăe-acum nu eşti holteiu, Cu bră-cinare ăe in... sevastos, n. 145. 2°. P. ext. (Şl la singular) Partea aceea a unei fuste (rochii, iote), care încinge (ca nişte bete) mijlocul femeii şi prin care poate fl trecut un şiret, (baieră, etc.); betelie, bantă; p. ext. îndoi'tura de la gâtul s. de la mânecile cămăşii (cfr. pumn, puinnaş) LB., sau de la izmene (prin care se bagă brăcinarul). marian; p. ext. „îndoitura îngustă la haină sau mai adese la cămaşă, făcută înadins pentru frumuseţe; [panglica cusută pe] marginea (b&r-durile) pălăriei1*. (Şişeşti, in Mehedinţi) Com. N. ionescu. [Fata] învălueşte struna [de la o scripcă] pe deget şi o face ghem/uşor, pe urmă o coase în bata fusUi ce o poartă, sevastos, n. 5/„.Primele izmene pe care le poartă un copil sânt cu bată, şi deci cu prohab şi bunghi [ = bumbi, nasturi], cunoscute sub numele de izmene cu bunghi. şez. ix, 37. || P. ext. Marginile postavurilor (caro, fiind colorate deosebit de restul stofei, se dau afară din stofă, la croit, şi se întrebuinţează ca bete), costinescu. 3°. P. anal. (Bucov.) Braţele războiului. „Bată, pl. bete = lopâţelele cele mici de la vătale care trec prin capetele celor două mai mari şi care sânt cu capătul de sus întărite în arţarm“. marian. '[Pluralul bete se găseşte (rar) întrebuinţat (după analogia lui brâu, brăcinar) ca singular mase.: Am un bete lung, La capăt n’ajung. pamfile, C. 22. | Din plur. bete s’a format un singular nou: beată s. f. „Gulerul de la iea nevestelor constă din două părţi: din ciupag şi beată, care e cusută peste ciu-pag. Fetele au numai beată''1. (Sălişte, în Transilv.) Com. a. banciu; cfr. jahresber. iv, 325.] — Din lat. vitta „legătură". bâtă s. f. întrebuinţat numai la jocuri, în ex-presiunea: „A fi îu bată [în opoziţie cu „a fi af ară“] ==a fi înlăuntru..., adecă a fi la bătut [s. la bătaie], in jocul ,de-a-piul‘... Partida care-i ,în lă-untru1... se zice că-i în bată.“ (Abrud) viciu, gl. — Postverbal din bate. bAtă s. f. Gourăin, trique. Iloulette. Coup de bâton. — Băţ mai lung şi gros, de obiceiu cu măciulie la un capăt, une-ori ferecat. creangA, gl. 0 poartă mai ales ciobanii, cărora le serveşte de armă (cfr. H. ii, 31, 63, 89 etc.). Cfr. măciucă, toiag, caţâ, ciobârnăcar, bâzdoacă, moacă, măcău, ghioagă. Au luat ăouă bâte la sine, una în măni, alta în brâu, şi pornind asupra târgului au început a bate pre Români şi pre Unguri, pre bărbaţi şi pre muieri, şincai, hr. ii, 281/,,. Pruncii nu trebue cu... bâta a-i pedepsi, calen-dariu (1844), 64. Ercul cu pielea de leu, proptin-ău-se în bâtă. odobescu, ii, 192. Şi’n piepturile păstorilor tineri, răzim,aţi c’un cot de-o stâncă şi c’o m,ână pe bâtă, încolţea... dorul voiniciei. eminescu, N. 5. în munţii apuseni ai Transilvaniei 1 se pune [mortului] de-alungul trupului........ o bâtă cât el de lungă......, să se sprijinească [cu ea] in lunga lui călătorie, marian, î. 246. Bate-mă, Doamne, cu bâta, Nu mă bate cu urît a. JARNÎK-BÂR-seanu, d. 430. Aveâ băţ ca de nebun... Cala dat să fie bun; Când o fila vreo bătaie, Bâta lui să nu se ’ndoaie. Nici să [se] rupă, să se frângă,, şez. IV, 130b/„. Am la bâte ferecate, Le ţin în pod aruncate? (= T uleiele de păpuşoiu.) gorovei, C. 370. Dumnezeu nu dă (s. nu bate) cu bâta, ci îi ia [omu.- Dicţionarul limbii române. 2S. II. .latl. lui] mintea! (Galşa, in comit. Arad), ap. zajîne, p. vi, 660. Câinele nu fuge de pită, ci ăe bâtă. PĂ-■sculescu, l. p. 109. Ajunge o bâtă (bună) la un car ăe oale (în variante: ciomag, măciucă, boată). zanne, p. iv, 9. # A da cu bâta ’n baltă; cfr. baltă (i, 463b). Fire-ar în bâtă! (ca şerpii, pe care ţăranii, după ce-i omoară, îi trag pe bâtă), se adaogă, pe alocuri, la ţară, în vorbire, după ce s’a numit vreun animal spurcat s. monstruos. Peste puţină vreme ...a născut fata împăratului şapte zna-menii, jumătate om, şi jumătate, căi ne, ucigă-i pie-trile! Din brâu în sus, oameni ca oamenii, şi din brâu [in jos] câini ca spurcăciunile ăe câini, fir’ar în bâtă! (Vâlcea) şez. in, 74/18. || P. ext. Lovitură de bâtă. Ştie numai ăe bâtă. pamfile, j. ii. [Şl: bât s. a. (plur. bâte, rar, bâturi), cu acelaşi înţeles (numai în Ţara-Haţegului însemnează „beţi-gaş.“ rev. crit. iii, 88; cfr. Bâtde trestie, (a. 1811), iokga, s. d. xii, 227). [TatălJ zise aceaste cuvinte pruncului, sfătuindu-l bina să păzească căbănă-cioara şi bătui (toiagul) cu care a umblat după oi. ţichindeal, f. 162. Păcurarii cu sine mai poartă... un ciobârnăcariu (ori şi m.ăciucă) care e un bât mare, cu măciucă la un capăt, liuba-iana, m. 113. Bătuiu cu bâtu’n poartă, hodoş, p. p. 126. Un bât ferecat, alexici, l. p. i, 205/t4.] — Din paleoslav. butrt „sceptrum“. cihac, it, 10; cfr. dubletele botă5, boată. iiAţa s. m. sing. v. bădiţă. itÂ'ţA. interj, lnterjection employâe pour dfisi-gner le balancemsnt ou les mouvements rythiniques d’un corps. — Interjecţiune Întrebuinţată (mai ales în legătură cu hâţa) spre a designa legănarea s. mişcările ritmice ale unui corp. Cfr. fâţa. Hâţa. Bâţa, Ţup la păm,ânt ? ( — Mătăniile.) gorovei, c. 222. Hâţa, Bâţa, Boca, Boca, Hodorog? (= Stativele războiului.) ibid. 354. — Formaţiune onomatopoetică (băţ ! bţ! cu adăo-garea adverbialului -a). KATÂC’f s. a. Flaque, fondri&re.—(Rar) Băltoacă. Să se îndrepteze uliţele şi drumurile ăe prin mahalale, să nu se mai afle gropi şi batacuri. doc. (a. 1784), ap. ŞIO. [Plur. -tacuri.] — Din turc. batak (şi bulg. batale), idem. ŞIO. ii VT VC«i.\Ă s. f. (Bot.) v. paţachina; bAtâci» s. m. v. bătăuş. BĂTĂcwm s. a. Petit sac. — (Ban.) Săculeţ, „sac mic, pentru făină“. Com. a. coca. [După cihac, ii, 481 şi: bâtâcuie s. f.] — Etimologia necunoscută, (cihac, ii, 481 îl derivă din ung. bătu, batyu „pachet, legătură11.) BÂ’ţ'ÂEÂxĂs.f.Frelille.mint, trdmousseinent.Mou-vernsnt convulsif. — Mişcare repede şi neliniştită într’o parte şi într’alta; mişcare din coadă. Cfr. făţâeală. | P. anal. Mişcările convulsive ale unui epileptic In timpul atacului. Cfr. şez. v, 3S/9. A ’nceput a brehnl şi-a zvârli apă ’napoi, ăe gândeai tu că l-o apucat toate bâţâelili. ibid. iii, 5/4. | P. ext. „Neastâmpărul ce l-au femeile isterice11, ibid. v, 38/s. — Derivat din bâţâl, prin suf. abstr. -eală. «vf loo.viK s. f. v. bazaconie. BÂ’i'Ăi vb. IV (IVa). Branler. Frâtiller (de la queue), hocher ou remuer (la queue), quoailler. Se tremo usser. — Intrans. şi refl. A mişcă repede şi neliniştit într’o parte şi într’alta, a da repede din... (Se întrebuinţează de obiceiu despre mişcarea ce o fac animalele cu coada lor; cfr. fâţâi, fârţai, adiă (2°), sau despre mişcarea repede a mânilor şi a picioarelor; cfr. bănănăl, măhăl; în sens ol>- :i, as BÂTÂIĂŞ - 514 - BĂTAITÎ scen şi cu Înţelesul latinescului „cevere, crissare11. rev. crit. iii, 87). (Partea trupului cu care se face mişcarea se arată prin prep. din) Cânele băţăe din coadă. rev. crit. iii, 87. Nenea Mandache sta pe gânduri, bâţâind din piciorul drept şi scârţâind din vârful ghetei. caragiale, m. 227. | A umblă încoace şi încolo fără nici un rost. Ce mai bâţăeşti atâta? (Someş, în Transilv.). viciu, gl. Ce te bâţâi? (Braşov) Com. i. panţu. [Şi: bâţăi vb. IV (IVa). | Derivate: bâţâîre s. f., (mai des) bâţâft s. a. (exprimând, amândouă, acţiunea); bâţâitură s. f. (exprimând rezultatul acţiunii).] — Derivat din bâţ(a), prin suf. -ăi. bâtâiaş s. m. (Vân.) Rabatteur, traqueur.—„Go-naciu care într’o bătaie, într’o goană, răzbate pădurea făcând zgomot spre a ieşi vânatul la puşcaşi11, costinescu; cfr. gonaciu, hăitar. Slujitori, puşcaşi, hăitari, bătăiaşi, şoimari, care compuneau personalul vânătorilor din secolul trecut, odobescu, iii, 144. [La polizu se mai dă înţelesul „războinic11, la barcianu „cel care vine la rând să bată o carte11, iar la polizu şi. la pontbriant „bătăuş11, posibile toate, dar neatestate.] — Derivat din bătaie, prin suf. nom. agent. -aş. bătaie s. f. 1.1°. Coups, battement. 2°. Battage (du mai's). 3°. Frappement (â la porte). 4°. Battement (d’ailes). 5°. Battement (du coeur), palpitation. 6°. Battue, traque. 7°. Bombardement. 8°. Porţie, tir. 9°. Souffle (du vent), tombee (de la neige, de la grele, etc.), dardem,ent,feux (du soleil). 10°. Coup (de cloche, d’horloge, etc ). llu. Aboiement. 12°. Trame. 13°. Mor-ceau de cuir, en face duquel le joueur de ,cobza1 frappe Ies cordes. II. 1°. Coups, volee. 2°. Attaque, combat, bataille, guerre. 3°. Monte (de l’etalon). 4°. Frai (des poissons). 5°. Châtiment (de Dieu), plaie, flriau. I. (Obiectul pasiv e un lucru) Cu înţeles abstract: 1°. Lovituri ritmice (eu un corp tare) în cevâ; cfr. izbitură. De departe încep a bate cu muchile mai multor topoare în gheaţă, tot viind cu bătaia în spre produvuri. şez. IV, 116/31. :J£ într’o - de amnar = într’o clipă (cât ai lovi cu amnarul în cremene). Un stat nu se formează într’o bătaie de amnar, uri-cariul, xiv, 147/24. | A fl în bătaia fierului, se zice de o poziţiune bună, avantajoasă, în care se află o prăvălie; loc pe unde trece lume multă; cfr. vad. baronzi, l. p. i, 102/4; cfr. zanne, p. i, 166; v, 290 (cfr. bate A, I, 1°, b). | De ~ (Plosca, în Dolj) h. iv, 382 şi l>ura ’n ~ sevasţos, n. 281 b/4 *' sânt numirile a două danţuri ţărăneşti. (Cfr. bate A, I, 1°, p). 2°. Bătaia păpuşoiului (Roman)= desfacerea boabelor de porumb de pe cocean. Cfr. zanne, p. i, 265. (Cfr. bate, A, 1, 1°, f.) 3°. - la uşă, la fereastră = ciocănire, pocănire. Cine bate la fereastră, Nevastă, nevastă?... — Omule, pisica noastră... — Nu-i bătaie pisicească..., Ci-i bătaie ciocoiască, teodorescu, p. p. 340. (Cfr. bate A, I, 2°, a). 4°. ~ din aripi = fâlfâire. Se înălţau în zbor, cu rari bătăi de aripi, sandu-aldea, a. m. 89. (Cfr. bate A, I, 2°, b.) 5°. ~ de inimă (a ochiului, etc.) = zvâcnire, palpitaţie (cfr. sărituri de inimă, leon, med. 121) (cfr. bate A, I, 2°, c şi 3°, b). Bătăile pântecelui [calului] sânt mai regulate. I. ionescu, C. 92. Când pui capul tu pe pieptu-mi şi bătăile îi numeri, eminescu, p. 188. 6°. (Vân., Pese.) Scornirea peştelui cu boldul (s. ştioldicul), Imboldire; sau a vânatului cu bătăiaşi, gonaci (s. hăitaşi), goană. Bătăiaşi,pe fugă ’ndată! Vântul bate de minune, Luaţi bătaia sus, din piscuri. odobescu, iii, 88. La peşte... cu bătaia (când îl ia la bătai'e de la vale şi-l apucă în vreo coadă). (Pietroşiţa, în Dâmboviţa). h. iv, 155. (Cfr. bate A, I, 1», e). 7°. Bombardare. Cetatea cea mare o a izbăvit de. încungiurarea şi bătaia varvarilor. mineiul (1776), 160 2/2. Tot svatul hotărî bătaia Târgovistei. bălcescu, m. v. 150. (Cfr. bate A, IV, 1°). 8°. Distanţa până la care ajunge lovitura unui proiectil (adesea luată ca unitate de măsură); curba descrisă de un proiectil. Se aşezară... la o mănăstire... departe de cetate de o bătaie de săgeată, bălcescu, m. v. 151. Crăgoeştii fac comună cu Pre-sinenii, de care nu-s departe decât ca la o bătaie de puşcă. i. ionescu, m. 581. Iar când socoteşte ea [prepeliţa] că e în afară de bătaia puştei, sboară repede, scăpată, spre lăstar, brătescu-voineşti, l. d. 91. Când fură aproape de lup de-o bătaie de săgeată, puse Făt-frumos arcul la ochi. ispirescu, l. 75. | (P. anal.) Făcând cotul scării, îi ies din bătaia ochilor, caragiale, n. s. 39/,0. (Cfr. bate A, IV, 2°). 9°. Suflare (a vântului), cădere (a zâpezei, brumei, etc.), dogorîre (a căldurii s. a arşiţei soarelui), luminare (alunii). (Cfr. bate A, VI.) Eu mă împiedecam şi, de bătaia vântului, căsuiu în mare. prolog (1675), ap. GCR. i, 225/,0. Din bătaia grindi-nei, brumei şi din mari geruri ce se întâmplă uneori, se pricinuiă locuitorului m,are pagubă şi nedreptate. (Mold., a. 1755) uricariul, vi, 176/4. Mijloacele de ocrotirea sănătăţii şi a frumuseţei...... Fereala capului gol de bătdîa căldurii raselor soarelui. piscupescu, o. 185. Petiţionarii... atârnau în bătaia crivăţului, de braţele spânzurătorilor, iorga, l. I, 330. Boierii... jucând pe cai frumoşi cu hamurile lucind în bătaia lunei albe. sadoveanu, Săm. v, 933. Mi-l puneă Cam la stâlpii coşului, în bătaia focului, alexici, l. p. i, 29/,. :}£ ~ de soare la cap, v. insolaţie şi soare-sec. leon, med. 121, - la cap s. ~ de calilă = „asfixiare cu oxidul de cărbune, provenit din cauza astupării pripite a coşului prin punerea capacului11, id. ib. 121. în bătaia yântului = în potriva direcţiei vântului (cfr. în aretul vântului), zanne, p. ii, 723. 10°. Sunetul ritmic produs prin loviturile limbii clopotului, prin mişcarea mecanismului unui ceasornic, etc. (cfr. bate A, VIII). Bătaia clopotului te face a tresări, c. negruzzi, i, 243. Cadenţată bătaie a unui orologiu de lemn. eminescu, n. 35/23. 11°. Lătratul scurt şi ritmic al cânilor (cu deosebire al celor de vânat când au zărit vânatul). Cfr. bate A, IX). Pârvu... se depărta cu pasul domol, în bătaia cânilor, vlahuţă, ap. TDRG. Concretizat: 12°. (Ţes). Bătătură (II, 3°), băteală II, 1° (în opoziţie cu urzeală; cfr. bate A, I, 1°, d). [Dacă e] urzeala bumbac şi bătaia tot bumbac, [ţesătura] se numeşte pânză de bumbac. (Smulţi, în Covurluiu). H. iii’ 430. 13°. (La cobză) Bucata de piele, în dreptul căreia lăutarul loveşte coardele. TDRG. II. (Obiectul pasiv e o vietate) 1°. Loviturile ce le dă cinevâ cuiva s. pe care cinevâ le primeşte de la altul. (Când înţelesul e reciproc, se zice: a-şi da~ ; a se luă s. apucă cu cinevâ la ~ ; când înţelesul e activ: a da s. a trage cuivâ o~; când înţelesul e pasiv: a primi s. a mânca o ~. Pentru bătăile grave se zice, mai ales în graiul pop. şi fam.: ~ de moarte, teodorescu, p. P. 461b, ~ sor cu moartea, o sfântă s. un puiu de - , ispirescu, l. 153, - de la roată, zanne, p. v, 542, - muscălească, ibid. vi, 213, etc.; tot astfel pentru noţiunea „a bate zdravăn, tare11 se zice: a zvântăpe cinevă în - , şez. iv, 17/30, a-l stinge din ~ , jipescu, ap. GCR. ii, 259/40, a-l răzbi în -, pop., ibid. ii, 356/18; a-l coşi în ~, sbiera, p. 214/2, a-l mântui în ~ , id. ib. 212/e, a-l face burduf de ~ , zanne, p. III, 499, a-l umflă în bătăi, ibid. iii, 499, etc., a-l snopi în bătăi, etc.). Că robul derept frica bătăei face bine. coresi, e. 19/i5. Numai căce să va mâ-nîiă pre un om, de-l va sudui şi-l va bate [şi] den- BĂTĂIOS - 515 - BATAL tr’aceâ bătde i se va tâmplă m.oarte, atunce ueeaea ucidere să chiamă. prav. mold., ap. GCR. 1,121 /20. Baba se duce în poiată, găbueşte găina, o apucă de coadă şi o ia la bătaie, creangă, p. 69; cfr. ispirescu, l. 66. Ţiganul... apucă pe vizitiu la bătaie. şez. I, 6/s. Bataia ce i-o tras tatăl său, n’o fost de cele proaste, ibid. ii, 154/4. Când îmbraci o haină pe dos, fără să observi, are să te bată cinevâ, dar călcânău-o în picioare, scapi de bătaie. ibid. ii, 196/2,. Bătaia e din raiu. C. negruzzi, i, 251; pamfile, j. ii. Două bătăi strică, dar două mâncări nu. ibid.; cfr. zanne, p. iii, 636. Să tepă-zească Dumnezeu de bătaia m,uierii, a stângaciului, a ciungului şi a şchiopului! şez. iii, 81/22. || Spec. ~ la tălpi, la palmă, pe umeri. || P. ext. A trage cuivâ o ~ (la jocul în cărţi, in şah, etc.) == a-l învinge (cfr. bate B, III, 2°). || Pig. ~ -de-cap = frământare a minţii, p. ext. trudă, muncă. Făcu ce făcu şi-l puse şl pe dînsul la bună rânduială, ca şi pe ceilalţi doi, dar cu mai mare bătaie-de-cap. ispirescu, l. 201. După multă frământa/re şi bătaie-de-cap, îi plesni prin minte că dacă se va în-cumătrl cu uliul... marian, o. ii, 41. | f ~ de-cuget (s. a cugetului) = mustrare de cuget, remuşcare. Cea mai mică vătămare întru cele dohovniceşti aduce cea mai mare bătaie a cugetului la cei ce sânt bine-cre-dincioşi Domni şi ocărm,uitorii noroadelor. (Mold., a. 1804) URICARIUL, VII, 59/12. I # A fipe~ = a se vinde ca pânea caldă (se zice despre un articol de comerţ care are mare căutare). Varza eră astăzi pe bătaie în târg. Braşov (cfr. a se bate după cevâ: B, II, c). || A fi (s. a ajunge) la - : a-ţi veni rândul să bati (la jocul în cărţi, de sah, cu mincea, etc.; cfr. bate B, III, 2°). 2°. Atac, luptă, bătălie, războiu. Să află... la ceasul * războiului şi bătăii, biblia (1688), 380. Moldovenii... totdeauna aveâ cu dînşii bătaie, neculce, let. ii, 230/,. Bătaia troeacească ţinu zeace ani. calen-dariu (1814), 99. Celor ce sânt Achili şi Diomesi pe câmpul de bătaie se cade să le iertăm a fi şl Omeri. odobescu, iii, 48/2. Urlă câmpul şl de tropot şl de strigăt de bătaie, eminescu, p. 242. Bate vântul peste paie, Trec voinicii la bătaie, La bătaia Turcului, în ţara Muscanului. jarnik-bârseanu, d. 299. 3°. împreunarea (armăsarului cu iapa) (cfr. bate B, I, 1°, e). Amândoi aceşti harmăsari bat herghelia din Martie şi terminând în Iunie. Bătaia se face •din mână, potrivindu-se iepele cu harm,ăsarii. I. IONESCU, D. 262. 4°. (Despre peşti) Depunerea icrelor; p. ext. timpul când pestele îşi depune icrele, costinescu. (Cfr. bate B, IY, 2°). 5°. Bătaia (lui Dumnezeu) — pedeapsă, nenorocire. (Cfr. bate B, V). Nu va veni cătră tine rău, şi bătde nu să va apropia cătră sălaşul tău. moli-tăvnic (a. 1689), ap. GCR. i, 286/18_19. Caută cum îl loviră bătăile una peste alta. arhiva r. i, 146. Bătaie-de-joc = luare în râs, batjocură. (Se zice: a luă pe cineva în - s. a face pe cinevâ de ~). Cine te-a pus la cale, să mă iei tocmai pe mine în bătaie-de-joc ? creangă, p. 83. Ea le răspundeă cu ciudă si în bătaie-de-joc: „Da cum nu!...“ id. ib. 292. [Plur. -tăi.] — Din lat. battalia, -am (= battualia) „exerciţiu de arme“ (devenit, la Români* cel mai întrebuinţat abstract verbal al lui bate). bătăios, -oÂsĂ adj. v. bătăuş. BĂTĂiT s. a. Combat, guerre. — (Rar; in poez. pop., în rimă) Participiul unui verb neîntrebuinţat, bătăi, devenit abstract verbal. Bătălie, războiu. S’a dus badea ’n bătăit, Nu ştiu, Dunărea-a trecut: De trei zile n’a venit, hodoş, p. p. 217. bătăiţă s. f. (Rar) — Diminutivul lui bâtaiB (derivat prin suf. -iţă), întrebuinţat mai ales în ameninţări faţă de copii. Acuşi ţi-o da o bătăiţă marian. [Cu alt sufix: bătăiiiţă s. f. LM.] bâţâitor, -oare adj., subst. 1°. Fr&illant. 2°. Hoche-queue. Adjectivul verbal al lui bâţâi (derivat prin suf. -itor). 1°. Adj. Care bâţâe. 2°. (Ornit.) Substantivat subt forma feminină. Bâţâitoare =codobatură, codobâţă. marian, o. i, 327 (propriu zis: pasăre care bâţâe mereu din coadă). [Şi: bâţiitoâre s. f. marian, o. I, 327; bă-ţăitoâre s. f. barcianu.] bătăivş s. a. (Mor.) = titirez, dame, t. 153. [La dame, t. 175 se dă şi forma — probabil greşită — bătăiâş, pentru „partea joagârului care se mişcă necontenit când ferăstrăul e în acţiune, numită şl bătătoare (4°)“.] — Derivat din bătaie, prin suf. instr. -uş. bătăiU'ţ'Ă s. f. v. bătăiţă. BATÂii s. m. (Oierit.) 1°. Belier ou'bouc châtrff ou devenu impuissant par l’âge. Belier au cou ăuquel on attache une cloche.20. Belier ou bouc(non châtre). 1°. Berbece (mai rar, ţap) fă,cut incapabil de reproducere prin mutilarea testiculelor s. (mai rar) ajuns în această stare în urma bătrâneţii. „Când un berbec este scopit, se numeşte batal. Aceasta o fac numai locuitorii care se ocupă cu creşterea oilor, pentru a aveâ, pe lângă came bună, şl seu mult, căci un berbec nescopit nu se îngraşă aşâ • de tare.“ (Paşcani-Stolniceni, în Suceava), ap. HEM. 2731. „Batal este berbecul întors, iar cel lăsat de rudă sau de prăsilă se cheamă taur.“ (Măţău, în Muscel), ib. 2731. „Dacă, berbecii se castrează, se zic batali“. (Copou, în Iaşi), ib. 2732. „La berbecii întorşi care nu se mai pot reproduce se zice batali,'1 (Slobozia-Conache, jud. Covurluiu). h. iii, 400; cfr. Gârliciu, în Constanţa), h. ii, 270. „Batal=berbece bătut“. (Bilciureşti, în Dâmboviţa). h. IV, 56; (Găvăneşti, în Buzău). h. îi, 79. „Şila ţap scopit se zice batal“. (Jorăşti, in Covurluiu), ap. HEM. 2732. |j „Berbecele când este de 5-6-7 ani se mai numeşte şi batal“. (Chiojdu-Bâsca, în Buzău), h, ii, 27. Ce-ţi pare mai blând, m,ai plăpând, ca oiţile, berbecii, mioarele, bătălii? jipescu, o. 48. || „La toţi berbecii cu clopot le zice batali.u (Pietroşiţa, în Dâmboviţa). h. iv, 155. 441 Şede bătal = ca un trântor. pamfile, j. ii. A sta batal la uşă (ca berbecii bătrâni) = „a se ţinea de capul cuivâ." (în Olt), ap. zanne, P. ix, 543. (De aci s’a născut apoi înţelesul de) Stăruitor, cu tot dinadinsul (în expresiile:) Stă batal pe lucru = „cu tot dinadinsul." rădulescu-codin. „Ţi-i cu bătal? = într’adins, serios." pamfile, C. 2°. (Cuvântul devenind din ce în ce mai rar, înţelesul precis s’a pierdut în unele regiuni şi existând numai amintirea că e vorba de un cuvânt privitor la puterea de reproducere a berbecilor, găsim tocmai înţelesul opus) „Bătal = berbec neîntors, cu aptitudini [de reproducere] “. pamfile, j. ii. „Berbec necastrat." id. c. „Batal = berbece lăsat, pentru reproducţiune". (Pietroiu, în Ialomiţa). H. vii, 355; „ţap pentru prăsilă." rădulescu-codin. „Batal [se numeşte] berbecul de la doi ani în sus." (Suţeşti, în Brăila), ap. HEM. 2732. [Şi: bătăi s. m.] — Etimologia necunoscută. (E posibil să avem a face — precum s’a mai propus — cu un împrumut din turc. battâl „leneş, ieşit din uz, netrebnic, deşertat, decăzut" — poate prin mijlocire bulgară: batal „părăsit, devenit netrebuitor" [cuvântul se găseşte şl la Sârbi şi Albanezi], înţelesul românesc s’ar explică prin apropiere de „berbece bătut"). BATATj — 518 — BATÂR iu iÂi, s. a. Fosstţ (large et prolong6 sur une grande distance ă cot<5 d’une chaussâe on d’un digue).—(în Ilfov; întrebuinţat mai ales la plural) Şanţ larg prelungit pe o mare întindere, format sau din ruperea apelor, sau mai ales din săpăturile pentru Înălţarea unei şosele s. a unui dig. [Şuvoaiele] copleşiseră lunca Olteniţa până în dighlu, gâlgâi-seră bătăturile şi, neputând răzbi mai departe, dăduseră târcol portului ce sta ridicat pe un tăpşan. M. CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLin, 927. [Plur. -taluri.] batAi.A s. f. v. yatiilâ; bătAlaie s. f. plur. v. bătălău; isatai.amâ s. f. v. patalamă; bAtAlân s. m. v. bătăuş. bAtAi.Ac s. a., 3. m. I. 1°. Battoir, palette; pilon (en bois); gros marteau. 2°. (Au plur.) Chaploir et marteau des faucheurs. II. Cowreur (de femmes). I. S. a. (cu plur. -laie, -Mie, rar -lăuri) 1°. Bâtă, băţ de bătut mincea; „maiu s. lopăţică pentru bătutul rufelor, cămeşilor, pânzăturilor albe când le spală s. când le bileşte la gârlă“ (costinescu), pisălog (de lemn), ciocan mare (viciu, gl.), „un băţ scurt ca de o palmă şi gros ca mâna, cu care se pisează usturoiul.*1 şez. viii, 89; cfr. ibid. viii, 35; cfr. jahresber. ix, 224. Fu cumplit bătută..., coastele strujită cu bătă-lăuri. dosofteiu, v. s. 64; cfr. 310/,. 2“. (La plur.) „Bătălâie = [termen colectiv, unind numele a] două instrumente afle] cosaşului: batea, pe care se pune coasa cu gura, şi ciocanul, cu care se loveşte în coasă.11 şez. ii, 149/„. II. S. m. (cu plur. -lăi). Pig. Om muieratic, muie-rotcă, „carele îmblă tare după muieri.11 LB.; cfr. pontbriant; LM. —- Derivat din bat, prin suf. instrum. si augm. -ăiău. bAtAikş, -ă adj., subst. v. bătăuş. BĂTĂiiiK s. f. Bataille. — Luptă într’un războiu Intre două popoare; cfr. bătaie. Avem. şi noi [piticii] într’un an bătălila odată cu cocoarele. ali-xăndrie (a. 1784), ap. GCR. ii, 132/34. Se făcu o sângeroasă bătălie, întru care pieri sultan G-avrl. E. văcărescul, ist. 260/,s. Curăţă armele în ajunul bătăliei, c. negruzzi, i, 7. Poveştile bătrâne şi glumeţe ale ostaşilor înălbiţi în bătălie şi nevoi. eminescu, n. 3. Câmpul bătăliei, fundescu, l. p. 71/23. [Amfitrion] ca să-l deprinsă [pe Ercule] în ale bătăliilor, îl luă totdeauna cu dînsnl. ispirescu, u. 20/17. înălţate împărate,... de când tot porţi bătaie, Lacrămile curg păraie, Şi de când porţi bătălii, Rămân holdele pustii... reteganul, tr. 64/18. Cuprinsă-i [oastea] de peire... Căci se clatină, rărite, şiruri lungi de bătălie, Cad Arabii ca şl pâlcuri risipite pe câmpie, eminescu, p. 242. După bătălie, mulţi viteji se-arată. zanne, p. iv, 269. (Cfr. variante tot acolo şi pamfile, j. ii.) ~ cu tunuri, e numele unui joc. Cfr. pamfile, j. ii. [f (încercare de românizare a cuvântului, cu înţeles speo. de) „asediu11: bătărie. Cetatea Bisanţiului, după o bătărie de trei ani, fu luată, şincai, hr. i, 15/0.j — Din ital. battaglia, idem, probabil, prin mijlocire neo-greacă (jj.i:otxâXiot) şi românizat în ce priveşte accentul. TDRG. batalion s. a. (Armată) Bataillon. — Trupă de ostaşi; cfr. roată, steag. Şese batalioane de pede-strime. n. costin, let. ii, 67, ap. HEM. 2737. De-abiă putea să-ş[i] ridice capetele, pentru ca să vasă vulturul batalionului, beldiman, n. p. ii, 131/2a. Fiecare polc aveâ două batalioane, uricariul, xxii, 439. Voi, războinici tineri, drage batalioane, Fiice ale celor vestite legioane. Care între popoare un nume ne-au lăsat, alexandrescu, m. 33. Se mişc’ batalioane a plebei proletare, eminescu, p. 122. Po-runcitu-mi-o Ion Di l’a lui batalion, Să-i fac peană de bitron. mândrescu, p. p. 74. | Spec. (în armatele moderne) Corp de trupe de infanterie; cfr. esca-dron. Regimentul are mai multe (trei s. patru) batalioane, iar batalionul are patru companii. — N. din ital. battaglione, idem. (La cronicari din polon, batalion). BÂTAX s. m. (Entom). 1°. Sorte de cousin (Chi-ronomus leucopogon). 2°. Sorte de taon. 3°. Sorte de bourdon. 1°. „Un fel de ţânţar mic, care tremură din picioare când stă locului, numit şl zgriburiciu.“ marian, ins. 310 (Yaida-recea, în Făgăraş); cfr. şez. ii, 149/S3 (Munţii Sucevii, Mold.); viciu, gl. (Orlat, In Transilv) [Şl: bâoţan s. m.j 2°. Un fel de „muşte mari, roşietice, care se aşază pe . cai11. (Yiştea-de-jos, în Făgăraş), ap. marian, ins. 310. 3°. Un fel de bărzăun. „Bâţdn, pe aiuri şl bâz-gariu, bombăriţă şi bonzariti... [D. ex.] Am prins un bâţan; să-i iau mierea. (Cârţa-sâseascâ, în comit. Făgăraşului).11 VICIU, GL. — Format din onomatopea bfăjţ! (care imită sunetul produs de aceste insecte) şi suf. -an. bâtăb conj., adv. 1. 1°. Quoique, bien que. 2°. Pourtant. II. Au moins, du moins, meme. Cuvânt Întrebuinţat la Românii din Transilv., Ungaria şi din Moldova, mai rar pe aiurea (d. ex. în Mehedinţi, com. N. ionescu). I. Conj. 1°. Deşi, cu toate că, măcar că. Nici o dată nu, mi-ai dat Bani de vin şi de jucat, Bater şl eu mă trudesc, Şi tot (= totuşi) ca ei nu trăesc. furduiu (a. 1818), ap. GCR. li, 226/19. Astă fată se mărită, Batăr nu şti(e) face pită. doine, 279. Batăr ai tu patru boi, Nu mă’ mbiiu noră la voi. pop. (în Maramurăş), ap. TDRG. (Une-ori urmat de «s, conj. că) Nu pentru destoinicia faptelor, batâru că să cuvine să facem fapte bune... n. testament (a. 1648), ap. HEM. 2738. Dar noi n’om mai face aşă, Căci batăr că sântem, doi, Noi nu ne temem de voi. marian, nu. 422. 2°. (în construcţii negative) Că tot nu..., în zadar (s. de geaba) că nu..., ştiu bine că nu... Dă mâna cu orişicine, Batăr nu-i voinic ca mine! („sensul lui batăr este: că tot nu...11) bibicescu, p. p. 40, 450. II. Adv. (După ce batăr (că) a devenit sinonim cu măcar că, a putut fi întrebuinţat şi în funcţiune adverbială, cu înţelesurile:) Măcar, barem, cel puţin, încai, încalţe, chiar. „în loc de macar, pe la noi se zice mai mult barâm şi batâr, de ex. Batâr o leacă depâ(i)ne“ .(Popeşti,în Iaşi), ap. HEM. 2530. Moşii... au început unul câte unul a-şi rade barba, până ce nu au mai rămas nici bdtăr unul să se îngroape cu barbă, ţichindeal, f. 60. în ajunul sfântului Vasile, toată siua am stat de capul tatei să-mi facă şl mie un buhaiu, ori de nu, batâr un harapnic, creangă, a. 41/17. Băgăm de seamă că oarecare trecere la o fată mare puteam să am, eu, batâr cât de cât, pe lumea asta. sadoveanu, Săm. v, 567. Să stăm, Să mai cuvântăm Batăr două-trei cuvinte, marian, î. 505/24. Ce focul, bade, te ţine, De nu vii seara la mine, Batăr la două-trei zile? JARNÎK-BÂRSF.ANU, d. 237. | (Urmat de conj. de s. să) Cu acestea bine au făcut, batăr şl cu altele de ar fi făcut bine! şincai, hr. iii, 243/26. Bateri d®mi-ai fi spus! FRĂNCU-CAN-drea, R. 49. „Şi acum, tot aşă faci ?“ întrebă părintele Arbore.—„Tot, batăr să crăpe dracul“. creangă, a. 141. M’aş abate pe la ea [ = mândra], Are răi câni, m’or muşcă; Batăr lup să mă mănânce, Pe la mândra tot m’oiu duce. doine, 137. | Batâr cât — măcar cât, oricât. Batăr cât mi-ţi dărui, Mie nu mi-a mai tignl în ţara cu streinii, bud, p. p. 10. (Prin Biharia,întrebuinţat şi In exclamaţiuni) Doamne batăr! ce-a fi de el! pompiliu, bih. 1004. [Şl: bâtâr, In Mold. şi: batâr. La Moţi şi: băter(i). Cu metateză: blitră. Da ea tot s’a rumeni, Batră-un BATĂRĂŞI — 517 — bătătura foiu de l-a plăti. (Dolhasca, In Suceava) şez. iii, 125/s. Arare-ori şl ou adverbialul -(a)ş(i): bâtă-răş. vaida.] — Din ung. bâtor „deşi, ou toate câ, măcar că“. bătărăşi conj., adv. v. batăr; bătărie f s. f. v. bătălie, baterie; bAtÂrn', -A adj., subst. v.bătrân. bătătărnic, -Ă adj., s. f. 1°. Applique, travadl-leur. 2°. Senepon (Senecio crucifolius). 1°. (Rar) Silitor, străduitor, harnic, abătător. O albină îl şl aude şi, cum îi e felul ei, cotelitoare şi bătătarnică, dă fuga la arioiu. muscel, 108. 2°. (Bot. Substantivat subt forma feminină) Bătătarnică : plantă ierboasă cu frunze ascuţite, flori galbene şi cu fructele acoperite cu peri scurţi şi aspre la pipăit. Creşte prin tufişuri, pe marginea pădurilor, prin locuri umede şi pe lângă vii. Se mai numeşte şî: petimbroasă. [Cu alt sufix: bătătâr-niţă s. f.] panţu, pl. || = cruciuliţă, barcianu. _ — Pare a fi rezultatul unei fuziuni între bătător şi harnic. bătătoare s. f. 1». Battoir. 2°. Flâau. 3°. Gla-quet. 4°. Taquoir. 1 °. Lopăţică de bătut pânza când se inălbeşte, s. rufele, când se spală. LM. 2°. îmblăciu. Cfr. PONTBRIANT. 3°. Un fel de titirez care se mişcă cu bătăi ritmice când joagărul e in acţiune, dame, T. 175; ofr. bătăiuş. 4°. O bucată de lemn oblongă s. pătrată cu care se bat uşor literele spre a se aşezâ la nivel, când se dă corectură s. se incepe tipărirea in maşină, înainte, şi chiar azi încă prin unele ateliere, se zice câlfuţă. g. ionescu, c. t. — Derivat din bate, prin suf. instr. -ătoare. bătător s. a. Batte. Battoir. Couteau de la broie ou du brisoir. — Instrument cu care se bate cevâ. Spec. Băţul cu care se bate laptele prins. „Când s’a închegat bine, se ia laptele la bătut, cu un bătător, care nu-i altceva decât o drugă, cu deosebire că, în loc să fie lată, e mai mult cilindrică; bătătorul are şi el găuri ca şi druga.“ pamfile, i. c. 25. (Cfr. drugă, brighidău, berdedeu, ferdideu, perdideu, matcă, litcă, roată.) | Limba meliţei. Cfr. dame, t. 139. — Derivat din bate, prin suf. instr. -ător. (0 formă battuatorium, cu acelaşi înţeles, e atestată la scriitori latini de mai târziu). bătător, -oăue adj., subst. Frappeur, frap-pant. — Adjectivul verbal al lui bate (derivat prin suf. -ător). Băt&toriloru deşchide-le-se-va. coresi, e. v/24. Fu bătut de patru bătătâri. dosofteiu, v s. 34; cfr. 69, 53, 2. Thovel... eră bătătâriu de ciocane, faur de aramă şi de fier. biblia (1688), 4. în poartă îşi aşeză o firmă bătătoare la ochi. vlahuţă, ap. TDRG.; cfr. contemporanul, vi, i, 98. bătători vb. lVa trans. Battre (un terrain). — A bate un teren (drum, arie, curte, etc.) spre a-l face tare şi neted. După ce să va isprăvi sămă-natul, de să va teme gospodarul de săcetă, va trebui să boroneze faţa ogorului, şi de va fi pământul uşor, să-l şl bătăturese. i. ionescu, C. 59. Acest pământ se bătătoreşte bine. manolescu, i. 18. [Şi: bătături, (neobicînuit): bătătură vb. la. | Derivate: bătătorit, -ă adj. Când vrei să semeni bob, linte, ori mazăre, să nu le pui pe loc... bătătorit, şez. iii, 150/u. Drum nebătătorit, barcianu; bătătorire s. f., bătătorit s. a.] — Derivat din bătătură (II, 2°); cfr. desbătăturl. bătătură s. f. I. 1°. Battement; palpitation, pulsation; frappage; frottement (de la chaussure). 2°. Action ăe battre et d'aplanir (un terrain). 3°. Souffle (du vent). 4°. Porţie (de fusil). II. 1°. Cal-losite, cal, cor, durillon. 2°. Terrain battu devant la maison ou devant un cabaret (oii l’on danse); cour; pwrvis. 3°. Trame. I. Cu înţeles abstract, exprimând acţiunea. 1°. Bătaie. Beteture — percussio. anon. car. Auzind smeii cei din curţi bătătura în poartă, se minunară. reteganul, P. v, 71/21. Ureachea inimii cea stângă | cuprinde ca două unţe de sânge, care la toată bătătura inimei se deşartă. Calendariu (1814), 104/2S. | [Cosaşii] ştiâ... a o (= coasa)... bate după felurite vârtoşimi a aţii ei, ieşind din fieştecare bătătură... o adevărată călitură. I. IONESCU, C. 112. | Frecarea ghetelor, opincilor, etc. de picior. Strânsoarea şi bătătura continuă a opincii, manolescu, ap. TDRG. 2°. (Agric.) Bătătorirea s. bătucirea unui teren. (Cfr. pârloagă). Moldovanul ştie că toloaca, pârloaga, bătătura sânt mijloacele prin care înnoeşte învechitele lui ogoare, i. ionescu, c. 218. Pământul se odihneşte, se înnoeşte, rămâind sau în pârloagă, sau în bătătură, id. P. 226. 3°. (Rar) Bătaie a (vântului). Nişte lemne legate ăe copaciu... tot bontăneă, lomndu-se la bătătura vântului, sbiera, p. 172/2S. 4°. (Rar) Bătaie (a puştii, etc.). barcianu. II. Cu înţeles concret, exprimând rezultatul acţiunii. 1°. învârtoşare a pielii (pe spinarea animalelor de muncă sau de călărie, produsă de frecarea şelei; pe palma oamenilor care lucrează mult, s. la picioarele celor pe care ii strânge încălţămintea, etc ). O bătătură înfricoşată s’a făcut pe spinarea calului, din bătaia şelii. LM. Eu făcându-mi loc... călcând pe bătăturile moşnegilor..., am alergat, c. negruzzi, i, 38. Palmele aceste ţărăneşti ale noastre, străpunse de pălămidă şi pline de bătături... vă ţin pe dumneavoastră. creangă, a. 156. ^ A călcâ (pe cinevâ) pe bătături = a-l atinge unde e mai simţitor. Cfr. zanne, p. ii, 484. 2°. Teren bătătorit s. bătucit (pe care nu creşte iarba) în preajma (în deosebi în faţa) unei case (une-ori sinonim cu) curte (h. v, 158; v, 479, etc.), ogradă, ocol pentru vite, loc liber dinaintea cârciumilor unde se face hora, locul dinaintea porţii principale a unei biserici. Noi să nu cutezăm nici a mai prăsi vreun cal în bătătura noastră ? odobescu, i, 479. Şi mi-a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură, Şi cobza cu isonu’n gură Să-mi zornăie sorind mereu. coşbuc, f. 17. Veniţi mai iute încoă, să vă ascund eu în şira asta de paie din bătătură, ispirescu, l. 294. în ajunul anului nou... flăcăii târăsc plugul cu care ară, pe la fiecare casă, şi aruncând grâu pe bătătură, zic: „Să crească ’n paiu cât trestia, în spic cât vrabia.“ (Mărăcineni, în Buzău), H. II, 157. ,Prepeleac1 este un copăcel cu clinciwi... aşezat în mijlocul bătăturii, în care ciobanii îşi pun târhatul şi merindele. (Chiojdu-Bâsca, în Buzău). H. II, 41. Când erai a mea iubită, Ţi-eră casa zugrăvită, Bătătura pardosită Cu var şi cu cărămidă, şez. IV, 139b/ir Bagă ciurda’n bătătură. bibicescu, p. p. 375. | P. ext. Joc, danţ (care se ţine pe bătătura crâşmelor). Ş’o ieşit [fata] la bătătură, Ş’o ’mplut locu’ de untură, şez. i, 165/24. 3°. (Ţes). Firele ce se introduc prin urzitura unei stofe, (bătându-se cu vatalele), bătealâ, bătaie (i, 12°), (în opoziţie cu urzeală). Firele întrebuinţate la ţesut sânt de două feluri: unele pentru urzală, altele pentru bătătură, care se bat la ţesut cu vatalele. creangă, gl. Cârpe de cap, unele cu urzala şi bătătura de burangic, altele cu urzala de bumbac şi bătătura de burangic. i. ionescu, m. 377. Surtucul lui... eră mai mult urzeală de cât bătătură. eminescu, n. 42. Canură toarsă nu eră pentru bătătură, creangă, a. 62. Am un ghem de mătasă, Şi-l trimet la împărăteasă, Să-mi ţeasă o ţesătură, Făr’o leac de bătătură? [ -■ Gliiaţa.] G0- BĂTĂTURĂ — 518 - BATE rovei, c. 174. | (Fig.) Ici şi cold, se prind de la sine, în această bătătură de idei, florile strălucitoare, vii, ale caracterelor, isprăvilor şi suferinţelor acestor Doamne, iorga, ch. i. i, 66. — Derivat din bate, prin suf. abstr. -ătură. bătătcrâ vb. Ia, bătături vb. lVa v. bătători. bătăuş, -Ă adj., subst. I. Batailleur. 11. Battoir (dont on se sert au jeu de paume). I. Adj. şi s. m. Care caută bătaia, cârâia îi place să se bată; s p e c. oameni din plebe (înarmaţi cu bâte), tocmiţi să înceapă bătăi pe stradă (cu ocazia alegerilor, manifestărilor, etc.), cfr. ciomăgaş; (in diferite jocuri) cel care bate, care e la bătaie, cfr. pamfile, J. i, 287, 314. Obosind bătăuşii, schimbară de puseră alţfi] bătători, dosofteiu, v. S. 36. Bătăuş nu-s, că toţi mă bat. creangă, a. 200. Berbecii sânt bătăuşi, slavici, n. 39.. [Ercule] scăpă omenirea de nişte astfel de împăraţi bătăuşi ce tot cătau oamenilor ceartă cu lumânarea, ispirescu, u. 54/2S. [Ou alte sufixe: bătăios, -ioâsă adj. (şi cu înţelesul de „năbădăios, apucat"). Lupii mi-au mâncat nevasta... Trecuiu balta, luaiu alta. Aoleo, ce bătăioasă! îmblă tot năbădăioasă: Nici cu asta nu fac casă! alecsandri, p. p. 352/6. într’un copaciu găunos, Urlă un lup bătăios ? ( = Clopotul), mat. folc. i, 539; cfr. gorovei, c. 25; (Mold.) bătălân s. m. (dial. bataldn) şez. ii, 126/28; (Transilv.; neîntrebuinţat) bătăclu s. m. Ţara [Paţinaţi]îor e mare... şi sânt foarte bătaci. p. maior, ist. 99; LB.; (suspect) bătăleş, -ă adj., subst. LB., LM.] II. S. a. „ijemnul cu care se loveşte mincea“. şez. vii, 185; cfr. bătător1. — Derivat din bate. (Pentru sufix cfr. cărăuş, j ucăuş. în înţelesul I, pare a fi *bătău + uş; în înţelesul II, alterat din bătăiuş.) bătcă s. f. (Agric.) = babcă. (în Mold. şi Bucov.) Cfr. bătălâie. dame, t. 37; şez. ii, 149/s; pamfile, i. c. 142; (Suceava, în Bucov.) com. g. tofan; HEM. 2739-40. Cu de aramă bâtce preste fălci fu bătut, dosofteiu, v. s. 12. lan dă-mi batea şi ciocanul, din blidariu. contemporanul, iv, 828. [Plur. batce şi bătee.] — Schimbat din babcă, subt influenţa verbului bate (batea fiind unealta pe care se bate coasa). bătcă s. f. 1°. Sorte de monnaie. 2°. UniU de poids: 25 centigrammes. (Prin Ban. şi prin Munţii-apuseni). 1°. f Monetă mică. Atestat numai la anon. car. Bapke, batke = grossus. Filer = batcă; assarius. lex. bobb. 2°. (Băieş.) „Batcă = o măsură mică d. ex. de aur= assarius; [ung.] batka fill§r; der Pfennig, Denar.“ LB. „Batka = măsură veche = >/4 gram. [D. ex.] Dinftr’] un tar am făcut doi bani şi o batcă = din 2 coşuri de piatră, am scos 1 ‘/.j gr. de aur.“ viciu, gl. [în sensul 1° şl: bâpcă s. f.] '—Din ung. batka (şl sârb. bapka, turc. babha), idem. bătcă s. f. (Ornit,) = pelican, marian, o. ii, 400. Cfr. babiţă. — Presupune un tip slav *babka (cfr. slav. baba „pelican"), prefăcut în batcă, subt influenţa verbului a bate (din aripi, cu ciocul). bătcă s. f. (Iht.) Sorte de poisson. — (Cuvânt rar) Un fel de peşte. (Slujitorii-Alboteşti, în Brăila) ii. I, 269 (Rosova, în Constanţa) h. ii, 299. Cfr. babă II, 1°; băbuşcă1. — Din slav. pabka (cfr. rut. babka: mai multe soiuri de peşti cu cap turtit), schimbat subt influenţa verbului (a se) bate (B, IV, 2°). BÂTCĂ s. f. Souriciere; panier pour prendre les oiseaux. — Cursă de şoareci. Cfr. LB.; LM.; rev. crit. iv, 337. Cfr. capcană. || „Coş împletit pentru prins pasări", pamfile, j. ii. — Etimologia necunoscută. (Poate, un derivat al verbului bate.) bătcă s. f. Petite montagne. Pente d’une mon-tagne sterile exposee au soleil. Sommet (de col-line). — (în Mold. şi în Bucov.) Munte mai mic (cfr. şez. ii, 23/s), deal, deluşor (cfr. ion cr. ii, 154); spec. arşiţă (II). „Sihlă, smidă sau pădure picată, arşiţă s. bâtcă.11 (Mălini, în Suceava), ap. HEM. 1748. Pe la gura Părăului-rău, bâtea Palmeşului. doc. (a. 1800), ap. iorga, s. d. vi, 9. întrebuinţat adesea ca nume propriu. „în Bucovina există mai în fiecare sat câte un deal care se numeşte Bâtcă.11 marian. | P. restr. „Vârful unui deal." idem. Vro câţiva Tătari... se suiră pe bâtea Tătarcei, adică pe vârful muntelui Tătarca. idem, t. 248. Aici în mijlocul bâteei dealului a pus sihastrul tăciunele jos. (Straja, în Bucov.) şez. v, 35/2S. — Etimologia necunoscută. (Cfr. ung. botko, bot-ko, botok „măciulie.") bătccţă s. f. Hauteur (sur la pente d’une mon-tagne). — (în Mold. şi Bucov.) Diminutivul lui bâtcă (derivat prin suf. -uţ). „O înălţime (= ridicătură, proeminenţă) pe coastele muntelui." marian; şez. ii, 4/2I. Frate, frate, frăţioare, Suie-te colea ’n bât-cuţă, Şi-mi taie, frate,-o vărguţă. (Cotârgaş, în Suceava) şez. ii, 4/î7. bâte vb. IU. A. I. 1°. Battre (le fer, des oeufs, le tambour, la faux â coups de martelet pour l’ai-guiser, le bl6, le linge, des habits, la terre pour la rendre plus ferme, l’eau pour pousser le poisson dans des filets, la campagne, le pave, les bois, etc.); gauler (un arbre fruitier); tramer; châtrer (un bâ-lier); enfoncer, clouer, presser; blesser (par frotte-ment). 2°. Battre (contre qqch., des ailes, etc ), frap-per; s’agiter, palpiter. 3°. Se battre, palpiter, fau-cher (fig ). II. Battre (l’un contre l’autre), se battre. III. Battre (des mains, des pieds), frapper, jouer (â la balle, etc.). IV. 1°. Battre (les murs d’une place avec de l’artillerie), bombarder, canonner. 2°. Porter. V. Atteindre, s’etendre (jusqu’â...), arriver; monter (â la tâte). VI. Battre, tomber, souffler, dar-der. VII. Battre (la mesure). Pencher, etre incline (vers...); tirer sur... (en parlant des couleurs); avoir de la sympathie (pour...), s’adonner (â...). VIII. Son-ner, resonner. IX. Aboyer, japper.—B. I. l°-3°. Battre (qqn.), frapper, rosser; heurter, cogner; frapper (dou-cement sur l’epaule), taper; couvrir (une jument). Se battre, se frapper. II. l°-30. Se battre (contre qqn.), lutter, combattre, livrerbataille, faire laguerre (â...); s’efforcer (de...), tendre (â...). III. 1°. Battre, vaincre (qqn.). 2°. Etre plus fort que..., valoir plus que..., surpasser, l’emporter (sur...); gagner (qqn. au jeu), couper. IV. 1°. Se debattre, se tortiller, s’agiter. 2°. Frayer. V. Punir, châtier. (Construcţia: Funcţiunea verbului e transi-tivă: bat un cuiu, intransitivă: bate vântul, sau reflexivă: a.) cu înţeles reflexiv: sebatecupum-nul în piept, b.) cu înţeles reciproc: s’au bătut doi oameni, c.) cu Înţeles pasiv: nucii se bat toamna, d.) cu înţeles neutru: mi se bate inima = zvâcneşte. Adesea se construeşte în mod absolut (eliptic). Profesorii să nu bată în şcoală. \ Instrumentul, când nu e subiectul propoziţiei, se exprimă de obiceiu prin prep. cu: l-a bătut cu bâta; dacă el e o parte a trupului, adesea prin din: pasările bat din aripi. | Locul unde se dă lovitura se exprimă prin prep. în, pe, la : l-a bătut în cap, pe spate, la tălpi, sau prin de: se băteâ cu capul de zid). Verbul a bate exprimă, în înţelesul său fundamental, o mişcare repeţită sau ritmică, prin care se loveşte cevâ de altceva. BATE - 519 - BATE A. Obiectul pasiv e un lucru (obiect neînsufleţit). I. A lovi de repeţite ori cu un corp tare în ’ altul. (După. scopul urmărit, după, instrumentul întrebuinţat şi după felul în care se face lovirea, distingem o mulţime de nuanţe): 1°. Trans. a.) (Cui.) A lovi de repeţite ori cu o lingură (făcăleţ, brighideu, matcă, etc.) bucatele (laptele, smântână, ouăle, legumele, etc.) dintr’un vas, spre a le (a)mestecâ s. frecă bine (cfr. alege (2°), f ă-călui, făcăl, slei, răvărî, etc).Ia două albuşuri de oaă proaspete dintru aceă zi, bate-le cu doao-trei nuieluşe curate, într’o farfurie, până să vor spuml. piscupescu, o. 303/12. Au început a bate laptele până ce s‘au ales untul. drăghici, r. 140/22. (Mai ales la part.) Un putineiu cu lapte bătut, teodorescu, p. P. 176b; cfr. marian, d. 134. Masare bătută. \ P. ext. A~putineiul =a alege untul din lapte s. din smântână. Vei bate şl putineiul, ca să alegi untul. şez. v, 131 ln.Bate apa să s’aleagă unt. ibid. i, 220/jd (se zice despre o întreprindere s. o muncă zadarnică; cfr. fran. battre l’eau). Cfr. zanne, p. i, 98; iv, 161. A bate apa în piuă, cfr. apă. b.) (Fierar., industr.) A lovi mereu (cu ciocanul, barosul, etc.) flerul. (înroşit în foc, s. şi alt metal) spre a-i da o anumită formă (s. a-l face mai vârtos). începând a bate herul pre ileu... dosofteiu, v. s. 34, 2. Bate fierul până-i cald, cfr. fier. ||P. ext. A - bani — a tăia s. turnă bucăţi de aur s. de alt metal într’o anumită formă şi a imprimă pe ele o legendă care le dă curs legal. îţi dăm slobosenie să baţi bani însămnaţi cu caracterul tău în toată crăi-mea ta. şincai, hr. i, 240/)O. Ga de mult ce eşti avut, Bani de aur ai bătut, alecsandri, p. p. 211,1.1 Spec. (în vremile mai vechi şi pop. şl azi întâlnim adesea adjectivul bătut ca atribut constant al diferitelor numiri de bani) bateri bătuţfij. (a. 1591), ap. GCR. I, 38/32. Lei bătuţi... Zlot bătut. (a. 1662) URICARIUL, XXIII, 251; cfr. N. COSTIN, LET. II, 39/25; marian, o. ii, 32. Oca de unt câte doi orţi bătuţi. NECULCE, LET. II, 248/19. c.) (Agron.) A Iovi de multe ori cu un ciocan mic tăişul coasei (aşezat pe batcă), ca să poată tăiâ mai bine iarba. Cosaşi, care ştia... a... bate [coasa] după felurite vârtoşimi a aţii ei... I. ionescu, C. 112. La toată casa Bate coasa, Dar la m,ine N’are cine. marian, î. 538/6. d.) (Ţes.) A băgă de-a curmezişul, printre firele urzelei, alte fire şi a le îndesă lovindu-le cu vatalele. Cfr. H. iii, 73; dame, t. 135; i. ionescu, m. 690 (cfr. bătaie i, 12°, bătătură ii, 3°, băteală ; cfr. urzi). Meneştergur[i] bătut[e] cubumbac. (a. 1730) iorga, S. d. vi, 156. Ileana Cosinzeana... cumţeseâ, decâte-ori băteâ cu brâgla, totdeauna ieşeau câte două că-tane îmbrăcate şi ’narmate. reteganul, p. v, 40/21. La ţesutul straielor, îndrugătura se bate cu pieptenele. (Braşov). (Poet.) Eram să-ţi ţes o haină ursită în descântece, bătută ’n fericire, eminescu, n. 9/5. e.) (Pese.) A lovi mereu cu un băţ (numit bold s. ştioldic)pe subt pietrele unui râu spre a scormoni peştii din ascunzători şi a-i face să intre în năvod (s. în rociu, etc.). Cfr. pamfile, j. ii. Un al treilea pescar vine cu luntrea şi bate apa până ce se sfârşeşte de strâns tot năvodul. I. ionescu, p. 408. Băiatul intră cu plasa în gârlă. Bătu în sus, bătu în jos, şi peşte să prinsă câtuşi decât, ispirescu, l. 280/4. f.) (Agric.) A izbi prin lovituri repetate (cu băţul, cu îmblăciul, etc.) o masă de produse vegetale, spre a face să se desprindă de paiu, de cocean s. de trunchiu sămânţa sau fibrele textile (cfr. îmblăti, desghiocă, descojî, meliţă, etc.). In Ianuarie, se bate pânea (= grâul) fi la arie şl sub stodolă (subt titlul: îmblătitul). i. ionescu, c. 5. Au pus să treere cerealele şi să bată popuşoii. id. d. 295. | „Inul, cânepa se topesc întâi, apoi se bat, ca să so aleagă ce e bnn de tors.“ 17M. [Cânepa] uscată se bate, câte două trei fire de odată, pe un scaun lung (bancă) aşesat în aria şurei, ca să casă sămânţa. brebenel, gr. P. [Inul] îl bat, îl curăţă, îl meliţă, îl perie, îl torc. drăghici, R. 78. | Clă-caşii să dea stăpânului moşiii... din tot pogonul de porumb, patru baniţe porumb bătut, caragea, l. 26/16. g.) (Grădin.) A lovi de repeţite ori cu o prăjina crengile pomilor spre a face să cadă fructele (coapte). Au răspuns că el i-au bătut [nucii], iar cât au luat dintr’înşii nu ştie. (a. 1766) iorga, s. d. vi, 103. Nu bate poamele ceale necoapte, ţichindeal, f. 211. Să nu baţi merele până în siua de Sf. Uie. şez. iii, 48/28. # (Rar; în Ardeal) A bate cuivâ perele = a repetă de mai multe ori un sfat ce-1 dai cuivâ. (Cfr. a-i toca cuivâ mereu la urechi). Până nu plecă [bărbatul] de acasă, bătutu-i-a muierea perele cum să se poarte de s’ar întâlni cu omul eel bun. RETEGANUL, P. IV, 25/8. h.) A lovi de mai multe ori cu mâna s. cu un băţ cevâ (d. ex. în vâcălia ciurului, în coşniţa cu albine, în haine, etc.), spre a-l scutură (şi a face să iasă grăunţele, albinele, praful, etc.). Precum în ciurul cu găurile largi m,ulţime de grăunţe mititele punem şi veşca ciurului dincoace şi dincoieâ batem şi sbatem, din cele multe grăunţe carile întâi şi carile mai pe urmă a cădeâ s’ar tâmplă, nu ştim. CANTEMIR, IST. 190/2C. Ş’o bătut în sîtă şi’n covată, De-o cernut făina toată. şez. iii, 244/4. | (Al-bin.) Un Grec, carele au fost de au fost bătut stupii lui Oravriliţă vornicul şi au fost dat ştîubeelor foc. neculce, let. ii, 252/15. în groapa aceasta se scutură toate albinele roiului celui nou, bătând tare cojnifa. economia, 191. Soldatul intră cu pantofii: îi luase lelea Uţa, să-i bată. d. zamfirescu, r. 216. i.) A lovi cevâ de repeţite ori cu un maiu (s. un ciocan), d. ex. carnea, ca să se frăgezească s. ghetele (pe calapod), ca să li se întindă pielea, s. rufele muiate în apă, ca să iasă din ele săpunul şi leşia, etc. (cfr. ghili, înălbl). îşi muia câte-o bucată de carne, bătându-o cu maiul. drăghici, R. 149. | Cercând cişmele, au zis Tilu că... una e prea mică, să o ducă să o bată pre şamf'â. bar ac, t. 29. Bate pânza la izvoare, alecsandri, t. 272. j.) A produce cu un instrument muzical sunetul său caracteristic prin loviri ritmice. (Construit şi intrans., cu prep. din s. în) Bateţi tâmpăna şi dzî-ceţi în lăute, dosofteiu, ap. HEM. 2728. Băspun-seiu c’un glas ce-mi tremură, ca şl cum cinevâ ar fi bătut toaca pe beregata mea. delavrancea, ibid. 2729. Tălpoiu’ face iute o darabană... şi începe a o bate ca de războiu: brr..... brr..... creangă, p. 310/22. Veneau toboşarii şi trâmbiţaşii, bătând din tobe şi sunând din trâmbiţe, ispirescu, m. v. 42/a5. Viteazu’ ocoli pădurea întreagă, bătând din daie-reâ. id. u. 44/6. | P. ext. Pentru care bătusepristav (— dăduse de ştire), că acelui... îi va da... fundescu, l. P. 117/18. (Germanisme) Venea gheneralful] călare Şi strigă din gura mare: „Bateţi marş, bateţi marş“! (= bateţi toba de marş) hodoş, p. p. 228. Gianet-tino:... Cine a dat ordin să bată alarma ? (= să bată toba de alarmă). I. negruzzi, v, 501. (Franţuzism) A bate în retragere = (f i g.) a da îndărăt, a retracta cele susţinute mai nainte. A’i bate cuivă în strună s. a bate în struna cuivă = a vorbi în felul în care ştii că-i face plăcere cuivâ. Femeia a priceput slăbiciunea bărbatului şi totdeauna i-a bătut în strună, sevastos, n. 3/sl. 1.) (Mold.) ~ cărţile = a juca m-ult cărţi (propriu: a le lovi mereu de masă). Manea cu împărăteasa băteâ cărţile, şez. IV, 202,/2. | - telegraful, p. ext. o depeşă (s. telegramă) = a telegrafia (la baza expresiei e imaginea aparatului telegrafic pe care ţă. căneşte telegrafistul) Ei? Nu bate telegraful? cai ragiale, t. i, 140/l5. | f - în tipar = a tipăr-Nevoim a le isprăvi [de tradus], ca fi acealea în tipariu să să bată. mărgăritare (a. 1691), ap. GCR. I, 290/20. BATE — 620 - BATE m.) (Păstor.; mai ales la participiu: berbec bătut) A face un miel s. un ied incapabil de reproducere, vArobindu-i testiculele (cfr. batal, întoarce, ju-gă-ni); cfr. ŞEZ. v, 37/23; i, 100/81. n.) A băgâ, a împlântă., a înţepeni, a vâri (cfr. h înfige) un corp ascuţit (cuiu,‘ piron, ţăruş, etc.) în cevâ, lovindu-1 de mai multe ori cu un corp tare (ciocan, maiu, etc,). L-au muncit cu feluri de munci, trestii pe subt unghii i-au bătut. N. COSTIN, LET. ii, 18!.iy Nuntaşii ieu afară, caută un par înalt, U bat în mijlocul ogrăzii... sevastos, N. 331/6. M'au răstignit— Şi ei că-mi băteau Prin talpe, prin palme Tot cuie rin fier, ţinte de oţel. TEODORESCU, p. p. 27b. || P. ext.. A fixă s. a înţepeni un obiect de altul bătându-1 cu cuie, ţintuindu-1. De-i găsi o pară frântă in toată casa,, să mi-o baţi în frunte! alecsandri, t. 1557. Alţii... să bată... potcoavele, şez. 11, I0/15. | A împodobi un obiect, bătând în el ţinte (pietre scumpe, etc.) închipuind un desemn (cfr. ferecă). Pre făcătoarei de minuni icoană a sfântului mucenic bătut-au însuşfi] Neagoe-vodă, cu cuişoare, un măr de aur curat, gavril protul, ap. HEM. 2696. | (Mai ales part.-adj.) Ferecat, brodat (cu fir, etc.). Un cerc de aur bătut cu diamante eminescu, n. 6; cfr. creangă, p. 33. Cu izmene de fuior, bătute pe la picior. ŞEZ. I, 143/29. Cămăşi bătute cu fluturi, sevastos, n. 90/g; cfr. alecsandri, r. p. 28b/e; bibicescu, f. p. 262; ţiplea,p. p. 33, etc. o.) A îndesă cevâ prin lovituri repetate. Toader... întinse mâna la un cărbune... şi-l aruncă în luleă, bătându-l cu unghia. r>. zamfirescu,r. 239. | Spec. (Oier.) Bunătatea brânzei de oi atârnă de la meşteşugul baciului de a prepară caşul şi de la chipul de a o bate l-a putină, şez. vii, 100. Brânză bună, bătută în foaie de câne. (Cuvin, în Arad) zanne, p. iii, 486 (se zice despre oamenii cu calităţi intelectuale, dar lipsiţi de caracter). | P. ext. Part.-adj. bătut are adesea înţelesul de „îndesat, strâns,“ spec. flori bătute ale căror petale sânt îndesate. Varză bătută (în opoziţie cu înfânată). Braşov. Mac bătut — mac de grădină (cu mai multe rânduri de petale). H. ii, 289 (Paraschioi, în Constanţa) ; cfr. MARIAN, î. 336. p.) A bătători. Pământul wrat se bate şi se în-l'oieşte. 1. ionescu, c. 7. Aria se bate bine. LM. ; (Despre oameni) A lovi pământul cu piciorul, de repeţite ori (jucând, tropăind), p. ext. a juca cu foc. Se prind de mâni şi se desprind..., Şi bai pământul, tropotind, în tact uşor. COŞBUC, b.21. [Polca] o bateam vârtos, când eram mic. ALECSANDRI, T. 1130. ţţ. A - drumurile (căile, uliţele, ţările, codri, etc.) = a umbla mult (pe un drum), a face mereu (s. iarăşi) o cale (m. ales pentru afaceri); a cutreerâ (cuvânt care se întemeiază pe aceeaşi imagine); cfr. alergă, alergătură. Numai eu, rămas acelaşi, Bat mereu acelaşi drum,, emin escu, p. 24. Fiind-e’ai bătut atâta, amar de cale, o să... reteganul, p. v, 65/13. Drăguţa ta, măi fârtate, Toate uliţele bate, Cu ulcica după lapte, idem, ch. 78. Nu li-o mai dat pofta să bată drumul leşului! şez. vii, 26. Multe mări am trecut, Multe ţări am bătut! teodorescu, P. P. 173b; sevastos, N. 109. Ordonă să se ridice îndată mic şi mare... şi să bată codrii, ca să prinsă pe fugari. c. negruzzi, i, 308. A bate calea mânsidui, cfr. a u mblă calea mânzului. zanne, p. i, 545. | A ~ mahalalele s. târgurile=a le frecventă neîncetat, a umblă intr’una prin... Se înhăitase cu câţiva feciori de boieri şi băteau mahalalele, ziua şi noaptea, ghica, s. 40. Dumneseu... să te orbească, Să baţi tu târgurile (ca cerşitorii cei orbi), Cum bat eu grădinile (venind mereu să te întâlnesc)! doine, 266/1B. (în Ard.) A - satu ’u vergi = a cerşi. Com. corbu. I A ~ prundurile g. podurile (şl: lela, treta, bambura, geambura’) = a umblă de colo până colo (fără vreun scop s. vreo treabă), a hoinări, a ştrengări (de unde:) bate-poduri s. m. = pierde-vară, derbedeu, hoinar (cfr. fran. batteur de pav6). Toată ziulica bate prundurile, după scăldat, creangă, a. 13/2l. | A ~ laturile = a umblă rătăcind, p. ext. a călcâ pe alături, a (se) greşi. Celor din Borca, fiind-că-s uşernice şi cam bat lăturile, li se cântă şi lor după fapte. şez. ix, 138. I A ~ câmpii = a vorbi altele decât ceea ce e în chestiune, a ieşi din subiectul vorbirii, a bâigui, a vorbi într’aiuri (cfr. a luâ câmpii). | Dram bătut = umblat, drumul urmat de toţi (propriu şi fig.); cfr. făgaş (văgaş). Să laşi codru’în stânga, şi apoi ţine tot drumul cel bătut. c. ne-gruzzi, iii, 218. Mă, bădiţă Qheorghieş, Bătutu-i drumul la leş fi], Mai bătut la Bucureşti, Mă rog să nu zăboveşti, sevastos, c. 66/,_8. Foaie verde bob năut, Lungu-i drumul şi bătut ;■ Nu-i bătut de car cu boi, Nici de turmele de oi, Ci de ochişorii mei. jarnîk-bârseanu, d. 200. Puţini gospodari moldoveni ţin socotele regulate; mai toţi ceilalţi... se duc pe cale bătută, fără să-şi mai bată capul de a mai socoti. I. ionescu, c. 243. r.) (Mai rar; cfr. bătătură) A (în)glodi s. îngloda, a roade s. a răni pielea (prin faptul că ceva: jugul, şaua, gheata, etc. apasă mereu asupra ei). Până nu-i iei şaua din spate, Nu vesi în ce loc îl bate. pann, ap. zanne, p. i, 651. Du-m.i-te,'bădiţă, du-te, Cu picioarele bătute, Cu opincuţele rupte, hodoş, p. p. 118. 2°. Intrans. (absol.) A da de repeţite ori cu cevâ în altceva, lovindu-1. Călăreţii... în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn. eminescu, p. 242. Când baţi cu bâta în apă, plouă. şez. iii, 102/lg. A bate din (s. în) palme, în pumni, din buze. || Spec. a.) A lovi cu degetul s. cu pumnul de mai multe ori în uşă (s. în fereastră) spre a atrage atenţia celor dinlăuntru asupra sa, a ciocăni, a pocăni. Cine caută află, şi celui ce bate i să deşchide. n. testament (1648), ap. HEM. 2696; cfr. dosofteiu, v. s. 11; 133,2. A - pe la uşile oamenilor (subînţeles: ca un cerşetor) =a cere (de) pomană, reteganul, p. I, 11. b.) (Despre pasări şi câni) A lovi aierul (s. pământul) de repeţite ori (cu aripele s. cu coada), a da (din aripi s. din coadă); cfr. bâţâi, fâlfâi. Un vultur băteă cu aripele şi aducea vânt de-l (= focul) aţâţă, moxa, ap. GCR. I, 58/32. Frişca (nume de caţeâ) se lipi la pământ, schelălăind, apoi prinse a bate din coadă, sadoveanu, săm. vi, 335. Cucoşu’... a bate din aripi ş’a cântă. şez. i, 179/4. Când raţele şi gâştele bat cu aripele în pământ, are să ploaie,. ib. iv, 120/1(i. Corbu’n aripe băteă. bibicescu, p. p. 298. | P. ext. A fâlfâi, a flutură. Cu papucii scâr-ţiind, Cu poalele’n vânt bătând,... Ea la apă se duceă. ib. 263. c.) (Despre inimă, puls, ete.) A zvâcni (repede) de repeţite ori, a palpită, a pulsâ (şi fig., ca dovadă a unei emoţii s. iritaţii). Inima... d’abiă bate, înpiep-tu-mi. marcovici, C. 20/3. Ferice [cel] care... Ar face pentru dînsul... O inimă scumpă de dragoste să bată. alecsandri, p. i, 129. Tâmpla bate liniştită, ca o umbră viorie, eminescu, p. 185. | P. ext. Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate, In noi doi un suflet bate. alecsandri, p. p. 396b/8. (Cfr. I, 3, b.) 3°. Refl. (Nefiind vorba de fiinţe însufleţite, întâlnim această funcţiune deocamdată numai fig.) A se lovi de repeţite ori. Se bat mereu de maluri Şioaie care poartă cadavre pe-a lor valuri, alecsandri, p. iv, 104. (Sau în cazuri spec., ca:) a.) (Despre conţinutul oului, când îl scuturi) A se lovi (de coajă) de mai multe ori. Ouăle nu-s proaspete, se bat. b.) (Despre inimă, puls, etc.) A zvâcni repede de repeţite ori, a palpită, a pulsâ (şl fig., ca dovadă a unei iritaţii s. emoţii mari). Inima mea bate-se. psalt. (1652), 172 (=turbură-se. psal. SCH.; coresi, ps.). [Calului bolnav de aprindere de plămâni] i se bat flămânzările. calendariu (1814), 162/6. Pune un picior pe trupul său cei mort, care încă se băteă. beldiman, n. p. i, 129. Sub pleoapele. în- BATE — 521 — BATF. chise, globii ochilor se bat. eminescu, p. 185. Când se bate sprânceana unei fete mari,... şez. iii, 122/„. (Pop.) I se bate (variantă: îi joacă.) coliva în piept, se spune despre omul bătrân, cu’n picior în groapă. ZANNE, P. VI, 524. c.) (Despre picioarele calului, p. ext. despre cal) A se lovi s. frecă unu] de altul în fugă, ase cosi. LM. II. („Lovirea repetată41 devine „lovirea unui obiect de altul"). A (se) lovi (s. izbi s. ciocni) unul de altul. Trans. Peste vârfuri trece luna, Codru-şi bate frunza lin. eminescu, p. 151. || Refl. Frunza lin se bate, în codru ’nflorit. ALECSANDRI, P. I, 197. | Spec. (Grădin.) Perele (merele, etc.) se bat= se strică lovin-du-se (strivindu-se) una de alta. || Intrans. S’a ’n-chinat, bătând din pinten, eminescu, p. 196. Bate din călcâie, reteganul, tr. 168. III. (Ideea lovirii „de mai multe ori, una după alta“ devine secundară sau dispare, fiind înlocuită prin lovirea „puternică, bruscă41). Intrans. A da tare (odată sau şl de mai multe ori) cu cevâ în altceva; (mai ales în expresiile:) A ~ cu pumnul în masă: de mânie, cu piciorul (în pământ): de nerăbdare (mai ales despre cai) s. spre a ameninţă şi intimidâ pe cinevâ (despre oameni). La veseliileceale denunţă, în mâni plesnind şi în masă bătând, cântă. MSS. (secol. XVIII), ap. GCR. ii, 51 /2Î. [Iepele] nechezau şi băteau din picioare, eminesco, n. 20/,. Maică-ta... Vine’n casă mânioasă... Şi bate cu pumnu’n masă, Că-i trebe (=trebue) noră frumoasă, reteganul, tr. 142/,,. Scaraoschi..., mânios grozav, chemă înaintea sa toată drăcimea şi bătu din picior, strigând... creangă, p. 57/,0. || Trans. A - mincea, ţurca, etc.: a le lovi cu un băţ, spre a le face să zboare într’o direcţie anumită, p. ext. a se juca de-a mincea, ţurca, etc. A bătut ţurca toată ziua si n’a făcut nici o treabă. (Cuca, în Covurluiu), ap. HEM. 2724. IV. (Despre arme de foc) 1°. (învechit) Trans. şi intrans. (Ideea „lovirii repeţite11 reiese limpede din înţelesul) A bombardă. Moscalii au început a bate Orul, din^pusce şi din cutnbarale. neculce, let. ii, 429/15, încungiurară cetatea, prind a o bate şi apune scări la muri. p. maior, ist. 6. Băteau partea de sus a cetăţii, cu zece tunuri, bălcescu, m. v. 151/,. Tunurile lor ( — Leşilor) bat sidiurile aiste necontenit, de cinci zile. alecsandri, t. 1494. 2°. P. ext. (intrans.) A ajunge cu lovitura. Iar de le-ar fi venit lor pre îndemână, să le bată pu-şccle departe, ca a Turcilor, n’ar fi putut ţine inicerii atâta de lung războiu. neculce, let. ii, 360/31. Şi crâ cetatea lui Por de patru ori cât bate săgeata. alexandria, 124, I P. ext. (despre curba descrisă de glonte) A aveâ direcţia în spre... Puşca asta bate cevâ în dreapta. V. P. gener. (trans. şi intrans.) A ajunge. (Ideea „lovirii repetate11 se recunoaşte încă în cazurile următoare:) [Hotarul merge] până unde bate apa heleşteului Bahluiului. (Mold., a. 1742) urica-riul, V, 314/14. „Cum ţi-igrâu’, coane Petrache?“ — „Bun, cumetre, bun..., bate la piept", sandu-aldea, u. p. .152. Bate barba brâile Şi părul călcâile. şez. i, 44u/23. A bate cu fruntea ’n nori (Slatina, în Olt) — „a fi înalt, mândru11, zanne, p. II, 161. || (Fig., dogoarea fiind simţită ca o lovitură) La Ieşi arde mare foc. Bate para prin Mileşti, Zbor tăciunii la Lăţeşti. alecsandri, p. p. 183/„. ^(Despre foc, p. ext. despre băuturi) A ~ la cap = a se sui la cap, a pricinui dureri de cap, a ameţi. Hei ! aceasta-i altă băutură; bate mai tare la cap. sbiera, p. 36/a6. [| (P. ext., fără să mai cuprindă ideea unei loviri). Ne-au arătat pre unde bate hotarul mănăstirei Solcăi. (Mold., a. 1734) uricariul, xx, 222/a. Mirişte şi imaşuri, cât bate ochiul, vlahuţă, ap. TDRG. VI. (La origine trans., despre grindină şi ploaie, exprimând „lovirea repeţită11 în pământ a stropilor de apă s. a boabelor de grindină; mai apoi şl in- trans., exprimând „căderea lor ritmică14. P. ext. şl despre alte elemente ale naturei, păstrâiidu-se insă, de cele mai multe ori, nota originală a „lovirii11. Astfel despre „brumă11 se zice de obiceiu că dă, cade s. pică; când ne gândim însă la urmările stri-căcioase ale acestui fenomen, zicem câ bate; „vântul11, de obiceiu bate, când suflă (tare) izbind în cevâ; despre „soare11 se zice că bate mai ales atunci când dogoreşte, etc.) A cădeâ, a da, a sufla, etc. Corabia erâ pre mijlocul mărei, învăluită de valuri, că le băteâ vântul dinainte, varlaam, c. 257. Să nu ţi să clatină gândul, ca trestia când o bâte vântul. învăţături (a. 1654), ap. GCR. i, 169/31. Au bătut toată ziua o furtună mare. amiras, let. iii, 158/33. De va bate ploaia peste o arătură proaspătă, strică pe tot anul acel pământ. I. ionescu, C. 30. De multe ori se întâmplă ca, brumele ce vin din răcelele de noapte bat porumbul şi nimicesc astfel toate ostenelile şi speranţele cultivatorilor, idem, D. 146. Soarele acolo (= la tropi) bate drept, iar nu chezăşii [=pieziş]. drăghici, R. 67/29. Codrul... îşi deschide-» lui adâncuri, faţa lunei să le bată. eminescu, P. 191. Stele bat în lac, Adâncu-i lum,inându-l. idem, p. 10. Soarele băteâ căldicel pe prispă, vlahuţă, d. 300. O lumină tristă... bate în geamuri, delavrancea, ap. HEM. 2706. Dumnezeu, ca să apere pe credincioşi, porunci vântului să bată asupra păgânilor, şi tot fumul de la arme căzu asupra lor, de îi orbea şi îi înecâ. ispirescu, m. v. 24/,r>. Cum veneâ de băteâ soarele în ea [în apă], o făceâ de păreâ a fi valurile ei valuri de aur şi de pietre nestemate. STĂNCESCU, b. 87/,. Murgule, coamă rotată, Dn-mă la mândra odată, Că ţi-oiu face grajd de piatră, Vântul să nu mi te bată. hodoş, p. p. 47. Păcurar cu oile, De te-ar bate ploile, Să-ţi omoare turmele! jarnik-bârseanu, d. 279. Codrule cu frunza lată, Bruma cază, nu te bată. ibid. 199. (Cfr. Pice bruma, nu te bată. doine, 97/,2). Care fată n’a jucâ, Bată-4 piatra cânepa, Să n’aibă ce m,eliţă. doine, 281/.,. Când vine o greime mare şi are să bată zloata, se înfige toporul în pământ, şez. nr, 49/25. Dacă în ziua de Bobotează va bate crivăţul, vor fi roade la bucate, ibid. iii, 46/)3. | Pig. Bătut de brumă= albit (la păr), încărunţit, bătrân (cu deosebire despre holteii îmbătrâniţi). Auzi ghiuju’!... Umblă să se însoare..., când îi bătut de brumă ! alecsandri, t. 941. || Pact. (despre Dumnezeu şi despre sfinţi). A face să bată. Bate, Doamne, vânturile, Să-mi pornească luntrile, Să mă duc la mândra mea, Să văd ce-o fi făcut ea. doine, 237/lr Pleacă Ioan botezând, Sfânt llie fulgerând, Sfântul Petre ploi bă* tând. teodorescu, p. p. 34. | (P. ext.) A distruge (recolta) cu aceste elemente. Şi bătii cu grindire vinile [ = viile] lor şi sicamenele lor cu brumă. psal. sch., ap. HEM. 2706. VII. (Ideea „lovirii14 se pierde cu totul şi se accentuează tot mai mult ideea „mişcării ritmice14.) 1°. Trans. (în expresiile:) ~ tactul = a marcă prin mişcări regulate, cu mâna s. cu bagheta, tactul unei bucăţi muzicale. | ~ mătănii: a face mătănii. Călugării se ridicau, făceau semnul sfânt şi băteau metanii, sadoveanu, sĂm. v, 976. 2°. Intrans. a.) (Prin asemănare cu limba cumpenei) A oscilă spre..., a înclină spre..., a fi aplecat spre... Mintea lui ca o cumpănă se clătina, când într’o parte, când în alta, dar tot spre înşe-larebăte». contemporanul, vi, ii, 213. S’uîncercat de câteva-ori să afle cam încotrd i-ar bate gândul fetii, vlahuţă, ap. TDRG. b.) (Despre colori) A da in..., a aveâ o nuanţă de... Al ei (= al vulpii) păr în galben bate. alexan-drescu, m. 339/,,. Medalioane de teracotă smălţuită, în diferite nuanţe, care trec de la galbenul cel mai palid... până la tonurile cele' mai variate ale ver-delui: prăzuliu, întunecos şi chiar bătând în albastru. odobescu, ii, 210. Capu-i bate ’n aurel, Gio-ou-i bâte ’n arginţel. teodorescu, p. p. 39b. BATE — 522 — BATE c.) (în Mold.) (Construit cu prep. cu. Une-ori refl.) A aveâ tragere de inima către..., a aveâ simpatie pentru..., a se aveâ bine cu..., a-i plăcea. Oaia bea foarte puţină apă, şi iarna mai mult bate cu omăt. i. IONESCU, C. 230. Mai potriviţi, unde să-i găseşti? — Numai atâta mă îngrijeşte, că Luluţa nu bate nicidecum cu Guliţă. alecsandri, t. 478. Săteanul cu hurelca bate, căci mai în grabă îl face cu chef ş% hasltu. şez. I, 39/jţ. VIII. Intrans. şi trans. (Prin prefacerea instrumentului în subiectul propoziţiei, cfr. A, 1, 1°, j. Despre instrumente muzicale, clopot, ceasornic, etc., care produc un zgomot ritmic prin bătaia „limbii11 s. ciocanului în clopot, etc.) A suna în mod ritmic. Ceasornicul... băteă de se auseă peste tot târgul. amiras, let. iii, 151/,,. Meterheneaua Domnului... băteă în toate silele chindia, id. ib. iii, 174/28. Ceasul cel după [ = de pe] urmă a bătut pentru mine. mar-covici, c. 10/, r San-Marc [= ceasul din turnul bisericii Sf. Marcu] sinistru miesul-nopţii bate. eminescu, p. 56. Când mă puiu să odihnesc, Doba-mi bate să pornesc; Doba-mi bate de pornit, Nu cată câ-s ostenit, jarnîk-bârseanu, d. 302. Când băteă ceasul la unu’, Eram gata ca păunu’; Când băteă ceasul la doi, Eram cu mândra-amândoi... ibid. 299, 300. | P. anal. Ce naşte în pădure Şi bate în sat? (=Meliţa, meliţoiul.) gorovei, c. 225. Gura mâne-ta Bate ca şi meliţa. ţiplea, p. p. 50. IX. Intrans. şi trans. (Despre câne) A lătrâ scurt şi în intervale egale (cu deosebire despre cânii de vânătoare, când dau de ştire vânătorului că a zărit vânatul; cfr. germ. Der Hund schlăgt an). Când vânatul... stă pe loc ca să facă rezistenţă, atunci numai copoiul latră, şi aceasta, în limbagiul vânătoriei, se zice: bai câinii, n. rucăreanu, ap. HEM. 1213/29. Răsunetele dulci încă vibrau, când un câne răspunse, bătând ascuţit de trei ori. sadoveanu, săm. vi, 335. Dacă vrei să nu te muşte cânii şi să te lese în pace, cum îi vezi că sar la tine, să te tu-pilezfij jos la pământ şi să-i laşi să te latre cât le place, fără să te urneşti din loc; căci ei bat cât bat şi de la o vreme te părăsesc şi se duc. creangă, a. 68. Auzi, mamă, cânii bat, Intră peţitorii ’n sat. mândrescu, L. P. 156/15. Cânele care bate, nu muşcă furiş. şez. i, 220/26. (Cfr. Cânele care latră, nu muşcă, zanne, p. i, 372.) | (Rar, despre ţarcă) A câ-râl. Când ţarca (coţofana) bate (cârâe ori strigă), îţi vor veni musafiri, şez. ii, 65/27. B. Obiectul pasiv e o fiinţă: A lovi de repeţite ori pe cinevâ cu scopul de a-i pricinui o durere şi astfel a-1 pedepsi (când e vorba de oameni) ori a-1 mâna s. alunga (când e vorba de animale). I. 1°. Trans. (şi absol.) a.) (înţelesul obicinuit) A lovi pe cinevâ de repeţite ori, a-i da cuivâ o bătaie. Anania dzise celora ce sta înaintea lui, să-i bată lui rostul, cod. vor. 46/, (=porunci celora să-1 bată preste gură. n. testament 1648; biblia 1688). Şerbul... să nevoiaşte, căci să teame de stăpânu-său că-l va bate. paraclis (a. 1661), ap. GCR. 1,180/s. Şi-i voiu bate cu toiage..., Şi cu varga îi voiu băte. dosofteiu, ps. 306. Hu-sain-beiu... au alergat... cu câţivă Turci... şi au început a batere şi a înprăştiere norodul, neculce, let. ii, 252/,,. Moţoc îi sărută mâna, asemenea cânelui care, în loc să muşte, linge mâna care-l bate. C. negruzzi, i, 141. A ieşit Bujor în ţa/ră, Bate, pradă, nu omoară, Pe ciocoi îi bagă ’n fiară, alecsandri, p. P. 156/s. Ortomane, hoţomane, Bate-ţi negrul pe de’ntregul, Şi te du şi fugi de mine. ibid. llb/12. Nu eşti, taichii, de ’nsurat, Că, zău, fetele te bat, Fetele cu furcile, Babele cu drugile, bibicescu, p. p. 307/,. Io-i fac seamă pipărată, El ia zbiciul, să mă bată. JARNÎK-BÂRSEANp, D. 173. în pădure naşte, în pădure creşte, Vine ’n sat şi bate ? ( = Băţul.) şez, i, 29. Calu', unde te trânteşte, acolo bate-l. ibid. I, 220/18. | (Metafore, cit înţelesul de: a bate pe cinevâ tare), îl bate ciobăneşte, zanne, p. ix, 216. Să-l judece ru- seşte, Şi să-l bată căsăceşte. alecsandri, p. p. 238/,,,. A bate furcă pe cineva, şez. ix, 144. Şi aşă învinse Ştefan pre aprigii săi duşmani, bătăndu-i de la roate, marian, t. 117/4. Bietul băiat, bătut măr de tatăl său, se întoarse... marian, o. ii, 365. Şi unde mi se pun amândoi beţivii pe el şi dă-i! dă-i! până-i sfârticară toate hainele, şi-l bat ca mărul, reteganul, p. iv, 24/u. „Aşa e mamă,“ sise smeul, plângând de frică, că-l băteă mamă-sa dobză, când se m,âniă. id. ib. i, 39/,. Nuntaşii au sărit la dînsul şi au început să-l bată şi să-l bată, de-i mergea colbul [s. fulgii], sbiera, p, 289/18. Poronceşte să-mi aducă nişte palce, că am, să-i bat la stroiu, să pomenească ei cât or trăi. creangă, p. 305/8. S’o batem gros. bibicescu, p. p. 193. | (Figură etimologică) Stăpânul m’o bate Bătaie de moarte, teodorescu, p. P. 461b (cfr. fâţui, ferchezui, sp etî). j| Spec. Ă - la talpe: erâ o pedeapsă obicinuită în vre-mile trecute; fig. (despre avere) a cheltui s. a risipi fără socoteală paralele. Cei mai mulţi s’an adăpostit prin curţile boiereşti..., trăind... fără grijă de ziua de mâne; când puneau mâna pe câte-o pară, o băteau la tălpi, pe must, pe cârnaţi cu lăutari la Filaret. ghica, ap. HEM. 2691. Cea întăi treabă ce a să facă, o să fie să-i vândă stânjănii de moşie care-i vei da zestre şi, după ce-i va bate la talpe, are să-ţi lepede fata. c. negruzzi, i, 299. b.) (Construit cu prep. de) A izbi. Ieşi afară, soa-cră-mare, C’aducem pe noră-ta(re), ji-aducem, un ajutor, Să te bată de cuptor Şi, ca să mai schimbe-o-dată, Să te bată şi de vatră, mândrescu, l, p. 170. Muierea rea singură îşi dă palme şi-şi bate capul de pereţi, zanne, p. ii, 282. c.) (Excepţional, bătaia nefiind dată cu putere, poate servi spre a arăta cuivâ sentimente de bunăvoinţă; astfel e bătaia pe umăr din partea unui superior sau bătaia cu care mângăiem un dobitoc). Aşteptând să-m,i aducă o cafeă, mă pomenesc bătut pe umăr cu multă discreţie■ Caragiale, m. 61. L-a bătut vodă cu mâna pe umăr, zicându-i: „Moşule, să ştii că de azi înainte eşti omul m,ieu!“ creangă, a. 20/u. Bate calul, că s’a speriat! d.) (Expresii figurate şi idiotisme) A ~ capul cuivâ = a sta de capul cuivâ, a se ţineâ stăruitor de cinevâ, a nu-i da pace. De multă vreme Joe umblă după Junona, bătându-i capul şi spuin-du-i că moare de dragoste pentru dînsa. ispirescu, u. 11/,,. A-şi-capul (rar firea) cu (mai rar pentru s. de) cevâ a se gândi mult, mereu la cevâ, a-şi frământa mintea, a chibzul fel şi chip, a se ocupa intensiv cu cevâ, a se interesă mult de cevâ. Pentru celelalte interese nu-ţi prea baţi capul, şi ai dreptate. C. negruzzi, i, 63. Şi când propria ta viaţă singur n’o ştii pe de rost, 0 să-şi bată alţii capul s’o pătrunsă cum a fost ? eminescu, p. 225. Dar ce-mi bat eu capul cu craii şi cu împăraţii, şi nu-mi caut de copilăria petrecută în IIum,uleşti şi de nevoile mele? creangă, a. 74/20. Mulţi oameni şi-au bătut capul că de ce-i sic tutunului „tă-mâia-dracului.“ reteganul, p. ii, 64/2. Dacă nu eşti vrednic la o treabă, nu-ţi bate capul degeaba. românul glumeţ, 39/22. împărăteasa... se cam necăjea, că ginerele ei eră şarpe, şi mult şi-a bătut firea cum arputeă să mântuească fata ei de această ruşine, mera, l. b. 15. Bătut la cap (s. - — m. des: lovit — cu leuca) = (hop) într’o parte, ţâcnit, zăr-ghit. pann, p. v. i, 10; zanne, p. v, 388; MARIAN, 0. I, 348. A-1 - pe cineva gândul = a-i veni un gând ademenitor şi a fi preocupat de el, a-i. da cuivâ cevâ prin gând şi a nu mai scăpă de el, (mai rar) a frământă mereu un gând în cap. Une-ori îl băteau gândurile să-şi facă seama singur, ispirescu, 1. 214/24. Pe mine mă baie gândul Să las crângul, Să iau câmpul, teodorescu, p. p. 289b. Câţi fră-gari pe la Arad, Atâtea gânduri mă bat; Câţi fră-garipe la Ineu, Atâtea gânduri am eu. .7arnîk-harse anu, d. 139. (Poet.) Armonia Codrului bătut de BATE — 523 — BATE gânduri, eminescu, p. 58. | A-l - pe cinevâ grija = a fi neliniştit s. muncit de o grijă, a fi tare.în-grijat. Când m’ar bate numai atâta grijă, măi femeie, ce mi-ar fi ? Dar eu mă lupt cu gândul, cum să-i port de cheltueală. creangă, a. 120/8. | A - cuivâ obrazul = a-i face imputări (cfr. a-i scoate ochii); cfr. şez. ii, 73/22. Să nu-i bată obrasul bărbatul, că aluat-o... cu cât îi pe ea. sevastos, n. 47/34. | A-şi - gura degeaba (s. în vânt) s. (rar) a-şi ~ limba = a vorbi în zadar, de-a-surda, fără nici un rezultat. Cfr. zanne, p. ii, 192, 226; pamfile, j. ii. f A ~ cu gâlceava urechile cuivâ = a supărâ pe cinevâ cu plângeri, cu judecăţi. Nu cumvâ să meargă la împăratul sau la Domn, să bată cu gâlceavă urechile lui. pravila (a. 1652), ap. HEM. 2730. | A-şi - picioa-rele=„a osteni umblând, a umblâ mult.“’ zanne, p. ii, 412. De geaba vă mai bateţi picioarele, ducân-du-vă ! creangă, p. 246/15. Săracele fetele, Multu-şi bai picioarele Pe toate răsoarele, S’adune ceapă dorească, Faţa să şi-o rumenească! jarnîk-bÂr-seanu, d. 439. e.) P. anal. (Despre armăsari) A se împreunâ (cu iapa), a încălecâ. Aceşti harm,ăsari bat herghelia începând din Martie şi terminând în Iunie. i. ionescu, D. 262. Stavele cine le bate ? — Bate-le negrul... pop., ap. HEM. 2720. | P. ext. (refl.=pas. despre iepe). Când o iapă se bate cu un măgar, atuncea mânsul se chiamă catâr. (Cristeşti, în Botoşani). H. i, 57. 2°. Intrans. (rar; construit după sinonimul) A da în cinevâ. începu a bate iar în sfântul Petrea. şez. i, 264/le. || (Mai ales în expresiile fig.) A - la ochi (mai rar: la urechi s. la auz) = a izbi vederea (s. auzul cuivâ) prin neobicinuitul apariţiei, trezindu-i luare-a-minte, interes sau bănueală. [LipsurileJ băteau prea tare la ochi ca să nu le fi putut îndată constată, odobescu, ii, 395. Se înfiinţase o societate, cu numele de Eterie, nume modest, care nu băteâ la aus. ghica, ap. TDRG. | f A - cu capul în pământ = a se umili cu pocăinţă. Au venit osândit şi cu faţa ruşinată şi cu capul său în pământ băteâ. omiliar (a. 1644), ap. HEM. 2693. | A ~ (cu vorba) = a face aluzie la..., a aduce vorba despre cevâ, pe departe, a pişcă cu vorba, a da ponturi. Pricep eu imdebate el (cu aluziile lui), pamfile, j. ii. Tot pe departe cu vorba tu baţi. coşbuc, /e. 158,/8. A! înţeleg: bate în ciocoi, caragiale, t. ii, 22/13. Ea, biet, nu ştiâ unde bate diavolul de smeu. ispirescu, l. 125/sa. 3°. Refl. (cu înţeles reciproc) A se lovi unul de altul. Un bălaur..., care..., când şuiera..., fiarele tremuraţi şi se băteau cap în cap, de spaimă, creangă, p. 12,l/23. | Spec. A se ~ cu pumnii în (s. peste.) cap: de supărare mare, de desperare; în piept: în semn de pocăinţă (s. supărare), ori când cinevâ se făleşte că are să arate lumii vreo faptă mare. Odată' încep ele a se boci înnăduşit şi a se bate cu pumnii peste cap. creangă, p. 174. Apostolii rămasără gios şi cu mare jale căotă spre ceriu şi să bătlâ în piept si lacrămi pre feaţele sale vărsâ. varlaam, ibid. 2702. împărăteasa... începu a suspină şi a plânge, bătându-se cu pumnii în piept şi smulgându-şi şi pârul, de supărare, reteganul, p. ii, 29/30. (Eliptic) Fe-meaea masă (=mase) acolo, bocind şi bătându-să cu jale. dosofteiu, v. s. 56. | Ase ~ cu mâna (s. cu palma) peste gură: drept pedeapsă pentru nişte vorbe nesocotite s. pentru cârtire în contra celor sfinte s. şi înaintea unei întâmplări neaşteptate s. îngrozitoare. Cfr. zanne, P. ii, 188. Nu mai face şî tu atâta vorbă, ca fariseul cel făţarnic. Bate-te mai bine cu mâna peste gură şi si ca vameşul:.■■ creangă, a. 17/s0. „Sculându-mă să merg să mă culc, oameni buni, Doamne păseşte“, (omul se bătu cu mâna peste gură) „cruce de aur în casă ! —pe gura femeii ieşeâ o pară roşie“. şez. i, 247/19. II. 1°. Refl. (Despre doi s. mai mulţi inşi s. despre animale) A se lovi unul pe altul, cu scopul de a se învinge ; (despre popoare beligerante) a purtâ războiu. a.) A se luă la bătaie (s. la harţă), a se luptâ s. război cu cinevâ. La beţie, să svădeaşte şi să biite cu toţfij. pravila mold. 145/2. Care craiu mergând să să bată cu alt craiu, au nu va şădeâ mainte să să sfătuească ? n. testament (a. 1648), ap. HEM. 2700. Craiul şedeâ într’o casă mai înlăuntru, cu cei mai aleşi, şi se băteâ şi se apărâ de acolo. axinte uricarul, ap. GCR. ii, 19/ao. Făt-frumos îşi luă ziua bună de la părinţi, ca să se ducă să se bată el singur cu ostile împăratului, eminescu, n. 5. Am fugit..., de frica unei cete de Turci, care se bătuse chiar atunci cu volintirii, la Secul, creangă, a. 20/21. Vesi bivolii aceştia în ocol P — Să nu le dai mai degrabă drumul de aici, până ce nu s’or bate ăe moarte, sbiera, p. 121/40. Pentr’o fată cât o ceapă Stau feciorii să se bată. jarnik-bârseanu, d. 434. A fost odată ca niciodată..., de când se băteau urşii în coadă, ispirescu, l. 1. Se puseră a se bate în săbii, reteganul, p. v, 31/9. Să ne batem în luptă dreaptă, stăncescu, b. 96/,,. Strigoiul şi strigoai-cele, în spre siua de Sf. Andrei, se bat cu limbele de la meliţoi şi meliţoaice, ori cu coase. şez. i, 245/19. Ce să faci ? Cu Dumneseu nu te poţi bate. Com. CORBU. | Spec. (în duel) Şi când vă bateţi? c. ne-gruzzi, i, 210/18. | (Celor ce vorbesc nedesluşit precum şi celor ce mănâncă cu lăcomie, ciofăind, li se zice că) Se bat calicii s. Jidanii s. babele s. lupii s. doi nebuni în (s. la) gura lor. Cfr. zanne, p. 178. Susana... Ce limbă grăeşti, că par’că se bat'calicii în gura D-tale ? alecsandri, t. 705; cfr. id. ib. 394. începu iarăşi a mâncâ, de părea că se baţ lupii la gura lui. ispirescu, l. 216/32. Se pun ca lupii ligniţi împrejurul mămăligii şi ’mbucă cu aşă poftă, de pare că se bat doi nebuni la gura lor. jipescu, ap. HEM. 2701. | (Fig.) Când se bate siua cu noaptea = când se îngână ziua cu noaptea, când înserează. Com. corbu. | Spec. A se-în parte: a se bate s. luptă aşă, încât nici unul să nu rămână învingător. Generării muscăleşti au plecat cu oştite la Viena, şi sosind, au făcut bătălie mare cu Franţosii, insă s’au bătut în parte, n’au fost biruinţa cea de pe urmă nici a Muscalilor, nici a Franţesilor. dio-nisie eclesiarhul, c. 213. Băiatul ăsta se bate în parte cu tată-său. (Braşov). b.) (Expresii figurate şi idiomatice) A se ~ cu moartea = a fi în agonie. Am văsuţ o cioară bătându-se cu moartea, reteganul, p. ii, 66/,. | A se ~ cu gândul (s. cu gândurile) = a se luptă s. munci cu gândul, a fi preocupat de un gând s. de un plan. Pururea să bate cu gândurile, siua şi noaptea, cum ar face o corabie, drăghici, r. 142/29. Euristeu se băteâ cu gândurile, cum de nu se prăpădeşte Ercule. ispirescu, u. 43/,. Omule, pământ şi lut, Ce te baţi cu gândul mult? Ca mâneai mere (= merge) ’n pământ, Şi te-i miră ce-ai făcut. şez. i, 50/, | A se ~ singur, de capul său = a veni singur la o judecată dreaptă, a se îndreptă singur. Cu cearta nu faci om din el, lasă-l să se bată singur de capul lui! (Braşov); cfr. pann, p. v. II, 12. | A se - cap în cap (s. în cap cu...) = (despre un hotar) a se mărgini cu........ a ajunge pânâ la...; (despre două lucruri) a fi în con- trazicere unul cu altul. Hotarul... se bate în cap cu Bârleştii în apa Bahluiului. (Mold., a. 1745), ap. uricariul, xx, 93/10. Ce-mi spui d-ta asi, se bate’n cap cu ceea cemi-ai spus ieri. c.) (Fără înţeles reciproc) A se ~ după (rar: la s. pe) cevâ = a căută cu tot dinadinsul (luptând cu orice împotrivitor) să ajungi la cevâ. Muştele se bat la miere. LM. Văzând unii şi alţii figurile ceale noao, să băteâ pre ele, de i le zmulgeâ din mână. barac, t. 17. Cum se bate toată lumea........, După apă bună şi curată, J..sâ să se bată Toţi feciorii, Toţi voinicii, După dragostele mele. marian, v. 106-7, în înţelesul acesta şi: 2°. f Intrans. (Rar). BATE — 524 — BATE a.) A se strădui, a tinde, a năzui (la s. spre...), a căută cu tot dinadinsul, a face tot posibilul să... LB.; cfr. abate (1,4°). Varda băteă să fie împărat, moxa, 388/, 6; cfr. 382/„; 392/„. Bate de-m[i] dă ştire, dosofteiu, V. S. 41b/36. b.) A da (a începe s. a porni cu) războiu (împotriva) cuivâ. Şi ieşi Gaal... şi au bătut cătră Avi-meleh şi goni pre el Avimeleh. biblia (1688), 181, „ (:„il combattit contre Abim61ec“). Iar Măria-ta, cum ai văsuţ oastea mea, cum ai prins a bate, şi nu stai să vorovim. neculce, let. ii, 358/10. 3°. Trans. (Numai cu complement intrinsec, în expresia veche şi pop.) A - răsboiu =a se război, a se lupth. Să nu bateţi cu ăînşii răsbâiu. biblia (1688), 126. Ştefan-vodă-cel-bun multe războaie au bătut; şi aşâ se aude din oameni vechi şi bătrâni, că câte răsboaie au bătut, atâte mănăstiri cu biserici au făcut, neculce, ap. HEM. 2112/3_ 5. Unde-i cetatea mai tare, acold bate dracul răsboiu mai puternic. creangă, P. 236. Neamţu-ascute armele, Să bată sus răsboaile. şez. ii, 10/,,. III. (Ideea) „lovirii** dispare, spre a face loc rezultatului) Trans. 1 ®. A pune pe fugă (pe un duşman bătut), a învinge, a birui pe cinevâ, a înfrânge (oştile cuivâ), a triumfâ asupra cuivâ. Crucea iaste armă voinicilor, că într’însa nedejduind, întră în răsboiu şi cuputearea ei batu şi izbândesc, varlaam, ap. HEM. 2707. Dând creştinii răsboiu Turcilor şi Tătarilor, i-au biruit şi i-au bătut peste putere, [in]căt au scăpat de acolo vesirul cu fuga. N. costin, ibid. 2707. Să trimită împăratul cinspresece mii de oaste..., să bată tot Bugeagul. neculce, let. ii, 336/18. Alicsăndrie, adică istorie lui Alicsandru Machidon, care au bătut toată lumefaj şi toate împărăţiile, şi toate crăiile din(u) toată lumefaj, şi le-au supus lui. (Titlul Alexandriei din a. 1784) ap. GCR. ii, 132/13. | Pig. Când te bate foarte tare somnul..., mai multe sile şi nopţi de-a rândul [e semn că vei murii, marian, î. 4/3. | A năpădi. Pe Vulcan sudori îl bat(e). sevastos, c. 298/4. | A chinul. Vitele bătute vara de muscă, slăbesc. GRIGORIU-RIGO, M. P. II, 12. 2°. P. ext. (Fără a fi vorba de o luptă) A fi mai tare s. mai vrednic, a preţul mai mult decât altul, a fi superior cuivâ, a-1 întrece, a-1 dovedi, a-1 ră-inâneâ. Ştieă că o vorbă d’a maistoriţei bate o sută deporuncidelamaîstor. popovici-bănăţeanu, v. m. 41. Doamne, Cuţă, cât eşti de frumuşică, n’are maică-ta nevoie de sestre: baţi o fată de boieriu. contemporanul, vi, 486. Arendaşul nu putu rabdă privirea..., ci plecă ochii în jos şi înţelese că de data asta eră bătut, sandu-aldea, d. n. 216. Năravul din fire bate învăţătura şi-i mai pe sus decât dînsa. sbiera, p. 247/s. 0 capră bună bate o vacă, din lapte (=o întrece), pamfile, j. ii. A (nu) se da bătut = a (nu) se lăsâ convins, ibid. || Spec. (La jocuri de cărţi, la jocuri cu mincea, la şah, etc.) A învinge pe cinevâ în joc (când complementul e adversarul) s. a pune pe cartea altuia (s. a-i luâ figura cu) o carte (figură) mai mare (când complementul e obiectul cu care se joacă). Toderică... chemă pre vataful şi se puse la jucat stos. li bătu toate cărţile de-a-rândul. c. negruzzi, i, 84. Pe la mese, se zăreau grupe de jucători de cărţi..., ţinând cărţile într’o mână ce tremură, plesnind din degete cu ceelaltă, înainte de a bate. eminescu, N. 37/10.- IV. Refl. 1°. A se zbate, a se zvârcoli, a se frământă. Te baţi pe iarbă noaptea întreagă, fără să adormi, delavrancea, ap. TDRG. Unde văd nevestele, Eu mă bat in apă lină, Ca mreana la re-pesînă. zanne, p. ix, 217. A se bate ca peştele (pe uscat) sau ca apa de maluri. LM.; zanne, p. i, 592; şez. ii, 72/le. Cum se bate Dunărea, e numele unui danţ ţărănesc, jipescu, o. 52. 2°. P. anal., se spune despre peşti, că se bat, când îşi depun ouăle (icrele), costinescu’; LEON, ap. TDRG. V. Trans. (Ideea „lovirii*1 dispare, spre a face loc scopului:) A pedepsi, a ajunge pe cinevâ cevâ, (mai ales când subiectul e Dumnezeu). (Foarte întrebuinţat în blesteme; une-ori aceste imprecaţiuni, când subiectul e „norocul s. fericea**, chiar şi „hazul, vina, pustia, pârdalnicul, cucul, etc.“, se spun mai mult în glumă, fără intenţie rea). Atunce dzise Pavelu cătră elu: Bate-te-va Dumnedzeu, păreate văruitu. cod. vor. 46/b. Dumneseu i-au mai bătut cuoiarnă foarte ma, re. e.kogĂlniceanu, let. iii, 272/38.Bate)s£ăpdre<î, pre cei ce să luptă pururea cu mine. mineiul (1776), 47V2. Bată-te pârdalnicu’, să te bată!... Şezi binişor. alecsandri, t. 392. Un paj... Cu obră.jei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furişează pânditor. eminescu, p. 270. Soarteape nedrept mă bate. coş-buc, f. 131/,. Dar azi,... când îl băteă atât ăe cumplit seceta... sandu-aldea, d. n. 240. Aşă e tineretul ista, bată-l să-l bată, zise moş Bodrângă. creangă, a. 97/22. De-i găsi una ca mine, Ţin’o Dumnezeu cu bine; De-i găsi mai blăstămată, Dumnezeu cu ea te bată. doine, 236/,i3. Nu ştiu silele mi-s rele, Ori mă bat faptele mele, Nu ştiu locu’ m,i-este rău, Ori mă bate Dumnezeu. Nu m,ă bate, sfinte Doamne, Nu mă bate cu canoane, Dacă nu m’ai fost bătut, Când faptele le-am făcut, jarnîk-bârseanu, d. 194. Bate-mă, Doamne, cu bâta, Nu mă bate cu urîta. id. d. 430. Bate-mă, Doamne, să zac într'o grădină cu m.ac. Cu mândra pe după cap! ibid. 382. Un bătut de Dumnezeu, Acela-i bărbatul mieu. ibid. 174. Fata popii cea bărnace, Bat-o cucul, mult îm,i place, reteganul, tr. 99/9. Bată-vă hasu’, neveste, Gtiră ca la voi nu este. şez. i, 104/6. [Făt-fru-mos] eră frumos de pică, bată-l câmia ! stăncescu, B. 145/,„. (Cel care vrea să fie crezut, se jură, zicând:) Să mă bată Dumnezeu (s. crucea, s. Maica-precista, etc.). Să mă bată Precista, De-oiu iubi pe cînevă, Făr’ singur pe dum,neata. jarnîk-bârseanu, d. 51. [Ăl] bată-l-crucea s. bată-l-nouă-tămâi = uci-gă-I-toaca, diavolul. Al bată-l crucea, izbit de puterea sfintei cruci, ca de trăsnet, dete să se arunce în balta din apropiere, marian, ins. 133. Vini ăl bată-l crucea şi să ia caii. alexici, l. p. i, 260/8. Da/r din ce creşteă [copilul] mai mare,... din aceea se întristau părinţii mai tare, fiindcă ştiau bine, că azi-m,âne va veni bată-l-nouă-tămăi să li-l ducă dinaintea ochilor, mera, l. b. 217. [în loc de bată se întrebuinţează une-ori formele scurtate: ’ată s. ’tă. Cfr. HEM. 2031 .Ată-te Dum,nezeu, calicule. (Chiojdu-Bâsca, în Buzău), ap. HEM. 2031. Tă-vă pustia, privighetori, să vă bată, că ştiu că vă drăgostiţi bine! creangă, p. 132/,.] A-şi-joc de cinevâ (s. de cevâ) =a face pe cinevâ de râsul lumii, a-şi râde de cinevâ, a luâ peste picior, a luâinrâs; spec. (despre femei,adesea) a le face de râsul lumii, necinstindu-le, a le seduce; (despre lucruri) a le face fără nici o grijă, râu, prost, etc. (cfr. batjocură). Domnul bate-şfi] giuc de ei. psal. SCH. 4/2 (=râde-şi de ei. coresi, ps.). Dacă mă vede că-s o văduvă sermană... mai trebue să-şi bată joc de casa mea ? creangă, p. 28/s. Voia să-l piarză prin viclenie, şi apoi să-şi bată joc şi de mă-sa. ispirescu, l. 128/„. De-i luă o gălbioară, Dee Dumneseu să moară, Ş’apoi să vii iar la mine, Şi eu să-mi bat joc de tine. jarnîk-bârseanu, d. 261. (Construit cu acuz.; neobicinuit) Ce le este lor [păgânilor] a batere jocuri pre creştini? m. costin, ap. HEM. 2727. | A-şi - mendrele = a râde s. a-şi face haz (de cinevâ s. de cevâ), s. a-şi face, neîmpiedecat, orice poftă. [Fraţii cei mai mari] pe din dos... îşi bateau mendrele, cum voiau, îşi dedeau coate, de râdeau... ispirescu, l. 37/4. Lasă, lasă, n’au să ţie cât lumea mişeliile astea, nu vă veţi bate voi mult mendrele, contemporanul, iv, 503. || f A - pizmă cuivâ = a invidia pe cinevâ. Mihail, deaca văsu că vine leul cel cu nărav de fiară, se duse de voe-şi şi lăsă scaunul celui ce-i batA mulţi pizmă, muncitoriului. MOXA, 383. Doi voevosfij, ce-i bătiă pizmă, il vicleniră, dosofteiu, v. S. 48. bâteă 525 — BATISTĂ [în unele părţi ale Munteniei, se zice, cu trecere la conjug, a Il-a, in pers. 4 şi 5 prez. indic, şi conj. bătdm, bateţi; să bătim, să băteţi. Cfr. face, voi. II, p. 22". | Familiar, cu funcţiune substantivală, în expresia: „un pniu de bate = o bătaie straşnică". creangă, Gl. Dându-mi... părintele Isaia un puiu de bate, aşă din senin... creanga, a. 80. | Derivate : bătut, -ă adj. (eu înţeles pasiv). Spec. (substantivat subt forma fem.) bătuta s. f., numele unui danţ ţărănesc şi melodia după oare se joacă. (Atestat mai întâi la) anon. car. Cfr. sevastos, n. 280/,,; pamfile, J. ii; pârvescu, c. 21; etc. (Cfr. A, I, 1°, p.) Toboşanca... e un fel de bătută in loc, întreruptă prin învârtiri în dreapta şi ’n stânga. (Haţeg), ap HEM. 1528/3_4. Când aude Românul lăutarul cântând bătuta subt umbrar, îi întră dracu’n opincă şi joacă până moare, odobescu, ii, 528; cfr. ISPIRESCU, L. 238; MARIAN, î. 220; ŞEZ. iv,236/le.|; biltere s. f., bătut s. a. (amândouă mai puţin obicinuite decât bătaie). Blânda batere de vânt. eminescu, p. 58. Baterea ochiului, marian, î. 3. Batere-de-joc. POP., ap. GCR. ii, 358/ie. Baterea alviţei. | începu a bate iar în sfântul Petrea. Apoi, după ce s’a mulţumit de bătut... şez. i, 264/,,. Bătutul snopilor, golescu, î. 5. Bătutul inului, i. ionescu, c. 146. Bătutul dobelor. marian, î. 32. Bătutul armăsarilor, al berbecilor. Cfr. şez. v, 37/as. Spec. „Exterminarea trântorilor, trântorit11, marian, ins. 146. De-a bătutele e numele unui joc cu mincea, descris la pitiş, şch. 234.] — Din lat. battăre (battuere), idem (însă cu un Înţeles mai restrâns decât în româneşte). bâteâ s. f. I. Battoir, triquet. II. 1°. Massette (Typha angustifolia şi latifolia). 2°. Ruban-d’eau (Sparganium ramosum). J. „Băţul cu care se bate mincea11. marian. II. (Bot.) 1°.= papură LB.; cihac, ii, 10; barcianu. 2«. = buzdugan, barcianu. — Derivat din bâtă, prin suf. dim. -ea. bAteAlA s. f. 1. Trame. II. 1 °. Battant (d’un m6tier â tisser). 3°. Souriaiire. 4°. Claquet (de moulin). I. Abstr. (Mold.) Numai în expresia (rară): A sta cuivâ - să... = a sta de capul cuivâ să... Le-a stat băteală bieţilor moşnegi, s’o mărite, contemporanul, v, i, 100. II. Concretizat. 1°. (Ţes.) Bătătură (5°). I. ionescu, m. 690; liuba-iana, m. 118; pamfile, i. c. 211; brebenel, gr. p. Cum s’a nevedit ursala cu băteala, aşă să se nevedească tinerii unul cu altul; să se îndrăgească şi în fericire să trăească. marian, nu. 512. 2°. (Ţes.) Yatale (Olt), şez. viii, 147; (Stăni-şeşti, în Tecuciu) HEM. 2735. [După dame, t. 135, plur. băteli ar însemnă cele două braţe verticale ale vatalei.] 3°. Cursă de şoareci. (Bilca, în Bucov.) Com. G. tofan; v. bianu, ap. TDRG.; stamati; lupaşcu, ap. CDDE. Cfr. bat că. 4°. (Mor.) Titirez, dame, t. 153. Cfr. bătăiuş, bătătoare (3°). [Plur. -teii.J — Derivat din bate, prin suf. subst. -eală. bAteeişte s. f. 1°. Terrain foulâ ou battu; en-clos pour le bâtail, parc. Lieu de rendez-vous. 2°. Souffle du vent. 1°. (Mold. şi Bucov.) Loc s. pământ bătătorit (mai ales de vite. şez. v, 37/2l; H. iii, 309); cfr. bătătură, batişte. şez. v, 37/,,. în pomet baUleşte să se prefacă, cantemir, ist. 307. în bătăişte mai bine si face hrişcă decât în pământurile cele nouă. i. ionescu, c. 104. Bâteliştea dracului = „locul unde joacă s. calcă dracul11 (Bucov.). || P. ext. „Loc de Întâlnire”, creangă, gl. (propriu: bătut de cei " mulţi care se întâlneso acolo). Mai pasă de dă ochi cu... băieţii şi fetele din sat...,pe la scăldat, în cierul [= ciairul] Cucului, unde eru băteliştea flăcăilor şi a fetelor, doriţi unii de alţii toată săptămâna, de pe la lucru! creangă, a. 51. Ce-a ajunslivada mea, băteliştea voastră? (Bilca, în Bucov.) Com. g. tofan. j Fig. Lumea largă eră acuma băteliştea vitejiilor lui. sbiera, P. 122/4. 2°. (Rar) Bătaie a vântului. într’o vreme, văzuiu că băteliştea a încetat, dunâreanu, ch. 180. — Derivat din bate, prin suf.loc. -elişte. Cfr. batişte . iîATF.-i>di)iitr s. m. v. bate; is.v ri'.it conj., adv. v. batăr. baterie s. f. Batterie. 1°. Unitate tactică de artilerie: o reunire de patru (şase sau opt) tunuri cu materialul şi oamenii ce le servesc. Bateriile române... întreţin... un foc viu şi neîntrerupt, maiorescu, d. ii, 81. | Terasamenteie care ocrotesc tunurile aşezate spre bătaie. Deodată Carol Domnul, urcat pe-o baterie, Vidinului din faţă s’arată cu mândrie, alecsandri, p. iii, 485.! Fig. Tatăl m,eu e iritat; are să, îndrepte spre noi toate bateriile sale! I. negruzzi, vi, 84. [f (încercare de românizare a cuvântului) şi: bâtărie. Luând bătăria, o au aruncat în şanţul cetăţii, şincai, hr. ii, ll7/1g.] 2°. (Fizică) Baterie electrica, reunirea mai multor butelii de Leyda, de elemente voltaice, destinate a produce descărcări electrice s. un curent electric. | Fig. (expresie glumeaţă) O sticlă cu vin împreună cu una cu apă minerală, aşezate într’un vas cu ghiaţă. în grădină, din toate părţile se aud strigătele obicinuite: băiete, o baterie! delavrancea, ap. TDRG. [Accentuat şi: batărie.] — N. din fran. (derivat din battre „a bate“.) bâti vb. lVa. Frapper (qqn.) â coups de gourdin ou de trique, bâtonner, triquer. —(Rar, în Banat; formaţiune glumeaţă) A bate cu bâta. Eu luaiu atunci un bât, Prinsei u, cocoşul chiar de gât, Şi în-cepuiu a-l bâti, Să mă ’nveţe şl pre mim a minţi. cât ană, P. i, 7. — Derivat din bât(ă). batic s. a. v. embatic. bâtic, -A subst. Diminutivul lui bât*, -ÎL (derivat prin suf. -ic), cu Înţeles desmierdător. Bunic, bunică, tata-bătrânul, mama-bătrâna. Bâtica Sanda. pamfile, j. i, 357. Cfr. bâc*, bâcă. bAţic s. a. (Dog.) = başchie. dame, t. 87; pamfile, i. c. 161. — Poate, derivat din băţ, prin suf. dim. -ic. bâtîcă s. f., bătic’Âş s. a., bâticeA s. f., bâ-ticee s. a,, bâtic ii'i'A s. f. v. bâtuţă; bAtigAş s. a. v. beţigaş; BÂţiiTOÂHE s. f. (Ornit.) v. bâ-ţâitor (2°);’bA’i’IŞok s. a. v. beţişor. batistA s. f. 1°. Batiste. 2<’.Mbuchoir (depoche). 1°. Pânză de in foarte fină. Să se puie linte fiartă şi sleită bine, pi petice de batistă, piscupescu, o. 253. Rochia uşurică, de batistă albă. delavrancea, ap. HEM. 2742. 2°. Spec. Bucată patrată de această stofă (şi, p. ext., din orice fel da pânză) pentru şters nasul (mai mică decât basmaua). Nici să bage degetele în bucate, nici să-şi sufle nasul fără batistă, odobescu, ap. HEM. 2742. G-enarul îi aruncă în faţă o batistă roşie, uşoară, mirositoare, eminescu, n. 18/aa. îm,i coase şi-mi chindiseşte Guleraş lui taică-său, Batistă lui frate-său. teodorescu, p. p. 61. De’napoi, bade., -ai veni, Eu minteanul ţi-oiu blănl Şi cămeşa ţi-oiu călci Şi batista ţi-oiu spălă, sevastos, C. BATIŞTE — 526 — BATJOCURĂ 272/, j. djţ A scoale (pe cineva s. a ieşî) batistă curata (ofr. ZANNE, p. iii, 21) v. basmâ. — N. din fran. (numele întâiului fabricant al acestei pânze, care trăia, în veacul al Xlll-lea la Cambrai). bâtiştk s. f. Cour, enclos pour fa betail, pare.— „Curte, ocol, ogradă,: Iese (din casă) cu mortul, în batiste" (Jiu, în Transilv.) VICIU, GL.; cfr. bătătură, bâtelişte. (Păstrat, ca nume local, şl pe aiurea.) — Derivat din bate, prin suf. loc. -iste. batj6c f s. a., batjocoră s. f. v. batjocură. batjocori vb. IVa. Faire la risee (de qqn.), towrner (qqn.) en derision, se moquer (de...); des-honorer(vme femme).—Trans. şi absol. (f 4 ~ întru cinevâ, ~ cuivâ, cevâ şi — după „a-şi bate joc de ci-nevâ“—şi: a-şi ~ de... s. a se ~ cui vă. coresi, ap. HEM. 2758) A face de râs, de ruşine s. de ocară (prin vorbe s. prin fapte), a-şi bate joc (de cinevâ s. de cevâ), a luâ în râs. Cu spini îl încunună şi cădeă în genunchi, de i să ’nchinâ, batgiocu-rindu şi tot fealiul de batgiocură făcându-i. dosofteiu, ap. HEM. 2752. Dă vecinilor noştri ăe şeapte ori în sâ/nul lor batgiocura ce ■ batgiocoriră pre tine. silvestru (1651), ib. 2747. Mă vor jăngheâ (=junghiâ) pre mine şi vor batjocuri, întru mine. biblia (1688), 219/12. Să povestiţi... fiilor voştri... câte am batjocorit Eghipteanilor. ibid. 46. Craiul Sve-duhii îşi batjocwrîâ de Tătari, n. costin, let. ii, 128/,,. îş[i] batgiocuriiâ de Bornei [=Greci] şi-şi râ-deâ de dînşii. cantemir, hr. 416. [Mitropolitul IgnatieJ batjocuriîâ posturile, până şi cel m,are post al sfintelor Paşti, cu mâncarea de carne zilot, ap. HEM. 2754. D-ta vrei să mă batjocureşti, să mă pui la alfavita, pe mine care ştiu greceşte... c. ne-gruzzi, i, 9. Au prins a sudui şi a batjocuri pe bietul Pepelea, sbiera, p. 19/.j0. La ce, dar, le bajo-corim [vitele], le omorîm şi le stingem din bătaie P jipescu, ap. GCR. ii, 259/4„. Vai! sărmană biată ţară, Cum te-ajunse focu’ iară! Ruşii vin, te calicesc, Nemţii te batgiocoresc, Şi ciocoii te hulesc. alecsandri, p. p. 246/s. Mărculeţ s’a dus de-a-casă, Şi Turcu’ a d’oblicit Şi la el ă’a-drept a vint Şi rău l-a batjocorit: Cetatea pr&datu-i-a, Măicuţa călca-tu-i-a... Cu-atât nu s’a ’ndestulat, Mai rău l-a batjocorit: Nevasta robitu-i-a, Departe pornitu-i-a. jarnîk-bârseanu, d. 485. Când văsu,pe bietu’ om aşâ bajocorit [fusese murdărit cu baligă]..., îl spălă şi-l îmbrăcă, ca să nu mai râză lumea, de el. şez. iii, 35/2. O Vacă bajocurită, într’o cireadă, feşteleşte pe toate celelalte, ibid. I, 218/u. Cfr. zanne, p. i, 687 (cfr. variantele: întinată, cufurită, etc.). | Spec. A necinsti, a ruşina (o fată). Cel ce prin silă va batjocori fecioară, tăindu-i-să nasul, să dea featii şi a treia parte din avearea sa. pravila (1814), 175. [Şi: (dial.) batgiocuri (scris şl) f badgiocuri. cuv. D. bătr. ii, 456, 458; (pronunţat şl) bajocori; (Transilv., Mold.) batjocuri; (mai rar) batjocuri. | t (Odată, la dosofteiu, cu trecere la conjug. 1): batgiocură vb. Ia. Batgiocureaăzâ pre ai noştri mari Dumnedzăi. ap. HEM. 2759. || Derivate: batjocorire s. f. mardarie, l. 2531, 3103. Batjocorirea celor sfinte. HEM. 2763; batjocorit s. a. Tu, bădiţ’, aşâ-ai gândit, Că sânt floare de pe rât, Ţie de batjocorit, jarnîk-bârseanu, d. 235; batjocorit, -ă adj. (cu înţeles pasiv); batjocoritor, -oâre adj., subst. In vreamea de apoi veni-vor bătjocu-ritdrii, după ale lor pohte înblând, în necurăţia lor. coresi, ap. GCR. i, 12*/,,; cfr. odobescu, ispirescu, ap. HEM, 2761; (neobicinuit) batjocuritură s. f. LB.] :— Derivat din batjocură. batjocoros, -oâsâ adj., subst. .Railleur, mo-qmur. — Care batjocoreşte bucuros, căruia îi place să batjocorească. Fericit bărbat, carele... în scaunul batgiocoroşiloru n’a.u şezut, silvestru, ap. HEM. 2762. Şi batjocoroşii vor stăpâni pre ei. biblia (1688), ap. TDRG. [Cu alt sufix: f (neobicinuit) bat-jocuricios, -oăsă adj. omiliar (a. 1644), ap. HEM. 2762.] — Derivat din batjocură, prin suf. adj. -os. batjocura f vb. Ia v. batjocori. batjocură s. f. 1. Spectacle. II. Derision, risâe, moquerie; dâshonneur. I. (înţelesul original, atestat numai în cod. vor. 10/, pare a fi fost) Spectacol, mascarâ. Tremeâseră la el, de-l rugară se nu-şi dea sine întru sborişte, întru batgiocură (= să nu iasă în teatru, n. testament 1648; să nu dea pre sine la priveală. biblia 1688). II. Din expresiile a fi, oi ajunge, a rămâneâ, a se face {de s. spre, f întru) batjocură (lumii), propriu: „a deveni obiect de spectacol (public)“, s’a desvoltat înţelesul nou: „a se face de râsul lumii". Faptul că în exemplele mai vechi, şi până astăzi încă, ~ e însoţit de cuvinte ca : „râs“, „ruşine11, „ocară“, etc. (exemple la HEM. 2744-47) dovedeşte că nota peiorativă nu e originală şi că ea s’a adaos numai mai târziu. P. ext. s’a zis mai apoi şi: a face pe cinevâ de ~, (mai rar) a ţineâ pe cinevâ în ~ , a-l aveâ de ~, şi (după a luâ în râs:) a luă pe cinevâ în~. Astfel s’a putut naşte înţelesul nou: Obiectul râsului lumii; faptă vrednică de despreţul s. de râsul lumii s. prin care cinevâ îşi râde de lume; vorbă prin care faci pe cinevâ de râs (în public), luare în râs, bătaie-de-joc. Fum batujocură vecinilor noştri. CORESI, PS. 218; PSAL. ŞCH. 258. Ştiu ce mă va tâmpinâ de la dînşii, ce batgiocuri şi ce ocărfi] şi ce munci, varlaam, c. 73. Să nu fie bărbatul de 50 de ai şi fata de 12..., că aceea nu este nuntă, ce iaste o batugiocură şi o ocară:.., de râs şi de gra-iurile oamenilor, şi de mustrare ş-i ponoslu în tot ceas. şapte taine (1644), ap. HEM. 2746. Direptul om şi fără de prihană s’au făcut întru batjocură. biblia (1688), 368. Pe preoţi şi pe călugări întru nimic nu-i socotea, avându-i de batjocuri, şi unora le tăiă barbele. dionisie, c. 164/e. Am rămas mut de... ruşine. Ce batjocură! să mu puie pe mine, care nu mai eram un copil..., să învăţ a b c! C. ne-GRUZZI, i, 7. Galimatia medicilor şi filologilor a deşteptat totdeauna... numai batjocura oamenilor cu minte, maiorescu, cr. i, 373/21. De demult erai tu... ajuns de batjocura dracilor, dacă nu-ţi întrâ Dumnezeu în voie. creangă, p. 324/,. Voiâ să se lase să moară, mai bine decât să ajungă de batjocura lumii, ispirescu, l. 52. Vulturul, când îi tai penele, rămâne de batjocură, iord. golescu, ap. zanne, p. i, 714. | Spec. (Despre femei şi mai ales despre fete-mari) Necinstire, prihănire. [Turcii] ca nişte oşteni păgâni ce eră, tot stricăciuni făceâ, cu fel de fel de risuri şi batjocuri a fete fecioare şi a femei înţelepte, neculce, let. ii, 382/sl. [Şl: (dial.) batgiâcură, scris şi: f badgiâcură. cuv. d. bătr. ii, 466; pronunţat în unele părţi: bajocură pamfile, j. ii; şez.’ iii, 179/29; (prin Munt.) şl: batjo-coră delavrancea, ap. HEM. 2748. || Numai la dosofteiu şi, într’un joc de cuvinte, şi la cantemir: batgioc s. a. Să rugă lui Dfumne]său pentru ceia ce luă în batgidcu. dosofteiu, v. S. 68/2; cfr. id. ib. 75, 104,2; ps. 223, 192, eto. într’un chip oare-carile de gioc şi de batgioc. cantemir, hr. 169/,.] — Etimologia întunecoasă. (Aceeaşi combinaţie a cuvintelor bat (în palme?) + joc (= spectacol ?) o găsim, cu acelaşi înţeles, şi la Slavi: sârb. salu sbi-jati (sâla=joc, sbijati — a, bate), v.-rus. bajdy bic, bulg. se Sega bije. Miklosich, Consonantismus, n,75. Ea pare a fl străveche, căci la Aromâni se zice: mi batu pesu cu ţineva, iar pesu, care e un derivat din BATJOCURI bÂtrAior grec. noACiu „jouer, badiner11, paro a fi înlocuit pe vechiul gioc. Cuvântul românesc nu poate fi compus din elementele bat joc + suf. -ură, căci după legile formaţiunii româneşti am aşteptă în acest caz *jocbatură, ca mână-şterg-ură, codo-bat-ură, cap- în-tort-ură [cfr. ital. latti-vend-olo, terre-muot-olo, etc. cfr.Meyer-Ltibke,lîom. Smmm.li, §430],citrebue admis că forma mai veche era batjoc, cu pluralul batjoc-wri, şi că de la acesta s’a refăcut apoi singularul batjocură). batjocuri vb. IVB (ş. d.) v. batjocori ş. d.; batjtwcuricios, -oăsă f adj. v. batjocurosi batjocurîe f s. f. = batjocură. (Neobicînuit) Vacul nostru, cu ’mprumut dat în datorie, Ceriul de grindurile noastre batgiocurie. M. costin, ap. GCR. i, 205/, 2; cfr. biblia (1688), 597. — Derivat din batjocuri, prin suf. abstr. -ie. bâtlâg s. a v. butlan. bâtlan s. m. (Ornit.) 1°. Ileron; butor. 2°. Sar-celle (d’hiu&r) (Anas querquedulaj. 1°. Pasăre de baltă, cu gât lung şi subţire şi cu cioc mai lung decât capul; coadă scurtă, pene moi. Pasărea carea se chiamă bâtlan, cantemir, ist. 34. Bătla.nul printre nuferi stă... neclintit, alecsandri, p. iii, 277. Bâltan mic: Graculus pygmacus. dom-browski, 335. Specii: ~ ul alb, numit şi: erodiul alb (Ardea alba). - ul cenuşiu, numit şi: erodiu, stârc (Ardea cinerea). ~ ul roşietic s. scorţişoriu (Ardea purpurea). ~ ul de stuli, numit şi: bou'-de-baltă, buhaiu (de baltă) (Ardea stellaris). Cfr. marian, o. ii, 336 ş. u. 2°. (în Dobrogea) Un fel de raţă sălbatecă mică, neagră, care trâeşte pe unde se ţine pelicanul, j ahresbe r. ix, 224. [Şi: bâtlan s. m.; bâtleân s. m. Femeiuşcă se numeşte bâtlăncă. Cfr. marian, o. ii, 334. | Bâtlanul-cenuşiu se mai numeşte şl gâtlău. MARIAN, O. II, 335 ; cfr. pamfile, j. ii,, printr’o apropiere de cuvântul gât.] — Din bulg. batlân „o pasăre de baltă11. bâtxănâş s. m. (Ornit.) Sorte de butor (Arclea minuta). — Mică pasăre de baltă din neamul bâtlanilor. Cfr. marian, o. ii, 337. — Derivat din bâtlan, prin suf. dim. -aş. BÂTi.Ăurc s. f. (Omit.) v. bâtlan. bâtI/Ăkos, -oăsă adj. întrebuinţat numai în numirea: şoim bâtlănos (Milvus migr’ans; Milvus-ni-ger). marian, O. I, 171-2. — Derivat din bâtlan; prin suf. adj. -os. bâtleân s. m. (Ornit.) v. bâtlan; hâtjlog s, a. v. butlan. bătlog s. a. (Pese.) Verveux, filet pom lapSche.— Un fel de vârşă. DDRF. [La prins raci] se strânsăse cu toţii lângă bătlog. adam, s. 191. batoc s. a. (Comerţ) Merluche, morue seche. — „Peşte de mare care ajunge pe la noi numai sărat şi uscat; de aci, în genere orice specie de peşte sărat şi uscat sau afumat11. LM. Bujeniţe, carne uscată sau bâtâg de peaşte. mardarie, l. 3477. 12 ocă bătog. iorga, s. d. vi, 197. Din cherhanaua de batocuri iese un... tânăr, tafrali, s. 14. Luaiu o bucată de batoc. ispirescu, l. 94/10. | P. ext. A face un peşte ~ : a-l săra şi a-l uscâ. Pe şalău să-l fac batoc. şez. iv, 219/s. [Plur. -tocuri. | Şi: batog s. a.; f băttig s. aj — Din sârb. batok, idem (propriu: „bâtă11; cfr. germ. Stockfisch). cihac, ii, 10. bătociu s. m. (Mor.; prin Vlaşca) — titirez. dame, T. 153. Cfr. bătăiuş, băteâlă. — Derivat din bate, prin suf. -ociu. batog s. a. v. batoc; bătogI vb. IVa v. bătuci. hăt©jir, -A adj. Epuise. — (Mold.) Stors, istovit, fără putere (din cauza bătrâneţelor) Unchiule,... eşti bătrân, ostenit, batojit, ai podagră; prin urmare trebue numai decât să pui capăt holteiei, alecsandri, t. 807 ( = zvântat id. Glosar, 1766). Lasă-l să se însoare..., îi moşteni mai degrabă; nu-l vezi cât e de batojit? conv. lit., ap. TDRG. — Etimologia necunoscută. (Pare a fi participiul unui verb împrumutat din rus. batozitl „a bate cu nuiele11; în acest caz înţelesul fundamental ar fi: muiat în bătăi). Cfr. bătuhit. băţos, -OĂsĂ adj. adv., I. Baide (comme un bâ-ton), droit; rude; inflexible, hautain. Idgneux. II. Baide. I. Adj. Ca băţul: ţeapăn, drept; aspru, tare; ne-mlădios; (fig.) nemlădios, dârz, fudul. [Reseda ra-mosissima are] ramurile băţoase. GRECEŞCU, fl. 90. Lumânărelele drepte şi băţoase, delavrancea, ap. TDRG. Părul are însă forme curioase. Une-ori e lins şi moale, alte-ori e aspru şi băţos, alte-ori e ondulat şi chiar încreţit mărunt, mehedinţi, g. f. 195. || Lemnos (se zice despre unele plante s. despre unele legume când îmbătrânesc şi nu mai sânt fragede). Cânepă băţoasă, pamfile, j. ii. Fasole băţoasă. II. Adv. Ţeapăn. Vedem... un cap afumat de sfânt bizantin, care sade băţos între două coloane, caragiale, n. F.'24/lr — Derivat din băţ, prin suf. adj. -os. batoză s. f. Batteuse. — Maşină de treerat (s. bătut) cereale sau alte plante, pusă în mişcare de un motor sau cu mâna. — N. din fran. (derivat din battre „a bate11). batracian s. m. (Zool.) Batracien. — Animal, alcătuind o clasă din despărţimântul vertebratelor, al cărei tip e broasca: cu temperatura variabilă, supus la metamorfoze; amfibiu. [Pronunţ, -ci-an.] — N. din fran. (derivat din grec. jWtpaxoţ „broască11). Cfr. brotac. bâtrăgă s. f. (Anat.) Estomac (des animaux ru-minants). —(Transilv.; rar) „Erbivorul animalelor rumegătoare, rânza, stomacul. (Bouţariu.)11 viciu, GL. Cfr. bătucă. bătrâior, -ioâră adj., subst. 1°. D’un certain âge, mur. 2°. Vie.illot. Diminutivul lui bătrân (derivat prin suf. -ior), cu o nuanţă, de mângâiere. 1°. Cam bătrân, cam trecut de vârstă (in opoziţie cu tinerel). Bar se’ntâmplâ... să nu şază... între două preotese, fie chiar mai bătrânioare. slavici, n. 201. Fete d’alea bătrâioare. muscel, 63. (Un cal ţinut mai mulţi ani într’un grajd, zice:) Mi-am intrat tretior, Ş’acuma ies bătrâior, teodorescu, p. p. 521. 2°. (Fam.) Cu apucături de om bătrân, „care cugetă, vorbeşte şi se poartă cu minte de om bătrân. Bătrâniorul mamei (zice mama copilului ei)“. LM. [Prin Transilv., cu n conservat, şl: bătrânioiyoâră. | Cu alte suf.: bătrânel, -eă, -icăsubst., (mairar)adj. Bătrânelul se plimba regulat..., seara, caragiale, m. 43. Bătrânica nu s’a mai putut stăpâni..., a bi-ruit-o plânsul, id. S. 58/,',; cfr. ispirescu, l. 54. Zice-atunci unul din ei, Dintre cei mai bătrânei... bibicescu, p. p. 291. O babă cam bătrâneă. corcea, b. 10. | bătrumiţ, -ă adj., subst. LB.] BĂTRÂN — 528 — BĂTRÂNEŢE isAtkA v. -A subst., adj. I. 1°. Vieillard, vieille femme. 2U. (Au plur.) Ancetres. 3°. Pârtie d’un domaine patrimonial. II. 1°. Âge, vieux. 2°. Ancien, antique. I. Subst. 1°. Om (bărbat s. femeie) într’o vârstă. Înaintată (In opoziţie cu june, tânăr, -ă), cfr. moş, ghiuj, vâj, moşneag, unchiaş; babă, mătuşă. Tirerîi supureţi-vă bătrârilor. COD. VOR 163/„. Bătrân să chiamă den 50 de ai pănă în 70 de ck. pravila mold. 142 („de la 56 până la 69“ pravila munt., ap. OCR. 179). Sânt grei bătrânii ăe pornit, Dar de-i porneşti, sânt grei ăe-oprit. coş-«uc, B. 22. „Sărmană fată !a zise bătrâna. creangă, p. 288. || Spec. f ~ ii satului = reprezentanţii comunali (aleşi dintre oamenii In vârstă); cfr. jurat. Am mânat ăoi bătr[â]ni ai satului acolo. (a. 1709) IORGA, B. R. 349; cfr. 343; S. D. XIII, 4. 217, 229, etc. 2". (La plural) Moşi, strămoşi. De aceale greşale... au pătimit bătrânii noştri, ţichindeal, F. 138. Bătrânii bătrânilor noştri istoriseau... marian, t. 100. Din bătrâni = din vremea veche, din moşi-stră-moşi. Indictionul îl prăznueaşte bisearica din bătrâni luând obicînă. dosofteiu, v. s. 1. Căci te iubeam, cu ochi păgâni, Şi plini de suferinţi, Ce mi-i lăsară dinrbătrâni, Părinţii din părinţi. EMINESCU, p. 128. Cu păharul plin în mâni, Precum e felul ăin bătrâni,... El a’nchinat. COŞBUC, B. 23. Mă! tot am auzit din bătrâni că dracii nu-s proşti, creangă, r. 52. || (La Românii din A.-U., după nemţeşte, une-ori şl) Părinţi. La luat să, nu gândim, C'avem doi bătrâni acasă, Ne,-am luă şi nu ne lasă. jarnîk-bârseanu, d. 53. 3°. f (Astăzi, prin Mold. cfr. pamfile, j. ii) Trup de moşie (rămasă de la moşi-strămoşi). Cfr. moş, moşie. Giumătate de bătrân, ce iaste cumpărătură, în gura Horăeţii, [de la] m,oşu-său. (a. 1662), ap. IORGA, S. D. vr, 24; cfr. 149. Tot satul Năsoeşti s’au ales patru părţi sau patru, bătrâni; dintr’a-ceştia să ţie mănăstirea Berzunţului jumătate de sat, doi bătrâni din sus..., iar un bătrân, Solom,on, să-l ţie neam,ul lui Solomon..., iar un bătrân să-l ţie ceilalţi moşinaşi Dospineşti şi alţii câţi ar m,ai fi tot într’acel bătrân. (Mold., a.’ 1731) uricariul, x, 172. Au făcut satul în 3 bătrâni pol, şi au dat 2 bătrăni lui Ştefan Bosăt vornicul, şi un bătrân pol l-au dat tuturor răsăşilor. (Mold., a. 1741) ibid. xvii, 206. Am vândut o pwrte(a) de ocină a mea den sat den otiţi, de pre Soholuiu, partea a unui bătrăn den cinci bătrăni, partea moşu-m,ieu. doc. (a. 1642), ap. GCR. I, 93/s, 4. (întregit prin atributul: de moşie.) Am, vândut dreptu’ al nostru bătrân ăe moşie ce să numeşte bătrânul lui Sim,an, ce l-avem, şi noi de la m,oşii noştri; şi acest bătrăn se rezeşeşte in siliştea Bălţaţilor..., şi trăgându-se toată moşia Bălţaţi pe cinci bătrăni, an ieşit stângeni 139 st. la tot bătrânul, (a, 1786) uricariul, x, 111-112. Cei ce sânt dintru acelaşi bătrân au întâia protie la răscumpărarea părţilor ce sânt dintru acel bătrân. pravila (1814), 82. II. Adj. 1». (Despre oameni) Poarte înaintat în vârstă (în opoziţie cu tânăr, june). Veni un moşneag bătrânii. dosofteiu, ap. GCR. I, 255/sl. Câteva bătrâne slugi părinteşti, odobescu, i, 93. Preoţi bătrâni ca iarna, eminescu, p. 203. Câtu-i moşu’ de bătrân, Tot ar mânca măr din sân. jarnîk-bârseanu, d. 467. Dragu-mi-i fecioru’ spân, Că-i şi tânăr şi bătrân, ibid. 460. | P. ext. O adâncă întristare eră scrisă pe faţa lui bătrână ( = de om bătrân), eminescu, n. 55.) (Despre animale şi plante) Calul de la 10 ani [în sus] se numeşte bătrân. (Gă-văneşti, în Buzău) h. ii, 87. Vai, mâncatu-s de străini, Ca iarba de boi bătrăni. jarnîk-bârseanu, d. 191. Calu’ bătrăn nu se mai învaţă a merge la îmbtet [s. în buiestru], şez. i, 220/,,. 0 pupăză... îşi făceă cuib... într’un teiu foarte bătrăn. creangă, a. 52. (P. ext.) Stupi bătrâni, economia, 181. | De bătrân; de bătrâneţe,De veri să mori de bâtrănu în împărăţie... MOXA. ap. GCR. I, 60/8. Vrabia tot puiu rămâne şi moare de bătrână. | P. anal. Cucul cântă până e frunza verde, iar nu când pică de bătrână. zanne, p. i, 449. ) (Adesea ca atribut al domnitorilor care au stăpânit înaintea altora cu acelaşi nume) Mircea celbătrân. Basarab cel bătrân. jjSpec. Funcţionar ~ (m. des: vechiu): care are mulţi ani de slujbă. | June (mai ales) fată - â; care a îmbătrânit necăsâtorit(â); cfr. tomnatec. Rău îm,i stă june bătrân! j a rnîic-bârse anu, d. 459. Mărită-te, horholină, Nu şedea fată bătrână! ibid. 449. | (în unele părţi) (Tata) ~ , (mama) ~ ă = bun, bunică, „tatăl s. mama părinţilor11. (Săcuieni, în Dâmboviţa) ii. iv, 257 ; cfr. bât’,-ă. Pe la noi... se zice... la mamă-m,are: alde-bătârna. (Mâceşul-de-jos, în Dolj), ap. HEM. 787/5. 2°. P. ext. De demult, din vremuri vechi, din moşi-strămoşi, antic (în opoziţie cu de-acum,proaspăt, actual, modern). Eră deprinşi oamenii a să închină şi a sluji idolilor din dzile bătrâne din vechime). V ARL a AM, C. 221. Vamă bătrână (=aşozată de mult în acel loc), pravila mold. 24,,. [Săcuii] au fost mai bătrâni (= aşezaţi de mai multă vrome în Ardeal) şi slobozi, geografia ardealului (secol. XVII), ap. GCR. i, 177/34. Veacurile acile bătrâne... p. maior, ist. 275. Obiceaiul bătrân, ţichindeal, f. 152. Poveştile bătrâne, eminescu, N. 3. [Şl: bătAru, -ii. JAHRESBER. VII, 82; DHLR. 329.] — Din lat. veteranus „veteran1*. (La Istro-români, betărn se întrebuinţează, încă numai ca substantiv.) Cfr. dubletul veteran. isAtkânâtic, -A adj. v. bătrânicios; isAtkâ-nk.vj' -j- s. f. v. bătrâneţe; isAthânki., -eâ şi -ică adj., subst. v. bătrâior. bătrânesc, -eâscâ adj., s. f. 1°. Du bon vieux tem,ps, ancien, antique, ancestral. 2°. (Au fâm.) Nom d’une danse paysanne. 1 °. De la bătrâni (1, 1 °, 2°); (ca)de om bătrân, vechiu, din vechime, de demult, din vremea veche, antic, rămas de la bătrâni. O răzeşie destul de m,are, casa bătrânească cu toată pojijia ei... alcătuesc gospodăria babei, creangă, p. 3. Vorba, portul şi apucăturile bătrâneşti nu li mai veneă la socoteală. id. a. 152. | Spec. Cântec ~ : cântec popular cu subiect epic din trecut; cfr. baladă, romanţă. Un cântec bătrânesc din Transilvania mai conservă încă... tradiţiunea stăpânirii muntene în această regiune, hasdeu, i. C. 30. Vorbă bătrânească, expresie idiomatică, proverb, zicătoare. 2°. (Cor. La fem.) Bătrâneasca: numele unui joc ţărănesc. (Viziru, în Brăila), h. ii, 388; (Găvăneşti, în Buzău), ibid. II, 82. — Derivat din bătrân, prin suf. adj. -esc. bătrâxeşte adv. A la manibre des vieux, en vieillard. — Ca bătrânii, ca un bătrân. Eu îţi vorbesc bătrâneşte. LM. Mam,a-mare se ridică bătrâ-neşte şi se duce în coridor. Caragiale, m. 125. — Derivat din bătrân, prin suf. adv. -eşte. bătrânet s.a.v. bătrânime; bătrâiveţ, -eAţĂ adj. v. bătrânicios. BĂTRÂNEŢE s. f. 1°. VieiUesse. 2°. Les vieillards.— (Mai ales la plural) 1°. (Abstract) Vârstă înaintată, vârsta omului bătrân (în opoziţie cu: tinereţe, juneţe). Aemu la tinereaţe să-m[i] petrec l,um,ea în câte-mi iubeaşte trupul, iară la bătrăniiiţe mă voiu pocăi, varlaam, C. 21,,. De m,ulte bătrâniăţe, nu i să vedeă ochii. dosofteiu, v. s. 81. Cantemir-vodă... eră trecut cu bătrâneţele, om de şeptezăci de ani. neculce, let. ii, 266/15; cfr. e. kogălniceanu, ibid. iii, 253/,s. Cinsteşte pre părinţii tăi la bătrăneţă şi la tinereţă. phvsiologus (1777), ap. GCR. ii, 111/T_8- La vreme de adâncă bătrâneţe sta falnic în fruntea ostaşilor BĂTRÂNI — 529 — BAU delavrancea, s. 82. Să ai femeie cum, treime, şi s’o duci cudînsa până la adânci bătrâneţe, creangă, p. 169. Fagi umbroşi, înalţi şi scorţoroşi şi de o bă-trâneaţă însemnată, şez. v, 77/s1. Murgule, voini-cule, Mai poţi tu la bătrâneţă, Cum puteai la tine-reţă? sevastos, c. 294/s. 2°. (Rar, colectiv) Oameni bătrâni, bătrânii, bătrâ-nime (în opoziţie cu tinereţe, tineret). Se adună tot satul: bătrâneţele cu sfatul, flăcăimeacu voioşia, şi muieretul cu zarva, delavrancea, ap. TDRG. [Şi: (f) bătrâneăţă, bătrâneţă.] — Derivat din bătrân, prin suf. -eţe (-eaţăj. bătrâni vb. 1V!L (ş. d.) v. îmbătrâni ş. d. BĂTKÂîfiuios, -oăsă adj. Vieilli avant l’âge, vieillot. — îmbătrânit înainte de vreme, cu apucături, înfăţişare, vorbă, etc. de om bătrân. Betrenicsos = seniculus. anon. car. Doar’ s’a încălzi [Gerilă]... şi n’a mai clănţăni atâta din m,ăsele, ca un cocostârc de cei bătrânicioşi, creangă, p. 246. Le vezi [pe ţărance] topite de slabe, gălbinicioase,... bătrânicioase fără timp. JIPESCU, ap. TDRG. | (în poez. pop., în rimă) Bătrân, de demult. La Adam, la moş-Adam, Că-i om mai bătrânicios, mateescu, b. 113. [Cu alte sufixe (rar): bătrânâtic,-ă adj. DICŢ.; bătrânel,-eăţă. CDDE. nr. 151.] — Derivat din bătrân, prin suf. adj. -icios. PfBĂTRÂtfÎE s. f. sing. Coutume ancestrale.—(Rar) Fel, obiceiu s. vorbă bătrânească. Ajută tu fratelui tău,... apoi, îi zi tu lui, după bătrânie,: „Bine ai venit, frate, cu Dumnezeu“. ţiciiindeal, f. 251. — Derivat din bătrân, prin suf. abstr. -ie. bătrânî.he s. f. sing. 1°. Antiquite, anciennete. 2°. Les vieux, Ies vieillards, Ies notables. 1". f Vechime, antichitate. Ne-am depărtat... de slava bătrânimei neamului nostru. PISCUPESCU, O. 15; cfr. 17. 2°. (Rar) Oamenii bătrâni laolaltă, bătrâni, fruntaşi. Bătrânimea fiilor lui Israil. biblia (1688), 42; cfr. 41, 75,2, 142, etc. Tineretu’ şi bărbăţimea şi muie-retu’ şi bătrânimea... jipescu, O. 65; cfr. pann, p. V. IT, 24. [Cu alt sufix, rar: bătrânet s. m. sing. marian, ap. CDDE. nr. 151.] — Derivat din bătrân, prin suf. abstr.-col. -ime. rjRĂTKÂNios, -oară adj., subst. v. bătrâior. bătrâniş s. m. (Bot.) Vergerette du Canada (Erigeron canadensis). - Plantă ierboasă cu flori al-be-spâlăcite s. liliachii. Şi: coada-vacii, şoricel, spirince, steluţă, panţu, pl. — Derivat din bătrân, prin suf.-col. -iş. (Pentru înţeles, cfr. germ. Durrwurz). BĂTRÂNV'ţ', -Ă adj., subst. v. bătrâior. bătrăşi vb. IV*. S’arreter longtemps â la mems place, s’arreter pour causer.—(Rar; Ţara-Haţegului) „Stau mult la un loc; stau şi vorbesc mult laolaltă [cfr.staula taifas]. Păstorii, vitele, aubătrăşit toată ziua în poiană. Nu ştiu ce au bătrăşit toată ziua laolaltă— nu vorbit, au discutat", rev. crit. iii, 87-88. bătreâo s. m., s. a. v. bedreag. hătucă s. f. (Anat.) Estomac (des oiseauxj, ge-sier. — (Prin Ţara-Haţegului, în părţile Sibiiului şi pe aiurea în Transilv.) Rânză de pasăre, pipotă. LB.; rev. crit. iii, 88. | P. ext. (Despre om) Ardebă-tuca în el, de sete s. de mânie. ibid. iii, 88. Cfr. ba-trăgă. bătucix s. m. (Entom.) = musca-calului. marian, ins. 396 ş. u. —- Derivat din bătuci, prin suf. dim. -el. (Cfr. cal bătut de muscă). bătuci vb. IV11. 1°. Battre (qqch. pour tasser, pour rendre plus ferme). 2°. (Refl.) (En parlant des mains, des pieds, etc.) Se couvrir de callosites, de-venir calleux. Se meurtrir (par frottement). 3°. User. 1 °. A bate bine (îndesând s. călcând), a bătători; p. ext. (despre drumuri) a aşterne (cu nisip s. pietriş), a şoseluî. LB.; LM.; MÂRIAN; rev. crit. iii, 88. Mlădiţele să se astupe, bătucească, şi taie la vârv. economia, 159; cfr. 43,121. Gunoiul... îl adunăm... într’o grămadă şi-l bătucim bine. învăţătorul co-pîilo R, ap. TDRG. Ion trecea la iad, pe un drum bine bătucit şi îngrijit. ŞEZ. V, 33/12. Ieşind Ţiganul bătucit, cum îi mărul, din casă, s’au dus... SBIERA, P. 289/lr Uliţă... bătucită cu năsip. jaRnik-bârseanu, d. 303. Bătucit la cap — bătut la cap, „tâmpit". rev. crit. iii, 88. 2°. Refl. (Despre mâni, picioare, etc.) A face bătături, a se îngroşă. M’am bătucit la picioare = „mi s’au făcut beşici, de umblat". REV. CRIT. iii, 88; cfr. MARIAN, O. II* 19; MÂNDRESCU, L. P. 155/e. 3°. (Despre monede; m. ales în Mold.) A (se) şterge (prin mult uz), a (se) uzâ. Mi-a dat un leu bătucit. Com. N. QUINTESCU. [Cu alt sufix: bâtogi vb. lVa. Loc bătogit. Mâni bă-togite, de acăţareape catarguri. rallet, ap. TDRG.; cfr. v. a. URECHE, ibid. Lână bătogită. (Bucov.) pamfile, i. c. 304. | Derivat: bătucitură s. f. „Bătătură la picioare", marian.] — Derivat din bate, printr’un suf. frecvent, -ucl (cfr. portg. batucar „a bate mereu"). Cfr. bătucă. BĂTUCITVRĂ s. f. v. bătuci. bĂtwhit, -ă = bătucit(?). (Mold.) Cărăruşă din pădure, Bătuhită cu alune... şez. i, 73/, b. — Cfr. rut. batuch (batih, genit. batohăj „biciu". bAţdi.ki s. a. v. beţigaş. bătuş s. m. (Industr.) Soulier (d’enf'ants). — (Rar) Gheată, mai ales de copii. [în Braşov] se află casa de vânzare orăşenească numită româneşte „podul bătuşilor“..., în care îşi desfac manufacturile meseriaşii din oraş. moldovan, ţ. n. 184. [Şi: botiiş s. m. CIHAC, li, 25.] — Din bulg. bT.tus (botus) „cizmă". Cfr. botâş bătvş*:i s. m. plur. (îmbrac.) Petits chaussons de laine. — Diminutivul lui bătuş (derivat prin suf. -el). (Ileni, etc., comit. Făgăraşului) Călţuni ( = pantofi de lână), pentru copii de ţâţă. Cfr. ţara oltului iii, nr. 21-22. bătuta s. f. (Cor.) v. bate (V). bâtcţă s. f. Petit gourdin, petite trique. 2°. Allumette. Diminutivul lui bâtă (derivat prin suf. -uţ). 1°. Bâtă mică. Constantinnu mai zăbovi nimica, ci îşi luă bâtuţa şi plecă în lumea largă, mera, b. 228. Am o bâtuţă, toată ’nvărgată, Pe câmp aruncată ? (= Şarpele)’, gorovei, C. 364. 2“. (în Transilv.) [Băţ de]- Chibrit. frÂncu-can-drea, m. 104. Cfr. băţ (2°), beţişor. [Alte diminutive de la bâtă, mai puţin întrebuinţate: bâtică s. f., bâticeâ s. f. (descântec, în rimă) grigoriu-rigo, m. p. i, 142; bâticuţă s. f. marian, nu. 219; reteganul, p. ii, 80/6. | Diminutive de la forma bât: (în Ban.) bâtuţ s. a. cătană, p. ni, 6 ; -bâticel s. a, marian, î. 77/,, 244/M (şi cu înţelesul de „chibrit") cătană, p. iii, 84; (prin Bihor) băti-căş s. a. „beţigaş". LB.; slavici, ap. TDRG.] bac interj., s. m. 1°. Interjection imitative du hur- Dicţionarul limbii române. 4. IV. 1911. I, 34 BĂUC - 530 - BAZĂ lement du loup (dont on se sert pour eiîrayer les enfants). 2°. (Dans le langage des enfants) Loup. 1°. Interjecţie imitând urletul lupului, cu care se sperie copiii. Fata, despicând în două barba lui,... scotea capul, ca printr’o gaură de cămăşă, şi siceă râzând: Bau, tată! bau! delavrancea, ap. HEV. 2765. | P. ext. Interjecţie ce o spune cel ce se joacă de-a ascunsul cu un copil mic, în clipa când scoate capul din ascunzătoare. 2°. P. ext. Subst. (în limba copiilor) Lup. Taci, mamă (zice ea copilului), că vine bău’ (lupul), pamfile, j. ii. (Cfr. Bau = numele unei văi în Beleţi, care se zice că ar fi fost locuită de mulţi lupi. RĂDULESCU-CODIN.) — Onomatopee; cfr. van, babau, băunâ. bÂucă s. f. v. beucă. BĂUN vb. I. Hurler; pleurer. Importuner qqn.pat sespleurs.—(Transilv. de nord şi Ungaria) Intrans. A urlă (despre lupi şi câni), p. ext. a plânge, (fam. despre copii), a urlă (cfr. germ. ,,das Kind he'ult"). POMPILIU, BIH. 1005; VAIDA; REV. CRIT. Iii, 88. Cânele baună la lună. (Şepreuş, în Ungaria) Com. M. Sturza. Mai dă-i ţâţă la copil, să nu-mi totbaune. REV. CRIT. iii, 88. | Trans. (Despre copii) A supără pe cineva cu plânsul, (fam.) a-i urlă pe cap. Toată noaptea m’a băunat copilul, ibid. iii, 88. [Derivat: băunăt s. a. La băunatu’ şi urlatu’ lupului să adunară mulţi lupi. alexici, l. p. i, 237/2(r] — Din. lat. *baubulare (din baubari „baffen,băf-fen“, la origine onomatopee, cfr. bau), păstrat şi la Sarzi: bcrnlăi „a lătra". bâur, *Ă adj. Actif, laborieux. — (Rar; la Moţi) „Harnic, muncitor". frâncu-Candrea, m. 98. [Pronunţ. bă-ur.] —- Din germ. Uauer „ţăran" (ţăranii germani fiind foarte harnici). Cfr. g&bur. băut s. a. v. bea. băut, -â adj. 1. Bu. II. 1°. DesalMre. 2°. Fm,eche, entre deux vins, avine, gris. Participiul verbului bea, devenit adjectiv (în corelaţie cu mâncat). I. (Cu înţeles pasiv; rar) Vinul beut peste măsură, vatămă. LM. II. (Cu Înţeles activ) 1°. Care a băut, care şi-a stâmpârat setea. (Aproape numai în legătură cu mâncat, mai ales la negativ). Io-s beută şi mâncată. MÂNDRESCU, L. P. 159/20. Toată siua nemâncat şi nebăut am şesut. barac, t. 11. 2°. Care (se cunoaşte că) a băut (prea mult) băuturi spirtoase, ameţit s. chirchilit de băutură; beat. Argăsitoriul au venit târziu acasă fiind foaHe băut şi îndată s’au culcat, barac, t. 56. Nu te vesi că eşti băută? ollănescu, h. o. 324. [Pronunţ, bă-ut. \ Şi: beut, -ă.] BĂuţĂ s. f. (Min.) v. beuţă. băut<>r, -oâre adj., subst. v. bea. băutură s. f. I. 1°. Boisson. 2°. Bombance. II. Boisson (alcoolique), potion, breuvage (magique). I. (Abstract) 1°. (Mai rar) Acţiunea s. obiceiul de a bea. li aducea... Vin de beutură. alecsandri, p. P. 188b/20. A se da la băutură: la băut, la beţie. „ 2°. f P. ext. Ospăţ s. veselie, la care se bea, chef. Imblând întru... multă beutură. cod. vor. 158/2. Au făcut acold Sampson băuturi şapte sile. biblia (1688), 185. II. (Concret) Substanţă lichidă (mai ales alco- " olică) pe care o bea omul spre a-şi potoli setea sau pentru plăcere; lichid prescris.de medic (s. de vrăjitoare) bolnavului. Unde ţi-s mesele cu be(a)uturile şi cu mâncările? cuv. d. bătr. ii, 451. Şi închi- nând, au sorbit felegeanul, ca altă băutură, neculce, let. ii, 200/ao. | Hârca s’a încredinţat că împăratul doarme, bisuindu-se... în puterea bău-turei sale. creangă, p. 100. [Şl: beutură. | Diminutiv (cu înţeles desmier-dător): băuturică s. f. „Din partea m,ea mâncarea-i num,ai o săbavă; băuturică mai este ce este“, sise Setila. creangă, p. 258.] — Din lat. *blbitnra, idem (ital. bevitura, sard. log. biidura, v.-fran. boiture). Meyer-Liibke, Rom. Gramm,. II, § 492. băuturică s, f. v. băutură. bâvă s. f. == bâhă (cu obicinuita trecere a lui h > v). (Banat) împotrivire. Calu’ o pus bâvă — nu ascultă, jahresber. iii, 314. „Pe la noi, un om care a comis cevâ rău, ca să nu-l judece, pune bâva, adecă nu spune". (Măidan), ap. HEM. iii, A. XXXIV. «AVAKEZ, -Ă adj., subst. Bavarois. I. Adj. Din Bavaria. Bere bavaresă. II. Subst. Locuitor al Bavariei. — N. din ital. Bavarese, idem. bâvâş, -ă adj. Recalcitrant. — (Ban.; despre cai) îndărătnic, care nu vrea să asculte, cu melic, nărăvaş. „Un cal care poate, dar nu voeşte să tragă, se zice bâvaş“. (Maidan), ap. HEM. iii, Â. XXXIV; cfr. jahresber. iii, 314. Cfr. bâzalnic. — Derivat din bâvă, prin suf. -aş. băx-, bâx- v. băcs-, bâcs-. bâsb! Onomatopee (pronunţată de obiceiu bss) imitând sunetul produs de muşte şi de albine, când zboară, pamfile, j. ii, c. Bâs în sus, Bâs în jos, Roade din rogos. id. ib. 15 BÂZ! interj. în expresia: a face cuivâ cu bâs: a refuză cererea cuivâ, căutând să-1 superi cu aceasta (de obiceiu întovărăşit de frecarea unul de altul a degetelor arătătoare), a face (cuivâ) în necaz. Cfr. sâc, bâc. [Zânele] începură cu binele a se rugă de el ca să-şi taie părul, să li-l dea lor-, dară băiatul le făceă cu bâs. ispirescu, l. 164. bâx s. in. v. bâză (1°). « bâză s. f. Base. 1°. Partea de jos a unei clădiri, partea care vine de-asupra fundamentului, sprijinind tot restul clădirii; cfr. temelie, talpă. | P. anal. Partea de jos a unui corp, partea prin care sţă pe cevâ, partea opusă vârfului. Basa unui turn, a unui munte. Baza craniului. \ Frunze alterne... cu peţiolul dilatat la basă. c. negruzzi, i, 102. | P. abstr. (Geoin.) Linie ori plan care termină un corp s. o figură geometrică, şi care se ia drept nivel spre a măsurâ înălţimea corpului s. a figurei. într’un triunghiu oa-. recare se ia ca basă una din cele trei laturi, melic, G. 14. Basa unei piramide. 2°. Fig. Ceea ce formează temeiul s. reazimul a cevâ. Am, gonit slovele şi am luat literele, fără a pune şl basele, după care să le întrebuinţăm în limba noastră, c. negruzzi, i, 339. în noi totul e spoială, tot e lustru fără basă. EMINESCU, P. 180. Dreptatea e basa organisării Statului. || Spec. (Armată) Basă de operaţiuni, linia pe care se sprijină o armată în mişcările ei strategice. îndrăsneaţa înaintare [a armatelor ruseşti în Balcani] eră... periclitată prin evenimentele întâmplate în acelaşi timp la basa de operaţie lângă Dunăre. Spre a lărgi această basă, aripa dreaptă a arm,atei... se îndreptase spre Nicopoli. maiorescu, d. ii, 76. | (Mat.) Basa unui sistem de numerotaţie, numărul de unităţi de un ordin oarecare, ce alcătueşte o unitate BAZĂ — 531 - BAZAR de ordin imediat superior. Baza sistemului nostru de numărare este zece. || (Chim.) (într’un amestec, într’o combinaţie) Elementul esenţial. Mercurul e baza calomelului; spec. orice oxid care, combinat cu un acid, formează o „sare“ şi, p. ext., orice corp care are această proprietate. — N. din fran. (lat. basis < grec. pâot? „pas, mers; lucrul pe care calcă s. stă cevâ, temelie, bază“). bază vb. Ia. Baser. — Trans. şi refl. A da o bază la cevâ, a pune s. aşezâ (cevâ) pe o bază; fig. a pune temeiu, a (se) întemeia, rezemă s. bizui (pe...). Un edificiu aşă de mare nu se poate bază pre fundamente aşă de puţin solide. LM. Bazându-ne această cutezanţă pe chiar promisiunea voastră... uri-cariul, I, 180/,. O astrologie... bazată pe sistem,ul care admite pământul de centrul architecturei lu- ■ meşti. eminescu, N. 44/S0. Şcoala Bamuţiu tinde... a anulă validitatea proprietăţilor bazate pe moştenire, pe contracte private sau pe prescripţie, maiorescu, cr. iii, 88. — N. după fran. bâză s. f. (Entom.) 1°. Mouche. 2°. Abeille. (în Mold. şi Banat) 1°. Muscă, marian, ins. 369; şez. ii, 149/33; viciu, gl. (Lugoş, Caransebeş, Timişoara). Cfr. gâză. || Spec. Musca care pişcă vitele, fkcându-le să fugă de durere; cfr. streche. (De aici, expresia întrebuinţată şi despre oameni) A. dat bâza în el: e neastâmpărat ,por nit, (mai ales) cuprins de porniri sexuale. Cfr. bâzalnic, bârzoiu. [în acest înţeles şi: bâz s. m. „Insectă care face să fugă animalele.11 (Şocariciu, în Ialomiţa) H. vii, 481.] 2°. (Ban.) Albină, marian, ins. 144. [în acest înţeles şi: bizâ s. f. marian, ins. 144; cfr. ghiză.] — Derivat din bâz. (Această combinaţie de sunete, cu înţelesuri apropiate, se găseşte şi in alte limbi. Pentru limbile romanice, cfr. meyer-lubke, R. WB. nr. 1057; pentru cele slave, berneker, S. W. 111, cfr. mai ales rus. byzi „streche11; şi în nemţeşte există verbul bisen „a strechiâ11.) bazaconie s. f. 1°. Iniquite, injustice, crime- 2°. DrCtlerie, bizarrerie, farce. 1°. f Nelegiuire, fără-de-lege, criinâ. Domnul izbă-veaşte Izrail de toate bezdconiile lui. CORESI, ps. 363; cfr. 99, 303. Făcuşi bezaconie ca aceasta (zice unul către cel care dedese foc capiştei). varlaam, c. ii, 61,2. Văzură acolo atâta strâmbătate şi războaie şi multe bazaconii, alexandria, 97. Cfr. be-zaconic, bezaconui. 2°. (Astăzi, numai subt forma asimilată bazaconie) Ideie, faptă, istorie, întâmplare, etc. ciudată, bizară, care te pune în mirare; ciudăţenie, cfr. năzbâtie, drăcie, comedie, cabazlâc, etc. Am auzit că nu mă poţi suferi. — Eu, pe d-ta ? Cine a putut născoci o bazaconie ca asta? alecsandri, t. 1684; cfr. 57, 999, 991. Multe bazaconii trec printr’un cap de fată! i. negruzzi, II, 44. Babele... îi băgase mamei o mulţim,e de bazaconii în cap, care de care mai ciudate: Ba că am să petrec între oameni mari; ba că... creangă, a. 12/i6; cfr. p. 144/,,. [în înţelesul 1° mai ales: f bezaconie, (mai rar) bazaconie; în înţelesul 2° şi: baţagonie. rev. crit. i\>, 85. Aici, alte baţagonii! jipescu, o. 45.] — Din paleosl. bez^-zaltonije „fără-de-lege11. bazagheân-bâşă f s. m. v. pazargliean. bâzâi vb. IVa. 1°. Bourdonner. Accompagner (en sourdine). Murmurer, grommeler, pleurnicher. 2°. Taquiner, agacer, harceler. Attiser. 1°. Intrans. (Despre insecte, mai ales despre muscă şi albină) A produce sunetul caracteristic lor, când zboară; cfr. zuzăl, zbârnâi, bombăni, vâ-jâi, etc. (marian, INS. 147; 370; H. III, 227; IV, 144, etc.) Gâzele.... o bâzâit. marian, d. 196. | P. anal. (în glumă) A ţinea isonul Ia o cântare, (creangă, gl.) Duminecile bâzăiam la strană, creangă, a. 9. | Pig. A da, printr’un murmur, expresiune ne-mulţumirei sale, a cârti; cfr. bombăni, murmurâ. Astă gloată..., Bâzâeşte Şi vueşte, Ca albinele în roiu. C. negruzzi, ii, 104. în vremea buclucului de la 48.... începuse boierimea a băzil. i. ianov, conv. lit. i, 29; cfr. v. a. ureche, ap. TDRG. | (Despre copii) A plânge (încet, trăgănat şi mult, fără lacrimi, silindu-se); cfr. scânci. Nu mai bâzăl acolo, că de-abiă te-a atins! 2°. Trans. A necăji (propriu, despre muşte, p. ext. şl despre oameni), a cicăli, a întărâtă; a ’aţâţâ. LB. Când se puneă Stan să şază lângă Măria, ea fugeă de el, de nu-l lăsă să se apropie de dînsa, să o bâză-iască. (a. 1817, Făgăraş) iorga, s. d. xii,206. Sântem, de toţi, nouă fraţi, Din toată lumea-adunaţi, Hai să-l bâzâim [pe flăcăul culcat cu faţa în sus] Şi în sus să-l zvârlim, marian, î. 209. ] (Rar, neobicinuit) A bâzâi cu vătrarul, în foc = a răscoli cărbunii. LB. [Şi: bâzăî, băzăl LB., băzii; bânzăi marian, ins. 194, bonzăî idem, D. 242. | Derivate: bâzâire s. f. marian, INS., (mai adesea) bâzâit s. a., bâzâiălă s. f. şi bâzâiţură s. f. Dar ce sgomot se aude ? Bâziit ca de albine? eminescu, p. 195. Arşiţa văzduhului fierbe, de bâzâit de musculiţe. SANDU, D. p. 37; cfr. 60. Numai iată ce aude o bâzâiţură înnăduşită... Un roiu de albine se învârteau în zbor pe de-asupra capului său. creangă, p. 238; bâzâitor, -oiire adj.] — Derivat din bâz, prin suf. -ăl. bâzâitoâre s. f. Sorte de jouet. — Jucărie de copii, făcută dintr’o coajă de nucă, astfel încât să zbârnie. ispirescu, ap. TDRG. Cfr. zbârnâitoare. — Derivat din bâzâi, prin suf. instr. -itoare. bâzălău s. m. (Entom.)=gărg'ăun. (Mold.) contemporanul, i, 804. — Derivat din bâz(âi), prin suf. -ălău. Cfr. bo n-zălău. bâzălnic, -Ă adj. (Cheval) qui prend le mors aux dents. — (Despre cai) Care are obiceiul s’o por-nească nebuneşte, fără să-l poţi opri; cfr. bâvaş, nărăvaş. (Chiojdu-Bâsca, în Buzău) H. ii, 25, 26. — Derivat din bâzâi, prin suf. adj. -alnic. bazalt s. a. (Miner.) Basalte— Rocă eruptivă, de culoare închisă, care se înfăţişază adesea ca nişte coloane prismatice paralele între ele. | P. ext. Bazalt (artificial): un fel de cărămidă obţinută printr’un amestec de lut* nisip şi var, încălzit până la topirea unora din aceste substanţe. Fabrica de bazalt. Tro-toare de bazalt. [Plur. (rar): bazălturi.] — N. din fran. (lat. basaltes < gr. fiacukxrfi). bazaochic, -oâche adj., subst. 1°. Louche. 2°. Etourdi, ivapori. 1°. Care se uită chiorîş, zbanghiu. Cfr. şaşiu, chior, etc. Bietele fete se uitau... toate cruciş. Mahalaua întreagă le zicea: fetele zbanghii sau fetele şaşli sau fetele bazaoaîche. teleor, ap. TDRG. Ochi bazaochi. pop., ap. HEM. 2539. (Substantivat, subt forma fem., ca şi cum ar fi un nume de femeie) Se uită ca Bazaoache (Petculeşti, în Vâlcea) „adică se uită cruciş11, zanne, p. vi, 453. 2°. P. ext. Nebunatic, deşănţat. (Substantivat) Vine basaochiul ista, de-mi tăvăleşte pânza, cu picioarele lui. alecsandri, T. 274 ( = „dişănţatul11. idem, glosar, 1754). [Scris şi: basaochiu.] — Etimologia necunoscută. (Pare a fi slavul be-zokij „fără ochi11). bazar s. a. Bazar. — Târg, piaţă (la orientali); p. ext. loc acoperit, galerie unde se vând tot felul / BĂZAK de obiecte. Bazarul e plin de mărfuri variate şi are cu ce să îndestuleze curiozitatea vizitatorilor, alecsandri, pr. 369. | Pig. în acest bazar curios de lume de tot felul, de îmbrăcăminte ele oraş alături cu îmbrăcămintea de ţară, de fesuri roşii, de tichii şi şalvari bulgăreşti — uniform,ele dominau şi erau simpatice. d. zamfirescu, R. 78. [Plur. (rar): -săruri.] — N. din fran. (= persanul bâzâr). BÂZĂK S. a., BĂZÂRĂ s. f., bâzAr» s. a. V. bezer. ii,'«z,vK{iiii;ÂN-KĂşA f s. in. v. pazarghean. iî\KAit«Hii>KĂiv f s. m. v. pazargliidean. jsăzăki vb. lYa. Plisser. — A încreţi pânza, pe margini, la ţesut. (Zagra, in Transilv.) Com. corbu. — Derivat din bazară. bazarlăc f s. a. v. pazarlâc. BÂzĂu adv. v. bârzoiti. lîÂznĂe s. a. Caprice, fantaisie. — Arţag-, toane, capriciu, (pop.) zâmbâc, pârţag. Libertatea îiaşasă [pe oameni] după... dreptate, şi nu după bâsdâc. jipescu, ap. TDRG. ^ (Mai ales în expresiunea:) I-a sărit ~ ul: i-a sărit ţandăra, s’a supărat (dintr’odată, fără motiv). Cfr. pamfile, j. iii. [După LM. şi cihac, şi: băzdoc, bazic s. a.] — Etimologia necunoscută. [Probabil, expresia: a-i sări cuivâ ~ ul (cfr. a-i sări ţandăra) e de origine trivială. în ruseşte bsdjochb însemnează „bă-şină". Posibil ar fi ca la baza acestei expresii să stea imaginea buretelui Lycoperdon bovista (= bă-şina-porcului s. a lupului s. a calului), care de asemenea se numeşte ruseşte bsdjucha şi care, dac’o loveşti când e coaptă, împroaşcă o pulbere cafenie şi cu un miros foarte urît.] băki>ai>eâ subst. v. bcizadeâ. bâzbâgâivie s. f. Monstre. DrOlerie, bizarre-rie. — Monstru, namilă, arătare, creangă, gl. Numai iată ce vede Harap-Alb altă bâzdăganie şl mai şl. id. p. 244. Şi cum, mergeam prin pădure, iaca o bâsdâganie de lupi pamfile, j. iii. || P. ext. Minunăţie, ciudăţenie, drăcie; cfr. bazaconie. Veţi fi auzind... zicăndu-se: mărul discordiei. Eu mă prinz că nici nu visaţi ce bâzdăganie mai este şi aia. ispirescu, u. 2/19. [Şi: băzdăgâiiie. cihac, ii, 13; crkangă, gl.; bizdigănie. pamfile, j. iii; băţă-gănie. polizu.] — Etimologia necunoscută. (Cuvântul pare a fi influenţat de dihanie; TDRG. propune slav. bes-dy-hanim „fără suflet"; cfr. bidiganie, bidihanie). bâzbăi vb. IV v. bâzgoiâ. BÂzitĂit iiiterj. — (Sălagiu) în legătură cu un cuvânt care arată o direcţie, are înţelesul verbului: a plecâ repede, a o şterge, a o tuli (propriu; ca vitele care bâzdăresc). Bâsdăr acasă !, ~ în sat, ~ la danţ ! vaida. — Pentru etimologie, cfr. bâzdări. bâzuără vb. I v. bâzdări. kâzmâră s. f. (Entom.) = streche (Hodiş, lângă Huedin, în Transilv.) viciu, gl. — Pentru etimologie, cfr. bâzdări. bâzbări vb. IVa intrans. (En parlant du betail) Courir (la queue redressee) ă cause des douleurs provoque'es par les piqî>res du taon. — (Despre vite) A alergă ?(cu coada ridicată) din cauza durerilor provocate prin împunsătura strechei, a strechiâ; cfr. capiâ. pompiliu, bih. 1005; viciu, gl.; marian, INS. 332; vaida. N’am mai putut ară. că BÂZOIIJ o bâzdărit boii. (Vălcăul-rom., în Sălagiu) viciu, gl. Din cauza [muştei rele s. năprasnice]... vitele bâzdoară în luna lui Cuptor, adecă aleargă cu coada ridicată în sus, fără a aveâ stare. (Şomcuta-mare) MARIAN, INS. 332. [Şi: bâzdărit vb. I (Hodiş, lângă Huedin, în Transilv.) viciu, gl.; bâzdurîi vb. I.] — Din slav (cfr. rus. bzdyritfc, idem). bâzooacă s. f. Gourdin, trique. — Bâtă, ciomag mare, măciucă, moacă (întrebuinţată în trecut şi ca armă. H. IX, 7; V, 442). Să-mi dai bâsdoacăpârlită. mat. folc. 206. [Şi: bâzdoâgă s. f. ion cr. ii, 163.] — Pare a se fi născut prin reconstruirea unui primitiv din buzdugan (poate subt influenţa sinonimului moacă). bâzboăgă s. f. v. bâzdoacă. bâzi>oc s. a. v. bâzdâc. bâziivrâ vb. 1 v. bâzdări. razeâ s. f. (Comerţ) Basin. — (Rar, învechit) „Materie a cărei urzeală este de aţă, cu bătătura de bumbac", costinescu. Un capot de bazeă, cu vape-luri. (a. 1669), ap. ŞIO. Două anterie bazeă. (a. 1821), ibid. Să m,ă uit şi eu la ea, Cum şi-o poartă maică-sa, Cu rochiţa de bazeă. mat. folc. 275. — N. după fran. bâzgăiât, -Ă adj. v. bâzgoiă. bâzgăr s. m. (Entom.) v. bâzgăun. bâzgăVN s. m. (Entom.) = gărgăun. (Turnu-Măgxirele). marian, ins. 201. [Cu alt sufix: bâzgnr s. m. viciu, gl.] — Pare a fi rezultatul unei fuziuni a lui gărgăun cu bărzăun (s. poate, cu bâzgoiă; cfr. bozgoiu). bâzgoiă vb. I. 1°. Kcarquiller les yeux, regarder (qqn.) en ecarquillant les yeux, regarder (qqn.) de travers. 2°. Changer de m,ise ou d’habitudes. (în Transilv. şi Banat) Mai ales refl. 1°. A face ochii mari, a căscă, holbă s. zgâi ochii, a strâmbă din ochi, a privi pe cinevâ cu ochii căscaţi s. zgâiţi; p. ext. a se uitâ urît la cinevâ. (Banat) Com. liuba. Se bâzgoaie din ochi. Nu te bâsgoiă la m,ine. (Zagra, lângă Năsăud) Com. CORBU. A bâsgoiat din ochi la mine. Nu te băzgol cătră mine. (Oraviţa) Com. coca. 2°. P. ext. A-şi schimba portul s. starea. Com. liuba. [Şi: bâzgoi; bâzdăi. vaida. | Derivat:bâzgăiât,-ă adj. „Când cinevâ e cu ochii întorşi, se zice că-i bâs-găiat la ochi". Com. liuba.] — Etimologia necunoscută. Cfr. zgâi. bazic s. a. v. bâzdâc. băzii vb. IV(a) v. bâzâi. bazilică s. f. Basilique.—(Antic. La Romani) Clădire de formă rectangulară împărţită, prin şiruri de coloane, în mai multe abside; în ele se ţineau judecăţile şi se adunau negustorii spre a trata afaceri (cfr. bursă); (mai târziu, la catolici) fostă bazilică romană, consacrată cultului creştin şi ajunsă, de obiceiu, cea mai însemnată biserică din’oraş (cfr. biserică domnească, catedrală). Bazilicele, tem-plurile, amfiteatrele, băile, apeductele, ale căror ruine încă se găsesc, bălcescu, m. v. 6/10. Basilica Ul-piană, cu cinci rânduri de stâlpi de granit. ODOBESCU, III, 72/.8. [Accent, şi: bazilică.] — N. din fran. (lat. basilica < grec. paoiXixo? „regal-1). Cfr. dubletul biserică. bazilicâle s. f. plur. v. vasilicale. bazai-, bazn- v. basm-, basn-. băznă s. f., adj. v. beznă. bâzoiij adv. v. bârzoiu. — 532 — BÂZOIU — 533 — BEAT bâzoiu s. m., s. a. 1. Gruepe. 2°. Bourdon, basse continue. 1°. S. m. (Entom.) = viespe. (în Ban., unde se pronunţă bâzonu). marian, INS. 217. 2°. S a. Partea aceea a unui cimpoiu care produce bâzâiala caracteristică a acestui instrument. (Simnic şi Işalniţa, în Dolj) H. v, 288, 448. ^ A ţinea cuivâ bâzoinl: a secundă, a cântă basul unei cântări; fig. a aprobă s. imită pe cinevâ (zanne, p. IV, 277; cfr. a-i ţinea isonul). începură a cântă, Una în coarda subţire, altul bâsoiul ţineâ. pann, p. v. ni, 83. — Derivat din bâz, prin suf. -oiu. iiiiKJfiE f s. f. v. denie. buestui f vb. IVa. Veiller (pour prier). — (Rar) A vegheâ (în rugăciuni). Plângeai şi posteai şi bde-nuiâi. biblia (1688), 228. Bdenuîâ toată noaptea la slujba vlahernelor. mineiul (1776), 5 — Derivat din bdenie, prin suf. denominal -ui. Cfr. denie. be s. m (Joc.) v. beiu. bea interj, v. behehe. bea s. f. v. băl. BEA vb. II. 1°. Boire, se disaWrer. 2°. Boire, s’adonner â laboisson. 3°. Boire sonavoir. 4°. Fumer. 1°. (Despre oameni şi anirtiale, p. ext. despre corpuri poroase) Trans. A consumă un lichid sor-bindu-1, (adesea absol., cu eliziunea complementului, care de obiceiu e ,,apă“) a-şi stâmpărâ setea. Nece se mârânce, nece se bea, pâră când nu vor ucide Pavel. COD. vor. 49/H. Cine va bea dentru această apă... coresi, e. vi/2î. Bea din cana lor. coşbuc, f. 156. împăratul are obiceiu a bea în toată sora o cupă de lapte dulce, creangă, p. 97. I P. ext. Mureş, Mureş, apă lină, Cin’te bea, se înstrăina. jarnik-bârseanu, d. 201. Când bei primul pahar, trebue să verşi jos puţin, ca să beie morţii, şez. iii, 46/10. | Fig. Nu voiu fi băut în zadar paharul amărăciunii, marcovici, c 10/2. || (Despre medicamente) A luă. Au băut doftorii împotriva otrăvii. neculce, let. ii, 275. | A suge, a sorbi. Venind un şarpe mare asupra copilului, ca să-i bea sângele... GCR. ii, 189/29. O strânse cu atâta foc, încât tipărea c'o să-i beie viaţa toată, din gura ei. eminescu, n. 64/2. Boiul îi eră aşă de gingaş, încât îţi venea s’o bei într’o bărdăcuţă de apă. ispirescu, l. 20; cfr. şez. ii, 47/,. (în blesteme). Bea-te-ar şerpii, să te beie! pamfile, j. ii; cfr. creangă, a. 112. [Pe când complementul lui bea e totdeauna o „băutură.11, a mâncă se poate întrebuinţâ şi pentru corpuri solide, dar şi pentru acâle lichide pe care le consumăm dintr’un blid, taler, etc. şi care trec drept „mâncări11. Astfel se bea ceaiu, cafea, lapte, medicamente, etc. dar se mănâncă supa, fiertura, etc.] 2°. Spec. (adesea cu eliziunea complementului: vin, rachiu, etc.) A consumă băuturi alcoolice (cu scopul de) a petrece, a chefui. Beu cu cwrvele. moxa, 350. Popa ce va bea la crăctmă... să se gonească den popie, pravila mold., ap. GCR. I, 91/„. Cu rudele bea şi benchetueşte, da/r neguţitorii nu face. c. negruzzi, I, 249. A ~ în sănătatea, întru pomenirea (GCR. I, 52/6) cuivă. A ~ pe datorie. Ne mai având pe ce bea, ţi-a vândut ţie punga cu făină, reteganul, p. iv, 27/s3. | Absol. A se da la beţie. De când i-a murit nevasta, a început să bea. || P. ext. A-şi ~ minţile: a bea până ce-şi pierde judecata sănătoasă, până ce se tâmpeşte sau înnebuneşte. zanne, P. iii, 457. | A ~ pe cinevâ: pe banii cuivâ, a face chef pe socoteala celui care face cinste. Sigur că mă bea! caragiale, m. 59. 3°. Fig. (Complementul e: banii, averea) A cheltui, a prăpădi pe băutură. Cucul zice, mierla zice: „Nu bea banii, măi voinice!*. alecsandri, p. ,p. 298/n; cfr. jarnik-bârseanu, d. 372, etc. Cu lăutari şi cu gloată, Băuiu, nene, turma toată, alecsandri, p. p. 265b/6- Mândra, bat-o soarele, Şi-a beut fuioa-rele. hodoş, p. P. nr. 501 /2. 4°. (Numai în România şi în Bucov.; învechit. Expresie de origine orientală, care se explică prin faptul că narghileaua din care fumează Turcii are forma unei sticle. Cfr. turc. tiutiun icmek; alb. pî duhân, bulg. tutun pie). A - tutun (s., p. ext,, ţigare) = a fumâ. Antioh-vodă..., bând tiutiun. N. costin, let. ii, 61 /, 7. Ar voi să bee şi el tăbac. sbiera, p. 303/18. Făceă ţigară şi bea. şez. iv, 171/13. [Conjugarea regulată la prez. ind. beu,, bei, bea, bem, beţi, beau, a fost înlocuită, în multe părţi (după analogia lui iau), prin beau, bei, bea, bem, beţi (f şi: beaţi), beau (sau biau, biai, bia, biem, bieţi, biau). | Prez. conj. să bea, (Mold.) să bee (La dosofteiu, v. s. 118: să, bămu). I Imper. bea! | Aor. băuiu, (dial.) beuiu. \ Part. băut, (dial.) beut. | Ge-rund. bând (la moxa, 375/9: beundu). || Derivate: băut (dial. beut) s. a. Zăbăvindu-să gonacii cu prânzul şi cu băutulu. dosofteiu, v. s. 44. Când e vorba de băute, Mergeţi voi oricât de iute: Şchiopul merge’n pas cu voi. coşbuc, b. 211. Şi m,ai stă din băut şi iar începe a mornăi. creangă, p. 214. Apă bună de băut. jarnik-bârseanu, d. 233. Mai şede moş Nichifor aşa pe gânduri, până-şi găteşte de băut luleaua, creangă, p. 132/9. Pe nebăute = până a nu fi băut nimic (cfr. pe ne mânca te). | băutor, (dial.) beutor, -oare adj., subst. Care bea; căruia-i place să bea (băuturi alcoolice), be-ţiv(an). A ce nu te veseleşti cu alalţfi] băutdri ? dosofteiu, v. s. 48. Băutâriul de sânge (— ucigaşul) puse în mintea lui că face bine. mărgăritare (a. 1691), ap. GCR. I, 294/u. Băutorul de vin făceă destăinuiri politice, iorga, L. i, 334. De nu-ţi fi mâncători şi băutori buni, v’aţi găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259. Cu bărbatul băutor, Nu-i (= nu vei) fuce pită ’n cuptor, jarnik-bârseanu, d. 465.] — Din lat. blbere, idem. beâbe s. f. (Min.) = beiuică. LB. beaheaheă interj, v. belielie. BEANti s. a. Debris,tesson, tet. — (Transilv., rar) Hârb. „Beanc, pl. beancuri = orice frânturi de oale, de blide ş. a.: Ai spart oala; pune-i beancurile lângă gard. (Henig, Sâcaş).11 viciu, gl. — Etimologia necunoscută. Cfr. beau că. «eăncA s. f. (Min.) Caillou; silex, quartz. — (Transilv., rar) Pietricică de cremene, cvarţ. LB.; barcianu. „Pietricică netedă şi lătăreaţă.11 (Sălişte) Com. banciu. — Etimologia necunoscută. (Cfr. bicaş, beabe, beuţă). beabîtâ s. f. v. bantă. beâktĂ s. f. v. bartă. beat, -Ă adj., subst. Ivre, soul. — Cu mintea turburată de băuturi alcoolice, p. ext. ameţit de bucurie, de dragoste, de farmece, etc. (în graiul familiar se întrebuinţează o mulţime de expresii figurate pentru beat, mai ales pentru întâiele stadii ale beţiei: afumat, aghesmuit, ameţit, amnă-rit, băut, cherchelit, făcut, învinoşat, mahmur, rătutit, sfinţit, tămâiat, turleac, turtit, l-a muşcat albinele de limbă, zanne, p. ii, 227, etc.; celui care se află într’o stare de beţie desăvârşită, i se zice : beat mort s. mort de ~ , (~) turtă zanne, p. iv, 157, topit de ~ DDRF., ~ frânt id., ~ liocă BREBENEL, GR. P., cuc de - SBIERA, p. 224/.iM ~ cuc zanne, p. IX, 217, ~ ca ciocârlanul id. ib. ix, 217, ciocârlan de ~ id. ib. i, 409, ~ tun, etc.) Clăteă-se ca bedtulu. coresi, ps. 304. Dzi- BEATĂ — 534 — BECISNIC seră că-s plini de vin şi sărut beăţi. varlaam, c. 201. O socoti pre ea Iii ca o beată, biblia (1688), 1942. Un bivolar..., fiind bat, în mijlocul târgului...., au început a râde. neculce, let. ii, 206/22. Beat de trufie, marcovici, c. 18/5. Cine-i culcat ? E nei-cuţa mort de beat, Bar nu-i beat de beutură, Ci-i beat de fermecătură. hodoş, p. p. 73. S’a uitat beat de-a-seară: nu se mai trezeşte din beţie, zanne, p. iii, 469. | Beat de cap = zăpăcit. [Cucoarele] îmbla apoi încolo şi încoace bete de cap, neştiind ce să facă şi’n-cotro să apuce, makian, o. ii, 345. [(Mold.) si: bat, -ă adj., subst.] — Din lat. bîbltns, idem. beată s. f. v. bată. beatifică vb. I. Biatifier. — A umplea (pe cinevâ) de fericire cerească,, a pune în rândul preafericiţilor; cfr. ferici, f ferica. [Pronunţ, be-a-. \ Derivate: beatificare s. f.] — N. din lat.-biser. beatificare, idem. beatitudine s. f. Băatitude.—Fericire cerească, p. ext. fericire desăvârşită. [Pronunţ. be-a-‘\ — N. din lat. beatitndo, -inem, idem. b&be. s. f. sing., interj. Croque-mitaine. Diăble. — (Transilv. şi Bucov.) Fiinţă închipuită cu care se sperie copiii. Cfr. babau, gogoriţă, cauâ. (Ţara Haţegului) rev. crit. iii, 88; (Zahareşti, în Bucov.) Com. I. grămadă. Taci, că te dau la bebea! rev. crit. iii, 88 (unde cuvântul se mai explică şl prin: „om bătrân şi prost"). | „Necuratul. [D. ex.] Taci, nu plânge, că vine bebea ! (Sălişte)" viciu, gl. — Din săseşte Baba „Schreckgespenst der Kinder." lacea. bec s. a. Bec. — (Franţuzism) Vârful (ascuţit, ca un cioc) al unei ţevi de gaz aerian. Un bec de la policandrul de cristal, vlahuţă, d. 152. Târgul,., ne uimeşte prin becurile sale de electricitate albă. iorga, n. R. A. I, 248. [Plur.: Mcuri.] — N. din fran. (propriu: „cioc"). becă interj, v. behehe, BEOÂcĂi vb. IV® v. bcliăi. becăr s. m. (Muzică) Becarre. — Semn care se întrebuinţează spre a anulă bemolii sau diezii şi a redă unei note tonul ei firesc. — N. din fran. ( < ital. bequadro, propriu „b pătrat", de pe forma ce o are. acest semn muzical.) becăţă s. f. (Omit.) = sitar. marian, o. ii, 299. Bicaţi prăjiţi în mustul lor. odobescu, iii, 39/1(. [Şl: becăţ s. m. marian, o. ii, 299, bicăţ s. m.] — N. după fran. (Şl rus., rut. bekas). bec aţină s. f. (Ornit.) = sitâruş (pasăre călătoare asemănătoare cu becaţa, dar m’ai mică, ber-becuţ, ciocâncâ, oaia-morţilor. Cfr. dombrow-ski, 328). Această pasere se numeşte în Moldova: berbecuţ,... în Muntenia: becaţină. marian, o. ii, 301. Cocheta becaţină, ce se săreă pe malul bălţei. odobescu, iii, 19. Specii: ~ mare, dublă: gallinago major. - mică, surdă: gallinago gallinola. dom-browski, 328. — N. după fran. bece s. m. v. beciu2. BECELui vb. IVa (ş. d.) v. biciului ş. d. becer f s. m. Boyard preposâ ă la cuisine de la Cour. Cuisinier-pâtissier.—(în epoca fanariotă) Boier (de rang inferior) însărcinat cu supraveghierea bucătăriei domneşti; cfr. pitar, cfr. gheorgachi logofătul, let. iii, 293/20; iorga, ch. i. ii, 160. (Mai târziu) Bucătar (al Curţii), (mai ales) plâcintar. Jupan Tămaş beciariul... nevoit-am... (a. 1653), ap. iorga, s. d. xiii, 152. Din una mie lei ce sânt rânduiţi să se dea becerului pentru cuhnea gospoă, sănu sepoprească. (a. 1776), uricariul, xix, 3l8/2. 480 lei pe an beceriul. ib. xix, 393/,4. După cununie, [se întindea] masă mare cu saharicale ăe la becerul Manolachi şi cu cofeturi de la vestitul Pascu. i. ghica, S. 36. Becerul, adică bucătarul domnesc. odobescu, i, 263. [Un domn grec] în toată dimineaţa — până a nu face divan — trată cu becerii săi despre felul plăcintelor ce trtâueâ să aibă la masă. c. negruzzi, i, 286. [Şi: beciâriu.] — Etimologia necunoscută. (Germ. [Zucker]bă-cker P) becerie f s. f. Cuisine. — (Rar) Bucătărie domnească. Mai în laturile caselor domneşti... eraube-ceriile sau cuîniile, şi cuptoarelepităriei. odobescu, i, 126/12. — Derivat din becer, prin suf. loc. -ie. bec£sbtic, -Ă f, beceşnic, -ă adj. v. becisnic. becher s. m. Garpon, câlibataire. — (Munt.) Om neînsurat, celibatar, burlac, holteiu, cfr. flăcău, fecior. Noi sântem trei fraţi..., fratele Vela, fiind becherii şi mai tânăr... doc. (a. 1823), ap. iorga, s. d. xii, 180. Trahanache: Cum, becher ? Danăanache : Adică necăsătorit, caragiale, t. i, 235/„, — Din turc. bek’ar, idem. G. Meyer, Alb. Wb. 34. Cfr. dubletul bicher. becher s. m. (ş. d.) v. bicher ş. d. becherie s. f. Celibat. — (Rar) Burlâcie, bur-lăcărit, holteie, celibat. DICŢ. — Derivat din becher, prin suf. abstr. -ie. BECni:T s. a. v. pichet. bechîtă s. f. Collier ăe perles en verre. — (Rar, Bouţari, în Transilv.) „împletitură de mărgele mărunte pe care o pun fetele la gât." viciu, GL. [Şi: bercită s. f., berchlnă (Răşinari), ibid.] bechiu subst. invar. (Mold., în expresiunile:) Nu ştie - = nu ştie nimic, nici un cuvânt, nici o boabă; nici ~ — absolut nimic, de loc. alecsandri, t. 1773; creangă, GL. Nu mi-o pominit nici bechiu de „Isaia dănţueşte.“ alecsandri, t. 421. Afrodita:... Ai trebuit să înţelegi noima scrisorii mele. — Papă-lapte: Ba, său, nici bechiu..., să am pardon, id. ib. 1157. începi a bolborosi turceşte, fără să ştii bechiu măcar, creangă,p. 260. Iaca aşă mă chinuesc cu el, domnule... Nu ştie bechiu molăoveneşte... sadoveanu, săm. vi, 165. — Etimologia necunoscută. (După TDRG., din ung betn „slovă," deci, nu ştie ~ propriu: nici o slovă). beciâriu f s. m. v. becer. BEcisuric, -Ă adj., subst. 1°. Maudit, infame ; impie. 2°. PitoyaMe, misirable; lâche, imbecile. 3°. Dibile, chitif; maladif. 1°. Necinstit, „blestemat, ticălos, om de nimica." (Zagra, lângă Năsăud) Com. I. CORBU; cfr. LB. Şi ca nişte becisnici..., au mers de au spus lui Vasile-vodă faptele lui Gheorghe logofăt, mag. ist. 300/n. Ai gândit să-ţi prăpădeşti fata..., femeie bedsnică ce eşti? reteganul, p. iv, 5/32. | Spec. Necredincios. Procleţii de Armeni, rădăcină arienească... se nevoia ei, becisnicii, să stingă svânta lumină. MAG. ist. IV, 332/jj. 2°. P. ext. Vrednic de compătimire, păcătos, bătut de Dumnezeu, ticălos, ticăit, prăpădit, nenoro- BEOISNICEŞTE — 535 — BEDARN1C cit, mizerabil, decăzut (cfr. mişel, cu o desvoltare de înţeles în sens invers). Cum [îjţi va fi, dacă vei muri, becisnice ome! ouv. d. bătr. ii, 450. S’au necat toţfi], num,ai eu a,m rămas, o becisnică. dosofteiu, v. S. 152. Viind solii Gothilor în haine atâta de terfelite, şi la stat şi la tot chipul schi-mosiţi, şi de nimica, Valentinian văzându-i aşă de bezcisneci, i-au întrebat... cantemir, hr. 255/,,. Nu puteă scăpă nici un becişnic de om, pre nicăiri, să nu ia [de la el darea numită] pecetluit. NECULCE, LET. ii, 310/,. Am văzut eu şi destui bărbaţi mult mai ticăiţi şi mai chitcăiţi decât cea mai biciznică femeie, creangă, p. 141. | „Om căruia orice i-ai face, orice i-ai zice, tace şi înghite; om ce nu-şi mai caută dreptul său.“ şez. ii, 149/23. (Redă adesea foarte bine ideea exprimată prin neologişinele) Laş, imbecil. Ostaşii aciia pre carii armele şi groaza morţii îi înfricoşează şi fug, becisnici sânt socotiţi, arhiva r. i, 156. Râdeau ca de un becisnic ce nu ştie două paie a ’ncurcă. sevastos, n. 58/5. 3°. Nevoiaş (ca forţă fizică), slăbuţ (trupeşte). A născut o fată cam bicisnică, contemporanul, iv, 391. Din aceşti trei sm,ei, veneă cel mai mare mai întâi acasă şi de aceea eră şi cel m,ai becisnic dintre, dînşii. sbiera, p. 102/22. | Spec. Beceşnic (despre animale şi plante) = supus la multe boale. (Secuiul, în Dolj). H. v, 147. [Şi: f beceşnic, -ă varlaam, c. 206,2, becişnic, -ă, beceşnic, -ă, (dial.) bicisnic, -ă adj.| Şi: becîznic,-ă. ţichindeal, f. 359. | Formă neasimilată spiritului limbei, la cantemir: f bezcisnec, -ă.] —Din paleosl. bezT.cbsti>uiki> „fără cinste, infam.“ beciskiceşte -j- adv. Miserăblement. — Oa becisnicii. Podgheazul se zăbovise, că veneă becişni-ceşte, cu zăbavă, neculce, let. ii, 389/,,. [Şi: be-cişniceşte.] — Derivat din becisnic, prin suf. adv. -eşte. becisnici f vb. IVa. Devenir pitoyable ; se trai-ter de miserable. — A deveni becisnic. Acel ticăit şi becisnicitu glas. dosofteiu, v. s. 211,2. I Refl. A se face (= a se numi pe sine) becisnic. Să văită, be-cisnicindu-se pre sine. mineiul (1776), 402/i- — Derivat din becisnic. becisnicie s. f. Misere, bassesse, lâchete.—Faptă becisnică s. de om becisnic, ticăloşie, mizerie. Ni-cheea eră dată spre becisnicie, dosofteiu, v. s. 180. Bela... să fie hălăduit la Austria şi acolo cu multe nevoi şi becisnicii să să fie izbit, aproape de patru, ani. cantemir, hr. 145/ll. [Românii chemaţi la arme de Racoţi] destulă becisnicie au făcut asupra Domnilor pământeşti, şincai, hr. iii, 80/21. Unde să calce ea cuvântul bucătăresei şi să se amestece în certurile şi becisniciile celorlalţi? ispirescu, l. 309. — Derivat din becisnic, prin suf. abstr. -ie. beciv ş. a. Voute souterraine, souterrain, sous-sol; cave. —(în România) încăpere boltită (la o casă) subt nivelul pământului, subsol boltit, servind (mai ales mai de mult, la palatele domneşti şi—azi încă — la clădirile publice) drept loc de închisoare, la nevoie drept loc de păstrare a averii primejduite, başcă; astăzi identificat aproape cu totul (mai ales în Muntenia) cu pivniţă (Zărneşti-Câlnău, în Buzău; De-leni, în Fălciu) h. ii, 222; vi, 83, prin Moldova şi cu zemnic (Deleni, în Fălciu) h. vi, 83, şi hrubă(Ro-gojeni, în Covurluiu) H. iii, 132; cfr. celar, gârli-ciu, argeă. Ieremia-vodă au fost pus multă avere la mănăstire la Suceviţă, într’un becîu supt curţile dom,neşti. neculce, ap. TDRG. [S’au cheltuit cu] beciul i cuhne...(a. 1780), ap. iorga, s. d. vi, 191. Abiâ unde şi unde se mai vede câte un palat vechiu, cu beciuri boltite, c. negruzzi, i, 71. Beciul privighito-rului Pârvu din Târgu-Neamţului puteâ să tăinu-iască, la nevoie, o domniţă, creangă, a. 74. Un buriu cu ghin ...să-ţi hie la adăpost, în beciu’ tău. jipescu, o. 67. Un gospodar s’apucase să-şi facă un beciu în pământ, pentru ţinut zarzavaturi. ŞEZ. I, 286/,,. Stafiile sânt nişte fantome cu locuinţa prin beciuri, puţuri vechi ii case pustiite. (Bilciureşti, în Dâmboviţa) H. IV, 66. Cămări, beciuri şi pimniţă. I. ghica, ap. ŞIO. De mână mi-o luă, în beciu de piatră c’o ducea, Şi cu lacăt o ’ncuiă. teodorescu, p. P. 624. Nici tu ’n beciu, nici eu pe casă: nici tu prea jos, nici eu prea sus. zanne, p. iii, 22. L-a ţinut arestat o noapte întreagă în beciurile poliţiei. -[Plur. -duri.] — Cuvânt de origine cumană (cfr. beci el „urbs munita“; în turceşte se găseşte numai în numele propriu Bec — Viena, cuvânt trecut şi la cronicari si, prin mijlocire ungurească, şi la Românii din Ardeal). ŞIO. . beciu s. m. (B6lier) de deux ans, beau el aux cornes recourbâes en arriere.— (De obiceiu atribut al cuvântului berbece) „Berbeci-beci se numesc berbecii cei de 2 ani — cârlani — dintre cei mai frumoşi, cu coarne îmbârligate frumos înapoi şi printre coar-ne[le cărora] să fie crescută lână stufoasă; iară cei mai beci sânt tot acei berbeci după ce au ajuns vârsta de 6 — 8. ani.“ (Sălişte) PITIŞ, CONV. LIT. XXIV, 1057. O să mi-ţi alegi Vreo 500 de berbeci, Tot berbeci de cei mai beci. id. ib. Berbecii lui Dobrizan Nu sânt berbeci ca berbecii, Ci sânt berbeci de-ăi becii. MAT. FOLC. 102. | Beciu — berbece bătrân şi credincios care merge în fruntea oilor (Sudiţi, în Ilfov), s. bece = berbec (Almăj, în Dolj). Com. I. pavelescu. [Şî: bece s. m.] — Etimologia necunoscută. (Cuvântul se găseşte şl la Aromâni: oi beci „albe, frumoase11, berbeţi-beci, de-asemenea în Italia şi în Sardinia: ital. becco „ţap“, v.-bergamasc bech „ţap11, marchigian becce, sard. beccu „ţap“, beccuna „capră11. Legătura acestui cuvânt cu lat. vervex e posibilă, dar neclară). BEcizNic,-A adj. v. becisnic. bectimis subst. Tabac de qualite superieure. — Tutun de calitate superioară. Caimacamii, cel mai iscusit contrabandist de mărfuri, îşi strecură... ba-rişele, grimelele,... 'bectimisul. conv. lit. xliii, 925. (Atributiv) A fumat tutun de un franc ocaoa, în loc de tutun bectemiz: gâne, conv. lit. xx, 136. [Accentuat şi: bectimis. | Şi: bectemis, bectemiz.] — N. din turc. pek-temîz, idem. be:i>ă s. f. 1°. Calamite. 2°. Soupţon. 3°. Diable.. 1°. (Ban., Maramur., Bucov.) Nevoie, necaz, pacoste, calamitate. Câte rele mai păţesc, Câtă bidă suferesc... bud, p. p. 42. Nici Dumnezeu sfântu’ nu te scoate din bidaua asta. (Bucov.) ion cr. ii, 38. Mare bedă (= necaz) pe capul mieu! (Oraviţa) Com. a. coca. 2°. (Ban.) Prepus, bănueală. Com. liuba. Nu-mi face bedă! Com. a. coca. 3°. (Transilv. de vest, Ban., Bihor, Maramureş) Drac. jahresber. iv, 325, iii, 313; gr. băn. Dute’n bedă! Mâncă-te-ar beda! Dă-l în bedă! lasă-l în bedă! rev. crit. ii, 346; iii, 88. Bedă de om= om rău. Com. a. coca, liuba. „în Maramureş..., poporul zice... tu bideu! la bărbaţi şi tu, bidă pe capul mieu! la femei.11 rev. crit. ii, 404. [Şi: bidă s. f., bideu s. m., bidă. s. f., biedă (Ban.)'. ZANNE, P. VI, 486.] v — De la Slavi: paleosl. beda, bulg. bedă, rut. bidă „nevoie, necaz,11 sârb. bijida „năpaste, învinuire nedreaptă11. BEnĂKNic, -A adj. Mechant. — (Ban.) „Om be-darnic — om rău11. Com. a. COCA. — Derivat din bedă, prin suf. -amic. Cfr be-darniţă. BEDARNIŢĂ — 536 — BEIL1G iiiiDÂitsiŢi subst. Hargneux, chicanier.—(Ban.) „Om potcaş (=buclucaş)“. Com. liuba. — Derivat din bedă, prin suf. -arniţă. Cfr. be-darnic. bui»esi f s. a. 1°. Creneau. 2°. Morceau ăe four-rure. — (Cuvânt rar). 1°. (Portif.) Creasta zidului. O culă naltă, ăe piatră..., cu beăenuri, unăe stau tunuri, ăe bat departe. (a. 1715), ap. TDRG.; cfr. ŞIO. 2°. 'Bucată de blană. Blană de iepuri albi, beăenul 12 bani. tarif (a. 1792), ap. TDRG. Cfr. misadă, meşină. [Plur. -ăenuri.] — Din turc. beden, idem. beberstiţă s. f. (Bis.) v. nabederniţă. bedreăg s. m. şi a. (Cism., Rotărie, Dulgh.) Bil-lot ou tabouret (ăe cordonnier), etabli {ăe charron, etc.). — Trunchiu gros s. blană de lemn pe care cis-marii croesc încălţămintea s. îşi ţin uneltele (numit şi bătreag); rotarii îl întrebuinţează la cioplit s. la obedit roatele pe el (numit şi butuc, trunchiu s. scaun de cioplit); dulgherii aşează pe el talpa s. temelia caselor s. a altor clădiri. {Beăreagul rotarului şi mai ales al cismarului are uneori şi picioare şi atunci ia forma unei mese de lucru s., dacă e mai mic, se întrebuinţează de cismar drept scăuneciu). Cfr. tăietor, butuc, rădăcină, pamfile, i. c. 125; DAME, T. 41; CREANGĂ, GL.; RĂDULESCU-CODIN; zanne, p. v, 80. Gazăa [care eră ciubotar]... se proslăvea pe cuptor, între şanuri, calupuri, astrăgaciu, beăreag, ăichiciu şi alte custuri tăioase, creangă, a. 81. A şeăeă la beăreag = a sta de vorbă cu alţii, ca să-1 vadă lumea (Vâlcea), zanne, p. ii, 731; cfr. a sta la taifas. [Plur.-dregi,-ăreaguri. Cfr. LB., zanne, p. v, 80. | Şi: bătreag s. m. şi a. LB.] — Etimologia necunoscută. (Cfr. ung. beăeregni „a rostogoli11.) ilicitul vb. IVa. Soupponner, suspecter. — (Ban.) A bănui, a prepune. Com. a. coca. — Derivat din bedă, prin suf. denominal -ui (cfr. sârb. bijidati „a năpăstui, a învinovăţi41). Cfr. bidi. i!iii»liiN, -A adj., subst. Bedouin. — Arab nomad din pustiile Africei de nord şi ale Arabiei. Prin deşert străbat sălbatec mari familii beduine, Cu viaţa lor de basme pe câmpie risipiţi, eminescu, p. 70. Şi ăe-ar fi fost să nu te ştiu, De mult puteam să mor — Un beduin într’un pustiu, Subt lună călător. vlahuţă, p. 141. Sânt, paşă, neam ăe beăuin,Şi ăe la Bab-el-Manăeb vin, Să vând pe El-Zorab. coşbuc, b. 96. — N. din fran. (cuvânt arab). Cfr. bidiviu. bee, beee interj, v. beliehe. beei vb. IV8 v. beliăi. befstec s. a. v. biftec. beg f s. m. (ş. d.) v. beiu ş. d. beget cfr. (e)get-beget. beglerbeiu f s. m. v. beilerbeiu. BEGLICGÎU t, BEGIjIGIU f S. in.V. bciliccill. begostik s. f. (Bot.) Begonia. — Tipul familiei begoniaceelor, care se cultivă ca plantă de podoabă, — N. din fran. (Nume dat in veacul al XVII-a în cinstea lui Begon, intendentul general al coloniei San-Domingo). begsi vb. lVarefl. Se donnerdes coups depoing.— (La Moţi) A se 4nghioldi. frÂncu-candrea, m. 98. Cfr. îmbegsi, (îm)băcsl, bucşi2. — Etimologia necunoscută. (Pare a se fi născut din băcsi prin apropiere de cuvântul a se zbegui). behăi vb. IVa (IV). Beler. — (Despre capră, mai rar despre oaie, cfr. băl ăl) A scoate strigătul caracteristic al acestor animale; cfr. sbiera. „Oaia, capra, berbecele, ţapul, mielul şi iedul behăeşte.11 (Cavadineşti, în Covurluiu) H..III, 108; cfr. I, 137, 347, II, 88, iv, 10, v, 280, ix, 53, etc. Oaia behehăieste. (Ţiteşti, în Muscel), h. ix, 429. [Ţapul] au început a să trânşi prin poeată [de durere], sbierând: becă! că! că! Behe, he, he. „Becăcăîăşte tu acuma aci,“ au eis taurul, ţichindeal, f. 173. O capră neagră... behăeă şi se da pe lângă boi. vlahuţă, c.l. 115. [Şl: behehăi, neobicinuit becăcăi. | Derivate: behăite s. f., behăit s. a., behăitiîră s. 1.] — Derivat din behe(he), prin suf. -ăi. (Cfr. slav. bekati, germ. blocken, etc.). BEHBAHEÂ, behee interj, v. behelie. ii eu Eli ai vb. IVa v. beliăi. BEHEiiE interj. Interjection imitative dubelement des moutons et des chevres. Mouton, chevre. — Onomatopee care imitează zbieretul oilor s. al caprelor. Din turma neagră se auzi; bea, bea, beaaa. delavrancea, ap. TDRG. Grecul a început să zbiere ca şi capra: behee, behee. şez. iv, 6/2S. Iada zice; behea-heă. Mieaua zice: miea, miea, miea. teodorescu, P. P. 350. | (Cu funcţiune substantivală, în glumă) Berbece, oaie, capră. Cfr. şez. ii, 149/12. Că-i dau [fetii-mele zestre]: Nouă miei, Nouă purcei, Nouă beeei... ibid. 149/33. Pentru behehe vei prăpădi şi pre mihoho. c. negruzzi, i, 247. Dascăle, Pascale, Aăus-aipe beheheă? (în notă: iedul.) teodorescu, p. p. 260b. [Onomatopeea aceasta constă dintr’un b urmat de e deschis lung; spre a reda glasul tremurat al mieilor şi al caprelor, acest e se urmează de mai multe ori, despărţindu-se unul de altul fie prin spiritul aspru, fie prin cel lin. Astfel se explică variantele: bea, beaaa, beee, belielie, behee, belieahea, bealiealiea. pamfile, j. ii; (neobicînuit) becăcă. ţichindeal, f. 173; (cu altă labială) iniea, mehehe. zanne, p. i, 92.] behj.erbeiu f s. m. v. beilerbeiu. b&hlit s. m. (Iht.) v. behliţă. BEHLiţĂ s. f. (Iht.) Shoăeus amarus. — (Mold., Bucov.) Numele mai multor peşti mici; propriu: blehniţa s. boarea. Cfr. antipa, f. i. 136-8 (confundat în unele părţi cu pleava s. plevuşcă, id. ib. 170-2) „Behliţă, pl. behliţe = un peşte mic, cam ver-zuiu pe spate. Nu creşte mai mare decât un deget.11 marian. Cfr. beldiţă. şez. v, 37/26. [Şi: behlit s. m. „peşte mic şi rău la gust (uscăcios)11. dame, t. 128, blehniţa.] beicâche f s. m. v. beiu. BEiCHETiii f vb. IVa v, benchctui. beilÂc f s. a., BEiijEi f s. a. v. beilie. beilerbeiu ţ s. m. Gouverneur general.—(Turcism) Guvernator general, paşă cu trei tuiuri. Au căzut mulţi vestiţi oameni [la Var na], ăentni carii au fost unul Carageă-başa, beîlerheî ăe la Anaăol. mag. ist. i, 101/24. Beglerbeiul Rumelii aveâ o mare putere, ghica, ap. rudow, xvii, 390. [Şi: begler-bein s. m.; belilerbeiu s. m. mag. ist. ii, 225.] — Din turc. begler-begi (beyler-beyi) „beiul beilor11. BEiiiic s. a. 1°. Palais (destinee ă recevoir les hauts dignitaires tures). 2°. Achat (force) ăe moutons (â des prix preetablis, pour la cour du Sultan). Impot ou ăîme (sur les moutons, payee au bey). 3°. Corvee. 1°. f Casa în care se găzduiau beii, p. ext. dig-nitarii turceşti care veneau ca trimeşi ai Porţii în ţările noastre. Cheltueala musafirilor ăe la beilic. BEILICCIU — 537 — BEIZEDE (a. 1786), iorga, s. D. vi, 190. îi ducea la casele de beilic, la ceauş. e. kogălniceanu, let. iii, 224/u. Capigiul... viind pe drum, pre la hanurile de bei-licuri, nu spunea nimurui unde merge, dionisie eclesiarhul, C. 196. Beilicul după (= de pe) malul stâng al Dâmboviţei, de la Jicniţa, şi beilicul de lângă Sfânta-Vineri din laşi erau cazărmi turceşti. ghica, s. IV. Calea „Şerban-vodă“ din Bucureşti se numea înainte Podul-beilicului. ŞIO. [Păstrat, ca o reminiscenţă, vagă, în poezia pop., subt forma alterată, beilei: Trage butca să mă duc La casa de beilei. vasiliu, C. 48.] 2°. f (păstrat încă in poezia populară) Cumpărătură de oi făcută mai mult cu de-a-sila, cu preţuri stabilite din nainte, pe seama Sultanului, p. ext. dare s. dijma, plătită mai ales în oi, beiului (pentru Constantinopole) s. stăpânirii. Cfr. sulzer, ap. ŞIO. Cine va aveă o sută de oi, va da la beilic numai şapte oi, iar nu mai mult. (a. 1765), ap. iorga, n. R. 392. Am hotărît a să luă pe an din venitul moşiilor..., afară de iratul feredeulm, beilicul. (a. 1806). uricariul, v, 49/, 9. De-i găsi oi aieneşti, Să le scrii împărăteşti, Beilicul să le cei, Din sece una să iei. pop., ap. TDRG. Tudorel că mi-şi pleca, Un vătaf cu el luă, Prin sangeacuri că umblă* Zahe-rele că strângeă, Beilicuri că punea, Mari averi că adună, teodorescu, p. p. 678b. 3. Lucru făcut fără plată pentru beiu, pentru boier, pentru stăpânire, p. ext. orice lucru gratuit (făcut fără tragere-de-inimă s. numai de mântueală); cfr. angara, pod vadă, havaleâ, robotă, clacă. (Construcţii: A fi de ~ , a luă de ~ = pe nedrept, ion cr. iii, 377, a lucră de ~ cu vite, etc.) Nimica beilicuri în ţară nu s’au făcut, ce tot cu bani au plătit Mă-ria-saConstantM-vodă.NVCVhCE, let. ii, 461/.,0. O iapă de beilic. (a. 1741-2) iorga, S. d. vi, 268. Toate satele... ţinuturilor ţării-de-sus s’au îndatorit a, lucră la facerea drumurilor..., fără a despăgubi pe săteni cu vreo plată pentru facerea acestui nelegiuit beilic. (Mold., a. 1835) uricariul, viii, 133/2. Beilicul Neamţului, Muscalului, Turcului, e tot beilic. delavrancea, s. 223. Tot în clacă, în podvesi, în beilicuri în toate belelele, în boierescuri. jipescu, ap. ŞIO. Vită de beilic: supusă la tot felul de munci grele, fig. om exploatat de toţi. zanne, p. iv, 276. [Şi: beilâc. e. kogălniceanu, ap. GCR. ii, 115/8. | Plur. -curi.] — Din turc. beylik (beglik) „demnitatea unui beiu; dijmă din dobitoace (luată de beiu)“. beijliccie f s. m. Fonctionnaire turc charge d’acheter des moutons ou de percevoir la dîme sur Ies moutons, dans Ies principautes roumaines. —(Turcism) Funcţionar turc însărcinat cu cumpărătura de oi, făcută mai mult cu de-a sila, cu preţuri stabilite din nainte, pe seama Sultanului s. cu strângerea dijmei de oi, în principatele române. Cfr. beilic 3°. Gând vin beglicglii, oameni trimeşi de casap-başa, starostele măcelarilor constantinopolitani, Bârsanii sânt şi ei siliţi a le vinde lor întâi, cu un preţ statornicit de mai înainte, iorga, b. r. 357. Cfr. id. ib. 362. Ci încă şi pentru begligii, la, vremea primăverii, iarăşi s’au făgăduit Măria-sa vod[ă] că nice decum begligiii nu-i va îngădui să facă silnicii şi să ia oi făr’ de tocmeală, (a. 1753) ibid. 386. Pentru aceea beî-licciiî duc la Ţarigrad, pre tot anul, oi de acestea... pentru cuhnea Sultanului, cantemir, ap. TDRG. [Şi: boliciu s. m.; beglicgiu s. m.; begligiu s. m. | Şeful beilicciilor se numea: beilieeî-başa. ŞIO. ii, 16.] — Din turc. beylikgy (beylikci), idem. liKi-Mii f v. beiu. beiu s. m. 1°. Bey (gouverneur d’une province tur que ou souverain vassal du Sultan). Prince (de Vaîachie ou de Moldavie). 2°. Cote concave d’un osselet. 3°. Noix employee au jeu, en guise de paiet. 1°. (învechit; despre provincii turceşti sau supuse suzeranităţii Sultanului) Guvernator al unei provincii s. al unui oraş, având rangul unui paşă cu un singur tuiu; domnitor al unui principat autonom supus suzeranităţii Turciei, spec. titlul (dat de Turci) Domnilor Munteniei şi Moldovei. Şi ’n al doilea an muri Murat-beghi. moxa, 405. Beiul de Tighinea, cu oaste turcească şi tătărească. N. costin, ap. ŞIO. Aveau Tătarii un beiu, pus de împăratul, amiras, ibid. Scris-au Vesirul... la paşa de Tighine, zicând că beiul de Moldova este un ghiaur şi ştie toate ce se fac la Mosc şi la Leşi, de le scrie... la Poartă; iar tu... nu ştii nimică. NECULCE, let. II, 335j2i; cfr. 396/25. Mergi la Valahia, de taie capul beiului de acolo [lui Hangerliu] şi-l ado, spre a-l vedea prea-put&rnicul nostru împărat, că este nevrednic a fi beiu. dionisie eclesiarhul, ap. ŞIO. Strigăpaşa-al Diiului...: Turceşte-te, Iancule, Turceşte-te, beiule, Beiule, creştinule. teodorescu, p. p. 480. La begu’ că se duceă Şi din gură-aşă grăiă: Begule, dom-nia-ta. mat. folc. 60. || (în epoca fanariotă, titlu onorific, mai ales subt forma turco-greacă) bei-mii (=beiu -)-n.-grec |j.ou = al mieu) = domnul mieu. „Ferească Dumneseu, bei-mu“, sise Dinu. filimon, c. II, 76. Mă întrebi, bei-mu, dacă am drepturi la pensie ? alecsandri, t. 100. || (Păstrat, în Mold., cu înţelesul de) Boier mare. Cerbul se culcă acolo pe loc şi dormea cât un beiu. creangă, p. 224. Astăsi nu-i mai pasă de nimeni, e beiu mare. pamfile, j. ii. [La alecsandri, t. 100, 103 găsim şi un diminutiv beicăclie (formaţiune glumeaţă, după agache) „domnişor".] || Azi, cuvânt literar, numai despre beii vasali Porţii. Ion Ghica a fost, în timpul exilului, beiu de Samos. Beiul de Tunis e supus protectoratului Franţei. 2°. Partea concavă din cele două părţi înguste ale arşicului (opusă lui siciu), şi poziţiunea arşicului pe muche cu partea cea scobită în sus, (Mold.) împărat; cfr. arşic. (întrebuinţat şi adverbial) La cine cade arşicul beiu, ia domnia, ispirescu, ap. SIO. în beiu bun (baronzi, l. 125/,2); şi în siciu-beiu (com. i. pavelescu): varietăţi ale jocului în arşice. 3°. (La jocul în nuci, subt forma beg) Nuca aleasă ca cea mai grea, spre a aruncă eu ea în celelalte nuci făcute grămadă. LM. [Şi: beg (1° şi 3°); be (2°, în Braşov).] — Din turc. bey (beg), idem. beizadeA subst. Fils de prince (regnant ou ayant regni). — (învechit; azi mai mult în ironie) Fiu de' Domn, prinţ. Aveă doi feciori, beisadele, pre Antiohie şi pe Dimiiraşco. neculce, let. ii, 254/22. Ştefan beizdadeă... mag. ist. ii, 25/20. La une [le] hrisoave şi acmu se urmează de se pune credinţa Domnului, a beizadelelor şi a boierilor celor mari. gheorgaciii logofătul (a. 1762), ap. GCR. ii, 76/19_20. Au fost rămas la mare scăpăciune, atât Domnii mazili, cât şi besedelele... e. kogălniceanu (a. 1774), ibid. ii, 102/, 3. Iacă, înălţate împărate, am fost labesădeaua Măriei-tale. şez. ix, 21. Trăiască domniţele şi bis-dadelile. jipescu, ap. ŞIO. Te-aş întrebă cine-o ia [pe noră-ta]?— Un fecior de beizădeă. sevastos, c. 247/12. [Şi: bezedeâ, bezădeâ. GCR. ii, 103/,,, beîze-deâ TDRG., beizădeă, beizdadeă s. f., beizdedeâ TDRG., bezdadeâ s. f., bizdadeă, băzdadeă. ŞIO. | Atributul lui beizadea stă de obiceiu la fem., dar se găsesc şi cazuri de construcţii mase. 0 beizadea mică. e. kogălniceanu, ap.’ TDRG. Beizade cel mare. id. ib. Acel Beisadk neculce, ibid. || Derivat: (rar) beizadesc, -eâscă ŞIO. şi bezedesc, -eăscă adj. = domnesc, princiar. La curţi mari, Curţi româneşti, La curţile bezedeşti. pop. ibid.] — Din turc. beyzade (begzade), idem. beizâdeA subst.; beizadesc, -eăscă adj.; BEIZDADEĂ S. f.; BEIZDKDKA subst.; BEIZEADEĂ subst.; beizedeâ subst. v. beizadea. BEJ- - 538 - BELDIE bej- v. băj-. bei,,- A (şîjbea) adj., subst. v. băl. iiki,ă s. f. Sorte de poisson. — (Cătunele, în Mehedinţi) Un fel de peşte (nedefinit mai de aproape). H. ix,’ 36. belacoâsă f s. f. (Comerţ) Sorte d’âtoffe. — Un fel de stofă de mătase, preţioasă. Trimeteâ giupâ-neselor daruri, canaviţe, belacoase. neculce, let. II, 249/12; cfr. ib. ib. 417/S]. [Dintr’o foaie de zestre:] 1 rochie de belacoasă roşie... 1 rochie de belacoasă galbenă, odobescu, I, 421». 14 [lei] 60 [bani] s’au cheltuit cu q faţă de pristol, ce s’au făcut la mănăstire] dintr’o belacoasă. (a. 1772) uricariul, xxi, 360/8. [Şî: belecoâsă s. f. mag. ist.iv, 117/2,; beli-coâsă s. f. (a. 1764) IORGA, B. R. 340; baronzi, L. 102/)0: „rochie de o materie de mătase ce se purtă până la începutul secolului al XIX-lea“J belabonă s. f. (Bot.) = mătrăgună. — N. din ital. bella don na, idem (propriu „doamnă frumoasă", fiindcă în Italia se scoteâ din această plantă o apă de toaletă pentru doamne). BEiiAiiv, -îe adj. Difficile, laborieux; ăifficul-tueux. — (Turcism; numai în România) (Despre lucruri) Care cere multă grijă s. o îngrijire minuţioasă; (despre persoane) dificil (în gusturi). Aplicaţia doftoriilor externe e mai belalie şi cere prea mult timp. CARAGIALE, N. S. 83/19; cfr. teleor, ap. TDRG. E foarte belaliu la mâncare. [DICŢ. şi: belalâu, belelâu, belălâu (la pontbriant şi cu înţelesul de „slăbuţ, delicat".] — Din turc. belaly, idem. BELBiuroc s. m. (Bot.) v. brftbănoc. belbiţA s. f. (Iht.) Sorte de (petit) poisson. — (înDolj şiPutna)Un fel de peşte mic(=beldiţă?) h. v, 4, 16, 303, 433; i. ionescu, p. 365 (subt forma dial. belghiţă). bixc s. m. (Zool.) v. melc. • belceu s. a. Berceau.—(Ungurism; în unele părţi ale Transilv.) Leagăn (acăţat cu funii în grindă). Fire-ar bătut Dumneseu, Aţele de la belceu în care m’am scâlceat eu! rev. crit. 337; cfr. marian, na. 324; vaida. Pruncul... din belceu. reteganul, CH. 75; cfr. ŞEZ. VII, 166. — Din ung. bolcso', idem. belci, numai în expresia: a legă ~ = „a legă cobză, a legă straşnic" (Şişeşti, în Mehedinţi). Com. N. ionescu. belciug s. a., s. m. 1°. Anneau, boucle, virole. 2°. Sorte de ceinture. 1°. Verigă s. inel de metal, fixat de cevâ, având menirea de a acăţâ cevâ în el s. de a fi acăţat de vreun cârlig. (Astfel e ~ ul fixat în păretele casei s. de un stâlp înaintea casei, ca să se lege caii de el, ~ ele de care se atârnă lacătul, ~ ul s. racul fixat de pieptarul hamului, pe care se prind opritorile [dame, t. 50 şi 51], ~ ul de la capătul loitrei, în care intră leuca carului, - ul săbiei, prin care intră cureaua, - ul de la capătul unui lanţ, formând o za mai mare decât celelalte, inelul ce se bagă In botul ursului, de care 11 poartă ursarii şi p. ext. cel ce se bagă în râtul porcului, ca să nu râme, etc.) Cuvântul e atestat mai întâi la a. 1579, într’un text slavo-român. cuv. D. bătr. i, 254. Şi vei face 50 de belciuge ăe aramă, şi vei împreună belciugele den cheotori de căpătâie, şi vei împreună, pieile [cortului] şi vor fi una. biblia (1688), 57, .,. Au legă-vei bel-ciugu ăe narea [bălauru]?it£? ibid. 381. Oficerilor infanteriei li s’au dat sabia ce aveâ cavaleria, cu belciugele galbene, uricariul, xxii, 482. în belciugul de la carâmbul de desupt ăin stânga [al căruţei] eră aninată o bărăiţă. creangă, p. 106. Cumpără... două belciuge şi un lăcătoiu zdravăn, id. ib. 321. „Cârceiu [se numeşte] un petec de lanţ cu două belciuge la capete, servind a înnădi o tânjală de alta, când trag mai multe părechi de boi". (Săcuieni, în Dâmboviţa) h. iv, 253. Vâră lioca cu capul de sus în belciugul de la lioitre. brebenel, gr. p. Dar nu-i frig ei [pe berbeci] cum se frige, Ci-i anină prin cârlige, Şi-i întoarce prin belciuge, Să le facă carnea dulce, alecsandri, p. p. 262; reteganul, tr. 45JM, bibicescu, p. p. 167; teodorescu, p. p. 295; alexici, l. p. I, 45/la; şez. vii, 21. Belciug de aur la râtul porcului: iucru nepotrivit, zanne, p. r, 610; cfr. orz pe gâşte. A pune (s. atârnă) cuiva ~ în nas: a-1 face dependent de voinţa sa, a-1 aveâ în puterea sa (mai ales prinzându-1 cu o faptă nele-gală şi ameninţându-1 cu arătarea ei). Cfr. şez. ii, 74/2; zanne, p. iii, 22. ||P. anal. Veriga de care se atârnă cheile. Com. N. ionescu. | (Impropriu) Za, inel (dintr’un lanţ). Acest pământ... este un belciug ăin lanţul cel nemărginit al cereştilor fiinţe, mar-covici, d. 320; cfr. beldiman, n. p. i, 102. 2°. (La plur., subt forma belciugi) Un fel de cingătoare ce o poartă feciorii şi fetele pe lângă Mureş. Cfr. viciu, gl. [Plur. -ciuge, rar -ciugi, -ciuguri. LB. | Şi : băl-ciug. ibid.] — Din paleosl. bSl'ECUg'B, idem. bekciugât, -A adj. Recourbee(s) (en forme d’an-neau, en parlant des cornes des animaux). — (Despre coarnele animalelor) întors eu vârful spre înlăuntru, încârligat (ca un belciug), cfr. bârligat. dame, t. 28. Boii ăe la roate, Cu coarnele belciugate. teodorescu, p. P. 139. Şi 50 de berbeci... Cu coarnele belciugate, Toate cu aur vărsate, pop., ap. HEM. 2128. | Substantivat (subt forma fem.). Nume de oaie (cu coarnele belciugate). H, i, 62. (Cristeşti, în Botoşani). [Şl: îmbelciugat, -ă. 0 vacă..,, coarnele cam îmbelciugate înăuntru, mon. of., ap. TDRG.] — Derivat din belciug, prin suf. adj. -at. bel,i>âii -j- s. a. Sorte de châle. — (Turcism) Un fel de şal turcesc, foarte scump. Belăare, gherme-sutwrfi] (între mărfuri de Ţarigrad; a. 1741-2.) ap. iorga, s. D. vi, 247. (Atributiv) Un şal beldar, ce s’a cumpărat cu taleri 1500. (a. 1814). CONV. lit. xxiv, 671. — Din turc. beldar, idem. ŞIO. b£li»ie s. f. 1°. Tige (ă’herbe, de mauvaise herbe). Mauvaise herbe. 2°. Bande d'ecorce d’arbre. 3°. Perche, gaule. 1°. (în Mold. şi Bucov.) Cotor, tuleiu, curpen, vrej, cfr. bâlie. marian. Leşie preparată ăin lemn ăe fag, beldii şi măgulii ăe mac. marian, ch. 10. La ăînsul, dudăul de boz şi de urzici şi beldiile de pelin ori lumânărică îi cine ştie ce pădure! sevastos, n. 1.1 P. ext, (Mai ales la plur.) Bălării, buruieni. Acestea sânt beldii la Une ? Nu vezi că-s coşcogea-me-te copaci groşi şi înalţi crescuţi cum se cade Smulge un copaciu... şi-l du repede a casă... — Ştiţi voi că mie mi-ar fi ruşine..., dacă v’aş duce a casă numai un păiuş de-aestea. sbiera, p. 181/,. 2°. Făşie din coajă unui copac (teiu, d. e.), beligă. pamfile, j. i; i. c. 175, 195, 229. (Acest înţeles pare a fi provocat prin apropiere de cuvântul beli). 3°. (înţelesul cel mai răspândit) Prăjină lungă (şi subţire), ’ par lung. viciu gl., rădulescu-codin. Ieşiră... cu beldii şi cu săbii... şi-lponorîră în râpă. dosofteiu, ap. TDRG. Se îngrijise Nicolai-voăă, văzând atâţia slujitori cu beldii, care ar fi putut mai cu cale să fie mers fără beţe înaintea Domnului. n. costin, ibid. Constantin-vodă... trimisease BELDIOARĂ — 539 — BELEUJET pre gâdea, în loc de postelnic-mare, cu toiag de beldie, mag. ist. v, 122/12. în urma, deslegă priponul podului de la, streajăn; sări pe punte; se propti cu o beldie în mal, ca să-i facă vânt. conv. lit. xliv, i, 38. Ce ştie ghiţelu’, juniaea, mânsatu’... de beldia ta? jipescu,o. 48; cfr. teodorescu,p. p.577b. [După DDRF. şi: bâldie. | Diminutiv: beldioără. V. BIANU, ap. TDRG.] belbioâră s. f. v. beldie. b£li>iţă s. f. (Iht.) Alburnus bipunctatus. — (Mold.) Un fel de peşte mic de apă dulce, numit şi berchiţă (Mold.) şi coconar (Olt.) antipa, f. i. 163 ş. u.; cfr. marian, ins. 57; popovici-kiri-leanu, b. 89, H. I. (Botoşani), 22, 83. Cfr. behliţâ. belea s. f. Nom de brebis. — Nume de oaie (Ba-linteşti, în Covurluiu) h. iii, 18, s. de vacă (Găvăneşti, în Buzău) h. ii, 88. Cfr. belie, belită. — Derivat din băl, prin suf. calif. -ea. belea s. f. 1°. lîv&nement imprevu et desagre-able, tuile; ennui, contrariate. 2°. Affaires, regles, menstruation. 1°. întâmplare neprevăzută care-ţi pricinueşte neplăceri şi de care cu greu scapi; p. ext. fiinţă care-ţi căşunează fel de fel de neplăceri. (Nota aceasta a neprevăzutului, a venirii ca din senin, se recunoaşte şi din verbele cu care se construeşte: ~ ua cade, pică s. dă pe s. peste cinevâ [pe capul s. spinarea cuivâ]; cinevâ cade - [pe capul] cuivâ; cinevâ îşi găseşte ~ ua cu altcineva s. cu cevâ). Cfr. pacoste, năpaste, potcă, bucluc, lipcăj bacală, satarâ. Poate... înţelegând Moscalii că sânt [Turci balgii] în Iaşi, să nu sloboadă podgheas, să-i strice şi pe dînşii şi târgul; ce să trimită măria-sa paşa [de Tighine] un agă a[l] lui, să-i rădice [pe Turci] din Iaşi, ca să nu facă vr’o beleă ţării şi târgului, neculce, let. II, 339/,. Să nu ne aducă vr’o beleă. E. kogălniceanu, let. iii, 249/, 4. Noi nu le-am căzut beli, ce datorie ne-am făcut şi i-am întrebat, şi n’a vrut să cumpere de la noi, purtându-ne cu vorbe. (a. 1809), ap. iorga, s. d. vi, 174. Nu voiu să^mi găsesc beleaua, dându-ţi drumul în raiu. c. ne-gruzzi, I, 93. Să nu facă pe Nicolae ban-mare, îşi găsea beleaua cu viziru'; să-l facă, îşi aprindeă paie în cap cu boierii ţării. I. ghica, ap. TDRG. Nu-s păcate aiste? Nu-s belele pe capu’ omului? alecsandri, T. 233. La grea beleă m’a vârît iar spânul, creangă, p. 219. El eră bun-bucuros că-i ia beleaua din bătătură (e vorba de o oaie), de-oare-ce n’aveă ei ce să mănânce, dar încă (mi-te) să mai dea şi oii. ispirescu, l. 208. îngerul pe care cade beleaua să fie dai Ţiganului la botes stă 40 de paşi departe de el. şez. i, 213/33. îi spuse beleaua ce-i făcuse diavolu’ (îl înşelase să-şi omoare părinţii), ibid. iii, 78/10. Nevasta frumoasă E beleă la casă. bibicescu, p. p. 181. Lele, Tu cu ochii faci bel&le. jarnik-bârseanu, d. 40; cfr. 213. în beleă o fi ’ncăput, Ori vr’un rău o fi văsuţ? teodorescu, p. P. 505. Câte păsările zboară Toate sic: „Bade, te’nsoară!“ Numai biata rânduneă Ea din gură-aşă siceă: „Bade, nu-pi luă beleă*... şez. i, 103b/26. De n’ascultaţi vorba mea, Voi atunci daţi de beleă. ibid. IV, 132b/18. Fugi, urîte, de-acole. Nu-mi cădeă mie bele. sevastos, c. 36/22. Tot un bou ş’o beleă. creangă, p. 37 (se zice despre doi soţi nepotriviţi: unul trage’n dreapta, altu’n stânga. Cfr. zanne, p. i, 331). -Comoară găsită, Beleă nesfârşită. zanne, p. v, 198. Bună siua ţi-am dat, Belea(ua) mi-am căpătat, păsculescu, l. p. 106. 2°. (Rar, pop.) Soroc, period, menstruaţie, grigo-riu-rigo, m. p. i, 148. — Din turc. belâ, idem. (Unul dintre puţinele turcisme care sânt răspândite şi peste munţi). Cfr. satarâ-beleâ, urdu-beleâ. beleăo f s. a. Signe de reconnaissance. — (Numai la cantemir) Semn de recunoaştere; cfr. lozincă, parolă. Toate pasările..., pentru asupra inorogului vânătoare, beliăg şi cuvânt îşi deaderă. ist. 169. [Plur. -ledguri] — Din slav. belSgu „semn“. Cfr. beleaznă, be-iugă. beleâjă s. m. Sot. — (Cuvânt rar) Prost, nătă-fleaţă, guguman, rădulescu-codin. Cfr. beleuz, beleujet. bele-ârte s. f. plur. Beaux-arts.—(învechit; barbarism) Arte-frumoase (pictura, sculptura, arhitectura, muzica, poezia, elocvenţa şi coreografia, spec. cele două dintâi). Şcoala de bele-arte. — N. din ital. belle arti, idem. beleaznă s. f. Blessure, cicatrice.—Rană, p. ext. semnul lăsat de rană, cicatrice. Au întrat iarăşi în oraş sănătos şi sdravăn, nice leac de sămn sau beledsnă având, dintr’atâtea rane. dosofteiu, v. S. 180,2. Am o beleasnă la mână. (Gura-Râului, Drăguş). viciu, gl. Nu-ţi mai rupe bubuliţa aia, c’ai să-ţi faci o beleasnă! (Braşov). — Pare a derivă dintr’un tip slav *belezna (din balegi, ca bulg. belezka „semn“; cfr. rus. belisna „pată albă"). BELEt s. m. (Dulghi) Outil de charpentier. — O unealtă de dulgherie (nedefinită mai de aproape). H. ii, 244. (Beilic, în Constanţa). belecoăşă f s. f. (Comerţ) v. belacoasă. beleic s. m. Nom donne aux chiens (blancs). — (Jud. Bacău) Nume de câne (alb), dame, t. 181. Cfr. albeiu, bălan, etc. — Derivat din bel (băl), prin suf. adj. -eiu. bel£j s. m. Prâpuce. — (Ţara-Haţegului) Pre-puţiu. rev. crit. iii, 88. — Din bulg. belezb, idem. capidan. belelâu, -Ăe, belelei;, -eie adj. v. belalin. belemnît s. m. (Geol.) Belemnite. — Molusc ce-falopod fosil, cu corpul terminat ca un vârf de săgeată cilindrică, (pop.) coadă-de-şarpe. Bele-mniţi = cosi-de-şearpe. Pisaţi se suflă în ochi, la boi, pentru albeaţă. (Rucăr, în Muscel) leon, med. 114; cfr. GRIGORIU-RIGO, M. P. II, 4. — N. din fran. (de la grec. peX.e[i.vov „săgeată41.) belenohek s. m. (Bot.) (Dâmboviţa) = costrein. PANŢU, PL. beletristic, -Ă adj. Belatif aux belles-lettres, Mtttraire. Belles-lettres.—De literatură, literar. | Substantivat (s. f.; învechit). Ştiinţele-frumoase (gramatica, elocvenţa şi poezia), literatura, (azi, mai ales) scrierile literare în proză. B&letristica creolă de la San-Domingo. hasdeu, i. c. xi. — N. după germ. belletristisch, Bellfetristik, idem. beleuc, -A adj. v. beleuz. beleujet, -ă adj., subst. 1°. Sot. 2°. Femme dont Ia coiffure est relevâe et tiree en arriere. 1°. Prostănac, nătăfleaţă, guguman. Da cum de te-o pus dracu' să te sui şi tu şi beleujătu’ cel de băiet pe bietul măgar? şez. v, 41/8. Cfr. beleuz, beleajă. 2°. Substantivat (s. f.) Femeie ce şi-a pieptănat părul îndărăpt, de i se văd tâmplele şi fruntea goală. şez. ii, 149/13 (apropiat de beli?: Şi-a belit tâmplele, le-a lăsat goale de păr?). beleujgâ - 540 - BELNĂ belevjgA s. f. v. belcuşcâ,. belecşoA s. f. (Bot.) — 0 plantă. (Peleşti, în Dolj) H. IV, 407. [Şi: belciijgă. (Scăieşti,în Dolj).’ll. IV, 352.] «El,ecsk, -Ă adj. Sot.—(Rar) Prost, nătăfleaţă, guguman. RlDULESCtJ-CODIN; cfr. LIUBA-IANA, M. 30. [Şi: beleiic,-ă. Braşov.] Cfr. beleajă, beleujet. belezÂc f s. a. v. belezic. i!El.Kzic f s. a. Aţineau (qui reunit le fut et le canon d’un fusil).— Inel, verigă s. brăţară care leagă patul puştii de ţeava. O puşcă arnăuţească, cu bele-sicurile de argint, doc. (a. 1821), ap. ŞIO. [Plur. -şicuri. | Şi: belezâc. TDRG.] — Din turc. belezyk „brăţară, inel“. TDRG. belfer s. m. Maître d’ecole, pion. — (Mai aies, în Mold.; fam., ironic) învăţător (de copii mici), dascăl, dăscălaş. — Din dialectul germ.-ovreiesc Belfer (< germ. Behelfer s. Beihelfer) „servitorul şcoalei, ajutor de învăţător11. TDRG. itEEEi:v s. a. v. bulfeu. belgian, -Ă (-CĂ) adj., subst. Bel f/e. — A(l) Belgiei, din Belgia. Sobă belgiană. [Pronunţ, -gi-îan.] — Derivat din Belgia, prin suf. gent. -ean (la fem. pentru adj. -eariă, pentru subst. -eancă). belhîi'A s. f. (Zool). Loir (Myoxus glis)(?).— Animal cu blană fină. Pârş? (Cfr. barcianu, DDRP.) Animalele sălbatice ce se prind şi se ucid în judeţul Mehedinţi sânt: urşi, lupi, vulpi, jderi (cu guşa galbenă), belhiţe (cu guşa albă),... i. ionescu, m. 95. Blane: samur, cacom şi de belchiţă. filimon, c. ii, 597. [Scris şi:, belchiţă.] — Pentru etimologie, cfr. germ. Bilch, polon, bielina, rus. zemljanaja bjelka. TDRG. beli vb. IYa trans. 1°. Ecorcher, depouiller. 2°. Be-trousser (lapeau), dicouvrir, mettre ă nu. 3°. (Refl.) S’e'corcher. 4°. licoroer, excortiquer (un arbre). 5°. Depouiller, pilier. (Pop.) 1°. A desface s. luâ (toată) pielea de pe o vietate s. de pe un întreg membru al corpului; cfr. jupui, jupi, scalpă. îi beliră capul, dosofteiu, v. s. 35, 2. Să nu încapă în mâna lui Ţar Petru, că i-ar fi belit de vii. N. costin, let. ii, 76/32. L-au belitu depiale, capre o vită. mineiul (1776), 94,2/,. [Se scrie că Vladislav III] să fie belit şl sărat tălpile Turcilor, şincai, hr. ii, 42/28. Trimite măcelarii să-l belească [pe cerb], să mănânc carne din el. reteganul, p. i, 49/,2. Hârca... începe a-şi frige o broască belită, mera, l. b. 274. Sărută-mă, că ţi-oiu plăti,.—Nu te pot, de m’ai beli. bibicescu, p. p. 373. Belit şi mâncat Şi sbiară prin sat ? (= Cimpoiul). gorovei, c. 73. Ce foloseşte mielului de astăsi mâncat, de ai şi beli mâne pielea de pe lup? zanne, p. I, 554. (Despre oamenii nemiloşi) Beleşte boul până ă nu-l tăiă. ib. I, 328. Ţipă, ca [şl] când o beleşte cinevâ de vie. românul glumeţ, i, 53/±1. (Fam., pop.) A-i ~ cuiva obrazul: a-i dogori obrazul, a-1 face de ruşine, zanne, p. ii, 326. [ (în Mold. şi Transilv.; (despre oamenii beţi). A ~ ţapul s. vulpea: a vărsă, ion cr. ii, 247. 2°. Spec. A da în lături (înapoi, în sus) partea mobilă care acopere un membru al corpului nostru: a ~ dinţii (fam. fasolea, impropriu: husele) = a-şi arătă dinţii, a rânji (prosteşte); a ~ ochii = a deschide ochii mari» a-i căscă, zgâi s. înholbâ, fig. a se uitâ cu ochii mari, cu mirare, prosteşte (la cevâ). Cfr. pamfile, j. ii. Jigania, belindu-şi busele şi rân-jindu-şi dinţii,... sise :... cantemir, ist. 321. Tu- şeşte... copilul, până... beleşte ochii şi hârâe. şez. iv, 30/4. Cine nu beleşte ochii, beleşte punga !: când nu bagi de seamă, păgubeşti. ZANNE, P. V, 521. (Cfr. „cine nu deschide ochii, deschide punga11). 3°. Refl. A se (la cevâ) s. a-şi ~ (cevâ) = a i se luâ cuivâ o făşie de piele, rănindu-se, a S9 juli. Cade..., îşi beleşte fruntea, pann, ş. ii, 5/1(i. Bărbatul beat... Sare’n sus, se veseleşte, Picioarele de-şi beleşte, zanne, p. 164. M’am belit la nas. 4°. P. anal. A despoiă o plantă (copac, ramură, etc.) de scoarţă, a curăţi coaja de pe el, a-1 des-cojl. Belise, din luncă, toţi copacii, de coajă. N. costin, let. ii, 119/25. Hlădanii [de cânepă] se belesc de beligi, ori... se meliţă. şiîz. ix, 143. Ai belit molisi. reteganul, ch. 41. 5°. Fig. A despoiă, a jefui pe cineva (de bani), a-1 jupui. Vodă, după ce ne-au belit, va să ne şi robească, zilot, cron. 82. Alexandru toată Asia o au robit, şi atâtea popoară au belit, ţichindeal, F. 278. Am rămas săraci!... [Moţoc] ne beleşte şi ne pradă! c. negruzzi, i, 154. (Joc de cuvinte) Beiu beleşte, Golescu goleşte, Mânu jupueşte (reminiscenţă a jafurilor boierilor de subt Carageâ). zanne, p.’vi, 19. [Derivate: belires. f.; belits. a. O piele, de am dat-o pentru pricina belitului... iorga, S. d. xii, 216; (mai ales) belitiiră s. f. (f, la plur., exprimând şi rezultatul acţiunii: exacţiuni) Rană rezultată prin julire, sgâriitură. Aceste răutăţi şi belituri ce făcea Aaron-vodă. N. costin, let. i, a. 102f36. Din hăr-ţueala aceea s’a ales cu câteva belituri pe obras. | belit,-ă adj. (şi fig-, despre cai) prăpădit, amărît (propriu: cu belituri), substantivat: mârţoagă (cfr. germ. Schindmăhre). Toată noaptea măcertaiu Cu nişte voinici din plaiu, Pe nişte beliţi de cai. teodorescu, p. p. 229b. Hi, belitule, la deal! pamfile, C.; belitor, -oare adj. (mai rar) subst. (cu înţelesul de) cel care beleşte vitele (la abatoriu). anon. car,] —- Din bulg. belji), idem (propriu: a înălbi, cfr. dubletul bill, ghili). belicoâsA f s. f. (Comerţ) v. belacoasă. belie s. f. Nom de brebis. — (Covurluiu) Nume de oaie. h. iii, 71, 49. Cfr. belea, beliţă. — Femininul substantivat al adj. beliu „albicios11 (neîntrebuinţat), derivat diii băl, prin suf. adj. -iu. biîmetă s. f. v. beliţă. beligă s. f. Bande d’ecorce enlevee d une plante textile. — Făşie de coajă belită de pe o plantă textilă. pamfile, j. Hlăndanii se belesc de beligi ori, mai rar, se meliţă şi se strâng. Tot aşă, dacă cânepa e mare, se rup cotoarele groase, cu beligi mari, spre a se da la hlandani... Beligele da hlăn dani sânt pentru frânghii (funia e de beligi de teiu). şez. ix, 143. — Pare a fi derivat din beli, prin suf. -igă. beligerant, -A adj. Belligerant. — (Despre popoare) Care se află în războiu (cu alt popor), răz-boitor. Puterile beligerante. \ Substantivat. Drepturile beligeranţilor. — N. din fran. (lat. belligerans, part. lui belli-gerare „a purtă războiu11.) belită s. f. Nom donne aux brebis de couleur blanche.—Diminutivul lui belă (cfr. băl II), derivat prin suf. -iţă. Nume dat oilor albe. marian. [Cu alt sufix: belieţă s. f. (Scurteşti, în Buzău) 11. ir, 203.J belitvrA s. f. v. beli. belnA s. f. Sac (court et large). - (Vicovul-de-sus, în Bucov.). „Sac scurt şi larg (conţinând 100 kg.)“. Com. p. cârstean. BELŞ1Ţ - 541 - RENCH1U Misiri s. f. 1°. Balisier(Canna indica). 2°. Jonc-j'leuri (Butom,us um,bellatus). i °. Plantă ierboasă cu frunzele mari, verzt sau purpurii, florile de colori variabile, panţu, pl. 2°. — roşăţeă. barcianu; DDRF. BiîiiŞinî s. a. Abondance. — Cantitate mare de lucruri trebuitoare traiului, astfel ca prin ea să se asigure omului o stare materială mai mult decât îndestulată, abundanţă, imbelşugare (în opoziţie cu lipsă); cfr. berechet, prisosinţă, bogăţie, sloată, har, saţiu, spor. (Absol., sau indicându-se prin prep. de — mai rar prin în s. prin cazul posesiunii — în ce consistă abundanţa. Adesea în loc. din s. cu ~ ). Aceastea au fost răutăţile su-rorei tale, Ierusalim,e, mândria, saţiul, bişugulu de toate, varlaam, c. Avem bişugu mare în sfânta ta casă. dosofteiu, ps. 120. Mânca/rea de în bişug şi beutura în biv ...se află. cantemir, ist. 90. Cu frumseaţa şi bivşugul ţărilor Romanilor îndul-cindu-să [Germanii]... id. hr. 11/22. Târguri vestite, pline de toate bivşugurile. M. COSTIN, let. I, 8/,s. în silele lui [lliaş Alexandru-vodă] au fost mare bivşug şi linişte, n. costin, let. ii, 7/2a. De câte ai poftit, cu toate te-am dăruit, şi fiind întru, atâta bielşug au gândeşti că-i muri? mss. (a. 1773), ap. GCR. ii, 96/3i. Să le stoarcă toate avuţiile, ca nu cumvâ... cu numărul lor să se mândrească, şi cu biuşigul bucatelor să se îmbuiecească. şincai, hr. 285/21. Puind [Ni-colae Carageâ-vodă] toate trebile ţării şi boieriile cu orânduială bună, era linişte şibivşag şi ieftinătate. dionisie eclesiarhul, c. 167. Nu ştim când va fi belşug sau când va fi lipsă. i. ionescu, c. 212. Se vede c’o început a fi belşug în ţară. alecsandri, t. 571. Sărăcia s’a încuibat în locul bilşugului d’odi-nioară. delavrancea, s. 219. Din belşug să ai toate, şi totuşi fără cheltuială nu poţi să ţii o casă. po-povici-bănăţeanu, v. m. 130. Mulţam,eşte cucoanei că... ai dat peste bielşug, luându-te subt aripa dumisale. creangă, p. 330. Nu se puteau sătura, văzând atâta belşug în casa lor. ispirescu, l. 268. Nu mai trăeşte în belşug, ca’nainte. şez. ii, 47/,g. Paparuda umblă urând : Să dea Dumnezeii birşug! (Pietroasa, in Buzău) H. II, 170. De are oul două gălbenuşuri, e a belşug, leon, med. 92. Râcâe, ca găina când se vede în belşug, zanne, p. i, 470. | Fig. Mamele de familii, al căror bielşug de forme il admirau ştrengarii de pe punte. d. zamfirescu, ap. TDRG. [Plur. (mai rar) -şuguri. | Şl: bielşug, bilşug, f bişug', (+ biu) fbiuşug, (+ biv) f bivşag, (+ bir?) birşug, (cu schimbarea sufixului) bişăg. pamfile, j. ii, ion cr. i, 122, jahresber. vii,' 82 (Gorj), biuşăg (comit. Murăş-Turda). mândrescu, ung. 139, f b’iv-şag, f biuşig, bevşug.] — Din ung. boseg, idem (propriu: „lărgime"); cfr. biv, biu, bios. HKI/ŞUGOS, -oâsă adj. Abondant, riche, fertile. — Abundant, Îmbelşugat, spornic. Acea vestită, largă şi bişugoasă... ţară. cantemir, hr. 216/10. Cu iute picior undele bivşugoasei Dunări trecând... id. ib. 12/20. 0 sămânţă bilşugoasă de fericire, marcovici, d. 104. Dacă iarna, la zile mari, va fi promoroacă multă, e semn de an belşugos în toate. şez. vi, 22. — Derivat din belşug, prin suf. adj. -os. (Cfr. ung. boseges, idem.) itKi.TiiĂ s. f. (Cui.) v. peltea. BUMoi, s. m. (Muzică) Bemol.—Semn convenţional pus înaintea unei note, spre a arătă că trebue sco-borîtă cu un semiton acea notă şi toate notele următoare de acelaşi ton (din Întreaga bucată, dacă e pus la cheie, din acelaşi tact, dacă e în mijlocul bucăţii). Cfr. diez, becar. — N. din fran. (compus din numele literei b şi mol ,,moale“). iîesîâ s. f. v. biiiu. «KSîC'MKT s. a. Festin, bombance.— (învechit, pop.) Masă mare, de petrecere, ospăţ, (f) băutură (cu lăutari şi cu joc); cfr. chef. Au venit şi în târg, în laşi, de au făcut bencheturi. n. costin, let. ir, 40/24 ; cfr. 14/al. Fiind în siua de Sân-Petru, făcând gheneralul m,asă mare, benchel... neculce, ibid. II, 43S/U. Benchetui începe cu glume late. russo, S. 103. Aice iarăşi bucurie nespusă, benchete, mâncări ca acelea şi jocuri şi băuturi, sbiera, p. 66/c; cfr. 93/,. [Accentuat şi: (Mold.) Mnchet. | Plur. -chete şi -cheturi.] — Din rut. benket, idem. (Cfr. dubletul banchet). benchetui vb. IVa. 1°. Festoyer, faire bombance, faire la noce. 2°. Regaler, feter. 1°. Intrans. A petrece în bencheturi. L-au poftit în curţile crăieşti... şi au făcut masă m,wre, beîche-tuindu până a treia zi, cu mare veselie şi cu giocuri. magaz. ist. iii, 44/28. Când femeaia, fără voia bărbatului, va mearge şi va benchetui cu alţii, m,âind noaptea la casă streină, [bărbatul poate cere despărţenie], pravila (1814), 103. Cu rudele bea şi benchetueşte, dar neguţitorii nu face. C. negruzzi, i, 249. Cine-mi dă un pahar de vin, să benchetuesc cu voi ? alecsandri, t. 1521. S’au aşezat cu toţii la masă şi au benchetuit, veselindu-se până târziu noaptea. sbiera, p. 53/28. Ş’acum, se găsesc, De benchetuesc, La valea adâncă, alecsandri, p. p. 63/23. 2°. f Trans. (rai-). A-i face cuivâ o primire sărbătoreasca, cu mese de gală. Terzimanu.1... au venit pe la Grigori-vodă... şi l-au benchetuit o zi, cu mare cinste, neculce, let. ii, 436/,9. [Şi; (+ beiu) f beichetni vb. IVa. | Derivate: benchetuite s. f., benchetuit s. a.„ benchetuială s. f. în sfârşit însurăţeii, săturându-se de benchetuit, îşi luară siua bună. GANE, n. i, 167/,,. Nu se trăeşte numai cu benchetueli şi chichieli. şez. ix, 117.] — Derivat din beuchet, prin suf. denoininal -ui (după rut. benketovâti, idem). Cfr. dubletul banchetă. Bioivciii.TuiÂrĂ s. f. v. benchetui. kenchişok s. a. — Diminutivul lui bencUiu (derivat prin suf. -işor). Să nu aibă [căldarea din vel-niţăj nici un benchişor negru, drăghici, ap. TDRG. uENCHiu s. a., s. m. Grain de beaute, signe, mouche. — Mic semn negru (natural s, artificial) pe trup, mai ales pe obraz ; cfr. aluniţă, nuneâ, mursâ ; p. ext. semn (pe obraz); spec. semn făcut (de mame) pe fruntea copiilor (cu noroiu de pe călcâiul încălţărnintelor, amestecat cu scuipat, cu cerneală, cu funingine, cu cafea s. cu cenuşă), ca să nu fie deochiaţi. Cfr. marian, na. 94; creangă, gl., GRIGORIU-RIGO, m. p. i, 49, 52, şez. i, 15/2C şi nota, v, 37/,„ vi, 31. Plasturele cele negre, cu care îşi făceâ murse sau benghiuri false, filimon, C. i, 757. Gu-riţa-i cu benghiu negru, ca un gândăcel pe-o floare. ALECSANDRI, p. iii, 88. Cu două benghiuri cârmusii, în umerii obrajilor, vlahuţă, n. 97. Na, na,... să n’o săruţi că rămâne benghiu. sadoveanu, săm. iv, 435. [Mama] -mi făceă... câte-un benchiu boghet în frunte, ca să nu-şiprăpădească odorul, creangă, a. 35. [Plur. -chiuri, rar (s. m.) -chi. MARIAN, NA. 94. | Şi: benghiu, zbengliiu s. a. îşi puneă murse şi zbenghiuri. ghica, s. i, 66. [Ornamentele exterioare sânt] capricioase rotocoale, ce răsar că zbenghiuri sclipicioase. odobescu, ii, 504. I se face zbenghiu în frunte, cu această tina. şez. iii, 12l/23; cfr. marian, na. 94. în zbenghiuri e şi numirea unui joc de copii, ispirescu, ap. rudow, xix, 396; (-(-bob) bobenchiu „semn făcut în fruntea copiilor, să nu se deoache“. şez. v, 37/s,.] — Din turc. benek, idem. BENDEL — 542 — BERAT rejvi>el subst. (Cismăr.) Corne (outil de cordon-nier). — (Mold.) Bucată de corn, pe care cisrnarul, când taie marginea tălpii, o pune între talpă şi piele, ca să nu atingă pielea. TDRG. benderlii, -ie adj. De Bender. — Din (s. de la) Bender. Pentru nişte Turci benderlli, ce se plâng că se cere a doua oară goştina ce au dat ei şi ciobanii lor. doc. (a. 1741-2), ap. iorga, s. d. vi, 230. — Din turc. benderll, idem. BKJvni’i’A s. f. — Diminutivul lui bandă (derivat prin suf. -iţă). Petrecut de o bendiţă luminoasă, ceaunul de pe vatră îşi sclipeşte apa ăintr’însul ca pe o lamă de oţel. N. REV. R. ii, S. II, 95. Cfr. bentiţă, betiţâ. benedicţiune s. f. Benediction. — Binecuvântare, blagoslovenie. Benedicţiunea religioasă... pentru căsătorii va fi obligatoare, afară de caşurile ce se vor prevedefn]prin anume lege. hamangiu, c. C. xvi. — N. din lat. benedictio, -onem, idem. beneficia vb. la. Beneficier. — A se bucură (de un folos oarecare), a trage folos (din...). S’au făcut o sută de forme de administraţie pentru ţărani, dar ţăranii n’au beneficiat de dînsele. maiorescu, d. ii, 174. — N. după fran. beneficiÂR, -A adj., subst. Beneficiaire. —(Jur.; şl substantivat). (Moştenitorj beneficiar: subt beneficiu de inventariu ; cfr. hamangiu, C. C. 171. | Substantivat. Persoana în beneficiul căreia se dă o reprezentaţie. ----JV. după fran. (lat. benellciarius, -a, -um.) beneficii; s. a. Benefice.—Câştig s. folos de care ne bucurăm s. pe care-1 tragem din cevâ. Oricare minor emancipat ale cărui tocmeli se vor fi scăzut... va pierde beneficiul emancipaţiunii. hamangiu, C. C. 111. Spec. (Jur. şi fig.) Beneficiu de inventariu: folosul ce şi-l rezervă cinevâ, primind o succesiune, de a nu plăti pasivul decât până la concurenţa activului, după ce va fi făcut inventariul. Succesiunea poate fi acceptată curat şi simplu, sau sub beneficiu de inventariu. ib. 166. [Ministrul actual] a continuat numai tradiţiunile şi a primit moştenirea, fără beneficiu de inventar însă, a ministerelor vechi, maiorescu, D. i, 129. | Câştig s. folos (de o oarecare însemnătate) rezultat dintr’o întreprindere. Asociaţii îşi împart beneficiile. Reprezentaţie (teatrală) dată în beneficiul săracilor, în beneficiul unui actor. (De aci, eliptic) Astă-seară e beneficiul cu-tăruia. [Pronunţ, -fi-ciu.] — JV. din lat. beneficium „binefacere, favoare, privilegiu". Cfr. binefacere. benevol., -A adj. Benevole.—De bunâ-voie. între umilire de-o parte şi între benevola şi sigura noastră zdrobire şi sacrificare de altă parte, guvernul a menţinut naţiunea română pe vechea ei cale tradiţională. odobescu, iii, 425. — JV. din fran. (lat. benevolus, -a, -um „binevoitor, devotat11). BjfeNGA subst. invax. Diable. — (Mold., Bucov.) (Pop., ironic; mai ales în ocări şi blesteme) Drac, diavol, pamfile, j. ii, zanne, p. vi, 486; marian, na. 95. L-a hiat dracu’ sau benga. şez. iii, 114/26; cfr. contemporanul, vi, ii, 106; i, 405. Du-te la benga de aci ! Să te ia benga ! De te-ar luă amu odată benga! (Bilca, în Bucov.) Com. g. to.fan. [Prin Transilv., diminutivul: benguţ, -ăt(în funcţiune adjectivală) = „ciudat, rău, al dracului11, marian, na. 95.] — Din ţigăneşte beng, idem. Miklosich, Voka-ismus, I, 5. BEiveĂL adj. De Bengale. — (Numai în expresia) Foc bengal, foc de artificii, cu lumini intensive in diferite colori. — JV. după fran. benghiu s. a. v. benchiu. benghivşă s. f. Barre de bois, traverse.—(Mold.) Lemnul de care se sprijină partea de sus a leucii (la căruţele numite cotiug(ar)e) şi de care se reazemă loitrele. TDRG. Cfr. suian. bengv'jf, -A adj. v. benga. benic f s. a. (Comerţ) Satin pointilU. — (Turcism) Atlaz cu ,pui‘ s. picăţele. 3 dvere de benic roşii şi cu ţinte de aur. (a. 1588) cuv. D. bătr. i, 199. — Din turc. benek, idem. (Cfr. benchiu). ŞIO. BENiş s. a. (ş. d.) (îmbrăc.) v. biuiş ş. d. beut s. a. Vallon ou.il y a quelquefois de l’eau.— (Rar; turcism) „Mică vale unde se află câte odată şi puţină apă11. (Ciobanul, în Constanţa) h. ii, 251 (Se găseşte şl ca nume de localitate: un sat în jud. Buzău). Cfr. batal2, viroagă. [La pontbriant: „mocirlă11. | Plur. -turi.] — Din turc. bend „digue, răservoir d’eau11. cihac, II, 648. bentiţă s. f. — Diminutivul lui bantă (derivat prin suf. -iţă). [Iia are la piept] un fel de semicerc de fir, susţinut de bentiţe late, tot de fir. odobescu, I, 418. [Şi: bentliţă s. f. pamfile, i. C. 357.] Cfr. bendiţă, betiţă. benzină s. f. (Chim.) Benzine. — Carbură de hidrogen, uleiu volatil extras din răşinele şi din gudronul cărbunelui de pământ. — JV. din fran. beoţiăn, - A adj., subst. Beotien.—(Om) greoiu la minte. [Pronunţ, be-o-ţi-an.] — JV. din fran. (derivat din Beoţia, ţinut al Greciei antice ai cărui locuitori aveau ponosul că sânt greoi la minte). berăcea s. f. invar. (Cor.) Danse paysanne. — Numele unui joc ţărănesc, sevastos, n. 280/a,. [Şi: bereâcea. pamfile, j. iii.] berAr s. m. Brasseur. —Fabricant de bere. Intre alţii, eră un berarîu bogat, barac, t. 64. [Fem., rar, be’răreâsă costinescu, berăriţă. LB.] — Derivat din bere, prin suf. nom. agent. -ar. berăreasă s. f. v. berar. berărie s. f. Brasserie. — Fabrică de bere s. (mai ales) local în care se bea bere. [Vlădica Ata-nasie] ţineâ crâşmă de vin şi şi-au făcut berărie. şincai, hr. iii, 200/j. Berăria unui Jidov, aflătoare la Nicolina. (Mold., a. 1823) uricariul, v, 65/2J. Berării, fabrice de tot feliul sânt slobode de cătră ocârmuire. (Mold., a. 1827) ibid. ii, 202/?1. —; Derivat din berar, prin suf. loc. -ie. berăriţă s. f. v. berar. berăt f s. a. Diplome ou brevet (d’investiture). — Diplomă s. brevet de investitură dat de înalta Poarta mai ales Domnilor ţărilor româneşti) la instalarea în domnie; cfr. firman, uric. De la împărăţia Turcului să-i scoată uric de domnie neschimbată în zilele lui, care uric în limba lor se cheamă berat. M. costin, LET. I, 217/26; cfr. n. COSTIN, LET. 11,82/26. S’au cetit fertnanul cel de domnie, că bereat încă nu se scosese. BERATLIU — 543 — BERBECE acsinte dricarul, let. ii, 144/36. Au scos baratul şi l-au dat la împăratul: kogălniceanu, ap. HEM. 3235. într’acest an ş’au înnoit Duca-vodă domnia de al 3-lea an..., şi, îmbrăcând caftanul, după ce au citit baratul de domnie, au dat cu 12 tunuri. mag. ist. ibid. 3235. Solul... trimis de Radul-vodă, mergând... la Turc..., i-âu făcut şl barat împărătesc, ori cât negoţ va aveâ şi va merge în ţara turcească, vamă să nu dea. mag. ist. i, 284/26. [Plur. -turi. | Şi: bereât, barat, bărât. | Cel prevăzut ou un berat se numea, în epoca Fanarioţilor, f beratlîu s. m. (< turc. beratly), ap. ŞIO.] — Din turc. berat „diplomă,". BERATiiu f s. m. v. berat. bebbâiî s. m. (Iht.) Sorte de poisson. — Un fel de peşte. (Smulţi, în Covurluiu) h. iii, 408. berbInt s. m. Galant, vert galant, coureur (de femmes).—Om care face curte la femei, care se ţine de crailâcuri, care umblă după femei; cfr. ştrengar, craiu, craidon. (Une-ori în funcţiune adjectivală) Un birbant de cei de frunte şi de ţări vântură-tori. beldiman, ap. TDRG. Acesta, frate, îi un berbant, un tâlhariu şi un înşelătoriu. drăghici, r. 241. Ghidi, porc-de-câine şi berbantule ce eşti! gorjan, h. iv, 161. Chiriţa:... Mi-a făcut curte, berbanlu’, tot drum,ul. alecsandri, t. 70. Fluturi mulţi... vin în urma lui, un lanţ, Toţi cu inime uşoare, toţi şăgalnici şi berbanţi. eminescu, p. 196. Falstajf este un berbant beţiv, care râde totdeauna, face glume indecente şi ne face să râdem şl noi. maiorescu, CR. ii, 189/21. Tot berbanţii de flăcăi cântă fetelor în joc. şez. iii, 108/S2. | P o e t. (Despre animale) In cea baltă de la Fant, Este-un şarpe cam berbant. alecsandri, p. p. 398b/13. Cu caii berbanţi, Din gură ’nvăţaţi. şez. iii, 41/13. [Şi: birbant.] — Din n.-grec. (j.itipjj.itavui;, idem (şi bulg. berbant, pol. birbant, toate din ital. birbante „ştrengar, om de nimica"). llKUBANTĂKKSt, -GÂSCĂ adj.; liICRIiÂIVTArii; s. f.; berbănţie s. f. v. berbantlâc. bekbaivtlâc s. a. Conduite ou mceurs de galant, de coureur de femmes. — Fapte, purtare, apucături de berbant, cfr. ştrengărie, crailâc. Breee!......ce berbantlâc!... îmi ia fata, îi mănâncă zestrea şi sare garduri! alecsandri, t. 1278. Colonelul e grozav de muieratec, mai toată leafa o cheltueşte cu ber-băntlicuri. s. nădejde, ap. TDRG. Să nu se apuce fiul său de suflet de berbantlâc. ispirescu, u. 79/10. Gândeam că te-i fi dus prin lume, după berbantlâcuri de-a tale. creangă, p. 314. [Plur. -lâcuri. \ Şl: berbăntlic. | Cu alte sufixe (rar, neobicinuit): berbânţie s. f. costinescu, alecsandri, ap. TDRG.; berbăntărie s. f. Singur n’a voit... să mă lese, zicând că am să fac berbăntării. I. negruzzi, iii, 151. | Derivate adjectivale (neobicînuite): berbantlicesc, -eâscă. Nu făceă aşă cumvă nişte nazuri berbantliceşti? n. a. bogdan, ap. TDRG.; (cu alt sufix) berbăntăresc, -eâscă. Duceau o viaţă berbăntărească. id. ib.] — Derivat din berbant, prin suf. abstr. -lâc (cfr. turc. berbâdlyq „dezordine", cihac, ii, 548). berbantlicesc, -eâscă adj. v. berbantlâc. BERBĂRĂT^RĂ s. f. v. bârburătură. bebuăii s. a. (îmbrăc.) Sorte de veste de paysan (en bure). — O haînă scurtă, de dimie. (Cătunul Soo-dol, în Gorj). h. vi, 236. berbec s. m. (Zool.) v. berbece. rerbecÂr s. a. (îmbrăc.) Long manteau de paysan (en peau de mouton). — (în Mehedinţi) Cojoc lung cu lână mare. n. rev. r. 1910, 85; cfr. sarică, burcă. — Derivat din berbec, prin suf. instrum. -ar. BEKBECĂR s. m. Berger pr<5pose â la garde des b<§liers. — Cioban care păzeşte berbecii. (Pietrosita, în Dâmboviţa) H. iv, 155, (Călineşti, în Botoşani) ’h. i, 34, (Ciacâru, în Brăila) h. i, 139; jahresber. xvi, 221. | Spec. Epitetul unuia dintre cei trei Filipi; se serbează toamna, la 26 Septemvrie, marian se i, 253. — Derivat din berbece, prin suf. -ar (formaţiunea cuvântului este, probabil, străveche, cfr. berbicarius în Glosele de la Reichenau, sard. bervegadzu, fran. berger, prov. bergier). berbecărîe s. f. Troupeau de bMiers; pâtu-rage pour bMiers. — Cârd de berbeci după ce au fost aleşi (după Sf.-Mărie) dintre oi (Călineşti, în Botoşani) ii. i, 34 şi locul pe care păşunează.TDRG., lu-paşcu, ap. CDDE. nr. 159. [Şi: bărbăcărie. h. i, 34.] —- Derivat din berbec, prin suf. col.-loc. -ărie. berbece s. m. I. (Zool.) Belier. II. (Fig.) 1°. ~ (constellation). 2°. - , mouton, sonnette (instrument pour enfoncer des pilofcis), demoiselle. 3°. Grains de maîs que l’on a fait griller et âclater sur une sur-face chauffee. 4°. - (machine de guerre). I. Masculul oii, după ce a ajuns într’al 3-lea an al vârstei. (Găvăneşti, în Buzău), h. ii, 87. Când nu se adaogă atributul „bătut" s. „întors", se înţelege totdeauna berbecele necastrat; arete(cfr. as’man, batal, valos). 268 berbecii, catastih (a. 1588). cuv. D. bătr. i, 209. Pe zi, numai o merţă de pâne se mâncă şi doi berbeci, neculce, let. ii, 203/34. Şiroaiele ploaei... deteră capului său aspectul unui berbece plouat, eminescu, n. 34. Haidaţi să mâncăm şi apoi să v’arăt pielea berbecului, reteganul, p. iii, 64/17 (mai jos: pielea berbecelui). Berbeci are [Oprişanul] sute ’ntregi, Cu cozile pe telegi. alecsandri,’ P. P. 201b/ia- bat ~m caPt ca berbecii: nu se înţeleg, pamfile, j. I~a venit berbecu’ la casă (Bârlad, în Tutova): s’a îmbogăţit, zanne, p. i, 323. De-a berbecele (s. berbecul s. berbecii) e numele unui fel de luptă şi a unor jocuri de copii (acestea descrise la viciu, gl. şi la pamfile, j. i, 53, iii, 44). S’au învoit ca să sa lupte... de-a berbecele, sbiera, p. 103/34. Cornul berbecelui este numele unei fiori la iie. brebenel, gr. p. II. P. anal. 1°. (Astron.) Constelaţiunea zodiacului care coincide cu echinocţiul de primăvară, cfr. arete II, 1°. otescu, cr. 20. De va tună în număr berbecelui dăspre răsărit, va fi robie şi peire multă. GROMOVNic (a. 1799), ap. GCR. ii, 164/24. Martie în 21 se înceape anul şi stăpăneaşte Jupiter în zodia berbeăceluî, lăcaşul lui Mars. CALENDARIUL (1814), 64/3. Cfr. CALENDARIUL (1844), 22, "CULIAN, c. 158. 2°. Trunchiu gros de lemn, cu care se bat parii, se bătătoreşte un loc, se pisează sămânţa în oloineţă, etc. (Bilca, în Bucov.) Com. tofan, cfr. arete (II, 2°). 3°. (Mai ales la plur.) Boabe de porumb care, puse să se coacă pe o vatră fierbinte, crapă de căldură şi „pocnesc, sărind ca un berbece"; flori(cele), cocoşei. pamfile, j. II, 88-89. 4°. (în arta militară a antichităţii şi a evului mediu) Maşină de războiu cu un gât lung terminat într’un vârf de fier în forma unui cap de berbece, cu care se izbeau zidurile şi porţile cetăţilor asediate spre a face spărtură in ele, cfr. arete (II, 2°). Făcând o mahină [ = maşină] ce o numesc berbece; au luat cetatea, şincai, hr. i, 113/a7. [Şl (singulare reconstruite din plur.): berbec, (rar) berbeciu. pamfile, c. | Plur. (rar, în rimă), şi: -beciuri. Cere-or sute Oi cornute, Gere-or zeciuri De berbeciuri. muscel, 11. Şi cincizeciuri De berbeciuri. (Pucioasa, în Dâmboviţa). păsculescu, l. p. 57.] — Din lat. pop. berbex, -ecem ( = vervex), idem BERBECEL — 544 — BERC berbecel s. m. I. Petit belier. II. 1°. Laneret, lanier, pie-gri'eche (Lanius). 2°. Sorte de raisin. I. Diminutivul lui berbece (derivat prin suf. -el), mai ales desmierdător. Cfr. berbecuţ. Şi-şi aveă Tudor ş’aveă Tot cinzăci de mieluşei, Mieluşei cam berbecei. şez. iii, 212b/,.; cfr. GCR. ii, 329/t. II. P. anal. 1°. (Ornit.) Pasăre, pe spate cenuşie s. roşiatică, cu aripele şi cu coada negre Specii: ~ ul-mare (şi: lupul-vrăbiilor s. şoimuţ); ~ ul-mic (şi: lupul vrăbiilor-mic); ~ roşietic (şi: şofran). [Femeiuşcă se numeşte: berbecică, plur. berbecele.] MARIAN,’ O. II, 77 Ş. ’u., BARCIANU. 2°. (Bot.) Un fel de strugure alb, cu boabele mici, dese, ruginii şi dulci la mâncare. (Băileşti, Comoş-teni, Adunaţi, etc., în Dolj) h. y, 16, 134, 3, (Co-soveţ, în Mehedinţi) h. ii, 55, (Cioara, în Teleorman) HEM. 2104, JIPESCU, O. 53. berbecesc, -eâscA adj. De belier. — (Rar) De berbece. C’o căciulă berbecească, Nimenea, să nu-l cunoască, mateescu, b. 62. — Derivat din berbece, prin suf. adj. -esc. bekbecicA s. f. (Ornit.) v. berbecei (II). berbecvţ, -Ă subst. 1. Petit belier. II. 1°. Becas-sine (Gallinago gallinaria). 2°. Laneret, lanier. I. Diminutivul lui berbece (derivat prin suf. -uf), mai ales desmierdător, berbecei. [Mieii] carii sânt berbecuţî, şi nu sânt de areate, se jugănesc mai nainte. economia, 90. [Şi: bărbăciiţ „miel de un an“. JAHRESBER. XVI, 221.] II. P. anal. (Ornit.) 1°. (Mold., Bucov.) = beca-ţină, sităruş. marian, o. ii, 301. [Femeiuşcă se numeşte berbecuţă. ibid.] 2“. (Rar) = berbecel-mare (v. berbecei II, 1°). MARIAN, O. II, 77. — Derivat din berbec, prin suf. dim. -uţ. biîubei,a(; f s. a. Ustensile(s) de bărbier.—(Rar) Obiecte de-ale (meseriei) bărbierilor. Două prosoape de mire, berbelâcuri pentru ras, cusute de copile la gherghef, alecsandri, t. 433. [Plur. -lacuri.] — Din turc. berberlik „meseria de bărbier11. (Cuvântul a fost împrumutat într’o accepţiune puţin schimbată). berbeleac.subst. Culbute. —Numai in legătură cu verbele mişcării a se da, a veni s. a cădea (s. cu esclamaţii care le înlocuesc) în 1 oc. adv. de-a berbeleacul (rar: de-a berbeleaca) = de-a rostogolul, (de-a) tumba, (rostogolindu-se) peste cap, invârtin-du-se, „tăvălindu-se, mergând fără voie când pe-o parte, când pe alta". S’a dus săracul cap de-a be-beleaca la vale. rădulescu-codin, l. Căzii d’a ber-beleacu’ de pe scaun jos. gorjan, h. i, 54. Bătrâna... Tranc! din pom, de-a berbeleaca jos grămadă a căsut. dulfu, ap. TDRG. Calul se duse. d’a berbeleacul. fundescu, L. P. 29/14. Copiii... se dau de-a berbeleacu’. şez. vi, 29. Trânta de-a berbeleacul (s. de-a berbecul) e descrisă la pamfile, j. iii, 44. | Fig. A da pe cinevâ de-a berbeleacul = a-1 da peste cap, a-1 face să cadă cu ruşine (la alegeri, etc.). Cine a dat(ără), la alegeri, mai mulţi ca mine de-a berbeleacul? n. n. beldiceanu, Săm. iii, 263. — De bună-seamă o modificare glumeaţă a cuvântului b*erbec(e). berbene s. m. (Bot.) v. brebenel. • bekbehti'ă s. f. (Dog., Bot.) v. berbinţă. bekbekoo s. m. (Bot.)v. brebenoc, sascliiu. liKBBEK-iîÂŞA •}• s. m. v. bărbier. BERBETEÂct, -A adj. v. beteag. berbinA, bebbîkcA s. f. (Bot.) v. verbiuă. * berbincioârA s. f. — Diminutivul lui berbinţă (1°) (derivat prin suf. -ior). O berbincioară de lapte. marian, sa. 27. Cătat-am şi prin cămară Şi-am aflat o berbincioară; Berbincioara-i din trei doage Şi-a fost plină de potloage. bud, p. p. 61b. [Şi: bilr-bâncioâră. şez. viii, 93.] berbijvtA s. f. I. 1». Sorte de baratte, de seille ou de baril. 2°. Taxe (de compagnon-cordotvnier). II. 1°. Citrouille, potiron. 2°. Nymphe de fourm/i. I. 1°. (Dog.) Vas de lemn, făcut din doage, servind eu deosebire la păstrarea lăpturilor şi a brânzetu-rilor, mai rar a băuturilor spirtoase. Cfr. putinică, butoiaş, bădâiu (şi cele citate acolo). Bărbânţă (plur. -bânţe) = vas făcut din doage de brad şi înfundat la amândouă capetele cu funduri. MARIAN. Bărbânţă (plur. berbinţi)=putină de forma unui po-lobăcel lungăreţ, in care se ţine brânză s. lapte acru. De obiceiu sânt făcute pentru trei vedre, creangă, gl. Bărbânţă — vas în forma buţei; se face din lemn de brad, se cercueşte cu cercuri de lemn şi se înfundă la amândouă capetele, şez. viii, 93. Bărbânţă (plur. berbinţe) = butoiu, hârdău lung, în care se ţine brânza şi laptele de oi. bud, P. P. Ber-beniţă = vas de lemn pentru pus brânza când se sărează. (Mehedinţi) n. rev. rom. (1910), 85. Ber-beniţă = putinică, putină foarte mică. (Rudina, în Mehedinţi) h. ix, 83, cfr. v, 189 (Floreşti, în Dolj). Bărbânţă cu lapte se atârnă de două sforicele în poziţie piezişă şi apoi se hurducă, până se alege untul, jahresber. XVI, 216. 1 berbenţe de răndze. catastih (a. 1588), cuv. d. bătr. i, 206. Că hambarele mi-erau tot pline de bucate, berbinţele tot pline de brânză. (Reteag) n. rev. r. i, s. ii, 157. împrejurul mesei [se aflau] mai multe scaune rotunde ca berbinţele. marian, t. 363. [Igreţii] cântă câte lângă o berbinţă (butoiu) cu vin ori cu vinars. (La Moţi) marian, nu. 75. 0 bărbânţă de vin, Cu cercuri de alun, O bărbânţă cu holercă... sevastos, n. 346/36, 347Iv Brânză... rasă de pe bărbânţă. şez. iu, 146/ls. Când îi brânză, nu-i bărbânţă! creangă, p. 45. (: n’ai niciodată tot ce-ţi trebue). Această fată, pare că nu-şi va uită cuţitul în bărbânţă cu brânză: se zice despre o fată leneşă care se vede că nu va fi bună gospodină. (Bucovina) marian, nu. 30. 2°. f (Mold.) Taxă plătită de cei ce voiau să intre în breasla ciubotarilor. Care meşter strein... va vrea să se aşeze aice în Iaşi, cu breasla ciubotarilor, sau şi din ucenici care va vrea să iasă meşteri deosebi, să aibă a merge la starostele şi la breslaşi, ca să-şi ia voie, dându-şi bărbânţă cinci lei, cu poclon cu tot; iar carele va fi ficior de meşter, ştiut de ceilalţi, acela să dea bărbânţă 2 lei şi jumătate, cu poclon cu tot. (Mold., a. 1766) uricariul, xiv, 2. II. P. anal. 1°. (Bot.) (Subt forma berbeniţă). Bostan, dovleac (mare). Adă o berbeniţă, să dau la porci. (Valcăul-român, în Sălagiu) VICIU, GL. 2°. (Entom). (Munţii Bucovinei) Nimfă de furnică. Cfr. cocon, sac, săcuşor. marian, ins. 233,234. [Forma berbinţă în Transilv.; berbeniţă în Mehedinţi, Dolj, Banat (anon. car.) şi Sălagiu; burbftnţă (cu plur. berbinţi) în Mold., (plur. -bânţe) Bucov., (plur. berbinţe) Maramureş.] — Din ung. berbence, biirbonce „butoiaş1*. (Şi rut. berbenicja, idem.) BERBtnvc s. a.; berbvjvcA s. f. v. biubuiic. berc s. a. v. bărc. berc, be(A)rcâ adj.  queue courte; anoure. — Cu coada scurtă s. scurtată, fără coadă, spec. (despre bou şi despre vacă) cu coada fără şfichiu (s. fără canaf). dame, t. 29, h. iii, 14. Cfr. ciumpav, cio-pârtac, retezat. „Ce ! vrei să las vulpea bearcă ?“ Dar mai bine să te ia pe tine dracul de o mie de ori, decât să rămâie vulpea mea fără coadă! odobescu, iii, 47. înaintea coasei lui loniţă Custură, o prepeliţă făcu de-odată: svârrr! „I-ai tăiat coada Ioniţă“, glumi învăţătorul. „ Uite-o, săraca a rămas bearcă !“ BERC — 545 — BERECHET sandu-aldea, SĂM. IV, 948. Vr’o cinci sute de berbeci,... Tot berbeci de coade berci, teodorescu, p. p. 474. Două năpârci berci, pâsculescu, l. p. 62. | (în batjocură, despre o fată fără coade) Are-o bearcă d’ibovnică. mÂndrescu, l. p. 214/10. j (în glumă) Om cu cămaşă bercă: cu cămaşă scurtă. (Aliman, în Constanţa) h. n,240. || (Substantivat) Numiri de câni ciobăneşti şi de vânat; la fem. berea. (Mărăcineni, in Buzău), ’h. ii, 146, (Coşereni, în Ialomiţa) h. vii, 154. [Şi: berg. păsculescu, l. p.] berc s. m. (Anat.) Pârtie charnue du nez, entre lesnarines. — (în nordul Transilv. şi în Bucov., mai ales la plur.: bercii nasului). Partea cărnoasă dintre nările nasului, „punticica nasului11, bugnariu, năs., (Siretia, în Bucov.) marian, d. 216, 218. — Etimologia necunoscută. (Cfr. ung., prin Săt-mar, berke „mugur“, slav. hzrkv, „vârf, mugur", ber-neicer, sl. wb. 119). bercă s. f. 1°. Brebis â laine crepue. 2°. Laine teinte (de cette sorte de brebis). (în Ungaria). 1°. „Oaie cu lână creaţă şi mică“. vaida. Sade ’n poartă răzâmat, Cu cuşma de bercă ’n cap. mÂndrescu, l. p. 213/20. [Şi bircă (Ban.) h. vi. 176, liuba-iana, m. 14.] 2°. P. ext. Lâna acestor oi, de obiceiu boită. Cfr. marian, nu. 296. La brâu, femeile tinere şi fetele [din Sălişte] au cingători de bercă pestriţă (un soiu de lână), moldovan, ţ. n. 135. Pânsături roşii de barcă, reteganul, ch. 145. ,Portiţă' se numeşte firul— de obiceiu o bercă roşie — cu care [se] leagă florile pe pălărie, viciu, gl. [Şi: barcă.] — Cuvântul se găseşte la Unguri: birka „oaie cu lână scurtă şi creaţă1*, la Sârbi: birka „un fel de oi“, la Poloni: biera, bierka „oaie turcească sau românească, cu coadă scurtă11 şi la Cehi: bira, birka „oaie ordinară, sterilă", cihac, ii, 481. Extensiunea aceasta pare a pleda pentru răspândirea cuvântului prin ciobani români. în cazul acesta, există poate o înrudire cu francezul (în Normandia) berk „oaie rea, ordinară11. Posibilă e şi o legătură a acestui cuvânt cu adjectivul berc (cfr. forma polonă); nota comună ar putea fi: „scurt11 (în coadă s. în lână). berchea v. tercliea. berchixă, BERciTĂ s. f. v. bechită. bercic f s. m. Hdraut. — Crainic, pristav. Şi zise Alexandru să strige berciul la toţi, şi să-l audă. Şi strigă aşe... şi zise tot pi epe să încalece şi să lege mânzîi la gura peşterei. Şi aşă făcură... şi luară cine ce au găsit. Şi strigară berciul, să lase iepile pe voefa] lor, pe unde or vrea să iasă. alicsĂn-drie (a. 1784), ap. GCR. ii, 133/21. — Din sârb. biric, idem (din ital. birro, cfr. zbir). bercitş s. m. Nom de chien de berger (â queue courte). — Nume de câne ciobănesc (Perieţi, în Ialomiţa) h. vii, 336, probabil: cu coada scurtă. [Şi: bi'r’cnş (Pietroşiţa, în Dâmboviţa) h. iv, 156. — Derivat din berc, prin suf. -uş. beuciiţ s. a. Petit buisson. — Diminutivul lui berc (= bărc, derivat prin suf. -uţ). LB., etc. (Şi ca nume de localităţi). [Plur. -cuţuri.] berdedeii s. a. v. ferdideu. BKRniii vb. IVa=bârdul. grigoriu-rigo, m. i, 23. bere s. f. 1°. Boisson; bombance. Boisson (al-cooUque). 2°. Fete campagnarde, pendant Ies jours gras apr&s Noel. Jeunes gens qui organisent cette fete. 3°. Jeu d’enfants. Infinitivul verbului bea, devenit abstract -verbal. 1°. (Adesea in corelaţie cu mâncare ; azi, aproape numai în legătură cu „mâncare11, înlocuit încolo prin) Băutură (I, 1°). Bearea mea cu plângere mestecaiu. coresi, ps. 275. Nu iaste mâncarea şi bearea împărăţia cerului, id. e. 537/u. Elu-ş[i] păzeă jocurile şi berile şi mâncările, moxa, 389/,.8. S’au adăpostit prin curţile boiereşti, ca grămătici..., trăind pe bere şi pe mâncare, fără grijă de ziua de mâne. i. ghica, s. 57. Ş’am să mă aşed, măi vere, pe mâncare şi pe bere. alecsandri, t. 912, cfr. 611. Scoală, Groleo, nu şedea, Las’ berea şi m,âncarea. teodorescu, P’ p. 588b. 2°. (Transilv. şi Bucov.) Petrecere aranjată, la ţară, de tineret, la începutul câşlegilor, numită şl: bereân s. ospăţul feciorilor. Cfr. marian, nu. 67, SE. i, 53, 82, î. 259. le-ţi, Mărie, ziua bună De la păhăruţ cu miere, De la feciori, de la bere. marian, î. 259. Dat în bere = bun de însurat s. de măritat. zanne, p. iv, 200, | P. ext. Grup de tineri care a-ranjază astfel de petreceri. Cfr. mÂndrescu, l. p. 207. 3°. Numele unui joc de copii (Gârbovi, în Ialomiţa) h. vii, 186. bere s. f. Biere. — Băutură fermentată preparată din orz şi din hameiu. 4 căldare mare ăe bere. CATASTIH (a. 1588), cuv. d. bătr. i, 194. [Nemţii] învăţaţi cu bere şi cu horilcă. m. costin, let. i, 250/,. Bere proaspătă, c. NEGRUZZI, III, 195/I0; cfr. ii, 188/,. Trăgând din când in când... câte o gură din cafeaua şi berea ce le sta dinainte... eminescu, n. 37. Cuiu cu cuiu se scoate-afară, Vin cu bere de-ă amară. (Poiana-Mărului, comit. Făgăraş), ap. zanne, P. iv, 177. | (Eliptic) Pahar de bere; cfr. halbă, ţap. Băiete, dă-mi o bere mică. [Numai în acest înţeles din urmă, are şl un plur.: beri.] — Din germ. Bier, idem (apropiat de infinitivul verbului a bea). bereân s. a. v. bere1. bereât f s. a. v. berat. BERECHET s. a., s. m., adv. 1.1°. Bonheur, chance■ 2°. Abondance. 3°. (Iron.) Celui qui porte bonheur. II. Trom,peur. III. Abondamment, ă foison, tris, fort. (Necunoscut peste munţi). I. S. a. 1°. Noroc, fericire, prosperitate (care se revarsă asupra cuivă în mod neaşteptat, copleşin-du-1 cu bunuri pământeşti). Cum au ajuns ţăranii la Iaşi, boierii au pus mână de la mână, de i-au ferchezuit frumos şi i-au îmbrăcat..., de se mirau ţăranii ce berechet i-a găsit, creangă, a. 161. Dar toate lucrurile cu vremea lor: şl berechetul şl petrecania au şl ele. un capăt. şez. ix, 117. 2°. (Stare de) belşug, (de) abundanţă,. (Adesea în legătură cu „spor11, mai ales în urări) Casa boierească gemeă de berecheturi, orăşanu, ap. ŞIO. Dumnezeu să vă dea sănătate la toate, spor şi berechet. martan, na. 406. Cu toţii [îşi] iau ziua bună, cu [vorbele]: „berechet, cu berechet să vă fie!“. sevastos, n. 77/,. Se face smeu, apoi se ridică sus şi se face nour, şi unde cade se face berechet. (Topal, în Constanţa) h. ii, 320. 3°. Om care ţi-aduce noroc (întrebuinţat numai în ironie). Nu ştiu cine te-a îndreptat la casa mea, că ştiu că eşti berechet bun! creangă, p. 162. (De aici:) II. S. m. (Mold.) „Pleşcar, bun de minciuni" (creangă, gl.), „şiret, de numa înşală pe alţii11 (şez. ix, 149). Ai văzut berecheţi? Ţin câni şi-i mână pe la case, d/i mănâncă găinele vecinilor, nădejde, ap. TDRG. Neculai, nu te lot pune în poară cu toţi be-recheţii! contemporanul, vi, i, 490. III. Adv. în abundanţă, cu prisosinţă, cu îmbel-şugare, foarte, tare. Eră îndestulare rodurilor pământului,... eră şl peştele berechet, dionisie ecle-Siarcul, ap. ŞIO. De mâncat, mâncarăm bine, vin aveam berechet, chibici-râvneanu, ap. TDRG. „Are parale ?“ — „Berechet!“. — Din turc. bereket „fericire, belşug, bogăţie11. Dicţionarul limbii române. 20. V. 1911. BEREGATĂ — 546 — BEŞLEAGĂ beregatA s. f. (Anat.) Larynx, gosier. — La-ringe, înghiţitoare, gâtiţă; p. ext. toată partea gâtului în care se află, laringele. Berigate = gula. anon. CAE. Râsul... ajunse căprioara, se acăţă cu ghiarelede pieptul ei, îşi înfipse dinţii în beregată... odobescu, ap. TDRG. Cocoşii s’auseau peste tot satul, cântând să-şi rupă beregata, delavrancea, S. 51. Hei, băbuşco, tu nu vrei o ghiorţăitură, să-ţi speli beregata? conv. UT. xliv, ii, 73. Cu beregată (gâtiţă) se face de urît, dacă se strigă prin beregată (=laringe de animal, uscat) pe num.e acela că-ruta vrea să-i facă de urît. leon, med. 97. Cu paloş s’apropiă, Să-i taie beregata, teodorescu, p. p. 565. A pus mâna în beregată şi a strâns cât a putut, ca să nu se ducă mustul pe gât. şez. iii, 32/s. A aveâ beregata curcanului (în Vâlcea) = a înghiţi repede şi nemestecat, zanne, p. ii, 17. [Şi: berăgătă, berigătă. | Plur. -gate, (in Mold.) -găti. şez. viii, 153.] beretă s. f. B&ret.—Un fel de câciuliţâ de postav, de catifea, etc., cu fundul scurt, larg şi răsfrânt peste margini, purtată de marinari şi adesea ca acopere-mânt de fantazie de către copii, doamne, studenţi; cfr. baretâ, bonetă. Scoate din săculeţul ei un beret tot din uniforma canonierii „Le Form.idable“. ca-ragiale, m. 124. Logofătul are un fel de căciuliţă, ca o beretă de marinar. IORGA, N. r. b. 83. [Şi: beret s. a.] — N. din fran. bere/sic s. m. G-arde-bois, garde forestier. — (Mold. de nord şi Bucov.; rusism) Pădurar, şez. ii, 23/j,. (Bilca, în Bucov.) Com. g. tofan. — Din rut. (po)bereznik, idem. bgrg, -A adj. v. berc2. bergakotă s. f., adj. f. Bergamote.—Varietate de pară, care se topeşte in gură; foarte gustoasă. — N. din ital. bergamotta (alterare a turc. be-garmOdi „pară a Domnului11). berichiţel s. m. Bâtonnet (servant ă faciliter la pose de treillis en branchages). — (Munţii Sucevei, in Mold.) Berichiţăl = unbăţişor cu laţ, care serveşte la sucitul nuielelor. şez. v, 37/29. -— Etimologia necunoscută. (Cfr. brighideu). berigătă s. f. v. beregată. BERLÂNT f, BERLEÂNT f, BERLIAKT f S. a. v. briliant. berlJc s. m., s. a. v. birlic. berkăvicăşi, berna viei s. m. plur. (îmbrăc.) v. berneveci. bekneveh s. m. plur. tant. (îmbrăc.) Sorte ăe pantalon depaysan.—(în Bucov., Mold. şi jud. Buzău) Un fel de pantaloni ţărăneşti groşi, de iarnă (largi şi foarte lungi, făcuţi mai ales din sumani albi); cfr. cioareci, iţari. mano.lescu, i. 183 ş. u., şez. ii, 23b/is, REV. CRIT. i, 290, CREANGĂ, Gl. Fieşte-ccvre ficior de bacal vra să-şi schim.be bernivicii pe un pantalon. russo, s. 6. După modelul pieptar iului, cojocului, sumanului, bernevecilor (cioarecilor)... româneşti din Bucovina, mi-am dat de făcut în Viena unport întreg. sbiera, f. s. 140. Iţari, bernevici, cămeşoaie... creangă, a. 48. Se schimbă cu cămaşă şi ismene de bumbac sau de fuior, cu berneveci (cioareci) ori iţari. marian, î. 62. Cu luleaua'n dinţi, Cu bernavicii cru-şîţi. vasiliu, c. 181. [Şl: bernevici creangă, gl., bernivici, bernavici, beraevigi (Băleni, în Covurluiu) H. iii, 4, birniveci weigand, b. b. 94, birnevigi (Cavadineşti, în Covurluiu) h. iii, 109, şez. ix, 39; (prin apropriere de brâu) briniviciu (într’o poezie pop. din Vâlcea, unde se confundă cu „brăcinar"). şez. iii, 215-216. | Diminutiv: beriiăvicaşi şez. ix, 18.] — Cuvântul, de origină obscură, se găseşte şi la Sârbi (benevreke, benevrake, benebreke, etc.), la Bul- gari (benevreci) şi la Albanezi (brendeuek); în limba română e împrumut de la unul dintre aceste popoare. Cfr. cihac, ii, 12, G. meyer, alb. wb. 46, berneker, sl. wb. 49. BEBKEVICI, BERNIVICI, BERNIVIGI S. IM. plur. (îmbrăc.) v. berneveci. bertklîe s. f. v. betelie. bertiţă s. f. v. bartă. berz s. m. Jeu d’enfants. — Numele unui joc de copii. (Poiana, în Ialomiţa) H. vii, 393, probabil identic cu jocul numit „de-a-barza“ (v. barză). berzicĂ s. f. Nom de chevre. —Nume de capră. (Davideşti, în Muscel) H. IX. 220. — Diminutivul lui barză (ca numire de capră), derivat prin suf. -ică. besacşteă s. f. v. besacteâ. besacteâ s. f. Cassette, nâcessaire. — (în România; învechit) Cutioară (de lemn) lucrată frumos, în care se păstrează bijuterii, obiecte de cusătură, de toaletă, etc., casetă. Ad’ aici besacteaoa cea nouă. alecsandri, t. 1394; cfr. 411. Tata i-a dat un ceasornic frumos, mama o besacti ăe toaletă. eminescu, n. 86. [Şi: besecteâ alecsandri, t. 422, besacteâ pontbriant, costinescu, bisacteâ TDRG., biş’acteâ. O bişacteă veche, un fel de cutie mare de vişin, capacul incrustat cu sidefuri cât aluna, ba-sarabescu, luc. v, 10; cfr. teleor, n. rev. r. i, 170; bestahteâ ap. ŞIO., TDRG., besacşteă poenaru, ap. TDRG. | Diminutiv: besăcteluţă TDRG., bi-săcteluţă. i. negruzzi, iv, 77.] — Din turc. be$tahta „pupitru, cutie, etc.“ beşacteă, besActeI/^ţă s. f. v. besacteâ. besăoă s. f. v. beseadâ. beschie s. f. (Dulgh., Dog.) Scie ă bras, arpon. — Fierăstrău mare pentru tăiatul buştenilor şi al bârnelor, cu pânza cu dinţi mari şi curbată (mai lată la mijloc decât la capete), la capetele căreia sânt fixate două mânere de lemn; îl mişcă doi oameni, trăgând alternativ de câte un capăt al lui. dame, t. 112, Stamati, d. (Lupeşti şi Prodăneşti, în Covurluiu) h. iii, 266, 378, (Albeşti şi D eleni, în Făl-ciu) H. VI, 17, 82, bab'iţă (5°), bestie1, pânză. Mergeţi şi aduceţi o beschie şi un topor, ion cr. iii, 102. [Şi: bestie, dame, t. 112, 89. | Derivat: bischigiu f s. m. Tăietor de lemne. doc. (a. 1795) (turc. bickygi), ap. ŞIO.] — Cfr. bulg. bickija „ferăstrău, joagăr" (din turc. byeky „ferăstrău, cuţit“. ŞIO.). beseăuă s. f. Conversation, parole. Anecdote.— (înTransilv.) Convorbire, voroavă, vorbă. Se îndul-cească-se lui beseadele meale. psal. sch. 340. Şi amu beseadde tale aiave te fac. tetraev. (1574), 250. Şi Domnul duse-se deacă svârşi beseada cu Avraam. palia (1588), ap. CCR. 56. || (Prin Buzău) Poveste anecdotică, anecdotă; ghicitoare. [Şi: besâdă. candrea, ţ. o., băsâdă (plur.-sade şi -sâzi) = vorbă, convorbire. Atâtea băsădsi role. ţiplea, p. p. 45.] — Din paleosl. beseda (s. din ung. besz4d), idem. Cfr. băsădi. beseărecă f, beseârică f s. f. v. biserică. besecteă s. f. v. besacteâ. beserecă s. f. v. biserică. beşî vb. IVa (ş. d.) (IV) v. băşi ş. d. beşică s. f. (ş. d.) v. băşică ş. ’d. beşîjsă s. f. (ş. d.) v. bă’şină ş. d. beşleagă s. m. I. Capitaine de ,beşlii‘. II. 1°. Vieille baderne. 2°. Toqu4. BEŞLEGĂRIT - 647 - BETE I. f (Cuvânt din epoca fanariotă, păstrat şi acum încă In poezia pop.) Căpitan de başlii (şi, în de obşte, de soldaţi spre paza ţării), câte unul de flecare judeţ. jRămăsese un Turc ce au fost beşleagă la Dumi-traşco-vodă. N. costin, let. ii, 123/2,. Beşleagă... cu 6 neferi, pentru a apără pe locuitori de Turci. doc. (a. 1741-2), ap. iorga, S. D. vi, 234. Atunce sosi şi de la ordie un agă... cu vre o 800 neferi, şi cu altă adunătură din beşleagifij ţării cu neferifi] lor. du-mitraci-ie logofătul, c., ap. GCR. ii, 127/„. Să se plătească numai lejile beşlegilor, a neferilor Curţii gospod. (Mold., a. 1814) uricariul, i, 44/,,. Necur-marea catahrisului ce să urmează de cătră beşle-gii ţinuturilor, cu lua/rea necontenitelor havaeturi. (Mold., a. 1823), ibid. xiv, 288/20. Pentru menţinerea ordinei, Chehaia-beg în Valahia şi lasuf-paşa în Moldova orănduise în fiecare plasă câte un beşliu cu 10 neferi, în oraşele principale câte un beşli-agâ cu 50 de neferi, şi la Iaşi şi Bucureşti câte un baş-beşli-agâ cu câte 200 de neferi. I. ghica, ap. HEM. 2661. Opt ocă [de tutun]! Ce dracu’! Un beşleagă nu trage ciubuc aşă de mult. alecsandri, t. 1076. Şi’n carte că mi-i scriă: Să facă cum o puteă, Să meargă la beşleaga. teodorescu, p. p. 613b. Tat’-su (= Sultanul) poruncea, Poruncea, lui beşleaga Şi lui caimacam,-agă De colo din Orava, S'aducă pe llinca. ibid. 636. Beşleaga Turcilor auseă Şi din gură-aşă zicea... şez. v, 63b/34. Mergeâ, ’n jos şi nu mai sta, Pân’ ăjungeă la beşleaga. vasiliu, C. 36. II. P. ext. 1°. (în ironie, cei ajunşi la rangul de beşleagă fiind, în de obşte, oameni bătrâni) Om moale, babalâc, bacceâ, hodoroagă; „nătărău11 (Buzău). Com. s. POPESCU, zanne, p. iv, 276. Cfr. tombatera. 2°. Un om care îşi face dreptate cu pumnul, care e cam într’o ureche. ZANNE, p. IV, 276. [Plur. (rar) beşlegi. | Cu formă turcească: beşli-agâ s. m., plur. -agăle. dionisie eclesiarhul, ’ŞIO. || Derivate : beşlegăritfs. a. Dare impusă de beşleagă, s. dare pentru întreţinerea beşlegilor. La îndoite preţuri beşlegăritul urcă. Beldiman, tr. 413; beş-legie f s. f. Funcţiunea s. rangul de beşleagă, ap. ŞIO.; (in poezia pop., formaţie spontană) beşlegeste adv. Ca beşlegii. Alţii îmi cântă turce.şte Şi beşiiii beşlegeşte. teodorescu, p. p. 612.] — Din turc. besli agasy, idem. ŞIO. beşleoărit f s. a.; BEŞLKU^TG adv.; BEŞ-legie f s. f.; KEŞi,i-Att f s. m. v. beşleagă. reşlic s. m., s. a. 1°. Monnaie turque de 6 paras. 2°. Morceau de feutre rond qu’on met sur la tete quand on porte un fardeau. 1°. f (Păstrat încă doar în poezia pop.) Monetă turcească de 5 parale (mai ales în Muntenia), numită de Greci şi de Moldoveni pendar. l-am trimis [bulgări de aur şi de argint]... ca să-i bată la tarapana, cu tură de mahmudele şi beşlici. I. ghica, S. 506. „Măi dăscăliile, la caută-l tu pân’la piele, N’ei da de niscaiva mahmudele... ?“ —„Ba are, pă-rinţele, D’ale cu şase picere, Lipite de piele, Şi nişte beşlici Toi cu căte cinci ( — părăsiţi)", teodorescu, p. P. 130b. 2°. P. anal. Bucată rotundă de pâslă care se pune pe cap când duce cinevâ vreo povară. Cu tipsiile aşezate, cu mult echilibru, pe beşlice — cercuşoare de pâslă — de pe cap. rallet, ap. TDRG. [Plur. beşlici şi beşlice.]^ — Din turc. beslik (bes = cinci). ŞIO. beşliu f s. m., adj. (Mii.) I. 1°. Soldat (turc) ă cheval, gendarme. 2°. Gaillard; fort. 1°. (in timpul suzeranităţii turceşti asupra principatelor române, mai cu seamă în epoca fanariotă) (întrebuinţat mai ales la plural) Corp de cavalerie (turcească, mai apoi compusă şi din creştini, supuşi ai ţării s. streini) făcând slujbă de jandarmi (in lăuntrul ţării şi la hotare) şi de curieri domneşti; cfr. deliu, călăraş, dorobanţ. 2026 tal[eri] s’au dat la beşlii [i] ot Giurgiov. condică (1693), ap. ŞIO. Mihnea-vodă... zise beşliilor, turceşte... CONST. căpitanul, ib. Să poată aducfej liudzi, oamenfi] străinfi], din raiaoa Hotinului, or[i] din ţara le-şaşcă, să fie beşlei, la fieştecarfe] sat câte un beşleu, să fie pentru paza marginii şi de apărarfe] lăcuito-rilor de pricinile Turcilor ce trăesc acolo. (1741-2), ap. iorga, s. D. vi, 232. 16 [lei] 60 [bani] de la 11 beşlii creştini, câte un pol leu unul. (a. 1776) uricariul, xix, 323/4. La fiecare m,eneilhaneă să fie orânduit de la Domnie câte un beşliu, ca să nu poată luă cai drumeţii. DOC. (după 1794), ap. ŞIO. 4500 lei leafă beşliiflor], ce sânt în fiecare judeţ căte unul, priveghind asupra Turcilor ce vin în ţară pentru comerţ, fotino, ib. Baş-beşleaga... porunceşte beşliilor, ostaşi de poliţie turceşti, iorga, ch. i. i, 185. Nimenea nu s’afiă... Să se ducă, Să-l aducă [pe un haiduc], Far’ de num,ai trei beşlii, Care ţin ra-iaua’n DU. teodorescu, p. p. 606, cfr. ibid. 609b, 676b. Trei pistoale că scoteă, C’o mână le sloboseă, Beşiiii că se strângea, mat. folc. 53. Frunzuliţă de secară, Cât eră beşlii în ţară... POP., ap. ŞIO. 2°. Adj. (Rar) Voinic (ca un beşliu). Ce Turc eră mai bogat, La Stoian băgat argat ; Ce Turc eră mai beşliu, La Stoian arghelegiu. POP., ap. ŞIO. — Din turc. beăli, idem. BEŞNirĂ s. f. Femme grasse et paresseuse. — (Cuvânt injurios) Femeie grasă şi leneşă, nesimţitoare. Şade toată ziua, ca o beşniţă. — Derivat din (s. apropiat de) beşi (= băşi). BEŞoĂivnRĂ s. f. = başordină. Când e’ndârjit Bumânu’ pe femeia lui, îi zicebeşoandră. jipescu, O. 56. — Derivat din (s. apropiat de) beşi (= băşi). bestahteâ s. f. v. besacteâ. beştei.1 vb. IV*. Bafouer. — (Pop., fam.) A mu-strâ pe cinevâ cu cuvinte grele şi de ocară, a face de ocară, pamfile, J. ii. Cfr. feştell. BESTIAL, -Ă adj., BESTIALITATE S. f. V. bestie2. bestie s. f. (Dulgh., Dog.) v. beschie. bestie s. f. Animal, bete fauve, brute. — Animal, dobitoc; s p e c. fiară (sălbateca). Oasele fosile de bestii. vlahuţă, p. 52. || Fig. Om cu apucături s. instincte de fiară. 0 bestie lacomă de lucruri delicate, caragiale, t. i, 134/1S. [Pronunţ, -sti-e. [Derivate: bestiâl, -ă adj. De bestie, de fiara sălbatecă; cfr. animalic, brutal. 0poftă bestială de a se sfâşia îi apucase pe amândoi, vlahuţă, d. 306. Cu paşii largi şi tremurând, Ca omul beat de-o clipă bestială. coşbuc, b. 141; bestialitate s. f. Fire sau acţiune bestială.] — N. din lat. bestia, idem. beşul*câlului s. m. (Bot.) = gogoaşă (Lyco-perdon bovista). (Sinonim eu băşina-calului). — Cuvântul beş pare a fi urmaşul unui tip lat. pop. *vissium din vissire (atestat la Ducange; cfr. ital. vescia, fran. vesse, prov. vesso. CDDE. nr. 139). betcă s. f. şi beţc! s. f. Ecorce de citrouille.— (Rar; în Transilv.) Coajă de bostan copt, fiartă mai întâi, ca să se ia miezul de pe ea, apoi întrebuinţată ca vas în care se adună sâmburii de bostan. (Bouţariu, in Haţeg) viciu, gl. [La pamfile, i. c. 44 găsim şi un'plur. beţeuri „sau peţe, nişte beţe încovoiate şi de mărime deosebită, până la patru metri", pe care se Întind pieile.] bete s. f. plur.; s. m. v. bată. beteâ 8. f. v. beteală. BETEAG — 548 — BETELIE beteag, -Ă adj., subst. 1". Malade. 2°. Maladif, infirme, estropie. 1°. (Azi, în Transilv. şi Ban., în opoziţie cu sănătos) Bolnav, ofr. vătămat, slab. (Despre vietăţi; prin prep. de se indică boala de care sufere cinevâ). Ai miluit... vr’un beteagu...? cuv. D. bătr. ii, 454. Şi aveâ cu ei şchiopi şi orbi şi muţi şi be-teagi şi alţi mulţi, tetraev. (1574), 227. După slujbă, meargă creştinii la oraşe şi la sate, să caute oameni beteagi, să miluiască pre ei. coresi, ap. GCR. i, 25/s0. De va fi vreuna din oi beteagă, trebue... să-i taie carnea cea putredă, antim, p. 90. Unul nestă-tătoriu şi de răscoale şi gălceave scornitoriu... ca un rău şi beteag mădulariu din trupul monarhii[i] curmat şi tăiat a fi se cade. cantemir, ist. 52. Ţiganca... se văieta că nu mai poate, de beteagă. reteganul, p. i, 48/35. Cine are dor şi drag, Câtuşi lumea-i tot beteag, jarnîk-bârseanu, d. 396; cfr. 83, 206, 273. Vine dorul şi mă ’ntreabă Ce-s tânără şi beteagă? bud, p. p. 24. Se vaită că-i beteagă... de diochiat. HODOŞ, P. P. 197. E beteagă De oiagă. (= sticlă): beată. ZANNE, P. Iii, 500;'iv, 4. 2°. (în România; despre fiinţe) Cu un defect corporal (şi bolnăvicios în urma acestuia), infirm, „neputincios" creangă, gl., „care nu este în stare să lucreze sau să se nutrească11, costinescu; cfr. slăbănog, schilod, schilăvit, stricat, invalid. (Prin prep. de se indică organul bolnav: Ion e -de un picior; p. ext. Ion are un picior - ; şchiop s. paralizat). Nu se pot certă... stricaţii şi beteagii. pravila mold. 129. Ochiul muierii cel beteagu. dosofteiu, v. s. 97. Cine-i atâta beteag de minte, ca-rile să nu cunoască? cantemir, ist. 112. îi văsuiu pe toţi betegi de ochiul cel drept, gorjan, h. i, 138. Nu-ţi face una copii, iei alta..., da nu ca la noi: să fii tievoit să trăeşti cu una beteagă până la sfârşitul vieţii, şi copii —tufă! CREANGĂ, P. 118. Pasă...! Să te laşi de cea beteagă (—de femeia însărcinata). marian, na. 39. Este... regula a se scoate la vânzare... caii şi iepele bătrâne, betege şi neconformate bine. i. ionescu, d. 395. Petru, beteag (= şchiop) şi mărunţel la boiu, înainta cu greu. odobescu, i, 108/,.. Din astă bătaie a rămas beteag de aripă şi Sur Vultur, stăncescu, b. 22. [Iubita] mi-e beteagă, vai, d’o mână, N’a spălat rufe de-o lună. teodorescu, p. P. 308b. Bou beteag de un corn = cu un corn rupt. dame, t. 29. [Plur. -tegi, f -teagi. \ Şi: biteăg, -ă mândrescu, ung. 139, zanne, p. 627. | (Contaminaţie glumeaţă cu bere) berbeteâg, *ă = ameţit (de băutură), năucit.’ ion cr. ii, 55.] — Din ung. beteg „bolnav11. beteăhnă s. f. v. meteahnă. beteălă s. f. 1°. FU d’or ou d’argent; flot de ces fils que les jeunes mariees portent â la ceremonie nupţiale. 2°. Stigmate ou fii de mais. 1°. Pir lung de aur s. de argint, spec. podoabă făcută din astfel de fire cu care se împodobesc mire-sele la cununie; cfr. tel. Liniile şerpuite ale râurilor se desprindeau ca fire creţe de beteală argintie. odobescu, iii, 195/2. A ieşit obiceiu, ca miresele să poarte, beteală la cununie, şez. vii, 67-8. Şi-miporţi coadă pieptănată, Cu beteală încurcată, sevastos, n. 163/2. Cu cămaşa fir [de] beteală, mat. folc. i, 480. || (Bot.) Beteala-miresei: numele unei flori (Şo-cariciu, în Ialomiţa) h. vii, 480. 2°. P. anal. Mătasea porumbului. TDRG. [(Singular refăcut din plur. betele) beteâ. Cămaşa mea Numai fir şi cu beteâ. şez. ix, 92b. betegos, -OÂSĂ adj. 1°. Maladif. 2°. Cause de maladies. (Transilv. şi Ungaria). 1°. Bolnăvicios. LB., pontbriant. 2°. f Plin de boale, aducător de boale. Primă- vara [va fi]... beteqodsă. CALENDARIU (1814), 66 cfr. 65. — Derivat din beteag, prin suf. adj. -os. betejâlă s. f. v. beteşug. beteji vb. IVa. I. 1°. Rendre malade. 2°. Leser, blesser, attaquer. II. 1°. Tomber malade. 2°. Devenir maladif ou infirme, languir. 3°. Accoucher. 4°. Etre incommode d’une hernie. I. Trans. 1°. (Rar) A aduce în stare de betejune, a îmbolnăvi s. vătăma (pe cineva s. un organ al cuivâ). După ce merse şi merse, să-şi betegească picioarele, întră într’un codru verde. şez. ix, 118. 2°. f Pig. A strică, a vătăma, a răni, a atacă. Că de văm vrea..., nici bogăţia nici meserătalea nu va betejî spăsenia noastră, coresi, ap. TDRG. Nu s’au atins focul nice leac să-l betejască, ce ieşi preaslăvit cu tot întregul, cu ruga sa. dosofteiu, v. s. 250,2, cfr. 251,2. Aflarăm moştiile lor întregi şi nebetegite. id. ib. 166,2, cfr. 135, 226. Cinstea a nu-i beteji ne silim,, cantemir, hr. 123. A neamului evghenie, nestricată şi nebetejită să fie ferit. id. ib. 25/n, cfr. 19/e. [Mintea] trage miere dintr’o plântă, făr’a beteji pe floare. KONAKI, P. 278. II. Refl. A deveni beteag. 1®. (Mai ales prin Transilv. şi Ban.) A se îmbolnăvi, a cădea In vreo boală. Tot omul ară pofti, cum de se-ară betegi el, alţii sări vindece, sicriul de aur (a. 1683), ap. vaida. Frunsă verde de pe rit, Mândra m,ea s’a betejit. hodoş, p. p. 97. Mi s’o betejit un bou. ţiplea, p. p. 81. 2°. (Mold., despre oameni) A deveni bolnăvicios, a tânji; (despre organele unui om) a se vătăma, a se slăbi. Mădulările i s’au betejit. dosofteiu, v. s. 127. Se dărmă sănătatea betejîţlloru. id. ib. 125. De multă plângere betejindu-i-se ochii, cantemir, hr. 231/g- Pentru aceia Dumneseu le-au dat toate părechi firii noastre: doi ochi, doo urechi, doo mâini, doo picioare, ca, de se va beteji o parte, cu ceialaltă să avem, mângâiere întru trebuinţa noastră. MĂRGĂRITARE (a. 1746), ap. TDRG. Puţin... grijam de sănătatea mea, mă betejeam mai adese-ori. sbiera, f. s. 275. I P. anal. (Despre arbori) Copacii... se betejesc, ş’apoi nu mai fac roadă câţiva ani. i. ionescu, p. 364. 3°. Spec. (Transilv., rar; ungurism) „Se zice despre muieri, când nasc prunci11. LB. Betejită == femeie lăuză. (Laneram, comit. Sibiiului). Com. T. blaga. 4°. Spec. A se vătăma s. surpă, a căpătă hernie. LM. [Dial. şi: betegi. I Derivat (rar): betejire s. f. cantemir, ist. 30; f betejitiiră s. f. id. hr. 389.] — Derivat din beteag (după modele ca: slugă-sluji; cfr. ung. betegitni „a îmbolnăvi11, betegedni „a se îmbolnăvi11; pentru înţelesul II, 3° cfr. ung. le-betegedni „a naşte11, beteg-ăgy „naştere11). BETEjfE s. f., betejîme s. f. v. beteşug. betej itvră f s. f. v. beteji. betejune s. f. v. beteşug. beteleică, BETEiiEiîcĂ s. f. v. betelie. betelie s. f. Ourlel (â la ceinture d’un vetement), repli (par lequel passent les cordons de la ceinture), poignet ou col (de chemise de femme), lisere, lisiere; ceinture (âtroite et longue). — Tivitura de sus a izme-nelor, a cioarecilor sau a rochiei (prin care poate trece brăcinarul, baiera, etc ); refec, tivitura mânecii iei în spre pumn s. (mai rar) la gât; (rar) cingătoare. Cfr. bată, bartă (2°). Betelia ismenelor. (Pietro-şiţa, în Dâmboviţa) h. iv, 158. [Iia] se încheie la mănicuţe cu o betelie decorată, odobescu, i, 418. Mijlocul ei subţire, mlădios şi sugrumat în beteliit rochii ndrenţăroase. delavrancea, ap. TDRG. Izmenele m,untenilor au o formă strâmtă, cu betelie. manolescu, i. 184. [(+ bartă s. -|- germ. Bortei „baieră, galon“, Transilv., rar) bertelîe LB. | Cu alte BETERD1SI 549 — BEŢIV sufixe: beteleucă = betelie, bata. rev. crit. iii, 88; beteleică = şuviţe Înguste de dimie oe se taie la croit (Rudina, înMehedinţi) H. IX, 89; cfr. şitoare.] — Derivat din bată (printr’un sufix neclar). beterhisi f vb. IVa v. bitirdisî. iietermeă f s. f. v. bitirmeâ. beteşîo s. a. v. beteşug. BETEŞiie s. a. Maladie (epidemiqm); infirmite.— (în Transilv., orice fel de) Boală,, (în Mold.) „boală epidemică de care mor oamenii şi animalele", şez. ii, 149/, 5, (sau corespunzând germ. „Gebrechen", în Munt.) boală veche (dar nu gravă, care-1 face însă pe cinevâ să nu mai poată munci bine), slăbiciune organică, infirmitate. Pentru greşalele [unuia, intră în toţi oamenii]... toate boalele, beteşugurile... coresi, ap. GCR. I, 26/,. Alţi oameni care au fost mai înainte vreme la slujba Ocnei, şi întâmplându-li-să unora primejdie de. beteşug... (Mold., a. 1765) uricariul, ii, 171/s. [Primăvara] vor fi beteşuguri şi pre alocarea şi cium.ă. CALendariu (1814), 64/, 2. Aveâ ş’un beteşug de tuse. delavrancea, ap. TDRG. S’o vadă [doctorul pe doică] de n’are vreun beteşug. contemporanul, IV, 391. Când se va spăriă copilul sau va căpătă alt beteşug... marian, na. 411. Doftorul [se] pricepe la de astea, de-ale beteşugului şi de-ale morţii, reteganul, p. iii, 83/19. Potmalul se întrebuinţează pentru beteşug de fem,ei. (Bilciu-reşti, în Dâmboviţa) h. iv, 53. Gât a fost ziua de mare, Greu beteşig mă cercară, bud, p. p. 21. ^.şâ să se potolească şi să se stingă tăt beteşugu’. (Descântec din Broşteni, în Suceava) şez. iit, 142/,. [Plur. -şuguri. j Prin Maramureş şi Ţara Oaşului: beteşig.’ bud, p. p., candrea, ţ. o., (beteşîg). mÂndrescu, ung. 140, || Alte abstracte (derivaţii româneşti de la beteags. betegi), mai puţin întrebuinţate: betejâlă s. f. 1°. Boală, îmbolnăvire, infirmitate organică. D’am aveă vreo betejală întru sufletele noastre. coresi, E. 2/,j. Iată cauza întreitei betegeli. caragiale, m. 249. 2°. (în Braşov) Epilepsie; betejie. 1°. Infirmitate. De e şchiop..., iată cârja ce-i va sprijini betejia. odobescu, ap. TDRG. 2°. f Vătămare, rană. Fu croit şi sdrumicat şi fript pre grătariu şi ieşi sănătos, fără nice o betejie. dosofteiu, ibid.; betejime. Com, i. pavelescu; betejune. De va aveă [preotul] semn sau altă betejune pe trup... pravila (1652), ap. TDRG. La căţivă şl moarte s’au făcut, şi betejuni la alţii. mag. ist. ii, 196/i5.] — Din ung. betegseg „boală". UE'ţ'ic, -Ă adj., subst. v. beţiv. beţie s. f. 1°. Ivresse. 2°. Ivrognerie. 3°. Bam-boche, ripaille, orgie. 1°. Starea în care se află omul beat, turburare a minţii, ameţeală, produsă de consumarea unei prea mari cantităţi de băuturi spirtoase, îmbătare. Atunce Avimeleh s’au desmeţît ca din beţie, dosofteiu, ap. GCR. I, 256/23. La beţia lui, pre mulţi îi da la Srmaşi să-i spânzure. N. costin, let. ii, 5/16. [Om] iute la beţie, neculce, ibid. ii, 369/37. Omul beţiv nu ştie Ce face la beţie (= când e beat). pann, P. v. I, 111. Beţia din cap nu le mai iese. creangă, a. 140. Ieri ai fost dat la beţie, Astăzi venişi la trezie, Dar n’ai prins la cuminţie. alecsandri, p. P. 208b/8. || Fig. Stare sufletească de turburare în urma unei pasiuni, etc. Beţiîa patimilor. mineiul (1776), 198 l/2. Nm mai simt acel foc, acea beţie [de dragoste], c. negruzzi, i, 47. Cuprinse De-ale danţului beţii... alecsandri, p. ii, 62. Ah! zimbl el c’un fel de dureroasă beţie, de-aşputea s’o sărut odată! eminescu, n. 75. Beţie de cuvinte. maiorescu, cr. ii, 4 ş. u. 2°. Obiclnuinţa s. patima de a bea băuturi spirtoase. Beţia o vindecă sapa şi lopata, pann, ap. TDRG. Să se ferească de lene şi de beţie. C. ne- gruzzi, i, 299. (Despre un om beţiv) Are patima (ironic: darul) beţiei. 3°. (Adesea la plur.) Petrecere cu băutură (cântece şi joc), chef, (f) băutură. îmblând... întru beţii. COD. VOR. 157/,4. Să nu prea-mâncăriei şi beţiei să ne bucurăm, coresi, ap. GCR. I, 30/3. Petrec... în beţii şi în curvii. varlaam, C. 10,2. Val-tasar, craiul cel putearnic,... să desmerdă în beţie. ioan din vinţi (a. 1683), ap. GCR. i, 271/29. Bog-dan-vodă... nu in beţii şi în ospeţe petrecea, ci ca un străjer în toate părţile privegheă. ureche, let. i, 153/r Făceâ multe giocuri şi beţii şi nebunii, prin târguri, neculce, ibid. ii, 235/18. Într’o beţie o duceă. ispirescu, u. 103/14. La joc şi la beţie se cunoaşte Românul. ZANNE, P. IV, 406. ~ straşnică, ~ la toartă, ~ la cataramă. Cfr. jipescu, ap. zanne, p. iii, 470, DDRF. — Derivat din beat, prin suf. abstr. -ie. BE’ţ'ioÂş s. a. v. beţişor. betişoarA s. f. v. betiţă. beţişor s. a., s. m. —Diminutivul lui băţ (derivat prin suf. -işor). Cioplesc mai multe beţişoare sau sulicioare, de regulă din lemn de brad. marian, î. 166. | Bastonaş. Ne-aţi venit apoi... Cu monoclu ’n ochi, Drept armă beţişor de promenadă. eminescu, p. 248. | (Ţes.) Beţele pe care stau mo-soarele alergătoarei. (Ciobanul, în Constanţa) H. ii, 255. Cfr. băţ (1°). [Şi: băţişor. dame, t. 31. I Cu alte sufixe : beţigaş s. a. Mămăligă la traistă şi beţigaş în mână. zilot, cron. 82. Bătu doi pari în pământ, între pari... bătu beţigaşe mai subţirele şi apoi... se puseră la împletit, slavici, N. 25. După ce s’a odihnit vreo câteva zile, a început să adune beţigaşe, foi uscate,... şi şi-a făcut un cuib. bră-tescu-voineşti, l. d. 88. Beţigaş de alun. doine, 218/1S; băţuleţ. dame, t. 13.] beţÎ'4', -A f adj., subst. v. beţiv. betitA s. f. — Diminutivul lui bată (derivat prin suf. -iţă). De-asupra ciupagului... se coase o betiţă. BREBENEL, GR. P.; cfr. TEODORESCU, P. P. 380b, SEVASTOS, N. 145/3.„ MARIAN, SE. II, 140, PÂRVESCU, c. [Cu alt sufix: betişoâră. marian, se. i, 129.] Cfr. bendiţă, bentiţă. BE'fîu, -ie adj., subst. v. beţiv. beţiv, -A adj., subst. I. 1°. Buveur, ivrogne, sou-lard. 2°. (En parlant des boissons) Enivrant. II. Petite mouche volant au-dessus des recipients de boissons spiritueuses. I. 1°. (Adj. şi subst.) Care are patima (s. darul) beţiei, care, e dat la beţie. Beţivii şi curvarii... păstori de porci chiamă-se. coresi, e. 18/s. Când să va întâmplă muiarea ce va luă să fie rea, ocărî-toare şi beţivă... mărgăritare (a. 1691), ap. GCR. I, 291/,. Acest Dâbija-vodă au fost om de ţară, om bun, iară ( = dar) beţiv. N. costin, let. ii, 5/14. Mi-hail al III-lea, carele şl Potor, adecă beţiii s’au poreclit. şincai, hr. i, 161/,. Ea iaste foarte mare beţie. (a. 1801) iorga, s. d. xii, 193. [Silen] de pre faţă se cunoşteă că eră beţiv împărătesc (= beţiv mare, beţivan), ispirescu, u. 109/2. Beţiul, cum bea această beutură preparată, se zice că îndată capătă o greaţă aşă de mare de rachiu, că apoi nu-l bea mai mult [ nu-I mai bea] în toată viaţa sa. marian, o. ii, 12. Bărbaţi beţivi, şez. ii, 127/4. Frate-meu e om be-ţîu Şi te vinde pe rachiu, (jud. Dolj) ibid. iv, 220/z3. Vai de mine, ce trag eu C’o hulă şi c’un beţiu. ho-doş, P. p. 152. Beţivul, şl când nu se îmbată, tot beat se arată. iord. golescu, ap. zanne, p. viii, 662. Beţivului şi dracul îi iese eu dca’nainte. c. negruzzi, i, 250. Una gândeşte cârciumarul şi alta beţivul, zanne, p. v, 133. Celui beţiv [i se zice că] BEŢIVAN — 550 - BEZACONUÎ face gâtul leică şi pântecele balercă. şez. ii, 72/2... Beţiv de la roată. | P. anal. (Rar, poetic) Beţiv de cărţi, alecsandri, t. 785 = cartofor pasionat. 2°. (Despre băuturi spirtoase) Care îmbată (lesne), îmbătător. LB. Betziu — inebrians. anon. car. Pădureţele [ = merele pădureţe] amestecate cu mere [de grădină] şi puse la murat fac un must ca vinul, însă nu-i beţiu. (Rădăşeni, în Suceava) şez. v, 43. Vinul turcesc îi beţiu, Şi tu-i bea, te-i îmbătâ. ib. i, 108/4. II. (Entom.) (Muscă) - ă = o musculiţă care are obiceiu a trăi în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi spirtoase, numită şl muscă, musculiţă (de vin), muşiţă, muştiţă. marian, ins. 393 ş. u. A fi beţiv ca o beţivă, id. ib. 394. [Şl: beţiu, -ie, (dial.) beţîu, -îe, băţîu, -îe (Lugoj, în Banat), jahresber. iii, 313. | Cu alte sufixe: (în Banat) beţie, -ă (dial., Topoloveţi şi Globurău) ba-ţîc, -ă. jahresber. iii, 313. Săraci şi beţiei. (Sa-rafola, în Banat) şez. i, 276/,; f beţiţ, -ă. Betzitz = ebriosus, temulentus. anon. car.  mâncă şi a bea cu beţiţii. Coresi, e., ap. CRR. 7. O, amar beţiţilor! cuv. d. batr. ii, 464. | Derivate (neobicinuite): be-ţiveşte f adv. Ca beţivii. Fiul nostru... nu ascultă glasul nostru, făcând zăloage beţiveaşte. biblia (1688), 141,2; beţivi f vb. IVa. A petrece în beţii. Fiul vostru beţiveaşte. ib. (Astăzi, fam., în glumă) Refl. A se îmbătâ puţintel, a bea câteva pahare mai mult, a prinde (s. a fi cu) chef. M’am beţivit.] — Derivat din beat, prin suf. adj. -iu (devenit -iv, poate subt influenţa paleosl. pijanim, idem < pi-jam „băut, beat“). JiE'l'ivAsr, -A subst., adj. Soiilard,ivrogne fieffd, al-coolique.—Persoană care se caracterizează prin faptul că e beţiv, alcoolic; p. ext. beţiv mare, beţiv şi jumătate, beţiv împărătesc, beţiv de la roată. Ţi-am găsit un post, beţivanule. n. xenopol, ap. TDRG. Tu, beţivan, tu, obraz de dulău, şperios ca şi cerbul, murnu, i. 9. [Şi: (rari, neobicinuite) beţivlăn, -ă; beţirler TDRG.; cu alt suf. augm.: beţiv6iu s. m. cihac.] — Derivat din beţiv, prin suf. calif.-augm. -an. be'|'ivânAbie s. f. Bamboche, ripaille. — (Rar) Petrecere de beţivan, chiul han. Aşă năsbâtii şi întâmplări plăceau în totdeauna lui Creangă, iar nu beţivănării şi tăvăliri zile şi nopţi întregi prin toate crâşmele, ion cr. ii, 325. — Derivat din beţivan, prin suf. abstr. -ărie. beţiveşte f adv., beţivi f vb. IV“ v. beţiv. beţivi,An, beţivlejk, beţivoiu s. m. v. beţivan. betjvic, -A adj. Vieux, ăge. — „Bătrân, mai trecut cu vârsta (in sens comparativ): Orkum, dar Toader e mai betnic ca mineion cr. iii, 251. beton s. m. sing. Bâton. — Un amestec de var hidraulic s. ciment, apă, nisip şi prundiş sau pietre sfărâmate, care se întăreşte ca piatra; întrebuinţat mai ales spre a clădi în apă şi spre a face fundaţii, la construcţii. - armat v. c. [Familia: beton â vb. Ia. A acoperi s. a clădi cevâ cu beton; beto-nâre s. f.; betonat,-ă adj.] — JV. din fran. betonicA s. f. (Bot.) = vindeceâ. leon, med. 93. [Şi: betonie. ib. 23.] —,N. din lat. betonica. b£vcA s. f. Fondribre, ravin — (In Mehedinţi, Muscel, Olt şi prin munţii Sucevii în Mold.) „Betică (trisilab)=pârău adânc şi cu gropi, pe coastele mun < telui“. şez. II, 149/18. „Beucă (bisilab) = prăpastie" (Şişeşti, iii Mehedinţi). Com. n. ionescu. „Cuvântul bâucă, pronunţat şi beucă însemnează, în regiunea Muscelului, o adâncătură strâmtă între dealuri aco- perite cu păduri, totdeauna ou sens de loc rău; d. ex.: a dat în bâucă, a intrat în bâUcă, se zice vorbin-du-se de un om care a condus căruţa într’o astfel de văgăună (Com. M. Vlădescu). Cu acelaşi sens noi am auzit bâucă în districtul 01t“. HEM. 3015. [Şi: bancă s. f.] — Etimologia necunoscută. Cfr. bâlc. beunţă s. f. (Min.) v. beuţă. bf.ct- v. băut-, becţA s. f. (Min.) Caillou, silex, quarts.—(Transilv. şi Ban.) Pietricică (albă şi rotundă, din râu); cremene, cvarţ. LB., frâncu-candrea, m. 41, 98; rev. crit. iii, 88. „Băuţă— piatră de cvarţ, bicaş (Haţeg; Laţun, în Banat)“. viciu, GL. Monedele îi păreau bucăţi de tinichea, iar pietrele scumpe — beuţe din albia râului, slavici, n. ^ii, 300. [Accentuat, după barcianu: beuţă. \ Şl: băuţii s. f.; beuţie s. f. frâncu-candrea, m. 98; beunţă s. f. rev. crit. iit, 88. | Din aceeaşi familie : biliceănă (dialect. ghiUceană). Pietricică de pe fundul apei. (Avrig, în Transilv.) Com. v. stoica.] — Din sârb. bioce (bijelac) „albeaţă". (înţelesul original pare deci a fi „pietricică albă“ care se vede pe fundul apelor curgătoare). Cfr. băl. BEUŢIE s. f. v. beuţă. bevşug s. a. v. belşug:. bez adv. Excepti, outre, sauf, sans; en plus, par-dessus le marchi. — (învechit, azi cu o nuanţă glumeaţă) Afară de..., fără, lăsând la o parte, ne mai punând la socoteală şi..., (une-ori şi cu înţelesul neologismului) plus. Douăzeci bani la suta de vedri să aibă a-i luâ... bez opt bani vechi. (Mold., a. 1799) uricariul, iii, 7/16. Au aflat-o de 71 pământuri, 4 paşi, bezti câteva livezi. (Mold., a. 1820) ibid. vi, 172/2I. Au să plătească nestrămutat fieştecare preot i diacon (bez săracii şi nevolnicii) câte 4 lei. (Mold., a. 1828) ibid. 14/32. Şi, bez poşta cea mare şi obicinuită, este poşta (a) oraşului, ce-i zic mică. golescu, î. 30. Oieritul de la patru parale l-a suit la douăzeci şi cinci, bez ploconul, ghica, s. 512. Fie! primesc să plătesc şi dobânda de 24. — Afară de co-. misionul meu? — Se înţelege, bez comisionul d-tale. alecsandri, t. 742 # - Vlaşca şi Teleormanul: „şi alte foloase (mai ales ilicite) pe de-asupra: Are ledfa bună, bes Vlaşca şi Teleorman11, zanne, p. vi, 443. — Cuvânt literar, introdus prin actele oficiale din slav. bezii, idem. [în limbile slave serveşte şi ca prefix privativ; unele din aceste cuvinte slave compuse cu bes- au fost apoi împrumutate şl de scriitorii noştri vechi, cu deosebire de dosofteiu, la care găsim: f bezbojnic, -ă, ap. HEM. 2148. Fără Dumnezeu, ateu; f bezglasle s. f. v. s. 213/10. Lipsă de voce, muţenie, afonie; f bez(s)rebârnic, *ă adj. v. s. 98; 2; 70,2; 250, etc. Care nu primeşte mită, ne-luător de bani (de argint), incoruptibil. Din ruseşte e şl cuvântul bezpopovăţ, -ă adj., subst., numele unei secte religioase (de Lipoveni) — fără popi — in Rusia, risipită şl prin părţile învecinate din teritoriul românesc (Bucovina, Moldova, Dobrogea). SĂM. vi, 379. Cfr. bezaconie (bezaconic, beza-conui), becisnic, bezmetic, beznă.] bezaconic, -A f adj. Sacrilege, impie, criminel. — (Rar) Nelegiuit, fără-de-lege. Găsitu-s’au şi un copil de creştin, muncit de bedsaconicii Jidovi, neculce, let. ii, 400/20. — Din paleoslav. bezzakonlniku, idem. bezaconie f s. f. v. bazaconie. bezaconui f vb. IV8. Commettre des impietes. — (Rar) A comite nelegiuiri, fără-de-legi, crime, a face bezaconii. Zişu [ = ziseiu] lege-călcătorilor să nu BEZĂDE — 551 — BEZMETIC bezaconuîască. CORESI, ps. 199 (= nu fără-legiui-reţi. psal. SCH. 234). — Din paleoslav. bezzako novaţi, idem. bezădeă f subst. v. beizadea. BEZBOJNic, -Ă f adj. v. bez. BESSCISNEC, -Ă f adj. v. becisnic. bezuadeâ subt. v. beizadea. beziuvA f s. f. v. beznă. bezea s. f. 1°. Baiser envoye du bout des doiyts. 2°. Meringue. 1°. (Fam., mahalagism) Sărutare trimeasă cuivâ cu vârful degetelor. Umblă după dînsa şi o curteneşte, îi face biz&le. pann, ap. TDRG. 2°. Prăjitură făcuta din albuş de ou bătut şi cu mult zahăr. [Formă de mahalâ, şi: bizeâ.] — N. din fran. baiser „sărut(at)". bezebeă f subst., -i>£sc, -deăscă adj. v. beizadeâ. bezer s. m. sing. 1°. Mesent&re, fraise. Graisse. Double menton. 2°. Collerette fraisie (de chemise de paysanne). Chemise (de paysanne). 1°. (Măcel.) Membrana grasă şi creaţă care incun-jură intestinul, numită în ştiinţă meze’nter. | P. ext. Grăsimea de pe maţe (Braşov), p. gener. Bezărău= untură de porc. jahresber. iv, 326. | Maţele creţe de la viţel s. miel (care se gătesc). || P. anal. Bărbia oamenilor graşi. (Braşov). [Forme: bezer TDRG., băzâr (Braşov), bizer (Teiuş) Com. iliescu. | Derivate: bezerau învăţătorul copiilor, ap. TDRG., bezereu stamati, DDRF., bezerei plur. LB., bâzăran poenaru (la cuv. ,,fraise“), bizărau vasici, ap. TDRG.] 2°. P. anal. [Subt forma bazară, bâzără s. f.] încreţitură la gulerul iilor femeieşti. O iie fără băzări. zanne, p. iii, 188. || P. ext. Iie (Braşov). Nu eşti vrednică să-ţi speli o bazară! Cfr. băzări. — Etimologia necunoscută. (Pare a fi, în ultima analiză, lat. mesenterium, grec. fuoevxepiov, trecut la noi prin mijlocirea altei limbi, cfr. cech. brzel, brzice, brzlice, brzlik „ris de veau“, bryzeika“ me-sentfere11, rut. brisja „fraise de veau“, pol. bryz, bryie, brySyk „garniture, bordure frisee de robe de femme“, germ. Bries, fran. fraise, ris). bezerău, bezereu s. m. sing. (Măcel.) v. bezer. bezeţ s. a. (Oism.) Bout (rapporte) d’une bot-tine. — Bucată de piele pusă la vârful ghetelor, spre înfrumuseţare. Ghete cu bezeţuri. [Pop. şi: bizeţ.] — Din germ. Besătze, idem. (Introdus prin cis-inarii nemţi). mezcilâsie f s. f. v. bez. rezidea s. m. v. beizadeâ. bezir -j- s. m. sing. v. bizireâ. «iiZMÂiv s. a. = embatic. (în Mold.; învechit) Bezmănul cu cepărie, ce au fost dând cdrşmele din toată ţara. N. costin, let. ii, 58/s. I-am tocmit şi i-am aşezat să dea de locul casei căte cinci orţi bani, or[i] căte cinci litre ceară, bezmăn, pe an. (a. 1748) uricariul, v, 318/a3. O pivniţă ce are mănăstirea Cetăţuea aice în Iaşi încă să fie scutită de camănă, de bezmăn... (Mold., a. 1752) ibid. ii, 124/26. Să nu îngăduească pe nimine... a-şi face case sau dugheni pe moşia aceasta : întâi să se în-voiască cu dfumneajlui hatmanul, prin scrisoare, pentru bezmănul locului, pe câţi stânjeni de loc va aveă trebuinţă să coprinză. (Mold., a. 1795) uricariul, i, 145/27. Câţi vor av& case sau dugheni pe locul mănăstirii, vor da bezmet. (Mold., a. 1803) ibid. iv, 159/2„. Târgoveţii capătă locul de casă cu besmen, şi imaşul pentru trei vite. Besmenul este de 10 lei stânjinul la faţă şi de 5 lei la dos. i. ionescu, p. 445. Locaţiunile ereditare astăzi în fiinţă cunoscute sub nume de emflteuse ori embatic (bes-man) se păstrează... Pe viitor ele nu se mai pot, înfiinţa, hamangiu, c. c. 359. [Şi: bezmân. Com. I. negruzzi ; bezmen, scris şi bdsmen (accentuat: bezmdn cihac, ii, 549); bizuiau (scris bismăn) i. ionescu, d. 348; bezmăt ibid.; bezmet. | Plur. -nuri.] — Etimologia necunoscută. (După TDRG. din paleosl. bezmenim „neschimbat"; după ŞIO., din rus. bezmem „cântar", despre care cuvânt v. berneker, sl. wb. 53-54). HiiziiisiÂR s. m. 1°. Emphyteote. 2°. Fonctionnaire charge de percevoir le droit d’emphyteose. (în Mold., învechit) 1°. = embaticar. Bezm,ănarul nu are drept să ceară ca să i se ierte o parte din bezmăn. COND. calimah, ap. ŞIO. 2°. f Slujbaş însărcinat cu strângerea bezmănului. Părcălabi şi vamişfi], căm[ă]na/r[i], bezmănari şi mostasăpi şi buorari. (a. 1741-2) iorga, s. d. vi, 227. Să fie apăraţi şi de cătră cămănari, bezmănari... (Mold., a. 1754) uricariul, ii, 165/j. [Şl: bezmătâr. cihac, ii, 549.] — Derivat din bezmăn, prin suf. nom. agent. -ar. BEZMĂNUÎRE f s. f. Perception du droit d’emphyteose. — (Mold.) Strângerea bezmănului. Atunci poate bezmănarul să mute asupra altuia dritul bez-mănuirii. cod. calimah, ap. TDRG. — Infinitivul, devenit abstract verbal, al unui verb neîntrebuinţat bezmănul (derivat din bezmăn). bezmăt s. a. (ş. d.) v. bezmăn ş. d. bezmeâ s. f. v. basmâ. bezmetecîe s. f. Abasourdissement, ahurissement. — (Rar, Mold.) Zăpăceală, năucie. pamfile, J. III. — Derivat din bezmetec, prin suf. abstr. -de. bezmetic, -Ă adj. I. 1°. (Rftche) sans reine. 2°. (Abeille) etourdie. II. (En parlant d’un homme) Abasourdi, ahuri. (Mold.) I. (Apic.) 1°. (Despre stupi) „Stup bezmetic = orfan, fără matcă (s. cu matca stearpă, nefructificată ori falsă)". Com. i. aron (stupar din Braşov). 2°. P. ext. (Despre albine; predicativ, in legătură cu un verb al mişcării) Fără conducător, fără cap şi fără ţintă, în neştire, zăpăcit. Un roiu de albine se învârtea în zbor de-asupra capului său şi umblau bezmetice de colo până colo, neavând loc unde să se aşeze, creangă, p. 238. II. P. anal. (Despre oameni; predicativ, în legătură cu un verb al mişcării) Zăpăcit (ca albinele care şi-au pierdut matca), fără a şti încotr6 s’o apuce; p. ext. (atributiv ; une-ori complinit prin „la minte") uluit, ameţit, tehuiu s. buimac de cap, năuc. creangă, gl., pamfile, j. iii, şez. ix, 153. îl bucură..., ca un bezmetic ce eră la minte, neculce, let. ii, 271/30. Vedeai un norod besmetic, neştiind unde mergeă [pentru că ardeâ oraşul], bel-diman, tr. 433. Nebăgând samă încotro mergeă, să întoarce cănd într’o parte, cănd într’alta, bezmetic. drăghici, R. 160. Când l-am ştiut afară, Mă puseiu, ca bezmetic, a alergă prin casă. I. ne-gruzzi, II, 44. Şi cum sta el pe gânduri, posomorit şi bezmetec, numa iată că vede pe o teşitură un boţ de mămăligă, creangă, p. 145. Cum umblă, el [ = cânele] bezmetic, blec şi cu coada în jos, suparat ca vai de el, ca omu’ cându-i bolnav, întâlneşte, pe o coastă, un şerpe. şez. iii, 151/i2. Unii zăceau bezmetici [de băutură] prin şanţuri, dormind ca nişte morţi. ibid. viii, 66. BEZMETICI — 552 — BI- — Din slav. (rut.) besmatok „(stup) fără matcă“. Weigand, Jahresber. xiv, 112; cfr. TDRG. Cfr. dezmetic. bezmetici vb. IV® intrans. Etre abasourdi ou ahuri. — (în Mold.; rar) A deveni bezmetic, a se zăpăci, a se ameţi s. ului de cap, a se năuci. Este dovedit lucru, că fără de dînsa (= fără matcă) albinele bezmeticesc şi toată lucrarea se strică, ko-naki, ap. TDRG. Iar eu stăm cu puşca la ochi, încurcat, bezmeticit, neştiind in ce să dau. GANE, ibid. — Derivat din bezmetic. Cfr. dezmetici. beznă s f. 1°. Abîme, gouffre. 2°. Tenebros. 3°. Brouillard epais. 1°. f Abis, adâncime fără fund, hău, (f) fără-fund; cfr. genune ; .spec. (în scrieri religioase) adâncimea iadului. întru fără-fundul beznei aruncă omul. coresi, E. 5/4. Dumnedzău căruia să închină toate semenţiile ceriului şi a pământului şi a bizdneloru... varlaam, C. 198. Că n’au cruţat Dum-nezău îngerilor cari au greşit, ce (= ci) i-au aruncat în beznă. n. testament (1648), ap. cod. vor. 173. Undează bezna ca o căldare... Pre tartarul be'zniî ca pre un rob, socoti bezna întru primblare, biblia (1688), 381, a; cfr. ibid. 3742, 3782, 3792, 380. întru numele lui Iisus se pleacă tot genuchiul celor cereşti şi celor pământeşti şi celor de sub bezne. antim, p. 33. Muntele Ethnii... în bezna pârlitelor sale rădăcini se pohârneşte. cantemir, ist. 161. 2°. întunerec mare. Lumina [soarelui] covârşaşte bezna cea însuşită pământului, marcovici, d. 443. Noaptea cu besnele sale a cotropit omenirea, băl-CESCU-RUSSO, m. v. 562. Acolo ajung pe la miezul nopţii; eră o besnă (întunerec), de nu-ţi vedeai nici mâna. reteganul, p. iv, 75/25. | (Adesea ca atribut al lui întunerec spre a arătă o întunecime desăvârşită) Eră ’ntunerec besnă, Şi nu vedea că plâng. coşbuc, f. 137. La lăptărie — întunerec besnă. ca-ragiale, m. 243. Coaja acestor meri eră suflată cu aur, de luceă ca ziua, când noaptea eră întuneric besnă. ispirescu, l. 64. 3°. P. ext. Negură groasă. LB., sima, m. Du-te, bade, cu norii, Şi vină când te-oiu dori. Du-te, bade, cu bezna, Şi vină când te-oiu chemă, mândrescu, l. P. 70/,. [Şi: bâznă LB., liuba, bâznă sima, m., f bezduă, f beziiie. I-au svM.it întru bezniea vecîniciei pedepselor căzute, uricariul, i, 69/ie. (Forma bezned, la dosofteiu, ps. 254, e greşeală de tipar în loc de bezdne).] — Din paleoslav. bezditna „abyssus", propriu: „fărâ-fund“. beznie f s. f. v. beznă. beznic, -A adj. (Cheval) d’un noir d’ebene. — (în poezia pop., rar, despre cai) Negru (ca bezna). Cu Negrul, cu Besnicul. pop., ap. GCR. ii, 294b/,4. Şi în grajdiu mergea, Pe Neagra scotea, Pe Neagra, Pe Besnica. ibid. ii, 296/24. — Derivat din beznă, prin suf. adj. -nic. bezpof6văţ,-ă adj., subst., bez(s>kebÂk-nic,-A f adj. v. bez. Bl- Prefix neologic de origine latina : bis „de două ori“ (cfr. bis, di-, uni-, tri-) — intrat în limba noastră prin termeni ştiinţifici moderni, mai ales din franţuzeşte: Bibăzic, -ă adj. (Chim.) Cu două baze. Sare bibazică, sare neutră conţinând două propor-ţiuni de bază pentru una de acid. j Bicameral,-ă adj. Cu două camere (legislative: Cameră a deputaţilor şi senat). Sistemul nostru reprezentativ e bicameral. | Bicarbouât, -ă adj., subst. (Chim.) Care conţine o cantitate de carbon de două ori mai mare de cât cea care intră în compusele carbonate; sare care conţine pentru aceeaşi cantitate de bază o cantitate de două ori mai mare de acid, faţă cu sarea neutră zisă carbonat. Hidrogen bicarbonat, gazul de iluminat (gazul aerian). Bicarbonatul de sodă este baza tuturor apelor minerale naturale... El este tipul alcalinelor... ; intră în compoziţia apei gazoase, bianu, d. s. | Bicarbură s. f. (Chim.) Bicarbură de hidrogne, gazul de iluminat (gazul aerian). | Bicentenar s. a. Â1 doilea centenar (al unei întâmplări însemnate); cfr. tricentenar. | Bicicletă s. f. Velociped cu două roate de acelaşi diametru, dintre care a doua se pune în mişcare printr’un mijloc de transmisiune, de obiceiu un lanţ, care o leagă de pedale ; biciclist, -ă subst. Persoană care umblă pe biciclu sau pe bicicletă; biciclu s. a. (compus din lat. bis şi grec. xuxXoţ ,,cerc“). Velociped cu două roate dintre care cea dintâi e pusă în mişcare prin acţiunea picioarelor asupra a două pedale. [Plur. -cicle şi -cicluri.] | Biclorură s. f. (Chim.) Biclorură de mercur. | f Bicolor, -ă. Steguleţe cuprapore de mătase bicolore: albastru şi galben, bălcescu, m. v. 599. (Cfr. tricolor). | Biconcâv, -ăadj. (Fizică) Care se înfăţişază cu două suprafeţe concave opuse. Linte (lentilă) biconcavă. \ Biconvex, -ăadj. (Fizică) Linte (lentilă) biconoexă. | Bidreptungliiu adj. (Geom.) Un unghiu triedru se zice... bidreptunghiu când are două unghiuri diedre drepte, melik, g. 182. | Bienal, -ă adj. (lat. biennalis, -e) Oare ţine doi ani; din doi în doi ani; la doi ani odată. Arândaşul urmează, în mare, asolementul bienal, ionescu, m. 461. Plantă bienală, grecescu, fl. 351; bieniu s. a. (lat. bien-nium, din bis şi annus ,,an“) Spaţiu de doi ani. Cfr. trieniu. | Biflor, -ă adj. (Bot.) Cu două flori. Fascicule, biflore. grecescu, fl. 100. | Bifurcă vb. Ha> (derivat din lat. bifurcuş, compus din bis şi furca ,,furcă“). A împărţi în două ramuri, ca braţele unei furci; cfr. trifurcâ. De la Mar ga, drumul se bifur-cează. ionescu, m. 68. [Prez.: bifurc, bifurchez, f bi-furcez. | Derivate: bifurcare (dupăfran. şi: bifurcă-ţie) s. f. Bifurcare a unui drum, a unei vine, a studiilor dintr’un liceu, etc.; bifurcat, -ăadj.] | Bigâm, -ă adj. şi subst. (lat. bigamus,după grec. 8qc/.|j.oţ, din bis şi grec. Y0-j)xf], din pi^Xiov „carte11 şi Q-'r^-q „loc în care se păstrează cevâ, cutie, sicriu11; cfr. teacă). bîboi., -A subst., BiBoniĂ s. f. v. bivol. bic s. m. 1°, Taureau. 2°. Bouc. 1°. Taur (Glagova şi Rudina, în Mehedinţi) h. ix, 41, 93; cfr. bugă, buhaiu. | Spec. (Simţin-du-se cuvântul ca un diminutiv în -ic) Mânzat, viţel neîntors. (Risipeşti, în Dolj) H. v, 393. [în Ban., Ung. şi Bucov. (din ung. bika): bică şi (4- bugă): bigă. anon. CAR., şez. vii, 177, h. iv, 176. Rage bica’ntreho-tare ? (= Tunetul.) gorovei, c. 371 (biga) ib. 88. Se întrebuinţează şl ca nume de bou. liuba-iana, m. 115.] 2°. (Plugova, în Ban.; prin apropiere de germ. Bock?) Ţap. jahresber. iii, 313. — Din bulg. s. sârb. bik, idem. BÎC s. m. v. bic; s. f. v. bicaş. bicAjel s. in. v. bicaş. B10AŞ — 655 - BIC1U bicAş s. a. (Min.) Caillou, silex. — (In Transilv. şi Mold.) Cremene, cvarţ, cvarţit. LB. (subt beancă), MÂndrescu, l. P.; cfr. beancă, beuţă. „Bghi-caj[i]= bolovani albi cristalini, sarea-mâţei“. (în munţii Sucevei) şez. ii, 23/a. Ghicaş = piatră albă pentru fabricarea sticlei, turcu, e. 61; cfr. jahresber. v, 189. [Zidul] este zidit de bicaşe, care sânt cu îndestulare pre dealurile de prin prejur. cantemir, ap. TDRG. Cvarţit uri albe ca laptele, cărora ţăranii le sic bicaji... popovici-kirileanu, b. 23. Mă lovi cm un bicaş. reteganul, tr. 169/27. Cutare să ră-mâie... ca argintul strecurat, ca bghicasu’ de mare. (Descântec din com. Broşteni, în Suceava) şez. iv, 19/,,. [Şi: bicâz s. m., plur. -caji; în Bihor (din ung. belea f-s6 s. -ko]: blcă „Pietricică" şez. vii, 177, cu reduplicare (din limba copiilor) bibică (Şaldorf, în Transilv.) „Pietricică albă“. viciu, gl. | Diminutiv : bicăşel (ghicăşel), la plur. şi cu înţelesul de „boabe“: Bicăşeii de tămâie, pârvescu, C. 77, bicăjel s. m., big'ăşeâ s. f. (ghigăşeă; cu asimilarea grupului gh-c y gh-g Şi cu schimbare de gen după pietricea). Şi-s mâncată de mulţi răi, Ca iarba de bicăşei. mÂndrescu, l. p. 16/ie. Şi pe munţi cu pietricele Şi pe văi cu ghigăşele. bibicescu, l. p. 210. Părăuţ cu apă rece, Dare-ar Dumneseu să sece,... Să rămână ghicăşei. jarnik-bârseanu, d. 59. Nu pot trece-un deal şi-o vale, Că pe vale-s bioăjei... ION cr. i, 52.] — Din ung. bekaso, idem (propriu „sarea-broaştei"). bicaşex s. m. v. bicaş. bicât s. m. (Ornit.) v.’ becaţ. bicâz s. m. (Min.) v. bicaş.’ biceps s. m., s. a. (Anat.) Biceps. — Muşchiu care are două ligamente la partea de sus; spec. muşchiul anterior al antebraţului. [Accentuat şi: biceps; plur., rar, -cepsi şi -cepsuri.] — N. din fran. (lat. biceps „cu două capete", din bis „de două ori" şi caput „cap".) bicher s. m. 1°. Noceur. 2°. Berger (associe â son maître). 1°. (Transilv. şi Ban.) Om care se ţine numai de petreceri, de chefuri şi de ştrengării. Tu eşti, mândră, prefăcută, Toţi bicherii te sărută, hodoş, p. p. 176. [Şi: becher, j Derivate: bicheresc,-eâscă adj. De bicher. Înjurături bichereşti. ap. rudow, xvii, 392; bichereşte adv. Ca bicherii; bicherăş s. m. (in Înţeles desmierdător, către cal) Călişorul mieu, Becheraşul mieu! teodorescu, p. p. 490b.] 2°. (Jiu) Ciobanul care se ridică a fi ortac cu stăpânul, căci are şl el 100-200 de oi şi ciobanii săi. viciu, gl. — Din ung. betyâr „argat, flăcău chefliu". bicherâiu s. a. v. bicheri. bicherâş s. m.; -resc, adj.; -reştu adv. v. bicher. bicheri vb. IV*. 1°. Faire la noce. 2°. Voler sur Ies grands chemms. 3°. Travailler en lambinant, remanier minutieusement. 1°. Intrans. (Transilv., Ban.) A face s. a se ţinea de petreceri, de chefuri şi de ştrengării, rudow, xvii, 392. [Derivat: biclierlts. a. | Alte abstracte: biche-rie s. f. în bicherii învăţat, ap. rudow, xvii, 392; (mai mult în glumă, Braşov) bicherâiu s. a., plur. -raiuri.] 2°. Intrans. (Bihor) A hoţi, a tâlhări. Bityerire-aş bityeri, Nu ştiu rândul pădurii Şi m’or prinde jin-darii. şez. vii, 167. 3°. Trans. (Mold., propriu: a face treburi gospodăreşti, ca un bicher, ca un argat, pe îndelete). A face, a drege s. a (în)tocmi un lucru încet, pe îndelete, migălind, şez. ii, 149/2a, creangă, gl.; cfr. baciul, mo căi, migăl. Moş Nichifor... nu ştiu cebichi-reă şi cislueă prinprejurul căruţei, creangă, p. 123. [Atestat numai subt forma dial.: bichirl.] — Derivat din bicher. BiCHERte s. f. v. bicher. bichir! vb. IV8. v. bicheri. bichirină s. f. Lambine. — (în munţii Sucevii, Mold.) Femeie ce bichireşte, adecă lucrează mi-gâetic orî-şi-ce lucru. şez. ii, 149/n. — Derivat din bichiri, prin suf. -mă. bichis s. a. v. dichis. bichiu s. a. Jett d’enfants. — Numele unui joc de copii. (Măstăcani, in Covurluiu) H. iii, 312. BicicAŞ s. m. Voleur â la tire, pickpocket. — (Un-gurism) Pungaş. Atâta sumă de surugii şi toţi ceilalţi biclcaşi din celelalte judeţe. DOC. (a. 1814), ap. TDLiG. — Din ung. bicskâs, idem. BICICLETA s. f., BICICOST, -A subst., BicicLU s. a. v. bi-. bicIluî vb. IVa v. biciului. bicioică s. f. (Bot.) v. picioică; cartof. bicisnic, -A adv. v. becisnic. biciş6r s. a. v. biciu. biciu s. a. 1°. Fouet. 2». Coup de fomt. FUau. 1°. Instrument cu care se dau lovituri (vitelor, ca pedeapsă şi oamenilor) constând dintr’un băţ (numit coadă, codorţe, codorişte, codirişte s. topo-rişte) şi din biciul propriu zis (numit şi: şarpele biciului), împletit mai de mult (la ţară) din cânepă s. din fâşii de teiu, azi mai ales din cur&le de piele sau făcut dintr’o singură cureâ; acesta se leagă de coadă cu baiera şi se termină în şfichiu (sflichiu, sfichiu) s. pleasnă (plesnă). Cu -1 se loveşte, se dă lovituri, (fam.) se arde; din - se plesneşte, pocneşte, (mai rar) trosneşte, trăzneşte. pamfile, j.’i, 63, I. C. 212, marian, se. i, 24. Cfr. harapnic, biciuşcă, zbiciu, gâr-baciu (corbaciu), frişca, arsă, iuşcă, căm gie, strămurare, etc. Au gonit cu biciul pre aceipre-cupitorfi] de ceale dumnezeeştfi]. simeon arhiepiscopul (a. 1765), ap. GCR. ii, 80/28. Cu biciul să trăsnească, barac, a. 69. Nu mai sta din pocnit cu biciul, creangă, p. 112. Plesni de patru părţi ale curţilor, cu un biciu. ispirescu, l. 197. Ş’oiu vinde două viţele, Ş’oiu luă biciu de curele, Ş’oiu face din tin' muiere, jarnik-bârseanu, d. 422. Biciul să-l aibi de speriat, iar nu de bătut. iord. golescu, ap. zanne, p. viii, 670. # ^ plesni din - (jud. Iaşi): a fi în voia sa, a izbuti, a se bucurâ. ibid. iii, 24. 2°. Fig. (Mai ales la plur.) Lovitura de biciu (dată animalelor şi, ca pedeapsă, şl oamenilor). Au dat biciu calului, şi au purces cătră ţara leşească, amiras, leţ. iii, 88/86. Pe urmă, cu toate opintirile, bicele, strigătele, am început a merge. C. negruzzi, i, 307. Să-l aduc în bicepân’la curte, sandu-aldea, u. p. 72. Surugiul... dădu fugarilor câteva bice. SADOVEANU, m. 182. Moş Nichifor... dă biciu iepelor, creangă, p. 117. Haide, măi, dă-i biciu odată: porneşte (chiar şi pe jos), pamfile, j. ii . ţţ Ţi-e uşor d-tqle douăzeci şi şapte de bice la spinarea altuia ! f (în Mold.) (A porni, a purcede) în - (după polon s bicsa) = imediat, fără multă vorbă, în goană. Deşii... au purces în bici spre cetate. M. costin, let. i, 319/15. || Fig. Flagel, plagă, urgie; bătaie a lui Dumnezeu. [Pasările] sânt biciul cel mai cumplit pentru grădini. i. ionescu, c. 12. într’o zi a căzut biciu de foc pe căminul nostru, delavrancea, ap. TDRG. Biciul lui Dumnezeu = bătaia lui Dumnezeu, p. ext. om rău. pamfile, J. i. [Plur. bice, mai rar: biciuri. mardarie, l. 187. [ Diminutive: biciusor s. a. Ne aduce, dar de şcoală nouă, un drăguţ de biciuşor de curăle, împletit frumos. creangă, a. 3, bicişor s. a. păsculescu, l. BICIUI — 556 — BIDIVIU p. 31, 62; şez. iii, 244/, „ bicitiţ s. a. ap. GCR. ii, 294b/29; cfr. biciuşcă.] — Din paleosl. biet., idem. Biciui vb. lVa. l°.-2°. Fouetter; fouailler, flageller (au propre et au fig.). 1°. Trans. (şi absol.) A bate (ou biciul), a da bice (cuivâ). Să-l bicîuîăscă cu vine crude, dosofteiu, v. s. 6. Coada că şi-o răsucea, Sfârc de biciu că şi-o făcea Şi cu dînsa biciuia D’a stânga şi d’a dreapta, teodorescu, p. p. 443. | Pig. Trcmdafir... veştejit Şi de vânturi biciuit, jarnîk-bârseanu, d. 99. Să fi furat P Oh! tăceţi ! Nu ştiţi de câte-ori m’a biciuit acest gând. delavrancea, ap. TDRG. 2°. Fig. A izbi (în cinevâ, în cevâ) printr’o critică nemiloasă, a luâ în bâtaie-de-joc printr’o satiră usturătoare. Cfr. zanne, p. iii, 24. Donici biciuia viciurile, prin fabulele sale. c. negruzzi, i, 334. Haideţi... La teatru românesc, (Jnde relele din fire, Necruţat se biciuesc. alecsandri, t. 444. A biciui frazeologia neadevărată, maiorescu, cr. ii, 300. [Derivate: biciuit s. a., biciuire s. f., biciuiâlă s. f. DICŢ.] — Derivat din biciu. biciulâ vb la, isicium vb. IV8 v. biciului. biciului vb. lVa. Estimer, âualuer, taxer, ap-precier, honorer. — (Ungurism; în Transilv. şi Mold.) A preţ(ăl)ui, a evaluâ, a taxâ; a apreţiâ, a stimă, a onoră, jahresber. iv, 326, Am adunat birău' şi cu juraţi[i] satului, împreună cu bătrânifij, ca să biciuluim via şi moşia lui Lasor Vişoviia. (a. 1825) iorga, s. d. xii, 296. Din voinic fecior, Ca pe un fuior De cânepă voi l-aţi biciulat, De-o parte de drum l-aţi aruncat, teodorescu, p. p. 383b (nr. 571 /,4); marian, d. 88. [Şi: biciuli vb. IVa, biciulâ vb. la, bicîlui vb. IVa anon. car. în şez. se dă, pentru acest cuvânt, înţelesul neclar: „a băsădui = a fi deprins numai cu un fel de lucru, de mâncare11, v, 38/2, II, 126/3n.] — Din ung. becsiilni, idem. biciuşcA s. f. Cravache; fouet. — Biciu scurt, îmbrăcat întreg in împletitură de piele, întrebuinţat la călărit (corespunde neologismului cravaşa); p. ext. orice biciu mai scurt s. mai subţire; cfr. f (r)işcâ. Când îi băteă cu biciuşcele, ei se rugă să-i împungă. neculce, let. ii, 200/20. Pocnelele biciuşcei posti-Konului. c. negruzzi, 1,191. Moş Nichifor aveâ o biciuşcă de cele de cânepă, împletită de mâna lui. creangă, p. 107. Peste fălci îl izbeâ, Cu biciuşcă de cureâ. şez. iv, 133/ie. [în Mold., rar, şl: biciutcăs. f. Biciutca, biciuşca, ghiciuşca, serveşte băieţilor mici la zvârlirea pietrilor cu zbârnâială. Pentru aceasta se leagă piatra în vârful (şfichiul) ghiciuşcăi şi se zvârle.şEZ. ix, 134. | Diminutiv (rar): biciuscută, ap. TDRG.] ' ’ — Derivat din biciu, prin suf. dim. -uşcă. mciuşcuTĂ s. f. v. biciuşcă. «iciuşor, Biciiij' s. a. ’v. biciu. biciutcA s. f. v. biciuşcă. bii>ă, hibă s. f., mi>EU s. m. v. bedă. umî vb. IVa. Vivre difficilement. — (Maramureş) A necăji, a tr&i cu chiu-cu vai, în obidă. Pruncul, când naşte, de-ar şti Câte are de-a păţi..., Muri-ar şi n’ar trăi Şi în lume n’ar bidi. bud, p. p. 26. — Derivat din bidă (cfr. bedă). Uii>iBiu, biuibel, bioimîc s. m. v. bidiviu. MiUGÂMi: s. f. Monstre. —- (Transilv.) Animal sălbatic, monstru, fiinţă monstruoasă, ciudăţenie JAHRESBER. IV, 326; cfr. ală, dihanie, dănănaie, (în glumă, şi despre „păduchi11 BARCIANU). înBuda locuind eu, mulţi oameni învăţaţi m’au întrebat ce feliu de bidiganie au fost mai de mult chenezii [= cnezi, juzi] Românilor, şincai, hr. ii, 30/19 Era ocolit de bidigăniile cele mai urîte din lume: câni, mâţe, lupi, vulpi, urşi, lei, crocodili şi câte nu mai sânt pe pământ şi pe sub soare, reteganul, p. iii, 30/32; cfr. ii, 77/6, v, 64/15, iv, 44/Js. Doamne! ce bidiganie proastă mai eră aceea: o babă bătrână, lungă, deşirată, seacă, neagră, cu neşte dinţi ca hecela şi cu unghii ca secerile. id., ap. TDRG.; cfr. mera, l. b. 266; ion cr. ii, 212. [Plur. -gănii. | Şi (+ dihanie): bidihănie barcianu.] — Pentru etimologie, cfr. bâzdăganie. hiimhânik s. f v. bidiganie. BimirÂK s. m. 1°. Fabricant ou marchand de brosses ă badigeonner. 2°. Badigeonneur: 1°. Cel ce face s. vinde bidinele, fabricant s. vânzător de bidinele. 2°. Meseriaş care spoeşte cu bidineaua, spoitor de case. DICŢ. [Femininul: bidinăreăsă. DICŢ., cfr. spoito-reasă, chivuţă.] — Derivat din bidineă, prin suf. nom. agent. -ar. bibinAkeAsA s. f. v. bidinar. iuoiiVeâ s. f. Brosse â badigeonner. — (în România) Perie de spoit pereţii, cu coadă lungă, făcută de obiceiu din păr de cqamă de porc, cfr. p ă -mătuf, mătă(h)uz. Cfr. pamfile, i. c. 1-2. Pă-mătufuri şi badanale. alecsandri, t. 412. Par'c’ar fi scuturat bidinele muiete în roşu,, galben şi albastru, pe d’asupra câmpiei. delavrancea, s. 221. Odată ea aveâ o inscripţie cu data de 1791, şi zugrăveală din acest timp. Parohul a crezut că sfinţii aceia de demult erau prea schilozi... şi a tras cu bidineaua pe de-asupra. iorga, n. R. a. i, 237. Stropire din bidinea cu stropi albaştri şi roşii. id. n. R. b. 64. Cei mai mulţi [dascăli], cu nişte târsoage de barbe cât badanalele de mari. creangă, a. 129/s. Părul jumulit [de pe porc] se leagă în mănunchi..., pentru a se face bidinUe din el. muscel, 104. Dintr’o badanâ, smulg doi peri de porc. sevastos, n. [Şi: (Mold.) bariană, h. x, 22, 69, bădănă. pamfile, i. C. 1, (Muscel) bridiueă. rădulescu-codin. | Diminutiv: bidineluţă: mai mică decât bidineaua, slujeşte la trasul brâielor cu chino var pe pereţi şi la ferestre, pamfile, i. C. 2.] — Din turc. badana „badigeon11. bidiwelu’I'A s. f. v. bidineă. Blltllri vb. IVa. Invectiver. — (în Transilv.; rar) A ocărî. S’o apucat să se sfădească cu mine; da să ştii că l-am bidirit. (Bistra) viciu, gl. bidiviu s. m. Cheval arabe ou barbe; coursier.— Cal (de călărie) de rasă arabă, p. ext. cal (de călărie) ager, frumos şi iute (in poveşti) „cal ce mânca jeghiu (jăratec) şi se ţine tot în întunerec11. liuba-iana, M. 78; cfr. sireap. Aduseră lui Mihail un bidiviu prea bun dar, den Misir, şi nu se află nime să-l poată încălecâ. moxa, 388/se. (Pleonastic) O sută de bidivii arăpeşti. alexandria, 64. Cât de bine îi şedeâ călare pe bidiviul său cel roib şipintenog. fii.i-mon, c. ii, 668. Încalecă... pe mărunţelu-i bidiviu. odobescu, 1, 146/26. (Atributiv) I-ar da...poştalioane cu opt cai bidivii, delavrancea, s. 36; cfr. teodorescu, p. P. 45b. Mihaiu-Viteazul încalecă pe bi-dibiul său. ispirescu, m. v. 36/e; cfr. l. 152 (alături de bidiviu l. 164). Pintenogul lui Stan o să întreacă pe bidiviul lui Neacşu. marian, se. ii, 83. El că-şi are-un bidiviu (notă: cal tânăr şi sprinten la fugă) Cu să/nge de argint viu. alecsandri, p. p. 106b. De grabă că aducea Un cal negru bididiu, BIDON — 557 — BIGOT Prins atunci de prin pustiu, teodorescu, p. p. 608. Las’ să moară [murgul] la pmiii, Gă mai am eu bidivii, jarnik-bârseanu, d. 505. Că eu ţie ţ(i)-oiu dărui doi ghidigii negri, pop., ap. ŞIO. | Pig. (Munt.) Om mic, puţintel, dar sprinten la treabă,. Ia vino'ncoace, măi bididiule, par’că eşti un prâsnel! Com. i. pavelescu. [Şi (cu asimilare): bidibiu, bi-didiu. (Gârbovi, în Ialomiţa) H. vii, 183. | Diminutiv: bididel. Vine Ghiţă sprintenel Pe-un cal murg şi bididel. şez. i, 183b/„.] — Din turc. bedevi, idem (din bedu „pustie"; cfr. beduin). bidon s. a. (Milit.) Bidon. — Vas de tinichea pentru ţinut petrol, untdelemn, etc.; un fel de plo-scuţă de tinichea (îmbrăcata în piele, în pânză s. în postav) în care soldaţii în marş îşi ţin apa de băut. — N. din fran. bied, -Ă adj. v. biet. bi£dă subst. v. bedă. biei. adj. m. v. băl. bielă s. f. (Fizic.) Bielle. — Sul neflexibil prins prin cele două capete ale sale la două puncte mobile, pe care le susţine la o distanţă constantă, destinat a transmite mişcarea de la unul la altul, spec. sul ţeapăn care (într’o maşină) transmite mişcarea şi o transformă, din alternativă în circulară (maşina cu vapori, etc.), sau invers (ferestrău, etc.). Capătul balanţierului este reunit cu o ramură, numită bielă, poni, f. 167. [Pronunţ, bi-e-.] — A7. din fran. bielşug s. a. v. belşug. bienal, - adj., meniu s. a. v. bi-. biert s. a. v. birt. biet, biată adj. Pauvre. Biet e un adjectiv care nu exprimă o însuşire a cuivă (s. a cevâ), ci are un conţinut -curat sentimental: prin el exprimă vorbitorul compătimirea ce o simte faţă de cinevâ s. de cevâ. Din cauza acestei note curat subiective, el nu poate fi întrebuinţat în funcţiune predicativă (decât în cazurile excepţionale c'.tate subt 1°, c.), ci numai în funcţiune atributivă (pus totdeauna înaintea substantivului, une-ori, mai rar, legat prin prep. de), sau apozi-ţională (în care caz poate fi şi invariabil). 1°. Vrednic de compătimire, sărac, sărman (când acestea au funcţiune de atribut pus Înaintea substantivului). a.) (Atributiv, înaintea substantivului) Casele... bieţilor oameni le-au înnecat. muşte, ap. GCR. ii, 25/sl. Doi bieţi nenorociţi oameni, drăghici, r. 166. De aci înainte, vai şi amar de bietele vrăbii de pe garduri ! odobescu, iii, 22/,,. Vai de biata ţară, când vom aveâ războaie între noi! c. negruzzi, i, 139. Biet de tine!... nici tu n’ai fost făcut în ceas-bun{ slavici, ap. TDRG. Vai de biet Român, săracul, îndărăt tot dă, ca racul! eminescu, P. 161. Bieţii boişorii m.ei s’au dus ca pe gura lupului! creangă, P. 44. Câte păsărele ’n codru, Toate-mi cântă mai la modru, Numai biata ciocârlie Aia-mi cântă ’npribegie. jarnik-bârseanu, d. 198. | (Adesea, despre morţi) N’am uitat... nici pe bietul Gheorghe Giantă, cel care cu o rugină de puşcă... nimerea mai bine decât altul cu o carabină ghintuită, odobescu, iii, 14/27. b.) (Âpoziţiune, mai ales pe lângă un pronume personal) (Variabil) Şi nu pricep ce-i asta, Şi nu ştiu, biata, cum. coşbuc, b. 24. Mărită-m’aş fi eu,.biata, Bufele de pat nu-s gata. jarnîk-bâr-SEANU, D. 442. Şi eu, biet de mine, ce mă fac? pamfile, j. iii. | (Invariabil) Românii, biet, se văd mereu stânjiniţi în desvoltarea lor firească, odobescu, iii, 514/6. Ea, biet, care ştia, ce este necazul şi lipsa, îşi plecă urechea la rugăciunile cele viclene ale smeului. ISPIRESCU, l. 123. Copiii, biet, ca copiii: nu ştiau ce să facă. id. ib. 333. Popa, biet, mereu slăbea, Pân’ de-odată jos cădeâ. jarnik-bârseanu, d. 494. c.) (Predicativ; excepţional, nuiuai când cuvântul a mai fost întrebuinţat înainte) Şi num,ai aşă se putea linişti biata mamă de răul nostru, biată (= săracă) să fie de păcate! creangă, a. 40; cfr. vlahuţă, cl. 26; sandu-aldea, săm. iv, 870. Se sculă bietul om — biet să nu rămâie ! — îmi trase cişmele. CONV. LIT., ap. TDRG. 2°. (Din nota: „vrednic de compătimire" se poate desvoltâ uşor cea de) Vrednic de despreţ, neînsemnat. Ia, unbiet funcţionăraş şl el! [în Vâlcea şi (forma etimologică): bied, -ă. De Tudor se’mpiedecă, Cădeâ, bîedă, nu glumea, Ulceaua de mi-o spărgea, şez. iii, 2l3b/lr | Diminutive (rare): bietuleţ, -iţă. Face şi ea ce poate, bietuliţa şi mititica! jipescu, o. 34; bietuc, -ă. Ce, bietuca, să mă fac? ţiplea, p. p.] — Pentru etimologie, cfr. paleosl. bedhni „sărman, sărac", cihac, ii, 13. bietuc, -Ă, bietulet, -i,iTĂ adj. v. biet. bîftec s. a. (Cui.) Bifteck. —Bucată de muşcliiu de vacă friptă pe grătar s. în tigaie. Când preten-ţiunile consumatorilor vor ajunge a cere cotlete şi bifte(a)curi, atunci şi casapii noştri vor tăiă [carnea] după cererea consumatorilor, ionescu, m. 684. [Accentuat şl: biftic; plur, -tecuri. | (Variantă ortografică, apropiată de etimologia cuvântului) f şi: befstec. Un... urs a luat pre un vânător subsuoară şi l-a dus în bârlogul său, unde l-a făcut befsteec pentru puii săi. c. negruzzi, i, 319.] — N. din fran. (<( engl. beefsteâk, idem, din beef „bou" şi steăk „friptură la grătar".) BiFTCt f vb. IV* v. gliiftui. bifurca vb. l,a> (ş. d.) v. bi-. bîgA subst. v. bic.’ bigam, -Ă adj. şi subst. (ş. d.) v. bi-, iugăşeâ s. f. v. bicaş. bighiluşA s. f. (Oul.) Găteau aux pommes de terre. — (Transilv.) Bighiluşe — bucăţi de aluat frământate cu cartofi şi puţină fărinâ, fierte în apă; se frig (= prăjesc) apoi în unsoare (= untură). (To-hanul-vechiu) VICIU, GL. — Etimologia necunoscută. Cfr. bigură, bighi-roancă. bighiroăncă s. f. v. bigură; cartof. bigosi vb. IVa. Presser dans un coin, coincer. — (Mold., rar) Bhigosî = a grămădi într’un ungheriu. şez. ii, 149/20. Ghigosesc — îndes unul peste altul, bătându-i. creangă, gl.; cfr. înghesui. Trânteşte baba în mijlocul casei, şi-o frământă cu picioarele şi-o ghigoseşte, ca pe dînsa. creangă, p. 13. După ce intră ei (= diavolii) cu toţii înlăuntru (= în turbincă), Ivan începe a-i ghigosi muscăleşte. id. ib. 303. bigot, -A adj., subst. Bigot. — (Om) de o evlavie peste măsură, minuţioasă, strimtă, rău înţeleasă; cfr. habotnic, bisericos. Cui sântem datori cu acest nou păcat ?... Clerului bigot şi ignorat, c. negruzzi, i, 347. Celebrul fisiolog Rudolf Wagner... eră... un mare bigot, maiorescu, cr. ii, 162. Românii, naţiunea cea mai puţin bigotă din lumea întreagă, hasdeu, i. C. 146. Ea se’nchină? Cei atei sânt bigoţi de-odată. coşbuc, b. 60. [Derivate; bigoterie s. f. Purtare (s. deprinderi) de bigot. Deşi, precum v’am spus, a cetit mult şi multe,... totuşi n’a putut să se desfacă de bigoteria inglesească. i. negruzzi, v, 25; bigotism s. a. Credinţă de bigot. Am luptat şi am BIGURĂ — 558 — BILET progresat: teri obscuritate, azi lumină! ieri bigotismul, azi liberpansismul! Caragiale, t. i, 239/20.] — N. din fran. bigură s. f. (Bot.) = cartof (Niraşteu, Nâragiu, în Transilv.) viciu, gl. [Şl: bighiroăncă. (Medeş-falău, lângă Mureş) ib.] BiliOL s. m., -H'i'A s. f. (Zool.) v. bivol. bihorel s. m. v. vifor. BiHiJii s. m. (Zool). v. bivol. isil interj. Interjection servant ă appeler les din-dons.— Strigăt onomatopeic cu care se chiamă curcile. LM. Nevastă-sa eră într’un nor de lighioane, cărora le zvârlea grăunţe, chemând pe fiecare pe limba sa: Pui, pui, pui! Uti, uti, uti ! Boci, boci, boci ! Bii, bii, bii! d. zamfirescu, conv. lit. xliii, 917. iiiJI interj. = bâia. (în Braşov) Biji, maică, că te arde! Cfr. bibi1. — Formaţiune onomatopeică. Cfr. bâja. biji vb. lVa. Bruler. — (în Braşov; in limba copiilor) Trans. şi refl. A (se) arde, a (se) frige. Nu pune mâna pe sobă, că bijeşte ! — Derivat din biji. bijoâgă s. f., bijog s. m. Haridelle, rosse. — (în Mold. şi Bucov.) Cal bătrân, slab şi urît, mâr-ţoagă; cfr. dârlog, dârjog. Ghijoagă urîcioasă ce eşti! Bin toţi caii, tocm,ai tu te-ai găsit să mănânci jaraticP creangă, p. 195. Acuma credeâ Armanul nostru c’a să-şi lese bijogul (= cal foarte bătrân, slab şi urlt) la mama-huciului şi, cum va putea, cum nu va puteâ, să se pornească mai departe,. marian, g. ii, 166. Unde-ţi duci ghijoaga (= cal bătrân şi slab), moşule P (Bilca, în Bucov.) Com. G. TOFAN. — Etimologia necunoscută. (TDRG. crede că forma bijog e cea etimologică şi-l derivă din paleosl. be-zati „a fugi“, comparându-1 cu germ. Klepper „mâr-ţoagă“, la origine „alergător"; ar puteâ fl însă originală şi forma ghijog şi să avem a face cu un derivat In -og din ghij — ghiuj „bătrân11). bijoiu s._ a. Source (pourvue d’un tuyau d’icou-lement). — (în Bran, in Transilv. şi în Rucăr, în Muscel) Şipot. viciu, gl., ciuciur. — Derivat, prin suf. -oiu, dintr’o tulpină onomatopeică bij- (cfr. vâj-). Cfr. ciur oiu. bijuterie s. f. (Franţuzism) = giuvaer(ică). — N. din fran. bijouterie „negoţ de giuvaericale11. bijutier s. m. (Franţuzism) = giuvaergiu. — N. din fran. bijoutier, idem. bii, s. m. sing. Bill. — Proiect de lege prezentat parlamentului (englez), p. ext. oricărui parlament. S’a zis c’aţi călcat bilul votat anul trecut, i. ne-gruzzi, Vi, 479. Bil de indemnitate: act prin care parlamentul acopere cu aprobarea sa o dispoziţie neregulată a guvernului sau a unui ministru. Corpurile legiuitoare... dau ministerului un bil de indemnitate pentru violările de lege comise, maiorescu, d. ii, 70. —- N. din fran. «englez, bill, idem — cuvânt înrudit cu bilet.) bilă s. f. Bille (bloc de bois, surtout de sapin). — Trunchiu de arbore, cu deosebire de brad, întreg sau scurtat; cfr. buştean. (Cuvântul se întrebuinţează în diferite regiuni în accepţiuni diferite) Bucăţile de brad tăiate şi scoase dintre cununele ramurilor se numesc bile. I. ionescu, m. 396. Bghilă = un brad lung din oare se tăie doi ori trei butuci (un butuc are opt, nouă şi zece metri lungime), şez. ii, 149/S1. O bilă e o mică scurtătură de brad spintecată apoi în clepţi, care, date la cuţitoaie (cuţitoite), ne dau frăştilă. (Polovraci) pamfile, j. ii. Din bile de brad se fac şindili. (Hunedoara, în Transilv.) Com. T. L. blaga. Cerut-au şl salahori şi bile să taie din păduri. dionisie eclesiarhul, c. 201. Pădurarii taie brazii... şi fac din ei buşteni şi bile. odobescu-sla-VICi, ap. TDRG. Grinzi, bile, traverse pentru căi ferate, mon. of. ibid. O ghilă (lungime 20 m.J, pornită pe coasta unui deal, se izbi jos în vale într’un butuc cu atâta putere, încât se înfipse în el ca o săgeată uriaşă, popovici-kirileanu, b. 133. „Acum, băieţi, la ghile!“... Muncitorii... desfăşwrară frânghia, legară ghila şi se pregătiră. DUNĂREANU, ch. 48. Vârtejul [constă dintr’un] pociumb... bătut în pământ, iar de-asupra o grindă, numită bilă. pamfile, i. C. 471. Par’că ar fi ridicat la buşteni (s. la bile): se zice celui ce se vaită de osteneală de fiece lucru, zanne, p. ii, 696. Am adus două ghile de fag târâş, din pădure. (Braşov). — Din bulg. bilo „bârnă11 (Cuvântul popular s’a amestecat cu francezul bille, care-i de origine galică şi a intrat în limba noastră prin ingineri). bilă s. f. Bille, boule. — (Mică) sferă de sticlă, de piatră, de lemn sau de os, care serveşte la jocuri de copii, la votare (albă-pentru, neagră-contra), unele (mai mari) la jocul de biliard, de popice, etc.; g o -goneâ. Mai lipsesc trei voturi pentru invalidare, când însuşi prezidentul Camerei pune ostensibil în urnă o bilă neagră în contra raportului, maiorescu, d. II, 122. — N. din fran. bilăs. f. sing. (Med.; franţuzism) = fiere, veniu. [Familia: biliar,-ă adj. (Med.) Cu privire la bilă (fiere), a(l) fierei. Vesicule biliare; bilios, -oasA adj (Med.) Plin de venin, cu prea multă fiere. Temperament -. (Impropriu, în loc de biliar) Afecţiuni bilioase, ca sub ecvator. hasdeu, i. c. 179.] — N. din fran. (lat. bilis, idem). bilâwţ s. a. (Comerţ) Bilan. — Balanţa (s. cumpănirea) activului cu pasivul într’un cont comercial, încheierea socotelilor. A depune ~ ul, a se declară în stare de faliment. | Fig. Un bilanţ destul de elocinte. hasdeu, i. c. 41. [Plur. -lanţuri.] — N. din germ. Bilanz (ital. bilancio, substantiv verbal din bilanciare „a balanţă, cumpăni11). BILEĂLĂ s. f. Fard blanc,blanc, ciruse.—Suliman aib (pe alocuri) s. pudră albă; spec. sub-carbonat de plumb (întrebuinţat contra orbalţului). TDRG.; CREANGĂ, GL. Bileala în cerneală şi cerneală în bi-leală. cantemir, ist. 115. Pune faţa la ghileală, Buse moi la rumeneală Şi sprâncene la cerneală! alecsandri, p. p. 125b/10; cfr. sevastos, c. 310/,5. Jupânul Ştrul... negustor de băcan, iruri, ghileală, sulimeneală... creangă, p. 112. [Plur. (rar) -leii.] , — Din rut. bililo „suliman alb11 (schimbat după r, cuvinte cu suf. -eală). bilet s. a. Billet. 1°. Scrisoare cuprinzând numai câteva rânduri spre a face cunoscut cuivâ (care nu e în depărtare) un lucru; răvaş, scrisorică; cfr. ţidulă. Astăzi am primit Prin poşta cerească Biletul tău pornit Din Ţararromânească. alexandrescu, m. 181. O slugă întră cu un bilet în mână. c. negruzzi, i, 53. | Spec. Bucată de hârtie cuprinzând o informaţie scrisă s. tipărită s. o adeverinţă. M’am dus pe la toţi ambasadorii, de i-am heretisit cu bileturi. e. văcărescul, ist. 289/40. - de înmormântare. ~ de închiriat. - de predare (a unei mărfi). 2°. Bucată de hârtie sau de carton constatând îi; favoarea cuivâ un drept temporal, cumpărat s* BILEŢEL — 559 — BINAGIU obţinut prin favoare. Slobozirea bileturilor pentru j intrarea in biserica catedrală, uricariul, viii, 186. Afişwri, bilet uri... şi alte tipărituri mărunte, ib. xiii, 342. Buzunarul în care eră biletul de congediu. contemporanul, vi, ii, 288. - de (intrare la) teatru. ~ de (călătorie în) tren. - de loterie. | (Comerţ) Se dă numele de bilet sau efect oricărui înscris, climescu, a. 270. - de bancă = bancnotă, hârtie-monetâ. » ipotecar — ~ de împrumut al statului, cu scadenţa scurtă. [Plur. -lete, (Învechit) -leturi. | Diminutiv: bileţel s. a. Ră-văşel.] — N. din fran. itii.KŢKi, s. a. V. bilet. mi i vb. IV®. 1°. Blanchir (la toile ou le linge). 2°. (Refl.) Se farder. (Transilv. şi Mold.) = înălbi. 1°. Trans. Spălând şi bilindu cămeşfi], dosofteiu, v. s. 143. Purtând pe cap un val de pânză ghilită. alecsandri, ap. TDRG. Fete... ghileaupânză, din susul mieu. creangă, a. 66; cfr. şez. ii, 114/35. Ţesuse pânza şi acum o bileă colo pe rit, în grădină. reteganul, n. rev. r. i, Supl. ii, 157. Drage m,i-s copilele Golea primăuerile, Când îşi bilesc pânzele. mÂndrescu, L. p. 87/,. (Despre rufe, mai rar despre cânepă, marian, na. 394) Chilesc cămeşile şi albiturile împăratului, şez. ii, 115/,,. Umblă albă, soponită, Cu cămeşa tot ghilită. şez. viii, 62. 2°. Refl. A se sulemeni cu suliman alb. DICŢ. Cfr. bileală. [în Mold., astăzi, numai forma dialectală: ghilî, care tinde a deveni literară. | Derivate: billre s. f., bilit s. a. Bilirea pânzelor. mÂndrescu, l. p. 239. Fetele de la ghilit... chicoteau pe socoteala mea. creangă, a. 66; f bilitor, -oare adj., subst. Spălător, -reasă. Duse cămeşile pre la stăpâni, că eră bi-litârlu. dosofteiu, v. s. 143. Pomenirea svfâjn-tului Menignos bilitorîulu. id. ib. (in mineiul din 1776: nălbitor.)] — Din sârb. bijeliti (in Transilv. şi Ban.), rut. biliti (în Mold.), idem. (La origine, identic cu beli). biiXâk, -A adj. v. bilă3. biliAk» s. a. Biliard. — Masă acoperită cu postav (verde), cu marginile puţin ridicate şi elastice (bande, mantinele), pe care se joacă cu bile (de fildeş), în care se loveşte cu tacul. Scriă cu cridă pe postavul verde al biliardului, eminescu, n. 37. | P. ext. Jocul însu-şi. Faci o partidă de biliard? [Pronunţ, -li-ard şi -lîard. | Derivat: biliargiu s. m. Bun jucător de biliard.] — N. din fran. (derivat din bille ,,bilă“.) biliceAstă s* f. Cfr. beuţă. BiliOK s. a. (Aritm.) BilUon. — în sistemul de numărătoare zecimală, unitatea formată din o mie le milioane, miliard (la Românii din Austro-Ung., după germ.,=un milion de milioane, trilion). Una inie [de] milioane, căruia i s’a dat numele de bi-lion. climescu, a. 11. [Pronunţ, -li-on.] — N. din fran. (compus arbitrar din lat. bis „de două ori“ şi million ,,milion“.) bilios,-oâsă adj. v. bilă3. bimţA s. f. v. ghilţ. silitoare s. f. Blanchisserie. — Locul unde se inălbeşte (bileşte, ghileşte) pânza. Ca pânza la ghi-litoare, Când o’ntinzi, vara, la soare, pop., ap. DDRF. — Derivat din bili, prin suf. instr.-loc. -itoare. fffM.ixoK, -roĂiti; v. bili. ^SiloculAr, -A adj. (Bot.) v. bi-. bii.ojî s. a. (Comerţ, finanţe) Billon. — (Franţu-zism) Monetă de aramă sau de bronz, moneta măruntă, gologani. — N. din fran. bii.şug s. a. v. belşug. bilşugâre s. f. v.’îmbelşugare. BUT s. a. v. ghilţ. biiwâjv, -A adj., subst. v. bi-. bimba! Biai-BÂiti! interj, v. bam! bimbaşA s. m. Colonel (turc). — (In România, Învechit; astăzi se mai păstrează în comparaţii: a trăi ca (un) ~ : luxos, permiţându-ţi orice plăcere. Mai ales a devenit proverbial ~ Sava, faimosul căpitan al Arnăuţilor de pe vremea Zaverei). Colonel turc (comandant peste 1000 de soldaţi, cfr. miaş). Turcii şi Arnăuţii Pasvandului, odobaşii, buluc-başii, baraictarii, binbaşii şi cu agatele, împoăo-bindu-se num,ai în argint şi sârme, şi cu rafturi pe cai... dionisie eclesiarhul, c. 188. Au venit scrisori... de la Vodă, şi i-au dat toate călanele asupră-i, boierindu-l a fi bimbaş. (a. 1788) iorga, s. d. viii, 105. De unde trăiam înainte ca bimbaşa cu patru sfanţi pe zi, astăzi nu mi-ajung patru poli. d. r. rosetti, ap. TDRG. Am să-mi durez o pereche ăe poturi arnăuţeşti, să par că-s Bimbaşa Sava. alecsandri, ap. ŞIO. l-a dat şi ei bani în de ajuns şi-şi durară nişte case, să trăiască ca bimbaşalele. stăncescu, b. 286. Ceauş că-i veneă Bimbaşii Sava. TEODORESCU, p.'p. 484b. [Plur. -başi zilot, etc., ap. ŞIO., şi -şale.] — Din turc. bimbaşy, idem (din bin = 1000 şi baş „căpetenie"). ŞIO.’ bimestru s. a. (ş. d.) v. bi-. bină s. f. (Grande) bâtisse,bâtiment, construction (surtout en maşonnerie); dependance. — (în România, aproape învechit; azi, mai mult fam., despre o clădire mare, de speculă, cfr. hardughie). Clădire mare (de zid, mai ales cu mai multe apartamente, servind de locuinţe şi mai ales pentru prăvălii), adesea cu înţelesul spec. clădire (mare) în construcţie, p. ext. „acaret, dependinţă pe lângă casă“. (Şişeşti, in Mehedinţi) Com. n. ionescu. Să preţeluiască binalele acelor două dugheni. (Mold., a. 1794) uricariul, xi, 314/4. Binaua puşcăriei... găsindu-o Măria ta lu o proastă stare, strâmta, dărăpănată... doc. (a. 1804), ap. TDRG. Veniturile [obştiei... se socotesc aceste: morile din Bârlad,... binalele dinlăuntru, case şi hanuri... (Mold., 1816) uricariul, v, 203/27. Două sute [de] lei binaua morii. (a. 1821), ap. ŞIO. O bina... mai mult de lemn siăită. donici, f. ii, 23. Să se înmulţească şi construcţiunile ăe binale de piatră. I. ionescu, d. 286. Bină cu patru oăăi, unde amputeă să şedem, chiar noi! alecsandri, t. 288. Legea electorală..., sub cuvânt de venit fonciar, vâră între proprietarii de moşii fi pe acei care au un venit de la o bină sau de la o întreprindere industrială. ap. maiorescu, d. i, 62. în fiecare an, se clădesc sute de binale,... şi, în loc să scaăă, chiriile cresc, caragiale, m. 99. Ce păcat ar fi ca frumuseţea lui ăe grădină... să rămâie oraşului, care o s’o desfiinţeze, ca să clădească cine ştie ce bină pe acel loc! brătescu-voineşti, l. d. 213. M’am oprit în faţa unei binale, sandu-aldea, A. M. 113. Lucrează ca salaor la o bină. [(Rar) şl: benă. i. ionescu, d. 112. | în epoca fanariotă, existâ şi turcismul bină-emini s. m. Inspector de clădiri. Cfr. ŞIO.] — Din turc. bina, idem. bină s. f. (A.-U. Germanism) v. scenă.’ KiivÂ-EMiNr f s. m. v. bină. BiNAGic s. m. Entrepreneur de bâtiments. — (Rar) Constructor (de binale). Aşă e; asta meşterul BINAR — 560 - BINE Dincă binagiul mi-a făcut-o ;■ a tencuit zidul de In poartă. CARAGIALE, T. II, 70/„. — Derivat din bina, prin suf. -giu. kinAr, -Ă adj. (Aritm.) Binaire. — Oare are 2 ca bază.; compus din două unităţi. Descompunerea combinaţiilor binare, poni, f. 262. — N. din lat. binarius, -a, -um „îndoit, dublu“. itixi) f s. a. (Armată) Etendard, drapeau.— (Turcism literar; rar) Steag, drapel, stindard; cfr. ba-nieră, prapor. Şi au început a bate în corturile Turcilor, [în] cât şl bindul de la cortul împărătesc l-ansfărmat doc. (a. 1715), ap. TDRG. [Plur. -duri.] — Din turc. bend, idem. ŞIO. BîNmsi vb. IVa intrans. S’inquieter (de...), se mettre en peine (de...). — (în România; construit cu prep. de) A-i păsâ cuivâ (de cevâ), a duce grijă, a se sinchisi (de...), creangă, gl. Harap-alb şi cu ai săi nici nu bindiseau de asta. creangă, p. 251. Şi iar luâ mama nănaşa din coardă şi iar ne jnăpăeă; dar noi, par’că bindiseam de asta! id. a. 40. bine adv., s. m. Bien. I. Adv. Stând în opoziţie cu rău, - exprimă, ea adverb, ceea ce însemnează, ca adjectiv, bun: arată situaţia subiectivă a vorbitorului (faţă de cevâ s. cinevâ) care e plăcută, favorabilă, mulţumitoare, satisfăcătoare, folositoare, avantajoasă, etc. Las’ să fie rău, nu bine, Că n’am ascultat de nime, Ci-am făcut de capul mieu Şi m’a bătut Dumneseu! jarnîk-bârseanu, d. 218. Vede bine = are ochi buni. Tocmai din cauză că nu are un înţeles absolut, accepţiunile lui ~ variază de la caz la caz : Am vândut marfa ~ = scump; am cum,părat-o ~ = ieftin. De aceea înţelesurile lui nu se pot înşiră decât în cadrele unei clasificări mai generale: „scump“ şi „ieftin11, deşi, în mod obiectiv, sânt două noţiuni diferite, opuse chiară, în cazul de faţă se cuprind în ideea mai largă „in mod avantajos11. 1°. Aşâ cum îşi doreşte cinevâ, spre mulţumirea sa. Doamne, şi mi-erâ... Negrăit de bine! coşbuc, f. 128. Nu i-a mers bine în aceâ zi. creangă, p. 144. Sfânta Duminecă a primit-o... tot aşă de bine (= amabil, afabil, prieteneşte) ca şl surorile sale. id. ib. 92. Ştiu că ai s’o duci bine ! ispirescu, l. 41. Câtu-i lumea pe subt soare, Nu-4 bine ca’n şezătoare, Că sânt fete şi fecioare, jarnîk-bâ r-Seanu, D. 414. Până codru frunza-şi ţine, Toţi voinicii trăesc bine. id. ib. 289. Când vei crede că ţi-i bine, Să vie popa la tine. id. ib. 265. Ţine la adevăr şi dreptate, şi are să fie bine de dumneata, şez. ii, 161/15. Cum te simţi ? Ce mai faci? — Bine. Bine ţi-a făcut! = aşâ-ţi trebue. (Adesea în legătură cu de-f part. subst.) Aici e bine de dormit, de locuit. (Adesea, în sfaturi, gândindu-ne la rezultat) Nu-i bine să te pui veseteu la cai albi şi slugă la femei, creangă, p. 107. De la un datornic e bine să iei şl un sac de paie. zanne, p. v, 263. (Adesea, la comparativ, urmat de negaţiune, arătându-se părerea de rău că s’a întâmplat cevâ) Mai bine să nu fi născut acela om! cuv. d. bătr. ii, 53; cfr. 328. Şi fost-ar fi mai bine Ca nici odată’n viaţă Să nu te văd pe tine! eminescu, p. 203. Sânt ~ = sânt sănătos. A se face ~ = a se însânătoşâ; a trăi s. a se aveâ - cu cinevâ = în raporturi de bună înţelegere, de prietenie; (constr. din urmă) (pop.) a fi în dragoste cu cinevâ. | Nu ţi-e ~ = nu eşti în toată firea. [Să vâri parii] în firida? Nu ţi-ebine? dulfu, ap. TDRG. ~ că... = slavă Domnului că..., noroc că (cel puţin)... Bine, încalţe, că de aceşti nesocotiţi tineri... nu se află mulţi în lume! drĂghici, r. 6. Ducă-se şi cobe şi tot, numai bine c’am scăpat de belea! creangă, p. 68. Bine., că n’a dat Dumnezeu omului mai multe guri!' zanne, p. ii, 167. Decât..., mai - (să) = mai de grabă prefer (să)... Să nu... să dea în mânule lor, ce mai bine va pieri acolo, acsinte urica-rul, let. ii, 163/34. Decât cioara pe par, mai bine vrabia în palmă, zanne, p. i, 415. Decât roabă Turcilor, Mai bine hrană peştilor! jarnîk-bârseanu, d. 496. 2°. Spre satisfacerea cuivâ. (Satisfacţia unei pofte s. trebuinţe trupeşti) A mâncat ~ : mult, lucruri bune, s’a săturat; a dormit - : adânc, fără întreruperi, mult, s’a odihnit; a trăit ~ : în desfătări s. fără griji, fără necazuri. Mânca bine şi bea bine. neculce, let. ii, 254/l7. Când dormeă bărbatu-său mai bine, ea... creangă, p. 87. Haide, mândră, după mine, Să te’nvăţ a trăi bine. jarnîk-bârseanu, d. 118/2. (Satisfacerea unui simţ superior s. a unui sentiment de natură estetică) Floarea miroase ~ , actorul cântă, joacă ~ = frumos, potrivit; îmi face ~ = îmi procură un sentiment plăcut; îmi pare - = mă bucur (cfr. părere-de-bine); îi stă (s. şade) ~ = i se potriveşte, e (îmbrăcat) cu gust. Mirosul..., în loc de a face bine, ar fi adus ameţeală, konaki, p. 268. Purcduşi cu coada sfredel şi cu beţe 'n loc de labă, Cum mai bine ,i se şede unui purceluş de treabă. eminescu, p. 192; cfr. 252. Casa rămâne, nici fierbinte nici rece, cum e mai bine de dormit într’insa. creangă, p. 251. Harap-alb, aflându-se cu părere-de-bine despre asta... id. ib. 238. în zadar mi te gaţi (= găteşti) bine: Mergi la joc, nu te ia nime. jarnîk-bârseanu, d. 446. Săraca mândruţa mea, Să mă văz acum la ea, Doamne, bine i-ar părea! ib. 140. Bine-i stă mândrii gătată Cu veşminte de la şatră, Dar mai bine i-ar şedea De-ar fi ţesute de ea. ib. 424. îmi pare bine de cunoştinţă (cfr. sânt vesel). (Satisfacţia opiniei publice) Se poartă ~ : cuviincios, cum se cade, cfr. la locul lui. Chiverniseşti şi bine oblădueşti, biblia (1688), 7/pr. 43. Lasă-mă, mândruţo’n casă. —■ Bucuros mi te-oiu lăsâ, Dacă bine te-i purtâ. jarnîk-bârseanu, d. 375. Şezi ~ ! = stai liniştit, astâmpără-te, poartă-te cuviincios ! 3°. Spre folosul (avantajul, profitul) cuivâ. Să neguţitorească cu dînsa mai bine decât cu aurul. biblia (1688), 3/pr. 47. Păstreaz’o, că ţi-a prinde bine la nevoie! creangă, p. 91. | P. ext. Lesne, uşor. Aduc un cofăel de vin, ca să meargă plăcintele acestea mai bine pe gât. A sta ~ : a fi avut. Până au început Turcii a se înglotl, sta oarece bine şl bieţii Moldoveni, neculce, let. ii, 355/S( îmi yine ~ = îmi e îndemână, mi se potriveşte. Nu ştiu cum îi veni bine fetei... şi-i reteză capul... ispirescu, l. 28. îmi prinde - = mi-e de folos la o trebuinţă. Acel Cerchez... le-a prins mai bine decât mii de pungi de bani. neculce, let. ii, 271/4. De-am fost răi, tu ni-i iertă, căci şl răul câte-odată prinde bine la cevâ. creangă, p. 275. însuratul de tânăr şi mâncarea (mânecarea ?) de dimineaţă mare bine prinde, zanne, p. iv, 398. 4°. Vrednic de aprobarea cuivâ. Faci ~ = lucrezi înţelepţeşte; ~ zici — grăeşti adevărat. Bravo, Robinson, bine faci că nu te arăţi mic la suflet! drĂghici, R. 91. Vere, nu faci bine ceea ce faci! creangă, p. 209. Bine ai făcut de ţi-ai luat calul ăsta. ispirescu, l. 18. Bine zice prietenul mieu, că sânt oameni meniţi a fi, cât vor trăi, înşelaţi de femei. c. negruzzi, i, 66. Bine-a zis cine-a zis... creangă, p. 148, 236, etc. Că bine sici, mamă; iacă, mie nu mi-a venit în cap de una ca asta. id. 87. Bine zice moş Arvinte : Vai de cap unde nu-i minte! zanne, p. vi, 16. (Serveşte spre aprobare, mai ales când vrem să arătăm că ne învoim cu cele auzite s. că am priceput cele ce ni s’au spus) Ai auzit ? —Bine. C. negruzzi, i, 66. Vreau să mă duc... să-i spun cevâ. — Bine, Ioane, du-te. creangă, p. 313. Ba ~ că nu! = se înţelege, fireşte (că da), de sigur ! „Măi Buzilă, mi se pare că tu eşti toată pricina gâlcevei..." — „Ba bine că nu!“ zise Ochilă. id. ib. 254. (Spre aprobarea uneia dintre două alternative, prin Mold., şl subt forma: ~ de ~) De-a tBtjSflî — 56l - BINE primi, bine, iar ăe n’ar primi, s’or bate. NECULCE, let. ii, 436/,,,. De-oiu puteă face cevâ, bine de bine, iară ăe nu, m,i-i creăe şl dumneata, creangă, p. 172. (Admitem cele spuse, însă, numai în parte, exprimând în acelaşi timp nedomirirea ce ne-a rămas: dar ~ s. ~ , dar...). Bine, dar cu ce chip poate cinevă să se facă într’acest chip? drĂghici, r. 156. Bar bine, fiule, de unăe pot eu să-ţi ăau un astfel ăe lucru P ispirescu, l. 2. Bine, bastonul pentru pipăit, dar felinarul, pentru ce trebuinţă? id., ap. TDRG. -că..., dar... = admit că..., dar...; las’că..., dar, (în prop. concesive). Bine că nu vrea să-mi plătească ăatoria, ăar nu-mi dă nici bună siua ! Ei - ! (modern, după fran. „eh bien !“) Ei bine, cum ţi se pare ? costinescu. Ei bine (= fie, aşâ e), sânt vinovat, peăepseşte-mă! (Repetat, serveşte spre a face pe cinevâ atent la urmările rele ale unei acţiuni) Bine, bine ! cercaţi voi m,area cu degetul, ăar ia să vedem, cum i-ţi da de fună ? creangă, p. 260. (La comparativ, când revenim asupra unei hotărîri, sau o înlăturăm, fiind-că alta ne pare preferabilă, cfr. ba) Citeşte, ticălosule, sau—mai bine—las’ să ţi-l citesc eu ! c. negruzzi, i, 22. 0 observare mai este ăe făcut la acest paragraf, sau, mai bine zicând, o întâmpinare ăe combătut, maiorescu, cr. i, 71. 5°. (în legătură cu verbele apercepţiunii, ale distingerii, etc.) Limpede, lămurit, clar, desluşit, distinct, exact; cum trebue. Numai la giuăecăţi nu prea puteă luă sama bine. neculce, let. ii, 333/24. Plopii! Mă cunosc ei bine, ăe copil, coşbuc, f, 125. Măcar că e aşă de întunerec, deosebesc tare bine firele de mac din cele de năsip. creangă, p. 263. Uită-te bine şi vesi cum îmi fac semn. id. ib. 57. Se păseâ şl el destul de bine. ispirescu, l. 18. Da ochii or fost la tine, Să fi luat seama bine Cu cine te îm-preuni. jarnîk-bârseanu, d. 171. Să-ţi aduci bine aminte, ib. 118. Eu strig, mândra nu m’auăe. — Ba, său, bade, aud bine, Dar nu pot veni la tine! ib. 56. | P. ext. Corect, desăvârşit. Apoi mă mie-ram, eu, de ce vorbeşti aşă de bine molăoveneşte! creangă, p. 129. ^ A vedea ~ = a recunoaşte; a observâ. 0, poete, văă prea bine Că minciuna pentru tine E nepreţuit odor ! alecsandri, p. i, 211. Harap-alb vede el bine unde merge treaba, creangă, p. 219. Eu văă bine, măi ortace, C’a mea ibov-nică-ţiplace, jarnîk-bârseanu, d. 387. Vezi - (că...) = fireşte, negreşit. Vii cu noi ? — Vesi bine (că viu)! A şti - = a şti mai dinainte, a fi informat exact, a aveâ cunoştinţă de...; a fi convins. E Iudeii intru nemică nu-i obiăiiu, ca (= precum) fi tu bire ştii. cod. vor. 67/,. Ţi-am fost dragă, ştiu eu bine! coşbuc, b. 11. Tu, bade, ştiut-ai bine Că nu-s frumoasă ca Une; Ce, foc, ai cătat la mine? jarnîk-bârseanu, d. 271. Sâ ştiu (de) bine că... = măcar să... Să ştiu bine că mă duc la mănăstire, pâne şi sare cu el nu mai mănânc! caragiale, ap. TDRG. Să ştiu de bine că ajung la sapă ăe lemn, şi tot nu-mi iau feciorul ăe la învăţătură. (Braşov). (Expresie modernă, după fran. „bien entendu“) ~ ’nţeles = se’n-ţelege ! de sigur, fireşte ! Bine’nţeles că fiecare po-siţie nouă... panţu, pr. 96. 6°. De tot, de-a-binele (cum se cade, cu temeiu, cu de-amănuntul, strâns, etc.); după negaţiune: (încă) nn... ~ (nici...) = abiâ, nici chiar de tot s. deplin... Cugetă bine! (= gândeşte-te şi răzgândeşte-te !) dosofteiu, ps.40. Leşii însăbine ăin ţară nu ieşise... ureche, let. i, 150/,, Nu s’au plinit bine nici trei săptămâni... n. costin, let. ii, 44/27. Iară boierii... bine n’au agiuns la Uării, numai s’au şl ridicat surbâ mare. neculce, let. ii, 306/21. Se lumineasăbineăe siuă. gheorgachi logofătul, let. iii, 318/lc. Gânduri, Ce-au cuprins tot universul, încap bine’npatru scânduri, eminescu, p. 225. Oiu clătărlplosca bine (= de repeţite ori) şi-oiu umpleă-o cu apă. creangă, p. 204. Aşteptară până să moară bine. ispirescu, l. 26. Să te ţii bine şi în scări ! id. ib. 7. Nu te’ncinge, mândro, lat..., Ci te'ncige strâns şi bine. jarnîk- Dicţionarul limbii române. 20 VI, 1911. bârseanu, D. 254. Bate, Doamne, pe’mpăratul, Că mi-a cătănit bărbatul, Dar nu l-a cătănit bine, C’am ausit că iar vine. ib. 411. (Adesea, subt formele) Cum e mai - s. (Mold.) ca mai - . O furat fata ca mai bine. alecsandri, ap. TDRG. Se depărteasă ăe ărum şi se rătăcesc cum e mai bine. stăncescu, ib. | Tare, mult. Încă mai bine le plăcea vinul cel cu pelin, neculce, let. ii, 348/ls. Plătinău-i bine... c. negruzzi, i, 143. Ştiu că vă drăgostiţi bine ! creangă, p. 132. Ei, că bine mi te-am căptuşit! id. 206. Mândrulică, ochii tăi, Bine seamănă cu-ai mei! jarnîk-bârseanu, d.- 402. Atunci al nostru împărat Foarte bine s’a bucurat, sevastos, n. 102/23. (Adesea repetat) I-a sărutat bine-bine mâinile şi fruntea, brătescu-voineşti, l. d. 233. L-au apucat şi l-au îmblătit bine-bine. sbiera, p. 289/31; cfr. 59/13. (întărit prin alte cuvinte) 0 legaiu bine-hă la răni. gorjan, h. ii, 127. Dacă te-i potrivi tu acestora, îi ţineâ mult şi bine pe mămuca afară, creangă, p. 23. Dormeai tu midt şi bine, Harap-alb, de nu eram eu. id. p. 279. Şi mănâncă fata la plăcinte, şi m.ănâncă hăt bine ! id. ib. 290; cfr. 157. Vara trece, toamna vine, Pică frunsa toată bine. jarnîk-bârseanu, d. 192. Dintr’o sută, de scăpă unul, erâ bine (= mult, lucru mare, puteâ fl mulţumit), neculce, let. ii, 288/,9. A pune ~ pe cinevâ = a-1 ponegri; a-1 da gata. „Văd, fătu’m,ieu“, sise Mama, pădurii, „că eşti tare şireată şi, cu toată măiestria m,ea, nu te putuiu pune bine“. mera, l. b. 24. Te puiu eu bine la stăpânu-tău ! 7°. Spec. (în legătură cu noţiuni temporale s. cantitative) Mai - = mai mult. Sânt mai bine de o m,ie conăacele ce au făcut Svinţia-sa. dosofteiu, v. s. 39,2. Au murit oastea mai bine ăe giumătate. neculce, let. ii, 264/27; cfr. 448/3. Este datoare ţara cu vreo două sute şi mai bine de pungi, antim, p. xxviii/9. Erâ de un cot şi mai bine. odobescu, iii, 46/27. N’am dat ochii cu Vâlcan De-i mai bine ăe un an. teodorescu, p. p. 551. Bine-rău (de - , de rău) = când mai bine, când mai rău; cum dă Dumnezeu, cum s’o puteâ, după putinţă. A se organisă bine-rău, a se întări prin-tr’un sâmbure ăe administraţie... hasdeu, i. C. 8. Actele civile se înseamnă, de bine, ăe rău... i. ionescu, m. 192/j a. | (în glumă) Ce e ~ nu e rău. Eu cred că ce e bine nu e rău: Dănilă face, Dănilă trebue să desfacă! creangă, p. 46. | (Formule’ de salutat) ~ -ai venit (sănătos)! (răspuns) ~ te-am găsit (sănătos), f ~ -a-i fl (plur. bine-aţi fl, scurtat bine-aţi, de unde cuvântul bineţe). Seamnele iertăciunii sânt acestea...: de vor mâncă sau vorbi împreună, sau de vor sice bine-aţi fi unul altuia, pravila (1652), ap. TDRG. (=de vor zice bineaţă unul altuia, pravila mold. 133,2). Şi drumeţii să nu le grăiască:—Bini-ăţi fi, Dumnedsău să sporească, dosofteiu, ps. 446 (=benedictio domini super vos). Din rost îm[i] dsîceţi binîaţl, ăe mă’nblânăsîţi. id. ib. 199. Bine v’am găsit, bădiţă!—Bine-ai venit, frate Dănilă! creangă, p. 44; cfr. jarnîk-bârseanu, d. 146. Orice gând ai împărate, şi oricum vei fi sosit, Cât sântem încă pe pace, eu îţi sic: bine-ai venit! eminescu, p. 238. | (Substantivat.) Când soseşte solul... se face slobosire de toate tunurile, în chip de bine-au venit! gheorgachi logofătul, let. iii, 322/ss. II. Predicativ. 1°. (Rar; eliptic, în urma omisiunii adjectivului predicativ) Bun. Toate sânt prea bine (făcute) câte-au făcut Ziăitoriul. konaki, p. 273. 2°. (Modern, după fran.) Oare se prezintă bine, având o înfăţişare frumoasă. Şi iarăşi acest ăum-neseesc soare ăe curăţie şi lumină inălbeşte şi au-reşte tot oraşul, care niciodată nu mi s’a părut mai bine decât acuma, iorga, n. r. b. 206. III. Substantivat. 1°. Ceea ce aduce cuivâ mulţumire, satisfacţie, folos, avantaj, etc:; (stare de) mulţumire, noroc, în- I, 86. BINE —• 562 — BINE destulare, belşug; viaţă fericită, traiu-bun, etc. Păcătoşii caotă numai lumiei şi binelui ei. varlaam, C. 15. Socoteă că poate ,să i se întoarcă iară spre bine trebile. neculce, let. ii, 316/,0. Bin împăcarea aceasta nu aştepta vreun bine. c. negruzzi, i, 150' Dare-ar Domnul Dumnezeu Să i se’ntoarcă tot în bine. alecsandri, p. i, 7. Harap-alb... mulţumeşte lui Dumneseu, şl de bine şl de rău. creangă, p. 223. Mă voiu încrede... fratelui tău... după-ce-mi va dovedi că-mi vrea binele, ispirescu, l. 21 (cfr. binevoitor). Tu pe mine m’ai urît... Urască-te binele, Iubească-te boalele! jarnik-bârseanu, d. 259. Binele mieu din fetie, Nu-i diac să-l poată scrie. ib. 176. Dragul mieu, binele mieu! ib. 336. Să trăiască în bine şi’n îndestulare, sbiera, p. 23/,. IJnde-i bine, nu-i de mine; unde-i rău, hop şi eu. pamfile, j. ii. De când binele = ca’n vremea veche, de demult, ib. (Modem) Binele public s. obştesc. # Cu - = norocos, în pace, cu fericire (mai ales ca formulă, de urat şi salutat, ca şi:) Să auzim de ~! (şi ca) Dă, Doamne, ~ (acesta din urmă, adesea cu înţelesul de): ţin’te, n’ai grijă ! îţi doresc întoarcerea cu bine. drăghici, R. 93/,3. Noroc bun să dea Dumnezeu!... şi la anu’ cu bine! alecsandri, t. 673. O, rămâi, rămâicubine! eminescu, p. 72 (cfr. rămas-bun). Am bună nădejde să isprăveşti cu bine slujba, ispirescu, l. 19. După aceasta se începe nunta, şi-apoi dă, Doamne, bine! Immea de pe lume s’a strâns de privea, creangă, p. 279. | Să-ţi fie de - ! = (urare, mai cu seamă celui care a strănutat). Să-ţi fie de bine, Măria Ta! C. negruzzi, i, 163. (Şl ironic) Nu vreai să mă mai cunoşti? Să-ţi fie de bine! \ t (Jur.) în - le cuivă, = în favoarea cuivâ. Femeia nici odinioară nu piarde, având făcută ipo-tichi (= hipotecă) în binele bărbatului său. pravila (1814), 111. 2°. Faptă bună, binefacere, (p. ext.) ajutor, (personificat) binefăcător. Cela ce şti bire a face, şi nu face, păcat lui iaste. cod. vor. 131/s. Cunoscu pre Dumnezău că iaste binele, biblia (1688), 6 pr./25. Făcuse mare bine lui lordachi Rusei, de-l scosese de la închisoare, neculce, let. ii, 316/10. (Alte exemple subt face A, III, 1°, c.) 3“. Bunăvoinţă, blândeţe. (în locuţiunile:) (Mold.) Cu - — cu bunăvoinţă, binevoitor, afabil, îndatoritor. Dumnedzău, ce mi-eşti cu-bine... dosofteiu, ps. 16. Şi eră tuturor cu bine; şi nu eră nici un boier în prepus sau în minciuni la acest Domn. neculce, let. ii, 212/, 9. Ţi-aş trimete, n’am pe unde, Că n’am penime cu bine, S’o aducăpân’la tine. şez. iii, 159/21. Cu -le (rar: în de ~) = cu binişorul, cu blândeţe. îl luaiu în de bine, cu fel de fel de cuvinte, şi pe urmă îl întrebaiu din ceparte de loc este. gorjan, h. iv, 40/,,. De-ai fi venit cu binele,... poale m’aş fi înduplecat. ispirescu, l. 76. A se luă cu ~ lepelângă cineva: cu vorbe bune, cu linguşiri. (Pentru construcţii ana-loage la Neogreci şi la Albanezi, cfr. papahagi, p. a. nr. 139). A luâ (pe cinevâ s. cuivâ cevâ) în (s. a) nume de - (după opusul: în s. a nume de rău) = a primi, a se arăta binevoitor şi mulţumit cu cinevâ. Toată curtea împărătească luă în nume de bine pe această găinăreasă pentru vrednicia şi curăţenia ei. ispirescu, ap. TDRG; cfr. sandu-aldea, a. m. 180. Ia a-nume-de-bine,jupâne ginere, un cal de la socru’ mic! (Dar de nuntă, la Braşov). A vorbi (s grăi) pe cinevâ de ~ = a vorbi bine despre el, lăudân-du-1. 11 grăesc de bine. dosofteiu, ps. 32. încotro se întorceă vizirul, tot de bine îl grăeă pe Brânco-vanul-vodă. neculce let2. ii, 275. 4°. Semn bun (numai în loc.): a-bine. Par’că nu faceţi a-bine, de nu vă mai astâm-pără dracul nici la vremea asta! creangă, p. 254 Când găina cântă cocoşeşte, nu-i a-bine. zanne, p. i, 476. Nu tragi a-bine cu asemenea purtări ! 6°. (Rar, materializat) Bun, avere, bogăţie, ţiplea, p. p. Au încărcat pe calul său... mulţime de bine, cât au putut, sbiera, p. 65/40. Tot oiu bea! Cât bine l-am, Ştiu că nu l-oiu bea ’ntr'un an. BUD, p. P. 55. [Plur. neîntrebuinţat, excepţional: binuri. Când... te tolăneşti în binuri, atunci te măreşte, jipescu, 0. 131/14. încolo înlocuit prin fapte bune, bunătăţi, mai ales prin bunuri: Bunurile şi relele acestei vieţi. costinescu.] ^ De-a ~ = de tot, cum se cade, bine (I, 6°). Simte el singur cum se mută durerile, ba ici, ba colo, până lasă pe om de-a binele, leon, med. 153. Eu gâ idesc, de mi-a ajută Dumnezeu, pe după amează, să-ţi p un de-a binele nora în Piatră, creangă, p. 115. Odată, chiar murise el de-a binele, dar cu rugăciuni şi milostenii scăpă. şez. ii, 159/26. Vinerea e cea mai sfântă zi de peste săptămână; cine poate s’o postească de-a binele — să nu mănânce de loc —, aceluia îi merge bine. şez. iii, 200/,5. Afară se întunecase de-a(l) bi-nelea. sadoveanu, p. s. 61; cfr. m. 116. | (Modern, după fran. homme debien) Om de ~ = care practică binele, care face milostenii, alecsandri. p. i, 198. IY. Atributiv, şi ca element de compoziţie. 1°. Adverbul - are facultatea de a se desface lesne de noţiunea verbală a propoziţiei, spre a se alipi pe lângă cuvântul predicativ, ca un fel de atribut al acestuia. Acest puiu este fript bine devine: Acest puiu este bine fript; ideea bine fript se poate des-lipi cu totul din poziţia predicativă: Un puiu bine fript este gustos. Unele din aceste combinaţiuni între adverbul ~ şi un adjectiv-participLu devin apoi stabile, dând naştere unor cuvinte compuse: bine-făcut nu mai însemnează numai: „care e făcut bine“, ci şl „frumos (la trup), chipeş11, etc. (expresia se găseşte şl la Neogreci, papahagi, p. a. nr. 142). Numărul lor creşte,' în parte, şl prin traducerea unor formaţiuni franţuzeşti, ca „bieneleve“: bine-crescut = „cu purtări ’bune“ (alături de înţelesul popular: „de statură frumoasă11). Exemple: Bomca naţională a României scontează numai cambii cu trei iscălituri ale unor persoane sau firme solide şi bine acreditate, panţo, pr. 49. Un fecior voinic, îndrăsneţ şi bine crescut. marian, t. 108. Lucrări bine cumpănite, marco-Vici, d. 13/22. Frumos şi bine făcut, el n’a avut multă greutate a câştigă inima ei. c. negruzzi, 1, 21. Un june bine îmbrăcat (= cu gust, fran. bien mis). Spune tu ce vei voi,... eu rămâiu bine încredinţat (= sigur, convins) că... odobescu, iii, 19/8. Fii bine încredinţată, că n’are să ştie nici pământul. creangă, p. 171. Numai despotismul e bine întărit. alexandreşcu, m. 5. Sper că vreo câteva exemple din aceste anecdote vor fi bineprimite (= binevenite, traducând pe germ. „willkommen"). marian, o. ii, 33. Pentru vecinica pomenirea lucrului bine purtat... cantemir, hr. 160/,. Bine-vâzut (= fran. bien vu)=care se bucură de consideraţia obştească, stimat. Binevenit (=fran. bienvenu) = a cărui sosire îţi procură plăcere s. care vine tocmai la vreme, când ai trebuinţă de el, care-ţi prinde bine. 2°. în legătură cu un adjectiv verbal. Urechi bine ascultătoare (care ascultă cu luare-a-minte, care urmează sfaturile) am aflat, cantemir, ist. 86. Limba bine vorovitoare mult poate. id. ib. 109. Mirosi Domnul mirosire bine-mirositoare (care miroase bine, parfumată), biblia (1688), 6. Un mănunchi» de flori bine-mirositoare. ispirescu, l. 39. Acesta fuse... lor şl stăpânul şl binesfătuitorul (= sfetnic bun, povăţuitor). konaki, p. 301. Prea mândrie— biresupuetoare. cod. VOR. 126/, (= îngăduitoare. N. testament, 1648). 3°. (învechit) în legătură cu adjective. Stihuri asupra stemei bine credinciosului (= evlavios, pravoslavnic) Alexandru-voevod. mineiul (1776), 2, pr.; cfr. 681/,; uricariul, i, 300/a. Purtau domol darurile.. binecredincioşilor Domni de odinioară. sadoveanu, SĂM. v, 936. Pe mine mă numeşte bine-norocit (traducere neobiclnuită a lui „bienheu-reux“). gorjan, h. ii, 4. Lesne poate fi bine norocos. ţichindeal, f. 102. Binerînţeleptu. makdarie, l. BINBAŢi — 568 — BINEŞOR 2693. Stea avându-te pe tine, bineslăviM propove-duitoriu. mineiul (1776), 1352/i- 4°. în legătură cu verbe. (Forme literare, cele mai multe neîntrebuinţate ; traduceri din alte limbi) Te va bine călători (grec. săoSâioet = îţi va da drum fericit) Domnul, biblia (1688), 263,2. Pre oaspeţi mai întâiu foarte i-au înfruntat, iară după aceea i-au bine-dăruit. şincai, hr. i, 2/25. A binemeritat de la patrie, alecsandri, T. 697. Florile lămâei... tot aerul îl bine miresmeă (=s parfumă) cu mirosul lor. ţichindeal, f. 270. Bine plăcu (grecism) lui Dum-nezău Noe. biblia (1688), 4, 2; cfr. mineiul (1776), 1572/2. Nu este cu putinţă a bine plăcea, (franţuzism) lui Dumneseu. marcovici, d. 327. Să neştire biresu-fleteadsă, să cânte. COD. vor. 134/6 (= vesela-i cinevâ,, cântâ-va.N. testament, 1648; veseleaşte-s-e cineva? cânte! biblia, 1688; slavism: blagoducho-vati). I-au ieşit cu toţii înainte, de l-au binevenit (s., în Transilv., beneventat: i-au urat bună venire; germanism: bewillkomm(n)en). sbiera, p. 70/85. Toţi cei direpţi care bine au vieţuit (au trăit ca oameni buni) în lume... biblia (1688), 6 pr./23. 5°. f în legătură cu substantive. Şi luă păharul şi biueurâ (= urare de bine) deade lor. tetraev. (1574), 247. 6°. Substantivul ~ apare de asemenea ca elementul dintâi în compoziţie cu câtevâ verbe al căror complement drept este. (Toate aceste cuvinte aparţin limbii bisericeşti şi sânt traduceri din alte limbi; unele din ele au intrat însă în limba comună: bi-necuvântâ, bineface, binevesti v. c.) — Din lat. bene, idem. bineâţi i interj, v. bine. MSTJGC •)• s. m. Cheval de selle. — (Turcism; rar) Cal de călărie. Grigorie Ghica... au poruncit să-i tragăbineeul şi, încălecând, s’au dus. drĂghici, ap. TDRG. [Derivat (turc. binekăasy): binectăş s. a. Piatra pe care călăreţul se urcă încălecând’. doc. (a. 1782), ap. ŞIO.] — Din turc. binek, idem. binecreoincios, -oâsă f adj., subst. v. bine. bijntuctâş f s. a. v. binec. binecuvânta vb. l4 — RÎNÎŞOR binesui'let! f vb. I1 v. bine. buvet s. a. v. bineţe. BINEŢE s. f. plur. taiţt. Salutations. — (Transilv.) Urări de bine pe care le face cinevâ salutând pe altul, (cuvinte de) salutare. (în legătură cu a da, rar cu a face). Şi mergând la împăratul, ţi-au dat bineţe, şincai, hr. i, 175/35. După ce-şi făcură astfel bineţele cuvenite,... înaintară spre scările casei, slavici, n. 93. Şi-au dat bineţe şi-au tăcut, coşbuc, f. 70. Arând pe cel hotar, iată vine la el un moşneag: „Bun lucru, înălţate împărate!“ — Moşneagul dete adecă bineţe, reteganul, p. iv, 28/21; cfr. mera, b. 255. Dând bineţe, sic: — Tot noroc bun să vă dea Dumneseu! marian, n. 120. [Singular nou: bi-neţ s. a. pamfile, c. (cu plur. bineţuri). După câteva bineţuri... delavrancea, trdb. 147.] — Interjecţiunea bineaţiS, substantivată. BINEtTRĂ t S. f., BINEVENI vb. IVa, BINEVENIT, - Ă adj. v. bine. bine vesti f vb. IV*. Prâcher l’Evangile.—k vesti în lume s. a predică evanghelia, a propovădui. Spre aceasta morţilor birevesti-se. cod. vor. 158/s (= pentru aceea şi morţilor propoveduită au fost evanghelia. n. testament, 1648). Acesta iaste graiul birevestitu întru noi. ib. 144/9. Tu te du cu poporul tău în Vavilon,binevestindu-lepână-i voiu întoarce. dosofteiu, v. S. 105,2, cfr. 1,25. Se duse la oraşele lui Tiverie, binevestindu. mineiul (1776), 881/,. [Şi: f binevestui coresi, e. 210. [ Derivat: bine-vestitor, -oare adj.] — Compus din bine şi vesti (după paleosl. bla-govestiti, grec. e&a-|--[-sXi£eafj!xt). BiNEVESTCi f vb. lVa v. binevestî. binevoi vb. IVa. Vouloir bien, daigner. — (Despre Dumnezeu, capete încoronate s. persoane mai sus puse decât vorbitorul) A voi (să facă cevâ) cu condescendenţă s. încuviinţând rugămintea cuivâ (unui inferior), a aveâ bunătatea de a...; cfr. a se milostivi, a se îndura. (Construit de obiceiu cu o prop. obiectivă) Să bine veri, Doamne, să mă isb&veşti. coresi, ps. 106. Bine vru să i să nască maica Svin-ţiii-sale. dosofteiu, v. s. 204,2; (bine vrându să...). ib. 205. Vei binevoi a luă lucrul asupra Domnii[i]-tale. barac, t. 51. Doamna B. este rugată să bine-voiască a veni la cinci ceasuri, c. negruzzi, i, 53. (Ca formulă de încheiere, la scrisori s. petiţiuni) Binevoiţi a prim,i expresia deosebitei mele consideraţiuni. (Adesea ironic) Bine voeşte a mă uită şi a nu-mi mai scrie. c. negruzzi, i, 25. A desfigura pe autorii lor, de câte ori binevoim a-i traduce... odobescu, iii, 21/5. [în traduceri vechi, din greceşte (e&Soxetv) sau din slavo-neşte (blagovoliti), se găsesc şi alte construcţii: absolut. Dereptel binevruiu. palia (1582), ap. OCR.; cfr. biblia (1688), 16,2; trans. Binevrut-ai, Doamne, pământul tău. coresi, ps. 232; cfr. biblia (1688), 369; cu dativul. Bine vei vrea mie. biblia (1688), 25; cu prep. [Dumnezeu] au binevrut întru mine. ib. 238,2; refl. Solomon să bine vru, şi ascultară lui tot Izrailul. ib. 307,2 | Cele două elemente ale compoziţiei pot fi despărţite prin verbul ajutător. A se face om, bine au voit. mineiul (1776), 195Va-1 Şi: f binevreâ vb. II; f bineînvoi vb. IVa. Pre părintele luminilor... rugaţi, pentru-ca să bineînvo-iască... a săvârşi, cantemir, hr. 52.] — Compus din bine şi voi (vrea), după modele streine. binevoinţă f s. f. == bunăvoinţă. Vine buna cunoştinţă Lângă dragostea firească s’anine bine-voinţă. KONAKI, P. 295. — Compus din bine şi voinţă, după fran. bien-veiUance. binevoitor, -oare adj., subst. Bienveillant. Protecteur. — Adj. Cel care se arată ca bunăvoinţă faţă de altcinevâ (un inferior). Priviri, cuvinte binevoitoare. Concertul se va da cu binevoitorul concurs al domnişoarei X. | Subst. Sânt puţini binevoitorii Românilor. [Pronunţ, -vo-i-.] binevreâ f vb. II v. binevoi. binIş f s. a. I. Cavalcade. II. G-rand manteau. I. Primblare călare, cavalcadă. Scoaterea domneştilor cai la biniş. doc. (a. 1783), ap. ŞIO. [Cavalcada domnească, cu alaiu, se numeâ biniş-alaiu, ap. ŞIO.] II. P. ext. Un fel de manta mare pe care o purtau mai nainte boierii şi soţiile lor (propriu: haină care se purtă cu ocazia cavalcadelor; cfr. amazoană). îmbracă... pe unii cu blane..., pe alţii cu benişuri de postav, gheorgachi logofătul, let. iii, 291/24; cfr. 326/34. Postavenglesesc,pentrubeniş. (a. 1786). iorga, s. d. vi, 191;cfr. xii, 123, etc. Unbeniş degroditură, cu cacom. (Foaie de zestre, Mold., a. 1797) uricariul, xvi, 275/22. Biniş de postav albastru, fili-mon, c. i, 608. Boierii cei mari se îmbrăcau... pe de-asupra [scurteicii cu] giubeâ de postav, sau, la sărbători, [cu] biniş. ghica, s. 501. Largile m,âneci ale benişului. C. negruzzi, i, 30. Binişuri de buhur, de cănăvăţ şi de sevadu. odobescu, i, 134/1S. Iară sora lui Grhemiş Punea salbă şi beniş. alecsandri, p. p. 131. | (Printr’o evoluţie firească a modei, care se scoboară de la clasele de sus la cele de jos, - ul, ca şi anteriul, deveni mai întâi haina negustorilor, apoi a slugilor şi a Ţiganilor până ce, de pe la jumătatea a doua a veacului XIX încoace, a dispărut) Barbu:.. Acum mi se muceseşte cobza sub beniş. alecsandri, t. 80. Cinci inşip’un biniş (se zice „când mai mulţi trebue să împartă un lucru de puţin preţ“). zanne,’p. iii, 24. [Şi: benîs. | Plur. -şuri. || Diminutiv: f binişel (benişel). Un benişăl de postav, disblănit. iorga, s. d. vi, 109; cfr. uricariul, xi, 219/21. Un benişel de felendreş albastru, blănit cu samur, a căruia mănice atârnau dinapoi, c. negruzzi, i, 145/t. | Derivat: fbinişlius. m. (din turc. binisly) Cel care purta un beniş; spec. curtean. Doamna cu boierii cei mari şi cu binişliii săi. filimon, ap. ŞIO.] — Din turc. binis, idem. binişejl f s. a., BINIŞI.ÎC f s. m. v. biniş. binişor adv. 1°. Asses bien, passablement. 2°. Presque completement. 3°. Delicatement. 4°. Prudem-ment, lentement. Diminutivul lui bine (derivat prin suf. -işor). 1°. Nu tocmai bine, dar destul de bine. Pentru greutăţile şi dajdele ce sânt într’acel loc, să va duce aiuri, să-i fie mai binişor, pravila mold. 90. Văzând Turcii că le-au mers cam binişor... neculce, let. ii. 439/15. Vorbeşte binişor româneşte. 2°. Mai de tot, cum se cade. înnoptase acum hăt binişor. MARIAN, T. 44. 3°. Cu (oarecare) băgare-de-seamă, frumuşel. Să cade să caute giudeţul şi să ia sama binişor, pravila mold. 105. Să-i scoţi creirii binişor şi să-i fierbi cu apă. (a. 1749), ap. GCR. ii, 44. [Săminţele] le râşnesc sau (le) piseasă binişor la un loc. marian, na. 15. | (Adesea ironic) Ce (= ci) socotească binişor Sarniţie, că Stravon nu sice pentru Rom,anii carii au intrat şi s’au aşesat în Dachia. cantemir, hr. 13Q/24. Ce plăcere mai poate gustă atunci un biet Român care şi-ar fi pus binişor numele său pe o carte sau pe o cuvântare rumegate de altul ? odobescu, iii, 146/,,. Cămătarii jumulesc binişor gâ-ştile ce le cad pe mână. LM. 4°. Încetinel, cătinel, cu luare-a-minte, pe nesimţite; cfr. frumuşel.- Chiriac, binişor! să nu cazi! caragiale, ap. TDRG.Se sculă binişor şi se duse BINOCLU - 565 - BL RAR acasă, ispirescu, l. 34, efr. 30,54; 47, etc. Răstoarnă albinele frumuşel din pălărie in buştihan, îl întoarce binişor cu gura în jos... creangă, p. 238, cfr. 132, 85, 123, etc. Şezi - ! = şezi bine, astâmpără-te (spus mai ales în glumă s. ou prefăcătorie). Vorba cântecului : Fugi de-acolo, vinâ’ncoace, Şezi binişor, nu-mi da pace. creangă, p. 276; alecsandri, p. p. 339/2. Şezi ghinişor, c’a ieşi mama afară! şez. iii, 179/,,. Cu binişorul (f cu binişor) = cu blândeţe, cu vorbe blânde, cu binele, cu buna. Au început a grăi cu binişor şi a se rugă să le dee şî lor lefe. neculce, let. ii, 341. l-a ziscubineşorul: „Păstrea-z’o, că ţi-a prinde bine la nevoie“. creangă, p. 91, cfr. 209,160, a. 70. împărăteasa îl luă cu binişorul şi-l mai domoli o lecuţă. ispirescu, l. 121. începe cam cu binişorul, ştiţi, cum ştiu muierile câte-odată. RETEGANUL, P. IV, 8/12. [Mold. şi: bineşor.] binoclu s. a. Jumelles, lorgnette. — Instrument optic spre a vedea lucrurile mai aproape s. mai mărite, mică lunetă dublă. Te uiţi cu binoclul... vlahuţă, D. 110. [Plur. rar: -nocluri. | Derivat: binoclâ vb. Ia. A privi (pe cineva, ostentativ) cu binoclul. La teatru, nevasta lui Zuliadiris n’arc nevoie să binocleze. D. rosetti, ap. TDRG.] — N. din fran. binocle „ochelari11, Învechit „mic telescop dublu“ (compus din lat. bini „doi, o pereche de" şi oculus ,,ochiu“). bijvooui.âk, -A Binoculaire. — Care serveşte pentru amândoi ochii. Telescop binocular. | Spec. (Optică) Viziune ~ a: formaţiune simultană a două. imagini ale aceluiaşi obiect pe retina ambilor ochi subt un unghiu deosebit, ceea ce dă perceperea reliefului; cfr. stere os cop. — N. după fran. binom s. m. (Algebră) Bin6me. — O expresiune algebrică compusă din trei termini se numeşte trinom, compusă din doi termini se numeşte binom. CULIANU, A. 4. — N. din fran. bintAtui vb. IYa. Punir. — (Prin unele regiuni din Transilv.; ungurism) A pedepsi. Cine robul său... fl-l-va bătând cu toiagul... să se bintătuiască. palia (1582), ap. CCR. 67. Varecine s’ar află neîngă-duitoriu poruncii noastre... cu pedeapsa săborului mare să va bintătui. (Bălgrad, a. 1696) iorga, s. d. xii, 282. [Şi: bântătui. jahresber. iv, 326. | Derivat : bintătuiâlă s. f. Iar care se vor află făcând amintirile, cu bintătuiâlă... se va bintătui. (a. 1675), ap. GCR. I, 219. De nimenea nici o bântătuială să n’aibă. (secol. XYI, Dâmboviţa). cuv. D. bătr. i, 63.] — Din ung. buntetni, idem. bintAtuiAlA s. f. v. bintătui. bio- Element de compoziţie de origine grecească (pioţ „viaţă11), în neologisme luate mai ales din franţuzeşte. Biogen, -ă adj. (compus din (3Eo; şi ţewoko „produc") Care creşte ca parazit pe o plantă. Vegetal biogen. || Biograf s. m. (compus din pio? şi -fpă'f scv „a scrie"). Scriitorul vieţii cuivâ. Ion Cinam, biograful... împăratuluiManuil Comnen. hasdeu, i. c. 14. [Familia: biografic, -ă adj. De biografie. Istoria... are marea însemnătate de a fi amintirea oarecum biografică a omenirii, a unui popor, a unui individ, despretrecutulsău; biografie s. f. Scriere care cuprinde povestirea (mai pe larg) a vieţei unei persoane. Nu ne-am încercat a scrie biografia lui Donici. C. ne-GRUZZI, i, 335. O biografie, oricât de explicativă ar fi..., nu este un sistem de ştiinţă, maiorescu, l. 161. (Accentuat, în poezie, rar, şi: biografie). Ei vor a-plaudâ de sigurbiografia subţire, Care s’o’ncercâs’a-rate căn’ai fost vr’un lucru m&re. eminescu,p. 226.] || Biolog s. m. (compus din pioţ şi Xlrţoc, „cuvântare, vorbire despre, tratare, descriere") Persoană care se ocupă cu studiul biologiei. [Familia: biologic,-ă adj. De biologie, a(l) biologiei. Ştiinţele numite biologice. maiorescu, cr. ii, 132. Chimie biologică; biologie s. f. Ştiinţa vieţii corpurilor organizate ; biologist s. m. = biolog.] || Biomecanica s. f. Ştiinţă care-şi propune a explica prin fizică şi chimie cât mai multe fenomene biologice. || Biosferă s. f. (Geogr.) învelişul de vieţuitoare al planetei noastre. BIOL, BIOL s. m., biouţA s. f., BIOI/fA s. f. (Zool.) v. bivol. bios, -oâsA adj. Fertile, fecond.—Roditor, mănos, fertil, anon. car., LB., vaida. Apoi pre încet tot mai lăţindu-se şi loc mai bun şi mai bios căutân-du-şi..., au ajuns [Hunii] şi prin aceste pământuri. let2. I, 123, ap. TDRG. [Pronunţ, bi-os. | Derivat: biosime t s- f- Fertilitate, anon. car.] — Derivat din biu, prin suf. adjectival -os. biosime f s. f. v. bios. biped, -A adj. v. bi-. biu s. a. 1°. Sâlaire. 2°. Impot, contribution. 3°. Tribut. 1°. (Prin Sălagiu) Leafă, simbrie. 2°. (Pretutindeni, pop.) Dare (către stat), contribuţie, impozit, spec. (azi, în Rom.) impozitul personal, capitaţia. Despre cine iau dajde sau biru? te-traev. (1574), 230. Sostrie nevoia pre toţi să-i dea biru. moxa (1620), 349/lr De cătră Domnia mea vor fi aceşti oameni înpace Şi iertaţi de bir de ţară, ...de birul oştii, de birul lefilor, de birul untului... şi de alte dăjdii şi mâncaturi, doc. (a. 1684), ap. HEM. 3212-3213. Cu paharul îndeseşte, Dar cu birul mai răreşte. c. negruzzi, i, 186. Ne fac legi şi ne pun biruri, eminescu, p. 246. Pribegi de bir şi clacă, Copii fără noroc, coşbuc, f. 44. Dar de frica biruim Trecu apa Jiiului. teodorescu, p. p. 321. Cu lucrul plăteau dările şi birul casei, reteganul, p. iii, 3/8. Cee greu peste bordeiu? (= Birul), gorovei, c. 23. | (A da) ~ cu fugiţii: a dispăreâ, a o şterge, a o tuli repede dintr’o localitate (înainte de a-şi luâ osânda). pamfile, C., zanne, p. v, 80. N’apucă să se încălzească locul sub time şi — bir cu fugiţii! ap. DDRF. | - s. ~ u(-i) greu: numele unui joc ţărănesc, jipescu, o. 51; BARONZI, L. I, 91/24, pamfile, j. iii, 9; SEVASTOS, N. 280b/23, H. II, 82, 120, 177, IV, 12, 45, v, 236, VII, 121, 273, ix, 156, 397. - ul miresei: banii (de dar, darurile) care se strâng de la meseni (la „masa mare") pentru noii căsătoriţi, marian, nu. 727. 3°. (învechit) Tribut, anon. car. Bir să nu dee ţara nici un ban. neculce, let. ii, 337/20. Dau ca bir tot al zecelea din copiii supuşilor mei. eminescu, n. 7. Turcii..., La greu bir mi-l aşezau: Cinci galbeni pe săptămână, Pe lună o pungă plină. şez. iii, 212/13. [Plur. biruri. | Diminutiv (neobicînuit, formă glumeaţă): biruşcă s. f. Să-mi vânz pe mândra? Plătesc biruşca Ş'i cheltuiu şi datoria, mat. fOlc. 67.] — Din ung. ber „leafă, simbrie, chirie". Cfr. birşag. bibâc, -bAiâş s. m., -u.uk s. f., -bAiţA, -kA-oaie s. f. v. birău. bikâr f s. m. Percepteur des contributions. — Perceptor (al impozitelor către stat), anon. car.; cfr. iorga, ch. I. ii, 150. De alte dăjdi să fie de toate înpace...; drept aceaia şi voi, birarilor..., foarte în pace să lăsaţi satul Cerneţul. DOC. (a. 1629), ap. HEM. 3204. Birariulu (= h, ca în ung. bihal) biliol cantemir, ist. 375. (ghihol) ion cr. ii, 248, HEM. 1233/,,, bilml (brjhihul t-EZ. iv, 195/2 , ghihul, ca „nume de bou care aduce la făptură cu un bivol“. marian), biol TDRG. {ghiol pamfile, j. i), biol (Oltenia) TDRG , bivei g«aiul, ii, 32. ] Diminutivul: bivolăş DICŢ. (cfr. malac). I Femininul: (mai rar) b.volă ion CR. ii, 219 (Mbolă, numai cu înţelesul figurat de „un fel de fluier de salcie" pamfile. j. nr, 40), (de obiceiu) bivoliţă, bihoiiţâ (c/hiholiţă pamfile, j. i), biboliţă (accen-tuit biboliţă LB.), blidiţă mat. folc. 189, blolţă TDRG. (ghiâlţă PÂSCULESCU, L. p.), cfr. drigană. Zmânt&nă de bivoliţe, gheorgachi logofătul, let. iii, 307/,,. (Şi, in batjocură, unei femei grase) Taci din gură, bivoliţă! Cine naiba să te ia Cu-o buză de cinci ocă? teodorescu, p. p. 337 ] — Din bulg. bivol (femininul bivolica), idem. sfvoLĂ s. f. (Zool.) v. bivol. bivolar s. m. Gardien de buffles. Charretier qui emploie des buffles. — Păzitor de bivoli s. de bivoliţe, cărăuş cu bivoli. Un bivolar bătrân, neculce, let. II, 206/j,. în mijlocul câmpiei... Culcat pe spate şede voinicul bivolar, alecsandri, p. iii, 368. Bivolarii din Giurgiu. — Derivat din bivol, prin suf. nom. agent. -ar. bivolărîe s. f. rftable â buffles, troupenu de buffles. — Grajd de bivoli, turmă de bivoli. [Plur. -lării.] — Derivat din bivol, prin suf. col.-loc. -ărie. bivolăş s. m. v. bivol. bivolesc. -ească adj. De buffle. -r- De bivol. Cârtiţă biholească (sau bivolească). teodorescu, p. p. 360. — Derivat din bivol, prin suf. adjectival -eso. BIVOLIŢA - 571 - blAdnic BÎTOI.IŢĂ s. f. (Zool.) v. Mvol. bivşAg, bivşco f s. a. v. belşug;. bivuAc s. a. (Milit.) Bivouac. — Tabără provizorie (a unei armate) subt cerul liber. Corpul de oştiri, româneşti de la Dunăre, stând une-ori adunate subt corturile din bivoac. odobescu, iii, 571. îndată după aşezarea trupelor în bivuacuri, se zvonise printre ofiţeri că... un mare consiliu de războiu se ţinuse. D. zamfirescu, R. 230. [Plur. -ăcuri. | Familia: bivuacă vb. I. A face tabără în plin aer, în corturi (propriu şi fig.) Siliţi a bivuacă, sub un cort, care nu vă poate apără de nestatornicia văzduhului. c. negruzzi, i, 39. Armata creştină, ne mai având vreme a tăbărî, se hotărî a bivoacă pe loc. bălcescu, m. v. 171.] — N. din fran. (< germ. Beiwache). bizA s. f. (Entom.) v. bâză. bizantin, -A adj., subst. Byzantin.—Din vremea împărăţiei Bizanţului, de la Bizanţ. Biserica Sfinţii Trei-lerarhi, de stil mestecat gotic şi bizantin, e pe dinuntru zugrăvită în fresco. c. negruzzi, i, 284. Cărţi vechi, multedin ele greceşti,pline de învăţătură bizantină, eminescu, n. 38. Niciodată nu s’a făcut la noi o mai desăvârşită artă bizantină... decât aici. iorga, n. r. b. 90. | Fig. Ca la Bizanţ, (mai ales în ce priveşte viaţa publică), plin de intrigi. A încercă prin toate mijloacele să punem stavilă, curentului de idei bizantine ce învârteşte capetele generaţiei prezente, ne pare singura misiune oportună a publicităţii bine înţelese, maiorescu, cr. i, 253. Ce Hm,bă esteaceasta ? Ce forme de copii nevârstnici ? Ce linguşire bizantină? id. ib. 87. | Substantivat. Un bizantin (propriu şi fig.). [Familia: bizantinist s. m. Care se ocupă cu filologia bizantină; (numai în înţeles, fig.) bizantinism s. a. Procedere bizantină. E primejdios să se mărească acest bizantinism al funcţiilor, această pânză de păiajen care ameninţă de a năbuşi vitalitatea din statul nostru, maiorescu, d. I, 128; bizantiirizâ vb Ia. Trans. şi refl. A (se) face ca la Bizanţ. Viaţa claselor noastre înalte s’a bizantinizat in parte, dacă nu in întregime. iorga, c. I. i, 110.] — JV. din lat. byzantinus, -a, -um, idem. bizAr, -A adj., adv. I. Bizarre. II. Bizarrement. I. Adj. De o ciudăţenie neobicînuitâ, foarte ciudat, straniu; cfr. baroc, extravagant, deşănţat, abraş (II, 1°). Gaiţa... imitează orice sunete bizare, alecsandri, p. iii, 56. O lume întreagă de închipuiri umoristice..., care mai de care mai bizară şi mai cu neputinţă, eminescu, N. 42. Un spirit bizar. II. Adv. într’un chip foarte ciudat. Se poartă bizar. [Familia: bizarerie s. f. Ciudăţenie rară,extravaganţă, fantazie. Caliopi: Ideea sâ mă fure e originală. — Stănică: Mă mir numai de un lucru, cuconiţă: cum dracu’ s’o potrivit ei să vie tot într’o zi. — Caliopi: Bizarerie, băiete, a micului zeu Cu-pidon. c. negruzzi, iii, 57.] — N. din fran. « span. bizsaro, propriu „viteaz"). bizârJLiT/S. m. sing. (Măcel.) v. bezer. bizarerie s. f. v. bizar. bizdadeâ subst. v. beizadeă. bizbigAnî vb. IVa trans. Stimtder. — (Perşani, în Transilv.) „A stimulâ, a îndemnă, a sili pe cinevâ sâ facă cevâ: De geaba l-am bizdigănit, că tot n’a făcut nemic“. ţara oltului, iii, nr. 19-20. — Etimologia necunoscută. (Cfr. ung. bizgatni, bizgetni „a stimulâ, a aţâţâ“). bizdiganie s. f. v. bâzdâgania. bizeA s. f. v. bezea. bizer, bizerÂt s. m. sing. (Măcel.) v. bezer. BiZE'ţ s. a. v. bezeţ. bizireâ f s- f- sing. Huile d’oeillette. — Uleiu de mac. barcianu. [f bezir, ap. ŞIO.] — Din turc. bezir, idem. BizJiAN s. a. v. bezmăn. bizon s. m. (Zool.) v. bison. Bizui vb. IV, -A adj., adv. Tendre, doux; benin, affable, traitable, docile. Tenârement, doucement. Adj. şi adv. 1°. (Despre lucruri; în opoziţie cu „aspru", ,,dur“) Care-ţi face bine, dându-ţi sensaţia plăcută a unei mângâieri, cfr. mângâios, lin, dulce, domol. Căutătură blândă, konaki, p. 100. Leacurile de obşte sânt otrăvi blânde, piscupescu, o. 205. Ieri timpul era coperit şi blând. C. neghuzzi, i, 99. Blânzi erau ochii, blândă eră faţa, Blând eră glasul celui străin! alecsandri, p. i, 23. Vom visă un vis ferice, îngână-ne-vor c’un cânt Singuratece izvoare, blândă batere de vânt. eminescu, p. 58. Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o chiamă. id. ib. 193. Tăcerea absolută este încă sentinţa cea mai blândă ce o merită■ maiorescu1, cr. i, 120. Blânde şoapte, jarnik-bârseanu, d. 152. (Loc. adv., rar, învechit) Cu - = cu blândeţe. Derept aceaeacu blândă, şi cu milă caută Dumnezeu spr’in-sul. coresi, e. 25/4. Eu n’oiu tăgădui în veci un adevăr, când el mi se va cere cu blând şi cu respect. I. negruzzi, vi, 345; cfr. id., ap. TDRG. 2°. (Despre fiinţe; în opoziţie cu „violent", „aprig", „aspru", „sever", „mânios", etc. când e vorba de oameni^ şi cu „sălbatic", când e vorba de animale) Care nu ţi face nici un rău, ci se poartă astfel cu tine încât te simţi bine cu el,cfr.bun, blajin, afabil. Şerbii supuindu-se... despuitorilor nu numai bunilor şi blâ[n]dzilor, ce şi clăţănogilor. cod. vor. 149/2. Ferice de blânzii, că aceia îndulci-vor pământul. tetraev. (1574), 205. Ceia nemilostivii, să fim milostivi,... ceia ce sânt mânioşi, să fie blânzi, coresi, e. 2l9/4. Acest Dosoftei mitropolitul... eră... deplin călugăr şi cucernic şi blând ca un miel. neculce, let. ii, 257/25. Cu năravuri bune, iubitori de oameni şi blânzi drăghici, R. 159. Aspru către aristocraţi,... şi blând către norod. c. negruzzi, i, 179. El zăreşte-o căprioară, fiară blândă de la munte, alecsandri, p. ii, 89. Sfânta Duminecă, blândă şi îngăduitoare, n’a vrut să-şi puie mintea c’o sturlubatecă şi c’o leneşă de. fată ca aceasta, creangă, p. 292. Orice casă are un şerpe; şerpele de casă îi blând şi nu muşcă. blAndâ _ 676 - BLÂNZIE şez. I, 128/25. Turturica... nu se domesticeşte, da este blândă. H. iii, 15. Blând dacă te vei purtă, Atunci vei puteă află,, teodorescu, p. p. 104. Mâţa blândă zgârie rău. zanne, P. i, 547, (despre făţarnici) H. Iii, 69. A se face - = a se îmblânzi. [Diminutive.: blândişor, -oară. Mă vapriml cu căutătură oarece mai blândişnară. gorjan, h. ii, 118. El cât a fi umblat, Ca mine n’o mai aflat 0 oiţă blândişnară Şi-o nevastă bălăioară. şez. iii, 63b'2; blânduţ, -ă adj., adv. Din gură-oiu grăi blân-duţ Şi mi-oiu prin'le un drăguţ, mânqhescu, l. p. B2/8; cfr. do ne, 123/18; (Transilv.) blândoc, -oică adj., adv. reteganul, ap. CDDE.] — Din lat. blandus, idem. iti.ĂivnA s. f. (Med., Cor.) 1°. Urticaire. 2°. Danse paysanne. lu. (Med.) Boală de piele (numită în ştiinţă ur-ticaiia, fiindcă, seamănă cu înţepăturile produse de urz'ci), care produce nişte umflături, de obiceiu roşii, însoţite de arsură şi mâncărime (priunuită, adesea, de o intoxicaţie alimentară); p. ext. petele însoţite de mâncărime, rămase pe urma muşcăturii unor insecte, ca pureci, stelniţe, etc. A doua zi s’au ivit blânde roşii pe trupul lui. şincai, hr. iii, 231/,0. Uite ce blândă mi-a ieşit pe trup! CREANG \, P. 264. Bolnavul [de plescaiţă|, la început simte pe ţur-loaiele picioarelor un fel de spuzeală ca blânda. GKiGORiu-KiGO, M. P. i, 152. Ca să-ţi treacă blânda de pe trup, să iei de dimineaţă, până nu răsare soarele, pământ de la rădăcina gutuiului şi să te freci pe piele. şez. vi, 22. 2°. (Cor.) Numele unui danţ ţărănesc, pamfile, j. iii. — Peineninril adjectivului blând (în înţelesul 1° din boală blândă, întrebuinţat eufemistic, cfr. bulg. dobra „§rysipfele“. CDDE.). LM., P. Papahagi, Etimologii, 11. Ki.ÂMtEŢE s. f. Donceur. bonte, bĂKĂIIS.m.,BI,E]VI>Ars.m. i .. J. , . BLEKI>HKEIJ s. m. (Ornit.) jv. bleandă blekheri vb. IVa. Gam,biliar, pendiller. — (Despre picioare) A bălălăi, a bănănăi, a bălăbăni ca o bleandă *. D1CŢ. — Din rut. blenditi (blendati), idem. BLF.irnf vb. ÎVa Pousser (qqn.) brusquement. — (Mold.) A îmbrânci, a da brânci (cuivâ), a împinge îmbrâncind. Comisarul m’a bătut şi m’a blendit afară. TDRG. [Şî: blendisi vb. IVa. Deci, fiind părăsit, Adiaforisit, Fiind chiar blendisit, Sânt paraponisit. alecsandri, t. 89 (= „respins", id. gl. 1749).] Cfr. bleandă, 3. BLENi>om s. m. v. bleandă >. blenoragie s. f. (Med.) Blennorrhagie. — Inflamarea mucoasei genito-urinare, însoţită de scurgere, (pop.) una din boalele lumeşti, (trivial) scu-lament, (pop )frântură. [Familia: blenoragie,-ă adj. De blenoragie.] — N. din fran. (compus din grec. pXewa „muc“ şi ,,erupţiune“.) Cfr. blenoree. blenoree s. f. (Med.) Blennorrhee. — Boală a mucoasei genito-urinare, însoţită de scurgere, însă fără fenomene de inflamaţiune. — N. din fran. (grec. fiUwa „muc“ şi ££stv „a curge"). Cfr. blenoragie. bleoârcA adv. v. leoarcă. bleoascA adv. v. bleaşcă. bleojdi vb. IVa trans. I. jScarquiller Ies yeux, regarder fixement et stupidement. — (Despre ochi) A-i căscă, a-i zgâi, a-i holbă, a-i beli, a-i boldi, a-i boboşâ, a-i bloi, a se uită cu ochii căscaţi, prosteşte, (la cevâ), a râmâneâ cu ochii căscaţi (la cevâ). pamfile, J. Ii; PĂSCULESCU, L. p. 31. (Construit absol. ori cu prep. la, mai rar cu pe) Aşteptam aci, cu gura căscată,... fiu. ochii blejdiţi. gorjan, h. ii, 118. Doi copilaşi... aşteaptă, cu ochii bleoşdiţi, să scoată BLEOJDi - 579 BLESTEM daica Mitrana cartofii din spusă, delavrancea, S. 40. Se uită cu luare-a-minte în fund, blejdind ochii, caragiale, s. 45/22. Pe când cucoana se îndeletnicea... cu facerea cafelei..., Fănache bleojdeâ ochii pe pereţi, teleor, ap. TDRG. Gheorghe... căscase gura şi bleojdise ochii la cele ce spuneă vânătorul. ispirescu, L. 141. Decât slugă la ciocoi, Mai bine cioban la oi, Ou capu’ pe muşuroiu, Cu ochii bleojdiţi la oi. pop. (Com. quintescu). [Şi: Miojdi, blejdi, şi (greşală de tipar?) bojdî. Şi aste fete urşi văzură, De bojdesc ochii şi cască gura? sevastos, n. 374/18. | Derivat postverbal: blejdâ s. f. Propriu „lucru la care îţi bleojdeşti ochii“; se întrebuinţează, în glumă, ca şi „răbdări prăjite11, spre a indica că nu mai e nimio de mâncare: Avem blejde şi caşcove. (Olt şi Tutova). zanne, p. iii, 477.] — Din paleosl. blb&tati (s. bulg. hlhăta) „a străluci" (Bleojdesc ochii însemnează deci propriu zis: îi casc astfel încât să strălucească albul ochilor; trecerea aceasta de înţeles pare a se fl produs pe terenul limbilor slave, cfr. slovenescul boiscăti „glotzen“; cuvântul e deci înrudit cu bleasc, bleşti). bleojdi vb. IV® refl. 1°. Pendre, mottir, s’a-mollir, devenir flasque. 2°. Se donner une hernie. 1°. A se blegoşă, a se moleşi, (despre obiecte) a se fleşcăi, a se lăsă în jos, (despre oameni) a se ticăloşi. Ce te-ai blojdit aşă ? rădulescu-codin. Paiul eră, mărunt, ca de o palmă, şi frunzele bleojdite (din cauza secetei), sandu-aldea, a. m. 164. 2°. Spec. A se blojdi = a se surpă, a se vătămâ, a se boşorogl. rădulescu-codin. [Şi: bliojdî, blojdi. | Derivat: bleojdire s. f. în mişcarea naivă a căciulei ridicată pe frunte, în bleojdirea capului pe o parte,... mulţimea avea înţelegerea dreaptă a unei împrejurări mari. D. zamfirescu, r. 7.] — Onomatopee; cfr. pleoşti, fleşcăi. bleoiu, -oaie adj. v. bleot. bleondAr s. m. v. bloandâr. _ BLEOltCOTEALA S. f. \ „ v,l .1 BLGOBCOTI Vb. IVa ) V- ble0t0Cai1- bleoşticAî vb. IVa v. bloşticăl. bleoştirăie s. f. Patrouillis. — Tină, noroiu, glod apătos şi amestecat cu băltoace, în urma unei ploi; cfr. fleaşcă, fleşcăraie, fleşcăială. Glod se făcea pe străsi; erâ o bleoştiraie, de nu te îndurai să ieşi din casă. n. rev. r. ii, 93. — Derivat din bleoşticăi, cu un sufix despărţit din apăraie, fleşcăraie, etc. bleot, -oatA adj., subst. Mais, godiche, ni' gaud. — (Termen de ocară s. de despreţ) Prostălău şi nătâng, nătărău, tont; cfr. bleg. pontbriant, LM.; pamfile, j. ii, c. „Stai, bade. Unde-aţi pornit-o ?“ Acesta, încăpăţânat, trăgea înainte, fără să răspundă. — „N’ausi, mă, bleotule! Unde vă duceţi ?“ zamfirescu, r. 84. Sârbu’ bleotu’, Care dă cu cotu’. zanne, p. vi, 309. [Şi: bliot, -oătâ s. -otă; blot, -ă s. -oătâ rădulescu-codin; (+ greoin) bleoiu, oâie == bleandă1, prostănac ib. id.; (-f- blegit) bletogit, -â = (despre oameni) moleşiţi de necazuri s. de viţii; (despre plante) bătute de brumă. (Munţii Sucevii) şez. IX, 351; cfr. blegoşat, bleojdi2. | Derivat: (rar) bleoţie s. f. = faptă de om bleot.] — Din germ. bliid, idem. bleoţie s. f. v. bleot. bleotocAreâlA s. f. bleotocăd. bleotocAr! vb. IVa. 1°. Patauger, barboter, patrouiller. 2°. Bemuer, agiter, secouer. 3°. Bara-gouiner. 1°. (Despre fiinţe) (Mold., Bucov.) Intrans. A umblă, făcând zgomot, prin apă, a băltăci, a bălăci. şez. ii, 160/,. Lângă fântână... bleotocăreau nişte reţe, tot spălându-se. contemporanul, v, 97. |j Refl, Ce te bleorcoteşti acolo?: se zice copiilor mici, când umblă cu mânile prin apă, bunăoară când imită pe mamele lor care spală blidele. (Bilca, în Bucovina) Com. G. tofan. 2°. (Despre apă) Intrans. A se clătină, a se mişcă plescăind. Nici nu mişcă, nici nu urneşte, Numai cât îmi blorcoteşte, Pe pescar mi-l săbăveşte ? (= Apa) gorovei, c. 16. || Trans. Blotăcăresc = clatin apa într’un vas. LB. 3°. P. anal. A vorbi fără socoteală, într’aiurea ! (pamfile, j. ii), a flecări; cfr. blehăi, blodogori, ' bogonisi. Bleotocăreşte copiii mici când încep a ' strică cuvinte, de învăţătură, şez. ix, 152. [Şi: bliotocăii, blotocări barcianu, blotăcări, : blotocori LM.; variante: bleorcoti, blorcoti. | Derivat: bleorcoteălâ s. f., cu înţelesul 1». Com. G. tofan, bleotocăreâlă s. f. (cu înţelesul 3°): flecârie. în literatură... bleotocăreâlă de vorbe fără miez şi fără nici o intenţie de logică, vlahuţă, ap. TDRG.] — Onomatopee. (Cfr. rus. boltatb „a clătină apa“, cfr. şl bălăci, bălăcări, bloşticăi, blociorl. blesc s. m. sing. v. bleasc. BLEScAf vb. IV(a). $clabousser, crotter. —A murdări, mânji, feştell, stropind (cu noroiu). la o... baligă şi-l mânjeşte... Apăi se pitulă într’o tufă..., ca să râză când o trece cinevâ p’acolo şi l-o vedea aşâ blescăit cu balegă, şez. iii, 35/r — Onomatopee, înrudită cu bleaşcă (cfr. fleşcăi, plescăi, pleşcăi). blesnî vb. IVa (ş. d.) v. blăzni ş. d. blestAuâ vb. I (ş. d.) v. blestemă ş. d. blestem s. a. Blasph&me, maUdiction. — (Uneori în opoziţie cu binecuvântare, blagoslo-venie, f urâciune) Invocarea unei nenorociri s. a mâniei lui Dumnezeu asupra cuivâ, cfr. afurisenie, anatemă; p. ext. bătaia lui Dumnezeu (s. orice) nenorocire provenită pe urma unui blestem. (Construcţii: ~ul cade pe s. asupra cuivâ, ajunge pe cinevâ; cinevâ cade subt s. în - ; (f rar) cinevâ dă s. pune -.) Dintr’ace-laşi rost ies urăciurile şi blăstemul. cod. vor. 125/! (= blagoslovenia şi blestemul, biblia, 1688, cfr. coresi, ap. GCR. i, 10/10). Blăstămile şi ocările ce făceâ părinţilor... pravila mold. 142. Am pus şl blăstăm, ca să fie afurisit şi proclet, (a. 1604) cuv. d. bătr. I, 136. [Dracul] limba ta pre blăstâmi îndeamnă, varlaam, c. 265/2. Pentru ce blastemi pre cei nevinovaţi şi pre vecinii tăi, însu-ţi casi în blăstem. evanghelie (1644), ap. GCR, i, 113/s2. Iată eu dau înaintea voastră astăzi blagoslovenii şi blestămuri. biblia (1688), 134,2 (blestemele) ib. 7 pr./9. Le-au făcut şl blăstăm de afurisenie, neculce, let. ii, 201/14. Iar de te vor blestemă, blestemul te va ajunge, că blestemul părinţilor dezrădăcinează până la a treilea neam. physiologus (a. 1777), ap. GCR. ii, lll/9_,0. îmi eşti trebuitor, ca să mă mai uşurez de blăstemurile norodului. C. ne-gruzzi, i, 141. Se vede că vr’un blăstăm al lui Dumnezeu sau altă cevâ aşă trebue să fie, de nu ai parte de ceea ce cauţi, fiica mea! creangă, p. 92. Se... teme» să nu cadă sub blăstămul preoţesc, id. ib. 110. Blestemul de la săraci Nu cade pe copaci. zanne, P. v, 557. Copilul rău, Blestemul lui Dumnezeu. ibid. ii, 85. | Carte de - = carte de afurisanie. TDRG. A-şi face - cu s. de cinevâ — a se face vrednic de blestemul cuivâ, a-şi face păcate cu cinevâ, a-şi face râs s. batjocură de cinevâ. pamfile, j. ii. Acum cred că nu ţi-i mai face blăstăm cu mine, mi-i da drumul, să întru la Dumnezeu, că tare mare treabă mai am. creangă, p. 314. [Şi: blestăm, blăstem, blăstăm. ] Accentuat: (mai des) blestem şi BLESTEMĂ — 580 — BLESTEMĂŢIE blestem. (Ofr. Să-fi aduci, bădiţ', aminte, De blăstă-mul ăst fierbinte, Că nu-i blăstăm de măicufă, Ci-i blăstăm de la drăguţă, jarnik-bârseanu, d. 262). ] Plur. -me, -muri, f (Mold.) blăstămi.] — Substantiv postverbal din blestemă. blestemă vb. I. 1°. Blasphâmer. Injurier, pro-firer des jurements. 2°.-4°. Maudire, (se) damner. 5°. Jurer (ou faire jurer qqn.) sous peine d’ătre maudit. 1°. Intrans. (construit cu prep. asupra) A cârti s. bârfi, înjurând de cele sfinte, â săvârşi o blasfemie. începu a blăstămă asupra lui Dumnedzău. dosofteiu, v. s. 125,2. ||P. ext. (Trans.) f A înjură, a ocări cu vorbe urite. Pre popa cel mai mare blastămi ? N. testament (1648), ap:cod. vor. 49(=dosădeşti preutul? cod. vor.; pre arhiereul lui Dumnezău sudueşti? biblia, 1688). 2°. Trans. şi absol. (în opoziţie cu binecu-vântâ s. blagoslovi; complementul eopersoană) A se rugă ca să ajungă pe cinevâ vreo nenorocire. (Despre părinţi, preot, etc.) A invocă mânia lui Dumnezeu asupra cuivâ. (Despre Dumnezeu, cfr. bate B. v.) A destină pe cinevâ pentru o nenorocire (veclnică); cfr. a afurisi (2°). Cu aceea blagoslovim Dumnedzeu tatăl şi cu aceea blăstemămu oamerii. COD. voit. 124/12. Să nu blăstemaţi! coresi, e. viii/,6. Mă ustenliu cât putuiu cu mintea mea..., de tipăriiu aceaste sfinte cărţi; mă rog, ce voiu fi greşit, să nu mă blăstemafi. evanghelie (1642), ap. GCR. I, 98/38. Putearnici eră (=aveau putere) apostolii a lăudă şi a blăstămă. molitvelnic (1669), ibid. r, 183/26. Bleastămă mie pre nărodul acesta, biblia (1688), 112,2. Cantemir-vodă... blăstăm. ă pe cine l-au îndemnat de au grăbit de i-au tăiat, neculce, let. ii, 266/36. îngenunchind, o blestemă, zicând... ispirescu, l. 30. Primblă-se călugării, Blăstemăndu-şi părinţii, De ce i-au călugărit Şi nu i-au căsătorit, jarnik-bârseanu, d. 217. (Printr’o prop obiectivă se arată în ce consistă blestemul) M’a blăstămat măicufa, De ce i-am călcat vorba, Să mă leagăn ca frunza, Ca frunza mălinului în casa străinului, ib. 196. Să... te blesteme cinevă S’ajungi slugă lu cai albi. pann, ap. zanne, p. iv, 594. 3°. (Complementul e timpul când i s’a întâmplat cuivâ o nenorocire s., în deobşte, vieaţa) A cârti împotriva lui, a-şi aduce aminte de el, afurisindu-1. Cfr. afurisi. Plângeau în pumni, blăstămându-şi ceasul în care s’a născut, creangă, p. 240. Şi rămân măicufele [feciorilor care merg să tragă sorţi], Blăstămându-şi zilele, jarnik-bârseanu, d. 323. îşi blestemă vieafa. 4°. Refl. A se numi pe sine blestemat, a-şi blestemă s. afurisi zilele. Rău mă tem şi mă blăstem, C’am un băiat tinerel, Ş’oiu rămânea fără el. jar-nik-bârseanu, d. 304. Dar ea greu s’a blăstămat Şi’n Dunăre s’a fipat: De cât noră Turcilor, Mai bine hrană peştilor! bibicescu, p. p. 273. 5°. Refl. A se jură, invocând blestemul lui Dumnezeu pentru cazul călcării de jurământ, a se afurisi, a se legă cu blestem s. cu jurământ. Cu giu-rământ blastemămu-nă sine, nemică să nu gustăm, până nu vrem ucide Pavel. COD. VOR. 50/, (= cu giurământ ne-am giurat pre noi. N. testament, 1648). Se giură şi se blăstămă cu strâmbul. dosofteiu, ap. TDRG. Se blastemă c’aşâ este, cu gura lui luă foc. beldiman, tr. 360. Hai să ne blăstămăm, şi care dintre noi amândoi a fi mai meşter, acela să ieie banii, creangă, p. 58. [| (în cod. VOR. şi în funcţiune trans. cu înţeles facti-tiv) A face pe cinevâ să jure, a jură subt aceste condiţii. Blăstemămu-vă cu Isus cela ce-l spune Pavel. 5/3_4 (=giurăm pre voi pren Isus. N. testament, 1648; jurăm pro voi pre Isus. biblia, 1688). [Şi: blestâmă, blăstămă, blastemă vb. I. | Derivate: blestemăre s. f.; blestemăt s. a.; blestemă- tor, -Oiire adj.; subst. anon. car. Aceşte sint ocă-rîtorii şi blăstemătorii. (secol. XVI) cuv. D. bătr. ii, 332. Cfr. blestemat adj.] — Din lat. pop. *blastimarc (născut din blasphe-mare -f- aestimare), idem. Cfr. dubletele blasfemâ, blamă. blestemĂcivne f s. f. = blestemăţie. Iară pre unefle] locuri i se arătă lucrurile de blastămăciune. neculce, let. ii, 4J2/9. După alte blestemăciuni cu firea alunecându-se... magaz. ist. ii, 142/19. — Derivat din blestemă, prin suf. -ăciune (cfr. lat. blasphematio ,,blestemare“). blestemat, -A adj., subst. 1°. Maudit, damnd. 2°. Misârable, chenapan; mauvais sujet. Participiul Iui blestemă, devenit adjectiv, întrebuinţat une-ori ca substantiv. 1°. (în opoziţie cu binecuvântat, blagoslovit) Pe care l-a blestemat cinevâ, pe care l-a ajuns blestemul cuivâ, afurisit,procleţii Să fieblăstematu omul cela ce nu-şi va lăsă lucrul său Sămbăta. cuv. d. bătr. II, 47. Blăstimatu este tot omul ce moare pre lemn. varlaam, C. 108,2. Străbunii noştri au fost blăstăm,aţi de Dumnezeu pentru strâmbătăfile lor. RUSSO, S. 130. Blăstămat să fie locul, Unde mi s’a aprins focul...; Blăstămat să fie ceasul, Când i-am urmărit eu pasul, pop., ap. GCR. ii, 305b/,. 2°. P. ext. Vrednic de blestem, deci: rău, ticălos, mişel, (mai ales despre femei) stricat(ă), eu purtări rele, (adesea în glumă, fără înţeles rău, despre copii) ştrengar, potlogar; cfr. afurisit, proclet, spânzurat, ticălos. Cfr. mardarie, l. 4278, costinescu, şez. vii, 145. Au zis că sânt Moscalii nişte oameni proşti şi blăstăm,aţi de tot. neculce, let. ii, 329/27. Din pruncul acesta va să iasă ori un om de nimic, ori un blestemat, barac, t. 7. Ia stafi o leacă, blăstămafilor, să vă dau eu. creangă, a. 42. Dară blestematele de fermece ne-a acoperit palatu-rile cu apa aceasta murdară, ispirescu, l. 37. Fost-am fată de bogat Şi-am mers după blăstămat: Ce-am avut, tot mi-a mâncat. jaknik-bÂr-SEANU, D. 181. Las’ potira să m’ajungă, Că-s voinic, nu-s blastamat, Ştiu potirii ce să-i fac. şez. vii, 145. Fata ei s’a ales o blăstămată (= stricată). Braşov. blestem Aţesc, -eăscă adj. Miserable, infâ-me. — (învechit, rar) De om blestemat, mişelesc. Cfr. blamabil. Numai pentru frica cea blăstămăţească... au socotit [Dumitraşcu-vodâ] de au iernat Tătarii în ţară. neculce, let. ii, 229/ls. Au făcut sfat de nimica şi blestemăţesc. (a. 1716) magaz. ist. iv, 60/2î. Lucruri de ocară şi blăstemăţeşti. cantemir, ap. TDRG. — Derivat din blestemat, prin suf. adj. -esc. blestemăţeşte adv. Avec des intentions mi-sirables, infâmes.—(învechit; rar) Ca un blestemat. Nu atâta copilăreaşte, pre cât blăstămăţeaşte înapoi i-au chemat, cantemir, hr. 15/1S, cfr. 229/29. — Derivat din blestemat, prin suf. adv. -eşte. blestemaţi vb. IV* refl. Devenir misârable ou infâme, mal tourner. — A ajunge blestemat, mişel. Că toată călătoria muritorilor în cel de apoi săvârşit sau se fericeaşte, sau se blăslemăţeaşte. cantemir, ist. 114. Feciorul lui Ion s’a blăstămăţit de tot. (Braşov). — Derivat din blestemat. blestemăţie s. f. Infamie, action misârable. Libertinage. — Calitate, s. '(mai ales) purtare şi faptă de om blestemat (2°), mişelie, infamie, ticăloşie. Nu se ştie ce blăstămăţie au făcut capichehăile. N. costin, let. II, 128/37. Enachi Bârzu căzând la o închisoare, pentru o blăstămăfie ce făcuse... (Mold., BLEŞTl - 581 - BL1DĂRUŞ a. 1779), uricariul, x, 225/5. Ţiganii lăieşi... fac multe jafuri şi furtişaguri şi alte biăstămăfii. (Mold., a. 1795), ibid. iv, 67/„. Ai ascuns banii aceştia, să-i cheltueşti la blestemăţii, barac, ap. TDRG. Toate acele fapte grozave, pentru care s’au cotropit So-doma şi Gomora, oraşe şi ţări urgisite de Domnul Dumneseu pentru blăstămăţia lor. russo, s. 146. Ce să văd, tată ? Blăstămăţie! Târgul îi în jac, Leşii pradă şi desbracă pe bieţii oameni. C. negruzzi, i, 169. Aşă numitele lor blăstămăţii erau nişte copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le ’mbrăcau. eminescu, n. 98. Se vede că numai de blăstămăţii ai fost bun în lumea asta! creangă, p. 322; cfr. a. 113. Ţiganca... ştia blestemăţia ce făcuse, ispirescu, l. 64. Ce ţi-i portul pre domnie, Mintea pre blăstămăţie? doine, 86/,. || Spec. Crailâc, curvăsărie. — Derivat din blestemat, prin suf. abstr. -ie. bleşti vb. IVa. 1°. titre au demier moment de la vie, donner ă peine signe de vie. 2°. Pouvoir â peine parler, articuler, (nejsouffler (motj. 3°. S’enrouer; perdre la parole. (Mold., Bucov. şi Transilv. de nord; construit cu o negaţiune s. cu abiă). 1°. Intrans. (Propriu: „afîcu bleascul la gură,, abia a-şi mai trage sufletul11, deci:) Abiă bleştesc — abia mai dau semne de viaţă., creangă, şez. viii, 156. 2°. Intrans. A articula cu greu un sunet (din cauza lipsei de suflet), a nu puteâ vorbi (bugnariu, NĂs.). Abiă bleştesc = abiă vorbesc, creangă, gl. Baba eră umflată cât o bute şi nici nu puteă bleşti măcar din gură. creangă, p. 15. || P. ext. A crâcni (Zahareşti, în Bucov. Com. i. grămadă), a spune (măcar) un cuvânt, a se răsuflă către cinevâ. Nu cumvă să bleşteşti din gură către cinevă despre ceea ce-a urmat Intre noi, că te-am şters de pe faţa pământului ! creangă, P. 207. || (După ce a primit înţelesul lui „crâcni“, s’a putut întrebuinţâ şî) Trans. A articulâ, a pronunţă, a scoate (un cuvânt). A rămas cu gura căscată, fără să bleştească un cuvânt, id. a. 83. Cât ţine ăiscânticu’, nu trebui să bleşteşti un cuvânt! şez. iii, 141/1S. 3°. Intrans. (Din înţelesul „a nu puteâ vorbl“ s’a desvoltat, prin părţile Năsăudului, cel de) A răguşi, a amuţi, bugnariu, năs. — Derivat din bleasc. Cfr. TDRG. bletogit, -Ă adj. v. bleot. bleu s. a. v. bleau2. bleui vb. IV*. Doubler de fer (I’extr6mit6 de l’es-sieu d’une roue), fretter (le moyeu d’une roue). — A căptuşi, a îmbrăcă capetele osiei unei roate cu (s. în) bleauri. costinescu, pontbriant, etc. Mă duc la Loghin (ţigan), să-mi blevuească o osie. brebenel, gr. p. Car blehuit: are bleahuri la osii. şez. V, 38/19. în capetele subţiri şi blevuite ale osiilor se pun roatele. (Braniştea, în Covurluiu) h. iii, 72. [Şi: blevui, bleliui, blegui. TDRG.] — Derivat din bleau, prin suf. denominal -ui. blevăis s. m. v. plaivas. BLEVui vb. IVa v. bleui. blezgoiăt, -Ă adj. Gâte, dorloti. — Răsfăţat. (Rudina, în Mehedinţi) h. ix, 92. Cfr. răzgâiat. bleznă subst. v. blaznă. blezuî vb. IV* trans. Erdever la graisse (de la chair). — (Mold.; cu complementul carne). A luă bleazul de pe carne, a curâţl carnea de bleaz, înainte de a o găti. TDRG. 1— Derivat din bleaz, prin suf. denominal -ui. blibăi vb. IV* v. bâlbâi. hl.ii» s. a. 1°. Assiette, plat (ăcuelle, terrine, sSbile, plateau). (Au plur.) Vaisselle. 2°. Auget. 1°. Vas de pământ s. de metal (nlai rar de lemn pamfile, I. C. 172), in care se pun bucatele ce se servesc la masă (astăzi, mai mult la ţară); cfr. farfurie (2°), strachină, taler (talger, teler, tăier), disc; castron,tipsie. (La plur. nume colectiv pentru) Tot felul de vase de pământ (s de lemn) in care se servesc bucatele. Vai de voi, cărtulari şi farisei făţarnici, că curăţiţi de în afară sticlele şi blidele, tetraev. (1574), 241. Şi au adus darul lui, blidU de argint unul. biblia (1688), 99b. (într’o foaie de zestre) 11 blidi [= blide] deplumbu. (Mold., a. 1745) uricariul, xi, 225/23. 1 toc blidi cositoriu. (Mold., a. 1780) ibid. xi, 219/29. l-au dus daruri împărăteşti, între care eră blide de aur. şincai, hr. ii, 221 /23. Porunceşte s’aducă alte blide. c. negruzzi, ii, 207/s. Un blid ca o jumătate de mierţă eră plin cu curechiu acru. reteganul, p. i, 6o/8. Bate-l, Doamne, om urît... Nu ştiu cum naib’am brodit Să mâne cu el dintr’un blid! De s’ar sparge blidu'n fund, Doar aş scăpă de urît; Da blddu-i de cositor, Nu se sparge până mor. jarnik-bârseanu, d. 167. Două jumătăţi de blid într’o margine de crâng? (= Urechile), gorovei, C. 382. Datoria mâncă cu omul din blid. zanne, p. v, 258. || P. ext. Bucatele servite în blid. Luă căte două trei blide de bucate din masa lui... şi le trimeteă acelor oameni, neculce, let. ii, 212/2S. || Pig. (Aluzie la Isav, fiul lui Isao şi al Rebecei, care şi-a vândut fratelui său mai mie Iacov, pentru un blid de linte, dreptul său de primogenitură) Ei urmară toate ordinele ce se îndreptară către dînşii şi cumpărară prin această supunere... blidul de linte al concesiilor şi o oarecare trecere la curte, iorga, l. ii, 56. | De cându-s la blidul tău (= la masa ta, măritată cu tine), Bătută-s de Dumneseu. jarnik-bârseanu, d. 184. 2°. P. anal. (Mor.) Cupa (căuşul s. ciutura) roţii de la moară, dame, t. 150, pamfile, i. C. 182. [Plur. blide, rar bliduri. păsculescu, l. p. 138. ] Şi: blidă s. f. pamfile, i. C. 404. | Diminutive: blidişel s. a. Pe-un blidişel de lemn, un moşinoiu de brânză de oaie. reteganul, p. iii, 83/6. Da de prânz ce mi-ai adus? — Cocoşel în blidişel, Vi-nişor în păhărel, jarnik-bârseanu, d. 271; bli-dăşel Pune... la mijlocul ei un blidăşel curat, marian, na. 153; bliduşel LB.; blidiiţ ţiplea, p. p., LB.] — Din paleosl. bljudu (bljuda), idem. blidă s. f. v. blid. blibăr s. m., s. a. 1.1°. Potier (qui fabrique des terrines). 2°. Pique-assiette. II. Dressoir. I. S. m. 1°. Olar care face blide, rădulescu-codin. 2°. Pig. Om căruia îi place să mănânce de la altul, cfr. lingău, linge-talere, hârbar. Cfr. costinescu, LM. [DICŢ. şi anon. car. dau şi un derivat neuzitat: blidări vb. IV=„a scotoci mâncare prin blide; a frecventă mesele streine11, costinescu.] II. S. a. Dulap cu poliţe, de obiceiu fără uşi, în care se păstrează blidele s. orice fel de vase. - ul se aşează, in multe case, în ungherul casei, către uşă. Cfr. armar. anon. car.; marian; rădulescu-codin; şez. vii, 185, viii, 91; pamfile, i. C. 404-5, 415, h. ix, 497. [în odaia de locuit se află] o poliţă sau un blidar, în faţa hornului, popovici-kirileanu, B. 124. Moaşa... scoate dintr’un dulap sau de pe un blidariu un şip cu rachiu, marian, na. 137. Id spune [furculiţelor] să meargă la celealalte, în blidariu. sbiera, p. 157/24. [Diminutiv: blidăruş s. a. rădulescu-codin.] — Derivat din blid, cu înţelesul I prin suf. nom. agent.; cu înţelesul II prin suf. instr. -ar. blicăbi vb. IV* v. blidar (I, 2°). bliuăhuş s. a. v. blidar (II)! BL1DĂŞEL - 682 - BLOJORl BiiDişw., îti.imşii,g. a. \ .... BLIUUŞEL, BUIlilf s. a. / v 110• bltsbA vb. Ia. (Armată) Blinder. — A căptuşi cu plăci de metal pe din afară (un vas de războiu, etc.) în scopul de a-1 ocroti în potriva stricăciunilor ghiulelelor. |Derivate: blindâre s. f., blindat,-ă adj. 0 peşteră..-, în care... ai... pătrunde... cu un mic felinar blindat, maiorescu, cr. ii, 141] — N. din fran. (derivat din germ. Blende, din blenden „a orbi“, de aci „a astupă11). blinee s. f. (Oul.) v. blinie. isi.iîvri: s. f. (Cui.) Sorte ăe pâtisserie.—(Mold., Învechit) Un fel de plăcintă, l-am. gătit un hulodnoiu imnunat, blinee cu icre fierte în unt. c. Negbuzzi, i, 58. [Şi: blinee. La barcianu accentuat: blinie.) — Din rus. bliuu, idem. cihac, ii, 18. blio- v. bleo-. blizi vb. IV“ intrans. Bire, ricaner. — (în Ţara- | Haţegului) A râde, a hincotl, a chicoti, rev. crit. mr 88. Cfr. hlizi. bi.oâcA s. f. (Eau) croupie, chaude. — (In Banat; despre apă) Stătută, caldă. Apa astae bloacă, de caldă. (Oraviţa) Com. coca. bloândăr s. m. Sobriquet donnă par les Rou-mains aux Saxons de Transylvanie. Sot, nigaud, niais. — (Transilv.) Nume de batjocură pe care-1 dau Românii Saşilor. (Braşov). | P. ext. Nătărău (Birchiş, lângă Jara). viciu, GL. Cfr. bleot, bleg. [Şl: bleondăr. ib.] — Din germ. Blonder „blond“. BLOBOJi vb. IVa. Envelopper dans beaucoup de vStements (cliauds).—(Bihor) A învăli in haine multe, a imbrăcâ în haine călduroase, a înhăimurâ, a înfofoli, jahresber. iv, 326. Cfr. obloji. bloc s. a. Bloc. 1°. Masă solidă, dintr’o singură bucată. în cămăşile lor albe, de pânză, oamenii păreau nişte blocuri ăe marmură, sandu-aldea, d. n. 242. 2°. O grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. | Spec. Un teanc de foi de hârtie (prinse sau lipite la o margine a lor) pentru desen, însemnări ş. a. | Pig. 0 strânsă asociaţie de persoane, care îşi subordonează ideile şi interesele lor personale unei idei superioare sau unui interes comun. Majoritatea guvernamentală constitueşte un bloc.'Qîn ~ =cu hurta, cu toptanul, în total. Pănă acum,, de bine de rău, s’a regulat în bloc pământul cuvenit la toţi clăcaşii. I. ionescu, m. 159. [Plur. blocuri.] — N. din fran. (<( germ. Block) bloc s. a. Blocus. — împresurare a unei cetăţi, a unui port, etc. care sâ împiedice orice, comunicare a asediaţilor cu exteriorul. | P. anal. (Ist.) - ul continental, măsură prin care Napoleon I prescri-sese tuturor statelor europene de a închide porturile lor Englezilor. [Derivate: blocâ vb. Ia. A împresură strâns o cetate, etc.; blocadă s. f. împresurare din toate părţile a unei tabere, cetăţi, oraş, port, etc., care împiedică orîce comunicaţie între asediaţi şi exterior, laşul declarai în stare de blocadă. URI-CARUL, x, 15/24. Spre închiderea cercului de blocadă la apus, se arată necesară luarea marei redute turceşti de la Gorni-'Dubnic, de-a stânga Vidului, maiorescu, d. Ii, 99; blocare s. f. în consiliul de războiu... se decide... ca Plevna să fie investită prin blocare în regulă, id. ib. 96; blocat, -ă adj.] — N. după fran. «germ. Blockliaus.) blociorI vb. IV*. Barboter ou patauger dans l’eau. — (în Bihor) A se juca în apă. şez. vii, 177; cfr. bloşticăi; bleotocărl, bloşticăi, bălăci. — Onomatopee. (Cfr. liciuri, lociurl, ung. lo-csogni „a pleşcăi prin apâ“ şi bleaşcă). blodooorî vb. IV“. Baragouiner, bougonner.— A vorbi într’o limbă streină, fără a puteâ fl’ înţeles; p. ext. a bolborosi, cfr. mormăi, bombăni. Rădulescu-codin, L. Şi blodogoreâ din gură, de nu înţelegeai nimic, sandu-aldea, u. p. 87/e. Spuneâ mama că i-a fost auzind cum blodogoreâ... turceşte. T. cercel, Săm. iii, 662. Să fi văzut cum săreâ Ovreiu’, ca ars, şi fugeâ blogodorind în limba lui. (Padina, in Buzău) graiul, i, 226. [Şi (forma fără metateză): blogodori. I Derivat: blodogorit s. a. N’am înţeles nimica din blodogoritul lor, dar de mai stam un an pe-acolo, învăţam şl eu bulgăreşte. AGÂRBICEANU, D. Ţ. 94.] — Derivat din bulg. blogodarj’E „mulţumesc1*, pe care Românii îl auzeau mereu, fără să-1 înţeleagă, în graiul Bulgarilor veniţi între ei — cfr. exemplul din Agârbiceanu—şi care deveni tipic pentru ceea ce Germanii numesc „kauderwălsch“. Cfr. bodogăni. rlogodorî vb. IVa v. blodogori. bloî vb. IVa = bleojdi1. (Şişeşti, în Mehedinţi) Com. N. IONESCU. bloj s. m. Homme sale, ordinaire. Masqne. — (în Ban.) Om murdar, ordinar. Tocma eşti cu dreptul bloj şi mojic, ţichindeal, f. 229. I P. anal. Mască (persoană mascată, în carnaval). (Oraviţa) Com. coca. Cfr. blojori, blojl. blojAiutukă f s. f. v. blojori. bloJDĂ s. f. (Dulgh.) v. bloj dină. blojmnă s. f. (Dulgh.) Petite planche, 6clat de bois tordu. — (Prahova şi Muscel) Scândură mică: Podină se numeşte fiecare scândură (blăniţă sau blojdină) din care se alcătueşte podeala, dame, t. 99. | (Plur.) Blojdini s. blojde = spărturi din lemne strâmbe, râdulescu-codin. [Plur. -dini. | Şi: blo-jdă s. fj blojeritortu,-oArefadj.,subst.\ . blojekiturA t s. f. / v "10J0rl- blojî vb. IVa. Souiller, salir. — (Maramureş, subt forma dial. blogl). A murdări. Tot m’o blogit pe haine, cu tină! viciu, gl. [Derivat: blojitiiră s. f. Poveastea a unei adevărate istorii în urechile şi gurile a unor băsnuitori căzând, în putoase şi grozave blojituri s5preface, cantemir, hr. 139/5.] — Derivat din bloj. Cfr. blojori. isi.OJOitl f vb. IVa. Diffamer, midire, inventer. — (Numai la cantemir) Trans. şi absolut. A cleveti, a defăima, a bârfi, a scorni (cevâ pe seama cuivâ). Şl pre singuri Elinii din neamurile lor ceale var-vare, să s8 fie răzleţit şi să sS fie zămislit, a blojori nu s’au siit. HR. 100/3,; cfr. ist. 214. [Derivate: blojeritorin, -oare, blojviitoriu, -oare adj., subst. Armele-, apucând împotriva blojeritorilor. hr. 24/,t. Pentru istorici... am giuruit, iară nu şl pentru bloj-viitori, şi din toată cărarea istoriei adevărat rătăciţi. ibid. 144/19; blojăritură, blojeritură, blojiri-tură s. f. Scornitură. Şi altele ca aceastea blojărituri, ce zic ei în pomenitul lor hronograf. ib. 472/22. Minciuna sau alt chip de blojeritură în voroava mea... ist. 274. Câte năcazuri... despre minciunoasele ale lumii blojirituri au tras. ap. TDRG.] — Pare a fi derivat din bloj, cu înţelesul fundamental de „a murdări (pe cinevâ)“, apoi „a ponegri", „a cleveti". BLOJIRiTUKĂ - 583 - boacA «LOJIRITURĂ t S. f. I . . . , BLO J VI1TORIU, -OARE f adj., subst./ v- DJ0 hi.osîciu s. a. Naeud, frânge. — (Transilv.) Nod; cfr. fionc, funtă. bibicescu, p. p. nota 65. [Gruia lui Novac] are mustăţi ca de rac Şi le’noadă după cap, Face blonciuri ca pumnul, Că ţi-e groază de dînsul. bibicescu, p. p. 295. [Plur. blonciuri.] mi.oivi»,-A adj. Blond. — (Despre coloarea părului la oameni) Bălaiu, bălan; cfr. albeiu, plăviţ. Nu le-ar puteâ cineva deosebi, dacă... n’ar fi una brună şi alta blondă. C. negruzzi, i, 327. Copila mea cu lungi şi blonde plete, eminescu, p. 46. Peste capul blond al fetei zboară florile şi-o plouă. id. ib. 263. — N. din fran. blondă s. f. Blonde. — (Rar, invechit) Dantelă albă, uşoară, de mătase. Blonduri — horbote de mă-tasă. costinescu. Gâtul ei eră acoperit eu simiset de blonduri de Olanda, filimon, c. ii, 603. Alese o rochie de catifea..., un văl de blondă alb şi un şal negru c. negruzzi, i, 27. Coafurile cu flori, cu blonde, cu panglice şi cu pene. odobescu, i, 384. [Plur. blonde, f bldnduri.] — N. din fran. blorcotî vb. IV® v. bleotocâri. BLOŞTicĂf vb. IVa. Patrouiller, patauger dans la boue. — A înainta cu greu prin noroiu apătos şi prin băltoace, cfr. a bălăci, a băltăci. Peste nişte tinoase piştealniţe şi glodoase tini şi bălţi... bloşti-căind mai mult decât mărgând. cantemir, hr. 3 39/28. [Şi: bleoşticăi, blioşticâi vb. IVa = a umblă teleap prin glod ion cr. iv, 60.] — Formaţiune onomatopoetică. Cfr. blociori, bliotocări, bleoştiraie. blot, -ă şi -oătă adj., subst. v. bleot. BLWTĂCĂKÎ, BLOTOCAlti, 1 . , , , . blotocokî vb. lVa. / v' bleot<>câri. blotor f s.m. Vaurien.—(Numai la anon. car.) Om de nimic. Blotor = homo năuci. Cfr. bleot. mcci s. f. Boulette, pelotte. Gland du chine. Globe de lam.pe. — (Ban.) Bulgâraş, boţ mic, globuleţ. Nu odată se poate observă... un fel de gândac negricios... purtând câte o blucă de pământ la picioarele dindărăt (nota: „boboloacâ, boţ mic şi rotund). marian, ins. 13. | Spec. Ghindă. Nu da nuci pe bluci: lucruri bune pe lucruri rele. zanne, p. iv, 4. || Globul de la lampă. (Lăţunaş, lângă Verşeţ) viciu, gl. [Forma bluc din glosar e reconstruită de Zanne In mod greşit din plur. bluci din text.] Cfr. b o b o 1 o ş. bliiciig s. a. v. bucluc. bluză s. f. Blouse. — Hăinuţă de pânză, de lână etc., în formă de iie, purtată de femei. O blusă de catifea.. cuprindea,... mijlocul cel mai gingaş din lume. eminescu, N. 81. | Haină de serviciu pentru militari, în locul tunicii. Sanitarilor, în loc de tunică, li s’au dat bluze de postav, uricariul, xxii, 481. | Haină uşoară, de muncă, purtată mai ales de lucrători, adesea pe de-asupra altor haine. Bluza albastră... o schimbă odată cu începutul toamnei. dunĂreanu, ch. 65. — N. din fran. bluzăr s. m. Ouvrier. — (Neobicinuit) [Luleâ] de pământ, din care fumează bluzarul şi studentul francez, odobescu, ii, 303. — Derivat din bluză, prin suf. nom. agent. -ar. BOA s, m.indecl. 1°. Boa (Boa constrictor). 2°. Boa. 1°. (Zool.) Şarpe uriaş din America centrală şi de miază-zi. 2°. P. anal. Făşie lungă (de blană s. de pene) purtată de femei în jurul gâtului. [Pronunţ, bo-a.] — N. din fran. boa interj, v. bua. boabă s. f. I. 1°. Baie. 2°.-3°. Goutte. 4°. Pomme de terre. H. Grain. III. Trou (dans le jeu de paume). I. 1°. Fructul cărnos şi în formă de mică sferă al unor plante (precum viţa'de vie, agrişul, etc), în mijlocul căruia se găsesc sâmburii. Cfr. bob (II), bobiţă, buburuz, broboană. Strugur cu boabe mărunte. H. iv, 8. Vinul... din boabe roşioare. jar-NÎK-BÂRSEANU, d. 373. Dulce-i gura de mireasă, Ca şi-o boabă de cireaşă; Dulce-i gura mirelui, Ca boaba strugurului, doine, 196. || (Bot.) Boaba-vulpii = dalac (şl: bobiţă, poama-vulpii), leon, med. 24, barcianu. 2°. P. anal. Ceea ce prezintă o asemănare cu o astfel de boabă, cu deosebire picăturile. Boabe mari de sudoare îi brobonau fruntea, ap. TDRG. Boaba spumii. eminescu, p. 222. 3°. P. ext. Ca şl în „nici (un) pic“ s. fran. „ne... goutte", întâlnim noţiunea de „picătură11 servind ca o întărire a negaţiunei după care urmează, în expresiile: nu... boabâ=de loc, nici o - (frântă), nici două boabe legănate = absolut nimic. Eu nu ţi-arn zis două boabe legănate, gorjan, h. ii, 225. [Feliţa] clăpăl pe neresuftate o fabulă, fără să priceapă boabă, caragiale, s. 9. Sărmane omule, dacă nu ştii boabă de carte, cum ai să mă înţelegi ? creangă, a. 17. Poţi tu să citeşti ce zice aici?— Ba nici boabă, răspunse el. ispirescu, l. 270. Se zăpăci până într’atâta, de nu şt iii deocamdată să zică nici două boabe legănate, id. ib. 387. Istoria pentru începutul Românilor de Petru Maior şi Cronica Românilor de Georgiu Şincai mă familiariza cu trecutul şi aspiraţiunile unui popor despre carele nu auziseiu de la ceialalţi profesori nici o boabă frântă, sbiera, f. s. 106. 4°. (Transilv.) Cartof, frâncu-candrea, m. 98; şez. iv, 44; jahresber. iv, 326; viciu, gl. II. (Prin confuziune cu bob) 1°. (Rar, Ban.) Bobi (în care „dau“ bobăresele). [Baba] îi dete şi în boabe şl de noroc, cătană, ap. TDRG. 2°. Grăunte. Porumb românesc cu boaba mare. h. xi, 5. Când se coace boaba’n grâu. mat. folc. 244. III. (Prin confuzie cu babă 5° —poate priceput rău de cihac, care singur atestă înţelesul de) Gaură in care pune piciorul cel ce „dă“ în jocul cu mincea. Cfr. totuşi bibâ. — Din sârb. boba (cu înţelesul 1, 1° şi 4°). Cfr. bob, boană, boambă. boac interj. Pan, vlan. — (Rar; Mold) Interjec-ţiune onomatopeică care imitează sunetul produs de un obiect lovit de altul. Cfr. poc, buf. Numai ce aude odată boac ! şi buzduganul zmăului se izbeşte în poartă, şez. ii, 52/23. boăca interj. — Interjecţie cu care se chiamă viţeii, marian. BOĂCĂ s. f. (Bot.) Sorte de navet. — (Transilv.; rar) Un fel de nap semănând cu guliile. (Comit. Hunedoarei) Com. t. l. blaga. A nu şti (nici) boacă = anuşti nimic; cfr. a nu şti boa^ă s. buche s. bâtă. barcianu, DDRF., baronzi, l. p. 43/18. | P. anal. Cap; cfr. bostan, dovleac. Cfr. barcianu, DDRF. (Numai în expresiunea) A fi tare de -: a fl tare de cap, a nu pricepe uşor; a nu-i prea păsa de orice întâmplare, a nu-i fi urît, a răbda multe. (Olt şi Vâlcea), ap. zanne, p. ii, 17-18. Cfr. DDRF. BOACÂN — 584 — BOALĂ boAcAnA adj. f. (Numai in expresii ca) A făcut-o s. a făcut una (prea) ~ = prea de tot, de oaie; alta mâi - = mai lată, etc. (Se întrebuinţează, fam., spre a caracteriza o acţiune neaşteptată, nepricepută, prostească, nepotrivită). Cfr. gogoneţ. Dacă le făceă... acestea d. Lesviodax,.,. apoi cu cât mai boacăne le croeau... predecesorii d-sale. hasdeu, I. c. 126. L-am prins cu alta mai boacănă, caragiale, ap. DDRF. Câte-ai făcut boacăne de când m’ai luat şi până acuma, toate-au fost cum au fost; dar asta le-au făcut vârf. şez. ix, 53. Şi li-i frică să n’o necăjească [pe Dochia] şi să le aducă altele şi mai boacăne. muscel, 33. | Boacăne e numele unor jocuri de copii (Slobozia-Conache, în Covurluiu) h. iii, 402. [La alecsandri, t. 1313, cu funcţiune adjectivală, neobicinuită. Orice privesc, e boacăn, trist, urît.\ boace s. f. Voix, mot. — (Muscel şi Ban.) Voce, glas; vorbă. Florica s’a sculat Şi’n durerj o strigat Cu boci mare pân’la ceriu, marian, d. 2'6Frunsă verde lemn domnesc, Hai, neico, să te’ntălnesc, Două boci să-ţi tăinuesc. hodoş, c. 49. îţi astup eu boacea: gura. (Muscel) jahresber. viii,''314'. [Cuvântul fiind pe cale de a se stinge din graiu, întâlnim, într’un descântec, construcţia greşită: Cu bociu mare a strigat. teodorescu, p. p. 381.] — Din lat. vox, vocem „voce“. Cfr. boci, bocet şi dubletul voce. boAcjex f v. bocet. boActAr s. m. Gardien, cantonnier, sergent (de viile).—(La, Românii din Ungaria) Păzitor (de noapte), cantonier, sergent; cfr. caraulă. jahresber.iii, 13. Un Ţigan beat doarme’n noroiu, fără ca sergenţii —„boactării“—să se gândească a-l ridică, iorga, N. R. a. i, 259. — Din germ. Wâcliter „păzitor", probabil prin filiaţiune maghiară. boAgme s. f. (Ornit.) 1°. Hibou. 2°. Sorte d’autour. (Transilv., Mold.) 1°. Buhă, bufniţă, Palaturile lor, sălaşe boaghelor şi puhacelor. cantemir, ap. TDRG. Uită-te, bade, la mine, Că-s mândră..., Nu ca boaghea hai urîtă! JARNÎK-BÂRSEANU, D. 254. 2°.- O specie de uliu. Cfr. marian, o. i, 122. „Uliu (Trestia şi jur, Bătăcin, în Sălagiu)". viciu, GL. [Şi: boghiu s. m. (scris greşit şi: bodiu. marian, 0. i, 122). Toată noaptea stă boghiu („ca şl pasărea, treaz"), pamfile, j. ii.] — Din ung. bagoly „bufniţă". boăghe s. f. Meule de foin.—(Transilv. şi Mold.) Căpiţă, claie de fân..barcianu, reteganul, p. i, 3, nota. Bogye = cumulus, acervus. anon. car. Bo-ghie = claie mare de fân. gr. băn. Bdghiie — claie mică fără ţapă. (Mehedinţi) n. rev. r. 1910, 85. Gazda bună încă până când e [fânul] în câmp, îl pune în bodiuri sau în căpiţe, economia, 65. Când o văd nepieptănată, Par’că-i boaghea negreblată. doine, 250/8. [Şi: boglie s. f., boghiu s. a. (scris greşit, şi: bodiu; plur .bodiuri). \ Diminutive: bo-ghiţă. s. f. (prin hiperurbanism, bobiţă). Snopu-l legă, Bobiţa o ridică. Şedeau clăile ca oile, Bobiţele ca căpiţele, mândrescu, l. p. 219/1S_S1, bogheăcă s. f. (cu diminutivul boglieciiţă s. f.) = un purcoieş de fân, cam an sfert de car (pamfile, j. ii), o claie mai mică. (jud. Putna) conv. lit. xliv, ii, 619. Bo-ghecuţa, bogheâsca numele unui joc ţărănesc, sevastos, n. 280b/26, pamfile, j. iii. I Augmentativ; boghiănă s. f. barcianu, alexi.] — Din ung. boglya, idem. Cfr. dubletul buglă. boaghg s. f. (Anat.) Pârtie molie de la tâte aupres des tempes.—(Nemţişor, în Neamţu) „Moalele capului, la tâmple." ion cr. iii, 286. boAghe s. f. Brouillard. — (Bran, Muscel) Negură (mai ales pe munţi), kădulescu-codin. boAghitA s. f. (Pat.) v. babiţe. boaoiv s. m. v. boiangiu. b«Ahnk s. f. Jeu d’enfants. — (Cudalbi, In Covurluiu) Numele unui joc de copii „cu 5 pietricele, numit pe unele locruri şi opinca." h. iii, 102. boAie s. f. (Bot.) Sorte d‘herbe. — (Moscu, Lupeşti, Jorâşti, în Covurluiu) O burueană mică, cu frunza îngustă, întrebuinţată In popor ca leac pentru scoaterea veninului. H. III, 325, 261, 143. boAitA s. f. Se zice boilor (slabi). [Cfr. boală. Nea, boaită, nea! pamfile, J. ii. Acuma ai numa neşte... boaite de boi la jug. jipescu, o. 49;-tot aşâ şi la vaci, bivoli, etc Com. i.pavelescu; cfr. şoaitâ.|l P. ext. Termen de batjocură, dat mai ales preoţilor, călugărilor şi Ţiganilor. Cfr. creangă, gl., şez. viii, 156, pamfile, j. ii, rădulescu-codin. Socoteşti, boaită urîtă, pe noi să ne amăgeşti P beldi-man, tr. 360. Afară, boaite! Ieşiţi, că pre toţi,vă omor! C. negruzzi, i, 161 ..Afară, boaită, că nu ştii ce vorbeşti! Du-te dracului cu toţi sfinţii! sadoveanu, p. 19. Cât pe ce eră să ne obosească boaita cea îndrăcită, creangă, a. 43. — Pare a fi ung. (în Trei-Scaune) bojti „vite cornute, cu pârul lung şi miţos între coarne", cfr. boitar. boAi.â s. f. I. Maladie. II, 1°. Syphilis. 2°. Ty-phus. 3°. Epilepsie. I. Orice stricăciune s. turburare a sănătăţii (în limba medicală înlocuit adesea prin franţuzismul maladie); cfr. beteşug, betejeală. Boala e u-şoară, trecătoare, s. grea, fără leac (incurabilă); ea bate, ajunge, găseşte, loveşte, mănâncă, răpune pe cinevâ, se leagă de cinevâ, vine, intră în cinevâ, se ia (-lipicioasă s. molipsitoare) şi se dă. Omul cade la s. in - , dă în ~ , e cuprins s. apucat de o - , boleşte s. zace de - . Cevâ s. cinevâ bagă în « pe cinevâ. Boala se vindecă. Omul scapă s. se mântueşte de ~ ; el scapă s. scoate pe cinevâ din ~ s. mântueşte pe cinevâ de « . Şi aduseră toţi bolnavii, de toate boalele şi de chinure ţinuţi... şi vendecă ei. tetraev. (1574), 205. Grea boală au bolit. (1610), ap. GCR. I, 44/6. Ceia ce aveâ boale, în ostrov mergeă şi să tămăduiă. n. testament (1703), ibid. I, 350/,. Nu iaste boală mai primejdioasă decât Upsa minţii, pilde filosofeşti (a. 1713), ap. GCR. ii, 6/sa. Nu vede bine; dar asta poate fl o boală trecătoare. C. negruzzi, i, 41. îl... grijeşte aşâ de bine, că peste câteva, sile îl scoate din boală, creangă, p. 76. Ochii... frumoşi... te bagă în boale. ispirescu, l. 20. Să te bată, badeo, bată, Nouă boale dintr’odată, Nouă boale Şi-o lingoare, jarnîk-bârseanu, d. 265. Ochii tăi mă bagă’n boală, Sprâncenele iar mă scoală, ib. 23. De cât cu urît în casă, Mai bine cu boală ’n oasă; De boală bolesc şi scap, Dar urîtul tot pe cap. ib. 180. Eu zac boală nebolită, ib. 208. Altu’ joacă-o ţărişoară Şi-l loveşte, Doamne, -o boală, De trei luni nu se mai scoală, ib. 360. Spune, măi-culiţă, spune, Ce rea boală te răpune? şez. i, 10b/10. Mâncă-te-ar boala! zanne/P. i, 412. Boala intră (cfr. variante: vine) cu carul şi iese pe urechea acului, iord. golescu, ibid. ii, 492. La nevoie se cunoaşte prietenul, şi la boală nevasta. (Argeş şi Mehedinţi) ibid. iv, 499. ^ A băgă s. a vârî pe cinevă în ~ s. în toate boalele = a băgâ in răcori, a speriâ, a îngrozi pe cinevâ. Cfr. pamfile, j. ii. Când îmi răsuceam... muşte aţa..., vâram pe recruţi în boală. I. negruzzi, iv, 22. Să nu mai sici că vine lupul, moş Nichifor, că mă vâri în toate boalele. creangă, p. 121. || (Adesea în exclamări, după parti- BOALĂ — 585 - BOANC cole întrebătoare, prescurtat din boala să te ajungă! etc.). Dar cum, boala, io să-l uit? Că ş’aseară l-am văzut! hodoş, p. p. 186. || Ca epitet dat vitelor slabe, leneşe, nărăvaşe, etc. rădulescu-codin, pamfile, J. ii. Cea, boală, cea! ibid. Cânele meu se vede că-i corciu de lup. De unde până unde, s’a dat, boala, c’o lupoaică, .contemporanul, vii, ii, 2. Ia, vezi, fa, ce tot zice boală de cucoş. ION cr. ii, 180. A luă, şapte piei după [= de pe] o boală, zanne, p. i, 594. â ~ == epilepsie, marian. ' boala-babiţelor = babiţe. marian, na. 59. - câ(i)nească=socote. LB., leon,med. 121,147, grigoriu-rigo, m. p. i, 184. Copiii, când bolesc de boală câinească, se tămăduiesc, de va [= vor] măncă un purcel, ispirescu, l. 128. Dragostea femeiuşcă Te uscă, te face iască, Te bagă’n boală câinească. şez. I, 111/33. (în poezia pop. şl la plural) Dragos-tile femeieşti... Te bagă’n boale căneşti. mÂndrescu, l. p. 45/4. boala-cop'iilor = epilepsie bianu, d. s. Toţi se şperiară că l-a găsit boala copiilor, gorjan, h. ii, 155. - de-gură-şi-de-picioare = o boală de vite (Bistri-cioara, în Neamţu) h. x, 25, febră aftoasă. t - de lună = de om lunatic, coresi, e. 79. boala gălbinării = gălbinare. Te găseşte boala gălbinărei şi frigurile pungii, zanne, p. v, 524. f * împărătească. La chip veaştedă şi gălbăgioasă, ca cei ce în boala împărătească cad, a fi se pare. cantemir, ist. 135. boala înălţimilor s. a munţilor e boala care cuprinde pe unii, când se urcă pe un munte mai înalt. Cfr. bianu, d. s. boale-lumeşţi s. (modern) secrete, venerice = boale ale părţilor genitale, „boale ruşinoase11. Cfr. bianu, d. s., marian, na. 280. Salcea e bună de dat... celor ce zac de boale lumeşti, şez. iv, 182/83. v .- lungă s. mare = lângoare apărătorul sănătăţii, ap. TDRG., leon, med. 121, bianu, d. s.; h. IX, 11, 45, etc. Din spaimă urmează ameţeală, cutremuri, boala mare. Calendariu (1844), 62. boala-mânzului. O boală de vite (Mastacani, în Covurluiu) h. iii, 315. boala-necaznlui o are cinevâ când oftează într’una. leon, med. 85. - rea = a.) epilepsie marian, ins. 222, leon, med. 85; b.) lângoare bianu, d. s., leon, med. 121. - rusească = lângoare (Mârleanu,în Constanta) H. ii, 283. - seacă = oftică bianu, d. s. - sfântă = epilepsie piru, ap. TDRG. sfânta-boală = dizenterie apărătorul sănătăţii, ibid. ~ uscată = artr o fie; cfr. LB. boala vacilor s. a vitelor = pesta bovină; cfr. LB., (Băgeşti, în Muscel) h. ix, 157, (Voineşti, în Muscel), h. ix, 500, (Găvăneşti, în Buzău) H. II, 85, (Glod-Siliştea, în Buzău) h. ii, 122. - de apă = idropizie LB., bianu, d. s. boale de femei: a părţilor genitale la femei. - de grăsime = obezitate bianu, d. s. - de mare == rău de mare: e boala de care sufer cei ce călătoresc pe mare bianu, d. s. - de mijloc v. durere de şele. leon, med. 121. - de nervi v. isterie, neurastenie, nevroze. bianu, d. s. boale de piele bianu, d. s. - de sânge = sângerat dame, t. 30. - de sigel (Lupeşti, în Covurluiu) H. iii, 273 (nedefinită mai de-aproape). - de şarpe: de care sufere acela, în corpul căruia, după credinţa poporului, s’a introdus pe gură un şarpe (Prahova) leon, med. 121. boală deizaliăr = diabet bianu, d. s. . 11. P. restr. 1°. (Sălagiu) Sifilis vaida. 2°. (Mold.) Lângoare pamfile, j. ii. 3°. (Braşov) Epilepsie. — Din slav. (cfr. paleosl. bolb „bolnav11, rus. bolb, sârb. bol ,,durere“), cfr. bol. boAlcA 8. f. Petit pot. — Ulcică, bardac. Şi-am adus într’o boalcă borş cu lobodă. (Dâmboviţa) conv. lit. xliv, ii, 955. Văcuţa mamii, dă-mi o boalcă de lapte. ION CR. II, 287; cfr. iii, 285. Se duce la aceă femeie, să ceară foc într’o boalcă ori într’un ciob. muscel, 59. [Diminutiv: bolcuţă s. f. (Dâmboviţa) CONV. lit. xliv, ii, 955.] — Etimologia necunoscută, cfr. bâlcă (poate, înrudit cu bulg. bafcal, b?Mja „un fel de ploscă)". boAt.ua adv. (în Ţara-Haţegului, tn Transilv.; numai în expresiunile:) A da cu băţul boalda în cinevâ: a da boldiş REV. crit. iii, 89. De-a boalda: un joc de copii. ibid. iii, 89 (descris acolo). Cfr. de-a ’n boulea, — Derivat postverbal din boldi. boAmbA s. f. I = boabă (Transilv.). 1°. Boabă (I, 1°) de strugure. Când se tescuesc strugurii..., boambele să se cureţe de tină. economia, 163. Du-mă, Doamne, şi mă pune, Unde-i vin de boambe bune... Du-mă, Doamne, şi mă lasă, Unde-i vin de boambă grasă. rev. crit. I, 469. [Diminutiv: bombuţă. LB ] 2°. Boabă (1,4°), cartof, viciu, gl., com. a. banciu. II = bob (Transilv., Ban., Mold.). 1°. Bob (II, 1°) de grâu, etc. anon. car. O ars şl boambele şl paiele [grâului], (Huniedoara) graiul, ii, 120. Boambe, adecă grăunţe de grâu, secară... marian,se. 1,285. |(Atributiv, Mold.) Fasoleboambe: o specie de fasole (Neamţu) H. x, 519, 581, ion cr. iv,48. [Diminutiv: bombiţii (bombice). anon. car.] 2°. Bob (II, 2»), fir de praf, etc. Câteva boambe de prau (=praf). (Banat) marian, î. 244. 3°. Bob (I, 3°). Dă, babo, cu boambele, De-mi găseşte silele, reteganul, ch. 57. — Pare a fi rezultatul unei contaminări între bob, boabă şi boană. (N’are nimic a face cu cuvintele romanice reprezentate prin ital. bomba, fran. bomber, etc., al căror înţeles fundamental e cel de „bubuitură", iar nu cel de „obiect in formă de glob"). boAmbA s. f. = gurdună. (Ban.) TDRG. — Formaţie onomatopeică, Înrudită cu bombăni. boănA s. f. 1°. Baie. 2°. Grain. (Transilv.; germanism) 1°. Boabă. [Struguri] cu boambe sau boane dese. (Haţeg) HEM. 1531/ss. 2°. Bob. Apoi se cară acasă [cânepa], învelită în lepedeuă, ca boanele ce se scutură de zdroncănitul carului să nu sepiarsă. brebenel, gr. p. De bucate se ţin şl legumile, a cărora numai rodul, carele creaşte în boane, îl mâncăm, economia, 36. [Prin Braşov şi: bon s. a. Un bon de cafeă,.] — Din germ. Bohne, idem. boAncă s. f.-1°. Arbre gros et creux, souche Branche. Brebis vieille. 2°. Bose-d’Inde. 1°. Copac gros şi găunos inlăuntru (rev. crit. iii, 89), buturugă (graiul, ii, 115, notă), hăciugă mai înaltă (Răchitova, în Haţeg, viciu, gl.), p. .ext. ramură. Ardeâ câte-o săptămână din boanca aia, boanca eră cât o ploscă de fân. (Ţara-Oaşului) graiul, ii, 115. Pune într’un gard o baligă, în care înfige boance,... de descântat beşica cea rea. şez. i, 55, notă. Cănd eu mâna bag în spusă, Pe boanca apuc de buză? [= Turta], gorovei, c. 372, cfr. păsculescu, l. P. 102. I Fig. Oaie bătrână care nu mai are dinţi, dame, t. 68. Cfr. babană. 0 boancăde oaie. pamfile, j. ii. 2°. (Bot.; plur.) Boance = vâzdoage. (Valea Taz-lăului, Bistricioara, în Neamţu) şez. vii, 177; h. x, 30. boandA — 680 - BOAŞÂ boândA s. f. v. bundă. boAngA s. f. (Entom.) Sorte d'insecte. — (în Transilv.) Un fel de insecte care mai mult umblă, se târăsc pe pământ, decât zboară makian, ins. v. Cfr. goangă. [Diminutiv: bongdţâ. Bonguţele Şi toate muscuţele. bugnariu, năs.J boanoekik s. f. v. boiangerie. boânoheiv, -chisA subst. Terme de mepris â l’adresse des Hongrois. — Nume de batjocură dat Ungurilor. Portarul, un boanghen, eră dat dracului. M. CHIKIŢESCU, CONV. LIT. XLV, 374. — Poate să avem a face cu o formă stâlcită din paleosl. Yagrin'5 „Ungur“. Cfr. vengher, ungur. boAntA s. f. Hossade. — (Mânăstireni, în Botoşani) Bătaie, burzuluiala, bontănealâ. ion creangă, iii, 251. boAntă s. f. (îmbrăc.) v. bundă. uoÂJVfĂ s. f. v. boaţă. boâjvzâ s. f. (Entom.) 1°. Taon. 2«. Sorte de mouche (Musca vomit oria). (în Bucovina) 1°. Streche, marian, ins. 353. 2°. Musca-mare. ib. 366. — Derivat postverbal din bonzăl. boAb s. m. 1°. Bouvier. 2°. Propri&taire de bceufs. 3®. (Astr.) Le bouvier. 1°. (Rar) I’âstor de boi. Cfr. văcar. anon. car., şez. vii, 177. Văcarii şi bâarii... pasc cireşi, pravila mold. 7. Încă am. înţeles... pentru acel Rumân boar cu boi. (a. 1712) Iokga, b. r. 142. Păcurarii, boarii, văcarii... economia, 94. Pe marginea Dunării, Trec boarii cu boii. reteganul, tr. 155/22. Şi pre mine paşte-vn’or Bonţii boarilor, pompiliu, b. 18/,,. 2°. (în şesul Munteniei) Proprietar de boi. [Şi: buhai-.] Com. i. pavelescu. 3°. P. ext. (Astron., probabil trad. după fran. bouvier) 0 constelaţi une. Cfr. CUL1ANU, c. 48. Cfr. văcarul, capul-boului. [Pronunţ, bo-ar. i Şi: (-f- bou) bouâr barcianu, marian; (Ban., după oier) boier TDRG.; cu alt sufix (în tălagiu) boieş s. m. = feciorul care păzeşte boii. vaida.|Peminine (rare): boăriţă. Păstoriţă de boi. LB. Oiu fl mamii văcăriră Şi tătuchii boăriţă. ţiplea, p. p. 30; boăreăsă. dame, t.] — Din lat. bo(v)arius, -um, idem. boĂr f s. m. (Zool.) v. bour. boArcă s. f. 1°. Sorte de poisson (Rhndeus ama-rus). 2°. Appellation injurieuse des Bohemiens et des vieilles femmes tracassieres. 1°. (Iht., Mold.) = blelmiţă. antipa, f. 136, 138. 2°. (Mold.) Nume de batjocură dat Ţiganilor şi Ţigancelor, s. babelor cicălitoare. pamfile, j. ii. îmAiti: s. f. 1°. Vent doux et rafraîchissant, souffle leger, brise. 2°. Exhalaison, vapeur, fume'es, parfum.. 3°. Chaleur, feux. 1°. Vânt lin (de seară sau de dimineaţă mai ales), răcoritor, suflare s. adiere de vânt lin. ~a suflă, adie, bate. Suflând odată boarea, Au căzut jos toată floarea, barac, a. 8. Adie boarea dulce din versile câmpii, alecsandri, p. iii, 449. Boarea vântului. id. ib. iv, 52. O boare lină... vine din apus. I. NEGRUZzr, ii, 98. Liniştea-i deplin stăpână Peste câmpii arşi de soare. Lunca-i goală: la fântână E pustiu; şi nu se’ngână Nici o boare, COŞBUC, F. 57. Simţi că l-atinge încetişor boarea sorilor. ISPIRESCU, L. 83. Ş’o dat Dumnezău o boare Şi s’o copt grâu' la soare, mândrescu, l. p. 217/24. Lea-gănă-se bradu’n codru..., Fără vânt, fără răcoare, Fără nici un pic de boare. cătanA, b. 153. Boare de vânt. reteganul, tr. 24/s2. Şi. dupăce i-oiu spălă-o, Frumuşel că i-oiu uscâ-o Nici la boare, nici la soare, Nnma’ntr’a mea jale mare. marian, î. 69. [După weigand, jahresber. iv, 326, ar însemnă şi „crivăţ11, înţeles suspect.] 2°. Abur, miros, parfum, aromă. Când [vasele] îs pline cu vin, se dă acestue[a] boare de pucioasă. I. ionescu, c. 202; cfr. id. ib. 216. Dar se trezesc în umbră crinii, vărsându-şi boarea lor profană, an-GHEL, î. G. 20. 11 lovise boarea de pâine caldă, contemporanul, v, 390; cfr. mat. folc. 1,611. 3°. Căldură în aier; cfr. zăpuc, zâpuşală, pâclâ. Nu-i nime să-i scape de boare, Să s’ascundză de dîns la răcoare, dosofteiu, ps. 58. Ce boare ! se zice când e căldura mare şi vântul nu adie (Bilciureşti,în Dâmboviţa) H. IV, 51. [Plur. (neîntrebuinţat) bori. | Şi: ahoâre. Ş’aşă plecarăm Şi venirăm Pe stelele cerului, Pe aboarea vântului. (Păşcani-Stolniceni, in Suceava) HEM. 99.] — Etimologia necunoscută. (înţelesul cuvântului ne face să credem că avem a face mai de grabă cu o modificare a cuvântului abur, cfr. conv. lit. xxxv, 820, TDRG., decât cu un urmaş al grec.-lat. boreas, care însemnează „vânt puternic, furtună11, cfr. meyer-lubkk, R. w. nr. 1219, sau cu un împrumut din slav. burja „furtună“, care a dat bură, cfr. ber-neicer, s. w. 103). boăreâsă s. f. v. boar. boarfă s. f. (Iht.) Sorte de poisson. — (Polovraci, în Goij) Un soiu de peşti mici şi groşi. h. vi, 235. boarfe s f. plur. 1°. Vieux chijfons; hardes.— Rufe s. haine (vechi, murdare, zdrenţuite) pamfile, i. c. 347, 371, (Şişeşti, în Mehed.nţi) com. N. ionescu (cfr. buleandră); p. ext. lucruri vechi şi netrebnice (prin casă); cfr. H. ii, 31; cfr. catrafuse. Desculţe, în catrinţe..., alături cu câteva boarfe... legate la un loc într’o bucceă, stăteau... femeile prostimii. sadoveanu, săm. v, 975. boărie s. f. v. bourie. BoAuiţ'A s. f. v. boar. boAknA s. f. (Entom.) 1°. Espdce de mouche (Musca vomitoria). 2°. Instrument de inusique. 1°. Musculiţă care trăeşte prin păduri şi pişcă pe om şi animalele (despre aceste musculiţe se spune că scot ursul din pădure la mal; umblă multe la un loc, în cete, jucând în soare ca ţânţarii). (Bran, în Transilv.) Se mai numeşte şl: muscă mare, cfr. marian, ins. 366; rev. crit. iii, 90, (Cătunele, în Mehedinţi) h. ix, 36. 2°. Un instrument de muzică. (Voineşţi, în Muscel) ii. ix, 498. — Formaţiune onomatopoeticâ, înrudită cu zbârnâl. boa ut A s. f. v. bartâ. boârţă s. f. (Iht.) Espece de poisson. — Un fel de peşte. (Slobozia, în Argeş) h. i, 7, (Slobozia-Moaca, în Dâmboviţa) H. iv, 312, (Brânceni, in Teleorman) h. xiv, 21. boârză s. f. 1 borză* BOÂKZE s. f. plur. (Bot.) / boâşă s. f. (Anat.) 1°. Gros intestin. 2°. Scrotum, bourses. 1°. (Braşov, sing.) Maţul-gros. Am umplut boaşa cu ce-a rămas din tocătura pentru câlmoaie (= cal-taboaşe). | Maţele de jos. (Rudina, -în Mehedinţi) h. ix, 110. boascA - 587 - BOB 2°. (La plur. după anal. lui ,,coaie“) Punga care cuprinde testiculele, p. ext. coaie („ca să nu le zici pe nume; boaşe se poate întrebuinţa în conversaţie". Com. v. cioban, cfr. LM.). îl va apucă, de bâaşă. biblia (1688), 144. Dureare de boaşe. mineiul (1766), 119 V2. [Cei bolnavi de vărsat rămân] umflaţi la trup, şi mal vârtos la boaşe. piscupescu, o. 263. Ia... boaşele unui iepure, marian, na. 4. De-o ft deochiat de om. crepe-i boaşele, cure-i f= curgă-i] pişatul! (Descântec) şez. vi, 95, cfr. ibid. ii, 87/22; iv, 31/m, 190/12; teodorescu, p. p. 370b, marian, v. 138; alexici, l. p. i, 208/22; grigoriu-rigo, med. i, 53. (Cfr. varianta: Să-i plesnească boaşele! mat. folc. 543). || (Bot.) Boaşele-popii = remf. panţu, pl. | Boaşa-coliţei = untul-vacii. barcianu, DDRF. [DICŢ. citează şi un singular — format după analogia lui coiu — boş s. a. şi s. m., de la care s’a format pluralul boşi (când e vorba de cele două testicule). Având 2 chile la amândoi boşii, dosofteiu, v-, S. 74,2 (alături de: Le taie boaşele. id. ib. 25,2).] — Din lat. *byrsea, -am « byrsa — grec. fiupaa „piele11). Cfr. boşar, boşantic, boşântoc, bo-şorog, caltaboş. boăscIl s. f. Marc.— (Rar) Tescovină, drojdii (Olt) DDRF. Rămăşiţă de cazan (Rudina, in Mehedinţi) S. ix, 88. Cfr. huşci. — Pare a derivă din sârb. vosak,-ska „ceară", cfr. boştină. boâtA 8. f. Grourdin, trique, houlette. — (Mold., Ban.,Mehedinţi) Bâtă mare. gr. băn., com. strâmbu-lescu. Mâna dreaptă în carea de comun (= de obiceiu) se poartă băt sau boată... liuba-iana, M. 19. — Din sârb. bota „baston11. boItă s. f. (Dog.) v. botâj (Anat.) but. boaţA s. f. Boulette. — (Mold., în expresiunile:) a face o ~ = un lucru nepotrivit, o posnă (cf'r. una boacănă); a i se întâmplă, cuivâ, o ~ s. a da peste o ~ = peste o^belea, peste un necaz neprevăzut. Cfr. trăsnaie. Şi s’apucă... de toate poznele, făr’ a se gândi c’ar da peste v’o boaţă. şez. vi, 4; cfr. contemporanul, iii, 784. [Şi: boânţă. Fără îndoială că şi ele făceau din când în când câte cevâ, câte vr’o boanţă,... dar o făceau tot pe furiş, contemporanul, iv, 502; (Munt) boroboâţă s. f. Un învăţat pe scaunul domniei ar face mai multe boroboaţe decât un neghiob, delavrancea, ap. TDRG. „Afurisit lucru!“ îmi ziceam eu. Când să zic şi eu Doamne-ajută, mi se întâmplă boroboaţa, sandu-aldea, a. m. 28; dupăLM. şi alexi şi: boroboâuţă; după barcianu şi alexi şi: tanaboăţă.] boâtcă s. f. v. botcă. boăz f s. a. (Geol.) v. bogaz. boâză f s. f. v. boz. BOĂ/.GĂ s. f. Săbie (aux bords des rividres). — (Lupşa, în Transilv.) Nisip pe marginea râurilor. viciu, gl. bob s. m., s. a. 1. Fâve (de marais), fhverole (Vicia faba, faba vulgaris). II. Grain, goutte. III. 1°. Baie. 2°. (Ne...) goutte. I. S. m. (Bot.) 1°. Plantă alimentară din familia leguminoaselor, cu flori albe s. trandafirii şi cu păstăi mari şi puţin umflate. Un stog de bobu. (a. 1588) cuv. d. bătr. i, 309. ,Bo& = faba. anon. car. Să să samene... grâu, oves, bobu, mazăre, calen-dariu (a. 1733), ap. GCR. ii, 27/a; cfr. şez. iii, 150/to, Lată-i frunza bobului, şez. i, 76/31, cfr. ii, 137b/1, iii, 153b/„ 214/24, teodorescu, p. p. 635b. || Bob-de-ţarină (Lathyrusplatyphyllos): variantă sălbatică a acestei plante, cu flori roşietice, numită şi; mă- zăriche, unge-căi (Bucov). panţu, pl. [Fără plural. | Rar, şi: bobâ s. f. panţu, pl. Snop de bobă. reteganul, ch. 163.] 2°. P. restr. Fructul acestei plante (şi mai ales) sămânţa (scoasă din păstare). Gătitu-le-aţi cevâ bob fiert? creangă, a. 10. Au vărsat... un sac cu bob. sbiera, p. 212/13. Curgeau sudorile de pe ei, ca bobul, reteganul, P. Iii, 60/3S. îi săreau stropii, Tot cât bobii, teodorescu, p. p. 181. # Câtu-i negrul ~ ului: foarte puţin (cfr. cât îi negru subt unghie). cantemir, ap. zanne, P. I, 120. A mâncâ ~ = a) a minţi, b) (despre femei) a rămânea însărcinată, cfr. ib. iii, 480. [Plur. (rar) bobi, (neobicinuit) boburi. N’au mâncat boburi, mazeri, adecă legumi, dosofteiu, v. s. 68,2.] 3°. (La pl-ir.) Spec. Bobi (2°), în cele mai multe regiuni înlocuiţi azi cu grăunţe de porumb (pe alocuri de mazăre), patruzeci şi unul la număr, cu ajutorul cărora bobăresele ghicesc viitorul, spun boalele, etc. (Construcţii: se dă, se trage s. se caută în bobi, se dă s. se trage cu bobii, se trage s. se spune din bobi, bobii se aruncă s. se pun cuivâ; descrierea datului cu bobii în şez. iii, 126-127, 232-231). 0 babă-Cloanţă din bobi trăgând. alecsandri, p. i, 21. La naşterea sa, mama Gra-china... îi pusese bobii şi-i căutase în palmă, şi aflase că viitorul lui va fi strălucit, conv. lit., ap. TDRG. Eu, sânt mama Ax mia, Care dau, în bobi şi cărţi. I. negruzzi, iv, 558. Şi într’adevăr, mai potrivit popă pentru mai potrivit sat nici cu bobii nu s’ar fi putut găsi. SLAVicr, n. 10. Cătră căpătâiul dintâi al vremilor, până unde praştia minţii nu azvârle şi cărturarii îşi pierd d'a-surda bobii. delavrancea, S. 79. Dar poate da ea bobi cu sîta! coşbuc, b. 126. Babele care trag pe fundul sitei în 41 de bobi... creangă, a. 12. Trage, mândro, cu bobii, Nu-ţi mai lăcrimă, ochii, alecsandri, p. p. 234/,. Unii aleargă pe la babele vrăjitoare, ca acestea să le caute în cărţi şi în palme, să le arunce bobii... marian, se. i, 60 ^ ^"s ~ O- număraţi —îl aşteaptă o primejdie, pamfile, j. ii; cfr. îl trage aţa. | De ce-mi numeri tu ~ ii mei? — ce te amesteci în treaba mea? id J. I. A da cu bobii: a veni tocmai la vreme (ca şi când ar fi dat cu bobii şi ar fi aflat astfel că e aşteptat). - numărat = întocmai, exact, .clar, limpede, lămurit, desluşit, amănunţit. Cfr. zanne, p. i, 120, ix, 442. Dacă n’o iubeşte, n’are decât a nu se duelgi pentru dînsa...; mi se pare că-i bob numărat, alecsandri, t. 1288. Nenea Hris-todor... dovedeşte, bob num,ărat, că arenzile au scăzut. delavrancea, ap. TDRG. Le-au povestit toate, bob numărat, după cum s’a întâmplat, sbiera, p. 277/8. Patruzeci de franci, bobi număraţi (= tocmai). pamfile, J. I. 11 S. a. 1°. P. anal. s’a zis apoi şl un ~ de mazăre, de fasole, apoi de porumb şi în urmă şi ăe grâu, de piper, de mac, spre a designâ. mai întâi sămânţa acestor plante alimentare scoasă din păstare, de pe cocean, din spic sau din măciulie. Astfel ~ devine termenul general pentru orice fel de „grăunte11 (când floarea se preface în fruct, se zice că ea „leagă-11) şi se întrebuinţează, cu deosebire, când voim a arătă un individ din noţiunea colectivă grâu, mac, piper, etc. (cfr. fir 3°). Spicele [de grâu] răscoapte..., încărcate cu bob mare şi greu. delavrancea, ap. TDRG. Secară albă şi neagră la bob. H. iv, 193. Vede un bob de piper, reteganul, p. V, 26/33. Dragostea pe care-o faci E ca fasolea pe haraci: Se urcă păn’ la un loc Ş’apoi stă şi leagă bob. şez. iv, 138/30; cfr. mat. folc. 300. Şi-l găsirăm [grâul] în paiu ca trestia, în spic ca vrabia, în bob ca mazărea, teodorescu, p. p. 139b. în... aceste zile, poporul... nu lasx copiii să mănânce boabe de fasole, porumb fiert, ori alte feluri de boabe, având credinţa că de vor mâncâ orice soiu de boabe, o să le iasă pe corp vărsatul maure ca boabele, leon, med. 154. Patru, boabe pe-un ştideu. jarnÎK-BÂr- BOBA - 688 LSUtillJ seantj, D. 471. Foaie verde bob năut (jarnîk-bârseanu, d. 178, 200, 207, 236; şez. i, 288/,), - de linte (teodorescu, p. p. 270), ~de mac (ib. 31 lb), ~de rneiu (zanne, p. ii, 14>i). Din - în amănunţit. (Cfr. din fir a pâr.) Dacă nu ştii, ţi-aş arătă, Din bob în bob amorul, eminescu, p. 272. 2°. P. ext. ş’a zis în general şi un ~ de nisip sau de rouă, etc., spre a indica masa mică şi rotundă care formează unitatea acestor noţiuni colective (cfr. picătură, strop, fir 3°). Se temeă să nu greşască, nici cât bobul de nisip, pann, ş. i, 54; cfr. G. VÂLSAN, CONV. lit. xlii, 145. Presupuind lum,ea redusă la un bob de rouă... eminescu, n. 32. Boabe mari ăe piatră scumpă, id. p. 34. 11 i. (Prin confuziune cu boabă). 1°. Boabă (de strugure). 2°. (în expresiile:) nu... nici... - = nimic, de loc. A'w sise nici măcar bob. ispiuescu, ap. TDRG. Bietul sătean... nu ar pricepe bob. conv. lit., ib. — Din slav. bobi, idem. Cfr. boabă, boană, boambă. bobâ s. f. Grand’mire; femme. — (în Munţii-apuseni; ungurism) Bunică, frâncu-candrea, m. 9». în Vlădeni, comit. Făgăraş, vocativul bobo, de obiceiu in legătură cu lele, e cuvântul obicinuit cu care te adresezi unei femei, jahresber. viii, 314. Cfr. dodă, dadă, lele. — Din ung. bobăm(-asszony) „bunico!“ bobă s. f. (Bot.) v. bob. bobăetură s. f. v. bombăni. bobâică= băbaică. (Dăieni, în Constanţa) h. ii, 262. Se aşesă... la bobăici. dunăreanu, săm. vi, 371. [Plur. -baici h. ii, 262 şi -băici] robai.A s. f. Risiău, marc; eau de vaiselle, rin-pure. - (în Mehedinţi şi în Banat) Ceea ce se depune pe fundul butoiului, din vin sau oţet. [D. ex.] N’a mai rămas ăecât nişte bobâlă. (Mehedinţi) n. rev. R. 1910,85. Cfr. drojdie. Lături, brahă. (Deta, in comit. Timiş) viciu, gl. — Etimologia necunoscută. (înţelesul fundamental pare a fi cel de „zoale“ şi deci a sta în legătură cu tulpina slavă bab7,li „băşică de apă.“, cfr. berneker, sl. wb. 78-79). bobĂlcă s. f. v. bubâlcă. bobâi,sAu s. a. Colline. — (Poenari, în Muscel) Ridicătură mai mică de teren (cuvântul e citat alături de „dâlmă“ între numirile de formaţiuni topografice, fără a fi definit mai de-aproape). H. ix, 387. • BOB.ii.Nic s. m. (Bot.) v. bobovnic. iiobAstel s. m. (Bot.) Nom de plante. — (Bo-teni, In Muscel) Numele unei buruieni (nedifinite mai de-aproape). H. ix, 79. bobăr s. m. v. bobăreasă. bobăreăsă s. f. = băbăreasă. Subt numele de vrăjitoare, poporul din Pietroşiţa (juă. Dâmboviţa) înţelege o femeie care dă cu cărţile... ori... cu bobii, numită bobăreasă. H. iv, 163. Ţigance bobărese (Vâlcea), ion cr. iii, 244. [Cu alt sufix: bobârniţă, ap. TDRG. | Mai rar masculinul bobâr=cel ce ghiceşte în bobi rădulescu-codin.] — Derivat din bob (1,3°), prin suf. nom. agent, -ar, la fem. -ăreasă. bobabjtă s. f. (Femme) camuse qui nasille. — (Rar; în batjocură) Femeie cârnă care vorbeşte pe nas. ion cr. ii, 302. Cfr. bob&rnac. bobÂrnă s. f. Prison. — (Ban.) închisoare întunecoasă. în care deţinuţii se puneau cu picioarele în gros, iară grumazul li se închidea într’o scândură prinsă de o bârnă din părete. Com. liuba. bobârjvăc s. a. Nasarăe, croquignole. Nom d’un jeu d’enfants.—Lovitură dată (mai ales peste nas) cu degetul mijlociu încovoiat şi apăsat pe cel rnare şi apoi ridicat brusc. Cfr. tiflă, sfârlă, frişcă. Mândra călăreaţă îi trage un bobârnae în nas. caragiale, n. f. Dădeâ necontenit bobârnace gu-noaelor de pe haine, delavrancea, ap. TDRG. | Fig. A da cuioă un ~ (s. -e) = a-i da peste nas, a-1 ruşina printr’un răspuns sau printr’o (uşoară) dojană meritată. Cfr. şez. ii, 73/2S_4, zanne, p. iv, 277, pamfile, C. Săvah îmi dă şi mie bobârnace. gorjan, h. ii, 68. (Mai rar, cu înţeles pasiv) A luă (s. a dobândi) - e. Grădinarul... dobândise... câteva bobârnace de la fetele împăratului, că bagă argaţi tot ce este mai urîcins. ispirkscu, l. 232. || Joc cu băbârnaci: joc de copii cu pietricele mici, rotunde. barcianu, (Peleşti, în Dolj) H. v, 357, (Băileşti, in Dolj) H. v, 17, (Vânju-mare, in Mehedinţi) h. ix, 124. |Şi: băbârnâc s. a. polizu, barcianu, etc., bâr-bănâc barcianu.] Cfr. bobârnă1. BOBÂRsrfcĂ s. f. (Iht.) Goujon (Cyprinus Go-bio).—Vârlugă. TDRG. BOBÂRNiţĂ s. f. v. bobăreasă. bobeâiA s. f. (Cui.) Sorte de mets. — (Răchita, în Ban.) Mâncare pregătită din făină de porumb, unsoare [ = untură] şi lapte. Se mănâncă mai ales cu mămăligă, viciu, gl. Cfr. cole aşă. boiskică s. f. Vieille femme. — (în Transilv., rar, în batjocură) Babă, băbătie: Aşă mer(g)i, ca o bo-beică! (Şomfalău, comit. Târnava mică) viciu, Gl. — Derivat din bobă, prin suf. -eică. bobeică s. f. Vallee profonde.—(Munţii Sucevii, in Mold.) Un fund de vale adâncă subt o bâtcă. şez. ii, 150/8. („în munţii Bucovinei se află mai mulţi munţi cu numele Bobeica.u marian.) Cfr. beucă. bob&iu s. m. Nom de chien. — Nume de câne ager, care dă cu uşurinţă de urma vânatului. Cfr. jahresber, xii, 156. — Derivat din bobi, prin suf. calif. -eiu. bobenchiu s. a. v. bencliiu. bobi vb IVa. trans. Dicouvrir (la trace de qqn.), trouver, tomber juste ; arranger.—înţelesul fundamental este : a ghici dând cu bobii. De aici apoi, p. ext., a nimeri, a brodi, a găsi, „a află urma cuivâ“ (rădulescu-codin), „a potrivi11 (pamfile, j. iii). Umblară să găsească nuroră, şi o bobiră. ispirescu, ap. TDRG. Nu ştiu cum face, nu ştiu cum drege, că le bobeşte bine. id., ap. DDRF. Sânt glumeţi nevoie mare şi nu se supără, de şi-o,r scorni nume, fapte închipuite şi bobite, jipescu, o. 39. — Derivat din bob. bobic s. a. Perche ou bâton (â remuer). — Par cu care pescarii scormonesc peştele din ascunzători, cfr. bold, ştioldic. Cei cu sacii cuprind gârla, iar alţii cu bobicele bat înainte, şi peştele vine şi-l prind în saci. (Sărdanu, în Dâmboviţa) H. IV, 277, cfr. (Pietroşiţa, în Dâmboviţa) H. IV, 155. | „Cu bobicul se amestecă varul cu nisipul.41 (Pietroşiţa, în Dâmboviţa) H. iv, 157. bobîc s. m. Numele pietricelelor cu care se joacă jocul numit în buşi s. în bobici, descris la pamfile, j. II, 3-5. BOBICĂ - 589 - BOBOC — Derivat din bob, prin suf. dim. -ic (cfr. bulg. bobak). bobică s. f. (Petit) pot. — (Ban. şi Mehedinţi) Ulcică,, oală. Frunză verde măzărică, Dragostea, de fată mică, Ca făsula din bobică; Dragostea de fată mare, Ca făsula din căldare, hodoş, c. 69. [Diminutiv: bobiciiţă s. f. (Rudina, în Mehedinţi) h. ix, 82.] bobii>răoi s. m. plur. (Bot.) Nom d’une jleur.— (Bârca, în Dolj) Numele unei flori (nedefinite mai de aproape). H. v, 28. — Probabil, bobii dragi. bobină s. f. Bobine. — (Franţuzism) Mosor. Cfr. ţeavă. | Spec. (Fizică) Mosor pe care e înfăşurat un fir de aramă acoperit de un înveliş de mătase sau de bumbac şi care, pus în comunicaţie cu o pilă electrică, desvoltă curenţi de inducţiune şi slujeşte ca electro-motor. Bobina lui Ruhmkorff. — N. din fran. \ BOBIR subst. Fruits mflris avant l’âpoque. — (Ban.) Bobir se zice la poamele şi fructele foarte miei ce s’au copt nefiind încă din destul desvoltate: Anul acesta am, căpătat numai nişte bobir de cartofi, cucuruz, etc. Com. liuba. Cfr. bombir. bobişor s. a. v. bobuleţ. BOBIŞTK, BOBTŞTI9ÎĂ s. f. Lieuplante de fives.— (în Sălagiu) Loc plantat cu bob (1°). vaida. — Derivat din bob, prin suf. col.-loc. -işte (+ -ină). "N iiobiţA s. f. 1°. (Petite) baie. 2°. Groseille-ă-ma-quereau. 3°. Grain, pois sur Ies etoffes. 4°. Grain de beaute, envie, monche. 5°. Camarine-noire (Em-petrum nigrum). Raisin-de-renard, parisette, herbe-ă-Pâris (Paris quadrifolia). Diminutivul lui boabă (derivat prin suf. -iţă). 1°. Boabă (mică), mai ales de struguri, cfr. buburuză. Vin ce iaste din multe bobiţe stors, varlaam, c. 44. Dă-m,i o boghiţă de poamă. şez. vii, 8. Struguri foarte timpurii, având peliţa bobiţei streveHe şi subţire. (Somova, in Dobrogea), ap. HEM. 540/„. Bobiţele sau buburuzele de anin se chiamă, în Bucovina, anine sau arine. ib. 1207/10. Nu-s şoarece, să mă îmbăt dintr’o bobiţă (boghiţă) de poamă. pamfile, j. 1.1| (Bot.) Bobiţa-lupului = dai ac. panţu, pl., barcianu, numită şl: bobiţa-ţnpului. DDRF. [Cu a't sufix: bobică s f. teodorescu, p. p. 194b, pe alocuri cu înţelesul spec. de „boaba tufelor de stejar11. VICIU, GL.] 2°. Spec. Agrişă. (Giorocuta,în Sălagiu) viciu,GL. 3°. P. anal. Punct, picăţeâ, puiu (pe stofe). Un fluture alb cu bobiţe albastre, delavrancea, ap. TDRO. 0 rochie de muselină albă cu bobiţe verzi. demetrescu, ibid. 4°. Semn natural pe obraz s. pe trup, alunicâ. Cfr. pontbriant. 5°. (Bot.) = vuietoare. panţu, pl. || = dalac. ib. bobiţăr s. m. (Bot.) = agriş. (Giorocuta, în Să-lagiu). viciu, gl. — Derivat din bobiţă, prin suf. nom. agent. -ar. BOBi'ţâi. s. m. (Bot.) = drob = lemnul-bobului. GRECESCU, FL. 159; PANŢU, PL. — Derivat din bobiţă, prin suf. dim. -el. robitoare s. f. Diseuse de bonne aventure. — Femeie care ştie a da cu bobii. Cfr. băbăreasă, bobăreasă. Maica mea-i boghitoari, Ia boghii ş’apucă'n sat. graiul, i, 290. — Derivat din bobi, prin suf. adj. -itor. bobiţos, -OÂ8Ă adj. v. bobns. itoRl.E'4', -eăţA adj., subst. Sot, niais, nigaud, bornâ. — (Munt.) Prost, prostălău, nătărău, bleg. Omul mai eră cum eră, măcar că ţinea de vremea lui, când toată lumea eră bobleaţă; dar femeea lui eră o pedeapsă, t. cercel, Săm. iv, 765. Noile zicem pe şleau: bobleţi, şireţi, proşti, seci, ori vaci încălţate, ispirescu, u. 114/s. Ei măi mari şi să rămăie mai pe jos de cât el, ca nişte bobleţi! id. l. 320. Să înşelăm şi să furăm noi cei de sus pe cei de jos, că-i ştim bobleţi şi nu ne simt. jipescu, ap. TDRG. [Şi: boblete; cu alt sufix (Mold.): bobletic, -ă adj., având pe lângă înţelesul de „prost, prostănac, într’o ureche11 şi cel de „moale, molatic, greoiu, neputincios11, şez. v, 38/22, ix, 147, ion cr. ii, 79, iii, 345. Ursul este trândav şi bobletic. creangA, gl.] bobl£ţ, boblete s. m. (Iht.) v. obleţ. bobletic, -A adj. v. bobleţ1. boboănă s. f. Enchantement, ensorcellement, charme, sorcellerie. — (Transilv. şi Mold.; ungurism; mai ales la plur.) Farmec, descântec, vrajă; cfr. so-lomonii, moşmoane, borboase LB., REv. crit. iii, 89; ţiplea, p. p., (Vlădeşti, în Covurluiu) h. iii, 505. „Borboase] e sau boboânele sânt un fel de vrăji ce le lucrează parte din femei pentru a le duce la vecini, ca să nu le meargă bine interesele11. (Maluşteni, în Covurluiu) h. iii, 294. „Boboană = materialul ce se foloseşte [= întrebuinţează) la vraciurile felurite11. vaida. Mearse la capiştea unde făceă împăratul bo-bnanele aceale spurcate idoleşti. dosofteiu, v. s. 163,2. Pe semne vrei să se prindă de noi toate boboa-nele? nădejde, ap. TDRG. Ducă-se de pe om... boboânele. şez. v, 146./)5. Vai, dragă, că şti boboane. De nu s’ar şti boboni, Doamne, că urită-ar hi. ţiplea, P. P. 68. A face boboane = a fermecâ, a vrăji. LB., rev. CRIT. iii, 89. — Din ung. babona, idem. boboane s. a. plur. (Med.) = udmă. Cfr. bubon BOBoĂurţĂ s. f. v. bomboană. boboar s. m. (Industr ) Tisserand ou fabricant de ,bobou,ă‘. — (în Braşov, învechit) Ţesător de postav gros de lână, postăvar care face bobouă. alexi. [Pronunţ. -bo-ar.\ — Derivat din bobou, prin suf. nom. agent. -ar. boboâşă s. f. (Bot.) Pomme de terre. — (Transilv., Ban.) Cartof. (Bistriţa) viciu, GL. BoboshS. anon. car — Formă fuzionată din boabă -{- gogoaşă. boboc s. m., s a. 1°. Bouton de fleur. 2°. Oison, caneton. 1 Caliciul ce conţine floarea (mai ales de trandafir) înainte de a se deschide şi a se desvoltâ pe deplin; floarea nedeschisă şi nedesvoltată pe deplin. (Cfr. mugur) Numai un stuf de trandafiri mai eră înfrunzit şi plin de boboci, ispirescu, l. 77. Trandafir cu doi boboci, Te-aş iubi şi, zău, nu pociu. teodorescu, p. p. 304b. Un boboc de floricică. şez. ix, 162. rj^ S’a încheiat bobocul = s’a isprăvit, nu mai poate spune sau face nimeni nimic. (Jud. Olt) zanne, P. ix, 443. I (Fig.) Ca termen de desmierdare. Mărica e un boboc de fată. delavrancea, ap. TDRG. Leonida: Trebuesă fie târziu, Miţule... ?—Efimiţa: Douăsp’ce trecut, bobocule! caragiale, t. «2/15. Se bucură, nevoie mare, că pusese ochii pe un aşă boboc de flăcău, ispirescu, l. 387. [Plur. boboci (mai rar, mai ales în rimă) boboace. Legătura cea mai mică, ce aveă flori numai boboace, care acum se deschideau, o dete fetei celei mici. ispirescu, l. 165. Cu perdele prinse’n ace, La ferestre cu boboace. teodorescu, p. p. 205b. Fig. (cu funcţiune adjectivală, cu înţelesul:) mic, mititel BOBOCE - B90 - BOBOŞÂ Perniţe prinse'n ace Şi mai mari şi mai boboace. id. ib. 206».] 2°. P. anal. Puiu de gâscă s. de raţă. Glasul bu-bocului şi vârtutea cătunului are. cantemir, ist. 262. Văd cloşca păscând bobocii de raţă pe malul bălţii, odobescu, iii, 1 H/.,s. Pe câmpul gol el vede un copil umblând desculţ Şi cercând ca să adune într’un cârd bobocii mulţi, eminescu, p. 191. Se pomeni cu câţiva boboci de raţă măcăind după dînsul. iSPiRESCr, L. 326. Două gâşte şi-un boboc. şez. iii, 125/24. ^j: Toamna se numără bobocii: urma alege, zanne, p. i, 82. Par’că te-aupăscut bobocii (se zice celor rău tunşi, „tunşi cu scări"), pamfile, j. ii. A puşte s. a păzi boboci = a, fi gură-cască, a-şi pierde vremea neatent. D-voastră, cinstiţi oaspeţi, se vede că paşteţi boboci, de nu vă pricepeţi al cui fapt e acesta, okeangâ, p. 233. Nu pasc bobocii, cum crede el: am eu grijă", pamfile, j. n.||(Fig.) începător, agiamiu. id. ib. ii. Cfr. gâscă, agramat. Fiul craiului, boboc în felul său la trtbi de aiestea, se potriveşti< spânului. CREANGĂ, p. 205. [f şi: buboc. | Diminutiv: bobocei s. m. 1.) Ieri pe-un trandafir de câmp, Am văsuţ un bobocel. coşbuc, B. 214. Flori cu bobocei, reteganul, tr. 137/21. Foaie verde bobocel, teodorescu, p. p. 663. (Fig.) Pentru dumneata, bobocelul mamei, ispirescu, l. 54. | 2.) Astă gâscă-i din Băcău... Şi-a scos doisprezece bobocei, De-a dragul să caţi la ei. marian, î. 217. S’a dus la păscut după viţei Şi s’a’n-tors cu bobocei, zanne, p. ii, 548. | Mai rar, bo-boceă s. f. (cu înţelesul 1°). Linţa neichii, boboceă, Dar aseară ce-ţi eră, De nici nu puteai cină? Bt-bicescu, P. p. 81, şi bobocicâ s. f. (cu înţelesul 2°). marian, o. ii, 374. Tot aşă se numeşte şl un danţ ţărănesc, ion cr. i, 155, (Şişeşti, în Mehedinţi) Com. N. ionescu, (Prunişor, în Mehedinţi) h. ix, 74. || Ca strigăt de chemare pentru bobocii de gâscă, se întrebuinţează (repetate) formele scurtate bocii! rădu-lesc’u-codin, (Tazlău, în Neamţu) h. x, 498, (Bogza, în R.-Sărat) h. xn, 207. Nevastă-sa eră într’un nor de lighioane, cărora le zvârlea grăunţe, chemând pe fiecare pe limba sa : Puiu, puiu, puiu! Uti, uti, uti! Bocii, bocii, bocii! zamfirescu, conv. lit. xliji, 917, bocel! bocică ! bocîcu J (Tazlău, în Neamţ) h. x 498.] — Din n.-grec. |xitoup.tcouxi „boboc de floare". cihac, ii, 639. boboceâ s. f., isouocfcii s. m. v. boboc. boboci vb. IVa v. îmboboci. robocîcA s. f. v. boboc. bobot.â'c s. m. (Mor.) = babalâc (la moara de vânt). (Bereşti, in Covurluiu) h. iii, 49. B0B01.NTC s. m. (Bot.) v. bobornic. boboi.oâcA s. f. v. boboloş. bobojlocât, -âtA adj. v. boboloş. boboi.oş s. m. Boulette. — Globuleţ, bulgăr mic, „o sferă mi că (mai rotund decât cocoloşii])". (Şişeşti, în Mehedinţi) Com. n. ionescu. Cfr. blucă. boţ, gogonea. De câte-ori se coace mălaiu, mama face câte un boboloş (turtă) de prânzişor (dejun), pentru fiecare membru din familie, liuba-iana, m. 99. || Spec. „Conţinutul oului", rev. crit. iii, 89. I „Beşi-cele ce le face apa când fierbe", ib. [Cu schimb de sufix: boboloacâ s. f. „Blucă..., boţ mic şi rotund". marian, ins. 13, Com. liuba. Gândacii... se văd pe drum,uri..., trăgând câte o boboloacâ sau ghem,uş cât un ou de pasăre de mare, făcută din baligi de vite. marian, ins. xi, cfr. 13; (-{- gomolos, gomoloţ, golomoţ) boboloz s. m. „Bobolozi = cocoloşii de făină din mămăliga rău mestecată (lona, lângă Gherla)" viciu, gl.; boloboţ s. m Boloboţi = gogoloşi, cocoloşi, bsşicutele mici de unt ce se formează în smântână încălzită, pamfile, i. c. 23. Untul mie, sara ţie, Boloboţi ca mazărea, zanne. p. iv, 192; în funcţiune adjectivală, varianta boboîoţ, -oăţă adj. „Rotund, rotunjor, durduliu: Faţă boboloaţă“. (Sălişte, în Transilv) Com. a. banciu. Cfr. bucălat. | Derivate: boboloşiit, -ăadj. în formă de boboloş, sferic (Şişeşti, în Mehedinţi) Com. n. ionescu ; bobolocât, -ă adj. = globuros. Com. liuba.] — Formaţie spontană din bob şi cocoloş. Cfr. bolborosi. BOBOI.OŞÂT, -AŢA, BOBOLOţ, -OÂ'ţ’A adj., BO- bol6z s. m. v. boboloş. bobobîât, -âtA adj. Rond, bombă. — Rotund, bulbucat, „măricel ca bobul." pâsculescu, L. p. Ca grindina bobonată... Dinţişorii. barac, ap. TDRG. Grânele apusene şi bobonate se disting printr’o mare producţiune la hectar, sandu, S. 104. Pe valea lui Zgaidarac, 0 chilă de meiu vărsat, Numai unul bobonat? (=Luna şi stelele). pĂsculescu, l. p. 88. [Cu alt sufix: bobouel s. m., ca numire de câne. jahresber. xii, 143.] — Participiul unui verb (atestat numai la LM.) a se bobonâ = „a se umflă, a se beşică." Cfr. gogonat. bobon&Ei s. m. v. bobonat. BOBONi vb. IVa. Ensorceler, faire des sortiU-ges.—(Transilv. şi Ban.; ungurism) A fermeca, a vrăji. rev. crit. iii, 89, ţiplea, p. p. „Bobonesc — super-stitionibus utor.“ anon. car. Vai, dragă, că şti bo-boane. De nu s’ar şti bobonl, Doamne, că urită-ar hi. ţiplea, P. p. 68. [Derivat: bobonitor, -oare adj., subst. Du-te vânt... cu bobonitori. (Yaşcău, comit. Bihor.) şez. v, 146/,, ; „bobonitore= superstitiosa, praestigiatrix." anon. car. | bobonoşdg f s. a. « ung. babonasăg, idem) Vrajă, farmec. De bobonoşaguri ce nu iaste la tipic, să nu ţie. DOC. (a. 1675), ap. GCR. i, 218/,.] — Derivat din boboană. bobonoşâo f s. a. v. boboni. BoitoitNic s. m. \ „ bobounică s. f. (Bot.) / v- bobovnic- itoiiOKOAi> s. f. v. borboasă. bobokoji vb. iVa. v. îmboborojî. bobos, -oâsâ adj. Plein de grains, qui contient beaucoup de grains. — (Rar) „Plin de bobi sau boabe; care are sau dă bobi mulţi; cu faţa aspră ca cum ar fi compusă din boabe" LM. Grâu bobos. (Cătunele, în Mehedinţi) h. ix, 35. [DICŢ. dau şl o formă neobiclnuită (derivată din bobiţă) bobiţos, -oăsă.] — Derivat din bob, prin suf. adj. -os. b6boş, -oşA adj. Huppd. — Moţat şi pintenat. (Ţara-Haţegului; ungurism; în expresia) Găină bo-boşă: cu pene multe şi mari pe picioare şi cu conciu. rev. crit. iii, 89. — Din ung. bobos (bubos) tyuk „găină moţată". boboş, -oăşA adj. Tachete, mouchete, tachâ. — (Transilv., ungurism) Pestriţ, pătat, cu pete, cu picăţele LB., LM. Impiedecându-i-se calul cel boboş, ce-l numeă Kalman,... au căzut cu el cu tot. şincai, hr. iii, 156/ie. [Diminutiv: boboşor, -oără. 0 sugnă boboşoară. ţiplea, p. p. 30.] — Din ung. babos, idem. boboş s. m. (Anat.; pop.) Globe de l’ceil; prunelle, pup iile—GilobvH ochiului, lumina ochiului, pupilă. LB. — Derivat din bob, cfr. gogoaşă, cocoloş. BOBO.şÂ vb. la. Enfler, gonfler. — A se umflă (ca bobul). Bubă cu 9 guri, Nu ie înălţă, Nu te boboşă. marian, d. 307. || Speo. (Despre ochi) boboşăt,-ă BOBOŞOR — 691 - BOBOtJ adj. Ieşit în afară, umflat. Dar tu eşti bolnavă, de cevă, De-ţi sânt ochii boboşaţi aşă? id. 374. Ochii ei boboşaţi şi bleojdiţi. jipescu, o. 155; cfr. rădu- LESCC-CODIN. — Derivat din boboş8. BOBOŞOR, -oară adj. v. boboş 2. bobot s. a., borotă s. f. 1°. Flamme, fiambăe. 2°. Emportement, accis, explosion (de colfere). 1°. Flacără (care izbucneşte de-odată, pe neaşteptate), cfr bobotaie, văIvătaie. [Omul e] ca un foc cepe ceriuri, în bobote de odată, Noaptea fulgerând se vede şi stingându-se îndată, konakt, p 277/,. (Mold.; întrebuinţat mai ales în expresia) A. vorbi în ~ s. în - e (propriu: a spune pe neaşteptate cevă nepotrivit) = într’aiurea (alecsandri, t. 1767), în dodii, a aiura, a vorbî fără să ştie cum e lucrul (creangă, gl., zanne, p. ii, 847); cfr. in papai-noage. Votbeşte în bobote pălămariul. alecsandri, t. 911, cfr. 1094. Taci măi,... cemai vorbeşti în bobote, că s’a mânii omul. creangă, a. 105. | P. ext. A umblă în - e = de geaba, fără folos, pamfile, j. ii. Mergea, cum se zice, în bobote; nu ştiă singură încotrd. contemporanul, v, i, 103. | P. gener. în s. clin ~ = la ’ntâmplare, fără rost, într’o doară. Lucrările de făcut în îmbunătăţirea vitelor domestice sânt astăzi destul de înaintate, pentru ca voind cineva să se apuce de lucru, să nu fie nevoit a lucră, în bobot. I. ionescu, p. 523/s. Neguţitorul nu face numai socotele din bobot. idem, c. 245. Asta nu s’a pus în bobot, cum ar crede criticul, russo, S. 6. Pe când noi dam în bobot, [Turcul din cetate] trăgea în carne vie. alecsandri, ap. TDUG. 2°. Fig. (Transilv., s. f.) Acces (de furie). Să-l prăpădească, într’o bobotă. RETEGANUL, LUC. II, 67. Lelea Nastasie, într’o bobotă de mânie, dădu... pe Ileana, id. P. i, 52/23. — Din slav. (bulg, sârb.) bobot „zgomot (produs printr’o explozie) bobotaie s. f. Flamme, tourbillon de flammes; flambie. — Flacără mare. Cfr. vălvătaie, v â 1 -voare. LB., frâncu-candrea, r. 52. S'au plecat bobotdia în afară asupra, oamenilor acelor vârtucioşi şi i-au ars de i-au făcut zgură, şi luă bobotăia în goană pre împărat, dosofteiu, v. s. 130. Să stinsă bobotaia focului, idem, ib. 136, cfr. 130. Au poruncit să aducă lumini în corturi şi să facă bobotăi, ca să gândească Romanii că n’au pierit toată, oastea. şincai, hr. i, 245/,. Făcuseră o bobotaie mare, ca să n’o poată stinge. N. rev. r. i, supl. ii, 29. Ş’aş arde cu bobotaie, Ga şi-o giradă de paie. jarnik-bârseanu, d. 389. || Spec. „Foc micşor, ce, la începutul primăverii, copiii din Muntenia şi din Oltenia, de pe lângă Dunăre, fac aşă cam pe sub seară şi-l sting târziu de tot *. pAsculescu, l. p. In aprinsul bobotăilor. id. ib. 255 '6 în stinsul bobolăilor. id. ib. 247. [Plur. -tăi. | Cu schimb de sufix: (Ban., cu pronunţ. dial. bobotohu) bol»otoin s. a. Foc cu bobotăi. Hai la bobotonin..., Că la voi s’a stâns, La noi s’a aprins, marian, SE. I, 272.) — Pentru etimologie cfr. sârb. bobotanie „cre-pitus.“ Cir. bobot. bobotează s. f. sing. tant. (Bis.) tfpiphanie, jour des Rois. — Sărbătoarea bisericească de la 6 Ianuarie, ţinută în amintirea botezului Domnului Isus Hristos, Apâ-botează, (f) Arâtarea-Domnu lui, ■f Blagoiavlenie, f Bogoiavlenie. în postul cel mare, sau la Crăciun, sau la Bobotează, sau alte zile mari. pkavila (1(>52), 136'8. Slujea liturghie la zile mari şi Iordan la Bobotează, neculce, i.et. it,257/2„. La Bobotează strigam chiraleisa, de clocotea satul. creangă, a. 10. Dacă în ziua de Bobotează va bate crivăţul, vor fi roade la bucate, şez. iii, 46/1s. Cine în ziua de Bobotează va intră în apă, scapă de friguri, ibid. iii, 47/,8. Ajunul Bobotezei, ib. i, 146/28. Cându-i pe la Bobotează, Se tot uită pe fereastăl. jarnîk-bâuseanu, d. 447. ^ „De, că n’o fi gerul Bobotezii: se zice când cinevâ se vaită de frig, fără a fi ger mare“. MUSCEL, 17. La Bobotează brăzdează: creşte ziua binişor, ib. 17. || (Fig.; rar) Beleă. trăs-naie, tanaboaţă. barcianu, muscel, 17. A pălit o bobotează, de i s’a dus numele. DDRF. Nu mi-i face vreo bobotează! muscel, 17. [în Ţara-Oaşului şi prin Reteag se zice şi Apă-botează. candrea, Ţ. O., MARIAN, SE. I, 162] — Se pare că avem a face cu o desvoltare a formei (a)pă-botează (formă atestată. Mai greu e de admis că elementul întâi al cuvântului compus ar fi slav. bo.y* „Dumnezeu”, precum se admite de obiceiu, sau chiar slav. voda ,,apă“). boboti vb. IVa. 1°. Bruler ă grandes flammes. S’enflammer. 2°. S’enfiammer. S’enfler, se gonfier. Se fdcher. 1u. (Absol. Despre foc) A arde cu bobot, cu vâlvătăi, cu sgomot, cu trosnituri. Cfr. bubul, du(r)dul. Bobotiiă focul, şuerând. dosofteiu, v. s. 130/s. bobotedşte focu', Cât nltariulmăi s’aprinde. barac, a. 22. Roşii vâlvori bobotind se revarsă prin bârne. coşbuc, .'E. 24n/22. Dragoste cu multă jele, Ca şî focul de surcele, S’aprinde şi boboteşte, Da’n casă nu se’ncălzeşte. jarnik-bârseanu, d. 156. || (Fig.) A se aprinde de mânie, a se înfuria. Nici să fi turnat unsoare pe foc. pur’că nu s’ar fi bobotit mai tare de cum s‘a bo[bo]tit muierea, când a auzit vorbele acestea, reteganul, p. iv, 25/4. [Şi refl., numai în LB. „Mă bobotesc = dau flacără.41] 2°. P. ext. (Despre o bubă) A se inflamâ, a se umflă (când e să spargă). LB., bugnariu, năs., (Sâ-lişte, în Transilv.) Com. a. banciu, rev. crit. nr, 89, frâncu-candrka, m. 9o>. | Spec. (Despre o rană) Ase obrinti (Ia frig) LB., a se căţeii (Vicovul-de-sus, în Bucov.) Com. G. nistor. Cfr. a coace. S’a tăiat la mâna dreaptă, a fost la pădure şi, de frig, toată mâna s’a bobotit. (Nemţişor, Vânătorii-Neamţului, în Neamţu) ion cr. iii, 156. în câtă vreme... se va vedea locul [bubei] bobotit şi roş. DOCTORUL săteanului, ap. TDRG. Nu boboti, Nu obrinti. şez. iv, 158/24. || (Despre apă) A se umflă (dând de vreo iezătură s. piedecă) rev. crit. iii, 89, Com. a. banciu. Fiind gerul mare, s’au bobotit (= umflat) apele. (Baia-mare, în Mehedinţi) h. xi, 3. Bobotită de desubt, de strânsura apelor, gheaţa groasă... se rupsese şi zăporul îşi tăiase cale. M. I. Chiriţescu, conv. lit. xLin, 921. || Fig. (Despre oameni) Bobotit = bosumflat, supărat. (Şişeşti, în Mehedinţi) Com. n. IONESCU. [Derivate: bobotire s f. Inflamare. De cumva bo-botirea ochilor easte numai de rând, şi nu primejdioasă, trebue numai cu apă spălat, calen-Daiuu (1814), 177/18. Bobotirea şi umflarea ugerului. ib. 183/18.] — Din slav. (sârb. bobotati, bulg. boboti) „a face zgomot, a bubul“. bobotoiu s. a. v. bobotaie. boboc s. a. (îmbrăc.) Manteau de paysan (ă, longs poils). — Mantă groasă ţărănească, de lână s. mai rar, de păr de capră şi puţină lână (Pietro-şiţa, în Dâmboviţa) h. iv, 157. în unele părţi nu se face altă deosebire între bobou şi sarică, decât că boboul se poartă peste săptămână, iar sarica numai în zile de sărbătoare. (Crihalma, Corbi) Com. bârsan şi bokriu. în Sâmbăta-de-sus, comit. Făgăraşului buboul e mai scurt decât sarica şi de coloare închisă, nu albă ca sarica. Com, sandu. „Mai poartă cei mai bătrâni, vara, când e răcoare, aşă numitul bobou, o haină lungă, neagră, cu mânecile foarte lungi, făcută din pănură ele casă; boboul se pune numai pe umeri, fără a-l îmbrăcă pe mâneci, fiind B0B0VN1C - 592 - BOCANl acele [= mânecile] foarte lungi“. (Răşinari, Iţi comit. Sibiiu). moldovan, ţ. N. 127. Cfr. ghebă, zeche, zeghie, tundră. Bobou, zeachie. (sec. XVI) cdv. D. bătk. I, 271; cfr. mardarie, l. 2513. Când vei luâ den mâinile lui Hristos... pentru zăblae şi bobâo veşmântul cel fără moarte, teofil (1642), ap. TDRG. Petrecură în bobtiaă şi piei de capră (glosă marginală: cojoace), dosofteiu, v. s. 4, pr. Şi schim-bându-şi portul, s’au îmbrăcat într’un bobou ciobănesc, şi aşă de-abiă au scăpat cu viaţa. rev. crit. i, 386. Dar ceea ce se cerea mai des la Braşov... nu eră postavul, ci numai boboul cel prost de tot, cu care se miluiau la curtea din Iaşi cerşitorii. iorga, b. R. 56. [Şi: bubou, bnbfiu LB., babau bărci and, TDRG. | Plur. -bouă, (f -boaă) -boo. | Diminutiv: buboiâş s. a. TDRG.] — Din ung. guba, idem (cu asimilare regresivă). siOBovsfrc s. m. (Bot.) Cresson decheval, salade decliouette (Veronica Beccabunga).—P\a.nt& ierboasă, cu frunzele cărnoase, florile albastre; fructul e o capsulă umflată, rotundă, panţu, pl. Bobovnicul e o buruiană ee creşte prin apă de topliţă sau prin gârlele de izvor. Frunza lui e rotundă şi groasă. şez. I, 116/,,. Frunzuşoară bobovnic, De geaba mă ţin voinic, idem, i, 9Contra orbalţului... oblojele cu bobovnic pisat şi pus pe umflături, ibid. I, 116/1B. [Şl: bobolnic (în Muscel) rădulescu-codin, ii. x, 153; babolnic pamfile, C. 37; bârbolnic (Frâua, comit. Târnava-mare) viciu, GL.; bobornicâ poe-naru, ap. TDRG., bobornic LB., panţu, pl.; blă-bornic(ă) id. ib.. grigoriu-rigo, m. i, 24, leon, med 24 (după LB. şi panţu, PL. şi ca numire a plantei ,,papucul-Doamnei“); bobâlnic id. ib., dame, t. 186, leon, med. 24; bribonic DICŢ.; bribornic (Drajna-de-sus, în Prahova) H. xi, 327, LB., panţu, pl.; hrib o vii ic id. ib.; (-}- priboll) pribolnic id. ib., LEON, MED. 24, DAME, T. 186.] — Din slav. (sârb., rus., rut., etc.) bobovnik, idem (şi alte plante). BOBBEAJĂ s. f. sing. (Bis ) I breaiăll. lîoiiuiiAJAiv s. m. sing. (Bis). ) 1 •' bobric s. m. (Anat.) Rein. — (în Ban., sârbism) Rinichi, jahresber. iii, 314, (Lighet, în Banat) viciu, gl. — Din sârb. bubreg, idem. BOBiri.R'ţ s. a. Petit grain, petite baie. — Diminutivul lui bob s. boabă (derivat prin suf. -uleţ). Bo-buleţ de grâu curat. mat. folc. 212. Aceste bobu-leţe sau merişoare se numesc astăzi barabule. sbiera, p. 300/6. [Cu alt sufix: bobuleu s. a. Mi-e ruşine... să umblu... după câte un bobuleu de iştia. id. ib. 180/18; bobişor s. a. (cu înţelesul spec. de) Cusătură de coloare neagră pe mânecile cămeşii femeilor de pe Bistricioara. moldovan, ţ. n. 301; cfr. bobiţă 3°.] bobxii.eu s. a. v. bobuleţ. bobuşok 8. m. (Bot.) 1°. = m&zăriche. panţu, pl. || 2°. == oreşniţă. ib. — Derivat din' bob, prin suf. dim. -uşor. boc s. a. v. bocal. boc s. a. 1°. Escabeau (de marăchal ferrant). 2°. Siege (de cocher). 1°. (Făur.) Scăunel pe care razimă faurul piciorul calului, când pileşte cuiele, dame, t. 2°. (Germanism, în Braşov) Capră (pe care stă vizitiul). [Plur. bocuri.] — Din germ. Bock. BOC subst. (Rar, învechit) întrebuinţat numai în locuţiunea trivială: a muncă - (in Braşov; a mâucâ - turcesc): a spune minciuni. — Din turc. bok yemek (verbal „manger des ex-cr6ments“) „dire des grossidretăs, des betises“. ŞIO. Cfr. bocluc. boc subst. în expresia: îngheţat - = tun, de tot. Ferestrele îngheţate bocuri. N. rev. rom. i, 41. [Plur. bocuri.] Cfr. bocnă. boc, boca interj. Interjection imitant le bruit des coups (r6pât6s du marteau). Pan. — Interjec-ţiune imitativă pentru zgomotul produs de loviturile repeţite, de ciocan. Mai ales rimând cu cioc (a). Cfr. poc. Cioc, boc, cioc, boc, până dădu de buzele cazanului, delavrancea, s. 249. Toată ziulica eră Sărăcilă tot cioca-boca cu ciocanul pe nicovală. ureche, ap. TDRG. [Morarul] o luat ciocanu’n mână Ş’o dat cioc Ş’o făcut boc Şi-mi trânti moara la loc. şez. v, 22b/35. (în jocuri de copii) Cioc boc, Treci la loc. teodorescu, p. p. 194. Merge în pădure, face cioc-boc, vine acasă, face treapa-leapa ? (=Meliţa, meliţoiul). gorovei, C. 226. Toată ziua cioca cioca; vine sora, boca, boca ? (= Toporul), ib. 367. bocaku s. a. v. bocal. bocât. s. a., bocăi.ă s. f. Verre, cruche.—(Transilv. Ban. Mold.) Pahar mare, cană (mică), ulcică. LB., (Lătunaş, lângă Verşeţ) viciu, GL. Caută... fericirea lor în blid şi în bocal. ţichindeal, f. 167. Este împodobită în faţa-i cu bucaluri mari, pline de Hulele, alecsandri, ap. RUDpw. xvn, 395. Atinsese bocala cu vin. slavici, ibid. 392. Femeile ieşind la poartă cu câte un bocal de vin..., chiamă băieţii. şez. i, 91. Să-mi dai un bocal de bani. alexici, l. p. I, 47/9. [Plur. -caluri şi -cale. | Şi: bucul s. a.; bocăiu s. a. (Târnava-mică, în Transilv.) = ulcică, oală (pentru smântână, lapte de prins, etc.). viciu, gl. | Prin reconstruirea primitivului: bocs. a. (Ciuguzăl, lângă Murăş-Uioara, Cacova, lângă Aiud) = bardac, ulcică de băut apă, ca de '/4 litru. ib. | Din germ. (Pokal), pocăi (Transilv.) Pahar. Pocalele multe de-ţi plac, Te face om sărac, zanne, p. iv, 94. Vinul se bea din pocal, doine, 269/c.] — Din sârb. bokal s. din ung. bokâl, (bokâla, bok.i(l)y), idem (şi acestea din ital. boccale). Cfr. pahar. bocăn s. a. (Faur.) Marteau. — (Rar, mai mult în glumă) Ciocan, cfr. H iii, 312. Este-o şandră ţigănească, Cu ciocane, Cu bocane. teodorescu, p. P. 423. — Derivat postverbal din bocăni (după ciocan). bocâwc, -A adj.,v. bocârn. bocâkcA, bocĂîîcA s. f. (îmbrăc.) \ BocÂsrcÂus.m.,.adj. >v. boeoncin. BOCĂKCiir, bocÂncic s.m. (îmbrâc.)J bocAnkalâ s. f. v. bocăni. bocăni’ vb. IVa intrans. Battre, frapper (â coups de marteau, ă la porte, etc.). — A bate s. lovi de repeţite ori cu un obiect tare (ciocan, topor, etc.) în cevâ, aşâ ca să răsune (să facă „boc, boc“), cfr. pocăni, ciocăni. Ciocanele.., ţi-or bocăni la ureche, alecsandri, t. 14 (glosat prin a tocă. id. ib. 1746) Bocăneşte el [cu toporul în copac], cât bocăneşte, când pârrr!... cade copacul, creangă, p. 46. Toţi bocăneau la uşă. id. ib. 256. Doctorul... îi cată, ascultă, bocăneşte. contemporanul, vi, ii, 18. Ciocăneşte, Bocăneşte, Murguleţu-ipotcoveşte, teodorescu, p. P. 434. De-acuma tătuca m casă n’a mai întră... La fereşti n’a bocăni, marian, î. 507. [Pers. III, sing. ind. prez. bocăneşte, şî bâcăne. Cine ciâcăne şi bâcăne la uşa mea? şez. iv, 155/,2. | Şi: (Braşov) băcânî.1 BOCÂNITOARE — 593 - BOCET Derivate: bocănit s. a. Un bocănit în uşă le rupse vorba, dunăreanu, ch. 215; bocăneâlă s. f. După multă bocăneâlă, se trezi şi părintele Vasile. contemporanul, v, I, 294; bocănitură s. f. Mai trecit, puţin, şi o bocănitură zdravănă răsună în uşă. DUNĂREANU, CH. 10.] — Derivat din boc5, după analogia lui ciocăni. bocănitoare s. f. (Ornit.) = gliionoaie.marian, 0. i, 76, barcianu, rev. crit. iii, 89. — Derivat din bocăni, prin suf. adj. -itoare. Cfr. ciocănitore. .bocănitură s. f. v. bocăni. bocIrn, -ă adj. ) . bocârsîât, -A adj. j v- forcanos. bocceâ s. f. 1°. Châle. 2°. Ballot, paquet. (Numai în România şi mai ales în Mold.) 1°. (îmbrăc., învechit) Şal pătrat pe care-1 poartă femeile pe spate. O bohgeă. (a. 1579), ap. ŞIO. O botceă, cu flori de fir. (Foaie de zestre, a. 1669) ibid. Cinci bohcele ăe cit. (Foaie de zestre, a. 1817) ibid. 1 bucceâ, turcească înfăşurată. DOC. (a. 1817) IORGA, S. D. xii, 174. Boccele cadrilate şi vărgate. DOC. (a. 1875), ap. TDRG. | (Azi, pe alocuri) „Basmâ mare, în general de lână, cu flori de diferite colori, cu care se împodobesc multe femei, care nu poartă maramă." manolescu, i. 197. Cfr. broboadă. [Cu schimb de sufix: boccie s. f. (Coşereni, In Ialomiţa) H. Vii, 156.] 2°. Aceeaşi bucată de îmbrăcăminte, de calitate mai proastă însă, s. învechită, sau o bucată de orice fel de materie, în care se înfăşoară cevâ (mărfuri, albituri, zdrenţe, etc.) spre a puteâ fl transportate (în mână, în spinare); p. ext. legătura însăşi; spec. legătură în care-şi transportă bocceangi’ii marfa lor (când „umblă cu bocceaua1'). Bohcele depus straie, basmale, testemeluri. (Mold., a. 1797) uricariul, xvi, 276/2. Atunci ai fi văzut pe toţi... rădicând avuţiile domneşti tn lăzi şi în boccele, ca să le încarce. odobescu, i, 94. Alergă după jupânul, cu bocceaua la spinare, ghica, ap. ŞIO. Şi de odată cu noaptea de-afară, un chip negru se prăvăleşte în prag, ţinând o bucceă în mână. dunăreanu, ch. 108. După ce mireasa s’a suit în car, ţine pe braţe o boccea cu năfrămi albe. sevastos, n. 238/2S. le-ţi bucceaua, hai cu mine! şez. IV, 223/,4, va-SILIU, c. 104. || Spec. Legătură s. pachet de tutun, cuprinzând mai multe păpuşi. LM., ŞIO. Tutiun de boccea, de 7 ocă, un leu vechiu. tarif (a 1761), ap. ŞIO. Tutunul în boccele vine din Turcia. I. IONESCU, M. 740. [Şi: bogceâ, bucceâ, bohceâ, boligeâ, botceă. | Diminutiv: bocceluţă s. f. Slugile îi spuseră că Măriuca îşi făcuse bocceluţa şi plecase. I. negruzzi, 1, 327, cfr. v, 135.] — Din turc. bogca, idem. boccea ©iu s. m. v. boccegin. BOCCEAiiAC s. a. = bocceâ. (învechit) 1°. 6 bohcealăcuri, 4 de melezî, unul cusut, unul de borangiuc. (a. 1783) uricariul, xxi, 368. Ţi-a mai cumpărat [mirele] Un buccealâc de mătasă, Ca să-ţi fie de purtat prin casă. teodorescu, p. p. 164. 2°. Mai colo [se vedeau] boccealâcuri de stofă cu aşternuturi de agabaniu. odobescu, i, 134/,,. | Spe c. Legătura cu primenele care le dărueşte mireasa mirelui, costinescu, ŞIO. Boccealăcul: două şaluri..., două blane de jder, două de vulpe, alecsandri, t. 432. [Plur. -lăcuri. | Şi: bogcealâc pontbriant; buccealâc, bohcealâc.].. — Din turc. bogcalyk „etoffes destinees â con-fectionner un vetement complet11. ŞIO. boccegiu s. m. 1°. Fabricant ou mărchand de ,boccele'. 2°. Colporteur. — (învechit) 1 °. Fabricant s. negustor de boccele, pontbriant, LM., ŞIO. 2°. Negustor care-şi poartă marfa în spate, într’o bocceâ. Cfr. mămular, marchidan, tolbaş, colportor. Eu sânt Ilerşcu boccegiu’, cunoscut pin toate casele boiereşti, alecsandri, t. 19. Bar, foarte rar, se auzea prin oraşe câte un bocceagiu, strigând: „marfă, marfă11, cu legătura rezemată pe cot. ghica, S. xii. Lupte aprige împotriva buccengiilor evrei. REV. nouă, iii ,202. [Şi: bocceagiu, buccengîu, bogcegîu,bogceaiigui.] — Din turc. bogcagy, idem. bocceluţă s. f. v. bocceâ. boccengerxe s. f. 1°. Mdtier de fabricant de ,boccele'. Commerce de ,boccele'. 2°. Magasin oii l’on venă des ,boccele'. 3. Colportage. (Numai în DICŢ.; învechit) 1°. Fabricare s. comerciu de boccele. LM. 2°. Prăvălie unde se vând boccele. DDRF. 3°. Mămulărie, colportaj, pontbriant, LM. . [Şi: bogcengerie. pontbriant.] — Derivat din bocce(n)gin, prin suf. col. -loc. -arie. BoccfE s. f. v. bocceâ (1°). bocciu s. m. 1°. Vidangeur. Homme vil. 2°. Assom-meur (de betes, â l’abattoir). — (Rar, învechit) 1°. Curăţitor de latrine s. de gropi; p. ext. om ordinar, din cele mai de jos clase sociale. Cfr. mojic. De bocciu m’au socotit [boierii] ? beldiman, o. 386. Domnule Iancule, nu face pentru d-ta să stai între boccii, caragiale, M. 285. | Fig. Poreclă dată Armenilor. ŞIO. Zi-i Armean..., zi-i bocciu... şi lasă-li ŞIO. 2°. Lucrător care taie vitele la zalhanâ, cfr. paria giu. ŞIO. Bucciii, parlagiii, pastramagiii, cazangiii forfotesc de colo până colo, strigându-se pe nume şi cerând unul de la altul ce le treibue la treaba lor. marion, ap. ŞIO. — Din turc. bokci „vidangeur (sobriquet que ies Turcs donnent aux Armâniens"). ŞIO. bocciu, -ie adj. Mal fait. Pataud, mastoc. — Urît format, rău făcut, grosolan. Plugurile grele şi nătăvăloase, încălţămintea boccie, jipescu, o. 32. Cu toate că eră roşcodan şi cam bocciu, nu-i eră, silă de el. m. chiriţescu, conv. lit. xliv, ii, 656. Faţă, nas,bot,cap 6occnt=turtit, lat, diform şi strâmb (cfr. rădulescu-codin). Om bocciu (la cap)=greu de cap. [Şl: buccrâ, -îe.] boceâlă s. f. v. boci. bocel! interj, v. boboc (2°). bocet s. a. Gemissement, lamentation (funhbre).— Vaiete prelungite s. cuvinte prin care îşi exprimă cinevâ o durere mare, mai ales sufletească, spec. cuvinte ticluite adese-ori in versuri şi cântate cu glas jalnic, într’o melodie recitativă, la îmmormân-tări, de rudele mortului s. de bocitoare. Cfr. marian, î. 118. Cfr. jelanie,jelire. Boăcetelemuerii şi ţipetele ce se aud den casă nu vornuteă arătă, vrăjmăşia bărbatului, prav. mold. 84. întoarceţi-vă spre mine din toată inema voastră, cu post şi plâns şi cu bâcetu. dosofteiu, ap. TDRG. Boacete şi vaiete şi plânsuri, id. v. S. 79,2, cfr. 47. Muierile Daţilor... cu bocet nespus merg după oase. M. costin, let. i, 30/j. După foamete, ciumă, omor, bocete şi vaiete în toate părţile, muşte, let. iii,,77/2. Din sat se rădică Glas de mumă plângător, Bocet lung, pătrunzător. alecsandri, p. i, 111. Lasă, maică, bocetul, C.a să nu-ţi pierzi cumpătul. TEODORESCU, P. P. 520b. Dicţionarul limbii române. 28. I. 1912. BOCHÎOIU — 594 - BOCONCIU [f boăcet. [ Plur. bocete, (rar) f boăceturi. dosofteiu, v. s. 152,2.] — Derivat din boci, prin suf. abstr. -et. (Cfr. cor-sicanul vocero, idem). bochioiu s. m. (Bot.) Nom de fieur. — Numele unei flori galbene care se culege la Ziua-crucii şi se întrebuinţează, la descântat de năjit (: o boală de urechi), şez. iii, 139. boci vb. IV®. 1°. Se lamenter. 2°. Gemir; pleu-rer (qqn.). 1°. Absol. şi refl. A exprimă, o durere mare, mai ales sufletească, prin vaiete prelungite s. prin cuvinte. Cfr. a se văietă, a se tângui, a se jeli. [Creştinii] bociră a ce (.— pentru că) rămasără săraci de dulcele arhiereu, dosofteiu, ap. GCR. I, 258/S0. Fe-meaea mase acolo, bocindu. idem, v. S. 56. Fata Brăncovanului-vodă... se bocea în gura mare. neculce, let. ii, 280/36. Nu te mai boci ca o muiere! Fii Român verde! c. negruzzi, I, 155. Ian ausi-o cum, se boceşte! Taci, fa, că sparii tamazlâcu’ satului! alecsandri, t. 261. (Poetic) Peste noaptea ta boceşte cântecul de cucuvaie. vlahuţă, p. 26. Odată încep ele a, se boci înăduşit şi a se bate cu pumnii peste cap, însă fără nici un folos, creanga, p. 174. Femeia lui, cum îi vede, începe a boci şi a zice: „vai de mine şi de mine, bărbate, ce-am păţit!“. id. ib. 176. Iar nevasta, de iubeşte, Se preface că boleşte, Geme, sace, se boceşte Şi bărbatu-şi amăgeşte. ALECSANDRI, P. P. 358/13. 2». Trans. A-şi exprimă durerea prin bocete, pentru vreo nenorocire, a jeli (pe cinevâ). Bociiă Ierusalimul Ieremia. dosofteiu, v. s. 104. Mama lui ce-l tot boceşte, alecsandri, p. iii, 146. Fiecare mort se boceşte, pretutindeni, de trei ori pe zi. marian, î. 116. Neştiind a boci vreo rudă de-a mortului, apoi se plăteşte altă fată sau nevastă din sat ca să bocească. idem, ap. TDRG. Nora o boci aşâ de frumos, încât mai tot satul zicea:... mândru o mai boceşte noră-sa. şez. IV, 160/2_3. Alei! dragă, de eşti viu, Spune mamei, ca s’o ştiu, Iar de nu, să te bocesc... — Nu sânt mort, nu mă boci. alecsandri, p. p. 137/,,_j0. Lângă Mogoş ea cădea, Cu braţele-l cuprindea, il bocea, îl desmierdâ, Apoi sufletul şi-l da. id. ib. 155b/5. (Cu complement intern) Bocete care se bocesc nu mult după scăldare, marian, ap. TDRG. [Derivate: boeire s. f. Bocirea... e uzitată nu numai la poporul român, ci ea există mai mult sau mai puţin şi la alte popoare, marian, î. 138. Auziră prin vuietul bocirilor cum strigă bătrâna. i. ne&ruzzi, i, 147; bocitoâre s. f. Femeie care boceşte (pe un mort). în unele părţi sânt bocitoare de meserie, plătite anume ca să bocească morţii. Cfr. marian, î. 116 ş. u. îngenunchează înaintea lui Dumnezeu, bocitoare bătrână! i. negruzzi, vi, 66. Bocitoarele... sânt de regulă rudeniile mai de aproape sau mai depărtate bogăt,-Ă, bogât,-ă adj., adv. v. bugât. . bogătăn, -ĂNĂ s. -ancă subst. Bichard. — (Transilv. şi Mold.) Om foarte bogat, bogătaş, chiabur, găzdac. Pe colea p’ăngă palan Mă’ntălniiu c’un bogătan, Bogătanu’ sice-aşă: Ia, junere, fata mea. jarnik-bârseanu, d. 435. Mălaiu-i la boco-tani. BUD, P. P. 62. [Şi: bocotân -ână şi -âncâ. şez. ii, 150/10; bud, p. p., candrea, ţ. o.] - — Derivat din bogat, prin suf. calif. -an. ■ bogătăş, -úà adj., subst. Bichard. Tres riche.— Foarte bogat, bogătan, chiabur. Bogăt Aşii ocărăsc pre measer. dosofteiu, ps. 41. Fiică a bogătaşi părinţi. idem, v. s. 232, cfr. 120,2. Pe multă lume ajută la nevoie acest bogătaş al satului, sandu-aldea, a. m. 133. Acesta e descântecul pe care l-am găsit... între hârtiile unui bogătaş din Folticeni. şez. iii, 178/15. Bogătaşul d’auzeu, Săracului că-i zicea. teodorescu, p. P. 296b. (Rar, construit cu prep. în; cfr. bogat I, 2°) Bogătăşu în tot binele. dosofteiu, v. s. 29. — Derivat din bogat, prin suf. -aş. bogătate s. f. = bogăţie. (Transilv., mai rar pe aiurea) Bogătatea voastră putredi. COD. VOR. 131/,. Lăsâ-vor striinilor bogătatea sa. coresi, ps. - 128. Slavă şi bogătate în casa lui. id. ib. 317, cfr. 138. Nici mintea omului nu poate socoti bogătatea lui Darie, alexandria, 88. Dă-mi, Doamne, ce-oiu cere eu: Patru cai la grajdul meu, Nice mare bogătate, Făr’ minte şi sănătate, reteganul, tr. 136/i0; cfr. p. iii, 32. Nu cătă la bogătate, Gi la sprâncene ’nghinate. jarnik-bârseanu, d. 375, cfr. 490. Urează: boi, vaci..., sănătate şi bogătate. (Băi-leşti, în Dolj) H. v, 19. Sănătate, bogătate, Că-i mai bună ăe cât toate. ION CR. I, 149; cfr. iii, 167; ţiplea, p. p. 97. [Plur. -tăţi.] — Derivat din bogat, prin suf. abstr. -(ăt)ate (după modelul lui drept - dreptate). bogăţel, -eă s. -ică adj. v. bogat. bogăţi vb. lVa. v. îmbogăţi. bogăţie s. f. Bichesse(s), fortune, opulence. 1°. (Adesea la plur.) Lucruri de preţ posedate de cinevâ., avere (mare), avuţie, bogătate, stare, (în opoziţie cu sărăcie). Avuţia şi bogăţita. cuv. D. bătr. ii, 451. Şi toată viaţa lutniei părăsiră, bogăţiia şi slava şi bucatele, coresi, e. 3/3t. Adâncă bogăţie, biblia (1688), 3/pr. 50. Să iau de la tine dar cu bogăţie, dosofteiu, ps. 52. Mă povăţuiâ cum să câştig bogăţii! marcoviGi, c. 18/la; cfr. D. 11/10, etc. Palatul..., cu toate bogăţiile şi podoabele, din el, s’a schimbat iarăşi în sărăcăciosul bordeiu al moşneagului, creangă, p. 89; cfr. 291, 69. De bogat ce eră, singur nu-şi mai ştiâ de rostul bogăţiei. şez. I, 239/19. Bogăţia trece dealu’ Şi tu rămâi cu amaru’. zanne, p. v, 93. - 2°. P.'ext. îmbelşugare în cevâ, rodnicie. (Cfr. bogat I, 2°.) Bogăţia de idei care înalţă toată simţirea lui. maiorescu, cr. ii, 304. Bogăţia pământului ţării noastre. — Derivat din bogat, prin suf. abstr. -ie. bogăz -f- s. a. 1°. Detroit, canal, embouchure; defiU, gorge. 2°. Bord de fourrure. 1°. Canal, gură de râu (polizu, ŞIO.),. spec. Bosforul. Bosforul... la bogazul mării Azacului, unde se-împreună cu Marea-neagră. cantemir, hr. 262/u. Boazul cel mare între Ţarigrad şi (între) Scutari: M. costin, ap. ŞIO. Sultan Murat... au venit... la Scudari peste boaz. n. costin, let. i, a, 15/22. Apa Volga căzând în marea Gaşpia se împarte în 70 şi mai bine de boazuri. id. ib. i, a, 79/24. Având sofale şi asupra buasului mărei. beldiman, tr. 441. Slo-bozindu-se mulţime de tunuri, încât răsună, tot boazul şi toate mahalalele, id. ib. 443/9. | Strâmtoare, pas. Să meargă să păzească bohazurile de cătră Ardeal. magaz. ist. V, 115/25. La 1695 el eră, stolnic şi împărţea cu Badu Popescu misiunea de a prinde hoţii de la boazuri. iorga, l. ii, 265. | (Păstrat numai în poezia pop.) Pe boaz de mare, La apus de soare, pop., ap. ŞIO. Pe bogaz de mare. păscu-lescu, l. p. 14. 2°. (Rar) Margine de blană. ŞIO. Blană întreagă de carsaci cu bogazurile lor. DOC. (a. 1794), ibid. [Şi: bohâz, boăz (pronunţ, bo-az), buâz (pronunţ. bu-'az). | Plur. -azuri.] - ’• — Din turc. boghaz, idem. BOGĂziE f s. f. (Comerţ) v. bogasiu. bogceă s. f. (ş. d.) v. bocceâ ş. d. bogceangid, BOGCEGiu s. m. v. bocccgiu. bogcengerîe s. f. v. boccengerie. bogdan s. m. I. Bogdan. II. Moldave. I. Nume de botez, devenit apoi şl. nume de; fa- milie. | P. ext. Nume de cal (Bistricioara, în Neamţu). H. x, 44. - > II. f (Numele Domnului moldovean generalizân- du-se pentru întreg poporul de subt stăpânirea-sa-în gura Turcilor) Moldovean. Turcii, Bogdani ne zic, de pre numele Domnului carele au închinat ţara: M. COSTIN, ap. ŞIO. Spuneţi nouă de Vulcan, Unde-i aprigul Bogdan? alecsandri, p. p. 134. [Derivate: (turcisme): Bogdân-beg s. Bogdân-beiu s. m. Domnul Moldovei. ŞIO. La numirile astea ăe Bog-dan-beg şi ăe Iflak-beg se amestecă totdeauna diavolii ceia de elcii. ghica, s. vii; Bogdân-sarâin s. Bogdân-serâiu s. a. Palatul agentului Domnului Moldovei la Constantinopol. Au şezut (Antioh Bei-zadi) 3 ani la Ţarigrad, în Bogdan-saraiu, tot cu cheltuiala ţării. N. costin, ap. ŞIO. Bogdanliu s. m. Moldovean. Turcii au zis Moldovenilor Bogdanii, adică oamenii lui Boăgan. cantemir, ap. ŞIO. | (româneşti): bogdân6sc, -eâscă adj. Moldovenesc. Murad Gazi e sprinten ca şoimul bogdă-nesc. alecsandri, ap. DDRF. Turcii... Vedeau vodă bogdănesc. coşbuc, f. 114. El cunoaşte Dunărea Până’n vale la Slina, Şi malurile turceşti Şi schelele bogăăneşti. teodorescu, p. p. 551.] . ’ — Din paleosl. Bogtdaml (propriu: „dat de Dum- nezeu“). . ' — ■ bogdan s. m. Enfant. — (Ban.) Copil. Mmeraă la anu’ îi făcu, bogdanu’-şi la doi ani erau doi bogdani. cătană, p. ii, 150. Cfr. găvan. - . bogdan s. in. (Mor.) Pilot (d’ecluse de moulin).— (Dâmboviţa) Bogdani se numesc Cei patru stâlpi din care se compune stăvilarul morii. Se bat în fundul gârlii şi capetele lor sânt legate printr’un lemn numit puntea bogdanilor, dame, t. 147. — Etimologia necunoscută. (Pare a fi cuvântul bălvan „stâlp, grindă11, apropiat, prin etimologie populară, de numele Bogdan.) bogdaprosta interj, subst. ) „ , . , bogdapbostă interj., s. f. / bogdaproste. bogdaproste interj., subst. 1°. Interj, prin care cel ce primeşte cevâ de pomană — la origine, în amintirea unui mort— mulţumeşte celui care-i dă; azi înţelesul primitiv e şters aproape cu totul şi - e expresia de mulţumire mai ales a cerşetorilor. Şi de ai fi bucate mul te BOGDAPROSTI - 598 - BOGO- să dai şî săracilor să mănânce, să-ţi sică' bogdaproste! MĂRGĂRITARE (a. 1746), ap. TDRG. „Bogdaproste", el răspunse, „lăsaţi, că am învăţatu. pann, ş. ir, 16. Cine-a mâncâ boţul cel de mămăligă, să sică bogdaproste! creangă, p. 146. Bogdaprosti, cucoane, şi Dumnezeu să primească! ispirescu, l. 175. Şi ni l-o fi dat, ca să zicem amin şi bogda-prostă. MÂNDRESCU, L. P. 222/2. | Slavă Domnului! Bogdaproste c’am scăpat! teodorescu, p. p. 334b. Hai, nevastă, la prăşit.—Bărbate, m’am bolnăvit.— Hai, nevastă la băut. — Bodaprosie, mi-o trecut. şez. I, 74»/I0. 2°. Substantivat (din fraze ca: Mâncă loaneş boiereşte şi după ce se sătură bine, sise crdşmăriţei un bogdaproste, reteganul, p. iv, 9/27. Un mulţumim şi bogdaprosti ieşi din gura femeei. şez. i, 246/26). Mulţumire (adresată cuivâ pentru o pomană primită de la el), mulţumită. Împărţind bogdapro-stele în dreapta şi în stânga, c. negruzzi, i, 252. Bogdaprostea săracului îi izvor de câştig în casa bogatului, sevastos, ap. TDRG. |(Loc. adj.) De ~ : de pomană, (lucru) prost; cfr. de clacă, zanne, p. vi, 496. Să trăiesc cu colaci de bogdaproste (: de cerşit), gorjan, h. ii, 53. Puiu de »s fiu de cer-şitor, slab, închircit şi îmbrăcat ca vai de lume. creangă, gl. Axinia:. . Dar tu, ce stai acolo aşă prăpădit, par’că eşti un puiu de bogdaprosti ? I. negruzzi, IV, 471. Cfr. vlahuţă, d. 277. A um-pleâ pe cinevâ de ~: a înfruntă, a batjocuri pe cineva (în loc de a-i mulţumi), a-i face o greutate. creangă, gl. Şi-apoi, ia să-l fi pus păcatul să se întreacă cu dedeochiul, căci baba şi cu fiică-sa îl umpleau de bogdaprosti. creangă, p. 285. [Se zice o s. un bogdaproste.] [Şi: bogdaprostă, bogdaprosta reteganul, p. i, 62/28, bogdaprosti, bodaprosti, bodaproste. păscu-lescu, l. p. 8, 282, etc. | Derivat (rar): bogdaprosti vb. IVa = a mulţumi. DDRP. Daţi să vă bo-daprostim, hai să vă bodaprostim. pamfile, j. iii, 77.] — Din paleoslav. bogi da prostiti, idem (propriu: Dumnezeu să ierte păcatele morţilor tăi!). bogdaprosti interj. \ . bogdaprosti vb. IVa ) ' g j os bogdAşie s. f. (Rar, în Vâlcea, numai în expre-siunile:) A sta s .a fi bun de bogdăşii; a fi neastâmpărat, a face fel de fel de drăcii, de neplăceri cuivâ, a se ţinea numai de buclucuri, zanne, p. vi, 457. La ape mari să nu cuteze omu’, mai bine să se închine şi să fugă, că dracu’ nu face biserici, el stă tot de bogdăşii, îi pune piedică, îi împiedică mâinile şi picioarele, ca să se înece. şez. iii, 102,_2. — Etimologia necunoscută. (Probabil că s’a zis mai întâi a face bocdăşii = a face nebunii, propr. „a se da peste cap“, şi că derivă din ung. bukd(od)ds ,,tumbă“.) Ofr. bodgaş. boghe, bogheâcA s. f. v. boaghe2. bogheân s. m., bogheAnA s. f. v. bodian. bogheAscA, bogheccţA s. f. v. (Cor.) boaghe2. boghet adv. v. bugăt. boghet, -etA şi eâtA adj. 1°. Huppe. Poule huppie. 2°. Gros, enfie. — (Mold.) 1°. (Despre găini şi puici) Găină s. puică boghetă s. bogheată = cu pene pe la urechi, având capul o înfăţoşare rotundă, creangă, gl.; cfr. H. iii, 244, 307; XII, 27. Am o găină bogheată, în cămaşă încuiată...? (= Oglinda), gorovei, c. 257, cfr. 256, 147, şez. vii, 104. îşi aducea aminte de puicile cele nadolence şi boghete. creangă, p. 12. Găini negre, albe, cocoşi cu creasta bătută, puici boghete... dunăreanu, ch. 71. || Substantivat. Găină bo-. gheată. [Cocoşul] se repezea să despartă două boghete zuliare, contemporanul, v, 97; cfr. vi, 208. 2°. P. ext. Ca (la) o găină bogheată; gros, plin, umflat. [Mama] îmi făceâ apoi câte un benchiu boghet în frunte, creangă, a. 35. Tata gros, mama lată, Soră-mea bogheată, Frate-mieu, nebunul satului? (=Viia). pamfile, c. 35. [Scris şi: bodiet, -ă. gorovei, c. 148.] — Pe cât se pare, avem un derivat din boaghe s. boghiu (pamfile, c. explică pe boghet prin: „cu ochii mari ca ai boghiului [huhurezului]”), prin suf. adj. -at (cuvântul fiind moldovenesc, bogheăt trebuia să se pronunţe boghet). boghiănA s. f. v. boaghea. boghigAş s. m. (Ornit.) v. bogliigău. boghigIu s. m. (Ornit.) Autour. — (Transilv.) Uliu, herete; cfr. gaie, coroiu. marian, o. i, 122. Boghigău = şorecar; un soiu de pasăre răpitoare (butes vulgaris). vaida. [Scris şi: bodigâu. barcianu, bodigeu. marian, o. i, 122. | Cu alt sufix: bo-gliigăş s. m. (scris bodigâş marian, O. I, 122 şi bo-degdş' alexi).] BOGHisi vb. I Va refl. Pourrir, segâter; se ruiner.— (Ban.) A putrezi, a se strica, a se ruină. Mi ş’a bo-ghisit fânul în grădină. S’a bogisit casa. Com. a. COCA. [Pronunţat: bogisi.] SSSSÎ5VJ- (O, nit),, bogisi vb. IVa v. boghisi. boglar s. m. 1°. Agrafe, fermoir (en or ou en argent). 2°. Mort-aux-vaches, renoncnle des marais, douvc (Ranunculus sceleratus). Benoncule des bois -(Ranunculus aureus). (în Transilv. şi Ungaria; ungurism) 1°. O podoabă’ de aur s. de argint, agrafă, paftale. LB. 2°. (Bot.) Plantă ierboasă foarte veninoasă, cu flori mici, galbene. Şi: (Ban.) broschiţă, buruian ă-de-friguri, rănunchi, rânzişoară, (Ban.) rârunchiu. panţu, pl. || = gălbenele, panţu, pl. || = gălbenele-de-munte. panţu, pl. Se ia bo-glari, se pisează, se amestecă cu sare şi se leagă la încheietura mânii stângi [a celui bolnav de friguri.] GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 74. — Din ung. boglăr, idem. bogo- Element de compoziţie in cuvinte slave, corespunzând grec. 0eo- şi însemnând Dumnezeu. Ele au intrat în limba română pe cale literară, ca termeni bisericeşti; cei mai mulţi dintre ei n’au.fost niciodată populari şi astăzi au dispărut aproape toţi din limbă. bogoboreţ f s. m. (paleosl. bogoborbcb) Luptător împotriva lui Dumnezeu. Numai la dosofteiu) Şi’m-bunându-să neşte clevetnici cătră b[oJgoboreţulu, îl pârîră [pe sfânt], v. s. 63. Cfr. blagoboreţ. [La dosofteiu, v. s. 24 se găseşte şl vocativul slav: b[o]goborce.] Bogoiavlenie şi Bogoievlenie f s. f. (paleosl. bo-gojavljenije). Bobotează, Arătarea Domnului, f B 1 a -goiavlenie. Svintele b[o]goiavUnii a Domnului. dosofteiu, v. s. 5,2. Să toarne aghiasmă de la sfânta Bogoiavlenie, în cruciş de 3 ori. IOAN din vin ţi, ap. HEM. 502. (Titlu) Cuvânt la bogoiavlenie ş’adecăla Ghenarie 6. antim, p. 111. în siua de bfojgoevlenie. hronograf (a. 1760), ap.,GCR. II, 73/M. (Adesea la plur.) Sfintele b[o]goiavlenii a Domnului, dosofteiu, v. S. 5,2; cfr. 13. bogonoseţ f s. m. (paleosl. bogonosbcb). Cu frica lui Dumnezeu (propriu: care poartă pe Dumnezeu). Ignatie b[o]gon6seţu. v. S. 44, 80, 231. [Şl: bogo-nosnic, -ă f adj. (cfr. paleosl. bogonosbm) B[o]gonâ-sniciî săhastri. dosofteiu, V. s. 4 pr.] bogorecenie f s. f. (cfr. paleosl. bogoreeivz „vor- BOGOMILIC - 599 - BOI A’ bind de Dumnezeu11. Numai la dosofteiu, V. S. 46,2, glosând cuvântul) Teorie. bogorodiţa f şi bogorodniţa f s. f. art. (paleosl. bogorodicaj. Născătoarea de Dumnezeu, Maica Domnului. Cazania la Vovedenia Bogorodiţei. antim, ap. TDRG. Cuvânt la uspenia [= adormirea] Bogo-rodniţU la August 15. idem, P. 31. || bogorojdenie f s. f. (paleosl. bogorozdenije) Naştere de Dumnezeu. Orfeus la b[o]gorojd<5nia sa dzîce. dosofteiu, v. s. 165. bogosloy, -oâvă adj. m., s. m. (paleosl. bogoslovi. învechit; înlocuit astăzi prin corespondentul grecesc) Teolog (propriu: deDumnezeu cuvântător), loan bfoj-gosldvu. dosofteiu, v. S. 40. [Om] nu numai slujit Iq, ceale politiceşti. ce şl ales bogoslovu. biblia (i688), 7 pr./6; cfr. 8 pr./4. Toţi oameni cuvioşi, foarte procopsiţi şi bogoslovi. C. negruzzi, t, 226. Bogo-slovii erau toţi oameni mari, cu barbă şi cu mu-steţe. slavici, N. 187. Ţăranii despreţuesc pe popii bogoslovi, cum se chiamă pe la noi cei ce au făcut seminariul. contemporanul, iii, 651. Şi strânse sfetnici şi filosofi, Arhierei şi boglosovi. pop., ap. TDRG. || (Rar) bogoslovesc, -eâscă f adj. (cfr. paleosl. bogoslovesbnz) De teolog. Precum... mărturiseşte bogoslovescul glas. mărgăritare (a. 1746), ap. TDRG. || bogoslovie f s. f. (paleosl. bogoslovije) Teologie. Adâncul b[o]goslovieî theologhiei. dosofteiu, V. S. 64,2; cfr. 192,2, 47. Invăţat-au Noe pre feciorii săi... bogoslovia şi învăţături .întru lucrurile dum-nezeeşti. N. costin, ap. TDRG. Poftesc să priceapă b[o]gosloviile tale. mineiul (1776), 22 2/2; cfr. 16'/i, 24 2/a, 702/2, etc. Doi din cei şese cinovnici duhovniceşti vor fi epistaţi şcoalelor bogosloviei. uricariul, iv, 298/25; cfr. II, 229/,3 (accentuat: -slâvie şi -vie). || bogoslovi f vb. lVa (paleosl. bogosloviti). A învăţa, a propovedui (teologia). Ai bogoslovitu cunoştinţa dumnezeirii. mineiul (1776), 15 Va- Aupro-poveduit bfojgoslovindu. ibid. 149; cfr. 24*/2, 73 */,. bogomilic, -Ă adj. Care ţineâ de o sectă religioasă din evul mediu, înrudită cu maniheismul şi pavlichianismul, originară din Bulgaria,unde a înfiinţat-o preotul Bogomil (Ieremia), şi răspândită şi între Români. [Familia: bogomilism s. m. sing. = secta s. doctrina bogomilică.] BOGONisi vb. IVa. Marmotter. — A spune rugăciuni încet şi nedesluşit. Cfr. bodogăni, blogo-dări. Alături [de bolnav] ardeii o făclie de ceară galbenă, şi un biet călugăr bogoniseă pe sloveneşte rugele agoniei, odobescu, i, 66/s. — Formaţie spontană din bolborosi şi din cuvântul slavon bog- „Dumnezeu", care se spunea mereu în rugăciuni. . BoeoitiE s. f. (Comerţ) 1°. Cuir de Bussie. 2°. Longue ceinture de cuir. (Transilv.; ungurism) 1°. (Numai în DICŢ.) Piele de iuf t, piele rusească. LB., pontbriant, DDRF. [Si; bogărîe. cihac, ii, 483.] 2°. Spec. Curea lungă cu care se încing feciorii de 3-4 ori, laţă de 3 degete, bătută cu bumbi de metal galben (Clopotiva, în Haţeg), viciu, gl. — Din ung. bagaria „piele de iuft".- bogză s. f. (Ornit.) Hibou. — Buhă, bufniţă. „Bufniţa sau cucuvaia se mai numeşte şl bogsă“. (Ciobanul, în Constanţa) H. ii, 253. Nu se vor mâncă... struţul... şi bog za şi babiţa. biblia (1688), 77, r Cfr. boaghe. bogzăr s. m. (Iht.) Sorte de poisson (Acipenser glaber). — (Galaţi) Exemplare mici (ca de 40-50 cm. lungime) ale peştelui numit „viză“. antipa, f. 245. . bohâciu s. a. v. pogace. bohÂni>ă s. f. Femme laide et sotte — (Năsăud, în Transilv.) Muiere urîtă, proastă, hâdă. Uită-te la cea bohândă, Cum se caută şi se strâmbă, Să' vază cătu-i de mândră! bugnariu, năs. — Formaţie spontană, care pare a fi alcătuită din ung. boho „prost, nătâng" şi bolândă. BOHÂZ t s a- v- ţogaz. bohceA, bohgeâ s. f. (ş. d.) v. boceeâ ş. d.. bohociu s. m. (Entom.) Sorte de, papUlon nocturne (Mamestra brassicae). — Un fluturaş de noapte, de mărime mijlocie, cu ochii scoşi cevâ afară din cap, trupul acoperit cu perişori lungi şi deşi, cu spinarea ridicată în sus, cu aripile de dinainte întunecat-surli şi împestriţate cu roşu, iar cele de dinapoi tulburli-’sure. Şi: buhă-de-curechiu, suflet, sufletul-mortului s. sufletul-morţi-lor. marian, ins. 291. bohoi) subst.? (într’un descântec de bubă) D’o fi din scorbură, d’o fi din bohod, d’o fi din trestie. şez. vii, 54. bohodeiii s. m. Mechant, insubordonne. — (Vicovul-de-sus, în Bucov.) Om rău în mai multe privinţe, băiat neascultător. Tu eşti un calic fără traista, un bohodeiu fără păreche. Com. G. nistor. bouolt subst. Grande tempete. — (La Moţi) Furtună mare. frâncu-candrea, r. 49. bouobdab s. a. (Bis.) v. buhurdar. boi vb. IVa. 1°. Teindre; peindre, badigeonner ,\ farder. 2°. Tromper, mettre dedans, duper. (în România, Bucov. şi Ban.) ; 1°. A văpsî, a colorâ (stofă, lână, aţă, etc.), â spol (pereţii), spec. a-şi drege s. sulemeni obrajii.-Pe dinlăuntrul ferestrelor ea a boit cu vânăt, delavrancea, ap. DDRF. Cârciumioara s’a gătit Şi frumos că s’a, boit. teodorescu, p. p. 6?5b. Fire, de lână boită. şez. i, 39/so. Hârtie boită. ib. iii, 184/j. Se boesc ouă. zanne, p. ii, 485. Chilie boită. (Oraviţa) Com. a. coca. Pana corbului, Pană neboită, Nesulemenită. (în Dobrogea) pop., ap. ŞIO. Ţi-ai fi boit obrazul şi trupul cu văpseâ roşă. drĂghici, R. 158. Am gătit păpuşa de bal, i-am făcut sprâncene, am boit-o cu roş. alecsandri, t. 422. [Derivate: boire s. f. pamfile, i. c. 85; boit s. a. id. ib. 14, 212.] 2°. (Fig. Mold.) A înşelâ, a păcăli, cfr. a pot-, covl, a încălţâ (pe cinevâ). creangă, gl., şez. IX, 148. Pe ist cu capra ştiu încaltea că bine l-am boit. creangă, p. 42. (Cfr. germ. anschmie-ren.) — Derivat din boia (corespunzând turcescului boyamah „teindre"). boia s. f. 1°. Teinture, couleur; fard. 2°. Vinai-grette, liaison, roux. 3°. Piment rouge en poudre. 1°. Văpseâ (pentru lână, ţesături, etc.), coloare, spec. dres, suliman. Un foişor... făptură de Ţari-grad, cu tot felul de boele. e. kogălniceanu, iii, 192/18. Veniră în curând şl fetele din mahala,... cu fiori în coc, văpsitepe faţă cu pudră şi ’nroşite cu boiă. dunăreanu, CH. 155. Jupân Ştrul... negustor de băcan... sulimineală, boia de păr, chiclazuri. creangă, P. 112. Partea din perete, pe din afară, la o lăţime de 2-3 degete, de lângă prispe, jos, se dă tot cu lut sau cu o boiă şi constitus brâul peretelui. PAMFILE, i. C. 416.' 2°. (Cui.) Sos preparat cu oţet, cu legume şi cu unt s. cu unt-de-lemn, pentru legarea bucatelor, costinescu, pontbriant, ŞIO; cfr. rântaş. 3°, Ardeiu roşu pisat mărunt, paprică. ŞIO. — Din turc. boya „couleur, teinture". BOIALĂ - 600 - BOIER HOlil.A s. f. 1°. Teinture. 2°. Couleur, fard. ;1°. Abstr act. Văpsire, sulemenire. Aufost degeaba toată, boiala. G. negruzzi, iii, 65/17. 2°. Concret. Boiâ, văpseâ, suliman. | Spec.Boială de băcan', văpseâ extrasă din lemn de Brazilia, barcianu. — Derivat din boi, prin suf. abstr. -eală. koiaîhă s. f. (Comerţ) Fichu, foulard.—(învechit; azi, prin Râmnicul-Sărat manolescu, i. 195) Broboadă pătrată, de mătase, cu dungi largi de fir s. de bumbac; cfr. testemel, dirmeă, basma. O bu-iamă cu usiinuri şi o jumătate testemel. doc. (a. 1790), ap. ŞIO. Boiamăcu bibiluri de sârmă, de fir..., boiamâ cu beteală, foaie de zestre (a. 1817), ibid. [Şi: buiamk costinescu.] ' — Din turc. boyama, idem ŞIO. boiâmă s. f. Les bceufs. — (Ban.) Colectivul lui bou (derivat prin suf. -amă). CDDE. nr. 170. ■ - Boiisi, -Ă subst. Nom de bceuf et de vache. — Nume de bou şi (la fem.) de vacă. dame, t. 181, marian, liuba-iana, m. 115, jipescu, o. 49. Hăis, Tălăşman; cea, Boian ! alecsandri, t. 970. Bage boian la, grădină Ş’o fetiţă mi-l îngână, şez. ix, 92. [Diminutiv: boienuţ s. m. marian.] ■ — Etimologia nesigură (poate din numele personal slav (sârb., bulg.) Bojan,-a). boiandroc s. m. Grinda ce se pune de-asupra spaţiului lăsat pentru uşă sau fereastră, spre a sus-ţineâ zidul. în latura ăe sus a acestei îmbrăcăminte în piatră a uşei, [lăture] care corespunde boian-drocului, se vede... stema metropolitană. A. balta-zar, mon. ist. Ii, 35. [Şi: boiandruc s. m.] Boiangerie s. f. l°-2°. Teinturerie. 1°. Meseria boiangiului (Pleniţa, în Dolj) h. v, 375, (Micloşani, în Muscel) ib. ix,’343, (Gârbovi, Şo-cariciu, In Ialomiţa) ib. vii, 184, 485. 2°. Atelierul s. prăvălia boiangiului, văpsitorie. Prăvălii de boiangerii, în Bucureşti. DOC. (a. 1788), ap. ŞIO. | Locul unde se boeşte. marian, ch. 53. [Şl: boiengerie TDRG. boingerie marian, ch. 53, (Voivoda, în Teleorman) H. xiv, 308, boangerie (pronunţ, bo-an-) (Davideşti, în Muscel) H. ix, 220 ] ■ — Derivat din boiangiu’, prin suf. loc. -abstr. -arie. boiangiIiXc f s. a. (Comerţ) Matiere colorante, couleur. — Materie de colorat, văpseâ. Să nu fie volnica ţini prăvălie de boiangilâc. doc. (a. 1788), ap. ŞIO. [Plur. -lâcuri.] — Din turc. boyagilyk „boiangerie 1°“. ŞIO. boiangiu s. m. Teinturier. — Văpsitor (de lână, de ţesături, etc.). (Satul-nou, in Constanţa) h. ii, 34. (Băileşti, în Dolj) ib. v, 17. Hrisovul ce s’au dat rufetului boiangiilor. DOC. (a. 1788), ap. ŞIO. Aceşti copaci... slujăsc pentru întrebuinţarea boiungiilor la văpsele. drAghici, r. 42. Dar pentru văpsitul lâmelor sânt înadins meseriaşi, buingii. I. ionescu, M. 686. A întâlnit pe un boagiu, se ăuceă la un sat, să văpsească cănuri. ion cr. iii, 165. [Şl: boiengiu costinescu, marian, ch. 53, h. xvi, 105, boingiu marian, ch. 53, (Cristeşti, în :Botoşani) h. i, 63, boiungiu, buinglu, boagiu (pronunţ. 6o-a-),bogăngiu (Şişeşti, în Mehedinţi) Com. N. ionescu.]- — Din turc. boyagy, idem. boiâren, boiarin f s. m. | . . BOIÂRIV t s. m. 1 j v- boier* boiâstrA adj.- f. (Vache) taureliere, en rut; qui ne. se laisse pas trăire. — (Despre vaci) Care e dorită de goniţâ (barcianu); care nu se lasă mulsă | (dame, t.). Vaca fuge, boul muge. Ho, balţato, na boiastro ! alecsandri, p. p. 352b/e- — Presupune o formaţiune lat.-pop. *boyestris (din bos; cfr. germ. „rindern"). . boicota vb. la. Boyeotter. — (Despre o acţiune a mulţimii; mai rar despre unul singur) A ocoli pe un anumit negustor s. industriaş, a nu mai cumpără nimic de la el (ca demonstraţie în potriva lui). — N. din fran. (de la Boycott, numele unui Irlandez în potriva căruia s’a luat, pentru întâia oară, această măsură). boicuş s. m. (Ornit.) Mesange. — Pasăre călătoare şi cântătoare din familia „paridelor11, de mărimea stigletelui, cunoscută la noi în două specii: aegithalus penăulinus şi aegithalus căstaneus; şi: auşel. boiejniţă s. f. (Bot.) v. yoeşniţă. boiengioăie s. f. (Bot.) = drobuşor. — Derivat din boiangiu, prin suf. moţiun. -oaie. (Planta aceasta se întrebuinţează la văpsit.) boiengiu s. m. (ş. d.) v. boiangiu ş. d. boienuţ s. m. v. boian. boier s. m. 1°. Boîară. Noble, seigneur. 2<>.Seig-neur, (grană)propriătaire ou fermier, maître; (fam.) monsieur, sire, messire. ‘ ■ 1°. Boieriie rau marii proprietari de pământ; ei formau clasa aristocrată, privilegiată, nobilimea. Calitatea de boier nu erâ legată nici de titluri nobiliare-ereditare, care n’au existat la Români, nici de dregătorii; semnul ei distinctiv erâ moşia, adică stăpânirea unei întinderi mai mari de pământ, la origine (mai ales în Moldova, unde nu a fost numai o descălecare politică — a statului —, ci şi una etnică) în de obşte o donaţiune domnească; ea impuneâ proprietarului anume îndatoriri militare faţă de Domn, din care cauză transmiterea ei, prin vânzare sau moştenire, erâ supusă confirmării Domnului. în schimbul îndatoririlor militare, boierii erau scutiţi de impozite; începând din sec. XVI însă, cu căderea tot mai adâncă a Principatelor subt Turci, Domnii se văd nevoiţi a supune şl pe boieri la impozite (însă numai la dările către Poartă: dajdia haraciului, oieritul din 3 în 3 ani, cu prilejul mucarerului şi al unei domnii nouă, etc.). Curând după întemeiarea Principatelor, organizarea ţârii şi crearea unei întinsa ierarhii administrative şi militare a avut drept urmare o împărţire a boierilor în boieri dregători şi boieri fără nici un fel de dregătorie. Cei dintâi ajunge fireşte, cei mai însemnaţi; ei îşi pot păstră şi mări avereâ, pe când lipsa dregătoriei atrage mai totdeauna după sine fărâmiţarea proprietăţii între urmaşi şi, odată cu ea, căderea boierilor în rândurile răzeşilor şi moşnenilor. Din această cauză, noţiunea de boier ajunge în vorbirea obicinuită, sinonimă cu aceea de dregător, cu toate că în realitate sfera ei erâ cu mult mai largă. Cu timpul, boierimea s’a împărţit în mai multe categorii: a.) Boierii de divan, care ocupau boieriile cele mai însemnate, şi alcătuiau, împreună cu mitropolitul şi episcopii, divanul domnesc. Ei erau împărţiţi, după rangul boieriei, în 3 clase: A) Boierii mari (veliţi) sau de clasa I: banul (numai în Ţara-ro-mânească), vornicul (în Moldova erau 2: de ţara de jos şi de ţara de sus), hatmanul (numai în Moldova, începând din a 2-a jumătate a sec. XVI), postelnicul, spătarul, paharnicul, vistierul, stolnicul, comisul, me-delnicerul (numai din sec. XVII), clucerul, serdarul, slugeruj, jitnicerul, pitarul, şetrarul, armaşul şi. aga, la care se mai adăogau logofătul al doilea, uşerul. (în Ţara-rom. portarul), postelnicii] al doilea,-logo- BOIER ţ - 601 - BOIER fătul, al treilea şi căpitanul de dorobanţi. Cei dintâi 8 boieri erau sfetnicii obicinuiţi ai Domnului, din care.cauză se mai numeau şi boieri de sfat. (Cfr. protipendadă). B) Boierii de clasa II (vtori), care .ocupau cam aceleaşi dregătorii, dar de rangul al' .doilea: spătarul II, paharnicul II, vistierul II, stolnicul II, comisul 11, medelnicerul II, clucerul II, slugerul II, jitnicerul II, pitarul II, şetrarul II, armaşul II şi uşerul II. C) Boierii de clasa a 111-a (treti), având.. aceleaşi dregătorii, de rangul al treilea: postelnicul III, spătarul 111, paharnicul III, vistierul III, comisul III, slugerul III, jitnicerul III, la care se mai adăogau cămăraşul de slugerie, că-măraşul de jitniţă, vornicii de poartă ş. a. [Organizarea aceasta se constată în a doua jumătate a sec. XVII. Ea nu este însă exact aceeaşi în amândouă Principatele. în afară de deosebirile semnalate mai sus, mai erau şl altele; la începutul organizării Principatelor, deosebirile erau şi mai însemnate. în Moldova, de pildă, în fruntea boierimei se aflau pârcălabii cetăţilor. Cu căderea subt Turci, cetăţile ne mai având însemnătatea de altă dată, pârcălabii îşi pierd şl ei importanţa, rămânând cârmuitorii ţinuturilor (cfr. ispravnic). La Putna şi Cernăuţi nu erau pârcălabi,, ci staroşti. Schimbările de Domni dintr’o ţară în cealaltă au avut drept urmare uniformizarea boieriilor în amândouă Principatele; această uniformizare se desăvârşeşte în s. XVIII.] b.) A doua categorie de boieri erau boierinaşii, care ocupau diferite slujbe mai mici la Curte şi pe lângă Domn: cămăraşi, vătafi, cupari,. cio-hodari, plvniceri, diaci, uricari, etc. c.) Curtenii în Moldova şi roşii în Ţara-ro-mânească, erau boierii nedregători, care-şi păstraseră o parte din îndatoririle militare de la început. ■ d.) Călăraşii şi dorobanţii, la care se păstraseră îndatoririle militare, fără privilegiile boierimei, şi care împreună cu e.) Răzeşii şi moşnenii formau legătura dintre poporul de rând şi boierime. Regulamentul organic a întărit şi sporit privilegiile boierimii. însuşirea de boier, independentă de acum înainte şi de moşie şi de funcţiune, constitueâ un privilegiu de naştere; ea se stabileâ prin registrele de neamuri, în care erau trecute toate familiile boiereşti. Prin Convenţia de la Paris (1858) privilegiile fiind suprimate, boierimea a încetat de a mai formă o clasă socială privilegiată, deosebită de restul poporului. (Com. c. GIURESCU.) . Boiăr = baro, nobilis. anon. car. Ori bogat să va fi, ori measer..., ori boiarinu, ori slugă, coresi, e. 29/n. 9 covoare de la boiarii. (a. 1588) CUV. D. bătr. i, 193. Le-am fost dat leagea acelor rumâni 12 boiari să jure. (a. 1602) ibid. 1,125. Domnii, voe-vosii, boiarii. moxa,402/39. Să plătească 24 ăe litre ăe argint boiarinului celuia a cui va fi ţăranul. pravila mold. 4. Cda ce va sice: eu sânt mai ăe cinste decât tine şi mai boiarinu, se va certă ca un suduitoriu, iară ăe-i va sice: cinstit sânt şi eu ca şi tine şi boiarinu, ca şl tine, nu se va certă ca un suduitoriu. ibid. 122,2. Boîdrinulu şăborului, ce să sice cel mai mare al gloatelor, ibid. 152. Prinşfi] ă.e bo'idrinulu locului şi’ntrebaţfi]. id. ib. 62. Cine te-aupus bouirenu şi judecătoriu pre noi? biblia (1688), 40. Boiarenul nostru Pătraşco Danolovici, Logofătul al treilea, doc. (a. 1661), ap. iorga, s. d. vi, 23. De mare folos şi cinste este ăomniei şi ţărei boîerinul înţălept şi avut. m. costin, let. i, 257/,. Oameni boiari a caselor ăe moşii. ib. 170. Iar boi&rii cei cu boierii, şi alţi boieri masili ăe la agă în sus, n’au dat vădrărit. neculce, ibid. ii, 314/„. Curând intrară sub cortul unde el şedeă, în-cunjwrat de boierii şi căpitanii săi, patru boieri... Aceştii erau vornicul Moţoc, postelnicul Veveriţă, spatarul Spancioc şi Stroici. c. negruzzi, i, 138. Boerii din Comana-de-jos şi din Cpmana-ăe-sus, împreună cu obagii Măriii sale domnului Beclean Gabor. doc. (a. 1765), ap. iorga, s. d. xiiI 254, cfr. 150,262. Numai boierii mari şi cânii nu închid uşile. zanne, p. în, 421. Boier fără boierie: se zice unuia care se ţine mare, dar nu-i nimic de el. pamfile, j. i. Boier gol: se zice unui om mândru şi sărac, zanne, p. iv 281. Boier cu barbă = boier de divan, din pro-tipendâ (cfr. barbă I, 491a): Iar Carageă,în loc ăe a-l peăepsl pentru atâta îndrăsneală, l-a îmbrăcat în caftan ăe boier cu barbă, ghica, s. 39. (Rar) Boier-băşa = căpetenia boierilor, baş-boier. Apu-catu-s’a acel boier-başa să făcă... fabrici ăe şaluri. v. A. ureche, ap. TDRG. || f P. ext. (în scrierile vechi şi pop.) Orice dignitar şi dregător mare (la alte popoare); nobil; cfr. nemeş, domn. înainte stătură împăraţii pământului şi boiarii adurară-se. psal. sch. 3/12 (=şi domnii coresi, ps.; et prin-cipes). (Jn boiăriu oarecare turc, anume Otman. moxa, 400/37. Boîdrinu mare, ce se sice consul, biblia (1688), 11, j. Neeman boiarul, sfetnicul împăratului de la Siria, antim, p. .116. L-au dus la.casa unui boieriu unguresc, ureche, let. i, 162/28. Spuse aceastea la un bolariu drăcesc, mineiul (1776), 11 2/t-împăratul se află la masă, cu toţi boierii şi slujbaşii împărăţiei, ispirescu, l. 2. 2°. (Astăzi, mai ales în România) Urmaşii vechilor boieri, p. ext. (pentru ţărani) proprietar s. arendaş de moşie (cfr. ci o coi u), moşier, (pentru slugi s. slujbaşi) stăpân (cfr. jupân), p. gener. (pentru clasele de jos) om bogat, bogătan (în Ardeal domn), spec. titlu de politeţe cu care se adresează ascultătorilor săi cel care spune o poveste s. chemătorii nuntaşilor. Biata cucoana Anica !... De când t-o murit boieriul, nu mai are odihnă, alecsandri, t. 175. Să iertaţi, boieri, ca nunta, s’o pornim şl noi alături, eminescu, p. 196. Cucurigu! boieri mari, Daţi punguţa cu doi bani! creangă, p. 65. Mi-am pus în gând să vă povestesc, boieri d-voastră. ispirescu, l. 40. Fecioraş ăe boieriu mare. şez. ii, 7/„. (Barbu Lăutarul:) Dragi boieri ăe lumea nouă, Ziua-bună vă sic vouă! Eu mă duc, mă prăpădesc, Ca un cântec bătrânesc, alecsandri, t. 85. Ţiganul mănâncă când are, Românul când îi e foame, şi boierU’ cână vrea bucătarul, ib. Iii, 629. Socoteala cocoanei şi punga boierului, ib. V, 520. rfţ Boierul lumii — dracul, ib.' IV, 283. | Fam. (apelativ, singur, sau pe lângă un nume propriu, sau pe lângă pron. d-ta, adesea în glumă), cfr. arhon, cocon, jupân, chir, musiu.. Ce mai faci, boierule? Cum o mai ăuci, boier Mihalache? Ascultă, boier ă-ta! [f şi: boiăriu, boiârin, boiâren, boieriu. | Diminutiv: boierăş, întrebuinţat mai ales în batjocură. Cfr. coconaş, ciocoiaş, cioclovină. Noiftmblăm şi colindăm Boieraşului Efrim. marian, se. i, 14. Boieraş de moda nouă, Fură cloşca ăe pe ouă. zanne, p. iv, 279; cfr. boierinaş. | Feminin: boierită = nevastă de boier, cocoană, coconiţă, duducă; cfr. jupâneasă. Am fost şl la boieri şl la boieriţe. alecsandri, t. 991. Cum l-au adus pe boieriu, ...,au aflat că boierită născuse un copil, sbiera, p. 258/28. îl vom trimite c’o carte până, la. cocoana mea, la boieriţa. reteganul, p. i, 15/34; boieroaică, (mai rar) boieroâie f (având une-ori înţelesul de „nevastă de boier mare“ şi întrebuinţându-se şl ironic) Boierii şi boieroaicele, urmaţi de arnăuţi, intrau în grădină, v. A. ureche, ap. TDRG. Am. .mai îmbiat eu c’o mulţime de cucoane, cu maice boieroaice şi cu alte feţe cinstite, creangă, p._ 115. Mariia lui Mihaiu Popa, boeroe, monahiia Bonifatia, muerie ăe 60 de ani. doc. (a. 1765), ap. iorga, s. d. xiii, 255; boiereâsă (cfr. boreasă). Cel om chemă-l Agaton, e boereasa lui chemă-o Polfia. (a. 1580) cuv, D. bătr. ii, 145. Cfr. ibid. II, 147. Fii boier cu veselie,... Boierească sănătoasă. bud, p. p. 72. Boieri şi boierese! FRÂNCU-CANDREA, M. 163.J. , —- Din bulg;. bx>râr.(in)x, idem. . . . . BOIER — 602 — BOIERIME boier s. m. v. boar. boierăkăş, boierânăş s. m. v. boierinaş. boierâş s. m. v. boier. boiereâlă s. f. v. boieri. boiereâsă s. f. v. boier. _ iîoieuAi. s. m. (Bot.) Nom d’une fletir jaune.— (în Ţara Oaşului) Nişte flori galbene care crese la un loc cu stânjineii. candrea, ţ. o. — Derivat din boier, prin suf. dim. -el. boierul s. m. v. bourel. boierenâş s. m. v. boierinaş. BOIERESC, -eâscă adj., s. a. şi s. f. I. De boiard, seigneurial, noble, aristocratique. Qui appartient au proprietaire ou au fermier (d’une terre). II. 1°. Corve'e. 2°. Nom de danse paysanne. I. Adj. De boier, (ca s. de) al boierului (proprietarului s. arendaşului de moşie) s. boierilor; cfr. ne-meşesc. Au acoperit boiereasca lor faţă. P. maior, ist. 270. Face cină boierească, barac, a. 37. Invitând pre alte slugi şi oameni boiereşti. C. negruzzi, i, 153. Toate pasările din ograda boierească... s’au luat după dînsul. creangă, p. 67. Minciuna boierească Trece în ţara ungurească, c. negruzzi, i, 250. | (Bot.) Pere boiereşti = un fel de pere rotunde, lungi, ba-ronzi, L. p. 93/u. Poama boierească s. băbească = specie de strugure, mare la bobiţă, şi des. pamfile, i. c. 217. Cfr. jipescu, o. 54. . II. Substantivat. 1°. f S. a. (Mold.) Lucrul (la câmp) ce erâ dator ţăranul stabilit pe moşia, unui boier să-l facă In folosul acestuia, pentru partea de pământ pe care o lucră în folosul său. Boierescul s’a desfiinţat prin legea din 1864, numită legea împroprietăririi ţăranilor. Cfr. clacă. Şed în sat, de poartă bir şi lucrează boieresc. (Mold., a. 1723) uricariul, x, 179/s1. Oamenii cei ce vor fi şăzători cu casă, pe moşiile ce s’au zis mai sus, să aibă a lucră de boieresc stăpânilor moşiei câte 12 zile pe an. (Mold., a. 1760) ibid. XX, 95/ls, cfr. II, 139/,„ i, 301/ss, etc. Hojma unii scriu, răcnesc, Să nu fie boieresc. alecsandri, t. 41. Eu cu doina mă plătesc De bir şi de boieresc, teodorescu, p. p. 276. De omul care mi-i drag, Zece boierescuri fac. sevastos, C. 68/s. [Plur. -rescuri.] 2°. (Cor.) S. f. Boiereasca e numele unui danţ ţărănesc. (Buzău, Dâmboviţa, Gorj, Mehedinţi) h. ii, 82, iv, 259, vi, 233, ix, 44, Com. N. ionescu. — Derivat din boier, prin suf. adj. -esc.. boieresc, -eâscă adj. v. bouresc. boiereşte adv. Comme un boiard, en boiard. Nom d’une danse paysanne. — în felul s. după obiceiul boierilor, ca un boier. Ar fi putut să fie cel mai bogat om şi să trăiască boiereşte, sbiera, p. 4/22. | (Eliptic, din „a jucâ boiereşte"). Boiereşte = boiereasca (11, 2°). (Davideşti, în Muscel) H. IX, 221. — Derivat din boier, prin suf. adv. -eşte. boierit s. a. v. boierime. boieri vb. IVa. 1.1°. Elever au rangde boiard,ano-blir, seigneurifier. 2°. Donner (â qqn.) une maladie vinirienne. II. (Refl.) 1°. Devenir boiard; vivre en boiard, faire le boiard. 2°. Attraper une maladie ve-ntrienne. . I. Trans. 1°. A face pe cinevâ boier (conferindu-i totodată privilegii şi funcţie), a conferi cuivâ o boierie, a face (pe cinevâ) nobil, a înobilâ; cfr. căf-tănl. Boieresk = nobilito. anon; car. Boerl pre amândoi, dosofteiu, v. s. 25b/3. Aveâ pedeapsă de la cei ce-i milmse şi-i boierise în domnia lui. ureche, let. 1,165. Şi i-au boierit pr,e toţi cu, boieriile lor. magaz. ist. i, 220/as. Boieri mai multe sute de ţărani, arhiva r. i, 100. Noul Domn îiboieri copiii. iorga, l. i, 312. Iar nea Stan din Persia Mai trăia, măre, trăia, Până vodă-l boiereă. teodorescu, p. p. . 692. Să te ferească Dumnezeu de ţăranul boierit :şi de Ţiganul turcit, zanne, p. vi, 670. | Fig. A înnobila. Am voit să boierim limba, jipescu, ap. TDRG. [Derivate: boierfre s. f., boierits. a. Vot oare nu gândiţi... Că am ţară de domnit, Judecăţi de săvârşit Şi boieri de boierit? alecsandri, p. P. 203b/3; (ironic) boiereâlă s. f. Am voit -să boierim limba, şi din multă boiereâlă... jipescu, ap. TDRG.] 2°. (Ironic; pop.) A infectă pe cinevâ dându-i o boală venerică, pontbriant, LM., DDRP. [Derivat: boierit, -ă = sifilitic. DDRP.] . II. Refl. 1°. A deveni boier, fig. a trăi ca un boier, p. ext. a face pe boierul, a se mândri, a se fuduli, a se lenevi. Boieresku-me == nobilitor. anon. car. Cela ce nu caotă... a să spăsi ori a [să] îmbogăţi ori a [să] boeri. varlaam, c. 300,2. F.lorica (despre Florin): Iaca mă! Nu cumva s’o boierit ţopârca? alecsandri, t. 913. Corbeo, maică, mai trăeşti ? Că, de când te-ai boierit, Maica nu te-a mai zărit. teodorescu, p. p. 532. [Derivat: boierit, -ă adj., subst. şi cu înţelesul de „parvenit”. LM., DDRP. Boieritul este totdeauna mai mândru... ca boierul. LM.] 2°. (Ironic; pop.) A luă o boală venerică, pontbriant, LM., DDRP. . -— Derivat din boier. boierie s. f. 1°. Dignite ou titre de boiard, noblesse, seigneuriage, seigneurie. 2°. La noblesse. 3°. Puissance (de boiard). Vie ou train de boiard. 4°. Maladie vmerienne. 1°. (în Ţările româneşti, până la anul 1857) Rang, calitate s. stare de boier (însoţite de dregătorii publice şi privilegii, mai târziu numai ca t'tlu), nobleţe, funcţiune a nobililor; cfr. arhonie. Boieria se dă, se împarte, se câştigă, se ia, se pierde, la boierie se ajunge, etc. „Boieriile se dau foarte uşor la fiii de boier, şi mai niciodată la fiii din popor, astfel că deveneau aproape ereditare". pretorian, dp.. C. 43. Boierie = nobilitas, barona-tus. anon. car. Ruda cea aleasă ce să zice boe-riîa. PRAV. mold. 158,2. Boierii cei cu boierii şi alţi boieri mazili, de la agă în sus, n’au dat vădrărit. neculce, let. II, 314/,. Au agiuns la boierie mare. id. ib. 216/r,. Boierii toţi... stau la rânduiala lor şi cu semnele boeriei lor pe a-mână. gheorgachi, ap. TDRG. S’a face un logofăt, şi a câştigă şi el boierie, c. negruzzi, i, 297. Te-aş pune vornic, Ca. să ştii şi tu odată, boieria ce-i! eminescu, N. 43. Să ştie că va dobândi de la dînsul mari daruri şi boierie, ispirescu, l. 295. lancule,... lasă-ţi nebuniile, Lasă-ţi haiduciile, Să-ţi dau boieriile, teodorescu, p.p. 292. 2°. Instituţia boierească. Boieria se află printre aceste aşezăminte împrumutate. Şi numele deboieri... şi îndatoririle celor mai mulţi dintre ei vin de la Bizantino-Bulgari, iorga, ch. i. ii, 147. 3°. P. ext. Domnie, putere (de boier). Şi-şi va aduce aminte Farao de boeriîa ta. biblia (1688), 30. Ard’o focul rezeşie! Eu chiteam că-i boierie, Şi-i numai o sărăcie, alecsandri, p. p. 227/10. | Traiu, obiceiuri s. apucături de boier. (Cfr. boieri II, 1°). Boieria se ţine cu parale. 4°. (Ironic; pop) Boală venerică, pontbriant, LM., DDRP. — Derivat din boier, prin suf. abstr. -ie. boierime s. f. (Le) corps des boiards, (la) noblesse. (Les) riches, (Ies) proprietaires.—Colectivul lui boier, derivat prin suf. -ime. Boierii, clasa boierească, aristocraţia, nobilimea, cfr. protipendadă. Toată boierimea împărăţiei sale. gorjan, h. i, 4/s. Printr’o. parte de oraş, în care locuia boierimea., eminescu, N. 56. Căpătând de aici voie să steie după placul B0IER1N — 603 — BOITĂNEASCĂ: său în Ardeal, el se aşeză la, Braşov..., împreună cu boierimea care făcuse lovitura contra Beninului. iorga, L. i, 153. O mulţime de alte mese erau puse pentru boierime, pentru negustorime. ispirescu, l. 39. Boierimea ’ncet rădeâ. alecsandri, p. p. 201 /J8. [Ou alt' suf. (rar): boieret-s. a. sing. Bregătorimea şi boieretu’ scăpătară. jipescu, o. 4.] boierin f s. -m. v. boier. . boierinaş s. m. 1°. Petit bo'iard, petit seigneur. Hobereau. 2°. Variet6de cârpe. 1°. (în Ţările româneşti; până la anul 1857) Boier mic, din clasa cea mai de jos. Ei serveau la curte în dregătoriile inferioare de cămăraşi, cupari, cio-hodari, aprozi, etc. costinescu, LM., encicl. r., (astăzi, rar) boier (3°) cu puţină avere, de la ţară, agricultor care face pe boierul, pontbriant; DDRF., barcianu, TDRG. Boierii şi boîerenaşii din curte. neculce, let. ii, 261/20. Caretă domnească cu 6 cai şi cu ciuhodari şi boeranaşi. e. kogălniceanu, ib. in, 25l/ae. Intru aceste vremi şi Pana Boicescul, unindu-se cu câţiva boierinaş[iJ...,s’audusla Odriu. magaz. ist. ii, 32. Veneâ şi pocloane, la toate conacele, ori de pre la egumeni, ori de pre la boiernaşii de ţară. ib. iv, 172/20. Mai aveâ sub dînsul şi jignicerii sau magazineri dintre boierenaşi. bălcescu, m. v. 595. în Ţara-de-jos să meargă vornicul Teodor Balş, Cu banul loan Tăutul cum şi vr’un boerănaş. beldiman, tr. 355. Apoi [venea în alaiul domnesc] gloata boierilor mazili şi [a] boiernaşilor. odobescu, i, 73/j0. Proprietarul cultivator scoate atâtea venituri câte-i sânt de trebuinţă pentru a duce o viaţă, cum se zice, de boierenaş cu dare de mână. I. ionescu, d. 327. Eră în Iaşi un tânăr boierinaş. C. negruzzi, I, 81. Cresctise în rang, rămânând însă în spuza boierinaşilor ăin jurul persoanei domneşti: eră, în adevăr, vtori, al doilea, postelnic, iorga, l. i, 63. Tata eră un boiernaş mânios, sadoveanu, p. S. 29. Trecură toţi tinerii buni şi răi din împărăţie, şi din boierinaşi, şi din prostime, ispirescu, l. 168. Să dea.. gălbinaşi La boiernaşi, teodorescu, p. p. 52. [Şi: boiernaş, boie-renâş, boierânăş, boierânăş. i. ionescu, m. 185, (in Mold., cu pronunţare dialectală) boierânăş.] 2°. (Iht., Brăila) O varietate de crap, numită şi impăratul-crapului. antipa, f. 103. — Derivat din boieriu, prin suf. dim. -aş. boieri şăg f s. a. Propriite de bo'iard. — (în Ardeal, rar) Proprietate boierească. Aceastea toate le-am dat lor, să le fie ocină şi moşie şi boierişag lor. (sec. XVIII) iorga, s. d. xii, 277/1s. [Plur. -şaguri.] — Derivat din boier, prin suf. col. -işag. boieiusm s. a. = boierie. (Modern; neîntrebuinţat) Legea a putut distruge inegalităţile cele adevărate, privilegiurile de clase, robia, claca, monopolurile, boierismul. ghica, ap. TDRG. — Derivat diu boier, prin suf. neoL-ism. boierîţă s. f. v. boier. boiernaş s. m. v. boierinaş. boieroaică, boieroâie s. f. v. boier. - B0IER08, -oăsă adj. Qui a des gouts aristocra-tiques; difficile â contenter. — Cu gusturi şi apucături de boier, căruia-i place să facă pe boierul, năzuros, mofturos. , —Derivat din boier, prin suf. adj. -os. boieş s. m. v. boar. boiesc, -iască adj. Be bceuf. — (Numai în descântece) De bou. Să piei... Brâncă văcească, Brâncă boiască. GRAIUL, 1,137. — Derivat din bou, prin suf. adj. -esc. uoieşteân s. m. (Iht.) v. boiştean. boiestrî vb. IV* v. buiestrâ.’ boingiu s. m. (ş. d.) v. boiangiu ş. d. boinic f s. m. Guerrier; athlete. — Luptător,, atlet, gladiator. [împăratul] aveâ un boinicu,... om mare şi vârtucios. varlaam, C. ii, 19. [Diavolul] ca un bdinicii întrarmat muncea şi robea rodul omenesc. id. ib. I, 264, cfr. 266,2. Tiranul puse neşte boînici, să-l giunghe cu cuţitele, dosofteiu, v. s., 226, cfr. 241, 86, 241. Boînicul şi ghiduşul şi alţii asemenea necinstiţi, pravila (1814), 19. (Cu funcţiune adjectivală) Ucise crai boînici. id. ps. 461. Şi cel boînic nu va mântui sufletul lui. biblia (1688), ap. TDRG. | (Azi in Bucov., rar) Apoi să-mi trîmeţi pre unul dintre acei slabi de minte, dar tari de vărtute, că să se lupte cu unul dintre boinicii mei. marian, t. 308. — Din slav. bojnik® (de la bojb „luptă", cfr. sârb. bojnik, idem, bulg. bojnik „o pasăre răpitoare", rus. bojniki „pescar care pescueşte cu ostia"). Cfr. războinic. boiniţă f s. f. Lieu de combat, chqtmp clos. — (Numai la dosofteiu) Loc de luptă. Uliţa boiniţel. V. s. 86 (glosat prin stadiu, în Mineiul din 1776: „uliţa mare unde iaste baia de obşte"). — Din paleosl. (rus.) bojnica. boinog s. a. Cheville de bois enfoncee au bout d’un radeau. — (Transilv.) Când se apucă de încheierea plutei, atunci in bârna cea dintâi se bate un cuiu de lemn, numit boinog. De acesta se leagă o funie şi ţine pluta în loc, până ce-i gata de tot; iar după ce o pornesc, se poate luâ jos acel cuiu. viciu, GL. 100; cfr. PAMFILE, i. c. 105. boişor s. m. v. bou. BOIŞTE S. f. 1°. (înţelesul original „loc de luptă" se păstrează poate în expresia): A merge în boişte (la origine, poate: „a se luptâ“). Bară Banul ce-mi făcea P Peste brazde că fugeă, Tot în boişte mergea, Barbă albă că-şi smulgea, Haine mândre le rupeâ, Pe brazde că nă-sădea, Tot cădea şi tot fugeă. (Celeiu, în Romanaţi). păsculescu, L. p. 200. 2°. Spec. („Locul unde ,se bat1 (IV, 2°) peştii", numai în expresia păstrată în Munţii-apuseni:) a bate boişte=a se împărechiâ (despre peşti), frâncu-candrea, M. 103. 3°. P. ext. (însuşi peştele foarte obicinuit în apele noastre de munte) = verdete (Phoxinus laevis). (Pe Moldova şi pe Suceava) antipa, f. 190, (Bilca, în Bucov.) Com. g. tofan, cfr. H. IX, 59, xii, 275. Cfr. boiştean. [Pronunţ, bo-i-, | Plur. boişti, cu noul sing, boiştiu, ad 3°. MARIAN, INS. 56.] — Din slav. bojiăte „locde luptă" (cfr. sârb. bojiste, idem; pentru înţelesul 2°, cfr. bulg. bojniea „locul unde se bat peştii, depunerea icrelor"). boiştean s. m. (Iht.) = verdete (Phoxinus laevis), boişte (3°) popovici-kirileanu, b. 89, (Pe Bistriţa şi pe Trotuş) antipa, f. 190, (Neamţu) H. x, 4, 21, 68, 96, 505, 507 (definiţia „puiu de peşte" ŞEZ. II, 150/24 e greşită). [Pronunţ, bo-i-, | Şi: boier şteân. H. x, 31, (Bucov.) marian, ins. 56..] — Derivat din boişte, prin suf. -ean. boiştiu s. m. (Iht.) v. boişte. boit s. a. v. ciucure. boităneAscă s. f. sing. şi boitâseşte adv. (Cor.) Nom d’une danse paysanne. — (în Mold.) Numele unui danţ ţărănesc, h. iii, 5, 133, 154, sevastos, N. 280b/28) pamfile, j. iii. BOITA R - 604 - bolAnd hoit Alt s. m. Garăeur ăe porcs. Berger. — Fiecare turmă [de porci] are câte un păstor, şi fiefiare păstor e ajutat de cătră doi-trei băieţi, boitorii. slavici, N. ii, 54. Ofr. ii, 62. || Cioban, care mână turma de oi din urmă, mânător. H. ix, 284. — Cuvântul se găseşte şi în ung. bojtdr „ciobănaş" şi e înrudit cu boaită. boiu s. a. 1°. Taille, stature; air, physionomie. 2°. Espece, race. (în România şi în Ban.) 1°. Talie, statură, făptură; înfăţişare, fizionomie, figură, faţă. Veniră o seamă de Turci...; ci doar numai cât îşi arătară boiurile. dumitrache, ap. ŞIO. Ia spune-mi acum cevâ semne despre boiul şi fru-museţa ei. filimon, C. i, 742. Patru [Şchiopul], beteag şi mărunţel la boiu, înainta cu greu. odobescu, i, 108/,. Fata... îi ca trestia, la boiu. alecsandri, p. iii, 415. Boiulmi-l îmmlăăiiu. eminescu, P. 187. Sânt flori care-şi înclină boiul şi mor topite de visare, anghel, î. g. 27. Boiul îi erâ aşâ de gingaş, încât îţi veneâ să o bei într’o bărdăcuţă de apă. ispirescu, L. 20. Şi cum eră de potrivit făcut la boiul lui, îi şedeă bine cu hainele ce îmbrăcă. id. ib. 232. Să se lupte coşcogeă-mi-te namila de om, cu oameni ăe boiul nostru, id. u. 63 /s. Rămăsese acum cea mică,... cea mai frumoasă şi mai cu chip la boiu ăintre toate, ion CR. Iii, 68. 2°. Soiu, fel, rasă. Nu e boiul lui să crească înalt. LM. Neamul Mândreştilor e boiu bun ăe oameni. pamfile, j. nr. A-şi bate boiul, se zice despre un om greu bolnav care şade trist şi dus pe gânduri şi îşi prevede sfârşitul, s. de unul care întreprinde lucrări care nu duc la sfârşit bun. Com. coca. — Din turc. boy, idem. boiu s. a. (Bot.) = micsandră. (Prahova). DDRF. boiugă s. f. Gonflement (dans un arbre). — (în Sălagiu) Umflătură în arbore, vaida. Cfr. g h i I o t i n ă'. boiungiu s. m. v. boiangiu. boj s. m. (Bot.) v. boz. bojbâC s. m. Begue. — (Mold.) Gângav, bâlbâit; (cfr. bolb ore), „om ce vorbeşte rău, bojbăeşte; se zice mai cu seamă despre dascăl11, şez. ii, 150/)s. [HEM. 2919 mai dă şi o formă: băjbâc, neatestată aiurea; în unele dicţionare se mai dă şl forma: bâjbăe s. a. barcianu, alexi.] — Derivaţie glumeaţă (cu elementul sufixai -c) din bojbâl (bâjbâi). . bojbăi vb. IVa (ş. d.) \ J bojdăî vb. IVa ) v- baJl*ăl ?• d- bojdeucă s. f. v. bujdeucă. bojdî vb. IVa v. bleojdi *. bojgăţel s. m. (Bot.) O buruiană (nedefinită mai de aproape). H. v, 472. Cfr. bojoţei. BOJ GOANĂ s. f. v. boscoauă. bojîc s. a. Poche. — (în Bihor) Buzunar, pompiliu, bih. 1005, şez. vii, 177. [Şi: bojinc. şez. vii, 177.] BOJişdR, no JIU s. m. (Bot.) v. boz. BOJxri'i'Ă f s. f. Temple paien. — (Slavism, numai la dosofteiu) Templu păgân, cfr. capişte. Mearsă în bojniţa idolilor, v. S. 136,2. Cfr. 96,135,2, 137,„, 175. — Din paleosl. boztnica, idem. Cfr. boz. . bojoc, bojog s. m. (Anat.) = plămân (cu deosebire la plur., despre plămânii de animale; pop.). Ca să-mi acopere glasul, strigă răguşit, din funăul bojocilor: Cumpanie... drepţi! caragiale, m. 285. Trăgeau cu foc la nişte hori, bătuta, brâul..., de puteai să-ţi rupi bojocii jucând, ispirescu, l. 238. Chişca [= cartaboşul] se face din maţele groase ale porcului... Umplutura ce se pune în ele e alcătuită din orez,... bojoci (plămâij. şez. vi, 77. Ieşi deochi... Bin ră-nichi, Din bojoci, Din maţe,... Din toate măruntaiele. teodorescu, p. p. 368b/26) °fr. (ăin bojogi) mat. folc. i, 579, grigoriu-rigo, m. p. 9; (din bor-jogi) H. II, 41; (din borjoţi) TEODORESCU, P. P. 370. A-şi vărsă bojocii = a vărsă mult (cfr. a-şi vărsă maţele), zanne, p. ii, 18. A se umflă în bojogi — a se necăji, a face gură mare. ib. 11, 18. [La plur. mai sânt atestate formele: bojoace şez. iii, 240/6, borjoţi, borjoci Com. s. popescu şi borjogi, boşogi mat. folc. 47.] — Forma originală pare a fi boşog (de unde, prin metateza foniei: bojoc)-, am aveâ deci un derivat din boaşă, prin suf. -og. bojogÂr s. m. Voleur ăe bagatelles, voleur â la tire. — (Bucureşti) Cel care ia bojogii aruncaţi la tăierea vitelor în zalhanale şi-i vinde pentru hrana câinilor şi pisicilor. Com. I. pavelescu. | Fig. Hoţ care fură lucruri neînsemnate, pamfile, j. iii. Cfr. potlogar, borfaş, găinar. Da, cla, voi... sânteţi nişte bojogari. filimon, C. ii, 338 (glosat prin: hoţi proşti). Scoteă, nene, bojogarul ăe seu, nişte ţiuituri din naiul lui, de sgâriâ şi sfredeleă auzul. ispirescu, u. 110/8_9. — Derivat din bojog, prin suf. nom. agent. -ar. bojogăreălă s. f. v. bojogări. bojogări vb. IVa. Voler, depoiriller (qqn.). — (Rar) A fură, a despoiâ pe cinevâ (ca un bojogar). pamfile, j. ii. [Derivat: boj ogăreâlă s. f.] — Derivat din bojogar. bojogărîe s. f. Voi, escroquerie, affaire mal-honnete. — (Rar) Hoţie, afacere necinstită, pamfile, j. iii. Cfr. bojogăreală, potlogărie. — Derivat din boj ogar, prin suf. abstr. -ie. bojok s. m. (Bot.) v. bujor. bojokăţă s. f. (Bot) Nom de plante. — Probabil „bujor". „O plantă care creşte pe dealuri, cu foile ca ceapa şi floarea roşie ca moţul curcanului, cam vişinie". H. xi, 122. — Pare a fi ung. bazsaroza „bujor". Cfr. bă-bărujă. bojoţei s. m. plur. (Bot; în Mehedinţi) = 1°. cutcurig. panţu, pl. || 2° = spânz. ib. — Poate, derivat, din bojoc, prin suf. dim. -el. Cfr. bojgăţei, boţăţel, bozăţel. : bol s. a. Bol (alimentaire). Motte (de terre).— (Fiziol., numai în expresia) Bol alimentar: coco- lo şui de mâncare care e înghiţit (după ce mâncarea a fost mestecată). j (Rar; franţuzism) Bulgăre rotund, cocoloş (făcut din cevâ muiat), boţ1. Huma neagră... se înmoaie în apă călduţă. Pentru iarnă, se face holuri rotunde şi se păstrează în pod. pamfile, i. C. 382. [Plur. boluri.] — N. din fran. bol s. m. Fievreux. — (Rar) Bolnav de friguri. II. ix, 315. — Din paleosl. boli. „bolnav".. . bolâ vb. Ia v. boli. boland, -Ă adj., subst. 1°. Fou, insense. Sot, stupide, idiot. 2°.. Loură, grossier. . . B0LÂNDAR1ŢĂ — 605 — BOLBOROS 1°. (Ungurism, prin Transilv., Ban. şi Ung.) Nebun, nerod, smintit, bud, p. p., ţiplea, p. p. Au pornit bolă[n[zil asupra noastră, (sec. XVIII), ap. IORGA, s. D. xiii, 241. Copilul se face bolând şi tâmp la minte. (Transilv.) marian, na. 16. Mândră, mân-druliţa mea, Mare eşti, bolândă eşti, Slabă minte hărăneşti. alexici, l. p. i, 197/18. Sămă’ntorc sara acasă, La bolunda de nevastă, bud, p. p. 18. Că mi-am dat cuvintele La toate bolundele. doine, 206/I2, cfr. 125/s, 51/s. | (Ban.) Prost, tont („deosebit de nerod = smintit Ia minte11). Corn. liuba. Râde lumea de mine. Las’ să râdă, că-i bolândă, Numai eu să fac izbândă, hodoş, C. 83. Nu-i bolund (variantă : „prost" ) care mănâncă şeptepite, numai care-i dă (Văşcău, in Bihor), zanne, p, iv, 81. [Şi: bolund, -ă,bolond, -oăndă (Bran, în Transilv.) într’un cântec pop. din Transilv. (efr. variantele Ia mândrescu, ung. 46), cules la Lacul-sărat, se găseşte la teodorescu, p. P. 663b forma stâlcită bolân ] 2°. (Munţii Sucevii, în Mold.) Greoiu, din topor. şez. ii, 150/„. — Din ung. boloiid „nebun". bolânbariţă s. f. (Bot.) = (Transilv. şi Ung ) ciumăfaie. panţu, pl. [Şi: bolundăriţă barcianu, marian, bolondâriţă leon, med. 24. | Cu alte sufixe: bolânzeâlă Calendariu (1844), 69, cfr. nebun fele; bolundâu = măselariţă. vaida.] — Derivat din boţând, prin suf. -aripă. (Numele i s’a dat, fiindcă se crede că cel ce mănâncă această plantă veninoasă înnebuneşte). Cfr. nebunariţă. bolânuâtic, - adj. Toque. — (Gorj) Cam nebun, căruia îi lipseşte o doagă. S’a făcut o proastă; o sis că-i bolândatică. graiul, i, 20. — Derivat din bolând, cu suf. adj. -atic (cfr. nebunatic). rolânzeală s. f. (Bot.) v. bolândai’lţă. bolânz£şte adv. = nebuneşte. (Ungurism) [Şi: bolunzeşte adv. ţichindeal, f! 44.] — Derivat din bolând, prin suf. adv. -eşte. BOLÂsrzi vb. IVa = înnebuni. (Ungurism) I. 1 ntrans. [Rofiile] pot să se puie... pe creeri, şi atunci [copiii] bolânsesc. marian, na. 389. Preuteasa a orbit, Euîncăambolânzit. alexici, l. p. i, 118/,5. Ce-ai făcut, de-ai bolonzit? doine, 22/22. II. Fact. Şi feciori să bolânzească. doine, 64/,. Nu-l orbi, nu-l bolunzi (Vaşcău, în Bihor), şez. v, 144/34. [Şi: bolunzi, bolonzi.] — Derivat din bolâud (cfr. ung..bolondulni ad 1°, bolonditni ad 2°). bolânzie s. f. = nebunie. (Ungurism) Ne a-pără... de nepricepere (bolânzie). marian, na. 67. Nu mai boscorodiţi atâtea bolânzii. alexici, l. p. I, 251/)4. Ieşi... friguri, bolunzie, junghiu. şez, viii, 111- [Şi: bolunzie.] — Derivat din bolând, prin suf. abstr. -ie. / bolătău s. a. v. bulătău. BOLBĂi vb. IV8 v. bâlbâî. bolbeic s. m. (Zool) Blaireau. — Numai la DDRF., suspect). Bursuc. bolboacă, bolboână s. f. Endroit profond dans une riviere. Tournant, tourbillon, gouffre. — Loc adânc în albia unei ape curgătoare, unde, de obiceiu, apa învârtindu-se, se formează un vârtej s. ochiu; spec. adâncă tura care se formează în albia râului printr’o cădere-de-apă naturală sau artificială (mai ales prin iezături şi dedesubtul roţii de la moară). Cfr. anaforniţă., vâltoare (vuitoare), scoc, irugă, cot.ghiorcă, moatcă, ştioalnă, ştiul-bină. marian, dame, t. 148./? băgară într'un sac... şi... îl aruncară in bulboacă. dosofteiu, ap. TDRG. Privesc cum apa... Adoarme la bulboace, săpănd malul năsipos. alecsandri, p. iii, 50. Izvoare... arun-câhdu-se în braţele bulboanelor, eminescu, n. 102. Pe sub malurile Suhăii... se văd bulboane adânci, în care foiesc peştişorii, şez. iv, 118/,,. într’o bulboacă te-i aruncă Ş’acolo te-i înnecă. sevastos, n. 138/14. Seacă o bolboacă. H. iv, 155. Să te fereşti, că acolo este o bulboană! (Bilca, în Bucov.) Com. G. tofan. || (Impropriu) Băltoacă; cfr. băracă2. îi este indiferent... dacă bea apă de izvor..., sau dacă bea dintr’o bolboacă ori baltă, care sânt locul de cultură al frigurilor, manolescu, i. 298; cfr. LM. [Şi: bulboacă, bâlboâcă şez. viii, 31, ţara oltului, iii, Nr. 24, bulboană. (Forma bulbâc la DDRF. pare a fi un singular reconstruit greşit din plur. bulboace). \ Variante (cu terminaţiunea schimbată, după volbură şi vuitoare) bolbură barcianu (la odobescu, 1, 144/e întrebuinţat impropriu, cu înţelesul de „clocot"; Apele albiei .celei mari se revarsă cu bolbură în matca mai îngustă a ţărmului românesc), bolboră == adâncime de apă învârtitoare, ochiu de apă. costinescu, bolboâre barcianu; (cu v iniţial de la volbură, vuitoare) yulboână = groapă adâncă, plină, de apă, la marginea unui râu, în care se învârte de regulă apa. marian; (cu v > h) liul-boână marian, holboână. Inelui Doamnei, în fundul holboanei? (= Soarele), şez. vii, 123 (variantă: în fundul bolboanei. gorovei, c. 212), holboâcă = bulboană, săpătură în albia apei. şez. v, 99, liâl-boâcă viciu, GL., hâlboână = o adâncime unde apa se învârteşte şi clocoteşte, şez. v, 98. Mai bine mă aruncă acolo, in hâlboana cea mare! RETEGANUL, luc. 11, 68; hâlbură = locul unde apa e mai afundă. bugnariu, NĂs.||Diminutive: bolbochiţă(Drajna-de-sus, in Prahova). HEM. 3242; bulboniţă s. f. îm-pletiiu o vârşuliţă Şi-o puseiu în bulboniţă... Şi-o scoseiu plină de mrene. bugnariu, năs.] — Pentru etimologie cfr. bulbuc. bolboâre s. f. v. bolboacă. bolboc s. m. v. bulbuc. BOLBOCHf'i’Ă s, f. v. bolboacă. BOLBOct vb. IVa v. bulbuci. bolboiă vb. 1“ v. bulbucă. bolbojât, -Ă (Ca epitet al găinilor) muscel, 40. Cfr. bolboşă. bol bol f adv. Abondamment, copieusement, am-plement. — (Turcism; numai în DICŢ.) Din plin, cu prisosinţă, cu belşug. — Din turc. bolbol, idem. cihac, ii, 550. bol-bol 1 interj. Glouglou. — Interjecţie onomatopeică, imitând sunetul produs de curcani. TDRG. bolbolosî vb. IV v. bolborosi. bolboră s. f. v. bolboacă şi volbură. SS^Stv»BO,*i't’b boi.bore s. m. Begue, bredouilleur. — Gângav, bâlbâit. LB., vaida. — Din sârb. brbora, idem. bolbob6c suhst. (Numai într’un cântec popular) Frunsă verde bolboroc, Ce ai, leliţă, la foc? şez. viii, 59; ION CR. iii, 183. Cfr. bolboră (= volbură). bolboros s. m Dulie. — (Mai ales la plur.) Clâ-buci, bulbuci, beşicuţe de săpun ori de apă, când plouă. (Neamţu) ION CR. iv, 86. Bolboroşi — beşici ce ies din apă când arunci cevâ în ea. rev. crit. iii, 89. — Derivat postverbal diir bolborosi. BOLBOROSEALA - 606 - BOLD BOLBOROSEALĂ S. f. V. bolborosi. bolborosi vb. IV*. 1°. Balbutier, marmotter, baragouiner. 2°. Gargouiller, jaillir â flots. 3°. Glou-glouter. 1°. Intrans., mai rar trans. (cu complementul: cuvinte, vorbe). A produce sunete nearticulate s. a articula sunetele nedesluşit, a vorbi murmurând, fără a puteâ fi înţeles, a vorbi în somn, cfr. bâlbâi, murmură, mormăi, bombăni, blodogori, bălmăji (3°), bodogăni, bogonisi. Acestea el prin buze boiborăind. cantemir, ist. 219. Lipindu-se [cleiul] în dinţi, au început a bolborosi, barac, t. 41. Boierii în divan bolboroseau graiuri străine, odobescu, iii, 258/2S. Cu rugăciuni borborosite sara şi dimineaţa, i. negruzzi, v, 76/ls. Bolborosind, îi fulgeră cu nişte clipiri înfiorătoare, delavrancea, S. 157. Turcii'n bărbi bolboroseau, coşbuc, f. 114. Vin de cel hrănit, de care, cum. bei câte o leacă,pe loc... începi a bolborosi turceşte, fără să ştii bechiu măcar. creangă, p. 260. Vrăjitoarea începu a borborosl cevă. cătană, p. b. ii, 4. Borborosind din gură nu ştiu ce. şez. iv, 125/31, cfr. alecsandri, t. 179, reteganul, P. iii, 65/20. O borborosit câteva cuvinte, şez. iii, 67/21. Marcul dacă auzeă,... Capul Turcului tăiă. Trupul fugeă tremurând Şi capul bolborosind, Pe Marcul tot blestemând, teodorescu, p. p. 668, cfr. 630; şez. iv, 8b/41. Buturugă scorbură Şede jos şi bolboră? (= Putineiul). gorovei, C. 314. | P. ext. Dacă în siua de Bunavestire bolboroseşte oaia în iarbă, e semn că vara va fi mănoasă, marian, s. ii, 224. 2°. Intrans. (Despre sânge sau alte lichide ce ţâşnesc la intervale dese printr’o deschizătură mică) A gâlgâi. Un izvor mare, de unde apa bolborosind, iese în mare cantitate. I. ionescu, p. 40. Sângele, bolborosind, îi pică alăturea, russo, S. 101. Capul de-a dura săreă, Sângele bolboroseă. alecsandri, p. P. 89/, 5. 3°. Intrans. (Despre curcan şi curcă) A produce sunetul caracteristic acestor păsări. Ofr. chiorcăi, bol-bol. H. i, 347, vi, 16, 30, v, 280, iv, 54, xii, 171. [Dicţionarele mai dau şi înţelesurile neatestabile de: a bălăci cu ciocul prin apă (despre raţe), a chiorăi (despre maţe). LM. bianu, d. s., „flamber“, DDRF. | Şl: borborosl, bolborăsi h. vi, 30, bolbo-losi POP., ap. TDRG., bolborăi f, (în ghicitori şl:) bolboră, bolbura, bulburâ vb. I. gorovei, c. 314; (-f- mormăi s. murmură) mormorosi vb. IVa. Oare ce mormoroseşte ursu’ ? alecsandri, t. 480, cfr. p. 308. || Derivate: bolborositor,-oare adj., subst., bolborosire s. f., bolboroseală s. f. şl cu înţelesul de: „vorbire multă fără şir şi înţeles11, costinescu. Voi, cu bolbororosala voastră, numai ne încurcaţi iţele, contemporanul, iv, 506, bolborosit s. a. Şi aşă am scăpat fi eu de urît, şi Trăsnea de bolborosit prin somn. creangă, a. 93, bolborositură s. f. POP-, ap. CDDE. nr. 785.] — Onomatopee, înrudită cu rut. borborosy „mor-măituri“ (cfr. sârb. blăbositi, brboriti „a bâlbâi11, brbo-Ijiti „a plescăi cu buzele11, brbositi „a suprimă sunete, vorbind", brbâtati „a gâlgâi", bulg. blabâljz, bzl-bolj7, „flecăresc", brbbârjz, brtbolj7, „flecăresc lucruri neînţelese", rus. balabolitb „a vorbi incoherent" şi cu n.-grec. fiopf!opuţ.a). biblia (1688), 247. Şi boldul de la cortul împăratului l-au sfărmat. neculce, let. ii, 198/3î. în loc de bold, este făcută inimă mare de aur [la steaguri]. N. costin, let. i, a. 81/s. Moartea... s’o puspi un bold di casă (Bătrâneşti, în Roman). jahresber. ix, 224. 2°. Capătul ascuţit, de din jos, al fusului, brebenel, gr. P. rj^-j-Boldul cerului=pol. întoarce-se pururea mag-:nitul către polus (glosat în notă marginală prin:) boldul ceriului, noul test. (a. 1703), ap. GCR. I, 347. | (Tipogr.) Bold de sulă = un fier mic ascuţit la vârf care, pus în mâner, serveşte a ridică litera spre a corectă erorile, căl. tip. IV. Din fuziunea celor două sinonime: ac cu gămălie şi bold s’a născut expresia ac cu bold (Silişte, în Transilv., com. A. banciu), din care apoi s’â despărţit bold = gămălie, bumb, moţ o chină, sferă (Oraviţa, în Ban.) Com. percea. (Cfr. boldo -dină). Berbeci— cu coarnele răsucite... Şi’n vârful cor’niţelor, în chipul boldurilor, Câte-o piatră nestemată. teodorescu, p. p. 480. || (Maidan, In Ban.) Greutăţile la ceasurile cu pendulă, liuba. [Plur. bolduri, la dosofteiu, v. s. odată şi boldi 13/20. | Diminutive: boldişor s. a. Să facem un boldişor, Să-l avem la pluguşor, Să meargă mai iutişor. teodorescu, p. p. 153b. Şi ne dă câte un boldişor, Să’mpungem boii.(Bistricioarea, înNeamţu) H. x, 61; boldurel s. a. Jumătate-l înghiţea, Jumătate nu-l puteâ, De boldurile şi de pistorele. jahresber. iii, 280. | Formă contaminată din bold ,şi paleosl. bodtcb „stimulus“ s. sârb. bodec „pinten11: boldeţ f s. a. (glosează pe paleosl. ostbm „stimulus, aculeus") mardarie, l. 4335.] — Din paleosl. bodlî „ghimpe11 (de Ia boda „împung"). bol» s. a., boluă s. f. v. boltă. boldăk s. a. 1°. Pic (de montagne). 2°. Os; tibia. — (Rar) 1°. Vârf de munte inaccesibil, colt (Predeal). HEM. 1141. 2°. (Anat.) Os, spec. fluierul piciorului (Munţii Sucevii, Mold.).şez. v, 38/28. | P. ext. Picior (Straja, în Bucov.). Com. A. tomiac. Cfr. bordan, bodolan, ţurloiu, ciolan. — Derivat din bold, prin suf. augm. -an. boldânI vb. IV" \ noLDÂsos, -oăsă. adj. / v- BOLDĂsiE, boldărîtă s. f. v. boltă. boldăş s. m. v. boltaş. boldeănă s. f. (Bot.) Sorte de raisin. — (Tin-cova, în Ban.) O specie de strugure alb. HEM. 3190/6. bolbeică, BOLBEiccţĂ s. f. v. boldeiu. HOI.OEIU s. m. Chien basset. — (Munt.) Câne mic, spec. cu părul scurt, inimos şi bun la vânat („de rasă streină11) H. IV, 9, 53, („se cresc mai mult în casâ“) ib. 116, cfr. 248, vii, 28, 149, IX, 50, 307, 339, 437, xvi, 43, conv. lit. xliv, ii, 395, („câne ciobănesc") h. ix, 307, 339. Cfr. coteiu. Şi cu el purtă Boldei şi dulăi, Şoimei şi-ogărei. teodorescu, p. p. 419b/I6. [Femininul: boldeică=căţeluşă mică, inimoasă, bună la vânat. PĂSCULESCU, L. p., h. ix, 59. Când aplecat ciobanul, s’a luat o boldeică după el. ion cr. iii, 31. Vijla, boldeica, Ea mi se opreâ. teodorescu, p. p. 420. E-o boldeică lătrătoare. PĂ-sculescu, l. p. 295. | Cu alt sufix: boldică h. ix, 59. | Diminutiv: boldeicuţă. Carul cel mare, compus din 7 stele, stă răsturnat cu oiştea ruptei, şi o boldeicuţă păşeşte hamurile. H. IV, 286. Şi tu, taică, iar să-mi dai Boldeicuţă de sub masă. şez. vii, 59.] — Derivat din bold, prin suf. -eiu (fem. -eică). BOUiE i f s. a. v. bold1. bolbi vb. IV®. I. Aiguillonner. Stimuler, in-citer. II. 1°. IScarquiller (les yeux). 2°. Regarder fixe-ment (en ecarquillant les yeux). I. Trans. (în Ardeal şi Ban.) = îmboldi. II. (Mold. şi Bucov.) 1°. Trans. (Despre ochi; propriu: a înţepa cu privirea lor, a-i înfige ca un bold în ceea ce priveşti) A-i căscă, a-i holbă, a-i zgâi. Unul spre alalt cu ochii boldiţi căuta, cantemir, ist. 158. Au rămas încremenit de frică, boldind ochii în toate părţile. drĂghici, r. 157. Ce stai acolo, înfipt ca un butuc şi boldeşti ochii la mine? alecsandri, t. 747. A încremenit, Gând în cărţulie Ochii şi-a boldit, marian, sa. 222. 2°. Refl. şi (f rar) intrans. (Despre oameni) A se uitâ cu ochii boldiţi (ţintă la cineva), a se zgâi,aseholbâ. Boldindu toţfi] la dînsul, le zîse. dosofteiu, v. s. 199. Nu te boldi, nu te rânji, marian, na. 383. [Derivat: boldit, -ă (cu diminutivul boldiţei, -eâ) adj. (despre ochi)= holbat, zgâit. Cu ochii boldiţi. vlahuţă, d. 320; cfr. vasiliu, c. 23, marian, se. i, 30, şez. ii, 154/30; (despre oameni) = cu ochii boldiţi, zgâit. Nişte sfinţi boldiţi, sbiera, p. 139. O droaie de copii, unul mai boldit decât altul, idem, ap. TDRG. Tu, copilă, ce-ai gândit, C’aşâ slutu-i şi boldit ? marian, nu. 708. Cu nişte ochi boldiţei. şez. i, 178/13. Eu [broasca] am avut 12 puişori, mititei frumuşei şi boldiţei. ibid. 180/13_4. | Cu alte sufixe: (Ban.) boldâni vb. IVa. înholbească, să boldânească ochii mai bine ! se zice cuivâ, în batjocură, ca să se uite mai bine. Com. liuba; cu derivatele: boldânos, -oăsă (şi boldinos) adj. = cu ochii zgâiţi s. mari. id. Doamne fereşte... De nevastă boldinioasă. epure, p. 79; boldimăn s. m. = om cu ochii boldiţi, ieşiţi in afară (Straja, în Bucov.) Com. a. tomiac.] — Derivat din bold, cfr. boldui. BOLDICĂ — 608 — BOLGAR bolbică s. f. v. boldeiu. BOLDIMĂN s. m. V. boldî. boldiş adv. 1°. Avec la pointe. 2°. (Regarder) en ecarquillant Ies yeux ou de travers. 1°. (A înţepă, a lovi) cu boldul, cu capul ascuţit al unui obiect. Cfr. rev. crit. iii, 89. Păstorii se feresc să nu le lovească boldiş (cu capul boţii), că ăe multe ori se întâmplă accidente. H. IX, 110. 2°. (A se uită la cinevâ s. la cevâ) cu ochii boldiţi, p. ext. urît, chiorîş, peste umăr. bugnariu, năs. Mă uitaiu boldiş, ca să zăresc cevâ, dar nu mi se arătă nici un duh. sbiera, f. S. 104. [Şi (de-a-dreptul de la slavul boda „împung*1) bodiş adv. Se uită bodiş la mine = cu coada ochiului, a mânie. Com. CORBU.] — Derivat din bold, prin suf. adv. -iş. boldişcă s. f. (Bot.) Seigle. Sorte de ble. — (Olt) Secară. H. XI, 26. Un fel de grâu. i-i. ix, 95. — Derivat din bold, prin suf. -iscă. (Numirea i s’a dat din cauza spicului ţepos). BOLOIŞOR s. a. V. bold bolbiţel, -eâ adj. v. boldî. BontoniN s. f. Tete d 'ipingle — Gămălie, frâncu-candrea, m. 98. — Derivat din bold (IV). boli>ui vb. IV\ Orner ăe tetes ăe clous ou ăe boutons. — A împodobi cu capete de cuie s. cu bumbi. (Atestat numai subt forma part. -adj.) De curele ţintuite, Be cuţite bolăuite. vasiliu, c. 39. — Derivat din bold (II, 2°), prin suf. denom. -ui. boldukel s. a. v. bold1 şi boltă. BOiniiT s. a. v. boltă. bolea. s. m. Croque-mitaine. — (Transilv. şi Bucov.) Personagiu imaginar cu care se sperie copiii (Agrişteu). viciu, GL. 75; cfr. babau, băbăluc, bordea, gogoriţă, mama-pădurii, căpcăun. Merge bolea pe-ici, pe ici, Şi face hap-hap ăe ici. marian, na. 340. Vine bolea pe părete Şi mănânc’un pumn de fete. id. ib. 340. — Derivat din boală, prin suf. -ea. BOLEÂc, -Ă adj. Souffrânt, maladif; faible. — (Mold. şi Transilv. de nord) Cam tot bolnav, bolnăvicios, betea'g (2°), suferind, slăbănog; cfr. slab. Om boleac fiină Badul-voăă şi ăe mâni fi ăe picioare. m. costin, let. i, 259/8. Om şi de trup fi de hire slab, boleac. id. ib. I, 267/,,, cfr. 298/4. Slabă şi bol-nicioasă firea lui Iustin, carile mai mult boleac fiind, de-abiâ de se arătâ vreodată la năroă. cantemir, hr. 326/10. Iar amu, ăe cână îi şi boleac, numai Dumnezeu mă ştie ce trag cu el. reteganul, n. rev. R. I, s. ii, 156. [Şi: (din sârb. bol’an) boleân, -ă. teodorescu, P. P. 667 (explicat în notă prin „molatic11).] — Cfr. rus. boljaga, idem. boleăn, -A adj. v. boleac. boleârcâ s. f. v. holercă. boleIznă, noi.kim i A s. f. v. boleşniţă. bolebo s.a. (îmbrăc.)-Bo^ro.-(Pranţuzism) Haină femeiască fără mâneci, scurtă până mai sus de talie, purtată peste bluză, un fel de ilic; cfr. laibăr. [Plur. -rouri.] — N. din fran. «span. bolero). boleşsitA s. f. 1°. Malaăie (contagieusej, epidemie. 2°. Nom d’une plante. 1°. Boală uşoară (luată de obiceiu prin contagiune), boală lipicioasă s. molipsitoare, epidemie, molimă (puţin violentă). Cfr. LM., bianu, d. s., pamfile, j. ii. Iarna cea neagră, moinoasă şi plină de boleşniţe. sandu-aldea, a. m. 149. O boleşniţă, care dădu pe neaşteptate în pasări, puse vârf necazurilor, dttnă-reanu, ch. 75; cfr. pamfile, i. c. 14. [Apa] în care s’au spălat fagurii... e bună ăe orice boleşniţă... şi de durere de gură la om şi la vită. leon, med. 78. Se bănueşte că umblă moroiul prin sat, cână e boleşniţă mare, când mor oamenii pe un cap... GRIGORIU-RiGp, M. P. I, 109, cfr. ii, 5. | Fig. Bar cum puteţi trăi atâtea suflete, în boleşniţă (= odăiţă scundă) asta? vlahuţă, ap. TDRG. [Şl: bolejniţă, bolişniţă pontbriant, LM.; « paleosl. boleznb „boală11:) bo-leâznă s. f. = epidemie de vite. Cână prin sohaturi pică de bolezne câte o vită din cirezi... odobescu, iii, 16/8. Cfr. beleaznâ; (Mold.) bolişte = epidemie, boleşniţă. creangă, GL. M’au trimesla stână.... să şed acolo până s’o mai potoli boliştea [e vorba de holeră], creangă, a. 15. Be va fi nor fără vânt, va fi bolişte (boală, troahnă) şi moarte chiar, ion cr. iii, 44.] 2°. Numele unei ierbi (nedefinite mai de aproape), întrebuinţată, probabil, împotriva vreunei boleşniţe. h. iv, 9. — Din slav. *bolestfcnica (din bolestb „boală11, cfr. rut. bolesnicja „spital11). TDRG. bolf s. a. Grosse pierre, roche. — (în Munţii-apu-seni) Bucată mare de piatră (pe marginea drumului), stană, pietroiu, bolovan, bordan. LB„ LM, FRÂNCU-CANDREA, M. 41, id. R. 49, JAHRESBER. IV, 326, sima, M., viciu, GL. Foarte rău ne-am socotit, De-am lăsat bolfn’ cel mare, De-l sparseră şi-l aflară. furdui (a. 1818), ap. GCR. n, 228/21. Dă cu un bolf. (Câmpeni) viciu, GL. Şezuiu pe un bolf. ib. [Plur. bol furi] Cfr. bolovan. boli a vb. I v. bolfă. boi.f s. f. (Med.) 1°. Tumeur. 2°. Amygăalite; ăiphterie; scrofule. 1°. Umflătură („care conţine multă apă11 marian, d. 129), gâlcă, motâlcă, tumoare, bianu, d. s., leon, med. 122. Cu chipul ciumii eră boala, că i-au ieşit bolfa la o mână. M. costin, let. i, 354/24. O bolfă ce se face între fălci la înghiţitoare. I. ionescu, d. 372. O babă..., cu o bolfă mare in obrazul stâng, vlahuţă, cl. 99. [Şi: (+ gâlcă) bolcă s.f.= umflătură, frâncu-candrea, m. 98. | Diminutiv: bolfuşoâră s. f. Ariciul, la vite cornute, se face la Ua picioarelor şi la pântece, dintâi ca o bolfuşoâră sau ca o nucă. (Doamna, în Neamţu), ap. HEM. 1656.] 2°. Spec. (de obiceiu la plur.) Umflătură la gât, gâlci, amigdalită (teodorescu, p. p. 365b, pompiliu, bih. 1005); difterie, angină diftericâ (bianu, D. S., LEON, MED. 122, ŞEZ. iv, 18/23, 1,80/30); scrofule (DDRF.). Brânca porcească se aseamănă cu bolfele ce fac oamenii la grumaz, şez. iii, 146/12. Mămăliga cruăă e bună fi de bolfe. ib. v, 6/ls. [Şi: (Abrud) boftă = umflătură la grumaz, viciu, GL.] 3°. (Rar, Transilv.) Nod (făcut într’o naframă) ? Tinerii [miri] stau... între ăouă lumânări..., cu coroana... pe cap, sprijinită într’o parte ăe o bolfă ăe năframă şi legata în cealaltă c’o bucată de sfoară. G. STOICA, SĂM. III, 216. [Derivate (neobicinuite şi atestate numai în DICŢ): bolfos, -oăsă adj. = umflat, noduros; bolfă vb. Ia refl., bolfî vb. IV* = a (se) umflă, a creşte, bolfeiu = grămadă, morman.] — Etimologia necunoscută (cuvântul se găseşte -şl la Ruteni bolfa „tumoare11; cfr. bolf, dolofan). bolfeiu s. a. v. bulfcu şi bolfă. bolfeiu s. a., s. m. v. bulfeu. BOLFÎ vb. IVa, BOLFOS, -olsĂ adj. \ BOLFUŞOÂRĂ S. f. / V- "0Ui- bolgâb f s. m. v. bulgar. BOLI - 609 - BOLNĂVI' boli vb. IVft. I. Etre malade (depuis longtemps), languir. II. Benăre malade. I. Intrans. (indicându-şe boala prin prep. de, în limba veche şl printr’un dativ) şi trans. (cu complementul boală, mai rar, durere). Propriu şi fig. A pătimi s. a suferi (de o boală lungă s. cronică), a fi beteag s. boleac, a zăcea bolnav. Şi amil aceştii neputinţe oamenii ce vor boli, lăsaţi de Dumneseu fi-vor. coresi, e. 3/9. Şi-l dureă inima de ceia ce bolilă. moxa, 361/6. O muiare... boală ca aceaea bolilă, cât nime nu mai ziceă că va hi vie. varlaam, C. II, 11. Boleâşte neştine de ochi. id. ib. 50,2. Cu aceasta boală bolilă tot rodul jidovesc, id. ib. 292. Bolind la ochi, de scursoare. dosofteiu, v. s. 3. Un om bolindu dureare de boaşe. id. ib. 74. Muri bolind de friguri împăratul, şincai, hr. i 12/1s. Sufăr... de stomah, de piept, de inimă, fără a mai pomeni de celelalte organe care bolesc şi ele. I. ne-GRUZZI, I 105. De frică şi de griji, boleă pe picioare. DELAVRANCEA, ap. TDRG. Boleă, cât e ziulica, şi nu luă nimic în gură. sandu-aldea, d. n. 267. îlincuţa boli ce boli, nu se mai putu înfiripa de pe lehuzie, şi muri. contemporanul, v, i 104. Vita boleşte, fără să se ştie ce are. grigohiu-rigo, M. P. ii 24. De buba-mânzului, calul boleşte câte 4-5 săptămâni, şez. iv 123/5. Nevasta de iubeşte Se preface că boleşte, Geme, zace, se boceşte, alecsandri, p. p. 358/, 2. Vr'o trei zile-a tot bolit, După trei a şl murit, teodorescu, p. p. 117. De boală bolesc şi scap, Dar urîtu-i tot pe cap. jarnîk-bârseanu, d. 180. Să bolesc la pat o lună. id. ib. 278. Câte boale mi-am bolit, De toate m’am mântuit. doine, 94/4. Mori, bădiţo, ori te scoală, Ori mai dă-mi şl mi vr’o boală, Să bolesc boală cu tine. ib. 176. Capul când te doare, tot trupul boleşte, zanne, p. II46. | f A boli cu inima—a. suferi moraliceşte, mineiul (1776), 1462/2; dionisie eclesiarhul, c. 199.|| A tânji, cfr. a piroti. Se chinuiă Amon, cât boliiă foarte pentru soru-sa. biblia (1688) 228,2. || Fig. A duce dorul (cuivâ s. a cevâ). pamfile, j. ii. [Şi: boiă vb. Ia (Ban.) Bolez boală din picioare, hodoş, C. 41. | Derivate: bolire s. f. (şi cu înţelesurile de) boală, îmbolnăvire, zăcere la pat. Bolire de cap. mardarie, l. 3826, cfr. 699, 2058, 3595. [Phoebus] ştie vindecă Cu meşteşug prielnic a trupului bolire. OLLĂ-Nescu, o. 401. Muma-pădurii se zice că este o bolire a copiilor. H. IV 93; bolit s. a. = zăcut (la pat). Nevoiaşul n’are vreme nici de trăit, nici de bolit. nădejde, ap. DDRF., nebolire s. f. mardarie, l. 135; nebolit, -ă adj. = fără să bolească, (boală) de care n’a mai bolit nimenea. Şi-a dat sfârşitul ast’ noapte, nezăcut şi nebolit, pann, h. 60. Ce caută nepierdut Şi geme nebolit ? (= Porcul.) gorovei, c. 304. Eu sac boală nebolită,... Boală ne mai isprăvită. jarnîk-bârseanu, d. 208.] II. Trans. (Numai în descântece) A băgâ pe cinevâ in boală. îl umflu, îl gâmfu, îl bolesc, îl prăpădesc. mat. folc. 576. — Din paleosl. boleti, idem. bolii» s. m., s. a: (Astron.) Bolide. — Corp ceresc care străbate atmosfera pământului sau cade pe pământ; cfr. aerolit, meteor. Acestor meteori care apar mai totdeauna în mod neprevăzut observatorilor de pe pământ li s’a dat numirea de bolizi. CULIANU, c. 368. [Plur. -lizi şi -Ude.] — N. din fran. ( (ş. d.) v. bombăni ş. d. rombăneâlă s. f. v. bombăni. bombăsti vb. IV“ intrans. 1°. Bourdonner. 2°. BaUmtier. 3°. Grommeler, marmonner, marmotter, bougonner. 1°. (Rar; despre albine) A bâzâi. LB., marian, ins. 147. 2°. (Despre copii mici, care nu ştiu încă vorbi) A produce sunete nearticulate printre buze (mai ales când sânt plictisiţi), cfr. ganguri. Copilul se joacă cu mânuţele lui, bombănind vorbe de tainic înţeles, slavici, n. 42. 3°. (Despre oameni mari) A vorbi singur, printre buze, încet şi nedesluşit (spre a ne arătâ nemulţumirea cu cevâ, când nu cutezăm s’o exprimăm cu cuvinte înţelese, ci „ne bosumflăm"), cfr. murmura, mormăi, bolborosi, cârâl. Bomâncele... nu fugeau de voinicii noştri, bombănind şi suduind ca posacele de Bulgăroaice. odobescu, iii 570/21. Roşa pleacă bombănind, caragiale, m. 211. Cellalt se întorcea cu spatele la el şi bombănea,. desgustat: „Şterge-ţi puşca, mă, şi culcă-te!“ d. zamfirescu,. r. 242. Copilul ei,... pentru care eră în stare să bom-bănească şi să stea bosumflată o si întreagă. SA- BOMBAR - 613 - BONC(A) doveanu, P. S. 142. Mârr,... mârr [făcu ursul]. — Dihai, ăi..., bombăni Ţiganul, săm. I 189. Dar nevasta ce făceăP—Toată noaptea bombănea, mat. folc. 125; cfr. ispirescu,L. 321,mera, b. 275.|| (Rar) trans. A bombăni pe cinevă=& certâ pe cinevâ, bombănind mereu; cfr. bărătâ. Pe bărbaţii voştri..., ăe-i vedeţi supăraţi,... facefi-vă şl mai supărate..., că ei au să vie după voi, să vă facă inimă-bună, şi aşâ scăpaţi ăe a vă mai bombăni, marian, na. 407. Ţăranu’ e deprins... a bombăni muierea, a pişcă copiii, jipescu, ap. TDRG. [Şi: bombonî vb. IYa. Bombonl la fiecare câte cevâ din gură. ispirescu, l. 325. Să se ducă bombonind. păsculescu, l. p. 35, bombăi vb. IV,a> (si despre albine). marian, ins. 147. Să mâne pita bombăită (= frământată de o nevastă care bombăne.şte) Şi colaci de la săraci, jarnîk-bârseanu, d. 467, bum-băni LB., bumbăi ib., (-f- gungură) bumbură vb. I. LB., LT /. Bumbură, nană, bumbură, Ca pruncii cei mici d,n gură, Că eu când voiu bumbură, Tot satul va tremură, reteganul, ch. 28. | Derivate (rare): bombă(n)it s. a., bombă(n)ire s. f. Bombele turceşti veneau cu bombăniri de moarte, într’un fum înăbuşitor. sadoveanu, săm. iii 684, bombăneai»,bom-băiălă s. f., bombă(n)itură, bombonitură s. f. (la cantemir, ist. 310: bobăetură). Zise nişte bornbăi-turi tainice, gorjan, h. i 33. Bombonituri. id. ib. 74; bombă(n)itor, -oăre adj. DICŢ.] — Onomatopee (cfr. tulpina slavă bcşbbnb la ber-NEKER, SL. wb. 79, lat. bombus, bomblre, bombilare, bombicare, bombisare, etc., grec. pojj.psu>, pojxpoc, alb. bumbuiU, rom. bombar, bondâni, bondar). bombar s. m. (Entom.) = bărzăun (l°-2°). 1». MARIAN, INS. 193, H. IV 85, REV. CRIT. III 89. Fluturii, albinele şi bumbarii zburau de pe o floare pe altă floare, spre a le suge nectarul, gazeta TRANSILV., ap. MARIAN, INS. 193. 2°. LB., COSTINESCU, LM., BARCIANU. [Şi: bumbâr. LB., h. i 364, v 280.] — Derivat din tulpina onomatopeică bomb- (cfr. bombăni), prin suf. nom. agent. -ar. (Ofr. sârb. bumbar „bărzăun, streche", ceh. brumbal ,,bârzăun“). Cfr. bunzar, bondar. bombarda vb. Ia. (Milit.) Bombarder. — A bate cu tunul (o armată, un loc întărit). | Pig. (rar, în glumă) Nu-mi bombardă modestia cu complimente. alecsandri, T. 762. | (Franţuzism) A numi s. a înălţă (pe cinevâ) prin favoare, la un loc neaşteptat. L-a bombardat prefect, [f şi: bombardarisi vb. IVa. uricariul, vii 74/30. | Derivat: bombardâre s. f. După o scurtă bombarda/re..., intrase la 3 Iulie seara în... cetăţuie. maiorescu, d. ii 76.] — N. din fran. bombardă f s. f. (Milit.) Bombarde. — (în evul mediu) Maşină de aruncat bolovani de piatră; cfr. catapultă; (mai târziu) mortier de aruncat bombe, fbalimez. Au bătut cetatea cu tunuri şi bombarde. şincai, hr. iii 142/38. Cele ăintîi bucăţi de artilerie, numite în Europa bombarde, la Români se numeau balimezuri. bălcescu, m. v. 614. [Derivate:f boin-bardâr s. m.=cel care face sau mânueşte bombardele. Bombwrăariul carele au făcut armele pre sama Turcilor, cână au hiat Ţarigraăul, au fost Român. ŞINCAÎ, HR. II 24/16.] — N. din fran. (s. ital. bombarda.) BOMBĂRiţĂ s. f. (Entom.) = bâţan (3°). (Cârţa-.săsească, în comit. Făgăraşului) viciu, GL. (subt bâţan). — Derivat din bombar, prin suf. moţion. -iţă. bombastic, -ă adj. Affecte, ampouU, empha-tique, guinde.—(Despre stil şi fraze) Umflat, emfatic. — N. din germ. bombastisch. bosibi vb. IVa. lîcarquiller (les yeux). — (Rar; în Mold.) A (în)holbâ, a zgâi, a căscâ, a boldi, a boboş â (ochii), pamfile, j. ii. [Fetiţa] tot bongheă ochii la mine. id., şez. IX 164. [Atestat numai subt forma dial. bonghl.] — Derivat din bumb (după boldi). bombic subst. Grosse pierre spherique. — (Bihor) Bolovan rotund, şez. vii 177. Cfr. bobic2. bombîr s. m. (Bot.) Sorte de plante. — (Ban.) Un fel de plantă. Frunsă ăe bombir Şi ăe rosmalin. alexici, l. P. i 201/8, cfr. 204/12. Cfr. bobir. bombîţă s. f. v. boambă' (II, 1°). bomboană f s. f. = boboană. Zise nişte bomboane fermecător eşti. gorjan, h. i 81. — Rezultat din fuziunea Iui boboană cu bombăni. bomboană s. f. Bonbon. — Un anume soiu de zaharicale; cfr. cofeturi. Vom mâncâ... şl confete şi bomboane. C. negruzzi, iii 70/s. [în Ardeal, după pronunţ, germană a plur. francez bonbons, şl: bom-boanţe, cu sing. bomboănţă s. f. Ginerele mergeâ la mireasă, cu plocoane: câte un colac, bomboanţe ăin boltă... pitiş, şch. i 108, cfr. id. conv. lit. xxiv 926, (+ bob) boboânţă, (-{- borboană) bor-boânţâ s. f. (amândouă în Braşov). | Familia: bombonieră s. f. = cutie mică, elegantă (de carton, de sticlă, de lemn, etc.), în care se păstrează bomboane; fig. (fam.) căsuţă s. mic apartament aranjat cu mult gust; cfr. cuib.] — N. după fran. bomboârcă s. f. (Bot.) Sorte de plante.—(Chimi-telnic,în Transilv.) O plantă: ,,baldacin“.(?) viciu, GL. bombonî vb. IYa (ş. d.) v. bombăni ş. d. bombonieră s. f. v. bomboană2. bombijşcâ s. f. v. bumbuşcă. bombvţă s. f. v. boambă’1 (I 1°). bon s. a. (Fin.) Bon. — (Substantivat din formula „bon pour...“ = „bun pentru [suma cutare]11 de pe poliţe şi mai ales de pe efectele de comerţ emise de stat s. de instituţii financiare) Hârtie de valoare emisă (pentru suma înscrisă pe ea) de stat sau de oinstituţie financiară recunoscută de stat; cfr. scris. D.... bucuros ar da bonul de despăgubire de 150 [de] galbeni numai în 75.1. ionescu, d. 304. Să dăm guvernului 16 milioane bonuri ăe tezaur pentru deficitul momentan, maiorescu, d. i 534. Bonuri urbane: ale Creditului funciar urban. | P. anal. Bilet care dă drept la eliberarea sumei sau a cantităţii de obiecte însemnate în el. De sărbătorile Crăciunului se împart săracilor, ăe la Palat, ăe primărie şi ăe către aşezăminte de binefacere, bonuri de lemne. [Plur. bânuri. | (Românizat, mai rar) şi-: bun s. a.] bon s. a. v. boană. bonă s. f. Bonne d’enfants. — Servitoare (mai ales streină: franceză, germană) la copii; cfr. dădacă. Ai nevoie... de... o bonă. d. zamfirescu, r. 24. — N. din fran. bonc, boâncă adj. (Brebis) edentie. — (Oaie) fără dinţi, dame, t. 68. Cfr. bont2. bonc(a) interj. Pan, vlan. — Interjecţie onomatopeică, imitând zgomotul produs de bătaia ciocanului s. de cinevâ care se împiedică. Cfr. boc(a), cioc2. (Mai ales repetat) Pe drum, bonca-bonca, mă împiedicam ăe toate pietrele, delavrancea, h. t. 92. Bonc, ţigane, bonc. şez. i 214/ls. ----Formaţiune onomatopeică. BONCĂ — 614 — BONDOC boncă s. f. (Bot., Mold.) Numele unei flori. [Pun în baie] stroh de fân, văsdoage sau bonce. marian, na. 280. BONCĂi vb. lV. 1°. Beugler, mugir. Raire, bra-mer. 2°. Grogner. Pleurer bruyamment. 1°. Intrans. (Despre boi, vaci, tauri) A scoate mugete s. răgete puternice, prelungi şi plângătoare, când se întărâtă la luptă, când dau peste locuri sângerate{boncăni rev. crit. iii 89; cfr. bor(n)ăi), când sânt furioşi şi aruncă pământul cu picioarele (LM.) s. paiele cu coarnele (vaida), (boncălueşte) H. I, 99, x 356, 499, (boncăe) I 366, (boncăeşte) VI 16, xii 139, (boncăne) ix 123, (boncăneşte) ix 283, 496. Boul începe a boncălui şi a da cu coarnele în pământ. ION cr; iii 262. Văzând... boii boncăluind... mÂndrescu, l. p. 200/22. Ce boncălueşti, ce răncălueşti... Vacă tinerică? bugnariu, năs.; cfr. teodorescu, p. p. 376/2, şez. vii 94, (răcnind şi boncăină) graiul, i 501, (să nu boncălăiască). pop., ap. TDRG. | Refl. Vor paşte vite la un loc şi va înceape una a se boncăi, pentru să întărâte pe vreuna să lupte... pravila mold. 10,2. || (Despre cerbi) Numai iată ce aude Harap-alb un muget înăduşit: cerbul veneă boncăluind. creangă, gl. 2°. P. ext. (Despre oameni) A buncăleui = a mormăi ca buhaiul, şez. ii, 151 /26. Eu c’oiu vini, Tot răcnind, boncăluind, cu buzduganu' zvârlind, ib. v 62b/12. Numai popă nu mă face, Să mâne pită boncoită (= frământată de cinevâ care mormăe de nemulţumire, cfr. bombăni), Şi colaci de la săraci. reţeganul, tr. 191/3. || (Despre copii) A plânge tare şi urît, cfr. urlă, băunâ. pamfile, J. ii, com. G. tofan. [Şl: boncălui, boncâlăi, buncăleui vb. IVa, boncoi vb. IV, buncăi vb. IYa pontbriant, boncăni vb. IVH | Derivate: boncăire s. f. etc., boncăit s. a. etc. De la imaşuri, veni... un boncăluit înăduşit, de taur. sadoveanu, săm. ii 601. Scoală, bade, nu ăurmi, Că nu-i vreme de durmit, Că-i vreme de boncăit. doine, 291/13, boncăitiiră s. f. D1CŢ.] — Din paleosl. *bakati (cfr. sârb., slov. bukati, ceh. boukati, polon, bucsec „a mugi“; înrudit eti-mologiceşte cu bic). BONCĂLĂI vb. IVa v. bon căi. bonCĂLĂU s. m. Sot. — Om prost (Straja, în Bucov.). Com. a. tomiac. boncălui, boncăni vb. IVa (ş. d.) v. bon căi ş. d. boncăni vb. IVa. Tambouriner. — A bate în scândură, rând pe rând, ca la toacă, cfr. bocăni, ciocăni, tocâ. rădulescu-codin, l. — Derivat din bonc(a). boncoi vb. IVa v. bon căi. bondă s. f. (îmbrăc.) v. bundă. bonda-donda adv. (în expresia:) toată ziua, bonda-donda=ăonăaneşte, dârdâe, trăncăneşte, vorbeşte fără rost. pamfile, j. i. Cfr. dondăni, bom-~bâni. bondănî vb. IVa v. bondari. bondar ş. m. (Entom.) 1°. Bourdon (Bombus terrestris). 2°. Frelon, guepe-frelon (Vespa crabroj. 3°. Taon (Tabanusbovinus). 4°. (Estre (Gastrophilus -equi). 5°. Faux bourdon. 6°. Hanneton (Melolontha vulgaris). Bondar, se zice, de obiceiu, ori-cârei muşte mari .care bâzâe. pamfile, j. i, cfr. marian, ins. 351, creangă, GL. (De aici se explică multele înţelesuri:) 1°. (Mold.) = bărzăuu (1°). marian, ins.’192 ş. u. Un bondar rotund în pântec, eminescu, p. 196, Ţineam ceaslovul deschis şi, cum erau. filele cam unse, trăgeau muştele şi bondarii la ele. creangă, a. 4. | De-a bondaru’ e numele unui joc de copii, descris în şez. ix 71. || Specii: Bondar de grădină (Bombus hortorumj, de muşchiu (Bombus musco-rumj, negru = viespe ţigănească (Bombus lapiăa-rius). marian, ins. 194. 2°. = gărgăun (Cristeşti, în Botoşani), h. i 59. 30. = tăun. marian, ins. 348. La maică-ta te-i duce..., Când bondariu-a face miere, Când a face plopul pere. alecsandri, p. p. 383b/,. Cfr. marian, ins. 351. 4°. = musca-calului. marian, ins. 365, numit şi: bondar-de-câmp s. -ăe^păăure- id. ib. 365. 5. = trântor, dame, t. 120, pamfile, i. c. 93. 6°. = cărăbuş, alecsandri, t. 1759. Un cântec... îmi hueşte necontenit în cap, ca un bondariu. id. ib. 418. [Şi: bândâr HEM. 3194, bândâr barcianu, băn-dăur HEM. 3194, bnndâr marian, ins. 193; (-f ung. bogâr „gândac*1, în Transilv.) bongâr s. m., ad 1° (marian, ins. 193, 195), ad 2° (ib. 195) şi ad 6° (pompiliu, bih. 1005). In capul [porcu]Zwi este un bongar, în capul bongarului o albină, mera, b. 61; (cu schimb de sufix) bongoiu s. m. = bărzăun marian, INS. 193-195, şi bângoiu-ţigănesc. vaida. | Diminutive : bondăraş s. m. (ad 1° şi 6°). marian, ins. 193-4. Bondari şi bondăraşi... aleargă încolo şi ’ncoace,... să adune miere. id. o. I 59. Şi pe cer el se zăreă, întâi ca un porumbaş, Apoi ca un lăstunaş, Apoi ca un bondăraş. alecsandri, p. P. 146/5. E băieţaş... în plânsul ciudos şi neîmpăcat, mişcă în aer mânuţele şi picioruţele slăbuţe, de par’că ar fi un bondăraş răsturnat pe spate şi care se luptă de-a scăpare, ciocârlan, săm. i 252. | Augmentativ: bondăroiu s. m. (ad 1°). marian, ins. 577.] — Derivat dintr’o tulpină onomatopeică bond-(cfr. arom. bânduredzu „flecăresc"), prin suf. nom. agent. -ar. Cfr. bombar, bonzar. bondăraş s. m. v. bondar. bondăk£sc,-ească adj. (Numai in expresiunea:) viespe bondărcască= gărgăun. DDRP. — Derivat din bondar, prin suf. adj. -esc: bondări vb. IVa intrans., trans. Bourdonner; grommeler. — A face ca bondarul; a bombăni, a bolborosi, pamfile, J. I. [Şi: (+dondăni) bondăni vb. IVa. Din când în când, bondăneâ singură: „Să mă afronte pe faţă, par’c’aş fi de sama ei!“ ■ nădejde, ap. TDRG.] — Derivat din bondar. bondăroiu s. m. v. bondar. bondoc,-oăcă şi-dcĂ adj., s. m. 1°. Trapu. 2°. Pilier, colonne (de la veranda d’une maison de paysan). 1°. Adj. (substantivat une-ori; mai ales despre oameni) Scurt, îndesat, mic şi gros, rotofeiu, pitic, cfr. ghindoc. şez. v 40/4. Cel bondoc, mic de trup şi ’năesat se vede, iar inimă mare are, şi putere şi mai mare. iord. golescu, ap. zanne, p. viii 673; cfr. II 503. Oameni sălbateci, păroşi şi bondoci la trup. gorjan, h. ii 29. Bătrân bondoc, ghica, s. 283. Un biet vânător bondoc şi păntecos. odobescu, iii 157/4. Groscioară, bondoacă. delavrancea, h. t. 218. E măruntă şi bondoacă, dar ăe ani nu e mică. slavici, v. 41. | Vedeţi cât de frumos se ţine pe stâlpii lui bondoci, ăe şlejar cioplit, caragiale, m. 101. |Bondoca: numire de oaie. (Poiana, în Ialomiţa) h. vii 406. [Şl: bunduc, -ă. la, un bunduc de fată. I. negruzzi, i 66. Nistor Munteanu, bunduc, scurt, lat în spate şi cu capul.rotund, sadoveanu, săm. v 969. || Diminutiv: bondocei,-eă adj. Turcul mărunţel, Mărunţel şi bondocul, teodorescu, p. p. 562.] BONDOCBL — 615 - BONTĂNÎ 2°. Subst. (Construcţ.) Buncluci (în Mehedinţi) s. bundaci (în Dâmboviţa) se numesc stâlpii care sprijinesc coastele prispelor, numiţi mai cu .seamă taraşi. dame, t. 95, 100. (Cfr. subt 1° exemplul din Caragiale). [Şl: bund'uc, bundâc.] — Din turc. bunduk „court do jambes, petit de taille, nabot“. ŞIO. BONDOcii, -eă adj. v. bondoc. itoNDRĂ 8. f. Femme bonne â rien. — (Năsăud, în Transilv.) Femeie mută, care nu e bună de nimic, „ţeapa-leapa“. bugnariu. Năs. Cfr. bondriş, bon-droş. bondrânjî vb. I Va (ş. d.) v. bondroşi ş. d. bondrăş s. m. (Entom.) = tăun. marian, ins. 348. Cfr. şez. II 150/20. Cfr. bondreţ, bondar. boni)r£ţ, boniikete s. m. (Entom.) Laroe, ver.—Larva fluturelui de mătase, marian, ins. 279. | Vierme mare (h. ix 135), vierme care se ţine prin lemne putrede (h. ix 83). | (Mehedinţi) Viermi care se fac în abcesele din măsele, din larvele depuse de muşte, carete, leon, med. 126; cfr. h. v 187, ix 36. bondriş, boivdroş s. m. Homme habille lour-dement ou dâguise.—(în nordul Transilv. şi în Bucov.; ungurism) Om care e îmbrăcat greu şi umblă încet. Vai săracul bondroş, ai să te strici, nu umblă aşă repede. (Vicovul-de-sus, în Bucov.) Com. g. nistor. Om... acoperit la faţă care umblă după ,crai‘, la Crăciun (Abrud), viciu, gl. Cfr. irod, brezaie. Săptămâna bondrişilor [= săptămâna albă s. a nebunilor] se numeşte de aceea, pentru că în această săptămână numai bondrişii umblă de-a însuratului. marian, se. i 257. — Din ung. bondrus „om mascat11. bondroşI vb. IVa. Travailler lentement et ma-ladroitement. — (în nordul Transilv. şi în Bucov.) A lucră ceasuri întregi, cu stângăcie, la un lucru neînsemnat: Ce bondroşeşti atâta acolo? N’ai mâni? Mai urneşte-te! (Vicovul-de-sus, în Bucov. Com. g. nistor); a lucrâ cevâ rău (bugnariu, năs.); cfr. a mocăi, a (se) mocoşi, a băciui. [Şi: bondrânji id. ib. | Derivat: bondrânjălă s. f. = lucru de clacă. id. ib.] — Pare a fi derivat din bondroş. BONETĂ s. f. Bonnet. — Acoperemânt de cap (la oraşe, mai ales pentru copii, pentru femei, de purtat cu deosebire în casă, In special de bătrâne, de servitoare la case mari), făcut din stofă moale (postav, horbotă, etc.); cfr. beretă, căciuliţâ, tichie, scufie, căiţă. [O trăsură] trecea ca săgeata şi lăsă să se zărească nişte bonete femeeşti. c. negruzzi, i 15/2, cfr. 328. (Ist.) Bonetă frigiană, acoperemânt de cap al vechilor Frigieni; in 1793 boneta roşie a revoluţionarilor din Franţa. | Spec. (Milit.) Acopere-mântulde cap al militarilor, în mica ţinută. [Pop. şl: bonet s. a. (cu plur. -năs şi -neţuri). [Mirele] prin corturi [ = prăvălii] a îmbiat Şi boneturi a cătat, Boneturi de multe feluri...; pe placul dumitale boneturi a aflat, marian,nu. 816. | Diminutive: bo-neţel s. a.; boneţică s. f. = bonetă mică, de copil. Braga mamei!... Are şă-i cumpere mama o boneţică roşie, contemporanul, iv 393.] — N. din fran. BONEŢÎiii s. a., boneţică s. f. v. bonetă. bonoăr s. m. (Entom.) v. bondar. bonooăse s. f. plur. Flaisanteries, blagues. En-chantement.—(Mold.) Palotii, istorioare s. poveşti hazlii, palavre, glume, creangă, gl. Cfr. znoavă. Oare Grigore a lui Petre Lucăi de la noi din sat pe la ce şcoli a învăţat, de ştie a spune atâtea bon-goase şi conăcăria pe la nunţi ? creangă, a. 13. | Lucruri necurate, necuviincioase, câte spurcăciuni toate. şez. 11150/21. Numai cu descântece şi cu alte bongoase poate copilul scăpă [de speriat], şez! ii 129/b, cfr. ib. II 132/„. bongoiu s. m. (Entom.) v. bondar. bongoş s. a. v. gomboş. bongvţă s. f. v. boangă. bonifică vb. I. (Finanţe) Bonifier. — A bonifică o cheltuială = a despăgubi pe cinevâ de o cheltuială făcută, a-i da o indemnizare, spec. a scădea din compt sau din factură o sumă oarecare, ca despăgubire pentru lipsă la marfă, pentru o pierdere, sau pentru nepotrivire de calitate. [Derivate: bonificare (bonificaţie) s. f. = avantaj făcut unui sub-scriitor care plăteşte vărsămintele anticipat.] — N. din ital. bonificare. bonificaţie s. f. v. bonifică. bon jur s. a. şi m. 1°. Bonjour. 2°. Jeune homme â principes libâraux. 3°. Sorte de veston â la mode. 1°. (Barbarism) Bună-ziua ! Copiii trec, gângunind o „bună-ziua“ ungurească... cu care-şi pocesc limba, ca noi ceşti din România, cu „bonjururile“... noastre. iorga, n. r. a. 1 290. 2». f = bonjurist. O mulţime de bonjuri,care ne numesc pe noi ruginiţi, alecsandri, t. 1087, cfr. 921. 3°. P. ext. f Haină după ultima modă (purtată de bonjurişti). în locul nădragilor acelor roşii, să pui un pantalon elegant, botine de glanţ, un bonjur făcut după jurnal, ca toată lumea bine educată. C. NEGRUZZI, III 58. [Plur. ad 1° şi 3° -jururi; ad 2° -juri. | Derivat: t bonjurist s. m. = epitet cu care, pe la 1840, bătrânii numeau pe tinerii cu idei înaintate întorşi din Franţa (îmbrăcaţi europeneşte şi salutând cu „bonjur", in loc de ,,bună-ziua“). (Bătrânii] când se mâniau, dădeau şi ei tinerilor câte un ibrişin pe la nas, numindu-i : bonjurişti, duelgii, pantalonari. CREANGĂ, A. 153.] — N. din fran. bont s. a. Rebellion, sâdition. — (Mold.; învechit) Conjuraţiune, răsvrătire. Uite! tot satul s’o adunat în ograda mea... Nu cumvâ o fi vr’un bont? N. a. bogdan, ap. TDRG. Vântură-ţară: Staţi locului, copii, nu faceţi bunt, că iepurele nu se prinde cu clopot. alecsandri, t. 1618. [Plur. bonturi. \ Şi: bunt.] — Din polon, bont, bunt, idem (cfr. germ. Bună). CIHAC, ii 22. bont, boăntă adj. lEmousse; camarad, camus. Manchot; infirme des jambes. — Ciuntit (la vârf), cfr. cârn, tâmp(it). Cânii cârni, cu botul de tot bont, care se numesc mopsi. odobescu-slavici, ap. TDRG. Acheniile cu stil scurt sau bont. grecescu, fl. 26. Vapoare de toată mâna târăsc după ele şlepuri boante la vârf. C. sandu, săm. ii 68. | (Despre mână, picior) Ciung, ciont. El da cu picioarele lui boante în văzduh, ca să se apere [de câni]. D. zamfirescu, r. 89. Degetele ei boante. conv. lit. xliii 1147. Cfr. bonc. bontă s. f. (îmbrăc.) v. bundă. bontăi vb. IV®, BONTĂNEĂiiĂ s. f. v. bontăni. bontănî vb. IV®. Frapper, heurter, cogner. — (Mold., Bucov., Sălagiu) A face zgomot lovind în cevâ (vaida), a ciocăni; cfr. bo(n)căni. Bontă-nind mai tare la uşă. creangă, ap. DDRF. Ieşi afară, să vezi cine bontăneşte la uşă (Bilca, in Bucov.). Com. tofan. Loveă când într’un copaciu BONTAŞ — 616 — BORANŢĂ când în altul, de răsună toată pădurea. Auzind I smeul vuietul acesta, s’au ăus să vaăă cine, bontă-neşte acolo, sbiera, p. 78/2l. îl apucară munţii [pe lup] între capete şi mi-lbontăniră, ăe nu putu ieşi nici înainte, nici îndărăpt. reteganul, p. iii 37. [Şl: bontăi. DDRF. || Derivat: bontănitiiră s. f. Copiii ausină bontănitura şi ciocănitura aceasta, creăeă într’adevăr că acolo se află tata lor făcând lemne, sbiera, p. 170/26, bontăneâlă = boantă, bătaie, burzuluială. ion cr. iii 251.] bostÂş s. m. Siditieux, rebelle.—(Mold., învechit) Conjurat, răzvrătit, rebel, alecsandri, t. 1772. Complotişti..., buntaşi, care au de gând să dee foc târgului, în astă noapte, alecsandri, t. 1097. [Şl: buntâs.] — Derivat din bont1, prin suf. nom. agent. -aş. A . bontâu s. a. (Mor.) Coussinet. — (In Sălagiu) Brotacul s. broasca ,pe care stă aşezată roata morii cu capătul din afară, vaida. Drăguţa ta cea dragă S’o dus la moară’n bontău. pop., ap. id. — Pare a fi ung. bonto „Renneisen, Rennstange“. bonton s. m. Bon ton. — (Franţuzism; întrebuinţat mai ales în ironie) Regulele purtării cuviincioase în societate, în lumea bună. Şi vei sta cu ei la masă... A!... dar ia aminte bine Că'n bonton sânt pravili grele pentru-un necioplit ca Une. vla-huţA, p. 136. — N. din fran. bontorog, -oAgA adj., subst. Emousse. Pied bot. —Bont2, (cevâ) care a avut vârf, dar nu-l mai are, ciuntit (Şişeşti, în Mehedinţi). Com. n. ionescu. || Şchiop, dame, t. — Derivat din bont8, subt influenţa lui şontorog. bonz s. m. Borne. — Preot budist. Turnuri nalte şi pagode, unde cântă vechiul bonz. alecsandri, p. iii 84. — ■;N. din fran. (japon, bosu „preot"). bonzăi vb. IV v bâzâi. bonzăiJLu s. m. (Entom.) = (Bucov. şi Mold.) tăun. marian, INS. 347-8, şez. ii 150/2S. — Derivat din bonzăi, prin suf. -ălău. Cfr. bâ-zălău. bonzâr s. m. (Entom.) 1°. Bourdon (Bombus terrestris). 2°. Frelon, guepe-frelon (Veşpa crabroj. 3°. Taon (Tabanus bovinus). 4°. Mouche de cheval (Hypoăerma bovis). 5°. (Estre (Gastrophiliis equi). 1°. = bărzăun (1°). LB., marian, ins. 192 ş. u., viciu, GL. (subt bâţan). Numit şi: bonsar-de-câmp s. -de-miere. marian, ins. 192. | Specii: Bonsar-de-grădină (Bombus hortorum), -de-muşchiu (Bombus muscorum), -negru = viespe ţigănească (Bombus lapidarius). id. ib. 194. 2°. = gărgăun, marian,ins. 195.Numit şBonsar-de-câmp. id. ib. 195. 30 = tăun. marian, ins. 347. 4°. = streche, marian, ins. 353. 5°. = masca-calului. marian, ins. 365, şl: Bon-sar-de-vite. id. ib. 365. [Şl: bânzâr (ad 5°) marian, ins. 365, bun zar (ad 1°) ib. 193. | Diminutiv: bonzăriiş (ad 1°). ib. 194. | Augmentativ: bonzăroiu = bărzăun. ib. 194.] — Derivat din bonzăi, prin suf. nom. agent, -ar; cfr. bondar, bombar. bonzărâş, bonzăroiu s.m. (Entom.) v. bonzar. boor, bor s. m. (Zool.) v. bour. bor s. m. sing. (Chim.) Bore. — Corp simplu, solid, metaloid, de coloare închisă verzuie, fără gust nici miros (se extrage din acidul boric şi din borate). [Derivate: borăt s. a. = sare formată din combinarea acidului boric cu o bază; (< germ. Borax Ău s. a. Four (en briques). — (Năsăud, în Transilv.) Cuptor făcut din căr&mizi. bugnariu, năs. BOKOitÎNĂ s. f. Femme grasse. — (Năsăud, în Transilv.) Muiere grasă, care abia. se poate mişcă dintr’un loc în tr’altul, bugnariu, năs. BOROGHiiv s. f. Marc de prunes. — (Rar) Borhot de prune care rămâne in cazan, după ce s’au fiert prunele, şi se dă la porci, boască, bozorinâ. pamfile, I. C. 236. [Şi: borogină. DDRF ] boroiu s. m. 1°. Sobriquet donne aux Tsiganes. 2°. Diable. 1°. Poreclă care se dă Ţiganilor s. numai copiilor de Ţigani. Cfr. dănciuc. Boroiul... Se simţi că-i prea flămând, bogdan, ap. TDRG. Un Ţigan a fost având un boroiu bolnav de friguri, ion CR. n 250. [Fem.: boroâică s. f. TDRG. | Şi: boroc (în legătură cu cioroc, spre a batjocuri limba ţigănească). Gioroc, boroc, S’au strâns toţi Ţiganii la un loc. marian, ap. TDRG.] 2°. Drac. ION CB. III 286. — Cfr. baroiu. boroiu subst. O parte a cimpoiului (nedefinită mai de aproape). H. ii 295, 282. boroheţ s. a. Sorte de mets. — (Năsăud, în Transilv., Bucov.) Mâncare făcută din caş proaspăt, sfăr-mat mărunt şi mestecat în zăr cald de oi. bugnariu, năs. [Şi: boroneţ = caş scurs din jintuit şi amestecat cu zăr cald. marian.] boron s. a. (Agric.) v. boroană. boroivâ vb. la (Agric.) v. boroni. bokoîîA s. f. (Agric.) v. boroană. , BORONCitfG s. a. v. borangic. isokonkţ s. a. v. boromeţ. bokoiîi vb. IV8. (Agric.) Herser. — A grăpâ (cu boroana). h. xii 7. Se va boroni bine popuşoiştea, cu o boronă cu dinţi lungi de fier. i. ionescu, c. 65. Gu borona boroneâ. păsculescu, l. p. 30. [Şi: bo-runl vb. 1V“. h. iii 38; boronă vb. Ia. i. ionescu, C. 59. || Derivate: boronire s. f. Boronirea sămă-năturilor. I. IONESCU, C. 28; boronit s. a. dame, T. 61.] —r Derivat din boroană. boroşi.eÂîî s. m. (Bot., ungurism) = iederă. DICŢ. [Şi: broşteân s. m. LB.] , — Din ung.’borostyăn, idem. cihac, ii 484. borozân f s. a. v. bolozan. borş s. a. 1°. Eau aigrie par la fermentation du son. Soupe preparee avec cette eau. 2°. Suc aigre que secretent les fourmis. 3°. Jeu d’enfants. Danse paysanne. 1°. (Cui.) Un fel de zeamă acră, preparată din târâţe de porumb şi de grâu care se pun într’o puti-nică curată împreună cu plămădeală din borş vechiu (numită cuib de borş s. huşte). Borşul care nu s’a înăcrit încă bine se numeşte sălciu (marian, ins. 465). P. ext. Orîce ciorbă făcută din această zeamă, precum: Borş rusesc (preparat cu carne de vacă şi cu multe legume), borş holteiu (preparat numai cu ceapă, sare şi piper), şez. vi 64 ş. u., ii 195, pamfile, i. c. 192, marian, se. ii 3. După borşul polonez, veneau mâncări greceşti fierte, c. negruzzi, i 151. De departe trandafir, Şi de-aproape borş cu ştir. id. ib. I 151. ledul cel cuminte tăcea molcom în horn, cum tace peştele în borş, la foc., creangă, p. 25. De mâncare i-am făcut Acru borş din puti- nică. teodorescu, p. p. 341b. Cu borşul nestrecurat. doine, 207. Să nu dai borş cu flori (cfr. floare II, 2°) de pomană, şez. i 277/3. ^ S’a iuţit tăriţa în borş: se zice în batjocură celor furioşi, zanne, p. iv 143. A veni ca la borş: a intră şi a plecă repede iarăşi, ib. iii 481. Cine se frige cu borş, suflă şi’n iaurt! ib. ii 557. A suflă în borş: a sforăi (în somn). Dumneseu dormea dus şi suflă ’n borş, de-ţi luă, urechile, şez. ii 103/10. A mânca borş: a spune lucruri neadevărate, a spori din gură, a minţi, a atinge cu vorba. Să nu mănânci borş, că dai de belea ! pamfile, j. ii. A-i da cuivâ bor şui în foc: a-i sări ţandăra, ib. S’a umplut de borş: n’a folosit nimic. ib. Când ţi-oiu da una, te umple borşul (cel roşu): sângele, ib. (în comparaţii, spre a ilustră acreala, cfr. oţet) Aista nu mai este vin, aista-i borş. ib. A suflă' cuivâ îu borş : a se amestecă (nechemat) în trebile cuivâ, a se măsură cu cinevâ (cfr. abraş). Dar la urma urmelor, de omorît n’a omorît pe nimeni,... în borşul nimănui n’a suflat, slavici, n. ii 246. Mie unuia ştiu că nu-mi suflă nimeni în borş. creangă, p. 230, cfr. marian, T. 119. | Fig. Cfr. spanac. A vântură mereu, din revistă ’n revistă, acelaşi borş de platitudini, vlahuţă, ap. TDRG. 2°. P. anal. Sucul acriu pe care îl secretează furnicile (de pădure) şi-l adună într’o băşicuţă care se află în partea dinapoi a corpului lor. marian, ins. 238. 3°. Borş s. de-a borşul e numele unui joc de copii. h. i 350, II 82, 245, ni 312, 451» | Danţ popular. La noi erâ şi sânt şi asi borşuri. Mergeam la biserică şi pe urmă jucam (Bârticeşti, în Roman), graiul, I 479. [Plur. borşuri.] — Din rut. (rus.) borstsu, idem. borşâr s. m. (Fam.) Poreclă dată soldaţilor (propriu: „mâncător de borş“). TDRG. — Derivat din borş, prin suf. nom. agent. -ar. Cfr. borşer(iu). borş ei că s. f. (Dog) v. borşer(iu). BORŞ&RdU) s. a. şi m. 1°. Baril dans lequel on prepare la boisson appel<§e ,borş‘. 2°. Chaerophyllum aromaticum. — (Mold.) 1°. S. a. (Dog.) Putinică, făcută din lemn de brad s. de stejar, in care se prepară şi se ţine borşul, şez. vi 64, pamfile, i. c. 192. [Cu alte sufixe: bor-şeică s. f. marian, se. ii 6. Crapă borşăica (=pu-tinica cu borş), ion cr. III 149, borşerîţă s. f. (distr. Sucevii, în Bucov.) marian, se. iî 6, borşoâică s. f. (Ţepu, în Tecuciu) pamfile, i. c. 192, borciuşcă s. f. (Storojineţ, în Bucov.) marian, Se. ii 6.] 2°. S. m. (Bot.) = antonică, panţu, pl. Borşari, cu struguri roşii, scâmoşi, gust acru, bun de făcut borş. (Râdăşeni, în Mold.) şez. v 69/24. Borşări. = o plantă asemănătoare cucutei, acră la gust (Munţii Sucevei, Mold.) ib. v 38/,a. — Derivat din borş, prin suf. -ar (devenit, dial., -er după ş). Cfr. borş ar. borşerîţă s. f. (Dog.) v. borşer(iu). borşi vb. IVa. 1°. Dechirer, mettre en pieces. 2°. S’aigrir;, s’empuantir. S’irriter, se fâcher. 1°. Trans. (Neobicinuit) A face fărâme pe cinevâ, a sfâşiâ. DDRF. Lupii leşinaţi borşesc şi dărâmă taurul, delavrancea, s. 234. 2°. Refl. A se face acru ca borşul, a se acri. costinescu. | P. ext.. A se împuţi.. „Aleu!“ sise celălalt soldat, apucându-se de nas, „al dracului s’o. borşit (cadavrul Turcului)11, d. zamfirescu, ap. TDRG. — Derivat din borş. borşi vb. lVa v. zborşi. BORŞICĂ — 622 — BORUMBREL borşică s. f. (Bot.) = jneapăn. (Ungurism, în Săcuime, in Transilv.) jahresber. ix 224. — Din ung. borsika, idem. szinnyei. borşişor s. a. şi m. Diminutivul lui borş, derivat prin suf. -işor. 1°. S. a. (Oul.) Borş (cu înţeles desmierdător). Peştişor Cu borşişor. marian, SA. 283. 2°. S. m. (Bot., Stânca-Ştefăneşti, în Mold.) Plantă ierboasă (Sempervivum assimile) grasă, cu flori trandafirii, cu fructe în formă de capsule, panţu, pl. borşoăică s. f. (Dog.) v. borşer(iu). BORSOiii vb. IVa v. burzului. borsumflâ vb. I. v. bosumflă. borsună s. f. (Bot.) v. bursună. bort s. a. (Anat. pop.) Gros ventre (de femme enceinte). — (Vulgar) Pântecele umflat al unei femei însărcinate. Cu borţul la gură: in stadiile din urmă ale gravidităţii. Cum, o să mă înfăţişez eu acum înaintea tată-meu, cu borjul la (jurăP ispirescu. L. 120. [Plur. borţuri. \ Şi: bârţâ s. f. = pântece (Putna, în Mold.). conv. lit. xliv, ii 619.] — Etimologia necunoscută. (Probabil că avem a face cu un cuvânt străvechiu, de aceeaşi origine ca alb. bark „burtă11, barlee, „seminţie*1, — cfr. şl mbars£ „însărcinată41 — a cărui formă primitivă e bhorko- şi aparţine tulpinei indogerm. bher- „a purtă", cfr. g.meyer, et. wb. 27. .0 înrudire cu burtă e de asemenea posibilă). Ofr. boarţă, borţoiu. bortă s. f. 1°. Trou, creux (de tronc d’arbrej, cavite. 2°. Tronc d’arbre creux. 1°. (Mold. şi Bucov.) Gaură în trunchiul unui arbore, scorbură, p. gener. gaură. Eu odată, pre malul mării, în borta unii stânci lăcuind. cantemir, ist. 155. Pe multe locuri a zidiului acestuia au lăsat şi borte, ca la cetăţi, drăghici, R. 165/,. Prin bortele şoselei de pe uliţa Romanului sântem în risc să ne prăpădim, c. negruzzi, i 193; cfr. eminescu, N. 43. Alţii aruncau cu uncrop... în borta cheiei. creangă, p. 256. Mai aveâ încă trei sute de lei, dară fi trei sute de borţi de astupat (= datorii de plătit) cu dînşii. sbiera, p. 225/8. 0 luat sfredelu’ şi o dat bortă în capătu’inimei carului. şez. ii 17/19. Bortă’n cer v. gaură’n cer. 2°. Trunchiu de arbore scorburos. LM., (în Bihor) jahresber. iv 326. [Plur. borte şiborţi. | Diminutive (ad 1°): bortiţă s. f. Oricând leul brânca în bortiţa stâncii şi-ar băgă. cantemir, ist. 158. (Şi cu Înţelesul spec.) Gropiţă în obraz. îi pune degetul pe barbă, crezând că... s’ar face în mijlocul barbei o aşezătură (bortiţă, gropiţă), marian, na. 92; borticică, borticeâ s. f. Şoarecul cu oaspete’mpreună ieşi din borticică. c. negruzzi, II 300/e. Am o casă mititică, Fără nici o borticică? (=0ul) gorovei, C. 267. Cusături cu borticele = ajururi. DDRP.] — Din rut. bort „scorbură", borta „trunchiu de brad găunos". b6rtă s. f. v. bartâ. borteli vb. lVa v. borti. borti vb. IVa. trans. Trouer, percer, forer. — (Mold.) A face s. a da o bortă (în cevâ), a găuri, cfr. a sfredeli, a scobi. Au făcut o rotiţă de lemn, bortindu-o în mijloc, drăghici, r. 140. Bătutul inului se face sau pe o scândură..., sau la scaun bortelit., I. ionescu, c. 146. Glonţul... bortill perina pe care se rezămă. C. negruzzi, i 21. Păreţi... borteliţi ici colea de ferestre, alecsandri, ap. TDRG. Orbul... rostogoleşte groaznic ochii morţi în faţa bortilită de rănile vărsatului, iorga, n. r. b. 144. Un blid... se borteşte în fund. şez. i 120/10. 0 scândură de lemn bortit, ib. IV 114jn. Iuda s’a făcut un şoarec şi smac! în corabie, şi- a început a o borteli, ib. ix 28. Chinuită şi muncită, Peste tot locul bortită, Cine-o are, îi bogat, Cine nu; îi om sărac? ( = Pânea). gorovei, C. 278. Picătura bortileşte piatra, zanne, p. i 58. [Şi: (-{-sfredeli) borteli, bortili vb. lVa. | Derivate: bort(el)îre s. f., bort(el)it s. a., bortitură s. f. Bortitura ce se face pe tăietura dinţilor (la caii bătrâni), filipescu, ap. TDRG.] — Din rut. bortiti „a găuri". borticeâ, borticică s. f. v. bortă1. bortii.Ă s. f. sing. Marc ou residu (de prunes).— (Transilv.) Borhot de prune (rev. crit. iii 90), ceea ce rămâne pe fundul căldării din drojdiile, din care s’a fiert ţuică (Uricani, pe Jiu), viciu, gl. Cfr. pamfile, i. C. 228. Cfr. boroghină, boştină, tescovină bortili vb. IVa v. borti. BORTiŢĂ s. f. v. bortă1 şi bartă. bortocân s. a. (Anat. pop.) v. burduhan. BOKTOCHINOS, -oăsă adj. v. boţocliinos. borţoiu s. m. şi a. 1°. Nom de poisson. 2°. Grosse pierre. 1°. S. m. (Iht.) Numele unui peşte (nedefinit mai de aproape). H. vii 153. Cfr. boarţă, bortoş. 2°. S. a. Piatră mare. liuba-iana, m. 32. Cfr. bolovan. [Cu pronunţare dialectală: borţâhiu.] — Probabil, derivat din borţ, prin suf. augm. -oiu. bortonos, -oâsă adj. v. bortos1. bortos, -oăsă adj. Trowl, perei, creux. — (Despre arbori, dinţi, etc.) Găurit, găunos, scorburos, boşteoros. Un copaciu— despre o parte eră bortos şi i s’au părut tocmai potrivit de caic. drăghici, R. 144. In scorbura unui lemn bortos. reteganul, p. I 13/30. [Haşca] erâ bortoasă şi plină de galbeni. sbiera, p. 3/4i. Măsea... bortoasă. id. ib. 169/2. Aiesta nu-i măr bortos, Ca să-l muşti şi să-l ţîpi jos. ţiplea, p. p. 92. [Şi: (-f găunos) bortonos,-oăsă adj. pamfile, j. i.] — Derivat din bortă, prin suf. adj. -os. bortos, -oâsă adj. v. burtos. borţos, -oăsă adj. (Pemme) enceinte ou grosse. Ventru. — (Vulgar, despre femei, mai rar despre femelele animalelor) însărcinată, grea, gravidă, (pop.) cu burta mare; p. anal. (şl despre bărbaţi, animale, etc.) cu pântecele mare,pântecos, burtos, folticos, umflat. A făcut ce-a făcut, şi din toată sărăcia a cumpărat un crap mare şi borţos. caragiale, m. 21. Doi Armeni... borţoşi, id. ib. 286. Trei femei borţoase. ion cr. ii 271. Vacilor borţoase. muscel, 43. Butuci borţoşi, marian, v. 204. — Derivat din borţ, prin suf. adj. -os. bortoş s. m. (Iht.) Nom de poisson. — Un fel de peşte (nedefinit mai de aproape). II. xiv 85. Cfr. borţoiu, boarţă. borţoşâ vb. Iî: Rendre enceinte. — (Numai în DICŢ.) A însărcina s. a îngreuna (o femeie); cfr. a-i face un copil.. [Şl:, (pop., Munt.) îmborţoşă vb. Ia. Fată ’mborţoşat'ă. PĂSCULESCU, l. p. 102.] — Derivat din borţos. bor^oă s. f. De file. — Trecătoare îngustă, numai pentru un car,printre două dealuri, defileu (Lăţu-naşi, Verşeţ). viciu, gl. borumbrvx s. m. (Bot.) Nom d’arbre. —Numele unui arbore sălbatec (nedefinit mai de-aproape, probabil ,,porumb(r)elul“). H. i 33. BORUNA - 623 - boşcârţă borijnA s. f. (Agric.) v. boroană. BOKBSicnJO s. a. v. borangic. boruni vb. lVa v. Iboroni. . Bonts s. a. Nom A'o util de forgeron. — 0 unealtă de fierărie (nedefinită, mai de-aproape; probabil „ba-rosul“). h. iii 450. borviz s. a. 1°. Eau minerale alcaline. 2°. Bou-teille. — (Ungurism) 1°. Apă minerală, apă gazoasă, borcut (1°), apă-acră. H. I 270. Place-mi 'borvizul cu vin Şi mândra din sat străin, şez. 1.270/,,. [Accentuat şl: borviz.] 2a. P. ext. Sticlă (cam de 1 litru, de coloare verzuie), in care se vinde asemenea apă. — Derivat din ung. borviz, idem (propriu „apă pentru vin“). borz, bo(Â)RZ adj., s. f. I. Herisse, ebouriffe. II. 1°. Croque-mitaine. 2°. Nigella damascena. I. Adj. (Mai ales despre pasări) Zbârlit, zborşit, răsfirat, infoiat. marian. Pânăi erâ cioara (= Ţiganul) boarză, Tot veneâ la noi la varză, De când s’a coţofănit, Nici la curechiu n’a venit, marian, O. II 61. Gânscă boarză. id. O. II 375. II. S. f. 1°. (Mitol. pop.) Fiinţă imaginară cu care se sperie copiii şi despre care se crede că aduce boale s. chiar moarte, cfr. babau, bolea, samca, bordea. şez. ii 150/24, marian, ins. 65. Să nu cumvâ să umble în camară, c’acolo-i borza. şez. vii 66. Femeile care n’au parte de copii poartă în sân, ca talisman, o bucată de căiţă, pentru a fl ferite de sancă, borză sau alte boli mâncătoare de copii, grigoriu-rigo, m. p. i 162. în cale opritu-o Borza înborzată, Borza înfocată, Borza uricioasă, Borza fioroasă, Borza scârândeaua. marian, d. 231. Merge borza pe părete Şi mănânc’un car de fete. id. na. 340. 2°. (Bot.; plur.) Boarze = cliica-voinicului. PANŢU, PL.] — Din ung. (cfr. borzos, borzilă, burzului). borză s. f. (Entom.) 1°. Longicornia. 2°. Mouche. 3°. Blaps mortisaga. 1°. Insectă în general (marian, ins. v); cfr. gâză, gânganie, goangă. | Spec. (Bucov.) Insectă cu mustăţi s. cu coarne lungi. id. ib. v, xii 100. 2°. Diferite specii de muşte (Bărgău, în Transilv.) Viciu, gl.; musca de casă (Câmpulung, în Bucov.) marian, ins. 64; musca mare (Maramureş), ib. 64. 3°. Un gândac negru, de 20-25 mm de lung, cu capul mic şi lungăreţ, cu aripile de-asupra încovoiate în jos, iar la vârf ascuţite. Se ţine la umezeală. Când îl atinge cinevâ, lasă un suc care miroase greu. Se mai numeşte şi: (Bucov.) goandă, goan-dră, gândacul-morţilor, (Transilv.) goambâ. makian, ins. 64 ş. u. [Cu suf. augm.: boizoâie. id. ib. 572.] [Şl: boarză. marian, ins. 100.] — Derivjat din tulpina onomatopeică borz- (cfr. bârzăun, bâzâl etc.). BORZÎiiĂ s. m. sing. Nom de bceuf ă poil noir.— (Bucov.) Nume de bou cu părul negru, marian. [Femininul: borzoăie s. f. (Bucov.) = vacă cu părul capului zbârlit, id.] — Din borz (I), prin suf. calific, -ilă. borzoăie s. f. v. borză4 şi borzilă. borzolî vb. IV* v. burzului. borz6s, -oâsă adj. v. borzoş. HORZOŞ, -A adj. Ilirissâ, ibowriffi. — (Ungurism) Zbârlit. LB., vaida. [La fem. şl: boărzăşă. Dintre gâşti pe boarzăşa. marian, sa. 118. || Şi (cu suf. românizat): borzos,-oăsă. Găină borzoasă. gorovei, c. 359.] — Din ung. borzas, idem. Cfr. borz, borzilă, burzului. boş s. a. şi s. m. v. boaşe. bosâcă s. f. (Bot.) = ciucuraşi. panţu, pl. — Etimologia necunoscută (După TDRG. din polon, bosdk „desculţ"). bosâioc s. a. (Bot.) v. busuioc. bosâmfi.â vb. I v. bosumflâ. boş antic, -A adj., subst. Batatine, rabougri.— Pipernicit. Eu mă ţiu că sânt voinic, Fetele-mi zic boşantic. bibicescu, p. p._ 207. [Variante (cfr. boşorog, şontorog): boşintoc s. m. = copil mic şi răsfăţat (comit. Făgăraşului), viciu, gl. (subt brotan), boşântoc, -oăcă adj., subst. = (la fem.) fată mică durdulie, nespornică la mers şi greoaie la lucru; (cu derivatul) boŞcântocie s. f. Ce mai bo-şântocie fără vlagă! ţara oltului, iii nr. 12.] Cfr. poşidic, Imboşântâ. boşântoc, -oâcA adj., subst. \ hos„ntin boşântocie s. f. 1 v- ft0?ant)c- boşâr s. m. (Bot.) Pasteque, melon d’eau.—Pepene verde. Se umflă şi creşte... cât un boşar. delavrancea, S. 82. — Derivat din boaşă, prin suf. -ar. boşcâ s., f. (Dog.) Baril, tonnelet. — (Transilv. şi Ungaria; ungurism) Butoiaş, budie, balercă. LB.,. pompiliu, bih. 1005. [Plur. bosce (LB.) şi boşte (pompiliu, bih. 1005).] — Din ung. bocska, idem. . BOSCĂi vb. lVa. Bougonner; marcher â tâtons (dans l’obscurite). — (Dâmboviţa) A bolborosi; a (h)orbocăl. conv. lit. xliv, ii 731. Cfr. bosconi., 1SOSCĂM s. m. Prestidigitateur, esoamoteur. — (Mold.) Scamator. Bun scamator eşti.—Eu, cucoane? Ferească D-zeu! Neam de neamu’ meu n’o fost bo-scar! alecsandri, ap. TDRG. — Derivat prin suf. nom. agent, -ar din Bosco, numele unui renumit scamator italian, care în a. 1826 a dat o reprezentaţie în laşi. (Cfr. rev. n. vii 320 ş. u.). Cfr. şl boscoană. boscăbîe s. f. Prestidigitation, escamotage. — (Mold.) Scamatorie, p. ext. pungăşie, alecsandri, t. 1758, rev. N. Vii 320 ş. u. De-ai umblă întreaga lume,... N’ai găsi chiar într’o mie Aşâ târg vestit să fie, Pentru boscărie, alecsandri, ap. rev. n. vii 321. Nu se poate crede în nebuniile tălmacilor; ei înşală lumea, ca să câştige bani.... Acestea sânt boscării. contemporanul, ii 325. [Şl: (-j- boscoană) bosconărie s. f. DICŢ.] — Derivat din boscar, prin suf. abstr. -ie (s. de-a-dreptul din Bosco, prin suf. -ărie). boscâbţă s. f. v. boşcârţă. boşcârţă s. f. Cuir de mauvaise qualite, mal travaliu et dechire. Paquet, effets. — (Făgăraş, în Transilv.) Făşie de .piele de calitate rea, rău argă-sită şi ruptă, astea nu-s pojiţe cumu-i legea, ci numai nişte boscârţe! ţara oltului, iii, nr. 19-20. (întrebuinţat mai ales în expresiunea:) luă s. adunâ boscârţele = a-şi luâ catrafusele, boarfele. îmi vine să-mi adun boscârţele şi să fug de aici. slavici, n. ii 170. I Fig. Copiliţă pipernicită, bol-năviciosă, dar afară din cale arţăgoasă şi guralivă. Mai ţine-ţi gura, boşcârţă! ţara oltului, iii nr. 19-20. [Şi: boşcârţă.] —Probabil, din ung. bocşkorszij „curea de opincă". BOŞCÂŞ — 624 - BOSNAT boşcâş f s. m. Ancienne monnaie. — Groşiţă (monetă). LB. boşceâ s. f. (îmbrăc.) 1°. Jupe ăe paysanne. 2°. Fichu. 1°. (Oltenia şi Muntenia dunăreană) Un fel de fotă (2°) de lână, cu care fetele şi femeile se încing, punând una dinainte şi alta dinapoi; cfr. pestelcă. PĂ scule seu, L. p., cfr. h. xii 261, xiv 66, 187. Iar Băneasa ce-mi făceă? în boşcele se’mbrăcă, Nimi-nea n’o cunoştea, păsculescu, l. p. 197b. 2°. (Dobrogea) Basma(2°) purtată mai ales de către femei originare din Transilvania. H. ii 240. Cfr. maramă, bocceâ. boschet s. a. Bosquet. — Grupă de copăcei, dum-brăvioară, tufiş (mai ales în grădini, alcătuit înadins). Acolo erâ sfârşitul boschetului, dacia lit. 265. Ilai degrabă, Leonaş, să ne ascundem coli în bosquet. alecsandri, T. 495. Dulce îmi veneai în umbra tăinuitului boschet, eminescu, p. 24. [Plur. -chete şi, învechit, -cheturi.] — N. din fraii. «ital. bosclietto, diminutiv din bosco „dumbravă"). boscoâce, boscoâhe s. f. plur. v. boscoană. boscoânâ s. f. Sortilege, sorcellerie, enchante-ment, magie. — (Mold., Transilv. şi Ban.; mai ales la plur.) Farmec (pompiliu, bih. 1005), făcătură, aruncătură, vrajă (rev. crit. i 42), boboană, borboase (h. i 72, x 547), magie, p. ext., mijloacele, obiectele (unsorile) cu care se farmecă s. se descântă (Com. liuba); obiceiuri superstiţioase, neadmise de biserică. îndată au lepădat boscoanele, şi învăţând dumnezeeştile taine,... s’au botezat, şincai, hr. I 158/j, cfr. id. ib. iii 54/,. Mi-e silă s’ajung la boscoane (=„magicae artes“). coşbuc, ie. 78/14. O femeie, care... a făcut nişte boscoane sau a băut leacuri veninoase, anume ca să [piardă copilul]... ♦ marian, na. 74. Nu... umblă cu boscoane! epure, p. 84. Aceasta. trebue să fie o boscoană mare,... ai grijă, împărate, să nu dai de rău. reteganul, p. ii 31/29. L-o căuşit cu boscoane, de nu mai ştie de capul lui. ţara oltului, iii, nr. 19-20. [Şi: (Mold.) bozgoâne plur. = descântece de tot soiul. şez. ii 150/29. La dînsa s’a găsit în traistă: mână de om mort, gât de lup, ...şi multe alte bozgoâne. ib. IV 182/6, bojgoâne plur.==borboase, felurite descântece băbeşti, spre a face rău. h. i 72, (-{-bazaconie, Ban.) bozocoăne plur. = farmece, făcături, vr-ăjituri Com. liuba; (+ iscoade)-, boscoâde plur. = farmece, leacuri cu putere de vindecare: Bolnavul a călcat... în nişte aruncături, făcături de rele sau alte bo-scoade băbeşti, grigoriu-rigo,,m. p. i, 46, boscoâce plur. = farmece, frâncu-candrea, r. 49.] — Cfr. n.-grec. paoxavia „vrăji“. cihac, ii 639. boscodâb s. m. v. gospodar. BOSCoaiELNiŢĂ s. f. v. bosconiţă. bosconărie s f. v. boscărie. eosconi vb. lVa. Faire des sortileges. Babiller, begayer; grommeler, murmurer. — A face boscoane, a vrăji. LB., jahresber. IV 326. Şi au venit.babele şi au cercat cu câte de toate: descântat-au, vrăjit-au, bosconit-au. reteganul, p. iv 49/lt. Şi crezi c’o rămas o buruiană.., nefiartă şi nebosconită de dînsa? pompiliu, ap. TDRG. | P. ext. A boscorodi. Te vede bosconind din gură, şi face cruce şi zice... jipescu, o. 54. Cfr. boscăi. [Derivate: bo-sconitor, -oâre adj., subst., bosconitură s. f. DICŢ.] — Derivat din boscoană (cfr. grec. paoy.atvu>,idem). bosconiţă. s. f. Sorciere. — (Rar) Vrăjitoare, fermecătoare. A ieşit cuconiţa, Bosconiţă. marian, na. 394. [Şl: (-{-melniţă, pentru, că vrăjitoarelor le umblă gura ca meliţa) boscomelniţă s. f. = fermecătoare, vrăjitoare, frâncu-candrea, r. 49.] — Derivat din boscoană, prin suf. -niţă. boscoroÂde s. f. plur. Bâlbutiement; bougon-nement; caquet. — (Rar) Bolboroseală, bombăneală, flecârie. Boierul voi să curme cu poveştile şi cimiliturile şi zise: „Lăsaţi la dracu’ boscoroadele este“. n. a. bogdan, ap. TDRG. — Substantiv postverbal al verbului boscorodi. boscorodi vb. IV-a. 1.10”. Faire desincantâtions. 2°. Accompagner (un mort) en prononpant des for-mules inintelligibles; ennuyer qqn. par son babil ou ses jirimiades. II. 1°. Parler ă voix basse, chuchoter. 2°. Parler indistinctement, en bougonnant ou en chuchotant, riciter machinalement et vite. I. 1°. Intrans. A descânta, a vrăji (creangă, gl.), şoptind formule neînţelese. Ţiganca... întinse cărţile. Apoi începii să boscorodească, sandu-aldea, D. N. 193. începe dracul a boscorodi şi a descântă din gură. creangă, p. 58. 2°. Trans. A descântă pe cinevâ, a pronunţa formule neînţelese cuivâ, p. ext. a-i bate cuivâ capul (cu văicăreli, cu flecării, etc.). Când treceă cu mortul..., il boscorodeam cu cimilitura: Chiţigaie, gaie... creangă, a. 14, cfr. 43. Fata plângea, femeia mă boscorodeă, într’una. vlahuţă, ap. TDRG,. II. P. ext. 1°. Intrans. A vorbi încet, pe şoptite Com. a. tomiac, creangă, gl. Abiă-i auzeai gura, numai boscorodeă. şez. vi 7. Cfr. bombăni, mormăi. | A sta de poveşti, flecărind, pe şoptite. Nu maiboscorodl atâta, moşule! sandu-aldea, a. m. 34. Boscorodeă, muierea, mera, l. b. 235. 2°. Trans. (Complementul e vorba boscorodită) A spune cevâ bolborosind, bodogănind, bombăind, to-răind s. flecărind. Bătrânii îşi făceau cruce, boscorodind rugăciuni, c. negruzzi, i 227, cfr. ii 232/19. Spune [lecţiile] papagaliceşte, cum ar boscorodi versurile unei poezii neînţelese, vlahuţă, ap. TDRG. Nil mai boscorodiţi atâtea bolânzli! alexici, l. p. 251/l4. [La alecsandri, t. 359 şl varianta: boscorosi vb. IV = scotoci. Ce-mi boscoroseşti prin dulap, măi tălălău ?] — Formaţie onomatopeică (poate, prin fuziunea lui bolborosi -{-boscoade, s. cu ung. boszorka „vrăjitoare"). boscorosi vb. IV® v. boscorodi. boşueucă s. f. v. bujdeucă. boşintoc s. m. v. boşantic. bosioc s. a. (Bot.) v. busuioc. boşît adj. m. Hernieux. — Care sufere de hernie, surpat, vătămat, boşorog. H. IX 92, com. tofan. — Participiul unui verb neîntrebuinţat boşi, derivat din boaşă. BOSiu s. f. Mauvais tour. — (în România; învechit) Faptă mucalită, dar vătămătoare, năzdrăvănie (costinescu), posnă, şotie (pamfile, j. iii); cfr. renghiu, festă. Pe urmă, tot le-au făcut o bozmâ, că o seamă au tăiat drumul Turcilor, stolnicul dumiTrache, ap. ŞIO. Fiul împăratului, cel ce făcuse bosmaua, se duse ca totdeauna pe la împăratul) se făcu şi el că se miră. ispirescu, l. 372. Cfr. id. u. 69/,,. [Plur. bosmale. | Şl: f bozmâ ap. ŞIO.]' — Din turc. bozma „crimă". (Pentru scăderea înţelesului, cfr. bazaconie). ŞIO. boskât, -A f adj. Morose. — (Rar) Posomorit, bosumflat, îmbufnat, cuv. D. bătr. i 271 (sec. XVII), mardarie, l. 2547 (în amândouă locurile traduce pe paleosl. posupljent = trist).. [Şi:, îmbuznăt, -;i adj. = mânios (Zagra, în Transilv.).] ^ - — Etimologia necunoscută (probabil, înrudit cu bosumflat; cfr. ung. boszantâ „supărăcios", zeit-SCHRIFT, III 470). BOSNEAtf — '625 - BOSTÂNGÎ BOSNEAN, -CĂ subst., BOSNEGESC, 1 boşnegesc, -eâscA f adj. > v. bosniac. BOSNEGIU, BOŞSEGIII f S. m. J bosniac,-ă adj.,subst. Bosniaque. — Din Bosnia, de al locuitorilor Bosniei; numele locuitorilor Bosniei. [Pronunţ, -ni-ăc. \ (Pop.) şi: Bosneăn, -că subst. | f (Derivate din turc. Basna = Bosnia) bosnegesc, boşnegesc, -eâscă adj. = din (s. cum se poartă. în) Bosnia. Căciuli casaclieşti sau bosnegeşti doc. (a. 1785), ap. ŞIO. Un arnăut armat cu o şişineâ boşnegească. filimon, c. ii 646, bosnegiu, boşnegm s. m. == Bosniac ap. ŞIO.J — N. din fran. s. germ. BOŞOÂLC s. f. Tumeur, enflure. — Umflătură, tumoare, gâlcă, bolfă, motâlcâ, gâlmâ, 0 iapă neagră, coama în dreapta, pete albe pe spinare, o boşoalcă pe sub burtă. mon. of. (1907), 7598. [Şi:boşolcă = umflătură, ion cr. iii 54.] boşogi s. m. plur. v. bojoc. bosâioc s. a. (Bot.) v. busuioc. boşolcă s. f. v. boşoalcă. bosoli vb. IVa. Presser. — (Mold.) A înghesui. Cfr. buchisi. [Izvoraşul] buimăcit de repesişul co-borîrei şi bosolit din toate părţile,... se învârteşte în jurul ţăpuşilor ce răsar din albia-i ăe fier. ciocârlan, p. p. 85. bosorcă s. f. (Mitol. pop.) v. bosorcaie. bosorcaie s. f. (Mitol. pop.) Soreibre; strige. — (Transilv., ungurism) Vrăjitoare, strigoaică (can-drea, Ţ. o.) despre care poporul crede că se transformă in iepure, câne s. alt animal şi ia laptele de la.vaci (rev. crit. iv 337, frÂncutCĂndrea, r. 56). ii prorocise odinioară o babă meşteră sau bosorcaie (strigoaie). şincai, hr. i 33/26. Aşâ să vie laptele la vacă, cum vin stelele pe ceriu şi cum vine roua noaptea, să nu-l poată opri bosorcăile. (Descântec din Bihor) şez. vii 18; cfr. grigoriu-rigo, m. p. ii 3. [Plur. -sorcăi. | Şi: bosorcă. mândrescu, ung. || Masculinul: bosorcoiu s. m. (Ban.) Sătălnicu9 Unguroi şi cu 9 bosorcoi. alexici, l. p. i 210/2.] — Din ung. boszorkâny, idem. bosorcoiu s. m. (Mitol. pop.) v. bosorcaie. BOSORt vb. IVa. A ciuli ? (Numai despre câni, în expresiunea) A-şi bosorî urechile (de bucurie). [Cânele] au plecat bucuros, bosorîndu-şi urechile, ţichindeal, F. 199; cfr. BARONZI, L. R. I 102/18. boşorog, -oAgă adj., subst. 1°. Hernieux. 2°. Scleranthus annuus. 1°. (Mai mult ca termen de ocară) Oare sufere de vătămătură, surpat, boşit. H. i 271, II 31, IX 511. 2°. S. f. (Bot.) = buruiana-surpăturii. panţu, pl. — Poate, derivat din boaşe (dacă nu cumvâ avem a face cu alt cuvânt, la origine termen batjocoritor fără înţeles precis, care ar puteâ fl bulg. bosonog „desculţ11, apropiat prin etimol. pop. de boaşe). Cfr. şontorog. boşorogi vb. IVa. (Se) donner une hernie. 1°. Trans. A pricinui (cuivâ) hernia, a-1 face să aibă vătămătură. costinescu, polizu. 2°. (Mai des) Refl. A se îmbolnăvi de hernie, a se vătămâ, a se surpă. rev. crit. iii 90. [Derivate: boşorogire s. f.; boşorogeălă s. f.= hernie, grigoriu-rigo, m. p. i 18l’, bianu, d. s.] Derivat din boşorog. bostan s. m. I. Jardin potager; melonni&re. II. CţtrpmUe /Ciicurbita pepo). I. (Mold.) Legumărie. DDRF. | Spec. (Ban.) Loc pe care se cultivă pepeni, harbuzărie: Aveţi colibă la bostan? Com. I. lengeru. [De obiceiu: bostană s. f. Soldaţii... culeg acum, în ogoarele şi în bostanele lor din Bulgaria, numai gloanţe şi obusuri turceşti, odobescu, iii 565/ls. Bostanele sânt pline cu pepeni, cu dovleci şi cu castraveţi, odobescu-Slavici, ap. TDRG. Bostană fără stăpân, zanne, p. I 122.] II. P. restr. (Bot.; Mold., Transilv.) Plantă căţărătoare, cu vreji lungi şi flori mari, galbene; fructele mari ca ale pepenului, de obiceiu galbene, verzi s. albe, se întrebuinţează mai ales ca nutreţ de animale; din seminţe se prepară uleiu; se mai numeşte şl: cucurbetâ(-porcească), dovleac (dovlete-alb s. turceso), lubă, ludaie, lubene, lube-niţă. Specii: Bostan alb, buhuros, râios, spinos, turcesc, panţu, pl., LB., vaida, creangă, a. 96. Sâmburi (drĂghici, r. 49), coajă (mândrescu, p. p. 166/ie) de bostan. Par’că-i floarea bostanului: aşâ-i de galbenă, zanne, p. ix 443. Am un bordeiu plin de viţei; până nu sparg bordeiul, nu se văd viţeii ? (= Bostanul), şez. i 31. A prins bostanul coadă: (despre parveniţi) cel slab a căpătat putere, cfr. a prins mămăliga coajă, zanne, p. i 122. | Bostan dires e numele unei mâncări făcute cu bostan. H. x 47. | De-a bostanul e numele unui joc de copii. pamfile, J. iii, Stamati, ap. HEM. 2371/6. || Pig. (în batjocură) Cap (mare şi prost), dovleac, vaida. A făcut după cum i-a trăsnit prin bostanul lui cel sec. şez. ii 74/5. N’ai nimic în bostan, pamfile, c. — Din turc. bostan „legumărie11 s. sârb. bostan „harbuzărie, dovleac11. bostană s. f. v. bostan (I). bostănIr s. m. Cultivateur ou marchand de melons on de citrouilles; gardien de melonniere.— Cultivator s. negustor de pepeni s. bostani; păzitor de bostane; pepenar, harbuzar. costinescu. Cât am mers, nu am întâlnit de cât pe un bostănar surd. mera, l. b. 35. — Derivat din bostan(ă), prin suf. nom. agent. -ar. bostănărie s. f. Lieu oii l’on cultive ou ou l’on conserve des melons et des lâgumes. — Loc unde se cultivă pepeni, bostani şi legume, bostan (1), bostană, pepenărie, harbuzărie. costinescu, pamfile, 1. c. 430. îs buni de pus mătăhăli pe la bostănării, dar nu păscari. contemporanul, iv 45. O bostănărie,plină depepeni frumoşi, mera, l. b. 35. Frica păşeşte bostanăria [s. pepenii], creangă, p. 230. | (Broşteni, în Suceava) Locul unde se păstrează bostanii, şez. i 71. — Derivat din bostan, prin suf. loc.-col. -ărie. bostănâş s. m. v. bostăncl. bostănei, s. m* Diminutivul lui bostan, derivat prin suf. -el. Bostan mic. M’o mânat mama, să-mi dai un bostănel. şez. ii 61/,. | Spec. (Mai ales la plur.) Varietate de bostan, cu fructe mai mici şi lun-găreţe, din care se fac diferite mâncări, dovlecei. panţu, pl.; cfr. h. vi 215, (bostănei umpluţi) şez. vi 81, h. x 454, (borş cu bostănei). şez. vi 71. (De-a) bostănelul e numele unui joc de copii (descris la) H. in 312, cfr. iii 329, x 540, xii 141. [Cu alte sufixe: bostănâş = bostan mic. LB., de-a bostănica = de-a bostănelul’ (descris în) şez. ii 61, pamfile, j. iii.] bostăngi vb. IV*. Mal bâtir. — (Mold.; rar) A zidi, a clădi rău (ion CR. II, 219), cu bolovani mari neciopliţi, precum îşi clădesc bostangiii grăme’zile lor de bostani. [Arheologii] lasă la o parte grosolănia fără păreche a clădirii, întrebuinţarea de I pietre săpate la temelie, pe când părţi'd6 căpetenie Dicţionarul limbii rom&ne. 26. IV. 1918. BOSÎANGiU - m - BOT sânt bostăngite din cei mai urîţi bolovani, iorga, N. R. A. I, 288. — Derivat din bostangiu (1°). BOSTAlVGiu s. m. 1°. Cultivateur ou marchand de melons, de citrouilles, de Ugumes, etc.; maraîcher. 2°. Fantassin de la garde imperiale turque. 1°. = bostănar. DICŢ. 2°. f (Turcism) Soldat pedestru din garda Sultanului, care aveă să îngrijească şi de grădinile sa-raiului. ŞIO. Eră şl capegilar-chihaesl împărătesc, cu bostangiii, şi Coldag-paşa cu ienicerii cetăţii Hotinului. neculce, ib. Având cu el mai bine de 40 de bostangii. kogălniceanu, let. iii 217/,. Subt pasa bostangiilor. e. văcărescul, ist. 273/51. [Compoziţii (turceşti):f Bostangi-bâşa s. -paşa s. m. = căpetenia bostangiilor, şeful gardei imperiale şi al grădinilor saraiului. ŞIO., t bostan gilăr-odobaşa s. m. = reprezentantul lui bostangl-başa pe lângă marele vizir, ib.] — Din turc. bostangy, idem. BOSTĂNicĂ s. f. v. bostânel. bostâvA s. f. (Mor.) v. postavă. boşteân s. m. v. buştean. boşteoros, -oâsă, boşter, -Ă adj. v. boştur. boştijvA s. f. 1°. Rdsidu de cire. 2°. Residu de raisins, marc, 1°. Rămăşiţa obţinută din fagurul fiert, după ce s’a stors şi din care s’a scos ceara (h. ii 117, iv 249, ION CR. 159), comină (h. ix 88), jintiţă (marian, ins. 147), babaş. După ce stoarce mierea şi ceara din faguri, rămâne boştina, care se între-buinţeasă ca doctorie. H. ix 494. Zeamă de boştină — apa rămasă subt ceară, marian, ins. 71. 2°. Ceea ce rămâne după ce strugurii au fost tescuiţi, prăştină (h. xii 225), tescovină (ib. ix 471), grunj (ib. IV 152), cfr. borhot, boască, boroghină, huşci, drojdii. Toarnăboştina [de struguri] în căsi, de unde o iau, o pun în saci' şi o calcă în sgheab. i. ionescu, p. 252. Gustul rachiului de boştină de struguri, cercel, săm. iii 661. Ori umblaţi după hoştine?— Că aice n’are nime. sevastos, n. 94/29. Rachiu de boştină. h. iv 58. [Şi (ad 1°): voştină s. f. barcianu (voştine plur. LB.), (cu v>h, în Mold.) hoştinft I. IONESCU, D. 405, MARIAN, INS. 147, DAME,’ T. 120, PAMFILE, I. C. 95, CREANGĂ, GL., ION CR. IV 159, H. III 140, x 21, 68, 499, şez. iii 13/2„ (hoşcină) marian, (hoştine plur.) şez. in 16/,, vii 152. Prăjeau pe foc, într’un ceaun mare, nişte hoştine cu său. creangă, a. 15. Scoase... dintr’o desagă... vreo câteva boţuri de hoştine. marian, o. ii, 166, cfr. leon, med. 37.] — Din paleosl. voătina, idem (1°). Cfr. boască, hoştochină, hostoape, huşci, vospă. boştihtâr s. m. Acheteur de marcs. — Cumpărător de boştină. DICŢ. [Şl: voştinâr LB., hoştinâr marian, î. 218. Anumiţi speculanţi adună această hoştină şi, storcând-o în maşini bune, capătă... cantităţi însemnate de ceară... Se numeau hoştinari. pamfile, i. c. 96.] —— Derivat din boştină, prin suf. nom. agent. -ar. boştiora adv. boştiros, -oâsă adj. boştiur, -Ă adj., r6ştiură s. f. BOŞTORA adv., BOŞTOROCti vb. IVa boştur, -Ă adj. Sec, vide, creux. — (Mold.) Sec, gol, găunos. Un nuc bătrân, pe jumătate boştur. V. A. URECHE, ap. TDRG. Fereastra... fără geamuri, boştiură. E. ba ic an, conv. lit. xvii 317. Pe boştera lui Udvă... stă coiful, a. naum, ap. ŞIO. j (Adesea adverbial, subt forma fem., spre a întări ideea exprimată prin „gol“, ,,sec“) Spicul eră sec boştură. N. A. bogdan, ib. Au venit hoţii şi l-au lăsat bo-ştora = fără nimic, pamfile, j. ii. A lăsă pe cinevâ gol boştiora [= nap, puşcă], graiul, ii 198. Lemn bortos, boştiură, putred la mijloc, şez. iii 89. [Şi: boştiur(â), boştiora, boştora, btişter, -ă. | Deri-va’te : boştiros, boşteoros, -oâsă = găunos, ion cr. i 61, CREANGĂ, gl. '417; boştorogi vb. IYa = a lăsâ pe cinevâ boştora, a cotonogi, pamfile, j. ii.] — Cfr. turc. bos „gol, găunos" (după TDRG. din bos dyr = „este gol, sec“). bosuioâcă s. f. (Bot.) v. busuioacă. bosuioc s. a. (Bot.) v. busuioc. boşumflâ vb. I refl. Bouder, faire la moue.— (Pam.) A-şi arătâ supărarea s. nemulţumirea printr’o înfăţişare posomorită, prin bombăniri şi prin refuzul de a răspunde s. a privi pe cinevâ, a sta b o s n a t, îmbuznat, drâmboiat, îmbufnat, îmboşântat, imbouţat. Aşă, vesi bine, bosumflă-te acum, să creasă lumea că eu sânt de vină, nu tu! bengescu, ap. TDRG. Măi... măi... măi! tare-sbosumflaţi cliro-nomii! alecsandri, t. 631, cfr. 1036. De aceea sta cu Luţa în lojă, bursumflat. I. negruzzi, ii 43, cfr. iv 8. Poftim! Acum mi se bosumflă dumneaei! sandu-aldea, a. M. 41. Copilul ei, pentru care se certă, pentru care erâ în stare să bombănească şi să stea bosumflată o si întreagă, sadoveanu, p. s. 142. Pe dealu’ rotat Şade moşii’ bosumflat P ( = Bostanul) gorovei, C. 26. Nu mai şedeâ bosumflat! H. II 25. [Şi: (Braşov) busumflâ, (dial.) bosâmflâ, (+ buză) bozumflâ zanne, p. v 650, buzumflâ TDRG., (-+-boaşă) boşumflâ şez. vii 178, (+ fran. boursoufler) bursumflâj borsumllâ. TDRG.] — Etimologia necunoscută. (Cuvântul aminteşte pe de o parte pe fran. boursoufler, norm. boudsou-fler, pe de altă parte pe ung. bossu „mânie“. Imaginea „buzelor umflate11 — cfr. megl. mi năbusos „mă bosumflu“, rus. naduvatb guby (propriu: a sufîâ buzele) „a se bosumflâ“, rom. a pune buza — pare a fi secundară, schimbând forma cuvântului prin etimol. pop.) Cfr. bosnat. boşumflâ vb. I. refl. v. boşumflâ. bot s. a. I. 1°. Museau, mufle. 2°. Bec. II. Pointe; avant, proue. 1. 1°. Partea anterioară (mai mult sau mai puţin lungueaţâ) a capului animalelor, în care e gura şi nasul lor, cfr. rât, flit, tic. 0 ciută mioară, Pebot gălbioară, teodorescu, p. p. 58b/2„ cfr. (despre căţel, câne, eăţeâ) odobescu, iii 42/2„ şez. iii 206/,, ALECSANDRI, P. P. 54b/21, (lup) CREANGĂ, P. 24, (bivol) SBIERA P. 123/,o, (porc) ISPIRESCU, L. 53, ZANNE, P. i 618 (capră, ţap) şez. iii 181/,,, alexici, l. p. 158/28, (cal) şez. I 238/,, iii 189/?0. | P. ext. (în glumă s. în batjocură, despre oameni) Gură. Şoacăţa de baron şi-o întins botu’ ca să mă sărute, alecsandri, t. 72. Muia feleştiocul în strachina cu dohot şi-mi trăgeă un puiu de răbuială ca aceea, pe la bot. creangă, a. 46. # Cei cu botul breas=boierii, ciocoii; cfr. şez. iii 20b/29. A bea la botul calului = încă un pahar, din picioare, înainte de plecare (lângă caii înhămaţi gata). Să le mai dea câte un pahar, să bea la botu’ calului, ispirescu, l. 105. (Pa m.) A da cuivâ peste bot: a-i da peste nas (tot aşâ şi în alte locuţiuni care urmează mai jos se găsesc variante cu nas), a-l tăiâ cu vorba, când se obrăzniceşte. ZANNE, P. II 19, GR. băn. A se şterge (s. linge) pe bot (despre cevâ): a fi silit să renunţi la cevâ, a-şi luâ nădejdea de la cevâ. Ştergeţi-vă pe bot despre purcei! creangă, a. 110. A pune pe cinevâ cu botul pe labei a-l supune cu vorba, a-l face de ruşine. ION CR. iii 252, pamfile, j. i. A ,se întâlni cu cinevâ bot în (s. la) bot: a se găsi de-odată şi pe neprevăzute faţă în faţă v. bostur. BOT — 627 — BOTĂ cu cinevâ. într’o dimineaţă, mă întâlnesc bot la bot cu ursul ist de sub fereastră, alecsandri, t. 1309/2. Bot în bot: sărutându-se, în relaţii de dragoste. Ungurenii răndaşi, pe jumătate beţi, bot în bot cu'fetele din casă. D. zamfirescu, ap. TDRG. A se pupă (s. trivial: a se linge) în bot ca cinevâ: a trăi în mare intimitate cu cinevâ. a fi în cele mai strânse legături de prietenie. Se pupă’n bot cu tâlharul de director, vlahuţă, n. 196. | A da în bot (muncind etc.): = a nu mai răzbi (cu lucrul), a nu-şi mai vedeâ capul (de treabă), a cădeâ (de atâta muncă), pamfile, c. | A aveâ caş la bot: a fi încă tânăr şi a nu pricepe lucrurile vieţii, zanne, p. iii 512. 2°. P. ext. (la păsări, impropriu) Cioc (când este gros şi mare), plisc, clon(ban)ţ. Vulturii... Cu boturi ăe pietre scumpe, teodorescu, p. p. 58b/2„ cfr. (despre mierlă) ib. 453. (Ornit.) Bot-gros s. m. = cireşar (Coccothraustes vulgaris). dombrowschi, 315, marian, o. i 416, h. IV 250, ix 122, XII 374, xvi 9. Botgroşii şi scatiii. odobescu, iii 181/„. | Pig. Om fără ruşine, mitocan, nesimţitor, rău-crescut. zanne, p. ix 545. Bot-roş s.'m. = câldăraş (Pyrrhula europea). dombrowschi, 316, marian,’o. i 419. II. P. anal. Partea anterioară şi ascuţită s. lunguiaţă a unui obiect (care se aseamănă cu un bot), capăt, vârf. Bot de cizmă, ăe peniţă; botul canei, al grindeiului. DIOŢ. Botul dealului = coada unui deal. pamfile, J. i. Pulpana... a fost apucată de botul maşinei (= locomotivei), caragiale,m.204. || Spec. Piscul luntrii, dame, t. 126, pamfile, i. c. 72. Pe-trea... sări în apă şi-apucă luntrea de bot. dună-reanu, SĂM. vi 367. | Prora corăbiei. Vaporul făcu un ocol mare, îşi îndreptă botul încet, încet spre cheiul din faţă. id. ch. 199. | Cioculeţul leucei de la căruţă, dame, t. 11, pamfile, i. c. 135. || (Prin etimol. pop.) Hobotul săniei, dame, t. 22, pamfile, i. c. 155. [Plur. bâturi. \ Diminutive (ad I): botişor, bo-tnşor, botnleţ s. a. Ascuţitul botişor. eminescu, p. 298. Are pufuşor pe botişor: i se cunosc semnele vinovăţiei (aluzie la vulpea din vestita fabulă tradusă de Donici). zanne, p. i 622. A fi încă puişor, cu caş la botişor. ib. iii 513.] — Etimologia necunoscută (Poate, înrudit cu fran. bout „vârf“, bouton „mugur", sau cu ital., span., portg. boto „ciung, tâmp“). bot s. a. v. botă1-2. boţ s. m. şi a. Pelotte, tapon, boule,boulette. Nceuă, suffocation. 2°. Boulettes (mets). 3°. Nceud (dans le fii). 4°. Petite tumeur, pustule. 5°. Tumetir abdominale. 6°. Chabot (Cottus gobio). 1°. Bucată de materie în formă de gogoneâ s. glob sau mototolită ca un ghem, cfr. mototol, bulz, bulgăre, boboloş, cocoloş, gogoloş, golo-moz, totoloţ. creangă, gl. Boţi ăe lut. cantemir, ist. 142, dame, t. 73. Boţ de aur (alecsandri, t. 794), de carne (i. negruzzi, v 188), de brânză (vlahuţă, d. 88), de caş (şez. î 167/6, vi 119), de mălaiu (doine, 42/,s), de mămăligă (creangă, p. 145), ăe piatră (sevastos, c. 243/13), de aur (gorovei, c. 350), de alviţă (şez. i 92/t). Se amestecă jumătate unt proaspăt, jumătate sare pisată, se face un boţ mare cât oul de găină, se vâră în urechea vitei. leon, med. 80. ^ -A face (cevâ) boţ — a-i da (cu mânile) forma unui glob, a strânge ghem; a mototoli, a boţi. [Slatina concentrată] se face boţuri sau gogoloaşe, cu mâna. pamfile, i. C. 397. Iorgu făcu scrisoarea boţ în mâna sa. i. negruzzi, ap. TDRG. Las’ să zacă, [Boala] boţ să-l facă! sevastos, c. 93/l2. | Boţ cu ochi: om (gras), cu faţă fără expresiune, cam prostuţ. zanne, p. ii 62, creangă, gl., ion CR. iii 376. Ia, am fost şi eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată ăe humă însufleţită ăin Hu-muleşti. creangă, a. 71. || Fig. Nod, junghiu (la inimă); cfr. năduf, m fine, când i se face [bolnavului] boţ la inimă..., atunci e un semn sigur că n’are s’o mai ducă mult, ci că în scurt timp are să moară, marian, î. 24. 2°. Spec. Diferite mâncări cărora li se dă forma unui boţ. Bulz făcut din două bucăţi de mămăligă şi brânză s. urdă la mijloc, cocoloş, dodoc, gâscă, urs. creangă, gl., (boţ cu brânză) şez. vii 115, viciu, gl. I-a mai rămas o bucăţică ăe mămăligă îyribrâmită şi făcână-o boţ, a zis... CREANGĂ, a. 143. | (Transilv.) Pâne mică, ţipău, donţ, pup. LB., viciu, GL. Când coace, face mai mulţi boţi ca pite (Abrud), ib. | Găluşcă (Fildul-de-mijloc, lângă Reghin), ib. (La plur.) Boţi = aluat care se bagă în supă, frecăţei, pisături (Vad,în Transilv.). ib. 3°. P. anal. (Munţii-apuseni) Nod în aţă. frâncu-candrea, m. 98. 4°. (Neobicinuit) Bobiţă, zgrăbunţă. li ies din piele nişte boţuri ca tuleiele de găină, marian, na. 390. 5°. (Med. pop.) Boţwri = tumori abdominale. LEON, med. 122, cfr. (boţuri în pântece) H. x 548. 6°. (Iht., suspect) Zglăvoacă. cihac, ii 485. [Plur. boţi şi boţuri. | Diminutive (adl): boţişor s. m. şi a. Boţişor de gheaţă rece. sevastos, C. 165/3. Pătura întâi [de păr] o învălătuceşte, formând un mic boţişor. şez. ii 62/le; boţuşor s. m. şi a. TDRG. Mămăligă... făcută boţuşor sau totoloţ. şez. vii 115; boţurel s. a. Trei boţurele ăe mămăligă. MARIAN, NA. 370, ŞEZ. I 121/M.] — Dintr’un tip lat. pop. *bottium (bottia), răspândit în toate limbile romanice, cfr. meyer-lubke, R. wb. nr. 1240, (cfr. şi bulg. buca „cocoaşă") schu-CHARDT, ZEITSCHRIFT, IV 104. boţ f s. a. = (boro)boaţă. (Numai la zilot) Măria-sa mai făcu un boţ şi o pornire atâta de blestemată, cât fu tuturora de încremenire. CRON. 79. Au vrut să mai facă un puiu de boţ, când umblă să ia moşia unor mahalale din Bucureşti, ib. [Plur. boţuri.] botA s. f. 1°. Barillet, botte, boute. 2°. Seau en bois (A anse). Vas de lemn pentru apă, cu două forme caracteristice : 1°. Un fel de fedeleş (h. ii 50, x 6). de lemn de brad (ION CR. II 163, şez. ii 23/8), înalt ca o cofă şi înfundat la amândouă capetele cu funduri elipsoide (şez. ii 23/b, viii 92), dintre care unul are o vrană; o doagă are o prelungire cu două găuri pentru sfoara de care se poartă bota. în botă se duce apa la câmp (h. ii 82, 226, 254, 262, iii 71, 133, vii 187, x 572, xii 31, 176, 277, xvi 11), s. se bagă peştii prinşi. într’o mână ţineâ o botă cu păstrăvi vii. odobescu, iii 212/4, cfr. filimon, C. I 602. Hurduc, burduA, De mustăţi te duc ? (=Bota) gorovei, c. 29. Le mestecă, ca ’n bota Ţiganului! zanne, p. vi 392. 2°. (Transilv.) Doniţă. LB. Botele’n mână luă. bibicescu, p. p. 263, cfr. marian, NU. 553. [Şi (ad 1°): (Dolj) boâtă = vas de lemn de brad, cuprinzând 5-10 oca de apă. H. v 430, cfr. ION CR. iv 99, (Transil.) bot s. a. = putină de lemn cu un singur fund, în care se culeg struguri (LB.) s. se cară gunoiu. Un puton (bot) ăe gunoiu e destul. economia, 157, (cu diminutivul) boteţ s. a.= şteand d. e. pentru brânză (Romoşel, lângă Orăştie). viciu, GL. | Diminutive: botîţă s. f. = vas pentru ducerea bucatelor (=âpei) la câmp. h. i 404. Unu-i ţine botiţa. doine, 228/18, boticâ s. f. [Smântână pe] care vrea să o păstreze, o bagă în botice (Oujeriu, în Transilv.), ap. HEM. 2836/a3, botişoâră s. f. LM., DDRF., boticuţă s. f. Din zori s’o făcut boticuţă bouruţă, Din boticuţă o curs o ceruţă (Descântec din Ungaria), ap. jahresber. vi 72.] — Din bulg. bota „vas de lemn pentru iaurt“. BOTA — 628 — BOTEIU pancev (cfr. alb. bote „urcior*1, n.-grec. |inoT7jţ < ital. botte). Cfr. dubletul bute. botă s. f. = bâtă. (Mold., Bucov., Transilv. de nord, Ungaria) Luându-şi flecare bota sa cea ciobănească în mână, se şl porniră la drum. marian, t. 10, cfr. î. 381, nu. 420, sbiera, p. 195/35. îşi ia iarăş bota de după uşă... şi pleacă în sat (Bihor). LUC. in 331. Bota-i... cioplită,... Be spinarea ta gătită (Jud. Suceava), şez. iv 233b/2S. El îmi dă cu bota’n spate. mÂndrescu, l. p. 112/24. Nu da bota în mâna prostului! zanne, p. iii 483. îi destul o botă bunăla un car de oale! şez. i 219/38. || Spec. (Maramureş) Băţul de care atârnă iţele, fuştel. ib. viii 146. || P. ext. Lovitură de bâtă. Bă-i bote de răfuială Şi dă-i pălmi de cheltuială, ib. I 143b/,„ cfr. sbiera, F. 135. ^ A da cu bota în baltă, cfr. baltă (i, 463”). Cel ce nu ştie să vorbească cum se cade, cel ce dă ca cu bota în baltă, mai bine să tacă. marian, o. ii 270. | Bota drumului: se numeşte omul care ziua-noaptea e tot pe drum (Ioana, lângă Gherla), viciu, gl. [Şl: (Ban., Haţeg) boâtă s. f. = băţ păstoresc, ţărănesc, rev. crit. iii 90. Petru luă iară oile sub boată şi haida cu ele la păşune, cătană, p. b. îii 12, cfr. ţichindeal, f. 278. Ajunge o boată bună la un car cu oale / zanne, P. iv 9. Dumneseu nu bate cu boata! ib. Vi 655; (în Transilv.) bot s. a. | Diminutive: botică s. f. Botică... unde n’au prins să-l îmblătească şi să-l bată şi pe de-o parte şl pe ăe alta! sbiera, p. 198. La cap botică, la dos botică, Iar la mijloc nu-i nemică? (= Furnica) gorovei, c. 164, boticuţâ s. f. Şi ţ’oiu face-o boticuţă, Boticuţă de losuţă. mÂndrescu, l. P. 191, botîţâ s. f. Care buzdugan?... Botiţa aia? cătană, p. b. îl 145. || Augmentative: botâu, botâu s. a. Cu botâul le mână [oile] în codru la Pandina. alecsandri, p. p. 55/3.] — Din ung. bot, idem (cfr. sârb. bota „lovitură"), cfr. dubletul bâtă. botă s. f. (în expresiunea:) A nu şti botă = nimica. Cfr. boabă, tufă. Primaru’ nu ştie carte botă şi-l înşală şl copilul ăl mic. jipescu, a,p. zanne, p. iii 483. Nu pricepem botă, tufă. id., a,p. TDRG. [Şî: (Ban.) boătă: La toate 'aceste meşteşuguri, numai fiul... se pricepea, ceialalţi erau boată, stau numai şi se mirau, cătană, p. b. i 95.] — Deşi se zice, cu acelaşi Înţeles, a nu şti bâtă, e greu de admis că avem a face cu o întrebuinţare figurată a cuvântului botă2, de-oare-ce expresia „a nu şti botă“ se întrebuinţează şl în regiunile în care de altfel se zice numai „bâtă“, nu „botă“. Cfr. v.-ital. boto, -a „stupid, prost", ung. buta „prost". botÂN adj. (Numai în expresiunea) Măr botan. H. ix 389. — Derivat, probabil, din bot, prin suf. -an (cu înţelesul de „botos"). soţĂNĂ s. f. v. boţolan. botĂncă s. f. (Bot.) = yâzdoage. marian. botănic, -ă adj., s. f. Botanique.—Relativ la plante. Nu întrerumpe corespondinţa noastră botanică. C. negruzzi, i 99. Grădină botanică, grădină în care se adună tot felul de specii de plante, pentru studii. | La fem. substantivat: Botanică= ştiinţa care se ocupă cu studiul vegetalelor. M’am pus pe studiat botanica, c. negruzzi, i 103. [Familia: botanist, -ă subst. = persoană care şe ocupă cu studiul botanicei; botanizâ vb. Ia == a strânge plante pentru studiu, a herborizâ ] — N. din fran. (•■(grec. potavmoţ, ,din ^otdvY) „iarbă, plantă"). botab s. a. 1 .Muserolle. 2°. Chaîne do flfeclio de charrue. _ .... 1». Bucăţica de ştreang de la căpăstru s. de la cureaua de la frâu care cuprinde botul calului, cfr. botniţă (1°). dame, t. 50. 2°. Lanţul care leagă capătul de dinainte, (botul) grindeiului cu rotilele. TDRG. — Derivat din bot1, prin suf. instr. -ar. botâr s. m. (Dog.) Tonnelier. — (Transilv.) Meşteşugar care face s. care vinde bote, dogar. LM., barcianu, alexi. — Derivat din botă1, prin suf. nom. agent. -ar. Cfr. butar. botâr s. m. Celui qui porte la hotte (â.laven-dange), hotteur. — (Transilv.) Cel care cară struguri la cules cu vasul numit bot. LB., barcianu. — Derivat din bot2, prin suf. nom. agent.-ar. botâş s. m. 1°. Traqueur, rabatteur. 2°. Bar tailleur.—(Mold., Bucov.) 1°. (Mold.) Hăitaş. H. x 21. 2°. (Bilca, în Bucov.) Bătăuş. Să te fereşti de el, că-i botaş. Com. tofan. — Derivat din botă2, prin suf. -aş. botâş s. m. (Bot.) v. butaş. ; botâş s. m. Sorte de sandale.— (în munţii Sucevei; mai ales la plur.) Opincă în fo.rmă de papuc, făcută din pielea scoasă pe la cotele picioarelor de dinapoi a[le] cailor şi vitelor; această opincă n’are nevoie de îngurzitură; e făcută gata, îi trebue numai nojiţi. şez. ii 150/26. [Şi: botuş TDRG., botoşi plur. = hileri* încălţăminte turcească ce' acopere numai vârful degetelor, h. i 253.] — Probabil, de aceeaşi origine ca bătuş (cfr. şl ung. botos „papuci de pâslă"). botaş s. m. (Entom.) v. botoş. . BOTĂşi vb. IYa (ş. d.) v. butaşi ş. d. isoTĂ'ţ'Ki, s. _m. (Bot.) v. bozăţel. botău, botâu s. a. v. botă*. ’ botcă s. f. 1°. Alvâoie ou cellule de la reine des abeilles. 2°. Creux dans une branche. 3°. Coup appli-que sur la tete de qqn. rapidement avec le pouce et le petit doigt. Nom de jeu. (Mold., Bucov.) 1°. Alveolă (numită şi ţâţă) în fagure,. în care se reproduce matca, marian, ins. 145, dame, t. 120, h. x 498. [Şl: boâtcă (Neamţu, Suceava), ap. HEM. 743.] 2°. Gaură, scorbură în ramură. TDRG. 3°. Lovitură dată în capul cuivâ cu nodul degetului celui mare şi apoi, printr’o întorsătură repede a pumnului, cu nodul degetului celui mic, nucă, pară. Fă-i şl tu o botcă în creştet şi-i ia o ful! (Dâmboviţa). conv. lit. xliv,,, 955. ||P. ext- Numele unui joc obicinuit, la şezători, între flăcăi şi fete care îşi dau astfel de lovituri, ib. botcă s. f. v. butcă. botceă s. f. v. bocceâ. botcută s. f. (Bot.) Plante. — (Transilv.) Numele unei plante nedefinite. Cu restee de botcuţe. mÂndrescu, l. P. 48/20, cfr. 184/2. Cfr. butculiţă. botează s. f. (Bis.) = bobotează. marian,.na. 78, se. i 162. — Substantiv postverbal din boteză. boteiâş s. a. v. boteiu. uoteii’ s. a. Troupeau de moutons. — (Mold., Bucov., Maramureş, Ban.) Turmă de oi (H. iii 280) ş, de cârlani (Voloca, în Bucov,, com. Â. PROCOPO- BOTEJUNE — 629 — BOTEZA viei), alcătuită din mai multe ciopoâre (liuba-IANA, M. 108-9), nn cârd mai mare, cam de vr’o 500 de oi. Boteie ăe oi Şi stave ăe cai. pop. (Ban.) conv. lit. xxxvi 899. [Şi: (Ban.) boteu. liuba-iana, m. 108. | Diminutiv: boteiâş (cupronunţare dialectală boteiiş reteganul, tr. 54/16) s. a. Un boteiaş ăe oi. bud, p. p. 49b, cfr. 70.] botejune s. f. (Teol.) 1». Bapteme. 2°. Bepas ăe bapMtne. — (f şi dial., Mold.-de-sus şi Bucov.) 1°. Botez (1°). Măntui-nă-vremu. cu bootegiurea. COD. vor, 156/10_11 (= botezul, n. testament 1648, biblia 1688), cfr. cuv. d. bătr. ii 122, 124. Cu bo-tejunea ce eu amu mă voiu boteză, să se boteze, te-traev. (1574), 235. Şi pre toţi intru un trup cu sfânta botejune împreunând, coresi, e. iii/9. Preste 7 zile'ăupă botegiune au sfărâmat toţfij idolii, dosofteiu, v. s. 130,2, cfr. 227,2. Scăldătoarea... copilului... până la botejune, ăacă botejunea nu se întârzie,... [o]... face... moaşa, marian, na. 104. 2°. Masă dată la botezul cuivâ, botez (4°), cumetrie. Eu, în loc de botejune, Ţi-oiu face îngropăciune. (Bucov.) marian, î. 134. — Din lat. pop. *baptidio, -ionem. _ botei, s. m. (Industr.) Soulier (d’enfant).—(Ţepu, In Mold.; mai ales la plur.) Gheată de copii, cu şireturi. pamfile, i. c.. 350, şez. ix 35. [Si (din plur. boţei): boţea s. m. pamfile, i. c. 350.'] — Diminutiv, derivat prin suf. -el, din rus. boty „gheată ţărănească**; cfr. botâş, ciobotă, botină. BOTEUNIC 8. a. . 1 . . ... BOTixiviŢA, botArniţA 8. f. / V- • bot£ş s. m. (Bot.) v. butaş. BOTif s. a. v. botă1. Boteu s. a. v. boteiu. boţeu s. m. (Industr.) v. boţel. bote* S; a. şi m. (Bis.) 1 Baptâme. 2°. Eau bănite. 3°. Aspersion avec de l’eau Mwite (le 1-er du mois). 4°. Bepas ăe bapteme. 1°. în religiunea creştină, una din cele şapte taine, destinată a şterge păcatul strămoşesc, şi care constă, la noi, (de obiceiu) în cufundarea corpului celui ce se botează, de către preot, în cristelniţa cu apă sfinţită, iar în biserica catolică tn stropirea corpului cu apă. La botesr cel ce se botează primeşte numele ăe botez = prenumele. Mărturiseaşte un boteză în iertăciunea păcatelor, coresi, ap. GCR. I 32/sl. întâia taină iaste botiăzul. şapte taine (a. 1646), ib. i 115/3, Sfântul hotiăzu. dosofteiu, ps. 94. Ca locaş ăe cununie Şi de botezuri să fie. marian, sa. 249. Act (in Transilv. carte) ăe botez. A bea la botezul resteului: după ce nu mai ţi-e sete. zanne, p. v 532. Ca o lumânare ăe botez = gătit. ib. VI 496. || Botezai (Domnului) şi Botezul apelor= Boboteaza. marian, se. i .162. Cazanie la boUzulu Domnului nostru, lui Isus Hristos. cheia înţelesului (a. 1678), ap. GCR. 238/20* t ^iu s. prunc (barcianu) de botez — fin. Fiinău-m fiu ăe botez şi ăe cununie (a.. 1749). uricariul, XVII 37. || Pig. îndată se pomeniră în apă; cei mai mulţi se scăldară scăldatul din urmă, vreo câţiva scăpară numai cu un botez (= udăturâ). ispirescu, ap. DDRF. [Florile] ăin botezul ăe lacrămi luară numele lăcrămioare, eminescu, n. 28. | (Modern, după fran. s. germ.) Botezul de foc: întâia luptă intr’un războiu. barcianu. 2°. P. restr. Apa (sfinţită), aghiasma întrebuinţată la botez s. la Bobotează. Acel vas cu botez se află... în mijlocul unei bisericuţe, ispirescu, l. 29. Iuda... o luat. luna şi lumina Şi găleata cu botezu’. alexici, l. p. i 142/13. . 3°. Botezare (a enoriaşilor) cu apă sfinţită, la zi întâi a fiecărei luni şi în ajunul Bobotezii. Cfr. boteză (3°). în ajunul Bobotezei preotul umblă cu botezul din casă în casă. muscel, 15. 4°. Ospăţ şi petrecere la botezul cuivâ, cumetrie. Iar noi să mai jucăm un pic Şi la botez. ■ COŞBUC, B. 23. [Plur. -tezuri şi -teze, (rar) -tezi (marian, na. 78).] — Substantiv postverbal din boteză. boteza vb. I trans. şi refl. (Bis.) I. 1°. Baptiser. 2°. Faire baptiser, convertir. 3°. Asperger ă’eau bănite. 4°. Tenir un enfant surles fonts baptismaux. 5°. Baptiser, surnommer. II. (Refl.) 1°. Se faire baptiser, recevoir le bapteme, se convertir. 2°. Se faire asperger ă’eau bănite. I. Trans. 1°. (Despre preot) A săvârşi actul botezului, a creştina pe cinevâ prin botez. Sâmtu o creştină botezată, cuv. d. bătr. ii 151. Păsaţi în toată lumea, învăţaţi toate limbile, botezaţi în numele Tatălui sfânt, catehism (a. 1607), ap. GCR. I 42/28_3o. || (Despre părinţi s. rude) A supune (un copil) actului botezului. Când fu a-l boteză, împăratul adună răsărit şi apus. ispirescu, L. 41.44- Nu e botezat cu toată apa: nu e cu minţile întregi, zanne, p. vi 497. Numai oăată-s botezat: nu ştiu multei ib. VI 498. Jiăan.botezat: creştin cu apucături rele. ib. VI 177. 2°. Fact. A face pe cinevâ să primească botezul, sâ se creştineze, a pune să se dea botezul cuiva', a converti la creştinism. Pre alţii mulţi [Turci] au şi botezat [Mihnea-vodă]. m. Costin, let. I 342/i9. 3°. A stropi cu aghiasmă (persoane, vite, case, etc.) în ajunul Bobotezii şi la Bobotează, la zi întâi a fiecărei luni, la sfeştanie, etc. în ziua ăe Bobotează, flăcăii merg călări la biserică, şi, ajungând, ăesca-lecă ăe pe cai şi vine preotul ăe-i botează atât pe ei cât şi pe cai. H.II 157. în unele părţi ăin Muntenia... este datină ca în ziua ăe Sf. loan Botezătorul, ăes-dimineaţă, fiecare om să-şi boteze la casa sa toate dobitoacele şi clădirile, cu aiasmă ăin ajun. marian, se. i 224. || Pig. A udă. Şi-acolo îi boteză ploaia, reteganul, P. iii 83/32. Şi oricare chin Eu, mi-l botez cu vin. alecsandri, t. 771. | (în glumă) A boteză laptele, vinul s. rachiul: a-l subţiâ ou apă, ca să fie mai mult. pamfile, j. ii. 4°. A funcţionâ ca naş s. naşă la botezul cuivâ. Şi botezasS Cantemir-vodă un copil lui loan Ba-coviţă. neculce, let. II 268/10. Am botezat o cucoană (= copilă) a lui Miron (a. 1765). uricariul, xxv 277/s. Nu voiă nime să se prindă cumătru şi să-i boteze, sbiera, p. 187/32. Când botezi copii, să le dai faşă lungă. şez. i 125/l0. Naşul botează, Naşul cutează: se zice când o rudă îndrăzneşte la altă rudă. iord. golescu, ap. zanne, p. iv 481. 5°. A pune cuivâ un nume (de batjocură s. de glumă), a porecli.- Dar te mai duce capul ca să-l botezi? Să-i zici Păsărilă, nu greşeşti, creangă, p 245. Câte fete sânt în sat Pe toate le-am botezat, Le-am pus nume ăe ciraşă, Să-mi vindece gura arsă. hodoş, p. p. 165. Fă om dintr’un lemn de teiu, Şi îl botează Mateiu! zanne, p. iv 200. II. Refl. (= pasiv) 1°. A primi botezul, a se creştină. Scoală, ăe te bootiaăză, şi-ţi spală păcatele tale! cod. vor. 41/b, cfr. cuv. d. bătr. ii 122. Dintre împăraţii Romanilor, întâi el să se fie botezat, cantemir, hr. 208/s. (Cu complement intern) Să bote-ăzără botez, dosofteiu, v. s. 4 pr. 2?. A se duce (către preot) spre a fi stropit cu aghiasmă (la Bobotează, la sfeştanie, etc.). La Bobotează, m’am botezat la amândoi-preoţii. [Derivate: botezare s. f., botezat s. a. Când fu la botezatul copilului. DDRF.; (Transilv.) botezat s. m. = creştin, om, Român. Oile lui se veăeau şi se cunoşteau dintre ale altor botezaţi, reteganul, p. IV 28/ls. (Negativ) nebotezât, -ă adj. Un om nebotezatu şi spurcatu. cuv. d. bătr. ii 332. Va muri pruncul neboteăzatu. şapte taine (a. 1644), ap. HEM. 1927. Creştinilor, cu oamenii cei necredincioşi şi nebotesâţi nu să cade a aveâ prieteşug. cheia înţelesului (a. 1678), ap. GCR. i 239/6. Copil BOTEZĂTOARE - 630 - BOTOROS de Ţigan, negru, nebotesat. marian, se. i 132, botezător, -oâre adj., subst. (cu deosebire ca atribut al Sf. Ioan) Cerii capul sfântului loan botezătoriulu. XOAN D. VINŢI, ap. GCR. I 272/2. Botezătoriulu (= Sf. Ioan) din pântece o au zis de Dumneseu născătoare. mineiul (1776), 1071/,.] — Din lat. baptizare, idem. botezătoare f s. f. Fonts baptismaux.—(Numai la dosofteiu, V. S. 202,2) Vasul in care se botează copiii, cristelniţă. Ieşi din botezătâarla (glosat prin: scăldătoare). > — Derivat din boteză, prin suf. instr. -ătoare. botfor s. m. (încălţ.) Sorte de botte. — (Mold. şi Munt.) Cizme ţărăneşti s. milităreşti, cu turetce tari şi cu creţi, pamfile, i. c. 350, şez. ix 35, h. iv 87, 119. Cfr. ciubote. Cu pantalonii vârîfi în turetcile botforilor. vlahuţă, cl. 81. Colonelul Amsa... cu botforii de lac elegant încheiaţi într’un pinten de brons, ce sună a voinicie. zamfirescu, r. 11. [Accentuat: bâtfor şi botfor. | Şi: f (direct după fran.) botfdrtă s. f. Condulici..., cu botfortele şi pintenii lui. i. negruzzi, iv 32; botfiir pamfile, i. c. 350; boftur ib.; botfort ib. 342.] — Din rus. botfort'E, idem (i:r s. a. v. bot.1. BOŢURix s. a. v. boţ1. botuş s. m. v. botâş. botuş s. m. (Entom!) v. botoş. boţuşor s. a. v. bot1. boţuşor s. m. şi a. v. boţ1. boţuţ s. m. (Bot.) = burete-pucios. TDRG. [Şl: (plur.) boţiţi panţu, pl., barcianu, alexi; (f boz) bozuz s. ni. panţu, pl., grigoriu-rigo, m. p. i 12.] — Derivat din boţ1, prin suf. dim. -uţ. bou s. m. Boeuf. 1°. Viţelul după ce s’a înţărcat şi e de un an se numeşte mânzat, apoi până la trei ani june (h. ii 252); de la doi ani, gonitorii care nu se ţin pentru prăsilă (cfr. taur, buhaiu, bugă, bic) se întorc (cfr. râncaciu) spre a deveni boi de muncă s. de jug. De la patru ani în sus (după dame, t. 24 şi H. II 59: de la trei ani) ei se numesc: boi de un viţel, de doi viţei, de trei viţei, până la şase ani, când li se zice apoi numai bou (h. IV 53). Boul paşte, rumegă; mugeşte, rage, boncă-eşte, bor(n)ăe, răncălueşte (mai rar: orăcă-eşte, zbiară H. IV 85); boii umblă în turme, cirezi, ciurde, gule; la arat, boul care umblă pe brazdă se numeşte bou de brazdă, iar cel care umblă pe locul nearat, pe lângă omul care-1 mână, bou de om (com. A. coca); atributele şi numirile de boi mai obicinuite sânt: a.) după coloare: bălan, bălţat, breaz, plăvan,roşu, roşcat, ursiu, porumb, hulub, florean, lupan, muhurel, tărcat, înspicat, prian, cudalb; b.) după ziua naşterii: Duman, Joian, Zorilă, Florian, etc. (cfr. liuba-iana, M. 115). Boul cu un com e ciut, ciu-tac, cionc, etc., cel cu coada scurt(at)ă: ciumpav, berc s. ciopârtac; după firea lor, boii sânt moi, leneşi, trăgaci, aprinşi, iuţi, hăiţişi, săritori, împungaşi (împungători), cu bâhă, etc. Cfr. dame, T. 27-32. Specii: bou de câmp: mare, lung în trup, cornaciu şi mai molatic, dame, t. 27; bou de pădure: mai mărunt, mai iute şi mai închis la păr. ib.; (în Dolj) bou câmpenesc: mijlociu la înălţime şi voinic, bou ungurean: mare, cu coarnele lungi şi întinse în laturi, şi plăpând, bou mun- tenesc : mărunt şi mai puţin puternic, ib.; (în Buzău) bou moldovenesc s. de Moldova: mare şi voinic, bou muntenesc s. de munte: mărunt la trup şi cu picioarele scurte, bou unguresc, bou de Slobosia, bou de câmp, bou românesc. H. II 26, 59, 117, 142; (In Mehedinţi) bou înfundat: trupeş şi cu coarne potrivite, bou măgeresc: inalt, lung, subţire şi cu coarnele foarte lungi, dame, t. 27; bou bucşan, varietate a boului moldovenesc (cevâ mai mic, de coloare ce-nuşie-vânătă; cfr. filip-MANolescu,A.d. 198). Bădic ţie bâi cu ţapi. coresi, ps. 168. Oile şi boii. dosofteiu, ps. 28. Părechi de boi. biblia (1688) 3 pr./33. Boi la plug. c. negruzzi, i 246. Boii pasc pe lângă car. coşbuc, f. 126. Dejugau boii. creangă, p. 14. Un foc mare, de păreâ că au să frigă un bou. ispirescu, 1. 246. Zece boi ca bivolii, Să ţi-i mânci cu ddftorii. jarnîk-bârseanu, d. 280 (cfr. bibicescu, p. p. 50). Şi rămân boiî ’njugaţi Şi părinţii supăraţi; Şi rămân boii ’n ocol, Casele pline de dor. ib. 323. Mânând boii: cea, Virag!... ho, Bodor. ib. 32. Boii de la rudă... cei din tânjală. ib. 78. Boii ’n grajd că au murit. ib. 310. Bage un bou. şez. i 236/as. Mâncată-s eu de străini, Ca iarba de boi bătrâni, Şi mâncată-s de duşmani, Ca iarba de boi balani. ib. I 79. E mai bine acum un ou decât la anul un bou. C. NE-gruzzi, i 248 (cfr. zanne, p. i 2). La omul sărac, Nici boii nu trag: îi merge rău în toate. ION CR. Iii 157. Boii ară şi caii mănâncă: unul munceşte şi altul trage folosul, pamfile, j. ii. Pentru boii bătrâni trebue carul mic. id. c. A nu-i fi cuivâ (toţi) boii acasă v. acasă. A-şi băgâ (s. pune) boii în jug (în plug s. în cârd) cu cinevâ cfr. băgâ (i, 418b). Nu fac eu boi bălţaţi (breji românul glumeţ, i 49/sl) cu tine: nu mă voiu împăca mult timp! pamfile, j. ii, cfr. românul glumeţ, i 48/4. A lăsâ pe > cinevâ^n boii lui: a-1 lăsâ în apele lui, a-i da pace. <-ib. 49/t. A merge (s. a se duce) ca cu (s. ca) boii ' (s. cu carul cu boi): încet de tot, a-nevoie. DDRF. Vorba ceea : boala vine cu fuga şi se duce cu boii. ib. Mi-a luat boii (de) dinainte: m’a despoiat de toate, m’a adus la sapă de lemn. TDRG. A scoate pe cinevâ la drum de boi = a-1 sărăci din pricina altora, zanne,p. vi 99. Ochi de bou: mari. ib. II 360. Unde boul nu rage: departe, ib. (cfr. unde a dus mutul iapa, unde a’nţercat dracul copiii). | Bou bălţat: mămăligă cu brânză, strânsă între degete, cfr. bulz, cocoloş, urs, boţ, gâscă-, şez. ix 74, pamfile, j. iii. De-a boul s. d’a’n boul s. (mai ales) de-a’n boule(a)= numele unui joc de copii (cu beţe aruncate astfel încât să sară din cap în cap), stamati, ap. HEM. 2371/,, alecsandri, p. p. 393, h. iv 57,159, V 17, 212. Prostia, rumenă şi voinică, mai mult se târăşte decât sboară, şi merge tot d’a’n-boulea. delavrancea, ap. HEM. 1163. Să te duci d’a’m-bou’, Să te duci ca ou’, mat. folc. i 657. în compoziţii: a.) (Zool.) Bou-de-baltă = buhaiu-de-baltă (Bom-binator igneus). TDRG., cfr. [(= broască) h. V 381. Bou sur = zimbru, rev. crit. iv 87. b.) (Ornit.) Bou-de-baltă = bâtlan (de stuh). marian, o. ii 337, dombrowschi, 325, cfr. şez. ii 211/6_7. Bou-de-noapte = buhă. marian, o. i 208. c.) (Entom.) Bou-de-apă s. bou-de-baltă s. boul-b ălţii (H. 1205, III 307, vii 259)=Hydrophilus piceus. Unul dintre cei mai mari gândaci de apă din ţările locuite de Români; are corpul lătăreţ-oval, foarte neted şi strălucitor; pe de-asupra e negru ca tăciunele, iar de desubt negru-castaniu, pieptul e acoperit cu un fel de pâr vârtos şi neted * iar picioarele sânt foarte potrivite pentru înnotat şi acoperite cu peri lungi şi deşi. marian, ins. 5. Boul-babei = o insectă nedefinită mai de aproape. H. V 187. Boul-lui-Dumnezcu=l.) rădaşcă marian, ins.34; 2.) buburuză, ib. 107. Cfr. (pentru amândouă) h. ix 449, XII 6, 226. BOUAR — 632 — BOUREAN Boul-Dommilui = 1.) rădaşcă marian, ins. 34; 2.) buburuză ib. 106-7; 3.) vaca-Domnului ib. 424. Boul-popii = buburuză, marian, ins. 106, cfr. h. ii 143, iv 85, 271, vii 259, 420, ix 36, XII 237. d.) (Bot.) Boii-pruncilor=ciumăfaie. calendariu (1844), 69. 2°. Pig. (Ca termen injurios dat oamenilor) Prost, mărginit la minte, cfr. dobitoc, vită. Au nu vezi unde mă duc, omule, boule ? alecsandri, p. p. 351/2. N’ai ausit că unul ci-că s’a dus odată bou la Paris, unde-a fi acolo, şi a venit vacă? creangă, a. 13. La trup pepene, La cap pieptene, La picioare râ-şchitoare, Cucoş, boule, Pricepe-te, nătăngule? (=Cu-coşul). şez. iv 85, cfr. 86. Bou încălţat, marian, pamfile, j. ii. Boul lui Dumneseu: om prost de bun ce e, liniştit, răbduriu şi muncitor, zanne, p. vi 684. Cfr. ispirescu, u. 96/a. [Diminutive: bouşor (pronunţ, bo-u-) s. m. (plur. boişori, pronunţ, bo-i-). Bieţii boişorii mei s’au dus ca pe gura lupului! creangă, p. 44. Să’mpungem în boişori, Să meargă mai tărişor, marian, se. i 36; bouleţ (pronunţ, bo-u-) s. m. anon. car. 12 bou-lefi. cuv. d. bătr. i 208; boiiţ (pronunţ, bo-uţ) s. m. = bou mic s. drag, (în Bucov.) viţel; p. anal. (din pricina coarnelor) melc. marian’ (cfr. bour, bourel). Boţiţii carii se cresc de jug, cu cât mai tineri se jugănesc, cu atâta mai frumoşi se fac la păr. economia, 81. Boule, bouţul meu! sbiera, p. 189. Când vaca fată numai bouţi, e semn de noroc în gospodărie, şez. I 18/,,. Om da vaci pe la săraci Şi juncani pe la sărmani Şi junici pe la calici Şi bouţi pe la cei ciunţi. marian, sa. 37. Şi pre mine paşte-m’or Bouţii boarilor, pompiliu, b. 18/17, bolţ (pronunţ, bo-iţ; atestat numai la plur.) s. m. Boiţii înjugaţi, frâncu-candrea, m. 95.] — Din lat. pop. *bovns, -um (pentru bos, bovem), idem. BOUĂit s. m. v. boar. boeAbîe s. f. v. bourie. boiiieaiv s. m. (Zool.) 1°. Bouvillon, jeune bceuf. 2°. Carrelet (Aspius rapax). 1°. Diminutivul lui bou, derivat prin suf. -ulean (mai ales în înţeles desmierdător). 9 bouknfij tre-tinfi] (a. 1588). cuv. d. bătr. i 208. Să ne milu-ească svânta mănăstire... cu bouleani, cu căluşei (sec. XVII), iorga, d. B. 35, cfr. uricariul, xvi 209/10. Văzând... doi bouleani. ţichindeal, f. 187. Acolo boulenii nu mai erau, nici vaca nu mai eră. sadoveanu, P. s. 18. N’am nici coasă, nici n’am plug, Nici n’am bouleni să’njug. şez. IV 135b/10. Cu mândruţul din Văleni Mi-am beut doi bouleni, bud, p. p. 63b. Bouleanul lui Dumnezeu = boul lui Dumnezeu (fig.) zanne, p. vi 684. | (Ornit.) Bou-lean-de-baltă = bâtlan (de stuh). alexi. Că şl eu încă m’oiu face, Mândro, boulean de baltă, doine, 162/19. 20- (Iht.) = haut. antipa, f. 170, h. v 4, 381. BOULfrf s. m. v. bou. BOtJB s. m., adj., adv. (Zool.) I. 1°. Aurochs (Bos urus). 2°. Escargot. 3°. Pârtie anUrieure (de patin de traîneau); avant, proue (de canot). II. 1°. Blason de la Moldavie (reprâsentant une tete d’aurochs). 2°. Fer (â tete d’aurochs); marque, flitrissure. 3°. Impât (sur le vin). III. 1°. (En parlant de comes) Becourbăes l’une en avant, l’autre en a/rrihre. IV. Bapidement. I. 1°. Mamifer din rasa bovină, un fel de bou sălbatic, care odinioară se află şl prin munţii Moldovei, (deosebit de zimbru = bison, care are pâr lung şi coarne mai mici ca bourul). Cap de buăru. pravila mold. (în titlu). Corn de btioru. dosofteiu, ps. 336. Fiara aceasta, ce-i sic bour, poate că au fost zimbru. N. costin, let. i2 84/,. Boărul carile împreună cu căţaua Molda să se fi înecat în apa Moldovei. cantemir, hr. 155/6, cfr. 151, 130, 144. Gonind un buor, s’au fost înecat coteica într’o apă. magaz. ist. i 93/8. Bouri nalţi, cu steme’n frunte, eminescu, p. 114. (Azi, ca o reminiscenţă vagă în poezia pop.) Printre brasi, printre molifţi, înoată, înoată Bohor negru. Bohor negru Coame-şi scoate. (Covurluiu) PĂSCULESCU, l. p. 57; cfr. burada, ap. TDRG. 2°. P. anal. (Mediaş, In Transilv., subt forma contrasă bor) Melc. CDDE. nr. 172, cfr. bouţ, bourel2 (2°). 3°. Capătul unui obiect (adus în sus ca coarnele bourului), cfr. bot. Iar moşul, proptit de jug, mângâia bourul proţapului de la tânjală. conv. lit. xliv 40. | Partea dinainte, adusă In sus, a tălpilor săniei, cfr. călcâiu. dame, t. 22. Cfr. pamfile, i. C. 155. | Botul (2°) luntrei. dame, t. 126; pamfile, I. C. 72. II. 1°. f Pajurea de odinioară a Moldovei, reprezentând un cap de bour. Bourul Moldaviei reprezintă capul zimbrului ucis de Dragoş. alecsandri, ap. DDRP. 2°. (Mold.; învechit) Pier cu marca unui cap de bour, cu care se înfierau vitele, măsurile, obiectele care serveau ca puncte de delimitare, criminalii, etc., (mai târziu) p. ext. orice semn domnesc s. oficial (mai apoi şi particular) de înfierare; p. ext. cicatricea cauzată de înfierare. Cfr. TDRG. Cotul de fier care este la amândouă capetele, cu boure domneşti, uricariul, i 293/22, cfr. xix 325/6. Am purces... de acold la vale spre amiazăzi, prin arinii Bercii, unde s’au făcut [ca semn de delimitare] bour într’un arin (a. 1711), ib. xvii 192/,; cfr. {boor într’un giugastru, a. 1644), ap. TDRG. Au pus un stâlp... însemnat cu doi bouri mari. uricariul, ii 15/,2. Se cunosc boii din cireadă şi caii din herghelie de pre bourul lor. C. negruzzi, I 298. Bătându-i [pe tâlhari], le-au pus şi bouri în frunte şi într’amândouă obrasele. mss. (ca. 1774), ap. TDRG. (De aci, fig.) Om cu bour în frunte: rău (ca un tâlhar înfierat), zanne, p. v 96. 3°. f (Mold.) Impozit asupra vinului, darea ce se luâ pentru înfierarea buţilor de vin cu bourul (II) domnesc. 0 pivniţă, care să fie scutită ...de bour (a. 1765). uricariul, I 275/n, cfr. (buor) ib. V 422/„. Va mai luă vel-cupariu fi banii bourului, după obiceiul vechiu (a. 1755). ib. I 80/33. Cfr. buorar. III. (Atributiv) f (Despre coarne) Coarne bour(e) = cu vârfurile aduse unul spre altul (H. XII 274); coarne boure = unul înainte şi altul înapoi (marian). Nu vă rădicareţi coarne buorî. dosofteiu, ps. 249. Ţine-te, cerbule, cu coarnele cele boure. neculce, let. ii 317/„. IV. Adverbial f (Numai la dosofteiu, ps. 125) Iute ca bourul. Vădsuiu pre spurcatul suindu-se btiorti. [Pronunţ, bo-ivr. | Plur. bouri, (ad II 3° şi) boure. | Şl: f buăr, f boar, t buor, f boor, bolior, bor.] — Din lat.bubalus, idem (cfr. Hehn, Kulturpflan-zen, 590-591). G. Creţu, Columna (1883), 246-248. bovbA f vb- I® v- bouri. bourean, -A subst. 1°. Nom de bceuf (ou de vache). 2°. Boeuf. 1°. Nume de bou (costinescu) voinic, gras şi ciolănos (marian). Hăis, tălăşman!... Cea, bourean. alecsandri, t. 902. Un om mergeă la târg ...cu doi boi... surilă şi bourean, reteganul, p. i 20/16; cfr. iv 26/15. 2°. (Prin apropiere de ,,boulean“) Bou (în înţeles desmierdător). [Românului îi place] să cânte o doină, să fluiere o horă, ţinând plugul de coarne, să producă alaiu pentru sine şi pentru bourenii săi. marian, se. I 23. Cum mergea vulpea la drum strigând la bourenii ei [= doi miei prinşi la jug], iacă îi iese în cale un lup. cătană, p. iii 29. BOUREL — 633 - BOZ [Femininul (ad 1°): bonreânâ = numele unei vaci, ale cărei coarne seamănă mai mult eu ale unui bou, şi care e voinică, grasă şi ciolânoasă. marian.] — Derivat din bour, prin suf. -ean (la origine, probabil: „bou cu coame ca ale bournlui“). bouRei,,-eĂ adj., s. m. v bourin. îioi’RKij s. m. 1». Petit aurochs. 2°. Escargot. 3". Im cane,. 4°. Boitelet. 5°. Instrument servant â imiter le beuglement du bceuf. 1°. Bour (1°) mic. în urmă se iveşte un bourel murg, cu trei stele în frunte, marian, t. 43. 2°. Melc. LB., marian. 3°. (Entom.) = rădaşcă, marian, ins. 34. 4°. (Ornit.) = imp&răţel. marian, o. i 304. 5°. P. anal. Instrumentul (ce însoţeşte „plugu-şorul", în ziua de Anul nou) numit mai adesea buhai u, care scoate un fel de muget ca al boului. DDRF. [Şi: (ad 2°, + boier) boierel s. m. columna (1883), 247, cfr. bouresc.] — Derivat din bour, prin suf. dim. -el (pentru înţelesul 2° cfr. zeitschrift, xxii 466, xxvn611, XXVIII 104, 319, ROMÂNIA, XXVIII 109, XXXI 276, unde se citează nume romanice pentru „melc“, care sânt diminutive din „bos“ s. ,,vacca“). bourel s. m. Jeune bouvier. — Diminutivul lui boar (derivat prin suf. -el). Şi-mi ies bornei cu boi Şi păcurarii cu oi. marian, !. 178. bouresc, -eâscă adj. (Corne) d’aurochs. — (Despre coarnele melcului, în versurile spuse de copii) De bour. Melc, mdc, Codobelc, Scoate coarne boureşti. teodorescu, p. p. 191. [Şi: (-|-boier, cuvântul „bouresc" ne mai fiind înţeles): boieresc, -eâscă. ib., cfr. pamfile, j. ii 111.] — Derivat din bour, prin suf. adj. -esc. bouri vb. IVa. (En parlant de cornes) 1°. Dresser. 2°. Prendre la forme des cornes de l’aurochs. 3°. Pousser. — (Despre coarne) 1°. Trans. (f şi în poezia pop. din Bucov.) A ţineâ coarnele gata de atac. Goarnele bouritu-şi-o (descântec). marian, d. 139. | P. anal. (Despre urechi) A ciuli. [Armăsarul] coada pre spinare rădicându-şi şi urechile înainte buărându-şi... toată herghelia... ocolea,, cantemir, ist. 76. | Fig. A ţineâ gata de atac. Condeiele mai ascuţite decât sulele şi mai lungi decât suliţele, asupră-le-şi buărează. id. hr. 447. Cu suliţa buărată, pre bietul iepure în goană luă. id. ist. 197. 2°. Refl. (Bucov.) A căpătă forma coarnelor unui hour, cu vârfurile întoarse spre înlâuntru. Laptele şirO dobândit, Păru’li s’o netesit, Coarnele s’o bourit (descântec), marian, d. 133. 3°. Unipers. (Ţara-Haţegului) A da, a ieşi, a creşte. Au început viţelului a-i bouri coarnele. REV. crit. iii 90. [Şi: f buără vb. Ia. | Derivat (ad 2°): bourât (f buărăt, buorăt),-ă adj.= (despre coarne) ca ale bourului, bour (III); (despre vite cornute) cu coarne ca ale bourului. Coarne buorate. cantemir, ist. 101. Bou comat şi buărat. id. ib. 161, cfr. 174. Taur bourat. teodorescu, p. p. 21b. Capră bourată. marian, se. I 147.] — Derivat din bour. Cfr. îmbourâ. bourie s. f. 1°. Parc â bosufs. 2°. Hutte de bouvier. — (Transilv., Bucov.) 1°. Locul (îngrădit) unde se odihnesc boii (la amia-zăzi şi peste noapte, vara, la păşune). Cfr. m e r e z ă, stanişte, zăcătură. marian,popovici,r. d.164. 2°. Coliba boarului, marian. [Şl: boărie, bouărie. marian. | Şi (ad 1°, cu schimb de suf.): bourişte. viciu, gl. 59, borîşte = locul unde stau vitele vara, afară pe câmp: Du-te, Ioane, cu sare, că vitele-s în borişte! (comit. Turda-Arieş) viciu, gl. 91.] — Derivat (ad 1°) din bou, prin suf. col. -loc. -ărie, (ad 2°) din boar, prin suf. loc. -ie. bourişte s. f. v. bourie. bourîu, -IE adj. Saillcmt. — (La origine, probabil, despre coarne ca ale bourului, p. ext. despre ţâţe) Ţâţe bourii — care stau tari şi ţepure, de se văd subt iie ca nişte corniţe (Ţara-Haţegului). rev. crit. iii 90. (Fig.) Ochi bourii şi adânci ca o prăpastie. ib. i 220. [Cu alt sufix: bourel, -eâ. Boi bourei (= cu coarne ca ale bourului), alecsandri, p. p. 102/,,; TEODORESCU, P. P. 141; MÂNDRESCU, L. P. 217/6; păsculescu, l. p. 28. Dragostea de unde naşte ?... De la ţâţe bourele. ib. 406b/4; cfr. teodorescu, p. p. 150b; (substantivat) Sub albahaînă de noapte, de la gât în jos, se trădau boureii sinilor. eminescu, n. 63.] — Derivat din bour, prin suf. adj. -iu. bouşor, bo^t s. m. v. bou. bouţâ s. f. (Miner.) Caillou. — (Ban.) Pietricică (bună de azvârlit), jahresber. iii 314. Aurul turnă în traistă, iar căldarea o umplu cu bouţe. ţichindeal, f. 288, cfr. 289. [Pronunţ, bo-u-.] — Modificat din beuţă, prin etim. pop. (după bou). Bovisr, - adj. Bovine.—Din (s. de) familia boului. Vite bovine, uricariul, xiv 243. (Veter.) Pestă bovină : boală de vite cornute. — N. din fran. (lat. bovinus, -a, -um, idem.) box s. m. Carlin. — (Adesea atributiv, pe lângă ,,câne“) Un soiu de câni (h. ii 31, vii 476), cu botul negru şi turtit, astfel că par cârni (h. ii 27), întrebuinţaţi şl la vânat (h. i 120). [Plur. bocşi. h. ii 31, iv 85 şi boxi. îl. ii 27. Şl: boxă s. f. H. IV 9, (din germ. Mops) mops, mox (plur. mocşi). H. IV 85. | Derivat: boxin s. m.: cel mai rău şi iute fel de câni. h. iv 116.] box s. a. 1°. Boxe. 2°. Coup-de-poing ame'ricain. 1°. Sport (englezesc), care constă în a se bate cu pumnii. 2°. O armă mică de atac, care se adaptează uşor la mână (alcătuită dintr’o bucată de metal în formă de patru inele alăturate, în care se vâră cele patru degete alăturate ale mânii). Lasă-l, să-l învăţ să-şi aducă aminte de cărţi măsluite şi de boxul mieu. contemporanul, v 204. [Plur. bâxuri. | Derivat: boxă vb. 1“ = a se bate cu pumnii, englezeşte.] — N. din fran. (engl. box). boxâ s. f., boxijs s. m. v. box1. boz f s. m. Diviniti pa'ienne, idole. — Zeu păgâ-nesc, idol. începură oamenii a se închină boşilor şi uitară cu totulpre Dumneseu. moxa, 348/3(). Să se ruşineze toţi slujitorii de bozi. psalt. (1651), 182. Ti-i nălţat sfântul nume Preste toţi bâdzîî din lume. dosofteiu, ps. 333. Voiu pune oasele voastre peste oasele bâziloru voştri, biblia (1688), 91b. Jărtva bozului său Eliogabal aducând, cantemir, hr. 206/3. Bozii... Troadenilor. M. costin, let. I 12/S3. în-chină-te bâsiloru. mineiul (1776), 18672. [Feminine : boâză. O capişte păgânească a unii bâadse. varlaam, c. ii 61. Au zidit aceâ cetate nimfelor (carele erâ boazele fântânilor), cantemir, hr. 158/10. Afroditis..., boaza dragostelor. id. ist. 9; cfr. 129. | Derivat: bozoăie s. f. Bosoaîe sau dumneseiţe de lut. N. costin, let. i 48/,,..] — Din paleosl. bozi, pluralul lui bogu „Dumnezeu11. BOZ — 634 — BRĂCACIU boz s. m. (Bot.) Hieble, ySble (Sambucus Ebu-lus s. Ebulum humile). — Plantă, ierboasă mare, ou miros neplăcut, cu flori albe ca ale socului, cu frunza despicată şi fructe negre, panţu, pl., h. iii 66, 139, 261, etc. Bozul faee mătasâ (nişte fire lungi, galbene), pamfile, j. i 59. Hotarul merge... pe din-sus de nişte bozii. (Mold., a. 1712), uricariul, xv 272/16. Că doar duducile şi domnişorii nu răsar ca bozul prin satul nostru ! alecsandri, ap. TDRG. Viţa de vie tot învie, iar viţa de boz, tot răgoz! creangă, P. 210. Par’că-s... nişte case văruite cu bozii şi cu soc! jipescu, o. 132. îl obloji la aripă cu boz..., ca să-l vindece, stăncescu, b. 23. Seminţe de boji. (Vânju-mare, in Mehedinţi), ap. HEM. 888/12. Poama de boz. pamfile, i. c. 225. Trei fire de boz. şez. I 2OO/15. Bâtă de bozie. ib. Vii 90. Must de bozii. ib. viii 151. Cu alun şi cu boji îl descântaiu. ib. VIII 112. # A tăiă boji la (căni) : a nu face nici o treabă, a umblă fără căpătâiu. zanne, p. i 388. (Ofr. a tăia cânilor frunză). Poţi să te culci liniştit, după ce ai tăiet la boji. 1. negruzzi, v 255. [Plur. bozi şi boji. || Şl: boziu s. m. anon. car., mardarie, l. 3386, ECONOMIA, 47, H. II 26, 79, 121, 130, 142, 207, 229, ni 242, IV 9, 14, 44, 46, 52, ix 447, etc.; bozie s. f. Com. corbu, leon, med. 24, dame, t. 184. Boziile şi bălăriile, odobescu, i 148/6, (din plur. boji) boj. H. x 85, XII 259, leon, med. 24, (boziu + boj) bojiu. h. xiv 84. [| Diminutiv: bozişor, bojişor s. m. Or creşte bozişori. marian, î. 321, cfr. (bojîşori) vasiliu, c. 198.] — Din rut., rus. bozii, idem (cfr. ung. bodza). bozâ s. f. sing. Sorte de ciăre. — (Turcism) Băutură (băută mai ales de femei şi copii) acricioasă ca braga, obţinută prin fermentarea în apă, in timpul iernei, a merelor pădureţe. ŞIO. Cfr. cidru. [Şi: bozân s. m. DICŢ. || Familia: bozagiu s. m. = vânzător de bozâ. Trei bosagii brăhari, ce făceau brahă în tabără, (a. 1715), ap. ŞIO. Bozagii, plădntari. beldiman, t. 343; bozagerie s. f. Prăvălie de bo-zagierie. doc. (a. 1796), ib.; bozagilâc s. a. == gă-tirea bozalei şi meseria de bozagiu. lane, bozagiul din Bucureşti, cere să lucreze bosagilâc, care s’a oprit fiind lipsă de bucate. DOC. (a. 1796), ib.] — Din turc. boza (buza), un fel de bragă de meiu. b6zA s. f. Graisse (â graisser Ies essieux). — (Bouţariu, în Haţeg) Dohot, unsoare de car (din prăvălie). viciu, gl. Cfr. păcură. bozafj&r, -Ă f adj. Grisâtre. — (Turcism) Cenuşiu. Şal bozafer,... cu flori prin colţuri, filimon, c. i 599. — Din turc. bozaver, idem. BOZAGIERIE f s. f., bozagilAc t s. a.) . BOZAGiV f 8. m. /V- b0Za< Bozii vb. IV® refl. Se couvrir de fleurs, moisir (en parlant du vin, de la biăre); fermenter, lever; s’aigrir, se găter. — (Transilv. şi Bucov.) A prinde floare s. mucegaiu (despre vin, bere, etc. DICŢ.), a se dospi, a se acri, a se strică (despre fasolea bătută, bugnariu, năs.), a se serbezi (despre laptele acru, com. tofan). [Derivate: bozăire s. f. == dospire, acrire, stricare, bugnariu, năs.; bozăiălă s. f. = floare (pe vin). DDRF.] — Pare a fi derivat din bozâ. bozAiâiA s. f. v. boz ăi. bozân f s. m. v. bozâ. bozâktâriu s. a. v. buzunar. bozArie s. f. Terrain couvert d’hiebles. — (Rar; în Mold.) Mulţime de bozi, loc plin de boz. Uite ce bozărie a răsârit prin curte! TDRG. [Plur. -zării.] — Derivat din boz, prin suf. loc.-col. -ărie. bozAţ£l s. m. (Bot.) = ştirigoaie. DDRF., barcianu, alexi. [Şl: bozoţel s. m. = o floare (nedefinită). h. v 319; bojoţel s. m. barcianu; boţăţel s. m. cihac, ii 25, TDRG., baronzi, l. r. i 128/î0, barcianu; boţoţel s. m. pontbriant, LM.] Cfr. bojgăţel, boj’oţei. bozbAi vb. IVa v. bâjbâi. bozboxâr(iu), BOzncNÂR s. a. v. buzunar. bozgâjvdi vb. IV8 trans. Farfouiller. — (Ban.) A scotoci (căutând cevâ); A bozgândit tot. Com. COCA. — Pentru etimologie, cfr. ung. bozognl „a se mişcâ“. Cfr. bâjbâi. kozgoAne s. f. plur. v. boscoană. bozgoiu s. m. (Entom.) = bărzăun. marian, INS. 194. Cfr. bongoiu. bozgun s. a. Guerre. — (Constanţa) Războiu. h. ii 239. Patru bozgunuri am pitrecut, taică! întâiu’ bozgun e ăl de la Sevastopol. graiul, i 363. [Plur. -gunuri.] BOZIE S. f., BOZIŞOR, BOZIU S. m. (Bot.) V. b0Zs. bozjkâ f s. f. v. bosmâ. BOZOÂIE f S. f. v. boz*. bozocoâne s. f. plur.. v. boscoană. bozorinA s. f. Marc de prunes. — (Rar) Resturile de prune care rămân în cazan, după ce s’a fiert ţuica, pamfile, i. c. 236. Cfr. boască, borhot, boroghină, huşci. itozo'JfEi, s. m. (Bot.) v. bozăţel. bozbmflâ vb. I refl. v. boşumflâ. bozunAr s. a. v. buzunar. bozuz s. m. (Bot.) v. boţuţ. br i interj, v. bâr. brAbAjvoc s. m. (Bot.) v. brebenoc. bbAbete s. m. (Ornit.) (ş. d.) v. yrabie ş. d. brAbin s. m. (Bot). Bunias orientaljs. — Plantă ierboasă cu flori galbene. Şi: colţul-lupului. PANŢU, PL. brac s. a. Bancart, rebut. Cheval de rcmcart ou de riforme. — (Mold.) Rămăşiţă, ce-i mai rău, ce rămâne după ce se alege ce-i bun. ION CR. I 42. Luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri, eminescu, P. 221, cfr. 225. || Spec. Cal de brac s. numai brac = cal care nu mai e bun de nimic, cal reformat. Slab şi costeliv, ca un cal de brac. odobescu, iii 157/,,. Cârdul de bracuri şi caii de rând, scoşi din herghelie. I. ionescu, D. 370. [Plur. brdcuri.] — Din rut. (rus. s. pol.) braku, idem (cfr. germ. Brack). BRAcAcix s. a. V BRAcAcicA, brAcAcie s. f. / v< 1nAcuclu- brAcâciu s. a. Sorte de chaudron.n— Un fel de căldare „spoită, de adus apă“ (Tulcea, ION CR. ii 219), „care ia o vadră de apă“ (h. xiv 359), „pentru fierberea bucatelor11 (h. vii 487, xiv 346). 12 tingiri cu capace şibrăcăci. (Mold., a. 1661) uricariul, xvi 205/21. Aţâţă focul, puneă brăcaciul pe pirostii. T. cercel, Săm. iv 765. Brusturii de porumbe uscate... începură să părâe şi să-şi prelingă vâlvolaele pe fundul bracacelor. m. chiriţescu, conv. lit. xliv, i 206; cfr. id. ib. II 552. [Plur. -cace şi -căci. | Şl: bracăciu s. a., brâcăcie s. f. = un fel de tingire de aramă, la gură strimtă de tot şi jos largă de tot. H. ii 285. | Diminutive: brăcăcel s. a. = un fel de tingire (h. ii 245), căldăruşă (Tulcea, ION CR. II219); BRACE — 635 — brAouî brăcăcîcă s, f. = vas mic pentru adus apă. jahresber. ix 225; cfr. H. II 282, 290.] brâce s. f. plur. (îmbrăc.) Calepon. — (Rar; în Bucov.) Izmene. în Moldova şi Ţara-românească se îmbracă ăe regulă cu cămăşi nouă, cu brace şi colţuni noi. marian, î. 62. Leapădă-ţi izmenele (bra-cii), că crapă Bocean, ca să-l legăm, mai degrabă. sbiera, p. 240/4. [Şi: braci s. m. plur.] — Din lat. bracae „un fel de pantaloni largi11. brăcile s. f. plur. (îmbrăc.) v. brăcire. brache f s. f. v. şabracă. brăcîe s. f. (îmbrăc.) = brăcire. viciu, gl. 21, LB. [înţelesurile date de DDRF. „ceinture d’une culotte, lacet, aiguillette“ nu se pot atestă.] — Din lat. pop. *bracîlia (plur. din bracîle), cfr. brăcire, brăcinar, brăcină. conv. lit. xxxviii 701. brăcier s. a. (îmbrăc.) = brăcire. Preste mijloc se încing cu brâne negre şi brăciere roşii, împestriţate cu mai multe colori, moldovan, ţ. n. 66. — Derivat din brăcie, prin suf. instrum. -ar (devenit -er după palatale). brăcile s. f. plur. (îmbrăc.) 1 . , , BRĂcitfĂ s. f. (îmbrăc.) / v- brăclre* brăcinar s. a. şi m. (îmbrăc.) I. Cordon (de caleşon ou de chausse). II. Entretoise. 1°. Barre transversale reliant les deux bras ăe l’armon. 2°. Tige de fer reliant les mancherons ăe la charrue. I. Aţa (şiretul, sfoara s. cureaua) care se bagă prin îndoitura de sus (bata s. veaca) izmenelor (a iţarilor s. cioarecilor), spre a le puteă strânge pe mijloc, b&rneţ, brâneţ, brânişor. marian, dame, t. 169, şez. v 141, vii 177, brebenel, gr. p. Se spânzură singur în temniţă, cu brăcinarul său. odobescu, iii 543/2!. Când s’a stricat carul, Popa şi-a rupt brăcinarul. marian, nu. 622, teodorescu, p. p. 180, sevastos, n. 211/,6. Brăcinar că-şi desprindea, Cioarecii’n vine căăeă. teodorescu, p. p. 629; cfr. 155b. Badea 'nalt ca un husar, Lelea până’n brăcinar. mândrescu, l. p. 139/,,; cfr. marian, sa. 140, bud, p. p. 57, şez. iv 180/9, marian, t. 349. | (Şi la plural:) CopUul... pleacă grăbit, ţi-nându-se cu o mână ăe brădnarii pantalonilor prea largi, brătescu-voineşti, viaţa românească, iv 224.Lume, lume şi vieaţă, Brăcinar de aţă! POP. A fl tare în brăcinar —a fi bogat. ZANNE, p. iii 35. Dacă te ţine brăcinarul — dacă te ţine cureaua, dacă ai curaj. LM. II. P. ext. 1°. Splina carului, dame, t. 9, pamfile, I. C. 133. Inima carului trece pe de-asupra brăcinar iului şi întră în mijloc. I. ionescu, m. 711. Brăcinar = o spetează de lemn ce joacă subt inima carului şi uneşte cele două extremităţi ale furcii (Secuiul, în Dolj). H. v 154, cfr. IV 75, 118, V 72, ix 43, 115, xi 166, xiv 94. Crăcii oiştei au brăcina-riu, ca oiştea sâ stea oblu. brebenel, gr. p. 2®. Ruda de fier care uneşte coarnele plugului. DAME, T. 35. [Plur. -nare şi-nari. | Şi: (cu metateză) bărcinâr, ap. CDDE. nr. 175; (derivat din breciri) brecinâr. H. ix 188, bricinâr(iu). şez. ii 150/36, viii 62, pamfile, i. c. 367, sevastos, n. 145, creangă, gl. 417.] — Disimilat din *brăcirar, din brăcire -f- suf. instr. -ar. Cfr. brăcire, brăcie. BRĂciNĂRiŢĂ s. f. 1°. Bempli ou coulisse (de ca-leşon). Passe-lacet. 1°. (Rar) îndoitura de sus de la izmene sau de la cioareci, prin care se trece brăcinarul, bată (2°), betelie, bantă, bartă (2°). LB. 2°. Beţişor crestat la capăt, cu care se vâră bră- cinarul în bată. şez. ii 151/t; cfr. viciu, gl. [Şi: (Mold.) bricinăriţă. şez. ii 151, pamfile, i. c. 367.] — Derivat din brăcinar, prin suf. -iţă. brăciră s. f. (îmbrăc.) v. brăcire. BRĂciRE s. f. (îmbrăc.) 1°. Ceinture (longue et etroite). 2°. Chaîne (servant â lier la claie d’arri&re au char). 1°. (întrebuinţat mai ales la plur. brăciri) Cingătoare, „brâu îngust de încins" (Şişeşti, în Mehedinţi, com. N. ionescu), pentru bărbaţi şi pentru femei (cfr. bată), ţesut „din părul scos din lână“ (liuba-iana, m. 21). Cfr. jahresber. iii 277, h. vi 233, ix 115, rev. crit. iii 90, pamfile, c., viciu, gl. Ca încingătoare, servesc brăcirile, brâul, cureaua şi'praşcia. liuba-iana, m. 21. înnodaţi capetele bră-cirilor unul ăe altul, marian, se. ii 50; cfr. id. nu. 641. Tu, mânăro, cu brăciri noi, Ce nu mai vini pe la noi? hodoş, C. 65. Ţes la brăciri. ib. 45. Şi cheamă copilele Să-şi aleagă brăcir’le (Vâlcea), şez. I 144b/e- 2°. P. anal. (La plur.) Lănţuşurilo. care leagă codirla de car. dame, t. 11. [Alături de plur. brăciri, întâlnim şi forma breciri s. f. plur. = brâul, ţesut de femei, pe care-1 poartă de obiceiu Românul (Oraviţa, com. A. COCA), cingătoare subţire şi îngustă de lână (GR. băn.). Descântătoarea ia o frimbie ăe breciri (legătură, brâu, bete), ăin care măsoară trei coţi. GRIGORIU-RIGO, M. I 143, cfr. marian, na. 38; (prin disimi-larea grupului r-r în r-l, cfr. CDDE. nr. 174) brăcile s. f. plur. frâncu-candrea, m. 12. Ţi-a ţesut nişte brăcile, cum n’are nici un flăcău în sat. sandu-aldea, d. N. 230. Mănunchiul steagului e înfăşurat cu brâne şi cu brăcile ăe strămături. marian, NU. 267; (din brăcile, prin apropiere de diminutivele în -eî) brăcele s. f. plur. = bete. h. ii 118. Brăcelele {brăciri prin Mehedinţi şi Dolj) sânt o cingătoare lungă, care lncunjură corpul de mai multe ori; ele au lăţimi variate; unele ajung până la lăţimea de 10 cm.; sânt ţesute cu lânuri diferit colorate; înlo-cuesc la mulţi ţărani brâul...; cele mai înguste se încing peste brâu..., puţin obicinuite de câmpeni. manolescu, I. 193. Brăcde cu ciucuri luate de la fete. H. II 154. | Singulare nouă: brăciră s. f. jahresber. iii 314. Leagă această brăciră de piciorul mieu. cătană, p. b. iii 54. Şl ca „numire ce se dă oilor" (Cătunele, în Mehedinţi). H. IX 37, brecîr(iu) s. a. = bejte, brâu îngust, cu care se încinge omul. ion cr. ii 109. | (Din brăciră, prin di-similarea grupului r-r în r-n cfr. brăcinar) brăcină s. f. LM., barcianu. Caierul se leagă pe furcă cu brăcină ăe păr colorat, brebenel, gr. p. | în înţelesul 2°, după dame, t., ar fi s. m.: brăcirii, ceea ce nu ne pare probabil.] — Din lat. pop. bracîle, idem. conv. lit. xxxviii 701, MEYER-LUBKE, R. wb. nr. 1258. Cfr. brăcie, brăcinar. brâclă, brăclă s. f. (Ţes.) v. brâglă. brăciii vb. IVS. 1 °. Mettre au rancart, trier en rejetant les choses inutiles. 2°. Ne laisser que les choses ăe rebut; gâter. — (Mold.) 1°. A alege bracurile (animalele s. lucrurile cele rele) de o parte din cele bune. şez. v 3?/2. 2°. A rămâneâ bracurile, părţile netrebnice din cevâ, după ce s’a ales ce a fost bun (şez. ix 151); a strică cevâ prin alegerea numai a părţilor bune. Am brăcuit toată păăurea, până am tăiat lemn ăe casă. pamfile, C. Toată păăurea este ciwntUă şi brăcuită de dînşii. I. IONESCU, m. 643; ofr. id. D. 437. Poate vr’un pedant..., peste un veac, Printre tomuri brăcuite aşezat — şi el un brac —... Te-o strânge’n două şiruri, eminescu, p. 225. [Derivate: brăcnire s. f., brăcuiturăs. f. Dintr’o BRAD — 636 - BRĂDIŞ turmă de aproape 4000 de capete..., a ales pe cele defectuoase... Prin brăcuituri inteligente a ajuns... la producerea Mnei calităţi... [cu] o reputaţiune din cele mai bine întemeiate. I. ionescu, d. 172.] — Din rut. brakuvati „a alege11. brad s. m. (Bot.) I. Sapin. II. 1°. Hippuris vul-garis. 2°. Ormments (en forme de sapins, sur Ies besaces ou sur Ies manches de chemises). I. 1°. Numire generică pentru arborii în totdeauna verzi din familia coniferelor (cfr. pin, sil hă, molid, tisă, jneapăn, zmirdar), spec. numirea speciei brad-alb. Fructul bradului se numeşte cucuruz (de brad), frunzele lui şl: ace, ţepuşe, materia cleioasă şi aromatică care se degajază de subt coaja lui: răşină, praful care cade de pe fructele sale: mană, crengile lui (cu ăcele pe ele): cetină, iar când sânt curăţite: cepi. E foarte des întrebuinţat, ca termen de comparaţie, pentru oamenii frumoşi, înalţi si subţirei h. ii 79, ui 67. Coastele dealurilor, eoperite cu buchete de fagi, arini şi brazi, c, ne-GRUZZi, i 308. Din vârful Carpaţilor, Din desimea brazilor, alecsandri, p. ii 9. Cu perdelele lăsate şed la masa mea de brad. eminescu, p. 3. Codri mari de brad. coşbuc, b. 7. Ea încă aveă la ce se uită la el, căci eră un brad de Românaş. ispirescu, l. 125. 0 babă aveâ trei feciori, nalţi ca nişte brazi, creangă, p. 3. Dar nici bradul cel fălos Nu-i ca badea de frumos, Că bradu’ mi-e clenguros, Şi bradu’ mi-e po-ciumpos, Nu-i ca badiu’ subţirel, Să mă pot iubi cu el. jarnik-bârseanu, d. 29. Scândura de brad. ib. 324. Crengile brazilor, ib. 204. Astă-vară mi-am vărat Subt o cetină de brad. ib. 63. Frunza de brad. ib. 260; cfr, şez. II 215/I8, ib. I ll/34. Când brazii fac cucuruzi mulţi, şi iese de pe ei un praf galben, numit mană, va fi îmbelşugare în toate. ib. ii 65/0. ^ (Transilv.) Casă de brad = sicriu, marian, î. 235. (Mitol. pop.) Bradul-zinelor: un brad foarte mare, care, după credinţa poporului român din Banat, creşte în „sorbul pământului11 şi la care ajung mai întâi sufletele morţilor, când au să treacă în lumea cealaltă. Cfr. ib. 173. || Specii: Brad-alb (AJbies alba s. pectinata): coaja alburie, frunzele mai late, verzi-închise şi lucitoare pe partea superioară, iar pe partea inferioară cu două dungi longitudinale albastre-alburii. Şi (Transilv.): silhă, brad-nemeş (după germ; „Edeltanne11). barcianu. Brad-roşu = molid. Bradul-ciumci (Braşov) = un fel de jneapăn (lu-niperus intermedia) cu fructe mici. panţu, pl. Cfr. zmirdar. 2°. (Obic. pop.) Vârf s. crengi de brad (une-ori înlocuit şi cu alţi copaci), mai adesea împodobite: a.) cu care se împodobeşte carul s. poarta caselor miresii în ajunul cununiei. Cfr. marian, nu. 365. în ajunul nunţii, Sâmbătă, se trimit cu bradul 6-30 flăcăi. (Zârneşti, l’n - Buzău) h. ii 225, cfr. 82, 119, 208. | P. ext. Ajunul nunţii (h. ii 89) şi petrecere ce se face cu ocazia aceasta la mireasă. H. IX 56, ib. xii 34, ib. iv 88,158. Sâmbătă, la casa miresii se zice la brad, ceea ce în Dobrogea se chiamâ la mărgele, sevastos, n. 153/j. La brad, mirele cu mireasa să nu se întâlnească. şez. iii 44/2,(. # Turtă de brad = turtă de pâne pe care o aduce fiecare fată în ziua de brad, la mireasă, n. rev. R. iv 74. Hora bradului s. bradul: se joacă în ajunul cununiei, la mireasă. Cfr. ib., cfr. LM. Sâmbătă seara, joacă flăcăii şi fetele bradu’ la mireasă. (Ilfov) graiul, i 185; b.) care, se poartă înaintea mirilor când se duc la biserică să se cunune, păsculescu, l. p.; Ci) înaintea morţilor (dacă aceştia, în vieaţâ, fuseseră neînsuraţi, cfr. prapor, marian, î. 107), când sânt duşi la mormânt, s. (Transilv.) se aşază înaintea casei unde e un mort (ib. 98). Şi cu brad că l-a'ngropat. păsculescu, l. p. 252. - II. P. anal. 1°. (Bot., Snagov, în Ilfov) = coada- calnlui (cfr. germ. Tannenwedel). panţu, pl.; cfr. h. x 85. 2°. Cusături (în formă de brazi) pe. traiste (Can-drea, ţ. O.) şi pe mâneci. [Voc. bra.de şi bradule. | Şi: (Dobrogea) bread s. m. H. ii 251, 275 (horă în ajunul nunţii) xiv 349, plur. breaduri = alesături h. ii 254 şi breji (Topal, în Dobrogea „unde oamenii cunosc bradul numai din auzite11) jahresber. ix 215, 225. | Diminutive: brădănaş s. m. Brădănaş îngemănat, Fire-ai, bade, blăstămat. bugnariu, năs. Subt un brădănaş, Joacă un iepuraş? (= Fusul) gorovei, c. 167, cfr. marian, nu. 366, î. 98, brădeţ ap. TDRG.; brăduceân jahresber. viii 81, brăduiu s. m. Bancă din desiştea de brădui. il. Chendi, săm. ii 232; cfr. marian, î. 102. Frunză verde de brăduiu, Fost-am dragă, nu ştiu cui. viciu, GL., brădişcăn, brăduşeân s. m. S’a oprit cu gâtul în rădăcina unui brăduşcan. turcu, e. 202. Şi ca numire- pentru-un fel de cusături, pamfile, i. c. 311, brăduţ s. m. Bradule, brăduţule, Ce-ţi este, drăguţule? marian, î. 105, cfr. id. se. ii 227, id. v. 168, jarnik-bârseanu, d. 210. Cfr. brădişor, brăduleţ. | Augmentative: brădân=brad stufos. Porunci... să taie vreo câţiva brădani tineri, marian, t. 46, cfr. 47, id. v. 231, î. 94; brădâu. Lada aceea eră făcută din scânduri groase de brădău... prinse la capete cu cuie, asemenea de brădău. marian, t. 7.] .“ -: —: Din alb. bre©, idem. brădă s. f. Sorte de fromage. — Un fel de brânză. (Vânju-mare, în Mehedinţi) h. IX 123. BRÂnis, brădăstâş s. m. v. brad. BRiniNCÎ s. f. — Rudele miresei, femeile şiretele cunoscute cu mireasa, care iau parte la facerea şi la hora bradului se numeso brădance. N. rev. r. iv 74. Cfr. brădar. — Derivat din brad (12°), prin suf. moţiun. -ancă. brădâniţă s. f. = bădaniţă. liuba-iana, m. 100. — Formă rezultată din contaminarea lui bădaniţă cu brad (materialul din care e făcută) ;• cfr. bră-doaie. - brădăic s. m. — Flăcăii ce se duc cu bradul la mireasă Sâmbătă seara, în ajunul cununiei (conv. lit. xliv, ii 731, cfr. h. xii 35) s. nuntaşul care joacă bradul miresii (h. xvi 12). Cfr. brădancă' [Cu alt sufix: brădâş s. m. conv. lit. xliv, ii 731J ..— Derivat din brad (1- 2°), prin suf. nom. agent, -ar brădâş s. m. v. brădar. BRĂDĂU s. m. v. brad. brăd&t s. a. 1°. Sapiniire. 2°. Sapindacees. 3°. Nom de fleur. 1°. Pădure de brazi, brădet, Hotarul brădetului (sec. XVI), cuv. D. bătr. i 243. Iese luna din brădet. coşbuc, b. 7. Brădete, brădete! Brad încetinat, Rău te-a blestemat, marian, î. 102. . 2°. Brădet = familia tuturor copacilor care se ţin de brad. (Explicare dată numai de) marian. 3°. Numire de floare (nedefinită mai de aproape). H. iv 84. [în înţelesul 2°, accentuat: brâdet. | Plur. -dete şi -deturi.] . — Derivat din brad, prin suf. col. -et. brădet s. m. v. brad. brădie s. -f. v. brădoaie. BRĂDiiriciu, brădiniş s. â. v. brădiş. , brădîş s. a. s m. I. S. a. = brădet (1°). în stânga, începe să s’aşeze un platou, la poalele, brădişului, din care iese gol BRĂDIŞCAN ^ 637 - BRÂGĂGIE masivul Bucegiului. vlahuţă, d. 52. [Plur. -dişwri poate, şl -dişe.] II. S. m. (Bot.) IV= cosor. panţu,■ pl. 2°. == peniţă, numit şi (Snagov, în Ilfov) brădiş-galben. ib: 3°. = ferigă (Dâmboviţa). conv. lit. xliv. ii 731. [Şi: (ad 1°) brădiniş s. a. (plur. -nişuri) — pădure de brazi şi molizi, marian, ins. 256. Petrece vara prin brădinişuri. id., brădiniciu s. a. (plur. -niciwri) = locul unde sânt crescuţi mai mulţi brazi la olaltă. MARIAN.] — Derivat din brad, prin suf. col. -iş. brăbişcăn s. m. v. brad.., brăiuşoâră s. f. (Ornit.) = (Munt.) găinuşă (II). MARIAN, O. II 214. — Derivat din brad, prin suf. dim. -işoară. brăbişor s. m. (Bot.) I. l°-2°. PeUt sapin. 3°. Genâvrier (Juniperus communis). II. 1°. Lypopodium Selago, annotinum et clavaium. 2°. Equisatum ar-vense et maximum. Diminutivul lui brad (derivat prin suf. -işor). I. 1°. Brad mic. 2°. Spec. Brad mic ce se pune pe coperişul caselor în construcţie^ | P. ext. Şomoiog de paie, de fân, care se pune pe acoperişul caselor în construcţie, ca să nu se apropie relele de ele. şez. iii 49. 3°. = jneapăn. LB-, panţu, pl. II. P. anal. Diferite plante care au asemănare cu un brad mic, cfr. H.. IX 153 şi 188 (între numirile de „ierburi11 nedefinite mai de aproape). 1°. Mică plantă ierboasă, numită şi cornişor-de:munte. panţu, pl. || = cornişor. ib. || = piedi-cuţă. ib. 2°. = barba-ursului. ib. || = părul-porcului. ib., ŞEZ. iv 29/25. brăboâică s. f. v. brădoaie. brăboâie s. f. Baquet. — (Ban., Mehedinţi) Vas de lemn. Caşul se svântă, se frământă, se sară, şi se pune în bradoaie sau în burduf. I. ionescu, m. 368. Brânză tare sau de brădoaie. h. ix 52. [Ou pronunţ, dial. brâdoane = vas mic de lemn. n. rev. R. (1910), 85. | Cu alte sufixe (şi în parte şl cu alt înţeles): brădoâică = o. putină mai mică (Şişeşti, în Mehedinţi) Com. N. ionjescu, „având o capacitate de 2-4 cofe de apă“. pamfile, i. c. 165-166; (Bihor) brădîe = măsură de capacitate pentru măsurat grâu, păpuşoiu, orz, etc., de vreo zece ocale pompiliu, bih. 1005, măsură veche de 20 iţii (= litruri). rev. crit. IV 337. Să ţi-i vărs cu brădia. pompiliu, b. 64/s.) — Avem a face, pe cât se pare, cu forme contaminate din ung biidony „putină mică“ (cfr. bădâiu, budâiu) şi din brad (materialul din care sânt făcute). Cfr. brădaniţă, f *•*•} v-l.rM.MOT. bbăbuceăn, brădciu s. m. v. brad. brădulă s. f. Gros bâton de sapin. — Brădulă = ciomag sau bâtă mare de brad (Bran). viciu, gl. — Derivat din brad. BRĂi*iJL,EŢ s. m. (Bot.) 1°. Petit ou beau sapin. 2°. Sorte de plante. 3°. Ornement reprăsenţant un sapin (cousu sur les manches de chemises). 4°. Brioche. Diminutivul lui brad (derivat prin suf. -uleţ). 1°. Brad mic, brad frumos. Sus, în vârf de. brăduleţ, S’a oprit un şoimuleţ. alecsandri, p. P. 31/,. | Fig. Român voinic. Vai de Ungurul semeţ, Ce luptă c’un brăduleţ, id. p. iii 158. 2°. (Văleni, în Muscel) Numire de buruiană (nedefinită mai de aproape), h. ix 472. 3°. P. anal. (Transilv.) Cusături pe mânecile iei. moldovan, t. n. 301, brebenel, gr. p., (Săiişte) Com. a. banciu. Cfr. brad ii, 3°. 4°. Un fel de colac împletit, ce se face în ziua de Sf. Toader (rev. crit. iii 90) şi în ziua de Patru-zeci-de-mucenici (marian, se. ii 161-162), cu deosebire când copiii se prind „veri“ (ib. ii 86) s. fetele „surate11. La însurăţire, m’am învârtit şi eu cu ele, în ziua de Sân-Toader, în jurul mărului... şi am gustat din brăduleţul (colacul) rupt în două între ele (= surate), rev. crit. i 222. [Şi: brădulete (singular nou, din plur. brăduleţi). Copiii se prind veri prin mijlocirea unor colăcei-care se numesc brăduleţi şi care se acaţă în pruni sau în alţi arbori. ...Acela al cărui brădulete cade mai întădu (din pomul scuturat) este vărul cel mai mare (Orlat, în Transilvania), marian, se. ii 162. | Cu alte sufixe: brădoiu f (Atestat numai la anon. car. subt forma dial. brădon) bredony = nomen tortae; (Teleorman) bradociu s. m. graiul, I 147, (Munt.) bradoş s. m. marian, se. ii 161-162 (p. ext. şi pentru „ziua de Patru-zeci-de-mucenici“ ib. î. 381).] brăduleţi: s. m. (Cui.) v. brăduleţ (4°). brădcşcan, brăduţ s. m. v. brad. brâfxurĂ s. f. v. praftură. brăoă s. f. 1°. Malt. 2°.Răsidu des cereales ayant servi ă la distillation de l’eau-de-vie. 3°. Boisson rafraîchissante faite de jus de millet fermente. 1°. f (Atestat numai subt forma brahă in LB.) Orz măcinat care se întrebuinţează la fabricarea berii. 2°. Braică = rămăşiţele care rămân în căldare după fierberea vinarsului [ = rachiului] de bucate. frâncu-candrea, m. 98 ; Brahă = bobalâ, lâtîiri. viciu, gl. 20. Din prefacerea productelor în rachiu iese şi un'.nutreţ, braha, care servă la îngrăşarea vitelor. I ionescu, D. 252. Mai bine [boii aceştia]... ar sta la bragă, pe somn şi pe mâncare, donici, ap. TDRG. 3°. Băutură răcoritoare preparată din zeamă de meiu râjnit, fiert şi fermentat, s. din bucăţele de pâne fermentate în apă. pamfile, i. c. 191. Bragă = băutură făcută din apă şi făină de meiu sau mălaiu, care se bea şi se mănâncă ca ciorbă în post, cu mămăligă. H.ii 256; cfr. ib. II 81, iii 74, xi 401, xiv 60. Bragă=cervisia milliacea. anon. car. Braga este, ca băutură, foarte răcoritoare şi igienică, caragiale, m. 161. Braga dulce, braga rece! Hai la braga rece, Cine bea de dor ii trece, teodorescu, p. p. 121. îl sfătuiă, să beie mai cu băgare de samă, căci roşul nu-i brahă. contemporanul, vi, i 386. Covaşa are mare asemănare cu braha (braga), şez. vii 74. Bragă deasă, Peste masă = prieteşug mare. zanne, p. iii 484. Apa-i bragă, nu altceva: turbure ca braga. Com. I. pavelescu. [Şi: (Mold., din rut. braha) brâhă s. f. H. I 65, iii 4, 50, x 414, 558, xvi 189; (la Moţi) brăică s. f.] — Din rus. braga, idem. brâgă s. f. (Bot.) v. braghină. bra&abir f s. m. v. brigadă. BRAOAdERlF. s. f. 1°. Boutique~oii l’on fait et oii l’on vend la „bragă“. 2°. Metier de „bragagiu“. 1°. Localul unde se prepară sau se vinde braga. costinescu. Dacă îi este sete, intră într’o braga-gerie. delavrancea, ap. TDRG. 2°. Meseria bragagiului, costinescu. [Şi: (Mold., < brăhar) brăhărîe TDRG., după pon-briant şi: f brăgăgie.] : •' — Derivat din bragagiu, prin suf. abstr. -loc. -erie. brăgăgIe f s. f. v. bragascerie. ' A . ' Bragagiu — 686 — brânaş bragagiu s. m. Fabricant ou marchand de „bragăa. — Fabricant sau vânzător de bragă, Simi-giii.... împreună cu bragagiii... făceau contrast cu alunarii. filimon, C. i 610. Acolo se aşezau pe vine, în şir, unul lângă altul, merari, simigii şi bragagii, cu tablalele şi panerele lor. ghica, s. 676. Se aude, acoperind tot zgomotul stradei, glasul unui bragagiu, caragiale, m. 161. Plan de bragagiu = prost, care nu izbuteşte, zanne, p. v 96. [Şi: bra-liagin s. m. alecsandri, t. 531. | Ou alt sufix: (Mold.) brahăr s. m. DICŢ.] — Derivat din bragă (brahă), prin suf. nom. agent. -agiu. BRÂGHIL S. f. (Bot.) 1 , . brâghin s. m. (Bot.) } v- t’raghinl1' bbaohik s. m. (Bot.) v. băgrin. brAghină s. f. (Bot,) Variată de raisin. — (Munt.) Varietate de struguri (panţu, pl.) de coloare galbenă-albă (h. ix 55), roşie sau neagră., rară în boabe şi foarte gustoasă (h. V 3), cu bob roşu, mare (h. yi 235), se coace înaintea tuturor strugurilor (h. xi 5), din care iese vinul roşu deschis (h. v 70); cfr. ix 458, xvi 3, 30, 41, jipescu, o. 53. Strugurii se împart în: negru, moale... braghină sau vulpe. h. iv 83. [Şl: brăghin s. m. h. ii 125; brăghilă s. f. H. II 207, brăgă s. f. H. vi 233.] brâglă s. f. (Ţes.) v. brâglă. brAglă s. f. (Ţes.) = yătală. (Mai cu seamă la plural) pamfile, I. C. 273; vaida; rev. crit. iii 90; LIUBA-IANA, M. 116; H. V 36, 149, VI 233, XVI 22, 31; (Şişeşti, în Mehedinţi) Oom. N. ionescu. Băteâ, cu brâgla. reteganul,’ p. v 40/S4. Te văd, lele, în războiu, Cum îţi umblă mânile, Cum tot dai cu brâ-glele. bibicescu, p. p. 33, cfr. hodoş, p. p. 199. # A se pune la brâgle mari — a se apucă de o treaba grea. zanne, p. v 96. [Şi: bârglă LB., ţara oltului, iii, nr. 44; brebenel, gr. p., viciu, gl., bârlă pompiliu, bih. 1005, şez. vii 185, viii 147, CAN-drea, ţ. o., viciu, gl„ braclă h. xvi 11, brâglă MARIAN, brăclâ PAMFILE, I. C. 273, blftglă. BARCIANU.] — Pare a derivă dintr’o formă mai veche *bârdlă (cfr. arom. bârdilă, alături de bârdă, idem), iar a-cesta din slav. *bbrdlo (cfr. ceh. brdlo „spata răz-boiului“, derivat prin suf. instr. -Io din bbrdo, idem, răspândit în toate limbile slave, cfr. berneker, sl. wb. 118). Cfr. cihac, ii 9. brâglâr s. a. (Ţes.) = arţar (2°). dame, t. 135, pamfile, i. c. 273, alexici, l. p: i 32/24; h. v 150. [Şl: brâglâre (Olt), şez. viii 147.] — Derivat din brâglă, prin suf. instr. -ar. brâglâre s. a. (Ţes.) v. brâglar. brâhă s. f. v. bragă. brahagîu s. m. v. bragagiu. brahAiţă s. f. (Bot.) Sorte de champignon. — O ciupercă fără picior care are forma unui ou şi se întrebuinţează, dacă s’a uscat, la tăieturi, spre a opri sângele, h. iii 321. BRAHÂiiNiţA s. f. Femme grasse et sotte. — Femeie grasă şi greoaie (Neamţu). ion cr. iv 188. [Cu alt sufix: brahoănă = femeie înaltă, grasă şi tare toantă. ŞEZ. ii 150/30.] Cfr. bârhaiu. brAhâr st m. v. bragagiu. brAhArie s. f. v. bragagerie. brahiAl, -A adj. (Anat.) Brachial. — A(l) braţului. — Arteră brahială. [Scris şJ: brachial.] — N. din fran. (lat. brachialis, -e, idem). brahicefâl, -A adj , subst. (Etnogr.) Brachy-ciphale. — Cu ţeasta capului aproape rotundă (cfr. dolihocefal). Luând însă, în mână mai multe ţeste de mort, vezi că... unele sânt brachicefale, altele dolihocefale... De obiceiu însă brahicefaliî, au ţeasta turtită (sânt platicefali), iar dolihocefaUi o au mai înaltă (adecă sânt hipsicefali). mehedinţi, g. f. 195. Un popor brahicefal. murgoci, săm. vi 94. [Scris şl: brachicefal.] — N. din fran. (din grec. rfipv.'/J>c, „scurt“ şi xetpaM] »°ap“). brahman, -A adj., s. m. (ş. d.) v. braman ş. d. brâhni vb. IV» v. brelini. brahoănă s. f. v. brahaluiţă. brăică s. f. v. bragă (2°). brâicA s. f. Chienne braque.—Nume de căţeâ de vânat. H. IV 10 şi 86; v 447; VIU 154; IX 212, JIPESCU, o. 51. — Pare a fi germ. Bracke s. fran. braque. Cfr. barac. brâie s. f. (Bot.) v. brelu. brâiek s. a. (Zid.) Tipar de brâie (II 2°). H. X 261. — Derivat de la brâie (pluralul lui brâu), prin/ suf. instr. -ar (trecut în -er după palatală). brâileân, -A, -că adj., subst. I. De Braila. II. V.Habitant de Braila. 2°. Vent. 3°. Plante. 4°. Danse paysanne. I. Adj. (la fem. brăileană). De s. din Brăila. II. Subst. 1°. (la fem. brăileancă). Locuitor din Brăila. 2°. S. m. Un vânt. H. XIV 344, iii 157. 3°. S. f. O plantă (h. x 205, xvi 146, 280) care creşte pe la poalele munţilor şi e întrebuinţată în medicina populară (ion cr. IV 154). 4°. S. f. Un danţ ţărănesc, jipescu, O. 52, pamfile, J. I 289. [Pronunţ, bră-4-.] —: Derivat din Brăila, prin suf. orig. -ean. braiu s. a. 1°. Instrument en bois servant ă presser le fromage dans un tonneau. 2°. Barre de fer servant ă presser la farine dans des sacs. 1°. (Mold. şi Bucov.) Pilug de lemn, având o lungime de peste un metru, rotund şi gros cam de un lat de mână, la capăt de obiceiu cu scrijălituri, cu care se bate brânza în berbinţă, cfr. brighidău. marian, pamfile, i. c. 35, şez. ii 150, vii 100, viii 93; h. i 100. 2°. Drug de fier cu care se îndeseşte făina în saci la moară (Horodnic, în Bucovina). Com; a. tomiac. — Din rut. braj, idem. Brămân s. m. Brahmane. — Membru al castei sacerdotale, oea dintâi din cele patru caste ale Indiei, castă care se credeâ ieşită din capul lui Brahma. [Şl: brahmân s. m., brarnin s. m. | Derivate: bra-mânic, -ă adj.; bram.lirism s. m. sing.=religia indiană în care se adoră trei divinităţi, dintre care cea dintâi este Brahma.] — N. din fran. (lat. brachmanus <[ sanscr. brahman). brakă s. f. (Zid.) v. brâu. BBÂsrÂR s. m. Fabricant sau negustor de brâne. Cfr. MARDARIE, L. 2589. — Derivat din brâne (plur. lui brâu), prin suf. nom. agent. -ar. brAnâş s. a. v. brâu. BRÂNCA — 639 - brâncişor brâncă s. f. I. 1°. Patte. 2°. Main. 3°. Poussee. II. 1°. Aiguille (de montre). 2°. Instrument de torture. 3°. Pilastre (de corridor). 4°. Une des parties du mâtier ă tisser. I. 1°. Partea de jos a picioarelor animalelor, cfr. labă. Brânca leului, cantemir, ist. 153. Să fiu câm’n patru brânci! bibicescu, p. p. 388. | Fig. Stăpânire, robie (cfr. ghiară). Sâ ne scâpăm stăpânul din brâncile lupului, reteganul, p. iii 41. || (Adesea, ca element de compoziţie în numiri de plante:) Brânca-porcului=a.) buberic. panţu, pl.; b.) (Bucov.) cinsteţ. ib. Brânca-porcului se face grasă şi frumoasă şi se pune în mânjală pentru firele de ţesut pânza de cânepâ. h. x 420. I Brânca-ursului = a.) crucea-pământului. LB., panţu, pl.; b.) piedicuţă. panţu, pl., bianu, d. s. (cfr. germ. Bărenklau). | Brânca-mâţei= crucea-pământului. barcianu. 2°. P. ext. (Bihor, Mnnţii-apuseni, Şimleu, Ban., pe aiurea mai ales în glumă,; cfr. labă, ghioambă) Mână. pompiliu, bih. 1005, jahresber. iv 326, frâncu-candrea, R. 49, vaida. Patrusprezece el cu brânca lui au tăiat, şincai. hr. ii 74, cfr. 264, iorga, S. d. xiii 46. Cu trei mândre să’ntâlneă, Cu una brânca dădea, alexici, l. p. 78, cfr. 163/3,196/le. Dar cu fuga am scăpat, Din brânci de la un bărbat. doine, 279. Dă-4 peste brânci! | Pumn (ca măsură; tot astfel lomb. branca). Trei brânci de tărîţe. zanne, p. iii 521. Pe brânci (în opoziţie cu ,în picioare1) = (despre animale), pe câteşi patru picioarele, (la oameni) pe mâni şi pe picioare (ca animalele), pe foaie, (la copii) de-a buşiie, rezemat în palme şi în picioare (când nu pot sta copăcel s. pop). Dulăii, unii în picioare..., alţii pre brânci lăsaţi, cantemir, ist. 130. Şi-au prăpădit papucii, fugind mai mult pe brânci decât în picioare, creangă, a. 79. S’au târâit (drĂghici, r. 172), se trag (şez. iv 135), se urcă (alecsandri, p. iv l/2), suindu-se (ispirescu, l. 56) pe brânci. Jos copii, pe brânci (= la pământ) cu toţii! odobescu, iii 90. Doarme (ispirescu, l. 394, alecsandri, p. p. 100/,,), şade (şez. ix 146) pe brânci (= cu faţa în jos). | (Cu acelaşi înţeles, despre oameni, în glumă) în patru brânci = în patru labe. Abia scăpaiu, Prin urzici, în patru brânci, reteganul, tr. 170, cfr. MÂNDRESCU, L. P. 112. | (Acădeă, a da) în (s. pe) brânci= a cădea (cu faţa) la pământ (istovit de oboseală s. în semn de închinare). Mâna... călăreţului... nu lasă dobitocul să cadă în brânci. contemporanul, iii 921. Din deal la vale,până nu vei da în brânci, nicăiri nu te popreşti! zanne, p. i 301. Stanibululcade ’nbrânci. alecsandri, p. iii 375. Munceşti până cazi pe brânci, pann, p. V. i 135. || Brânci! (în legătură cu verbe ale mişcării) = direct, aţă, sfoară, găitan, glonţ, puşcă. A plecat turbat... brâncila Docaacasă, sandu-aldea,săm. iv 13. 3°. Eliptic. (La plur., în legătură cu verbul „a da“; cfr. îmbrânci) împinsătură (repede şi fără veste). Pândeă vreame, ca să-4 dea brânci sfintei, undeva să o surpe jos. mineiul (1776), 181a/t. Şi-i dete brânci, de-l aruncă cât colo. slavici, n. ii 252. Sus pe mal îl aşeză, Brânci în Dunăre că-i da. teodorescu, p. p. 555, cfr. şez. iii 76. Şi văzând-o că-i prea rară [sita], I-a dat brânci pe uş’afară. marian, se. i 31. | Fig. (Subiectul e inima) Bold, ghes, îndemn. Inima îi dete brânci, şi ea nu se putu opri, ci îl sărută, ispirescu, l. 47, cfr. id. ib. 234, u. 99/ls. Acuma nu-mi mai dă inima brânci la nimicuri. jipescu, o. 41. II. P. anal. 1°. Arătătoriul orologiului (Braşov, Dridif, comit. Făgăraş). VICIU, gl. 2°. f Mănuşă de fler care serveă, ca instrument de tortură. Cu mănuşfi) ascuţite, brânci de her îi strujiră coastele, dosofteiu, v. s. 73, cfr. ib. 20, 64, 67, 74, 91, 97, 134. Şi-Iii sgârîiară pre spinare, cu brânci ascuţite şi tăioase, mineiul (1776), 1192/,. cfr. ib. 94‘/i- . , 3°. Săgeată (mic stâlp, la intrarea caselor), cfr. bold (iii 1°). popovici, R. D. 164. 4°. O parte a războiului (fărăexplicare), şez. vii 185. [Plur. brânci. | Şl: (singular refăcut din plur., ad I 3°) brânciu s. m. Numai câte un brânciu le da..., şi se duceau peste cap. ispirescu, l. 108, (ad I 3°, la plur.) brângi. graiul, i 34. | Diminutive: (ad I 2°) brânculiţă s. f. Borşul... n’ai cum să-l mănânci fără lingură; celelalte, slavă Domnului, le iad cu brânculiţă. ap. TDRG.. cfr. pamfile, j. i, şez. viii 90. însemnează şl o plantă (nedefinită), h. iii 242, (ad I 3°) brâncişor s. m. Dându-i un brâncişor. rădulescu-niger, ap. TDRG., cfr. brâncuţă.] — Din lat. branca, idem. brâncă s. f, sing. I. 1°. Etranguillon. 2°. Sali-cornia herbacea. II. Erysipele. I. 1°. (Med. pop.) Boală de vite (h. iii 141, 232, x 25, 72, xi 519) şi de porci (xii 279, şez. ix 146, ion cr. I 46, economia, 102). Vita cuprinsă de brâncă se umflă la gât sau la cap, porcul la gât. Dobitocul atins de această boală primejdioasă geme, nu mănâncă şi, slăbind tot mai mult, în cele mai multe cazuri piere, grigoriu-rigo, m. p. ii 5, şez. iii 146. (Leacuri: şez. iii 50; VI 52; vii 98). Mâncă-l-ar brânca să-l mănânce (pe purcel) ! creangă, p. 76. Dete şi brânca într’înşii (în porci), şez. ii 219. 2°. (Bot.) Plantă ierboasă fără frunze, cu flori verzui s. alburii care formează spice cărnoase; creşte prin locuri sărate. Se mai numeşte: iarba-porcu-lui, iarbă-sărată, guşteriţă (panţu, pl.), brân-cariţâ şi se întrebuinţează ca medicament contra umflăturii de gât la porci (h. i 56). II. (Med. pop.) Orbalţ. piscupescu, o. 232, grigoriu-rigo, m. p. 118, leon, med. 122, bianu, d. s., h. ii 12, (= umflătură în forma eastravetelui) 292, iii 141, vii 195, ix 315, xii 60, Com. coca. (Descântece: şez. i 198, ii 93, teodorescu, p. p. 366). Brânca se face la picioare, mâini, şolduri şi la cap; ea e o bubă ascunsă şi lucrează la os. şez. vi 85. [Augmentative: (în descântece) brâncoiu s.m. mat. folc. i 620, brâncoăică s. f. şez. i 198.] — Cuvântul se găseşte şi în sârb. (în Ban.) brnka „orbalţ:1, şi pare a deriva din paleosl. brekna, „mă inflamez11 (berneker, Sl. WB. 84); cfr. şl brânt, obrintl. brâncAxÂk, -âie adj.  grosses pattes. — Cu brânci mari. Am o vacă brâncalaie. gorovei, c. 237. [Şl: (în ghicitori) brâncovân, -ancă adj. ib. 237, 311.] — Derivat din brâncă1, prin suf. augm. -ălău. BRÂNCÂRIŢĂ s. m. (Bot.) 1». = brâncă2 (I 2°). grigoriu-rigo, m. 2°. Buruiană galbenă şi lată, care se face pe copacii cei mari. mat. folc. i 702, grigoriu-rigo, MED. I 106; cfr. H. XI 58. — Derivat din brâncă2, prin suf. -ariţâ. branoka s. f. Nom de chien de berger. — Nume de câne ciobănesc (h. v 447, IX 37) s. de vânat (h, v 338). [Cu alt sufix: brâucuş.] — Derivat din brâncă, prin suf. calif. -ea. brânci vb. IVa v. îmbrânci. branciog s. a. (Geol.) Terrain pierreux. — (Prahova) Pământ pietros, dame, t. Sapă în silă, dar sapă vesel bieţii ţăranii noştri, în branciogul sterp al dealurilor Plevnei. odobescu, iii 565. brânciş adv.  quatre pattes. —■ Pe brânci, de-a buşilea. — Derivat din brânci (plur. lui brâncă, I 3°), prin suf. adv. -iş. brâncişor, brânciu s. m. v. brâncă1. brAncoaică - 640 — BRĂNÎ BRÂNCOĂICĂ S. f. \ hpânl,*« brâncoiu s. m. (Med. pop.) / brâncovăn, -CĂ. adj. v. brâncălău. brâncui-iţă s. f. v. brâncă1. brâncuş, -Ă subst. v. brâncea. pTbrâncu'I'Ă s. f. Diminutivul lui brâncă1 (derivat prin suf. -uf). I. Brâncă, mică. LM. || (Bot.) Brâncuţa-voinicului = voinicică, panţu, pl. | Brâncuţă-de-pisică — su-liţică. ib. II. (Bot.) 1°. Plantă ierboasă (Sisymbrimn offici-nale), cu flori mici galbene, numită şi: frunza-voinicului, sâmcuţă. panţu, pl. 2» = rapiţă sălbatică, ib. 3« = năsturel, ib. 4° == bobilnic. ib. [Ad II 2° şi (Transilv.) bruncruţ, bruncuţ s. m., bruncuţă s. f. <[ germ. Brunnankresse -|- brâncuţă] brandaburcă s. f. (Bot.) v. bandraburcă. BBAND£B^&6 s. a. Brandebourg. — (Mai ales la plur.) Şnururi sau găitane ce atârnă pe piept (mai ales la unele uniforme militare), spre podoabă. — N. din fran. brânduş s. m. (Bot.) v. brânduşă. brânduşă s. f. (Bot.) I. Numire pentru mai multe plante cu rădăcina bulboasă şi cu florile în formă de pâlnie. Ici iată brânduşe şi colea dedeţei. odobescu, iii 173. Mă plâng brânăuşilor, De jalea mătuşilor. teodorescu, P. P. 84. Foiuleancă de-o brânduşă, şez. ii 184. 1». = brânduşă(-galbenă) Una dintre plantele care înfloresc între cele dintâi, primăvara (Crocus au-reus), cu flori galbene aurii, numită şl şofran-galben. panţu, pl. | brânduşă(-de-primăVară) = brânduşă-albastră = brânduşă-de-inunte: cu flori violete sau albe (Crocus Heuffelianus), înflorind primăvara, numită şi: miţuvele, şofran, şofră-nel. ib. | brânduşă(-albă) = brânduşă-mică: cu flori albe (Crocus reticulatus) s. albastre deschise, ib., cfr. H. iii 242. Stă sarea de brânduşi albită, vlahuţă, p. 69. | brânduşă-de-vară. H. iii 242. 2°. = brândujă-(de-toamnă) = (Bucov.) brânduşa-morţilor: cu flori roşietice şi liliachii (Colchicum autumnale), foarte veninoasă, crescând pe livezi toamna. Se mai numeşte: bălură, ceapa-ciorii’ brânduşei, ghicitori, rusceâ-de-poianâ. panţu, PL., MARIAN, CH. 9, H. III 242, 3°. = lăcrămioare (Ruşor, comit. Solnoc-Dobâca). viciu, gl. 4°. = ghiocel, c. negruzzi, i 96-97. II. Nume de vacă. h. ii 131, jipescu, o., marian. [Plur. brânduşe şi brânduşi. \ La anon. car. găsim brSndushe = viola, care pare a fl o traducere greşită. | Şi: (refăcută din plur.) brândus s. m. mat. FOLC. 53. | Diminutive: brânduşei s. ’m. = brânduşă de toamnă, panţu, pl., păsculescu, l.p. 65; — brânduşeâ s. f. Aveă Costea mieluşele Câte-s vara brânduşele, teodorescu, p. p. 614, cfr 302 jar-nîk-bârseanu, d. 243, 288, brândusită s. f. hodoş, p. p. 118, marian, se. i 147.] — Etimologia necunoscută. (Cfr. sârb. bmdusa „colchicum autumnale11). BRÂNDUŞE s. f. (Bot.) ) BRÂNDUŞEI, s. m. (Bot.) \ T. brânduşă. BRÂNDUŞI'ţĂ S. f. (Bot.)) BRÂNECIU s, a. (îmbrăc.) v. brâneţ. brânee s. m. v. brâu. ! brânet s. a. (îmbrăc.) 1°. Cordon (de caleşon ou de chausses). Bande (de terre). 2°. Ceinture etroite (de paysanne), 3°. Corde (ă musette). 4°. Ceinturon. 1°. (La portul bărbătesc al ţăranilor) Şiretul care se bagă prin îndoitura de sus a izmenelorr a iţarilor s. a cioarecilor, spre a-i strânge pe mijloc, cfr. brânişor, brăcinar. zanne, p. iii 25. Bata [izmenelor] e străbătută de bârneţ, de unde şl specia de izmene cu bârneţ. Bârneţul e de lână colorată, lung de 2 metri aproape, şi se bagă pe bată, apoi se strânge după cât e pântecele, şez. ix 38. Izmene de in, Cu bârneţ de ibrişin. sevastos, N. 395b/10. Sumete-mi, mândră, brâneţu’, Că mă suvoalbe lo-tre'ţu’! rădulescu-codin. Când fa ieşi, noaptea, ied înainte, să ştii că-i dracu’, să-i arunci bârneţu’ în coarne, că pe urmă nu-ţi mai scapă. şez. I 278/26. Nici lelea cu bârneaţă, nici badea cu altiţe: adecă bărbatul să fie bărbat, şi femeia femeie, zanne, p. iii 25; mat. folc. i 107. :£(: A se luă cu cinevă de brâneţ — de brâu (v. c.). | P. anal. (Rar) Bârneţ de moşie — o fâşie de pământ, zanne, p. iii 25. (Cfr. o sfoară —s. o cureâ — de moşie). 2°. (La portul femeiesc; mai ales la plur.) O cingătoare a ţărancelor, cfr. bete, frânghie, brâu-leţ. Nevestele... peste catrinţe se leagă, de regulă, cu’ brâneţe, numite altmintrelea şl b'ârneţe sau frânghii, marian, î. 64; cfr. 63, NA. 44. Brâuleţ purtat de fete şi femei; pe când brâul lat încinge cămaşa..., bârneţul, cu mult mai îngust, se pune de-asupra prigitoarei, şi este cu atât mai lung şi mai frumos, cu cât cea care-1 poartă e mai bogată; lungimea sa ajunge până la 6 m. (Pojorlta, în Bucov.) Com. A. procopovici. Prigitoarea (= cătrinţa) vine legată cu aşa numitele brâneţe (la femeile de pe Bi-stricioara); acestea sânt lucrate cu multă artă, sânt alese cu mai multe figuri şi culori, după etate, moldovan, ţ. N. 302. îmbrăcămintea femeii, vara, se alcătueşte din opinci sau botine, iţari până la genunchi..., brâu şi bârneţe. popovici-kirileanu, b. 127. Vinde, maică, două reţe Şi îmi cumpără bârneţe. marian, sa. 26. | P. ext. în celelalte sate din Bucov. se numeşte brâneţ şi un ştergariu îngust, de in sau burunciuc, cusut pe la capete cu diferite flori de strămătură şi mătase, pe care în timpul de faţă îl pun ca înfrumuseţare pe la icoane; mai de mult insă, după cum mi s’a spus, femeile se încingeau cu asemenea brâneţe, şi la capete le lăsâ să spânzure în jos. marian, nu. 143. | Paşă. Brâneţul se întrebuinţează, pe alocuri, şl la înfăşatul copiilor. Cfr. marian, na. 89. 3°. Baieră. Bârneaţă=împletitura ce o pun băieţii, mai ales flăcăii, la traista ce [-o] poartă de-a şold. ZANNE, p. iii 25. 4°. f Cingătoare (de sabie). Leafa în brâneaţele sabiii să-şi poarte, cantemir, hr. 220/12. [Şl: (cu metateză, in Mold.) bârneţ. De la plur. bârneţe (h. x 436, 508) s’a reconstruit, pe alocuri, un sing. bârneaţă s. f. | Cu alt sufix: brâneciu s. a. rădulescu-codin. | Şl: (Bihor) gârneţe s. f. plur. =brâu de lână colorată (roşu, albastru, negru), şez. vii 186.] — Derivat din brâne (plur. lui brâu), prin suf. dim. -eţ. Cfr. bârnaş, brânişor. bbanete s. m. (Bot.) Sorte de raisin. — Un fel de strugure, numit şl pârcigan, specie a crăcănatei, cu boabe dulci, negre-roşii. h. xi 5. bkangă s. a. v. brâncă1. branhii s. f. plur. (Zool.) Branchies, ouies. — Lamele care, aşezate ca dinţii unui pieptene, formează aparatul respirator al animalelor care trăesc în apă, (pop.) urechi. — N. din lat. branchia (< grec. ^pâ-fyio.). hrăni -j- vb. IVa. Empecher, d&fendre.—A împiedecă, a opri. Pre apărătoriul, carile pre alţii aceasta a face brăniiă, vinovat şi rău a fi vrea să-l dom-, dească. cantemir, hk. 98/17. ’ , , , , — Din slav. branlti, idem. Cfr. branişte. 13RÂNÎŞ0R - 641 brânişor s. a. — Diminutivul lui brâu, derivat (de la plur. brâne) prin suf. -işor. I. Brâu mic. Brânişor... de fir (IORGA, S. D. VIII 3), de beteală (odobescu, i 134/14), de lână (teodorescu, p. p. 132). Brâne, brânişorul mieu! marian, d. 287. ^ A-şi da brânişorul = a se da pe partea cuiva. ZANNE, p. HI 32. II. = brăcinar. 1°. Brâneţ (1°). LM. Ismene cu brânişor. H. ix 7. [După dame, t. glosar, ar însemnă şi: gaura prin care se bagă brăcinarul în bată, peleş.] 2°. Splina (carului), dame, t. 9, h. ix 6. brăniştâr f s. m. v. brăniştear. branişte s. f. 1. 1». Foret en defens. 2°. Bois. 3°. Pre. II. 1°. Domaine re serve (au prince regnant). 2°. Impots. j.11. Belations d’amour. I.1°. Pădure rezervată spre păstrare, pădure oprită, opritură, apărătură, propitură. Au vot (= avut) Fugleu (=o) braneşte ale [a] să (a. 1606). cuv. D. bătr. i 152, cfr. GCR. I 93/c. Lu Efthemie de la sfânta mănăstire den Argheş, ca să fie volnic... de s&-şi apere braniştea ce iaste mai sus de mănăstire, de cătră toţi oamenii. DOC. (a. 1612), ap. HEM. 1300. Umblând oamenii nelipsit prin pădure, s’au împrăştiat dihaniile de prin branişti, doc. (a 1718), ap. pamfile, i. C. 101. La Crivina este o branişte ca de 20 pogoane, la locul numit Vrancea. Pădurea este rară şi mare. I. IONESCU, M. 673. 2°. P. gener. Pădure (cuv. D. BĂTR. I 271, H. v 393), rediu (h. viii, i 18). Herghelie, de iapă ciufă Şi branişte de o tufă, Nu se face. pann, p. v. i 134. | Spec. Prin branişte înţelege [poporul] acea pădure, care este de la 25 ani în sus şi neîntreruptă de tăiere, h. xi 109. 3°. Luncă, agru (cfr. rât2), împrejmuit de arbori. vaida. C’am trăit amândoi bine, Când şedeam pe branişte Şi vorbiam de dragoste! mat. folc. i 279. (La II. IV 86, branişte e citat alături de „mirişte, silişte" între numirile ce le dau ţăranii câmpului). II. f (Mold.) 1°. Braniştele domneşti erau locuri de păşune şi de fâneaţă, moşii ale Domnilor, pe care păşteau vitele şi se făceâ fânul pentru trebuinţele Curţii. Cea mai însemnată erâ Braniştea domnească de lângă Iaşi, la Prut, cu o întindere de multe mii de fălci. Comisul îngrijea ca fânul să se cosească şi să se adune pentru grajdul domnesc (cfr. cantemir, descr. mold. ii 83); supraveghetorul bra-niştei domneşti se numea căpitan de branişte, iar agenţii săi brănişteri (cfr. melhisedek, cron. huş. 43-44). Din aceste branişti Domnii dăruiau unele mănăstirilor ; astfel braniştea dăruită de Ştefan-cel-mare njănăstirei Putna „să fie mănăstirii de prins peşte şi ca să-şi pască vitele11 (cfr. R. ro-SETTI, cronica bohotinului, 5), sau marea branişte a mănăstirii Voroneţului, din care fâceâ parte moşia Broşteni (cfr. popovici-kirileanu, b. 3). Cfr. şl uricariul, iv 336. Gaşpar-vodâ au trecut Prutul, numai în branişte; fiind cu puţini de ai săi, l-au omorît acei ce erau cu dînsul. m. costin, let. I 241. 2°. în legătură cu braniştele domneşti erau următoarele dări s. angarale din sec. XVII-XVIII: Carele de branişte, care de rechiziţie, pentru căratul fânului domnesc. Noi, Grigorie Ghica voievod... m’am milostivit pentru trii oameni streini fără bani... şi i-am iertat de... toate dările şi angăriile..., nemică să nu dea: nici svdgiu, nici ilişi, nici cai de mezil, nici cai împărăteşti, nici cară de branişti, nici boi de selişti,... nici podvoz (a. 1737). uricariul, viii 237/19, cfr. iorga, s. d. i 84. | Darea braniştei: un impozit care se percepea de la cârciumi şi pivniţe, vara, prin brănişteri, pentru cositul şi strânsul fânului domnesc. Aşijderea şi o pivniţă ce are mănăstirea... să fie scutită... de branişte, uricariul, brânzA II 124 ; cfr. I 275, v 422. Să aibă a strânge branişte de vară de la toate cârciumele câte se vor află în Iaşi şi de la bresle, după obiceiu. iorga, s. d. vi 220. III. (Munţii apuseni) Relaţiuni (oprite?) de dragoste. Am avut branişte = am ţinut dragoste, frâncu-candrea, ii 98. [Plur. branişti, şl f branişte.] — Din bulg. branişte „pădure oprită11 (cfr. sârb. branişte „fortăreaţă, apărătură11). Cfr. brănl. brănişteâncâ s. f. (Cor.) Danse paysanne. — Numele unui danţ ţărănesc, h. iv 159. — Derivat din Branişte (s. din Hrăneşti), prin suf. orig. -eancă. brăniştear f s. m. Slujitor însărcinat cu paza braniştei domneşti (cfr. r. rosetti, cronica bohotinului, 6-7), cu încasarea braniştei (II 2°), etc. (cfr. TDRG.) MaXhei Creţul şi Samoilă Itoafă, brăni-şteari care păzesc prin sat şi noaptea şi la pădure. (a. 1662) iorga, s. d. xii, 210. [Şi: brăniştâr s. m. (a. 1662) iorga, s. D. i 78.] — Derivat din branişte, prin suf. nom. agent, -ar (devenit -er după palat’ale). brăkt f s. a. Inflammation.—Inflamaţie, obrin-teală. Primejdia lui Mateiu-vodă, cu rana ce i s’au prilejit, den care cu adevărat şî brânt au fost, iar cât are hi mai putut trăi, rana aceia i-afu] scurtat rămăşiţa zilelor. M. COSTIN, LET. I 314/5. — Pare a sta în Jegătură cu verbul obrinti (cfr. şi brâncă2) şi a deriva din slav. breknati „a se inflama11 (cfr. berneker, sl. wb. 84^. bhakţ s. a. (Industr.) v. zbanţ. brâivii'4' s. a. v. brâu. brânză s. f. 1°. Fromage. 2°. Danse paysanne. 1°. Nume generic pentru diferite producte obţinute din lapte fiert şi închegat; cfr. caş, urdă, caşcaval. telemea. După felul laptelui, se deosebeşte: brânză de oaie, de capră (se fac din caş dospit, din care s’a stors zerul; caşul curăţit de coajă se sară şi se frământă bine cu mere-deul s. răvorul într’o covată s. hârdău) şi de vacă (făcută din chişleag scopt, din care s’a scurs zerul în strec(ur)ătoare). Specii: brânză bătută (care se bate bine după ce s’a făcut, cfr. ii. ii 88, 207), brânză de burduf (îndesată în burduf de oaie s. în băşică de porc ori de bou, cfr. H. îi 71, 145, iv 86), brânză de brad (în coşuleţe de coajă de brad), brânză de putină s. de brădoaie s. de brebinţă (îndesată cu pilugul s. braiul şi acoperită cu frunze de nuc s. de hrean, peste care se pune pământ, ca să nu răsufle brânza), brânză nouă (făcută imediat după fătatul oilor şi puţin sărată) şi veche (sărată mai tare şi de aceea mai iute la gust), brânză zburată (din lapte zburat v. c., cfr. şez. vii 100-101), brânză murată s. de Brăila (= caş păstrat murat în zer sărat pampile, i. c. 35), brânză acră (închegată de sine din. laptele înăcrit; în Ban. HEM. 217), brânză felii (făcută din caş tăiat felii liuba-iana, m. 111, H. ii 88, 145), brânză bulgărească (pamfile, i. C. 35), etc. Brânza se vindea cu ocaua, găleata s. vadra. Cfr. pamfile, i. c. 35-36, jahresber. xvi 217-219, şez. vii 99-101. (Cuvântul e atestat într’un document raguzandin a. 1356-1381: 6re»pe=caseus valachicus. cuv. d. bătr. i, supl. xxliii). 8 puţine de brândză (a 1588). cuv. D. bătr. I 207. [Pe la anul 1684, pe vremea unei scumpete mari] oca de brânză eră câte doi potronici (douăzeci de bani), neculce, let. ii 248/19. 6 [parale] oca brânză de oi proaspătă; 10 [parale] oca brânză de oi bună (Mold. a. 1792). uricariul, IV 133/15. Pe toamnă... i-aduce un bur-duşel de brânză, ispirescu, l. 209. Hârdaiele în Dicţionarul limbii române. 25. VI. 1912. BrAnzâr — 642 — BRAŞOVEAN care făceau brânză, id. ib. 397. 0 strănhinioară ăe brânză cit smântână [cfr. samachişă] şi mămă-Hguţă erau gata. creangă, p. 10. S’a scumpit brânza de oi. ALECSANDRI, P. P. 336b/5. (Despre lapte) A se face brânză = a se corăsli, a se strică, ase brânzi. dame, t. 31. ^.Brânză bună în burduf ăe câne: se zice despre oameni cu calităţi intelectuale, dar fără, caracter, pamfile, j. ii, c.’ negruzzi, i 249, şez. ix 148. Brânza bună se face la stână: fiecare treabă cu rostul ei. pamfile, j. ii. Frate, (ne-) frate, brânza-i pe (s. cu) bani, cfr. ban. c. ne-gruzzi, i 249, românul glumeţ, 45/,8, baronzi, l. P. I 66/5_6. A nu face brânză cu cinevâ: a nu face nici o ispravă cu cinevâ (în limbile romanice, cu acelaşi înţeles, „a nu face făină11), a, nu fi ăe nici 0 brânză: a nu fi bun de nimic, de nici o treabă. pamfile, j. ii. Alt stăpân în locul mieu nu mai face brânză cu Harap Alb, căt îi lumea şi pământul. creangă, P. 230. A băgă în brânză ţu cineva: a băgă în plug. s. în cârd cu cinevâ (cfr. băgâ, voi. 1 418b). Nu băgăm în brânză nici cu cojocarii, nici cu opincarii! ap. TDRG. Li s’a împuţit brânza: li s’a stricat prietenia s. tovărăşia (Braşov), cfr. şez. ix 148. Aprins brânza viermi: (cuivâ) nu-i mai merge bine. pamfile, J. ii. Când e brânză, nu-i bărbânţă: când ai una, îţi lipseşte alta. Cfr. creangă, p. 45. l-a picat brânza’n poală: a dat norocul peste el. pamfile, J. II. S’a băgat brânza’n putină: s’a isprăvit, nu se mai întâmplă ce s’a întâmplat, nu o să mai fie foloasele care au fost. zanne, p. iii 488. Zgârie-brânză s. brânză’n sticlă: zgârcit, pamfile, j. II. Săptămâna brânzii e a opta săptămână înainte de Paşti, în care se mănâncă frupt alb, adecă lapte, ouă, brânză, etc., numită de aceea şi săptămâna albă. Cfr. baronzi, l. p. i 98/u’, şez. iii 123/,. Lăsata s. lăsatul de brânză = lăsata secului de Paşti înainte de săptămâna brânzii. Duminica brânzii s. a lăsatei (lăsatului) de brânză: cea din urmă Duminică înainte de postul Pastelor, Duminica în care se lasă sec s. post de Paşti, evanghelie învăţătoare (a. 1644), ap. GCR. i 111; antim, p. 133. Şi au intrat [Mihai-vodă] în Iaşi în 24 zile a lui Fevruarie, în Duminica brânzei. muşte, let.2, iii 57. Opt cu-a brânzii (s. opt, şi cu-a brânzii nouă)! = să te văd când mi-oiu vedea ceafa! atâta pagubă! (se exclamă când pleacă cinevâ pe care de mult doreşti să-l ştii plecat, când scapi de cinevâ, cum scapi de întâia săptămână de post, ştiind că mai ai încă şapte înaintea ta). Te duci opt cu-a brânzii! pann, p. v. ii 118. Un străin... văzând... câte se petrec în ţara noastră..., ar plecă opt şi cu-a brânzii nouă. jipescu, ap. TDIiG. Brânză de iepure = lucru imposibil, zanne, p. iii 488. Cu bani, cumperi (găseşti) şi brânză de iepwre. ib. v 63. Să-mi dai şi brânză de iepure şi n’oiu mâncâ: zice cel sătul, când nu mai poate mâncâ. marian, (cfr. praz să fie!). 4^ (Bot.) Brânza-iepurelui: numele unei plante (nedefinite mai de aproape). H. x 534. 2°. (Cor.) Numele unui danţ ţărănesc, sevastos, nu. 280b/3,; pamfile, j. iii; ’h. i 270, ii 82, 168, 177, VII 137, 187. [Plur. (ad 1°) brânzeturi = feluri de brânză. Lăp-turile şi brânzeturile cele proaspete, piscupescu, O. 191. Brânzeturile se numesc: caş, urdă, etc. h. iii 49, cfr. h. ii 71. | Diminutiv: (ad 1») brânzi-şoâră s. f. TDRG.] — Probabil, din numele oraşului Brienz (deci, la început, numele unui anumit fel de brânză, făcută la Brienz), de unde şi ital. sbrinze şi germ. Primsenkăse, Brinsenkăse; cuvântul a fost răspândit (cu deosebire prin păstori români) şi la popoarele slave, meyer-LUBKE, R. WB. nr. 1296. brânzâr s. m. Fromager. — Cel care face brânză (din caş preparat gata), la el acasă s. în altă parte, dar nu la stână. | (Mai cu seamă) Vânzător de brânză. Să vie brănzarii La brânză şi urdă. marian, SA. 331. [Femininul: brânzăreăsă (Braşov).] — Derivat din brânză, prin suf. nom. agent, -ar. isuăiv/.âruăsA s. f. v. brânzar. brâkzârîe s. f. 1°. M&ier de fromager. 2°-311. Fromagerie. 4°. Grande quantite de fromage. 1°. (Rar) Prepararea brânzii, meseria brânzarului. Să lucrăm în tară... brânzăria., curelăria. jipescu, o. 69. 2°, Localul, încăperea (in stână) în care se face brânza, costinescu, TDRG. Cfr. căşărie. 3°. Magazin s. piaţă unde se vinde brânză. Astăzi am dat prin brânzărie (Braşov). 4°. Cantitate mare de brânză, Ne-am săturat de atâta brânzărie. LM. — Derivat (ad 1°) din brânzar, prin suf. abstr. -ie şi (ad 2°-4°) din brânză, prin suf. col.-loc. -ărie. % brânzeturi s. f. plur. v. brâuză. brânzi vb. IV*. 1°. Enduire de ou prdpmer au fromage. 2°. Se cailler. 1°. T r ans. A unge s. a prepară cu brânză. Că te-oiu scăldâ’n lapte dulce ; Cu brândza te-oiu brânăzî, Cu urda te-oiu netedzî. ţiplea, p. p. 92. Face mămăligă îmbrânzită. creangă, p. 142. 2°. Refl. (Despre lapte) A se închega, a se face brânză, a se corăsli. Am să-ţi dau tot lapte dulce... în zori de zi. — Numai de nu s’ar brânzi. sevastos, ap. TDRG. [Şl: îmbrânzi vb. IVa, cu derivatul: îinbrâimre s. f. = scoaterea şi întărirea caşului din zerul cel dintâi, marian.] ’ — Derivat din brânză. krâNZIŞoâră s. f. v. brânză. bkâmoâicâ s. f. (Cui.) Pâte au fromage.— Cocă umplută cu brânză, coaptă în bucăţi mici. — Derivat din brânză, prin suf. -oaică. brânzos, -oăsă adj. Contenant beaucoup de fromage: — (Plăcintă) cu brânză multă. Plăcinta nu ni-i brânzoasă. marian, nu. 669. | Fig. Nu-i cine ştie ce brânzos mare: om de ispravă, pamfile, j. ii. || P. ext. Conţinând o materie coagulată (ca brânza). Apa acestui isvor este limpede, însă brânzoasă, ca una ce are nişte flocuşori într’însa. dr. Fătu, ap. c. negruzzi, i 316. — Derivat din brânză, prin suf. adj. -os. brâslă s. f. (ş. d.) v. breaslă ş. d. braşoâvă s. f. Mensonge, blague. — (Fam.; mai ales la plur.) Minciuni, palavre. Ia tacă-ţi gura, măi Gerilă... Acuş se face ziuă, şi tu nu mai stin-cheşti cu braşoave de-ale tale. creangă, p. 252. Mai multe alte braşoave. şez. iii 184/23, cfr. vi 181. A-i face cuivâ o braşoavă: a înşelâ pe cinevâ (Slatina, în Olt), ap. zanne, p. vi 460. A fi bun de braşoave: bun de drăcii, de rele (Stefăneşti, în Vâlcea), ib. — Derivat din numele oraşului Braşov, (il spune braşoave: a spune palavre, ca negustorii bTaşoveni când îşi lăudau marfa). braşon s. a. (Comerţ) v. barşon. braşoveân, -eâncA subst. I. Habitant de Kron-stadt (Braşov). II. 1°. Marchand de menus objets, quincaillier. 2°. Vent. 111. ,1°. Grande voiture (de Braşov). 2°. Danse paysanne. I. S. m. şi f. Locuitor s. originar din Braşov. II. S. m. 1°. Neguţător de braşovenie. Tabaci, braşoveni, gabroveni, ghica, s. xiv. Băcalii, braşovenii, Upţcanii. i. ionescu, d. 495. Jidani de prin BRAŞ0VELN1C - 643 - BRAŢ Sfânta-Vinere, braşoveni, săpunari..., toţi mânau în spre centrul oraşului, zamfirescu, r. 6. A fi ca braşoveanul: şiret (Craiova, în Dolj), ap. zanne, p. vi 460. 2°. Numele unui vânt. (Mărgineni, în Ţara-Oltului) HEM. 2138/2S, (Măţău, în Muscel) h. IX 292. 111. S. f. 1°. Căruţă s. trăsură mare cu coviltir (de Braşov), cfr. chervan. De-ai fi văsuţ braşo-vanca noastră, n’ai vorbi prostii. CONTEMPORANUL, V, I 202. 2°. (Cor.) Numele unui danţ ţărănesc. SEVASTOS, N. 280b/30; PAMFILE, J.; H. ni 477, 372, x 358, 455. Cfr. braşoveneşte. [Dial. braşovăn, -ăncă. ALECSANDRI, T. 574.] — Derivat din Braşov, prin suf. gent -ean. braşovelnic, -Ă adj. (Rar; numai în expresiu-nea) A fi braşovelnic: bun de b raşoave, de rele, de drăcii (Ştefăneşti, în Vâlcea), ap. zanne, p. vi 460. — Derivat din Braşov, prin suf. adj. -elnic. braşoveniîsc, -eâscă adj. (Comerţ, Industr.) De Kronstadt, (marchandise) de menus objets, de quincaillerie. —■ (Marfă) de Braşov. Căruţa încărcată cu marfă lipscănească, braşovenească (Mold., a. 1823). uricariul, v 58/,,. Cioareci braşoveneşti. jarnîk-bârseanu, D. 23, cfr. 306. Caii braşoveneşti. şez. I 44/as. Ladă braşovenească: lungă, vopsită cu flori, în care îşi ţin ţăranii hainele. Apoi chemă pe o slujnică, să deschidă o ladă veche braşovenească. gane, ap. TDRG. — Derivat din braşovean, prin suf, adj. -esc. braşoveneşte adv. 1°. En exagerant. 2°. Danse paysanne. 1°. Exagerând, cu coarne, încornorat. Cfr. bra-şoavă. Pepinescu, te opreşte, Prea frumos le spui aceste, însă cam braşoveneşte: Nu ne va mai crede nime. I. negruzzi, i 48, cfr. zanne, p. vi 460. 2°. (Cor.) Numele unui danţ ţărănesc, sevastos, n. 280»/3„_; pamfile, j. III. — Derivat din braşovean, prin suf. adv -eşte. braşovenie s. f. 1°. Marchandise: menus objets, quincaillerie (de Braşov). 2“. Magasin oul'on vend cette marchandise. 1°. Marfă de Braşov, spec. fierărie. (Din împărăţia vecină cumpăram tot felul de mărunţişuri: postav, arme, fierărie... Odinioară mărunţişurile a-cestea ne veneau în mare parte din Braşov, de unde şl numele ăebraşovenie, păstrat până azi pentru unele mărfuri, mehedinţi, p. 12.) Vor da la slujba, ajutorinţa... câte douăzeci lei braşovenia (Mold. a. 1786). uricariul, ii 47/,. Casa fraţilor Ferhati face comerciul între Transilania şi România, importând braşovenii şi exportând lână şi piei. 1. ionescu, p. 429. 2°. Prăvălie cu mărfuri de Braşov. — Derivat din braşovean, prin suf. abstr. -ie. brat f s. m. Frere. 1°. (Slavism,în documente vechi, cfr. sin) Frate(le cuivâ). Simion brat Cârstei. uricariul, xxiv 453/6. Ştefan Popa, brat preotului Alexandru, ib. XI 230/„5, cfr. GCR. I 135. 2°. (Numai la anon. car.) Frate (3°). [Şi: (ad 1°, în Ungaria, sârbism < brata, voc. brato) brătâ (eu voc. brato) = frate mai mare, cfr. bade. Mult mă mir, brato, de tine, De ce nu vini siua la mine. jahresber. iv 307, cfr. 303, 306. Trece brata şi mi-o’ntreabă. alexici, l. p. i 121/.,. | Derivate: f brăţesc, -eâscă adj. = monaclialis. anon. car., f brâţi vb. lVa refl. = monachus fio. ib., f brâtăş (f bărâteş anon. car.) s. m. = soţ, tovarăş, prieten’. 0, fericaţi de ceia ce-şi lasă părinţii şi fraţii şi sororile şi bratăşii săi. cuv. D. bătr. ii 464.] — Din paleosl. brata, idem; cfr. dubletul băr at. JiRA/i; s. a. Bras. Brassee. 1°. Membru al corpului omenesc care se articulează în umăr şi se termină în mână putându-se îndoi din cot, cfr. antebraţ. (Adesea înlocuit prin mână). Oasele brăţeloru şi umerilor, dosofteiu, v. s. 25,2. Braţu-i stâng eră’ncordat. alecsandri, p. ii 10. Puternicele braţe spre dînsa întindea, eminescu, p. 208. Braţul mieu e slăbănogii, nu mai poate să învârtească paloşul, ispirescu, l. 12. Nu pot să mă odihnesc, Pe braţ capu-mi sprijinesc, Şi tot la măndra gândesc, jarniic-bârseanu, d. 12. Şi-apus braţul căpătâiu: s’a culcat cu capul pe braţ. ||Fig. Sufletul legănat în braţele unei nădejdi, marcovici, d. 8/26. 0 / Moldovo!... Braţul tău... sfarmă... un jug aspru de robie! alecsandri, p. i 201. [Moldova]... se desbăteă... în aşteptarea unui cap ca Ale-xandru-cel-Bun şi a unui braţ ca Ştefan-cel-Mare. hasdeu, i. c. xi. în (s. pe) braţe (în legătură cu verbele a ţineâ, purtă, luâ, (cu) prin de, strânge, etc.) = cu braţele petrecute în jurul corpului cuivâ (spre a-1 strânge la piept în semn de iubire, spre a purtă pe un copil, etc.; p. ext. şi despre urs). Cfr. îmbrăţişâ. 0 ţineă în braţe, de o sărută, neculce, let. ii 249/6. Să poarte în braţe pre cel ce cuprinde toată HODOŞ, p. P. 61/,4, (azi tot mai mult) brâie eminescu, n. 5, teodorescu, p. p. 643b, bibicescu, p. p. 316, şez. i 46b/22, 271/23, ii 6/s, etc, (mai rar) brâuri ŞEZ. iv 214/1S (forma hrăni la TEODORESCU, P. P. 473b, 512 numai în rimă). Cuvântul se întrebuinţează, ad 1, une-ori (cfr. bete) şi ca plur. tant. Mi se desfac brânile. bibicescu, p. P. 270. | Un singular nou (ad 112°) brână s. f. (cfr frână) se găseşte la odobescu, ii 503: Am-ad-mirat noua brână de piatră, săpată întocmai ca alesăturile unei bogate cămeşi ţărăneşti. (Forma brân la teodorescu, p. p. 51lb, din cauza rimei). j| Diminutive: (ad I şi IV) brânuţ s. a. LM., brâuleţ s. a. (pronunţ, brâ-u-) pamfile, j. II 274, H. IV 45, 57,159, vii 229, IX 442, xii 229, brâuşor s. a. (pronunţ. brâ-u-) s. a. marian, v. 42, sevastos, n. 281/a, pamfile, j. iii 9, H. ix 397, (ad I) brâuţ (pronunţ, brâ-uţ) s. a. şez. ii 8, brânâş (cfr. bârnaş) graiul, I 18, brânel = cusătură din bata iii (Sălişte, în Transilv.). Com. A. banciu, cfr. brâneţ, brânişor.] — Etimologia necunoscută (cuvântul e străvechiu în limbă — se găseşte şi la Arom. brăn, la Megl. bron, la lstro-rom. brav — şi e înrudit cu alb. bres-bresi, idem., cfr. mbren „încing1*, obscur şi el). brauă s. f. v. bravă. JiiiÂn.KT, BRÂvşoK, bkâcţ s. a. v. brâu. brav,-A adj. Brave. — (Franţuzism) Viteaz; cfr. voinic. Mândri-s bravii călăreţi Pe-armăsarii şoimul,eţi. alecsandri, p. ii 110. Dar’ de-o fl să şl pornim, Cei mai bravi să ne’nsoţim. reteganul, tr. 46,a. Mihaiu-Bravul. — N. din fran. (ici s. a. v. biig'hidău. îtRiilĂN s. a. (Anat.) (ş. d.) v. burdulian ş. d. mtiiv s. m. (Bot.) v. breiu. brijoâi.ă s. f. (Cui.) Plat. — Un fel de mâncare (nedefinită mai de aproape, poate ,,pârjoală“). H. Iii 172. mtii.iifieĂ s. f. (Bot.) v. brilioancă. briIiIÂjVT, -A adj., s a. Briliant. 1°. Adj, (Franţuzism) Strălucitor de lumină, sclipitor, fig. splendid, strălucit. La noi, numai streinii grămădesc averi briliante, iar Românii stau pe loc! I. ionescu, m. 252. Balul e în adevăr foarte briliant. alecsandri, t. 1423. Saloanele briliante, id. t. 996. 2°. S. a. Diamant tăiat în feţe de amândouă părţile spre a străluci mai mult. Iară Mihaiu, aşezându-se în scaunul domniei, puse stema în cap, numai de briliante si de smarand piatră, ispirescu, m. V. 47/20. [Plur. (ad2°) -ante şi, învechit, -anturi. | Şl (ad 2°): t berlănt. Armele-i eră făcute dintr’un metal prea vârtos, Şi’ntreceâ cu strălucirea berlanM cel luminos. pann, e. II 17, f berleănt. 0 tabachere cu ber-leanturi e. văcărescul, ist. 289, f berliănt. Un buchet de berliantwri. I. văcărescu, 273. Cercei de ber-liant. filimon, c. ii 599. Un inel berliant ce am. uricariul, xi331,,,. |Derivate: briliantât, -ăadj. (rar) = plin de briliante. Briliantata mână. coşbuc, b. 217; briliantin,-ăadj. (învechit) = care străluceşte ca briliantul. Pe’nfloritul ei obraz luce-o rouă briliantină. alecsandri, p. iii 365; briliantină s. f. = cosmetic pentru uns mustăţile.] BRIIjIANtAt,'-Ă adj. I „ .... , lîiui.iAîvrijv, -A adj. / builioAncA s. f (Bot., Transilv.) = iarba-flare-lor. LB., panţu, pl. [Şi: briliăncă fuss, ap. TDRG.] brinu f s. a. Brinde. — (Franţuzism) închinare in sănătatea cuivâ. Felibri, fii ai Poesiei, iubiţi, cân- BR1NIVICIU — 652 - BROASCĂ taţi armonios, Vă’nchin acest brind al frăţiei, Sub al Provenţei cer frum.os ! alecsandri, p. iii 539. — N. din fran. (alteraţie din expresia germană (ich) bringe dir's „în sănătatea ta“). BRiNivici® s. m. (îmbrăc.) v. berneveci. brio s. m. sing. (Muzică) Brio.—(Numai in loc. adv.) Cu brio = cu însufleţire mare. Călcând pedala, porni cu brio primele tacturi de la figura’n-tâi. vlahuţă, d. 15. Apoi iar porneşte cu mult brio grandioasa simfonie, caragiale, ’m. 165. — N. din fran. «it. brio.) brioâlă s. f. (Bot.) V. breiu. KRir iĂ s. f. (Mauvais) couteau, canif. — (Gorj, Mehedinţi, Ban., Bucov.) Cuţit (jahresber. iii 314), briceag, brişcă (viciu, GL.), ’în stare rea (h. ix 87), briceag primitiv cu mâner de lemn (conv. lit. xxxv 841), cfr. cioarsă, custură, buricaş, spec. cuţit în forma secerei, cu mâner de lemn prins de amândouă capetele şi cu ascuţişul din afară, cu care cojocarul curăţă pieile (liuba-iana, m. 122), cfr. si-nălău. Bagă mâna’n busunar, Scoate-mi bripta d’un creţar. conv. lit. xxxv 841. ^ A luă pe cineva la bripta—la bătăi (cfr. la scărmănat). Atuncea au luat oamenii pe drăguţ la briptă, de l-au bătut, până ce-au mărturisit toate, sbiera, f. 236/3î. [Şl: briftă (Gorj). jahresber. vii 82, h. ix 87.] ‘ • — Din sârb. britva şi rut. brytva „briciu“. Cfr. bricîcă. BitişoĂ s. f. Câbriolet. — (Munt., Mold. şi Bucov.) Trăsură mică, de un cal sau doi (costinescu), neacoperită, cabrioletă. A adus de zestre brişcă cu cai. i. ionescu, m. 436. A alergat cu brişcă la moaşa satului, caragiale, m. 13. Brişcă lui cea zugrăvită S’o vadă neagră cernită, sevastos, p. p. l87/25. [Plur. brişce, brişci şi brişte (pamfile, i. C. 158). | Şi: bricîcă. Bricîcă mea-i la portiţa grădinei. alecsan-dri, t. 529. Boi cai murgi, că potcogeă [= potcovea], Bricîcă nouă şînuiă. vasiliu,C. 143. |Diminutive: brişcuţă s. f. Doi cai iuţi şi o brişcuţă uşoară, în care erâ loc numai pentru doi. i. negruzzi, iii 288; brişcullţă s. f. 0 brişculiţă arendăşească, târîtă de irei căluşei, odobescu, i 384. | Derivat: brişcăr (bricicar alecsandri, t. 1761) s. m. = fabricant, negustor, stăpân s. (mai ales) birjar de brişte. DICŢ.] — Din pol. bryczka s. rus. bricka, idem. brişcă s. f., biuşcăm vb. IVa v. bricîcă2. brişcâr s. m., brişcum’I'Ă s. f. v. brişcă1. brişcuţă s. f. v. bricîcă3 şi brişcă1. BitişTĂ s. f. v. bricîcă. briză s. f. Brise. — (Franţuzism) Vânt uşor, la ţărmul mării, care suflă regulat, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopţii de la uscat spre mare. Cfr. poni, f. 185. Cfr. boare. — N. din fran. brizâib s. f. v. brezaie. broăjbă s. f. (Bot.) = nap (curecesc, porcesc). LB., panţu, pl., h. ix 493, ion cr. iv 159. Broajbe şi gulii, pann, P. v. 1124. || Fig. Glume, minciuni, fleacuri, farmece, pamfile, j. ii. Nu mai spune broazbe ( = minciuni)! ion cr. ii'302. [Sl: brojbă panţu, pl., h. iv 8, 105, (= gulie) ix 493. Guliia, napii, brojba. piscupescu, o. 194, broâşbă panţu, pl., broşbă s. f. Broşbe şi rădichi. golescu, î. 110; brujbă h. xi 326, broârbâ = gulie, ion cr. ii 302, cfr. LB., brozbă = un zarzavat cum e napul şi ca-ralamba, însă are formă şl mai lungăreaţă (pompiliu, bih. 1006), nap alb’(REV. crit. iii'90, cfr. alexici, L. P. I 225/,,), brojdin s. a. = căpâţână de cvirechiu închircită, şez. ii 151/j. || Derivate: bro-zbăn = brojdiu. ion CR. II .109, brojbăr s. in = cel care adună sau cultivă brojbe; fig. (fam.) caro şade acasă, care păzeşte casa, care nu prea iese din casă. costinescu, cfr. DDRF., brojbărle s. f. =loc semănat cu brojbe. costinescu.] — Din sârb. broskva „gulie“ (A vb. I\ Broder. — A înflori o pânză cu cusătură în relief (făcută cu mâna s. cu maşina), a coase flori sau alte figuri (pe o stofă); a coase la gherghef, a chindisi. 0 faţă de masă brodată cu mâna, alta cu maşina. \ Fig. A Înflori, a împodobi (o povestire). între noi literaţii ^se vorbeşte foarte adesea despre „Bene-Merenti“... In genere, se brodeasă cu sarcasm... pe tema lipsei de merit a multora dintre medaliaţi, caragiale, S. u. 33/5.[Derivate: brodat s. m. sing.; broderie (pop. brodărie pamfile, i. c. 312) = cusătură lucrată în gherghef, p. ext. bucată de stofă brodată, chindisitură. Purtă una dintr’acele scurte caţaveici numite fer-menele, broderia căreia, cu fir şi tertel, îi acoperea tot pieptul, c. negruzzi, i 16. Broderie, de aur. id. I 30.] — N. din fran. brouar, iîkohAhki. s in. v. brădar. KROnnÂliĂ, BRODELNIC1TVRĂ f S. f. V. llVOd'l. itROikEUiF. s. f. v. broda. liRom vb. 1V'\ I. 1». Patauger. 2°. Radoter. 11. 1°. Tomber juste; se trouver. 2°. (SJ’arranger. 3°. Se donner de la peine. I. f Intrans. şi trans. 1°. f (Numai la dosofteiu) A umblă, a călca (prin apă, etc.) bălăcind, a. bleotocârl (1°). Vei brodi prin sânge, ca şi de mainte. ps. 219. 2°. f A vorbi în vis, a aiura, a bâigui, a spune prostii, a bleotocări (3°). LB. Şi-ţi ado aminte de ocară Ce brodescii nebunii până’n sară. dosofteiu, ps. 248. Tu, (lume,) într’acest veac trupurilor omeneşti foc curăţitoriu eşti — iară nu altul în ceia lume, cum brodesc papistaşii. cantemir, ap. TDRG. II. (înţelesul original pare a fi fost: a ajunge la o apă tocmai în momentul potrivit, când te poţi urcă pe brod ca să te treacă la celălalt mal). 1°. (Adesea complinit prin bine s. râu) Intrans. şi trans. (adesea subt forma a o brodi) A ajunge (undeva s. la cinevâ) tocmai la vreme, la momentul oportun (cfr. ,1a ţanc‘, ,1a pont1), a nimeri (bine). La biserică viind, Brodiiu când ceteai p’o carte. pann, p. v. I 75. Sper că-ţi voiu fi brodit gustul. odobescu, iii 3 55/ia. Cu ăsta n’ai brodit-o! gorun, f. 92. 0 brodeşte [pe femeie] într’o si. Taman mâncâ... cu copiii, şez. iii 160/j4. Turcii, măre, că mergeă, Pe Pătrul că mi-l brodea, D'adormit ei mi-l găseâ. teodorescu, p. p. 610, cfr. 442. La fugă că mi-o tuleă, Dar în fugă n’o brodeâ: De măceşi se încurcă, Mărăcini îl înţepă, ib. 508b. B.ate-l, Doamne, om urît, Nu ştiu cum naiba-am brodit, Să mâne cu el dintr’un blid. jarnik-bârseanu, d. 167. A nimerit (brodit) ca Ţiganul Miercurea la, stână. zanne, p. vi 390. | P. ext. A o duce (cu afacerile). Cum o mai brodeşti, bade Ioane ? — Nu tocmai bine, domnişorule (Milea, în Bucov.). (Joiu. G. TOFAN. j| Refl. A se întâmplă (undeva la timpul potrivit), a se găsi (din întâmplare), a se nimeri. (Construit cu să s. de, ori cu un predicativ). Batalionul nostru, s’a brodit să nu fie... la căderea Plevnei. ghica, s. 14. Acum, fiindcă se brodeşte să fie primar Tache Ur-lăţeanu, pe care-l ştiu ce om de treabă e,... o fac. brătescu-voineşti, L. D. 246. Chiar dacă se brodeâ câte-o dată... să se păcălească... conv. lit. xliv, ii 77. Se brodi ca locul ce-şi alesese să fie alături cu al unui ţăran bogat, ispirescu, l. 175. Dacă faşa... se brodeşte prea lungă, se va însurâ copilul bătrân, marian, na. 175. Se brodi de fătă şl o scroafă, şez. iii 74/21. Se brodise culcată la foc. ib. iii 78/2, cfr. 78/23. Cum te-ai brodit tu mai cu moţ? teodorescu, p. p. 111. 2°. Intrans. şi trans. A pune la cale, a aranja (propriu: a face ca cevâ să se brodească bine). Hanul, cu Tătarii, ...brodeâ în toată vremea furiş de loveâ oastea ungurească, magaz. ist. iv 285/,,. Brodise planul să mânjască pe părintele Pantelimon pe cap. contemporanul, vi, i 386. || Refl. A se brudl = a-şi pregăti din bună vreme tot ce-ţi trebue pentru cevâ: Da bine te-ai ştiut brudl! (Munţii Sucevii, în Mold.). şez. v 39/,. 3°. f A se sili ca cevâ să se nimerească (LB.), a-şi da silinţa s. osteneala (ca să.reuşască cevâ). Nu vor să miluiască nice odată pre nimine, ce [= ci] brodesc să facă şl mai multă avuţie. învăţături (a. 1642), ap. GCR. 160. Brodeâ şi nevoiâ să le... pue la beserică. Îndreptarea legii (a. 1652), ap. TDRG.; cfr. ib., ap. GCR. i 163/16. A brodi cinstea cuivâ: a-i da cinstea cuvenită, a-l cinsti (?). Cela ce cunoaşte că iaste datoriu să brodedscă cinstea altuia, aceluia se cade să fugă denainte-i cându-l va vedea că vine suduind, ca să lipsească de vina uciderii. îndreptarea legii (a. 1652), 241. [Şi: (ad I 2° şi II 2°) brudl vb. IVa. | Derivate (ad II 1°): brodeai;! s. f. = întâmplare, nimereală. Din brodeală, văsuiu... o corabie, gorjan, h. i 121, cfr. 86; brodit s. a. (mai ales în loc. adv.) pe brodite = pe nemerite, la întâmplare. Şi mergeâ treaba, mai pe brodite, mai pe nimerite, delavrancea, s. 81, cfr. pann, p. v. iii 8; (ad I 2») f brodelni-citură = vorbă nesocotită. Lasă-ţi brodelniciturile şi fă porunca împăratului, dosofteiu, ap. TDRG.] — Din slav. brodiţi (paleosl., rut., sârb. „a bleotocări prin apă“, slov. „a bâigui, a spune prostii41). bromnă s. f. v. brudină. BRonfu, -ie f adj. v. brudiu. brohoî vb. lVa. Roucouler. — Onomatopee exprimând sunetul caracteristic produs de porumbel, cfr. gunguni, grungui, gugul. h. xvi 4.— Cfr. brehăi. brojbă. s. f. (Bot.), brojbăr s. m.\ „ BROJBÂRiE S. f., BROJBIII S. a. ) V bl0a.)»'a- ' brom s. a. (Chim.) Brome. — Corp simplu, metaloid, lichid, de coloare roşie închisă, cu miros pătrunzător, asemenea cu al clorului, de care se apropie în proprietăţile lui. [Familia: bromură s. f. = compus alcătuit din combinarea bromului cu un alt corp simplu. Bromură de potasiu,, poni, ch. 79/8 ] — N. din fran. (grec. jjfAu.oc „miros urît,putoare“). bromwră s. f. v. brom. bronhii s. f. plur. (Anat.) Bronche. — Tuburile zgârcioase (cartilaginoase) în care se bifurcă trahea-arteră (beregata) şi care se prelungesc în plămâni, terminându-se în rămurele din ce în ce mai mici. [Cu pronunţ, fran. şi bronsii s. f. plur. | Familia:,bronşită (rar, bronhitft) s. i\ (Med.) = boală pricinuită de BRONHITĂ - 656 - BRUCL flamarea mucoasei bronhiilor. Aceasta boală, o exprimă Românul, zicând că „i-a căzut guturaiul la piept“. leon, med. 323; cfr. bianu, d. s.] — N. din lat. bronchia « grec. ppo-f/'-a). bronhîtă, biconşită s. f. (Med.) v. bronhii. bronz s. a. Bronse. — Metal tare şi sonor, format dintr’un aliaj de aramă şi cositor, la care se adaugă câteodată zinc ori plumb şi chiar argint, şi din care se toarnă statui, clopote, candelabre, tunuri, medalii etc. Bronzul se compune din cupru şi staniu. PONI, CH. 253. Aceste tăcute guri de brons pururea deschise subt porticii sfântului Marco. c. negruzzi, iii 405. Statuete de brons. id. i 203. Era de brons. | Pig. De brons = tare, puternic, neînfrânt, neclintit. Calul Genarului nechesă, cu vocea lui de brons. eminescu, n. 14. Caracter de brons. [Derivat: bronză vb. Ia= a acoperi cu o pojghiţă de bronz sau cu cevâ care imită bronzul; a da unui obiect coloarea închisă a bronzului. (Pig.) Faţăbron-sată de soare: arsă de soare, pârlită, arămie; (rar) bronzărie s. f. = obiecte de bronz] — N. din fran. ( < ital. bronso). bronzărie s. f. v. bronz. broşă s. f. Broche. — Sculă de podoabă feme-iască care are un ac ce se închide cu copcă spre a prinde s. încheiâ cevâ: un guler, un şal, etc. 0 broşă de aur. Cfr. agrafă. [Pop. şi: brociu s. a. h. xii 119.] — N. din fran. broşa vb. Ia. Brocher. — A coase împreună coaiele unei cărţi, etc. [Derivate: broşâre s. f., broşat s. a.] — N. din fran. broşbĂ s. f. (Bot.) v. broajbă. broscân s. m. | broscănesc, -eâscă adj. !■ v. broască. broscăr s. a. J broscărie, broscăriile s. f. v. broască. broscârită s. f. (Bot.) Potamogeton natans. — Plantă ierboasă acvatică, cu flori albe-verzui, numită şi: limba-apei, notătoare. panţu, pl. [Şi: broscăriţă. barcianu. Cfr. dame, t.] — Derivat din broască, prin suf. -ariţă. broscăriţă s. f. (Bot.) v. broscariţă. broscăş f s. m, v. broască. broscău s. m. (Bot.) v. bruscan. broscheşte adv. BROSCUIŢĂ, BROSCOÂICĂ S. f. broscoii; s. m. broscos, -oăsă adj. BKOSCVli'ţ'Ă s. f. broscuţ s. m., broscuţă s. f. brostăc s. m. (Zool.) v. broatec, bkostâc&l s. in. (Zool.) v. brotacel. brostân s. m. (Bot.) v. brustur. broşteân s. m. v. boroşlean şi broască. broştesc, -eâscă adj. ’ 'l biioşt£şte adv., broştet s. a. I . . BROŞTivb. ÎVa refl., broştIc s. m. | V- ”roasc broştoie S. f. J broştioiu s. m. sing. Lait caille. — (Transilv.) Lapte acru adunat de mai multe zile în puţine; se scutură în flecare zi, casă se amestece (Reghinul-săsesc, Topliţa, etc.). viciu, gl. broşară s. f. Brochure. — O publicaţie cuprinzând numai câteva foi sau coaie, prea puţine ca să i se poată zice carte. Profesorul... scoase din sino v. broască. broşură cartonată cu hârtie pestriţă, c. negruzzi, i 7; cfr. ib. 221. Dedicând broşuri la dame. eminescu, p. 229, cfr. n. 38. 0... combatere a broşurei noastre „Despre scrierea limbei române“. maiorescu, cr. i 24.2. [Plur. -şuri.] — N. din fran. Cfr. broşa. BROTAC, BROTÂCĂR, \ . . BROTÂCĂR s. m. (Zool.) / v' «ROTĂCEi. s.'m. 1®. Bainette. 2°. Verdier (IAgu-rinus chloris s. Fringilla chloris). 1°. (Zool.) = broatec (1°). .costinescu; marian, H. iv 250, xii 6, 21. Brotăceii orăcăiau în depărtare. ispirescu, l. 292. Primăvara, când ausipentru prima dată brotăcelul frăcănelul'■) cântând, să te dai ăe trei ori peste cap, c’aşă e bine. şez. vi 24. 2°. (Ornit.) = florinte. DICŢ. Vrăbiile limbute ciripesc şi... brotăcelul cântă vesel înturnarea silelor calde, odobescu, iii 77/ls. [Şi (ad 1»): brotocel h. ix 308, xvi 224, brutâcel polizu, (+ broască) br ostâcelCDDE. nr 184, (4- buratec) burătăcel. marian, TDRG.] — Derivat din brotac, prin suf. dim. -el. BROTĂci vb. lVa v. broti. brotăcime s. f. v. broatec. brotăuuî vb. IVa v. broti. brotân. s. m. (Zool.) v. broatec. broteâlă s. f. v. broti. brotec s. m. (Zool.) v. broatec. broti vb. IVa intrans. Etre en relations (avec qqn.), frequenter (qqn.). — (Ban.) A aveâ legături (de prietenie) cu cinevâ, a umblă cu cinevâ. Bro-tesk — conversor. anon. car. [Şi: brotaci vb. IVa. anon. car. Mult am brotăcit (= umblat) eu cu omul ăsta. Com. coca., brotălui vb. IVa. Com. coca. | Derivate: brotît,-ă, brotăcit, -ă adj. Ombrotit s. brotăcit: umblat, cu experienţă, nebrotît, -ă = neumblat. Com. coca ; broteălă s. f. BrotalS = con-versatio. anon. car.] BROTicoii, brotoc s. m. (Zool.) v. broatec. brotocei, s. m. (Zool.) v. brotăcel. brotoş, -Ă adj. Citat (fără explicaţie) între atributele coarnelor boului şi ale vacii. h. xvi 104. brozbă s. f. (Bot.), brozbân s. m. v. broajbă. brucă s. f. Tisonnier en bois.—(Şişeşti, în Mehedinţi) Un băţ (surcea) ascuţit la capăt (cu care se aţâţă focul). Com. n. ionescu. — Aminteşte pe ital. brocco „băţ ascuţit11, fran. broche, etc. (cfr! meyer-lubke, r. w. nr. 1319). bruceunic, brucer s. a. v. bruci. uituci vb. IVa. Piquer; tisonner; frapper, bouscu-ler. — (Ban. şi Mehedinţi, pronunţat brusi). A împunge, a înţepă cu bruca (Com. N. ionescu); p. ext. a aţâţâ focul (cu brucerul):Bruşeşte focul cu vatrariul (Com. liuba). Mai bruşeşte în cuptor = mai aţâţă cărbunii (Com. a. coca); a lovi cu bâta s. cu degetul în cineva (Com. liuba); p. gener. a ghionti, a (în)ghioldi, a da ghionturi, a îndemnă (n. rev. r. a. 1900, 85, gr. bIn.). Cfr. epure, p. 90. [Derivate: brucer şi brucelnic s. a. (pronunţ, bru-seriu, bruselnic) = făcâleţ cu care se mestecă mămăliga; unealta de fier, ascuţită la un capăt, cu care se scormonesc cărbunii, ca să ardă mai bine. liuba-iana, m. 100, 124.] — Derivat din brucă. brucIiĂ s. f. Citat (fără explicaţie) între unel-telede ţesut. H. xvi 11. Probabil „brâglă“. BRUCOIU - 65? - BRUMĂ brucoiu s. m. (Mehedinţi, subt forma dial. bru-con) Ac încovoiat la un capăt, pentru prins con-ciul. N. rev. R. (a. 1910), 85. — Probabil, derivat din brucă, prin suf. augm. -oiu. BBrâi s. f. v. brod. brudă s. (Iht., Bihor) Un peşte rotunjor şi lun-găreţ; nu creşte mare, trăeşte prin apele cele pietroase de la munte, pompiliu, bih. 1006. brusâb s. m. Passeur. — (Mold. şi Transilv.) Cel care mână brodul, podar (ion cr. ii 219), f du-basar. Brudarii lucrează la funie, şi caii lovesc nerăbdător scândurile răsunătoare, iorga, n. R. a. I 248. Treceţi-mă, brudari, Prutu’. VASILIU, C. 171. [Şi: brodâr, ((brudină) brudinăr s. m. DICŢ. | Diminutiv: brod&rel s. m. Brodăreii râdeâ. pompiliu, b. 27/2.] — Derivat din brod, prin suf. nom. agent. -ar. Cfr. brudinăr. brudâş s. m. = colăcer. Flăcăii bine îmbrăcaţi, călări, care merg înaintea căruţelor la nuntă şi vestesc pe tatăl fetii se numesc col aceri sau vestitori sau brudaşi. H. ii 109. brudătec, -ă f adj. v. brudiu. BRuni vb. IVa v. brodi. brubiesc, -eâscă f adj. 'l . BRUDIEŞTE t adv. 1 ■ ) V- brud,u- BRUDINĂ s. f. 1°. Gue. 2°. Bac. 3°. Pontonaqe. l?. Vad, trecătoare, brod (1°). LB., ion cr. ii 219. Azi... am trecut la brudină (vad), iorga, n. r. a. i 247. A se feri de putină şi a da peste brudină. zanne, p. v 528, cfr. I 124 (cfr. a cădeâ din lac în puţ). 2°. Luntre care serveşte a trece oameni, vite, căruţe, etc. de pe un ţărm al unei ape pe celălalt, brod (2°), pod (plutitor s. umblător), dubas. 3°. Plata ce se dă pentru trecutul apei cu bru-dina, p. ext. pe pod. costinescu. [Pentru] podul ce este făcut pe dubas [pe Prut,... să-i aibă] „bru-dina“ [ca din vechiu] (a. 1741-2). IORGA, S. D. vi 213. Se va folosi de tot venitul de la brudină podului, în veci (MoJd., a. 1852). uricariul, iii 252/23, cfr. xiv 288/j„ xix 356. Să nu se supere cu... brudină, la trecătoarele apelor, ib. ii 136/,. Târgul Rădăuţi... aduce un venit ca de 500 galbeni, cu bru-ăina podului de pe Prut. i. ionescu, d. 365. || f Taxa ce o plătesc luntraşului cei ce sânt duşi cu luntrea de la ţărm la o corabie. De vei aveâ să-ţi plăteşti brudină, nime nu te opreşte [de a întră, în corabie]. dosofteiu, ap. TDRG. [Accentuat după LB. brudină. | Şi: brodinâ. LB ] — Cfr. slov. brodnina, sârb. brodarina „ponto-nage“. cihac, ii 29. brudinăr s. m. v. brădar. bruoior, -oărA adj. v. brudiu. brudiu, -ie adj. 1°. Jeune; pueril, niais. 2°. Beau. 1°. (Mold., Bucov., Transilv., Maram.; învechit. Despre copii, p. ext. despre pui de animale) Tânăr, crud, fraged, nevârstnic,minor; (despre oameni mari, p. ext. despre minte) copilăros, naiv, necopt (Ia minte), fără judecată (ţiplea, p.p.), p. ext. simplu, prost, nătărău (LB.). Coconii-şi pre furişu i învăţă să se închine; derep’ce că erâ brudii, nu le siceâ .icoane', ce le zicea ,.păpuşi1, moxa, 386. Neşte mieluşei brudii. DOSOFTEIU, V; S. 85,2, cfr. 25, 5,2; pravila mold. 114. Fiind brudiu, purtă, mumă-sa, doamna Rucsanda, trebile ţării, ureche, let. i 189/28. Brudii şi tinerele de vrăstă. cantemir, hr. 11/,, cfr. ist. 148. Ce cuvinte brudii sânt aceste? id. ist. 371. Crud la trup şi brudiu la minte, sbiera, p. 152/23. Fost-am tânăr şi brudiu, jarnik-bârseanu, d. 221; cfr. sevastos, c. 245/18. Mintea... Cea nebună şi brudie. şez. iii 22b; cfr. ţiplea, p. p. 4. (Substantivat) Au început, ca un brudiu ce erâ, să ceară de la pasăre, sbiera, p. 70/2. 2°. (Solnoc-Dobâca) Frumos, rev. crit. iv 87. [Accentuat şi: brudiu,-ie. | Şi: f brodiu, -ie LB., f brudiv, -ă. Domnul pre cei brudivl înalţă, dosofteiu, ps. 494. Eşti brudivu şi fără minte. id. v. s. 168,2. ! Diminutiv: brudior,-oară adj. (pronunţ. -di-or). Şi deschide-ţi ochişorii Şi ţi-i vedeâ frăţiorii Cum i-ai lăsat brudiori, Brudiori şi străi-niori. marian, î. 132. || Derivate: brudnic, -â adj. Se alintă ca o copilă brudnică. c. negruzzi,. iii 50/„ cfr. iii 41/3. Dar unde-s brudnicii copii Şi unde-s râsetele lor? iosif, pat. 8; (la cantemir şi:) f brudătec, -â, ap. TDRG., f brudiesc, -eâscă adj. Cuvinte copilăreşti... şi— lucruri brudieşti. ist. 372/4, f brudieşte adv. = copilăreşte, prosteşte. Vredniciilor lui Traian de atocma... să le facă brudiîaşte gândea. hr. 196/23.] — Cfr. zburda, zburdalnic. brudiv, -Ă f, brudnic, -Ă adj. v. brudiu. brud^tţ s. a. v. brod. bruftui vb. lYa. 1°. Crepir. 2°. Echaudar. 3°. Traiter avec rudesse. 1°. (Mold.) A aruncă pe părete (cu mistria) un strat de bruftuială (ld), a lipi o casă cu bruftu-ială (1°), a tencui. dame, t. 103, cfr. şez. ii 74/34. 2°. (Mold.) A opări cevâ în pripă, cam de mântuială. şez. v 39/lt_2. 3°. Fig. A arunca cuivâ cuvinte aspre, a vorbi (cuivâ) pe un ton aspru, cfr. brichini. Rău l-a bruftuit cutare pe Vasile. ion cr. iii 376, cfr. şez. ii 74/34. Şi totdeauna o bruftuiâ, ca pe-o servitoare. sandu-aldea, u. p. 184, cfr. conv. lit. XXXVII 590. [Şi (ad 3°): brustui, bruslui vb. IVa = a certă pe cinevâ. rădulescu-codin.] bruftuială s. f. (Zid.) 1°. Crepi. 2°. JSchau-dage, eau bouillante. 3°. G-ronderie, rudoiement. Correction. 1°. (Mold.) Lut moale (amestecat cu baligă şi cu multă apă) s. pământ negru, cu care se lipesc casele s. se dă pe de-asupra lipiturii, mai ales la casele fără duşumeâ. ion cr. iii 376, pamfile, j. iii, şez. ii 74/34, h. I 64, x 290. Unu’ o omorît pe Dumitru Toropală, Pentr’o lingură de bruftuială. vasiliu, C. 175. || P. anal. Amestec de făină de grâu cu făină de păpuşoiu, cu care se netezeşte pe de-asupra pânea înainte de a o băgâ în cuptor (Straja, în Bucov.). Com. A. tomiaC. Cfr. pielm. 2°. (Mold.) Opăreală cu apă fierbinte; p. ext. uncrop pentru opărit cevâ. şez. v 39/10. 3°. Fig. Ocară. I-a tras o bruftuială bună. pamfile, j. Iir. | P. ext. Bătaie. Că el, Ştefan, le-a dat [Turcilor] o bruftuială, de-or pomeni-o şl pe ceia-laltă lume. ISPIRESCU, ap. TDRG. [Plur. -tueli şi -tuele. TDRG.] — Derivat din bruftui, prin suf. abstr. -eală. bruh ! interj. Exclamaţie reflexă a celui cuprins de frig, bâr (II 2°). Bruh! mi-i frig! eminescu, n. 43. bruj s. m. (ş. d.) v. bruş ş. d. brujbă s. f. (Bot.) v. broajbă. BRUL.INC s. m. v. bnrlinc. brumă vb. I<“>. 1°. Se congder en gelee blanche (la roşie). 2°. Se couvrir de gelee blanche. 1°. Intrans. (Unipers.) A cădeâ brumă. Au şl Dicţionarul limbii române. 19. X. 1912. I 42 .BRUMĂ - 658 - BRUMAT brumat pe la zua de Ispas (a. 1733). iorga, s. d. xiii 50. 2°. Trans. A bate bruma, a acoperi ou brumă. Verde frunzuţă... Cât o ninge ş’o brumează, Ea e tot mândră şi creaţă, jarnîk-bârseanu, d. 21. [Pers. III, prez. ind. şi: brumă. LB., barcianu.] — Derivat din brumă. Cfr. brumat. BRUMĂ s. f. 1°. Gelee blanche. 2°. Pruine. 3°. Fri-mas, givre. 1°. Rouă îngheţată, (pe plante, pe pământ s. pe suprafaţa corpurilor). Bruma dâ, cade, pică, bate, s’aşează, se lasă, atinge. Blagosloviţi brumele şi zăpăzile. coresi, ps. 437, cfr. 214. Florile... stau ovelite şi împiedecate ele răceala bru-mii. M. costin, let. I 260/28. Căeut-au o brumă mare. neculce, let. ii 456/28. Bruma reace, pre o floare deşchisă se lăsă. cantemir, hr. 277/,8. Armăsar, sur ca bruma. c. negruzzi, ii 102/,. Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită, alecsandri, p. iii 7. S’aşeasă bruma peste vii. eminescu, p. 288. Brumă grea să dea. şez. iv 190/20. Codrule cu frunsa lată, Bruma cază, nu te bată. jarnîk-bârseanu, d. 199. Ba şi bruma o picat. ib. 142. Pe tufe bruma groasă, şez. i 141b/4. Cine se teme de brumă, vie să nu sădească, iord. golescu, ap. zanne, p. i 15. Pe brumă desculţ şi [pe] rouă încălţat, ib. II 143. Fecior bătut de brumă: holteiu bătrân (încărunţit).. zanne, p. IV, 357. Aceşti doi bătrâni bătuţi pe cap de bruma iernii (= încărunţiţi). gane, ap. TDRG. (în jmprecaţiuni uşoare) Să mă bată bruma! contemporanul^, ii 500, cfr. săm. iii 830. A fi o brumă rea: om rău, stricăcios. zanne, p. ix 397. ||. Fig. Cantitate mică, puţin, ce se trece repede (ca bruma la bătaia soarelui de dimineaţă). în comparaţie cu bruma de arheologie... ce se poate culege din scrierile asupra României... odobescu, ii 408. (Mai ales subt forma) Ce (s. câtă) brumă (dc)... = puţin, nimica toată. Le-am plămădit cu ce brumă de ştiinţă am putut şi eu să adun, din studii şi din călătorii. odobescu, ii 235. Să staţi aici, să păziţi casa şi ce bruma mai avem. caragiale, s. 26/)2. Munca lui d’abiă aduceă cu ce bruma să-şi ţie zilele. Cum am zice, munceă în sec. ispirescu, ’l. 208, cfr. 246. Atunci luă şi el ce bruma oştire îi mai rămăsese. id. M. v. 54/lc. Nevasta şi băieţii, sărăcanii, ce bruma ajutor îţi dau. jipescu, o. 34. Ce bruma de parale le-am mai avut, le-am cheltuit, pamfile, c. Ce brumă e racul, ca să-ţi dea şi samă bună P se zice pentru slugile proaste, iord. golescu, ap. zanne, p. i631. Maria lui C'ostache, în ziua asta, nu-şce bruma ( = nu ştiu ce păcatele) a făcut, că a căzut, de i-a venit laba la gură şi a rămas oloagă, muscel, 21. Nici brumă: de loc (Olt), zanne, p. ix 397. 2°. P. anal. Strat de ceară care acopere, ca o brumă, unele poame, precum prune, struguri, etc., cfr. promoroacă. Prunele vinete să nu le culegi până nu sânt cu brumă. 3°. (Impropriu) Chiciură, promoroacă. Gerilă... trânteşte o brumă pe păreţi, de trei palme de groasă. creangă, p. 254. De odătă, la gura cuptorului se făcu brumă, ispirescu, l. 323. Primăvara, muma noastră, Suflă bruma din fereastră Şi săpada de pe coastă, alecsandri, p. p. 287/6. [La şincai, hr. i 225/37 cu înţelesul — latin — de „solstiţiu de iarna, începutul iernii11. Pentru că se apropia bruma, lucrul acela l-au lăsat până în primăvară. \ Plur. (rar) brume şi brumi. marian, se. ii 155. I Diminutiv: brumuliţă s. f. Potecă neumblată, Cu brumuliţă neluată. H. IV 308.] — Din lat. bruma, -am „timp de iarnă“ (cu înţelesul românesc şi la Albanezi şi în Muggia şi Ver-zasca). brumar s. m. sing. Brumaire, Octobre-Novem-bre.—Nume dat lunilor de toamnă,când cadebruma: Octomvrie (anon. car., LB., Calendariu (1844) 72, I. ionescu, C. 211, marian, SE. i 97), Noemvrie (h-xii 133, baronzi, l. 91/?0, alecsandri, p. p. 34, marian, se. i 97; acelaşi înţeles la Aromâni). Şi născk fecioara, sfânta, Veneri, în luna lui Bru-mariu, 14 sile. cuv. D. bătr. ii 146/3. Primăvara-i noaptea mică, Nu-i de mers la ibovnică. Până’n luna lui Brumariu, C’atuncea-s nopţile mari. jarnîk-bârseanu, d. 95. | Spre a distinge cele două luni, se zice: Brumar mic = Octomvrie (LM., barcianu) şi Brumar mare (Brumar ăl mare jipescu, O. 77) = Noemvrie (LB., polizu, LM., barcianu). [După marian, se. i 97, Brumar mare = Octomvrie.] | (Personificat) Bătrâna..., vestejită şi uscată ca o frunsă de Brumar, delavrancea, S. 36. Eu îs Brumariu cel mare, Ce se pune de cu sară Şi se ia’n prânsu’ cel mare. vasiliu, c. 104, şez. iv 138/,; cfr. popa-liseanu, conv. lit. xli 597 ş. u. '— Derivat din brumă, prin suf. -ar. (Cfr. lat. brumaria, brumalia, alb. brimuer „Novembre11, mui i brilmes t’pares = luna brumei dintâi = Octomvrie, mui brilmes i diite = luna brumei de-al doilea = Noembre, friulan brumajo „Decemvrie11, bel-lun. mes de bruma „Decemvrie11). Cfr. brumârel brumărel, -eâ adj., subst. I. Grris. II. 1°. Sep-tembre, Octobre, Novembre. 2°. Pflox paniculata. I. Adj. (Mai ales despre lâna mieilor) Brumat, bru-măriu, cfr. cenuşiu, fumuriu, sein, sur. Căciu-liţa de miel... creţ şi brumărel. sevastos, C. 159/23. O pielceă cam brumăreă. păsculescu, l. p. 276. II. Subst. 1°. S. m. Septemvrie (jipescu, o. 77), Octomvrie (DICŢ., marian, se. i 97), Noemvrie (h. xii 133). Semănătura grâului de toamnă se începe a se face la 15 Măsălar şi se urmeasă în Vinieer, în Brumărel. I. ionescu, c. 173. || (Personificat) Eu sânt, dragă, Brumărelul... Eu vin seara pe răcoare, De mă culc pe sân de floare, alecsandri, p. p. 33b/c, cfr. teodorescu, p. p. 452b, şez. i 236b/22. 2°. S. f. (Bot., mai ales la plur.) Brumărele = plantă ierboasă cu flori roşii-violete ca ale liliacului şi cu miros plăcut, panţu, pl. — Derivat (ad 11 1°) din brumar, prin suf. dim. -el, (ad I şi II 2°) din brumă, prin suf. -ărel., brumariu, -ie adj., subst. 1°. Gris. 2°. Raisin. 1°. Adj. (Mai ales despre lâna mieilor) De coloarea brumei, brumat (3°); cfr. cenuşiu, fumuriu, sur, sein. d^me, t. 67, pamfile, i. c. 363, marian. Căciulă brumărie. alecsandri, t. 1114, cfr. şez. ix 45, pamfile, i. c. 363. Pielceluşe cumpără, Pielceluşe brumării, Le vinderi la casaclii. teodorescu, p. p. 604. Oaie brumărie. h. x 465. Prune brumării : cu bruma pe ele. 2°. S. f. (Bot.) Brumărie = o varietate de strugure. jipescu, o. 53. — Derivat din brumă, prin suf. adj. -ăriu. brumat, -â adj. 1°. Couvert de gelee blanche. 2°. Couvert de pruine. 3°. Gris. 4°. De mauvaise humeur, mal dispose. Participiul lui brumă, devenit adjectiv (cu înţeles pasiv). 1°. Bătut de brumă, cu bruma pe el. Bărbia îi eră acoperită cu păr moale, ca şi când ar fl brumată. slavici, n. 185. Trandafir brumat, coşbuc, f. 109. Dumineca rujă ’nvoaltă,... Lunea fasole brumată, reteganul, ch. 62. 2°. (Fruct) acoperit cu brumă (2°). Struguri brumaţi. LM. Prune brumate.. DDRF. Ce mai mure mari şi brumate! m. i. chiriţescu, conv. lit. xliii 923. 3°. (P. anal.) De coloarea brumei, b rum ăriu, brumărel, cfr. cenuşiu, fumuriu, sur, sein. viciu, gl. Mioarele brumate, jarnîk-bârseanu, d. 387. Oi brumate, viciu, gl. 4°. (Transilv.) Fără chef, indispus, supărat; cfr. plouat, barcianu, zanne, p. ix 397. Ce ţi-e,prie- BRUMATEC — 659 — BRUSTUR tene, — îl întrebă, smeul, — de eşti aşă brumat ? MERA, b. 247. [Şi: (ad 1°. Ungaria) Imiinit, -ă adj. Toată frunza de brumă-i brumită. alexici, l. p. 206/ls.] brumătjsc, brumâtic, -Ă adj. (Temps) de gelee blanche, d’automne, froid. — (Rar) (Timp) în care cade des brumă, de toamnă, rece, friguros, brumos. DICŢ. E toamnă, toamnă, cu nopţile tot mai lungi şi mai brumatece. contemporanul, v 503. — Derivat din brumă, prin suf. adj. -atee. bbumit, -Ă adj. v. brumat. brumos, -oâsă adj. 1°. (Temps) de gelee blanche. Froid, glacial. 2°. Brumeux. 1°. (Timp) în care cade des brumă, plin de brumă. Primăvarabrumoasă.CALENDARiu (1814), 64/9. | Ca bruma, cu brumă. Băsuflând un abur brumos. N. A. bogdan, ap. TDRG. || P. ext. Rece, geros, friguros. LM. 2°. (Impropriu, după fran. brumeux) Neguros, nouros. LM. Osian cântă între zăpezile nordului, subt un cer brumos şi posomorit, c. negruzzi, i 197. (Pig.) Să descoper... din ceaţa brumoasă a prezentului o falnică lumină pentru viitond artelor române, odobescu, ix 246. — Derivat din brumă, prin suf. adj. -os (cfr. lat. brumosus, -a, -um „de iarnă“). brumulIţâ s. f. v. brumă. brun, - adj. Brun.—(Despre coloarea obiectelor, spec. a feţei oamenilor) închis, negricios, oacheş. Nu le-ar puteâ cinevâ deosebi, dacă... n’ar fi una brună şi alta blondă. C. negruzzi, i 327. | Poet. (rar) întunecos. La răcoarea nopţii brună, eminescu, p. 69. [Familia: brunet, -ă adj., subst. = o-cheşel, ocheşicâ. Un june brunet, care de pe barbetă şi musteţi se cunoştea că erâ străin. C. negruzzi, i 37, cfr. 45.] — N. din fran. BRUKCB^T, BRUNCUT S. m. (Bot.) ) . . ,* «uuncutâ s. f. (Bot.) V jv.brancuţa. nutJSîDĂREii s. m. (Ornit.) 1°. Chardonneret. 2°. Oiseau aquatique. 1°. = sticlete. DDRF., barcianu, alexi. 2°. (Argeş) O pasăre de apă cu ciocul lung şi cu penele cenuşii, numită şi domnişor, marian, o. ii 406. — Cfr. prundăraş. brunei* s. m. sing. (Comerţ) Prunelle. — Stofă de lână de coloare închisă (la origine, ca a prunelor vinete). Ghete (s. pantofi) de brunei, conv. lit., ap. TDRG. — N. din germ. Brunelle « fran. prunelle, idem— derivat din prune „prună"). brunet, -A adj. şi subst. v. brun. brus s. m. Pierre â aiguiser. — (Ban.) Piatră de tocilă, cfr. cute, gresie, liuba-iana, m. 129. [Derivat: (cfr. rus. brusa — buştean tăiat în patru muchi) brusuî vb. IVa. După ce din butucul rotund s’au tăiat scânduri, acestea se brusuesc, adecă li se taie marginile (leaţurile) (Bucov.). Com. a. pro-copovici.] — Din sârb. brus, idem. bruş s. m. 1Motte, pelote, boule.2°. Nigella ar-vensis. (Transilv., Ban., Bucov.) 1°. Masă (de pământ, de zăpadă, etc.), boţ,bulgăre (pompiliu, bih. 1006), cocoloş, cfr. bolovan, bord1, bordan, grunz, glod. Arăturile..., de se vor ară prea bruşos, se zdrobesc bruşîi mai nainte. economia, 23. Abiâ auăe „vecinica pomenire11, abiă vede unde să arunce bruşulde pământ, popovici-bănăţeanu, FAMILIA, 1901. 38. îşi razămă capul obosit pe un bruş, în iarbă, mera, b. 120. Şi pleacă ea, cu-o falcă’n cer, cu alta’n pământ, c’una bruşii măturând, cu-alta stele culegând, reteganul, p. i 39/29. Bruş de neaua (viciu, gl.), de brânză (LB.), de caş (reteganul, p. iv 16/28), de mămăligă (ib. iii 82/,5), de sare (LM.), de pâne (ib.), de tămâe (LB.). :ţij: Mai du-te bruşului: ocară foarte domoală. Com. banciu. 2°. (Bot.) = negruşcă. panţu, pl. [Şi (ad 1°): bruj (Borgo-Joseni, în Transilv.) viciu, gl., (Zahareşti, în Bucov.) Com. grămadă. | Diminutive: bruşuţLB.; bruşuleţ TDRG.; bruşel. Se ia un pumn de pământ, se udă, apoi se face bruşel. economia, 5. ! Adjectiv (adv.): bruşos, -oâsă. Pământurile... în timpul... cel secetos se ară foarte cu anevoie şi prea bruşos. economia, 26.] — Cfr. îmbruji. brusc, -ă adj., adv. Brusque.—Repede (smucit, neaşteptat) şi aspru (în mişcări şi în vorbă). [Familia: bruscă vb. Ia trans. = a luă (pe cinevâ s. cevâ) repede, aspru, restit, cfr. bruftui; a pripi (cevâ). Pricepu, cu fireasca lui sagacitate, că a bruscă lecuirea erâ a nu ne mai vindecă, c. negruzzi, i 338; bruscare s. f. Arătase indignarea, pentru bru-scar ea sentimentelor, sbiera, f. 286; bruscheţe (-che-ţă) s. f. = fel aspru de a fi şi de a lucră ] — N. din fran. (< ital. brusco ,,aspru“). bruscâ vb. Ia (ş. d.) v. brusc ş. d. biiuscălăn, bruscăn s. m. (Bot.) v. brustur. bruscheţe s. f. v. brusc. bruşel s. m. v. bruş. bruşî vb. lVa refl. Se jeter des boules de neige.— A se bate cu bruşi s. bulgări de zăpadă, a se (îm)-bulgări. [Şi: bruji vb. IVarefl. (Zahareşti,in Bucov.) Com. i. grămadă, îmbruji vb. IVa refl. (Borgo-Joseni). VICIU, gl. 22.] — Derivat din bruş. brusin s. m. (Bot., Bucov.) = rugină, marian, ch. 10. BRUSLui vb. IV. v. bruftui. brusnât, -ă adj. v. busnă. bruşos, -oâsă adj., adv. v. bruş. brustân s. m. (Bot.) v. brustur. bruştin | s. m. (Min.) Ambre jaune.—(Numai la dosofteiu) Chihlibar. v. S. 40/18. — Din polon, bursztyn, idem (< germ. Bernstein). brustui vb. IV v. bruftui. brustur s. m. (Bot.) 1°. Bardane (Lappa maior, minor, tomentosa). 2°. Petasites officinalis. 3°. Ve-ronica Beccabunga. 4°. Feuille de chou. 1°. Plantă ierboasă, cu foi foarte mari. Şi: bru-stur-mare, brustur-mic, (Ban.) lapuc, lipan. panţu, pl., brândză, fl. 298. Brusturele face un fel de flori roşii, care uscându-se dau naştere la un fel de scaieţi care se lipesc de materiile lânoase. H. iv 311, cfr. II 11, iii 66, ix 405, x 464, 534, 581. Copilaşul e ascuns sub o tufă de brusture, la răcoare. alecsandri, p. p. 309/a. Un şipot de apă, ce... şerpuia printre brusturi şi alte buruieni, ispirescu, l. 230. Pune la picior... rădăcină de brustur. şez. i 253/,. Specii: brustur-amar. h. iv 44. brusturul-caprei=l ăptucul-oii. panţu, pl. Bm-sturul-caprei = urechea-porcului: o buruiană care creşte pe locuri slabe de prin pădure, înfloreşte BfttfsTURÂŞ - 666 - BUB prin Inlie şi are o floare cu suc dulce ca mierea. II. x 43. Brusturul-caprei — barba-caprei s. poama-cânelui s. ţâţa-caprei. ion CE. III 24. brustuv-negru: plantă ierboasă (Symphytum cor-datum), cu flori galben-deschise. panţu, PL. brnstnrnl< germ. Brot) „pâne“. Cfr. brutar. brut, -Ă adj. Brut. — în starea în care se află de la natură, neprelucrat de om; cfr. rudimentar. Un popor are dreptul de existenţă naţională şi teritorială nu în urma naţionalităţei sale brute, ci numai în măsura contribuirii ei individuale la cultura ome-nească. maiorescu, cr.iii 160, cfr. ii 283,184. Oficiul statistic adună la materiale brute, dar nu le lu-creasă. I. ionescu, m. 199. Un corp brut. \ Spec. (Comerţ; în opoziţie cu net) Produs s. venit brut, din care nu s’au scăzut cheltuielile făcute. Un product brut de 444 lei. I. ionescu,1‘d. 396. O redevenţă de 10 la sută dinproducţiunea brută a fiecărei sonde. mon. of. 22. Greutate brută = greutatea din care nu s’a scăzut daraua. [| Materie brută, lipsită de viaţă, neînsufleţită, anorganică. | Substantivat (s. fl). Animal, dobitoc ; fig. om lipsit de inteligentă şi de simţire, de cultură morală; cfr. bestie, vită. — JV. din fran. (lat. brutus, -a, -um ,,greu“), cfr. abrutizâ. BRUTĂ s. f. V. brut1-2. brutâc s. m. (Zool.) v. broatec. brutăcel s. m. v. brotăcel. BRUTÂi/, -ă adj., adv. I.Brutal. II. Brutalement. I. Adj. (Ca) de brută2, de animal, de bestie, de dobitoc, dobitocesc. Instincte şi pasiuni brutale. \ Aspru, grosolan, fără delicateţe. Acest mod brutal de a vesti moartea unui om. vlahuţă, d. 94. II. Adv. Ca un animal, fără delicateţe morală. Se poartă brutal cu subalternii săi. [Derivate: brutalitates.f. = fire, purtare, vorbă s. act al unui om brutal. Aş dori să mă înveţi d-ta, cum se poate feri cineva de brutalitatea unui grosoman ? c. negruzzi, i 211, cfr. maiorescu, d. i 33. Nu voiu cedă decât brutalităţii, cabagiale, t. ii 188/27; brutaliza vb. Ia trans.=a se purta (mereu) brutal (cu cinevâ).] — N. din fran. (lat.-med. brutalis, -e, idem). BRUTAMTÂTE S. f. \ BRUTAIiIZ Vb. Ia / brutâr s. m. 1°. Boulanger. 2°. Danse paysanne. 1°. Cel care are meseria de a face pâne (spre vânzare); cfr. pitar. Slugărică, ajuns pitar acum, doi ani, de unde eră brutar, alecsandri, t. 1328, cfr. şez. iii 95/,„. Ia mieii de la ciobani Şi pâinea de la, brutari, teodorescu, p. p. 292». 2°. (în Teleorman) Numele unui danţ ţărănesc. H. xiv 22, 66. Cfr. brutăreasca. [Feminin: (ad 1°) brutăreasa, (în Mold.) brută-rlţă s. f. 0 brutăreasă care ştergeă un cuptor. ispirescu, l. 359. Adjectiv substantivat: (ad 2n) brutăreasca s. f.: danţ ţărănesc, sevastos, n. 281, H. xiv 94. | Derivat: brutărie s. f. =locul în care se face şi se coace pâne de vânzare; meseria de brutar, cfr. pitărie (h. v 375). Brutăria indigenă să se îmbunătăţească. I. ionescu, m. 684. Producte de brutărie (pitărie) şi simigerie, odobescu, ii 96.] — Derivat din brut1, prin suf. nom. agent. -ar. BRUTĂREÂSĂ S. f. ' 1 brutăreâscă s. f. (Cor.) > v. brutar. BRUTĂRIE, BRUTARIŢ S. f.J bu interj. — Onomatopee (adesea repetată s, pronunţată cu n lung) care imitează mugetul boului, ţipătul buhei (LM.), zbieretul.boului-de-baltă (pamfile, j. iii), bubuitul puştii, pistolului, etc. (pamfile, j. ii 352), sunetul' produs de lovituri tari. [Diminutiv: (formaţie glumeaţă din bu-bu -f- suf. -uţ) bubuţ subst. = lovitură cu pumnul: Ai pace, că-ţi dau un bubuţ, de casi jos (Vereşmort, în Transilv.). viciu, gl. De-a bubuţu’: joc de copii. ib.] bua interj. Dodo. — (Transilv. şi Bucov.) Interjecţie primară (întrebuinţată, mai ales, ca refren în cântecele de leagăn) cu care se îndeamnă copiii mici să doarmă. Cfr. nani. Bua, bua, cu mama. marian, na. 322 Bua, bua, bua, Puiu’ mamii (Cohalm), ap. HEM. ii Add. III. Bua, bua, lonaş, Dragul mamei copilaş (Ban.), ib. [Şl: boa. maeian, na. 324. | Cu funcţiune de verb-imperativ: aboa, abua-te s. te abuă = linişteşte-te, odihneşte 1 (bibicescu, P. p. 280). Cfr. Candeea, ţ. o. Abua-te cu mama... Cu,lcă-te tu şi te-abuă. marian, na. 324. Cfr. bibicescu, p. p. 280. | Pronunţ. -bu-a, -bo-a.] buăiu s. m. (Zool.) v. buhaiu. buăr f s. m. (ş. d.) v. bour ş. d. buâz f s. a. v. bogaz. buba s. f. art. Mal. — Cuvânt din limba copiilor spre a exprimă durerea produsă de o izbitură, etc.; cfr. bibi. LM., TDRG. bubâ vb. I\ Avoir des abces ou des boutons. At-traper la variole. — Intrans. şi refl. A face bube, a se umplea de bube(spec. de vărsat). DICŢ. Bubeds—vdLTioMs inficior. anon. CAE. Un tânăr ju-nigaş, la vârstă de 19 ani... să bubeasă (ca. 1812). io EGA, s. d. xii 202. [Ca part. adj.: bubât, -ăadj. = bubos, plin de bube (de vărsat). DICŢ. Bubat de răni: plin de răni. TDRG. Naţia noastră e bubată şi amărîtă. jipescu, o. 9.] . — Derivat din bubă. Iv. brustur. BUBĂ — 661 - BUBÂLCĂ bubă. s. f. (Med.) 1°. Abces, bouton,pustule, bube. Anthrax. 2°. Blessure. 3°. Mal de dents. 4°. Croup. 1. Nume generic pentru umflăturile ţesutului celular de subt piele, cu caracter purulent; spec. vărsat, bubat. Cfr. abces, coş, furnicel, zgră-bunţă, bolfă, buburuză (2°j, băşică, puşteă, zgaibă, urcior, rofii, uimâ, pus tul ă, tumoare. Buba iese, coace, sparge, puroiază, trece, trage răul : când se băşica şi e gata să spargă (grigoriu-rigo, M. P. i 25). Cinevâ face bube, se umple s. se curăţă de bube. Multe boule şi nevoi grele şi tot chipul de bube. MAG. ist. iv 359/23. L-au lovit buba ce-i sic anthraxi. cantemir, hr. 347. Gâ-dilitura bubelor [la vărsat], piscupescu, o. 239. Acest puroiu, spărgând sau puţin tăind buba, îl scoatem afară, calendariu (1814), 178/28. Ce n’a făcut el, ca să se cureţe de bube ? ispirescu, l 386, cfr. 3.,Faptul' e o boală ce se declară prin ieşirea unor bube late pe tot trupul, şez. I 254/,4. Am făcut o bubă’n cap. ib. în 201/20. Deşi-i de bube [de vărsat] ciupită. doine, 66/2. Descântece de bubă. şez. v 143. ^ Tot omul se leagă unde i-i buba: se vaită de ce-1 doare. pamfile, c. E om bun să-l pui la bubă: pe rană, foarte bun. id. j. m. Cu mine să umbli ca cu o bubă coaptă: cu binişorul. ib. Să nu mă loveşti peste bubă: unde mă doare, unde sânt simţitor, ib. Ştiu eu unde-i buba: pricina, id. c. îi pricep eu buba lui: intenţia, id. J. iii. îi ştiu eu buba: unde-1 doare, ce necaz are. TDRG. Cel cu buba : pe care îl priveşte mai mult. contemporanul, iii 887. A merge cu bubă: se zice când femeile se duc cu mâncare la vreuna care a născut de curând (Va-şlab, în Transilv.), ap. viciu, gl. || P. anal. Noduleţ mic de pe coaja fructelor. Mere cu multe bube pe ele. LM. Specii: â-bubă h. ii 84 (liâ-bubă s. ceâ-bubă) s. buba-bubelor (teodorescu, p. p. 358) = un fel de băşică-rea ( = dalac,.antrax), „atât numai câ a-bubă se face mai mult în gură, iar băşica în orice parte a corpului.14 grigoriu-rigo, m.’ p. i 11. Femeile... cred că lucrând [Vinerea]... li se arată, adecă femeia care lucră păţeşte cevâ: o cuprinde vreo boală..., i s’aruncă ă-bubă (Voila, in Transilv.), ap. HEM. 1555/22. Descântec d’a-bubă. teo-dorescij, p. p. 358. bubă-albastră: se face la încheieturile degetelor (Hangu,'în Neamţu), ap. HEM. 718/30. Cfr. bubâ-vânătă. bnbă-în-cap: o boală de vite. H. xi 519. bube-de-plecate: ies pe la gură când ţi se (a)-pleacă de-o mâncare (Braşov); cfr. spuzeală. bube-dulci s. zgaibe-dulci : se fac la copii; ies pe faţă, pe barbă şi pe cap, şi se zice câ provin din spurc s. spurcăciune, leon, m. 123. Bubele-dulci s. rofiile se ivesc ca nişte pete roşiatece, de mărimea unui bob de meiu sau gămălia unui ac. Se ridică nişte băşicuţe, crapă, curge un puroiu amestecat cu sânge, apoi în urmă prind un fel de coajă galbenă, grigoriu-rigo, m. p. i 34; cfr. şez. i 55/27, marian, na. 349, 390, H. ii 155, x 88, xii 291. Descântec de bube-dulci. teodorescu, p. p. 365-6 ; alexici, l. p. i 205. bubă-la-inimă l°. = bubă-rea. H. xi 207. | 2°.= colici, h. iv 91. buba-mânzului (s. buba-mânzatului H. xvi 154) = a.) (La vite) O bolfă ce se face [la mânji] între fălci şi înghiţitoare. I. ionescu, d. 372. Buba-mânzului se face în cap, din care cauză vitei Ii curg ochii, e tristă, strănută des, îi curge pe nas un fel de coptură, şi de multe ori se umflă şi gâtul, grigoriu-rigo, m. p. ii 5 ; cfr. h. iii 156, 440, vii, x 37, 548, xi 446, xn.291, 422, xvi 315. Boală de care zac caii tineri, şez. iv 123/,. | b.) (La om) Un fel de răpciugă la om. grigoriu-rigo, m. p. i 37. bubă-neagră s. buba-rea s. numai bubă (h. ix 315, şez. iii 197/6) =dalac (antrax), un fel de bubă care de la început, cum se arată, e vânătă şi cu dureri foarte mari. leon, m. 123; cfr. â-bubă. Boală (de om) la încheieturi, h. x 428, cfr. I 271, ii 84, 122, 155, 303, vi 11, vn 195, 491, x 194, 268, 360, 402, xvi 162, cărbune, răsfug, băşica-rea, ar-murar. bianu, D. S.; ion cr. II 130. Buba-rea se vindecă cu prune păstrate din Jbia-mare. şez. iii 122/2S. Descântece de bubă-rea. ib. iv 19/3, teodorescu, p. P. 359, ALEXICI, L. p. 211/18; cfr. h. v 19, X 268. bubă-păr: boală de om. h. x 428. bubă-putredă-în-gură = scorbut. polizu. bubă-roşie = bubuliţă care iese din fierbinţeală. Cfr. DDRP., barcianu’, teodorescu, p. p. 358. bube-spnrcate = spurcat. LB. f bubele-stiicăciunii=lepră. Şi se făcu mâna lui plină de btibele stricăciunii ca zăpada, biblia (1688) 41. bnbsi-trânjilor = a.) p e 1 a g r ă. leon, m. 123; bianu, d. S. | b.) = â-bubă. HEM. 94. bubă-vânătâ = o băşică ce se face mai des la mâni, pe podul palmei, între degete şi la picioare. ŞEZ. VI 83; cfr. TEODORESCU, P. P. 358, H. II 83, 155, 303. Cfr. bubă-albastră. 4^: Sărbâtoarea-b ubelor = Sf. Varvara (v. bar-bură 1°). mangiuca, ap. TDRG. | (Bot.) Bubă-în-cap = floare-de-perină. panţu, pl. 2°. P. ext. Rană. mardarie, l. 3035; LB. După ce veni ursul la dînsul, [Ţugulea] se căsni până ce îi scoase steapul, apoi îl legă la bubă. ispirescu, l. 326. A pune mâna pe bubă = pe rană. zanne, p. ii 505. 3°. Spec. (Vaca, comit. Hunedoarei) Durere de măsele şi de dinţi (adeseori cu umflături), sau de cap, sau şi de măsele şi de cap. grigoriu-rigo, m. p. i 25. 4°.= guşter, şez. viii 112. [Diminutive: (cfr. sârb. bubuljica „puşteâ, coş“) bubuliţă s. f., bubuţă, bubnşoâră, bubiţă s. f. (a-ceasta şi: o boală a’ cartofilor) DDRP. Vacile... fac pe ţâţe nişte bubuşoare. şez. iv 127/20. Toate bu-buţele. teodorescu, p. p. 358b; cfr. calendariu (1814) 183/23. | Augmentativ : (cfr. grec. poupwv) buboiu s. a. şi m. (şez. vi 23) = furnicel, furuncul, cfr. abces, apostimă. leon, med. 123, bianu, d. S., şez. I 256, H. ii 122, 155, x 360. Bubony — ulcus, apostema. anon. car. Uimele... au forma buboaielor, însă sânt mult mai dureroase ca buboiul, şez. ii 19/,,-14; cfr. teodorescu, p. p. 36ob. Buboiu-orb. marian, ins. 222. (în descântece şi:) buboâică s. f. şez. I 198/21, (derivate :) bubuiâg (în expresia) I-a scos ochii ca de bubuiag: i se umflase ochii cât un buboiu, ridicând o sarcină prea mare (Tecuciu). zanne, p. ii 352, buboi6s,-oâsă adj. = cu buboaie. Boală buboioasă. filipescu, ap. TDRG] — Din slav. (rut.) buba „umflătură mică14. ber-neker, sl. wb. 78. bubă s. f. Larve de ver ă soie. — (Rar) Larva viermelui de mătase, marian, ins. 279. [Şi: (diminutivul) bubiţă s. f. ib., liuba.] — Din sârb. s. bulg. buba „vierme de mătase11 beuneker, sl. wb. 79 (cfr. arom., megl. buba, arom. bubiţă „vierme de mătase41). bubâlcă s. f. 1°. Tumeur, amygdalite. 2°. Pomme de terre. 3°. Danse paysanne. 1°. (Med.) Umflătură DICŢ., cfr. gâlcă, motâlcă. Bobâlcă = umflătură (mai ales la vite), ghiodâlcă. Com. banciu, viciu, gl., ţara oltului, iii, No. 21-22. 2°. (Bot.) Bobâlcă — cartof (Varviz, în Transilv.). viciu, gl. 3°. (Cor.) Bobâlcă = numele unui danţ ţărănesc. SEVASTOS, n. 280/25, pamfile, j. iii. [Şl (mai ales): bobâlcă.] — Pate a fi rezultat din fuziunea lui bubă cu gâlcă. Cfr. ghiodâlcă, motâlcă. BUBAT - 662 — BUBURUZ bii bât s. a. (Med.) Variole, petite virole. — Vărsat, variolă, şez. ix 125, leon, med. 153, marian, se. ii 27, h. vi 236, xvi 56. Ciupit, stricat ăe bubat. barcianu. JVm s’au lipit bubatu’ (ca. 1812), ap. iorga, S. d. xii 202. | La 4, 5, 6 Decemvrie se zice: zilele bubatului, cfr. bafrbură. şez. vi 23. || Specii: Bu-batiil (cel) mare = vărsatul mare. grigoriu-rigo, m. p. I 181; H. v 19. Lăţindu-se bubatul cel mare (ca. 1812), ap. IORGA, s. d. xii 202. Bubat-mijlocin, negru, spoit. H. v 423. Oile sufăr de vărsatul numit bubatul-oilor. i. ionescu, m. 405. [Plur. -turi.] — Din bubă + vărsat. bubâu s. a. (îmbrăc.) v. bobou. buberic s. m. (Bot.) Scrophularia nodosa. — Plantă ierboasă, cu flori verzi-măslinii; fructele sânt capsule; are miros tare, greţos şi un gust acru şi amar. Şi: poală, brâncă, brânca-porcului, frunză-de-bubă-rea, urzică-neagră, iarbă-neagră. PANŢU, pl., leon, m. 26. [Şi: bubernic s. m. în Oltenia, de brâncă babele leagă bolnavului la falcă o buruiană numită bubernic. grigoriu-rigo, m. p. i 22, buheric = o buruiană care creşte prin păduri; are frunza ca a urzicei, trunchiul în muchii şi floarea gălbuie, ion cr. iv 153.] — Pare a deriva din bulg. bubrek, rus. bubreg-T. „rinichiu“ (rizomul plantei e umflat-tuberculos); ar formă deci un dublet cu bobric. (Numirea „frunză-de-bubă-rea“ s’a putut naşte prin etim. pop. inlo-cuindu-se terminaţiunea -ic prin suf. -eâ şi rezultând astfel din buberic mai întâi *bubereâ, apoi „bubă-rea“ = antrax). bubernic s. m. (Bot.) v. buberic. BUBi'ţ'Ă s. f. v. bubă1-2. buboâicâ s f. v. bubă. buboc s. m. v. boboc. buboiinic s. m. (Bot.) O plantă de apă (Straja, în Bucov.). Com. A. tomiac. Cfr. bobovnic. buboiâş s. a. (îmbrăc.) v. bobou. buboios, -oâsă adj. i , isub6iu s. a. (Med.) / v‘ bu,,a- BUBOiiKic s. m. (Bot., Transilv.) = rapiţă sălbatecă. LB. — Pentru etimologie, cfr. bobovnic. buboloăcă s. f. = boboloacă (subt boboloş). marian, ins. 10. buboîs s. a. (Med.) Bubon. — Umflătură glandulară produsă prin inflamarea ganglionilor limfatici de subt piele, în special la vintre. Bubon=uăm&. leon, med. 123. Cfr. buboiu. [Pop. şi: babon s. a.] — N. din fran. bubos, -oăsă adj. Plein d’abces, couvert debou-tons, pustuleux. — Cu bube, plin de bube, p. ext. (despre plante) plin de noduri s. crescături mici, în forma bubelor. Eră stricat şi bubos. varlaam, c. 367/2, TDRG. Râie buboasă, gorjan, ii. I 46. Un biet paracliser bubos. iorga, n. R. b. 19. Un cal răpciugos şi bubos. ispirescu, l. 3. Broaştele buboase. şez. ii 70/19. (Substantivat) Foaie verde ş’un agut, Buboaso, nu te-ai lăut. şez.iv 23lb/24. [Şi: buburos, -oâsă adj. Am o fată buburoasă (variantă: buboasă teodorescu, p. p. 246, gorovei, c. 358), Sade cu vodă la masă? (= Strugurele), gorovei, c. 359. Broaşte buburoase. h. xi 379. (Adverbial) Arborele creşte... buburos. h. iv 52.] — Derivat din bubă, prin suf. adj. -os. bubotî vb. IVa = boboti (2°). Orbalţu’ orbălcit, Orbalţu’ bubotit. marian, d. 160. bub6u s. a. (îmbrăc.) v. bobou. bubuI vb. IV(a>. Tonner, gronder, retentir.— In-trans. (de obiceiu unipers.) A produce, repeţin-durse în intervale scurte, un sunet înfundat, dar puternic, de obiceiu prin detunături s. prin explozii : a.) (Despre tunet) A tună prelung, cu detunături repeţite, cfr. du(r)dui. Grozavul ceresc tunet începu a bubui. c. negruzzi, ii 5. Ş’un trăsnet lung deodată în ceruri bubueşte. alecsandri, p. iii 209. Fulgeră şi bubuia, reteganul, p. i 19/17. Se auzi în poartă o pocnitură grozavă, ăe gândeai că bu-bue tunetul, în vreo furtună ce se apropie, mera, b. 96. | P. ext. Văzduhul bubueşte [de tunet], alecsandri, p. iii 35. ! Pig. De pe tribună, Bubui-va glasul nostru, precum cerul care tună. i. negruzzi, i 53.A se ăuce unde a bubuit întâi: departe (Dolj), zanne, p. ix 397 (cfr. unde a înţărcat dracul copiii s. unde-a dus mutul iapa). b.) (Despre încărcătura tunului) A face explozie. încep a bubui tunurile, reteganul, p. p. i 19/j7. | (Neobiclnuit) Trans. A bate, a bombardă. Ziău’m-prejur bubuit. COŞBUC, je. 243/32. c.) (Despre foc) A arde cu explozii, a du(r)dui. Focul bubue şi trosneşte în cămin, odobescu, i 153/3. d.) P. anal. A lovi cu toată puterea de repeţite ori (de ex. cu pumnul în uşă), producând un sunet surd. Auzirăm de-odată bubuind foarte tare în uşa odăii, gorjan, h. ii 124. [Şi (pentru rimă:) bubuia vb. la. Hubuiază, Bu-bui’ază, Peste nouă munţi rânchează? ( = Puşca). păsculescu, l. p. | Derivate: bubuire s. f. costinescu, bubuit s. a. mardarie, l. 3810. Bubuitul tu'nului. odobescu, iii 575/,. Bubuitul frânt Al bulgărilor de pământ [aruncaţi pe sicriu], coşbuc, b. 158. Bubuitul şalupei, dunăreanu, ch. 96, bubuitură s. f. (sunetul scurt şi momentan). Se auziră nişte... bubuituri şi duduituri îngrozitoare, ca ăe tunet, ispirescu, l. 99; bubuiâlâ s. f. (sunetul prelung) costinescu, bubuitor, -oare adj. Râuri bubuitoare, marian, î. 356.] — Onomatopee (cfr. sârb. bubati, bubnuti „a lovi tare“, slov. bobneti „a bubui“ berneker, sl. wb. 79 cfr. bum, buf, boboti). bubuiâg subst. v. bubă. BUBuiÂiiĂ s. f. v. bubui. bubuiât, -ă adj. v. pupuiu. bubuieţ s. a. Tubercule. — Globuleţ, boabă, tuberculă. Au săpat buruiana aceasta ăureţele. şi au aflat la rădăcina ei nişte bubuieţe ca pă-sbiera, P. 297/,a.— Cfr. buburuz(ă), gămueţ. bubuioc s. m. (Iht.) Sorte de poisson.—Unfel de peste tare la solzi, care nu se rad cu înlesnire. h. iii’290. bubuiu s. a. v. pupuiu. BUBUiiÂc s. m. (Mor.) == babalâc (3°). h. xvi 143, 227. BUBUiiÎŢĂ s. f. (Med.) v. bubă. bubui,uc s. m. (Mor.) v. babalâc (3°). buburez s. m. v. buburuz(ă). BUBCitOs, -oâsă adj. v. bubos. ^ f' (Ent°m-) 1 v. bubimiz(ă). buburuză s. f. J v ’ buburuz s.m., buburuză s. f. 1 .Boulette. Pus-tule. Bourgeon. Fruit de l’aune. II. Bete â bon Dieu, coccinelle (Coccinella septempundataj. I. 1°. Globuleţ, boţuleţ, golomoz, cocoloş (mic), go-goloz, bobiţă. Buburudz=cevet rotund, şez. ii 151/4. Bunul-ăe-bou e ca un buburus ce se găseşte în BUBURUZOS - 663 - BUOĂLAIE fiere, leon, m. 80. Ninsoarea... acoperea pământul c’un lăiceriu de buburusi. contemporanul, v, ii 144. Să iee o buburuză de ceară şi... să i-o prindă în păr. sevastos, ap. TDRG. Toţi smeii se minună numai, cum de se găseşte o putere aşa de mare într’un buburuz ăe om ca aiesta. sbiera, p. 180/31. Cusătură cu buburusi: cu floarea trifoiului (Sălişte, în Transilv.). Com. banciu. 2°. Spec. Buburuză = bubuliţă (de fierbinţeală), zgrăbunţâ (LB., grigoriu-rigo’, m. p. i), un fel de bubuţe rotunde şi înfoiate care se fac pe corpul omenesc (marian), cfr. spuzeală. 3°. Buburusă — mugur tânăr, grigoriu-rigo, m. p. i. 4°. Fructul aninului, anină, marian, cfr. HEM. 1206/38. Se culeg frunse şi buburuze de arin negru. GRIGORIU-RIGO, M. P. I 24. 5°. Buburuze — ridicăturile sau globurelele cele rotunde ce se fac pe coaja unor bostani, marian; cfr. bubă, bulbucătură. 6°. Cucuruz (mai de grabă: bobiţă) de brad. TDRG. II. (Entom.) Buburusă (rar: buburuz H. XVI 142) = gândăcel cu corpul rotund şi bulbucat, cu aripile roşii, pătate cu şeapte puncte negre. Şi: (Muntenia) gărgăriţă (-mărgăriţă), margari(n)tă, boul-popei(s.-Domnului, s.-lui-Dumnezeu), vaca-lui-Dumnezeu, (Bucov.) buburuză-ro-şie, Măria-popei, Măriuţa (-popei), găinuşa (-lunii), găina (s. vaca)-lui-Dumnezeu, cu-cuşor, vrăjitoare, mămăruţă, mumuruţă, păpăruie, (Ban.) paparugă, (Ungaria) păpă-luză, păpăruzâ. marian, ins. 106 ş. u., cfr. h. vi 28, x 582. Buburuză, Buburuză, Unde-i zbură, Acolo m’oiu mărită, marian, ins. 110. || Specii (toate la marian, ins. 121): buburuză albăstrie, ca-fenie-galbenă (Coccinella impustulata: cu aripile turburi-gălbii şi cu mai multe puncte negre pe ele), mică, neagră, verde. [Şi: buburus (probabil numai grafic), buburuţă s. f. (ad! I 2») DDRF., (ad II) marian, ins. 107, huhurez s. m. (plur. -rezi) = călcâiul de la pane, donţ, coltuc, rev. crit. iii 90. | Diminutiv: (ad II) buburejoâră s. f.: cevâ mai mică decât o buburuză şi are pe fiecare aripă de obiceiu numai câte un punct negru (Coccinella dispar), marian, ins. | Adjectiv: buburuzos, -oăsă = încărcat, plin de buburuze. marian.] — înrudit cu bob, bubă,bubuşlie, bubuieţ, etc. (cfr. ung. buborik „băşică11, buborcse'k „negel“, sârb. ba-burica, etc.). buburuzos, -OÂS adj. v. buburuz(ă). bubuşleu s. m. v. bubuşlie. bubuşlîe s. f. Boulette, baie, grain.—Globuleţ, boabă,bobiţă, buburuz(ă). Frasinul... face niştebu-buşllipe frunse, dincareies...gândaci de turbă, şuţu, ap. TDRG. || P. anal. Pilulă, cantemir, ap. DDRF. || Spec. Fructul (necopt) al verigariului. cihac, ii 502, DDRF., TDRG. [Şl: bubuşluie s. f. = coroana de flori a losnicioarei, precum şi a altor plante. marian, bubuşluiu s. m. = fructul hămeiului. şez. vii 178. Frunză verde bubuşluiu. ib. I 12/3a, bubuşleu s. m. Bubuşlei = ridicăturile mici de răşină din scoarţa buhaşilor de brad (Straja, în Bucov.). Com. a. tomiac, (+ gogoaşă) guguşlie s.f. s. guguşliu s. m. = gogoaşă, cocon (de mătase), şuţu, ap. cihac, ii 502, TDRG.] — Cfr. buburuz(ă). BUBUŞLUIE S. f. \ blll(nslie BUBUŞLUIU S. m. / ’ bubuşoâră s. f., bubuşor s. a. (Med.) v. bubă. îiiuîU J' subst. v. bu. bubuţâ s. f. (Med.) v. bubă. buc s. m. 1°. Bourre. 2°. Balle. — (Mold., Bucov. Transilv.). ’ 1°. (Numai la plur.) Firele scurte din unele materii textile (precum cânepă, câlţi, lăor. I. IONESCU, C. 154, mătase DICŢ.) după ce s’au pieptănat şi periat; cfr. canură, stupă, zgrebeni. Din fuiorul meli-ţat şi răgilat şi periat se scot mai multe calităţi de cânepă, din care cea mai proastă sânt bucii. şez. v 39/15. Ceea ce rămâne în dinţii pieptenelui se chiamă [la lână] canură s. [la câlţi] buci, cfr. bu-tucei. pamfile, I. c. 8, cfr. şez. iv 113/l0. Cămeşa cea groasă, de buci de cânepă. I. ionescu, C. 42. Nişte buci... pentru făcut saci. creangă, p. 176, cfr. marian, nu. 143/2o- Am tors la buci, Ca, să-mi fac papuci, sevastos, n. 160/35. Li-s poalele de buci. mÂndrescu, l. p. 158/14. || Grămejoare de lână pieptănată (mai ales de calitate mijlocie), pamfile, j. ii. || Caier pe sfârşite, şez. ix 144. 2°. Pleava ce rămâne după ce vânturi sămânţa de cânepă, de haldani (creangă, gl.), de in (şez. ii 151/5) s. mălaiu. Cfr. goz. Pisă mălaiul şi-l vântură de buc. creanga, p. 6. buc s. m. (Numai în expresia) într’un buc = într’o clipă (creangă, gl.), foarte de grabă, cât ai bate în palme (şez. ii 151/5), în scurt timp (ib. ix 150). Şi într’un buc [furnicile] au şi ales năsipul de-o parte şi macul de altă parte, creangă, p. 264, cfr. 311, a. 30. Luă de grabă spada şi ’ntr’un buc a şi fost cu dînsa unde eră strânsura adunată, marian, t. 202. Şi-l mânca, într’un buc. şez. vi 155. | A fl buc de foame=lihnit, zanne, p. v 97. buc s. m. (Bot.) Vieuxhetre. — (Rar. Mold , Transilv. de nord.) Fag bătrân. TDRG. Două babe, de cănd bucii (cfr. de când hăul s. lumea), reteganul, p. v 43/28. — Din paleoslav. bulfE „fag.“ TDRG. iiiicĂ s. f. (Anat.) 1°. Joue. 2°. Feşse. 1°. Partea cărnoasă a feţii omului (mai rar, a botului vitelor) de la tâmplă în jos. (Spre a nu se confundă cu 2°, întregit de obiceiu prin „obrazului11 s. „feţii“, ori înlocuit prin ,,obraz“). Ca să te neştine lovire în buca dereaptă, întoarce lui şi alaltă. te-traev. (1574) 207. Ţi-ar umflă buca feţii, jipescu, 0. 50. A alergă cu sufletul în buci: repede (Vâlcea). zanne, p. ii 473. A face buci: a se îngrăşâ. LM. 2°. P. anal. (cfr. germ. Backe). Fiecare dintre cele două părţi cărnoase din regiunea posterioară a corpului (omului şi al vitelor). (întregit adesea prin „curului" ANON. CAR., SBIERA, P. 35/,, ZANNE, P. VI 562 s. „şezutului" gorjan, h. i 159). Deade’n pi-smwşi cu răsboiu iute, De le cădeâ buci de pre şe-dzute. dosofteiu, ps. 265. Cinciseci de boate preste bucile altora, ţichindeal, f. 278. [Le-a pus] Buci La buci. teodorescu, p. p. 375/2. — Din lat. bucca, idem (1°), bucăcioăbă s. f. v. bucăţică. bucâl, -A adj. Buccal. — De gură, al gurei. Orificiu bucal. Cfr. oral. — N. din fran. bucal s. a. v. bocal. bucăl s. m. v. bucălaie. bucălăIe s. f. (Brebis) â museau noir ou gris. — Oaie (h. i 62, 419, ii 3, 12, 27, 49, 61, 88, 99, 131, 146, 186, 203, iii 38, 49, 96, 131, mai rar, capră jahresber. xvi 221 s. căţea h. ii 28) cu botul negru (liuba-iana, m. iii, h. iv 247, vii 209, 355, xii 5) s. sur (marian), p. ext. a cărei lână pe fălci e de altă coloare decât pe bot (H. iii 71). Bucălaie, vai ăe tine! alecsandri, t. 63. (în poezia pop. in rimă cu laie) Mioriţă laie, Laie, buca-laie. alecsandri, p. p. lb/9, cfr. şez. iii 140/,. [Plur. -lăi, mai rar -lai H. II 50, 186. | Şl (suspect): BUCĂLA1U - 664 - BUCATĂ bucolâie. marian, sa. 321, (cu înlocuirea terminaţiei -aie prin suf. -iţă,) bucaliţă. jipescu, o. 48. || Masculinul e bucălau: berbece (h. ii 12, 87) s. câne (jipescu, o. 51, H. ii 207, 303, ii, iii 118, vii 120, ix 284, xi 276). Berbeci lai, lăi bucălăi. PĂSCULESCU, l. p. 41/34, bucălau: cu un obraz sau cu amândoi obrajii lăi (= cenuşii), şez. ii 151 /s, bu-călău (berbece) h. ii, 87, dame, t. 76, (cu înlocuirea terminaţiei -ău prin suf. -an) bucalăn (câne) H. I 206, (reconstruit) bucal (atestat numai pluralul bucăli) = câne ciobănesc. H. îi 213.] — Compoziţie născută din aglutinarea cuvintelor bucă şi laie (cfr. coate-goale, burtă-verde, etc.). bucăuăeu, -ăie adj. v. bucălat. BCCAliAN s. şi adj. m. v. bucălaie. bucăi.ăt, -ă adj. Joufftu.—Plin (durduliu, grăsu-liu) la faţă. Bukelat. anon. cae. Un morar gras şi rumen, cu obrajii bucălaţi ca nişte pite. dela-veancea, v. v. 179, cfr. id. s. 216, sadoveanu, p. S. 142. Chipul ei slav..., bucalat, cu ochii verşi. vlahuţă,. d. 86. [Şi: bucălăv, -ă baeonzi, l. 34, bucălau adj. m. Cioban lău, bucălău. şez. iii 140/3, bucăliu, -ie adj. Cel mai mic [copil|, un creţ cârlionţat şi bucăliu, se legase cu betele, delavran-CEA, v. v. 192, bucălăiu, -ăie adj. De subt ţol ridică fruntea Două feţe bucălaie. goga, p. 84.] — Etimologia necunoscută. (Cuvântul nu poate fi explicat ca o compoziţe din bucă şi lat din cauza greutăţilor morfologice şi semantice — înţelesul cuvântului nu e „cu bucile late" — ci, precum arată şi variantele, ei a fost despărţit în aceste elemente prin etimologie populară. Cfr. ung. baklo, boglyo „bucile care atârnă subt fălcile porcilor graşi14. SZINNYEI.) sssiîîîsţfis. BiicĂiii’i'Ă s. şi adj. f. v. bucălaie. bucAuiu, -ie adj. v. bucălat. bucăr s. a. Avaloire. — Cureaua de la ham care trece peste părţile posterioare ale calului, şi cu ajutorul căreia calul dă căruţa îndărăt sau o o-preşte la scoborît; curar, vânar, hamut, gurură. DAME, T. 50. — Derivat din bucă (2°), prin suf. instr. -ar. bucată s. f. I. BoucMe. II. Morceau, piece. III. (Au pluriel) 1°. Vivres, aliments. 2°. Mets,plats. 3°. Ce'reales. 4°. Betail. 5°. Bichesse, fortune. I. înţelesul etimologic e : „o parte dintr’un aliment solid, pe care o poţi îmbucă dintr’odată, îmbucătură." O ceapă, un usturoiu şi-o bucată de mămăligă rece. Ceeangă, p. 6. Mai bună e o bucată ăe pâne goală, în pace, decât o mie de dulceţuri, cu ceartă, zanne, p. iv 53. Din acest înţeles fundamental s’au desvoltat înţelesurile de astăzi in trei direcţii: II. P. ext. (Cfr. dărab.) 1°. Parte dintr’un aliment solid, tăiată s. ruptă din întreg; bucâ-tură; cfr. frântură, fracţiune . Autăiat obucată de carne şi au pus-o în frigare. DRĂGHICI, E. 85/3. S’a tăiat fiecare pâne în câte trei bucăţi, creangă, a. 147. 2°. P. ext. O parte tăiată s. ruptă din orice corp solid; cfr. fragment, fărâmă., Şi-l trase prestepietri ascuţite, de se tăe şi pică bucăţii, dosofteiu, v. s. 37/2. Puind dalta şi lovind cu ciocanul, se răşluiă câte o bucată mare din piatră. drĂghici, r. 54. O bucată de stâncă, eminescu, n. 7/„. || Prin cuvântul bucată se formează singularul s. pluralul logic de la substantive care însemnează o materie solidă, care sânt deci sing. tant.: O bucată de plumb; cinci bucăţi de săhăr. Cfr. picătură, strop (când e vorba de lichide), bob, grăunte, fir, (când e vorba de corpuri solide care se pot turnă). ^ (Adverbial, în legătură cu verbele: a face, a rupe, a dumici, a sdrobi, a sfâşia, a sfârtică) bucăţi (bucăţi)=(a rupe, a zdrobi, a sfâşia, etc.) în părticele mici, de tot. întru o cli-pală îl făcu bucăţi, c. negruzzi, i 156. [Scrisoarea] o rupse bucăţi, eminescu, n. 40/5. Norii se rupeau bucăţi pe ceriu, id., N. 11/10. Pieptul lui bucăţi se’n-frânge. reteganul, tr. 49/34. Soldatul... fu în grab’ făcut în bucăţi. E. VĂCĂRESCUL, IST. 252/46. 3°. P. ext. O parte dintr’un întreg (dintr’o întindere); cfr. porţiune. a.) O parte de timp; spaţiu, interval. (Adesea întregit prin „bună" = măricicâ) în eternitatea fără margini nu este orice buc/ită de timp, oricât ăe mare sau oricât de mică, numai clipă suspendată ? eminescu, N. 32/12. M’a lăsat în voia mea, pentru o bucată de vreme, creangă, a. 16. Visitiul lui... stătu de pasă o bună bucată de timp. ispirescu, l. 109. | (Eliptic) După ce au aprins lumina, se dau la o parte, se uită o bucată bună la mort. marian, î. 144/21. Şi soarele au stătut o bucată în loc. sbiera, p. 113/10. b.) O parte de loc; distanţă. N’apucase calul să se depărtese o bucată ăe loc... şi iată că... ispirescu, l. 194. | (Eliptic) Da bună bucată am mers! creangă, P. 119. c.) Parte constitutivă a unui întreg. Flautul are clape, bucăţi, h. iv 57. I-a scos sabia din bucăţi. şez. iv 216/29 (notă: sabie cu încheieturi). d.) Fragment, pasaj dintr’o operă literară. Mi-ar părea superbă, dulce, o bucată din Homer. eminescu, n. 43/,. 4°. Parte (despărţită sau nu dintr’un tot) formând însăşi (s. fiind considerată ca) un întreg s. o unitate (dintr’un tot,dintr’o colecţie,dintr’o stofă). Obucată de stofă (DDRF.), de postav, de mătase (TDRG.). Au desbătut şi bucata cea de loc, ce o închinase Lupul vornicul Hanului, neculce, let. ii 396/18. 4 bucăţi scrisori (Mold., a. 1789). uricariul, x 116/25. Când eram la mama fată, Purtam rochii de bucată, alecsandri, ,p. p. 406/,0. | (După fran. morceau) 0 bucată literară. Bucăţi alese din scriitorii români. O bucată de musică. ^j: (Comerţ) Cu bucata (opus: cu toptanul, cu ghiotura, cu ridicata, cu vurta, cu grămada, cu ruptul, etc.) = cu mărunţişul, în detaliu. Cumpără cu bucata. LM. || Spec. (Mold.) Parte de pământ, cfr. o-gor, câmp, ţarină, loc. Din spre spinişul mărginaş bucăţii, vine un ţipăt de copil, ciocârlan, p. p. 89. Un Ţîgan... o plecat noaptea să fure popuşoi. întrând în bucata omului... începe să culeagă popuşoi (Scânteeşti, în Covurluiu). JAHRESBER. IX 219. | (Mold.) 0 bucată de franc, de stănjen = o jumătate de franc, de stânjen. TDRG. Am o bucată de franc; trei pitaci la barieră, mai rămân doi. nădejde, ap. DDRF. | O bucată [de] carne = cio-svârte;cfr. but2. TDRG. 4 bucăţi [de] carne, adică o vită întreagă. JOCU, ib. | (Mold.) Firele de tort răşchiate, căleapă, scul. pamfile, i. c. 13,211-2, 259. Bucata are o circumferenţă de 6 coţi. ib. 211; ŞEZ. IX 144. 5°. (Rar, învechit) Piesă (de teatru); (Mold ), monetă. Bucata s’a jucat foarte bine. LM. Bucata a-ceasta nu-i bună ( = n’are curs). TDRG. III. (La plur.) Ceea ce serveşte spre alimentare, spre hrană. 1°. f Alimente, provizii; cfr. merinde, vipt. Slo-bosi noroadele, ca să meargă prin sate să-şi cumpere lor bucate, biblia (1688), ap. TDRG. Le-au întărit [cetăţile] cu bucate şi cu slujitori, ureche, let. I 119/14. Au lăsat oaste cu bucate, în cetate în Neamţ, neculce, let. ii 264/18. 2°. Mâncări (pre)gătite, feluri de mâncări. Nu o crămeaşte, ce să sice nu-i dă bucate să-i fie de-agiuns. BUCATĂ - 6C5 - BUCĂŢICĂ pravila mold. 89. Dacă s’ar împuţi sarea, bucatele cu ce s'ar sără? neculce, let. ii 428/,0. Singur numele bucatelor erâ ăe ajuns ca să-mi taie apetitul. C. negruzzi, i 58. Să nu mai mănânci clin bucatele ce-ţi fierbe baba. eminescu, n. 21/,. Bucatele înşirate pe masă. marian, se. I 165. Ea îşi găti bucate singură. ispirescu, l. 22. Meşteşugul de a face bucatele. ib. 22. Din flecare fel ăe bucate... luă câte niţele, ib. 39. Stă’n capul bucatelor : în capul mesei (la care se servesc bucatele), e de frunte, pamfile, j. ii; cfr. zanne, p. iii 496. Bucate de dulce (v. c.), de post s. ăe sec (v. c.). Lista ăe bucate. (La sing.; neobicî-nuit) Bea bucată-i dragostea, Cine prinăe-a o gustă, Nare cap de-a o lăsă. jarnik-bârseanu, d. 8, cfr. pann, h. 6. f Bucate cu cheltuială: alese? Alte felurite mâncări, care se ziceau, în vechime, bucate cu cheltuială, filimon, c. ii 336. || f P. ext. Masă, prânz. După bucate, şi-au luat siua-bună toţi boierii. amiras, let. iii 166/2J. 3°. (Munt., Transilv.) Cereale, grâne, semănături (pe câmp s. strânse), cfr. pâne (în opoziţie cu poame S. fân). PAMFILE, J. II, POMPILIU, BIH. 1006, VAIDA, şez. vii 177. Să se adune toate bucatele acestor 7 ani ce vin. biblia (1688) 31b. Semănând bucate, şincai, hr. i 208/u. Stogurile de bucate, odobescu, i 114/20. Bani aveau, bucate aveau, delavrancea, S. 240. Pentru tine mândră, hai! Mi-apierit iarba’n-tre văi Şi bucatele’n hotar ii, Nouă clăi şi nouă cară, Nouă cară de săcară. jarnik-bârseanu, d. 369. Dacă în siua ăe Boboteasă va bate crivăţul, vor fi roade la bucate, zanne, p. i 15, vi 495. Dacă lucrează în siua de Sf. Constantin, apoi li se ard bucatele pe câmp. h. ii 303. Anţărţ nu s’au făcut bucatele. H. II 24.0, Rachiu de bucate, pamfile, i. C. 190. 4». (f, azi încă în Mold. şi Bucov.) Vite (oi, boi, porci, etc., spec. turme de oi). IORGA, b. R. 50, marian, se. ii 123. Bucatele ăe la Vlăceşti (a. 1580). cuv. d. bătr. i 209. Dziseră că n’ar da vama, că le-au fost bucatele pre hotarul unguresc (sec. XVII), iorga, d. b. 18. Să orânăuiască din pământul Moldovei loc... de păşunarea bucatelor, amiras, let. iii 171/,, cfr. uricariul, iv 96/2S. Slujba goşti-nii... se urmă căte 5 parate vechi de oaie, cu care somă pricinuia împiedecare la mulţi din cei ce le eră voinţa aţine acest fel de bucate (Mold. a. 1768). uricariul, i 340/25. Din bucatele lor taie carne (Mold. a. 1776). ib. xxi 217/„ cfr. i 359/u. A pribegit de acolo ca şi noi, s’a tras cu bucatele încoace, ca şi moş Deăiu din Vânători şi alţi mocani.' creangă, a. 19. Neavână cu ce să-şi ţie bucatele, ca să nu piară de foame, marian, t. 230. 5°. P. ext. f (Mold.) Avere (mişcătoare) (cfr. lat. pecunia, din pecus „turmă de oi“). Să se ştie... şi de cai şi de care şi de tot dobitocul şi de toate bucatele (a. 1588). cuv. d. bătr. i 192. Şi ne-au fost noao Pană vistearnicul cu câtăva samă de bani dator. Deci deaca i s’au prilejit moarte şi nu ni s’au fost plătit bucatele, datu-ne-au măria-sa Moisei Moghila-voevoă satele şi ocinele sal[e] pentru sama banilor noştri, doc. (a. 1631), ap. GCR. I 75. Cela ce va ucide furul cânău-l va găsi fu-rânău-i bucăţele, prav. mold. 63/2. Cela ce va fi ispravnic vreunui cucon micşor, cle-i va ţineă bu-cătelepre urma şi după moartea părinţilor, ib. 139,2, cfr. 33, 40, 2, 95, etc. Nici să cumpiri marfă ăi furat, că-ţi vei pierdi bucăţile tale. archir (a. 1784), ap. GCR. II 135/9. [Plur. (ad I-II) -căţi, (ad IU) -cate. | Urmat de de, prin haplologie, bucă: O bucă’ de vreme. şez. ii 209/19, v 11, 39/14, cfr. grămă(dă). | Augmentativ: bucătoiu s. a. barcianu, pamfile, c.] — Din lat. buccata „(îm)bucâtură“. (Pentru înţeles, cfr. germ. Bissen, fran. morceau, leccez muesu < lat. morsum, megl. mucîcată, toate însemnând la origine „muşcătură1*, cfr. şi n.-grec. psomi „pâne“, propriu „muşcătură11 şi alb. buhe ,,pâne“.) bucătar s. m. Cuisinier. — (Servitor) care are meseria (s. însărcinarea) de a găti bucate, şocaciu. Şi rădică bucălăriulu spata. biblia (1688) 201/,. El şi-a luat acum a împlini sarcina de bucătariu. drăghici, R. 75/16. Bucătarii Curţii se îmbătaseră. ispirescu, l. 23. Ţiganu’ mănâncă când are, Ro-mânu’ cănd îi e foame şi boieru’ când vrea, bucă-taru’. zanne, p. vi 288. [Compus: f Bucătar-başa = şeful bucătarilor (Curţii), gorjan, h. i 60. | Feminine: bucătăreasă. Pre featele voastre le va luă... bucătăreăse. biblia (1688) 203. împărăteasa chemă pe bucătăreasă şi-i dete buruienile, să le fiarbă. ISPIRESCU, L. 112, (Mold., Transilv.) bucătăriţă LB., marian, nu. 230/9. Au poroncit... unei bucătăriţe (ca) să gătească de măncat. sbiera, p. 219/,,. O ţigancă, o bucătăriţă de-a împăratului. ŞEZ.iH12/3r] _ Derivat din bucate (v. bucată III 2°), prin suf. nom. agent. -ar. bucătăreasă s. f. v. bucătar. bucătărî vb. lVa. Faire la cuisine. — (Rar) A găti bucate, a se ocupă cu bucătăria, a face pe bucătarul. DICŢ. în alte zile, îi veneă poftă să bucă-tărească. s. nădejde, ap. TDRG. — Derivat din bucătar. bucătărie s. f. Cuisine. 1°. Odaia (adesea o clădire deosebită) în care se gătesc bucatele, cuhnie, cuine, cuvnă. Spre a se puteâ zidi o spălătorie şi bucătărie, uricariul, vii 194/3. Cum ajunge acasă, sice unei babe de la bucătărie, să ia cucoşul. creangă, p. 65. Cu bucătăria plină, Sărăcia e vecină, baronzi, l. p. 61/,3; alexi. Vase ăe bucătărie, poltzu. 2°. (După fran.) Felul obicinuit de a găti bucatele (la un popor, într’o regiune). Bucătărie franceză, vieneză. — Derivat din bucătar, prin suf. loc. şi abstr. -ie. bucătăriţă s. f. v. bucătar. bucăţea s. f. v. bucăţică. bucăţel s. m. (Bot.) Agrostis canina. — Plantă ierboasă cu frunzsle inferioare răsucite în formă de sul şi cu flori roşietice s. violacee, panţu, pl. — Forma masculină a lui bucăţea. bucăţelî vb. IVa v. bucăţi. bucăţi vb. IV\ Morceler, diviser en morceaux, depecer. — A tăia (cevâ) în bucăţi s. în bucături, a face bucăţi,cfr. îmbucătăţi, decimă, măcelări. LB. Cum numai au fost bucăţit Petrea. sbiera, p. 122/32. Hârbul mi l-ai bucăţit. alecsandri, p. P. 351b/i0; teodorescu, p. p. 274. Paloş din teacă scotea, Bucăţele-l bucăţea■ ib. 503. [Derivate: bucăţit s. a. Au gătit tâlharul acela de bucăţit slănina, sbiera, p. 270/4o- I Şi (Mold. şi Bucov., din bucăţea): bucăţel! vb. IVa=a crâmpoţl. şez. i 290/26. Unii... bucăţeliră un ciung uscat, marian, t. 47. Uite aşă de la olaltă, toată s’abucăţelit\moşia], CONTEMPORANUL, I 198.] — Derivat din bucată. bucăţică s. f. Diminutivul lui bucată, derivat prin suf. -ică. I-1I. 1° (cfr. numerele respective de la bucată). O bucăţică de mămăligă îmbrânsită. creangă, P. 143. Averea bogatului mănâncă bucăţica săracului, zanne, p. v 86. ^ Bucăţica vlă-dichii (m, rar a mitropolitului: ung. puspok falat) = spatele puiului fript, târtiţa. A-şi da (s. a-şi luâ) bucăţica de la gură (pentru altul) = hrana, pamfile, j. iii. Taie bucăţica şi fugi ăe el = lasă de la tine. ib. || Spec. Bucata mică de carne. Azi am fiert varsă cu bucăţică, id. c. Borş cu bucăţele, id. mjcĂToiu — 666 — BUCHE j. iii. || Pig. Fată (femeie) frumoasă. Le lăsă gura apă la toţi, după o aşă bucăţică, ispirescu, L. 213, cfr. 257, u. 74/1S. Bucăţică de fată =fetişcană. barcianu. Bucăţică bună = femeie stricată, pamfile, J. II. II. 2°. O stofă... din care voiu arătă o bucăţică. drĂghici, R. 155/IS. Sfăşiind pasportul, aruncau bucăţelele în apă. c. negruzzi, i 66. O bucăţică de lemn (ib. 69/„), de iască (creangă, p. 264), de pământ (marian, se. ii 146). # (Adverbial) îl de-mi cară cu săbiile, mici bucăţeale. dosofteiu, v. s. 115, cfr. delavrancea, h. t. 105. Colacul■ îl rupe vornicelul bucăţele, sevastos, n. 124/23. îl făcu bucăţele-bucăţele, cu paloşul, ispirescu, u. 64/e, cfr. teodorescu, p. p. 443b, 321b, alecsandri, p. p. 267/„. Te taiu bucăţi-bucăţele ! pamfile, j. iii. I Bucăţică ruptă (s. tăiată) din cineva = leit (cinevâ), cfr. zanne, p. ii 506, IV 656. E tată-său bucăţică tăiată. DDRF. Fata asta e bucăţică toată, mă-sa: seamănă cu mamă-sa, e leită-poleită mamă-sa. pamfile, j. ii. îmi seamănă mie... bucăţică tăiată. alecsandri, t. 474. îţi seamănă ţie, ruptă bucăţică. creangă, P. 75. Fetişoaralui..., bucăţică ruptă tată-său în picioare, id. ib. 250. Eră ruptă bucăţică tatăl său. marian, T. 178. 3°. b.) Merg o bucăţică bunişoară. sbiera, p. 173/2. III. (Rar) 1°. La întoarcere, aduce bucăţele la copii şi la muiere, frâncu-candrea, m. 62/,„ cfr. 63/5. 2°. Băndu-le bucăţeale (= mâncări) bune. dosofteiu, v. s. 233. 3°. Bate piatra rogoadele şi bucăţelele de pe câmp. graiul, i 236. , [Plur. -ţele. | Şi: bâcăţîcă s. f. pamfile, c. | Cu alte sufixe: (învechit) bucăţeă s. f. anon. car. O bucăţeă de pâine aduce-voiu voao. palia (a. 1582), ap. COR. 53. într’aceă fărâmă de pâine, tu să ştii că guşti trupul lui Hristos, nu o parte sau o bucăţeă. varlaam, c. 261/2. Să ia o bucăţeă de la trupul svântului. dosofteiu, v. S. 86/2. O bucăţeă debrânză uscată, ţichindeal, f. 143. Oiu mâncă o bucăţeă, C’atâta-i simbria mea. marian, ap. TDRG., bucăcioără s. f. Am bucăcioare bune, cum trebue la prunci, reteganul, p. i 42/,4, cir. PĂSCULESCU, L. p. 208.] bucătv. bucher. BUCHERIE S. f. j buchet s. a. Bouquet. — Mănuchiu de flori; cfr. struţ*. îmi zâmbi, făcându-mi un semn de adio cu buchetul de fiori ce aveă în mână. c. negruzzi, i 43/j3. Ca Paris... Ilotărîiu buchetul la cea mai frumoasă. alexandreşcu, m. 80/,8. Un raiu de grădină, ce varsă pe maluri bucheturi de fiori, alecsandri, p. li 167. | Fig. Ceea ce aminteşte forma unui buchet de flori. Soţiii mele, cu un buchet de berlianturi cu asemenea închipuiri, i. văcărescu, p. 273/s. || Spec. (Bucov.) Mică plantă ierboasă (Geranium pusillum), cu flori albăstrii s. liliachii, panţu, pl. [Plur. -chete şi (învechit) -cheturi. | Diminutiv: bucheţel s. a., cfr. struţi şor. | Derivat: buchetieră s. f.=f)oră-reasă care face buchete şi le vinde pe stradă sau în localuri publice. Buchetiera de la Florenţa, a'le-CSAndri. O buchetieră bătrână se apropie de dînsul şi cu ghibăcia ce au aceste femei îi puse un mic buchet în mână. i. negruzzi, iii 38.] — N. din fran. BUCHEŢix s. a. \ ... BUCHETltRĂ S. f. / V‘ DuCllet- buchinA s. ţ. Embouchure. — (în Ţara-Haţegului) Partea pipei pe care o ia fumătorul în ? gură, ciutură. REv. crit. iii 90. Cfr. imameâ. buchini vb. IVa. v. bucher. buchisâ vb. Ia. I. Apprendre beaucoup et diffi-cilement. II. Battre, cogner, rosser. I. Intrans. (Braşov) A învăţă mult şi greu, a pisă cartea. Elevul acesta buchisează toată ziua la latineşte şi tot nu ştie nimica. || Refl. A se buchisâ s. buchisi = a se frământă mult, a-şi bate capul tare, ocupându-se îndelung şi fără succes cu un lucru. LM. II. Trans. A îndesa (cevâ), a înghesui (pe cinevâ) cu lovituri (ghionturi) dese, a bigosi (ion cr. iv 60), a pisă (LB.), abate (pe cinevâ) cu pumnul (ib.), a ghionti. Când ţiuiă tăciunele..., mama... îl buchisâ cu cleştele, creangă, a. 35. Când au socotit smeii că l-au buchisat cum se cade şi că l-au făcut fărâme, au întrat în casă. sbiera, p. 183/h. Ţiganul au mers buchisat bine. ib. 289/25. [Şi: buchisi vb. lVa = a bate mereu în cevâ, apăsând în jos (creangă, gl.), a zbughi, a muşur-lui, a snopi în bătăi (ion cr. iv 187). L-am buchisit pe unul, într’un colţ. s. bodnărescu, ap. TDRG. Unde mi ţi-l începură a-l răsuci şi a-l buchisi înfundat, ispirescu, l. 108. ) Derivate: buchiseala = bătaie înăbuşită.. alecsandri, t. 1783. Eu m’am săturat de buchisală. id. ib. 1443. Şi unde mi-l luă... la buşeli,... de-l zăpăcise în buchiseli. ispirescu, ap. TDRG., bucliisătură s. f. Auzind smeii că buchisătura lor de astă-noapte i-au părut lui numai ca o pişcătură de purice, s’au înspăimântat. sbiera, p. 183/30; bucliisitor, -oare adj., subst. = care buchisează, bucher, spec. învăţător. DDRF.] — Pare a fi un derivat glumeţ de Ia buche, prin suf. -isi (care, în epoca grecească a şcoalelor noastre, derivă o mulţime de verbe), în graiul copiilor de şcoală: „a bate (un copil) ca să înveţe buchile11. BUCHISEÂli S. f. 1 . . . . buchisi vb. IYa / v- buchlsa- buci vb. IVa trans. Doubler de fer (le moyeu d’une roue). —A. pune o bucea la butucul roţii. Bu-celele cu care buceşte roţile când se lărgesc. H. IV 280. [Şl: bucşi, bocşi vb. IVa. DICŢ.] — Derivat din bucea (bucşă). buci vb. IVa v. buti. bucie s. f. v. bucea. buchi ţs. ă. (ş. d.) v. bucium1 ş. d. bucoiâş s. a. v. bucium1. BUCIMIŞ - 668 - BUCIUM BUCiMÎş s. m. (Bot.) v. buciniş. bucin s. a. (ş. d.) v. bucium' ş. d. BuciNĂit s. m. Bamoneur. — (Sălişte, in Transilv.) Coşar, hornar, urloier. Com. banciu. — Derivat din bucin (v. bucium1 II 2°), prin suf. nom. agent. -ar. bucikîş s. m. (Bot.) 1°. = cucută, panţu, pl. Bucsinish=ci cuta. anon. CAR., CALENDARIU (1844) 69, H. IX 90, REV. CRIT. iii, 90, viciu, gl. Gândeai c’ar fi numai ăe buciniş. RETEGANUL, P. V 33/s4, cfr. ALEXICI, L. P. 254/m. || Buciniş-de-apă s. buciniş-de-baltă=cucu-tă-de-apă. LB., panţu, pl. 2°. = anglielică. panţu, pl. 3°. = pătrunjelul-cânelui. barcianu. [Şi: (ad 1°) buceniş şez. ii 23/16; bucimiş mari-nov, ap. HEM. 2819/3s, buciunişs. a. DDRF.] — Probabil, derivat din bucin (=buciuml), prin suf. -iş. (Din cotorul plantei se fac fluiere, burada, ap. TDRG. Cuvântul e atestat în cuv. D. bătr. i 241, subt forma Buciumiş, ca nume local, într’un dor cument din 1541; subt forma Buceniş este nume de munte şi de părău şez. II 23/ie; în înţelesul de „cucută" se găseşte şl la Bulgari: bucinis). bucioiu s. m. (Bot.) Numele unei buruiene, nedefinite mai de aproape. H. x 85. buciu adj. m. (Cal) puţin galben pe subt burtă, pe la nări şi ochi (h. i 6), puţin galben la bot H. xiv 186), când părul e cenuşiu înspre cap şi galben pe şale (dame, t. 48), cfr. h. iv 269, v 16, xiv 103. Un cal de 10—15 ani, murg-închis, cam buciu, coama în stânga, mon. of. 5963. BUdtc f s. a. 1°. Etendard. 2°. Fonction du ca-pitaine de Focşani. 3°. Troupe de soldats. (Turcism). 1°. Steag turcesc s. tătăresc, făcut dintr’o jumătate de tuiu, şi servind ca una din insigniile marelui spătar, ale ispravnicului de Focşani şi ale marelui căpitan de lefegii. ŞIO. I 11, 179, ii 20, 23; TDRG. Luat-au [Mihaiu-vodă] şl şepte bunciucuri tătăreşti, de le-au închinat lui Jicmond-craiu. n. costin, let. i2 481. Steagul spătăriei i buciucul. (a. 1784), ap. ŞIO. Marele căpitan de lefegii cu sap-ciii, buciucul. FILIMON, C. II 677. 2°. P. ext. Căpitănia s. isprăvnicia Focşanilor. ŞIO. II 21. 3°. Trupă de soldaţi, rămăşiţă din marea căpitănie a Focşanilor. ŞIO. ii 21. [Şi: bunciuc s. a. | Derivat: buciueâş s. m. = I. Cel ce purtă buciucul (ispravnicului s.’ al spătarului): Stegarului, buciucaşului şi trâmbarului le orânduim tuturor leafă (a,. 1788), ap. ŞIO. 2. Supus isprâvniciei Focşanilor (ib.), soldat făcând parte din trupa rămasă din marea căpitănie a Focşanilor (bălcescu, m. v. 607).] — Din turc. bucuk „jumătate" (cfr. turc. buncuk „steag", rus. buncugu „steag turcesc din coadă de cal; baston al hatmanului de cazaci"). ŞIO. II 21,23. buciucăş f s. m. v. buciuc. bucium s. a. I. Trompe (de berger), cor des Alpes. II. 1°. Tube, tuyau, cornet. 2°. Cheminee. 3°. Une des parties de l’ourdissoir. 4°. Brioche. I. Instrument muzical primitiv de lemn scobit s. de coajă (mai adesea de teiu, legat cu coajă de cireş), în forma unui tub lung (până la 2V2m), care se lărgeşte şi e une-ori curbat spre capăt şi cu care se produce un sunet frumos şi răsunător. La capătul cel strâmt, pe unde se suflă în el, are un tubuşor de lemn de nuc, numit ţeve. Mai de mult întrebuinţat în războaie spre a da semnale (de alarmă), azi se mai găseşte pe alocuri, mai ales la ciobani. Cfr. dârlă, dârloiu, drâmboiu, dudoiu, hot, hurgoiu, hurnoiu, tulnic, tuturez. Cu buciumul (din s. în bucium) se buciumă, se cântă, sa zice, se suflă, se trâmbiţă; buciumul buciumă, cântă, sună, vueşte. Buci[n]aţi înnoaolună cu bucinu. coresi, ps. 223. Ca cu un bucinu de aur glasul lui... se răsună, moxa, 364/,,. Nu iubeâ sunete de săbii şi bucine, seamne de răsboae. ib. 395/25. Bu-cinulu acel îngeresc carele va bucinâ, de va deşteptă morţii, varlaam, C. 26,2. Şi audsiră glasuri multe de buciume, (ca. 1650), ap. GCR. I 147. Biicinu de corn de buor. dosofteiu, ps. 336. Trâmbiţară cn buciunulu. biblia (1688) 272. Ca să-i amăgească cu buciune şi cu trâmbiţe, ureche, let. i 126/31. Dând cu bucinu sămn ăe răsboiu. p. maior, ist. 218. Buciumul vueşte’n munte, alecsandri, p. I 32. Tânguiosul bucium sună. eminescu, p. 7. Deodată însă sună un bucium ăe răsboiu. I. negruzzi, ii 16. Fluiere, chitări, alăute, buciume, cântau într’o unire, ispirescu, l. 237. Buciumele păstoreşti, alecsandri, p. p. 408b/5. Să strigăm cu buciumele, păsculescu, l. p. 60b. Cu bucinul bucinând. pârvescu, h. 78b. Din orice lemn nu se face bucium (Folticeni, in Suceava), zanne, p. iv 284. | f Bucin ferecat — trompetă. Cântaţi Domnului... în bucinele ferecate, cu glasure bucine de cornu. coresi, ps. 268. | P. ext. Sunet de bucium. Codrul clocoti de sgomot şi de arme şi de bucium, eminescu, p. 241. II. P. anal. 1°. Hârtie, pânză, etc., sucită în formă de bucium, sul, p. ext. tub, cilindru. Nu măpu-team opri de a tot scoate [diploma] din buciumul ei de tinichea, conv. lit. ap. TDRG. Se unge cu ceară de albine o bucată ăe pânsă ăe olandă şi se face din ea un bucium ^bucium în Moldova, feştilă în Banat), adecă se răsuceşte în formă ăe cornel, grigoriu-rigo, m. p. i 124. (în funcţiune adverbială) Să iei o bucată de pânsă... şi... să faci petica bucium, pe cât poate să între pe vrană■ bianu, ap. TDRG. 2°. (Mold. şi Transilv.) Coş, horn, urloiu, budu-reţ, hogeac. LB.; (bucin) jahresber. iv 326. Un bucium de teneche, cu trei întărituri asupra caselor din Iaşi (Mold. a. 1824). uricariul, xx 341 /22, cfr. (Sălişte) viciu, GL. 3°. (Ţes., Transilv.) Bucin = bucată de lemn scurtă, de formă cilindrică, găurită pe dinlăuntru şi fixată în grindă, în care intră capătul de de-asupra (degetul de sus al fusului pamfile, i. c. 264), al ur-zoiului s. urzariului (Bratei, comit. Târnava-mare). VICIU, GL. 4°. (Cui.; Vaşlab, în Transilv.) Bucin = un fel de colac în formă cilindrică, copt pe un sul de lemn (după ung. kiirtoskalăcs idem, din Mirt = bucium, horn), viciu, gl. [Si: (ad 1°, în vechime numai) bucin (marian, nu.! 667/,, î. 52/24), biicen (rădulescu-codin, h. ix 312), f buciun (si s. m. cu plur. buciuni) biblia (1688) 156 f biicim (a. 1784), GCR. ii 142. | Diminutiv: buciumâş s. a. sevastos, c. 293/16, bu-cimiiş s. a. graiul, i 294.] — Din lat. bucina „trâmbiţă". bucium s. m. 1°. Tronc d’arbre, buche, branche. Pică de vigne, souche, vigne. 2°. Moyeu. 1°. Trunchiu de arbore (tăiat în bucăţi liuba), tulpină, buştean, butuc, buturugă (LB., viciu, gl., jahresber. iii 314), spec. butuc de viţă de vie, muzuc (ANON. CAR., ECONOMIA, 149, 158, PAMFILE, I. C. 216, H. iii 139). Aceasta va legâ măndsişorul său la buciumulu vieei. palia (1582), ap. CCR. 57. Eu sânt buciumul viţei cel adevărat, şi Tatăl mieu lucrătorul este. noul test. (1648), 126,j. De va îmbătrâni în pământ rădăcina lui şi în piatră de va săvârşi biîciumul lui. biblia (1688) 369. Vârsta mea va îmbătrâni, ca un buciumu de BUCIUMA - 669 - BUCLUC finic. ib. 375. Şi-i aruncă din car în şanţ, ca pe nişte snopi sau buciumi, dionisie, c. 183. Au aflat în loc de, peaşte mare un buciume, de care mreaja eră toată rumptă. ţichindeal, f. 243. Plantarea viei se face în două chipuri: sau se taie de la bucium, viţe alese şi coapte..., sau se îngroapă buciumul, i. ionescu, m. 370, cfr. marian, î. 383, grigoriu-rigo, m. p. i 60. De cât noră Turcilor, Mai bine hrană peştilor Şi bucium răchitilor. bibicescu, p. P. 273, Pasăre pestriţă, Pe bucium, se puse. Pasărea sbură, Buciwmu’ secă. şez. iv 31/16. 2°. Butucul roatei. LB., dame, t. 8, pamfile, i. c. 129, jahresber. iv 326, liuba-iana, m. 106, POMPILIU, BIH. 1006, vaida, h. ix 6. Ulmul din care se fac... buciumi de roată, liuba-iana, m. 102. [Şi:(ad 1°) buciume s. m., (numai într’un cântec, în funcţiune adverbială) buciumă s. f. Ea buciumă rămâneri, păsculescu, l. p. 180b. || Diminutive: buciuinel s. m. Şi şezând pe buciumel, Să mănânc carne de miel. reteganul, tr. 40/s; cătană, b. 119 ; buciumâş s. m. Eu m’am gătat... C’un buciu-maş de vin roşu (=ploscă). marian, nu. 664.] — Etimologia necunoscută. (Cuvântul existând şl la Aromâni: bucium, buciun, bucine „buştean11 şi la Megleniţi: bucium „buştean, butuc, aparatul cu care se trage lâna“, nu poate fi apropiat de ung. bucsak „buturugă, butuc", cfr. bocioagă, şi e probabilă înrudirea lui cu familia reprezentată pnnbutuc, buturugă etc., cfr. zeitscrift, xvl04; cfr. şipociumb). buciuma vb. I. I. 1°. Sonner du cor des Afpes ou de la trompe. 2°. Annoncer ă haute voix, trom-peter, glorifler. II. 1°. Pleurer. 2°. Ilurler. I. Intrans. 1°. A suflă din bucium, p. ext. din alte instrumente, f a trâmbiţa. Când vor bucină arhanghelii, cuv. D. bătr. 454, cfr. varlaam, c. 26.2, marian, î. 52/S4. Preoţii vor bucină cu buciu- mi. biblia (1688) 156. [Ursan] un corn apucă şi buciumă în vânt. alecsandri, p. iv 91. Ciobanii... se scoală, în ziua de Sf. Grheorghe, în zori de ziuă şi buciumă, şez. I 128/9. Şi de trei ori buciumă, Văile se răsună, alecsandri, p. p. 58b/13, cfr. sevastos, c. 293/4. Bucium ăe aur a luat, în ţară a buciumat, Marţ oaste-a ridicat. teodorescu, p. p. 177. Cu bucinul bucinând. pâr-vescu, H. 78. Tutoiul = cornul cu care [văcarii în Ardeal] bucină când scot vitele în cireada, pamfile, i. c. 64. | P. anal. (în Transilv,,despre flueratul cu aburi, la fabrice) Când a buciumat la fabrică, eu mare de mult acolo. 2°. Intrans. şi trans. A anunţă, a vesti (cevâ) în gura mare, a spune la toată lumea, spec. a lăudă, a glorifica, cfr. a trâmbiţa. Când amu faci milostenie, nu bucină înainte-ţi, ca (=precum) făţarnicii fac în gloatele lor. tetraev. (1574) 208. Andreiu, bucinându evanghelia darului, s’au întors, dosofteiu, v. S. 181.2. Ungurii... închipuiră a buciumă ca Horia... nu voeşte să mai ştie de împăratul, odobescu, iii 538/,3. Numele lor de cinste pân’la cei mai de pe urmă buciumat este. arhiva, i 55. Buciumă fericirea creată de dînsele. I. negruzzi, i 66. II. (Transilv.) 1°. A bucină = a plânge. LB. Cfr. - a urla, a băună. 28. A urlă. Auzi cum bucină lupii, frâncu-candrea, r. 49. [Şi: (în textele cele mai vechi numai) bucină, t buciunâ. | Derivate: buciumâre s. f. Zi de mânie iaste ziua aceaia..., zi de buciunare şi de chemare. coresi, e. 28/,0; buciumător, -oîire adj., subst. Un corn buciumător. odobescu, ii 186. Ştefan-vodă.... porunci bucinătorilor să bucine. marian, t. 274. Este obiceiul ca înaintea convoiului funebru să meargă pi doi bucinători, bucinând din cănd în când cu trâmbiţa, id. î. 274/,,. Bucinător [la jocul cu turca]. mÂndrescu, l. p. 209/,8, bu-ciumătViră s. f. DICŢ ] — Din lat. bucxuare, idem. (în înţelesul II, pare a se fi amestecat verbul slav bucati „a răsuna, a plânge"). Cfr. zbuciumă. buciumă s. f. v. bucium2. buciumâş s. a. v. bucium12. buciumâş s. m. Trompette. — Cel care buciumă cu buciumul, cfr. trâmbiţaş, gornist. 36 lei pe an bucinaşul agiesc (Mold., a. 1776). uricariul, xix 391/s0, cfr. 326/,. Bucimaşul începu deodată a cântă un cântec duios. i. negruzzi, y 122. Buciumaşi,i, fluieraşii şi surlaşii răsunau alaiu mare. delavrancea, s. 100. [ f Ş‘: bucinăş.] — Derivat din bucium1, prin suf. nom. agent. -aş. buciume, buciumee s. m. v. bucium2. buciun s. a. şi m. (ş. d.) v. bucium1 ş. d. buciuniş s. a. (Bot.) v. buciniş. bucea vb. la v. buclă. , BUCl.Âs. f. Boitele— Zuluf, cârlionţ, şuviţă de păr frizat în inele, in spirală. O copilă.a căriia păr... căde’Xin bucle unduioase peumerii săi. C. negruzzi, i 226. în cursul veacului al XV-lea apare, întâiu la Munteni,... gătirea părului în bucle, iorga, C. i. i 116. îşi netezeşte buclele din frunte, delavrancea, ap. DDRF. [Derivat: bucla vb. 1“ trans. şj refl. =a(-şi) încreţi s. cârlionţă părul, a-l face să stea în bucle. Unul caută’n oglindă de-şi buclează al său păr. eminescu, p. 220. Copilele de împărat,... Cu păr buclat, coşbuc, b. 22.] — N. din fran. (Ai>ir s. m. 1°. Berger. 2°. Jeune homme perdu. — (Năsăud, în Transilv.) 1°. Cioban, păcurar, bugnariu, năs. 2°. Picior blăstămat, tras-împins, bătut de stele, ib. Cfr. buduşlău, budului. budAkâce s. f. v. budihace. BtinĂiÂş s. a., budăie s. f. > . ... buoAşe 8. f. / v- budillu* BcnAisM s. m. v. budism. budaîst, -A adj. v. budist. * budăiu s. a. v. budâiu. budXîu, budâiu s. a. şi m. 1». Tonnelet, baril, baratte. 2°. Auge d’abreuvoir. 1° (Mold. şi Bucov') Vas de lemn, făcut din doage (marian), având forma unui con ciontat (şez. II 151/j,), un fel de putinică (şez. viii 93), ca o cofă fără toartă (ion cr. iii 189), întrebuinţat în goşpodăria ţărănească (h. x 23,70); în el se păstrează şi se prepară diferite lăptării (marian, şez. ii lol/jj, pamfile, i. c. 24), se duc bucatele la câmp (h. x 7), se umple borş (marian, se. ii 6, şez. viii 93), etc. Cfr. bădâiu. Feace un budăiu mare şi mână, argaţii de cără apă. dosofteiu, ap. TDRG. Trec... căruţele Moţilor, care duc cofe şi budăie umplute cu fân. iorga, n. r. a. i 345. Dogarii lucrează din lemn de brad poloboace de murat cu-rechiul, berbinţi de ţinut brânza, şi laptele, budăie de prins smântână, ciubere, cofe, ş. a. popovici-kirileanu, b. 110. întoarce toate lucrurile din casă cu dosul în sus: strachina, covata, căldarea, oala, budâiul, cociorva, lopata... sbiera, p. 308/lt. turnă ca în budăiul ţiganului = a mânca în neştire, zanne, p. v 99 (cfr. şez. ii 73/22). 2°. Ghizdele făcute dintr’un singur lemn găurit (ion cr. iii286), cfr. ştiu beiu. Am socotit hotarul... după cum mi-au mărturisit oameni bătrâni..., de cătră apus în marginea unui părău; de-acolo în sus, spre miază-noapte..., până la o fântână cu budăiu (Mold. a. 1766). uricariul, xix 33/13. Am purces cu măsura în sus..., pe de la vale de doi budăi cu apă, la un hotar ce este în colţul ogrăzei (Mold. a 1800). uricariul, v 322/18. L% budăiu’, la izvor, Amândoao să ’ntâlneă. vasiliu, c. 31. || P. ext. Fântână făcută cu colac din copac scor-buros. h. xvi 272; cfr. pamfile, i. c. 468. [Plur. -dăie, -deie şi (ad 2°) f -dăi. | Cu alte termi-naţiuni şi sufixe, cu schimb de gen, etc.: budâie s. f. = un vas de lemn în care se pune jintuitul. şez. vii 98, budăiu s. a. = putină H- ix 83, cfr. x 6, BtJDAL - 673 - BUDISM lnulâu (plur. budaie dame, t. 85), budâu = (ad 1°) vas de lemn (h. x 138), talger de lemn sau de lut (h. xii 272). Mi-a spart capu’ c’un budău de lapte acru (Bucov.). Com. a. procopovici; (ad 2°) Pe drumu’ care merg eu, Nu-i nici apă, nici budău, Nici fântână, nici părău. ion c.R. II 103, cfr. pamfile, i. c. 468, (cu diminutivul) budăiăş (dial. budă-ieş) =vas în care se ţine rachiul s. borşul, marian, SE. ii 6, ŞEZ. VIII 93, CONV. LIT. XX 105, PAMFILE, I. C. 234, 166, budaie s: f. = vas ciobănesc h. i 47, liu-die s. f. = vas de lemn de 3-4 cofe, pentru băutiiri (Jiu), viciu, GL. 17, LB., (ad 2°) budeu s. a. Fântână cu budeu (a. 1690). iorga, s. d. vi 145, buda-lau (budălau h. xii 386)=putineiu (dame, t. 31), vas lungăreţ, de ales s. bătut untul (şez. v 39/!5, vil 98, H. x 5, 317, 538), (ad 2°) fântână în buturugă, ştu-beiu. Vaida, budereu (plur. -reie)= un fel de budaieş în care se alege s. se bate untul; budăiul de la stână pentru storsul untului, marian, buduiu = vas de lemn în care se păstrează făina. Ia şi cea sită din cuiu Şi fărina din buduiu. alecsandri, p. p. 310/15; (ad 2°) ghizd de puţ, făcut din întregul tulpinii unui arbore, costinescu, budac s. a.=vas pentru închegatul laptelui (h. iii 325), putină în care se face unt (com. a. procopovici), budâcă s. f. (plur. -dăci marian) = vas mare de lemn, din doage (Marian), cu cercuri de lemn (jahresber. xvi 216), în care ciobanii toarnă laptele din găleţi după ce (au muls oile, şi-l închiagă (Com. a. tomiac, graiul, I 449, dame, T. 69, H. I 62, vi 55, x 5, 21, 31, 85, 96, 108, 465, 509, 538, xii 386, xvi 105), s. strâng caşul (Com. A. tomiac, h. x 478), s. ţin zerul (ion cr. iv 122), (cu diminutivul) budăcică = pu-tinică. graiul, I 268, H. xii 286, budărcă = budacă. HEM. 2839, budâşcă = vas în care se duc bucatele la câmp (h. xii 176), putineiu (pamfile, c.), fig. femeie scurtă şi groasă (DDRP., barcianu), (cu un înţeles apropiat de sensul figurat din urmă, despre un bărbat) imduşcă. Sergentul-major... sări la soldat: „Mă, buduşcă, n’ausi?“ zamfirescu, r. 225, budanişcă—vas pentru ducerea bucatelor la câmp (h. i 350) s. pentru brânză (h. ii 82), budană=vas de lemn pentru vin. pamfile, j. iii.] — Din ung. biidîiny „putină mică, ştubeiu", care prin Transilv. şi Ban. a fost împrumutat subt forma bădâiu. (Compară şi ung. bodorke „putinică“, cu budarcă, budulek „vas de lemn pentru apă“, cu budalău). Cfr. şl bădan, bodinâ, buduroiu. budai.â s. m. Sof.—(Turcism) Prost, nătărău; cfr. mangafa. Eu cu budalaua, cu capsomanul ăsta de lanulea, mult n’am să mai fac purici, caragiale, s. n. 34. [Şi: budalăş s. m. cihac, ii 551, (în comedie, în gura unui Grec: budalas). Eu me numesco Aristidis Monastiropulos... budalas. alecsandri, t. 138; budulac, -ă adj., subst., adv. = simplu, naiv. Uscăţiva, puţinica şi budulaca mea vorbire cu an-de hinu-meu Moţăilă n’or hi’n plăcu’ m.ultor duhuri mari. jipescu, o. 14. Şi el şi ea sânt oameni apropiaţi, budulaci, ospătariţi şi miloşi. id. ib. 100. Budulac — om ce umblă huciu-mar-ginea,. de-a frunza pâltinelului. şez. ii 151/1S. :f£ Umblă budulac = fugar, umblă pe ascuns, de frica unei pozne ce-a făcut-o; se zice mai ales despre cei zăpsiţi cu ticăloşii, ce umblă lăturile, de ruşine şi de frică. ib. v 39/,,; (numai la DDRP.) budalăcadj. = prost, imbecil ;budulăciu, -e adj.=tâmpit. Coarnele budulace. cihac, ii 484; budulâii, -ă adj. = bucciu la cap. şez. v 39/26.] — Din turc. budala, idem. budai.âc adj., budalâş s. m. v. liudalîi. ijuoai.Au, budăkău s. a. v. budâiu. buoAi.Au s. a. Moussoir. — (Mold.) Lemn cu care se bate untul,, brighidău. HEM. 2840. Cfr. bădău. |P budâkâ s. f. v. budâiu. budâr s. m. v. budă. BunÂRCĂ, budâşcA s. f. 1 bud Au, budâu s. a. / v- bwdaiu. budbâncâ s. f. (Bot.) Numele unei flori (nedefinite mai de aproape), h. xi 5. Cfr. budiană. budehecic s. m. v. budihace. budeunic s. a. (Dulgh.) v. butelnic. budereu, budeu s. a. v. budâiu. budget s. a. (ş. d.) v. buget3 ş. d. budiânâ s. f. (Bot.) = vâzdoaga. panţu, pl., rev. crit. iii. Budienele sânt plante care fac flori galbene şi care, chiar când se usucă, nu-şi schimbă coloarea, marian, î. 336, cfr. h. v 319, ix 70, rev. crit. iii 90. Frumoasă ca o icoană, Dalbă ca o budiană (Vâlcea), pop. || P. ext. Numire de capră. h. ix 42. [Pronunţ.: cli-îa-nă şi -dîa-nă (dial. bugeană viciu, gl., hodoş,p. p. 62. | Şi: buduiână-mare grigoriu-rigo, m. p. i 78, buziană s. f. liuba-iana, m. 99.] budie s. f. v. budâiu. budihâce subst. Monstre, epouvantail, croquemi-taine. — (Mold., Bucov.) Monstru, arătare, sperietoare, uriciune, mătăhală fioroasă (creangă, gl.), drac, urîţenie la fel ou dracul (ion cr. iv 85), cfr. gogoriţă,babauă, cauă, mama-pădurii, bolea. Cap de budihace! Par’că eşti o budihace, cum eşti de frumos! ion CR. iv 85. (Atributiv) Curat ucigă-l crucea l-a colăcit să vie şi să-şi facă, budihacea, casă, la noi in sat. creangă, a. 43. [Şl: budăliăce. S’a dus dada sus la munte... Şi, cum a trecut bătacea,, S’a’ntâlnit cu, budăhacea ( = lupul). marian, sa. 324, budihâciu s. m. = o specie de buhă. id. v. 85, biidiheein (budeheciu marian, v. 86) s. m. = un fel de bufniţă, pârvescu, c. Ochi de budi-heciu din capul ei scosu-i-o. marian, v. 79, (-|- mătăhală) budihâlă s. f., buduliâlă s. f., buduhoâlă s. f.=momâie, ciuhă, monstru (LM.), mătăhală (GRAIUL), cevâ urît şi necunoscut (şez. ii 151/13); spec. buduhală = femeie s. vacă bârdăhănoasă; o boală de vite (Com. a. tomiac); troană, guturaiu (Com. i. pavelescd), buduhoâlă = o boală (şez. ii 151/)3i h. iii 315, vi 86) rea şi molipsitoare (şez. ix 151), tuse măgărească s. convulsivă (bianu, d. s ), boleşniţă, molimă, epidemie. Capră, jidan şi alte bu-dihâli urîte, menite ca să sperie pe ceh copile, şez. ii 209/4. Starostea nunului aduce in casă obudu-hoală urîtă. sevastos, n. 3 23/26. A dat în vite buduhoâlă (= s’au sângerat). H. xii 333. A fi pâr-dalnica buduhoâlă de gât, face posmol, pârjol în copii, contemporanul, v 291, buduhăliţă s. f. = mătăhală, monstru. LB., buduhâie s. f.,budiiliâiţă s. f. = mătăhală, monstru, momâie LB., LM., barcianu, budiuhârţă s. f. = budiuhociu s. m. = pasăre de noapte- (Straja, în Bucov.). Com. a. tomiac, budu-lioiu s. m. = om gras şi greoiu. pamfile, c.] BUDIHÂCIU S. m., BUDIHÂI.Ă S. f. ) . ... budsheciu s. m. )v- budihace. budîjvcA s. f. (Cui.) Găteau de ris..— 0 prăjitură de casă, făcută din lapte fiert ou orez (tapiocâ s. griş), gălbenuş de ouă şi zahăr. [Plur. -dince şi -dinei. | Şi: budingă s. f., pudingă s. f.] — N. din fran. pouding « engl. pudding „prăjitură de făină, ouă şi fructe uscate s. zaharisite*1). budism s. m. sing. Bouddhisme.—ReYigia. întemeiată de Buda. [După germ. şi: budaism s. m. sing. | Familia: budist, -ă (după germ. şi budaist, -ă) adj., subst. De religia lui Buda. Cunoscător al filo-sofiei,.... şi nu mai puţin al credinţelor religioase, Dicţionarul limbii române. 3. XT. 1012? BUDIST - 674 - mai ales al celei creştine şi buddhaiste... maiorescu, cr. ii 305.] — N. din fran. budist, -A adj., subst. v. budism. BUDIUHĂRŢĂ S. f. \ hudiWP BUDiunoţiu s. m. / v' bl,(Ullace- budoar s. a. Boudoir. — Salonaş elegant şi intim al unei doamne; cfr. cabinet de toaletă, iatac. Lino, mergi de-mi caută evantailul în budoar. alecsandri, t. 883. Ori în umbra parfumată a budoarului să vin ? Să mă’mbete acel miros de la pânzele de in? eminescu, p. 252. | Pig. „Cronica mondenă“ a ziarului „Patria11 dedeă, cu acelaşi stil de buduar, cititorilor săi, interesanta ştire, vlahuţă, d. 168. [Şl: buduâr.] — N. din fran. budbijvâiu s. m. (Bot.) = bălărie, h. ix 89. BUDUGĂKOS, -oăsă adj. v. butuc. budugărî vb. lVa. Fouiller. — A căută, a umblă prin niscai lucruri, fără a le mai pune la loc, a răscoli (Straja, în Bucov.). Com. a. tomiac. — Din ung. bâdorogni „a rătăci11 (pentru înţeles, cfr. budului). BUDUHĂEE, buduhâiţă, ) buduhălă, buduhămţă, >v. budihace. BUUUHOĂL.Ă S. f., BUDUHOIU S.m. j BUDUIĂNĂ s. f. (Bot.) v. budiană. buduiu s. a. v. budăiu. BUDULĂC, -A adj., subst., adv. \ buduiăciu, -k adj. / v- bu(lal* BUDUrĂiE subst. Nume de câne. h. xi 517. budui-ăn, -ă adj. v. budală. BUDUL&ţ s. a. v. buduroiu. buduui vb. IVa v. budului. budului vb. lVa. I. 1°. Errer, vagabonder. 2°. Chasser (qqn.). II. Fouiller. — (Ungurism) I. 1°. Intrans. A hoinări, a pribegi, a pr o di. LB. 2°. Fact. A alungă, a face pe cinevâ să ia lumea în cap. vaida. II. Intrans. Acăutăcu de-amănuntul (LB.), a scociorî prin lăzi, etc. (Com. coca, rev. crit. iii 90). [Şi (ad 2°): budulî vb. IVa=a răscoli: Nu mai buduli în ladă! (comit. Făgăraşului), viciu, gl. Ia odăile de-a rândul... şi buduleşte prin lucrurile ce erau pe acolo, mera, b. 247, (-{- colduşi) bulduşî vb. IVa=a căută pe cinevâ de bani, a-i scotoci buzunarele. graiul.] — Din ung. (el)bodulni „a rătăci1*. Cfr. budu-şluî, budugărî. buduna s. f. art. Nume de oaie (Bacău). dame,t. 182. budur subst. (Vânăt.) Rocher eleve sur leqnel le chamois aime a se tenir. — O stâncă mare şi cu oarecare vegetaţie neregulată, unde capra neagră se ţine mai adesea. N. rucăreanu, ap. odobescu, iii 93. Cfr. seninare. [Şi: budura s. f. = pustiu nelocuit de oameni, locuinţa necuratului. Dute’n badura; ce cauţi pe capul meu? (Mold. de sus) ion CR. iv 122. | La cihac, ii 485, şi după el la DDRF., barcianu şi alexi găsim şl un cuvânt suspect: budur „tronc d’arbre creux“, cfr. buduroiu.] —Etimologia necunoscută. (Cfr. ung. gugyor, sârb. gwcÎMra „val e în gust aşi prăpăstioasâ între doi munţi11.) budură s. f. v. budur. budureţ s. a., BUDUREţĂR s. m. 1 t,U(lllri)itI BUDUROĂIE s. f. /v- (,lHlimnu- buduroiu s. a. 1°. Baril. 2°. 'Pour de puits. 3°. Abie. 4°. Hotte (de che mintie). 5°. Espace dtroit entre le foumeau et le mur. 1°. Budăiu (şez. v 39/j,), putină mare (ib. viii 93), vas, de care ne servim la mulsul oilor (h. x 96), cfr. hârdău.||Spec. Poloboc mare, făcut de-a ’n-tregul dintr’un copac gros; in el se ţine, de obiceiu, făină ori sămânţă de cânepă (Neamţu). ion cr. iii 187, cfr. ib. 219, pamfile, C. Vas, în forma stupului, in care se strânge cenuşa; se pune şl pe crintă, la fabricarea săpunului, rădulescu-codin. Se uită la buduroiul cu cenuşă, în care baba strângea cenuşa pentru leşie. şez. i 54. 2°. Ghizd de fântână, făcut din scânduri sau din gard de nuiele. DDRF. 3°. (Ban., Dolj, Mehed.) Sul, făcut dintr’un lemn îngăurit, prin care se aduce apa la moară, pentru ca să cadă mai cu putere pe roată (Com. a. coca), cfr. uluc; sul, în care intră apa de pe corfa morii (H. ix 19, cfr. v 169), cfr. scoc. Spre a se conduce apa la moară se face un zătoniu...; din zătoniu se conduce apa pe buduroniu (= o butoarcă mare de 4—6 metri [de] lungă), liuba-iana, m. 103. 4°. (Ţara-Haţegului) Buduroniu = horn, ogiag la casele ţărăneşti, rev. crit. iii 90. 5°. (La Moţi şi in Bihor) Locul de pe vatră, între camniţă şi părete, frâncu-candrea, m. 98, cfr. REV. CRIT. iv 337. [Prin Banat şi părţile învecinate cu n conservat: buduroh, atestat mai întâiu la anon. car., fără traducere. | Şi: (ad 4°) buduroâie s. f. (scris budu-ronîe) rev. crit. iii 90, (cu schimb de sufix, după horneţ) budureţ s. a. = coş, horn (LB.), coşul cam-niţei (frâncu-candrea, m. 98), spec.partea aceea a hornului, din tinicheâ s. din căhăli, care se vede în odaie, cfr. cămin, tapşan, (auzit în Deva) bu-duleţ s. a. = loc strimt între cuptor şi părete. Când coteţul e umplut bine cu paie, se,zice: „Porcu-i ca’n-tr’un budulef (Cifud, 1. Blaj), viciu, GL. | Derivat: budureţăr = homar. LB.] — Născut prin disimilarea lui n-nyr-n din *budunonu (cfr. puroiu punonu, muşiroiu < ♦muşinonn etc.), care e un augmentativ in -oiu dintr’un prototip * buclon corespunzând ung. bodon „putină14. (în înţelesul 2° cuvântul aminteşte pe ung. bodon „ghizd“, iar în sensul 3°, din care s’au de-svoltat 4° şi 5°, pe ung. bodo „scoc, ţeavă“, amândouă Înrudite de aproape cu bodon). IZîgFit buduşlău s. m. v. buduşlm. buduşlui vb. IVa. 1°. Errer, vagabonder. 2°. Cre'-pir ă, la hăte. — (Ungurism) 1°. Intrans. (Transilv.) A hoinări, a umblă pustiu, a, pro dl, a ştrengări, a pribegi. LB. 2°. Trans. A vărul păreţii casei, de mântuială (Vicovul-de-sus, In Bucov.). Com. G. nistor. [Derivat (cfr. ung. bujdos6 „pribeag"):buduşlâu s.m.=ştrengar,puslău,prodit (LB.), om blestemat, mişel, care umblă de ici colea (bugnariu, năs., jahresber. viii 75), vagabond. Din Ţara-ungurească veneau buduşlăi preste munte..., de prădau şi jă-cuiau. muşte, let. iii 2 85.] — Din ung. bujdosni „a rătăci, a pribegi*1, cfr. budului, budugărî. buf ! interj. Pouf, pan. — Interjecţie onomatopeică, imitând sunetul înfundat produs de o lovire de un obiect tare, de o căzătură s. (mai rar) de o descărcăturâ de armă de foc. Cfr. poc. Buf! cade... în groapa cu jaratec. CREANGĂ, P. 32. Buf! o lovi după ceafă, ispirescu, l. 208. Sub potcoava cizmei mele, Buf, mocane, buf, Şede dracu’ şi-o muiere, Buf, mocane, buf! c. negruzzi, iii 36. L-am văzut, buf ( = căzând) la pământ, pamfile, j. l; cfr. ISPI- — 6?6 — BuP'oN RESCU, u. 61/,8, 32/4, MARIAN, SE. II 218. [Şl: bof! Afară bof! bof! câteva descărcaturi de puşcă, sevastos, N. 53/26, cfr. CONTEMPORANUL, I 852, VI, I 58, bofa! Auzi cap! dă tunurile pe mâna copiilor: bofa, bofa, toată noaptea, zamfirescu, ap. TDRG.l Cfr. bufni, puf! buf s. m., bufă s. f. (Ornit.) v. buhă. bufă s. f. (Cui.) = găluşcă de post (Mold.). ion cr. iv 60. bufă adj. fem. Bouffe. — (Numai în expresia) Operă bufă: glumeaţă, comică; cfr. bufon. — N. din ital. opera buffa, idem. BUFĂf vb. lVa v. buhăl. bufAiAi-A s. f. v. bufni. bufAn s. m. Numele Românilor bănăţeni, de pe la Oraviţa, Bocşa, Comloş, etc., veniţi din Ţara-ro-mânească, numiţi şl Ţărani. HEM. 3189, weigand, jahresber. iii 201-203, marian, î. 381, TDRG. Cfr. bănăţean (3°), frătuţ. bufAbâş s. a. v. bufariu. bufAriu s. a. Livre religieux. Livret. — (Transilv., Ban., Ungaria) Carte (bisericească), bucoavnă. Mă rog... de doamna psaltire, de apostol, de evanghelie..., de bufariu (Bihor), şez. v 145/25. || Spec. Cărticică în care se înseamnă, cu numărul, vitele. Tot insul trebue să arete bufariul la primărie şi aşă capătă paşaport de vite (Merişor, Valea Jiului), viciu, gl. | Cărticica de dare (Coro-ieşti, Transilv.). ib. [Şi: bucfâriu s. a. = carte (Lu-goş). ib., f buhvăriu s. a. = abecedar, bucoavnă. Buhvariul alfabetarpentru copii (a. 1765). iorga, l. i 533. || Diminutive: bufârâş s. a. = scrisoare, răvaş, cfr. carte. 'Nălţate împărate..., Bine să tri-meţi Bufăraşiprin oraşe, Şi bine să-ţi strângi Toate cătanele (Ramna, în Ban.), jahresber. iii 292, buc-fărel s. a. (pronunţ, bucfăriel, Lugoş). viciu, GL.] — Din paleosl. bukvari „abecedar11, cihac, ii 30. Cfr. az-bucoavnă. bufet s. a. Buffet. — Mobilă de sală de mâncare (dulap, de obiceiu cu geamuri), în care se păstrează pânzeturile de masă, farfuriile, paharele, argintăria, ş. a.; cfr. armar, dulap. || P. ext. (La teatru, la un bal) Camera sau masa unde se servesc mâncări reci, prăjituri, băuturi, cafea, etc.; p. ext. însăşi lucrurile de mâncare ce se servesc acolo. Am venit să-ţi spun,.... că asară, în bufetul teatrului, N... mi-a dat o palmă. c. negruzzi, i 210/j6. [Plur. -fete şi -feturi.] — N. din fran. BUFLEA, BUFA.EU, BUFLIŞ S. m. V. buft. b^fnă s. f. v. puhă, (Ornit.) v. buhă. BUFNEAL A S. f., BUFNET S. a. V. bufni. bufni vb. lVa. 1°. Tonner; iclater. Pouffer. 2°. Co-gner, frapper. A produce un sunet înfundat, scurt, dar puternic (cfr. bubui). 1°. Intrans. Printro explozie: a.) (Despre arme de foc, atestat numai subt forma buhni, cfr. pocni) Carabina’n mănă-i da, Numai odată buhneâ, Boieri nu mai rămânea, vasiliu, c. 78. (Despre aburul din locomotivă, cfr. bufăl) Bufnind furios, trenul se năpusteşte la vale. sandu, d. P. 11. |[ P. ext. A ieşi cu putere, a izbucni. Un fum galben bufni pe fereastră, delavrancea, ap. TDRG. b.) (Despre râs, atunci când, năpădindu-te, închizi gura spre a-l opri, cfr. izbucni) Toţi au buhnit de râs, de răspunsul acesta. C. negruzzi, i 85. Când te-ai vedei în oglindă, ai bufni de râs. alecsandri, t. 203, creangă, p. 82, şez. vi 110. 0 buhnit a râde. graiul, i 547. (Eliptic) Femeile nu se mai putură stăpâni şi începură să bufnească. slavici, n. 111. || P. ext. Trans. („Râsul“ devine subiect şi omul complement) Ne bufni un râs straşnic, delavrancea, ap. TDRG. c.) P. anal. A bombăni (şoptind printre buzele umflate). Se sculă bufnind, nu vrea să vorbească nici cu mama, nici cu tata. caragiale, s. 79/23, cfr. m. 153. | Refl. A se boşumflâ. DICŢ. Cfr. îm-bufnâ. 2°. Printr’o lovire puternică de un corp tare. Intrans. A se lovi tare, producând un zgomot puternic şi înfundat, cfr. pocni. Iată că şi bufneştebu-zduganul în poartă, sbiera, p. 92/13. Un ştiolghic (ghioacă), cu care buhneşte în apă. şez. iv 113/25. || P. ext. Trans. A izbi cu putere, aşă ca să bufnească, cfr. a trânti, a buşi. Pleacă, bufnind uşa. caragiale, N. 40/,. Ţapul... începe a-i bufni cucapu’, de-ibuşipeuşă,capeniştesnopi. şez.1281/3. O turmă de tauri buiaci, care... se buvnesc în capete, mera, b. 203. | Spec. A lovi, buşi s. trânti pe cinevâ de pământ. Bufnind şi răzbufnind pe Sărăcie, o pofti să iasă afară, cu nepusă masă. ispirescu, l. 209. [Şi: hiifui vb. IVa refl = a se împinge cu pumnul, cfr.îmbrânci, frâncu-candrea, R. 50, cfr. DDRP., (Mold.) buhni vb. IVa, buvni vb. IVa refl. = a se lovi tare de cinevâ. Ce te buvneşti de mine? marian, î. 200, bumni vb. IVa refl.=a se ciocni cu cinevâ în cale. şez. vii 178, bucni, bugni vb. iVa = a bufni, a izbi de pământ. LB., buhai vb. IVa = (despre tun), a bubui, (despre om) a tuşi tare, (trans.) a buchisâ, a pisâ, a bate. LB. || Derivate: bufnire s. f. Bufnirea..., când căzu. pann, h. 27, bnfneâlă s. f. (ad 1° c) Izbitură. în fiteca oară... bufneli şi chion-doreli. delavrancea, S. 112, (ad 2°) Ascultă bufnetele valurilor, dunăreanu, ch. 188, bufăiâlă s. f. (ad 1° b) în strigăte, bufăieli, înjurături vremea trecu, dunăreanu, ci-i. 226, bufnet s. a. (ad 1° a) Din cănd în când, şrapnelele... se sparg pe sus, cu un bufnet înfundat, sandu, d. p. 60, buhnet s. a. (ad l°a) Se întunecase şi soarele, de prav ce eră şi de buhnetele puşcilor. n. costin, let. ii 119/2, cfr. cantemir, i-ir. 9. (Impropriu) Buhnetul dobelor. cantemir, ist. 247, burnitură s. f. marian, î. 200, bumniţiiră s. f. graiul, i 28; biifna s. f. = bosum-flare. DICŢ., bufnos, -oăsă adj., subst. = care stă tot bosumflat, îmbufnat. DICŢ. = bufnea s. m. sing. DICŢ.] — Onomatopee care se găseşte şi în limbile romanice (cfr. ital. buffare „a suflă cu bucile umflate11, retorom. buffar „a gâfâi11, fran. bouffer, etc. meyer-lubke, R. wb. 1373) şi în cele slave (cfr. rus. buchatb ,,a izbi tare, să răsune11, rut. buchaty „a bubui, a izbl“, bulg. buhnuvam. „bat, lovesc,“ sârb. buhnuti „a frânge1*, buktjeti „a boboti11, berneker, sl. wb. 97). Cfr. buf, îmbufnâ, ră^bufnl, buşi, izbucni, pufni, puhul. bufniţă s. f., bufniţoiu s. m. (Ornit.) v. buhă. bufnos, -oAsA adj., subst. v. buful. bufoiu s. m. (Bot.) Petit hetre touffu. — (Subt forma bufonu) Tufă mică de fag, cu crengi frun-zoase, din faţa pământului, viciu, gl. Cfr. jneapăn, turteai. — Derivat din tulpina onomatopeică buf („cevâ umflat11, deci „stufos11), prin suf. -oiu. Cfr. buhaş. bufOn s. m. Bouffon. — Personaj care te face să râzi, spunând glume, făcând strâmbături, cfr. pă-oăliciu, măscăriciu, caraghioz, soitariu, paiaţă, mascajâ, păcală, clovn. La voi, în toată vremea au trecere bufonii, c. negruzzi, ii 228. [Impropriu, şl adj.: bufon, -ă = caraghioz. | Ab- bufî - 676 - BtfGET? stract: bufonerie s. f. Negustorul, de această buf o-nărie râzând..:, îi zice. pann, ş. ii 44/19.] — N. din fran. (•< ital. buifone.) bcft s. a. Panse. — (Mold.) Pântece, burtă (de mamifere), burduhan. TDRG. Costiţe de porc afumate, chişte şi buft umplut (=un fel de dobă şez. VIII 157). CREANGĂ, A. 103. [Derivate: buftt vb. IV* refl. (Mold., Bucov.) = a se umflâ, a se buh ă i (de somn, de băutură), a fl prea plin, cfr. buhav. El nu-i gras; îi buftit de băutură şi de somn. Lada-i buftită cu pânsă (Vicovul-de-sus, in Bucov.). Com. g. nistor, cfr. graiul, 1530. | bufte(a) s. m. invar. (La Braşov: bufti, bufliş, Munt. buflea): poreclă dată unui om gras şi buhăit. (Adverbial) S’o împleţi buftea de bube. sbiera, p. 300/s5, bufleu s. m.=căţeluş gras, cfr. dolofan, bucălat. Dolfa [căţeaua], cu cinci şease buflei, delavrancea, s. 229, (cu metateză) bulfeu, bulfeiu, -eie adj. == umflat. barcianu, alexi. O bivoliţă... urechea stângă pişcată din urmă, dreapta bulfeie din urmă. mon. of. 1907, 7598, bufta subst.: nume de câne (Bacău). dame, t. 181. | bufte s. f. plur.=un fel de turte mici de grâu, coapte în unt s. untură (Straja, în Bucov.). Com. a. tomiac. | (Aici aparţine, poate, şi): boftă s. f. (Bot.) = vâzdoagă. panţu, pl., gri-GORIU-RIGO, M. P. I 122 ] — Pentru etimologie cfr. buhăl, bufni şi bu-hon. (Cfr. şi ung. bufii „prost, tâmpit"), BUFTA subst., bufte s. f. plur. (Cui.) ) . BUFTE, bufti s. m. sing., bufti vb. IVa) v' BUFuf vb. IVa V. bufni. bugă s. m. (Zool.) Taureau. — Taur (h. xiv 349, bugnariu, NĂS.) de la patru ani In sus (h. ii 252, vii 387), buhaiu (marian), bic; cfr. gonitor. Rage buga din cetate, Că nu i-s vacile toate Şi viţeii jumătate?( — Clopotul.) gorovei, c. 87. || P. ext. Nume de clopot mare (Straja, în Bucov.). Com. a. tomiac. || P. anal. Bou sau om cu capul mare. id. [Plur. bugi.] — Din turc. (s. bulg.) buga „taur“. Cfr. dubletul buhaiu. bugăba s. f. art. (Ban.) Nume de oaie, cu miţele ca cocorii, la vârf întoarse rotund, liuba-iana, m. 112. — Poate, la origine, „oaie bulgărească", din sârb. bugar „Bulgar" (însemnează şl „porc"). bigĂt, -A adv., adj. 1. Assez, suffisamment. 11. 1°. Suffisant. 2°. Tres charge. — (Bihor, Transilv. de nord, Mold.) I. Adv. (Construit absolut s. cu prep. de) Destul, de ajuns, cu îmbelşugare. candrea, ţ. o., bud, p. p., şez. v 38/25. [La botez] îi bugătu popa Ştefanu..., că el isprăveşte toate (Maramurâş, a. 1771). iorga, s. D. xii 247. Nu-mi despică, inima, Că-i bugăt de nouă ai, De când la, inimă-mi stai, Şi-i bugăt de nouă sile, De când strici inima’n mine. doine, 101. Celuit îs eu bugăt, Că mă uit şi nu te văd! bud, p. p. 45. Ceplângeţivoi, fecioraşîPŞtiut-aţi bugăt de bine... Că mergeţi pe ţări străine, ib. 38; cfr. 27. Nu te bată alte rele, Numai gândurile mele, Că ţi-or fi bugăt de grele, reteganul, ch. 25, cfr. 104. Mi-e jale... După sufletu’ tău, Că tu faci bo-ghet de rău. ţiplea, p. p. 29, cfr. graiul, ii 51. I-am dat bătaie hogât. Am mâncat bogât (Bucov.). Com. A. procopovici. II. Adj. 1°. Destul. Lasă-le la dracu', doamne, Că rabdăbugătă foame, reteganul, ch. 63. Dracu’ le poate [sărută] pe tăte, Cinci şi şase mi-s bugăte. mândrescu, P. p. 150/22. 2°. încărcat tare, cu vârf. Un car boghet = încărcat bine. ION CR. 11274 (laorigine, fraza aceasta e eliptică din: un car încărcat boghet= peste măsură. Com. A. PROCOPOVICI). [Şl: bogat, pompiliu, bih. 1006, şez. ii 23/6, bogât, (prin apropiere de boghet, -eată) şl: .boghet.] BUGEĂC s. a. 1°. Presqu’île. 2°. Bessarabie meridionale. 3°. Danse paysanne. 1°. Peninsulă, h. xiv 348. 2°. Colţul de miază-zi al Basarabiei unde erau aşezaţi Tătarii. Basarabia care acum cu nume tătăresc se chiamă Bugiac, adică unghiu. cantemir, ib. în Bugeac Gruie-au intrat, alecsandri, p. p. 78. Cinci Tătari din Crimea ajung mai mult decât sece din Bugeac. zanne, p. vi 59. # A pus-o la Bugeac = a furat-o (Calafat), zanne, p. iv 552. 3°. Numele unui danţ ţărănesc. H. xi 77, 203, 234, xiv 162, 251, muscel,’ 29. [Şl: Bugeăg ŞIO., GCR. II 34, 81; Tîuceâg ib. (şl în înţelesul 3°) H. xiv 22. | Derivate: Buge-geân, (turcism) bugeacliu s. m. = Tătar din Bugeac. ŞIO.] — Din turc. bugak (bucak) „unghiu". ŞIO. bugeăc s. a. fitable â buffles. — O colibă pentru adăpostirea bivolilor. DDRF. — Cfr. bulg. bunsah „un loc de iernat al oilor". sbornik, 18, ii 5. bugeăc s. a. (Bot.) v. bungeac. BUGEACiiu s. m. v. bugeac1. bugeăg s. a. v. bugeac1 şi bungeac. bugeăbt, -Ă adj. (Cheval) gros et gras. — Cal bugean = gras şi gros. pamfile, j. ii. Cfr. buged. bugeănă s. f. (Bot.) v. budiană. buge», -Ă adj. Bouffi. — (Mold., Bucov., Mara-murăş, Ung.) Care sufere de boala oedema (trans-sudat în ţesutul subcutan al feţii s. al corpului), p. ext. buhăit, buhav, umflat (la îaţă). Faţa bugedă, barba afumată, muşte, magaz. ist. iii 27. Faţa bugedă, întunecoasă, sadoveanu, săm. vi 166, cfr. C. negruzzi, îl 206/19. Faţa mea-i faţă de domn, A ta-i bugedă de somn. mat. folc. 1503. [Şl: bu-ced,-â(prln jurul Aradului) Com. i. bodea, buget,-ă adj. Da fălci umflat şi buget, eminescu, p. 246. Buget la faţă. şez. ii 19/24. || Verb: bugezi vb. IVa intrans. = a se face buged, umflat la obraz, de boală ori de somn. BUD, p. p. Până tot vei bugezi, Doară la mine-i gândi. ib. 32b, (cu schimb de sufix, Mold.) buginl vb. lVa intrans. = a dormi lenevind (propriu: până te faci buget), pamfile, j. ii. Tu, fată, hăi, ai să prinzi muşchiu verde pe tine, buginind. ion cr. iii 75.] — Din lat. pop. *buccidus (din bucca) „cu bucile umflate". TDRG. bugegeăn s. m. v. bugeac. B^TGENiţĂ s. f. v. bujeniţă. buget, -A adj. v. buged. buget s. a. v. bunget. buget s. a. (Finanţe) Budget. — Statul cheltuielilor şi veniturilor anuale ale unui stat, unui mini-steriu, unei comune, unei instituţii publice, etc., p. ext. veniturile şi cheltuielile unei familii, unui particular. Budgetul cheltuielilor, uricariul, viii 130. Budgetele... se votează numai de Cameră; votarea lor se face pe articole şi totdeauna înaintea anului în care se pune în lucrare, pretorian, dr. c. 30. Celelalte subvenţiuni... să fie... tăiate din budget, maiorescu, d. i 85; cfr. id. cr. i 359. Bugetul meu nu-mi îngădue această cheltuială. [Scris şl budget. | Derivate: bugetar, -ă adj. = de (s.din) buget, privitor la buget. Discuţiile budgetare. maiorescu, cr. i 361. Anul bugetar începe la 1 Apri- BUGEZI — 677 - BUHA1U lie; (formaţiune f am.) bugetivor, -ă adj., subst. = • mâncător d’e s. din buget, cel care trăeşte din bu-'getul statului.] — N. din fran. « engl. budget, care se trage din v.-fran. bougette „săculeţ, pungă11.) bugezi, buginî vb. IVa v. bugcd. bugi.A f s. f. = gogoaşă (de ristic). (Atestat numai la anon. car.: bugle = galla). buglăkăş s. a. Vas de lemn, ca o balercă. Cfr. VICIU, GL. 17. ^ bugiyer s. m. v. butnar. bu«ni vb. IVa v. bufni. BUH s. m. (Ornit.) v. buhă. BUH s. m. sing. Nouvelle, bruit; reputation.— (Mold.) Veste, pomină (creangă, gl.), nume-rău (pamfile, 3. iii, ion cr. ii 109). (Construit cu verbele: a se duce, a merge, a ieşi, etc.) Răsplătire vom face... de care să se ducă buhul în toată ţara. GORJAN, h. IV 72. I-a mers buhu’ de la Burduzani (=Burdujeni: vorbeşte un Grec) până la Galaţi. C. negruzzi, iii 75/u. Mi se dusese buhul, despre pozna ce făcusem, creangă, a. 51. £j: l-a ieşit buhul, ca ăe popă tuns. pamfile, j. iii. — După cihac, ii 30 ar există şi în ruseşte şi poloneşte un cuvânt buch(z) cu înţelesul de ’, bruit11. buhă s. f. (Ornit.) Ghat-huant, hibou (Bubo ig-navus, strix bubo). — Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte din părţile noastre, cu capul mare, cu urechile ascuţite şi cu ochii bulbucaţi, jahresber. iii 55, H. ix 59, 495. (Se confundă, în unele părţi, cu cucuveaua şi cu alte păsări de noapte. Cfr.’ marian, o. I 208 ş. u., 196.) în unele regiuni se numeşte: jcfimăriţă (marian, o. i 208), bou-de-noapte (ib.), cfr. huhurez, strigă. Buha strigă, -ţipă (marian, o. i 209), cântă, bu-hăeşte (h. x 499), buhâe (h. xiv 334), buhue (h. ix 509), bufăeşte (h. iii 325), rage (goro-vei, c. 198, şez. iv 81), răcneşte (gorovei, c. 33). Cântă buha într’o cruce, Pe Magdu la groapă-l duce. alecsandri, p. p. 377b, cfr. teodorescu, p. p. 330. Se uită cu genele, Ca buha cu penele. mÂndrescu^. p. 160/u. Buha bea numai apă de ploaie. ,şez. v 128/10. (Ironic) Eşti dragă flăcăilor, Ca buha găinilor, alecsandrt, p. p. 340/8. #A-l bea buha pe cineva == a pieri de frig, a degeră (Bucovina), marian, o. i 209. || Specii: buhă-mare marian, o. i 208, buliă-cu-cârpă = strigă, ib. I 234. || b'ig. Pată cu părul zbârlit, urîtă. marian, o. i 213. Ieşiţi, buhe, din bordeiu, Şi vedeţi şi-afară ce-i. reteganul, tr. 173/g. | Cap (nepieptânat, zbârlit), cfr. ciuf. Piaptă-nă-ţi buha! Ce ţi-ai sborşit buha? marian, o. i215. | Cucuiu, moţ (la pasări), id. ib. I 216. || Oaie cu capul ca de buhă, având lână multă pe la fălci. marian. (Entom.) Buha-ciumei=strigă. marian, ins. 268. | buhă-dc-curecliiu — bohociu. ib. 291. [Şi: bufă s. f. marian, o. i 208. (Ironic) Frumos s. frumoasă ca o bufă. H. IV 55. Despre un copil urît, dar iubit, se zice: puiul bufii. H. IV 55, bulină s. f. h. x 355, 465, xiv 429, şez. ii 151/19. Buhna greu suspină, alecsandri, p. i 58. Ne ducem... spre bisericuţă, care se înfăţişează cinchită ca o buhnă amorţită de lumină, iorga, n. r. b. 45. Când o femeie se îmbrobodeşte astfel că i se văd numai ochii, i se zice: Par’că-i o buhnă. h. iii 429, bufnă, buvnă s. f. marian, o. i 208. Bufnete posomorite... Ţipă cu glas amorţit, alecsandri, p. ii 122. Stă ca o bufnă: bufnos, îmbufnat, supărat, morocănos, pamfile, j. ii; buhniţă s. f. marian, o. I 208, şez. ii 151//0 şi (mai ales) bufniţă s. f. — buhă, ciuurete(H. vii 260), oucuveică(ib.), cucu-vaie(H. II 253), bogză(ib.), pasăre pustielnică (h. v 132), bululeu (h. v 416). O bufniţă mare şi sură. eminescu, n. 23. Ca pe-o bufniţ’o’nconjoară. coşbuc, F. 66. Se mai pomeni... că se agaţă de spinarea luio bufniţă, ispirescu, l. 212. Bufniţă marc. dombrowski, 303; (masculinul) bufniţoiu s. m. berariu, SĂM. ii 443. | Şi: buh, buf s. m. = strigă. marian, o. i 235, buliâc s. m. = buhă. dombrowski, 303, marian, O. I 208, (cfr. turc. buhag) buhăciu (Ropcea, în Bucov), puhâciu (Mahala, în Bucov.) s. m. = un fel de buhă mai mică. Com. i. ursu-LEAC, f puhăce s. f. = un fel de buhă. Coţofana, pu-hacea, cucovaia. cantemir, ist. 26. Ochii..., decât a puhacii mai mari. ib. 135. Noaptea..., puhacea... ib. 147, cfr. 179. | Diminutiv: buhuţă s. f. = moţ. marian, O. I 216.] — Cuvânt de origine onomatopeică (la Aromâni şi Megleniţi buf), care se găseşte la Latini (bubo, buf o), la popoarele romanice (ital. gufo, pisan, portg. bufo, span. buho), la Slavi (bulg. buh, buh?,l, buhai, polon, puhacz), precum şi în alte limbi (ung. buhu, puhu-bagoly „hvîÂu,buha „zbârlit11, n.-grec. |j.tcooif.o<;, turc. buh, buhag, etc.). buhă s. f. v. puhâ1. buhab, -ă adj., buhăbîe f s. f. sing. v. buliar. buhăciu ™’m.}(°rnit ^v- buhă’ (Bot )v- buhaş1. buiiăoie s. f. (Bot.) (Glodeanu-sărat, în Buzău) Buruiană mare (nedefinită), graiul, i 225. Cfr. buhaş. ♦ buhăi vb. IV. 1°. Crier, ululer. 2°. Mugir. 3°. Pleurer, hurler. 4°. Tirer (un coup de fusil). 5°. Faire du bruit. 1°. A ţipă ca buha. H. x 499, xvi 281, 334. 2°. A mugi ca buhaiul (h. iii 108) s. ca boul (H. x 518). 3°. (Despre copii) A plânge tare (făcând bhu! bhu!) ; cfr. urlă, băunâ, buciumă (ii 1°). Nu mă lăsâ să plâng, că aş fi buhăit... să răsune biserica. GHI-bănescu, ap. TDRG. 4°. A împuşcă, a trage cu puşca. 5°. A da zgomot mare între pasările de casă şi a le speria, ghibănescu, ap. TDRG. [Şi: bufă! vb. IVa (ad 1°) H. iii 325, buhui vb. IV (ad 1°). Bufniţa buhue. II. IX 509, buhâlui vb. IVa (ad 2°) H. xii 288, (ad 3°) marian, buliăli vb. IVa (ad 4°—5°) vaida. | Derivate: buhuiălă s. f. Vânătorii se chiamă unul pa altul prin răcnetul hâr hâr, care se numeşte buhuială. h. ii 3.] — Onomatopee; cfr. rus. buchatb „a ţipă prelung, a urlă11, bulg. bucham „ţip ca buha11. buhăi vb. IVa refl. Se gonfler, se boursoufler, bouffir. — A se face buhav la faţă (de beţie, de somn, de boală), cfr. bugezi. Când trăim de mai multă vreme într’un aer stricat..., ne îngălbenim şi ne buhăim la faţă. apărarea sănătăţii, ap.TDRG. Chipuri buhăite, galbene, delavrancea, s. 131. Doarme, de se buhăeşte. jipescu, 0.155. [Şl:buhăyi vb. lVa DICŢ. || Derivate: buhăire s. f., buhăiălă, buhăitură s. f. DICŢ.] — Cfr. sârb. bujati (din buhati) — a se umflâ (despre aluat), berneker, sl. wb. 97. Cfr. buhav., bufni, puhăvl. BUHĂi vb. IVa v. bufni. BUHĂIĂLĂ s. f. v. buhăi. buhăiâş s. m. (Zool.) v. buliaiu. buhăiu s. m. (Zool.) I. 1°. Taureau. 2°. Bilier, bouc. II. 1°. Trompe, cor. 2°. Instrument imitant le beuglement du taureau. III. 1°. Varlope. 2°. Levier (de inoiilin). 3°. Poignee (de faux). 4°. Manteau de BUHAIU — 678 — BUHUR paysan. 5°. Buche d’abeilles qui n’essaiment pas. 6°. Terre engraissee de fiente. I. 1°. Taur (de'bou s. bivol). H. iii 139, 399, vil 386, x 44.7 buhai (a. 1588). cuv. d. bătr. i 208. Zece boi cu doi buhai (Mold., a. 1745). uricariul, xi 226/28. Bivoli ce i s'au dat: 8 bivoliţe, un buhaiu, 2 bivoli (Mold., a. 1793). ib. xvi 209/,. [Cerbul] începe a-şi aruncă, ţărna după cap, ca buhaiul. creangă, p. 226, cfr. 66. Ş’un buhaiu s’a deslegat, Toate vitele mi-au spart, alecsandri, p. p. 361b/s, cfr. şez. i\ 238b/20. ^ A fi buhaiul satului (cfr. cocoşul satului s. al mahalalei) = bărbatul iubit de femei (laşi), zanne, p. i 342. îşi aruncă ţernă (în s. pe spate), ca buhaiul = se laudă singur (Covurluiu), îşi face pe voie (Vasluiu). ib. IX 552, II 428. buhaiu (-de-baltă) — (Ornit.) bâtlan (-destuii) marian, O. II 337; (Zool.) specie de broască. h. vi 208. Cu ochii holbaţi, ca nişte buhai-de-baltă. alecsandri, t. 943. (Entom.) buhaiu s. buhaiul-lui-Dumnezcu (cfr. bnliaiul-Domnuhii H. xii 374) = b o u 1 -1 u i - D u m n e -zen. marian, ins. 34, h. i 59. 2S. P. ext. Berbece ori ţap trecut de doi ani. (Atributiv) Dă-mi o mierţă de mălaiu, Că ţi-oiu da un ţap buhaiu. bugnariu, năs. II. P. anal. (cu răgetul taurului) 1°. Bucium, pontbriant, LM. 2°. Instrument făcut dintr’o putinică s. cofă s. şteand fără fund, legat la gura cu. o piele de oaie dubită, prin mijlocul căreia trece o şuviţă de păr de cal, care, trăgând-o, dă un sunet puternic care seamănă cu răgetul buhaiului. îl întrebuinţează cei care umblă cu plugul, la urat, în seara de Sf. Vasile. Se mai numeşte şi şteand. marian, se. i 24, creangă, gl., pamfile, i. C. 51. Buhaiul urător, în ajunul anului-nou. russo, s. 22. în ajunul Sf. Vasile, toată ziua am stat de capul tatei, să-mi facă şi mie un buhaiu. creangă, a. 91. Altul trage buhaiul, şez. iii 180/23. III. P. anal. 1°. (Dulgh.) O rindea [mai mare. DAME, T. 115. 2°. (Mor.) Buhaiul serveşte la ridicarea s. lăsarea poliţei, prâsnelului şi a pietrelor morii. în unele părţi se numeşte crainic, cântarul-pietrelor, zăvor, dame, t. 151. Cfr. armăsar (ii 2°). 3°. Cârligul coasei, ion cr. iii 226. 4°. Ţundră neagră cu glugă (Bran, viciu, GL.), un fel de mintean din ma,terie de lână albă (pompiliu, bih. 1006). Pănă-şi ia buhaiu ’n spate, jarnîk-bârseanu, d. 174. Eu dorm... Pe un petec de buhaiu rău (Nojorâd, 1. Oradea-mare). şez. vii 164b. 5°. Stup care nu roieşte, marian, ins. 146, barcianu. 6°. Loc bălegăros. h. ix 123. [Şi: buâiu s. m. LM., DDRF. || Diminuti v: bu-hăiăş (dial. buhăieş) s. m. = viţel rămas neîntors. marian.] — Din rus. buhaj, idem (iar acesta din. turc. buga). Cfr. dubletul bugă. buhaiu s. a. v. bură. BUHĂiii, BUHĂI.UI vb. lVâ v. buhai. BUHÂu s. m. v. boar (2°). itUHAŞ s. m. (Bot.) Petit arbre branchu; buisson. — (Mold., Transilv., Bucov., Maramurăş) Copăcel (spee. brad şez. ii 151/22, marian, o. i 216) scurt, închircit, cu crengile întinse roată la pământ (şez. ix 154); tufe mici (viciu, gl.), brad bătrân (bud, p. P.). Cfr. brad, jneapăn, târş. Cfr. marian, ins. 464. Scoarţa buhaşilor de brad (Straja, în Bucov.). Com. a. tomiac. Când mă-ta o numără Cetina de p’un buhaş. doine, 120/0. Nice pânză pe obraz, Fără scoarţă de buhaş. bud, p. p. 20. | (Colectiv) Tufiş. Cântam doina prin buhaş. ION cr. ni 313. [Şi: (+ copaciu) buhaciu s. m. = copaciu (Su-ciul-de-sus, Transilv.). viciu, GL., (cu singularul nou) buhâc s. m. = brad pe vârful muntelui, care creşte până la un timp, apoi stă pe loc şi are înfăţişare urîtă (Bran, în Transilv.) ib., buhus (buhuz ?) = brad închircit, ale cărui crengi se întind numai la pământ, şez. ii 151.] —Cfr. bufoiu. buhâş s. m. Gros nuage sombre. — Nor de ploae gros şi negru, weigand, b. b. 94.— Cfr. buhaiu (subt bură). buhav, -Ă adj. Gonfle et mou, au visage pâle et boursoufl4, bouffi. — Umflat, palid şi moale la faţă (de beţie, de somn, de boală), buged. Buhavi la' faţă. piscupescu, O. 13. Carnea [vitelor degenerate] devenea buhavă şi fără gust. ghica, s. 541. în chipul lui galben, buhav..., locuiă, veclnic un zâmbet. t. cercel, săm. iii 457. [Şl: buliab, -ă h. iii 424. Buhab la faţă. vlahuţă, d. 30. Ingineru’, sub-prefectu’, cu feţele buhabe [de beţie], n. rev. r. ii 73. || Abstract: (numaila cantemir)buhăbîef s. f. sing. De năcaz..., din melianholie în buhăbie... va cădea. ist. 168.] — Din sârb. buhav „umflat şi moale ca un bu-rete“. berneker,sl. WB.97.(Cfr.ung.pwfta=moale). Cfr. buhâl2; puhav, puhab. buhăvi vb. lVa v. buhai2. buhăz s. a. = bogaz (1°). Clopotul de la gura buhazului dăngăneă amarnic, ca semn de mare primejdie. dunăreanu, săm. vi 366. Foaie verde, salbă moale, P’ăl buhaz de mare. mat. folc. 13. BUHERic s. m. (Bot.) v. buberic. buhnă s. f. (Ornit.) v. buhă. buiibîet s. a„ BUHuri vb. IV8 v. bufni. BUHJVl'fĂ s. f. (Ornit.) v. buhă. rumoare s. f. v. dogoare. buhoios, -oâsă f adj. v. puvoiu. buhon s. m. (Anat.) Estomac du porc. — Sto-mahul porcului (Frâtăuţ, în Bucov.). Com. tofan. Cfr. buft, burduhan. buhos, -oăsă adj. tibouriffe, Mrisse. — (Mold.) Zbârlit, cu părul vâlvoiu. Bărbaţii, cu... părul buhos. iorga, n. r. b. 36. [Oşteni] cu cuşmele laie de dihănii buhoase în cap. sadoveanu, săm. v 972. Despletită şi buhoasă. marian, na. 395. Du-te-acasă, fa, buhoasă, Şi te lă, te fă frumoasă. şez. v 16. — Derivat din buhă, prin suf. adj. -os. buhuhu interj., s. m. Pouf! pan! Coup de poing. — Exclamaţie care imitează o lovitură (?) Uiuiu şi buhuhu! marian, na. 270. [| P. ext. s. m. (Lovitură de) pumn (Munţii Sucevii). şez. ii 151/24. — Onomatopee. Cfr. polon, buch „buf, poc!“ Cfr. bufni. suHui vb. IV (ş. d.) v. buhăi1 ş. d. buhuiĂt, -Ă adj. Ebouriffe; huppi.—Zbârlit, nepieptănat, (despre pasări) moţat, marian, o. i 216. Cfr. boghiat. Am o găină buhuiaţă, în cămară încuiată. Când o descuiu, Haţ, cu mâna ăe cucuiu? ( = Lacătul.) gorovei, c. 194. [Cu pronunţare dialectală: buhuiet. Cfr. ib. 148, 213, etc. Cucoveica e mică, pe când buha e mai mare, mai buhuietă. marian, o. i 196.] — Derivat din buhă (după cucuiat). buhur s. a. Etoffe de soie ou de laine fine. — (Turcism, învechit) Un fel de mătase (ŞIO.), stofă de lână fină, caşmir (TDRG.). Cfr. h. x 357. Fermenă de buhur, filimon, C. ii 677. Purtă... o largă mantie BUHURDANGÎ-BAŞĂ — 679 - BUIECi de buhur alb. odobescu, i 133/12. | (Azi) Un fel de haină fameiască. H. x 357. [Plur. -hururi.] — DinJurc. buhur (bur) „stofă de mătase1*. ŞIO. (Cfr. bukUurki, bukhurlu = nume de stofe vărgate. TDRG.) BUHUB»ANGI-BÂŞĂ f 8. m. } . , , buhurdangiu f s. m. / V' buhurdar. KlililRDAitfs. a. Encensoir,parfumoir. — (Turcism) Vas (de metal) de afumat cu mirodenii; cfr. căţuie, cădelniţă. Lăsi... cu buhurdaruri, pline de scumpe miresme din Hegias. odobescu, i 134/,„. [Plur. -daruri. \ Şi: bohordăr s. a. 1 bohordar de argint cu câmpul poleit, id. i 422, burdâr s. a. 0 căţiie poleită, un burdar (a. 1790). iorga, s. D. viii 18. | Cel însărcinat la curtea domnească să poarte grijă de afumător se numea buhurdangîu f s. m. (ŞIO., iorga, c. I. ii 160), existând şi un buhur-dangi-l>âşa f s. in. (ŞIO.)] — Din turc. buhurdar, idem. ŞIO. Cfr. muhur-dan. buh urez s. m. (Ornit.) v. huhurez. buhuş s. m. v. buhaş1. buhuţă s. f. (Ornit.) v. buhă. buhvăriu f s. a. v. bufariu. BUI subst. sing. (Termen din limba copiilor) Băutură (de obiceiu vin) când se dă copiilor, spec. împărtăşanie. Deschide gura, să-ţi dea tata bui. Com. I. PAVELESCU. BUI vb. IV. 1». Jaillir, se prăcipiter. Faire irrup-tion (dans un pays). 2°. Se lancer. 3°. S’ilancer en mugissant. — (Munt., Ban., Ungaria, Transilv. de nord) 1°. Intrans. (Despre apă) A ţâşni (Şişeşti, în Mehedinţi, com. n. ionescu), a veni cu furie, a năvăli (n.rev.r. a. 1900,85),cfr. buti, bujdl. A buit apa mare, de la codru. GR. BĂN. |1 (Despre fiinţe) A năvăli, a da grămadă (bugnariu, năs.). Corbii grămadă buiâ. pompiliu, b. 78/lr Laşii au buit Şi ne-au păgubit, marian, o. i 107. Buit-o Unguru'n ţară. alexici,, l. p. i 195/1S. | Refl. A se vârî, a se băgă orbeşte. LB. 2°. A se slobozi repede la vale, a o tuli la vale. Intrans. Bui din deal la vale! alexici, l. p. i 219/6, cfr. GCR. II 329b/n. | Refl. Ea (= mierla) în jos că se buiă Şi fliuţu’ că-l luvă. alexici, l. p. i 94/,. 3°. f Refl. (Despre vite) A se provocă la luptâ, boncănind, a deveni buiac' (4°). Când vor paşte nişte vite striine împreună la un loc şi va înceape una dentr’însele a se bui (Mold.: a se boncăî), ca să întărâte pe vreuna să selupte... prav. 63. Când va veni un dobitoc buindu-se (Mold.: boncăindu-să) spre altul... ib. [Imper. bui /1D e ri v a t: bufre s. f. bugnariu, năs.] — Din slav. (sârb. bujati „toben“, cfr. bujica „pârâu de munte“, rus. bujdnitb „a căută ceartă"). Cfr. buiac1. buiăc, -A adj., subst. 1°. Exuberant, dru, fertile. 2°. Gave; regorgeant (de...). 3°. Coureur. 4°. Sauvage, farouche. 5°. Insensâ. 1°. (Despre vegetaţie) Căreia-i prieşte mult, care creşte tare, îmbelşugată. Din Eghipet ţ’ai mutat vie buiăcă, Să rodească vin şi strugurii să-ţi placă. dosofteiu, PS. 271. Verdeaţă prea buiacă. i. BÂR-Seanul, săm. v 356. Văsând-o [=plantaj... aşă de buiacă, s’a bucurat tare. sbiera, p. 300/26. | Spec. (Plantă) crescută din sloată, dar fără rod: Popuşoi buiaci = înalţi, dar care nu au legat păpuşe. pamfile, c. (cfr. buiecl 11°). | (Despre pământ) Foarte roditor (LB.), gras, fertil. Gloata sa cea, flămândă şi sacă O descălecă’n ţară buiacă. dosofteiu, ps. 377, 2°. (Despre oameni) Răsfăţat (LB.), desmierdat, puţin trudit, care nu-şi încape în piele (bugnariu, năs.), care nu mai poate de bine (Com. I. corbu), îndopat, îmbuibat. Dumnedzău-i giudeţ cumplit mândrilor, buidciloru. varlaam, C. 351. Nu umblu de gras şi de buiac, ci de necaz, reteganul, p. iii 46/4_b. Numai ştie ce face, de bine. ce-i: de buiac ce-i, face atâtea blazgonii. şez. v 39/28. 3°. Ştrengar, craiu (LM.); cfr. berbant. Bată-l crucea de diac, Cumu-i, Doamne, de buiac: Cu mânile pe psaltire, Cu ochii pe la copile, jarnik-bârseanu, d. 470. 4°. (Despre animale) Sălbatec, sirep, şupar (LB.), zburdalnic (Straja, in Bucov., com. a. tomiac). Pre câtu-i de mare hiara şi buiăcă,Coarnele’n păşune la pământ îşi pleacă, dosofteiu, ap. GCR. i 251/,, cfr. iorga, s. d. xiii 96. O turmă de.tauri buiaci, care, cât e ziulica de lungă, se bufnesc în capete. mera, b. 203. 5°. Nebun, smintit, nechibzuit. Buiăciî (:stulti) să’nfăleagă. dosofteiu, PS: 322, cfr. 160, v. s. 107,2. La flăcăi mintea-i buiacă, La toată proasta se pleacă, ion cr. iii 218. Rabdă, rabdă, inimioară, Că ţi-o fost firea buiacă Şi mintea copilărească. vasiliu, c. 144, cfr. reteganul, ch. 39. [Diminutiv: buiecel, -eâ adj. Tu eşti tânăr, buiecel. alexici, l. p. i 151/9, buicel. -eâ adj. ib. 142/21. Cu alt sufix: buietic, -ă adj. Viile buietice. ap. TDRG. | Abstracte: buiecie s. f.=starea în care cinevâ nu-şi mai încape în piele, îmbuibare, îngâmfare, zburdălnicie (LB.). L-au certat Dumnedzău cu stricăciune, pentru bueciia şi pentru îndrăznirea. varlaam, C. 3682, cfr. 13„ 291,2. Nu fără de ruşine şi cu buecie, ce cu cumpăt şi cu adevărătate. dosofteiu, v. S. 165, cfr. ps. 99. Nevoia în car ea Iulian, cu mândria şi cu bueciia lui, adusease oastea. cantemir, hr. 253/,„. De buiecie sau de bună-voie nu mai pradă nime, ci-numai de nevoie, marian, t. 175, buiecime s. f.=buiecie.-LB.rBUGNARiu, năs.] — Din paleosl. bujaku „nebun". (Cfr. rus. bujnyj cu înţelesul 1° şi 4°, rut. bujdk „taur"; cfr. şi ung. bujdk — zburdalnic, sirep. szinnyei, 194). Cfr. bu-ieci, buimac, buiu, bui. buiac s. a. (îmbrăc.) v. buică. buiăgă s. f. v. buiede. buia-gâia 8. f. invar. v. puia-gaia. BUIA9I s. f. (Comerţ) v. boiamă. BUIB s. a. (îmbrac.) buibălăc s. a. (îmbrăc.) buibălău s. a. (îmbrac.) buibArac s. a. (îmbrăc.) buibelviu s. a. (îmbrăc.) v. baibarac. (Buibeleul şi buibălăul transilvănean trebue despărţite de baibarac, cu care, probabil, n’au nimic comun, şi derivă de fapt din ung. bujjbelâ „un paltonaş purtat de femei", propriu „ascunde-te în el", szinnyei). buică s. f. (îmbrăc.) Vetement (de femme).— (Transilv. şi Sălagiu; ungurism) Veşmânt din postav vânăt, ca un frij (Trestia, Hida, viciu, gl.), surtuc de postav pentru femei, une-ori. lung până aproape Ia genunchi, vaida. Numai buică s’am în spate, reteganul, gh. 122. [Diminutiv: buicuţâ s.f. vaida, reteganul, ch. 112. | Şi: buiăc s. a. (plur. buiece h. ii 262) = pieptar de postav, un soiu de pieptar scurt de postav subţire şi căptuşit cu vată. mâNt drescu, l. p.] — Din ung. bujka, idem (szinnyei). buicel., -eă adj. v. buiac. buici vb. IV“ v. buieci. buicuţăs. f. (îmbrăc.) v. buică. BUiiicix, -eă adj. v. buiac'. buieci vb. IVa. I. 1°. Prospârer, croître avec exu- v. baibarac. BUIECIE - 680 - BUIMAC berance. 2°. litre turbulent. II. Se rengorger, s’enor-gueillir. HI. Eenăre orgueilleux. — (Mold. şi Transilv. de nord) I. Intrans. 1°. (Mai ales subt forma dial. buiei; despre vegetaţie şi vite) A le merge foarte bine, fiind vitele ţinute prea bine s. plantele puse in pământ prea gras (şez. v 39/30), a creşte peste măsură (com. a. tomiac), în detrimentul rodului; (despre pământ) a se îngrăşă, a deveni foarte roditor. Bogatul... de carele scrie svânta evanghelie... că-i bueciră ţarinele, adecă i să îmmulţi avuţia şi agonisita, varlaam, c. 277, cfr. 349,2.. Grâul buiceşte într’acest pământ, se face nalt, însă mic la spic. I. ionescu, m. 566. | P. ext: (în glumă, despre oameni) Am buicit de ploi. contemporanul, vi, i 493. 2°. A zburdă, a fi zburdalnic. Com. a. tomiac, ion cr. iii 218. II. Refl. (Despre oameni) A nu-şi mai încăpea, în piele, a se îngâmfă. Vlahii... de biruinţă ca aceastea buecindu-să. cantemir, hr. 408. III. f Pact. A ameţi (norocul) de cap (pe cinevâ), a-1 face îngâmfat, fudul. Nărocul pe Bulgari bue-cind, capetele (— căpeteniile) ei în de ei, au început a se gâlcevi, cantemir, hr. ii 379/2B. [Şi: buici, f buiuci vb. 1V“ (ad II). Cei fără de lege, buiucindu-se, la cer cu mândrie caută, arhiva, i 50, (Transilv.) îmbuieci vb. IVa refl. Nu cumva, ştiindu-şi ei puterea sa, cu numărul lor să se mândrească şi cu biuşigul (= belşugul) bucatelor să se îmbuiecească. şincai, hr. i 285/21. Se vor prea îmbuieci holdele, economia, 38. Cucuruzul se im-buieceşte după ploi, şi căldură (Zagra, lângă Nă-săud). Com. i. corbu. | Derivate: buicîre s. f. (ad I 1°) Trifoiul... de se va culcă ăe buicire sau de furtuni... este pierdut, i. ionescu, c. 36; buiecitură s. f. = prosperitate, fericire. Iară eu dsiş, în bueci-iura mea... dosofteiu, ap. OCR. 231.] — Derivat din buiac (cfr. rut. bujaty = „iippig wachsen, wuchern, ausgelassen sich herumtreiben“). Cfr. bul. bviecie, BUiEcfittiî s. f. v. buiac. buiede s. f. (Bot.) Herbe ou plante medicinale. — (Ban., cu pronunţ, buiedze) Buruiană (de leac). Mergi la potică [ = farmacie] şi adă buiedzi (Lătunaş). Viciu, gl. Bate vântul, arde câmpul, N’a rămas nici o buiede, La inimă să mă lege. epure, p. 78. Frunsă verde de buiede. doine, 245, hodoş, p. p. 197. Buedea rea nu piere (Coşteiu). zanne, p. IX 144. ^ Buiedea-ciumei = captalan. panţu, pl. [Pupă weigand, jahresber. iii 314, se pronunţă l’meee, cu singularul buiagă, de asemenea dă GR. |Sj|'N. forma buiege, astfel că se pare că buiagă e substantivat din buruiană buia că.] BUiENdiu s. m. = boiangiu, h. x 539. buiestb! vb. Ia | . . , buiestraş adj., subst. / v' rlu buiestku, -IÂSTRĂ adj., subst., s. a. I-III. Qui va Vamble. II. Amble. I. Adj. Forma originară erâ îmbuiestru şi cuvântul erâ adjectiv; întrebuinţându-se ca atribut pe lângă „cal“, indică un cal (de călărie) care, în mers, aduce de-odată înainte amândouă picioarele laterale. Cal îmbuestru (h. vii 149, xii 25), cal îmbu-iestru jucător şi băşicat, (h. ii 117); cfr. anon. car. (embuiestru, fără traducere). II. S. a. Mersul îmbuiestru fiind pus alăturea de mersul în copcii, în galop, în goană, în trap, la treapăd, etc., cuvântul îmbuiestru a fost analizat ca o locuţiune adjectivală s. adverbială: în buiestru, aşâ încât din ea s’a putut despărţi un substantiv buiestru = mersul calului de călărie, care calcă ou amândouă picioarele de-odată, umblet (fiind pus alăturea de substantivele : copcă, galop, treapăd, goană, etc.). LB. Cal în buiestru (h. îi 12, iv 84), în buiestru, la pas, la goană, la treapăd (h. II 289). Măcelarii se întreceau cu orsarii, pe căluşeii lor în buiestru, marian, se. ii 82. Astfel vechiul proverb: Calul bătrân nu se (mai) învaţă îmbuiestru (= buiestraş), astăzi se simte: Calul bătrân nu. se (mai) învaţă în buiestru (românul glumeţ, i 6/)2, zanne, p. i 350 ; cfr. baronzi, l. 51/a0, ION CR. iii 278) şi, după varianta: Calul bătrân nu se’nvaţă a merge la umblet (mat. folc. i 716) s’a zis (de un scriitor ca Anton Pann, care învăţase inai târziu româneşte) şl: Calul bătrân nu se învaţă la buiestru (pann, P. v. II3), iar mai apoi şi: iii jugani cam gălbiori... Dau buiestru ’n fuga mare. teodorescu, p. p. 688. Cu toate acestea şl azi încă, deşi simţim pe buiestru ca un substantiv, totuşi poporul îl întrebuinţează, în graiul său obicinuit, numai în legătură cu prep. „în“ : Fugarii neobosiţi... abiă atingeau, în buiestru, cu copita de ţărână, odobescu, i 161/12. Vine domol la vale un călăreţ tânăr, în buiestru, ţăcănit, caragiale, m. 44. III. P. ext. Adj. Ultimul stadiu de evoluţie este (numai In literatură, ca o construcţie personală, o licenţă poetică): cal s. mers buiestru — buiestraş. (Fig.) Cum, tresăreau încremenite în jocurile lui buiestre Oştiri cu coifuri de aramă. GOGA, P. 15. ' [Şi: (neobicinuit, refăcut, pentru rimă, din forma fem.): buiăstru s. a. Fug prăştierii, De umbra lor însăşi goniţi, în buiastru. D. anghel, săm. vi 332. | Derivate: (îm)buiestră vb. 1* = (intrans.) a fugi în buiestru; (trans.) a face (un cal) să meargă în buiestru. Ghiocelbuiestră, şi coama lui... sandu-aldea, luc. vi 148. A venit P'un cal negru buie-strând. mat. folc. i 486, cfr. alexici, l. p. 38/„, vasiliu, c. 14, graiul, ii 85. Veneă, calu ’mbuie-strând. mat. folc. 39, cfr. păsculescu, l. p. 54, 254, boiestri vb. lYa. Merge murgul boiestrind. cătană, b. 113; (îm)buiestrâş, -ă (buieştruş, -ă slavici, ap. TDRG.) adj., subst. = cu mers în buiestru. încalecă pe buiestraş. slavici, n. i 105. Flăcăul dă călcâie buiestraşului. caragiale, m. 50. Caii îm-buiestraşi au un drum foarte regulat, h. ix 28. Şi-am ibovnic băieţaş Şi se poartă drăgălaş, Pe-un cal roib îmbuiestraş (Vâlcea). Com. dragu.] — Din lat. pop. *ambulester (derivat din am-bulare > ital. ambiare, fran. ambler, prov. amblar, propriu: a călcă ca omul când umblă, — cfr. rom. umblet=:buiestru — prin acelaşi sufix -ester, care apare şl înpedester. Dacă acest sufix aveâ e, precum, cer limbile romanice, desvoltarea cuvântului a fost * îmbul’estru > îmbuiestru; dacă aveâ e, precum pare a indică cuvântul românesc pedestru, atunci desvoltarea a fost * îmburestru > îmbuiestru, prin disimi-lare ca în perîre > peire, farlna > *făriră > făină). conv. lit. xlvi, 137 ş. u. buieştruş, -A adj., subst. v. buiestru. buietic, -A adj. v. buiac2. BiiiGĂi f vb. lVa (ş. d.) v. bâigui ş. d. buigat, -A adj. v. bâiguit8. buigătui vb. IVa = bâigui (4°). bugnariu, năs. — Din ung. bolygatni. buigui vb. lVa (ş. d.) v. bâigui ş. d. buigulit, -A adj. v. bâiguit2. buimac, -A adj. Ahuri, etourdi. — Ameţit (de somn, de beţie, de frică, de admiraţie, etc.), zăpăcit, bezmetic, tehuiu (creangă, gl., cfr. pamfile, j. ii), uluit, năuc. Se clatină şi caută echilibru, ca un om care s’a sculat buimac de somn. vlahuţă, ap. TDRG. Oamenii săriră, buimaci, care dincotro, cresând că-i foc. creangă, a. 113. (Uneori complinit prin „de cap“) Eră buimac de cap şi hămesit de foame, ăe atâta îmbiat, id. P. 145. BUIMĂCEALA 681 - BUJEN1ŢĂ [Cu alt sufix: buimjitic (buimătec), -ă adj. Urieşii stau buimatici. alecsandri, p. IV 45. || Derivat: buimăcie s. f. DICŢ.] buimăceală s. f. v. buimăci. buimăci vb. IVa. Etre ahuri, etre etour.di. I. (Mai ales) Refl. A devefii buimac, a se a-meţi (de somn, de beţie, de frică, etc.), a se zăpăci, a se ului, a se năuci. Tot norodul buimăcit, beldiman, tr. 387. Cu toţii s’au buimăcit, de frică, drăghici, r. 33. Popii se uitau unii la alţii, ca nişte buimăciţi, c. negruzzi, i 227, cfr. alecsandri, t. 922. Lung privesc buimăciţi spre mine. coşbuc, p. 125. Portarul se buimăcise, la cele ce vedea, ispirescu, l. 103. Oastea... începu a se buimăci şi a se da înapoi, id. M. v. 41 /14. Se scoală Constantin buimăcit. mera, b. 237. II. Trans. A face pe cineva buimac, a ameţi, a zăpăci. Rămase buimăcit, de mirare, ispirescu, l. 235. Lasă-mă, câ m’ai buimăcit de cap (Bilca, in Bucov.). Com. tofan. [Şi: Imbuimăci vb. IVarefl. = a se zăpăci. Com. i. corbu. | Derivate: buimăcire s. f. Această înfricoşată veste i-a trezit pe toţi din buimăcirea în care se află., drăghici, r. 33. Vino-ţi în, sine... Eşti în buimăcire, o. negruzzi, iii 247/„, buimăceală s. f. Pănă-i el în buimăceală, înainte s’apucăm. beldiman, o. 64. Această zicere îl trezise din buimăceala în care l-adâncise scena ce urmase, c. ne-gruzzi, i 229. în buimăceala ceea, trezindu-se cu Ion faţă ’n faţă, unde nit, se încinge între dînşii o bătaie crâncenă, creangă, a. 112. Mergând prin pădure, s’a rătăcit; după multă trudă şi buimăceală..., dă de un heleşteu. id. p. 46. Curtea întreagă eră în jale, slugile se văierau, şi în această buimăceală întreabă şl slujnica noastră pe un curtean, că de ce atâtea zbucium şi plângere, mera, b. 197.] — Derivat din buimac. [Atic, -A adj. }v' buil buimac. buimăcie s. f. g?buimătec, -A, buimătic, £ buiwgiu s. m. v. boiangiu. 71 BUiOKDiu t, BUIOKUI/IÎU f b. a.l builirdilI îfBUIBUIiTĂU t s. a. / buisîn s. m. Faisceau de chanvre. — (Ţara-01-tului, în Transilv.) Un mănuchiu de zece mânuşi de cânepă uscată şi bătută de pleoscăniţă, legat cu o sucitură de paie, ca să se poată băgă în apă, la topit (Cincu-mare). ţara oltului, iii, nr. 26. Se leagă în buisini. brebenel, gr. p. buiuci vb. lVa v. buieci. buiugui f vb. IVa (ş. d.) v. bâigui ş. d. BUIURM f, BUIURl>ISifvb. IVal „ BUIURDISMĂ f / V' bU1U1(llU- BUIURDÎU f s. a. Ordre (emanant d’unpacha), lettre (imanant d’un vizir); decret. — (Turcism din epoca Fanarioţilor) Ordinul unui paşă sau al marelui-vizir pentru Constantinopole (în opoziţiune cu firman, destinat provinciilor), p. ext. ordin s. decret domnesc. ŞIO.; cfr. anaforâ. După poronca Mă-riei-sale... prin buiurdiul jalobei isnafului pitarilor (Mold. a. 1826). uricariul, v 169/2. [Plur. -diuri. \ Şi: buiordiu s. a. ap. TDRG.; buiuruldiu s. a. Spre a cunoaşte fiecare această punere-la-cale..., s’au slobozit înalt buiuruldiu (a. 1819). uricariul, i 131/]0, buiurultiu s. a. Aveam de atunci fermanuri şi multe buiurultiuri. e. văCăresoul, ist. 296/4„ buiorul-tîu s. a, Buiorultiuri a[le] paşii trimete pe la toţi. beldiman, TR. 391, buirultau s. a. Au scris buirultăuri la Nicolai-vodă. axinti uricarul, let. ii 157/18, buiurlau s. a. I-au venit lui Grigorie-vodă.... buiurlău de la Abdula-paşa. amiras, let. iii 156/,,, (formă n.-grecească jj.Tiou-j-oupv'ncjj.a) bu- iurdismă s. f. Precum prin buiurdisma ce am dat Domnia mea la obşteasca anaforă, eşti poruncit. doc. a. 1'804, ap. TDRG. | Verbul (cfr. turc. buyur-mdk) : buiurdi, buiurdisi vb. lVa=a da un ordin, a întări prin decret, a transmite oficial o hârtie la o autoritate inferioară. ŞIO., TDRG. Sultanul.... cetin-du-l [arzul boierilor] l-au buiurdit la Vezirul, să le facă pe voie. neculce, let. ii 307/26. Peste trei ceasuri, au ieşit talhâsul buiurdisit de la împăratul cătră şambelanul cel mare. E.văcărescul, ist. 289/46. Buiurdiseşte [pricina] cătră starostii breslelor, ca s’o cerceteze, c. negruzzi, i 305. Admi-nistraţia-i un codru, plin de hoţi buiurdisiţi. alecsandri, t. 1338, cfr. 89.] — Din turc. buyur(ul)du „ordin dat de guvernatorul unei provincii.11 ŞIO., TDRG. BUiURI.ii; f s. a. BUIURULBIUf, BUIURUI/riUŢS bujă s. f. (Bot.) v. bujor. 3.a.}vWi buiurdiu. bujăie s. f. plur. Maquis. — (Ban.) Desişul de buruieni prin gărâni, semănături, etc. (Com. liuba), cfr. buleacăr. bujuă s. f. Masure, baraque. — (Mold.) Casă mică, sărăcăcioasă, cu păreţii slabi (ion CR. III 377), cocioabă, cfr.hardughie, baracă, magherniţă. Doamne, soro, cât var ai pus pe bujda asta, zideam o curte, contemporanul, v 97. Oamenii din sat se uitau la bujda aceea mare, ca la o minune. şez. viii 65. [Şl: burdă, buşdâ s. f. = casă mică şi veche, bugnariu, năs. | Derivate: bujducă s. f. DDRF., bujdeâacă s. f. = casă pustie (Munţii Sucevei). şez. ii 151 /25. în fundul livezii... eră şl buj-deaucamea. ib. 1147/le, bojdeucă s. f. = casătupilată şi rău îngrijită (creangă, gl.), colibă (graiul). Tocma atunci vede şl femeea,dintr’o bojdeucă de unde făceâ mâncare, scroafa moartă (jud. Tutova). graiul, I 419, buşdeiu s. a. = casa în care se uscă poamele, şuj nic’(Gherla), viciu, GL., (Transilv.) bujdulă s. f. DICŢ., buşdulă s. f. = căsuţă rău zidită (LB.), casă stricată: Trăieşte într’o buşdulă (Bouţariu, în Haţeg), viciu, GL.; fig. (în funcţiune adverbială; despre femei) nepieptânată, cu părul zburlit, neîngrijită: Ce umbli aşă bujdulă? (Brad, în Transilv.). ib.] Cfr. bordeiu, budă. BUJBEĂUCĂ S. f. V. bujdă. BUJBÎ vb. IVa intrans. Jaillir, gicler; faire une sortie, sdrtir. — (Transilv.) Intrans. A ţâşni, a năvăli afară, a ieşi cu putere, a bui, a butl. LB., rev. crit. iii 90. I-au bujdit fără de seamă mult sânge pe nas şi pe gură. şincai, hr. i 84/38. Ostaşii au bujdit din cetate, rev. crit. iii 90. | Trans. A năpădi, a podidi (sângele). L-a lovit, de l-a bujdit sângele pe nas. ib. [Scris şi: buşdi LB. | Şl: buşdicâ vb. I ib.] — .Etimologia necunoscută. (Probabil onomatopee; pontbriant îl aseamănă cu ung. buzdul „clocoteşte11, cfr. şl bozsog, idem, (fel-)buzsanni „a ţâşni"). ’ bujducă, bujmulă s. f. v. bujdă. buj£ci s. f. plur. (Transilv.) Haine multe, aruncate: Du-te, ia-ţi bujecile! (Varviz). viciu, gl. Cfr. catrafuse, bulendre, trenţe. bujejvi’I’ă s. f. Viande fumee. — (Mold.) Carne (spec. muşchiu de căprioară s. but de iepure) afumată. alecsandri, t. 1768. [Slav.] Susanica — bujeniţe, carne uscată, mardarie, l. 3477. Bujăniţă de muşchi zvântaţi. alecsandri, t. 965. Un trunchiu bun de bujăniţă de căprioară, ciocârlan, p. p. 40. [Dial,: bujăniţă, bugeniţă.] BUJGĂU — 682 — BULÂ.TĂU — Din rut. buzenîcja, idem, TDRG. (trecut şi la Unguri: busssenyica, idem). BUJGĂU s. m. (Ornit., Ţara-Oaşului) O pasăre ce seamănă cu cocostârcul, candrea, ţ. o. — Etimologia necunoscută (cfr. ung. bâzsik „pasăre cu care se sperie copiii11). biîjneag s. m. Poussik'e; fumee.—(Mehedinţi) Praf înnecăcios; fum. Com. n. ionescu. -- Cfr. n ă b u ş i. bujoărA s. f. v. bujor. bujor s. m. (Bot.) I. 1°. Pivoine: Pceonia of-ficinalis s. romanica. 2°. Amarantus caudatus. 3°. Orchis fusca s. purpurea. 4°. Bose des Alpes. II. Nom de bceuf. I. (Bot.) 1°. Plantă ierboasă, înaltă şi cu frunze mari, cu rădăcina în formă de bulb, cu flori mari roşii-inchis, cultivată prin grădini. Şl:rujă-de-Rusalii, rujioară, ruşioară (panţu, pl.), bu-jor-roşu (barcianu), băbărujă, cfr. bojorâţă. Frumos... fruntea iasiminului, gura bujorului, cantemir, ist. 262. Frumoasă, roşie ca un bujor. c. negruzzi, i 59. Cu obrăjeii, ca doi bujori De rumeni, eminescu, p. 270, cfr. creangă, a. 85, ispirescu, l. 62. Dă bolnavului să bea fiertură de bujor, grigoriu-rigo, m. i 16. Lumea fără de feciori, Grădină fără bujori, jarnîk-bârseanu, d. 454. || Pig. Un bujor de copiliţă. alecsandri, p. i 98, cfr. delavrancea, s. 213, marian, na. 223. Dragi bujori, copiii mei. coşbuc, b. 128. Pălărie cu flori, Şi pe faţă cu bujori, jarnîk-bârseanu, d. 102. Cu cincizeci de finişori, Tinerei, mândri bujori', alecsandri, p. p. 149, cfr. şez. ii 47/s0, pamfile, c. 153. (De aci, şl nume propriu, de om: Bujor haiducul.) | Spec. (Credinţe pop.) Numire desmierdătoare ce se dă focului, spre a îmblânzi spiritul care-1 chi-nueşte, fâcându-1 sâ scoată un sunet deosebit, vestitor de zile rele. şez. v 39/36, cfr. gorovei, c. 153. [| Specie: bujor (-românesc), panţu, pl. 2°. (Bucov.) = busuioc-roşu. panţu, pl. 3°. = poroini c. panţu, pl. Plantă ce înfloreşte în Maiu; are flori albe şi roşii, păsculescu, l. p. 4°. (Bujorrde-munte) = smirdar. panţu, pl. Culmile nu au altă îmbrăcăminte decât podoaba umilită a plantelor pitice:... bujor-de-munte... mehedinţi, R. 8. II. P. anal. S. m. Nume de bou s. de viţel cu părul roşu. marian, o. i 257, cfr. dame, t. 181, pamfile, C. Cfr. rujan. [Ad II are şl o formă fem.: bujoâră = nume de vacă roşie, marian. | Şi: buşor s. m. (ad I 1°) anon. car., panţu, pl., bujă s. f. (ad 11°) grigoriu-rigo, m. p^ bajor s. m. leon, med. 24, bojor s. m. (ad I 1° şi 4°, afară de aceea şl ,,ştir-roşu“) jahresber. viii 81, panţu, pl., bojorul-broaştei = florile de trifoiu sălbatic (Voila, comit. Făgăraş). Viciu, GL., (~\~ rujă) bujă s. f. (ad I 1°) grigoriu-rigo, m. p. | Diminutiv: bujorâş s. m. (ad 1 1°) baronzi, l. p. i 129/10, cfr. bujorel. | Derivat: bujoreân, -ă subst. = nume de bou' (s. de vacă) cu părul roşu (şi nume propriu, de familie), marian, O. i 257.] — Din slav. (bulg. şi sârb.) bozur, idem (I 1°). bujobâ vb. 1“ v. îmbujorâ. bujokIş s. m (Bot.) 1 bui BUJOReAn, -A subst. J •* bujorei, s. m. (Bot.) I. 1°. Orchis papilionacea-2°. Orchis Morio. 3°. Amarantus caudatus. 4°. Pied de poule (Banunculus repens). 5°. Pied de coq (Clavaria botrytis). II. Nom de boeuf. III. Danse paysanne. I. (Bot.) 1° = gemânariţă. panţu, pl. Bujorelul vioiu, rumen, alecsandri, p. iii 55. Frunză verde bujorel, mândrescu, l. p. 66/13. j| bujorel-de-inunte =s in ir dar. Pâlc de bujorei-de-munte (rose de, Alpi) bine înfloriţi. TURCU, E. 45, cfr. 206. || Fig. Celui frumos [i se zice] bujorel, şez. II 47/30. 2°. = untul-vacii. panţu, pl. 3». = poroinic. leon, med. 60. 4°. = floare-de-leac. panţu, pl. 98. 5°. =rămurfele. DDRF. II. P. anal. Nume de bou s. de viţel cu părul roşu. marian, o. i 257. III. (Cor.) Numele unui danţ ţărănesc, sevastos, n. 281/s, pamfile, j. iii. [Feminin: bujorică adj. şi s. f. (ad I 1° fig.) = roşie (la faţă) ca bujorul. Copila cadiului... Bujorică se făceâ. alecsandri, p. p. 150b/17; (ad II) = nume de vacă s. viţeâ roşie, marian, O. i 257; (însemnează şi o) haină femeiască. h. vii 486.] — Diminutivul lui bujor, derivat prin suf. -el. bujori vb. IVa. v. îmbujora. biijoiucă. adj. şi s. f. v. bujorel. bulAs. f. 1°. Haillon. 2°. Femme de mauvaise vie. 1°. (Năsăud) Haină rea, zdreanţă, buleandră. I-a aruncat bulele’n drum. bugnariu, năs. 2°. (Bihor)Femeie stricată, fleoarţâ, târfă, pompiliu, bih. 1006. — Cfr. ung. bulya „cârpă; femeie stricată". TDRG. bulA f s. f. Femme turque. — (Sârbism; in Ban.) Turcoaică. Bule = turcica mulier. ANON. car. [Derivat: f bulesc, -ească adj. = făcut de Turcoaice. Bulaske = quod turcieae mulieres conficiunt. ANON. car.; cfr. (buleaşcă) pamfile, j. ii 317.] — Din sârb. bula „Turcoaică1*. bulă s. f. Boule; bulle. — (Antic.) Mică sferă (de metal) goală înăuntru, ce o purtau atârnată la gât, până la vârsta de 17 ani, copiii patricienilor romani (în credinţă că-i apără de rele); cfr. baieră (I 3°). | (Ist.) Greutate in formă de sferă (mai ales de plumb) ce se atârna de peceţile actelor s. misivelor oficiale; p. ext. pecetea însăşi şi actul s. misiva provăzută cu ea (cfr. hrisov), spec. misivă a Papei. Şi-au trimis sentenţă sa pecetluită cu buliă de aur. şincai,hr. 1192/31. Mai josîn aceeaşi bulă, nobilimea şi plebea Munteniei sânt numite iarăşi Vlachi-Bo-mani. hasdeu, i. C. 42/sl. Asupră-mi Sixtu Quint a îndreptat o bulă Din Vatican, i. negruzzi, vi 504/28. || (Franţuzisme) Mică sferă (de metal, de sti-clă)goală înăuntru; cfr. glob, gogoneâ, gogoaşă. într’un vas de steclă... se află o figurină de por-celană, atârnată ele o bulă de steclă. poni, f. 57/s. | Băşică; cfr. bulbuc. Bulă de aer. —’ N. din lat. bulla, idem (cu unele accepţiuni după fran.). Cfr. bulbuc. bulamâc s. m. Pilier, poteau. — Stâlp gros (de stejar), de poartă sau de zaplaz, pociumb. DICŢ. [Şi: bulumâc s. m. pontbriant, cfr. (înşirat între materialele de dulgherie) H. vii 227.] • bulât s. a. (Dog.) Couteau de tonnelier. — Cuţit de dogar cu care se fac cercurile, dame, t. 88. — Din rus., rut. bulate „oţel“ TDRG. (s. din turc. bulat). bueAtAu s. a. Mare. — (Mold., Bucov.) Iaz glo-dos cu broaşte multe (şez. i 177), băltoacă. O ştiut un bulătău mare, fără fund; când o ajuns, o fost prund, au fost rămas numai o leacă de băltiţă. ib. I 177/25. [Şl: bolătâu s. a. = un loc aşezat unde se strânge apă, apă stătătoare, şez. v 28/ae, cfr. H. x 534, bolotau s. a. = heleşteu, iaz (Bucovina). Com. COVAŞĂ, bolotugă s. f. înaintea iadului erâ o bolo-tugă neagră de apă, care închideă şi oprea, intrarea în iad. şez. v 33/„, (Ban.) bolotroâcă s. f. = apă stătută: Nu bea bolotroacă, GR. băn, Cfr. bă-racă,] BULB _ 683 _ BULCĂ — Din rus., rut. bolotST„mlaştină, nămol“. Gfr. baltă, băltău, etc. " . bulb s. m. şi a. Bulbe, oignon. —(Bot.) Umflătura în formă de ce ap ă a unor plante, alcătuită din pieliţe şi foi rudimentare cărnoase lipite strâns unele de altele; cfr. t.uberculâ. După ce pronunţă acest descântec, mănâncă şibulbul brânduşei, leon, med. 26/, 0. | Un fel de boboc s. mugur terminal care se desvoită subt pământ sau la suprafaţa pământu-lui. || (Anat.) Umflătură rotundă în unele organe, protuberanţă, bulbucătură; spec. (Anat.) bulbul rahi-oîiaw=umflătura care termină partea superioară a măduvei spinării. [Plur.: bulbi şi bulburi. | Adj.: bul-bos, -oăsă = (Bot.) format dintr’un bulb, a cărui rădăcină e un bulb, p. ext. ca un bulb; cfr. bulbucat. Cu tulpina cam bulboasă. grecescu, fl. 36/24.] —— N. din lat. bnlbus, idem. Cfr. bulbuc. bulb ac s. m. — lîtranger (en mauv. part.). — Veneţie (Straja, în Bucov.). Com. A. tomiac. bulboâcă s. f. v. bolboacă. bulboănă, bulboniţă s, f. v. bolboană. bulbor s. m. (Bot.) V. bâlbor. bulb6s, -oâsă adj. v. bulb. bulbuc s. m. 1°. Bulle, bouillon, icume. 2°. Tour-nant d’eau. 3°. Globe. 4°. Bouton de fleur. 5°. Boule-d’or: Trollius europceus. 1°. Băşică de apă (LB.), care se face pe suprafaţa unei ape, mai ales când plouă, cfr. bolborosi (marian) s. când apa clocoteşte (LM.), p. ext. băşică de săpun (TDRG.), clăbuc (de spumă, la gură). Zvârleam câteva [pietre în ştioalnă], de încuiam pe dracul în fundul ştioalnei, cu bulbuci la gură. creangă, a. 65. Plouă ploaie cu, bulbuci, jarnîk-bÂRseanu, d. 313. 2°. P. e-xt. Vârtej de apă. candrea, ţ. o. 3°. P. anal. Corp rotund ca o băşică, glob; spec. globul ochiului, gogoaşă (8°), boboş. Bulbucit mare [ = mari] la ochi. dosofteiu, v. s. 46,s. Un lanţuh [de] aur, cu 96 bulbuci (a. 1741-2). iorga, S. D. vi 235. Bulbuc de aur, în piele de taur? (=Soa-rele.) gorovei, c. 350. 4°. P. anal. Boboc (de floare), bud, p. p. Ieşea un glas.... printre bulbucii de nufăr, reteganul, P. i 48/ie, cfr. 50/14. 5°. P. anal. (Bot.) BuVbuc(-de-munte) = o plantă ierboasă, cu flori mari, globuloase, galbene şi cu vinişoare verzi pe din afară, numită şi: bâlbor, (Braşov) bulbor, (Transilv.) bulbuc(el)-de-munte, gloanţă, măr-auriu (panţu, pl.), fusta-rân-dun elii. Cu struţ [ = buchet], verde de bulbuci, bud, p. p. 5. Pe cea mncă cu bulbuci. şez. iv 234/s, v 43. :ţ£ Bul'buc(-de-baltă) => cal cea calului, panţu, pl. [Şl: bolboc s. m. (ad 1°) Laptele săgeta în hâr-dău în linii drepte, care se fărâmau în bolboci când isbeau înăuntru şi abureau uşor. sandu, d. n. 223, bolbuc s. m. Bolbuc în genune, Trosc peste pădure? (= Curcubeul.) gorovei, c. 123, (+ borborosi) bor-boc s. m. (ad 1°) Dunărea se liniştea, După ce bor-boci făcea. mat. folc. 82, bulbiiş s. m. (ad 1°) Picăturile ploaii... picând pre ape stătătoare fac beşici sau bulbuşi. calendariu (1814), 84; (ad 3° + boboş5 s. albuş' 2°) Din faţa obrazului,... Din bulbuşul ochilor, grigoriu-rigo, med. p. i 29, bnlburucs. m.= băşicuţă la suprafaţa apii, când fierbe s. când e turburată. rădulescu-codin, l. || Diminutive: bul-bucel s. m. (ad 3°) Am doi bulbucei, Cu doi copăcei, Unde merg, nu pot fără ei? ( = Ochii.) gorovei, C. 253 (şl planta calcea-calului panţu, pl.), bul-bucel(-de-nnjnte) = bulbuc (5°) panţu, pl., bul-bucuţs. m.(adl°)LB. || Adjectiv:bulbucos,-oâsă= plin de bulbuci, care scoate s. face mulţi bulbuci; bulbucat. Bulbucoşfi] ochii, dosofteiu, v. s. 46,2.] — Cuvânt de origine onomatopeică. (Cfr. pe de o parte lat. bulla „băşică", bullare „a face băşici", care în limbile romanice apar une-ori cu redupli-care, precum în sard., camp. bumbulla, log. burbudda, span. borbolla, portg. borbulha „băşică", span. bor-bollar, borbotear „a ţâşni din pământ, a clocoti", etc. meyer-lubke, R. WB. No. 1385-1386; — pe de altă parte v.-rus. bubulja „picătură de ploaie", rut. bul’bul’katy ,.a face băşici", bul'buki„o plantă", sârb. bobuk „băşică de apă", bubuljica „băşică", slov. bo-bljati „a face băşici", ceh. boubel, bublina „băşică de apă", polon, babei „băşică de apă s. de săpun", cfr. berneker, sl. wb. 78, jahresber. v 307; — în sfârşit onomatopeea românească bulî şi bâldâbâc. Din aceeaşi tulpină par a deriva şl cuvintele bolboacă, bolboană. Neprobabilă e deducerea întregii familii din lat. *volvîcareCDDE. nr. 788; dar e posibil ca în cuvintele româneşti — cfr. mai ales înţelesul 3° — să fi rămas urme din lat. bulbus, care însuşi pare a fi onomatopeic şi înrudit cu bulla). bulbucă vb. I. 1°. Bouillonner.2'>. Etre ensail-lie. II. Ecarquiller (en parlant des yeux). I. Refl. I0, (Despre apă) A face bulbuci, băşici. LB., marian. || Fig. (Despre oameni) A se mâ-niâ. LB. 2°. A ieşi in afară formând o ridicâtură rotundă, a ieşi în relief, cfr. bomba. El apucă cu .amândouă mâinile de muchea unei lespezi ce se bulbucă mai mult din faţa păretelui. I. ciocârlan, p. p. 43. II. Trans. (Despre ochi) A holbă, candrea, ţ. o., cfr. căscă, zgâi, boldi, beli, bleojdi, bloi,bo-boşâ. [Mai ales subt forma part.-adj. bulbucat, -â adj. = ridicat în formă de bulbuc (marian), ieşit în afară, formând o umflătură s. ridicăturâ rotundă, spec. (despre ochi) boboşaţi, ieşiţi în afară şi umflaţi; cfr. bombat, bumbi, gogonat. Sânt un feliu de cercei bulbucaţi. I. ionescu, m. 113. îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască, eminescu, p. 246. Fruntea mare şi bulbucată, şez. IV 18/12. (Substantivat, Bot.) Bulbucaţi — barabdid (1°). barcianu, ioncr. iv 53. | Şi (derivat: din hUtbuc): bulbuci vb. IVa (ad I l0) = a face bulbuci s. clăbuei (despre lichide în fierbere s. în curgere). Căldare cu plumb topit şi bulbucindu. dosofteiu, v. s. 4,2. Din fundul lacului ieşeă un glas, bulbucind prin undele lacului. reteganul, p. i 48/15. Acolo unde s’a bulbucit apa, e un loc adânc (Bilca, în Bucov.). Com. tofan. Valurile bulbuceă. alecsandri, p. p. 28b/20, cfr. alexici, l. P. 1177/j, ( + bolboacă) bolbocâ vb. I TDRG., bolboci vb. lVa intrans. = a bălăci. Fiare... care bol-boceau în bălţile-i [ = ale Dunării] revărsate, odobescu, ii 264, bolboiâ vb. I refl. = a se uitâ urît la cinevâ, înholbând ochii, rădulescu-codin, ( + 60-bof) bolboşâ vb. la, bolboşl vb. IVa = a holbă ochii. Bolboşeâ ochii, delavrancea, s. 92. Cu ochit refecaţi, Mari şi bolhoşaţi. păsculescu, l. p. 288b/3. | Derivat: bulbucătură s. f. = protuheranţă, parte proeminentă şi umflată, cfr. bulb, cu,cuiu, cocoaşă. în creştetul capului, [chitul] are o bulbucătură. ap. TDRG. Stâlpii albâştvfeşi, roşii, tăiaţi bogat în unghiuri şi în bulbucătwri. iorga, N. R. A. I 205.] — Cfr. bulbuc:, BViiBuciiL s. m. v. bulbuc. bulbuc! vb. IVa v. bulbucă» bulbucos, -OÂSĂ adj. 1 b lb BULBUCUţ S- m. / Vl DU1DUC- bulburâ vb. I v. bolborosi. bulbubuc, bulb^ş s. m. v. bulbuc. bulcă s. f. Petit pain. — (Bucov., rutenism) Franzelă, pânişoarâ, jimblă, marian, NA. 101, 136, com. A. tomiac. îi dau [copilului] oul şi o bulcă în mână. marian, na. 425, cfr. nu. 717 [Plur. bulei] — Din polon, bulka, idem. Cfr. blucă. BULCIU — 684 — BULGAR b^jdciij s. a. v. bâlciu. BiriiCiVCi s. a. (Ban.; ungurism) Iertăciunile la morţi, viciu, gl. — Din ung. bolcsu „râmas-bun“. Cfr. bâlciu. buldoo s. m. Bouledogue. — Soiu de câne cu capul mare, cu botul turtit, cu fălcile ieşite, rău, un fel de box, mai mare la stat; fig. om agresiv, pururea gata a atacă pe alţii s. a se apără cu străşnicie. — N. din fran. (< engl. bulldog, propriu „câne-taur“, din huli „taur“ şi dog ,,câne“.) BULUtjşi vb. IVa v. budului. buleAc s. a. v. bulicher. BPI/EÂcAk s. a. (Transilv.) Maquis. — Tot felul de iarbă amestecată cu uscături, cu spini, buDgeac; cfr. bujaie. Abiăamputut ieşi din buleacăr (Lupşa). viciu, gl. b(?i>eăndră s. f. 1». Haillon. 2». Femmede mauvaise vie. 3°. Nom de chien. 1°. Haînă, veşmânt, ţol (com. i. ionescu, bugnariu, năs.); haină veche (alecsandri, t. 1765), veşminte ponosite care nu se mai pot întrebuinţa (sima, m.), le ancă (pamfile, j. i); zdreanţă, cârpă, petec de lepădat (costinescu). Tot ce cuprinde portul [ţărănesc], în afară de albituri poartă numele de straie cât este nou şi pe cel de bulendre după ce s’a învechit, pamfile, i. c. 347, cfr. 370, id. J. I 330, 346. Care şi căruţe bulgăreşti..., pline de bulendre. zamfirescu, R. 83. La ce sânt bune bulendrele pe care vă sfădiţi voi? ispirescu, l. 215. Cu antereu negru-verde, Din bulendre nu se vede. marian, sat. 216. | Fig. Jandarmul: O hârtie de la subprefectură. Na-ţi-o!—Toader: Iar o bu-leandră de hârtie? alecsandri, t. 697. 2°. Femeie, stricată, depravată, prostituată, cfr. târfă, £leoarţă, bulă1. LB., frâncu-candrea, R. 50, BUGNARIlţ, ;»ĂS.,. SIMA, M. 3°. Nume de câne; h' xi 517. [Diminutiv: Mlendniţls. f. (ad 1°) Scutece, faşă şi alte bulenckruţe. sevastos, N. 330/30. | Adjectiv: biilendros, -oâsă = zdrenţuros, petecit, cârpit. LB.j — Etimologia necunoscută. După TDRG. din bulă' + fleandfujră, şuleandră; după Philippide, Principii, 151, înrudit cu b 1 e a n d ă *. Cuvântul românesc aminteşte viu pe *balandra romanic (cfr. MEYERrLUBKE, r. wb. nr. 892), care pe de o parte însemnează „un fel de veşmânt larg“ (ital. palan-dra(na), n.-prov. balandra, span. balandran), pe de altă parte are un înţeles peiorativ, întrebuin-ţându-se despre persoane (tirol. balandra „persoană nestatornică, desfrânată11, bresc. „curvă", milan. „om care nu se ţine de cuvânt", com. „persoană desfrânată, care fuge de lucru"), cfr. pontbriant. buleArcă s; f. v. holercă. bblebaşA s. m..y. bulucbaş(â). BUiiENDRos, -oAsA adj., subst. 1 . , , „ BUi,Eîîi)BtixA s. f. / v. buleandră. BtJiiESc, -eAscA adj. v. bulă2. buletin s. a. Bulletin. — Scurtă comunicare o-ficială publică, tipărită. Povestirea în proză e un simphi buletin de îngropare, iorga, l. ii 86. Buletin medical (în privinţa sănătăţii unui personagiu public). | Publicaţie periodică oficială (a unei autorităţi, instituţii s. societăţi). Trebuinţa ce este de a se întocmi un buletin pe seama Sfatului, uricariul, viii 167/2e. Mă vesti prin gasătă şi prin buletin de fiu şi moştenitor al său. gorjan, h. ii 92/2,. Buletinul ministeriului instrucţiunii publice. | P. anal. Buletin de vot, hârtie pe care e scris sau tipărit numele candidaţilor la o alegere, — N. din ital. bulletino, idem (derivat din bulla „bulă3"). bvjlevAb» s. a. Boulevard. — (învechit) Partea din afară a unor fortificaţii (cfr. bastion, baştă); fig. ceea ce e expus, prin poziţia sa înaintată, a primi cele dintâi atacuri şi a ocroti astfel ceea ce se află la spatele său, zid de apărare. Legiunile româneşti patru veacuri fură campionul creştini-tăţii şi bulevardul Europei, bălcescu, m. v. 589/, Noi trebue să fim un adevărat bulevard între cele două imperii. D. zamfirescu, r. 15. | P. ext. (Astăzi) Stradă largă (şi lungă) cu şir de arbori de amândouă părţile (asemenea strade fiind făcute întâi în jurul oraşelor, în locul vechilor fortificaţii). Pe-atunci nu erau cluburi, presă, bulevard, ghica, s. 86. [Derivat: bulevardier, -ă adj.=de pe bulevard, al celor ce se primblă de. obiceiu pe bulevardele Parisului). Adoptare a spiritului bulevardier francez. IORGA, L. r. ii 82, (fam.) bulevardistă s. f. = femeie de moravuri uşoare care umblă (noaptea) pe bulevarde.] — N. din fran. (< germ. Bohlmerk, propriu „în-tăritură de bârne", bulevardele din evul .mediu fiind întărituri de pământ susţinute de bârne). BULF S. a., BUI.FEIE S. f. bulfIiiu s. a., s. m. BUI.FELE S. f. plur. BULFtar, -£ie adj. v. buft. mJLFEU s. a. şi m. Chevilles (reliant Ies deux bois horizontaux du joug).—Fiecare din cele două speteze care leagă ceafa (s cerbicea) jugului de policioară, numit pe aiurea şi lopăţică, fiular S. jiglâ. Cfr. DAME, T. 13, 17, PAMFILE, I. C. 138, H. IV 11, xvii 31, 118. Ţucu-ţi, lele, ochii tăi, Când vor fi frunse’n bulfei; Ţucu-ţi, lele, gura ta, 'Când a’nfrunsi tânjala. reteganul, oh. 169. Ei că mi-o tăia Resteie, Bulfeie, Dalbe strămurări, Pari pentru căldări, teodorescu, p. p. 454. [Se întrebuinţează mai ales la plural: bulfeie, dar şl bulfei (DAME, T. 13, h. iii 118), bulfeie s. f. plur.: unesc ceafa cu policioara, la căruţă, h. ix 416. Din plur. s’a reconstruit şi un singular nou: bulfeiu s. a. şi m. (h. iv 56, jipescu, o. 55). Mă duseiu în pădure, Să taiu un resteiu şi bulfeiu. păsculescu, l. p. 97b, şi bulfeie s. f. (h. ii 88). | ŞI: bolfeu s. a. şi m. (cu plur. bolfei şi bolfeie dame, t. 13, pamfile, i. c. 138). în codri-or întră, Şi ei or tăiă Restei, Bolfei Şi dalbe stremănări (Dobrogea). marian, o. i 266, belfeu s. a. dame, t. glosar (plur. belfeie pamfile, i. C. 138 = lemnele care împreună poliţa cu cerdiţa, la jug. frâncu-candrea,: R. 49), bâlfeu s. a. şi m. (Constanţa şi Bihor) Bălfeiecele două speteze de la jug, care leagă partea, de sus,- numită cerbice, cu cea de jos, numită lopecioară. rev. crit. iv 337, cfr. dame, t. 13, 17; burfeie s. f. plur. (h. iv 86); (reconstruit) bulf s. a. H. xi 283.] — Din ung. belfa, idem (propr. „lemnul din lăun-tru"). mÂndrescu, ung. 138. BiricG s. m. v. bulgăre. bulgăr, -oAică, -CĂ, subst., (literar) -A adj. Bulgare. — Numele etnic al poporului care locueşte în Bulgaria, cfr. Şchiau, spec. (în România) cultivator de legume (de naţionalitate bulgară), confundat însă de popor cu Sârb. Chioa este dată în arendă... unui Bulgar, i. ionescu, p. 350. Coliba de stuh a Bulgarului, sadoveanu, săm. vi 164. Dracul a mai văsuţ cal verde, porc deochiat şi Bulgar deştept, zanne, p. VI 23. Literatura bulgară. [Şi: t Bolgâriu s. m. dosofteiu, ap. TDRG., f Băl-gâr s. m. dosofteiu, ap. HEM. 3050, Bulgăr in. La malu’ Bulgărinului. marian, d. 84. | Diminutiv: Bulgftniş s, m. (şi un danţ ţărănesc, sevastos, N. v. bulfeu. BULGĂR - 685 - fiULIBÂşt 28J/e, pamfile, j. iii). | Augmentativ: (în batjocură) Bulgăroiu s. m. Bulgăroi cu ceafa groasă. eminescu, p. 247. | Adjectiv: bulgăresc, -eâscă, adverb: bulgăreşte. Ceara bulgeraske = Bulgaria. anon. car. Teancuri de traftoloage... bulgăreşti. creangă, A. 134,(substantivat) bulgăreascăs. f.= numele unui danţ ţărănesc (sevastos, n. 281/e, pamfile, j. iii, muscel, 29), brâu (h. ii 285, vi 228), numit şl bulgăreşte sevastos, n. 281/6, pamfile, j. iii. Vorbeşte bulgăreşte. | Colectiv şi abstract: bulgărime s. f. = totalitatea Bulgarilor. Toată Greco-bulgăr imea e nepoata lui Traian ! eminescu,. f. 247, (rar, în Mold.) bulgărie s. f. = grădină de zarzavat (ţinută de Bulgari). în stânga, pe malul dinspre Galaţi, o bulgărie îşi întindea ră-zoarele lungi, sadoveanu, săm. vi 164. Ţara: Bulgaria. | V erb: (rar, în Mold.) bulgări vb. lVa = (intrans.) a se ocupă cu cultura legumelor TDRG.; (re fl.) a-şi lepădă naţionalitatea şi a se face Bulgar (în acest înţeles din urmă, mai obicinuit): bulgari/â vb. la refl. Cei rămaşi... îşi pierd naţionalitatea şi se bulgăresc, iorga, l. ii 186.] — Din slav. (paleosl. bhgarinu, bulg. Inlgarin, -arka, sârb. bugar, rus. bulgar?,; cfr. turc. bulgăr, ung. bolgăr). Cfr. dubletul bulgariu. bulgăr f s. m. Maire. — (Transilv.; ungurism) Primar. LB.; cfr. şoltuz, vornic. Marcu Lichinie, consulul sau bulgărul coloniei cei din Sarmiseget uza. şincai, hr. i ll/36., . — Din ung. polgăr (meşter), idem (din germ. BUr-germeister). Cfr. pârgar. bulgăr s. m. v. bulgăre. bulgărăş s. m. v. Bulgar şi bulgăre. bulgăre s. m. Pelote, boule, motte. — Masă (solidă, compactă) de formă (aproape) sferică, cfr. bruş, boboloş, cocoloş, blucă,boţ, bulz, lo-stopană, colcovan, glod (2°). Bulgăre de pământ (LB., H. iv 245), de gheaţă (h. v 3), de sare (pann, ap. GCR. ii 365/20, fundescu, l. p. x 119/26_„ h. iv 14),(fe aur (gorovei, c. 212, 349, teodorescu, p. p. 232b), de argint (h. iv 52), de tămâie (şez. i 153/sj), de mămăligă (n. rev. R. i 41), de caş (donici, ap. TDRG.), de iască (zanne, p. i 196, ii 65, baronzi, l. p, i 85/,4), de rouă (biblia 1688, 3801/,, biblia 1795, ap. GCR. II 159/10_,). Numele do bolovani se dă la bucăţile de pământ compacte, mai mari de cât oul, Acestora li se mai zice şi bulgări sau glosi, dacă sânt pe drumuri, formaţi din îngheţ sau uscăciune. H. iv 245. Prin geruri se zdrobesc bulgării [arăturilor], i. ionescu, c. 6. Acest bulgăre... ce se numeşte pământ, eminescu, n. 65. Luă un bulgăre şi zvârli în ei. sandu, Săm. vi 1073. Zvârr! de vro două trei ori cu bulgări în mine, dar nu mă chiteşte, creangă, a. 49. (Adverbial) Sănătos bulgăre: ca piatra. Băieţi sănătoşi bulgări se joacă pe la portiţe, agârbiceanu, luc. v 35. Plin de bulgări = drăcos, ion CR. ni 345. [Şl: bulgăr s. m, = cocoloşde aur, omăt, etc. (sima, m.), bulz (şez. ii 23/2l). Şi Domnul Dumnezeu făcu pre om den bulgăr de pământ. palia (1582), ap. TDRG., cfr. LB., (primitivul?) bulg s. m. Fie voinici, pe câţi bulgi. hodoş, C. 95. Ducea... bulg de aur junilor, jarnik-bârseanu, d. 513. I Diminutive: bulgărăş s. m. Bul-găraş de sare (şez. ii 165/20), de gheaţă (jarnik-bârseanu, d. 297, mat. folc. 395), de aur (gorovei, c. 248), ăe argint (sadoveanu, săm. vi 339), ăe teiu (teodorescu, p. p, 273b), bulgărel s. m. costinescu. | Adjectiv: bulgăros, -oâsă=cu bulgări, plin de bulgări. Toloaca este vârtoasă şi bulgă-roasă. I. ionescu, c. 177, (substantivat) Bulgă-roasă: un fel de strugure, h. iv 83. | Verb: bulgări vb. IVa trans. şi refl. = a aruncă (unii într’alţii) cu bulgări (de zăpadă), costinescu, (în acest înţeles, la Braşov, şl: îmbulgări vb. IVa); a lipi casa, graj-*- dul, etc. cu baligă (de obiceiu de vacă) amestecată cu lut şi cu bulgări (sfărâmături) de pietre şi de cărămizi. [Bechetul] durat din ostreţe bulgărite. M. I. CHIRIŢESCU, CONV. LIT. XLIII 920; SUb-stantivulde la acesta: bulgăreălă s.f.]—Cfr. bulz. bulgăreălă s. f., bulgărul s. m. v. bulgăre. BULGĂRESC, -EÂSCĂ adj., S. f. 1 r, , BULGĂREŞTE adv. / v- 1{u,fe'arv bulgăr! vb. IVa v. Bulgar şi bulgăre. BULGĂRIA, BULGĂRIE S. f. \ d 1 • BULGĂRIME S. f., BUI.GĂRIN S. m. ) V' £ar- bulgariu f s. a. (Comerţ) Cuir de Ruşsie. (Turcism) Piele de iuft, teletin. ŞIO. Bulgari de 7 parcele 1 leu vechiu (a. 1761), ap. ŞIO. [Şi f: bol-gariu s. a. Nişte piei de capre şi :douăspreăzeace bolgarii (sec. xvii). iorga, . d. b. 36, j- bungariu (atributiv) Zece lei nişte hamuri bungârii ăe doi cai (a. 1-767). uricariul, xvii 55/,;,.] • — Din turc. bulgari, idem. ŞIO. Cfr. dubletul Bulgar. bulgarizâ vb. Ia, bulgăroiu s. m. v; Bulgar. bulgăros, -oâsă adj. v. bulgăre. bulgheăbîA s. f. (Bot.) v. bulugliealiă. Bulgi;f vb. IVa (ş. d.) v. bâigui ş. d. bulgur s. m. sing. 1». Ble moulu gros, bld pili. 2°. Farine de sarrasin. 1°. Grâu măcinat mare, u r 1 u e al ă de grâu, din care se prepară bucate (LM.), grâu râşnit (h. vii 172) s. pisat (alecsandri, t. 1752, teodorescu, p. p. 168b, MARIAN, nu. 657). Cfr. păsat. Cfr. H. iii 489, vii 185. Borş cu bulgur. H. iii 132. Puţintel bulgur..., cu învârtită la sfârşit, alecsandri, t. 187. Plachii, une-ori făcute cu orez, dar mai ăe multe ori amestecat cu bulgur şi cu păsat, marian, nu. 657. 2°. Făină de hrişcă, grecescu, fl. 512,, panţu, pl. 122. — Din turc. bulgur, idem. > bulhă s. f. Bloc ăe pierre. — (în Munţii-apu-seni) Piatră din baie [ = mină], ruptă din stâncă prin influenţe meteorologice (viciu, gl. 93), piatră surpată (frâncu-candrea, M. 41). Cfr. bâlfă, bolovan. ....... bulhăc s. a. Petit lac, mare. — Lăculeţ, băltău, smârc, creangă, gl., cfr. weigand, b. b. 94. Apele cele mai bunepentru topit [inul şi cânepa] sânt... toate bălţile, toate bahnele, bulhacurile şi apele stătătoare. i. ionescu, c. 153. Scroafa cu purceii din bulha-cul peste care... dăduse moşneagul, creangă, p. 101, cfr. 75. Să ai casa racului, în funăut butha-cului. SEVASTOS, C. 175/16, cfr. 73/10. [Plur. -hacuri. | După cihac, ii 8, şi: bălhâc s. băltoacă). \i&\- hoâcă s. f. Amânăoi îşi târăsc picioarele in nişte ciobote mari şi grele, pline vecinic... ăe noroiul bâl-hoacelor ăe prin mahalale, vlahuţă, n. 109.] — Etimologia necunoscută. (Forma originară pare a fi bălhac, cuprinzând aceeaşi tulpină pe care o întâlnim şi în cuvântul bălhuiu (Bahluiu), cfr. bâhll.) bulhuît, -ă adj. Abasourăi, ahuri. — Tărbăcit, buimăcit (Sălişte, comit. Sibiu). Com. A. banciu. Cfr. buigui. buli interj. Onomatopee prin care se exprimă sunetul produs de apa care înghite un corp. Buli, buli, auziia încă, şi pe neaşteptate am simţit că apa m’a cuprins ăin toate părţile, contemporanul, iii 828. [Citeşte: bulî.] . SK# t £ iv }.’• :.; BVLICÎÎER - Sâ6 BCLICH^B s. a. (Mauvais) couteau.—(Mold. şi Bucov.) Cuţit mare şi lung (şez. viii 88), cuţit rău, cioarsă (creangă, gl.), cfr. custură, briptă. Scoate bulicheriul din teacă, îl dă pe amânariu şi începe a ciocârli un gârneţ de stejar, id. P. 125. [Şi: buliter = buliheciu s. a. = cuţit stricat (Straja, în Bucov.). Com. a. tomiac, cfr. şez. viii 88, (+ buric, căci cu astfel de cuţite taie la sate moaşele buricul copiilor) buricâr, (cu schimb de sufix) buricâş = cuţit ieftin, cu prăsele de lemn (Braşov, Bran); (reconstruit?) buleâc s. a. = cuţit s. briceag ruinat. H. IX 37.] — Etimologia necunoscută, (cihac, II 486, il compară cu ung. bugyli „briceag cu prăsele de lemn.“) bclIe s. f. v. bâlie. BtJLiGĂ., BCiiieAiE ş f. (Ornit.) ) v llligaie. BU1.IOÂIV s. m. (Ornit.) / bpmgheâivA s. f. (Bot.) v. bulugheană. BtJliiUĂr s. a. (Bpt) Dudău, iarbă mare ce creşte la târliturâ. conv. lit. xliv 3. [La plur.] buli-fteie=tulpini de plante, tuleie (Straja, în Bucov.). Com a. tomiac. [Şi: bulilioiu s. a. = cotor, makian.] Bd.iHECm s. m. v. bulicher. BtTLlHOlO s. a. (Bot.) v. bulihău. iijiin g. a. Pain â cacheter. — Mic petec rotund de cocă uscată, de lipit scrisori s. hârtie s. de învăluit medicamentele (prafurile) cu gust amar şi neplăcut (bianu, d. S.). Bolnavul ia chinină în bu-linuri. [Plur. -line şi -linuri. || Şi (rar): bulină s. f. Scrisoarea eră lipită cu o bulină. L. negruzzi, ap. TDRG.] — Din n.-grec. (j.no'Aîvt, idem. TDRG. BULltaf s. a. (Culin.) 1°. Bouillon. 2°. Murmelade de tomates (sans sucre). 1°. Mâncare lichidă care se obţine fierbând in apă carne, legume, ierburi; cfr. supă, fiertură. Bulion cu ou. \ Spec. (Bacteriol.) Bulion de cultură (de microbi/, bulion de vacă s. de puiu preparat ca mediu de cultură bacteriologică. 2». Magiun (fără zahăr) sau- pastă de pătlăgele (şi ardei) roşii, întrebuinţată la gătirea bucatelor. O sticlă de bulion. Turte de bidion. — N. din fran. (din bouillir „a fierbe11). bulit£r s. a. v. bulicher. bui.iijcbăş(A) f s. m. v. buluc-baş(ă). BVLţ s. m. şi a. v. bulz. BCMJBĂşd) f s. m. v. buluc-baş(â). BuiiiJB^G s. m. = t&raş. pamfile, i. c. 403. — Metatezat din bubuluc (= babalâc). bulkc s. a., adv. I. I9. Compagnie. 2°. Grand nombre. II. 1°. En troupe serree, en masse compacte. 2°. En foule, avec precipitation, pele-mele. I. S. a. 1°. f (Milit. Mold. de pe la sfârşitul sec. XVI până la începutul sec. XIX). Unitate tactică, detaşament corespunzând cam unei companii de soldaţi (înlocuind pe vechiul ceată şi steag, şi une-ori sinonim cudrâmbă), cfr. roată, stol. Tocmala oştilor, toate bulucurile şi printre bulucuri şi loc deşert, să aibă loc deschis alte bulucuri. M. costin, let. i 16/, r Au mai ieşit steagurile leşeşti şi au mai lovit pe o drâmbă (buluc) de Tătari, id. ib. i 243/0. Au trimis hatmanul pre oameni aleşi... dirept spre bulucul Leaşilor. magaz. ist. Iii 49/29. Din deal un buluc s’arată, de mulţi Turci alcătuit, beldiman, tr. 379. || Corp de armată, pâlc. Oştile în trei bulucuri împărţind, o parte au trimis la Ţarigrad. cantemir, hr. 333/i6. || P. ext. Ceată de oameni înarmaţi. De oameni răi aşă se BtÎLliC-BÂŞ(Â) umpluse ţara, cât aieve bulucuri îmblă dc pradă, m costin, let. i 262. 2°. P. ext. (Astăzi rar, şi despre obiecte) Număr, cantitate mare, grămadă. Să fie totdeauna buluc de lumânări (a. 1793), ap. ŞIO. 11 vârî cu nasul în bulucul de fărimituri. basme, ib. II. în funcţiune adverbială. 1». Cu rândurile strânse, în masă compactă, toţi laolaltă şi deodată. Au mers tot buluc Leşii, apă'rându-se de Tătari până subt şanţuri, m. costin, let. i 240/80. A umblă buluc = în ceată compactă, în neregulă (Sişesti, in Mehedinţi). Com. u. ionescu. 2». (Azi, mai ales în legătură cu verbele: a da, a intră, a năvăli, a veni, a cădeâ, a se adună, etc.) Grămadă (alecsandri, t. 1772), toţi deodată (creangâ, gl.), năvală (Com. n. ionescu), p. ext. busna, iute (costinescu). lată-i toţi buluc / alecsandri, t. 1135. Desnădăjduiţii... ar fi năvălit buluc dinlăuntru, vlahuţă, n. 202. O împuşcătură iute... ne-a scos buluc afară, sadoveanu, p. s. 127. Herghelia... se adună buluc în preajma pintenogului. conv. lit. xliv, I 205. Mistreţii fac numai bruu! şi pufnind fioros dau buluc la vale. I. adam, r. 285. Şi cum ajung, odată întră buluc în ogradă, creangă, p. 218. S’adunară sfătuitorii lor buluc astă-vară. jipescu, o. 136. Dând buluc unul peste altul, se rostogolesc [de pe sănii], pamfile, j. ii 80. O tuliră buluc, unul peste altul, la fugă. şez. vi 132. Turcii casa ’ncunjură Şi’n casă buluc intră, alecsandri, p. p. 131b/7. Mândrele se strâng buluc, Mă'n-treabă unde mă duc. şez. iii 156b/13, H. iv 202. [Plur. -lucuri. \ Şi: bulug s. a., adv. (Şişeşti, în Mehedinţi)Com. N. ionescu,cfr. ŞIO. | Verb: buluci vb. I Va=(r e f 1.) a se adună, a se strânge toţi laolaltă, a se formă în bulucuri, a intra în rânduri, a se concentra, a se înglotl (fiind vorba de oaste), p. ext. (astăzi, rar) a se grămădi, a se îmbulzi. Pe-tru-vodă iară s’au bulucit al doile rând, la Orbie, de s’au lovit cu,Ştefan-vodă. ureche, let. i 118/4. Se arătă vrăjmaşilor săi, bulucindu-se cineşi [ = fiecare] la ai săi. id. ib. i 158/6. S’au bulucit un voevod cu oşti. N. costin, let. ii 101/u. Se buluceau, ca la pomană, pamfile, c.; (trans.) = a adună grămadă, a îngrămădi. O mişcare înfrigurată tot mai mult bulucea lume necunoscută spre sfântul locaş, sadoveanu, Săm. v 930. Bulucesc toate într’un loc. pamfile, c. Ne duce ca pe boi,... Buluciţi ca nişte oi. pop., ap. ŞIO. | Şi: bulugi vb. IV“ = a îngrămădi; a atacă (Gorj). jahresber. vii 82.] — Din turc. boluk, idem. Cfr. I. Bogdan, Organizarea armatei, pag. 392. BI7l v. buluc-baş(ă). BtmtBAşiE f s- f- ) buluci vb. IVa v. buluc. BVirfG s. a. (ş. d.) v. buluc ş. d. buHjGHeAnA s. f. (Bot.) = (Mold.) cartof, şez. ii 23/20, iv 44, v 6/, 8, vii 152, 178, creangă, gl., ion cr. ii 218, h. x 30, xii 286. Puşchble pe lim-bă-ţi, cătbulughenele! şez. ii 130/18. [Şl: bulgheână s. f. h. x 43, bulughxnit s. f. creangă, p. 153, bu-ligheână s. f. panţu, pl., buluglieâtă s. f. (Neamţu) ap. TDRG.] — Etimologia necunoscută. (Cfr. polon, bulba, bulwa, rut. bulba, idem). BULUGHEÂŢĂ S. f. (Bot.) \ biilnfflipană nn.i f;uiN s. f. (Bot.) / v- «uluSlieana- bului-eit s. m. (Ornit.) = buhă. H. v 417. iu:i.i;siii(: s. m. (Cui.) v. bulainac şi bulumaciu. bulumAciu s. m. sing. (Cui.) Sorte de mets. — (în Dolj şi în Olt) Un fel de mâncare (h. v 17, 304, 375) făcută cu lapte s. cu apă (h. v 98), ciulama (h. v 98, 274), prăjitură (h. v 98). [Şl: bulumăc s. m. h. xi 247.] buluş s. m. Nume de câne. H. xi 517. bulutuc s. m. Buche courte etgrosse.— (Şişeşti, în Mehedinţi) Lemn gros, scurt şi rotund. Com. n. ionescu. — Cfr. butuc, bulubuc. buIiVÂjV s. m. v. bălran. bulz s. a. şi m. 1°. Pelote, boule, boulette. 2°. Bocher. 1°. Masă (de cevâ) de formă (aproape), sferică, cfr.boţ, boboloş, cocoloş, gogoloş, golomoz, bulgăre, blucă, bruş, gogoneâ. Buis de aur (gorovei, c. 349), de sare (baronzi, l. p. i 102/^), de caş (teodorescu, p. p. 41b). Ochiul... ca bul-dsulu. dosofteiu, ps. 322. Opărea [făina] cu murătoare fierbinte, făceă bulsi şi-i da la porci. economia, 101. Un buis foarte mare şi alb, în formă de ou. gorjan, h. ii 18. || Spec. Cocoloş de caş (anon. car., şez. ii 23/2,), după ce-1 scoate baciul din budacă şi-l pune în străcătoare, să se strecure (marian, cfr. şez. i 116/,, bud, p. P.). | (Cui.) Cocoloş făcut din două bucăţi de mămăligă caldă, în mijlocul căreia se bagă brânză s. urdă, dodoc, gâscă, urs. marian, jahresber. viii 314, h. iv 158, H. vii 185. Mâncă buis şi păsat, mera, b. 141. Fac ţărancele bulsuri cu brânsă. h. ix 148. Mai întâi face cel mai isteţ trei bulsuri: unul cu brânsă, altul cu parale în el şi altul numai de mămăligă. h. II 38. | Cocoloş (de alte snbstanţe alimentare). Dar Zina-i aruncă [lui Cerber] Bulsul cu miere gătit şi cu tari pregătitele sămuri. coşbuc, je. 116/3. 2°. P. anal. O stâncă singuratecă: Dus-aţi vacile la buis? (Uricani, pe Jiu), viciu, gl. [Plur. bulsuri şi (rar) bulse, bulsi gorjan, h. iv 234. ! Şl: (+boţ) bulţ = boţ de mămăligă cu brânză, urs. ION CR. I 73. | biminutiv: bulzişor. Buldsi-shor= caseolus. anon. car. | Augmentative: bul-z6iu s. a. Şapte bulse ş’un bulsoiu Ş’un mămăli-goiu! (Braşov; cfr. „Şapte pite ş’un pitoiu“), (în Ban. bulsoniu = franzelă. Com a. coca), (cu alt sufix) bulzoc = gogoloş: Cu un buldsoc de miere, ţiplea, p. P. 91. | Derivat: bulzăriţă s. f. = sacul în care se strecură caşul, frâncu-candrea, m. 98.] — Etimologia necunoscută. (Pare a fi o formă iotacizată a lui bulg = bulgăre şi aminteşte pe lat. bulga „sac“: fran. bouge „partea bulbucată a unui obiect11, ital. bolgia „borţ“, versilia bolgio „săculeţ de făină“). Cfr. îmbulzi. bulzărItă s. f. v. bulz. bulzi vb. IVa v. îmbulzi. bulzişor, BUi.zoe, bilzoii: s. a. şi m. v. bulz. bum! interj. Onomatopee care imită zgomotul produs de o cădere s. de o lovitură înfundată, cfr. buf. pamfile, j. ii 299, alecsandri, t. 1301. bÎiiiiă s. f. (Ban.) Un fier cu scof s. scob (de multe ori o bucată de ghiulea spartă), în care se bate pielea cu ciocanul spre a se întinde, liuba-iana, m. 126. — Cfr. ung. buma „unealtă de cizmărie". SZIN-nyei. biimaşcA s. f. (Fin.) Papier-monnaie (russe). — (Rusism) Bilet de bancă, bancnotă (rusească). Plăti... trei bumăşci. m. chiriţescu, conv. lit. xliv voi. ii 547. [Plur. -maşce şi -măşci.] — Din rus. bumăzka, idem. bumb s. m. (îmbrăc.) 1°. Bouton. 2°. Globe, boule. 3°. Bouton (de violon). 4°. Nom de fleur. 5°. Anus. 1°. (Mold., Transilv., Bucov.) Nasture; cfr. buton. _Bwm6=nodus. anon. car. Un frac..., pe bumbii căruia o să fie marca stăpânului. C. negruzzi, I 298. Ismene (şez. ix 37), curele (jarnîk-bârseanu, d. 408) cu bumbi. Să văd bunghii strălucind, sevastos, c. 279/14. Bumbi de aur (ib. 325/ls, păsculescu, l. p. 13), de-argint (bud, p. p. 41). || în bumbi (s. în nasturi) e numele unui joc de copii, descris la pamfile, j. ii 251, iii 3, cfr. h. x 87. Nu te juca cu Europa ’n bumbi : nu te pune cu unul mai tare şi mai mare. zanne, p. vi 111, cfr. pamfile, j. ii. || P. anal. Bumbul nasului = vârful nasului, gri-goriu-rigo, m. p. | Bumbi în urechi = cercei. vaida. 2°. P. anal. Ornament în formă bulbucată, glob (în vârful unui turn LB.). Pe corpul edificiului... brâne..., rosaţe şi bumbi de piatră sculptată, odobescu, ii 504. 3°. P. anal. O parte a vioarei, h. ii 120 (probabil nasturele care ţine in partea de jos lemnul cu coardele). 4°. Nume de floare (nedefinită mai de aproape). H. X 489. Cfr. bumbişor, bumbuşor. 5°. (Anat.; vulgar) Bumbul (curului) = orificiul anal. pamfile, j. i, LM. Cfr. găoază, târtiţă, bumbăreaţă. [Şi: (singular reconstruit din forma dialectala a pluralului bunghi) biinghiu s. m. pamfile; j. i, iii. Gând ţi-i coase vr’un bunghiu. şez. 1277. || Diminutive: bumbuţ s. m. = cercel. Ţucu-ţi... bum-buţul din ureche, reteganul, ch. 128, bumbulâţ s. m. TDRG., cfr. bumbişor, bumbuşor.] BUMBAC — &sâ — BtlMBUN .— Din ung. gornb, idem (cu asimilarea lai g-b în £-6 după boambă, buburuz, etc.). Cfr, îmbumbă, desbumbâ. bumbac s. a. (Bot., Comerţ, Industrie) J. Co-tonnier: Gossypium. II. 1°. Coton. 2°. Fii de coton. 3°. Tissu de coton. III. 1°. Filament (de plante). 2°. Nom de boraf. I. (Bot.) Plantă textilă cultivată, in ţările calde, cfr. bumbăcar. Cfr. mehedinţi, g. f.175. || Bum-bac-de-câmp = bumbac ar iţă. panţu, pl. II. 1°. Productul vegetal textil (format din numeroasele firişoare albe) ale seminţelor diverselor specii de Gossypium- (panţu, pl.), une-ori preparat în formă de vată. Episcopii ţiind pre-a-mână pomă-suituri de bumbac, şterg umerile cele unse a craiului. simeon dascălul, let. a. 28/a2. Avem... bumbac, saci 15 (a. 1760). iorga, s. d. x 339. bătrânul dascăl... îşi înfundă... bumbacul în urechi, e-MINEŞCU, P. 221, cfr. cantemir, ist. 153. Divan moale ca bumbacul, creangă, p. 302, cfr. mÂndrescu, l. P. 88/6. Lasă-mă, maică, să zac Pe perină de bumbac, jarnik-bârseanu, d. 96. | Pig. Turcii cu săgeţi de bumbac ucid pre oameni, şi lor le pot sluji aceste cuvinte din sfânta scriptură : Muietu-s’au cuvintele lor mai mult decât untul-de-lemn, şi ac&le sânt săgeţi. M. costin, let. i 267/28, cfr. cantemir, ist. 81. A aveâ bumbac în urechi: a nu auzi bine s. a te face că nu auzi, zanne, p. ii 464. A creşte un copil în bumbac: a-l creşte prea moleşit, a-l cocoloşi. Această copilă, pe care mă-sa o crescuse numai în bumbac, cum se zice. ispirescu, ap. TDRG. 2°. Tort s. fir de bumbac (pamfile, i. c. 351, ţiplea, p. p.), care se întrebuinţează la cusut (cfr. aţă, aţică, bumbăcel) şi mai ales la ţesut pânză de rufe. Bumbacul colorat se numeşte’arniciu (v. c.). Pânză (h. iii 73), iie (jarnik-bârseanu, d. 245), scutec (TEODORESCU, P. p. 26) de bumbac. Un polog de bumbac, în ochiuri (Mold. a. 1824). uricariul, xx 344/„. Cămeşile tinerilor sau ale bărbaţilor tineri se fac din pânză de burangic, cu urzeală de bumbac sau tîriplic. pamfile, i. c. 353. Cându-i trage cu acul, Să se rumpă bumbacul, jarnik-bârseanu, d,. 347, cfr. ib. 452. 3°. P. ext. Ţesătură de bumbac. LM. Bumbac-sadeâ — ţesătură cu urzeală şi bătătură de bumbac, tort în bumbac = cu urzeală de bumbac, bumbac-sacâz : cu bumbac obicinuit în urzeală, pamfile, i. c. 351. III. P. anal.. 1°. Pire subţiri pe care le fac unele plante când li se coace sămânţa; cfr. puf, lână (de plante). Polomidă care împunge la smuls şi face bumbac, brebenel, gr. p. 2°. (Ban.) Nume de bou. liuba-iana, m. 115. [Plur. bumbdcuri = bumbac de diferite calităţi s. colori. | Şl: (Ban.) bămbâc s. a. liuba-iana, m. 16, cfr. pontbriant. | Adjectiv: buinbăcos, -oâsă = (ţesătură) cu mult bumbac ; (plantă) cu fulgi moi ca bumbacul; p. ext. moale ca bumbacul; cfr. pufos, lânos (LB.). Centaurica-de-pădure e o plantă bumbăcoasă. DATCULESCU,ap. TDRG. | Verb :bum-băcî vb. IVa=(trans.) a căptuşi cu bumbac, avă-tul; (refl.) a se face moale ca bumbacul (costinescu). Haină vătuită (bumbăcită). dame, t. 169. Derivat: bumbăceâlă s. f. = vătuîre. pamfile, i. C. .362..] — Faptul că în toate dialectele române (arom., megl. bumbdc, istrorom. bumbac) cuvântul (atestat Intre cfr. DHLR. 395) are aceeaşi formă, carş se deosebeşte de a limbilor balcanice (n.-grec. [fjţajxitân'., turc. pambuk, pamuk, alb. pambuk,pum-bak, bulg. pamb-âk, pamuk, bubak, bobăk., bubăjk, tâfyek, sârb. pămuk, cfr. ung. pamuk, pamut, v.-rus. vambakz) şi acelaşi accent, deosebit de cea mai apropiată ţormă slavă (sârb. bumbak, bdmbak), ne face să credem că cuvântul e foarte Vechiu şi a pătruns la noi din apus, subt o formă me-dio-latină, cfr. bombacium, bambucium, bombax (ital. bambagio, bombagio, calabrez vâmbaka). Cfr. Byhan, Jahresber. vi 201, berneicer, sl. wb. 100-101. bijmuăcâR s. m. 1. Cotonnier.il. Fabricant ou marchand de coton; cardeur. I. (Bot. Neobicinuit) Arborele care produce bumbac. nanianu, ap. TDRG. II. Fabricant s. negustor de bumbăcărie; lucrător Care scarmănă şi toarce bumbac. ^ Bumbăcarul nu se uită cu ochi buni la cânele alb. pann, p. v. iii. 81. [Femininul: (ad II) bumbăcăreasâ. LM. I Derivat: bumbăcărie s. f. = fabrică s. prăvălie de bumbac; meseria bumbăcarului; tesături de bumbac. DICŢ.] — Derivat din bumbac, prin suf. nom. agent. -ar. SSL'Siff’' } - — bumbăcărită s. f. (Bot.) Linaigrette (Erio-phorum angustifolium etlatifolium).— Două specii de plante ierboase, cu flori brune roşietice s. verzi negricioase, cu peri care în stadiul de fructificare sânt ca lâna şi ajută fructul la zburat. Şl: bumbac-de-câmp (Transilv:), lânăricâ, lânăriţă. panţu, pl. — Derivat din bumbac, prin suf. -ariţă. bumbăceâlă s. f. v. bumbac. bijmbăcei. s. a. (Comerţ, Industrie) FU de co-ton. — Bumbac (II 2°) subţire şi bine răsucit, fir subţire de bumbac (LM.) (colorat: arniciu. Cfr. h. iv 11). [Cu] cordeluţa sau bumbăcelul, cu care a fost crijma legată la lumină, leagă copilul la grumaz, ca să nu se deoache. marian, na. 273. Cămeşi de borangic, alese cu bumbăcel. sevastos, n. 90. Am tors bumbăcel. id. n. 161/,. Zgârbăcel (şez. iii 65/I4), scutec (jarnik-bârseanu, d. 516) de bumbăcel. [Plur. (neobicinuit): -celuri. TDRG.] — Derivat din bumbac, prin suf. dim. -el. BUMBĂCI vb. IVa, \ hnmbar BUMBĂCOS, -OÂSĂ adj. / •' BUM BĂI vb. IV v. bombăni. bitmbăn, -ă adj. v. bumben. bumbăsî vb. IV v. bombăni. bcmbâr s. m. (Entom.)v. bombai'. BU9IBARĂ f s. f. (ş. d) (Mii.) v. cumbară ş. d. bumbăreâsă s. f. v. bunibăreaţă, bumbăreâţă s. f. (Anat.) = târtiţă, LM. Că-ţi dam şi ţie o bunibăreaţă. teodorescu, p. p. 124. [Şl: bombăreâţă LM., bumbăreâsă TDRG., bumbă-reăză ib., bumbureâţă s. f. polizu.] — Derivat din bumb (5°).Cfr.bumburiu, bum-burel. rumbăreăză s. f. v. bumbăreaţa. ' bbmbărei, s. m. (Entom.) Diminutivul lui bum-bar (derivat prin suf. -el). O specie de albină săi-batecă. ţiplea, p. p. Cfr. bombar. BtJJHBAşiii f s. m. (Mii.) v. mumbaşir. bcmben, -ă adj. Gonfte (de sommeil). ^Umflat, boboşat (rădulescu-codin). # (Mai ales In expresia) A rămânea, mort (s. a dormi) bumben: ca lemnul, ca un buştean, ca un butuc, neîntors, tun, dus. zanne, p. ii 545, pamfile, j. iii. Se 'mai zvârcoli ce se mai zvârcoli dihania, şi rămase moartă bumbenă. ispirescu, l. 343. Toţi dor- BUMBI me_.au bumbeni. id. ib. 377, cfr. U. §-7/24. [Şi: bi'nn-băn, -ă adj. pamfile, j. iii.] ( — Din paleosl. *babi»nii (cfr. rus., rut. bubem, sârb. bubanj „tobă.11/Cfr. berneker, sl. wb. 79). iîj sriii vb. lVft. I. Coudre des boutons, orner de boutons. II. S'^carquiller (en parlant des yeux). I. Trans. A coase s. apune nasturi (ţiplea,' p. p.), a împodobi cu nasturi. Găput mândru, tot bum-bit. RETEGANUL, TR. 76|al, DOINE, J93/1S. II. Refl. (Despre ochi) A se înholbă, a se zgâi, a se bombi; cfr. boboşă, bulbucă, gogonat. Ochii cioroiului se bunghiră (jud. Fălciu). graiul, i 502. [Mai ales subt formele dialectale: bunghl, bum-ghi. ţiplea, p. p.] — Derivat din bumb. Cfr. bombi. bumbic s. a. = bolboacă. (Bucov!) Loc foarte ădânc în apă, cu învârtitoare (Straja). Com. a. tomiac. [Apa] şi-au săpat încăpere în adânc, şi aşâ s’au făcut acolo... o adâncime foarte mare de câteva pţăjine... şi se cheamă „bumbicul Sucevei“ (Notă: cei învăţaţi îi zic „ochiu de mare"), şez. vi 132. bumbişor s. m. (Bot) 1°. Erigeron acris. 2°. Anthemis tinctoria. 3°. Pyrethrum Balsamita. — (Mold., Bucov.) 1°. Plantă ierboasă, cu tulpină roşietică, acoperită cu peri scurţi şi aspri; florile marginale sânt de coloare rozee sau violetă, cele centrale sânt galbene. Se mai numeşte: ochiul-boului, steluţă. PANŢU, pl. 2°.=floare-de-perină. panţu, pl. 3°. = spilcuţă. panţu, pl. [Mai ales subt forma dialectală bunghişor. h. x 85, 141, xvi 103.] — Derivat din bumb, prin suf. dim. -işor. Cfr. bumbuşor. bumbşor s. m. v. bumbuşor. bumbuleţ s. m. v. bumb! BUMSuiiiu, -ie adj. (Transilv.) Bond, spherique. — Rotund, sferic; cfr. gogonat.LB. [Fem. şibum-buleâ ib. | Şi: bumburiu, -ie adj. LB ] — Din ung. gombolytt, idem, influenţat de bumb. Cfr. bumburel. bumbură vb. I v. bombăni. bumbureAţă s. f. v. bumbăreaţă. BUMBURÎx, -eA subst. Corps sphtrique. Petite tumeur. — (La mase. numai în ghicitori) Corp sferic, boţ, spec. (la fem.) bubiţă, zgrăbunţă. Am o cio-tuţă de teiu Şi-amiroasS abumbureiP(= Strugurele.) gorovei, C. 359. Bumburel rostogol N’are stare pe ?(= Bulgărele.) păsculescu, L. P. 74°. Când e copilu’ de se îngraşă, prinde jăpehiu, bumburde aşâ pe trup, ca „pielea-găinii“, pitiş, conv. lit. xxxvi 551. [Cu alte sufixe, în ghicitori: bumburuş s. m. păsculescu, l. p. 103, bumbărât, -ă adj. ib. 93b.] — Derivat din buinb. Cfr. bumburez, buburuz. bumbur&z s. m. 1°. Grain. 2°. Schcenus nigri-cans.- 1°. Bob, boabă, grăunte de mazăre, fasole, porumb, etc. frâncu-candrea, m. 98. | Fig. Voiu porunci de-ţi va da jos bumburezul ( = capul) acela care îl tot învârteşti de-asupra umerilor tăi. barac, ap. TDRG. 2°. P. anal. (Bot.) Plantă ierboasă, cu spice de coloare brună-închisâ. Şl: bumbuşor. panţu, pl. — Cfr. bumburel, buburuz. (Pentru înţelesul 2° cfr. bumbuşor şi germ. Knopfgras). BUMBURÎtJ, -iE adj. v. bumbuliu. BUN kumbuşcă s. f. Fpingle. — (Transilv. şi Bucov.) Ac cu gămălie, bold, spilcă, gomboş. LB., rev. crit. iii 90. Câte o panglică... prinsă cu bumbuşcă. moldovan, ţ. n. 246. Cu bum,buşti încunjurat, Cu bumbuşte de argint, reteganul, tr. 61/28, cfr. bud, p. P. 36. [Plur. -buşce (LB.), -buşii, -buşte. || Şi: (Te-reblecea, in Bucov.) bombuşcă s. f.] — Probabil singular refăcut din plur. bumbuşte v. bunătate. bunAtA^At, -A f adj. J bunAtÂte s. f. I. 1°. Bonte, qualite, vertu. 2°. Bonţi, mise'ricorde, grâce; indulgence, bienveillance, politesse, ăouceur. 3°. Bien, bienfait; faveur. 4°. Bonte, bon Mat, valeur. b°. Bon gout, saveur. II. 1°. Bonnes choses, biens, richesse. 2°. Bons mets, friandises. I. Abstractul lui bun (în opoziţie cu „răutate*1). 1°. (învechit) însuşirea caracteristică a omului bun, însuşire s. calitate (bună, morală), cfr. virtute, bun (II 2° 8). Se burătăţile vestiţi, cod. vor. 146/13. La, judecăţile tale să fii dreptu, nefăţamic şi stnerit, că cu aceste trei bunătăţi niciodată nu te vei sminti (a. 1654). GCR. I 170. Pre mulţi întrecând cu bunătăţile, dosofteiu, v. s. 25,2. Să fii a toată bunătatea pildă, biblia (1688) 8/1)r. r,i- Numai o bunătate aveau amândoi între dînşii, că erau foarte curaţi, n. costin, let. ii 2 19. Aveâ această bu- nătate Nicolai-v o dă: nu oboseă. acsinte uricarul, let. ii 152/,2. Vei gustă roăurile virtuţilor şi ale bunătăţilor tale. marcovici, d. 9/22. Ce bunătăţi ai tu în stăpânire? ispirescu, u. 25/4. 2°. Calitatea celui bun (I 1°) în raport cu alţii: îndurare, graţie, milă; îngăduinţă, bunăvoinţă, politeţe, blândeţe. Eva înşelă Adam şi căăsură de [= din] burătatea lui Domnedseu. cuv. D. bătr.ii 125, cfr. dosofteiu, ps. 18, 23, etc., drĂghici, R. 61. Multa bunătate ce aveâ spre cei ăe supt stăpânire. biblia (1688) 7/pr.5. Nici acum nu pot uitâ Muntenii bunătatea lui. neculce, let. ii 388/21. Bunătatea cu care s’a primit cea dintâi ediţie, marcovici, C. 5/8. Spânul de feliu nu samănă în partea lor, nici la chip, nici la bunătate, creangă, p. 210. A îndreptat-o şi ea, cu multă bunătate şi blândeţă, la soră-sa cea mai mare. id. ib. 91.^ Bunătate de om (etc.) = om foarte bun, deosibit, cfr. floare (1113°), frunte (III). Peste nouă luni ăe sile. născu o bunătate ăe copilaş, ispirescu, l. 133, cfr. u. 123/a. Uite cum îmi năpăstuiam bunătate ăe nevastă. şez. v 10/3. (Cu un numeral; neobicînuit) A omorît ăoi bunătate ăe boieri, c. negruzzi, i 185. (P. ext.) Bunătate ele oaste (mag. ist. I 378/10), de casă (alecsandri, ap. TDRG.), de sestre (id. t. 546), ele băutură (sbiera, p. 39/,). Bunătatea D-voastră! = eşti foarte bun(ă)! Bunătatea D-voastră, milostivă cucoană, dar de geaba mai voiţi a strica orsul pe gâşte! creangă, p. 332. Ai bunătate[a] = te rog, fii bun (I 1°). Ai bunătate(a) de spune să ne deschidă uşa. 3°. Bine (III 2°), facere de bine, binefacere,faptă bună, bun (III 1°). (Mai ales cu verbele „face“ s. ,,da“) Se ferească-se ăe rău şi se facă bunătate, cod: vor. 154/2. Domnul, ăătătoriul de toate bunătăţile. coresi, e. 2/26. Făcea cu calăă inimă cătră Dumne-seubunătăţi. moxa, 377, cir. dosofteiu, v.'-s. 13„. Faptele ceale bune sânt ceale adevărate bunătăţi, biblia (1688)3/^,46- Bunătăţile vieţii cei viitoare, mss'. (a. 1750), ap. GCR. ii 48/3. (Ironic) Multe bunătăţi mai făcuse şi ea în viaţa ei. creangă, p. 315, cfr. ispirescu, l. 295. Nici o bunătate nu-i ca sănătatea ! marian. | Favoruri. Ticălosul acesta, pe care l-am umplut ăe bunătăţi! c. negruzzi, iii 333/ls. Fă s. faceţi bunătate = fii s. fiţi buni (11°), cfr. 2° (ai bunătate). Acum să faceţi bunătate sâ mă duceţi ăe unăe m’aţi luat. ispirescu, ap. GCR. ii 354. • 4°. Bună calitate a cevă (lucru, animal, etc.), stare bună, valoare. Caii... sântfoartebuni. Această bunătate în cai provine ăin rânduiala ce am observat-o la moşia sa.i. ionescu, c. 192. Bunătatea stofei nu stă în înfloritură, ci în tesătură. zanne, p. iii 385. 5°. Gust bun (al unei mâncări s. băuturi). începe a bea lacom la apă şi a-şi linge busele ăe dulceaţa şi bunătatea ei. creangă, p. 214. II. Concretizat. 1°. (Astăzi mai ales la plural) Lucruri bune, scumpe, scumpeturi, averi, bogăţii, cfr. bine (III 5°), bun (II 2° (3). Bunătate = opes, bona. anon. car. Bunătatea toată a lui Menelai. moxa, 352, cfr. id., ap. HEM. 2187/,,. Bunătatea a toată lumea fără de Domnul II[risto]s iaste sărăcie. varlaam, C. 207,2. Boăurile meale şi bunătăţile meale. biblia (1688) 800, cfr. GCR. I 271. Toate bunătăţile de pe lume erau acum în pătaturile lor. creangă, p. 85. Se folosea de bunătăţile pământului, sbiera, p. 304/35 Atâta bunătate: aur preste aur, galbeni mânări, noi. reteganul, p. iv 12/,, cfr. II 3/I5. Ţa-rigradu-i oraş mare, Multă bunătate are. şez. iv 8b/30. C’aşă mă grijeă de tare, Ca pe-o bunătate mare. mândrescu, l. p. 120/as. 2°. (La plural) Mâncări bune, delicatese. Nu tot umblaţi după bunătăţi; mai mâncaţi răbdări prăjite, creangă, a. 110. Unii mai pun şi covrigei şi alte bunătăţi, sevastos, n. 90/22. Ţi-oiu ăa multe bunătăţi pentru mâncat, şez. i 243/5. BUNĂTĂŢIMAT — 694 — BUNEŢE [Plur. -taţi şi (rar, fam. ad II2°) -tăţuri. Borş de cartofe,,y azimă, perje afumate şi altebunătăţuri depost. vlaiIuţâ, ap. TDRG. Căram... carne şi tot felul de bunătăţuri la câte femei sărace eraup’aici. moro-ianu, SĂM. I 11. | Derivate (neobicînuite): bună-tăcios, - oăsă fi bunittăţăt, -â f (cfr. îmbunătăţă) adj. = bun, plin de bunătate, virtuos. Erâ bunătă-eidşi şi de rudă împărătească, varlaam, C. ii 5. Un călugăr credincios şi bunătăţat. dosofteiu, ap. TDRG. 759, bunătămăre f s. f. = bunătate, bunăvoinţă. Prin avearea bogăţiei şi isteţeala firei şi bunătămdrea tătâne-său, la vârvul învăţăturilor s’au suit. id. ib. 15, (*bunătăţime, păstrat în derivatele:) îmbunătâţimâre f s- f. = dăruire de bunătăţi (II 1°). Cinste şi îmbunăt'ăţimare blagoutro-bna noastră împărăţie făgăduiaşte. cantemir, ist. 181; (îm)bunătâţiinăt, -ăf adj.=plin de fapte bune, de virtuţi. Un episcop foarte îmbunătăţimatu. dosofteiu, v. s. 51„, cfr. 14,s, 45,53,2, 54, 85,2, 144, 191,Să feace bunătăţimătu. id. ib. 204.] — Din lat. bonitas, - atem, idem. Ofr. îmbunătăţi. bunătă’I’ImAt, -A f adj. v. bunătate. . bunavestire s. f. (Biş.) \ , (1V, BuMĂvoiifţ'Ă s. f. / v' DUI1 bujncAi vb. IV <“> = boucăî. [Şi refl. Buhaiul se buncăe. h. iii 245.] BUKCĂiiEVi vb. IVa v. boncăi. buncAlci vb. lVa = boncăi. ion cr. iv 50. UUNCEAG s. a. (Bot.) 1°. 'Lycopodium clavatum. Phascum cuspidatum. 2°. Complexe de mousses ou de mauvaises herbes. 1°. = pedicuţâ. Cfr. cihac, ii 486, DDRP., dame, t., baronzi, l. ’p. i 129/,3, barcianu, alexi. 2°. (Cu înţeles colectiv) Bungeac s. bugeac se numeşte un complex de mai mulţi muşchi care formează împreună un frumos covor verde şi moale (panţu, pl.). Bungeac = o amestecătură de lemne putrede, cu burueni, cu spini şi altele, prin văi, în apropierea râurilor: Când am venit de la munte, am picat într’un bungeac, de nu erâ să mai pot ieşi din el (Lupşa, în Transilv.). viciu, gl. Bugeac = buruiană: E plină grădina de bugeac (Răchita, în Transilv.). ib. Bugeag = pământ negru din pădure: Şi beai apă din bugeag. mÂndrescu, p. p. 165/,. Cu bugeag de pebiserică. marian, v. 220. Cfr. bun-get,huceag. [Plur. -ceaguri. | Şl: bungeac s, a. (ad 1°) DDRF., baronzi, l. p. i 129/1S, bugeac, bugeag s a. (ad 2°).] —,Etimologia necunoscută. (Cfr. ung. boncs „nod, pachet14, bonesok „lycopodium clavatum1*, rus., rut. Imncuki, polon, buncsuk „equisetum11. cihac, ii 486). BCNCIC s. a. v. bâlciu. buncivc f s. in. v. buciuc. BlNitĂ s. f. (îmbrăc.) Vetement fourre. — Haină (H. ii 118, 132, 233, iv 12, vii 336,IX 439) blăniţă cu piele de oaie, cojocel scurt fără mâneci (costinescu, LM.), care se încheie subsuoară (h. iv 158), pieptar (h. ii 14) purtat de bărbaţi (H. ii 4,207, vii 51, ix 56, 173, 406) şi de femei’(ii. i 253, IV 57, xii il9), cfr. bituşă, tihoarcă, folar, polcă, ilic; (mai ales în Transilv.) mantă de postav (h. ix 144), lungă, cu mâneci, blăniţă cu piele de oaie, de vulpe, etc., cfr. ghebă, giubeâ, fermene â, salop, beniş(el). Bărbaţii [dinZâmeşti, Transilv.] purtau... iarna.■■ bunde ţărăneşti, blănite cu piei de oaie. ‘moldovan, ţ. n. 233. O bundă mare (a. 1778). iorga, s. d. xii 99. 1 bundă de lup (a. 1811). ib, 227. Bunda... cu carea s’au şi culcat amândoi noaptea, neavând ei alt aşternut, şi au stricat-o de tot, măcar că m’au coştăluit [ = costat] aceifa] bundă 250 Bf. (a. 1816). ib. 172. Am cumpăratpiei tărcate, pentru berlişul bundei solului voevodulni moldovenesc, şincai, hr. ii 91/-2. Bunde scurte. furdui (a. 1818), ap. GCR. II 226/,. Aşternubunda sa pe oblăncul şelei. odobescu, i 146/ic. Apoi ieşi numai în bundă, sadoveanu, p. S. 40. Neam de neamu’ mieu n’acumpărat lucru de târg, niciglugă,... nici bundă, jipescu, o. 144 Cu bunda o-acoperea. reteganul, tr. 23/0. [Vulpea] îi bună dS bundă (=blană) la domni, la grumaz, alexici, l. p. i 229/,. [Plur. bunde şi (mai rar) bunsi. || Şl: (Mold., Bucov.) bondă s. f. în Bucovina, în partea muntelui, pe la Câmpulung, se poartă bonde în felul clieptarelor..., numai că nu-s strânse la mijloc pe trup. pamfile, i. c. 365. Cfr. H. x 7 ( = polcă), 22, 33, 47 (=pieptar), 77, 86, xii 195. Straie bune:... bondă (4-10 fr.). conv. lit. xliv, i 649. Fetele la ţară aşă se poartă ca şi la oraş: cu fustă, cu bondă (Dulceşti, In Roman). graiul, i 474, (Mold.) boăndă s. f.: este făcută din piele de oaie, bine dubită; are croiala ilicului, fără mâneci, încheindu-se pe o coastă cu cheotori şi noduri de piele. Le poartă numai bărbaţii şi femeile tinere. Cele care se fac în sat sânt simple; cele poruncite la meşteşugarii din târg sânt pline de flori, cu colori vii, roşii, albastre şi negre. Boanda se poartă sub haină, pamfile, I. c. 358; cfr. h. i 46, 171, III 109, 364 (: de piele, fără mâneci), bontă s. f. = pieptar. H. II 323, boăntă = haină bărbătească. h. iii 268, (-(- tundră, Mehed.) bundră s. f. (citat între ţoale) H. IX 89, (Ban., cu derivatul) bun-drfe s. a. Dacă haina e lungă până la genunchi se zice bundă sau bundric. liuba-iana, m. 19. | Diminutive: bundiţă s. f. (dial. bunghiţă): din piele de miel (spre deosebire de boanda, care-i din piele de oaie), cu cusături, weigand, b. d. 94, bunduţă s. f. LB., (Bot) bunduţa-vântului = scorogiu. panţu, pl., bondiţă s. f.’(plur. -diţe şi -diţi; dial. bonghiţă, în Sălagiu, cu accentuare ungurească, bdnghiţă vaida) — un fel de cojoc de miel, fără mâneci şi scurjt până la brâu (creangă, ap. şez. VIII156), pieptăraş (marian,na. 237, î. 253, cfr. pamfile, i. c. 358). De-asupra cămeşei, [flăcăii] pun o bondiţă cusută cu lâneţuri, care de care mai frumos împodobită, prinsă la gât în doi bumbi,lăsând să se vadă cămeşa, brâul şi chimirul, sevastos, n. 90/,2. îmbrăcămintea bărbătească şi femeiască mai la toţi este:... cojocele şi bondiţi dinpielcele şi piei de oaie, cusute frumos cu felurite strămă-turi. şez. IV 17/21. Pe cămaşă,de regulă, iarna-vara, [bărbaţii] poartă bondiţă, fără de mâneci, din piele de miel, jur împrejur cu prim.... Preste bondiţă, de regulă, iarna poartă şi cojocel. moldovan, ţ. n. 299, cfr. popovici-kirileanu, b. 127, sevastos, n. 49/,5-e, H. x 33. Femei în cătrinţă, în bondiţă. alecsandri, p. iii 588. îmbrăcaţi... cu bondiţe mândre, creangă, a. 75. !Câte fete cu bondiţă, Poartă miere pe guriţă, alecsandri, p. p. 337b/4.] — Cfr. ung., sârb., rut., pol. bunda, idem. cihac, ii 486. (După LM. cuvântul ar există şi la Aromâni. Forma ungurească bungyika e împrumutată din româneşte). BtsiiAC s. m. (Construcţ.) v. bondoc (2°). bunuâk s. m. (Entom.) v. bondar. Biisuiri s. f. (îmbrăc.) \ , ,. bvjvdkA s. f., BUNimic s. a. (îmbrăc.) / v' Duntt11’ Bcirovc, -A adj., s. m. v. bondoc. BBSniixA s. f. (îmbrăc.) v. bundă. uUNEii s. m. v. bunic. BUN iste s. f. plur. — (Transilv., Ban., Bucov.) I = bunătate. 1°.f însuşire morală bună, calitate, virtute., bunătate (I 1°). Cunoaşte-veţi folosul buneaţilorti şi plata păcatelor de la Domnezeu întru ceaste cărţi. BUNGARIU - 695 - BURA palia (1582), ap. GCR. i 38/10. Sffăntul] Grigorie Dialogul încă pentru (= despre) buneţele lui [Tra-ian] aw scris, şincai, hr. i 10/3. 2°. îndurare, graţie, milă, îngăduială, bunăvoinţă, blândeţe, bunătate (112°). anon. car., LB. Arete-se ei cât de blânzi sau cu buneţe. sbiera, f. 138. 3°. Calitatea bună a unui lucru, stare bună. Fiindcă toţi pomii carii resar din sâmburi cât de cât selbăticesc, ca să se ţînă in buneâţele ceale mai dinainte, trebue olluiţi. economia, 127. II. (Munţii apuseni) = bineţe. După ce îşi dete[r&] buneţele. frânco-candrea, m. 267. [în Mold., Bucov., Transilv., sing. bun£ţă (ad 2°). Din mila mea eşti pe pământ, din buneţa mea trăeşti. reteganul, p. ii 55/14, cfr. iv 44/,,,’ (ad 3°) Pe toţi [lucrătorii] îi întrecea, atât în isteţime, cât şi după buneţa lucrului, id. p. ii 47/3î, buneaţft marian.] — Derivat din bun, prin suf. abstr. -eaţă. iîungariu ţ s. a. v. bulgariu. bungeăc s. a. (Bot.) v. bunceag. BCSoiTs.a. Pârtie ouuneforet est le plus epaisse.— Pădure deasă şi întunecoasă (h. xi 321, cfr. h. xvi 39), desiş. (Complinit adesea prin „de pădure s. delun-că“, etc.). Citat într’un text slavon din sec. xvi, cfr. cuv. d. bătr. i 245. Am umblat...prin bungeturile acelii păduri. GORJAN, H. i 112. M’am rătăcit prin bungetul acelei păduri, ispirescu, l. 96, cfr. 74, u. 44/î5, 47/(, 87/,4. Dormeau într’un bunget de luncă. şez. i 234/31. Părăsi cucul bungetul. ion cr. iii 343. [Plur. -geturi. | Şi: buget s. a. La fântâna din buget. şez. ii 221b/13. Părăsi cucu’ bugetu’. marian, ins. 51.] — Derivat din alb. buni „stejar11, prin suf. col. -et (propriu deci ,,stejăriş“). cihac, ii 715. bvkghio s. m. V bumb. BWir«uiTtf ră t s. f. = bâiguitnră. De turbata şi lunatecă bangu,itura muhamedinească... cantemir, hr. 23/lc (traduce pe lat. ,,superstitione“). bunic, -A subst. Grand-pere, grand’mere. —Tatăl s. mama unuia din părinţii cuivâ, moş, moaşă, bun, bună (II 1° a), tată-bun (s. -mare), mamâ-bună (s. -mare). O fată orfană, crescută de o bunică a ei. C. negruzzi, I 109. De, bunico, s’a cam umplut lumea de rele. delavrancea, s. 2i. Tatăl mamei,bunicul meu. creangă, a. 18. Sărutând mâna bunicăi. id. ib. 25. Nepoţeii... aduc bunicăiba apă, ba niscai surceluţe. sevastos, n. 52/16.:ţ£Z)e când bu-nicu’ flăcău s. bunica fată,-mare — de demult, zanne, p. iv 286. Ca povestea bunichii = foarte vechiu. ib. V 512. | P. ext. (Termen respectuos faţă de un bătrân s. o bătrână,cfr. moş, mătuşă) Doamna ii răspunse [Ţigăncii]: Bine, bunico, dacă aşă vă este obiceiulp’aci, aşâ să facem, ispirescu, l. 63. [La fem. gen.-dat. bunichii, (Mold.) bunicăi, bunicii. | Cu alte sufixe: bunel s. m. TDRG., buniţă s. f. | Diminutiv: bunicuţă s. f. vlahuţă, ib.]' — Derivat din bun, -ă (II 1° a); prin suf. dim. -ic,-ică. Cfr. străbunic, -ă. BBNiCC'fi s. f. v bunic. BUNICEL, -ică adj. v. bun. bunii.ă s. m. Nume de bou. marian. — Derivat din bun (I 1°), prin suf. calific, -ilă. buni-oără adv. v. bună-oară. - buivişor, -oâră adj. v. bun. BUNi'ţĂ s. f. Nume de vacă. marian. — Derivat din buu (I 1°), prin suf. dim. -iţă. buni'I'ă s. f. v. bunic. bunt s. a. v. bont1. buntăţie s.. f. = bont1. (Formaţie personală) Acei buclucari, care n’au alta ce face fără numai surbăvi şi buntaţii. marian, nu. 550. — Derivat din bunt (bont), prin suf. neol. -aţie. buktăzi vb. lYa v. buntuzui. buntuşwic s. m. = bontaş. Ar fi zis că sânt un buntuşnic. DDRF. Buntuşnicii care voiau să răstoarne pe Mihaiu Sturza-vodă. v. A. ureche, ap. TDRG. — Cfr. rus. bantovsciku, idem. TDRG. Cfr. bont. buntuzi vb. lVa v. buntuzui. buntuzu< vb. lVa. Mettre en ddsordre, meler; gâ-ter. — (Ungurism, în Munţii Sucevii, în Transilv. de nord şi în Sălagiu) A zmintl nişte lucruri din loc şi a le amestecă (şez. v 40/,0), a strică buna întocmire, buna rânduială a unui lucru, d. ex. veşmintele în ladă ori cărţile în dulap (bugnariu, năs.), a desface, a risipi, a strică, a ruină (vaida). Fetele, buntuzuind focul aprins..., sic. marian, na. 283. [Şi: bunt uzi vb. lVa vaida, buutăzi vb. IVa ib] — Din ung. *bontozni (= bontani, bontsolni), idem. bunut, -ă adj. v. bun. bunzâr s. m. (Entom.) v. bonzar. buoâre s. f. = boare (3°). h. v 3. bcor f s. m. (ş. d.) v. bour ş. d. buorăr | s. m.Funcţionarul însărcinat a incasă darea asupra buţilor de vin, numită, bour*. Cămfă}-narfij, besmănar[i] şi mortăsăpfil şi buorarfi] (a. 1742). iorga, S. d. vi 227, cfr. (buoararilor) 280. — Derivat din buor (—bour II 3°), prin suf. nom. agent. -ar. b^ptĂr s. m. = boactăr. pompiliu, bih. 1006. bură vb. I. Bruiner. — (Itnpers.) Burează = se cerne o ploaie măruntă şi deasă. începe a bură, apoi o întoarce în lapoviţă, pe urmă o dă în frig şi ninsoare, creangă, a. 30. Spre miezul nopţii, începuse a bură şi a tună mai tare. contemporanul, iv 303. Când e nour şi burează, se zice: vreme mohnită. H. x 534. Plouă afară? — Ba nu, burează numai. Com. G. tofan. || Fig. Na!... iaca că’ncepe a bură şi la mine (zice Vântură-ţară, ştergându-şi ochii care încep a-i lăcrămă). alecsandri, t. 1583. [pontbriant dă şl înţelesul „a se evaporă", iar LM. „a se lăsă promoroaoă“. | Derivat e: burât s. a., bureâlă s. f. DICŢ. (Post ver bal): (rar) bur s. a. = ploaie deasă şi măruntă, In cantitate mică. rădulescu-codin, l. | Alte verbe: (<, bur) burui — a cădeă ca burul de ploaie, bur-liţă, burniţă) burliţâ vb. l(il) = a cădea burul de ploaie, ib., burniţă vb. 100 = a bură. Norii posomoriţi burniţau peste toată mahalaua, înnecând casele într’o atmosferă grea, fumurie şi împu-fată, asemuită cu aburii ce plutesc pe de-asupra bălţilor, delavrancea, s. 107. Abia mai păşesc, şovăind prin păcla deasă, ce înneacă oraşul amuţit; de sus burniţează, vlahuţă, n. 110. Ploaia începuse din nou. Burniţă din negură, ca dintr’un burete, o pacoste de apă borbonată. zamfirescu, r. 259. (Fig.) Bazele [soare]Zz« burniţau asupra undelor, abia clătinate, o pulbere rumenă, m. chiriţescu, conv. lit. xliv, i 39.] — Derivat din bură2. BURA - 696 - BURCAŞ bură f vb. I. Lutter.—(Slavism) A luptă. Nebă-gând în seamă slava cea vremealnică, şi dezbrăcă ndu- te cătră lupte, te burai ca un înţelepţii de Dumnezeu, mineiul (1776) 189s/2. — Din. paleosl. borja, idem. bură f s. f. Tempete, or aga. —Furtună, vijelie (pe mare), vifor (mardarie, l. 316). Cu duhul huriei frânge corăbiile, coresi, ps. 125, cfr. 25,131, 304, 305 .Cei ce înnoată pre mare cu, precepătură.... stau în lăuntrul adăpostului, cănd văd bure şi turbureale. idem, E. 51/25, cfr. 454. Şi va aprinde foc cu, mare bură şi cu, mare tresnet. cuv. D. bAtr. ii 456, cfr. 454. Dzîsă ăe să feace vânt cu bură, De rădică val de necătură. dosofteiu, ps. 376. Au mers să treacă cu oştile peste Marea-roşie, unde debure împiedecat s’au întors, cantemir, hr. 191. ||Fig. Furtună, zbucium sufletesc. Scăpăm de cea bu,ră rea şi iute şi de cearte. coresi, ps. 38/31. Deci muri Duca şi rămase Evdochiîa cu coconii tinerei, de-i ocrotiiă, ce de pripă se siripi buratru-pască (e vorba de o femeie rămasă văduvă de curând) şi rădică furtună turbure de unda pohtelor. moxa, 398. [Şi: biiria (slavonism) coresi, .ps. 142, (din rus. b'oramj burână, borână = furtună. DICŢ.] — Din paleosl. burja, idem. isckă s. f. 1°. Vapeur. 2^. Brume. 3°. Bruine. 4°. GeWe blanche. 5°. Nomdevache. 6°. Danse paysanne. 1°. Abur ce iese din bucatele calde. LB., LM., cfr. boare. 2°. P. ext. Ceaţă s. negură (mardarie, l. 2779) amestecată cu ploaie măruntă. Toamna... vălul subţire al burilor reci şi mărunte mă pătrundeâp&nă la os şi-mi scurtă vederile, împăienjenind depărtările mute, sure, pustii, sandu-aldea, luc. vi 147. De trei sile-mi cură Ploaie şi cu bură. rev. crit. v 23. Eu ştiu calul când se fură: Gând e negură şi bură. reteganul, tr. 33, cfr. jarnik-bâr-SEANU, d. 464. Astădsi bură, mâne bură, Cine foc ni-a mai da gură? Astădsi ceaţă, mâne ceaţă, Cine foc ni-a strânge ’n braţe? vasiliu, C. 113. 3°. P. ext. (Mai ales complinit prin de ploaie) Ploaie măruntă şi deasă care vine şi se trece repede, răcorind atmosfera. Au eşit Mihai-vodă... pre o bură de ploaie, neculce, let. ii 401, cfr. ibid. i 265, i. ionescu, c. 131. Oastea noastră a fost numai ca o bură uşoară de ploaie, pe lângă năprasnicul potop slovenesc. odobescu, iii 561. Pulberea de diamante [din lumina lunei] cade fină ca o bură. eminescu, p. 235, cfr. 184, l. p. 129. 4°. Promoroacă,chiciură, poleiu, buracă. LB., cfr. marian, se. i 167. Cănd se făceă siuă, sosea acasă feciorul, plin de bură. N. rev. R. i, s. ii 29. Farmă gheaţa (părâului) şi pun apoi şmocul cel de busuioc de-asupra apei. De se prinde bură de busuioc, cred că au noroc, marian, se. i 134. 5°. Numele unei vaci al cărei păr e ca şl când ar fi burat, marian. 6°. Un danţ ţărănesc, h. xii 44. 7°. Citat între instrumentele de pescărie. H. vil 483. [Plur. bure şi buri. | Diminutiv: buricică s. f. Dădu o buricică de ploaie, şez. vi 171. I Derivat: barilâ s. in. = nume de bou cu părul ca şi când ar fi burat (marian); nume ce se dă în glumă Ţiganilor (zanne, p. ii 73), burat -ă adj. = acoperit cu bură (4°), (fig.) fără luciu (despre pieile lucrate). DDRF. | Fam il ia: buracă s.f.=bură, negură,ceaţă. rev. crit. iii 90 (după cihac, ii 34 şi bărâcă s. f. = negură, chiciură), (-{- crivăţ ?) burâţ = ceaţă pe munţi (Bran, in Transilv.), burătec s. a. = ploaie măruntă (Bucovina). Com. n. COTLARCIUC, ('+ buhaiul burhăiu s. a. = ceaţă, pâclă ce se lasă une-ori dimineaţa (ţara oltului, iit, nr. 24), negură de toamnă, buhaiu, buştină (viciu, GL.), ceaţă, bârnă2 (h. iv 51); ploaie mărunţică (ii. iv 267). în cel burhaiu de ploaie, păsculescu, l. P. 65, burhăiâlă s. f. = umezeală ce cade din negura care se lasă pe pământ; din burhăiâlă se face chiciura. H. XI 320, burliâlă s. f. = ploaie măruntă cu atmosferă neguroasă.costinescu,burniţă (bărniţă pontbriant, burliţă LM.) s. f. = bur de ploaie rădulescu-codin, l., (reconstruit) bârnă, biirlă s. f. LM. (ofr. bârnă2).] — Etimologia necunoscută. (Cuvântul pare a fi înrudit cu b o a r e şi a fi de origine latină, cfr. v. -ital. buriana „ceaţă“, friul. sborâ „a face aburi", etc.) buracă s. f. v. bură2. buraci.A s. f. Grămadă,amestecătură, (h)argalic. ion CR. II 277, iii 251. Ce buraclâ de oameni eră aseară, ibid. ii 277.:fţ:Parale de buraclâ = pa- . rale de prăpădit, de dat de sufletul dracului, ibid. iii 345. burâgâ subst. v. barangă. burăiAnA t s. f. (Bot.) v. buruiană. burână s. f. v. bură1. BURANCÎC, BURANGfc S. a. 1 boraniri(. BURANGINC, BURANGIUC S. a. J burAniţA s. ,f. (Bot.) v. buruiană. iscrAtăoei. s. m. (Zool.) v. brotăcel. burAt.ec s. a. şi m. v. b'ură2 şi broatec. burAu s. a. Cascade. — (Ban.) Cascadă, jahresber. iii 314. [Cu alt sufix: burugă = apă curgătoare. Com. A. COCA.] — Etimologia necunoscută. (Cfr. megl. bură = . torent de râu; cfr. şl bârăcie). burazăn -j- s. a. v. bolozan. burboănA s. f. v. broboană. burcA s. f. (îmbrăc.) Sorte de limousine. —Haină bărbătească (h. vi 9), ţesută din lână (h. x 33), un straiu ţărănesc ca ţundra (gh. t. kirileanu, conv. lit. xliv 661) sau un fel de mantă mare de lână, necăptuşită (gr. băn.), şubă neagră (viciu, GL.), bundă din pănură groasă, verde, care se poartă iarna (ib ). Cfr. suman. înoălit într’o burcă mohorîtă. alecsandri, ap. ghica, S. 352. Bârsanul şi Mocanul vindeau.... lână, cergi, burci, iorga, b. R. 361. Ţiganii... cu burca ’n spate, sbiera, p. 282. Codrenaş cu burcă sură Şi sarică ciobănească. sevastos, C. 323. Se îmbracă.... ţăranii români de la munte: cu suman ori cojoc de piele de oaie, şi sarică sau burcă, creangă, gl. || Cojoc (şez. iv 125/3J) mare şi miţos (Suceava, in Mold., dame, t. 169), blană de piele de miel (Ban. viciu, GL.). [D i-. minutiv: burcuşoâră s. f. sbiera, p. 282/3î. | Derivat: burcâş adj m. = care poartă burcă. Ţigan burcaş. ib. 282/35.] — Din polon., rus. burka, idem. burcă s. f. (Cui.) Galette de farine de ma’is. —Turtă (h. ii 119, jipescu, o. 110) de făină de popu-şoiu, opărită şi coaptă în vatră (pamfile, j. ii), mâ-laiu; cfr. pălancă. O fetişcană.... opăreşte un pumn de mălaiu într’o scăfiţă de lemn, sorind ca să că-lească o burcă, pentru ai casei... Iar în vatra roşie, prididită de scântei, toarnă turta pe care o înveleşte bine cu spusă, în vreme ce micşorii de prin prejur, strigând „turtă, turtă“, bat în palme şi cântă, ele bucurie că se coace burca. I. ciocârlan, p. P. 9. Aveă la dînşii făină. O făcut, cum se sice’n muntenească, burcă, sau pălancă de-a noastră moldovenească. graiul, I 339. Burcă boţie = mălaiu. h. iii 364. învăleşte-ţi burca &jwe=trage-ţi spuză pe turtă, apără-ţi interesele, pamfile, J. ii. ’ burcaş adj. m. v. burcă*. BURCEAG - 697 - BURDUF burceăg s. m. (Bot.)=boreeag. h. ii 243, 289. BVBCOJ s.' m. v. burcoş. bvrcoş s. m. Nom de chien. — (Ungurism) Nume pe oare ţăranii îl dau la câni. vaida. [Şi: burcoj jipescu,'O. 51, burcuş (Braşov).] — Din ung. burkos „stufos, miţos;‘. bubccş s. m. v. burcoş. bvrccş f s. m. Prussien. — (Transilv.; ungurism) Prusian. LB. [Derivate: burcuşesc, -eâscă adj., burcuşeşte adv. ib.] — Din ung. burkus, idem (din lat.-med. borussus). burcuşoărA s. f. (îmbrăc.) v. burcă. burcvt s. a. v. borcut. bvrbĂ s. f. v. bujdă. bvrdă s. f. Jeu d’enfants, — Un joc de copii: se desenează trei orizontale, tăiate de trei transversale şi fiecare din cei doi jucători caută să mute semnele sale astfel ca ele sâ umple trei locuri într’o linie (Bucov.). -QMi-a dat burda = m’a învins. S’a dat de-a burda — s’a dat peste cap. marian. [Şi (+ bou, cfr. ăe-a’n boulea) S’a dat (s. s’a dus) de-a burdaboul = de-a berbeleacul, peste cap. marian.; cfr. îmburdă.] — Din polon, burda „dispută, ceartă; un joc de cărţi11. bvrmâo s. a. = bardac (1°), vas ca şl cârcia-gul (ulciorul) de care se. deosebeşte prin aceea că are gura mai strimtă şi se astupă cu un dop (Ban.), viciu, gl., cfr. jahresber. iii 314. bckdăhak s. a. v. burduhan. burbăhănos, -oăsă adj. I . , , burbăos, -oâsă adj. ) v Biiuuit f s. a. v. buhurdar. biirdk s. m. v. burduhan. bvrdgiv s. a. v. bordeiu. bvroeos, -oăsă adj. v. burduhos. BVRnic s. a. (îmbrăc.) Veste de femme (en peau de brebis). — (Ban; cu pronunţ, burăzik) Pieptar făcut din blană de oaie; îl poartă femeile, jahresber. iii 314, cfr. viciu, gl. Cfr. bundă, iii o. - burbicos, -oăsă adj. ] burbihos, -oăsă adj. > v. burduhos. bcrdios, -oăsă adj. J bukbizăn s. a. v. burdulian. in itDoii' s. a. v. burduiu. «iritDiic, Bmtr interj, v. liurduz. BriiDl:r s. a. 1.1°. P4ritoine. 2°. Vessie. 3°. Estomac. II. 1°. Outre, bouc. 2°. Saeoche. Outre (de cornemuse). Tablier (de voiture). 3°. Soufflet (de forge). III. 1°. Panse. 2°. Pârtie convexe, du croissant de la lune. 3°. Caisse (de violon, etc.). 4°. Petit enfant. I. Diferite părţi lăuntrice din corpul animalelor, având forma unui sac, precum: ' 1°. învălitoarea maţelor, peritoneul. LB. 2°. Băşica (boului); p. ext. pielea de băşică uscată care înlocuiâ geamurile ferestrelor, ţiplă. Casele vechi de ţară... aveau de sigur ferestrele de băşici (sau burdufuri) de bou. pamfile, i. c. 380, cfr. 449, '49; cfr. burduhan (1°), bârdizan. 3°. Stomac. Un burduf (stomac) cald, cum îl scoate din vită. leon, ap. TDRG. II. 1 °. Fo a 1 e (cfr. u t r e), sac primitiv făcut din pielea (argăsitâ) a (stomacului) vreunui animal (de capră şez. viii 90, de vătuiu ib. iii 8/4, de bivol marian, o., i 147, sbiera, p. 178/3„ ispirescu, l. 139, de nevă- stuică şez. iii 204/19), în care se păstrează sau sa transportă diferite substanţe, precum: brânză (h. ii 71, 145, iii 71, 309, şez. iii 123/8, etc.), făină (şez. v 5/„ creangă, gl., marian, t. 309), mălaiu (h. xiv 284), bani (vasiltu, c. 87, turcu, e. 155, creangă, p. 54, şez. iii 95/35,etc.>, seu(i. ionescu, m. 727), cirviş (delavrancea, S. 125), cărbuni (ispirescu, l. 137), cenuşă (marian, o. i 147), tutun (polizu), apă (sandu-aldea, luc. vi 451, odobescu, iii 1 6/j3, sbiera, p. 179, h. vii 422), unt-de-lemn, etc. ^ Brânsă bună, în burduf de câne v. brânză. Dtnpiele decâne nu se face burduf, zanne, P. I 378. A fi burduf de carte = tobă de carte, foarte învăţat, zanne, p. V 148. A face pe cinevâ burduf de bătaie = a-l bate tare (precum se bate brânza .în burduf), a-1 bate măr. ib. iii 499. A se face burduf ăe mâncare = a, se ghiftui. Cfr. reteganul, p. I 64/19. A ăa pe cinevâ în burduful dracului= a-1 da dracului. Cfr. creangă, p. 142. A-l legă pe cinevâ burduf = strâns de tot, cobză, butuc. Puseră mâna pe Iancu şi pe alţi câţiva şi-i legară burduf, sandu-aldea, săm. iv 10, cfr. zanne, p. iii 498, şez. v 94/,3. 2°. Spec, Burduful şelii = pungile laterale ale şelii. conv. lit,, ap. TDRG. || Burduful cimpoiului = sacul in care se înmagazinează aerul; se face de obiceiu din stomacul (rânză) vitelor, dar şl din piele de miel s. ied, argăsită şi întoarsă pe dos; foaie, pamfile,. 1. C. 50, cfr. H, ii 245, 282, X262, xvi 31. | P. ext. Cimpoiu. H. ix93. || Burduful trăr surii = pielea care în timp de ploaie apară picioarele celor din trăsură, costinescu. O birjă cu coşul ridicat şi cu burduful tras. caragiale, m. 71, cfr. ZAMFIRESCU, R. 36, DELAVRANCEA, S. 117. 3°. P. ext. Foaie (2°). polizu, barcianu. III. P. anal. 1°. Pântece (Com. a. tomiac) mare (LB.) de om, burtă mare, spec. borţul femeilor. Femeie cu burduful la gură — în stadiile din urmă ale gravidităţii (Braşov). || P. ext. Făcând burduvul stogului., i. ionescu, c. 114. 2°. Partea convexă a semilunii. Când... craiu-nou e cu cornurile în sus şi cu burduful în jos, va fi secetă, şez. vi 38. 3°. Cutia de lemn a instrumentelor cu coarde, care produce resonanţa tonului, bârdan. Bupetoate strunele ce mai aveâ [chitara], ba încă-i sfarmă şl burduful şi mănunchiul. N. a. bogdan, ap. TDRG. 4°. (Bucov.) Copil mic (la origine, probabil, gros şi îndesat), cfr. b u r d u 1 e a. Astâmpără-fe, burdu-jule! Cu burăujii iştia nu mai ai odihnă! com. g. tofan. [Plur. -dufe şi-dufuri. | Şi: (Mold., Bucov.) burduv s. a. creangă, p. 54, marian, tr. 309, şez. iii 8/4, v 40/6, viii 90, ix 148, (plur. -ăuvuri ş'EZ.y 5/15),bur-duh s. m. şi a. c. negruzzi, i 249, gorovei, c. 370, şez. v 40/6, sbiera, p. 178/3, (cu plur. -duşi bibi: cescu, p. p. 336, teodorescu, p. p. 592b, râdu-lescu-codin şi -ăuşe turcu, e. 155, ispirescu, l. 137, marian, t. i 147, din care s’a reconstruit sing.) burduş s. m. şi a. cătană, p. ii 149, zanne, p. iii 486, H. ix 87, 93, burduj s. m. şi a. (eu plur. -ăuji vasiliu, c. 87 şi -duje i. ionescu, m. 727);.borduf s. a. H. ii 145, Iii 71, borduş s. a. h. ii 40; (-f burtă) burtiiş s. a. = maţele din vită (rev. crit. iv 3S7); perit’oueu (LB.); pântece (ib.); ţiplă (ib.); (cu alte sufixe) burtucs. a. = burtuş LB., burtucâle s. f. plur. = intestine de animale, rev. crit. iii 91. | Diminutive: burduhâş s. a. Mi-i ruşine să car apă cu burăuhaşul ista. sbiera, p. 179, burduşel (burdujel, borduşel) s. a. şi m. = burduf mic; spec. (burdujel) pielea'unui şarpe jupuit (leon, m. 107), (burdujel) pelcică de helgie (Bucov. ion CR. IV 121); vas mic de lemn (pamfile, C.); (laplur.bur-r ăuşei) prune coapte şi presate, cfr. ful cel (Sălişte, în Transilv. Com. a. BANCiu,cfr. VICIU, GL., unde s’a tipărit greşit burau şei); pere borăuşele = un soiu de pere mâlăieţe. baronzi, l. 93. Lud ăoi talanţi ăe BURD UF — 698 - BURDUIU argint, în cloao borduşale. biblia (1688) 269. Bur-duşel de brânză, ispirescu, l. 209. Bea vin din burduşel. teodorescu, l. p. 515, cfr. reteganul. tr. 40. Un burdujăl de galbini. vasiliu, C. 22.] — Cfr. burduhan. burduf s. a. v. produf. - burdufos, -oAsA adj. v. burdulios. BintDEH s. m. şi a. v. burduf2. burduhAn s. a. 1°. Panse, gros venire, estomac, entrailles, tripe. 2°. Flanc. 1°. Burtă (grigoriu-rigo, m.) de animale, în-ţelegându-se sau întreagă partea umflată a corpului în care sânt aşezate organe’e digestive (ion cr. iv 122), sau stomacul (marian) şi intestinele (în peritoneu) în parte. Fig. (pop., în glumă s. batjocură se întrebuinţează şi despre oameni spre a indică un) pântece mare (şez. ii 149/31) şi nesăţios (ION cr. iv 122). Bârdahanul spărgându-i [lupul armăsarului), maţile la pământ îi vărsă, cantemir, ist. 80. Grozav burdăhan şi nesăţios gâtlej, de nu pot să-i potolească setea nici izvoarele pământului. creangă, p. 242. lei un burduhan (stomac) cald, cum îl scoate din vită... leon, med. 79, cfr. 147. Mă băteâ c’un băţ de corn, Peste bărdăhanul gol. marian, sa. 341. Torni înburduhan, caprostu’! ion cr. iv 122. [De] ciuma vitelor, [li] se umfiăbar-dahanu’. H. i 289. || P. ext. Bărdăhan — piele din stomacul vitelor, care se punea înainte vreme în ferestrele ţăranilor, în locul geamurilor de sticlă, bârdizan (creangă, gl.), ţiplă (costinescu), burduf (I 2°). Purcelul... a spart o fereastră de bârdăhan. creangă, p. 85. 2°. Bărdăhan — flămânzare, deşert (la vite), dame, t. 32. [După LB. ar fi s. m. şi ar însemna un fel de vas, cfr. burduhoaie. | Şi: bârdâhăn (bărdăhăn, bărdâhâu, bârdâhăn, bardaliân), burdihan s. a. | Familia: bortocăn s. a. Colica, din înfierbântarea bortocannlui şi a maţelor, calendariu (1814) 170/2#) bârdân (bârdăn) s. a. =partea cea mai umflată, la oală, prin asemănare cu bârdanul (burta, pântecele) omului (pamfile, c.); stomacul vitelor (dame, t. 32); partea cea umflată a scripcei sau a cobzei (h. iii 292), burduf (111 3°), bordoliâne s. a. plur. = măruntaie: Paloşele ’n mână luă, Toţi caii că şi-i tăia, Bordohanele vărsă, rădulescu-codin, -l. 95, borliăn = stomacul vitelor, dame, t. 32, (-{-măruntaie) bârdâhâie s. f. plur. = măruhtaie. Mai marele cuvios borş Umple bârdâhaiele vârtos, ion cr. iii 122, bârhâie s. f. plur. = maţe, măruntaie: Cutare om rău are să se trezească într’o si cu bărhaiele iârîş. pamfile, j. i, borliâie s. f. plur. = organele tubului digestiv (şez. ix 151), măruntaie (TDRG.), potroace. Purcelul... se taie...., i se scot borhăiele. şez. vi 79, borheie s. f. plur. (borfeiu s. a. cihac, ii 484)= maţele de laviţă şi câte-odată şl de-la om, h. ix 88, Com. g. tofAn, brihân s. a. (plur. -hanuri) —mate (Someş), jahresber. viii 75; burdu-lioâic s. f. = vas de lemn pentru vin. pamfile, j. iii; biirde s. m. = om brihănos, pântecos, cu foaie mare (bugnariu, năs.) = burdule(a) s. m. (şi ca nume de bou ii. x 85). Curat, par’că eşti burdulea! Ce burdu-leu de copil mai ai şi tu! ion cr. iv 122, (cu derivatul) burdulolu s. a. = turugă (=pociumb). H. ix 87; bârdizân (creangă, gl.), burdizân (ion cr. iii 81) =ţiplă., ochiu de fereastră, din beşicâ s. din piele de stomac de bou, burduf, bârdăhan.] — Etimologia necunoscută. (înrudit cu burduf; probabil stă în legătură cu rus. brjucho „burtă, burduhan", brjucham „burtos", polon, brzuch „burtă", buidziuk „burduf", rut. bordjug, bordjuk, burdjug „burduf", cihac, ii 23-24, TDRG,; cfr. ung. bur-dăny „om burtos", burdd ,,maţ“). kurmuhAvi vb. VI*. îiventrer. — A spintecă (un animal). DICŢ. [Şi: bardăhăni, bărhăni=aspârcui, a sfâşiâ cu cruzime un animal, precum fac lupii, când ap ică o vacă. costinescu, borhăni vb. IV: se zice când o fiară scoate măruntaiele din vite, până când nu sânt încă moarte, rădulescu-codin, l., borfăni vb. lVa: se zice despre vite când se împung cu coarnele în burtă şi se găuresc s. se spintecă (rev. crit. iii 89) = borhăi vb. lV(a). Dau gură boilor, ca să nu se întinză unu’ la altul,... să nu... se borhăiască cu- coarnili. jipescu, o. 153. Lupii au borhăit o vaca (Mitoc, în Bucov). Com. g. tofan. (P. ext.) Borhăit = răscolit, şez. ix 151. Toată ziua mă borhăe = îmi bate capul, pamfile, j. îi.] —Derivat din burduhan. burduhănos, -oAsA adj. v. burdulios. burduhăş s. a. v. burduf-. burduhoaie s. f. v. burduhan. burduhos, -oAsA adj, subst. 1°. Pansu. 2°. Enceinte, grosse. 3°. (Au pluriel) Jeunes paysans dâguises le dernier jour du Carnaval. 1°. Cu pântecale mare, umflat în pântece (ion cr. iv 122), burtos (creangă, gl.),pântecos; p. ext. sătul (pamfile, c.). Eră om nu prea înalt şi gros, burduhos şi bătrân, neculce, let. i 245/2S,. cfr. 254/,,. Copii burduhoşi. creangă, a. 42. Ce burduhos (s. burduhănos) te-ai făcut! ION CR. IV 122. Popă burduhos. GOROVEI, C. 96. | Fig. Plosc&bur-duhoasă. c. negruzzi, i 245. 2°. (Pop., despre femei şi, mii ales în batjocură, despre fete) însărcinată, grea, împovărată, borţoasâ. Tătarcele cele burduhoasele spintecă şi punea copiii prin pari. neculce, let. ii 243/c, cfr. beldiman, t. 428. O fată-mare... burduhoasă. MARIAN, NA. 10. 3°. Subst. Burduhoşi = feciori îmbrăcaţi în haine nemţeşti, jidoveşti, milităreşti ş. a. in ziua de începerea postului de Paşti. în mâni poartă nuiele de mesteacăn legate la olaltă ca o mătură, cu care bat pre cine întâlnesc în cale. Nu mă duc afară, că mă bat burduhoşii (Cârţa-săsească, în Făgăraş), viciu, gl. [Şl: burduos, burdăos, burdeos, -oâsăadj. DiCŢ., burduios, -oAsă adj. (şl cu înţelesul de „neastâmpărat" pamfile, j. iii, cfr. burduşel). Mirea-sa-i burduioasă. zanne, p. iv 452, cfr. teodorescu, p. P. 231b, bordios, -oâsă adj., gorovei, C. 168, burdihos, -oâsă adj. Fată-mare burdihoasă. iorga, s. n. vi 229, burdufos, -oăsă adj. Teiule, scurtule, Grosule şi burdufosule ! teodorescu, p. p. 353, bărdăoâsă s. f. = monstru, sperietoare, mo-mâie. LB., burdicos, -oâsă adj. păsculescu, l. p. 83, (-\- burtă s. pântecos) burticos, -oăsă adj. Cai de munte, burticoşi. ii. IV 84. I Familia: burduhan, bărdăhan) burduhănos (burdăhânos TDRG., băr-dăliănos, bârdâhânos, burdnvănos stamati, ap. TDRG ), -oAsă adj. Fată-mare... burduhănoasă, cu pântecele până la gură. marian, na. 10, şez. IV 239/9. Căţele bărdăhănoase. marian, v. 232. Oală bârdâ-hănoasă. şez. ix 77, (-\- burtă) burtuliănos, -oâsă adj. LB., bârdan) bârdănos, -oâsă adj. pamfile, J. i, (^brilian) brihănos, -oâsă adj. bugnariu, năş. | Diminutive: burduhoşel, -eâ f adj. = cam pântecos. Eră burduhoşel puţinei, dosofteiu, v. s. 42, (In ghicitori) (Căldăruţă) burducuţă sbiera, p. 321.] — Derivat din burduh (—burduf), prin suf. adj. -os. burduhoş£l, -isâ f adj. v. burdulios. burduiu s. a.- Troisieme corde d’un violon, celle qui donne le 16.—Coarda „re" a violinei. Coardele la vioară se numesc: supţire, mijloace, burduie şi sârmă. H. XI 281, cfr. xii 176, xiv 108. | Coarda corespunzătoare a cobzei. Cfr. H. xii 176. [Şi: bur-d<»iu s. a. (la violină şi la cobză). H, I 270.j BURDUj BURETE — Pare a presupune un tip *burdorieus, din aceeaşi tulpină, onomatopeică din care derivă şl ital. bur-done, fran, bourdon, span. bordon, portg. bordăo „coarda sol“. îtîJKncj s. m. şi a. (ş. d.) v. burduf2 ş. d. rurmuji vb. IVa v. burduşi. BUBDtrjLE(A) s. m. sing. \ , bvbbvloiu s. m. / tonrdnlian. bUbdustăb f s. a. v. buzunar. BVBBUOfS, -oăsă adj. v. burduhos. BUBDCŞ, isîtrdtjşei. s. m. şi a. v. burduf2. burduşi vb. 1V“. 1.1°. Bourrer. 2°. Battre, rosser. II. 1°. Se gondoler. 2°. Blettir. I. Trans. 1°: A umplea, tare, a îndesa, înghesui, îmbâcsi (ca într’un burduf). Să dea Dumneseu spor şi îmbelşugare..., să burduşiţi pământul de grâu. ispirescu, ap. TDRG. 2°. Pig. A burduşi (pe cinevâ în bătăi s. cu bătaia) = a da (în cinevâ) ca într’un burduf, a bate înfundat (pamfile, j. ii), a bate şi a legă (ib.), a bate să-i sfărâmi oasele (rădulescu-codin), a ghionti, a butuşî, a buşi (bev. crit. iii 90), a împinge, a împunge ca boii. (bugnariu, năs., Com. A. tomiac). îi luă în goană şi-i burduşi în bătăi, până ce trecură Dunărea, ispirescu, ap. TDKG. Mergând lupul aşă, ajunse la graniţa iadului, unde se bat munţii în capete, ca berbecii... Fuga, să treacă printre ei, dar vai! îl apucară munţii între capete şi mi-l bontăniră... Mumă-sa plângea, [văzând]... cum îl burduşau munţii, reteganul, p. iii 37. Ce vă burdujiţi acolo, ca doi cârlani? Com. g. tofan. || Pig. Burduşit = turtit ( = beat). Com. a. banciu (Sălişte, în Transilv.). II. Refl. A se face ca un burduf, a se umflă (de umezeală s. de uscăciune), primind o formă bâ-şicoasă, cfr. a se scoroji, ase coşcovi, a se sco-vârdâ. costinescu. Pereţii sânt burduşiţi, trebue să-i tencuim ăin nou. Com. kăduleSCu-CODin. 0-glindă... deformată, burduşită, caragiale, t. i 44. jl Fig. A se umflă (ca un burduf), a se băşică. Ici apa se scufundă, bolborosind, ca suptă de gura unei vâltori, colo se umflă, se burduşeşte şi urlă, făcând clăbuci. vlahuţă, rom. pit. 3. 2°. (Despre poamele răscoapte) A se strica, um-flându-se. LM. | Pig. Talpa şi vâr fu’ naţiei sânt bordoşite, răscoapte de veninul corupţiei, jipescu, ap. TDRG. [Şi: bordoşi, burduji, borduşi (TDRG.) vb. IV*'.] — Derivat din burduf (burduh, burduş). buri>uv s. a. v. burduf2. îsuKinjvănos, -oăsă adj. v. burduhos. burbuz interj, v. liurduz. bubeălă s. f. v. bură*. îîUKEÂN s. m. sing. tant. (Bot.) v. buruiană. BURECHI’ţ'Ă S. f., BUJltECMUL1 subst. burkchiuşă, bujrecmiuşcăs. f. (Cui.) Jv. burete. BURECIOR S. m. J isjjbenîtĂ s. f. (Bot.) v. buruiană. BURATE s. m. I. Eponge. 11. 1°. Champignon. Gyrole (Boletus edulis). 2°. Tachede rousseur. 3°.En-flure de l’articulation des genoux (chez les bestiaux). Ul. 1°. Tete (demoyeu). 2°. Pointe (delaranche d’une charrette). I. 1°. (Zool.) Spongie, zoofit cu o mulţime do specii, dintre care cele mai multe trăesc in mare, puţine numai în ape dulci, formând de obiceiu colonii mari fixate de stânci, pietre, etc. 2°. (Industr.) Corpul unei anumite specii de spon-gii de mare, preparat astfel ca să fie elastic şi capabil de a suge lichidele. Se întrebuinţează la şters şi la spălat. Spre a-1 deosebi de buretele II, i se dă şi numirea de burete dLe târg (şez. ii 72/,). După întrebuinţare, se numeşte burete de toaletă, de şters tabla, de bucătărie, etc. Şi lud bureatele, împlu-l de oţet. tetraev. (1574) 252. Toată coasta munţilor.... ca bureatele potricălită şi găunoasă easte. cantemir, ist. 140. Când se face spălare, este obiceiu a se da... un burete i un prosop, gheorgachi logofătul, let. iii 311/36. Nu poţi cu burete Să baţi pironii în perete, românul glumeţ, i 29. Suge ca un burete = e beţiv mare. zanne, p. iii 35. [| P. anal. Biibată de gumă, preparată în formă de burete şi întrebuinţată la spălarea corpului. II. 1°. (Bot.) Numele generic (în Munt : ciuperci) al plantelor criptogame care cresc, mai adesea pe arbori, ca paraziţi, şi dintre care unii sânt buni de mâncare (pentru prepararea lor, cfr. pamfile, i. c. 247), iar alţii nebuni (răi, otrăvitori, veninoşi). h. IV 71,84, ix’298, x 101, 228, xii 397. Migdalile, bureţii, mănăturcile. istorie poamelor (mss. a. 1773) GCR. II 98. Soiul ciupercilor i al bureţilor sânt de fire otrăvitoare, dar şi acestea se îmblânzesc şi se prefac cu oţetul şi cu untul-de-lemn în hrană de priinţa sănătăţii. PISCUPESCU, o. 194. Umblând vara cu băieţii după.... bureţi, creangă, a.122,cfr. pamfile, i.C. 248. Viermi de bwrete. H. II 80. Bureţii de cruce: cei care se fac pe cruci aşezate la loc deschis; după crsdinţa poporului au putere vindecătoare. Pentru tuse, să se afume cu burete de cruce. mss. (a. 1788), ap. HEM. 459. # A-i toca cuivâ gura (la) bureţi = a vorbi cu o nespusă iuţeală verzi şi uscate, zanne, P. i 125, cfr. LB., românul glumeţ, i 7. Doar n’am mâncat bureţi! — doar n’am înnebunit! zanne, p. iii 499 (cfr. n’am mâncat 1 auri!). A tăiă dracului bureţi= a nu avea ce face, asta cu gura căscată, cfr. a tăiă cânilor frunză, idem vi 622. Nu fac bureţi cu el! = n’am s’o duc bine; cfr. nu fac brânză cu el. pamfile, j. ii. S’a umplut de bureţi = n’a folosit nimic. ib. (cfr. m’ai umplut de Pilipeşti). || P. restr. (Munt.) Minătărci. panţu, pl. (Tot aşâ la Aromâni). Specii: buretc-alb, s. acru, s. galben, s. iute, s. lăptos, s. pipărat, s. usturos = iuţar. idem, cfr.LB.,H. Ii45, iii 321, iv 84, ix 298, x 101, 228, 531, XII 397. Buretele lăptos creşte tot prin pădure... Prigându-se, se face plăcut la mâncare, h. iv 71. bureţi albişori, buni de mâncat, se fac, ca şi cei negrişori, pe copacii căzuţi, h. ii 46. burete-bălos = a.) Hygrophorus eburneus, alb, bun de mâncat, panţu, pl. | b.) =băloşel. ib., cfr. H. x 228, xii 397. bureţi-boluudariţi, roşii. şez. vii 178. burete-călugăresc = Polyporus frondosus, bun de mâncat... 0 singură ciupercă cântăreşte une-ori până la 15 kilograme, panţu, pl. buretele-calului = Coprinus fimentarius, creşte pe pământ gras şi pe băligar. ib, cfr. LB. buretele-cerbilor = Scleroderma vulgare, veninos; şi: băşina-porcului. ib., cfr. LM. burete-creţ = a.) burete-de-couopidă = ilydnwn şi clavaria coralloides, bun de mâncat, având aspectul unei conopide; şi: barba-caprei, creţi-şoară, curălice, laba-mâţii, mei o şei, opintici, togmăjel. | b.) =rămurele. panţu, pl. | c.) Ciupercă care nu se mănâncă, ii. xii 397. burete-de-boală, veninos, dame, t. 188. burete-de-brad, bun de mâncat, h. xii 397. burete-de-câmp = ciupercă-de-gunoiu. LB. burete-de-casă=c iupercă-de-pivniţă. Panţu, pl. bureţi-de-cireş, buni de mâncat, h. xii 397. buretî-de-cucută, nu se mănâncă, h. xii 397. bureie-de-fag = (burete-)păstrăv: alb, mare şi cu pete negre. şez. vii 178, cfr. LB., barcianu. Bureţii păstrăvi se fac tot pe fagi, unul câte unul. [Cresc] până la mărimea unei farfurii... Se numesc păstrăvi, pentru-că au nişte pete ce seamănă foarte mult cu acelea ale peştelui de munte numit păstrăv Sânt foarte gustoşi la mâncare.- H. ii 45. BURETE - 700 - BURFUIAL burete • de - iască = babiţă (3°). bianu, d. s., PANŢU, PL. burete-de-măr, bun de mâncat, h. xii 397. burete-de-mărăcine, bun do mâncat; creşte primăvara. ib. ix 298. burete-de-inesteacăn = Cortinarius cinamomeus, bun de mâncat; şi: pânişoare. panţu, PL. burcte-de-nuc = Polyporus squamosus, bun de mâncat; creşte pe trunchiul nucilor, fagilor şi ulmilor din păduri; şî: păstrăv, păstrăv-de-nuc, văcălie. panţu, pl., cfr. grigoriu-rigo, m., leon, med. 26, H. XII 397. Imreţi-de-păr, buni de mâncat. H. xn 397. burete-de-perji s. -de-prun (h. iv 71, ix 298), bun de mâncat. H. x 228, xii 397. BureU-de-perji,... servesc locuitorilor ca medicament contra diareei, ib. x 531. i • burete-dc-prund = Collybia esculenta, mic, bun de mâncat, cresc mai mulţi la un loc, prin păduri; şi: bure,te-de-rouă. panţu, pl. bureţi-de-răchită, buni de mâncat, h. xii 397. burete-de-rouă = a.) Diferite specii de Coprinus. | b.) =burete-de-prund. panţu, pl., cfr. ii. x 531, xii 397. Bureţii-de-rouă... când dă soarele se topesc şi cât fine roua dimineaţa sânt frumoşi şi buniK II. x 228. " ■ burete-de-salce = a.) creşte pe trunchiurile sălciilor ; dacă se usucă, din el se face iască. H. iii 321. | b.) =bolun. H. iv 70. burete-de-soc: Hirneola Auricula Iudoe. panţu, pl., cfr. LB. burete-de-spin = a.) Bussula grisea, bun de mâncat. ib. | b.) = n i c o r e t e. ib. burete-de-stejar=a.) Boletus purpureus. Ciupercă suspectă. | b.) Fistulina-hepatica, roşu ca sângele, cleios,din el se extrage cleiul-de-stejar; şi: păstrăv-roşu-de-stejar, ib. burete-de-veveriţă = rămurele. ib. burete-de-zadă. LB. burete-domnesc s. crăiesc = Bolbitius fragilis. ib., cfr. LB. burete-dulce = a.) vineţică-cu-lapte; burete-roşu. I b.) râşcov. ib. burete-flocos s. (burete-)i!oeoşel = Lactarius tor-minosus, bun de mâncat, ib., cfr. H. ix 298, x 101. burete-galben, gălbiniu s. gâlbior = Cantha-rellus cibarius, bun de mâncat; şi: cigă-mică, găl-binele, gălbiori, unghia-caprei, urechiuşă, urechiuşi. panţu, pl., cfr. LB., barcianu, h. ix 298. || bureţi-galbeni-de-riicliită. h. x 531. burete-gălbişor = Lactarius aurantiacus, portocaliu. panţu, pl. burctc-gras, bun de mâncat, pamfile, i. o. 247, 248, H. x 531. buretele-inuştclor, nu-i bun de mâncare, h. x 101. burete-negru s. negrişor = păstrăv (Pleuro-tus ostreatusj. panţu, pl, cfr. H. x 228. Bureţii negrişori... se fac pe fagi toamna, mulţi la un loc (sau în clădării); se mănâncă fripţi, gătiţi şi muraţi, in vase. H. II 45, cfr. 46. buretele-oilor s. oiesc (H. ix 298) = Polyporus confluens. panţu, pl. burete-păturos = vineţică, vineţele, barcianu. burete-pestriţ s. buretele-şarpelui, -şerpilor s. -şerpesc = Amanita muscari'a, foarte veninos; şl: p'ălăria-şarpelui. panţu, pl., h. x 101, 228. burete-porcesc = a.) Ciupercă veninoasă, h. x 228, cfr. iv 84. Burefii porceşti, ce seamănă mult cu cei lăptoşi..., dar sânt mai mari. h. ii 46. | b.) Ciupercă bună de mâncare, pamfile, i. c. 247, H. IX 29S. burete-pucios s. -puturos s. burete-de-bubă = lthyphallus impudicus: ciupercă rea; şi: boţiţi, bozuz.panţu, pl., h. x 228, 531. Sepunepe bubă burete pucios, ce mirosă grozav de urît, muiet în apă caldă şi scapi de răutate, şez. i 55. || Buretele-de-bubă... servă ţăranilor ca medicament. El creşte prin răzoarele nesparte ale locurilor arabile. Are un miros plăcut, îl culege omul spre a-l usca şi bea cu apă neîncepută. H. IV 71. burete-roşu = a.) Mycena strobilina, creşte. prin foile căzute ’din pădurile de fag şi pe conurile de pini. panţu, pl. | b.) = vineţică-cu-lapte; burete-dulce. ib. burete-roşcovan = Cortinarius iliopodius. ib. burete-roşcovior:' numit astfel din cauza cu-loarei roşioare ce au; se fac mai ales pe subt brazi şi mesteacâni...; se consumă fripţi şi nefripţi. H. II 45. | burete-roşior, bun de mâncat, h. IX 298. burete-sălba’tec: se face mare şi are pui [=pete] roşii. h. X 531. burete-şerpesc = a.) Lepiotaprocera, bun de mânr cat, pălăria acoperită de solzi bruni; şl: pălări’a-şarpelui.PANŢU, pl. | b,)=burete-pe8triţ. ib. burete-spârcaciu, se mănâncă negătit, cum se găseşte prin pădure. H. IX 298. burcte-ţepos’= flocoşel (1°). ib. burete-tare, veninos., h. x 228. bui*ete-ţigănesc: nu este bun de mâncat, ib. x 101, buretele-vacii—Laetarîw.s subdulcis, bun de mâncat. PANŢU, PL. burete-vânăt = a.) Cortinarius violaceus, bun de mâncat, panţu, pl., cfr. LB., LM., H. iv 84. | b.) Ciupercă otrăvitoare. H. iv 84. 2°. Fig. (la plur.) Pistrui? Primăvara, când vezi rândunele întâi, se dă cu ţernă peste cap, ca să nu faci bureţi (rău explicat prin: alunele) pe obraz, peste vară. şez. vi 53. 3°. Fig. (Veter.) Umflătură a articulaţiunii, la genunchii vitelor, filipescu, ap. TDRG. III. P. anal. (Tehn.) 1°. Partea cea mai umflată a butucului de la roţile carului, în care sânt făcute dăltuiturile prin care intră capetele spiţelor; crel, crer. pamfile, i. c. 129, cfr. DDRF. Roatele cu părţile lor: spiţe, căpăţână, burefi, obezi, şină. H. iv 88. Cercurile de la burete = cele două cercuri de fier de pe burete, de o parte şi de alta a spiţelor, ib. 2°. Cioculeţul leucei. dame, t. 11. [Diminutive: burecior s. m. marian, î. 588, bu? reţel s. m. = burete mic TDRG.; (la plur.) bureţei — un fel de colţunaşi de aluat. Cfr. marian, nu. 236. (Cu acest înţeles din urmă, prin apropiere de sinonimele urechiuşă, urechiuşcă) burechiuşă, bu-rechiuşcă s. f. = un fel de aluat sucit cu sucitorul, care se taie in patrate mititele şi..., prinzându-se două cornuri opuse ale fiecărui patrat la un loc, i se dă prin aceasta forma unui burete mititel, marian, şe. i 163, cfr. NU. 236. Bu.richiuşte = zeamă de urechiuşe. viciu, GL. (Alte forme:) buretiţă (bureeliiţă marian, nu. 236, viciu, gl., burechiţă: umplută cu icre de crap. Braşov) s. f. = un fel de colţunaşi foarte mici, făcuţi din aluat în formă de ureche sau de burete, marian, burecliiu subst.: un fel de mâncare (nedefinită). H. XIV 351.] — Din lat. *boletis, -em (tn loc de boletus, după grec. pmXiTY)?), idem. bvreţel s. m., BURETrţ'A s. f. (Cui.) v. burete. bvthfâş s. m. v. borfaş, ii uit fi; s; f. plur. (ş. d.) v. bo(a)rfe ş. d. BîJRt'Eiu s. f. plur. v. bulfeu2. BITRFjfcTE s. m. Enfant grassouilUt oupansu. — (Transilv.) Copil grăsuliu, burtos, dolofan. REV. crit. iii 91. Cfr. burduf (iii 5°). BDRi'ci vb. 1V“. (Agric.) Biner, sarcler. — A face întâia praşilă a porumbului, dame, t., cfr. TDRG. [Derivat: bui'fuiălă s. f. Când porumbul e în trei frunze, dacă arătura a fost bună, se face burfu-iala sau prăşitura, adică se prăşeşte întâi, dame, t.]—Cfr. borhăi (subt burduhăm) şi borfăl. BîJRFiitÂi.Ă s. f. v. burfu'i. BtfRG - 701 - BURIC A bcbg s. a. Bourg. — (Ist.; franţuzism) Orăşel (din statele din apus, m. ales in evul mediu), târg. [Plur. burguri. | Familia: burgâdă s. f. = mic burg, târguşor,, burghez, -eză subst., adj. = (de) locuitor de la oraş, spec. neguţător, comerciant, industriaş, om cu profesiune liberă (in opoziţie pe de o parte cu „nobil, boier, aristocrat11, pe de alta cu „ţăran, sătean, lucrător, muncitor, proletar11), cfr. târgoveţ, oră şan, bulgăr ’, pârgar; (cu înţeles despre-ţuitor) om fără cultură, care nu poate preţui arta şi ştiinţa. Ocupaţie burgheză şi prozaică, caragiale, n. l03/4, burghezie, (şi, mai puţin obicinuit) burghezime s. f. = clasa burghezilor, clasa mijlocie (spec. în opoziţie cu „nobilimea, aristocraţia11 şi cu „ţărănimea, muncitorimea, clasa lucrătorilor, proletariatul11), cfr. negustorime. Deosebitele categorii ale burgheziei, bălcescu, m. v. 10/25. Aristocraţia... căzu şi ea, zdrobită subt o burghezie streină, sub Fanarioţi. id. 12/,0. Buryhezimea plebeică cu proprietate de pământ câştigăpreponderanţă. maiorescu, cr. iii 118/al, burgr&v s. m. (. burniţă s. f. v. bură2. buknijel, burnus s. a. v. burnuz. burnuz s. a. I. 1°. Sorte de manteau. 2°. Sorte de casaque. 3°. Sorte de veste de femme (en peau d’agneau). II. Burnous. I. (Pop.) 1°. (Dobrogea) Mantă mare cu glugă. ŞIO. 2°. (Basarabia) Scurteică pe care o poartă ţărancele, cfr. caţaveică, crâiniceanu, ap. ŞIO. Eră cam sărăcăcios îmbrăcată, cu un burnuz de satin. CONTEMPORANUL, IV 87. 3°. (Mold.) Pieptar de piele de cârlan cusut cu flori şi fluturi, ion CR. III 187, cfr. h. iii 109, x 453.’ Burnusul ce e cevă mai lung decât minteanu’. H. 1 36. II. (Literar) Mantă de lână (albă ori neagră), cu glugă, pe care o poartă Arabii. Arabii învăliţi în humusuri albe. alecsandri, ap. zeitschrift, xvii 396. [Plur. -nuze şi -numiri. | Şi: burnus s. a. | Diminutiv: burnnjel s. a. De bucurie, îi dăruiluimoş Nistor un burnujel (= cojoc) nou nouţ (Tutova). ion cr. iii 261.] — Din turc. burnuz (ca neol., din fran.). bursă s. f. Bourse. 1°. Pensiune gratuită.acordată prin concurs unui elev (într’un internat), sumă acordată pentru stu-dii;şi întreţinere unui elev sau unui student, stipendiu, cfr. subvenţiune. Dacă statul... ar sice: pentru şcoalele latineşti.., să viu eu... în ajutor, cu internate, vă dau burse, ca să fiţi crescuţi gratuit de mine,.., a/r continuă eroarea, maiorescu, d. I 466. 2°. (Finanţe) Instituţie publică în care.se adună agenţii de schimb, bancherii ş. a. pentru vânzări şi cumpărări de obligaţii de renţă de stat, acţiuni de societăţi comerciale, cereale, etc.; p. ext. instituţie care mijloceşte informaţii şi angajamente do lucru pentru lucrători: Bursa muncii. | Negoţul cu asemenea valori. Jocul de bursă al domniilor româneşti. IORGA, c. I. I 33. | Timpul zilei, în care se fac aceste afaceri. Bursa oficială e ăe la orele 11 la 12. [Derivat (ad 1«): bursier, -ă adj., subst. = cel care are o bursă.] — N. din fran. bursănesc, -eăscă adj. v. bârsănesc. buusikr, -A adj., subst. v. bursă. bursoăcă s f. (Bot.) = 1° molior. panţu, pl 1)2» meiu. dame, t. 186.—Cfr. bursucă. bursuc s. m. (Zool.) 1°. Blaireau. 2». Marmotte. 3°. Homme trapu et paresseux. 4». Nom de chien. 1°. Viezure. H. ii 240, cfr. iii 14. Bursucul, ne-văstuica... cantemir, ist. 26. Cine mănâncă untură de bursuc, se îngraşă■ leon, med. 81. Să treci codrii ca muţii Şi câmpii ca bursucii, sevastos, p. p. 174. Bursucii, care mănâncă porumb noaptea, se aseamănă cu porcii, h. ii 240. 2°. Bursuc f-de-munte) = marmotă. DICŢ. Viezurii cu perii suri, lungi şi drepţi ca ţepele, şi bursucii somnoroşi, care ies numai noaptea din vizuini. odobescu, iii 185. 3°. Fig. Om (leneş) gras şi îndesat. Nu eşti bărbat, eşti un bursuc, un aluat moale, nu-ţi pasă de nime. contemporanul, vi, ii 118, cfr. 210. Are lelea un bursuc, După dînsul mă usuc. şez. iv 235. 4°. Nume de câne. dame, T. 181. [Feminin: burstică DICŢ. (însemnează şi planta Bartsia alpina: mică, păroasă, cu flori violete în formă de spic. panţu, pl.) | Diminutiv: bursucel s.m. (se întrebuinţează şl despre căţei mici şi grăsulii, precum şi —la plur. — despre fructul unor plante, ca păpădia, care se aseamănă cu un cap zburlit. DICŢ.) A găsit [căţeaua]... având împrejurul ei o grămadă de căţeluşi, mici cât pumnul şi orbi ca sobolii. Erau unsprezece bursucei, odobescu, iii 42. | Adjectiv: bursucos,-oăsă = scurt şi gros, ca un bursuc. [Iso-pie] eră... bursucos, şi la trup cocoşat şi strâmb, mss. (a. 1705), GCR. 1350. | Verb: bursucă (busurcă şincai, hr.200/26, îmbursucă vb. Iaref]., după DDRF; şl bursuci vb. IVa ref 1.) = a se burzului ; a se înfuria. Cu păr bursucut. ap. zeitscrift, xvii 396.Pentru carea faptă a lui Arcadie bursucându-se Bufin, pre Huni i-au invitat în Asia. şincai, hr. i 68. Mândra mi s’a ’mbursucat, Ce-a cerut, io nu i-am dat. hodoş, C. 81. Văzând eu atâta fără-de-lege, mă înfuriaiu şi [mă] bursucaiu ca un urs. reteganul, p. v 83. Pentr’o mândră cât o nucă, Toţi feciorii se bursucă; Pentr’o fată cât o ceapă, Stau feciorii să se bată! jarnîk-bârseanu, d. 434.] — Din turc. (bulg., rus., rut., p.ol.) borsuk, idem. bursucă vb. I refl. BURSUCĂ S. f., BURSUCEL S. bursuci vb. lVa refl. bursucos, -oăsă adj. bursumflă vb. I refl. v. bosumflâ. bursunăr f s. a. v. buzunar. bursune s. f. plur. (Mold.) Un fel de rugină roşie-portocalie, cu pete lucitoare, ce se găseşte la munte pe pâraie, în anumite locuri, dar şl pe ape stătătoare; se întrebuinţează la făcutul văpselei negre. Cfr. pamfile, i. c. 382, şez. ii 23, iii 175, v 40/6. [Şi: borsimă s. f. marian, ch. 10.] burtă s. f. (Anat.) Ventre. 1°. (Cuvântul trece de trivial) Partea corpului (la om şi la animale) care cuprinde stomacul şi intestinele, pântece, foaie, vintre, abdomen, cfr. burduhan (la animale), burduf (în glumă), borţ v. bursuc. BURÎÂ-VERDE - ?04 - BURtîIAN (ca parte a corpului femeiesc in care se săvârşeşte gestaţiunea), inimă (când e vorba de dureri). Din burta, plină a Lamiei, viu pruncul să nu-l ia. Ollănescu, H. A. P. 48. Afin lovi cerbul de trei ori în burtă, ispirescu, l. 116. Sluţenia de om se topeâ ăe dragostea fetii, se lungea cu burta pe, pământ (= se umilea în faţa ei) şi umblă cu, şosele cu momele, să înduplece pe fată a-l luă de bărbat, id. ib. 47. Pocâllit de foame, cu maţele chio-răină şi cu burta lihnită, id. u. 106. Zeamă ăe prune, Cănă bei multă, Te umflă ’n burtă, Faci burta tobă. teodorescu, p. p. 176. S’a făcut un noroiu până în burţile iepelor, şez. vi 109. Dureri de burtă. ib. iv 22, ix 125 (cfr. colici). [Albina] vine încărcată de ceară şi miere pe picioare, pe spate, pe burtă. li. iv 54. Văzu că [fata] e cu burta m,are (= îngreunată). ib. 61. (Despre cal) Fuge, de dă cu burta ele pământ = fuge în goană mare. Ofr. ispirescu, l. 129. A sta cu burta la soare = culcat pe spate; trândăvind. Burtă de popă = obicinuit cu mâncări şi băuturi multe, zanne, p. ii 24. |(Bot.) Bnrta-gâştil = un fel de iarbă măruntă şi foarte moale, pe care cu mare anevoinţă o cosesc oamenii, h. v 352. j| P. restr. Pielea abdomenului.Ciorbă de burtă ăe vacă. || P. ext. Om cu burta mare, pântecos, burduhos. 2°. P. anal. Partea umflată, bulbucată s. ieşind în afară (ca burta omului) la diferite obiecte. Una dintr’însele [din nuci] se străpunge din burtă’n burtă. ispirescu, ap. TDRG. Cână luna nu este plină şi are burta în jos, făgădueşte ploaie. I. ionescu, m. 64 (cfr. burduf). Burta, butoiului, dame, t. Sfoara smeului se zice că lasă (s. face) burtă, când nu stă destul de întinsă, ci formează o linie curbă. (în graiul copiilor) Linie cu burtă — linie curbă, cu deschizătura în sus. | Spec. Partea umflată a fusului. Fusul are vârf sau cap, burtă şi bold. brebenel, gr. p. [Plur. burţi şi hurte (pann, e. ii 103). | Şi: bârtă s. f. pamfile, j. i 384 (ca la Aromâni). | Diminutiv: burticică, burtică s. f. | Compus: biirtă-yerde s. m. invar. = burghez (cu înţeles despreţui-tor); materialist, (cu colectivul) burtâ-verziine s. f. | Adjectiv: burtos (bortos H. iv 84), -oâsă = cu burta mare. GORUN, F. 90, CONTEMPORANUL, VI I 99. | Derivate: burte(a) s. m. (vocat. burteo!) — poreclă dată unuia cu burta mare, bine nutrit s. unui mâncău, cfr. foite, burdule. rev. crit. iii 91. Auzi burteo! zise el lui Alexe. D. zamfirescu, ap. TDRG., (cu acelaşi înţeles) biirteş, -ă adj.; burticâl s. a. (disimilat din *burticar < burtică -f- ar) = un fel de cojoc. H. xiv 73.] — Etimologia necunoscută. (Cuvântul există şl la Bulgari: burta, idem. Legătura lui cu borţ şi burduf e problematică). BURTĂ-V13RDB s. m. inv. (ş. d.) burte(a) s. m. sing., burteş, -A adj. burtica s. f., burticâl s. a. BURTICICĂ S. f. burticos, -oăsă adj. v. burduhos. burtos, -oăsă adj. v. burtă. burtuc s. a. v. burduf2. burtucă s. f. Trou dans la glace. — Gaură făcută în gheaţă; potcă, produf, copcă. [Şl: bur-tucăii s. m. LB.] — Pare a fl derivat din bortă, prin suf. dim. -ucă (cfr. şi burduf3 = produf şi ung. burduga „izvor care ţâşneşte din pământ*1). burtucăl s. a. (Comerţ) Toile epaisse.—Pânză groasă din prăvălie (Clopotiva, în Haţeg), viciu, GL. — Probabil din germ. Portugal „Portugalia11. burtucâi.e s. f. plur. V. burduf2. burtucăn s. m. v. burtucă. burtuhănos, -oâsă adj. v. burduhos. burtuleAg s. m. 'J’onne.au.—Batoni de 5-7-10 vedre, butoiaş. H. ix 83. burtuş s. a. v. burduf2. burugĂ s. f. v. burău. buri i vb. IV1* v. bură1. buruian s. m. (Bot.) v. buruiană. buruiană s. f. (Bot.) Mauvaise herbe. — Subt buruiană se înţelege, în sensul cel mai larg, orice plantă ierboasă care creşte necultivată (în opoziţie cu floare), afară de iarbă; p. restr. plante sălbatece care cresc printre cele. cultivate, năpădin-du-le (cfr. bălărie), şi care trebue deci plivite s. prăşite (cfr. buruienâ). Se face deosebire între buruiene rele (zanne, p. 1X445) 8. de stricăciune (şez. iv 25/18), care nu sânt de nici un folos, şl buruiene de leac (locuitoare konaki, p. 298, tămăduitoare), care servesc la vindecarea deosebitelor boale. [Muştariul] să face mai mare de toate buruianele. noul testament (1648), ap. GCR. I 128. Când să războiesc,... întreabă leac şi buruiane. dosofteiu, V. S. 90. Ce buruiană este, care o cunosc şî orbii?... Urzicile! (a. 1799) GCR. II 171. O buruiană, a căriia hlujanul eră aţos, în chipul inului, drăghici, R. 52. Câţi popuşoi ţărăneşti nu rămân în buruiene? I. ionescu, c. 55. Palaturile dărâmate şi cu buruieni crescute pe dînsele. ispirescu, l. 10. Buruieni adormitoare (= soporifice), ib. 106. învăţaţii... nu au flori, ci numai buruiene. C. negruzzi, I 101. M’o trimes giupineasa, să culeg buruiene uscate de leac. alecsandri, t. 1535. tn mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele şi buruienile crescuse mari în tufe negre-verzi... eminescu, n. 37. Buruiene mirositoare şi prielnice albinelor, creangă, p. 238. Cărarea eră acoperită ici colea de buruieni, sandu-aldea, luc. vi 335. De răul-coplilor scapă prin descântece şi buruiene negre. şez. i 255. Foaie verăe buruiană, jarnik-bârseanu, d. 35. Nu iubi o buruiană, Ci ofloare din poiană, ib. 47. A fi crescut în buruienile dracului = a fi gâlcevitor şi nemulţămitor. zanne, p. vi 620. Foarte multe numiri populare de plante s’au format cu ajutorul cuvântului buruiană: buruiană-albă = albiţă (2U) panţu, pl.,cfr. GRI-GORIU-RIGO, m. p. i 139. buruiană-amară = a m ă r ăl u ţ ă. panţu, pl., cfr. griGOriu-rigo, m. p.'i 139. buruiana-argintului-viu. h. ix 35. burniană-câneascâ=t repădătoare,breiufMer-curialisannua şi perennis). panţu, pl., leon, med. 71. Aceeaşi plantă pare a fi burniana-cânelui. H. vi 220, buruiană-de*a-bubă = a.) păpălău. panţu, pl. leon, med. 55. Aceeaşi plantă pare a fi buruiană-de-bubă: rădăcina mică şi cu multe ramuri subţiri; cotorul cu rămurfele care poartă foi verzi lăticele şi crestate rotund, h. xii 136, cfr. ibid. ix 472. | b.) lumânare, viciu, gl. buruiană-de-beteşug (s. de-dureri)-la-inimă. h. IX 472. buruiană-de-brâncă. H. ix 472. buruiană-de-bubă-rea = spanac porcesc. LB., DAME, T. 187, PANŢU, PL. buruiană-de-ceas-rău = ve trie e.. panţu, pl. Rădăcina şi tulpina ei se întrebuinţează, fierte cu vin, pentru bolnavii speriaţi. H. ut 424. buruiană-de-cel-pierit = ventrilică. panţu, pl. Şl: burueiii-de-pierit. h. iii 361. buruianăde-cinci-degete = a.) Potentilla recta; şl: găinuţe, gălbenuşe, scrântitoare. panţu, pl. | b.) = cinci-degete. leon, med. 27. buruianâ-de-cuiu = cerenţel (Geum urbanwn). grigoriu-rigo, M. P. Probabil aceeaşi plantă este: buruiana-de-cuiu-dc-sti'icâciune. Pentru întărirea oaselor, pătimaşii se vindecă, culegână la Vineri-, Iv. burtă. BURUIANĂ - 705 - legate ale Sfinţilor buruieni-amare...., buruiană-de-cuiu-de-stricăciune şi buruieni-albe. idem, 1139. buruiană-de-dalac=lăsnicior. panţu,pl.,leon, med. 27, h. ix 436. Şl: buruiana-dalacului. h.ii 130. buruiană-de-făcut-copii = nemţi şori-de-câ mp. panţu, pl. Aceeaşi plantă pare a fi buruiana-de-rod-de-copii. h. ix 35. buruiană-de-friguri = a.) traista-ciobanului. LB., panţu, pl. Pisată şi plămădită cu apă, e bună de friguri... Are păstăi cu seminţe negre, mici, ca iarba-de-puşcă. h. xii 136. | b.) laptele-cucului, cfr. buruiană-de-negei, buruianâ-măgârea-scă. panţu, pl. | c.) boglari (Ranunculus scele-ratus). ib., leon, med. 27, grigoriu-rigo, m. p. Se ia curpăn, se piseasă şi se leagă la mână cu bu-ruiană-de-friguri. grigoriu-rigo, m. p. i 74. buruiană-de-guşter: hlujul de 1.50 m; rădăcina, fiartă cu lapte dulce, bună la porcii care sufer de guşter. H. xii 136, II 125. buruiană-de-Iele=măru 1-1 up u 1 ui. leon, med.27. buruiană-de-in=linariţă. LB., panţu, pl.,leon, MED. 27. burniau ă-de-lungoare s. buruiana-lin goarei=1 e u -ştean. panţu, pl., leon, med. 46. buriană-de-lipitură. ib. buruiană-de-negei = a.) ai or, cfr. buruiană-măgărească. panţu,pl. | b.) laptele-cânelui. ib. | c.) laptele-cucului, pfr. buruiană-de-friguri, buru iană-m ăgăr e ască. ib. buruiană-de-rânză = căpuşnică (h. iv 84): cu rădăcina ca a morcovului; lujerul (trunchiul) se întinde pe pământ. H. v 34, cfr. II 125, ix 472. burniană-de-roşaţă: rădăcina roşioară subţire; ...fiartă cu vin alb, clăteşti cu ea gura, când ai ro-şaţă. h. xii 136. buraiană-de-spulburătui,i = dumbeţ. panţu, pl. buruiană-de-tăietură. h. iii 306, ix 472 = buri an ă-vânătă. h. ix 84. buriană-de-talan=sângele-iepurelui. h. ix 84. ţ£buruiană-(le-ţară = năfurică. panţu, pl. . buruiană-de-’trânji = iarbă-de-şoaidină. ib. bur uiană-de-venin. dame, t. 184. buruiană-domnească = vâzdoagă. panţu, pl. buruiana-faptului = faptnic. marian, ins. 273. buruiana-găinii = cătuşnică. TDRG. buruiană-împuscată. n. v 10, grigoriu-rigo, m. p. I 139, ii 24. buriana-lacului. H. ix 472. buruiană-măgărească = a ) aior, cfr. buruiană-de-negei. panţu, pl. | b.) laptele-cucului, cfr. buruiană-de-friguri, buruiană-de-negei. ib., LEON, MED. 45. buruiana-măselii: a căreia rădăcină are forma unei măsele de om, şi pe care oamenii o întrebuinţează contra durerii de măsele, h. ii 130. buruian ă-porcească=Hypochoeris radicata (fran. porcelle s.laitue-de-cochon, germ. Fer kelkraut). panţu, pl. Aceeaşi plantă pare a fi buruiana-por-cului. h. ix 35. buruiană-pucioasă— iarbă-puturoasă. panţu, pl., TDRG. buruiana-rândunicii (TDRG.) s. rândunelii (gri-goriu-rigo, m. p. i 6) = rostopască. buruiană-rapăn : măruntă; frunzele mici, beşi-cuţi pe băţ, ca meiul. h. iii 360. buruiana-spurcului. h. ix 35. buruian a-surpăturii = Sceleranthus annuus: şl boşoroagă, sincerică. panţu, pl. buruiana-viermelui = p u n g u 1 i ţ ă. LB., panţu, pl. [Singularul are adesea înţeles colectiv: Buruiana a năpădit bucatele. \ Plur. -ruiene şi -ruieni. | Şi: bu-riână s. f. (pron. -ri-ia- şi bu-rîa-). Un fel de bu-riiană ce creşte... între pietre, piscupescu, o. 63. Vântul la pământ n’aruncă burieni, ci pe cei mai mari copaci, zanne, p. i 145. Ulceluşă unsă, în burieni ascunsă? (= Iepurele). teodorescu, p. p. 230b, burăiână f s. f.; (din pluralul colectiv, noul Dicţionarul limbii române. 29. XII. 1912. sing.) buruian, bureân s. m. sing. tant. Buruianul pământului, antim, p. 214. Să puie să smulgă cu mânele burianuldin vie. ispirescu, ap. GCR. II 368. || Diminutive: burănîţă (DDRF.), burenîtă (ib., TDRG.), burieniţă (panţu, pl.), burienută (DDRF., TDRG.),buruieniţă(TDRG.),buruienuţă(LB.,TDRG., gorovei, c. 372), buruniţă (barcianu, TDRG.) s. f. (şi cu înţelesul spec. de) silu r. panţu, pl., leon, med. 27. | Adjectiv: buruienos, -oăsă = plin s. năpădit de buruiene. Pământ (i. ionescu, m. 345), un hat (sadoveanu, luc. iii 232) buruienos. Sămânţă buruienoasă (= amestecată cu sămânţă de buruiene). I. ionescu, c. 174. | Verb: (suspect) bu-ruienâ vb. Ia = a plivi. LB.] — Din slav. (rus., rut.,bulg., sârb.) burjauu, idem. buruienă vb. Ia, Bi’RiiiKXir.v s. f.| buruienos, -OASl adj. ’ l V. buruiană. BURUIElrflţĂ S. f. (Bot.) J BURUNCIUC, BUBCKCliC, 1 . BURUNQitie s. a. (Industr.) j v' ^orangic. burUnIţă s. f. (Bot.) v. buruiană. burzilui vb. IVa v. burzului. BURzoi vb. IV (IVa) v. bârzoiâ. BURZuiiî vb. lVa v. burzului. burzului vb. IVa. I. (S’)ebouriffer, (se) hiris-ser. II. 1°. S’emporter; se soulever. 2°. Ameuter. I. A (se) zbârli. Şi-şi incleştă [mama ciumei] ghiarele îndrăcite în părul cel burzuluit, m. pompiliu, ap. TDRG.#A-şi burzului creasta = a face pe marele, a fi arogant, cfr. bârzoiâ (2°). Pâ-n’acuma’n ţara-aceasta, Noi [boierii] ne-am burzuluit creasta, alecsandri, t. 38. II. Fig. 1°. Refl. A se bârzoiâ (1°), a se zborşî de mânie (creangă, gl.), a se zbârli la cinevâ, a se iritâ, cfr. oţărî; p. ext. a se răsculâ (împotriva cuivâ). Iară oastea..., dacă au înţeles de perirea oştii cei de pre uscat..., s’au burzuluit pre bietul Barâbaş, capul lor. m. costin, let. i 292. Fiind Tătarii burzuluiţi şi înherbântaţi... n. costin, let. n 53. Hanul Crâmului... s’au burzuluit asupra Moscului, neculce, let. ii 428, cfr. 341/22. Nu te burzului, Christachi, nu voiam să te supăr! I. negruzzi, i 102, cfr. v 455. „Vai, aprin-de-v'ar focul, să vă aprindă“, zise ea, burzuluită grozav, creangă, a. 44. Sya burzuluit lumea = s’au revoltat oamenii, şez. ix146. | P. ext. Vremea sebur-zulueşte — se strică, se face vânt şi ploaie, creangă, gl., şez. v 40, ix 146. Vremea cea frumoasă începu a se burzului..., şi, cât ai clipi, un vânt puternic, urmat de ploaie, se revărsă cu tunete şi fulgere. şez. vii 137. 2°. Trans. A întărîtâ, a aţâţă la revoltă. Flendor armaşul... şi cu alţii au burzuluit tot târgul şi sluji-torimea asupra Grecilor, totcupietre şi cu beţe, de erâ Curtea-domnească plină de oameni, şi pe ziduri sta oameni, neculce, let. ii 252, cfr. c. negruzzi, i 153. [Şi: burzilui vb. IV* cantemir, ist. 273; bur-zuli vb. IVa mândrescu, UNG. 49; borzoli vb. IVa = a (se) zburli, vaida; buzurlui vb. IVa N. COSTIN, let. II 53. || Derivate: burzuluire s. f. Cuvintele şi lucrurile... cavile ranelor trupului ...nu tămăduire, ce burzuluire aduc. cantemir, ist. 51, burzuluiala s. f. creangă, gl., burziluitor, -oare adj. = excitant, iritant. Rana poftii de cât a fierului mai obrintitoare, şi de pricina cât de mică mai burzilui-toare iaste. cantemir, ist. 273.] — Din ung. borzolni „a zbârli*1. Cfr. bârzoiâ. buş s. m. şi a. 1°. Poing. 2°. Coup de poing. 3°. Jeu d’enfants. 1°. Pumn. (Acesta pare a fi înţelesul originar din expresiile:) (A cădea) în patru buşi = pe mâni şi pe picioare, pe brânci, în patru labe; (a umblă, a se târî) de-a buşile (s. de-a buşa cihac, ii 35, s., Ban., a buşile’ anon. car. şi —din gra- I 45 BUŞ iul copiilor — a-busălea HEM. 107) = pe brânci. [Copiii mici] se lăsau încet-încet jos şi râdeau iar, când se vedeau în patru buşi la pământ, scăpaţi de ameţeala statului în picioare, sandtj-aldea, 0. p. 160. Căţărindu-se din steiu în steiu, mai de-a buşele..., se urcă de-asupra muntelui. ispirescu, L. 195. linii [dintre copiii mici] se târau de-a buşile. sandu-aldea, n. p. 160. Urc malul, mai în picioare, mai de-a buşile şi o iau pe jos. idem, A. M. 127. Când un copil care poate umblă în picioare umblă de-a buşile, se crede că vin rudele, marian, na. 337. Bătrânii pe la sfârşit, ca copiii, d'a buşele. zanne, p. ii 489. 2°. P. ext. (La plur.) Lovitură (puternică) cu pumnul, cfr. brânci (brâncă S(i). De acii mai muncit cu buşurile, au dat în mâna lui Dumnezeu sufletul. dosofteiu, ap.TDRG. Să-i omoară cupumnii (lemma: buşii), id. v. S. 1C9. A da buşi cuivâ = a da pumni, ghionturi. rev. crit. iii 91. 3°. Numele pietricelelor cu care se joacă jocul (descris la pamfile, j. i 3-5 şi ii 3-5) în buşi (h. xi 518), buşii (h. iii 312, vi 201), busele (h. vi 83), de-abuşiiHEM. 108, DDRP., cfr. în bobici, de-a borbonacii, de-a borbonacul, cirica, ciricul. (Copiii, la acest joc, ţin pietricelele subt palmă.) [Plur. buşi şi buşuri, buşe (în de-a-buşele). | D e-rivat: (ad 3°) buşoâică s. f. = numele pietricelei care are rolul principal între cele cinci sau şase pietricele cu care copiii „bat buşoaica“, sau, când joacă de-a buşoaica, una dintre variaţiunile jocului numit în buşi. Cfr. pamfile, j. i 4. | Compus: (ad 1°) nabuşilea = pe brânci, jahresber. iii 321] — Etimologia necunoscută. Deşi avem bulgăreşte paralela: busz „lovesc cu pumnul11, busnica „pumn11, e cu greu de admis ,ca buş să fie un derivat postverbal din buşi, căci analogia lui pumn, palmă, brânci, etc. ne arată că înţelesul 2° trebuo să derive din 1°, iar nu invers. Cuvântul buş sn găseşte cu înţelesul de „pumn11 şl la Megleniţi şi la Aromâni; la aceştia din urmă şl subt forma şub, care aminteşte pe alb. supl’ake „palmă (ca parte a mânii, ca măsură şi ca lovitură)11. buş s. m. (îmbrăc.) Bas de laine. — (Săcele, în Transilv.) Ciorap gros de lână, lucrat de regulă cu un singur cârlig (de lemn); cfr. călţun. Fiecare copil de şcoală poate să-şi facă singur buşii, pe care îi poartă iarna în cisme. G. giuglea, cercetări lexicografice (Bucureşti, 1909), 5. — Din lat. byssus „in11. Cfr. giuglea, l. c. (Buş e un singular nou din plur. buşi.) buşă s. f. Nom de chfevre. — Nume de capră. h. ix 60. [Familia (în Ban.): buşăt, -ă adj. = (cal) cu picioare scurte, jahresber. iii 314, buşăn, -ă subst. = bou s. vacă (h. Iv 176, Com. a. coca), cal (jahresber. iii 314), om (Com. a. coca) mic, îndesat şi robust. Inima... -i mâncată de duşmani, Ca iarba de boi buşani. hodoş, p. p. 94, buşiel s. m. = nume de câne ciobănesc, h. v 418.] — Cfr. sârb. busa „vacă scurtă în picioare11, busat „nume de cal11, busak „bou mic şi vânjos11 (cfr. şi ung. busa „cu capul mare11). buşâiu s. a., buşâlă s. f. v. buşi. buşân, -A subst., BUŞÂT, - adj.’ v. buşă. buşcă s. f. BoucMe. — îmbucătură: Dă-mi o buşcă de măr (Mureş-Uioara). viciu, gl. — Pare a se fl desvoltat din * bucîcă, iar acesta din tulpina 6ttc-(cfr. bucătură, îmbucă, într’unbuc), după analogia lui duşcă. buşcă s. f. v. băbuşcă. buşcă s. f. 1°. Petit pain. 2°. Flis (de la manche de chemise). — (Yeneţia-de-jos, comit. Făgăraşului) BUŞMACHIU 1°. Pup mic (= turtă), copt din aluatul de pâne, cum fac mamele pentru copii, viciu, gl. 2°. (La plur.) Buşte — creţele de la mâneca iiei, unde se încheie mâneca cu trupul iiei. ib. — Din bulg. bucka „glob, ghem11. buscoiu s. a. Bourse. — (Bouţar, Haţeg, cu pronunţ. dial. busconu) Pungă de bani. vicio, GL. buş»- v. buji>- buş»eiu s. a. v. bujdă. buşet s. a. v. buşi. buşi vb. IVa. Frapp&r (â coups depoing) ,heurter, battre. — A trânti pe cinevâ împingându-1, îm-brâncindu-1 (creangă, gl.), aîmpinge cu vehemenţă (Com. G. tofan), a lovi în cevâ astfel ca să sune (păsculescu, L. p.), a ghionti, a butuşl (REV. crit. iii 90), a izbi cevâ de cevâ, a bate pe cinevâ (pamfile, j. ii), cărându-i lovituri înfundate (cu pumnul), a azvârli, izbind; cfr. bufni, răzbufni. Sfinţii... depumni să sfârşiră buşiţi, dosofteiu, v. S. 108,2. Tare în pământ l-au buşit [armăsarul pe lup]. cantemir, ist. 77. Vrai să te buşască cei nandralăi prin omăt? creangă, a. 41. Biatababâ, printre picioarele oaspeţilor călcată şi buşită din toate părţile... sbiera, p. 127/„. Găină buşită de uli (Prahova). leon, med. 72. Am un ocol cu vaci roşii roşii, şi vine una neagră şi pe toate le buşeşte ?{ — Vătrarul.) gorovei, c. 392. Buşea, de ieşiă fum din el! muşcel, 61. Ţapul atunci numai ce’ncepe a*i bufni cu capu’, de-i buşi [pe tâlhari] pe uşă, ca pe nişte snopi. şez. i 281. Macoveiu îl buşă cu cisma’n ceafă. H. II 40. Trântindu-se, Buşin-du-se, Muşcându-se. păsculescu, l. p. 137. îl buşeşte râsu’ pe cinevâ = îl năpădeşte râsul, bufneşte de râs, nu-şi poate stăpâni râsul. Pe Nata-bela cât pe ce s’o buşească râsul, dar se stăpâni. ion cr. ii 281. [Abstracte: buşitură s. f. = îm-pinsătură. alecsandri, t. 1761. turnai eu ştiu câte buşituri am mâncat, ib. 473. Abiă att ieşit, bucşită de ghionturi şi de buşituri, cu mare greu. sbiera, p. 127/34, buşâiu s. a. = lovitură puternică (cu pumnul). TDRG., buşălâ s. f. (plur. -şeii şi -şele) = lovitură cu pumnul (costinescu), izbeală, bătaie (pamfile, j. ii); cfr. trânteală. Buşeli de călcâie. delavrancea, s. 6. Noi sărmanii..., vite de beilic, tobă de buşeli. ib. 227. Mi-l luă pe... Păcală... la buşeli. ispirescu, ap. TDRG. Ţăcănitu’... târnăcoa-pilor şi buşala lor înăbuşită de scârţâiala rădăcinilor. jipescu, o. 39. Deşteptându-se, auzi buşeli în târlă, ion CR. ii 193. Alte trei buşele care mi le-ai dat, când furasem, şez. vii 53, buşet s. a. = pumn, ghiont. Nu se astâmpără, debuşete'şi trânte. şez. iii 108/i- I De-a buşita: (în Munt.) joc cu mincea, jucat în mai multe feluri; cel mai răspândit e acela în care cel ce apucă mincea dă cu ea într’altul. Com. I. pavelescu. | Alt derivat: bu-şilă s. m.=cel care are obiceiul de a buşi, a da, a lovi cu pumnul. COSTINESCU (şi nume propriu de familie).] — Din bulg. buă* „lovesc cu pumnul11 (sârb. basiti „a lovi, a izbi, a se nărui"). Cfr. năbuşi, prăbuşi. buşicei s. m. plur. tant. (Bot.) Plantă (nedefinită). H. IX 509. buşiei. s. m. v. buşă. busiioc s. a (Bot.)’v. busuioc. buşii,A s. m. v. buşi. busioc s. a. (Bot.) ’v. busuioc. BUŞLUi f vb. IVa v. buşuli. busmacuin s. m. v. buşmachiu. buşmăchiu, buşmachiu s. m. Sorte de pan-touffle. — (Mold.; rusism) încălţăminte de bărbaţi - 706 - BUSNA — 707 - BUŞTEAN (h. 1103, x 466) şi de femei, un fel de pantofi (fără, călcâiu). TDRG. Mi-o făgăduit rochie de nurcă şi bu-şmachii. alecsandri, t. 1153. Buşmachiii de iuft, pe care nu-i încălţă. vlahuţă, n. 9. Buşmachi în pi-cioare-amluat, La biserică-am plecat, păsculescu, l. P. 126.1 pereche de buşmachii. pamfile, i. c. 411, cfr. sevastos, N.47/u. [Şi:busmaclrins.m. h. xii600.] — Din rus. ItaămakT, „gheată". Cfr. dubletul paşmac. busua adv. (Mold., In expresia:) a da busna (undeva) = a intră (s. a se repezi undeva) năvălind pe neaşteptate. Daţi busna pe la chefuri, vlahuţă, p. 87, cfr. n. 195. Cine mi-este acela, De-aşă busna’n casă da ? şez. v 63. A da busna ca chiorul = a se repezi de-odată, fără de a băgâ în seamă obstacolele. zanne, P. ii 522. [Şi: busta adv. Cad toate peste popă, şi barba i s’aprinde,... Şi dă pe uşă busta, cu pătrahilu’n gât. c. negruzzi, ii 243. Mă rog de iertare, că dau busta’n casă, nitam, nisam. alecsandri, t. 540, cfr. 723, creangă, 'p. 13, şez. i 280. Ne-a trântit la pământ, dând busta peste noi. contemporanul, iii 571, de-a busta = năvălind cu grămada, cu toţii de-odată, forţând obstacolele, cu de-a sila: Intră de-a busta în casă (Vicovul-de-sus, Bucov.). Com. p. cârstean. | Compoziţii: busnâmite pamfile, j. ii, năbusna ib., nabiisna: la şi pe popa călare, şi — nabusna afară! şez. ii 68/ls.] — Probabil, din ung. buszma „bădăran, prost“; a intră busna în casă ar însemnă, deci, la origine: „a intră ca un bădăran11. busna vb. Ia refl. Bouder. — A se drâmboiâ, a se mânia, a se supără (bugnariu, năs.), a se bo-sumflâ, a se îmbufna. [Derivat: busuăt (Galaţi brusnât conv. lit. xlv 932) -ă adj. = bucălat (costinescu), cu obrajii plini (conv. lit. xlv 932). Are faţa busnată, grosolană, iorga, n. R. b. 230, busn ăr adj. m. = drâmboiat, mânios, sărit din ţâţâni. BUGNARIU, NĂS.] —— Pentru etimologie, cfr. bosnat. busiyămite adv. v. busna. busnăr adj. m. v. busnâ. buşseăc s. m. sing. Poussiere. — (Ban.) Praf, colb. Com. coca. buşoăică s. f. v. buş1. bcşoib s. a. (Cui.) v.’ caltaboş. busolă s. f. (Fizică) Boussole. — Instrument (: o cutiuţa cu cadran în mijlocul căruia se află un ac magnetic mobil) întemeiat pe îndoita proprietate a acului magnetic de a se îndreptă spre polii magnetici ai pământului şi a se apropiâ de verticală cu cât ne apropiem de aceşti poli. Ministrul bun la Domn, ca magnitul la busolă, i. golescu, ap. zanne, p. ix 90. [Busola] servă marinarilor... la indicarea direcţiunii drumului ce-l urmează pe mare. culianu, c. 21; cfr. poni, F. 243, 245, 274. Busola drumul la pol i-arată. ale-xandrescu, m. 144. | Fig. Călăuză, cârmă, conducător (pentru purtarea în viaţă). Pentru Români, limba... le-a fost busola unică dar sigură, spre a le păstră justa direcţie... în mijlocul valurilor de popoare, maiorescu, cr. iii 189. (După fran.) A-şi pierde busola — a-şi pierde mintea, [f şl: pusulâ s. f. (<( n.-grec. jtooawXaţ). Pusula este un ac de magnet. DRĂGHICI, R. 208. Socoteala pusulei corăbieşti. gorjan, h. ii 42. Mintea... Se facepusulă, cârmă, în furtuni de ispitire, konaki, p. 279.] — N. din ital. bussola, idem, propriu „cutiuţă [în care se află acul magnetic]*1. buşor s. m. (Bot.) v. bujor. buşoră vb. 1“ v. îmbujora. bust s. a. Buste. — Capul împreună cu partea superioară a corpului (la om), p. ext. (impropriu) piept plin, desvoltat (la femei), cfr. boiu, talie. Vei aveâ... o statuă... Al cărei bust cu lanţuri eu am să-l decorez, alexandrescu, m. 214, cfr. zamfirescu, r. 31. 1 se spuneă că are gâtul frumos şi talia subţire,... că are braţe şi bust. slavici, n. ii 202. | P. ext. Sculptură (s., impropriu, pictură) reprezentând capul şi partea de sus a corpului, mai ales fără braţe. Eră aninat într’un cuiu bustul, în mărime naturală, al unui copil, eminescu, n. 38. — N. din ital. busto. busta adv. v. busna. buşte s. f. plur. (îmbrăc.) v. buşcă2. buştean s. m. şi a. 1°. Somhe,bille.2'>. Moyeu. 1°. înţelesul fundamental pare a fi cel de buturugă, adecă de „trunchiu de copac, rămas în pământ după ce o pădure a fost tăiată şi arsă“ (de aceea întâlnim atât de des atributele „pârlit“ şi ,,negru“). P. ext. Tulpină de copac tăiat şi curăţit de crengi (spre a fi tăiat în scânduri),cfr. bilă*, bârnă. Buşteanul tăiat în scânduri se numeşte căluş, în Oltenia, şi boc de scânduri in Suceava, pamfile, i. C. ll3/3. Eu, săraca’n de mine, pârlită ca un buştean, gorjan, h. ii 205, cfr. păsculescu, l. p. 167, ispirescu, l. 340. Peştii... pluteau alături cu buştenii noduroşi de stejari, odobescu, iii 276. Trecu prin nişte păduri cu buştenii ca butia, se poticnea lovindu-se de copacii cei răsturnaţi, ispirescu, l. 55. Şi-a făcut un fel de casă, grămădind buşteni unul peste altul, idem, 58. Cu ţapina se ajută la ridicarea bârnelor, buştenilor ş. a. viciu, gl. 82. Am un puiu de Ungurean, Să suie ’n vârf de buştean....? (= Brotăcelul). păsculescu, l. P. 74. în iad.... vedea Nişte butuci pârliţi... Şi el întrebă:... Ce sânt ăi buşteni pârliţi, De zac la pământ trântiţi?.... — Nu-s butuci pârliţi, Ci-s oameni negriţi, ibid. 185. Mănâncă leuştean Şi te fă cât un buştean, şez. ix 74. Viermi de buturi şi buşteni, h. iv 85. || Buştcanul-Ielelor s Zări buşteanul-Ielelor, încălecară amândoi pe dînsul şi, dându-i pinteni de trei ori, seprefăcu într’o căruţă cu doisprezece cai de foc. ispirescu, l. 115. | Buşteanul-zinelor=bradul-zinelor. Cfr. marian, î. 446.4^ (A fi, a sta, a dormi, a rămâneâ, etc. mort) (ca un) buştean (negru) = neclintit, nemişcat, nesimţitor, fără vreun semn de viaţă, cfr. butuc, tun. Noi, boulenii lui Dumnezeu, dormităm, sân-tem, buşteni şi puţin simţim, jipescu, ap. TDRG. Găsi pe toţi morţi buşteni, ispirescu, l. 139. E greu să ie vezi aşâ de odată strâns şi să stai ca un buştean, slavici, n. 299, cfr. 319. Neauzind cocoşul cântând, dormi buştean până se apropie ziua bine. şez. V 20, cfr. pann, ş. i 15. Dormiâ ca un buştean, teodorescu, p. p. 554, cfr. zanne, p. ii 545. De nu vii, bade, ’n o lună, Mă afli pe câmp nebună; De nu-i veni într’un an, Mă afli neagră buştean, hodoş, p. p. 217. Peste ochi că l-a izbit, Ochii din cap i-a sărit!... Buştean negru mi-a rămas. păsculescu, l. p. 177. | A rămâneâ (singur) buştean = a rămăneâ singur singurel, cfr. singur cuc. zanne, p. i 125, teodorescu, p. p. 324. | Să ajungă să bată buştenii: să fie orb. h. xi 8. 2°. (La roată) Butuc, dame, t. 8. [Plur. -şteni, rar -ştene. Ei aduseră lemne uscate, catran, răşină, buştene aprinse, bălcescu, m. v. 151. | Scris şi: buştean teodorescu, p. p. 71, 73, 191 (cfr. carabus 71, festeliţi, creştinează 75, 76,79, 81, 82, 85, aşternut 77, etc.). Şi: boşteân s. m. pamfile, j. iii 52, DDRF.; (Mold.) buştihân s. m. Găseşte un buştihan putregăios, îl scobeşte cu ce poate, şi-i face urdiniş, creangă, p. 238. | Derivat: bu-ştenit, -ă adj. = pârlit (fig.) Cum s’ar puteâ, bleste-matule, să calc eu cinstea bărbatului mieu,pentru BUŞTENIT — 708 — BUSUIOCESC nişte galbeni ai tăi, fi-ţi-ar de tămâie şi de doftorii să-ţi fie, buştenitule ce eşti! gorjan, h. iv 68.] — Etimologia necunoscuta. (Aminteşte, pe de o parte,cuvintele romanice: lombard,piemontez biiska, sicii, vuska, engadin biisk’a, fran. buche, prov., catal. buska, care presupun o formă latină pop. neexplicată Încă *busca „bucată mare de lemn“ meyer-lubke, r. wb. nr. 1420, pe de altă parte pe v. -prov. bust „butuc", engadin biist „trunchiu", care, poate, derivă din lat. bustum „ars“, ca subst. „rămăşiţe ale corpului ars“, cfr. meyer-lubke, r. wb. nr. 1422. în amândouă cazurile ar trebui să plecăm de la forma pluralului, care ar explică pe -şt-; neexplicate rămân însă sufixul şi varianta mold. buştihan, care, după ŞIO., ar derivă din rut. buzdihan „buzdugan". Se poate însă ca buştean să fie înrudit şi cu butuc, butură, buturugă TDRG., cu bucium,2, sau chiar cu bujdă, bujdulă). BVŞTENiT, -A adj., buştihan s. m. v. buştean. buştinăs. f. Brouillard. — Negură, burhaiu (viciu, gl.), negură pe munţi, chidă (Voila, comit. Făgăraşului, com. d. vasu). — Etimologia necunoscută. (Cu ung. busa „nă-buşală, pâclă, abur“ nu poate aveâ nici o legătură, căci cuvântul se găseşte şl la Aromâni: btiştină „funingine", ci mai de grabă cu lat. bustum — cfr. buştean—, deşi accentul şi sufixul sânt neclare). bustuşâ» f s. a. De'vastation. — Pustiire, devastare. Au vrut să se izbândească despre ţeară,pentru bustuşagul şi paguba ce s’au făcut casei sale. şincai, hr. iii 168/12. [Plur. -şaguri. idem, 158/al.] — Pare a fi un derivat din pustii. busuioc s. a. (Bot.), -oâcă adj., s. f. I. 1». Ba-silic (Ocimum Basilicum). 2°. Danse paysanne. 3°. Nom de bceuf. II. Ayant le gout ou le parfum du basilic; muscat. I. S. a. 1°. Plantă ierboasă, foarte aromatică, cutul-pina păroasă şi cu flori mici. Şl: mălăcină. panţu,pl., marian, ins. 163, H. ii 79, 87,142, ii 207, 53, vii 148, xi 246, xii 217. Busuiocul este o floare foarte iubită de Român (cfr. pamfile, i. C. 248), atribuin-du-i-se putere fermecătoare; el are un rol important în obiceiurile şi credinţele poporului (panţu, pl., leon, med. 27, TDRG.), fiind considerat ca aducător de noroc (panţu, pl.) şi ca simbol al dragostei (marian, nu. 374); e invocat foarte adesea, mai cu seamă în cântecele de dragoste (cfr. hodoş, p. p. 67-68, 76, 113; jarnik-bârseanu, d. 31-32, 164, 248; şez. i 112); fetele pleacă la joc cu fire de busuioc la ele, iar în cămăşile tinerilor se pun adesea fire de busuioc, spre a mirosi frumos (panţu, pl.), căci ţăranul nu cunoaşte floare cu miros mai plăcut; busuiocul este o podoabă foarte obicinuită a casei lui şi mai cu seamă a icoanelor lui sfinte (cfr. I. ionescu, M. 205); preotul stropeşte cu aghiazmă, întrebuinţând de obiceiu un mănuchiu de busuioc; şl în arta culinară busuiocul îşi are locul său. Un ostropiel, făcut de vârfuri de busiioc. carte de bucate (a. 1749), ap. GCR. II 44. Mirosufl] busuocului. ib. 138, cfr. 137. Busuiocul iubitor de sinuri albe. alecsandri, p. iii 55. Oale cu magioran, mintă, ca-lapăr şi busuioc. C. negruzzi, i 323. 0 policioară, încărcată cu busuioc uscat şi flori de sub icoana... Mântuitorului, eminescu, n. 59, cfr. P. 192. Răsări îndată două steble de busuioc, ispirescu, l. 65. Bu-siocu’, cănd e ’n floare, marian, d. 168. Cu căl-dăruşa popii plină cu, apă şi cu unpămătuf de bi-sioc. muşcel, 18. Un smoc... de...busuioc, alecsandri, p. p. 270. Să-mi rup două-trei mlădiţe, Bosioc şi tămâiţă, Să-mi fac verde cununiţă. mÂndrescu, l. p. 60. Frunză verde bosîioc. hodoş, p. p. 106, cfr. 172, C. 44. Dragu mi-i badiu din joc, Că mi- roasă-a busuioc. JARNIK-BÂRSEANU, d. 34, cfr. 296, 301. Şi-mi samână băsîioc, C’am fost bun fecior de gioc. ţiplea, p. p. 48. Busuioace, nu te-ai coace Şi sămânţă n’ai mai face, Că din sămâncioara ia S’a scociorît dragostea, şez. i 112, cfr. iii 179. Un fir de busuioc, ib. 181, cfr. jarnik-bârseanu, d. 322. | Fig. Pentru babă, fata moşneagului erâ piatră de moară în casă; iar fata ei, busuioc de pus la icoane, creangă, P. 284. || P. ext. Mănuchiu s. pămătuf de busuioc. Stropesc colăcerii şi ginerele cu un bisioc. H. iv 89. || Spec. (în graiul tâlharilor) Cuţit, baronzi, l. 149. # A drege busuiocul (cuiva)=a drege lucrul (după ce ai supărat pe cinevâ cu o vorbă sau cu o faptă nepotrivită); (rar) a mitul pe cineva, zanne, p. i 126. Apoi i-am spus o minciună, ca să dreg busuiocul, bogdan, ap. TDRG. [După ce a scăpat cismarul de Scaraoschi,] nici de Dumnezeu nu uită şi se gândi să dreagă busuiocul. şez. ix 70, cfr. jipescu, o. 16. în numiri de plante: busuiocul-broaştelor. h. iii 306. busuiocul-cerbi’lor = Mentha Pulegium: plantă ierboasă, cu flori purpurii sau trandafirii a-rare-ori albe; creşte prin bălţi, pe marginea râurilor şi prin locuri mlăştinoase; şi: apărătoare, busuio c-de-câmp, ismă-proastă, p oleiu. panţu, pl., LB., dame, t. 188. busuioc-de-câmp = a.) busuiocul-cerbilor. panţu, pl. | b.) busuioc-sălbatec (a), ib., LB., dame, t. 188. busuiocul-fetelor h. v 389 = busuiocul-sflntelor şez. iv 29 = calomfir. grigoric-rigo, m. p. ii. Bosiocul-fetelor. jarnik-bârseanu, d. 513. busuioc-grecesc. h. xi 246. busuioc-roşu = a.) Amaranthus caudatus: plantă ierboasă cu flori mici, roşii, dispuse în spice care atârnă în jos; şi: bujor, moţul-curcanului, na-sul-curcanului. panţu, pl. | b.) = busuioc-săl-batec (b). ib., LB.; cfr. hodoş, p. p. 53, jarnik-bârseanu, d. 21. busuioc-sălbatec=a.) Brunella vulgaris: plantă ierboasă cu tulpina păroasă şi cu flori violete sau roşietice, a-rare-ori albe; şl: b u s u i o c - d e - c â m p, b u-suioc-roşu, iarbă-neagră, şopârlaiţă. (panţu, pl.), busuioc-mărunt (DDRF., cfr. pontbriant, LB.). | b.) lupoaie. panţu, pl. busuioc-sârbesc. h. vii 148. busuiocul-stupului (s.-stupilor pamfile, i. c. 94, h. xii 217) = mătăciune. panţu, pl. Busuiocul stupilor este mai puţin steblos ca cel domestic, şi frunzele mai mari şi crestate. H. xii 24. 2°. Numele unui danţ ţărănesc, un fel de horă care se joacă mai cu seamă când se scoală nuntaşii de la masă. Cfr. marian, nu. 556, sevastos, n. 281, şez. m 109, (bosuioc) h. x 23,70, (busuioc) 378, 436. 3°. Nume de bou (h. x 44) şi de om (ispirescu, l. 381). II. în funcţiune adjectivală: (speţe de fructe) cu miros sau cu gust de busuioc. Poamă busuioacă = tămâioasă. PAMFILE, C., TDRG., H. III 116, gorovei, c. 36. Strugure busiioc. jipescu, O. 53. Pere busuioace: faţa gălbie, gust dulce. şez. v 68. Mere busuioace. H. I 48. Vin busuioc. H. x 581. || Subst. busuioacă s. f. = poamă busuioacă, panţu, pl., vaida, h. ii 319, iii 47, 305. [Şi: busioc, busiioc (h. iv 44, mardarie,l. 678), (dial.) bosîioc jahresber. iii 314; t busuoc, bosuioc alexi, bosioc anon. car., leon, med. 27, bosoioc leon, med. 24, DDRF., băsîioc, bisioc. h. II 289, v 49, vii 480, IX 405. | Pronunţ, -su--ioc, -si-(i)oc. | Derivat: (rar) busuiocesc, -eâscă = busuioc II. Strugure busuiocesc. LB.] — Din slav. (bulg. bosiljok, sârb. bosiok) s. din ung. (bosziok, busziok, bisziok). busuiocesc, -eâscă adj. v. busuioc. BUŞULÎ — 709 — BUTĂV bcşuli vb. IVa refl. S’affliger. — (Ungurism) A se amărî (pompiliu, bih. 1006), a se întrista. Bu-şulit — trist, amărît. jahresber. iv 326. [Şi: bu-şuluî vb. IYa intrans. = a-i părea (cuivâ) rău de cevâ, a regretă. Nu buşulut că n’ai fost la nuntă, că n’am petrecut bine! (Braşov), (la anon. car. mai găsim formele:) buşlui vb. IVa intrans. şi refl., cu derivatele busluiălă s. f., buşluitor, -oare adj.] — Din ung. busulni, idem.' buşului vb. IVa v. buşuli. buscmflă vb. I refl. v. bosumflă. bcsioc s. a. (Bot.) v. busuioc. busubcA vb. Ia v. bursucă. busurmAn f s. m. Musulman. — (Mold.) Musulman, mohamedan. Turcii-şi sic busurmani, adică tăiaţi împrejur sau credincioşi, simion dascălul, ap. GCR. II 23. Iar tu [paşa de Tighine], vesi Doamne, eşti busurman, şi nu ştii nimica, neculce, let. ii 335. Ţi-au dăruit biruinţă asupra vrăjmaşilor busurmani. cantemir, hr. 142. S’au slobozit asupra păgânilor busurmani, că aşâ le sice istoricul sir-bSsc, pe Tatari îndată căsu frică. id. ib. 457. — Din rus. busurmanu, idem. Cfr. dubletul m u-sulman. but s. a. Contrariete.—(Ban., Transilv., Ungaria, Maramureş) Supărare, necaz. Pagubele sau buturile ce s’au făcut vouă. şincai, hr. ii 50, cfr. iii 205. Moşiile... să le poată moşteni, fără de butul domnilor pământeşti, id. iii 189. # (Mai ales în expresia:) In butul cuivâ = în ciuda, în pisma, în mânia, în pofida (cuivâ), sfidând (pe cinevâ). şez. ii 44/29, pompiliu, bih. 1006, ţiplea, p. p., cfr. bud, p. p., vaida. în butul craiului, în ţinuturile sale nu-l va ţineâ. şincai, hr. ii 15/2S, cfr. idem, 236. îşi feaceră împărăţie, în butu’ Grecilor. P. maior, ist. 148. Ar face rău şi fără-de-legi, în butul tuturor oamenilor, ţichindeal, f. 358. Copilul, ca copiii, plângeâ când îl apuca plânsul, par’că in butul bătrânului, reteganul, luc. ii 55. Voiu trimete Rosmarin şipeană (= buchet de flori) verde, în butul la două fete; Rosmarin şi două flori, în butul la doi feciori, marian, o. i 34. Ce horeşti aşâ cu jele, în butul dragostii mele?.... Eu nu cânt în butul tău, Ci horesc de-aleanul meu. pompiliu, b. 40-41, cfr. jarnîk-bârseanu, d. 236, RETEGANUL, TR. 144, 159, CH. 68, MÂNDRESCU, L. P. 64/12, ţiplea, P. P. 49. | Să ştii, mândră, cumu-i bine, N’ai îmblă în but cu mine. reteganul, ch. 156. A face butu’ cuivâ = a i se împotrivi, a-1 desfide. LB., pontbriant. [Plur., rar, buturi.] BUT s. a. Cuissot. — Ciosvârtea de dinapoi împreună cu piciorul (spre deosebire de spată) a animalelor tăiate spre consumare, cfr. arm. Cfr. TDRG., dame, T. Butul depastramă de capră. DOC. (a. 1783), ap. ŞIO. Buturi de berbece grase, naum, ap. DDRF. Cete de câini hârbari stăteau dinaintea uşilor, privind cu râvnă buturile de carne ce spânzurau în cârlige, dunăreanu, ch. 76. Caprele (= arşicele) sânt gioale de la buturile de oi făcute pastramă. pamfile, j. ii 45. [ P. ext. Carne din but. Să iei una ocă şi jumătate but de vacă. drĂghici, ap. TDRG. [Plur. buturi. \ Şi (refăcut din plur.): butur s. m.= picior de capră sau de berbece, baronzi, l. i 102/so, (cu diminutivul) buturâş s. a. 0 halcă de slănină,... un buturaş ăe pastramă. jipescu, o. 153. [ Acelaşi cuvânt pare a fi (Ban.) boâtă s. f.= spatâ. jahresber. iii 313.] — Din turc. (sârb., bulg.) but, idem. but, -A adj. v. butaciu. buţ s. m. Nom de chien. — Nume de câne ciobănesc cu bot laiu. liuba-iana, m. 114. biitâc, -A, bbtâciu, -ce adj., subst. 1°. Emousse. 2°. Courte et grosse. (en parlant de cornes). 3°. (Bceuf) ayant des cornes courtes et grosses ou qui a perdu une corne. 4°. Bete, stupide. 1°. (Despre cuţite, unelte) Butaciu = tocit, neascuţit (LB., LM.), tâmpit. 2°.’ Coarne butace (la vite) = scurte şi groase, dame, t. 28, H. I 58, iv 84, xii 274, cfr. HEM. 407. 3°. P. ext. (Despre vite) Cu coarne butace. Bou butac. H. Vii 149. [Boi] butaci = cu coarnele scurte şi groase, capul bine rotunzit şi făcut, picioarele groase. H. x 354. Un taurac butaciu. mândrescu, l. p. 222. [| Substantivat: Butac = nume de bou cu coarnele butace (h. ii 117); bou cârâia îi pică din te miri ce cauză, un corn şi rămâne numai cu unul (marian). Butacă = vacă cu un corn. marian, cfr. ciut(ac). 4°. Fig. (Despre oameni) Butaciu, 6wfac=tâmpit, stupid (vaida), butac=prost, tăntălău (marian, se. I 29), butaciu = năuc (LB.). [în LB. se dă şi o formă f but, -ă adj.=butaciu.] — Din ung. buta „tâmpit (= neascuţit), prost". Cuvântul pare a fi răspândit şl în limbile romanice, germanice şi slave, cfr. Schuchardt, Zeit-schrift xv 97 ş. u., berneker, sl. wb. 77. butAiîj f s. a. v. butuc. butÂu s. m. (Dog.) 1°. Tonnelier. 2°. Preposâ â la surveillance des tonneaux (seigneuriaux). 1°. Dogar de buţi, butnar. Cfr. H. v 368, xi 7. 2°. (Rar) Cel ce are în seama lui buţile într’o pivniţă (boierească). Pivnicerii şi butarii se coborîră sub boltă, odobescu, i 82/z9. [La anon. car. butar e tradus prin „vietor“. | D e-rivate: butărie s. f. =dogărie de buţi, meşteşugul de a face buţi (h. iv 56, ix 342), după LM. şlj stabiliment unde se fabrică şi se vând buţi. Şcoală de teslărie şi de butărie. jipescu, o. 68.] — Derivat din bute, prin suf. nom. agent. -ar. Cfr. butnar. butAbie s. f. v. butar. bdtâş s. m. Marcotte, bouture. — Ra.mm& (spec. de viţă de vie, mai rar de salcie, de plop, etc.) care (la viţă fără a fi deocamdată desprinsă de butuc) se îngroapă în pământ, spre a prinde rădăcini adventive şi a da naştere la un nou butuc; cfr. răsad. rev. crit. iii 91, cfr. h. ii 219, iv 83,246. Pentru înăesirea viei se întrebuinţeasă şi butaş. I. ionescu, p. 248. Via se sădeşteprin butaşi, h. ix 40. Via se poate cârpi cât de bine, cu botaşi din sad-niţe, mutaţi în vie. economia, 158. [Şl: botâş s. m. || Verb: butaşi vb. IVa=a înmulţi via prin butaşi, rev. crit. iii 91, dame, t., botăşi vb. IVa = a săpâ rădăcinile viţei şi a le curăţl. LB. După ce ochii (= ochiurile, mugurii) care produc acei vlăstari au mai crescut, se mai ciupesc, pentru a se butaşi, datculescu, ap. TDRG. Via în fiecare an mai întâi se butăşeşte. H. iv 115. Via bu-tăşită. H. iv 8. | Abstracte: butăşfre s. f., bută-şălă s. f. (costinescu), butăsit s. a. = operaţia butăşirii. H. iv 246, cfr. xvi 30.] — Etimologia necunoscută. (Poate, înrudit cu butuc şi bucium2; poate, din ung. bujtds „butăşit". cihac, II 486. Asemănarea cu fran. bouture e Întâmplătoare). butAşAeA s. f., bcttăşi vb. IVa v. butaş. butIu s. m. v. butuc. biîtAv, -A adj. = buged. (Ban.; sârbism) Butăv la faţă = umflat la faţă, în urma unei boale, de o grăsime nenaturală, buhav. Omul butăv (la faţă) în totdeauna e bolnav (Oraviţa). com. COCA. — Din sârb. butav „cărnos11. BUTCĂ — 710 - BUTELIE butcă s. f. Carrosse. — (Mai ales în Mold.; aiurea Învechit) Trăsură (boierească) închisă, calească, cfr. droşcă, landou, cupeu, caretă. împăratul au luat pe Dimitraşco-vodă şi l-au ascuns într’o butcă a lui, de cele cu doă roate, neculce, let. ii 363. Primblân-du-sepe la Prut, Cu butca cu patru cai. mss. (s. xviii) GCR. II 105. O carâtă..., sau botcă bună, cu coperiş dinainte (a. 1781). iorga, s. d. yiii 6. 0 butcă noaă,... postavu’ să fie verde, şi denapoi să aibă 2 oameni loc a şed[eâ]pS lădiţă, iar denainte să aibă scaun umblător..., burdufu’ să fie nalt şi corona cea de asupra să aibă acel meşteşug să sfej slobosească pân’ aproape de burduf, că să nu zbicească ploia..., scările să fie ca la carâtele cele englizeşti (a. 1784). ibid. 10. Vreo damă, aşezată... în fundul butcei. alecsandri, dacia lit. 264. Ioane, trage butca boierului la scară, filimon, c. i 600. Se urcă în butcă şi pomi. ispirescu, l. 108. Boierul... dus de supfiori, de ţigan sau de cio-coiu, eră închis, pentru primblare, în butca lui, cu ferestruici rotunde, mărunte, iorga, l. i 17. în ograda curţii lui erâ acuma plin de căruţi, de butci şi de rădvane. sbiera, p. 70, cfr. sevastos, c. 84/17, 130/2S, 392/j,, şez. V 34/,,. [Plur. butci, uricariul, xix 42/12. | Şi: btitcă s. f. Cfr. mat. folc. 110. | Derivat: (Mold., rar) butcărie = şopron pentru trăsuri. baronzi, l. i 161/i5.] — Din rut. butka, idem. (Cfr. budă). butcărie s. f. v. butcă. BUTcĂRiŢĂ s. f. = găleată (Oltenia), ion cr. i 122. butcuwţă s. f. (Bot.) = (Braşov, Muşcel) bănuţi (iii 1°) panţu, pl. (mai ales la plur: butculiţe). H. IX 142, 188, 306, 338, 396, 405. — Etimologia necunoscută. (împotriva derivării lui din butcă, prin suf. dim. -uliţă, vorbeşte răspândirea geografică a cuvântului). Cfr. but cută. butcuţă s. f. (Bot.) Numire de plantă (nedefinită mai de aproape). H. x 85. — Cfr. butculiţă. bute s. f. I. Tonneau, botte, boute. II. 1°. Moyeu. 2°. Tige (de plume). 3°. Tuyau. 4°. Une des parties du moulin. I. (Dog.) Vas mare de lemn pentru conservarea lichidelor (mai ales a vinului), mai larg la mijloc decât la capete, alcătuit din doage (de stejar) prinse în cercuri de lemn sau- de fler, închis la capete cu două funduri de lemn. în fundul dinnainte are o gaură (prin care curg lichidele), care se închide cu cepul şi in care se poate aplică can(e)auas.pipa; altă gaură (vrana, poarca s. preduful), în doaga cea mai de sus, serveşte de răsuflătoare şi se închide cu un dop de lemn; prin ea se introduce lichidul în bute şi şe scoate cu tidva (tâlvul); cfr. antal, butoiu, poloboc, balercă, buriu,fu-cie. ANON. car., î. ionescu, m. 412, pamfile, i. c. 166, 235, H. iii 65. Bute de miere (a. 1588 cuv. d. bătr. I 206), de vin (neculce, let. ii 206, uricariul, iv 202, cfr. iorga, b. r. 34, creangă, p. 260), de oţet (zanne, p. i 560). [Copilul] întră într’o bute seacă, de să ascunse, magaz. ist. iv 244. O bute mare,... pe care argatul o împle în toată dimineaţa, şi apoi prin un cep sloboade apa. c. negruzzi, i 96. I-a băgat într’o butie [pe fată şi pe flăcău] şi i-a dat pe gârlă. ispirescu, l. 388. Vinul curgeă din butii sparte. eminescu, n. 4. Bufi mari, ne’ncepute. alecsandri, p. P. 121/6. Şi petrec... Cu gura la cep de bute. ib. 314. Nici salcia lemn de bute, Nici mojicul om de frunte, zanne, p. i 277, cfr. iy 457, IV 368. Cerc de bute. ib. iii 391. Buţile goale mai mult sunet fac. idem, V 102, cfr. baronzi, l. 52. Am un frate, Cu un emu în spate? (— Butea), gorovei, c. 34, cfr. 35-36, şez. I 62, IV 51. Butea geme, boierii beu? (= Scroafa cu purceii sugând.) sbiera, p. 321, cfr. gorovei, c. 308. || P. ext. Cantitate de lichid câtă încape într’o bute. Caraiman,... puteâ să înghiţă în largele sale pântece atâtea vedre cât şl o buhe de la Dealul-mare. odobescu, iii 14. || (Butea fiind voluminoasă şi pântecoasă, este adesea simbolul grosimei) Nişte păduri mari, cu, buştenii ca butia. ispirescu, l. 55, cfr. 122. Biata babă erâ umflată cât o bute. creangă, p. 15. Groasă ca o butie. delavrancea, v. v. 215. Balaurii au fost nişte şerpi mari cât butia. H. iv 67. (Adverbial) Umflat &wte=gata să crape, pamfile, C., J. n4£/l faceburta butie şi gura pâlnie (zanne, p. ii 25), a fluieră în bute (ibid. v 106, cfr. II 3) = a fi beţiv mare. Suge-bute = beţivan. zanne, p. v 106, baronzi, l. 96. | Vorbeşte ca din bute=gros. pamfile, j. ii. | A fi bute de cevâ= a fi burduf s. tobă de cevâ. Toţi erau butfe] de carte, zamfirescu, ap. TDRG. | A dormi bute (butie) = a dormi buştean, baronzi, l. 43, Zanne, p. ii 545. | A legă bute — a legă burduf s. cobză, zanne, p. v 106. | Seduce ca vinul stricat, din bute în bute. zanne, p. iv 187. (De aici:) Din bute în bute = din rău în mai rău. Cfr. ib. v 106, baronzi, L. 43. Astfel merge lucrul din bute în bute, până ce ajunge omul a datori pentru un napoleon 10 galbeni. I. ionescu, m. 575. || (Transilv.) Butea cu curechiul: unul dintre jocurile obicinuite la priveghiu. Cfr. marian, î. 220. II. 1°. Butucul roţii, dame, t. 8, (butie) H. vii 373. Cum este osiia neunsă în butea roţii uscate. cantemir, ist. 32. Se uită prin butia roţii în spre partea în care plecase voinicul, ispirescu, l. 343. Capetele butucului... sâm,t cercuite ele cu câte un cerc numit cerc de bute, pamfile, i. c. 129. 2°. Cotorul penelor de pasăre, barcianu. Rădăcina [plantelor nu-i mai groasă decât butea unei pene de gâscă. i. ionescu, C. 192. 3°. Ţeavă. Bute peste bute, sus coadă de vulpe ?. (=Trestia.) sbiera, p. 321. || Spec. Ţeavă (de soc şez. vii 190) la instrumentul numit cărabă. Pi-şcoanea, tiriuzul şi butea acelor cărăbi le am eu. liuba-iana, m. 63. | Ţeavă de fier, prin care iese aerul din foaie. La capătul ascuţit al foiului, este o bute de fier, carea e zidită în un părete, ce desparte foiul ăe foc; gura buţii ajunge pre cămin şi suflă în foc. idem, 125. 4°. Parte a morii (nedefinită mai de aproape). H. X 130. 5°. Rădăcina în forma napului a plantei rodul-pământului. Rodu’-pămăntului este o buruiană care a/rebuţişi porumbi mici. ibid. xvi 26. | P. ext. Planta însăşi. H. iv 210. [Plur. buţi. | Şi: (Munt.) butie (pronunţ, -ti-e), butie s. f. jahresber. viii 288. | Diminutive: (numai cu înţelesul de vas de lemn): buticică s. f. (plur. -ctle). marian, na. 302, 303, şez. i 36 (= butie mai mică, de 70—100 vedre, butlagă). h. iv 246, buţişoâră s. f. teodorescu, p. p. 647, bu-tiţă s. f. LB’., butie (pronunţ, butuc) s. a. = ghiob, şt’enduleţ (Jiu), viciu, gl., butig s. a.=putinică cu capac. rev. crit. iii 91.] — Din lat. pop. buttis, idem. Cfr. butelie. butkxcă s. f. v. butelie. butelie g. f. Bouteille. — Vas (de sticlă) portativ, cu gât strimt şi lunguieţ (a cărui gură se astupă cu un dop), destinat să cuprindă lichide (îndeosebi vin), sticlă, şip; p. ext. conţinutul ei. | Spec. (Fizică) Butelie de Leyda, condensator electric, construit întâia oară in 1746 de trei învăţaţi olandezi, cfr. PONi, F. 211. [Pronunţ, -li-e. | Plur. -telii, -f- -teluri: Să-mi cumperi trei bute-luri vin de Tocaia (a. 1784, Râmnic), iorga, s. d. viii 10. | Şi (prin mijlocire rusească: butylka, s. polonă butelka): butelcă (h. vii 374), butilcăs. f. (une-ori cu înţelesul de damigeană). pamfile, litlTEIA-IO - ?il - BUDUC) I. c. 392. Beau... Mii butilci Porto! I. văcărescu, p. 261. Spălându-l c’o butelcă de vin unguresc dulce. C. negruzzi, ii 204. Taxa accisului..., socotit câte 4 lei de fiecare butelcă. I. ionescu, d. 108. în bu-tilce mice, vinul cel mai bun. zanne, p. iv 187.] — N. din fran. ( < lat.-târzie butticula, dim. din buttis ,,bute“.) butelnic s. a. (Dulgh.) Foret. — Unealtă de dul-gherie (h. iii 118, 228, vi 82, vn391, xi 350, xvr 355), un fel de sfredel care dă găuri până la 3 cm. şi se Întrebuinţează la porţi, pretci de car, etc. (pamfile, i. c. 124), spiţeln’ic (h. ii 118), burghiu. [Şl: budelnic s. a. ii. XI 373.] — Derivat din bute, cu sufixul Iui spiţelnic. buti vb. IVa. Jaillir. 2°. Envahir. — (Transilv. şi Mold.) 1°. (Despre apă) A se revărsă, (şez. ii 151/29), a ţâşni. Când a butit (—a ieşit grabnic) ăe pe Pietrosul la Pisc, a tăuit ( = a iezit, a oprit) apa Bistriţei (Mold.). conv. lit. xliv,ie 131. 2°. P. ext. (Despre mase de oameni) A bul (LB.), a da năvală, a da busna, a năvăli, cfr. bujdi. Oricând vor buti Turcii în ţinutul Saşilor, neameşii să le dea ajutor, p. maior, ist. 105, cfr. 240. [Acelaşi cuvânt pare a fi: buci vb. IVa — a ţâşni (Gorj) jahresber. vii 83 (In Ban., cu pronunţ. busi). A buşit apa din pământ. Com. a. coca. | Derivat: butică vb. I = a nimeri, a pica pe neaşteptate undevâ, a umblă într’o doară. Merge el cât merge, pe cărări cam încâlcite...; odată butică la smeul. mera, l. b. 251. Merge el buticând încoace şi încolo, mai pe atâta îndărăt pe cât înainte, când... ajunsese... ib. 208. Intrând în sat, iacă-tă-mă, butic pe I/uca... şi gata să mă împiedec în el. ib. 115.] — Etimologia necunoscută. (După cihac, ii 36, din sârb. butati „a împinge11, bulg. butam „ating“; poate, înrudit cu ung. bugyogni „a tâşni“). butic s. a. (Dog.) v. bute. butică vb. I v. buti. BUTIC ICĂ, CUTIE, BUTIE S. f. \ „ ... buti© s. a. (Dog.) / ' butelcă s. f. v. butelie. rutină s. f. (ş. d.) (Dog.) v. putină ş. d. butişoară, butii'A s. f. v. bute. butlăoă s. f. (Dog.) v. butlan. BUTiiĂN s. a. (Dog.) Tonnelet, boute.— Butoiaş. LB. Buţile şi butlanele. economia, 160 .Se toarnă [mustul] în butlan. ib. 167, cfr. 76. [Şi: buclân s. a. şez. iii 52. | Diminutiv: butlânâş s. a. LB. | Ou alte sufixe: butlâgă s. f. = buti cică,’butie mai mică, de 70-100 de vedre. h. iv 246. O buflagă de rachiu. teodorescu, p. p. 513; bâtlâgă s. f. Bâtlage cu rachiu, ib. 578, bătloâgă. s. f. Bătloage cu pelin (Dobrogea). burada, ap. TDRG.] butiAnăş s. a. (Dog.) v. butlan. butmuc s. a. v. bucluc. butnăr s. m. (Dog.) Tonnelier, boisselier. — (Transilv., Mold.) 1°. Meşteşugar care face s. vinde buţi s. (p. ext.) oricefel de vase construite din doage, dogar, cădar, botar, pinter, butar (1°). LB., dame, t. 83, pamfile,!. c. 160, H. vi 17, x 189,356,500. Costin, vătavul de butnari (a. 1691, Iaşi). IORGA, s. d. I 84, cfr. xii 263. Starostele de butnari, uricariul, xix 327/9, cfr, 341 /„. Am un poloboc; dacă se strică,, nu-l poate nici un butnariu tocmi? (= Oul), gorovei, C. 264. [La H. iii 118, butnar e citat, fără definiţie, între „uneltele de dulgherie.11 | Şi: f-f- botă,botar) botnăr s. m. Cfr. uricariul, xxiii 269, «ung. s. rut. bod- năr, idem) bodnâr s. m. sbiera, p. 78/as, 321/1S, pamfile, i. c. 167, butneâriu f s. m. LB., (-\-pin-ter) bugner t s. m. economia, 171. || Adjectiv: but-hăresc, -eâscă. Mesteacănul... dă lemn bun de ars şi la lucrul rotăresc, cum şi la [cel] butnăresc. COD. silv. 18. | Verb: butnari vb. lVa = a exercită meseria de butnar (LB.), fig. a bate înfundat (pamfile, j. ii). | Abstracte: butnărie s. f. = meşte-şugul butnarului, dogărie, dogărit (pamfile, i. c. 113,160, H. I 36, III 18, X 6,506, XII 140, 204); locul unde se fac buţi, etc. (costinescu, LM.); marfă de butnar (subt formele suspecte: butenărie barcianu, butnărărie DDRF.); butnăreâlă s. f. = butnărit, dogărit (costinescu), fig. bătaie înfundată (pamfile, j. ii), butnărit s. a. =meseria butnarului, dogărit. Mulţi autodidacţi din Straja Bucovinei pricep butnă-ritul şi fac cofe, cofăeli, obroace pentru cămeşi, poloboace pentru pepeni (= castraveţi) şi curechi, ciubăraşe cu torţi, înfrumuseţate cu flori făcute cu fierul fierbinte, berbinţi ş. a. pamfile, i. C. 167.] — Din germ. Biittner, idem. Cfr. butar. butnăreâlă s. f. BITSĂBESC, -EÂSCĂ adj. BUT NĂRI vb. IVa V. butnar. BUTNĂRiE S. f. (Dog.) BUTNEÂRIU f S. m. (Dog.) BUTOĂICĂ, BUTOĂIE S. f. t *, , . BUTOÂNĂ S. f. ) V‘ but01“- BUTOÂRĂ, BUTOĂRCĂ S. f. 1 . , . BUTOĂRE S. f. } V‘ butuFil- butoiăş s. a. v. butoiu. butoiu s. a. 1°. Futaille, barrique, botte. 2°. Sorte de poisson. 1°. Vas din doage de lemn, de forma buţii, dar mai mic (de 70 de vedre H. iv 246), (Mold.) poioboc, cfr. butlan, buriu, burtuleag. Butoaiede oţet. zanne, p. 1559. Butoiu de untdelemn (ib. iii 657), de rachiu (ispirescu, l. 373). Silen, gras şi gros ca un butoiu. ispirescu, u. 104/9. Capul cel tâmpit [hjodorogeşte ca un butoiu dogit, zanne, p. ii 40. rjîj: A ieşit din butoiu: se zice beţivilor. Butoiu fără fund: se zice celor care vor într’una tot felul de foloase (mai ales bani), ib. v 107. || Spec. Vas de lemn pentr„u păstrarea untului, cfr. bădâiu. jahresber. xvi 221. 2°. (Iht.) Peşte mic de Dunăre. Cfr. i. ionescu, m. 93. [Şl (ad 1°): butoâie s. f. frâncu-candrea, m. 211, (dial.) butoână s. f. (Avrig, în Transilv.) şez. ii 33. O butoană de vin tras (Brăila), păsculescu, l. p. 259, butoâică s. f. frâncu-candrea, m. 221. | Diminutiv: butoiâş (în Mold. butoieş) s. a. Un butoiaş de păcură, contemporanul, vi i 103.] — Derivat din bute, prin suf. dim. -oiu. buton s. m. Bouton. —Nasture mobil (de metal, de sidef, etc., adesea cu o maşinerie) cu care se încheie s. se prind, la cămăşi, gulerele, manşetele, piepţii, cfr. bumb; p. ext. ceea ce are forma unui nasture, ţâmburuş. Butonul soneriei. [Familia: butonieră = chiotoare (la haină), cfr. butoare.] — N. din fran. butor s. m., iu;toui vb. IVa v. buturii. butuc s. m. I. l<>.-20. TronQon, bille, souche. 3°. Cep (de vigne). II. 1°. Cangue. 2°. Moyeu. 3°. BiUot. 4°. Pi&ce de bois servant de trâteau ou de support. 5°. Pârtie supârieure du joug. 6°. Chevalet de tan-neurs. 7°. Une des parties du moulin â foulon., I. 1°. Trunchiu de arbore tăiat, curăţit de crengi (şi de coajă); bucată mai mare tăiată dintr’un astfel de trunchiu; bucată groasă de lemn; cfr. buştean, bucium3, bilă1, buturugă, bârnă, bulvan, ci;ot, gros, tumurug, pociumb. costinescu, dame, t. BUTUC — 7iâ — BUTUC 173,175. TDRG., pamfile, i. c. 102,110,111, h. ii 251, POPOVICI-KIRILEANU, B. 133. Oltule! Aduciplăgkii şi butuci, alecsandri, p. p. 291, cfr. doine, 179, şez. i 115. Cânta cucul pe butuc, marian, na. 244. Butuci borţoşi, ibid. 204 Nu-ţi cosi prin butuci, reteganul, tr. 60. Putregaiu ăi pe butuci, ibid. 165 Nişte butuci pârliţi, La pământ trântiţi, păsculescu, l. P. 185. Am să le ăau lor un somn aşă de greu, că ai să calci pe ăînşii ca pe butuci, şi n’au să simţească, şez. iv 172/26. Aşchia nu sare departe ăe butuc, zanne, p. i 115. || Spec. Partea de jos a unui trunchiu, care rămâne cu rădăcinile în pământ, după ce copacul a fost tăiat, buştean. Să arsă (moliftul) pân’ la butuc, jar-nîk-bÂrseanu, d. 91. # A-i trage cuiyă butucul = a, înşelâ pe cinevâ, a-l trage pe sfoară, a-i face o şotie, creangă, gl. Măi, feţişoara împăratului ne-a tras butucul! creangă, p. 267. A aveâ slugi din butuci = a fl singur şi cu toate acestea a se făli (pamfile, j. ii). Săriţi slugi ăin butuci! zanne, p. iv 602. 2°. Fig. (Adesea omul e comparat cu un butuc, arătându-se:) a.) forma scurtă şi groasă. Un butuc ăe băiat. TDRG. Abiă-şi mişcă butucii: picioarele groase şi greoaie. LM. ţţ A fi gol chilug şi gras butuc: se zice celor ce au cheltuit tot pe băutură, zanne, p. iii 172. b.) nesimţire, nemişcare, trândăvie; cfr. buştean. îl pun [pe omul leneş] într’un car cu boi, cape un butuc nesimţitor. creangă, p. 329. Nu am întâlnit decât pe un bostănar surd ca pământul, de nu te puteai înţelege cu el, ca cu un butuc, mera, l. b. 35. Ce stai acolo, înfipt ca un butuc? delavrancea, ap. TDRG. La iubit e ca focu’, La lucru, ca butucu’. hodoş, P. p. 182. Se făceă că doarme ca butucul. şez. vi 100, cfr. marian, na. 369. | Adverbial. Dorm toţi butuc. CARAGIALE, M. 49. c.) Bădăran, prost, cfr. necioplit. Broaştele, ştiind un butuc în loc de împărat, în locul lui au ales pre un şarpeu simeon dascălul, let. i a. 53/32. Ş’a mai ăa împăratul-roş şi peste oameni, nu tot peste butuci, creangă, p. 248. A fi din butuc (s. ca butucul) = a fl prost (zanne, p. ix 445), om de rând şi păcătos (creangă, gl.), din topor. Harap-Alb, vede el bine unde merge treaba, că doar nu eră din butuci, creangă, p. 219. 3°. Spec. Tulpina cea groasă a viţei de vie, bucium2, muzuc. pamfile, i. c. 216, ’h. ii 219, 251. Strugurii de pe un butuc. I. ionescu, c. 193. Se taie mustecerufl] de la butuc, idem, p. 246. Rămân butucii goi. doine, 89. Sânt sădiţi în rânduri butucii de vie. H. iii 13. II. 1°. Bucată groasă de lemn în mijloc cu o gaură (s. cu două), în care se prindeau picioarele, mânile sau gâtul prizonierilor şi făcătorilor-de-rele, cfr. obezi, cătuşe, fiare, li băgară în butuci, dosofteiu, v. s. 28, cfr. păsculescu, l. p. 214. Puneă în butuci pi Leşi. axinte uricarul, let. ii 158, cfr. 310, IORGA, B. R. 210, S. D. VI 212, URICARIUL, I 259, x 16, magaz. ist. v 13. Poroncind să puie butuci Ovreului şi în mâni şi în picioare, e. kogălniceanu, let. iii 205. l-a băgat în butuci şi i-a trămis la ocnă. bălcescu, m. v. 604, cfr. c. negruzzi,. i 179. Se te duci, bădiţă, duci, Pân’îi pica rob la Turci, Cu picioarele’n butuci Şi cu mâ-nele’n câtuşi! alecsandri, p. p. 17, cfr. şez. ii 6. Sta Codreanul frăţior Cu butucul de picior, alecsandri, p. P. 90. Dă, Domnico, pe murgul, De-mi deschide butucul, ibid. 238, cfr. sevastos, p. 274, 306. în temniţă mi-e legat, Cu mâini în butuc băgat, teodorescu, p. p. 527. Din picioare ăa, Butucii spărgeă, Şi fugea, păsculescu, l. p. 215. Pe lângă că le turnă boieresc greu, ăa-i punea cu picioarele şi mâinile în butuc; ţiinău-i aşă încătuşaţi, poronceâ haidăilor de-i svăntau în bătaie. şez. iv 17. A l'egâ (pe cinevâ) butuc: ca să nu se mai poată mişcă, cfr. burduf, cobzPoliţaiul ăe oraş h&rţuise revoltanţii şi numai cu cinci dorobanţi îi legase butuc, alecsandri, t. 115, cfr. 1280, marian, t. 186. 2°. Partea din mijlocul roţii (la car, plug, moară etc.), în care intră un capăt al spiţelor şi prin care trece osia, bucium2, bute, buştean, căpăţână. LB., HEM. 837, dame, t. 8, pamfile, i. c. 129, I. IONESCU, M. 710, BREBENEL, GR. P., ŞEZ. I 121/3, h. I 63, III 72, x 69. O roată iese din butuc, Şi surugiul stă năuc. alecsandri, t. 958. Din mesteacăn se face butuci de roţi. I. ionescu, d. 437, cfr. MARIAN, SE. I 35, MÂNDRESCU, L. P. 48. 3°. Trunchiu gros de lemn, pe care se crapă sau se cioplesc lemnele, pe care taie măcelarul carnea, pe care se decapitau oameni, etc., cfr. tăietor, bedreag, trunchiu, scaun (de cioplit s. de măcelărie). DAME, T. 41, 89, PAMFILE, I. C. 125, 447. Pun capul pe butuc, dacă nu voiu veni! pamfile, j. II, cfr. sbiera, p. 248. | Spec. Lemnul în care se înţepeneşte batea (nicovala) pe care se bate coasa, butucer(iu). HEM. 2739, liuba-iana, m. 108. 4°. Scăunaş construit din patru picioare şi o scândură groasă cu o cavitate eliptică, în care atârnă cutia şi calupul oloiniţei. Cfr. pamfile, i. c. 238. | Scaunul vârtelniţei, ib. 259, DAME, T. 140. | Scaunul sucalei, pamfile, i. c. 261, dame, t. 140. Scaunul s. talpa războiului de ţesut, dame, t. 134, pamfile, i. c. 271. 5°. Ceafa jugului, dame, t. 13, pamfile, i. c. 138. 6°. Unealtă pe care se rad şi se sineluesc pieile: o bucată de lemn lungă cât pielea, ca o jumătate de cilindru, scobit pe dinăuntru, pamfile, i. c. 43, cfr. TDRG. 7°. Butucul cu găvanele alcătueşte o parte a piuei, în care se pun dimiile, cfr. oală, covată, ştează. DAME, T. 168, PAMFILE, I. C. 307. [Şl: butug s. m. ţiplea, p. p. Cădeau Turcii ca butugii (Năs&ud, în Transilv.). şez. iv 11. Cu alt sufix: Ibutâu = butuc, pociumb. frâncu-candrea, m. 98, (-4- budăiu 2°) butăiu f s. a.j= ştiubeiu, bu-tuleu. Hotarul... merge la o piatră... şi ăe acolo... la vale, pe dinjos ăe izvoare şi ăe un butăiu şi peste părăul Leahului (Mold., a. 1712). uricariul, xv 272/,. | Diminutive: butucăş s. m. Butucaşul rotunjor, vede ăosul tuturor? {— Pragul.) sbiera, p. 322, gorovei, c. 3j6. (în glumă, despre o ploscă mică) Şi să nu gândiţi Că doară s’a fi îmbătat, Că numai un butucaş ca acesta A fost ridicat, marian, nu. 703, butucel s. m. = butuc mic, trunchiuleţ (pamfile, c., cfr. gorovei, c. 48); numire de alesătură (h. ii 254); (la plur.) mijlocul câlţilor rămaşi în piepteni (brebenel, GR. P.). Din căiţii pieptănaţi, după ce se smulge stupă, femeia smulge apoi partea câlţilor rămaşi în dinţi şi face caieri de butucei. ţara oltului, iii, nr. 26. | Verb: (rar) butuci vb. lVa = a băga în butuc (II 1°). Picioarele nu se mai mişcară, ca şi când ar fi fost butucite, ispirescu, l. 35. | Adjectiv: butucos, -oăsă, (mai adesea) butucănos (botocănos TDRG.), -oâsă = ca butucul, gros, grosolan, necioplit. Mânile ei cojite şi butucănoase, vlahuţă, n. 16, cfr. dunăreanu, ch. 110. Crăcana unei furci butucoase. vlahuţă, ap. TDRG. Degetele butucoase şi încărcate cu două inele proaste, dunăreanu, ch. 216. Scaunele ăe lemnari au chipul scaunelor lungi, numai că-s mai butucănoase, pamfile, i. C. 123. | Alte derivate: (Bucov., în batjocură) butucâr s. m. = silvicultor (propriu: care numără butucii în păduri), (Bucov.) butuceriu s. a. = butucul (II 3°) în care se sprijineşte batea. Cfr. ion cr. iii 227, butucâriu subst. = un fel de sfredel. brebenel, GR. (cfr. butelnic).] — Etimologia necunoscută. (Tulpina obscură but-pare a fi veche; ea se regăseşte şl în butură, bu-turug, poate şl în bucium2, buştean, butaş, butu- BUTUCÂNOS — 713 — BUTUŞANĂ şină. Cfr. Schuchardt, Zeitschrift, xv 103. După DHLR. 381, ea ar fi de origine cumană, unde bu-tac însemnă „ramus“. ŞIO. compară cuvântul nostru şi cu turc. but „idol“, de aceeaşi origine, presupunând o desvoltare semantică analogă ca pentru cuvântul bâlvan. Rutenescul botjuk, butuk „bu-ştean“ şi ung. butuk „butuc (I 1°, II 1° şi 3°)“ par a fi împrumutate din româneişte.) butucânos, -oăsA adj. .. butucăr s. m., butucAriu subst. I butccâş s. m„ bctuc*x s. in. Iv. butuc. BUTueimu s. a., butuc< vb. IVa I butucos, -oAsA adj., bijtug s. m. J butui.Au, BUTUfjEU s. a. v. butnră. bUtur s. m. v. but2. butuk s. m. v. buturii. butură s. f. I. 1°. Tronson. 2°. Tronc d’arbre creux. Auge (d’abreuvoir). II. Creux d’arbre. I. 1°. Butură = butuc, trunchiu de copac scurtat; cfr. buştean, jahresber. iv 326. Butură = hu-turugă, ciot gros. pompiliu, bih. 1006. 2°. B-Atură — trunchiu buturos (= scorburos). LB.|| Spec. Butură—jgheab de fântână, ştiubeiu; cfr. budâiu (2°). POPOVICI, R. D. 164. II. Butură— scorbură. LB., BARCIANU. [Accentuat butură şi butură. | Şi: (Munt.) buture s. m. (ad 11°) Sta... p’un buture de stejar, delavrancea, s. 28. Sultănica... nuera d’alea tărtăneţele, ce... trec(e) prin toate şi buture de rovină rămâne: bâzâe fără să ia foc. ib. 23. Viermi de buturi şi buşteni. H. iv 85. Fluture, fluture, Flutură pe buture. teodorescu, p. P. 3 90b; (ad. II) buture = scorbură. BARONZI, l. 103/j, butiir s. in. =•= butuc (13") de viţă; fir de papură (pamfile, j. ii). Pasăre albă..., Pe buturi de viţă se puse, Buturul s’aprinse. mat. folc. 591, butor s. a.— butuc (II 3°) pe care se taie lemne. rev. crit. iii 91, butoără (butoilre) s. f. =(ad I, Haţeg) ciotul s. buturuga ce a rămas în pământ, după-ce s’a tăiat arborele (viciu, gl ); (ad 2°, Ban.) scorbură (marian, o. i 16), p. gener. deschizătură, bortă, spărtură (gr. băn.), orice gaură, chiar şi în pământ (VICIU,. GL.), spec. butonieră, cheotoare la veşminte (ib.). [Păsările] se spăimân-tară, ne mai aflând butorile şi crepăturile [zidurilor vechi], ţichindeal, f. 384, cfr. 128. Zmănd şede, siua, ascuns în butoarea de nuc ori de alun...; din acele butori iese seara (Măidan, în Ban.). HEM. 654. Vtdpea a văsuţ o butoare şi odată s’o ţipat în butoare. alexici, l. p. 231. | Diminutiv: bu-tureă=buturugă (Dolj), graiul, i 51 (în ghicitori ■şi: buturel s. m. gorovei, c. 75, 126, buţuruş s. mi ib. 126). || Cu alte sufixe: buturâu s. a.=ţeavă de lemn (cfr. buduroiu). jahresber. iii 314, bu-tulaus. a.=gardinele (=ghizdeiul) fântânii(Toarcea, I. Făgăraş), viciu, gl., butuleu s. a. = fântâna însăşi, pe hotar (Soroştin). ib., (-\-muşuroiu) buturoiu 8. a.=moşoroiu de sobol. Cârtiţele... scot...pământ din butoroile sale. calendariu (1814) 86/2e, butoarcă 8. f. = scorbură; trunchiu găurit. Fata s’au ascuns într’o butoarcă. mera, b. 188. Se conduce apa pe buduroniu (=o butoarcă mare de 4-6 metri [de] lungă), liuba-iAna, m. 103. | Adjectiv: buturos (botoros), -oăsă = scorburos, găunos. LB., baronzi, l. 103. Un stejariu foarte înalt şi găunos (buturos). ţichindeal, f. 128. O cioată botoroasă. vasiliu, c. 66. | Verb: butori IV*= a face găuri, a găuri cu sfredelul: Am butorit chetuşul = am făcut găuri de bumbi la vestă (L&ţunaş, în Banat), viciu, GL.] — Cfr. butuc. buturâş s. a. v. but2. BUTURĂU 8. a., BUTURE s m. 1 . butureâ s. f. . jv. butura. buţureân s. m. Nom de bceuf.— Nume de bou. MARIAN. butur£l s. m. v. butură. rituri vb. IV11. 1°. Fouiller. 2°. Rencontrer. — (Ban.) 1°. A întoarce (răscoli) toate mobilele din casă, căutând după un obiect pierdut, a le trage de o parte (Lăţuniiş. în Banat), viciu, GL. 2°. A află, a da de cineva. Am buturit omuldracu-lui— am dat de omul dracului. Să butur esc un om cuin îmi place mie, ar fi bine. Com. coca.—Cfr. buticâ. RUTURieA, buturoAgă s. f. v. buturugă. BUTUROIU s. a., bcturOs,-oâsAadj. v. butură. buturug s. m. v. buturugă. buturuga s. f. 1°. Souche, chicot; buche. 2°. Chrysalide de cerf-volant. 3°. Danse paysanne. 1°. Rădăcină cu o parte din trunchiul copacului ce mai rămâne după ce s’a tăiat un arbore (costinescu), rădăcină de tufă ca se scoatft din pământ pentru foc (LM.), bucată groasă şi noduroasă de lemn, cfr. ciot (TDRG.); cfr. buştean, butuc. Atunci a ta osândă sfârşit să aibă ’n lume, Când astă buturugă de arbor ars... Va da şi flori şi frunge. alecsandri, p. iii 304. Pe lângă buturugi se adună putregaiul, şi pământul se prăfuieşte. slavici, n. ii 123. Pe-o buturugă stă nevasta, coşbuc, f. 59. Sultănica mai aruncă o buturugă în flăcări, delavrancea, s. 21. Lângă focul de vreascuri de salce, şedeau pe buturuge de lemn trei oameni, contemporanul, iv 41. începură a scoate buturugi din pământ, fundescu, l. p. 44, cfr.. i. ionescu, p. 207. Din picioare împleticind,... Tot de buturugi izbind, bibicescu, p. p. 210. Târnăcopul se între-buinţeasă la scoaterea buturugilor, dame, t. 38. ţţ Buturuga mică răstoarnă carul mare. românul glumeţ, 119/s. | Fig. Om scurt şi gros, butucănos, urît, slut. La aşă frumoasă fată Buturuga Stătu-palmă au putut să fie tată! alecsandri, p.. iii 236, cfr. RETEGANUL, P. III 63/4.4:pCa o buturugă = fără de vr’un semn de vieaţă, cfr. buştean, butuc. Dormise ca o buturugă. CARAGIALE, ap. TDRG. 2°. Larvă de rădaşcă. MARIAN, INS. 35. 3°. Danţ ţărănesc, h. ii 168, 208. [Plur. -rugi, (cu noul sing.) buturug s. m. dame, t. 179. | Cu alte sufixe: buturigă s. f. = lemn mai gros, scos diij pământ cu rădăcini cu tot (Lighet, în Ban.), viciu, gl., ii. iv 71, buturoâgă s. f. = butuc (I 3°), partea viei, care stă în pământ, ii. v 4; cfr. şez. vi 131. | Diminutive: buturng’uţă s. f. Câte o buturuguţă, în loc de scaune luând, pann, ş. I 23, cfr. GCR. II 370. | Augmentativ: buturu-goăie s. f. Buturugoaia mică răstoarnă carul mare. mat. folc. I 713. | Adjectiv: (în ghicitori) bu-tuiugât, -ă adj. = noduros. Am un băţ buturugat, In pod şeade aruncat? (=Ştiuletele de porumb.) PĂSCULESCU, L. P. 96 ] — Pare a fi rezultatul unei fuziuni între butuc, butură şi tumurug. buturugat, -a adj. \ buturugoAie, BUTURUGU'ţ'Ă s. f.) s buturuş s. m. v. butui-ă. butuş s. a. (Anat.) 1°. Panse (de bestiaux). 2°, Outre (de cornemuse). — (Transilv.) 1°. Burduful vitelor rumegătoare, viciu, GL. 2°. P. ext. Foalele cimpoiului (făcut din burduful vitelor rumegătoare), pamfile, i. c. 50, J. III 40, viciu, gl. [Derivat: butuşi vb. IV“ = a buşi, a ghionti. rev. crit. iii 90.’Cfr. burduşi.] — Cfr. burduf. BUTUŞĂI.Ă s. f. v. bntuşană. bctuşânA s. f. Brebis âgee. —• Oaie bătrână. barcianu. [La polizu — suspect — butuşâlă s. f.] BUTUŞE1 — 714 - BUZĂ — Derivat din botoaşâ, cu suf. augin.-peior. -an (cfr. babană,). butcşki s. m. plur. Souliers d’enfants.— (Buzău) Pantofi de copii (de obiceiu cu garnitură roşie şi verde). Com. s. popescu. — Cfr. bătuşei, botâş, HUTUşi vb, lVa v. butuş. îiUTUŞiar s. f. Retezătură (de copac) de o palmă înălţime de la suprafaţa pământului, buturugă. păsculescu, l. p. Moş Baciu.... Şedeâ lâng’o butu-şină. ibid. 211. Mi-au căzut şl unghile, Lovind bu-tuşinele. şez. ii 221/1S). — Cfr. butuc. înrvsrA s. f. v. puliă1. buvni vb. lVa v. bufni. m'jvivrţ'Ă a. f. (Ornit.) v. buliă. uuvivri.i'fĂ s. f. v.puM'. MCX- V. bucs-. CII/.Ă s. f. I. Levre; babine. II. l°-2°. Bord (de recipient, etc.). 3°. Tranchant. 4°. Aoant (d’un radeau). 1. (Anat.) Partea cărnoasă care mărgineşte în afară deschizătura gurii (s. botului, la animale) a-coperind dinţii; fig. gură. (Se face distincţie între buza de sus şi cea de jos; din buse se fluieră, printre buse se şopteşte, cu buzele sărutăm, zâmbim, surâdem). Cu budze vicliane din inemi adânce G-răesc răutate şi cuvânt de price, dosofteiu, ps. 37, cfr. 45. Cu alte buze voiu grăi. biblia {1688) 8 pr./7. Buze arse de-a dragostei înfocare. konaki, p. 99. Iubirea lor n’ar ţineâ numai până ce se usucă sărutul ăe pe buzele lor. c. negruzzi, i 56, cfr. 78. Un balaur, cu o buză în cer şi cu alta în pământ, ispirescu, l. 358 (cfr. c’o falcă ’n cer şi alta ’n pământ). Buse ce suspină, eminescu, p. 185, cfr. 253. începe a bea lacom la apă şi a-şi linge buzele, de dulceaţa şi bunătatea ei. creangă, p. 214. Trei iezi cucuieţi,... mama v’aduce vouă frunze ’n buse. idem, 20. Buză de busă când se prinde, Foc în inimă ţi-aprinde. zanne, p. viii 674. Buze groase (c. negruzzi, i 16), miei (eminescu, p. 185), lipite (ib. 200), viorii (ib. 208), sângerate (ib. 211), late (alecsandri, p. p. 116/,6), dulci de sărutat (jarnîk-bârseanu, d. 168, cfr. 83, 349, 445), rumeioare (ib. 374), ca rujile (ib. 39), naramsli (ib. 368),.subţirele (ib. 23, 28, 77, 79, 242), lăbărţate (ib. 169), mari (ib. 432), moi (ib.391, cfr. 26, 28,48, 60,395, 403, 406,469, hodoş, p. p. 69, mândrescu, l. p. 88/s), ! drâmboiete (mândrescu, l. p. 76), debălăsate, aspre, spusite, crăpate de frig, cărnoase, etc. Fluierare din busă. pamfile, j. i; cfr. zanne, p. v 492. Copiii cântă din buze. pamfile, j. i 54. da cuivâ cevâ de luat în buze = în gură, a-i da cuivâ cevâ de mâncare, frâncu-candrea, m. 273. A fi cu sufletul în buse = a. fi cu sufletul la gură, a trage de moarte, ghica, ap. TDRG.; a scoate din husa morţii = & scăpă pe cinevâ din gura morţii, de la moarte, pamfile, j. ii. Apune (s. a lăsă, ispirescu, ap. TDRG.) buza = (mai ales despre copii) a fi gata să plângă, aproape să izbucnească în plâns. A face buse de Arap — a fi supărat, bosumflat, zanne, p. vi 8. A râmâueâ (a se întoarce p. maior, ist. 213) cn buza umflată (s. buzele umflate) = înşelat, amăgit în aşteptarea sa, păcălit, plouat. Au rămas cu buzele umflate, dionisie, c. 165, cfr. c. negruzzi, i 86, ispirescu, l. 234. A bate (s. a da) din(s. în) buse (s. busă) =a fi mânios; a umblă fără nici un rost, în zădar, a umbla frunza frăsinelului(ZANNE,P.n 28); a îndură o pierdere fără de a mai puteâ îndreptă lucrurile, a duce lipsă de cevâ, a fluieră a pagubă (ib., pamfile, j. i 54, 114). Prepeleac a rămas bătând în buse. creangă, p. 46. A-i crăpa (s. a-i scăpâră .jipescu, ap. TDRG.) cuivâ buza (de evâ) = a aveâ mare nevoie de cevâ, cfr. a-i crăpă măseaua. Lăsându-te la aman, când îţi crapă busa. sandu-aldea, d. N. 211. A se şterge (linge a, spălă) pe buze = a-şi luâ gândul de la un lucru, a-şi pune pofta în cuiu. zanne, p. ii 26. A-şi linge buzele după cevâ = a fi dorit, ase Iăcomi după cevâ, a-i lăsâ gura apă după cevâ. Aaveă cevâ numaipe buse s. a spune cevâ numai din busă = a vorbi contra convingerii, cugetând altfel de cum grăeşti. Făcură jurământ lui Budolf, mai mult din busă decât din inimă, bălcescu, m. v. 265. Toţi pe buse au virtute, iar în ei monedă calpă, eminescu, p. 246. Pe buse miere, Şi’n inimă fiere. A-şi muşcă buzele: de necaz, de părere de rău (că n’ai făcut cevâ) = a se căi amarnic, a-i păreâ grozav de rău. Cfr. ispirescu, l. 377. A vorbi ’n buse = a vorbi neclar, a bolborosi, a mormăi (cfr. a vorbi ’n barbă). pann, e. i 109. | Buzabriciu = cel flecar, căruia nu-i mai tace gura. pamfile, j. i. Buză-vânătă=n\i-mire de batjocură, alexici, l. p. 218. || Spe c. (Pat., după fran. bec-de-lievre s. germ. Hasenscharte) Iiuză-de-iepure = defect organic la unii oameni, care au buza de sus despicată (de sus in jos), lăsând sâ se vadă o parte din dinţi, bianu, d. s. [| (Bot.) Buza-vacii = ciupercă bună de mâncat (Continarius bal-teatus). panţu, pl. II. P. anal. 1°. Partea de de-asupra (subţiată s. răsfrântă) care mărgineşte gura vaselor s. ţevilor. Busa ligheanului (GORJAN, H. it 146), butoiului (odobescu, ni 254), cazanului (slavici, n. ii 317), tigăii (vlahuţă, n. 11), paharului (teodorescu, p. p. 141b), căzii (dame, t. 81). Busa de jos a gurii ţeviei. pamfile, i. c. 228. [La orgă,] păretele tubului de-asupra luminei este subţiet şi întors puţin îri-lăuntru; el se numeşte „busă superioară“. poni, f. 330. (în Munt., une-ori la plur.) Busele cazanului. delavrancea, s. 249. rft în buza tunului = (propr.) expus împuşcăturilor de tun, (p. gener.) expus, în primejdie mare (zanne, p. IV 6K9). Pururea în busa tunului, siliţi a bivuacă subt un cort. C. negruzzi, i 39. Pliu până în buze = plin ochiu, plin de tot. Ulcica... plină până’n buze cu vin roşu. delavrancea, s. 55. 2°. Marginea de de-asupra (subţiată) a unui deal, a unui pisc, etc., cfr. geană. Până drept un isvor ce este în costişă, în' busa dealului Bârladului (a. 1709). uricariul, 388. Am pus piatră hotar îp gura Izvorului, într’o busă de pisc (a. 1765). ib. xvii 129. 3°. Ascuţiş (la instrumentale de tăiat). Buza coasei. TDRG. Cine are bardă mică, Facă-i buza subţirică. alecsandri, p. p. 319. 4°, Busa plutei. — partea de dinainte, popovici-kirileanu, b. 131. Unde căderea şuvoiului e în toată puterea..., busa plutei, cu plutaş cu tot, se cufundă, pe câteva clipe în spumegarea apei. ib. 30. [Şi: f buze s. ,f. O buze de pisc (a. 1709). uricariul, xxii 239. | Diminutive: buzişoâră s. f. Bu-menele buzişoare afle] fetiţei se atinseră de mâna asta veştedă, i. negruzzi, i 227; cfr. alecsandri, P. P. 157/s, 190b/4, JARNÎK-BÂRSEANU, D. 136, TEODORESCU, P. p. 308b. (Ironic) G-erilă suflă de trei ori, cu busişoarele sale celeiscusite. creangă, p. 251. Ia mai bine ogoeşte-te o leacă şi mai strânge-ţi busişoarele acasă (=nu mai flecări, taci din gură). CREANGĂ, P. 253, buzuţă S. f. RETEGANUL, T. 93, marian, î. 353, buzuliţă s. f. TDRG., buziică s. f. MÂNDRESCU, L. P. 134/9, (Bot.) buzişor s. m. = die Korallenwurz (Cymbidium). barcianu, cfr. DDRF. | Augmentativ: buzoâie s. f. plur. (Singularul ar puteâ fi busoiu s. a. sau buzoaie s. f.) Buzoaie groasa şi dăhălăsate. creangă, p. 239. 1 Adjective: buzat, -ă = cu buze mari, groase; (fig.) cu buzele umflate, păcălit; (substantivat, busdt, -ă e numele obicinuit ce se dă animalelor, mai ales oilor şi cailor cu vreun semn alb pe buze, cfr. strănut. HEM. 90, 853, DAME, T. 67, 182, JIPESCU, O. 48, H. 1:419, I II 3, 12, 61, 79, 99, 116, 131, 146, 203, 213, 221, Hi BUZĂI - 715 - BITZDUNAR '71, 131, 280, vil 355, xii 15). Eră gros, burduhos, rumăn la faţă, buzat, neculce, let. ii 254/19. Un ţigan negru şi buzat, ispirescu, l. 202. Arap buzat. ib. 12, cfr. ALECSANDRI, p„ p. 106/2„ t. 963, marian, sat. 232. Mândru l-o făcut mă-s%, Num’o teacă bo stricat, Că l-o făcut prea buzat, reteganul, T. 161 /24. Negru şi cam buzat, Numai bun de Sărutat. hodoş, p. p. 170. Fată buzată, bibicescu, p. p. 374, TEODORESCU, p. P. 336b. Un om verde şi harnic, carele..nu se întoarce buzat de la slujba cu care U însărcina cinevâ. ispirescu, u. 50/s, cfr. teodorescu, p. p. 338, şez. i 274/s. A rămâneă buzat, zanne, p. ii 27, (neobicînuit) buzos, -oasă -adj. = buzat. DICŢ., (încercare, neizbutită de a româniza termenul gramatical „labial") f buzăn, -ă. c. negruzzi, i 261. | Adverb: buziş = pe un singur rând, unul lângă altul. înhamă trei cai buziş. i. ionescu, m. 540. Am scos de la brâ u măciucile ghintuite şi ne-am repezit buziş în ei. cosmovici, săm. i 37. Merge buziş == merge într’o parte, pamfile, j. ii. 1 Alte derivate: buzăr s. in. Budzari — tumurugi mici de lemn ori pietre ce se pun de o parte şi de alta a focului şi pe care se pun celniţele_(—lemnele mai subţiri), şez. ii 151, cfr. 186; buzău adj. m., adv. (în expresia:) a sta buzău= bosumflat, îmbufnat. Eşti bună, de-l laşi să plângă şi ’ngădui să stea buzău,, pann, p. v. i 23, (cu derivatele, rare) buză! vb. lVa=a se boşumflâ, a lăsâ buza. DICŢ., buzăilă s. m. = nume de batjocură dat celor buzaţi (LB., LIUBA) = buzilă s. in. (acesta şi nume de bou ale cărui buze sânt foarte mari şi dăbălă-zate. MARIAN.] —- Etimologia nesigură. (Cuvântul se găseşte şî la Albanezi: buze, idem, şi la Bulgari: buzz „bucă11, fără să ştim dacă Românii l-au împrumutat din-tr’una din aceste limbi, sau invers. Problematică e şl legătura acestui cuvânt cu cuvintele care însemnează „sărutare11 răspândite în unele dialecte romanice, la Germani, la Polonezi şi la Turco-Arabi. Cfr. G. meyer, et. wb. 57,puşcariu, et. wb. nr. 242 şi BERNEKER, sl. wb. 104.] buzăi vb. IV* v. buză. buzăiăn, -ă şi -că subst. v. buzoian. buzăilă s. m. v. buză. mJZAiJVĂ s. f. Appentis, chartil. — (Ban.) Zidire laterală, ce se află în curtea ţăranului, pe lângă casă. Com. a. coca. Pre lângă casă se mai află grajduri pentru vite..., buzaină, în carea se ţin şi bădăniţi sau şi brădaniţi pentru comină de prune, liuba-iana, m. 100. Cfr. chelar, şopron, poiată, poiată, acaret, heiuri. [Şhbuzănă s. f. Com. coca, ( = grajd) jahresber. in 314.] buzăn, -A f adj. v. buză. BUZĂsrĂ s. f. v. buzaină. buzău s. m. v. buză. buzău s. m. (Entom.) = cărăbuş, marian, ins. 20. ■— Derivat din tulpina onomatopeică bâz-, cfr. 'bunzar. buzăh&t s. a. (Med.) = pelagră, leon, med. 123, BIANU, d. s. BUZAT, -Ă adj., buzău adj. m., adv. v. buză. buzbuoă s. f. v. buzdugan. - buzdugăx s. a. 1°. Masse d’arme. 2°. MaMet. 3°. Outil de tisserand. 4°. Double croix faite d’epis de blS. 5°. Tige de maîs (laissâe dans le sol). 6°. Sparganium ramosum. 7°. Nom de chien; nom pa-tronymique. 1°. Măciucă (scurtă,) de fier (dintr’o bucată a. ©u coada de lemn, une-ori cu măciulia ţintuită), servind de armă in timpurile vechi (mai ales la eroii basmelor populare, cfr. ghioagă) s. de sceptru în mâna Domnilor români (care băteau chiar cjj el pe supuşi) s. de insignii ale marelui-armaş (bătaia cu buzduganul erâ o pedeapsă foarte dureroasă, adesea urmată de moartea celui pedepsit). Azi s’a păstrat în unele obiceiuri populare, astfel la „Junii11 din Braşov, ca insignii ale vătafului. Tot buzdugan se numeşte bastonul cu măciulie în vârf al tamburilor-majori care conduc capelele militare; cfr. topuz. Jicmond... socoti pre taină să trimiţă sol la împărăţia Turcului, să facă craiu în locul său pe Ştefan Iosica; să-i trimiţă împărăţia steag şi buzdugan, n. costin, let. i, a. 116. Spata (== spada) cu buzduganul spre laudă se adună. biblia (1688) 2Vr /4. [Luptătorii] scoaseră buzdugan nele. alexandria, 122. lacob Eraclid... perise. ucis de buzduganul lui Ştefan Tomşa. C. negruzzi, I 137, cfr. 139. Ştie să răsucească buzduganul, ispirescu, l. 12. în buzdugane sa ne lovim. idem, 42. Dracul ia buzduganul de coadă, creangă, p. 56, cfr. 55, 194, 198. Un buzdugan de. fier. eminescu, n. 4, cfr. 5. Buzduganele se învârteau de-asupra capetelor, marian, t. 271. Am visat Buzduganu-mi sfărâmat (: semn rău), id. î. 9. Buzdugan haiducesc. teodorescu, p. p. 535. Pe la şale buzdugane, păsculescu, l. P. 235, cfr. 265, 214 ete„ alecsandri, p. p. 44. | Pig. Putere domnească. întâia oară când luă buzduganul domnesc in mână,... nu prea ştiu, ce să facă cu dînsul. iorga, l.( i 121. || P. ext. f Seminţie, trib (în fruntea căruia stă o căpetenie având un buzdugan ca semn al domniei). Toată împărăţia nu voiu luă; un buzdugan voiu da fiiului tău, pentru David tat.%-tău. biblia (1688) 252 b/t0, cfr. 253. j Lovitură de buzdugan, cfr. băţ, baston. începu a-l bate cu 802 (de) buzdugane de fieru (s. xvi). cuv. d. bătr. ii 289. Dându-i două buzdugane ’npiept. şez.iv 18/6, cfr. buzdugănl,#Care scapă de stâlpan, Nu scapă de buzdugan: se zice despre cei ce vor căpătă neapărat, într’un mod oarecare, pedeapsa ce li se cuvine, zanne, p. v 609. 2°. P. anal. Maiulcu care se crapă lemnele, mă-iug. LIUBA-IANA, M. 101, VICIU, GL. 3°. Unealtă de tors (nedefinită mai de aproape). h. x 33. . 4°. O cruce dublă [făcută] din spice de grâu, cunună. (Racoviţa, 1. Olt). VICIU, GL. 5°. Partea ce rămâne din cotorul porumbului, după ce s’au tăiat jipii, cocean, tuleu (Blaj, Gherla), ib. 6°. (Bot.) Plantă ierboasă cu flori verzi-alburii şi cu fructe de forma unei piramide răsturnate, numită şi: capul-ariciului, şovar. panţu, pl., dame, t.186. 7°. Nume de câne (Bacău dame, t. 181) şi nume patronimic de om. [Şi: (reconstruit, cfr. bâzdoacă) buzdilgăs.f. = buzdugan, măciucă, candrea, ţ. o., graiul, ii 63. (Bot., plur. tant.) Buzdugi — vâzdoage. viciu, GL. | Diminutiv: (ad 1°) bu’zdugănâş s. a. mera, b. 98. | Verb: buzdugănî IVa. A bate s. a ucide cu buzduganul. Bău m'o mai buzdugănit flăcău’ista. şez. vi 6, cfr. iv 18/s.] — Din turc. boz dogan „ghioagă, măciucă1* (bulg. buzdogan, bozdugan, rut., polon, buzdygân). .V } - ‘—e-- BCznuoE s. f. Săculeţ, pungă (?) Cu desagi, cu buzdugele, Pline de mahmudele, alecsandri, p. p. 146 Vs- [Derivat:buzdugeân,-ă şibuzdugliin, -ăadj. — mare, voluminos ? O sută optzeci de buţi, Toate b aţi, nene, buzdugene; D’o sută cincizeci de vedre. mat. folc. 86. Eu fata ţi-o las în pace. Că de mare nu-i bag vină, Că-i destulă buzdughinS,. doine, 180.] buzuuoeăn, -Ă adj. 1 . , BUZDUGUÎN, -Ă adj. J v' g buzbukăk s. a. v. buzunar. BUZDURĂ — 716 — BUZURLUI buzbukA s. f. Mauvais couteau. — Cuţit stricat, '«fr. cioarsă, briptă. | Fig. Om netrebnic. GR. băn. — Cfr. custură. m' y.i: f s. f. v. buză. buzerAnt s. m. = pederast (Ardeal). ----Cuvânt venit prin mijlocire ungurească (bu- eerdns) de la Italieni (cfr. buggerone, In Veneţia buezerone „sodomit", buggerare „a pângări", etc., ‘derivând din lat.-med. Bulgarus, cfr. meyer-Lubke, r. WB. 1383; cfr. şl alb. budăr „pederast"). buziAnA s. f. (Bot.) v. budiană. buzii.A s. m. v. buză. buzinâk s. a. v. buzunar. buziş adv., buzişoArA s. f. 1 h . uuzişons.m. (Bot.), buzoaie s. f. plur./ buzoiAn, -A adj., -C subst. (Locuitor) din Buzău. Lucrările româneşti ieşite de subt teascul busoian. iorga, L. R. 216. [Şi: biizăiân, -că subst. | Adjectiv: buzoienesc, -eâscă.^ -4 facut-o buzoie-nească — a luat-o rasna şi tot a nemerit-o. zanne, p. vi 31.] — Derivat din Buzău, prin suf. orig. -ean. buzoienesc, -eâscă adj. v. buzoian. buzos, -oâsâ./adj., BiizucĂ s. f. \ lm . buzumţâ s. f. / v> ■nza- buzumflA vb. I refl. v. bosumflâ. buzumini vb. IVa refl. S’itourăir. — (Costeiu, Sn Ban.) A se zăpăci. Com. ureche. Cfr. zâbunl. buzunAr s. a. (îmbrăc.) Poche. — Săculeţ cusut la haine şi în care punem lucrurile ce voim să le avem cu noi, cfr. jeb. Scotea, bani ăin buzunar. N. COSTIN, let. II 7/ia, cfr. 99/3, cfr. CREANGĂ, p. 279, şez. iii 242 Vs» hodoş, P. P. 55. A băgat mâna în buzunar, c. negruzzi, i 18, cfr. 83. Buzunariul jeletcii. RUSSO, s. 17. Pipăie buzu-nările. vlahuţă, Săm. i 25. Pieptar cu buzunar. jarnîk-bârseanu, d. 426, cfr. 135, reteganul, p. iii l7/3S, şez. iv 52. (După fran. s. germ.) Bani ăe buzunar, pentru cheltuieli mărunte, pe fiecare zi. ■#î* mănâncă raţele din buzunar = e mic, pipernicit şi prost, zanne, p. I 635. Afl (tot) c» mâna în (s. la) buzunar = darnic* cheltuitor, ib.. III 37. Logo fete,... Lapte acru ’n călătnări, Foc-ş’amar în buzunări: se zice celor care cu toată învăţătura lor nu au ce mânca. ib. Iii 591, cfr. v 108, IV 420, creangă, A- 12. Nu poţi fi şi cu dracul în buzunar, şt cu sufletul în raiu: cu două lucruri care nu se împacă, zanne, p. vi 563. Par’că-o scoase ăin buzunar: se zice de unul care ticlueşte repede o minciună. A aveâ pe cinevâ la buzunar = a-1 aveâ la mână, sigur, la discreţia sa. Cfr. id. iii 37. [Plur. -nare şi -nări. hodoş,’p. p. 75. | Şi: buzdunâv s. a. LB., mândrescu, l. p. 5Q/23, 218/,, f burdunăr s. a. iorga, s. d. xiii 146, f bursunăr s. a. LB., f bozdonăr s. a. LB., bozunârs. a. GCR. ii 334, bozâiuir s. a. Am pus scrisoarea în boz&~ nariul antiriului. magaz. ist. v 125/lS, cfr. (bo-ăzănar) jahresber. vii 49, f bozinâr s. a. Aveâ el cern bani în bozinari. barac, t. 14, buzinâr s. a. ap. TDRG.; pozunăr s. a. şez. i 291 b/20, contemporanul, v,„ 202, posunar s.a. (plur. -nare), teodorescu, p. p. 56, 70, '81b, 169b, 33ib, 518b, reteganul, t. 39/a4, h. iv 62, pozonâr s. a. (plur. -mare). cătană, b. 118, 157, f pojinăr s. a. LB. || Diminutive: buzunărăş s. a. Nu-şi scurg... buzunăraşele. pann, P. v. II 155, buzuuărel s. a. | Verb: buzunar! IVa= a-i deşertâ cuivâ buzunarele, a-1 prăda, cfr. pungăşl. li busunăreşte, De averi îi curăţeşte.. păsculescu, l. p. 261, cfr. ispirescu, l. 369.IV buzunărit de tot ce aveam la mine. Com. tofan. j-Abstract: (neobicinuit) buzunărit s. a. == bani de buzunar (de cheltuială zilnică). îmi rămâne 4000• ăe galbeni pe an, pentru buzunăritul Adelei şi af meu. alecsandri, t. 1225.] — După cihac, ii 641 din n.-grec. imooţoavâpci,. (|Arcoo£ou), idem. buzunăuAş, BUzimAitEi, s. a. \ h BUZUNAkÎ vb. IVa, BUZUNÂBiT s. a./ v' Mar' buzubinA adj. şi s. f. —Epitet dat oilor. H. v 447. Am o oaie buzurină. ib. 235. BuzuţA s. f. v. buză. buzurlui vb. IVa v. b arzului.