DICȚIONAR POLITIC întocmit sub redacția profesorului B. N. PONOMAREV EDITURA POLITICA București —1958 DIN PARTEA EDITURII DE STAT PENTRU LITERATURI POLITICA DIN MOSCOVA Prezenta ediție a Dicționarului politic este de- stinată unor cercuri largi de cititori. Pentru a se înlesni folosirea dicționarului, la sfîrșitul căr- ții se publică un indice tematic al principalelor articole. Cuvintele din text culese cu caractere cursive arată că în dicționar figurează artico- lele respective. Redactarea textului a fost în- cheiată în ianuarie 1958. Prezenta traducere a fost întocmită în cor lectivul de redacție al Editurii politice după originalul în limba rusă apărut în Editura de stat pentru literatură politică, Moscova, 1958. Față de originalul în limba, rusă ediția rohiînă apare cu unele modificări. ABORIGENI — populația băști- nașă a unei țări sau regiuni (spre deosebire de locuitorii veniți din altă parte). ABSOLUTISM (monarhie absolută) — formă de guvern ămînt în care pu- terea supremă aparține în întregime si exclusiv unei singure persoane (mo- narhului), care înfăptuiește dictatura nobililor-moșieri. în Europa occiden- tală a existat regimul monarhiei ab- solute din secolul al XV-lea. pînă în secolul aL^XVHI-lea. în Rusia mo- narhia absolută s-a statornicit defi- nitiv în secolul al XVIII-lea. Datorită'x>dez voi tării industriei și comerțului, relațiile de producție feu- dale care dominau în condițiile, abso- lutismului au devenit o frînă pentru dezvoltarea economică. Revoluțiile burgheze au răsturnat absolutismul, înlocuindu-1 cu monarhia constitu- țională burgheză (Anglia în secolul al XVIT-lca) sau cu republica, bur- gheză (Franța în secolul al XVIH-leah în Rusia absolutismul a fost zdrunci- nat de revoluția din 1905 și răstur- nat de revoluția burghezo-democra- tică din februarie 1917. AB S TENȚIONIS M — n epr ezen t ar e a alegătorilor la alegeri, abținerea de la participarea la alegeri. Neprezentarea la alegeri este una din formele de manifestare a neîncrederii maselor muncitoare în statul burghez și în organele lui reprezentative. Nepre- zentarea la alegeri este un fenomen foarte răspîndit. de pildă, în S.U.A., unde la alegerile prezidențiale par- ticipă numai 50 — GO°/ₒ din alegă- tori. ABSTRACȚIE — gîndire știin- țifică exprimată în noțiuni și care re- flectă esența intimă a proceselor ma- teriale care au loc în natură sau so- cietate. Ea este rezultatul abstracti- zării. adică al operației mintale prin care lăsăm la o parte laturile și însu- șirile neescntiale, secundare ale feno- menelor, și desprindem caracterele lor esențiale și comune. în comparație cu simpla percepție senzorială, ab- stracția ne dă posibilitatea unei cu- noașteri mai profunde'și mai com- plete a naturii și societății. Cu ajutorul abstracției, gîndirea descoperă îndă- rătul diversității pestrițe a fenome- nelor exterioare, care se deosebesc între ele, ceea ce e comun, identic, principal, ceea ce face ca ele să fie expresia aceleiași esențe. De pildă, în diversitatea fenomenelor naturii, gîndirea stabilește, prin abstracție, legătura lor intimă, unitatea lor, care constă în faptul că toate sînt mate- riale. Dacă lăsăm la o parte nu numai laturile secundare ale obiectului stu- diat, ci și cele esențiale, obținem ab- stracții neștiințifice, inconsistente, ca- racteristice metafizicii și idealismu- lui. ACADEMIA DE ȘTIINȚE A U.R.S.S. — cel mai înalt for științific al U.R.S.S., care reunește pe cei mai le seamă savanți ai țării, important centru de activitate științifică. Academia de Științe a fost înfiin- cată de Petru I la Petersburg, la 28 i an u arfe 1724. Multe din succesele științei înregistrate în Rusia în seco- lul al XVIII-lea s-au datorat Acadc- 6 Academie miei din Petersburg, care devenise cîmpul de activitate a unei serii de străluciți savanți ruși: M. V. Lomo- nosov, S. P. Krașeninikov, V. K. Tre- diakovski ș.a. Guvernul țarist căuta să împiedice dezvoltarea științei progresiste ruse legate de mișcarea de eliberare. El s-a opus primirii în Academie a mari- lor savanți-patrioți ruși: D. I. Men- deleev, K. A. Timireazev, I. M. Se- cenov, A. G. Stoletov, a anulat ale- gerea ca membru onorific a lui A. M. Gorki. Revoluția din Octombrie a creat condițiile pentru o dezvoltare rapidă a științei și tehnicii naționale înain- tate. Ținînd seama de importanța creării unui centru științific unitar, guvernul sovietic a hotărît în 1925 să proclame Academia de Științe a Rusiei drept cel mai înalt for știin- țific al U.R.S.S., atribuindu-i-se tot- odată actuala ei denumire. în 1936, Academia de Științe a U.R.S.S. a fu- zionat cu Academia Comunistă (în- ființată în 1918). Această fuziune a însemnat apariția în Academie, pen- tru prima oară în istoria ei, a unei serii de institute de științe sociale: institutul de economie, de filozofie, juridic etc. Potrivit Statutului, principala sarci- nă a Academiei de Științe a U.R.S.S. este să contribuie prin toate mij- loacele la dezvoltarea generală a știin- țelor teoretice cît și a celor aplicate în U.R.S.S. Pentru îndeplinirea aces- tei sarcini, Academia de Științe a U.R.S.S.: a) își concentrează activi- tatea în direcția celor mai importante și capitale probleme de știință în toate ramurile ei; b) studiază resur- sele naturale și forțele de producție ale țării, precum și realizările cultu- rale și economice ale omenirii și con- tribuie la folosirea lor rațională și la timp; c) contribuie la ridicarea ca- lificării lucrătorilor științifici din U.R.S.S.; d) deservește organele supe- rioare de stat ale U.R.S.S. cu exper- tize științifice. Academia de Științe a U.R.S.S, este direct subordonată guvernului U.R.S.S., activitatea ei fiind finanțată din bugetul de stat al Uniunii Sovietice. în 1956 Academia de Științe avea 12 filiale, 105 institute de cercetări științifice, zeci de laboratoare, obser- vatoare, muzee, stațiuni aflate în diferite republici, ținuturi și regiuni ale U.R.S.S. în comparație cu vre- murile dinainte de revoluție, numărul lucrătorilor științifici ai Academiei de Științe a U.R.S.S. a crescut aproape de 75 de ori. în 1957 Academia de Științe a U.R.S.S. avea 464 de aca- demicieni și membri corespondenți. Academia editează aproximativ 65 de reviste științifice și publică un mare număr de lucrări științifice în toate domeniile. Numărul cărților și revistelor științifice editate de Aca- demia de Științe a U.R.S.S. a crescut în 1957 de peste 40 de ori în compa- rație cu 1917. Academia de Științe a U.R.S.S. întreține relații internaționale, conso- lidîndu-le prin toate mijloacele. în 1956 Academia de Științe a U.R.S.S. a participat la 143 de congrese și con- ferințe naționale și internaționale, care au avut loc în străinătate. ACADEMIE — denumire dată in- stituțiilor științifice superioare și unor instituții de învățămînt superior. în U.R.S.S. cel mai înalt for științific este Academia de Științe a U.R.S.S. Există următoarele Academii de ști- ințe republicane: Azerbaigeană, Ar- meană, Bielorusă, Gruzină, Ca- za hă, Lituaniană, Letonă, Ucrai- neană, Estonă, Tagică, Turcmenă și Chirghiză. Academiile de științe re- publicane sînt chemate, în primul rînd, să rezolve problemele legate de studierea bogățiilor naturale, a eco- nomiei, istoriei și culturii republicilor respective, să contribuie la dezvoltarea culturii naționale în formă și socia- liste în conținut a popoarelor U.R.S.S. și să slujească cu succes cauza construirii societății comuniste. în afară de acestea, mai există Academii care se ocupă de anumite ramuri ale științei, Astfel, o mare Acordurile de la Paris din 1954 1 însemnătate pentru știință și pentru economia națională are Academia unională de științe agricole „Lenin“, menită să contribuie activ la dezvol- tarea agriculturii, Academia de științe medicale a U.R.S.S., Academia de științe pedagogice a R.S.F.S.R., Aca- demia de arte a U.R.S.S. etc. în 1946 s-a înființat Academia de științe so- ciale de pe lîngă C. C. al P.C.U.S. — instituție științifică și de învățămînt superior care pregătește cadre de lu- crători în domeniul ideologiei. în afară de aceste instituții științifice există o serie întreagă de instituții de învățămînt superior denumite Aca- demii. Așa sînt, de pildă, Academia de științe agricole „Timireazev“ din Moscova, Academiile militare etc. ACCIZ — în țările capitaliste —una din formele de impozit indirect asupra mărfurilor de producție internă, în special asupra mărfurilor de larg consum (sare, zahăr, articole din tu- tun, vin etc.). Se percepe de la pro- prietarii întreprinderilor și de la co- mercianți, care, majorînd prețul măr- furilor, trec povara impozitului pe umerii consumatorilor, mai ales ai oamenilor muncii. în U.R.S.S. acci- zul nu există. ACORDUL DE LA MUNCHEN DIN 1938 — înțelegere dintre guvernele* Angliei, Franței și Germaniei hitle- riste cU privire la dezmembrarea Cehoslovaciei. Cercurile reacționare din S.U.A., Anglia și Franța, susținătoare ale fascismului german, au trecut, scurt timp după acapararea puterii de către hitleriști, la politica „de neinterven- ție“, echivalentă cu tolerarea agre- siunii. După cotropirea Austriei în martie 1938, hitleriștii au început pregătirile pentru a ataca Cehoslovacia. Provo- cările hitleriștilor la adresa Cehoslova- ciei, începute încă din aprilie 1938, au dus în luna septembrie a aceluiași an la o puternică agravare a situației internaționale. Anglia și Franța, care era aliata Cehoslovaciei, au exercitat presiuni asupra guvernului cehoslovac pentru a-1 determina să accepte pre- tenția Germaniei hitleriste de a lua Cehoslovaciei regiunea sudetă. La 19 septembrie 1938, guvernele Angliei și Franței au propus oficial guvernului cehoslovac să cedeze Ger- maniei regiunea sudetă, de teamă ca împotrivirea față de agresiunea hitle- ristă să nu dezlănțuie acțiuni ale ma- selor populare și să sporească influ- ența forțelor democratice. Soarta Cehoslovaciei a fost hotă- rîtă la Conferința de la Miinchen din 29—30 septembrie 1938, la care au participat: Hitler, premierul francez Daladier, conducătorul Italiei fasciste, Mussolini, și primul-ministru englez Neville Chamberlain. Delegația ceho- slovacă a fost invitată numai pen- tru a asculta verdictul. Potrivit acor- dului de la Miinchen, regiunea sudetă, împreună cu toate instalațiile (inclu- siv cele militare) și cu toate bunurile ce se găseau pe teritoriul ei, a fost cedată Germaniei. La 15 martie 1939, Hitler a cotropit întregul teritoriu cehoslovac. Acordul de la Miinchen a contribuit la dezlănțuirea de către imperialiști a celui de-al doilea război mondial. ACORDURI COMERCIALE -tra- tate care reglementează relațiile co- merciale și alte relații economice din- tre diferite state. Aceste acorduri stabilesc condițiile generale privind importul și exportul de mărfuri, ta- xele vamale plătite pentru ele, con- dițiile generale de navigație, sistemul decontărilor reciproce etc. Acordurile comerciale ale U.R.S.S. cu statele străine sînt reciproc avan- tajoase, nu conțin nici un fel de im- pietări asupra independenței de stat a părților și cuprind hotărîri care re- glementează situația juridică a repre- zentanțelor comerciale ale U.R.S.S. La încheierea acestor acorduri U.R.S.S. urmărește aplicarea reciprocă a clau- zei națiunii celei mai favorizate. ACORDURILE DE LA PARIS DIN 1954 — acorduri semnate la 23 oc- tombrie 1954 la Paris de către mi- niștrii afacerilor externe ai țărilor 8 Acreditare vest-europene și S.U.A., avînd drept scop înarmarea Germaniei occiden- tale și includerea ei în blocurile mili- tare ale puterilor occidentale. Semnarea acordurilor de la Paris a fost ultima verigă a activității di- plomatice a S.U.A. și Angliei după pră- bușirea planului de creare a unei „co- munități defensive europene'¹, respins la 30 august 1954 de Adunarea na- țională franceză. După tratative pre- liminare, duse de secretarul de stat al S.U.A., Dulles, la Bonn și la Lon- dra și de ministrul afacerilor externe al Angliei, Eden, la Paris, la Roma și la Bonn, s-a deschis la Londra la 28 septembrie conferința celor nouă state — cele șase participante la tra- tatul „comunității defensive euro- pene“ (Franța, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania occidentală) plus Anglia, S.U.A. și Canada. In urma presiunii exercitate asupra Fran- ței de către reprezentanții S.U.A. și Angliei, a fost semnat documentul care conținea acordul de principiu al participanților la Conferința de la Londra pentru înarmarea Germaniei occidentale și prevedea tratative ul- terioare în această problemă. La 19 octombrie a început la Paris consfătuirea consacrată problemei înarmării Germaniei occidentale. La 20 octombrie s-a ținut o conferință a celor patru puteri (S.U.A., Anglia, Franța și Germania occidentală) cu privire la proclamarea „suveranității" Germaniei occidentale și la anularea „statutului de ocupație", menținîn- du-se însă pe teritoriul Germaniei occidentale efectivul forțelor armate ale puterilor de ocupație existent în acel moment. La conferința din 21 octombrie a celor nouă țări (partici- pante la tratativele de la Londra) a fost discutată reorganizarea pactului de la Bruxelles, care a căpătat denu- mirea de Uniunea Europei occidentale, și includerea în această Uniune a Ger- maniei occidentale și a Italiei. Potri- vit acordului, Germania occidentală a obținut dreptul de a avea o armată de 500.000 de oameni cu mari uni- tăți de aviație și de tancuri și cu state-majorc militare. La 22 octombrie a avut loc o se- siune a Consiliului Pactului Atlanti- cului de nord, la care s-a hotărît in- cluderea Germaniei occidentale în N.A.T.O. După ce, sub presiunea con- ducătorilor N.A.T.O., s-a ajuns la un compromis între Franța și Germania occidentală în problema Saarului, la 23 octombrie au fost semnate ur mare număr de documente și proto- coale (circa 80), elaborate la conferin- țele de la Paris și Londra și ratificata apoi de parlamentele țărilor partici- pante la Uniunea Europei occiden- tale. Ilotărîririle de la Paris contravin întru totul obligațiilor asumate la Conferința de la Potsdam din 1945, precum și clauzelor tratatului anglo- sovietic din 19^2 și tratatului sovieto- francez din 1914. De aceea Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. a adoptat, în mai 1955, o hotărîre cu privire la anularea acestor tratate. După ce puterile occidentale au creat o grupare militară închisă, țările de- mocratice și iubitoare de pace au fost nevoite să ia măsuri pentru asi- gurarea propriei lor securități (vezi Conferința de la Moscova din 1951= și Tratatul de la Varșovia din 1955). ACREDITARE — împuternicirea unei persoane ca reprezentant diplo- matic pe lîngă guvernul unui stat străin. în U.R.S.S. ambasadorii și miniștrii plenipotențiari străini sînt acreditați pe lîngă Prezidiul Sovietu- lui Suprem al U.R.S.S. Diplomatul se consideră acreditat din momentul cînd a înmînat scrisorile de acreditare șefului statului străin. ACTIV — cadrele de conducere și membrii cei mai activi ai unei orga- nizații sau asociații oarecare. Acti- vul de partid al P.C.U.S. — cadrele de conducere ale partidului și membrii cei mai activi ai organiza- țiilor de bază, raionale, regionale, de ținut și republicane ale partidului. Activul orășenesc și raional se con- voacă pentru discutarea problemelor Acumulare 9 importante ale vieții de partid sau de stat; el este exponentul opiniei publice a partidului și propagatorul hotărîririlor acestuia în mase. ACTUAL — important în momen- tul de față, arzător, care cere să fie rezolvat (de pildă o problemă ac- tuală). ACȚIUNE — hîrtie de valoare e- misă în țările capitaliste de societățile pe acțiuni și care atestă participarea posesorului ei la capitalul societății pe acțiuni, dîndu-i dreptul de a primi o anumită parte din beneficiul anual al acesteia, adică dreptul la dividend. Acțiunile se vînd și se cumpără la bursa de valori. Prețul acțiunilor poartă numele de curs. Cursul acțiu- nilor la bursă poate diferi mult de valoarea lor nominală și adesea de- pinde nu atît de situația economică a întreprinderilor societății pe acțiuni cît de specula de la bursă, de o reclamă deșănțată și de alte mașinații ale monopolurilor. Acțiunile se împart în: simple (sau obișnuite) și privile- giate. Acțiunile simple aduc un venit care oscilează adesea în funcție de profitul întreprinderii, spre deosebire de acțiunile privilegiate, care, de re- gulă, dau un dividend constant. „ACȚIUNEA CATOLICĂ" - denii- mirea unor organizații ale bisericii catolice, create după primul război mondial într-o serie de țări din Eu- ropa și din America în vederea luptei contra mișcării muncitorești socia- liste. Aceste organizații sînt princi- palul instrument cu ajutorul căruia biserica catolică, participînd la viața politică a țării respective, își exer- cită influența asupra maselor popu- lare. Vaticanul folosește „acțiunea ca- tolică“ atît pentru apărarea intereselor sale cît și pentru întărirea dominației claselor exploatatoare, al căror rea- zem este. „Acțiunea catolică⁴¹ își ex- tinde influența asupra asociațiilor ca- tolice de muncitori și asupra organi- zațiilor catolice de femei, de tineret etc., își creează sindicate proprii sau organizează nuclee în sindicatele exis- tente. ACUMULARE — folosirea unei părți din venitul național pentru lăr- girea producției. Procesul de acumu- lare este baza dezvoltării economiei, izvorul reproducției lărgite. Caracte- rul, mijloacele și scopurile acumulării sînt determinate de modul de pro- ducție. în societatea capitalistă, acumu- larea capitalului se face pe seama plusvalorii (prin adăugarea unei părți a plusvalorii la capital, adică prin transformarea ei în capital) și are loc spontan în decursul luptei de concu- rență dintre capitaliști. Acumularea capitalistă duce la sporirea capitalu- lui, la adunarea de bogății în mîinile burgheziei și, totodată, la adîncirea contradicțiilor antagoniste dintre muncă și capital (vezi Legea generală a acumulării capitaliste). în opoziție cu acumularea capita- listă, acumularea socia- listă nu rezultă din exploatarea proletariatului, ci din munca liberă a oamenilor muncii care sînt stăpîni pe mijloacele de producție și lucrează pentru sine, pentru întreaga socie- tate. Scopul acumulării socialiste este înmulțirea bogăției sociale; principa- lul ei obiectiv este dezvoltarea maximă a industriei grele, baza economiei na- ționale, și a capacității de apărare a țării, izvorul necontenitei ridicări a bunăstării oamenilor muncii. în societatea socialistă, ritmul acu- mulării este mult mai rapid decît în societatea capitalistă, unde o foarte mare parte a venitului național este folosită pentru consumul parazitar al burgheziei. în U.R.S.S., partea veni- tului național destinată acumulării reprezintă aproximativ 25% (în ță- rile capitaliste ea nu depășește 10%). Fondul de acumulare este folosit pen- tru lărgirea producției socialiste la orașe și sate, pentru sporirea fondu- rilor neproductive, destinate unor sco- puri culturale și de deservire a po- pulației, inclusiv a fondului de lo- cuințe, precum și pentru crearea de rezerve. 10 Acumularea primitivă a capitalului ACUMULAREA PRIMITIVĂ A CAPITALULUI — procesul istoric de separare prin violență a micilor producători, mai ales a țăranilor, de mijloacele de producție (pămînt, unelte de producție); a avut loc în Europa în linii generale în secolele al XVI-lea —al XVIII-lea. Exemplul cel mai caracteristic pentru procesul de formare a clasei de muncitori sala- ri ați a fost jefuirea țărănimii în Anglia. Țăranii au fost izgoniți cu forța de pe pămînturile lor, care au fost trans- formate în pășuni pentru oile moșie- rilor sau au fost date în arendă unor fermieri care au organizat agricultura pe baze capitaliste. Exproprierea micilor proprietari a fost întărită printr-o legislație barbară împotriva „vagabondajului'¹, al cărei scop era să-i învețe pe țărani și pe meseriași, cu ajutorul biciului, al însemnării cu fierul roșu și al torturilor, disciplina muncii salariate. Procese asemănă- toare s-au desfășurat și în alte țări. Desființarea iobăgiei în Rusia în 1861 a fost de asemenea o metodă de a deposeda pe țărani prin violență de pămînt. Cu ocazia „eliberării“, mo- șierii i-au jefuit pe țărani, luîndu-le o parte însemnată a pămînturilor pe care țăranii le folosiseră înainte. Cîteva milioane de țărani au fost lipsiți cu totul de pămînt, iar pentru infimele loturi primite țăranii tic- buiau să plătească moșierilor un preț de răscumpărare care se ridica la multe milioane de ruble. Aceasta a dus la ruinarea țăranilor, a accelerat procesul de diferențiere a țărănimii și de transformare a unei părți a țăranilor în muncitori salariați. Una dintre principalele metode de acumulare primitivă a capitalului a fost jefuirea și aservirea popoarelor înapoiate din America, Asia și Africa, în special comerțul cu sclavi, împru- muturile de stat, sistemul fiscal și protecționismul. Prin metode de jaf și de violență grosolană au fost astfel acumulate resursele bănești nece- sare pentru crearea marilor întreprin- deri capitaliste. ADAT — ansamblu de legi nescrise, obiceiuri și tradiții la popoarele musul- mane. Adatul este o rămășiță a orîn- duirii gentilice și feudale care ridică la rangul de lege privilegiile aristo- crației și ale bogătașilor. Potrivit ada- tului, puterea judecătorească o exer- cită bătrînii ginții, care reprezintă interesele vîrfurilor exploatatoare ale societății în rîndurile căreia are cir- culație. în Rusia de dinainte de revo- luție, guvernul țarist sprijinea adatul ca un mijloc de aservire a oamenilor muncii. în U.R.S.S. s-a desfășurat o muncă intensă pentru desființarea normelor adatului care contravin legilor sovie- tice (de pildă vendeta, calîmul etc.). Succesele construirii socialismului și progresele realizate de popoarele U.R.S.S. în domeniul culturii socialiste duc la dispariția treptată și a celor- lalte rămășițe ale adatului. ADECVAT — potrivit, nimerit, corespunzător. A DEN — 1) colonie a Marii Britanii situată în partea de sud a peninsulei arabice; constă dintr-un oraș-port cu regiunea înconjurătoare și insula fortificată Perim. Suprafața: 207 km²; populația: 140.000 de locuitori (1955), în cea mai mare parte arabi. Adenul este o importantă bază militară mari- timă a Angliei, care controlează ieșirea din Marea Roșie în Oceanul Indian și servește drept bază pentru legă- turile comerciale și strategice ale Angliei cu Asia de sud-est și cu Orientul îndepărtat. 2 ) Protectorat al Marii Britanii pe litoralul sudic al peninsulei arabice, la nord de colonia Aden. Se împarte în protectoratul occidental și oriental. Suprafața: 290.000 km² (frontierele protectoratului dinspre pustiu nu sînt fixate, iar frontiera cu lemenul este în litigiu); populația: 650.000 de locuitori (1955). Ocupația principală a populației: creșterea primitivă a vitelor; în puținele oaze se cultivă mei, cafea și alte culturi. Este dezvol- tat pescuitul. _______________________________Administrație_____________ 11 Poporul Adenului luptă pentru independența națională a țării. în 1955, în protectorat a izbucnit o răscoală împotriva colonialiștilor en- glezi care a fost înăbușită prin forța armelor. ADENAUER Konrad (n. 1876) — om politic din Germania occiden- tală, liderul partidului Uniunea creștin- democrată și cancelar federal (șeful guvernului) al Republicii Federale Germane. S-a născut în orașul Colonia dintr-o familie de funcționari. A studiat dreptul. Din 1917 — primar al ora- șului Colonia și membru al Camerei seniorilor din Prusia. în acea perioadă era deja mare acționar și membru al consiliilor de supraveghere a 15 socie- tăți pe acțiuni. în 1918 —1919, iar apoi în 1923, Adenauer a luptat pentru despărțirea de Germania a celei mai dezvoltate regiuni industriale, Ruhrul, și pentru crearea unei „Republici renane“ separate. în perioada Repu- blicii de la Weimar a fost președintele Consiliului de Stat al Prusiei. în anii dictaturii fasciste a fost pensionar. în mai 1945 Adenauer a fost din nou numit primar al orașului Colonia și curînd după aceea a devenit liderul partidului „Uniunea creștin-demo- crată". Din septembrie 1949, cînd s-a înființat statul vest-german, Adenauer a devenit șeful guvernului. în 1954 a semnat acordurile de la. Paris. Adenauer a fost conducătorul dele- gației guvernamentale a Republicii Federale Germane care a dus tratative la Moscova între 9 și 13 septembrie 1955 cu delegația guvernamentală a Uniunii Sovietice. ADEPT — persoană care aderă Ia convingerile cuiva, partizan al unei doctrine. ADEVĂR — cunoaștere autentică; oglindirea corectă, verificată prin prac- tică, a obiectelor și fenomenelor din natură și societate, existente în afara conștiinței noastre și independent de ea. ’ La baza, teoriei cunoașterii materia- Ust-dialccti.ce (vezi Gnoseologie) stă recunoașterea lumii obiective și a oglindirii ei în conștiință. în conformi- tate cu aceasta, materialismul dialec- tic recunoaște existența unui adevăr obiectiv. în opoziție cu aceasta, filo- zofia idealistă neagă existența unei lumi independente de conștiință, și implicit neagă adevărul obiectiv. Materialismul dialectic consideră cunoașterea ca un proces istoric, care se desfășoară într-o nesfîrșită dezvol- tare și aprofundare a reprezentărilor noastre despre lumea înconjurătoare. Fiecare etapă a cunoașterii este limi- tată de nivelul de dezvoltare a prac- ticii sociale, de condițiile istorice ale vieții societății. De aceea adevărurile recunoscute de știință într-o anumită etapă istorică nu pot fi considerate ca adevăruri absolute, definitive, com- plete. Cunoștințele omenești, care reflectă realitatea obiectivă, nu o pot exprima dintr-o dată în întregime, în mod absolut, ci o exprimă incomplet și relativ. Adevărul absolut se for- mează din suma adevărurilor relative, învățătura materialismului dialectic despre raportul dintre adevărul relativ și cel absolut este baza teoretică a tezei despre posibilitățile nelimitate ale omului de a cunoaște lumea obiectivă. în opoziție cu idealismul, filozofia marxistă afirmă că adevărul este întotdeauna concret, că el depinde de împrejurări, de loc și de timp; defini- țiile abstracte, aplicate fără a se ține seama de condițiile istorice, devin inconsistente și absurde. De aceea materialismul dialectic cere înlocuirea la timp a tezelor teoretice învechite prin teze noi, corespunzătoare con- dițiilor istorice în dezvoltare. ADEVĂR OBIECTIV- vezi Adevăr. ADEVĂR RELATIV- vezi Adevăr. ADMINISTRAȚIE — totalitatea organelor executive și de dispoziție ale statului, totalitatea organelor puterii executive; personalul de conducere al unei instituții. Conducătorii întreprinderilor so- vietice, acționînd pe baza respectării stricte a principiului conducerii unice, 12 Adunare națională se află în același timp sub controlul permanent al maselor. Organizațiile de bază ale partidului din întreprin- derile productive și comerciale, inclu- siv cele din colhozuri, sovhozuri și S.M.T.-uri, au dreptul, conform Statu- tului P.UU.S., să controleze activi- tatea administrației. ADUNARE NAȚIONALĂ - organ suprem al puterii de stat în R.P.R. (Marea Adunare Națională) și în Cehoslovacia, ales prin vot universal, egal, direct și secret; denumirea Ca- merei deputaților a parlamentului francez. ADUNARE POPULARĂ - organ suprem al puterii de stat în unele țări de democrație populară — Alba- nia, Bulgaria și Republica Populară Democrată Coreeană (Adunarea Popu- lară Supremă). Este aleasă prin vot universal, egal, direct și secret. AFGANISTAN — stat în Asia centrală. Se mărginește cu U.R.S.S., Iran, Pachistan, China. Este o țară muntoasă, fără ieșire la mare. Supra- fața: 655.000 km²; popzdatia: apro- ximativ 12.000.000 de locuitori, dintre care peste 50% afgani (triburile durrani, ghilzai etc.), iar restul — hezari, tagici, uzbeci, turcmeni etc. Capitala: Cabul; orașe mai impor- tante: Candahar, Herat, Mazari-Șerif. în urma a două războaie (1838 — 1842 și 1878 — 1880), Anglia a insti- tuit controlul asupra politicii ex- terne a Afganistanului. Sub influența Revoluției din Octombrie, în țară a luat avînt mișcarea de eliberare națională. în 1919 Afganistanul și-a proclamat independența. Rusia So- vietică a fost prima țară care a recunoscut independența Afganista- nului și a stabilit cu el relații diplo- matice. în 1921 s-a încheiat tratatul de prietenie sovieto-afgan, care a avut o importanță hotărîtoare pentru consolidarea situației internaționale a Afganistanului. Afganistanul este o țară agrară. 90% din populație se ocupă cu agri- cultura, în care predomină relațiile feudale, Suprafețele cultivate repre- zintă aproximativ 2—3% din tot teritoriul țării. Se cultivă grîu, orez și alte culturi cerealiere, bumbac, tutun, mac de opiu, legume, vița de vie, pomi fructiferi. Este dezvoltat păstoritul nomad și seminomad. în țară există aproximativ 25.000.000 de capete de vite, dintre care aproxi- mativ 4.000.000 de oi caracul. Impor- tante bogății ale subsolului (cărbune, sare, fier, cupru, plumb, azbest, lapis- lazuli, argint, aur, petrol) se exploatea- ză în mod primitiv. Principalele între- prinderi ale industriei prelucrătoare sînt: fabrici de țesături de bumbac, o fabrică de zahăr, una de ulei și una de săpun, fabrici de egrenat bumbac, sute de ateliere meșteșugărești. Țara nu are căi ferate; se folosește transportul auto, tracțiunea animală, transportul cu animale de povară. Principalele articole de export sînt: pielicele de caracul, blăni de oaie, piei, lînă, covoare, mirodenii. Se importă țesături de bumbac, zahăr, produse petrolifere etc. Guvernul ia măsuri pentru lichi- darea stării de înapoiere economică și culturală a țării: se construiesc întreprinderi industriale, centrale elec- trice, se îmbunătățesc drumurile; s-a întocmit un plan cincinal. Potrivit Constituției din 1931, Afganistanul este o monarhie con- stituțională. Capul statului este regele (padișah), monarhia e ereditară. Par- lamentul este format din două Camere: Consiliul popular și Senatul, numit de padișah. Guvernul (Consiliul de Mi- niștri) are în fruntea sa pe Muhamed Daud. Pentru rezolvarea problemelor mai importante, regele convoacă Marea Girgă — adunarea reprezentanților triburilor și ai populației provinciilor. Drept de vot au numai bărbații. în viața politică a țării, un important rol joacă clerul musulman. Politica externă a Afganistanului este bazată pe principiile colaborării pașnice cu toate popoarele. Afganistanul a participat la Conferința de la Bandung. Se dezvoltă și se consolidează necon- tenit relațiile de bună vecinătate Africa franceză de vest 13 dintre Afganistan și U.R.S.S. După cel de-al doilea război mondial s-au încheiat acorduri de colaborare în domeniul agriculturii, comerțului, finanțelor, tranzitului etc. U.R.S.S. furnizează Afganistanului autove- hicule, utilaj pentru construirea de șosele, rezervoare de petrol, eleva- toare, brutării mecanizate etc. La 18 decembrie 1955 s-a semnat la Cabul protocolul de prelungire pe 10 ani a tratatului de neutrali- tate, și neagresiune încheiat în 1931 între U.R.S.S. și Afganistan. Vizita în Afganistan a conducătorilor U.R.S.S. și vizitarea Uniunii Sovietice de către regele Afganistanului, Muhamed Zahir-șah, a contribuit la o nouă lărgire a relațiilor politice, economice și culturale dintre Uniunea Sovietică și Afganistan. A.F.L. — C.I.O. — vezi Federația Americană a Muncii — Congresul Sindicatelor Industriale. AFRICA DE SUD-VEST - fostă colonie germană pe țărmul Oceanului Atlantic, trecută în administrația Uniunii Sud-Africane în baza unui mandat al Ligii Națiunilor (1920). După cel de-al doilea război mondial, Uniunea Sud-Africană, în pofida hotărîrii O.N.U., a refuzat să prezinte un proiect de convenție privind tu- tela asupra acestei țări și continuă să păstreze teritoriul ei. Suprafața: 824.000 km²; populația: 458.000 de lo- cuitori (1955), bantu, hotentoți, boși- mani și aproximativ 50.000 de europeni. Centrul administrativ: Windhuk. Principala îndeletnicire a populației este creșterea nomadă a vitelor. Agri- cultura este slab dezvoltată. Se extrag vanadiu, diamante, cupru, zinc. Prin- cipalele articole de export sînt: blăni de caracul, piei, diamante, cupru, zinc, vanadiu. Populația băștinașă este crunt exploatată și este exclusă de la orice participare la conducerea tării. AFRICA ECUATORIALĂ FRAN- CEZĂ — posesiune a Franței în Africa centrală la golful Guineei. Este for- mată din patru colonii: Gabon, Congo mijlociu, Ubanghi-Șari și Cead. Supra- fața: 2.500.000 km²; populația: 4.800.000 de locuitori (1956), formată din sudanezi, bantu. Centrul adminis- trativ: Brazzaville. Este condusă de un guvernator general francez. Agricultura și creșterea animalelor formează principala îndeletnicire a populației. Exploatarea pădurilor are un rol important în economie. Exploa- tarea bogățiilor lemnoase (lemn negru, roșu, roz și alte specii) a fost în între- gime acaparată de companiile fran- ceze, care stăpînesc aproximativ 1/3 din întreaga suprafață acoperită cu păduri din țară. Principalele arti- cole de export le formează speciile valoroase de lemn, precum și uleiul de palmier, cacao, bumbacul, fildeșul, în țară sînt mari bogății minerale (mangan, cositor, zinc, aur etc.), care aproape că nu sînt exploatate. AFRICA FRANCEZĂ DE VEST — posesiune a Franței în Africa de vest și centrală care reunește din punct de vedere administrativ 7 colo- nii: Senegalul cu districtul autonom Dacar, Mauritania, Dahomei, Sudanul Francez, Nigeria, Coasta de Fildeș și Volta superioară. Suprafața: 4.600.000 km²; populația: 18.700.000 de locuitori (1955). Centrul administrativ: Dacar, care este o importantă bază mili- tară maritimă și aeriană, precum și un mare port comercial. Africa franceză de vest este o țară agrară slab dezvoltată, a cărei econo- mie a fost adaptată la nevoile metro- polei. Exportul ei reprezintă: 99°/₀ din arahidele, 100°/₀ din uleiul de arahide, 49°/₀ din cafeaua, 48% din cacao, 97% din ananasul importate de Franța din toate ppsesiunile coloniale (1954). Dintre culturile agricole ali- mentare se cultivă meiul, sorgul, orezul etc. Este dezvoltată creșterea seminomadă și nomadă a animalelor. Productivitatea creșterii animalelor este scăzută. în satul african predo- mină relațiile semifeudale și sînt puternice rămășițele orînduirii gen- tilice. Extracția de minereuri (bauxită, minereu de fier, diamante industriale, aur etc.) se află în mîinile companiilor 14 Agioictj franceze, americane, engleze și cana- diene. AfriCci franceză de vest este guver- nată de un înalt comisar numit de guvernul metropolei. Marele Consiliu al federației și consiliile teritoriale ale coloniilor au funcții consultative. Poporul Africii franceze de vest luptă pentru eliberarea de sub jugul impe- rialist. în 1946 a fost creată organi- zația antiimperialistă „Uniunea demo- cratică africană". în 1950, în urma re- presiunilor dezlănțuite de autorități, liderii de dreapta ai uniunii au renun- țat la lupta antiimperialistă. între conducerea de dreapta a uniunii și aripa ei stîngă, avînd în frunte sindi- catele, se duce o luptă ascuțită. Sin- dicatele unesc 130.000 (1953) de mun- citori și funcționari organizați. Ma- joritatea acestor sindicate sînt afiliate sindicatelor franceze și fac parte din Federația Sindicală Mondială. AGIOTAJ — febră speculativă la piețele de mărfuri și la bursele de valori capitaliste. Agiotajul are loc de obicei în perioadele de avînt care preced nemijlocit o criză economică. „AGITATOR" — revistă a Comite- tului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Apare din octom- brie 1956. Revista tratează sistematic cele mai importante probleme de politică internă și externă a partidului comunist și a guvernului sovietic, generalizează experiența pozitivă a activității politice de masă, a organi- zării întrecerii socialiste, populari- zează experiența înaintată și metodele înaintate de muncă în industrie și agricultură. Revista pune la dispozi- ția agitatorilor un material variat pentru discuții și conferințe pe teme de actualitate, instruiește în arta agitației politice, publică bibliografii pentru agitatori, articole de critică, recenzii și materiale informative. AGITAȚIE — mijloc de înrîurire politică a maselor prin convorbiri, conferințe, cuvîntări ținute la mitin- guri, prin ziare, cărți, broșuri, mani- feste, radio, cinema etc. Trăsătura spe- cifică a agitației o constituie caracterul ei de. masă, răspîndirea unui volum de idei si cunoștințe mai restrîns decît prin propagandă în rîndurile maselor celor mai largi. Congresul al XX-lea al P.C.U.S. a trasat sarcina ca agitația să fie și mai strîns legată de sarcinile creării bazei materiale și de producție a comunismului, creării unui belșug de bunuri materiale și culturale. AGNOSTICISM — doctrină filozo- fică idealistă care neagă posibilitatea cunoașterii lumii obiective și a legilor ei. Agnosticismul susține că cunoștin- țele noastre nu constituie o reflectare a obiectelor și fenomenelor care există în afara noastră. Filozofii agnostici sau neagă în genere existența lumii înconjurătoare, sau recunosc în vorbe existența realității obiective, dar o consideră incognoscibilă. Și într-un caz și în celălalt, ei neagă că izvorul senzațiilor noastre este materia, ceea ce duce în mod inevitabil la renun- țarea de a cunoaște realitatea obiec- tivă. Agnosticismul a căpătat o răspîn- dire deosebit de largă în filozofia bur- gheză în epoca imperialismului. Cu ajutorul agnosticismului, burghezia caută să îngrădească știința, care ajută pe om să pătrundă tainele lumii înconjurătoare, și s-o transforme po- trivit intereselor sale. Filozofii-agnes- tici se străduiesc să împiedice pe oa- menii muncii să cunoască legile obiec- tive ale dezvoltării sociale, care con- damnă capitalismul la o pieire ine- vitabilă. Filozofia marxistă consideră că cea mai eficientă infirmare a agnosticis- mului o constituie practica socială. Pe baza realizărilor practice, știința înaintată ajunge să cunoască pe zi ce trece tot mai profund și mai multi- lateral fenomenele naturii și ale so- cietății, dovedind prin aceasta că nu există limite pentru cunoașterea noas- tră, că nu există lucruri incognosci- bile. AGREMENT — încuviințare ofi- cială dată de un guvern pentru numi- rea în țara respectivă a unei per- Aidit 15 soane însărcinate cu reprezentarea diplomatică a unui stat. AGRESIUNE — atac săvîrșit de unul sau de cîteva state împotriva altor țări, în scopul de a le cotropi teritoriul și de a înrobi popoarele lor, în scopul subordonării economice sau politice a unui stat față de altul. în epoca imperialismului, în perioada ascuțirii extreme a tuturor contra- dicțiilor sistemului capitalist și a lup- tei înverșunate dintre țările capita- liste pentru reîmpărțirea lumii, agre- siunea devine una dintre principalele metode în politica externă a statelor imperialiste. Cel de-al doilea război mondial a început în urma unei serii de acte de agresiune săvîrșite de Germania hitle- ristă și de alte țări imperialiste (agre- siunea Italiei fasciste împotriva Abi- siniei, cotropirea de către fasciștii ger- mani a Austriei, Cehoslovaciei etc.). Atacul agresiv al Germaniei hitleriste și al sateliților ei împotriva U.R.S.S. s-a terminat prin zdrobirea statelor fasciste. După cel de-al doilea război mon- dial, politica „de pe poziții de forță“ dusă de statele imperialiste și organi- zarea de alianțe militare au creat o încordare în relațiile internaționale și pericolul unor noi războaie de agre- siune. în 1960 statele imperialiste au să- vîrșit o agresiune împotriva Republi- cii Populare Democrate Coreene. în 1956 Anglia, Franța și Izrael au săvîr- șit o agresiune armată împotriva Egiptului. Uniunea Sovietică a luptat și luptă cu fermitate împotriva agresiunii im- perialiste, pentru pace și securitatea popoarelor. încă în 1933 delegația sovietică la conferința pentru dezar- mare de la Geneva a propus să se adopte o declarație cu privire la defi- nirea agresiunii si agresorului, în sco- pul de a înlătura orice pretext de justificare a agresiunii. Sub presiunea delegaților Angliei și Franței, confe- rința a respins propunerea sovietică. Uniunea Sovietică a continuat însă lupta pentru pace și, în același an, a încheiat cu o serie de state convenții pentru definirea agresiunii. După cel de-al doilea război mon- dial, Uniunea Sovietică se străduie ca Organizația Națiunilor Unite să de- vină un real instrument de luptă împotriva agresiunii. în acest scop, delegația sovietică la sesiunea a 5-a a Adunării Generale a O.N.U., din 1950, a prezentat propunerea ca Adu- narea să definească cît se poate mai precis noțiunea de agresiune și să dea directive organelor internațio- nale în drept să stabilească pentru fiecare caz în parte cine poartă vina agresiunii. Delegația U.R.S.S. a pre- zentat spre examinare Adunării Ge- nerale un proiect de definire a agre- siunii. O importantă parte integrantă a propunerilor sovietice o constituie indicația că nici un fel de considerații de ordin politic, strategic sau econo- mic nu pot servi drept justificare a agresiunii. AGRESOR — statul care atacă, care dezlănțuie un război de cotro- pire, cotropitorul. AIDIT Dipa Nusantara (n. 1923) — secretar general al C.C. al Parti- dului Comunist din Indonezia. Și-a început activitatea, revoluțio- nară în 1939, în organizații de tineret, între 1939 și 1942 a lucrat în secția de tineret a organizației „Mișcarea, poporului indonezian⁴⁴. în timpul ocu- pației Indoneziei de către trupele ja- poneze a luat parte la activitatea organizației ilegale „Mișcarea Indo- neziei libere⁴⁴, al cărei conducător a fost. în 1945 a luat parte la înfiin- țarea organizației semilegale „Noul tineret al Indoneziei⁴⁴. Aidit este membru al Partidului Comunist din Indonezia din 1943. în 1945 a fost arestat pentru activi- tate revoluționară de către autorită- țile japoneze, iar apoi autoritățile militare engleze l-au deportat con- damuîndu-1 la muncă silnică pe insula Onruet. După, proclamarea republicii, Aidit a devenit unul dintre condu- cătorii organizației de tineret „Miș- 16 ,,Akahat(T carea tineretului indonezian". înce- pînd din 1946 a lucrat la secția de in- formații a C.C. al P.C. din Indonezia, în ianuarie 1947, la Congresul al IV-lea al partidului, a fost ales mem- bru al C.C. în 1947, Aidit, care făcea parte din Parlamentul provizoriu al Republicii Indonezia, a fost ales pre- ședinte al fracțiunii comuniste din parlament. începînd din 1948 este membru al Biroului Politic. în 1948 a îndeplinit sarcina trasată de C.C. al P.C. din Indonezia de a reface organizațiile de partid distruse de cotropitorii olandezi în Solo, lava apuseană și alte insule. în 1951 Aidit a fost ales secretar general al C.C. al P.C. din Indonezia. „AKAHATA" („Steagul roșu“) — Organul Central al Partidului Comu- nist din Japonia. Continuatorul zia- rului comunist ilegal „Sekki“. ALASKA — teritoriu al S.U.A. care ocupă partea de nord-vest a Americii de Nord, insula Kadiak (în golful Alaska), insulele Aleute, Pribî- lov, arhipelagul Alexandru etc. Se mărginește cu Canada. Suprafața: 1.519.000 km²; populația: 209.000 de locuitori (1955), coloniști din S.U.A., eschimoși, indieni, aleuți. Centrul ad- ministrativ: Juneau. Alaska a fost descoperită de navi- gatori ruși la începutul secolului al XVIII-lea, colonizată de ruși și în 1768 inclusă oficial în statul rus. în 1867 guvernul țarist a vîndut-o Sta- telor Unite ale Americii pentru 7.200.000 de dolari. Principalele ramuri ale economiei sînt: pescuitul (de apă dulce și ma- ritim), industria de conserve de pește și vînatul animalelor pentru blană. Bogățiile subsolului: aur, cupru, plumb etc. Alaska este administrată de un gu- vernator numit de președinte. în Congresul S.U.A. ea este reprezentată de un delegat cu drept de vot consul- tativ. în Alaska există baze militare ale S.U.A. Pe insula Kadiak și pe in- sulele Aleute sînt instalate cîteva baze militare maritime și aeriene (Dutch-Harbor, Kîska etc.). în sco- puri strategice s-a construit o auto- stradă Alaska-Canada. ALBANIA (Republica Populară Albania) — stat situat în partea de vest a peninsulei balcanice. Se mărgi- nește cu Grecia și cu Iugoslavia, iar la apus este scăldată de Marea Adria- tică. Suprafața: 28.700 km²; popula- ția: 1.394.000 de locuitori (1955), în cea mai mare parte albanezi (peste 97%). Capitala este Tirana; orașe: Școder, Corcea, Elbasan, Berat, Ghi- rocastro; porturi: Durres, Vlora. Timp de aproape cinci secole Alba- nia s-a aflat sub dominația turcilor, în 1912, după înfrîngerea Turciei în primul război balcanic, Albania și-a proclamat independența. Curînd după primul război mondial, puterea în țară a fost acaparată de aristocrația feudală albaneză, în frunte cu Ahmed Zogu, care în 1928 s-a încoronat rege, în 1939 Italia fascistă a ocupat Alba- nia și a transformat-o într-o colonie a sa. Din acel moment a început lupta de eliberare a poporului albanez îm- potriva ocupanților italieni, iar apoi a celor germani. în septembrie 1942, sub conducerea partidului comunist, s-a format Frontul de eliberare națio- nală, care a grupat toate forțele anti- imperialiste ale țării. Zdrobirea de către Armata Sovietică a principale- lor forțe ale trupelor germano-fasciste a permis Armatei populare de elibe- rare a Albaniei, creată în iulie 1943, să elibereze complet țara de ocupanți. Ziua eliberării — 29 noiembrie 1944 — este sărbătoarea națională a po- porului albanez. în țară s-a instaurat regimul de democrație populară și s-a format un guvern provizoriu, în frunte cu Enver Hodja. La 11 ianuarie 1946, Adunarea constituantă a proclamat Albania republică populară. în trecut Albania era o țară agrară înapoiată, în care existau rămășițe ale relațiilor de producție feudale și care aproape că nu avea o industrie de prelucrare proprie. întreaga in- dustrie extractivă (extracția petrolu- lui, a bitumului, a cărbunelui, a ara- Al doilea război mondial din T939—1945 17 mei, a cromului) se afla în mîinile capitalului străin. După eliberarea țării, guvernul de- mocrat-popular a pornit la înfăptui- rea unor largi transformări social-eco- nomice. Au fost naționalizate princi- palele ramuri industriale, băncile, s-a instituit monopolul comerțului exte- rior. In urma naționalizării întreprin- derilor industriale care prezentau o importanță de stat s-a creat sectorul socialist. în anii planului bienal (1949— 1950) și apoi ai planului cincinal (1951 — 1955) de dezvoltare a econo- miei naționale s-au construit în țară, cu ajutorul Uniunii Sovietice, mari întreprinderi utilate cu cea mai nouă tehnică: hidrocentrala „Lenin“, com- binatul textil, un combinat de zahăr șj unul de prelucrare a lemnului etc. în 1957, producția globală a indus- triei a crescut în raport cu nivelul antebelic de 11,5 ori. Greutatea spe- cifică a sectorului socialist al indus- triei, inclusiv cooperativele de mește- șugari, reprezenta în 1955 98,1% din întreaga producție industrială. Agricultura Albaniei se speciali- zează în culturi cerealiere (porumb, grîu), culturi industriale (bumbac, tu- tun, sfeclă de zahăr), în pomicultură (măslini). Este de asemenea dezvol- tată creșterea animalelor (oi, capre, vite cornute mari). în urma reformei agrare înfăptuite în 1945 — 1946, un număr de 70.200 de familii de țărani fără pămînt și cu pămînt puțin (46% din totalul țără- nimii albaneze) au primit 155.200 ha de pămînt. în țară se desfășoară într-un ritm rapid cooperativizarea țărănimii. Greutatea specifică a sectorului socia- list în ceea ce privește totalul supra- feței cultivate a crescut de la 5,3% în 1950 la 35% în 1955. în 1956 existau în Albania 900 de cooperative agri- cole, care grupau 37.000 de gospodă- rii. Se acordă o mare atenție meca- nizării agriculturii. Capacitatea par- cului de tractoare ale S.M.T.-urilor a crescut în 1955 față de 1947 de peste 19 ori. Se efectuează lucrări de con- 2 struire a unor canale de dren j și irigație. S-au înregistrat succese în domeniul culturii. în trecut aproximativ 80% din populația Albaniei era analfabetă. Pînă în 1955 s-a lichidat analfabe- tismul în rîndurile populației pînă la vîrsta de 40 de ani. Există o univer- sitate, 6 institute de învățămînt su- perior (în vechea Albanie n-au existat institute de învățămînt superior) și 14 școli tehnice. în țară funcționează o serie de instituții științifice și cul- turale. ' Albania este un stat socialist. Con- form Constituției din 1946, întreaga putere aparține oamenilor muncii de la orașe și sate, care o exercită prin Sfaturile populare. Organul legislativ suprem este Adunarea Populară, aleasă pe termen de 4 ani pe baza dreptului de vot universal, egal, di- rect și secret. Organul colegial de conducere a statului este Prezidiul Adunării Populare; organul suprem executiv și administrativ este Consi- liul de Miniștri, format de Adunarea Populară. (Președinte al Consiliului de Miniștri este din iulie 1954 Meh- met Sheku). Puterea de stat locală este exercitată de Sfaturile populare. Forța conducătoare și îndrumătoare a Republicii Populare Albania este partidul marxist-leninist al clasei muncitoare — Partidul Muncii din Albania. Sub conducerea P.M.A. activează: Frontul democratic, organizație ob- ștească de masă, care întruchipează unitatea întregului popor albanez, și în primul rînd alianța dintre clasa muncitoare și țărănime; sindicatele, Uniunea Tineretului Muncitor, Uniu- nea femeilor albaneze și alte organi- zații. Albania a semnat Tratatul de la Varșovia de prietenie, colaborare și asistență mutuală. în decembrie 1955 Albania a fost primită în O.N.U. ALBION — veche denumire a An- gliei. AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL DIN 1939 — 1945 — război pregătit de 18 Al doilea război mondial din 1939—1945 forțele reacțiunii internaționale și dez- lănțuit de Germania hitleristă, Italia fascistă și Japonia imperialistă. Căutînd să folosească Germania ca instrument în războiul împotriva U.R.S.S., monopolurile din S.U.A. și din Anglia au recurs la un sistem întreg de măsuri menite să restabi- lească potențialul industriei de război germane (vezi „Planul Dawes“, „Pla- nul Young“). Miliardele de dolari in- vestite în economia de război a Ger- maniei au dat imperialiștilor germani instrumentul necesar pentru realiza- rea planurilor lor agresive nu numai împotriva U.R.S.S., ci și împotriva Franței, Angliei și altor țări. Criza economică mondială din 1929—1933, care a ascuțit mult toate contradicțiile imperialismului, a gră- bit apropierea celui de-al doilea război mondial. Profitînd de sprijinul reacțiunii in- ternaționale, Germania, Italia și Ja- ponia au trecut la acțiuni militare di- recte împotriva unei serii de ț ări. în 1935 Italia a atacat Abisinia. în 1936 Germania și Italia au pornit inter- venția împotriva Spaniei republicane, care s-a terminat prin instaurarea dictaturii lui Franco (1939). în 1937, Japonia a început războiul împotriva Chinei, căutînd să ocupe și să înro- bească toată țara. în martie 1938 Germania a ocupat Austria. Deși actele de agresiune ale pu- terilor fasciste lezau într-o anumită mă- sură interesele S.U.A., ale Angliei și. ale Franței, ele n-au întîmpinat îm- potrivire. Politica „de neintervenție" promovată de aceste țări a contribuit la dezlănțuirea agresiunii. Uniunea Sovietică a luat inițiativa creării unui sistem de securitate co- lectivă; ea a încheiat în 1933 con- venții pentru definirea agresiunii cu o serie de state, iar în 1935 — 1936 — tratate și acorduri de asistență mu- tuală cu Franța, Cehoslovacia și Re- publica Populară Mongolă. U.R.S.S. a luat atitudine hotărîtă în apărarea victimelor cotropirilor fasciste — Abi- sinia, Spania republicană, China, Aus- tria. O etapă importantă în pregătirea războiului mondial a fost acordul de la Munchen din 1938, încheiat de guver- nele Marii Britanii și Franței cu Ger- mania hitleristă și Italia fascistă. în urma acestui acord, Cehoslovacia a fost abandonată hitleriștilor. Profi- tînd de această politică, Italia a ocu- pat în aprilie 1939 Albania. în condițiile create, guvernul sovie- tic, în august 1939, în scopul auto- apărării, a acceptat propunerea Ger- maniei de a încheia un pact de ne- agresiune. Căutînd să realizeze o nouă reîm- părțire a lumii pe seama Angliei și Franței, Germania fascistă a intensi- ficat ofensiva împotriva pozițiilor lor. La 1 septembrie 1939 ea a atacat Polonia, începînd războiul în Europa. La 3 septembrie 1939, Anglia și Franța au declarat război Germaniei. După invazia Germaniei hitleriste în Polonia și prăbușirea statului polo- nez, Armata Sovietică a trecut la 17 septembrie 1939 frontiera sovieto-po- loneză, a eliberat popoarele Bielo- rusiei apusene și Ucrainei apusene și a preîntîmpinat înaintarea mai departe a trupelor hitleriste. După aceasta guvernul sovietic a încheiat tratate de asistență mutuală cu Estonia (28 septembrie 1939), Letonia (5 oc- tombrie) și Lituania (10 octombrie). La sfîrșitul lui iunie 1940, guvernul sovietic a obținut ca Basarabia, co- tropită în 1918 de Romînia, să fie restituită Uniunii Sovietice și ca Bucovina de nord, a cărei populație încă din 1918 adoptase hotărîrea de a se alipi la Ucraina Sovietică să fie dată Uniunii Sovietice. în iulie 1940 popoarele Estoniei, Letoniei și Litua- niei au proclamat în țările lor Puterea sovietică, iar la începutul lui august aceste trei state au intrat în com- ponența U.R.S.S. Toate acestea au îmbunătățit simțitor situația strate- gică a Uniunii Sovietice în apus, de la xMarea Baltică la Marea Neagră. Al doilea război mondial din 1939 -1945 19 în iarna 1939 — 1940 nu se duceau în apus operații militare active. Aceasta a dat posibilitate Germaniei să se pregătească pentru noi cotropiri și să le înfăptuiască, cucerind țară după țară. La 9 aprilie 1940 Germa- nia a atacat Danemarca și Norvegia, la 10 mai Belgia, Olanda și Luxem- burgul. Ea își croia astfel drum spre Franța ocolind fortificațiile franceze („linia Maginot“), în care aliații își puneau mari speranțe, nutrind iluzia că vor putea să aștepte la adăpostul lor pînă cînd blocada maritimă va epuiza resursele materiale ale Germa- niei. La 10 iunie Italia fascistă a de clarat război Franței și Angliei. Spărgînd frontul aliaților, armata germană și-a îndreptat prima lovi- tură asupra grupului din nord al tru- pelor anglo-franco-belgiene, aflat în Flandra. Armata belgiană, care avea un efectiv de 500.000 de oameni, în frunte cu regele, a capitulat. Trupele expediționare engleze au suferit o înfrîngere și s-au evacuat în dezor- dine din Dunkerque. După ce au ter- minat cu grupul din nord, germani’ și-au îndreptat lovitura asupra Fran- ței. La 14 iunie 1940 ei au ocupa! Parisul. Guvernanții Franței s-au gră- bit să ca-pituleze într-un mod rușinos. La 22 iunie 1940 a fost semnat cu Germania un armistițiu înrobitor ș? umilitor pentru Franța: aproximativ ²/₃ din teritoriul țării, inclusiv Pari- sul, a fost ocupat de trupele germane, a căror întreținere cădea în sarcina Franței. Avînd intenția să extindă și mai mult cel de-al doilea război mondial. Germania, Japonia și Italia au semnat la 27 septembrie 1940 un tratat de alianță politic-militar. în 1940 — 1941 la acest tratat au a,derat guvernele reacționare ale Ungariei, Romîniei, Bulgariei. Germania și-a introdus tru- pele pe teritoriile acestor țări. La 6 aprilie 1941 hitleriștii au atacat Iu- goslavia, care se menținea neutră, și Grecia. Popoarele acestor țări au opus o rezistență eroică cotropitorilor, dar, profitînd de superioritatea militară, 2* trupele fasciste an ocupat ambele țări. Trupe aeropurtate germane au ocupat insula Creta. După capitula- rea Franței, s-a ivit pericolul invaziei germane în insulele britanice. în 1940 — 1941 trupele italiene, iar apoi cele germane au început ofensiva împo- triva englezilor în Africa. Spre a. pre- găti terenul pentru ocuparea țărilor din Orientul apropiat, Germania fas- cistă a desfășurat o activitate de sub- minare în Irac, Siria, Iran, Afganistan și în alte țări. Anglia a luat măsuri pentru întări- rea puterii de apărare a țării și pentru realizarea unei apropieri de S.U.A., care o ajutau prin credite, armament, materii prime și alimente. Ea a izbu- tit să paralizeze activitatea de submi- nare a fasciștilor în țările Orientului apropiat, să izgonească trupele ita- liene din coloniile ei din Africa, pre- cum și din Abisinia și să deplaseze teatrul operațiilor militare pe terito- riul coloniilor italiene din Africa de nord. Uniunea Sovietică a căutat să îm- piedice extinderea războiului și a dat sprijin moral popoarelor căzute vic- time agresiunii. Guvernul sovietic a înfierat cu energie trădarea cercurilor guvernante ale Bulgariei și Ungariei, care au pus țările lor la dispoziția hitleriștilor, a încheiat cu Iugoslavia un tratat de prietenie și neagresiune, iar la 13 aprilie 1941 a încheiat un tratat de neutralitate cu Japonia. La 22 iunie 1941 Germania hitle- ristă a atacat Uniunea Sovietică. îm- preună cu Germania au început ope- rații militare împotriva Uniunii So- vietice Italia, Ungaria, Romînia și Finlanda; Spania și Bulgaria au dat ajutor Germaniei în războiul împo- triva U.R.S.S. Uniunea Sovietică a răspuns la atacul Germaniei hitleriste prin Ma- rele Război pentru Apărarea Patriei. Frontul sovieto-german a fost frontul hotărîtor, frontul principal al celui de-al doilea război mondial: pe acest front numărul unităților Germaniei fasciste și ale sateliților ei oscila între 20 Al doilea război mondial din 1939—1945 190 (în 1941) și. 266 (în 1943) de di vi- zii, în timp ce împotriva S.U.A. și Angliei acționau de la 10 — 11 divizii (în 1941) pînă la 100 (în 1945). Din momentul atacului Germaniei împotriva U.R.S.S. a început să se formeze coaliția antihitleristă. La 22 iunie 1941 guvernul Angliei a luat hotărîrca de a acorda ajutor U.R.S.S., iar la 12 iulie a fost semnat tratatul anglo-sovietic „Cu privire la acțiuni comune în războiul împotriva Ger- maniei“. La 24 iunie 1941, președin- tele S.U.A., Roosevelt, a declarat ca S.U.A. vor acorda U.R.S.S. tot aju- torul posibil. La 29 septembrie 1941 a început la Moscova conferința re- prezentanților celor trei mari puteri — U.R.S.S., Anglia și S.U.A., care a elaborat programul livrărilor anglo- americane către Uniunea Sovietică. La 11 iunie 1942 s-a încheiat la Wa- shington „Acordul dintre guvernele U.R.S.S. și S.U.A. asupra principiilor asistenței mutuale în războiul îm- potriva agresiunii". în primele luni de război Germania fascistă a izbutit să obțină succese vremelnice, ocupînd o parte din teri- toriul U.R.S.S. Prima mare înfrîn- gere a armatei germane în cel de-al doilea război mondial a fost înfrîn- gerea trupelor germane fasciste lîngă Moscova în decembrie 1941. Bătălia pentru apărarea Moscovei a spulberat legenda creată de hitleriști cu privire la o pretinsă invincibilitate a armatei germane și a zădărnicit planul „răz- boiului fulger" împotriva U.R.S.S. Victoria Armatei Sovietice a însufle- țit popoarele țărilor ocupate de hitle- riști, le-a permis să desfășoare pe scară mai largă lupta de eliberare împotriva cotropitorilor germani. Uniunea Sovietică a acordat tot aju- torul și sprijinul acestei lupte de eli- berare. La 7 decembrie 1941 Japonia a ata- cat prin surprindere baza maritimă americană Pearl Harbour (insulele Havai). S-a început războiul în Ocea- nul Pacific. în scurt timp japonezii au ocupat Honcong, Guam, Wake, Malaia, Singapur, Indonezia, Birma- nia, Noua Guinee, Filipinele, Noua Britanie, insulele Solomon etc. Astfel, cel de-al doilea război mondial se desfășura în 1942 pe trei fronturi: pe frontul sovieto-german, în Oceanul Pacific și în Africa de nord. în timpul tratativelor de la Londra și Washington s-a ajuns la un acord în privința sarcinii imediate a deschi- derii unui al doilea front în Europa în 1942. Dar guvernele S.U.A. și An- gliei nu și-au ținut făgăduiala de a deschide cel de-al doilea front în Eu- ropa în 1942. Această împrejurare hotărîtoare a permis hitleriștilor să înfăptuiască ofensiva pe frontul so- vieto-german în vara anului 1942, să ocupe întreaga Ucraină și să ajungă la Volga, în regiunea orașului Stalingrad. încercuirea și nimicirea de către trupele sovietice a unei uriașe armate germane fasciste la Stalingrad (no- iembrie 1942 — februarie 1943) a constituit pentru hitleriști o înfrîn- gere de pe urma căreia ei nu și-au mai putut reveni pînă la sfîrșitul răz- boiului. Victoria de la Stalingrad a fost începutul cotiturii decisive în desfășurarea celui de-al doilea război mondial. în noiembrie 1942, pe litoralul fran- cez al Africii au debarcat trupe anglo- americane. Pe teritoriile eliberate din Maroc, Algeria și Africa franceză de vest s-au format unități ale armatei antihitleriste franceze. în aprilie 1943 trupele anglo-franco-americane au pornit ofensiva împotriva trupelor italo-germane concentrate în nord- vestul Tunisiei. La 7 mai 1943 ame- ricanii au ocupat Bizerta, iar englezii Tunisia. La 12 mai rămășițele trupe- lor fasciste, împinse spre capul Bonn, s-au predat aliaților. Unul dintre cele mai importante evenimente militare din 1943 a fost bătălia de la Kursk, pe frontul so- vieto-german. Victoriile Armatei So- vietice împotriva blocului hitlerist, pierderile uriașe ale armatei italiene pe frontul sovieto-german și înfrîn- gerea din Africa de nord au dat posi- Al doilea război mondial din 1939—1945 21 bilitatea aliaților să deplaseze opera- țiile militare pe teritoriul Italiei. La 10 iulie trupele aliate au debarcat în Sicilia, iar la începutul lui septem- brie — în sudul Italiei. în Italia s-a desfășurat o puternică mișcare anti- fascistă, condusă de partidul comu- nist. La 25 iulie regimul lui Mussolini a căzut. La 3 septembrie 1943 Italia a capitulat. Partea nordică și cen- trală a Italiei a fost ocupată însă de hitleriști. La 13 octombrie 1943 noul guvern italian a declarat război Ger- maniei. A început destrămarea blo- cului fascist. La 4 iunie 1944 a fost eliberată Roma, iar în primăvara anului 1945 poporul italian, condus de Comitetul de eliberare națională, a curățat de fasciști centrele indus- triale din nordul Italiei. Anul 1944 a fost anul victoriilor decisive ale Armatei Sovietice. Cotro- pitorii fasciști au fost izgoniți de pe teritoriul Țării Sovietelor. Armata So- vietică a eliberat o mare parte a Po- loniei, a izgonit pe hitleriști din Ro- mînia și din Bulgaria. în urma in- surecției armate săvîrșite la 23 Au- gust 1944 sub conducerea partidu- lui comunist, Romînia iese din răz- boiul nedrept antisovietic și întoarce armele împotriva coaliției hitleriste, armata romînă participiu d alături de armata sovietică la luptele împotriva Germaniei hitleriste nînă la victoria fi- nală împotriva acesteia. în septembrie 1944 a ieșit din război Finlanda. La 20 octombrie 1944 Armata Sovietică, împreună cu Armata populară de eli- berare a Iugoslaviei, a eliberat Bel- gradul. în noiembrie 1944 Armata populară albaneză, creată pe baza mișcării de partizani care luase o mare amploare, a izgonit pe germani din Albania. Înfrîngerea trupelor hitleriste pe frontul sovieto-german a creat o si- tuație strategică favorabilă aliaților. La 6 iunie 1944 trupele anglo-ameri- cane au debarcat în Europa occiden- tală. Germania era strînsă în chingi între două fronturi. Un mare rol l-au avut în eliberarea Franței (inclusiv a Parisului) detașamentele de parti- zani, care au acționat sub conducerea comuniștilor. Operațiile trupelor ame- ricane și engleze în Europa se desfă- șurau însă încet. în decembrie 1944 armata hitleristă a pornit o ofensivă în regiunea Ardenilor împotriva tru- pelor S.U.A. și ale Angliei. Guvernul englez s-a adresat U.R.S.S. cerînd ajutor urgent. La 12 ianuarie 1945 trupele sovietice au început ofensiva pe tot frontul de la Marea Baltică pînă în Carpați. Aceasta a schimbat radical întreaga situație militară din Occident și a dat posibilitatea alia- ților să înceapă la mijlocul lui februa- rie ofensiva pe Rin. în urma ofensivei de iarnă a Arma- tei Sovietice a fost complet eliberată Polonia, o mare parte din Cehoslova- cia, a fost ocupată Budapesta, iar Ungaria — ultimul aliat al Germa- niei în Europa — a fost silită să iasă din război. La 16 aprilie 1945 Armata Sovietică a început operația finală a războiului împotriva Germaniei hitle- riste — operația de la Berlin. La 23 aprilie trupele sovietice au intrat în Berlin. Trupele germane care apărau căile de acces spre Berlin au fost scin- date de trupele sovietice, iar apoi încercuite și distruse. Concomitent cu luptele crîncene pe care le duceau la Berlin, trupele sovietice au continuat ofensiva spre vest, în întîmpinarea trupelor anglo-americane care se apro- piau de Elba. La 25 aprilie unitățile sovietice și americane au făcut jonc- țiunea în regiunea orașului Torgau. Germania era ruptă în două. La 2 mai 1945 Armata Sovietică a ocupat în întregime capitala Germaniei. Re- zistența armatei germane, lipsită de o conducere unică, n-a durat decît 6 zile. La 8 mai 1945 a fost semnat la Berlin actul de capitulare necondi- ționată a Germaniei. Trupele sovie- tice au efectuat un marș impetuos și au eliberat Praga de ocupanții hitle- riști, terminîhd eliberarea Cehoslova- ciei. Cu această strălucită operație s-au încheiat operațiunile militare din Europa. 22 Algeria Victoria asupra Germaniei hitle- riste a dus la zdrobirea Japoniei impe- rialiste. La 9 august 1945 Uniunea Sovietică, îndeplinindu-și obligațiile de aliat, a început operațiunile militare împotriva Japoniei pentru a grăbi pacea generală, pentru a asigura inte- resele de stat și securitatea Țării So- vietelor în Extremul Orient, pentru a ajuta popoarelor înrobite din Asia să se elibereze. Alături de U.R.S.S., la 10 august 1945 a intrat în război, împotriva Japoniei, Republica Popu- lară Mongolă. La 11 august a trecut la ofensivă generală împotriva Japo- niei Armata populară de eliberare chineză. Poporul chinez și armata lui, condusă de partidul comunist, au adus un aport însemnat în acțiunea de înfrîngere a forțelor agresive japo- neze. Principala forță de șoc a mili- tarismului japonez — Armata de la Cuantun — a fost în scurt timp zdro- bită. La 2 septembrie 1945 guvernul japonez a semnat actul de capitulare necondiționată. Ca urmare a celui de-al doilea răz- boi mondial, o serie de țări din Eu- ropa sud-estică și centrală s-au des- prins din sistemul capitalist, pășind pe calea dezvoltării socialiste. Victo- ria Uniunii Sovietice în război a creat condiții prielnice pentru victoria ma- relui popor chinez, a cărui luptă re- voluționară s-a încheiat prin forma- rea, în 1949, a Republicii Populare Chineze. A luat amploare lupta de eliberare a popoarelor din țările colo- niale. și dependente; s-au format Re- publica Populară Democrată Coreeană și Republica Democrată Vietnam. Cel de-al doilea război mondial s-a terminat printr-o mare victorie a coa- liției antifasciste, în care rolul hotărî- tor l-a avut Uniunea Sovietică, care a zdrobit forțele principale ale fascis- mului. încă în cursul războiului pu- terile coaliției antihitleriste au luat, de comun acord, o serie de hotărîn în problemele organizării postbelice a lumii (vezi Conferințele de la Tehe- ran, din Crimeea și de la Potsdam). Pentru rezolvarea pe cale pașnică a problemelor internaționale litigioase s-a înființat Organizația Națiunilor Unite. ALGERIA — posesiune a Franței în Africa de nord. Se mărginește cu Marocul, Tunisia, Libia, cu Africa franceză de vest. Suprafața: peste 2.200.000 km²; populația: aproxima- tiv 10.000.000 de locuitori (1956): arabi și berberi. Europenii, în cea mai mare parte francezi, reprezintă peste 10% din populație. Orașul cel mai important este Alger. La mijlocul secolului al XlX-lea, Franța, înăbușind în mod crîncen mișcarea de eliberare națională a populației autohtone, a anexat Algeria și a transformat-o într-o colonie a sa. Algeria este o țară agrară. Nivelul ei de dezvoltare economică este ceva mai ridicat decît al celorlalte colonii franceze din Africa. Cele mai bune pămînturi se află în mîinile colonia- liștilor francezi și ale moșierilor locali. S-au păstrat formele de exploatare semifeudale — arendarea pămîntului în condiții înrobitoare. Se cultivă griul, orzul, citricele, măslinul, tu- tunul, vița de vie. O mare însemnă- tate are cultivarea legumelor tim- purii. în domeniul creșterii animale- lor predomină creșterea oilor și a caprelor. Industria țării, în cea mai mare parte extractivă, este slab dezvoltată. Se extrage minereu de fier, fosforiți, precum și plumb și zinc. Industria extractivă și de prelucrare (alimen- tară și textilă), precum și comerțul exterior sînt sub controlul capitalului francez. în export precumpănesc pro- dusele agricole: fructe, vin, legume, piele, plută. Se importă textile, pro- duse metalurgice, mașini, combustibil. Algeria este administrată pe baza așa-zisului Statut algerian, care a fost introdus în 1947 și care menține regi- mul colonial. în anii de după război s-a desfășurat în țară lupta împotriva jugului colonial. Cu ajutorul unui mare efectiv de trupe trimise din me- tropolă, colonialiștii francezi încearcă, fără succes, să înăbușe mișcarea de America latină 23 eliberare națională li poporului alge- ria n. Principala organizație politică a burgheziei naționale din Algeria este Frontul eliberării na- ționale. Interesele maselor populare sînt apărate cu cea mai mare consecvență de Partidul Comunist din Algeria, creat în 1920 ca o sec- ție a Partidului Comunist Francez, în 1934 Partidul Comunist din Alge- ria s-a transformat într-un partid de sine stătător. Partidul comunist luptă pentru independența Algeriei, pentru pace, democrație și socialism.^ Secre- tarul C.C. este Larbi Buhali. în sep- tembrie 1955 partidul comunist a fost interzis. Activitatea organizației pro- gresiste „Uniunea generală a sindica- telor algeriene" este și ea supusă per- secuțiilor. La 19 septembrie 1958 la Cairo s-a constituit un guvern provizoriu al Republicii Algeria. ALIANȚA COOPERATISTĂ IN TERNAȚIONALĂ (A.C.I.). - uniune internațională a cooperației de con- sum, întemeiată în 1895. în 1921 a intrat în Alianța cooperatistă inter- națională cooperația sovietică. în 1956 Alianța grupa organizații co- operatiste naționale din 38 de țări, nu- mărînd peste 120.000.000 de membri. Cea mai mare organizație din Ali- anța cooperatistă internațională este Uniunea centrală a cooperativelor de consum din U.R.S.S. (aproape 33.000.000 de membri), care luptă îm- preună cu organizațiile cooperatiste progresiste din celelalte țări împotriva scizioniștilor din mișcarea coopera- tistă internațională, apără principiile democratice în activitatea A.C.I. și militează pentru participarea activă a organizațiilor cooperatiste la lupta pentru îmbunătățirea situației econo- mice a oamenilor muncii. „AL TREILEA REICH" - așa numeau fasciștii germani Germania hitleristă. Primul Reich (imperiu) ei îl considerau „Sfîntul Imperiu Roman de națiune germană", care a existat începînd din secolul ai X-lea și care s-a destrămat definitiv în urma cuce- ririlor napoleoniene. Fasciștii numeau al doilea Reich statul german creat în 1871, sub puterea dinastiei prusace a Hohenzollernilor, după victoria asu- pra Franței. Acest Reich a existat pînă în 1918, cînd, în urma revoluției, monarhia a fost răsturnată. Fasciștii considerau ca început al „celui de-al treilea Reich" venirea la putere a lui Hitler (1933). AMANGHELDÎ IMANOV (1873- 1919) — erou al poporului cazah, unul dintre organizatorii Puterii sovietice în Cazahstan. S-a născut în județul Turgai, din- tr-o familie de țărani săraci. Pentru acțiuni revoluționare a fost în repe- tate rînduri supus persecuțiilor băilor și autorităților țariste. în 1916 a fost în fruntea răscoalei pentru eliberarea națională a maselor muncitoare din Cazahstan. în 1917 a luptat împotriva administrației guvernului provizoriu, care continua politica țaristă, și îm- potriva organizației burghezo-națio- naliste, contrarevoluționare cazahe „Alaș-Orda". în 1918 a intrat în par- tidul comunist și a fost numit comi- sar militar al județului Turgai; a organizat unități naționale ale Arma- tei Roșii, a ajutat pe partizanii din Siberia care luptau împotriva lui Kol- ceak. în mai 1919, Amangheldî Ima- nov afost ucis de membrii organizației „Alaș-Orda", care au dezlănțuit o re- beliune contrarevoluționară în Turgai. AMBASADOR — reprezentant di- plomatic cu rangul cel mai înalt. AMERICA LATINĂ - grup de țări din emisfera apuseană situate în Ame- rica centrală și de sud, precum și în Indiile apusene. Denumirea provine de la faptul că în aceste țări predo- mină limbile de origine latină (spa- niola, portugheza, franceza). Supra- fața totală: circa 21.000.000 km²; populația: peste 170.000.000. Din Ame- rica latină fac parte 20 de state: Ar- gentina, Brazilia, Cile, Uruguai, Pa- raguai, Bolivia, Peru, Ecuador, Vene- 24 Amnistie zuela, Columbia, Panama, Costa-Rica, Nicaragua, Honduras, Salvador, Gua- temala, Mexic, Cuba, Haiti, Repu- blica Dominicană, precum și următoa- rele posesiuni coloniale ale puterilor imperialiste: Jamaica, Hondurasul Britanic, Guiana Britanică, Guiana Franceză, Guiana Olandeză etc. AMNISTIE — scoaterea celor con- damnați de sub sancțiunile legii prin- tr-un act al conducătorului statului sau al organului suprem al puterii de stat. în Uniunea Sovietică, emiterea decretelor de amnistiere pe întreaga țară, precum și a decretelor de amnis- tiere a persoanelor condamnate de tribunalele unionale este de compe- tența Sovietului Suprem al U.R.S.S. Amnistierea persoanelor condamnate de instanțele judecătorești ale repu- blicilor unionale este de competența Sovietelor Supreme ale acestor re- publici. ANALIZĂ — metodă de cercetare, care constă în desfacerea sau descom- punerea obiectului, fenomenului în părțile lui componente; în teorie — descompunerea mintală a obiectului în scopul cunoașterii esenței părților lui componente. Gîndirea constă atît în descompunerea obiectelor, fenome- nelor în elementele lor, cît și în reuni- rea (sinteza) elementelor legate între ele. Analiza alcătuiește împreună cu sinteza un moment necesar al procesu- lui de cercetare a fiecărui fenomen complex. ANALOGIE — concordanță, ase- mănare, potrivire dintre diverse o- biecte, fenomene, noțiuni. ANARHISM — curent politic mic- burgliez reacționar, care a luat naștere între anii 1840 și 1870 în Europa. Principalii ideologi ai anarhismului au fost Max Stirner, Proudhon, Baku- nin și Kropotkin. Anarhismul neagă orice putere de stat, inclusiv statul dictaturii proletariatului, este împo- triva unui partid de sine stătător al clasei muncitoare, împotriva rolu- lui conducător al acestuia în mișcarea revoluționară, propovăduiește lichi- darea oricărei puteri de stat, cultul „personalității libere/⁴. Făcînd propa- gandă pentru tactica terorii indivi- duale și pentru refuzul de a participa la lupta politică, anarhiștii abat pe muncitori de la misiunea lor istorică, dezorganizează mișcarea muncito- rească. Făgăduind rolul istoric de importanță mondială al proletaria- tului, anarhiștii subordonează clasa muncitoare politicii burgheze. Anarhismul reflectă mai ales starea de spirit a micii burghezii de la orașe și sate și a păturilor înapoiate ale clasei muncitoare. Anarhiștii au exerci- tat o influență deosebit de nefastă asupra mișcării muncitorești care lua naștere în Italia, Spania, Franța și într-o serie de țări ale Americii latine. O dată cu dezvoltarea proletariatu- lui industrial și a organizațiilor lui de clasă, în aceste țări influența anarhiști- lor a scăzut neîncetat. Anarhiștii au început să caute sprijin la sindicatele muncitorești de masă, pe care ei au încercat să le opună partidelor pro- letare (vezi Anarho-sindicalism). în timpul primului război mondial majo- ritatea liderilor anarhiști și an arh o- sindicaliști au sprijinit guvernele lor imperialiste. Victoria Revoluției din Octombrie în Rusia a dus la completa destră- mare a mișcării anarhiste. Ca curent politic anarhismul și-a mai păstrat o oarecare influență în țările Americii (aține, precum și în Spania. ANARHO-SINDICALISM - curent oportunist mic-burghez în mișcarea sindicală, care se află sub influența politică și ideologică a anarhismului; a luat naștere la sfîrșitul secolului al XlX-lea, ajungînd la maxima sa dez- voltare la începutul secolului al XX-lea mai ales în Franța, Italia, Spania, Elveția și în statele Americii latine. Anarho-sindicaliștii neagă necesi- tatea participării muncitorilor la lupta politică, neagă necesitatea unui partid politic independent al clasei muncitoare, resping dictatura prole- tariatului. Ei consideră că sindicatele sînt cea mai înaltă formă de organi- Anexiune 25 zare a clasei muncitoare și unica orga- nizație care îi este necesara, iar lupta economică este singura luptă care corespunde intereselor clasei munci- toare. Metodele lor de luptă sînt boicotul economic, sabotajul, greva. Anarho-sindicaliștii văd în greva economică generală mijlocul care ar fi în stare, fără cucerirea puterii de stat de către proletariat, să ducă la exproprierea de către sindicate a mijloacelor de producție și la con- struirea unei societăți noi, ale cărei principale celule ar trebui să fie niște „asociații de producție⁴⁴ nedefinite. Revoluția din Octombrie a dat o lovitură zdrobitoare anarho-sindica- lismului, arătînd că e lipsit de orice fundament și dezvăluind caracterul lui dăunător proletariatului. După 1917, cîțiva cunoscuți activiști anarlio- sindicaliști, revizuindu-și concepțiile, au trecut în fruntea mișcării sindicale progresiste (Monmousseau în Franța, Haywood în S.U.A. etc.). Anarho- sindicaliștii spanioli, care au încercat în 1936 — 1939 să-și înfăptuiască pro- gramul, n-au făcut decît să împiedice unitatea clasei muncitoare, să slă- bească republica și, în ultimă instanță, au înlesnit instaurarea regimului fran- chist. După cel de-al doilea război mondial, „ideile⁴⁴ anarho-sindicaliste mai dăinuie încă în unele țări capi- taliste în rîndurile celor mai înapoiate pături ale clasei muncitoare, precum și în rîndurile unei părți a intelectua- lității mic-burgheze. în Rusia, unde sindicatele s-au format după apariția Partidului mun- citoreșc social-democrat și în jurul acestuia, anarho-sindicalismul nu s-a dezvoltat, dar tendințe sindicaliste s-au manifestat, după înfrângerea revoluției din 1905 — 1907, în lozinca convocării unui „congres muncitoresc⁴⁴ fără partid și în propunerea menșe- vicilor de a proclama „neutralitatea⁴⁴ sindicatelor. Congresul al V-lea al P.M.S.D.R. (1907) a condamnat aceste idei dăunătoare și a adoptat în chestiunea sindicatelor rezoluția propusă de bolșevici. După victoria Revoluției din Octombrie, în perioada trecerii la refacerea economiei națio- nale, anarho-sindicalismul s-a mani- festat în platforma așa-zisei „opoziții muncitorești⁴⁴, care a încercat să minimalizeze rolul partidului, negînd importanța dictaturii proletariatului în construcția economică, opunînd sindicatele Statului sovietic și partidu- lui comunist. în 1921, Congresul al X-lea al partidului a condamnat „opoziția muncitorească⁴⁴ anarho-sindicalistă, a calificat propagarea ideilor anarho- sindicaliste drept o deviere incompa- tibilă cu apartenența la partidul co- munist și a chemat partidul să lupte cu hotărîre împotriva acestei devieri. . ANATEMĂ — excomunicare, afu- risenie. Este larg folosită de bisericile diferitelor culte ca mijloc de teroare religioasă împotriva mișcării revolu- ționare a oamenilor muncii și împo- triva ideilor progresiste. Biserica cato- lică a excomunicat de multe ori pe reprezentanții gîndirii științifice pro- gresiste. în Rusia, biserica ortodoxă a anatemizat pe I. Bolotnikov, S. Ra- zin, F. Pugaciov, L. N. Tolstoi. ANDORA — stat pitic în Pirineii Orientali, între Franța și Spania, format din 6 comune rurale. Supra- fața: 453 km²; populația: 6.000 de locuitori (1955), formată din cataloni, în cea mai mare parte țărani. Capitala: Andora. Andora este o republică sub protec- toratul Franței și al Spaniei (episcopul de Urjeî). In economie predomină creșterea oilor, agricultura, industria forestieră. ANEXIUNE — acapararea, ali- pirea cu forța de către un stat a teritoriului (sau a unei părți din teri- toriul) altei țări. Definiția clasică a anexiunii o conține Decretul asupra păcii, adoptat de cel de-al H-lea Congres general al Sovietelor la 26 octombrie (8 noiembrie) 1917. în decret se spune că prin anexiune, guvernul sovietic înțelege „orice alipire a unei naționalități mici sau slabe la un stat mare sau puternic fără consim- 26 Anglia țămîntul și dorința — exprimate precis, clar și liber - ale acestei naționa- lități, indiferent cînd a fost săvîrșită această alipire forțată și indiferent de gradul de dezvoltare sau de îna- poiere a națiunii alipite cu forța sau reținută cu forța în granițele statului în chestiune". Anexiunea poate să constea atît în acapararea unui stat întreg (de pildă acapararea Coreei de către Japonia în 1910, acapararea Austriei de către Germania în 1938), cît și în alipirea unei părți a teritoriului străin (de pildă acapararea de către S.U.A. a unei mari părți din teritoriul Mexi- cului în 1848). Politica anexionistă este proprie statelor imperialiste. Din momentul formării sale guvernul sovietic s-a ridicat și se ridică în mod consecvent împotriva arfexiunilor. ANGLIA — vezi Marea Britanic. ANGOLA — colonie portugheză din Africa de vest. Se mărginește cu Federația Rodeziei și a Niasei, Congo Belgian și Africa de sud-vest. Supra- fața: 1.247.000 km²; populația: 4.317.000 de locuitori (1956), dintre care 2% europeni. Populația băștinașă — ban tu. Centrul administrativ este portul Luanda. Principala ramură a economiei este agricultura. Se cultivă cafea, sisal, porumb, trestie de zahăr, bumbac. Subsolul Angolei este bogat în zăcăminte, care nu sînt aproape de loc exploatate. Principalele arti- cole de export sînt: diamantele, ca- feaua și zahărul. Colonialiștii portughezi, care stă- pînesc țara de aproape 400 de ani și care au menținut robia și comerțul de sclavi pînă la sfîrșitul secolului al XlX-lea, exploatează în mod crîncen populația băștinașă. Privind pe oame- nii muncii din țară de drepturile elementare, ei îi constrîng să lucreze pe plantațiile lor. în economia Angolei ocupă poziții importante capitalul american, englez și belgian. ANSCHLUSS (alipire) — politica agresivă dusă de imperialismul ger- man față de Austria, îndreptată spre lichidarea independenței ei și trans- formarea ei într-o parte componentă a Germaniei. în martie 1938, cu îngă- duința guvernelor american, englez și francez, Germania hitleristă a realizat Anschlussul, intrînd cu trupele sale pe teritoriul Austriei și proclamînd alipirea ei la Germania. U.R.S.S. a fost singurul stat care a protestat împo- triva ocupării Austriei de către hit- leriști. Eliberarea Austriei a avut loc în 1945, în urma înfrîngerii Germa- niei hitleriste în cel de-al doilea război mondial. Tratatul de stat privitor la resta- bilirea unei Austrii independente și democratice, încheiat la 15 mai 1955 de către U.R.S.S., Anglia, S.U.A. și Franța cu Austria, conține un articol special (4), intitulat: „Interzicerea Ânschlussului". Potrivit § 1 al acestui articol, „puterile aliate și unite declară că alianța politică sau economică între Austria și Germania este interzisă. Austria recunoaște în întregime res- ponsabilitatea sa în această chestiune și nu va încheia alianță politică sau economică cu Germania sub nici o formă". ANTAGONISM — contradicție care ia forma cea mai acută și se rezolvă de obicei prin distrugerea unuia din contrariile în luptă. Noțiunea de antagonism este folo- sită în marxism pentru a caracteriza unele contradicții ale societății împăr- țite în clase potrivnice. Contradicțiile antagoniste își au rădăcina nu în „natura" umană, așa cum susțin ideologii burgheziei, ci în orînduirea economică a societății împărțite în 'clase potrivnice. La baza contradicții- lor antagoniste se află contradicțiile de neîmpăcat dintre clasele dușmane. Antagonismul de clasă ajunge lă o deosebită ascuțime în condițiile capi- talismului. Desființarea proprietății private asupra mijloacelor de pro- ducție și lichidarea claselor exploa- tatoare constituie principala condiție pentru înlăturarea tuturor antago- nismelor sociale. în U.R.S.S., în perioada de trecere de la capitalism Apatrid 27 la socialism, au existat contradicții antagoniste între clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, pe de o parte, și burghezia de la orașe și chiaburime pe de alta parte. Acest antagonism a fost rezolvat prin lichidarea claselor exploatatoare. ANTANTA (înțelegerea) — bloc for- mat de statele imperialiste — Anglia, Franța și Rusia — la începutul seco- lului al XX-lea. La începutul ultimului deceniu al secolului al XlX-lea, pentru a contra- balansa Tripla Alianță agresivă, creată de Germania, a fost încheiată alianța franco-rusă. In 1904 s-a încheiat un acord între Anglia și Franța, care în 1907, în urma semnării acordului anglo-rus, s-a transformat în Tripla înțelegere sau Antantă. La baza ambelor blocuri se afla tendința spre o nouă împărțire a lumii între principalele puteri capi- taliste. Această tendință era manifes- tată îndeosebi de Germania, care într-o perioadă scurtă (din 1871 pînă în 1913) întrecuse din punct de vedere economic Anglia și celelalte țări din Europa. Formarea Antantei n-a înlăturat contradicțiile care existau între Anglia, Franța și Rusia, dar contradicțiile dintre aceste țări, pe de o parte, și Germania, pe de altă parte, se adîn- ceau tot mai mult, ducînd pînă în cele din urmă la primul război mondial. în timpul războiului au aderat la Antantă S.U.A., Japonia, Italia ș.a. (în total 25 de țări). După victoria Revoluției din Octom- brie și ieșirea Republicii Sovietice din război, puterile Antantei au în- ceput intervenția militară în Rusia, căutînd să răstoarne Puterea sovie- tică. Imperialiștii Antantei, în alianță cu contrarevoluția rusă, au organizat o expediție militară împotriva Țării sovietice (vezi Războiul civil din U.R.S.R.). Armata Roșie a zdrobit însă pe intervenționiști și agentura lor albgardistă. Odată cu terminarea primului război mondial și cu zdro- birea intervenției antisovietice, Antan- ta s-a destrămat. Ulterior termenul de „Antantă" a fost folosit pentru denumirea unor blocuri sau alianțe regionale (locale) ale statelor, formate în perioada dintre primul și cel de-al doilea război mondial și care au avut rolul de instrumente ale politicii antisovietice a puterilor imperialiste. ANTIC — care a existat în trecutul îndepărtat, care se referă la orîndui- rea socială, cultura, arta etc. a Gre- ciei vechi sau a Romei vechi. ANTISEMITISM — atitudine ostilă față de evrei, care se concretizează prin îngrădirea drepturilor lor, prin expulzări, maltratări în masă. Clasele exploatatoare cultivă antisemitismul cu scopul de a abate atenția oamenilor muncii de la sarcinile luptei de clasă. Antisemitismul a fost cultivat de fasciștii germani. Hitleriști!, care propovăduiau „teoria rasistă" a urii față de om, au adoptat așa-zisele „legi de la Niirnberg" (1935), care răpeau evreilor din Germania toate drepturile cetățenești. în 1938 hitle- riștii au organizat în întreaga Germa- nie pogromuri împotriva evreilor, care au servit drept mijloc pentru jefuirea acestora. în anii războiului, fasciștii germani au exterminat mili- oane de evrei nu numai în Germania, ci și în țările ocupate. în U.R.S.S., antisemitismul este sancționat de lege în modul cel mai sever ca un fenomen profund ostil orînduirii sovietice. Art. 123 din Constituția U.R.S.S. glăsuiește: „Orice fel de îngrădire, directă sau indirectă, a drepturilor, sau invers, stabilirea de privilegii directe sau indirecte cetățenilor pe temeiul rasei sau al na- ționalității cărora aparțin, precum și orice propovăduire a exclusivismului sau a urii și disprețului de rasă sau naționalitate se pedepsesc prin lege". APATRID — persoană care nu are drepturi cetățenești în nici un stat. Această situație intervine atunci cînd o persoană pierde cetățenia într-un stat și n-o capătă în altul. Persoanele 28 Apel care se află în situația de apatrizi se supun legilor țării în care domiciliază, fără să se bucure însă de drepturile politice pe care le au cetățenii acestei țări și totodată nu au nici drepturile pe care legea le conferă cetățenilor străini și nici dreptul de a fi apărați de către un stat străin. APEL — acțiune făcută la o instanță superioară pentru a obține anularea unei hotărîri. 1) Cerere adresată orga- nului de partid superior de către un membru sau candidat al P.C.U.S. care nu este de acord cu hotărîrea organizației de partid care îi aplică o sancțiune de partid sau îl exclude din rîndurile P.C.U.S. Conform Statutului P.C.U.S., apelurile celor excluși tre- buie să fie examinate de organele de partid respective în termen de cel mult 20 de zile din ziua în care a fost depusă cererea. 2) Cerere de anulare a unei sentințe sau hotărîri judecă- torești adresată instanței superioare. Procedura judiciară a țărilor burgheze face distincție între apel ca o atacare a sentinței și a hotărîrii în fond și recurs, ca o atacare a acestora numai în ceea ce privește încălcările formale ale legii. Procedura judiciară sovietică nu cunoaște deosebirea dintre apel și recurs. în U.R.S.S. recursul per- mite atacarea și reexaminarea sentin- țelor și hotărîrilor atît pe motive de formă cît si în fond. APELUL DE LA STOCKHOLM — a fost adoptat de Comitetul perma- nent al Congresului Mondial al Parti- zanilor Păcii la cea de-a treia sesiune a sa, din martie 1950. în acest apel se cerea interzicerea necondiționată a armei atomice ca armă de agresiune și de exterminare în masă a oamenilor, instituirea unui strict control inter- național asupra aplicării acestei ho- tărîri și se considera drept criminal de război guvernul care va folosi primul arma atomică împotriva ori- cărei țări, aceasta fiind apreciată ca o crimă împotriva omenirii. în 1950 Apelul de la Stockholm a fost semnat, în toate țările lumii, de 500.000.000 de oameni de diferite naționalități, profesii și convingeri politice. în Uniunea Sovietică Apelul deda Stock- holm a fost semnat de peste 115.000.000 de oameni, în Republica Populară Chineză de peste 223.000.000, în Franța de 15.000.000, în Italia de 17.000.000. Apelul de la Stockholm a constituit un important jalon istoric în lupta popoarelor pentru pace. APOLITISM — atitudine indiferen- tă față de politică. Indiferența față de viața politică răspîndită în rîndurile unor pături ale populației în țările capitaliste este urmarea stării de înapoiere și a insuficientei dezvoltări ideologice a acestor pături, precum și rezultatul faptului că sînt deza- măgite de politica claselor guver- nante. Atitudinea de indiferență față de politică convine burgheziei, deoa- rece ea îndepărtează pe oamenii muncii de la viața politică, de la lupta de clasă. De aceea ideologii ei propovăduiesc atitudinea apolitică, apartinică, teoria „științei pure“, a „artei pentru artă“. Una din trăsăturile caracteristice ale statului socialist, spre deosebire do cel capitalist, este atragerea celor mai largi pături de oameni ai muncii ia viața social-politică. APOLOGIE — proslăvirea, apărarea preconcepută a unui fenomen oarecare în locul studierii lui obiective. APOLOGET — cel care face o apolo- gie, cel care apără cu zel excesiv anumite idei sau sisteme (de pildă apologet al capitalismului). APRIORIC — anterior experienței, care nu se bazează pe experiență și practică. După unii filozofi idealiști (Kant și adepții lui), cunoașterea noastră ar fi apriorică. Materialis- mul dialectic arată că toate cunoștin- țele se bazează, în ultimă instanță, pe experiența și practica, muncii so- ciale a omenirii. ARABIA SAUDITĂ - stat situat în Asia, în peninsula Arabică. Se înve- cinează cu Iordania, Irac, Kuweit, protectoratul Oman, lemenul. Supra- fața: peste 1.600.000 km² (o parte considerabilă pustiu) ; populația : Arbitraj 29 7.000.000 de locuitori (1952), în spe- cial arabi. Capitala: Er Riad. Orașe: Mecca, Medina; porturi: Gidda la Marea Roșie și Dammam în golful Persic. Centrul industriei petrolifere: Dahran. Baza economică o formează extrac- ția petrolului, Arabia Saudită ocupînd în ceea ce privește rezervele de petrol (5.492.000.000 de tone) unul dintre primele locuri în lumea capitalistă. în 1956 au fost extrase peste 47.900.000 de tone. Prospectarea, extracția și exportul petrolului sînt monopolizate de concernul petrolifer american „Aramco“. Companiile ame- ricane dețin de asemenea două con- ducte petrolifere: una dintre ele leagă exploatările petrolifere El Hasa cu portul Ras Tanura din golful Persic, cealaltă golful Persic cu Marea Medi- tcrană (în apropiere de portul libane? Saida). Arabia Saudită posedă și zăcăminte de aur, cupru și fier; dintre acestea se exploatează numai aurul, în orașe sînt dezvoltate meșteșugurile: pielăria, țesătoria, cizelarea metale- lor, confecționarea armelor. în agricultură s-au menținut im- portante rămășițe ale orînduirii feu- dale și ale orînduirii comunei primi- tive. Pămîntul aparține marilor feudali și negustori, țărănimea muncitoare aflîndu-se într-o dependență semiio- bagă. O parte importantă a populației o formează crescătorii de vite nomazi, care treptat devin sedentari. Se cresc oi, cai, cămile. Agricultura este răspîn- dită mai ales în oaze, în special în Nedjd. Principalele culturi sînt cerea- lele (grîu, orz, porumb), cafeaua, vița de vie, curmalul și alți pomi fructi- feri. O oarecare însemnătate econo- mică prezintă deservirea pelerinilor care vin la Mecca și la Medina — cen- trele religioase ale lumii musulmane. Arabia Saudită este o monarhie teocratică. Șeful laic și spiritual al statului este regele. în țară nu există parlament. Puterea executivă este exercitată de un Consiliu de Miniștri numit de rege. ARAKCEEVISM — regim de acerb despotism polițist, de dominație brutală a clicii militare și de disci- plină a bîtei. Denumit astfel după numele lui Arakceev, atotputernicul favorit al țarilor ruși Pavel I și Ale- xandru I. Termenul de „arakceevism“ este folosit pentru ă denumi orice domi- nație arbitrară și brutală. ARBITRAJ — judecarea unui diferend de către un arbitru, rezol- varea unui litigiu de o persoană aleasă de părți prin bună înțelegere — arbitru, sau de cîteva persoane, desemnate de fiecare din părțile în litigiu — arbitri, în frunte cu un pre- ședinte al comisiei de arbitraj — supra- arbitru. Arbitraj internațional — una dintre modalitățile de rezol- vare pașnică a litigiilor dintre state. Statele în litigiu pot să predea liti- giul spre rezolvare, de comun acord, unui arbitru ales de ele sau unor comisii de arbitraj anume instituite pentru unele categorii de litigii inter- naționale. Arbitrajul de stat în U. R. S. S. — organ special instituit pentru rezolvarea litigiilor patrimo- niale dintre întreprinderile și orga- nizațiile socialiste și care are drept scop întărirea disciplinei contractuale și de plan și a hozrasciotului. Condu- cerea organelor arbitrajului de stat este înfăptuită de Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. Litigiile se rezolvă în cadrul arbitrajului de stat de către arbitrul de stat și reprezentanții legali ai părților litigante. Nu sînt de com- petența arbitrajului de stat, fiind rezolvate de tribunale, litigiile dintre instituțiile de stat și colhozuri, liti- giile în legătură cu transportul fero- viar sau fluvial și maritim de mărfuri și alte cîteva categorii de litigii. Hotărîrile arbitrajului de stat sînt definitive și nu pot fi atacate pe nici o cale. Ele pot fi însă revizuite prin exercitarea dreptului d-e control al primului arbitru. Hotărîrile sînt aduse la îndeplinire de înseși părțile litigante, 30 A rend ar ea p ă m îniului iar Ia nevoie — prin executare silită. Litigiile dintre organizații care fac parte din sistemul aceluiași minister (departament, centru cooperatist) sînt rezolvate de arbitrajul departamen- tului, creat pe lîngă instituțiile res- pective. ARENDAREA PĂMÎNTULUI - formă de exploatare a pămîntului răspîndită în condițiile capitalismului, în care arendașul obține în folosință de la proprietarul funciar pămîntul pe un anumit termen, în schimbul unei plăți stabilite prin contractul de arendă. Arenda se compune în principal din renta funciară și dobînda la capitalul investit. Există deosebiri între aren- darea capitalistă a pămîntului (în care arendașul este un capitalist) și arendarea pămîntului de către țărani; ultima are un caracter vădit înrobitor și e însoțită de exploatarea țăranului arendaș de către proprietarii funciari și capitaliști, care percep o arendă mare. Treptat fermierii-aren- dași ajung într-o situație de depen- dență față de băncile și de capita- liștii care dețin pămîntul. în țările capitaliste slab dezvoltate, în colonii și în semicolonii este larg răspîn- dită arenda în natură, cînd aren- dașul dă drept plată proprietarului funciar o mare parte din recolta obținută (vezi Dijmă). în Rusia pînă la revoluție precum- pănea arendarea pămîntului de către țăranii cu gospodărie mică. Lipsa de pămînt îi silea pe țărani să ia în arendă pămîntul moșieresc în condiții înrobitoare — în schimbul muncii în dijmă sau a plății în natură. Desființînd proprietatea privată asupra pămîntului, Revoluția din Octombrie a eliberat țărănimea de plata pentru pămînt. în U.R.S.S. pămîntul este proprietatea socialistă a statului, bun al întregului popor. „Pămîntul deținut de colhozuri este dat acestora în folosință fără plată și pe termen nelimitat, adică pe veci“ (Constituția U.R.S.S., art. 8). în țările de democrație populară s-a introdus o îngrădire severă a relațiilor de arendă. Este interzisă plata în natură pentru pămîntul aren- dat, mărimea arendei în bani fiind stabilită de stat pe baza unor tarife fixe. Folosirea muncii salariate pentru lucrarea pămîntului luat în arendă este interzisă. Aceasta înseamnă în practică interzicerea luării în arendă a pămîntului de către chiaburi. Este de asemenea interzisă darea în arendă a pămînturilor obținute în urma înfăp- tuirii reformelor agrare. ARGENTINA — al doilea stat din America de Sud după mărime și populație. Se mărginește cu Uruguai, Brazilia, Paraguai, Bolivia, Cile. Suprafața: 2.808.000 km²; populația: 19.470.000 de locuitori (1957), în majoritate descendenți ai coloniștilor din Spania, Italia și din alte țări europene; aproximativ 3% din popu- lație e alcătuită din indieni și metiși. Capitala: Buenos-Aires. Cucerirea Argentinei de către spa- nioli a început în prima jumătate a secolului al XVI-lea și a fost însoțită de exterminarea în masă a indienilor. Ca urmare a luptei de eliberare a coloniilor spaniole, în 1816 Argentina și-a proclamat independența. Argentina este țara cea mai dez- voltată din punct de vedere economic din America latină. Baza economiei ei o constituie agricultura, care s-a specializat în marea producție de ce- reale-marfă (culturile mai importante — grîul, porumbul) și produse ale creșterii animalelor, destinate expor- tului. înainte de război ocupa primul loc în lumea capitalistă în exportul de carne și al doilea loc în exportul de grîu. Aproape tot pămîntul și o parte covîrșitoare a vitelor aparțin marilor moșieri și societăților străine. Alături de forma capitalistă a econo- miei sînt larg răspîndite rămășițele feudale. Aproximativ 80% din țăranii muncitori sînt arendași-dijmași și numai 20% sînt proprietari de mici loturi de pămînt. Producția industrială este specializată mai ales în prelucra- Ar istov 31 rea produselor agricole (industria cărnii congelate, pielărie, fabricarea zahărului); de asemenea, este dezvol- tată industria textilă. In timpul celui de-al doilea război mondial s-a extins producția industriei con- structoare de mașini, chimică și de prelucrare a lemnului. Argentina este o republică, condusă de un președinte ales pe 6 ani. Pu- terea legislativă este exercitată de un congres alcătuit din două Camere. în 1946, în țară s-a instau- rat regimul totalitar al generalului J. Peron, care ocupa postul de preșe- dinte. în septembrie 1955, în urma unei insurecții armate, guvernul Peron a căzut. în 1958 a fost ales președinte Arturo Frondizi. Interesele diferitelor pături ale burgheziei și ale proprietarilor funciari le reprezintă partidul radi- cal, partidul socialist, partidul d e m o c r a t- pro- gresist și partidul na- țional-democrat. Partidul Comunist din Argentina, înființat în ianuarie 1918, a fost în ilegalitate pînă în 1945, iar de atunci se află în semi- legalitate. El luptă consecvent pentru interesele oamenilor muncii, pentru crearea unui front național-democrat antiimperialist, pentru socialism. Pre- ședintele partidului este Arnedo Je- ronimo Albares, secretarul C.C. — Vic- torie Codovilla. Organul central este ziarul „Nuestra Palabra" („Cuvîntul nostru“), iar revista teoretică a par- tidului este „Nueva Era“ („Era nouă"). ARISTOCRAȚIE - 1) Nobilimea, care își datorează situația bogăției sau obîrșiei și care a apărut inițial în urma descompunerii orînduirii comunei primitive. Baza ei au con- stituit-o căpeteniile ginții, conducă- torii militari, preoții. în societatea sclavagistă, din aristocrație făceau parte familiile cele mai bogate, care posedau mulți robi și multe pămînturi; în cea feudală — feudalii cei mai de vază, mai apropiați de curte, care dețineau posturi înalte în stat. Da- torită revoluțiilor burgheze, aristo- crația a fost înlăturată de la puterea politică nemijlocită, iar într-un șir de țări a fost chiar nevoită să ajungă la un compromis cu burghezia. în societatea capitalistă, familiile aris- tocratice nobile fie că au dispărut, fie că s-au adaptat condițiilor nuii orînduiri, gospodărindu-și moșiile după metode capitaliste (de pildă iuncherii în Germania, lorzii în Anglia). 2) în sens figurat — pătura superioară privilegiată a unei clase sau a unui grup social, care se bucură de avantaje sau drepturi speciale (vezi Aristocrație muncitoreasca). „ARISTOCRAȚIE MUNCITOREAS- CĂ" — pătură a clasei muncitoare în țările capitaliste, cea mai bine plătită din supraprofiturile mono- polurilor, și prin aceasta separată de masa principală a oamenilor muncii. „Aristocrația muncitorească", ca pur- tător al influenței politice și ideologice a burgheziei în rîndurile proletaria- tului, frînează dezvoltarea mișcării muncitorești revoluționare în țările capitaliste și este reazemul socialiștilor de dreapta. în Anglia, desprinderea „aristocra- ției muncitorești" a început încă la mijlocul secolului al XlX-lea, deoarece burghezia engleză deținea pe atunci o poziție monopolistă pe piața mon- dială și obținea venituri uriașe din colonii. O dată cu apariția imperialis- mului, la sfîrșitul secolului al XlX-lea, constituirea păturii „aristocratice" a clasei muncitoare într-un grup social deosebit a început în toate țările ca- pitaliste. Monopolurile capitaliste întă- resc prin diferite măsuri poziția acestui grup social, atît de important pentru ele, intensificînd în același timp exploatarea masei principale a munci- torilor. în perioada crizei generale a capitalismului, baza economică de formare a „aristocrației muncitorești" se îngustează. ARISTOV Averki Borisovici (n. 1903) — membru al Prezidiului și secretar al v C.C. al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. 32 Armate de muncă S-a născut dintr-o familie de pescari în orașul Krasnîi Iar, regiunea Astra- han. Intre anii 1912 șî 1919 a lucrat la pescăriile din gubernia ilstrahan. Intre anii 1919 și 1921, a luat parte activă la crearea primelor organizații comsomoliste din gubernia Astrahan. Din 1921 este membru al partidului comunist. între anii 1922 și 1925 a urmat cursurile Facultății munci- torești din Astrahan și Kazan. în 1925 — 1926 a făcut serviciul militar în Armata Roșie. După terminarea serviciului militar a avut munci de partid. între anii 1928 și 1932 a urmat cursurile Institutului politeh- nic „M. I. Kalinin“ din Leningrad, între anii 1932 și 1934 a lucrat ca maistru, iar apoi ca inginer la uzina „Țentrolit“ din Leningrad. între anii 1934 și 1939 a depus o activitate științifică-pedagogică la Institutul „M. I. Kalinin“ din Leningrad și la Institutul „S. M. Kirov“ din Sverd- lovsk. între anii 1940 și 1943 a fost secretar al Comitetului regional al P.C.U.S. din Sverdlovsk, în 1943 — 1944— secretar al Comitetului regional al P.C.U.S. din Kemerovo, între anii 1944 și 1950 — prim-secretar al Comi- tetului de ținut și al Comitetului orășenesc al P.C.U.S. din Krasnoiarsk, între anii 1950 și 1952 — prim-secretar al Comitetului regional al P.C.U.S. din Celeabinsk, în 1952—1953 —secre- tar al C.C. al P.C.U.S. și șeful secției organe de partid, sindicale și comso- moliste a C.C. al P.C.U.S., în 1953 — 1954 — președinte al Comitetului executiv al ținutului Habarovsk, în 1954 — 1955 — prim-secretar al Comi- tetului de ținut al P.C.U.S. din Haba- rovsk. Din 1955 este secretar al C.C. al P.C.U.S., din 1956— membru în Bi- roul C.C. al P.C.U.S. pentru R.S.F.S.R. La Congresele al XlX-lea și al XX-lea ale P.C.U.S. a fost ales mem- bru al C.C. al P.C.U.S. începînd din iunie 1957 este membru al Prezidiului C.C. al P.C.U.S. Aristov este deputat în Sovietul Suprem al U.R.S.S. și al R.S.F.S.R., membru în comisia pentru propuneri legislative a Sovietului Uniunii al Sovietului Suprem al U.R.S.S. ARMATE DE MUNCĂ - an existat în Rusia Sovietică în perioada 1920— 1921. Crearea armatelor de muncă a fost o măsură temporară, determinată de situația militară-politică și econo? mică încarc se afla pe atunci Țara So- vietică. Rămînînd în regim militar, în condițiile menținerii disciplinei mili- tare, soldații Armatei Roșii se înca- drau în construcția economică paș- nică: refacerea transportului feroviar aprovizionarea cu lemne etc. Congresul al IX-lea al partidului în rezoluția despre armatele de muncă a arătat că folosirea unor armate întregi de muncă cu menținerea aparatului militar poate fi justificată numai în măsura în care este necesar în general de a păstra armata în vederea unor sarcini militare. Agresiunea polonezilor albi împo- triva Rusiei Sovietice a dus la trecerea armatelor de muncă la starea de război. ARMISTIȚIU — acord încheiat între părțile beligerante cu privire la, încetarea Xrremelnică a operațiilor militare. Armistițiul general pentru ducerea tratativelor de pace se extinde asupra tuturor forțelor armate. Armis- tițiul parțial sau local se încheie în anumite sectoare ale frontului, pentru îngroparea morților, pentru ridicarea răniților etc. Tratatul de armistițiu nu pune capăt stării de război, ci suspendă doar operațiunile militare. ARTEL — grup de persoane aso- ciate de bunăvoie în vederea unei activități în comun și care au dreptul de a participa la venituri. în condițiile dictaturii proletaria- tului, artelul este una dintre formele economiei socialiste concepută ca o asociere liber consimțită a oamenilor muncii în vederea unei activități eco- nomice în comun, pe baza socializării principalelor mijloace de producU în U.R.S.S. există arteluri agricole (vezi Colhoz), meșteșugărești, de arti- zanat și de pescari. Asigurări sociale 33 ASANARE (însănătoșire) — sistem de măsuri adoptate în țările capitaliste în scopul preîntâmpinării falimentului marilor întreprinderi, prin acordarea de credite acestor întreprinderi de către bănci sau de către stat. Asanarea duce la intensificarea dominației marilor monopoluri capitaliste și la pauperizarea oamenilor muncii, de- oarece pentru acordarea creditelor în vederea asanării statul folosește impo- zitele, provenite în cea mai mare parte de la oamenii muncii. ASCETISM — 1) renunțare la plăcerile vieții; 2) concepție religioasă care propovăduiește „mortificarea cărnii" pentru „m intuirea sufletului" și pentru obținerea „fericirii eterne" în „lumea de apoi". Predicarea asce- tismului are un rol reacționar, deoarece ea îndeamnă la supunere și abate pe oamenii muncii de la lupta pentru eliberarea lor și pentru îmbunătățirea condițiilor de trai. Ascetismul este complectamente străin concepției mar- xiste despre lume, care arată prole- tariatului calea spre construirea socie- tății comuniste, al cărei țel este satis- facerea cît mai deplină a nevoilor materiale și culturale ale oamenilor muncii. ASIGURĂRI SOCIALE — sis- tem de asigurare materială a munci- torilor și funcționarilor în caz de pierdere a capacității de muncă din cauză de boală, infirmitate,naștere etc. încă din prima jumătate a secolului al XlX-lea, clasa muncitoare a început să lupte pentru introducerea asigură- rilor sociale de stat. în țările capi- taliste, fondurile de asigurări sociale sînt formate mai ales din sumele de bani depuse de oamenii muncii sub formă de cotizații și de impozite. Asigurările sociale nu se extind asupra tuturor categoriilor de oameni ai muncii. în U. R. S. S. asigurările sociale de stat se extind '/ asupra tuturor muncitorilor și func- ționarilor, indiferent de caracterul muncii lor. Asigurările sociale în 3 -- Dicționar Politic Uniunea Sovietică prevăd asigurarea materială în toate cazurile de pierdere a capacității de muncă (boală, muti- lare, sarcină , naștere, bătrînețe, invali- ditate), asigurarea familiei în caz de pierdere a susținătorului, precum și dreptul muncitorilor și funcționarilor de a beneficia de sanatorii, case de odihnă, spitale, hrană dietetică; copiii salariaților beneficiază de dreptul de a fi trimiși în tabe- rele de pionieri și le sînt asigurate condițiile pentru activitate extra- școlară etc. Fondurile asigurărilor sociale de stat le formează cotizațiile obligatorii de asigurare depuse de întreprinderi și instituții, stabilite în procente față de salariile plătite de acestea. în U.R.S.S. asigurările sociale de stat intră în atribuțiile sindicatelor, care antrenează la această muncă masele largi de oameni ai muncii. Cei asigurați nu plătesc cotizații pentru asigurările sociale. Cuantumul ajutoarelor acordate muncitorilor și funcționarilor, membri ai sindicatelor, în caz de pierdere temporară a capa- cității de muncă (cu excepția ajutoru- lui de sarcină și de naștere, a ajutoa- relor acordate invalizilor din Marele Război pentru Apărarea Patriei, precum și muncitorilor și funcționa- rilor din unele ramuri de producție și din unele secții în urma unei infir- mități sau a unei boli profesionale) depinde de vechimea neîntreruptă în muncă în cadrul întreprinderii sau instituției făcînd parte din același sistem: pentru o vechime de peste 12 ani se plătește 90% din salariu, de la 8 la 12 ani — 80%, de la 5 la 8 ani — 70%, de la 3 la 5 ani — 60%, pînă la 3 ani — 50%. Sovietul Suprem al U.R.S.S. a aprobat în iulie 1956 un decret care prevedea o simțitoare mărire a concediilor de sarcină și de naștere și a adoptat legea pensiilor de stat, care este menită să îmbună- tățească radical pensiile acordate bătrînilor și invalizilor. Prin noua lege, cuantumul pensiilor se stabilește de la 50 pînă lu 100% din salariu, 34 Asociația internațională a juriștilor democrați ASOCIAȚIA INTERNAȚIONALĂ A JURIȘTILOR DEMOCRAȚI — (A.I.J.D.) — organizație progre- sistă, care grupează pe juriștii demo- crați din multe țări. A luat ființă din inițiativa unui grup de juriști francezi. Din punct de vedere organizatoric, a fost constituită în 1946 la Congresul de la Paris, la care au participat reprezentanți ai juriștilor clin 24 de țări. A.I.J.D. luptă pentru dezvol- tarea și întărirea principiului indepen- denței și egalității în drepturi a tuturor popoarelor, pentru stîrpirea doctri- nelor fasciste și a altor doctrine anti- democratice, pentru apărarea drep- turilor și a libertăților democratice și pentru stabilirea unei păci trainice și îndelungate. La congresele sale, A.I.J.D. a adoptat o seric de hotărîri importante care servesc cauzei păcii. Astfel au fost adoptate rezoluții cu privire la interzicerea bombei atomice, la lupta împotriva propagării agre- siunii, la pedepsirea criminalilor de război ș.a. Organul permanent al A.I.J.D. este Consiliul asociației, din care fac parte și reprezentanți ai U.R.S.S., ai R.S.S. Ucrainene și ai R.S.S. Bieloruse. Președintele A.I.J.D. este cunos- cutul jurist englez Dennis Pritt, lau- reat al Premiului internațional Lenin „Pentru întărirea păcii între popoare". „ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A IN- DUSTRIAȘILOR" — organizație a capitaliștilor din S.U.A., întemeiată în 1895. Cheltuind zeci de milioane de dolari pentru finanțarea alegerilor, asociația influențează politica apara- tului de stat. Asociația grupează circa 18.000 de firme industriale și este condusă de 12 dintre cele mai mari corporații mo- nopoliste: Trustul oțelului din S.U.A., concernul petrolifer „Standard Oil“, concernul chimic „Dupont“, „x\me- rican Telephone and Telegraph Com- pany“, „General Electric Company“ și altele. Politica ei este stabilită la consfătuirile secrete ale conducătorilor acestor corporații. Reprezentanții ce- lor 12 corporații alcătuiesc „Comitetul consultativ special", care formează statul-major general al „Asociației naționale a industriașilor". ASOCIAȚIE — uniune, societate. A s o c i a ț i e d e i d e i în psiho- logie — legătură între idei datorită căreia o idee provoacă apariția în conștiință a alteia. ASOCIAȚII DE PRIETENIE SI LE- GÂTURI CULTURALE CU U.R.S.S - organizații obștești voluntare, exis- tente în majoritatea țărilor, avînd drept scop de a face cunos- cute popoarelor respective realizările economice, sociale și culturale ale Uniunii Sovietice și de a contribui la apropierea culturală și la întărirea prieteniei dintre popoarele respective și popoarele U.R.S.S. Aceste asociații grupează oameni progresiști din dife- rite pături ale populației, indiferent de apartenența lor rasială, națională, religioasă sau de partid. Victoria Revoluției din Octombrie si succesele U.R.S.S. în construirea socialismului au trezit la oamenii muncii din întreaga lume un profund interes față de poporul sovietic și au dus la crearea în numeroase țări a unor asociații de prietenie și de legă- turi culturale cu U.R.S.S. Primele două asociații au fost create în 1924 în Anglia (Asociația pentru legăturile culturale cu U.R.S.S.) și Danemarca (Asociația danezo-sovietică). în 1924 a luat ființă Asociația cehoslovacă pentru apropierea economică și cul- turală de U.R.S.S., iar la începutul anului 1928 — Asociația franceză a prietenilor Uniunii Sovietice. Majo- ritatea asociațiilor au fost înființate după 1930, printre care: în 1932 — asociația romînă „Prietenii U.R.S.S.", care a fost însă curînd dizolvată de guvernul reacționar al Romîniei, în 1934 — prima Asociație bulgaro-so- vietică, în 1935 — Asociația cultu- rală chino-sovietică. Pînă la cel de-al doilea război mon- dial activau asociații în majoritatea țărilor, dar fără a avea încă un carac- ter de masă. Marele Război pentru Apărarea Patriei, purtat de poporul Ateism 35 sovietic împotriva Germaniei fasciste, a făcut să crească în toată lumea simpatia maselor largi populare pen- tru Uniunea Sovietică. In 1956 exis- tau asemenea asociații în 48 de țări. Cele mai mari sînt Asociația chineză pentru prietenia chino-sovietică, Aso- ciația romînă pentru strîngerea le- găturilor cu Uniunea Sovietică (A.R.L.U.S.), Asociația de prietenie polono-sovietică (A.P.P.S.), Asociația culturală indo-sovietică, Asociația „Italia-U.R.S.S.“, Asociația „Fin- landa-Uniunea Sovietică", Asociația „Franța-U.R.S.S.". în dorința de a face cunoscut po- poarelor lor viața din Uniunea So- vietică și politica iubitoare de pace a. U.R.S.S., asociațiile organizează ex- poziții, conferințe, referate, editează cărți, broșuri și reviste consacrate Uniunii Sovietice. Asociațiile edi- tează în total circa 70 de reviste și ziare. Una din principalele forme de activitate a asociațiilor constă în or- ganizarea de festivaluri ale filmelor sovietice și de manifestări ale repre- zentanților culturii și artei sovietice, invitați în acest scop de asociațiile respective. Concomitent, aceste aso- ciații de prietenie fac cunoscut opi- niei publice sovietice realizările eco- nomiei, culturii și artei popoarelor din țările respective. Se trimit de asemenea numeroase delegații în Uniunea Sovietică. în multe țări se organizează în fiecare an săptămîni sau luni ale prieteniei cu U.R.S.S. Majoritatea asociațiilor participă ac- tiv la mișcarea partizanilor păcii. Asociațiile de prietenie cu Uniunea Sovietică slujesc cauza nobilă a în- tăririi prieteniei și înțelegerii între po- poare în vederea menținerii păcii în lumea întreagă. ASSOCIATED PRESS - agenție de presă din S.U.A., înființată în 1848 de un grup de editori americani. Deservește majoritatea ziarelor coti- diene de dimineață și seară din S.U.A. Associated Press reprezintă interesele capitalului monopolist din S.U.A. jATAȘAT — cel mai mic rang în- tr-o reprezentanță diplomatică (am- basadă sau misiune). Atașatii s p e- c i a 1 i — militar, naval, de aviație, comercial, financiar, de presă — sînt consilieri ai ambasadorului în specia- litatea lor și reprezintă în statul străin armata, flota, aviația etc. a statu- lui lor. ATEISM — concepția contrară cre- dinței în dumnezeu, negarea existen- ței lui dumnezeu, a unor forțe supra- naturale, a „lumii celeilalte". Ateis- mul a parcurs o lungă cale de dezvol- tare — de la critica religiei de către gînditorii materialiști ai antichității (Democrit, Epicur, Lucretius Carus) pînă la ateismul proletar, bazat pe teoria marxist-leninistă. Ateismul din trecut ne-a dat modele pregnante de critică a religiei, cum sînt, de pildă, operele materialistilor francezi din se- colul al XVIII-lea (Holbach, Dide- rot, Helvetius), ale filozofului mate- rialist german Feuerbach, cărora cla- sicii marxism-leninismului le-au dat o înaltă apreciere. Cu toate acestea, ateismul din trecut a avut un carac- ter limitat. Principala lui lipsă era că se baza pe interpretarea idealistă a problemelor dezvoltării sociale și nu putea explica just apariția religiei și esența de clasă a acesteia. Ateiștii ex- plicau apariția religiei în mod idea- list: prin ignoranța maselor populare, pe de o parte, și prin înșelarea lor de către popi, pe de altă parte. De aceea ei n-au putut indica metode juste de luptă împotriva religiei, considerînd că pentru lichidarea ei este suficientă numai o muncă de lămurire. Un mare aport au adus în lupta împotriva reli- giei democrații revoluționari ruși. în teoriile lor, critica religiei se îmbină cu îndemnul la transformarea revo- luționară a realității. Dar și ei, rămî- nînd idealiști în înțelegerea legilor dezvoltării societății, n-au putut crea un ateism științific consecvent. Un nou moment în lupta împotriva reli- giei îl constituie ateismul proletar. Teoria marxistă a explicat în mod materialist cauzele apariției religiei, 3* âS A treia republică a dezvăluit principala menire a reli- giei — aceea de a împăca pe asupriți cu asupritorii lor, de a opri masele muncitoare de la acțiuni revoluțio- nare împotriva exploatatorilor. Mar- xism-leninismul a arătat că religia joacă în viața socială un rol anti- popular, deoarece ea consfințește în nu- mele lui dumnezeu rînduielile exploa- tatoare, declarîndu-le eterne, intan- gibile, sacre. De aceea, marxismul leagă indisolubil lupta împotriva re- ligiei de întreaga luptă a clasei mun- citoare pentru transformarea socia- listă a societății, pentru construirea comunismului. Ca urmare a profun- delor transformări sociale, în U.R.S.S. s-au creat condițiile necesare pentru lichidarea definitivă și dispariția cre- dințelor religioase (vezi Religie, Pro- pagandă ateistă și Libertate de con- știință). A TREIA REPUBLICĂ - a fost instaurată în Franța la 4 noiembrie 1870, după răsturnarea împăratului Napoleon al IlI-lea. Prima republică a fost creată în 1792, în timpul revoluției burgheze din Franța de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, care a răsturnat dinastia Bourbonilor; ea a durat pînă în 1799, cînd a fost instaurată dictatura lui Napoleon Bonaparte (din 1804 — împărat al Franței). A doua republică a fost creată în urma revoluției din februarie 1848, care a detronat pe regele Ludovic-Filip; ea a durat pînă în decembrie 1852, adică pînă la lovi- tura de stat a lui Ludovic Bonaparte, care s-a proclamat împărat. A treia republică a durat din 1870 pînă în 1940, cînd, după înfrîngerea Franței în războiul cu Germania hitleristă, burghezia franceză a instaurat în țară regimul de dictatură al omului de paie al lui Hitler — mareșalul Petain. AUDIENȚĂ — întrevedere oficială acordată de o persoană care deține o funcție de răspundere. „AUR0RA“ — crucișător din Flota baltică de pe care a fost trasă în timpul insurecției armate de la 25 octombrie (7 noiembrie) 1917 isto- rica salvă de tun — semnalul de atac asupra Palatului de iarnă, ultimul bastion al Guvernului provizoriu. La 17 noiembrie 1948, crucișătorul „Aurora“, considerat monument isto- ric, a fost ancorat definitiv pe cheiul Petrograd al Nevei și predat școlii ,.Nahimov“ din Leningrad. AUSTRIA — stat în Europa cen- trală, situat în bazinul cursului mij- lociu al Dunării. Se mărginește cu Elveția, Lichtenstein, Germania, Ceho- slovacia, Ungaria, Iugoslavia, Ita- lia. Suprafața: 83.900 km²; popula- ția: 6.974.000 de locuitori (1955). Ca- pitala: Viena. Austria s-a format în 1918, în urma destrămării monarhiei austro-ungare. Frontierele ei au fost fixate prin tra- tatul de pace de la Saint-Germain din 1919. în martie 1938, Germania fascistă a înfăptuit Anschlussul: a intrat cu trupele pe teritoriul Austriei și a proclamat anexarea ei la Germa- nia. în 1943 guvernele U.R.S.S., An- gliei și S.U.A. au semnat la Moscova declarația de eliberare a Austriei de sub dominația germană și de restabi- lire a independenței ei. în 1945 tru- pele sovietice au eliberat Viena, capi- tala Austriei. Teritoriul țării a fost împărțit în 4 zone de ocupație sub controlul Consiliului aliat. Tratativele cu delegația guverna- mentală austriacă care au avut loc la Moscova în aprilie 1955, din iniția- tiva U.R.S.S., au dus la reglementa- rea definitivă a problemei austriece. La 15 mai 1955, U.R.S.S., Anglia și Franța au semnat la Viena Tratatul de stat pentru restabilirea unei Au- strii independente și democrate. Au- stria s-a obligat să păstreze o perma- nentă neutralitate, să nu încheie nici un fel de alianțe militare și să nu în- găduie crearea de baze militare stră- ine pe teritoriul ei. Pentru a preîn- tîmpina un Anschluss, puterile aliate s-au obligat să includă în tratatul de pace cu Germania clauze care să asi- gure renunțarea Germaniei la orice pretenții teritoriale și politice față de Autonomie 37 Austria. Tratatul de stat a restabilit suveranitatea și independența Aus- triei. Austria este un stat industrial-agrar în care capitalismul a ajuns la un nivel înalt de dezvoltare. Subsolul ei este bogat în magnezit; de asemenea posedă zăcăminte de petrol (aproxima- tiv 100.000.000 de tone), minereu de fier, cărbune brun, mangan și grafit. In ceea ce privește extracția de mag- nezit (aproximativ 1.000.000 de tone), Austria ocupă unul dintre primele lo- curi din lume. Peste o treime a țării este acoperită de păduri. Producția anuală de energie electrică reprezintă aproximativ 11 miliarde kw-ore, din- tre care 3/4 este produsă de hidro- centrale. Industria extractivă este și ea dezvoltată. Dintre ramurile indus- triei prelucrătoare, un loc de frunte îl ocupă metalurgia prelucrătoare, in- dustria constructoare de mașini, in- dustria lemnului, a hîrtiei, industria textilă. Un rol important în economia Austriei îl ocupă sectorul capitalist de stat: s-au naționalizat principalele întreprinderi ale industriei grele, cele mai mari bănci, căile ferate. Se ex- portă în alte țări metale feroase, mag- nezit, utilaj industrial, material lem- nos, produse textile, hîrtie și energie electrică. Se importă cărbune de pă- mînt, bumbac și alimente. Agricultura acoperă aproximativ 80% din necesitățile țării. Se cultivă grîu, secară, orz, ovăz, cartofi, sfeclă de zahăr, porumb. Șeptelul de bo- vine se cifrează la peste 2.000.000 de capete, numărul porcilor — la apro- ximativ 3.000.000 de capete. în Austria proprietatea funciară este în cea mai mare parte chiabu- rească și moșierească. însemnate su- prafețe de pămînt aparțin bisericii catolice. Austria este o republică federală formată din 8 provincii, „landuri⁴¹, și orașul Viena, capitala țării, care le este asimilată din punct de vedere administrativ. Șeful statului, preșe- dintele, ales pe 6 ani, dispune de largi împuterniciri. Parlamentul — Adu- narea federală — este alcătuit din două Camere: Consiliul național și Consi- liul federal. în fruntea guvernului se află un cancelar. Partidele de guvernămînt sînt: Partidul popular din Austria (partid burghez, înfiin- țat în 1945, pe baza partidului social- creștin catolic, al cărui lider este I. Raab, cancelar federal) și parti- dul socialist (condus de so- cialiștii de dreapta). Președintele acestui partid este A. Schărf — pre- ședinte a-1 Austriei din 1957. Activitatea Partidului Co- munist din Austria, în- ființat în 1918 și care din 1933 pînă în 1945 s-a aflat în ilegalitate, este îndreptată spre lupta pentru socia- lism, pentru dezvoltarea pașnică, democratică și progresistă a țării. Președintele Partidului Comunist din Austria este Johann Koplenig. Orga- nul Central este „Volksstimme", or- ganul teoretic — „Weg und Ziel⁴⁴. AUTARHIE — poîitică prin care un stat încearcă să se izoleze sub ra- port economic de alte state sau prin care se tinde la independența econo- mică a unei regiuni a țării față de alte regiuni. AUTODAFEU — vezi Inchiziția. AUTONOMIE — autoadministrare politică acordată unei naționalități în cadrul unui anumit stat. în Uniunea Sovietică, Constituția U.R.S.S. consemnează și consfințește autonomia național-teritorială, care este una dintre formele statale ale comunității frățești a popoarelor și unul dintre cele mai importante prin- cipii ale organizării de stat în U.R.S.S. Se acordă autonomie regiunilor care se caracterizează printr-un fel de trai specific și prin compoziția națio- nală, pentru ca să se țină mai bine seama de cerințele și necesitățile lor naționale, și astfel acestea să poată fi satisfăcute. Formațiunile de stat autonome care fac parte din republi- cile unionale au organe ale puterii și organe de administrație proprii, în care activează reprezentanți ai 38 „Avânți" populației băștinașe, oameni care’cu- nosc modul de viață, moravurile, obi- ceiurile și limba regiunii respective. Economia națională a formațiunilor autonome se dezvoltă pe baza pla- nurilor generale de stat, ținîndu-se seama de particularitățile economiei lor. Autonomia asigură toate condi- țiile pentru dezvoltarea economică, po- litică și culturală a naționalităților (învățămîntul în școli, activitatea edi- torială, teatre etc. în limba ma- ternă). Principalele forme ale auto- nomiei sovietice sînt regiunea auto- nomă și republica sovietică socialistă autonomă. Autonomia din țările burgheze di- feră fundamental de autonomia so- vietică. Sub presiunea mișcării de eli- berare națională, burghezia națiunii dominante este uneori nevoită să proclame autonomia unor teritorii na- ționale, fără însă a le acorda vreo- dată în fapt o autoadministrare efec- tivă. „AVANTI“ (,,Inainte“) — Organul Central al Partidului socialist italian. Apare din 1896. AVENTURĂ — acțiune riscantă, dubioasă, nesăbuită, întreprinsă fără a ține seama de condițiile și forțele reale și de aceea soitită, pînă în cele din •urmă, eșecului. Aventu- rier— afacerist lipsit de principii, om fără căpătîi. B BABUȘKIN Ivan Vasilievici(1873- 1906) — ’cunoscut revoluționar-bol- șevic. S-a născut într-o familie de țărani săraci din satul Ledengskoe (în prezent satul Babușkin), gubernia Vologda. A muncit din copilărie. La 18 ani intră ca muncitor la uzina „Semiannikov" din Petcrsburg (în prezent uzina „V. L Lemn"). Aici face cunoștiință cu social-democrați, studiază literatură ilegală și învață la școala duminicală, unde era profe- soară N. K. Krupskaia. Activitatea revoluționară și-a în- ceput-o în 1893, într-un cerc munci- toresc ilegal condus de V. I. Lenin. în 1895 Babușkin este unul din cei mai activi membri ai „Unumii ele luptă pentru eliberarea clasei munci- toare^ din Petcrsburg. La începutul anului 1896, Babuș- kin a fost arestat cu prilejul procesului „Uniunii de luptă“. După 13 luni de detențiune celulară i se fixează ca domiciliu Ekaterinoslav (în prezent Dnepropetrovsk), unde trebuie să locuiască sub supravegherea poliției. Prin eforturile lui Babușkin și ale altor revoluționari, la Ekaterinoslav se organizează „Uniunea de luptă pentru eliberarea clasei muncitoare". După înapoierea lui Lenin din Siberia, unde fusese deportat, Babuș- kin a reluat legătura cu el și a devenit corespondent și agent activ al ziaru- lui „Iskra", editat de Lenin. La sfîrșitul anului 1901 Babușkin este din nou arestat, dar reușește să evadeze din închisoare. în septembrie 1902 vine la Londra, unde se afla pe atunci redacția ziarului „Iskra“. După cîteva luni, din însărcinarea lui Lenin, Babușkin se întoarce la Petcrsburg și se încadrează în lupta împotriva „economiștilor", adversari ai creării unui partid politic unic al proletariatului (vezi „Economism"). în ianuarie 1903 Babușkin este din nou arestat și după o îndelungată detențiune deportat în Siberia. în timpul revoluției din 1905 conduce mișcarea revoluționară din Irkutsk. în ianuarie 1906, Babușkin pleacă împreună cu un grup de tovarăși la (lita după arme. La întoarcere, trans- portul de arme este descoperit de un detașament de pedepsire. Călăii țariști pun mîna pe Babușkin și pe tovarășii lui și la 31 ianuarie 1906 îi împușcă fără judecată sau cercetare în stația Mîsovaia. BAGRAMIAN Ivan Hristoforovici (n. 1897) — mareșal al Uniunii So- vietice. S-a născut în familia unui muncitor feroviar de la stația de cale ferată Elizavetpol (în prezent orașul Kiro- vabad din R.S.S. Azerbaigeană). A in- trat în Armata Sovietică încă în timpul războiului civil. în 1934 a absolvit Academia militară „M. V. Frunze", în 1938 — Academia militară supe- rioară „K. E. Voroșilov". în anii Războiului pentru Apărarea Patriei a fost șeful statului-major al Fron- tului ' de sud-vest, a comandat armata care a jucat un rol important în zdrobirea grupului inamic de la Orei; din noiembrie 1943 a fost comandantul armatelor Frontului I baltic. Armatele acestui front au participat sub comanda lui la eli- 40 Balanță berarea Bielorusiei și a Țărilor baltice, în anii de după război a fost coman- dantul trupelor regiunii militare baltice, în 1954—1956 — inspector general al Ministerului Apărării, locțiitor al ministrului apărării. în 1955 s-a acordat lui Bagramian titlul de mareșal al Uniunii Sovietice. Este membru al P.C.U.S. din 1941. La Congresele al XlX-lea și al XX-lea ale partidului a fost ales membru supleant al C.C. al P.C.U.S. Este de- putat în Sovietul Suprem al U.R.S.S. BALANȚĂ - în sens literal — echilibru; în economie — sistem bine determinat de indici corelați. Balanță comercială — raportul dintre valoarea exportului și a importului de mărfuri al unei țări în decursul unei anumite perioade. Balanța comercială este activă cînd valoarea mărfurilor exportate depă- șește valoarea mărfurilor importate, și pasivă dacă raportul dintre ele este invers. Balanța de plăți — ra- portul dintre sumele încasate din străinătate de către o țară și acelea pe care le plătește altor țări într-o anumită perioadă de timp (un an, un semestru, un trimestru, o lună etc.); balanța de plăți poate fi și ea activă și pasivă. Balanța economiei naționale a U. R. S. S. — sis- temul indicilor economici care ca- racterizează ritmul și sursele repro- ducției socialiste lărgite, raportul dintre ramurile economiei naționale. Balanța economiei naționale, care include balanța produsului social, a muncii, a venitului național, balan- țele principalelor feluri de produse etc., își găsește expresia în planul economiei naționale. BALOTAJ — în alegeri, obținere a unui număr egal de voturi de către doi sau mai mulți candidați sau neîn- trunirea de către nici unul dintre candidați a majorității de voturi necesare, ceea ce determină repetarea, totală sau parțială, a alegerii. BANCA DE STAT A U.R.S.S. (Gosbank) — unica bancă care acordă credite pe termen scurt în domeniul producției și circulației so- cialiste, unicul centru de emisiune, decontare și de casă al U.R.S.S., care înfăptuiește executarea de casă a bugetului de stat, reglementează, pe baza planurilor aprobate de guvern, circulația banilor în țară și este cen- trul de decontare al U.R.S.S. cu străinătatea. Banca de stat a U.R.S.S. este cea mai mare bancă din lume; ea are o rețea ramificată de filiale și deține rolul de conducere în sistemul de credit sovietic. Ea exercită controlul prin rublă asupra îndeplinirii indi- cilor cantitativi și calitativi ai planu- rilor de stat de către întreprinderile și organele economice, contribuie la întărirea regimului de economii, a hozrasciotidui, la accelerarea vitezei de circulație a mijloacelor materiale si bănești. BANCĂ INTERNAȚIONALĂ DE RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE — denumirea unei bănci, create în 1945, în conformitate cu hotărîrea Conferinței internaționale de la Bret- ton-Woods (S.U.A.). La bancă parti- cipă 60 de țări (1957). Statele Unite dețin o parte însemnată a capitalului băncii, ceea ce le permite să folosească banca în interesul monopolurilor americane. BANCA REGLEMENTELOR IN- TERNAȚIONALE — bancă înființată în 1930 de un grup de state imperia- liste inițial pentru decontările legate de plata reparațiilor de către Germa- nia și de datoriile interaliate după primul război mondial. Au participat la formarea ei băncile Germaniei, Italiei, Japoniei, Angliei, Franței, Belgiei, un grup de bănci din S.U.A., în frunte cu banca Morgan, precum și băncile centrale dintr-o serie de alte țări capitaliste. Chiar de la întemeierea ei banca a fost un instrument al capitalului financiar american; politica ei în perioada din- tre primul și cel de-al doilea război Băni 41 mondial a fost îndreptată spre refa- cerea puterii militare a Germaniei. După cotropirea Cehoslovaciei de către Germania fascistă, Banca regle- mentelor internaționale i-a predat lui Hitler rezerva de aur a Cehoslova- ciei care se afla în păstrarea băncii. Cu toate că Conferința de la Bretton- Woods din 1944 a hotărît desființarea băncii, monopolurile americane au menținut-o ca un instrument al poli- ticii lor expansioniste. Banca regle- mentelor internaționale a luat parte în special la operațiile financiare legate de „planul Marshair și de refacerea industriei de război și a forțelor mili- tare ale Germaniei occidentale. BANCNOTE (bilete de bancă) — în țările capitaliste, principala formă a monedei de credit. Pînă la primul război mondial bancnotele puteau fi preschimbate liber pe aur la banca centrală. Biletele de banca erau emise la început de unii bancheri și de diferite bănci. Ulterior, pe măsura creării băncilor centrale de emisiune (vezi Emisiune), emiterea bancnotelor a devenit treptat un monopol aproape exclusiv al acestor bănci. In perioada crizei generale a capitalismului, o dată cu încetarea convertibilității în aur a bancnotelor, ele s-au trans- format de fapt în bani de hîrtie necon- vertibili. Creșterea uriașă a cantității de bancnote în circulație în țările capitaliste după cel de-al doilea război mondial a dus la o puternică agravare a inflației. în U.R.S.S., Banca de stat emite bilete în mod planificat, în strictă concordanță cu necesitățile de circu- lație ale economiei, și acoperirea lor se asigură cu aur cît și cu metale prețioase și cu celelalte active ale Băncii de stat și cu uriașa cantitate de mărfuri care aparțin statului, și se vînd la prețuri stabile, planificate. BANI — categorie economică pro- prie producției de mărfuri; marfă specială care constituie un echivalent general și care exprimă valoarea tuturor mărfurilor. Banii au apărut în mod spontan în procesul dezvoltării producției de mărfuri și al schimbului. La începutul dezvoltării relațiilor de schimb, rolul de bani îl îndeplineau diferite mărfuri: piei, blănuri, vite, arme etc. Mai tîrziu rolul de bani l-au căpătat meta- lele prețioase (argintul și aurul), ca fiind cele mai potrivite pentru îndepli- nirea funcției sociale de măsură a valorii tuturor celorlalte mărfuri. Aurul și argintul posedă proprietăți fi- zice, ca divizibilitatea, omogeneitatea, volum și greutate mică la o valoare mare, precum și alte însușiri importan- te pentru marfa care îndeplinește funcția de bani. încă în formațiunile precapitaliste, banii au servit drept unul din mijloa- cele de exploatare în mîinile claselor dominante. în condițiile capitalis- mului are loc transformarea banilor în capital, banii devin un mijloc de ex- ploatare a muncii salariate, un mijloc de îmbogățire a claselor dominante. Banii îndeplinesc funcțiile: de măsură a valorii, de mijloc de circulație, de mijloc de acumulare sau de tezauri- zare, de mijloc de plată și funcția de bani universali (la decontările pe piața mondială). Din cauză că pentru măsurarea valorii mărfurilor nu se cer bani numerar, iar ca mijloc de circulație banii apar fugitiv, trecînd din mînă în mînă, s-a ivit posibilitatea de a înlocui aurul din circulație cu bani de hîrtie. Aceștia din urmă repre- zintă semne bănești emise de stat, avînd putere de circulație obliga- torie, și a căror putere de cumpărare trebuie să corespundă cantității de aur pe care ele o înlocuiesc în circu- lație. Emiterea în circulație a banilor de hîrtie în cantități excesive la care recurg statele capitaliste duce la deva- lorizarea lor. Devalorizarea banilor provoacă mari zguduiri în economia capitalistă și o scădere a nivelului de trai al oamenilor muncii (vezi Inflație). Instabilitatea circulației bănești și dezorganizarea sistemelor bănești este un fenomen obișnuit pentru țările 42 baricadă capitaliste în epoca imperialismului, și îndeosebi în perioada crizei gene- rale a capitalismului. Natura banilor în societatea socia- listă diferă fundamental de natura banilor în condițiile capitalismului. Această deosebire este determinată de faptul că în condițiile proprietății sociale banii nu pot fi transformați în capital, în mijloace de exploatare. Banii sînt un echivalent general, un instrument economic de plani- ficare a economiei naționale, un mijloc de evidență și de control al producției și circulației mărfurilor, un instrument de accelerare a ritmului reproducției lărgite socialiste, al înfăp- tuirii principiului socialist al repar- tiției potrivit cu cantitatea și cali- tatea muncii, o pîrghie pentru crește- rea productivității muncii și ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. Stabilitatea banilor sovietici este asigurată nu numai prin rezerva de aur, ci, în primul rînd, prin uriașa cantitate de mărfuri care se află în mîinile Statului socialist și sînt puse în comerț la prețuri fixe. în urma creșterii puterii de cumpă- rare a rublei și a cursului ei în raport cu valutele străine, guvernul sovietic, începînd de la 1 martie 1950, a trecut la calcularea cursului rublei pe bază de aur, potrivit cu conținutul aur al rublei stabilit la 0,222168 grame de aur pur. BARICADĂ - baraj artificial, construit în timpul luptelor de stradă din bîrne, pietre, butoaie, vagoane de tramvai etc. Baricadele au fost folosite pe scară deosebit de largă de poporul răsculat în luptele împo- triva poliției și a trupelor guverna- mentale: în Franța — în 1848, 1871 etc., în Rusia — în timpul revoluției din 1905 — 1907 și în zilele Revoluției din Octombrie la Moscova. în Marele Război pentru Apărarea Patriei, baricadele au fost folosite în luptele de stradă, în cursul apărării orașelor și centrelor populate și mai ales în eroicele orașe Stalingrad, Sevastopol §i Odesa. BASMACI — bande contrarevolu- ționare burghezo-naționaliste, care au operat în regiunile din Asia cen- trală ale Uniunii Sovietice în 1918 — 1924; erau conduse de băii (bogă- tașii) localnici și de cler. Basmacii erau sprijiniți și aprovizionați cu arme de imperialiștii străini, care se foloseau de ei în lupta împotriva Puterii sovietice. Spre sfîrșitul anului 1922, principalele bande de basmaci au fost zdrobite de Armata Roșie cu sprijinul dehkanilor muncitori. Căpe- teniile bandelor au fugit în străină- tate, mai ales în Afganistan, de unde, cu sprijinul serviciului de spionaj englez, s-au dedat la atacuri împotriva teritoriului sovietic, jefuind populația localnică și omorînd pe activiștii de partid și pe lucrătorii organelor de stat. Acțiunile hotărîte ale grăni- cerilor sovietici și ale populației local- nice, care a organizat detașamente de voluntari pentru lupta împotriva basmacilor, au pus capăt atacurilor banditești împotriva regiunilor de frontieră ale U.R.S.S. BASTILIA — fortăreață din Paris, construită în 1382. La sfîrșitul seco- lului al XV-lea Bastilia a fost trans- formată într-o închisoare de stat, în care erau închiși fără judecată mai ales oamenii politici care luptau împotriva puterii regale. Bastilia a devenit simbolul samavolniciei regale. La începutul revoluției burgheze din Franța, la 14 iulie 1789, masele populare din Paris răsculate au luat cu asalt fortăreața; mai tîrziu ea a fost dărîmată. Ziua luării Bastiliei, 14 iulie, este în Franța sărbătoare națională. BASUTO — protectorat englez în Africa de sud. Este înconjurat de te- ritoriul Uniunii Sud-Africane. Supra- fața: 30.300 km²; populația: 634.000 de locuitori (1956) de naționalitate basuto și un număr mic de europeni. Centrul administrativ este Maseru. O mare parte a teritoriului țării este alcătuită din munți nepopulați. Principala îndeletnicire a popu- lației este agricultura primitivă și Bază și suprastructură 43 creșterea vitelor; pămîntul este folosit în cadrul comunității. Lipsa de pămînt este agravată de degradarea pe scară largă a solului din cauza eroziunilor (distrugerea păturii celei mai fertile sub acțiunea apei și a vîntului). principalele ramuri ale zootehniei sînt creșterea oilor pentru lînă și creș- terea caprelor. Lîna este principalul produs de export. Industria este repre- zentată prin întreprinderi meșteșu- gărești. Peste 50% din populația bărbătească este nevoită să caute cîștiguri în fiecare an în afara granițelor țării. Protectoratul Basuto este administrat de un guvernator englez. Populația băștinașă este lip- sită de drepturi. BAUMAN Nikolai Ernestovici (1873 — 1905) — cunoscut revoluțio- nar bolșevic. S-a născut la Kazan. în 1895 a absolvit institutul veterinar din Kazan. Activitatea revoluționară și-a început-o la Kazan. în 1896 a activat în „Uniunea de luptă pentru eliberarea clasei mimcitoare“ din Peters- burg. în 1897 a fost arestat pentru activitate revoluționară și închis în fortăreața „Petru și Pavel“. După aproape doi ani de regim celular a fost deportat pentru 4 ani în gubernia Veatka, unde a trebuit să stea sub supravegherea poliției. în 1899 a reușit să fugă în străinătate, în El- veția. Bauman a luat parte activă la editarea „IskrcU leniniste; el pleca ilegal în Rusia pentru a organiza transportul și difuzarea ziarului „Iskra“. în 1901, Bauman, în calitate de agent al ziarului „Iskra“, a luat parte activă la munca organizației de partid din Moscova. La începutul anului 1902 Bauman a plecat cu o misiune de partid la Kiev. La întoarcere a fost arestat și întemnițat în închisoarea din Kiev, în august 1902 el a organizat eva- darea din închisoare a 11 social- democrați, evadare excepțională din pricina greutăților și a riscului legat de ea. După evadare a emigrat la Londra. A luat parte la Congresul al ILlea al partidului în calitate de delegat al organizației din Moscova. La congres a susținut cu hotărîre linia leninistă. în decembrie 1903 Bauman a fost trimis la Moscova pentru întărirea organizației de partid. El a condus lupta bolșevicilor din Moscova pentru convocarea Congresului al IH-lea al partidului, a înființat o tipografie bolșevică secretă. Bauman a fost în același timp conducătorul Biroului C.C. al partidului pentru nordul Rusiei. în 1904 e arestat pentru a treia oară, iar în octombrie 1905 eliberat din închisoare. în zilele primei revoluții ruse Bauman a fost unul din conducătorii luptei revoluționare a proletariatului din Moscova. La 18 octombrie, în timpul unei manifestații, Bauman a fost omorît de un pogromist. BAZĂ ȘI SUPRASTRUCTURĂ — Bază — totalitatea relațiilor de producție, orînduirea economică a societății, care corespunde unui anumit grad de dezvoltare a for- țelor de producție. 8 u p r a s t r u c- tură — instituțiile politice și juri- dice corespunzătoare bazei respective, precum și anumite forme de conștiință socială. Marxismul ne învață că producția bunurilor materiale constituie baza vitală a societății. Din această cauză relațiile sociale care se formează în procesul producției, adică relațiile de producție în ansamblul lor, formează baza, structura economică a fiecărei societăți. Fiecare formație social- economică își are baza ei economică proprie. Astfel, baza societății socia- liste se deosebește fundamental de baza societății capitaliste. Baza socia- listă se caracterizează prin dominația proprietății sociale asupra mijloacelor de producție, prin relații de colaborare și întrajutorare a unor oameni eliberați de exploatare. Baza cajftta- listă înseamnă dominația proprietății private capitaliste asupra mijloacelor de producție și exploatarea muncii salariate. La baza înlocuirii unei orînduiri sociale printr-o altă orîn- 44 Bănci duire sociala se află înlocuirea unor forme ale relațiilor de producție prin altele, adică a unei baze prin alta. O dată cu schimbarea orînduirii economice a societății, a bazei sale are loc mai mult sau mai puțin rapid o schimbare și în suprastructură. Suprastructura are un rol activ în viața socială, ea ajută la dezvol- tarea bazei și contribuie la consoli- darea ei. Exercitînd o puternică influ- ență asupra bazei, suprastructura accelerează sau, dimpotrivă, face să întîrzie dezvoltarea societății. BĂNCI — în condițiile capitalis- mului, întreprinderi capitaliste spe- cifice, a căror funcție era la început mijlocirea plăților între capitaliști. Ca instituții de credit (vezi Credit) băncile, pe de o parte, strîng capita- lurile și veniturile disponibile, iar pe de alta pun la dispoziția industria- șilor capital bănesc, transformînd capitalul bănesc inactiv în capital activ, aducător de profituri. Operațiile prin care băncile atrag fonduri în casa lor se numesc pasive, iar opera- țiile prin care băncile dau capitalul bănesc cu împrumut se numesc active. In operațiile pasive banca plătește dobînzi, în cele active ea încasează dobînzi. Dobînda pe care o plătește banca pentru * operațiile pasive este inferioară .dobînzii per- cepute de bancă în operațiile active. Diferența dintre ele formează profitul băncii. O dată cu dezvoltarea capitalis- mului, în activitatea bancară, ca și în industrie, au loc concentrarea și centralizarea capitalului, ceea ce duce la creșterea rolului băncilor în întreaga viață economică a societății burgheze. Pe măsură ce activitatea bancară se dezvoltă și se concentrează într-un număr mic de instituții, băncile se transformă din intermediar în mono- poliști atotputernici, care dispun de aproape întregul capital bănesc al tu- turor capitaliștilor și micilor patroni, precum și de cea mai mare parte a mijloacelor de producție și a izvoarelor de materii prime din țara respectivă și dintr-o serie întreagă de țări. Nelimitîndu-se la acordarea de credite capitaliștilor, în epoca imperialis- mului băncile dețin un rol nou, ele participă direct cu capitalurile lor la activitatea industrială, devin copro- prietare ale întreprinderilor industriale. Această contopire a capitalului bancar cu cel industrial duce la formarea capitalului financiar și a oligarhiei financiare, care își subordonează aparatul de stat al țărilor capitaliste. L in Uniunea Sovietică și în țările care au pășit pe calea construirii socialismului după cel de-al doilea război mondial băncile și-au schimbat caracterul și au căpătat noi funcțiuni, păstrîndu-și doar forma veche, de care se folosește orînduirea socialistă. în U.R.S.S., băncile sînt instituții de stat, care efectuează mobilizarea planificată a mijloacelor bănești vre- melnic disponibile și folosirea acestor mijloace pentru dezvoltarea economiei socialiste. Ele reprezintă o foarte importantă pîrghie a statului în orga- nizarea evidenței și controlului prin rublă asupra activității economice- financiare a întreprinderilor și orga- nizațiilor, asupra producției și distri- buției, în mobilizarea resurselor bănești pentru îndeplinirea planurilor econo- miei naționale (vezi Banca de stat a U.R.S.S.). B.B.C. (British Broadcasting Cor- poration) — societate de radioemisi- une din Anglia. A fost înființată în 1927. în afară de emisiunile interne, ea transmite programe pentru străi- nătate în mai multe limbi. Se află sub controlul monopolurilor engleze. BEBEL August (1840—1913) — cunoscut militant al mișcării munci- torești germane și internaționale, unul din întemeietorii Partidului social-de- mocrat din Germania și al Interna- ționalei a Il-a. De profesie era mun- citor-strungar. Începînd din 1861, a făcut parte din sindicatele muncito- rești, conduse de liberali. A fost mem- bru al Internaționalei I. în 1869 a întemeiat, împreună cu iW. Lieb- knecht, la Congresul de la Eisenach, Belgia 45 partidul muncitoresc’social-democrat, care în 1875 a fuzionat cu lassalleienii, constituind Partidul muncitoresc so- cialist din Germania, care mai tîrziu și-a schimbat denumirea în Partidul social-democrat din Germania. Bebel a avut o poziție revoluționară în toate problemele importante ale vieții po- litice din Germania. El a luptat pen- tru unificarea Germaniei pe calea re- voluționar-democrată, a dat exemplu de internaționalism proletar, luînd atitudine energică împotriva cotropi- rii de către Prusia a Alsaciei și Lore- nei și salutînd cu entuziasm Comuna din Paris. Pentru aceste acțiuni Bebel a fost condamnat împreună cu W. Lieb- knecht la doi ani detențiune grea, în perioada de aplicare a „legii excep- ționale împotriva socialiștilor⁴⁴ (1878 —1890), Bebel a avut ezitări în ceea ce privește activitatea partidului so- cial-democrat în ilegalitate, însă, cu ajutorul lui K. Marx și F. Engels, și-a îndreptat curînd greșelile și a condus partidul pe calea cea justă. Partidul social-democrat din Germa- nia, condus de Bebel și W. Lieb- knecht, îmbina formele de luptă legale cu cele ilegale și în 1890 a ieșit din ilegalitate întărit și călit. A început o perioadă de dezvoltare rapidă a partidului social-democrat și de creș- tere a influenței lui asupra maselor, în ultimii ani ai vieții sale Bebel a săvîrșit o serie de greșeli cu caracter centrist (luptă insuficientă împotriva oportuniștilor, supraaprecierea for- melor parlamentare de luptă etc.). Cu toate aceste greșeli, Bebel, așa cum.spunea Lenin, a fost la timpul său un model de conducător muncitoresc. Bebel este autorul lucrării marxiste „Femeia și socialismul⁴⁴. BECIUANA— protectorat al An- gliei în Africa de sud. Se mărginește cu Uniunea Sud-Africană, cu Africa de sud-vest și cu Rodezia de sud. Su- prafața: 712.200 km² ; populația: 296.000 de locuitori (1955), în majo- ritate beciuani. Centru administra- tiv: Mafeking. Rolul principal în economia țării îl deține creșterea vitelor. Producția de cereale și alte culturi agricole este neînsemnată din cauza lipsei irigației artificiale, care este necesară; predo- mină cultura porumbului și a meiului. Cele mai bune pămînturi au fost aca- parate de colonialiști. Se extrage aur. Din rîndurile populației băștinașe, constrînsă să trăiască în rezervații, se recrutează mînă de lucru ieftină pen- tru minele de aur și diamante din Uniunea Sud-Africană și pentru ex- ploatările metalifere din Rodezia de sud. BELEAEV Nikolai Ilici (n. 1903) — membru al Prezidiului C.C. al P.C.U.S. și prim-secretar al Partidu- lui Comunist din Cazahstan. S-a născut în Bașchiria, dintr-o familie de țărani. în anii războiului civil a intrat în Comsomol. în 1919 a fost secretar responsabil al Comite- tului județean al Comsomolului din Birsk. Din 1921 este membru de par- tid. A absolvit institutul de economie națională „G. V. Plehanov⁴⁴ din Mos- cova. în 1925 a fost trimis de C.C. al P.C. (b) din Rusia să lucreze în Siberia apuseană. Din 1940 a fost secretar al Comitetului regional de partid din Novosibirsk pentru industria alimen- tară, apoi prim-vicepreședinte al co- mitetului executiv regional. Din 1943 a fost președinte al Comitetului exe- cutiv de ținut din Altai, apoi prim- secretar al Comitetului de ținut al partidului. La Congresul al XlX-lea a fost ales membru al C.C. al P.C.U.S. Din iulie 1955 pînă în noiembrie 1958 a fost secretar al C.C. al P.C.U.S. în 1956—1957 — vicepreședinte al Biro- ului C.C. al P.C.U.S. pentru R.S.F.S.R. Din iunie 1957 — membru al Prezidi- ului C.C. al P.C.U.S. în decembrie 1957 este ales prim-secretar al Parti- dului Comunist din Cazahstan. Este deputat în Sovietul Supremi a U.R.S.S., membru al Prezidiului So- vietului Suprem al U.R.S.S. BELGIA — stat in Europa occiden- tală pe litoralul Mării Nordului, are hotare comune cu Olanda, Germania, 46 Ee lins kt Luxemburg și Franța. Suprafața: 30.500 km²; populația: 8.900.000 de locuitori (1956). Capitala: Bruxelles; cel mai mare port: Anvers. Posesiunile coloniale ale Belgiei din Africa centrală (Congo Belgian) ocupă o suprafață de 2.400.000 km² și au o populație de aproximativ 17.000.000 de locuitori. Ca teritoriu ele depășesc de 80 de ori metropola. Coloniile sînt o foarte bogată sursă de materii prime pentru metropolă. Belgia este o țară industrială cu o industrie a cărbunelui, metalurgică și constructoare de mașini puternic dez- voltată. Se produc anual peste 5.000.000 de tone de fontă, peste 6.000.000 de tone de oțel, se extrag aproximativ 30.000.000 de tone de cărbune. Este foarte dezvoltată me- talurgia neferoasă, industria chimică și textilă. în producția industrială și în construcții sînt ocupați peste 1.500.000 de oameni. Principala ra- mură a agriculturii este creșterea vi- telor pentru lapte. în agricultură au o situație predominantă marile ex- ploatări capitaliste care folosesc mun- ca salariată, ț Belgia este o monarhie constituțio- nală. Puterea legislativă este exerci- tată de rege și de un parlament format din două camere (Camera reprezen- tanților și Senatul, care se aleg pe termen de patru ani), în fața căruia răspunde guvernul numit de rege. Partidul socialist (pîna în 1940 se numea partidul muncito- resc) este condus de socialiștii de dreapta. Președintele partidului este M. Buset, membri marcanți ai parti- dului sînt: van Acker—prim-minis- tru, Spaak — secretar general al con- siliului pactului Atlanticului de nord. Partidul liberal cuprinde o parte a marii burghezii industriale și are un număr redus de membri. Partidul s o c i a 1 - c r e ș t in (pînă în 1945 se numea catolic) repre- zintă interesele marelui capital și ale proprietarilor funciari și ține legătură cu Vaticanul. Partidul Comunist Bel- gian, întemeiat în 1921, lupta pen- tru interesele oamenilor muncii, pen- tru socialism, democrație și o politică externă de pace. Secretar al partidului comunist este E. Burnelle. Organul Central, ziarul „Drapeau Rouge“ („Steagul roșu“), se editează în lim- bile franceză și flamandă (denumirea flamandă — „Boode vaan“). Belgia face parte din pactul Atlan- ticului de nord, Uniunea Europei occi- dentale, acordul cu privire la piața comună și Euratom. BELINSKI Vissarion Grigorievici (1811—1848) — mare democrat-revo- luționar rus, critic literar genial. Tatăl său era medic; anii copilăriei și cei de școală i-a petrecut în orașul Cembar, gubernia^ Penza (în prezent orașul Belinski). în 1829 a intrat la Universitatea din Moscova. în 1832 a fost exclus din universitate după ce a scris drama „Dmitri Kalinin“ (1830 —1831), în care a criticat vehement iobăgia. începînd din 1833 publică articole de critică literară în revistele „Teleskop“, „Otecestvennîe ZapiskH. Din 1846 lucrează la revista „Sovre- mennik“, redactată de N. A. Nekra- sov. Pînă la începutul deceniului al 5-lea al secolului trecut, Belinski se situa pe pozițiile idealismului filozofic și era un adept al filozofiei lui llegel. în deceniul al 5-lea are loc trecerea lui de la idealism la materialism. Si- tuîndu-se cu fermitate pe pozițiile materialismului, Belinski a dezvoltat, în opoziție cu metafizica, concepția dialectică despre lume. Belinski era adeptul transformării revoluționare a societății. Puterea, credea Belinski, trebuie să treacă, pe cale revoluționară, în mîinile întregii mase de oameni ai muncii. în 1841 Belinski scria că ideea socialismului a devenit pentru el totul. Cunoscuta „Scrisoare către Gogol“ (1847) este cea mai strălucită concretizare a de- mocratismului revoluționar al lui Belinski, una din cele mai bune scrieri democrate ilegale, păstrînd o vie și Bierut 47 imensă însemnătate pînă în zilele noastre. Această scrisoare oglindea în modul cel mai pregnant in- teresele maselor de țărani asu- priți, starea lor de spirit revoluțio- nară. în ansamblu, însă, în concepția despre dezvoltarea istorică, Belinski se situa pe poziții idealiste. Belinski este părintele esteticii si criticii revoluționar-democrate. El considera că rolul artei și literaturii nu constă numai în a reda în mod creator realitatea, ci, în primul rînd, în a transforma această realitate, în a servi interesele sociale. Operele lite- rare și critice ale lui Belinski au avut o importanță de neprețuit pentru dezvoltarea literaturii ruse. Prin arti- colele sale despre Pușkin și prin alte lucrări de critică literară, Belinski a pus bazele istoriei literaturii ca știin- ță în Rusia. Principalele lucrări alo lui Belinski sînt: „Visuri literare“ (1834), „Operele lui Aleksandr Pușkin“ (1843—1846), „Privire asupra literaturii ruse din 1846“ (1847), „Scrisoare către Gogol“ (1847), „Privire asupra literaturii ruse din 1847“ (1848) etc. BENELUX — denumire prescurtată adoptată în presă pentru acordul eco- nomic (mai ales vamal) dintre urmă- toarele țări europene: Belgia, Olanda (în limba olandeză Nederland — Ță- rile de Jos) și Luxemburg. BERNSTEINISM — vezi Revizio- nism. BIBLIA — „cartea sfîntă“ a iude- ilor și a creștinilor. Este formată din două părți — Vechiul testament și Noul testament. Partea cea mai veche a bibliei este Vechiul testament —un complex de diferite opere de folclor și literatură ebraică veche (secolele V-II î.e.n.). Noul testament face parte din operele literare ale primei perioade a creștinismului. Legendele și prescrip- țiile biblice sînt folosite de biserică în interesul claselor exploatatoare pentru adormirea conștiinței oameni- lor muncii. Avînd diferite surse, biblia ponține numeroase contradicții. Ast- fel, în Vechiul testament există două narațiuni diferite cu privire la crearea omului și două narațiuni diferite des- pre potop ; Noul testament conține na- rațiuni contradictorii despre nașterea și viața lui lisus. Filozofia marxistă respinge ideca originii supranaturale si a caracterului sfînt al bibliei. ’ BIERUT Boleslaw (1892—1956) — militant de seamă al mișcării muncito- rești poloneze și internaționale. S-a născut dintr-o familie de țărani săraci. A participat din tinerețe la mișcarea revoluționară. De la înfiin- țarea Partidului Comunist din Polo- nia, în 1918, a fost militant activai partidului. în nenumărate rînduri a fost urmărit și arestat. în anii ocupa- ției hitleriste a fost unul dintre cei mai de seamă militanți ai mișcării re- voluționare din ilegalitate, unul din organizatorii și conducătorii Partidu- lui muncitoresc polonez (1942) și ai blocului forțelor democratice din țară. La 1 ianuarie 1944 a fost ales preșe- dinte al organului suprem al puterii populare creat în ilegalitate — Kra- jowa Rada Narodowa. După eliberarea Poloniei, Krajowa Rada Narodowa, condusă de Bierut, a organizat lupta poporului polonez pentru zdrobirea forțelor reacționare, antipopulare, pentru întărirea demo- crației populare, pentru construirea bazelor socialismului în Polonia. Din februarie 1947 pînă în noiembrie 1952 Bierut este președintele Republicii Polone. în septembrie 1948 plenara C.C. al P.M.P. l-a ales secretar gene- ral al C.C. în decembrie 1948, la Con- gresul de unificare al Partidului mun- citoresc polonez (P.M.P.) și Partidu- lui socialist polonez, Bierut a fost ales președinte al C.C. al Partidului muncitoresc unit polonez (P.M.U.P.). Din 1952 pînă in martie 1954 — pre- ședinte al Consiliului de Miniștri. în martie 1954, după Congresul al II-lea al partidului, Bierut a fost ales prim- secretar al C.C. al P.M.U.P. Bierut a fost președintele Prezidiului Comi- tetului pe țară al Frontului național din Polonia, 48 Bill BILL — proiect de lege prezentat spre examinare parlamentului englez sau Congresului american. BIRIUZOV Serghci Semenovici (n. 1904) — mareșal al Uniunii Sovie- tice. S-a născut în orașul Skopina, re- giunea Reazan. A intrat în Armata Sovietică din 1922. A participat la zdrobirea bandelor albgardiste în Caucazul de nord. In 1923—1926 a urmat cursurile școlii Comitetului Executiv Central din Rusia, după absolvirea căreia a comandat un plu- ton, o companie, un batalion. Este membru al P.C.U.S. din 1926. în 1934—1937 a urmat cursurile Aca- demiei militare „M. V. Frunze“, după absolvirea căreia a fost numit șef al statului-major al unei divizii. în 1938 — șef al secției operative și șef ad- junct al statului-major al regiunii militare Harkov, în 1939 — coman- dant de divizie. în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei a fost comandant de divizie, apoi șef al statului-major de armată, șef al sta- tului-major al Frontului 4 și al Fron- tului 3 ucrainean, iar apoi comandant de armată și concomitent a îndeplinit funcția de președinte al Comisiei aliate de control în Bulgaria. A fost de mai multe ori rănit. A luat parte la lup- tele de la Stalingrad, la elaborarea si executarea unei serii de mari operații: de la Mius din Taurida, Crimeea, Iași, Chișinău etc. Din 1947 pînă în 1954 — comandant al trupelor din- tr-o regiune militară, apoi comandant suprem al trupelor apărării anti- aeriene și locțiitor al ministrului apă- rării al U.R.S.S. La Congresul al XX-lea, Biriuzov a fost ales membru supleant al C.C. al P.C.U.S. Este erou al Uniunii Sovietice și deputat în Sovietul Suprem al U.R.S.S. BIRMANIA — stat în partea de nord-vest a peninsulei Indochina. Se învecinează cu India, Pachistanul, China, Laosul și Tailanda. Suprafața: 677.900 km⁴¹; populația: 19.677.000 de locuitori (1956), formată din bir- mani (²/₃), kareni, șani, cini, kacini, indieni, chinezi etc. Capitala este Rangun. Pe la jumătatea secolului al XlX-lea Birmania a devenit colonie en- gleză. în anii celui dc-al doilea război mondial ea a fost ocupată de japo- nezi. După terminarea războiului, Anglia, sub presiunea mișcării de eli- berare națională, a fost nevoită să acorde Birmaniei independența. La 4 ianuarie 1948 a fost proclamată Uniunea Birmană. în economia Birmaniei cea mai mare însemnătate o are agricultura, în care sînt ocupați 70% din locuitori. Principala cultură, orezul, este cel mai important produs de export. Mo- rile de decorticare a orezului formează 2/3 din întreprinderile industriale ale țării. în 1948—1954 s-au votat legi prin care a fost naționalizată cea mai mare parte din pămînturile moșie- rești. Guvernul a* început să împartă țăranilor pămîntul expropriat contra plată de la moșieri. Forma predomi- nantă de exploatare a pămîntului este darea lui în arendă țăranilor săraci. Este dezvoltată extracția petrolu- lui, a metalelor neferoase, a wolfra- mului, industria lemnului; există în- treprinderi de egrenare a bumbacului. Capitalul străin ocupă poziții puter- nice în economia Birmaniei. Pentru a slăbi controlul străinătății asupra eco- nomiei țării și pentru consolidarea comerțului și a industriei naționale, guvernul a naționalizat transportul și cîteva mari întreprinderi indus- triale, a proclamat proprietate de stat resursele minerale, a preluat în mîi- nile sale comerțul de orez și material lemnos. Cu ajutorul U.R.S.S. se con- struiesc o serie de întreprinderi indus- triale. Uniunea Birmană este o republică, în fruntea ei se află un președinte. Organul legislativ este parlamentul format din două camere, organuj executiv — guvernul, Biroul pentru R.S.F.S.R, al C.C. al P.C.U.S, 49 în Birmania există o organizație comunistă din 1941. în 1950 a fost înființat Partidul muncito- resc-țărănesc birman (P.M.Ț.B.). Birmania este una din cele cinci țări care au inițiat convocarea Con- ferinței de la Bandung. în declarația comună a conducătorilor Birmaniei și ai U.R.S.S., adoptată la Rangun la 6 decembrie 1955, este exprimată voința ambelor popoare de a cultiva pacea, prietenia și colaborarea pe baza celor cinci principii de coexis- tență pașnică. BIROCRATISM — metodă de con- ducere sau de muncă, care se carac- terizează prin precumpănirea muncii de cancelarie, prin tergiversări, prin grija excesivă pentru latura formală a problemelor și prin lipsa de interes față de fondul lor, prin izolarea de popor, prin neglijarea nevoilor și ce- rințelor lui. Partidul comunist și Statul sovietic socialist, care au lichidat aparatul birocratic al Rusiei țariste, duc din primele zile ale Revoluției din Oc- tombrie o luptă neîncetată împotriva tuturor manifestărilor de birocratism, care s-au menținut ca rămășițe ale vechii orînduiri. Pericolul birocratismului constă în faptul că el ține sub obroc rezervele colosale ce se află ascunse în orîndui- rea socialistă, împiedică folosirea lor, caută să anihileze inițiativa creatoare a maselor. Pentru perfecționarea aparatului sovietic au o uriașă însemnătate teo- retică și practică lucrările lui V. I. Lenin „Sarcinile imediate ale Pu- terii sovietice¹¹, „Schiță de reguli cu privire la conducerea instituțiilor sovietice⁴¹, „Cum să reorganizăm Kab- krinul“, „Mai bine mai puțin, dar mai bine“ și hotărîrile congreselor și conferințelor partidului comunist, la care s-au discutat problemele luptei împotriva birocratismului. La bazo activității Statului sovietic și a apa- ratului de partid șțau grija pentrp fericirea poporului, legătura strînsă cu masele și atragerea lor la o parti- cipare efectivă la conducerea și con-- trolul activității instituțiilor ’ sovie- tice, centralismul democratic și stricta respectare a legalității revoluțio- nare. Prin organizarea și raționalizarea științifică a muncii, prin evidență și control, prin întărirea controlului în- deplinirii hotărîril.or, prin desfășura- rea autocriticii și mai ales a criticii de jos, partidul și guvernul obțin o îmbunătățire sistematică a activi- tății aparatului sovietic. BIROUL FEDERAL DE INVES- TIGAȚII (F.B.I.) — organul central de supraveghere politică și de con- trainformații din S.U.A. A fost în- ființat în 1908. Directorul perma- nent al F.B.I. este, din 1924, E. Hoo- ver. F.B.I.-ul luptă-împotriva tutu- ror organizațiilor democratice. BIROUL INFORMATIV AL PAR- TIDELOR COMUNISTE ȘI MUNCI- TOREȘTI — organ creat’în septem- brie 1947 la consfătuirea informativă din Polonia, la care au participat re- prezentanți ai partidelor comuniste și muncitorești din Uniunea Sovie- tică, Bulgaria, Romînia, Ungaria, Po- lonia, Cehoslovacia, Franța, Italia etc., în vederea organizării schimbului de experiență și, în caz de necesitate, a coordonării activității partidelor co- muniste pe bază de acord mutual. Biroul Informativ a editat ziarul „Pentru, pace trainică, pentru demo- crație populară!" în urma schimbărilor intervenite în situația internațională, comitetele cen- trale ale partidelor comuniste și mun- citorești care făceau parte din Biroul Informativ au hotărît, în aprilie 1956, să suspende activitatea Biroului In- formativ și editarea organului său. BIROUL PENTRU R.S.F.S.R. AL C.C. Al P.C.U.S.—organ operativ al Comitetului Central al P.C.U.S., care se ocupă cu toate problemele Federației ruse; conduce, in numele C.C. ai RC.ILȘ.. to^te dorqenjile 4 50 Biroul Politic al C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. vieții de partid, economice si cultu- rale a R.S.F.S.R. Biroul C.C. al P.C.U.S. {pentru R.S.F.S.R. a fost creat în februarie 1956, pe baza hotărîrii Congresului al XX-lea al partidului. Președintele Biroului C.C. al P.C.U.S. pentru R.S.F.S.R. este primul secretar al C.C. al P.C.U.S., Hrusciov N.S. BIROUL POLITIC AL C.C. al P.C. (b) AL U.R.S.S. — organ de conducere al partidului; a fost or- ganizat de C.C. al P.C. (b) al U. R.S.S. pentru conducerea muncii politice de partid. Biroul Politic a existat din mai 1917 pînă în octombrie 1952. Potrivit Statutului adoptat la Con- gresul al XlX-lea al partidului, Bi- roul Politic a fost transformat în Prezidiul C.C. al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. BISERICA ANGLICANĂ — bise- rica oficială din Anglia. Adepti ai bisericii anglicane există în Irlanda, Scoția, dominicanele și coloniile bri- tanice și în S.U.A. Ea s-a născut din lupta dintre puterea absolutistă, pe de o parte, și aristocrația feudală și biserica catolică pe de alta. în 1534 regele Angliei, Henric al VUI-lea, prin „actul de supremație", a procla- mat independența bisericii anglicane față de papa de la Roma. Prin dog- mele sale religioase, biserica anglicană ocupă un loc intermediar între bise- rica catolică și cea protestantă. Con- ducerea bisericii a trecut în mîinile regelui, s-au păstrat însă organizarea episcopală și caracterul fastuos al ser- viciului divin. Episcopii și preoții sînt numiți de rege. înaltul cler este strîns legat de oligarhia financiară și aristocrația funciară. Arhiepiscopii de Canterbury și de York, precum și majoritatea episcopilor sînt membri ai Camerei lorzilor. Biserica anglicană desfășoară o intensă activitate misio- nară în interesul politicii coloniale a burgheziei engleze. Sub influența mișcării sociale pro- gresiste, în ultimii ani au loc în rin- ei urile bisericii anglicane unele schim- bări. Unii reprezentanți ai bisericii anglicane se situează pe poziții de- mocratice. Cunoscuta personalitate progresistă a Angliei, episcopul cate- dralei din Canterbury, Hewlett John- son, este membru în Consiliul Mon- dial al Păcii. începînd din 1948 el se află în fruntea Asociației de prietenie anglo-sovietică. BISERICA ORTODOXĂ — una dintre confesiunile creștine, de care ține biserica rusă, condusă de pa- triarhia din Moscova, precum și o serie de biserici din țările slave ale peninsulei balcanice, din Romînia și din Orientul apropiat. Ca și ideologia oricărei religii, ideologia propovă- duită de biserica ortodoxă este anti- științifică. Procesul de scindare a bi- sericii creștine în biserica romano- catolică sau apuseană și greco-orto- doxă sau răsăriteană a început încă din secolul al IV-lea și s-a terminat în 1054. Șef al bisericii ortodoxe a devenit patriarhul din Constantino- pole, iar cel al bisericii catolice — papa. O dată cu răspîndirea creștinis- mului în Rusia, la sfîrșitul secolului al X-lea, a luat ființă biserica orto- doxă rusă, care a devenit o slugă credincioasă a statului feudal în for- mare. în a doua jumătate a secolului al XV-lea, biserica ortodoxă rusă a devenit independentă de patriarhul din Constantinopole. în 1589 mitro- politul Moscovei a fost ridicat la ran- gul de patriarh. Petru I a desființat funcția de patriarh, și pînă în 1917 biserica ortodoxă rusă a fost condusă de un sinod, care nu numai în fapt, dar și oficial făcea parte din aparatul de stat țarist. Biserica ortodoxă a servit țarismul și clasele exploata- toare din Rusia țaristă prin toate mijloacele care i-au stat la dispoziție și a luptat activ împotriva mișcării revoluționare. Clerul bisericii orto- doxe a întîmpinat cu ostilitate Revo- luția din Octombrie. în timpul răz- boiului civil și în anii de construire a socialismului, biserica a jucat un rol contrarevoluționar, fiind un refugiu pentru camuflarea forțelor antisoyip- hlanquisth 61 tice. După lichidarea claselor ex- ploatatoare și victoria socialismului în U.R.S.S., conducerea bisericii or- todoxe a adoptat, sub presiunea cre- dincioșilor de rînd, o atitudine loială față de Puterea sovietică. în U.R.S.S., unde a fost efectuată separarea bisericii de stat și a școlii de biserică și unde e realizată libertatea de conștiință, fiecare cetățean are dreptul de a împărtăși orice credință religioasă sau nici una și de a face propagandă ateistă. BISERICĂ — organizație a unui cult religios; în sens mai restrîns, clădirea în care se oficiază ceremo- niile religioase. în U.R.S.S. biserica este despărțită de stat; fiecărui cetățean i se acordă dreptul de a îmbrățișa orice religie sau de a nu îmbrățișa nici o religie si de a face propagandă ateistă. BLAGOEV Dimitr (1855—1924) — om politic bulgar, care a pus bazele răspîndirii marxismului în Bulgaria, întemeietorul și conducătorul parti- dului revoluționar bulgar al tesneaci- lor („strîmților"). „ Blagoev s-a născut dintr-o familie de țărani săraci în Macedonia. A în- vățat la Universitatea din Petersburg. în 1883 a înființat la Petersburg unul dintre primele grupuri social-demo- crate din Rusia. în 1885 a fost arestat și expulzat în Bulgaria, unde a deve- nit propagandist al ideilor socialis- mului științific; a tradus în limba bulgară volumul I al „Capitalului" lui Marx. în 1891 a fost creat, sub conducerea lui Blagoev, Partidul so- cial-democrat bulgar. Situîndu-se în fruntea aripii revoluționare a parti- dului, împreună cu G. Kirkov, G. Gheorghiev ș. a., Blagoev a rupt în 1903 cu reformiștii („largii") și a în- temeiat partidul revoluționar mar- xist al tesneacilor. După Revoluția din Octombrie, în perioada avîntului revoluționar din Bulgaria, partidul tesneacilor, condus de Blagoev, a rupt cu Internaționala a Il-a și a participat la crearea Inter- naționalei a IlI-a, Comuniste. Bla- 4* goev a fost inițiatorul transformării partidului tesneacilor în Partidul Co- munist Bulgar (1919). Blagoev a scris o serie de lucrări consacrate teoriei marxiste, istoriei mișcării revoluțio- nare bulgare și ruse. BLANQUI Louis Auguste (1805— 1881) — revoluționar francez, par- ticipant activ la revoluțiile din 1830, 1848 și 1870. Și-a început activitatea revoluționară de la vîrsta de 19 ani, aderînd la asociația secretă a carbo- narilor, care luptau împotriva puterii regale. Blanqui credea că exploata- torii pot fi răsturnați fără participa- rea maselor populare, prin complotul unui mănunchi de revoluționari, care să-și instaureze dictatura. A fost unul din conducătorii organizațiilor secrete de complotiști — „Asociația familii- lor", „Asociația anotimpurilor" etc. încercările de a săvîrși o lovitură de stat (12 mai 1839 și 31 octombrie 1870) au eșuat, guvernul reprimind rapid pe complotiști. Pentru activi- tate revoluționară Blanqui a fost de două ori condamnat la moarte, pe- deapsă comutată în închisoare pe viață. în total el a stat închis apro- ximativ 40 de ani. La 26 martie 1871 Blanqui a fost ales în lipsă membru al Comunei. Co- munarzii din Paris au vrut să-l obțină pe Blanqui în schimbul unor soldați ai guvernului din Versailles, în cadrul unui schimb de prizonieri. Dar șeful guvernului de la Versailles, Thiers, a refuzat să facă schimbul, deoarece se temea ca Blanqui să nu preia condu- cerea insurecției. în 1879 Blanqui, care avea pe atunci 74 de ani, fiind ales în lipsă membru al parlamentu- lui, a fost pus în libertate. BLANQUISM — curent în mișcarea socialistă franceză din secolul al XlX-lea, legat de activitatea lui Blanqui, care credea că este posibilă desființarea exploatării capitaliste printr-un complot al unui grup res- trîns de revoluționari, fără partici- parea maselor largi. într-un sens mai larg, prin blanquism se înțelege tac- tică complotistă în insurecție (și teo- Sâ Blocada ria corespunzătoare ei), care nu ține seama de situația revoluționară con- cretă necesară succesului, care mini- malizează rolul partidului și descon- sideră legătura cu masele. BLOCADĂ — izolarea militară, pc- liticăa su economică a unui stat oare- care (sau a unui grup de state), un sistem de măsuri folosite în scopul de a constrînge prin forță statul blo- cat să accepte anumite condiții ale organizatorilor blocadei. Blocada poate fi efectuată pe mare, pe uscat și în aer. Blocada a fost de multe ori folosită de imperialiști chiar și fără declarație de război. Așa a fost, de pildă, blocada organizată de sta- tele imperialiste împotriva tinerei Re- publici Sovietice în 1918—1920. Ul- terior, imperialiștii au încercat de multe ori să blocheze Uniunea Sovie- tică sub raport politic și economic fără a declara însă în mod formal blocada. BLOC AGRESIV — alianța mili- tară a unui grup de state care are drept scop dezlănțuirea războiului agresiv imperialist. înjghebarea de blocuri agresive constituie o metodă a celor mai puternice state imperialiste, care aspiră la dominația mondială și care caută să folosească resursele materiale și umane ale statelor care depind de ele în scopurile lor cotropitoare. îna- inte de cel de-al doilea război mon- dial, Germania fascistă a dus o poli- tică de înjghebare de blocuri agresive (vezi Pactul anticomintern). Un ca- racter agresiv au și alianțele militare imperialiste încheiate în anii de după război (vezi Pactul Atlanticului de nord, Uniunea Europei occidentale, S.E.A.T.O., Pactul de la Bagdad). BLOC POLITIC — acord, alianță care urmărește scopuri politice. Blo- curile se încheie fie între partide și grupuri politice dintr-un stat oare- care, fie între state. BLOCUL ANTIPARTINIC DIN AUGUST — uniune formată din gru- puri și curente antipartinice (troțkiști, lichidatori, otzoviști și ziditori de dumnezeu), care a luat ființă în au- gust 1912. Organizatorul blocului a fost Troțki. El își camufla linia de lichi- dare a partidului prin centrism, îm- păciuitorism, pretinzînd că nu este nici cu bolșevicii, nici cu menșevicii, ci caută să realizeze împăcarea aces- tora. V. I. Lenin a spus în legătură cu aceasta că Troțki este mai ticălos și mai dăunător decît lichidatorii fă- țiși, pentru că el îi înșală pe munci- tori, simulînd că se situează „în afara fracțiunilor⁴⁴, pe cînd în realitate spri- jină fără rezerve pe menșevicii-lichi- datori. Trăsătura principală, caracteris- tică Blocului din august era lipsa de principialitate. Farticipanții la bloc respingeau lozinca republicii democra- tice, a zilei de muncă de 8 ore, a con- fiscării pămînturilor moșierești, adică principalele revendicări pentru care luptau atunci bolșevicii. Neavînd nici o legătură cu masele, blocul antipar- tinic al lui Troțki s-a destrămat în 1913—1914. BLOCUL COMUNIȘTILOR SI AL CELOR FĂRĂ PARTID — vezi Blo- cul popular al comuniștilor și al celor fără partid. BLOCUL PACIFICULUI — plan american de creare a unei alianțe politice și militare a țărilor din Ocea- nul Pacific (Australia, Noua Zelandă, Japonia, Malaia, Tailanda etc., in- clusiv Taivanul). Scopul acestui bloc este reînvierea potențialului militar al Japoniei și înlăturarea Angliei din zona Oceanului Pacific. în vederea realizării acestui plan, în septembrie 1951 a fost încheiat intre S.U.A. și două dominioane engleze — Austra- lia și Noua Zelandă, sub pretextul „apărării⁴⁴, așa-numitul „mic pact al Pacificului⁴⁴ (ANZUS), care prevede crearea unui consiliu și a unui comitet militar pentru conducerea forțelor ar- mate sub comandament american. în baza planului de măsuri „defensive⁴’, S.U.A. capătă posibilitatea de a con- strui baze militare pe teritoriul țărilor care fac parte din bloc. Bolivia 53 BLOCUL POPULAR AL COMUNIȘ- TILOR ȘI AL CELOR FĂR1 PAR- TID — alianță electorală a comuniș- tilor și a celor fără partid din U.R.S.S., chemată să asigure alegerea în orga- nele puterii de stat a celor mai buni cetățeni, devotați întru totul poporu- lui. Baza de clasă a blocului popu- lar al comuniștilor și al celor fără partid e alianța dintre clasa munci- toare și țărănime. în practică, ideea blocului comu- niștilor și al celor fără partid își gă- sește expresia în faptul că comu- niștii și cei fără partid propun în co- mun pe candidații la alegerile pentru organele puterii de stat. Fiecare can- didat comunist este și candidat al ale- gătorilor fără partid, după cum fie- care candidat fără partid este tot- odată și candidat al comuniștilor. Co- muniștii și cei fără partid desfășoară în comun agitație electorală pentru candidații blocului lor, luptînd să obțină pentru aceștia sprijinul una- nim al alegătorilor. în perioada ale- gerilor pentru organele de stat ale U.R.S.S., ideea blocului comuniștilor și al celor fără partid stă la baza poli- ticii electorale a partidului. în 1937, candidații blocului au obținut la ale- gerile pentru Sovietul Suprem 98,6% din voturi, în 1946 — 99,1%, în 1950 — peste 99,7%, iar în 1954 — 99,79% din voturi la alegerile pentru Sovietul Uniunii și 99,84% la cele pentru So- vietul Naționalităților. BLUF — născocire în scop de a speria sau de a induce în eroare pe cineva; lăudăroșenie. BOICOT — metodă de luptă poli- tică și economică, care constă în rupe- rea relațiilor cu anumite persoane, organizații sau state. Boicotul poate avea un caracter progresist sau reacționar; depinde îm- potriva cui este îndreptat și cine îl efectuează. Are un caracter progre- sist, de pildă, boicotarea de către po- poarele asuprite din colonii a autori- tăților sau trupelor imperialiste, a mărfurilor pe care le vînd imperia- liștii, sau boicotarea de către oamenii muncii din țările capitaliste a patro- nilor care folosesc forme de exploa- tare deosebit de crunte. în alte ca- zuri, însă, boicotul poate fi folosit de reacțiune împotriva forțelor progre- sului și democrației. BOLIVIA — stat în partea centrală a Americii de Sud. Se mărginește cu Cile, Peru, Brazilia, Paraguai, Argen- tina. Suprafața: 1.100.000 km²; popu- lația: 3.235.000 de locuitori (1956). Indienii, metișii și creolii alcătuiesc peste 90% din populație. Capitala ofi- cială este orașul Sukre, de fapt însă instituțiile guvernamentale se află în orașul La Paz. Economia este specializată — în ve- derea exportului — în extracția mi- nereurilor metalice, în special a cosi- torului (aproximativ 20% din extrac- ția mondială), care dă ²/₃ din valoa- rea totală a exportului țării. Se ex- trag de asemenea antimoniu, wol- fram, petrol, metale neferoase. Vreme îndelungată economia țării s-a aflat sub dominația exclusivă a trei mari societăți — filiale ale mono- polurilor străine care exploatau 80% din cositorul bolivian. Veniturile aces- tor societăți depășeau cu mult venitul național al Boliviei. în octombrie 1952, sub presiunea oamenilor mun- cii, s-au emis decrete de naționalizare a întreprinderilor din industria cosi- torului și de instituire a monopolului statului asupra exportului bogățiilor subsolului. Agricultura este slab dezvoltată; se cultivă în total 2% din suprafața agricolă, deși există uriașe întinderi de pămînt fertil. Productivitatea cul- turilor agricole și a creșterii animale- lor este scăzută. Drept urmare, Boli- via este nevoită să importe din străi- nătate 70% din alimentele de care are nevoie. Se cultivă porumb, grîu, orz etc. Se cresc vite cornute mari, oi, capre, lame. în păduri se recol- tează cauciuc și coajă de chinchină. în 1953 a fost emis un decret pentru înfăptuirea reformei agrare, care a avut un caracter foarte limitat. O parte considerabilă a țăranilor indieni 54 Bolotnikov continuă de fapt să rămînă în situația de sclavi ai moșierilor creoli. Bolivia este republică. Puterea exe- cutivă este exercitată de către un președinte, ales prin vot direct pe 6 ani și de către guvern; puterea legis- lativă este exercitată de către un congres alcătuit din două camere. Partidul de guvernămînt este „M i ș- c a r e a n a ț i o n a 1-r e v o 1 u ț i o- n a r ă“, partid burgliez-naționalist. Partidul Comunist din Bolivia luptă pentru formarea unui larg front patriotic de eliberare națională, pentru înfăptuirea unei re- forme agrare democratice, pentru un control muncitoresc asupra întreprin- derilor naționalizate, pentru socia- lism. Partidul se află în ilegalitate. BOLOTNIKOV Ivan Isaevici (mort în 1608) — conducătorul războiului țărănesc din Rusia de la începutul secolului al XVII-lea. După ce, în mai 1606, pe tronul Rusiei a fost ales Vasili Șuiski, „țarul boierilor“, a iz- bucnit o revoltă spontană a țăranilor și a șerbilor împotriva asupririi feu- dale, care se înăsprise. Răscoala, în fruntea căreia se afla Bolotnikov, a cuprins toată Rusia centrală și regiu- nea Volgăi. S-au raliat la ea și o parte a nobililor cu moșii mici, nemulțumiți de predominarea marilor boieri. Una din principalele lozinci ale răscula- ților era răsturnarea lui Șuiski și pro- clamarea ca țar a pretinsului fiu al lui Ivan al IV-lea, Dmitri^care ar fi scăpat de mîna ucigașilor. în această lozincă se reflecta credința naivă a țăranilor într-un „țar bun“. în octombrie 1606 răsculații au asediat Moscova. Marele avînt pe care l-a luat războiul țărănesc i-a făcut pe nobilii care i s-au alăturat vremelnic să se îndepărteze de țărani și să treacă de partea țarului. Trăda- rea nobililor a dus la înfrîngerea răs- culaților lîngă Moscova. în decembrie 1606 trupele lui Bolotnikov s-au re- tras spre Kaluga, iar în primăvara anului 1607 au ocupat Tuia. în oc- tombrie 1607 răscoala a fost înăbu- șită, Bolotnikov a fost deportat la Kargopol și acolo ucis. „BOLȘEVIK“ — vezi „KommunisU. BOLȘEVISM — vezi Partidul Comu- nist al Uniunii Sovietice și Marxism- leninism. BONAPARTISM — una din for- mele de guvernare la care recurge în condițiile ascuțirii luptei de clasă marea burghezie contrarevoluționară, sprijinindu-se pe clica militară și ma- nevrînd între clasele sociale în luptă. Bonapartismul a luat naștere în Franța după revoluția burgheză de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, în pe- rioada dictaturii lui Napoleon Bona- parte, al cărui guvern a înăbușit re- voluția, păstrînd din cuceririle ei nu- mai ceea ce era în avantajul marii burghezii. Burghezia contrarevoluțio- nară din Franța a recurs la forma de guvernare bonapartistă și în perioada revoluției din 1848, organizînd atacul împotriva cuceririlor proletariatului și predînd puterea lui Louis Bonaparte. Metodele bonapartiste de guvernare sînt folosite de burghezie în diferite țări. BONZI — 1) denumire dată de eu- ropeni preoților budiști din India, China, Coreea și Japonia. 2) Poreclă de dispreț dată funcțio- narilor Internaționalei a Il-a, liderilor oportuniști, funcționarilor birocrati- zati ai sindicatelor reformiste. BOOM — zarvă, senzație. în eco- nomia capitalistă — febră specula- tivă, pe care economiștii burghezi o prezintă drept un avînt al economiei. Boom-ul se caracterizează prin creș- terea prețurilor la mărfuri, printr-o deșănțată speculă la bursă, prin ac- centuarea jefuirii oamenilor muncii. BORNEO BRITANIC — posesiune colonială engleză care ocupă partea de nord a insulei Borneo (în partea de sud-vest a Oceanului Pacific); din punct de vedere administrativ se îm- parte în trei părți: 1) S a r a v a k — suprafața: 122.000 km²; populația: 614.000 de locuitori (1955); centru administrativ: Kucing. Se exportă petrol, extras de societatea anglo- Brazilia olandeză „Royal Dutch Shell", și cauciuc, obținut de pe plantațiile care aparțin capitalului englez. 2) B o r- neo Britanic de nord — suprafața : 76.000 km²; : 370.000 de locuitori (1955); centru administrativ: Jesselton. Se exportă în special cauciuc, copra și cherestea. 3) Protectoratul Brunei—su- prafața: aproximativ 6.000 km²; pojni- lația: 56.000 de locuitori (1955); centru administrativ: Brunei. Se ex- portă petrol și cauciuc. BOSS (în englezește — stăpîn) — denumire dată în S.U.A. în limbaj politic curent conducătorilor diferi- telor organizații ale partidului repu- blican sau democrat. Acționînd în fo- losul marelui capital, bossii exercită o puternică influență asupra vieții politice a țării. în timpul campanii- lor electorale, bossii uzează de metode de intimidare, de șantaj, mituiesc pe alegători, pentru ca astfel partidul lor să obțină victoria în alegeri. BRAZILIA — stat în partea răsă- riteană a Americii de Sud. Se înveci- nează cu Peru, Columbia, Venezuela, Guiana, Uruguai, Argentina, Para- guai și Bolivia. Suprafața : 8.516.000 km²; populația: 61.500.000 de locui- tori (1957), în majoritate metiși pro- veniți din portughezi și creoli; aproape x/₃ din populație o alcătuiesc negrii și mulatrii. Indienii sînt în număr de aproape 2.000.000. Capitala țării: Rio de Janeiro. Orașe mari și centre economice importante: Sao-Paulo („capitala cafelei"), Recife, Salvador. în secolul al XVI-lea, Brazilia a fost cotropită de Portugalia și timp de trei secole a fost colonie portu- gheză. Datorită avîntului mișcării de eliberare din țară, în 1815 statu- tul colonial a fost formal desființat, însă Brazilia a rămas, ca și înainte, sub autoritatea regelui Portugaliei, în septembrie 1822 s-a proclamat imperiul brazilian independent. La 15 noiembrie 1889, în Brazilia a fost răsturnată monarhia și proclamată republica. Brazilia este o țară agrară cu o agricultură unilateral dezvoltată, specializată mai ales în producția de cafea; în ceea ce privește exportul de cafea (58% din exportul țării), Brazilia ocupă primul loc în lume. ³/₄ din venitul obținut din vînzarea cafelei și-l însușesc monopolurile S.U.A. Se cultivă de asemenea po- rumb, bumbac, leguminoase, trestie de zahăr, tutun, banane, grîu. în privința șeptelului de vite, Brazilia ocupă primul loc din America latină: are vite cornute mari (58.000.000 de capete), porci, oi și capre. în agricul- tură, relațiile capitaliste se împletesc strîns cu rămășițe ale feudalismului. Sînt cultivate numai 21.000.000 ha de pămînt — circa 11% din totalul suprafeței cultivabile. 82% din totalul pămînturilor se află în stăpînirea marilor latifundiari. 80% din țărani nu au pămînt. Marii latifundiari ex- ploatează crîncen pe muncitorii agricoli și pe arendașii-dijmași, în special pe negri. Brazilia este o țară cu vaste resurse naturale. Ea dispune de rezerve de minereu de fier (42 miliarde de tone, extracția în 1955 — 4.000.000 de tone), petrol, mangan, minereu de uraniu, mari surse de energie hidrau- lică. Dar industria extractivă e slab dezvoltată. în industria prelucră- toare precumpănește cea textilă și alimentară, care dau 48% din întreaga producție industrială a țării. Are o oarecare însemnătate și industria electrotehnică. în anii celui de-al doilea război mondial, în Brazilia s-au întărit considerabil pozițiile capitalului ame- rican prin slăbirea pozițiilor capita- lului englez șl acapararea investițiilor de capital ale Germaniei hitleriste. Aproape ³/₄ din economie sînt con- trolate de monopolurile S.U.A. în țară ia amploare lupta pentru îmbunătățirea traiului, pentru drep- turi democratice. Crește mișcarea grevistă. Numai în anii 1954 —1955 au fost în grevă peste 3.000.000 de mun- citori/ 66 Brejnet) Mii de patrioți, grupati în Consiliul pentru apărarea resurselor petrolifere și a economiei naționale, luptă împotri- va predării zăcămintelor de petrol societății americane „Standard Oil“. Prin eforturile lor s-a creat „Corpo- rația petroliferă braziliană⁴⁴ („Petro- braz“). Țăranii brazilieni luptă pentru înfăptuirea reformei agrare, pentru micșorarea arenzilor, pentru sporirea prețului de vînzare la produsele muncii lor. Brazilia este o republică federativă. Puterea legislativă aparține Congre- sului Național, format din două camere, Senatul și Camera deputaților, iar puterea executivă aparține pre- ședintelui și guvernului. Președintele Braziliei este Jucelino Kubitschek (partidul social-democrat). Cele mai influente partide burgheze din Bra- zilia sînt: Partidul social- democrat, Partidul mun- citoresc brazilian, „Uni- unea națională - d e m o - c r a t ă “, partidul marii burghezii și al moșierilor, strîns legat de mono- polurile străine. Partidul comunist, creat în 1922, a fost în ilegalitate pînă în 1945. In 1945, sub presiunea maselor largi populare, s-a abrogat legea de interzicere a partidului comu- nist. Luiz Carlos Prestes, secretar gene- ral al partidului comunist, a fost ales senator. în 1947 partidul a fost din nou pus în afara legii. Partidul comu- nist luptă împotriva jugului imperia- lismului străin, pentru interesele maselor muncitoare, pentru înfăp- tuirea reformei agrare și pentru crearea unui larg front democratic de eliberare națională, pentru socia- ism. La lupta pentru satisfacerea reven- dicărilor vitale ale oamenilor muncii participă activ Confederația oamenilor muncii din Brazilia, înființată în 1946 și care din 1947 se află în ilega- litate. Masele largi de țărani sînt uniți în Uniunea țăranilor și munci- torilor agricoli, înființată în 1954. Uniunea cere înfăptuirea reformei agrare, desființarea jugului moșierilor și al imperialismului străin. în 1954 s-a înființat Liga eliberării naționale, care grupează pături largi ale popu- lației și luptă pentru independența si progresul Braziliei. BREJNEV Leonid Ilici (n. 1906) — membru al Prezidiului și secretar al C. C. al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. S-a născut în orașul Dneprodzer- jinsk din regiunea Dnepropetrovsk, dintr-o familie de muncitori. în 1923 a intrat în rîndurile Comsomolului. Lucrînd în producție a urmat conco- mitent cursurile școlii tehnice de aineliorație și organizare a teritoriului. După absolvirea școlii tehnice în 1927, a lucrat la organizarea solului, a fost vicepreședinte al Comitetului executiv raional din Bissert și director adjunct la Direcția funciară regională Ural din orașul Sverdlovsk. în 1930 — 1935 a urmat cursurile institutului de meta- lurgie din Dneprodzerjinsk. în 1931 a devenit membru de partid. După absolvirea institutului a lucrat ca inginer la uzina metalurgică „F. E. Dzerjinski“. în 1937 a fost ales vicepreședinte al Comitetului executiv orășenesc din Dneprodzerjinsk, în 1938 a fost șef de secție, iar apoi secretar al Comitetului regional de partid din Dnepropetrovsk. în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, Brejnev a fost șef-adjunct al Direcției politice a Frontului de sud, șeful secției politice a armatei, șeful direcției politice a Frontului 4 ucrai- nean. în 1946 este ales prim-secretar al Comitetului regional de partid din Zaporojie, în noiembrie 1947 — prim- secretar al Comitetului regional de partid din Dnepropetrovsk. Din 1950 este prim-secretar al C.C. al Partidului Comunist din R.S.S. Moldovenească. La Congresul al XlX-lea este ales mem- bru al C.C. al P.C.U.S. Din 1954 este secretar al C.C. al P.C. din Cazahstan. Din 1956 este secretar al C.C. al P.C.U.S. Din februarie 1956 este membru supleant al Prezidiului C.C. Bugetul de stat 3? pin iunie 1957 este membru al Pre- zidiului C.C al P.C.U.S. BUDIONNÎI Semion Mihailovici (n. în 1883) — mareșal al Uniunii Sovietice. Fiu al unui țăran sărac din cătunul Koziurin, regiunea Rostov. Serviciul militar l-a început în 1903, în Orientul îndepărtat, ca soldat într-un regiment de cazaci. Activi- tatea revoluționară și-a început-o în armată, în timpul revoluției din februarie. în martie 1919 a intrat în partidul comunist. în februarie 1918, Budionnîi a organizat un detașament de cavalerie pentru a lupta împotriva albgardiștilor în Caucazul de nord. în august 1918 a comandat un regiment, apoi o brigadă, iar în martie 1919 era co- mandant al unei divizii de cavalerie. Din noiembrie 1919 pînă în aprilie 1924 Budionnîi a comandat Armata I de cavalerie, care a jucat un rol foarte important în lichidarea armatei lui Denikin în sud, în zdrobirea polo- nezilor albi și a lui Vranghel (1920). în mai 1921 Budionnîi a fost numit membru în Consiliul militar-revolu- ționar, iar un an mai tîrziu locțiitor al comandantului armatelor din regi- unea militară Caucazul de nord, în 1923 Budionnîi este ajutor de co- mandant general al cavaleriei și membru în Consiliul militar-revolu- ționar al U.R.S.S.; în 1924-1937 — inspector al cavaleriei Armatei Sovietice. în 1932 Budionnîi a absolvit Aca- demia militară „Frunze“. în 1937 a fost numit comandant al armatelor din regiunea militară Moscova, în 1939 locțiitor al comisarului poporului pentru apărare, în 1940 prim-loc- țiitor al comisarului poporului pentru apărare. în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, Budionnîi a deținut o serie de posturi de con- ducere în Armata Sovietică, Începînd de la al VUI-lea Congres general al Sovietelor (1920), Budionnîi a fost tot timpul membru al Comitetului Executiv Central din Rusia, al C.E.C. din U.R.S.S. Începînd din 1937 este de- putat în Sovietul Suprem al U.R.S.S. La Congresul al XVII-lea al parti- dului Budionnîi a fost ales membru supleant al C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S., la Congresul al XVIII-lea, membru al C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S., la Con- gresul al XlX-lea și la Congresul al XX-lea, membru supleant al C.C. al P.C.U.S. Budionnîi este membru al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. Budionnîi este erou al Uniunii Sovietice. BUDISM — una din cele mai răs- pîndite religii (alături de creștinism și islamism). Adopți ai diferitelor curente budiste există mai ales în India, Bir mania, Tailanda, în insula Ceilon, în Mongolia, Japonia, China. Budismul a apărut în secolele VI-V î.e.n. El pune ca scop al existenței omenești atingerea fericirii supreme — „nirvana“, la care se poate ajunge numai prin completa renunțare la bucuriile și pasiunile vieții pămîntești. Budismul propovăduiește neîmpotri- virea la rău și, ca orice religie, abate masele muncitoare de la sarcinile imperioase ale luptei de clasă. BUGETUL DE STAT - listă de venituri și cheltuieli ale statului, aprobată pe un termen stabilit pe cale legislativă. Bugetul de stat al U. R. S. S. — planul financiar de bază al țării, cu ajutorul căruia Statul sovietic fixează sursele veniturilor bănești ale statului și stabilește alo- carea și folosirea fondurilor în vederea satisfacerii nevoilor întregii societăți. Capitolele de venituri și cheltuieli ale bugetului de stat se stabilesc în strictă concordanță cu planul econo- miei naționale a țării; baza exe- cutării bugetului o constituie înde- plinirea planului economiei naționale, în conformitate cu planul, bugetul de stat mobilizează fondurile bănești ale economiei naționale și distribuie o parte din aceste fonduri între între- prinderile și ramurile economiei. Bugetul unic de stat al U.R.S.S. cuprinde bugetul general unional și bugetele de stat ale republicilor unio- S8 Bulgaria nale, care, la rîndul lor, constă din bugetele republicane și bugetele locale. Bugetul de stat al U.R.S.S. este alcătuit de Ministerul de Finanțe al U.R.S.S. El este examinat și aprobat de Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. și votat de Sovietul Suprem al U.R.S.S. sub formă’de lege. Bugetele republicilor unionale se votează de către Sovietele supreme ale acestor republici. Bugetul de stat al U.R.S.S. crește an de an, ținînd pasul cu avîntul economiei socialiste și cu creșterea venitului național. Bugetul sovietic nu este deficitar, el prevede un exce- dent al veniturilor față de cheltuieli (în 1958 excedentul a reprezentat 15,2 miliarde de ruble). Capitolul venituri din bugetul statului este alcătuit din încasările de la întreprinderile socialiste (impozit pe circulația produselor și vărsăminte din venituri, care formează partea covîrșitoare a veniturilor bugetului) și din mijloacele pe care populația le varsă în buget (vezi Impozit). în condițiile economiei socialiste, impo- zitele de la populație, care reprezintă o parte neînsemnată a veniturilor bugetului (în U.R.S.S. 7,7% din tota- lul veniturilor bugetului), sînt folosite pentru ridicarea nivelului de trai material și cultural al oamenilor muncii. Partea principală a cheltuielilor bugetului de stat al U.R.S.S. este îndreptată pentru finanțarea econo- miei naționale (conform bugetului pe 1958 — 257,2 miliarde ruble) și pentru acțiuni social-culturale (212,8 miliarde ruble). Cheltuielile pentru apărarea țării reprezintă, potrivit bugetului pe 1958, 96,3 miliarde de ruble —15,3% din suma totală a cheltuielilor buge- tare. Bugetul sovietic contribuie la avîn- tul economiei socialiste și la ridicarea bunăstării poporului. în țările de democra- ție populară, bugetul de stat este de asemenea planul financiar de bază, aprobat în fiecare an de organul suprem al statului sub formă de lege. Bugetele țărilor de democrație populară sînt principalul instrument de repartizare a veniturilor și a acu- mulărilor în interesul construirii bazelor socialismului. Bugetul statelor ca- pitaliste este un instrument de redistribuire a unei părți a venitului național în interesul burgheziei și are ca scop menținerea dominației de clasă a acesteia. Principalele surse ale fondurilor bugetare sînt impozitele, care în cea mai mare parte cad în sarcina oamenilor muncii, în special impo- zitele indirecte pe obiectele de larg consum, și împrumuturile de stat. Bugetele de stat ale țărilor capita- liste sînt caracterizate prin deficit, ceea ce provoacă o mărire a poverii fiscale și inflație. Capitolul cheltuieli din bugetul statului este format în cea mai mare parte din cheltuielile pentru scopuri militare. Cheltuielile militare directe ale S.U.A., potrivit proiectului de buget pe 1957—1958, ating 43,3 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă 63% din totalul bugetului S.U.A. în același timp pentru finan- țarea învățămîntului și a sănătății publice se alocă în țările capitaliste sume neînsemnate (în S.U.A. în 1956 — 1957 s-a alocat pentru învă- țămînt 0,4% din cheltuielile bugetare). BULGARIA (Republica • Populară Bulgaria) — stat situat în partea de est a peninsulei balcanice. Se înveci- nează cu Romînia, Iugoslavia, Grecia, Turcia. La răsărit, Bulgaria este scăl- dată de Marea Neagră. Suprafața: 111.100 km²; populația: 7.600.000 de locuitori (1956). Capitala țării: Sofia. Orașe mari: Plovdiv, porturile Var na și Burgas (la Marea Neagră) și Ruse pe Dunăre. Bulgaria este unul dintre cele mai vechi state slave, constituit în a doua jumătate a secolului al VH-lea. La sfîrșitul secolului al XlV-lea Bulgaria a fost cotropită de turci. în urma victoriei repurtate de Rusia împotriva Bulgaria 59 Turciei în războiul ruso-turc cli'i 1877 — 1878, Bulgaria a fost eliberată de sub jugul turcesc. Sub influența Revoluției din Octom- brie, în Bulgaria s-a intensificat mișcarea revoluționară. în scopul înăbușirii acestei mișcări, burghezia reacționară a instaurat în iunie 1923 dictatura fascistă. Partidul comunist a fost declarat în afara legii, au început persecuțiile împotriva munci- torilor înaintați și a altor militanți progresiști. în timpul celui de-al doilea război mondial, teritoriul Bulga- riei a fost ocupat de trupele germane. Poporul bulgar a pornit lupta de eli- berare împotriva fascismului. Din inițiativa și sub conducerea partidului comunist, în frunte cu G. Dimiirov, în 1942 a fost creat Frontul patriei, care grupa toate forțele antifasciste ale țării. Partidul a organizat în întreaga țară mișcarea de partizani, care în 1944 a luat un caracter de masă. Victoria repurtată de Armata So- vietică împotriva armatelor germano- fasciste în Balcani a creat condiții prielnice pentru răsturnarea regimu- lui fascist, pentru lichidarea jugului imperialist în Bulgaria. în urma insu- recției populare de la 9 septembrie 1944 s-a format primul guvern bulgar al Frontului patriei și s-a instaurat regimul de democrație populară. Potrivit voinței poporului, la 15 septembrie 1946 în Bulgaria s-a des- ființat monarhia și s-a proclamat republica. Prim-ministru al primului guvern republican al Bulgariei a fost ales Dimitrov. în trecut, Bulgaria era o țară agra- ră înapoiată, dependentă de statele imperialiste (în primul rînd de Ger- mania). în agricultură și în economia forestieră era ocupată 80% din popu- lația aptă de muncă. Trăsătura caracteristică a agriculturii o con- stituia proprietatea funciară mică, fărîmițată. Industria era reprezentată în special de întreprinderi textile, alimentare și de prelucrare a tutunului. Puterea populară a înfăptuit o serie de transformări social-economice, dintre care cele mai importante au fost reforma agrară din 1946, în urma căreia peste 128.000 de gospodă- rii țărănești lipsite de pămînt sau cu pămînt puțin au căpătat 150.000 ha de pămînt, și naționalizarea industriei și a băncilor, efectuată în decembrie 1947. îndeplinirea cu succes a planului bienal de refacere a economiei naționale (1947 — 1948) a permis poporului bulgar să pornească în 1949 la îndeplinirea unui plan cincinal — planul construirii bazelor socialismului. Primul plan cincinal de dezvoltare a economiei naționale a Bulgariei a fost îndeplinit la principalii indici în 4 ani (1949—1952). Bulgaria s-a transformat într-o țară industrială- agrară. La sfîrșitul anului 1955 ponderea producției mijloacelor de producție în valoarea globală a întregii producții industriale a repre- zentat 46,7%. Volumul producției industriale în 1956 a crescut de 6,4 ori în comparație cu 1939. S-au creat pentru prima dată în Bulgaria o industrie . chimică, petroliferă, de electricitate, o industrie constructoa- re de mașini, o industrie siderurgică și a metalelor neferoase, șantiere navale; se produc o serie de noi tipuri de materiale de construcție. Cel de-al doilea plan cincinal (1953—1957) prevedea o creștere a producției globale a industriei pînă la sfîrșitul cincinalului cu 60% și o creștere a volumului producției agri- cole cu 66%. în cursul îndeplinirii primului plan cincinal s-a produs o cotitură funda- mentală în dezvoltarea agriculturii. Gospodăriile agricole cooperative de muncă (G.A.C.M.) ocupă în prezent o situație dominantă în satul bulgar (3.100 în 1957). Fc ogoarele țării lucrează aproximativ 25.000 de trac- toare (calculate în tractoare con- venționale de 15 c. p.) și peste 4.000 de combine. 60 Bund Venitul național a crescut în 1955 cu 98% în comparație cu 1939. Au loc în mod sistematic reduceri de prețuri la mărfurile industriale și alimentare; cresc salariile reale ale muncitorilor și funcționarilor, pre- cum și veniturile țăranilor. în țară este aproape complet li- chidat analfabetismul. în 1939, în țară nu existau decît 5 instituții de învățămînt superior, în care învățau aproximativ 10.000 de studenți. în 1956, numărul instituțiilor de învă- țămînt superior se ridica la 20, în care învățau 37.400 de studenți. Bulgaria este un stat socialist. Conform Constituției din 1947, adop- tată de Marca Adunare Populară, organul suprem al puterii de stat este Adunarea Populară, formată dintr-o singură cameră. Capul sta- tului este Prezidiul Adunării Popu- lare. Organul suprem executiv și de dispoziție este Consiliul de Miniș- tri. Din 1956 — președinte al Consi- liului de Miniștri este A. lugov. Or- ganele locale ale puterii de stat sînt Sfaturile populare. . Forța îndrumătoare și conducă- toare a Republicii Populare Bulgare este Partidul Comunist Bulgar (P.C.B.), Organizația social-politică de masă a poporului bulgar este Frontul pa- triei, creat din inițiativa P.C.B. în 1942 și care activează sub conduce- rea acestuia. în componența lui intră P.C.B., Uniunea populară agrară bulgară (U.P.A.B.), Uniunea dimitrovistă a tineretului popular, sindicatele și alte organizații. Bulgaria a participat la Conferința de la Moscova din 1954, Ea a semnat în 1955 Tratatul de la Varșovia de prietenie, colaborare și asistență mutuală. în decembrie 1955 a fost primită în O.N.U. . BUND („Uniunea generală a mun- citorilor evrei din Lituania, Polonia și Rusia“) — a luat naștere în 1897, la Congresul de la Vilno, grupînd în special pe meseriașii evrei din regiunile apusene ale’ Rusiei. în 1898 a intrat în P.M.S.D.R. la primul Congres al acestuia. Bundul a fost un purtător al naționalismului și separatismului în mișcarea munci- torească din Rusia. Opunînd inte- resele muncitorilor evrei intereselor muncitorilor de alte naționalități, Bundul a contribuit la dezbinarea forțelor proletariatului și a cauzat astfel imense prejudicii mișcării muncitorești. Lenin a supus unei critici nimicitoare poziția burghezo- naționalistă a Bundului. La Congre- sul al Il-lea al partidului (1903), Bundul a ieșit din P.M.S.D.R., deoa- rece congresul a respins cererea Bun- dului de a-1 recunoaște ca unic reprezentant al muncitorilor evrei. La Congresul al IV-lea al P.M.S.D.R. (1906), Bundul, sub presiunea mun- citorilor evrei, a intrat din nou în P.M.S.D.R., dar continua să se situeze în toate problemele pe poziții menșevice. Bundul opunea revendi- cării programatice pentru care lup- tau bolșevicii — dreptul națiunilor la autodeterminare — cererea de au- tonomie cultural-națională. în anii reacțiunii stolîpiniste, Bundul a luat parte activă la crearea Blocului din august, bloc antileninist și antipar- tinic. Conferința de la Praga a P.M.S.D.R. (1912) i-a exclus din partid pe bundiști o dată cu ceilalți oportuniști. în 1921 Bundul s-a autodizolvat. „BUNE OFICII" - intervenție di- plomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante. Orice stat își poate oferi serviciile în scopul de a înlesni apla- narea litigiului sau de a organiza tratative de pace; de asemenea ori- care dintre părțile litigante sau beli- gerante poate solicita „bunele oficii“ ale oricărui stat. „Bunele oficii" se deosebesc de mediație prin aceea că terța parte nu face decît să pregă- tească tratativele, ea însăși nelnînd parte la ele și neexaminînd chestiu- nea în fondul ei. BURGHEZIE — clasa capitaliști- lor, adică a proprietarilor principa- Burghezie ctimpradorâ 61 lelor mijloace de producție (fabrici, uzine, cai ferate etc.) care trăiesc și se îmbogățesc din exploatarea Șuncii salariate. în funcție de sfera de aplicare a capitalului, burghezia se împarte în burghezie industrială, comercială, bancară și sătească (vezi Chiaburi- se). Sursa veniturilor burgheziei este plusvaloarea. La însușirea plus- valorii iau parte, în afară de proprie- tarii întreprinderilor industriale și agricole, comercianții, care obțin o parte din plusvaloare sub forma pro- fitului comercial, realizat din vîn- zarea mărfurilor, proprietarii fun- ciari, care obțin o parte din plus- valoare sub formă de rentă, și ban- cherii, care obțin o parte din plus- valoare sub formă de dobînzi la împrumuturile acordate întreprin- •zătorilor. Burghezia ca clasă a apărut și s-a dezvoltat în sînul societății feu- dale și în decurs de secole a luptat pentru a-și impune dominația poli- tică și economică. în urma revolu- țiilor burgheze, ea a venit la putere și a devenit clasa dominantă în socie- tatea capitalistă. O dată cu dezvoltarea capitalis- mului, burghezia s-a transformat dintr-o forță progresistă într-o forță reacționară, care frînează în mod artificial progresul social. La sfîrși- tul secolului al XlX-lea și începutul secolului al XX-lea, capitalismul intră în ultimul stadiu al dezvol- tării sale — stadiul imperialismului, în care toate contradicțiile societății capitaliste se ascut la extrem, iar caracterul parazitar și reacționar al burgheziei iese la iveală în mod deosebit de pronunțat. în societatea capitalistă contemporană situația dominantă o ocupă un pumn de monopoliști, care concentrează în mîinile lor principala masă a mijloa- celor de producție. în condițiile asupririi național- coloniale, burghezia națională din țările coloniale este gata pînă la o anumită limită să ia parte la miș- carea de eliberare națională. în etapa actuală, elementele patriotice din rîndurile burgheziei naționale, mai ales ale burgheziei mijlocii din multe țări . coloniale din Orient, aderă la Frontul unic național anti- imperialist, în fruntea căruia se află clasa muncitoare. Clasicii marxism-leninismului au fundamentat sub raport științific inevitabilitatea prăbușirii dominației burgheziei ca urmare a revoluției socialiste. în U.R.S.S., în urma victo- riei Revoluției din Octombrie și a transformărilor socialiste ce i-au urmat, burghezia a fost desființată ca clasă. în țările de democrație populară, clasa muncitoare, în ali- anță cu țărănimea, sub conducerea partidelor comuniste și muncito- rești, a dat o lovitură hotărîtoare burgheziei și a îndepărtat-o de la putere. Construirea socialismului este însoțită de îngrădirea și înlăturarea, iar apoi și de lichidarea diferitelor pături ale burgheziei ca clasă (vezi și Burghezia compradoră, Mica bur- ghezie). BURGHEZIE COMPRADORĂ - acea parte a burgheziei din țările coloniale și dependente care s-a împăcat cu dominația străină și face funcție de intermediar între capitalul străin și piața locală, aju- tînd pe imperialiștii străini să jefu- iască țara. Intensificarea expansiunii colo- niale în epoca imperialismului a dus la creșterea importanței economice și politice a burgheziei compradore, care a contribuit prin toate mijloa- cele la transformarea țării sale în piață de desfacere și sursă de materii prime pentru capitalul străin. Bur- ghezia compradoră întreține strînse legături cu capitaliștii străini, iar înăuntrul țării — cu proprietarii de pămînt feudali. Din această cauză, lupta de eliberare națională din țările coloniale și dependente este îndreptată nu numai împotriva imperialismului străin, dar și îm- ei Bursa muncii potriva agenturii sale — burghezia compradoră și feudalii. în urma victoriei revoluției popu- lare, burghezia compradoră i din Chi- na, în fruntea căreia se afla clica „celor patru familii“, a fost lichidată, iar proprietatea ei naționalizată. BURSA MUNCII — instituție care are sarcina de a înregistra pe șomeri și de a media obținerea unei slujbe, în țările capitaliste bursele muncii sînt folosite pentru trimiterea forțată a șomerilor la muncile cele mai grele. în U.R.S.S., țară cu o economie socialistă, planificată, bursele muncii au fost desființate o dată cu lichi- darea șomajului. BURSĂ — în țările capitaliste — piață specială în care se încheie afaceri; instituție pentru vînzări- cumpărări de mărfuri standard, care se fabrică în cantități mari (bursa de mărfuri) sau de acțiuni, obligații sau alte valori (bursa de valori). Bursele au apărut în secolele XV —XVI. Operațiile efectuate la bursă contribuie la accelerarea cen- tralizării capitalului și la îmbogățirea vîrfurilor capitaliste. BUSINESS — afacere, izvor de profituri. Business m an — în- treprinzător, om de afaceri, care caută să realizeze profituri prin orice mij- loace. c CABOTAJ — transport maritim de mărfuri și pasageri dc-a lungul coas- tei de la un port la altul în cadrul aceluiași stat. CACHIN Marcel (1869-1958) - militant de seamă al mișcării comu- niste franceze și internaționale. A studiat filozofia. In 1891 a in- trat în partidul muncitoresc, raliin- du-se aripii lui de stînga, condusă de Guesde și Lafargue. A luat parte ac- tivă la Congresul de la Paris din 1905, la care a fost creat Partidul socialist francez unit. Din 1906 pînă în 1920 a fost unul din militanții săi de frunte. Intre 1912 și 1918 a fost redactor la organul central al parti- dului socialist, ziarul „VHumanite^, iar din 1918 a fost fără întrerupere directorul acestuia. în 1914 a fost ales în camera deputaților, iar în 1935 în senat (a fost primul senator comunist). Cachin a participat la lucrările Con- gresului al II-lea al Internaționalei Comuniste ca delegat al Partidului socialist francez. După înapoierea sa în patrie, a luptat pentru aderarea partidului socialist la Internaționala Comunistă. în 1924 a fost ales membru al Comitetului Executiv al Interna- ționalei Comuniste, iar apoi membru al Prezidiului Comitetului Executiv. Din 1920 a fost fără întrerupere mem- bru al C.C. și al Biroului Politic al Partidului Comunist Francez, creat cu participarea sa activă. A fost ur- mărit și întemnițat în repetate rînduri de guvern: în 1923 — pentru cuvîntă- rile sale împotriva ocupării Ruhrului; în 1927 — pentru cuvîntările împo- triva războiului colonial din Maroc. In 1948 a fost deferit justiției pentru că ziarul „rilumanite" a publicat decla- rația Biroului Politic al C.C; al parti- dului comunist că poporul francez nu va lupta niciodată împotriva Uni- unii Sovietice. Pentru îndelungata și neobosita sa activitate, îndreptată spre întărirea prieteniei popoarelor Franței și U.R.S.S., Cachin a fost de- corat în 1957 cu Ordinul „Lenin". CĂDEȚI („partidul constituțional- democrat", se mai intitula și partidul „libertății poporului") — cel mai in- fluent partid burghez din Rusia ța- ristă. Din partidul cadet, organizat în octombrie 1905, făceau parte repre- zentanți ai burgheziei liberalo-mo- narhiste, moșieri care activau în ca- drul zemstvelor, intelectuali burghezi care prin fraze „democratice" căutau să atragă țărănimea de partea lor. Cadeții se străduiau să mențină țaris- mul sub forma unei monarhii consti- tuționale, adică să împartă puterea cu țarul pentru a exploata în comun pe oamenii muncii. Ei au luat atitu- dine categorică împotriva confiscării pămînturilor moșierești. în primul război mondial, cadeții au sprijinit activ politica externă anexionistă a absolutismului țarist. în perioada re- voluției burghezo-democratice din fe- bruarie, ei s-au străduit să salveze monarhia. în Guvernul provizoriu, ca- deții au continuat politica externă a țarismului. Au luptat împotriva bolșevicilor, reprimind cu armele de- monstrațiile muncitorești, și au or- ganizat comploturi contrarevoluțio- nare (vezi Rebeliunea lui Kornilov), 64 Cadre Prin decretul guvernului sovietic din 28 noiembrie (11 decembrie) 1917, ca- deții au fost declarați dușmani ai poporului. După victoria revoluției din Octombrie, ei au participat la ac- țiunile armate contrarevoluționare împotriva Puterii sovietice și au fost zdrobiți de popor. CADRE—lucrătorii calificați și per- manenți din diferite ramuri de acti- vitate; efectivul de bază al lucrăto- rilor din aparatul de stat, de partid și sindical. Partidul comunist și guvernul so- vietic acordă o mare atenție problemei pregătirii și educării cadrelor, cerînd să se studieze amănunțit calitățile și lipsurile fiecărui lucrător, să se crească cu grijă și să se promoveze cu îndrăz- neală cadre noi, să se îmbine cadrele vechi cu cele tinere. Se dă o mare im- portanță educării marxist-leninistea cadrelor, ridicării nivelului politic și teoretic al tuturor lucrătorilor, educării lor în spiritul intransigenței față de lipsuri și al perseverenței în biruirea dificultăților. Statutul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice adoptat la Con- gresul al XlX-lea prevede că membrul de partid este obligat „în orice funcție care i-ar fi încredințată de partid să înfăptuiască fără șovăire indica- țiile partidului cu privire la justa selec- ționare a cadrelor, după calitățile lor politice și profesionale. încălcarea acestor indicații, selecționarea ca- drelor după criteriul relațiilor de prie- tenie, al devotamentului personal, al locului de naștere comun și al rude- niei este incompatibilă cu rămînerea în partid“. CAGULARZI — membri ai unor or- ganizații fasciste militarizate care au activat în Franța înainte de cel de-al doilea război mondial. Au dus o luptă înverșunată împotriva comuniș- tilor și activiștilor sindicali progre- siști, folosind metode fasciste — asa- sinate mișelești, provocări, incendieri de sedii ale organizațiilor muncito- rești ețc; CALIF — titlu al șefului spiri- tual al musulmanilor. Califii aveau putere laică și spirituală în primele state arabe; mai tîrziu titlul de calif l-au purtat sultanii egipteni, iar ulte- rior sultanii turci. Califatul a fost des- ființat în Turcia în 1924. CALIFICARE — nivel de pregătire al unui om pentru îndeplinirea unei anumite munci. Muncă cali- ficată este acea muncă pentru a cărei îndeplinire este necesară o pre- gătire, o instruire specială, dobîn- direa unei îndemînări în producție. CALITATE ȘI CANTITATE - ca- tegorii ale materialismului dialectic, a căror unitate formează caracterul de- terminat al obiectului sau fenome- nului respectiv. Calitatea este defi- nirea esențială a obiectului, în vir- tutea căreia el este obiectul dat, și nu altul. Schimbarea determinării cali- tative înseamnă schimbarea funda- mentală a obiectului sau a feno- menului dat. Spre deosebire de cali- tate, cantitatea este o determinare a cărei schimbare nu provoacă de la început o schimbare a obiectului în- suși. Determinarea cantitativă este caracterizată prin număr, mărime, ritm, grad, volum etc. Dialectica marxistă consideră dez- voltarea ca un proces de trecere în salturi de la schimbări cantitative imperceptibile la schimbări calitative fundamentale, ca o permanentă înnoire în natură și societate. De aceea filo- zofia marxistă afirmă că dezvoltarea nu este o simplă repetare a mișcării parcurse, ci c o mișcare ascendentă de la simplu la complex, de la inferior la superior. Epoca contemporană se ca- racterizează, de pildă, prin aceea că orînduirea capitalistă, care și-a trăit traiul, e înlocuită printr-o formă su- perioară de viață socială — socialis- mul. Filozofia marxistă ne învață nu numai că schimbările cantitative se transformă în schimbări calitative, dar că și schimbările calitative dau naștere la noi relații cantitative. Nici o orînduire socială nu a cunoscut un Cambogea 65 asemenea ritm de dezvoltare a indus- triei, a agriculturii și a culturii po- porului ca orînduirea socialistă. Ritmul înalt de dezvoltare al societății socia- liste e determinat de natura ei socială calitativ nouă: lipsa claselor anta- goniste, dominația proprietății so- ciale, caracterul planificat al dezvol- tării economiei. CALVINISM — varietate a pro- testantismului, apărută în Elveția în secolul al XVI-lea și denumită astfel după întemeietorul său, Jean Calvin (1509 — 1564). Calvinismul este una dintre varietățile cele mai pronunțat burgheze ale religiei creștine. Sub stin- dardul calvinismului, burghezia din Anglia, Olanda și Elveția a luptat în secolele al XVI-lea și al XVII-lea împotriva aristocrației feudale și a catolicismului, pentru instaurarea do- minației sale. Protestanții francezi din secolul al XVI-lea — hughenoții — au fost calviniști. La baza calvinis- mului stă doctrina „predestinării ab- solute“, potrivit căreia, încă înainte de „facerea lumii", dumnezeu ar fi pre- destinat pe unii oameni „mîntuirii", iar pe alții „pieirii“, pe unii — raiului, pe alții — iadului, această sentință divină fiind absolut imuabilă. Doc- trina predestinării divine a fost reflec- tarea în religie a faptului că în lumea comerțului și a concurenței succesul sau falimentul nu depinde de activi- tatea sau de iscusința oamenilor, ci de împrejurări independente de ei. Ea justifica inegalitatea de clasă, bogăția unora și mizeria altora, interzicînd oamenilor muncii să se răzvrătească împotriva burgheziei, a cărei domi- nație este în mod absurd, considerată ca fiind predeterminată de divinitate. Organizațiile religioase contempo- rane la baza cărora se află calvinismul sînt răspîndite în Elveția („biserica elvețiană") și în Olanda, în partea de apus a Germaniei („biserica refor- mată"), în Scoția („biserica presbi- teriană") și în S.U.A. („metodiștii" ș.a.). CAMBOGEA — stat în sudul penin- sulei Indochina. Se învecinează cu 5 — Dicționar Poliție Laos, Vietnam, Tailanda. Supra- fața: 175.000 km²; populația: peste 4.000.000 (1955). Naționalitatea prin- cipală: hmerii. Capitala: Pnom-Pen. Baza economiei este agricultura. Se cultivă în special orez, dar și porumb, tutun, bumbac și piper. Se extrage cauciuc. Este * dezvoltată creșterea animalelor. In apele lacului Tonle se află pește. Principalele mărfuri de export sînt orezul, cau- ciucul, peștele și pieile. Imperialiștii francezi au cotropit Cambogea în 1863 și au transformat-o într-un protectorat al lor. După cel de-al doilea război mondial, ca urmare a luptei de eliberare națională duse de popoarele Cambogiei, Franța a fost nevoită să facă concesii, și prin tratatul din 8 noiembrie 1949 a acor- dat Cambogiei independența în cadrul Uniunii franceze; în fapt, puterea a rămas în mîinile înaltului comisar francez. Poporul Cambogiei a dus timp de mulți ani o luptă de eliberare națională împotriva colonialiștilor francezi. Pe teritoriul eliberat a fost creat în 1950 Comitetul național de eliberare, care ulterior s-a transfor- mat într-un Guvern al rezistenței populare. Problema încetării operațiilor mili- tare în Cambogea, ca și în celelalte țări din Indochina, a fost dezbătută la conferința miniștrilor de externe care s-a ținut la Geneva (vezi Confe- rința de la Geneva din 1954). La 21 iulie s-a semnat un acord cu privire la încetarea operațiilor militare în Cambogea, retragerea forțelor armate ale Uniunii franceze de pe teritoriul ei și demobilizarea pe loc a forțelor armate ale Rezistenței. Guvernul Cambogiei a declarat că nu va încheia nici o alianță militară care ar fi în contradicție cu principiile Cartei O.N.U. și că nu va admite crearea de baze militare străine pe teritoriul țării. Cambogea a participat la Con- ferința de la Bandung din 1955 și a stabilit legături de prietenie cu India, cu Republica Populară Chineză, cu U.R.S.S. și cu o serie de alte țări GG Camera comunelor pe baza celor cinci principii ale coexistenței pașnice. In august 1957 a fost adoptată legea cu privire la neutralitatea Cambogiei. Cambogea este o monarhie consti- tuțională. Puterea legislativă aparține regelui și Adunării naționale. Majori- tatea mandatelor le deține partidul Asociația popular-so- cialistă, condusă de prințul No- rodom Sianuk. în septembrie 1955 Cambogea a ieșit din Uniunea franceză. în decem- brie 1955 Cambogea a fost primită în O.N.U. în iunie 1956 a fost semnat la Pechin tratatul chino-cambogean cu privire la acordarea de. ajutor economic Cambogiei. CAMERA COMUNELOR — Camera inferioară a parlamentului englez; este aleasă pe termen de. cinci ani. Alegerile pentru Camera comunelor se fac pe baza sistemului electoral majoritar, care asigură dominația reprezentanților marelui capital. Po- poarele coloniilor engleze nu participă la alegerile pentru parlamentul englez, deși acesta deține puterea supremă asupra tuturor coloniilor engleze. CAMERA DEPUTAȚILOR - de- numire dată în unele țări burgheze Camerei inferioare a parlamentului, de pildă în Italia, în Belgia și într-o serie de țări din America latină. CAMERA LORZILOR — Camera superioară a parlamentului englez, ai cărei membri sînt în majoritate repre- zentanți ai aristocrației și ai marii burghezii. Majoritatea membrilor Ca- merei lorzilor dețin locurile prin moș- tenire, o parte sînt numiți de rege și o parte ocupă locurile pe baza funcției lor. Camera lorzilor este instanța judiciară supremă a Marii Britanii. CAMERA REPREZENTANȚILOR — Camera inferioară a parlamentului în unele dominicane britanice și în S.U.A. (vezi Co ngres). CAMERUN — posesiunea Franței și a Marii Britanii în Africa ecuatorială. Pînă la primul război mondial, Came- runul a fost o colonie germană, iar în 1919 a fost împărțit între Anglia și Franța, care în 1922 au primit de la Liga Națiunilor mandate pentru ad- ministrarea a cîte unei părți a Came- runului. în decembrie 1946, Adunarea Generală a O.N.U. a aprobat acordul cu privire la tutela Angliei și Franței asupra părților respective ale Came- runului, ceea ce a însemnat menține- rea de fapt a regimului colonial în Camerun (vezi Tutelă internațională). Camerunul Francez — teri- toriu aflat sub tutela Franței. Supra- fața: 432.000km²; populația: 3.100.000 (1955), formată din naționalitatea bantu și francezi. Centru administra- tiv: launde. Ocupația de bază a populației este agricultura primitivă. Franța exportă din Camerun cacao, copra, cafea, esențe valoroase de lemn. Populația băștinașă e supusă unei exploatări nemiloase. Lupta pentru apărarea drepturilor oamenilor muncii este dusă de Confederația gene- ral ă a m u n c i i din Came- run. în 1952 — 1953, muncitorii au făcut o serie de greve, cerînd lichi- darea jugului imperialist, acordarea de drepturi democratice, mărirea sala- riilor și organizarea unui sistem de învățămînt și de asistență medicală. Camerunul Britani c—teri- toriu aflat sub tutela Marii Britanii. Suprafața: 88.300 km²; populația: 1.500.000 (1955). Centru administra- tiv: Buea. Contrar principiilor care stau la baza tutelei, teritoriul este administrat ca parte componentă a coloniei engleze vecine, Nigeria, al cărei guvernator este și administrator al Camerunului Britanic. Colonialiștii englezi dețin aproape toate planta- țiile de cauciuc, palmieri și bananieri și exploatează populația băștinașă. Lupta împotriva regimului colonial, pentru unificarea și independența țării este condusă de Uniunea populațiilor din C a m e- r u n, care se bucură de sprijinul majorității covîrșitoare a populației, de Uniunea democratică a femeilor din Canada 67 Camerun, precum și de alte organi- zații progresiste. CANADA — stat situat în America de Nord. Se mărginește cu S.U.A. și Alaska. Suprafața, inclusiv Newfoun- dland, care din 1949 a intrat în com- ponența Canadei: 9.900.000 km²;po- pulatia: 16.700.000 (1957); canadienii sînt de origină engleză și franceză. Populația băștinașă (indieni și eschi- moși) a fost aproape complet exter- minată. Capitala este Ottawa. Prin- cipalele centre industriale și comer- ciale sînt: Montreal, Toronto, Winni- peg, Vancouver, Quebec, ÂVindsor. Canada este o țară industrial-agrară cu un înalt nivel de dezvoltare a capi- talismului. Posedă foarte mari bogă- ții ale subsolului, printre care diferite materii prime strategice. Rezervele de nichel ale Canadei depășesc 80% din resursele totale ale țărilor capita- liste (în 1955 au fost extrase 159.000 de tone). Se extrage de asemenea plumb și zinc. Printre țările capita- liste, Canada ocupă unul dintre pri- mele locuri în privința extracției de titan, platină, aur, argint, cobalt, uraniu și alte elemente radioactive. în 1956 au fost extrase 11.300.000 de tone de cărbune, 20.000.000 de tone de minereu de fier, 22.800.000 de tone de petrol. Canada este bogată în păduri (ele acoperă circa 3/5 din teritoriu). în Canada este dezvoltată industria prelucrătoare : de automobile, chimică, de prelucrare a lemnului, a hîrtiei, industria constructoare de mașini, de construcții navale; un rol important deține hidroenergetica. E foarte pu- ternic dezvoltată producția de război (avioane, tancuri, arme, obuze). în agricultură predomină marea proprietate funciară capitalistă. Circa ²/₃ din întreaga suprafață arabilă este concentrată în mîinile marilor fermieri. Principalele culturi sînt: griul, ovă- zul, orzul, porumbul; este dezvol- tată creșterea animalelor. Se exportă cel puțin o treime din întreaga producție a țării. Pe piețele externe, Canada se prezintă ca mare 5* exportator de grîu (locul al doilea în lumea capitalistă, după S.U.A.), de produse animale, de hîrtie de ziar (primul loc în lume), de blănuri, de metale neferoase, de automobile și de armament. în a doua jumătate a secolului al XlX-lea și la începutul secolului al XX-lea, economia Canadei se afla în general sub influența capitalului englez. în secolul al XX-lea, imperia- lismul american a început să pătrundă tot mai mult în economia Canadei, împingînd capitalul englez pe locul al doilea. După cel de-al doilea război mondial, capitalul american a devenit dominant în țară. Din 14,5 miliarde de dolari, cît reprezintă investițiile de capital străin în Canada, Statelor Unite le reveneau în 1955 aproape 11 miliarde de dolari. Monopolurile ame- ricane controlează industria chimică, rafinăriile de petrol, industria minieră, de automobile, electrotehnică, pre- cum și o serie de alte “ramuri indus- triale. Canada este un stat federal și face parte, ca dominion, din „Common- wealthul britanic". Puterea legisla- tivă aparține parlamentului, compus din Senat și Camera comunelor. Pu- terea executivă este exercitată de un guvernator general și de Consiliul de Miniștri. Cele mai importante partide bur- gheze sînt: partidul liberal, în- ființat în Ib73, reprezentant al inte- reselor monopolurilor canadiene, care au legături mai ales cu capitalul ame- rican; din 1921 pînă în 1957, el s-a aflat aproape neîntrerupt la putere; liderul partidului este L. Saint-Lau- rent; partidul conservator progresist, partid al marelui capital, duce în esență aceeași poli- tică ca și partidul liberal și se pro- nunță pentru menținerea legăturilor politice și economice cu Anglia; lide- rul partidului este Diefenbaker (din 1957 prim-ministru); partidul s o- cial-democrat (Federația statului c o o p e r a t i s t), în- ființat în 1932, este condus de socia- 63 Canalul Panama liștii de dreapta. Principalele sindi- cate din Canada sînt afiliate la centrul sindical american A.F.L. — C.LO. Interesele clasei muncitoare și ale tuturor oamenilor muncii sînt apă- rate de Partidul muncito- resc progresist, partid mar- xist, continuatorul tradițiilor revolu- ționare ale Partidului Comunist din Canada (partidul comunist s-a consti- tuit în 1924 din partidul muncitoresc, care fusese înființat în 1922). între 1931 și 1936 partidul comunist a acti- vat în ilegalitate. în 1940 a fost din nou interzis. în 1943 s-a constituit ca partid legal Partidul muncitoresc progresist din Canada. Programul partidului cheamă la luptă pentru crearea unei largi coaliții a tuturor forțelor democratice din țară, ,,pen-' tru satisfacerea nevoilor zilnice de importanță vitală ale poporului și pentru socialism". Secretar general este Tim Buck. Organul central este ziarul „Canadian Tribune". în timpul războiului, S.U.A. au creat pe teritoriul țării o serie de baze militare. Menținerea bazelor militare americane pe teritoriul canadian a fost consfințită în 1947 prin acordul cu privire la „apărarea comună". Ca- nada face parte din pactul Atlanticului de nord. în martie 1951, ea a încheiat un acord cu S.U.A. cu privire la pre- gătirea comună pentru „apărarea ci- vilă". în februarie 1956 a fost încheiat un acord comercial între Canada și Uniu- nea Sovietică, prin care s-au creat posibilități favorabile pentru dezvol- tarea comerțului sovieto-canadian în interesul ambelor țări. CANALUL PANAMA - unește 0- ceanul Pacific cu cel Atlantic, trecînd prin istmul Panama de pe teritoriul republicii Panama. Are o mare impor- tanță economică și strategică. Lungi- mea: 62,5 km, traficul de mărfuri: 36.700.000 de tone anual (1953). îm- preună cu zona adiacentă (lată de cîte 5 km de fiecare parte a canalului) aparține S.U.A. Este puternic forti- ficat. în 1850 S.U.A. au încheiat un acord de compromis cu Anglia (tra- tatul Clayton-Bulwer), conform că- ruia viitorul canal urma să fie consi- derat deschis, cu drepturi egale, pen- tru Anglia și S.U.A., cele două puteri obligîndu-se să-i garanteze neutrali- tatea. în 1901 S.U.A. au silit Anglia să accepte încheierea unui nou tratat (tratatul Hay-Pauncefote), potrivit căruia S.U.A. au fost declarate sin- gurul garant al neutralității viitorului canal și obțineau exclusivitatea con- struirii și administrării canalului. în 1902 S.U.A. au cumpărat de la socie- tatea franceză falimentară concesiu- nea obținută de această societate de la guvernul Columbiei de a construi canalul prin istmul Panama, iar ulte- rior și-au instaurat deplina lor domi- nație în zona canalului. Construirea canalului a fost terminată în 1914, 35 de ani după începerea lucrărilor. Canalul Panama a fost deschis după terminarea primului război mondial. CANALUL SUEZ — străbate teri- toriul provinciei Egipt a Republicii Arabe Unite și unește Marca Medite- rană cu Marea Roșie (lungimea: apro- ximativ 173 km). Canalul are o mare însemnătate strategică și economică, deoarece prin el trec cele mai scurte căi maritime din Europa spre Extre- mul Orient. în 1854, fostul consul francez din Alexandria, Lesseps, care reprezenta interesele guvernului francez, a obți- nut de la Said-pașa, cîrmuitorul Egip- tului, concesiunea construirii Canalu- lui Suez și a exploatării lui pe termen de 99 de ani. Canalul a fost construit cu mîinile egiptenilor; Egiptul a furnizat gra- tuit 4/5 din forța de muncă necesară, carierele de piatră etc. Anglia, temîn- du-se ca nu cumva concurenta sa Franța să-și consolideze pozițiile pe cea mai scurtă cale spre India, s-a opus în fel și chip construirii canalu- lui. Cînd însă canalul a fost construit (în 1869), Anglia a cumpărat pe un preț derizoriu aproape jumătate din acțiunile companiei, iar apoi, în 1882, Capital 69 a ocupat zona Canalului Suez și între- gul Egipt. Situația juridică a canalului a fost stabilită prin convenția din 1888, semnată de 9 state europene, între care și Rusia. Convenția prevede li- bertatea navigației pe canal, trecerea liberă prin el în timp de pace și de război a vaselor comerciale și militare ale tuturor țărilor. Cu toate că Egiptul a fost procla- mat independent, Anglia a continuat să ocupe zona canalului. După lovi- tura de stat cu caracter revoluționar din Egipt, a fost semnat un acord (1954), în conformitate cu care, în iunie 1956, trupele engleze au părăsit zona canalului. La 26 iulie 1956, guvernul, exercitînd dreptul de suve- ranitate al Egiptului, a naționalizat compania Canalului Suez. CANCELAR — 1) în evul mediu: șeful cancelariei și arhivei regale; 2) cancelar de stat în Rusia țaristă — cel mai înalt grad civil; 3) în Anglia: președintele Camerei lorzi- lor (lord-cancelar) și ministrul de fi- nanțe (cancelar al vistieriei); 4) în Austria și în Germania occidentală: șeful guvernului; președintele Con- siliului de Miniștri în Germania între 1871 și 1945. ’ .CANOSSA — numele unui castel din nordul Italiei în fața căruia, în ianuarie 1077, împăratul german Hen- ric al IV-lea (1056-1106), desculț și cu capul descoperit, a cerșit cu umi- lință iertare timp de trei zile Papei Grigore al VH-lea (1073-1085). Hen- ric al IV-lea a fost silit să meargă să se umilească la Canossa în urma în- frîngerii suferite în lupta pe care a dus-o cu Papa în chestiunea dreptu- lui de învestitură (adică a dreptului de a numi episcopi în imperiu). In sens figurat, „a merge la Ca- nossa“ înseamnă a face penitență, a te umili în fața adversarului, renun- țînd la principiile tale. CAP DE POD — teritoriu fortificat care asigură trupelor ce îl ocupă po- ziția cea mai avantajoasă pentru ofensivă sau pentru un atac împo- triva inamicului. CAPITAL — valoare care prin ex- ploatarea muncitorilor salariați aduce plusvaloare. Analiza științifică a aces- tei importante categorii a economiei politice a capitalismului a fost făcută pentru prima oară de K. Marx, care a dovedit inconsistența concepției an- tiistorice a economiștilor burghezi cu privire la caracterul etern al capita- lului. Capitalul apare în anumite con- diții istorice, cînd mijloacele de pro- ducție sînt proprietatea privată a clasei burgheze, iar muncitorul este nevoit, pentru a putea trăi, să se an- gajeze la lucru, adică să-și vîndă forța de muncă ca pe o marfă. în conse- cință, capitalul este întruchiparea unei relații sociale de producție, a relației dintre clasa capitaliștilor și clasa muncitoare. După rolul pe care-1 au în procesul de producere a valorii și a plusvalorii, economia politică marxistă distinge două părți ale capitalului: capi- talul constant, cheltuit pen- tru mijloace de producție și care nu-și schimbă mărimea în procesul de pro- ducție, și capitalul varia- b i 1, cheltuit pentru forța de muncă. Valoarea acestei din urmă părți a ca- pitalului își schimbă mărimea în pro- cesul de producție: în procesul de muncă, muncitorul nu reproduce nu- mai valoarea forței sale de muncă, dar creează și plusvaloare, care este în- sușită în mod gratuit de capitalist. O parte a plusvalorii create de mun- citori în procesul de producție e folo- sită pentru lărgirea producției, adică e transformată în capital. Funcția de vînzare a mărfurilor este îndeplinită de capitalul comercial, care funcționează în sfera circulației. Continua lărgire a producției și a desfacerii de mărfuri reclamă mijloace suplimentare, care sînt puse la dispoziție de c a p i t a- 1 u 1 de împrumut (vezi și Cămătărie). în modul de producție capitalist, capitalul comercial și cel de împriiiriuț nu ău un țoI de sine 70 Capital financiar stătător, funcțiile lor reducîndu-se, în ultimă analiză, la. deservirea capita- lului investit în. producție. Producția capitalistă nu se poate însă lipsi de aceste feluri de capital. De aceea co- mercianții și bancherii participă la însușirea plusvalorii create în proce- sul de producție, comerciantul pri- mind partea sa sub formă de beneficiu comercial, iar bancherul sub formă de dobîndă. In procesul de reproducție se în- făptuiește acumularea capitalului, con- centrarea și centralizarea producției, în industrie și în domeniul bancar apar mari monopoluri capitaliste, care concentrează în mîinile lor pro- ducția și desfacerea mărfurilor, finan- țarea industriei și a comerțului. Prin unirea capitalului industrial cu cel bancar se formează capitalul finan- ciar, forma dominantă a capitalului în epoca imperialismitlui. în socialism, unde baza relațiilor de producție este proprietatea’ so- cială asupra mijloacelor de producție, iar economia este condusă în mod pla- nificat, mijloacele de producție nu se pot transforma în capital. CAPITAL FINANCIAR - formă specială a capitalului care apare pe baza dezvoltării monopolurilor ca ur- mare a împletirii, a contopirii capi- talului bancar cu capitalul industrial; formarea capitalului financiar este una dintre caracteristicile principale ale imperialismitlui. Capitalul financiar a apărut la sfîrșitul secolului al XlX-lea și în- ceputul secolului al XX-lea, cînd rolul hotărîtor în viața economică a țărilor capitaliste au început să-l joace un număr restrîns de mari întreprinderi, monopolurile, și cînd totodată a cres- cut considerabil importanța băncilor, care s-au transformat și ele în mono- poliști atotputernici, dispunînd de aproape toate capitalurile bănești din țară și de aproape toate economiile populației. Investind în industrie fon- duri uriașe, băncile au devenit cei mai mari acționari ai întreprinderilor industriale, Băncile au reprezentanții lor în consiliile de administrație ale întreprinderilor industriale, comer- ciale și de transport și ale uniunilor lor. La rîndul lor, marile întreprin- deri industriale au devenit acționari ai băncilor, au cumpărat o parte din acțiunile acestora și au reprezentanții lor în consiliile de administrație ale băncilor. Capitalul financiar este adevăratul stăpîn în țările capitaliste. Căutînd să-și extindă dominația asupra altor țări, capitalul financiar le învăluie în rețelele dependenței financiare, îm- pinge statele imperialiste pe calea acaparării de colonii și de teritorii străine. Puterea capitalului financiar se manifestă în faptul că un mic pumn de mari capitaliști — oligarhia finan- ciară — ține în mîinile sale băncile, industria, economia și aparatul de stat al țării. în epoca predominării capitalului financiar, din rîndul țărilor capita- liste se desprind cele care au cea mai mare putere financiară. în prezent un asemenea stat este S.U.A.; capi- talul financiar al S.U.A. tinde să-și extindă dominația asupra tuturor ță- rilor capitaliste. Lupta dintre monopolurile din di- feritele țări imperialiste pentru noi sfere de aplicare a capitalurilor, pen- tru noi piețe de desfacere a mărfurilor și pentru noi surse de materii prime duce la războaie imperialiste. CAPITALISM — orînduire socială care a luat locul feudalismului: ultima formațiune social-economică antago- nistă. Capitalismul se bazează pe pro- prietatea privat-capitalistă asupra mijloacelor de producție, pe exploa- tarea muncii salariate de către capi- tal. Producția de mărfuri devine do- minantă, cuprinzînd toate ramurile producției; forța de muncă se trans- formă și ea în. marfă. Forța motrice a producției capitaliste, legea ei fun- damentală, este legea plusvalorii. în societatea capitalistă există două clase principale: burghezia și prole- țarindul, Alături de ele mai există Capitalism de stat Vi și clase neprincipale: moșierii și ță- ranii. în comparație cu feudalismul, capi- talismul a fost un mod de producție pro- gresist. Capitalismul lichidează vechile obstacole feudale din calea dezvoltării forțelor de producție. Pe cînd în feu- dalism producătorul direct se află în stare de dependență feudală față de moșier, în capitalism muncitorul sa- lariat e, formal, liber și proprietar al forței sale de muncă. Sub amenința- rea de a muri de foame, el este însă nevoit să-și vîndă forța de muncă proprietarului mijloacelor de produc- ție — capitalistului. Capitalismul a sporit cointeresarea muncitorilor în rezultatele muncii lor și a ridicat mult productivitatea întregii munci sociale. în Europa occidentală, dezvoltarea relațiilor capitaliste a început în evul mediu. La sfîrșitul secolului al XVIII- lea și începutul secolului al XlX-lea s-a produs (mai întîi în Anglia, apoi și în celelalte țări) trecerea la produc- ția mașinistă. în industrie, în locul atelierelor meșteșugărești, bazate pe munca manuală, și al întreprinderilor manufacturiere (vezi Manufactura), au apărut mari fabrici și uzine, uti- late cu mașini complexe. în agricul- tură au apărut, în locul domeniilor feudale, pe care se folosea munca iobagilor și unelte de producție pri- mitive, mari gospodării capitaliste, care lucrează cu muncă salariată și mașini agricole. Capitalismul a luat o mare extindere și a devenit modul de producție dominant. în capita- lism, industriașii, moșierii, comer- cianții, bancherii și chiaburii exploa- tează pe muncitorii salariați și pe țărani; statul burghez apără intere- sele capitaliștilor și ale moșierilor; biserica și școala, știința și arta — totul este pus în slujba exploatării capitaliste. Extinzînd producția și concentrînd în uriașe fabrici și uzine milioane de muncitori, capitalismul își submi- nează, implicit, propria sa bază, de- oarece caracterul social al procesului de producție reclamă proprietatea so- cială asupra mijloacelor de producție. Contradicția dintre caracterul social al producției și forma privat-capita- listă de însușire este contradicția fundamentală a capitalismului. Ca- pitalismul întețește concurența, duce la pauperizarea a milioane de munci- tori și ruinează masa proprietarilor privați mici și mijlocii, transformîn- du-i în proletari. Ireconciliabila con- tradicție care există în capitalism între nivelul de dezvoltare al forțelor de producție și relațiile de producție se manifestă în crize periodice de supraproducție (vezi Crize economice) și în creșterea antagonismului de clasă dintre masele proletare, de o parte, și burghezie, de altă parte. Lupta de clasă dintre burghezie și proletariat este trăsătura fundamen- tală a orînduirii capitaliste. Cel mai înalt și totodată ultimul stadiu al capitalismului este imperia- lismul, care s-a cristalizat la sfîrșitul secolului al XlX-lea și începutul se- colului al XX-lea. El se caracteri- zează prin dominația în economia și în politica statelor capitaliste a unui mic număr de uniuni monopoliste, care caută să stoarcă profituri capi- taliste cît mai ridicate. Imperialis- mul ascute la extrem contradicțiile capitalismului și împinge proleta- riatul la revoluția socialistă. CAPITALISM DE STAT - sistem de relații dintre economia capitalistă și statul burghez, în care în mîinile statului se concentrează o parte a mijloacelor, de producție (întreprin- deri izolate sau întregi ramuri indus- triale). Intrucît statul burghez este instrumentul clasei capitaliștilor, mij- loacele de producție care se află în mîinile lui nu sînt avutul întregii so- cietăți, ci continuă să rămînă la dis- poziția clasei dominante. în epoca imperialismului, capitalismul de stat aduce foloase mai ales burgheziei mo- nopoliste (vezi Capitalism monopolist de stat). în același timp capitalismul de stat este forma cea mai înaltă a socializării capitaliste a producției și creează premisele materiale pentru 12 Capitalism monopolist de stat înlocuirea capitalismului cu socialis- mul. în condițiile dictaturii proletaria- tului, noțiunea de „capitalism de stat“ are cu totul alt conținut. în U.R.S.S., capitalismul de stat a constituit una dintre cele cinci formațiuni social- economice care au existat în perioada de trecere de la capitalism la socia- lism și a constat în subordonarea între- prinderilor capitaliste particulare sta- tului proletar și în controlarea activită- ții lor de către acesta. Ponderea capitalismului de stat în economia țării era neînsemnată. O dată cu cons- truirea societății socialiste și lichidarea elementelor capitaliste din U.R.S.S., a fost lichidat și capitalismul de stat. în Republica Populară Chineză, capitalis- mul de stat constituie forma de trans- formare socialistă a celei mai mari părți a comerțului și industriei ca- pitaliste. CAPITALISM MONOPOLIST DE STAT — forma dominației econo- mice și politice a burgheziei monopo- liste în țările capitaliste, constînd într-o subordonare tot mai mare a aparatului de stat față de monopoluri. în epoca imperialismului, monopo- liștii, care domină în economia țări- lor capitaliste, caută să pună stăpî- nire și pe întreaga putere politică și în acest scop își subordonează apa- ratul de stat burghez, completînd toate posturile cu oameni credincioși lor, ocupînd personal posturi în gu- vern și atrăgînd păturile sus-puse ale marilor funcționari în componența consiliilor de administrație ale firme- lor bancare și industriale. Subordo- nîndu-și aparatul de stat burghez, monopolurile îl folosesc în primul rînd ca mijloc de intensificare a re- presiunilor împotriva mișcării revo- luționare și democratice a oamenilor muncii și pentru menținerea perima- telor rînduieli capitaliste. Pe de altă parte, burghezia monopolistă folo- sește aparatul de stat pentru mărirea profiturilor sale. în condițiile creș- terii prețurilor și deprecierii valutei, statul îngrădește în interesul mono- polurilor creșterea salariilor (așa-zisa „înghețare") și dreptul oamenilor muncii la greve (vezi Legea Taft- Hartley)\ prin măsuri speciale con- tribuie la concentrarea capitalurilor, duce o politică de „supraprotecțio- nism", stabilind mari taxe vamale de import și ușurînd monopolurilor cu- cerirea de noi piețe; scutește de im- pozite o parte din uriașele lor veni- turi, trecînd toată povara întreținerii aparatului birocratic exagerat pe spi- narea oamenilor muncii; predă mo- nopolurilor în condiții avantajoase întreprinderile statului, construite din- fondurile bugetului de stat, adică din fondurile contribuabililor de rînd, pre- cum și resursele subsolului, care con- stituie bogăția națională a țării etc. Aparatul de stat, forțele armate, ser- viciul de informații și contrainfor- mații asigură expansiunea monopo- lurilor în alte țări, le servește drept instrument în lupta lor pentru reîm- părțirea imperialistă a lumii, pentru acapararea coloniilor și a sferelor de influentă. CAPITALIZARE - 1) transforma- ' rea plusvalorii în capital. 2) Determi- narea valorii unui bun după venitul adus, ținîndu-se seama de rata do- bînzii existentă în momentul respec- tiv. CAPITULARE — predarea către inamic a unui obiectiv apărat sau predarea trupelor în prizonierat. Capitularea necondițio- nată— predarea, urmată de dezar- mare, a forțelor terestre, maritime și aeriene care au suferit o înfrîngere totală, în condițiile dictate de statele învingătoare. Exemple de capitulare necondițio- nată sînt capitularea Germaniei hitle- riste și cea a Japoniei imperialiste în 1945. CARBONARI („cărbunari") — membri ai unei asociații secrete re- voluționare, creată în 1808 în Italia în vederea luptei pentru indepen- dența și unificarea țării. Din pricina tacticii lor complotiste, carbonarii nu au putut uni sub conducerea lor mase Cartism largi alo poporului italian; suferind o ₛₑrie de eșecuri, asociația carbonari- lor s-a destrămat în deceniul al 4-lea ₐl secolului al XlX-lea. Organizații de carbonari au apărut între 1820 și 1830 în Franța, unde au luptat pen- tru răsturnarea dinastiei Bourboni- lor. „Carbonaria“ s-a numit și orga- nizația secretă de. luptă a partidului republican burghez din Portugalia. CARDINAL — în biserica catolică, cea mai înaltă demnitate bisericească după papa. Cardinalii sînt numiți de papa. Numărul lor nu poate depăși 70. Colegiul cardinalilor alege din rîndurile sale pe papa. CARDINAL — principal, deosebit de important. CARICATURĂ — reprezentarea u- nor persoane, evenimente sau obiecte în mod voit denaturat, cu intenția de a scoate în relief și de a exagera — pentru a le ridiculiza — trăsătu- rile caracteristice; caricatura care ri- diculizează fenomenele social-politice negative este o armă de agitație po- litică. CARIERISM — goana după succes personal în activitatea profesională, științifică sau obștească, urmărind scopuri egoiste, în detrimentul inte- reselor statului sau al treburilor ob- ștești. CARTĂ — document. Sînt denu- mite uneori carte documentele care proclamă revendicările fundamentale ale unei mișcări politice populare (vezi Cartism), precum și diferite acte de stat și internaționale. CARTEA ALBĂ — vezi Cărți colo- rate. CARTELURI — vezi Monopoluri capitaliste. CARTISM (de la cuvîntul engle- zesc „charter" — cartă) — prima miș- care politică revoluționară de masă a proletariatului din istoria mișcării muncitorești, care a avut loc în An- glia, începînd de la mijlocul deceniu- lui al 4-lea pînă la sfîrșitul deceniului al 5-lea al secolului al XlX-lea. Miș- carea a fost determinată de greaua situație economică a muncitorilor și de nemulțumirea provocată în rîndu- rile lor de reforma parlamentară din 1832, care lărgise numai drepturile politice ale burgheziei. în 1836 a fost înființată la Londra de către un grup de muncitori și de meseriași „Asociația muncitorilor⁴. în mai 1838 această „Asociație/⁴ a publi- cat o cartă populară, alcătuită din 6 puncte: 1) votul universal pentru toți bărbații adulți, 2) alegeri anuale pentru parlament, 3) acordarea unei remunerații deputaților, 4) vot se- cret, 5) formarea de circumscripții electorale egale, 6) desființarea cen- sului funciar pentru deputați. Liderii mic-burghezi ai mișcării considerau lupta pentru dreptul de vot demo- cratic drept un scop în sine; munci- torii considerau că satisfacerea aces- tor revendicări politice reprezenta nu- mai începutul luptei pentru o îmbu- nătățire radicală a situației lor. încă la primul congres național al cartiștilor (în februarie 1839) au apă- rut două curente principale în car- tism: adepții „forței morale⁴⁴, care se sprijineau pe meseriașii din Londra, și adepții „forței fizice⁴⁴, spre care se îndreptau simpatiile maselor muncito- rești din regiunile industriale din nord. Dar nici conducătorii muncitorilor industriali — O’Connor, O’Brien și Harney, care chemau la folosirea de mijloace revoluționare, nu aveau un program clar. Chiar de la început au aderat la mișcarea cartistă mase uriașe de muncitori. încă la primele mitinguri-demonstrații din vara anu- lui 1838 au participat pînă la 250.000 de oameni, iar în septembrie — pînă la 500.000. Petiția cu privire la trans- formarea cartei populare în lege, sem- nată de peste 1.250.000 de oameni și prezentată Camerei comunelor, a fost respinsă; guvernul a reușit să înă- bușe pentru un timp mișcarea. Cu- rînd, însă, mișcarea a reînceput la un nivel politic mai înalt. în iulie 1840, la conferința cartiștilor revoluționari de la Manchester a fost creat un par- tid muncitoresc — Asociația națio- nală a cartiștilor — avînd un comitet 74 Casa Albă executiv, secții locale, plătindu-se co- tizații de membru etc. O nouă petiție, prezentată parlamentului de către cel de-al doilea congres național al car- tiștilor în mai 1842, nu se mai limita la cele 6 puncte ale Cartei, ci conținea revendicări cu privire la limitarea zilei de muncă, la ridicarea salariului etc. Petiția purta 3.315.752 de semnă- turi. Parlamentul a respins și această petiție. în august 1842 a fost lansată lozinca grevei generale. Dar greva, care începuse cu succes, a descrescut ulterior. Au început noi represiuni din partea guvernului, fiind arestați conducătorii cei mai energici și 1.500 de muncitori. Din 1843 a început de- clinul treptat al mișcării, la care a contribuit un oarecare avînt econo- mic. Mișcarea a fost reluată la începu- tul anului 1848, sub influența noii crize industriale și a revoluției din fe- bruarie din Franța. în aprilie 1848 s-a întrunit la Londra al treilea Con- gres național al cartiștilor, dar, în loc să pregătească insurecția, așa cum cereau masele muncitorești, care a- veau o atitudine hotărîtă, și liderii lor Harney și Jones, congresul a fixat o demonstrație pașnică pentru 10 apri- lie — ziua înmînării petiției, semnată de peste 5.000.000 de oameni. După respingerea celei de-a treia petiții de către parlament, a urmat o nouă fază de prigoniri împotriva clasei munci- toare, și mișcarea cartistă a început să regreseze. K. Marx și F. Engels au arătat lide- rilor aripii stîngi a cartiștilor necesi- tatea de a îmbina revendicările demo- cratice cu lupta pentru socialism. Cartismul a exercitat o mare influ- ență asupra dezvoltării sociale a An- gliei, a silit clasele dominante să facă o serie de concesii, între altele în 1847 a fost promulgată legea cu pri- vire la reducerea pînă la 10 ore a zilei de muncă pentru femei și ado- lescenți. CASA ALBĂ — palatul președin- telui S.U.A. care se găsește la Was- hington. Prin cuvintele „Casa Albă“ se subînțelege adesea guvernul S.U.A. în întregime, întrucît președintele dej ține puterea executivă. . CASARE — anularea unei sentințf judecătorești, admiterea . recursuli împotriva ei. Casarea alegerilor - anularea alegerilor recunoscute ca vi, ciate. în U.R.S.S., alegerile de depu^ tați pentru Sovietul Suprem al U.R.S.S^ pot fi casate numai de camerele Sovietului Suprem al U.R.S.S. — So- vietul Uniunii și Sovietul Naționali^ tăților —, la propunerea comisiei dej validare. Casarea alegerilor de depus tați pentru Sovietele Supreme ale re- publicilor unionale sau autonome: poate fi făcută numai de Sovietele Supreme respective, la propunerea comisiilor de validare. CASTĂ — 1) grup social închis, care unește oameni de o anumită profesie ereditară. Apariția castelor a fost legată de apariția diviziunii so- ciale a muncii. Membrii castelor con- tractau căsătorii numai în interiorul grupului lor și respectau legile și obi- ceiurile lor de castă. Au existat caste într-o serie de state din antichitate și din evul mediu, dar numai în India s-au menținut într-o formă strictă, împărțirea societății indiene în caste care îi izolează pe oameni și slăbește mișcarea de eliberare națională a fost sprijinită prin toate mijloacele de colonialiștii englezi. în India existau aproape 3.500 de caste și subcaste. Constituția Indiei (1950) recunoaște egalitatea în drepturi a castelor. 2) în sens figurat, castă este orice grup social închis care-și apără izolarea și privilegiile sale de grup. CATEGORII — noțiuni care reflec- tă cele mai generale și mai esențiale legături dintre fenomenele realității. Categoriile nu sînt un sistem închis, invariabil de noțiuni rupte de reali- tate. Pe măsură ce progresează cu- noștințele științifice și practica isto- rică-socială a oamenilor, numărul ca- tegoriilor crește, iar conținutul lor se îmbogățește. Exprimînd legăturile e- sențiale dintre fenomenele realității, categoriile trebuie să fie la fel de mo- Cazaci 75 bile, de suple și de legate între ele cₐ și înseși procesele lumii materiale. Principalele categorii ale materia- lismului dialectic sînt: materia, miș- carea, spațiul,, timpul, calitatea, can- titatea, - interdependența, contradic- ția, opoziția, cauzalitatea, necesitatea și întâmplarea, esența și fenomenul, posibilitatea și realitatea etc. Princi- palele categorii ale materialismului istoric sînt: formațiunea social-eco- nomică, existența socială și conștiința socială, forțele de producție și rela- țiile de producție, baza și suprastruc- tura, clasa, revoluția etc.; categorii economice sînt: capitalul, forța de muncă, marfa, banii etc. CATOLICISM — sau biserica roma- no-catolică — alături de ortodoxism și protestantism, una din principalele confesiuni creștine. Principala dogmă a catolicismului este doctrina supre- mației în biserică a episcopului de Roma, recunoașterea lui ca „locțiitor al lui Hristos pe pămînt“ și ca „in- failibil“ în problemele credinței. încă din primele secole ale existen- ței creștinismidui, în sînul lui s-au conturat mai multe curente. Cele mai importante dintre ele erau: cel răsă- ritean (bizantin) și cel apusean (ro- man). După împărțirea Imperiului ro- man, în 395, în imperiul de Răsărit și imperiul de Apus, divergențele dintre bisericile creștine s-au accentuat și mai mult. Scindarea definitivă a bise- ricii s-a produs în secolul al Xl-lea. în Imperiul roman de Apus a început să joace un rol important episcopul capitalei, adică cel de la Roma, căruia încă din secolul al V-lea i se dăduse denumirea de „papa“ (părinte). Epis- copii din Roma au luptat pentru întâietate printre ceilalți episcopi. Concomitent cu lupta pentru domina- ția asupra întregii biserici, papii au luptat timp de secole pentru puterea laică. în Europa medievală, biserica ca- tolică era cel mai mare feudal și do aceea apăra orînduirea feudală prin toate mijloacele de înrîurire religioasă a maselor. în tâmpul revoluțiilor bur- gheze din Europa apuseană, catoli- cismul a fost stindardul și arma spi- lituală a reacțiunii feudale împotriva forțelor revoluționare. După victoria capitalismului, bise- rica catolică a început să apere inte- resele burgheziei. CAUZALITATE — una dintre for- mele interdependenței generale a fe- nomenelor lumii obiective. în lanțul fenomenelor legate între ele, cele care provoacă sau determină alt fenomen poartă numele de cauză, iar fenome- nul care a fost provocat — numele de efect. Orice fenomen din natură și din societate are o cauză, și cu cît fenomenul este mai complex, cu atât mai complex este și sistemul de cauze care i-a dat naștere. Negarea caracte- rului obiectiv al cauzalității înseamnă renunțarea la știință. Cauza gene- rează efectul, iar acesta poate, la rîndul său, să acționeze asupra cauzei care l-a generat. Astfel practica luptei duse de proletariat împotriva capi- talismului este principala cauză a apa- riției teoriei marxist-leniniste, dar, o dată apărută, aceasta din urmă s-a transformat într-o forță uriașă care influențează mersul luptei de elibe- rare a proletariatului. Teza materia- lismului dialectic despre caracterul cauzal al dezvoltării naturii și socie- tății este confirmată de întreaga prac- tică socială, de întreaga dezvoltare a istoriei și științei. Filozofia burgheză reacționară neagă semnificația obiectivă a cauza- lității, apără idealismul și concepția religioasă potrivit căreia la baza dez- voltării naturii și a societății ar sta înfăptuirea unui oarecare țel mistic. CAVAIGNAC Louis Eugene (1802 —1857) — general franqez care cu o nemaipomenită cruzime a înăbușit răscoala proletariatului parizian din iunie 1848. Numele lui Cavaignac a devenit o poreclă pentru a desemna pe călăii mișcării revoluționare. CAZACI — „oameni liberi“, de ori- gine țărani iobagi și șerbi care au fugit de jugul feudal din statul rus și din Polonia și care au întemeiat 76 Cămătărie în secolele al XV-lea — al XVII-lea o serie de așezări pe Don, Nipru, Volga, laik (Ural) și Terek. Se ad- ministrau singuri prin cercul căză- cesc, adunarea generală (numită, la cazacii zaporojeni, rada), unde se re- zolvau toate problemele importante și se alegeau atamanii, esaulii și sot- nicii. Prin diferențiere s-a ridicat din rîndurile căzăcimii o pătură înstărită, „starșina“ căzăcească, care a avut o poziție mai privilegiată față de restul cazacilor („sărăcimea"). Locuind pe teritoriile periferice ale statului rus, cazacii îi apărau grani- țele, respingînd atacurile necontenite ale tătarilor din Crimeea, ale turcilor și ale altor dușmani. Treptata lichi- dare a libertăților căzăcești de către guvernul țarist a provocat împotri- virea sărăcimii căzăcești, care a par- ticipat activ la răscoalele țărănești din secolele al XVII-lea - al XVIII-lea (vezi Bazin, Rugadov), De la începutul secolului al XVIII-lea, guvernul țarist a început să transforme căzăcimea într-o castă mi- litară închisă, a cărei principală obli- gație era prestarea serviciului militar în cadrul sistemului general al for- țelor armate ale Rusiei țariste, în primul rînd pentru apărarea grani- țelor țării. Experiența de luptă, buna pregătire militară și tradițiile mili- tare ale cazacilor au determinat rolul de seamă pe care aceștia l-au avut într-o serie de războaie, mai ales în Războiul de Apărare a Patriei din 1812, în războiul Crimeii din 1853 — 1856, în războiul ruso-turc din 1877 — 1878 ș.a. în 1914 existau următoarele oști căzăcești: de pe Don, de pe Terek, din Cuban, din Astrahan, din Orenburg, din Ural, din Transbaical, din Semirecie, de pe Amur, de pe Ussuri și din Siberia. Pe măsură ce 5e dezvolta mișcarea revoluționară în țară, absolutismul țarist folosea unitățile căzăcești pentru scopuri po- lițienești, și în special pentru înăbu- șirea mișcării revoluționare și de eli- berare națională din Rusia, Revoluția din Octombrie a desfiin- țat privilegiile de. castă ale cazacilor, în timpul războiului civil, pătura su- perioară, înstărită, a căzăcimii a de- venit un sprijin al contrarevoluției și prin înșelăciune a atras de partea eî o bună parte a cazacilor mijlocași. Partea cea mai săracă a căzăcimii a-, luptat însă în alianță cu muncitorii și țăranii pentru Puterea sovietică., în perioada colectivizării, căzăcimea muncitoare, ca și întreaga țărănime: muncitoare din Uniunea Sovietică,, s-a unit în colhozuri și s-a încadrat activ în opera de construire a socia- lismului. în Marele Război pentru. Apărarea Patriei, unitățile de cazaci au participat la luptele împotriva cotropitorilor fasciști. Un număr de unități au căpătat titlul de, unități de gardă. CĂMĂTĂRIE — fenomen caracte- ristic societății bazate pe exploatare și care constă în acordarea de împru- muturi cu dobînzi foarte ridicate. Capitalul cămătăresc este forma inițială a capitalului purtător de do- bîndă. Cămătăria a precedat capita- lismul și a existat în diferite formații social-economice. Au existat două forme caracteristice de cămătărie: îm- prumuturi acordate nobililor risipi- tori — feudali, moșieri, și împrumu- turi acordate micilor producători — țărani și meseriași. Percepînd dobînzi uriașe, cămătarul lua de la micii pro- ducători nu numai plusprodusul, ci și o parte din produsul necesar, iar ade- seori cel care primea împrumuturi era înrobit. Cămătăria a contribuit la concentrarea proprietății și la ruina- rea micilor producători. Cămătăria există în țările capita- liste și în prezent, intensificînd exploa- tarea și pauperizarea micilor producă- tori de mărfuri. în țările coloniale, capitalul cămătăresc autohton se îm- pletește strîns cu capitalul străin. CĂRȚI COLORATE — cărți în care guvernele diferitelor state publică do- cumente referitoare la politica lor internă și externă sau la activitatea guvernelor ulțor țări, Denumirea pro- Cehoslovacia vine de la culoarea, coperților aces- tor cărți (albe, albastre, portocalii, roșii etc.). C.C. AL P.C.U.S. — Comitetul Cen- tral al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice — este ales. de congresul partidului și, în intervalele dintre congrese, conduce întreaga muncă a partidului, reprezintă partidul în rela- țiile cu alte partide, organizații și instituții, organizează diferite insti- tuții de partid și conduce activitatea lor, îndrumează activitatea organi- zațiilor centrale sovietice și obștești prin intermediul grupelor de partid din aceste organizații. In vederea întăririi muncii de conducere și a activității politice, C.C. al P.C.U.S. are dreptul să creeze secții politice și să desemneze organizatori de partid ai C.C. în sectoarele construcției socia- liste care capătă o importanță deose- bită pentru economia națională și pentru țară în general. C.C. al P.C.U.S informează în mod regulat organiza- țiile de partid asupra activității sale, în caz de descompletare a C.C., locu- rile vacante sînt completate din rîn- durile membrilor supleanți aleși de congres. C.C. ține ședințe plenare cel puțin o dată la 6 luni. Membrii supleanți ai C.C. participă la ședin- țele plenare ale C.C. cu drept de vot consultativ. C.C. al P.C.U.S. organi- zează pentru conducerea activității C.C. între plenare Prezidiul C.C. al P.C.U.S.; pentru conducerea muncii curente, mai ales pentru organizarea controlului executării hotărîrilor par- tidului și pentru selecționarea cadre- lor — Secretariatul C.C. al P.C.U.S., precum și Comiiehil controlului de partid. Comitetul Central este organul de conducere colectivă al partidului, statul-major de luptă al partidului comunist, ■ care este forța conducă- toare și îndrumătoare a întregii societăți sovietice. CEAPAEV Vasilii Ivan o viei (1887 — 1919) — erou al războiului civil. S-a născut în satul Budaiki, guber- nia Kazan, în familia unor țărani să- raci. în 1908 a fost chemat la armată, în timpul primului război mondial a fost pe front (1914 — 1917). în 1918 a intrat în rîndurile partidului comunist. în zilele lui Octombrie a participat activ la lupta pentru instau- rarea Puterii sovietice în orașul Niko- laevsk (în prezent Pugaciov); a fost comandant de regiment și comisar militar al orașului. Cu prilejul organi- zării armatei a 4-a de pe Frontul de est a fost numit comandant al brigăzii Pugaciov, care în 1918 a luptat împo- triva trupelor albgardiștilor din Ural și din regiunea Volgăi. în 1919, după ce a fost pentru scurt timp la Aca- demia militară a Marelui stat-major, Ceapaev a fost numit comandant al diviziei a 25-a de pe Frontul de est. Sub comanda lui Ceapaev, a- ceastă divizie a avut un rol important în zdrobirea trupelor albgardiste în vara anului 1919 (eliberarea Ufei etc.). în bătălia de la Lbișcensk cu cazacii albgardiști din Ural, în noap- tea spre 5 septembrie 1919 Ceapaev a fost rănit și s-a înecat pe cînd în- cerca să treacă fluviul Ural. In lupte Ceapaev s-a manifestat ca un comandant talentat și viteaz. Pentru meritele sale în luptă a fost decorat cu Ordinul „Steagul roșu“. Chipul legendarului comandant de divizie a fost eternizat în romanul lui D. Furmanov și în filmul „Ceapaev“. CEHOSLOVACIA (Republica Ceho- slovacă) — stat situat în Europa cen- trală. Se învecinează cu U.R.S.S., Polonia, Germania, Austria și Unga- ria. Suprafața: 127.800 km²; popu- lația: 13.400.000 de locuitori (1957), mai ales cehi și slovaci. Capitala: Praga. Orașe și centre industriale mai mari: Brno, Ostrava, Plsen, Gott- waldov, Kladno. Principalul oraș al Slovaciei și port la Dunăre este Bratislava. Ca stat independent, Cehia a luat naștere în prima jumătate a secolului al X-lea. De la începutul secolului al XVI-lea puterea în statul ceh a trecut în mîinile dinastiei austriece 78 Cehoslovacia a Habsburgilor. Politica de cruntă asuprire națională dusă de cercurile guvernante ale Austro-Ungariei a în- tîmpinat rezistentă din partea popula- ției cehe. în secolele XVI-XVIII țărănimea cehă s-a ridicat în repetate rînduri la luptă împotriva asupririi feudale și a jugului străin. Primele acțiuni ale proletariatului ceh datează de la mijlocul secolului al XlX-lea (vezi Revoluțiile din 1848—1849). După Revoluția din Octombrie, în țară s-a desfășurat mișcarea de elibe- rare națională, care s-a încheiat în octombrie 1918 cu crearea statului independent Cehoslovacia, format din regiunile cehe, slovace și regiuni ucrainene ale fostei Austro-Ungarii. In perioada dintre primul și' cel de-al doilea război mondial, în Cehoslova- cia a fost la putere partidul agrar, partid reacționar care apăra intere- sele marii burghezii și ale moșierilor, în anii 1938 — 1939, în urma trădării cercurilor guvernante din statele im- perialiste și a politicii de capitulare a burgheziei naționale cehe, Germa- nia hitleristă a ocupat și a dezmem- brat Cehoslovacia (vezi Acordul de la Miinchen). în anii războiului, din inițiativa Partidului Comunist din Cehoslova- cia, în țară a fost creat Frontul național al cehilor și slovacilor, care reunea toate forțele democratice. La 12 decembrie 1943 a fost încheiat tratatul de prietenie, asistență mutu- ală și colaborare postbelică între U.R.S.S. și Cehoslovacia. încă îna- inte de încheierea acestui tratat, pe teritoriul Uniunii Sovietice au fost formate unități militare cehoslovace, care împreună cu Armata Sovietică, au luptat împotriva cotropitorilor hitleriști. Sub conducerea partidului comunist, în Cehoslovacia s-a desfă- șurat o mișcare de rezistență, a cărei forță s-a manifestat cu deosebire în insurecția din Slovacia (august-oc- tombrie 1944) și în insurecția de la Praga (mai 1949). Ia 4 aprilie 1945 în orașul Kosice, (liberat de Armata Sovietică, a fost format primul guvern al Frontului național al cehilor și slovacilor în care comuniștii aveau un rol conducă- tor. La alegerile din mai 1946 comu- niștii au obținut, față de celelalte partide politice, cel mai mare număr de mandate în parlament. Noul gu- vern a fost format de președintele Partidului Comunist din Cehoslo- vacia, Element Goiiwald. în țară a fost instaurată orînduirea democrat-popu- lară, care a asigurat o largă atra- gere a oamenilor muncii la conducerea statului. în mai-iunie 1945, în baza decretelor guvernului Frontului națio- nal, s-au confiscat de la moșierii germani și unguri care au locuit în Cehoslovacia, precum'și de la trădă- torii de patrie aproximativ 1.600.000 ha de pămînt și 1.200.000 ha de păduri. în 1945 a început naționa- lizarea băncilor și a marii industrii. La începutul anului 1947 aproxima- tiv 75% din întreaga producție indus- trială a țării era în mîinile statului. Reacțiunea burghezo-moșierească, sprijinită de imperialiștii străini, s-a împotrivit cu înverșunare tuturor transformărilor social-economice în- făptuite în țară. Gruparea reacțio- nară, înfrunte cu Beneș, a-încercat, în februarie 1948, să săvîrșească o lovitură de stat contrarevoluționară. Dar poporul cehoslovac, condus de partidul comunist, a zădărnicit pla- nurile criminale ale restauratorilor capitalismului. Această victorie cuce- rită de clasa muncitoare în alianță cu toți oamenii muncii a consolidat pozițiile regimului de democrație populară și a asigurat condițiile pen- tru instaurarea dictaturii proletaria- tului și pentru construirea bazelor socialismului în țară. în martie-aprilie 1948 au fost adop- tate legile cu privire la transformă- rile social-economice fundamentale. Decretele din 1945 cu privire la națio- nalizarea băncilor, a minelor și a marilor întreprinderi industriale au fost completate prin legea din 1948 cu privire la naționalizarea tuturor întreprinderilor în care lucrau peste Cehoslovacia 79 50 de muncitori. A fost naționalizat de asemenea comerțul cu ridicata și a fost introdus monopolul de stat asupra comerțului exterior. La 21 martie 1948 a fost adoptată legea cu privire la reforma agrară, conform căreia proprietățile funciare nu tre- buiau să depășească 50 ha. De la marii proprietari funciari au fost confiscate încă 1.400.000 ha de pă- mînt. Ca urmare a înfăptuirii trans- formărilor social-economice, rolul principal în economia țării a început să-l joace sectorul socialist, care dădea în 1953 90% din venitul național. Cehoslovacia este o țară industrială, avînd puternic dezvoltate industria metalurgică, metalurgia prelucrătoare, industria chimică, industria sticlei și ceramicei, precum și industria textilă și industria de piele și încăl- țăminte. Datorită îndeplinirii cu succes a planului cincinal (1949—1953), vo- lumul global al producției industriale a depășit în 1953 de peste două ori nivelul din 1948. Greutatea specifică a producției, mijloacelor de producție s-a ridicat în 1955 la 62,2% din volu- mul global al producției industriale. In ceea ce privește volumul produc- ției industriale pe cap de locuitor, Cehoslovacia a depășit Italia, Franța, Belgia, Olanda și a ajuns pe unul dintre primele locuri în Europa. în anii planului cincinal, în țară au fost construite o serie de mari între- prinderi: 6 furnale înalte, 9 cuptoare Siemens-Martin, au fost date în exploatare 6 laminoare, au fost con- struite 24 de uzine constructoare de mașini, 12 noi mari centrale electrice, între care 6 hidrocentrale. In 1956 volumul producției industriale a fost aproape de 2,7 ori mai mare decît în 1937. In 1956 au fost extrase 23.400.000 de.tone de huilă, 46.200.000 de tone de cărbune brun, au fost produse 3.300.000 de tone de fontă, 4.900.000 de tone de oțel, 16.600.000.000 kw-ore de energie electrică. O mare atenție se acordă dezvoltării economice a Slovaciei. Rolul principal în economia rurală îl are agricultura (culturile de cereale, cartoful, plantele tehnice și furajere). Producția agricolă a Cehoslovaciei a crescut în 1955 cu 26,3% față de 1948. Guvernul cehoslovac sporește sistematic investițiile de capital în agricultură, precum și creditele acor- date de stat pentru construcții capi- tale cooperativelor agricole unice, care formează sectorul socialist în agri- cultura Cehoslovaciei. în 1956 existau peste 8.000 C.A.U. în Cehoslovacia a fost complet lichidat șomajul, a fost ridicată bună- starea maselor populare. Venitul na- țional a crescut în 1955 cu 74% fată de 1937. în 1956 funcționau în țară 12.441 de școli de cultură generală, în care învățau 1.900.000 de elevi. înainte de război, în Cehoslovacia erau 9 insti- tuții de învățămînt superior, în 1956 — 40, iar numărul studenților a ajuns la 77.000. Cehoslovacia este un stat socialist. Conform Constituției din 1948, orga- nul suprem al puterii legislative este Adunarea Națională, unicamerală, aleasă pe termen de 6 ani pe baza votului universal, egal, direct și se- cret. Șeful statului, președintele re- publicii, este ales pe 7 ani. în 1957 a fost ales președinte Antonin Novotny. Organul suprem al puterii executive, guvernul, este numit de președinte și este răspunzător în fața Adunării Naționale. Președintele guvernului este Viliam Șirolcy. Organele locale ale puterii în Republica Cehoslovacă sînt Comitetele naționale, alese de populație. în Slovacia, organul puterii legislative este Consiliul Național Slo- vac, iar organul său executiv este colegiul împuterniciților. Forța conducătoare și îndrumă- toare în Cehoslovacia democrat-popu- lară este Partidul Comzinist din Ceho- slovacia. Partidul comunist este în fruntea Frontului național al Cehoslovaciei, din care mai fac parte sindicatele, Partidul socialist, Partidul popular, 80 Ceilon Partidul renașterii slovace, Partidul libertății, Uniunea Tineretului Ceho- slovac, Uniunea femeilor cehoslovace, Asociația pentru prietenia ceho- slovaco-sovietică etc. Republica Cehoslovacă duce o poli- tică de pace și colaborare internațio- nală, bazată pe întărirea legăturilor economice și culturale în condiții de avantaj reciproc cu toate țările. Co- merțul cu U.R.S.S. și cu celelalte state socialiste reprezintă 70% din întregul comerț al Cehoslovaciei. Re- publica întreține relații comerciale aproape cu toate țările lumii. în 1943 a fost încheiat Tratatul sorieto-cehoslovac de alianță, asistență mutuală și colaborare postbelică. Cehoslovacia este membră a Trata- tului de la Varșovia de prietenie, cola- borare și asistență mutuală din 1955. CEILON — dominion englez, situat pe insula cu același nume din oceanul Indian. Suprafața: 65.600 km²; popu- lația: 8.700.000 de locuitori (1956), singalezi, tamili și mauri. Capitala: Colombo. Ceilonul este o țară agrară. 85% din populație este ocupată în agri- cultură. Un rol hotărîtor în economie îl au culturile de ceai, produsele coco- tierilor, cauciucul, care reprezintă 90% din export. în ceea ce privește producția de ceai, Ceilonul ocupă locul al doilea în lumea capitalistă, iar în ceea ce privește producția de cauciuc — locul al treilea. Agricul- tura se face cu mijloace primitive. Producția de orez, principalul produs alimentar, nu asigură nici jumătate din nevoile populației. în Ceilon se importă anual pînă la 400.000 de tone de orez din alte țări. Cu toate că există bogății ale subsolului (grafit, mică, pietre prețioase), industria mi- nieră este insuficient dezvoltată. Timp de 150 de ani Ceilonul a fost o colonie engleză; în 1948 i s-a acordat statutul de dominion. în alegerile din 1956, Frontul p o p u 1 a r u n i t (blocul parti- delor burgheziei naționale) a obținut 51 din cele 95 de mandate în. Camera. reprezentanților. Frontul popular unit reprezintă interesele burgheziei națio- nale, proclamă lozinca luptei pentru independența țării, a neparticipării la alianțe militare, a dezvoltării eco- nomiei naționale. Liderul S. Banda- ranaike a format guvernul. Parti- dul național unit, care a guvernat pînă în 1956, exponent al intereselor marii burghezii, a obținut 8 locuri (în trecut a avut 54 de man- date). Partidul Comunist din Ceilon (înființat în 1943) luptă pentru naționalizarea proprietății ca- pitaliștilor străini, pentru retragerea trupelor de pe bazele militare engleze din Ceilon, pentru înfăptuirea unor transformări democratice, pentru so- cialism. în apărarea drepturilor oame- nilor muncii se pronunță și Federația sindicatelor din Ceilon, care face parte din Federația Sindicală Mondială. CELE CINCI PRINCIPII — prin- cipii de colaborare pașnică între state, proclamate de India și Repu- blica Populară Chineză în 1954:1) res- pectarea reciprocă a integrității teri- toriale și a suveranității; 2) neagre- siunea; 3) neamestecul în treburile interne ale altor țări; 4) egalitate și avantaj reciproc; 5) coexistență paș- nică. Cele cinci principii au fost formulate pentru prima oară în aprilie 1954, în preambulul acordului încheiat în- tre R.P.C. și India cu privire la comer- țul și legăturile dintre Tibet și India. Aceste principii au fost confirmate în declarația comună de la 28 iunie 1954 semnată de Ciu En-lai și Nehru. Cele cinci principii au fost recunos- cute ca bază a colaborării dintre state de guvernele U.R.S.S., Birmaniei, In- doneziei, Republicii Democrate Viet- nam, Iugoslaviei, Poloniei, Nepalului etc. Ele au fost incluse în Decla- rația cu privire la sprijinirea păcii generale și a colaborării adoptate la Conferința de la Bandung de 29 de tari din Asia si din Africa. „CELE 200 ’DE FAMILII" — un grup format din cei mai mari repre- Ceti Iun 81 zentanți ai capitalului monopolist care controlează aproape întreaga economie a Franței (de Wendel, Schneider, Mallet, Mirabeau, Roth- schild etc.). Denumirea de „cele 200 de familii“ vine de la faptul că de Banca Franței, care concentra întreaga rezervă de aur a țării, dispuneau 200 de acționari care posedau cel mai mare număr de acțiuni. „CELE PATRU FAMILII ⁴ — clica celor patru familii care dominau în China gomindanistă — Cian Kai-și (fost președinte), Sun Țzî-ven (fost prim-ministru), Kun Sean-si (fost mi- nistru de finanțe) și Gen Li-fu (fost responsabil al secției organizatorice a C.E.C. al gomindanului). „Cele patru familii⁴⁴ au acaparat pozițiile-cheieîn economia țării. Din cele 4.635 de bănci și case de bancă existente în China gomindanistă, 3.490 se aflau în mîinile lor. Ele controlau pînă la 80% din totalul activului băncilor, aproape toate societățile de asigurare și de depuneri, ele dețineau peste 50% din totalul investițiilor capitale în industria Chinei. „Cele patru fa- milii⁴⁴ dețineau puterea politică și con- trolau aparatul partidului gominda- nist. în urma victoriei revoluției populare în China, dominația „celor patru familii⁴⁴ a fost răsturnată, iar averea lor a fost naționalizată. „CELE 60 DE FAMILII⁴⁴ — vîr- furile oligarhiei financiare din S.U.A., posesoare de uriașe bogății și care și-au subordonat de fapt întreaga economie a țării, politica ei internă și externă, aparatul de stat, forțele armate etc. „Cele 60 de familii⁴⁴ dețin în mîinile lor aproape întreaga presă americană și celelalte mijloace de propagandă, în mîinile lor se află majoritatea uni- versităților, a instituțiilor tehnice- științifice, a laboratoarelor tehnice din America etc. în urma uriașelor inves- tiții de capital în străinătate, domi- nația „celor 60 de familii⁴⁴ în lumea capitalistă se întinde departe peste granițele S.U.A. Cei mai de seamă reprezentanți ai „celor 60 de familii⁴⁴ sînt.: familia Morgan, care se află în fruntea a 12 mari corporații bancare, industriale, de transporturi, comuna- le și a altor uriașe corporații miliar- dare; familia Rockefeller— bancheri și monopoliști ai industriei petroli- fere ; familia Dupont — care contro- lează industria chimică din S.U.A., precum și marea 'firmă de automobile „General Motors⁴⁴; familia Mellon — monopoliști în domeniul producției de aluminiu; familia Ford—regii automobilelor; dinastia feroviară a Wanderbild-ilor; familia Harriman și altele — proprietarii unei părți în- semnate a căilor ferate, a oțelăriilor și a băncilor americane. CEN IUN (n. 1905) — vicepreșe- dinte al Comitetului Central al Par- tidului Comunist Chinez, membru al Comitetului permanent al Biroului Politic al C. C. al P.C.C. în 1925 a intrat în rîndurile Parti- dului Comunist Chinez. A luat parte activă la mișcarea muncitorească din Șanhai și mai ales la insurecția mun- citorilor din Șanhai din 1927. După înfrîngerea primului război civil re- voluționar în 1927, a fost membru al comitetului de partid din provincia Țzeansi, a condus în mod direct lupta țăranilor; apoi a plecat de la țară la oraș, devenind din nou conducător al mișcării muncitorești. în 1930 Cen Iun a fost ales membru supleant al Comitetului Central, iar în 1931 — membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Chi- nez. în 1932 a fost secretar al organiza- ției de partid a Federației sindicatelor din întreaga Chină. în 1934 a fost trimis în muncă la Baza revoluțio- nară centrală din provincia Țzeansi. La plenara a cincea a celui de-al 6-lea Comitet Central al partidului a fost ales membru al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Co- munist Chinez, ducînd totodată muncă în regiunile albe (gomindaniste). Din 1937 pînă în 1944 Cen Iun a fost șefulsecției organizatorice a C.C. al P.C.C. în 1944 a fost numit vicepre- ședinte, pe linie de partid, al Direcției financiare . economice a Chinei de 6 82 Cens nord-vest. în 1945, la Congresul al VH-lea al P.C. Chinez, a fost din nou ales membru al C. C. al P.C.C. și la prima plenară a celui de-al 7-lea C.C. al P.C.C. a fost ales membru al Biroului Politic al C.C. și membru supleant al Secretariatului C.C. al P.C.C. Din 1945 pînă în 1949 a fost unul dintre conducătorii pe linie de partid ai Chinei de nord-vest. în 1949, în perioada creării Repu- blicii Populare Chineze, Cen Iun a fost ales membru al Consiliului gu- vernamental popular central, înde- plinind și funcția de vicepreședinte al Consiliului Administrativ de Stat al Guvernului popular central, fiind în același timp președinte al Comi- tetului financiar-economic de pe lîngă Consiliul Administrativ de Stat. în 1950 a fost ales șef al Secretariatului C.C. al P.C.C. în septembrie 1954 a fost numit vicepreședinte al Con- siliului de Stat. în 1956 a fost ales vicepreședinte al C.C. al P.C.C. și membru al Comitetului permanent al Biroului Politic al C. C. al P. C. Chinez. CENS — condiție pentru admiterea cetățenilor la exercitarea diferitelor drepturi politice, în primul rînd a dreptului de vot. Sistemele electo- rale din țările capitaliste prevăd ur- mătoarele censuri: censul de avere, stabilit după criteriul posedării unui bun de o anumită valoare sau al plății unui anumit cuantum de im- pozite; censul capacitar (ști- ință de carte, cunoașterea legilor și priceperea de a le interpreta etc.); censul de v î r s t ă (atingerea unei anumite vîrste); censul domi- ciliar (domicilierea în decursul unei anumite perioade într-o locali- tate dată); censul de sex (lip- sirea femeii de drepturile electorale într-o serie de țări); censul națio- nal-rasial (care îndepărtează de la alegeri populația aparținînd unei anumite națiuni și rase). Cen- surile, în special cel de avere și cel capacitar, lipsesc în fond de drepturi electorale pături numeroase ale popu- lației muncitoare. Censul domiciliar lipsește de posibilitatea de a parti- cipa la alegeri sute de mii de munci- tori care își schimbă des domiciliul în căutare de lucru. Censul de vîrstă îndepărtează tineretul de la alegeri. Ca urmare a numeroaselor censuri existente în S.U.A. au fost îndepăr- tați de la participarea la alegerile prezidențiale din 1952 aproximativ 25.000.000 de cetățeni americani. în statele socialiste, democratismul adevărat și consecvent al dreptului de vot și al întregii orînduiri sociale exclude cu desăvîrșire censurile de acest fel. în U.R.S.S. au dreptul să participe la alegeri toți cetățenii care au împlinit 18 ani, cu excepția alie- naților mintali și a persoanelor care au suferit condamnări însoțite de pierderea drepturilor electorale. CENTRALISM DEMOCRATIC - principiu călăuzitor al structurii or- ganizatorice a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Centralismul de- mocratic înseamnă: eligibilitatea tu- turor organelor conducătoare ale par- tidului de jos pînă sus; obligația care revine organelor de partid de a ține periodic dări de seamă în fața orga- nizațiilor lor de partid; o strictă disciplină de partid și supunerea mi- norității față de majoritate; obliga- tivitatea necondiționată a hotărîrilor organelor superioare pentru cele in- ferioare. Esența centralismului par- tidului comunist constă în aceea că el are un program unic și un statut unic. Organul suprem al P.C.U.S. este congresul partidului. în inter- valul dintre congrese, Comitetul Cen- tral al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice conduce întreaga activitate ideologică, politică și organizatorică a partidului. Centralismul realizat de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice este democratic, deoarece înșiși membrii partidului își aleg organele conducătoare ale partidului, le controlează, le orientează în muncă, participă activ la viața partidului, la dezbaterea și la rezolvarea tuturor problemelor puse în fața partidului. Cernîșevski 83 Centralismul democratic creează con- dițiile necesare pentru realizarea con- ducerii colective, chezășie împotriva elementelor întâmplătoare și a uni- lateralității în elaborarea politicii par- tidului și în traducerea ei în viață. Caracterul colectiv este principiul suprem al conducerii de partid. Principiul centralismului democra- tic stă la baza structurii organelor de stat ale U.R.S.S., a Comsomolului, a sindicatelor și a altor organizații obștești. Centralismul democratic se realizează pe scară largă în conducerea economiei socialiste. Pe baza centralismului democratic sînt organizate partidele comuniste și muncitorești din toate țările. CENTRISM — varietate a opor- tunismului în mișcarea muncitorească. Utilizînd o frazeologie pseudomar- xistă, camuflîndu-se sub masca de „marxiști ortodocși", centriștii goleau marxismul de esența sa revoluționară, încercînd să mențină influența opor- tuniștilor fățiși, prin urmare și a burgheziei, asupra maselor munci- toare. Ideologia centrismului este ideo- logia adaptării, a subordonării inte- reselor de clasă ale proletariatului intereselor burgheziei. în partidele Internaționalei a Il-a, centriștii ocupau o poziție interme- diară între oportuniștii fățiși și aripa stângă revoluționară, de unde provine și denumirea lor (centru—centrism). în anii primului război mondial, centriștii au sprijinit efectiv politica oportuniștilor fățiși, a social-șoviniș- tilor, dar în același timp au lansat lozinci pacifiste, abătîndu-i pe mun- citori de la lupta revoluționară îm- potriva războiului imperialist și con- solîndu-i cu speranța într-o „pace democratică fără anexiuni". Unul dintre teoreticienii centrismului a fost Kautsky. Demascînd centrismul în Rusia, bolșevicii au ajutat elementele revo- luționare din partidele Internațio- nalei a Il-a să se debaraseze de cen- trism, s-o rupă cu oportuniștii și să 6* creeze partide comuniste cu adevărat marxiste. CERNÎȘEVSKI Nikolai Gavrilo- vici (1828—1889) — mare democrat- revoluționar, filozof materialist, scrii- tor și critic rus. S-a născut la Saratov, în familia unui preot, a urmat seminarul teo- logic. în 1846 a intrat la Universi- tatea din Petersburg, pe care a absol- vit-o în 1850. Concepțiile democrat- revoluționare ale lui Cernîșevski s-au format încă în anii studenției. Re- vista „Contemporanul", condusă.de el, a fost glasul forțelor revoluționare din Rusia din anii 1840—1860, organiza- torul luptei revoluționare împotriva iobăgiei. Guvernul țarist l-a persecutat cu cruzime pe Cernîșevski: l-a supus unei execuții civile (1864) și l-a tri- mis la muncă silnică în Siberia, unde a stat mai mult de 20 de ani. Cernîșevski a avut un merit extrem de mare în dezvoltarea filozofiei ma- terialiste ruse. „Cernîșevski este sin- gurul scriitor rus cu adevărat mare care a știut, începînd din al 6-lea deceniu al secolului trecut și pînă în 1888, să se mențină la nivelul unui materialism filozofic integral..." (V. I. Lenin). El a criticat cu aspri- me teoriile idealiste care negau cog- noscibilitatea lumii și a căutat să prelucreze în spirit materialist dia- lectica lui Hegel. Teoria filozofică a lui Cernîșevski avea un caracter re- voluționar. El a subordonat în în- tregime concepțiile sale teoretice luptei pentru eliberarea țărănimii din robia feudală. El lega posibili- tatea eliberării țărănimii de trecerea puterii de stat în mîinile poporu- lui însuși. în domeniul sociologiei, Cernî- șevski a emis o serie de ipoteze ge- niale. El a văzut legătura dintre ideologie și conștiința oamenilor, pe de o parte, și condițiile economice ale vieții lor și lupta de clasă, pe de altă parte, a subliniat nu o dată faptul că în istorie rolul principal îl au masele populare. Totuși în 84 Cetățenie ansamblu, ca sociolog, Cernîșevski a fost un idealist. Teoria sa socialistă, deși era strîns legată de democratis- mul revoluționar, avea un caracter utopic. Cernîșevski visa trecerea la socialism prin obștea țărănească. Cernîșevski este creatorul unei teo- rii economice originale și profunde. Latura importantă a concepției sale economice, deși conține multe ele- mente utopice, constă în înțelegerea caracterului de neîmpăcat al contra- dicțiilor dintre oamenii muncii și capitaliști. Aplicînd principiile -filozofiei ma- terialiste la studierea problemelor es- teticii, Cernîșevski a formulat tezele fundamentale ale esteticii democrat- revoluționare. Cernîșevski a fost un mare scriitor, autorul operelor bele- tristice: „Ce-i de făcut?**, „Prolog** etc. Principalele opere ale lui Cernî- șevski sînt: „Arta și realitatea din punct de vedere estetic**, „Studii asupra perioadei gogoliene a litera- turii ruse**, „Critica prejudecăților filozofice în legătură cu proprietatea obștii**, „Capital și muncă**, „Prin- cipiul antropologic în filozofie** etc. CETĂTEME — calitatea de cetă- țean al unei anumite țări. Cetățenia presupune drepturi și obligații poli- tice față de statul respectiv. în U.R.S.S., toți cetățenii au dreptul, garantat de Constituția U.R.S.S., de a participa la viața de stat, de a activa în domeniul economic, cul- tural și social-politic, îndeplinind în același timp obligațiile stabilite de Constituția U.R.S.S. Pe baza art. 21 din Constituție și a legii cu privire la cetățenia sovietică adoptată la se- siunea a 2-a a Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 19 august 1938, pentru cetățenii U.R.S.S. este stabilită o ce- tățenie unională unică; fiecare ce- tățean al unei republici unionale este cetățean al U.R.S.S. Străinii, independent de naționalitate sau rasă, primesc, la cererea lor, cetă- țenia pe care le-o acordă Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. sau al republicii unionale în care domiciliază. Renunțarea la cetățenia U.R.S.S. este admisă numai de Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. Retragerea cetă- țeniei se face numai pe baza unei hotărîri judecătorești, precum și în virtutea unui decret special al Pre- zidiului Sovietului Suprem pentru fiecare caz în parte. CHENIA — posesiune engleză în Africa răsăriteană. Se compune din- tr-o colonie și un protectorat (o fîșie de pămînt lată de 16 km de-a lungul litoralului). Se mărginește cu Etiopia, Sudanul de răsărit, Uganda, Tan- ganika și Somalia. Suprafața: 583.000 km²; populația: 6.100.00*0 (1956), formată din bantu, indieni, arabi și europeni. Centru administrativ: Nairobi, port principal: Mombasa. Chenia este o țară agrară înapo- iată. Principalele culturi, destinate exportului, sînt: sisalul (fibre de agave), cafea, ceai, piretru; se mai cultivă și grîu, mei, porumb, banane, trestie de zahăr. Se cresc vite cornute mari, oi, capre. Industria este slab dezvoltată. Există cîteva întreprin- deri pentru prelucrarea primară a materiilor prime agricole. Cei peste 10 de ani de dominație a imperialismului englez au adus popu- lației băștinașe nenumărate sufe- rințe. Colonialiștii și-au luat cele mai bune pămînturi, îngrămădind circa 5.000.000 de africani în rezervații si- tuate în regiuni cu o fertilitate redusă. Pe cînd de fiecare colonist alb revin 240 ha de pămînt fertil, unui băș- tinaș african nu-i revin decît 1 la 3 ha de pămînt impropriu pentru agri- cultură. Băștinașii sînt lipsiți de drep- turi politice și economice și sînt a- proape toți analfabeți. După război s-a intensificat miș- carea antiimperialistă. Ea e condusă de „Uniunea africanilor din Chenia.**, înființată în 1945. Principalele reven- dicări ale oamenilor muncii sînt: tre- cerea pămînturilor în posesiunea băș- tinașilor africani, sporirea salariilor muncitorilor industriali și agricoli, îmbunătățirea sistemului de ocrotire China 85 a sănătății și do învățămînt, acor- darea de drepturi politice etc. Auto- ritățile coloniale au intensificat re- presiunile împotriva participanților la mișcarea de eliberare și au insta- urat în țară un regim de teroare sîn- geroasă. în 1953, „Uniunea africa- nilor din Chenia“ a fost interzisă, iar liderii ei arestați. Potrivit unor date oficiale, din 1952 pînă în 1955 au fost uciși peste 8.000 de oameni. Represiunile bestiale nu au înge- nuncheat însă poporul Cheniei, care continuă să lupte pentru drepturile sale și pentru independența patriei. CHIABURIME —burghezia satelor, care obține venituri din exploatarea forței de muncă salariate (a munci- torilor agricoli) precum și din comerț, camătă, arendare de pămînt, închi- riere de animale de muncă și de in- ventar agricol. La începutul secolului al XX-lea, gospodăriile chiaburești, care reprezentau în Rusia țaristă mai puțin de o șesime din totalul gospo- dăriilor țărănești, posedau jumătate din totalul suprafețelor însămînțate de țărani și produceau jumătate din totalul cerealelor-marfă. Deși nu al- cătuiau decît o parte neînsemnată a populației, chiaburii erau o forță im- portantă în satul prerevoluționar și jefuiau fără milă nu numai pe mun- citorii agricoli și pe țăranii¹ săraci, dar și pe cei mijlocași. Din primele zile ale revoluției din Octombrie, chiaburimea a opus Puterii sovietice o rezistență înverșunată, dosind grîne, dezlănțuind rebeliuni etc. în acea perioadă Puterea sovietică a dus față de chiaburime o politică de în- grădire și de eliminare. Impozitele majorate, politica prețurilor fixe la cereale, restricțiile în privința aren- dării pămîntului și a folosirii de muncă salariată au îngrădit în anumită mă- sură exploatarea chiaburească și au dus la eliminarea unor grupuri de chiaburi, dar nu a lichidat bazele eco- nomice ale chiaburimii. O dată cu începutul mișcării colhoznice de masă, s-au creat la sfîrșitul anului 1929 toate condițiile pentru înlocuirea pro- ducției chiaburești de cereale prin- tr-o producție socialistă și în conse- cință pentru lichidarea chiaburimii ca clasă. Lichidarea a fost înfăptuită între 1930 și 1934 pe baza colectivi- zării în masă a agriculturii. în țările de democrație populară se duce o politică de îngrădire și de eliminare a chiaburimii, iar o dată cu extinderea și întărirea cooperației de producție la sate se creează con- dițiile pentru lichidarea ei. CHINA (Republica Populară Chi- neză, R.P.C.) — stat în Asia centrală și răsăriteană; se mărginește cu Uniunea Sovietică, Republica Popu- lară Mongolă, Afganistan, India, Nepal, Birmania, Republica Demo- crată Vietnam, Laos și Republica Populară Democrată Coreeană. Su- prafața: 9.900.000 km²; populația: 001.938.000 (1953), din care 94% chinezi, iar restul tibetani, mongoli, uiguri, manciurieni, ciuani ș. a. Ca- pitala: Pechin. Orașe importante: Șanhai, Țeantzin, Canton, Șenian (Mucden) etc. Subsolul Chinei este bogat în căr- bune, țiței, minereu de fier, staniu, stibiu, wolfram, plumb, zinc, nichel, mangan, cupru, molibden, crom, ma- teriale de construcție (ghips, asbest, șisturi, grafit, cuarț), mercur, aur, platină, argint; există zăcăminte de^ pietre prețioase. în secolul al XlX-lea, China a de- venit ținta tendințelor expansioniste ale Angliei, Franței, Japoniei, Rusiei țariste, S.U.A. și ale altor state. Prin forța armelor, aceste state au impus Chinei tratate inegale, care au trans- format-o într-o semicolonie. Pozițiile- cheie din industrie, transporturi, co- merț exterior și finanțe au fost aca- parate de capitalul străin. Poporul chinez s-a ridicat în repe- tate rînduri la luptă contra capita- liștilor străini și a feudalilor chinezi, pentru eliberarea sa națională (răs- coala taipinilor din 1851—1864, răs- coala. ihduamlor, revoluția din 1911 etc.). Sub influența Revoluției din Octombrie, poporul chinez a pornit 86 China lupta de eliberare națională împo- triva imperialiștilor străini, a feudali- lor și a burgheziei compradore. în această luptă, principala forță condu- cătoare a fost proletariatul condus de partidul comunist, înființat în 1921. în 1924 a început în China revo- luția populară antiimperialistă și antifeudală, care a luat forma unui șir de războaie revoluționare. în timpul primului război civil revolu- ționar din 1924—1927, au luat parte la revoluția populară: proletariatul, țărănimea, mica burghezie orășeneas- că și burghezia națională. Speriată de avîntul mișcării de masă, marea burghezie a căzut la înțelegere cu feudalii și cu imperialiștii străini. Blocul gomindanist al marii burghezii și al moșierilor (vezi Gomindan) a acaparat în 1927 puterea și a încercat să înăbușe prin forță lagărul revolu- ționar al democrației chineze. în timpul celui de-al doilea război civil revoluționar (1927 —1936), a fost creată, în cursul luptei contra reac- țiunii gomindaniste, Armata popu- lară de eliberare și s-au format în diferite regiuni ale țării baze ale puterii democrat-populare, conduse de partidul comunist. în.timpul răz- boiului antijaponez (vezi Războiul chino-japonez 1937— 1945), lagărul democratic al Chinei și armata sa au adus o contribuție importantă la zdrobirea Japoniei imperialiste. Reac- ționarii gomindaniști duceau însă o politică de rezistență pasivă față de Japonia, țelul lor fiind înfrîngerea lagărului democratic, condus de par- tidul comunist. în august 1945, cu puțin înainte de capitularea Japoniei, partidul co- munist a propus guvernului gomin- danist elaborarea unor hotărîri co- mune privind democratizarea orîn- duirii politice și economice din China, unificarea țării și încetarea războiu- lui civil. Aceste hotărîri, adoptate în ianuarie 1946, au fost însă călcate în picioare de gomindaniști, sprijiniți de monopolurile S.U.A., care au cheltuit peste 6 miliarde de dolari pentru formarea și înarmarea ar- matei gomindaniste. în iulie 1946, guvernul Cian Kai-și a dezlănțuit din nou războiul civil în țară, por- nind la ofensivă împotriva Armatei populare de eliberare. Partidul comu- nist a chemat poporul la luptă ar- mată pentru libertate și independență și a condus războiul drept de elibe- rare împotriva trupelor gomindaniste. în cursul luptei revoluționare a fost creat Frontul democrat-popular unic. Acesta grupa proletariatul, țărăni- mea, mica burghezie și burghezia națională (mijlocie), ale cărei interese erau prejudiciate de imperialismul străin și de clica gomindanista a „celor patru familii'¹ care stăpîneau China. Frontul popular era condus de Partidul Comunist Chinez. Cu sprijinul maselor de multe mi- lioane, Armata populară de eliberare a zdrobit trupele gomindaniste, eliberînd spre sfîrșitul anului 1949 aproape în- treaga Chină, cu excepția insulei Tai- van, ocupată de trupele S.U.A., și a Tibetului; problema eliberării pașnice a acestei din urmă regiuni a fost rezolvată în mai 1951. Dominația politică a feudalilor, a burgheziei com- pradore antinaționale, sprijinită de imperialiștii străini, a fost înlăturată. La 1 octombrie 1949 a fost procla- mată Republica Populară Chineză (R.P.C.) și s-a format un guvern popular, în frunte cu Mao Țze-dun. în China a fost instaurată orînduirea democrat-populară, condusă de clasa muncitoare și bazată pe alianța dintre muncitori și țărani. După Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, victoria revoluției democrat-popu- lare din China a constituit o nouă lovitură dintre cele mai puternice dată întregului sistem al imperialis- mului mondial. Cînd China a fost proclamată republică populară, ea era o țară agrară înapoiată, cu o industrie slab dezvoltată. Majoritatea țăranilor mun- citori erau lipsiți de pămînt și arendau pămînt de la moșieri și chiaburi, care posedau o parte însemnată a China 87 terenurilor arabile. Enormele arenzi plătite moșierilor (pînă la 70% din recoltă), dobînzile cămătărești asupra împrumuturilor, nenumăratele impo- zite puse de guvern provocaseră rui- narea în masă și continuă a țăranilor. Acest proces era agravat de frec- vente calamități Ăaturale (secetă și inundații). Vechiul sistem feudal și jugul imperialiștilor străini erau principala frînă a dezvoltării forțelor de producție. încă înainte de proclamarea R.P.C., Partidul Comunist Chinez a elaborat un program concret de rezolvare a problemei agrare, care prevedea con- fiscarea pămînturilor moșierești și trecerea lor în posesia țăranilor fără pămînt și cu pămînt puțin, conform principiului: „pămîntul să fie al celor care îl lucrează“. în iunie 1950, Con- siliul guvernamental popular central al R.P.C. a adoptat legea reformei agrare, care, în linii generale, a fost terminată la sfîrșitul anului 1952. 300.000.000 de țărani au primit 47.000.000 ha de pămînt arabil. Prin înfăptuirea reformei agrare a fost lichidată proprietatea funciară mo- șierească, baza economică a domina- ției rămășițelor feudale. La orașe au fost confiscate întreprinderile apar- ținînd celor „patru familii“; totodată a început în întreaga țară crearea comerțului socialist de stat și coopera- tist, precum și crearea de bănci de stat; s-au luat măsuri de transfor- mare a unei părți a întreprinderilor capitaliste private în întreprinderi capitaliste de stat. înfăptuirea transformărilor social- economice a constituit baza pentru crearea economiei socialiste. Economia R.P.C. se caracterizează prin existența a patru forme de pro- prietate asupra mijloacelor de pro- ducție: proprietatea de stat, cea co- operatistă, proprietatea oamenilor muncii cu gospodării individuale și proprietatea capitalistă. Proprietatea asupra mijloacelor de producție for- mează baza celor cinci sectoare ale economiei naționale: 1) sectorul de stat, care deține principalele ramuri ale economiei națioanale (ma- rea industrie, băncile, transportul, comerțul exterior și altele); 2) sec- torul cooperatist, care gru- pează mase largi de mici producători (aceste două sectoare reprezentînd sectorul socialist din economia R.P.C.); 3) sectorul micii producții de mărfuri, cuprinzînd gos- podăriile individuale ale țăranilor și meseriașilor; 4) sectorul capita- list privat, care a pierdut în prezent pozițiile importante din eco- nomia țării pe care le deținuse în pri- mii ani de existență a R.P.C.; în 1956 greutatea specifică a capitalului pri- vat în industrie reprezenta circa 1% ; 5) sectorul capitalismului de stat, format din întreprinderi mixte de stat cu participarea capita- lului particular și care deține un loc important în industria ușoară și în comerțul cu amănuntul. întreprin- derile mixte sînt proprietatea sta- tului, iar foștii lor proprietari primesc în perioada de administrare mixtă un venit anual fix de 1 pînă la 6% din capitalul investit de ei. Statul duce o politică de folosire, îngrădire și transformare a întreprinderilor in- dustriale și comerciale particulare în întreprinderi ale capitalismului de stat, cu scopul de a crea condiții favorabile pentru înlocuirea proprie- tății capitaliste prin proprietatea în- tregului popor. Sectorul conducător în economie este sectorul de stat. în 1956, va- loarea producției livrate de industria de stat a reprezentat 54,5% din va- loarea totală a producției industriale a țării. în primii trei ani de existență a Republicii Populare Chineze a fost refăcută economia țării, creîndu-se astfel posibilitatea de a se păși în 1953 la înfăptuirea primului plan cincinal de dezvoltare a economiei naționale a R.P.C. Planul cincinal prevedea, în primul rînd, o însemnată creștere a industriei grele, principala bază de dezvoltare a întregii economii China naționale a republicii. Față de 1949, volumul total al producției industriale și agricole a sporit în 1954 de 2,2 ori. Greutatea specifică a producției mij- loacelor de producție în întreaga producție industrială a reprezentat în 1955 46%, față de 28,8% în 1949. în 1956 s-au produs 16,6 miliarde kw-ore de energie electrică, 4.800.000 de tone de fontă, 4.500.000 de tone de oțel, 3.900.000 de tone de laminate, 106.000.000 de tone de cărbuni. în 1957, volumul producției industriale a crescut de peste două ori față de 1952.' în septembrie 1956, Congresul al VUI-lea al P.C.C. a adoptat propu- nerile cu privire la cel de-al doilea plan cincinal de dezvoltare a econo- miei naționale (1958 — 1962). Planul prevede pentru 1962 o creștere a vo- lumului producției industriale glo- bale de aproximativ două ori față de nivelul anului 1957. Un vast pro- gram de construcții industriale, cal- culat pe o perioadă de aproximativ trei cincinale, va transforma China într-un stat industrial. A fost pusă la punct fabricarea unor produse care în trecut nu se fabricau în China (tractoare, automobile, locomotive, utilaj feroviar, mașini complexe, trans- formatoare, ecluze de oțel etc.). în 1956 au fost construite 625 de mari obiective industriale, din care 89 au și fost puse în funcțiune. S-au con- struit și s-au dat în exploatare 1.747 km de linii ferate. Cu ajutorul Uniunii Sovietice se construiesc peste 200 de întreprinderi industriale dintre cele mai mari. în agricultură lucrează circa 80% din populație. Principalele culturi agricole sînt: orezul, meiul, grîul, ceaiul, leguminoasele; principalele plante tehnice: bumbacul, tutunul, în 1956 s-au recoltat peste 184.000.000 de tone de cereale. Un rol important în sporirea producției agricole îl au cooperativele de producție agricole, în 1956, cooperativizarea agricul- turii în R.P.C. a fost în linii generale terminată. în iunie 1956 existau 992.000 de cooperative agricole. Din 120.000.000 de gospodării cooperati- vizate, peste 100.000.000 au intrat în cooperative de tip superior (socia- list), restul — în cooperative de tip inferior (semisocialist), în care la repartizarea veniturilor se ține seama nu numai de muncă, dar și de mări- mea aportului adus sub formă de pă- mînt, vite -de muncă și unelte agri- cole. Pentru a sprijini dezvoltarea mișcării cooperatiste, statul acordă cooperativelor agricole un însemnat ajutor material. Organizațiile co- merciale de stat și cooperația de aprovizionare și desfacere trimit la sate o mare cantitate de unelte agri- cole și de îngrășăminte; se fac mari investiții capitale în instalațiile de irigare, s-au creat numeroase stațiuni agrotehnice și de închiriere de mașini, în 1956 existau 166 de mari gospo- dării de stat mecanizate și 326 S.M.T.-uri. Statul reglementează și controlează o parte însemnată a comerțului inte- rior și întregul comerț exterior. încă din 1950, China a reușit să aibă pentru prima oară după 73 de ani, un exce- dent al exportului față de import. Uniunea Sovietică, care ocupă primul loc în comerțul exterior al Chinei, îi furnizează utilaj industrial, șine de cale ferată, mașini agricole, pro- duse chimice, adică tot ce este nece- sar pentru industrializarea rapidă a țării, pentru renașterea și dezvolta- rea economiei ei. Se dezvoltă cu succes legăturile economice ale R.P.C. cu țările de democrație populară — Polonia, Cehoslovacia, Romînia, Un- China garia, Bulgaria, R.D.G. etc. R.P.C. ₐ stabilit legături comerciale cu India, Anglia, Franța, Japonia, Fin- landa, Germania occidentală, Pa- chistan, Birmania, Ceilon, Indonezia și cu alte state. Pe baza succeselor obținute în dez- voltarea economiei, se schimbă radi- cal și situația oamenilor muncii, în fabrici și uzine s-a stabilit ca regulă ziua de muncă de 8 ore. Au fost introduse asigurările sociale și protecția muncii. în 1953 a intrat în vigoare o nouă lege a asigurărilor muncitorești, lărgindu-se considerabil cercul muncitorilor și funcționarilor care beneficiază de asigurări și spo- rindu-se cuantumul ajutorului acor- dat asiguraților. în 1956 s-a efectuat reforma salariilor muncitorilor și funcționarilor, în urma căreia sala- riul a crescut în medie cu 37% în comparație cu 1952. în țară se des- fășoară pe scară largă construcția de locuințe. în China democrat-populară are loc o adevărată revoluție culturală, în 1956, în școlile elementare învățau peste 63.500.000 de elevi, în cele medii 5.165.000, iar în institutele de învă- țămînt superior 408.000 de studenți. Numărul de elevi și studenți este de peste două ori mai mare decît pe timpul regimului gomindanist. O mare amploare a luat și mișcarea pentru lichidarea analfabetismului. Au fost create școli serale pentru muncitori și funcționari, în care învață peste 3.000.000 de oameni. La 20 septembrie 1954, prima se- siune a Adunării reprezentanților populari din întreaga Chină a adop- tat — după o dezbatere la care a par- ticipat întregul popor — prima Con- stituție a R.P.C. R.P.C. este un stat socialist. Organul suprem al puterii de stat este Adunarea reprezentanți- lor populari din întreaga Chină. Adunarea alege un Comitet perma- nent (în prezent președintele acestui comitet este Liu Șao-ți}. Adunarea reprezentanților populari din întreaga Chină alege de asemenea pe președin- tele Republicii Populare Chineze, caro este și șeful forțelor armate ale țării și președinte al Comitetului de stat al apărării. Președinte al R.P.C. e Mao Țze-dun, iar vicepreședinte este Ciu De. Organul executiv și administrativ suprem este Consiliul de Stat, adică Guvernul central popular. Consiliul de Stat este alcătuit din: primul- ministru, locțiitorii săi, miniștrii, președinții unor comisii și comitete și șeful secretariatului. Premierul Consiliului de Stat și ministru al afacerilor externe este Ciu En-lai. Puterea locală este exercitată de adu- nările locale ale reprezentanților popu- lari, ale căror organe executive sînt comitetele populare. Constituția acordă cetățenilor R.P.C. drepturi și libertăți democratice: egalitatea tu- turor cetățenilor în fața legii, invio- labilitatea persoanei, dreptul la muncă, la odihnă, la învățămînt, ajutor ma- terial la bătrînețe și în caz de boală sau de pierdere a capacității de muncă, precum și dreptul de a participa activ la viața politică a țării. Femeile au drepturi egale cu bărbații, naționali- tățile conlocuitoare sînt egale în drep- turi cu chinezii. Constituția prevede autonomia națională regională, ceea ce permite ca la înfăptuirea transformă- rilor politice, economice și culturale să se țină seama sub toate aspectele de interesele diferitelor naționalități. Forța conducătoare și îndrumătoare a Republicii Populare Chineze este Partidul Comunist Chinez, detașamen- tul de frunte al clasei muncitoare, or- ganizatorul și inspiratorul tuturor victoriilor poporului chinez. Partidul comunist conduce urmă- toarele organizații de masă ale oame- nilor muncii care fac parte din Frontul democrat-popular unic: Federația sin- dicatelor din China, care grupează peste 12.000.000 de membri (1956), Uniunea Tineretului Comunist (23.000.000 de membri în 1957) și Federația femeilor democrate din „China nouă' China. Din Frontul democra -popu- lar unic mai fac parte: Liga demo- cratică, Comitetul revoluționar al gomindanului, Partidul muncitoresc- țărănesc democrat și altele. Repre- zentanții acestor organizații parti- cipă la activitatea organelor puterii de stat. Programul partidelor de- mocratice este Constituția R.P.C. Politica externă a guvernului po- pular chinez urmărește consolidarea păcii în lumea întreagă și dezvoltarea colaborării multilaterale dintre China și celelalte țări pe bază de egalitate și suveranitate. R.P.C. a obținut suc- cese serioase în consolidarea poziției sale internaționale. Tratatul sovieto- chinez de prietenie, alianță și ajutor reciproc, semnat în februarie 1950, a dus la formarea unei alianțe politice și economice de neclintit între cele două mari popoare. O mare însemnă- tate o au relațiile prietenești care s-au stabilit între cele mai mari țări ale Asiei — China și India (populația acestor două țări însumează aproape 1 miliard de oameni). Poporul chinez a adus o mare contribuție la încetarea războaielor din Coreea și Indochina. O reflectare a recunoașterii unanime a rolului de seamă pe care-1 are po- porul chinez în treburile internațio- nale a fost participarea reprezentan- ților R.P.C. la Conferința de la Ge- neva din 1954, la Conferința de la Bandung din 1955 și la Conferința de la Cairo din 1957. La aceste con- ferințe s-a vădit rolul important al R.P.C. în rezolvarea problemelor internaționale la ordinea zilei și în special a problemelor Asiei. Ducînd o politică de pace și colaborare între popoare, R.P.C. caută să ajungă la o colaborare cu toate țările pe baza principiilor de respectare reciprocă a integrității teritoriale și a suvera- nității, neagresiune, neamestec în tre- burile interne ale altor state, egalitate și avantaj reciproc și coexistență pașnică. R.P.C. întreține relații di- plomatice cu numeroase state din Europa și din Asia și face comerț cu ele. Succesele obținute de statul popu- lar chinez în toate domeniile con- strucției și politica sa consecventă de pace și colaborare consolidează poziția internațională a R.P.C. și întăresc forțele păcii, democrației și socialismului din lumea întreagă. Cererea de a se restabili drepturile legale ale R.P.C. în Organizația Na- țiunilor Unite este sprijinită de cele mai largi cercuri ale opiniei publice internaționale. „CHINA NOUĂ" („Sinhua") - agenție oficială de informații a Re- publicii Populare Chineze. A fost fondată în 1938. CHIVU Stoica (n. 1908) — preșe- dinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne, membru al C.C. și al Biroului Politic al Parti- dului Muncitoresc Romîn. S-a născut într-o familie de țărani, în 1929 a intrat în Uniunea Tineretu- lui Comunist din Romînia, iar în 1930 în Partidul Comunist din Romînia. între 1930 și 1933 a lucrat la Atelie- rele C.F.R.-Grivița. Pentru partici- pare la organizarea grevelor ceferiș- tilor din ianuarie-februarie 1933 a fost arestat și condamnat la 12 ani închi- soare. în timpul celor 11 ani, pe care i-a petrecut în diferite închisori, Chivu Stoica a participat activ la munca organizațiilor comuniste ale deținuților politici. După izgonirea hitleriștilor din Ro- mînia și lichidarea regimului fascist, Chivu Stoica a ocupat în 1944—1945 funcția de secretar al Comitetului organizatoric al Confederației Gene- rale a Muncii din Romînia. între 1945 și 1948 a fost vicepreședinte al Con- federației Generale a Muncii din Romînia și totodată director general al căilor ferate romîne. Din 1948 pînă în 1955 a ocupat succesiv funcțiile de ministru al industriei metalurgice și chimice, de ministru al industriei metalurgice și de construcții de ma- șini, iar din martie 1950 pînă în august 1954 a fost vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. Din august 1954 pînă în octombrie 1955 a fost ________Ciclu__________________________________91 prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. în octombrie 1955 a fost numit președinte al Consiliului de Miniștri. La Conferința naționala a parti- dului din octombrie 1945, Chivu Stoica a fost ales membru al C.C. și al Bi- roului Politic al C.C. al Partidului Comunist Romîn, iar în februarie 1948 membru al C.C. și membru su- pleant al Biroului Politic al C.C. al Partidului Muncitoresc Romîn. Din mai 1952, Chivu Stoica este membru al Biroului Politic al C.C. al P.M.R. CHURCHILL Winston (n. 1874) - om politic englez, unul dintre cei mai fervenți apărători ai imperialismului britanic. A absolvit în 1895 școala militară și a participat în calitate de cores- pondent de război la războiul anglo- bur (1899—1900). în 1900 a fost ales în parlament din partea parti- dului conservator, apoi a trecut în rîndurile liberalilor și în alegerile din 1906 a fost ales în parlament pe lista partidului liberal. în anii 1906—1908 a fost adjunct al ministrului colonii- lor, iar între 1908 și 1929 a deținut diferite posturi de ministru (al co- merțului, al afacerilor interne, al marinei, al finanțelor etc.). în pe- rioada 1918 — 1921, fiind ministru de război, a jucat un rol conducător în organizarea intervenției armate a celor 14 state împotriva Rusiei So- vietice. în 1924 Churchill a revenit în partidul conservator. La începu- tul celui de-al doilea război mon- dial a fost ministru al marinei, iar din 1940 lider al partidului conserva- tor și prim-ministru al guvernului de coaliție. în anii celui de-al doilea război mondial, Churchill a dus o politică de duplicitate, amînînd des- chiderea celui de-al doilea front, cău- tînd să slăbească Uniunea Sovietică pentru a asigura imperialismului en- glez rolul conducător în Europa postbelică. jCa șef al guvernului englez, Chur- chill a participat la conferințele de la Teheran, lalta și Potsdam (prima perioadă) a conducătorilor celor trei puteri aliate. în alegerile parlamentare din iulie 1945, partidul conservator a fost înfrînt și Churchill a trecut în „opo- ziție“ în parlament. în octombrie 1951 Churchill a venit din nou la putere. Guvernul al cărui șef era a participat activ la organizarea Uniu- nii Europei occidentale, a S.E.A.T.O, și a altor blocuri militare ale statelor imperialiste. în aprilie 1955 Churchill a demisionat din postul de prim-mi- nistru și de lider al partidului con- servator. CIAN KAI-ȘI (Țzean Țze-și) (n. 1887)— șeful clicii gomindaniste reacționare (vezi Gomindan). în perioada războiului revoluționar din 1924—1927 din China a fost în fruntea celor mai reacționare elemente ale gomindanului. Ajungînd la o înțelegere directă cu imperialiștii străini, a săvîrșit, în aprilie 1927.’ o lovitură de stat contrarevoluționară și a instaurat în China dictatura „celor patru familiiyDup& agresiunea perfidă a Japoniei împotriva Chinei din 1937, Cian Kai-și a fost silit, sub presiunea puternicii mișcări po- pulare antijaponeze, să consimtă formal la crearea Frontului național unic. în același timp Cian Kai-și a organizat o luptă armată activă împotriva lagărului democrației chi- neze și a armatei ei populare revolu- ționare. în septembrie 1943 a ocupat postul de președinte al Republicii Chineze și, cu sprijinul imperialismu- lui american, a început, în iulie 1946, războiul civil împotriva Armatei po- pulare de eliberare chineze. După vic- toria revoluției populare în China, Cian Kai-și a fugit, la sfîrșitul anului 1949, pe insula Taivan. Cu sprijinul S.U.A., clica reacționară a lui Cian Kai-și încearcă să rupă Taivanul de R.P. Chineză, organizează acti- vitatea de spionaj și diversiune în- dreptată împotriva ei. CICLU — totalitatea unor eveni- mente, unor lucrări sau procese care formează un cerc încheiat de dezvol- 92 Cile tare într-o anumita perioada de timp, de pildă ciclul de producție — totali- tatea proceselor după îndeplinirea cărora producția este gata, finită. Ciclul economic în dez- voltarea producției capitaliste este perioada dintre crize; el se compune din următoarele patru faze: criza, depresiunea, înviorarea și avîntul. Criza este o fază a ciclului în care contradicția dintre creșterea posibi- lităților de producție ale capitalis- mului și reducerea relativă a cererii solvabile se manifestă într-o formă impetuoasă și distrugătoare (vezi Crize economice). Această fază a ci- clului se caracterizează prin supra- producția de mărfuri, prin scăderea simțitoare a prețurilor, prin fali- mente în proporții de masă, prin restrîngerea producției, prin crește- rea șomajului, prin reducerea sala- riilor. După criză urmează imediat faza depresiunii, în cursul căreia capita- liștii caută să găsească o ieșire din starea de stagnare a producției prin reducerea cheltuielilor de producție, lucru care se realizează prin sporirea intensității muncii, prin introducerea de perfecționări tehnice etc. învio- rarea este o fază a ciclului în cursul căreia întreprinderile care s-au men- ținut după criză se redresează de pe urma zguduirilor și trec la ex- tinderea producției. înviorarea este urmată de faza avîntului, cînd pro- ducția atinge și depășește punctul cel mai înalt al dezvoltării ei atins în ciclul anterior. Proporțiile produc- ției și ale comerțului cresc și depășesc cadrul cererii solvabile. Astfel se creează condițiile pentru o nouă criză de supraproducție, cu care începe un nou ciclu economic. CILE — stat în America de Sud. Se învecinează cu Peru, Bolivia și Argentina. Suprafața: 741.800 km²; populația: 6.941.000 de locuitori (1956), mai ales metiși (aproximativ 70%) și creoli spanioli, Capitala: Santiago. Este o țară agrară, avîndînsă o indu- strie minieră dezvoltată. Ocupă primul loc între țările capitaliste în ceea ce privește rezervele de salpetru și de cu- pru și locul al doilea în ceea ce pri- vește extracția și producția de cupru. Aceleași produse reprezintă ³/₄ din întregul export al țării. Companiilor americane le revin peste 90% din întreaga, producție de cupru. Se mai extrag: minereu de fier, cărbune, aur, argint, mangan, molibden. Princi- palele culturi agricole sînt: grîul, ovăzul, secara, porumbul, leguminoa- sele, orezul și tutunul. Este dezvol- tată creșterea animalelor. în agricul- tură s-au menținut relațiile semifeu- dale. Pămînturile cele mai fertile sînt concentrate în mîinile marilor moșieri creoli, care exploatează pe țăranii cu gospodării mici și pe ar- gații metiși. Se exportă materii pri- me; se importă mărfuri industriale, petrol, benzină, unele produse ali- mentare. în anii de după război s-a accentuat starea de dependență a statului Cile față de S.U.A. în 1952 și în 1956 au fost încheiate acorduri militare bila- terale între S.U.A. și Cile. Prin Constituție, Cile este o repu- blică, avînd în frunte un președinte. Puterea legislativă aparține Congre- sului național, format din două camere. La putere se află o coaliție de partide, reprezentînd interesele burgheziei și ale moșierilor. Partidul comunist, creat în 1922, a fost inițiatorul și organizato- rul Frontului acțiunii populare, care a unit în rîndurile sale Partidul co- munist, partidul socialist, par- tidul democrat și alte partide, în 1948 partidul comunist a fost interzis, iar în 1958 a reintrat în legalitate. Oamenii muncii din Cile luptă pentru naționalizarea industriei cu- prului, pentru înfăptuirea reformei agrare. Interesele oamenilor muncii sînt de asemenea reprezentate de Centrul sindical unic al oamenilor muncii din Cile, format în 1953, Ciu De 93 CIOIBALSAN Uorloghiin (1895- 1952) — unul dintre organizatorii Partidului Popular Revoluționar Mongol, eminent om de stat al Repu- blicii Populare Mongole (R.P.M.). S-a născut în familia unui arat (păstor) sărac, a început să mun- cească foarte devreme. în 1913 a absolvit școala de pe lîngă consulatul rus și, fiind cel mai bun elev, a fost trimis să studieze la Irkutsk. în 1918 s-a întors la Urga (în prezent Ulan-Bator), unde în 1919 a organi- zat un cerc revoluționar ilegal, care în scurt timp s-a unit cu cercul lui Suhe-Baior. Aceste cercuri au consti- tuit baza pentru crearea Partidului Popular Revoluționar Mongol (1921), sub conducerea căruia poporul mon- gol a înfăptuit revoluția. în martie 1921, primul Congres al Partidului Popular Revoluționar Mongol l-a ales pe Cioibalsan membru al C.C., precum și locțiitor al comandantului suprem (Suhe-Bator) și comisar al armatei revoluționare. l)in același an Cioibalsan a fost membru al guver- nului provizoriu popular revoluționar. Din 1924, cînd a fost proclamată Republica Populară Mongolă, Cioi- balsan a deținut o serie de posturi foarte importante în guvernul popu- lar: președinte al Prezidiului Micului Hural, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, ministru al afacerilor interne, comandant suprem etc. în 193G i-a fost decernat titlul de mare- șal al R.P. Mongole. Din 1939 a fost prim-ministru și (pînă în 1950) ministru al afacerilor externe. „CIORNÎI PEREDEL“ - vezi N arodnicism. CIPRU — insulă în partea răsări- teană a Mării Mediterane, colonie a Marii Britanii; suprafața: 9.300 km²; populația: 520.000 (1955), formată din greci (80%), turci (18%). Centru administrativ: Nicosia; bază mari- timă militară: Famagusta. Timp de trei secole, Ciprul a făcut parte din imperiul otoman. în 1878, Anglia a ocupat Ciprul, iar în 1925 a introdus statutul colonial, transfor- mînd insula într-o bază maritimă militară și aeriană. Principala ocupație a populației este agricultura. 28% din întreaga suprafață este cultivată. Se cultivă cereale, măslini, viță de vie. Subsolul Ciprului este bogat în zăcăminte. Se extrage cupru, pirită, minereu de crom, azbest, ghips. Aproape întreaga producție a industriei miniere este exportată în formă brută (mai ales în Anglia). Industria prelucrătoare este reprezentată prin mici întreprin- deri meșteșugărești. Masele populare din Cipru luptă împotriva dominației engleze și cer alipirea insulei la Grecia (80% din populația insulei sînt greci). Forțele progresiste ale țării s-au unit în Frontul de eliberare națională din Cipru. CIRENAICA — vezi Libia. CIU DE (n. 1886) — vicepreședinte al Republicii Populare Chineze, vice- președinte al Comitetului de Stat al Apărării, mareșal al R.P. Chineze, vicepreședinte al C.C. al P.C.C., membru al Comitetului permanent al Biroului Politic al C.C. al Partidu- lui Comunist Chinez. S-a născut în familia unor țărani din provincia Sîciuan. în timpul stagiului militar a dat dovadă de remarcabile aptitudini militare și a fost trimis la Academia militară. A luat parte la revoluția din 1911. A trăit cîtva timp în Germania, unde a studiat arta militară. în 1922 a intrat în partidul comunist. După ce s-a întors în patrie, în 1926, a participat activ la războiul revoluționar chinez. A fost unul dintre conducătorii răscoalei revolu- ționare de la Nancean (august 1927), în cursul căreia au fost create pri- mele detașamente ale Armatei roșii chineze. Din 1930 este membru al C.C. al P.C.C., din 1931 — membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.C. în noiembrie 1931, Ciu De a fost ales președinte al Consiliului militar- revoluționar și comandant suprem al Armatei roșii chineze. Sub condu- 94 Ciu En-lai cerea lui Mao Țze-dun și Ciu De, armata a efectuat Marșul spre nord- vest (1934—1935), unde a fost creată principala bază de rezistență împo- triva agresiunii japoneze. în anii războiului chino-japonez din 1937 — 1945 Ciu De a comandat forțele ar- mate populare, al căror nucleu l-au constituit Armatele populare revo- luționare a 8-a și Noua armată a 4-a. Aceste trupe au constituit principala forță în lupta împotriva cotropitori- lor japonezi. în 1945 a fost ales secretar al C.C. al P.C.C. în perioada războiului de eliberare din 1946—1949, Ciu De a comandat Armata populară de eliberare, care, cu sprijinul întregului popor, a eli- berat la sfîrșitul anului 1949 aproape întreaga Chină continentală. De la constituirea Republicii Popu- lare Chineze, Ciu De deține postu- rie de comandant suprem al Armatei populare de eliberare, de vicepreșe- dinte al Guvernului central popular și al Consiliului militar-popular-revo- luționar. Din 1954 este vicepreședinte al R.P. Chineze și vicepreședinte al Comitetului de Stat al Apărării al R.P. Chineze. în septembrie 1955 i-a fost decernat titlul de mareșal al R.P. Chineze. Din septembrie 1956 este vicepreședinte al C.C. al P.C.C. și membru în Comitetul permanent al Biroului Politic al C.C. al Parti- dului Comunist Chinez. CIU EN-LAI (n. 1898) — președin- tele Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze, vicepreședinte al C.C. al Partidului Comunist Chinez, membru în Comitetul permanent al Biroului Politic al C.C. al Partidului Comunist Chinez. încă de cînd era la liceu a partici- pat la lupta de eliberare antiimperia- listă din 1919. A studiat în Franța, unde a organizat în rîndurile emi- granților chinezi un grup comunist. Din 1922 este membru al P.C.C. în 1924, întoreîndu-se în patrie, a luat parte activă la revoluția din 1924—1927; a avut munci de condu- cere pe linie de partid; a fost șeful secției politice a Școlii militare Vampu, care pregătea cadre de ofi- țeri pentru Armata națională revo- luționară. în 1927 a participat la conducerea răscoalei revoluționare din Nan ce an (august). în același an a fost ales membru al C.C. al P.C.C., iar în 1928 — membru al Biroului Politic și secretar al C.C. al P.C.C. Din 1928 pînă în 1931 a activat în ilegalitate, după aceea a avut o muncă de conducere în regiunile eli- berate. Fiind unul dintre organizatorii și conducătorii Armatei roșii chineze, Ciu En-lai a participat în 1934-1935 la vestitul marș spre nord-vest. în anii războiului împotriva Japoniei (1937 — 1945) Ciu En-lai a avut munci de conducere pe linie de partid și a condus delegația partidului comunist la tratativele cu gomindanul în pro- blemele Frontului unic de rezistență împotriva agresorilor japonezi. In anii 1946 — 1949 a fost unul dintre organizatorii și conducătorii războiu- lui revoluționar împotriva reacțiunii gomindaniste, pentru eliberarea țării de sub jugul imperialist. După constituirea, în 1949, a Re- publicii Populare Chineze, Ciu En-lai a deținut posturile de vicepreședinte al Comitetului pe întreaga Chină al Consiliului politic consultativ popu- lar al Chinei, președinte al Consiliului Administrativ de Stat, vicepreședinte al Consiliului militar popular-revolu- ționar. A condus delegația R.P. Chineze la Conferința de la Geneva din 1954 și la Conferința de la Bandung. După adoptarea Constituției din 1954, Ciu En-lai este președintele Consiliului de Stat al Republicii Popu- lare Chineze, ministru al afaceri- lor externe, președintele Comitetului pe întreaga Chină al Consiliului Poli- tic Consultativ Popular al Chinei. Din septembrie 1956 este vicepreșe- dinte al C.C. al P.C.C. și membru în Comitetul permanent al Bii oului Politic al C.C. al Partidului Comunist Chinez. Clase sociale 95 CIUIKOV Vasilii Ivanovici (n. 1900) — mareșal al Uniunii Sovietice, S-a născut în familia unor țărani din satul Serebreanîe Prudî, județul Venev, gubernia Tuia (în prezent regiunea Moscova). In Armata So- vietică este din aprilie 1918. Membru al P.C.U.S. — din 1919. A absolvit Academia militară „Frunze“, iar mai tîrziu Academia de mecanizare și motorizare a Armatei Roșii. în Răz- boiul pentru Apărarea Patriei a co- mandat armata care a luat parte la luptele de la Stalingrad, la elibe- rarea Donbassului, la operațiile o- fensive Nikopol-Krivoirog și altele din Ucraina. în vara anului 1944 armata lui Ciuikov a participat la operațiile pentru eliberarea Poloniei răsăritene, în 1945 la operațiile de la Vistula-O der și de la Berlin. După ter- minarea Războiului pentru Apă- rarea Patriei a comandat grupul de trupe sovietice din Germania, apoi trupele regiunii militare Kiev. în 1955 lui Ciuikov i-a fost conferit titlul de mareșal al Uniunii Sovietice. La Congresele al XlX-lea și al XX-lea ale partidului a fost ales membru supleant al C.C. al P.C.U.S. Ciuikov este deputat în Sovietul Suprem al U.R.S.S. CIVILIZAȚIE — nivel de dezvol- tare a culturii spirituale și materiale atins de o orînduire social-economică dată. CLACĂ — formă de exploatare bazată pe proprietatea funciară feu- dală și pe dependența țăranilor iobagi de moșieri; munca gratuită pe care țăranii iobagi erau siliți s-o presteze în gospodăria moșierului timp de cîteva zile pe săptămînă. în Europa occidentală, claca a existat pînă în secolul al XVIII-lea sau pînă la jumătatea secolului al XlX-lea; în Rusia, prin desființarea iobăgiei în 1861, claca n-a fost de fapt desființată și s-a menținut sub forma muncii în dijmă pînă la Revo- luția din Octombrie. Claca este răspîndită sub diferite forme în țările coloniale și dependente,. De fapt o muncă forțată este și munca negrilor pe plantațiile de bumbac din S.U.A. și prestațiile în natură ale arendașilor într-o serie de țări ca- pitaliste. CLASE SOCIALE — „grupuri mari de oameni care se deosebesc după locul pe care-1 ocupă într-un anumit sistem de producție socială, istori- cește determinat, după raportul lor (de cele mai multe ori consfințit și întărit prin legi) față de mijloacele de producție, după rolul pe care-1 au în organizarea socială a muncii, și deci după felul în care obțin acea parte de care dispun din bogăția so- cietății și după mărimea acestei părți“ (V.I. Lenin). Clasele au apărut ca urmare a diviziunii sociale a muncii și a apari- ției proprietății private asupra mij- loacelor de producție. Fiecare orînduire socială împărțită în clase are o structură de clasă caracteristică ei. Principalele clase ale societății sclavagiste erau sclavii și stăpînii de sclavi; ale societății feudale — moșierii feudali și țăranii iobagi; iar ale societății capitaliste — burghezia și proletariatul. în afară de clasele principale există în fiecare din aceste formațiuni și clase neprin- cipale: în societatea feudală astfel de clase sînt burghezia și proletaria- tul; în cea capitalistă — moșierii și țărănimea, care se diferențiază neîn- cetat și completează rîndurile prole- tariatului și ale burgheziei sătești. Pe baza contradicțiilor de neîmpăcat dintre clasele vrăjmașe apare lupta de clasă, forța motrice a oricărei so- cietăți antagoniste. Dintre toate clasele sociale, atît din trecut cît și de astăzi, proletaria- tul ocupă un loc deosebit. Rolul său istoric de importanță mondială constă în lichidarea capitalismului, în lichi- darea tuturor formelor de exploatare a omului de către om și în construi- rea societății comuniste, fără clase, în alianță cu țărănimea muncitoare, proletariatul lichidează clasa bur- 96 Clauza națiiifiii. celei, mai favorizate gheză și cca a moșierilor, instaurează dictatura proletariatului. în urma victoriei Revoluției din Octombrie și a unor profunde trans- formări sociale, structura de clasă a societății sovietice s-a schimbat radical. Clasele exploatatoare au fost lichidate, iar muncitorii și țăranii s-au transformat în lucrători ai socie- tății socialiste, liberi de exploatare. S-a transformat și pătura socială a intelectualităiii. Provenită din rîn- durile muncitorilor și țăranilor, inte- lectualitatea sovietică este o intelec- tualitate cu adevărat legată de popor și slujește cauza socialismului. în procesul de trecere treptată de la so- cialism la comunism se vor șterge granițele dintre muncitori și țărani, iar societatea sovietică se va trans- forma într-o societate comunistă, fără clase. CLAUZA NAȚIUNII CELEI MAI FAVORIZATE — principiu prevăzut în unele tratate internaționale, po- trivit căruia partea contractantă se obligă să acorde celeilalte părți cel mai favorabil regim în domeniul co- merțului, navigației, taxelor vamale, situației juridice a cetățenilor etc. acordat vreodată (sau pe care ur- mează să-1 acorde în viitor) vreunui alt stat. CLERICALISMUL — curent poli- tic reacționar, avînd drept scop con- solidarea dominației bisericii, a cleru- lui în viața socială, politică și cultu- rală. Deosebit de activ este clerica- lismul bisericii catolice. Conducă- torii organizațiilor clericale duc o politică corespunzătoare intereselor imperialiștilor și luptă împotriva miș- cării revoluționare și democratice. CLIRING — compensarea cererilor reciproce de plăți prin decontări fără numerar. Cliringul se realizează prin intermediul băncilor și contribuie la reducerea circulației de numerar, deoarece în acest sistem de decontare numerarul nu este necesar decît pentru acoperirea diferențelor de plăți. Aceasta explică larga dezvol- tare a cliringului, care încă în peri- oada capitalismului premonopolist de- venise una dintre principalele operații ale băncilor centrale din țările capi- taliste. începînd din 1931, s-a dezvoltat în comerțul exterior cliringul valutar ca formă de decontare între țări, operația efectuîndu-se prin băncile centrale sau prin instituții speciale de cliring. în cazul cliringului valutar se plătește numai diferența dintre creanțele și obligațiile ce rezultă din livrările de mărfuri ale partici- panților la acordurile de cliring, această diferență putînd fi plătită și prin livrări suplimentare xle măr- furi, fără a se recurge la devize sau aur. în U.R.S.S. au căpătat o mare dez- voltare decontările în cliring (fără numerar) între întreprinderile și or- ganizațiile diferitelor ramuri ale eco- nomiei naționale. Prin decontări în cliring, întreprinderile și organiza- țiile economico sovietice, care sînt concomitent furnizoare și cumpără- toare, își compensează reciproc cre- anțele și virează numai sumele re- prezentînd diferența între aceste creanțe. COALIȚIE — uniune, alianță de partide sau de state în vederea unor scopuri comune. COASTA DE AUR — vezi Ghana. COD — culegere de norme juridice relative^la o anumită ramură a drep- tului. în legislația sovietică există atît coduri unionale cît și coduri alo republicilor unionale, de pildă codurile muncii. CODISM — negare a rolului con- ducător al partidului revoluționar al proletariatului în mișcarea munci- torească. V.I. Lenin a făcut o critică nimicitoare a codismului în cartea sa „Ce-i de făcut?". Codismul a fost apărat de „economiști" (vezi „Econo- mism'') și de menșevici, care intențio- nau să lichideze partidul. COLABORAȚIONIȘTI — trădători de patrie, persoane care au colaborat cu ocupanții germano-fasciști sau japonezi în timpul ocupării țării lor Colectivizarea agriculturii 97 de către Germania hitleristă sau Japonia imperialistă. COLECTIVIZAREA AGRICULTU- RII — transformarea socialistă a agri- culturii prin unirea liber consimțită a gospodăriilor țărănești individuale în gospodării colective — colhozuri. înfăptuirea colectivizării a fost o condiție necesară a construirii socia- lismului în U.R.S.S. încă în primii ani ai industrializării, dezvoltarea a- griculturii rămăsese cu mult în urmă față de aceea a industriei și față de nevoile țării. Fărîmițarea gospodăriilor țărănești împiedica folosirea mașinilor și a agrotehnicii înaintate, ducea la scăderea producției-marfă în agricul- tură, o făcea incapabilă de reproduc- ție lărgită. Mica gospodărie țărănească nu putea să aprovizioneze cu grîne populația tot mai mare a orașelor. Puterea sovietică și construcția socia- listă nu se puteau sprijini vreme îndelungată pe două baze diferite — pe marea industrie socialistă și pe mica gospodărie țărănească producă- toare de mărfuri, fărâmițată și îna- poiată. Pornind de la legile obiective ale dezvoltării economice a societății, partidul comunist a ajuns la concluzia că ieșirea din situația creată era tre- cerea agriculturii pe calea' dezvol- tării socialiste, unirea micilor gos- podării țărănești dispersate în mari gospodării colective, bazate pe tehnica nouă, superioară (vezi Planul coope- ratist al lui Lenin). Existența dictaturii proletariatului, alianța trainică dintre clasa munci- toare și țărănime, naționalizarea pă- mîntului și industrializarea socialistă a țării, experiența pozitivă a primelor colhozuri și sovhozuri, care a demon- strat țărănimii superioritatea marilor gospodării socialiste, organizarea de S.M.T.-uri și întărirea alianței pe linie de producție între oraș și sat au constituit principalele premise politice și economice ale colectivizării. Mișcarea colhoznică din U.R.S.S. a luat naștere în primii ani ai Puterii sovietice, dar înființarea de colho- zuri pe scară largă a avut loc abia 7 — Dicționar Politic după Congresul al XV-lea al parti- dului (decembrie 1927), care va ră- mîne cunoscut în istorie ca Congresul colectivizării. înființarea de colho- zuri a luat o amploare și mai mare în 1929, cînd nu numai țărănimea săracă, dar și cea mijlocașă a început să intre masiv în colhozuri. în satul sovietic începuse procesul colectivizării ma- sive. în perioada colectivizării masive s-au comis cu ocazia înființării de colhozuri o serie de greșeli, de dena- turări ale politicii duse de partid în domeniul mișcării colhoznice (în- călcarea principiului liberului consim- țămînt, încălcarea indicațiilor privi- toare la ritmul și termenele colectivi- zării, încercări de a se sări peste forma de artei agricol la o formă supe- rioară a colhozurilor, adică la co- mună etc.). Pentru îndreptarea aces- tor greșeli și pentru efectuarea justă a colectivizării au avut o mare însem- nătate hotărîrile C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. „Despre ritmul colectivizării și despre măsurile de ajutorare a con- strucției colhoznice de către stat“ (ianuarie 1930) și „Despre lupta împo- triva denaturării liniei partidului în mișcarea colhoznică" (martie 1930). Colectivizarea s-a făcut în luptă de clasă înverșunată cu chiaburimea. Cu ocazia colectivizării masive, pămîntul, care în bună parte era în mîna chia- burilor, a trecut în folosința colho- zurilor. Țăranii au mai confiscat de la chiaburi, în folosul colhozurilor, vite și inventar, deschiaburindu-i. Colectivizarea masivă a permis să se treacă de la politica de îngrădire și de eliminare a chiaburimii la cea de lichidare a chiaburimii ca clasă. în urma colectivizării, țărănimea Uniunii Sovietice s-a transformat într-o țărănime colhoznică, cu totul nouă, eliberată de exploatare, care își bazează producția pe proprietatea obștească, socialistă, pe munca colec- tivă și pe tehnica înaintată. Orînduirea colhoznică asigură un ritm rapid de dezvoltare a forțelor de producție în agricultură și ridicarea productivității 98 Colegiu electoral muncii. In 1956 existau în U.R.S.S. 84.800 de colhozuri, dintre care 83.000 de arteluri agricole și 1.800 de artei uri pescărești și meșteșugărești. Marile posibilități pe care le oferă orînduirea colhoznică nu au fost însă complet folosite. Plenarele C.C. din perioada 1953—1955 și Congresul al XX-lea al P.C.U.S. au trasat un program de dezvoltare a tuturor ramu- rilor agricole. Partidul comunist a pus în fața țării sarcina de a se asi- gura, pe baza dezvoltării la maximum a industriei grele și a întăririi con- siderabile a colhozurilor, o rapidă dezvoltare a întregii agriculturi so- cialiste și de a se spori pînă în 1960 recolta globală de cereale la 180.000.000 de tone (11 miliarde de puduri). P.C.U.S. pune de asemenea în fața agriculturii sarcina de a ajunge din urmă S.U.A. în următorii ani în ceea ce privește producția de carne, lapte și unt pe cap de locuitor. Pe baza experienței colectivizării agriculturii în U.R.S.S., se înfăptuiește transformarea socialistă a agriculturii în țările de democrație populară. în aceste țări, în conformitate cu parti- cularitățile dezvoltării lor istorice și cu condițiile concrete, se înfăptuiește colectivizarea prin metode și forme specifice. în funcție de gradul de socializare a pămîntului și a altor mij- loace de producție, precum și în funcție de distribuirea veniturilor, în țările de democrație populară există trei tipuri principale de cooperative agricole: întovărășiri pentru cultivarea în co- mun a pămîntului, în care se sociali- zează numai munca pentru efectuarea diferitelor lucrări; cooperativele de producție cu rentă, în care se sociali- zează mijloacele de producție și munca, pămîntul rămînînd proprie- tate privată, iar veniturile distribuin- du-se după zile-muncă și după supra- fața de pămînt adusă în cooperativă; gospodăriile agricole colective, în care sînt socializate pămîntul, mijloacele de producție și munca, iar distribuirea produselor se face în raport cu munca depusă. COLEGIU ELECTORAL — denu- mire dată unor grupuri și categorii de alegători care se deosebesc pe criterii de clasă și avere. Sistemul colegiilor electorale, care există în unele țări burgheze, limitează dreptul de vot al oamenilor muncii și asigură reprezentanților moșierilor și capitaliștilor majoritatea în parlament. în Rusia țaristă, ale- gerile pentru Duma de stat erau organizate pe colegii de proprietari funciari, proprietari urbani, țărani și muncitori. Cel mai mare număr de electori, și deci de deputați, îl avea colegiul moșierilor, iar cel mai mic număr de electori și de deputați revenea colegiului muncitoresc. COLHOZ — gospodărie colectivă socialistă, bazată pe unirea de bună- voie a țăranilor muncitori în vederea conducerii în comun a marii producții sociale agricole. Colhozul este o între- prindere cooperatistă, care folosește munca membrilor săi și repartizează veniturile după zile-muncă. în 1956 existau în U.R.S.S. 84.800 de colho- zuri, dintre care 83.000 arteluri agricole, care reprezintă forma prin- cipală a gospodăriei colective din U.R.S.S. în artei sînt socializate ani- malele de muncă și cele productive, inventarul agricol, semințele, furajele și construcțiile gospodărești. Pămîn- tul, care este proprietate de stat (a întregului popor), e dat ar telului agricol în folosință veșnică și gratuită. Proprietatea colhozului este formată din produsele muncii colhoznice: grîne, carne, unt, legume, bumbac, sfeclă, in etc., precum și din inventa- rul și construcțiile colhoznice. După reorganizarea S.M.T.-urilor în stați- uni tehnice și de reparații și vinde- rea utilajului agricol colhozurilor, principalele unelte de producție (tractoarele, combinele și alte ma- șini complexe) constituie de ase- menea proprietate colhoznică și sînt concentrate în colhozuri. Fie- care familie de colhoznic are în pro- prietate personală o gospodărie auxi- liară pe lotul de lingă casă: locuință, Colonii 99 animale productive, pasări, adăpostu- rile necesare pentru întreținerea ani- malelor și inventar agricol mărunt, în socialism, artelul agricol reprezintă cea mai rațională formă de îmbinare a intereselor personale și obștești ale oamenilor muncii din agricultură. în colhoz, lucrările agricole se fac pe baza retribuirii muncii în acord și sînt evaluate în zile-muncă. Distri- buirea veniturilor în natură și în bani între colhoznici (după îndepli- nirea obligațiilor față de stat și după reținerile pentru fondurile indivizi- bile și scăderea cheltuielilor pentru nevoile generale ale colhozului) se face după numărul de zile-muncă lucrate, iar pentru sporirea recoltei la hectar și a productivității în sec- torul zootehnic se acordă o plată suplimentară. Statul sovietic socialist își înde- plinește rolul său conducător în dez- voltarea și consolidarea economico- organizatorică a colhozurilor, acordă ajutor în planificarea gospodăriei obștești, în organizarea muncii și pregătirea cadrelor, în întreaga viață economică, politică și culturală a satelor. Folosind experiența construcției colhoznice din U.R.S.S., țările de democrație populară creează gospo- dării colective, ținînd seama de condi- țiile istorice concrete ale dezvoltării COLIZIUNE — ciocnire de forțe, tendințe sau interese opuse. „COLOANA A CINCEA" — trădă- torii aflați în solda statelor imperia- liste și folosiți de acestea pentru a crea diversiuni și a dezorganiza spa- tele frontului unei țări. Termenul de „coloană a cincea“ a fost folosit pentru prima oară în timpul războiului civil din Spania și al intervenției germano- italiene. Una dintre căpeteniile rebe- lilor fasciști spanioli — generalul Mola —, care înainta cu patru coloane împotriva Madridului, a declarat: „Mai am o a cincea coloană în inte- riorul Madridului". El se referea 7* la trădătorii care se găseau în oraș. COLONII — țări sau regiuni lip- site de independență politică și eco- nomică, asuprite și exploatate de state imperialiste. Pentru a-și asigura dominația asu- pra coloniilor, imperialiștii le ocupă de obicei cu trupe, le administrează cu funcționari proprii, lipsesc popu- lația băștinașă de drepturi politice, acaparează principalele ramuri ale economiei și distrug cultura națională a poporului asuprit. Unele țări ale lumii capitaliste, deși formal independente, sînt de fapt în situația de colonii sau semicolonii, depinzînd din punct de vedere econo- mic și politic de marile puteri impe- rialiste. Clasele exploatatoare au dus o poli- tică de cotropiri coloniale încă înainte de apariția capitalismului. în epoca imperialismului, lumea a fost în între- gime împărțită între cîteva țări capi- taliste care duc războaie pentru reîm- părțirea ei; capitalismul s-a transfor- mat într-un sistem mondial de asu- prire colonială și de aservire finan- ciară a majorității populației globu- lui de către cîteva țări capitaliste dezvoltate. Cele mai mari colonii, atît ca teri- toriu cît și ca populație, aparțin în prezent Marii Britanii, Belgiei și Franței. Locul principal în sistemul mondial al colonialismului îl ocupă Statele Unite ale Americii, care folo- sesc exportul de capital și alte mij- loace de expansiune politică externă pentru subordonarea unor țări slab dezvoltate. Deși oficial posedă teri- torii coloniale neînsemnate, Statele Unite ale Americii pătrund, datorită nivelului lor înalt de dezvoltare econo- mică, în toate sferele vieții politice și economice ale țărilor slab dezvol- tate, aducîndu-le într-o stare de dependență. în perioada de după război, S.U.A. au devenit princi- palul apărător al sistemului colonial, care se destramă. Un exemplu preg- 100 CoîonU nant al tendințelor colonialiste ale Statelor Unite e așa-numita „doc- trină Eisenhower“, adoptată în 1957, de asemenea intervenția militară a S.U.A. și a Marii Britanii în Liban și Iordania. Majoritatea coloniilor sînt țări care posedă bogate zăcăminte și au con- diții favorabile de dezvoltare indus- trială și agrară. Imperialiștii împiedică însă dezvoltarea industriei în colonii (cu excepția extracției bogățiilor sub- solului, a prelucrării primare de ma- terii prime agricole și a întreprinde- rilor de transport care asigură expor- tul). In țările coloniale și dependente, nivelul producției e extrem de scăzut și nu reprezintă decît 5% din produc- ția industrială a țărilor capitaliste. Transfonnînd coloniile și semicoloniile în anexe agrare și de materii prime ale industriei lor, imperialiștii restruc- turează artificial economia acestor țări, imprimîndu-i un caracter diform, unilateral: producția unei singure sau a două materii prime destinate expor- tului în metropolă condamnă la decă- dere toate celelalte ramuri de impor- tanță vitală pentru populație. Conse- cința e că populația colonială e ne- voită să-și cumpere principalele măr- furi de consum de la capitaliștii din metropolă, care își vînd produsele în colonii la prețuri de monopol foarte ridicate. Concomitent, monopoliștii cumpără din colonii produse agricole la prețuri scăzute, deoarece acestea se produc sub un regim în care pre- domină rămășițe feudale, arenzi împo- vărătoare, împrumuturi care duc la înrobirea datornicilor și diferite forme de muncă forțată. De aceea în colonii sînt în mod deliberat menținute de către colonialiști dominația proprie- tății funciare moșierești și rămășițele feudale în relațiile agrare. Imperialiștii aservesc popoarele din colonii și țările dependente printr-un export intens de capital. Exportul de capital în colonii le aduce profituri uriașe, deoarece, profitînd de lipsa de drepturi politice a populației băști- nașe, ei plătesc forța de muncă de cîteva ori mai ieftin decît în metro- pole. întrucît eliberarea de sub jugul moșieresc este strîns legată de elibe- rarea de dominația imperialistă, care sprijină acest jug, în țările coloniale s-au creat condiții pentru contopirea a două curente revoluționare — lupta pentru independența națională, împo- triva cotropitorilor imperialiști, și lupta pentru pămînt, împotriva jugu- lui feudal-moșieresc. Cu timpul și-a făcut apariția în colonii proletariatul, clasa capabilă să devină conducătorul maselor populare și să ducă la vic- torie lupta de eliberare națională. Revoluția din Octombrie a dat o puternică lovitură întregului sistem al imperialismului, marcînd începutul crizei sistemului colonial al imperia- lismului. Mișcarea de eliberare națio- nală, care s-a intensificat sub influ- ența ei, a accelerat procesul de trans- formare a coloniilor dintr-o rezervă a imperialismului și dintr-un izvor deosebit de important al forțelor sale într-o rezervă a revoluției proletare, în multe țări coloniale au luat naș- tere partide comuniste care organi- zează unirea clasei muncitoare și a întregului popor în vederea luptei contra jugului imperialist. în urma celui de-al doilea război mondial s-a produs o nouă și puternică agravare a crizei sistemului colonial. Lupta popoarelor asuprite pentru libertate și independență a intrat într-o nouă etapă și într-o serie de țări a început să ia forma de insurecții armate și de războaie de eliberare, în această luptă militanții cei mai consecvenți sînt partidele comuniste, a căror forță și prestigiu au crescut considerabil în multe țări. La miș- carea de eliberare participă și o serie de partide ale burgheziei națio- nale. în multe țări coloniale din Orient, mișcarea de eliberare națională se caracterizează după cel de-al doilea război mondial prin crearea unui Columbia 101 front unit național larg. în etapa actuală acest front unit cuprinde, în afară de clasa muncitoare și țărănime și mica burghezie orășe- nească, și elementele patriotice ale burgheziei naționale, în special ale celei mijlocii. Gradul de maturitate al mișcării de eliberare este determinat de împrejurarea dacă hegemonia re- vine proletariatului sau burgheziei naționale; de aceasta depinde ca- racterul consecvent al luptei pentru independență, profunzimea transfor- mărilor antifeudale. în perioada postbelică lupta de eliberare națională a unui număr de popoare coloniale și dependente a dus la eliberarea lor de sub jugul impe- rialist. O importanță istorică deosebit de mare o are victoria revoluției populare din China în 1949, care a eliberat de sub jugul imperialist un popor de 600.000.000 de oameni. Revoluția chineză nu numai că a slăbit simțitor lagărul imperialist, dar a înarmat totodată popoarele colo- niale cu o valoroasă experiență prac- tică de luptă împotriva imperialis- mului și este un model de aplicare creatoare a învățăturii marxist-leni- niste de către comuniștii chinezi. După înfrîngerea imperialiștilor ja- ponezi, a fost creată RepublicaPopu- lară Democrată Coreeană. în urma luptei duse de popoarele din fosta colonie franceză Indochina, s-a consti- tuit Republica Democrată Vietnam. Pe calea dezvoltării politice și econo- mice independente au pășit India, Birmania, Indonezia, Egiptul, Siria, Sudanul, Tunisul, Marocul, Ghana și alte țări care nu de mult au fost colonii ale puterilor imperialiste. După cel de-al doilea război mondial s-au eliberat din dependența colonială și semicolonială peste 1.300.000.000 de oameni — aproape jumătate din populația globului pămîntesc. La or- dinea zilei stă problema lichidării totale a sistemului colonial. COLONIZARE — 1) popularca pămînturilor libere, nelocuite din regiunile periferice ale propriei țări; 2) cotropirea de către o țară capita- listă dezvoltată a unei țări sau a unui ținut, însoțită de aservirea și adeseori de exterminarea populației băștinașe; transformarea prin vio- lență a unei țări în colonie. COLUMBIA — stat în partea de nord-vest a Americii de Sud. Se mărginește cu Venezuela, Brazilia, Peru, Ecuador și Panama. Este scăl- dată de apele Oceanului Pacific. Suprafața: 1.139.000 km²; popu- lația: 12.900.000 (1956), formată din metiși, creoli spanioli, mulatri, in- dieni, negri. Capitala: Bogota. Baza economiei o constituie agri- cultura, specializată în producția de cafea și banane. Pentru consumul intern se cultivă grîu, porumb, orez și cartofi. Industria este slab dezvoltată. Rolul principal îl are industria extractivă, care se află sub controlul monopolu- rilor americane. Se extrage petrol (locul al doilea în America de Sud, după Venezuela), huilă, aur, platină. Columbia posedă zăcăminte de ura- niu. Industria prelucrătoare este re- prezentată în general prin ramurile industriei ușoare și alimentare și prin rafinării de petrol. Cafeaua repre- zintă 83% din exportul Columbiei (locul doi în lume după Brazilia), în afară de aceasta se exportă banane, petrol și aur. Columbia este o republică bur- gheză, în fruntea căreia se află un pre- ședinte ales pe termen de 4 ani. Puterea legislativă aparține Congre- sului, format din două Camere. Din cauza sistemului cenzitar, majori- tatea populației este lipsită de drep- turi electorale. La putere se succed alternativ două partide burghezo- moșierești — conservatorii și libe- ralii. Partidul conservator ex- primă interesele marilor moșieri și capitaliști, se bucură de sprijinul bisericii catolice și are legături cu capitalul american. Partidul 1 i b e- 102 Combinai ral reprezintă interesele burgheziei și se bucură de influență în rîndurile unei părți însemnate a țărănimii. Partidul Comunist din Co- lumbia (creat în 1930) se află în ile- galitate și luptă pentru înfăptuirea unei reforme agrare, pentru crearea unui larg front democratic de elibe- rare națională, pentru socialism.. Columbia a încheiat în 1951 cu S.U.A. un tratat prin care se acordă monopolurilor americane privilegii ex- cepționale. în 1952 a încheiat cu S.U.A. un tratat militar. COMBINAT — una din formele de concentrare a producției, și anume con- centrarea într-o singură întreprindere a diferitor ramuri industriale care pot reprezenta etape succesive de prelucrare a materiei prime (de pildă combinatele metalurgice, care gru- pează extracția minereului, producția de fontă și oțel, precum și producția de laminate) sau pot avea un rol auxiliar unele față de celelalte (de pildă prelucrarea produselor secun- dare etc.). Combinatul permite folo- sirea mai completă a materiilor prime și a combustibilului, reducerea chel- tuielilor de transport și accelerarea procesului de producție. în U.R.S.S. există în diferite ra- muri industriale un mare număr de combinate de producție, printre care combinatele metalurgice de la Mag- nitogorsk și Kuznețsk, combinatele chimice de la Stalinogorsk și Berez- niki, combinate textile etc. „COMISCO" — vezi „Internaționala socialistă^. COMISIA PENTRU CERCETAREA ACTIVITĂȚII ANTIAMERICANE - comisie a Camerei reprezentanților a Congresului S.U.A., a cărei activi- tate are drept scop prigonirea orga- nizațiilor și cetățenilor progresiști. Creată în 1938, a fost întotdeauna condusă de membri reacționari ai Congresului (Dies, Rankin, Wood, Thomas și Velde). Comisia a organi- zat prigoana împotriva Partidului Comunist din S.U.A., a Uniunii ame- ricane pentru apărarea libertăților cetățenești, a Ligii americane de luptă pentru pace și democrație, a Comitetului antifascist unit și a altor organizații democratice. Ea a întocmit liste de persoane suspectate de „acti- vitate sub verși vă“, în care sînt tre- cuți cei mai buni reprezentanți ai poporului american. Comisii analoge există într-o serie de state din S.U.A COMISIE DE VALIDARE - co- misie pentru verificarea mandatelor deputaților sau ale delegaților. Co- misii de validare se aleg de obicei la sesiunile Sovietelor, la congrese și conferințe. La propunerea comisiilor de validare, Sovietele, congresele etc. hotărăsc recunoașterea mandatelor deputaților sau anulează alegerea anumitor deputati. COMITETELE SĂRĂCIMII - au fost create prin decretul C.E.C. din Rusia din 11 iunie 1918, într-o pe- rioadă de înverșunate lupte de clasă la sate, cînd situația aprovizionării țării cu alimente era extrem de grea, iar chiaburii speculau și refuzau să vîndă statului grîne la prețurile fi- xate, subminînd monopolul statului asupra comerțului cu cereale, și dez- lănțuiau răscoale contrarevoluționare. în atribuțiile comitetelor sărăcimii intrau: repartizarea grînelor, a bunu- rilor de primă necesitate și a unel- telor agricole; sprijinirea organelor locale de aprovizionare în acțiunea de confiscare a surplusurilor de grîne de la chiaburi. în realitate, funcțiile comitetelor sărăcimii au căpătat un caracter mai larg. Ele au jucat un rol important în lupta contra chiaburilor, în redistribuirea pămînturilor confis- cate (chiaburilor li s-au confiscat 50.000.000 ha de pămînt, principalul inventar agricol etc.) și în apro- vizionarea centrelor industriale și a Armatei Roșii cu produse alimen- tare. Comitetele sărăcimii au fost punctele de sprijin ale dictaturii proletariatului la sate, prin interme- diul lor recrutîndu-se în mare măsură cadrele Armatei Roșii din rîndurile populației țărănești. Comitetele sără- cimii au avut un rol de scamă în con- Comitetul organizațiilor de tineret din U.lCC.S.• i 93 solidarea Puterii sovietice la sate și în atragerea țărănimii mijlocașe de partea proletariatului. Pe baza hotărîrii celui de-al Vl-lea Congres extraordinar al Sovietelor din Rusia (noiembrie 1918), comitetele sărăci- mii, care și-au epuizat sarcinile, au fost contopite cu Sovietele sătesti. COMITETUL CONTROLULUI DE PARTID DE PE LINGĂ C.C. AL PARTIDULUI COMUNIST AL UNI- UNII SOVIETICE — organ de partid, organizat de C.C. al P.C.U.S. Potri- vit Statutului P.C.U.S., Comitetul controlului de partid verifică respec- tarea disciplinei de partid de către membrii și candidații de. partid, trage la răspundere pe comuniștii care se fac vinovați de încălcarea progra- mului și a Statutului partidului, a disciplinei de partid și de stat, precum și pe cei care încalcă morala de partid; examinează apelurile împotriva hotă- rîrilor de excludere din partid și de sancționare luate de C.C. ale parti- delor comuniste ale republicilor unio- nale, de comitetele de ținut și regio- nale ale partidului. COMITETUL FEMEILOR SOVIE- TICE (C.F.S.) (pînă în mai 1956 - Comitetul antifascist al femeilor sovie- tice) — organizație obștească care re- prezintă femeile din U.R.S.S. în miș- carea democratică internațională a femeilor. S-a constituit în septembrie 1941 la mitingul antifascist al fe- meilor din Uniunea Sovietică cu scopul de a uni eforturile femeilor sovietice în lupta contra fascismului. Comitetul face parte din Federația democratică internațională a femeilor din momentul înființării ei, întreține și dezvoltă legături de prietenie cu organizațiile democratice ale femeilor din aproape toate țările lumii, făcînd cu acestea schimb de delegații, de scrisori, de publicații etc. Organul conducător al C.F.S. este prezidiul, alcătuit din 11 membre. Comitetul are un organ de presă lunar — revista „Sovetskaia jenșcina“ —, care apare în opt limbi (rusă, en- gleză, franceză, germană, spaniolă, chineză, coreeană si japoneză). COMITETUL MILITAR REVOLU- ȚIONAR (C.M.R.) de pe lîngă So- vietul din Petrograd — a fost în- ființat potrivit indicației C.C. al par- tidului bolșevic la 12 octombrie 1917 pentru pregătirea și înfăptuirea in- surecției armate și a devenit statul- major legal al insurecției. Comitetul militar-revoluționar a lucrat sub con- ducerea lui Lenin și a avut un rol uriaș în organizarea și desfășurarea insurecției victorioase din Octom- brie ; după victoria revoluției socialiste, C.M.R. a organizat zdrobirea rebe- liunilor contrarevoluționare (a lui Kerenski-Krasnov, a iuncherilor etc.). Printr-o hotărîre a Consiliului Comi- sarilor Poporului, C.M.R. a fost des- ființat la 5 decembrie 1917, deoarece își îndeplinise rolul ce-i revenea în revoluție. Atribuțiile lui au fost preluate de diferite organe ale Pu- terii sovietice. Pe lîngă Sovietele guberniale, oră- șenești, județene și pe lîngă unele Soviete de plasă, la primirea primelor știri despre victoria Revoluției din Octombrie la Petrograd s-au în- ființat, din inițiativa bolșevicilor, Comitete militare-revoluționare locale, în afară de aceasta pe fronturi s-au creat C.M.R. de front, iar în flote C.M.R. ale flotelor. C.M.R. locale au jucat un mare rol în lupta pentru ins- taurarea și consolidarea Puterii so- vietice. Pe măsura consolidării Pu- terii sovietice locale atribuțiile C.M.R. au trecut asupra Sovietelor. COMITETUL ORGANIZAȚIILOR DE TINERET DIN U.R.S.S. - or- ganizație obștească a tineretului so- vietic. S-a constituit la 5 iulie 1956 la Moscova la adunarea reprezentan- ților organizațiilor de tineret din U.R.S.S. Din comitet fac parte repre- zentanți ai diferitelor organizații de tineret din U.R.S.S., precum și ai organizațiilor care activează în rîn- durile tineretului (Comsomolul, orga- nizația de pionieri „V. I. Lenin“, secția de tineret a Societății pentru, i04 Comitetul slav din U.R.S.S. 1 ocrotirea naturii și plantarea de spații verzi în centrele populate din Rusia, asociațiile sportive voluntare „Spar- tak“, „Burevestnik“ și alte organizații obștești). Conducerea activității prac- tice a comitetului este exercitată de un prezidiu. Comitetul participă intens la acti- vitatea Federației mondiale a tinere- tului democrat și a Uniunii internațio- nale a studenților și întreține legături cu organizații democratice de tineret din aproape toate țările lumii. COMITETUL SLAV DIN U.R.S.S.- a fost creat la 27 martie 1947 în scopul întăririi legăturilor sociale și cul- turale între popoarele slave din U.R.S.S. și din alte țări, în vederea luptei comune pentru pace. Comite- tul are organul său de presă, revista „Slaveane“ („Slavir). Crearea Comi- tetului slav din U.R.S.S. a fost pre- cedată de activitatea Comitetului panslav de la Moscova, care a func- ționat din august 1941 și a jucat un rol important în întărirea unității de luptă a popoarelor slave care au luptat împotriva ocupanților ger- mano-fasciști. COMITETUL ^SOVIETIC PENTRU APĂRAREA PĂCII — a fost creat în august 1949 la prima confe- rință unională a partizanilor păcii, la care au participat 1.200 de per- soane, reprezentînd toate popoarele U.R.S.S. Din comitet fac parte 79 de persoane — muncitori, țărani, oa- meni de știință, literați și oameni de artă, reprezentanți ai cultelor reli- gioase. Președintele comitetului este N. S. Tihonov. La 29 iunie 1950, plenara Comite- tului pentru apărarea păcii din U.R.S.S. a hotărît să înceapă în Uniunea Sovietică campania pentru strîngerea de semnături pe Apelul de la Stock- holm pentru, interzicerea armei ato- mice. Intre 30 iunie și 1 august 1950 Apelul de la Stockholm a fost semnat de peste 115.000.000 de cetățeni so- vietici. In baza hotărîrii și sub con- ducerea comitetului, au avut loc la Moscova conferințe ale partizanilor- păcii. După cel de-al doilea Congres Mon- dial al Partizanilor Păcii (noiembrie 1950), Comitetul pentru apărarea păcii din U.R.S.S. și-a extins con- siderabil activitatea. La invitația sa, Uniunea Sovietică este vizitată de delegații străine — de parti- cipanți la mișcarea partizanilor pă- cii din diferite țări. Comitetul in- formează pe larg oamenii muncii din U.R.S.S. asupra luptei popoarelor pentru pace în întreaga lume, organi- zează emisiuni speciale la radio etc. în martie 1951, în legătură cu ape- lul lansat de cel de-al doilea Congres mondial, comitetul a prezentat So- vietului Suprem al U.R.S.S. propu- nerea de a se adopta Legea pentru apărarea păcii. Legea a fost adoptată bucurîndu-se de sprijinul deplin al poporului sovietic și fiind salutată în toate țările. în cea de-a doua jumătate a anului 1951, comitetul a condus o campanie largă în vederea semnării Apelului Consiliului Mondial al Păcii pentru încheierea unui Pact al Păcii între cele cinci mari puteri. Pînă la 15 noiembrie 1951 au fost strînse 117.669.320 de semnături ale cetă- țenilor sovietici. în martie 1955 comitetul a adoptat hotărîrea de a desfășura în U.R.S.S., începînd de la 1 aprilie 1955, o largă campanie pentru strîngerea de semnă- turi pe Apelul Consiliului Mondial al Păcii împotriva pregătirii unui război atomic. Pînă la 1 iulie 1955, 123.543.604 cetățeni sovietici au sem- nat Apelul. COMPANIE — întreprindere capi- talistă la care participă diferiți ca- pitaliști cu anumite cote de capital (vezi Societăți pe acțiuni). COMPROMIS — acord realizat prin concesii reciproce. COMUNA DIN PARIS - guvern revoluționar al clasei muncitoare, creat de muncitorii din Paris în urma insurecției din 18 martie 1871; prima experiență de dictatură a proletaria- Comunicat 105 hdui. După înfrîngerea Franței în războiul cu Prusia și după încheierea unei păci preliminare în condiții grele, proletariatul din Paris a răstur- nat guvernul burghez, care a fugit la Versailles. Comuna din Paris, aleasă la 26 martie prin vot universal, a fost alcătuită din muncitori, intelectuali, funcționari și reprezentanți ai micii burghezii. Din punctul de vedere al curentelor politice reprezentate în ea, Comuna a fost neomogenă. In con- siliul Comunei, conducerea era împăr- țită între două grupări politice: „majo- ritatea", alcătuită din blanquiști, și „minoritatea", alcătuită din proud- honiști. Mul ți reprezentanți ai acestor grupări erau membri ai Internațio- nalei I. Pentru conducerea treburilor de stat, Comuna a creat zece comisii — comisia executivă, cea militară, a relațiilor externe, a justiției, a muncii etc. —, conduse de membri ai Co- munei. în urma înrăutățirii situației de pe front, a fost ales la 1 mai un Comitet al salvării publice învestit cu puteri nelimitate și compus din cinci membri ai Comunei. Pentru prima oară în istorie, Comuna a sfă- rîmat mașina de stat burgheză și a creat un stat nou, în care guvernul și toți funcționarii de stat erau eligibili, revocabili și răspunzători față de popor. Comuna a înarmat pe munci- tori, a .separat biserica de stat și școala de biserică, a interzis amenzile arbitrare și scăderile arbitrare din salarii, a amînat termenul de plată a chiriilor și a polițelor; atelierele părăsite de patroni au trecut în pro- prietatea statului și au fost predate muncitorilor. Comuna a comis însă și o serie de greșeli, explicabile prin lipsa de ma- turitate politică a proletariatului și prin inexistența unui partid proletar marxist. Ea nu a dus o luptă energică împotriva guvernului burghez, per- mițîndu-i să-și retragă trupele din Paris la Versailles. Prin faptul că nu a pornit împotriva Versailles-ului, ea dat contrarevoluției posibilitatea de -și aduna forțele. Comuna nu a naționalizat Banca Franței, nu a creat organe de luptă împotriva contrare- voluției și a spionajului celor din Ver- sailles. Proletariatul din Paris nu a reușit să stabilească legături cu țăranii și nici cu muncitorii din provincie. Burghezia franceză contrarevolu- ționară a acționat împotriva Comunei în alianță cu Prusia, care a acordat ajutor fățiș celor din Versailles. Pen- tru a înăbuși răscoala, Bismarck a eliberat din prizonierat 100.000 de soldați francezi. La 21 mai, versail- lezii au intrat în Paris. La 28 mai 1871 a căzut după lupte înverșunate ultima baricadă a Comunei din Paris, în lupta împotriva contrarevoluției, proletarii din Paris au dat un exemplu de eroism fără seamăn. Versaillezii s-au răfuit crunt cu comunarzii. Treizeci de mii de comunarzi au fost uciși în lupte sau împușcați fără ju- decată, alți zeci de mii au fost are- stați și traduși în fața tribunalului mi- litar; dintre aceștia, mulți au fost ulterior executați, iar mii de oameni au fost trimiși la munca silnică. Cît timp a existat Comuna, K. Marx a ținut un strîns contact cu ea, spriji- nindu-i pe comunarzi și dînd membri- lor Comunei o serie de indicații pre- țioase pentru organizarea apărării Parisului, preluarea băncii etc. După înfrîngerea comunarzilor, Marx a luat atitudine împotriva calomniilor bur- gheziei, care încerca să ponegrească eroica istorie a Comunei. Importanța istorică mondială a Comunei di.i Paris a fost expusă de Marx în cartea sa „Războiul civil din Franța". Cla- sicii marxism-leninismului au folosit experiența Comunei la elaborarea teoriei socialismului științific. COMUNICAT — înștiințare oficială cu privire la tratative diplomatice, acorduri realizate între state, operații militare curente etc. Comunicatul poate fi scurt sau amplu și amănun- țit. Un exemplu de comunicat scurt este cel despre deschiderea Confe- rinței de la Potsdam, la 17 iulie 19-15, iar un exemplu de comunicat amă- nunțit e cel publicat la 3 august 1945 106 Comunism despre rezultatele lucrărilor acestei conferințe. COMUNISM — formațiune social- economică care ia locul capitalismu- lui ; faza (treapta) a doua, superioară, a societății comuniste. Descoperind legile apariției, dez- voltării și pieirii capitalismului, în- temeietorii marxismului, K. Marx și F. Engels, au dovedit inevitabili- tatea victoriei comunismului. în noi condiții istorice, V. I. Lenin a dezvoltat teoria comunismului știin- țific și a elaborat planul construirii comunismului în U.R.S.S. Princi- palele probleme ale învățăturii des- pre comunism au fost dezvoltate de Lenin în lucrările: „Statul și revolu- ția“, „Economicul și politicul în epoca dictaturii proletariatului* și altele. Teoria comunismului știin- țific a fost dezvoltată mai departe în liotărîrile organelor conducătoare ale Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, ale partidelor comuniste și muncitorești frățești și în lucră- rile oamenilor de știință marxiști. în dezvoltarea sa, societatea co- munistă parcurge două faze: socia- lismul — prima fază, inferioară, și comunismul — faza a doua, superi- oară. Socialismul și comunismul sînt două trepte de dezvoltare ale ace- luiași mod de producție, deosebin- du-se între ele prin gradul lor de maturitate. Baza economică a socia- lismului și comunismului este pro- prietatea socială asupra mijloacelor de producție, marea producție meca- nizată condusă după un plan unic de stat și care nu cunoaște concu- rența, anarhia și crizele. Relațiile de producție sînt în concordanță cu caracterul forțelor de producție și oferă cîmp liber dezvoltării acestora din urmă. Atît în socialism, cît și în comunism nu există clase exploa- tatoare, inegalitatea națională a fost lichidată, iar scopul producției este omul cu nevoile lui. Totodată între socialism și comu- nism există deosebiri esențiale, de- terminate de gradul diferit de dez- voltare a forțelor de producție și a relațiilor de producție. în socialism, proprietatea socială asupra mijloa- celor de producție are două forme: proprietatea de stat, a întregului popor, și proprietatea cooperatist- colhoznică; se mențin deosebirile dintre clasa muncitoare și țărănime, se mențin deosebirile esențiale dintre oraș și sat, dintre munca intelec- tuală și cea fizică, iar repartiția produselor se face după cantitatea și calitatea muncii depuse. Dintre trăsăturile caracteristice ale fazei superioare a societății comuniste, care o deosebesc de faza socialismu- lui, face parte existența unei forme unice de proprietate comunistă — proprietatea întregului popor asupra mijloacelor de producție. în comu- nism, economia națională se va baza, atît în domeniul industriei cît și în domeniul agriculturii, pe o tehnică mai înaltă decît în socialism. Pe baza tehnicii înalte se va realiza mecanizarea complexă a muncii, automatizarea completă a produc- ției, chimizarea tuturor ramurilor economiei, dezvoltarea la maximum a electrificării, folosirea de noi tipuri de energie. Baza tehnico-materială a comunismului va ușura la maxi- mum munca, va schimba radical caracterul ei și va da oamenilor din societatea comunistă posibili- tatea să-și dezvolte și mai multila- teral capacitățile lor. „în faza superioară a societății comuniste — scria K. Marx —, după ce va fi dispărut subordonarea înro- bitoare a indivizilor față de diviziu- nea muncii...; cînd munca nu va mai fi numai un mijloc de existență, ci va fi devenit ea însăși prima nevoie vitală; cînd, o dată cu dezvoltarea multilaterală a indivizilor, vor fi sporit și forțele de producție, iar toate izvoarele avuției colective vor țîșni mai bogat — abia atunci... societatea va putea înscrie pe stin- dardele ei: «de la fiecare după capaci- tăți, fiecăruia după nevoi»“. în co- munism, cînd toate ramurile de pro- ,,Comuniștii de stingă" 107 ducție se vor baza pe proprietatea unică a întregului popor, vor dispă- rea complet deosebirile de clasă dintre clasa muncitoare și țărănime, va dispărea deosebirea esențială dintre oraș și sat, iar în locul celor două forme principale de repartiție după muncă, caracteristice pentru socialism (salariul în întreprinderile de stat și zilele-muncă în colhozuri) se va înfăptui o singură formă de repartiție — repartiția după nevoi. Spre deosebire de socialism, comu- nismul înseamnă lichidarea nu nu- mai a opoziției, dar și a deosebirilor esențiale dintre munca fizică și cea ăntelectuală, un nivel înalt de dez- voltare tehnică și culturală a tuturor lucrătorilor societății, dezvoltarea multilaterala a capacităților fizice și intelectuale ale oamenilor. Trecerea de la socialism la comu- nism se înfăptuiește treptat, fără revoluție politică. Treapta superi- oară a societății comuniste se dez- voltă din prima ei treaptă, infe- rioară, socialismul. O condiție de cea mai mare importanță pentru trecerea la comunism este dezvol- tarea la maximum a industriei grele, electrificarea tuturor ramurilor eco- nomiei naționale, mecanizarea com- plexă și automatizarea producției. Comunismul biruitor pe scară mondială se va deosebi printr-o serie de trăsături și particularități de comunismul construit într-una sau mai multe țări. în perioada co- munismului dezvoltat, definitiv or- ganizat pe scară mondială nu va mai exista stat și vor dispărea trep- tat deosebirile naționale. Calea spre dispariția statului în comunism nu trece prin slăbirea lui, ci, dimpotrivă, prin întărirea lui extremă. Tot astfel calea spre contopirea națiu- nilor și a culturilor naționale trece prin dezvoltarea la maximum a națiunilor socialiste și a culturii lor, națională în formă și socialistă în conținut. Comunismul este țelul final al lup- tei oamenilor muncii din toate țările. COMUNISM DE RĂZBOI - poli- tica economică a Puterii sovietice în timpul războiului civil (1918 — 1920). Puterea sovietică a pus sub controlul său nu numai marea indus- trie, ci și industria mijlocie și mică. Ea a introdus monopolul comerțului cu cereale, a interzis comerțul privat cu cereale și a instituit predarea obligatorie a surplusurilor de produse agricole pentru a scoate surplusurile de alimente de la țărani și a acu- mula astfel rezervele necesare. In sfîrșit, Puterea sovietică a introdus munca obligatorie pentru toate cla- sele. Obligînd burghezia să depună o muncă fizică și eliberînd astfel pe muncitori în vederea unei alte munci de mai mare importanță pentru front, Statul sovietic a înfăp- tuit principiul: „Cine nu muncește nu mănîncă“. Comunismul de război n-a fost decît o măsură vremelnică necesară, impusă de condițiile excepțional de grele ale războiului, de sarcinile apărării țării. Politica comunismului de război a asigurat strîngerea și distribuirea justă a modestelor re- zerve de cereale și alte alimente necesare pentru întreținerea Armatei Roșii, pentru aprovizionarea munci- torilor. Fără această politică ar fi fost imposibilă victoria în războiul civil. După terminarea războiului civil, Congresul al X-lea al partidu- lui, ținut în 1921, a adoptat hotărîrea cu privire la trecerea de la sistemul predării obligatorii a surplusurilor de produse agricole la impozitul in natura, ceea ce a însemnat tre- cerea de la comunismul de război la noua politică economică. „COMUNIȘTII DE STÎNGA" - grup fracționist în partid care s-a format în 1918, în legătură cu înche- ierea păcii de la Brest. Din punct de vedere organizatoric, „comuniștii de stînga“ s-au consti- tuit ca fracțiune la jumătatea lunii februarie 1918, după ce C.C. hotă- rîse acceptarea condițiilor de pace impuse de germani. „Comuniștii de 108 „Comunitatea defensivă europeană" stînga⁴⁴, în fruntea cărora eram Buharin, Radek, Peatakov și alții,, preconizau declararea imediată a. unui război revoluționar, adică sus- țineau o politică de atragere a> Republicii Sovietice, care nu dispu- nea încă de o armată, într-un război: împotriva Germaniei. La Congresul: al VH-lea al partidului, „comuniștii: de stînga“ l-au desemnat pe Buha- rin drept coraportor împotriva lui V. I. Lenin, care prezenta raportul! C. C. Activitatea fracționistă a „co- muniștilor de stînga“, sprijiniți de Troțki, s-a desfășurat însă mai ales după semnarea păcii; ei căutau săi scindeze partidul. Lenin a început o polemică publică, împotriva „comuniștilor de stînga⁴⁴¹ (raportul „Sarcinile imediate ale Puterii sovietice*⁴, broșura „Despre «stîngismul» copilăros și despre spi- ritul mic-burghez“ etc.). în urma luptei duse de Lenin împotriva „comuniștilor de stînga⁴⁴, membrii de rînd ai partidului și masele largi ale muncitorilor s-au convins de justețea tacticii leniniste de a se folosi răgazul pentru construcția economică și s-au îndepărtat de „comuniștii de stînga⁴⁴. Sub conducerea lui Lenin, parti- dul a dat o ripostă hotărîtă politicii provocatoare a lui Troțki și a „co- muniștilor de stînga“; ei au fost izolați și înfrînți. Strîns unit în jurul lui Lenin, partidul bolșevic a reușit să impună încheierea păcii de la Brest. ..COMUNITATEA DEFENSIVĂ EU- ROPEANĂ¹ — bloc militar a 6 țări vest-europene, pe care intenționau să-l înjghebe imperialiștii, avînd ca scop să opună grupul închis format din aceste state țărilor lagărului de- mocrat, să reînvie forțele armate din Germania occidentală. La 27 mai 1952, reprezentanții Franței, Italiei, Germaniei occiden- tale, Belgiei, Olandei și Luxembur- gului au semnat la Paris un tratat de înființare a „comunității «defen- sive» europene*⁴, care urma să intre în vigoare în cazul cînd ar fi fost ratifi- cat de parlamentele țărilor respec- tive. Potrivit tratatului, toate for- țele armate ale comunității — „ar- mata europeană⁴⁴ — urmau să intre sub conducerea comandantului su- prem al forțelor armate ale pactului Atlanticului de nord. în Franța, Italia, Germania și în celelalte țări s-a desfășurat o puter- nică mișcare împotriva atragerii țărilor vest-europene în noi blocuri militare imperialiste. Această miș- care. a repurtat victoria: în august 1954 Adunarea națională franceză a respins tratatul de la Paris, și planul de creare a „comunității defensive europene⁴⁴ a eșuat. Dar s-au luat noi măsuri pentru remili- tarizarea Germaniei occidentale și includerea ei în gruparea militară a statelor occidentale (vezi Acordurile de la Paris din 1954, Uniunea Europei occidentale). CONCENTRAREA CAPITALULUI — creșterea mărimii capitalurilor prin acumulare, adică prin transfor- marea unei părți a plusvalorii în capital. Procesul de concentrare a capitalului e strîns legat de cel al centralizării capitalu- lui — creșterea capitalului prin con- topirea mai multor capitaluri, prin absorbirea micilor capitaluri de către cele mari. Concentrarea și centrali- zarea capitalului se produc în vit- tutea acțiunii legilor interne ale producției capitaliste. Ele duc ia concentrarea producției, la o socia- lizare uriașă a muncii, la întărirea puterii capitalului asupra muncii, la creșterea exploatării clasei munci- toare, la ascuțirea luptei de clasă dintre muncitori și capitaliști și la intensificarea concurenței între aceș- tia din urmă. Pe o anumită treaptă de dezvoltare, concentrarea și cen- tralizarea capitalului duc la forma- rea de monopoluri. în epoca imperiu- lismului, un mic număr de mari monopoliști, conccntrînd în mîinile lor capitaluri uriașe, domină atît Conchistadori 109 economia cît și politica țărilor ca- pitaliste. CONCENTRAREA PRODUCȚIEI — comasarea producției, concentra- rea în întreprinderi a unui număr tot mai mare de muncitori, a unei cantități tot mai mari de utilaj. în țările capitaliste, concentrarea producției se produce în strînsă legă- tură cu concentrarea și centralizarea capitalului. Sub regimul concurenței și al anarhiei în producție, marile întreprinderi capătă o importanță preponderentă, iar cele mici și mijlo- cii au un rol tot mai subordonat. Concentrarea producției se produce deosebit de rapid în industria grea, rămînînd în urmă în industria ușoa- ră, unde în toate țările capitaliste se mențin multe întreprinderi mici și mijlocii. Pe o anumită treaptă a dezvoltării sale, concentrarea pro- ducției duce la monopol (vezi Mono- poluri capitaliste). în epoca imperia- lismului, dominația monopolurilor grăbește, la rîndul ei, concentrarea producției. Concentrarea producției agravează principalele contradicții ale societății capitaliste și creează premisele materiale ale revoluției socialiste. Socializarea mijloacelor de pro- ducție și organizarea economiei na- ționale pe bază de plan determină în socialism un înalt grad de con- centrare a producției. Concentrarea se face planificat, introducîndu-se tehnica înaintată, în vederea ridi- cării productivității muncii, accele- rării ritmului reproducției socialiste lărgite și asigurării condițiilor pentru creșterea bogăției sociale și a nive- lului material și cultural al oameni- lor muncii. CONCEPȚIE — un anumit fel de a înțelege faptele și fenomenele; sistem sau ansamblu de idei ale unui savant, artist, scriitor etc. CONCEPȚIE DESPRE LUME - totalitatea ideilor și reprezentărilor despre lume și legile ei; sistem de concepții prin care omul își exprimă atitudinea față de realitatea încon- jurătoare, față de fenomenele na- turii și ale vieții sociale (vezi Filo- zofie). Concepția consecvent știin- țifică despre lume a clasei munci- toare și a partidului marxist-leninist este materialismul dialectic și mate- rialismul istoric (vezi Materialismul dialectic, Materialismul istoric, Metoda dialectică marxistă, Materialismul fi- lozofic marxist). CONCERNE — vezi Monopoluri ca- fn lo do P CONCESIUNE - în capitalism, dreptul acordat unor capitaliști sau monopoluri capitaliste de a exploata în anumite condiții întreprinderi, terenuri, bogății ale subsolului și alte obiective economice aparținînd statului sau municipalităților/ Con- cesiunile capitaliste, care au drept scop folosirea monopolistă a resur- selor de materii prime, sînt una din- tre metodele de aservire economică și politică a țărilor dependente. în epoca imperialismului au căpătat o largă extindere concesiunile obți- nute de diferitele monopoluri în țările coloniale și semicoloniale prin exercitarea de presiuni directe asupra acestor țări. După cel de-al doilea război mondial, monopolurile din S.U.A., Anglia, Germania occiden- tală și din alte state imperialiste și-au intensificat foarte mult lupta pentru concesiuni în Orientul apro- piat și mijlociu, precum și în Ame- rica latină. Un caracter economic și politic principial diferit îl aveau concesiu- nile care au existat în U.R.S.S. în perioada de trecere de la capita- lism la socialism. Politica de conce- siuni a fost aplicată numai în acele ramuri și în măsura în care conce- siunile au fost în avantajul Statului sovietic. Ele nu au știrbit întru nimic independenta economică a U.R.S.S. CONCHISTADORI — cuceritori spanioli, care la sfîrșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea au cotropit imense teritorii în America centrală și de sud. De 110 Conclcii) cele mai multe ori erau nobili rui- nați, soldați mercenari și oameni care-și părăsiseră patria în căutare de avere. Conchistadorii exterminau populația indiană băștinașă a Ame- ricii, iar pe indienii care rămîneau în viață îi transformau în sclavi, în sens figurat sînt numiți conchista- dori orice cuceritori și cotropitori. CONCLAV — adunarea cardinali- lor convocată după moartea unui papă pentru a alege din rîndurile lor un nou papă. CONCORDAT — acord între papă, în calitatea sa de șef al bisericii catolice, și guvernul unui stat oare- care, avînd de obicei drept scop asigurarea anumitor avantaje bise- ricii catolice. După primul război mondial, burghezia, speriată de creș- terea mișcării revoluționare, s-a grăbit să întărească cît mai mult poziția bisericii catolice ca instru- ment de luptă împotriva revoluției, în acest scop au fost încheiate con- cordate cu Vaticanul, care prevedeau că statul va acorda sprijin bisericii catolice. Concordatele încheiate de Vatican în 1929 cu Italia și în 1933 cu Germania au consacrat alianța căpeteniilor bisericii catolice cu fas- cismul. După cel de-al doilea război mondial, într-o serie de state concor- datele încheiate de Vatican au expirat (de pildă în R.S.S. Letonia și în R.S.S. Lituania), iar în unele state au fost denunțate (în Polonia în 1945, în Romînia în 1948). CONCURENȚĂ — luptă înverșu- nată — determinată de proprieta- tea privată asupra mijloacelor de producție — între diferiți capitaliști sau diferite țări capitaliste pentru surse de materii prime, piețe de desfacere și sfere de investiție a capitalului, pentru o mai mare participare la beneficii. Concurența este inerentă capita- lismului pe toate treptele sale de dezvoltare. Legile economice ale capitalismului acționează spontan în procesul unei înverșunate lupte de concurență. Concurența duce la o creștere a concentrării producției' și a concentrării și centralizării capi- talului (vezi Concentrarea capitalu- lui). în procesul concurenței capi-⁻ taliste se îmbogățește un mic număr de exploatatori și sînt ruinate masele’ muncitoare. în epoca imperialismului, liberi concurență este înlocuită prin domi- nația monopolurilor. Dar monopo- lurile nu desființează concurența, ci, dimpotrivă, îi imprimă un carac- ter și mai ascuțit, înverșunat și distrugător. Lupta se dă atît în interiorul monopolurilor pentru pa- chete de acțiuni de control și o par- ticipare mai mare la beneficii, cît și între diferitele monopoluri pentru desfacerea mărfurilor, precum și în- tre monopoluri și întreprinderile ne- monopolizate. Se practică cele mai variate forme de luptă: dumping, boicot, privarea concurenților de ma- terii prime, de credit etc. Lupta de concurență care se desfășoară pe arena internațională pentru piețe de desfacere, sfere de investiție a capitalului etc. e una din principa- lele cauze ale conflictelor militare între țările imperialiste. O dată cu lichidarea relațiilor de producție capitaliste încetează și acțiunea legii concurenței și a anar- hiei în producție. Spre deosebire de țările capitaliste, care duc între ele o înverșunată luptă de concuren- ță, țările socialiste își dezvoltă eco- nomia pe bază de strînsă colabo- rare și ajutor reciproc. Pentru socia- lism este caracteristică întrecerea socialistă, diametral opusă concuren- tei. CONDOMINIU — exercitarea pu- terii de stat pe un anumit teritoriu în comun de către două sau mai multe state. Astfel, de pildă, în 1864—1866 a existat un condominiu al Austriei și Prusiei asupra Schles- wig-Holstein-ului, iar din 1889 pînă în 1899 un*' condominiu al Germa- niei, S.U.A. și Marii Britanii asupra insulelor Samoa. Din 1899 pînă în 1924 și din 1936 pînă în 1951, Suda- Confederat’a generală a muncii din Jtalia 111 nul s-a aflat formal sub un condo- miniu anglo-egiptean (în realitate era sub dominație engleză). CONDOTIERI—în secolele XIV— XV, căpetenii de detașamente mili- tare mercenare din Italia care in- trau în slujba orașelor și a marilor feudali (printre care și a papei). De obicei condotierii primeau din partea orașului sau a prințului o anumită sumă cu care tocmeau o armată de mercenari. în afară de soldă, condotierii primeau o parte a prăzii de război. în sens figurat, condotier înseamnă un om hrăpăreț și venal, gata să se pună în slujba cauzei celei mai nedrepte dacă este bine plătit. CONFEDERAȚIA GENERALĂ A MUNCII (C.G.T.) — cea mai mare uniune sindicală din Franța. A luat naștere în 1895, iar în 1902, în urma unificării organizatorice, a devenit principalul centru sindical din țară. Conducerea C.G.T. o dețineau anarho-sindicaliștii (vezi Anarho-sindicalism). După Revolu- ția din Octombrie, conclucerea sin- dicală oportunistă, luptînd împotriva stării de spirit revoluționare din confederație, a recurs la excluderea în masă a sindicaliștilor. în decem- brie 1921, aripa stîngă a C.G.T. exclusă din confederație a înființat Confederația generală unitară a muncii (C.G.T.U.), condusă de co- muniști și care apără ideea unității mișcării sindicale. în 1936, sub presiunea maselor muncitoare, lide- rii C.G.T. au fost nevoiți să accepte fuzionarea ambelor organizații sin- dicale. în 1939 reacțiunea franceză, pu- nînd în afara legii partidul comu- nist, a exclus din C.G.T. pe comu- niști. în 1940 „guvernul de la Vichy“, folosindu-se de politica reformistă a conducerii C.G.T., a declarat confe- derația dizolvată. Trecînd în adîncă ilegalitate, aripa stîngă a C.G.T., condusă de comuniști, nu și-a înce- tat activitatea și a continuat să organizeze lupta armată împotriva cotropitorilor hitlcriști. După eli- berarea Franței (1944), influența C.G.T. în viața economică și politică a Franței a crescut mult. în 1947 reformiștii au provocat o nouă sci- ziune în rîndurile C.G.T., creînd organizația lor „Force Ouvriere", care a reușit să rupă de la C.G.T. aproximativ 10% din efectivul ei. Anii următori au fost ani de întă- rire neîncetată a pozițiilor C.G.T., de succese în lupta ei pentru restabi- lirea unității clasei muncitoare. C.G.T. grupează peste 3.000.000 de membri și face parte din Federația Sindicală Mondială. Secretarii ge- nerali ai C.G.T. sînt Benoît Fra- chon si Alain le Lean. CONFEDERAȚIA GENERALĂ A MUNCII DIN ITALIA (C.G.M.I) — cea mai mare și mai influentă uniune a sindicatelor italiene; a fost înfiin- țată în 1906, sub denumirea de Confe- derație generală a muncii. Fiind condusă, de la înființarea ei, de socialiștii de dreapta, confederația a dus o politică de conciliere cu bur- ghezia. în 1927 guvernul fascist a silit pe liderii C.G.M. să adopte o hotărîre cu privire la „autodizolvare". După răsturnarea regimului lui Musso- lini, confederația a fost restabilită pe baza acordului, încheiat în 1944, între comuniști, socialiști și demo- crați creștini cu privire la unitatea mișcării sindicale (așa-zisul pact de la Roma). Tot atunci ea a căpătat denumirea de Confederație generală a muncii din Italia. în scopul scindării C.G.M.I., în 1948 și 1949, liderii sindicatelor demo- crat-creștine și socialiștii de dreapta au creat două centre dizidente. Aceste centre s-au bucurat însă de un sprijin foarte slab din partea munci- torilor italieni. în sindicatele dizidente n-au intrat mai mult de 1.200.000 de persoane. C.G.M.I. este, ca și mai îna- inte, organizația cea mai influentă și cea mai importantă a oamenilor mun- cii, care numără peste 4.600.000 de membri (1955). C.G.M.I. luptă activ pentru pace, apără interesele econo- 112 Confederația internațională a sindicatelor libere mice și politice ale oamenilor muncii. în comitetul de conducere (direc- ția) al C.G.M.I. intră comuniști, socialiști și reprezentanți ai altor partide. Confederația face parte din Federația Sindicală Mondială. C.G.M.I. editează o revistă lunară „Lavoro“ („Munca") și scoate de trei ori pe lună „Buletinul informa- tiv al C.G.M.I.". C ONFE DE RAȚIA INTE RN ATIO- NALĂ A SINDICATELOR LIBERE (C.IoS.L.) — uniune sindicală refor- mistă, creată în decembrie 1949 la Conferința de la Londra, convocată din inițiativa liderilor Federației ame- ricane a muncii, ai Congresului sindi- catelor industriale și ai Congresului trade-unionurilor britanice. Sediul confederației este Bruxelles (Belgia). Marile sindicate americane și en- gleze fac parte din confederație în mod automat, prin voința conducerii lor. Așadar confederația este de fapt o coaliție a liderilor sindicali. Multe - dintre sindicatele care fac parte din confederație sînt pur fictive (Liga sindicală gomindanistă de pe insula Taivan, grupulețele sindicale create de trădătorii fugiți din țările de democrație populară) sau neînsem- nate ca efectiv și influență. La Conferința de la Londra, confe- derația s-a declarat de acord cu „planul MarshaW¹ și cu Pactul Atlan- ticului de nord. Membrii de rînd și unele uniuni sindicale care fac parte din C.I.S.L. luptă adesea împreună cu organiza- țiile sindicale care fac parte din F.S.M. pentru pace și apărarea intereselor oamenilor muncii. CONFEDERAȚIA OAMENILOR MUNCII DIN AMERICA LATINĂ (C.O.M.A.L.) — organizație progresis- tă care grupează centrele sindicale din majoritatea țărilor Americii la- tine. A fost creată în septembrie 1938. în 1951 grupa circa 4.000.000 de sindicaliști. Apărînd drepturile democratice și interesele social-econo- mice ale oamenilor muncii, C.O.M.A.L. participă la conducerea luptei duse de clasa muncitoare pentru pace și independența națională a țărilor din America latină. Fiind o adeptă a unității muncito- rești internaționale, C.O.M.A.L. a luat parte la crearea Federației Sindi- cale Mondiale (F.S.M.). Președintele C.O.M.A.L. Lombardo Toledano (Me- xic) și vicepreședintele Lazaro Pe'a (Cuba) sînt vicepreședinți ai F.S.M. CONFEDERAȚIE — 1) uniune a unor state independente în vederea unor scopuri bine determinate și limitate; în confederație nu există o cetățenie federală și o putere legisla- tivă centrală, obligatorie pentru mem- brii uniunii; hotărîrile confederației sînt supuse aprobării membrilor ei, adică a statelor care o compun; 2) uni- une care grupează anumite organi- zații, de pildă Confederația generală a muncii din Italia este uniunea sindi- catelor progresiste din Italia. CONFERINȚA I A F.M.S.D.R. — conferință a bolșevicilor care a avut loc între 12 și 17 (25 și 30) decembrie 1905 la Tammerfors (Finlanda) și la care au participat 41 de delegați. Această conferință s-a ținut în locul Congresului al IV-lea, prevăzut și convocat de Comitetul Central, dar care nu a putut avea loc din cauza izbucnirii evenimentelor revoluțio- nare. Lucrările conferinței au început cu dările de seamă ale organizațiilor locale. V. I. Lenin a prezentat rapoar- te asupra momentului actual și în problema agrară. Conferința a adoptat hotărîri: 1) cu privire la restabilirea unității parti- dului, care se scindase de fapt în două partide; conferința a însărcinat Comitetul Central unificat să con- voace un congres de unificare a parti- dului; 2) cu privire la boicotarea primei Dume, a așa-numitei Dume a lui Witte; 3) cu privire la reorgani- zarea partidului pe baza centralis- mului democratic; 4) cu privire la modificarea programului agrar al partidului, înlocuind punctul privi- Conferința a IV-a a P-M.S.D.R. 113 for la „otrezki" prin revendicarea je a se sprijini acțiunile revoluțio- nare ale țărănimii, inclusiv confisca- rea tuturor pămînturilor aparținînd statului, moșierilor si mănăstirilor. CONFERINȚA A Il-a A P.M.S.D.R. („Prima conferință generală") — a avut loc la Tammerfors între 3 și 7 (10—20) noiembrie 1906. La confe- rință au participat 32 de delegați, dintre care 18 au sprijinit pe men- sevici și pe bundiști. Această ma- joritate menșevică s-a format da- torită mașinațiilor fracționiste ale C.C. menșevic. In marea masă a organizațiilor locale de partid predo- minau indiscutabil bolșevicii. Principala chestiune care a figurat pe ordinea de zi a conferinței a fost campania electorală pentru Duma a II-a de stat. în această chestiune s-a adoptat rezoluția propusă de menșevici, căreia bolșevicii i-au opus o „Opinie separată", semnată de 14 delegați. în acest document a fost supus unei critici necruțătoare proiec- tul platformei electorale prezentat de C.C. menșevic spre aprobare con- ferinței. Conferința a votat o rezo- luție prin care se adoptau amenda- mentele propuse de bolșevici. La conferință V. I. Lenin a luat cuvîntul în sprijinul propunerii de a se convoca de urgență un congres al partidului și a demascat esența lichidatoristă a agitației menșevice pentru convoca- rea unui „congres muncitoresc". CONFERINȚA A III-a A P.M.S.D.R. („A doua conferință generală") — a avut loc între 21 și 23 iulie (3—5 august) 1907 la Kotka (Finlanda). La conferință au participat 26 de delegați, dintre care 9 bolșevici, 5 menșevici, 5 social-democrați polonezi, 5 bundiști și 2 reprezentanți ai social-democraților letoni. Conferința a discutat problema atitudinii față de alegerile pentru Duma a IlI-a de stat și problema Congresului general al sindicatelor din Rusia. în problema alegerilor pentru Du- ma a III-a de stat a fost adoptată rezoluția propusă de V. I. Lenin, care 8 considera necesară participarea par- tidului la campania electorală. Rezo- luția chema pe social-democrați „să răspîndească și să întărească în conștiința maselor populare ideea socialismului și lozincile revoluțio- nare și să ducă o luptă hotărîtă atît împotriva reacțiunii cît și împotriva hegemoniei cadeților în lupta de eliberare în general și în Dumă în special". în problema Congresului general al sindicatelor din Rusia au fost pre- zentate la conferință patru proiecte de rezoluții. Printr-o hotărîre a con- ferinței ele au fost transmise Comite- tului Central ca material. La baza celui de-al treilea proiect a stat proiectul propus de Lenin. CONFERINȚA A IV-a A P.M.S.D.R. („Ani-a CONFERINȚĂ GENERALĂ") — a avut loc între 5 și 12 (18—25) noiembrie 1907 la Helsinki. La lucrările conferinței au partici- pat 27 de delegați: 10 bolșevici, 4 menșevici, 5 bundiști, 5 reprezen- tanți ai social-democraților polonezi, 3 reprezentanți ai social-democraților letoni. Pe ordinea de zi figurau: pro- blema tacticii fracțiunii social-demo- crate în Duma de stat, problema cen- trelor fracționiste și a întăririi legă- turii C.C. cu organizațiile locale și problema colaborării la presa bur- gheză. în problema tacticii fracțiunii so- cial-democrate în Duma a III-a de stat, conferința a adoptat rezoluția propusă de V. I. Lenin. In rezoluție se arăta că „una dintre principalele sarcini ale social-democrației în Duma a III-a este aceea de a demasca sub- stratul de clasă al propunerilor făcute de guvern și de liberali și de a le con- trapune sistematic revendicările pro- gramului minimal social-democrat, fără nici un fel de ciuntiri, acordînd o deosebită atenție problemelor care privesc interesele economice ale ma- selor populare largi..." Conferința a considerat inadmisi- bilă politica de creare a unor centre fracționiste și a obligat organizațiile de partid să îndeplinească numai di- rectivele Comitetului Central ales de congres. Conferința a respins propu- nerile lichidatoriste ale menșevicilor, care se pronunțau pentru o largă co- laborare a social-democrației la presa burgheză, arătînd că o asemenea co- laborare poate duce la o descompu- nere ideologică și organizatorică a partidului social-democrat. CONFERINȚA A V-a (GENERA- LĂ) A P.M.S.D.R. — s-a ținut la Paris între 21 și 27 decembrie 1908 (între 3 și 9 ianuarie 1909). La con- ferință au fost reprezentate aproape toate organizațiile de partid mari din Rusia, și anume cele din Peters- burg, Ural, Caucaz, Moscova și din regiunea industrială centrală, de ase- menea social-democrația poloneză și Bundul. Pe ordinea de zi a conferin- ței figurau următoarele chestiuni: ra- portul C.C. al P.M.S.D.R., rapoartele organizațiilor locale, situația politică actuală și sarcinile partidului despre fracțiunea social-democrată din Du- mă, probleme organizatorice în legă- tură cu condițiile politice schimba- te etc. Conferința a adoptat hotărîrile pro- puse de bolșevici. Drept sarcină ur- gentă a fost considerată educarea po- litică și organizarea maselor conștiente ale proletariatului, precum și a ele- mentelor semiproletare din rîndurile țărănimii și ale armatei. Conferința a arătat că ,,partidul trebuie să dea o atenție deosebită folosirii și întă- ririi organizațiilor ilegale, semilegale și — în măsura posibilității — a celor legale existente, cît și creării unor noi organizații de acest fel, care să-i poată servi drept punct de sprijin pentru munca de agitație, de pro- pagandă și practică-organizatorică în rîndurile maselor Principalul conținut al hotărîrilor luate de conferință a fost expus de Lenin în articolul ,,La drum“, în care a schițat tactica partidului în perioada retragerii. CONFERINȚA A Vl-a GENERALĂ (DE LA FRAGA) A P.M.S.D.R, - a avut loc între 5 și 17 (între 18 șt 30) ianuarie 1912 la Praga. La con< ferință au fost reprezentate peste 20 de organizații de partid (aproape toate organizațiile în funcție din; Rusia). Pe ordinea de zi a conferinței figurau problemele: constituirea con- ferinței, rapoartele organizațiilor lo- cale, alegerile pentru Duma’ a IV-a de stat etc. Conferința a acordat o mare atenție rapoartelor organizațiilor locale, ară- tînd în rezoluție că întreaga muncă în organizațiile locale este dusă în spi- ritul apărării partinității și al luptei împotriva UMdaiorismxdui, că pretu- tindeni s-a recunoscut necesitatea îmbinării activității legale cu activi- tatea ilegală a partidului. Conferința a făcut o profundă analiză a situației politice și a trasat sarcinile partidu- lui în condițiile noului avînt în creștere al mișcării muncitorești din Rusia. Conferința a acordat o atenție deose- bită apropiatelor alegeri pentru Du- ma a IV-a de stat, stabilind sub toate aspectele pozițiile și tactica partidu- lui în campania electorală. Conferința a discutat și a adoptat rezoluții într-o serie de alte probleme: în problema luptei împotriva foametei, a asigu- rării muncitorilor, a sindicatelor etc. Conferința a șasea a avut un mare rol în lupta pentru crearea partidului de tip nou în Rusia. Printr-o rezoluție specială, „Despre lichidatorism și des- pre grupul lichidatorilor", conferința a făcut bilanțul întregii lupte ante- rioare a bolșevicilor împotriva opor- tuniștilor, a îndepărtat pe menșevici din partid. Curățirea partidului prole- tar de menșevicii lichidatoriști și de ceilalți oportuniști a avut o mare însemnătate pentru dezvoltarea con- tinuă a partidului, pentru întărirea unității rîndurilor lui și pentru cuce- rirea cu succes a dictaturii proleta- riatului. Conferința a ales Comitetul Central al partidului în frunte cu V.L Lenin. CONFERINȚA A VH-a GENERALĂ (DIN APRILIE) A P.M.S.D. (b) DIN RUȘI A — a avut loc la Retrograd Conferința a IX-a generală a P.C. (b) din Ru^iă 115 între 24 și 29 aprilie (între 7 și 12 mai) 1917. La conferința au luat parte 133 de delegați cu vot delibe- rativ și 18 cu vot consultativ, repre- zentînd 80.000 de membri de partid. Ordinea de zi: momentul actual (războiul și Guvernul provizoriu), conferința de pace, atitudinea față de Sovietele de deputați ai muncitorilor și soldaților, revizuirea programului partidului, situația din Internațională și sarcinile partidului, problema a- grară, problema națională și altele. Această conferință, prima care se întrunea legal în timpul existenței partidului, a fost egală ca însemnătate cu un congres. în raportul cu privire la momentul actual și în cuvîntările rostite la conferință, V.I. Lenin a dezvoltat principiile pe care le expusese în Tezele din aprilie. Conferința a îndru- mat partidul la lupta pentru trecerea de la revoluția burghezo-democra- tică la revoluția socialistă. Ca sar- cină imediată a partidului a fost lansată lozinca: „Toată puterea în mîinile Sovietelor!“. Conferința a pus în fața partidului sarcina de a lămuri necontenit masele asupra caracterului de clasă al Guvernului provizoriu, ca organ al dominației burgheziei și mo- șierilor, și sarcina de a demasca poli- tica menșevicilor și a socialiștilor- revoluționari, care cedaseră de bună- voie puterea burgheziei. în problema agrară, conferința a formulat revendi- carea confiscării pămînturilor moșie- rești și punerea lor la dispoziția comi- tetelor țărănești, precum și a națio- nalizării tuturor pămînturilor din țară. în rezoluția despre problema națio- nală, se arăta că partidul luptă pen- tru deplina egalitate în drepturi a națiunilor și pentru desființarea tutu- ror formelor de asuprire națională și a inegalității în drepturi a națiunilor, apără dreptul națiunilor la autode- terminare pînă la despărțire și înfăp- tuiește neabătut principiul unirii internaționale a muncitorilor tuturor naționalităților din Rusia în organi- zații proletare unice. La conferință a fost demascată linia oportunistă, capitulardă a lui Kamenev, Rîkov și a puținilor lor tovarăși de idei, care se ridicau împotriva orientării partidului spre transformarea revoluției burghezo- democratice într-o revoluție socialistă. CONFERINȚA A Vlîl-a GENE- RALĂ A P.(k (b) DIN RUSIA - a avut loc la Moscova de la 2 la 4 decembrie 1919, în condițiile unor victorii hotărîtoare obținute de Ar- mata Roșie pe fronturile războiului civil. La conferință au fost prezenți 45 de delegați cu vot deliberativ și 73 cu vot consultativ. Conferința a ascultat și a dezbătut raportul politic și organizatoric al C.C. și o serie de probleme privind situația interna- țională, ordinea de zi a celui de-al VH-lea Congres general al Sovietelor, problema Puterii sovietice în Ucraina, Statutul partidului, problema muncii în rîndurile noilor membri de partid și problema crizei de combustibil. V.I. Lenin a prezentat la conferință raportul politic al C.C. și a luat cuvîntul în legătură cu problema Puterii sovietice în Ucraina. Confe- rința a adoptat o serie de hotărîri în vederea întăririi aparatului de stat al dictaturii proletariatului și atragerii maselor largi de oameni ai muncii la opera de construire a Sta- tului sovietic. Ea a condamnat linia antipartinică a grupului Sapronov- Osinski, care s-a ridicat împotriva conducerii aparatului de stat sovie- tic de către partid. Conferința a adop- tat noul Statut al partidului și a trasat sarcina de a atrage la muncă activă de partid noile mase de munci- tori care au intrat în partid în anii războiului civil. CONFERINȚA A IX-a GENE- RALĂ A P.C.(b) DIN RUSIA—a avut loc la Moscova între 22 și 25 septem- brie 1920. La conferință au luat parte 116 delegați cu vot deliberativ și 125 cu vot consultativ. 8* Conferința, a dezbătut raportul po- litic al C.C., sarcinile imediate ale construcției de partid și alte chestiuni. Raportul politic al C.C. al partidu- lui -a fost prezentat de V. I. Lenin. La raportul lui Lenin, conferința a adoptat în unanimitate’ rezoluția cu privire la condițiile încheierii păcii cu Polonia și a trasat măsurile care să asigure terminarea războiului civil și obținerea condițiilor pentru con- strucția economică de pace. Conferința a trasat o serie de mă- suri practice pentru dezvoltarea de- mocrației interne de partid, pentru intensificarea muncii de educare în spirit comunist a tinerilor membri de partid, pentru intensificarea activității comuniștilor. Conferința a dat o ri- postă grupului antipartinic „centra- lismul democratic⁴⁴, care s-a ridicat împotriva disciplinei de partid și rolului conducător al partidului în Soviete si în sindicate. CONFERINȚA A X-a GENERALĂ A P.C. (b) DIN RUSIA - a avut loc la Moscova între 26 și 28 mai 1921. Conferința a fost convocată înainte de termen și a continuat lucrările Con- gresului al X-lea al partidului în pro- blema noii politici economice. Confe- rința a discutat de asemenea pro- blema rolului socialiștilor-revoluțio- nari și al menșevicilor în acea perioadă și problema Congresului al lîl-lea al Internaționalei Comuniste. în raportul său, V. I. Lenin a ex- plicat însemnătatea n.e.p.-ului și a arătat că comerțul, schimbul de măr- furi între industria de stat și agricul- fură este principala verigă pentru avîntul industriei și al agriculturii; el a pus în fața partidului sarcina de a așeza economia sovietică pe baza industriei grele. „Fără aceasta nici vorbă nu poate fi de o temelie cu adevărat socialistă a vieții noastre economice⁴⁴. Pentru rezolvarea aces- tei sarcini era necesar să se obțină ridicarea agriculturii, care trebuia să dea materie primă pentru industrie și produse alimentare pentru munci- tori. Conferința a dat o serie de direc< tive pentru traducerea fermă în viață a acestei politici, dezvoltînd și con- cretizînd hotărîrile Congresului al X-lea al partidului. CONFERINȚA A XLa GENE- RALĂ A P.C.(b) DIN RUSIA-s-a ținut la Moscova între 19 și 22 decembrie 1921. Au participat 125 de delegați cu vot deliberativ și 116 cu vot con- sultativ. Conferința a dezbătut sarcinile ime- diate ale partidului în legătură cu re- facerea economiei țării, și în special a marii industrii, în condițiile create de n.e.p. Pornind de la aceste sarcini, ea a adoptat o serie de hotărîri, prin- tre care hotărîrea cu privire la nece- sitatea de a se întări cît mai mult pozițiile-cheie deținute de stat (marea industrie, transporturile, creditul, mo- nopolul comerțului exterior etc.), ho- tărîrea de a introduce un sistem mo- netar stabil; hotărîrea cu privire la hozrasciot în întreprinderile industriei de stat etc. Conferința a subliniat ne- cesitatea de a se ridica nivelul agri- culturii. Ea a adoptat o hotărîre cu privire la întărirea partidului pe baza experienței rezultate din verificarea membrilor de partid. CONFERINȚA A XH-a GENE- RALĂ A P.C. (b) DIN RUSIA - s-a ținut la Moscova între 4 și 7 august 1922. La conferință au participat 129 de delegați cu vot deliberativ și 92 cu vot consultativ. Conferința a ascultat și a dezbătut următoarele probleme: despre situația internațio- nală, despre sindicate, despre munca de partid în cooperație, despre parti- dele și curentele antisovietice, despre lucrările secției statutare etc. Confe- rința a aprobat linia politică interna- țională a Comitetului Central al par- tidului, a făcut apel la comuniști să-și concentreze toate forțele asupra pro- blemelor întăririi economiei națio- nale și capacității de apărare a Rusiei Sovietice. Rezoluția adoptată de con- ferință, „Despre rezultatele muncii sindicatelor⁴⁴, a mobilizat organizațiile de partid pentru continua întărire a Conferința a XlV-a a PC. (b) din Rusia 117 conducerii sindicatelor. Conferința a cerut partidului să îmbunătățească munca cooperației de consum și des- facere, să ridice rolul cooperației în lupta împotriva elementelor capita- lului privat din sfera circulației măr- furilor. In hotărîrea „Despre partidele și curentele antisovietice“, conferința a demascat diferitele forme ale ideo- logiei burgheze, care au reînviat în prima perioadă a n.e.p.-ului (curentul sinenovehist etc.'), a mobilizat parti- dul și clasa muncitoare să intensifice lupta împotriva lor. Conferința a adoptat noul Statut al partidului. CONFERINȚA A XlII-a A P.C.(b) DIN RUSIA - a avut loc între 16 și 18 ianuarie 1924 la Moscova. La con- ferință au participat 128 de delegați cu vot deliberativ și 222 de delegați cu vot consultativ. Ordinea de zi a conferinței: 1) Sarcinile imediate ale politicii economice; 2) Problemele con- strucției de partid; 3) Situația inter- națională. Conferința a arătat că în rezolvarea problemelor curente ale politicii eco- nomice partidul trebuie să pornească de la sarcina sa principală pentru perioada istorică dată: înfăptuirea alianței dintre proletariat și țărănime, a unei legături strînse între oraș și sat, între industria naționalizată și gospodăria țărănească. în hotărîrile despre industria de stat, despre sala- rii și sindicate, despre comerțul exte- rior, despre comerțul interior și coo- perație, despre capitalul particular, despre politica financiară și despre necesitatea întăririi principiului pla- nificării în economie au fost trasate măsurile concrete pentru îndeplinirea acestor sarcini. Conferința a XlII-a a partidului a făcut bilanțul discuției cu opoziția troțkistă. Opoziția, în frunte cu Troțki, lansase lozinca sfărîmării apa- ratului de partid, încercase să opună cadrele tinere din partid cadrelor de bază, acuzîndu-le de degenerare. Opo- ziția inculcase hotărîrea Congresului al X-lea al P.C. (b) din Rusia care interzicea formarea de fracțiuni în sînul partidului. Conferința a arătat că opoziția din rîndurile partidului reprezintă nu numai o încercare de a revizui bolșevismul, nu numai o pă- răsire directă a leninismului, dar și o pronunțată deviere mic-burgheză. Conferința a recomandat Comitetului Central să publice punctul 7 al rezo- luției „Asupra unității partidului“, adoptată în urma propunerii lui V. I. Lenin de Congresul al X-lea al P.C.(b) din Rusia, punct care acordă ședinței comune a C.C. și a C.C.C. dreptul de a exclude din partid pe oricare membru al C.C. în caz de în- călcare a disciplinei de partid sau de admitere a fracționismului. în ceea ce privește problemele con- strucției de partid, conferința a ară- tat că una dintre sarcinile cele mai importante ale tuturor organizațiilor de partid este munca pentru mărirea nucleului proletar al partidului. Ho- tărîrile Conferinței a XlII-a au fost aprobate ulterior de Congresul al XlII-lea al P.C.(b) din Rusia și de Congresul al V-lea al Internaționalei Comuniste. CONFERINȚA A XlV-a A P.C.(b) DIN RUSIA - a avut loc între 27 și 29 aprilie 1925 la Moscova. La con- ferință au luat parte 178 de delegați cu vot deliberativ și 392 cu vot con- sultativ. Conferința a discutat și a adoptat rezoluții în problema: construcției de partid, a cooperației, a impozitului agricol unic, a industriei metalurgice, a legalității revoluționare etc. Una dintre cele mai importante rezoluții ale Conferinței a XlV-a a fost aprobarea tezelor cu privire la sarcinile Internaționalei Comuniste și ale P.C.(b) din Rusia, la baza cărora a stat teza leninistă potrivit căreia în Uniunea Sovietică există toate posibilitățile pentru a construi socie- tatea socialistă. în același timp în teze se arăta deosebirea dintre pro- blema victoriei definitive a socialis- mului, în sensul garanției depline împotriva unei restaurări a relațiilor I 118 Conferința a XV-a a P.C. (b) al U.R.S.S. burgheze, și problema construirii so- cialismului. „Singura garanție a vic- toriei definitive a socialismului, adică garanția împotriva restaurării, este... revoluția socialistă victorioasă într-o serie de țări. De aici nu urmează cîtuși de puțin că construirea unei societăți socialiste depline este im- posibilă într-o țară înapoiată ca Rusia, fără «ajutorul de stat» (Troțki) din partea țărilor mai dezvoltate din punct de vedere tehnic-economic“. Conferința a arătat că afirmația lui Troțki care susținea că un avînt al economiei socialiste în Rusia va de- veni posibil numai după victoria pro- letariatului în țările mai importante ale Europei condamnă clasa munci- toare din U.R.S.S. la o pasivitate fa- talistă, servește dușmanilor socialis- mului. Conferința a avut un rol im- portant în demascarea troțkismului ca un curent ostil leninismului și cau- zei construirii socialismului. Confe- rința a adoptat rezoluții despre con- strucția de partid, despre cooperație, despre impozitul agricol unic și despre legalitatea revoluționară. Conferința a adoptat o hotărîre cu privire la dez- voltarea industriei metalurgice ca bază a industrializării socialiste a tării. CONFERINȚA A XV-a A P.C.(b) AL- U.R.S.S. — s-a ținut între 26 octombrie și 3 noiembrie 1926 la Moscova. Au participat 194 de dele- gați cu vot deliberativ și 640 cu vot consultativ. Conferința a dezbătut ur- mătoarele probleme: despre situația internațională; despre situația econo- mică a țării și sarcinile partidului; bilanțul muncii și sarcinile imediate ale sindicatelor ; opoziția și situația internă de partid. In rezoluția despre situația econo- mică a țării și sarcinile partidului, con- ferința a arătat că „principala pre- misă a succesului construirii socialis- mului este întărirea hegemoniei eco- nomice a marii industrii socialiste asupra întregii economii a țării, și în primul rînd rolul ei conducător și sociali st-transformat or față de gos- podăria țărănească, creșterea nume- rică a proletariatului și intensificarea activității lui, precum și întărire^ alianței dintre clasa muncitoare șf principala masă a țărănimii⁴⁴. Conferința a trasat sarcina de a se} duce o luptă ideologică hotărîtă îm-; potriva devierii social-demoerate din partid, explicîndu-se maselor carac- terul dăunător al concepțiilor blocu; lui opoziționist troțkist-zinovievist. Conferința a unit strîns partidul în jurul planului leninist de construire a socialismului în U.R.S.S. Plenara* a VII-a lărgită a Comitetului Exe-* cu tiv al Internaționalei Comuniste, ținută la scurt timp după conferință, a aprobat rezoluția acesteia „Despre blocul opoziționist din P.C.(b) al U.R.S.S.⁴⁴ și a hotărît s-o includă printre hotărîrile plenarei, conside- rînd-o ca o hotărîre proprie. CONFERINȚA A XVI a A P.C.(b) AL U.R.S.S. — a avut loc între 23 și 29 aprilie 1929 la Moscova. La con- ferință au participat 254 de delegați cu vot deliberativ și 679 cu vot con- sultativ. Pe ordinea de zi figurau ur-. mătoarele probleme: planul cincinal de dezvoltare a economiei naționale,' căile de dezvoltare a agriculturii și' înlesnirile fiscale pentru mijlocaș, re- zultatele și sarcinile imediate ale luptei împotriva birocratismului, des- pre curățirea rîndurilor partidului. Principala problemă a conferinței a fost discutarea planului cincinal de dezvoltare a economiei naționale. Con- ferința a adoptat primul plan cincinal în varianta „optimă⁴⁴, variantă obli- gatorie în orice condiții, și a respins varianta „minimă⁴⁴ a planului cinci- nal, susținută de grupul deviatorilor de dreapta. Primul plan cincinal adoptat prevedea investiții capitale în economia națională în sumă de 64,6 miliarde de ruble. Rezoluțiile conferinței în celelalte probleme au fost indisolubil legate de organizarea luptei pentru îndepli- nirea primului plan cincinal. Confe- rința a adoptat o rezoluție cu privire la dezvoltarea continuă a colectivi- zării agriculturii, subliniind totodată Conferința a XVlH-a unională a P.C. (b) al UR.S.8. 119 importanța hotărîtoare a dezvoltării industriei socialiste. Conferința a aprobat scutirea de impozit a gospodă- riilor țăranilor săraci, înlesnirile fis- cale pentru țăranii mijlocași și sta- bilirea obligației gospodăriilor chia- burești de a plăti 30 — 45% din totalul impozitului. Rezoluțiile conferinței despre lupta împotriva birocratismului, despre cu- rățirea rîndurilor partidului, apelul conferinței către toți muncitorii și țăranii muncitori din Uniunea Sovie- tică de a desfășura întrecerea socialistă și mișcarea udarnică au avut ca scop organizarea ofensivei socialismului pe tot frontul. . Conferința a chemat partidul la lupta împotriva devierii de dreapta ca principala primejdie din acea pe- rioadă. CONFERINȚA A XVII-a A P.C.(b) AL U.R.S.S. — a avut loc la Moscova între 30 ianuarie și 4 februarie 1932. La conferință au participat 386 de delegați cu vot deliberativ și 525 cu vot consultativ. Conferința a discu- tat două probleme: rezultatele dez- voltării industriei în 1931 și sarcinile pe 1932; directivele pentru întocmi- rea celui de-al doilea plan cincinal al economiei naționale a U.R.S.S. pe anii 1933—1937. Conferința a aprobat un plan de dezvoltare a industriei socialiste pe 1932, care să asigure îndeplinirea planului cincinal în patru ani. Con- ferința a trasat directivele pentru în- tocmirea celui de-al doilea plan cinci- nal, indicînd ca principală sarcină politică a celui de-al 2-lea plan cinci- nal lichidarea definitivă a elementelor capitaliste și transformarea întregii populații muncitoare a țării în con- structori conștienți și activi ai socie- tății socialiste. Ca sarcină economică fundamentală și hotărîtoare, confe- rința a indicat „d e s ă v î r ș i r e a reconstrucției întregii economii naționale, cre- area unei baze tehnice moderne pentru toate ramurile economiei na- țional e“. CONFERINȚA A XVIII-a UNIO- NALĂ A P.C.(b) AL U.R.S.S. — a avut loc la Moscova între 15 și 20 februarie 1941. La conferință au par- ticipat 456 de delegați cu vot delibe- rativ și 138 cu vot consultativ. Ordi- nea de zi a conferinței a fost urmă- toarea: 1) Sarcinile organizațiilor de partid în domeniul industriei și al transporturilor. 2) Rezultatele eco- nomice ale anului 1940 și planul de dezvoltare a economiei naționale a U.R.S.S. pe 1941. 3) Probleme orga- nizatorice. Pînă în momentul convocării con- ferinței, poporul sovietic înregistrase mări succese în îndeplinirea celui de-al 3-lea cincinal. Producția industriei U.R.S.S. crescuse în 1940 în compa- rație cu 1939 cu 11%. Volumul sporit al producției asigurase în mare mă- sură dezvoltarea continuă a econo- miei naționale și întărirea capacității de apărare a U.R.S.S. Totuși în acti- vitatea industriei și a transporturilor se resimțeau o serie de lipsuri. La prima chestiune de pe ordinea de zi conferința a relevat că lipsurile esen- țiale în activitatea industriei și a transporturilor își aveau rădăcina în conducerea nesatisfăcătoare din par- tea comisariatelor poporului care și-au dus munca într-o mare măsură în mod birocratic, formalist, fără a orga- niza controlul îndeplinirii hotărîrilor. Cauzele lipsurilor au constat de ase- menea și în munca nesatisfăcătoare a organizațiilor de partid în domeniul industriei și al transporturilor. Conferința a făcut apel la organi- zațiile de partid ca să-și îndrepte cu hotărîre atenția în direcția unei preo- cupări maxime față de nevoile și in- teresele industriei și transporturilor și a trasat căile concrete pentru lichi- darea lipsurilor. Conferința a aprobat planul de stat de dezvoltare a econo- miei naționale pe 1941 adoptat de C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. și C.C.P. al U.R.S.S. și a cerut organizațiilor de partid, sovietice și economice să asigure dezvoltarea continuă a prin- cipalelor ramuri industriale și a în- tregii economii naționale — a meta- lurgiei, a industriei constructoare de mașini, a transporturilor și a agricul- turii. CONFERINȚA DE LA BANDUNG a țărilor din Africa și Asia — a avut loc între 18 și 24 aprilie 1955 în orașul Bandung (indonezia). Hotărîrea de a convoca această con- ferință a fost luată la consfătuirea primilor-miniștri ai Indiei, Birma- niei, Indoneziei, Pachistanului și Ceilonului care a avut loc la Colombo în aprilie 1954. în decembrie 1954, la consfătuirea primilor-miniștri ai acestor țări care a avut loc la Boilor (Indonezia), s-a stabilit data confe- rinței, componența participanților și țelurile comune ale conferinței țărilor din Asia și Africa. în afară de țările care au inițiat convocarea conferinței, au mai fost invitate 25 de state: Af- ganistanul, Cambogea, Republica Po- pulară Chineză, Egiptul, Etiopia, Coasta de Aur (din 1957 — Ghana), Iranul, Tracul, Japonia, Iordania, Lao- sul, Libanul, Liberia, Libia, Nepalul, Filipinele, Arabia Saudită, Sudanul, Siria, Tailanda, Turcia, R.D. Viet- nam, Vietnamul de sud, lemenul și Federația Africii centrale (Niasa, Ro- dezia de sud și de nord). Aceasta din urmă a refuzat invitația și n-a parti- cipat la conferință. La 18 aprilie 1955, pentru prima oară în istorie, reprezentanții a 29 de state ale Asiei și Africii, care cu- prind peste jumătate din omenire, s-au reunit în vederea rezolvării unor probleme comune. Cu toată deose- birea dintre sistemele lor social-eco- nomice, aceste țări erau unite prin aspirația comună de eliberare de sub jugul colonial al imperialismului, prin năzuința spre pace și spre indepen- dență națională. Aceste năzuințe s-au reflectat în comunicatul final adoptat în unanimitate, în care, pe lîngă pro- punerile constructive cu privire la colaborarea economică și culturală, participanții la conferință au declarat că „colonialismul sub toate manifes'| țările sale constituie un rău care tres buie grabnic curmat“. Sprijinind în| totul principiile fundamentale ale| drepturilor omului și ale ,autodeter4 minării popoarelor și naționalităților^ conferința a înfierat politica și prac-* tica segregației și discriminării raJ siale. Participanții la conferință au. adresat Consiliului de securitate ce- rerea de a sprijini primirea în Orga< nizația Națiunilor Unite a Cambogei,j Ceilonului, Japoniei, Iordaniei, Lao--. sului, Libiei, Nepalului și a Vietna-\ mului Unit și și-au exprimat dorința^ ca la repartizarea locurilor de membri ? nepermanenți ai Consiliului de secu-> ritate să se aplice mai just criteriul^ geografic în ceea ce privește repre-| zentarea țărilor din Asia și Africa. Comunicatul conține un apel lade-; zarmare și la interzicerea producției,; experimentării și folosirii armei ato-¹ mice și termonucleare, precum și la^ coexistența pașnică și colaborarea prietenească dintre țări, la reglemen-1 tarea tuturor litigiilor prin mijloace ' pașnice. O mare însemnătate are Declarația cu privire la promovarea păcii și cola- borării internaționale, care corespunde întru totul celor cinci principii de coexistență pașnică formulate în de- clarația comună din 1954 a primilor .miniștri ai Indiei si Chinei. CONFERINȚA DE LA BERLIN DIN 1945 — Vezi Conferința de la Potsdam din 1945. CONFERINȚA DE LA BERLIN DIN 1954 a miniștrilor afacerilor ex- terne ai celor patru puteri — s-a ținut între 25 ianuarie și 18 februarie; la conferință au luat parte miniștrii afacerilor externe ai U.R.S.S., An- gliei, Franței si secretarul de stat al S.U.A. încetarea războiului din Coreea în 1953 și semnarea armistițiului au permis Uniunii Sovietice să pună din nou problema slăbirii încordării în re- lațiile internaționale. Tratativele di- plomatice dintre guvernele U.R.S.S Conferința de la Cairo. 121 S.U.A., Angliei și Franței au dus la convocarea Conferinței de la Berlin. Lucrările conferinței s-au desfășu- rat pe baza următoarei ordini de zi propuse de delegația U.R.S.S.: 1) masuri pentru slăbirea încordării în relațiile internaționale și convocarea unei conferințe a miniștrilor afaceri- lor externe ai Franței, Angliei, S.U.A., Uniunii Sovietice și Republicii Popu- lare Chineze; 2) problema germană și sarcinile asigurării securității euro- pene; 3) tratatul de stat cu Austria. în urma discutării primului punct al ordinii de zi, participanții la Con- ferința de la Berlin au căzut de acord ca guverneleU.R.S.S., Angliei,S.U.A., Franței să contribuie la rezolvarea cu succes a problemei dezarmării sau cel puțin la o reducere considerabilă a înarmărilor și să continue mai de- parte schimbul de păreri în această privință. în problema germană nu s-a ajuns la o hotărîre comună din cauza poziției pe caro s-au situat puterile occidentale, care duc o poli- tică de remilitarizare a Germaniei occidentale și de includere a ei în blocuri militare. Delegația sovietică a prezentat în cursul conferinței un proiect de tratat general european cu privire la securitatea colectivă în Europa. Nu s-a ajuns la o hotărîre comună nici în problema tratatului de stat cu Austria. Miniștrii afacerilor externe au căzut de acord să se convoace o conferință în ploblema coreeană și în problema restabilirii păcii în Indochina (vezi Conferința de la Geneva din 1954). CONFERINȚA DE LA CAIRO pen- tru solidaritatea țărilor Asiei și Afri- cii — a avut loc între 26 decembrie 1957 și 1 ianuarie 1958 la Cairo (Egipt). La conferință au participat dele- gații din 45 de țări (a căror popu- lație reprezintă mai mult de jumă- tate din întreaga omenire): Egipt, Chenia, India, Indonezia, Birmania, Madagascar, Ceilon, Republica Po- pulară Democrată Coreeană, U.R.S.S., Irac, Iordania, Republica Democrată Vietnam, Liban, Etiopia, Ghana, Tunisia, Algeria, Siria, Republica Po- pulară Chineză, Libia, Maroc, Japo- nia, Afganistan, Republica Populară Mongolă, Tailanda ș.a. Cu toată deo- sebirea dintre sistemele social-econo- mice, popoarele acestor țări sînt unite prin țeluri comune: lupta împotriva colonialismului și apărarea indepen- denței lor naționale, asigurarea păcii și securității popoarelor. în Declarația adoptată în unani- mitate, participanții îa Conferința de la Cairo au declarat că sprijină întru totul principiile Conferinței de la Ban- dung, care trebuie să rămînă baza relațiilor internaționale. Declarația cheamă popoarele lumii să ia toate măsurile posibile pentru obținerea unui acord și a unei bune înțelegeri reciproce. De mare însemnătate este apelul adresat de adunarea popoarelor din cele două continente guvernelor S.U.A., U.R.S.S. și Angliei de a pune capăt experimentării și producției ar- melor nucleare ca un prim pas spre dezarmarea generală. Condamnînd imperialismul sub toate formele și manifestările lui, conferința a pro- clamat că sprijină întru totul lupta dreaptă dusă de popoarele din Ca- merun, Chenia, Uganda, Togo, Ma- dagascar și alte țări pentru libertate și independență. Ea a sprijinit lupta poporului indonezian pentru restitui- rea Irianului de vest Indoneziei, a cerut restituirea insulei Ochinava Ja- poniei și a teritoriului Goa Indiei; conferința s-a pronuijțat în favoarea unor măsuri energice în vederea uni- ficării pe cale pașnică a Coreii și a Vietnamului, a înfierat războiul dus de imperialiștii francezi în Algeria, a cerut restabilirea drepturilor legi- time ale R.P. Chineze la O.N.U., pre- cum și admiterea imediată a Mongo- liei în O.N.U. Conferința a condam- nat politica de discriminare rasială sub orice formă. Rezoluția cu privire la colaborarea economică și tehnică cheamă la lărgirea comerțului între toate țările, fără nici un fel de discri- 122 Conferința de la Geneva din B)o4 minare, la colaborarea strînsă între țările afro-asiatice, la extinderea in- dustrializării și la dezvoltarea agri- culturii. La conferință a fost creată o orga- nizație permanentă: Consiliul solida- rității popoarelor Africii și Asiei (C.S.P.A.A.) și Secretariatul perma- nent al C.S.P.A.A. Un merit deosebit al Conferinței de la Cairo este faptul că a unit popoa- rele Asiei și Africii sub steagul ideii coexistenței pașnice, sub steagul lup- tei împotriva colonialismului, dezvol- tînd spiritul Bandungului. CONFERINȚA DE LA GENEVA DIN 1954 a miniștrilor de afaceri ex- terne, convocată pe baza hotărîrii Conferinței de la Berlin din 1954, a avut loc de la 26 aprilie pînă la 21 iulie la Geneva (Elveția). Pe ordinea de zi a conferinței se aflau două ches- tiuni: reglementarea pașnică a pro- blemei coreene și restabilirea păcii în Indochina. La discutarea primei chestiuni au luat parte delegațiile celor cinci mari puteri, conduse de miniștrii afaceri- lor externe ai U.R.S.S., Angliei, Fran- ței, Republicii Populare Chineze și S.U.A., precum și ministrul afacerilor externe al Republicii Populare Demo- crate Coreene, reprezentanții Coreii de sud, precum și ai Australiei, Bel- giei, Greciei, Canadei, Columbiei, Lu- xemburgului, Noii Zelande, Olandei, Filipinelor, Tailandei, Turciei și Etio- piei, ale căror trupe au participat la războiul din Coreea alături de S.U.A. Delegațiile U.R.S.S., R. P. Chi- neze și R.P.D. Coreene au căutat să ajungă atît la un acord asupra prin- cipalelor principii de unificare pe cale pașnică a Coreii pe baze democratice, cît și la o soluționare practică a tutu- ror problemelor în legătură cu aceasta. Dar delegația americană, cu sprijinul țărilor participante la intervenția din Coreea, a respins propunerea U.R.S.S., R.P. Chineze și R.P.D. Coreene. Ast- fel discutarea acestei chestiuni n-a dua la nici un rezultat. Discutarea chestiunii încetării răz- boiului în Indochina a început la 8 mai. In afară de delegațiile celor cinci mari puteri, au participat la discuție reprezentanții Republicii Democrate Vietnam și ai celor trei state asociate, care făceau parte din Uniunea franceză (Vietnam, Laos și Cambogea). La 21 iulie, după tratative care au durat mai bine de două luni, s-au adoptat hotărîri care au pus capăt războiului care dura de opt ani în Indochina. Reglementarea pașnică a fost legalizată prin trei acorduri pri- vitoare la încetarea operațiilor mili- tare în Vietnam, Laos și Cambogea, precum și printr-o serie de declarații ale acestor state asupra problemelor politice și militare și prin declarația Franței cu privire la respectarea in- dependenței celor trei state indochi- neze și cu privire la retragerea tru- pelor sale de pe teritoriile lor. în ceea ce privește Vietnamul, s-a prevăzut stabilirea unei linii de de- marcație provizorie care să treacă aproximativ prin centrul țării, ceva mai la sud de paralela 17; la nordul acestei linii urmînd să staționeze for- țele armatei populare a Vietnamului, la sud — forțele Uniunii franceze. S-a hotărît ca de pe teritoriul Laosului și Cambogiei să fie retrase forțele armate, atît voluntarii viet- namezi cît și forțele armate franceze. Guvernele Laosului și Cambogiei și-au luat obligația de a nu încheia nici un fel de alianțe militare și de a nu permite crearea de baze militare ale unor state străine pe teritoriile lor, precum și să ia toate măsurile care să dea putință tuturor cetățenilor să-și ocupe locul în comunitatea na- țională și să participe la efectuarea alegerilor generale în 1955. CONFERINȚA DE LA GENEVA DIN 1955 a șefilor guvernelor celor patru mari puteri — a avut loc între 18 și 23 iulie 1955. La conferință au luat parte delegațiile guvernelor celor patru mari puteri, conduse de șefii guvernelor: de președintele Consiliu- lui de Miniștri al U.R.S.S., de pre- Conferința de la Genova din 1922 123 ședințele S.U.A., de primul-ministru al Marii Britanii,de primul-ministru al Franței. Conferința a avut urmă- toarea ordine de zi: problema ger- mană, problema securității europene, problema dezarmării, problema dez- voltării contactului dintre Occident și Răsărit. La discutarea primei chestiuni de pe ordinea de zi — a problemei ger- mane — participanții la conferință s-au găsit în fața unei mari greutăți, în perioada de după război s-au for- mat pe teritoriul Germaniei două state, diferite prin orînduirea lor eco- nomică și socială și prin orientarea lor de politică externă. Potrivit acor- durilor de la Paris, R.F.G. a intrat în componența grupărilor militare ale puterilor occidentale (vezi Pactul Atlanticului de nord, Uniunea Europei occidentale). Contopirea mecanică a ambelor părți și atragerea Germaniei unificate în aceste blocuri, așa cum intenționau puterile occidentale, este contrară intereselor securității euro- pene, inclusiv securității Uniunii So- vietice. Delegația sovietică a declarat că rezolvarea problemei germane în ac- tualele condiții poate fi realizată nu- mai treptat, pe calea colaborării din- tre R.D.G. și R.F.G. și printr-o apro- piere între ele, care ar corespunde in- tereselor păcii și progresului. Acestui obiectiv i-ar sluji cel mai bine crearea unui sistem de securitate colectivă în Europa la care să participe cu drep- turi egale, pînă la unificarea ei, am- bele părți ale Germaniei. în scopul asigurării păcii, securității și preîn- tâmpinării agresiunii împotriva ori- cărui stat din Europa, delegația so- vietică a supus spre examinare con- ferinței un proiect de tratat general european de securitate colectivă în Eu- ropa. Cu ocazia discutării problemei de- zarmării, șefii guvernelor celor patru mari puteri, în dorința de a înlătura pericolul războiului și de a micșora povara înarmărilor, au considerat ne- cesar crearea unui sistem de control și reducerea tuturor înarmărilor și forțelor armate. Delegația sovietică a propus să se fixeze punctele asupra cărora s-a ajuns la un acord în pro- blemele în care pozițiile celor patru puteri coincid în totul sau sînt foarte apropiate (cu privire la stabilirea ni- velului forțelor armate ale statelor: de la 1.000.000 — 1.500.000 de oa- meni pentru S.U.A., U.R.S.S. și China, 650.000 de oameni pentru An- glia și Franța; cu privire la interzi- cerea armei atomice; cu privire la instituirea unui sistem eficace de con- trol internațional). în problema dezvoltării contactelor dintre Răsărit și Apus, conferința, pe baza propunerii delegației S.U.A., a recomandat ca miniștrii afacerilor ex- terne să studieze prin intermediul unor experți măsurile care ar putea duce la o treptată înlăturare a barie- relor care împiedică contactul liber și comerțul pașnic dintre popoare și la realizarea unui contact liber și a unor relații reciproc avantajoase pen- tru țările și popoarele interesate. Șefii de guverne au căzut de acord ca miniștrii de afaceri externe ai celor patru mari puteri să se întrunească în octombrie 1955 în scopul de a exa- mina mai departe problemele discu- tate la conferință și de a elabora mă- suri efective în vederea rezolvării lor. Dar conferința miniștrilor de afaceri externe ai celor patru mari puteri ce a avut loc n-a dat rezultate pozi- tive din cauza poziției pe care s-au situat reprezentanții puterilor occi- dentale. Conferința de la Geneva a arătat că eforturile comune ale puterilor participante la conferință îndreptate spre slăbirea încordării internaționale, spre lichidarea „războiului rece“ și a rezolvării de comun acord a proble- melor internaționale la ordinea zilei constituie una din cele mai impor- tante condiții pentru asigurarea unei păci trainice în întreaga lume. CONFERINȚA DE LA GENOVA DIN 1922 — a avut loc la Genova 124 Conferința de la Haga din 1922 (Italia) în aprilie—mai, cu participa- rea reprezentanților celor mai mari țări capitaliste și ai Rusiei Sovietice. Reprezentantul S.U.A. a luat parte în calitate de observator. Conferința a fost convocată din inițiativa An- gliei cu scopul formal de a examina modalitățile de refacere economică a Europei centrale și răsăritene. De fapt puterile imperialiste sperau ca „prin mijloace pașnice" să înrobească Republica sovietică și să restaureze în Rusia rînduiclile capitaliste. Ame- nințînd cu crearea unui front unic antisovietic, țările capitaliste au în- cercat să silească guvernul sovietic să recunoască toate datoriile Rusiei țariste și să restituie capitaliștilor străini fabricile, uzinele, minele etc., naționalizate de Puterea sovietică. Aceste pretenții au fost categoric res- pinse de delegația sovietică. In timpul Conferinței de la Genova, delegația sovietică a repurtat un mare succes semnînd la 16 aprilie 1922, la Rapallo, lîngă Genova, tratatul din- tre Rusia Sovietică și Germania pen- tru restabilirea relațiilor normale din- tre ele. încheierea tratatului de la Rapallo a însemnat o spărtură în fron- tul unic antisovietic al puterilor ca- pitaliste. O continuare a Conferinței de la Genova a fost Conferința de la Haga din 1922. CONFERINȚA DE LA HAGA DIN 1922 — conferință economică inter- națională care a avut loc între 15 iunie și 19 iulie la Haga (Olanda) și care a fost continuarea Conferinței de la Genova din 1922. La conferință au participat delegația sovietică, de o parte, și o comisie a reprezentan- ților puterilor participante la Con- ferința de la Genova (Anglia, Franța, Belgia, Italia, Danemarca, Japonia etc.), de altă parte. Conferința de la Haga trebuia să reglementeze preten- țiile față de Rusia Sovietică ale sta- telor capitaliste, care cereau guver- nului sovietic plata datoriilor Rusiei țariste și restituirea bunurilor pro- prietate privată naționalizate, care aparținuseră mai înainte străinilor (uzine, fabrici, mine etc.). In afară de aceasta, conferința trebuia să rezolve chestiunea acordării de credite Rusiei Sovietice. La această conferință puter- ile capitaliste au încercat, ca și la Genova, să profite de greaua situație economică în care se afla Rusia Sovie- tică și s-o transforme într-o colonie a Europei capitaliste. Guvernul sovie- tic, care urmărea să obțină încetarea blocadei economice exercitate împo- triva Rusiei Sovietice, a depus toate eforturile spre a ajunge la o înțele- gere, curmînd în același timp încer- cările de a impune Rusiei condiții înrobitoare. El a făcut concesii se- rioase, fiind de acord să recunoască datoriile antebelice ale Rusiei țariste fără dobînzi, să renunțe la contra- pretenții pentru pagubele pricinuite de intervenție și blocadă, să acorde concesiuni străinilor, dar, în schimb, a cerut acordarea de credite pentru refacerea economiei naționale. Neputîndu-și atinge scopurile, re- prezentanții țărilor capitaliste au tor- pilat conferința. Căutînd să prelun- gească blocada împotriva Rusiei So- vietice, Comisia puterilor a adoptat o rezoluție care de fapt recomanda țărilor capitaliste să nu accepte o colaborare economică separată cu Rusia Sovietică. Totuși frontul unic al puterilor capitaliste, creat la Con- ferința de la Haga, a fost rupt. Curînd după conferință, Rusia Sovie- tică a încheiat o serie de acorduri cu diferite țări capitaliste, desființînd prin aceasta blocada economică. CONFERINȚA DE LA IALTA — vezi Conferința din Crimeea din 1943. CONFERINȚA DE LA LAUSANNE — s-a ținut între 20 noiembrie 1922 și 24 iulie 1923 la Lausanne (Elveția), cu participarea reprezentanților Marii Britanii, Franței, Italiei, Japoniei, Greciei, Romîniei, Iugoslaviei și Tur- ciei, precum și ai S.U.A. (în calitate de observator). Conferința a avut drept scop să impună Turciei un nou acord înrobitor în locul tratatului de pace de la Sevres (1920), care în Conferința de la Moscova din 1943 iâă fapt și-a pierdut valabilitatea în urma succeselor mișcării de eliberare națio- nala apărute în Turcia sub influența Revoluției din Octombrie. Una din principalele probleme dezbătute la conferință a fost regimul strîmtorilor din Marea Neagră —Bosforul și Darda- nelele. Față de cererea categorică a guver- nului sovietic, puterile Antantei au fost nevoite să invite și pe reprezen- tanții Uniunii Sovietice, pe care i-au admis însă numai la discutarea pro- blemei strîmtorilor. Delegației sovie- tică a insistat ca strîmtorile să fie închise pentru vasele de război ale tuturor statelor, cu excepția Turciei, cerînd libertate deplină pentru navi- gația comercială, în opoziție cu a- ceastă atitudine, Anglia și celelalte țări ale Antantei au cerut ca strîm- torile să fie deschise fără nici o rezervă pentru vasele de război ale tuturor statelor atît în timp de pace cît și de război. Sensul acestei cereri a fost de a se da Angliei și celorlalte state imperialiste posibilitatea de a ține permanent sub amenințare zona strîm- torilor și litoralul sovietic al Mării Negre. După ce au înlăturat în fapt delegația sovietică de la lucrările con- ferinței, imperialiștii au obținut asen- timentul delegației turce la cererile lor, deși regimul strîmtorilor propus de ei încălca interesele vitale ale Turciei. în timpul lucrărilor conferinței, care s-au desfășurat într-o atmosferă de furibundă campanie antisovietică, un membru al delegației sovietice, emi- nentul diplomat V. Vorovski, a fost asasinat la 10 mai 1923 sub privirile binevoitoare ale autorităților elve- țiene. Conferința s-a încheiat cu semnarea tratatului de pace de la Lausanne (1923), care a abrogat clauzele trata- tului de la Sevres, prevăzînd limitarea forțelor armate turce, controlul pute- rilor Antantei asupra finanțelor Tur- ciei și obligația Turciei de a plăti reparații. Totodată au fost stabilite actualele granițe ale Turciei. Con- venția cu privire la strîmtori, semnată concomitent cu tratatul, prevedea demilitarizarea completă a Bosfo- rului și a Dardanelelor și libera trecere a vaselor de război ale tuturor țărilor atît în timp de pace cît și de război. Guvernul sovietic a refuzat să ratifice convenția privitoare la strîmtori, ale cărei clauze nu țineau seamă de inte- resele vitale ale statelor situate în bazinul Mării Negre. Clauzele conven- ției au fost revizuite la Conferința de la Montreux (1936). CONFERINȚA DE LA LONDRA DIN 1954 — vezi Acordurile de la Paris din 1954. CONFERINȚA DE LA MOSCOVA DIN 1943 a miniștrilor afacerilor externe ai U.R.S.S., S.U.A. și Angliei, ținută între 19 și 30 octombrie 1943. La conferință au fost discutate măsuri pentru scurtarea duratei războiului și au fost examinate viitoarele operații militare împotriva Germaniei. Conferința a adoptat o serie de declarații, și anume: Declarația referitoare la securitatea generală, la care a aderat și China, prevedea atît acțiuni comune ale celor patru puteri (U.R.S.S., China, S.U.A. și Anglia) în războiul împotriva țărilor coaliției hitleriste, cît și colaborarea lor în perioada postbelică. Declarația mai prevedea instituirea unei organi- zații internaționale pentru menținerea păcii și a securității, precum și cola- borarea cu celelalte Națiuni Unite în vederea unui acord general pentru reglementarea înarmărilor. Puterile au căzut de acord să nu întreprindă ac- țiuni ale forțelor lor armate pe teri- toriile altor state decît după o prea- labilă consultare și numai pentru asi- gurarea păcii și a securității. Declarația referitoare la Italia a fixat politica de lichidare a fascismului și de instaurare a unui regim democratic în această țară. Declarația referitoare la Austria prevedea necesitatea de a se elibera această țară de domi- 12b Conferința de la Moscova din 1945 nația germană și de a se restabili independența ei. Declarația referitoare la răspunderea h i 11e - riștilor pentru atroci- tățile comise a stabilit că naziștii, responsabili de atrocitățile comise de trupele germane în țările cotropite, vor fi judecați și condam- nați de aceste țări. S-a hotărît ca principalii criminali de război să fie condamnați conform hotărîrii comune, anterior adoptate de cele trei puteri. CONFERINȚA DE LA MOSCOVA DIN 1945 a miniștrilor afacerilor externe ai U.R.S.S., S.U.A. și Angliei, ținută între 16 și 26 decembrie 1945, a rezolvat o serie de probleme impor- tante privind organizarea lumii post- belice în Europa și în Extremul Orient. Conferința a stabilit ca condițiile tratatului de pace cu Italia vor fi elaborate de miniștrii afacerilor ex- terne ai U.R.S.S., Angliei, S.U.A. și Franței; cele cu Romînia, Bulgaria și Ungaria de miniștrii U.R.S.S., An- gliei și S.U.A., iar tratatul cu Finlanda de miniștrii U.R.S.S. și Angliei. Pe această bază au fost reglementate re- lațiile pașnice cu fostele aliate ale Germaniei hitleriste și au fost sem- nate cu ele tratatele de pace din 1947. Conferința de la Moscova a adop- tat o hotărîre privind principiile orga- nizatorice de realizare a Declarației de la Potsdam din 1945, prin care au fost stabilite condițiile de capitulare ale Japoniei. S-a hotărît instituirea unei comisii pentru Extremul Orient, formată din reprezentanți ai U.R.S.S., S.U.A., An- gliei, Chinei, Franței, Olandei, Cana- dei, Australiei, Noii Zelande, Indiei și Filipinelor, și crearea la Tochio a unui Consiliu aliat pentru Japonia, format din patru membri — U.R.S.S., Anglia, S.U.A. și China. Comisia pentru Extremul Orient trebuia să elaboreze linia nolitică, principiile și baza generală de execu- tare a condițiilor de capitulare ale Japoniei. Consiliul aliat pentru Japonia tre- buia să înfăptuiască principiile dezar- mării și democratizării Japoniei și să controleze acțiunile comandantului suprem, care, la rîndul său, trebuia să se consulte cu Consiliul înainte de a da publicității ordinele sale privind chestiuni esențiale. Aceste hotărîri au fost sistematic încălcate de S.U.A., care au ignorat Comisia pentru Extremul Orient și Consiliul aliat. în 1952, aceste două organe au fost dizolvate. Hotărîrile adoptate pe baza proiec- tului sovietic în problema Coreii urmă- reau restabilirea independenței țării și democratizarea ei, căci Coreea fusese timp de 35 de ani o colonie japoneză. A fost prevăzută crearea în Coreea a unui guvern democratic provizoriu și instituirea unei tutele a celor patru puteri (inclusiv a Chinei) pe termen de cinci ani. S-a hotărît crearea unei comisii formate din reprezentanți ai Comandamentului U.R.S.S. și S.U.A., care, după consul- tări cu partidele și organizațiile demo- cratice coreene, trebuia să ajute la formarea guvernului provizoriu al Coreii. în urma acțiunilor unilaterale ale S.U.A., care n-au ținut seama de hotă- rîrile Conferinței de la Moscova, lucră- rile comisiei, începute în martie 1946, au ajuns curînd la un impas. în mai 1948 a fost creat în sudul Coreii un guvern separat, în frunte cu Li Sîn Man, iar în 1950 a început războiul împotriva R.P.D.C. Problema Chinei a fost ridicată în legătură cu intensificarea războiului civil dezlănțuit de guvernul gomin- danist. Din inițiativa U.R.S.S., cei trei miniștri au căzut de acord asupra necesității de a se unifica și democra- tiza China și de a se înceta războiul civil. De asemenea ei au reafirmat fidelitatea statelor lor față de poli- tica de neamestec în treburile interne ale Chinei și au căzut de acord ca forțele armate ale S.U.A. și U.R.S.S, să fie retrase din China. în iulie 1946, guvernul lui Cian Kai-și, ajutat de Conferința de la Potsdam din 1945 127 imperialiști, a dezlănțuit din nou războiul civil care s-a sfîrșit cu înfrîn- n-erea trupelor gomindaniste. Conferința de la Moscova a mai adoptat hotărîri cu privire la Romînia si Bulgaria, precum și cu privire la instituirea unei comisii de control rl energiei atomice. CONFERINȚA DE LA MOSCOVA DIN 1954 — conferință a unor țări europene avînd drept scop asigurarea păcii și a securității în Europa. S-a ținut la Moscova între 29 noiembrie și 2 decembrie 1954. La conferință au participat delegații a opt țări: U.R.S.S., Polonia, Cehoslovacia, Re- publica Democrată Germană, Un- garia, Romînia, Bulgaria și Albania, precum și un reprezentant al Repu- blicii Populare Chineze în calitate de observator. Conferința a fost convocată în urma complicațiilor intervenite în situația internațională prin semnarea în oc- tombrie 1954 a acordului de la Lon- dra și a acordurilor de la Paris privind remilitarizarea Germaniei occiden- tale, includerea ei în Pactul Atlanti- cului de nord și în alte grupări mili- tare ale puterilor occidentale. Guvernul U.R.S.S., de acord cu guvernele statelor vecine cu Germania — Polonia și Cehoslovacia —, a pro- pus, la 13 noiembrie 1954, tuturor țărilor europene și Statelor Unite ale Americii să se convoace în noiem- brie, la Moscova sau Paris, o confe- rință generală europeană pentru a se discuta crearea unui sistem de secu- ritate colectivă în Europa. Cercurile conducătoare din S.U.A., Anglia și Franța nu s-au limitat să refuze a participa la această conferință, dar au și exercitat presiuni asupra celor- lalte țări vest-europene, adresîn- du-le o recomandare specială de a nu participa la conferință. Ținînd seamă de faptul că crearea unei armate vest-germane revan- șarde sporește primejdia de război în Europa și amenință securitatea națio- nală, în primul rînd a Cehoslovaciei, Poloniei și R.D.G,, cele opt state iubitoare de pace, socotind că lupta împotriva acestei primejdii repre- zintă un interes general, au hotărît să discute luarea de măsuri eficace pentru asigurarea inviolabilității gra- nițelor lor. în urma discuțiilor purtate, parti- cipanții la conferință au adoptat o declarație, semnată la 2 decembrie 1954, în care e analizată situația inter- națională. Declarația atrăgea atenția că ratificarea acordurilor de la Paris va obliga pe participanții la confe- rință să ia măsuri comune de orga- nizare a forțelor armate și a coman- damentului lor, precum și măsuri pentru apărarea inviolabilității teri- toriilor lor (vezi Tratatul de la Var- șovia). CONFERINȚA DE LA POTSDAM DIN 1945 a șefilor celor trei mari puteri — s-a ținut la Potsdam (în apropiere de Berlin) între 17 iulie și 2 august. Au participat la această conferință: președintele Consiliului Comisarilor Poporului al U.R.S.S., LV. Stalin, președintele S.U.A., Tru- man, primul-ministru al Marii Bri- tanii, Churchill, înlocuit apoi la 28 iulie de Attlee (devenit între timp prim-ministru în urma victoriei în alegeri a laburiștilor), miniștrii afa- cerilor externe, precum și șefii de stat-major ai celor trei puteri. Con- ferința a ajuns la un acord în pro- blema făuririi unei păci trainice și a securității, dovedindu-se astfel posi- bilitatea unei colaborări a celor trei mari puteri în acest domeniu. S-a hotărît instituirea unui Consiliu al miniștrilor afacerilor externe, alcătuit din reprezentanții U.R.S.S., S.U.A., Angliei, Chinei și Franței, cu misiunea de a pregăti tratatele de pace cu Germania și cu foștii ei aliați. Conferința a hotărît ca, în zonele lor de ocupație, aliații să ducă o politică comună de demilitarizare a Germaniei și de transformare a ei într-un stat democratic unitar. Pen- tru soluționarea problemelor comune întregii țări a fost creat un Consiliu de control alcătuit din comandanții 128 Conferința de la Teheran din 1943 supremi ai celor patru zpne de ocupa- ție. Conferința a hotăijt că în Ger- mania urmează a fi Lichidate toate organizațiile militare, paramilitare și fasciste, toate forțele armate și stocu- rile de materiale de război, precum și întreaga industrie care ar putea produce armament. Conferința a schi- țat un program de descentralizare a economiei germane și de lichidare a uniunilor monopoliste — principala forță motrice a militarismului german, în vederea dezarmării economice a Germaniei și pentru compensarea pa- gubelor pricinuite de ea țărilor vic- time ale agresiunii fasciste, conferința a adoptat hotărîrea ca.Germania să plătească reparații de război. S-a sta- bilit ca Uniunea Sovietică, țara care a avut cel mai mult de suferit, să primească circa 50% din totalul repa- rațiilor, adică 10 miliarde de dolari. Avînd în vedere că zona sovietică nu putea acoperi în întregime această sumă, conferința a hotărît ca U.R.S.S. să primească din zonele de ocupație apusene livrări suplimentare de utilaj industrial. Conferința a rezolvat și unele pro- bleme teritoriale ale Europei post- belice. Ea a transferat Uniunii Sovie- tice orașul Konigsberg (astăzi Kalinin- grad) împreună cu regiunea încon- jurătoare și a stabilit noua graniță polono-germană, redînd Poloniei ve- chile teritorii ce-i fuseseră răpite în trecut. Conferința a hotărît ca, după sem- narea tratatelor de pace cu Italia, Romînia, Ungaria, Bulgaria și Fin- landa, cele trei puteri să susțină cererea acestor state de a fi primite în Organizația Națiunilor Unite. Numai Uniunea Sovietică a dus la îndeplinire consecvent și neabătut hotărîrile Conferinței de la Potsdam (vezi Germania). CONFERINȚA DE LA TEHERAN DIN 1943 a conducătorilor celor trei puteri aliate — a avut loc la 28 no- iembrie—1 decembrie. La conferință au participat LV. Stalin, președintele Consiliului de Miniștri al ILR.S.S., F. Roosevelt, președintele S.U.A., W. Churchill, primul-ministru al Marii Britanii, precum și consilierii lor diplomatici și reprezentanții statelor- majore ale celor trei puteri. La conferință s-a acordat atenție în primul rînd problemelor militare, în declarația, publicată după confe- rință, conducătorii celor trei puteri arătau că ei au coordonat planurile de zdrobire a forțelor armate germane și au ajuns la un acord deplin în ceea ce privește amploarea și terme- nele operațiilor care s-a decis să fie întreprinse din est, din vest și din sud. La conferință a fost adoptată o declarație cu privire la Iran în care cele trei guverne declarau că doresc să păstreze independența deplină, suveranitatea și integritatea terito- rială a Iranului. CONFERINȚA DE LA WASHING- TON pentru limitarea armamentelor, maritime și pentru problemele Ocea- nului Pacific și ale Extremului Orient — s-a ținut de la 12 noiembrie 1921 pînă la 6 februarie 1922 la Washing- ton, cu participarea S.U.A., Angliei, Franței, Japoniei, Italiei, Chinei, Belgiei, Olandei și Portugaliei. Convocarea acestei conferințe a fost inițiată de cercurile guvernante din S.U.A. Ele căutau să determine An- glia să renunțe la dominația pe mare, să impună ruperea alianței anglo-ja- poneze, să pună capăt situației de monopol a Japoniei în ceea ce pri- vește controlul asupra Chinei și să creeze condiții pentru înrobirea Chi- nei de către capitalul american la adăpostul principiului „porților des- chise și posibilităților egale“. Ignorînd Rusia Sovietică ca mare putere în Oceanul Pacific, organiza- torii Conferinței de la Washington n-au invitat-o la conferință, ceea ce a atras un protest al guvernului sovie- tic, care a prevenit că nu va recunoaște nici o hotărîre adoptată de conferință. Unul din cele mai importante acte ale^ Conferinței de la 'Washington La con- stituit încheierea, la 13 decembrie 1921, Conferința de pace de la Paris din 1946 129 ₐ „p actului celor patru p u t e r i“ (S.U.A., Anglia, Franța și Japonia), care prevedea garantarea reciprocă a inviolabilității posesiu- nilor acestor puteri din insulele Ocea- nului Pacific, precum și ruperea alian- ței anglo-japoneze, care exista din 1902. Rupînd astfel Anglia de Ja- ponia, S.U.A. au izbutit să obțină o considerabilă întărire a pozițiilor lor în lupta împotriva Japoniei pentru dominația asupra țărilor din Extre- mul Orient. La 6 februarie 1922 s-a încheiat „pactul celor cinci p u t e r i“, care stabilea raportul tonajului general al flotelor de linie ale S.U.A., Angliei, Japoniei, Franței și Italiei la proporția: 5:5:3:1,75:1,75. Așadar S.U.A. au silit Anglia să ac- cepte egalitatea flotelor de linie ame- ricană și engleză. Conform tratatului, S.U.A., Anglia și Japonia se obligau să nu creeze noi baze militare navale și să nu construiască fortificații într-o serie de posesiuni insulare ale lor din insulele Oceanului Pacific. In aceeași zi toți participanții la Conferința de la Washington au semnat așa-zisul „pact al celor nouă puteri“, care proclama renunțarea lor formală la crearea unor sfere de influență în China și re- cunoașterea principiului „porților des- chise “(vezi Politica „porților deschise"). Acest lucru au căutat să-1 obțină S.U.A., sperînd să capete, datorită puterii lor economice, supremația asupra celorlalți concurenți imperia- liști pe piața chineză, iar după aceea să instaureze dominația lor monopo- listă asupra Chinei. în fond „pactul celor nouă puteri⁴⁴ era o înțelegere între imperialiști cu privire la meto- dele de jefuire a Chinei. Pactele de la Washington împreună cu tratatele de la Versailles și cele- lalte tratate de pace din 1919—1920 (vezi Sistemul de la Versailles) au constituit un element principal al regimului de pace de după război — sistemul Versailles-Washington. Fără a rezolva contradicțiile profunde din- tre puterile imperialiste, Conferința de la Washington a încercat să regle- 9 - Dicționar Politic menteze și problemele cele mai impor- tante din Ocea ul Pacific și din Ex- tremul Orient care atingeau interesele vitale ale Rusiei Sovietice, fără ea și împotriva ei, nesocotind toate pro- testele guvernului sovietic. Toate aces- tea au determinat o extremă nestabili- tate și netrăinicie a sistemului de la Washington. în decembrie 1934, într-o perioadă cînd se accentuau pregătirile pentru cel de-al doilea război mondial, Japonia a denunțat pactul celor cinci puteri, care, curînd după aceea, și-a pierdut în genere valabilitatea. Agresiunea japoneză în China (co- tropirea Manciuriei în 1931, invazia în China de nor ’ și centrală în 1937) a însemnat de fapt ruperea unui alt acord de la Washington — a „pac- tului celor nouă puteri⁴⁴. CONFERINȚA DE PACE DE LA PARIS DIN 1919-1920 - s-a ținut între 18 ianuarie 1919 și 21 ianuarie 1920. A fost convocată de puterile victorioase în primul război mondial: S.U.A., Anglia, Franța, Italia, Ja- ponia ș.a. (în total 27 de state), pentru elaborarea tratatelor de pace cu țările învinse: Germania, Austria, Ungaria, Turcia și Bulgaria. Ea s-a încheiat cu semnarea unei serii de tratate (vezi Sistemul de la Versailles). CONFERINȚA DE PACE DE LA PARIS DIN 1946 — conferință inter- națională ținută între 29 iulie și 15 octombrie 1946 pentru elaborarea tra- tatelor de pace cu fostele aliate ale Germaniei hitleriste în cel de-al doilea război mondial — Italia, Un- garia, Romînia, Bulgaria și Finlanda. De elaborarea preliminară a proiec- telor de tratate și de pregătirea con- ferinței s-a ocupat Consiliul miniș- trilor afacerilor externe, alcătuit din reprezentanții U.R.S.S., S.U.A. și Angliei (reprezentantul Franței a par- ticipat numai la pregătirea tratatului cu Italia). La conferință au participat reprezentanți ai U.R.S.S., ai R.S.S. Ucrainene, R.S.S. Bieloruse, Angliei, S.U.A., Franței, Chinei, Australiei, Belgiei, Braziliei, Canadei, Ceho- slovaciei ' Etiopiei, Greciei, Indiei, Iugoslaviei, Noii Zelande, Norvegiei, Olandei, Poloniei și ai Uniunii Sud- Africane. Pentru a-și expune punctul de vedere în diferite probleme au fost admiși și reprezentanții unei serii de alte state: Albania, Iran, Irac, Egipt, Mexic, Cuba, Austria. La discutarea proiectelor de tratate au participat și reprezentanți ai țărilor învinse, cărora li s-a dat posibilitatea de a-și expune punctul de vedere. Textele definitive ale tratatelor de pace cu Italia, Romînia, Ungaria, Bulgaria și Finlanda au fost semnate la Paris la 10 februarie 1947 (vezi Tratatele de pace din 1947). CONFERINȚA DIN APRILIE A P.M.S.D. (b)' DIN RUSIA — vezi Conferința, a VH-a generală (din apri- lie) a P.M.S.D. (b) din Rusia. CONFERINȚA DIN CRIMEEA (DE LA IALTA) DIN 1945 a conducătorilor celor trei puteri aliate — președintele Consiliului Comisarilor Poporului al U.R.S.S., I. V. St alin, președintele S.U.A., F. Roosevelt, și primul-minis- tru al Marii Britanii, W. Churchill. La conferință au participat și miniștrii afacerilor externe, șefii de stat-major și alți reprezentanți ai celor trei pu- teri; conferința a avut loc între 4 și 12 februarie. Au fost examinate și sta- bilite planurile militare ale celor trei puteri aliate în vederea zdrobirii defi- nitive a Germaniei hitleriste. S-a ajuns la un acord asupra condițiilor capitu- lării necondiționate a Germaniei și asupra unei politici unitare în privința statutului postbelic al Germaniei și s-a adoptat planul de ocupare a Germa- niei de către forțele armate ale alia- ților. S-a hotărît de asemenea ca Franța să fie invitată a participa ca al patrulea membru la Comisia de con- trol. Scopul urmărit de puterile aliate în privința Germaniei a fost astfel definit: lichidarea militarismului ger- man și a nazismului, crearea de ga- ranții reale ca Germania să nu mai fie niciodată în stare să violeze pacea. Conferința a socotit echitabil ca Germania să fie obligată a compensa în natură și în cît -mai maro măsură pagubele pe care le-a pricinuit țărilor aliate. S-a hotărît înființarea unei orga- nizații internaționale generale pen- tru menținerea păcii și a securității și convocarea, la 25 aprilie 1945, ia San. Francisco, a unei conferințe a Națiunilor Unite pentru a pregăti Carta acestei organizații (vezi Orga-- nizația Națiunilor Unite). La confe- rință s-a ajuns la un acord asupra pro- cedurii de votare în Consiliul de Secu- ritate. A fost adoptat principiul, inclus ulterior în Carta Organizației Națiunilor Unite, că pentru hotărîri; în problemele esențiale este necesară unanimitatea votului tuturor membri- lor permanenți ai consiliului (U.R.S.S., S.U.A., Anglia, Franța și China). La conferință a fost redactată și semnată „Declarația cu privire la Europa eliberată", care prevedea coordonarea politicii celor trei puteri și acțiuni comune ale acestora în ve- derea rezolvării problemelor politice și economice ale Europei eliberate în conformitate cu principiile democra- tice. Au fost de asemenea hotărîte gra- nițele apusene ale Poloniei. La Conferința din Crimeea s-a în- cheiat un acord (publicat pentru pri- ma oară în 1946), conform căruia, la 2 — 3 luni după capitularea Germaniei ș? terminarea războiului în Europa, U.R.S.S. va intra în război împotriva Japoniei cu condiția de a se menține stătu quo în Republica Populară Mongolă și de a se restabili drepturile Rusiei care fuseseră încălcate în 1904. CONFERINȚA ECONOMICĂ IN- TERNAȚIONALĂ a reprezentanților cercurilor de afaceri, economiștilor, activiștilor sindicali și cooperatiști din 49 de țări — a avut loc la Moscova între 3 și 12 aprilie 1952. La începutul anului 1951, cînd re- prezentanți ai cercurilor de afaceri, economiști și activiști sindicali ai cîtorva țări din Europa occidentală s-au întrunit la Paris pentru a discuta situația economică a țărilor lor, a fost lansată ideea de a se convoca o Co nsfătu i re eco 11o in ică i n ternaț i o n ală. Conferințele de la Zimmerwcild 131 Jn octombrie 1951 s-a întrunit la Copenhaga (Danemarca) un comitet de inițiativă independent de orice miș- care sau guvern și alcătuit din oameni apartinînd diferitelor cercuri econo- mice din 20 de țări. S-a propus ca la Conferința econo- mică internațională să se discute posi- bilitățile de îmbunătățire a condi- țiilor de trai ale oamenilor, prin cola- borarea pașnică a diferitelor țări și a diferitelor sisteme, dezvoltîndu-se le- gături economice între toate țările. La conferință au participat 471 de per- soane. în comunicatul adoptat s-a subliniat că deosebirile dintre sistemele economice și sociale nu sînt o piedică pentru lărgirea colaborării economice internaționale pe bază de egalitate și avantaj reciproc. Conferința economică internațio- nală a adoptat un apel către Adu- narea Generală a Organizației Națiu- nilor Unite. în vederea extinderii comerțului internațional, apelul pro- punea convocarea unei conferințe a reprezentanților guvernelor cu parti- ciparea cercurilor de afaceri, a sindi- catelor și a altor organizații sociale din toate țările. Conferința economică internațională a creat din reprezen- tanți ai diferitelor țări un comitet de sprijinire a dezvoltării comerțului internațional. CONFERINȚĂ — adunare a repre- zentanților unor organizații politice, obștești (inclusiv de partid), știin- țifice ș.a. în vederea discutării anu- mitor probleme. Conferințele de partid (regionale, de ținut, districtuale, orășenești și raionale) sînt organele supreme ale organiza- țiilor regionale, de ținut, districtuale, orășenești sau raionale ale partidului comunist. Conferințe inter- naționale— reuniuni ale repre- zentantilor diferitelor state. CONFERINȚĂ DE PRESĂ — în- tîlnire între oameni de stat, oameni politici sau activiști pe tărîm social și reprezentanți ai presei pentru a lămuri o anumită problemă, pentru discuții cu caracter informativ etc. 9* CONFERINȚE ALE MEMBRILOR COMMONWEALTH-ului - consfă- tuiri ale reprezentanților Marii Bri- tanii și dominioanelor britanice (de obicei ale primilor-miniștri) la care participă uneori reprezentanți ai ad- ministrației principalelor colonii. în- tre 1887 și 1907, aceste consfătuiri purtau numele de conferințe colo- niale, din 1911 cel de conferințe im- periale, iar din 1948 se numesc con- ferințe ale membrilor Commonwealth- ului britanic. Aceste conferințe au drept scop întărirea legăturilor dintre Anglia si țările imperiului britanic. CONFERINȚE PANAMERICANE- conferințe periodice ale reprezentan- ților statelor americane (ai S.U.A. și ai țărilor din America latină). Con- ferințele panamericane se desfășoară sub semnul unei ascuțiri a contradic- țiilor între S.U.A. și țările Americii latine, nemulțumite de dominația monopolurilor americane, care știr- besc interesele lor naționale. CONFERINȚELE DE LA ZIM- MERWALD — conferințe internațio- nale ale socialiștilor internaționaliști care au avut loc în condițiile războ- iului imperialist din 1914 — 1918, după falimentul Internaționalei a Ii-a, în total s-au ținut 3 conferințe. Prima conferință a avut loc între 5 și 8 septembrie 1915, în satul elve- țian Zimmerwald, unde s-au întrunit reprezentanții socialiștilor internațio- naliști din 11 țări europene, aparți- nînd ambelor tabere beligerante, între care Rusia, Germania, Franța, Italia etc. Conferința de la Zimmerwald a constituit primul pas în dezvoltarea mișcării internaționale împotriva răz- boiului. Dar numai bolșevicii ruși, în frunte cu V. I. Lenin, au avut sin- gurul program just în problema luptei împotriva războiului imperialist. Lenin a organizat și a condus grupul marxiștilor revoluționari — grupul de stingă de la Zimmerwald —, care la conferință a constituit o minoritate și a dus o luptă hotărîtă împotriva majorității în două probleme: pro- blema chemării maselor la lupta revo- 132 Confidențial luționară împotriva războiului și pro- blema rupturii definitive cu social- șovinismul. Manifestul adoptat de conferință, fiind principalul rezultat al lucră- rilor ei, recunoștea caracterul imperia- list al războiului și condamna, deși nu îndeajuns de aspru, comportarea partidelor oficiale ale Internaționalei a Il-a, arătînd că ele nu au îndeplinit hotărîrile congreselor internaționale (de la Stuttgart, Copenhaga și Basel) cu privire la lupta împotriva războ- iului imperialist. Relevînd lipsurile manifestului, Lenin a arătat că el nu conținea o chemare la acțiuni revo- luționare ale maselor împotriva răz- boiului, nu condamna cu asprime so- cial-șovinismul și nu chema la o rup- tură definitivă cu acesta, nu arăta nimic despre falimentul Internațio- nalei a Il-a. Cu toate acestea, Lenin a apreciat manifestul ca fiind un pas înainte spre lupta reală împotriva oportunismului și l-a semnat în numele C. C. al partidului bolșevic. Blocul politic creat pe baza acestui manifest este cunoscut sub numele de Uniunea de la Zimmerwald. Grupul de stînga de la Zimmerwald constituit la conferință și-a menținut organizația și după conferință. El a ales un birou, a difuzat literatură proprie și a editat revista „Vestitorul⁴⁴, în grupul de stînga de la Zimmerwald, numai bolșevicii erau revoluționari internaționaliști consecvenți pînă la capăt. A doua conferință a Uniunii de la Zimmerwald s-a ținut la sfîrșitul lui aprilie 1916, în satul elvețian Kien- thal, și este numită de obicei a doua conferință de la Zimmerwald. Compoziția Conferinței de la Kien- thal și conținutul manifestului ei reflectau o radicalizare considerabilă a maselor largi și o creștere a influ- enței bolșevicilor. Conferința a făcut un pas înainte spre un internaționa- lism mai consecvent, dar nici ea nu a adoptat principiile fundamentale ale politicii bolșevicilor: transformarea războiului imperialist în război civil, înfrîngerea în război a propriilor gu- verne imperialiste, organizarea Inter- naționalei a IlI-a. Pe măsura creș- terii mișcării revoluționare s-au adîn- cit tot mai mult contradicțiile dintre majoritatea oportunistă, social-paci- fistă, și stînga de la Zimmerwald revoluționar-internaționalistă. De la începutul anului 1917, Lenin a început să insiste asupra ieșirii imediate a bolșevicilor din Uniunea de la Zim- merwald și asupra grăbirii organizării unei internaționale noi, a Internațio- nalei Comuniste. Lenin s-a pronunțat în special împotriva participării bol- șevicilor la a treia conferință de la Zimmerwald, care s-a ținut în sep- tembrie 1917 la Stockholm (Suedia). Primul congres al Internaționalei Comuniste (1919) a declarat desfi- ințată Uniunea de la Zimmerwald. CONFIDENȚIAL — care nu e des- tinat publicității, secret. CONFISCARE — expropriere (lu- are) forțată, nerambursabilă, adică fără plată, a bunurilor aparținînd unor persoane sau organizații parti- culare în folosul statului. După Re- voluția din Octombrie au fost confis- cate averile marilor proprietari, ca- pitaliști și moșieri. în U.R.S.S., con- fiscarea averii pe bază de sentință judecătorească este una dintre pedep- sele care se aplică pentru crimele cele mai grave: acțiuni contrarevolu- ționare, jefuirea proprietății socialiste, banditism etc. CONFUCIANISM - curent fdozofic- religios, răspîndit mai ales în China. Apariția lui este legată de nu- mele filozofului chinez Confucius, care a trăit în secolele VI—V î.e.n. Con- fucius a creat o doctrină etico-poli- tică a cărei idee de bază este „jeni“ („omenia⁴⁴) — principiu moral care determină relații între oameni ba- zate pe respectul și dragostea față de cei mai în vîrstă și cei superiori ca poziție socială. CONGO BELGIAN - colonie bel- giană în Africa centrală. Se mărgi- nește cu Africa ecuatorială franceză, Sudan, Tanganica, Uganda, Federația Congresele generale ale Sovietelor din Rusia 133 Rodeziei și a Niasei, Angola. Su- prafața: 2.346.000 km²; populația: 12.700.000 (1956), banta. Centru administrativ: L6opoldville. Economia Congoului Belgian are un caracter tipic colonial. Cele mai bune pămînturi, folosite pentru plan- tații, aparțin colonialiștilor belgieni și englezi. Pentru producerea valo- roaselor produse agricole destinate exportului (ulei de palmier, bumbac, cacao, cauciuc etc.) și pentru exploa- tarea bogatelor resurse minerale, se folosește munca populației băștinașe, plătită cu un salariu de mizerie. Se extrage cositor (locul al patrulea în lumea capitalistă), cobalt (70—80% din extracția mondială, primul loc în lumea capitalistă), diamante, cu- pru, aur, wolfram și alte minereuri. Congoul Belgian dă 60 — 70% din ex- tracția de uraniu a lumii capitaliste. Zăcămintele de uraniu sînt exploatate de monopoluri americane. în 1949, guvernul belgian a elaborat un „Plan de 10 ani de dezvoltare a Congoului“, care prevede construcția de căi de comunicații strategice, de întreprin- deri pentru extracția zăcămintelor și prelucrarea lor primară. Pentru înde- plinirea acestui plan, S.U.A. acordă Belgiei împrumuturi masive. Colonia este administrată de un guvernator general. Poporul luptă împotriva colonialiștilor străini și a asupririi exercitate de șefii de trib, în 1921, 1926, 1927 șî 1931-1932 au avut loc mișcări populare antiim- perialiste. în urma grevei generale, care a izbucnit în 1945 în portul Matadi și s-a transformat într-o insu- recție armată, s-a permis organizarea de sindicate ale muncitorilor africani, în 1949 — 1950 au avut loc acțiuni ale minerilor. CONGRES — 1) întrunire națională sau internațională; de pildă Congre- sul Mondial al Partizanilor Păcii; 2) denumirea organului legislativ (a par- lamentului) în S.U.A. și în alte țări (în special în statele Americii latine); 3) denumirea cîtorva organizații — de pildă partidul Congresul național indian. CONGRESELE GENERALE ALE SOVIETELOR DIN RUSIA, DIN U.R.S.S. — înainte de adoptarea, în 1936, a Constituției U.R.S.S. au fost (cu excepția primului Congres) Orga- nele supreme ale puterii de stat a R.S.F.S.R. și a U.R.S.S. Pînă la constituirea U.R.S.S. (1922), la con- gresele generale ale Sovietelor din Rusia participau de obicei delegați ai republicilor sovietice socialiste fră- țești, care erau legate de R.S.F.S.R. prin tratate (alianțe) militare-poli- tice și economice. Multe hotărîri ale congreselor generale ale Sovietelor din Rusia intrau în vigoare și pe teri- toriul acestor republici. Primul Congres gene- ral al Sovietelor de depu- tați ai muncitorilor și soldaților din Rusia a avut loc la Petrograd între 3 și 24 iunie (16 iunie—7 iulie) 1917. La congres au participat 1.090 de delegați, dintre care socialiști-re- voluționari — 285, menșevici — 248, bolșevici — 105. Problema centrală discutată la congres a fost problema puterii, a atitudinii față de Guvernul provizoriu de coaliție. Conducătorii ocialiști-revoluționari și menșevici ai congresului s-au pronunțat împotriva trecerii puterii în mîinile Sovietelor, și-au apărat politica lor de coaliție (de conciliere) cu burghezia și au afirmat că o altă politică nu este posibilă, deoarece nu există în Rusia partid care să se declare gata să ia puterea în mîinile sale. V. I. Lenin, care a luat cuvîntul în numele bolșe- vicilor, a declarat că „acest partid există!“, că „partidul nostru nu re- nunță la aceasta; el este gata în orice moment să ia întreaga putere“. V.I. Lenin a demascat caracterul nefast al politicii de conciliere cu burghezia duse de socialiștii-revolu- ționari și de menșevici, a dezvăluit caracterul imperialist al războiului, care continua, și a arătat că numai trecerea întregii puteri în mîinile Sovietelor poate să aducă poporului 134 Congresele generale ale Sovietelor din Rusia pace și pîine, să dea țăranilor pămînt și să pună capăt ruinei. Comitetul Executiv Central (C.E.C.) socialist- revoluționar și menșevic, ales de con- gres, a devenit o anexă neputincioasă a Guvernului provizoriu. în același timp, rezoluțiile bolșevicilor, care fu- seseră respinse de congres, și cuvîn- tările lui V.L Lenin au trezit un puter- nic ecou în rîndurile maselor populare. Al doilea Congres ge- neral al Sovietelor de d e p u t a ț i ai muncit o- r i1 o r și s o 1d a ți1 o r din Rusia a avut loc la Petrograd. Din 649 de delegați la congres, 390 erau bolșevici. Lor li s-a alăturat cea mai mare parte a delegații or fără partid. Congresul s-a desfășurat sub conducerea absolută a bolșevicilor. El s-a deschis la 25 octombrie (7 no- iembrie). 1917, ora 10 și 45 de minute seara, în toiul insurecției armate din octombrie (vezi Marea Revoluție So- cialistă di i Octom'.rie), cînd la Petro- grad puterea se afla, de fapt, în mîinele Sovietelor. Menșevicii, bundiștii și socialiștii-revoluționari de dreapta au protestat împotriva insurecției și au declarat că părăsesc congresul. După plecarea lor, congresul a devenit un congres cu adevărat revoluționar al deputaților muncitorilor și soldaților. în-ziua de 26 octombrie, la ora 5 dimineața, congresul a adoptat istoricul apel „Către muncitori, sol- dați și țărani!“, scris de V.L Lenin. în apel se spunea că, sprijinindu-se pe voința imensei majorități a munci- torilor, soldaților și țăranilor, spriji- nindu-se po insurecția victorioasă a muncitorilor și a garnizoanei din Petrograd, congresul a luat puterea în mîinile lui. întreaga putere locală trece în mîinile Sovietelor de deputați ai muncitorilor, soldaților și țăranilor, care trebuie să asigure o ordine cu adevărat revoluționară. La 26 octom- brie congresul a adoptat primele de- crete ale Puterii sovietice, întocmite de V.L Lenin: decretul asupra păcii și decretul asupra pămîntului. Pentru conducerea țării, congresul a format primul guvern sovietic — Consiliul Comisarilor Poporului (C.C.P.). Președinte al C.C.P. a fost ales V.L Lenin. Congresul a ales Comitetul Executiv Central din Rusia, care era organul suprem al puterii pînă la convocarea congresului urmă- tor. (Președinte al C.E.C. din Rusia a fost ales I.M. Sverdlov). Congresul și-a încheiat lucrările la 27 octom- brie (9 noiembrie), ora 5 și 15 minute dimineața. Congresul al 11-1 ea al So- vietelor a înfăptuit lozinca bolșevică „Toată puterea în mîinile Sovietelor!“ și a instaurat pe întreg teritoriul Ru- siei dictatura proletariatului, care și-a găsit forma de stat în Soviete. Al treilea Congres ge- neral al Sovietelor din Rusia a avut loc la Petrograd între 10 și 18 (23—31) ianuarie 1918. Congresului i s-au alăturat delegații la cel de-al IH-lea Congres general al Sovietelor de deputați ai țăranilor din Rusia. în felul acesta s-a. produs uni- rea Sovietelor de deputați ai muncito- rilor și soldaților cu Sovietele de deputați ai țăranilor în organe unice ale puterii. Al treilea Congres general al Sovie- telor din Rusia a încununat prima perioadă a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie — perioada marșului triumfal al Puterii sovietice. Congresul a ascultat raportul de activitate al C.C.P., prezentat de V.L Lenin, și raportul de activitate al C.E.C. din Rusia, prezentat de I.M. Sverdlov, și a aprobat activitatea lor. Congresul a adoptat Declarația drepturilor poporu- lui muncitor și exploatat, în care au fost consfințite prin lege cuceririle oamenilor muncii din timpul existen- ței Puterii sovietice. Congresul a adoptat o hotărîre prin care indica principiile generale ale Constituției sovietice, al cărei proiect a fost încredințat spre întocmire C.E.C. din Rusia, și legea cu privire la sociali- zarea pămîntului. Al patrulea Congres general extraordinar a Congresele generale ale Sovietelor din Rusia. 195 Sovietelor din Rusia s-a ținut la Moscova între 14 și 16 martie 1918. Congresul a ascultat raportul lui V.I. Lenin cu privire la tratatul de pace de la Brest-Litovsk, a adoptat ₀ rezoluție cu privire la ratificarea tratatului și a chemat pe oamenii muncii din Rusia să-și încordeze toate forțele pentru întărirea capa- cității de apărare a țării. îl fost adop- tată o hotărîre cu privire la mutarea capitalei de la Petrograd la Moscova, unde au avut loc toate congresele următoare ale Sovietelor. Al cincilea Congres general al Sovietelor din R u s i a a avut loc între 4 și 10 iulie 1918. Congresul a ascultat raportul lui V.I. Lenin cu privire la activitatea C.C.Pi și raportul lui I.M. Sverdlov cu privire la activi- tatea C.E.C. din Rusia. Socialiștii- revoluționari „de stînga“ au adoptat la congres o poziție profund dușmă- noasă față de toate propunerile bol- șevicilor. Ei au cerut să se declare război Germaniei, să fie desființate comitetele sărăcimii și să fie rechemate detașamentele de aprovizionare. Res- pingînd aceste propuneri, congresul a declarat, într-o rezoluție adoptată, că aprobă în întregime politica externă și internă a Puterii sovietice. Printr-o rezoluție specială asupra problemei aprovizionării, care în momentul acela era principala problemă a vieții in- terne a țării, congresul a aprobat toate măsurile luate de Puterea sovie- tică în vederea luptei împotriva orga- nizatorilor foametei — chiaburii — și a aprobat crearea de comitete ale sărăcimii și de detașamente de apro- vizionare. La 6 iulie congresul a fost silit să-și întrerupă lucrările, din cauză că începuse rebeliunea antisovietică a socialiștilor-revoluționari de stînga. După reprimarea rebeliunii, lucrările congresului au continuat. Congresul a adoptat proiectul de Constituție a R.S.F.S.R. și a consfințit principiul recrutării obligatorii în Armata Ro- șie pe baza serviciului militar obli- gatoriu. Al șaselea Congres general extraordinar al Sovietelor din Rusia s-a ținut între 6 și 9 noiembrie 1918. V.I. Lenin a rostit cuvîntări în legă- tură cu aniversarea Revoluției Socia- liste din Octombrie și cu situația inter- națională. în rezoluția adoptată, con- gresul a relevat caracterul specific al situației internaționale în care se afla Rusia Sovietică: pe de o parte, întărirea blocului antisovietic al sta- telor Antantei (în urma înfrîngerii Germaniei) a făcut să crească extrem de mult primejdia care plana asupra țării, pe de altă parte avîntul revo- luționar care creștea în Europa ușura situația Țării sovietice. Congresul a avertizat pe oamenii muncii asupra campaniilor pregătite de Antantă, a subliniat necesitatea întăririi capaci- tății de apărare a țării și a cerut tuturor organizațiilor sovietice, mun- citorești și țărănești, instituțiilor și uniunilor să pună pe primul plan problema întăririi armatei. Congresul a adresat o propunere guvernelor Statelor Unite ale Americii de Nord, Angliei, Franței, Italiei și Japoniei, care duceau război împotriva Rusiei, de a începe tratative în vederea înche- ierii păcii. în legătură cu faptul că comitetele sărăcimii își îndepliniseră sarcina în ceea ce privește lupta împo- triva chiaburimii și că în starea de spirit a masei țărănești mijlocașe se produsese o cotitură în favoarea Pu- terii sovietice, congresul a hotărît să contopească comitetele sărăcimii cu organele sovietice locale. în martie 1919, după moartea lui I.M. Sverdlov, președinte al Comitetului Executiv Central din Rusia a fost ales M.I. Kali- nin. Al șaptelea Congres general al Sovietelor (lin Rusia a avut loc între 5 și 9 decembrie 1919. Congresul s-a în- trunit în perioada desăvîrșirii zdro- birii celei de-a doua campanii a Antantei (vezi Războiul civil din U.R.S.S.). După succesele repurtate pe fronturi, pe primul plan s-au pus iâ& Congresele generale ale Sovietelor din Rusia problemele economice, problemele lup- tei împotriva ruinei, cărora în rapor- tul de activitate al C.E.C. din Rusia și al C.C.P. li s-a acordat o atenție primordială. Congresul a aprobat ac- tivitatea C.E.C. din Rusia și a C.C.P.; a adoptat o rezoluție cu privire la or- ganizarea aprovizionării cu alimente și combustibil; a aprobat măsurile luate de Puterea sovietică în privința colectării, a evidenței și distribuirii alimentelor, a instituirii monopolului de stat asupra principalelor produse alimentare; a chemat țărănimea mun- citoare să se achite la termen de predarea obligatorie a surplusurilor de cereale și să lupte împotriva celor care doseau cerealele; a aprobat mă- surile luate de guvern pentru lupta împotriva epidemiilor. Congresul a adresat din nou guvernelor S.U.A., Angliei, Franței, Italiei și Japoniei propunerea de a începe imediat tra- tativele de pace. Congresul a precizat funcțiile Prezi- diului C.E.C. din Rusia, a consi- derat că este necesar să fie convocate în mod regulat sesiunile C.E.C. din Rusia, să fie antrenați pe o scară mai largă oamenii muncii la activi- tatea Sovietelor. Al optulea Congres general al Sovietelor din Rusiaa avut loc între 22 și 29 decembrie 1920. A fost primul Con- gres al Sovietelor ținut după termi- narea războiului civil. După ce a ascul- tat raportul de activitate al Consi- liului Comisarilor Poporului prezentat de V.I. Lenin, Congresul a aprobat în unanimitate activitatea guver- nului, a votat planul GOELRO și a adoptat o rezoluție cu privire la electrificarea Rusiei. Intr-o serie de rezoluții (cu privire la industria grea, la transport, la aprovizionare, la antrenarea femeilor în construcția economică etc.), au fost trasate măsuri concrete pentru dezvoltarea economiei naționale. Congresul a votat o lege cu privire la măsurile de întă- rire și de dezvoltare a gospodăriei țărănești, care prevedea acordarea de ajutor pe linie de stat gospodăriilor sărace și mijlocașe, crearea de corni., tete locale pentru însămînțări, care să contribuie la extinderea supra- fețelor cultivate și la ridicarea produc- ției la hectar; a chemat pe oamenii muncii din Rusia să-și consacre toate forțele muncii pașnice și să vindece în scurt timp rănile pricinuite de război. Congresul a instituit ordinul „Steagul Roșu al Muncii“ ca cea mai înaltă distincție pentru fapte eroice în muncă; a hotărît să demobilizeze contingentele vechi, pentru ca la mijlocul anului 1921 să reducă la jumătate efectivul Armatei Roșii; a ratificat tratatul de alianță militară și economică dintre R.S.F.S.R. și R.S.S. Ucraineană. La congres au asistat delegați ai republicilor sovie- tice socialiste frățești — R.S.S. Ucrai- neană, Bielorusă, Azerbaigeană și Armeană. Al nouălea Congres general al Sovietelor din Rusiaa avut loc între 23 și 28 decembrie 1921. A fost primul con- gres al Sovietelor în condițiile noii politici economice. Congresul a ascul- tat raportul lui V.I. Lenin cu privire la activitatea guvernului, a aprobat în unanimitate această activitate și a aprobat măsurile luate de guvern pentru transpunerea cît mai rapidă în viață a principiilor fundamentale ale n.e.p.-ului. Relevînd primele re- zultate favorabile ale n.e.p.-ului, con- gresul a arătat că dezvoltarea agri- culturii este principala sarcină eco- nomică și a indicat măsurile concrete care trebuiau luate de organele so- vietice și economice locale în vede- rea acordării de ajutor agriculturii. Congresul a instituit, pe lîngă C.E.C. din Rusia, o comisie agricolă specială și a hotărît să se deschidă la Mos- cova * prima expoziție agricolă; a adoptat măsuri pentru refacerea a- griculturii în regiunile care au suferit de pe urma foametei și a aprobat o serie de hotărîri cu privire la con- strucția de stat sovietică, la proble- mele financiare, bugetare și la alte Congresele generale ale Sovietelor din Rusia 137 probleme, hotărîri care trebuiau să a- dapteze activitatea organelor sovietice la condițiile n.e.p.-ului; a adoptat un decret cu privire la probemele activi- tății economice, în care a trasat ca sarcină principală și imediată a acti- vității organelor economice aprovi- zionarea țărănimii cu mărfuri in- dustriale. Congresul a adoptat o declarație cu privire la situația internațională a R.S.F.S.R. Al zecelea Congres general al Sovietelor din Rusia a avut loc între 23 și 27 decembrie 1922. Pe baza raportului principal — „Cu privire la unirea Republicilor Sovietice" —, congresul a adoptat în unanimitate o rezoluție în care considera oportună unirea celor patru republici sovietice socia- liste (Republica Federativă Rusă, Republica Ucraineană, Republica Bielorusă și Republica Federativă Transcaucaziană) într-un stat unional unitar, pe baza liberului consim‘ță- mînt și a egalității în drepturi. In apelul către toate popoarele lumii adoptat de congres se sublinia voința de pace și de muncă pașnică a popoa- relor Rusiei Sovietice. Congresul a discutat de asemenea problemele eco- nomice, a adoptat o hotărîre cu pri- vire la dezvoltarea continuă a agri- culturii; a subliniat necesitatea refa- cerii rapide a industriei grele; a apro- bat măsurile legislative pentru pune- rea în ordine a finanțelor și pentru întărirea circulației banilor, dezor- ganizate în anii războiului civil. A fost adoptată o hotărîre specială cu privire la dezvoltarea continuă a în- vățămîntului și la lărgirea bazei mate- riale a școlii sovietice. Următoarele congrese generale ale Sovietelor din Rusia — de la al uns- prezecelea pînă la al șaptesprezecelea, care au avut loc între 1924 și 1937 — au fost congrese numai ale Sovietelor din Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă. Congresul I al Sovie- telor din U. R. S. S. s-a ținut la 30 decembrie 1922. La Congres au participat delegați din toate cele patru republici sovietice socialiste: Rusă, Ucraineană, Bielorusă și Transcau- caziană. Congresul a aprobat în una- nimitate declarația și acordul cu pri- vire la constituirea U.R.S.S. Prin a- ceasta a fost consfințită constituirea Uniunii Republicilor Sovietice Socia- liste. Congresul a ales Comitetul Exe- cutiv Central (C.E.C.) al U.R.S.S. și l-a însărcinat să pregătească textul definitiv al Constituției U.R.S.S. Con- gresul a hotărît de asemenea să creeze la Moscova, în cinstea constituirii U.R.S.S., Institutul științific central de agricultură (în prezent Academia unională de științe agricole „Lenin"). Congresul al I 1-1 e a al Sovietelor din U. R. S. S. a avut loc între 26 ianuarie și 2 februa- rie 1924. Prima ședință a congresului a fost închinată memoriei lui V.L Lenin. Congresul a adoptat ape- lul „Către omenirea muncitoare", ho- tărîrea cu privire la editarea Operelor lui V.L Lenin, la construirea unui mausoleu lui V.I. Lenin, la schim- barea numelui orașului Petrograd în Leningrad. Congresul a aprobat prima Constituție a U.R.S.S. în conformi- tate cu noua Constituție, a fost ales primul Comitet Executiv Central, format din două camere — Sovietul Uniunii și Sovietul Naționalităților. Congresul a salutat stabilirea rela- țiilor diplomatice normale între U.R.S.S. și Marea Britanic și a arătat că lupta pentru pace și stabilirea de legături normale cu toate popoarele constituie o sarcină primordială a guvernului sovietic. Congresul a con- siderat că sarcina economică princi- pală în viitorul apropiat este desă- vîrșirea reformei monetare și regle- mentarea circulației banilor. în con- formitate cu aceasta, a fost reorga- nizat sistemul fiscal și a fost introdusă calcularea în bani a impozitului agri- col în locul calculării lui în natură. Congresul a hotărît să înființeze Banca agricolă centrală, în vederea îmbună- tățirii sistemului de credite acordat 138 Congresele generale ale Sovietelor din Rusia țărănimii muncitoare și a eliminării cămătarilor de la sate. Congresul al 111-1 e a al Sovietelor din U. R. S. S. a avut loc între 13 și 20 mai 1925. La baza lucrărilor congresului au fost puse hotărîrile Conferinței a XlV-a a partidului, care aprobase linia de orientare a partidului spre victoria socialismului în U.R.S.S. După ce a ascultat raportul președintelui Consi- liului superior al economiei națio- nale (C.S.E.N.), F.E. Dzerjinski, cu privire la situația industriei, congre- sul a considerat că lărgirea capitalului de bază al industriei, construirea de noi fabrici și uzine, deschiderea de mine, precum și lărgirea și reutilarea întreprinderilor existente reprezintă sarcini principale; congresul a hotă- rît să înfăptuiască o serie de măsuri în vederea ridicării productivității muncii și a pregătirii de cadre tehnice. Pe baza raportului lui M.I. Kalinin asupra construcției sovietice, con- gresul a adoptat o hotărîre cu privire la îmbunătățirea activității Sovie- telor, arătînd că intensificarea muncii economice și culturale este o sarcină primordială, și a obligat Sovietele locale să antreneze pe o scară și mai largă la conducerea statului pe munci- tori, pe țăranii muncitori, intelec- tualitatea muncitoare și minoritățile naționale. Congresul a ascultat rapor- tul comisarului poporului pentru tre- burile militare și maritime, M.V. Frun- ze, cu privire la Armata Roșie și a adoptat o hotărîre cu privire la ridi- carea continuă -a capacității de apă- rare a țării. • în legătură cu constituirea R.S.S. Turcmene și a R.S.S. Uzbece, con- resul le-a primit în U.R.S.S. în cali- tate de republici socialiste unionale, în „Apelul către oamenii muncii din întreaga lume“, congresul și-a expri- mat indignarea în legătură cu teroa- rea albă din Bulgaria și a trimis salutul său frățesc oamenilor muncii bulgari. Congresul al I V-l e a al Sovietelor din U. R. S. S. s-a ținut între 18 și 26 aprilie 1927 Pe baza raportului președintelui Con’ siliului superior al economiei națio- nale, V.V. Kuibîșev, cu privire la situația și la perspectivele de dezvol- tare a industriei U.R.S.S., congresul a trasat sarcina dezvoltării rapide a industriei grele și, în special, a con- strucțiilor de mașini și a metalurgiei; a hotărît lărgirea continuă a bazei energetice și construirea de noi cen- trale electrice, între altele a Dne- proghesului, a trasat sarcina industria- lizării regiunilor naționale, a îmbună- tățirii pregătirii de cadre calificate, a intensificării raționalizării, a reducerii prețului de cost etc. Congresul a însăr- cinat guvernul să elaboreze în cel mai scurt timp un plan cincinal de dezvol- tare a economiei naționale. Pe baza raportului lui M.I. Kalinin cu privire la sarcinile de bază ale agriculturii, în legătură cu dezvoltarea economiei na- ționale și cu industrializarea țării, a fost adoptată hotărîrea de a se extinde cooperativizarea gospodăriilor sărace și mijlocașe. Congresul a prevăzut de asemenea creșterea forțelor de produc- ție ale agriculturii, trecerea la forme îmbunătățite de folosire a pămîntului etc. Pe baza raportului lui K.E. Voro- șilov cu privire la apărarea țării și la situația Armatei Roșii muncito- rești-țărănești, congresul a relevat fap- tul că în perioada 1925—1927 a fost desfășurată o vastă muncă pentru întărirea capacității de apărare a U.R.S.S. și a forțelor ei armate și a însărcinat guvernul să intensifice în- zestrarea tehnică a Armatei Roșii, dezvoltarea forțelor militare maritime și aeriene etc. Congresul a chemat întregul popor să fie gata să riposteze provocărilor antisovietice ale burgheziei interna- ționale și și-a exprimat simpatia față de lupta de eliberare națională a poporului chinez. Congresul al V-l e a al Sovietelor din U. R. S. S. s-a ținut între 20 și 28 mai 1929. Congresul a ascultat raportul preșe- dintelui Comitetului de Stat al Plani- Congresul / al P.M.S D.R. ' 139 ficării, G.M. Krjijanovski, și al pre- ședintelui Consiliului superior al eco- nomiei naționale, V.V. Kuibîșev, cu privire la planul cincinal de dezvol- tare a economiei naționale a U.R.S.S. si a .aprobat planul în varianta lui optimă. Prin hotărîrea adoptată pe baza raportului lui M.L Kalinin, „Despre căile de dezvoltare a agricul- turii și despre construcția coopera- tistă la sate“, congresul a aprobat legea cu privire la principiile generale ale folosirii pămîntului și ale organi- zării terenurilor, regulamentul impo- zitului agricol, o hotărîre cu privire la măsurile practice ale guvernului pentru organizarea de noi sovhozuri și pentru întărirea celor vechi; a aprobat măsurile guvernului în do- meniul sprijinirii materiale-financiare a mișcării colhoznice de masă și a construcției cooperatiste la sate și a hotărît să dezvolte rețeaua S.M.T.- urilor intersătești, să intensifice con- strucția de mașini agricole, să inten- sifice pregătirea de specialiști agricoli etc. Congresul a chemat masele de milioane ale țărănimii sărace și mij- locașe să grăbească îndeplinirea măre- țelor sarcini ale reorganizării socia- liste a satului. Congresul al VI-1 ea al Sovietelor din U. R. S. S. s-a ținut între 8 și 17 martie 1931. Congresul a aprobat în întregime poli- tica externă și internă a guvernului, l-a însărcinat să ducă și pe viitor o politică de pace și de întărire a legă- turilor economice cu celelalte state, obligînd guvernul să ia măsuri împo- triva țărilor care zădărnicesc exportul sovietic. Congresul a adoptat hotă- rîri ample cu privire la dezvoltarea continuă a construcției colhoznice. Congresul a arătat că forma princi- pală a mișcării colhoznice în etapa respectivă este artelul agricol, a de- clarat obligatorie pentru toate colho- zurile împărțirea veniturilor după cantitatea și calitatea muncii, transfor- marea tuturor formelor principale de munci agricole în muncă în acord, tarifată în zile-muncă. Congresul a primit în U.R.S.S. a șaptea republică unională — R.S.S. Tagică — care s-a constituit la sfîrșitul anului 1929 (pînă atunci făcuse parte din R.S.S. Uzbecă). Congresul al Vll-lea a 1 Sovietelor din U. R. S. S. a avut loc între 28 ianuarie și 6 fe- bruarie 1935. Congresul a aprobat po- litica externă și internă și activitatea practică a guvernului, a ascultat ra- portul lui G.K. Ordjonikidze cu pri- vire la activitatea Comisariatului Po- porului al Industriei Grele. în legătură cu cuceririle socialis- mului în U.R.S.S., care au schimbat radical economia sovietică și struc- tura de clasă a societății sovietice, a devenit necesar să se introducă mo- dificări în Constituția U.R.S.S. Con- gresul a însărcinat Comitetul Executiv Central să aleagă o comisie pentru întocmirea noii Constituții a U.R.S.S. Congresul al VUI-lea ex- traordinar al Sovietelor d in U. R. S. S. a avut loc la Moscova între 25 noiembrie și 5 decembrie 1936. Congresul a a- doptat în unanimitate Constituția U.R.S.S. A însărcinat C.E.C. al U.R.S.S., în baza noii Constituții, să organizeze alegeri pentru Sovietul Sic- prem al U.R.S.S. — organul suprem al puterii de stat în U.R.S.S. Congresul a declarat ziua de 5 decembrie, ziua adoptării Constituției sovietice, săr- bătoare anuală națională. Acesta a fost ultimul congres al Sovietelor din U.R.S.S. Funcțiile organului su- prem legislativ în țară au început să fie îndeplinite de Sovietul Suprem al U.R.S.S. (vezi Sesiunile Sovietului Suprem al U.R.S.S.). CONGRESUL I AL P.M.S.D.R. - a avut loc la Minsk între 1 și 3 (13 și 15) martie 1898. La congres au participat delegați ai celor patru „Uniuni de luptă pentru eliberarea clasei muncitoare" din Petersburg, Moscova, Ekaterinoslav și Kiev, pre- cum și delegați ai grupului „Gazeta muncitorească" din Kiev și ai Run- dului—în total 9 delegați. V. I. Lenin 140 Congresul al II-lea al P.M.S.D.R. nu a participat la congres, deoarece se afla în deportare în Siberia. Con- gresul a proclamat crearea Par- tidului muncitoresc social-democrat din Rusia (P.M.S.D.R.). Tocmai acest act formal, care a jucat un mare rol propagandistic și revoluționar, a mar- cat însemnătatea Congresului I al partidului. Congresul a ales un C.C. alcătuit din trei oameni. în numele congresului a fost publicat un „Mani- fest“, dar el avea lipsuri esențiale: a fost ocolită sarcina cuceririi puterii po- litice de către proletariat și problema aliaților proletariatului în lupta sa îm- potriva țarismului și a burgheziei, de asemenea nu se spunea nimic despre hegemonia proletariatului în revoluție. Avînd în vedere că membrii săi au fost arestați scurt timp după congres, Comitetul Central nu a putut să-și ducă munca și de fapt și-a încetat existența. în realitate, partidul social- democrat marxist din Rusia nu fu- sese încă creat. Congresul n-a reușit să unească și să lege organizatoric diferitele cercuri și grupuri marxiste. Nu exista încă o linie unică în activi- tatea organizațiilor locale, nu exista un program al partidului, un statut al partidului, nu exista o conducere dintr-un singur centru. Sarcina creării partidului muncitoresc social-democrat a fost îndeplinită în 1900 — 1903 de „Iskra^ condusă de Lenin, și de Congresul al II-lea al P.M.S.D.R. (1903). CONGRESUL AL II-LEA AL P.M. S.D.R. — congresul care a pus bazele partidului marxist al clasei muncitoare din Rusia — partidul co- munist —, a avut loc între 17 (30) iulie și 10 (23) august 1903. Primele ședințe ale congresului s-au ținut la Bruxelles. După aceea, din cauza persecuțiilor din partea poliției bel- giene, congresul s-a mutat la Londra. Un rol hotărîtor în pregătirea con- gresului, în lupta pentru un partid marxist, în unirea cercurilor social- democrato răzlețe l-a avut „Iskra“, ziarul politic marxist pentru întreaga Rusie, înființat de V. I. Lenin. La congres au fost reprezentate 26 de organizații. Au fost prezenți în total 43 de delegați cu 51 voturi deliberative (8 delegați au avut cîte 2 voturi) și 14 delegați cu vot consul- tativ. Componența congresului n-a fost omogenă. Partizanii lui Lenin, sau iskriștii fermi, aveau 24 de voturi, partizanii lui Martov, sau iskriștii nestatornici, au avut 9 voturi. O parte din delegați, care întruneau 10 voturi, oscilau între „Iskra“ și adversarii ei. Acesta era centrul. Adversarii fățiși ai „Iskrei“ au avut 8 voturi (3 „econo- miști“ și 5 bundiști). Din cele 20 de probleme care figu- rau pe ordinea de zi, cele mai impor- tante au fost următoarele: adoptarea programului partidului, aprobarea Statutului P.M.S.D.R., alegerea Co- mitetului Central și a redacției Or- ganului Central (O.C.) al partidului. La congres, Lenin și tovarășii lui de idei au dus o luptă intransigentă împotriva oportuniștilor în cele mai importante chestiuni programatice. Principala problemă care a provocat opoziția părții oportuniste a congre- sului cu ocazia discutării progra- mului a fost problema dictaturii pro- letariatului. Argumentând că o serie de partide social-democrate din străi- nătate nu aveau în programul lor un punct despre dictatura proletaria- tului, oportuniștii au propus să fie scos acest punct și din programul so- cial-democrației ruse. Partea oportu- nistă a congresului obiecta de ase- menea împotriva includerii în pro- gramul partidului a revendicărilor în problema țărănească. Bundiștii și social-democrații polonezi s-au ridicat împotriva punctului privitor la dreptul națiunilor la autodeter- minare. în problema programului parti- dului, congresul l-a urmat pe Lenin, adoptând programul propus de „Iskra". Pentru prima oară în istoria mișcării muncitorești internaționale după K. Marx și F. Engels, congresul a adop- tat un program revoluționar în care se punea ca sarcină principală lupta Congresul al II-lea al P.M.S.D.R. 141 pentru dictatura proletariatului. In- cluderea în program de către congres a punctului cu privire la dictatura proletariatului a constituit o victorie istorică a partizanilor lui Lenin. Congresul a inclus în programul partidului revendicarea dreptului na- țiunilor la autodeterminare, care a însemnat o luptă consecventă împo- triva asupririi naționale și care asi- gura educarea oamenilor muncii în spiritul internaționalismului proletar. Programul partidului se compunea din două părți — un program maxi- mum și unul minimum. în programul maximum se definea principala sar- cină a partidului: răsturnarea puterii capitaliștilor și instaurarea dictaturii proletariatului. Programul minimum trasa sarcinile imediate ale partidului: răsturnarea absolutismului țarist, ins- taurarea republicii democratice, intro- ducerea zilei de muncă de 8 ore pentru muncitori, suprimarea tutu- ror rămășițelor iobăgiei la sate, res- tituirea către țărani a pămînturilor care le fuseseră luate de m, :?ri (,,otrezki“). Ulterior revendicarea res- tituirii acestor „otrezki“ a fost înlo- cuită prin aceea a confiscării tuturor pămînturilor moșierești. Programul adoptat la cel de-al II-lea Congres s-a menținut pînă la Congresul al VUI-lea, cînd partidul, după victoria revoluției proletare, a adoptat un program nou. O luptă îndîrjită a stîrnit la con- gres discutarea proiectului de Statut al partidului, în special în legătură cu chestiunea: cine poate fi membru de partid (§ 1 din Statut). Lenin și is- kriștii fermi care erau alături de el au luptat pentru crearea unui partid monolit și combativ cu forme de orga- nizare precise, cu o disciplină fermă. Lenin considera că membru de par- tid poate fi numai acela care recu- noaște programul partidului, susține materialicește partidul și face parte dintr-una din organizațiile lui. Martov și iskriștii nestatornici considerau că pentru a fi membru de partid sînt su- ficiente primele două condiții și nu este obligator să fii membru al uneia din organizațiile partidului. Cu alte cuvinte, ei erau pentru un partid oportunist, pestriț și dezlînat, inform, fără o disciplină fermă. Ei propuneau să se deschidă larg porțile partidului elementelor neproletare și șovăielnice. Oportunismul pe plan organizatoric (renunțarea la un partid centralizat, disciplinat, revoluționar al proleta- riatului) era urmarea inevitabilă a oportunismului programatic (negarea dictaturii proletariatului). Ca urmare a alianței iskriștilor nestatornici cu centriștii și cu oportuniștii fățiși, congresul a adoptat cu o majoritate de 28 de voturi § 1 din Statut în redac- tarea lui Martov. După ce congresul a combătut na- ționalismul pe plan organizatoric al bundiștilor, delegații Bundului au părăsit congresul. Âu plecat și doi „economiști" atunci cînd congresul a refuzat să recunoască uniunea lor din străinătate ca reprezentantă a partidului în străinătate. Plecarea a șapte oportuniști a schimbat raportul de forțe în favoarea leniniștilor. în Comitetul Central au fost aleși is- kriști fermi. Congresul a respins cu majoritate de voturi propunerea lui Martov de a alege în redacția O.C. 6 vechi redactori ai „Iskrei". în re- dacția O.C. au fost alese 3 persoane propuse de Lenin. Din acest moment adepții lui Lenin, care au obținut la Congres majoritatea voturilor în alegeri, au început să fie denumiți bolșevici, iar adversarii lui Lenin, care au rămas în minoritate, menșevici. Lupta lui Lenin împotriva oportuniștilor în chestiuni progra- matice și organizatorice a stabilit o linie de demarcație între partea revo- luționară a P.M.S.D.R. — bolșevicii și partea oportunistă — menșevicii. Lenin a făcut o apreciere și o ana- liză profundă a lucrărilor Congresului al II-lea al P.M.S.D.R. în cartea sa „Un pas înainte, doi pași înapoi". Congresul a consacrat victoria mar- xismului asupra „economismului", adoptînd programul și Statutul, a 142 Congresul al lll-lea al P.M.S.D.R. creat un partid social-democrat revo- luționar. Congresul a dezvăluit exis- tența unor serioase divergențe organi- zatorice care au divizat partidul în două părți: bolșevicii și menșevicii; locul vechilor oportuniști, al „econo- miștilor⁴⁴ zdrobiți mai de mult de partid, l-au luat oportuniștii noi — menșevicii. După congres bolșevicii au desfă- șurat o luptă hotărîtă împotriva men- șevicilor, în cursul căreia s-au trans- format într-un partid marxist de sine stătător, de tip nou, într-un partid al leninismului. „Bolșevismul — a scris Lenin — ca un curent de gîn- dire politică si ca partid politic există din 1903“. Congresul al II-lea al P.M.S.D.R. a constituit un punct de cotiturăjn mișcarea muncitorească mondială. în- semnătatea lui istorică constă în fap- tul că el a creat în Rusia un partid cu adevărat marxist pe bazele ideologice și organizatorice elaborate de „Iskra⁴⁴ leninistă. CONGRESUL AL III-LEA AL P.M.S.D.R. — a avut loc la Londra între 12 și 27 aprilie (25 aprilie —10 mai) 1905. La congres au participat 24 de delegați cu vot deliberativ și 14 cu vot consultativ, reprezentînd toate organizațiile mari ale partidului. Acesta a fost primul congres bolșevic. Ordinea de zi a congresului cuprindea: raportul comitetului de organizare, probleme tactice, probleme organiza- torice, atitudinea față de celelalte partide și curente, probleme interne ale vieții de partid și dările de seamă ale delegaților. Congresul s-a întrunit în perioada de avînt a primei revoluții ruse din 1905 — 1907, partidul trebuind să ela- boreze o tactică marxistă unică. Par- tidul era pe atunci scindat în două fracțiuni (bolșevici și menșevici). Congresul a fost pregătit și convocat de bolșevici, sub conducerea lui V. I. Lenin. La congres au fost invi- tate toate organizațiile de partid, atît cele bolșevice cît și cele menșe- vice. Dar menșevicii au refuzat să trimită reprezentanți și au convocat la Geneva o conferință a lor, care a fost de fapt un congres de partid al menșevicilor. în rezoluțiile sale — despre insu- recția armată, despre guvernul revo- luționar provizoriu, despre atitudinea față de tactica guvernului în ajunul revoluției, despre atitudinea față de mișcarea țărănească și altele —, Con- gresul al III-lea a elaborat linia tac- tică a partidului, menită să asigure victoria revoluției burghezo-democra- tice în Rusia și să creeze condițiile pentru trecerea la revoluția socialistă. Tactica bolșevică era diametral o- pusă tacticii menșevicilor. în locul răsturnării țarismului pe calea insu- recției, menșevicii propuneau refor- marea și „îmbunătățirea⁴⁴ lui, în locul hegemoniei proletariatului — hegemo- nia burgheziei liberale, în locul alian- ței cu țărănimea — alianța cu bur- ghezia cadetă, în locul unui guvern revoluționar provizoriu — o Dumă de stat ca centru al „forțelor revolu- ționare⁴⁴ ale țării. Congresul a condam- nat pe menșevici ca „parte care s-a rupt de partid⁴⁴. în problema atitudinii față de cele- lalte partide congresul a adoptat ho- tărîrea „să depună toate eforturile pentru a ajunge la o înțelegere cu or- ganizațiile social-deinocrate naționale în scopul coordonării muncii locale⁴⁴ și al pregătirii „posibilității unirii tu- turor partidelor social-democrate în- tr-un P.M.S.D.R. unic⁴⁴. Ținînd seama de faptul că partidul socialiștilor-revo- luționari, deși partid mic-burghez, era totuși o organizație revoluționară, care exercita influență asupra unei părți însemnate a țărănimii și a intelec- tualității, congresul a arătat că acor- duri provizorii de luptă între social- democrați și organizațiile socialiștilor- revoluționari în vederea luptei îm- potriva absolutismului pot fi în unele cazuri de folos. în privința liberalilor în rezoluție se arăta că partidul va sprijini mișcarea opoziționistă și re- voluționară a burgheziei, dar că va lupta „împotriva tuturor încercărilor Congresul al V-lea al P.M.S D.R. 143 democrației burgheze de a lua în mîi- nile sale mișcarea muncitorească și de a vorbi în numele proletariatului". Congresul al IlI-lea a modificat Statutul partidului: a adoptat § 1 din Statut în formularea lui Lenin; a definit în mod precis drepturile C.C. și relațiile lui cu comitetele locale; a creat un centru de partid unic cu drepturi depline — Comitetul Cen- tral, în locul celor trei centre (C.C., Organul Central, Consiliul partidului) stabilite de Congresul al II-lea al P.M.S.D.R. V. I. Lenin a făcut o analiză și a dat o fundamentare a hotărîrilor Congre- sului al II 1-lea al partidului în celebra sa lucrare: „Două tactici ale social- democratiei în revoluția democratică". CONGRESUL AL IV-LEA (DE UNIFICARE) AL P.M.S.D.R. - a avut loc între 10 și 25 aprilie (23 aprilie — 8 mai) 1906 la Stockholm (Suedia). La congres au participat 112 dele- gați cu vot deliberativ, reprezentând 57 de organizații locale ale partidului, și 22 de delegați cu vot consultativ, în afara de aceasta, la congres au fost reprezentate cu drept de vot consulta- tiv: Bundul, organizația social-demo- crată din Polonia și Lituania și Par- tidul social-democrat leton — cîte 3 delegați din partea fiecăreia și alții. Pe ordinea de zi a congresului figurau problemele: momentul actual, revi- zuirea programului agrar, insurecția armată, acțiunile partizanilor, atitu- dinea față de Duma de stat și față de partidele burgheze etc. Un loc important în lucrările con- gresului l-a ocupat problema agrară. V. I. Lenin a susținut programul naționalizării pămîntului, adică al confiscării pămînturilor moșierești, al desființării proprietății private asupra pămîntului și al trecerii tuturor pă- mînturilor în proprietatea socială a poporului. Acest program urmă- rea atragerea țărănimii de partea revoluției, victoria deplină a revolu- ției burghezo-democratice și crearea condițiilor pentru trecerea la revoluția socialistă. Menșevicii susțineau programul mu- nicipalizării, adică al punerii pămîn- turilor moșierești la dispoziția orga- nelor autoadministrației locale. Acest program nu prevedea răsturnarea puterii țarismului, era un program oportunist, care frîna dezvoltarea revoluției. La congres a avut loc unificarea fracțiunii bolșevicilor cu fracțiunea menșevicilor și unificarea P.M.S.D.R. cu partidele social-democrate națio- nale: partidul leton, social-democrația din Polonia și Lituania, Bundul. Cu toate că menșevicii erau în ma- joritate (62 de menșevici și 46 de bolșevici), ei au fost nevoiți, pentru a nu îndepărta pe oamenii muncii, să accepte formularea dată de Lenin primului paragraf al Statutului cu privire la calitatea de membru de partid și să introducă în rezoluția cu privire la problema agrară revendi- carea confiscării pămînturilor moșie- rești etc. Congresul a ales Comitetul Central, format din 3 bolșevici și 7 menșevici. în redacția Organului Central au intrat numai menșevici. După congres, bolșevicii .și-au păstrat de fapt independența și centrul lor conducător, în frunte cu Lenin. Făcînd bilanțul lucrărilor congre- sului, Lenin a arătat că Congresul a ajutat mult la delimitarea mai pre- cisă a aripii drepte și aripii stingi a social-democratiei. CONGRESUL AL V-LEA AL P.M.S.D.R. — s-a ținut la Londra între 30 aprilie și 19 mai (între 13 mai și 1 iunie) 1907. Au participat 336 de delegați: 105 bolșevici, 97 de menșevici, 57 de bundiști, 44 de so- cial-democrați polonezi, 29 de social- democrați letoni și 4 „în afara fracțiu- nilor". Bolșevicii au fost delegați la congres în special de regiunile cu mari întreprinderi industriale, pe cînd mandatele menșevicilor prove- neau din regiuni cu mică producție, unde predominau meseriașii și inte- lect ual ii mic-burghezi. 144 Congresul al Vl-lea al P.M.S.D. (b) din Rusia Pe ordinea de zi a congresului figu- rau: raportul de activitate al C.C.; raportul fracțiunii din Dumă; pro- blema atitudinii față de partidele bur- gheze; atitudinea față de Duma de stat; problema „congresului muncito- resc“ și a organizațiilor muncitorești fără partid ; problema relațiilor dintre sindicate și partid etc. Una dintre principalele probleme de pe ordinea de zi era aceea a ati- tudinii față de partidele burgheze. Raportul în această chestiune a fost prezentat de V.I. Lenin. Congresul a făcut o apreciere bolșevică asupra tuturor partidelor neproletare și a hotărît să ducă o luptă necruțătoare împotriva partidelor contrarevolu- ționare: sutele negre, monarhiștii, oc- tombriștii etc. Congresul al V-lea a cerut să se ducă o luptă intransigentă de demascare a partidului cadeților. în privința partidelor narodnice se recomanda să fie demascate încercă- rile acestora de a se da drept socia- liste, dar se admitea totodată posibi- litatea unor înțelegeri izolate cu ele în vederea unui atac comun și simul- tan împotriva țarismului și burghe- ziei cadete. La congres, menșevicii au prezentat propunerea de a se convoca un „congres muncitoresc", menit să creeze un partid lipsit de program și care să grupeze pe social-democrați, socialiști-revoluționari și anarhiști. Congresul a demascat această tenta- tivă antipartinică, care urmărea li- chidarea Partidului muncitoresc so- cial-democrat. Congresul al V-lea a condamnat și a respins lozinca men- șevică a „congresului muncitoresc". Luînd în discuție importantul punct de pe ordinea de zi „relațiile dintre sindicate și partid", congresul a respins „teoria" menșevicilor despre neutralitatea sindicatelor și a adoptat rezoluția propusă de bolșevici în care se arăta că partidul trebuie să obțină conducerea politică și ideologică în sindicate. La congres a fost ales un C.C. alcătuit din 5 bolșevici, 4 menșevici, 2 social-democrați polonezi si un social-democrat leton. Congresul a ales ca membri supleanți ai C.C. 10 bolșevici, 7 menșevici, 3 social-de- mocrați polonezi și 2 social-democrați letoni. CONGRESUL AL VI-LEA AL P.M.S.D (b) DIN RUSIA — a avut loc la Petrograd între 26 iulie și 3 august (8—16 august) 1917. La con- gres au participat 157 de delegați cu vot deliberativ și 110 delegați cu vot consultativ, reprezentînd aproxi- mativ 240.000 de membri de partid. V.I. Lenin, urmărit de Guvernul pro- vizoriu, nu a putut să asiste la con- gres. în lucrările sale, Congresul al VLlea s-a condus după indicațiile lui Lenin cu privire la posibilitatea victoriei revoluției socialiste într-o singură țară și la căile de cucerire a puterii de către clasa muncitoare și țărănimea săracă. Principalele probleme dezbătute la congres au fost: raportul politic al C.C. și problema situației politice. Congresul a adoptat linia de orien- tare spre revoluția socialistă, spre organizarea insurecției armate îm- potriva Guvernului provizoriu bur- ghez, a dat o ripostă oportuniștilor care încercau să pună orientarea partidului spre revoluția socialistă în dependență de revoluția proletară din Occident. Congresul a discutat și a aprobat platforma economică a partidului, ale cărei puncte fundamentale pre- vedeau: confiscarea pămîntului mo- șieresc și naționalizarea întregului pămînt din țară, naționalizarea băn- cilor și a marii industrii, instituirea controlului muncitoresc asupra pro- ducției și repartiției. în rezoluțiile sale, congresul a subliniat cu o forță deosebită teza leninistă a alianței dintre proletariat și țărănimea săracă ca o condiție a victoriei revoluției socialiste. în problema mișcării sindicale, con- gresul a condamnat teoria menșevică a neutralității sindicatelor și a arătat că uriașele sarcini istorice care stau în fața clasei muncitoare din Rusia Congresul al VUI-lea al P.C. (b) din Rusia 145 ᵥₒr putea fi îndeplinite numai dacă sindicatele vor fi organizații de clasă combative, care recunosc conducerea politică a partidului comunist. Congresul a adoptat rezoluția ,Despre uniunile de tineret“ (vezi "U.T.C.L. din U.R.S.S.) și a adoptat ᵤn nou Statut al partidului, în care ₛe arăta că toate organizațiile parti- dului trebuie să fie construite pe baza principiului centralismului democratic. r Congresul s-a pronunțat cu hotă- ᵣîre împotriva prezentării lui Lenin în fața justiției guvernului contra- revoluționar al burgheziei, considerînd că aceasta va fi nu o judecată, ci un act de represiune. Congresul a ales Comitetul Central al partidului. Manifestul lansat de congres chema pe muncitori, pe sol- dați și pe țărani să se pregătească sub steagul partidului comunist în vede- rea unor lupte hotărîtoare împotriva burgheziei. CONGRESUL AL VII-LEA AL P.C. (b) DIN RUSIA — primul con- gres al partidului comunist după victoria Revoluției din Octombrie; a avut loc la Petrograd între 6 și 8 martie 1918. La congres au participat 46 de delegați cu vot deliberativ și 58 cu vot consultativ, reprezentînd aproximativ 170.000 de membri ai partidului, care pe vremea aceea număra nu mai puțin de 300.000 de membri. O parte considerabilă din organizații nu au avut timp să tri- mită delegați, din cauza convocării urgente a congresului, ori nu au avut posibilitatea s-o facă, întrucît unele regiuni ale Rusiei sovietice erau ocu- pate de armata germană. Ordinea de zi a congresului: rapor- tul C.C., problema războiului și a păcii, revizuirea programului și schim- barea denumirii partidului, probleme organizatorice și alegerea Comitetului Central. Congresul a fost convocat pentru rezolvarea definitivă a pro- blemei păcii de la Brest. Raportul cu privire la război și pace a fost pre- zentat de V.I. Lenin. Confirmînd justețea liniei lui Lenin în problema păcii, congresul a condamnat poziția lui Troțki și a „comuniștilor de stînga^. Congresul a adoptat cu o majoritate de 30 de voturi contra 12 și 4 abțineri rezoluția lui Lenin cu privire la pacea de la Brest. In rezoluție se releva că sînt inevitabile și în viitor agresiuni militare ale statelor imperialiste împo- triva Republicii sovietice, și de aceea sarcina principală a partidului este de a adopta măsurile cele mai ener- gice și mai hotărîte pentru a întări disciplina, pentru a pregăti masele în vederea apărării pline de abnegație a patriei socialiste, pentru organizarea Armatei Roșii, pentru instruirea mili- tară generală a populației. Congresul a ascultat raportul cu privire la revizuirea programului partidului și la schimbarea denumirii partidului. La propunerea lui Lenin a fost adoptată hotărîrea de a se schimba denumirea partidului din Partidul muncitoresc social-democrat (bolșevic) din Rusia în Partidul Comunist (bolșevic) din Rusia — P. C. (b) din Rusia. Pentru întocmirea noului program al partidului a fost aleasă o comisie. Ca bază a programului a fost adoptat proiectul lui Lenin. CONGRESUL AL VIII-LEA AL P.C. (b) DIN RUSIA — a avut loc la Moscova de la 18 la 23 martie 1919. La congres au fost prezenți 301 delegați cu vot deliberativ, repre- zentînd 313.766 de membri de partid, și 102 delegați cu vot consultativ. Ordinea de zi: raportul de activi- tate al C.C.; programul partidului; crearea Internaționalei Comuniste; situația militară și politica militară; munca la sate etc. Congresul a adoptat noul program al partidului, în care s-a dat carac- terizarea capitalismului și a stadiului celui mai înalt al acestuia — imperia- lismul. în program s-au indicat sar- cinile partidului în lupta pentru so- cialism: desăvîrșirea exproprierii bur- gheziei, conducerea economiei potri- vit unui plan socialist unic, partici- parea sindicatelor la organizarea eco- nomiei naționale, formarea discipli- 10 146 Congresul al IX-lea al P.C. (b) din Rusia. nei socialiste a muncii, folosirea spe- cialiștilor burghezi sub controlul or- ganelor sovietice, atragerea treptată și sistematică a țărănimii mijlocașe la opera de construire a socialismului. în lucrările congresului a ocupat un loc important problema atitudinii față de țărănimea mijlocașă. Mijlo- cașul devenise în acea perioadă figura centrală în agricultură. Începînd din toamna anului 1918, în starea de spi- rit a maselor țărănimii mijlocașe, care pînă atunci șovăise, a intervenit o schimbare în favoarea Puterii sovie- tice. La schimbarea stării de spirit a țărănimii au contribuit consolidarea Puterii sovietice și activitatea Comi- tetelor sărăcimii. Dacă pînă la Congre- sul al VUI-lea partidul ducea o poli- tică de neutralizare a mijlocașului, acum acest lucru nu mai era suficient. Pe baza raportului lui V.L Lenin „Despre munca la sate⁴⁴, Con- gresul a proclamat politica alianței trainice cu țărănimea mijlocașă, alianță în care proletariatul păstra rolul conducător, sprijinindu-se tot- odată pe țărănimea săracă în lupta împotriva chiaburului. în lucrările congresului a ocupat un loc deosebit problema militară. Congresul ceru să se pună capăt în mod hotărît partizanatului și sub- aprecierii disciplinei în armată („opo- ziția militară⁴⁴) și a arătat că progra- mul de lucru la ordinea zilei în do- meniul organizării armatei constă în crearea unei armate a muncitorilor și a țărănimii sărace, pe baza instruc- ției militare obligatorii. în același timp congresul a criticat politica lui Troțki în problema militară și a cerut să fie întărit rolul comuniștilor în armată. Congresul a discutat problema con- strucției sovietice și de partid și a luat hotărîrea de a îmbunătăți com- poziția socială a partidului și de a. proceda la o reînregistrare a membri- lor de partid. CONGRESUL AL IX-LEA AL P.C. (b) DIN RUSIA — a avut loc între 29 martie și o aprilie 1920 la Moscova. La congres au fost prezenți 554 de. delegați cu vot deliberativ, ’reprezen-; tînd 611.978 de membri de partid/ și 162 cu vot consultativ. Congresul a ascultat și a dezbătut' următoarele probleme de pe ordinea de zi: raportul C.C., raportul despre sarcinile imediate ale construcției economice, despre mișcarea sindicală,, despre cooperație etc. Congresul a stabilit sarcinile ime- diate ale țării în domeniul industriei, al transporturilor, subliniind în spe- cial necesitatea participării sindicate- lor la construcția economică, la pre- gătirea de cadre de conducere în in- dustrie din rîndurile muncitorilor, adică la organizarea învățămîntului profesional și tehnic. La congres s-a acordat o atenție deosebită problemei planului unic de dezvoltare a economiei naționale. Locul principal în acest plan îl ocupa problema electrificării întregii econo- mii naționale, electrificare pe care V.L Lenin o preconiza ca pe un grandios program pentru 10—20 de ani (vezi GOELRO). Orientîndu-se ferm pe linia conducerii unice în industrie, congresul a combătut gru- pul „centralismului democratic⁴⁴, în frunte cu Sapronov, care s-a ridicat împotriva conducerii unice, împotriva creării unui puternic aparat sovietic centralizat și împotriva rolului con- ducător al partidului în sistemul dictaturii proletariatului. Congresul a acordat o mare atenție dezvoltării cooperației, înlăturării paralelismului în activitatea organelor cooperatiste și de stat. Congresul a stabilit că principala sarcină organizatorică a partidului este justa repartizare în muncă a membrilor de partid. Au fost mobilizați 5.000 de comuniști pentru refacerea transporturilor. S-a hotărît să fie folosite forțele Armatei Roșii pe frontul muncii (vezi Armate de w7/w rn ) CONGRESUL AL X-LEA AL P.C.(b) DIN RUSIA — a avut loc la Moscova între 8 și 16 martie 1921. La congres au luat parte 694 de delegați cu vot Congresul al X lea al P.C. (b) din Rusia 147 deliberativ, reprezentîud 732.521 de niembri de partid, și 296 de delegați cu vot consultativ. Congresul a as- cultat și a discutat: raportul de activi- tate al C.C. și raportul C.C.C., ra- poartele privind Comitetul principal pentru educație politică și munca de agitație și propagandă a partidului, problema națională, sindicatele și rolul lor în viața economică a țării, problemele construcției de partid, problema înlocuirii sistemului de pre- dare obligatorie a surplusurilor de pro- duse agricole prin impozitul în na- tură, problemele cu privire la încer- cuirea capitalistă, cu privire la unita- tea partidului și la devierea anarho- sindicalistă etc. Victoriile pe fronturile războiului civil au creat condițiile pentru trece- rea la construcția socialistă de pace. Politica comunismului de război, care se ducea în anii războiului civil, nu mai corespundea sarcinilor dezvoltării economiei naționale, care se afla în stare de completă decădere. Se punea cu toată ascuțimea problema căilor și a formelor alianței dintre clasa muncitoare și țărănime. Situația eco- nomică și politică a țării s-a reflectat în partid sub forma discuției-, asupra sindicatelor. Troțki și adepții lui (la care aderase și grupul-„tampon“ al lui Buharin), rupînd problema sin- dicatelor de situația generală, se pro- nunțau de fapt pentru folosirea meto- delor comunismului de război. Grupul „opoziției muncitorești" considera că sarcina economică centrală este pre- darea întregii conduceri a economiei unui congres al „producătorilor". Devierea anarho-sindicalistă a „opo- ziției muncitorești" se îmbina cu lupta fracționistă împotriva unității partidului. Congresul a aprobat cu majoritate zdrobitoare punctul de vedere leni- nist asupra rolului și sarcinilor sindi- catelor, caracterizîndu-le ca o școală a comunismului, o școală de condu- cere. O hotărîre dintre cele mai impor- tante a Congresului al X-lea, îndrep- 10* tată spre asigurarea unei alianțe economice trainice dintre clasa mun- citoare și țărănime, în scopul con- struirii socialismului, a fost hotărîrea de înlocuire a sistemului de predare obligatorie a surplusurilor de produse agricole prin impozitul în natură (vezi Impozit în natură), adoptată pe baza raportului lui V.I. Lenin. Introducerea impozitului în natură și libertatea co- merțului au însemnat trecerea de la politica comunismului de război la noua politică economică. Această ho- tărîre asigura o trainică alianță economică între clasa muncitoare și țărănime în vederea construirii socia- lismului sub conducerea clasei mun- citoare. în rezoluția „Asupra unității parti- dului", congresul a condamnat cu asprime toate fracțiunile și grupurile opoziționiste antipartinice și a însăr- cinat toate organizațiile să vegheze cu strictețe pentru a nu permite nici un fel de acțiune fracționistă. Con- gresul a împuternicit C.C. ca, în cazul încălcării disciplinei de către membrii C.C. și în cazul reînvierii sau tolerării fracționismului, să aplice toate sancțiunile de partid,inclusiv excluderea lor din C.C. și din partid, în rezoluția „Asupra devierii sindica- liste și anarhiste din partidul nostru", congresul a condamnat așa-zisa „opo- ziție muncitorească" și a chemat la luptă hotărîtă împotriva acestei de- vieri. Congresul a făcut o amplă caracterizare a politicii naționale și a schițat drumul ei ulterior în condițiile dictaturii proletariatului. Congresul și-a îndreptat lovitura principală îm- potriva șovinismului de națiune domi- nantă, ca fiind pericolul principal. în problemele construcției de par- tid, congresul a adoptat o serie de hotărîri cu privire la desfășurarea democrației interne de partid, la ridicarea nivelului politic-ideologic al membrilor de partid, cu privire la intensificarea înrîuririi partidului asu- pra maselor fără partid și la mobili- zarea partidului în vederea luptei împotriva forțelor contrarevoluției 148 Congresul al Xl-lea al P.C. (b) din Rusia și împotriva devierilor din sînul partidului. CONGRESUL AL XI-LEA AL P.C. (b) DIN RUSIA — s-a ținut la Mos- cova între 27 martie și 2 aprilie 1922. Au participat 522 de delegați cu vot deliberativ, reprezentînd 532.000 de membri de partid, și 165 de delegați cu vot consultativ. Congresul a ascul- tat și a dezbătut raportul politic și cel organizatoric al C.C., problema sindicatelor, rezultatul curățirii rîn- durilor partidului și altele. Congresul a făcut și bilanțul primului an al noii politici economice. Relevînd pri- mele succese, care confirmau justețea noii politici economice, V.I. Lenin a declarat în raportul său că retragerea s-a sfîrșit și a arătat necesitatea de a se regrupa forțele pentru a trece la o ofensivă hotărîtoare împotriva elementelor capitaliste. El a arătat că n.e.p.-ul înseamnă o luptă înverșu- nată între capitalism și socialism. Pentru a se asigura victoria socialis- mului, este necesar să se ajungă la o alianță trainică între clasa munci- toare și țărănime. Noua perioadă de dezvoltare pașnică a Țării sovie- tice reclama noi forme de legătură: era necesar să se organizeze alianța dintre industria socialistă și economia țărănească, ceea ce nu era posibil decît printr-o largă dezvoltare a cir- culației mărfurilor și prin organiza- rea comerțului de stat și cooperatist. Lenin a lansat lozinca: să învățăm a face comerț civilizat, să învățăm a ne gospodări, să repartizăm în mod just forțele și să organizăm un con- trol sistematic al executării. Con- gresul a adoptat o amplă rezoluție cu privire la politica financiară a Statului sovietic. Lenin a subliniat că partidul își va putea îndeplini sarcinile numai dacă se va respecta o foarte strictă disciplină și se va menține unitatea rîndurilor sale. în îndeplinirea aces- tor indicații date de Lenin, congresul a dat o ripostă ieșirilor capitularde ale lui Reazanov, Preobrajenski și alții, care încercau să strecoare con- cepții oportuniste despre noua poli- tică economică, despre relațiile dintre partid, Soviete și sindicate etc. Con- gresul a condamnat activitatea gru- pului antipartinic „opoziția muncito- rească“, care continua să-și ducă ac- tivitatea scizionistă cu toată hotărî- rea Congresului al X-lea al partidului care interzicea orice activitate frac- ționistă, și a cerut imediata dizolvare a grupului. Congresul al Xl-lea a fost ultimul congres la care a participat si pe care La condus Lenin. CONGRESUL AL XU-LEA AL P.C. (b) DIN RUSIA - s-a ținut la Moscova între 17 și 25 aprilie 1923. La congres au luat parte 408 delegați cu vot deliberativ, reprezentînd 386.000 de membri de partid, și 417 cu vot consultativ. Congresul a dez- bătut următoarele probleme: ra- portul C.C., raportul C.C.C., raportul despre industrie, despre momente na- ționale în construcția de partid și de stat, despre politica fiscală la sate etc. Congresul al XH-lea a fost primul congres al partidului după Revoluția din Octombrie la care V.I. Lenin nu a putut să ia parte, fiind grav bol- nav. Congresul a ținut seama de indicațiile lui Lenin expuse în ulti- mele lui articole („Cum să reorgani- zăm Rabcrinul“, „Despre cooperație" etc.). în problema industriei, congresul a subliniat necesitatea refacerii cît mai urgente a industriei grele, ca „fundamentul trainic al construcției socialiste". în rezoluție se arăta că, întrucît principalele mijloace ale in- dustriei și transporturilor aparțin statului, conducerea vieții economice a țării de către acesta trebuie să aibă un caracter planificat. Congresul a arătat că cea mai importantă sarcină a partidului, care determină succesul revoluției, constă în a păzi și a dez- volta alianța dintre clasa muncitoare și țărănime. în problema muncii la sate, con- gresul a trasat sarcina dezvoltării coo- perației prin toate mijloacele și a atras atenția partidului asupra nece- Congresul al XlV-lea al P.C- (b) al U.R.S.S. 149 sității de a organiza sărăcimea și muncitorii agricoli și de a le acorda sprijin în lupta împotriva chiabu- rului. Congresul a înlocuit parțial sistemul de predare obligatorie a surplusurilor de produse agricole prin impozitul în natură și, în locul diver- selor impozite asupra țărănimii, a introdus impozitul agricol unic. Im- pozitul unic se stabilea în funcție de mărimea și de veniturile fiecărei gospodării și a dat putință Puterii sovietice să ducă în modul cel mai just politica de apărare a intere- selor țărănimii mijlocașe și sărace. Potrivit indicațiilor lui Lenin cu privire la reorganizarea Inspecției muncitorești-țărănești, congresul a hotărît înființarea unui organ unifi- cat, C.C.C. — I.M.Ț. La congres a fost supusă criticii încercarea grupului opoziționist (Osinski etc.) de a slăbi rolul conducător al partidului în aparatul de stat și cel economic. In problema națională, congresul a trasat sarcina lichidării inegalității economice și culturale dintre popoa- rele Țării sovietice și a mobilizat partidul la luptă împotriva devierilor în problema națională, atît împotriva șovinismului de națiune dominantă, cît și împotriva naționalismului local. CONGRESUL ÂL XHI-LEA AL P.C.(b) DIN RUSIA - a avut loc între 23 și 31 mai 1924 la Moscova și a fost primul congres întrunit după moartea lui V.L Lenin. La congres au participat 748 de delegați cu vot deliberativ, reprezentînd 73*5.881 de membri de partid, și 416 delegați cu vot consultativ. Ordinea de zi: raportul politic și raportul organiza- toric al C.C., raportul Comisiei Cen- trale de Control, raportul reprezen- tanței P.C. din Rusia la Comitetul Executiv al Internaționalei Comu- niste, despre comerțul interior și cooperație, despre munca la sate, despre munca în rîndurile tineretului, probleme organizatorice de partid etc. Congresul a arătat că sarcina ac- tuală pe baza aplicării noii politici economice este munca sistematică^ pentru întărirea elementelor socialiste în economia națională. în domeniul industriei de stat s-a adoptat o hotă- rîre cu privire la dezvoltarea metalur- giei. Congresul a însărcinat Comitetul Central să acorde o și mai mare atenție operei de electrificare a U.R.S.S., pentru a face tot posibilul în vederea transpunerii în viață a planului lucrărilor de electrificare, care au o uriașă însemnătate pentru întărirea economiei țării și implicit pentru întărirea socialismului. Con- gresul a subliniat în mod deosebit necesitatea de a pune stăpînire pe piață și de a elimina capitalul privat din domeniul comerțului. A fost aprobată crearea Comisariatului po- porului pentru comerțul interior. Con- gresul a acordat o mare atenție problemei legăturii trainice dintre oraș și sat, a legăturii trainice dintre industria de stat și gospodăria țără- nească. Delegaților la Congresul al XlII-lea le-a fost adusă la cunoștință „Scri- soarea către congres“, dictată de V.L Lenin în decembrie 1922 — ia- nuarie 1923. Ca o măsură menită să asigure unitatea partidului, ridicarea prestigiului C.C. și îmbunătățirea aparatului de partid, Lenin propune să se mărească numărul membrilor C.C. de la 27 de persoane la 50—100 de persoane. în scrisoare Lenin ca- racteriza pe unii membri ai C. C., subliniind atît trăsăturile lor pozitive cît și pe cele negative. Congresul al XlII-lea a arătat uriașa însemnătate a promoției leni- niste și a atras atenția partidului asupra intensificării muncii de pre- dare a bazelor leninismului tinerilor membri de partid. CONGRESUL AL XIV-LEA AL P.C.(b) AL U.R.S.S. - a avut loc între 18 și 31 decembrie 1925 la Moscova. La congres au participat 665 de delegați cu vot deliberativ și 641 cu vot consultativ, reprezentînd 643.000 de membri de partid și 445.000 de candidați de partid. Con- gresul a discutaț: raportul politic 150 Congresul al XV-lea al P.C. (b) al U.R.S.S- și raportul organizatoric al C.C., raportul Comisiei de revizie, al Comi- siei Centrale de Control și al repre- zentanței P.C.(b) din Rusia în Comi- tetul Executiv al Internaționalei Comuniste, problemele curente de construcție economică, problema mun- cii sindicatelor, a muncii Comsomo- lului și problema modificării Statu- tului partidului. Congresul al XIV-lea a trasat ca sarcină „să se asigure U.R.S.S. o independență economică care să fe- rească U.R.S.S. de eventualitatea transformării ei într-o anexă a eco- nomiei capitaliste mondiale, în care scop se va urma linia spre industriali- zarea țării, spre dezvoltarea produc- ției mijloacelor de producție și spre formarea de rezerve în vederea ma- nevrării în domeniul economic⁴⁴. Con- gresul a arătat că în politica sa parti- dul pornește de la teza leninistă po- trivit căreia Țara sovietică are „tot ce e necesar pentru construirea so- cietății socialiste depline⁴⁴. Congresul al XlV-lea a condamnat în mod hotărît opoziția, în frunte cu Kame- nev și Zinoviev. Opoziția, recunos- cînd că Țara sovietică a început să construiască socialismul și că poate să-1 construiască, afirma, în pofida tezelor lui V.I. Lenin, că țara nu are posibilitatea să construiască socialis- mul pînă la capăt, deoarece ea nu va putea să facă față singură, fără aju- torul revoluției internaționale, greu- tăților interne din cauza înapoierii tehnice și economice. Congresul a arătat că în problema posibilităților construirii socialismului într-o sin- gură țară, opoziția a alunecat pe poziții troțkiste, ostile leninismului. Congresul a respins afirmațiile nno- ziționiștilor și a însărcinat Comitetul Central să ducă o luptă hotărîtă împotriva oricăror încercări de sub- minare a unității partidului, ori de unde ar porni ele. Congresul a avut un rol important în zdrobirea grupării antipartinice troțkiste-zinovieviste și în unirea partidului pe baza platfor- mei leniniste. Congresul al XlV-lea a aprobat schimbarea denumirii par- tidului în Partidul Comunist (bolșe- vic) al Uniunii Sovietice — P.C. (b) al U.R.S.S. — și a adoptat un nou Statut al partidului. CONGRESUL AL XV-LEA AL P.C. (b) AL U.R.S.S. — a avut loc la Moscova între 2 și 19 decembrie 1927. Au participat 898 de delegați cu vot deliberativ și 771 cu vot consultativ, reprezentîud 887.233 de membri de partid și 348.957 de candidați de partid. Pe ordinea de zi figurau: raportul C.C.; raportul Comisiei Cen- trale de Control și al Inspecției munci- torești-țărănești; raportul delegației P.C.(b) al U.R.S.S. la Internaționala Comunistă; directivele pentru întoc- mirea planului cincinal; despre munca la țară etc. în perioada care s-a scurs între Congresul al XlV-lea și Congresul al XV-lea, partidul a obținut im- portante succese în opera de indus- trializare a U.R.S.S. A crescut im- portanța industriei socialiste în eco- nomia națională, iar elementele capi- taliste au fost tot mai mult înlătu- rate. în această perioadă s-a intensi- ficat lupta dusă de capitalul interna- țional împotriva U.R.S.S. și a apărut primejdia unui război. Congresul al XV-lea al P.C.(b) al U.R.S.S. a aprobat întru totul linia politică și organizatorică, precum și activitatea C.C. al partidului, și La însărcinat să ducă și pe viitor o politică de pace și de întărire a capacității de apărare a U.R.S.S., să continue într-un ritm susținut industrializarea socialistă a țării și ofensiva împotriva elemente- lor capitaliste pînă la totala lor lichi- dare. Această teză a stat la baza Directivelor adoptate de Congresul al XV-lea cu privire la întocmirea primului plan cincinal al economiei naționale. Pe baza primelor succese impor- tante obținute în lupta pentru indus- trializarea socialistă, Congresul al XV-lea a adoptat o hotărîre cu pri- vire la desfășurarea cît mai largă a colectivizării agriculturii. Congresul Congresul al XVII-lea al P.C. (b) al U.R.S.S. 151 ₐ trasat un plan de extindere și de consolidare a rețelei colhozurilor și sovhozurilor și a dat indicații cu privire la metodele de luptă pentru colectivizarea agriculturii. Congresul al XV-lea a intrat în istoria parti- dului ca congresul colectivizării. Congresul al XV-lea a arătat că opo- ziția troțkistă ,,a rupt ideologicește cu leninismul, a degenerat într-o gru- pare menșevică, a pășit pe calea capi- tulării în fața forțelor burgheziei internaționale și interne și s-a trans- format în mod obiectiv într-un instru- ment al celei de-a treia forțe împo- triva regimului dictaturii proletaria- tului“. Congresul a declarat aparte- nența la opoziția troțkistă și propaga- rea concepțiilor acesteia ca incompa- tibilă cu rămînerea în rîndurile P.C.(b) al U.R.S.S. și a exclus din partid pe toți militanții activi ai blocului troțkist-zinovievist. Totodată con- gresul a însărcinat C.C. și C.C.C. să ia „toate măsurile de înrîurire ideologică spre a convinge pe membrii de rînd ai opoziției trotkiste“. CONGRESUL ÂL XVÎ-LEA AL P.C.(b) AL U.R.S.S. — a avut loc la Moscova între 26 iunie și 13 iulie 1930. La congres au participat 1.268 de delegați cu vot deliberativ și 891 cu vot consultativ, reprezentînd 1.260.874 de membri de partid și 711.609 candidați de partid. Ordinea de zi: raportul politic și raportul organizatoric al C.C., ra- portul Comisiei Centrale de Control, raportul Comisiei Centrale de Revizie, raportul delegației P.C.(b) al U.R.S.S. în C.E.I.C., îndeplinirea planului cincinal al industriei, mișcarea col- hoznică și avîntul agriculturii, sar- cinile sindicatelor în perioada de reconstrucție și alegerea organelor centrale ale partidului. Congresul a acordat o mare aten- ție problemelor politicii externe a U.R.S.S., chemînd partidul să ducă o politică fermă și hotărîtă de pace și să întărească legăturile frățești cu oamenii muncii din țările capita- liste și din colonii. Partidul a adoptat hotărîrea „să asigure și de acum înainte construi- rea socialismului în ritm bolșevic impetuos, să obțină ca planul cinci- nal să fie îndeplinit efectiv în pa- tru ani“. în ceea ce privește agri- cultura, Congresul al XVI-lea a arătat: „Cotitura hotărîtă a maselor de țărani mijlocași spre socialism, ca rezultat al politicii juste duse de partid, și-a găsit cea mai vie expresie în puternica mișcare colhoznică, care la sfîrșitul anului 1929 a cuprins mi- lioane de gospodării țărănești, creînd un nou raport între forțele de cla- să din țară, făcînd ca țăranul mijlocaș care intră în colhoz să devină un reazem al Puterii sovietice, creînd condițiile pentru înlocuirea producției chiaburești de cereale prin producția sovhozurilor și colhozurilor și permi- țînd partidului să treacă de la lo- zinca îngrădirii și eliminării chiabu- rimii la lozinca lichidării chiaburi- mii ca clasă pe baza colectivizării compacte". Congresul a dat indicații cu privire la dezvoltarea prin toate mijloacele a industriei grele și la crearea unei noi baze carbonifere și metalurgice pu- ternice în răsăritul țării, la reorgani- zarea muncii tuturor organizațiilor de masă și la întărirea rolului sindica- telor în construcția socialistă, la antrenarea muncitorilor și a tuturor oamenilor muncii la întrecerea socia- listă. Congresul a zdrobit oportunismul de dreapta și a declarat că vederile opoziției de dreapta sînt incompati- bile . cu apartenența la P.C.(b) al U.R.S.S. Congresul a chemat de ase- menea la luptă împotriva naționalis- mului local și șovinismului de na- țiune dominantă. CONGRESUL AL XVII-LEA AL P.C.(b) AL U.R.S.S. - a avut loc la Moscova între 26 ianuarie și 10 februarie 1934. La congres au parti- cipat 1.225 de delegați cu vot deli- berativ și 736 de delegați cu vot consultativ, reprezentînd 1.874.488 152 Congresul al XVlH-lea al P.C. (b) al U.R.Ș.S. de membri de partid și 935.298 de candidați de partid. Ordinea de zi a congresului a cu- prins raportul de activitate al C.C., raportul de activitate al Comisiei cen- trale de control și al Inspecției mun- citorești-țărănești și raportul de acti- vitate al delegației P.C.(b) al U.R.S.S. în Comitetul Executiv al Internațio- nalei Comuniste, problema celui de-al doilea plan cincinal de dezvoltare a economiei naționale, problema con- strucției de partid și sovietice, alege- rea organelor centrale. Congresul a făcut bilanțul activi- tății partidului în perioada care s-a scurs de la Congresul al XVI-lea, a relevat succesele hotărîtoare ale so- cialismului înregistrate în toate ra- murile economiei și culturii, victoria liniei generale a partidului. Congresul a aprobat în unanimitate rezoluția „Despre cel de-al 2-lea plan cincinal de dezvoltare a economiei naționale a U.R.S.S. (1933—1937)“. Pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor celui de-al doilea plan cincinal, era necesar să se îmbunătă- țească calitatea conducerii organiza- torice. Congresul a adoptat o rezo- luție cu privire la construcția de par- tid și sovietică. în locul Comisiei centrale de control și al Inspecției muncitorești-țărănești, congresul a creat Comisia controlului de partid de pe lîngă C.C. al P.C.(b) al U.R.S.S. și Comisia controlului de stat de pe lîngă Consiliul Comisarilor Poporului al U.R.S.S. Congresul al XVII-lea a adoptat Statutul partidului în noua sa redactare. în partea introductivă se dădea o scurtă definiție a parti- dului comunist și se stabilea locul lui în sistemul organelor dictaturii proletariatului. Congresul a ales organele centrale ale partidului. CONGRESUL AL XVIII-LEA AL P.C.(b) AL U.R.S.S. - a avut loc la Moscova de la 10 la 21 martie 1939. La congres au participat 1.569 de delegați cu vot deliberativ și 466 de delegați cu vot consultativ, reprezen- tînd 1.588.852 de membri de partid și 888.814 candidați de partid. Con- gresul a discutat următoarele ches- tiuni: 1) Raportul de activitate al C.C. al P.C.(b) al U.R.S.S. (raportor LV. Stalin), al comisiei centrale de revizie și al delegației P.C.(b) al U.R.S.S. în C.E.I.C.; 2) Cel de-al 3-lea plan cincinal de dezvoltare a economiei naționale a U.R.S.S.; 3) Modificări în Statutul P.C.(b) al U.R.S.S.; 4) Alegerea Comisiei pentru modificarea programului P.C. (b) al U.R.S.S.; 5) Alegerea organelor cen- trale ale partidului. Congresul al XVIII-lea a aprobat linia politică și activitatea practică a C.C. al P.C.(b) al U.R.S.S. Congresul al XVIII-lea a făcut o analiză profundă a situației interna- ționale și a politicii externe a U.R.S.S. Congresul a subliniat că, în urma crizei economice care a cuprins țările capitaliste începînd din a doua jumă- tate a anului 1937, s-a produs o nouă ascuțire a luptei imperialiste pentru reîmpărțirea lumii. Sub masca „ne- intervenției“ imperialiștii anglo-ame- ricani și cei francezi au dus o politică de încurajare a agresorilor — Ger- mania și Japonia, împingîndu-i la război împotriva U.R.S.S. Politicii agresive a imperialismului i s-a opus politica externă a U.R.S.S. de luptă pentru pace și de lărgire a legăturilor comerciale cu toate țările. Congresul al XVIII-lea a arătat că în domeniul vieții interne, în perioada de care s-a ocupat congresul (1934 — 1939), s-a desăvîrșit recon- strucția industriei și a agriculturii pe baza tehnicii noi, că au fost lichidate definitiv rămășițele claselor exploa- tatoare. Toate aceste schimbări au fost reflectate și consfințite în Consti- tuția U.R.S.S., adoptată la cel de-al VUI-lea Congres general extraordi- nar al Sovietelor din decembrie 1936. Congresul a trasat ca principală sarcină economică — a ajunge din urmă și a depăși cele mai dezvoltate țări capitaliste din punct de vedere economic, adică sub raportul volu- Congresul al XlX-lea al P.C.VS. 153 inului producției industriale pe cap de locuitor. Congresul a aprobat cel de-al 3-lea plan cincinal de dezvoltare a econo- miei naționale. In domeniul dezvol- tării industriale cele mai importante sarcini au fost considerate: dezvolta- rea continuă a industriei construc- toare de mașini, a metalurgiei feroase și neferoase, a energeticii, a indus- triei de combustibil și a industriei chimice. Cel de-al 3-lea plan cincinal prevedea o creștere a producției in- dustriale în cursul cincinalului cu 92%. Congresul a pus în fața lucrătorilor din agricultură sarcina sporirii pro- ducției agricole cu 52%. In rezoluția privitoare la cel de-al 3-lea plan cin- cinal, congresul a subliniat că U.R.S.S. a intrat în etapa desăvîrșirii construirii societății socialiste și a trecerii trep- tate de la socialism la comunism. Congresul al XVIII-lea a introdus modificări în Statutul P.C.(b) al U.R.S.S. și a adoptat în unanimitate Statutul într-o nouă redactare. Re- flectînd schimbările intervenite în structura de clasă a U.R.S.S., Statu- tul partidului în noua lui redactare a stabilit un stagiu de candidat egal pentru toți cei ce intră în partid, prevăzîndu-se ca primirea în partid să se facă exclusiv în mod individual. CONGRESUL AL XIX-LEA AL P. C. U. S. — s-a ținut la Moscova între 5 și 14 octombrie 1952. La congres au participat 1.192 de delegați cu vot deliberativ și 167 de delegați cu vot consultativ, reprezen- tînd 6.013.259 de membri de partid și 868.886 de candidați. Ordinea de zi: 1) Raportul de acti- vitate al Comitetului Central al P.C. (b) al U.R.S.S.; 2) Raportul de acti- vitate al Comisiei Centrale de revizie al P.C.(b) al U.R.S.S.; 3) Directivele Congresului al XlX-lea al partidului cu privire la cel de-al cincilea plan cincinal de dezvoltare a U.R.S.S. pe anii 1951—1955; 4) Modificări în Statutul P.C.(b) al U.R.S.S.; 5) Alegerea organelor centrale ale par’ tidului. Congresul al XlX-lea a făcut o analiză profundă a situației interna- ționale și interne a Uniunii Sovietice. Perioada de după război a fost o perioadă de slăbire continuă a siste- mului capitalist mondial. Ca urmare a zdrobirii Germaniei fasciste și Japoniei imperialiste, precum și a victoriei revoluției democrat-popu- lare, s-au desprins de sistemul capi- talist o serie de țări din Europa și din Asia. Puterile imperialiste au recurs la blocada economică împotriva U.R.S.S., R.P. Chineze și celorlalte țări de democrație populară, scontînd să profite de greutățile economice prin care treceau aceste țări în urma distrugerilor provocate de război și să le supună influenței lor. Țările care au pășit pe calea dezvoltării socialiste au stabilit o strînsă colabo- rare economică, bazată pe ajutorul reciproc și pe tendința comună de a obține un avînt general. Prin aceasta au fost zădărnicite planurile dușmă- noase ale organizatorilor blocadei, în același timp, perturbarea relații- lor comerciale internaționale cu țările lagărului democratic a adus grave prejudicii exportului principalelor state capitaliste și a provocat o nouă agravare a contradicțiilor sistemului mondial capitalist. în aceste condiții, căutînd să se pună la adăpost de criza economică, care devenise iminentă, și pentru a consolida orînduirea capitalistă, puterile imperialiste au pășit pe ca- lea militarizării economiei și a creării de blocuri și grupări militare îndrep- tate împotriva statelor socialiste. Uniunea Sovietică a dus și duce în perioada de după război o politică externă consecventă, îndreptată spre asigurarea unei păci trainice, spre dezvoltarea colaborării internaționale. După ce a discutat raportul de activitate al C.C. al P.C.(b) al U.R.S.S., Congresul al XlX-lea al partidului a hotărît în unanimitate 154 Congresul al XX-lea al P.C.U.S. „să aprobe linia politică și activitatea practică a C.C. al P.C.(b) al U.R.S.S.". Congresul a aprobat Directivele cu privire la cel de-al cincilea plan cincinal de dezvoltare a U.R.S.S. pe anii 1951 — 1955. A fost adoptată hotărîrea cu pri- vire la schimbarea denumirii parti- dului: „Partidul Comunist bolșevic al Uniunii Sovietice (P.C. (b) al U.R.S.S.) să se numească de acum înainte «Partidul Comunist al Uniunii Sovietice» (P.C.U.S.)". Noul Statut aprobat de congres este un puternic mijloc de continuă întărire a unității partidului, de intensificare a educa- ției ideologice a cadrelor, un mijloc pentru desfășurarea democrației in- terne de partid, a criticii și autocri- ticii, un mijloc de luptă pentru construirea societății comuniste (vezi Statutul P.C.U.S.). CONGRESUL AL XX-LEA AL P.C.U.S. — s-a ținut la Moscova între 14 și 25 februarie 1956. La congres au fost prezenți 1.349 de delegați cu vot deliberativ și 81 de delegați cu vot consultativ, repre- zentînd 6.795.896 de membri și 419.609 candidați de partid. Ordinea de zi: 1) Raportul de activitate al C.C. al P.C.U.S. (raportor HrușciovN.S.); 2) Raportul de activitate al Comi- siei Centrale de revizie a P.C.U.S. (raportor Moskatov P.G.); 3) Direc- tivele Congresului al XX-lea al P.C.U.S. cu privire la cel de-al 6-lea plan cincinal de dezvoltare a econo- miei naționale a U.R.S.S. pe 1956 — 1960; 4) Alegerile organelor centrale ale partidului. După ce a discutat raportul de ac- tivitate al C.C. al P.C.U.S., congresul a hotărît în unanimitate: „Să se aprobe pe deplin și în întregime linia politică și activitatea practică a Co- mitetului Central al P.C.U.S.; să se aprobe propunerile și concluziile Comitetului Central cuprinse în ra- portul său de activitate". în rezoluția cu privire la raportul de activitate al C.C. al P.C.U.S., care face o profundă analiză a situației internaționale, se menționează că principala trăsătură a perioadei ac- tuale este ieșirea socialismului din cadrul unei singure țări și transfor- marea lui într-un sistem mondial. Avîntul economiei în țările care pă- șesc pe calea socialistă se desfășoară pe o temelie sănătoasă și în condi- țiile întăririi mereu crescînde a colabo- rării bazate pe egalitatea în drepturi și a întrajutorării frățești. Situația în lumea capitalistă, a cărei zonă s-a îngustat considerabil în urma celui de-al doilea război mondial, se carac- terizează prin ascuțirea continuă a unor contradicții adînci. Congresul al XX-lea a arătat că, în urma pro- cesului de destrămare a sistemului colonial al imperialismului, la ordinea zilei se află problema lichidării totale a sistemului colonial. Uniunea Sovietică a opus politicii „de pe poziții de forță", dusă de pu- terile imperialiste, o politică iubitoare de pace, îndreptată spre slăbirea încordării internaționale și preîntâm- pinarea unui nou război. Congresul a aprobat politica externă dusă de C.C. al P.C.U.S. și de guvernul sovie- tic, bazată pe principiul leninist al coexistenței pașnice dintre socialism și capitalism. în hotărîrile și în documentele con- gresului au căpătat o nouă dezvoltare o serie de probleme principiale: pro- blema coexistenței pașnice a celor două sisteme, a posibilității preîn- tâmpinării războaielor și a formelor de trecere a diferitelor țări la socia- lism. în problema războaielor, în hotărîrile congresului se arată că, atâta timp cît există imperialismul, se menține și baza economică pentru izbucnirea războaielor. Dar s-au creat forțe, reprezentate prin lagărul socia- list, prin puternica mișcare muncito- rească din țările capitaliste, prin mișcarea populară a partizanilor păcii și printr-o serie de state care luptă activ împotriva războiului,, care dis- pun de mijloace serioase ca să nu în- găduie dezlănțuirea unui război de Congresul al XX-lea al P.C.U.S. 155 către imperialiști. In condițiile ac- tuale nu există o inevitabilitate fatală ₐ războiului, dar aceasta nu înseamnă că pacea se poate menține de la sine, pentru preîntâmpinarea războiului este necesar ca toate forțele iubitoare de pace să fie vigilente și mobilizate, să acționeze într-un front unit și să nu slăbească eforturile lor în lupta pentru menținerea păcii. Generalizînd experiența mișcării muncitorești internaționale, expe- riența construirii socialismului, con- gresul a arătat că, în urma profunde- lor schimbări istorice petrecute pe arena internațională în favoarea so- cialismului, se deschid noi perspec- tive în ceea ce privește trecerea țări- lor de la capitalism la socialism. Congresul a subliniat că formele acestei treceri vor fi în viitor tot mai variate. Nu este însă obligatoriu ca trecerea de la capitalism la socialism să fie legată în orice condiții de un război civil, deși, firește, pentru o serie de țări capitaliste, unde capita- lismul este încă puternic, o ascuțire serioasă a luptei de clasă este inevi- tabilă. în noile condiții, într-o serie de țări, clasa muncitoare în frunte cu partea ei înaintată, unind în jurul ei țărănimea muncitoare, cercuri largi ale intelectualității, toate forțele pa- triotice și dînd o ripostă hotărîtă elementelor oportuniste, are posibili- tatea de a înfrînge forțele antipopu- lare, de a cuceri o majoritate trainică în parlament și a-1 transforma din- tr-un organ al democrației burgheze într-un instrument al adevăratei vo- ințe populare. Congresul a arătat că în condițiile actuale capătă o însemnă- tate excepțională problema unității clasei muncitoare, a sindicatelor mun- citorești, unitatea de acțiune a parti- delor sale politice: a comuniștilor, socialiștilor și celorlalte partide mun- citorești. în domeniul politicii interne din anii perioadei de care se ocupă ra- portul, partidul, supunînd unei exa- minări critice situația în agricultură și în industrie, a luat o serie de măsuri importante pentru a face un nou mare pas înainte pe calea dezvoltării so- cialiste a țării. Ca urmare a aplicării consecvente a liniei generale a parti- dului s-a obținut o însemnată creș- tere a tuturor ramurilor producției sociale, a bunăstării materiale și nive- lului cultural al poporului, a crescut puterea Statului sovietic. Congresul a chemat partidul și poporul sovietic să continue lupta pentru rezolvarea pe căile întrecerii economice pașnice, în cel mai scurt termen istoric, a sar- cinii economice fundamentale a Uniunii Sovietice, care constă în a ajunge din urmă și a întrece țările capitaliste cele mai dezvoltate în ceea ce privește producția pe cap de locuitor. Congresul a relevat că perioada care a trecut de la Congresul al XlX-lea a fost o perioadă de creștere continuă a puterii și prestigiului P.C.U.S., de întărire a unității leni- niste a partidului, de creștere a rolului său conducător în societatea sovie- tică. Principala trăsătură care carac- terizează activitatea Comitetului Central din perioada cuprinsă de raport a fost restabilirea conducerii colective. Comitetul Central a combă- tut cultul personalității, a cărui răs- pîndire a diminuat rolul partidului și al maselor populare și a dus nu rareori la lipsuri serioase în muncă. Congresul a aprobat activitatea in- tensă desfășurată de C.C. pentru re- stabilirea normelor leniniste ale vieții de partid, pentru dezvoltarea demo- crației interne de partid, pentru perfecționarea stilului și metodelor muncii de partid. In domeniul activi- tății ideologice, congresul a subliniat necesitatea unei strînse legături a propagandei și agitației cu sarcinile creării bazei materiale de producție a comunismului, a unui belșug de bunuri materiale și culturale, a creș- terii conștiinței comuniste a cetățe- nilor, necesitatea de a pune capăt dogmatismului și bucherismului, străine spiritului creator al marxism- leninismului. 156 Congresul național indian Congresul al XX-lea a aprobat în unanimitate Directivele celui de-al 6-lea plan cincinal de dezvoltare a economiei naționale a U.R.S.S. Con- gresul a arătat că principalele sar- cini ale celui de-al 6-lea plan cincinal constau în a asigura, pe baza dezvol- tării cu precădere a industriei grele, a progresului tehnic neîntrerupt și a ridicării neîncetate a productivității muncii, o continuă și puternică dez- voltare a tuturor ramurilor economiei naționale, în a realiza un avînt pu- ternic al producției agricole și a obține pe această bază ridicarea considerabilă a bunăstării materiale și a nivelului cultural al poporului sovietic. In Directivele congresului cu pri- vire la cel de-al 6-lea plan cincinal se prevedea pentru anul 1960 o creș- tere a producției industriale cu apro- ximativ 65%, din care producția mijloacelor de producție va crește cu aproximativ 70%, iar producția bunurilor de consum cu aproximativ 60%. In planul celui de-al 6-lea cincinal se prevedea sporirea venitului național cu aproximativ 60%, creș- terea salariului real al muncitorilor și funcționarilor cu aproximativ 30%, sporirea veniturilor în natură și în bani ale colhoznicilor, în medie, cu cel puțin 40%. Congresul a trasat sarcina de a înfăptui în cel de-al 6-lea cincinal o serie de măsuri ca majora- rea salariilor muncitorilor și funcțio- narilor cu salarii mici, reducerea zilei de muncă, reglementarea pensiilor și îmbunătățirea condițiilor de viață a bătrînilor etc. Congresul al XX-lea a adoptat ho- tărîrea de a aduce unele modificări Statutului P.C.U.S. și de a reface programul partidului, însărcinînd Co- mitetul Central să prezinte proiectul noului program celui de-al XX 1-lea Congres al P.C.U.S. Congresul a ales Comitetul Central în număr de 133 de membri și 122 de membri su- pleanți și Comisia Centrală de revizie. Au participat în calitate de oaspeți la congres delegațiile a 55 de partide comuniste și muncitorești. Congresul a constituit o importantă etapă în dezvoltarea P.C.U.S. și a Statului sovietic, în dezvoltarea mișcării mun- citorești si comuniste internaționale. CONGRESUL NAȚIONAL INDIAN — partidul burghez de guvernămînt din India. Congresul național indian a fost creat în 1885 în vederea luptei contra dominației engleze și a grupat inițial reprezentanți ai diferitor clase și grupuri sociale ale societății indiene — burghezi, moșieri, intelectuali și oameni ai muncii. Ideologia oficială a Congresului a fost programul așa- numitei „rezistențe non-violente", elaborat de unul din cei mai de vază fruntași ai mișcării de eliberare na- țională din India și conducători ai Congresului — Gandhi. în decembrie 1929, la sesiunea anuală a Congresu- lui, ținută la Lahor (Penjab), a fost formulată revendicarea independen- ței depline a Indiei. In perioada 1930 — 1940 s-a întărit în Congres influența aripii de stînga, care cerea o mai largă participare a indienilor la aparatul administrativ al țării. Față de refuzul Angliei (în 1940 și 1942) de a satisface cererea de creare a unui „guvern național", Congresul a amenințat cu declanșarea unei campanii de nesupunere civilă, din care cauză a fost declarat în 1942 în afara legii, iar liderii săi, printre care Gandhi și Nehru, au fost arestați. în 1947, după împărțirea Indiei în două dominioane — India și Pachistan —, Congresul național indian a devenit partidul guverna- mental al Indiei și a format guvernul, în frunte cu Nehru. Pînă în 1947, Congresul grupa partide antiimperialiste, care mai tîrziu, constituindu-se în partide de sine stătătoare, au ieșit din cadrul lui. în 1947 a ieșit din Congres parti- dul comunist, în 1948 s-a desprins aripa de stînga, formînd partidul muncitoresc-țărănesc, și în același an s-a separat partidul socialist* Consfătuirile reprezentanților part. com. și munc. 157 Principalele organe ale Congresului sînt conferința partidului, Comitetul național indian al Congresului și Comitetul de lucru. CONGRESUL P.C.U.S. — organul suprem al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Convocarea con- gresului partidului și ordinea de zi sînt anunțate cel mai tîrziu cu o lună și jumătate înainte de congres. Normele de reprezentare la congresul partidului sînt stabilite de Comitetul Central al P.C.U.S. Congresul ascultă și aprobă raportul Comitetului Cen- tral al partidului, al Comisiei cen- trale de revizie și al altor organizații centrale, revizuiește și modifică pro- gramul și Statutul partidului, stabi- lește linia partidului în problemele fundamentale ale politicii. Congresul alege Comitetul Central al partidu- lui și Comisia centrală de revizie. Conform Statutului P.C.U.S., con- gresele ordinare se convoacă nu mai rar decît o dată la patru ani. Congre- sele extraordinare se convoacă de către Comitetul Central din proprie inițiativă sau la cererea a cel puțin ¹/₃ din numărul total al membrilor reprezentați la ultimul congres al partidului. (Despre diferitele congrese ale partidului vezi Congresul I, Con- gresul al II-lea etc.) CONGRESUL SINDICATELOR IN- DUSTRIALE (C.I.O.) — vezi Federa- ția americană a muncii — Congresul sindicatelor industriale. CONJUNCTURĂ — 1) situație, sta- re de lucruri într-un moment dat. 2) Situația economiei capitaliste (în toate țările capitaliste, în anumite țări, în anumite ramuri economice etc.) pe o perioadă de timp bine de- terminată (lună, trimestru, an etc.). Indicatorii conjuncturii sînt: datele despre producție, șomaj, comerț exterior, prețuri, cursurile hîrtiilor de valoare, numărul falimentelor etc. Favorabilă (bună) se numește conjunctura în perioada de avînt al producției; conjunctura nefavorabilă (proastă) este cea din perioada de criză sau depresiune. CONSERVATISM — atracție spre trecut, atașament față de vechea orînduire și de vechile rînduieli, năzuință de a le menține. Conser- vator — 1) partizan al menținerii vechilor rînduieli, adversar al pro- gresului, al inovațiilor și transformă- rilor; 2) membru al partidului con- servator. CONSFĂTUIRILE REPREZEN- TANTILOR PARTIDELOR COMU- NISTE ȘI MUNCITOREȘTI — au avut loc la Moscova în noiembrie 1957. Consfătuirea reprezentan- ților partidelor comuniste și muncito- rești din țările socialiste a avut loc între 14 și 16 noiembrie 1957. La consfătuire au luat parte delegații ale Partidului Muncii din Albania, Partidului Comunist Bulgar, Partidu- lui Comunist din Cehoslovacia, Parti- dului Comunist Chinez, Partidului Muncii din Coreea, Partidului Socia- list Unit din Germania, Partidului Popular Revoluționar Mongol, Parti- dului Muncitoresc Unit Polonez, Parti- dului Muncitoresc Romîn, Partidu- lui Muncitoresc Socialist Ungar, Parti- dului Comunist al Uniunii Sovietice și Partidului celor ce muncesc din Vietnam. Reprezentanții acestor par- tide au discutat problemele actuale ale situației internaționale și ale luptei pentru pace și socialism, pre- cum și problemele relațiilor dintre partidele marxist-leniniste din țările socialiste. La consfătuire a fost adop- tată în unanimitate o Declarație, care a constituit un exemplu de dez- voltare creatoare a marxism-leninis- mului, pe baza experienței colective a partidelor comuniste. Declarația a generalizat experiența muncii parti- delor comuniste și muncitorești din țările socialiste pentru crearea și întărirea sistemului mondial socialist. Totodată în ea se face bilanțul expe- rienței mișcării muncitorești din ță- rile capitaliste, precum și al expe- rienței luptei de eliberare națională a popoarelor din țările coloniale și dependente. 158 Consiliu cil economiei naționale O mare importanță pentru întări- rea ideologică și organizatorică a partidelor comuniste o au indicațiile din Declarația cu privire la necesi- tatea luptei hotărîte împotriva revi- zionismului, care este, în condițiile actuale, principalul pericol în rîndu- rile mișcării comuniste internațio- nale, precum și la înlăturarea dogma- tismului și sectarismului. Clarificarea, în Declarație, a problemelor legilor principale ale revoluției socialiste și ale construcției socialiste, proprii tutu- ror țărilor care pășesc pe calea socia- lismului, și a necesității de a se ține seamă de particularitățile naționale ale diferitelor țări a înarmat parti- dele comuniste cu o puternică armă teoretică în lupta pentru victoria socialismului și a dat o lovitură opor- tuniștilor (tezele despre necesitatea întăririi unității țărilor socialiste și despre principiile relațiilor dintre ele; despre marea însemnătate istorică a sistemului mondial socialist și despre necesitatea continuei lui întăriri; despre diferitele forme de trecere a țărilor la socialism). Consfătuirea delegațiilor partidelor comuniste și muncitorești din 64 de țări, venite în Uniunea So- vietică cu prilejul sărbătoririi celei de-a 40-a aniversări a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, a avut loc între 16 și 19 noiembrie 1957. Repre- zentanții partidelor comuniste și muncitorești au făcut schimb de păreri în problemele actuale ale situației internaționale și au adresat muncitorilor și țăranilor din toate țările, bărbaților și femeilor din în- treaga lume, tuturor oamenilor de bună-credință „Manifestul păcii“, con- ținînd chemarea de a izbăvi omenirea de primejdia unui război. CONSILIU AL ECONOMIEI NA- ȚIONALE — organ al conducerii de stat a industriei și construcțiilor într-o regiune economică-administrativă. în anii de după război, proporțiile sporite ale producției au necesitat întărirea conducerii concrete și ope- rative a economiei naționale, perfec- ționarea formelor organizatorice de conducere. Plenara din februarie 1957 a C.C. al P.C.U.S. a considerat necesar să se înfăptuiască trecerea de la con- ducerea economică prin ministere pe ramuri la un nou sistem de condu- cere, bazat pe principiul teritorial, în conformitate cu legea adoptată la cea de-a Vil-a sesiune a Sovietului Suprem al U.R.S.S., pe întreg terito- riul țării au fost create, de către Sovietele Supreme ale republicilor unionale, regiuni economice-adminis- trative. în fiecare regiune economică- administrativă a fost creat un consi- liu al economiei naționale, care este chemat să conducă în mod nemijlocit organizațiile economice, întreprinde- rile și șantierele din subordinea lui, călăuzindu-se după sarcinile planului de stat de dezvoltare a economiei naționale. Consiliile economiei națio- nale elaborează și îndeplinesc planu- rile de perspectivă și planurile curente de producție, de construcții și de aprovizionare tehnică-materială, pla- nurile de specializare a întreprinderi- lor, de cooperare în producție și de furnizare reciprocă de materii prime și semifabricate, atît în cadrul regiu- nii economice-administrative cît și în afara teritoriului ei. învestit cu toate drepturile necesare pentru des- fășurarea activității economice și financiare, consiliul economiei națio- nale poartă răspunderea deplină pen- tru îndeplinirea planurilor de pro- ducție și pentru rezultatele econo- mice ale activității întreprinderilor și șantierelor din subordinea lui. Consiliul economiei naționale este direct subordonat în întreaga lui activitate Consiliului de Miniștri al republicii unionale. Consiliul economiei naționale din- tr-o regiune economică-administra- tivă este format de Consiliul de Miniș- tri al republicii unionale în urmă- toarea componență: președintele con- siliului economiei naționale, vicepre- ședinții și membri ai consiliului econo- miei naționale. Președinții consiliilor economiei naționale pot să fie numiți Consiliul Comisarilor Poporului al U.R.S.S. 159 miniștri și pot să facă parte din Con- siliul de Miniștri al republicii unio- nale. Principalele organe ale consi- liului economiei naționale sînt direc- țiile pe ramuri și trusturile, cărora le sînt subordonate întreprinderile industriale și organizațiile de con- strucții. Serviciile funcționale ajută direcțiile pe ramuri și trusturile să coordoneze activitatea întreprinde- rilor, să dezvolte pe scară largă coope- rarea în producție, să introducă me- tode noi, avansate în tehnica și în organizarea producției. Structura aparatului consiliilor eco- nomiei naționale este adaptată la condițiile concrete ale regiunii eco- nomice-administrative. De pildă, în cadrul Consiliului economiei națio- nale din- Ivanovo au fost create opt direcții pe ramuri:‘direcția industriei energetice și a combustibilului, a construcțiilor și a materialelor de construcții, a industriei construc- toare de mașini și a industriei chimice, a industriei forestiere și de prelucrare a lemnului, a industriei bumbacului, a industriei textile, a industriei ușoare, a industriei alimentare cît și o direcție a aprovizionării tehnice- materiale. In afară de aceasta, există servicii funcționale: producție și tehnică, planificare economică, serviciul muncă și salarii, serviciul financiar, contabilitatea centrală, ser- viciul cooperare și legături interraio- nale, serviciul cadre și instituții de învățămînt și serviciul economic- administrativ. Pe lîngă consiliile economiei națio- nale funcționează, cu drept de organ consultativ, consilii tehnice-econo- mice, din care fac parte conducători ai consiliilor economiei naționale, specialiști de vază, oameni de știință, inovatori în producție și reprezen- tanți ai organizațiilor obștești. Sfera activității consiliilor tehnice-econo- mice este vastă: ele contribuie la ridicarea nivelului conducerii, la re- zolvarea sarcinilor progresului tehnic, ale cooperării în producție în cadrul regiunii, la îmbunătățirea indicilor economici ai întreprinderilor și șan- CONSILIUL CENTRAL AL SINDI- CATELOR DIN U.R.S.S. — organul suprem de conducere a mișcării sin- dicale din U.R.S.S. Este ales de Congresul sindicalelor din U.R.S.S., căruia îi dă socoteală de activitatea sa. Pentru prima dată Consiliul Cen- tral al Sindicatelor a fost ales la Conferința generală a sindicatelor din Rusia în 1917. Consiliul Central al Sindicatelor din U.R.S.S. alege un prezidiu și un secretariat, organe care funcționează în permanență. C.C.S. din U.R.S.S. stabilește sarcinile sindicatelor și îndrumează întreaga lor activitate, ia parte la elaborarea planurilor eco- nomiei naționale; conduce întrecerea socialistă; elaborează și supune spre examinare guvernului proiectele de legi în problemele salariilor, securității muncii, asigurărilor sociale, deservirii social-culturale a oamenilor muncii; emite instrucțiuni, regulamente și lămuriri cu privire la aplicarea legisla- ției muncitorești în vigoare; conduce asigurările sociale de stat; organi- zează pe scară unională acțiuni cultu- rale, sportive și alte acțiuni de masă; organizează școli și cursuri sindicale; aprobă bugetul sindicatelor; repre- zintă în mișcarea sindicală interna- țională sindicatele sovietice și, în numele lor, participă la asociațiile sindicale internaționale. C.C.S. din U.R.S.S. reprezintă sindi- catele în organizațiile de stat, econo- mice, obștești și de altă natură și participă activ în numele sindicatelor la viata politică si socială a tării. CONSILIUL COMISARILOR PO- PORULUI AL U.R.S.S.— așa s-a numit pînă în 1946 organul suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat — guvernul U.R.S.S. Primul Consiliu al Comisarilor Poporului a fost format imediat după victoria Revoluției din Octombrie, la cel de-al II-lea Congres general al Sovietelor din Rusia — în ziua de 26 octombrie (8 noiembrie) 1917; președinte al 160 Consiliul de ajutor economic reciproc Consiliului Comisarilor Poporului a fost ales V. I. Lenin. La 15 martie 1946 Consiliul Comisarilor Poporului al U.R.S.S. s-a transformat în Consi- liul de Miniștri al U.R.S.S. CONSILIUL DE AJUTOR ECO- NOMIC RECIPROC —a fost creat în ianuarie 1949, la conferința repre- zentanților U.R.S.S., Bulgariei, Un- gariei, Poloniei, Romîniei și Ceho- slovaciei care a avut loc la Moscova. La sfîrșitul lui februarie 1949, a fost primita în Consiliul de ajutor economic reciproc Albania, iar în septembrie 1950 Republica Demo- crată Germană. în sarcinile consi- liului intră organizarea schimbului de experiență economică, a ajuto- rului tehnic reciproc, realizarea conec- tării și coordonării pe bază de pla- nuri a dezvoltării ramurilor princi- pale ale economiei țărilor membre ale consiliului, pe baza diviziunii rațio- nale a muncii între ele. Consiliul organizează și dirijează colaborarea economică dintre țări, perfecționează formele și metodele colaborării. Con- siliul are la baza sa principiul egali- tății depline în drepturi și ia hotă- rîri numai cu asentimentul părții interesate. Activitatea Consiliului de ajutor economic reciproc reprezintă o ilustrare vie a noului tip de relații economice internaționale stabilite în- tre țărie lagărului socialismului și democrației. Aceste relații sînt bazate pe prietenie, pe respectarea suvera- nității naționale și pe avantaj reci- proc. Economia planificată a statelor socialiste permite să se realizeze de asemenea dezvoltarea planificată a colaborării economice între ele. CONSILIUL DE MINIȘTRI AL U.R.S.S. — organul suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat a U.R.S.S. — guvernul U.R.S.S. (pînă în 1946 guvernul U.R.S.S. s-a numit Consiliul Comisarilor Poporului). Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. este format la ședința comună a ambelor camere ale Sovietului Suprem al U.R.S.S. Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. este răspunzător și dă soco- teală de activitatea sa în fața Sovie- tului Suprem al U.R.S.S., iar în intervalul dintre sesiunile Sovietului Suprem al U.R.S.S. — în fața Prezi- diului Sovietului Suprem al U.R.S.S. Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. emite hotărîri și dispoziții pe baza legilor în vigoare și controlează exe-, cutarea acestora. Aplicarea hotărîri- lor și dispozițiilor Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. este obligatorie pe întregul teritoriu al U.R.S.S. Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. coor- donează și îndrumează activitatea instituțiilor care îi sînt subordonate; ia măsuri pentru realizarea planului economiei naționale, a bugetului de stat și în vederea consolidării siste- mului monetar și de credit; ia măsuri în vederea asigurării ordinii publice, a apărării intereselor statului și ocrotirii drepturilor cetățenilor; exer- cită conducerea generală în domeniul relațiilor cu statele străine; stabilește contingentele anuale de cetățeni care urmează a fi chemați la îndeplinirea serviciului militar activ, conduce organizarea generală a Forțelor Ar- mate ale țării; înființează, în caz de necesitate, comitete speciale și direc- ții generale pe lîngă Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. pentru probleme de construcție economică și culturală, precum și pentru problemele apărării. Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. are dreptul, în ramurile administrației și economiei care intră în competența U.R.S.S., să suspende hotărîrile și dispozițiile Consiliilor de Miniștri ale republicilor unionale și să anuleze ordinele si instrucțiunile miniștrilor U.R.S.S. ’ Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. e constituit de către Sovietul Suprem al U.R.S.S. și e format din: președin- tele Consiliului de Miniștri, prim- vicepreședinții și vicepreședinții Con- siliului de Miniștri al U.R.S.S., miniș- trii U.R.S.S., președinții unei serii de comitete și comisii de pe lîngă Consiliul de Miniștri, președintei Consiliul miniștrilor afacerilor externe 161 conducerii Băncii de Stat a U.R.S.S., șeful Direcției Centrale :le Statistică de pe lîngă Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. Din Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. fac parte din oficiu preșe- dinții Consiliilor de Miniștri ale repu- blicilor unionale. Din martie 1958, președinte al Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. ₍qte N. S. Hrusciov. CONSILIUL' DE SECURITATE - vezi Organizația Națiunilor Unite. CONSILIUL' EUROPEAN - orga- nizație internațională creată în 1949, chipurile, pentru studierea „proble- melor economice și culturale", dar care în realitate este menită să unească cercurile guvernante ale țărilor capi- taliste din Europa în vederea luptei împotriva mișcării socialiste. în con- formitate cu statutul Consiliului euro- pean, semnat la 5 mai 1949 la Londra de miniștrii afacerilor externe ai Angliei, Franței, Belgiei, Olandei, Luxemburgului, Italiei, republicii Ir- landa, Suediei, Danemarcii și Norve- giei, s-au format două organe: Comi- tetul miniștrilor (cîte un reprezentant de fiecare țară) și Adunarea consul- tativă, în care Anglia, Franța și Italia au cîte 18 delegați, iar ceilalți participanți la Consiliul european cîte 3 — 6 delegați. Sediul Consiliului european este în orașul Strasbourg (Franța). în 1950 a fost primită în Consiliul european Republica Federală Ger- mană. CONSILIUL MINIȘTRILOR AFA- CERILOR EXTERNE (C.M.A.E.) - a fost constituit în conformitate cu hotărîrile Conferinței de la Potsdam din 1945, fiind format din miniștrii afacerilor externe ai U.R.S.S., Chinei, Marii Britanii, Franței și S.U.A., în scopul desfășurării „activității pregă- titoare necesare pentru reglementarea pașnică" după terminarea celui de-al doilea război mondial. Sarcina C.M.A.E. a fost de a pregăti proiectele tratatelor de pace cu Italia, Romînia, Bulgaria, Ungaria și Finlanda, precum și de a pregăti reglementarea pașnică — Dicționar Politic pentru Germania, tratatul de stat cu Austria și tratatul de pace cu Japonia. La elaborarea clauzelor tratatelor de pace cu fiecare dintre fostele state agresoare, C.M.A.E. trebuia să se compună din reprezen- tanții țărilor care au semnat condi- țiile de capitulare a statului respectiv. în total au avut loc șase sesiuni ale C.M.A.E., în intervalele cărora au avut loc ședințe ale locțiitorilor miniștrilor afacerilor externe. Pri- mele două sesiuni ale C.M.A.E. — de la Londra (septembrie- octombrie 1945) și de la Paris (aprilie- iulie 1946) — au fost consacrate pre- gătirii tratatelor de pace cu Italia, Romînia, Bulgaria, Ungaria și Fin- landa. Proiectele tratatelor de pace cu cele cinci țări, pregătite la aceste sesiuni, au fost prezentate la Confe- rința de pace de la Paris din 1946. A treia sesiune a C.M.A.E., care a avut loc la New York în noiem- brie-decembrie 1946, a fost consa- crată discutării și punerii de acord a acelor condiții ale tratatelor de pace în privința cărora nu fusese realizată o înțelegere la Conferința de pace de la Paris. Ea a elaborat textele defi- nitive ale tratatelor de pace cu Ita- lia, Bulgaria, Romînia, Ungaria și Finlanda, semnate în februarie 1947 (vezi Tratatele de pace din 1947). A patra, a cincea și a șasea sesiune a C.M.A.E. (de la Moscova, Londra și Paris) au fost consacrate problemei germane și pregătirii tratatului de stat cu Austria. La a patra sesiune a C.M.A.E. (martie-aprilie 1947), dele- gațiile S.U.A., Angliei și Franței s-au angajat pe drumul renunțării la acordurile de la Potsdam din 1945 care prevedeau crearea unei Germanii unite și democratice. Politica S.U.A., sprijinită de Anglia și de Franța, a împiedicat rezolvarea problemei ger- mane și la cea de-a cincea se- siune a C.M.A.E. (noiembrie- decembrie 1947). A șasea sesiunea C.M.A.E., care a avut loc la Paris în mai-iunie 162 Consiliul Mondial al Păcii 1949, s-a întrunit după o întrerupere de aproape un an și jumătate. La sesiunea de la Paris, Uniunea Sovie- tică a prezentat o serie de propuneri îndreptate spre restabilirea unității politice și economice a Germaniei și spre înfăptuirea măsurilor necesare în scopul pregătirii fără întîrziere a tratatului de pace cu Germania. Cu toate că la sesiune nu s-a reușit, din cauza poziției S.U.A., a Angliei și a Franței, să se ajungă la un acord m privința restabilirii unității econo- mice și politice a Germaniei, au fost adoptate o serie de propuneri ale Uniunii Sovietice; între altele, a fost creată posibilitatea unui acord în problema austriacă. Politica „războiului rece“, dusă de puterile occidentale față de U.R.S.S., a agravat situația internațională și a împiedicat reglementarea de comun acord a problemelor litigioase. Guver- nul sovietic a luat măsuri în vederea slăbirii încordării în relațiile interna- ționale pe calea tratativelor, fapt care a avut ca rezultat întîlnirile miniștrilor afacerilor externe ai U.R.S.S., S.U.A., Angliei și Franței la Conferința de la Berlin din 1954 și la Conferința de la Geneva din 1955. CONSILIUL MONDIAL AL PĂCII — organ obștesc internațional, care stă în fruntea mișcării popoarelor din toate țările pentru apărarea păcii și securității, împotriva pregătirii unui nou război; s-a format în noiem- brie 1950 la cel de-al doilea Congres mondial al partizanilor păcii, care s-a ținut la Varșovia. în Consiliul Mondial al Păcii intră reprezentanți ai tuturor popoarelor lumii, inclusiv ai popoarelor din țările coloniale și dependente. Sînt reprezentate în el cele mai diferite pături sociale ale populației, oameni cu diferite convingeri politice, din diferite partide și de diferite credințe religioase. La prima ședință a consi- liului a fost ales președinte Joliot- Curie (decedat în 1958). In birou au intrat militanți de vază pe tărîm șQcial din numeroase țări, De la primii pași ai activității sale Consiliul Mondial al Păcii și-a cîștigat simpatia largă a tuturor popoarelor. Prima lui sesiune, care a avut loc la Berlin, la 21—26 februarie 1951, a votat un Apel pentru încheierea unui Pact al Păcii între cele cinci mari puteri: U.R.S.S., Republica Popu- lară Chineză, S.U.A., Anglia și Franța, în întreaga lume s-a desfășurat o largă campanie de strîngere de sem- nături în sprijinul cererii de încheiere a Pactului Păcii. Pînă la sfîrșitul lui martie 1952 s-au strîns 612.522.000 de semnături. Sesiunea a adoptat o rezoluție pen- tru rezolvarea pe cale pașnică a problemei germane, a celei japoneze și a celei coreene, precum și o rezoluție privitoare la lupta pentru pace în țările coloniale și dependente. Aceste hotărîri au deschis o nouă pagină de luptă activă pentru pace, sub lozinca: „Pacea nu se așteaptă. Pacea se cucerește". în aprilie 1951 guvernul francez a interzis activitatea Consi- liului Păcii pe teritoriul Franței. Acesta și-a mutat sediul la Praga. în noiembrie 1951, la Viena s-a întrunit sesiunea a doua a Consiliului Păcii. Sesiunea a adoptat o serie de hotărîri care au constituit un program de luptă continuă pentru întărirea păcii. într-un apel adresat O.N.U. și popoarelor lumii, Consiliul Păcii a cerut ca toate eforturile să fie în- dreptate spre reglementarea diver- gențelor existente pe cale pașnică, „prin tratative și conciliere". în rezo- luția sa cu privire la dezarmare Con- siliul Păcii a propus celor cinci mari puteri să încheie o Convenție pentru interzicerea totală a armei atomice și a celorlalte mijloace de exterminare în masă a oamenilor și pentru redu- cerea treptată a tuturor forțelor armate și a tuturor tipurilor de arma- ment. Un mare rol în acțiunea de întă- rire a frontului păcii a avut rezoluția privitoare la organizarea unei largi colaborări culturale între popoare. Sesiunea Biroului Consiliului Mondial Consiliul superior al economiei naționale 169 fₜl Păcii care a avut loc la Oslo (29 martie — 1 aprilie 1952) a lansat un apel „împotriva războiului bacterio- logic". Sesiunea extraordinară de la Berlin a Consiliului Mondial al Păcii (1—6 iulie 1952) a adoptat un apel în problema germană adresat guvernelor celor patru mari puteri (U.R.S.S., S.U.A., Anglia și Franța) și tuturor popoarelor, precum și rezoluții îm- potriva remilitarizării Japoniei, pen- tru încetarea războiului din Coreea. Din inițiativa Consiliului Mondial al Păcii s-a convocat Congresul po- poarelor pentru apărarea păcii, care a avut loc la Viena la 12 — 20 decem- brie 1952. Au participat la Congres 1.904 reprezentanți din 85 de țări. Congresul a adoptat un Apel către popoarele lumii, prin care le îndemna să ceară încetarea imediată a opera- țiilor militare în Coreea, Vietnam și Malaia. S-a acordat o deosebită atenție luptei pentru independența națională și pentru încheierea trata- telor de pace cu Germania și Japonia. într-un mesaj adresat marilor pu- teri, congresul le-a invitat să renunțe la politica de pe poziții de forță și să înceapă tratative spre a lichida încor- darea existentă în relațiile inter- naționale. Sesiunea a IlI-a a Consiliului Mon- dial al Păcii care a avut loc la Buda- pesta între 15 și 20 iunie 1953 a adoptat o serie de hotărîri care au trasat sarcinile luptătorilor pentru pace în noua etapă. Sesiunea a adop- tat o declarație cu privire la începe- rea unei campanii mondiale în favoa- rea tratativelor între cele cinci mari puteri, precum și un Apel către popoare, îndemnîndu-le să ceară gu- vernelor lor să ajungă, pe calea trata- tivelor, la o înțelegere între ele: să sprijine orice inițiativă îndreptată spre rezolvarea pașnică a conflic- telor. La sesiunea a patra, care a avut loc la Viena între 23 și 28 noiembrie 1953, s-a discutat problema slăbirii încordării situației internaționale. La sesiune s-a adoptat un Apel al oame- 11* nilor de știință adresat oamenilor de știință din lumea întreagă, cuprin- zînd un îndemn la lupta pentru inter- zicerea armelor de exterminare în masă și o recomandare a comisiei Consiliului Mondial al Păcii „Cu privire la dezvoltarea legăturilor cul- turale între popoare". Sesiunea a cincea a avut loc la Stockholm de la 18 la 23 noiembrie 1954. Ea a adoptat un Apel către popoarele lumii „pentru asigurarea colaborării dintre toate statele Euro- pei în scopul organizării securității lor comune", o serie de rezoluții cu privire la situația creată în Asia, în țările dependente și coloniale ca urmare a presiunii străine, a siste- mului de blocuri și coaliții militare, precum și hotărîrea de a convoca în prima jumătate a anului 1955 Adu- narea mondială a păcii. La 19 ianuarie 1955 Biroul Consi- liului Mondial al Păcii a lansat un apel împotriva pregătirii războiului atomic, apel pe care pînă la începutul lui august 1955 și-au pus semnăturile 656.000.000 de oameni. Adunarea mondială a păcii a avut loc de la 22 la 29 iunie 1955 la Hel- sinki. La lucrările ei au participat aproximativ 2000 de reprezentanți din 68 de țări. Adunarea a discutat probleme importante ale situației internaționale, ca: dezarmarea gene- rală, interzicerea armei atomice, res- pectarea independenței naționale etc. Mișcarea organizată a partizanilor păcii a devenit unul din factorii cei mai importanți de preîntîmpinare a unui nou război mondial. CONSILIUL SUPERIOR AL ECO- NOMIEI NAȚIONALE (C.S.E.N.) — primul centru general economic al Statului sovietic; a fost organizat în decembrie 1917. C.S.E.N. îi revenea sarcina organizării planificate a eco- nomiei naționale și a finanțelor sta- tului. Pentru conducerea diferitelor ramuri ale industriei s-au creat în cadrul C.S.E.N. secții pentru metale, combustibil etc. Pe lîngă secții s-au organizat direcții generale pe ramuri 1C4 Consolidare și comitete centrale (direcții generale și centre). Organele locale ale C.S.E.N. erau consiliile regionale, guberniale și județene ale economiei naționale. în perioada războiului civil, sarcina prin- cipală a C.S.E.N. era executarea co- menzilor militare și aprovizionarea Armatei Roșii cu arme, muniții, echi- pament. După terminarea războiului civil, C.S.E.N. a condus reorganizarea industriei pentru producția de pace, trecerea întreprinderilor la hozrasciot pe baza noii politici economice. O dată cu constituirea U.R.S.S. s-au creat, în afară de C.S.E.N. al U.R.S.S., C.S.E.N. ale republicilor unionale. în perioada industrializării socialiste și în anii primului cincinal, C.S.E.N. a desfășurat o intensă activitate pentru realizarea planurilor de refacere a in- dustriei și de construire a unei indus- trii noi, utilată cu mijloace tehnice avansate. în ianuarie 1932 s-au înfiin- țat în locul și pe baza C.S.E.N. Co- misariate ale poporului pentru indus- tria grea, industria ușoară și fores- tieră (Comisariatul poporului pentru industria grea, Comisariatul poporu- lui pentru industria ușoară și Comi- sariatul poporului pentru industria forestieră). Ca urmare a creșterii producției și a necesității îmbunătățirii conducerii acesteia, în 1957 s-a hotărît trecerea de la conducerea economiei naționale prin ministerele de ramură și depar- tamente la conducerea ei după crite- riul teritorial. Forma organizatorică a acestei conduceri au devenit Con- siliile economiei naționale, înființate în regiunile eco omice-administrative. CONSOLIDARE — 1) închegare, întărire; 2) convertirea împrumuturi- lor de stat flotante, încheiate pe ter- men scurt, în împrumuturi pe ter- men lung; unificarea cîtorva vechi împrumuturi de stat într-unul singur prin emiterea unui nou împrumut pe termen lun£. CONSORȚIU — asocierea cîtorva bănci sau mari capitaliști pentru efec- tuarea în comun a unei anumite ope- rații financiare (realizarea unui îm- prumut, finanțarea construcției unui obiectiv oarecare etc.). Consorțiul este o formă de monopol capitalist. CONSTITUȚIA U.R.S.S. — Legea fundamentală a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, primul stat socia- list din lume al muncitorilor și țăra- nilor. Constituția U.R.S.S. a fost a- doptată la 5 decembrie 1936 de Con- gresul al VUI-lea extraordinar al Sovietelor din U.R.S.S., după ce a fost supusă timp de cinci luni și ju- mătate discuției întregului popor. Prima constituție sovietică a fost. Constituția R.S.F.S.R., adoptată la 10 iulie 1918 de Congresul al V-lea general al Sovietelor d‘n Rusia. Ea a consfințit prin lege instaurarea dic- taturii proletariatului și a formulat țelurile fundamentale ale Puterii so- vietice: lichidarea exploatării omului de către om și construirea socie- tății socialiste. Prima constituție a R.S.F.S.R. a constituit modelul pentru constituțiile celorlalte republici fră- țești (R.S.S. Ucraineană, R.S.S. Bie- lorusă și republicile din Transcauca- zia). La Congresul al II-lea al Sovie- telor din U.R.S.S. a fost adoptată prima Constituție unională — Consti- tuția U.R.S.S. din 1924. Ea a con- sfințit pe cale de lege unirea de bu- năvoie a republicilor sovietice socia- liste, egale în drepturi, în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.Prin- cipiile fundamentale ale constituții- lor din 1918 și 1924 și-au găsit apoi o nouă dezvoltare în Constituția U.R.S.S. din 1936. Constituția din 1936 consfințește prin lege toate cuceririle poporului sovietic, obținute sub conducerea par- tidului comunist. Constituția U.R.S.S. pornește de la faptul victoriei orînduirii socialiste în U.R.S.S. La baza ei stau principiile socialismului, înfăptuite în țară: pro- prietatea socialistă asupra uneltelor și mijloacelor de producție, sistemul so- cialist al economiei, lichidarea exploa- tării și a claselor exploatatoare, lichi- darea șomajului, dreptul fiecărui ce- tățean la muncă, odihnă, învățămînt Contract colectiv 165 etc.; munca este o obligație și datorie de onoare a fiecărui cetățean apt de muncă; s-a înfăptuit principiul socia- list al repartiției după muncă; apă- rarea patriei este o datorie sfîntă a fiecărui cetățean. Constituția U.R.S.S. pornește de la faptul că în Uniunea Sovietică nu mai există clase vrăjmașe, antago- niste. Societatea sovietică este alcă- tuită din clasele prietene ale munci- torilor și țăranilor. Conducerea prin stat a societății (dictatura) e exerci- tată de clasa muncitoare, clasa cea mai înaintată a societății. Constituția U.R.S.S se caracteri- zează printr-un profund internațio- nalism. Ea proclamă ca lege imuabilă egalitatea în drepturi a cetățenilor sovietici în toate domeniile vieții e- conomice, de stat, culturale și social- politice, indiferent de apartenența lor rasială sau națională. Constituția U.R.S.S. se distinge printr-un democratism consecvent, dus pînă la capăt. Ea nu conține nici un fel de restricții sau îngrădiri ale drepturilor democratice ale cetățeni- lor, nici împărțirea cetățenilor în ce- tățeni activi și pasivi, nici îngrădiri ale drepturilor femeilor și nici diferi- tele clauze restrictive caracteristice pentru constituțiile statelor burgheze. Spre deosebire de constituțiile bur- gheze, Constituția U.R.S.S. nu se li- mitează la stabilirea de drepturi for- male pentru cetățeni. Ea pune accen- tul pe garantarea acestor drepturi, pe mijloacele de realizare a lor. Con- stituția sovietică nu proclamă numai egalitatea în drepturi a cetățenilor, dar o și asigură prin consfințirea le- gală a lichidării regimului de exploa- tare în societatea sovietică și a elibe- rării cetățenilor de orice exploatare. Aceasta este caracteristica democra- tismului socialist. Constituția U.R.S.S. a avut o foarte mare înrîurire asupra alcătuirii con- stituțiilor celorlalte state socialiste. CONSTITUȚIE — legea fundamen- tală a statului, care cuprinde princi- piile de bază ale orînduirii sociale și de stat a țării respective. CONSUL — 1) titlul celor două persoane care dețineau cea mai înaltă funcțiune în republica romană antică; 2) în Franța — din 1799 pînă în 1804 — titlul celor trei persoane care de- țineau puterea executivă supremă, înainte de a se fi proclamat împărat, Napoleon I purta titlul de prim-con- sul; 3) agent permanent al guvernu- lui unui stat într-un oraș sau o re- giune a altui stat. El reprezintă și apără față de autoritățile locale inte- resele administrativ-juridice și eco- nomice ale țării sale și ale cetățenilor ei. Există următoarele grade de con- suli: consul general — în centrele principale; consul — în centrele mai puțin importante; viceconsul — în centre de importanță secundară; agent consular — de obicei în micile porturi. CONTRABANDĂ — trecerea clan- destină peste graniță a unor mărfuri, valori și altor obiecte interzise sau su- puse unor taxe vamale. CONTRACT COLECTIV — în ca- pitalism, convenție încheiată pe un anumit termen între sindicate și pa- troni cu privire la condițiile de muncă și salarizare. Contractul colectiv este obiectul unei înverșunate lupte de clasă între muncitori și capitaliști, în Rusia prerevoluționară primul con- tract colectiv a fost încheiat în 1904 de către muncitorii din industria pe- troliferă. Capitaliștii, constrînși, sub presiu- nea clasei muncitoare, să încheie un contract colectiv, caută să-1 folosească pentru intensificarea exploatării mun- citorilor. Astfel, capitaliștii încearcă să includă în contractul colectiv clauza de renunțare a muncitorilor la greve.' în același timp patronii refuză să includă în contractele colective clauze privitoare la urcarea salariilor corespunzătoare cu sporirea normelor de producție, cu creșterea prețurilor etc. De aceea ei caută să stabilească un termen mai lung de valabilitate a contractului, în Ș.U.A., de pildă, se 166 Contribuție încheie în unele cazuri contracte pe termen de zece ani. Liderii uniunilor sindicale împăciuitoriste tolerează fo- losirea contractelor colective în inte- resul monopolurilor capitaliste. în U.R.S.S., contractul colectiv este o convenție bilaterală încheiată anual între comitetul de întreprindere și administrația întreprinderii socia- liste, care prevede obligații reciproce privitoare la îndeplinirea și depășirea planului întreprinderii, îmbunătățirea calității produselor, reducerea prețu- lui de cost etc. Un loc important îl ocupă în contractele colective proble- mele dezvoltării continue a întrece- rii socialiste, problema protecției mun- cii, a plății salariilor și a îmbunătă- țirii deservirii materiale, sociale și culturale a muncitorilor. CONTRIBUȚIE — prelevare for- țată, în bani sau în natură, de la populația țării învinse în folosul sta- tului învingător. De pildă, după răz- boiul franco-prusian din 1870—1871, Germania a obligat Franța să-i plă- tească o contribuție de 5 miliarde de franci aur. Țările capitaliste recurg întotdeauna pe scară largă la con- tribuții și anexiuni. Din momentul constituirii sale, Statul sovietic luptă consecvent împotriva anexiunilor și contribuțiilor. CONVENȚIA DUNĂRII DIN 1948 — cu privire la condițiile de naviga- ție pe Dunăre, s-a încheiat între U.R.S.S., R.S.S. Ucraineană, Romî- nia, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria și Iugoslavia la Conferința Dunării care a avut loc în iulie-august 1948 la Belgrad (la care au participat, în afară de reprezentanții țărilor arătate mai sus, și delegațiile S.U.A., Angliei și Franței). Convenția Dunării a pus capăt regimului de inegalitate în drepturi care se statornicise în decur- sul secolelor al XIX-lea și al XX-lea, cînd marile puteri capitaliste situate departe de Dunăre dețineau poziții de conducere în reglementarea navi- gației pe Dunăre. S.U.A., Anglia și Franța au încercat la Conferința Du- nării să-și păstreze mai departe și chiar să-și lărgească privilegiile lor imperialiste din trecut, dar au sufe- rit un eșec, după care reprezentanții lor au refuzat să semneze Convenția Dunării. Convenția Dunării a proclamat li- bertatea navigației comerciale pe Du- năre în conformitate cu drepturile suverane și interesele țărilor dunărene și a constituit din reprezentanți ai acestor țări Comisia Dunării, în sar- cina căreia intră întreținerea fluviu- lui în stare de navigație și stabilirea unor reguli unitare de navigație. CONVENȚIE — înțelegere între state într-o anumită problemă. Unele convenții sînt completări la tratate (de pildă o convenție militară care completează un tratat de alianță po- litică); altele rezolvă probleme spe- ciale ale relațiilor internaționale (de pildă convenții feroviare, veterinare, de P.T.T. etc.). Convențiile sînt fie bilaterale, cînd se încheie între două state, fie multilaterale, cînd sînt înțe- legeri între cîteva state, ca, de pildă, convențiile de la Geneva. CONVENȚIILE DE LA GENEVA privitoare la protecția victime- lor războiului — 4 convenții multilaterale încheiate în 1949 la Geneva (Elveția): 1) convenția cu privire la îmbunătățirea soartei ră- niților și bolnavilor din armatele active, care a înlocuit convenția cu aceeași denumire de la Geneva din 1929; 2) convenția cu privire la îm- bunătățirea soartei răniților și bol- navilor, precum și a victimelor nau- fragiilor din efectivul forțelor armate maritime, care a înlocuit cea de-a 10-a convenție de la Haga din 1907; 3) convenția cu privire la tratamentul prizonierilor de război, care a înlo- cuit convenția de la Geneva din 1929, și 4) o convenție nouă privitoare la protecția populației civile în timp de război. Cu toată împotrivirea unor puteri imperialiste, Uniunea Sovietică a reu- șit să introducă în convențiile arătate o serie de prevederi care atenuează cruzimile războiului. Cele mai impor- Cooperație 167 tante dintre aceste prevederi sînt: 1) extinderea principalelor reguli care îngrădesc violențele comise în timp de război și la războaiele coloniale și civile și interzicerea oricărei discri- minări în ceea ce privește tratamentul ostașilor răniți, bolnavi și al popu- lației civile pe criterii de rasă, na- ționalitate, religie, origine socială și avere; 2) interzicerea omorurilor, tor- turărilor, strămutării populației și distrugerii bunurilor de pe teritoriul ocupat neprovocate de necesitățile războiului; 3) interzicerea uciderii și torturării bolnavilor și răniților, su- punerii lor la experiențe biologice și lipsirii lor de ajutor medical etc. Uniunea Sovietică a făcut de aseme- nea propunerea de a se recunoaște necesitatea ratificării de către toate statele a Protocolului de la Geneva, semnat în 1925, cu privire la interzi- cerea mijloacelor chimice și bacterio- logice de purtare a războiului, pre- cum și propunerea de a se încheia imediat o convenție de interzicere a armei atomice. Aceste propuneri au fost respinse însă de S.U.A. și de ce- lelalte țări capitaliste. CONVENȚIILE DE LA HAGA DIN 1899 ȘI 1907 — tratate internațio- nale încheiate la prima Conferință de la Haga din 1899 (27 de participanți, s-au încheiat 3 convenții) și la a doua Conferință de la Haga din 1907 (44 de participanți, s-au încheiat 13 con- venții). Aceste convenții reglemen- tează regulile purtării războiului și ale rezolvării pașnice a diferendelor internaționale. Atît în primul cît și în cel de-al doilea război mondial, statele imperialiste au violat sistema- tic convențiile de la Haga. COOPERAȚIE — 1) unire de bună voie a unor oameni care aduc mij- loace materiale sau bănești (cotă- parte) în vederea unei activități eco- nomice comune. Cooperativele pot fi: meșteșugărești, agricole, de desfacere, de credit, de consum. în țările burgheze, unde mijloa- cele de producție aparțin exploatato- rilor, cooperația este o formă capita- listă de activitate economică. în frun- tea cooperativelor stau de obicei ele- mente capitaliste sau agenți ai aces- tora, care exploatează munca stră- ină. în regim de dictatură a proleta- riatului, cooperația are cu totul altă natură, fiind o formă socialistă de activitate economică, un mijloc de atragere a țărănimii pe făgașul con- strucției socialiste. Proprietatea coo- peratist-colhoznică este una dintre formele proprietății socialiste. Principalele forme ale cooperației sînt în U.R.S.S. artelul agricol, coo- perația meșteșugărească și coopera- ția de consum. Cooperația de consum, care grupează mai ales populația ru- rală, dispune de o vastă rețea de în- treprinderi comerciale, prin ea efec- tuîndu-se aproape întreg comerțul cu amănuntul la sate; este condusă de Centrala cooperativelor de consum din U.R.S.S. (Țentrosoiuz). Coopera- ția meșteșugărească folosește materii prime locale, producînd diferite pro- duse industriale. Activitatea coopera- ției meșteșugărești este îndrumată de Consiliile cooperației meșteșugărești din republicile unionale. Consiliile sînt alese de adunările republicane ale împuterniciților cooperației meșteșu- gărești. Organizarea de cooperative se în- făptuiește pe scară largă și în cele- lalte țări socialiste. 2) Cooperare în muncă — participarea mai multor persoane la același proces de producție sau la procese diferite, dar legate între ele. Munca în comun unde toți partici- panții îndeplinesc o muncă de ace- lași fel se numește cooperare simplă. Cooperarea complexă presupune o di- viziune a muncii între cei care par- ticipă la producție. Munca în comun prezintă mari avantaje față de cea individuală: uneltele de muncă sînt folosite mai bine și mai cu economie; lucrările ur- gente sînt executate în termene scur- te; productivitatea muncii crește, iar colectivul face cu ușurință față unei munci care întrece posibilitățile. Iu- 168 Cooptare oratorilor izolați. Cooperarea gene- rează așadar o nouă și mai înaltă forță productivă socială a muncii. în capitalism, care se bazează pe pro- prietatea privată asupra mijloacelor de producție și pe exploatarea mun- citorilor salariați, cooperarea în mun- că se dezvoltă în forme antagoniste și nu-și poate manifesta toate avanta- jele, deoarece o parte însemnată a lezultatelor muncii sociale e însușită de capitaliști și servește la îmbogăți- rea lor. Avantajele cooperării în muncă apar în toată amploarea lor numai în socialism, unde mijloacele de producție sînt proprietate ob- ștească, iar relațiile care există între oameni în procesul de producție sînt relații de colaborare tovărășească și ajutor reciproc socialist între munci- tori liberi de exploatare. COOPTARE — introducerea în- tr-un organ eligibil de noi membri și membri supleanți prin hotărîrea or- ganului respectiv, fără ca aceștia să fie aleși de către alegători. CORAN — numele cărții „sfinte⁴⁴ a islamului. Conține dogmele acestei re- ligii, mituri despre facerea lumii, des- pre duhuri rele și bune etc. în Coran există elemente împrumutate din bi- blie, atît din „Vechiul testament⁴⁴ (le- gendele despre Moise, losif ș.a.) cît și din „Noul testament⁴⁴ (cele despre Hristos, fecioara Maria ș.a.). Redac- tarea definitivă a Coranului datează din a doua jumătate a secolului al VH-lea. Coranul consfințește împărțirea so- cietății în clase și inegalitatea de avere,, situația subordonată a femeii, pro- povăduiește fatalismul și predestina- rea, intoleranța religioasă față de cei de altă credință, promițînd pentru respectarea poruncilor religioase feri- cirea după moarte, în rai. Coranul este un mijloc de menținere a maselor populare în stare de înapoiere, în ignoranță și supunere față de clasele exploatatoare. COREEA — țară din răsăritul Asiei, situată pe peninsula cu același nume. La nord se mărginește cu Uniu- nea Sovietică și Republica Populară Chineză. La sud, vecinul ei cel mai apropiat este Japonia, de care o des- part strîmtorile Coreea și Țușima. Suprafața: 220.792 km²; populația- circa SO’.OOO.OOO (1950). Coreea posedă bogate și felurite bogății ale subsolului: cărbune, mi- nereu de fier, magnezită, wolfram, aluminiu, plumb, cupru, aur etc. în Coreea de nord sînt concentrate prin- cipalele resurse hidroenergetice și fo- restiere, precum și principalele între- prinderi ale industriei grele. Sudul țării este mai ales agricol. Cultura predominantă este orezul. Se mai cul- tivă orz, mei, soia, bumbac etc. Bogățiile naturale ale țării, ca și poziția geografică favorabilă a penin- sulei Coreea au atras de mult cotropi- tori străini. Începînd din 1905, Co- reea a fost de fapt o colonie a Japo- niei imperialiste, iar în 1910 a fost anexată de Japonia. în timpul domi- nației imperialiștilor japonezi, po- porul coreean s-a ridicat în repetate rîn- duri împotriva colonialiștilor. Înfrîn- gerea Japoniei imperialiste în cel de-al doilea război mondial a avut o impor- tanță hotărîtoare în lupta poporului coreean pentru independență. Ziua eliberării Coreei de către Armata So- vietică (15 august 1945) este o sărbă- toare națională a poporului coreean, în luna septembrie a aceluiași an în Coreea de sud au debarcat trupele americane. Coreea a fost vremelnic împărțită în două părți, linia de de- marcație urmînd paralela 38: Coreea de sud (suprafața: 94.000 km²; po- pulația: 20.100.000), sub controlul co- mandamentului militar al S.U.A., și Coreea de nord (suprafața: 127.000 km²; populația: 9.100.000) — zonă pentru care răspunderea revenea tru- pelor sovietice. La conferința miniș- trilor de externe ai U.R.S.S., S.U.A. și Angliei care a avut loc la Moscova în decembrie 1945 s-a hotărît resta- bilirea Coreei ca stat democratic in- dependent, unitar. După eliberarea sa de sub jugul imperialismului japonez poporul co- yeean a trecut la făurirea unui stat național independent democratic. Pe întregul teritoriu al Coreei au fost create comitete populare, care însă au funcționat normal și au înfăptuit transformări democratice numai în Coreea de nord. în nord s-a efectuat o reformă agrară, în urma căreia 700.000 de gos- podării țărănești au primit peste 1.000.000 ha de pămînt confiscat de la colonialiștii japonezi și de la mo- șierii coreeni. Au fost naționalizate marile întreprinderi, transporturile, băncile și mijloacele de telecomuni- cații. în Coreea de sud au continuat, ca și în trecut, să domine elementele antidemocratice, care colaboraseră cu imperialiștii japonezi. Comitetele po- pulare au fost dizolvate cu forța. După o reformă agrară foarte incom- pletă, pămîntul a rămas în mîinile moșierilor. în mai 1948 s-au ținut alegeri separate, iar în august s-a format un guvern în frunte cu ma- rioneta americană Li Sîn Man. Partidele și organizațiile democra- tice din nord și sud, ca și masele largi ale oamenilor muncii coreeni s-au pronunțat categoric împotriva dez- membrării țării. Din inițiativa lor s-au ținut în august 1948 alegeri ge- nerale pentru Adunarea Populară Su- premă a Coreei, care, la prima ei se- siune, în septembrie 1948, a procla- mat țara republică populară demo- cratică, a adoptat o constituție și a format un guvern coreean unic, în frunte cu Kim Ir Sen. Pe teritoriul Coreei de nord au fost refăcute între- prinderile distruse de japonezi și s-a organizat producția de noi produse industriale. La sfîrșitul anului 1949, nivelul producției industriale cres- cuse aproape de 4 ori față de 1946. Conștient de primejdia pe care o prezintă scindarea națiunii, poporul coreean a dus o luptă activă pentru unificarea pașnică a țării. Crearea unui front popular unic pe întreaga țară a fost un mare pas înainte în această direcție. Fronturile unice, Coreea igQ înființate în 1946, au activat separat în Coreea de nord și în cea de sud pînă în iunie 1949. în 1949 a fost creat Frontul unic patriotic demo- crat (F.U.P.D.) al Coreei la care au aderat 72 de partide politice și orga- nizații obștești din Coreea de nord și de sud. Forța conducătoare a F.U.P.D. a devenit Partidul Muncii din Coreea. în iunie 1950, munca pașnică a po- porului coreean a fost întreruptă de război. în acest război, S.U.A. au intervenit de partea Coreei de sud. Mai bine de trei ani a durat eroica luptă a poporului coreean pentru in- dependența sa națională, avînd spri- jinul moral și politic al Uniunii So- vietice, al Republicii Populare Chi- neze și al forțelor democratice din întreaga lume. în ajutorul armatei populare coreene au venit voluntari chinezi. Cu toată uriașa lor superiori- tate în armament, agresorii n-au reu- șit să înfrîngă poporul coreean. La 27 iulie 1953 s-a semnat acordul de armistițiu. îndeplinind planul trienal (1954— 1956), oamenii muncii din Republi- ca Populară Democrată Coreeană (R.P.D.C.) au obținut după încheie- rea acordului de armistițiu, într-un termen foarte scurt, succese însem- nate în lupta pentru refacerea și dezvoltarea economiei naționale a țării. Pînă la sfîrșitul anului 1956 au fost date în exploatare peste 80 de noi întreprinderi și peste 240 de între- prinderi industriale mari și mijlocii, total sau parțial refăcute. în 1955 a fost depășit nivelul antebelic al pro- ducției industriale, iar ponderea sec- torului socialist în industrie a crescut la 98%. în 1956 întreprinderile in- dustriei de stat și cooperatiste ale R.P.D.C. au dat o producție de două ori mai mare decît înainte de război. Un rol important în realizarea acestor succese l-a avut ajutorul primit de R.P.D.C. din partea Uniunii Sovie- tice, a Republicii Populare Chineze și a altor țări de democrație populară. 170 Coordonare Uniunea Sovietică a acordat R.P.D.0. sub formă de ajutor nerambursabil un miliard de ruble, iar Republica Populară Chineză. — 8.000 miliarde de iuani (în valută veche). La sfîrșitul anului 1956 existau în R.P.D.C. 15.800 de cooperative, care dispuneau de 80% din pămîntul ara- bii și cuprindeau 80,9% din gospodă- riile țărănești. în 1956 R.P.D.C. avea 16 institute de învățămînt superior, 127 de școli medii tehnice și speciale și circa 5.000 de școli elementare și medii. Există o Academie de științe cu multe insti- tute de cercetări. Economia Coreei de sud trece prim tr-o criză. Din totalul subvențiilor acordate de S.U.A. guvernului-mario- nctă din Coreea de sud, 70% sînt des- tinate înarmării și construcțiilor mi- litare. în 1953, S.U.A. au încheiat cu guvernul Li Sîn Man un tratat de „asigurare a securității mutuale", care legalizează staționarea trupelor americane în Coreea de sud pe o pe- rioadă îndelungată. Problema coreeană a fost dezbă- tută la Conferința de la Geneva din 1354, fără a se fi ajuns la un acord în această chestiune. Uniunea Sovie- tică, Republica Populară Chineză și celelalte țări de democrație populară luptă pentru rezolvarea pașnică a pro- blemei coreene pe baza recunoașterii intereselor naționale ale poporului co- reean și a dreptului său suveran de a hotărî singur asupra destinelor țării sale. Propunerile prezentate de dele- gațiile R.P.D.C., R.P.C. și U.R.S.S. îa Conferința de la Geneva, avînd drept scop unificarea Coreei și trans- formareaei într-un stat independent, democratic și iubitor de pace, repre- zintă o bază reală pentru rezolvarea pașnică a problemei coreene și se bucură de un sprijin larg din partea popoarelor Asiei și ale întregii lumi. COORDONARE — punere de acord, punere în concordanță a noțiunilor, acțiunilor etc. CORIFEU — om de seamă, avînd un rol conducător, fruntaș într-un domeniu oarecare al științei sau artei. CORP DIPLOMATIC - toți diplo- mații străini dintr-un stat, alcătuiesc corpul diplomatic, în frunte cu un decan. Decanul este reprezentantul diplomatic cel mai înalt în rang, iar în cazul cînd sînt cîțiva reprezentanți diplomatici egali în rang, este decan cel care ocupă postul în statul res- pectiv de mai mult timp. CORPORAȚIE — uniune, societate, în S.U.A. — denumirea dată socie- tăților pe acțiuni. CORTESURI — denumirea parla- mentului în Spania. Sub dictatura lui Franco, cortesurile nu sînt decît un organ consultativ, alcătuit din înalti demnitari numiti de Franco. COSMOPOLITISM - teorie bur- gheză reacționară propovăduind o ati- tudine de indiferență față de patrie, față de propriul popor și de cultura națională. Cosmopolitismul cere po- poarelor să renunțe la lupta pentru suveranitate națională și indepen- dență și propovăduiește crearea unui „guvern mondial". Partidele comu- niste și muncitorești opun ideologiei cosmopolitismului ideea independen- ței naționale, ideologia internaționa- lismului proletar (vezi Internaționa- lismul proletar). COSTA R1CA — stat în America centrală. Se mărginește cu Nicaragua și Panama. Suprafața: 51.000 km²; populația: 988.000 (1956), dintre care circa 80% creoli (urmași ai coloniș- tilor spanioli), restul sînt metiși, negri, indieni. Capitala: San Jose. Are porturi la Oceanul Pacific (Punta- renas) și la Marea Caraibilor (Puerto- Lim n). Costa Rica este o țară agrară. Prin- cipalele culturi sînt cafeaua, cacao, manila pentru fuior, ananasul, ba- nanul, porumbul și leguminoasele. Cea mai mare parte a pămîntului cultivat aparține societății americane „United Fruit" și latifundiarilor (mo- șierilor) locali. Industria este repre- zentată prin mici întreprinderi pentru producția de mărfuri alimentare, în- Credit 171 călțAminte, confecții și alte bunuri de consum. Explorarea și extragerea — ᵣedusâ ca volum — a bogățiilor sub- solului se fac de către monopoluri americane. „United Fruit Co.“ posedă căi ferate, porturi, o flotă comercială, întreprinderi de prelucrare a materii- lor prime agricole etc. Capitaliștii americani dețin concesiuni pentru ob- ținerea scoarței arborelui de chinină, precum și pentru tăierea lemnului de balsa, care, fiind rezistent și ușor, e folosit în industria aeronautică. Co- merțul exterior este monopolizat de S.U.A. Principalele articole de ex- port sînt: cafeaua și bananele (peste 80%), cacao, fibrele de manila, ana- nasul. Se importă produse alimentare și mărfuri industriale. Costa Rica este republică. Șeful pu- terii executive este președintele, ales pe termen de patru ani. Puterea le- gislativă aparține unui parlament uni- cameral. Partidul la putere — „Eli- berarea națională⁴⁴ — re- prezintă interesele burgheziei și ale plantatorilor de cafea. Partidul d e- m o c r a t, aflat în opoziție, ex- primă interesele moșierilor și se pro- nunță împotriva oricăror reforme so- ciale. Sindicatele catolice „Rerum no- varum“ se bucură de protecția gu- vernului. Pentru independență economică și politică și pentru interesele oameni- lor muncii luptă consecvent partidul „Avangarda poporulu i“, creat în 1943. Din 1948 partidul acti- vează în ilegalitate. COTĂ — 1) parte cu care cineva contribuie la o cheltuială comună sau care revine cuiva în urma unei re- partizări. 2) Cotă obligatorie — în anumite condiții de trecere de la capitalism la socialism, cantitatea de produse agri- cole pe care producătorul agricol e obligat s-o predea statului și care servește la formarea fondului central de produse agricole. 3) Cota bursei — lista valorilor co- tate la bursa. CREDIT — acordarea unui împru- mut în mărfuri sau bani. în capita- lism se deosebesc două forme de cre- dit: creditul comercial, acordat de capitaliștii în funcțiune (industriași și comerciant!) unul altuia prin amî- narea plății mărfurilor cumpărate, și creditul bancar, acordat de bănci ca- pitaliștilor în funcțiune. Creditul con- tribuie la dezvoltarea forțelor de pro- ducție ale societății capitaliste, dar în același timp agravează contradic- țiile fundamentale ale capitalismului. Creditul internațional — una dintre formele exportului de capital — este un instrument al expansiunii impe- rialiste. Acest rol al creditului se ma- nifestă deosebit de pregnant în epoca crizei generale a capitalismului. în societatea socialistă, necesitatea creditului este determinată de faptul că în procesul de producție unele în- treprinderi și organizații economice socialiste au temporar un surplus de mijloace bănești, în timp ce altele au temporar nevoie de mijloace supli- mentare. Mobilizînd mijloacele dispo- nibile, statul le folosește pentru satis- facerea nevoilor economiei naționale, cu condiția ca sumele să fie rambur- sate. în socialism, creditele se acor- dă pe baza unui plan de credite. în U.R.S.S. nu există credit comer- cial (creditarea directă a întreprin- derilor de către alte întreprinderi), o- prrațiile de credit cfectuîndu-so numai de către bănci, ceea ce asigură con- trolul bancar prin rublă asupra înde- plinirii de către întreprinderi a planu- rilor stabilite. Creditul acordat de bănci poate fi dat pe termen scurt (deservind mișcarea mijloa- celor circulante ale întreprinderilor și organizațiilor economice) sau pe termen lung (deservind în spe- cial construcțiile capitale). Credite pe termen lung se acordă și oamenilor muncii (pentru construcții individuale de locuințe). în U.R.S.S. și în celelalte state so- cialiste, creditul este un mijloc de distribuire și redistribuire a mijloace* 172 Creștinism lor bănești în vederea reproducției so- cialiste lărgite. CREȘTINISM — una dintre cele mai răspîndite religii; la baza religiei creștine stă credința în miticul lisus Hristos, „fiul lui dumnezeu", care ar fi coborît din cer pe pămînt, ar fi suferit și ar fi murit pentru mîntuirea oamenilor. A luat naștere în Impe- riul roman în secolele I și II e.n. Creștinismul primitiv reflecta în formă religioasă protestul sclavilor și al săracilor împotriva orînduirii scla- vagiste. Dar pe măsură ce religia creș- tină se răspîndea, în comunitățile creștine, care la început au avut un caracter democratic, au început să intre în număr tot mai mare repre- zentanți ai claselor avute. Ei au deve- nit conducătorii comunităților. S-a format o organizație bisericească, în frunte cu un cler de profesie. în lupta dintre diferitele curente care se des- fășura în sînul creștinismului primi- tiv, a învins curentul care propovă- duia împăcarea cu sclavia și cu statul sclavagist. învățătura despre împăcarea cu inegalitatea socială, despre răsplata după moarte pentru suferințele de pe pămînt, despre originea divină a pu- terii de stat făcea ca creștinismul să fie convenabil claselor exploatatoare. De aceea, încă la începutul secolului al IV-lea, creștinismul a fost recunos- cut ca religie egală în drepturi cu al- tele și în scurt timp a devenit religia oficială a Imperiului roman și reaze- mul ideologic al orînduirii bazate pe exploatare. O dată cu împărțirea Im- periului roman în secolul al IV-lea în Imperiul de apus și Imperiul de răsă- rit (ulterior Bizanțul), a avut loc și împărțirea bisericii creștine, încheiată definitiv, prin schisma din 1054, în biserica răsăriteană (ortodoxă) (vezi Biserica ortodoxă) și biserica apuseană (romano-catolică) (vezi Catolicism). în secolul al X-lea creștinismul (ortodo- xismul) s-a răspîndit în Rusia kie- vleană. O dată cu apariția și dezvoltarea capitalismului, înțr-o serie de țări din Europa occidentală catolicismul a fost biruit de alte variante ale creștinis- mului: lutheranismul, calvinismul, anglicanismul etc. (vezi Reformă). Creștinismul, ca și orice religie, este incompatibil cu știința. De-a lungul întregii sale istorii creștinismul a jus- tificat asuprirea oamenilor muncii de către clasele exploatatoare dominante. CREZ — simbolul credinței, pro- gram, expunerea concepției despre lume. Sub denumirea de „Crez" sau „Credo" a devenit cunoscut manifes- tul lansat în 1899 de un grup de „eco- nomiști" (Prokopovici, Kuskova ș.a.), manifest care exprima cum nu se poate mai clar caracterul oportunist al ..economismului^ rus. CRIMINALI DE RĂZBOI - per- soane care au săvîrșit crime împo- triva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii și umani- tății. Dintre aceste crime fac parte: a) crimele împotriva pă- cii: punerea la cale, pregătirea, dezlănțuirea sau ducerea de războaie agresive, precum și propagarea agre- siunii ; i) crime de război: asasinarea, torturarea sau ducerea în robie în timpul războiului a popula- ției civile de pe teritoriul ocupat, tra- tamentul inuman aplicat prizonierilor de război, asasinarea ostaticilor, dis- trugeri de orașe și sate, fără a fi de- terminate de necesitatea războiului, ducerea războiului bacteriologic sau cu gaze, folosirea armei atomice etc.; c) crime împotriva uma- nității: asasinarea, exterminarea, înrobirea, deportarea populației ci- vile, precum și alte cruzimi comise față de ea înainte de război sau în cursul războiului, persecuțiile pe mo- tive politice, rasiale sau religioase (art. 6 din Statutul Tribunalului militar internațional). Apelul de la Stoc k hol în- semnat de 500.000.000 de oameni și care exprimă voința tuturor popoa- relor iubitoare de pace — proclamă drept criminal de război guvernul care va folosi primul arma atomic^ împotriva vreunei țări, Criza generală a capitalismului 173 CRITERIU — normă, principiu, pe baza căruia se face o apreciere. De pildă, criteriul adevărului, al autenti- cității cunoștințelor noastre este prac- tica^ este verificarea justeței repre- zentărilor noastre despre lucruri prin activitatea de zi de zi a omului, a societății, în producție sau în alte domenii. CRITICĂ ȘI AUTOCRITICĂ - principala metodă de scoatere la iveală și de înlăturare a greșelilor și lipsurilor în activitatea partidelor marxiste și a celorlalte organizații ale oamenilor muncii. în societatea socialistă, importanța criticii și autocriticii constă în aceea că, cu ajutorul lor, sînt înlăturate obstacolele care împiedică mersul îna- inte, e înlăturat ceea ce e vechi și perimat, e stimulat și promovat ceea ce e nou și progresist. Forța statului socialist rezidă în faptul că este un stat al oamenilor muncii, care parti- cipă intens la activitatea lui. De aceea aparatul de stat își poate îndeplini funcțiile integral și cu succes numai dacă masele scot activ și vigilent la iveală lipsurile ce există în activita- tea acestui aparat, adică dacă se aplică critica de jos. Cu ajutorul cri- ticii și ’ al autocriticii se pune capăt metodelor cancelarist-birocratice de conducere. Critica și autocritica întă- resc statul socialist și orînduirea so- cială socialistă, fiind o dovadă a for- ței și vitalității lor. Critica are o foarte mare însemnătate pentru dezvoltarea științei. Nici o știință nu se poate dezvolta fără luptă de opinii, fără libertatea criticii. în Statutul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice se subliniază că dezvoltarea autocriticii și a criticii de jos, scoaterea la iveală, și înlăturarea lipsurilor, lupta împotriva prezen- tării lucrurilor într-o lumină tranda- firie și a îmbătării de pe urma succe- selor în muncă sînt o obligație a mem- brilor de partid. CRIZA GENERALĂ A CAPITA- LISMULUI — criză multilaterală a sistemului mondial capitalist, cuprin- zînd atît economia cît și politica și ideologia; stare a sistemului mondial capitalist caracterizată prin destră- marea acestui sistem, prin faptul că modul de producție capitalist se năruie și prin afirmarea orînduirii noi, socia- liste. Trăsăturile caracteristice ale crizei generale a capitalismului sînt: scin- darea lumii în două sisteme — capi- talist și socialist — și lupta dintre ele; ascuțirea contradicțiilor dintre burghezia și proletariatul țărilor capi- taliste ; criza sistemului colonial al imperialismului; agravarea problemei piețelor de desfacere; caracterul cro- nic al folosirii incomplete a capaci- tății întreprinderilor și al șomajului de masă. Criza generală a sistemului mondial capitalist a început în timpul primu- lui război mondial, în special după desprinderea Rusiei din sistemul ca- pitalist. în urma scindării lumii în două sisteme a apărut o contradicție principial nouă — aceea dintre capi- talismul pe cale de dispariție și socia- lismul în ascensiune. Aceasta a fost prima etapă a crizei generale a capi- talismului. A doua etapă a început în timpul celui de-al doilea război mon- dial, mai ales după desprinderea din sistemul capitalist a unei serii de țări din Europa și din Asia care au pășit pe calea construirii socialismului. După cel de-al doilea război mon- dial s-a schimbat considerabil rapor- tul de forțe pe arena internațională. Pe cînd înainte de război, țările capi- taliste ocupau ⁵/₆ din teritoriul glo- bului, după război teritoriul lor s-a micșorat la ³/₄/ Pe cînd înainte de război populația lumii capitaliste re- prezenta 92% din populația globului, în prezent ea nu reprezintă decît 66%. Sistemul socialist a devenit un sistem mondial care cuprinde teritorii imense cu o populație de 950.000.000 de oameni. Și mai puternic au fost zdruncinate temeliile imperialismului în țările co- loniale și dependente, unde mișcarea de eliberare națională s-a ridicat pe m Criză de guverfi o treaptă nouă. Dacă la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, popu- lația coloniilor din Asia și Africa nu- măra 730.000.000 de oameni, în pre- zent trăiesc în colonii numai 145.000.000 de oameni. Lichidarea to- tală a sistemului colonial a devenit o problemă înscrisă pe ordinea de zi a istoriei. S-au ascuțit la maximum toate contradicțiile capitalismului. Paupe- rizarea oamenilor muncii din țările capitaliste, mergînd mînă-n mînă cu îmbogățirea fabuloasă a unui mic număr de monopoliști, a dus la o pu- ternică ascuțire a contradicției dintre muncă și capital, la o uriașă creștere a mișcării muncitorești și la întărirea puterii și influenței partidelor mun- citorești. Pe de altă parte, se ascut și contradicțiile dintre țările lagărului capitalist, care duc o luptă înverșu- nată pentru piețe de desfacere, sfere de plasament al capitalurilor etc. In țările capitaliste a crescut în toate domeniile vieții sociale și poli- tice reacțiunea caracteristică epocii imperialismului. Tendința burgheziei monopoliste de a-și instaura dictatura și de a lichida instituțiile democra- tice burgheze reflectă criza orîn- duirii politice a capitalismului. Profunda criză a sistemului mon- dial capitalist dovedește inevitabili- tatea înlocuirii capitalismului prin so- cialism. CRiZĂ DE GUVERN - situația politică din țările burgheze cînd un guvern a fost silit să demisioneze, iar un altul nu a fost încă format. CRIZE ECONOMICE - scădere bruscă a producției, ce se repetă pe- riodic în capitalism ca urmare a unei relative supraproducții de mărfuri și a unei extreme ascuțiri a dificultă- ților de desfacere a lor. Criza e înso- țită de o creștere a șomajului, de fali- mente în masă și de distrugere de forțe de producție. La baza crizei stă contradicția dintre caracterul so- cial al producției și forma capitalistă de însușire a rezultatelor producției. Una dintre expresiile acestei contra- dicții fundamentale a capitalismului este contradicția dintre creșterea posi- bilităților sale de producție și scă- derea cererii solvabile a oamenilor muncii. Din această cauză, extinderea producției capitaliste se lovește ine- vitabil de cadrul îngust al consumu- lui principalelor mase ale populației. în crizele de supraproducție se ma- nifestă incapacitatea capitalismului de a stăpîni forțele de producție pe care le-a creat. Istoria crizelor este isto- ria neconcordanței tot mai accentuate între relațiile de producție capita- liste și forțele de producție în dez- voltare. în perioada imperialismului și în specia] 'în perioada crizei generale a capitalismului, o dată cu ascuțirea la maximum a tuturor contradicțiilor capitaliste, crizele economice devin mult mai grave, mai profunde și mai distrugătoare. Astfel, în timpul crizei din 1929 — 1933, producția indus- trială din S.U.A. a scăzut aproape la jumătate (cu 46,2%). în unele ra- muri, scăderea a fost și mai catastro- fală (producția de oțel a scăzut în S.U.A. cu 76%, adică pînă la nivelul anului 1901). Tendința generală de puțrezire a capitalismului nu exclude, în anumite perioade, progresul tehnic și crește- rea producției. Această creștere se obține în special prin militarizarea economiei, prin intensificarea expan- siunii economice externe, prin înnoi- rea capitalului fix și printr-o consi- derabilă intensificare a exploatării oamenilor muncii. în ultimă instanță însă, aceste măsuri ascut și mai mult contradicțiile dintre țările capitaliste în luptă pentru piețe de desfacere și sfere de influență și adîncesc contra- dicțiile sociale, intensificînd lupta cla- sei muncitoare și a maselor populare pentru interesele lor vitale. Capita- lismul duce, inevitabil, la noi crize economice și zguduiri sociale. în U.R.S.S. și în celelalte state so- cialiste, crizele au fost lichidate pen- tru totdeauna. în socialism, caracte- rului social al producției îi corespunde Cruciade 175 proprietatea socială asupra mijloace- lor de producție și produselor muncii, întreaga producție este subordonată sarcinii de ridicare a nivelului mate- rial al oamenilor muncii și se dezvoltă pe baza planurilor economice de stat. Acesta este unul dintre prin- cipalele avantaje ale sistemului eco- nomic socialist fată de cel capitalist. CRONOLOGIE — enumerare a eve- nimentelor în ordinea succesiunii lor în timp. De pildă cronologia Marelui Război pentru Apărarea Patriei este enumerarea succesivă a evenimen- telor Războiului pentru Apărarea Patriei. CRUCEA ROȘIE (în țările musul- mane — Semiluna Roșie) — asociații voluntare care funcționează în majo- ritatea țărilor lumii și au drept scop ajutorarea ostașilor bolnavi și răniți. Prima organizație obștească care și-a propus un asemenea obiectiv a fost comunitatea surorilor de caritate „înălțarea crucii", înființată în 1854 în Rusia. în timpul războiului din Crimeea, surorile din această comuni- tate au fost atrase de eminentul chi- rurg N. I. Pirogov la îngrijirea răni- ților din Sevastopolul asediat. în 1863 s-a întrunit la Geneva (Elveția) prima conferință a reprezentanților a 14 state europene și a mai multor or- ganizații obștești. La această confe- rință au fost stabilite principiile de bază ale societăților de Cruce Roșie, și anume: acordarea de ajutor tuturor soldaților răniți, indiferent de cetă- țenia sau supușenia lor; inviolabili- tatea în timp de război a instituțiilor medico-sanitare și a personalului lor avînd ca semn distinctiv o cruce roșie pe fond alb. Aceste principii au stat apoi la baza Convențiilor de la Geneva. în mai 1919 a fost creată Liga so- cietăților de Cruce Roșie, care la 1 februarie 1953 grupa 71 de societăți naționale. în U.R.S.S. a fost creată Uniunea societăților de Cruce Roșie și de Semi- lună Roșie, avînd ca sarcină atrage- rea maselor largi de oameni ai muncii la opera de întărire a apărării sani- tare a țării, precum și acordarea de ajutor celor ce suferă de pe urma ope- rațiilor militare sau a calamităților naturale. Uniunea societăților de Cruce Ro- șie și Semilună Roșie din U.R.S.S. participă intens la activitatea Ligii și a Crucii Roșii internaționale. „CRUCIADA" împotriva U.R.S.S. — denumire sub care sînt cunoscute campaniile provocatoare antisovietice întreprinse de reactiu- nea internațională, care încerca’ să găsească ieșirea din criza economică mondială dintre anii 1929 și 1933 printr-un război împotriva Uniunii Sovietice. Semnalul pentru intensi- ficarea campaniei antisovietice în lu- mea întreagă a fost cuvîntarea papei din 2 februarie 1930, chemînd la o „cruciadă" împotriva U.R.S.S. „Cruciada" s-a concretizat în orga- nizarea de către biserica catolică a unor slujbe religioase antisovietice și într-o serie de provocări, care făceau parte integrantă din pregătirile pen- tru o intervenție împotriva U.R.S.S. CRUCIADE — opt campanii mili- tare pornite din Europa apuseană împotriva Asiei Mici și care aii durat cu întreruperi aproape 200 de ani (din 1096 pînă în 1270). Ele s-au des- fășurat sub pretextul eliberării Ieru- salimului și a „sfîntului mormînt" din mîinile musulmanilor păgîni. Una dintre principalele cauze ale crucia- delor a fost năzuința feudalilor și a negustorilor din Europa apuseană de a cuceri orașele și teritoriile de pe litoralul răsăritean al Mării Medite- rane. Inițiatoarea cruciadelor a fost biserica catolică, care a văzut în ele un izvor de noi venituri și un mijloc de întărire a autorității papale. Cei ce luau parte la cruciade purtau nu- mele de c r u c i a ț i. Cruciadele s-au sfîrșit, în cele din urmă, printr-o înfrîngere. în secolul al XIT-lea și al XlII-lea, feudalii germani, sprijiniți de papali- tate, au întreprins cruciade împotriva popoarelor slave și a celorlalte po- poare din țările baltice. Un rol d® 17G Crucișătorul „Poteinkin" seamă în aceste cruciade l-au avut cavalerii ordinului Livon și ai celui Teuton. Cucerind o parte însemnată a litoralului sudic și răsăritean al Mării Baltice, cavalerii germani au invadat pămîntul rus, dar au fost înfrînti. CRUCIȘĂTORUL ,,POTEMKIN“- mare vas de război din flota Mării Negre, pe care s-a produs prima ac- țiune revoluționară de masă în flota de război țaristă în perioada revolu- ției din 1905—1907. Acțiunea a înce- put la 14 iunie 1905. Crucișătorul „Potemkin“ staționa aproape de Odesa, unde avea loc greva generală a muncitorilor. Marinarii răsculați au executat pe ofițerii cei mai odioși și au adus crucișătorul la Odesa. „Po- temkin“ a trecut de partea revoluției. Guvernul țarist a trimis împotriva lui „Potemkin“ vase de război, însă marinarii de pe aceste vase au refu- zat să tragă în tovarășii lor răsculați. Timp de cîteva zile pe crucișătorul „PotemkhT a fîlfîit steagul roșu al revoluției. La 17 iunie de partea lui „Potemkin" a trecut crucișătorul „Gheorghi Pobedonoseț“, dar, din cauza trădării ofițerilor, el s-a împot- molit și n-a putut veni în ajutorul crucișătorului „Potemkin“. Celelalte vase ale flotei din Marea Neagră nu s-au alăturat crucișătorului răsculat. Echipajul crucișătorului și-a condus vasul spre litoralul Romîniei și la 25 iunie 1905 l-a predat autorităților ro- mînești. Marinarii care au căzut ulte- rior în mîinile guvernului țarist au fost trimiși în judecată, parte din ei fiind condamnați la moarte, parte la muncă silnică. C.S.P. AL U.R.S.S. - (Comitetul de Stat al Planificării al Consiliului de Miniștri al U.R.S.S.) — organ central de planificare a economiei naționale a țării pe baze științifice. în primii ani ai Puterii sovietice, funcțiile de planificare a economiei na- ționale erau îndeplinite de Consiliul superior al economiei naționale (C.S. E.N.). C.S.P. al U.R.S.S. a fost în- ființat printr-un Decret al guvernului sovietic din 22 februarie 1921, la în ceput ca o comisie de stat de planifi- care generală pe lîngă Consiliul Mun- cii și al Apărării, apoi ca o comisie de stat pentru planificare și, în sfîrșit, ca un Comitet de Stat al Planificării al Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. (din ianuarie 1948). în 1955 au fost create pe baza C.S.P. ca organe de planificare generală Comisia de stat a Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. pentru planificarea de perspectivă a economiei naționale (C. S. P. al U.R.S.S.) și Comisia economică de stat a Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. pentru planificarea curentă a economiei naționale (Comisia eco- nomică de stat). în mai 1957, Sovietul Suprem al U.R.S.S. a adoptat legea pentru per- fecționarea continuă a organizării con- ducerii industriei și construcțiilor. Pe baza acestei legi se trece la noi forme de conducere a întreprinderilor indus- triale și a construcțiilor, după prin- cipiul teritorial. în locul ministerelor și departamentelor de ramură, prin- cipala formă organizatorică de con- ducere a industriei și construcțiilor devin Consiliile economiei naționale (vezi Consilii ale economiei naționale), înființate pe regiuni economic e-admi~ nistrative. Prin aceeași lege, Comisia de stat a Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. pentru planificarea de per- spectivă a economiei naționale s-a transformat în Comitetul de Stat al Planificării al Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. (C.S.P. al U.R.S.S.) și a fost desființată Comisia economică de stat. C.S.P. al U.R.S.S. studiază sub toate aspectele necesitățile economiei naționale și pe baza directivelor par- tidului comunist și ale guvernului so- vietic elaborează planuri unice de stat curente (anuale) și de perspectivă (cincinale și pe termene mai lungi) de dezvoltare a economiei naționale a U.R.S.S. (vezi Planificarea economiei naționale). Comitetului de Stat al Planificării al U.R.S.S. îi revine sar- cina de a promova o politică unitară centralizată de dezvoltare a celor mai (hiba 177 importante ramuri ale economiei na- ționale și pe această bază — de a asigura repartiția justă a forțelor de producție ale țării și dezvoltarea proporțională a tuturor ramurilor eco- nomiei naționale. De asemenea C.S.P. elaborează planurile de aprovizionare tehnică-materială a economiei națio- nale și asigură controlul asupra stric- tei respectări a disciplinei de stat în realizarea livrărilor de produse in- dustriale. în vederea îndeplinirii aces- tor funcțiuni Comitetul de Stat al Planificării al U.R.S.S. își organizează munca în strîns contact cu comitetele de planificare ale republicilor unio- nale. Procesul de planificare începe în întreprinderi, continuă apoi în uniunile economice respective, în Con- siliul economiei naționale al regiunii economice administrative, în C.S.P. al republicii și se încheie în Comitetul de Stat al Planificării al U.R.S.S. C.S.P. al U.R.S.S. elaborează planuri- le centralizate ale economiei națio- nale pe baza planurilor prezentate de consiliile economiei naționale și de Comitetele de planificare ale repu- blicilor, planuri pe care le corectează ținînd seamă de nevoile și posibili- tățile reale ale țării în ansamblu. Comitetul de Stat al Planificării nu se mulțumește numai să elaboreze planurile economiei naționale, ci și controlează îndeplinirea lor. O dată cu creșterea rolului C.S.P. al U.R.S.S. în construcția economică s-a modificat și structura lui. C.S.P. este condus de un președinte, care este locțiitor al președintelui Consi- liului de Miniștri al U.R.S.S. în com- ponența C.S.P. intră vicepreședinții și membrii C.S.P., care conduc acti- vitatea direcțiilor C.S.P. C.S.P. are direcții coordonatoare și de ramură care, la rîndul lor, se împart în ser- vicii, și un consiliu tehnic-științific. Sub conducerea C.S.P. lucrează unele institute de cercetări științifice, orga- nizații de proiectare și direcții de des- facere — organe de repartiție centra- lizată a resurselor materiale. 12 CUBA — stat în Indiile de vest, situat pe insula cu același nume. Suprafața: 114.500 km²; populația: 5.832.000 (1953), dintre care circa 70% creoli spanioli și 30% negri și mulatri. Capitala și cel mai mare port: Havana. Cuba este o țară cu o specializare unilaterală a economiei naționale: peste 50% din suprafața cultivată este ocupată cu trestie de zahăr. Prin- cipala ramură industrială este indus- tria zahărului, articol care reprezintă 85% din export. Produsele alimen- tare se importă. Deși există zăcă- minte de mangan, cupru, fier, crom, bauxită și petrol, extragerea și pre- lucrarea lor e slab dezvoltată. Există întreprinderi ale industriei alimen- tare și textile, dintre care o mare parte se află sub controlul capitalului american. Statelor Unite le revin 70—75% din comerțul exterior al țării. Cuba este o republică, în frunte cu un președinte ales pe termen de patru ani. Puterea legislativă este exercitată de un Congres, compus dintr-un Senat și o Cameră a repre- zentanților. La putere se află parti- dul marii burghezii și al moșierilor, Acțiunea progresistă unită. Partidul are strînse legă- turi cu capitalul american; liderul său e generalul F. Batista (președinte). Interesele burgheziei naționale și ale micii burghezii sînt reprezentate de Partidul revoluționar din Cuba. Luptător consecvent pentru inde- pendența națională, pentru pace și îmbunătățirea situației economice a poporului este Partidul popular- socialist, care activează în ilegalitate, constituit în 1944 pe baza Partidului Comunist din Cuba, înființat în 1925. Președintele parti- dului este Juan Marinello, iar secre- tar general Blaz Rocca. Organul Central e ziarul „Noticias de oi“. Din 1956 se desfășoară în țară acțiuni armate ale oamenilor muncii 178 Cult împotriva regimului reacționar al generalului Batista. CULT — Cult religios — to- talitatea ritualurilor și ceremoniilor religioase, cu ajutorul cărora credin- cioșii sînt convinși că ar putea exer- cita o înrîurire asupra divinității, asupra unor forțe supranaturale fan- tastice, cu scopul de a obține îndepli- nirea dorințelor. Cultul este o parte integrantă a religiei. El a apărut în perioada comunei primitive ca rezul- tat al neputinței oamenilor dea lupta împotriva forțelor naturii. în socie- tatea împărțită în clase, ritualurile religioase otrăvesc conștiința oame- nilor muncii, îi fac să viseze despre o „viață de apoi“, abătîndu-i de la sarcina ce le revine în transformarea vieții reale. Explicarea originei și a caracterului dăunător din punct de vedere social pe care-1 are cultul religios este un aspect important al propagau d ei stiintifice-ateiste. CULTUL PERSONALITĂȚII — concepție idealistă care atribuie unor personalități proeminențe o influență hotărîtoare asupra desfășurării pro- cesului istoric (vezi Personalitate). Marxism-leninismul ne învață că în istorie rolul hotărîtor îl au masele populare. Aceasta nu înseamnă o negare a rolului personalității în istorie. Poporul și partidul său au nevoie de oameni avansați, care să poată exprima interesele și voința lor și să se situeze în primele rînduri ale luptei lor istorice. Orice conducă- tor își poate însă pierde capacitatea de a conduce în mod just, dacă se situează deasupra partidului și a maselor, dacă se rupe de mase. Mini- malizarea rolului maselor populare și atribuirea tuturor realizărilor unei personalități de seamă sînt profund străine de spiritul marxism-leninis- mului. Congresul al XX-lea al P.C.U.S. a dezvăluit cu o sinceritate bolșevică faptul răspîndirii cultului persona- lității lui I. V. Stalin. Recunoscînd meritele lui Stalin în opera de con- struire a socialismului și în lupta împotriva grupurilor antipartinice co gre ul a arătat că, în ultimii ani ai vieții sale, el a comis o serie de greșeli și a încălcat normele vieții de partid și de stat. Congresul ’ₐ subliniat că atribuirea realizărilor po- porului sovietic exclusiv lui Stalin a diminuat rolul partidului și al maselor populare și a redus rolul conducerii colective în partid. Congresul al XX-lea al P.C.U.S. a arătat că, pentru a se înlătura orice posibilitate de reînviere — într-o for- mă sau alta — a cultului personali- tății, partidul și toate organizațiile sale au sarcina importantă de a stîrpi rămășițele acestui cult din activitatea teoretică și practică. în hotărîrea sa „Despre înlăturarea cul- tului personalității si a urmărilor sale“ (iunie 1956), C.C. al P.C.U.S. a făcut o profundă analiză atît a condițiilor obiective care au deter- minat răspîndirea cultului personali- tății cît și a factorilor subiectivi, rezultați din calitățile personale ale lui Staiin. C.C. al P.C.U.S. a chemat partidul să dezvolte mai departe normele leniniste ale vieții de partid, să introducă principiul conducerii colective în toate organizațiile de partid, să respecte consecvent în muncă tezele deosebit de importante ale marxism-leninismului despre popor ca făuritor al istoriei și despre rolul hotărîtor al partidului marxist în lupta pentru transformarea societății și victoria comunismului. CULTURA — totalitatea valorilor materiale și spirituale create de ome- nire în procesul practicii social-isto- rice. Cultura¹ este o unitate de aspecte materiale și spirituale. Cultura mate- rială este totalitatea mijloacelor de producție și a celorlalte valori mate- riale de care dispune societatea pe fiecare treaptă istorică a dezvoltării sale. Noțiunea de cultură spirituală cuprinde totalitatea realizărilor obți- nute de societate — în fiecare epocă istorică — în știință și artă, în mora- vuri și drept, în organizarea vieții Curs 179 gociale și de stat, precum și în felul je trai. Cultura spirituală este oglin- direa condițiilor vieții materiale; conținutul și caracterul ei este deter- jninat de orînduirea economică a societății. în societatea împărțită în clase, cultura are un caracter de clasă, exponentul culturii înaintate fiind clasa progresistă. O dată cu apariția și formarea națiunilor, cul- tura se dezvoltă în forme naționale. în societatea capitalistă există, în cadrul fiecărei culturi naționale, două culturi spirituale: cea burgheză și cea proletară. Cultura burgheză oglindește și apără interesele claselor exploatatoare, insuflînd maselor cre- dința în veșnicia rînduielilor capita- liste. în epoca imperialismului, ea se caracterizează prin pesimism, prin atitudine disprețuitoare față de ma- sele populare și prin ură față de păturile revoluționare ale societății. în societatea burgheză, exponentul culturii progresiste este clasa cea mai revoluționară — proletariatul, condus de partidele comuniste și muncitorești. Una din sarcinile sale e crearea unei culturi noi, socialiste, ale cărei elemente se maturizează încă în capitalism. Călăuzindu-se de cea mai mare realizare a culturii universale — teoria marxist-leninistă care a înarmat clasa muncitoare cu cunoașterea legilor dezvoltării sociale și a arătat oamenilor muncii căile luptei pentru eliberarea de sub jugul capitalismului—, partidul comunist a condus popoarele Uniunii Sovietice la victoria socialismului. Una dintre cele mai mari realizări, înfăptuite de oamenii muncii din U.R.S.S., sub conducerea P.C.U.S., a fost revoluția culturală, al cărei rezultat a fost crearea unei culturi noi, s o- c i a 1 i s t e, cea mai înaintată cul- tură din lume. Fiind în etapa actuală cea mai înaltă treaptă istorică de dezvoltare culturală a omenirii, cultura socia- listă cuprinde și cele mai însemnate realizări ale culturii progresiste din trecut. Baza și conținutul ei ideologic 12* este concepția marxist-leninistă des- pre lume. Cultura socialistă este o armă eficace de educare comunistă a oamenilor muncii. Ea educă masele munci- toare în spiritul ideologiei comuniste, în spiritul internaționalismului pro- letar și al luptei intransigente împo- triva rămășițelor capitalismului din conștiința oamenilor. CURIER DIPLOMATIC — funcțio- nar al Ministerului Afacerilor Externe care duce poșta diplomatică; într-un stat străin se bucură de inviolabili- tate și nu poate fi reținut, arestat sau percheziționat. CURS — preț la care, în țările capitaliste, se cumpără sau se vînd la bursă, într-un anumit moment, hîrtiile de valoare (acțiuni, obliga- țiuni etc.), cambiile. Cursul hîrtiilor de valoare se stabilește în funcție de venitul probabil pe care îl vor da și de nivelul mediu al dobînzii. Cursul mai variază și sub influența specu- lațiilor de bursă și a situației gene- rale economice și politice din țară. Cursul hîrtiilor de valoare scade mai ales în timpul crizelor economice, ruinînd pe micii deținători de hîrtii de valoare și îmbogățind pe marii capitaliști, care le cumpără la prețuri derizorii. Curs valutar — prețul va- lutei unei țări, exprimat în valuta altei țări. De pildă 1 1. st. = 2,80 do- lari americani. Cursul valutelor depin- de de paritatea valutei și de situația balanței de plăți a țării în momentul respectiv. în condițiile cînd circulă bani-hîrtie, caracteristici pentru pe- rioada crizei generale a capitalis- mului, cursul valutelor depinde și de gradul de depreciere a banilor hîrtie. După cel de-al doilea război mondial, oscilațiile cursurilor valu- tare și deprecierea valutelor țărilor capitaliste au atins proporții foarte mari. Astfel, în 1937, 1 dolar ameri- can era egal cu 25,14 franci francezi, iar în septembrie 1955 cu 350 franci francezi. în octombrie 1940, 1 dolar american valora 151,47 drahme gre- j 80 Curtea internațională de justiție cești, iar începînd din septembrie 1949 valora — după o serie de devalo- rizări care s-au produs în Grecia — 15.000 de drahme. Și dolarul american s-a depreciat în mare măsură față de aur. în U.R.S.S., cursul valutelor este stabilit de stat și nu poate fi influen- țat de factori spontani. Valuta U.R.S.S. — rubla — are un conținut de aur stabil. Conținutul aur al rublei a fost fixat, cu începere de la 1 martie 1950, la 0,222168 g aur pur. Banca de stat a U.R.S.S. stabilește cursul rublei față de valutele străine pornind de la acest conținut aur al rublei. Cursurile valutelor străine sînt publicate periodic de către Banca de stat a U.R.S.S. Curs politi c—orientarea po- liticii unui partid sau a unui guvern. CURTEA INTERNAȚIONALĂ DE JUSTIȚIE (TRIBUNAL INTERNA- ȚIONAL) — vezi Organizația Națiu- nilor Unite. CURTIER — vezi mijlocitor. CVORUM — numărul suficient de participanți pentru ca o adunare să se poată considera împuternicită să adopte o hotărîre. Cvorum-ul se sta- bilește prin lege, prin regulament sau prin statutul unui partid, a unei asociatii sau al unei instituții. CYRANKIEWICZ Josef (n. 1911) — președintele Consiliului de Miniș- tri al Republicii Populare Polone, membru al Biroului Politic al C.C. al Partidului Muncitoresc Unit Pq. lonez. în deceniul al patrulea a participat activ la mișcarea muncitorească, aderînd la aripa stîngă a Partidului Socialist Polonez (P.S.P.). în 1939 a fost în armata poloneză care lupta împotriva hitleriștilor, a fugit din prizonieratul german, luînd apoi parte activă la mișcarea de rezistență îm- potriva ocupanților hitleriști. în 1941 a fost arestat și a stat în lagărele germane ale morții Oswiecim (Ausch- witz) și Mauthausen, unde a condus o organizație secretă antihitleristă. După eliberare și după reîntoarcerea în Polonia a fost ales, în iunie 1945, membru al C.E.C. și secretar-general al C.E.C. al P.S.P. Cu participarea directă a lui Cyrankiewicz a fost realizat în 1946 acordul cu privire la' unitatea de acțiune a Partidului Mun- citoresc Polonez și a Partidului So- cialist Polonez. în decembrie 1948,. la congresul de unificare al P.S.P. și P.M.P., Cyrankiewicz a fost ales membru al C.C., membru al Birou- lui Politic și secretar al C.C. al Parti- dului Muncitoresc Unit Polonez. Din februarie 1947 a fost în fruntea guvernului creat în urma victoriei obținute în alegerile pentru seim de blocul partidelor democratice. Din martie 1954 Cyrankiewicz este pre- ședintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Polone. „DAILY HERALD⁴ — ziar coti- dian englez care apare la Londra; organul conducerii partidului labu- rist și al Consiliului general al trade- unionurilor britanice. A fost înființat în 1912. Din 1929 societatea pe acțiuni „Odhems Press“ a devenit coproprie- tară a lui „Daily Herald", obținînd pachetul de acțiuni de control. „DAILY TELEGRAPH AND MOR- NING POST" — ziar cotidian englez care apare la Londra. A fost înfiin- țat în 1937 în urma fuzionării zia- relor „Daily Telegraph" și „Morning Post". Aparține proprietarului unui mare concern de ziare și de edituri, lordul Camerose; are legături strînse cu conducerea partidului conserva- tor. „DAILY WORKER" — ziar coti- dian englez de orientare comunistă; apare la Londra începînd din 1930. „Daily Worker" luptă pentru intere- sele vitale ale clasei muncitoare engleze, apără cauza păcii și a conso- lidării unității internaționale a oame- nilor muncii. DÂMB A Dașiin (n. 1908) —al doilea secretar al C.C. al Partidului popular revoluționar mongol. S-a născut într-o familie de arat (țăran) sărac din somonul (raionul) Tașik, aimakul (regiunea) Bulgan. In 1930 a intrat în rîndurile Partidului popular revoluționar mongol. Din 1930 pînă în 1932 a fost instructor, iar apoi secretar al Comitetului regio- nal al Uniunii Tineretului Revoluțio- nar. Din 1932 pînă în 1938 a lucrat ca instructor politic, secretar al birou- lui de partid, instructor $1 direcției politice a Armatei popular-rcvoluțio- nare mongole. In 1938 a fost ales secretar al Comitetului regional de partid, iar în 1939 al treilea secretar al C.C. al P.P.R.M. Din martie 1940 pînă la sfîrșitul anului 1943 a fost secretar al Comitetului orășenesc de partid din Ulan-Bator. în decembrie 1943 a fost ales membru al C.C., membru în Biroul Politic și secretar, iar în 1954 prim-secretar al C.C. al P.P.R.M. din noiembrie 1958 este al doilea secretar al C.C. al P. P.R.M. Damba este deputat în Marele Hural Popular și membru în prezi- diul acestuia. DANEMARCA — stat în Europa occidentală, situat în peninsula lutlan- da și pe o serie de insule înconjură- toare (Zelanda, Fionia, Lolland etc.) .Se învecinează cu Germania. Suprafața: 43.000 km²; populația: 4.448.000 de locuitori (1955). Capitala: Copenhaga. Danemarca este o țară agrară-in- dustrială. Baza economiei ei o consti- tuie creșterea animalelor și a păsă- rilor, care a atins un nivel foarte ridicat. De pe urma creșterii anima- lelor și a păsărilor se obține, mai ales pentru export, unt, slănină, carne de porc, brînză, ouă, păsări. Produc- ția vegetală are un rol auxiliar, ca bază furajeră pentru creșterea anima- lelor. O situație dominantă ocupă în agricultură marile gospodării ca- pitaliste și gospodăriile chiaburești. Industria este legată de deservirea agriculturii și a transporturilor mari- time. Principalele ramuri industriale sînt:. industria alimentară, care pre- lucre^ă materiă prima indigenă și 182 D ar vinism-social de import, de mașini și unelte agricole, de construcții navale. în 1940 Danemarca a fost ocu- pată de trupele germane fasciste, în 1945 Armata Sovietică a eliberat o parte din teritoriul Danemarcii (insula Borholm). Danemarca este o monarhie consti- tuțională. Puterea legislativă este exercitată în comun de rege și de parlament — folketing, format din- tr-o singură cameră. Puterea execu- tivă aparține regelui, în numele căruia o exercită Consiliul de stat. Partidul guvernamental este cel social-democrat, condus de socialiștii de dreapta. Liderul parti- dului este H. K. Hansen (prim-minis- tru). Mai există și partidul conser- vator — partidul marilor capita- liști și latifundiari; partidul burgheziei sătești — „V e n s t r e“; partidul radical, care reprezintă intere- sele micii burghezii. Interesele oamenilor muncii sînt apărate de partidul comunist, înființat în Î919. Președintele parti- dului este K/ud Espersen. Partidul luptă pentru pace, democrație și socialism. Organul său central este ziarul „Land og Folk“. în 1949 Danemarca a intrat în pactul Atlanticului de nord. DARVINISM-SOCLAL - curent re- acționar în sociologie, extinzînd la domeniul fenomenelor sociale legea darvinistă a luptei pentru existență, care acționează în lumea animală și vegetală. DAȘNACI — membri ai partidului burghezo-naționalist contrarevoluțio- nar armean „Dașnakțutiun“, care a luat ființă în ultimul deceniu al secolului al XlX-lea. După victoria Revoluției din Oc- tombrie, dașnacii împreună cu men- șevicii gruzini și mussavatiștii azerbai- geni (vezi „MussavaC) au organizat un bloc contrarevoluționar și, cu ajutorul intervenționiștilor străini, au rupt Transcaucazia de Rusia Sovie- tică. în 1918—1920, dașnacii, care se aflau în fripițea guvernului, burghez. al Armeniei, au supus unor crîncen® persecuții pe muncitori și pe țărani, ațîțînd pe armeni împotriva gruzi- nilor și azerbaigenilor și ducînd Arme- nia complet de rîpă. în noiembrie 1920 guvernul dașnac a fost răstur- nat și în Armenia s-a instaurat Pu- terea sovietică. în 1921 dașnacii au încercat printr-o rebeliune să pună din nou mîna pe putere, însă au fost zdrobiți, iar partidul „Dașnakțutiun“ lichidat. DATORIE PUBLICĂ - datoriile statului contractate pe baza împru- muturilor externe și interne și rezul- tate din alte operații de credit. în țările capitaliste datoria publică se formează în urma lansării împru- muturilor sau a obținerii de credit sub altă formă, mai ales pentru aco- perirea deficitului bugetar. Plata do- bînzilor la datoria publică și achitarea ei se face de statul capitalist pe seama măririi impozitelor. Partea leului din aceste plăți și-o însușește oligarhia financiară. Creșterea dato- riei publice contribuie la devalori- zarea bancnotelor, la creșterea infla- ției. în perioada crizei generale a capitalismului, și îndeosebi în timpul și după cel de-al doilea război mon- dial, din cauza militarizării econo- miei țărilor capitaliste și a cursei înarmărilor, datoria publică a acestor țări s-a ridicat la o sumă uriașă. Datoria publică a S.U.A. a crescut de la 42 de miliarde de dolari la 30 iunie 1938 la 276,3 miliarde de dolari la 31 ianuarie 1957; a Angliei — de la 7,1 miliarde de lire sterline la 31 martie 1938 la 27,2 miliarde de lire sterline la 31 ianuarie 1957. în multe țări capitaliste s-a adunat o datorie mare față de Statele Unite ale Americii, lucru care este folosit de oligarhia financiară a S.U.A. pentru a exercita presiuni asupra guvernelor acestor țări. în U.R.S.S., datoria publică constă din datoria statului contractată pe baza împrumuturilor interne folosite pentru nevoile dezvoltării economiei naționale și pentru satisfacerea nevoi- Declarația de la Potsdam din 1945 183 |ₒr materiale și culturale ale întregii societăți (vezi împrumuturi de stat), DECADENTISM — denumirea ge- nerală pentru arta decadentă bur- gheză din epoca imperialismului. ’ Cuprinde o serie de școli și curente antirealiste, inclusiv impresionismul, cubismul, simbolismul, futurismul etc. Arta decadentă propovăduiește in- dividualismul extrem, apolitismul și lipsa de conținut ideologic. Arta sovietică, care se dezvoltă pe baza metodei realismului socialist, duce o luptă necruțătoare împotriva deca- dentismului. DECEMBRIȘTI — revoluționari no- bili ruși, participanți la mișcarea îm- potriva absolutismului țarist și iobă- giei, care au organizat la Petersburg insurecția de la 14 (26) decembrie 1825 (de unde și denumirea de decem- briști). Mișcarea decembriștilor a luat naștere în condițiile descompunerii orînduirii feudale, care devenise o piedică pentru dezvoltarea relațiilor capitaliste în Rusia. Sub influența Războiului pentru apărarea patriei din 1812, care a dus la o creștere a conștiinței naționale a poporului rus, cei mai buni dintre nobili s-au ridicat împotriva absolutismului țarist. în 1821 au luat naștere Societatea din Sud și Societatea din Nord, care au adoptat tactica revoluției militare, adică intenționau să dea o lovitură de stat bazîndu-se numai pe armată, iar nu pe masele largi populare. Mișcarea decembriștilor a fost con- dusă de P. I. Pestei, K. F. Rîleev, S. I. Muraviev-Apostol etc. în 1825 „Societatea slavilor uniți“, înființată de frații Borisov în 1823, s-a contopit cu „Societatea din Sud“. Scopul acestei societăți era crearea unei federații democratice a republi- cilor slave și desființarea iobăgiei. Societatea din Nord și Societatea din Sud se pregăteau împreună pentru acțiune, hotărînd să profite în acest scop de criza de putere care izbucnise după moartea lui Alexandru I (abdi- carea de la tron a lui Constantin, fratele mai mare al lui Alexandru, în favoarea fratelui mai mic, Nikolai). La 14 decembrie 1825, în ziua depunerii jurămîntului către Nikolai I, membrii „Societății din Nord“ au scos în Piața Senatului din Petersburg trupele devotate lor pentru a sili guvernul să publice un „Manifest către poporul rus“ în care să proclame răsturnarea guvernului țarist, desfiin- țarea iobăgiei, acordarea libertăților politice și convocarea Adunării con- stituante („marele sobor“), precum și alegerea unui guvern provizoriu pentru timpul cît va funcționa Adu- narea constituantă. Insurgenții însă au acționat șovăielnic. Nikolai I a reușit să înăbușe insurecția. La 29 decembrie 1825 membrii „Societății din Sud“ au incitat la răscoală regi- mentul Cernigov. Dar speranța că acestuia i se vor alătura și alte regi- mente nu s-a realizat, și la 3 ianuarie 1826 regimentul Cernigov a fost zdrobit de trupele guvernamentale. Pestei, S. Muraviev-Apostol, Bestu- jev-Riumin, Rîleev și Kahovski au fost spînzurați. Ceilalți au fost trimiși la ocnă în Siberia, deportați în Cau- caz sau degradați. Soldații din regi- mentele răsculate au fost biciuiți și deportați în Siberia. Drept pedeapsă întregul regiment Cernigov a fost trimis în Caucaz în armata operativă. Decembriștii au fost înfrînți pentru că erau departe de popor și neputin- cioși fără sprijinul acestuia. Meritul lor a constat însă în faptul că ei au trezit la luptă împotriva absolutis- mului și iobăgiei generațiile urmă- toare de revoluționari ruși. D ECL A RAȚIA CON SFĂTUIRII REPREZENTANTILOR PARTIDE- LOR COMUNISTE ȘI MUNCITO- REȘTI DIN ȚĂRILE SOCIALISTE - vezi Consfătuirea reprezentantilor par- tidelor comuniste si muncitorești. DECLARAȚIA DE LA POTSDAM DIN 1945 cu privire la capitularea necondiționată a Japoniei în cel de-al doilea război mondial — a fost dată publicității la 26 iulie, în timpul Conferinfei de la Potsdam din 1945, 184 Declarația drepturilor popoarelor din Rusia în numele guvernelor Angliei, S.U.A. și Chinei. Ulterior (în august 1945) a aderat și U.R.S.S. la această decla- rație. Concomitent cu cererea capitulării necondiționate, declarația proclama și condițiile de pace fundamentale pentru Japonia, și anume: înlăturarea ațîțătorilor la război; interdicția pen- tru Japonia de a avea altă industrie decît cea necesară pentru menținerea economiei și pentru plata reparații- lor; crearea unui guvern iubitor de pace și responsabil, în conformitate cu voința liber exprimată a poporului japonez. Pînă la îndeplinirea acestor condiții a fost prevăzută ocuparea Japoniei, pentru a se putea elibera țările cotropite de ea, pentru a se asi- gura dezarmarea totală a Japoniei și instaurarea libertăților democra- tice. Deși a fost avertizată că, în cazul cînd nu ar accepta aceste condiții, forțele armate japoneze vor fi com- plet nimicite, Japonia a continuat rezistența, creîndu-se astfel primejdia unei prelungiri a celui de-al doilea război mondial. Respectîndu-și obli- gațiile de aliat asumate la Conferința din Crimeea din 1945, precum și pentru a grăbi încheierea păcii și a cruța popoarele de noi jertfe, Uniu- nea Sovietică a intrat în război îm- potriva Japoniei. La 2 septembrie Japonia a capitulat. După război S.U.A. au încălcat principiile acestei declarații, ca și hotărîrile corespunzătoare ale Confe- rinței de la Moscova din 1945. DECLARAȚIA DREPTURILOR POPOARELOR DIN RUSIA — a fost publicată la 3 (16) noiembrie 1917. A fost primul document legislativ în care și-a găsit expresia ideea drep- tului națiunilor la autodeterminare și în care sînt proclamate principiile fundamentale ale conviețuirii națiu- nilor în cadrul unui stat socialist. La baza activității Statului sovietic în problema națională au fost puse următoarele principii: egalitatea și suveranitatea popoarelor din Rusia; dreptul popoarelor din Rusia la liberă autodeterminare pînă la drep. : tul de despărțire și formare a unui stat independent; desființarea tuturor ; privilegiilor și îngrădirilor naționale i și național-religioase de orice fel; ₜ libera dezvoltare a minorităților na- ționale și a grupurilor etnografice care populează teritoriul Rusiei. De- clarația sublinia că politica națională a Puterii sovietice este o politică de alianță liber consimțită, cinstită și, prin urmare, cea mai trainică alianță dintre popoarele Rusiei, singura bază pe care se poate crea forța capabilă să reziste tuturor tentativelor impe- rialiștilor. Toate măsurile ulterioare ■ ale Puterii sovietice în problema națională s-au inspirat din directi- vele principiale de bază ale Decla- rației. DECLARAȚIA DREPTURILOR POPORULUI' MUNCITOR ȘI EX- PLOATAT — a fost scrisă de V. I. Lenin în ianuarie 1918 și adoptată de cel de-al III-lea Congres general al Sovietelor din Rusia la 12 (25) ianuarie 1918. Declarația a proclamat Rusia Republică a Sovietelor de deputați ai muncitorilor, soldaților și țăranilor, în care toată puterea cen- trală și locală aparține oamenilor muncii reprezentați prin Soviete (vezi Sovietele de deputați ai oamenilor, muncii). Ea a proclamat că Republica Sovietică Rusă se constituie pe baza unirii libere a unor națiuni libere, ca o federație a republicilor sovietice naționale, și a trasat drept sarcini principale ale republicilor desfiin- țarea oricărei exploatări a omului de către om, completa înlăturare a împărțirii societății în clase, reprima- rea necruțătoare a rezistenței exploa- tatorilor, statornicirea organizării so- cialiste a societății. Confirmînd decre- tele emise anterior de guvernul sovie- tic privind naționalizarea pămîntu- lui din 26 octombrie (8 noiembrie) 1917 și naționalizarea băncilor din 14 (27) decembrie 1917, Declarația a proclamat desființarea proprietății private asupra pămîntului și trecerea Decretul asupra păcii _____ 185 tuturor băncilor în proprietatea sta- tului muncitoresc-țărănesc. Ea a confirmat legea controlului muncito- ᵣesc asupra producției din 14 (27) noiembrie 1917 ca prim pas spre trecerea deplină a fabricilor, uzine- lor, minelor, transporturilor în pro- prietatea Republicii Sovietice. Decla- rația a fost inclusă în Constituția din 1918 (partea I). DECLARAȚIE — 1) act solemn al unui partid, guvern sau stat, pro- clamare în chip solemn a unor teze, principii fundamentale, de pildă: Declarația drepturilor popoarelor din Rusia, publicată de Guvernul sovie- tic în noiembrie 1917, Declarația drepturilor poporului muncitor și ex- ploatat, aprobată de cel de-al III-lea Congres general al Sovietelor din Rusia în ianuarie 1918; 2) document semnat de unul sau de mai multe state într-o problemă internațională oarecare, de pildă Declarația de la Potsdam din 1945 cu privire la Japo- nia. w w DECONTĂRI FĂRĂ NUMERAR — decontări efectuate fără folosirea banilor în numerar, prin cecuri sau prin transferarea sumelor respective pe baza ordinului plătitorului din contul lui la banca respectivă în contul primitorului la aceeași bancă sau la altă bancă. In condițiile capitalismului decon- tările fără numerar contribuie la concentrarea unor uriașe fonduri bănești în mîinile băncilor și la creș- terea puterii lor. în U.R.S.S. și în țările de democra- ție populară decontările fără numerar constituie unul din mijloacele de întărire a planificării economiei națio- nale. Ele constituie principala formă a decontărilor dintre întreprinderile și instituțiile socialiste. Decontările în numerar între întreprinderi sînt permise numai la sume mici. în U.R.S.S., decontările fără numerar se fac prin Banca de stat a U.R.S.S. și filialele ei. Ele accelerează circu- lația fondurilor bănești și a valorilor materiale, contribuie la întărirea hozrasciolului și a disciplinei finan- ciare. Decontările fără numerar sînt folo- site adesea în comerțul exterior dintre state (vezi Clearing). DECRET — (în U.R.S.S.) act legislativ. în primii ani după Revo- luția din Octombrie erau denumite decrete toate legile Puterii sovietice. De cea mai mare importanță sînt actele istorice ale Statului sovietic, cum ar fi Decretul asupra păcii, Decretul asupra pămîntului. Ulterior au fost numite decrete îndeosebi actele legislative emise de C.E.C. și de Consiliul^ Comisarilor Poporului al U.R.S.S. în 1936, după votarea Constituției U.R.S.S., denumirea de „decret" nu s-a mai folosit, actele legislative emise de Prezidiul Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. purtînd denumirea de ukaz (cuvînt care în limba romînă se traduce tot prin decret). DECRETE EXCEPȚIONALE — acte ale puterii executive a unui stat prin care se prevăd aplicarea unor măsuri excepționale. în statele burgheze decretele excepționale sus- pendă legile adoptate de parlament, interzic activitatea sindicatelor, gre- vele, editarea ziarelor progresiste, convocarea de adunări publice și mitinguri etc. Pentru încălcarea inter- dicțiilor prescrise de decretele excep- ționale se stabilesc pedepse aspre prin sentințe ale tribunalelor mili- tare sau pe cale administrativă. DECRETUL ASUPRA PĂCII — primul decret al Puterii sovietice; a fost scris de V. I. Lenin și adoptat de cel de-al II-lea Congres general al Sovietelor din Rusia la 26 octom- brie (8 noiembrie) 1917, a doua zi după victoria Revoluției din Octom- brie. în acest Decret, guvernul sovie- tic a propus popoarelor și guvernelor tuturor țărilor participante la primul război mondial să încheie o pace dreaptă și democratică, fără anexiuni și contribuții. în vederea ducerii tratativelor de pace, congresul Sovie- telor a propus tuturor țărilor beli- 18B Decretul asupra pămîntului gerante să încheie imediat un armisti- țiu pe cel puțin trei luni. Decretul arăta că guvernul sovietic nu consi- deră condițiile sale ultimative și este gata să examineze orice altă propunere de pace. Decretul chema pe muncitorii din Anglia, Franța și Germania să ducă pînă la bun sfîrșit cauza păcii și a eliberării maselor muncitoare și ex- ploatate ale populației de orice scla- vie și de orice exploatare. După ce propunerile de pace sovie- tice au fost respinse de guvernele țărilor Antantei, guvernul sovietic a fost nevoit să înceapă tratative de pace cu Germania (vezi Pacea de la Brest). Decretul asupra păcii a arătat maselor largi populare din toate țările că Statului sovietic îi sînt cu totul străine orice intenții de cotro- pire și că ideea luptei pentru pace constituie baza politicii externe so- vietice. Decretul a fost primul act din istorie emis de un guvern în care s-au formulat bazele unei păci drepte și democratice. DECRETUL ASUPRA PĂMÎNTU- LUI — a fost adoptat de cel de-al Il-lea Congres general al Sovietelor din Rusia la 26 octombrie (8 noiem- brie) 1917 și este unul dintre primele decrete ale Puterii sovietice. El are la bază mandatul general al țăranilor, întocmit pe baza a 242 de mandate locale ale țăranilor. Conform decre- tului, proprietatea moșierească asu- pra pămîntului se desființează ime- diat, fără nici o despăgubire. Dreptul de proprietate privată asupra pămîn- tulni se desființează pentru totdea- una și se înlocuiește prin proprieta- tea întregului popor, a statului asupra pămîntului. Pămînturile moșierești, domeniale și mănăstirești trec fără despăgubiri în folosința tuturor ce- lor ce le muncesc. Pe baza acestui decret, țărănimea a primit peste 150.000.000 de deseatine de pămîn- turi, care aparținuseră mai înainte moșierilor, burgheziei, familiei impe- riale, mănăstirilor și bisericilor. în afară de aceasta, țărănimea a fost scutită de uriașele arenzi către moșieri și de cheltuielile anuale pentru cum- părările de pămînt. Toate bogățiile solului (petrolul, cărbunele, minereu-, rile etc.), pădurile și apele au trecut în proprietatea poporului (vezi și Naționalizare). DE FACTO — de fapt, în realitate.. Recunoaștere de facto înseamnă sta- bilirea de relații de afaceri (comer- ciale) între două țări între care nu există încă relații diplomatice. Așa au fost, de pildă, relațiile dintre Anglia și U.R.S.S. din 1921 pînă în 1924. , DEFICIT — 1) lipsă la o socoteală; 2) depășirea cheltuielilor față de venituri în finanțele statului, în gestiunea unei întreprinderi, institu- ții etc. Deficit de casă — insuficiența numerarului din casă pentru acope- rirea plăților curente. Deficitul în bugetul de stat a devenit în țările capitaliste, în epoca crizei generale a capitalismului, un fenomen cronic. Asa, de pildă, în S.U.A. în decurs de 40 de ani (1914—1953) bugetul de stat s-a soldat cu deficit de 26 de ori, iar în Anglia de 27 ori. Defi- citul- bugetar se acoperă prin mări- rea impozitelor percepute de la oame- nii muncii, prin emisiunea de obli- gații de stat și de bancnote, ceea ce duce la creșterea datoriei publice, la inflație. DEFLAȚIE — în țările capitaliste, reducerea cantității banilor de hîrtie și a bancnotelor neconvertibile în aur aflate în circulație în perioada inflației. DE1SM — doctrină filozofică idea- listă care neagă imixtiunea lui dum- nezeu în viața de toate zilele a uni- versului, dar care îl consideră pe dumnezeu drept cauza primară a tot ce există, acela care a dat lumii așa-zisul prim impuls. Deismul a luat naștere în Anglia în secolul al XVII-lea, unde a fost una dintre expresiile ideologice ale intereselor burgheziei revoluționare, care se ridi- case împotriva bisericii feudale, îm- Democrație 187 potriva dogmelor și ritualelor propo- văduite de ea. Deismul s-a. răspîndit țn secolul al XVIII-lea în Franța; adepți ai lui au fost Voltaire și Fous’seau. Așadar, deismul a consti- tuit adesea în istoria filozofiei • o cₐle de deviere de la religie și idea- lism spre materialism. Cu toate aces- tea, deismul a însemnat întotdeauna o anumită formă de compromis cu religia. Dacă odinioară deismul a fost o formă de critică a religiei, deși lipsită de consecvență, în. condițiile actuale ideologii imperialismului încearcă cu ajutorul deis inului să reînvie teoriile religioase peri- mate. DE JURE — de drept, din punct de vedere juridic, potrivit legii. A recunoaște un guvern de jure înseam- nă a-1 recunoaște oficial și a stabili cu el relații diplomatice. DELEGAT — reprezentant ales sau numit, împuternicit al unui stat sau al unui colectiv oarecare. DEMAGOGIE—înșelarea maselor muncitoare prin tot felul de promi- siuni și lozinci ademenitoare, dar mincinoase. Demagogia este una dintre principalele metode ale poli- ticii partidelor burgheze. Demagog — omul care caută să atragă de partea sa masele cu aju- torul făgăduielilor mincinoase, prin lingușiri, denaturarea faptelor etc. DEMARCAȚIE — delimitare; fixa- rea granițelor pe baza tratatelor cores- punzătoare ; marcarea frontierelor sta- tului prin semne distinctive. Linie de demarcație — linie care desparte două țări, două suprafețe de teren, teritoriile ocupate de diferite armate etc. DEMERS — în practica diploma- tică, acțiune sau intervenție făcută de un guvern, de Ministerul Afacerilor Externe sau de reprezentantul diplo- matic pe lîngă guvernul altui stat. Demersul diferă de la caz lă caz prin conținutul său (rugăminte, protest, prevenire) și ca formă (notă, declara- ție, memorandum). DEMILITARIZARE — dezarmare, lichidarea industriei de război, a forțelor armate, a fortificațiilor mili- tare. După cel de-al doilea război mondial au trebuit să fie demilitari- zate Germania, ocupată de trupele U.R.S.S., Angliei, S.U.A. și Franței, și Japonia, ocupată de trupele ame- ricane. La Conferința de la Potsdam din 1945 s-a stabilit că unul dintre principalele obiective ale ocupației este dezarmarea și demilitarizarea totală a Germaniei și lichidarea indus- triei ei de război. Aceleași sarcini au fost fixate și în Declarația de la Potsdam din 1945 cu privire la Ja- ponia. însă, curînd după terminarea răz- boiului, imperialiștii puterilor occi- dentale au pornit la refacerea forțelor armate și a industriei de război a Germaniei occidentale, încâlcind hotărîrile cu privire la demilitari- zarea ei, luate de comun acord (vezi Acordurile de la Paris din 1954). DEMOCRAȚIA BURGHEZĂ—vezi Democrație. DEMOCRAȚIE (literal — puterea poporului) — regim politic în care puterea aparține poporului. Demo- crația are întotdeauna un caracter de clasă și nu este altceva decît o formă politică a dictaturii claselor dominante. în societatea capitalistă democra- ția este o formă a dominației de clasă a burgheziei, în care se proclamă egalitatea cetățenilor în fața legii, se proclamă drepturile persoanei și libertățile democratice: libertatea cu- vîntului, a presei, a adunărilor etc. Dar aceste libertăți au un caracter limitat, deoarece nu poate exista o adevărată egalitate între exploata- tori și exploatați, între capitaliști și muncitori. Aparatul de stat al democrației burgheze apără intere- sele proprietarilor, care folosesc mii de trucuri spre a împiedica pe oame- nii muncii să participe la conducerea statului, spre a îngreuia accesul lor 188 Democrație la organul reprezentativ suprem al statului burghez — parlamentul. Instaurarea democrației burgheze, cu tot caracterul ei limitat, a avut o însemnătate progresistă, deoarece a dus la lichidarea dependenței feudale și a contribuit la dezvoltarea forțelor de producție. Pe măsură ce capitalismul se dezvoltă, burghezia, care-și consolidase puterea, renunță la cuceririle democratice ale revolu- ției burgheze și se transformă într-o forță care frînează progresul socie- tății. în epoca imperialismului are loc în suprastructura politică a societății capitaliste o cotitură de la democrație înspre reacțiunea politică. Burghezia pornește ofensiva împotriva drepturi- lor democratice ale oamenilor muncii. Dar această politică a imperialiștilor întîmpină împotrivirea proletariatu- lui din țările capitaliste, condus de partidele comuniste și muncitorești. Lupta pentru democrație este școala la care se formează conștiința și coeziunea proletariatului, la care el se maturizează sub raport politic. V. I. Lenin arăta că clasa munci- toare care nu-și face educația în lupta pentru democrație nu este în stare să săvîrșească o revoluție econo- mică, să pună mîna pe putere în stat, în condițiile actuale, în urma schim- bărilor radicale survenite în favoarea socialismului într-o serie de țări capitaliste, clasa muncitoare, în frun- tea țărănimii muncitoare și a tuturor forțelor patriotice, are posibilitatea de a cuceri o majoritate trainică în parlament și de a-1 transforma din- tr-un organ al democrației burgheze într-un instrument al adevăratei voin- țe populare. Un tip nou de democrație, superior din punct de vedere istoric, este d e- m o c r a ț i a proletară, so- cialistă. Dictatura proletariatu- lui, care reprezintă principalul con- ținut politic al perioadei de trecere de la capitalism la socialism, este ^n esență puterea poporului, exer^ citată pentru popor și în interesul' poporului. Realizînd conducerea so- cietății de către stat, clasa munci- toare și partidul ei comunist atrag pe toți oamenii muncii la conducerea statului, creează condițiile pentru dezvoltarea activității economice și politice a maselor, în interesul con- struirii socialismului și a comunis- mului. în statul socialist, masele largi populare iau parte nemijlocit la rezolvarea treburilor statului prin sistemul organelor reprezentative ale puterii de stat. Aparatul statului socialist este organizat conform prin- cipiului centralismului democratic. Or- ganele puterii executive dau soco- teală în fața organelor alese respec- tive; controlul maselor asupra acti- vității aparatului de stat este de asemenea asigurat prin eligibilitatea judecătorilor și asesorilor populari, prin obligația lor de a face dări de seamă în fața alegătorilor. Un exemplu viu de profundul democratism al societății socialiste îl constituie discutarea de către întregul popor în 1957 a problemelor cu privire la perfecționarea continuă a organizării conducerii industriei și construcțiilor în U.R.S.S. în între- prinderi și pe șantiere, în organizații și instituții științifice, în colhozuri, S.M.T.-uri și sovhozuri, în unitățile Armatei Sovietice și în instituții de învățămînt s-au ținut peste 514.000 de adunări, la care au participat peste 40.800.000 de oameni ai muncii; dintre care peste 2.300.000 au venit cu observații și propuneri. Peste 68.000 de oameni și-au expus pro- punerile lor în ziarele centrale și locale. Teoria marxist-leninistă ne învață că fiecare națiune, săvîrșind revoluția socialistă, va aduce ceva specific într-o formă sau alta a democrației proletare, într-o varietate sau alta a dictaturii proletariatului. în Uniu- nea Sovietică democratismul socialist și-a găsit expresia în pracțica construi’ Democrație populară 180 ᵣii Statului sovietic și a fost consfințit pe cale legislativă în Constituția U.R.S.S. în țările de democrație populară, democratismul proletar este înfăptuit sub forma democrației popu- lare. DEMOCRAȚIE INTERNĂ DE PARTID — aplicarea consecventă de către partidul comunist a principiilor centralismului democratic. Aceasta în- seamnă eligibilitatea tuturor organe- lor de conducere ale partidului de jos pînă sus, colegialitate în activitatea lor, obligația organelor de partid de a da periodic socoteală în fața orga- nizațiilor de partid de activitatea lor, folosirea criticii și a autocriticii în sînul partidului, dreptul fiecărui membru de partid de a lua parte la discutarea liberă și constructivă în adunările de partid sau în presa de partid a problemelor politicii parti- dului. Democrația internă de partid contribuie la intensificarea activită- ții masei membrilor de partid, la în- tărirea unității partidului și a’disci- plinei proletare conștiente. Măsurile organizatorice ale partidului în vede- rea dezvoltării democrației interne de partid sînt consemnate în Stahdul Partidului Comunist al Uniunii So- vietice. DEMOCRAȚIE POPULARĂ - for- mă de organizare politică a societății, putînd fi, ca conținut, în funcție de condițiile istorice concrete, sau o dic- tatură a proletariatului și a țărănimii, sau o dictatură a proletariatului. într-o serie de țări din Europa și Asia orîn- duirea democrat-populară a apărut ca rezultat al unirii luptei de elibe- rare națională împotriva fascismului hitlerist și a militarismului japonez cu lupta revoluționară a oamenilor muncii. Popoarele acestor țări s-au folosit de infrîngerea forțelor agre- sive pentru a scutura jugul capita- liștilor și moșierilor. Principala forță motrice și hegemon în revoluțiile democrat-populare a fost proletariatul, care, sub conduce- rea partidelor comuniste și muncito- rești, a atras în luptă țărănimea, in- telectualitatea progresistă și păturile patriotice ale burgheziei mici și mij- locii. Temelia largului front al luptei pentru democrație populară a fost alianța trainică dintre proletariat și țărănime, care în cursul revolu- ției s-a adîncit și s-a întărit necon- tenit. în diferitele țări, revoluția demo- crat-populară s-a desfășurat în mod diferit, în funcție de condițiile con- crete și de raportul de forțe între clase. Există totuși trăsături comune, care permit o caracterizare de ansam- blu a mersului revoluțiilor democrat- populare, a apariției și dezvoltării sta- telor de democrație populară. Inițial, revoluțiile democrat-popu- lare au avut drept țel eliberarea de sub jugul imperialist, obținerea unei adevărate independențe naționale, în- lăturarea tuturor rămășițelor medie- vale și feudale, sfărîmarea vechiului aparat de stat și înlocuirea lui prin- tr-o orînduire de stat nouă și demo- cratică, lichidarea capitalului mono- polist și preluarea de către stat a pozițiilor-cheie din economia națio- nală. Prin realizarea acestor profunde schimbări, revoluția democrat-popu- lară a pășit pe calea transformării ei în revoluție socialistă. în țările euro- pene de democrație populară, toate aceste realizări au fost înfăptuite, sub conducerea partidelor comuniste și muncitorești, începînd din toamna anului 1944 pînă în 1947—1948. în cursul procesului de desfășurare a re- voluțiilor democrat-populare, în aceste state a fost instaurată dictatura proletariatului și a început construi- rea societății socialiste. Procesul de afirmare și dezvoltare a orînduirii democrat-populare are în țările Orientului (Republica Populară Chineză, Republica Populară Demo- crată Coreeană, Republica Populară Mongolă, Republica Democrată Viet- nam) trăsături specifice. în aceste țări, foste colonii sau semicolonii, 190 Demonstrație politică existau puternice rămășițe feudale. De aceea sarcinile general-democra- tice au aici o amploare mult mai mare decît în Europa. în China, prima etapă a revoluției a avut drept obiectiv doborîrea de către masele populare, conduse de clasa muncitoare, a dominației for- țelor unite ale imperialismului, feu- dalismului și capitalului birocratic și transformarea vechii societăți semi- coloniale și semifeudale într-o socie- tate democrat-populară. Din iniția- tiva Partidului Comunist Chinez a fost creat în cursul revoluției un Front democrat-popular unic, condus de proletariat și alcătuit din munci- tori, țărani, mica burghezie orășe- nească și burghezia națională. Crea- rea Republicii Populare Chineze (1949) a marcat începutul etapei so- cialiste a revoluției. A fost înfăp- tuită reforma agrară și au fost națio- nalizate întreprinderile capitaliștilor care în trecut lucraseră în strînsă legătură cu imperialiștii străini. Eco- nomia Republicii Populare Chineze are mai multe sectoare. Rolul con- ducător îl deține sectorul de stat. Sub conducerea partidului comunist, poporul chinez făurește cu succes o economie socialistă (vezi China). Prietenia și legăturile economice cu U.R.S.S. contribuie la succesul țărilor de democrație populară pe calea so- cialismului. Țările care după cel de-al doilea război mondial au început construirea socialismului s-au des- prins pentru totdeauna din sistemul capitalist și alcătuiesc împreună cu Uniunea Sovietică sistemul mondial socialist și apără cauza păcii și a prieteniei între popoare. DEMONSTRAȚIE POLITICĂ - una dintre formele de masă ale luptei oamenilor muncii, una dintre for- mele de exprimare a revendicărilor, a unui protest, a stării de spirit a opi- niei publice prin organizarea unor manifestații de stradă și mitinguri. DEMOS — în Grecia antică, în con- dițiile orînduirii sclavagiste—poporul de rînd, adică o parte a populației libere, în opoziție cu aristocrația. DENAZIFICARE — procesul epu, rării vieții sociale, politice și econo- mice a Germaniei de fascism (na- zism), pentru a înlesni prefacerile de- mocratice în țară după lichidarea re- gimului hitlerist. Hotărîrile privitoare la denazificare au fost adoptate de Conferințele din Crimeea și de la Potsdam. în conformitate cu aceste hotărîri, în zona sovietică de ocupație a Germaniei s-au creat comisii de denazificare, formate din reprezen- tanți ai partidelor și sindicatelor an- tifasciste. în scurt termen au fost concediați din posturile lor 520.000 de foști membri activi ai partidului hitlerist. Desfășurarea cu succes a denazificării în zona sovietică a per- mis terminarea denazificării încă în martie 1948. Totodată, foștii membri de rînd ai partidului hitlerist, care au rupt-o cu ideologia fascistă, au căpătat posibilitatea să participe la construcția democratică și să intre în rîndurile unuia sau altuia dintre partidele antifasciste create în Ger- mania răsăriteană. Autoritățile de ocupație ale pu- terilor occidentale nu au efectuat de- nazificarea în zonele lor. DENNIS Eugene (n. 1904) — secre- tar al Comitetului Național al Par- tidului Comunist din S.U.A. A început să muncească din tine- rețe: a lucrat ca electrician, dulgher, hamal în port. în 1927 a intrat în partidul comunist. A luat parte ac- tivă la mișcarea grevistă. Din 1938 este membru al Comitetului Națio- nal al Partidului Comunist din S.U.A. în 1945 a luat parte activă la demas- carea și zdrobirea grupului oportu- nist de dreapta al lui Browder și la refacerea partidului comunist. în 1946 a fost ales secretar general al Partidului Comunist din S.U.A. în 1949, împreună cu alți 10 conducă- tori ai partidului comunist, Dennis a fost deferit justiției sub acuzarea falsă de „complot". în octombrie 1949 justiția l-a condamnat la 5 ani închi- Deputat 191 soare, dar în urma apelului făcut de pennis și de ceilalți lideri ai partidu- lui comunist el a mai rămas cîtva timp în libertate: în mai 1950 Dennis ₐ fost arestat, sub pretextul unei „ofense aduse Congresului¹⁴ și nu a fost eliberat decît în martie 1951. în iulie 1951, după ce Tribunalul suprem al S.U.A. a confirmat sen- tința pronunțată în 1949, Dennis îm- preună cu ceilalți conducători ai par- tidului comunist a fost închis. La 1 martie 1955, expirînd termenul pe- depsei, Dennis împreună cu alți cîțiva conducători ai P.C. din S.UA. au fost eliberați. Din 1957 este secretar al Comitetului Național al Partidului Comunist din S.U.A. DEN SIAO-PIN (n. 1904) - loc- țiitor al premierului Consiliului de Stat al R.P. Chineze, membru al Co- mitetului permanent al Biroului Po- litic și secretar general al C.C. al Par- tidului Comunist Chinez. S-a născut dintr-o familie de func- ționari în provincia Sîciuan. Studiile superioare le-a făcut în Franța. Din 1924 este membru al Partidului Co- munist Chinez. In 1927 a luat parte activă la primul război civil revolu- ționar. După înfrîngerea revoluției a lucrat în organele centrale ale parti- dului. Din 1929 pînă în 1937 a fost comisar al Armatei a Vil-a, secretar al organizației de partid a Armatei a VH-a, șeful secției politice unificate a Armatei I, locțiitor al șefului secției politice principale a Armatei Roșii, în afară de aceasta, Den Siao-pin a ocupat o muncă de conducere în or- ganele locale de partid din provincia Țziansi. în perioada primului război antijaponez (1937 — 1945) a fost co- misar al diviziei 129-a a Armatei po- pulare revoluționare. în 1945, la Con- gresul al VH-lea al P.C. Chinez, a fost ales membru în C.C. al Partidului Comunist Chinez. în 1946 — 1949 a fost comisar al Armatei a Il-a. în 1949, după crearea republicii populare în China, Den Siao-pin a fost ales membru în Consiliul central popular guvernamental. în 1952 este numit în postul de locțiitor al pre- mierului Consiliului administrativ de stat. în 1953 — 1954 a lucrat conco- mitent ca ministru de finanțe. în 1954 a fost numit locțiitor al președin- telui Comitetului de stat al apărării R. P. Chineze, șef al Secretariatului C.C. al P.C. Chinez. Din 1955 este membru în Biroul Politic al C.C. al P.C.C., iar din 1956 membru în Comi- tetul permanent al Biroului Politic și secretar general al C.C. al P.C.C. DENUNȚARE — desfacerea unui pact printr-o declarație unilaterală fă- cută de unul dintre statele semna- tare. De regulă denunțarea este pre- văzută în textul tratatului, stabilin- du-se anumite norme și un termen de notificare a denunțării. în U.R.S.S., pe baza punctului „0“ art. 49 din Con- stituția Sovietică și a Legii privitoare la procedeele ratificării și denunțării tratatelor in tei naționale din 20 au- gust 1938, denunțarea tratatelor in- ternaționale se face de Prezidiul So- vietului Suprem al U.R.S.S. DEPARTAMENT — 1) ramură a administrației de stat și instituția care îl deservește; minister, de pildă Departamentul de stai în S.U.A.; 2) subdiviziunea unui minister (sau în Rusia țaristă a unor instituții guver- namentale); 3) denumirea regiunilor în care este împărțit un teritoriu, de pildă al Franței. DEPARTAMENT DE STAT - de- numirea oficială a Ministerului Afa- cerilor Externe al S.U.A. în fruntea departamentului de stat se află un secretar de stat, numit de președinte și care răspunde numai față de el. DEPORTARE — exilare, surghiu- nire. DEPRESIUNE — fază a ciclului in- dustrial capitalist care urmează după criza economică și care se caracteri- zează prin stagnarea producției, cere- rea slabă de mărfuri, nivelul scăzut al prețurilor etc. DEPUTAT — persoană aleasă de populație ca membru într-un organ re- prezentativ. In U.R.S.S. sînt depu- tați membrii tuturor Sovietelor de 192 Despotism deputați ai oamenilor muncii, înce- pînd de la Sovietul sătesc și orășenesc și pînă la Sovietul Suprem al U.R.S.S., aleși prin vot universal, egal, direct și secret. Candidații sînt propuși de organizații obștești, asociații de oa- meni ai muncii și de adunările gene- rale ale muncitorilor, funcționarilor, țăranilor și militarilor în întreprin- deri, instituții, colhozuri și unități militare. Sînt aleși deputați cei mai buni oameni ai U.R.S.S., care și-au dovedit devotamentul față de patrie, față de poporul sovietic, care sînt demni de încrederea lui. Ei trebuie să aibă serioase calități politice și profe- sionale. Deputatul este dator să men- țină un contact nemijlocit cu alegă- torii săi și să le dea socoteală de acti- vitatea sa. Alegătorii au dreptul să revoce pe deputatul care nu a justi- ficat încrederea pe care i-au acordat-o. Deputatul în Sovietul Suprem al U.R.S.S. are dreptul de a prezenta proiecte de legi, dreptul de a lua parte la discutarea și la rezolvarea oricărei chestiuni, precum și dreptul de a interpela guvernul UR.S.S. și pe oricare ministru. Deputatul se bucură de imunitate parlamentară, adică nu poate fi trimis în judecată sau arestat fără aprobarea Sovietului Suprem al U.R.S.S., iar în perioada dintre se- siuni fără aprobarea Prezidiului So- vietului Suprem al U.R.S.S. DESPOTISM — sistem de organi- zare și de conducere a statului, bazat pe puterea monarhului (despot), ne- îngrădită de nici un fel de legi. în sens figurat înseamnă autocrație și arbitrar față de subalterni. DETERMINISM — concepția po- trivit căreia toate fenomenele reali- tății sînt condiționate cauzal. Mate- rialismul dialectic se situează pe po- zițiile determinismului: lumea mate- rială există independent de conștiința omului; ea reprezintă mișcarea legică a materiei. Toate fenomenele din na- tură și din societate, voința și faptele omului sînt determinate, adică con- diționate, provocate de anumite ca- uze. Teza materialismului dialectic privitoare la caracterul legic al pro. ceselor care au loc în natură și în societatea omenească este confirmata de știință și de practică și are o uriașa însemnătate în activitatea social-i’s- torică a oamenilor. In același timp marxism-leninismul respinge inter- pretarea metafizică și fatalistă a de- terminismului, care exclude întâm- plarea (vezi Necesitate și întîmplare) în natură și în societate și care neagă rolul activ al oamenilor, claselor, par- tidelor în schimbarea orînduirilor so-, ciale. Determinismului i se opune inde- terminismul, care neagă existența le- gilor obiective din natură și din socie- tate și consideră că dezvoltarea aces- tora depinde exclusiv de voința su- biectivă a omului, de întîmplare etc. Indeterminismul este antiștiințific^ este o teorie idealistă. DEVALORIZARE (depreciere) — micșorarea conținutului de aur (ar- gint) al unității monetare sau scăde- rea cursului bancnotelor în raport cu aurul (argintul) sau cu valutele străine, efectuată în mod oficial de guvernele burgheze. Pînă la desfiin- țarea sistemului etalonului-a ur, deva- lorizarea era una dintre metodele de stabilizare a valutelor în scopul mă- ririi puterii lor de concurență pe arena internațională. După desființa- rea etalonului-aur ea nu este decît o etapă în cursul inflației și este înso- țită de o urcare rapidă a prețurilor la obiectele de larg consum. La sfîrșitul anului 1949 s-a efec- tuat o devalorizare masivă a valu- telor capitaliste. Devalorizarea a în- ceput prin deprecierea cu 30,5% a lirei sterline engleze în raport cu do- larul. După aceea a urmat devalori- zarea valutelor în peste 30 de țări capitaliste. Aceste măsuri au făcut să crească dependența economică a țărilor capitaliste din Europa occi- dentală față de capitalul american. DEZARMARE — problemă de im- portanță internațională de asigurare a păcii și de preîntîmpinare a unor noi războaie prin reducerea generallă Dezarmare 193 gₐu prin limitarea înarmărilor și a forțelor armate. Problema dezarmării a fost ridi- cată după primul război mondial de guvernul sovietic și a fost obiectul de discuție la multe conferințe și comi- sii internaționale, mai ales în cadrul Ligii Națiunilor. Dar imperialiștii din principalele țări capitaliste — S.U.A., Anglia, Franța, Germania, Japonia și Italia — se străduiau, sub steagul „dezarmării morale“ și a tot felul de „garanții ale securității", nu să asi- gure în mod real pacea, ci să-și întă- rească puterea militară, politică și economică. Din prima zi a existenței Statului sovietic, atunci cînd V. I. Lenin a chemat la încetarea imediată a răz- boiului nedrept imperialist, Statul so- vietic apără cu fermitate cauza păcii, luptă pentru reducerea și limitarea înarmărilor. încă în 1922, la Confe- rința de la Genova și la Conferința de la Moscova pentru dezarmare, Rusia Sovietică a făcut propunerea de a se reduce înarmările. în cadrul comisiei pregătitoare și la conferința pentru dezarmare a Ligii Națiunilor, guver- nul sovietic a propus să se adopte o convenție cu privire la dezarmarea generală și imediată, convenție care prevedea demobilizarea forțelor ar- mate, distrugerea armamentelor, des- ființarea serviciului militar obligato- riu general etc. Pentru prima oară în istorie guvernul unei mari puteri a făcut propuneri precise și concrete cu privire la o dezarmare totală și gene- rală. De atunci problema dezarmării a devenit o problemă actuală în rela- țiile internaționale. Respingînd propunerea sovietică cu privire la dezarmarea generală, pre- cum și proiectul ulterior cu privire la reducerea proporțională și progresivă a înarmărilor, propuse în cadrul Co- misiei pregătitoare din 1929 și la Con- ferința internațională pentru dezar- mare din 1932, puterile imperialiste au arătat că ele nu erau preocupate de problemele reducerii înarmărilor, ci făceau manevre diplomatice de re- 1 $ — Dicționar Poliție partizare a forțelor în vederea unui viitor război. Începînd din 1933, Con- ferința de la Geneva pentru dezar- mare a devenit în fond o conferință în problema completării înarmării Germaniei. Germania hitleristă, care s-a înarmat cu ajutorul imperialiș- tilor americani, englezi și francezi, a dezlănțuit cel de-al doilea război mon- dial. în timpul celui de-al doilea război mondial, miniștrii Afacerilor Externe ai U.R.S.S., S.U.A. și Angliei au adop- tat la Conferința de la Moscova din 1943 o hotărîre cu privire la necesi- tatea creării unei organizații interna- ționale din care să facă parte toate țările în vederea menținerii păcii și securității și cu privire la colabora- rea în vederea realizării unui acord general asupra reglementării înarmă- rilor în perioada, de după război. După cel de-al doilea război mon- dial, statele imperialiste au organi- zat cursa înarmărilor, care constituie o serioasă primejdie pentru cauza păcii. Chiar de la începutul activi- tății Organizației Națiunilor Unite, U.R.S.S. depune toate eforturile pen- tru a pune capăt cursei înarmări- lor, care ruinează popoarele și statele și creează o stare de încordare în relațiile internaționale. In decembrie 1946, la prima se- siune a Adunării Generale, a fost adoptată o rezoluție cu privire la prin- cipiile reducerii generale a înarmă- rilor, propusă de delegația sovietică. Rezoluția recomanda Consiliului de Securitate să procedeze neîntârziat la pregătirea unor hotărîri practice în domeniul reducerii înarmărilor și al excluderii armei atomice din arma- mentele naționale. Năzuind spre încetarea „războiului rece", care accentua încordarea în re- lațiile internaționale, Uniunea Sovie- tică a luptat în mod consecvent și ferm la toate sesiunile Adunării Ge- nerale a O.N.U. pentru interzicerea armei atomice, pentru reducerea for- țelor armate, pentru încheierea unui Pact al Păcii între cele cinci mari 194 Dezavuare puteri. La Conferința de la Berlin din 1954 s-a ajuns la un acord în ceea ce privește sprijinirea rezolvării cu suc- ces a problemei dezarmării sau cel puțin a unei reduceri considerabile a înarmărilor. Cea de-a 9-a sesiune a Adunării Generale a O.N.U. (1954) a adoptat proiectul comun de rezoluție al unui număr de cinci state (U.R.S.S.. S.U.A., Anglia, Franța și Canada) în problemele dezarmării. La 10 mai 1955, guvernul sovietic a propus sub- comitetului comisiei O.N.U. pentru dezarmare un proiect de declarație a Adunării Generale a O.N.U. și pro- iecte de rezoluții ale ei despre înche- ierea unei convenții internaționale cu privire la reducerea înarmărilor și la interzicerea armei atomice și despre controlul internațional asupra redu- cerii înarmărilor și a interzicerii armei atomice. în aceste documente au fost expuse propuneri concrete cu privire la stabilirea de comun acord a unor niveluri pînă la care trebuie să fie reduse forțele armate ale marilor pu- teri. Problema încheierii cît mai grab- nice a unei convenții internaționale cu privire la reducerea înarmărilor și la interzicerea armei atomice a fost pusă de Uniunea Sovietică la Confe- rința de la Geneva din 1955 a șefilor guvernelor U.R.S.S., S.U.A., Angliei și Franței. în 1955, U.R.S.S. și-a re- dus forțele armate cu 640.000 de oa- meni, iar în 1956 — cu 1.200.000. în martie 1956, Uniunea Sovietică a făcut o nouă propunere cu privire la reducerea armamentelor clasice și a forțelor armate. La 30 aprilie 1957 Uniunea Sovie- tică a prezentat propuneri cu privire la înfăptuirea unor măsuri parțiale de dezarmare. U.R.S.S. a propus să se înceteze sau să se suspende temporar experiențele cu arma nucleară, să se reducă forțele armate ale S.U.A., U.R.S.S. și Chinei la 2.500.000 de oa- meni, iar ale Marii Britanii și ale Fran- ței la 750.000, urmînd ca ulterior ace- ste forțe armate să fie reduse respectiv la 1.000.000 - 1.500.000 și 650.000 de oameni, să se reducă armamen- tele clasice și cheltuielile militare cu 15%, să se instituie un control te- restru și să se stabilească o largă zonă pentru fotografii aeriene în Europa, Asia și America. Uniunea Sovietică a propus de asemenea să se examineze problema lichidării treptate a bazelor militare străine pe teritoriile altor țări și problema reducerii forțelor ar- mate străine staționate pe teritoriul Germaniei, precum și a forțelor ar-* mate ale S.U.A., Marii Britanii și Franței aflate pe teritoriul țărilor membre ale N.A.T.O., și reducerea forțelor armate ale Uniunii Sovietice de pe teritoriul țărilor membre ale Tratatului de la Varșovia. în dorința de a înlesni adoptarea unei hotărîri de comun acord în problema dezar- mării, Uniunea Sovietică a supus lă 14 iunie 1957 spre aprobare subcomi- tetului comisiei O.N.U. pentru dezar- mare o propunere cu privire la înce- tarea imediată a tuturor experien- țelor cu arma atomică și cu hidrogen pe timp de 2—3 ani. în 1958, U.R.S.S. și-a redus forțele armate cu încă 300.000 de oameni. Cu toate că reducerea armamente- lor și interzicerea armelor de exter- minare în masă constituie o revendi- care comună a maselor populare din toate țările lumii, puterile occiden- tale împiedică rezolvarea acestei pro- bleme. DEZAVUARE — dezaprobare; în special dezaprobarea unei persoane care a săvîrșit anumite acțiuni fără să aibă împuternicirile cuvenite. De pildă, un guvern sau un departament dezavuează pe reprezentantul său atunci cînd declară că nu este de a- cord cu punctul lui de vedere sau cu acțiunile lui. DEZINFORMARE — răspîndire de știri false în mod intenționat în scopul de a induce în eroare. DEZORGANIZARE — încălcarea ordinii, a disciplinei stabilite si îiț- bicîai 195 dreptate spre un anumit scop; lipsa de organizare, destrămare. DEZORIENTARE — pierderea di- recției; inducere în eroare. DIALECTICĂ — cea mai multila- terală și mai profundă teorie a dezvol- tării. Dialectica este opusă metafizicii, care privește fenomenele realității ca izolate unul de altul și imobile. Prima formă istorică a gîndirii dia- lectice o constituie dialectica spon- tană a filozofilor lumii antice (China, India, Grecia și Roma). Teoriile filo- zofice ale acestei epoci sînt pătrunse de intuirea conexiunii generale a lu- crurilor, a mobilității și a caracterului schimbător al naturii, de sezisarea contradicției interne a vieții și de căutarea unor noțiuni elastice care să fie în stare să exprime complexita- tea proceselor din natură. Declinul societății antice a însemnat în același timp și declinul dialecticii spontane, în evul mediu s-a statornicit pretu- tindeni metoda antidialectică, meta- fizică de gîndire. Filozofiei clasice germane, repre- zentate prin Kant, Fichte, Schelling și Hegel, îi revine meritul de a fi re- stabilit dialectica pe baza noilor cuce- riri ale cunoașterii. Această formă a dialecticii se deosebea de concepția dialectică despre lume a societății antice, în primul rînd, prin caracterul ei idealist, în al doilea rînd prin fap- tul că era lipsită de spontaneitatea și naivititatea gîndirii dialectice a filo- zofilor antici și constituia o dialec- tică idealistă fundamentată în mod conștient și sistematic. Democrații revoluționari ruși — Belinski, Herțen, Dobroliubov, Cernî- șevski — au făcut o încercare rodnică de a dezvolta dialectica pe o bază materialistă. Starea de înapoiere a Rusiei țariste nu le-a dat posibilitatea să îmbine materialismul cu dialec- tica într-o concepție unitară, de an- samblu. Sarcina creării unei dialectici con- secvent științifice au îndeplinit-o 13* K. Marx și F. Engels. Pe baza generali- zării datelor științei și a practicii so- cial-istorice, ei au prelucrat în mod radical metoda dialectică a lui Hegel, luînd din dialectica lui Hegel tot ce conținea ea pozitiv. în filozofia mar- xistă, dialectica, bazată pe materia- lism, a devenit știința legilor celor mai generale de dezvoltare a naturii, societății și gîndirii. Dialectica mar- xistă privește realitatea obiectivă ca un complex de procese în care obiec- tele și fenomenele, precum și repre- zentările noastre, se află în continuă transformare, într-un proces de ne- contenită apariție și distrugere (vezi Metoda dialectică marxistă). DIAS Jose Ramos (1894 — 1942) — eminent militant al mișcării muncito- rești internaționale și spaniole. Dias s-a născut dintr-o familie de muncitori și a început să muncească de timpuriu. Din tinerețe a luat parte la mișcarea muncitorească. După ce a intrat în rîndurile partidului comu- nist în 1926, el a desfășurat o luptă activă pentru a curăța partidul de oportuniști și de sectariști, care în 1932 au fost alungați din conducerea partidului. în același an Dias a fost ales secretar general al partidului co- munist și a deținut acest post pînă la moartea sa. Sub conducerea lui, partidul comunist a devenit un partid marxist de masă al clasei muncitoare din Spania, a izbutit să creeze Fron- tul popular, care a obținut victoria în alegerile parlamentare din fe- bruarie 1936. Începînd din 1935, Dias a fost membru al Comitetului Executiv al Internaționalei Comu- niste. în 1936 — 1939, partidul comunist, sub conducerea lui Dias și Ibarruri, a fost în fruntea luptei armate eroice a poporului spaniol împotriva rebe- lilor franchiști și intervenționiștilor italo-germani. Din 1939 Dias s-a aflat în emigrație. DICTAT — act prin care un stat imperialist puternic impune condi- 196 Dict cit ura proletariatului țiile, pretențiile sale altei țâri cu oca- zia încheierii unor convenții. DICTATURA PROLETARIATU- LUI — puterea de stat a proletaria- tului, instaurată prin revoluția socia- listă în vederea asigurării trecerii de la capitalism la socialism; conducerea de stat a societății de către clasa mun- citoare — cea mai înaintată clasă. Problema dictaturii proletariatului este principalul în marxism-leninism și constituie principalul conținut al revoluției proletare. Teoria marxist- leninistă ne învață că între societatea capitalistă și societatea comunistă există o perioadă de transformare re- voluționară a primei în cea de-a doua, iar statul acestei perioade de trecere nu poate fi decît dictatura revoluțio- nară a proletariatului. Sarcinile pro- letariatului în revoluția socialistă nu se limitează la luarea puterii; ele constau în lichidarea vechii orînduiri economice și politice a capitalismului bazată pe exploatarea omului de către om și în crearea unei noi orînduiri sociale — societatea comunistă. Dictatura proletariatului este o formă deosebită a alianței de clasă a proletariatului cu masele țărănimii muncitoare, proletariatul avînd rolul conducător în această alianță. Clasa muncitoare poate îndeplini cu succes sarcinile revoluției socialiste numai în cazul cînd se bizuie pe sprijinul ma- selor exploatate ale claselor neprole- tare. De aceea alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare constituie principiul cel mai înalt al dictaturii proletariatului. Această bază largă a dictaturii proletariatului este asigurată de faptul că lupta clasei muncitoare pentru comunism cores- punde intereselor fundamentale ale tuturor oamenilor muncii. Baza so- cială a dictaturii proletariatului se lărgește pe măsură ce se dezvoltă construcția socialistă. în societatea sovietică, unde au fost lichidate cla- sele exploatatoare, dictatura proleta- riatului se sprijină pe alianța trainică dintre clasa muncitoare și țărănime, pe unitatea moral-politică a întregu- lui popor. Forța conducătoare și îndrumă- toare a dictaturii clasei muncitoare este partidul comunist — detașamen- tul de anvagardă al oamenilor muncii în lupta lor pentru construirea socie- tății comuniste. Principalele curele de transmisie în sistemul dictaturii cla- sei muncitoare, care leagă partidul de masele largi populare, sînt organiza- țiile de masă ale oamenilor muncii: sovietele, sindicatele, uniunile col- hoznice cooperatiste, Comsomolul. Una dintre cele mai importante probleme ale teoriei marxist-leniniste este problema formei de stat a dicta- turii proletariatului. Marxism-leninis- mul ne învață că, în timp ce esența perioadei de trecere de la capitalism la comunism este una singură — dic- tatura proletariatului —, formele de stat ale acestei dictaturi pot fi cele mai diverse. în U.R.S.S., ca urmare a victoriei Revoluției din Octombrie, s-a instaurat dictatura proletariatului sub forma sovietelor. Puterea sovie- tică ca formă de stat a dictaturii pro- letariatului a fost descoperită de V. I. Lenin pe baza studierii expe- rienței celor două revoluții ruse. Paralel cu forma sovietică de reor- ganizare a societății, în China și în țările de democrație populară s-a in- staurat dictatura proletariatului sub alte forme. DIJMA — 1. plată anuală forțată, percepută de moșieri de la țăranii iobagi în natură sau bani. în Rusia, înainte de desființarea iobăgiei, dijma era una din principalele forme de exploatare feudalo-iobăgistă a țăra- nilor. Mărimea dijmei depindea de bunul plac al moșierului și atingea adesea proporții insuportabile pentru gospodăria țărănească. Dijma era răs- pîndită mai ales în guberniile centrale și de nord-vest ale Rusiei, unde in- dustria și comerțul erau relativ dez- voltate, pe cînd în guberniile din sud predomina claca. De multe ori țăranii dijmași erau nevoiți să părăsească „Diplomația dolarului" 197 satul în căutare de cîștig pentru plata dijmei. — 2. Arendă înrobitoare, plătită de arendaș proprietarului funciar, nu în bani, ci printr-o anumită parte a recoltei. Caracteristică pentru epoca feudalismului, este practicată pe scară largă și în capitalism, mai ales în ță- rile coloniale și semicoloniale, cît și în Italia, unde x/₄ din totalul gospo- dăriilor țărănești sînt exploatate pe baza arendei în dijmă. O varietate a dijmei este dijma pe din două, cînd arendașul dă proprietarului de pă- mînt jumătate din recoltă. DIJMĂ LA TARLA — vezi muncă în dijmă. DIMITROV Gheorghi (1882-1949) — eminent militant al mișcării mun- citorești bulgare și internaționale. S-a născut dintr-o familie de mun- citori. în 1902 a intrat în partidul social-democrat bulgar. împreună cu Blagoev a luat parte activă la consti- tuirea partidului revoluționar, al tes- neacilor. în 1909 a fost ales membru în C.C. al acestui partid. Din 1904 pînă în 1923 Dimitrov ă fost unul din- tre conducătorii uniunii sindicale re- voluționare din Bulgaria. în anii pri- mului război mondial a desfășurat o propagandă revoluționară împotriva războiului. în 1919—1920 a condus mișcarea grevistă de masă a proleta- riatului bulgar, iar în 1923 a condus insurecția armată a muncitorilor și țăranilor bulgari. După înfrîngerea insurecției, Dimitrov, condamnat în contumacie la moarte, a fost nevoit să emigreze din Bulgaria. în străină- tate a activat în posturi de conducere în Comitetul Executiv al Internațio- nalei Comuniste. în 1933 a fost ares- tat de autoritățile fasciste din Ber- lin sub învinuirea de incendiere a Reichstagului. La procesul de la Leipzig, Dimitrov, de pe banca acuzării, a demascat cu curaj fascismul, chemînd pe oamenii muncii din întreaga lume să-și strîngă rîndurile. Mișcarea largă de protest și vădita inconsistență a acuzațiilor i-au silit pe fasciști să-l elibereze pe Dimitrov din închisoare. în 1934 el a sosit în U.R.S.S. Din 1935 pînă în 1943 el a fost secretar general al Co- mitetului Executiv al Internaționalei Comuniste. Din 1937 pînă în 1945 a fost deputat al Sovietului Suprem al U.R.S.S. în 1942, sub conducerea partidului comunist în frunte cu Dimitrov, s-a creat în Bulgaria Frontul Patriei, care a reunit toate forțele antifasciste din țară. La 9 septembrie 1944 oamenii muncii din Bulgaria, sub conducerea partidului comunist, au săvîrșit un act revoluționar și au luat puterea în mîinile lor. în noiembrie 1945 Di- mitrov s-a întors în patrie. în no- iembrie 1946 a fost ales de Marea Adunare Populară președinte al Con- siliului de Miniștri. Dimitrov a fost secretar general al C.C. al Partidului Comunist din Bulgaria și conducă- torul Frontului Patriei. DINASTIE — familie domnitoare; un șir de suverani din același neam, din aceeași familie. Puterea se trans- mite membrilor de familie în ordine succesorală. Exemple de dinastii sînt: Rom ano vii în Rusia, Burbonii în Franța, Habsburgii în Austria, Ho- henzolernii în Prusia (iar apoi în Ger- mania), dinastia de Hanovra în An- glia. „DIPLOMAȚIA ATOMICĂ¹ - de- numirea politicii externe și a metode- lor diplomatice ale imperialismului american, care căuta să folosească faptul că dispune de arma atomică pentru a exercita presiuni asupra altor țări. Termenul de „diplomație atomică“ a. început să fie uzitat după ce S.U.A. au lansat în august 1945 bombele atomice asupra orașelor ja- poneze Hirosima si Nagasaki. „DIPLOMAȚIA DOLARULUI* - denumire larg răspîndită sub care se înțeleg metodele de politică externă folosite de monopoliștii S.U.A. în scopul asigurării expansiunii econo- mice și politice a imperialismului ame- rican. Termenul „diplomația dolaru- lui“ a intrat în uz în perioada cînd era președinte Taft (1909—1913), care 198 Diplomație a fundamentat intervenția S.U.A. în țările Americii latine prin „necesita- tea“ de a asigura capitaliștilor ameri- cani condiții pentru investiții avan- tajoase în străinătate. DIPLOMAȚIE — complexul meto- delor, procedeelor și acțiunilor în do- meniul relațiilor internaționale prin care un stat oarecare își înfăptuiește obiectivele și sarcinile de politică externă. Diplomația exista din cea mai îndepărtată antichitate, însă for- mele ei actuale au luat naștere în secolele al XVI-lea-al XVII-lea, cînd, cu prilejul creării marilor state centralizate și extinderii relațiilor lor internaționale politice și comerciale, au apărut reprezentanțele diploma- tice permanente. Diplomația a căpă- tat o deosebită însemnătate în seco- lele al XIX-lea —al XX-lea, și mai ales o dată cu începutul epocii impe- rialismului, care a dus la ascuțirea relațiilor internaționale, la apariția unor mari blocuri de puteri ostile și la războaie mondiale. Principalele atribuții ale diploma- ției sînt următoarele: reprezentarea statului în străinătate, apărarea drep- turilor și intereselor sale, realizarea obiectivelor sale de politică externă, ducerea de tratative, menținerea re- lațiilor curente, încheierea de acor- duri între state, participarea la confe- rințe și organizații internaționale etc. Activitatea diplomatică a statului se realizează sub conducerea nemijlocită a guvernului, de către departamentul afacerilor externe și de organele sale din străinătate: reprezentanțele di- plomatice din statele străine și dele- gațiile, împuterniciții și agenții spe- ciali. Diplomația U.R.S.S. duce chiar din momentul apariției orînduirii sovie- tice o luptă neîncetată și consecventă pentru pace, pentru dreptul popoare- lor la independență și suveranitate, pentru colaborarea internațională. Un principiu de neclintit al diplomației sovietice este recunoașterea egalității în drepturi a tuturor popoarelor, res- pectarea drepturilor tuturor națiuni- lor, neamestecul în treburile interne ale altor state, respectarea obligațiilor convenționale. Bazîndu-se pe convin- gerea fermă că este posibilă coexisten- ța pașnică a celor două sisteme opuse, diplomația sovietică depune toate e- forturile pentru preîntâmpinarea răz- boaielor și întărirea colaborării in- ternaționale. DIRECTIVĂ — indicație, linie de conduită dată de un organ superior de conducere unui organ subordonat. DISCIPLINĂ — 1) ramură specială a unei științe: 2) respectarea strictă a normelor stabilite. Există disciplină de stat, de partid, disciplina muncii, financiară, militară etc. Disciplină de parti d — una dintre principalele îndatoriri ale tuturor membrilor partidelor comu- niste și ale tuturor organizațiilor de partid. Ea cere să te conformezi pro- gramului, statutului, politicii partidu- lui, să îndeplinești cu fermitate hotă- rîrile partidului și ale organelor sale, să lupți activ pentru victoria comunis- mului. O disciplină riguroasă de par- tid constituie baza puterii P.C.U.S., reprezintă unitatea sa de voință și de acțiune care asigură conducerea eficientă a maselor de oameni ai mun- cii. Potrivit Statutului Partidului Co- munist al Uniunii Sovietice, un mem- bru de partid este dator să respecte disciplina de partid și de stat, care este la fel de obligatorie pentru toți membrii de partid. Partidul are o sin- gură disciplină, o singură lege pentru toți comuniștii, indiferent de meritele lor și de funcțiile pe care le ocupă, încălcarea disciplinei de partid și de stat constituie un lucru grav, care dăunează partidului, și de aceea este incompatibilă cu rămînerea în rîn- durile partidului. Disciplina de partid cere supunerea necondiționată a or- ganelor inferioare ale partidului față de cele superioare, a minorității față de majoritate, supunerea tuturor or- ganizațiilor și tuturor membrilor de partid față de hotărîrile congreselor partidului și ale C.C. al P.C.U.S. Dis- Di Vitiorto 199 ciplina de partid se bazează pe o su- punere conștientă și liber consimțită. Disciplina muncii în U.R.S.S. — stricta respectare a regu- lilor care stabilesc relațiile dintre oa- meni în procesul muncii în comun. Disciplina socialistă a muncii se ba- zează pe o atitudine conștientă față, de muncă, care e considerată o ches- tiune de onoare. Relațiile dintre oa- meni în procesul producției socialiste sînt relații de colaborare tovără- șească și de intr-ajutorare între oa- meni ai muncii liberi de exploatare. îndeplinirea conștiincioasă a obli- gațiilor de muncă, respectarea disci- plinei muncii constituie nu numai o da- torie morală, ci și una cetățenească pentru toți oamenii muncii din U.R.S.S. Obligația generală a cetățe- nilor sovietici de a respecta disciplina muncii este consacrată în art. 130 al Constituției U.R.S.S. Obligațiile concrete de muncă ale muncitorilor și funcționarilor, ale membrilor col- hozurilor, ale membrilor artelurilor meșteșugărești se stabilesc în confor- mitate cu legislația muncitorească în vigoare prin regulamente de ordine interioară a muncii, prin regulamente tehnice, instrucțiuni și alte acte. DISCRED1TARE — defăimarea, sub- minarea încrederii în cineva, dimi- nuarea prestigiului cuiva. DISCRIMINARE - deosebire: 1) in relațiile internaționale prin discri- minare se înțelege restrîngerea drep- turilor unui stat sau ale unor cetă- țeni ai lui în raport cu drepturile de care se bucură alte state sau cetă- țenii lor. 2) Discriminare rasială — știrbirea drepturilor unor persoane de altă rasă; asuprirea de către imperialiști a po- pulației băștinașe din țările coloniale și dependente; asuprirea minorități- lor naționale în țările capitaliste, lip- sirea lor de drepturile elementare, o atitudine disprețuitoare față de ele (de pildă discriminarea rasială din Uniunea Sud-Africană față de popu- lația băștinașă și față de hinduși, în S.U.A. față de negri). DISPUTĂ — dezbatere publică, dis- cutarea unei chestiuni. DISTRICT NAȚIONAL - parte dintr-un ținut sau regiune din U.R.S.S. a cărei populație are o compoziție națională omogenă și este o subdivi- ziune administrativă teritorială sepa- rată. Toate districtele naționale se află înăuntrul granițelor R.S.F.S.R. în districtele naționale, organul pu- terii de stat este Sovietul districtual al deputaților oamenilor muncii, care funcționează pe baza „Regulamentu- lui privind districtele naționale", sta- bilit de Sovietul Suprem al R.S.F.S.R. în R.S.F.S.R. există zece districte naționale: Coreac, Ciucotca, Taimîr, Evenc, Hantî-Mansi, lamalo-Neneț, Bureat-Mongol-Aghinschi, Bureat- Mongol-Ust-Ordînschi, Comi-Permeac și Neneț. Fiecare district național tri- mite în Sovietul Naționalităților cîte un deputat. DIVERSIUNE — formă a activi- tății de sabotaj a serviciilor de spionaj ale statelor burgheze, menită să sub- mineze puterea militară și economică a țării inamice. Diversiuni sînt: orga- nizarea de incendieri și explozii la întreprinderi și construcții industriale, organizarea de deraieri de trenuri, inundarea minelor, distrugerea vite- lor și a semănăturilor, otrăviri în masă etc. Pe lîngă diversiuni econo- mice, statele burgheze folosesc pe scară largă în lupta cu inamicul și diversiunea politică. Ea constă în răspîndirea a tot felul de zvonuri pro- vocatoare în rîndurile populației, în propagandă antiguvernamentală etc. DIVIDEND — partea din profitul societăților pe acțiuni distribuită ac- ționarilor. DI VITTORIO Giuseppe (1892- 1957) — militant de seamă al mișcării muncitorești italiene și internaționale. în 1924 a intrat în rîndurile Parti- dului Comunist din Italia. în același an, din însărcinarea partidului comu- nist, a înființat Asociația nâțională a țăranilor săraci. în 1926, cînd s-a intensificat teroarea, a fost nevoit să emigreze din Italia. Din 1930 este âOO Dobînâă membru în Biroul Politic al C.C. al Partidului Comunist din Italia. în timpul războiului național revoluțio- nar al poporului spaniol a fost comi- sar politic al brigăzii I internaționale, care a luptat împotriva intervențio- niștilor italo-germani. La începutul anului 1941, Di Vitto- rio a fost arestat de hitleriști și predat fasciștilor italieni. Începînd din 1943, după răsturnarea regimului lui Musso- lini, a luat parte activă la lupta de eliberare națională a poporului ita- lian împotriva ocupanților hitleriști. În iunie 1944, Di Vittorio, în numele partidului comunist, a semnat îm- preună cu socialiștii și catolicii așa- zisul pact de la Roma de unificare a sindicatelor (în 1948 catolicii au de- nunțat acest pact). în 1947 a fost ales secretar general al Confederației Generale a Muncii din Italia (C.G.M.I). în aprilie 1948 muncitorii agri- coli și țăranii din provinciile Foggia și Bari l-au ales pe^Di Vittorio depu- tat în parlament. în octombrie 1945 el a fost ales vicepreședinte, iar în 1949 președinte al Federației Sindi- cale Mondiale. DOBÎNDĂ — în capitalism, veni- tul obținut la capitalul bănesc dat cu împrumut sau depus la bancă; parte a profitului cedat de capitalistul in- dustrial proprietarului capitalului de împrumut pentru împrumutul acor- dat de acesta din urmă. Izvorul do- bînzii este plusvaloarea. Mărimea do- bînzii oscilează în funcție de rata mijlocie a profitului și de cererea și oferta de capital de împrumut. în economia socialistă, dobînda, atît cea plătită de întreprinderi la îm- prumuturile ce li s-au acordat cît și cea plătită de stat deținătorilor de obligațiuni ale împrumuturilor de stat, deponenților la casele de economii etc., e^te o parte a venitului net și reprezintă plata stabilită de stat pen- tru folosirea temporară a mijloacelor bănești''împrumutate. Mărimea do- bînzii este stabilită de stat în mod planificat, în interesul dezvoltării eco- nomici socialiste și pentru a-i stimula pe oamenii muncii care își pun econo- miile la dispoziția statului. La stabi- lirea dobînzii, statul are în vedere ne- cesitatea de a asigura cointeresarea materială a întreprinderilor și a orga- nizațiilor în păstrarea mijloacelor bă- nești disponibile la bănci, cointeresa- rea lor în folosirea cît mai rațională și mai grijulie a banilor statului, pre- cum și cointeresarea materială a ce- tățenilor în depunerea economiilor lor DOBROLIUBOV Nikolai Aleksan- drovici (1836—1861) — mare demo- crat-revoluționar rus, filozof materia- list și critic literar. ■. Tatăl său era preot. A învățat la seminarul din Nijni-Novgorod. în 1853 a intrat la Institutul pedagogic principal din Petersburg. La absol- virea institutului (1857) a devenit colaborator permanent, iar apoi re- dactor al revistei „Sovremennik". Dobroliubov împreună cu N. G. Cer- nîșevski s-au situat în fruntea miș- cării revoluționare ruse din deceniile al 5-lea—al 7-lea din secolul trecut. Dobroliubov caracteriza Rusia moșie- rilor feudali ca o lume a despotis- mului: sălbatică, dementă, o lume a nedreptății, „o lume a tăcerii mor- mîntale, de ©cnă“. Dobroliubov a fost un eminent filo- zof materialist. El a dus o luptă sus- ținută împotriva idealismului și reli- giei, a aplicat în mod strălucit con- cepțiile sale dialectice la lucrările de critică literară și la explicarea unei serii de fenomene din viața socială. Dobroliubov vedea în popor prin- cipalul creator al istoriei; el înțelegea că istoria a fost dintotdeauna teatrul luptei de clasă, al luptei dintre „cei ce muncesc" și „paraziți". El a scris că dezvoltarea istoriei a determinat pînă acum „numai schimbarea formei exploatării; aceasta devine mai abilă și mai rafinată; esența însă rămîne aceeași atîta timp cît posibilitatea de exploatare continuă să se mențină", în ansamblu, Dobroliubov nu a izbutit însă să se dezbare de concepția idealistă asupra istoriei, rămînînd un socialist utopist. Recunoscînd Doctrina Monroe âoi necesitatea- dezvoltării industriale în Rusia, el credea totodată în posibili- tatea trecerii la socialism prin obștea țărănească și nu înțelegea încă impor- tanța proletariatului ca forță hotărî- toare menită să înfăptuiască revoluția socialista. Dobroliubov a adus o mare contri- buție la dezvoltarea esteticii materia- liste științifice și a criticii literare. Respingând „arta pură", el cerea cu- arta să aibe un conținut social com- bativ, să fie apropiată de popor și sa exprime interesele lui. Principalele opere ale lui Dobroliu- bov sînt: „Dezvoltarea organică a omului în legătură cu activitatea sa intelectuală și morală" (1858), „Ce este oblomovismul?" (1859), „O rază de lumină în împărăția întunericului" (1860), „Cînd se va lumina de zi cu adevărat?" (1860) si altele. DOCTRINA EISENHOWER — pro- gramul de politică externă agresivă a guvernului S.U.A. în Orientul apro- piat și mijlociu, proclamat oficial la 9 martie 1957, după semnarea de către președintele Eisenhower a rezo- luției comune a ambelor camere ale Congresului. Potrivit rezoluției, pre- ședintele Statelor Unite „este împu- ternicit să înfăptuiască în regiunea Orientului mijlociu programul de ajutor militar față de orice țară sau grup de țări din această regiune". Rezoluția dă președintelui dreptul sa folosească după aprecierea sa for- țele armate ale S.U.A. în Orientul apropiat și mijlociu împotriva oricărei țări care s-ar afla „sub controlul comunismului internațional". Astfel rezoluția acordă guvernului S.U.A. dreptul de a duce politica bunului plac imperialist în regiunea întinsă a Orientului apropiat și mijlociu. Doctrina Eisenhower a fost lansată de Statele Unite în condițiile puter- nicului avînt al mișcării de eliberare națională după înfrîngerea agresiu- nii anglo-franco-izraeliene împotriva Egiptului. Orientul mijlociu și apro- piat era de multă vreme arena unei lupte de concurență între monopolu- rile petrolifere engleze și americane. Statele Unite au încercat să folosească înfrîngerea poii tică-militară suferită de Anglia pentru înlăturarea ei defi- nitivă. In acest scop, după eșecul agre- siunii anglo-franco-izraeliene, ideologii americani au lansat teoria așa-zisului „vid" care s-ar fi format în Orientul mijlociu și apropiat și care trebuie să fie umplut de Statele Unite. Doctrina Eisenhower reprezintă o politică colonialistă, imperialistă, în- dreptată în primul rînd împotriva mișcării de eliberare națională. Ea constituie o încălcare grosolană a principiilor fundamentale ale Cartei Organizației Națiunilor Unite, deoa- rece esența doctrinei Eisenhower constă în faptul că Statele Unite își arogă dreptul de a decide în proble- mele războiului sau păcii în regiunea Orientului apropiat și mijlociu fără să țină seama de O.N.U. Popoarele țărilor din Orientul apropiat și mijlo- ciu și opinia publică progresistă din întreaga lume au înfierat doctrina imperialistă Eisenhower. Guvernul sovietic, într-o serie de docu- mente diplomatice, a dezvăluit esența agresivă a doctrinei Eisenhower și a făcut propuneri în scopul reglemen- tării pașnice a problemelor litigioase din regiunea Orientului apropiat și mijlociu. Intervenția americană în Liban din iulie 1958 reprezintă „doc- trina Eisenhower" în acțiune. DOCTRINA MONROE — declarația în problemele de politică externă dată publicității de președintele S.U.A., James Monroe, în mesajul adresat Congresului la 2 decembrie 1823. Doctrina Monroe era îndreptată împotriva amestecului statelor euro- pene în treburile țărilor Americii. Ilar S.U.A., conform aceleiași doctri- ne Monroe, și-au instituit tutela lor asupra acestor țări. încă de la sfîrșitul secolului al XlX-lea, doctrina Mon- roe s-a transformat într-un important instrument diplomatic în vederea expansiunii imperialismului american. Statele Unite foloseau această doctri- nă și pentru „fundamentarea" cotro- 202 Doctrina Truman pirii coloniilor spaniole din America (vezi Războiul hispano-american din 1898) și pentru „justificarea⁴⁴ nume- roaselor intervenții în țările x\mericii latine. Dacă la început conținutul doctrinei Monroe era definit pe scurt prin cuvintele „America americani- lor⁴⁴, curînd a devenit evident că adevăratul ei sens era: „întreaga Americă pentru S.U.A.⁴⁴. DOCTRINA TRUMAN — progra- mul politicii externe a guvernului președintelui Truman, proclamat de el în mesajul adresat Congresului S.U.A. la 12 martie 1947. Doctrina Truman prevedea alo- carea sumei de 400.000.000 de dolari pentru „ajutorarea⁴⁴ Greciei și a Turciei, aceste fonduri fiind destinate luptei împotriva mișcării comuniste, în ansamblul ei. doctrina trasa un program de sprijinire a forțelor reac- ționare, de întărire a orînduirii capi- taliste în țările burgheze, de restau- rare a capitalismului acolo unde acesta fusese înfrînt. Ea mai urmă- rea scopul asigurării condițiilor de extindere a expansiunii imperialis- mului american. în 1949 Congresul S.U.A. a votat un program bazat pe principiile doctrinei Truman. Punc- tul al 4-lea din acest program pre- vede acordarea de „ajutor⁴⁴ financiar și tehnic țărilor slab dezvoltate. Acest punct este folosit de monopolu- rile S.U.A. pentru exportul de capi- tal și asigurarea de profituri maxime. Astfel, din 1946 pînă în 1953 inclu- siv, societățile particulare și unii capitaliști individuali au obținut în America latină profituri de 22 de ori mai mari decît creditele acordate de guvernul S.U.A. țărilor latine-ameri- cane sub toate formele de „ajutor⁴⁴ economic, social și tehnic. DOCTRINĂ — învățătură sau teo- rie politică, filozofică sau de altă natură; program politic. DOGMATISM — promovarea în mod necritic a unei teorii sau a unei teze perimate. Dogmatismul este caracteristic tuturor religiilor, tuturor sistemelor de teorii metafizice care apără ceea ce și-a trăit traiul, ceea ce este învechit, reacționar și i luptă împotriva a ceea ce este nou, a ceea ce se dezvoltă. O teorie justă în sine se poate transforma în dogmă dacă este consi- derată ca ceva împietrit, nesupus dezvoltării. Marxismul nu admite concluzii și formule imuabile, obli- gatorii pentru oricare epocă a isto- riei. Clasicii marxismului au arătat de repetate ori că marxismul este o știință care e în permanentă dezvol- tare, că unele formule și concluzii ale teoriei marxist-leniniste nu pot să nu se schimbe în decursul timpului, nu pot să nu fie înlocuite prin noi formule și concluzii, care corespund noilor sarcini istorice. în Declarația Consfătuirii repre- zentanților partidelor comuniste și muncitorești din țările socialiste care a avut loc la Moscova între 14 și 16 noiembrie 1957 se subliniază cu tărie că dogmatismul duce la secta- rism, la ruperea partidului de mase și reprezintă un pericol serios pentru mișcarea comunistă internațională. Condamnînd dogmatismul, partidele comuniste consideră că, în actualele condiții, principalul pericol îl consti- tuie revizionismul, cu alte cuvinte oportunismul de dreapta, ca mani- festare a ideologiei burgheze. DOGME — 1) teze nedovedite, acceptate pe bază de credință, fără a ține seama de condițiile istorice concrete; 2) , tezele fundamentale ale doctrinelor religioase, statornicite, chipurile, de dumnezeu și prezentate de biserică credincioșilor ca adevăruri absolute. Dogmele au caracter fan- tastic și joacă un rol însemnat în propagarea de către biserică a ideilor care convin claselor exploatatoare. Principalele dogme ale creștinismului sînt: dogma păcatului originar al tuturor oamenilor și dogma ispășirii. Potrivit dogmei ispășirii, Hristos — personaj mitic — ar fi asigurat prin moartea sa credincioșilor fericirea veșnică după moarte, care se dobîn- dește prin supunere și răbdare, adică Downing Street 203 prin renunțarea la lupta de clasă împotriva exploatatorilor. DOMINICANE — țari care fac parte din imperiul britanic, formal suverane și egale în drepturi cu Anglia, de fapt însă aflate într-un anumit grad de dependență politică și econo- mică față de ea. Sînt dominioane: Canada (din 1867), Uniunea Austra- liană (din 1901), Noua Zelandă (din 1907), Uniunea Sud-Africană (din 1910) și Ceilonul (din 1948). Newfonnd- land, care era pînă în 1933 dominion, a fost transformat în colonie, iar din 1949 alipit la Canada. Irlanda, fostă dominion, și-a proclamat în 1949 independența și a ieșit din compo- nența imperiului britanic. în 1947 au obținut statut de dominion India și Pachistanul. în 1950 India și în 1956 Pachistanul au fost proclamate republici independente. în 1957 a căpătat statut de dominion Ghana. Dominicanele au dreptul să între- țină relații de sine stătătoare cu țările străine, sînt membre ale Orga- nizației Națiunilor Unite. Reprezen- tant al puterii regale în dominioane este guvernatorul general, numit de obicei din rîndurile cetățenilor domi- nionului respectiv. Dominicanele sînt reprezentate la Londra prin comisari supremi. Pentru coordonarea proble- melor de politică externă, militare și economice, Anglia se consultă cu dominicanele la conferințele membrilor Commonwealth-ului. „DOSAAF" — Societatea unională voluntară de sprijinire a armatei, aviației și flotei; organizație volun- tară de masă a oamenilor muncii din U.R.S.S. Societatea s-a înființat în 1951 prin unificarea într-o singură societate unională a trei societăți independente: Societatea de spriji- nire a armatei („Dosarm"), a aviației („Dosav") și a flotei („Dosflot"), orga- nizate în 1948. Predecesoarea acestor societăți a fost „Osoaviahim" (Societate de spri- jinire a apărării și a construcției aviatice-chimice a U.R.S.S.), organi- zat în 1927 prin fuziunea a două societăți voluntare care existaseră mai înainte: „Aviahim“ și Societatea de sprijinire a apărării. Activitatea societății „Osoaviahim" în ce privește instruirea militară a oamenilor muncii s-a bucurat de o înaltă apreciere din partea guvernului sovietic, care a decorat-o cu ordinul „Steagul Roșu". „Dosaaf"-ul are misiunea să pro- page și să răspîndească cunoștințe militare, tehnice-mUitare, aviatice și militare-maritime nu numai printre membrii săi, ci și în rîndurile popu- lației; să pregătească populația pentru toate formele de apărare antiaeriană și contra gazelor; să instruiască pe membrii săi în specialitatea militară aviatică și maritimă-navală, să dez- volte sportul de masă în domeniile ski, tir, aviație, parașutism, planorism, de radioamatori, automobilism, moto- ciclism, militar-maritim și al sportu- rilor nautice, precum și în domeniul aeromodelismului, automodelismului și navomodclismulni și al creșterii cîinilor de serviciu. Temelia societății o constituie orga- nizațiile de bază, create (cu un număr de cel puțin 3 membri) în întreprinderi și instituții, în colhozuri, sovhozuri, S.T.R. și instituții de învățămînt. Poate fi membru al societății orice cetățean al U.R.S.S. care a împlinit vîrsta de 14 ani. în organele de con- ducere se aleg membri ai societății care au împlinit vîrsta de 18 ani. Societatea scoate un ziar al său, „Patriotul sovietic", și revistele: „Cu- noștințe militare", „Radio", „Aripile patriei", „La volan", editează cărți și broșuri în domeniul activității militare de masă. Ea dispune de o largă rețea de cluburi sportive, are centre de aeromodele și centre nauti- ce, școli de apărare antiaeriană etc. Din rîndurile societății s-au ridicat sute de maiștri ai sportului auto- mobilistic, motociclist, hipic și ai sporturilor militare-maritime. în aero- cluburi au învățat și și-au perfecțio- nat măiestria multi aviatori. DOWNING STREET - stradă în Londra pe care se află Ministeru 204 „Drapeaa Roage* Afacerilor Externe, locuința primu- lui-ministru (unde se întrunește de obicei Consiliul de Miniștri) și alte cîteva instituții guvernamentale. In sens figurat, prin Downing Street se înțelege de obicei Ministerul Aface- rilor Externe englez, iar uneori guver- nul englez în genere. „DRAPEAU ROUGE" („Steagul roșu“) — ziar, organul central al Partidului Comunist din Belgia. A fost înființat în 1921; înaintea celui de-al doilea război mondial se numea „Voix du peuple" („Glasul poporului"). Se editează în limbile franceză și flamandă (denumirea flamandă — „De Roode Vaan"). Apare la Bruxel- les : există ediții speciale pentru provincie. DREPT — totalitatea normelor și a regulilor de conduită, exprimate în legi și hotărîri ale puterii de stat și care reglementează relațiile sociale în interesul clasei dominante din societatea respectivă. întrucît dreptul este voința clasei dominante ridicată la rangul de lege, conținutul său este determinat de condițiile materiale de viață ale clasei respective, iar respectarea nor- melor sale este asigurată de stat prin constrîngere. Prin aceasta dreptul se deosebește de celelalte reguli de conduită (do pildă morala), a căror respectare este asigurată prin forța opiniei publice. Dreptul socialist sovietic este voința clasei muncitoare și a tuturor oame- nilor muncii din U.R.S.S. ridicată la rangul de lege; conținutul său este determinat de sarcinile care stau în fața dictaturii proletariatului. O trăsătură caracteristică a drep- tului socialist este faptul că normele sale sînt respectate de bunăvoie de către majoritatea covîrșitoare a cetă- țenilor U.R.S.S., ceea ce dovedește caracterul cu adevărat popular al dreptului sovietic. DREPT ELECTORAL — 1) ramură a dreptului de stat care stabilește principiile și condițiile de partici- pare a cetățenilor la alegerile pentru organele reprezentative; 2) dreptul pe care-1 are cetățeanul de a alege (vezi Drept electoral activ) sau de a fi ales (vezi Drept electoral pasiv) în organele puterii de stat. Constituția U.R.S.S. stabilește ur- mătoarele principii fundamentale ale dreptului electoral sovietic: carac- terul universal al dreptului electoral, egalitatea în drepturi a cetățenilor în alegeri, alegerea directă a deputa- ților; libertatea exprimării voinței alegătorilor e asigurată prin faptul că votul este secret. Aceleași principii stau la baza dreptului electoral din țările de democrație populară. Dreptul de vot sovietic este uni- versal. Toți cetățenii U.R.S.S. care au împlinit 18 ani au — indiferent g de rasă, naționalitate, sex, credință religioasă, grad de instrucțiune, domi- ciliu, origine socială, avere și activi- tate trecută — dreptul de a participa v la alegerile de deputați. Numai alie- nații mintali și persoanele condamnate de tribunal la pierderea drepturilor electorale nu participă la vot. Dreptul de a. fi ales îl au toți cetățenii U.R.S.S. care au dreptul să participe la alegeri. Ceva mai severe sînt condițiile de vîrstă pentru a fi ales în organele supreme ale puterii de stat: deputați în Sovietul Suprem al U.R.S.S. pot fi aleși cetățenii care au împlinit 23 de ani, iar deputați în Sovietul Suprem al unei republici unionale sau autonome — cei care au împli- nit 21 de ani. Dreptul electoral al țărilor burgheze stabilește diferite condiții restrictive. De pildă, în S.U.A, și Anglia există censul de domiciliu și altele a căror acțiune „filtrează" alegătorii și în mare măsură lipsește organele alese de caracterul lor reprezentativ. Dreptul electoral sovietic este egal. Toți cetățenii participă la alegeri pe baze egale. Aceasta se asigură prin aceea că: 1) fiecare cetățean nu are decît un singur vot; 2) femeile au drepturi electorale egale cu ale bărba- ților, militarii au drepturi electorale egale cu ale tuturor celorlalți cetă Drept internațional 2Gb țeni; 3) toate grupurile naționale și rasiale ale populației au drepturi electorale egale; 4) la alegerile pentru organul respectiv al puterii de stat ₛe creează circumscripții electorale egale. în țările burgheze, dreptul elec- toral se abate de la principiul egali- tății în drepturi la alegeri. Dreptul electoral asigură celor bogați o situa- ție mai privilegiată în alegeri. în detrimentul celor săraci, cu ajutorul „geografiei electorale'¹ (stabilirea de circumscripții electorale cu un număr inegal de alegători: numărul alegă- torilor în circumscripțiile electorale cu o populație proletară depășește cu mult numărul alegătorilor din circumscripțiile electorale în care locuiește burghezia) și al „aritmeticii electorale" (în S.U.A., Anglia și în alte cîteva țări capitaliste nu este necesară, pentru a fi ales, majori- tatea absolută, ci numai una rela- tivă — vezi Sistemul majoritar). Dreptul de vot sovietic este direct. Fiecare cetățean participă direct la alegerea tuturor organelor reprezen- tative, de la Sovietul sătesc pînă la Sovietul Suprem al U.R.S.S. într-o serie de țări burgheze există alegeri indirecte pentru camerele superioare ale parlamentului. (în Olanda, Suedia și în alte țări), pentru camerele .infe- rioare, precum și alegeri indirecte a.le președintelui (în S.U.A. și Fin- landa). Potrivit dreptului electoral sovie- tic, alegerile se fac prin vot secret. Voința fiecărui alegător rămîno ne- cunoscută, ceea ce asigură libertatea de exprimare a voinței alegătorului, r:are este apărat de orice presiune din afară. Votul universal, egal, direct și secret este, în mîinile alegă- torului, un instrument al controlului democratic. în țările burgheze, alegerile au loc adesea în condiții de presiune economică asupra alegătorilor, de intimidare, corupție, teroare etc. Dreptul electoral sovietic asigură libertatea propunerii de candidați pentru organele reprezentative. Drep- tul de a propune candidați aparține organizațiilor de partid, sindicatelor, organizațiilor cooperatiste, organiza- țiilor de tineret și asociațiilor cultu- rale. Comuniștii și cei fără partid se prezintă la alegeri într-un singur bloc popular al comuniștilor și al celor. fără partid. DREPT ELECTORAL ACTIV — dreptul de a alege (spre deosebire de dreptul electoral pasiv — dreptul de a fi ales). în U.R.S.S. se bucură de dreptul electoral activ toți cetă- țenii sovietici care au împlinit 18 ani, cu excepția celor alienați și a persoa- nelor condamnate prin sentință jude- cătorească la pierderea dreptului electoral. DREPT ELECTORAL PASIV — dreptul de a fi ales, spre deosebire de dreptul electoral activ — cel de a alege. în țările capitaliste, dreptul electoral pasiv este condiționat de un cens de vîrstă ridicat. într-o serie de țări capitaliste cu sisteme electorale antidemocratice, dreptul electoral pasiv este legat de depu- nerea unei importante sume de bani drept garanție. Conform legii electorale sovietice, orice alegător care a împlinit vîrsta de 23 de ani poate fi ales în Sovietul Suprem al U.R.S.S. (vezi Dreptul electoral). DREPT INTERNAȚIONAL — ra- mură a dreptului care reglementează relațiile dintre state; el se cristali- zează atît pe tărîmul colaborării sta- telor în vederea menținerii păcii și a legăturilor economice și de altă natură, cît și pe cel al luptei dintre state pentru interesele lor. Spre deose- bire de dreptul intern, în dreptul internațional nu există legislație, iar principalele sale izvoare sînt acordu- rile încheiate între state independente și uzanțele recunoscute de. aceste state. De asemenea nu există în dreptul internațional un aparat cen- tralizat de constrîngere, iar constrîn- gerea în vederea asigurării respectării normelor sale se înfăptuiește prin Dualism diferite măsuri de presiune economică și politică, inclusiv eforturi colective ale mai multor state. Asupra conți- nutului instituțiilor de drept interna- țional exercită o influentă hotărî- toare interesele politice ale statelor, determinate, la rîndul lor, de carac- terul orînduirii sociale și de stat respective. Uniunea Sovietică și ce- lelalte state socialiste aduc o imensă contribuție progresistă la dreptul internațional. Prin întreaga sa poli- tică externă, U.R.S.S. contribuie la introducerea în dreptul internațional a unor principii bazate pe recunoaș- terea suveranității și a egalității în drepturi a statelor mari și mici, pe năzuința popoarelor spre pace și colaborare democratică, căutînd să creeze condiții care să ducă la înlă- turarea agresiunii și a asupririi unor state de către altele. Un exemplu pregnant al triumfului noilor princi- pii ale dreptului internațional sînt tratatele și acordurile care reglemen- tează raporturile dintre statele lagă- rului democratic. U.R.S.S. și cele- lalte țări socialiste duc o luptă hotă- rîtă pentru democnitizarea și s'ricta respectare a normelor dreptului inter- național. Statele imperialiste introduc în dreptul internațional norme și instituții care consfințesc inegalitatea în drepturi și aservirea popoarelor (vezi Protectorat, Sferă de influență). O violare a normelor de drept inter- național și a principiilor Cartei O.N.U. este atitudinea Statelor Unite care împiedică Republica Populară Chi- neză să ocupe locul ei legitim, la O.N.U. Principalele ramuri ale dreptului internațional reglementează: situația statelor în relațiile internaționale, apă- rarea internațională a drepturilor și intereselor cetățenilor, statutul inter- național al teritoriului de stat, for- mele raporturilor și actelor diplo- matice, metodele de soluționare paș- nică a divergențelor, regulile de ducere a războiului, regulile neutralității etc. DUALISM — concepție filozofică care susține că la baza lumii se află două principii independente unul față de celălalt: materia și spiritul; este contrar monismului, care susține unitatea lumii. Un exemplu clasic de dualism în istoria filozofiei a fost teoria filozofului francez Descartes (1596—1650). Dualismul încearcă za- darnic să împace materialismul cu idealismul. Materialismul dialectic respinge în mod radical atît dualismul cît și idealismul. Lumea nu este dua- listă, ci unitară; unitatea ei constă în materialitatea ei. DUCLOS Jacques (n. 1896) — secretar al C.C. al Partidului Comu- nist Francez. S-a născut dintr-o familie de țărani. De la vîrsta de 12 ani a început să muncească. A luat parte ca soldat la primul război mondial. A intrat în Partidul Comunist Francez imediat după înființarea acestuia. Începînd din 1926, Duclos este membru al C.C. al partidului comunist, iar din 1931 este fără întrerupere membru în Biroul Politic și secretar al C.C. al partidului. în 1935, la Congresul al VH-lea al Internaționalei Comu- niste, a fost ales în componența Comitetului Executiv al Internațio- nalei Comuniste. Începînd din 1926, Duclos este deputat în parlament, în 1936 a fost ales vicepreședinte al Camerei depu- tatilor. în 1940—1944 Duclos, îm- preună cu Thorez, a condus lupta comuniștilor francezi împotriva co- tropitorilor germani-fasciști și împo- triva agenților lor francezi. în august 1944 a fost unul dintre organizatorii insurecției populare din Paris. După eliberarea Franței, Duclos a reprezentat partidul comunist în Adu- narea consultativă, a fost ales în Adunarea constituantă, iar din 1946 este deputat în Adunarea națională, unde conduce fracțiunea partidului comunist. La 28 mai 1952, guvernul francez > încă.lcînd dreptul de imunitate parla- mentară, l-a arestat pe Jacques Duclos, dar sub presiunea maselor Dama de stat 207 populare a fost nevoit să-1 elibereze din închisoare la 1 iulie 1952. DULLES John Foster (n. 1888) — om politic american, secretarul de stat al S.U.A. Membru al parti- dului republican. Este de profesie avocat, conduce marea firmă de avo- catură „Sullivan Sc Cromwell“. în calitate de reprezentant al monopo- lurilor americane (mai ales al grupului Rockefeller), el a jucat un rol impor- tant în refacerea potențialului de război german după cel de-al doilea război mondial. A luat parte la Con- ferința de pace de la Paris din 1919 (vezi Sistemul de la Versailles) în calitate de consilier al delegației ame- ricane în problemele financiare și în problema reparațiilor de război. După semnarea tratatului de pace de la Versailles a fost numit membru în Comisia de reparații de război și în Consiliul economic suprem. A participat la elaborarea „planului Dawes“. în 1938 a fost împuternici- tul special al președintelui pentru studierea situației politice și econo- mice din Extremul Orient. Din 1953 este secretar de stat al S.U.A. Dnlles este unul dintre principalii exponenți ai politicii imperialiste ,,de pe poziții de forță“ și unul dintre principalii organizatori ai blocurilor militare imperialiste: pactul Atlanticului de nord, Uniunea Europei occidentale, S.E.A.T.O., pactul de la, Bagdad. în 1957 a fost unul dintre inițiatorii doctrinei colonialiste cuno cute sub denumirea de Doctrina Eiwnhower. DUMA DE STAT —.instituție re- prezentativă din Rusia, creată de guvernul țarist în cursul revoluției burghezo-democrate din 1905—1907. Avîntul revoluției din vara anului 1905 a silit guvernul țarist să recurgă la o politică de manevră în scopul de a scinda forțele revoluției. La 6 august 1905 s-a publicat un manifest cu privire la convocarea Dumei de stat consultative. Muncitorii și imensa majoritate a țăranilor au fost lipsiți de dreptul de a participa la alegeri, în condițiile avîntului revoluționar bolșevicii au boicotat Duma lui Bulî- ghin (denumită astfel după numele autorului proiectului — ministrul Bu- lîghin). Greva politică generală din octombrie 1905 a măturat această Dumă. Intenționînd să desprindă de revoluție pe țărani (care în acea vreme credeau în posibilitatea de a obține pămînt prin Dumă), țarul a lansat la 17 octombrie 1905 un mani- fest în care promitea să convoace o Dumă nu consultativă, ci legislativă și să îngăduie tuturor claselor popu- lației participarea la alegeri. Dar legea electorală promulgată Ia 11 de- cembrie 1905 a asigurat covîrșitoarea preponderență în Dumă a unui pumn de moșieri și capitaliști asupra mili- oanelor de țărani și muncitori. Pentru a demasca înșelătoria pusă la cale în dauna poporului, bolșevicii au aplicat tactica boicotării Dumei T de stat, însă în condițiile declinului revoluției nu au izbutit să împiedice convocarea ei (27 aprilie 1906). /Alege- rile care s-au desfășurat în condiții de teroare guvernamentală au acor- dat aproximativ ¹/₃ din locuri (179 de mandate) cadet,ilor; 94 de man- date au obținut deputății țăranilor, care cereau cu hotărîre lichidarea proprietății funciare moșierești; din această cauză la 8 iulie 1906 Duma a fost dizolvată. Dată fiind situația schimbată și declinul revoluției, bol- șevicii au reexaminat problema boi- cotului, pentru ca să folosească în interesul revoluției posibilitățile legale ale tribunei Dumei. în cea de-a Il-a Dumă convocată la 20 februarie 1907 cadeții au obținut 98 de locuri, tru- dovicii împreună cu socialiștii revo- luționari — 157, social-democrații — 65. La 3 iunie 1907 Duma a it-a a fost dizolvată, iar fracțiunea ei social- democrată trimisă în fața judecății. Această zi a fost denumită lovitura de stat din 3 iunie. Guvernul țarist a promulgat o nouă lege electorală care a redus de cîteva ori numărul reprezentanților țăranilor și muncito- rilor și a mărit mult reprezentanța moșierilor și a burgheziei negustorești 208 „Duminica sîngeroasă" și industriale. Duma a III-a, care s-a deschis la 1 noiembrie 1907, era prin componența sa o Dumă a ultrarcac- ționarilor și a cadcților. Majoritatea reacționară a Dumei a III-a sprijinea politica antipopulară a țarismului; ca urmare, această Dumă s-a men- ținut întreaga perioadă de 5 ani pentru care a fost aleasă. în toamna anului 1912 au avut loc alegerile pentru a IV-a Dumă de stat (care s-a deschis la 15 noiembrie). Bolșevicii au participat la alegeri sub lozincile: republică democratică, ziua de lucru de 8 ore, confiscarea pămînturilor moșierești. Deputății bol- șevici au fost aleși în marile centre industriale în care se aflau peste ⁴/₅ din clasa muncitoare a țării. De la tribuna Dumei ei au demascat orîn- duirea absolutistă, au chemat pe țărani la luptă împotriva moșierilor feudali, au demascat partidul cade- ților, care s-a ridicat împotriva confis- cării pămînturilor moșierești si a trecerii lor în mîinile țăranilor. Acti- vitatea deputaților bolșevici era în- dreptată spre izolarea cadeților și eliberarea țăranilor de sub influența partidului acestora. O dată cu începerea războiului mondial, toate fracțiunile Dumei, în afară de cea bolșevică, au adoptat o poziție de sprijinire a guvernului țarist, au votat creditele de război. In noiembrie 1914 fracțiunea bolșe- vică din Dumă formată din 5 depu- tați (Badaev, Petrovski, Muranov, Samoilov, Șagov) a fost arestată^ și deportată în Siberia răsăriteană. în- frîngerile de pe fronturi și ascuțirea crizei revoluționare în țară a deter- minat ivirea, în sînul burgheziei ruse a unei opoziții față de țarism, care nu era în stare să înăbușe revoluția și să, ducă războiul pînă la victoria finală. Temîndu-se de revoluție, bur- ghezia a pășit pe calea intrigilor de palat, sperînd să-1 înlocuiască pe Nikolai al II-lea cu un alt țar pe placul ei. La 26 februarie 1917, prin- tr-un decret al țarului, Duma de stat a fost dizolvată, dar de fapt ea nu și-a încetat existența. în timpul revoluției din februarie 1917 liderii fracțiunilor burghczo-moșiercști din Dumă au creat Comitetul provizoriu al Dumei de stat, care, pe baza unei înțelegeri cu socialiștii revoluționari și cu menșevicii din Comitetul execu- tiv al Sovietului din Petrograd, au format Guvernul provizoriu burghezo- moșieresc contrarevoluționar. Abia la 6 octombrie 1917, sub presiunea maselor populare, Duma a fost ofi- cial lichidată printr-o hotărîre a Gu- vernului provizoriu. „DUMINICA SÎNGEROASĂ" (9 ia- nuarie 1905) — ziua cînd guvernul țarist a tras în mulțimea muncitorilor din Petersburg caro se duceau ca demonstranți pașnici cu o petiție la țar. Criza industrială din 1900—1903 și războiul ruso-japonez au înrăutățit situația maselor muncitoare din Ru- sia. Sub conducerea organizațiilor social-democrate de orientare iskristă- leninistă, muncitorii au început să treacă de la grevele economice la acțiuni politice. Pentru a slăbi mișcarea muncito- rească, poliția țaristă, cu ajutorul unui agent provocator, popa Gapon, a înființat în 1904 la Petersburg o organizație denumită „Reuniunea muncitorilor ruși din fabrici și uzine“. Cînd Ia 3 ianuarie 1905 a început greva la uzinele „Putilov“, care s-a transformat rapid într-o grevă gene- rală, guvernul a hotărît să treacă la o represiune sîngeroasă împotriva gre- viștilor. în acest scop Gapon a propus muncitorilor un plan provocator: de a înmîna țarului o petiție în care să fie expuse revendicările lor. La adunările unde se discuta petiția, bolșevicii încercau să convingă pe muncitori că libertatea nu se obține prin rugă- minți adresate țarului, ci se cucerește cu arma în mînă. Bolșevicii i-au avertizat că din ordinul țarului se va trage în ei. Bolșevicii nu au izbutit însă să-i rețină pe muncitori, dintre care o mare parte mai aveau încă încredere în țar. Dzerjinski La 9 (22) ianuarie 1905 peste 140.000 de oameni, cu icoane și cu portretele țarului, au pornit spre Palatul de iarnă. Trupele țariste au întîmpinat procesiunea pașnică cu focuri de armă. Au fost uciși peste 1.000 și răniți peste 5.000 de oameni. Evenimentele din 9 ianuarie au con- stituit pentru muncitori o lecție sîn^eroasă. Ei au înțeles că își pot dobîndi drepturile numai prin luptă revoluționară. Din îndemnul bolșe- vicilor, chiar în aceeași seară munci- torii din Petersburg au început să ridice baricade. Vestea măcelăririi muncitorilor din Petersburg s-a în- tins cu repeziciune în întreaga țară. Au început greve pretutindeni. Numai în cursul lunii ianuarie numărul gre- viștilor s-a ridicat la 440.000 de oameni. 9 ianuarie a fost începutul primei revolutii ruse, revoluția din 1905—1907. DUMPING'— export de mărfuri în străinătate la prețuri cu mult infe- rioare celor care există în interiorul țării. Dumpingul este folosit de mono- polurile capitaliste în lupta pentru cucerirea piețelor de desfacere și constituie unul dintre mijloacele de sugrumare a industriei din țările concurente. Pierderile suferite de exportatorul care exportă mărfuri la prețuri mai reduse se acoperă pe seama prețurilor de monopol ridi- cate pe piața internă și a subvențiilor date de guvern. Totodată cheltuielile prilejuite de dumping sînt trecute pe spinarea oamenilor muncii prin sporirea costului vieții și urcarea impozitelor. DZAIBAȚU — mari asociații mono- poliste japoneze. Posedînd bogății imense, dzaibațu controlau aproape întreaga economie a Japoniei. La sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, dzaibațu dețineau 70% din capitalurile trusturilor japoneze. Cel mai mare dzaibațu — concernul Mițui — ocupa o poziție dominantă în extracția cărbunelui, construcția de mașini, industria chimică, comerțul exterior; concernul Mițubisi deținea 14 cele mai importante întreprinderi u- industria grea, dm industria d? dlⁿ oane militare, din industria „ avⁱ' militară și comercială etc eaₙⁿavală Sumitomo concura concernul M?U¹ ■bisi m domeniul industriei ᵣ₍S'U' producției de război, ₐ ind,.î’.a navale; concernele lasuda, do£leⁱ etc. erau principalul bastion a] ^r° țarismului japonez si iₙ 470 Pesimism lui pentru industria grea, iar în ianuarie 1939 — comisar al poporului pentru centralele electrice și industria electrotehnică. La Congresul al XVIII-lea al par- tidului comunist și la cele următoare, Pervuhin a fost ales membru al Co- mitetului Central al partidului. în aprilie 1940 Pervuhin a fost nu- mit vicepreședinte al Consiliului Co- misarilor Poporului al U.R.S.S. în februarie 1942 a fost numit comisar al poporului (din 1946 — ministru) al industriei chimice a U.R.S.S. în ia- nuarie 1950 a fost numit vicepreșe- dinte al Consiliului de Miniștri al U.R.S.S., fiind eliberat din funcția de ministru al industriei chimice. în octombrie 1952 a fost ales mem- bru al Prezidiului C.C. al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Din martie 1953 pînă în aprilie 1954, Pervuhin a fost ministru al centralelor electrice și al industriei electrotehnice al U.R.S.S. Din aprilie 1954 a fost vicepreședinte, iar din februarie 1955 pînă în iunie 1957 — prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. în mai 1957 a fost numit ministru al industriei construcțiilor de mașini mijlocii al U.R.S.S., iar în iulie 1957 — președinte al Comitetului de stat pentru relațiile economice externe de pe lîngă Consi- liul de Miniștri al U.R.S.S. Din iunie 1957 e membru supleant al Prezidiu- lui C.C. al P.C.U.S. Din februarie-1958 este ambasador al U.R.S.S. în R.D.G. Pervuhin este Erou al Muncii Socialiste. PESIMISM — concepție sumbră, lip- sită de bucurie, despre viață; trăsă- tură caracteristică a ideologiei claselor pe cale de dispariție; opusul pesimis- mului e optimismul. PESSI Viile (n. 1902) — secretar general al C.C. al Partidului Comunist din Finlanda (P.C.F.). De profesiune muncitor metalur- gist. Este membru^ al partidului co- munist din 1924. în 1931^ a devenit membru al C.C. al P.C.F. în ianuarie 1935, Pessi a fost arestat de siguranța finlandeză și condamnat pentru ac- tivitate comunistă la mulți ani de închisoare. A fost eliberat în 1944, cînd, potrivit condițiilor armistițiului dintre U.R.S.S. și Finlanda, partidul comunist a căpătat posibilitatea de a activa legal. în 1944 Pessi a fost ales secretar general al C.C. al P.C.F. Din 1945 este deputat în seimul fin- landez și membru al comitetului executiv al Uniunii democratice a poporului finlandez. PETRAȘEVIȘTII - membri ai unui cerc revoluționar din care fă- ceau parte nobili și intelectuali raz- nocinți ruși. întemeiat în 1845 și con- dus de M. V. Butașevici-Petrașev- ski. Membrii cercului erau adepți ai ideilor socialismului utopic. Patrioți înflăcărați, uniți prin ura față de iobăgie și autocrație, ei nu aveau însă aceleași concepții: unii dintre ei, cei mai revoluționari, admiteau nece- sitatea unei răscoale țărănești, alții erau pentru propagarea pașnică a ideilor socialiste. în 1849 guvernul țarist a reprimat cu cruzime pe mem- brii cercului. „PIAȚA COMUNĂ“ (denumire ofici- ală: „Comunitatea economică euro- peană“) — uniune a șase țări din Eu- ropa occidentală (Franța, Italia, Bel- gia, Olanda, Luxemburg și R.F.G.), între care urmează a fi lichidate toate piedicile în domeniul schimbului eco- nomic și care trebuie să ducă o poli- tică economică unitară față de cele- lalte țări. Efectul acordului se ex- tinde și asupra „teritoriilor de dincolo de mări“ ale statelor mai sus enume- rate, adică asupra coloniilor lor și a statelor considerate membre ale Uni- unii Franceze. Conform acordului cu privire la „piața comuriă“, semnat la Roma la 25 martie 1957 (concomitent cu acor- dul referitor la Euratom), țările par- ticipante sînt obligate ca în decursul unei perioade de tranziție (12 — 15 .ani) să desființeze taxele vamale în comerțul dintre ele și să introducă ace- leași tarife vamale în comerțul cu celelalte state, să înlăture toate pie- „Piața comună¹' 471 dicile din calea mișcării libere a capi- talurilor, precum și a forței de muncă dintr-o țară participantă la acord in alta, să elaboreze o politică comună în domeniul transporturilor și al agri- culturii, precum și o politică valutară unitară; să-și adapteze reciproc legis- lația națională pentru a asigura „funcționarea normală" a „pieței co- mune", să aducă la același nivel sala- riile și cheltuielile sociale; să creeze o bancă de investiții comună. Prin- cipalul organ de conducere al „comu- nității" este Consiliul Miniștrilor (cîte 4 reprezentanți din partea Fran- ței, Italiei și R.F.G., cîte doi din par- tea Belgiei și Olandei și unul din par- tea Luxemburgului); a cărui sarcină e elaborarea de directive și recoman- dări către țările participante. în afară de aceasta se instituie o adunare, aleasă din cadrul parlamentelor ță- rilor participante, care trebuie să aprobe bugetul „comunității" și să dea avize cu caracter consultativ în problemele legate de funcționarea „pieței comune". Controlul asupra înde- plinirii hotărîrilor luate de organele „comunității" este dat în competință unei „comisii europene" speciale. Pen- tru judecarea litigiilor și a reclamații- lor se creează un tribunal. „Piața comună", creată, chipurile, în vederea colaborării economice, servește în fapt, împreună cu Uniunea europeană a cărbunelui și oțelului și cu Euratom drept bază economică a grupărilor agresive închise — Pac- tul Atlanticului de nord și Uniunea Eu- ropei occidentale, în care rolul hotărî- tor îl dețin S.U.A. și R.F.G. Atrăgînd și mai mult Germania occidentală în sistemul grupărilor militare închise, „piața comună" creează noi piedici în calea restabilirii unității naționale a poporului german. „Piața comună" este o mare uni- une monopolistă internațională, în- ființată cu scopul de a stoarce pro- fituri maxime. Ca și orice uniune monopolistă, ea este avantajoasă în primul rînd celui mai puternic dintre participanți. Germania occidentală, care în momentul creării „pieței co- mune" avea o producție de cărbune, oțel, ciment și energie electrică de două ori mai mare, iar producția in- dustriei chimice de trei ori mai mare decît Franța — a doua ca nivel eco- nomic dintre țările participante la „comunitate" — obține vaste posibili- tăți de expansiune economică. în „piața comună" sînt interesate și acele monopoluri franceze, italiene, bel- giene și olandeze care sînt legate de monopolurile din Germania occiden- tală și au făcut mari investiții de ca- pital în R.F.G. Prin crearea „pieței comune", capitalul monopolist ame- rican, care a pătruns adînc în econo- mia țărilor vest-europene, capătă posibilitatea de a-și întări pozițiile în detrimentul intereselor naționale ale acestor țări. Socotind că participarea lor la „piața comună" le-ar slăbi pozițiile față de concurenții lor ameri- cani și vest-germani, cercurile capi- taliste din Anglia s-au pronunțat îm- potriva aderării la „comunitate". Crearea „pieței comune" atrage după sine o înrăutățire inevitabilă a situa- ției oamenilor muncii din țările care fac parte din comunitate, deoarece se intenționează să se stabilească nivelul general al salariilor și al aloca- țiilor sociale la cel al țării în care acest nivel este cel mai scăzut. Comuni- tatea periclitează interesele micii burghezii și ale unei părți însemnate a burgheziei mijlocii; crearea „pieței comune" provoacă de asemenea ne- mulțumirea acelor cercuri capitaliste care sînt interesate într-o lărgire a legăturilor economice cu toate țările și se tem de concurența monopolurilor vest-germane. Uniunea Sovietică opune politicii imperialiste de creare a unor grupări închise principiul colaborării colec- tive. Propunerea U.R.S.S. de a se încheia un „Tratat general european de colaborare economică" s-a bucurat de sprijinul larg al popoarelor tuturor țărilor, inclusiv al celor care fac parte din „comunitate". 472 Piața mondială PIAȚA MONDIALĂ — sistem de relații comerciale între state, bazat pe diviziunea internațională a muncii și pe diviziunea, determinată de ea, a cumpărării și vînzării reciproce de mărfuri. Piața mondială a luat naștere în perioada de descompunere a orînduirii feudale si a apariției capitalismului (secolele XVI —XVIII). Crearea pie- ței mondiale a fost unul dintre prin- cipalii factori de dezvoltare a modului de producție capitalist, una dintre condițiile necesare ale creșterii și afirmării capitalismului. Formarea pieței mondiale a fost accelerată de dezvoltarea marii industrii mașiniste. în perioada capitalismului premo- nopolist, dezvoltarea pieței interne și externe reprezenta două laturi ale procesului istoric unic de dezvoltare a capitalismului, în adîncime și în lărgime. Comerțul internațional s-a extins rapid. Astfel, în 1880, volumul său crescuse de zece ori față de 1800. Marile țări capitaliste au folosit legă- turile economice internaționale create de piața mondială pentru a jefui coloniile și țările dependente. în epoca imperialismului s-a ascuțit mult lupta statelor capitaliste pe piața mondială, care încă în prima fază a crizei generale a capitalismului încetase de a se mai lărgi. Capitalismul a ajuns la o stabilitate relativă a pieței. Acest fenomen s-a produs în urma ieșirii Rusiei din sistemul capitalist mondial, ceea ce însemna o îngustare a sferei de acțiune a capitalului. Capacita- tea de absorbție a pieței mondiale a început să descrească și în urma des- compunerii sistemului economic ca- pitalist și a pauperizării maselor popu- lare. Dificultățile tot mai mari în desfacerea mărfurilor pe piața mon- dială au dus la o ascuțire extremă a contradicțiilor dintre statele imperia- liste, la intensificarea jefuirii imperia- liste a țărilor slab dezvoltate și de- pendente. Au apărut noi forme agre- sive de comerț exterior, ca, de pildă, dumpingul, avînd drept scop înăbu- șirea concurenților. Foarte importante schimbări s-au produs pe piața mondială după cel de-al doilea război mondial. în urma destrămării pieței . mondiale unice s-au format două piețe mondiale para- lele: cea socialistă și cea capitalistă, încercările statelor imperialiste de a institui după cel de-al doilea război mondial o blocadă a statelor socia- liste au eșuat, deoarece U.R.S.S. și țările de democrație populară și-au unit eforturile pe plan econo- mic, organizînd o strînsă colaborare și ajutor reciproc. Piața mondială socialistă nu cu- noaște dificultăți de desfacere, deoare- ce capacitatea ei de absorbire sporește datorită creșterii neîncetate a produc- ției și a nivelului de trai al oamenilor muncii, iar relațiile de exploatare au fost desființate între popoare. Colaborarea economică se realizează ținîndu-se seamă de interesele tuturor țărilor participante și se bazează pe dorința lor sinceră de a se ajuta reci- proc și de a se ajunge la un avînt eco- nomic general, excluzîndu-se astfel posibilitatea unor relații unilateral avantajoase. Cea mai mare parte a comerțului exterior al țărilor socia- liste se efectuează pe noua piață mondială: în 1955, ponderea statelor socialiste în comerțul exterior al U.R.S.S. era de 80%, în cel al Ceho- slovaciei de 69%, al Ungariei de 61%, al Bulgariei de 87% , al Romîniei de 79%, al Poloniei de 64%. Sporește mereu ponderea țărilor socialiste în comerțul exterior al Chinei: în 1950 a fost de 26%, iar în 1955 de 82%. Tulburarea legăturilor comerciale cu piața mondială socialistă a adus pagube serioase comerțului princi- palelor țări capitaliste, accentuînd considerabil contradicția dintre posi- bilitățile de producție industrială a țărilor capitaliste și posibilitățile de desfacere a produselor. Opinia pu- blică democrată, oamenii politici clar- văzători și unii reprezentanți ai cercu- rilor de afaceri din țările capitaliste cer stabilirea de relații comerciale normale cu U.R.S.S., China și cele- Pionieri 473 lalte state socialiste, care au o piață stabilă, neinfluențată de fluctuații conjuncturale și de crize economice de supraproducție. în ultimii ani, între U.R.S.S. și țările de democrație populară, pe de o parte, și țările ca- pitaliste, pe de altă parte, s-au în- cheiat, s-au reînnoit și au intrat în vigoare numeroase acorduri comer- ciale și de plăți. în 1956, U.R.S.S. a făcut comerț cu peste 60 de state. Consolidarea și extinderea legăturilor economice, stabilirea de relații nor- male, prietenești între țări creează condiții favorabile pentru creșterea nivelului de trai al popoarelor, pen- tru slăbirea încordării internaționale și întărirea încrederii între state. PICHETE de grevă — gru- puri de muncitori greviști postate de comitetele de grevă pentru a păzi teritoriul obiectului unde se desfă- șoară greva, cu scopul de a împiedica pătrunderea spărgătorilor de grevă și de a aduce greva la cunoștința populației. Pichetele au o mare im- portanță pentru educarea conștiinței de clasa, pentru organizarea și unita- tea de acțiune a greviștilor. Au- toritățile statelor capitaliste folosesc poliția pentru lupta împotriva pi- chetelor și arestează pe muncitorii membri ai pichetelor. PIECK Wilhelm (n. 1876) - pre- ședintele. Republicii Democrate Ger- mane, membru al Biroului Politic al P.S.U.G. în 1895 a intrat în Partidul social- democrat din Germania și după scurt timp a devenit un militant de seamă al aripii lui de stînga. Pieck a fost unul dintre organizatorii ligii „Spar- taeus" și un participant activ la revo- luția din noiembrie 1918. La Congre- sul de constituire a Partidului Co- munist din Germania (decembrie 1918) a fost ales membru al C.C. al P.C.G. în timpul Republicii de la Weimar a luptat împreună cu Thăl- mann pentru transformarea P.C.G. într-un partid revoluționar de masă de tip nou, pentru crearea unui front antifascist unic. încă de pe atunci Pieck devine un participant activ la mișcarea muncitorească internațio- nală. în 1928, la Congresul al Vl-lea al Internaționalei Comuniste, a fost ales membru al Comitetului Execu- tiv al Internaționalei Comuniste, iar în 1931 — membru al Prezidiului și Secretariatului C.E.I.C. După acapararea puterii de către hitleriști și după arestarea lui Thăl- mann, președintele P.C.G., Pieck a fost ales la Conferința de la Bruxel- les din 1935 președinte al P.C.G. în urma hotărîrii conducerii P.C.G., Pieck a emigrat împreună cu alți mili- tanți ai partidului. Luptător activ pentru unitatea de acțiune cu par- tidul social-democrat și cu toate for- țele antifasciste, Pieck a luat parte activă la lupta pentru crearea fron- tului popular. în timpul celui de-al doilea război mondial, Pieck a participat intens la activitatea „Comitetului național al Germaniei libere“, a dus muncă printre prizonierii de război germani din U.R.S.S., a adresat prin radio apeluri către poporul german. După capitu- larea Germaniei hitleriste, în mai 1945, Pieck s-a întors în patrie, unde a trecut în fruntea Partidului Comunist din Germania. întărind frontul unic al comuniștilor și social-democraților, care a luat ființă în cursul luptei anti- fasciste comune, Pieck a luptat cu perseverență pentru unificarea P.C.G. cu partidul social-democrat (P.S.D. G.) pe baza recunoașterii princi- piilor marxist-leniniste de către acesta din urmă. în 1946 a fost ales preșe- dinte al Partidului Socialist Unit din Germania (P.S.U.G.), creat în Ger- mania răsăriteană prin unirea P.C.G. cu P.S.D. G. Din octombrie 1949 este președinte al Republicii Democrate Germane. PIONIERI — oameni care deschid drumuri noi într-un domeniu oare- care al activității sau cunoașterii. Pionieri se numesc și membrii orga- nizației de masă a copiilor din U.R.S.S. și din alte țări socialiste (vezi Organizația de pionieri „P. I. Lenin"), 4^4 Pisarev PISA RE V Dmitrii Ivanovici (1840 — 1868) — eminent democrat- revoluționar și filozof materialist, pu- blicist și critic literar. S-a născut în satul Znamenskoe din gubernia Orei într-o familie de aristocrații. în 1856 s-a înscris la Universitatea din Peters- burg, pe care a absolvit-o în 1861. în același an a început să colaboreze la revista „Russkoe slovo“, iar în 1868 — la „Otecestvennîe zapiski“. Pisarev a devenit „îndrumătorul spiritual¹¹ al opiniei publice progresiste ruse. încă de pe cînd era student, el s-a manifes- tat ca un dușman al iobăgiei, chemînd la răsturnarea prin violență a dinas- tiei Romanovilor. Pentru concepțiile sale revoluționare a fost întemnițat în 1862 în fortăreața Petru și Pavel, unde a fost deținut patru ani și jumă- tate. Pisarev a fost un propagandist îndrăzneț al ideilor socialiste. El a prevăzut că, o dată cu dezvoltarea industriei, problema muncitorească va deveni și pentru Rusia principala problemă a vieții și a politicii. Dar, ca și alți militanți progresiști din acel timp, el nu a putut înțelege rolul is- toric al proletariatului și locul aces- tuia în mișcarea de eliberare. Prin concepțiile sale filozofice, Pisarev a fost materialist. Deși lu- crările sale conțin elemente de apre- ciere materialistă a faptelor istorice, în privința legilor și forțelor motrice ale dezvoltării istorice el a rămas pe poziții idealiste. El a luat atitu- dine foarte categorică împotriva este- ticii reacționare, împotriva teoriilor „artei pure“, apărînd ideea unei arte cu tendință socială, cu conținut democratic. Pisarev a fost în general un parti- zan al metodelor revoluționare de luptă împotriva orînduirii exploata- toare, dar în unele dintre lucrările sale a exagerat rolul pe care-1 au cunoștințele din domeniul științelor naturii și activitatea „realiștilor gîndi- tori“ (intelectualilor) în transformarea socială a societății. Principalele opere ale lui Pisarev sînt: „Scolastica seco- lului al XIX-lea“ (1861), „Guvernul rus sub protecția lui Schedo Ferroti“ (1862), „Schițe din istoria muncii“ (1863), „Țăranul francez din 1789“ (1868) etc. PLANIFICAREA ECONOMIEI NA- ȚIONALE — conducerea economiei naționale socialiste pe baza unui plan de stat unic, în care se stabilesc anu- mite corelații (proporții) de dezvoltare a economiei naționale, proporții care asigură dezvoltarea armonioasă și îmbinarea judicioasă a tuturor ramu- rilor economiei naționale, a tuturor laturilor reproducției socialiste lăr- gite. Planificarea economiei naționale nu este posibilă decît în condițiile modu- lui de producție socialist, bazat pe proprietatea socială asupra mijloa- celor de producție. O dată cu lichi- darea proprietății private și cu stator- nicirea proprietății sociale asupra mijloacelor de producție începe să acționeze legea obiectivă a dezvoltării planice, proporționale a economiei naționale, lege care determină nece- sitatea și posibilitatea planificării eco- nomiei naționale. Planurile de dezvol- tare a economiei naționale elaborate de statul socialist sînt o oglindire mai mult sau mai puțin fidelă a legii economice obiective a dezvoltării planice, proporționale a economiei naționale, care acționează în socia- lism. Planurile economiei naționale oglindesc și alte legi economice ale socialismului și, în primul rînd, legea economică fundamentală. Planifi- carea socialistă are o bază strict ști- ințifică, deoarece ține seama de cerin- țele legilor economice ale socialis- mului, de necesitățile dezvoltării producției materiale și se întemeiază pe principiile fundamentale leniniste. Conducerea planificată a economiei naționale este o trăsătură foarte importantă a activității economice- organizatorice a statului socialist. în planurile economice își găsește o expresie concretă politica partidului comunist și a statului socialist. Planul cooperatist al lui Lenin 475 Conducerea planificată a economiei naționale se înfăptuiește pe baza prin- cipiului leninist al centralismului de- mocratic. Aplicat la construcția econo- mică, acest lucru înseamnă îmbinarea conducerii planificate, centralizate a economiei naționale cu democratis- mul socialist, care asigură participarea cea mai largă și mai activă a ma- selor la conducerea producției, la întocmirea planurilor și la lupta pen- tru traducerea lor în viață. Planificarea economiei naționale îmbină planuri de perspectivă, expri- mînd linia fundamentală a dezvoltării economice a țării pe un șir de ani, cu planuri curente (de pildă anuale), care reprezinră programul concret de lucrări pe un termen mai scurt și sînt elaborate pe baza planurilor de perspectivă. Un principiu important al practicii planificării este stabilirea verigii prin- cipale, care determină în mare măsură îndeplinirea întregului plan. Planifi- carea economiei naționale se bazează pe calcule tehnice-economice, care țin seama de experiența înaintată. Acest fapt imprimă planurilor un ca- racter real. Planurile au caracter de directivă: îndeplinirea lor este obli- gatorie pentru toate întreprinderile, departamentele și consiliile economiei naționale. Planul economiei naționale se elaborează în două profiluri — pe ramură și teritorial. Planurile cuprind diferite capitole (programul de pro- ducție, planul de lucrări capitale, planul de transporturi, planul for- țelor de muncă etc.) și un cerc de in- dici (fizici, valorici și calitativi), care permit coordonarea multiplelor procese ale reproducției socialiste lărgite. Planificarea socialistă este înfăp- tuită de organe speciale de planificare, atît la centru (C.S.P. al U.R.S.S.) cît și local (comitetele de stat ale planificării din republicile unio- nale, secțiile de planificare ale consi- liilor economiei naționale etc.). Tre- cerea la sistemul teritorial de condu- cere a ridicat rolul și importanța con- ducerii planificate, centralizate, dez- voltînd concomitent la maximum inițiativa creatoare locală. Planificarea economiei naționale constituie unul dintre principalele avantaje ale sistemului economic so- cialist față de sistemul capitalist. Eco- nomia planificată nu cunoaște feno- mene de criză și asigură folosirea rațio- nală și economică a muncii sociale și a rezultatelor ei. Avantajele siste- mului planificat de conducere a eco- nomiei sînt confirmate de experiența îndelungată a U.R.S.S. și a țărilor de democrație populară. PLANTAȚIE — 1) suprafață de pă- mînt folosită pentru cultivarea anu- mitor plante care cer o îngrijire deo- sebită, de pildă bumbac, tutun, ceai, sfeclă de zahăr; 2) mare gospodărie capitalistă (de obicei în colonii) care se ocupă de cultivarea unor plante tehnice speciale; proprietarii planta- țiilor — plantatorii — sînt ca- pitaliști sau moșieri care exploatează fără milă populația și jefuiesc bogă- țiile naturale ale tării. PLANUL COOPERATIST AL LUI LENIN — plan elaborat de V. I. Le- nin pentru trecerea micilor gospo- dării țărănești pe făgașul marii pro- ducții socialiste. Principalele trăsă- turi ale acestui plan au fost expuse de Lenin în articolul „Despre coope- rație“ (1923). Lenin considera că principala con- diție pentru trecerea micilor gospodării țărănești pe făgașul socialismului este dezvoltarea marii industrii socia- liste, baza reutilării tehnice a agricul- turii. Planul cooperatist al lui Lenin a indicat căile de atragere treptată a principalei mase de țărani pe dru- mul construirii socialismului prin cooperație, pe baza îmbinării intere- selor personale ale țărănimii munci- toare cu interesele întregii societăți, ale Statului sovietic. El pornea de la ideea că, sub regimul dictaturii prole- tariatului, cooperația este pentru mili- oanele de țărani cea mai accesibilă, mai lesne de înțeles și mai avanta- joasă cale de trecere de la gospodăria 476 ,,Planul Dawes" individuală răzlețită la marile unități socialiste de producție — gospodăriile colective. Planul prevedea introduce- rea treptată și cu respectarea integrală a liberului consimțămînt a princi- piilor colectiviste la sate, la început în domeniul desfacerii produselor gospodăriilor țărănești și al aprovi- zionării țăranilor cu produse ale indus- triei orășenești, iar apoi și în domeniul producției. Planul cooperatist al lui Lenin îmbrățișa toate formele de coo- perație agricolă, de la cele inferioare (de aprovizionare și desfacere) pînă la cele superioare (de producție, colhoz- nice). în timpul cincinalelor ante- belice, poporul sovietic a realizat cu succes planul de colectivizare a agricul- turii, elaborat de partidul comunist pe baza planului cooperatist leninist. „PLANUL DAWES⁴⁴ - plan de plată a despăgubirilor de război (re- parațiilor) de către Germania, adop- tat la o conferință a reprezentanților puterilor învingătoare în primul război mondial ținută la Londra în 1924. A fost alcătuit sub conducerea monopolurilor americane (Dawes era directorul unei mari bănci a grupului Morgan). „Planul Dawes“ a netezit drumul pentru afluxul capitalului străin, mai ales al celui american, în Germa- nia. Pînă în 1929, cînd „planul Dawes⁴⁴ a fost înlocuit prin planul Your ei au introdus spiritul democratis- mului militant. Din rîndurile razno- cinților, care erau strîns legați de popor, s-a ridicat o întreagă pleiadă de demo- crați-revoluționari remarcabili, de pa- trioți înflăcărați, în frunte cu Cernî- șevski și Dobroliubov. Reflectînd inte- resele maselor populare, și în primul rînd ale țărănimii, raznocinții erau adversari ai absolutismului, se decla- rau pentru o revoluție țărănească, pentru înfăptuirea unor transformări democratice fundamentale în țară. V. I. Lenin a numit „raznocintă sau burghezo-democratică“ o întreagă pe- rioadă din mișcarea revoluționară din Răscoala taipinilor 511 Rusia (aproximativ din 18G1 pînă în 1895). rASCOALA boxerilor — vezi Răscoala Ihetuanilor. rASCOALA IHETUANILOR - răs- coală populară antiimperialistă care a, avut loc în China în 1899—1901. Denumirea provine de la faptul că in răscoală au jucat un rol important societățile secrete I-he-țiuan („Pum- nul în numele dreptății și al bunei în- țelegeri") și Da-țiuan („Marele pumn“). Imperialiștii au dat participanților la răscoală denumirea de „boxeri“, de unde și numele greșit de „răscoala boxerilor". Răscoala, care începuse în mai multe provincii încă din 1899, a luat o mare amploare în 1900 în Șandun și Ciili. Detașamente armate ale răsculaților au ocupat în iunie Tiențin și au intrat în capitala Chinei — Pekin. Încercînd să se salveze de mînia maselor populare, guvernul împărătesei Țîsi a sprijinit de formă pe răsculați. Pentru a înăbuși răscoala populară și a aservi și mai mult țara, S.U.A., Anglia, Germania, Japonia, Franța, Italia, Austro-Un- garia și Rusia țaristă au început o in- tervenție armată. La 17 iunie 1900, trupele intervenționiștilor au ocupat forturile Dagu (în apropiere de Tiențin). După căderea forturilor, guvernul, deși declarase război statelor inperia- liste, a frînat prin toate mijloacele ac- tivitatea maselor, susținînd de fapt pe străini. La 15 august, forțele unite ale pu- terilor imperialiste au intrat în Pekin. Guvernul, care fugise din Pekin, a capitulat în fața străinilor și, împreună cu aceștia, a trecut la înăbușirea răs- coalei, iar la 7 septembrie 1901 a semnat așa-numitul „protocol cu pri- vire la boxeri". China a fost obligată să accepte plata unei uriașe contri- buții — circa 1,5 miliarde de ruble. Drept garanție pentru plata acestei sume au fost predate puterilor impe- rialiste principalele surse de venituri ale guvernului chinez: impozitul pe sare, taxele vamale etc. La Pekin a fost creat un cartier special al amba- sadelor străine, denumit scttlemcnt. Puterile străine au căpătat dreptul de a ocupa 12 orașe de importanță econo- mică și politică. „Protocolul boxerilor" a consfințit, din punct de vedere juridic, transformarea Chinei într-o semicolonie a țărilor imperialiste. RĂSCOALA TAIPINILOR din 1851 — 1864 — puternică’ răscoală a țărănimii chineze îndreptată împotriva feudalismului și a dinastiei Țin (man- ciuriene), care domnea în China din secolul al XVII-lea. Infrîngerea dinas- tiei manciuriene în războiul anglo- chinez din 1839—1842 și primul tratat inegal cu Anglia care a urmat apoi au marcat începutul transformării Chinei într-o semicolonie a puterilor capitaliste (în primul rînd a Angliei, Franței și S.U.A.). Intensificarea asu- pririi feudale provocată de aceasta, ruinarea industriei meșteșugărești și creșterea simțitoare a impozitelor au dus la un război țărănesc. Răscoala s-a desfășurat sub lozincile luptei pentru o împărțire egalitară a pămîn- tului, pentru egalitate generală, frăție și pentru construirea așa-numitului „stat ceresc al marii prosperități" — Taipin Tean go (de aici denumirea răscoalei). Aceste lozinci au avut un puternic ecou în rîndurile maselor oropsite ale țărănimii și meșteșuga- rilor. Numeroase trupe ale taipinilor, în* frîngînd rezistența armatelor cîrmuirii și a trupelor feudalilor locali, au ajuns, la sfîrșitul anului 1852, la fluviul lanțî, iar în martie 1853 au ocupat Nanchi- nul, proclamînduJ capitală a statului lor. Statul Taipin, în fruntea căruia se află Hun Siu-țiuan, cuprindea provin- ciile Țeansi, Hubei, Hunan și partea de sud a provinciei Anhuei. Taipinii au distrus vechiul aparat de stat și și-au creat o monarhie țără- nească a lor, în frunte cu vanii-prinți. Conducătorul de fapt al guvernului și al armatei era Ian Siu-țin, înainte țăran fără pămînt. Conform legii cu privire la pămînt, avutul și pămînturile moșierilor au fost confiscate și împărțite între țărani. 512 Războaie țărănești Taipinii au declarat femeile egale în drepturi cu bărbații, au introdus ju- decata publică. Dar în regiunile ocupate de ei taipi- nii n-au creat baze de sprijin trainice. Conducerea taipinilor a comis o serie întreagă de greșeli politice și militare. Ian Siu-țin a fost omorît (în 1856), alți conducători ai răscoalei (Li Siu-cen și Și Da-kai) împreună cu detașamentele lor au plecat din statul taipinilor. Toate acestea au făcut ca taipinii să nu poată ține piept ofensivei forțelor unite ale armatei contrarevoluționare a guvernului Țin și ale colonialiștilor anglo-francezi, care, după ce și-au con- solidat pozițiile în țară, au trecut de la politica de expectativă și de cochetare cu taipinii (1851—1858) la intervenția armată fățișă împotriva lor. întreaga cale a intervenționiștilor în China a fost marcată de valuri de sînge și de distru- geri imense. Rezistența eroică a detașamentelor revoluționare ale lui Li Siu-cen și Și Da-kai, care s-au alăturat din nou într-un moment greu armatei taipi- nilor, n-au mai putut să schimbe merul evenimentelor. în 1864 răs- coala taipinilor a fost reprimată cu cruzime de alianța militară a dinas- tiei manciuriene și a capitaliștilor străini. RĂZBOAIE ȚĂRĂNEȘTI — mari răscoale țărănești în secolele XIV- XVIII în Europa apuseană și Rusia, provocate de intensificarea jugului feudal. în Franța, cea mai mare răscoală a avut loc în 1358. Ea a căpătat de- numirea de jacquerie, după numele dat de feudalii francezi — în bătaie de joc — țăranilor („Jacques prostănacul"). Ma- sele țărănești, ruinate de războiul de 100 de anf (1337—1453), ce se ducea pe atunci între Franța și Anglia, și de creșterea & tot felul de servituți și biruri, s-au ridicat la luptă. Centrul răscoalei a fost provincia Beauvais, la nord de Paris. în fruntea răscoalei era fostul soldat Guillaume Cale. Feudalii francezi s-au unit cu feudalii englezi care se găseau pe teritoriul Franței și, uitînd de dușmănia lorj au înăbușit fără milă răscoala țăra-J nilor. 1 în Angli a, răscoala țărănească i s-a produs în 1381, sub conducerea' dulgherului Wat Tyler. Pretextul răs- coalei a fost introducerea capitației, dar cauza principală a fost intensificarea asupririi și exploatării feudale. Țăranii răsculați au format- două armate (în comitatele Kent și Essex) și au pornit asupra Londrei, pe care au cucerit-o. Ei au cerut regelui desființarea iobăgiei, a clăcii și a prestațiilor în natură. Sărăcimea din Kent a mai cerut, în plus, confiscarea pămînturilor biseri- cești și împărțirea lor, precum și des- ființarea tuturor privilegiilor de castă și abrogarea asprelor legi împotriva oamenilor muncii. Regele a făcut con- cesii și a promis satisfacerea parțială a revendicărilor. O mare parte din țărani, dînd crezare promisiunilor re- gelui, s-au înapoiat la casele lor; după aceea, regele s-a răfuit crunt cu răscu- lații; Wat Tyler a fost ucis. în Germania, marele război țărănesc a avut loc în 1525. Larga miș- care socială împotriva feudalismului, legată ideologic de reforma bisericii (vezi Reforma), a fost imboldul pentru răscoalele țărănești care s-au extins în 1525 în întreaga Germanie de răsă- rit și de sud-vest. în sudul Germaniei, în Suabia, mișcarea a fost îndreptate împotriva iobăgiei și a clăcii; răsculații au pus stăpînire pe pămînturile moșie- rilor și ale bisericii, pe castele și mă- năstiri, izgonind pe prinți și înaltul cler. în nord, în regiunea Franconiei, unde influența elementelor burgheze orășenești era puternică, revendicările țărănești au fost mai puțin categorice decît în Suabia; în schimb a fost for- mulată cererea de unificare politică a Germaniei. Mișcarea a luat o mare am- ploare în Turingia și Saxonia, unde, din martie 1525, a fost condusă de Thomas Miinzer. El a luptat împotriva „tiranilor" — a prinților germani —, chemînd pe țărani, țesători, mineri și sărăcimea de Ia orașe să lupte împo- triva feudalismului și a bisericii cațo- Război de partizani 513 lice. în mai 1525, trupele lui Miinzer au fost înfrînte lîngă Frankenhausen. Clasele dominante din Germania au înecat în sînge războiul țărănesc. Răscoale țărănești au avut loc și în Italia în regiunea Parma, în 1303—1307, sub conducerea lui Dol- cino, precum și în alte țări. Toate au fost înfrînte. Țărănimea, răzlețită din cauza caracterului gospodăriei sale și prost organizată, nu a putut ține piept trupelor bine înarmate ale nobililor. Despre războaiele țărănești din R u- s ia, vezi Bolotnikov, Razin, Pugaciov. RĂZBOI — lupta armată dintre sta- te sau clase pentru realizarea scopu- rilor lor economice și politice, conti- nuarea politicii prin mijloace violente. Războiul este un fenomen social istoric, care a apărut pe o anumită treaptă a dezvoltării societății omenești și este legat de condiții vremelnice, tranzitorii ale vieții sociale. O dată cu apariția proprietății private, a claselor și a statului s-a ivit și necesitatea unor detașamente speciale de oameni înarmați, adică a armatelor. Războiul a devenit un mijloc de întărire a domi- nației claselor exploatatoare, de co- tropire de către acestea a pămînturilor străine și de înrobire a popoarelor mai slabe. Pe baza studierii și generalizării is- toriei războaielor, în special a războa- ielor epocii imperialismului, V. I. Le- uin a făcut o clasificare științifică a războaielor. Teoria marxist-leninistă pornește de la teza că există două fe- luri de războaie: războaie drepte, necotropitoare, de eliberare, și răz- boaie nedrepte, de cotropire. Scopul războaielor clrepte este apă- rarea împotriva agresiunii externe, eli- berarea popoarelor din robia capita- listă, eliberarea coloniilor și a țărilor dependente de sub jugul imperialist. Războaiele nedrepte sînt purtate în scopul cotropirii și înrobirii unor țări străine, a unor popoare străine. Principala sursă a războaielor în epoca actuală o constituie sistemul capitalist al economiei cu contradic- țiile interne cc-i sînt inerente. Aceste $3— Dicționar Politic contradicții se accentuează îndeosebi în epoca imperialismului, cînd se as- cute extraordinar lupta dintre statele imperialiste pentru piețe de desfacere și pentru surse de materii prime, pentru sfere de aplicare a capitalurilor, pen- tru dominația mondială. Premisele izbucnirii războaielor dis- par o dată cu pieirea capitalismului și victoria socialismului. Aceasta nu înseamnă însă că atîta timp cît n-a învins socialismul în toate țările, nu există posibilitatea de a preîutîmpina un nou război mondial. După cel de-al doilea război mondial s-au dezvoltat forțe sociale și politice care dispun de puternice mijloace de a împiedica dez- lănțuirea unui nou război de către im- perialiști. Aceste forțe sînt: lagărul socialist, mișcarea muncitorească din țările capitaliste, mișcarea partizanilor păcii, precum și o serie de state care militează împotriva războiului. Poli- tica de pace a U.R.S.S. și a celorlalte țări sociali te, care decurge din înseși bazele orînduirii sociale socialiste, por- nește de la posibilitatea coexistenței îndelungate și a întrecerii pașnice între sistemul socialist și sistemul capita- list. RĂZBOI DE PARTIZANI — luptă dusă de detașamente armate în spatele frontului armatei dușmane, în general, războiul de partizani e dus de masele populare de pe teritoriile ocupate îm- potriva cotropitorilor străini. Carac- teristica și avantajele tacticii detașa- mentelor de partizani constau în varie- tatea formelor de luptă. Multe țări cunosc războiul de par- tizani ca formă a războiului popular. Un asemenea război a fost dus, de pildă, în Spania în timpul invaziei napoleo- niene (1808—1813). Un strălucit exem- plu de război de partizani e lupta pur- tată în 1859 de Garibaldi (Italia) în spatele frontului cotropitorilor aus- trieci. în Franța, războiul de par- tizani a luat o mare extindere în timpul războiului franco-german din 1870-1871. Popoarele Uniunii Sovietice au o vastă experiență în organizarea și du- 514 ,,Război rece" cerea războiului de partizani. Un glo- rios exemplu de război de partizani l-a dat poporul rus în Războiul pentru apărarea patriei din 1812 împotriva lui Napoleon. Partizanii se recrutau mai ales din rîndul țăranilor iobagi. Ei creau detașamente armate, atacau convoaiele militare franceze, ucideau soldați și ofițeri. In acest război s-au evidențiat mulți eroi populari, ca so- ția de staroste Vasilisa Kojina, Er- molai Cetvertakov ș.a. Marele coman- dant de oști rus M. I. Kutuzov a atribuit o mare importanță războiului de partizani și a sprijinit crearea detașamentelor de partizani. Unul dintre aceste detașamente a fost co- mandat de Denis Davîdov, vestit erou al Războiului pentru apărarea patriei. în timpul războiului civil, cînd po- poarele Rusiei, scuturînd jugul moșie- rilor și capitaliștilor, luptau pentru libertatea și independența lor, războiul de partizani a luat o extindere deosebit de mare. El a fost dus în Ucraina, în Bielorusia, în Siberia, în Orientul în- depărtat, în Ural, în regiunea Volgăi, în Asia centrală și în Transcaucazia. Războiul de partizani a scos la iveală eroi ca Șciors, Kotovski ș.a., care au devenit apoi glorioși comandanți ai Armatei Roșii. în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, dus de poporul so- vietic împotriva cotropitorilor hitle- riști (1941—1945), mișcarea de parti- zani a cuprins pe teritoriul ocupat cele mai largi pături ale populației — muncitori, colhoznici, intelectuali, că- pătînd caracterul unei mișcări a între- gului popor. Războiul de partizani s-a desfășurat sub conducerea directă a organizațiilor ilegale de partid create pe teritoriul vremelnic ocupat de duș- mani. De mare însemnătate pentru desfășurarea războiului de partizani a fost permanenta coordonare a acțiu- nilor între detașamentele de partizani și unitățile regulate ale Armatei So- vietice. Partizanii furnizau comanda- mentului Armatei Sovietice informații prețioase despre dușman, aduceau pagube dușmanului, nimicind oameni și distrugînd armament. Partizanii so- vietici au fost un exemplu de curaj și eroism. Vor rămîne nemuritoare faptele de eroism ale partizanilor —■' Eroi ai Uniunii Sovietice — Zoia Kosmodemianskaia, Liza Ceaikina, membrii „Tinerei gărzi“ ș.a. în desfășurarea Marelui Război pentru Apărarea Patriei au luat naș- tere noi forme ale războiului de par- tizani. Partizanii au eliberat regiuni întregi, în care au restabilit Puterea sovietică. Pe teritoriile ocupate ac- ționau marile unități de partizani ale lui Kovpak, Fedorov, Linkov ș.a., care pătrundeau adînc în spatele fron- tului inamic, distrugînd comunicațiile dușmanului, dezorganizînd munca sta- telor-ma,jore, distrăgînd de pe front trupe și nimicind zeci de mii de soldați și ofițeri hitleriști. Mii de partizani au fost decorați cu ordine și medalii ale U.R.S.S. și multora dintre ei li s-a decernat titlul de Erou al Uniunii Sovietice. Prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem din 2 februarie 1943 a fost instituită medalia „Par- tizan în Războiul pentru Apărarea Patriei“. în timpul celui de-al doilea război mondial a existat o vastă mișcare de partizani în țările europene ocupate de armata fascistă germană, precum și în țările Asiei ocupate de trupele Japoniei imperialiste. Conduse de par- tidele comuniste, popoarele Iugoslaviei, Franței, Italiei, Poloniei. Cehoslo- vaciei, Chinei, Coreii, Filipinelor și ale altor țări au dus războaie de par- tizani, contribuind astfel la înfrîngerea agresorilor fasciști. După terminarea celui de-al doilea război mondial au continuat să fie duse războaie de parti- zani în țările care luptau împotriva im- perialiștilor, pentru libertate și inde- pendență. Popoarele Chinei, Greciei, Vietnamului, Coreii au dat pilde stră- lucite de asemenea războaie. „RĂZBOI RECE“ —termen intrat în uz pentru desemnarea situației interna- ționale încordate create după cel de-al doilea război mondial ca urmare a politicii „de pe poziții de forță“ duse Războiul anglo-bur din 1899—1902 515 de cercurile imperialiste agresive față de Uniunea Sovietică și de țările de democrație populară. „RĂZBOI TOTAL“ — una dintre teoriile imperialiste ale războiului agre- siv care nu admite normele dreptului internațional și normele războiului, permițând să se folosească toate mij- loacele de distrugere nu numai împo- triva forțelor armate, ci și împotriva întregii populații a țării inamice. „Războiul total“ urmărește nimicirea unor popoare întregi. Un asemenea răz- boi a dus Germania hitleristă în peri- oada celui de-al doilea război mondial. Teoria „războiului total“ a fost pen- tru prima oară expusă pe larg în 1935 de generalul german E. Ludendorf. RĂZBOIUL AMER1CANO-SPANIOL DIN 1898 — primul război imperialist pentru reîmpărțirea lumii. Imperialiștii americani căutau să aca- pareze coloniile spaniole din America centrală — Cuba și Portorico —, situate pe căile de acces ale Canalului Panama, pe vremea aceea în construc- ție, precum și insulele Filipine, care aparțineau și ele Spaniei. Pregătindu-se pentru războiul cu Spania, S.U.A. au folosit în scopurile lor mișcarea de eliberare națională din coloniile spaniole; pretextul războ- iului l-a constituit reprimarea sînge- roasă de către autoritățile spaniole a răscoalei care izbucnise în 1895 în Cuba. în aprilie 1898, guvernul ame- rican a dat Spaniei un ultimatum, cerîndu-i să-și evacueze trupele din Cuba. Ca răspuns, guvernul spaniol a rupt relațiile diplomatice cu S.U.A., iar la 25 aprilie 1898 a început războiul. Datorită covîrșitoarei lor superiori- tăți militare și tehnice, forțele armate ale S.U.A. au zdrobit repede armata și flota Spaniei, ambele extrem de înapoiate. Totodată, în august 1898, răs- culații filipinezi curățaseră de spanioli aproape întregul teritoriu al Filipi- nelor. Față de această situație, Spania a fost nevoită să încheie cu S.U.A. la 10 decembrie 1898 tratatul de pace de Ia Paris, potrivit căruia pierdea principalele sale colonii. Prin tratatul de pace de la Paris, Statele Unite au dobîndit Filipinele, insula Portorico și alte cîteva insule din Indiile apusene care aparținuseră Spaniei, precum și insula Guam din grupul insulelor Mariane din Oceanul Pacific. Cuba a fost declarată independentă, dar în fapt a fost transformată într-o semi- colonie a S.U.A. După ce au încheiat pace cu Spania, S.U.A. au pornit la începutul lunii fe- bruarie 1899 la război împotriva po- porului filipinez, dar n-au reușit să supună Filipinele decît după o luptă îndîrjită, care a durat ani de zile. kăzboiul anglo-bur din 1899-1902 — război • de cotropire dus de imperialiștii englezi împotriva re- publicilor bure și care s-a terminat prin anexarea cu forța a acestor repu- blici la imperiul britanic. Burii, urmași ai coloniștilor olandezi, au întemeiat, în prima jumătate a secolului al XlX-lea, în sudul Africii, două republici — Transvaal și Orange. Imperialiștii englezi, care la sfîrșitul secolului al XlX-lea și-au pus în gînd să creeze un lanț neîntrerupt de colonii engleze în Africa, mergînd de la Cap (Capetown), extremitatea sudică, pînă la Cairo, la nord, și să pună mîna pe bogatele zăcăminte de diamante și aur, urzeau planuri de cotropire a acestor republici. Deosebit de intere- sați în această acțiune erau un grup de mari capitaliști englezi, în frunte cu ministrul coloniilor, J. Chamber- lain, și cu prim-ministrul coloniei engleze Cap, milionarul Rhodes. Anglia a provocat conflictul cu burii, cerînd ca ei să acorde toate drepturile politice „vitlanderilor“ (străini, în cea mai mare parte englezi), care locuiau în republicile bure. Dorind să zădărni- cească tratativele și să provoace răz- boiul, englezii nu făceau nici un fel de concesii burilor și formulau mereu noi pretenții provocatoare. Întrucît en- glezii concentrau mari forțe armate la frontierele republicilor bure, pregă- tindu-se fățiș pentru agresiune, la 9 83* 516 Războiul chino-japonez din 1937—1943 octombrie 1899 președintele Transva- alului, Kruger, a cerut Angliei să înce- teze trimiterea de trupe și a propus ca ambele părți să-și retragă armatele de la graniță.La 11 octombrie 1899, An- glia a respins și această propunere a burilor, silindu-i astfel în scopul autoa- părării, să înceapă operațiile’ militare. In prima perioadă a războiului, burii au cauzat englezilor o serie de înfrîngeri serioase. Numai după ce au trimis în Africa mari forțe (peste 200.000 de sol- dați), englezii au ocupat, în 1900, ca- pitalele republicilor bure — Blumfon- tein și Pretoria. Burii au continuat să-și apere în mod eroic independența, tre- cînd la metodele războiului de parti- zani. Imperialiștii englezi au început să incendieze locuințele burilor și să închidă soțiile și copiii lor în lagăre de concentrare, unde aceștia mureau din cauza bolilor și a foametei. Numai prin aceste metode au silit colonizatorii englezi pe conducătorii burilor să în- ceteze lupta împotriva Angliei. Conform tratatului de pace semnat la 31 mai 1902, republicile bure au fost anexate la imperiul britanic. Ca urmare a acestui război, imperialiștii englezi au pus stăpînire pe aproape întreaga Africă de sud, acaparînd marile zăcă- minte de aur si diamante. RĂZBOIUL CHINO-JAPONEZ LIN 1937—1945 — a fost dezlănțuit de Ja- ponia imperialistă în scopul transfor- mării Chinei într-o colonie a sa și al folosirii teritoriului chinez pentru o viitoare agresiune împotriva U.R.S.S. și a țărilor din Asia de sud-est. în 1931, Japonia a invadat Manciuria și apoi a început să supună regiunile din nord ale țării, pregătindu-se în vederea unui mare război pentru cuce- rirea întregii Chine. Cu toată mișcarea antijaponeză crescîndă a maselor popu- lare, guvernul gomindanist a respins cu încăpățînare propunerile partidului comunist cu privire la crearea unui front național de luptă împotriva agre- siunii japoneze și a continuat războiul început de el încă în 1927 împotriva regiunilor democratice eliberate. La 7 iulie 1937, provocînd un inci- dent în gara Lugoțiao (în apropiere de Rechin), Japonia a început războiul împotriva Chinei. Tactica trădătoare a gomindanului a ajutat trupele japo- neze să ocupe în iulie Teanțzinul și Rechinul) și să intre după aceea în Șanhai. Numai după aceasta și numai sub presiunea maselor celor mai largi ale poporului chinez, guvernul gomin- danist a fost silit, la 24 septembrie, să facă o declarație cu privire la stabi- lirea colaborării cu partidul comunist. în scopul întăririi frontului național antijaponez, comuniștii au transfor- mat armata lor în Armata a 8-a popu- lară-revoluționară și au subordonat-o u- nui consiliu militar național unic. Baza revoluționară creată încă din 1935 în provinciile Șensi-Gansu-Ninsea a fost transformată în Regiunea specială de graniță. Crearea Frontului unic a constituit baza rezistenței opuse cu succes de poporul chinez, sub condu- cerea partidului comunist. în septembrie 1937, Armata a 8-a populară-revoluționară a pricinuit la Pinsinguan prima mare înfrîngere trupelor japoneze. La sfîrșitul anului 1937, în regiunea Șanhai-Nanchin a fost creată i\oua armată a 4-a popu- lară-revoluționară, care a început ope- rații de luptă încununate de succes. Organizînd un larg război de parti- zani în spatele japonezilor, comuniștii au blocat cea mai mare parte a forțelor armate ale inamicului și le-au pricinuit pierderi uriașe. După ce Japonia a ocupat, cu prețul unor pierderi uriașe, Nanchinul (decembrie 1937), Suicioul (mai 1938), Cantonul și Uhanul (oc- tombrie 1938), înaintarea ei a fost oprită. Zdrobirea agresorilor japonezi de către trupele sovietice lîngă lacul Hasan (1938) și pe rîul Halhîn-Gol (1939) a dat o lovitură simțitoare Ja- poniei și a exercitat o mare influență asupra desfășurării războiului în China, în 1939—J945 Japonia a desfășurat operații militare active, dar fără succes, numai împotriva armatelor populare- revoluționare și a detașamentelor de partizani, încetînd aproape complet Războiul civil din U.R.S.S. (1917—1920) 517 ofensiva pe frontul armatelor gomin- daniste. în loc să folosească acalmia care survenise pe front în vederea pregătirii unei lovituri decisive împotriva cotro- pitorilor, Cian Kai-și a accentuat orien- tarea antipopulară, reacționară a gu- vernului său și, începînd din 1939, a instituit blocada armată împotriva Regiunii speciale de graniță, care era principala bază a rezistenței împotriva Japoniei. Cu toate aceste acțiuni trădă- toare ale gomindaniștilor, trupele con- duse de comuniști au continuat cu succes lupta, jucînd un rol hotărîtor în rezistența opusă agresorului. în cursul războiului, ele au blocat ²/₃ din trupele japoneze și au eliberat de sub ocupanți un teritoriu cu o popu- lație de aproximativ 100.000.000 de oameni. Speriat de creșterea armatelor popu- lare, de consolidarea regimului demo- cratic în regiunile eliberate și de dez- voltarea luptei de eliberare națională sub conducerea partidului comunist, guvernul ciankaișist a încetat de fapt lupta împotriva Japoniei și a organizat chiar trecerea trupelor sale de partea japonezilor în scopul intensificării ac- țiunilor acestora împotriva Armatei populare revoluționare. După începerea războiului în Oceanul Pacific (7 decem- brie 1941), gomindanul nu și-a schim- bat politica de complicitate cu duș- manul. Armamentul și împrumuturile pe care Cian Kai-și a început să le pri- mească de la aliații săi americani erau folosite pentru îmbogățirea per- sonală a celor „patru familii", pentru pregătirea ofensivei împotriva demo- crației chineze și au constituit un mij- loc de penetrație a imperialismului american în China. Folosind situația creată în țară, armata japoneză a în- treprins, în 1944, o ofensivă împotriva gomindaniștilor, a făcut joncțiunea sectorului de sud și a sectorului de nord ale frontului său, a instituit de asemenea controlul asupra căii ferate Pechin-Canton. Zdrobirea Germaniei hitleriste în Europa a jucat un rol uriaș în înfrîngerea Japoniei, La 9 august 1945, U.R.S.S. a început ope- rațiile militare împotriva Japoniei. La 11 august Armata de eliberare națio- nală a Chinei a trecut la o ofensivă generală și a eliberat aproape întreaga Chină de nord și o parte din China centrală. Această ofensivă, ca și lupta de mulți ani a poporului chinez, a constituit o importantă contribuție la opera de zdrobire a Japoniei imperia- liste. Terminarea celui de-al doilea război mondial nu a adus pacea poporu- lui chinez. Guvernul ciankaișist a dezlănțuit războiul civil împotriva democrației chineze. în urma victo- riilor repurtate de Armata de eliberare națională sub conducerea comuniștilor, dominația burgheziei feudale-compra- dore și a imperialismului străin a fost răsturnată. La 1 octombrie 1949 China a fost proclamată Republică populară. RĂZBOIUL CIVIL DIN U.R.S.S. (1917—1929) — perioada luptei ar- mate duse de clasa muncitoare și țărănimea muncitoare din Rusia Sovie- tică împotriva forțelor contrarevolu- ționare interne și intervenționiștilor străini, care au atentat la cuceririle Revoluției din Octombrie. Războiul a fost dezlănțuit de clasele exploa- tatoare răsturnate — moșierii și bur- ghezia. Organizatorii forțelor contra- revoluției interne au fost partidele burgheze și mic-burgheze — cadeții, mensevicii, socialiștii revoluționari etc. în regiunile naționale neruse ale țării acest rol l-au jucat și naționa- liștii burghezi. Prima acțiune armată a contrare- voluției a fost rebeliunea instigată do Kerenski și generalul Krasnov printre trupele căzăcești lîngă Retro- grad la sfîrșitul lui octombrie (înce- putul lui noiembrie st. n.) 1917. Dușmanii Puterii sovietice au încer- cat să dea atacul concomitent la Retrograd și la Moscova. La cartierul general al Armatei ruse, la Moghilev, a început un complot antisovietic. Toate aceste rebeliuni și comploturi au fost lichidate de detașamentele de muncitori ale Gărzii roșii, de sol- Războiul civil din U.R.S.S. (1917—1920) dații și marinarii revoluționari. în noiembrie a pornit împotriva Puterii sovietice generalul Dutov, care se sprijinea pe cazacii bogați, pe națio- naliștii bașchiri și cazahi. Bandele lui Dutov au ocupat orașul Orenburg și amenințau centrele industriale din regiunile Volga și Ural. în ianuarie 1918 Dutov a fost zdro- bit de detașamente ale Gărzii roșii. Un alt mare focar al contrarevoluției era pe Don și în Kuban. în decem- brie 1917, cazacii albi, în frunte cu Kaledin, au cucerit Rostovul pe Don, Taganrogul și înaintau spre Donbass. Pe Kaledin îl susțineau imperialiștii din S.U.A. și Anglia. Partidul comu- nist a mobilizat clasa muncitoare la luptă împotriva lui Kaledin, și în februarie 1918 cazacii albi au fost zdrobiți. Din octombrie 1917 revoluția so- cialistă a început să pășească, după expresia lui V. I. Lenin, „în. marș victorios, triumfal", zdrobind împo- trivirea exploatatorilor. în cîteva luni Puterea sovietică s-a statornicit aproape în întreaga țară. Aceasta a fost o victorie măreață, însă, pentru a o consolida, Statul sovietic trebuia să iasă din războiul imperialist. La 26 octombrie (8 noiembrie) 1917, Congresul al II-lea general al Sovie- telor a adoptat Decretul asupra păcii. Guvernul sovietic a adresat tuturor țărilor beligerante propunerea de a înceta războiul și de a încheia o pace dreaptă, democratică. Guvernele An- tantei n-au răspuns la această pro- punere. Guvernul sovietic a fost nevoit să înceapă la 20 noiembrie (3 decembrie) 1917 tratative separate cu Germania la Brest-Litovsk. Impe- rialiștii germani au pus condiții sîn- geroase. Din vina conducătorului delegației sovietice, Troțki, tratati- vele au fost întrerupte și la 18 februa- rie 1918 trupele germane au trecut la ofensivă. La aceste lupte hnpotriva germanilor au luat parte pentru prima oară unități ale Armatei Roșii muncitorești-țărănești, care începuse să se organizeze pe baza decretului Consiliului Comisarilor Poporului din 15 (28) ianuarie 1918. în a doua jumătate a lui februarie Armata Roșie a opus o rezistență îndîrjită dușmanului lîngă Pskov, Narva și în Bielorusia. Guvernul german, temîn- du-se să nu-și imobilizeze forțele pe frontul rusesc, a consimțit să reia tratativele. La 3 martie s-a încheiat pacea în condiții foarte grele pentru Rusia Sovietică. Încetînd operațiile militare împotriva R.S.F.S.R., tru- pele austro-germane, în înțelegere cu Rada centrală burghezo-naționalistă, au ocupat Ucraina, iar în înțelegere cu menșevicii gruzini au pătruns în Gruzia. Cotropitorii turci au intrat în Armenia și în Azerbaigean. în primăvara anului 1918 imperia- liștii Antantei au început o inter- venție militară fățișă împotriva Rusiei Sovietice. Trupele Angliei, Franței, S.U.A., Japoniei și Italiei au invadat Nordul și Extremul Orient al Uniunii Sovietice. în mai, Antanta a organi- zat rebeliunea contrarevoluționară a corpului cehoslovac format din pri- zonieri de război. Rebeliunea a cu- prins un imens teritoriu, de la Volga la Vladivostck, servind drept semnal pentru rebeliunile chiaburești-albgar- diste din regiunile Volga și Siberia, în regiunile cotropite de dușman s-au format „guverne" contrarevoluțio- nare, s-au înjghebat armate albgar- diste. în vara 1918, principalul front al Republicii sovietice a devenit frontul de răsărit, unde se concentra- seră mari forțe ale rebelilor cehoslo- vaci și ale albgardiștilor care cotro- piseră regiunea Volgăi, Uralul, Siberia și se pregăteau să pornească o expe- diție împotriva Moscovei. Partidul și guvernul sovietic au trimis pe frontul, din răsărit cele mai bune forțe ale lor. Profitînd de situația grea a Țării sovietice, ocupanții germani au trecut dincolo de frontierele Ucrainei, au cotropit Rostovul și Taganrogul, au pătruns în Crimeea, generalul Kras- nov a pornit ofensiva împotriva Țarițînului. Au ridicat capul și ele- Războiul civil din U.R.S.S. (1917—1920) 519 montele contrarevoluționare din cen- trul țării. în iulie la Moscova au dezlănțuit o rebeliune socialiștii revo- luționari de stînga. Au izbucnit rebe- liuni ale socialiștilor revoluționari la laroslavl și pe frontul de răsărit. Clasa muncitoare, sub conducerea partidului comunist, a zdrobit necru- țător rebeliunile și comploturile duș- manilor. Tăiată printr-un cerc de fronturi de cele mai importante regiuni de materii prime și alimentare, Rusia Sovietică a trecut prin greutăți nemai- pomenite. Țara a fost proclamată tabără militară, partidul a lansat apelul: „Totul pentru front!“. La 30 noiembrie s-a înființat Consiliul muncitoresc-țărănesc al apărării, în frunte cu V. I. Lenin. în a doua jumătate a anului 1918, Armata Ro- șie a repurtat o serie de mari victorii pe Frontul de răsărit, eliberînd regiu- nea Volgăi și împingînd pe dușman în spre Ural. Pe frontul de sud au fost înfrînte trupele generalului Kras- no v. După înfrîngerea Germaniei la sfîrșitul anului 1918, Antanta a inten- sificat presiunea militară împotriva Rusiei Sovietice și a instituit blocada împotriva Țării sovietice. S-au luat măsuri pentru unirea tuturor forțe- lor contrarevoluției interne. în noiem- brie la Omsk a fost proclamat „cîr- muitor suprem al Rusiei“ amiralul Kolceak. Antanta a pus sub ordinele sale toate forțele albgardiste și i-a ajutat să-și creeze o puternică armată. Generalul Denikin conducea contra- revoluția în sud. Trupele Antantei au debarcat la Sevastopol și la Odesa. în Marea Baltică a pătruns o escadră aliată. Dușmanul pregătea ofensiva concomitent pe toate fronturile. însă în iarna 1918—1919 Antanta n-a putut realiza acest plan. A fost împie- dicată de ofensiva Armatei Roșii și de mișcarea de eliberare a oamenilor muncii din Ucraina, Bielorusia și Țările baltice. Pe frontul de răsărit, Armata Roșie, suferind o înfrîngere vremelnică lîngă Perm, a desfășurat ofensiva împotriva lui Kolceak. După revoluția din Germania, tratatul de la Brest fusese denunțat, iar unită- țile Armatei Roșii porniseră în aju- torul poporului ucrainean în lupta sa de eliberare împotriva interven- ționiștilor și a contrarevoluției interne. La începutul anului 1919 o mare parte a Ucrainei era deja eliberată. Victoriile Armatei Roșii au consoli- dat situația internă și internațională a Țării sovietice. în același timp în sînul trupelor Antantei începuse un proces de descompunere: soldații și marinarii refuzau să lupte împotriva muncitorilor și țăranilor din Rusia, se răsculau. Valul revoluționar a cuprins Europa și America. S-a extins mișcarea a cărei lozincă era „Jos mîinile de pe Rusia 1“ Lenin scria: „Victoria pe care noi am repurtat-o, silind să se retragă trupele engleze și franceze, a fost cea mai importantă victorie pe care noi am repurtat-o împotriva Antantei. Noi i-am luat soldații. Noi am răspuns infinitei ei superiorități militare și tehnice cu aceea că i-am răpit această superio- ritate prin solidaritatea oamenilor muncii împotriva guvernelor impe- rialiste“. Nemaiputîndu-se bizui pe trupele ei, Antanta miza mai mult pe trupele generalilor albgardiști Kol- ceak, Denikin, ludenici, Miller etc. Partidul comunist consolida neîn- cetat situația internă a Statului sovietic. La 18—23 martie 1919 s-a ținut la Moscova Congresul al VIII-lea al P.C.(b) din Rusia. Hotărîrile lui cu privire la trecerea de la politica neutralizării țărănimii mijlocașe la o alianță trainică cu ea, în problemele construcției naționale, sovietice și de partid și în problema militară au avut o însemnătate excepțională în acțiu- nea de pregătire a zdrobirii interven- ționiștilor și albgardiștilor. în martie a început o nouă ofen- sivă a contrarevoluției, cunoscută sub numele de prima campanie a Antantei. Lovitura principală a dat-o armata lui Kolceak pe Frontul de răsărit, avînd drept scop joncțiunea 520 Războiul civil din U.R.S.S. (1917—Î920) la sud cu trupele lui Denikin, iar la nord cu intervenționiștii și cu Miller în vederea viitoarei ofensive asupra Moscovei. Armata lui Kolceak dispu- nea de superioritatea numerică. An- tanta o aproviziona cu toate cele necesare. Ofensiva dușmanului se desfășura cu succes. în aprilie situa- ția de pe Frontul de răsărit deveni catastrofală. C.C. al P.C.(b) din Rusia și Consiliul Apărării au luat măsuri urgente pentru întărirea frontului de răsărit. La chemarea C.C. au intrat în armată zeci de mii de comu- niști, comsomoliști și muncitori. între 20 și 30 aprilie grupul din sud al trupelor Frontului de răsărit trecu la contraofensivă. M. V. Frunze și V. V. Kuibîșev conduceau operațiile. Rezultatul ofensivei generale a tru- pelor de pe frontul de răsărit, care a început în iunie, a fost zdrobirea principalelor forțe ale lui Kolceak. în a doua jumătate a anului 1919 au fost eliberate Uralul ^și cea mai mare parte a Siberiei. în primăvara anului 1919, pe Frontul de sud a pornit ofensiva lui Denikin. După lupte grele, trupele sovietice au oprit înaintarea adversarului. Pe Frontul de vest a început în mai ofensiva trupelor lui ludenici și Rodzeanko, a estonienilor albi, a finlandezilor albi al căror scop era de a pune mîna pe Petrograd. La ofensivă a luat parte și flota Antantei. La porțile Retrogradului dușmanul a fost zdro- bit și respins pînă la granița Esto- niei. După zdrobirea principalelor forte ale lui Kolceak, principala forță de șoc a Antantei a devenit armata lui Denikin. în iulie a început a doua campanie a Antantei. Trupele lui Denikin au desfășurat ofensiva, luîn- du-și ca obiectiv Moscova. Albgardiș- tii erau bine înarmați și aveau o cava- lerie puternică. Armata Roșie a opus o rezistență îndîrjită, însă a fost nevoită să se retragă. în octombrie dușmanul era la porțile Tulei. Re- publica sovietică se afla într-o mare primejdie. La 9 iulie C.C. al P.C.(b) din Rusia a dat publicității scrisoarea lui Lenin „Totul pentru lupta împo- triva lui Denikin!“ Pe Frontul de sud au fost mobilizați comuniștii, comsomoliștii, muncitorii și trimise trupe de pe celelalte fronturi. Parti- dul a trimis pe Frontul de sud orga- nizatori străluciți ca K. E. Voroșilov, K. G. Ordjoniîddze, I. V. Stalin. C.C. al P.C.(b) din Rusia a adoptat planul de zdrobire a dușmanului, în octombrie trupele sovietice au trecut la ofensivă și au zdrobit pe albi lîngă Orei și Voronej. Un mare rol l-a jucat în zdrobirea lui Denikin cavaleria sovietică — corpul de cava- lerie al lui S.M. Budionnîi, iar apoi Armata întîi de cavalerie. în spatele lui Denikin au izbucnit revolte țără- nești de masă. în februarie 1920 resturile trupelor lui Denikin au fost lichidate în sudul Ucrainei și în Cau- cazul de nord. ^Ofensiva lui Denikin a fost spriji- nită pe Frontul de vest de polonezii albi, care au ocupat Minskul, și de ludenici, ale cărui trupe ajunseseră în octombrie 1919 la porțile Retro- gradului. La sfîrșitul anului 1919 ludenici a fost complet zdrobit. Bur- ghezia estoniană care-1 sprijinea n-a avut curajul să continue războiul împotriva Rusiei Sovietice. La înce- putul anului 1920 s-a încheiat trata- tul de pace sovieto-estonian. în a doua jumătate a anului 1919 și la începutul anului 1920 Armata Roșie sprijinită de partizani, a eliberat Siberia și a lichidat complet armata lui Kolceak. La nord, trupele sovie- tice au eliberat Arhanghelsk și Mur- mansk, zdrobind armata lui Miller și. pe intervenționiști. Antanta a fost nevoită să înceteze formal blocada împotriva Rusiei Sovietice. Țara a obținut un scurt răgaz. i Dar în aprilie 1920 a început o nouă campanie a Antantei, în care rolul forțelor de șoc l-au îndeplinit Rolonia burghezo-moșierească și ar- mata generalului Vranghel în Crimeea. Trupele poloneze au invadat Ucraina. Vranghel a început să atace Donbas- Războiul franco-prusian din 1870—1871 521 sul. Trupele sovietice ale Fronturilor de apus și de sud-vest au trecut la contraofensivă și au ajuns la fluviul Vistula și la orașul Lvov. Dar din cauza greșelilor Comandamentului so- vietic, a oboselii trupelor, a lipsurilor în domeniul aprovizionării, Armata Roșie a pierdut bătălia de pe Vistula la 13—25 august și a început să se re- tragă spre răsărit. Epuizată de război, Polonia burghezo-moșierească n-a putut continua ofensiva și a fost nevoită să încheie armistițiu la 12 oc- tombrie la Riga. Curînd Armata Roșie l-a lichidat și pe Vranghel. în noiem- brie trupele Frontului de sud, sub comanda lui M. V. Frunze, au ocupat Perecopul și au eliberat Crimeea. Principalele forțe ale albilor și inter- venționiștilor au fost zdrobite. în 1920 au fost lichidate princi- palele focare ale contrarevoluției din Asia centrală și a început eliberarea Transcaucaziei. în 1920—1922, tru- pele sovietice și partizanii au curățat de intervenționiști și gardiști Sibe- ria răsăriteană și Extremul Orient. Armatele albgardiste contrarevolu- ționare au fost zdrobite pentru că nu se bucurau de sprijin în interiorul țării, pentru că muncitorii și țăranii dă- deau ajutor Armatei Roșii. Kolceak, Denikin, Vranghel au fost zdrobiți curînd după schimbarea compoziției sociale a armatelor lor, după ce cadrele lor de bază s-au dizolvat în masa țărănească mobilizată cu forța. In- tervenția străină a fost înfrîntă în pofida strînsei alianțe a puterilor imperialiste, puteri care fiecare în parte era superioară din punct de vedere militar și economic tinerei Republici Sovietice. Intervenționiștii nu și-au putut înfăptui planurile pentru că alianța lor era subminată le contradicțiile imperialiste, pentru 3ă planurile lor întîmpinau o rezis- tență activă din partea proletaria- tului internațional. Victoria în războiul civil a fost obținută datorită întăririi alianței dintre muncitori și țărani, alianței militare-politice a popoarelor Țării Sovietice, eroismului de masă al osta- șilor, partizanilor, muncitorilor, țăra- nilor sovietici, înțeleptei conduceri a partidului comunist și a Comite- tului său Central, în frunte cu Lenin. în cursul războiului s-a creat și s-a întărit Armata Roșie și Flota Roșie, a crescut și s-a format o întreagă pleiadă de talentați comandanți de oști. RĂZBOIUL FRANCO - PRUSIAN DIN 1870—1871 — război între Fran- ța, care se străduia să împiedice uni- ficarea definitivă a Germaniei, și Prusia, care spera să ducă la bun sfîrșit prin război unificarea Germa- niei sub conducerea sa. Pentru a determina Franța să acționeze ea cea dintîif șeful guvernului prusian, Bismarck, a recurs la o provocare, publicînd un comunicat falsificat, jignitor la adresa guvernului francez, așa-numita depeșă de la Ems; la 19 iulie 1870 Franța a declarat război Prusiei. La 23 iulie 1870 Consiliul general al Internaționalei I a lansat primul apel, scris de K. Marx, adresat munci- torilor cu privire la războiul franco- prusian, apel care conținea o analiză a cauzelor și a caracterului războiului. Operațiile militare au dezvăluit lipsa de pregătire pentru război a imperiu- lui francez. La 1 — 2 septembrie 1870 s-a dat la Sedan o bătălie hotărî- toare, în care masa principală a arma- tei franceze a fost zdrobită și luată prizonieră împreună cu însuși împă- ratul Napoleon al III-lea. De îndată ce la Paris s-a aflat de catastrofa de la Sedan, masele populare s-au răscu- lat (4 septembrie 1870), au răsturnat imperiul napoleonian și în Franța a fost instaurată republica, avînd în frunte un guvern provizoriu burghez. La 9 septembrie 1870 Consiliul general al Internaționalei I a lansat un al doilea apel adresat muncitorilor, formulat de K. Marx, în care se arăta că după căderea imperiului napoleo- nian războiul și-a pierdut caracterul defensiv pentru Germania și s-a 622 Războaiele husite din 1419—1434 transformat într-un război de cuce- rire împotriva poporului francez. Guvernul provizoriu, care s-a in- titulat guvern „al apărării naționale", avea posibilitatea, cu toată înfrîngc- rea suferită la Sedan, să organizeze apărarea țării. Franța mai avea încă importante resurse de oameni și materiale. Dar, pentru a-și dezlega mîinile în vederea luptei împotriva proletariatului din Paris, guvernul provizoriu a căutat să încheie cu orice preț pacea cu Prusia. La 28 ianuarie 1871 guvernul provizoriu a încheiat armistițiu cu condiția dezar- mării garnizoanei din Paris și a forturi- lor acesteia. La 26 februarie 1871 a fost semnat tratatul de pace preli- minar. La 1 martie 1871 • Adunarea națională reacționară de la Bordeaux a aprobat condițiile preliminare ale păcii rușinoase cu imperiul german, care fusese proclamat la 18 ianuarie 1871 la Versailles. După formarea, la 18 martie 1871, a Comunei din Paris, guvernul burghez în frunte cu Thiers a intrat în alianță cu Bis- marck în scopul luptei comune împo- triva comunarzilor. La 10 mai 1871 a fost încheiat la Frankfurt-pe-Main tratatul de pace între Franța și imperiul german, prin care Germania ocupa Alsacia și o parte din Lorena, Franța trebuind să plătească Germa- niei contribuții în valoare de 5 miliarde de franci. Războiul franco-prusian a avut serioase urmări internaționale. El a dus la o serioasă ascuțire a contradic- țiilor franco-germane, care au contri- buit la împărțirea celor mai mari state capitaliste din Europa în două tabere ostile (vezi Tripla Alianță și Antanta) și care au constituit una dintre cau- zele izbucnirii primului război mon- dial. RĂZBOAIELE HUSITE DIN 1410 — 1404 — puternică mișcare de eliberare națională, antifeudală (în- deosebi țărănească) și anticatolică din Cehia. Au început după executarea lui Jan Hus prin răscoala meșteșu- garilor din Praga. Mișcarea husită n-a fost unitară. Aripa ei moderată, ceașnicii, reprezenta interesele pătu- rilor mijlocii ale orășenilor cehi și în parte ale feudalilor mici și mijlocii. Ei tindeau spre lichidarea dominației feudalilor germani în Cehia și spre crearea unei „biserici ieftine". Aripa stîngă a husiților (taboriții) — țărani, meșteșugari, sărăcimea orașelor — cerea nu numai reforme bisericești (serviciul divin în limba cehă, rup- tura cu papa de la Roma, reducerea taxelor bisericești exagerate, confis- carea pămînturilor bisericești etc.), ci tindea și spre desființarea orînduirii feudale. în fruntea taboriților se afla strălucitul comandant de oști și erou național al poporului ceh Jan Zyska. După moartea lui a venit în fruntea taboriților Prokop cel Mare. împotriva husiților s-au coalizat împăratul german, papa de la Roma și marii feudali, care, înce- pînd din 1420 și pînă în 1431, au organizat cinci „cruciade" împotriva lor. Trădarea ceașnicilor și zdrobirea taboriților lîngă Lipan, în 1434, au dus la încetarea războaielor husite. RĂZBOIUL PENTRU APĂRAREA PATRIEI DIN 1812 — război de eli- berare națională dus de poporul rus împotriva trupelor împăratului fran- cez Napoleon I, care invadaseră Ru- sia, război terminat prin nimicirea totală a armatei dușmane. Pînă în 1812, Napoleon I cucerise și supusese aproape toate țările Euro- pei occidentale. Una din principalele piedici în calea sa spre dominația mondială era Rusia. Pregătindu-se intens de război, Napoleon a încheiat alianțe militare cu Austria și Prusia, care i-au pus la dispoziție trupele lor. La 12 (24) iunie 1812 Napoleon a invadat Rusia fără declarație de război. Contînd pe superioritatea numerică a armatei sale, Napoleon se grăbea să impună o bătălie generală, spe- rînd în felul acesta să zdrobească armata rusă și să cîștige războiul. Comandanții supremi ai armatei ruse Barclay de Tolly (pînă în august Războiul ruso-japonez din 1904—1905 528 1812) și Kutuzov și-au dat seama că o bătălie generală este inevitabilă, clar, ținînd seama de raportul real de forțe, au aplicat o tactică de retra- gere planificată a armatei ruse pentru a-și concentra rezervele și a-și putea alege pozițiile cele mai avantajoase. Pe măsură ce trupele lui Napoleon înaintau, războiul pentru apărarea patriei lua un caracter tot mai popu- lar. La apropierea francezilor, țăranii scoteau vitele din sate și se retrăgeau în păduri, de unde duceau un război de partizani. La 26 august (7 septembrie) 1812 a avut loc bătălia de la Borodino (sat în apropierea Moscovei). Fermi- tatea și curajul excepțional al armatei ruse, arta militară a lui Kutuzov și a celorlalți comandanți au zădărnicit planurile lui Napoleon. în bătălia de la Borodino armata rusă a scos din luptă aproape jumătate din tru- pele franceze, care au participat la luptă, istovindu-1 pe dușman și repur- tînd nu numai o victorie morală, dar și una tactică și strategică — victorie care a hotărît soarta Războiului pentru apărarea patriei din 1812. Pentru a-și menține armata și a cauza duș- manului o înfrîngere totală, Kutuzov a luat la 1 septembrie 1812 hotărîrea de a nu accepta o nouă bătălie sub zidurile Moscovei și a ordonat eva- cuarea capitalei. La 2 septembrie francezii au intrat în Moscova pără- sită. Trecînd neobservată de francezi, de pe drumul Reazanului pe drumul Kalugăi, armata rusă și-a instalat cantonamentul lîngă satul Tarutino, barînd astfel dușmanului calea spre regiunile cerealiere din sud, amenir- țînd flancul armatei lui Napoleon și periclitîndu-i comunicațiile cu spatele frontului. în cursul lunii septembrie, Kutuzov a pregătit cu minuțiozitate contraofensiva armatei ruse. Mișca- rea populară a partizanilor lua o am- ploare tot mai mare. Alături de deta- șamentele de partizani, alcătuite din soldați ai armatei regulate și cazaci, conduși de glorioșii ofițeri-partizani Denis Davîdov, Figner, Seslavin, Dorohov etc., acționau numeroase detașamente de partizani țărani, în frunte cu Gherasim Kurin, cu soția de staroste Vasilisa Kojina etc. Rupt de sursele de aprovizionare, înconju- rat de detașamentele de partizani care zădărniceau toate încercările france- zilor de a aduce alimente din împre- jurimile Moscovei, Napoleon a fost nevoit să înceapă retragerea. La 6 octombrie 1812, armata franceză a părăsit Moscova. Napoleon a încercat să-și croiască drum spre regiunile din sud, dar în lupta înverșunată de la Maloiaroslaveț, din 12 octombrie 1812, Kutuzov i-a silit pe francezi să renunțe la această încercare și să-și continue retragerea pe drumul pus- tiit al Smolenskului. Trecînd la o puternică contraofensivă, armata-rusă a zdrobit, cu sprijinul activ al detașa- mentelor de partizani forțele france- zilor. La sfîrșitul lunii decembrie 1812, doar cîteva mii. de soldați au mai trecut granița rusă. Napoleon a pier- dut în Rusia aproximativ 600.000 de oameni și întreaga sa artilerie. Războiul pentru apărarea patriei din 1812 este una din paginile glorioase ale istoriei poporului rus. Cauzele înfrîngerii lui Napoleon au fost atît caracterul popular al războiului de apărare a patriei și eroismul armatei ruse, cît și măiestria militară a lui Kutuzov și a unor străluciți coman- danți de oști ruși, ca, de pildă, Bagra- tion, Raevski, Dohturov etc. înfrîn- gerea armatei lui Napoleon I a dus la prăbușirea întregului său imperiu. RĂZBOIUL RUSO-JAPONEZ DIN 1804 — 1905 — război imperialist pen- tru dominație în Extremul Orient. La sfîrșitul secolului al XlX-lea și începutul secolului al XX-lea Rusia țaristă a luat parte la lupta statelor imperialiste pentru împărțirea Chinei. Politica țarismului în Extre- mul Orient a dus la o ciocnire cu Japonia, care urmărea să-și reali- zeze planurile de înrobire a Chinei, precum și de cotropire a ținutului Primorie și a insulei Sahalin. Greș- 624 Războiul ruso-turc din 1877—1878 terea influenței ruse în Extremul Orient amenința sâ zădărnicească aceste planuri. La agravarea conflic- tului ruso-japonez a contribuit poli- tica Angliei și a Germaniei, care erau interesate în slăbirea Rusiei, precum și politica S.U.A., care scontau să lărgească posibilitatea de pătrundere a capitalului american în Extremul Orient. în noaptea de 27 ianuarie (9 februa- rie) 1904 Japonia a atacat pe neaștep- tate, fără să declare război, fortă- reața rusă Port-Arthur, pricinuind serioase pierderi escadrei aflate acolo. Principalele operații de război s-au desfășurat pe teritoriul Manciuriei. Chiar din primele zile ale războiului a ieșit la iveală completa nepregă- tire a armatei și flotei rusești și înapo- ierea tehnică-militară a Rusiei țariste. Condusă de generali incapabili și vînduți, armata rusă suferea înfrîn- geri după înfrîngeri. La 20 decembrie 1904 (2 ianuarie 1905), după o apă- rare eroică, a fost predat japonezilor Port-Arthurul — principala fortărea- ță și bază maritimă militară din peninsula Leaodun. în februarie 1905 a fost zdrobită lîngă Mukden armata țaristă, cu un efectiv de 300.000 de oameni, iar după aceasta, în mai 1905, în bătălia navală de lîngă insula Țusi- ma, a urmat pieirea flotei țariste trimise din marea Baltică în ajutorul Port-Arthurului asediat. Cu tot erois- mul și înaltele calități ale soldaților și marinarilor ruși, războiul cu Japo- nia a fost pierdut de țarism. Războiul a provocat nemulțumire în toate păturile populației și a inten- sificat mișcarea revoluționară. Lenin, bolșevicii au considerat că „cauza libertății rusești și a luptei proleta- riatului rus pentru socialism depinde de înfrîngerile militare ale absolutis- mului“. în legătură cu uriașa amploare a mișcării revoluționare, guvernul țarist s-a grăbit să înceapă tratativele de pace cu Japonia. La 23 august (5 septembrie) 1905, în orașul Port- smouth (S alte cîteva țări europene. Reazemul puterii regale absolute în Franța îl constituiau stările privi- legiate — nobilimea și clerul — care reprezentau o parte infimă a popu- lației. Starea a treia, stare lipsită de drepturi, „impozabilă", era întregul popor francez, inclusiv burghezia. Deosebit de grea era situația țăra- nilor, care formau majoritatea covîr- șitoare a stării a treia. în 1788, ca urmare a recoltei proaste și a foame- tei, tulburările țărănești au devenit un fenomen obișnuit. Cheltuirea ne- controlată și nechibzuită a fondu- rilor naționale a dus țara, în 1789, la un crah financiar. Situația fără ieșire l-a silit pe regele Ludovic al XVI-lea să convoace la 5 mai 1789, la Versailles, Adunarea reprezentan- ților celor trei stări, statele generale (care nu se mai întruniseră de mai bine de 170 de ani), pentru a obține consimțămîntul pentru noi împrumu- turi și impozite. Dar deputății stării a treia au refuzat să sprijine cererile regelui și la 17 iunie au creat un organ al lor propriu, Adunarea națională. De partea Adunării naționale au trecut trupele cantonate în Paris și la 9 iulie ea s-a declarat Adunare constituantă, chemată să elaboreze constituția, și să instituie o nouă orîn- duire de stat. La 14 iulie poporul răsculat a luat cu asalt și a dărîmat fortăreața Bastilia, simbolul despo- tismului regal. Revoluția s-a extins rapid în întreaga țară. Dar reprezentanții marii burghezii financiare, care for- mau majoritatea în Adunarea consti- tuantă, au profitat de victoria poporu- lui și au luat puterea în mîinile lor. Prin legile din 5 — 11 august 1789 au fost desființate fără răscumpă- rare numai obligațiile personale ale țăranilor; toate celelalte obligații legate de plata pentru folosirea pămîn- turilor moșierești au fost menținute. La 26 august al aceluiași an, Adunarea constituantă a adoptat sub presiunea poporului „Declarația drepturilor omu- lui și cetățeanului", dar în Constituția adoptată în septembrie 1791 bur- ghezia a renunțat la principiile pro- clamate în „Declarația drepturilor". Constituția menținea monarhia, acor- da drept de vot numai cetățenilor înstăriți, împărțind întreaga popu- lație în „activă" și „pasivă". „Pasivii", care formau masele largi ale țăra- nilor și ale sărăcimii de la orașe, erau lipsiți de dreptul de vot. Organiza- țiile muncitorești și grevele au fost interzise (legea Le Chapelier de la 14 iunie 1791). Revoluția burgheză din Franța de la sjîrșitul sec. al XVUl-lea bbb La 1 octombrie 1791 s-a deschis Adunarea legislativă, aleasă pe baza noii Constituții. în fruntea ei se afla partidul marii burghezii comer- ciale și industriale, girondinii. La extrema stingă se afla partidul demo- craților revoluționari mic-burghezi, iacobinii. Statele feudale din Europa au pornit un război împotriva poporu- lui francez revoluționar. în aprilie 1792 a început războiul dintre Franța și Austria, de partea căreia trecuse Prusia. Conducătorul și organiza- torul de fapt al acestui război de agresiune, nedrept, a fost Anglia, care, începînd din 1793, s-a alăturat în mod fățiș intervenției. Interven- ționiștii erau ajutați în țară de nobilii trădători în frunte cu regele. La început Franța a suferit înfrîngeri. Insuccesele trupelor franceze, provo- cate de acțiunile trădătoare ale rege- lui și de politica nehotărîtă a Adunării legislative, au dus la o nouă ascuțire a luptei revoluționare. La 10 august 1792 a început insurecția armată împotriva monarhiei. A fost luat prin luptă palatul regal Tuileries, regele a fost întemnițat, monarhia a "fost răsturnată. Masele populare s-au ridicat pentru apărarea patriei și a cuceririlor revoluționare. La 20 septembrie, în bătălia de la Valmy, trupele revoluției au repurtat o vic- torie decisivă asupra intervenționiș- tilor, au pus pe fugă armata prusiană și, trecînd la ofensivă, au ocupat Belgia. în locul Adunării legislative a fost aleasă în septembrie 1792, prin vot universal, Convenția națio- nală (Adunarea națională), care a proclamat republica. La insistența iacobinilor, Convenția a judecat pe rege și l-a condamnat la moarte, sentință care a fost executată la 21 ianuarie 1793. Dar în Convenție influența predominantă o aveau, ca și înainte, girondinii, care considerau revoluția terminată și nu duceau o luptă hotărîtă împotriva contrare- voluției interne și externe. Indignarea maselor, care cereau pedepsirea trădă- torilor, a silit Convenția să- formeze în aprilie 1793 pentru conducerea apărării un organ special — Comite- tul salvării publice — în fruntea că- ruia, din iulie, a fost Robespierre. La 31 mai 1793 detașamentele înar- mate ale insurgenților, conduse de iacobini, au încercuit Convenția și au alungat din ea pe girondini. La 2 iunie a fost instaurată dictatura democrat-revolutionară a iacobinilor. Perioada dictaturii iacobine a con- stituit punctul culminant în dezvol- tarea revoluției. Iacobinii au repri- mat rebeliunile contrarevoluționare. Au fost desființate fără răscumpărare obligațiile feudale ale țăranilor, au fost stabilite prețuri maximale la produsele alimentare, a fost introdus învățămîntul elementar gratuit, șco- lile au fost scoase din atribuția de- rului. Lupta împotriva diversioniș- tilor și spionilor era dusă de Comite- tul securității publice. Iacobinii au creat o armată națională revoluțio- nară numeroasă (500.000) și la sfî’rși- tul anului 1793 au alungat din țară pe intervenționiști. Prin constitu- ția elaborată de iacobini și adoptată în iunie 1793, Franța a fost procla- mată republică democratică. Dar în același timp ei au lăsat în vigoare legea antimuncitorească Le Chape- lier din 1791, care interzicea grevele, și au dus o luptă cruntă împotriva mișcării independente care se forma a păturilor proletare și semiproletare ale societății, reprezentate de grupul așa-numiților „turbați^, în frunte cu Jacques Roux și Leclerc. „Turbații“ au formulat un program de împărțire justă a avuțiilor și de instaurare a unei egalități reale. Ei erau de părere că numai dobîndirea libertății poli- tice nu poate să îmbunătățească radical situația maselor populare. Iacobinii au zdrobit mișcarea „turba- ților“; conducătorii lor au fost ares* tați. Aceeași soartă au avut-o repre- zentanții aripii de extremă stingă a iacobinilor — hebertiștii (numiți ast- fel după conducătorul lor H6bert). Pe măsură ce se manifesta tot mai mult caracterul burghez al revo- 586 Revoluția din februarie 1917 luției care a avut loc în Franța și care înlocuia unele forme de asuprire a oamenilor muncii cu altele, legă- tura dintre iacobini și popor slăbea tot mai mult. Marea burghezie a profitat de lupta dintre diferitele grupări ale blocului iacobinilor, de dezamăgirea maselor populare și a organizat un complot. La 9 termi- dor (27 iulie) 1794 ea a săvîrșit o lovitură de stat contrarevoluționară. A doua zi Robespierre și partizanii săi aflați în fruntea guvernului dic- taturii iacobine au fost executați, în Convenție s-au reîntors girondinii, a fost adoptată o nouă constituție, bazată pe cens, care lipsea masele largi de drepturile electorale; la 26 oc- tombrie 1795 Convenția a fost dizol- vată ; puterea a fost cedată unui Directorat format din cinci persoane. Directoratul a durat din 1795 pînă în 1799, cînd la putere a venit Napo- leon I Bonaparte. REVOLUȚIA DIN FEBRUARIE 1917 — a doua revoluție burghezo- democratică din Rusia. Revoluția din februarie, care a izbucnit în condițiile primului război mondial, a constituit începutul transformării războiului imperialist în război civil. La începutul anului 1917 țarismul trecea printr-o criză grea. Înfrîn- gerile suferite pe fronturi, ruina eco- nomică din țară, foametea au stîrnit ura muncitorilor, țăranilor, soldaților și intelectualilor împotriva guver- nului țarist, au contribuit la intensi- ficarea mișcării revoluționare împo- triva războiului și țarismului. Mase tot mai largi ajungeau la convin- gerea că singura cale de ieșire din situația creată era doborîrea absolu- tismului. Chiar și burghezia, convin- gîndu-se că absolutismul era inca- pabil să apere interesele ei imperia- liste, nu sprijinea țarismul. în lunile ianuaric-februarie 1917, valul revo- luționar a crescut necontenit. La 18 februarie 1917 a început greva muncitorilor de la uzina „Pu- tilov“ din Petrograd. La 22 februarie erau în grevă muncitorii din aproape toate întreprinderile mari. La 23 februarie (8 martie), ziua internațio- nală a femeii, răspunzînd la apelul lansat de comitetul bolșevic din Petrograd, muncitoarele au demon- strat împotriva foametei, războiului, țarismului. Greva politică a început să se transforme într-o demonstrație politică generală împotriva regimului țarist. La 24 februarie erau în grevă vreo 200.000 de muncitori. La 25 februarie a început greva generală, în dimineața zilei de 26 februarie, greva politică și demonstrațiile au început să se transforme în încercări de insurecție. Activitatea practică a partidului comunist era condusă pe atunci de Biroul Comitetului Cen- tral al partidului, care se găsea la Petrograd. Biroul Comitetului Cen- tral a lansat la 26 februarie un mani- fest în care chema la continuarea luptei armate împotriva țarismului și la crearea unui guvern revoluțio- nar provizoriu. La 27 februarie (12 martie) trupele din Petrograd au refuzat să tragă în muncitori și au început să treacă de partea răscula- ților. Aceasta a hotărît soarta abso- lutismului țarist. Revoluția burghezo- democratică din februarie a învins, țarismul a fost răsturnat. Revoluția a învins pentru că clasa muncitoare a fost în fruntea mișcării maselor de milioane ale țăranilor, „pentru pace, pentru pîine și pentru libertate⁴⁴. Hegemonia proletariatului a determinat victoria revoluției. Chiar în primele zile ale revoluției au apărut Soviete de deputați ’ ai muncitorilor și soldaților. în fruntea Sovietelor din Petrograd, din Moscova și dintr-o serie de alte orașe erau însă menșevicii și socialiștii-revoluționari, care duceau o politică de conciliere. Masele largi ale poporului, care se încadraseră într-o activitate politică intensă, nu aveau conștiința politică, experiența politică și organizarea necesară pentru a descoperi adevăra- tele intenții ale socialiștilor-revoluțio- nari și ale menșevicilor. Conducerea împăciuitoristă a Sovietului din Pe- Revoluția din Germania din noiembrie 1918 587 trograd a luat toate măsurile pentru a preda puterea în mîinile burgheziei. La 27 februarie 1917, cu participarea directă a liderilor socialiști-revoluțio- nari și menșevici, a fost format comi- tetul provizoriu al Dumei de stat, în frunte cu președintele Dumei a IV-a — moșierul și monarhistul Rod- zeanko —, iar la 2 martie a fost for- mat Guvernul provizoriu, alcătuit din reprezentanți ai burgheziei și ai mo- șierilor îmburghcziți. Paralel cu Gu- vernul provizoriu burghez exista însă o altă putere: Sovietul de deputați ai muncitorilor și soldaților. în țară s-a format o dualitate a puterii, o originală împletire a două puteri, a două dictaturi: dictatura burgheziei, reprezentată de Guvernul provizoriu, și dictatura proletariatului și a țără- nimii, reprezentată de Sovietul de deputați ai muncitorilor și soldaților. în fața partidului comunist stătea sarcina de a cîștiga de partea sa masele și majoritatea în Soviete prin lămurirea cu răbdare a caracterului imperialist al Guvernului provizoriu, prin demascarea trădării socialiștilor- revoluționari și a menșevicilor. Poli- tica justă și lupta curajoasă, plină de abnegație a partidului pe baza liniei leniniste au dus masele, la 8 luni după revoluția din februarie, la victoria Marii Revolutii Socialiste din Octombrie. REVOLUȚIA DIN GERMANIA DIN NOIEMBRIE 1918 - Situația internă creată de războiul îndelungat a stîrnit revolta maselor populare din Germania. Sub influența Revo- luției din Octombrie și în urma în- frîngerii militare din 1918, în țară a izbucnit o revoluție. La 3 noiembrie s-a răsculat marina militară din Kiel; în cîteva zile revoluția a cuprins întreaga țară și la 9 noiembrie ea a repurtat victoria la Berlin. Munci- torii din Berlin și soldații care li s-au alăturat au ocupat principalele clădiri publice: poșta, telegraful, gările etc. Sub presiunea poporului răsculat, monarhia s-a prăbușit. îm- păratul Wilhelm II a fugit în Olanda, Germania a fost proclamată repu- blică, în frunte cu un nou guvern, Consiliul împuterniciților poporului, în guvern au intrat liderii de dreapta social-democrați Ebert, Scheide- mann și Landsberg și „indepen- denții“ Haase, Dittmann și Barth. în fruntea muncitorilor și soldaților înaintați revoluționari se afla liga „Spartacus^, înființată în perioada primului război mondial și condusă de Karl Liebknecht și Roșa Luxem- burg. Liga „Spartacus“ a lansat lozinca revoluției socialiste: în Ger- mania existau toate premisele obiec- tive pentru înfăptuirea acestei revo- luții. Dar lipsa unui partid proletar de masă de tip nou a dat posibili- tate social-democraților de dreapta și „independenților" să ia inițiativa și să trădeze revoluția. Sovietele, înființate în perioada revoluției, au fost un instrument docil al parlamentului burghez, deoa- rece ele erau dominate de împăciui- toriști de felul menșevicilor ruși. Liderii social-democrați de dreapta care erau în fruntea guvernului au încheiat o alianță cu clica militară reacționară, creînd un teren favora- bil pentru numeroase acțiuni contra- revoluționare. în politica lor externă ei se orientau spre imperialiștii anglo- franco-americani, care căutau să sal- veze orînduirea capitalistă din Ger- mania. în decembrie 1918, la primul Con- gres general al Sovietelor din Ger- mania, liderii social-democrați au hotărît ținerea alegerilor pentru Adu- narea constituantă și trecerea puterii în mîinile guvernului. Aceasta a permis guvernului Ebert-Scheidemann să pornească în mod deschis ofensiva împotriva clasei muncitoare. în ianua- rie 1919 burghezia a provocat prole- tariatul la o insurecție prematură și, profitînd de lipsa lui de pregătire, a zdrobit mișcarea revoluționară. A început o sîngeroasă teroare albă. La 15 ianuarie 1919 au fost asasinați în mod barbar conducătorii proleta- 588 Revoluția din 1905—1907 riatului german K. Liebknecht și R. Luxemburg. Potrivit Constituției de la Weimar, adoptată la 31 august 1919, Germa- nia a devenit republică burgheză. Lupta revoluționară a oamenilor muncii a fost înfrîntă pentru că în fruntea ei nu se afla un partid cu adevărat marxist, revoluționar. Par- tidul comunist fusese creat abia în decembrie 1918. Clasa muncitoare scindată n-a știut să atragă de partea sa țărănimea muncitoare. Cu toată înfrîngerea clasei munci- toare, revoluția germană a avut o mare însemnătate. Ea a pus capăt monarhiei și a influențat avîntul mișcării revoluționare într-o serie de alte țări europene. REVOLUȚIA DIN 1905-1907 - prima revoluție burghezo-democra- tică din Rusia, prima revoluție popu- lară din epoca imperialismului. La începutul secolului al XX-lea Rusia țaristă era punctul în care se înnodau toate contradicțiile imperia- lismului. Capitalismul monopolist se împletea aici cu rămășițe foarte pu- ternice ale iobăgiei, dintre care prin- cipalele erau absolutismul țarist și proprietatea funciară moșierească. Muncitorii sufereau de pe urma exploa- tării capitaliste, țărănimea, fiind în robia moșierilor și a chiaburilor, se înăbușea din lipsă de pămînt. Popoa- rele care trăiau în Rusia țaristă erau supuse unei îndoite asupriri — a propriilor lor feudali și a moșierilor și capitaliștilor ruși. Muncitorii și țăranii erau complet lipsiți de drep- turi. în Rusia se pregătea o revolu- ție populară, în fruntea căreia s-a situat proletariatul cel mai revoluțio- nar din lume, care avea un aliat de nădejde în țărănimea revoluționară. Proletariatul rus, condus de partidul revoluționar marxist, devenea avan- garda mișcării muncitorești interna- ționale. Războiul ruso-japonez a gră- bit revoluția. începutul revoluției l-au marcat evenimentele din 9 (22) ianuarie 1905 de la Petersburg („Duminica sînge- roasă"). în această zi din ordinul țarului s-a tras în demonstrația paș- nică a muncitorilor din Petersburg (vezi Nouă ianuarie 1905). Clasa mun- citoare din Rusia a răspuns la această fărădelege a țarismului prin greve po- litice, care s-au desfășurat sub lozinca „Jos absolutismul!". în ianuarie- martie 1905, în întreaga țară au intrat în grevă 810.000 de muncitori, adică de două ori mai mulți decît în tot deceniul precedent. Un caracter deo- sebit de dîrz și de organizat au avut grevele din orașele mari — Peters- burg, Moscova, Varșovia, Riga și Baku. în mai 1905, cînd în Rusia erau în grevă peste 200.000 de muncitori, au avut loc o serie de ciocniri ale mun- citorilor greviști și ale demonstran- ților cu trupele țariste (la Odesa, Varșovia, Riga și în alte orașe). La sfîrșitul lui iunie muncitorii din ora- șul Lodz, centru industrial al Polo- niei, au dus lupte de stradă împotriva trupelor, lupte care au fost prima ac- țiune armată a muncitorilor din Rusia. O mare însemnătate politică a avut greva de 72 de zile de la Iva- novo-Vosnesensk (mai-iulie), care a fost condusă de Comitetul de nord al bolșevicilor . în timpul acestei greve, muncitorii din Ivanovo au creat unul dintre primele Soviete de deputați ai muncitorilor din Rusia. în primăvara anului 1905 au înce- put tulburări în rîndurile țăranilor, care devastau moșiile și luau în stă- pînire pămînturile moșierilor. Sub influența creșterii mișcării muncito- rești și țărănești, armata țarului a început să șovăie. între .12 și 24 iunie a avut loc răscoala marinarilor de pe crucișătorul „Potemkin" din flota Mării Negre. în aceste condiții, bur- ghezia liberală a căutat să încheie o înțelegere cu țarul, cerînd mici re- forme în scopul preîntâmpinării unei revoluții populare. Sarcinile imediate ale revoluției erau: răsturnarea absolutismului ța- rist, confiscarea pămînturilor moșie- rești, introducerea zilei de muncă de 8 ore și a drepturilor democratice pen- Revoluția din 1905—1907 58 9 tru popor. Așadar, victoria acestei revoluții nu însemna încă desființarea orînduirii capitaliste. Dar Lenin încă din 1905 a trasat sarcina trecerii de la revoluția burghezo-democratică la re- voluția socialistă. Bolșevicii au adop- tat linia de orientare spre răsturnarea țarismului pe calea insurecției armate, spre hegemonia proletariatului, spre izo- larea burgheziei, spre alianța prole- tariatului cu țărănimea și spre forma- rea unui Guvern provizoriu revolu- ționar din reprezentanți ai muncito- rilor și țăranilor. Linia partidului bol- șevic a fost elaborată de V. I. Lenin în cartea „Două tactici ale social-de- mocrației în revoluția democratică". După Congresul al III-lea al P.M.S.D.R., bolșevicii au desfășurat și mai larg acțiunea de înarmare a muncitorilor, de pregătire a insu- recției. Acordînd o uriașă însemnătate pregătirii organizatorice-tehnice a in- surecției, bolșevicii au început să creeze în fabrici, în uzine, în mine și în transportul feroviar detașamente de luptă, să învețe pe membrii deta- șamentelor arta militară, arta luptei pe baricade. în toamna anului 1905 mișcarea re- voluționară cuprinsese întreaga țară. Din inițiativa muncitorilor din Mos- cova și Petersburg, a început în oc- tombrie o grevă politică, care s-a transformat într-o puternică acțiune politică a proletariatului. La a- ceastă grevă au participat peste 2.000.000 de oameni. în timpul gre- vei au fost create în marile centre industriale Soviete de deputați ai muncitorilor, care au constituit o pu- ternică armă a proletariatului, em- brionul puterii revoluționare. Creșterea mișcării muncitorești a contribuit la dezvoltarea luptei revoluționare a maselor largi ale țărănimii. în cursul anului 1905 au fost înregistrate peste 3.500 de acțiuni ale țăranilor. Bolșe- vicii chemau pe țărani să ocupe pă- mînturile moșierești, să creeze comi- tete țărănești și să sprijine activ proletariatul în lupta sa împotriva țarismului. Greva generală a arătat forța miș- cării proletare și l-a silit pe țar să lanseze la 17 octombrie un manifest în care au fost făgăduite: inviolabili- tatea persoanei, libertatea conștiinței, a cuvîntului, a întrunirilor și a asocia- țiilor și convocarea unei Dume de stat legislative. Dar concomitent cu lansarea mani- festului, împotriva muncitorilor revo- luționari au fost trimise trupe și bande de pogromiști, așa-numitele „sute negre". După manifest greva a fost întreruptă în scopul strîngerii de noi forțe ale revoluției. Insurecția armată de la Moscova dintre 9 și 18 decembrie 1905 a fost punctul culminant al revoluției. A- ceastă insurecție a fost precedată de o grevă generală, care începuse la 7 decembrie și care fusese dinainte fi- xată de Comitetul din Moscova al partidului bolșevicilor și de Sovietul de deputați ai muncitorilor. La 9 de- cembrie insurecția a cuprins aproape toate raioanele Moscovei. Timp de 9 zile, mii de muncitori înarmați au dus o luptă eroică. Cu un curaj nemărginit au luptat împotriva călăilor țarului detașamentele muncitorești pe bari- cadele din cartierul Krasnaia Presnia și de-a lungul căii ferate Kazan. Răs- culații n-au reușit să obțină un sprijin activ din partea soldaților. Greva n-a cuprins întreaga țară. Calea ferată Nikolaevskaia (în prezent Okteabr- skaia) a rămas în mîinile guvernului țarist. Regimentul Semenov, adus pe această cale ferată de la Petersburg la Moscova, a înăbușit cu o cruzime bestială insurecția. La Moscova au fost uciși peste 1.000 de oameni, între care multe femei și mulți copii. Concomitent cu insurecția de la Mos- cova și sub influența ei au avut loc insurecții armate în Transcaucazia, în Donbass, în Perm, în Siberia (Cita, Krasnoiarsk) și în alte regiuni. După înfrîngerea insurecției din decembrie, revoluția a intrat în declin și în 1907 a fost definitiv înăbușită. 590 Revoluție Revoluția a fost înfrîntă pentru că acțiunile muncitorilor, țăranilor și soldaților n-au fost unite într-un torent revoluționar unic, pentru că nu exista încă o alianță solidă între muncitori și țărani împotriva țaris- mului ; mase importante ale țărănimii se aflau sub influența socialiștilor- revoluționari și, acționînd împotriva moșierilor, ele nu se hotărau să mear- gă împotriva țarului. Majoritatea sol- daților l-au ajutat pe țar să înăbușe grevele și răscoalele muncitorilor. A lipsit unitatea în sînul partidului în urma acțiunilor oportuniste ale men- șevicilor, care l-au slăbit ca forță con- ducătoare a revoluției. Lenin a criticat cu asprime tactica menșevicilor în lu- crarea „Două tactici ale social-demo- crației în revoluția democratică". în reprimarea revoluției absolu- tismul a fost ajutat de imperialiștii din Europa occidentală prin acor- darea unui împrumut, precum și de încheierea păcii cu Japonia în august 1905. Uriașa însemnătate istorică a pri- mei revoluții ruse constă în aceea că în decurs de trei ani clasa muncitoare și țărănimea au căpătat o bogată educație politică, pe care n-ar fi putut s-o dobîndească în zeci de ani de dezvoltare pașnică obișnuită. Re- voluția a arătat că țarismul este duș- manul de moarte al poporului, iar burghezia liberală — o forță contra- revoluționară, că numai clasa munci- toare poate să fie conducătorul revo- luției burghezo-democratice. Revo- luția din 1905 — 1907 a fost, după definiția lui Lenin, „repetiția gene- • rală" a Revoluției victorioase din Oc- tombrie. Prima revoluție rusă a provocat un puternic avînt al mișcării revoluțio- nare în Europa și al mișcării de eli- berare națională a popoarelor din Asia. REVOLUȚIE — cotitură radicală în viața societății, care duce la răstur- narea orînduirii sociale perimate și la instaurarea unei orînduiri noi, pro- gresiste și care trece puterea din mîi- nile unei clase (reacționare) în mîinile altei clase (progresiste). în opoziție cu știința burgheză, care consideră re- voluțiile sociale drept o „întîmplare", drept o deviere de la calea normală, marxism-leninismul ne învață că re- voluția este o etapă necesară în dez- voltarea societății. „Pe o anumită treaptă a dezvoltării lor, forțele materiale de producție ale societății intră în contradicție cu relațiile de producție existente, sau, ceea ce nu este decît expresia lor juridică, cu relațiile de proprietate în cadrul cărora ele s-au dezvoltat pînă atunci. Din forme ale dezvoltării forțelor de pro- ducție, aceste relații se prefac în cătușe ale lor. Atunci începe o epocă de revoluție socială" (K.Marx). Ine- vitabilitatea revoluțiilor sociale în societatea împărțită în clase este deter- minată de faptul că vechile relații de producție sînt statornicite de către clasele dominante cu ajutorul unui întreg sistem de instituții po- litice, juridice etc., și în primul rînd cu ajutorul statului și al dreptului. De aceea, pentru a netezi calea în vederea mersului înainte al dezvoltării sociale, noile clase trebuie să înlăture orînduirea de stat existentă. Problema fundamentală a oricărei revoluții este problema puterii de stat. Tre- cerea puterii din mîinile clasei reac- ționare în mîinile clasei progresiste se face printr-o luptă de clasă ascu- țită, care adeseori ia forma războiului civil. Revoluția este cea mai înaltă formă a luptei dintre clase. Dar nu orice răsturnare violentă a unei clase de către alta poate fi numită revolu- ție — această noțiune indică nu- mai venirea la putere a unei clase progresiste, care deschide calea dez- voltării progresiste a societății. Se cunosc cîteva tipuri de revoluții so- ciale: revoluțiile burgheze, revoluțiile proletare etc. Caracterul revoluției este determinat de contradicțiile pe care ea le rezolvă, de sarcinile sociale pe care ea este chemată să le îndepli- nească, de clasa care stă în fruntea revoluției (vezi Revoluție burgheză Revoluție burghczo-demoi rciiică 591 și Revoluție burghezo-democratică). Re- voluția socialistă (proletară) se deose- bește radical de toate revoluțiile anterioare. Toate revoluțiile din tre- cut au dus numai la înlocuirea unei forme de exploatare cu alta. Scopul revoluției socialiste este lichidarea definitivă a tuturor formelor de asu- prire socială, a oricărei exploatări a omului de către om, construirea comu- nismului. Un model de revoluție socia- listă este Marea Revoluție Socialistă din Octombrie 1917. REVOLUȚIE BURGHEZĂ - re- voluție îndreptată împotriva orîn- duirii sociale feudale, împotriva domi- nației clasei moșierilor-feudali și care înlătură piedicile din calea dez- voltării capitalismului. Revoluția bur- gheză este un fenomen social legic; ea este determinată de conflictul din- tre forțele de producție noi, în dezvol- tare și relațiile de producție feudale- iobăgiste, este rezultatul ascuțirii ex- treme a contradicțiilor dintre burghe- zia care se ridică și clasa moșierilor- feudali care și-a trăit traiul. Ca ur- mare a victoriei revoluției burgheze, la putere vine clasa capitaliștilor sau o coaliție a moșierilor cu burghezia. Revoluția burgheză înlocuiește forma feudală de exploatare a oamenilor muncii cu forma capitalistă. Cele mai cunoscute revoluții burgheze din istorie sînt următoarele: revoluția olandeză din secolul al XVI-lea, revo- liția burgheză din Anglia din secolul al XVII-lea, revoluția burgheză din Franța de la sfîrșitul secolului al XVliI-lea, revoluțiile din 1848—1849 din Ungaria și Italia. Lenin ne în- vață că proletariatul nu trebuie să se dea la o parte de la o revoluție bur- gheză, ci să ia parte la ea în modul cel mai activ, formulîndu-și propriile lui revendicări economice și politice. Participarea activă a proletariatului la revoluția burgheză îi dă posibili- tatea să se organizeze, să capete expe- riența și obișnuința conducerii poli- tice a oamenilor muncii și să treacă de la revoluția burgheză la revoluția socialistă. Cu cît mai deplină va fi revoluția burgheză, cu atît mai mult succes va avea ulterior lupta proleta- riatului împotriva burgheziei, pen- tru răsturnarea capitalismului, pen- tru socialism (vezi Revoluție burghezo- democratică). REVOLUȚIE BURGHEZO-DEMO- CRATICĂ — revoluție burgheză la care masele largi populare — munci- tori și țărani — participă cu propriile lor revendicări economice și politice și imprimă astfel revoluției pecetea acestora, căutînd s-o dezvolte dincolo de cadrul sarcinilor limitate, înguste pe care le pune revoluția burgheză. Revoluția burghezo-democratică nu-și pune drept scop imediat desființarea modului de producție capitalist, ea desființează însă cu cea mai mare hotărîre toate rămășițele feudalismu- lui și creează condițiile pentru desfă- șurarea mai departe a luptei de clasă a proletariatului, pentru răsturnarea capitalismului. în epoca imperialismului, cînd bur- ghezia devine în mod definitiv o clasă reacționară, se creează o nouă repar- tizare a forțelor de clasă și apare posi- bilitatea și necesitatea hegemoniei proletariatului în revoluția burghezo- democratică. Succesul revoluției de- pinde atît de măsura în care participă la ea proletariatul, condus de parti- dul său politic independent, de organizarea lui și de justețea liniei lui politice, cît și de sprijinul pe carc-1 are din partea țărănimii revoluțio- nare. Atunci cînd proletariatului îi lipsește unitatea organizatorică și ideo- logică, hegemon al revoluției burghe- zo-democratice devine burghezia. Așa s-a întîmplat, de pildă, în Germania în 1848. în revoluția burghezo-democratică din Rusia din 1905 — 1907 și în revo- luția din februarie 1917, hegemon a fost proletariatul. Aceste revoluții au avut drept țintă răsturnarea țaris- mului și lichidarea completă a rămă- șițelor feudalismului, instaurarea unei republici democratice și înfăptuirea prefacerilor democratice (ziua de muncă de 8 ore, confiscarea pămîntu- 592 Revoluție culturală rilor moșierești, ale coroanei, mănăs- tirești etc.). Pornind de la noua grupare a forțelor de clasă în epoca imperialis- mului, V. T. Lenin a dezvoltat ideea revoluției neîntrerupte, care-i aparține lui Marx, a creat teoria transformării revoluției burghezo-democratice în revoluție socialistă. Răsturnînd țaris- mul, paralizînd instabilitatea burghe- ziei, unind în jurul său masa țărăni- mii, proletariatul duce pînă la capăt revoluția democratică. După înde- plinirea principalelor sarcini democra- tice, proletariatul săvîrșește revo- luția socialistă, asociindu-și masa ele- mentelor semiproletare ale populației pentru a înăbuși burghezia și a para- liza instabilitatea țărănimii și a micii burghezii. Justețea teoriei leniniste a transformării revoluției burghezo-de- mocratice în revoluție socialistă este confirmată de experiența Revoluției din Octombrie, de experiența revo- luțiilor care într-o serie de țări din Europa și Asia au dus după cel de-al doilea război mondial la insta- urarea dictaturii proletariatului. REVOLUȚIE CULTURALĂ - parte integrantă a revoluției socialiste; pro- cesul de însușire a ideologiei și culturii socialiste de către oamenii muncii și de creare a unei culturi noi, de tip superior — cultura socialistă. Revoluția culturală are loc după cea politică și socială, care duce la instaurarea puterii oamenilor muncii. Făurirea și consolidarea modului de producție socialist și a orînduirii sociale și de stat socialiste constituie temelia pentru crearea noii culturi, socialiste. Totodată, realizarea prac- tică a făuririi culturii socialiste și a ri- dicării nivelului cultural al maselor face parte integrantă din procesul general de construire a socialismului și din lupta împotriva claselor duș- mane și a ideologiei lor. Bazele revoluției culturale din U.R.S.S. au fost puse de Revoluția din Octombrie, care a transformat toate cu- ceririle culturii într-un bun al poporu- lui și a creat toate condițiile și premi- sele materiale pentru ridicarea nive- lului cultural al poporului. Revoluția culturală din U.R.S.S. s-a efectuat treptat, sub conducerea partidului comunist și a puterii de stat, cu spri- jinul activ a milioane de oameni ai muncii. Partidul comunist și Statul sovietic au depus o muncă uriașă pe tărîmul învățămîntului public și al educării politice a poporului. Pe cînd, în primii ani după’revoluție, majoritatea popu- lației era analfabetă, iar în rîndurile populației unor republici, de pildă în Chirghizia, Uzbechistan, Turcmenia, numărul știutorilor de carte nu depă- șea 1—3%, după înfăptuirea revolu- ției culturale, U.R.S.S. s-a transformat într-o țară în care analfabetismul a fost lichidat. Introducerea, în 1930, a învățămîntului elementar obligatoriu la sate și a învățămîntului de șapte ani la orașe a însemnat un pas deci- siv în înfăptuirea revoluției culturale, încă în 1936—1937 numărul elevilor din școlile elementare și medii s-a ridicat la 28.000.000 (în 1914 era de 8.000.000). în întreaga țară a luat o grandioasă dezvoltare construcția de școli. în urma realizării introducerii în- vățămîntului elementar obligatoriu, s-a trecut în perioada de după război în întreaga țară la învățămîntul obli- gatoriu de șapte ani (cu începere din 1949) și s-au creat condițiile pentru trecerea la învățămîntul mediu gene- ral atît în capitalele republicilor cît și în centrele regionale, de ținut și în centrele industriale; s-a trasat sarcina de a se înfăptui învățămîntul politeh- nic general. Numai între 1950 și 1953 s-au construit și utilat 11.000 de școli pentru 2.000.000 de școlari, ceea ce reprezintă ¹/₄ din totalul fondului școlar al Rusiei prerevo- luționare. în 1955 au învățat în sis- temul școlar circa 35.000.000 de oa- meni. S-a prevăzut ca în următorii ani să se înfăptuiască, în linii generale, învățămîntul mediu general la orașe și sate. Crește numărul instituțiilor culturale: biblioteci, muzee, teatre, Revoluțiile din 1848—1849 593 cinematografe, instalații de radiofi- carc, case de cultură și cluburi; sporește tirajul cărților, ziarelor și revistelor, se dezvoltă rapid sportul și activitatea cercurilor artistice. Un obiectiv principal al revoluției culturale a fost crearea unei intelec- tualități noi, sovietice. în numai cîți- va ani a fost creată o vastă rețea de institute de învățămînt superior și de școli medii tehnice. în 1914 existau în Rusia în total 91 de institute de în- vățămînt superior, cu 112.000 de stu- denți; în U.R.S.S., numărul institu- telor de învățămînt superior depășea în 1937 cifra de 680, iar cel al studen- ților sporise la 547.000; numărul spe- cialiștilor care au absolvit în 1938 institutele de învățămînt superior era de 106.700. Crearea unei intelec- tualități noi, populare, socialiste a fost unul din cele mai importante re- zultate ale revoluției culturale din U.R.S.S. După război continuă creșterea ra- pidă a intelectualității sovietice. în 1955 — 1956, învățau în institutele de învățămînt superior (inclusiv cursu- rile fără frecvență) 1.865.000 de stu- denți, iar în școlile medii tehnice și în celelalte școli medii speciale (inclusiv cursurile fără frecvență) peste 1.900.000 de oameni. Institu- tele de învățămînt superior și școlile medii speciale au promovat în 1955 peste 640.000 de tineri specialiști. Unul din cele mai de seamă rezul- tate ale revoluției culturale a fost lichidarea stării de înapoiere în care se aflau în trecut regiunile periferice ale țării, locuite de naționalități neruse și înflorirea culturii în republicile și regiunile naționale ale U.R.S.S. Ridicarea necontenită a culturii so- vietice este o permanentă și importan- tă preocupare a partidului comunist și a Statului sovietic. De foarte mare însemnătate pentru dezvoltarea cul- turii socialiste sînt hotărîrile Congre- sului al XX-lea al P.C.U.S. Congresul a aprobat întru totul activitatea de- pusă de C.C. al P.C.U.S. în lupta contra teoriei idealiste a cultului per- 38 sonalității, care genera dogmatism și bucherism în munca ideologică. El a cerut o cît mai mare apropiere a acestei munci de viață și legarea ei de rezolvarea sarcinilor imperioase ale construirii comunismului. Congresul al XX-lea a deschis noi și largi pers- pective pentru dezvoltarea tuturor ramurilor științei, literaturii și artei pe baze marxist-leniniste. Experiența Uniunii Sovietice în înfăptuirea revoluției culturale a dobîndit o importanță internațională. Și în țările care după cel de-ai doilea război mondial au pășit pe calea con- struirii socialismului are loc procesul de creare a unei culturi noi, populare, socialiste, și de însușire a acestei culturi de către masele oamenilor muncii. REVOLUȚIILE DIN 1848—1849 — revoluții burghezo-democratice și burgheze care au cuprins Franța, Italia, Germania și Imperiul austriac. Revoluțiile din 1848 au început prin insurecția populației din Paler- mo (Italia) la 12 ianuarie; după aceasta, la 22 februarie, a început revoluția în Franța, la 13 martie la Viena, iar la 18 martie la Berlin, în Franța, sarcina principală a revo- luției a fost lichidarea dictaturii părții celei mai parazitare a burghe- ziei — aristocrația financiară, iar în celelalte țări europene sarcina principală a fost lichidarea diferitelor forme de iobăgie și a rămășițelor feudale și crearea de state naționale burgheze unitare. în F r a n ț a, principala forță mo- trice a revoluției a fost clasa muncitoa- re. Proletariatul a avut rolul principal în luptele de baricade care au durat trei zile (22 — 24 februarie), în urma acestor lupte a fost răsturnată monar- hia lui Ludovic Filip de Orleans; la cererea muncitorilor înarmați a fost proclamată republica (25 februarie 1848). Dar Guvernul provizoriu, creat în zilele din februarie (Lamartine, Ledru-Rollin și alții), era un guvern burghez. Includerea în guvern a lui Louis Blanc, utopist mic-burghez, și 594 Revoluțiile din 1848---1849 a muncitorului Albert nu numai că nu a schimbat caracterul burghez al Guvernului provizoriu, ci a și adus mari prejudicii proletariatului: a dat naștere în rîndurile acestuia la iluzii în privința Guvernului provi- zoriu, dezarmînd în felul acesta proletariatul în lupta sa împotriva burgheziei. Guvernul provizoriu a format așa-numita comisie pentru problema muncitorească (Comisia de la palatul Luxemburg), alcătuită din reprezentanți ai muncitorilor și ai patronilor, comisie care s-a ocupat, sub conducerea lui Louis Blanc, cu discutarea sterilă a diferitor pro- iecte utopice. în același timp, sub pretextul satisfacerii revendicării mun- citorilor cu privire la „dreptul la mun- că“, guvernul burghez a creat așa- numitele ateliere naționale — un sistem de lucrări publice pentru șomeri, sperînd că va reuși să rupă pe muncitorii din atelierele naționale de masa principală a proletariatului revoluționar. Dar această încercare de scindare n-a reușit. Căutînd să ridice țărănimea împotriva proleta- riatului, Guvernul provizoriu a in- trodus un impozit special de 45 de centime, chipurile, pentru acoperirea „cheltuielilor pentru muncitori“ (adică pentru atelierele naționale). După ce a înșelat pe țărani și a asigurat partidelor de dreapta majoritatea în alegerile pentru Adunarea constitu- antă, burghezia a trecut la ofensivă. Adunarea constituantă, care s-a des- chis la 4 mai, a creat în locul Guver- nului provizoriu o comisie executivă, formată mai ales din elemente bur- gheze. Demonstrația revoluționară a muncitorilor parizieni de la 15 mai, care avea ca scop să exercite presiuni asupra Adunării constituante, s-a soldat cu un eșec. Guvernul a închis cluburile revoluționare și a arestat pe conducătorii muncitorilor—Blanqui și alții. Izolînd proletariatul de țărănime și de mica burghezie, burghezia con- trarevoluționară a pregătit zdrobirea proletariatului și în acest scop l-a provocat să dezlănțuie o insurecție în împrejurări nefavorabile. La 22 iunie adunarea a dizolvat atelierele naționale, aruneînd în stradă 100.000 de muncitori. Proletariatul parizian a răspuns la aceasta printr-o insurecție eroică. Burghezia a dat împuterniciri dictatoriale generalului Cavaignac, care a reprimat fără cruțare proleta- riatul. După luptele din iunie, con- trarevoluția burgheză n-a mai întîm- pinat piedici serioase. La 10 decem- brie a fost ales președinte al republicii aventurierul Ludovic Napoleon Bo- naparte, nepot al lui Napoleon I, sprijinit de voturile țărănimii con- servatoare. La 2 decembrie 1851, Bonaparte, sprijinindu-se pe burghe- zie și pe păturile înstărite ale țărăni- mii, a săvîrșit o lovitură de stat și și-a instaurat dictatura. Exact peste un an a fost proclamat impe- riul, iar Ludovic Bonaparte a devenit împărat sub numele de Napoleon al IH-lea. Cauza principală a înfrîngerii revoluției în Franța a fost izolarea proletariatului, inexistența unei a- lianțe a muncitorilor cu țăranii. în Germania, primele zile ale revo- luției în cel mai mare dintre statele germane — Prusia — au dus la for- marea unui guvern alcătuit din func- ționari și burghezi liberali (20 martie 1848) și la promisiuni din partea regelui de a introduce o constituție. Dar guvernul liberal, în frunte cu Camphausen, a menținut neschimbat întregul vechi aparat de stat. Acțiu- nile largi pornite de țărani și insurecția polonezilor care s-a desfășurat în aprilie la Poznan au fost trădate de burghezia germană și înăbușite de clica militaristă prusacă. K. Marx și F. Engels, care sosiseră în Germania în aprilie, au militat în organizațiile muncitorești din Colonia și în paginile „Noii gazete renane" pentru un program revoluționar con- secvent. Marx și Engels au formulat ca sarcină imediată răsturnarea revo- luționară a guvernelor monarhice, lichidarea tuturor rămășițelor iobă~ Revoluțiile din 1848—1849 595 gici, crearea unei republici germane democrate unite. Ei considerau du- cerea pînă la capăt a revoluției bur- ghezo-democratice drept o condiție prealabilă necesară în vederea luptei ulterioare pentru socialism. Dar proletariatul german nu era încă îndeajuns de matur și de puter- nic, mica burghezie dădea dovadă de șovăială, iar burghezia mare și mijlocie au trădat revoluția și au căzut la înțelegere cu reacțiunea. încă în iunie contrarevoluția a putut să treacă la ofensivă. în Austria revoluția din martie 1848 de la Vi oua a răsturnat regimul reacționar al cancelarului Metternich. insurecție populară din mai 184^ a avut ca urmare fuga împărații;ui la Innsbruck. Popoarele asuprite din imperiul austriac (cehii, ungurii etc.) năzuiau spre crearea de state naționale independente. în Ungaria a fost creat încă în martie 1848 un guvern național maghiar, în frunte cu Batthyăny. în Croația și Slovenia s-a desfășurat o mișcare țărănească. O puternică mișcare de eliberare națională a în- ceput și în Cehia. Ea a atins punctul culminant în timpul insurec- ției populare de la Praga din 12—17 iunie. Cu toată fermitatea și cu tot eroismul muncitorilor și studenților răsculați, insurecția a fost înăbușită cu cruzime. Zdrobirea insurecției de la Praga a marcat o cotitură în mersul evenimentelor în Austria și Ger- mania. După această primă mare victorie, contrarevoluția austriacă a început ofensiva împotriva italienilor, care se eliberaseră de sub jugul aus- triac, și a organizat o campanie mili- tară împotriva Ungariei. Burghezia a trecut pretutindeni în tabăra reac- țiunii învingătoare. La 23 august garda națională burgheză din Viena a tras într-o demonstrație a muncito- rilor. în octombrie, elementele demo- cratice din Viena, încercînd să îm- piedice înăbușirea cu forța armată a revoluției ungare, au dezlănțuit o 38* insurecție, dar după cîteva zile aceasta a fost reprimată cu cruzime. Și în Prusia coi ti arevoluția a re- purtat victoria. Burghezia a declarat că năzuiește spre o înțelegere cu regele. La 14 iunie, muncitorii din Berlin, revoltați de comportarea tră- dătoare a burgheziei, au luat cu asalt arsenalul. Dar ei n-au știut să folo- sească succesul lor inițial: aceasta a fost „o revoluție care s-a oprit la jumă- tatea drumului" — scria „Noua ga- zetă renană". La 20 iunie a căzut guvernul^liberal, în frunte cu Camp- hausen. In noiembrie a fost dizolvată Adunarea națională a Prusiei, for- mată mai ales din deputați burghezi. Contrarevoluția a ieșit învingătoare în întreaga Prusie. Parlamentul ger- man care se întrunise încă în mai la Frankfurt și a cărui menire era să rezolve problema unificării Germa- niei, în loc să se ocupe de acțiuni revo- luționare, se îndeletnicea cu o pălăvră- geală sterilă. Insurecția care a izbucnit în primăvara anului 1849 în Saxonia și insurecția din apusul Germaniei n-au mai putut să învingă contrare- voluția feudală și burgheză și au fost înăbușite. Ungaria rămăsese ultimul focar al revoluției. în septembrie 1848 a fost format Comitetul pentru apărarea patriei, în frunte cu Kossuth. l a 14 aprilie 1849 a fost proclamată indepen- dența Ungariei și a fost detronată dinastia habsburgilor. Dar Ungariei revoluționare i se opuneau forțele unite ale contrarevoluției. în august trupele guvernului austriac împreună cu ar- mata țarului Nikolai I, căruia împă- ratul Austriei îi ceruse ajutor, au înăbușit revoluția din Ungaria. Revoluții au avut loc și în princi- patele Moldovei și Valahiei (care au format mai tîrziu Romînia). în Italia, din teritoriul căreia o parte (Lombardia și Veneția) se afla sub jugul austriac, revoluția și războiul de eliberare împotriva Aus- triei s-au soldat cu un eșec. în 1848—1849, la Roma, în Toscana și la 596 Revoluție proletară Veneția au fost proclamate republici. Cel mai de seamă, conducător al luptei poporului italian împotriva austrieci- lor, pentru unitatea națională a țării a fost Giuseppe Garibaldi, erou al poporului italian. Dar revoluția din Italia, slăbită din cauza trădării nobi- limii și a burgheziei liberale, a fost înăbușită în iulie-august 1849 de către trupele franceze și austriece. în R u s i a în 1848—1849 s-a intensificat mișcarea țărănească, mai ales în guberniile apusene, s-au acti- vizat cercurile revoluționare (vezi Petrașeviști), Oamenii progresiști din Rusia și cei mai buni reprezentanți ai lor — Herten, Cernîșevski, Saltîkov- Șcedrin — au salutat cu căldură revoluția din Europa, au biciuit țarismul și îndeosebi intervenția ța- ristă împotriva Ungariei revoluțio- nare. Revoluțiile din 1848 au fost în- frînte și n-au rezolvat sarcinile care au stat în fața lor. Aceasta se explică mai ales prin faptul că burghezia nu numai că nu a fost în stare să conducă lupta împotriva forțelor feudale-abso- lutiste, dar, cuprinsă de teamă în fața proletariatului, a trecut ea însăși în rîndurile contrarevoluției. Pe de altă parte, în 1848 proletariatul nu era încă îndeajuns de matur pentru rolul de hegemon în revoluția bur- ghez o-democratică. Totuși revoluțiile din 1848 nu au fost zadarnice. Ele au îmbogățit masele populare, și în primul rînd clasa muncitoare din Europa, cu experiența luptei revoluționare. Reac- țiunea, care a triumfat, nu a putut să restaureze în întregime vechile rînduieli. Guvernul Prusiei și al Austriei au pășit pe calea adaptării treptate a orînduirii de stat a acestor țări la nevoile capitalismului care se dezvolta. Marx și Engels au consacrat revo- luțiilor din 1848 o serie de opere cla- sice („Luptele de clasă în Franța. 1848—1850“, „Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte", „Revoluția și contrarevoluția din Germania*¹ etc.). REVOLUȚIE PROLETARĂ — vezi Revoluție socialistă. REVOLUȚIE SOCIALISTĂ (PRO- LETARĂ) — răsturnarea prin vio- lență a dictaturii burgheziei și in- staurarea dictaturii proletariatului, în scopul lichidării capitalismului și al organizării unei orînduiri noi, socialiste. întemeietorii comunismu- lui științific, K. Marx și F. Engels, descoperind legile obiective ale dez- voltării societății, au dovedit că lupta de clasă în societatea capita- listă duce la victoria proletariatului. Ei au pus bazele teoriei revoluției socialiste, fundamentînd necesitatea sfărîmării mașinii de stat burgheze și a instaurării dictaturii proletaria- tului. în epoca imperialismului, V. I. Lenin a dezvoltat ideile lui Marx și Engels cu privire la revoluția prole- tară. El a dovedit că în condițiile imperialismului victoria revoluției so- cialiste este posibilă la început în cîteva țări capitaliste, sau chiar într-o singură țară capitalistă, luată aparte, și că victoria ci simultană în toate țările este imposibilă. Lenin a dez- văluit specificul revoluției burghczo- democratice în epoca imperialismului, a fundamentat necesitatea transfor- mării ei în revoluție socialistă. Prima revoluție socialistă victo- rioasă din lume a fost Revoluția din Octombrie, înfăptuită, sub conduce- rea partidului comunist, de către pro- letariatul din Rusia în alianță cu țărănimea muncitoare. Victoria Re- voluției din Octombrie în U.R.S.S. și victoria revoluțiilor democrat-po- pulare într-o serie de țări din Europa și Asia au confirmat pe de-a-ntregul justețea teoriei marxist-leniniste a re- voluției socialiste. Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a ară- tat că „în urma schimbărilor radi- cale survenite pe arena internațio- nală în favoarea socialismului și în urma creșterii uriașe a forței de atracție a socialismului în rîndurile muncitorilor, țăranilor, intelectuali- Rezerve de muncă în U.R.S.S. 597 tații muncitoare, se creează condiții mai favorabile pentru victoria socia- lismului“. într-o serie de țări capi- taliste, clasa muncitoare, în frunte cu partea ei înaintată, are posibili- tatea reală de a uni, sub conducerea ei, majoritatea covîrșitoare a poporu- lui, de a cuceri o majoritate trainică în parlament și de a-1 transforma dintr-un organ al democrației bur- gheze într-un instrument al adevăra- tei voințe populare. în condițiile în care clasele exploa- tatoare recurg la violență împotriva poporului, este necesar să se aibă în vedere cealaltă posibilitate — tre- cerea nepașnică la socialism. Leni- nismul ne învață, și experiența isto- rică confirmă, că clasele dominante nu cedează puterea de bunăvoie. Gradul de înverșunare și formele luptei de clasă în aceste condiții nu vor depinde atît de proletariat, cît de forța de împotrivire a cercurilor reacționare voinței majorității covîr- șitoare a poporului, de folosirea vio- lenței de către aceste cercuri într-o etapă sau alta a luptei pentru socia- lism. în fiecare țară în parte, posibi- litatea reală a cutărui sau cutărui mod de trecere la socialism este determi- nată de condițiile istorice concrete. în Declarația adoptată în noiem- brie 1957 la Consfătuirea partidelor comuniste și muncitorești din țările socialiste, se arată că procesul revo- luției socialiste și al construcției so- cialiste se bazează pe o serie de legi generale, proprii tuturor țărilor care pășesc pe calea socialismului. Aseme- nea legi generale sînt: conducerea oamenilor muncii de către clasa mun- citoare, în fruntea căreia se află par- tidul marxist-leninist, înfăptuirea, într-o formă sau alta, a revoluției proletare și instaurarea, într-o formă sau alta, a dictaturii proletariatului; alianța clasei muncitoare cu masa principală a țărănimii și cu alte pături de oameni ai muncii; înlo- cuirea proprietății capitaliste prin proprietatea socialistă; transformarea socialistă treptată a agriculturii; dez- voltarea planificată a economiei na- ționale; înfăptuirea revoluției so- cialiste în domeniul ideologiei și culturii; lichidarea asupririi națio- nale; apărarea cuceririlor socialis- mului împotriva tentativelor dușma- nilor externi și interni; înfăptuirea politicii internaționalismului proletar. Marxism-leninismul cere o aplicare creatoare a principiilor generale ale revoluției socialiste și ale construc- ției socialiste în funcție de condițiile istorice concrete din fiecare țară; el nu admite copierea mecanică a poli- ticii și tacticii partidelor comuniste din alte țări. REZERVĂ DE AUR — rezerva de aur în lingouri și monezi, concen- trată în băncile centrale de emisiune sau în vistieriile statului. într-o serie de state burgheze înaintea primului război mondial, iar în S.U.A. pînă în 1933, rezerva de aur servea ca fond de rezervă pentru circulația internă a monezilor de aur în țară, precum și ca fond de garanție pentru conver- tibilitatea bancnotelor în aur. După lichidarea circulației aurului și a convertibilității bancnotelor în aur, rezerva de aur servește ca fond de rezervă pentru plățile internaționale. Imperialismul american, care a concentrat în mîinile sale cea mai mare parte din rezerva de aur a lumii capitaliste (la sfîrșitul anului 1956 — 22,0 miliarde de dolari, din 37,4 miliarde de dolari), folosește acest lucru ca mijloc de expansiune economică în celelalte țări capitaliste. Rezerva de aur a Elveției la sfîrșitul anului 1956 reprezenta 1,68 miliarde de dolari, a Fondului valutar interna- țional — 1,69 miliarde, a Angliei — 1,65 miliarde, a Belgiei — 0,93 mi- liarde, a Franței — 0,85 miliarde și a Canadei — 1,14 miliarde de dolari. în U.R.S.S., rezerva de aur ser- vește ca rezervă pentru decontări internaționale și ca unul din mijloa- cele de garantare a valutei sovietice. REZERVE DE MUNCĂ ÎN U.R.S.S. — sistem de pregătire organizată și planificată de brațe de muncă caii- 598 Ricardo ficate pentru ramurile principale ale economiei naționale prin instruirea tineretului de la orașe și sate în școli speciale. Producția socialistă, bazată pe principiul planificării economiei, pre- supune necesitatea nu numai a unor rezerve materiale, ci și a unor rezerve de muncă, adică completarea per- manentă a clasei muncitoare cu cadre calificate — cu specialiști în diverse ramuri potrivit cu nevoile producției socialiste. Sistemul rezervelor de muncă de stat din U.R.S.S. a fost creat prin decretul Prezidiului Sovietului Su- prem al U.R.S.S. din 2 octombrie 1940. Pentru pregătirea de cadre prin sistemul rezervelor de muncă de stat au fost organizate școli de meserii, feroviare și miniere cu o durată de doi ani și școli de pe lîngă fabrici și uzine cu o durată de șase pînă la zece luni. Școlile de meserii și școlile feroviare pregătesc muncitori calificați — metalurgiști, construc- tori, lucrători în industria metalo- tehnică, feroviari, specialiști în tele- comunicații, lemnari, petroliști, mun- citori pentru industria minieră. în aceste școli sînt trimiși tineri în vîrstă de 14 — 15 ani cu studii de 4 ani, iar în unele profesiuni — în vîrstă de 16 — 17 ani cu studii de 7 ani. Școlile de arte și meserii (cu durata de 3 ani) pregătesc meșteri în pictură și în lucrări decorative, modelieri, gravori etc. în școlile de pe lîngă fabrici și uzine tinerii își însușesc diferite profesii dintre cele mai cerute. în 1954, pe baza școlilor de mecanizare, au fost înființate școli de mecanizare a agriculturii cu o durată de un an sau de șase luni, care pregătesc cadre calificate de mecanizatori pentru agricultură. Cele 900 de școli de mecanizare a agricul- turii au pregătit în 1954 — 1955 peste 500.000 de combineri și tractoriști. în școlile rezervelor de muncă de stat învățămîntul și educația sînt legate de procesul de producție. Ținerii însoriși în aceste școli își însușesc în mod gratuit o specialitate, punîndu-li-se la dispoziție cantină, îmbrăcăminte, locuință și manuale. în perioada 1941—1956, școlile rezervelor de muncă de stat au pre- gătit și au trimis în economia națio- nală aproximativ 9.000.000 de tineri muncitori calificați în peste 500 de specialități si profesiuni. în 1954 în sistemul rezervelor de muncă de stat au fost înființate școli tehnice pentru pregătirea mun- citorilor cu o înaltă calificare și a personalului tehnic inferior din rîn- durile absolvenților școlilor medii. Pentru agricultură școlile tehnice vor pregăti mecanici de instalații cu aburi si Diesel, mecanici etc. RICARDO David (1772-1823) - reprezentant de seamă al economiei politice clasice burgheze. S-a născut în familia unui bogat agent de bursă din Londra. La înce- put s-a îndeletnicit cu activitate co- mercială, iar ulterior s-a consacrat științei. Ricardo nu a fost numai un teoretician economist, ci și un om politic, membru al parlamentului. Principala sa lucrare este intitulată „Principiile economiei politice și im- pozitele“ (1817). Ricardo a emis teoria .valorii bazate pe muncă. Pornind de la faptul că valoarea este determinată de muncă, el afirma că modificarea salariului nu influen- țează asupra mărimii valorii, ci asu- pra nivelului profitului: o dată cu ridicarea salariului profitul scade, o dată cu reducerea salariului pro- fitul crește. Ricardo a explicat me- canismul formării rentei diferențiale, arătînd că factorii care contribuie la creșterea rentei provoacă scăderea ratei profitului. Prin aceasta Ricardo a arătat într-o anumită măsură mani- festarea antagonismului dintre inte- resele de clasă ale societății burgheze în sfera repartiției. Dar Ricardo n-a reușit să biruie mărginirea burgheză a orizontului său și n-a reușit să elabo- reze o economie politică cu adevărat științifică. La fel ca și A. Smith, Ricardo pornea de la premisa că eco- Rominia 699 nomia de mărfuri și capitalismul re- prezintă o formă eternă și firească a producției sociale. ' K. Marx și F. Engels, întemeietorii comunismului științific, au acordat o înaltă apre- ciere rolului jucat de Ricardo în dez- voltarea economiei politice burgheze. Prelucrînd în mod critic cele mai bune realizări ale economiei politice burgheze, ei au creat o economie politică cu adevărat științifică. RIKSDAG — Parlamentul suedez, compus din două Camere. ROBESPIERRE Maximilien (1758 — 1794) — personalitate marcantă a revoluției burgheze din Franța din 1789 — 1794, unul dintre con- ducătorii părții celei mai revolu- ționare a burgheziei, șeful iacobinilor. S-a născut în orașul Arras, în familia unui avocat. A făcut studii juridice la Paris. în 1789 a fost ales deputat în Statele generale ale Franței, iar din iulie a fost membru al Adunării constituante. în cuvîntările sale Ro- bespierre cerea instaurarea republicii, introducerea dreptului de vot univer- sal, desființarea sclaviei în coloniile franceze. La 11 august 1792 Robes- pierre a fost ales membru al consi- liului orășenesc al Parisului, iar apoi prim-deputat al orașului Paris în Convenție. Ca deputat în Convenție el a luptat împreună cu Marat împo- triva girondinilor. în iulie 1793 a fost ales membru al Comitetului sal- vării publice și a ajuns în fruntea guvernului revoluționar. Prin cura- jul său, prin hotărîrea și fermitatea sa el a contribuit la apărarea cu suc- ces a Franței revoluționare împotriva trupelor Europei monarhiste. La 27 iulie 1794 (9 termidor) burghezia contrarevoluționară a săvîrșit o lovi- tură de stat, răsturnînd pe iacobini. Robespierre a fost declarat în afara legii și a doua zi după lovitura de stat a fost executat împreună cu cola- boratorii săi cei mai apropiați (Saint- Just, Lebas și Couthon). RODEZI A — vezi Federația Ro- deziei și a Niasei. ROKOSSOVSKI Konstantin Kon- stantinovici (n. 1896) — mareșal al Uniunii Sovietice. S-a născut în orașul Velikie Luki, în familia unui mecanic de cale ferată. în 1914 a fost mobilizat și a luat parte la primul război mondial, în octombrie 1917 a intrat în Garda roșie. în anii războiului civil a luptat pe Frontul de est. Din 1919 este membru al P.C.U.S. în 1929 a parti- cipat la bătăliile de pe calea ferată chineză de est, comandînd o brigadă de cavalerie. Și-a făcut studiile mili- tare superioare la Academia militară „M.V. Frunze“, absolvind în 1929 cursurile de perfecționare a corpului de comandanți superiori. în anii următori a fost comandant de mari unități. în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, Rokossovski a de- ținut mai întîi postul de comandant de armată, iar apoi de comandant al unei serii de fronturi: Frontul Donului, Frontul central, Frontul 1 bielorus, Frontul al 2-lea bielorus. Trupele de sub comanda sa au parti- cipat la marile operații militare de la Stalingrad, Kursk, Berlin și altele, în anii de după război a comandat Grupul de nord al trupelor sovietice, în noiembrie 1949, la cererea preșe- dintelui Republicii Populare Polone, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. l-a eliberat pe Rokossovski din serviciul în Armata Sovietică și La pus la dispoziția guvernului polo- nez. Lucrînd în Polonia, el a fost ministru al apărării naționale și vice- președinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Polone. Lui Rokossovski i-a fost acordat titlul de mareșal al Poloniei. în noiembrie 1956 a fost eliberat, la cererea sa, din funcțiile deținute și, de acord cu guvernul polonez, a plecat în Uniunea Sovietică. Din 1956 este locțiitor al ministrului apărării al U.R.S.S. Ro- kossovski a primit de două ori titlul de Erou al Uniunii Sovietice. ROMÎNIA (Republica Populară Romînă) — stat situat în partea de sud-est a Europei. Se învecinează cu 600 Romînia U.R.S.S., Ungaria, Iugoslavia și Bul- garia. Suprafața: 237.502 km²; popu- lația: 17.829.000 de locuitori (1957). Capitala: București. Orașe mai mari: Cluj, Timișoara, Stalin (fost Brașov), Ploești, Iași, Arad, Oradea, Craiova, Sibiu, Tîrgu-Mureș; porturi: Con- stanța, Galați, Brăila. Timp de secole poporul romîn a luptat împotriva dominației otomane și habsburgicc. Ca stat unitar Ro- mînia există din 1859 cînd prin actul din 24 ianuarie de la București, ca rezultat al luptei maselor populare s-a realizat unirea principatelor Mol- dova și Țara Romînească. Prin parti- ciparea armatei romîne alături de armatele rusești la războiul ruso-turc (1877 — 1878) poporul romîn s-a elibe- rat definitiv de sub jugul turcesc. La 1 decembrie 1918 Transilvania s-a unit cu Romînia, eliberîndu-se de^sub dominația habsburgică. în vechea Romînie puterea a apar- ținut partidelor burghezo-moșierești. în 1940 a fost instaurată dictatura militară fascistă a generalului Anto- nescu. în 1941, clica guvernantă, împotriva voinței poporului romîn a aruncat țara în războiul criminal împotriva U.R.S.S. Ofensiva victorioasă a Armatei Sovietice împotriva cotropitorilor hi- tleriști a dus la o intensificare a luptei forțelor antifasciste și patriotice din țară, în frunte cu P.C.R., pentru răs- turnarea dictaturii fasciste și for- marea unui guvern democratic, pen- tru ieșirea Romîniei din războiul antisovietic și alăturarea ei țărilor coaliției antihitleriste, în frunte cu LLR.S.S., pentru alungarea ocupan- ților hitleriști. în lupta pentru rea- lizarea acestor obiective, la .începutul anului 1943 sub conducerea Partidu- lui Comunist s-au pus bazele Frontu- lui patriotic antihitlerist, care a unit alături de P.C.R., Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioților, Madosz-ul (Uniu- nea Populară Maghiară) și alte gru- pări. La 4 aprilie au fost demascate și înlăturate din conducerea parti- dului comunist elementele trădătoare și capitulante, ceea ce a permis parti- dului să-și strîngă rîndurile și să unească în jurul său toate forțele patriotice și antifasciste. în mai 1944 partidul comunist și partidul social- democrat au format Frontul Unic Muncitoresc. Prin crearea F.U.M. s-a înfăptuit unitatea de acțiune a clasei muncitoare din Romînia, ceea ce i-a înlesnit îndeplinirea misiunii istorice de a ralia în jurul ei toate forțele patriotice în luptă unită îm- potriva fascismului. La 23 august 1944 a avut loc insurecția armată care a dus la răsturnarea dictaturii fasciste și la ieșirea Romîniei din răz- boiul hitlerist. Insurecția armată de la 23 August 1944 marchează începu- tul revoluției populare în Romînia. Organizatorul insurecției armate a fost partidul comunist, care a înfăp- tuit acțiunea coordonată a forțelor patriotice populare și a soldaților, ofițerilor și generalilor patrioți. Pen- tru eliberarea Romîniei de sub ocu- pația trupelor germane fasciste, pen- tru izgonirea ocupanților hitleriști au luptat cu vitejie alături de glorioasa Armată Sovietică 30 de divizii ro- mînești și alte formațiuni ale armatei romîne; 15 divizii romînești, îm- preună cu divizia de voluntari „Tu- dor Vladimirescu“ formată pe terito- riul Uniunii Sovietice, au dus mai departe lupta alături de Armatele Sovietice contribuind la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei, pînă la victo- riajinală asupra Germaniei hitleriste. în procesul transformărilor revolu- ționare înfăptuite în Romînia sub conducerea partidului trebuie deose- bite două etape. Prima etapă a revo- luției populare a avut un caracter agrar, antifeudal și antiimperialist. în această etapă a fost instaurat regi- mul democrat-popular. Masele populare, conduse de parti- dul comunist, au răsturnat guvernele cu majoritate reacționară Sănătescu și Rădescu. în toamna anului 1944, din inițiativa partidului comunist și sub conducerea sa, a fost creat Frontul național democrat, care reu- Romînla 601 nea, alături de Partidul Comunist, Partidul social-democrat, Frontul plugarilor, sindicatele unite și alte o r gan i zații d e m o erați ce. Masele populare de la orașe și sate, conduse de clasa muncitoare, în frunte cu partidul comunist, au in- staurat la 6 martie 1945 puterea democrat-populară. La putere a fost adus guvernul democrat-popular Dr. P. Groza. Una dintre primele măsuri luate de acest guvern a fost legifera- rea reformei agrare înfăptuită de ma- sele țărănești cu sprijinul clasei muncitoare sub conducerea P.C.R. Reforma agrară a dus la lichidarea proprietății funciare moșierești și la desființarea moșierimii ca clasă. Un număr de 918.000 de țărani cu pă- mînt puțin sau fără pămînt au primit 1.109.000 ha din cele aproape 1.500.000 ha expropriate. Eforturile întregului popor au fost îndreptate spre sprijinirea războiului antihitle- rist pînă la zdrobirea definitivă a Germaniei fasciste, spre democrati- zarea țării și refacerea economiei na- ționale. Un act deosebit de important în dezvoltarea țării a fost sta- bilirea relațiilor diplomatice cu U.R.S.S. în urma eliminării din guvern a ultimilor reprezentanți ai burgheziei, a înlăturării, la 30 decembrie 1947, a monarhiei și a proclamării republicii populare, clasa muncitoare, sprijinită de țărănimea muncitoare, a luat în- treaga putere în mîinile sale și a tre- cut la rezolvarea sarcinilor celei de-a doua etape a revoluției populare — etapa revoluției socialiste. Statul democrat-popular a devenit o formă a dictaturii proletariatului al cărei principiu suprem este alianța clasei muncitoare cu țărănimea mun- citoare, un stat socialist. La 11 iunie 1948 a fost adoptată legea pentru naționalizarea întreprin- derilor industriale, miniere, de trans- port, bancare și de asigurări. Naționa- lizarea a sfărîmat puterea economică a capitaliștilor, a lichidat dominația economică a burgheziei, posturile de comandă din economia națională trecînd în mîinile clasei muncitoare. înainte de instaurarea regimului de democrație populară, Romînia, cu toate bogatele ei resurse naturale (petrol, gaze naturale, lignit și huilă, minereu de fier, metale neferoase și metale prețioase), era o țară cu o agricultură înapoiată și cu o indus- trie slab dezvoltată. Aplicînd învățătura leninistă cu privire la construirea economiei so- cialiste, Partidul Muncitoresc Romîn a trasat linia de industrializare so- cialistă a țării, în cadrul căreia să se dezvolte cu precădere industria grea, cu pivotul ei — industria construc- toare de mașini. Ca urmare a transformărilor revo- luționare politice și economice, gu- vernul Republicii Populare Romîne a avut posibilitatea încă în 1949 să treacă la planificarea economici naționale. în 1950, din inițiativa Partidului Muncitoresc Romîn, a fost adoptat primul plan cincinal de dezvoltare a economiei naționale a țării (1951 — 1955) — planul con- struirii bazelor socialismului. în anii puterii populare, pe baza dez- voltării planificate a economiei, au fost create condițiile pentru dezvoltarea continuă a industriei petrolifere, mini- ere, carbonifere, metalurgice, a indus- triei constructoare de mașini, a indus- triei chimice și a industriei textile. Au fost create noi ramuri ale industriei — producția de mașini electrice, de mașini și unelte agricole, de utilaj petrolifer și minier etc. O mare atenție se acordă electrificării a cărei dezvol- tare este prevăzută în planul de 10 ani pe 1951 — 1960. în 1957 volumul producției industriale a depășit de 3,6 ori nivelul din 1938. în 1957 au fost extrase peste 11.000.000 de tone de țiței, 7.000.000 de tone de cărbune brut și s-au produs peste 864.000 de tone de oțel, peste 686.000 de tone de fontă, 5.440 milioane de Kw-ore de energie electrică. Producția bu- nurilor de consuni a crescut în 1955 de 3 ori față de 1948. 602 Romînia Un rol însemnat îl joacă în econo- mia țării agricultura. Principalele culturi agricole sînt porumbul, grîul (producția totală de cereale-boabe în 1957 a fost de peste 11 milioane de tone). în ceea ce privește producția de porumb, Romînia ocupă locul al doilea în Europa și locul al 5-lea în lume. Alte culturi: cartofi, sfeclă de zahăr, secară, orz, ovăz, orez, bum- bac, cînepă și in. Agricultura țării se dezvoltă pe calea socialistă. Linia de transfor- mare socialistă a agriculturii a fost stabilită de Plenara C.C. al P.M.R. din 3 — 5 martie 1949. La 1 noiembrie 1958 sectorul socialist reprezenta 55,4?o din întreaga suprafață agri- colă a țării. în sectorul socialist- cooperatist existau 28741 de gospo- dării agricole colective, care cuprin- deau 429.072 de familii, cu o supra- față agricolă de 1.732.518 ha, 124 de cooperative agricole de producție, cuprinzînd 5.551 de familii și avînd o suprafață agricolă de 16.523 ha; 12.725 întovărășiri agricole, cuprin- zînd 1.328.310 de familii și avînd 2.441.295 ha de suprafață agricolă. Există 240 S.M.T.-uri și 486 gospo- dării agricole de stat (1 noiembrie Î958). La 31 decembrie 1957 existau în R.P. Romînă 37.889 de tractoare (calculate în tractoare convenționale de 15 c.p.). Începînd din anul 1956 economia R.P.R. se dezvoltă pe baza celui de-al doilea plan cincinal de dez- voltare a economiei naționale, în care și-a fixat ca sarcină fundamen- tală făurirea economiei socialiste unitare. Succesele obținute în economia na- țională asigură creșterea continuă a bunăstării oamenilor muncii. în țară a fost lichidat complet șomajul. în perioada 1951 — 1955 au fost chel- tuite aproape 12,5 miliarde de lei pentru cultură și învățămînt și peste 5,6 miliarde de lei pentru ocrotirea sănătății oamenilor muncii de la orașe și sate. Cheltuielile pentru fi- nanțarea acțiunilor social-culturale s-au cifrat în 1957 la peste 10,7 mi- liarde de Ici. în țară există peste 16.000 de școli în învățămîntul de cultură ge- nerală (inclusiv școlile pentru tine- retul sătesc și muncitoresc), 98 de facultăți în care învață peste 80.000 de studenți, adică de 3,1 ori mai mult decît în 1938. Forța conducătoare și îndrumă- toare în Republica Populară Romînă este Partidul Muncitoresc Romîn. Prim secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn este Gheorghe Gheorghiu-Dej. Sub conducerea Partidului Mun- citoresc Romîn își desfășoară acti- vitatea organizații de masă cum sînt sindicatele, Uniunea Tineretului Mun- citor, Consiliul Național al Feme- ilor etc. Conform Constituției adoptate la 24 septembrie 1952, puterea legisla- tivă în republică aparține Marii Adu- nări Naționale, aleasă pe baza drep- tului de vot universal, direct, egal și secret. Organul suprem executiv și de dispoziție este Consiliul de Mi- niștri, al cărui președinte este din 1955 Chivu Stoica. Organele locale ale puterii de stat — Sfaturile populare — sînt alese pe termen de 2 ani pe baza votului universal, direct, egal și secret. Statul democrat-popular a lichidat complet asuprirea națională, a acor- dat drepturi egale minorităților națio- nale din Romînia, creînd condiții favorabile pentru dezvoltarea lor multilaterală. în 1952 a fost creată Regiunea Autonomă Maghiară pe te- ritoriul locuit de o populație com- pactă maghiară-secuiască. Republica Populară Romînă duce o politică de pace și de colaborare internațională. La 4 februarie 1948 a fost încheiat la Moscova Tratatul sovicto-romîn de prietenie, colaborare și asistentă mutuală. Se dezvoltă cu succes comerțul exterior al Romî- niei cu un număr de 70 de țări. în 1958 partea țărilor lagărului socia- list în comerțul exterior al Romîniei „Rude Pravo" 603 reprezenta aproximativ 75%. Romî- nia este una dintre cele 8 țări care au semnat^ Tratatul de la Varșovia din 1955. în decembrie 1955 a fost primită în O.N.U. ROOSEVELT Franklin Delano (1882 — 1945) — om politic american, pre- ședinte al S.U.A. din 1933 pînă în 1945. S-a născut în familia unui mare om de afaceri și proprietar funciar. A făcut studii juridice, a practicat avo- catura. între 1910 și 19.12 a fost mem- bru al senatului statului New York din partea partidului democrat; în perioada 1913 — 1920 — ministru-ad- junct al marinei; între 1928 și 1932 — guvernator al statului New York, în 1932 a fost ales președinte al S.U.A. si apoi a fost reales în 1936, 1940 și 1944. Obiectivul principal al politicii inter- ne duse de Roosevelt a fost atenuarea contradicțiilor sistemului capitalist din S.U.A. La aceasta'a servit programul așa-numitului „nou curs“, elaborat de Roosevelt, program care conținea unele concesii făcute oamenilor muncii și care urmărea să abată pe muncitori și pe fermieri de la acțiunile revolu- ționare de masă. Sub președinția lui Roosevelt au fost adoptate unele legi progresiste în condițiile S.U.A., a fost atenuată oarecum discriminarea rasială practicată față de populația neagră. Aceste reforme, deși limitate, au stîrnit o puternică opoziție față de politica lui Roosevelt din partea unor cercuri ale marilor capitaliști din S.U.A. Un act important înfăptuit de Roosevelt în politica- externă a fost stabilirea în 1933 a relațiilor diplo- matice cu U.R.S.S. Dîndu-și seama că agresiunea fas- cistă constituie o primejdie nu numai pentru Europa, ci și pentru S.U.A., Roosevelt a făcut apel să se organi- zeze rezistența împotriva agresorilor fasciști. în anii celui de-al doilea război mondial ol a sprijinit ideea colaborării între puterile aliate în lupta lor de eliberare. A participat la conferințele de la Teheran și din Crimeea ale șefilor celor trei puteri, la care au fost elaborate planurile operațiilor comune împotriva Ger- maniei hitleriste și au fost schițate bazele organizării postbelice pașnice. A fost inițiatorul unuia dintre cele mai importante principii ale Organi- zației Națiunilor Unite — principiul unanimității celor cinci puteri în Con- siliul de Securitate. RUANDA-URUNDI — teritoriu sub tutelă al Belgiei în Africa centrală. Suprafața: 54.200 km²; populația: 4.280.000 de locuitori (1955), în spe- cial bantu, europeni — cîteva mii. Principalul oraș: Usumbura. Din punct de vedere administrativ Ruanda- Urundi este unit cu Congo Belgian. Ocupația principală a populației — agricultura, creșterea vitelor. Se cultivă pentru export cafea, bum- bac, tutun. Se exportă aur, cositor și wolfram. Industria prelucrătoare este slab dezvoltată. Autoritățile colo- niale împreună cu monopolurile re- curg adeseori la recrutarea forțată a mîinii de lucru. RUBLĂ — unitate monetară a U.R.S.S. Rubla sovietică este o va- lută stabilă, garantată nu numai prin rezerva de aur, ci și prin uriașa canti- tate de mărfuri aflate în mîinile sta- tului și puse în comerț la prețuri sta- bile. în urma faptului că puterea de cumpărare a rublei a devenit mai mare decît cursul ei oficial, iar puterea de cumpărare a dolarului a scăzut, guvernul sovietic a hotărît să ridice, cu începere de la 1 martie 1950, cursul oficial al rublei în raport cu valutele țărilor capitaliste, iar cal- cularea cursului rublei să se facă nu pe baza dolarului, așa cum se proce- dase în 1937, ci pe o bază mai sta- bilă, pe bază aur, potrivit cu conți- nutul în aur al rublei, stabilit la 0,222168 g aur pur. „RUDE" PRAVO“ — cotidian, organ central de presă al Partidului Comu- nist din Cehoslovacia. Fondat în 1920. în perioada ocupării Cehoslovaciei de către fasciștii germani a apărut ilegal SABIA LUI DAMOCLE - potrivit legendei, o sabie ascuțită pe care Dio- nisos, tiranul Siracuzei, o ținea atîr- nată de un fir de păr de cal deasupra capului lui Damocle, care îl invidia; la cea mai mică clătinare sabia putea să se desprindă și să-l omoare pe Da- mocle. în sens figurat — un pericol iminent, o primejdie care amenință neîncetat. SABOTAJ — împiedicare premedi- tată a bunului mers al muncii, fie printr-un refuz fățiș de a o efectua, fie prin îndeplinirea ei intenționat neglijentă. Foștii funcționari țariști și intelec- tualitatea burgheză din Rusia au re- curs la sabotajul contrarevoluționar imediat după Revoluția din Octom- brie, în scopul de a agrava haosul și foametea în țară și de a răsturna în felul acesta Puterea sovietică, necon- solidată încă. în perioada colectivi- zării agriculturii, chiaburimea a folo- sit și ea sabotajul în lupta împotriva Puterii sovietice, zădărnicind în mod conștient livrările de cereale, planurile de însămînțări stabilite de stat etc. Pe de altă parte, sabotajul este folo- sit într-o serie de cazuri drept mijloc de acțiune în lupta justă de eliberare a oamenilor muncii din țările capita- liste. Un asemenea caracter l-a avut sabotajul folosit pe scară largă în timpul celui de-al doilea război mon- dial în țările ocupate de Germania hitleristă, precum și de muncitorii străini duși cu forța în Germania. SAILLANT Louis (n. 1910) — mili- tant de frunte al mișcării muncito- rești franceze, secretar-general al Fe- derației Sindicale Mondiale. De meserie este tîmplar. înainte de cel de-al doilea război mondial a fost membru al secretariatului federației muncitorilor din industria forestieră, care făcea parte din Confederația Ge- nerală a, Muncii (C.G.T.). După ocu- parea Franței de către hitleriști în 1940, Saillant a organizat activitatea ilegală a C.G.T., a reprezentat-o în Consiliul național al rezistenței. în 1944 Saillant a fost ales președinte al Consiliului rezistenței. După elibera- rea Franței, a devenit secretar al C.G.T. La primul Congres mondial al sindicatelor, în octombrie 1945, Sail- lant a fost ales secretar general al Fe- derației Sindicale Mondiale. Saillant este membru în Biroul Consiliului Mondial al Păcii. SAINT-SIMON Glande Henry (1760 — 1825) — socialist utopic francez de seamă de la începutul secolului al XlX-lea. Saint-Simon a supus unei critici as- cuțite și profunde orînduirea capita- listă și a chemat la o reorganizare so- cială a societății, menită să asigure tuturor claselor satisfacerea nevoilor lor materiale și culturale. F. Engels releva faptul că pretutindeni și întot- deauna pe Saint-Simon îl interesează soarta „clasei celei mai numeroase și mai sărace“. Saint-Simon a știut să se ridice pînă la înțelegerea caracterului pro- gresist al fiecărui nou sistem de orîn- duire socială care a existat în istorie. Spre deosebire de gînditorii care con- siderau orînduirea comunei primitive Salvador 605 drept un ideal de organizare socială, el era ferm convins că „secolul de aur, pe care tradiția oarbă îl situa pînă acum în trecut, se află înaintea noas- tră“. Dar el nu înțelegea rolul prole- tariatului, care pe atunci abia se for- ma ca clasă și nu putea să prezinte revendicări politice independente, și trăgea concluzia greșită că masele muncitoare înseși nu sînt în general capabile să transforme societatea pe baze echitabile. Propagînd socialis- mul, el se adresa mai ales reprezen- tanților claselor dominante. Neînțelegînd rolul proletariatului și dezamăgit de rezultatele revoluției bur- gheze din Franța de la sfîrșitul secoht- lui al XVIII-îea, Saint-Simon nega metoda revoluționară de transformare a orînduirii capitaliste. în viitoarea societate socialistă, potrivit învăță- turii lui, se mențin proprietatea pri- vată și clasele exploatatoare. Rolul conducător în socialism, după părerea lui Saint-Simon, îl exercită savanții și industriașii; în categoria acestora din urmă, pe lîngă muncitori, el îi punea pe fabricanți, pe negustori și pe bancheri. Dar, cu tot utopismul lor, teoriile lui socialiste conțineau ipoteze mate- rialiste geniale. Saint-Simon considera că baza economică a socialismului o va constitui marea industrie, organi- zată pe principiile planificării știin- țifice și capabilă să asigure satisface- rea nevoilor întregii societăți. Toți cetățenii orînduirii socialiste trebuie să muncească, pe măsura capacități- lor lor, pentru binele societății. Ideea caracterului planificat, so- cial, organizat al producției ca bază a viitoarei orînduiri sociale a constituit o importantă contribuție la teoria so- cialismului. Doctrina socialistă a lui Saint-Simon a fost unul dintre izvoa- rele teoretice ale marxismului. Operele principale ale lui Saint- Simon sînt: „Scrisorile unui locuitor din Geneva către contemporanii săi“ (1802), „Studiu asupra științei despre om“ (1813 — 1816), „Sistemul indus- trial“ (1821), „Catehismul industria- șilof' (1823 — 1824) și „Noul crești- nism“ (1825). SALARIU — 1) în societatea capi- talistă reprezintă expresia bănească a valorii, respectiv prețul forței de muncă. Salariul plătit muncitorului de ca- pitalist este cu mult inferior valorii create de munca muncitorului. Com- pensarea valorii forței de muncă sub formă de salariu ascunde împărțirea zilei de muncă în muncă necesară și supramuncă, în muncă plătită și muncă neplătită (vezi Plusvaloare). Așadar, în condițiile capitalismului, salariul maschează exploatarea munci- torilor de către capitaliști. Diferi- tele forme de salarizare (în regie și în acord) sînt menite să sporească la maximum exploatarea muncitorilor și intensitatea muncii lor și implicit să sporească profiturile capitaliștilor. Nu- mai lupta de clasă îndîrjită a proleta- riatului reușește într-o măsură oare- care să frîneze tendința capitaliști- lor de a scădea salariile. 2) Salariul în socialism se deose- bește radical de salariul în societatea burgheză. în U.R.S.S., salariul nu exprimă raportul dintre exploatatori și exploatați, ca în capitalism, ci ra- portul dintre societate în ansamblul ei reprezentată de stat și fiecare lu- crător. Salariul în U.R.S.S. este forma bănească a repartiției după cantitatea și calitatea muncii cheltuite a acelei părți din venitul național care este destinată consumului personal al mun- citorilor și funcționarilor. în U.R.S.S., majorarea salariilor se înfăptuiește în funcție de creșterea productivității muncii. Totodată creș- terea productivității muncii trebuie să întreacă permanent și sistematic creșterea salariului. SALVADOR — stat în America centrală. Se învecinează cu Guatemala și Honduras. Suprafața: 34.000 km²; populația: 2.269.000 de locuitori (1956), majoritatea metiși, restul in- dieni și creoli. Capitala: San Salva- GOG Samoa dor. Orașe mari: Santa Ana și San MigueL Baza economiei o formează agri- cultura înapoiată, creșterea vitelor, plantațiile. Există mari moșii aparți- nînd creolilor. Cafeaua este aproape singura cultură pentru export. Indus- tria este slab dezvoltată. Căile ferate și băncile sînt concentrate în mîinile capitalului american și, în parte, ale celui englez. Comerțul exterior este monopolizat de S.U.A. Puterea legis- lativă în țară este exercitată de un parlament format dintr-o singură ca- meră ; puterea executivă aparține pre- ședintelui. O mare influență asupra politicii interne și externe a țării o exercită monopolurile americane. In- teresele marii burghezii și ale moșieri- lor, strîns legate de monopolurile din S.U.A., sînt exprimate de Part i- d u 1 revoluționar al uni- unii democratice. Partidul c o m u n i s t, creat în 1930, se află în ilegalitate, iar ziarul lui, „La Verdad" („Adevărul"), este editat în mod ilegal. SAMOA — insule în Oceanul Paci- fic, situate la întretăierea principale- lor căi oceanice și avînd o mare im- portanță strategică. Sub raportul apartenenței de stat se împart în: 1) Samoa de Est — posesiune a S.U.A. Suprafața: 197 km²; popula- ția: 22.000 de locuitori (1955). Centrul administrativ: Pago-Pago, bază mili- tară maritimă și aeriană. Se exportă copră. 2) Samoa de V e s t — teritoriu sub tutela Noii Zelande. Su- prafața-: 2.900 km²; populația: 94.000 de locuitori (1955). Centrul adminis- trativ: Apia. Samoa de Vest a fost colonie a Germaniei, iar din 1920 teri- toriu sub mandat al Noii Zelande. în 1946 Adunarea Generală a O.N.U. a sancționat acordul cu privire la tu- tela Noii Zelande asupra teritoriului Samoa de Vest (vezi Tutelă interna- țională). Se exportă copră și cacao. SANAȚIE (însănătoșire) — în Po- lonia burghezo-moșierească se numea astfel guvernarea fasciștilor lui Pil- sudski, care în 1926 au săvîrșit o lovi- tură de stat sub lozinca demagogică a „însănătoșirii" Poloniei și a „înlătu- rării de la putere a delapidatorilor". De fapt însă adepții lui Pilsudski, care instauraseră în țară un regim de teroare sîngeroasă, au întrecut în ja- furi și corupție toate guvernele po- loneze anterioare. SANCȚIUNE - 1) în dreptul pu- blic: aprobare dată unei legi de către șeful statului în unele Jări pentru ca ea să intre în vigoare. în U.R.S.S. nu se folosește sancțiunea legislativă. 2) în dreptul internațional: măsuri de constrîngere, ncmilitare și militare, aplicate de o organizație internațio- nală unui stat care violează pacea. Sancțiuni (economice și militare) au fost prevăzute în Statutul Ligii Na- țiunilor, dar, din cauză că reprezen- tanții anglo-francezi au dus o poli- dică de tolerare a agresiunii, aceste sancțiuni n-au fost aplicate de fapt împotriva agresorilor fasciști. Sanc- țiuni diplomatice, economice și mili- tare sînt prevăzute în Carta O.N.U (capitolul al VH-lea), potrivit căreia hotărîrile cu privire la sancțiuni se adoptă de către Consiliul de Securi- tate pe baza unanimității celor cinci mari puteri. 3) în dreptul penal: stabilirea prin lege a pedepsei pentru o infracțiune prevăzută în legea res- pectivă. 4) în politica comercială — măsuri restrictive aplicate în comer- țul cu unele state sau firme străine, în principiu, asemenea măsuri pot fi luate ca răspuns la încălcarea clauze- lor unor acorduri comerciale, dar în practica statelor imperialiste ele sînt adeseori un instrument al expansiunii economice. SAN MARINO — stat pitic; cea mai veche republică din Europa (înte- meiată în anul 301). Este situată în peninsula Apenină și este înconjurată din toate părțile de teritoriul Italiei. Suprafața: 60,1 km²; populația: 14.000 de locuitori (1955), italieni. Capitala: San Marino. O mare parte din populație se ocupă cu agricultura. Există o mică industrie textilă și ali- mentară. Puterea legislativă este e- Sarcina economică fundamentală a U.R.S.S. 607 xercitată de Marele Consiliu, format din 60 de membri, aleși prin vot di- rect. Doi căpitani-regenți, aleși pe termen de 6 luni de Marele Consiliu, exercită puterea executivă împreună cu Micul Consiliu (Consiliul de Mi- niștri). SARCINA ECONOMICĂ FUNDA- MENTALĂ A U.R.S.S. — sarcina de a ajunge din urmă și de a depăși cele mai dezvoltate țări capitaliste din punct de vedere economic, adică în ce privește volumul producției pe cap de locuitor. Problema necesității de a ajunge din urmă țările capitaliste dez- voltate din punct de vedere economic a fost pentru întîia oară pusă de Lenin încă înainte de Revoluția din Octom- brie, cînd, prin nivelul dezvoltării sale economice, Rusia se afla cu 50 — 100 de ani în urma țărilor capitaliste îna- intate. Dezvoltarea rapidă a forțelor de producție ale țării în anii cincinalelor antebelice (înainte de Marele Război pentru Apărarea Patriei U.R.S.S. a trecut — în ce privește nivelul pro- dtfcției industriale — pe primul loc în Europa și pe locul al doilea în lume) a permis ca la Congresul al XVIII-lea al partidului (1939) să se pună în mod practic sarcina de a se ajunge din urmă și de a se depăși țările capitaliste cele mai dezvoltate din punct de vedere economic. Războiul a frînat îndeplinirea sar- cinii economice fundamentale. Refa- cerea și dezvoltarea cu succes a eco- nomiei naționale în perioada post- belică au permis să se pună din nou această problemă. Dar etapa actuală a luptei Uniunii Sovietice pentru înde- plinirea sarcinii economice fundamen- tale se deosebește în multe privințe de etapa dinainte de război. Avînd în vedere că față de nivelul antebelic producția a crescut atît în S.U.A. cît și în țările vest-europene dezvoltate din punct de vedere economic, sar- cina s-a complicat întrucîtva și a crescut în amploare. în același timp însă s-au creat condiții mai favora- bile pentru realizarea ei: a crescut considerabil puterea economică a U.R.S.S., a luat ființă sistemul eco- nomic socialist mondial (căruia îi re- veneau în 1957 peste 30% din pro- ducția industrială mondială); în urma agravării crizei generale a capitalis- mului au slăbit pozițiile economice și politice ale statelor imperialiste. Congresul al XX-lea al partidului a considerat necesar „să se continue cu toată perseverența lupta pentru re- zolvarea pe căile întrecerii economice pașnice, în cel mai scurt termen isto- ric, a sarcinii economice fundamen- tale a Uniunii Sovietice". Uniunea So- vietică depășește principalele țări ca- pitaliste nu numai ca ritm de dezvol- tare economică, dar și ca ritm de spo- rire a volumului producției pe cap de locuitor. Cifrele de control ale dezvol- tării economiei naționale a U.R.S.S. pe anii 1959 — 1965, cuprinse în tezele raportului care va fi prezentat de tov. N.S. Hrușciov la Congresul al XXI-lca al P.C.U.S., prevăd ca în 1965 producția Uniunii Sovie- tice să atingă următorul nivel anual: extracția de minereu de fier - 230.000.000 - 245.000.000 de tone; producția de fontă — 65.000.000 — 70.000.000 de tone; oțel - 86.000.000 - 91.000.000 de tone; energie electrică — 500 — 520 miliarde kw-ore; petrol —230.000.000 — 240.000.000 de tone. Producția de țesături, îmbrăcăminte și încălțăminte va atinge nivelul S.U.A. atît în ce privește producția globală, cît și producția pe cap de locuitor. De mare importanță pentru îndeplinirea sar- cinii economice fundamentale este, alături de producția industrială (în pri- mul rînd a industriei grele), și pro- ducția principalelor produse ale agri- culturii și creșterii animalelor. în urma succeselor obținute în dezvoltarea agri- culturii, P.C.U.S. a trasat în 1957 sar- cina ca în următorii ani să se ajungă din urmă S.U.A în ce privește producția de carne, lapte și unt pe cap de locuitor. Cele mai importante condiții pen- tru rezolvarea sarcinii economice fun- damentale sînț: introducerea tehnicii 608 Satelit înaintate în toate ramurile economiei naționale, pregătirea de cadre capa- bile să folosească integral această teh- nică, creșterea necontenită a produc- tivității muncii. îndeplinirea sarcinii economice fun- damentale are o importanță hotărî- toare pentru crearea în U.R.S.S. a unei abundențe de produse și pentru construirea societății comuniste, pen- tru victoria socialismului asupra capi- talismului în întrecerea economică paș- nică dintre cele două sisteme mondiale. SATELIT — în antichitate se nu- mea astfel mercenarul înarmat care însoțea pe stăpînul său; astru care se rotește în jurul unei planete; în sens figurat, satelitul este un executant lipsit de personalitate al unei voințe străine, o persoană aflată într-o stare de supunere servilă față de alta. Se numesc satelite statele formal inde- pendente, care de fapt sînt subordo- nate unui mare stat imperialist. S ĂPTĂM ÎN A INTE RN AȚIONAEĂ A STUDENȚILOR — are loc, potri- vit hotărîrii Uniunii internaționale a studenților, în fiecare an, de la 10 la 17 noiembrie; ea are drept scop acti- vizarea luptei studențimii democrate pentru pace și democratizarea învă- țămîntului în țările capitaliste și în colonii. „SCÎNTEIA⁴⁴ — cotidian, Organul Central de presă al C.C. al Partidului Muncitoresc Romîn din momentul creării lui (1948). înainte a fost orga- nul C.C. al Partidului Comunist Ro- mîn. Primul număr al ziarului „Scîn- teia“ a apărut în 1931. . SCOLASTICĂ — denumirea gene- rică a filozofiei religioase idealiste me- dievale. Sprijinindu-se pe dogmele bi- sericii și pe scrierile „sfinților*⁶ părinți și folosindu-se de procedee și subter- fugii pur logice, scolasticii desfășurau discuții sterile pe cele mai absurde teme. în zilele noastre se numește de obicei scolastică speculația ab- stractă, sterilă, ruptă do viață și de fapte', dogmatismul, bucherismul. SCRISOARE DE ACREDITARE - scrisoare semnată de șeful unui stat și adresată șefului altui stat, prin care se anunță numirea în țara respec- tivă a unei anumite persoane în func- ția de reprezentant diplomatic. Scri- soarea se înmînează personal de către acest reprezentant diplomatic șefului statului în care el este numit. La re- chemarea reprezentantului diploma- tic acesta înmînează șefului statului (sau ministrului de externe) scri- soarea de rechemare. Po- trivit art. 49 din Constituția U.R.S.S., Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. acreditează și recheamă pe reprezentanții plenipotențiari ai U.R.S.S. în statele străine și primește scrisorile de acreditare și de reche- mare ale reprezentanților diplomatici ai statelor străine acreditați (împuter- niciti) pe lîngă el. SCRISOARE DE RECHEMARE — vezi Scrisoare de acreditare. S.E.A.T.O.—inițialele denumirii en- glezești a „Pactului Asiei de sud-est⁴⁴. în septembrie 1954 S.U.A. au con- vocat la Manila (Filipine) o conferință a reprezentanților Angliei, Franței, Australiei, Noii Zelande, Filipinelor, Tailandei și Pachistanului. în urma acestei conferințe a fost încheiat „Pactul Asiei de sud-est⁴⁴, care a con- sfințit oficial plianta militară și politică a țărilor participante la conferință, alianță avînd drept scop înăbușirea mișcării de eliberare națională a po- poarelor asiatice. Pentru organizarea S.E.A.T.O., congresul S.U.A’. a apro- bat în 1954 alocații speciale. Pactul Asiei de sud-est, întoc- mit după proiectul american, prevede acțiuni comune în cazul cînd „vor fi puse în primejdie⁴⁴ inviolabili- tatea sau integritatea teritorială ori suveranitatea și independența poli- tică a vreuneia dintre țările partici- pante. Conform art. 8, participanții își rezervă „dreptul⁴⁴ de a extinde din proprie inițiativă acțiunea pactului asupra oricărei țări și a oricărui teri- toriu. Prin aceasta puterile imperia- liste încearcă să-și fundamenteze drep- tul de a se amesteca în treburile in- Secte 609 terne ale țârilor asiatice. Țările semna- tare ale pactului și-au asumat obliga- ția de „a-și menține și dezvolta poten- țialul militar". în protocolul anexat la tratat se declară ca S.E.A.T.O. se extinde asupra Vietnamului de sud, a Laosului și a Cambogiei, ceea ce constituie o încălcare directă a hotărîrilor Conferinței de la Geneva. Propaganda burgheză prezintă pac- tul S.E.A.T.O. drept o alianță a țări- lor din Asia de sud-est, în timp ce la acest pact nu participă decît trei țări asiatice — Filipinele, Tailanda și Pa- chistanul. Țări ca India, Indonezia, Birmania, Ceilonul și altele au refuzat să participe la acest bloc. Crearea S.E.A.T.O. a fost condamnată în de- clarația comună a Uniunii Sovietice și a Republicii Populare Chineze din 12 octombrie 1954. SECHESTRARE — interzicere sau limitare de către puterea de stat a dreptului unui proprietar de a dispune de avutul său. SECRETAR RE STAT - șeful de- partamentului de stat în S.U.A.; func- ționar public avînd atribuții cores- punzătoare celor ale unui ministru al afacerilor externe din statele euro- pene. SECRETARIATUL C.C. AL P.C.U.S. — este organizat de Comitetul Central pentru conducerea muncii curente, mai ales pentru organizarea controlului executării hotărîrilor partidului și se- lecționarea cadrelor. Secretariatul C.C. al P.C.U.S. a fost ales în următoarea componență: Hrușciov N. S. — prim-secretar, Aris- tov A. B., Brejnev L. I., Furțeva E. A., Ignatov N. G., Kiricenko Â. I., Kuusinen O. V., Muhitdinov N. A., Pospelov P. N., Suslov M. A. SECTARISM POLITIC - varietate a oportunismului „de stînga" în mișca- rea muncitorească, politică ce duce la ruperea partidelor comuniste de ma- sele largi ale oamenilor muncii. Tră- săturile caracteristice ale sectarismu- lui politic sînt atitudinea negativă față de lupta pentru unitatea clasei mun- 39 — Dicționar Politic citoare și față de tactica Frontului popular, subaprecierea însemnătății luptei în sindicatele reformiste, în parlamente etc., atitudinea îngîmfată, de neîncredere față de social-demo- crații de rînd și față de muncitorii fără partid. Sectarismul politic duce inevitabil la izolarea și la slăbirea partidelor comuniste. Caracterul dăunător al sectarismu- lui în rîndurile mișcării comuniste a fost dezvăluit de V. I. Lenin în lu- crarea sa „«Stîngismul» — boala co- pilăriei comunismului" (1920). Congresul al XX-lea al P.C.U.S. a arătat că, în interesul întăririi păcii, capătă o uriașă însemnătate lichida- rea sciziunii din mișcarea muncito- rească și stabilirea de contacte con- crete între partidele comuniste, socia- liste și celelalte partide și organizații care apără pacea, care luptă pentru democrație, pentru independența și interesele naționale ale țărilor lor. Sectarismul generează dogmatism, generează tendința de îndepărtare de mase, de închistare într-un cerc în- gust, înăbușă inițiativa maselor mun- citoare. Plenara din iunie (1957) a C.C. al P.C.U.S. a demascat pozițiile sectariste ale grupului antipartinic Malenkov, Kaganovici, Molotov. Con- servatismul inveterat și denaturarea dogmatică a concepției marxist-leni- niste despre lume au stat la baza opo- ziției acestui grup sectarist față de măsurile cele mai importante ale P.C.U.S. în Declarația Consfătuirii partide- lor comuniste și muncitorești din ță- rile socialiste (noiembrie 1957) se sub- liniază necesitatea biruirii sectaris- mului în mișcarea comunistă interna- țională. SECTE — denumire generală a doc- trinelor și organizațiilor religioase care au apărut pe baza unei anumite reli- gii (creștinismul, islamismul etc.) și care s-au desprins de biserica domi- nantă. în condițiile orînduirii bazate pe clase antagoniste, îndărătul învelișu- lui exterior al divergențelor religioase 610 Secții politice dintre secte și biserica dominanta se ascunde lupta dintre clase. Sectele apărute în secolele al XVIII-lea — al XlX-lea în Rusia (duhobori, molo- cani, baptiști, evangheliști etc.) re- flectau într-o formă religioasă mai ales protestul țărănimii și al sărăcimii orașelor împotriva exploatării moșie- rești, iar mai tîrziu și a celei capita- liste, împotriva samavolniciei func- ționarilor țariști, a asupririi bisericii oficiale. Acest protest avea, de regulă, un caracter pasiv și era legat de aș- teptarea unei „mîntuiri“ supranatu- rale. Dar și în această formă el repre- zenta o primejdie pentru țarism și pentru autoritatea bisericii oficiale. De aceea membrii sectelor erau su- puși unor crunte persecuții. Organizațiile sectare nu erau omo- gene în ceea ce privește compoziția lor socială. In ele se manifesta anta- gonismul dintre masa membrilor de rînd și vîrfurile burghezo-chiaburești. Totuși sectele atrăgeau mase destul de importante de țărani muncitori. Pe măsura creșterii mișcării revoluțio- nare în țară, ele și-au pierdut rapid trăsăturile democratice. în secte s-a intensificat activitatea elementelor burgheze-chiaburești, care căutau să izoleze pe membrii de rînd de in- fluența ideilor socialiste. După Revoluția din Octombrie vîr- furile reacționare ale sectelor au aju- tat pe albgardiști, s-au ridicat împo- triva construcției socialiste, împotriva colectivizării agriculturii. După vic- toria socialismului în U.R.S.S., în condițiile înfăptuirii unității moral- politice a societății sovietice, condu- cătorii sectelor, sub presiunea cre- dincioșilor de rînd, au adoptat o po- ziție leală față de Puterea sovietică. Sectele, ca și orice ideologie reli- gioasă, au un caracter reacționar, propovăduiesc disprețul față de viața pămîntească, propăvăduiesc con- cepții antiștiintifice. SECȚII POLITICE - organe poli- tice de partid create de C.C. al Parti- dului Comunist al Uniunii Sovietice cu scopul de a întări conducerea și munca politică în anumite sectoare ale construcției socialiste care au o deosebită însemnătate pentru econo- mia națională și pentru țară. Astfel, de pildă, în 1933 au fost create prin hotărîrea C.C. al partidului secții poli- tice pe lîngă S.M.T.-uri. Ele au desfă- șurat o vastă activitate de înlăturare a deficiențelor din activitatea colho- zurilor și de întărire a lor din punct de vedere economic și organizatoric; au crescut noi cadre colhoznice, au organizat conducerea economică a col- hozurilor și au ridicat nivelul politic al maselor. Pe măsură ce își îndeplinesc sarci- nile, secțiile politice sînt desființate sau transformate în organe de partid obișnuite. SECULARIZARE — 1) transforma- rea proprietății bisericești și mănăsti- rești în proprietate de stat; 2) scoa- terea unui domeniu de activitate din competința bisericii și trecerea lui în atribuția instituțiilor laice, civile, de pildă secularizarea învățămîntului școlar. SECURITATE COLECTIVĂ -prin- cipiu al dreptului internațional po- trivit căruia violarea păcii, chiar și de către un singur stat, constituie o violare a păcii generale, iar un act de agresiune împotriva unui singur stat este socotit o agresiune împotriva tuturor celorlalte state, care au drep- tul și obligația de a veni în ajutorul statului atacat și de a respinge agre- siunea. Noțiunea de „securitate co- lectivă“ este legată de asigurarea păcii internaționale prin organizarea inter- națională a securității. Principiile se- curității colective sînt formulate în modul cel mai complet și mai cuprin- zător în proiectul Tratatului general european de securitate colectivă în Eu- ropa, propus de delegația sovietică la Conferința de la Geneva din 1955. SEGREGAȚIE (separare) — formă a discriminării rasiale, de pildă în S.U.A., constînd în diferite forme de separare a negrilor de albi: negrilor le este interzis să locuiască în aceleași cartiere cu albii, să frecventeze școlile, Separarea bisericii de stat și a școlii de biserică 611 teatrele etc. destinate albilor, să se servească de spitalele pentru albi, să servească în armată în aceleași uni- tăți cu albii etc. SEIM — denumirea organului su- prem al puterii de stat în Republica Populară Polonă și a parlamentului în Finlanda. SENAT — 1) în republica sclava- gistă a Romei antice consiliul artisto- crației, organ superior de stat. 2) In- stituție guvernamentală supremă în Rusia, creată de Petru I, în 1711, în locul Dumei boierești. Senatul se ocupa cu recrutarea și aprovizionarea armatei, cu strîngerea impozitelor, cu cheltuirea fondurilor de stat și cu justiția. Sub Alexandru I senatul a devenit organul judecătoresc suprem. 3) Camera superioară a parlamentului într-o serie de țări capitaliste, de pildă în S.U.A., Italia, Irlanda, Belgia, în multe țări din America latină. SENZAȚIE — una din formele cu- noașterii senzoriale, reflectarea în con- știință a diferitelor aspecte ale obiec- telor lumii materiale, transformarea energiei excitației exterioare într-un fapt al conștiinței. Negînd existența lumii obiective, idealismul subiectiv caută să găsească izvorul senzațiilor în însuși subiectul cunoscător. Din acest punct de vedere, lumea nu este altceva decît totalitatea senzațiilor noastre. Această afirmație idealistă și antiștiințifică este întru totul infir- mată de întreaga practică a omului, care arată că izvorul senzațiilor este realitatea obiectivă ce acționează asu- pra organelor noastre de simț. în de- plină concordanță cu datele științelor naturii, materialismul dialectic consi- deră că senzația este o formă de legă- tură a conștiinței cu lumea exterioară, o imagine subiectivă a lumii obiec- tive. Capacitatea de a avea senzații o au numai ființele vii, aflate pe o treaptă de dezvoltare destul de înaltă. Cu cît sînt mai complexe organismul animalului, sistemul său nervos și or- ganele sale de simț, cu atît sînt mai subtile și mai variate senzațiile sale. La om, dezvoltarea senzațiilor este 39* determinată de istoria activității sale de muncă, de producție. La activita- tea organelor de simț ale omului se adaugă activitatea gîndirii care pre- lucrează datele senzației în noțiuni, categorii și legi ce oglindesc lumea obiectivă mai profund decît senza- țiile. SENZUALISM — curent filozofic care consideră senzațiile drept singu- rul izvor al cunoașterii. Filozofii ma- terialiști care împărtășesc această doc- trină (Locke, Holbach și alții) con- sideră că senzațiile sînt rezultatul acțiunii obiectelor și fenomenelor lu- mii obiective asupra organelor senzo- riale, adică trag din teza fundamen- tală a senzualismului o concluzie ma- terialistă justă. Lipsa materialismu- lui senzualist o constituia subaprecie- rea cunoașterii logice. Idealiștii su- biectivi, care se situează pe pozițiile senzualismului, neagă, în pofida date- lor practicii și ale științei, existența realității obiective și consideră că senzațiile sînt „elementele⁴⁴ din care este alcătuită lumea care înconjură pe om. Materialismul dialectic consideră că senzațiile sînt o reflectare a realității obiective. Admițînd teza fundamen- tală a senzualismului, materialismul dialectic biruie caracterul lui mărginit, arătînd că senzațiile constituie doar prima treaptă, treapta inițială a cu- noașterii, pe baza căreia apar noțiu- nile, verificate în practica socială. Numai unitatea cunoașterii senzoriale și a cunoașterii logice, pe baza acti- vității practice a oamenilor, duce la adevărul obiectiv. SEPARAREA BISERICII DE STAT ȘI A ȘCOLII DE BISERICĂ - sistem de relații între puterea de stat și organizațiile religioase, permițînd realizarea consecventă a principiului democratic potrivit căruia statul nu se amestecă în treburile bisericii, iar aceasta nu îndeplinește nici o funcție de stat. Deși în majoritatea țărilor capitaliste a fost proclamată separa- rea bisericii de stat, în fapt biserica 612 Separat continuă să fie o parte integrantă a statului burghez. în Uniunea Sovietică a fost pentru prima oară în istorie înfăptuită o ade- vărată separare a bisericii de stat și a școlii de biserică. în urma victoriei Revoluției din Octombrie, care a pus capăt alianței dintre stat și biserică, Puterea sovietică a introdus libertatea de conștiință și a înlăturat complet influența bisericii asupra școlii. „De- cretul cu privire la separarea bisericii de stat și a școlii de biserică“, emis la 23 ianuarie (5 februarie) 1918, stă la baza întregii legislații sovietice în problema religioasă. Traducerea în viață a acestui istoric decret a fost principala premisă pentru asigurarea libertății de conștiință, prevăzută de Constituția U.R.S.S. (art. 124). Con- stituția sovietică acordă fiecărui ce- tățean dreptul de a practica orice credință sau nici una și de a face propagandă ateistă. SEPARAT — aparte, izolat. Pace separată — pace pe care o încheie un stat beligerant în mod izolat, sepa- rîndu-se de aliatii săi. SEPARATISM — orice tendință de separare. în sens mai restrîns sepa- ratismul (sau separatismul de stat) înseamnă tendința anumitor grupuri ale populației unui stat burghez (de cele mai adeseori aparținînd minori- tăților naționale) de a se separa de acest stat. Spre deosebire de mișca- rea de eliberare națională, separatis- mul nu reprezintă o mișcare populară de masă și reflectă de obicei interesele înguste, egoiste ale unui mic grup de persoane, de cele mai adeseori ale anumitor cercuri ale burgheziei, ale căror interese sînt știrbite de politica guvernului central. SESIUNE — perioada în care se întrunesc pentru ședințe membrii or- ganelor reprezentative, ai unui tri- bunal, ai instituțiilor științifice, ai unei asociații a căror activitate se des- fășoară periodic. SESIUNILE SOVIETULUI SU- PREM AL U.R.S.S. — sînt convo- cate de două ori pe an. Sesiunile extraordinare sînt convocate din ini- țiativa Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. sau la cererea uneia dintre republici. La 12 decembrie 1937 au avut loc primele alegeri pentru Sovietul Su- prem al U.R.S.S. Din 94.000.000 de alegători au participat la vot peste 91.000.000 de oameni (96,8%), dintre care aproximativ 90.000.000 (98,6%) și-au dat voturile candidaților blocu- lui popular al comuniștilor și al celor fără partid. Prima sesiune a Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. în prima legislatură a avut loc între 12 și 19 ianuarie 1938. La această sesiune, Sovietul Suprem a ales Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., al cărui președinte a fost ales M.L Kali- nin, a format guvernul U.R.S.S. — Consiliul Comisarilor Poporului al U.R.S.S. Sovietul Suprem a numit pe Procurorul general al U.R.S.S. Fiecare dintre camerele Sovietului Suprem a ales în ședințe separate trei comisii permanente: comisia pentru propuneri legislative, comisia bugetară și comisia pentru afacerile externe. A doua sesiune a Sovie- tului Suprem a avut loc între 10 și 21 august 1938. Sovietul Suprem a adoptat legea cu privire la bugetul unic de stat al U.R.S.S. pe 1938 — primul an al celui de-al treilea cinci- nal. Bugetul aprobat la această sesiune reprezenta la venituri 132.638.000.000 de ruble și la chel- tuieli 131.138.000.000 de ruble. Au mai fost adoptate legile cu privire la cetățenia sovietică, la expoziția agricolă unională și la procedura ratificării și denunțării tratatelor internaționale. în conformitate cu Constituția, Sovietul Suprem a adop- tat legile cu privire la organizarea justiției U.R.S.S., a republicilor unio- nale și autonome și a ales Tribunalul suprem al U.R.S.S. A treia sesiune a Sovie- tului Suprem a avut loc între 25 și 31 mai 1939. Bugetul de stat al Sesiunile Sovietului Suprem al U.R.S.S. 613 U.R.S.S. pe anul 1939, votat de Sovie- tul Suprem la această sesiune, pre- vedea o sporire considerabilă a alo- cațiilor pentru economia națională și pentru cultură (aproape ²/₃ din cheltuielile bugetului). Au crescut de asemenea cheltuielile pentru apă- rarea țării. Suma globală a bugetului reprezenta la venituri 156.098.000.000 de ruble, iar la cheltuieli 155.448.000.000 de ruble. La sesiune s-a prezentat raportul cu privire la situația internațională și la politica externă a Uniunii Sovietice. , A patra sesiune extra- ordinară a Sovietului Suprem a avut loc între 28 august și 1 septem- brie 1939. La această sesiune s-a hotă- rît să se ratifice tratatul sovieto- gerrnan de neagresiune, semnat la 23 august 1939 și s-au votat legile cu privire la serviciul militar obliga- toriu și la impozitul agricol. A cincea sesiune extra- ordinară a Sovietului Suprem a avut loc între 31 octombrie și 2 no- iembrie 1939. La sesiune s-a apro- bat politica externă a guvernului. Sovietul Suprem a votat legile cu pri- vire la includerea Ucrainei de vest și a Bielorusiei de vest în Uniunea Sovietică. A șasea sesiune a Sovie- tului Suprem a avut loc între 29 martie și 4 aprilie 1940. La această sesiune, Sovietul Suprem a aprobat politica externă a guvernului, a vo- tat legea cu privire la transformarea R.S.S.A. Carele în R.S.S. Carelo- Fină, legea pentru impozitul pe veni- turile populației, legea cu privire la taxa pentru nevoile construcției so- cial-culturale și ale construcției de locuințe, aplicabilă populației supuse la impozit pe venit, și la asigurarea tarifară obligatorie. Bugetul de stat pe anul 1940, aprobat de sesiune, prevedea alocații pentru economia națională și pentru acțiuni culturale în sumă de aproximativ 100 de mili- arde de ruble și pentru apărare în sumă de peste 57 miliarde de ruble. Suma globală a bugetului reprezenta la venituri aproximativ 184 de mili- arde de ruble, iar la cheltuieli apro- ximativ 180 de miliarde de ruble. A șaptea sesiune a Sovie- tului Suprem a avut loc între 1 și 7 august 1940. La sesiune, Sovietul Suprem a ascultat raportul guvernu- lui cu privire la politica externă a Uniunii Sovietice. In legătură cu revenirea Basarabiei la U.R.S.S., la sesiune au fost adoptate legea cu privire la constituirea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, legea asupra includerii Bucovinei de nord, precum și a județelor Hotin, Akkerman și Izmail din Basarabia în componența R.S.S. Ucrainene. Sovietul Suprem a ascultat și a dez- bătut declarația comisiilor împuterni- cite ale seimurilor Republicilor Litua- niană și Letonă și a comisiei împuterni- cite a Dumei de stat a Estoniei și a votat în unanimitate legile cu privire la primirea celor trei republici bal- tice în U.R.S.S. Sovietul Suprem a aprobat decretele Prezidiului Sovie- tului Suprem al U.R.S.S., între care decretul „Ck privire la trecerea la ziua de muncă de 8 ore, la săptămîna de lucru de 7 zile și la interzicerea plecării arbitrare a muncitorilor și funcționarilor din întreprinderi și instituții'⁴, decretele cu privire la instituirea gradelor militare ale cor- pului superior de comandă al Armatei Roșii și al Flotei Maritime Militare etc. A opta sesiunea Sovie- tului Suprem a avut loc între 25 februarie și 1 martie 1941. La sesiune, Sovietul Suprem a votat legea cu privire la impozitul pe veniturile colhozurilor și a introdus o serie de modificări în legea cu privire la ser- viciul militar obligatoriu și în legea cu privire la impozitul agricol. Buge- tul de stat pe 1941, aprobat de sesiune, reprezenta la venituri 216.840.000.000 de ruble, iar la chel- tuieli 216.052.000.000 de ruble. Sovie- tul Suprem a aprobat decretele Pre- zidiului Sovietului Suprem, între care 614 Sesiunile Sovietului Suprem al U.R.S.S. decretul „Cu privire la rezervele de muncă de stat ale U.R.S.S.". Curînd după începerea Marelui Război pentru Apărarea Patriei, la 30 iunie 1941, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. și Consiliul Comisarilor Poporului au adoptat hotărîrea cu privire la crearea Comitetului de Stat al Apărării, asupra căruia a fost trecută întreaga putere în stat. Pre- ședinte al Comitetului de Stat al Apărării a fost numit LV. Stalin. în condițiile războiului nu se puteau ține alegeri pentru Sovietul Suprem al U.R.S.S. și sesiunile Sovietului Suprem au fost convocate mai rar decît în timp de pace. A noua sesiune a Sovie- tului Suprem a avut loc la 18 iunie 1942. Sovietul Suprem a hotărît să aprobe politica externă a guvernului și să ratifice tratatul anglo-sovietic de alianță în războiul împotriva Ger- maniei hitleriste și a complicilor ei din Europa și de colaborare și asistență mutuală după război, încheiat la Londra la 26 mai 1942. A zecea sesiune a Sovie- tului Suprem a avut loc între 28 ianuarie și 1 februarie 1944. La a- ceastă sesiune Sovietul Suprem a adoptat două legi: legea cu privire la crearea formațiilor militare ale republicilor unionale și la transfor- marea, în legătură cu aceasta, a Comisariatului Poporului pentru Apă- rare din comisariat unional în comi- sariat al poporului unional-republi- can; legea cu privire la acordarea de împuterniciri republicilor unionale în domeniul relațiilor externe și la trans- formarea, în legătură cu aceasta, a Comisariatului Poporului pentru Afacerile Externe din comisariat unio- nal în comisariat al poporului unio- nal-republican. Sovietul Suprem a aprobat raportul cu privire la execu- tarea bugetului de stat al U.R.S.S. pe anii 1940, 1941 și 1942 și a adop- tat legea cu privire la bugetul de stat al U.R.S.S. pe anul 1944. Dintre cele 249,6 miliarde de ruble prevă- zute la cheltuieli, 128 de miliarde erau destinate apărării. în același timp, față de 1943, bugetul prevedea sporirea alocațiilor pentru economia națională cu 43,7%, iar pentru ac- țiuni social-culturale cu 38,2%: Prim- vicepreședinte al Prezidiului Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. a fost ales N.M. Șvernik. A unsprezecea sesiune a Sovietului Suprem a avut loc între 24 și 27 aprilie 1945. La sesiune, Sovietul Suprem a aprobat raportul cu privire la executarea bugetului de stat pe anul 1943 și a adoptat legea cu privire la bugetul de stat pe anul 1945 (307.715.000.000 de ruble la venituri și la cheltuieli). Trăsătura caracteristică a bugetului a constituit-o sporirea considerabilă a alocațiilor pentru economia națio- nală și pentru acțiuni social-culturale (cu peste 30 de miliarde de ruble față de 1944). Cu tot războiul, chel- tuielile militare reprezentau mai pu- țin de jumătate (45%) din totalul cheltuielilor bugetare (137,9 miliarde de ruble). A douăsprezecea sesiu- u n e a Sovietului Suprem a avut loc scurt timp după terminarea Marelui Război pentru Apărarea Patriei, în zilele de 22 și 23 iunie 1945. La sesiune, Sovietul Suprem a adoptat legea cu privire la demobili- zarea contingentelor vechi ale armatei active. La 10 februarie 1946 au avut loc noile alegeri pentru Sovietul Suprem al U.R.S.S. Pentru candidații blocu- lui popular al comuniștilor și al celor fără partid pentru Sovietul Uniunii au votat 99,18%, iar pentru Sovie- tul Naționalităților 99,16% din ale- gători. Prima sesiune a Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. în cea de-a doua legislatură a avut loc între 12 și 19 martie 1946. La sesiune a fost aprobat planul cincinal de refacere și dezvoltare a economiei naționale a U.R.S.S. pe anii 1946—1950. La această sesiune Sovietul Suprem a Sesiunile Sovietului. Suprem al U.R.S.S. 615 hotărît sa transforme Consiliul Comi- sarilor Poporului al U.R.S.S. în Consiliul de Miniștri al U.R.S.S., iar comisariatele poporului în ministere. Președinte al Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. a fost numit LV. Staiin. A fost ales Prezidiul Sovietului Su- prem al U.R.S.S. Din cauză că M.I. Kalinin era bolnav, președinte al Prezidiului a fost ales N.M. Șvernik. Sovietul Suprem a numit pe procu- rorul general al U.R.S.S., a ales Comisia de redactare pentru introdu- cerea de modificări și completări în Constituția U.R.S.S. La ședințele separate ale camerelor au fost alese următoarele comisii: pentru propu- neri legislative, comisia bugetară și comisia pentru afacerile externe. A doua sesiune a Sovie- tului Suprem a avut loc între 15 și 18 octombrie 1946. La sesiune, Sovie- tul Suprem a adoptat legea cu pri- vire la bugetul unic de stat al U.R.S.S. pe anul 1946 (peste 333,5 miliarde de ruble la venituri și peste 319 miliarde de ruble la cheltuieli). Bugetul prevedea o creștere a chel- tuielilor pentru economia națională și pentru acțiuni social-culturale cu peste 48 de miliarde și o reducere a cheltuielilor pentru nevoile militare cu peste 56 de miliarde de ruble. Au fost considerabil sporite alocațiile pentru bugetele republicilor unio- nale. A treia sesiune a Sovie- tului Suprem a avut loc între 20 și 25 februarie 1947. Sovietul Suprem a adoptat hotărîri cu privire la intro- ducerea unei serii de modificări și completări în Constituția U.R.S.S. Legea cu privire la bugetul unic de stat pe anul 1947, q-doptată la sesiune, prevedea sporirea alocațiilor pentru economia națională și pentru cultură cu aproape 63 de miliarde față de 1946. Veniturile bugetului depășeau 394 de miliarde de ruble, iar cheltuielile 374 de miliarde de ruble. A patra sesiune a Sovie- tului Suprem a avut loc între 30 ianuarie și 4 februarie 1948. în buge- tul de stat, aprobat la sesiune, peste ²/₃ din totalul cheltuielilor (68,4%) erau prevăzute pentru economia națio- nală și pentru cultură. Veniturile depășeau 429 de miliarde de ruble, iar cheltuielile 388 de miliarde de ruble. La această sesiune, Sovietul Suprem a aprobat decretele Prezi- diului Sovietului Suprem, între care decretele „Cu privire la răspunderea penală pentru delapidarea avutului de stat și obștesc“, „Cu privire la răspunderea pentru divulgarea secre- tului de stat și pentru pierderea de documente care conțin un secret de stat“ etc. A cincea sesiune a So- vietului Suprem a avut loc între 10 și 14 martie 1949. La această sesiune a fost aprobat bugetul de stat pe anul 1949, în care erau prevă- zute alocații mai mari pentru finan- țarea economiei naționale și a acțiu- nilor social-culturale. Veniturile buge- tului depășeau 446 de miliarde de ruble, iar cheltuielile 415 miliarde. Sovietul Suprem a ales pe președin- tele și pe membrii Tribunalului suprem al U.R.S.S. și a aprobat decretele Prezidiului Sovietului Su- prem. La 12 martie 1950 au avut loc pentru a treia oară alegeri pentru Sovietul Suprem al U.R.S.S. Blocul popular al comuniștilor și al celor fără partid a obținut în alegerile pentru Sovietul Uniunii 99,73% din voturi, iar în alegerile pentru Sovie- tul Naționalităților 99,72% din vo- turi. La alegeri au participat 99,98% din alegători — peste 111.000.000 de oameni. Prima sesiune a Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. în cea de-a treia legislatură a avut loc între 12 și 19 iunie 1950. Sovietul Suprem a aprobat activitatea guvernului U.R.S.S., a ales Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. și pe N.M. Șver- nik președinte al Prezidiului. Sovie- tul Suprem a adoptat legea cu privire la bugetul de stat al U.R.S.S. pe 616 Sesiunile Sovietului Suprem al U.R.S.S. anul 1950. Veniturile bugetului repre- zentau peste 433 de miliarde de ruble, iar cheltuielile aproximativ 428 de miliarde. O oarecare micșo- rare a volumului veniturilor se explica prin reducerea prețurilor și prin creș- terea puterii de cumpărare a rublei. Pentru dezvoltarea economiei națio- nale și pentru acțiunile social-cultu- rale au fost alocate aproximativ ²/₃ din totalul fondurilor — 285 de miliarde de ruble, o dată și jumătate mai mult decît în 1946. Cheltuielile pentru apărare reprezentau mai puțin de o cincime (18,5%) din totalul cheltuielilor bugetului. După ce a ascultat comunicarea asupra primirii la Sovietul Suprem al U.R.S.S. a delegației Comitetului permanent al Congresului Mondial ăl Partizanilor Păcii și cu privire la Apelul de la Stockholm, So- vietul Suprem a adoptat o decla- rație specială intitulată „Declarația Sovietului Suprem al U.R.S.S.". So- vietul Suprem a făcut cunoscut că este gata să colaboreze cu organele legislative ale altor țări la elaborarea și înfăptuirea măsurilor necesare pen- tru aducerea la îndeplinire a pro- punerilor Comitetului permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii. A doua sesiune a Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. a avut loc între 6 și 12 martie 1951. După ce a ascultat raportul deputatului N.S. Ti- honov, Sovietul Suprem a adoptat Legea pentru apărarea păcii. Sovietul Suprem a adoptat legea cu privire la bugetul de stat pe anul 1951 (aproximativ 459 de miliarde de ruble la venituri și 451,5 miliarde de ruble la cheltuieli). în cursul celui de-al patrulea plan cincinal au fost investite în economia națională 708,1 miliarde de ruble și au fost cheltuite pentru acțiuni social-culturale 524,5 miliarde de ruble. Alocațiile pentru economia națională și pentru cultură s-au cifrat în 1951 la 300 de miliarde de ruble, adică la aproape ²/₃ din totalul cheltuielilor. Cheltuielile pen- tru apărare au reprezentat 21,3% din totalul cheltuielilor. A treia sesiune a Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. a avut loc între 5 și 8 martie 1952. Sovietul Suprem a aprobat bugetul de stat al U.R.S.S. pe 1952, avînd la venituri 509,9 miliarde de ruble și la cheltuieli 476,9 miliarde. Peste 180 de miliarde de ruble erau alocate pentru dezvol- tarea economiei naționale, 124,8 mili- arde pentru acțiunile social-cultu- rale, cheltuielile bugetare pentru apă- rarea țării reprezentînd 23,9%. A patra sesiune a Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. a avut loc la 15 martie 1953. Sovietul Suprem al U.R.S.S. a conferit putere de lege hotărîrilor adoptate după moartea lui I.V. Stalin la ședința comună a Plenarei C.O. al P.C.U.S., a Consiliu- lui de Miniștri al U.R.S.S. și a Prezi- diului Sovietului Suprem al U.R.S.S. Președinte al Prezidiului Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. a fost ales K.E. Voroșilov. Sovietul Suprem a adoptat legea cu privire la transfor- marea ministerelor U.R.S.S. și a aprobat componența guvernului so- vietic — Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. A cincea sesiune a So- vietului Suprem al U.R.S.S. a avut loc între 5 și 8 august 1953. Sovietul Suprem a aprobat bugetul de stat al U.R.S.S. pe 1953, avînd la venituri 544,3 miliarde de ruble și la cheltuieli 530,5 miliarde. Pentru economia na- țională erau prevăzute 192,5 miliarde de ruble, pentru acțiunile social-cul- turale 129,8 miliarde de ruble, pen- tru apărare 110,2 miliarde de ruble, iar pentru cheltuielile administrative 14,3 miliarde de ruble. Fonduri impor- tante au fost alocate în buget pentru dezvoltarea agriculturii socialiste. Sovietul Suprem a aprobat legea cu privire la impozitul agricol, care stabilea principiul impunerii pe hec- tar (indiferent de suma totală ă veni- tului) și care reducea considerabil suma totală a impozitului. Sesiunile Sovietului Suprem al U.R.S.S. 617 La 14 martie 1954 au avut loc alegeri pentru cea de-a patra legisla- tură a Sovietului Suprem al U.R.S.S. La alegeri au participat 120.700.000 de oameni (99,98% din numărul total al alegătorilor). Candidații blo- cului popular al comuniștilor și al celor făfă partid au obținut 99,79% din totalul voturilor alegătorilor date pentru Sovietul Uniunii și 99,84% din totalul voturilor date pentru Sovietul Naționalităților. Prima sesiune a Sovietu- lui Suprem al U.R.S.S. în cea de-a patra legislatură a avut loc între 20 și 27 aprilie 1954. Sovietul Suprem a aprobat bugetul de stat al U.R.S.S. pe 1954, avînd la venituri peste 572,5 miliarde de ruble și la cheltuieli 562,8 miliarde de ruble. Față de 1950, ultimul an al celui de-al 4-lea plan cincinal, veniturile bugetului au crescut în 1954 cu 149 de miliarde de ruble, depășind de peste 3 ori veniturile din 1940. Alocațiile pentru dezvoltarea economiei naționale s-au cifrat la aproape 327 de miliarde de ruble, adică cu 57% mai mult decît în 1950 (dintre care din bugetul de stat 216,4 miliarde de ruble și din mijloacele proprii ale organizațiilor economice 110,3 miliarde de ruble). Pentru nevoile social-culturale au fost prevăzute peste 141 de miliarde de ruble. Cheltuielile pentru apă- rarea țării au reprezentat 17,8% din totalul cheltuielilor prevăzute în buget. Sovietul Suprem a sancționat o serie de decrete ale Prezidiului Sovie- tului Suprem, între care legea cu privire la trecerea regiunii Crimeea din componența R.S.F.S.R. în compo- nența R.S.S. Ucrainene. Sovietul Suprem a ales Prezidiul Sovietului Suprem și pe K.E. Voroșilov preșe- dinte al Prezidiului. A doua sesiune a Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. a avut loc între 3 și 9 februarie 1955. Sovietul Suprem a aprobat bugetul de stat al U.R.S.S. pe 1955, la venituri 590,2 miliarde de ruble și la chel- tuieli 563,5 miliarde de ruble. Pentru dezvoltarea economiei naționale s-a prevăzut să se cheltuiească 335,2 mili- arde de ruble, dintre care aproape 190 de miliarde erau investite în industrie. Aproximativ 147 mili- arde de ruble erau alocate pentru acți- unile social-culturale. Cheltuielile pen- tru apărare, în sumă de 112,1 mi- liarde de ruble, asigurau continua întărire a capacității de apărare a U.R.S.S. Sovietul Suprem a sancționat o serie de decrete ale Prezidiului Sovie- tului Suprem, între care decretul „Cu privire la încetarea stării de război între Uniunea Sovietică și Germania". A fost aprobată politica externă a guvernului sovietic și a fo^t adoptată declarația Sovietului Suprem al U.R.S.S. care atrăgea atenția popoa- relor și parlamentelor tuturor statelor asupra încordării tot mai mari în relațiile internaționale și le chema să-și sporească eforturile în vederea menținerii și întăririi păcii. A treia sesiune a Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. a avut loc în zilele de 4 și 5 august 1955. După ce a ascultat și a discutat raportul cu privire la rezultatele Conferin- ței de la Geneva din 1955 a șefilor guvernelor celor patru puteri, Sovie- tul Suprem al U.R.S.S. a aprobat în întregime, printr-o hotărîre adoptată în mod special, activitatea delegației guvernamentale a U.R.S.S. A patra sesiune a Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. s-a desfă- șurat între 26 și 29 decembrie 1955. Bugetul de stat pe 1956 a fost apro- bat avînd la venituri 592,7 miliarde de ruble și la cheltuieli 569,6 miliarde de ruble. Din această sumă, pentru dezvoltarea economiei naționale au fost alocate 347 de miliarde de ruble, pentru acțiunile social-culturale 161,5 miliarde de ruble, iar pentru apărare 102,4 miliarde. Sovietul Suprem a adoptat hotă- rîrea cu privire la schimbul de dele- gații înrtre Sovietul Suprem al U. R.S.S. și parlamentele țărilor străine. 618 Sesiunile Sovietului Suprem al U.R.S.S. A cincea sesiune a So- vietului Suprem a avut loc între 11 și 16 iulie 1956. Sovietul Suprem al U.R.S.S. a votat legea cu privire la pensiile de sta.t, a adoptat Apelul către parlamentele tuturor țărilor lumii cu privire la dezarmare și De- clarația în legătură cu apelul parla- mentului japonez din februarie 1956 în problema interzicerii armelor nu- cleare, adică a armelor atomice și cu hidrogen, și a încetării experiențelor cu aceste arme. După ce a discutat interpelarea unor deputați cu pri- vire la măsurile pentru încetarea ex- periențelor cu arma atomică și cu hidrogen, Sovietul Suprem a hotărît: „Să aprobe politica și măsurile prac- tice ale guvernului sovietic în pro- blema dezarmării și a încetării ime- diate a experiențelor cu arma ato- mică și cu hidrogen și a interzicerii folosirii ei“. La cererea Sovietului Suprem al R.S.S. Karelo-Fine, această republică a fost transformată în R.S.S. Autonomă Karelă și a fost inclusă în componența R.S.F.S.R. A șasea sesiune a Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. s-a desfă- șurat între 5 și 12 februarie 1957. Bugetul de stat al U.R.S.S. pe 1957 a fost aprobat avînd la venituri 617,1 miliarde de ruble și la cheltuieli 604,6 miliarde de ruble. Pentru dezvol- tarea economiei naționale au fost alo- cate 376,2 miliarde de ruble, pentru acțiunile social-culturale 188,4 mi- liarde de ruble, pentru apărare 96,7 miliarde de ruble. Sovietul Suprem a adoptat legile cu privire la planul de stat de dezvoltare a economiei națio- nale a U.R.S.S. pe 1957 și la trecerea în competența republicilor unionale a legislației referitoare la organizarea tribunalelor republicilor unionale, a adoptării codurilor civil, penal și de procedură și a rezolvării problemelor privind organizarea administrativ- teritorială a regiunilor și ținuturilor. Sovietul Suprem a sancționat decre- tele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. cu privire la intensifica- rea protecției muncii minorilor, cu privire la ridicarea cuantumului mi- nimului de salariu neimpozabil al muncitorilor și funcționarilor, cu privire la restabilirea autonomiei na- ționale a popoarelor balcar, cecen, ingus, calmîc și caraceai și o serie' de alte decrete. Sovietul Suprem al U.R.S.S. a aprobat regulamentul Tribunalului suprem al U.R.S.S. și a ales Tribunalul suprem al U.R.S.S. Sovietul Suprem a hotărît să aprobe politica externă a guvernului sovie- tic. A fost formată comisia economică a Sovietului Naționalităților al So- vietului Suprem al U.R.S.S. A șaptea sesiune a So- vietului Suprem al U.R.S.S. s-a des- fășurat între 7 și 10 mai 1957. Sovie- tul Suprem al U.R.S.S. a adoptat legea cu privire la perfecționarea continuă a organizării conducerii in- dustriei și construcțiilor. Sovietul Su-. prem al U.R.S.S. a arătat că este necesar să se înfăptuiască trecerea de la conducerea industriei și con- strucțiilor prin ministere și departa- mente pe ramuri, care și-au jucat rolul lor pozitiv în construcția econo- mică, la noi forme de conducere a întreprinderilor industriale și a șantie- relor, după principiul teritorial. So- vietul Suprem a arătat că principala formă organizatorică a conducerii industriei și construcțiilor trebuie să fie consiliile economiei naționale (vezi Consiliu al economiei naționale), for- mate pe regiuni economice-adminis- trative. A fost adoptată hotărîrea: să se aprobe politica și măsurile practice ale guvernului sovietic în problema încetării imediate și gene- rale a experiențelor cu arme atomice și cu hidrogen și Mesajul către Con- gresul S.U.A. și către parlamentul Marii Britanii în problema interzicerii experiențelor cu arma nucleară. A opta sesiune (sesiu- ne jubiliară) a Sovietului Sesiunile Sovietului Suprem, al U.R.S.S. 619 Suprem al U.R.S.S. a avut loc la 6 noiembrie 1957. La sesiune, N.S. Hruș- ciov, prim-secretar al C.C. al P.C.U.S., a prezentat raportul „40 de ani de la Marea Revoluție Socia- listă din Octombrie". în raport s-a făcut bilanțul victoriei, de însemnă- tate istorică mondială, a socialismu- lui în U.R.S.S. și s-a trasat programul de dezvoltare a economiei naționale în următorii 15 ani. Acest program prevede creșterea ramurilor hotărî- toare ale industriei de aproximativ 2—3 ori și un avînt rapid al agricul- turii, ceea ce va permite să se ridice considerabil nivelul de trai al po- porului, să se obțină satisfacerea tot mai deplină a nevoilor materiale și culturale mereu crescînde ale oame- nilor muncii. La sesiune au rostit cuvîntări de salut conducătorii delegațiilor de partid și guvernamentale din țările socialiste. Sovietul Suprem al U.R.S.S. a adoptat „Chemarea adresată popoa- relor din Uniunea Sovietică" și „Chemarea adresată oamenilor mun- cii, oamenilor politici și activiștilor pe tărîm obștesc, oamenilor de știință și cultură, parlamentelor și guvernelor tuturor țărilor lumii". A noua sesiune a Sovietu- lui Suprem al U.R.S.S. s-a desfășurat între 19 și 21 decembrie 1957. So- vietul Suprem a adoptat legea cu privire la planul de stat de dezvoltare a economiei naționale a U.R.S.S. pe 1958 și legea cu privire la bugetul de stat al Uniunii Sovietice pe 1958, care la venituri reprezintă aproape 643 de miliarde de ruble, iar la chel- tuieli 627,7 miliarde de ruble. Din acestea, pentru dezvoltarea econo- miei naționale erau alocate 257,2 miliarde de ruble, pentru acțiunile social-culturale 212,8 miliarde de ruble și pentru apărare 96,3 miliarde de ruble (15,3% din totalul cheltu- ielilor). La sesiune s-au aprobat decretele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. „Cu privire la impozitul pe veniturile colhozurilor", „Cu privire la desființarea impozitului pe opera- țiile nemarfare", „Cu privire la în- cetarea perceperii impozitului pe ce- libatari, pe cetățenii fără familie și cu familie puțin numeroasă, de la muncitori, funcționari și alți cetă- țeni cu copii, precum și de ’ la fe- meile singure fără copii" șl o serie de alte decrete. Sovietul Suprem a aprobat politici externă a guvernului sovietic și a adoptat hotărîrea Sovietului Suprem al U.R.S.S. cu privire la problemele politicii externe a guvernului so- vietic. La 16 martie 1958 au avut loc alegerile pentru cea de-a cincea le- gislatură a Sovietului Suprem al U.R.S.S. La alegeri au luat parte 133.800.000 de cetățeni (99,97% din numărul total de alegători). Candi- dați! blocului popular al comuniști- lor și al celor fără partid au obținut 99,57% din totalul voturilor pentru Sovietul Uniunii și 99,73% din tota- lul voturilor pentru Sovietul Națio- nalităților. Prima sesiune a Sovietu- lui Suprem al U.R.S.S. în cea de-a cincea legislatură a avut loc la 27—31 martie 1958. La sesiune au fost aleși președintele Sovietului Uniunii și președintele Sovietului Naționalită- ților, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. și comisiile permanente, a fost format Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. Președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. a fost confirmat K.E. Voroșilov. Președinte al Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. a fost numit N.S. Hrușciov. Pe baza raportului prezentat de N.S. Hrușciov, prim-secretar al C.C. al P.C.U.S. și președinte al Consiliu- lui de Miniștri al U.R.S.S., la sesiune a fost adoptată legea „Cu privire la dezvoltarea continuă a orînduirii colhoznice și la reorganizarea stațiu- nilor de mașini și tractoare". A mai 620 Sfaturi populare fost adoptată hotărîrea Sovietului Suprem „Cu privire la încetarea de către U.R.S.S. a experiențelor cu armele atomice**. Sovietul Suprem a adresat parlamentelor tuturor țărilor apelul de a sprijini pe cît posibil efor- turile îndreptate spre încetarea pretu- tindeni și definitivă a experiențelor cu arma nucleară. SFATURI POPULARE — organe locale ale puterii de stat în țările euro- pene de democrație populară, alese de populație prin vot universal, egal, direct și secret. Fiind organizațiile cele mai largi ale maselor oamenilor muncii, Sfaturile populare constituie baza politică a statelor de democrație populară. Forța conducătoare și în- drumătoare a Sfaturilor populare sînt partidele comuniste și muncitorești. Sfaturile populare îndrumă munca organelor administrative subordona- te lor, conduc activitatea locală pe tărîm economic și cultural, asigură menținerea ordinii publice, respec- tarea legilor și ocrotirea drepturilor cetățenilor, întocmesc bugetul local etc. In îndeplinirea sarcinilor lor, ele se sprijină pe inițiativa și activitatea oamenilor muncii, care, prin comisiile permanente și adunări obștești perio- dice, participă activ la munca Sfatu- rilor și totodată controlează munca lor. Sfaturile populare sînt organizate pe principiul centralismului democra- tic: răspund față de alegători, care au dreptul de revocare a deputaților, precum și față de organele superioare, ale căror dispoziții sînt obligatorii pentru ele. Prin caracterul activității și prin însăși structura lor, Sfaturile populare sînt deci organe cu adevă- rat democratice ale puterii de stat și asigură atragerea maselor largi ale oamenilor muncii la conducerea statului. SFERĂ DE INFLUENȚĂ (sferă de interese) — o parte oarecare a unei țări semicoloniale în care o anumită putere imperialistă își asigură o pozi- ție dominantă și drepturi exclusive. De pildă, China, la sfîrșitul secolului al XlX-lea, era împărțită în urmă- toarele sfere de influență: valea fl^ viului lanțzî și China de vest — a Angliei; provinciile lunan, Guansi și Guandun — a Franței; Șandun — a Germaniei; Manciuria — a Rusiei țariste; Coreea — a Japoniei. Prin noțiunea „sferă de influență“, poate să fie desemnată și o țară întreagă sau chiar un grup de țări aflate în stare de dependență față de o putere imperialistă. „SFÎNTA ALIANȚĂ** — organizație internațională creată de monarhii din Europa, după căderea imperiului lui Napoleon, pentru a înăbuși mișcarea revoluționară și de eliberare națională din Europa. Actul de constituire a „Sfintei alianțe“ a fost semnat, în septembrie 1815, la Paris, de împăra- tul Rusiei, Alexandru I, de împăratul Austriei, Francisc I, și de regele Pru- siei, Fricdrich-Wilhelm al IlI-lea. Mai tîrziu au aderat la „Sfînta alianță** suveranii ai aproape tuturor statelor europene. Anglia, deși n-a intrat în „Sfînta alianță⁴*, a aprobat totuși prin- cipiile ei și a sprijinit în mare măsură politica acesteia. Inspiratorii și con- ducătorii efectivi' ai politicii reacțio- nare duse de „Sfînta alianță** erau cancelarul Austriei, Metternich, și țarul Rusiei, Alexandru I. „Sfînta alianță** convoca periodic congrese, la care se adoptau hotărîri asupra măsurilor de luptă împotriva mișcării revoluționare. Revoluția din 1820 din Neapole, puternica mișcare revoluțio- nară din Piemont, din Spania și Portugalia, precum și războiul de eliberare națională al poporului grec împotriva jugului turcesc început în 1821 au stîrnit o puternică neliniște în rîndurile „Sfintei alianțe**. La con- gresele de la Troppau (1820) și Lei-’ bach (1821), „Sfînta alianță** a adop- tat hotărîrea cu privire la intervenția armată în treburile acestor state, îip numele apărării Europei de „molima revoluției**, și a aprobat intervenția Austriei în Neapole și Piemont; Revoluția din aceste țări a fost îne« cată în sînge de trupele austriece. Sindicate G21 Ultimul congres al „Sfintei alianțe" a fost Congresul de la Verona din 1822, convocat în scopul înăbușirii revoluției din Spania. îndeplinind hotărîrea „Sfintei alianțe", armata franceză a invadat Spania, a înăbușit cu cruzime revoluția spaniolă și a restaurat puterea regală absolută. După Congresul de la Verona, puterea „Sfintei alianțe", care era sfîșiată de contradicții interne, începe să decadă. O lovitură zdrobitoare a dat „Sfintei alianțe" revoluția din 1830 din Franța, iar după revoluțiile din 1848—1849 „Sfînta alianță" s-a destrămat defi- nitiv. SHEHU Mehmet (n. 1913) — preșe- dintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Albania, membru al Biroului Politic al C.C. al Partidu- lui Muncii din Albania. A absolvit o școală tehnică cu specialitatea mecanica agricolă. Din tinerețe a participat la mișcarea revo- luționară. în timpul războiului na- țional-revoluționar al poporului spa- niol a luptat în cadrul brigăzii inter- naționale „Garibaldi". în 1937 a intrat în Partidul Comunist Spaniol, în 1942 s-a întors în Albania și a intrat în Partidul Comunist din Albania. Fiind comandant al unui detașament de partizani, a participat activ la lupta de eliberare națională a poporului albanez împotriva cotro- pitorilor italo-germani. în 1944 a fost ales membru al Consiliului anti- fascist de eliberare națională și a fost numit comandant al primei divizii a Armatei de eliberare națională. După eliberarea țării a fost numit locțiitor, iar din 1946 — șef al Marelui stat-major al Armatei albaneze. Din 1948 — vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și ministru al afacerilor interne. în iulie 1954 a fost numit președinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Albania. Din 1943 a fost membru supleant al C.C. al Partidului Comunist din Albania; în 1948 a fost ales membru al C.C., membru al Biroului Politic și secretar al Partidului Muncii din Albania. SIERRA LEONE — posesiune en- gleză în Africa de vest. Se învecinează cu Africa franceză de vest și cu Libe- ria. Suprafața: 72.300 km²; populația: peste 2.000.000 de locuitori (1955). Centrul administrativ: Freetown — este una dintre cele mai mari baze maritime militare engleze din Africa de vest. Sierra Leone este o țară agrară, înapoiată. Se cultivă orez, porumb, arachide, se extrage minereu de fier și de mangan, diamante, aur, care sînt exportate; se exportă de aseme- nea nuci de cocos. . SINDICALISM — vezi Anarho- sindicalism. SINDICATE — 1. organizații ale clasei muncitoare, apărute în cursul luptei duse de muncitori pentru apă- rarea intereselor lor, pentru îmbună- tățirea situației lor economice. Pri- mele sindicate (vezi Trade-unionurile britanice) au luat ființă la începutul secolului al XVIII-lea în Anglia, țara care a pășit înaintea celorlalte pe calea dezvoltării capitaliste; în S.U.A. ele au început să apară la începutul secolului al XlX-lea, în Franța la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, în Germania în 1848. Sindicatele au devenit în Occident organizații permanente și mai mult sau mai puțin importante într-o pe- rioadă cînd obiectivele revoluției burghezo-democratice erau, în linii mari, înfăptuite, iar cele ale revoluției socialiste nu erau încă de actualitate. Pe vremea aceea nu existau încă partide ale clasei muncitoare și, neavînd o orientare politică clară, sindicatele mergeau în majoritatea lor pe calea trade-unionistă, adică se limitau la apărarea intereselor eco- nomice imediate ale membrilor lor. Mai tîrziu, o dată cu începutul epocii imperialismului, sindicatele din Oc- cident au ajuns pe mîna reprezentan- ților „aristocrației muncitorești¹¹. Abia după Revoluția din Octombrie și sub influența ei au început să se formeze în Occident sindicate care uneau pe muncitori nu numai în vederea apă- C22 Sindicate rării intereselor lor economice ime- diate, dar și în vederea luptei poli- tice împotriva orînduirii capitaliste exploatatoare. După cel de-al doilea război mondial, s-au refăcut și s-au întărit sindicatele progresiste de masă în țările Europei centrale și de sud-est, în Franța (vezi Confederația generală a muncii), în Italia (vezi Confederația generală a muncii din Italia) etc. în țările coloniale și dependente ia o amploare tot mai mare lupta pentru crearea de organizații sindicale com- bative și pentru unitatea lor. Sindi- catele acestor țări mobilizează pe oamenii muncii la lupta pentru drep- turi democratice, pentru lichidarea discriminării rasiale, pentru eliberare națională. S-a întărit considerabil Confederația oamenilor muncii din America latină. Exprimînd interesele clasei muncitoare, aceste sindicate luptă împotriva reacțiunii, pentru independența națională a țărilor lor, pentru ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru pace, liber- tate și democrație. în lupta pentru întărirea unității internaționale, sin- dicatele democratice progresiste au repurtat o mare victorie. Lupta pentru unitatea mișcării sindicale mondiale a dus la sfîrșitul anului 1945 la crearea Federației Sindicale Mondiale. în țările capitaliste există o serie întreagă de sindicate a căror condu- cere a fost acaparată de lideri de dreapta, care ajută burgheziei să-și realizeze politica în mișcarea muncito- rească. După război aceste sindicate au creat Confederația internațională a sindicatelor libere. Trăsătura caracteristică a sindi- catelor din Rusia constă în aceea că ele au luat ființă după crearea partidului bolșevic și sub conducerea lui. Partidul a fost organizatorul și conducătorul ideologic al sindicatelor. Ele au luat naștere în perioada revo- luției din 1905 din comitetele de grevă, din Sovietele de deputați ai fabricilor și din comisiile de uzină. Printre cei dintîi care s-au unit în sindicate au fost metalurgiștii, pe- troliștii, textiliștii, tipografii, ceasor- nicarii, bijutierii și electromontorii. Pe atunci au apărut sindicate la Moscova, Petersburg, Nijni-Novgo- rod, laroslavl, Ivanovo-Voznesensk, Ekaterinoslav, Odesa și în alte orașe, în 1905 au fost create organizații intersindicale, așa-numitele Birouri centrale. în septembrie 1905 s-a ținut la Moscova prima Conferință a sindicatelor din întreaga Rusie, iar în februarie 1906 a avut loc la Pe- tersburg o a doua conferință. Creînd și susținînd sindicatele revo- luționare combative, capabile să lupte sub conducerea partidului pentru victoria dictaturii proletariatului, bolșevicii au luptat împotriva menșe- vicilor și teoriilor acestora despre „neutralitatea" sindicatelor. Sindicatele conduse de bolșevici au participat activ la pregătirea și la înfăptuirea Revoluției din Octom- brie. După victoria revoluției, sindica- tele au început să participe la puterea de stat, au devenit un sprijin al dictaturii proletariatului, o curea de transmisie între partid și mase, o școală a comunismului. Sindicatele sovietice cuprind peste 49.000.000 de membri (1957), adică aproape pe toți munci- torii și funcționarii din U.R.S.S. Toate organele sindicale de conducere sînt alese în mod democratic, prin vot secret. Sindicatele sovietice sînt orga- nizate după principiul locului de pro- ducție, pe baza centralismului demo- cratic. Organul suprem al sindicatelor din U.R.S.S. este congresul. Congresul alege Consiliul Central al Sindicate- lor din Uniunea Sovietică (vezi C.C.S. din U.R.S.S.) și Comisia de revizie. Organul suprem de conducere al sin- dicatului de ramură este congresul, care se întrunește o dată la doi ani. Congresul alege C.C. al sindicatului și comisia de revizie. Activitatea cu- rentă a sindicatului este condusă de Sinteză 623 un prezidiu ales de C.C. In întreprin- derile și instituțiile cu cel puțin 25 de membri de sindicat se alege în adunare generală pe termen de un an un comitet de fabrică, de uzină (de întreprindere) și o comisie de revizie. Acolo unde numărul membrilor de sindicat este mai mic de 25, se alege un organizator sindical. In ateliere se creează comitete de atelier, iar în serviciile și în direcțiile instituții- lor — birouri sindicale, alese pe ter- men de un an. Brigăzile, colectivele de muncitori care deservesc un lami- nor, un agregat, sectoare etc. for- mează grupe sindicale, care își aleg un organizator sindical, un delegat cu asigurările sociale, un organizator cultural și un inspector obștesc pentru protecția muncii. Sindicatele sovietice educă masele în spiritul patriotismului sovietic și al atitudinii comuniste față de muncă și proprietatea socială socialistă. Ele îndrumează energia creatoare a oa- menilor muncii spre întărirea disci- plinei în muncă și ridicarea producti- vității muncii și se îngrijesc neconte- nit de îmbunătățirea condițiilor mate- riale de trai ale muncitorilor și func- ționarilor. Sindicatele sovietice au dreptul de a propune candidați pentru orga- nele puterii de stat, au inițiativă legislativă în probleme de muncă și de condiții de trai. Sindicatele participă activ în toate domeniile vieții de stat, economice, sociale și culturale ale țării. Ele au gestiunea uriașelor fonduri ale asigu- rărilor sociale de stat. Toate proble- mele protecției și securității muncii au trecut în competența sindicatelor. Pentru studierea acestor probleme, C.C.S. din Uniunea Sovietică dispune de numeroase institute de cercetări științifice și laboratoare. în decembrie 1957 plenara C.C. al P.C.U.S. a dezbătut problema muncii sindicatelor din U.R.S.S. și le-a trasat sarcina de a-și îmbunătăți simțitor activitatea în lupta pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de trai ale muncitorilor și funcțio- narilor, de a-și spori rolul în lupta dusă de întregul popor pentru con- struirea comunismului în Uniunea Sovietică. Sindicatele sovietice luptă consecvent pentru unitatea mișcării sindicale mondiale. Sindicatele din țările de democrație populară activează sub conducerea partidelor comuniste și muncitorești și sînt orga- nizații de masă democratice și com- bative ale clasei muncitoare. Ele cuprind majoritatea muncitorilor și funcționarilor și sînt organizate după principiul locului de producție, pe baza centralismului democratic. Sindicatele iau parte activă la munca organelor de stat și economice. Ele organizează întrecerea socialistă între oamenii muncii, antrenîndu-i la luptă activă pentru dezvoltarea eco- nomiei naționale, și depun o muncă vastă pentru îmbunătățirea situației materiale și culturale a muncitorilor și funcționarilor. Sindicatele luptă activ pentru socialism, pentru pace, pentru unitatea mișcării sindicale mondiale. 2. Vezi Monopoluri capitaliste. SINGAPUR — posesiune a Marii Britanii în partea de sud-est a Asiei, care ocupă insula Singapur, precum și insula Crăciunului; suprafața: 742 km²; populația: 1.200.000 de locuitori (1955), chinezi, malaiezi. în aprilie 1957 a fost semnată convenția cu privire la acordarea, cu începere de la 1 ianuarie 1958, a autonomiei interne a Singapurului în cadrul Co- munității britanice a națiunilor. în baza acordului, Anglia continuă să se ocupe de relațiile externe ale Sin- gapurului și are dreptul să-și mențină trupele în bazele militare din Singa- pur. „SINHUA“ — vezi „China Nouă¹¹. SINTEZĂ — metodă de cercetare: examinarea obiectului în unitatea și legătura reciprocă a tuturor părților lui; metodă logică cu ajutorul căreia se îmbină într-un singur tot diferitele caractere ale unui lucru sau fenomen, 624 Sionism fapt în urma căruia acest fenomen apare ca un tot întreg. Alături de analiză, sinteza este un moment ne- cesar al cercetării științifice a oricărui fenomen al realității. SIONISM — curent naționalist apă- rut la sfîrșitul secolului al XlX-lea în rîndurile burgheziei evreiești din țările europene. La baza sionismului stă ideea unei „națiuni evreiești" unice, care ar cuprinde pe evreii din toate țările lumii. Această idee reacționară, in- consistentă din punct de vedere științific, este în contradicție cu inte- resele proletariatului evreiesc. Opu- nînd pe evrei popoarelor în mijlocul cărora trăiesc, sionismul, la fel ca și antisemitismul, încearcă să ațîțe vrajba între evrei și celelalte popoare, caută să obțină izolarea oamenilor muncii evrei, refuzul lor de a participa la miș- carea muncitorească și democratică generală. Propagînd ideea falsă a unității „intereselor naționale" ale tuturor evreilor, sionismul își pune ca sarcină să subordoneze interesele oa- menilor muncii evrei intereselor de clasă ale burgheziei evreiești. SIROKY Viliam (n.1902) — preșe- dintele guvernului Republicii Ceho- slovace, membru al Biroului Politic al C.C. al Partidului Comunist din Cehoslovacia. S-a născut într-o familie de munci- tori din orașul Bratislava. De meserie e feroviar. Este membru al Partidului Comunist din Cehoslovacia din mo- mentul înființării lui (1921). Membru al C.C. și membru âl Biroului Politic al C.C. al Partidului Comunist din Cehoslovacia din 1931. La Congresul al VH-lea al Internaționalei Comu- niste (1935) a fost ales membru su- pleant al Comitetului Executiv al Internaționalei Comuniste. în timpul ocupării Cehoslovaciei de către fas- ciștii germani, avînd muncă de partid ilegală în Slovacia, a fost arestat și condamnat la 14 ani închisoare. Nu cu mult înainte de eliberarea Slova- ciei de către Armata Sovietică a evadat din închisoare. In aprilie 1945 a fost numit vice- președinte al guvernului cehoslovac al Frontului național. Din 1950 pînă în 1953 a fost și ministru al afacerilor externe. In martie 1953 a fost nu- mit președinte al guvernului Ceho- slovaciei. Siroky este membru al C.C. și membru al Biroului Politic al C.C. al Partidului Comunist din Ceho- slovacia. în anii 1945—1953 a fost președinte al Partidului Comunist Slovac. SISTEMUL BIPARTID — sistem existent în unele țări capitaliste de alternare la putere a două mari par- tide politice care dețin o situație predominantă în viața politică ’ a acestor țări (în S.U.A. partidele repu- blican și democrat). Sistemul bipartid asigură menținerea puterii burgheziei indiferent care din aceste partide cîștigă în alegeri, creînd în același timp aparența unei „democrații" și a unei „lupte electorale". După cum a relevat K. Marx, burghezia se stră- duiește să-și eternizeze dominația „dînd puterea cu o mînă, ca s-o apuce imediat cu cealaltă". SISTEMUL DE LA VERSAILLES — sistemul imperialist de organizare a lumii după primul război mondial din 1914—1918, instituit de statele învingătoare —S.U.A., Anglia, Franța etc. la Conferința de pace de la Paris din 1919 — 1920. Victoria Revoluției din Octombrie din Rusia a rupt frontul imperialis- mului și a scindat lumea în sistemul imperialist și sistemul socialist. Pri- mul act al Statului sovietic a fost adoptarea Decretului asupra păcii, în care era enunțat programul sovietic de organizare postbelică. Sistemul de la Versailles, creat în condițiile crizei generale a capitalis- mului, a avut un caracter extrem de ostil Rusiei Sovietice. Creatorii lui au căutat să folosească acest sistem ca instrument împotriva Țării sovietice, au urmărit lichidarea Puterii sovie- tice, dezmembrarea și înrobirea colo- nială a Rusiei. Sistemul de la Versailles 625 La Conferința de la Paris pentru elaborarea tratatelor de pace cu ță- rile învinse — Germania, Austro-Un- garia, Bulgaria și Turcia — au parti- cipat 27 de state. Rolul principal și hotărîtor l-au jucat însă S.U.A., An- glia, Frânta și Italia, ai căror repre- zentanți au elaborat la consfătuiri secrete (așa-zisul „consiliu al celor patru“) principiile și documentele sis- temului de la Versailles, care consa- crau înfrîngerea Germaniei și a alia- ților ei în război, dezmembrarea im- periilor austro-ungar și turc, formarea unor noi state în Europa și în Orien- tul apropiat, precum și reîmpărțirea coloniilor în folosul țărilor Antantei. Principalul document a fost trata- tul de pace cu Germania, semnat la 28 iunie 1919 la Palatul din Versailles (de unde și denumirea sistemului). Potrivit acestui tratat, Germania restituia Franței Alsacia și Lorena, transfera în proprietatea ei pentru 15 ani minele de cărbuni din regiunea Saar și demilitariza Renania. Ținu- turile Eupen și Malmedy, precum și teritoriul Moresnet au trecut în urma unui plebiscit la Belgia, Schleswig — la Danemarca; Klaipeda (Memel) s-a despărțit de Germania și ulterior a trecut la Lituania. O parte din teri- toriile poloneze cotropite în trecut de Germania au trecut la statul polonez reconstituit. Danzigul a fost procla- mat „oraș liber“ sub „protecția“ Ligii Națiunilor. Germania s-a obligat să recunoască independența și inviola- bilitatea următoarelor state nou for- mate: Cehoslovacia, Austria, Polo- nia, Finlanda. I se interzicea să aibă o armată mai mare de 100.000 de oameni, să introducă serviciul militar obligator etc. Germania se obliga să plătească reparații de război și se re- cunoștea vinovată de provocarea răz- boiului. Coloniile ei au fost împărțite între Anglia, Franța, Belgia și Japo- nia. După tratatul de la Versailles cu Germania, s-au încheiat tratate cu foștii ei aliați. Potrivit tratatului de la Saint-Germain, semnat la 10 sep- tembrie 1919, Austria a cedat Ita- liei o parte din regiunile Craina și Carintia și Tirolul de sud. Teritoriile slave din sudul Austriei (Carintia sud-estică, Știria și Dalmația) s-au unit cu Muntenegru și Serbia într-un singur stat — Iugoslavia. Galiția a trecut la Polonia, iar Bucovina la Romînia. Prin tratatul de la Trianon (semnat la 4 iunie 1920) de Ungaria s-au des- părțit aproape 70% din teritoriile ei. Transilvania și Banatul au trecut la Romînia, Ucraina transcarpatică și Slovacia — la Cehia. Croația și Slo- venia au trecut la Iugoslavia. Austria a primit regiunea Burgenland. Tratatul de la Neuilly (semnat la 27 noiembrie 1919) stabilea despărțirea Traciei de Bulgaria în favoarea Gre- ciei. Bulgaria a predat flota ei învingă- torilor și a fost lipsită de ieșire la Marea Egee. Prin tratatul de la Sevres semnat la 10 august 1920 imperiul turc a pierdut ³/₄ din teritoriul lui. Aliații Germaniei au fost obligați să-și limiteze înarmările și să plă- tească reparații. Sistemul de la Versailles a fost completat cu hotărîrile Conferinței de la Washington. Acest sistem a fixat raportul de forțe care s-a creat după primul război mondial între marile puteri imperialiste. Instrumentul des- tinat să consfințească rolul conducă- tor al S.U.A., Angliei și Franței în lumea postbelică a fost Liga Națiu- nilor, creată după un proiect ameri- can. Sistemul mandatelor instituit prin tratatul de la Versailles n-a servit decît pentru camuflarea politicii co- loniale a statelor imperialiste. Sistemul de la Versailles n-a fost și nici nu putea fi trainic. Una din cauzele hotărîtoare ale eșecului său a fost ignorarea importanței internațio- nale a Statului sovietic, caracterul antisovietic al întregului sistem. Pu- terile Antantei n-au făcut nimic pen- tru o adevărată lichidare a militaris- mului german, deoarece urmăreau să 40 626 Sistemul etalonului aur folosească Germania ca principală forță de șoc împotriva Rusiei Sovie- tice. Monopolurile S.U.A. au investit în economia Germaniei capitaluri imense (vezi „Planul Dawes'', „Planul Young"), care au permis militariști- lor germani să refacă rapid potenția- lul militar al țării. In același timp imperialiștii englezi, căutînd să slă- bească pozițiile Franței în Europa, sprijineau tendințele revanșarde exis- tente în Germania, încurajînd viola- rea de către Germania a tratatului de la Versailles. După venirea lui Hitler la putere, Germania a pășit pe calea agresiunii directe și a lichidării prin forță a sis- temului de la Versailles. Înl935,prin- tr-un act unilateral, Germania s-a eliberat de îngrădirile militare navale și aeriene, iar în 1936 a introdus trupe în zona renană demilitarizată. Politica de încurajare a agresiunii dusă de cercurile guvernante ale pu- terilor occidentale a permis Germaniei să săvîrșească noi acte de agresiune și să lichideze definitiv sistemul de la Versailles. In 1938 trupele fasciste au ocupat Austria, în 1939 — Ceho- slovacia. Fascismul german în Europa și imperialismul japonez în Orient au dezlănțuit al doilea război mondial. SISTEMUL ETALONULUI AUR - formă de organizare a circulației mo- netare în țările capitaliste; în acest sistem exista convertibilitatea banc- notelor în aur în conformitate cu con- ținutul aur al unității monetare. în condițiile sistemului aur al cir- culației monetare, bancnotele aveau aceeași circulație cu monedele de aur. Prin dezvoltarea capitalismului are loc o relativă reducere a cantității de aur aflate în circulație. Statele capi- taliste au pășit pe calea creării rezer- velor de aur în vederea consolidării po- zițiilor lor în comerțul exterior, în vederea acaparării de noi piețe, în vederea pregătirii și ducerii războaie- lor. Ca urmare a primului război mon- dial, din cauza uriașelor cheltuieli mi- litare, în majoritatea țărilor capita- liste etalonul aur a fost desființat. Monedele de aur au fost retrase din circulație, iar convertibilitatea^banc- notelor în aur a fost oprită. în pe- rioada stabilizării relative a capita- lismului, etalonul aur a fost temporar introdus într-o formă redusă. Mone- zile de aur nu erau puse în circulație, iar banii se schimbau fie în lingouri de aur (de pildă în Anglia și Franța), fie în valută străină convertibilă în aur (de pildă în Italia și Germania). Criza economică mondială din 1929 — 1933 a dus la prăbușirea și a acestor forme de etalon aur și el a fost defi- nitiv desființat în toate țările capita- liste (în S.U.A. în 1933). SISTEM MAJORITAR - sistem electoral practicat într-o serie de țări capitaliste. La acest sistem nu se iau în calcul decît voturile date candida- tului (sau candidaților) partidului care a obținut în circumscripția res- pectivă majoritatea voturilor, într-o serie de țări fiind suficientă chiar și majoritatea relativă. Partidul sau partidele care au întrunit în circum- scripție minoritatea voturilor nu sînt de loc reprezentate în parlament. In sistemul majoritar, rezultatele alege- rilor nu corespund de loc raportului real de forțe dintre partidele politice ale țării respective. Această situație devine deosebit de clară atunci cînd sistemul majoritar este completat prin formarea de blocuri ale partide- lor burgheze, îndreptate împotriva partidelor comuniste. SISTEMUL MANDATELOR - re- gim special, instituit după primul răz- boi mondial, de dominație colonială a puterilor Antantei asupra fostelor colonii germane și posesiuni turce. Potrivit statutului Ligii Națiuni- lor, fostele colonii germane din Africa și Oceanul Pacific, precum și posesiu- nile Turciei din Orientul apropiat au trecut sub administrația uneia dintre puterile învingătoare, care a primit în acest sens un mandat din partea Ligii Națiunilor. Sistemul mandatelor prevedea trei tipuri de teritorii sub mandat. Teritoriile de sub mandat de tip „N" (Siria și Libanul, Palestina, Sniith ¹ 627 Mesopotamia, cuprinzînd actualul Irac și Iordania) au fost recunoscute independente, fiind însă puse sub „îndrumarea" puterii mandatare.Man- datele de tip „B“ (Togo, Camerun, Tanganica, Ruanda-Urundi) au fost puse sub administrația puterilor mandatare, iar mandatele de tip „C“ (Africa germană de sud-vest și insu- lele din Oceanul Pacific) urmau să fie administrate de puterea mandatară ca parte integrantă a teritoriului său. Imperiul britanic a primit mandate asupra Palestinei, Transiordaniei, tra- cului, a unei părți din Camerun și Togo, Tanganica, Africa de sud-vest și asupra mai multor insule din Ocea- nul Pacific; Franța — asupra Siriei, Libanului și a unei părți din Togo și Camerun; Belgia — asupra terito- riului Ruanda-Urundi din Africa; iar Japonia — asupra insulelor Caro- line, Mariane și Marshall din Oceanul Pacific. Sistemul mandatelor nu a fost decît o formă camuflată de extindere a po- sesiunilor coloniale ale puterilor im- perialiste învingătoare pe socoteala țărilor învinse. Puterile mandatare au instaurat pe teritoriile sub mandat un regim colonial. Avîntul pe care l-a luat în timpul celui de-al doilea război mondial lupta de eliberare națională a popoarelor asuprite a dus la des- ființarea sistemului mandatelor. Pen- tru administrarea unora dintre fos- tele teritorii sub mandat, O.N.U. a introdus un sistem de tutelă (vezi Tutela internațională). SISTEMUL TAYLOR — una dintre cele mai rapace metode de intensifi- care a exploatării muncitorilor de că- tre capitaliști, sistem „științific" de stoarcere a sudorii, denumit după numele autorului lui — inginerul ame- rican F. Taylor. Acest sistem constă în stabilirea unor norme de lucru ne- obișnuit de mari, calculate pentru re- cordmani. Dacă depășește norma sta- bilită, muncitorul primește un neîn- semnat adaos la salariul zilnic — un premiu. Munca muncitorilor care nu îndeplinesc normele este plătită după tarife foarte reduse. SKYDDSKAR — organizație mili- tară reacționară din Finlanda, creată în 1917 — 1918 de burghezia finlan- deză în scopul reprimării mișcării re- voluționare. Skyddskarul a fost rea- zemul fascismului în Finlanda. Deta- șamentele Skyddskarului au partici- pat activ la toate actele de agresiune îndreptate împotriva Uniunii Sovie- tice: la incursiunile finlandezilor albi pe teritoriul sovietic în 1921 — 1922, la războaiele împotriva U.R.S.S. în 1939 — 1940 și 1941 — 1944. Skyddska- rul, ca și alte organizații fasciste, a fost dizolvat conform condițiilor ar- mistițiului din 19 septembrie 1944. SMITH Adam (1723-1790) - eco- nomist englez de seamă, unul dintre întemeietorii economiei politice cla- sice burgheze. S-a născut în Scoția, în familia unui mic funcționar de poștă. A absolvit școala superioară. Din 1748 a ținut prelegeri la Edin- burgh; în 1751 a fost invitat la Uni- versitatea din Glasgow, unde mai tîrziu a deținut catedra de filozofie morală. în 1776 și-a publicat prin- cipala lucrare — „Studiu asupra na- turii și cauzelor avuției națiunilor". Smith a stabilit că izvor al valorii este orice muncă, indiferent de ra- mura de producție în care ar fi chel- tuită. Adam Smith s-a apropiat de înțelegerea izvorului plusvalorii. El a enunțat ideea profundă că profitul capitalist și renta funciară reprezintă o reținere din produsul creat prin munca muncitorului. Relevînd meritele lui Smith în dez- voltarea economiei politice, K. Marx a dezvăluit în același timp mărginirea burgheză, caracterul contradictoriu și inconsecvent al concepțiilor lui. în concepția lui Smith, ca și în concep- țiile celorlalți economiști clasici bur- ghezi, elemente de economie politică științifică se împleteau cu multe teze greșite. Așa, de pildă, Smith afirma că întregul capital acumulat ar fi chel- tuit de capitaliști numai pentru sala- riile muncitorilor. Această teză și al- 40* 628 Social-democrație tele de acest fel au fost folosite de economiștii vulgari burghezi în scopul apărării ideologice a capitalismului. SOCIAL-DEMOCRAȚIE - curent politic în mișcarea muncitorească apă- rut în urma creării partidelor social- democrate din Internaționala a 11-a. în prima perioadă a activității lor, partidele social-democrate au avut un rol pozitiv, răspîndind ideile socia- lismului în rîndurile maselor largi muncitorești și contribuind la forma- rea de organizații de masă ale clasei muncitoare. Dar încă înaintea pri- mului război mondial, partidele so- cial-democrate, cu excepția Partidu- lui muncitoresc soci al-democrat (bol- șevic) din Rusia, au pășit pe calea oportunismului. Conducătorii și teore- ticienii social-democrației, negînd re- voluția proletară și dictatura prole- tariatului, au dus o politică de colabo- rare de clasă cu burghezia, în urma căreia interesele proletariatului au fost subordonate intereselor burghe- ziei. în timpul primului război mondial imperialist, partidele social-democrate au trecut pe față de partea burghe- ziei din țările lor: oportuniștii s-au transformat în social-șoviniști (vezi Social-șovinism). Partidul bolșevic a dus, sub lozinca transformării războ- iului imperialist în război civil, o luptă consecventă și intransigentă îm- potriva războiului imperialist, împo- triva social-șoviniștilor și a centriș- tilor. După Revoluția din Octombrie, liderii de dreapta ai partidelor social- democrate s-au ridicat împotriva Uniunii Sovietice și a comunismului (vezi Socialiști de dreapta). După cel de-al doilea război mon- dial, partidele social-democrate din țările care au pășit pe calea dezvol- tării socialiste s-au unit cu partidele comuniste pe baza marxism-leninis- mului. în 1953, partidele social-democrate și laburiste din 36 de țări capitaliste numărau în rîndurile lor 10.000.000 de membri. Mulți social-democrați se pronunță pentru lupta activă împo- triva primejdiei de război și a milita- rismului, pentru apropierea de parti- dele comuniste, pentru unitatea miș- cării muncitorești. SOCIALISM — prima fază, infe- rioară, a formației social-economice comuniste, care ia locul capitalismu- lui (vezi Comunism). încercări de a crea o teorie socia- listă au fost făcute și în perioada care a precedat lui Marx. Dar toate aceste teorii au fost neștiințifice, utopice (vezi Socialism utopic, Saint-Simon, Owcn, Fourier), deoarece autorii lor nu înțelegeau rolul istoric al proleta- riatului și trăgeau concluzia cu pri- vire la transformarea socialistă nu din analiza legilor sociale obiective, ci din considerații abstracte asupra faptului că ar fi de dorit și ar fi util să se treacă la societatea socialistă. Numai K. Marx și F. Engels au creat teoria socialismului științific, arătînd că ine- vitabilitatea socialismului este deter- minată de dezvoltarea contradicțiilor de neîmpăcat ale societății capitaliste, că numai proletariatul, în alianță cu țărănimea, va răsturna, pe cale re- voluționară, puterea capitaliștilor și va construi societatea socialistă. V. I. Lenin a dezvoltat teoria socialis- mului științific, dovedind posibilitatea victoriei revoluției socialiste și a con- struirii socialismului la început în cîteva țări capitaliste, sau chiar într-o singură țară capitalistă, luată aparte. Sub conducerea partidului comunist, înarmat cu teoria socialismului știin- țific, proletariatul din Rusia, în alianță cu țărănimea muncitoare, a înfăptuit revoluția socialistă victo- rioasă și a construit socialismul. După cel de-al doilea război mondial, pe calea dezvoltării socialiste au pășit popoarele dintr-o serie de țări din Europa și Asia. Populația țărilor so- cialiste depășește în prezent 950 mi- lioane de oameni. în opoziție cu capitalismul, a cărui bază economică este proprietatea pri- vată, baza economică a socialismului o formează proprietatea socială socia- listă asupra mijloacelor de produc- Socialism 629 ție. în socialism există două forme de proprietate socială: proprietatea de stat (bun al întregului popor) și pro- prietatea cooperatist-colhoznică (pro- prietatea colhozurilor și a uniunilor cooperatiste). Pe baza proprietății so- ciale se creează noi relații de produc- ție între oameni, relații de colaborare tovărășească și de ajutor reciproc so- cialist. La fel ca în socialism, și în comunism proprietatea socială asu- pra mijloacelor de producție presu- pune existența proprietății personale individuale asupra articolelor de con- sum, pe care oamenii muncii le obțin în cantități tot mai mari datorită creșterii rapide a producției. întreaga viață economică a socie- tății socialiste este dirijată prin pla- nul economic de stat. Pe baza pro- prietății sociale, are loc o creștere a forțelor de producție ale societății fără precedent în istorie prin ritmul și prin posibilitățile sale nemărginite. Economia socialistă se dezvoltă în direcția satisfacerii tot mai depline a nevoilor materiale și culturale ale tuturor membrilor societății, în direc- ția creșterii și perfecționării continue a producției pe baza tehnicii celei mai înalte. Dezvoltarea economiei na- ționale socialiste se desfășoară pe baza creșterii cu precădere a producției mijloacelor de producție. Întrucît în socialism este lichidată proprietatea privată, nu există clase exploatatoare, nu există exploatare, societatea este formată din clase prie- tene — clasa muncitoare, țărănimea colhoznică și pătura socială a intelec- tualității. Deosebirile esențiale dintre clasa muncitorilor și cea a țăranilor, dintre oamenii muncii intelectuale și oamenii muncii fizice se șterg treptat, pe măsură ce societatea înaintează spre comunism. în socialism, munca omului, aptitudinile sale personale de- termină locul său în societate. Munca, care este o datorie și o chestiune de onoare pentru fiecare cetățean capa- bil de muncă, devine în societatea socialistă izvorul de dezvoîtare a tu- turor aptitudinilor fizice și spirituale ale omului. Principiul repartiției după muncă aplicat în socialism ține seama în mod just, în condițiile primei faze a societății comuniste, de interesele personale și de cele sociale ale oame- nilor muncii. Baza politică a societății socialiste o formează statul dictaturii proleta- riatului, care este principalul instru- ment al construirii socialismului și comunismului. Statul socialist este un stat cu adevărat democratic, care acordă tuturor oamenilor muncii cele mai largi posibilități de a participa la conducerea statului. Forța îndru- mătoare a societății socialiste este partidul clasei muncitoare, care se conduce după teoria marxist-leni- nistă. Procesul trecerii de la capitalism la socialism este extrem de complex, de variat și, în condiții istorice con- crete diferite, se desfășoară în forme diferite. Fiecare națiune care pășește spre socialism va aduce un specific într-o formă sau alta a democrației, într-o varietate sau alta a dictaturii proletariatului, într-un ritm sau altul al transformărilor socialiste ale dife- ritelor laturi ale vieții sociale. Dar, cu toată importanța particularități- lor naționale, procesul revoluției so- cialiste și al construcției socialiste se bazează pe o serie de legi principale, proprii tuturor țărilor care pășesc pe calea socialismului (conducerea oame- nilor muncii de către clasa muncitoare, al cărei nucleu este partidul marxist- leninist, în înfăptuirea într-o formă sau alta a revoluției proletare și în instaurarea într-o formă sau alta a dictaturii proletariatului; alianța cla- sei muncitoare cu masele principale ale țărănimii și alte pături ale oame- nilor muncii; înlocuirea proprietății capitaliste prin proprietatea socia- listă; transformarea socialistă a agri- culturii ; dezvoltarea, planificată a eco- nomiei naționale; înfăptuirea revo- luției socialiste în domeniul ideolo- giei și al culturii; lichidarea asupririi naționale; apărarea cuceririlor socia- lismului împotriva tentativelor duș- 630 Socialism, de catedră manilor externi și interni; înfăptuirea politicii internaționalismului prole- tar). SOCIALISM DE CATEDRĂ - de- numire dată în sens ironic unui cu- rent existent printre profesorii și eco- nomiștii burghezi care, speculînd fra- zeologia socialistă, propovăduiau de la catedrele universitare „teorii*⁴ apo- logetice despre integrarea pașnică a capitalismului în socialism. O carac- teristică a acestui curent este înlocui- rea cercetării economice prin rațio- namente idealist-reacționare despre țeluri morale, norme de drept etc. Socialismul de catedră a cunoscut cea mai mare răspîndire la sfîrșitul seco- lului al XlX-lea — începutul secolu- lui al XX-lea în Germania, unde re- prezentanții lui (Brentano, Sombart, Schmoller) se străduiau să denatureze marxismul și să-1 adapteze intereselor burgheziei. O varietate a socialismu- lui de catedră a fost în Rusia așa-nu- mitul „marxism legal", „SOCIALISM POLIȚIENESC⁴⁴ - vezi Zubatovism. SOCIALISM UTOPIC - teorii so- cialiste care construiau planuri de reorganizare a societății rupte de con- dițiile vieții reale și de lupta de clasă. Socialismul utopic a apărut în pe- rioada descompunerii feudalismului, cînd lupta de clasă a proletariatului nu era suficient de dezvoltată, cînd proletariatul nu putea încă să acțio- neze ca o forță politică independentă. De aceea propovăduirea socialismului avea în acel timp un caracter utopic, adică de vis, irealizabil. Socialiștii utopici au fost idealiști în problemele dezvoltării sociale și n-au putut să înțeleagă rolul istoric al proletariatu- lui ca forță hotărîtoare, capabilă să reorganizeze societatea pe baze socia- liste. De aceea ei negau activitatea politică, în special cea revoluționară, și se adresau cu proiectele lor de transformare a vieții sociale tuturor claselor, cu deosebire claselor domi- nante. Ideile socialismului utopic au fost dezvoltate pentru prima oară în cartea gînditorului englez T. Morus (1478 — 1535) „Utopia⁴⁴ și în cartea comunistului utopic italian T. Cam- panella (1568 — 1639) „Cetatea Soare- lui⁴⁴. Reprezentanți de seamă ai socia- lismului utopic la începutul secolului al XlX-lea au fost Saint-Simon, Fou- fier și Owen. Meritul acestor gînditori constă în critica aspră, necruțătoare a contradicțiilor capitalismului, în simpatia fierbinte față de masele mun- citoare asuprite, în dorința sinceră de a găsi calea spre o orînduire nouă, dreaptă, într-o serie de ipoteze ge- niale cu privire la structura viitoarei societăți socialiste. Teoriile lor socia- liste au constituit unul dintre izvoa- rele teoretice ale marxismului. în Rusia ideile socialismului utopic au fost elaborate de democrații-revo- luționari Belinski, Dobroliubov, Cer- nîșevski și alții. Teoriile lor se deose- besc de ideile socialiștilor utopici din Europa occidentală prin democratis- mul revoluționar consecvent, prin res- pingerea hotărîtă a propagandei paș- nice ca mijloc de înfăptuire a idealu- rilor socialiste. Democrații-revolu- ționari considerau că numai masele muncitoare sînt profund interesate în înlocuirea vechii societăți printr-una nouă și de aceea numai pe ele se poate conta ca pe o forță reală în lupta pen- tru transformarea socialistă a socie- tății. Dar, datorită stării de înapoiere a Rusiei țariste, nici ei n-au putut să se ridice pînă la înțelegerea rolului istoric al proletariatului, adică n-au putut să creeze o teorie a socialismu- lui științific. Numai K. Marx și F. Engels, care au demonstrat că socialismul nu este născocirea unor visători, ci un rezul- tat necesar, decurgînd din dezvoltarea societății, a luptei de clasă a proleta- riatului, au transformat socialismul din utopie într-o teorie științifică (vezi Socialism ). SOCIALIȘTI DE DREAPTA - li- deri reformiști ai partidelor socialiste într-o serie de țări capitaliste. Principala bază socială a socialiști- lor de dreapta o constituie „aristocra- ția muncitorească", coruptă de oligar- Socialiștii ev oluționari 631 hia financiară grație profiturilor mo- nopoliste. în Anglia, în Franța, în Țările Scandinave și în alte țări, bi- rocrația muncitorească — numerosul aparat salariat al sindicatelor, coope- rativelor și al partidului — este și el un suport al socialiștilor de dreapta, iar acolo unde aceștia participă la guvern se mai adaugă funcționarii aparatului administrativ, ai întreprin- derilor de stat etc. Din punct de vedere ideologic, so- cialiștii de dreapta sînt urmașii lide- rilor oportuniști ai Internaționalei a Il-a. Ducîndu-și concepțiile revizio- niste pînă la ultimele consecințe lo- gice, socialiștii de dreapta au procla- mat învățătura lui Marx drept „înve- chită“ și încearcă s-o înlocuiască prin teorii antiștiințifice despre „socialism democratic⁴⁴, despre „integrare paș- nică a capitalismului în socialism⁴⁴ etc. Ei neagă dictatura proletariatu- lui și propovăduiesc „împăcarea⁴⁴ cla- selor și „colaborarea⁴⁴ între proleta- riat și burghezie în opera de transfor- mare socială a societății. Deși sînt conducătorii unei serii în- tregi de partide socialiste, ei propovă- duiesc concepții opuse celor ale socia- lismului științific și nu sînt în stare să-și formuleze clar programul politic. Cînd ajung la putere, socialiștii de dreapta nu se ating de rînduielile capitaliste, prin care sînt exploatați și asupriți oamenii muncii, ci se limi- tează la reforme mărunte în cadrul modului de producție capitalist. Prin ideologia lor, socialiștii de dreapta întîrzie procesul istoric de revoluționare, a proletariatului, iar prin activitatea lor practică îl slăbesc din punct de vedere politic și organi- zatoric. în 1949 socialiștii de dreapta au izbutit să determine sindicatele americane, engleze, olandeze și scan- dinave să iasă din Federația Sindicală Mondială și și-au creat un centru sin- dical propriu — Confederația interna- țională a sindicatelor libere. în 1951 ei au înființat o asociație internațio- nală proprie — „Internaționala socia- Hs ta • în numeroase partide socialiste crește în ultimii ani numărul partiza- nilor unității de acțiune cu partidele comuniste și ai unirii tuturor forțelor clasei muncitoare — principala condi- ție a succesului în lupta pentru demo- crație și progres social; crește numă- rul celor ce luptă contra primejdiei de război și a ofensivei monopolurilor împotriva nivelului de trai al oame- nilor muncii. Un mare număr de organizații și de activiști ai Partidului laburist englez, ai Partidului social-democrat din Re- publica Federală Germană, ai Parti- dului socialist francez, ai Partidului muncitoresc norvegian ș.a. se pro- nunță pentru îmbunătățirea relațiilor dintre țările lor și Uniunea Sovietică și celelalte țări ale lagărului socialist și luptă împotriva remilitarizării Ger- maniei occidentale și pentru unele măsuri progresiste în propriile lor țări. SOCIALIȘTI-REVOLUTIONARI - partid mic-burghez apărut la începu- tul secolului al XX-lea în Rusia, în urma unificării diferitelor grupuri na- rodnice. Programul adoptat în 1905 la primul congres al acestui partid reprezenta un amestec de idei ale narodnicismului liberal și de diferite teze ale oportunismului vest-european (vezi Revizionism). Socialiștii-revolu- ționari au formulat un program agrar în care propuneau să se împartă pă- mîntul între țărani fără să se atingă proprietatea privată asupra mijloace- lor de producție și menținîndu-se ca- pitalismul. Ei erau adversari ai mar- xism-leninismului, se ridicau împotri- va rolului conducător al clasei mun- citoare în revoluție. Tactica terorii in- dividuale propovăduită de ei aducea mari prejudicii mișcării revoluționare. în anii reacțiunii (1908 — 1912) vîr- furile conducătoare ale socialiștilor-re- voluționari au început să alunece spre liberalismul cadet. în perioada Revo- luției din februarie 1917, socialiștii- revoluționari au susținut în fel și chip menținerea capitalismului în Rusia, au dus împreună cu menșevicii o po- 632 Social-șovinism litică împăciuitoristă față de Guver- nul provizoriu burghezo-moșicresc. în vara anului 1917, din partidul socia- liștilor-revoluționari s-a desprins aripa lui stînga, care, în decembrie 1917, s-a constituit într-un partid indepen- dent al socialiștilor-revoluționari „de stînga“. Tinzînd să-și mențină influ- ența asupra maselor țărănești, socia- liștii-revoluționari „de stînga“, care exprimau interesele chiaburimii, au recunoscut Puterea sovietică, dar pe măsura desfășurării luptei de clasă la sate au devenit organizatori ai re- beliunilor chiaburești. în anii războiului civil, socialiștii- revoluționari au participat la complo- turile contrarevoluționare, au organi- zat asasinarea lui Volodarski și Urițki și au săvîrșit un atentat criminal la viața lui V. I. Lenin. Emigranții albi socialiști-revoluționari au participat împreună cu menșevicii și cu monar- hiștii la intervenția antisovietică și la alte acțiuni dușmănoase față de Rusia Sovietică. SOCIAL-ȘOVINISM - curent na- ționalist în mișcarea muncitorească internațională, apărut în timpul pri- mului război mondial, din 1914-1918, și care a lansat ideea „apărării pa- triei burgheze". V. I. Lenin a relevat faptul că social-șoviniștii sînt „socia- liști în vorbe și șoviniști în fapte". Trădarea de către partidele oficiale ale Internaționalei a Il-a a cauzei clasei muncitoare n-a fost întîmplă- toare. încă înainte de război, aceste partide au fost infectate de virusul oportunismului, care în timpul războ- iului s-a manifestat sub forma social- șovinismului. Social-șoviniștii — re- prezentanții oficiali ai Internaționalei a Il-a —, între care și menșevicii ruși, repetînd minciuna burgheziei, negau caracterul imperialist al răz- boiului din 1914—1918 și chemau la o alianță între burghezie și proleta- riat în interiorul țării, la război împo- triva altor popoare. în parlamentele ambelor coaliții beligerante, social- șoviniștii au votat pentru credite de război, mulți dintre ei devenind mi- niștri în guvernele imperialiste. SOCIETATEA FAB1ENILOR - organizație reformistă din Anglia, în- temeiată în 1884 de un grup de inte- lectuali burghezi; face parte din par- tidul laburist. Societatea a fost denu- mită de organizatorii ei după numele conducătorului de oști roman Fabius Cunctator („încetinitorul"), cunoscut prin tactica lui de expectativă, prin eschivarea de la lupte decisive. Fa- bienii propovăduiesc colaborarea în- tre clasa muncitoare și burghezie, res- ping în mod hotărît lupta de clasă și acțiunile revoluționare ale maselor populare. Mulți conducători ai parti- dului laburist din Anglia, între care Attlee, Morrison, Morgan Phillips, sînt membri ai Societății fabienilor. SOCIETATEA UNIONALĂ PEN- TRU RĂSPÎNDIREA CUNOȘTIN- ȚELOR POLITICE ȘI ȘTIINȚIFICE — organizație obștească voluntară cu caracter științific-educativ a intelec- tualității sovietice, înființată în iulie 1947 din inițiativa unor cunoscuți oameni de știință și activiști pe tărîm social-politic. Principala activitate a societății este propagarea prin confe- rințe și presă a cunoștințelor din do- meniul istoriei, filozofiei, economiei politice, politicii externe și interne a U.R.S.S., a problemelor de știință, tehnică, literatură și artă. Pături largi de intelectuali sovietici, inovatori din industrie și din satul colhoznic depun activitate în cadrul acestei societăți. Societatea organizează în fiecare an peste 1.000.000 de conferințe pe dife- rite teme de știință, editează revistele „Nauka i Jizn" („Știința și viața"), „Mejdunarodnaia jizn" („Viața in- ternațională") și stenograme ale unor conferințe publice. în toate republicile unionale există societăți republicane, iar în regiuni, ținuturi, republici autonome și orașe filiale ale societății unionale. SOCIETĂȚI PE ACȚIUNI - în con- dițiile capitalismului, mari întreprin- deri al căror capital este format din cotele-părți ale acționarilor. Profitul Sokolovski 633 societății pe acțiuni se împarte între acționarii ei în raport cu numărul acțiunilor pe care-1 dețin. Formal, organul suprem al socie- tății pe acțiuni este adunarea gene- rală a acționarilor, care alege consi- liul de administrație și ia hotărîri în principalele probleme ale activității societății. Dar numărul de voturi la adunare se stabilește în funcție de numărul acțiunilor pe care le dețin diverșii acționari. De aceea stăpînii efectivi ai societății pe acțiuni sînt de obicei grupurile de mari capitaliști, strîns legate de bănci, care posedă așa-zisul pachet de control al acțiu- nilor, adică un număr de acțiuni care le asigură o influență decisivă în so- cietatea pe acțiuni și partea leului din veniturile acesteia (vezi Dividend). Intrucît o anumită parte de acțiuni revine unor acționari mici și mijlocii, lipsiți de posibilitatea de a exercita vreo influență asupra mersului aface- rilor, societatea pe acțiuni este o formă prin care marele capital își sub- ordonează și folosește pentru scopu- rile sale mijloacele acționarilor mici și mijlocii. Crearea societăților pe ac- țiuni și lărgirea activității lor contri- buie la centralizarea capitalului și la concentrarea producției. Sub acest raport o mare importanță are folosi- rea sistemului participațiilor, în care „societatea-mamă“ apare ca fondator și proprietar al pachetului de control al acțiunilor societăților „filiale". Un conținut principial diferit au avut societățile pe acțiuni (asociațiile cu participație) care s-au format în U.R.S.S. în prima perioadă a noii politici economice (n.e.p.). Aceste so- cietăți pe acțiuni erau folosite ca o formă de cooperare a departamentelor economice în vederea organizării în comun a diferitelor întreprinderi. Au existat de asemenea societăți pe ac- țiuni sub formă de întreprinderi mixte cu participarea capitalului privat, însă sub conducerea Statului sovietic. O dată cu dezvoltarea economiei so- cialiste, cu consolidarea formelor so- cialiste de economie și cu lichidarea elementelor capitaliste, societățile pe acțiuni au fost transformate în trus- turi, organizații comerciale etc. SOCIOLOGIE — știința despre so- cietate și despre legile ei de dezvol- tare. In istoria filozofici, înainte de Marx și Engels au existat repetate încercări de a crea o teorie a.dezvol- tării sociale, dar toate aceste încercări erau inconsistente din punct de ve- dere științific, deoarece aveau o bază filozofică falsă, idealistă. Sociologii din perioada dinaintea lui Marx con- siderau că baza dezvoltării societății o constituie nu modul de producție a bunurilor materiale, ci ideile, teoriile, părerile, gusturile oamenilor. Repre- zentanții claselor dominante încercau în teoriile lor să fundamenteze „ca- racterul echitabil" al dominației ex- ploatatorilor și al asupririi maselor muncitoare. Sociologia burgheză con- temporană propovăduiește rasismul și inegalitatea între națiuni, teoriile cos- mopolite ale desființării suveranității naționale a popoarelor. Un loc deose- bit în sociologia burgheză contempo- rană îl ocupă propovăduirea teoriei malthusianiste reacționare a popula- ției (vezi Malthusianism). Adevărata știință despre societate și despre legile ei de dezvoltare — ma- terialismul istoric — a fost creată de Marx și Engels. SOFISTICĂ — folosirea premedi- tată a unor argumente false; subter- fugii verbale care induc în eroare. Atît în știință cît și în politică, so- fistica joacă un rol reacționar. SOKOLOVSKI Vasilii Danilovici (n. 1897) — mareșal al Uniunii Sovie- tice. S-a născut în satul Kozliki, din județul Belostok, gubernia Grodno. A început serviciul în Armata Sovie- tică în 1918. în 1921 a absolvit aca- demia militară a Statului-major al Armatei Roșii muncitorești-țărănești. La începutul Marelui Război pentru Apărarea Patriei a fost șef al statului- major al Frontului de vest, iar din 1943 comandant al trupelor acestui front. în 1944 a fost șef al statului- 634 Solipsism major al Frontului I ucrainean, iar în 1945 locțiitor al comandantului Frontului 1 bielorus. Sub conducerea lui, a fost elaborată și s-a desfășurat operația de la Smolensk din 1943; el a luat parte la pregătirea și desfășu- rarea operației de la Berlin și a unei serii de alte operații în timpul Mare- lui Război pentru Apărarea Patriei. După victoria asupra Germaniei, a fost comandant al grupului de trupe sovietice și șef al administrației mili- tare sovietice din Germania. Din 1949 — locțiitor al ministrului Forțelor Ar- mate, din 1952 — șef al Marelui stat- major, de la începutul anului 1955 — prim-adjunct al ministrului apărării și șef al Marelui stat-major al Arma- tei Sovietice și al Flotei Maritime Mi- litare. Este membru al P.C.U.S. din 1931. La Congresele al XlX-lea și al XX-lea ale partidului a fost ales membru al C.C. al P.C.U.S. Sokolovski este de- putat în Sovietul Suprem al U.R.S.S. SOLIPSISM — teorie filozofică idea- list-subiectivă, care admite că există numai omul, înzestrat cu conștiință, iar tot restul lumii ar fi un produs al conștiinței lui, al imaginației lui. Orice varietate a idealismului subiectiv duce inevitabil la solipsism, întrucît consi- deră lumea exterioară drept un pro- dus al conștiinței. Afirmînd că lumea este o senzație sau o reprezentare a „eului“, idealismul subiectiv ajunge la concluzia că toți ceilalți oameni sînt și ei doar fenomene ale conștiinței „individuale“ și că, prin urmare, în mod real există numai „011!“. Practica social-istorică și datele științei confirmă existența obiectivă a lumii înconjurătoare și infirmă, im- plicit, solipsismul. SOMALIA — teritoriu situat în peninsula cu același nume, în partea de est a Africii. După apartenența de stat, Somalia este împărțită în trei: 1) Somalia franceză — co- lonie a Franței. Suprafața: 22.000 km²; populația: 63.000 de locuitori (1955). Centrul administrativ: Gibuti. Se extrage și se exportă sarea marină. Sînt dezvoltate creșterea animalelor, pescuitul, pescuitul perlelor. Impor- tanța coloniei constă mai ales în fap- tul că prin portul Gibuti și pe calea ferată Gibuti —Addis-Abeba — care aparține capitalului francez —, se desfășoară aproape întregul comerț exterior al Etiopiei. 2) Somalia britanică — protectorat englez. Suprafața: 176.000 km²; populația: 640.000 de locuitori (1955). Centrul administra- tiv: Hargheisa. Se exportă, în mică cantitate, produse animale. Protecto- ratul are o mare însemnătate strate- gică pentru Anglia, asigurînd, împre- ună cu Adenul, controlul asupra căilor de acces în strîmtoarea Bab-el-Man- deb, prin care trec principalele căi maritime din Europa spre Orientul mijlociu și spre Extremul Orient. 3) Somalia italiană — teritoriu sub tutela Italici. Suprafa- ța: 461.500 km²; populația: 1.280.000 de locuitori (1955). Centrul adminis- trativ: Magdesu. Ramura principală a economiei, care este extrem de îna- poiată,^ o formează creșterea anima- lelor. în țară sînt plantații de trestie de zahăr, de banane și de bumbac. Pînă la cel de-al doilea război mon- dial, țara a fost colonie a Italiei. La 2 decembrie 1950, Adunarea Gene- rală a O.N.U. a trecut-o sub tutela Italiei (pînă în 1960). „SOȚIAL-DEMOKRAT" - Orga- nul Central al P.M.S.D.R., care a apă- rut ilegal din februarie 1908 pînă în ianuarie 1917. în total au apărut 58 de numere. După primul număr, care a apărut în Rusia, a fost editat la Paris, apoi la Geneva. Din decembrie 1911, ziarul „Soțial-Demokrat" a fost redactat de Lenin. în 1912 — 1913, ziarul „Soțial-Demokrat" a apărut neregulat. Editarea lui fiind între- ruptă un an de zile, a fost reluată în noiembrie 1914. în numărul 44 al ziarului a fost publicat articolul lui Lenin „în jurul lozincii Statelor Unite ale Europei", în care a formulat teza cu privire la posibilitatea victoriei socialismului la început într-un mic Sovietele de deputați ai oamenilor muncii 635 număr de țări capitaliste sau chiar în- tr-o singură țară capitalistă, luată aparte. în anii primului război mondial, ziarul „Soțial-Demokrat“ a avut un rol uriaș în stabilirea liniei partidului comunist în problema războiului, a păcii și a revoluției și în demascarea social-șoviniștilor fățiși sau camuflați, atît din Rusia cît și de pe arena inter- națională. SOVHOZURI (gospodării de stat) — mari întreprinderi agricole socia- liste de stat, înzestrate cu tehnică înaintată. Toate mijloacele de pro- ducție ale sovhozurilor și întreaga lor producție sînt proprietatea sta- tului. în U.R.S.S. există sovhozuri spe- cializate pe diferite ramuri: cerealiere, zootehnice, de culturi speciale și de plante tehnice. Majoritatea sovho- zurilor se dezvoltă ca întreprinderi agricole socialiste complexe. Organizarea de sovhozuri a început în 1918 și a luat o dezvoltare deosebit de largă începînd din 1928. Sovhozu- rile au fost organizate pe o parte din fostele pămînturi moșierești, precum și pe pămînturile libere din fondul de stat. în 1941 existau peste 4.000 de sovhozuri specializate. Sovhozurile sînt mari producătoare agricole, unul dintre cele mai importante izvoare de resurse alimentare și de materii prime aflate la dispoziția statului socialist. Sovhozurile au un rol important în transformarea socialistă a satului. Din exemplul sovhozurilor, țăranii s-au convins de superioritatea marii pro- ducții agricole cu o înaltă mecanizare. Sovhozurile au fost forța înaintată care a înlesnit cotitura maselor țără- nești și care le-a îndreptat pe calea colectivizării. Sovhozurile au menirea să lupte pentru ridicarea nivelului teh- nic al agriculturii socialiste: să cultive semințe selecționate de calitate supe- rioară, să crească vite de rasă cu o înaltă productivitate, să ajute colho- zurilor să-și însușească realizările științei agrotehnice înaintate. în 1956 existau în U.R.S.S. 5.099 de sovho- zuri. în hotărîrile plenarei din septem- brie (1953) si ale celei din februarie- martie (1954) ale C.C. al P.C.U.S. au fost dezvăluite lipsuri mari în activi- tatea sovhozurilor (proasta folosire a unor imense suprafețe de pămînt pen- tru dezvoltarea agriculturii și creș- terii animalelor, producția scăzută la hectar a culturilor agricole etc.) și au fost trasate măsurile pentru îmbună- tățirea radicală a activității sovhozu- rilor, pentru ridicarea producției la hectar a culturilor agricole și a pro- ductivității creșterii animalelor. Sovhozurile sînt menite să joace un rol important în înfăptuirea sarcinii trasate de partid și guvern cu privire la realizarea unui puternic avînt al tuturor ramurilor agriculturii și la crearea unui belșug de produse agri- cole în țară, îndeosebi prin sporirea producției de cereale pe calea valorifi- cării pămînturilor virgine și înțele- nite în regiunile răsăritene și de sud- est ale U.R.S.S. în țările de democrație populară, la crearea gospodăriilor agricole de stat se folosește experiența organi- zării sovhozurilor în U.R.S.S. SOVIETELE DE DEPUTATI AI MUNCITORILOR ȘI SOLDAȚILOR — vezi Sovietele de deputați ai oame- nilor muncii. SOVIETELE DE DEPUTATI AI OAMENILOR MUNCII - organele puterii de stat, care formează baza politică a U.R.S.S. Create în timpul revoluției din 1905 — 1907, Sovietele au fost pe atunci organizații politice de masă ale proletariatului, organe ale insurecției și au reprezentat germenii puterii revoluționare. în cursul revo- luției din februarie 1917 au fost din nou create Soviete de deputați ai muncitorilor și soldaților și Soviete de deputați ai țăranilor. Pe baza ex- perienței celor două revoluții ruse, V. I. Lenin a ajuns la concluzia că nu republica parlamentară, cum consi- derau pînă atunci marxiștii, ci repu- blica Sovietelor va fi cea mai bună 636 Sovietul Naționalităților formă politică a dictaturii proletaria- tului pentru Rusia. Aceasta a avut o uriașă însemnătate pentru asigura- rea victoriei Revoluției Socialiste din Octombrie 1917, pentru victoria Pu- terii sovietice în U.R.S.S. Particularitatea și forța Sovietelor constau în faptul că ele sînt cele mai cuprinzătoare organizații de masă ale proletariatului, unind sub conducerea lui pe toți cei exploatați, sînt cele mai puternice organe ale luptei revo- luționare a maselor. Totodată Sovie- tele sînt organizațiile nemijlocite ale maselor înseși, adică organizațiile cele mai democratice. O dată cu victoria Revoluției din Octombrie, Sovietele au devenit forma de stat a dictaturii proletariatului în U.R.S.S. Sovietele de deputați ai oamenilor muncii re- prezintă un nou tip de putere de stat, un nou tip de democrație. Activitatea Sovietelor este îndrumată de forța conducătoare în sistemul dictaturii proletariatului — Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Constituția U.R.S.S. din 1936, con- sfințind victoria socialismului în U.R.S.S., a transformat Sovietele de deputați ai muncitorilor, soldaților și țăranilor în Soviete de deputați ai oamenilor muncii. Sovietele formează un sistem unic de reprezentanță popu- lară de sus pînă jos, în cadrul că- ruia organele superioare și organele locale ale puterii sînt organizate pe o bază comună și sînt alese prin alegeri democratice. Spre deosebire de sta- tele burgheze, în care puterea legisla- tivă este separată de cea executivă și ambele sînt separate de popor, fiind situate deasupra poporului, Sovietele unesc în mîinile reprezentanților aleși ai oamenilor muncii atît funcțiile pu- terii legislative, cît și funcțiile puterii executive, fiind organizații cu adevă- rat reprezentative și active ale poporului. Organele executive și de dispoziție ale Sovietelor sînt comitetele execu- tive alese de ele. SOVIETUL NAȚIONALITĂȚILOR — una dintre cele două camere egale în drepturi ale Sovietului Suprem al U.R.S.S. Sovietul Naționalităților este un organ a cărui necesitate este determinată de caracterul multi- național al U.R.S.S., de înfăptuirea unei politici ferme de egalitate în drepturi și de prietenie între popoa- rele U.R.S.S. Sovietul Naționalităților este ales pe termen de patru ani de către cetă- țenii U.R.S.S., pe baza votului uni- versal, egal, direct și secret, după următoarele norme: cîte 25 de depu- tați din partea fiecărei republici unionale, cîte 11 deputați din partea fiecărei republici autonome, cîte 5 deputați din partea fiecărei regiuni autonome și cîte 1 deputat din partea fiecărui district național. Menirea Sovietului Naționalităților este de a asigura fiecăruia dintre numeroasele popoare sovietice, care și-au creat propriile lor organizații de stat națio- nale, posibilitatea să-și exprime direct în Sovietul Suprem al U.R.S.S. inte- resele lor naționale specifice. Sovietul Naționalităților contribuie la dezvol- tarea economică, politică și cultu- rală a republicilor, regiunilor și dis- trictelor naționale. Sovietul Națio- nalităților are inițiativă legislativă în aceeași măsură ca și Sovietul Uni- unii. Sesiunile Sovietului Naționali- tăților încep și se termină în același timp cu sesiunile Sovietului Uniunii. Sovietul Naționalităților alege pe pre- ședintele Sovietului Naționalităților și pe locțiitorii lui. în vederea îmbunătățirii planifi- cării economiei naționale și a luării în considerație sub toate aspectele a cerințelor republicilor unionale, precum și în vederea asigurării unei mai juste rezolvări a problemelor construcției economice și social-cultu- rale a republicilor în conformitate cu particularitățile lor, a fost înființată în februarie 1957 Comisia economică a Sovietului Naționalităților. SOVIETUL SUPREM AL U.R.S.S. — organul suprem al puterii de stat în U.R.S.S., ales pe termen de patru Sovietul Suprem al U.R.S.S. 637 ani prin vot universal, direct, egal și secret. Sovietul Suprem al U.R.S.S. exer- cită toate drepturile care revin Uniunii R.S.S. conform art. 14 din Constituția U.R.S.S.,în măsura în care acestea nu intră în competența orga- nelor care dau socoteală de activi- tatea lor Sovietului Suprem al U.R.S.S.: Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., Consiliul de Miniștri și ministerele U.R.S.S. El stabilește pla- nul economiei naționale a U.R.S.S., aprobă bugetul unic de stat al Uni- unii Sovietice, declară stare de răz- boi și încheie pace, controlează apli- carea constituției și introduce în ea modificările necesare, decide chesti- unile privitoare la primirea în compo- nența U.R.S.S. de noi republici etc. Puterea legislativă a U.R.S.S. este exercitată exclusiv de către Sovietul Suprem al U.R.S.S. Sovietul Suprem al U.R.S.S. alege Prezidiul Sovietu- lui Suprem și alcătuiește Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. Prezidiul Sovie- tului Suprem și Consiliul de Miniștri dau socoteală Sovietului Suprem al U.R.S.S. de întreaga lor activitate. Aceasta este expresia suveranității Sovietului Suprem al U.R.S.S., ca organ suprem al puterii de stat. Sovietul Suprem al U.R.S.S. alege Tribunalul Suprem al U.R.S.S. și numește pe procurorul general al U.R.S.S. U.R.S.S., fiind un stat multinațio- nal, Sovietul Suprem este format din două camere: Sovietul, Uniunii și Sovietul Naționalităților. Sovietul Uni- unii reprezintă interesele generale ale tuturor oamenilor muncii, Sovietul Naționalităților reprezintă interesele legate de particularitățile naționale ale popoarelor din U.R.S.S. Ambele camere ale Sovietului Suprem al U.R.S.S. aleg în calitate de organe auxiliare următoarele comisii perma- nente: comisia de validare, de pro- puneri legislative, bugetare și de afa- ceri externe. Sesiunile Sovietului Su- prem se convoacă de două ori pe an, cele extraordinare — la aprecierea Prezidiului Sovietului Suprem sau la cererea uneia din republici. Prin alegerile în Sovietul Suprem întregul popor sovietic își exprimă în mod real voința. Astfel, la alege- rile din 1954 au luat parte peste 120.000.000 de oameni sau 99,98% din alegători. 99,79% din alegătorii care au participat la alegerile de depu- tați pentru Sovietul Uniunii și 99,84% din alegătorii care au luat parte la alegerile de deputați pentru Sovietul Naționalităților în 1954 și-au dat voturile pentru candidații blocu- lui popular al comuniștilor și al celor fără partid, alegînd ca deputați pe cei mai buni reprezentanți ai poporu- lui sovietic — muncitori, țărani și reprezentanți ai intelectualității mun- citoare. Printre deputății Sovietului Suprem al U.R.S.S. al celei de-a patra legislaturi sînt 318 muncitori, 220 de țărani. Componența Sovie- tului Suprem reflectă caracterul cu adevărat popular al Statului sovietic, în care întreaga putere aparține oa- menilor muncii de la orașe și sate. 348 dintre deputății Sovietului Su- prem al U.R.S.S. sînt femei, fapt care confirmă în mod grăitor că în U.R.S.S. femeile se bucură de drepturi depline, participînd activ la toate domeniile vieții de stat și obștești. în Sovietul Suprem al U.R.S.S. sînt reprezentate toate naționalitățile Statului sovie- tic ; aceasta reflectă triumful politicii naționale a partidului, deplina egali- tate în drepturi a tuturor popoarelor Țării sovietice în conducerea statului. Sovietul Suprem al U.R.S.S., prin toată activitatea lui exprimă voința suverană a poporului sovietic. Acest lucru îl dovedesc bugetele de stat ale U.R.S.S. și planurile economiei naționale aprobate de Sovietul Su- prem cît și celelalte acte legislative care au drept obiectiv dezvoltarea continuă a economiei și a culturii sovietice, ridicarea necontenită a bunăstării materiale a oamenilor muncii, construirea societății comu- niste în U.R.S.S. Activitatea Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. are de ase- 638 Sovietul Uniunii menea drept obiectiv slăbirea încor- dării internaționale și stabilirea de relații prietenești cu celelalte țări (vezi Uniunea interparlamentară). SOVIETUL UNIUNII - una dintre cele două camere egale în drepturi ale Sovietului Suprem al U.R.S.S. în Sovietul Uniunii sînt reprezentate interesele generale ale tuturor oame- nilor muncii din U.R.S.S., indiferent de naționalitatea lor. Sovietul Uni- unii este ales pe termen de 4 ani de către cetățenii U.R.S.S. pe baza drep- tului de vot universal, egal, direct și secret, pe circumscripții electorale, cîte un deputat la 300.000 de locui- tori. Sovietul Uniunii și Sovietul Naționalităților au în egală măsură inițiativă legislativă. O lege se consi- deră sancționată dacă ea e votată de ambele camere ale Sovietului Suprem al U.R.S.S., cu o majoritate simplă de voturi a fiecărei camere. Sesiunile Sovietului Uniunii încep și se ter- mină în același timp cu sesiunile Sovietului Naționalităților. Sovietul Uniunii alege pe președintele Sovie- tului Uniunii și pe locțiitorii acestuia. SPANIA — stat în sud-vestul Europei, situat pe peninsula iberică și pe insulele Baleare, Pitiuze și Cana:e. Se învecinează cu Portugalia, Franța și Andora. Suprafața (inclusiv insulele): 503.500 km²; populația: 29.200.000 (1956), în majoritate spa- nioli, circa 5.000.000 catalani, 2.600.000 galisieni, 600.000 basci. Capitala: Madrid. Colonii: Saharaspa- niolă și Guineea spaniolă (Africa), cu o suprafață totală de 328.500 km² și o populație de 287.000 de oameni, în aprilie 1956 a fost semnată decla- rația cu privire la acordarea indepen- denței zonei spaniole a Marocului. în timpul perioadei de tranziție (terme- nul ei nu a fost stabilit), pe teritoriul marocan vor staționa trupe spaniole. Spania este o țară agrar-industrială, cu rămășițe feudale în agricultură. Principalele culturi agricole sînt: griul, secara, orzul, vița de vie, măs- linele, portocalele, migdalele. Pe baza variatelor resurse minerale (cărbune, minereu de fier, cupru, pirite, mercur, zinc, plumb, mangan, sulf, săruri po- tasice, minereu de uraniu) s-a dezvol- tat industria extractivă. Dintre ramu- rile industriei prelucrătoare s-a dez- voltat cel mai mult industria textilă, care lucrează cu materii prime impor- tate, precum și industria alimentară (uleiuri, vinificație, morărit etc.). Economia Spaniei este în mare măsură sub controlul monopoliștilor americani și englezi, a căror pătrun- dere în țară s-a intensificat deosebit de mult după cel de-al doilea război mondial. Economia națională a Spa- niei trece printr-o criză agravată de predominarea capitalului străin și de militarizarea economiei. Două treimi din buget se cheltuiesc în scopuri militare și polițienești. în septembrie 1953 s-a încheiat între S.U.A. și Spania un acord privind construirea de baze militare, iar în aprilie 1955 un altul cu privire la acordarea de ajutor pen- tru flota militară. în decembrie 1955, Spania a fost primită în O.N.U. în urma revoluției din 1931, în Spania a fost răsturnată monarhia și instaurată republica. în februarie 1936 a învins In alegeri Frontul popu- lar și a venit la putere un guvern al acestuia, care a pășit la efectuarea unor transformări democratice. Ca răspuns, forțele reacționare au dezlăn- țuit o rebeliune, sprijinită de o inter- venție germano-italiană. Timp de aproape trei ani, poporul spaniol a dus un eroic război de eliberare națională. Cu ajutorul intervențio- niștilor germani și italieni, rebelii au instaurat în martie 1939 dictatura generalului Franco, care este în ace- lași timp șef al statului, al guvernu- lui, al armatei și al partidului guver- namental. în 1947, Spania a fost proclamată monarhie, dar instau- rarea puterii regale urmează să se facă abia după moartea sau demisia lui Franco. Parlamentul (cortesu- rile) dispune de fapt de drepturi con- sultative. Partidul guvernamental este „Falanga spaniolă"; toate cele- lalte partide politice sînt interzise. „Spartacus" 639 Partidul Comunist Spaniol a fost întemeiat în 1920. In- 1923 a intrat în ilegalitate. în 1934, partidul comunist a condus greva generală din octombrie a oamenilor muncii din Spania și insurecția armată a mine- rilor din Asturia. El a avut un foarte mare rol în crearea Frontului popular antifascist și în victoria acestuia în alegerile din februarie 1936. între 1936 și 1939, partidul comunist a condus eroica luptă a poporului spa- niol împotriva rebelilor franchiști și a intervenționiștilor germano-italieni. Din martie 1939, partidul comunist, activînd în ilegalitate, luptă pentru independența și democratizarea Spa- niei, pentru unirea tuturor patrio- ților într-un larg front național. Se- cretar general al partidului comunist este, din 1942, Dolores Ibarruri. Orga- nul central e ziarul „Mundo obrero“. Pe teritoriul Cataloniei (regiunea de nord-est a Spaniei), lupta clasei mun- citoare împotriva regimului fran- chist este condusă de Partidul Socialist Unit din C a ta- lon i a (P.S.U.G.), creat în 1936 prin unificarea, pe o platformă mar- xist-leninistă, a mai multor partide muncitorești din Catalonia. P.S.U.G. e în strînse legături cu partidul comunist. SPART ACUȘ — conducătorul scla- vilor răsculați din Roma antică din anii 74—71 î.e.n. Trac de origine, Spartacus a fost gladiator în orașul roman Capua (în Roma antică se numeau gladiatori prizonierii de răz- boi sau sclavii special instruiți pentru lupte pe arena circului). Organizînd o răscoală în scopul eliberării sclavilor, Spartacus a creat în scurt timp o armată puternică și disciplinată, for- mată din sclavii care i se alăturaseră și o parte din țăranii din regiunile Campania, Lucania și Apulia. Spar- tacus a fost un conducător de oști talentat și a pricinuit înfrîngere după înfrîngere trupelor romane trimise pentru înăbușirea răscoalei. în anul 72 î.e.n. răscoala sclavilor de sub con- ducerea lui Spartacus cuprinsese în- treaga Italie și unea 120.000 de oa- meni. în anul 71 î.e.n., folosindu-se de divergențele dintre conducătorii răscoalei și trimițînd mari întăriri împotriva trupelor lui Spartacus, Roma a zdrobit pe răsculați. Sparta- cus, luptînd în primele rînduri, și-a aflat o moarte eroică (71 î.e.n.). Cei 6.000 de sclavi luați prizonieri au fost spînzurați. Răscoala lui Spar- tacus a fost cea mai importantă dintre răscoalele cunoscute ale sclavilor din antichitate. „SPARTACUS" sau „Liga Sparta- cus“ — organizație socialistă revo- luționară înființată în Germania, în 1915, din inițiativa lui R. Luxem- burg, K. Liebknecht, Fr. Mehring, C. Zetkin și a altor cîtorva social- democrați germani de stînga. La început, organizația s-a numit grupul „Internaționala¹⁴. Acest grup publica scrisori politice ilegale sub semnă- tura „Spartacus", în care demasca caracterul imperialist al războiului și rolul trădător al conducerii de dreapta a social-democrației germane. Popu- laritatea scrisorilor lui „Spartacus" a fost cauza schimbării denumirii gru- pului: în 1916 el a început să se numească „Grupul Spartacus", iar din noiembrie 1918 — „Liga Sparta- cus". Din Comitetul Central al ligii făceau parte R. Luxemburg, K. Lieb- knecht, W. Pieck și alții. „Spartacus" a participat activ la organizarea marilor greve din primă- vara anului 1917 și a marii greve generale din ianuarie 1918. Confe- rința „Grupului Spartacus", care a avut loc în octombrie 1918, a formulat într-o serie de probleme revendicări revoluționare consecvente: orientarea spre revoluția socialistă, lozinca creării de Soviete de deputați ai muncito- rilor și soldaților etc. „Grupul Spartacus" a comis o serie de greșeli teoretice cu caracter centrist. „Spartachiștii" nu au spri- jinit lozinca bolșevică a înfrîngerii „propriului guvern" în război și a dreptului națiunilor la autodetermi- nare pînă la despărțire și la formarea 640 Spărgători de grevă de state independente. Ei subapre- ciau însemnătatea muncii în rîndu- rile țărănimii. Rupînd legătura cu social-demo- crația, „spartachiștii“ nu au format dintr-o dată un partid revoluționar marxist independent, ci au intrat în partidul social-democrat „indepen- dent“ centrist, nou creat, în aprilie 1917, în Germania. Prin aceasta au fost slăbite pozițiile proletariatului german, care în revoluția din noiem- brie 1918 n-a avut un partid revolu- ționar propriu. Influența Marii Revo- luții Socialiste din Octombrie și revo- luționarizarea ulterioară a maselor în Germania i-au ajutat pe „spartachiști" să-și îndrepte greșelile. Rupînd-o cu „independenții", „Liga Spartacus" a devenit nucleul Parti- dului Comunist din Germania, creat în decembrie 1918. V.I. Lenin a făcut aprecieri asupra activității „Ligii Spartacus" și a criticat greșelile ei teoretice în lucră- rile „Despre broșura lui Junius", „Despre o caricatură de marxism" etc. SPĂRGĂTORI DE GREVĂ — per- soane care zădărnicesc o grevă, care nu întrerup lucrul sau care se anga- jează la lucru pentru a înlocui pe greviști într-o întreprindere capita- listă în timpul unei greve; trădători ai intereselor de clasă ale munci- torilor. Pe măsura creșterii mișcării gre- viste, burghezia a început să creeze agenții permanente care furnizează spărgători de grevă. In a doua jumă- tate a secolului al XlX-lea, în S.U.A. au început să apară firme particulare speciale (de felul agenției Pinkerton), care furnizau spărgători de grevă. Asemenea agenții au fost create și sînt create de uniuni ale patronilor și în alte țări. Dar, la nivelul actual al mișcării muncitorești, cînd grevele cu zeci și sute de mii de participanți cuprind adeseori ramuri întregi ale industriei, este aproape cu neputință sa se gă- sească înlocuitori pentru greviști. De aceea legislația spărgătoare de grevă este împinsă tot mai mult pe primul plan, de pildă legea Taft-Hartley, promulgată în 1947 în S.U.A., legea din 1947 cu privire la așa-numita „apărare a libertății muncii" în Fran- ța, legea din 1951 cu privire la „apă- rarea cetățenească" în Italia etc. Cea mai sigură garanție împotriva spărgătorilor de grevă de orice fel este unitatea clasei muncitoare. De aceea lupta pentru unitatea de luptă a prole- tariatului este cea mai importantă sarcină pe care și-o pun partidele comuniste și sindicatele progresiste în țările capitaliste. SPECULĂ — 1) tranzacție comer- cială încheiată în speranța obținerii unui profit de pe urma unei eventuale schimbări a prețului mărfii cumpă- rate sau vîndute. Specula este un pro- dus inevitabil al producției capita- liste. Speculă este și jocul de bursă bazat pe ridicarea sau scăderea cursu- rilor hîrtiilor de valoare. Pe speculă se bazează mai ales comerțul de bur- să, operațiile în efecte și operațiile valutare. Victoria sistemului socialist în toate domeniile economiei duce la desfiin- țarea bursei și a speculației la bursă, în U.R.S.S., întregul comerț este con- centrat în mîinile statului, ale coope- rativelor și colhozurilor. 2) achiziționarea și revinderea de produse agricole și de bunuri de larg consum de către persoane particulare cu scopul de a realiza un cîștig. în U.R.S.S. specula este pedepsită prin lege. SPIONAJ — activitate criminală, constînd în obținerea pe cale secretă a unor informații care constituie un secret de stat și în transmiterea a- cestor informații unor state străine și agenturii lor. ST ALIN (Djugașvili) losif Vissa- rionovici (1879 — 1953) — militant de frunte al mișcării muncitorești revo- luționare ruse și internaționale, al Partidului Comunist al Uniunii Sovie- tice și al Statului sovietic, eminent teoretician al marxism-leninismului. 'St alin 641 S-a născut în orașul Goii, gubernia Tiflis. Tatăl lui era de meserie cizmar. A absolvit școala eparhială din Gori și a studiat la seminarul teologic din Tiflis. Sub influența social-democra- ților ruși și gruzini a început să ia parte la mișcarea revoluționară; în 1898 a intrat în organizația din Tiflis a Partidului muncitoresc social-demo- crat din Rusia și a dus muncă de propagandă în atelierele căilor ferate, în 1899 a fost eliminat din seminar pentru propagandă marxistă, a tre- cut în ilegalitate și a devenit revolu- ționar de profesie. Din septembrie 1901 a participat, împreună cu V. Z. Kețhoveli, la editarea ziarului „Brdzola“, ziar social-democrat ilegal din Gruzia care răspîndea ideile „Iskrei“ leniniste. în noiembrie 1901 a fost ales membru al Comitetului din Tiflis al P.M.S.D.R. Fiind trimis la Batum, a desfășurat acolo o activi- tate revoluționară, a luat parte la crearea organizației social-democrate din Batum. în aprilie 1902 a fost arestat și, după ce a stat în închisoare un an și jumătate, a fost deportat în Siberia răsăriteană, de unde a evadat în scurt timp. întors în Trans- caucazia, s-a încadrat în activitatea organizației bolșevice; împreună cu M.G. Țh’akaia, S.G. Șaumian, B.M. Knuneanț, F.I. Maharadze și alții, a făcut parte din Comitetul unional caucazian al P.M.S.D.R., a lucrat în redacția ziarului bolșevic „Prole- tariatis Brdzola“, a participat la lupta bolșevicilor pentru convocarea Con- gresului al III-lea al partidului. în perioada primei revoluții ruse (1905 — 1907) și în anii reacțiunii, Stalin, ca unul dintre cadrele condu- cătoare de partid din Transcaucazia, a desfășurat o intensă muncă orga- nizatorică și ideologică, a apărat în ziarele bolșevice ideile leniniste a hege- moniei proletariatului și. a insurecției armate, s-a ridicat împotriva tacticii oportuniste a menșevicilor, a națio- naliștilor și anarhiștilor. A fost dele- gat la prima. Conferință generală a bolșevicilor, care a avut loc la Tam- — Dicționar Poliție <9 merfors (1905), la Congresul al IV-lea al P.M.S.D.R. (1906) și la Congresul al V-lea al partidului (1907). Din iunie 1907, aflîndu-se la Baku, Stalin, îm- preună cu S. G. Șaumian, P. A. Djapa- ridze, G. K. Ordjonikidze, S. S. Span- darian, M. Azizbekov, K. E. Voroșilov, I. T. Fioletov și alții, a activat în orga- nizația de partid din Baku, aluat parte activă la editarea publicațiilor bol- șevice, a luptat împotriva menșevi- cilor. în 1908, 1910, 1912 a fost arestat și deportat, dar de fiecare dată a fugit din deportare și a con- tinuat să ducă muncă de partid. în ianuarie 1912, la ședința C.C. ales la cea de-a 6-a Conferință generală de partid (de la Praga), Stalin a fost inclus în lipsă în C.C. și în Biroul rus al C.C. A luat parte la redactarea ziarelor legale „Zvezda“ și „Pravda“ și la conducerea activității bolșevi- cilor în campania electorală pentru alegerile în Duma a IV-a de stat. La sfîrșitul anului 1912 — începutul anului 1913 a scris cunoscuta lucrare „Marxismul și problema națională“, în care a apărat programul leninist în problema națională. în februarie 1913, Stalin a fost arestat și deportat în ținutul Turu- hansk. După revoluția burghezo- democratică din februarie, s-a întors la Petrograd, unde a fost ales în prezidiul Biroului C.C., precum și în redacția ziarului „Pravda“. La Conferința a VH-a generală (din apri- lie) a bolșevicilor (1917) a prezentat raportul în problema națională. în iulie-august 1917 a avut loc Congresul al Vl-lea al partidului ale cărui lu- crări au fost conduse de Lenin, care se afla în ilegalitate, prin tovarășii săi de luptă. La acest congres Stalin, din însărcinarea C.C. al partidului, a pre- zentat raportul Comitetului Central și raportul asupra situației politice, ex- punînd linia leninistă de orientare spre insurecția armată și spre cuceri- rea dictaturii proletariatului. în zilele lui Octombrie 1917, Stalin a făcut par- te din Centrul militar revoluționar creat do Comitetul Central pentru 642 Stalîn conducerea insurecției, a cărui activi- tate era îndrumată de Lenin. La cel de-al II-lea Congres general al Sovietelor din Rusia, la 26 octom- brie (8 noiembrie) 1917, Stalin a fost ales membru al C.E.C. din Rusia și a fost numit comisar al poporului pentru problemele naționalităților; din martie 1919, el a fost în același timp comisar al poporului pentru controlul de stat, transformat ulte- rior în Comisariatul poporului pentru Inspecția muncitorească-țărănească. In anii intervenției militare străine și ai războiului civil a fost membru al Consiliului militar-revoluționar al re- publicii și a îndeplinit sarcini de răs- pundere primite din partea Comite- tului Central al partidului și a guver- nului sovietic pe o serie de fronturi (sectorul Țarițîn al Frontului de sud, Fronturile de est, de sud și de sud- vest). în aprilie 1922 a fost ales secretar general al C.C. al partidului. A făcut parte din comisia care a condus lucrările pentru crearea U.R.S.S. După moartea lui V.I. Lenin, parti- dul comunist, sub conducerea Comi- tetului Central, în frunte cu Stalin, zdrobindu-i pe capitularzi, a condus ferm și sigur poporul sovietic pe calea îndeplinirii poruncilor lui Lenin, pe calea construirii socialismului. Un rol important în apărarea și propaga- rea leninismului, în zdrobirea ideolo- gică a curentelor dușmănoase, l-au avut lucrările lui Stalin „Despre bazele leninismului (1924), „în jurul pro- blemelor leninismului (1926). O mare însemnătate pentru strîngerea rîndu- rilor partidului sub steagul ideilor leniniste, în demascarea troțkiștilor, zinovieviștilor și buhariniștilor au avut-o de asemenea rapoartele lui Stalin „Despre devierea social-demo- crată din partidul nostru“, „Despre devierea de dreapta“, „încă o dată despre devierea social-democrată din partidul nostru“ și altele. Pornind de la teoria lui Lenin a posibilității victoriei socialismului la început într-o singură țară, a posibilității construirii socialismului în U.R.S.S., Stalin a expus, la Congresul al XTV-lea al P.C. (b) din Rusia, linia partidului de orientare spre industrializarea socia- listă a țării. în raportul de activitate al C.C., prezentat de Stalin la Con- gresul al XV-lea al partidului, a fost trasată sarcina transformării socia- liste a agriculturii. Problemele ofen- sivei socialismului împotriva elemen- telor capitaliste, succesele construcției socialiste au fost analizate în rapoar- tele de activitate ale C.C. pe care le-a prezentat Stalin la Congresul al XVI-lea și la Congresul al XVII-lea al partidului. în raportul prezentat la Congresul al XVIII-lea al P.C. (b) al U.R.S.S., el a expus programul de luptă a partidului și a poporului sovie- tic pentru terminarea construirii so- cietății socialiste și pentru trecerea treptată de la socialism la comunism, program elaborat de Comitetul Cen- tral. La 6 mai 1941, Stalin a fost numit președinte al Consiliului Comisarilor Poporului al U.R.S.S. în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, el a fost și președinte al Comitetului de Stat al Apărării, comisar al poporu- lui pentru apărare, comandant su- prem al Forțelor Armate ale U.R.S.S. în perioada de după război, Stalin a publicat lucrările „Marxismul și problemele lingvișticii“ (1950) și „Pro- blemele economice ale socialismului în U.R.S.S." (1952), în care sînt exa- minate probleme importante ale teo- riei marxist-leniniste. „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.“ au exercitat o mare influ- ență asupra elaborării unor teze ale economiei politice a socialismului. Totodată, lucrarea conține o serie de teze greșite și discutabile (de pildă afirmația că circulația mărfurilor începe să frîneze dezvoltarea forțelor de producție ale țării și că este nece- sară trecerea treptată la schimbul de produse; subaprecierea acțiunii legii valorii în sfera producției, mai ales în ceea ce privește mijloacele de pro- ducție; afirmația cu privire la inevi- Stai in 643 labilitatea reducerii volumului pro- ducției capitaliste după cel dc-al doilea război mondial și la inevita- bilitatea războaielor între țările capi- taliste în condițiile actuale). în oc- tombrie 1952 a avut loc Congresul al XlX-lea al P.C.U.S. La ședința de încheiere a congresului, Stalin a rostit o cuvîntare. După congres el a fost ales membru al Prezidiului și secretar al C.C. al P.C.U.S. La 5 martie 1953, după Ko boală grea, Stalin a încetat din viață. LV. Stalin a deținut timp de mulți ani munci de conducere în aparatul de partid și de stat. Fiind un eminent revoluționar proletar, el a avut un rol important în organizarea luptei proletariatului rus împotriva țaris- mului, a moșierilor și burgheziei, în pregătirea și înfăptuirea revoluției socialiste din Rusia, în lupta împo- triva albgardiștilor și a intervențio- niștilor în anii războiului civil, în realizarea planului leninist de indus- trializare a țării și de colectivizare a agriculturii, în lupta pentru construi- rea socialismului, pentru indepen- dența Țării sovietice, pentru întă- rirea păcii. Stalin⁻a avut un mare rol în lupta ideologică împotriva dușmanilor leninismului — troțkiștii, oportuniștii de dreapta, naționaliștii burghezi și diferiții revizioniști. în lucrările sale teoretice, apărînd leninis- mul, el a dezvoltat în mod creator teoria marxist-leninistă în condițiile construirii socialismului în U.R.S.S., fapt care a avut o mare însemnătate pentru întreaga mișcare muncito- rească și comunistă internațională. Prin devotamentul său față de clasa muncitoare, prin lupta sa plină de abnegație pentru socialism, pentru marxism-leninism, Stalin a dobîndit o popularitate universală și un pres- tigiu uriaș în rîndurile partidului și ale poporului. Totodată, în activitatea lui Stalin, îndeosebi în ultima perioadă a vieții sale, au existat greșeli serioase. în condițiile marilor succese obținute în construirea socialismului în U.R.S.S., 41* de numele lui Stalin au început să fie legate în mod nejust toate victo- riile repurtate de poporul sovietic sub conducerea partidului comunist. Laudele la adresa lui Stalin, pe care el le-a încurajat, l-au amețit; în a- ceste condiții a început să se formeze treptat cultul personalității lui Stalin. La dezvoltarea cultului personalită- ții au contribuit într-o uriașă măsură unele trăsături negative ale lui Stalin, care au fost arătate încă de V. I. Lenin în „Scrisoare către congres“ (de- cembrie 1922 — ianuarie 1923): brutalitatea, caracterul său capricios, lipsa de loialitate, insuficienta aten- ție față de tovarăși, lipsa prudenței necesare în folosirea puterii pe care a concentrat-o în mîinile sale. Dacă în prima perioadă după moartea lui Lenin, Stalin a ținut seama de obser- vațiile critice ale acestuia, ulterior, supraapreciindu-și peste măsură meri- tele, a început să creadă în infaili- bilitatea sa. Stalin a început să ridice la nivelul de normă a vieții interne de partid și de stat anumite îngrădiri ale democrației interne de partid și de stat, inevitabile în condițiile luptei înverșunate împotriva dușmanului de clasă și a agenturii sale și, mai tîrziu, în condițiile războiului împotriva co- tropitorilor germani-fasciști, călcînd în picioare în mod grosolan princi- piile leniniste de conducere. în timp ce activitatea organizațiilor locale de partid se desfășura normal, în confor- mitate cu Statutul partidului, ple- narele C.C. și congresele partidului se țineau neregulat, iar apoi nu au fost convocate timp de mulți ani. Stalin a fost de fapt în afara criticii. Cultul personalității lui Stalin a avut grave urmări pentru partid și pentru stat. Stalin a început să în- calce principiul leninist al conducerii colective, a admis procedee arbitrare și abuzuri de putere, încălcări grave ale legalității socialiste, a comis gre- șeli în organizarea pregătirii țării în vederea rezistenței împotriva cotro- pitorilor fasciști. în anii de după răz- boi el a luat adeseori de unul singur 644 hotărîri greșite în problemele econo- mice și a respins noile măsuri și pro- puneri de vădită actualitate făcute de membri ai C.C. Aceasta a adus preju- dicii dezvoltării economice a țării, mai ales în domeniul agriculturii. Sta]in a comis greșeli serioase și în unele probleme ale politicii externe a Statului sovietic (de pildă, ruptura cu Iugoslavia). După moartea lui Stalin, dușmanii socialismului din întreaga lume au sperat că fără el în rîndurile Partidu- lui Comunist al Uniunii Sovietice va domni dezorientarea, că Statul sovie- tic va slăbi și că ei vor reuși să profite de acest lucru și să abată poporul sovietic de pe calea socialistă. Toate calculele dușmanilor socialismului au suferit un eșec total, deoarece în fruntea partidului și a Statului sovie- tic s-a aflat și se află Comitetul Cen- tral, care este fără margini devotat leninismului, care înțelege în mod just nevoile actuale ale țării atît în domeniul politicii interne cît și în cel al politicii externe, care conduce cu încredere poporul sovietic pe calea leninistă. Partidul a condamnat cu fermitate și hotărîrc leninistă greșe- lile comise de Stalin în ultima peri- oadă a activității sale, pentru a exclu- de posibilitatea repetării lor în viitor, în hotărîrile Congresului al XX-lea al P.C.U.S. au fost scoase la iveală prejudiciile aduse partidului și sta- tului de cultul personalității lui Stalin și au fost arătate căile pentru lichi- darea urmărilor lui. Stalin a avut vreme îndelungată un rol conducător în Comitetul Cen- tral al partidului comunist. întreaga sa activitate este legată de înfăp- tuirea marilor transformări socialiste din Țara sovietică. Partidul comunist și poporul sovietic nu-1 vor uita pe Stalin și îi vor recunoaște meritele. Numele său este inseparabil de mar- xism-leninism, și ar fi cea mai gro- solană denaturare a adevărului istoric să se extindă greșelile săvîrșite de Stalin în ultimii ani ai vieții asupra întregii sale activități îndelungate de partid și de stat. STARE — grup social care unește pe oamenii ce ocupă aceeași situație juridică în stat. împărțirea societății în stări este caracteristică statului sclavagist și statului feudal. Fiecărei stări îi erau inerente anumite drepturi și îndatoriri, consfințite prin lege, împărțirea în stări se făcea pe baza împărțirii societății în clase. Aparte- nența la o stare nu coincide însă pe de-a-ntregul cu apartenența de clasă. De pildă, în Franța, în ajunul revo- luției burgheze de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, existau stări privile- giate — nobilimea și clerul — și starea, de jos, așa-numita stare a treia, din care, în afară de burghezie, făceau parte țăranii și muncitorii. în epoca, revoluțiilor burgheze, burghezia a. luptat împotriva privilegiilor de stare și a împărțirii societății în stări, în. numele egalității juridice a tuturor oamenilor, egalitate care-i dădea posi- bilitatea să-și folosească pe deplin, puterea economică. Dar cu toată vic- toria burgheziei asupra moșierilor feudali, rămășițe ale împărțirii în stări s-au menținut pînă în ziua de astăzi într-o serie de țări capitaliste. în Rusia țaristă stările privilegiate erau nobilimea și clerul, de unele pri- vilegii bucurîndu-se și negustorii; mic-burghezii însă (meseriașii de la o- rașe, micii negustori, o parte din mun- citori) și țăranii formau stările de jos, așa-numitele stări impozabile, care e- rau impuse la prestații și biruri de stat. Deosebirile de stare s-au menținut pînă la Revoluția din Octombrie și au fost desființate prin decretul C.E.C. din Rusia și al Consiliului Comisarilor Poporului din 10 (23) noiembrie 1917. STAT — 1) organizație politică a so- cietății, organ al dictaturii clasei do- minante sub raport economic. Fiind elementul cel mai important al supra- structurii (vezi Bază și suprastructură), statul, ca și întreaga suprastructură în ansamblu, caută să mențină și să consolideze orînduirea economică care i-a dat naștere. Stofele Unite o le Americii 645 Sociologii și juriștii burghezi în- cearcă să prezinte statul ca o cate- gorie care a apărut o dată cu socie- tatea. Marxism-lenmismul a respins aceste născociri neștiințiiice și a dove- dit fără putință de tăgadă că în societatea fără clase n-a existat stat, că statul a apărut o dată cu împăr- țirea societății în clase, în exploa- tatori și exploatați. Descompunerea orînduirii comunei primitive, împărți- rea societății în clase ostile, clasa proprietarilor de sclavi și a sclavilor, au dus la formarea statului sclava- gist. Două trăsături fundamentale caracterizează statul spre deosebire de orînduirea gentilică . care l-a pre- cedat: împărțirea oamenilor după criteriul teritoriului și existența unei puteri statale separate de popor și situate deasupra lui. Principalele in- strumente ale puterii statului exploa- tator sînt organele de represiune, armata, poliția, serviciul de informații, închisorile. Orînduirea economică pe care statul o apără, o păzește, clasa care deține puterea în stat determină tipul de stat de-a lungul istoriei. Istoria cunoaște trei tipuri de state exploa- tatoare, care corespund celor trei orînduiri social-economice exploa- tatoare: sclavagist, feudal și burghez. Esența tuturor statelor de un anu- mit tip istoric este identică, însă a- ceastă esență se manifestă sub dife- rite forme, potrivit împrejurărilor is- torice create, sarcinilor schimbate ale dominației de clasă. Formele de stat sînt determinate de lupta dintre clase, de raportul forțelor de clasă. în condițiile capitalismului există dife- rite forme de guvernare: monarhia constituțională, republica parlamen- tară și cea prezidențială etc. Princi- pala formă a dominației burgheziei în perioada de formare și dezvoltare a capitalismului este democrația bur- gheză, în care se proclamă egalitatea cetățenilor în fața legii, se proclamă drepturile persoanei: libertatea cuvîn- tului, libertatea presei, libertatea întrunirilor, inviolabilitatea domici- liului etc. Dar, în condițiile capitalis- mului, democrația rămîne întotdeauna formală, deoarece masele exploatate sînt lipsite de putința să folosească deplin drepturile și libertățile procla- mate prin constituții. în epoca imperialismului, în toată suprastructura societății capitaliste are loc o cotitură de la democrație la reacțiunc. în condițiile crizei generale a capitalismului, burghezia adesea nu mai este în stare să guverneze prin forma de stat burghezo-democratică și, în perioada ascuțirii grave a con- tradicțiilor de clasă, caută să instau- reze fascismul, dictatura teroristă fățișă a monopolurilor. Victoria revoluției proletare înseamnă desfiin- țarea statului burghez și crearea statului socialist, a cărui principală sarcină este construirea societății co- muniste. Esența statului socialist este dictatura clasei muncitoare; această esență unică se manifestă în forme diferite. Ca urmare a Revoluției din Octombrie, proletariatul și toți oame- nii muncii din Rusia au creat primul stat socialist din lume — Statul sovie- tic. O altă formă de stat socialist este statul de democrație populară, care a apărut după cel de-al doilea război mondial ca urmare a victoriei revoluției într-o serie de țări din Europa și Asia. 2) Unitate teritorială cu administrație proprie în unele re- publici federative burgheze (în S.U.A., Mexic, Venezuela, Brazilia etc.). • STATELE UNITE ALE AMERICII — stat în America de Nord. Se înve- cinează cu Canada și cu Mexicul. Țăr- murile sale sînt scăldate de apele Ocea- nului Pacific și ale Oceanului Atlantic. Suprafața: 7.827.700 km²; populația: 171.000.000 de locuitori (1957). Ca- pitala: Washington. Orașe -princi- pale: New York, Chicago, Filadelfia, Los Angeles etc. împărțirea adminis- trativă — 49 de state și districtul fe- deral Columbia. Posesiuni: Portorico (declarat în 1952 „Stat asociat în mod liber“), zona canalului Panama (teri- toriu arendat), insulele Ilavai, Guam, Samoa, Virgine. Sub tutela S.U.A. se 6 46 Statele Unite ale Americii află insulele Marshall, Mariane și Ca- roline. Statele Unite s-au format ca stat independent în 1776. în deceniul al 7-lea al secolului trecut, ele erau în urma Angliei și a Franței în ceea ce privește nivelul producției industriale, dar încă la începutul secolului al XX- lea au ocupat primul loc. Pînă la cel de-al doilea război mondial, S.U.A. au concentrat în mîinile lor aproxima- tiv jumătate din producția industrială, devenind cea mai puternică țară ca- pitalistă, cu forțe de producție puter- nic dezvoltate și cu un înalt grad de concentrare a producției și a capita- lului. Partea S.U.A. în producția in- dustrială globală a. lumii capitaliste reprezintă: 1/2 din producția de pe- trol, de fontă, de oțel, de aluminiu, de energie electrică, 2/5 din producția de cărbune, de zinc, 1/3 din produc- ția de cupru, de plumb, de ciment, de țesături de bumbac. în 1956, în S.U.A. au fost extrase 475.000.000 de tone de huilă, 351.600.000 de tone de petrol, au fost produse 68.900.000 de tone de fontă și 104.500.000 de tone de oțel, 682.500.000.000 kw-ore de energie electrică, 6.900.000 de au- tomobile (dintre care 5.800.000 de autoturisme). Uriașele bogății ale țării sînt con- centrate în mîinile cîtorva uniuni monopoliste, dintre care cele mai pu- ternice sînt grupurile financiare: Mor- gan, Rockefeller, Dupont, Kuhn și Loeb, Mellon, grupul din Gleveland, grupul din Chicago și grupul din Bos- ton. 500 de mari corporații industriale livrează aproximativ jumătate din producția industrială a țării. în între- prinderile acestor corporații lucrează jumătate din numărul muncitorilor ocupați în industria americană, obți- nînd peste 2/3 din totalul profiturilor din industrie. în perioada de după război, monopolurile au intensificat militarizarea vieții economice a țării, astfel încît 20 — 25% din producția industrială revine producției de răz- boi. Cheltuielile militare directe au crescut de la 1 miliard de dolari în 1937 — 1938 la 42,4 miliarde de dolari în 1955 — 1956. Datorită comenzilor militare sporite, profiturile nete ale monopolurilor au atins în 1956 cifra de 21,5 miliarde de dolari. Muncito- rul american plătește sub formă de impozite directe și indirecte pînă la 1/3 din salariul său. Reducerea pro- ducției într-o serie de ramuri indus- triale (carboniferă și textilă) și sporirea intensității muncii duc la creșterea șo- majului. După datele oficiale, în 1956. numărul șomerilor totali era de peste 2.600.000 de oameni. Oamenii muncii din S.U.A. luptă pentru îmbunătăți- rea situației lor economice. Numai în 1957 au avut loc 3.600 de greve. Statele Unite ocupă primul loc în- tre țările capitaliste și în ceea ce pri- vește volumul producției agricole. Re- colta de porumb reprezintă 2/3 din recolta întregii lumi capitaliste, cea de grîu 1/4, de bumbac 1/2, de tutun 2/5. în 1956, porumbul, care ocupă 1/3 din suprafețele cultivate, a repre- zentat peste jumătate din recolta de cereale — 87.700.000 de tone, grîul — 27.100.000 de tone, bumba- cul — 2.900.000 de tone. Peste 60% din valoarea producției-marfă a agricul- turii este dată de creșterea animale- lor. în 1956 existau 97.900.000 de ca- pete de vite cornute mari, 31.100.000 de oi și 55.000.000 de porci. Agricultura S.U.A., la fel ca și in- dustria, se caracterizează printr-un înalt grad de dezvoltare a capitalis- mului, printr-o profundă diferențiere a fermierilor. Gospodăriile mari și foarte mari au concentrat în mîinile lor peste 83,3% din întreaga producție agricolă marfă, în timp ce 67,7% din ferme dau 16,7% din producția- marfă. Arenda ridicată, creșterea im- pozitelor intensifică ruinarea fermelor mici și mijlocii. După datele oficiale, din 1950 pînă în 1955, 600.000 de ferme s-au ruinat. Veniturile fermie- rilor au scăzut între 1951 și 1955 de la 14,5 miliarde la 11 miliarde de dolari. Viața economică și politică a țării este controlată de marii monopoliști (vezi „Cele 60 de familii), Principala „Statele Unite ale Europei" 64^ lor organizație este „Asociația națio- nală a industriașilor'¹, al cărei organ suprem — „Comitetul consultativ special⁴⁴ — este format din reprezen- tanții a 12 dintre cele mai mari com- panii și joacă un rol conducător în dirijarea activității aparatului de stat, în anii de după război, au fost adop- tate, sub presiunea monopolurilor, o serie de legi antimuncitorești și anti- democratice: Taft-Hartley, McCarran- Wood, McCarran-Walter etc., a fost in- tensificată activitatea Biroului federal de investigații și a Comisiei pentru cerce- tarea activității antiamericane, au fost activizate organizații reacționare ca Ku-klux-ldanul și Legiunea americană. Ducînd o politică de expansiune im- perialistă, monopolurile imperialiste au acaparat o parte însemnată din piața mondială capitalistă, fapt care a ascuțit contradicțiile dintre S.U.A. și celelalte țări capitaliste. S.U.A. au folosit dezorganizarea de după război din majoritatea țărilor capitaliste pen- tru a pătrunde în economia acestora. Sistemul măsurilor de stat aplicat — creditele pentru livrările în cadrul legii împrumutului și a arendei, îm- prumuturile acordate Angliei, Fran- ței, Belgiei și altor țări capitaliste, „plamd Marshall", „ajutorul⁴⁴ econo- mic acordat țărilor înapoiate și slab dezvoltate — urmărea, pe lîngă țeluri militare-politice, să asigure desfacerea produselor monopolurilor americane și să obțină profituri maxime. Din 1939 pînă în 1955, suma totală a in- vestițiilor de capital în străinătate a sporit de la 11,4 miliarde de dolari la 44,9 miliarde de dolari. Politica expansionistă a monopo- lurilor americane s-a extins și pe linia măsurilor strategice militare, a pre- siunii politice și a influenței ideolo- gice. Statele Unite ale Americii au un sistem de baze militare, maritime mili- tare și aeriene aproape în toate țările capitaliste. Ele au inițiat crearea de grupări și blocuri militare închise, ca pactul Atlanticului de nord, Unizmea Europei occidentale, S.E.A.T.O. etc. Statele Unite ale Americii sînt o republică federală. Potrivit Constitu- ției din 1787, putere.a legislativă apar- ține Congresului, format din camera reprezentanților și din senat. Membrii Camerei reprezentanților sînt aleși pe 2 ani, proporțional cu numărul locui- torilor. Senatorii sînt aleși pe 6 ani, cîte 2 senatori din partea fiecărui stat. Șeful statului și șeful guvernului este președintele, ales pe termen de 4 ani, prin alegeri indirecte. Președin- tele este învestit cu largi împuterni- ciri. El numește pe miniștri, care sînt răspunzători numai în fața lui, pe reprezentanții diplomatici, pe mem- brii Curții supreme etc., poate să se opună prin veto unui proiect de lege adoptat de Congres. Fiecare stat are un parlament compus din două came- re (în statul Nebraska o cameră) și un guvernator, aleși de populație. în S.U.A. domină sistemul bipar- tid: la putere alternează partidul de- mocrat și partidul republican, expo- nente ale intereselor marilor monopo- luri. în Congresul ales la 6 noiembrie 1956, partidul republican deține 201 locuri în Camera reprezentanților și 47 de locuri în Senat, iar partidul de- mocrat — 234 și 49. în noiembrie 1956 a fost ales pentru a doua oară președinte al S.U.A. D. Eisenhower (partidul republican). Partidul Comu- nist din S.U.A., care luptă pentru pa- ce, democrație și socialism, este avan- garda clasei muncitoare americane. Majoritatea sindicatelor din S.U.A. fac parte din Federația americană a muncii — Congresul sindicatelor in- dustriale. în 1949 un grup de sindi- cate progresiste au creat „Comitetul sindical național pentru apărarea păcii⁴⁴. La lupta pentru pace și liber- tăți democratice participă și Congre- sul de luptă pentru drepturile cetățe- nești (creat în 1946), Congresul pan- slav american (creat în 1942), Comi- tetul național pentru prietenia ameri- cano-sovietică (creat în 1943) și nu- meroase organizații progresiste de fe- mei, de tineret si alte organizatii. „STATELE UNITE ALE EURO- PEI⁴⁴ — proiect de unire a statelor 648 'Siaiul sovietic europene, formulat în timpul primu- lui război mondial de liderii centriști ai unor partide din Internaționala a Il-a. în lucrarea sa „în jurul lozincii Statelor Unite ale Europei⁴⁴, V. 1. Lenin a arătat caracterul reacționar al unui asemenea proiect în condițiile capitalismului, cînd „Statele Unite ale Europei⁴⁴ pot să devină numai o înțe- legere între capitaliști pentru împăr- țirea coloniilor și pentru lupta în co- mun împotriva mișcării socialiste. După cel de-al doilea război mondial, în S.U.A. și în Europa au apărut din nou diferite proiecte de creare a unor „State Unite ale Europei⁴⁴. în 1955 a fost creat la Paris „Comitetul de ac- țiune pentru crearea Statelor Unite ale Europei⁴⁴. La prima sa sesiune, din ianuarie 1956, a fost adoptată o rezoluție cu privire la organizarea unei „comisii atomice europene⁴⁴, așa- numitul „EuratonU. STATUL SOVIETIC — primul stat socialist din lume al muncitorilor și țăranilor, creat în urma victoriei re- voluției proletare și a instaurării dic- taturii proletariatului în Uniunea So- vietică; principalul instrument de con- struire a societății socialiste și comu- niste. întemeietorii comunismului știin- țific, K. Marx și F. Engels, generali- zînd experiența luptei revoluționare a proletariatului, și în special experiența Comunei din Paris, au formulat și au fundamentat ideile de bază despre stat în perioada de trecere de la capi- talism la socialism. Aceste idei au fost dezvoltate în lucrările lui V. I. Le- nin — marele întemeietor al Statului sovietic. Generalizînd experiența re- voluțiilor ruse din 1905 și din februa- rie 1917, Lenin a descoperit în Soviete forma de stat a dictaturii proletaria- tului. Statul sovietic se deosebește fundamental de toate statele de tip exploatator; el întruchipează cea mai înaltă formă de democrație. în timp ce statul burghez este instrumentul dominației unei minorități — burghe- zia — asupra maselor uriașe ale celor exploatați, Statul sovietic a trecut pentru întîia oară puterea în mîinile majorității — în mîinile muncitorilor și țăranilor, iar după lichida,rea clase- lor exploatatoare în mîinile întregii populații a țării. Democratismul Sta- tului sovietic, puterea absolută a po- porului, își găsește realizarea în siste- mul Sovietelor de deputați ai oamenilor muncii, alese de întregul popor, fiind singurele organe ale puterii de stat în U.R.S.S.; în egalitatea și frăția popoarelor, consfințită în structura unională a Statului sovietic multina- țional ; în drepturile și libertățile cetă- țenilor societății socialiste, drepturi garantate tuturor de orînduirea eco- nomică și social-politică a U.R.S.S. (vezi Democrație-). în U.R.S.S., dictatura proletaria- tului nu înseamnă că clasa muncitoare se bucură de anumite privilegii sau drepturi în plus în domeniul condu- cerii statului. La conducerea Statului sovietic participă în egală măsură în- tregul popor — și muncitorii, și ță- ranii, și intelectualii. Dictatura pro- letariatului înseamnă conducerea de stat a societății de către proletariat — clasa cea mai conștientă— , dezvol- tarea vieții sociale în conformitate cu ideologia proletariatului — învă- țătura marxist-leninistă —, statorni- cirea proprietății socialiste (de stat și cooperativ-colhoznice), ceea ce asi- gură dezvoltarea țării pe calea comu- nismului, triumful cauzei revoluției proletare. Statul sovietic se întemeiază pe alianța trainică dintre clasa munci- toare și țărănime. Forța conducătoare în Statul sovietic este Partidul Comu- nist al Uniunii Sovietice, care îndru- mează activitatea tuturor organiza- țiilor sociale și de stat. Conducerea de către partid este chezășia conținutu- lui și orientării juste, comuniste a ac- tivității tuturor organizațiilor din U.R.S.S. Partidul transpune în viață hotărîrile sale prin organele sovietice, în cadrul Constituției U.R.S.S. Statul sovietic se dezvoltă și se perfecționează neîncetat, în conformi- tate cu schimbarea și dezvoltarea Statu-quo 04.9 bazei socialiste, cu schimbarea rapor- tului dintre forțele de clasă, cu schim- barea situației internaționale. Toate acestea determină sarcinile Statului sovietic în diferitele etape ale dez- voltării țării. După victoria Revolu- ției din Octombrie, Puterea sovietică a rezolvat problema reprimării ar- mate a claselor exploatatoare, a apă- rării țării împotriva agresiunii inter- venționiștilor, a refacerii industriei și agriculturii, a pregătirii condițiilor pentru lichidarea elementelor capita- liste. încă în această perioadă a căpă- tat o foarte mare însemnătate sarcina organizării conducerii țării, organi- zarea practică a economiei socialiste, lupta pentru crearea bazelor econo- mice ale socialismului. în articolul „Sarcinile imediate ale Puterii sovie- tice¹¹ (1918), Lenin scria: „...Tot spe- cificul momentului actual, toată greu- tatea constă în a înțelege parti- cularitățile trecerii de la sarcina principală de a convinge poporul și de a reprima pe exploata- tori pe calea armelor la sarcina prin- cipală de a conduc e“. în con- formitate cu aceasta, Statul sovietic a organizat reprimarea rezistenței ex- ploatatorilor, apărarea împotriva a- gresiunii din afară, a desfășurat o activitate economică-organizatorică și cultural-educativă. în legătură cu existența în țară a claselor exploata- toare, democratismul Puterii sovie- tice a prezentat anumite îngrădiri. După lichidarea claselor exploata- toare și după victoria sistemului eco- nomic socialist la orașe și sate, acti- vitatea Statului sovietic s-a îndrep- tat spre dezvoltarea continuă a eco- nomiei și culturii socialiste, spre con- solidarea proprietății socialiste, spre întărirea capacității de apărare a țării, în urma lichidării exploatatorilor a dispărut necesitatea îngrădirilor de- mocratismului sovietic. Noile forme ale Statului sovietic și-au găsit expre- sia în Constituția U.R.S.S. din 1936. Sub conducerea partidului comu- nist, Statul sovietic a străbătut o cale glorioasă de dezvoltare istorică. Orân- duirea de stat sovietică și-a dovedit forța vitală în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei al Uniunii Sovietice, cînd poporul sovietic, în alianță cu celelalte popoare iubitoare de libertate, a repurtat o victorie is- torică asupra fascismului. în etapa actuală a construcției co- muniste, funcțiile principale aîe sta- tului socialist sînt funcțiile organiză- rii producției sociale și conducerii dez- voltării economiei și culturii, exerci- tarea în interesul oamenilor muncii a controlului asupra cuantumului mun- cii și al consumului, funcția educării multilaterale a oamenilor muncii, in- clusiv cultivarea disciplinei noi, a atitudinii comuniste față de muncă; în domeniul politicii externe — înfăp- tuirea consecventă a liniei leniniste de coexistență pașnică a țărilor cu sisteme social-politice diferite, întă- rirea păcii; întărirea prieteniei indes- tructibile, a colaborării frățești și a ajutorului reciproc între țările din sistemul mondial al socialismului. Apărarea cuceririlor socialismului, construirea cu succes a societății co- muniste reclamă întărirea prin toate mijloacele a Statului sovietic, a forței lui economice și politice, a capacită- ții lui de apărare. Izvorul tăriei Sta- tului sovietic rezidă în sprijinul și încrederea oamenilor muncii, în trăi- nicia alianței dintre clasa muncitoare și țărănime, în prietenia popoarelor U.R.S.S. Luptînd pentru întărirea și dezvoltarea Statului sovietic, oamenii muncii din U.R.S.S., sub conducerea partidului comunist, perfecționează aparatul de stat sovietic, luptă pentru aplicarea consecventă a principiilor leniniste: întărirea legăturii dintre aparat și mase, controlul oamenilor muncii asupra aparatului, simplifica- rea și ieftinirea aparatului, cea mai strictă legalitate socialistă în activi- tatea tuturor organelor Statului sovietic. STATU-QUO — situație existentă sau care a existat într-un anumit mo- ment. A menține statu-quo — a men- ține situația existentă. A restabili bol) Statut statu-quo — a reveni la situația exis- tentă înainte de schimbările surve- nite. Statu-quo ante bellum — situa- ția existentă înainte de război, adică înainte de schimbările teritoriale, po- litice și de celelalte schimbări provo- cate de el. STATUT — ansamblu de dispozi- ții prin care se stabilește scopul, struc- tura și modul de funcționare a unei organizatii; regulament. STATUTUL DE LA WESTMINSTER — legea votată de parlamentul en- glez la 11 decembrie 1931 care deter- mină relațiile dintre Marea Britanie și dominioane. Acest statut hotărăște suveranita- tea dominioanelor în cadrul impe- riului britanic. Dominioanelor li s-a acordat dreptul de a emite în mod independent legi, de a stabili relații externe, de a hotărî în chestiunile de război și pace etc. Adoptarea statutului de la West- minster s-a datorit ascuțirii contra- dicțiilor dintre Anglia și dominioane ca urmare a întăririi burgheziei im- perialiste autohtone din aceste domi- nioane; el a constituit o ilustrare a încercărilor metropolei de a frîna pro- cesul de destrămare a imperiului bri- tanic prin concesiuni făcute la timp. STATUTUL PARTIDULUI CO- MUNIST AL UNIUNII SOVIETICE - cod de reguli care expune principiile organizatorice ale partidului comu- nist, obligatorii pentru toți membrii și pentru toate organizațiile lui, care alcătuiesc normele vieții de partid și ale construcției de partid. Statutul partidului stabilește mijloacele de ac- tivitate practică ale organizațiilor de partid, formele de organizare a parti- dului și regulile vieții lui interne. Statutul partidului a fost adoptat prima oară, la Congresul al II-lea al P.M.S.D.R. în legătură cu schimba- rea sarcinilor care stăteau în fața par- tidului, unele puncte și paragrafe ale Statutului au fost supuse unor modifi- cări și completări la congresele parti- dului. în perioada dinainte de Octom- brie, Statutul partidului a fost modi- ficat la Congresele al IlI-lea, al IV- lea, al V-lca și al Vl-lea, precum și la Conferința a Vl-a a partidului. După Revoluția din Octombrie, Statutul a fost modificat la Conferințele a VIII-a și a XH-a ale P.C. (b) din Rusia, la Congresele al XlV-lea, al XVII-lea, al XVIII-lea, al XlX-lea și al XX-lea ale partidului. în Statutul P.C.U.S. se arată că principalele sarcini ale partidului co- munist în condițiile actuale constau în a construi societatea comunistă prin trecerea treptată de la socialism la comunism, în a ridica necontenit nivelul material și cultural al socie- tății, în a educa pe membrii societății în spiritul internaționalismului și al stabilirii de legături frățești cu oame- nii muncii din toate țările, în a întări prin toate mijloacele capacitatea de apărare a patriei sovietice. Statutul P.C.U.S. arată că Partidul Comunist al Uniunii Sovietice este „uniunea de luptă liber consimțită a comuniștilor Tovarăși de idei, organi- zată din oameni din rîndurile clasei muncitoare, ale țăranilor muncitori și ale intelectualității muncitoare⁴⁴. Statutul P.C.U.S. stabilește în mod amplu îndatoririle membrului de par- tid în etapa actuală a construcției comuniste: să păzească prin toate mijloacele unitatea partidului, să fie un luptător activ pentru îndeplinirea hotărîrilor partidului, să fie un exem- plu în muncă, să păzească și să întă- rească prin toate mijloacele proprie- tatea socialistă, să întărească zi de zi legătura cu masele, să muncească pentru însușirea bazelor marxism-le- ninismului, să respecte disciplina de partid și de stat, să dea dovadă de vigilență politică, să dezvolte auto- critica și critica de jos, să fie sincer și cinstit față de partid, să înfăptu- iască fără șovăire indicațiile partidu- lui cu privire la justa selecționare a cadrelor etc. Statutul partidului obligă pe toți membrii de partid să păstreze prin toate mijloacele unitatea parti- dului ca principală condiție a forței și puterii lui și prevede sancțiuni Statutul U.T.C.L. clin IJ.K.S.S. 651 aspre, mergînd pînă la excluderea din rîndurile P.C.U.S., pentru încer- cările de formare de grupări fracțio- niste care sparg unitatea partidului. Toate aceste cerințe ale Statutului ridică și mai sus titlul de membru'al partidului comunist. Comuniștii care încalcă Statutul sînt supuși sancțiu- nilor de partid, pînă la excluderea din rîndurile P.C.U.S. Statutul P.C.U.S. stabilește dreptu- rile membrului de partid, asigurînd în gradul cel mai înalt dezvoltarea democrației interne de partid, creș- terea activității și a inițiativei crea- toare a comuniștilor, deschizînd cîmp liber pentru participarea membrilor de partid la discutarea concretă a problemelor politicii partidului, la în- deplinirea hotărîrilor lui. Statutul P.C.U.S. confirmă caracte- rul de neclintit al centralismului de- mocratic — principiul călăuzitor al structurii organizatorice a partidului, în Statut sînt definite în mod com- plet structura și funcțiile principale ale organelor superioare ale partidu- lui, ale organizațiilor republicane, de ținut, regionale, districtuale, orășe- nești, raionale și de bază ale parti- dului, la baza activității cărora stă principiul conducerii colective. Sta- tutul stabilește raporturile dintre par- tid și Comsomol. Statutul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice asigură dezvoltarea democrației interne de partid, întă- rirea unității rîndurilor partidului, întărirea legăturilor lui cu masele. STATUTUL UNIUNII TINERETU- LUI COMUNIST-LENINIST DIN U.R.S.S. — cod de reguli care defi- nește principiile organizatorice fun- damentale ale Comsomolului, formele de organizare și mijloacele de activi- tate practică ale uniunii, structura organelor sale conducătoare, îndato- ririle și drepturile comsomoliștilor. Prima oară, Statutul Comsomolu- lui a fost adoptat la primul Congres general al Uniunilor tineretului mun- citoresc și țărănesc din Rusia (1918), care a puș bazele U.T.C.L. din U.R.S.S. în anii următori, la congre- sele U.T.C.L. din U.R.S.S., unele pre- vederi ale Statutului au fost modifi- cate și completate în conformitate cu schimbările de situație survenite și cu cerințele etapei respective a luptei pentru comunism. Principiile organi- zatorice fundamentale ale Comsomo- lului au rămas însă neschimbate. Sta- tutul în vigoare astăzi a fost adoptat de Congresul al XH-lea al U.T.C.L, din U.R.S.S., care a avut loc în martie 1954. Sub conducerea partidului co- munist, se spune în Statut, U.T.C.L. din U.R.S.S. educă tineretul în spiri- tul patriotismului sovietic, îl face să fie curajos, plin de voioșie, să nu se teamă de greutăți, încrezător în for- țele sale, gata să biruie orice piedici în lupta pentru victoria comunismu- lui. Este considerat membru al U.T.C.L. din U.R.S.S. orice tînăr între 14 și 26 ani primit în rîndurile Comsomolu- lui care recunoaște Statutul U.T.C.L. din U.R.S.S., activează într-una din organizațiile Comsomolului, se supune tuturor hotărîrilor lui și plătește co- tizația de membru. Conform Statutu- lui, U.T.C.L. din U.R.S.S. cere mem- brilor săi să lupte în mod perseverent și necontenit pentru înfăptuirea hotă- rîrilor partidului comunist și ale gu- vernului sovietic. Fiecare comsomo- list trebuie să fie un exemplu în res- pectarea Constituției U.R.S.S. Mem- brii U.T.C.L. din U.R.S.S. sînt da- tori să întărească prin toate forțele orînduirea sovietică socialistă, indus- tria și transportul, colhozurile și sov- hozurile, să dezvolte cultura sovie- tică, să întărească prietenia și cola- borarea frățească dintre popoarele U.R.S.S. Apărarea patriei este datoria sfîntă, prima îndatorire a fiecărui com- somolist. Statutul obligă pe membrii U.T.C.L. din U.R.S.S. să-și îmbogă- țească necontenit cunoștințele, să-și însușească cultura, știința și tehnica; să fie luptător activ pentru transpu- nerea în viață a politicii partidului comunist; să se străduiască neconte- nit să-și ridice nivelul de conștiința. 652 Stațiuni de mașini și tractoare să studieze bazele marxism-leninis- mului; să lămurească masele largi ale tineretului asupra politicii partidu- lui ; să fie un exemplu în muncă și în învățătură; să dezvolte cu curaj auto- critica și critica de jos; să fie cinstit, sincer; să respecte regulile convie- țuirii socialiste; să lupte împotriva rămășițelor capitalismului în con- știința tineretului; să respecte cu stric- tețe disciplina comsomolistă; să par- ticipe activ la munca organizației comsomoliste; să păstreze secretul mi- litar și de stat; să dea dovadă de vi- gilență politică, să studieze arta mili- tară. Statutul acordă membrului U.T.C.L. din U.R.S.S. drepturi largi de participare activă la viața Uniunii. Statutul expune bazele centralismului democratic, care este principiul con- ducător al structurii organizatorice a Comsomolului. Statutul U.T.C.L. din U.R.S.S. asigură o largă desfășurare a democrației interne comsomoliste și a spiritului de inițiativă al membrilor Uniunii, unitatea și coeziunea Com- somolului în lupta pentru cauza par- tidului comunist. STAȚIUNI DE MAȘINI ȘI TRAC- TOARE (S.M.T.) — întreprinderi so- cialiste de stat în care sînt concen- trate mijloace tehnice pentru agricul- tură (tractoare, combine ș.a.) și care deservesc producția colhoznică. S.M.T. au fost create în perioada colectivizării agriculturii. în 1940 existau 7.069 S.M.T. Parcul de trac- toare al S.M.T. număra 435.000 de mașini. S.M.T. lucrau 94% din în- treaga suprafață cultivată a colho- zurilor. în perioada postbelică, utila- rea tehnică a agriculturii a crescut considerabil. S.M.T. fuseseră acea mare forță politică și organizatorică în jurul căreia țăranii s-au unit în colhozuri și s-au convins de superiori- tatea marii agriculturi mecanizate; prin S.M.T. a fost înfăptuit progresul tehnic în agricultură și reutilarea aces- teia pe baza tehnicii noi. Tot ele au asigurat pregătirea de cadre calificate de mecanizatori și au contribuit la ridicarea nivelului general al agricuL. turii și al creșterii animalelor. Uriașa importanță a S.M.T. a constat și în faptul că ele au fost o importantă sursă de cereale și alte produse ali- mentare primite în natură de la col- hozuri drept plată pentru lucrările efectuate. în ultimii ani, S.M.T. au fost o mare forță organizatoare în lupta pentru lichidarea rămînerii în urmă a anumitor ramuri ale produc- ției agricole, în înfăptuirea hotărîrilor adoptate de partid cu privire la pro- blemele agriculturii. în condițiile actuale, cînd, în ma- joritatea lor, colhozurile s-au întărit din punct de vedere economic și or- ganizatoric, cînd economia colhozu- rilor a luat un avînt considerabil, for- ma de deservire tehnică a producției colhozurilor prin S.M.T. a încetat de a mai corespunde necesităților dez- voltării forțelor de producție ale agri- culturii. Plenara C.C. al P.C.U.S. (fe- bruarie 1958) a arătat că în interesul dezvoltării viitoare a agriculturii so- cialiste și a orînduirii colhoznice este indicat să se modifice modul existent de deservire tehnică a producției col- hozurilor și să se reorganizeze treptat S.M.T. Plenara a arătat că este indi- cat să se treacă la vînzarea tractoa- relor, combinelor și a celorlalte ma- șini agricole direct colhozurilor. în hotărîrea plenarei se spune că, în funcție de particularitățile regiunilor și colhozurilor, S.M.T.-urile vor tre- bui reorganizate la termene diferite în stațiuni tehnice și de reparații (S.T.R.), menite să asigure repararea tractoarelor și a celorlalte mașini, de- servirea tehnică a colhozurilor, apro- vizionarea colhozurilor și sovhozuri- lor (prin vînzare) cu utilaje tehnice moderne, cu piese de schimb, carbu- ranți, îngrășăminte, substanțe chimice toxice și alte materiale. în acele re- giuni în care nu toate colhozurile au de pe acum posibilitatea să achizițio- neze tractoare și alte mașini și, ceea ce este mai important, nu pot să fo- losească în mod corespunzător această tehnică, va trebui să se mențină tem- porar modul existent de deservire Siibotnic? tehnică și de producție a acestor col- hozuri prin S.M.T. STORTING — parlamentul norve- gian, format dintr-o cameră supe- rioară — lagtingul — și dintr-o ca- meră inferioară — odelstingul. STRATEGIA ȘI TACTICA LENI- NISMULUI — știința conducerii lup- tei de clasă a proletariatului. Strate- gia este determinarea direcției prin- cipale a luptei de clasă a proletaria- tului, a compoziției armatei politice conduse de el într-o etapă dată a re- voluției, elaborarea planului de folo- sire a rezervelor revoluției, a planu- lui de lupta pentru unirea forțelor re- voluționare în jurul proletariatului și conducerea acțiunilor lor. Strategia rămîne în fond neschimbată în tot timpul unei etape date a luptei de eliberare. Tactica este o parte a stra- tegiei, ea fiind în întregime subordo- nată liniei strategice. Spre deosebire de strategie, tactica urmărește sco- puri mai înguste, menirea ei fiind nu de a cîștiga războiul în întregime, ci cutare sau cutare bătălii, de a desfă- șura cu succes cutare sau cutare cam- panii și acțiuni. întrucît situația so- cial-politică este supusă unor schim- bări rapide, este inevitabilă schim- barea formelor și metodelor tactice în decursul unei anumite perioade stra- tegice. Leninismul cere partidelor pro- letare să desprindă din numeroasele forme tactice formele principale și decisive care sînt cele mai indicate în situația dată. Menirea strategiei și tacticii proletare este de a trezi și a mobiliza forțele oamenilor muncii, de a contribui la manifestarea cît mai deplină a energiei revoluționare a po- porului, de a introduce în mișcarea de eliberare a maselor spiritul de orga- nizare, orientarea spre un scop precis, de a forma din aceste mase armate re- voluționare care să lupte pentru des- ființarea tuturor formelor de exploa- tare și asuprire, pentru construirea unei noi societăți. Ideile fundamentale cu privire la strategia și tactica luptei revoluțio- nare a clasei muncitoare au fost for- comunist e 653 mulate de întemeietorii marxismului, K. Marx și F. Engels. In epoca impe- rialismului și a revoluțiilor proletare, V. I. Lenin a generalizat experiența partidului bolșevic și experiența în- tregii mișcări proletare internaționale în problema strategiei și tacticii și a creat știința conducerii luptei de clasă a proletariatului. Strategia și tactica leninismului au fost dezvoltate în hotărîrile Partidului Comunist al U- niunii Sovietice și ale partidelor co- muniste și muncitorești frățești, în lucrările conducătorilor acestor par- tide, care generalizează experiența luptei de eliberare actuale. SUAZI — protectorat britanic în sudul Africii. Se învecinează cu Uniu- nea Sud-Africană și cu Mozambicul. Suprafața: 17.400 km²; populația: 220.000 de locuitori (1955), în majo- ritate covîrșitoare triburi suazi. Cen- trul administrativ: Mbabane. Pămînturile fertile au fost acapa- rate de englezi. Majoritatea populației băștinașe este concentrată în rezer- vații, îndeletnicindu-se mai ales cu creșterea vitelor, precum și cu culti- varea porumbului și a meiului. Pe plantațiile engleze se cultivă tutunul, cartoful dulce, bumbacul. Există ex- ploatări de cositor și azbest. Se folo- sește pe scară largă munca forțată a băștinașilor. SUBIECT - în filozofie - ființă înzestrată cu conștiință și voință. Su- biectului îi este opus obiectul (obiec- tele și fenomenele lumii înconjură- toare), asupra căruia este îndreptată activitatea subiectului. SUBOTNICE COMUNISTE -mun- că voluntară prestată gratuit de mun- citorii, funcționarii și țăranii mun- citori sovietici în zilele de repaus sau după terminarea muncii în folosul construcției socialiste. Primul subot- nic a fost organizat din inițiativa co- muniștilor din Moscova la 10 mai 1919, într-o sîmbătă (de aici provine și denumirea de „subotnic“)« După terminarea zilei de lucru muncitorii de la linia ferată Moscova-Kazan au muncit suplimentar în mod gratuit. 654 Substanță Munca s-a desfășurat cu o uriașă în- suflețire, productivitatea muncii de- pășind cu 270% pe cea obișnuită. Această inițiativă a fost urmată de multe alte detașamente de oameni ai muncii. La 1 Mai 1920 a avut loc un subotnic de muncă pe întreaga Rusie. La acest subotnic a luat parte V. I. Lenin. V. I. Lenin a consacrat subotnice- lor lucrarea „Marea inițiativă⁴⁴, în care a considerat subotnicele drept germe- nul unei atitudini noi, comuniste față de muncă. SUBSTANȚĂ — în filozofia pre- marxistă baza invariabilă, esența tu- turor lucrurilor și fenomenelor în opo- ziție cu proprietățile variabile ale di- feritelor lucruri. Materialiștii conside- rau că această substanță este materia, idealiștii — spiritul, ideea, dumne- zeu. Materialismul dialectic neagă că substanța este ceva invariabil și con- sideră că în lume nu există nimic în afară de materia în mișcare, care există în diverse forme și se află în continuă dezvoltare și schimbare. SUBVENȚIE — ajutor bănesc. SUCARNO Ahmed (n. 1901) - pre- ședintele Republicii Indonezia. S-a născut în orașul Surabaia (lava), a absolvit Institutul tehnic din Bandung. A fost unul dintre înte- meietorii partidului național (1927) și este președintele acestuia. în 1928 a fost arestat pentru că s-a ridicat îm- potriva dominației coloniale olan- deze. La ieșirea din închisoare, în 1932, a devenit președintele Partidu- lui Indonezia (Partindo), format în 1931 pe baza partidului național, care se autodizolvase. în 1933 a fost din nou arestat și a stat în deportare și în detențiune pînă în 1942. La 17 august 1945, din însărcinarea orga- nizațiilor obștești, a proclamat inde- pendența țării și a devenit președin- tele Republicii Indonezia. La 18 apri- lie 1955 a deschis Conferința de la Bandung a țărilor Asiei și Africii, în scopul întăririi unității republicii, al curmării zîzaniilor dintre partide, Sucarno a propus, în februarie 1957, să se creeze un cabinet guvernamen- tal format din reprezentanți ai tuturor partidelor reprezentate în parlament și un consiliu național format din re- prezentanți ai diferitelor pături ale societății și avînd menirea să sprijine cabinetul în activitatea sa. în iunie 1957 a devenit președintele Consiliu- lui național creat. SUDAN — stat în Africa de nord- est. Se învecinează cu provincia Egipt a Republicii Arabe Unite, Fe- derația Etiopiei și Eritreei, Chenia, Uganda, Congo Belgian, Africa ecua- torială franceză și Libia. Suprafața: 2.500.000 km²; populația: 12.000.000 — 14.000.000 de locuitori (după da- tele O.N.U. pe 1955 - 8.900.000). Capitala: Chartum; orașe: Umdur- man, Port Sudan la Marea Roșie. Sudanul este o țară agricolă. Prin- cipala îndeletnicire a populației este agricultura. Se cultivă bumbac, grîu. Se extrage gumarabică (primul loc în lumea capitalistă). Cu toate că dis- pune de bogate resurse naturale (aur, cupru, cositor, plumb, minereu de fier), industria este slab dezvoltată. Majoritatea întreprinderilor indus- triale sînt de tip meșteșugăresc. 60 — 70% din exportul țării îl formează bumbacul. Se importă mai ales măr- furi industriale. Timp de peste o jumătate de secol, imperialiștii englezi și-au camuflat dominația asupra Sudanului îndără- tul acordului din 1899 dintre Egipt și Anglia cu privire la posesiunea în comun a Sudanului. în 1951 guvernul egiptean a denunțat tratatul anglo- egiptean din 1936, bazat pe inegali- tate în drepturi (vezi Republica Arabă Vuită}, anulînd totodată acordul din 1899. Potrivit noului acord semnat între Anglia și Egipt în 1953, Sudanu- lui i-a fost acordat dreptul ca după trei ani să hotărască asupra proble- mei viitorului statut al țării. La sfîrșitul anului 1953 au avut loc în țară alegeri pentru parlament, care a fost ales pe termen de trei ani. La 1 ianuarie 1956, Sudanul a fost pro- clamat republică independentă. Par- Suhe-Bator GiV tidele burgheze cele mai influente din i țară sînt partidul n a ț i o n a 1 - u- nionist și partidul A 1-U m m a, al cărui lider, Abdull ah-Halii, a de- venit în iulie 1956 prim-ministru. Gu- vernul a declarat că Sudanul nu va participa la nici un fel de alianțe și va duce o politică de stabilire de re- lații de prietenie cu toate statele. în 1950 a fost creată Federația sindicatelor din Sudan, care luptă pentru îmbunătățirea situației econo- mice a oamenilor muncii. SUEDIA — stat în partea de est a peninsulei Scandinave. Se înveci- nează cu Norvegia și Finlanda. Su- prafața: 449.000 km²; populația: 7.341.000 de locuitori (1957). Capi- tala: Stockholm. Orașe mai mari: Goteborg și Malmo. Suedia este o țară industrială-a- grară, în care capitalismul este foarte dezvoltat. Partea producției indus- triale în venitul național al țării re- prezintă 80%. Locul principal în eco- nomie îl dețin industria minieră, in- dustria metalurgică (producția de fontă în 1956 a fost de 1.300.000 de tone, cea de oțel a fost de 2.400.000 de tone), industria constructoare de mașini, metalurgia prelucrătoare, care s-au dezvoltat pe baza bogățiilor na- turale existente în Suedia. în ceea ce privește exportul de minereu de fier și de celuloză, Suedia ocupă pri- mul loc în lumea capitalistă. Econo- mia se caracterizează printr-un înalt grad de concentrare a producției și de centralizare a capitalurilor. Locul de frunte în economie îl dețin patru mari bănci, care domină în principalele ra- muri ale industriei, în navigație și în comerț. Structura agriculturii a Suediei se distinge prin predominarea producției animale asupra producției vege- tale. Se cultivă plante furajere și tehnice. Peste ²/₃ din suprafața agri- colă aparține moșierilor și chiaburilor. în cel de-al doilea război mondial, Suedia a fost neutră. După război, guvernul suedez a re- fuzat să intre în pactul Atlanticului ufde nord, proclamînd o politică de ne- participare la pacte. Suedia este o monarhie constitu- țională. Șeful statului este regele. Puterea legislativă aparține în comun regelui și parlamentului — Riksdagul — format din două camere: o cameră superioară, aleasă pe termen de 8 ani, și o cameră inferioară, aleasă pe ter- men de 4 ani. Puterea executivă este exercitată de guvern (consiliul de stat), care este numit de rege. Partidul de guvernămînt în Suedia este partidul s o c i a 1 - d e m o- c r a t, al cărui președinte, T. Erlan- der, este din 1946 șeful guvernului. Uniunea țărănească, par- tidul burgheziei sătești, face parte împreună cu social-democrații din coa- liția guvernamentală. Partidul conservator (de dreapta) și partidul liberal („popu- lar“) reprezintă interesele marelui ca- pital. Partidul Comunist din Sue- dia este un luptător consecvent pen- tru interesele poporului, pentru demo- crație, pace și socialism. Președintele partidului este Hilding Hagberg. Or- ganul central este ziarul „Ny dag“. SUHE-BATOR (1893-1923)-unul dintre întemeietorii Partidului Popu- lar Revoluționar Mongol, erou național al poporului mongol. S-a născut în- tr-o familie de arați (țărani) săraci și a început să muncească destul de devreme. Din 1912 și-a făcut serviciul militar; a învățat limba rusă, și a lucrat ca zețar într-o tipografie rusă din orașul Urga (în prezent Ulan- Bator). Sub influența Revoluției din Oc- tombrie, mișcarea revoluționară din Mongolia a luat avînt. în 1919 Suhe- Bator a creat la Urga primul cerc revoluționar. în 1921 a fost înființat Partidul Popular Revoluționar Mon- gol, sub conducerea căruia oamenii muncii din Mongolia au înfăptuit re- voluția populară. împreună cu Cioi- balsan, Suhe-Bator a creat detașa- mente de partizani, iar apoi a luat conducerea armatei revoluționare 656 'Sun lat-sen mongole, care lupta împotriva ban- delor alb-gardiste ale lui Ungern. în octombrie 1921 Suhe-Bator a condus o delegație mongolă la Moscova și a fost primit de V. I. Lenin. La 5 no- iembrie 1921, el a semnat, în numele guvernului mongol, tratatul sovieto- mongol cu privire la stabilirea de re- lații de prietenie. în februarie 1923 Suhc-Bator a fost asasinat mișelește de dușmanii poporului mongol. SUN IAT-SEN (1866 — 1925) - e- minent democrat-revoluționar și om de stat al Chinei, care și-a consacrat viața luptei pentru eliberarea Chi- nei din robia feudală și imperialistă. S-a născut într-o familie de țărani, în provincia Guandun; în 1892 a ab- solvit Institutul de medicină de la Honcong. în 1894, sub conducerea lui Sun Tat-sen a fost creată în insu- lele Havai, în rîndurile emigrației chi- neze, organizația politică „Sinciun- huei“ (Asociația pentru renașterea Chi- nei), care s-a ocupat cu pregătirea insurecției împotriva dinastiei man- ciuriene, stăpînitoare în China. Dar în 1895 complotul a fost descoperit, și Sun lat-sen, care cu puțin timp îna- inte se reîntorsese în China, a fost silit să emigreze. în 1905, cînd sub influența primei revoluții ruse a înce- put în China un avîn? revoluționar, Sun lat-sen a creat în japonia, din rîndurile emigranților chinezi, o nouă organizație revoluționară — „Tunmîn- huei“ (Liga unită), cu un program burghezo-democrat progresist. în 1907 Sun lat-sen a formulat acest program bazat pe cele trei principii populare: 1) naționalism (răs- turnarea dinastiei manciuriene Țin), 2) putere populară (instau- rarea republicii), 3) propășire populară (egalizarea drepturi- lor asupra pămîntului). în această perioadă Sun lat-sen mai spera însă în plecarea de bunăvoie a imperialiș- tilor din China și conta chiar pe aju- torul lor în lupta împotriva dinastiei manciuriene. „Tunmînhuei“ a fost principala or- ganizație politică care, pregătind pri- mele cadre de revoluționari, s-a si- tuat în fruntea insurecției din Ucian din 1911. Această insurecție a marcat începutul revoluției chineze din 1911, care a răsturnat dinastia manciu- rian ă. La 24 decembrie 1911, Sun lat-sen- s-a întors în patrie. La 1 ianuarie 1912 a fost proclamată oficial constituirea Republicii Chineze și Sun lat-sen a ocupat temporar postul de președinte. Dar reformatorii, militariștii și vechii funcționari birocrați, temîndu-se de dezvoltarea ulterioară a revoluției, au obținut, cu sprijinul puterilor impe- rialiste, demisia lui Sun lat-sen. în mai 1913 Sun lat-sen a luat conduce- rea insurecției împotriva președinte- lui luan Și-kai, creatura imperialiș- tilor. Această insurecție a fost în- frîntă și Sun lat-sen a trebuit să emi- greze. Sun lat-sen a salutat Revoluția din Octombrie și, sub influența ei, pre- cum și sub influența mișcării munci- torești în dezvoltare, s-a apropiat de partidul comunist. în scopul creării unui front național de luptă pentru independența și democratizarea țării, Sun lat-sen a luptat activ pentru ca Gomindanul, întemeiat de el în 1912, să colaboreze cu Partidul Comunist Chinez. în 1924, Sun lat-sen a formulat într-un mod nou cele trei principii populare ale sale: naționalismul în- semna acum lupta împotriva puteri- lor imperialiste, care înrobiseră China, și instaurarea egalității depline între toate naționalitățile din țară; pu- terea populară însemna crearea unei republici democratice unite; princi- piul propășirii populare prevedea tre- cerea pămînturilor în mîinile țăranilor și îngrădirea marelui capital în indus- trie. Aceste principii au fost apoi dez- voltate și completate de Sun lat-sen în testamentul său către Gomindan și în apelul său către Comitetul Exe- cutiv Central din U.R.S.S. Ele conți- neau trei directive politice fundamen- tale: alianța trainică cu U.R.S.S., sprijinirea pe masele largi ale oame- Suveranitate 657 nilor muncii, alianța cu Partidul Co- munist Chinez. Sun lat-sen s-a stins din viață la 12 martie 1925, curînd după începe- rea războiului, revoluționar din 1924 -1927. _ SUPRASTRUCTURĂ - vezi Bază și suprastructură. SUPUȘENIE — vezi Cetățenie. SUSLOV Mihail Andreevici (n. 1902) — membru în Prezidiul C.C. al Partidului Comunist al Uniunii So- vietice, secretar al C.C. al P.C.U.S. S-a născut în satul Șahovo, județul Hvalînsk, gubernia Saratov (acum raionul Pavlovo, regiunea Ulianovsk), în familia unui țăran sărac. în 1918 — 1920 a lucrat într-un comitet al sără- cimii. în 1921 a intrat în rîndurile partidului comunist. în 1924 Suslov a absolvit facultatea muncitorească și în 1928 Institutul economiei națio- nale „G. V. Plehanov“ din Moscova, apoi a studiat la Institutul de profe- sură roșie și a funcționat ca profesor la Universitatea din Moscova și la Academia industrială. în perioada 1931 — 1936 Suslov a avut muncă de răspundere în Comisia centrală de control a P.C. (b) al U.R.S.S. și în Comitetul controlului de stat. Rin 1937 pînă în 1939 a fost secretarul Comitetului regional Ros- tov al P.C. (b) al U.R.S.S., iar din 1939 pînă în 1944 prim-secretar al Comitetului de ținut Stavropol al P.C. (b) al U.R.S.S. în anii Marelui Război pentru Apă- rarea Patriei, Suslov a fost membru al Consiliului militar al Frontului Cau- cazului de nord, șeful statului-major de ținut al detașamentelor de parti- zani. Din 1944 pînă în 1946 Suslov a fost președinte al Biroului C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. pentru R.S.S. Lituaniană, iar din martie 1946 a avut muncă de conducere în Comite- tul Central al partidului. La Congresul al XVIII-lea al parti- dului, Suslov a fost ales în Comisia centrală de revizie, la Conferința a XVIH-a a P.C. (b) al U.R.S.S’. - membru al Comitetului Central al partidului, iar în 1947 — secretar al C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. Din 1950 pînă în 1954 Suslov a fost membru al Prezidiului Sovietului Su- prem al U.R.S.S. în 1954, la prima sesiune a Sovietului Suprem al U.R.S.S. în cea de-a IV-a legislatură, a fost ales președinte al Comisiei pen- tru afacerile externe a Sovietului Uniunii. Din iulie 1955 Suslov este membru al Prezidiului C.C. al Partidului Co- munist al Uniunii Sovietice. SUTELE NEGRE — denumirea populară disprețuitoare a membrilor organizațiilor monarhiste ultrareac- ționare din Rusia țaristă, create de țarism în perioada revoluției din 1905 — 1907. Dintre aceste organizații ul- trareacționare făceau parte „Uniunea poporului rus", „Uniunea arhanghelu- lui Mihail", „Consiliul nobilimii unite" etc. Ele au organizat demonstrații monarhiste, prigoana și masacrarea muncitorilor și studenților revoluțio- nari, pogromuri împotriva evrei- lor etc. SUVERANITATE — independența unui stat, a unei națiuni. Suverani- tatea puterii de stat înseamnă că ea nu poate fi limitată de nici o altă putere. Marxism-leninismul apără dreptul fiecărui popor la autodeter- minare națională pînă La despărțire și la crearea unui stat propriu inde- pendent și cheamă clasa muncitoare și pe toți oamenii muncii să lupte pentru aceste principii, împotriva asu- pririi naționale și coloniale de către statele imperialiste. Din primele zile ale existenței sale, Statul sovietic în- făptuiește în mod consecvent aceste principii în politica sa națională și externă, respectă suveranitatea sta- telor mari și mici, și acordă sprijin popoarelor asuprite de imperialism în lupta lor pentru suveranitatea de stat. Suveranitatea este un principiu fundamental al dreptului internațio- nal. Imperialiștii din statele capitaliste cele mai puternice, căutînd să-și in- staureze dominația, luptă pe față 42 658 Sverdlov pentru lichidarea suveranității altor state. în acest scop, propaganda im- perialistă din zilele noastre declară că suveranitatea este o noțiune înve- chită, cerînd să se renunțe la statul național, cerînd să se creeze un „stat mondial^. Clasa muncitoare, sub conducerea partidelor marxiste, duce o luptă ho- tărîtă împotriva atentatelor forțelor imperialiste agresive la suveranitatea și la independența națională a țărilor și popoarelor. în această luptă, pro- letariatul unește în jurul său masele largi ale oamenilor muncii și se bu- cură de simpatie și sprijin din partea elementelor patriotice din toate pă- turile populației. SVERDLOV lakov Mihailovici (1885 — 1919) — militant de frunte al partidului comunist și al Statului so- vietic. Sverdlov s-a născut la Nijni-Nov- gorod (astăzi Gorki), în familia unui meseriaș gravor. în 1900, părăsind clasa a V-a a liceului din Nijni-Nov- gorod, a intrat ca practicant într-o farmacie. Din 1901 a început să des- fășoare o activitate revoluționară ile- gală ca membru activ în Comitetul din Nijni-Novgorod al P.M.S.D.R., în 1902 a fost arestat prima oară pentru participare la o demonstrație. De atunci a devenit revoluționar de pro- fesie. După Congresul al II-lea al P.M.S.D.R. (1903), Sverdlov s-a si- tuat fără șovăială pe poziția lui V. I. Lenin și a fost unul dintre făuri- torii organizației bolșevice din Nijni- Novgorod. Începînd din februarie 1905 a condus lupta muncitorilor din Kazan, iar din septembrie 1905, ca împuternicit al C.C. al partidului, a desfășurat o intensă muncă pentru unificarea organizațiilor de partid din Ural. Activitatea revoluționară plină de abnegație a lui Sverdlov a fost în- treruptă în repetate rînduri de ares- tări și deportări. în total el a petrecut aproximativ 10 ani în închisori și în deportare, evadînd cu curaj în cîteva rînduri. La Conferința de la Praga (1912) a fost ales în absență în C.C. al partidului și a fost inclus de asemenea în Biroul rus al C.C., care conducea direct activitatea revoluționară în Rusia. în intervalul dintre arestări (sfîrșitul anului 1912 — începutul anului 1913) a lucrat la ziarul „Prav- da“ și a participat la conducerea ac- tivității fracțiunii social-demo erate din Duma a IV-a de stat. După revo- luția din februarie 1917, s-a întors la Petrograd din ținutul Turuhansk, unde fusese deportat. La Conferința a VH-a generală (din aprilie) a parti- dului a fost ales membru al C.C. al partidului. în condiții grele, Sverdlov a desfășurat o vastă muncă pentru pregătirea Congresului al Vl-lea al partidului (1917), care a orientat par- tidul spre insurecția armată. Ca mem- bru al Centrului de partid pentru con- ducerea insurecției, a participat activ la pregătirea și înfăptuirea Revolu- ției din Octombrie. După victoria Revoluției din Oc- tombrie, partidul i-a încredințat lui Sverdlov munca de conducător al or- ganului suprem al puterii — Comite- tul Executiv Central din Rusia. în postul de președinte al C.E.C. din Rusia, el a rămas fără întrerupere pînă la sfîrșitul vieții sale. în anii Puterii sovietice, excepționalul său talent organizatoric s-a realizat pe deplin. în decursul întregii sale acti- vități revoluționare, Sverdlov a fost un luptător intransigent pentru linia leninistă a partidului. Lenin l-a carac- terizat pe Sverdlov drept un revolu- ționar de profesie și un remarcabil organizator bolșevic. Ș ȘAH — nume dat suveranului Ira- nului (Persia). Titlul complet al rege- lui Iranului este „șah-in-șah" (regele regilor) sau „padișah" (regele țării), care se mai întâlnește încă în momi- mentele antice și care corespunde noțiunii de „împărat". Se numeau de asemenea padișahi sultanii turci, care au împrumutat acest titlu de la perși. ȘAMANISM — una dintre formele religiei existente în societatea ante- rioară societății împărțite în clase, formă care s-a păstrat pînă în zilele noastre la unele popoare din Asia, Oceania, America de nord și Africa. Șamanismul se caracterizează prin credința în spirite rele și bune, de intervenția cărora ar depinde succe- sele sau insuccesele omului, sănătatea lui etc. După închipuirea credincio- șilor, unii oameni (șamanii) pot să comunice cu spiritele, să alunge spiri- tele rele din bolnavi, să conjure spiri- tele bune etc. Șamanismul, ca orice religie, joacă un rol reacționar. ȘANTAJ— constrîngere prin intimi- dare și prin amenințarea cu divul- garea unor fapte sau documente compromițătoare. ȘAPOȘNIKOV Boris Mihailovici (1882 — 1945) — eminent conducător militar sovietic. S-a născut în orașul Zlatoust în familia unor funcționari. în 1909 a absolvit cu distincție Academia Mare- lui stat major. A fost șef de stat-ma- jor de divizie, de corp de armată, în mai 1918 a fost unul dintre primii conducători militari ai vechii armate care au intrat în rîndurile Armatei Roșii și, în anii războiului civil, a 42* deținut funcții înalte în aparatul sta- tului-major, între care aceea de șef al direcției operative a statului-major de campanie în cadrul Consiliului militar-revoluționar al Republicii. După terminarea războiului a fost comandant al trupelor regiunilor mili- tare Leningrad, Moscova și al regi- unii Volgăi, din 1928 șef de stat- uia] or al Armatei Roșii muncitorești- țărănești, iar din 1932 șeful Academiei militare „M.V. Frunze". în 1940 i s-a acordat titlul de mareșal al Uniunii Sovietice. La începutul Marelui Răz- boi pentru Apărarea Patriei a fost șeful Marelui stat-major, iar din 1943 șeful Academiei militare superioare „K.E. Voroșilov". în 1930 a intrat în partid. La Congresul al XVIII-lea a fost ales membru supleant al C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. Este autorul unei serii de lucrări în probleme de teorie militară. ȘAUMEAN Stepau Gheorghievici (1878 — 1918) — militant de seamă al Partidului Comunist al Uniunii Sovie- tice. Șaumean s-a născut la Tiflis, unde a absolvit liceul real. Din 1898 s-a încadrat activ în mișcarea revoluțio- nară, a condus un cerc marxist, stu- diind în același timp teoria marxistă, în 1900 a intrat la Institutul politeh- nic din Riga, de unde a fost eliminat pentru participare la mișcarea revo- luționară și deportat în Caucaz, unde a continuat activitatea revoluționară, în 1901 a intrat în P.M.S.D.R. în 1902 a emigrat în străinătate, a trăit la Berlin și a studiat la Univer- 660 sitate la Facultatea de filozofie. în 1903, la Geneva, s-a întîlnit prima oară cu V.I. Lenin. în 1905 Șaumean s-a întors în Rusia și a- fost trimis să desfășoare muncă revoluționară în Transcaucazia. A făcut parte din Comitetul unional caucazian al P.M.S.D.R., din redacția ziarelor „Proletariatis Brdzola“ și „Foaia mun- citorească caucaziană⁴⁴. A fost dele- gat la Congresul al IV-lea și al V-lea ale P.M.S.D.R. din partea organiza- țiilor bolșevice din Transcaucazia. în anii 1907 — 1911 a participat la activi- tatea ^organizațiilor bolșevice din Baku. în 1911 a fost arestat și depor- tat în Astrahan. La Conferința a Vl-a generală (de la Praga) a P.M.S.D.R. (din 1912), Șaumean a fost ales mem- bru supleant al C.C. în 1914 Șaumean s-a întors Ia Baku și s-a situat în fruntea luptei revoluționare a prole- tariatului, conducînd greva generală a muncitorilor de la exploatările petrolifere. în martie 1916 a fost din nou arestat și deportat. în zilele revo- luției din februarie 1917, proletariatul din Baku l-a ales în lipsă președinte al Sovietului de deputați ai munci- torilor din Baku. Șaumean a fost delegat la primul Congres general al Sovietelor din Rusia, la care a fost ales membru al C.E.C. din Rusia.. La Congresul al Vl-lea al partidului a fost ales în C.C. al P.M.S.D. (b) din Rusia. Șaumean a fost în fruntea luptei pentru Puterea sovietică în Baku și în Transcaucazia. în decem- brie 1917 Șaumean a fost numit printr-un decret al guvernului sovie- tic comisar extraordinar pentru pro- blemele Caucazului. în aprilie 1918 el a fost în fruntea Consiliului Comi- sarilor Poporului. din Baku. După ocuparea orașului Baku de către inter- venționiști, Șaumean a fost arestat împreună cu al ți 25 de activiști de partid și sovietici cu munci de con- ducere din Baku, și la 20 septembrie 1918 a fost împușcat de englezi. ȘCIORS Nikoîai Aleksandrovici (1895 — 1919) — erou al războiului civil. S-a născut în familia unui mecanic de la depoul stației Snovsk (în pre- zent Șciors), gubernia Cernigov. în 1912 a absolvit școala de felceri mili- tari de la Kiev. A luat parte la primul război mondial. întoreîndu-se acasă, în februarie 1918, a luptat activ în fruntea unui detașament de partizani împotriva ocupanților germani. în septembrie 1918 a format din mici detașamente de partizani primul regiment insur- gent ucrainean, regimentul „Bogun“ — numele unuia dintre conducătorii luptei de eliberare națională a poporu- lui ucrainean împotriva Poloniei panilor în secolul al XVH-lea. Acest regiment a intrat în componenta primei Divizii ucrainene și, în toamna anului 1918, a luat parte la luptele împotriva ocupanților germani. Regi- mentul „Bogun“, în fruntea căruia se afla Șciors, a pricinuit înfrîngeri serioase trupelor Germaniei kaiserului. După zdrobirea germanilor în Ucraina, Șciors a luptat împotriva bandelor lui Petliura. în noiembrie 1918 a fost numit comandant al unei brigăzi a Diviziei 1 ucrainene sovietice (rămî- nînd în funcția de comandant al regi- mentului ,,Bogun“), care desfășura ofensiva împotriva Kievului ocupat de bandele lui Petliura. La 5 februarie 1919 boguniștii au intrat în Kiev. După aceasta Șciors a fost numit comandant al Diviziei 1 ucrainene sovietice. într-un singur an Șciors a străbătut calea de la comandantul unui mic detașament de partizani pînă la comandant de divizie, deve- nind un mare comandant militar. La 30 august 1919, într-o luptă cu petliu- riștii, Șciors a fost ucis în regiunea Korosten. ȘEFUL GUVERNULUI - per- soana care se află în fruntea puterii supreme executive și de dispoziție în stat. De obicei șeful guvernului poartă numele de președinte al Consi- liului de Miniștri sau prim-ministru. ȘEFUL STATULUI - persoana sau organul care întruchipează pu- terea supremă în stat. în Uniunea So- Știință 661 vietică, funcția de șef al statului este exercitată de Prezidiul Sovietului Su- prem al U.R.S.S. ȘOMAJ — o dată cu dezvoltarea capitalismului, cu apariția industriei .mecanizate, proletariatul crește nume- ricește, iar cererea de mină de lucru scade relativ. Drept urmare, o parte a clasei muncitoare este sortită unei munci din ce în ce mai grele, iar cealaltă nu poate să-și găsească de lucru, este condamnată la un șomaj forțat, formează armata industrială de rezervă a șomerilor. Rîndurilc armatei de rezervă proletare sînt mereu îngroșate de muncitorii înlăturați din producție, precum și’ de păturile ruinate și proletarizate ale micii burghezii de la orașe și sate. Existența unei armate de muncitori de rezervă este o condiție obligatorie a producției capitaliste. Șomajul este un fenomen care însoțește în mod inevitabil capitalismul, un flagel pen- tru clasa muncitoare din țările capi- taliste. El este un mijloc de presiune a capitaliștilor asupra pieței muncii, precum și de înăsprire a exploatării celor care lucrează. Șomajul crește mai ales în timpul crizelor periodice de supraproducție. O dată cu dezvoltarea capitalis- mului ia proporții tot mai mari șoma- jul parțial, adică situația în care muncitorul este ocupat în producție numai o parte din zi sau o parte din săptămîna de lucru. în condițiile crizei generale a capi- talismului, șomajul a căpătat un carac- ter cronic de masă; armatele de mili- oane de șomeri s-au transformat din armate de rezervă în armate perma- nente. Șomajul a atins proporții uriașe în țările coloniale și depen- dente. Șomajul cronic, de masă, din țările capitaliste este un indiciu preg- nant al parazitismului și descom- punerii progresive a capitalismului. Victoria Revoluției din Octombrie, industrializarea socialistă, colecti- vizarea agriculturii, ritmul rapid de dezvoltare a tuturor ramurilor econo- miei pe bază de planuri economice unitare, au dus încă din 1931 la lichidarea deplină a șomajului în U.R.S.S. Dreptul la muncă al cetă- țenilor sovietici este garantat de Con- stituția U.R.S.S. în țările care au pășit după cel de-al doilea război mondial pe calea dezvoltării socia- liste au fost de asemenea lichidate condițiile care generează șomajul. ȘOVINISM — politică burgheză reacționară care are ca scop, subju- garea și înrobirea altor popoare, ațîța- rea vrajbei naționale și a urii între popoare, propovăduirea exclusivis- mului național, a „teoriei rasiale" (vezi Șovinism de națiune dominantă, Rasism'). ȘOVINISM DE NAȚIUNE DOMI- NANTĂ — - politica agresivă a bur- gheziei națiunilor dominante, îndrep- tată spre înrobirea celorlalte națiuni și lipsirea lor de siweranitate ; propovă- duirea exclusivismului național, a dominației unei națiuni asupra altora, persecutarea naționalităților subju- gate, ațîțarea dușmăniei naționale și a urii între popoare. ȘTIINȚĂ — sistem de cunoștințe autentice despre legile de dezvoltare a naturii și societății; una din formele conștiinței sociale. Știința apare și se dezvoltă în con- formitate cu necesitățile practicii so- ciale, în special cu cele ale producției materiale. Progresul ei constă în a- ccea că ea cunoaște realitatea tot mai complet și mai profund. în cadrul științei trebuie distinse: 1) fapte acu- mulate si verificate; 2) legi, formule, teoreme etc., verificate și dovedite de practică; 3) prezumții științifice, ipoteze, bazate pe fapte și pe legi descoperite anterior și care pot îi confirmate sau infirmate de dezvol- tarea ulterioară a științei; . 4) con- cluzii teoretice generale, rezultate din legi și interpretarea lor filozofică. în sistemul general de cunoștințe auten- tice despre legile lumii înconjură- toare distingem științele speciale, care studiază fiecare o anumită formă de mișcare a materiei sau mai multe forme? legate între ele. ale acestei 6G2 Șvernik mișcări. Științele speciale se împart în: științele naturale, care studiază legile de dezvoltare a naturii (astro- nomia, biologia, fizica, chimia etc.); științele sociale, care studiază legile de dezvoltare a fenomenelor sociale (economia politică, istoria etc.), și științele despre cunoaștere. Știința există și se dezvoltă întot- deauna în cadrul unui anumit mod de producție. De aceea dezvoltarea ei nu este determinată numai de creșterea forțelor de producție, dar și de dezvoltarea relațiilor de produc- ție. Istoria științei cunoaște nume- roase exemple de felul cum relații de producție învechite frînează ex- ploatarea și folosirea unor descope- riri ale științei sau cum, dimpotrivă, noi relații de producție creează con- diții favorabile suplimentare pentru o rapidă dezvoltare a științei și folo- sirea ei pe scară largă. Victoria Revoluției din Octombrie a creat noi condiții pentru dezvol- tarea științei în U.R.S.S., punînd-o în slujba intereselor poporului. Lucrări științifice se efectuează nu numai în instituțiile științifice special afectate acestui scop, ci și în marile între- prinderi industriale, în sovhozuri și colhozuri. Colaborarea oamenilor de știință cu lucrătorii din producție con- stituie un mare stimulent pentru dez- voltarea științei. Statul sovietic a creat o vastă rețea de institute și insti- tuții de cercetări științifice și a asi- gurat pregătirea pe scară largă de cadre științifice. în institutele de în- vățămînt superior și în institutele științifice din Uniunea Sovietică lucrează 240.000 de oameni de știință, de 24 de ori mai mulți decît înainte de revoluție. Pătrunzînd în toate sferele vieții sociale, știința devine în socie- tatea socialistă o mare forță crea- toare. Lansarea de către Uniunea Sovietică, în 1957, a sateliților arti- ficiali ai pămîntului a fost un triumf al științei și tehnicii socialiste. ȘVERNIK Nikolai Mihailovici (n. 1888) — membru al Prezidiului C.C. al Partidului Comunist al Uniu- nii Sovietice. Șvernik s-a născut la Petersburg într-o familie de muncitori. în 1905 a intrat în rîndurile partidului comu- nist. A desfășurat muncă ilegală la Petersburg, Nikolaev, Tuia, Samara și în alte orașe. Pentru activitatea revoluționară a fost închis și depor- tat. După Revoluția din februarie 1917 a fost ales președinte al Comi- tetului de uzină al uzinei de țevi din Samara. în zilele lui Octombrie 1917, Șvernik a fost președintele Comi- tetului muncitorilor din uzinele de armament din întreaga Rusie. Cu- rînd după Revoluția din Octombrie s-a întors la Samara, unde a fost ales președinte al Sovietului orășe- nesc. în anii războiului civil a luat parte la bătăliile de pe Frontul de est: mai întîi într-un detașament de partizani, apoi în calitate de comisar politic al regimentului 2 Simbirsk. în 1919 a luptat în rîndurile Armatei Roșii împotriva denikiniștilor. în 1921 a fost ales președinte al Comi- tetului raional al sindicatului meta- lurgiștilor din Doneț. La Congresul al XH-lea al P.C. (b) din Rusia a fost' ales membru al Comisiei Centrale de Control. Din 1923 pînă în 1925 a fost membru al prezidiului C.C.C. al P.C. (b) din Rusia și comisar al poporului pentru Inspecția munci- torească- țărănească a R.S.F.S.R. în 1925 a fost secretar al Comitetului regional Leningrad al P.C. (b) din Rusia. De la Congresul al XlV-lea al partidului a fost membru al C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S.; în 1926 - secre- tar al C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S.; în 1927 — 1928 — secretar al Comi- tetului regional Ural al P.C. (b) al U.R.S.S.; de la începutul anului 1929 — președinte al C.C. al sindi- catului metalurgiștilor. în 1930 Șver- nik a fost ales prim-secretar al Con- siliului central al sindicatelor din U. R.S.S. și pînă în 1944 a fost în fruntea organului de conducere al sindica- telor sovietice. în 1930 a fost ales membru al Biroului Organizatoric al Șverni./t 663 P.C. (b) al U.R.S.S. După congresul al XVIII-lea al P.C. (b) al U.R.S.S. a fost membru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. Din ianuarie 1938 pînă în februarie 1946, Șvernik a fost președinte al Sovietului Naționalităților al Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. în februarie 1944 a fost ales prim-vicepreședinte al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., în martie 1944 — Preșe- dinte al Prezidiului Sovietului Su- prem al R.S.F.S.R., iar din 19 mar- tie 1946 pînă în martie 1953 a fost președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. Din martie 1953 pînă în martie 1956 a fost președin- tele Consiliului central al sindicatelor din U.R.S.S. Din martie 1953 — membru supleant al Prezidiului C.C. al P.C.U.S. Din februarie 1956 — președintele Comitetului controlului de partid de pe lîngă C.C. al P.C.U.S. Din iunie 1957 — membru al Pre- zidiului C.C. al P.C.U.S. TAHITI — insulă în partea de sud- cst a Oceanului Pacific, cea mai mare dintre insulele coloniei franceze care poartă denumirea de Posesiunile fran- ceze din Oceania, TAILANDA -- stat în J\sia de sud- est, în peninsula indochineză (înainte se numea Siam, precum și Muang- Tai). Se învecinează cu Birmania, Malaia, Laos, Cambogea. Suprafața: 514.000 km²; popidația: 20.700.000 de locuitori (1956), tai, chinezi etc. Capitala: Bancoc. Populația este con- centrată în văile fertile ale fluviilor Menam și Mecong. Economia de tip semifeudal este bazată pe o agricultură primitivă. 87% din populația activă este ocupată în agricultură. Aproximativ 65% din întregul pămînt cultivat este semă- nat cu orez, care formează principalul articol de export. Se cultivă de ase- menea trestie de zahăr, leguminoase, tutun, sesam, bumbac. Extracția minereului de cositor și de wolfram se află în mîinile monopo- lurilor străine. Un loc important în economie îl ocupă producția de cau- ciuc natural. Principalele articole de export sînt cauciucul, minereul de cositor și de wolfram, lemnul de tec. Bacă pînă la cel de-al doilea război mondial principalele pîrghii ale eco- nomiei Tailandei se aflau în mîinile capitalului englez și japonez, după război S.U.A. au ocupat o poziție dominantă în economia Tailandei. Tailanda este o monarhie consti- tuțională. Parlamentul (denumirea ofi- cială — „Adunarea reprezentanților poporului¹¹) este format dintr-o sin- gură cameră, ai cărei membri sînt numiți o parte de rege, iar altă parte sînt aleși. în august 1952 S.U.A. au obținut dreptul de a construi baze militare aeriene pe teritoriul Tailan- dei. S.U.A. s-au obligat să furnizeze Tailandei armament, s-o ajute să or- ganizeze o armată cu un efectiv de 190.000 de oameni, să mărească flota, în septembrie 1954 guvernul Tailan- dei a semnat pactul de constituire a S.E.A.T.O. Partidul Comunist din Tailanda, care luptă pentru inte- resele celor ce muncesc, pentru socia- lism, a fost creat în 1928; se află în ilegalitate. TAIVAN (Formoza) — provincie a Chinei, insulă în Oceanul Pacific, situată în apropiere de litoralul de sud-est al Republicii Populare Chi- neze. Suprafața împreună cu insulele învecinate Penhuledao (insulele Pes- cadore): 36.000 km²; populația: 7.600.000 de locuitori (1951), chinezi (peste 90%), precum și malaiezi etc. Centrul administrativ: Taipe. Cea mai mare parte a populației este ocupată în agricultură, ale cărei produse principale sînt orezul, trestia de zahăr, ceaiul, citricele, ananasul și arahidele. Deține unul dintre pri- mele locuri în lume în ceea ce pri- vește producția de coajă de arbore de camfor. Ramura principală a in- dustriei este prelucrarea produselor agricole (în special producția de zahăr pentru export). Există de ase- menea o industrie a aluminiului, a cărbunelui, a cimentului, se extrage în cantități mici petrol, aur, cupru. fass 666 Taivanul este din vremuri străvechi un teritoriu chinez. în 1894 insula a fost cotropită de Japonia. După zdrobirea Japoniei în cel de-al doilea război mondial insula trebuia să fie restituită Chinei conform hotărîrilor conferinței de la Cairo din 1943 (parti- cipanți — China, Anglia, S.U.A.), pre- cum și în conformitate cu Declarația, de la Potsdam din 1945. Dar S.U.A. n-au îndeplinit aceste hotărîri. La sfîrșitul anului 1949, după consti- tuirea Republicii Populare Chineze, în Taivan au fugit din China guver- nanții gomindaniști și rămășițele tru- pelor lor zdrobite. în 1950, S.U.A. au ocupat Taivanul. Pe insulă au fost create o serie de baze aeriene și ale marinei militare ameri- cane dintre cele mai importante. Ocu- parea Taivanului reprezintă o primej- die pentru pacea și securitatea popoa- relor din întreg Extremul Orient și constituie o violare a drepturilor suve- rane ale Republicii Populare Chineze. Masele muncitoare s-au ridicat în repetate rînduri împotriva cotropi- torilor străini și a gomindaniștilor. în mai 1957 pe insulă au avut loc demonstrații antiamericane de masă. TALMUD — cod de prescripții religioase, sociale, juridice ale reli- giei iudaice, întocmit în secolele III — V. Talmudul este redactat într-o formă extrem de confuză și de scolas- tică. în sens figurat „talmudist“ în- seamnă scolast, bucher. TANGANICA — teritoriu sub tu- tela Angliei în Africa de est. Se în- vecinează cu Chenia, Uganda, Ruanda — Urundi, Congo Belgian, Federația Rodeziei și a Niasei și Mozambicul. Suprafața: 939.000 km²; populația: 8.500.000 de locuitori (1956), mai ales bantu. Centrul administrativ: Dar-es-Salam. Tanganica, care a fost înainte o colonie a Germaniei, a fost guver- nată din 1922 de Anglia în baza unui mandat al Ligii Națiunilor. în de- cembrie 1946, Adunarea Generală a O.N.U. a aprobat acordul cu privire la tutela Angliei asupra Tanganicii (vezi Tutelă internațională). Econo- mia țării are un caracter tipic colo- nial. Pămînturile cele mai bune sînt ocupate de plantațiile și concesiunile miniere ale companiilor engleze, la care populația băștinașă lucrează pen- tru o plată mizeră. Principala cultură agricolă și principalul articol de ex- port este sizalul (un soi de cînepă). în ceea ce privește producția de sizal, țara ocupă primul loc în lume. Se exportă de asemenea cafea, bum- bac, plumb, aur, diamante. O parte importantă a exportului merge în S.U.A. în țară se desfășoară o mișcare de protest împotriva asupririi străine, în fruntea mișcării se află proleta- riatul. TARIFE — 1) sistem de norme de impunere și de taxe, stabilit în mod oficial pentru importul de mărfuri din străinătate, pentru transportul de pasageri și mărfuri, pentru trans* porturile fluviale și maritime, pentru expedițiile poștale, pentru asigurări etc.; 2) sistem de norme de salarizare pe baza căruia se stabilește retribuirea fiecărui fel de muncă, pornindu-se de la calificarea lucrătorului, caracterul muncii, precum și de la condițiile și particularitățile ramurii respective de producție. TASS — agenție telegrafică a Uni- unii Sovietice de pe lîngă Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. A. fost înfiin- țată la 10 iulie 1925 printr-o hotărîre a C.E.C. și a Consiliului Comisarilor Poporului al U.R.S.S. ca organ menit să asigure presei sovietice informațiile cu privire la viața politică, economică și culturală din U.R.S.S. și din stră- inătate. Pînă la crearea agenției TASS, organul de informații în U.R.S.S. a fost agenția telegrafică rusă ROSTA de pe lîngă C.E.C. din Rusia, care a fost înființată la 7 noiembrie 1918, în urma fuzionării agenției P.T.A. (Agenția telegrafică din Petrograd de pe lîngă Consiliul Comisarilor Poporu- lui al R.S.F.S.R.) cu Biroul de presă de pe lîngă C.E.C. din Rusia, 666 Taxe vamale care funcționa paralel. După înfiin- țarea agenției TASS, ROSTA a con- tinuat să funcționeze ca agenție tele- grafică pe lîngă Consiliul Comisarilor Poporului al R.S.F.S.R. în ianuarie .1935 ea a fost desființată și toate funcțiile ei au fost trecute agenției TASS. Agenția TASS dispune de o largă rețea de corespondenți în Uniunea Sovietică, folosind de asemenea in- formațiile agențiilor telegrafice locale existente pe lîngă Consiliile de Miniș- tri ale tuturor republicilor unionale, în unele centre regionale și de ținut din R.S.F.S.R. există filiale ale agen- ției TASS. TASS are filiale și la New York, Londra, Berlin, Viena și corespondenți ai săi în capitalele majorității țărilor. Agenția TASS transmite presei sovietice și străine informații în care sînt relatate sub toate aspectele nu numai viața din U.R.S.S., ci și principalele eveni- mente ale vieții internaționale. TAXE VAMALE - taxe per- cepute de stat la importul și ex- portul mărfurilor. în țările capitaliste, taxele vamale sînt una dintre formele de impunere indirectă a populației și o armă de care se folosesc statele imperialiste înjupta pentru piețele de desfacere. în U.R.S.S. taxele vamale sînt unul dintre mijloacele monopolului comerțului exterior și contribuie la înfăptuirea politicii economice a Sta- tului sovietic în domeniul importului și al exportului de mărfuri. TEISM — teorie filozofică religioasă care, spre deosebire de deism, admite existența unui dumnezeu creator unic și dependența totală a fenomenelor naturii și ale vieții sociale de „voința divină⁴⁴. Teismul este incompatibil cu concepția științifică despre lume. TELEOLOGIE — teorie religioasă idealistă, antiștiințifică, potrivit că- reia totul în lume are un scop și orice dezvoltare este realizarea unor scopuri dinainte stabilite. Din punctul de vedere al teleologici, totul în lume este creat de dumnezeu și fiecare lucru este un mijloc și un scop pentru altul. Astfel, după păre- rea teleologilor, scria F. Engels, pisi- cile au fost create ca să mănînce șoareci, șoarecii ca să fie mîncați de pisici, iar întreaga natură ca să dove- dească înțelepciunea creatorului.La baza structurii organismelor, afirmă ei, se află un scop intrinsec, care predeter- mină caracterul și direcția dezvol- tării lor; acest scop este dat de dum- nezeu, se află în idee etc. Teleologia nu are nimic comun cu știința. Mate- rialismul dialectic, dezvăluind carac- terul antiștiințific al teleologici, a arătat că orientarea spre un scop bine determinat este proprie numai acti- vității omului, care, la rîndul ei, este determinată de condițiile obiec- tive ale existenței lui, și - în primul rînd de condițiile vieții materiale a societății. Caracterul rațional din structura și funcțiile vitale ale orga- nismelor, care se observă în natură, este rezultatul selecției naturale și al adaptării la condițiile mediului înconjurător, iar nu un „scop intrin- sec⁴⁴, introdus din afară, cum afirmă teleologii. TENDINȚĂ — direcția în care are loc dezvoltarea unui fenomen oare- care ; năzuință, înclinație spre ceva. Tendențios — preconceput, părtinitor, supus unei anumite ten- dințe. TEOCRAȚIE — formă de guver- nămînf în care nu numai puterea bisericească („spirituală⁴⁴), ci și în- treaga putere civilă (laică) aparține clerului. TEOLOGIE — sistem de concepții care încearcă „să fundamenteze⁴⁴ ide- ea de dumnezeu și dogmele religiei și să dea formă de știință concepției religioase despre lume. TEORIA CUNOAȘTERII — vezi Gnoseologie. TEORIE — generalizare a expe- rienței, a practicii sociale; sistem de idei conducătoare într-un domeniu sau altul de cunoștințe; explicare științifică a legilor de dezvoltare a naturii și societății. Apărînd pe baza Tesneaci ® G67 practicii, teoria joaca un rol activ în viața socială. Ea dă oamenilor perspectivă în activitatea lor prac- tică. Marxismul ne învață că chezășia îndeplinirii cu succes a sarcinilor care stau în fața societății rezidă în unita- tea dintre teorie și practică. Teoria este lipsită de obiect dacă nu este legată de practica revoluționară; prac- tica este oarbă dacă nu-și luminează calea cu teoria revoluționară. Uni- tatea dintre teorie și practică și-a găsit cea mai înaltă expresie în acti- vitatea partidelor proletare, care se situează pe pozițiile marxism-leninis- mului. Rolul organizator și transfor- mator al teoriei marxist-]eniniste con- stă în aceea că ea dă partidelor comu- niste și muncitorești posibilitatea de a se orienta într-o situație, de a preve- dea mersul evenimentelor. Marxism- leninismul este o teorie care reclamă o aplicare creatoare. învățarea dog- matică, bucherească, pe dinafară a diferitelor teze ale marxism-leninis- mului nu dă nici un fel de rezultate. A-ți însuși în mod creator teoria marxist-leninistă înseamnă a-ți în- suși esența ei și a învăța s-o folosești în rezolvarea problemelor practice ale mișcării revoluționare în dife- rite condiții, a ști s-o dezvolți și s-o îmbogățești cu noi teze și concluzii în conformitate cu situația istorică schimbată, cu noile date ale practicii sociale. TERMIDOR — denumirea lovi- turii de stat contrarevoluționare bur- gheze din Franța din 28 iulie 1794 (9 termidor după calendarul revolu- ționar francez stabilit de Convenție în 1793). în această zi marea burghe- zie a răsturnat dictatura iacobinilor. Conducătorul lor, liobespierre, și mulți membri ai guvernului iacobin au fost executați. TEROARE — forma cea mai ascu- țită a luptei împotriva unui adversar politic prin folosirea violenței pînă la exterminarea fizică. Teroarea indi- viduală, constînd în organizarea de asasinate politice fără legătură cu lupta revoluționară a maselor, este o tactică greșită și dăunătoare mișcării revoluționare. Teroarea individuală, îndreptată împotriva unor reprezen- tanți izolați ai cercurilor guvernante, a fost folosită în timpul țarismului de către narodnici (vezi Narodnicism), iar apoi de socialislii-revolutionari și de anarhiști. Marxism-leninismul res- pinge teroarea individuală ca metodă de acțiune revoluționară, deoarece ea slăbește mișcarea revoluționară, abă- tînd pe oamenii muncii de la lupta revoluționară de masă. Teroarea albă de masă — nimicirea organizațiilor revoluționare ale clasei muncitoare, arestări în masă, asasi- narea revoluționarilor și, în general, a militanților progresiști — este o metodă de luptă a contrarevoluției burgheze împotriva mișcării revolu- ționare. TESNEACI — partid proletar revo- luționar din Bulgaria; a luat naștere în 1903, după ruperea părții revolu- ționare a Partidului social-democrat bulgar de aripa lui reformistă, opor- tunistă. Sciziunea a avut ca urmare formarea partidului social-democrat revoluționar al socialiștilor tesneaci (,,strîmți“). întemeietorul partidului tesneacilor a fost Blagoev. Spre deose- bire de „largi“, care se pronunțau pen- tru o largă primire în partid, ceea ce ducea la pătrunderea în partid a unui mare număr de elemente mic-burgheze, tesneacii apărau în mod consecvent unitatea și coeziunea rîndurilor parti- dului ca avangardă a proletariatului bulgar. într-o serie de probleme funda- mentale partidul tesneacilor nu s-a situat însă pe poziții consecvent revo- luționare marxist-leniniste. Tesneacii subapreciau posibilitățile revoluțio- nare ale țărănimii în revoluția socia- listă, comițînd de asemenea o serie de greșeli cu caracter sectar, ceea ce a dus la o tactică greșită a partidului în perioada avîntului revoluționar din 1918. Chiar de la începutul primului răz- boi mondial din 1914—1918, tesneacii s-au ridicat împotriva participării 668 Teză Bulgariei la el, demascînd caracterul imperialist al războiului. Sub influența Revoluției din Octombrie, partidul tesneacilor a rupt definitiv cu Inter- naționala a II-a, s-a apropiat de poziția bolșevicilor și a fost unul din partidele întemeietoare ale Interna- ționalei a IlI-a, Comuniste. în mai 1919 partidul tesneacilor s-a trans- format în Partidul Comunist Bulgar. TEZĂ — principiu, afirmație; idee principală a unei opere, cuvîntări, a unui raport. TEZELE DIN APRILIE - istori- cele teze ale lui V. I. Lenin „Despre sarcinile proletariatului în actuala revoluție", pe care el le-a prezentat la 4(17) aprilie 1917 la adunarea bol- șevicilor — delegați ai consfătuirii pe întreaga Rusie a Sovietelor. în Tezele din aprilie, Lenin a trasat un plan genial al luptei pentru trecerea de la revoluția burghezo-democratică la revoluția socialistă. Perspectiva clară a necesității acestei transfor- mări a fost arătată de Lenin încă în lucrarea sa „Două tactici ale social- democrației în revoluția democra- tică", scrisă în 1905. Tezele au dat partidului și oamenilor muncii din Rusia un plan concret, teoreticește fundamentat, de trecere la revoluția socialistă. în Tezele din aprilie, Lenin a expus un sistem de măsuri economice și politice menite să asigure victoria revoluției. în domeniul economic, măsurile de trecere constau în națio- nalizarea tuturor pămînturilor din țară și confiscarea pămînturilor moșie- rești, în contopirea tuturor băncilor într-o singură bancă națională și în instituirea controlului asupra acesteia din partea Sovietului de deputați ai muncitorilor, în instituirea contro- lului producției sociale și al reparti- ției produselor. în domeniul politic se propunea înfăptuirea trecerii nu la republica parlamentară, ci la repu- blica Sovietelor (vezi Sovietele de deputati ai oamenilor muncii). Desco- perirea de către Lenin a Puterii .sovietice ca cea mai potrivită formă de organizare politică a societății în Rusia în perioada de trecere de la capitalism la socialism a constituit o contribuție dintre cele mai valoroase la teoria marxistă. Lenin arăta că războiul rămîne un război imperialist, de jaf și sub Guvernul provizoriu, și chema la luptă pentru o pace cu adevărat democratică, care nu este posibilă fără răsturnarea puterii burgheziei, în privința Guvernului provizoriu era lansată lozinca: „Nici un sprijin Guvernului provizoriu". Cu toate acestea, Lenin nu cerea o insurecție imediată împotriva Guvernului pro- vizoriu, care în acel moment se bucura de încrederea Sovietelor, ci punea în fața partidului sarcina de a duce o muncă de lămurire plină de răbdare, în scopul de a cîștiga majoritatea în Soviete, în scopul de a schimba poli- tica Sovietelor, iar prin intermediul Sovietelor — componența și politica guvernului. Era o linie de orientare spre o dezvoltare pașnică a revoluției. Totodată poziția partidului bol- șevic prevedea cucerirea puterii prin insurecție în cazul cînd burghezia va recurge la violență față de clasa muncitoare revoluționară. Lenin a propus schimbarea denumirii parti- dului. Vechea denumire de partid social-democrat fusese compromisă de către partidele oportuniste ale Inter- naționalei a II-a. Lenin a propus ca partidul să fie denumit partid comunist, așa cum își denumeau partidul lor Marx și Engels. Această denumire este justă din punct de vedere științific, deoarece țelul final al partidului este înfăptuirea comunis- mului. în sfîrșit, el a luat inițiativa creării unei noi Internaționale, Inter- naționala Comunistă, liberă de opor- tuniști și social-șoviniști. înarmat cu Tezele din aprilie, partidul comu- nist a desfășurat activitatea pentru cîștigarea maselor, pentru educarea lor în spirit revoluționar, combativ, și pentru organizarea lor în vederea înfăptuirii revoluției socialiste. Thorez ^9 THĂLMANN Ernst (1886-1944) — militant de seamă al mișcării muncitorești germane și internațio- nale. S-a născut la Hamburg. în 1903 a intrat în partidul social-democrat, aderînd la aripa sa stingă. în timpul primului război mondial a dus muncă de propagandă în rîndurile soldaților germani, demascînd caracterul impe- rialist al războiului și rolul trădător al conducerii oportuniste a partidului social-democrat. La sfîrșitul anului 1918, întorcîndu-se de pe front, Thălmann s-a încadrat imediat în lupta revoluționară a muncitorilor hamburghezi. Devotamentul față de cauza proletariatului, energia revo- luționară și marile capacități orga- nizatorice de care a dat dovadă Thăl- mann în zilele revoluției din noiem- brie 1918 au contribuit la creșterea uriașă a popularității lui în rîndurile muncitorilor. în 1919 a fost ales 'conducător al organizației din Ham- burg a Partidului social-democrat in- dependent din Germania (P.S.D.I.G.). în 1920, după scindarea P.S.D.I.G., organizația din Hamburg, condusă de Thălmann, a intrat aproape în între- gime în partidul comunist. în 1921, Thălmann a fost ales în C.C. al Parti- dului Comunist din Germania (P.C. G.). în 1923 a fost în fruntea insurecției armate a proletariatului din Hamburg. Din 1924 Thălmann a fost membru, al Biroului Politic al C.C. al P.C.G., iar din 1925 președinte al C.C. al P.C.G. în 1924, în lupta împotriva forțelor reacțiunii fasciste, muncitorii progresiști din Germania au creat „Liga combatanților roșii", în frunte cu Thălmann. Din 1924 pînă în 1928 a fost membru supleant al Comi- tetului Executiv al Internaționalei Comuniste, iar în perioada 1928 — 1943 membru al Comitetului Executiv al Internaționalei. în perioada 1924 — 1933 a fost deputat în Reichstag. După instaurarea dictaturii hitle- riste, Thălmann a continuat să con- ducă lupta, ilegală a partidului comu- nist, dar în martie 1933 a fost prins de gestapo și aruncat în închisoare, în Germania și în întreaga lume a luat naștere o puternică mișcare pentru eliberarea lui Thălmann. Hi- tleriștii n-au îndrăznit să-i intenteze un proces, temîndu-se că Thălmann va folosi tribunalul pentru demascarea fascismului, pentru propagarea ideilor comunismului. Nici torturile, nici cei 11 ani de detențiune celulară n-au frînt spiritul de luptă al conducăto- rului muncitorilor germani. în august 1944 Thălmann a fost asasinat în mod criminal de către hitleriști în lagărul de concentrare de la Buchen- wald. THOREZ Maurice (n. 1900) — secretar general al Partidului Comu- nist Francez. Fiu de miner, Thorez a început să lucreze în mină de la vîrsta de 13 ani, iar apoi a fost muncitor agricol, mari- nar, muncitor la calea ferată etc. în 1919 a intrat în Partidul socialist francez și s-a încadrat în lupta pen- tru transformarea lui în partid comu- nist și pentru afilierea la Internațio- nala Comunistă. A desfășurat o in- tensă muncă de partid în departa- mentul Pas-de-Calais. în martie 1920 a fost luat în armată, unde a desfă- șurat muncă de propagandă în rîndu- rile soldaților, lămurindu-le hotărîrile Congresului de la Tours (decembrie 1920) cu privire la crearea Partidului Comunist Francez și la afilierea lui la Internaționala a III-a. După termi- narea stagiului militar (1922), Thorez a condus lupta grevistă a muncitorilor din departamentul Pas-de-Calais, de- venind de la jumătatea anului 1923 secretar al federației P.C.F. din acest departament, iar apoi secretar al orga- nizației regionale de partid, care unea trei departamente . (Pas-de-Calais, Nord și Somme). în 1924 a fost ales membru al C.C. al partidului comunist. Din 1925 a fost membru al Birou- lui Politic și secretar al C.C. al P.C.F. în 1929 a fost arestat pentru activitate revoluționară. în iulie 1930, la ieșirea din închisoare, a fost ales secretar general al partidului. Din 1928 a .Times" fost membru al Comitetului Executiv al Internaționalei Comuniste, iar din 1939 membru al Prezidiului Comite- tului Executiv al Internaționalei Co- muniste. Sub conducerea lui Thorez, Partidul Comunist Francez a reușit să creeze Frontul unic muncitoresc cu partidul socialist și cu sindicatele progresiste, pe baza căruia s-au unit în Frontul popular (1935) toate forțele democratice din țară, zădărnicind încercarea de lovitură de stat fas- cistă în Franța. în perioada celui de-al doilea răz- boi mondial Thorez a condus lupta eroică a comuniștilor francezi împo- triva ocupanților germani-fasciști și a „guvernului de la Vichy⁴⁴ (vezi „Guvernul de la Vichy“). Din 1945 pînă în 1947 Thorez a fost de mai multe ori ministru; este deputat în Adunarea Națională din Franța. Thorez este autorul a o seric de lucrări în care sînt tratate probleme ale teoriei marxist-leniniste și ale mișcării muncitorești. „TIMES⁴⁴ — cotidian englez de orientare conservatoare, apare la Londra. A fost fondat în 1785. „Times⁴⁴ reflectă orientarea oficială a politicii interne și externe a Marii Britanii. TIMOȘENKO Semen Konstantino- vici (n. 1895) — mareșal al Uniunii Sovietice. S-a născut în familia unor țărani din satul Furmanka, județul Izmail, gubernia Basarabia. Este membru al P.C.U.S. din 1919. în anii războiului civil de la soldat a ajuns comandant de divizie al Armatei I de cavalerie. După războiul civil a absolvit cursu- rile Academiei militare superioare, a frecventat cursurile de ofițeri supe- riori de comandă de pe lîngă Academia politică-militară, a comandat un corp de cavalerie, a fost locțiitor de coman- dant și comandant al trupelor dintr-o serie de regiuni militare. în perioada războiului sovieto-finlandez (1939 — 1940) a comandat frontul de pe istmul Careliei. în 1940 i~a fost acordat titlul de Mareșal al Uniunii Sovietice. Din mai 1940 pînă în iulie 1941 a fost comisar al poporului pentru apărare al U.R.S.S. în anii Războiului pentru Apărarea Patriei a comandat trupele care au acționat pe Direcția de vest, Fronturile de sud-vest și de nord-vest. în 1944—1945, din însăr- cinarea Comandamentului suprem, a coordonat acțiunile fronturilor ucrai- nene în operațiile de la lași-Chișinău și Budapesta. După război comandă trupele regiunilor militare Baranovici și Uralul de sud, iar apoi regiunea militară Bielorusă. La Congresul al XVIII-lea al parti- dului a fost ales membru al C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S., la Congresele al XlX-lea și al XX-lea — membru supleant al C.C. al P.C.U.S. Timoșenko este deputat în Sovietul Suprem al U.R.S.S. si Erou al Uniunii Sovietice. „TINERETUL LUMII⁴ - revistă care apare din 1946, organ al Fede- rației Mondiale a Tinerelului Demo- crat. Este editată în limba rusă, chineză, engleză, franceză, spaniolă, arabă, poloneză, germană, ungară, romînă etc. Expune regulat situația tineretului în diferitele țări și lupta tineretului din țările capitaliste și coloniale pentru pace, democrație, independență națională și satisfacerea revendicărilor economice. „TÎNĂRA GARDĂ⁴⁴ — organizație ilegală a comsoinoliștilor din orașul Krasnodon, Donbass, care a luptat eroic împotriva ocupanților germani fasciști în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei. înființată curînd după ce ocupanții fasciști au cotropit Krasnodonul (iulie 1942), ea a fost condusă de comsomoliștii Oleg Koșevoi, Ivan Zemnuhov, Serghei Tiulenin, Uliana Gromova și Liubov Șevțova, cărora li s-a decernat post-mortem titlul de Eroi ai Uniunii Sovietice. Sub conducerea organizației comuniste ile- gale, „Tînăra gardă⁴⁴ a grupat peste 100 de tineri și tinere și și-a extins influența asupra întregului raion Krasnodon. Membrii „Tinerei gărzi⁴⁴ informau cu regularitate populația despre evenimentele de pe front și Togo 671 din spatele frontului sovietic, demas- cau propaganda fascistă și insuflau oamenilor sovietici încredere în vic- toria finală a Armatei Sovietice a- supra cotropitorilor germani-fasciști. în decurs de șase luni, au scos numai în Krasnodon peste 30 de foi volante cu un tiraj depășind 5.000 de exem- plare. Membrii „Tinerei gărzi“ orga- nizau acțiuni diversioniste în între- prinderi, incendiau grînele destinate a fi duse în Germania, sustrăgeau arme, ucideau soldați și ofițeri ger- mani și pregăteau un atac armat împotriva garnizoanei germane din Krasnodon. în ianuarie 1943, aproape toți membrii „Tinerei gărzi“ au fost prinși (nu au scăpat decît șapte) și, după torturi groaznice, au fost exe- cutați. Figurile eroilor din Krasnodon sînt înfățișate în romanul lui A. Fa- deev „Tînăra gardă“. TOGLIATTI (E r c o 1 i) Palmiro (n. 1893) — secretar general al Parti- dului Comunist Italian. S-a născut la Genova în familia unui mic funcționar. A absolvit Uni- versitatea de la Torino, unde a făcut cunoștință cu Antonio Gramsci. în 1914 a intrat în Partidul socialist italian. în 1919 a devenit unul din redactorii organului de presă al socia- liștilor revoluționari torinezi „Ordine Nuovo“ („orînduire nouă“), care s-a ridicat vehement împotriva politicii reformiste-împăciuitoriste a conducerii de dreapta a partidului. Sub condu- cerea lui Gramsci și a lui Togliatti, secția din Torino a Partidului socia- list italian a devenit una dintre cele mai combative organizații ale prole- tariatului italian. Grupul „Ordine Nuovo“, condus de Gramsci și Togliatti, a adus o contri- buție hotărîtoare la opera de creare a Partidului Comunist Italian (P.C.I.). în 1922 Togliatti a fost ales în C.C., în 1923 în Comitetul Executiv al partidului. Din 1921 el a condus Organul Central al partidului „II Co- munista“, iar din 1924 ziarul „Unită“ („Unitatea¹⁴)- Pentru activitatea sa revoluționară Togliatti a fost în repe- tate rînduri arestat. în 1926, la hotă- rîrea partidului, Togliatti a emigrat din Italia. Din 1924 Togliatti a fost membru al Comitetului Executiv al Interna- ționalei Comuniste, din 1928 — mem- bru al prezidiului Comitetului Execu- tiv al Internaționalei Comuniste. După arestarea lui Gramsci (1926), Togliatti a fost ales secretar-general al partidului comunist. Sub conducerea lui, partidul comunist, care se afla în ilegalitate, a desfășurat o luptă activă împotriva fascismului. în 1935 Togliatti a fost ales secretar al Comi- tetului Executiv al Internaționalei Comuniste. în perioada 1936 — 1939 a participat în mod direct la lupta poporului spaniol împotriva interven- ției italo-germane și a rebelilor. în anii celui de-al doilea război mondial, partidul comunist, sub con- ducerea lui Togliatti, s-a situat în fruntea luptei patrioților din Italia împotriva regimului fascist al lui Mussolini, iar după căderea acestuia, în 1943, în fruntea luptei de eliberare națională împotriva cotropitorilor hit- leriști, care ocupaseră Italia. După terminarea războiului, partidul comu- nist, care a devenit partidul cel mai mare și cel mai influent din țară, a participat la formarea guvernului. în anii 1944 — 1946 Togliatti a fost vice- președinte al Consiliului de Miniștri, ministru al justiției. Din 1946 este deputat în parlament. Togliatti este autorul unei serii de lucrări asupra problemelor mișcării muncitorești internaționale și a’miș- cării muncitorești italiene. TOGO — teritoriu sub tutela Fran- ței în Africa de vest. Suprafața: 57.000 km²; populația: peste 1.000.000 de locuitori (1955). Centrul adminis- trativ: Lome. Pînă la primul război mondial a fost colonie a Germaniei, din 1922 a fost guvernată de Franța, în baza unui mandat al Ligii Nați- unilor. în decembrie 1946 Adunarea Generală a O.N.U. a confirmat acor- dul cu privire la tutela Franței asupra teritoriului Togo (vezi Tutelă inter- 672 Tolbuhin nalionM). Se exportă ulei de palmier, cacao, bumbac, copră. TOLBUHIN Fedor Ivanovici (1894 — 1949) — eminent conducător mili- tar sovietic. S-a născut în familia unor țărani din satul Andronniki, raionul Davîd- kov (în prezent Tolbuhin), regiunea laroslavl. în anii primului război mondial a fost comandant de bata- lion. în anii războiului civil a fost șef de stat-major de divizie, a lucrat în statul-major al armatei a 3-a de pe Frontul de vest. După terminarea războiului civil a deținut funcția de șef de stat-major de corp de armată și de comandant de divizie. In 1934 a absolvit Academia militară „M.V. Frunze". A. fost șef de stat- major de regiune militară.' Membru al P.C.U.S. din 1938. în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei a fost șef de stat-major al unui front, în timpul bătăliei de la Stalingrad a fost comandant de armată. Din 1943 a fost comandantul trupelor de pe Frontul de sud și de pe Fronturile al 4-lca și al 3-lea ucrainene. Trupele conduse de el au luat parte la- elibe- rarea Donbassului, Crimeii, Ucrainei, Moldovei, precum și a Bulgariei, Ungariei, Iugoslaviei și Austriei. După război a comandat trupele regiunii militare transcaucaziene. TOBY — partid politic englez înființat în deceniul al 8-lea al seco- lului al XVI 1-lea. în secolul al XVIII-lea reunea în rîndurile sale marea aristocrație funciară și clerul superior al bisericii anglicane. în domeniul politic tory-i au fost parti- zanii menținerii imuabile a orîn- duirii de stat engleze, în domeniul economic — partizanii unor taxe vamale ridicate Ia mărfurile străine (pe atunci Anglia importa numai mărfuri agricole). în deceniul al 7-lea al secolului al XlX-lea partidul tory, care se transformase treptat într-un partid al marilor magnați funciari, strîns legați de monopolurile capi- taliste, a fost transformat în partidul conservator. (TRADE-UNIONURILE BRITANICE („Uniuni profesionale") — sindicatele din Anglia, a căror conducere duce o politică de „colaborare de clasă" cu burghezia. în 1956, în Congresul trade-unionurilor intrau 186 de sindi- cate, cu un număr total de peste 8.000.000 de membri. Primele sindicate au fost create în Angliei în anii revoluției industriale de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea. în 1868 s-a întrunit primul Con- gres al trade-unionurilor britanice, iar în 1869 a fost creat așa-zisul comi- tet parlamentar al Congresului sindi- catelor ca centru coordonator al miș- cării sindicale din țară. în 1921, în locul acestuia s-a înființat Consi- liul general al Congresului (al asocia- ției) trade-unionurilor britanice, care a devenit organul suprem de condu- cere a sindicatelor britanice. Consiliul general este ales do congresul anual al trade-un'imurilor, care se deschide, conform tradiției, în prima luni a lunii septembrie. în fruntea Consi- liului general se află un secretar general ales pe viață. Pentru rezolvarea problemelor im- portante, la congres se folosește pe scară largă sistemul de votare prin mandate. Potrivit acestui sistem, votează numai șefii delegațiilor sindi- catelor reprezentate la congres. La votare ei ridică carnetul pe care este indicat numărul membrilor sindica- tului respectiv. Acest sistem permite conducătorilor sindicali să dispună după aprecierea lor de voturile a sute de mii de muncitori, care adesea nu sînt de acord cu ei, asigurînd astfel dominația la congres a blocului lide- rilor marilor sindicate. Același bloc hotărăște și componența Consiliului general. Liderii trade-unionurilor britanice sprijină principiul organizării sindi- cale pe bresle, adică al asocierii muncitorilor pe profesii, iar nu pe. întreprinderi și pe ramuri de produc- ție. Adesea muncitorii unei între- prinderi fac part e din 20—30 de sindi- cate diferite. Cărîmi tarea forțelor cla* Tratatele de la Lccarno din 1925 673 sei muncitoare în grupuri răzlețe, izolate este o piedică în calea unității și a coeziunii proletariatului englez. Trade-unionurile britanice fac parte în calitate de membru colectiv din partidul laburist. în 1945, Congresul trade-unionu- rilor britanice (C.B.T.) a intrat, sub presiunea maselor, în Federația Sin- dicală Mondială. Liderii C.B.T. au încercat însă să folosească participa- rea lor la federație pentru a cubmina unitatea mișcării sindicale mondiale. Suferind un eșec, ci au declarat în 1949 că C.B.T. se retrage din fede- rație. încheind un bloc cu sindicatele S.U.A., C.B.T. a fost imul din orga- nizatorii așa-zisei Confederații inter- naționale a sindicalelor lidere. .La Con- gresul C.B.T. din 1955, o rezoluție care cerea Consiliului general „să înceapă tratative cu organizațiile respective în scopul de a ajunge la cel mai înalt grad de solidaritate in- ternațională între oamenii muncii din toate țările“ a obț' ut 3.500.000 de voturi. TRADIȚIE — obicei, rînduială sau regulă de conduită care se transmite din generație în generație. TRANSIORDANIA - vezi Ior- dania. TRATAT DE PACE — acord inter- național încheiat după un război pentru reglementarea relațiilor între statele beligerante. Caracterul tratatului de pace este determinat de caracterul războiului, în relațiile dintre statele imperialiste, tratatele de pace servesc adesea ca mijloc de consacrare juridică a cuceri- rilor teritoriale, a reîmpărțirii piețelor de desfacere, surselor de materii prime, sferelor de influență etc. Politica externă sovietică definește trăsăturile principale ale unui tratat de pace democratic după cum ur- mează: pedepsirea agresorilor și com- pensarea pagubelor suferite, interzi- cerea de a se exercita asupra popoa- relor țărilor învinse presiuni — in- compatibile cu suveranitatea și dem- nitatea lor națională —, crearea pre- 43 — Dicționar Politie miselor pentru asigurarea unei dezvol- tări pașnice a țărilor învinse, înlătu- rarea cauzelor care au stat la baza agresivității lor și democratizarea orînduirii lor interne. TRATAT INTERNAȚIONAL - a- cord încheiat între două sau mai multe state cu privire la relațiile lor politice, economice și de altă natură. Trata- tele internaționale se încheie de către șefii de stat, prim-rniniștri, miniștrii afacerilor externe sau de împuter- niciți speciali. Cele mai importante tratate sînt supuse ratificării (apro- bării) de către organele legislative. Tratatele internaționale pot purta diferite denumiri: tratat, pact, con- venție, protocol etc. Tratatele Uniunii Sovietice cu cele- lalte state se bazează întotdeauna pe liberul consimțămînt și pe egalitate în drepturi. Sub amenințarea cu forța sau prin presiuni economice, puterile capitaliste impun adeseori statelor mai slabe tratate internaționale în- robitoare și inegale. TRATATE INEGALE — acorduri internaționale prin care o parte obține drepturi și privilegii, de care nu se bucură cealaltă parte. Tratatele ine- gale sînt impuse de puterile imperia- liste statelor slabe, dependente de ele și limitează suveranitatea si indepen- dența acestora din urmă, transfor- mîndu-le în semicolonii și colonii. Practica tratatelor inegale a fost aplicată pe scară largă de imperialiști față de China, Iran, Turcia, Egipt și alte țări. Un exemplu de tratate inegale din vremurile noastre sînt cele prin care se acordă Statelor Unite, Angliei și altor state imperialiste baze, conce- siuni petrolifere etc. în diferitele țări dependente de ele. Unul din primele acte ale guver- nului sovietic, credincios principiului egalității în drepturi a națiunilor, a fost renunțarea la toate tratatele inegale încheiate de Rusia taristă. TRATATELE DE LA LOCARNO DIN — acorduri privind garan- tarea granițelor apusene ale Germa- 674 Tratatele de pace din 1947 niei și instituirea unui sistem de arbi- traj ; tratatele au fost parafate la Conferința care s-a ținut la Locarno (Elveția) între 5 și 16 octombrie 1925 și semnate la Londra la 1 decembrie același an. Convocarea Conferinței de la Lo- carno a fost determinată de năzuința imperialiștilor vest-europeni și ame- ricani de a atenua contradicțiile din- tre statele imperialiste prin crearea unui „bloc occidental⁴⁴, îndreptat îm- potriva U.R.S.S. Rolul conducător la conferință La avut Marea Britanic, care năzuia să devină arbitrul suprem în problemele europene. Conferința de la Locarno s-a înche- iat cu semnarea unui pact de garanție (așa-numitul pact renan) între Marea Britanic, Germania, Italia, Franța și Belgia. Potrivit acestui pact, Anglia și Italia garantau granița apuseană a Germaniei așa cum a fost stabilită prin Tratatul de pace de la Versailles, adică granița Germaniei cu Belgia și Franța. Puterile garante s-au obli- gat să acorde ajutor părții împotriva căreia s-ar săvîrși un act de agresiune, adică a cărei graniță ar fi violată. Pu- terile se obligau, de asemenea, să res- pecte clauza Tratatului de la Versail- les privitoare la regimul zonei demili- tarizate din Renania. Pactul a intrat în vigoare în septembrie 1926, după primirea Germaniei în Liga Națiuni- lor. în afară de pactul renan, au fost semnate la Locarno tratatele de arbi- traj franco-german, germano-belgian, gcrmano-polonez și germano-ccho- slovac. Garantînd granițele apusene ale Germaniei și lăsînd deschisă problema granițelor ei răsăritene, statele capi- taliste au arătat clar că aveau inten- ția să folosească Germania pentru un război împotriva Uniunii Sovietice. Sistemul tratatelor de la Locarno, îndreptat împotriva U.R.S.S., nu a putut soluționa contradicțiile impe- rialiste pentru o perioadă cît de cît îndelungată. în martie 1936, Germa- nia hitlcristă a încălcat hotărîrile de la Locarno, introducînd trupe în zona demilitarizată a Renaniei. Ceilalți semnatari ai tratatelor de la Locarno care duceau o politică de „neinterven- ție⁴⁴ s-au mărginit să protesteze de formă, aprobînd însă în fond acest act agresiv al Germaniei. Tratatele de la Locarno au fost un jalon pe calea pregătirii celui de-al doilea război mondial. TRATATELE DE PACE DIN 1947 — încheiate la Paris la 10 februarie 1947 de către statele victorioase în cel de-al doilea război mondial cu fiecare din următoarele cinci țări, foste aliate ale Germaniei hitleriste: Italia, Romînia, Bulgaria, Ungaria și Finlanda. Tratatele de pace au fost pregătite de Consiliul 'miniștrilor afa- cerilor externe și de Conferința de pace de la Paris din 1946. Cele cinci tratate au fost întocmite după același tip. Ele constau dintr-o parte introductivă și din clauze teri- toriale, politice, militare, economice, precum și din clauze privind repara- țiile și restituirile. Tratatul de pace cu Italia pre- vede o modificare a graniței italiene atît în favoarea Iugoslaviei, căreia i s-a atribuit peninsula Istria, o parte din Veneția Giulia, orașul Fiume, co- muna Zar a și insula Pelagosa cu insu- lele învecinate, cît și în favoarea Fran- ței, care a primit patru mici regiuni la granița franco-italiană. Orașul și districtul Triest au fost declarate Te- ritoriu liber. Insulele Dodecanezului au fost date Greciei. Soarta coloniilor italiene nu a fost stabilită prin tra- tatul de pace, urmînd a fi reglemen- tată ulterior la conferințe anume con- vocate ale reprezentanților marilor puteri, iar în cazul că nu s-ar putea ajunge la o înțelegere, problema colo- niilor italiene urma să fie transmisă spre rezolvare Organizației Națiunilor Unite (vezi Libia, 'Somalia, Federația Etiopiei și a Eritreei). Granițele R o m î n i e i au fost restabilite astfel cum erau la 1 ianua- rie 1941 — cu excepția graniței cu Ungari a, aceasta rămînînd în Tratatul anglo-sovietic din 1942 675 linii mari neschimbată față de situa- ția de la 1 ianuarie 1938. Granițele Bulgariei au rămas neschim- bate. Finlanda a restituit U.R.S.S. regiunea Petsamo (Pecenga), pe care Statul sovietic i-o cedase în trecut, în rest, granița sovieto-finlandeză a rămas astfel cum a fost stabilită prin tratatul sovieto-finlandez din 1940. Uniunea Sovietică a renunțat la drep- tul de arendare a peninsulei Hanko, pe care îl obținuse prin tratatul din 1940. Finlanda a dat cu arendă Uniu- nii Sovietice, pe termen de 50 de ani, un teritoriu și - apele teritoriale ale acestuia în regiunea Porkkala-Udd pentru construirea unei baze militare maritime (în 1955, U.R.S.S. a renun- țat la teritoriul arendat). Clauzele politice ale tratatelor garan- tează tuturor cetățenilor, fără deose- bire de rasă, sex, limbă sau religie, toate libertățile — inclusiv libertatea cuvîntului, a presei, a credinței, a convingerilor politice și a întrunirilor. Toate tratatele de pace din 1947 pre- văd pedepsirea criminalilor de război și extrădarea cetățenilor statelor vic- torioase care s-au făcut vinovați de colaborare cu dușma¹ ii. în privința pagubelor pricinuite în timpul războiului țărilor victorioase de foștii aliați ai Germaniei, a fost adoptat, la propunerea Uniunii So- vietice, principiul compensării par- țiale. Astfel, suma pe care Italia a fost obligată să o plătească Uniunii Sovietice cu titlul de reparații a fost stabilită la numai 100.000.000 de do- lari, cea a R o m î n i e i — la 300.000.000 de dolari, cea a Ung a- r i e i — la 200.000.000 de dolari, iar cea a Fini an dei — la 300.000.000 de dolari. în iunie 1948, guvernul so- vietic a redus — începînd de la 1 iulie 1948 — cu 50% restul sumelor datorate de Romînia, Ungaria și Fin- landa. în afară de clauzele comune tuturor tratatelor de pace, cele cu R o m î- nia, Bulgaria și Ungaria conțin și clauze speciale, privitoare la Dunăre. Statutul definitiv al Du- 43* nării a fost stabilit la Conferința Du- nării din 1948 (vezi Convenția Du- nării). Tratatele de pace au intrat în vi- goare la 15 septembrie 1947. TRATATUL ANGLO-SOVIETIC DIN 1942 — tratat de alianță în răz- boiul împotriva Germaniei hitleriste și a complicilor ei din Europa și de colaborare și ajutor reciproc după război, semnat la 26 mai 1942, la Londra, pe termen de 20 de ani. Conform tratatului, ambele părți se obligau să-și acorde ajutor reciproc în războiul împotriva Germaniei și a complicilor ei din Europa și să nu ducă tratative cu Germania hitleristă sau cu oricare alt stat legat de ea prin acte de agresiune în Europa altfel decît de comun acord. Art. 3 din tra- tat prevedea că, după terminarea operațiilor militare, ambele părți vor lua toate măsurile care le vor sta în putință spre a face imposibilă repe- tarea agresiunii și tulburarea păcii de către Germania, sau oricare din statele legate de ea prin acte de agre- siune în Europa. Conform art. 7 din tratat, fiecare din părți se obliga să nu încheie nici un fel de alianțe și să nu participe la nici un fel de coaliții îndreptate împotriva celeilalte părți. După război, cercurile guvernante engleze, încâlcind art. 3 al tratatului anglo-sovietic, au început, împreună cu cercurile guvernante din S.U.A. și Franța, să refacă și să dezvolte indus- tria de război din Germania occiden- tală — baza militarismului german, în același timp, contrar obligațiilor prevăzute în art. 7 al tratatului anglo- sovietic, Anglia împreună cu S.U.A. și-au asumat rolul de organizatori ai pactului Atlanticului de nord și ai Uniunii Europei occidentale, îndrep- tate împotriva U.R.S.S. Prin aceasta guvernul englez și-a încălcat obliga- țiile pe care și le-a asumat prin tra- tatul anglo-sovietic. Din această cauză Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. a hotărît la 7 mai 1955 să anuleze tratatul ca unul care și-a pierdut valabilitatea. 676 Tratatul celor 7 puteri TRATATUL CELOR 7 PUTERI - vezi Conferința de la Washington. TRATATUL DE LA BRUXELLES — încheiat la 17 martie 1948 cu pri- lejul creării „Uniunii occidentale⁴⁴ — grupare politică-militară din care fă- ceau parte Anglia, Franța, Belgia; Olanda și Luxemburgul. Formal, uniunea era îndreptată îm- potriva unei eventuale agresiuni din partea Germaniei, de fapt împotriva U.R.S.S. și a țărilor de democrație populară, împotriva forțelor progre- siste din interiorul țărilor partici- pante la tratat și împotriva mișcării de eliberare națională din coloniile lor. Cercurile guvernante engleze, fiind inițiatoarele blocului statelor vest- europene, intenționau să-1 folosească ca pe o grupare militară regională de state, în care ele să aibă rolul condu- cător, ceea ce le-ar fi pus pe picior de egalitate cu S.U.A. Dar „ajutorul⁴⁴ primit de țările vest-curopene în ca- drul „planului Marshall“ a făcut să crească dependența lor față de S.U.A., precum și influența S.U.A. în orga- nizațiile pactului de la- Bruxelles. în 1949, S.U.A. au creat o grupare mili- tară-politică mai largă — pactul A- tlanticului de nord, în care au intrat toți participa ții la blocul occidental, în 1950 organizațiile militare ale aces- tui bloc au fost subordonate coman- d am entulul a merican. în octombrie 1954 s-a semnat la Paris un protocol de includere a Ger- maniei occidentale în pactul Atlanti- cului de nord și un protocol care mo- difica și completn tratatul de la Bru- xelles, prevăzînd intrarea Germaniei occidentale în Uniunea Europei occi- dentale. TRATATUL DE LA NEUILLY - vezi Sistemul de la Versailles. TRATATUL DE LA PARIS DIN 1952 — vezi „Comunitatea defensivă europeană". TRATATUL DE LA SAINT-GER- HAIN — vezi Sistemul de la Versailles. TRATATUL DE LA TRIANON - vezi Sistemul de la Versailles. TRATATUL DE LA VARȘOVIA - tratat de prietenie, colaborare și asis- tență mutuală încheiat între Alba- nia, Bulgaria, Cehoslovacia, Repu- blica Democrată Germană, Polonia, Romînia, Ungaria și U.R.S.S. pe ter- men de 20 de ani a fost semnat la 14 mai 1955 și ratificat de toate ță- rile participante. La conferința celor opt state care a avut loc la Varșovia între 11 și 14 mai 1955 au fost examinate sub toate aspectele schimbările survenite în si- tuația internațională în legătură cu ratificarea de către statele vest-euro- pene a acordurilor de la Paris din 1954 și s-a hotărît luarea măsurilor pre- văzute prin Declarația Conferinței de la Moscova din 1954. Tratatul de la Varșovia semnat la conferință consti- tuie o bază trainică pentru asigurarea securității țărilor din lagărul socialist, pentru întărirea capacității lor de luptă și organizarea apărării împo- triva unei eventuale agresiuni. în art. 4 al tratatului se spune: „în cazul unui atac armat în Europa din partea vreunui stat sau a unui grup de state împotriva unuia sau mai mul- tor state semnatare ale tratatului, fiecare stat semnatar al tratatului în cadrul exercitării dreptului la autoa- părare individuală sau colectivă, în conformitate cu art. 51 al Cartei Or- ganizației Națiunilor Unite,, va acorda statului sau statelor care au fost su- puse unui asemenea atac ajutor ime- diat, în mod individual, în înțelegere cu celelalte state semnatare ale tra- tatului și prin toate mijloacele care i se par necesare, inclusiv folosirea for- ței armate. Statele semnatare ale tra- tatului se vor consulta imediat asu- pra măsurilor ce trebuie luate în co- mun în scopul restabilirii și menține- rii păcii și securității internaționale". Părțile au luat Întărirea de a crea un comandament unificat al forțelor lor armate care să fie puse sub co- manda acestui comandament. Co- mandant suprem al forțelor armate unificate a fost numit mareșalul Uniu- nii Sovietice I. S. Konev. Ca locțiitori Tratatul general european 677 ai comandantului suprem au fost nu- miți miniștrii apărării sau alți con- ducători militari din statele semna- tare, în atribuția cărora intră co- manda forțelor armate puse la dispo- ziție de către fiecare stat semnatar al tratatului pentru a face parte din forțele armate unificate. Tratatul prevede întărirea continuă a colaborării frățești dintre țările la- gărului socialist și dezvoltarea unor legături economice și culturale și mai strînse între ele pe baza principiilor respectului reciproc, independenței, suveranității și neamestecului în tre- burile lor interne. în conformitate cu Carta O.N.U., semnatarii tratatului și-au luat obli- gația să se abțină în relațiile lor inter- naționale de la amenințarea cu forța sau de la folosirea ei și să rezolve liti- giile lor internaționale prin mijloace pașnice. Tratatul de la Varșovia este deschis pentru libera aderare la el a altor state care se declară de acord să con- tribuie la asigurarea păcii și securi- tății, indiferent de orînduirea lor so- cială și de stat. Art. 11 prevede că, în cazul înche- ierii unui tratat general european de securitate colectivă, . Tratatul de la Varșovia își va pierde valabilitatea. Republica Populară Chineză, care a trimis la conferință un reprezentant al său în calitate de observator, con- siderînd că pacea și securitatea în Asia sînt indisolubil legate de pacea și securitatea în Europa, s-a solida- rizat întru totul cu guvernele celor opt state si a sprijinit tratatul. TRATATUL GENERAL EURO- PEAN DE SECURITATE COLEC- TIVĂ ÎN EUROPA - proiect, pre- zentat de delegația sovietică la Con- ferința de la Geneva din 1955, avînd drept scop asigurarea păcii și a secu- rității și preîntîrnpinarea unei agre- siuni împotriva oricărui stat din Eu- ropa, tratatul urmînd să fie încheiat pe termen de 50 de ani. Proiectul pre- vede că pot participa la tratat toate statele europene — indiferent de orîn- duirea lor socială —, precum și S.U.A., cu condiția de a recunoaște țelurile tratatului și de a prelua obli- gațiile prevăzute într-însul. Pînă la formarea unui stat german unitar, pașnic și democratic, Republica De- mocrată Germană și Republica Fede- rală Germană pot participa, cu drep- turi egale, la tratat. După unificarea Germaniei, va putea participa la tra- tat statul unitar german. Republica Populară Chineză poate trimite ob- servatori în organele create pe baza tratatului. Statele participante la tratat se obligă de a se abține de la orice atac împotriva altui stat participant, de a nu amenința cu forța și a nu recurge la ea, de a soluționa pe cale pașnică, în conformitate cu Carta O.N.U., toate litigiile ce s-ar putea ivi. în cazul cînd ar exista pericolul unui atac armat, ele trebuie să se consulte între ele în vederea luării de măsuri eficace pentru menținerea securității în Europa. Atacul armat împotriva unuia sau a mai multor state de către oricare alt stat sau grup do state este considerat ca atac împotriva tu- turor participanților Ia tratat și fie- care participant la tratat va acorda statului sau statelor atacate ajutor prin toate mijloacele de care dispune, inclusiv forța armată. în cazul cînd s-ar ivi o situație care ar reclama eforturi colective pentru restabilirea și menținerea păcii, participau ții hi tratat vor discuta și stabili de comun acord, în termenul cel mai scurt po- sibil, modul de acordare a ajutorului, inclusiv a ajutorului militar, infor- mînd despre acțiunile întreprinse sau prevăzute Consiliul de Securitate al O.N.U. Statele participante la tratat se obligă să nu participe la nici un fel de coaliții sau alianțe și să nu în- cheie nici un fel de acorduri care ar contraveni tratatului și să sprijine o largă colaborare economică și cultu- rală. Pentru realizarea consultărilor între statele participante la tratat se prevăd conferințe periodice și spe- ciale, precum și crearea unor organe 678 Tratatul sovieto-bulgar politice și militare consultative per- manente. In prima perioadă (2 — 3 ani) de înfăptuire a măsurilor necesare creă- rii sistemului de securitate colectivă, statele participante la tratat nu sînt eliberate de angajamentele pe care și le-au asumat prin tratatele și acor- durile existente, dar au obligația de a se abține de la folosirea forței armate și de a rezolva prin mijloace pașnice toate litigiile ce s-ar putea ivi între ele. După scurgerea unui termen sta- bilit de la momentul intrării în vi- goare a tratatului general european, își vor pierde valabilitatea Tratatul de la Varșovia din 1955, Acordurile de la Paris din 1954 și Tratatul Atlan- ticului de nord din 1949 (vezi Pactul Atlanticului de nord). TRATATUL SOVIETO-BULGAR DE PRIETENIE, COLABORARE ȘI ASISTENȚĂ MUTUALĂ DIN 1948- a fost semnat la 18 martie la Moscova. încheiat pe termen de 20 de ani, acest tratat obligă pe participanți să ia în comun toate măsurile pentru lichidarea primejdiei repetării agre- siunii din partea Germaniei sau a vre- unui alt stat care s-ar uni cu aceasta, în cazul cînd una dintre părțile con- tractante va fi atrasă în operații mili- tare împotriva Germaniei sau a ori- cărui alt stat aliat cu aceasta în poli- tica de agresiune, cealaltă parte este obligată să-i acorde ajutor militar imediat și ajutor de altă natură. Fie- care din semnatarii tratatului se obligă să nu încheie alianțe și să nu participe la coaliții, acțiuni sau mă- suri îndreptate împotriva celeilalte părți contractante. Tratatul prevede dezvoltarea și întărirea legăturilor e- conomice și culturale între cele două state, pe baza respectării reciproce a independenței și suveranității și a ne- amestecului reciproc în treburile in- terne. TRATATELE SOVIETO-CEHO- SLOVACE — 1) Tratatul s o- vieto-cehoslovac de prie- tenie, asistență mutuală și colaborare postbelică din 1943 — a fost semnat la 12 de- cembrie. Acest tratat proclama prietenia per- manentă și colaborarea postbelică în- tre cele două țări și le obliga să-și acorde una alteia ajutor militar și de altă natură în războiul împotriva Germaniei și a sateliților ei. Părțile contractante se obligau să nu intre în nici un fel de tratative cu guvernul hitlerist al Germaniei și de asemenea să nu încheie una fără consimțămîn- tul celeilalte un armistițiu sau un tratat de pace cu Germania sau cu statele aliate cu ea în acte de agre- siune în Europa. Tratatul stabilea principiile colabo- rării sovieto-cehoslovace de după răz- boi. Părțile consimțeau să-și acorde una alteia ajutor militar și alt spri- jin în cazul cînd, după război, U.R.S.S. sau Cehoslovacia ar fi din nou anga- jate în acțiuni militare împotriva Ger- maniei sau împotriva unui stat aliat cu aceasta. Conform tratatului, cola- borarea postbelică dintre cele două state, pe baza respectării reciproce a independenței, suveranității și a nea- mestecului în treburile interne ale celuilalt stat, implică asistență eco- nomică mutuală. Fiecare dintre părți se obliga să nu încheie nici o alianță și să nu participe la nici o coaliție îndreptată împotriva celeilalte părți. Durata valabilității tratatului a fost fixată la 20 de ani. 2) Tratatul sovieto-ce- hoslovac din 1945 cu privire la Ucraina transcarpatică a fost sem- nat la 29 iunie. Tratatul stabilea că Ucraina trans- carpatică, care în baza tratatului de la Saint-Germain din 1919 a fost in- tegrată ca unitate autonomă în Re- publica Cehoslovacă, se reunește cu Ucraina și va face parte din Repu- blica Sovietică Socialistă Ucraineană, în felul acesta, tratatul sovieto-ceho- slovac a satisfăcut dorința generală și legitimă a populației din Ucraina transcarpatică, exprimată în manifes- tul primului congres al comitetelor Tratatul sovieto-chinez 679 populare, care a avut loc la 2G noiem- brie 1944 la Mukacevo. Protocolul anexat la tratat preve- dea condițiile de îndeplinire a tra- tatului. Persoanelor de naționalitate rusă și ucraineană care locuiau pe teritoriul Cehoslovaciei li s-a acordat dreptul de a adopta cetățenia sovie- tică, iar persoanelor de naționalitate slovacă și cehă care aveau domiciliul permanent pe teritoriul Ucrainei sub- carpatice li se acorda dreptul de a adopta cetățenia cehoslovacă. TRATATUL SOVIETO-CHINEZ DE PRIETENIE, ALIANȚĂ ȘI ASIS- TENȚĂ MUTUALĂ DIN 1950 - a fost semnat la 14 februarie pe ter- men de 30 de ani. In tratat și în acordurile încheiate o dată cu el cu privire la Calea ferată chineză Cianciun (C.F.C.C.), la Port- Arthur și Dalni și la acordarea unui credit Chinei, au fost oglindite schim- bările radicale care s-au petrecut în Extremul Orient după 1945, și anume: înfrîngerea Japoniei imperialiste, răs- turnarea guvernului gomindanist re- acționar, transformarea Chinei în re- publică populară. jț. Conform tratatului, părțile se obli- gau să ia în comun toate măsurile în scopul de a împiedica repetarea agre- siunii din partea Japoniei sau a ori- cărui alt stat care s-ar uni cu Japonia direct sau indirect. în cazul cînd una dintre părțile contractante va fi ata- cată de către Japonia sau de state aliate cu aceasta în acte de agresiune, atunci cealaltă parte contractantă îi va da ajutor militar și de altă natură. U.R.S.S. și R.P.C. au declarat de ase- menea că sînt gata să participe la toate acțiunile internaționale care au ca țel asigurarea păcii și a securității. Părțile se obligau ca — în spiritul prieteniei și al colaborării și în confor- mitate cu principiile egalității în drep- turi — să dezvolte și să întărească reciproc legăturile economice și cul- turale și să acorde una alteia tot aju- torul economic posibil. în acordurile semnate în același timp cu tratatul, și-au găsit expresia principiile egalității și prieteniei sin- cere, precum și hotărîrea U.R.S.S. de a acorda poporului chinez un ajutor larg în opera de refacere și dezvoltare a economiei sale naționale. Prin acordul cu privire la C.F.C.C., la Port-Arthur și la Dalni, guvernul sovietic a transferat fără plată guver- nului Republicii Populare Chineze toate drepturile sale în ceea ce pri- vește administrarea în comun a C.F.C.C., cu toate bunurile aparțiuînd acestei căi ferate. Măsurile mențio- nate au fost înfăptuite exact la ter- menul stipulat — 31 decembrie 1952. Guvernul sovietic a acordat Chinei pentru achitarea livrărilor de utilaj industrial și de alte materiale din Uniunea Sovietică un credit în va- loare de 300.000.000 de dolari ame- ricani în condiții avantajoase. Uniu- nea Sovietică a transmis Chinei bunu- rile aflate în patrimoniul său în orașul Dalni, bunurile achiziționate de orga- nizațiile economice sovietice de la proprietarii japonezi din Manciuria, precum și cantonamentul militar din Pe chin. O mare însemnătate politică o au documentele semnate de delegația gu- vernamentală sovietică și de guver- nul R.P. Chineze la 12 octombrie 1954 la Pechin: declarațiile comune în problema relațiilor sovieto-chineze și a situației internaționale și în pro- blema relațiilor cu Japonia; comunica-, tul cu privire la retragerea unităților militare sovietice din baza maritimă militară chineză Port-Arthur, folosită în comun, și la trecerea acestei baze, începînd de la 31 mai 1955, la deplina dispoziție a R.P. Chineze; comunica- tul cu privire la cedarea către China, începînd de la 1 ianuarie 1955, a cotei de participație sovietice din societă- țile mixte sovieto-chineze; acordul cu privire la colaborarea tehnico-științifi- că, în legătură cu construirea liniei de cale ferată Lanciou—Urumci— Alma- Ata; comunicatul comun al U.R.S.S., al Republicii Populare Chineze și Re- publicii Populare Mongole cu privire la construirea unei căi ferate de la 68u Traicdui sovietG-fmlandc^ Ținin la Ulan-Bator și la organizarea comunicației directe pe aceste căi. Au mai fost semnate: un acord cu privire la acordarea unui credit pe termen lung Chinei în sumă de 520.000.000 de ruble și un protocol cu privire la acordarea unui ajutor guvernului R. P. Chineze pentru construirea suplimentară a 15 între- prinderi industriale și pentru spori- rea volumului de livrări de utilaj pen- tru 141 de întreprinderi, prevăzut în acordul încheiat anterior, privitor la livrările suplimentare de utilaj din U.R.S.S. în valoare totală de peste 400.000.000 de ruble. în cinstea celei de-a 5-a aniver- sări a Constituirii Republicii Popu- lare Chineze, poporul sovietic a oferit în dar poporului chinez utilajul si mijloacele tehnice necesare pentru organizarea unei mari gospodării ce- realiere de stat pe o suprafață culti- vabilă de 20.000 ha. TRATATUL SOVIETO-FINLAN- DEZ DE PRIETENIE, COLABORA- RE Șl ASISTENȚĂ MUTUALĂ DIN 1948 — a fost semnat la Moscova la 6 aprilie. Tratatul stabilea că în cazul cînd Finlanda sau Uniunea Sovietică (prin teritoriul Finlandei) vor deveni obiec- tul unei agresiuni militare din par- tea Germaniei sau a unui stat aliat cu ea, Finlanda, credincioasă datoriei sale de țară independentă, va lupta pentru respingerea agresiunii. Fin- landa va folosi în acest caz toate for- țele aflate la dispoziția ei pentru apă- rarea integrității teritoriului său pe uscat, pe mare și în aer, acționînd, în cadrul granițelor sale, cu ajutorul, în caz de nevoie, al Uniunii Sovietice sau împreună cu ea. în cazurile mențio- nate, Uniunea Sovietică va da Fin- landei ajutorul necesar, asupra acor- dării căruia părțile vor ajunge la în- țelegere. Părțile contractante se obligau să nu încheie alianțe și să nu participe la coaliții îndreptate împotriva celei- lalte părți. Tratatul proclamă hotă- rîrea U.R.S.S. și a Finlandei de a dez- volta și a întări legăturile economice șî culturale dintre cele două țări, de a. se conforma principiului respectării reciproce a suveranității și indepen- denței lor de stat, precum și al nea- mestecului în treburile interne ale celeilalte părți. Părțile au confirmat intenția lor de a participa la toate măsurile avînd ca scop menținerea păcii și securității internaționale, con- form principiilor Organizației Națiu- nilor Unite. Durata inițială a tratatu- lui (10 ani) a fost prelungit în 1955 cu 20 de ani. TRATATUL SOVIETO-FRANCEZ DE ALIANȚĂ ȘI ASISTENȚĂ MU- TUALĂ DIN 1944 — a fost semnat la 10 decembrie la Moscova. Tratatul stabilea obligația celor două părți de a continua lupta pînă la victoria finală asupra Germaniei, de a nu intra în tratative separate cu Germania și de a nu încheia una fără consimțămîntul celeilalte un ar- mistițiu sau pace cu guvernul hitle- rist, sau cu oricare alt guvern sau altă putere creată în Germania în scopul continuării sau sprijinirii politicii de agresiune a Germaniei. Ambele părți se obligau să ia și după terminarea celui de-al doilea război mondial toate măsurile necesare pentru înlăturarea oricărei noi amenințări care ar porni din partea Germaniei și să împiedice acțiunile care ar face posibilă orice nouă încercare de agresiune din par- tea ei. în cazul cînd una dintre părți va fi angajată în acțiuni militare îm- potriva Germaniei, cealaltă parte se obliga să acorde tot ajutorul și tot sprijinul care-i vor sta în putință. Părțile au convenit să nu încheie nici un fel de alianță și să nu participe la nici un fel de coaliție îndreptată împotriva uncia dintre ele. Durata valabilității tratatului a fost fixată la 20 de ani. După terminarea războiului, Franța a intrat în pactul Atlanticului de nord și a semnat de asemenea Acordurile de la Paris, care sînt în profundă con- tradicție cu stipulațiile tratatului so- vieto-francez. Pornind de la acest Tratatul sovieto-ungar 681 fapt, U.R.S.S. a anulat tratatul în mai 1955. TRATATUL SOVIETO-MONGOL DE PRIETENIE ȘI ASISTENȚĂ MU- TUALĂ DIN 1946 — a fost semnat la 27 februarie la Moscova. Dat fiind că în 1946 a expirat ter- menul de zece ani de valabilitate a protocolului sovieto-mongol din 1936, care prevedea asistența mutuală între părți în cazul unei agresiuni împo- triva Mongoliei sau a U.R.S.S., cele două guverne au hotărît să transforme acest protocol într-un tratat de prie- tenie și asistență mutuală cu același termen de valabilitate. Concomitent cu acest tratat, a fost semnat acordul sovieto-mongol cu privire la colabo- rarea economică și culturală. TRATATUL SOVIETO-POLON DE PRIETENIE, ASISTENTĂ MUTUA- LĂ ȘI COLABORARE POSTBELICĂ DIN* 194.5 — a fost semnat la Mos- cova la 21 aprilie. U.R.S.S. și Polonia se obligau să continue, împreună cu toate Națiu- nile Unite, lupta împotriva Germa- niei pînă la victoria finală. în această luptă, ele se obligau să-și acorde una alteia ajutor prin toate mijloacele pe care le aveau la dispoziție, să întă- rească colaborarea prietenească în con- formitate cu principiile respectării re- ciproce a independenței și suverani- tății, precum și al neamestecului în treburile interne ale celeilalte țări. U.R.S.S. și Polonia au căzut de acord ca, la sfîrșitul războiului cu Germa- nia, să ia în comun toate măsurile care le stau în putință pentru înlătu- rarea oricărei amenințări de repetare a agresiunii din partea Germaniei sau a vreunui alt stat care s-ar alia cu Germania. Pentru realizarea acestui țel cele două părți au hotărît ca, în spiritul celei mai sincere colaborări, să participe la toate acțiunile interna- ționale menite să asigure pacea și se- curitatea popoarelor. în cazul cînd în perioada de după război una dintre părți va fi atrasă în acțiuni militare împotriva Germaniei, care ar relua politica sa agresivă, sau împotriva vreunui alt stat care s-ar alia cu ea într-un asemenea război, cealaltă parte îi va acorda imediat părții atrase în operații militare ajutor și sprijin prin toate mijloacele aflate la dispoziția sa. Fiecare parte se obliga să nu încheie nici o alianță și să nu ia parte Ia nici- o coaliție îndreptată împotriva celeilalte părți. Ambele părți se obligau ca. și după terminarea războiului să colaboreze, în spiritul prieteniei, în scopul dezvoltării și întăririi continue a legăturilor eco- nomice și culturale și să se ajute re- ciproc în opera de refacere a econo- miei. Tratatul a fost încheiat pe ter- men de 20 de ani. TRATATUL SOVIETO-ROMÎN DE PRIETENIE, COLABORARE ȘI ASISTENȚĂ MUTUALĂ DIN 1948 — a fost semnat la 4 februarie la Moscova. Conform tratatului, U.R.S.S. și Ro- mînia s-au obligat să ia în comun toate măsurile pentru înlăturarea pri- mejdiei repetării agresiunii din partea Germaniei sau a oricărui alt stat care s-ar uni cu Germania. în cazul cînd una dintre părți ar fi atrasă într-un război cu Germania sau cu un alt stat aliat cu ea, cealaltă parte se obliga să-i acorde imediat tot aju- torul posibil. Fiecare dintre părți*se obliga să nu participe la alianțe, coa- liții, precum și la acțiuni și măsuri ostile îndreptate împotriva ’ celeilalte părți. Părțile au hotărît să întărească legăturile economice și culturale din- tre ele, respectînd cu strictețe prin- cipiul suveranității și al neamestecu- lui în treburile interne ale celeilalte părți. Durata valabilității tratatului sovieto-romîn a fost fixată la 20 de ani. TRATATUL SOVIETO-UNGAR DE PRIETENIE, COLABORARE ȘI ASISTENȚĂ MUTUALĂ DIN 1948 - a fost semnat la 18 februarie la Mos- cova pe termen de 20 de ani. U.R.S.S. și Ungaria se obligau să ia în comun toate măsurile pentru în- lăturarea primejdiei repetării agresiu- nii din partea Germaniei sau a orică- 682 Tribun rui alt stat care s-ar uni cu Germania direct sau sub vreo altă formă. Păr- țile contractante declarau că inten- ționează în modul cel mai sincer să participe la acțiunile internaționale menite să asigure pacea și securitatea popoarelor. în cazul cînd una dintre părți va fi atrasă într-un război cu Germania sau cu un alt stat aliat cu aceasta, cealaltă parte se obligă să-i acorde imediat tot ajutorul posi- bil militar și de altă natură. Fiecare dintre părți se obliga să nu participe la alianțe, coaliții, precum și la ac- țiuni și măsuri ostile celeilalte părți. U.R.S.S. și Ungaria se obligau să întărească legăturile economice și cul- turale dintre ele. TRIBUN — orator care înflăcă- rează masele prin cuvîntările sale în- suflețite. „TRIBUNA LUDU“ („Tribuna po- porului“) — cotidian, organ al C.C. al Partidului Muncitoresc Unit Polo- nez (P.M.U.P.). Apare la Varșovia din decembrie 1948 în locul ziarelor „Glos Ludu“ (organ al fostului Partid Muncitoresc Polonez) și „Robotnik“ (organ al fostului Partid socialist po- lonez). TRIBUNALUL SUPREM AL U.R.S.S. — organul judecătoresc su- prem al U.R.S.S., care exercită su- pravegherea asupra activității judi- ciare a instanțelor judecătorești ale U.R.S.S., precum și ale republicilor unionale, în limitele stabilite de lege. Tribunalul suprem al U.R.S.S. are dreptul de inițiativă legislativă. El este răspunzător față de Sovietul Suprem al U.R.S.S., iar în perioada dintre sesiunile Sovietului Suprem față de Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. Tribunalul suprem este ales de So- vietul Suprem al U.R.S.S. pe termen de 5 ani și judecă cauzele în colegiu penal, colegiu civil, colegiu militar și în plenul său. Plenul Tribunalului suprem se con- voacă cel puțin o dată la 3 luni, cu participarea tuturor membrilor Tri- bunalului suprem al U.R.S.S. Din Tribunalul suprem al U.R.S.S. fac parte de drept președinții tribunalelor supreme ale republicilor unionale. La lucrările plenului participă în mod obligatoriu procurorul general al U.R.S.S. Plenul judecă recursurile în supraveghere introduse de președin- tele Tribunalului suprem și de pro- curorul general al U.R.S.S. împotriva sentințelor penale și civile, precum și împotriva deciziilor colegiilor Tribu- nalului suprem al U.R.S.S. și ale tri- bunalelor supreme ale republicilor unionale, în cazul cînd vin în contra- dicție cu legislația unională sau în- calcă interesele altor republici unio- nale. De asemenea Tribunalul suprem al U.R.S.S. cercetează materialele de generalizare a practicii judecătorești și ale statisticii judiciare, dă decizii de îndrumare în problemele de apli- care a legilor la judecarea cauzelor, face Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. propuneri privitoare la pro- bleme care urmează a fi rezolvate pe cale legislativă și la probleme de inter- pretare a legilor U.R.S.S., rezolvă conflictele de competență între in- stanțele judecătorești ale republicilor unionale. Colegiul civil și cel penal judecă în primă instanță cauzele civile și pe- nale de importanță excepțională, date prin lege în competența lor, și ca in- stanțe de supraveghere judiciară, re- cursurile în supraveghere ale preșe- dintelui Tribunalului suprem al U.R.S.S., ale procurorului general al U.R.S.S. și ale locțiitorilor lor împo- triva sentințelor civile și penale pro- nunțate de tribunalele supreme ale republicilor unionale în cauzele civile și penale, în cazul cînd contravin le- gislației unionale sau încalcă intere- sele altor republici unionale. Cole- giile dau socoteală de activitatea lor plenului Tribunalului suprem al U.R.S.S. TRIPLA ALIANȚĂ - alianță mili- tară și politică între Germania, Aus- tro-Ungaria și Italia încheiată în 1882. Troțkism 683 In 1879 Germania a încheiat o alianță cu Austro-Ungaria. în 1882 la această alianță a aderat Italia, în speranța că va găsi la blocul austro- german un sprijin împotriva Franței, cu care burghezia italiană concura în lupta pentru cucerirea de colonii, în timp ce tratatul de alianță dintre Germania și Austria era îndreptat împotriva Rusiei, tratatul din 1882 cu privire la Tripla Alianță prevedea acțiuni comune ale membrilor săi atît împotriva Rusiei cît și împotriva Franței. Italia, care era dependentă sub raport financiar de Anglia și ale cărei țărmuri erau ușor vulnerabile pentru flota militară engleză, a ade- rat la Tripla Alianță cu rezerva că-și va îndeplini obligațiile numai în cazul cînd Anglia nu se va număra printre adversarii alianței. Tratatul cu privire la Tripla Alianță a fost reînnoit de patru ori: în 1887, 1891, 1902 și 1912. Politica țărilor Triplei Alianțe era determinată de agresivitatea cres- cîndă a imperialismului german, de tendința lui de a-și extinde posesiu- nile coloniale, de a acapara noi piețe de desfacere și noi surse de materii prime. în realizarea acestei politici, Germania trebuia în primul rînd să se ciocnească cu Anglia, care concen- tra în mîinile sale uriașe posesiuni co- loniale și nu avea de gînd să le cedeze nimănui. în perioada 1904 — 1907 a fost creat, ca o contrapondere a Tri- plei Alianțe, blocul Angliei, Franței și Rusiei (vezi Antanta). în felul acesta Europa a fost împărțită în două ta- bere înarmate, fapt care a contribuit la dezlănțuirea primului război mon- dial. In tot timpul existenței Triplei Alianțe, Italia a dus o politică de du- plicitate. La începutul secolului al XX-lea, după ce devenise clar că Franța se apropia de Anglia, guvernul italian a încheiat o serie de acorduri cu Franța. Cînd a început primul răz- boi mondial, Italia s-a declarat neu- tră, dar în mai 1915, ajungînd la o înțelegere cu puterile Antantei asu- pra celor mai favorabile condiții de trecere de partea lor, s-a ridicat îm- potriva aliaților săi Austro-Ungaria și Germania. Tripla Alianță a încetat în felul acesta să mai existe. TRIPOLITANIA - vezi Libia. TROȚKISM — curent în mișcarea muncitorească ostil marxism-leninis- mului, una dintre cele mai primej- dioase varietăți ale menșevismului. Troțkiștii au început să lupte îm- potriva leninismului din momentul apariției bolșevismului ca curent ideo- logic. în anii primei revoluții ruse, Troțki nega ideea leninistă a hegemo- niei proletariatului în revoluție, posi- bilitatea și necesitatea alianței clasei muncitoare cu țărănimea. în perioada reacțiunii stolîpiniste a unit pe opor- tuniști în lupta împotriva bolșevis- mului pe baza platformei, lipsite de principii, a blocului antipartinic din august. în timpul primului război mondial a fost în divergențe cu Lenin în toate problemele fundamentale ale războiului, păcii și revoluției, camu- flîndu-și politica sa prin „fraze de stînga“ (vezi Centrism). în 1915, Troțki s-a ridicat împotriva teoriei leniniste a posibilității victoriei revo- luției socialiste la început într-o sin- gură țară. Lenin a caracterizat poli- tica lui Troțki în perioada dinainte de revoluție ca necontenite „dezer- tări și treceri de la liberali la marxiști și invers“. în condițiile avîntului revoluționar din 1917 troțkiștii au intrat în partidul bolșevic, dar chiar de la bun început au încercat să impună partidului concepții menșevice, revizioniste în- tr-o serie de probleme politice și orga- nizatorice. Ei au fost în fruntea gru- purilor opoziționiste în problema sin- dicatelor, a rolului și însemnătății partidului, a democrației etc. Troț- Idștii negau dictatura proletariatului, posibilitatea construirii socialismului în U.R.S.S. și pe această bază au înjghebat un bloc opoziționist anti- partinic în 1926. Opoziția troțkistă nu avea nici o bază în rîndurile miș- parii muncitorești și numiră printre 684 Trudovicii adeptii săi cel mult 3.000 — 4.000 de persoane. Cu toate că la Congresul al XHI-lea și la Conferința a XV-a a partidului opoziției troțkiste i s-a dat un aver- tisment sever, ea și-a continuat acti- vitatea antipartinică. în cursul luptei împotriva partidului grupările troț- kiste au alunecat pe calea luptei anti- sovietice, s-au aliat cu elementele contrarevoluționare. De aceea Con- gresul al XV-lea a arătat că „opoziția a rupt-o ideologicește cu leninismul, a degenerat într-o grupare inenșevică, a pășit pe calea capitulării în fața for- țelor burgheziei internaționale și in- terne și s-a transformat în mod obiec- tiv într-un instrument al celei de-a treia forțe împotriva regimului dicta- turii proletare⁴⁴. Dat fiind faptul că divergențele dintre partid și opozi- ție se transformaseră din divergențe tactice în divergențe programatice și că opoziția troțkistă devenise un fac- tor al luptei antisovietice, Congresul al XV-lea a declarat apartenența la troțkism și propagarea concepțiilor lui incompatibile cu rămînerea în rîn- durile partidului. în 1929 Troțki a fost expulzat din U.R.S.S. în străinătate el și-a con- tinuat activitatea antipartinică, anti- sovietică, contrarevoluționară. Influența troțkismului s-a manifes- tat în unele partide comuniste, din alte țări, dar, în decursul luptei, troțkiștii au fost zdrobiți ideologi- cește și excluși din rîndurile parti- delor comuniste. TRUDOVICII (Grupul muncii) - grup puțin numeros de deputați ai țăranilor în Duma de stat, constituit în aprilie 1906. Trudovicii erau de- mocrați mic-burghezi. în programul lor politic ei nu atingeau bazele so- cietății burgheze, cerînd numai de- mocratizarea alegerilor pentru Dumă, desființarea îngrădirilor de stare și naționale, democratizarea autoadmi- nistrării zemstvelor și orașelor etc. în programul lor agrar trudovicii sus- țineau principiul mic-burghez al folo- sirii egalitare a pămîntului, în Dumă ei oscilau în permanență între cădeți și bolșevici. Aceste oscilații ale trudo- viciiGT decurgeau inevitabil din na- tura de clasă a țăranilor mici proprie- tari. Deși trudovicii erau foarte slabi, ei reprezentau masele țărănești. De aceea bolșevicii au aplicat în Dumă o tactică de înțelegere cu trudovicii în unele probleme în cadrul luptei împotriva țarismului și a cadeților. TRUSTURI — vezi Monopoluri ca- pitaliste. TUNISIA — stat în Africa de nord. Se învecinează cu Algeria și Libia. Suprafața: 155.800 km²; populația: 3.800.000 de locuitori (1956), în ma- joritatea covîrșitoare arabi și berberi. Capitala: Tunis. Tunisia este o țară agrară cu pu- ternice rămășițe feudale. Sînt culti- vate aproximativ 3.500.000 ha de pămînt, mai ales în regiunile de lito- ral. Se cultivă cereale, leguminoase, fructe, măslini. Există o industrie mi- nieră, aflată în mîinile capitalului francez. O mare însemnătate au ex- ploatările de fosforit (peste 2.000.000 de tone); se exploatează de asemenea minereuri de fier (peste 1.000.000 de tone); minereuri de zinc, de plumb și alte minereuri. Există întreprinderi ale metalurgiei neferoase, producție de superfosfați, întreprinderi de pre- lucrare a produselor agricole, produc- ție meșteșugărească însemnată. Prin- cipalele articole de export: grîu, vin, ulei de măsline, fosforiți, plumb, mi- nereu de fier, precum și piei, lînă, fructe și legume. Din 1881 Tunisia a fost protecto- rat al Franței. După cel de-al doilea război mondial s-a intensificat lupta poporului tunisian pentru indepen- dența națională a țării sale. în 1955, între Franța și Tunisia a fost încheiat un acord prin care Tunisia dobîndea autonomie internă, în atribuția înal- tului comisar al Franței rămînînd politica externă, apărarea țării și con- ducerea poliției. în martie 1956 a fost semnat protocolul cu privire la acor- darea independenței naționale Tu- nisiei. Din \1957 Tunisia este repu- Turcia 686 blică. Funcțiile parlamentului sînt în- deplinite temporar de Adunarea na- țională constituantă, în care toate locurile au fost obținute de candidații „Frontului național", condus de par- tidul naționalist burghez „N e o d e s- t u r". Apărătorul consecvent al interese- lor oamenilor muncii, luptătorul pen- tru pace, democrație și socialism este Partidul Comunist din Tunisia, creat în 1920 ca o federație a Partidului Comunist Francez și care din 1934 are o existență independentă. Secre- tar general al partidului este Moha- med Ennafa. Partidul comunist este în fruntea „Uniunii de luptă pentru independență, democrație și progres¹⁴. „Uniunea generală a oamenilor mun- cii din Tunisia“ este membră a Con- federației internaționale a sindicalelor libere. TURCIA — stat care ocupă penin- sula Asia Mică și o mică parte din peninsula balcanică, separată de ea de strîmtorile Mării Negre. Se înve- cinează cu U.R.S.S., Iranul, Iracul, provincia Siria a Republicii Arabe Unite, Grecia și Bulgaria. Suprafața: 767.000 km²; populația: 24.800.000 de locuitori (1956), majoritatea turci, restul curzi, armeni, arabi, lăzi, greci etc. Capitala: Ankara. Orașe princi- pale: Istambul (port, fosta capitală), Izmir (port), Trabzon (port), Edirne. Turcia este o țară agrară, în care se mențin încă rămășițe feudale. 80% din populația activă este ocupată în agricultură. Ramura principală a agri- culturii o formează culturile cerea- liere: grîu, secară, orz, porumb. Un rol important îl joacă viticultura și culturile de plante tehnice: tutu- nul, bumbacul, sfecla de zahăr, macul, etc. Este dezvoltată creșterea ani- malelor (în special oile și capre de Angora). Marea proprietate funciară este dominantă. Feste ²/₃ din pă- mîntul cultivabil aparțin moșierilor și chiaburilor. Subsolul Turciei conține importante bogății: huilă (rezerve — peste 1 mi- liard’de tone), cărbune brun, cromați (rezerve — 12.000.000 — 15.000.000 de tone), minereu de fier (37.000.000 de tone) și de cupru (pînă la 5.000.000 de tone), mangan (8.000.000 — 12.000.000 de tone), antimoniu. Au fost descoperite zăcăminte de minereu de uraniu. în 1955 au fost extrase 5.500.000 de tone de cărbune, s-au produs 200.000 de tone de fontă, 187.500 de tone de oțel. Minereurile extrase sînt destinate în special pen- tru export. Ramurile prelucrătoare ale industriei sînt slab dezvoltate. Industria ușoară și alimentară deține o poziție dominantă. Economia Tur- ciei este dependentă de capitalul străin, în special american. Principa- lele corporații bancare și industriale americane care controlează economia Turciei sînt „Chaise National Bank", „General Electric", „Socony mobil", „Dillon Reed Company". Guvernul turc a adoptat o serie de legi care încurajează investițiile de capital străin. Turcia este o republică burgheză. Puterea legislativă este exercitată de Marea Adunare Națională (medjlisul). Medjlisul alege pe președinte, care numește Consiliul de Miniștri. La putere se află din 1950 par- tidul democrat, care repre- zintă interesele aristocrației funciare și ale marii burghezii legate de capi- talul străin (în special de cel ameri- can). Liderii partidului sînt: Bayar (din 1950 — președinte al Turciei), Menderes (prim-ministru). în februa- rie 1952 guvernul turc a intrat în pactul Atlanticului de nord. în 1954 a fost semnat tratatul dintre Turcia și Pachistan. în 1955 Turcia a intrat în pactul de la Bagdad. Parti- dul popular republi- can, creat de conducătorul miș- cării de eliberare națională Kemal Ataturk în 1923, este în opoziție față de partidul de guvernămînt; apără interesele burgheziei naționale orășenești și sătești. în 1954 a fost creat partidul burghez • republic an-n a țio- n a 1. 686 Tutelă internaționala Partidul Comunist din Turcia, creat în 1920, se află în adîncă ilegalitate și este supus unor crunte represiuni. Partidul comunist luptă pentru socialism, pentru unirea tuturor forțelor antiimperialiste în- tr-un front național unic. TUTELĂ INTERNAȚIONALĂ - sistem de administrare a unor teri- torii, prevăzut de Carta Organizației Națiunilor Unite. în timpul și după cel de-al doilea război mondial a început în țările coloniale și dependente un puternic avînt al mișcării de eliberare națio- nală. Sistemul mandatelor, creat de Liga Națiunilor, dăduse faliment. Pu- terile imperialiste au fost nevoite să caute o nouă formă de dominație co- lonială, care printr-o democratizare formală a administrației să mențină în fapt exploatarea popoarelor colo- niale. în acest scop, S.U.A. au ini- țiat în 1944 sistemul de tutelă inter- națională. Călăuzindu-se de principiul egali- tății în drepturi și al autodeterminării națiunilor, Uniunea Sovietică a stă- ruit ca sistemul de tutelă internațio- nală să fie transformat într-un factor de dezvoltare progresistă a țărilor dependente. La Conferința de la San Francisco (1945), Uniunea Sovietică a reușit, împotriva opoziției puterilor coloniale, ca la definirea scopurilor tutelei să fie inclus un punct cu pri- vire la obținerea independenței de către teritoriile aflate sub tutelă. Potrivit Cartei O.N.U., fac parte din obiectivele tutelei internaționale și întărirea păcii și a securității inter- naționale, asigurarea unui progres multilateral și respectarea drepturilor omului pe teritoriile aflate sub tutelă. Din sistemul tutelei internaționale pot face parte teritoriile: a) care au fost în trecut sub mandat, b) care după cel de-al doilea război mondial au fost luate de la statele inamice, c) care au fost de bună voie incluse în sistemul de tutelă internațională de către statele răspunzătoare pentru administrația lor. Condițiile tutelei se stabilesc prin acorduri speciale. Con- trar Cartei O.N.U., primele opt acor- duri de tutelă, prezentate la prima sesiune a Adunării Generale (1946), asigurau numai interesele țărilor tu- toare și se reduceau în fapt la ane- xarea teritoriilor aflate sub tutelă. Uniunea Sovietică a criticat aspru această violare a Cartei. Cu toate acestea, în urma presiunii fățișe exer- citate de blocul anglo-american, Adu- narea Generală a aprobat următoa- rele opt acorduri de tutelă: a Marii Britanii asupra unei părți din Togo, unei părți din Camerun și Tanganica; a Franței asupra unei părți din Togo și unei părți din Camerun; a Belgiei asupra teritoriului Ruanda-Urundi; a Australiei asupra Noii Guinee; a Noii Zelande asupra Samoei occiden- tale. Ulterior, în 1947, au fost apro- bate acordurile de tutelă a S.U.A. asupra fostelor insule de sub mandat japonez din Oceanul Pacific și a Aus- traliei asupra insulei Nauru. în 1949 i-a fost încredințată Italiei tutela asu- pra fostei ei colonii Somalia. Urmîndu-și politica imperialistă, ță- rile tutoare au transformat teritoriile aflate sub tutelă în colonii obișnuite, în acest scop teritoriile aflate sub tutelă au fost unite din punct de ve- dere administrativ cu posesiunile co- loniale ale țărilor tutoare. Cu spri- jinul altor state care se ridică împo- triva colonialismului, Uniunea Sovie- tică luptă cu perseverență la O.N.U. cît și în afara ei împotriva politicii de aservire a popoarelor coloniale și a folosirii sistemului de tutelă interna- țională în acest scop. T 9 ȚĂRĂNIME — clasa micilor pro- ducători agricoli a căror gospodărie se bazează pe proprietatea privată. în orînduirea feudal-iobăgistă, țără- nimea este principala clasă asuprită a societății. Acaparînd principalul mijloc de producție — pămîntul — , feudalii au aservit pe producătorii direcți — țăranii. Țăranii erau iobagii moșierilor, adică erau obligați să le lucreze pămîntul (să presteze clacă), să plătească dijmă și să facă și alte prestații; puteau fi vînduți și cumpă- rați de moșieri împreună cu moșia etc. în capitalism se produce un proces de diferențiere a țărănimii. Se for- mează proletarii agricoli, semiprole- tarii (adică țăranii care nu se pot întreține din peticul lor de pămînt și sînt nevoiți să lucreze și ca sala- riați), țăranii săraci, mijlocașii și bur- ghezia sătească — chiaburimea. Țărănimea mijlocașă are un carac- ter dublu: ca om al muncii, țăranul se apropie de muncitori, ca proprie- tar înclină spre burghezie. însă în lupta contra exploatatorilor, intere- sele fundamentale ale clasei munci- toare și ale țărănimii muncitoare coincid. Pe această bază se înfăptu- iește alianța dintre muncitori și țărani, sub conducerea clasei muncitoare. în U.R.S.S., în urma revoluției socialiste și a colectivizării agriculturii, situația țărănimii s-a schimbat radical. Chiaburimea a fost lichidată ca clasă, iar țăranii săraci și mijlocași s-au unit în colhozuri. Țărănimea colhoznică a devenit o clasă complet nouă, o clasă a societății socialiste, a cărei muncă și bunăstare se bazează pe muncă colectivă, pe mijloace de producție socializate și pe tehnică modernă. în urma revoluțiilor democrat- populare, țărănimea țărilor de demo- crație populară a fost eliberată de sub jugul moșierilor, a primit pămînt și a pășit pe calea cooperativizării. ȚEDENBAL lumjaghiin (n. 1916) — președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Mongole (R.P.M.), prim-secretar al C.C. al Par- tidului Popular-RevoluționarMongol. S-a născut în familia unui arat (păstor) sărac. După ce a terminat școala elementară a continuat să studieze la facultatea muncitorească, apoi a absolvit un institut financiar- economic. Începînd din 1939, Țe- denbal are muncă de răspundere în aparatul de stat și pe linie de partid, în 1939 a fost numit ministru de finanțe al R.P. Mongole, iar în 1940 a fost ales membru al C.C. al Parti- dului Popular-Revoluționar Mongol și secretar general al partidului. în 1941 lui Țedenbal i-a fost încredin- țată conducerea Direcției politice a Armatei populare-revoluționare mon- gole. Din 1943 — membru al Biroului Politic al C.C. Din 1945 — vicepre- ședinte al Consiliului de Miniștri al R.P. Mongole. în perioada 1945 — 1948 a fost președinte al Comisiei de Stat a Planificării a Republicii Populare Mongole. După moartea mareșalului Cioibal- san, în mai 1952, Țedenbal a fost nu- mit președinte al Consiliului de Miniș- tri al Republicii Populare Mongole. în noiembrie 1958, Țedenbal a fost aleș prim-secretar al C.C. al P.P.R.M. UGANDA — protectorat al Angliei în partea de est a Africii. Se înveci- nează cu Sudanul, Congo Belgian, Ruanda și Urundi, Tanganica, Chenia. Suprafața: 243.000 km²; populația: 5.593.000 de locuitori (1956), bantu. Centrul administrativ: Entebe. Agricultura țării este specializată în producția de bumbac și cafea. Industria prelucrătoare este repre- zentată în special de fabricile de egrenat bumbac. Masele muncitoare din țară luptă pentru acordarea independentei. ULBR1CHT Walter (n. 1893) - prim-secretar al C.C. al Partidului So- cialist Unit din Germania (P.S.U.G.), prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al R.D. Germane. în 1908 Ulbricht a intrat într-o or- ganizație muncitorească de tineret, din 1912 a fost membru al partidului social-democrat. în perioada 1914 — 1918, Ulbricht s-a ridicat împotriva conducerii de dreapta a partidului social-democrat și a luptat activ împotriva războiului imperialist. Tot în acest timp el a intrat în liga „Spartacus*. în 1918 Ulbricht a fost unul dintre organizatorii Partidului Comunist din Germania (P.C.G.). în 1923 a fost ales în C.C. al P.C.G.; din 1928 a fost deputat în Reichstag. Timp de mulți ani a fost secretar al organizației Berlin-Brandenburg a partidului comunist. După venirea lui Hitler la putere a fost cîtva timp în ilegalitate, iar apoi a emigrat. La Congresul al Vll-lca al Internațio- nalei Comuniste (1935) a fost ales membru supleant al Comitetului Exe- cutiv al Internaționalei Comuniste, în timpul celui de-al doilea război mondial a dus muncă antifascistă în rîndurile trupelor germane. în 1945, după zdrobirea Germaniei hitleriste, Ulbricht s-a întors în patrie și împreună cu Pieck s-a situat în fruntea Partidului Comunist din Ger- mania, care ieșise din ilegalitate. După crearea, în 1946, a Partidului Socialist Unit din Germania, el a devenit vicepreședinte al Conducerii centrale a partidului. La Congresul al II-lea al P.S.U.G. (1947) a fost ales membru al C.C. și al Secretariatului P.S.U.G., iar la Congresul al IILlea al P.S.U.G. din 1950 — membru al Biroului Politic și secretar general al C.C. al P.S.U.G. Din 1949 este vicepre- ședinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Democrate Germane. în iulie 1953 a fost ales prim-secretar al C.C. al P.S.U.G., din 1955 este prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. Este deputat în Camera populară a R.D. Germane. ULTIMATUM — cerere categorică, care nu admite discuții și obiecții, de a îndeplini o condiție prezentată, sub amenințarea folosirii forței sau a altor represiuni (declararea războiului, ruperea relațiilor diplomatice, boicot, ' ULTRAIMPE RIALISM (supraim- perialism) — teorie antimarxistă, enunțată de Kaidsky, cu privire la posibilitatea dezvoltării pașnice și fără crize a capitalismului. Kautsky afirma că în imperialism este posibilă o înțelegere între capitaliștii din dife- ritele țări care să înlăture războaiele U.N.E.S.C.O. £89 și să marcheze începutul unei econo- mii mondiale organizate. V.L Lenin a demascat esența teoriei ultraimpe- rialismului în lucrările sale „Fali- mentul Internaționalei a II-a“, „Impe- rialismul — stadiul cel mai înalt al capitalismului" etc. UMANISM — sistem de concepții care se caracterizează prin spirit umanitar, prin grija pentru fericirea oamenilor, prin respect pentru demni- tatea omenească. Umanismul a apărut în Europa occidentală în secolele XIV-XVI ca mișcare socială și literară îndreptată împotriva ideologiei feudalo-bise- ricești, în apărarea libertăților și drepturilor omului. Umanismul era ideologia unui cerc relativ restrîns de oameni culți și reflecta lupta bur- gheziei în dezvoltare pentru elibe- rarea sa de cătușele sociale și spirituale ale feudalismului. Născute în Italia, ideile umanismului burghez au atins deplina lor dezvoltare în teoriile mate- rialistilor francezi din secolul al XVIII-lea. „Libertatea, egalitatea și fraterni- tatea", proclamate de umaniștii bur- ghezi, s-au redus însă la apărarea libertăților burgheze, și în primul rînd a libertății de a exploata. După instaurarea dominației politice a bur- gheziei și îndeosebi după apariția pe arena istoriei a proletariatului, uma- nismul burghez a decăzut. Noțiunea de „umanism" a căpătat un nou conținut social în opera socia- liștilor utopiști (vezi Fourier, Saint- Simon, Owen). Umanismul era înțe- les de ei ca o tendință de desființare a exploatării și asupririi omului de către om, ca o dezvoltare armonioasă a individului. însă acești gînditori nu se bizuiau pe cunoașterea legilor obiective ale istoriei și ignorau lupta de clasă în societate, ceea ce nu numai că limita umanismul lor, dar îi și imprima un caracter contemplativ, pasiv. Umanismul democraților revolu- ționari ruși a constituit o importantă etapă în dezvoltarea ideilor umaniste. Herțen, Bielinski, Cernîșevski, Dobro- liubov legau desființarea exploatării omului de către om de lupta de eliberare; ei imprimau umanismu- lui un caracter activ. în epoca luptei împotriva capita- lismului a luat naștere un umanism nou — umanismul proletar, socialist, al cărui scop este completa eliberare a poporului muncitor, indiferent de rasă și naționalitate, de asuprirea și inegalitatea socială, cucerirea ade- văratei libertăți a omului și crearea condițiilor reale pentru dezvoltarea multilaterală a personalității umane, în țările socialiste, umanismul are o bază reală. Proprietatea socială asupra uneltelor și mijloacelor de producție, lichidarea exploatării omu- lui de către om creează posibilități nelimitate pentru dezvoltarea aptitu- dinilor fizice și spirituale ale oamenilor muncii. UMANISM SOCIALIST - vezi TlfWîHM'i „UNEN" („Adevărul") - cotidian, Organul Central al C.C. al Partidului Popular Revoluționar Mongol și al Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Mongole. A fost fondat în 1923, apare la Ulan-Bator. Pînă în aprilie 1925 a apărut sub denu- mirea de „Ardîn erhe“. U.N.E.S.C.O. — organizație inter- națională, interguvernamentală a Na- țiunilor Unite pentru problemele edu- cației, științei și culturii. Statutul U.N.E.S.C.O. a fost adoptat la Con- ferința de la Londra a miniștrilor care a avut loc în noiembrie 1945. U.N.E.S.C.O. este o instituție specia- lizată a O.N.U. La 1 ianuarie 1957 făceau parte din această organizație 80 de state, între care U.R.S.S., R.S.S. Ucraineană și R.S.S. Bielorusă (care au intrat în 1954). Scopul U.N.E.S.C.O., conform art. 1 din Statut, este de a contribui la men- ținerea păcii și securității prin dezvol- tarea colaborării internaționale prin mijloacele educației, științei și cul- turii, pentru a asigura respectarea generală a echității, a legii, a dreptu- 44 690 Ungaria rilor omului și a libertăților funda- mentale pentru toți oamenii, fără deosebire de rasă, sex, limbă și religie. Organul conducător al U.N.E.S.C.O. este Conferința generală, care stabi- lește politica generală a organizației, adoptă recomandări și convenții (care trebuie să fie ratificate), alege pe membrii Comitetului Executiv și numește pe directorul general, care conduce Secretariatul U.N.E.S.C.O. Reședința permanentă a secretaria- tului este Paris. UNGARIA (Republica Populară Ungară) — stat situat în Europa centrală, pe cursul mijlociu al Dunării. Se mărginește cu U.R.S.S., Ceho- slovacia, Romînia, Austria și Iugo- slavia. Suprafața: 93.000 km²; popu- lația: 9.800.000 de locuitori (1957). Capitala: Budapesta. Orașe mai im- portante: Szeged, Debrețin, Miskolc. Ungurii s-au așezat în valea Dunării încă în anul 896. Ca urmare a certu- rilor intestine dintre marii feudali, Ungaria și-a pierdut independența națională la începutul secolului al XVI-lea și a recăpătat-o abia în 1918, după prăbușirea monarhiei austro-ungare. în 1919, ca urmare a mișcării revoluționare care s-a intensi- ficat sub influența Revoluției din Octombrie, în Ungaria s-a format o Republică Sovietică. După înfrîngerca revoluției ungare, în țară s-a insta- urat dictatura fascistă a lui Horthy, agentul marii burghezii și al moșie- rilor, care a dus o politică internă și externă reacționară fasci ;tă. în 1941, clica lui Horthy, intrînd în alianță cu Germania hitleristă, a tîrît Ungaria în războiul împotriva U.R.S.S. în anii celui de-al doilea război mondial s-a intensificat mișcarea de eliberare națională a poporului ungar. Partidul comunist, care se afla în ilegalitate, ducea lupta pentru unirea tuturor forțelor democratice din țară într-un front unic antifascist. El a condus mișcarea de rezistență a poporului împotriva fasciștilor germani și a agenturii lor din Ungaria, în martie 1944 s-a creat Frontul național ungar al independenței, care a grupat, sub conducerea partidului comunist, partidul social-democrat, partidul național-creștin și partidul micilor agrarieni. Zdrobirea trupelor germano-un- gare în cursul războiului a dus la prăbușirea orînduirii fasciste burghe- zo-moșierești. La 22 decembrie 1944 în Ungaria s-a alcătuit un guvern național provizoriu. în aprilie 1945, Armata Sovietică a eliberat complet Ungaria de ocupantii hitleriști. Aceste evenimente au marcat începutul unei noi etape istorice în dezvoltarea țării. La 1 februarie 1946 Ungaria a fost proclamată republică populară. For- țele democratice din țară și avangarda lor —clasa muncitoare —, sub condu- cerea partidului comunist, au desfășu- rat o luptă activă pentru consolidarea regimului de democrație populară, pentru completa desființare a rămă- șițelor fascismului și feudalismului, pentru lichidarea asupririi impe- rialiste. Ca urmare a acestei lupte și a victoriei forțelor revoluționare, în frunte cu partidul comunist, în țară s-a instaurat dictatura proletaria- tului sub forma democrației populare, în iunie 1948, la Congresul de unifi- care al partidului comunist și parti- dului social-democrat, s-a constituit Partidul celor ce muncesc din Un- garia (P.M.U.). La 20 august 1949 s-a adoptat noua Constituție, care a consfințit pe cale legislativă transfor- mările social-economice fundamentale înfăptuite în cursul revoluției demo- crat-populare. întreaga putere a tre- cut în mîinile oamenilor muncii de la orașe și sate. Ungaria antebelică era o țară agrară-industrială, în economia căreia capitalul străin deținea importante poziții. După eliberarea țării, puterea populară a înfăptuit prefaceri social- economice fundamentale. La 15 mar- tie 1945 a fost adoptată legea refor- mei agrare, prin care s-a desființat proprietatea funciară moșierească. De la marii moșieri și de la biserica Ungaria 691 catolică s-au confiscat peste 3.000.000 ha pămînt (35% din totalul supra- feței funciare). Au fost împroprie- tăriți 642.000 de țărani fără pămînt și cu pămînt puțin. în anii 1946 — 1949, în Ungaria s-a înfăptuit naționalizarea marilor întreprinderi industriale, a băncilor, a căilor ferate și a concesiunilor străine. în urma îndeplinirii cu succes a planului trie- nal (1947 — 1949), s-au restabilit com- plet industria și agricultura; oamenii muncii din Ungaria au pornit la înfăptuirea planului cincinal (1950 — 1954). Ungaria a devenit o țară industrială-agară. Principalele ramuri industriale sînt: construcția de mașini (mașini-unelte, mașini pentru mine- rit, pentru agricultură și transpor- turi, construcția de aparate), metalur- gia, extracția cărbunelui (în 1956 — 20.600.000 de tone), chimică, textilă, de încălțăminte și pielărie, alimentară (morărit, industria zahărului). în 1956 s-au produs 5.200.000.000 kw- ore de energie electrică. Baza agri- culturii este cultura pămîntului. Prin- cipalele culturi cerealiere (se recoltează peste 50.000.000 de chintale) sînt grîul și porumbul. Se cultivă de ase- menea secară, ovăz, orz, cartofi, sfeclă de zahăr, tutun, floarea-soa- relui, leguminoase. E dezvoltată cul- tura viței de vie și horticultura. Un loc important îl ocupă în agricultură creșterea animalelor (aproximativ 40% din întreaga producție agricolă), în 1956 se cifra la 2.200.000 numărul capetelor de vite cornute mari, la 6.000.000 — porcii, 1.900.000 — oile. înfăptuirea transformărilor agrare a dus la schimbarea structurii sociale a satului ungar, care a pășit pe calea dezvoltării socialiste. în septembrie 1957, numărul cooperativelor agri- cole se ridica la peste 3.500. S.M.T.- urile dau un mare ajutor cooperati- velor de producție și țăranilor cu gos- podărie individuală. S-au înființat gospodării agricole de stat. S-au obținut mari succese în do- meniul învățămîntului public. în anul școlar 1955 — 1956 au urmat 44* cursurile școlilor elementare 1.226.000 de copii; numărul elevilor din școlile medii a crescut, în comparație cu anul 1938, de 3 ori (în 1955-151.700). Numărul studenților din instituțiile de învătămînt superior a crescut de la 11.700 în 1937-1938 la 43.600 în 1955-1956. Ungaria este un stat socialist. Organul legislativ suprem este Adu- narea de stat. în perioada dintre sesi- unile Adunării de stat, funcțiile ei le îndeplinește Prezidiul Republicii Populare, ales de ea. Președintele Prezidiului este Istvăn Dobi. Orga- nul suprem al puterii executive este Guvernul revoluționar muncitoresc- țărănesc. Președintele guvernului este Ferenc Munnich. Dezvoltarea Republicii Populare Ungare a fost întreruptă la sfîrșitul anului 1956 de o rebeliune contra- revoluționară organizată de reac- țiunea imperialistă internațională și de rămășițele claselor exploatatoare din Ungaria, sprijinite de grupul tră- dător, criminal al lui Im re Nagy. Profitînd de greșelile fostei conduceri de partid și de stat a Ungariei (un ritm exagerat de industrializare și de cooperativizare a agriculturii, încăl- carea legalității socialiste etc.), con- trarevoluționarii au dezlănțuit un atac împotriva orînduirii democratice. Contrarevoluționarii, înarmați, au dez- lănțuit o teroare albă: erau în pericol toate cuceririle socialiste ale poporului ungar. în aceste condiții, la 3 noiem- brie 1956, comuniștii Jănos Kâdâr, Fcrenc Munnich, G. Marosăn, Imre Horvâth și alții au format guver- nul revoluționar muncitoresc-țărănesc, care a proclamat un program de apă- rare a orînduirii democrat-populare și a cuceririlor socialiste, de reorgani- zare a conducerii economice, de lichi- dare a birocratismului, de largă dez- voltare a democrației pentru toți oamenii muncii etc. Pentru înăbu- șirea rebeliunii contrarevoluționa- re, guvernul muncitoresc-țărănesc, bazîndu-se pe tratatul de la Var- șovia, a cerut ajutor U.R.S.S. 692 Unirea cu Roma Credincioasă obligației sale interna- ționaliste, U.R.S.S. a ajutat să fie zdrobite forțele contrarevoluției, con- tribuind prin aceasta la consolidarea păcii. înăbușind rebeliunea, poporul ungar a pornit mai departe la con- struirea socialismului. Greșelile săvîrșite de fosta condu- cere, în frunte cu Răkosi, opo- ziția grupului trădător al lui Im re Nagy-Losonczi au slăbit Partidul ce- lor ce muncesc din Ungaria. într-un moment greu el n-a fost în stare să ridice forțele poporului la luptă împo- triva reacțiunii și a fost dezorganizat, în 1956 clasa muncitoare a luat măsuri pentru a reconstitui partidul său marxist-leninist, dîndu-i denu- mirea de Partidul Muncitoresc Socia- list Ungar (P.M.S.U.). P.M.S.U. con- duce Frontul popular patriotic (F.P.P. s-a constituit în octombrie 1964), care grupează toate forțele democra- tice și patriotice ale țării. Ungaria a luat parte la Conferința de la Moscova din 1954 și la Conferința de la Varșovia din 1955. Ea a semnat Tratatul de la Varșovia de prietenie, colaborare și asistență mutuală. în decembrie 1955 a fost primită în O.N.U. în mai 1957 s-a încheiat un acord între Ungaria și U.R.S.S. cu privire la Statutul juridic al trupelor sovietice staționate temporar pe teri- toriul Republicii Populare Ungare. UNIREA CU ROMA - unirea bisericii ortodoxe cu biserica romano- catolică; una dintre manifestările politicii Vaticanului în scopul de a-și subordona toate bisericile creș- tine. Pentru prima oară a fost procla- mată unirea cu biserica greacă în 1439, la Conciliul de la Florența, dar n-a fost recunoscută de biserica rusă, care și-a păstrat independența. în 1596, la sinodul de la Brest, a fost proclamată unirea bisericii orto- doxe cu biserica romano-catolică din Polonia și Lituania. Uniții au păstrat ritualul ortodoxiei, dar recunoșteau dogmele catolice și pe papă ca șef al bisericii. După Revoluția din Octombrie, papalitatea a folosit pe scară largă biserica unită în comploturi împotriva U.R.S.S. în 1946, sinodul bisericii unite de la Lvov, exprimînd voința credincioșilor, a adoptat hotărîrea de anulare a unirii și de reîntoarcere la biserica ortodoxă rusă. „UNITĂ" _(,,Unitate") — Organul Central al Partidului Comunist Ita- lian. Ziarul a fost fondat în 1924 de Antonio Gramsci și Palmiro To- gliatti. Din 1926 pînă în 1944 a fost editat ilegal. în prezent apare în patru ediții — la Roma, Milano, Torino și Genova. UNITATEA ȘI LUPTA CONTRA- RIILOR — izvorul și conținutul intern al procesului dezvoltării, una dintre cele mai generale legi dialectice ale naturii, ale societății și ale gîn- dirii. Materialismul dialectic consideră că izvorul dezvoltării este lupta internă a contrariilor, care sînt în mod obiec- tiv proprii fiecărui obiect și fenomen. Contrariile se află în stare de inter- penetrație, în conexiune internă și totodată în stare de excludere și de negare reciprocă, în stare de luptă. Orice unitate a contrariilor este vre- melnică, trecătoare, iar lupta contra- riilor este absolută, după cum abso- lută este mișcarea, dezvoltarea. Legea unității și luptei contrariilor constituie nucleul dialecticii marxiste. Teza dialecticii marxiste despre caracterul contradictoriu al fenome- nelor, despre dezvoltarea ca luptă a contrariilor este bazată pe generali- zarea practicii și este în totul confir- mată de datele științelor naturii și ale științelor sociale. De pildă, fizica modernă consideră atomii ca o uni- tate contradictorie de particule pozi- tive și negative (nuclee atomice și electroni). Studierea istoriei omenirii arată de asemenea caracterul profund contra- dictoriu al vieții sociale. întreaga istorie a societății bazate pe clase antagoniste este istoria luptei dintre clase. Un exemplu al luptei contra- Uniunea Australiană 693 riilor în viața socială îl constituie lupta dintre proletariat și burghezie. Burghezia nu se poate îmbogăți fără a avea la dispoziție muncitori sala- riați, proletarii nu-și pot continua existența fără a vinde capitaliștilor forța lor de muncă. Numai revoluția socialistă poate distruge această uni- tate contradictorie. Dialectica marxistă pornește de la faptul că, în condiții istorice diferite, lupta contrariilor are un conținut diferit și forme de manifestare dife- rite. UNITATE MORAL-POLITICA. - comunitatea intereselor economice și politice ale tuturor grupurilor sociale din societatea sovietică; unitatea fizionomiei spirituale și morale a muncitorilor, țăranilor și intelectua- lilor. Unitatea moral-politică, a cărei bază e alianța trainică a muncitorilor și țăranilor, este izvorul forței și puterii statului socialist. Coeziunea moral-politică a socie- tății sovietice s-a format ca urmare a victoriei Revoluției din Octombrie, în cursul construirii socialismului. Societatea socialistă nu cunoaște con- tradicții și conflicte de clasă și pre- zintă imaginea colaborării frățești a muncitorilor, țăranilor și intelectua- lilor. Pe baza proprietății sociale apare în societatea socialistă comu- nitatea de interese a tuturor grupu- rilor sociale, care toate năzuiesc spre întărirea modului de producție socia- list și construirea comunismului. Pro- prietatea socială socialistă unește pe oameni, dezvoltă în ei spiritul colec- tivismului și al ajutorului reciproc. O expresie pregnantă a unității moral-politice a societății sovietice este unirea strînsă a întregului popor în jurul partidului comunist, sprijinul activ dat de oamenii muncii din Uniunea Sovietică politicii parti- dului. UNITED PRESS — agenție ame- ricană de informații. A fost fondată în 1907. Este controlată de concernul de ziare și edituri „Scripps-Howard“. Deservește numeroase ziare din S.U.A., din țările Americii latine și, prin filiala sa „British United Press“, ziarele din imperiul britanic. UNIUNE — asociație, alianță. Uniune personală — u- nirea a două state sub puterea unui singur monarh, de pildă Danemarca și Islanda au fost unite prin uniune personală sub puterea regelui Dane- marcei pînă în 1944. UNIUNEA ASOCIAȚIILOR SOVIE- TICE PENTRU PRIETENIE Șl LE- GĂTURI CULTURALE CU ȚĂRILE STRĂINE — a fost înființată la 18 februarie .1958 în U.R.S.S. Uniunea a reunit pe baza principiului libe- rului consimțămînt societățile, aso- ciațiile, institutele, comitetele pentru prietenie și legături culturale cu rliTOTi’f’O {'ăzi . UNIUNEA AUSTRALIANĂ - stat situat pe continentul australian și pe insula Tasmania. Suprafața: 7.704.000 km²; populația: 9.428.000 (1956), în cea mai mare parte de origine britanică. Capitala: Canberra; orașele cele mai importante: Sidney și Melbourne. în posesiunea Uniunii Australiene se află coloniile: insula Norfolk și Papua (partea de sud-est a Noii Guinee), iar sub tutela ei: partea de nord-est a Noii Guinee cu insulele învecinate, precum și insula Nauru (condominiu al Angliei, Uniunii Australiene și Noii Zelande). în secolul al XVIII-lea, Australia a fost cotropită de englezi și trans- formată în colonie. întreaga popu- lație băștinașă a fost împinsă spre deșert și exterminată aproape com- plet. Uniunea Australiană a fost creată în 1901 ca uniune federativă care a intrat ca dominion în imperiul britanic. Uniunea Australiană este o țară industrială și agrară. Se exploatează mari zăcăminte de plumb, zinc, căr- bune, minereu de fier, precum și aur și argint; s-au descoperit mari rezerve de minereu de uraniu. Prin- cipalele ramuri industriale sînt in- dustria minieră, metalurgică, con- structoare de mașini, energetică, aii- 694 Uniunea creștiri-democrată mentară, textilă și de confecții. Prin- cipala ramură a agriculturii este creșterea vitelor, mai ales creșterea oilor. Uniunea Australiană ocupă primul loc din lume după numărul oilor (aproximativ 139.000.000 de capete), dînd peste x/₄ din producția mondială (fără U.R.S.S.) de lină obișnuită și aproximativ jumătate din producția de lină merinos (lină fină și rezistentă). A doua importantă ramură agricolă este producția de cereale, mai ales de grîu. Aproape tot pămîntul bun pentru agricultură este concentrat în mîinile marilor capitaliști și lucrat de muncitori agricoli, sau dat în arendă în condiții înrobitoare. O parte din pămînturile care aparțin statului sînt date în arendă pe termen lung marilor cres- cători de vite pentru pășune. Prin- cipalele produse pentru export sînt: lînă, grîu (în privința exportului ocupă locul trei-patru în lumea capi- talistă), carne, unt, precum și plumb, zinc, metale feroase. Uniunea Aus- traliană importă fabricate indus- triale și materii prime: mașini, petrol, cherestea, chimicale. în economie domină capitalul en- glez, care deține numeroase supra- fețe de pămînt, crescătorii de oi, mine de aur, întreprinderi metalur- gice și constructoare de mașini. Se intensifică pătrunderea capitalului a- merican, mai ales în industria extrac- tivă și de prelucrare a materiilor prime. Australia face parte în calitate de dominion din „Commonwealthul bri- tanic“. Puterea legislativă este exer- citată de un parlament cu două Camere — Senatul și Camera repre- zentanților, iar puterea executivă — de un Cabinet ministerial. Incepînd din 1949, la putere se află partidul liberal, exponent al intereselor marii burghezii industriale. Liderul acestui partid este Robert Menzies (din 1954 prim-ministru). Din guvern fac parte, de asemenea, reprezentanți ai partidului agrar, care exprimă interesele burgheziei rurale. Partidul la- burist este condus de reformiști și a fost la cîrma țării din 1941 pînă în 1949. Interesele oamenilor muncii sînt apărate de partidul comu- nist, care a luat ființă în 1920. Potrivit programului adoptat în 1951, •el luptă pentru crearea Frontului popular unic în țară, pentru ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru socialism. Secretarul general al C.C. al Partidului Comunist din Australia este L. Sharkey, iar pre- ședintele C.C. — R. Dixon. Organul Central este ziarul „Tribune"; organul teoretic — revista „Communist Re- view“. Partidul comunist își exer- cită influența asupra multor sindi- cate australiene. în vara anului 1951, guvernul Uniunii Australiene a încheiat cu guvernul S.U.A. și al Noii Zelande o alianță militară (A.N.Z.U.S.), iar în septembrie 1954 Australia a intrat în blocul militar imperialist S.E.A.T.O. UNIUNE A CRE ȘTIN-DEMOCRA- TĂ (U.C.D.) — partid democratic din Republica Democrată Ger- mană, constituit în iunie 1945 la Berlin. în urma unei înverșunate lupte interne de partid, în 1947 au fost înlăturați de la conducerea parti- dului liderii de dreapta, care se opuneau înfăptuirii transformărilor democratice în R.D. Germană. în septembrie 1948 a fost aleasă o nouă conducere a Uniunii creștin-demo- crate, după care aceasta a intrat în Frontul Național al Germaniei Demo- cratice, luînd după aceea parte la formarea guvernului Republicii De- mocrate Germane. Programul Uniunii creștin-demo- crate proclamă necesitatea întăririi unității forțelor democratice, a prie- teniei cu U.R.S.S. și cu țările de democrație populară, a luptei pentru pace și pentru unitatea Germaniei pe baze pașnice și democratice. Secretar general — Herald Het- ting. Organul Central - „Neue Zeit“. Uniunea democrată â poporului finlandez 695 UNIUNEA CRE ȘTIN-DEMOCRA- TĂ (U.C.D.) — partid al marii burghezii monopoliste și al moșie- rilor din Republica Federala Ger- mană. în Bavaria — Uniunea social- crestină (U.S.C.). A fost formată în 1945. în alegerile din 1957 U.C.D. a obținut jumătate din locuri în Bun- destag (camera inferioară a parla- mentului de la Bonn). Liderul parti- dului este Adenauer, cancelarul Repu- blicii Federale Germane. „UNIUNEA DE LUPTĂ PENTRU ELIBERAREA CLASEI MUNCI- TOARE⁴ DIN PETERSBURG - or- ganizație care grupa cercurile munci- torești marxiste din Petersburg; a fost creată, din inițiativa și sub con- ducerea lui V. I. Lenin, în 1895, în perioada dezvoltării rapide a capita- lismului în Rusia și a avîntului miș- cării muncitorești de masă. Din con- ducerea Uniunii făceau parte social- democrații din Petersburg: S. I. Rad- cenko, A. A. Vaneev, A. A. lakubova, N. K. Krupskaia, G. M. Krjijanovski, V. V. Starkov ș.a. Unul dintre mem- brii activi ai Uniunii din Petersburg a fost I. V. Babușkin. Uniunea a grupat toate cercurile muncitorești marxiste din Petersburg (circa 20) și a trecut de la propaganda marxismului în rîndurile unui mic număr de munci- tori înaintați la agitația politică de zi cu zi în rîndurile maselor largi ale clasei muncitoare, legînd lupta mun- citorilor pentru revendicări econo- mice (îmbunătățirea condițiilor de muncă, reducerea zilei de muncă, spo- rirea salariilor) de lupta politică îm- potriva țarismului. Uniunea a condus grevele muncitorilor din Petersburg din 1896 și 1897, a tipărit într-un timp scurt zeci de manifeste — procla- mații socialiste către muncitorii din diferitele fabrici și uzine — și a exer- citat o mare influență asupra creș- terii conștiinței politice a clasei mun- citoare. Uniunea a început să înfăptuiască pentiu prima oară în Rusia unirea socialismului cu mișcarea muncito- rească. Ea a dat un puternic impuls diferitelor cercuri muncitorești din alte localități din Rusia spre a se grupa în uniuni similare: organizații marxiste au fost create în toate cen- trele industriale principale, precum și în regiunile periferice. Uniunea a pregătit editarea gazetei „Rabocee delo“, dar n-a reușit să scoată ziarul, în decembrie 1895, Lenin și alți con- ducători ai Uniunii au fost arestați. Așa-numiții „tineri“ („economiștii"), veniți la conducere după arestarea lui Lenin și a tovarășilor săi de luptă apropiați, au renunțat la lupta poli- tică ; activitatea „Uniunii de luptă" a început să slăbească. în 1898 „Uniu- nile do luptă pentru eliberarea clasei muncitoare" din Petersburg, Moscova și din alte orașe au făcut încercarea de a se uni într-un partid social-de- mocrat. în acest scop, ele s-au întru- nit în martie 1898 la Congresul I al P.M.S.D.R. în lupta pentru crearea P.M.S.D.R., Lenin s-a sprijinit pe experiența obținută din activitatea Uniunii. UNIUNEA DEMOCRATĂ A PO- PORULUI FINLANDEZ (U.D.P.F.)— înființată în octombrie 1944 din ini- țiativa partidului comunist și a unui grup de social-democrați de stînga, unește laolaltă o serie de organizații ale oamenilor muncii. U.D.P.F. își pune ca sarcină să lupte pentru o Finlandă democratică, pentru pace între popoare. Programul adoptat de Congresul al Il-lea al U.D.P.F. în 1949 prevede naționali- zarea marilor întreprinderi industriale și a băncilor, efectuarea unei reforme agrare democratice, instituirea con- trolului statului asupra comerțului exterior, reorganizarea sistemului de salarii, micșorarea impozitelor și a chiriilor, intensificarea construcțiilor de locuințe. Reprezentanții U.D.P.F au făcut parte din cîteva guverne de după război; din 1946 pînă în 1948, reprezentantul U.D.P.F., Mauno Pek- kala, a fost șeful guvernului. La ale- gerile din 1954, uniunea a obținut în seimul finlandez 43 de mandate. Uniu- „Uniunea de nord a muncitorilor rușC nea democrată a poporului finlandez, împreună cu partidul comunist, edi- tează ziarul „Kansat Uutiset“. „UNIUNEA DE NORD A MUNCI- TORILOR RUȘI“ — una dintre pri- mele organizații revoluționare ale cla- sei muncitoare din Rusia. A fost creată în 1878 la Petersburg din cercuri muncitorești de către lăcătu- șul Viktor Obnorski și tîmplarul Ste- pan Halturin. Uniunea număra apro- ximativ 200 de membri. Programul uniunii, publicat în 1879, oglindește influența exercitată de ideile Inter- naționalei I, condusă de K. Marx. în program se afirma că, prin sarcinile sale, uniunea se alătură partidelor muncitorești social-democrate din Apus. Ca scop final al uniunii era de- clarată înfăptuirea revoluției socia- liste. Uniunea își punea drept sar- cină imediată cucerirea pentru popor a libertăților și drepturilor politice (libertatea cuvîntului, a presei, a în- trunirilor etc.). Printre revendicările imediate figura și limitarea zilei de muncă. Dar programul uniunii con- ținea și o serie de teze greșite, narod- niciste. în 1878 — 1879 uniunea a condus greve și a lansat o serie de procla- mații. Guvernul țarist a distrus uniu- nea. Membrii uniunii rămași în liber- tate au scos în 1880 un număr al pri- mului ziar muncitoresc din Rusia, „Raboceaia Zarea“ („Aurora munci- torească“). „UNIUNEA EUROPEANĂ A CĂRBU- NELUI ȘI OȚELULUI" _(„U.E.C.O.“), cunoscută de asemenea și sub denumi- rea de „planul Schuman“ sau „pool-ul negru“ — cartel vest-european al căr- bunelui și metalurgiei, din care fac parte Germania occidentală, Franța, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg. Tratatul de înființare a acestui cartel a fost semnat la Paris la 18 aprilie 1951, și în 1952 a fost ratificat de către parlamentele țărilor respective. Cartelul a fost creat în vederea uni- ficării industriei metalurgice, carbo- nifere și de extracție a minereurilor feroase din țările vest-europene ca bază a industriei de război pentru for- țele armate ale pactului Atlanticului de nord în Europa. Cartelul dă apro- ximativ o pătrime din producția in- dustriei metalurgice și carbonifere a lumii capitaliste. La 25 iulie 1952, la Conferința de la Paris, au fost create organele „Uniunii europene a cărbu- nelui și oțelului“ și s-a proclamat des- ființarea îngrădirilor cu privire la dezvoltarea industriei metalurgice a R.F.G., care ocupă o situație de frunte în cartelul pentru extracția cărbune- lui și producția de oțel. Instituția centrală a cartelului este așa-zisul „Organ suprem“, alcătuit din oamenii de încredere ai marilor monopoluri. „Organul suprem" este învestit cu împuterniciri foarte im- portante, iar hotărîrile lui sînt obli- gatorii pentru guvernele țărilor care fac parte din uniune. Organizarea uniunii a creat un nod de contradicții foarte profunde atît în sînul ei, mai ales între Franța și R.F.G., cît și între ea și alte țări capi- taliste care nu fac parte din uniune și care o concurează pe piața externă. UNIUNEA EUROPEI OCCIDEN- TALE — grupare militară-politică a următoarelor 7 țări europene: Anglia, Franța, Belgia, Olanda, Luxemburg, Republica Federală Germană și Ita- lia; a fost constituită prin documen- tele Acordurilor de la Paris din 1954: prin „Protocolul cu privire la modifi- cările și completările tratatului de la Bruxelles" și prin protocolurile pri- vind forțele armate ale Uniunii Eu- ropei occidentale, controlul asupra armamentelor și organele uniunii. După eșuarea proiectului „Comuni- tății defensive europene", cercurile gu- vernante ale puterilor occidentale au întreprins noi demersuri pentru crea- rea unui bloc militar în Europa și pentru includerea în acest bloc a Ger- maniei occidentale. în urma tratati- velor duse de secretarul de stat al S.U.A. și de ministrul afacerilor ex- terne al Angliei cu guvernele țărilor care au intrat în bloc și în urma con- sfătuirilor de la Londra și Paris, s-au uniunea inter par lamentară semnat acordurile cu privire la crea- rea Uniunii Europei occidentale, înar- marea Germaniei occidentale și in- cluderea ei în pactul Atlanticului de nord. Modificările introduse în tratatul de la Bruxelles au înlăturat complet orice mențiuni privitoare la pericolul repetării agresiunii germane. Artico- lul care prevedea luarea de măsuri ne- cesare de către participanții la tratat, în cazul cînd Germania ar relua poli- tica ei agresivă, a fost înlocuit cu obligații de „a contribui la unitatea Europei și a stimula unificarea trep- tată a ei“. S-a legalizat crearea forțe- lor armate și reluarea producției mili- tare în Germania occidentală. S-a fi- xat efectivul forțelor armate pe care fiecare din țări o va pune la dispo- ziția Comandamentului Suprem al for- țelor aliate (Franța — 14 divizii, Ger- mania occidentală și Italia — cîte 12 divizii, Olanda și Belgia împreună — 5 divizii, Anglia — 4 divizii și o uni- tate tactică aeriană, Luxemburg — 1 regiment). Totodată forțele armate ale Uniunii Europei occidentale erau puse complet la dispoziția Coman- dantului suprem al blocului Atlantic din Europa și urmau să fie dislo- cate „în conformitate cu strategia N.A.T.O.". în tratat a fost inclus un articol care prevede crearea unui or- gan permanent special — Consiliul Uniunii Europei occidentale, ale cărui împuterniciri largi știrbesc drepturile suverane ale statelor de a-și conduce propriile lor forțe armate. Consiliul are dreptul de a hotărî cu majoritate de voturi cuantumurile stocurilor de arme „din grupul A.B.C.“ (atomică, bacteriologică, chimică) ale uniunii pe continentul european. Activitatea organului de control asupra armamentului se limitează la Europa. El nu poate controla arma- mentul fabricat pe teritoriul Angliei, în posesiunile de peste mări ale țărilor participante sau în oricare altă țară neeuropeană. Uniunea Europei occi- dentale constituie un bloc agresiv de state imperialiste îndreptat spre pre- gătirea de aventuri militare împotriva U.R.S.S. și a celorlalte țări socialiste. Fiind o filială din Europa a N.A.T.O., blocul servește drept instrument al politicii externe agresive a imperia- lismului american și reprezintă un pericol grav pentru cauza securității europene. Tratatul s-a încheiat pe termen de 50 ani. UNIUNEA INTERNAȚIONALĂ A STUDENȚILOR (U.I.S.) - a fost creată la Praga în august 1946, la Congresul internațional al studenți- lor, convocat pentru unirea organiza- țiilor democratice ale studenților din toate țările în vederea luptei pentru pace, independență națională și de- mocratizare a învățămîntului. Membri ai U.I.S. sînt atît organizații studen- țești cît și unele instituții de învăță- mînt din diferite țări. în 1955, U.I.S. grupa circa 6.000.000 de studenți din 72 de țări. Organul suprem de conducere este congresul, care se ține o dată la trei ani. Congresul alege un consiliu, care se întrunește o dată pe an. Consiliul alege dintre membrii săi un comitet executiv, care ține șe- dințe cel puțin de două ori pe an. Organul de lucru al U.I.S. este secre- tariatul. Sediul său permanent e la Praga. Uniunea editează revista „Noutăți studențești din lumea întreagă¹⁴. U.I.S. face parte din Federația Mon- diala a Tineretului Democrat și îm- preună cu aceasta organizează toate marile acțiuni ale tineretului, printre care Săptămina internațională a stu- denților și Ziua internațională a stu- denților. Președinte al Uniunii inter- naționale a studenților a fost ales J. Pelikan (Cehoslovacia). Studenți- mea sovietică este reprezentată în U.I.S. prin secția studențească a Co- mitetului organizațiilor de tineret din U.R.S.S. UNIUNEA INTERPARLAMENTA- RĂ — organizație internațională ne- guvernamentală a O.N.U. A fost în- ființată din inițiativa unui grup de deputați din parlamentele englez și 698 ,.Uniunea muncitorilor din Sudul RusieU francez ca asociație voluntară a par- lamentarilor din toate țările. Potrivit statutului adoptat în 1922, scopul uniunii este stabilirea de contacte personale între membrii tuturor par- lamentelor și unirea lor în vederea unor acțiuni comune pentru întărirea colaborării între state. In 1955 făceau parte din uniune grupuri naționale de deputați din 46 de țări, printre care grupurile naționale de deputați ai Seimului polonez, ai Adunării populare bulgare, ai Adunării de stat ungare, ai Sovietului Suprem al U.R.S.S. (din 1955). Fiecare grup na- țional își alege un birou, care conduce activitatea grupului și ține legătura cu Biroul interparlamentar. Organul suprem al Uniunii inter- parlamentare este Conferința anuală a reprezentanților grupurilor națio- nale. Fiecare grup alege un anumit număr de delegați, potrivit cu numă- rul voturilor grupului, stabilit în func- ție de populația țării și de numărul deputaților care fac parte din grup. Uniunea interparlamentară este con- dusă de un consiliu interparlamentar, alcătuit din cîte 2 membri ai fiecărui grup național. El are în subordine un comitet executiv de 9 membri, ales pe termen de patru ani. Organul per- manent este Biroul interparlamentar (secretariatul), care traduce în viață hotărîrile consiliului și ale conferin- ței și duce întreaga muncă tehnică- organizatorică. Pentru studierea di- feritelor probleme, consiliul creează comitete: pentru probleme juridice, economice și financiare, pentru pro- blema reducerii armamentelor, comi- tete pentru relații intelectuale, comi- tete sociale, politice și altele. Preșe- dintele Consiliului interparlamentar și al Comitetului executiv este din 1947 laburistul Stansgate, membru al Camerei lorzilor din Anglia, iar secre- tar general e elvețianul Andr6 de Blonet. Sediul consiliului este Geneva (Elveția). La cea de-a 44-a Conferință din august 1955, reprezentantul U.R.S.S. a fost ales membru al Comitetului executiv al Uniunii interparlamen- tare. La cea de-a 101-a sesiune a Co- mitetului executiv, din noiembrie 1955, a fost adoptată hotărîrea de a se recunoaște grupul parlamentar al Republicii Populare Chineze. „UNIUNEA MUNCITORILOR DIN SUDUL RUSIEI“ — prima organiza- ție revoluționară a clasei muncitoare din Rusia. A fost întemeiată în 1875 la Odesa de revoluționarul Zaslavski. Uniunea a fost prima organizație re- lativ închegată a muncitorilor care și-a definit sarcinile și structura în- tr-un statut-program. Uniunea reunea aproximativ 150—200 de muncitori. Ea și-a pus ca sarcină principală cu- cerirea libertății politice. Uniunea a existat 8—9 luni, după care a fost zdrobită de țarism. UNIUNEA’ REPUBLICILOR SO- VIETICE SOCIALISTE (U.R.S.S.) — primul stat socialist din lume al mun- citorilor și țăranilor, creat în urma Marii Revolutii Socialiste din Octom- brie, pe baza unirii de bunăvoie în- tr-un singur stat a numeroase popoare organizate în republici sovietice na- ționale. Din U.R.S.S. fac parte 15 republici unionale: R.S.F.S.R., R.S.S. Ucrai- neană, R.S.S. Bielorusă, R.S.S. Uz- becă, R.S.S. Cazahă, R.S.S. Gruzină, R.S.S. Azerbaigeană, R.S.S. Litua- niană, R.S.S. Moldovenească, R.S.S. Letonă, R.S.S. Chirghiză, R.S.S. Ta- gică, R.S.S. Armeană, R.S.S. Turc- menă și R.S.S. Estonă. Toate republi- cile unionale se bucură de suveranita- tea de stat, cu excepția problemelor care au fost trecute de bunăvoie de ele în competenta organelor puterii ale U.R.S.S. Uniunea Republicilor Sovietice So- cialiste a fost constituită la 30 decem- brie 1922 la primul Congres al Sovie- telor din U.R.S.S. Făurirea primului stat multinațional din lume al mun- citorilor și țăranilor a constituit cel mai măreț triumf al politicii națio- nale a Puterii sovietice. Inițial, din U.R.S.S. făceau parte R.S.F.S.R., R.S.S. Ucraineană, R.S.S. Bielorusă Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste 699 și R.S.b.S.T. (Federația Transcauca- ziană, formată din Azerbaigean, Gru- zia și Armenia). Ulterior, în Uniune au fost primite Republicile Uzbecă și Turcmenă (27 octombrie 1924), con- stituite după efectuarea delimitării naționale în Asia centrală; R.S.S. Ta- gică (5 decembrie 1929), care pînă atunci făcuse parte ca republică auto- nomă din R.S.S. Uzbecă; R.S.S. Ca- zahă și R.S.S. Chirghiză (5 decembrie 1936), transformate din republici au- tonome ale Federației Ruse. La 5 de- cembrie 1936 a fost desființată R.S.F.S.T., iar republicile care o for- mau au intrat direct în U.R.S.S. In toamna anului 1939, Ucraina de vest a fost reunită cu R.S.S. Ucraineană, iar Bielorusia de vest cu R.S.S. Bie- lorusă. La 2 august 1940 a fost con- stituită R.S.S. Moldovenească. în au- gust 1940, Sovietul Suprem al U.R.S.S. a satisfăcut cererea Repu- blicii Lituaniene, a Republicii Letone și a Republicii Estone, care instaura- seră în țările lor Puterea sovietică, de a fi primite în U.R.S.S. La 13 octom- brie 1944, Republica Populară Tu- vină a intrat în R.S.F.S.R. ca Re- giune Autonomă Tuvină. în 1945, în baza tratatului sovieto-cehoslovac, Ucraina subcarpatică a fost reunită cu patria ei istorică — Ucraina — și a fost inclusă în U.R.S.S. în urma victoriilor repurtate de poporul sovie- tic în Marele Război pentru Apărarea Patriei, Finlanda a restituit Uniunii Sovietice regiunea Pecenga; o parte din Prusia orientală, cu Konigsberg, a intrat în R.S.F.S.R. ca regiunea Ka- liningrad. După zdrobirea Japoniei imperialiste au revenit la Uniunea So- vietică Sahalinul de sud și insulele Kurile. Suprafața U. R. S. S. este de 22.400.000 km² (în Europa peste 5.000.000 km², în Asia aproxima- tiv 17.200.000 km²). Populația: 200.200.000 de locuitori (1956). Ca- pitala: Moscova. U.R.S.S. ocupă a șasea parte din suprafața globului pămîntesc. Statul sovietic se întinde de la vest la est pe o lungime de 10.000 km, iar de la nord la sud pe o lungime de peste 4.500 km. Ca suprafață, U.R.S.S. ocupă primul loc în lume, depășind aproape de 3 ori suprafața S.U.A. și de 4 ori suprafața tuturor statelor din Europa luate laolaltă. Hotarele ei se întind pe o lungime totală de peste 60.000 km, dintre care 43.000 km sînt hotare maritime și 17.000 km hotare continentale. U.R.S.S. se în- vecinează cu 12 state: Norvegia, Fin- landa, Polonia, Cehoslovacia, Unga- ria, Romînia, Turcia, Iranul, Afganis- tanul, China, Mongolia și Coreea. Condițiile naturale în U.R.S.S. sînt extrem de variate. Șesuri și depre- siuni uriașe alternează cu platouri și munți foarte înalți, atingînd înălțimi de aproape 7.500 m, pădurile acoperă aproximativ o treime din teritoriul ei. în ceea ce privește suprafața pă- durilor și a stepelor de cernoziom, U.R.S.S. ocupă primul loc în lume. Subsolul ei conține toate felurile de zăcăminte întîlnite pe globul pămîn- tesc. în ceea ce privește rezervele de petrol, fier, mangan, apatite, turbă etc., precum și sursele de energie hidraulică, U.R.S.S. se află pe primul loc din lume, iar în ceea ce privește resursele de cărbune pe locul al doi- lea. Foarte mari sînt rezervele de șisturi combustibile și de gaze natu- rale, de platină, de metale rare, de antimoniu, de mercur, de cositor, de bauxite, de crom, de săruri de pota- siu, de sare de bucătărie și de sare a lui Glauber, de fosforiți, de sulf, de grafit, de mică, precum și de diverse materiale de construcții etc. Ca populație, U.R.S.S. ocupă al treilea loc din lume, fiind întrecută numai de China și de India. Uniunea Sovietică este un stat mul- tinațional. Pe teritoriul ei trăiesc peste 60 de națiuni, de grupuri națio- nale și naționalități, dintre care ruși aproximativ 60%, ucraineni aproxi- mativ 20%. Marea Revoluție Socia- listă din Octombrie, răsturnînd pu- terea moșierilor și capitaliștilor, a lichi- dat rădăcinile asupririi și vrajbei na- 700 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste ționale și a făcut posibil să se aplice o politică națională de egalitate în drepturi, de prietenie și colaborare frățească între popoare în toate do- meniile vieții economice, de stat, culturale și social-politice. U.R.S.S. este primul stat din lume în care a fost desființată pentru tot- deauna exploatarea omului de către om. Sistemul economic socialist și proprietatea socială, socialistă asupra uneltelor și mijloacelor de producție au fost statornicite ca bază economică a U.R.S.S. Societatea sovietică socia- listă este formată din clase prietene: clasa muncitoare, care exercită con- ducerea în stat, și țărănimea colhoz- nică, precum și pătura prietenă lor — intelectualitatea socialistă. Schim- bările profunde care au avut loc în viața țării și în structura de clasă a societății de la instaurarea Puterii sovietice au fost consfințite prin lege, în Constituția U.R.S.S., adoptată în 1936. Orînduirea de stat a U.R.S.S. se bazează pe principiile democratismu- lui socialist consecvent. întreaga pu- tere aparține oamenilor muncii de la orașe și sate, reprezentați de So- vietele de deputați ai oamenilor muncii, care formează baza politică a U.R.S.S. Organul suprem al puterii de stat este Sovietul Suprem al U.R.S.S., care este ales pe termen de 4 ani, pe baza dreptului de vot universal, di- rect, egal și secret. Sovietul Suprem alege Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. — președintele colectiv al Uniunii Sovietice — și formează de asemenea guvernul — Consiliul de Miniștri al U.R.S.S., care este orga- nul suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. Activitatea tuturor organizațiilor obștești și de stat este îndrumată de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice — forța conducă- toare în sistemul dictaturii proleta- riatului. Sub conducerea partidului comu- nist, poporul sovietic a înfăptuit pla- nul de industrializare socialistă a țării și de colectivizare a agriculturii. în mai puțin de 13 ani (din 1928 pînă în 1941), țara a făcut un salt fără prece- dent în istorie, de la starea de îna- poiere la progres, și s-a transformat într-un puternic stat socialist indus- trial-colhoznic. Ca urmare a îndepli- nirii cu succes a planurilor cincinale, încă din 1940 nivelul producției indus- triale a depășit de 8 ori nivelul din 1913. într-un ritm deosebit de rapid s-a dezvoltat industria grea și ramu- rile ei principale: construcția de ma- șini, metalurgia, industria combusti- bilului și industria chimică. în 1940 marea industrie a dat o producție de aproape 12 ori mai mare decît în 1913. Au fost create zeci de noi ramuri industriale, pe care Rusia dinainte de revoluție nu le cunoștea (industria automobilelor, a tractoarelor, aero- nautică, chimică, producția de ma- șini agricole complexe, de utilaj pen- tru laminoare, de mașini miniere etc.). Puterea instalată a centralelor elec- trice era în 1940 de 11,7 ori mai mare decît puterea instalată a centralelor electrice existente în Rusia prerevo- luționară, iar producția de energie electrică — de 24 de ori. Numai Dne- pr o ghesul furniza mai multă energie electrică decît toate centralele elec- trice din Rusia țaristă. încă la sfîrși- tul celui de-al 2-lea cincinal (1937), peste 80% din întreaga producție in- dustrială era furnizată de noile între- prinderi sau de întreprinderile în în- tregime reconstruite în anii Puterii sovietice. în Rusia țaristă, industria era re- partizată extrem de inegal, nerațio- nal, adeseori departe de sursele de materii prime. în regiunile națio- nale periferice ale Rusiei țariste, în Caucaz, în Asia centrală, precum și în Siberia, care posedă uriașe bogății naturale, marea industrie aproape că nu exista. După Revoluția din Octombrie a devenit posibilă repartizarea planifi- cată, pe o bază științifică, a indus- triei. în anii planurilor cincinale, în partea răsăriteană a Uniunii Sovie- tice a fost creată o nouă și puternică Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste 701 bază industrială. A fost construit pu- ternicul combinat carbonifor-metalur- gie Ural-Kuznețk. Numai în Ural au fost puse în funcțiune peste 200 de uzine constructoare de mașini. între care uzine gigantice, ca uzina de trac- toare din Celeabinsk, uzina construc- toare de mașini grele din Sverdlovsk — (,,Uralmaș“) etc. A fost creată in- dustria petroliferă, în bazinul nou descoperit, deosebit de bogat în pe- trol, situat între Volga și Ural. în condițiile ritmului rapid de industria- lizare a întregii Uniuni Sovietice, s-a dezvoltat deosebit de rapid industria republicilor și a regiunilor naționale în trecut înapoiate. R.S.S. Cazahă, de pildă, s-a transformat într-una dintre cele mai mari regiuni ale meta- lurgiei neferoase. Sute de întreprin- deri au fost puse în funcțiune în Transcaucazia, în Siberia și în Asia centrală. Ca urmare a industrializării Uniu- nii Sovietice a crescut considerabil greutatea specifică a populației oră- șenești, care în 1939 reprezenta 32,9% din întreaga populație a țării (față de 17,6% cît reprezenta în 1913). în anii cincinalelor de dinainte de răz- boi au fost construite aproximativ 490 do orașe noi (Magnitogorsk, Kara- ganua, Stalin.sk, Komsomolsk-pe- Amur, Kirovsk, Stalinogorsk, Dzer- jinsk, Kransnokamsk etc.). Mari progrese s-au înregistrat și în agricultura U.R.S.S. Agricultura Ru- siei dinainte de revoluție era extrem do înapoiată, cea mai mare parte a pămînturilor aparținea moșierilor, mă- năstirilor și chiaburilor. Țărănimea muncitoare, exploatată fără milă, era condamnată la mizerie și ruină; Us din țărani nu aveau de loc pămînt. Prin decretul asupra pămîntului, adoptat la 26 octombrie (8 noiembrie) 1917, la cel de al II-lea Congres gene- ral al Sovietelor din Rusia, a fost desființată pentru totdeauna proprie- tatea privată asupra pămîntului. Pă- mînturile moșierești, domeniale și mă- năstirești (peste 150.000.000 de desea- tine) au fost trecute în folosința gra- tuită a țăranilor. Ca rezultat al uriașei munci desfășurate de poporul sovietic, sub conducerea partidului co- munist, spre sfîrșitul primului cinci- nal (1932), sectorul socialist din agri- cultură (colhozurile și sovhozurile) dădeau 84,2% din întreaga producție- marfă. Pe baza colectivizării com- pacte a fost lichidată ultima clasă exploatatoare din țară — chiaburi- mea. în 1940 erau unite în colhozuri 84,3% din totalul gospodăriilor țără- nești. Mica gospodărie țărănească, fă- rîmițată și înapoiată s-a transformat într-o mare gospodărie agricolă so- cialistă, înzestrată cu mașini și uti- laj modern. în «anii planurilor cincinale antebe- lice a fost considerabil lărgită rețeaua de căi ferate, a fost efectuată reutila- rea tehnică a căilor ferate și au fost executate lucrări pentru crearea de căi navigabile interioare: a fost con- struit canalul Marea Albă — Marea Baltică (1933), canalul „Moscova⁴⁴ (1937), care leagă rîul Moscova cu fluviul Volga. A fost creată o flotă maritimă, au fost construite o serie de porturi mari, înzestrate cu tehnica cea mai modernă, a fost valorificat Drumul maritim de nord (Murmansk- Vladivostok). A fost creat transpor- tul aerian și auto, au fost construite noi șosele și au fost reconstruite șo- selele vechi. U.R.S.S. «a obținut mari succese în domeniul dezvoltării culturale și a devenit o țară în care știința de carte este generală. în țară a fost înfăptuită revoluția culturală. Munca, pașnică a oamenilor sovie- tici a fost întreruptă la 22 iunie 1941 de agresiunea perfidă a Germaniei fasciste împotriva U.R.S.S. Sub con- ducerea partidului comunist, poporul sovietic șî-a mobilizat toate forțele în Marele Război pentru Apărarea Patriei împotriva cotropitorilor fas- ciști și «a apărat libertatea și indepen- dența patriei, asigurînd posibilitatea continuării construcției pașnice a so- cietății comuniste în U.R.S.S. 702 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste în anii Marelui Război pentru Apă- rarea Patriei, dușmanul a pricinuit pierderi uriașe economiei sovietice. Au fost distruse și incendiate total sau parțial 1.710 orașe și peste 70.000 de sate, au fost distruse 31.850 de întreprinderi industriale, au fost rui- nate și jefuite 98.000 de colhozuri, 1.876 de sovhozuri și 2.890 de S.M.T.-uri. Prima etapă a construcției postbe- lice a constituit-o cel de-al patrulea plan cincinal (primul de după război) de refacere și dezvoltare a eco- nomiei naționale (1946—1950); legea cu privire la acest plan a fost adop- tată de Sovietul Suprem al U.R.S.S. la 18 martie 1946. In cursul îndepli- nirii celui de-al patrulea cincinal au fost lichidate urmările grele ale răz- boiului și a fost realizat un nou avînt al economiei naționale. Volumul pro- ducției industriale din 1940 a fost atins și depășit în 1948. în industrie primul plan cincinal postbelic a fost îndeplinit înainte de termen — în 4 ani și 3 luni. Volumul producției in- dustriale a crescut în 1950 cu 73% față de 1940 (în loc de 48%, cît pre- vedea planul cincinal). Congresul al XlX-lea al partidului a adoptat directivele cu privire la cel de-al 5-lea plan cincinal de dezvol- tare a U.R.S.S. (1951 — 1955). în ceea ce privește volumul global al produc- ției industriale, cel de-al 5-lea plan cincinal a fost îndeplinit înainte de termen — în 4 ani și 4 luni. Nivelul producției industriale a crescut în cursul cincinalului cu 85%, sporind în 1955 de 3,2 ori față de 1940. Ca și în cincinalele anterioare, s-a acordat atenție în primul rînd dez- voltării industriei grele — temelia te- meliilor economiei socialiste, a bună- stării poporului, a capacității de apă- rare a țării. Producția mijloacelor de producție a crescut în cursul cincina- lului cu 91%, în loc de 80%, cît pre- vedea planul, depășind de 3,9 ori ni- velul din 1940. Volumul global al producției industriei constructoare de mașini și a metalurgiei prelucrătoare a crescut în 1955 de 2,2 ori față de 1950, iar față de 1940 de 4,7 ori. A continuat să fie îmbunătățită repartizarea geografică a industriei, în scopul apropierii ei de sursele de materii prime și de combustibil, de regiunile de consum. în 1954, regiu- nile răsăritene au dat aproximativ o treime din întreaga producție indus- trială, peste 60°/₀ din țiței, aproape 50% din cărbune, peste 50% din oțel și laminate și peste 40% din energia electrică. în 1954 volumul global al producției industriale în regiunile ră- săritene ale țării a crescut de 4 ori față de 1940. în anii de după război s-a lărgit și s-a întărit considerabil baza tehnică de producție a industriei. Au fost puse în funcțiune noi capacități con- siderabile de producție în toate ra- murile economiei naționale. La 27 iulie 1952 a intrat în funcțiune cana- lul navigabil Volga-Don „V. I. Lenin“; în iunie 1952 a început să furnizeze curent prima dintre noile mari hidro- centrale — hidrocentrala Țimleans- kaia —, apoi au fost puse în funcțiune hidrocentralele Ghiumuș din Siberia superioară, Ust-Kamenogorsk, Min- gheciaur, Kama, Kahovka, Norva, Kneajia-Guba, Gorki, Kuibîșev. Au intrat în funcțiune o serie de mari ter- mocentrale (Mironovka, Slaviansk,ter- mocentrale din Kuzbassul de sud, de la Cerepet etc.). Continuă construirea nodului hidroelectric de la Stalingrad, a cărui capacitate a fost considerabil sporită față de planul inițial și a fost stabilită la 2.310.000 de kw, precum și a marilor hidrocentrale de pe flu- viile din Siberia — de pe Angara, de la Bratsk, de pe Buhtarma, de la Novosibirsk. în 1954 a fost pusă în funcțiune prima centrală electrică din lume care funcționează pe bază de energie atomică, cu o putere instalată de 5.000 kw. Se desfășoară lucrări pentru crearea de mari centrale elec- trice pe bază de energie atomică cu o putere de peste 400.000 kw. Creșterea producției mijloacelor de producție a creat o bază trainică pen- Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste 703 tru dezvoltarea industriei producă- toare de bunuri de consum popular. In 1955 producția bunurilor de con- sum popular a sporit față de 1950 cu 76%, în loc de 65%, cît prevedea pla- nul cincinal. în 1957 volumul pro- ducției bunurilor de consum popular a crescut de 13 ori față de 1913. Productivitatea muncii în industrie a crescut în 1956 de peste 2 ori față de 1940 și a depășit de aproximativ 9 ori nivelul din 1913. în ceea ce pri- vește ritmul de creștere a productivi- tății muncii în industrie, U.R.S.S. se află înaintea țărilor capitaliste. Dar nivelul productivității muncii este in- suficient. De aceea lupta pentru creș- terea sistematică a productivității muncii pe baza progresului tehnic continuu rămîne sarcina principală a politicii economice a U.R.S.S. S-au dezvoltat considerabil în anii de după război toate felurile de trans- port. în 1956 circulația mărfurilor în transportul feroviar a crescut față de 1940 de 2,6 ori, în transportul auto de 5,3 ori, iar în transportul ae- rian de 13,6 ori. în 1957 au fost produse în U.R.S.S. peste 37.000.000 de tone de fontă, 51.000.000 de tone de oțel, au fost extrase 462.000.000 de tone de căr- bune, 98.000.000 de tone de petrol și au fost produse 210 miliarde kw-oră de energie electrică. în 1957 volumul global al producției industriale a de- pășit de 33 de ori nivelul din 1913; totodată producția mijloacelor de pro- ducție a crescut de 74 de ori fată de 1913. Programul dezvoltării continue a industriei a fost trasat în directivele Congresului al XX-lea cu privire la cel de-al 6-lea plan cincinal de dez- voltare a economiei naționale a U.R.S.S. pe 1956 — 1960. Creșterea producției industriale în anii cincina- lului a fost stabilită la aproximativ 65%, din care producția mijloacelor de producție la aproximativ 70%, iar pro- ducția bunurilor de consum la apro- ximativ 60%. Va crește considerabil traficul de mărfuri pe toate felurile de transporturi. în scopul asigurării progresului tehnic continuu, al creș- terii productivității muncii și al ușu- rării condițiilor de muncă, se prevede să se intensifice ritmul de mecanizare a lucrărilor, să se introducă pe scară largă în industrie automatizarea pro- ceselor de producție, să se extindă specializarea și cooperarea în indus- trie concomitent cu organizarea în întreprinderile specializate a produc- ției de masă pe bandă rulantă. în scopul perfecționării continue a conducerii industriei și construcțiilor, au fost create în U.R.S.S. 105 regiuni economice-administralive și tot atîtea consilii ale economiei naționale, între care: în R.S.F.S.R. 70, în Ucraina 11, în Cazahstan 9, în Uzbechistan 4, și în toate celelalte republici cîtc una. în anii de după război s-au resta- bilit în agricultură suprafețele culti- vate, a crescut producția la hectar și a sporit producția globală a cultu- rilor cerealiere, tehnice, furajere, legu- minoase, de bostănărie și a altor cul- turi. O mare însemnătate pentru avîntul continuu al agriculturii a avut-o co- masarea colhozurilor mici. în 1956 existau 84.800 de colhozuri mari, în loc de 254.000 de colhozuri mici, cîte existau la 1 ianuarie 1950, și aproxi- mativ 9.000 de S.M.T.-uri. La înce- putul anului 1957 agricultura era de- servită de: 1.577.000 de tractoare (cal- culate în tractoare convenționale de 15 c.p.) — de 2 ori și ceva mai multe decît înainte de război; 385.000 de combine cerealiere (în 1940 — 182.000); 631.000 de camioane (în 1940 — 228.000) și de multe alte ma- șini perfecționate. în 1957 S.M.T.- urile au efectuat cu parcul lor de tractoare și mașini principalele lucrări de cîmp în colhozuri. Consumul de energie electrică în agricultura U.R.S.S. a crescut în 1956 de 9 ori față de 1940 și a depășit de 2,5 ori consumul de energie electrică din în- treaga economie națională a Rusiei de dinainte de revoluție. 704 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste O însemnătate hotărîtoare pentru dezvoltarea continuă a agriculturii U.R.S.S. au avut-o hotărîrile plena- relor din septembrie 1953, februarie- martie, iunie 1954 și ianuarie 1955 ale Comitetului Central și hotărîrile Congresului al XX-lea al P.C.U.S. din 1956. Partidul comunist a trasat sarcina ca, pe baza dezvoltării prin toate mijloacele a industriei grele și a colhozurilor, simțitor întărite, să se asigure un avînt rapid al tuturor ra- murilor agriculturii, pentru a satisface pe deplin nevoile de alimente ale populației U.R.S.S. și de materii prime ale industriei ușoare și alimen- tare; să se ajungă din urmă în anii următori S.U.A. în ceea ce privește producția de carne, de lapte și de unt pe cap de locuitor. Partidul comunist și guvernul sovietic au luat o scrie de măsuri în scopul de a se realiza, în primul rînd, un avînt rapid al eco- nomiei cerealiere — baza întregii pro- ducții agricole —, de a se spori con- siderabil producția de cereale și pro- ducția culturilor de cereale furajere prin ridicarea producției la hectar și prin valorificarea unor noi pămînturi virgine și înțelenite. în 1954 — 1956, în regiunile de valorificare a pămîn- turilor virgine și înțelenite au fost arate 36.000.000 ha și au fost înfiin- țate 425 de noi sovhozuri, înzestrate cu utilaje și mașini agricole moderne. Cea mai mare rezervă de sporire a recoltelor globale de cereale o con- stituie extinderea în toate regiunile țării a suprafețelor cultivate cu po- rumb — cultura cerealieră cu cea mai ridicată producție la hectar. A fost de asemenea trasat un larg program de dezvoltare a creșterii ani- malelor, în vederea sporirii în anii viitori a producției de produse ani- male de două ori și chiar mai mult, în vederea întăririi bazei furajere pentru asigurarea animalelor cu o cantitate suficientă de nutrețuri con- centrate, suculente și grosiere. Par- tidul comunist a subliniat necesitatea de a se folosi mai din plin și mai efec- tiv utilajele și mașinile în agricul- tură, de a se îmbunătăți simțitor acti- vitatea S.M.T.-urilor, de a se întări cadrele de conducere a colhozurilor și a S.M.T.-urilor, prin promovarea în această muncă a specialiștilor cu -studii agricole superioare și medii, să se organizeze un puternic avînt al pro- ducției sovhozurilor. în scopul ridicării bunăstării ma- teriale a colhoznicilor, în 1953 au fost ridicate prețurile de colectare și a- fiiziții la produsele animale, la car- tofi și la legume, au fost reduse sim- țitor cotele de livrări obligatorii de către gospodăria auxiliară a colhoz- nicilor, a fost modificat sistemul de stabilire a impozitului agricol pentru colhoznici (impozitul agricol a fost redus în 1953 cu 43%, iar în 1954 de cel puțin 2,5 ori față de 1952), începînd de la 1 ianuarie 1958 au fost desființate livrările obligatorii de pro- duse agricole către stat de către gos- podăriile colhoznicilor, muncitorilor și funcționarilor etc. Un indiciu al avîntului economiei naționale și al ridicării nivelului ma- terial al poporului sovietic îl consti- tuie ritmul rapid de creștere a veni- tului național. în perioada 1940 — 1956, venitul național al U.R.S.S. a crescut de 3,15 ori, iar față de 1913 de 19,1 ori. în timp ce în țările capi- taliste capitaliștii își însușesc peste 50% din venitul național, în U.R.S.S. întregul venit național aparține oame- nilor muncii. Oamenii muncii din U.R.S.S. primesc în mod nemijlocit, pentru satisfacerea nevoilor lor mate- riale și culturale personale, aproxi- mativ ³/, din venitul național, restul fiind folosit pentru lărgirea produc- ției socialiste și pentru alte nevoi de stat și sociale. Salariul real al muncitorilor și func- ționarilor a crescut în 1956 cu 82% față de 1940, din care salariul munci- torilor din industrie cu 95%. Venitu- rile țăranilor au sporit în 1956 cu 68% față de 1950. Numai ca urmare a transpunerii în viață a măsurilor pen- tru stimularea economică a colhozu- rilor și colhoznicilor, precum și a mă- Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste 705 surilor luate în domeniul politicii fis- cale (reducerea impozitului agricol și scutirea colhoznicilor de plata res- tanțelor de impozit agricol), venitu- rile anuale ale colhozurilor și colhoz- nicilor au crescut cu 20 de miliarde de ruble. Directivele Congresului al XX-lea cu privire la cel de-al 6-lea plan cin- cinal prevăd ridicarea continuă a L i- velului de trai material, și cultural al poporului. Cel de-al 6-lea cincinal prevede o, creștere a venitului națio- nal de aproximativ 60%, a salariului real al muncitorilor și funcționarilor de aproximativ 30%, a veniturilor în bani și în natură ale colhoznicilor în medie de cel puțin 40%. în anii de după război, în orașe și în așezările muncitorești au fost con- struite case de locuit cu o suprafață totală de peste 200.000.000 m², iar la sate au fost construite aproximativ 4.500.000 de case de locuit. Pînă în 1956, fondul de locuințe de la orașe a crescut de 3,7 ori față de 1913. Dar problema locuințelor în U.R.S.S. nu a fost încă rezolvată. în 1957, C.C. al P.C.U.S. și Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. au adoptat hotărîrea „Cu privire la dezvoltarea construcției de locuințe în U.R.S.S.“, care prevede sporirea continuă a volumului con- strucției de locuințe, pentru ca în următorii 10 — 12 ani să se lichideze lipsa de locuințe pentru oamenii mun- cii. în perioada 1956 — 1960 se pre- vede să se construiască cu fondurile statului case de locuit avînd c supra- față totală de aproximativ 215 mi- lioane m². Mari succese au fost obținute în anii de după război în domeniul ocro- tirii sănătății publice. Numărul pa- turilor de spital în orașe și Ia sate a crescut de la 790.900 în 1910 la 1.360.000 în 1956, iar numărul me- dicilor de la 155.300 la 354.000. Da- torită creșterii bunăstării materiale a oamenilor muncii și îmbunătățirii asis- tenței medicale, mortalitatea în U.R.S.S. a scăzut față de 1913 de 4 45 .. Dicționar Politic ori. Și mai mult a scăzut mortalitatea infantilă. Sporul net de populație anual este de peste 3.000.000 de oa- meni. Se dezvoltă cu succes cultura, știin- ța și arta. în 1957 în instituțiile de învățămînt superior, în școlile teh- nice și în celelalte instituții de învă- țămînt mediu special au învățat peste 4.000.000 de studenți și elevi, numă- rul absolvenților ridicîndu-se la peste 770.000 de tineri specialiști, inclusiv cei care au urmat cursurile fără frec- vență. Numărul specialiștilor pregă- tiți în instituțiile de învățămînt supe- rior și mediu a crescut de 21 de ori față de perioada de dinainte de revo- luție. în 1957 existau în țară peste 6.000.000 de specialiști cu studii su- perioare și studii medii speciale (în 1913 — mai puțin de 200.000). în 1957, în toate formele de învățămînt; au fost cuprinse peste 50.000.000 de persoane. în următorii ani se pre- vede întărirea legăturii școlii cu viața și dezvoltarea continuă a sistemului învățămîntului public. în anii de după război, în U.R.S.S. a fost făcut un mare număr de desco- periri științifice și de invenții. Unul dintre cele mai mari merite ale sa- vanților sovietici îl reprezintă rezol- varea problemei producerii de ener- gie atomică și a folosirii ei în econo- mia națională, crearea primului sa- telit artificial al pămîntului și a ra- chetei balistice intercontinentale. A crescut rețeaua instituțiilor cultu- ral-educative. Numărul bibliotecilor de toate felurile a crescut de la 76.000 în 1914 la 394.000 în 1957, iar fondul lor de cărți de la 46.000.000 de exem- plare la 1,5 miliarde. în 1956 existau 127.000 de cluburi față de 237 de case populare în 1914. La începutul anului 1957 existau 849 de muzee și 512 teatre (în 1914 — 213 și 177). Tirajul anual al cărților a depășit 1 miliard de exemplare, iar tirajul general pe număr de ziare s-a ridicat în 1956 la 54.000.000. 706 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste în noiembrie 1957 popoarele Uniu- nii Sovietice și întreaga omenire pro- gresistă au sărbătorit în mod festiv cea de-a 40-a aniversare a instaurării Puterii sovietice în U.R.S.S. și remar- cabilele realizări obținute de primul stat din lume al muncitorilor și țăra- nilor în opera de construcție socia- listă și comunistă. U.R.S.S., care sub conducerea par- tidului comunist construiește comu- nismul, este bastionul de neclintit al păcii în întreaga lume. Din primele zile ale existenței Pu- terii sovietice, de la adoptarea, la 2G octombrie (8 noiembrie) 1917, de către Congresul al II-lea al Soviete- lor a istoricului decret asupra păcii, Statul sovietic duce o politică de menținere și întărire a păcii între po- poare, luptă pentru suveranitatea și egalitatea în drepturi a națiunilor, împotriva asupririi coloniale și na- ționale. Politica externă sovietică se bazează pe principiul leninist de co- existență pașnică a sistemului socia- list și a celui capitalist. în această privință prezintă importanță dorința reciprocă de a colabora, hotărîrea de a îndeplini obligațiile asumate, res- pectarea principiului egalității și al neamestecului în treburile interne ale altor state. Punctul de plecare în poli- tica externă a Uniunii Sovietice îl formează posibilitatea rezolvării pro- blemelor litigioase în relațiile inter- naționale actuale pe cale pașnică, pe baza înțelegerii părților interesate. Politica externă sovietică apără inte- resele fundamentale ale oamenilor muncii din Uniunea Sovietică. în același timp, țelurile și sarcinile poli- ticii externe a U.R.S.S. corespund pe de-a-ntregul intereselor și năzuințelor tuturor popoarelor lumii. Uniunea So- vietică năzuiește spre înfăptuirea nu în vorbe, ci în fapte a principiului adevăratei egalități în drepturi a ță- rilor și popoarelor mari și mici, al asigurării suveranității lor naționale. Principalele etape ale politicii ex- terne sovietice în perioada care s-a scurs de la victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie pînă la cel de-al doilea război mondial sînt: lupta împotriva intervenției armate a statelor imperialiste; lupta împotriva încercărilor de formare a unui front antisovietic unic, pentru încheierea de tratate cu țările capitaliste în ve- derea stabilirii de relații diplomatice și economice normale; lupta pentru crearea unui sistem de securitate co- lectivă, împotriva agresorilor fasciști. Guvernul sovietic a căutat în mod perseverent să obțină o reducere ge- nerală a înarmărilor (vezi Dezarmare), a semnat cu o serie de țări capitaliste pacte de neagresiune și convenții cu privire la definirea agresorului. O eră nouă în relațiile internațio- nale au deschis tratatele încheiate de Statul sovietic cu țările Orientului: China, Mongolia, Afganistanul, Ira- nul și Turcia. Acestea au fost prinsele tratate bazate pe egalitate în drep- turi încheiate de o mare putere cu țări coloniale și dependente. Din momentul agresiunii tîlhărești dezlănțuite de Germania hitleristă împotriva U.R.S.S. și pînă la termi- narea celui de-al doilea război mon- dial, politica externă sovietică a fost îndreptată spre întărirea și lărgirea coaliției antihitleriste, spre grăbirea zdrobirii cotropitorilor fasciști. Po- ziția consecventă de pace pe care s-a situat Uniunea Sovietică la conferin- țele conducătorilor puterilor aliate (vezi Conferința de la Teheran din 1943, Conferința din Crimeea, din 1945 și Conferința de la Potsdam din 1945) a asigurat adoptarea, la aceste con- ferințe, a unor hotărîri care au con- tribuit la terminarea victorioasă a războiului și au trasat principii im- portante de organizare postbelică a lumii. După cel de-al doilea război mon- dial, Uniunea Sovietică luptă cu fer- mitate pentru întărirea păcii și secu- rității internaționale. în cadrul Orga- nizației Națiunilor Unite, Uniunea So- vietică militează în mod consecvent pentru reducerea generală a înarmă- rilor, pentru interzicerea armei ato- Uniunea sindicatelor libere germane 707 mice și termonucleare, pentru inter- zicerea experiențelor cu bombe ato- mice și cu hidrogen, pentru încheie- rea unui Pact al Păcii între marile puteri și pentru alte măsuri menite să preîntâmpine un nou război mondial. O importantă contribuție la cauza întăririi păcii este proiectul de Tratat general european de securitate colec- tivă în Europa, propus de guvernul sovietic. Uniunea Sovietică a fost unul din- tre inițiatorii Conferinței de la Geneva din 1955 a șefilor guvernelor celor patru mari puteri — U.R.S.S., S.U.A., Anglia și Franța, care a deschis calea pentru întărirea colaborării interna- ționale, pentru examinarea în conti- nuare a problemelor internaționale actuale. O importantă contribuție politică la opera de slăbire continuă a încor- dării în relațiile internaționale a con- stituit-o contactul personal al oame- nilor de stat ai unor țări cu sisteme sociale diferite, schimbul de delegații guvernamentale, între altele vizitele prietenești reciproce ale conducători- lor de stat ai U.R.S.S. și ai unei serii de țări din Europa și Asia. Uniunea Sovietică se ridică în spri- jinul țărilor care au pășit pe calea dez- voltării politice și economice inde- pendente. Politica de pace activă a Uniunii Sovietice a avut un rol hotă- rîtor în eșecul agresiunii anglo-franco- izraeliene din Egipt. Guvernul sovie- tic și-a exprimat hotărîrea fermă de a acorda din toate puterile ajutor Siriei pentru respingerea agresiunii pregătite de imperialism împotriva ei. Un nou tip de relații între popoare și state, relații care se dezvoltă pe baza principiilor internaționalismului proletar, îl constituie relațiile dintre U.R.S.S. și țările de democrație popu- lară. Colaborarea frățească a .po- poarelor libere se manifestă în toate domeniile vieții economice, politice și culturale. în același timp, relațiile strînse de sprijin reciproc dintre țările lagărului socialist sînt un factor im- 45* portant pentru menținerea păcii și a securității generale a popoarelor. O mărturie a unirii continue a aces- tor țări în lupta lor comună pentru pace și pentru întărirea securității în Europa este Tratatul de la Varșovia din 1955. De-a lungul întregii sale istorii, Statul sovietic a îmbinat întotdeauna lupta pentru pace cu întărirea capa- cității de apărare a Uniunii Sovietice. Politica externă sovietică se sprijină pe puterea economică și pe capacita- tea de apărare mereu crescîndă a Statului sovietic, pe unitatea moral- politică a poporului sovietic și pe pa- triotismul său înflăcărat, pe prietenia dintre popoarele U.R.S.S., precum și pe sprijinul oamenilor muncii din toate țările, care văd în Uniunea So- vietică pe marele stegar al păcii. UNIUNEA SINDICATELOR GER- MANE (U.S.G.) — uniune a sindica- telor din Germania occidentală, creată în octombrie 1949, la Congresul sindi- catelor din zonele occidentale de ocu- pație. Uniunea sindicatelor germane face parte din Confederația interna- țională a sindicatelor libere. Liderii U.S.G. au strînse legături cu conducă- torii partidului social-democrat. Ți- nînd seama de cererile maselor largi ale oamenilor muncii, Congresul al IH-lea al U.S.G. (octombrie 1954) s-a pronunțat cu o majoritate de 391 de voturi contra 4-împotriva oricăror planuri de remilitarizare a Germaniei occidentale, „pînă ce nu se vor fi e- puizat toate posibilitățile de a se rea- liza o înțelegere între popoare și a se restabili unitatea Germaniei“. UNIUNEA SINDICATELOR LI- BERE GERMANE (U.S.L.G.) - or- ganizația sindicală unică din Repu- blica Democrată Germană; creată în 1946 la Conferința generală a sindi- catelor din Germania răsăriteană. Recunoscînd rolul conducător al Partidului Socialist Unit din Germa- nia, U.S.L.G. este principala verigă a Frontului național al Germaniei de- mocratice. U.S.L.G. sprijină activ po- litica guvernului și are reprezentanți 708 Uniunea Sud-Africană în organele puterii ale R.D.G. Joacă un rol important în crearea unei le- gislații democratice a muncii în R.D.G. și în aplicarea măsurilor luate de partid și guvern pentru ridicarea nivelului de trai material și cultural al ^oamenilor muncii. In 1955, sindicatele din R.D.G. numărau peste 5.000.000 de membri. Uniunea sindicatelor libere germane face parte din Federația Sindicală Mondială. UNIUNEA SUD-AFRICANĂ - dominion englez în Africa de sud. A fost formată prin contopirea fostelor colonii engleze Colonia Capului și Natalul cu fostele republici bure Transvaalul și Orange, care își pier- duseră independența în urma războ- iului anglo-bur din 1899-1902. Su- prafața: 1.224.000 km²; populația: 14.000.000 de locuitori (1956), bantu, europeni, indieni. Capitala: Pretoria. Orașe și porturi mari: Johannesburg, Capetown, Durban, Port-Elisabeth. Agricultura, în care este ocupată 75% din populație, dă numai 16% din venitul național al țării. Ramura principală a agriculturii este creșterea animalelor (în special creșterea oilor), ale cărei produse sînt exportate (apro- ximativ 15% din întreaga producție de lînă a lumii capitaliste). Agricultura este slab dezvoltată. Se cultivă cereale — porumb, grîu, sorg, secară, orz (re- colta de porumb și de grîu la hectar este foarte scăzută), precum și trestie de zahăr, tutun, bumbac, ceai, citrice, viță de vie. Aproximativ 90% din pămîntul cultivat este în mîinile euro- penilor. Predomină marea proprie- tate funciară. 3.000.000 de africani sînt îngrămădiți în rezervații, unde loturile lor de pămînt nu depășesc 1 ha. Aproximativ 1.000.000 de afri- cani nu au în general pămînt. . Ramura principală a industriei este industria minieră extractivă. în ceea ce privește extracția aurului, Uniunea ocupă primul loc în lumea capitalistă (454,2 tone în 1955). Se extrag de asemenea diamante (3.000.000 de ca- rate), cărbune (32.000.000 de tone), mangan, platină, argint, cositor, az- best, cromiți, wolfram. Există zăcă- minte de minereu de uraniu. Dintre ramurile prelucrătoare ale industriei sînt dezvoltate: industria metalur- gică, chimică, producția de mijloace de transport, de materiale de con- strucții, industria alimentară. Princi- palele ramuri ale economiei se află sub controlul capitalului englez. în perioada de după război, în economia țării a început să pătrundă capitalul american (grupurile Morgan, Rocke- feller, Dupont), precum și capitalul vest-german (filialele monopolurilor „Krupp“, „Heinkel“, „Henschel“ etc.). Populația băștinașă a țării este su- pusă exploatării în minele și pe plan- tațiile europenilor. Africanii primesc un salariu de 4 ori mai mic decît albii. Sînt în vigoare numeroase legi care consfințesc lipsa totală de drep- turi a africanilor și a indienilor. în orașe, locuitorii băștinași pot să lo- cuiască numai la periferii, în locuri special rezervate pentru ei — „loca- ții“, iar cei originari din India în ghetouri. Africanilor le sînt interzise căsătoriile cu albii, participarea la greve. Numai 30% din copiii africa- nilor urmează la școala elementară, în mișcarea muncitorească se inten- sifică lupta împotriva „barierei ra- siale“ ca mijloc de scindare și de slă- bire a unității de clasă a proletaria- tului. Eludînd legile discriminatorii, sindicatele progresiste ale muncito- rilor albi primesc tot mai des în rîn- durile lor pe africani și pe indieni în scopul luptei comune pentru dreptu- rile lor. Oficial, în fruntea dominionului este un guvernator general englez. Pu- terea legislativă aparține parlamen- tului, format din Senat și Camera adunării. Populația neeuropeană este lipsită în fapt de drepturi electorale. Partidul naționalist, care este partidul de guvernăniînt, exprimă interesele marilor moșieri și capitaliști. Există un partid u n i o- n i s t, exponent al intereselor bur- gheziei legate de capitalul englez. U.T.C.L. din U.R.S.S. 709 Partidul laburist are în frunte lideri de dreapta. Interesele oamenilor muncii sînt apărate de Partidul comunist, creat în 1921 și care din 1951 activează în ilegalitate. Partidul comunist luptă pentru pace, democrație și socialism. Lupta oamenilor muncii pentru drep- turi egale pentru întreaga populație este dusă de organizațiile obștești de masă: Congresul național african, Congresul indian sud-african, Orga- nizația populației de culoare și Con- gresul democraților, reunind pe euro- penii care se pronunță împotriva dis- criminării rasiale. Aceste organizații au desfășurat în 1952 — 1953 o cam- panie de „nesupunere la legile rasiste*⁴, iar în 1955 — 1956 o campanie de strîngere în masă de semnături pe „Carta libertății⁴⁴. UNIUNEA TINERETULUI COMU- NIST LENINIST DIN U. R. S. S. (U.T.C.L. DIN U.R.S.S., COMSOMO- LUL) — 'organizație de masă fără partid care unește în rîndurile sale pături largi ale tineretului sovietic înaintat. U.T.C.L. din U.R.S.S. aderă la Partidul Comunist al Uniunii Sovie- tice, constituie rezerva și ajutorul lui,' una din curelele de transmisie care leagă partidul de mase, ajută parti- dul în opera de educare a tinerei generații în spiritul socialismului, îndrumează organizația de pionieri „V.I. Lenin^. Statutul P.C.U.S. acordă organiza- țiilor comsomoliste dreptul unei largi inițiative în ce privește punerea în discuția organizațiilor de partid co- respunzătoare a tuturor problemelor legate de activitatea întreprinderilor, colhozurilor, sovhozurilor, instituții- lor, de sarcina înlăturării lipsurilor din activitatea acestora și a acordării ajutorului necesar în vederea îmbună- tățirii muncii lor, în vederea organi- zării întrecerii socialiste, a desfășu- rării acțiunilor de masă etc. Tot drumul parcurs de Comsomol este indisolubil legat de istoria parti- dului comunist. Primele organizații proletare de tineret din Rusia — uniunile socialiste ale tineretului mun- citor — au luat naștere după victoria revoluției din februarie 1917. Organi- zatorii și conducătorii lor au fost comi- tetele de partid bolșevice. Un rol important în crearea Comsomoluhv l-a avut Congresul al Vl-lea al P.M.S.D. (b) din Rusia, care a adop- tat rezoluția „Despre uniunile de tineret⁴⁴, rezoluție care prevedea crea- rea unor organizații politice indepen- dente de masă ale tineretului prole- tar, care să desfășoare, sub conduceretr partidului, propagarea ideilor socia- lismului în rîndurile tineretului. în zilele luptelor din Octombrie membrii uniunilor de tineret au luptat eroic pentru Puterea sovietică. După victoria Revoluției din Oc- tombrie, principala condiție a unei participări active a tineretului la rezolvarea sarcinilor puse de parti- dul comunist a fost crearea unei orga- nizații unice pe întreaga țară a tine- retului muncitoresc și țărănesc. La 29 octombrie 1918 s-a deschis Con- gresul I general al uniunilor tinere- tului muncitoresc și țărănesc din Rusia, convocat din inițiativa C.C. al P.C. (b) din Rusia. La congres au venit 176 de delegați reprezen- tînd peste 22.000 de membri ai uniu- nilor de tineret. Congresul a pus bazele Comsomolului, adoptînd hotă- rîrea de înființare a Uniunii Tine- retului Comunist din Rusia (U.T.C.R.) și a aprobat Statutul Uniunii. Comsomolul a ajutat activ parti- dul în lupta împotriva intervențio- niștilor străini și a albgardiștilor. în perioada războiului civil, U.T.C.R. a efectuat trei mobilizări generale ale comsomoliștilor, dînd Armatei Roșii zeci de mii de ostași. Ulterior (1928), pentru meritele de care a dat dovadă pe fronturile războiului civil, Comsomolul a fost decorat cu Ordinul „Steagul Roșu⁴⁴. La Congresul al II 1-lea al U.T.C.R. (octombrie 1920) Comsomolul avea 400.000 de membri. La acest congres Lenin a ținut cuvîntarea sa despre „Sarcinile uniunilor tineretului⁴⁴, în 710 U.T.C.L. din U.R.S.S. care a trasat un program de activitate al Comsomolului în domeniul educării comuniste a tinerei generații. Comso- molul și-a mobilizat toate forțele pentru a ajuta partidul în opera de refacere a economiei naționale, de construcție culturală, de consolidare a primului stat socialist din lume. Congresul al Vl-lea al U.T.C.R. (iulie 1924) a hotărît să fie schimbată denumirea Uniunii tineretului în U.T.C.L.R. (Uniunea Tineretului Co- munist Leninist din Rusia). La Con- gresul al Vll-lea (martie 1927), U.T.C.L.R. și-a schimbat denumirea în Uniunea Tineretului Comunist Leninist din U.R.S.S. (U.T.C.L. din U.R.S.S.). Comsomolul număra pe atunci 1.780.000 de membri. Con- gresul a pus în fața maselor largi de comsomoliști sarcina luptei pen- tru industrializarea țării și pentru reorganizarea socialistă a agriculturii. Uniunea Tineretului Comunist, sub conducerea partidului, a participat activ la acțiunea de industrializare a țării și de colectivizare a agricultu- rii, la pregătirea cadrelor de intelec- tuali noi, sovietici. în ianuarie 1931, pentru eroismul de care a dat dovadă în munca de construire a socialis- mului, pentru spiritul de inițiativă manifestat în dezvoltarea mișcării udarnicilor și în întrecerile socialiste, care au asigurat îndeplinirea planului cincinal, U.T.C.L. din U.R.S.S. a fost decorat cu Ordinul „Steagul Roșu al Muncii". U.T.C.L. din U.R.S.S. a avut un rol foarte important în desfășurarea largă a mișcării stahanoviste. Evdo- kia și Maria Vinogradova, Makar Mazai, Praskovia Anghelina, Kon- stantin Borin și al ți stahanoviști cunoscuți în întreaga țară au fost educați de Comsomol. în aprilie 1936 s-a întrunit cel de-al X-lea Congres al U.T.C.L. din U.R.S.S., la care au fost reprezentați aproximativ 4.000.000 de membri ai Comsomolului. Pornind de la indi- cațiile partidului comunist, congresul a stabilit drept principală sarcină a Comsomolului îmbunătățirea orga- nizării învățămîntului și a educației comuniste a tineretului. Congresul a adoptat un program nou și un Statut al U.T.C.L. din U.R.S.S. în anii dinaintea războiului U.T.C.L. din U.R.S.S. a, participat activ la desă- vîrșirea construcției socialiste, la întă- rirea capacității de apărare a țării. In perioada Marelui Război pentru Apărarea Patriei, Comsomolul, sub conducerea partidului comunist, a luptat cu abnegație pentru liber- tatea și independența Patriei sovie- tice. în anii războiului peste 3.500.000 de comsomoliști — soldați, ofițeri și partizani — au fost decorați cu ordine și medalii. 7.000 de tineri educați de U.T.C.L. s-au dovedit vrednici de titlul de Erou al Uniunii Sovietice. Printre ei se numără Vik- tor Talalihin, Aleksandr Matrosov, Iurii Smirnov, Zoia Kosmodemeans- kaia, Liza Ceaikina, ilegaliștii din „Tînăra gardă“ și mulți alți eroi ai poporului. Tineri și tinere, înlocuind în producție pe părinții și frații mai mari plecați pe front, printr-o muncă îndîrjită în spatele frontului au a- jutat Armata Sovietică să zdrobească pe dușman. Pentru merite excepțio- nale față de patrie în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei și pentru importanta muncă de edu- care ’a tineretului sovietic în spiritul devotamentului neprecupețit față de patria socialistă, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., în iunie 1945, a decorat U.T.C.L. din U.R.S.S. cu Ordinul „Lenin". Cu Ordinul „Stea- gul Roșu" au fost decorate organi- zațiile comsomoliste din Ucraina, și Bielorusia, iar mai tîrziu, cu prilejul celei de-a 30-a aniversări a U.T.C.L. din U.R.S.S., au fost decorate cu Ordinul „Steagul Roșu" organizațiile comsomoliste din Moscova, din eroi- cele orașe Leningrad, Stalingrad, Seyastopol, Odesa. In anii de după război, U.T.C.L. din U.R.S.S. participă activ la lupta întregului popor pentru refacerea și dezvoltarea continuă a economiei Uniuni administrative internaționale 711 naționale, pentru un nou și puternic avînt al economiei și culturii socia- liste. Tot poporul sovietic cunoaște pe tinerii inovatori în producție Lidia Korabelnikova, Ghenrih Bortkevici, Aga Husein Kafarov, Maria Rojneva, Lidia Kononenko etc. La 28 octom- brie 1948, pentru merite excepționale în fața patriei în opera de educare în spirit comunist a tineretului sovie- tic și pentru participare activă la construcția socialistă, U.T.C.L. din U.R.S.S. a fost pentru a doua oară decorat cu Ordinul „Lenin“, cu pri- lejul împlinirii a 30 de ani de la înființarea sa. între 29 martie și 8 aprilie 1949 a avut loc Congresul al Xl-lea, al U.T.C.L. din U.R.S.S. Delegații la congres au reprezentat 9.283.289 de membri ai U.T.C.L. din U.R.S.S. Con- gresul a discutat raportul de activi- tate al C.C. al U.T.C.L. din U.R.S.S., problema muncii Comso molului în școală, a adus modificări Statutului U.T.C.L. din U.R.S.S. și l-a aprobat în noua lui redactare. Anii de luptă pentru îndeplinirea celui de-al 4-lea și a celui de-al 5-lea cincinal constituie o perioadă de nou avînt al activității politice și în pro- ducție a tineretului sovietic, de nouă creștere și întărire a rîndurilor U.T.C.L. din U.R.S.S. Comsomolul a sprijinit cu însuflețire măsurile luate de partidul comunist în vederea unui puternic avînt al agriculturii și a valorificării pămînturilor înțelenite și virgine. Din inițiativa C.C. al U.T.C.L. din U.R.S.S. și a organizațiilor locale de Comsomol, au plecat ca voluntari pentru valorificarea de noi pămîn- turi mii de tineri și tinere. Plenara din februarie-martie (1954) a C.C. al P.C.U.S. a aprobat inițiativa patrio- tică a Comsomolului. în noiembrie 1956 U.T.C.L. din U.R.S.S., pentru succesul obținut în acțiunea de valo- rificare a pămînturilor înțelenite și virgine a fost decorat pentru a treia oară cu Ordinul „Lenin“. în martie 1954 s-a întrunit Con- gresul al XH-lea al U.T.C.L. din U.R.S.S. în acel moment Comsomolul numărau în rîndurile sale 18.825.327 de membri. Congresul a menționat că Comso- molul ajută activ partidul în con- strucția comunistă, clesfășoară o mun- că importantă în domeniul educației tinerei generații. Paralel cu aceasta congresul a supus unei aspre critici organizațiile de Comsomol al căror nivel de muncă rămîne în urmă față de sarcinile trasate de partid. Congre- sul a pus în fața organizațiilor comso- moliste sarcina de a îmbina munca de educare și instruire a tineretului cu o participare practică la lupta întregului popor pentru construirea comunismului. Congresul a obligat comitetele orga- nizațiilor comsomoliste să pună capăt metodelor cancelarist-birocratice de conducere a detașamentelor și echi- pelor de pionieri. Congresul al XH-lea a adoptat noul Statut al U.T.C.L. La congres au fost aleși în C.C. al U.T.C.L. din U.R.S.S. 103 membri și 47 de candidați. Credincios principiilor internațio- nalismului proletar, U.T.C.L. din U.R.S.S. participă cu însuflețire la activitatea Federației Mondiale a Tin crețului Democrat. UNIUNE VAMALĂ — acord între două sau mai multe state asupra taxelor vamale (vezi Taxe 'vamale). Statele care au intrat în uniunea vamală desființează taxele vamale între ele și introduc taxe vamale unice pentru statele care nu fac parte din uniunea vamală. UNIUNI ADMINISTRATIVE IN- TERNAȚIONALE — organizații cre- ate pe bază de acorduri speciale (tratate sau convenții), încheiate între mai multe state pentru regle- mentarea diferitelor probleme cu ca- racter economic, juridic, social, ad- ministrativ sau cultural. Organele conducătoare ale uniunilor sînt con- ferințele sau congresele, iar organele executive — birouri, direcții sau comisii. 712 Uniuni internaționale pentru administrare Principalele uniuni internaționale la care participă U.R.S.S. sînt: Or- ganizația internațională a muncii, Biroul internațional pentru măsuri și greutăți, Uniunea poștală univer- sală, Uniunea internațională a tele- comunicațiilor, Biroul internațional epizootie, Comisia internațională pen- tru reglementarea vînătorii de balene, Organizația meteorologică mondială, Organizația europeană de radiodifu- ziune etc. După cel de-al doilea război mon- dial, au fost create o serie de noi uniuni internaționale: Banca inter- națională de reconstrucție și dezvol- tare, Organizația Națiunilor Unite pentru alimentație și agricultură (F.A.O.), Organizația Națiunilor Unite în problemele educației, științei și culturii (U.N.E.S.C.O.), în care U.R.S.S. a intrat în 1954 etc. Participînd la numeroase uniuni administrative internaționale, U.R.S.S luptă ca ele să-și îndeplinească func- țiunile lor propriu-zise și totodată să contribuie la colaborarea între po- poare în diferite domenii ale științei și tehnicii pe bază de egalitate în drepturi si de respect reciproc. UNIUNI INTERNATIONALE PEN- TRU ADMINISTRARE - vezi Uni- uni administrative internaționale. URUGUAI — stat în America de Sud, pe țărmul Oceanului Atlantic, se învecinează cu Argentina și cu Brazilia. Suprafața: 187.000 km² (cea mai mică dintre toate țările din America de Sud); populația: 2.615.000 de locuitori (1955), creoli, spanioli și emigranți din Europa — 90 — 95%, metiși — 5 — 10%. Capitala: Monte- video. Uruguai este o țară agrară, depen- dentă de capitalul străin (în special de capitalul american și englez). Baza economiei naționale o formează creșterea animalelor (aproximativ 75% din terenurile agricole sînt ocu- pate de pășuni). Principalele terenuri se află în mîinile marilor moșieri (în special ale crescătorilor de vite) §i ale companiilor străine. Uruguaiul ocupă primul loc în lumea capita- listă în ceea ce privește numărul de vite cornute mari pe cap de locuitor și locul al treilea în ceea ce privește numărul de oi. Principalele culturi agricole sînt grîul, porumbul și inul. Ramura principală a industriei este industria cărnii (abatoare-frigorifere, fabrici de conserve etc.). Alte ramuri (textilă, a confecțiilor, a prelucrării metalelor, a pielăriei) sînt reprezen- tate în general de mici întreprinderi meșteșugărești. Se exportă lînă, carne și alte produse animale, precum și sămînță de in și grîu. Pozițiile domi- nante în importul și exportul Uru- guaiului sînt ocupate de S.U.A. Prin constituție, Uruguaiul este o republică. Puterea legislativă apar- ține unei adunări generale formate din două Camere. Organul puterii executive, care îndeplinește funcțiile șefului statului și funcțiile guvernu- lui, este Consiliul național de stat al Uruguaiului. Principalele partide sînt partidul b a 11 i s t și partidul n a- ț i o n a 1, care exprimă interesele marilor capitaliști și ale moșierilor. Partidul c o m u n i s t, înființat în 1920, luptă în mod consecvent pentru interesele oamenilor muncii din Uruguai, pentru pace, demo- crație și socialism. Prim-secretar al partidului comunist este Rodney Arismendi. Organul de presă este ziarul „Justicia“. USTINOV Dmitri Fedorovici (n. 1908) — locțiitor al președintelui Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. S-a născut la Samara (în prezent Kuibîșev) în familia unui muncitor, în 1922 a intrat voluntar în Armata Roșie. După un an a fost lăsat la vatră și a intrat într-o școală profe- sională din orașul Makariev. După absolvirea școlii (1927) a început să lucreze ca lăcătuș la Combinatul de hîrtie din Balahna, apoi la fabrica „Zariadie“ din regiunea Ivanovo. Este membru al P.C.U.S. din 1927. A lucrat în producție și în același timp s-a pregătit pentru învățămîntul supe- rior. în 1934 a absolvit Institutul de 713 mecanică militară din Leningrad, fiind numit inginer la Institutul de cercetări științifice marine. în peri- oada 1937 — 1941 a lucrat la fabrica „Bolșevik“ (fostă ,,Obuhov“) ca in- giner constructor, șef de lucrări prac- tice, locțiitor al constructorului-șef, director al fabricii. în anii 1938 — 1940 a fost ales membru al Comitetului raional de partid Volodarsk din orașul Leningrad. în iunie 1941 Ustinov a fost numit comisar al poporului pentru arma- ment al U.R.S.S. în perioada 1946 — 1953 — ministrul armamentului al U.R.S.S., în 1953 — 1957 — ministrul industriei de apărare a U.R.S.S. Din 1957 — locțiitor al președintelui Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. Ustinov este membru al C.C. al P.C.U.S. (din 1952), deputat în Sovie- tul Suprem al U.R.S.S., Erou al Muncii Socialiste. U.T.C.L. DIN ER.S.S. vezi Uniunea Tineretului Comunist Leni- nist din U.R.S.S. UTOPIE — dorință ireală, vis. în viața socială se numește utopie politica care nu ține seama de cerin- țele vieții materiale a societății, care nu se sprijină pe forțele sociale, care nu este întărită de dezvoltarea luptei de clasă. Cuvîntul „utopie“ a intrat în uz după apariția cărții scriitorului englez Thomas Morus „Utopia“, în care se descrie o orînduire de stat ideală de pe o insulă imaginară. U t o p i c — de vis, fantezist. UZURPARE — acaparare ilegală a puterii sau însușire a unor drepturi ale altei persoane asupra unui lucru. Uzurpator — persoană care în mod ilegal a acaparat puterea sau și-a însușit drepturile altuia. VALOARE — categorie economică a producției de mărfuri, care exprimă munca socială întruchipată în marfă. Producția de mărfuri, care a existat și în orînduirea sclavagistă și în feu- dalism, devine atotcuprinzătoare nu- mai în condițiile capitalismului, cînd totul ia formă de marfă, cînd pretu- tindeni domnește principiul vînzării- cumpărării. Supunînd unei analize amănunțite sistemul economic capi- talist, K. Marx a arătat în lucrările sale „Gapitalur⁴, „Contribuții .la cri- tica economiei politice⁴⁴ și în altele că valoarea exprimă relațiile dintre oameni ca producători de mărfuri le- gați prin sistemul diviziunii sociale a muncii și prin piață. Orice marfă are o valoare de între- buințare, datorită proprietății ei de a satisface diferitele nevoi ale oameni- lor sau de a servi drept mijloc pentru producția de bunuri materiale. Valoa- rea de întrebuințare a mărfii este pur- tătorul valorii de schimb a mărfii. Ra- portul cantitativ în care valorile de întrebuințare de un anumit fel se schimbă pe valori de întrebuințare de un alt fel este determinat de munca socială cheltuită pentru producerea unei mărfi oarecare. Așadar valoarea de schimb a mărfii nu este altceva decît o formă de manifestare a valo- rii ei. < ; Creînd valoare, producătorul de mărfuri cheltuiește o anumită canti- tate de muncă; această muncă are un dublu caracter. Pe de o parte, ea este muncă cheltuită într-o anumită formă, m u n c ă c o n creț ă, care cre- ează valoarea de întrebuințare a măr- fii. Pe de altă parte, ea este muncă în general, cheltuire de forță de muncă în sensul fiziologic al cuvîntului, muncă abstractă, care cre- ează valoarea mărfii. Caracterul ab- stract, egal al muncii care creează va- loare constituie baza pentru schim- bul de mărfuri diferite ca destinație, formă și proprietăți. De aici, legea eco- nomică a producției de mărfuri — legea valorii, descoperită de Marx, în. virtutea căreia schimbul de mărfuri are loc potrivit cu cantitatea de muncă abstractă socialmente ne- cesară cheltuită pentru producerea lor. Cantitatea de muncă abstractă se măsoară prin timpul de muncă social- mente necesar, adică prin timpul chel- tuit pentru producerea mărfii res- pective în condiții sociale medii de producție; valoarea mărfii însă, în condițiile vînzării-cumpărării ei pe piață, se exprimă în preț, adică se echivalează cu o anumită sumă de bani, care servesc drept mijloc de schimb, drept măsură a valorii. în condițiile producției de mărfuri bazate pe proprietatea privată, în care între producătorii particulari de mărfuri se duce în permanență o luptă înverșunată pentru condiții mai bune de producție și de desfacere a mărfurilor, legea valorii acționează ca un regulator spontan al producției, iar producătorii sînt în întregime do- minați de lupta de concurență pe piață.- ... Producția de mărfuri se menține și în prima fază a societății comuniste — în socialism, în care există o deo- sebire între cele două forme de pro- Vandali 715 prietate socialistă. Dar, întrucît în so- cialism domină în mod exclusiv pro- prietatea socialistă asupra mijloace- lor de producție, valoarea nu poate în nici un caz să fie capital, adică mijloc de exploatare. Rămînînd o lege economică obiectivă, legea valo- rii este folosită în interesul construc- ției comuniste. VALOAREA DE SCHIMB A MĂR- FII — raportul cantitativ în care o marfă e schimbată pe altă marfă. K. Marx a stabilit că la bâza acestui raport stă cantitatea de muncă so- cialmente necesară pentru producerea mărfurilor, adică valoarea lor. Valoa- rea de schimb este așadar forma de manifestare a valorii în procesul de schimb. O dată cu dezvoltarea divi- ziunii sociale a muncii și cu lărgirea sferei schimbului, s-au dezvoltat și formele valoni. Treptat schimbul în natură cedează locul vînzării și cum- părării mărfurilor pe bani. Forma bani a valorii corespunde unei pro- ducții de mărfuri mai dezvoltate, în care o parte însemnată a produselor muncii e produsă nu pentru consum personal, ci în vederea schimbului. Valoarea de schimb a mărfii ia forma prețului mărfii. VALOARE DE ÎNTREBUINȚARE — capacitatea unui obiect de a sa- tisface anumite nevoi ale omului. Va- loarea de întrebuințare este determi- nată de însușirile fizice, chimice și de altă natură ale lucrurilor. Ea poate satisface fie direct o nevoie personală a omului (să servească drept îmbrăcă- minte, aliment etc.), fie să servească drept mijloc pentru producția de bu- nuri materiale (de pildă valoarea de întrebuințare a războiului de țesut cu ajutorul căruia se produc țesături). O dată cu dezvoltarea producției și a științei crește diversitatea valorilor de întrebuințare, se descoperă noi însu- șiri ale obiectelor și noi moduri de a le folosi. în condițiile producției de mărfuri, adică atunci cînd produsele muncii apar ca marfă, valoarea de întrebuințare a mărfii este purtătoa- rea valorii ei de schimb. VALUTĂ — unitatea monetară care se află la baza sistemului monetar al țării; felul sistemului monetar (de aur, argint, hîrtie etc.). De obicei prin valută se înțeleg banii unei țări oarecare. Valuta U.R.S.S. este rubla. Stabi- litatea valutei sovietice este asigu- rată nu numai prin rezerva de aur, ci și prin imensa cantitate de mărfuri care se află în mîinile statului și care sînt puse în circulație la prețuri sta- bile planificate. VAMĂ — 1. Instituție de stat care efectuează controlul asupra tuturor obiectelor trecute peste graniță și care permite intrarea și ieșirea lor în conformitate cu legislația în vigoare cu privire la importul și exportul de mărfuri. Vama percepe taxe vamale, impozite și alte taxe. Vămile luptă împotriva contrabandei (adică îm- potriva transportului de mărfuri pe ascuns față de controlul vamal) și au dreptul să aplice sancțiuni sub formă de amendă, iar în cazurile mai grave să confiște mărfurile și să tragă pe vinovați la răspundere penată. Sarcina principală a vămilor sovietice este controlul asupra îndeplinirii nor- melor impuse de monopolul comerțu- lui exterior. Sarcinile organelor va- male sovietice sînt stabilite de Statu- tul vamal, al U.R.S.S. Direct in gene- rală a vămilor face parte din Ministe- rul Comerțului Exierior al U.R.S.S. 2. Taxă care se plătește jnm'-ru a putea trece o marfă diutr-o țară în alta. VANDALI — vechi trib cern-ar io, care a trăit în secolnJ I de-a lungul cursului mijlociu al Odorului. La în- ceputul secolului al V-Iea ei au ocupat o parte din Spania, în 439 au format un stat în Africa de nord, de unde săvîrseau invazii pustiitoare pe li- toralul Mării Mediterane. în 455 van- dalii au cucerit Roma și au prădat-o, distrugînd monumentele istorice și cele mai însemnate opere de artă. în 533 — 534 statul vamhudor a fost cu- cerit de Bizanț. în sens figurat, van- dali înseamnă distrugători de valori 716 Varideea culturale. De aici noțiunea de „van- dalism“. VANDEEA — ținut în Franța, care în timpul revoluției burgheze de la sfîrșitul secolului al XVHI-lea a fost focarul rebeliunilor contrarevoluțio- nare ale țăranilor înșelați de cler și nobili. în sens figurat, „Vandeea“ înseamnă focar de rebeliuni contrare- voluționare în timpul războaielor ci- vile. VASAL — denumire dată în evul mediu în Europa occidentală feuda- lului care se afla în dependență față de un alt feudal mai mare — seniorul. Vasalul făcea serviciu militar, îl asista pe seniorul său la împărțirea justiției și făcea parte din consiliul lui; în anumite cazuri era obligat să-i acorde ajutor bănesc. Seniorul dădea în schimb vasalului său pămînt cu ță- ranii care se aflau pe el (iobagi), așa- zisa feudă (de unde termenul „fcu- dal“) și-i acorda protecție. Marii feu- dali erau la rîndul lor vasalii regilor. VASILEVSKI Alexandr Mihailo- vici (n. 1895) — mareșal al Uniunii Sovietice. S-a născut în satul Novopokrovsk din raionul Kineșma, regiunea Iva- novo. A intrat în rîndurile Armatei Sovietice din primele zile ale Revo- luției din Octombrie. în 1937 a ab- solvit Academia Marelui stat-major. în primele zile ale Războiului pentru Apărarea Patriei a fost numit șef- adjunct, apoi șef al Marelui stat-ma- jor al forțelor armate. Din 1942 este prim-locțiitor al comisarului poporu- lui pentru apărare. în 1942 — 1944, din dispoziția cartierului general, a coordonat acțiunile diferitelor fron- turi pentru realizarea unor mari ope- rații de ofensivă. în 1945 a luat co- manda Frontului al 3-lea bielorus, ale cărui trupe au săvîrșit operația din Prusia orientală. în iulie 1945 a fost numit comandant suprem al trupelor sovietice din Orientul îndepărtat. Din 1946 este șeful Marelui stat- major și prim-locțiitor al ministrului forțelor armate ale U.R.S.S., după aceea ministru de război al U.R.S.S. (1949 — 1953), prim-locțiitor al mi- nistrului apărării al U.R.S.S. (1954— 1955), locțiitor al ministrului apărării al U.R.S.S. pentru problemele știin- ței militare (1955 — 1957). în 1943 lui Vasilevski i s-a conferit titlul de ma- reșal al Uniunii Sovietice. Este membru al P.C.U.S. din 1938. La Congresul al XlX-lea și al XX-lea al partidului a fost ales membru al C.C. al P.C.U.S. Vasilevski este de- putat în Sovietul Suprem al U.R.S.S. VATICAN — „stat-oraș“ pe terito- riul Romei (Italia), reședința capului bisericii catolice — papa de la Borna — și sediul organizațiilor sale de con- ducere. Suprafața: 0,44 km³; popu- lația: peste 1.000 de locuitori (func- ționarii instituțiilor Vaticanului). Va- ticanul are o mică gardă proprie, o gară și o linie de cale ferată inclusă în rețeaua căilor ferate italiene, pro- pria sa monedă, timbre poștale, un post de radio, un ziar („Osservatore Romano“) și chiar o închisoare pro- prie. Prin tratatul încheiat între papa Pius al Xl-lea și guvernul fascist al lui Mussolini (11 februarie 1929), teri- toriul Vaticanului a fost recunoscut stat independent. Șeful absolut al Va- ticanului este papa, ales pe viață de colegiul cardinalilor — conclavul. Va- ticanul are relații diplomatice prin nunții (ambasadorii), internunții, (mi- niștri plenipotențiari) și legații (îm- puterniciți) papali, cu multe țări ca- pitaliste. în diferite țări burgheze Vaticanul posedă mari capitaluri, in- vestiții în întreprinderi industriale. Vaticanul este strîns legat de băncile și monopolurile capitaliste. Alături de biserica catolică, rolul de propagatori ai politicii Vaticanu- lui, care este promovată sub steagul religiei, îl au diferitele organizații ca- tolice: partide, sindicate, organizații filantropice, sportive și altele (vezi Partide catolice și „Acțiunea catolică¹^ Inchiziția). VENEZUELA — stat situat în par- tea de nord a Americii de Sud. Se mărginește cu Columbia, Brazilia, Gu- Venit național 717 iana Britanică. Suprafața: 312.000 km²; populația: 6.200.000 de locui- tori (1957), dintre care ⁴/₅ metiși; creolii și europenii nu alcătuiesc decît 12% din populație, restul sînt negri, mulatri și indieni. Capitala: Caracas. Principala ramură a economiei este industria extracției petrolului. Vene- zuela ocupă primul loc în lumea capi- talistă în privința exportului de petrol (94% din exportul total al țării) și al doilea loc în ceea ce privește extrac- ția de petrol (114.000.000 de tone în 1955). Extracția petrolului se află aproape în întregime în mîinile socie- tăților petrolifere americane și anglo- olandeze. Monopolurile S.U.A. con- trolează 75% din extracția petrolului din țară. Aproape tot petrolul Vene- zuelei se prelucrează în străinătate. Societățile americane au acaparat de asemenea marile zăcăminte de mine- reu de fier recent descoperite și au obținut concesiunea pentru exploa- tarea lui (aproximativ 700.000.000 de tone). Tot minereul se exportă în S.U.A. In agricultura țării s-au păstrat numeroase rămășițe feudale. Peste 55% din pămînt se află în mîinile moșierilor, care reprezintă mai puțin de 1% din proprietarii funciari. O mare parte a pămînturilor aparține capitalului străin. Principalele cul- turi agricole sînt cafeaua, cacao și porumbul. Venezuela este o republică federa- tivă. Congresul federal este alcătuit din două camere (senatul și camera deputaților). Președintele, ales de Con- gres pe termen de 5 ani, deține puterea executivă. Principalele partide bur- gheze sînt: Acțiunea demo- cratică, care reprezintă interesele burgheziei naționale, partidul soci a l-creștin, Uniunea democrat-republicană. Partidul comunist, creat în 1931, luptă pentru interesele oa- menilor muncii, pentru crearea unui front național-democratic, pentru in- dependența țării, pentru socialism. Chiar de la înființarea lui a activat aproape tot timpul în ilegalitate. VENIT NAȚIONAL — valoarea nou creată prin munca productivă a popu- lației unei țări într-o anumită pe- rioadă (de pildă în cursul unui an); reprezintă diferența dintre valoarea exprimată în bani a produsului social creat în această perioadă, pe de o parte, și valoarea materiilor prime, a combustibilului și a materialelor au- xiliare consumate pentru producerea sa, la care se adaugă valoarea uzurii mașinilor și a clădirilor destinate pro- ducției, pe de altă parte. în forma sa naturală, venitul național reprezintă întreaga masă de obiecte de consum individual produsă plus partea din mijloacele de producție produse des- tinată lărgirii producției. Natura ve- nitului național și-distribuirea lui este determinată de orînduirea socială. în țările capitaliste, venitul națio- nal este creat prin exploatarea oame- nilor muncii în întreprinderile capita- liste și revine proprietarilor capitalu- lui și marilor proprietari funciari care își însușesc cea mai mare parte din venitul național sub formă de veni- turi neprovenite din muncă. înainte de cel de-al doilea război mondial, clasele exploatatoare își însușeau în S.U.A. 55,6% din venitul național, iar în Anglia 59,2%. După război, partea din venitul național acaparată de exploatatori a crescut și mai mult. Față de posibilitățile și necesitățile societății, partea destinată lărgirii pro- ducției este mică (nu mai mult de 10%). Acest lucru își găsește explica- ția în faptul că o parte însemnată a venitului național este folosită pen- tru cheltuieli neproductive (consumul parazitar al capitaliștilor, întreținerea aparatului comercial și bancar, chel- tuieli de reclamă, speculații de bursă, întreținerea aparatului de stat, cursa înarmărilor). în socialism, venitul național, creat prin muncă liberă de exploatare, apar- ține în întregime oamenilor muncii. Socialismul exclude veniturile neba- zate pe muncă. în societatea socia- 718 Veteran lista, venitul național se împarte în .fond de consum (circa trei pătrimi din venitul național), folosit pentru sa- tisfacerea nevoilor materiale și cultu- rale ale oamenilor muncii, și fond de acumulare, folosit pentru lărgirea pro- ducției socialiste și pentru alte nevoi generale ale statului, adică tot în in- teresul poporului. Ca o consecință a necontenitei dez- voltări a tuturor ramurilor produc- ției socialiste (și în primul rînd a in- dustriei grele), în societatea socialistă are loc o creștere rapidă și continuă a venitului național. Dacă socotim venitul național al U.R.S.S. din 1929 drept 100, el reprezenta în 1938—363, pe cînd în S.U.A. (1929 = 100) veni- tul național reprezenta în 1938—80. în urma refacerii și rapidei dezvoltări a economiei naționale ' în perioada postbelică, venitul național al U.R.S.S. a crescut neîntrerupt din an în an, astfel încât în 1956 a depășit de peste 3 ori nivelul anului 1940, iar pe cel al Rusiei țariste - de peste 19 ori. Ve- nitul național sporește permanent și în celelalte state socialiste. Creșterea rapidă a venitului națio- nal în socialism se realizează prin ridi- carea productiv ii Iții muncii (cea mai marc parte a creșterii) și prin sporirea numlrnlui lucrătorilor din producție. Astfel, în perioada postbelică, 80% din creșterea venitului național s-a datorat în U.R.S.S. creșterii produc- tivității muncii, iar restul de 20% sporirii numărului muncitorilor. Creș- terea venitului național permite sta- tului socialist să ridice salariile mun- citorilor și funcționarilor, să spo- rească sistematic avantajele de care se bucură oamenii muncii, să extindă construcția de locuințe și serviciile comunale, să îmbunătățească deser- virea medicală a populației etc. VETERAN — ostaș cu vechime în armată; persoană care în trecut a participat la unul sau mai multe războaie; persoană care a militat mult timp într-un domeniu oarecare. VETO — 1) dreptul pe care-1 are șeful statului (rege sau președinte) în unele țări burgheze de a anula, o lege votată de parlament sau de a opri intrarea ei în vigoare; 2) „drept de veto“ — denumire care se dă ade- sea p r i n c i p i ului u n a n i- m i t ă ț i i stabilit prin art. 27 al Cartei Organizației Națiunilor Unite, în virtutea căruia Consiliul de Securi- tate poate adopta o hotărîrc în orice problemă esențială, numai dacă în favoarea ei au votat șapte state, prin- tre care cei cinci membri permanenți ai Consiliului (U.R.S.S., China, S.U.A., Marea Britanie, Franța); în cazul cînd unul din cei cinci membri per- manenți votează contra- unei propu- neri, această propunere nu poate fi adoptată. VIETNAM — stat în Asia de sud- est, în peninsula Indochina. Se măr- ginește cu Republica Populară Chi- neză, Laos și Cambogea. Suprafața: 328.000 km²; populația: 24.200.000 de locuitori (1956), dintre care peste 19.000.000 — vietnamezi. Capitala este Hanoi; orașe mai importante — Saigon și Haifon. Cea mai mare parte a populației locuiește în văile fertile ale fluviilor — Mekong la sud și Flu- viul Roșu la nord. Partea centrală a țării este muntoasă și are o populație⁻ mai rară. Vietnamul, cotropit de imperialiș- tii francezi în al 8-lea deceniu al seco- lului al XlX-lea, a fost împărțit în trei părți: Tonchin, Annam și Cochin- china, care, împreună cu Laos și Cambogea, au format Indochina fran- ceză. Colonizatorii au exploatat bo- gățiile naturale ale țării, au exportat orez, cauciuc, cărbune, împiedicînd dezvoltarea industriei locale și asu- prind principala masă a locuitorilor— țăranii lipsiți de pămînt sau cu pămînt puțin. Poporul In do chinei a dus o luptă^ activă împotriva asupririi stră- ine. în 1930 s-a format Partidul Co- munist din Indochina, care s-a situat în fruntea luptei pentru libertatea și independența națională a țării. în timpul celui de-al doilea război mondial, teritoriul Indochinei a fost ocupat de trupele japoneze. Poporul Vietnam 719 vietnamez a luptat cu eroism împo- triva cotropitorilor și a eliberat cîteva regiuni din nordul țării. După înfrîn- gerea Japoniei imperialiste, în am- bianța intensificării generale a luptei de eliberare națională, poporul viet- namez a scuturat jugul colonial și la 2 septembrie 1945 a proclamat repu- blica democrată independentă. în ianuarie 1946 au avut loc ale- geri generale pentru Adunarea Națio- nală. Majoritatea covîrșitoare a votu- rilor a obținut-o Liga luptei pentru independența Vietnamului (Vietmin), creată în 1941 din inițiativa și cu par- ticiparea partidului comunist, căruia i-a revenit rolul de conducere în ca- drul ei. Această ligă a unit laolaltă în lupta împotriva ocupanților japonezi și a imperialiștilor francezi, cele mai largi pături ale populației — clasa muncitoare, țărănimea, sărăcimea ora- șelor, meseriașii, intelectualitatea, mica, burghezie, precum și burghezia națională. S-a format un guvern de- mocratic. Cu toate că prin acordul din 6 mar- tie 1946 Franța a recunoscut oficial Republica Democrată Vietnam, impe- rialiștii francezi au dezlănțuit, cu sprijinul S.U.A. și al Angliei, un răz- boi de agresiune împotriva poporului vietnamez iubitor de pace. La sfîrși- tul anului 1946 trupele franceze au invadat Vietnamul de nord și au ocu- pat capitala republicii — Hanoi. în mai 1946 în Vietnamul de sud s-a format un guvern-marionetă. în martie 1949 guvernul francez a înche- iat cu fostul împărat Bao-Dai un acord pentru crearea pe teritoriul ocu- pat de trupele franceze a unui stat și pentru includerea acestuia în Uniu- nea Franceză. Guvernul S.U.A. a aprovizionat cu arme trupele franceze. La chemarea guvernului popular, întregul popor vietnamez s-a ridicat la luptă, a pornit războiul pentru independență, în cursul căruia 90% din teritoriul Vietnamului a fost cură- țat de intervenționiști. Războiul a în- cetat în urma hotărîrilor Conferinței de la Geneva din 1954. Acordul privi- tor la încetarea operațiilor militare în Vietnam, încheiat la 21 iulie 1954 la Geneva, prevede ca pînă la reali- zarea, unei reglementări poiiiice în țară să se stabilească o linie provizo- rie de demarcație care să treacă, la sud dc paralela 17: la rmrdn! liniei do demarcație se află ferit Io Armatei populare a Vietnamului, la sud — forțele Uniunii Franceze. Țările parti- cipante la Conferința de la Geneva s-au obligat să respecte suveranitatea, independența și integritatea terito- rială a Vietnamului și să se abțină de la orice imixtiune în treburile in- terne ale țării. S-a interzis să se in- troducă în Vietnam trupe străine, personal militar străin, să, se importe arme și muniții; s-a interzis de ase- menea crearea de baze militare pe teritoriul Vietnamului. S-a prevăzut ca statele din Indochina să nu par- ticipe la nici un fol de alianțe agre- sive (prin violarea^ acordurilor de la Geneva organizatorii pactului S.E.A.T.O. au extins sfera lui de ac- țiune asupra Vietnamului de sud). Baza economiei Vietnamului o con- stituie producția agricolă. în Viet- namul colonial colonialiștii francezi, moșierii vietnamezi și clerul, care re- prezentau numai 5% din populația țării, stăpîneau aproximativ 70% din pămîntul cultivabil. în același timp peste 40% din țăranii vietnamezi erau cu totul lipsiți de pămînt, iar 45% — stăpîneau loturi de maximum 5 ha. Țăranii fără pămînt și cei cu pămînt puțin erau nevoiți să arendeze pămînt de la moșieri în condiții înrobitoare. Agenda ajungea pînă la 50 — 80% din recoltă. Rezolvarea problemei agrare a con- stituit una din principalele sarcini ale revoluției democrat-populare. în 1949 s-a trecut la înfăptuirea prefacerilor agrare în R. D. Vietnam. S-a redus cu 25% arenda, s-a îngrădit cămătă- ria. în decembrie 1953 s-a adoptat legea reformei agrare, conform căreia statul confiscă, rechiziționează sau răscumpără prin constrîngere pămîn- tul de la moșieri și-l împarte gratuit 720 Vi^U.en lă revoluționară Ia țărani. Toate categoriile popula- ției, inclusiv moșierii, cu excepția ce- lor condamnați pentru infracțiuni grave împotriva statului popular, au primit pămînt în proporție de maxi- mum un lot țărănesc. în 1956 re- forma agrară a fost în linii generale terminată. A luat un mare avînt miș- carea pentru crearea grupurilor țără- nești de intr-ajutorare, care uneau laolaltă la începutul anului 1957 60% din totalul familiilor țărănești. în 1956 existau în țară 18 gospodării de stat. Recolta globală de orez, princi- palul produs alimentar al populației, a atins în 1956 4.200.000 de tone. Concomitent cu înfăptuirea refor- mei agrare, oamenii muncii din Re- publica Democrată Vietnam au obți- nut succese importante în dezvolta- rea industriei naționale. în 1956 între- prinderile marii industrii care aparțin sectorului de stat au produs aproxi- mativ 98% din totalul producției in- dustriale. S-a creat o industrie de apă- rare, a sporit producția de cărbune, de metale neferoase, de fosforiți. în- treprinderile industriale au început să fabrice hîrtie, materiale chimice și produse farmaceutice. Republica a obținut succese importante în dome- niul construcției culturale. Aproxima- tiv 1.000.000 de copii învață în școli elementare și medii. Unele minorități naționale și-au creat o scriere proprie. Republica Democrată Vietnam este un stat socialist, întreaga putere în țară aparține poporului. Toți cetățe- nii, fără deosebire de rasă, naționali- tate, clasă, religie, avere, se bucură de drepturi politice. Organul suprem al puterii este Adunarea Națională, for- mată dintr-o singură Cameră, aleasă pe termen de 3 ani. Organul executiv suprem este guvernul, format din președintele republicii, un vicepreșe- dinte și un cabinet, în frunte cu pri- mul-ministru. Președintele republicii este, începînd din 1946, Ho Și Min, iar prim-ministru, din 1955, Fam Van Dong. Forța conducătoare și îndrumătoare în Republica Democrată Vietnam este Partidul celor ce muncesc din Vietnam (Lao Dong). Președintele partidului este Ho Și Min. Organul Central este ziarul „Nian Zan" („Poporul"). Par- tidul celor ce muncesc conduce Fron- tul patriotic din Vietnam, care întru- nește toate partidele politice și orga- nizațiile obștești din țară. în Vietnamul de sud puterea a fost acaparată de prepușii imperialiștilor. Economia Vietnamului de sud, care cade tot mai mult sub controlul S.U.A., stagnează, se află în declin. Autoritățile din Vietnamul de sud lipsesc populația de drepturile ei ele- mentare, prigonesc persoanele cu ve- deri democratice, care iau atitudine pentru unificarea pașnică și rapidă a țării potrivit intereselor naționale ale poporului vietnamez. VIGILENȚĂ REVOLUȚIONARĂ — calitate politică care constă în a veghea în mod revoluționar, a recu- noaște cu pricepere pe dușmanul de clasă, oricum s-ar ascunde el și de a-1 face inofensiv. Statutul P.C.U.S. obligă pe comu- niști „să păstreze secretul de partid și de stat, să dea dovadă de vigilență politică, ținînd minte că vigilența co- muniștilor este necesară în orice sec- tor de muncă și în orice situație. Di- vulgarea secretului de partid și de stat constituie o crimă față de partid și este incompatibilă cu rămînerea în rînduriie lui". Vigilența revoluționară, păstrarea secretului de stat constituie nu numai o datorie patriotică, dar și o obligație cetățenească directă a oa- menilor sovietici. Congresul al XX-lea al P.C.U.S. a arătat că toate forțele care luptă împo- triva războiului trebuie să fie vigi- lente și mobilizate, să acționeze în front unic și să nu slăbească lupta pentru menținerea și consolidarea păcii. VITALISM — curent idealist în biologie, care explică procesele de viață prin prezența în organism a unei „forțe vitale" speciale, incognoscibile și imateriale. în opoziție cu vitalismul, filozofia marxistă, potrivit datelor Voroșilov 721 științelor biologice, explica viața ca un mod de existență a corpurilor albu- minoide, constînd într-o permanentă autoregenerare a organismului viu printr-un schimb de substanțe cu me- diul înconjurător. O critică nimicitoare a vitalismului a făcut F. Engels. Succesele chimiei organice, care a sintetizat multe și diverse substanțe organice — grăsimi, hidrocarburi, unele forme simple de albumină etc.— au dat vitalismului o lovitură zdrobi- toare. Datele biologiei moderne in- firmă complet vitalismul. Cu toate acestea, în epoca imperialismului, bio- logia burgheză caută să reînvie vita- lismul sub forma neovitalismului, ho- lismului etc. Savanții sovietici și re- prezentanții progresiști ai științei din străinătate duc o luptă intransigentă î m p otriva vitalis mului. VITEZA DE ROTATIE A MIJLOA- CELOR CIRCULANTE - vezi Mij- loace circulante. VIZĂ — mențiune făcută de o auto- ritate pe un act pentru a-i da valabi- litate, pentru a confirma primirea hîrtiei respective etc.; mențiune spe- cială prin care un guvern dă autori- zația de intrare, ieșire, rămînere sau trecere prin teritoriul statului respec- tiv. Membrilor reprezentanțelor diplo- matice, delegaților la conferințele in- ternaționale etc. li se dau vize diplomatice speciale, care in- dică că aceste persoane trebuie să se bucure de un respect și de o atenție deosebită din partea autorităților de frontieră și a altor autorități ale sta- tului în care ele sosesc. „VOCEA AMERICIU⁴ - radioemi- siunile Departamentului de stat (Mi- nisterul Afacerilor Externe) al S.U.A., care se transmit (începînd din 1942) în diferite limbi și sînt controlate de imperialiștii americani. „Vocea Ame- ricii“ difuzează știri calomnioase îm- potriva U.R.S.S. și a celorlalte state socialiste, face propagandă în favoa- rea războiului. VOLUNTARISM — unul din curen- tele reacționare idealist-subiectiviste în filozofie care atribuie voinței per- 46 sonalității un rol hotărîtor în dezvol- tarea socială. Propovăduitorii volun- tarismului sînt filozofii germani Scho- penhauer, Nietzsche, lîartmann. în- tr-o măsură mai mare sau mai mică voluntarismul este propriu tuturor școlilor idealismului subiectiv, întru- cît idealismul-subiectiv neagă legile obiective ale naturii și societății și pune la baza tuturor evenimentelor activitatea psihică a oamenilor, voința lor. Atribuind individului rolul hotărî- tor în dezvoltarea socială, voluntariș- tii neagă rolul maselor populare ca principali creatori ai istoriei. Volunta- rismul este baza filozofică a aventuris- mului politic. Temîndu-se de inevita- bilitatea istorică a revoluției prole- tare, burghezia recurge la teorii despre atotputernicia personalității, liberta- tea voinței etc. Voluntarismul este propagat pe scară largă de filozofia burgheză contemporană, care se stră- duiește să justifice politica cotropi- toare și aventurieră a imperialiștilor. Marxism-leninismul respinge volun- tarismul ca o născocire reacționară idealistă. Nu voința personalității, oricine ar fi ea, este aceea care deter- mină mersul istoriei, ci legile obiective de dezvoltare a societății. O adevă- rată libertate a voinței există numai atunci cînd oamenii se bizuie pe cu- noașterea legilor obiective de dezvol- tare și acționează nu împotriva aces- tor legi, ci în concordanță cu ele. VOROȘILOV Kliment Efremovici (n. 1881) — președintele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., mem- bru al Prezidiului C.C. al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Voroșilov s-a născut în satul Verh- nee, gubernia Ekaterinoslav, dintr-o familie de muncitori. A început să muncească foarte de timpuriu. în 1896 Voroșilov a intrat la‘Uzina me- talurgică din Alcevsk (azi. Voroși- lovsk). în 1899 a fost concediat și arestat pentru că organizase o grevă, în 1903, lucrînd la uzina de locomo- tive din Lugansk, a intrat în organi- zația P.M.S.D.R. din Lugansk și a aderat la bolșevici. în timpul primei 722 Vot consultativ revoluții ruse a condus lupta revolu- ționară a muncitorilor din Lugansk. în 1906 Voroșilov a fost ales de către organizația P.M.S.D.R. din Lugansk delegat la Congresul al IV-lea (de unificare) al partidului. începîud de la Congresul al IV-lea el a fost delegat la toate congresele partidului. Pentru activitatea sa revoluționară a fost de cîteva ori arestat și deportat de gu- vernul țarist, dar în repetate rînduri el a evadat din deportare, continuîn- du-și activitatea revoluționară în ile- galitate. în 1914 Voroșilov își ducea activitatea de partid la Uzina de ar- mament din Țarițîn. în primăvara anului 1915 s-a mutat la Retrograd, unde a intrat la uzina „Surgailo". în timpul revoluției din februarie 1917 Voroșilov, datorită legăturilor sale cu masele de soldați, a atras regimentul Izmailovski de partea revoluției. în zilele Revoluției din Octombrie Voroșilov este împuternicitul C.C. al partidului comunist pentru organiza- rea insurecției în Donbass. în 1917 este președintele Sovietului de depu- tați ai muncitorilor din Lugansk. în 1918, în fruntea unui detașament de partizani organizat de el din munci- tori din Donbass, Voroșilov a luptat împotriva ocupanților germani în Ucraina. Comandînd Armata a X-a, el a luat parte direct la apărarea Țarițînului (1918). La sfîrșitul anului 1918, după eliberarea Ucrainei de sub jugul ocupanților germani, Voroșilov a fost numit comisar al poporului pen- tru afacerile interne al Republicii Ucrainene. în mai 1919, sub comanda lui, trupele din districtele militare Harkov, Odesa și Kiev au lichidat rebeliunea atamanului Grigoriev. în iunie 1919 Voroșilov a fost numit comandant al Armatei a XlV-ea și a condus apărarea Ucrainei împotriva armatelor lui Denikin și Petliura. Din noiembrie 1919 este membru al' Con- siliului militar revoluționar al Arma- tei I de cavalerie. Voroșilov a luat parte la zdrobirea lui Denikin (1919 — 1920), la eliberarea Ucrainei de cotro- pitorii polonezi și la zdrobirea lui Vranghel (1920). La Congresul .al X-lea al partidului (1921) Voroșilov a fost ales membru al C.C. al P.C. (b) din Rusia, din 1926 este membru în Biroul Politic al C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. în 1921-1924 Voroșilov a fost comandant al dis- trictului militar Caucazul de Nord, în 1924 — 1925 — comandant al distric- tului militar Moscova. în 1924 a fost numit membru în Consiliul militar- revoluționar al U.R.S.S., iar în 1925 — comisar al poporului pentru ar- mată și flotă și președinte al Consiliu- lui militar revoluționar al U.R.S.S. în 1934 — 1940 este comisar al poporului pentru apărare al U.R.S.S. în 1935 lui Voroșilov i se conferă titlul de mareșal al Uniunii Sovietice. în 1940 el a fost numit locțiitor al președinte- lui Consiliului Comisarilor Poporului al U.R.S.S. și președinte al Comitetu- lui Apărării de pe lîngă C.C.P. al U.R.S.S. în anii Marelui Război pentru Apă- rarea Patriei, Voroșilov a ocupat pos- turi de conducere în Armata Sovie- tică și a fost membru al Comitetului de Stat al Apărării. în martie 1946 el a fost numit locțiitor al președintelui Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. După Congresul al XlX-lea al parti- dului a fost ales membru al Prezidiu- lui C.C. al P.C.U.S. Din martie 1953 este președinte al Prezidiului Sovie- tului Suprem al U.R.S.S. în 1956 i s-a conferit titlul de Erou al Uniunii Sovietice. VOT CONSULTATIV - posibilita- tea care se acordă unui participant la o ședință, la un congres sau la o con- ferință de a se pronunța asupra pro- blemelor discutate, fără dreptul de a lua parte la rezolvarea lor prin vot. VOT DE ÎNCREDERE sau ne- încredere în țările burgheze — hotărîrea prin care parlamentul apro- bă sau dezaprobă politica guvernului sau a unor membri ai guvernului (mi- niștri). în cazul unui vot de neîncre- dere dat guvernului, acesta de obicei demisionează. „Vpered" 723 VOT DELIBERATIV - dreptul pe care îl are un participant la o ședință, la o adunare, la un congres nu numai de a-și spune părerea cu prilejul dis- cutării problemelor, ci și de a parti- cipa direct la rezolvarea lor prin vo- tare. VOT UNIVERSAL - Vezi Drept electoral. „VPERED“ — cotidian ilegal bol- șevic, care a apărut la Geneva din 4 ianuarie pînă la 18 mai 190o (st. n.). Au apărut în total 18 numere: ini- țiatorul, organizatorul și îndrumăto- rul ziarului a fost V. I. Lenin. Din redacție au făcut parte V.L Lenin, V.V. Vorovski, M. S. Olminski și A. V. Lunacearski. Linia politică a ziarului „Vpered“, orientată spre ruptura completă cu menșevicii, a unit strîns comitetele de partid pe baza principiilor leni- niste și a asigurat convocarea Congre- sului al III-lea al P.M.S.D.R. La baza hotărîrilor Congresului al III-lea au fost puse principiile tactice formulate de Lenin în paginile zia- rului „Vpered". Congresul a aprobat activitatea ziarului „Vpered“ și a în- ființat Organul Central al partidului — ziarul „Proletarii'', care a fost suc- cesorul direct al ziarului „Vpered“. 46* w WALL STREET — stradă în New York pe care sînt situate cele mai mari bănci, firme comerciale și indus- triale americane. în sens figurat, prin Wall Street se înțelege imperialismul american, oligarhia financiară, care hotărăște politica externă si internă a S.U.A. WEH11MACKT (în limba .germană — forță armată) — denumirea ofi- cială a armatei germane fasciste, dată în perioada dictaturii hitleriste în locul denumirii anterioare a armatei germane „ReichswehrA Armată creată după cel de-al doilea război mondial de cercurile militariste ale R.F.G. poartă denumirea de „Bundeswehr“. WHIGI — partid politic burghez din Anglia; s-a constituit în deceniul al VUI-lea al secolului al XVII-lea; a fost mult timp la putere și a dus o politică colonialistă războinică. Con- ducerea partidului a aparținut blo- cului format din burghezia comer- cială și industrială și aristocrația fun- ciară legată de ea. Whigii căutau să deschidă mai mult piețele străine industriei engleze și de aceea erau liber-schimbiști, adică adepți ai „co- merțului liber“ (abrogarea taxelor va- male mari asupra mărfurilor); în po- litică au luptat multă vreme pentru o reforma, electorală care să introducă în parlament pe reprezentanții bur- gheziei (reforma s-a efectuat în 1832). La jumătatea secolului al XlX-lea, partidul whigilor a fuzionat cu alte grupări burgheze și a luat denumirea de partid liberal. ZAPOTOCKY Antonin (1884-1957) — eminent militant al mișcării mun- citorești cehoslovace și internaționale. S-a născut în familia unui croitor. Din 1902 a fost membru al Partidului social-democrat ceh. A devenit mem- bru al Partidului Comunist din Ceho- slovacia (P.C.C.) din momentul înfiin- țării lui (1921). Intre 1922 și 1929 a fost secretar al C.C. al P.C.C., iar din 1929 pînă în 1939 — secretar general al sindicatelor revoluționare din Ceho- slovacia. A fost delegat la o serie de congrese ale Internaționalei Comu- niste. în 1939, după ocuparea Ceho- slovaciei de către Germania hitleristă, a fost arestat și pînă în 1945 a fost deținut în închisori și lagăre de con- centrare. După eliberarea Cehoslovaciei de către Armata Sovietică în 1945, Za- potocky a fost președinte al Consi- liului Central al Sindicatelor din Ce- hoslovacia. în același an a Fost ales membru în Comitetul executiv al Fe- derației Sindicale Mondiale. în fe- bruarie 1948 Zapotocky a luat parte activă la zdrobirea complotului bur- gheziei reacționare. Din februarie 1948 a fost locțiitor al primului-ministru, iar din iunie 1948 — prim-ministru. în martie 1953, după moartea lui Gottwald, Zapotocky a fost ales pre- ședinte al Republicii Cehoslovace. ZASEADKO Aleksandr Fedorovici (n. 1910) — vicepreședinte al Consi- liului de Miniștri al U.R.S.S. S-a născut în orașul Gorlovka din- tr-o familie de muncitori. A început să muncească de la 14 ani ca ucenic lăcătuș. Este membru al P.C.U.S. în- cepînd din 1931. în 1935 termină Institutul de mine din Donbass în orașul Stalino. în 1935 — 1939 a lu- crat în Donbass ca mecanic-șef, ca inginer-șef și ca director de mină. în 1939 — 1941 a fost director-adjunct al direcției generale a cărbunelui, mem- bru în colegiul Comisariatului poporu- lui pentru cărbune, director al com- binatului „Stalinugol“. în 1943 — 1946 — locțiitor al Comisarului poporului pentru industria carboniferă. în 1946 — 1947 — locțiitor al ministrului pen- tru construcția de întreprinderi ale industriei combustibilului, în 1947 — 1949 — ministru al industriei carbo- nifere din regiunile de vest, în 1949 — 1955 — mi nistru al industriei carboni- fere din U.R.S.S. în 1957 a fost nu- mit membru în Comitetul de Stat al Planificării al U.R.S.S. cu atribuții de ministru al U.R.S.S., iar în 1958 locțiitor al președintelui Comitetului de Stat al Planificării al U.R.S.S. cu atribuții de ministru al U.R.S.S. în- cepînd din martie 1958 — vicepreșe- dinte al Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. La Congresul al XlX-lea al P.C.U.S. a fost ales membru în C.C. al P.C.U.S. Zaseadko este deputat în Sovietul Suprem al U.R.S.S. și poartă titlul de Erou al Muncii Socialiste. „ZEMLEA I V0LEA“ - vezi Na- rodnicism. „ZEM I POPULL1T“ („Glasul po- poruluF) — ziar cotidian, Organ al C.C. al Partidului Muncii din Albania. A început să apară în ilegalitate la Tirana in august 1942. Ziua de 25 august, ziua apariției primului număr 726 Zetkin din „Zeri i popullit“, este Ziua pre- sei în Republica Populară Albania. . ZETKIN Clara (1857-1933) - mi- litantă de seamă a mișcării munci- torești germane și internaționale. S-a născut în Saxonia în familia unui învățător de țară. Din 1878 a luat parte la mișcarea muncitorească din Germania. După promulgarea în Germania a legii împotriva socialiști- lor, a emigrat în străinătate. Fiind în Elveția, a luat parte la editarea și la difuzarea ziarului ilegal „Sozial-De- mokrat“. Plecînd la Paris, Clara Zet- kin a participat activ la pregătirea și la desfășurarea Congresului de con- stituire a Internaționalei a Il-a (1889). întoarsă în patrie în 1890, ea s-a si- tuat în fruntea mișcării proletare a femeilor din Germania; din 1892, timp de mai bine de 25 de ani, a re- dactat ziarul social-democrat german pentru femei „Gleichheit", care lua atitudine împotriva revizionismului, în apărarea marxismului revoluțio- nar; în același timp a desfășurat o muncă intensă în organizațiile socia- liste internaționale de femei. în 1907 a inițiat convocarea primei Conferințe internaționale a femeilor. La Confe- rința internațională de la Copenhaga (1910) a fost adoptată, la propunerea ei, hotărîrea de a se sărbători în fie- care an, la 8 martie, Ziua internațio- nală a femeii. împreună cu Roșa Lu- xemburg și Rari Liebknecht, Clara Zetkin a condus aripa stingă a social- democrației germane, luptînd împo- triva conducerii ei oportuniste. Cu participarea ci activă a fost creat gru- pul „Internaționala'⁴, care ulterior a fost transformat în liga „Spartacus“. îi» 1915, pentru intensa ei activitate antirăzboinică, Clara Zetkin a fost întemnițată. După crearea partidului comunist (decembrie 1918), Clara Zetkin a ră- mas cîtva timp, la indicația C.C., în partidul social-democrat independent, pentru ca prin muncă de lămurire să înlesnească maselor muncitoare tre- cerea de partea comuniștilor. în 1919 ea a trecut în Partidul Comunist din Germania și a fost aleasă în C.C., al cărui membru a rămas fără întreru- pere pînă la sfîrșitul vieții sale. De la Congresul al III-lea al Internațio- nalei Comuniste (1921) a fost membru al Prezidiului Comitetului Executiv al Internaționalei Comuniste. A con- dus Secretariatul internațional pen- tru femei al Internaționalei Comu- niste. Din 1924 a fost președintă per- manentă a Comitetului Executiv al Organizației Internaționale a Ajuto- rului Roșu (M.O.P.R.). Clara Zetkin a fost aleasă în repetate rînduri de- putat în Reichstagul german. în august 1932, grav bolnavă, Clara Zet- kin a sosit la Berlin și, folosind drep- tul ei de decan de vîrstă, a rostit cu- vîntul de deschidere în Reichstagul german. Această cuvîntare a fost un act de acuzare împotriva fascismului, un apel călduros la crearea unui front antifascist unic. Clara Zetkin a murit la 20 iunie 1933 la Moscova și. a fost înmormîn- tată în Piața Roșie. Prin hotărîrea Consiliului de Miniștri al Republicii Democrate Germane din 18 februarie 1954, a fost instituită o medalie pur- tînd numele Clara Zetkin. ZI DE MUNCĂ — numărul de ore pe zi pe care muncitorul le lucrează într-o întreprindere. în întreprinderea capitalistă, ziua de muncă este egală cu timpul de muncă necesar, în care muncitorul reproduce valoarea forței sale de muncă, și cu timpul de supramuncă, în care muncitorul produce plusvaloa- rea, însușită gratuit de capitaliști. Sporind la maximum intensitatea muncii, capitaliștii storc din munci- tor în cursul unei zile de muncă cu mult mai multă plusvaloare. Prelun- girea zilei de muncă se lovește de limitele posibilităților fizice ale mun- citorilor și de împotrivirea muncito- rilor organizați. încă Internaționala I, sub conducerea lui Karl Marx, a formulat revendicarea zilei de muncă de 8 ore, care a devenit o revendicare de luptă a clasei muncitoare din toate țările. în țările coloniale și dependente, Zi-muncă 727 ziua de muncă nu este de fapt nor- mată, ajungînd la 14 — 16 ore pe zi. In același timp, datorită folosirii in- complete cronice a capacității între- prinderilor, în perioada crizei gene- rale a capitalismului în multe între- prinderi capitaliste se lucrează o zi de muncă incompletă, reducîndu-se astfel salariul și zeci de milioane de munci- tori fiind condamnați la șomaj par- țial. în U.R.S.S., după instaurarea Pu- terii sovietice, a fost emis un decret cu privire la ziua de muncă de 8 ore. Directivele Congresului al XX-lea al P.C.U.S. cu privire la cel de-al 6-lea plan cincinal de dezvoltare a U.R.S.S. prevăd trecerea la ziua de muncă de 7 ore. Printr-un decret al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., în 1956 durata zilei de muncă a fost re- dusă cu 2 ore sîmbăta și în ajunul zilelor de sărbătoare. ZIDITORII DE DUMNEZEU si CĂUTĂTORII DE DUMNEZEU - curente reacționare filozofice-religioa- se, care au apărut în Rusia după în- frîngerea revoluției din 1905 — 1907 și care au reflectat tendința burgheziei de a reînvia sentimentele religioase ale poporului și de a dezrădăcina sta- rea de spirit revoluționară. Speriați de revoluție, reprezentanții burgheziei din rîndurile scriitorilor decadenți (Merejkovski etc.) prin predica mistică a „căutării de dumnezeu" au încercat să întunece conștiința maselor și să le abată de la lupta politică. Căutarea de dumnezeu a fost o propagandă fă- țișă a osbcurantismului religios, legată de decadentism și simbolism. Elementele șovăielnice mic-bur- ghezc din rîndurile social-democra- ției (Bogdanov, Bazarov etc.) au vrut să îmbine socialismul cu credința în dumnezeu, să creeze o religie nouă, „socialistă". Propovăduirea zidirii de dumnezeu a avut un caracter social- politic reacționar, a adus grave pre- judicii educației revoluționare a ma- selor. Conferința din iunie 1909 a redac- ției lărgite a ziarului bolșevic „Prole- tarii" a înfierat zidirea de dumnezeu ca un curent care neagă bazele mar- xismului. în lucrarea sa „Materialism și empiriocriticism", V. I. Lenin a dat o lovitură zdrobitoare zidirii de dum- nezeu și căutării de dumnezeu. Avîn- tul mișcării revoluționare dinaintea primului război mondial a dus la fa- limentul definitiv al acestor curente. ZIDUL CHINEZESC - a fost con- struit în China de nord — de la pro- vincia Gansu pînă la Marea Galbenă — pentru a apăra țara de invaziile nomazilor. Construirea zidului a du- rat secole întregi, lucrările luînd o deo- sebită amploare în secolul al III-lea î.e.n. Zidul are, împreună cu toate ramificațiile sale, o lungime de circa 4.000 km, o înălțime de 5 pînă la 10 m și o lățime de 7 m. în prezent, zidul este distrus pe o mare întin- dere. Expresia „a se înconjura de un zid chinezesc", „a ridica un zid chi- nezesc" înseamnă a ridica o barieră, a se izola ermetic de ceva. ZI-MUNCĂ — măsura cheltuirii de muncă și a consumului în colhoz. Prin numărul de zile-muncă lucrate se stabilește participarea colhoznicu- lui la producția colhoznică și partea ce se cuvine fiecăruia din veniturile în bani și în natură ale colhozului repartizate între membrii artelului. Normele de producție pentru fie- care muncă (ținîndu-se seama de sta- rea vitelor de muncă, a mașinilor și de calitatea solului) și tarifarea lor în zile-muncă în funcție de calificarea care se cere lucrătorului, de comple- xitatea, de greutatea și de importanța muncii respective pentru artei sînt stabilite de conducerea fiecărui colhoz și sînt aprobate de adunarea generală a colhoznicilor. Repartizarea veniturilor între mem- brii artelului se face după numărul de zile-muncă lucrate de fiecare col- hoznic. Plata suplimentară a muncii colhoznicilor pentru sporirea produc- ției Ia hectar a culturilor agricole și a productivității creșterii animalelor asigură venituri mai mari colhoznici- lor care depășesc planurile stabilite. 728 Ziua internațională a. copilului Ziua-muncă este o puternică pîrghie în statornicirea unei discipline ferme în colhoz, în întărirea economică-orga- nizatorică a colhozurilor. ZIUA INTERNAȚIONALĂ A CO- PILULUI — se sărbătorește la 1 iunie al fiecărui an. A fost instituită în 1949, potrivit hotărîrii sesiunii de la Moscova a Federației Democratice Internaționale a Femeilor (F.D.I.F.), ca zi de luptă pentru pace, împotriva exploatării muncii copiilor, pentru ocrotirea sănătății copiilor, pentru în- vățămînt și educare democratică. La hotărîrea F.D.I.F. s-au raliat Federația Sindicală Mondială, Fede- rația Mondială a Tineretului Demo- crat, precum și Conferința interna- țională pentru apărarea copiilor, care s-a tinut în 1952 la Viena. ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FE- MEII — a fost instituită în 1910, la Conferința femeilor socialiste de la Copenhaga (Danemarca), la propu- nerea Clarei Zetkin; se sărbătorește la 8 martie al fiecărui an. Pentru prima oară a fost sărbătorită în 1911 în Germania, Austria, Danemarca și Elveția, iar în 1913 în Franța și Rusia. în U.R.S.S. 8 martie — Ziua inter- națională a femeii — este ziua cînd se sărbătoresc victoriile societății sovie- tice în domeniul emancipării femeilor și succesele femeilor sovietice în con- strucția socialistă. ZIUA INTERNAȚIONALĂ A STU- DENȚILOR — se sărbătorește de către studențimea democrată din în- treaga lume în fiecare an, la 17 noiem- brie, ca zi de luptă pentru pace și învățămînt democratic. A fost insti- tuită în 1946 la Congresul internațio- nal al studenților de la Praga, în amintirea studenților cehi care s-au ridicat în apărarea patriei lor și au fost împușcați de hitleriști la 17 noiembrie 1939. ZIUA INTERNAȚIONALĂ A TI- NERETULUI — este sărbătorită de tineretul democrat al lumii în fiecare an la 10 noiembrie, ca o zi de luptă pentru pace, democrație, indepen- dența națională a popoarelor și pentru un viitor mai bun al tineretului. A fost statornicită la Conferința mon- dială a tineretului care s-a ținut la Londra în 1945, în cinstea creării Federației Mondiale a Tineretului De- mocrat, ZIUA MONDIALĂ A TINERETU- LUI ÎMPOTRIVA COLONIALIS- MULUI ȘI PENTRU COEXISTENTĂ PAȘNICĂ — se sărbătorește anual la 24 aprilie, ziua cînd au fost adop- tate hotărîrile Conferinței de la Ban- dung a țărilor Asiei si Africii. ZONA’DOLARULUI - sistem de relații valutare între S.U.A. și o serie de țări, sistem care se caracterizează prin instituirea unui anumit raport între dolar și valutele țărilor care fac parte din zona dolarului, concentra- rea rezervelor de aur și de valută a țărilor zonei mai ales în tezaurul pu- blic și în băncile S.U.A., prin subor- donarea politicii de comerț exterior a țărilor din zona dolarului față de cercurile guvernante ale S.U.A. în afară de S.U.A., din zona dolarului fac parte Canada, Columbia, Bolivia, Costa-Rica, Republica Dominicană, Cuba, Guatemala, Ecuador, Haiti, Honduras, Nicaragua, Mexic, Fili- pine, Panama, Salvador, Venezuela, Liberia, Puerto-Rico, precum și Alas- ca și celelalte posesiuni ale S.U.A. Zona dolarului, care a luat naș- tere în 1933 ca o contrapondere a zonei lirei sterline, procură o serie de avantaje imperialismului american în lupta acestuia pentru hegemonia va- lutară mondială, pentru piețe externe, pentru izvoare de materie primă ief- tină și sfere convenabile de investire a capitalului. ZONA LIREI STERLINE - bloc financiar al grupului de state depen- dente de Anglia, care stabilesc cursu- rile monedelor lor în conformitate cu schimbarea cursului monedei engleze — lira sterlină. Zona lirei sterline a fost creată în 1931; în prezent din ea fac parte toate țările imperiu- lui britanic (cu excepția Canadei), precum și Irlanda, Islanda, lor- „Zvezda" 729 dania, Birmania. și Libia. în lupta sa pentru piețe împotriva S.U.A., Anglia folosește dependența politică și economică a țărilor din zona lirei sterline și poziția dominantă a lirei sterline în aceste țări. Imperialismul american caută să supună influenței sale țările care fac parte din zona lirei sterline. Drept instrument de luptă pentru hegemo- nia monetară mondială, monopolurile din S.U.A. folosesc zona dolarului, creată ca o contrapondere a zonei lirei sterline. în perioada 1931 — 1952, multe țări au ieșit din zona lirei ster- line, între care Bolivia și Columbia, care s-au alăturat zonei dolarului, pre- cum și Suedia, Danemarca, Iranul, Japonia, Tailanda, Argentina, Brazi- lia, Paraguai, Spania etc. ZONĂ NEUTRĂ — teritoriu aflat între granițele a două state pe care nici unul din ele nu are dreptul de a ține trupe. ZUBATOVISM — încercarea guver- nului țarist de a abate pe muncitori de la lupta revoluționară prin crearea unor false organizații muncitorești le- gale sub tutela jandarmilor și poli- ției. Ohrana țaristă a căutat să folo- sească aceste organizații ale „socialis- mului polițienesc¹¹ sau organizații zu- batoviste (după numele șefului ohra- nci din Moscova, Zubatov, care le-a înființat) pentru a insufla muncitori- lor credința că guvernul țarist ar fi dispus să ajute el însuși pe muncitori în satisfacerea revendicărilor lor eco- nomice. Zubatoviștii au creat organi- zații de ale lor la Moscova, Odesa, Minsk și în alte orașe. După modelul organizațiilor zubatoviste și cu ace- lași scop a fost creată la Petersburg, în 1904, de către popa Gapon o orga- nizație sub denumirea de „Asociația muncitorilor ruși din fabrici și uzine“. Mișcarea revoluționară crescîndă a clasei muncitoare a silit guvernul ța- rist să lichideze aceste organizații. „ZVEZDA“ — ziar bolșevic care a apărut legal la Petersburg între 16 decembrie 1910 și 22 aprilie 1912, la început săptămînal, apoi de 2 —3 ori pe săptămînă. Pînă în toamna anului 1911 a apărut ca organ al fracțiunii so- cial-democrate din Dumă. în această perioadă au colaborat la ziar pleha- noviștii („menșevicii-partiiți“). V.I.Le- nin conducea ziarul din străinătate. Lenin a atras ca colaborator la ziar pe A. M. Gorki, care a publicat în „Zvezda“ cîteva din operele sale. „Zvezda“ susținea programul și tac- tica P.M.S.D.R., demasca intrigile li- chidatorilor. Ziarul a fost tot timpul supus prigoanei de către autoritățile țariste (din 69 numere au fost con- fiscate 30) și a fost suspendat de gu- vernul țarist. O continuare a ziarului „Zvezda“ a fost „Nevskaia Zvezda“ — ziar bolșevic legal, care a apărut la Petersburg de la 26 februarie pînă la 5 octombrie 1912. „Zvezda" a pregătit apariția ziaru- lui cotidian legal bolșevic „PravdaP. ANEXĂ SCURTĂ INFORMAȚIE CU PRIVIRE LA MĂSURI ȘI GREUTĂȚI Sistemul metric, adoptat pentru prima oară în Franța, a căpătat în seco- lul al XlX-lea o largă răspîndire. In 1875 a fost semnată convenția inter- națională pentru asigurarea uniformității și pentru perfecționarea sistemului metric. în prezent acest sistem este obligatoriu în majoritatea țărilor lumii. Fac excepție S.U.A. și țările imperiului britanic, unde principalul sistem de măsuri este cel englez, măsurile de lungime, de suprafață și de greutate fiind aceleași pentru S.U.A. și Anglia, iar măsurile de volum pentru lichide și pen- tru materialele friabile fiind diferite. Mai jos se dau principalele date referitoare la măsurile metrice și la cele care nu au origine metrică. MĂSURI METRICE Măsuri de lungime (lineare) Kilometru (km) Metru (m) Decimetru (dm) Centimetru (cm) Milimetru (mm) Micron (mc) = 1.000 de metri = 10 decimetri = 10 centimetri = 10 milimetri = 1.000 de microni = 10.000 de angstromi = 100.000 de centimetri = 100 de centimetri = 100 de milimetri = 10.000 de microni Măsuri de suprafață Kilometru pătrat (km²) Hectar (ha) Ar (a) Metru pătrat (m²) Decimetru pătrat (dm²) Centimetru pătrat (cm²) = 1.000.000 de metri pătrați = 10.000 de metri pătrați = 100 de metri pătrați = 100 de decimetri pătrați = 100 de centimetri pătrați = 100 de milimetri pătrați = 100 de hectare = 100 de ari = 10.000 de centi- metri pătrați = 10.000 de mili- metri pătrați Anexă 731 Măsuri de volum Metru cub fm³7 Decimetru cub (dm³)¹ Centimetru cub (cm³) Hectolitru (hl) Decalitru (dai) Litru (l)¹ Centilitru (cl) = 1.000 de decimetri cubi = 1.000 de centimetri cubi = 1.000 de milimetri cubi² Măsuri de capacitate = 10 decalitri = 10 litri = 100 de centilitri = 10 mililitri (ml)² Măsuri de greutate Tonă (t) Chintal fq,) Kilogram (kg) Gram (g) Miligram (mg) 10 chintale 100 de kilograme 1.000 de grame 100 de centigrame 1.000 de micrograme = 1:000 de kilograme = 100.000 de grame = 10.000 de decigrame = 1.000 de miligrame (mcg) Carat metric internațional = 0,2 grame = 200 de miligrame. Țări Măsuri englezești Mărimea în unitățile sistemului metric Măsuri de lungime S.U.A. și ANGLIA Milă marină .................. 1,853 km Milă ........................ 1,609 km lard ........................ 91,44 cm Picior ........................ 30,48 cm Țol ........................ 2,54 cm Măsuri de suprafață Milă pătrată.................. 259 ha Acru ........................ 0,4047 ha lard pătrat .................. 0,836 m2 Măsuri de greutate Tonă mare 1.016 kg Tonă mică ................... 907,18 kg llundredweight .............. 45,359 kg Cuarter ...................... 12,7 kg Pfund ................... 453,592 g 1 din³ = 1 litru. 2 mm³ = 1 ml. 732 Anexă Țări Măsuri englezești Mărimea în unitățile sistemului metric Măsuri de volum și capacitate ANGLIA Pentru lichide Galon........................ 4,546 1 Cuart ........................ 1,136 1 Pint ........................ 0,568 1 Pentru cereale Cuarter ...................... 290,9 1 Bushel ...................... 36,37 1 Pentru lichide Barrel (pentru petrol) ........ 159 1 S.U.A. Galon........................ 3,785 1 Cuart ........................ 0,946 1 Pint ........................ 0,473 1 Pentru cereale Barrel........................ 115,63 1 Bushel ...................... 35,238 1 Galon ........................ 4.404 1 Cuart ........................ 1,101 1 Măsuri speciale de volum Tonă registru mare............ 2,83 m3 Tonă-vas (Anglia).............. 1.19 m3 Tonă-vas (S.U.A.) ............ 1,13 m3 Indicator tematic al articolelor principale ale Dicționarului politic I. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice Istoria P.C.U.S. Blocul antipartinic din august — 52. Bund — 60. „Comuniștii de stînga⁴⁴ — 107. Economism — 213. Grupul „Eliberarea muncii⁴⁴ — 266. „Iskra“ — 309. Lichidatorism — 351. „Marxism legal⁴⁴ — 375. Menșevism — 383. „Opoziția muncitorească⁴⁴ — 421. Otzovism — 427. Partidul Comunist al Uniunii Sovieti- ce — 439. Planul, cooperatist al lui Lenin — 475. „Prav da⁴⁴ — 490. Programul agrar al P.C.U.S. — 498. „Proletarii⁴⁴ — 502. Promoția leninistă — 502. „Soțial-Demokrat⁴⁴ — 634. Strategia și tactica leninismului — 653. Tezele din aprilie — 668. Troțkism — 683. „Uniunea de luptă pentru eliberarea clasei muncitoare⁴⁴ din Petersburg — 695. „Uniunea de nord a muncitorilor ruși⁴⁴ - 696. „Uniunea muncitorilor din sudul Rusi- ei⁴⁴ - 698. Vigilență revoluționară — 720. „Vpered⁴⁴ — 723.’ Ziditorii de dumnezeu și căutătorii de dumnezeu — 727. „Zvezda⁴⁴ — 729. Congresul I al P.M.S.D.R. — 139. Congresul al II-lea al P.M.S.D.R. —140. Congresul al III-lea al P.M.S.D.R. - 142. Conferința I a P.M.S.D.R. — 112. Congresul al IV-lea (de unificare) al PJI.S.D.R. - 143. Conferința a Il-a a P.M.S.D.R. —113. Congresul al V-lea al P.M.S.D.R. —143 Conferința a IlI-a a P.M.S.D.R.—113. Conferința a IV-a a P.M.S.D.R. („A III-a Conferință generală⁴⁴) — 113. Conferința a V-a (generală) a P.M.S.- D.R. - 114. Conferința a Vl-a generală (de la Pra- ga) a P.M.S.D.R. - 114. Conferința a VII-a generală (din apri- lie) a P.M.S.D. (b) din Rusia — 114. Congresul al Vl-lea al P.M.S.D. (b) din Rusia — 144. Congresul al VH-lea al P.C. (b) din Rusia — 145. Congresul al VUI-lea al P.C. (b) din Rusia — 145. Conferința a VUI-a generală a P.C. (b) din Rusia — 115. Congresul al IX-lea al P.C. (b) din Rusia — 146. Conferința a IX-a generală a P.C. (b) din Rusia — 115. Congresul al X-lea al P.C. (b) din Ru- sia — 146. Conferința a X-a generală a P.C. (b) din Rusia — 116. Conferința a XI-a generală a P.C. (b) din Rusia — 116. Congresul al Xl-lea al P.C. (b) din Rusia — 148. 734 Indicator tematic al articolelor principale Conferința a XH-a generală a P.C. (b) din Rusia — 116. Congresul al XH-lea al P.C. (b) din Rusia — 148. Conferința a XlII-a a P.C. (b) din Rusia — 117. Congresul al XIII-lea al P.C. (b) din Rusia — 149. Conferința a XlV-a a P.C. (b) din Rusia — 117. Congresul al XlV-lea al P.C. (b) al U.R.S.S. - 149. Conferința a XV-a a P.C. (b) al U.R.S.S. - 118. Congresul al XV-lea al P.C. (b) al U.R.S.S. - 150. Conferința a XVI-a a P.C. (b) al U.R.Sk - 118. Congresul al XVI-lea al P.C. (b) al U.R.S.S. - 151. Conferința a XVII-a a P.C. (b) al U.R.S.S. - 119. Congresul al XVII-lea al P.C. (b) al U.R.S.S. - 151. Congresul al XVIII-lea al P.C. (b) al U.R.S.S. - 152. Conferința a XVIII-a unională a P.C. (b) al U.R.S.S. - 119. Congresul al XlX-lea al P.C.U.S. — 153. Congresul al XX-lea al P.C.U.S. —154. Construcția de partid Activ — 8. Agitație — 14. Apel — 28. Biroul pentru R.S.F.S.R. al C.C. al P.C.U.S. - 49. Biroul politic al C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. - 50. Cadre — 64. C.C. al P.C.U.S. - 77. Centralism democratic — 82. Comisie de validare — 102. Comitetul controlului de partid de pe lingă C.C. al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice — 103. Conferință — 131. Congresul P.C.U.S. — 157. Critică și autocritică — 173. Cvorum — 180. Democrație internă de partid — 189. Directivă — 198. Disciplină — 198. „Kommunist“ — 329. Organizațiile de bază ale P.C.U.S. - 425. „Partiinaia jizn“ — 466. Plenară — 482. Prezidiul C.C. al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice — 492. Programul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice — 499. Propagandă — 502. Secretariatul C.C. al P.C.U.S. —609. Secții politice — 610. Statutul Partidului Comunist al Uniu- nii Sovietice — 650. II. U.R.S.S. Uniunea Republicilor Sovietice Socia- liste (U.R.S.S.) - 698. Moscova — 398. Republica, Sovietică Federativă Socia- listă Rusă (R.S.F.S.R.) - 541. * Republica Sovietică Socialistă Auto- nomă Bașchiră — 546. Republica Sovietică Socialistă Auto- nomă Bureat-Mongolă — 547. Republica Sovietică Socialistă Au- tonomă Cabardino-Balcară — 548. Republica Sovietică Socialistă Au- tonomă Carelă — 549. Republica Sovietică Socialistă Au- tonomă Ceceno-Ingușă — 550. Republica Sovietică Socialistă Au- tonomă Ciuvașă — 551. Republica Sovietică Socialistă Auto- nomă Corni—552. Republica Sovietică Socialistă Au- tonomă Daghestan — 553. Republica Sovietică Socialistă Au- tonomă lacută — 554. Republica Sovietică Socialistă Au- tonomă Mariică — 554. Republica Sovietică Socialistă Au- tonomă Mordvină — 555. Republica Sovietică Socialistă Auto- nomă Osetină de Nord — 556. Republica Sovietică Socialistă Au- tonomă Tătară — 557. Indicator tematic al articolelor principale 735 Republica Sovietică Socialistă Au- tonomă Udmurtă — 558. Republica Sovietică Socialistă Ucrai- neană — 575. Republica Sovietică Socialistă Bielo- rusă — 561. Republica Sovietică Socialistă Uzbecă — 578. Republica Sovietică Socialistă Auto- nomă Caracalpacă — 549. Republica Sovietică Socialistă Cazahă — 562. Republica Sovietică Socialistă Gru- zină — 567. Republica Sovietică Socialistă Auto- nomă Abhază — 545. Republica Sovietică Socialistă Auto- nomă Ageară — 546. Republica Sovietică Socialistă Azer- baigeană — 560. Republica Sovietică Socialistă Au- tonomă Nahicevan — 556. Republica Sovietică Socialistă Litua- niană — 570. Republica Sovietică Socialistă Moldo- venească — 571. Republica Sovietică Socialistă Le- tonă — 568. Republica Sovietică Socialistă Chir- ghiză — 564. Republica Sovietică Socialistă Tagi- că — 572. Republica Sovietică Socialistă Armea- nă — 558. Republica Sovietică Socialistă Turc- menă — 574. Republica Sovietică Socialistă Esto- nă — 565. Structura de stat și socială Academia de Științe a U.R.S.S. —5. Academie — 6. Administrație — 11. Autonomie — 37. Banca de stat a U.R.S.S. — 40. Blocul popular al comuniștilor și al celor fără partid — 53. Comunism — 106. Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. —160. Constituția U.R.S.S. — 164. Deputat — 191. Dictatura proletariatului — 196. District național — 199. Imn — 284. „Izvestiia Sovetov Deputatov Trudea- șcihsea S.S.S.R." („Buletinul Sovie- telor de deputati ai oamenilor mun- cii din U.R.S.S.“) - 315. Monopolul comerțului exterior — 396. Patriotism — 466. Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. - 492. Prietenia dintre popoarele U.R.S.S.— 493. Procuratură — 497. Promulgare — 502. Proprietatea personală în U.R.S.S.— 504. Proprietate socialistă — 504. Regiune autonomă — 533. Republică Sovietică Socialistă Auto- nomă (R.S.S.A.) — 580. Republică Sovietică Socialistă Unio- nală — 580. Revocarea deputatului — 582. Rezerve de muncă în U.R.S.S. — 598. Separarea bisericii de stat și a școlii de biserică — 611. Sesiunile Sovietului Suprem al U.R.S.S. - 612. Socialism — 628. Sovietele de deputați ai oamenilor muncii — 635. Sovietul Naționalităților — 636. Sovietul Suprem al U.R.S.S. — 636. Sovietul Uniunii — 638. Statul sovietic — 648. TASS - 665. Tribunalul Suprem al U.R.S.S. — 682. Unitate moral-politică — 693. Organizații de masă Comitetul femeilor sovietice (C.F.S) - 103. Comitetul organizațiilor de tineret din U.R.S.S. - 103.’ Comitetul slav din U.R.S.S. — 104. Comitetul sovietic pentru apărarea păcii — 104. Consiliul Central al Sindicatelor din U.R.S.S. - 159. 736 Indicator tematic al articolelor principale Crucea Roșie — 175. DOSAAF - 203. Organizația de pionieri „V. I. Lenin“ - 422.’ Partidul Comunist ai Uniunii Sovieti- ce - 439. Sindicate — G21. Societatea unională pentru răspîndi- rea cunoștințelor politice si științi- fice - 632. Statut - 650. Statutul Partidului Comunist al Uniu- nii Sovietice — 650. Uniunea Tineretului Comunist Leni- nist din U.R.S.S. (U.T.C.L. din U.R.S.S., Comsomolul) — 709. Activiști ai P.C.U.S., ai Statului sovietic și ai Armatei Sovietice Amangheldî Imanov — 23. Aristov — 31. Babușkin — 39. Bagramian — 39. Bauman — 43. Beleaev — 45. Biriuzov — 48. Brejnev — 56. Budionnîi — 57. Ceapaev — 77. Ciuikov — 95. Dzerjinski — 209. Eremenko — 219. Frunze — 247. Furțeva — 248. Govorov — 263. Greciko — 264. Hrușciov — 278. Ignatov — 283. Jdanov — 321. Jukov — 323. Kalinin — 324. Kalnberzin — 325. Kiricenko — 327. Kirilenko — 328. Kirov — 328. Konev — 329. Korotcenko — 330. Kosîghin — 331. Kotovski — 332. Kozlov — 333. Krupskaia — 333. Kuibîșev — 334. Kuusinen — 334. Kuzmin — 335. Laz o — 337. Lenin — 343. Malinovski. — 361. Merețkov — 384. Mikoian — 388. Mjavanadze — 393. Moskalenko — 400. Muhitdinov — 401. Ordjonikidze — 422. Parhomenko — 435. Pervuliin — 469. Pospelov — 488. Rokossovski — 599. Sokolovski — 633. St alin — 640. Suslov — 657. Sverdlov — 658. Șapoșnikov — 659. Șaumean — 659. Șciors — 660. Șvernik — 662. Timoșenko — 670. Tolbuhin — 672. Vasil evski — 716. Voroșilov — 721. Istorie * Arakceevism — 29. Armate de muncă — 32. „Aurora" — 36. Basmaci — 42. Bolotnikov — 54. Cădeți — 63. Cazaci — 75. Clacă — 95. Colectivizarea agriculturii — 97. Comitetele sărăcimii — 102. Co mitetul militar-rev oluționar (C.M.R.) - 103. Comunism de război — 107. Congresele generale ale Sovietelor din Rusia, din U.R.S.S. — 133. Consiliul Comisarilor Poporului al U.R.S.S. - 159. * Vezi și articolele cu privire la istoria P.C.U.S. în capitolul „Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.'¹. Indicator tematic al articolelor principale Consiliul superior al economiei națio- nale (C.S.E.N.) - 163. Crucișătorul „Potemkin“ — 176. Dașnaci — 182. Decembriști — 183. Declarația drepturilor popoarelor din Rusia — 184. Declarația drepturilor poporului mun- citor și exploatat — 184. Decretul asupra păcii — 185. Decretul asupra pămîntului — 186. Dijmă — 196. Duma de stat — 207. „Duminica sîngeroasă“ (9 ianuarie 1905) - 208. Electrificare — 214. Federația Transcaucaziană — 231. Garda Roșie — 250. Gardă — 251. GOELRO - 261. Greva de la Morozov — 265. Guvernul provizoriu din Rusia — 270. Hmelnițki — 275. Impozit în natură — 287. Iobăgie — 305. Mahnovism — 360. Marea Revoluție Socialistă din Octom- brie — 366. Marele Război pentru Apărarea Pa- triei al Uniunii Sovietice din 1941- 1945 - 369. Măcelul de la Lena — 382. Muncă în dijmă — 402. „Mussavat" — 403. Narodnicism — 405. Noua politică economică (n.e.p.) — 415. Obște agrară — 418. Octombriști — 419. Ohrana — 419. Otrezki — 427. Petrașeviștii — 470. Planuri cincinale — 477. Predarea obligatorie a surplusurilor de produse agricole — 491. Pugaciov — 506. Razin — 510. Raznocinți — 510. Război de partizani — 513. Războiul civil din U.R.S.S. (1917 — 1920) - 517. Războiul pentru apărarea patriei din 1812 - 522. 47 — Dicționar politic Războiul ruso-japonez din 1904 — 1905 - 523. Războiul ruso-turc din 1877 — 1878 - 524. Rebeliunea de la Kronstadt — 526. Rebeliunea lui Kornilov — 526. Reforma agrară a lui Stolîpin — 528. „Reforma țărănească" din 1861 — 528. Revoluția din februarie 1917—586. Revoluția din 1905 — 1907 — 588. Revoluția culturală — 592. Senat — 611. Separarea bisericii de stat și a școlii de biserică — 611. Sesiunile Sovietului Suprem al U.R.S.S. - 612. Socialiști-revoluționari — 631. Subotnice comuniste — 653. Sutele negre — 657. „Tînăra Gardă" — 670. Trudovicii — 684. Zubatovism — 729. Politica externă Conferința de la Berlin din 1954 - 120’. Conferința de la Geneva din 1954 - 122. Conferința de la Geneva din 1955 - 122. Conferința de la Genova din 1922 - 123’. Conferința de la Haga din 1922—124. Conferința de la Moscova din 1943 - 125’. Conferința de la Moscova din 1945 - 126’. Conferința de la Moscova din 1954 - 127’. Conferința de la Potsdam din 1945 - 127’. Conferința de la Teheran din 1943 - 128. Conferința de pace de la Paris din 1946 - 129. Conferința din Crimeea (de la lalta) din 1945 - 130. Conferința economică internațională - 130’. Consiliul de ajutor economic reciproc - 160. 738 Indicator tematic al articolelor principale Convenția Dunării din 1948 — 166. Legea pentru apărarea păcii — 341. „Mejdunarodnaia Jizn“ — 383. Pacea de la Brest — 429. Tratatul anglo-sovietic din 1942 — 675. Tratatul de la Varșovia — 676. Tratatul general european de securi- tate colectivă în Europa — 677. Tratatul sovieto-bulgar de prietenie, colaborare si asistentă mutuală din 1948 - 678. Tratatele sovieto-cehoslovace — 678. 'Tratatul sovieto-chinez de prietenie, alianță si asistentă mutuală din 1950 — 679. 'Tratatul sovieto-finlandez de priete- nie, colaborare și asistență mutuală din 1948 — 680. Tratatul sovieto-francez de alianță și asistență mutuală din 1944 — 680. Tratatul sovieto-mongol de prietenie și asistență mutuală din 1956 — 681. Tratatul sovieto-polon de prietenie, asistență mutuală și colaborare postbelică din 1945 — 681. Tratatul sovieto-romîn de prietenie, colaborare și asistență mutuală din 1948 — 681. Tratatul sovieto-ungar de prietenie, colaborare și asistență mutuală din 1948 — 681. III. Țările și teritoriile străine Aden — 10. Afganistan — 12. Africa de sud-vest — 13. Africa ecuatorială franceză — 13. Africa franceză de vest — 13. Alaska — 16. Albania — 16. Hodja Enver — 275. Partidul Muncii din Albania — 456. Shehu - 621. „Zeri i popullit⁴⁴ — 725. Algeria — 22. America latină — 23. Confederația oamenilor muncii din America latină (C.O.M.A.L.) —112. Conferințe panamericane — 131. Organizația statelor americane—425. Panamericanism — 434. Andora — 25. Angola — 26. Arabia Saudită — 28. Argentina — 30. Austria — 36. Anschluss — 26. Koplenig — 329. Basuto — 42. Beciuana — 45. Belgia — 45. „Drapeau Rouge⁴⁴ — 204. Birmania — 48. Bolivia — 53. Borneo Britanic — 54. Brazilia — 55. Prestes — 491. Bulgaria — 58. Blagoev — 51. Dimitrov — 197. lugov — 314. Jivkov — 322. Partidul Comunist Bulgar — 443. „Rabotnicesko Delo“ — 508. Tesneaci — 667. Tratatul sovieto-bulgar de prietenie, colaborare si asistentă mutuală din 1948 -'678. Cambogea — 65. Camerun — 66. Canada — 67. Canalul Panama — 68. Cehoslovacia — 77. Gottwald — 262. Hus — 280. Novotny — 417. Partidul Comunist din Cehoslova- cia — 446. Războaiele husite din 1419 —1434— 522. „Rude Pravo“ — 603. Siroky — 624. Tratatele sovieto-cehoslovace — 678. Zapotocky — 725. Ceilon — 80. Chenia — 84. China — 85. „Cele patru familii⁴⁴ — 81. Cen Iun — 81. CianKai-și — 91. Ciu De — 93. Ciu En-lai — 94. Den Siao-pin — 191. Federația sindicatelor din China - 230. Indicator tematic al articolelor principale 739 Gentry — 251. Gomindan — 261. „Jenminjibao“ — 322. Liu Șao-ți — 354. Mao Țze-dun — 363. Partidul Comunist Chinez — 444. Răscoala ihețuanilor — 511. Răscoala taipinilor — 511. Războiul chino-japonez din 1937 — 1945 - 516. „Sinhua“ — 623. Sun lat-sen — 656. Taivan — 664. Tratatul sovieto-chinez de priete- nie, alianță și asistență mutuală din 1950 — 679. Zidul chinezesc — 727. Cile - 92. Cipru — 93. Columbia — 101. Congo Belgian — 132. Coreea — 168. Kim Ir Sen — 327. „Nodon-Sinmun“ — 413. Partidul Muncii din Coreea — 457. Costa Rica — 170. Cuba - 177. Danemarca — 181. Folketing — 239. Ecuador — 213. Elveția — 215. Federația Etiopiei și Eritreei — 227. Negus — 409. Federația Rodeziei si a Niasei — 229. Figi — 234. Filipine — 234. Finlanda — 237. Kekkonen — 326. Pessi - 470. Seim — 611. Skyddskar — 627. Tratatul sovieto-finlandez de prie- tenie,, colaborare și asistență ;mu- tuală din 1948 — 680. Uniunea democrată a poporului finlandez — 695. Franța — 243. A treia republică — 36. Bastilia — 42. Blanqui — 51. Cachin — 63. Cagularzi — 64. Cavaignac — 75. „Cele 200 de familii“ — 80. Confederația Generală a Muncii (C.G.T.) - 111. Duclos — 206. Franctirori — 243. Frondă — 244. Girondini — 259. „Guvernul de la Vichy“ — 269. Hughenoții — 279. „L’Humanit6“ — 279. Iacobini — 281. Jaures — 321. Joliot-Curie — 322. Marat — 364. „Le Monde" — 394. M.R.P. - 401. Muntele — 403. Partidul Comunist Francez — 452. Partidul socialist francez — 464. „Planul Schuman“ — 477. Radical-socialiști — 508. Războiul franco-prusian din 1870 — 1871 - 521. Revoluția burgheză din Franța de la sfîrșitul secolului al XVHI-lea (1789-1794) - 584. Robespierre — 599. Saillant — 604. Termidor — 667. Thorez — 669. Tratatul sovieto-francez de alianță și asistentă mutuală din 1944 — 680. Vandeea — 716. Gambia — 249. Germania — 252. Acordul de laMiinchen din 1938 — 7. Adenauer — 11. „Al treilea Reich“ — 23. Bebel — 44. Cancelar — 69. Demilitarizare — 187. Denazificare — 190. „Freies Volk“ — 244. Grotewohl — 266. Kautsky — 326. Lassalle — 337. Liebknecht K. — 351. Luxemburg R. — 357. Mehring — 382. Nazism — 408. „Neues Deutschland" — 411. Pangermanism — 434. 740 Indicator tematic al articolelor principale Partidul Comunist din Germania — 447. Partidul social-democrat din Ger- mania — 462. Partidul Socialist Unit din Germa- nia — 465. Pieck — 473. „Planul Dawes“ — 476. „Planul Young“ - 477. Procesul de la Leipzig — 496. Reichstag — 534. Reimann — 534. Republica de la Weimar — 540. Revoluția din Germania din noiem- brie 1918 — 587. Spartacus — 639. Thălmann — 669. Ulbricht — 688. Uniunea creștin-democrată — 694. Uniunea creștin-democrată — 695. Uniunea sindicatelor germane — 707. Uniunea sindicatelor libere germane - 707. Wehrmacht — 724. Zetkin — 726. Ghana — 257. Grecia — 264. Groenlanda — 266. Guam — 267. Guatemala — 267. Guiana — 268. Guineea — 269. Haiti — 272. Honkong — 276. Honduras — 276. Hondurasul Britanic — 277. lemen — 283. India — 288. Castă — 74. Congresul Național Indian — 156. Gandhi — 250. Ghoș — 259. Nehru — 409. Partidul Comunist din India — 448. Prasad — 490. Indiile apusene — 290. Indochina — 290. Indonezia — 291. Aidit — 15. Partidul Comunist din Indonezia - 449. Partidul National al Indoneziei — 461. Sucarno — 654. Insulele Bahama — 294. Insulele Bahreine — 294. Insulele Bermude — 294. Insulele Falkland (Malvine) — 295. Insulele Havai — 295. Iordania — 306. Irac — 307. Iran — 308. Medjlis - 382. Șah - 659. Irlanda — 309. Home-rule — 276. Islanda — 310. Italia — 311. „Avanti“ — 38. Carbonari — 72. Condotieri — 111. Confederația Generală a Muncii din Italia (C.G.M.I.) - 111. Di Vittorio — 199. Garibaldi — 251. Gramsci — 263. Nenni — 410. Partidul Comunist Italian — 454. Partidul democrat-creștin — 456. Partidul social-democrat din Italia - 463. Partidul socialist italian — 464. Togliatti — 671. „LTnită“ — 692. Iugoslavia — 312. Izrael — 314. Sionism — 624. Jamaica — 319. Japonia — 319. „Akahata“ — 16. Dzaibațu — 209. Nosaka — 413. Partidul Comunist din Japonia — 450. Partidul socialist din Japonia — 463. Procesul de la Tokio din 1946 — 1948 - 496. Războiul chino-japonez din 1937 — 1945 - 516. Kuweit — 335. Laos — 336. Indicator tematic al articolelor principale 741 Liban — 348. Liberia — 349. Libia — 350. Liechtenstein — 352. Luxemburg — 357. Macau (Aomîn) — 359. Madagascar — 360. Malaia — 361. Malta — 362. Marea Britanie — 365. Albion — 17. B.B.C. - 44. Bill - 48. Biserica anglicană — 50. Camera comunelor — 66. Camera lorzilor — 66. Cartism — 73. Churchill — 91. Conferințe ale membrilor Common- wealth-ului — 131. „Daily Herald“ — 181. „Daily Telegraph and Morning Post" - 181. „Daily Worker“ — 181. Dominioane — 203. Do.wning Street — 203. Foreign-Office — 240. Gaitskell — 249. Gallacher — 249. Gibraltar — 259. Gollan — 261. Imperiul britanic — 285. Intelligence Service — 295. Landlord — 336. Lord — 355. Luddiți — 355. Macmillan — 360. „Manchester Guardian" — 362. Partidul Comunist al Marii Brita- nii — 438. Partidul conservator — 455. Partidul laburist — 456. Pollitt — 484. Războiul anglo-bur din 1899 — 1902 - 515. Regim preferențial — 532. Reuter — 581. Revoluția burgheză din Anglia din secolul al XVII-lea — 582. Societatea fabienilor — 632. Statutul de la Westminster — 650. „Times" - 670. Tory — 672. Trade-unionurile britanice —- 672 Tratatul anglo-sovietic din 1942 - 675. Whigi — 724. Zona lirei sterline — 728. Maroc — 373. Mexic — 386. Monaco — 394. Mongolia — 394. Cioibalsan — 93. Damba — 181. Hural, huruldan — 279. Partidul Popular Revoluționar Mon- gol 461. Suhe-Bator — 655. Tratatul sovieto-mongol de priete- nie si asistentă mutuală din 1946 - 681. Țedenbal — 687. „Unen" — 689. Mozambic — 401. Nepal — 410. Nicaragua — 411. Nigeria — 412. Norvegia — 413. Storting — 653. Noua Caledonie — 414. Noua Guinee — 414. Noua Zelandă — 416. Olanda — 419. Oman — 420. Omanul Contractual — 421. Pachistan — 429. Liga musulmană din Pachistan - 352. Panama — 433. Paraguai — 434. Peru — 469. Polonia — 484. Bierut — 47. Cyrankiewicz — 180. Gomulka — 262. Kosciuszko — 331. Partidul Muncitoresc Unit Polonez - 460. Sanație — 606. Seim — 611. Tratatul sovieto-polon de prietenie, asistență mutuală și colaborare postbelică din 1945 — 681. „Tribuna Ludu" — 682. Portorico — 487. Portugalia — 487. 742 Indicator tematic al articolelor principale Posesiunile franceze din Oceania — 488. Republica Arabă Unită — 539. Nasser — 406. Canalul Suez — 68. Republica. Dominicană — 540. Râunion — 581. Romînia — 600. Chivu Stoica — 90. Gheorghiu-Dej — 258. Partidul Muncitoresc Romîn (P.M.R).— 458. „Scînteia⁴⁴ — 608. Tratatul sovieto-romîn de prietenie, colaborare si asistentă mutuală din 1948 - 681. Ruanda-Urundi — 603. Salvador — 605. Samoa — 606. San Marino — 606. Sierra Leone — 621. Somalia — 634. Spania — 638. Conchistadori — 109. Cortesuri — 170. Dias — 195. Juntă — 323. Ibarruri — 281. „Falanga spaniolă⁴⁴ — 224. „Mundo Obrero⁴⁶ — 403. Războiul americano-spaniol din 1898 -515. Statele Unite ale Americii (S.U.A.) “ ⁶⁴⁵* Asociația națională a industriași- lor — 34. „Associated Press“ — 35. Bill - 48. Biroulfederal de investigații (F.B.I.) - 49. Boss — 55. Casa Albă — 74. „Cele 60 de familii“ — 81. Comisia pentru cercetarea activi- tății antiamericane — 102. Congres — 133. Dennis — 190. Departament de Stat — 191. „Diplomația atomică⁴⁴ — 197. „Diplomația dolarului⁴⁴ — 197. Doctrina Eisenhower — 201. Doctrina Monroe — 201. Doctrina Truman — 202. Dulles - 207. Eisenhower — 214. Federația americană a muncii — Congresul sindicatelor industriale (A.F.L. - C.I.O.) - 226. Foster — 241. lanchei — 281. „International News Service⁴⁶ — 304. Ku-klux-klan — 334. Legea Maccarran-Wood — 341. Legea Taft-Hartley — 342. Legiunea americană — 342. Lincoln — 354. Linșaj — 354. Maccarthism — 359. „New York Herald Tribune⁴⁶ — 411 „New York Times⁴⁶ — 411. Panamericanism — 434. Partidul Comunist din S.U.A. — 451. Partidul democrat — 455. Partidul republican — 462. Pentagon — 467. „Planul Marshall⁴⁶ — 476. Politica „porților deschise⁴⁶ — 483. Prosperity — 504. „Război rece⁴⁴ — 514. Războiul americano-spaniol din 1898 — 515. Roosevelt — 602. Secretar de stat — 609. Segregație — 610. United Press — 693. „Vocea Americii⁴⁴ — 721. Wall Street — 724. Zona dolarului — 728. Suazi — 653. Sudan — 654. Suedia — 655. Riksdag — 599. Talii ti — 664. Tailanda — 664. Tanganica — 665. Togo — 671. Tunisia — 684. Turcia — 685. Kemal (Ataturk) — 326. Medjlis — 382. Războiul ruso-turc din 1877 — 1887 - 524. Uganda — 688. Indicator tematic al articolelor principale 743 Ungaria — 690. Kâdâr - 324. Kossuth — 332. Miinnich — 403. „Nepszabadsâg⁴¹ — 411. Partidul muncitoresc socialist un- gar — 459. Tratatul sovieto-ungar de prietenie, colaborare si asistentă mutuală din 1948 - 681. Uniunea Australiană — 693. Uniunea Sud-africană — 708. Uruguai — 712. Vatican — 716. „Acțiunea catolică⁴⁴ — 9. Cardinal — 73. Conclav — 110. Concordat — 110. Enciclică — 216. Iezuiți — 283. Papă — 434. Partide catolice — 437. Venezuela — 716. Vietnam — 718. Fam Van Dong — 225. Ho Și Min — 277. Partidul celor ce muncesc din Viet- nam — 437. IV. Mișcarea muncitorească și democratică internațională* Agitație — 14. Anarhism — 24. Anarho-sindicalism — 24. „Aristocrație muncitorească⁴⁴ — 31. Biroul informativ al partidelor comu- niste și muncitorești — 49. Blanquism — 51. Boicot — 53. Bonzi — 54. Bund — 60. Car tis m — 73. Centrism — 83. Codism — 96. Confederația Generală a Muncii (C.G.T.j - 111. Confederația Generală a Muncii din Italia — 111. * Vezi și capitolul „Partidul Comunist a Uniunii Sovietice*. Confederația internațională a sindica- telor libere (C.I.S.L.) — 112. Confederația oamenilor muncii din America latină (C.O.M.A.L.) —112. Conferințele de la Zimmerwald — 131. Consfătuirile reprezentanților parti- delor comuniste si muncitorești -157. Consiliul Central al Sindicatelor din U.R.S.S. - 159. Contract colectiv — 165. Crez — 172. Demonstrație politică — 190. Economism — 213. Federația americană a muncii — Con- gresul sindicatelor industriale (A.F.L. - C.I.O.) - 226. Federația sindicatelor din China — 230. Front popular — 245. Front unic muncitoresc — 246. Grevă — 265. Grevă generală — 265. Grupul „Eliberarea muncii“ — 266. Internaționala I (Asociația Internațio- nală a Muncitorilor) — 296. Internaționala a Il-a — 297. Internaționala Comunistă (Cominter- nul) — 299. Internaționala Comunistă a Tineretu- lui (I.’C.T.) - 302. Internaționala sindicală de la Amster- dam — 303. Internaționala socialistă — 303. Internaționalism proletar — 303. întîi Mai — 317. Lozincă — 355. Luddiți — 355. Manifest — 362. Mișcarea de rezistență — 390. Mișcarea partizanilor păcii — 390. Miting — 393. Oportunism — 421. „Orizonturi¹⁴ — 426. Pacifism — 430. Partid — 436. Pichete — 473. Procesul de la Leipzig — 496. Propagandă — 502. Reformism — 531. Revizionism — 582. Revoluție socialistă (proletară) —596. Sectarism politic — 609. Sindicate — 621. 744 indicator tematic al articolelor principale Social-democrație — 628. Socialiști de dreapta — 630. Social-șovinism — 632. Societatea fabienilor — 632. „Spartacus“ — 639. Spărgători de grevă — 640. „Statele Unite ale Eur0pei“ — 647. Strategia și tactica leninismului — 653. Tesneaci — 667. Trade-unionurile britanice — 672. Troțkisnr — 683. „Uniunea de luptă pentru eliberarea clasei muncitoare⁴⁴ din Petersburg - 695. „Uniunea de nord a muncitorilor rusi“ - 696. „Uniunea muncitorilor din sudul Rusi- ei⁴⁴ - 698. Uniunea sindicatelor germane — 707. Uniunea sindicatelor libere germane — 707. Vigilență revoluționară — 720. Partidele comuniste și muncitorești Partidul celor ce muncesc din Viet- nam — 437. Partidul Comunist al Marii Britanii - 438. Partidul Comunist al Uniunii So- vietice — 439. Partidul Comunist Bulgar — 443. Partidul Comunist Chinez — 444. Partidul Comunist din Cehoslovacia - 446. Partidul Comunist din Germania—447. Partidul Comunist din India — 448. Partidul Comunist din Indonezia—449. Partidul Comunist din Japonia —450 Partidul Comunist din S.U.A. — 451. Partidul Comunist Francez — 452. Partidul Comunist Italian — 454. Partidul Muncii din Albania — 456. Partidul Muncii din Coreea — 457. Partidul Muncitoresc Romîn — 458. Partidul Muncitoresc Socialist Unsar - 459. Partidul Muncitoresc Unit Polonez - 460. Partidul Popular Revoluționar Mon- gol — 461. Partidul Socialist Unit din Germania - 465. Organizații democratice Apelul de la Stockholm — 28. Asociații de prietenie și legături cul- turale cu U.R.S.S. — 34. Asociația internațională a juriștilor democraț-i (A.I.J.D.) — 34. Comitetul femeilor sovietice (C.F.S.) - 103. Comitetul organizațiilor de tineret din U.R.S.S. - 103.’ Comitetul slav din U.R.S.S. — 104. Comitetul sovietic pentru apărarea pă- cii — 104. Consiliul Mondial al Păcii — 162. Crucea Roșie — 175. Federația Democrată Internațională a Femeilor (F.D.I.F.) — 227. Federația mondială a oamenilor de știință — 228. Federația Mondială a Tineretului De- mocrat (F.M.T.D.) — 228. Federația Sindicală Mondială (F.S.M.) - 229. Legea pentru apărarea păcii — 341. Pactul păcii — 432. Săptămîna internațională a studenți- lor - 608. „Tineretul lumii⁴⁴ — 670. Uniunea internațională a studentilor (U.I.S.) - 697: Ziua internațională a copilului — 728 Ziua internațională a femeii — 728. Ziua internațională a studenților — 728. Ziua internațională a tineretului — 728. Ziua mondială a tineretului împotriva colonialismului și pentru coexistență pașnică — 728. V. Relații internaționale Practică diplomatică Acreditare — 8. Agrement — 14. Ambasador — 23. Atașat — 35. Audiență — 36. Bloc politic — 52. Boicot — 53. „Bune oficii⁴⁴ — 60. Indicator tematic al articolelor principale 745 Capitulare — 72. Clauza națiunii celei mai favoriza- te — 96. Coaliție — 96. Compromis — 104. Comunicat — 105. Concordat — 110. Conferință — 131. Conferință de presă — 131 Confidențial — 132. Consul — 165. Convenție — 166. Corp diplomatic — 170. Curier diplomatic — 179. Declarație — 185. De facto —186. De jure — 187. Demers — 187. Dezavuare — 194. Dezorientare — 195. Dictat — 195. Diplomație — 198. Exteritorialitate — 223. Gentlemen’s agreement —^251. Imunitate — 287. Interviu — 305. însărcinat cu afaceri — 317. Memorandum — 383. Ministru plenipotențiar — 389. Modus vivendi — 394. Neutralitate — 411. Notă — 414. Pact — 431. Parafare — 434. Persona grata — 468. Preambul — 491. Preventiv — 492. Ratificare — 509. Regim preferențial — 532. Regimul capitulațiilor — 532. Regional — 533. Reprezentant plenipotențiar — 537. Reprezentanță diplomatică — 537. Scrisoare de acreditare — 608. Tratat de pace — 673. Tratat internațional —673. Tratate inegale — 673. Uniune vamală — 711. Viză — 721. Organizații internaționale, conferințe și acorduri * Alianța cooperatistă internațională - 23. Banca internațională de reconstrucție și dezvoltare — 40. Banca reglementelor internaționale — - 40. Cele cinci principii — 80. Conferința de la Bandung — 120. Conferința de Ia Berlin din 1954 —120. Conferința de la Cairo --- 121. Conferința de la Geneva din 1954 --- 122’. Conferința de la Geneva din 1955 --- 122’. Conferința de la Genova din 1922 --- 123’. Conferința de la Haga din 1922 —124. Conferința de la Lausanne —124. Conferința de la Moscova din 1943 — 125. Conferința de la Moscova din 1945 — 126. Conferința de la Moscova din 1954 — 127’. Conferința de la Potsdam din 1945 — 127’. Conferința de la Teheran din 1943 — 128’. Conferința de la Washington — 128. Conferința de pace de la Paris din 1919—1920 — 129. Conferința de pace de la Paris din 1946 — 129. Conferința din Crimeea (de la lalta) din 1945 — 130. Conferința economică internațională — 130’. Conferințe panamericane — 131. Consiliul de ajutor economic reciproc — 160. Consiliul Miniștrilor Afacerilor Exter- ne (C.M.A.E.) — 161. Convențiile de la Geneva — 166. Convenția Dunării din 1948 — 166. Convențiile de la Haga din 1899 si 1907 ’— 167. Declarația de la Potsdam din 1945 — 183. * Vezi și articolele cu privire la poli- tica externă în capitolul „U.R.S.S.". 746 Indicator tematic al articolelor principale Euratom — 220. Fondul monetar internațional — 239. Liga Națiunilor — 352. Liga țărilor arabe — 354. Organizația internațională a muncii — 423.’ Organizația Națiunilor Unite (O.N.U.) — 423.’ Organizația statelor americane — 425. Pactul Păcii — 432. „Piața comună ⁴⁴ — 470. Protocolul de la Geneva — 505. Sistemul de la Versailles — 624. Tratatele de la Locarno din 1925 — 673. Tratatele de pace din 1947 — 674. Tratatul de la Bruxelles — 676. Tratatul de la Varșovia —676. U.N.E.S.C.O. — 689. Uniunea interparlamentară — 697. Uniuni administrative internaționale — 711. Politica externă a imperialismului Acordul de la Miinchen din 1938 — 7. Acordurile de la Paris din 1954 — 7. Agresiune — 15. Anexiune — 25. Antantă — 27. Aventură — 38. Bloc agresiv — 52. Blocul Pacificului — 52. „Coloana a cincea“ — 99. „Comunitatea defensivă europeană⁴⁴ — 108. Consiliul european — 161. Contribuție — 166. Dictat — 195. „Diplomația atomică⁴⁴ — 197. „Diplomația dolarului⁴⁴ — 197. Diversiune — 199. Doctrina Eisenhower — 201. Doctrina Monroe — 201. Doctrina Truman — 202. Euratom — 220. Expansiune — 222. Intervenție — 305. „Mica Europă⁴⁴ — 387. Militarism — 389. Pactul anticomintern — 431. Pactul Atlanticului de nord (N.A.T.O.) — 431. Pactul de la Bagdad — 432. Pactul tripartit din 1940 — 433. „Piața comună⁴⁴ — 470. „Planul de la Colombo⁴⁴ — 476. „Planul Marshall⁴⁴ — 476. „Planul Schuman⁴⁴ — 477. Politica „porților deschise⁴⁴ — 483. Puci — 506. „Război rece ⁴⁴ — 514. Revanșă — 582. Satelit — 608. S.E.A.T.O. — 608. Sferă de influență — 620. Spionaj — 640. „Statele Unite ale Europei⁴⁴ — 647. Șantaj — 659. tripla Alianță — 682. „Uniunea europeană a cărbunelui și oțelului⁴⁴ — 696. Uniunea Europei occidentale — 696. Wehrmacht — 724. Zona dolarului — 728. Zona lirei sterline — 728. VI. Economie politică, economie națională Probleme generale și termeni de economie Acumulare — 9. Autarhie — 37. Balanță — 40. Bancnote — 41. Bani — 41. Bănci — 44. Bugetul de stat — 57. Calificare — 64. Clacă — 95. Cliring — 96. Combinat — 102. Concentrarea producției — 109. Concesiune — 109. Consolidare — 164. Contract colectiv — 165. Cooperație — 167. Credit — 171. Curs — 179. Datorie publică — 182. Decontări fără numerar — 185. Dobîndă — 200. Echivalent — 211. Indicator tematic al articolelor principale 747 Economie naturală — 211. Economie politică — 211. Embargo — 216. Emisiune — 216. Export — 222. Expropriere — 223. Fabrică — 224. Factorie — 224. Finanțe — 236. Fonduri — 239. Formațiune social-economică — 240. Forță de muncă — 240. Forte de producție — 241. Fraht — 242. Hîrtii de valoare — 275. Import — 286. Indice — 288. Industrializare.— 292. Intensitatea muncii — 296. împrumuturi de stat — 316. Legea concordanței relațiilor de pro- ducție cu caracterul forțelor de producție — 338. Licență — 350. Marfă — 372. Meșteșug — 384. Mijloace de producție — 387. Mod de producție — 394. Moratoriu — 398. Muncă — 402. Naționalizare — 407. Obligațiune — 418. Paritate — 436. Piața mondială — 472. Productivitatea muncii — 497. Producția globală — 498. Proprietate — 503. Raționalizare a producției — 510. Reforme agrare — 530. Reforme bănești — 531. Relații de producție — 534. Rentabilitate — 536 Rentă — 536. Rezervă de aur — 597. Salariu — 605. Secularizare — 610. Subvenție — 654. Tarife — 665. Taxe vamale — 666. Țărănime — 687. Valoare de schimb a mărfii — 715. Valoare de întrebuințare — 715. Valută — 715. Vamă — 715. Venit național — 717. Zi de muncă — 726. Capitalism Acciz — 7. Acțiune — 9. Acumularea primitivă a capitalului — 10. Agiotaj — 14. Arendarea pămîntului — 30. Banca reglementelor internaționale — 40. Boom — 54. Burghezie — 60. Burghezie compradoră — 61. Bursa muncii — 62. Bursă — 62. Business — 62. Capital — 69. Capital financiar — 70. Capitalism — 70. Capitalism de stat — 71. Capitalism monopolist de stat — 72. Capitalizare — 72. Cămătărie — 76. Chiaburime — 85. Ciclu — 91. Colonii — 99. Companie — 104. Concentrarea capitalului — 108. Concurență — 110. Conjunctură — 157. Consorțiu — 164. Corporație — 170. Cotă — 171. Criza generală a capitalismului —173. Crize economice — 174. Deficit — 186. Deflație — 186. Depresiune — 191. Devalorizare — 192. Dijmă — 196. Dividend — 199. Dumping — 209. Exploatare — 222. Faliment — 224. Fermier — 232. 748 Indicator tematic al articolelor principale Fetișism — 232. Fiziocrați — 238. Fordism — 239. Imperialism — 284. Inflație — 293. . Intensitatea muncii — 296. Investiție — 305. Latifundii — 337. Legea dezvoltării economice și poli- tice inegale a capitalismului — 339. Legea generală a acumulării capita- liste — 340. Liber-schimbism — 349. Lock-out — 355. Lumpenproletariat — 355. Malthusianism — 362. Manufactură — 363. Mercantilism — 384. • Mica burghezie — 386. Migrațiune — 387. Mijlocitor — 388. Militarism ;— 389. Monopoluri capitaliste — 396. Moșieri — 400. Muncă în dijmă — 402. Muncă salariată — 402. Obște (agrară) — 418. Oligarhie — 420. Oligarhie financiară — 420. Outsider — 427. Pachet de control — 429. Parazitism — 435. Parcelă — 435. Pauperism — 467. Peonaj — 467. Plantație — 475. Plusvaloare — 482. Profit — 498. Proletari agricoli — 500. Proletariat — 501. Prosperity — 504. Protecționism — 505. Rentieri — 536. Ricardo — 598. Sanație — 606. Sistemul etalonului aur — 626. Sistemul Taylor — 627. Smith — 627. Societăți pe acțiuni — 632. Speculă — 640. Șomaj — 661. Ultraimperialism — 688. Socialism Artei — 32. Asigurări sociale — 33. Banca de stat a U.R.S.S. — 40. Colectivizarea agriculturii — 97. Colhoz — 98. Comunism — 106. Consiliu al economiei naționale — 158. C.S.P. al U.R.S.S. — 176. Economie planificată — 211. Electrificare — 214. Fonduri indivizibile ale colhozurilor — 239. Hozrasciot — 277. Industrializarea în U.R.S.S. — 293. Inovator — 294. întrecere socialistă — 317. Legea economică a dezvoltării planice, proporționale a economiei naționale — 340.’ Mijloace circulante — 387. Mijloace (fonduri) fixe — 388. Monopolul comerțului exterior — 396. Noua politică economică (n.e.p.) — 415. . Planificarea economiei naționale — 474. Planul cooperatist al lui Lenin — 475. Planul industrial-financiar al între- prinderii — 476. Planuri cincinale — 477. Preț de cost al producției — 492. Proprietate personală în U.R.S.S. — 504. Proprietate socialistă — 504. Reconstrucție — 527. Regim de economii — 532. Regiune economică-administrativă — 533. Reprezentantă comercială a U.R.S.S. — 537. Rezerve de muncă în U.R.S.S. — 598. Rublă — 603. Sarcina economică fundamentală a U.R.S.S. — 607. Socialism — 628. Sovhozuri — 635. Stațiuni de mașini si tractoare (S.M.T.) — 652. Subotnice comuniste — 653. Zi-muncă — 727. Indicator tematic al articolelor principale 74$ VII. Filozofie Problemele materialismului dialectic Abstracție — 5. Adevăr — 11. Analiză — 24. Analogie — 24. Aprioric — 28. Calitate și cantitate — 64. Categorii — 74. Cauzalitate — 75. Concepție — 109. Concepție despre lume — 109. Coordonare — 170. Criteriu — 173. Determinism — 192. Dialectică — 195. Dogmatism — 202. Eclectism — 211. Esență și fenomen — 219. Fază — 226. Filozofie — 235. Gîndire — 260. Gnoseologie — 260. Intuiție — 305. Ipoteză — 307. Libertate și necesitate — 349. Marxism-leninism — 376. Materialism — 377. Materialism dialectic — 378. Materialism filozofic marxist — 378. Materie — 381. Metafizică — 385. Metoda dialectică marxistă — 385. Mișcare — 389. Monism — 396. Necesitate și întâmplare — 408. Negarea negației — 409. Obiect — 418. Posibilitate și realitate — 488. Practica — 489. Relativism — 534. Senzație — 611. Sinteză — 623. Sofistică — 633. Subiect — 653. Teorie — 666. Unitatea și lupta contrariilor — 692. Problemele materialismului istoric Antagonism — 26. Apolitism — 28. Bază și suprastructură — 43. Capitalism — 70. Civilizație — 95. Clase sociale — 95. Comunism — 106. Cosmopolitism — 170. Critică și autocritică — 173. Cult — 178. Cultul personalității — 178. Dictatura proletariatului — 196. Dispută — 199. Egalitate — 213. Etică — 220. Existentă socială si conștiință socială — 22Î. ’ ' ’ Exploatare — 222. Factor — 224. Feudalism — 232. Formațiune social-economică — 240. Forțe de producție — 241. Hegemonia proletariatului — 273. Ideologie — 282. Imperialism — 284. Intelectualitate — 295. Internaționalism proletar — 303. Liberalism — 348. Lumpenproletariat — 355. Lupta de clasă — 355. Marxism-leninism — 376. Materialism istoric — 379. Mijloace de producție — 387. Mod de producție — 394. Morală — 397. Moșieri — 400. Naționalism — 406. Națiune — 408. Neutralizare — 411. Obiectivism — 418. Optimism — 421. Orînduirea comunei primitive — 426. Orînduirea sclavagistă — 426. Ortodox — 427. Pacifism — 430. Partid — 436. Partinitatea ideologiei — 466. Patriotism — 466. 750 Indicator tematic al articolelor principale Personalitate — 468. Pesimism — 470. Platformă — 481. Politică — 483. Prietenia dintre popoarele U.R.S.S. — 493. Principiu — 496. Progres — 500. Proletariat — 501. Proprietate — 503. Radicalism — 508. Rasă — 509. Război — 513. Reacțiune politică — 525. Reformă — 529. Regres — 534. Relații de producție — 534. Revoluție — 590. Revoluție burgheză — 591. Revoluție burghezo-democratică — 591. ' Revoluție socialistă (proletară) —596. Socialism — 628. Socialism utopic — 630. Sociologie — 633. Stare — 644. Stat — 644. Strategia și tactica leninismului — 653 Șovinism — 661. Șovinism de națiune dominantă — 661. Știință — 661. Tendință — 666. Țărănime — 687. Unitate moral-politică — 693. Utopie — 713. Vigilență revoluționară — 720. Estetică ■Cultura — 178. Decadentism — 183. Estetică — 220. Formalism — 240. Futurism — 248. Nihilism — 412. Realism — 525. Realism socialist — 526. Umanism — 689. Dobroliubov — 200. Enciclopediști — 217. Engels — 217. Feuerbach — 233. Fourier — 242. Hegel — 272. Herțen — 274. Lafargue — 336. Lenin — 343. Marx — 373. Owen — 427. Pisarev — 474. Plehanov — 481. Radișcev — 508. Saint-Simon — 604. Belinski — 46. Cernîșevski — 83. Curente filozofice Agnosticism — 14. Darvinism-social — 182. Deism — 186. Dualism — 206. Empirism — 216. Existențialism — 222. Fatalism — 226. Fideism — 234. Filozofie semantică — 236. Geopolitica — 252. Idealism — 281. Machism — 359. Malthusianism — 362. Materialism mecanicist — 379. Materialism metafizic — 380. Materialism vulgar — 380. Misticism — 389. Panteism. — 434. Pozitivism — 489. Pragmatism — 489. Rasism — 509. Scolastică — 608. Senzualism — 611. Solipsism — 634. Teism — 666. Teleologie — 666. Vitalism — 720. Voluntarism — 721. Indicator tematic al articolelor principale 751 VIII. Religie și propagandă religioasă ..„Acțiunea catolică" — 9. .Anatemă — 25. Ascetism — 33. Ateism — 35. Biblia — 47. Biserica anglicană — 50. Biserica ortodoxă — 50. Biserică — 51. Budism — 57. CJalif — G4. Calvinism — 65. Cardinal — 73. Catolicism — 75. ■Clericalismul — 96. Conclav — 110. Concordat — 110. Confucianism — 132. Coran — 168. Creștinism — 172. Cult — 178. Deism — 186. Dogme — 202. Enciclică — 216. Evanghelie — 221. .Fetișism — 232. Fideism — 234. Hagiu — 272. Hughenoții — 279. Iezuiți — 283. Imam — 284. Inchiziție — 288. Indulgență — 292. Islam — 310. Libertate de conștiință — 349. Luteranism — 356. .Misionari — 389. Misticism — 389. Mișcare ecumenică — 393. Monoteism — 397. Noaptea sfîntului Bartolomeu — 413. Panteism — 434. Papă — 434. Partide catolice — 437. Politeism — 483. Propagandă ateistă — 502. Protestantism — 505. Religie — 535. Secte — 609. Secularizare — 610. Separarea bisericii de stat și a școlii de biserică — 611. Șamanism — 659. Talmud — 665. Teism — 666. Teleologic — 666. Teocratic — 666. Teologie — 666. Unirea cu Roma — 692. Vatican — 716. Ziditorii de dumnezeu și căutătorii de dumnezeu — 727. IX. Drept Drept de stat Absolutism — 5. Abstcntionism — 5. Adat — 10.. Administrație — 11. Adunare națională — 12. Adunare populară — 12. Amnistie — 24. Apel — 28. Autonomie — 37. Balotaj — 40. Birocratism — 49. Blocul popular al comuniștilor și al celor fără partid — 53. Bonapartism — 54. Calif — 64. Cancelar — 69. Cartă — 73. Casare — 74. Cărți colorate — 76. Cens — 82. Cod — 96. Comisie de validare — 102. Confederație — 112. Confiscare — 132. Congres — 133. Constituție — 165. Cooptare — 168. Criză de guvern — 174. Declarație — 185. Decret — 185. Decrete excepționale — 185. Delegat — 187. Democrație — 187. 752 Indicator tematic al articolelor principale Democrație populară — 189. Deputat — 191. Despotism — 192. Dezinformare — 194. Dictatura proletariatului — 196. Dinastie — 197. Directivă — 198. Drept — 204. Drept electoral — 204. Drept electoral activ — 205. Drept electoral pasiv — 205. Emancipare — 216. Fascism — 225. Federație — 231. Fracțiune — 242. Guvern — 269. Guvernator — 269. Han — 272. Ierarhie — 283. Imn — 284. Imperiu — 285. Imunitate — 287. Inițiativă — 294. Instituție — 294. Interpelare — 304. Iobăgie — 305. Kur uitai — 334. Legalitatea socialistă — 338. Legaliza — 338. Legitimism — 342. Libertate de conștiință — 349. Licență — 350. Lider — 351. Loial — 355. Medjlis — 382. Ministru — 389. Monarhie — 394. Municipalitate — 403. Obstrucție — 418. Oficios — 419. Opoziție — 421. Parlament — 436. Pluto crație — 483. Premier — 491. Prerogativă — 491. Președinte de republică — 491. Procuratură — 497 Promulgare — 502. Rechiziție — 527. Rege — 532. Regent — 532. Republică — 580. Revocarea deputatului — 582. Rezident — 598. Sechestrare — 609. Seim — 611. Senat — 611. Separarea bisericii de stat și a școlii de biserică — 611. Sesiune — 612. Sistemul bipartid — 624. Sistem majoritar — 626. Stare — 644. Stat — 644. Statul sovietic — 648. Statut — 650. Șah — 659. Șeful guvernului — 660. Șeful statului — 660. Teocrație — 666. Uniune — 693. Uzurpare — 713. Veto — 718. Vot consultativ — 722. Vot de încredere — 722. Vot deliberativ — 723. Drept internațional Aborigeni — 5. Agresiune — 15. Agresor — 15. Anexiune — 25. Apatrid — 27. Arbitraj — 29. Armistițiu — 32. Blocadă — 52. „Bune oficii“ — 60. Cabotaj — 63. Capitulare — 72. Cele cinci principii — 80. Cetățenie — 84. Clauza națiunii celei mai favo- rizate — 96. Colonii — 99. Colonizare — 101. Condominiu — 110. Contrabandă — 165. Contribuție — 166. Criminali de război — 172. Demarcație — 187. Demilitarizare — 187. Denazificare — 190. Dezarmare — 192. Indicator tematic al articolelor principale 753 Discriminare — 199. Drept internațional — 205. Emigrație — 216. Expansiune — 222. Exteritorialitate — 223. Genocid — 251. Guvern-marionetă — 269. Imigrație — 284. Intervenție — 305. Marile puteri — 373. Mediație — 382. Metropola — 385. Migrațiune — 387. Neutralitate — 411. Neutralizare — 411. Opțiune — 421. Plebiscit — 481. Porto-franc — 487. Procesul de la Niirnberg din 1945 — 1946 — 496. Procesul de la Tokio din 1946 — 1948 — 496. Protectorat — 505. „Război total“ — 515. Regimul capitulațiilor — 532. Regional — 533. Remilitarizare — 535. Reparații de război — 536. Repatriere — 537. Represalii — 537. Reprezentanța comercială a U.R.S.S. — 537. Restituție — 581. Revanșă — 582. Rezident — 598. Sancțiune — 606. Securitate colectivă — 610. Separat — 612. Separatism — 612. Sistemul mandatelor — 626. Statu-quo — 649. Suveranitate — 657. Tratatul general european de securi- tate colectivă în Europa — 677. Tutelă internațională — 686. Ultimatum — 688. Uniune vamală — 711. Zonă neutră — 729. X. Istorie mondială Al doilea război mondial din 1939 —1945 — 17. „Al treilea Reich“ — 23. Antic — 27. Aristocrație — 31. A treia republică — 36. Baricadă — 42. Canossa — 69. Carbonari — 72. Cartism — 73. Cavaignac — 75. Colaboraționiști — 96. Comuna din Paris — 104. Conchistadori — 109. Condotieri — 111. Cronologie — 175. „Cruciada⁴⁴ împotriva U.R.S.S. —175. Cruciade — 175. Frondă — 244. Ghilde — 259. Girondini — 259. Hughenoții — 279. Iacobini — 281. Kosciuszko — 331. Kossuth — 332. Laureat — 337. Lincoln — 354. Luddiți — 355. Machiavelism — 359. Marat — 364. Marea Revoluție Socialistă din Octom- brie — 366. Mișcare ecumenică — 393. Noaptea sfîntului Bartolomeu — 413. Ostracizare — 427. Patricieni — 466. Plebei — 481. Primul război mondial (1914—1918) — 493. Quislingi — 507. Răscoala ihețuanilor — 511. Răscoala taipinilor — 511. Războaie țărănești — 512. Război de partizani — 513. Războiul americano-spaniol din 1898 — 515. Războiul anglo-bur din 1899—1902 — 515. Războiul chino-japonez din 1937— 1945 — 516. 754 Indicator tematic al articolelor principale Războiul franco-prusian din 1870— 1871 — 521. Războaiele husite din 1419 —1434 — 522. Războiul ruso-japonez din 1904— 1905 — 523. Războiul ruso-turc din 1877 — 1878 — 524. Reformă — 529. Regalist — 531. Restaurare — 581. Revoluția burgheză din Anglia din secolul al XVII-lea — 582. Revoluția burgheză din Franța de la sfîrsitul secolului al XVIII-lea (1789—1794) — 584. Revoluția din februarie 1917 — 586. Revoluția din Germania din noiem- brie 1918 — 587. Revoluția din 1905—1907 — 588. Revoluțiile din 1848—1849 — 593. Robespierre — 599. „Sfînta alianță“ — 620. „Spartacus“ — 639. Termidor — 667. Tory — 672. Tripla Alianță — 682. Vandali — 715. Whigi — 724. Zidul chinezesc — 727. Dat la cules 17.09.58. Bun de tipar 21.11.58. Tiraj 25.230. Hîrtie semivelină de 65 gr.lm.z 540 X 840116. Coli editoriale 71,15. Coli tipar 47,25. A. 01725158. Tiparul executat sub comanda nr. 3.880/81355 la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii „I. V. STALIN“, Piața Scînteii nr. 1, București — R.P.R.