DICŢIONAR DE MUZICA DICŢIONAR DE MUZICĂ Supracoperta şi coperta: GHEORGHE MOTORA Coordonare redacţionala şi lexicografica: GHEORGHE FIRCA IOSIF SAVA • LUMINIŢA VARTOLOMEf DICŢIONAR DE MUZICĂ EDITURA ŞTIINŢIFICĂ Şl ENCICLOPEDICĂ Bucureşti, 1979 ABREVIERI n; ant. = antonim nov. = noiembrie apr. = aprilie ob. = oboi aug. = august oct. = octombrie c. bas = contrabas orch. = orchestră; orchestral, c. engl. = corn englez Orch. = Orchestra cam. = cameră p.a. = primă(a) audiţie cca. = circa p. ext. = prin extindere cl. = clarinet pop. = popular Cons. = Conservatorul pr. = premieră(a) cor. = coral,ă prese. = prescurtat cuv. = cuvlnt prof. = profesor dec. = decembrie rev. = revizuit, ă echiv. = echivalent rom. = românesc, ească engl. = englez, ă sax. = saxofon ev. med. = evul mediu sec. = secolul ex. = exemplu sept. = septembrie fag. = fagot simf. = simfonie; simfonic, ă feb. = februarie Simf. = Simfonia fl. = flaut sin. = sinonim fr. = francez, ă ■span. = spaniol, ă germ. = german, ă trb. = trombon gr. = grecesc, grecească trp. = trompetă Ian. = ianuarie TV = televiziune instr. = instrument; instrumen¬ univ. = universitate; univ6r tal, ă tar iul. = iulie Univ. = Universitatea Iun. = iunie V. = vezi lat. = latin, ă v.cel = violoncel m. = mort vl. = vio lină mart. = martie voc. = vocal, ă muz. = muzică < = provine din n. = născut * (după un cuv.) = vezi CUVÎNT ÎNAINTE Nevoia de muzică, nevoia de a asimila marile valori sonore ale culturii din toate timpurile constituie, indiscutabil, o certitudine a vieţii spirituale contemporane. In consens cu importantele cuceriri ale cunoaşterii, în condiţiile unei continue scientizări a tuturor domeniilor de activitate dar şi ale unor eforturi fără precedent de dezvoltare şi afirmare plenară a personalităţii umane, asistăm la o sporire considerabilă a rolului artelor în peisajul vieţii noastre sociale. Festivalul naţional „Cîntarea României" face, în toate etapele desfăşurării sale, dovada implicării majore a muzicii în vastele procese culturale în care sînt angrenate mase din ce în ce mai largi. Iar faptul că sute de tineri poposesc săptămînă de săptcmînă sub cupola Ateneului, în studioul Radioteleviziunii, la Opera Română, în sălile de concerte şi spectacole muzicale din întieaga ţară demonstrează dragostea noilor generaţii pentru arta sunetelor, capacitatea acestora de a-şi însuşi comorile muzicii universale şi naţionale. Văzînd tot mai mult în muzică un mijloc de educaţie, un prilej de bucurie intelectuală, alături de o foimă elevată dt divertiiment, aceşti tineri cer pe bună dreptate, paralel cu concerte şi spectacole de ţinută, concerte-lecţii, cărţi de popularizare, mijloace de instruire capabilesă-i ajute să pătiundă sensurile muzicii, înţelegîndu-i limbajul propriu şi modul specific de gîndire. Un asemenea mijloc{ de operativă (chiar dacă, piin forţa lucrurilor, sumară) informare pentru cei ce urmăresc manifestările vieţii muzicale, emisiunile posturilor de radio şi televiziune, pentru cititorii lucrărilor de popularizare a muzicii, Dicţionarul pe care îl oferim poate fi, în acelaşi timp, un prim ghid pentru o rapidă Incursiune în teritoriile muzicii şi un instiument util de lucru pentru orice tînăr pornit pe drumurile asimilării acestei arte. OOVlNT ÎNAINTE 6 Parcurgind filele lucrării, cititorii vor găsi informaţii esenţiale pentru înţelegerea principalelor etape ale istoriei artei sunetelor, date privind personalitatea compozitorilor şi interpreţilor, noţiuni fundamentale din diferite domenii ale ştiinţei şi practicii muzicale (genuri, forme, instrumente, elemente de gramatică şi stilistică muzicală), detalii referitoare la titlurile capitale ale componisticii româneşti şi universale. Spaţiul limitat avut la dispoziţie nu a permis în toate cazurile întregirea informaţiei cu judecăţi estetice şi explică unele omisiuni, pe care vom încerca să le eliminăm într-o viitoare ediţie. Nutrim totuşi convingerea că iubi‘orii muzicii din ţara noastră vor găsi în paginile acestei cărţi, înainte de toate, un îndemn pentru a se apropia necontenit de sursele vitale ale culturii muzicale: sala de concert, discul, eseul pe leme estetice, monografia dedicată marilor personalităţi ale artei, lucrările teoretic-muzicale şi, în cele din urmă, partitura. AUTORII al. Denumirea, In notaţia* literală, a sunetului la*. 2. Majuscula A, notaţie prese, pentru tonalitatea* A dar (la major); minuscula a, notaţie prese, pentru tonalitatea a moli (la minor). 3. Indicaţie pentru instr. (transpozitorii*) acordate in la. 4. Prese, pentru alio*. 5. Prima secţiune in schemele formelor* muzicale (v. bipartită / tripartită /, formă; rondo). A—B v. bipartită, formă. A—B—A v. tripartită, formă. A—B—A—C—A—B—A v. rondo. Abendroth, Hcrmann (19 ian. 1883, Frankfurt pe Main — 29 mai 1956, Jena), dirijor german din R.D. G. Director al orch. Gewandhaus* şi al secţiei muzicale a Radiodifuziunii din Leipzig. Concerte in România. Abraliam, Paul (2 aug. 1892, Apatin — 7 mai 1960, Hamburg), compozitor ungur. Operete (Victoria şi-al ei husar, Floarea din Hawaii), muz. de film. Abramovici, Avy (n. 15 dec., 1935 Galaţi), violonist român, abreviaţii, semne convenţionale de prescurtare a scrierii muzicale. Absil, Jean (Pdruwelz, 23 oct. 1893 — 2 feb. 1974, Bruxelles), compozitor belgiau. Prof. laCons. din Bruxelles. Concerte pentru vi., pian, violă, 5 slmf., opere (Piele de măgar. Pălăria chinezească, Vocile mării); Rapsodia pentru vl. şi orch., Suita pentru orch. şi Cantata de cameră inspirate din muzica pop. rom.; voi. Poslu- latele muzicii contemporane (1937). a capelia (cuv. it.), fără acompaniament* (pentru lucrările corale), accelerando (cuv. it.), grăbind; prese.: accel. accent, emisie mai apăsată a unui sunet, mărirea intensităţii lui. accentus (cuv. lat.), denumire pentru recitativul* liturgic, sllabic, pe un singur ton (in opoziţie cu concentus*). acciaecatura (cuv. it.), notă ornamentală (v. ornamente) plasată Ia un semiton deasupra celei reale şi executată Împreună cu aceasta (spre deosebire de appoggiatura*). accident v. alteraţie. Acls şl Galatea, cantată de Händel (1720). Ackermann, Otto (5 oct. 1909, Bucureşti — 9 mart. 1960, Wabern— Elveţia), dirijor elveţian de origine română; renume internaţional, aclamaţie, formulă strigată, devenită in Bizanţ cintec adresat de mulţime suveranilor sau demnitarilor ecle-slastici, cu ocazia evenimentelor politice sau a sărbătorilor, acompaniament, parte a textului muzical care susţine, întovărăşeşte melodia; de obicei executat de pian, acordeon, chitară sau orch. acompaniere, executarea acompaniamentului*. acord, complex sonor rezultînd din emisia simultană a mai multor (cel puţin trei) sunete de înălţimi diferite; se clasifică după numărul sunetelor şi după intervalele* componen- ACOBDAJ te. în armonia* clasică a. rezultă din suprapunerea intervalelor de terţă*. A. consonant, a. . (coregrafi). 2. Compoziţie muzicală destinată unor înscenări coregrafice. Baletele ruse, companie de balet condusă de Diaghilev. Spectacolele B. r. (care stau la originea baletului modern), inaugurate Ia Paris în 1909, realizează o sinteză a artelor (coregrafie, muzică, pictură). Printre protagoniştii B. r.: V. Nijinski, A. Pavlova, T. Karsavina, M. Fokin ş.a. ballata (cuv. it.) 1. (în evul mediu), cintec Însoţit de dans. 2. Baladă*. 3. Specie de cîntec polifonic italian apărut în sec. 13 — 14. Baneliieri, Adriano (3 sept. 1568, Bologna — 1634, Bologna), compozitor şi organist italian. A fondat Academia dei Floridi din Bologna. Importante lucrări teoretice asupra orgii* şi contrapunctului*, bând (cuv. engl.), ansamblu muzical instrumental (ex. jazz-h.). bandură, instrument popular ucrainean cu coarde ciupite, bnnjo, instrument muzical cu coarde ciupite, originar din nordul Africii, larg folosit de negrii americani. Ban, Viorel (n. 21 ian. 1920, Măderat, jud. Arad), bas român, cintăreţ de operă. Bnranovic, Kresimir (n. 25 iul. 1894, Sibenik), compozitor şi dirijor iugoslav. Opere, balete, muz. simf. (Poemul balcanic), de cam. bară de măsură, liniuţă verticală care taie portativul*, separînd măsurile* una de alta. V. bară finală; dublă-bară. bară finală, dublă-bară* ce marchează sfîrşitul unei lucrări sau al unei părţi dintr-o lucrare, lîarlier, Samuel (n. 9 mart. 1910, West Chester, Pennsylvania), compozitor american. Concert pentru vi., baletul Medeea, Melodii pasagere» Vara anului 1915. Barberis, Mansi (n. 12 mart. 1899, Iaşi), compozitoare româncă. Opere (Apus de soare, Kcra Duduca, Domniţa din depărtări), creaţii simf. şS vocal-simf., muz. de cam., cor., voc. Bărbieri, Fedora (n. 4 ian. 1920, Triest), mezzo-soprană italiancă de notorietate internaţională. Debut la Metropolitan în 1949. Barbirolli, sir John (2 dec. 1899, Londra — 28 iul. 1970, Londra), violonist şi dirijor englez de origine italiană. Succesor al lui Toscanini la Filarmonica din New York, director la orch. Halle, succesor al lui Sto-kowski la orch. din Huston-Texas. Concerte in România. Barhu, Aea de (3 iul. 1893, Sighişoara — 21 mart. 1958, Bucureşti), cintăreaţă şi pedagogă româncă. Carieră internaţională. Director artistic al Operei din Timişoara. Barhu, Filaret (n. 16 apr. îuus. Lugoj), compozitor român. Autor al unor lucrări dedicate teatrului muzical (Ana Lugojana, Plutaşul de pe Bistriţa, Tlrgul de fete, Pintea Viteazul); creaţii cor., voc. Barbu Lăutarul (pejnumele adevărat Vasile Barbu) (cca. 1780-1860), cîntăreţ şi cobzar român, staroste CACClIÍOLl 22 timp de 40 de ani al lăutarilor din Moldova. Admirat de Liszt în timpul vizitelor sale la Iaşi. barcarolă I. Cîntec al gondolierilor veneţieni. 2. Compoziţie muzicală inspirată din 1). (1), cu caracter liric, cu o mişcare ritmică legănată (în măsura de 6/8), imitînd legănatul bărcii. bard, nume celtic desemnînd străvechi poeţi-muzicieni. La începutul ev. med., cîntecele 1). tratau diverse subiecte politice, religioase. în Irlanda au existat şcoli pentru b. plnă în sec. 18. Bardi, Giovanni (5 feb. 1534, Florenţa — 1612, Roma), nobil florentin, iubitor de artă. în casa sa s-au pus bazele Cameratei florentine*. Printre colaboratorii săii Perl, Ja-copo Corsi, Caccini, Vincenzo Ga- 11 i ci. Bareubolm, Daniel (n. 15 nov. 1942, Buenos Aires), pianist şi dirijor israe-lian. Carieră internaţională. Barform (cuv. germ.), una dintre cele mai vechi forme muzicale, din epoca Minncsigerilor* şi Meistersigerilor*, bazată pe schema A—A—B. bariton 1. Voce bărbătească intermediară între tenor* şi bas*; cîntă-reţ care are această voce. 2. Instr. de coarde inventat în sec. 17 în Germania (Haydn a scris In jur de 175 de lucrări pentru B(2). 3. Instr. de suflat de alamă cu timbru* şi am-bitus* corespunzătoare vocii de b (!)• baroc, termen împrumutat din artele plastice, desemnînd stilul dezvoltat în apusul şi centrul Europei la sfirşitul sec. 16, generat de Renaştere* dar îndepărtat de echilibrul acesteia. Epocă a unei excepţionale mişcări muzicale în care apar genuri şl forme noi (cantate*, oratorii*, suite*, concerte grossi*), în care slnt stabilite bazele gîndirli muzicale ulterioare. în care se scriu lucrări fundamentale ale teoriei muzicale. Béla Bartók Barraud, Henry (n. 23 apr. 1900, Bordeaux), compozitor francez. Opere (Numance), balete, lucrări simf. Autor al studiului Franţa şi muzica occidentală (1957). Barlók, Bfila (25 mart. 1881, Stnnico-lau Mare, jud. Timiş — 26 sept. 1945, New York), compozitor ungur, pianist de renume internaţional, unul dintre iniţiatorii culegerii ştiinţifice a folclorului. Prof. la Academia de muzică din Budapesta. Culegeri de folclor în diverse regiuni ale României, ale Estului Europei şl in Orient. Strălucit reprezentant al creaţiei sec. 20, autor a zeci de lucrări (opera Barbă Albastră, baletul Prinţul cioplit In lemn, pantomima Mandarinul miraculos, Cantata Profana, trei concerte pentru pian şi orch., 6 cvart. da coarde, Muzică pentru coarde, celestă şi percuţie, volumul Microcosmos pentru pian) de o puternică expresivitate şi originalitate. Concerte in România. Bartzcr, Richard (n. 4 apr. 1927, Lovrin, jud. Timiş), compozitor de naţionalitate germană din România. Muz. de film, ujoară. bas 1. Vocea bărbătească cea mai gravă; cîntăreţ care are această voce. 2. Instr. cu sunetul cel mal grav dintr-o anumită categorie sau 23 BĂNULF.SCU, mcolab famille de instr. 3. Vocea cea mai gravă In lucrările muzicale corale. 4. Sunetul cel mai grav In armonie* şi polifonie*. Bas-Alberti (< it. Basso Atberti), termen ce provine de la Domenico Al-berti, care a teoretizat principiul acompaniamentului* unei linii melodice prin figuraţie armonică, bal-barlton, voce bărbătească intermediară intre cea de bas* şi cea de bariton*. bas cifrat (bas continuu) (fr. basse chiffrée; it. basso continuo — prese. b.c. ; germ. Generalbass), sistem de notare muzicală folosit in sec. 16—17 pentru instr. cu claviatură*; un fel de stenografie muzicală in care se nota doar linia basului, iar celelalte sunete componente ale armoniei* puteau fi deduse din cifraj*. V. continuo. bas continuu v. bas cifrat, bas ostlnat (., măsură* In 2 sau 4 timpi*. 2. Valoare li., valoare* divizibilă prin 2. 3. Formă b., formă* compusă din 2 secţiuni (v. bipartită, formă). Binehois, Gilles (Egidius) (n. 1400, Mons — 1460 Soiguies), compozitor franco-flamand, autor de chan-son*-uri polifonice, motete*, muz. religioasă. bipartită (formă ), structură alcătuită din două secţiuni. Practica muzicală cunoaşte mai multe forme: I). simplă, b. cu mică repriză, b. dublă, b. compusă. Notaţie schematică: A-B. Birtalan, Jôzsef (n. 10 nov. 1927, BogUiş, jud. Sălaj), compozitor de naţionalitate maghiară din România, dirijor al Ansamblului de clntece şi dansuri din Tg. Mureş. Autor de muz. de teatru, simf., cor., voc. bis (cuv. lat. „a doua oară“), termen care indică reluarea unor versuri cln-tate mai ales in cadrul refrenului*. P. ext., defineşte orice supliment oferit de interpret, la cererea publicului, In afara programului anunţat, bitematio (bUematism), termen folosit pentru desemnarea tipologică a formei ce utilizează 2 teme* (ex. sonată*, fugă*). bitonalitate, suprapunerea a două tonalităţi*. Tehnica b. este empiric folosită Încă din epoca barocului*. Termenul a apărut după cel de al doilea război mondial. V. politonallsm. bltonie, scară ollgocordică* formată din două sunete ce se succed prin salt, bizantină (muzloă ~>), termen generalizat In sec. 19, odată cu Interesul pentru cultura bizantină, şi care desemnează două categorii: muz. laică, interpretată In spectacole dramatice. BIZET GFOItGES 28 Georges Bïzci la marile serbări populare, şi muz. religioasă. Bizcl, Georrjes (n. 25 oct. 1838, Paris — 3 iul. 1875, Bougival), unul dintre reprezentanţii de seamă ai componisticii franceze, autor al Simfoniei in Do, al operelor Carmen, Pescuitorii de perle, Ivan cel Groaznic, Frumoasa fată din Perih, Clarissa. bilină, străvechi cintec epic rusesc. Bîrsan, Mireea (n. 23 mart. 1897, Focşani — 4 mart. 1977, Bucureşti), violonist şi profesor român. Bjorling, Jussi (n. 2feb. 1911, Stora Tuna — 8 sept. 1960, Stoekholm), celebru tenor suedez. Din 1938 cintă-reţ permanent la Metropolitan. Blachcr, Boris (6 ian. 1903, Ncw-clvwang, China — 30 ian. 1975, Berlinul de Vest), compozitor german din R.F. Germania. Opere, balete, oratoriul Marele Inchizitor, variaţiunile Paganini, muz. de cam. black-liotlcm (cuv. engl.), dans american din Mississippi, tip de fox-trott* răspîndit în anii 1926—1927. Blanter, Matvci Isaltoviei (n. 10 feb. 1903, Pocep-Cernigorsk), compozitor sovietic. Opereta Pc malul Amurului, muz. cor., de scenă. Bliss, Arlliur Sir (2 aug. 1891, Londra — 27 mart. 1975, Londra), compozitor şi dirijor englez. O operă, balete, concerte pentru pian, muz. de scenă, de film. Bloch, Ernest (24 iul. 1880, Geneva — 15 iul. 1959, Portland, Oregon), compozitor american de origine elveţiană. Din 1916, prof. la univ. americane. Opera Macbeth, trei cvartete, Trei poeme evreeşii pentru orch., Rapsodia pentru v.cel şi orch. Shelomo. blues (cuv. engl.), cintece lente, melancolice, nostalgice, cu originea în folclorul negrilor americani. Largă influenţă asupra dezvoltării jazzu-lui*. Blüthner, numele unei fabrici de piane, fondate în 1853 la Leipzig de către Julius Ferdinand B. Bohescu, familie de muzicieni români. 1. Jean B. (n. 5 apr. 1890, Iaşi), violonist şi dirijor. Repertoriul său cuprinde îndeosebi opere it. Prof. Ia Cons. din Buc. Artist al poporului. 2. Constantin B. (n. 21 mai 1899, Iaşi), violonist, dirijor şi compozitor. Fratele lui B. (1). A făcut parte din cvartetul lui Enescu. Muz. de operă (Zobail, Trandafirii roşii), simf. (Concert pentru vl. şi orch.), voc.-simf., instr. 3. Zola Ana Maria B. (n. 9 aug. 1920, Craiova), violonistă româncă stabilită în Belgia. Nepoata lui B. (1,2). Premiul „Eugène Ysaye“ (1937). Fondatoare şi dirijoare a orch. de cam. „Soliştii din Bruxelles“, denumită ulterior „Ansamblul Eugène Ysaye*. Prof. la Cons. din Liège. Concerte în România. Boboc, IVicolae (n. 26 sept. 1920, Ilia), dirijor şi compozitor remân. Lucrări simf., de cam., cor. Prim dirijor a] Filarmonicii „Banatul* din Timişoara. Bcecaeeio, operetă în 3 acte de Suppé. Libretul de F. Zell şi R. Gcnt'e. Pr. Karl Tlieater, Vicna, 1 feb. 1S79. Boeeheriiii, Liiirfi (19 feb. 1743, Lucea — 28 mai 1805, Madrid), violoncelist şi compozitor italian. Influenţat de Şcoala de la Mannbeim*, face parte dintre precursorii clasicismului* vicnez. Autor a 4 concerte pentru v.cel, cvartete, diverse piese de muz. de cam. 29 BOSEOWSKT, WILLI bocet (in folclorul românesc), cîntec cu caracter funebru. Boema 1. Operă în 4 acte de Puccini. Libretul de G. Giacosa şi L. Ilica. Pr. Torino, 1 feb. 1896. 2. Comedie lirică în 4 acte de Leoncavallo pe libret propriu. Pr. Veneţia, 6 mai 1897. Bogardo, Florin (n. 16 aug. 1942, Bucureşti), compozitor român de muzică uşoară. Bogen, termen germ. pentru arcuş*. Boliooiu, Ioan (21 aug. 1874, Crăieşti, jud. Galaţi — 13 apr. 1944, Vida, jud. Ilfov), compozitor român. Autor de muz. simf. (Poemă romantică, Rondoletlo pentru orch.), de cam., cor., voc. Boieltlieu, François Adrien (16 dec. 1775, Rouen — 8 oct. 1834, Jarcy-Paris), compozitor francez. Autor a 3S de opere (Califul din Bagdad — 1800, Doamna Albă — 1825). Boismortier, Joseph Bodin (1691, Perpignan — 1755, Paris), compozitor francez. Autor al unor opere, balete, motete*. Muz. de cam. Boito, Arrigo (24 feb. 1842, Padova — 10 ian. 1918, Milano), compozitor şi literat italian, autor al operelor Mcfistofclc şi Ncrone, al unor librete pentru Verdi (Othello şi Falstaţf) şi Ponchielli (Gioconda). boléro, dans popular spaniol, cunoscut de la sflrşitul sec. 18; in măsură tenară*, dansul are o mişcare moderată şi este însoţit in practica pop. de acompaniament de chitare* şi castaniete*. Bolero, piesă simfonică de Ravel (1927). P.a. Paris, 20 nov. 1928. bombardon, cel mai grav instrument de suflat folosit în fanfară*. Bonde ville, Emmanuel (n. 29 oct. 1898, Rouen), compozitor francez. Director al Operei din Paris, autor al operei Madame Bovary. bongos, instrument de percuţie* originar din ţările sud-americane, utilizat In orch. simf. modernă, boogio-woogio (cuv. engl.), dans de origine nord-americană. bop (Be-bop; Re-bop), manieră de execuţie vocală în jazz*, ce se caracterizează prin folosirea silabelor be, re, b. — de unde şi numele li. Bordes, Charles (12 mai 1863, Vou-vray — 8 nov. 1909, ToUlon), organist, compozitor, muzicolog şi pedagog francez. Fondator (alături de V. d’Indy şi A. Guilmant) al Scholel Cantorum. Muz. simf., concertantă, de cam., voc. Borgovan, Ion (8 sept. 1889, Bucureşti — 28 mai 1970, Bucureşti), compozitor român. Muz. simf. (Suita Noapte de iarnă, Rapsodia Someşului), de cam., cor., voc. Boris Godunov, operă in 4 acte şi un prolog de Musorgski, după drama lui Puşkin. Pr. Petrograd, 8 feb. 1874. Orchestrată de Rimski-Korsakov (Pr. Petrograd, 22 oct. 1896) şi Sostako-vici (1939). Borodin, Aleksandr Poriiricvici (12 nov. 1834, Petrograd — 28 feb. 1887, Petrograd), compozitor rus, membru al Grupului celor 5*. Trei simf. (ultima încheiată de Glazunov), poemul simf. In stepele Asiei Centrale, opera Cneazul Igor (Încheiate de Rimsky-Korsakov şi Glazunov), muz. de cam. (cvartete). Creaţia lui se inspiră din folclorul rus. BoskowsUy, Willy (n. 16 iun. 1909, Viena), violonist austriac. Din 1939, Aleksnndr lîorodlG BOSTON 30 concertmaestru al Filarmonicii din Viena, şei al „Octetului vienez“ şi al „Ansamblului Boskowsky“, formaţie specializată In valsurile familiei Slrauss. boston (vals ~/), dans in ritm lent, la modă 111 deceniul al doilea al sec. 20. Bote & Boci;, numele unei edituri muzicale, fondate la Berlin in 1838 de Eduard Bote şi Gustav Bock. Botez, Dumitru D. (n. 10 mart. 1904, Roman), compozitor român, prof. la cons. şi dirijor al unor mari formaţii corale din Bucureşti. Bottesini, Giovnnni (24 dec. 1821, Crema — 7 iul. 1889, Parma), violonist, contrabasist, dirijor şi compozitor italian. A contribuit la renaşterea creaţiei instr. in Italia, bouclifi (cuv. fr. „estompat“), efect obţinut la instrumentele de alamă (mai ales la 00™*) prin introducerea mîinii !n pavilionul instr. Echiv. it. chiuso. Bolii jie acoperiş, balet de Milhaud. Pr. Paris, 1920. Boulanger, familie de muzicieni francezi. Mai importanţi: 1. Lili B. (21 aug. 1893, Paris — 15 mart. 1919, Mfey), compozitoare, prima femeie care a luat Premiul Romei*. Opera La Princcsse Mclcnie. 2. Nud ia B. (n. 16 sept. 1887, Paris), compozitoare, profesoară, dirijoare şi organistă, sora precedentei. Personalitate influentă in viaţa muzicală a Franţei sec. 20, cunoscută în special pentru activitatea desfăşurată la Cons. american de la Fontainebleau. Prof. unor compozitori romftni. Boulez, Pierrc (n. 25 mart. 1925, Montbrison), compozitor şi dirijor, reprezentant de frunte al componisticii contemporane franceze de orientare post-serială. Fondator al concertelor Eomaines Musicales, şef de orcli. de notorietate internaţională. Cvartetul pentiu Ondcs ftlartaiol, Structuri pentru 2 plane, Polifonie pentm i 7 instrumente, Pli se Ion pli, Ciocanul fără stăptn, Două studii de muzică concretă. Voi.: Penscr la musique aujourd’hui, Points dc repere. Boult, Adrian Cedric Sir (n. 8 apr. 1889, Chestcr), dirijor englez, prof. la Colegiul regal de muz. din Londra, între 1930—1950, dirijor al orch. BBC. A condus mari formaţii din Europa şi S.U.A. Bourgnnlt-Dueoudrny, Lonis Altert (2 feb. 1840, Nnntes - 4 iul. 1910, Vernuillct), compozitor şi muzicolog francez. Opere, muz. siml., cor., culegeri de mtlcdii populare belgiene, scoţiene, grcccşti. bourife (cuv. fr.), dans de origine franceză (reg. Auvcrgne), cu o mişcare vioaie, in ir.âsuia* 4/4. A fost introdus între dansurile de curte în sec. 16 şi ulterior în muz. de balet* şi in creaţii orch. şi instr. Bolim, Karl (11. 28 aug. 1894, Graz), dirijor austriac de notorietate internaţională. Dirijor peimanent la Graz (1920), Opera din Miincben (1921), Opera din Dresda (1934—1943), Opera din Viena (1943—1945 şi 1954 — 1956), Opera „Colon“ din Buenos Alres (1950—1953). Remarcabil interpret al muzicii lui Mozarl, Wag-ner, R. Strauss. Concerte in Romfinia. braecio (da <~), (cuv. it. „de braţ“), termen care diferenţia, în sec. 17, viola* ţinută pe mină — viola «In b. (din care s-au dezvoltat ulterior viola actuală şl violina*) de viola ţinută SI CRAILOIU, CONSTANTIN Karl Böhni pe picior — viola da gamba (din care s-au dezvoltat ulterior violoncelul* şi contrabasul*). Brahms, Johannes (7 mai 1833, Hamburg — 3 apr. 1897, Viena), pianist, dirijor şi compozitor german stabilit la Viena, unul dintre cei mai de seamă creatori ai sec. 19. Păstrînd şi cultivind formele tradiţionale ale muzicii clasice a făurit o vastă operă de mare concentrare emoţională. Muz. simf. (4 simf., 2 serenade, Johannes Brahms Variafiuni pe o temă de Haydn, 2 concerte pentru pian. Concertul pentru ol. şi orcli., Dublul concert pentru vl., v. cel şi orcli.), voc.-simf. (Recviemul german, Cantata Rinaldo, Rapsodia pentru alto, cor bărbătesc şi orcli.), de cam. (5 triouri, 3 cvartete cu pian, 3 cvintete), pentru pian (sonate, balade, intermezzi, rapsodii etc.). A concertat, acompaniindu-1 pe Joachim, in Transilvania. Brandcnburglee (Concerte .—), cele G concerti grossi* scrise de Bach intre 1718—1721, dedicate lui Christian Ludwig Margraf de Brandenburg. branle (cuv. fr.), vechi dans francez, introdus la curte în sec. 15. Brassens, Georges (n. 22 oct. 1921, Sete), şansonetist francez. Bratsche, termen german pentru violă*. Bratu, Teodor (n. 20 ian. 1922, Dră-ghiceanu, jud. Ilfov), compozitor român, autor al operelor Stejarul din Borzeşti, Dreptul la dragoste, Pungufacu doi bani, al frescelor muzi-cal-dramatice Vremuri de vitejie, Din vremea Unii ii, al cantatei Viafă visului vom da, de muz. cor. Brauner, Hnrry (n. 24 feb. 1908, Piatra Neamţ), folclorist şi compozitor român, autor al poemului dramatic La moartea lui Ştefan cel Mare. Brăiloiu, Constantin (13 aug. 1863, Bucureşti — 20 dec. 1958, Geneva), etnomuzicolog şi compozitor român. Prof. la Cons. din Bucureşti. Secretar al Societăţii comp. rom. (1920 — 1943), fondator şi conducător al Arhivei de folclor a Societăţii compozitorilor români (1928—1943), fondator şi cercetător al Arhivelor Internaţionale de muz. pop. din Geneva (1944—1958). Membru corespondent al Academici Române, membru al Societăţii franceze de muzicologie. Autor al unor culegeri de folclor, al unor studii folcloristice apărute în mari publicaţii europene, prin care a contribuit la afirmarea pe plan internaţional a etnomuzicologiel, crea- BUl TIAMI, GilUORGHE 33 Constantin RrSlIola tor al unor lucrări de muz. de cam., cor., voc. Brfitianu, Glieoryhe (1847, Mizll — 16 mai 1905, Bucureşti), compozitor român, autor de muz. cor., voc., lucrări didactice. Fondator al societăţii „Uniunea Chorală“ din Bucureşti. Brutinnu, Ionel (19 ian. 1885, Bucureşti — nov. 1921, Bucureşti), compozitor român. Muz. de teatru, cor. (Pui de lei, 1902) şi voc. Brâneuşi, Petre (n. 1 iun. 1928, Bră-diceni, jud. Gorj), muzicolog roinân. Studii asupra operei lui George Breazul, asupra noii creaţii muzicale româneşti. Autor al unor lucrări didactice. Preşedinte al Uniunii compozitorilor din R. S. România (din 1970). Rector al Cons. „Ciprlan Po-rumbescu“ (din 1972). Brânduş, Nicolao (n. 16 apr. 1935, Bucureşti), compozitor român. Opera Logodna, lucrări voc.-simf. (Balada lai Pintea Viteazul, DomnişoaraHus), simf. (Phtora, Prescripţie, Antifonic), de cam., cor., voc. (1 psalmi pe versuri de Argliezi). Brârtzeu, Nicolae (n. 28 dec. 1907, Piteşti), compozitor şi dirijor român. Muz. de teatru (opera comică Dragostea triumfă), simf. (Fantezia simf., Simf. I-a „Pentru pace", Simf. de cameră), de cam., voc., cor. George Breazul break (cuv. engl.), termen folosit In jazz*, definind o improvizaţie melodică, ritmică şi armonică liberă, breaza, joc popular răspindit în zona subcarpatică din Muntenia şi Transilvania. Alte denumiri: De doi, Ca la Breaza. Breazul, Georyc (14 sept. 1887, Aina-răştil de Jos, jud. Dolj — 3 aug. 1961, Bucureşti), muzicolog român, primul mare cercetător român specializat in totalitatea domeniilor muzicologiei, cercetător al folclorului, al istoriei muz. româneşti, al pedagogiei muzicale. Prof. la Cons. din Bucureşti. Autor al unor ample studii pe diverse teme muzicologice, schiţe monografice, al unor colecţii de folclor, semnatar al unor voi. ca Patrium Carmen, Contribuţii la studiul muzicii româneşti, La bicentenarul naşterii lui Mozart, Gavriil Musicescu, D.G. Ki-rlac. Brodiceanu, familie de muzicieni români 1. Tiberiu B. (20 mart. 1877, Lugoj — 19 dec. 1968, Bucureşti), compozitor, membru fondator al Operei Române şi al Teatrului Naţional din Cluj (1919), al Cons. din Cluj (1920) şi al Societăţii Compozitorilor români (1920). Muz. de teatru (scenele lirice La şezătoare, La seceriş), cam., voc., cor., culegeri de folclor. 2. Mihai B. (n. 14 lan. 1920, 33 BitUCK, CHARLES Tiberin Brcdiccanu Braşov), compozitor, dirijor permanent al Filarmonicii din Bucureşti. Fiul lui B. (1). A fost prim-dirijor şi director al Operei Române din Bucureşti. Muz. de teatru, simf., de cam., voc. Inventator al polimetrono-mului electronic. Breithaupt, Rudolf Maria (11 aug. 1873, Braunschweig — 2 apr. 1945, Berlin), pianist german, cunoscut profesor de pian şi autor al unor lucrări de tehnică pianistică. Breiikopî und Härtel (B. & H.), casă editorială Întemeiată de B.C. Breitkopf în 1719, dezvoltind o imprimerie ce exista din 1542; s-a asociat In 1795 cu G.C. Härtel. Editură de Stat din R.D.G. (din 1952). Brendel, Alîred (n. 5 ian. 1931, Wie-senberg), pianist austriac stabilit la Londra; carieră internaţională. Bretan, Nicolae (25 mart. 1887, Nă-săud — 1 dec. 1968, Cluj), ctntă-reţ, regizor şi compozitor român, autor de lieduri, al unui Recviem, al unor opere (Luceafărul, Revolta omului din Iul, Eroii de la Rovine, Horla). Iirevls (cuv. it. „scurt“) v. longa. Bridge, Frank (26 feb. 1879, Brighton — 10 ian. 1941, Eastbourne), violonist, violist, dirijor şl compozitor englez de orientare impresionistă. Autor al unei suite pentru orch., al operei Marea, al unor lucrări pentru pian. brio (con ~) (cuv. it.), cu căldură, cu însufleţire. Britten, Benjamin Slr (22 nov. 1913, Lovestoft — 4 dec. 1976, Aldeburgh), pianist, dirijor şi compozitor, strălucit reprezentant al şcolii contemporane britanice. Autor a 10 opere (Peter Grimes, Visul unei nopfi de vară, Răpirea Lucrefiei, Răsucirea şurubului, Alberl Herring), al Recviemul de război, piese orch., muz. de cam. briul, joc popular românesc, răspîn-dit pe ambele versante ale Carpaţilor. Variante: b. bătrinesc, b. zărvenilor, b. lui Tudor, b. lui Momiru etc. broderie, ornament* melodic format prin alternarea (o singură dată) a notei reale din acord* cu cea superioară sau inferioară, aflată Ia distanţă de semiton* sau ton*. Bruch, Max (6 ian. 1S38, ICSIn — 20 oct. 1920, Berlin), pedagog, dirijor şi compozitor german. Concertul pentru vl. tn sol minor (1866), Kol Nidrei pentru v. cel şi orch. Bruchollerie, Monique de Ia (20 apr. 1915, Landade — 15 dec. 1972, Paris), pianistă franceză de notorietate mondială. Concerte în România. Bruck, Charles (n. 2 mai 1911, Timişoara), dirijor francez de origine Benjamin Brltfcn BRUCKNEB, ANTON română. Elev şi apoi asistent al lui Monteux la Orch. simf. din Paris. Bruckner, Anton (4 sept. 1824, Ansfelden — 11 oct. 1896, Viena), organist (turnee în marile centre ale Europei vremii) şi compozitor austriac. Prof. la Cons. din Viena. Unul dintre cei mai străluciţi simtonişti ai istoriei muzicii; creaţia sa se caracterizează prin monumentalitate şi măiestrie contrapunctică. 9 simf., Cvintet de coarde, Recviem, Magni-ficat, Missa solemnis, Te Deum, mai multe mise* şi diverse alte lucrări cor. bruilism, curent muzical care preconizează utilizarea zgomotului în muzică; principiile b. îşi găsesc primele întruchipări în creaţiile lui Luigi Russolo. Brumaru, Ada (n. 5 iul. 1930, Bucureşti), muzicolog român, autoare a volumelor Romantismul In muzică, Vlr-slele Euterpei, Jocul permanentelor; critică muzicală, largă activitate de popularizare a muzicii la Radio şi TV. Buciu, familie de muzicieni români. 1. Mircea B. (5 feb. 1907, Dojeşti, jud. Vîlcea — 27 feb. 1970, Bucureşti), bas, cintăreţ de operă şi profesor. 2. Dan B. (n. 18 nov. 1943, Bucureşti), compozitor. Fiul lui B. (1) Muz. voc.-simf. (Fax mundi), simf. (Antinomii, Divertisment, Scene pentru orch. şi pian, Lespezi), de cam. (Sonata pentru pian, Croquis), cor. bucium, instrument popular românesc, de suflat, in forma unui tub conic, folosit de ciobani (în special în Munţii Apuseni) pentru chemări, semnale. Budişteanu, Ionel (8 oct. 1919, Bucureşti), violonist român. Mulţi ani dirijor al Orch. „Barbu Lăutarul“. Turnee în întreaga lume. Bugeanu, Constantin (n. 5 mai 1916, Ploieşti), compozitor şi muzicolog român, dirijor permanent al Operei Române. Rondlno pe teme populare. lieduri, Divertisment pentru 5 suflători. Bughici, Dumitru (n. 15 nov. 1921, Iaşi), compozitor şi muzicolog român. Autor de muz. simf. (trei simf., Poemul vieţii noi, poemele Evocare, Filimon Sirbu, Monumentul, Dialoguri dramatice pentru orch. de coarde şi fl., Balada concertantă pentru vl. şi orch.), de cam. (trei cvartete de coarde), cor., lucrări didactice, Dicţionar de forme şi genuri muzicale. buhai, instrument popular românesc, folosit în special în ajunul Anului Nou de către colindători. Buicliu, Nicolae (6 sept. 1906, Corabia — 18 apr. 1974, Bucureşti), compozitor român. Prof. la Cons. din Bucureşti. Creaţie de inspiraţie folclorică. 4 simf., opera Doamna Chiajna, muz. de cam. şi voc. Bull, John (1562, Somersetsliire — 12 mart. 1628, Anvers), compozitor şi organist englez. Muz. cor., pentru virginal* şi orgă*. Bumbry, Grace (n. 4 ian. 1937, St. Louis, Missouri), cîntăreaţă americană de renume mondial, interpretă a rolurilor de mezzo-soprană şi soprană dramatică. Spectacole în România. Burada, familie de muzicieni români. 1. Mihai B. (1 mart. 1841, Iaşi — 7 nov. 1918, Roman), compozitor şi Tbeodor T. Burada 35 BYRD, WILLIAM pianist, autor de muz. de cam. (Va-Tiatlons brillantes, 12 Etudes de sa-lon). 2. Teodor T. B. (3 oct. 1839, Iaşi — 17 feb. 1922, Iaşi), teatrolog, muzicolog, folclorist şi violonist. Fratele lui B. (1). Membru corespondent al Academiei Române (1877). Autor al unor studii semnificative în domeniul folcloristicii, lexicogra-fiei, organologiei, bibliografiei, criticii muzicale. A scris muz. cor., de cam., voc. Burkhard, Willy (17 ian. 1900, Evi-lard sur Bienne — ÎS iul. 1955, Zürich), compozitor elveţian, profesor la Cons. din Zürich. Simf., oratorii, cvartete, lucrări concertante, huriescă, piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter comic, cu elemente groteşti, caricaturale. Burney, Charles (7 apr. 1726, Shrews-burg — 12 apr. 1814, Clielsea), muzicolog şi compozitor englez. Autor al unei istorii a muz. in 4 voi. (1776— 1789). A călătorit in multe din ţările Europei, lăsind date preţioase pentru cunoaşterea vieţii muzicale a timpului. Busch, Adolf (8 aug. 1891, Siegen — 9 iun. 1952, Guildford, SUA), violonist elveţian, fondator al cvartetului B. (1919). Busoni, Ferruccio Benvenuto (1 apr. 1866, Empoli — 27 iul. 1924, Berlin), pianist, compozitor şi muzicolog italian stabilit la Berlin. Promotor al neoclasicismului*. Opera Doctor Faust, muz. simf., de cam., transcripţii din creaţia pentru pian a Iui Bach, Beethoven, Chopin, Brahms, Mozart. Autor al vol. Schijă asupra unei noi estetici a muzicii. Bussoiii, Sylvano (n. 1 oct. 1931, Florenţa), compozitor, violonist, pictor, actor şi regizor italian. Utilizează tehnica aleatorică*. Două voci (1958), Torso (1916), Memoria (1962), Bara (1966), The Rara Requiem (1969). busuiocul, dans popular din Moldova, în tempo* rapid. Buxtehude, Dielrich (1637, Oldesloe, Danemarca — 9 mai 1707, Lübeck), compozitor şi organist german de origine daneză. Pentru celebrele A-bendmusiken (Serate muzicale) din Lübeck, a scris piese de cele mai diferite genuri, care l-au influenţat pe tinărul J.S. Bacii. Biilou , Hans von (8 ian. 1830, Dres-da — 12 feb. 1894, Cairo), pianist, dirijor şi compozitor german. Wagnerian fanatic, dirijează în premieră Tristan şi Isolda (1865) şi Maeştrii clnlărefi (1868). A scris diverse lucrări pentru pian, voce, orch. Autor al unor strălucite ediţii (Beethoven, Chopin) cu adnotări de mare valoare tehnică. Byrd, AVilIiam (1543, Lincolnshire — 4 iul. 1623, Stondon Massey, Essex), compozitor (supranumit Palesirina englez), virginalist şi organist Ia capela regală din Londra. Autor de motete*, madrigale*, piese instr. c c 1. Denumire, In notaţia* literală, a sunetului do*. 2. Majuscula C, notaţie prese, pentru tonalitatea* C dar (Do major); minuscula c, notaţie prese, pentru tonalitatea c moli (do minor). 3. Indicaţie pentru instr. acordate în do. 4. Semn ce indică măsura* de 4 pătrimi; tăiat cu o linie verticală, indică măsura de 2 doimi (alia breve*). 5. în forma de rondo*, al doilea cuplet*. cabaietla (cuv. it.), (iniţial, sec. 18), arie* de mici proporţii şi simplă ca expresie, devenită (în sec. 19) sinonimă cu încheierea plină de dinamism a unei arii, a unui duet*. Caliczon, Antonio de (30 mart. 1500, Castrojeriz — 26 mai 1566, Madrid), organist şi compozitor spaniol, orb din copilărie, muzician la curtea Iui Carol V şl Filip II. Ricercari* şl variaţiuni* pentru orgă*, lăută* şi clavicord*. caccla (cuv. it. „vînătoare“), în sec. 14 — 16, piesă populară vocală laică, de origine italiană, pe subiect de vînătoare. Cacclni, Giulio (cca 1550, Roma — 10 dec. 1618, Florenţa), cîntăreţ şl compozitor italian. Cîntăreţ din lăută* şi interpret vocal in serviciul familiei Medici, membru al Camera-tei florentine*; a creat — alături de Jaccopo Peri — monodia* acompaniată, stilul recitativ* şi belcanto-* ul, punlnd bazele operei. Opere (Euridlce), madrigale*. cadenţă 1. Formulă melodico-armo-nică de încheiere a unei idei muzicale; c. armonice se realizează prin Înlănţuiri tipice de acorduri*; c. perfectă se sfîrşeşte cu un acord în stare directă pe treapta I; semi-c. se sfîrşeşte cu un acord în stare directă pe treapta a V-a (uneori a IV-a); c. autentică, cu succesiunea treptelor I—V—I; c. plagală, cu succesiunea treptelor I—IV—I; c. compusă, cu succesiunea treptelor I—IV—V—Ij c. întreruptă (e. evitată sau dramatică), cu succesiunea treptelor I—IV—V— —VI—IV—V-I. 2. Parte liberă solistică (instr. sau voc.), care permite etalarea calităţilor tehnice, de virtuozitate şi improvizaţie* ale interpretului. Sin. c. de bravură. cadran tonal, reprezentare a ciclului tonalităţilor*, înlănţuite din evintă* în cvintă. Sin. cercul cvinlclor. cadril, dans popular 'ranco-spaniol, răspindit în saloanele Europei din sec. 17 pînă la începutul sec. nostru; tempo vioi, măsură* binară*; celor 5figuri iniţiale, executate de perechi, li s-a adăugat ulterior galopul*. Cagc, John (n. 15 sept. 1912, Los Angeles), compozitor şi pianist american. Muz. pentru percuţie*, pian „preparat“* (al cărui inventator este), instr. electronice*. Iniţiator al muzicii aleatorice*. calando (cuv. it.), indicaţie pentru micşorarea intensităţii* şi tempo*-ului. 37 CANTATA PROFANA Slaria Callas Calisfru, Corncliu (n. 30 sept. 1941, Iaşi), dirijor român. Callas, Marin (pe numele adevărat, Maria Calogeropoulos) (4 dec. 1923, New York — 16 sept. 1977, Paris), soprană americană de origine greacă. A debutat la Yerona in 1947. Clntă-reaţă de coloratură şi dramatică, şi-a Însuşit întreg repertoriul de soprană. A cintat la Scala şi Metropolitan. Calvet, Josepli (n. 8 oct. 1897, Va-lence), violonist francez. Prof. la Cons. din Paris. Fondatorul celebrului cvartet C. Calvocoressi, Slicliel Dimilri (2 oct. 1877, Marsilia — lfeb. 1944, Londra), muzicolog englez de origine greacă. Studii despre Musorgski, Debussy, creaţia muzicală rusă. calypso, dans popular din America Centrală, in măsură* binară*. La origine, cintec în tempo* lent, cu text ce se referea la evenimente actuale de mare interes. Camera copiilor, ciclu de 7 melodii pentru voce şi pian, compus de Musorgski între 1868—1870. Camerata 1. C. florentină, numele unui grup de poeţi şi muzicicni reuniţi spre sflrşitul sec. 16 in casa Contelui Bardi dinFlorenţa, în scopul de a crea lucrări în spiritul tragediei antice greceşti; experienţa lor a dat naştere operei*. 2. Orch. de cam. a Cons. din Bucureşti, dirijată de Paul Stalcu. cameră (muzică de ~), termen definind iniţial muzica laică (it. mustea da camera), spre deosebire de cea religioasă (it. mustea da chiesa); astăzi, muz. interpretată deformaţii instr. sau voc. restrînse. camerlon, instrument folosit pentru acordare*, pentru a „se da tonul" unui ansamblu*. campanc (cuv. it. „clopote“), instrumente de percuţie din metal, în formă de cupă răsturnată sau — în orchestra simfonică — de formă tu-bulară, puse în vibraţie prin lovirea cu un ciocan de lemn. campanella (La ~), Concertul nr. 2 pentru violină şi orchestră de Niccolo Paganini, a cărui temă* a fost prelucrată de Franz Liszt în celebrul studiu* cu acclaşi nume. campanelli (cuv. it. „clopoţei“) v. Glo ckenspicl. cancan, dans francez originar din Algeria, în tempo* rapid şi măsură* binară*. Cannahich, Christian (28 dec. 1731, Mannheim — 20 ian. 1798, Frank-furt pe Main), violonist şi compozitor german, concertmaestru al orch. de la Mannheim (şi, se pare, primul dirijor in sens modern); a lucrat cu Johann Stamitz. Precursor al muzicii clasice. Peste 100 de simf. canon, compoziţie polifonică, la 2 sau mai multe voci, in imitaţie* continuă. cantabile (cuv. it.), în spiritul interpretării vocale (in muzica instrumentală), expresiv, cantabilitate, proprietate a unei muzici (instrumentale) de a avea o linie melodică expresivă, asemenea celei vocale. Cantata anilor lumină, lucrare vo-cal-simfonică de Anatol Vieru pe versuri de Nina Cassian (1960). Cantata cafelei, cantată* pentru solişti, cor şi orch. de J. S. Bach (1732). Cantata profana, cantata pentru tenor, bariton, cor şi orch. pe versurile unei colinde populare româneşti de Bart6k (1930). CANTATi 38 cantată, compoziţie vocal-instrumen-tală pentru solişti şi orchestră sau pentru solişti, cor şi orchestră, in mai multe părţi, similare „numerelor“ operei* (coruri, arii*, recitative* etc.); asemănătoare cu oratoriul*, cu diferenţa că, pe un subiect mai puţin dezvoltat, in c. predomină elementul liric. Cnnteinir, Dimitric (26 oct. 1673, Iaşi — 21 aug. 1723, Dimitrovka, Rusia), domnitor al Moldovei, cărturar umanist, compozitor, interpret şi teoretician român. Inventator al unui sistem de notaţie pentru muz. orientală şi turcească, a Întreprins cercetări de etnografic şi folclor la români, turci şi arabi; a compus melodii instr. şi voc. canticura (cuv. lat. „poem clntat“; Ir. canliquc), clntări de cult ce nu fac parte din psalmi* (ex. Bencdlctus*, Magnlfical* ). cantilaţic, formă de „recitare“ a unor texte religioase, intermediară între declamaţie şi cîntec. cantilenă 1. Melodie cu caracter cantabil. 2. în sec. 13 — 15, gen de lied* polifonic. oantiqno (cuv. fr.) v. oanticum. Cunlo I şi II, lucrări de Aurel Stroe (1967-1969). canto (cuv. it.) 1. Cintare vocală. 2. Ştiinţă şi artă a interpretării vocale, cantor 1. Clntăreţ eclesiastic. 2. Conducătorul capelei* In marile biserici şi şcoli germane, cantus iirmus 1. Melodic gregoriană* încredinţată tenorului*, pe baza căreia celelalte voci* ţeseau polifonia*. 2. în contrapunct*, linie melodică de bază peste sau sub care se compun celelalte voci (linii melodice). cantus plunus (cuv. lat.), melodie gregorian!* în valori mari, egale. can|onetă, cîntec popular italian, de origine napolitană, canzona (cuv. it.), formă vocală monodică italiană, datînd din sec. 13 — 14; preluată de trubaduri*, de- vine polifonică, iar In sec. 16, pătrunde in creaţia instr., intii prin transcripţii*, apoi prin compoziţii pentru orgă şi alte instr. (c. da sonar). capelă (< it. cappella), (iniţial) cor bisericesc; (mai tlrziu) formaţie instrumentală aflată în slujba unei biserici sau a unei curţi princiare, capelmacstru (< germ. Kapelmeis-ter) 1. (în secolele trecute) conducător al unei capele* (orchestre). 2. (Astăzi) prim violonist al unei orch. Capoianu, Dumitru (n. 19 oct. 1929, Bucureşti), compozitor român. Muz. simf. (Conccrl pentru al., Variaţiarii cincmalograficc), voc.-simf. (Ca să faci portretul unei păsări, Oda), de scenă şi de film, cor., de cam., caracterizată prin forţa ritmului şi culorii, cappella (cuv. it.) v. capelă, capra 1. Joc popular românesc lăcînd parte din obiceiurile de iarnă. 2. Parte componentă a arcuşului*, situată la talon şi care cuprinde mecanismul de întindere a părului. Capra cu trei iezi, operă pentru copii în 2 acte de Alexandru Zirra, pe libret propriu, după Creangă. Pr. Bucureşti, Opera Română, 23 decembrie 1941. Capriccio, operă într-un act de Richard Strauss. Libretul de C. Krauss. Pr. Opera din München, 2S oct. 1942. capriecioso (cuv. it.), capricios, capriciu 1. Piesă de virtuozitate de construcţie liberă. 2. (La origine) piesă corală polifonică laică. Capriciul italian, piesă simfonică (op. 45) de Ceaikovslti (1880). Capriciul spaniol, suită simfonică (op. 34) de Rimski-Korsakov (1887). caracter (piesă do ~), piesă muzicală în formă liberă, cu elemente de expresie spccifice, uneori programatice. oaracter (variaţiune de ~), in ciclul variaţiunilor, secţiune realizată prin modificarea profundă a expresiei iniţiale a temei (spre deosebire de variaţiunea ornamentală). V. va-riaftuni, temă cu. 39 CASAI,S, PABLO caracterislic (interval ~), interval mărit sau micşorat specific pentru un mod* sau o tonalitate*. Caravia, Nieolae (n. 14 nov. 1892, Bucureşti), pianist român, carillon (cuv. fr.), instrument muzical de origine flamandă (sec. 15), format din clopoţei acoperind cromatic* 2 — 4 octave*. Uneori c., instalat in turnuri, este acţionat printr-o claviatură*. Carissimi, Giacomo (18 apr. 1605, Marino — 12 ian. 1674, Roma), cîn-tăreţ, organist, pedagog şi compozitor italian. Motete*, mise*, cantate*, oratorii*. A înriurit apariţia şi evoluţia cantatei şi oratoriului, carmagnola 1. Dans vioi, originar din Carmagnola (Piemont). 2. Cinice revoluţionar francez anonim de la siirşitul sec. 18. Carmen 1. Formaţie corală bucureş-teană înfiinţată in 1901 de D. G. Kiriac, care a condus-o pină in 1927; din 1927, timp de două decenii, condusă de I. D. Chirescu; a contribuit la promovarea croaţiei româneşti în ţară şi peste hotare. 2. Operă în 4 acte de Bizet. Libretul H. Meil-hac şi L. Halévy după nuvela lui Prosper Mérimée. Pr. Opera Comică, Paris, 3 mart. 1875. Carmina Burana 1. Celebră culegere de cintece de petrecere, de dragoste şi satirice din Evul Mediu (sec. 13). 2. Oratoriu scenic de Cari Orff (1937) inspirat din C.B. (1). Carnaval, „mici scene pe patru note“, ciclu de 20 de piese pentru pian de Schumann (1834 — 1835). Carnavalul animalelor, suită pentru orchestră şi două piane de Saint-Sagns (1886). Carnavalul roman, uvertură (op. 9) de Berlioz (1843). Carp, Paula (n. 10 aug. 1911, Bucureşti), folcloristă româncă. Studii şi culegeri de folclor. Carré, lucrare pentru 4 orchestre şi 4 coruri de Stockliausen (I960). Cartea cu Apolodor, operă-balet pentru copii de Ştefan Niculescu. Li- Enrico Caruso hretul de Gellu Naum. Pr. Cluj-Napoca, Opera Română, 1975. Cartea orgii, ciclu de piese pentru orgă de Messiaen (1951). Carter, Elliott (n. 1908, New York), compozitor american. Balete, muz. simf., de cam., voc. Cartu, Ioan (1820, com. Băseşti, jud. Vaslui — 1875, Bucureşti), compozitor român. Muz. cor., voc., lucrări didactice. Caruso, Enrico (25 feb. 1873, Nea-pole — 2 aug. 1921, Neapole), celebru tenor italian cu o voce de excepţională calitate. A debutat în 1894 şi a fost prim solist la Scala* şi Metropolitan*. Casa cu trei fete, operetă în 3 acte pe muzică de Schubert, prelucrată de Heinrich Bertâ. Libretul M. H. Wil-ner şi H. Reichert. Pr. Raimund Theater, Viena, 15 ian. 1916. Casadesus, Rohert (7 apr. 1899, Paris — 19 nov. 1972, Fontainbleau), pianist şi compozitor francez, stabilit în SUA. Două concerte pentru pian, muz. de cam. Casals, Tahlo (29 dec. 1876, Vendrell, Tarragona — 22 oct. 1973, San Juan de Puerto Rico), violoncelist, dirijor şi compozitor spaniol. Eminent interpret al lui Bach, fondator al Orch. CASAŢI U Pi fi 40 \ w lv% '£j?vr «Y 1 ' s„' / ■>. ^ V 'i 1\ p\ 1 >'* *- " w k* ■ '-j# s&pph-r'-. i ’ ’î.* j-,' ^™ÍíW\fa.-?-¿K ■' ¿hti£ rabio Casals simf. din Barcelona (1919), al trioului Cortot — TUibaud — C. Retras, după instaurarea regimului fran-clust, la Prades (Franţa), unde a organizat un festival internaţional. Un oratoriu, piese pentru v.cel. Concerte în România, ensaţitme, compoziţie pentru orchestră sau formaţie de cameră specifică sec. 18, în mai multe părţi, asemănătoare serenadei* şi divertismentului*, destinată execuţiei In aer liber. Casclln, Alfrcdo (25 iul. 1883, Tori-no — 5 mart. 1947, Roma), compozitor, pedagog, teoretician, pianist şi dirijor italian. Opere, balete, 2 simf., suita pentru pian şi orch. Scailattiana, muz. de cam., voc., cor. de orientare neoclasică. Cnssndâ, Gaspar (n. 30 sept. 1897, Barcelona), violoncelist şi compozitor spaniol. Carieră internaţională. Oratorii, cvartete, sonate, piese şi transcripţii pentru v.cel. Concerte In România. castanicte (< it. caslagncllc), instrumente de percuţie autofonc* de ori- gine spaniolă, formate din două piese de lemn în forma unor cochilii legate între ele. Caslaldi, Alfcnso (23 apr. 1874, Maddalonc, Italia — 6 aug. 1942, Bucureşti), compozitor şi dirijor român de origine italiană. Prof. la Cons. din Buc. (1904 — 1940). Creaţie de orientare impresionistă. Muz. simf. (Simf. „Erou. fără glorie Tarantella, Marsyas), muz. de cam., cor., voc., lucrări didactice. Castelnuovo-Tedesco, Mario (3 apr. 1895, Florenţa — 19G8, Los Angeles), compozitor italian stabilit în SUA. Opere (La Mandragola, Neguţătorul din Veneţia), balete, oratorii, cantate, concerte pentru chitară, vl., ob., v.cel, muz. de cam. Castelul prinţului Barba-AIhastră, o-peră într-un act de Bartók. Libretul de B. Balasz, după Maeterlinck. Pr. Opera din Budapesta, 24 mai 1918. Castiglioni, Niccolb (n. 17 iul. 1932, Milano), compozitor italian. Prof. la Univ. din Washington. Congianti (pentru pian), Tropi, Eine Kleine Weihnachtsmusik, Concert pentru orch. Castil-Blazc, Franţo is-IIenri-Jcscib (1 dec. 1784 , Cavaillon — 11 dec. 1857, Paris), compozitor şi muzicolog francez. 3 opere, muz. voc., voi. Istoria operei franceic, Dicţionar de Alfonso Castaldi 41 CĂLĂREŢUL I)E aramA muz. modernă, Tcalre lirice ale Parisului. castrat (in scc. 18), cinlăreţ cu voce de alto* sau soprano*, provenit din copiii corurilor bisericeşti cărora li se extirpau glandele sexuale pentru a împiedica schimbarea vocii. Castrişanu, Constantin (pe numele adevărat Dcrvaux, Consianl), (2 aug. 1888, Bucureşti — 12 ian. 1923, Cambo, Franţa), compozitor român. Opere, muz. simf., de cam., voc., cor. Catalogul păsărilor, ciclu de piese pentru pian de Messiaen (1959). Catargi, Alexis (7 sept. 1876, Bucureşti — 20 aug. 1923, Sinaia), compozitor român. Opere, operete, balete, muz. sinii., de cam., voc., cor. caterincă v. flaşnetă. Calulli Caimina, cantată scenică de Orii din Trilogia Tnon/7.Pr.Leipzig, 1943. Caudclla, familie de muzicieni români. 1. Francisc Serafin C. (1812, Viena — 26 dec. 1868, Iaşi), compozitor, organist, violoncelist. Muz. de cam., cor. 2. Eduard C. (22 mai 1841, Iaşi — 15 apr. 1924, Iaşi), compozitor şi violonist eoncertist. Fiul lui C.(l). Prof. la Cons. din Iaşi. Opere (Petru Rareş), operete (Harfă Răzeşul, Fata răzeşului, Hatmanul Baltag, Beizadea Epaminonda), muz. simf. (Uvertura Moldova), de cam., voc., cor. Vi Eduard Caudclla Cavadia, Georgc (cea 1858, Macedonia — 18 ian. 1926, Paris), compozitor şi cîntăreţ remân de lied. Muz. voc. caval, fluier cu 5 orif ic ii, răspîndit în Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi sudul Moldovei. Cavalerul rozelor, operă în 3 acte de R. Strauss. Libretul de H. von Hof-mannsthal. Pr. Opera din Dresda, 26 ian. 1911. Cavalleria rusticana, operă lntr-un act de Mascagni. Libretul de G. Targioni-Tozzetti şi G. Mcnasci. Pr. Teatrul Conslanzi, Roma, 17 mai 1890. Cavalli, Fr:mccsco (pe numele adevărat Calctti-Bruni) (14 feb. 1602, Crema — 14 ian. 1676, Veneţia), compozitor italian, unul dintre întemeietorii operei* veneţiene. 42 de opere, cantate*, motete*, muz. religioasă. cavatină 1. Arie* de proporţii reduse şi factură simplă, în formă de lied*. 2. Piesă instr. de mici proporţii, cantabilă. Cazahan, Costin (n. 9 sept. 1946, Bucureşti), compozitor şi critic muzical român. Conccrtino pentm orch., Muzică la Saint John Perce, cvartetul „Răsfrîngerea“, Zig-zag pentru v.cel şi c.bas, Naluralia pentru 7 claviaturi. cazacioc v. căzăcearca. Cazul Macroj.ouios, operă în 3 acte de Janâfek după Capek. Pr. Brno, 18 dec. 1926. Căianu (Cajoni), Ion (1629, Leghea, jud. Cluj — 1687, Lazărea, jud. Harghita), compozitor şi organist român, călugăr franciscan, autor al unei culegeri de melodii populare ardeleneşti (Codex Caioni), transcrise in notaţia tabulaturii* pentru orgă; alte lucrări: Organo Missate, Sacii Ccncen-lus, Canlionale Catholieum, Casa de aur, Hymnarium. Călăreţul de aramă, balet în 4 acte de Glier. Libretul de B.F. Abolimov, după Puşkin. Pr. Teatrul de Operă şi Balet din_Leningrad, 14 mart. 1949. CÄL LV Ion Căianu Călin, balet în 4 aclc de Alfred Mendelsohn. Libretul dc Tilde Urseanu, după Eminescu. Pr. Opera Română, Bucureşti, 2 mai 1957. Călinoiu, iVieoIae (n. 3 aug. 1926, Do-briţn, jud. Dolj), muzicolog român. Călătorie tie iarnă, ciclu de 24 de lieduri dc Schubcrt pe versuri de W. Müller (1827). căluş 1. Mică placă dc lemn aşezată perpendicular pe cutia instrumentelor dc coarde, susţinind corzile şi transmiţ.îndu-lc vibraţia. 2. Veciii joc popular românesc, legat de obiceiurile de primăvară (rusalii); tempo* moderat, măsură* binară*, structură bipartită*. Sin. căluşar. Căprioarele, balet de Poulenc. Pr. Montecarlo, 1924. Căsătoria secretă, operă bufă în 2 acte de Cimarosa. Libretul de G. Ber-tati. Pr. Hoîburgtheater, Viena, 7 feb. 1792. căzăceasca, dans popular ucrainean şi rusesc, in măsură* binară*; tempo* iniţial moderat, accclcrîndu-se treptat. Sin. cazacioc. ' Ccaikovski, Piotr Jlicl (7 mai 1840, Yotkinsk — G nov. 1893, Petrograd), compozitor rus, unul dintre cei mai mari creatori ai istoriei muzicii. 10 opere (Evghenii Oncghin, Dama dc pică), balete (Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită, Spărgătorul de nuci). Creaţie romantică dc marc bogăţie mdodică. Uverturi (Romeo şi Julicla, 1812), fantezia simf. Francesca de Rimini, 7 simf. (a Vl-a „Patetica“ şi „Manfred“), 3 concerte pentru pian, Concert pentru vl., muz. dc cam., cor. ceao, a treia treaptă a gamei ponta-tonice* chincze. ceardaş, dans popular ungar, în măsură binară*, structură bipartită*. Ceasornicul, Simfonia nr. 101 în rc major dc Haydn (1791). Ccbotari, Marin (10 feb. 1910, Chişi-nău — 9 iun. 1949, Viena), soprană româncă dc renume mondial, remarcabilă interpretă a repertoriului italian şi a operelor lui R. Strauss. Celo patru temperamente 1. Balet de Hindemith. Pr. New York, 194G. 2. Temă cu variaţiuni pentru coarde şi pian dc Hindemith (1940). celestă, instrument cu claviatură*, de tipul pianului, la carc sunetul (cu un timbru dulce şi cristalin) se produce prin lovirea unor plăci mc* talicc cu ciocănele dc lemn. Celibidaelie, Scrjjîu (n. 28 iun. 1912, Roman), dirijor şi compozitor român. Pîolr I. OalkoTskl 43 María Cebotari Şef dc orch. de notorietate internaţională. A condus marile ansambluri simf. ale Europei. 4 simf., 1 concert pentru pian. ccllo (cuv. it.) v. violoncel, celulă, cea mai mică unitate muzicală; indivizibilă, intră în alcătuirea motivului*, de unde şi denumirea ei de submotiv. celulă generatoare, celulă* ce constituie baza pentru crearea mai multor motive* sau teme* pentru diferite dezvoltări (v. sonată). V. ciclic, principiu.- ccmballo (cuv. it.) v. clavecin, centisunet (in acustică*), măsură ce serveşte pentru a indica precis mărimea unui interval*; c. este a suta parte dintr-un semiton*. Cenuşăreasa 1. Operă in 2 acte de Rossini. Libretul de J. Ferretti. Pr. Teatrul Valle, Roma, 25 ian. 1817. 2. Balet de Prokofiev. Pr. Teatrul Mare, Moscova, 21 nov. 1915. cerc ui cvintelor v. cadran tonal. Cerkaski, Şurn(n. 7 o:t. 1911, Odesa), pianist american de origine rusă, virtuoz de renume mondial. Cerne, Titus (16 iul. 1859, Iaşi — 19 nov. 1910, Iaşi), compozitor şi muzicolog român. Prof. la Cons. din Iaşi. Muz. simf., voc.-simf., cor., lucrări didactice şi de muzicologie (Dic/to-nar de muzică). CIUNTAVOINE, JEAN Cernea, Eugenia (n. 26 mart. 1927, Bucureşti), folcloristă româncă. Studii, culegeri de folclor (Cintcce şi strigături pop. noi). Cernei, Elena (n. 1 mart. 1926, Bai-ramcea, U.R.S.S.), mezzo-soprană româncă, cîntărcaţă de operă. Turnee internaţionale. Ccrnovodcanu, Maria (11 nov. 1900, Bucureşti — 25 mart. 1968, Bucureşti), pianistă, pcdagog-teoretician român. Ediţii critice, lucrări didactice (Metodă dc pian). Cc se-aude de pe munte, poem simfonic de Liszt după Hugo (1849). ces, denumirea in notaţie* literală a sunetului do* bemol*. ceses, denumirea in notaţie* literală a sunetului do* dublu bemol. cctcră, denumire populară pentru violină*. Cezar, Corncliu (n. 22 dec. 1937, Bucureşti), compozitor român. Opera Galilco Galilci, muz. simf. (Cro-nika), voc.-simf. (3 cantate, cantata Circuitc), voc., de film. cezură, mică pauză* (respiraţie) intre două fragmente muzicale (fraze*,' perioade*, secţiuni de formă). Chabrier, Emmanuel (18 ian. 1841, Ambert — 13 sept. 1894, Paris), pianist şi compozitor franccz. Muz. simf. (España, Habanera), de operă (Gwendolinc, Regele fără voie), de cam., voc. cha-clia, dans cubanez in tempo* ra-p d. Cliaillcy, Jacqucs (n. 24 mart. 1910, Paris), compozitor, muzicolog şi dirijor francez. Prof. la Sorbonna, directorul Institutului de Muzicologie şi al Scliolei Canlorum. Opera Pan şi Syrinx, voi. Istoria muzicală a Evului Mediu, 40.000 ani de muzică. clianson (cuv. fr.), cintec popular francez laic, la origine (sec. 13) monodie. Preluat de la trubaduri*, devine polifonic (in sec. 15 şi 16). Cliantavoine, Jcan (17 mai 1877, Paris — 16 iul. 1952, Mussy sur Sainc), muzicolog francez. Lucrări CHARLESTON despre Moznrt ,Bccthovcn, Liszt. Ghi-duri muzicale. charleston (cuv. engl.), dans american !n tempo* rapid, una dintre primele variante de fox-trott*. Charjenticr, Gustavc (25 ian. 1860, Dieuze — 18 feb. 1956, Paris), compozitor francez de tendinţă veristă. Opere (Luiza, Julien); muz. simf. (Impresii din Italia), voc.-simf. (Viata poelului). Chausson, Erncsl (21 ian. 1855, Paris — 10 iun. 1899, Limay), compozitor francez. Opera Regele Arlhur, muz. simi. (Poemul pentru vl. şi orch., Simf. In Si bemol), de cam. Cliavcz, Carlos (n. 13 iun. 1899, Mexico City), compozitor, muzicolog şi dirijor mexican, fondator al Orch. simf. mexicane, dircctor al Cons. din Mexic. Creaţia sa prelucrează elemente din folclorul naţional. 5 simf., concerte, balete, muz. de cam., cor. Clicliap, Kndin (13 mai 1894, Oradea), pianistă româncă. chcie, semn aşezat lai nccputul portativului, indicînd poziţia unei note* (Sol, Fa, Do) şi, in funcţie de aceasta, poziţia tuturor celorlalte, chcironcmio, gen de dirijat coral apărut în Antichitate, dezvoltat in Grecia şi extins in Europa evului mediu; folosea mişcări convenţionale ale mîinilor şi degetelor in sensul codificării unor semnificaţii muzicale precise, indicînd mersul melodiei. Chenihini, Lnirji (8 sept. 1760, Florenţa — 15 mart. 1842, Paris), compozitor francez de origine italiană. Director al Cons. din Paris. Muz. religioasă (26 mise*, 2 recviemuri*, 38 motete*), 21 opere (Mcdeea, Ana-creon, Pygmalion), muz. de cam., lucrări didactice (contrapunct şifugă, canto). Chicago stylc (cuv. engl.), stil de jazz* practicat, incepind din 1925, de tinerii muzicieni din Chicago, chiesa (musica da <~) (cuv. it.), muzică destinată a fi interpretată în biserică. V, Chiif, IVicoIre (n. 10 mart. 19C5, Tg. Mureş), compozitor şi pianist român. Carieră concertistică internaţională. Muz. de cam., cor., voc., simf., de scenă. chindia, joc popular românesc din Muntenia, în tempo* rapid. Chirescu,Ican D. (n. 5 ian. 1889 C er-navodă), compozitor remân, dirijor al Societăţii coiale Carmen (1927— 1950). Prof. şi director al Cens. din Buc. Muz. cor. (Cîniccul partizanilor păcii, Sub al păcii stindard, Republică marcată vatră), simf., de cam. Chiriac, Mircca (n. 19 mai 1919, Bucureşti), compozitor remân. Muz. simf. (Bucurcştii de altădată, Concert pentru orch. de coarde), balet (lancu Jianu, Văpaia), muz. de film, de cam., voc., cor. Chisadji, Anatol (n. 16 oct. 1910, Durleşti), dirijor remân. Chişu, Padu (r. 11 mai 1946, Turda), oboist român. chitară 1. Instrument muzical în Grecia antică, formă perfecţionată a lirei*. 2. Instrument cu (6) coarde ciupite, apărut în Spania (sec. 13), de unde s-a răspîndit în restul Europei. Sin.: ghitară. chitaristică (în Grecia antică), arta interpretării solistice la chitară*, cbiiareilic (in Grecia antică), arta 45 CIFRAI Frédéric Chopin interpretării Ia chitară*, ca acompaniament* al unui solist vocal, chiuilwă, strigăt ce însofeşte unele dansuri populare româneşti, chiuso (cuv. it. „închis“) v. aperto; bouché. Chopin, Frédéric (1. mart. 1810, Zelazowa Wola, Varşovia — 17 oct. 1849, Paris), compozitor şi pianist polonez, strălucit reprezentant al romantismului muzical, întemeietorul şcolii naţionale poloneze. Muz. pentru pian solo (studii, preludii, mazurci, poloneze, valsuri, scherzi, balade, nocturne, 3 sonate) şi cu acomp. de orch. (2 concerte). Chronochromic, lucrare orchestrală de Messiaen (1960). Chryste eleison, secţiune care formează, împreună cu Kyrie eleison*, prima parte a misei*. Christofi, Boris (n. 18 mai 1918, Sofia), bas bulgar. Notorietate internaţională. ciaeeona (cuv. it.) 1. (La origine) dans popular spaniol. 2. Variaţiunl polifonice pe o temă* în tempo* lent şi măsură* ternară*, în care, spre deosebire de passacaglie*, tema apare nu numai la bas, ci şi la vocile* superioare. Ciccolini, Aldo (n. 1925, Ncapole), pianist italian. Carieră internaţională. Concerte în România, ciclio (principiu ~), tip de construcţie (dezvoltat de César Franck dar prezent încă la Beethoven şi Liszt) în care o temă* (sau mai multe) revin(e) în toate părţile unei forme ciclice (în mai multe părţi), sau temele tuturor părţilor sînt create pe baza unor celule generatoare*. Sin.: monotcmalism. cie.Iu de sonată, seria celor 4 sau 3 părţi din care sînt alcătuite sonata*, cvartetul*, concertul* şi simfonia*; formele părţilor sînt de obicei: allegro de sonată*, lied* tripartit sau temă cu variaţiuni*, menuet* sau scherzo*, rondo* sau rondo-sonată. Cidul, operă In 4 acte de Massenet. Libretul de Dennery, Gallet şi E. Blau după Corneille. Pr. Paris, 30 mai 1885. citraj 1. (în muzica barocă) sistem de cifre şi semne de alteraţie* notate deasupra basului cifrat*, prin care organistul sau clavecinistul realiza întreaga armonie*. 2. (în armonia modernă) sistem mai ales didactic, de (pre-)notare a acordurilor*, în care cifra romană reprezintă treapta pe care este construit acordul*, cifrele arabe — starea acordului (pre- lîoris (lirisloll ciji 46 cizind intervalele* sunetelor componente faţă de bas*), iar semnele *+“ şi „ —“ alteraţia sunetelor componente prin urcare şi respectiv co-borîre. ciji, a patra treaptă a gamei penta-tonice* chineze. Cilea, Francesco (20 sept. 1866, Palmi — 20 nov. 1950, Varazze), compozitor italian. Director al Cons. din Neapole şi Palermo. 5 opere (Adriana Lecouvreur — 1902) !n stil verist. Cimarosa, Domenicn (17 dec. 1749, Anvcrsa-Neapole — 11 ian. 1801, Veneţia), compozitor italian. 80 de opere, excelind în stilul buf (Căsătoria secretă, Şiretlicurile femeilor), muz. religioasă, piese pentru clavecin, pentru orch., cantatc, oratorii, cimljalo v. talgere. cimpoi, instrument popular de suflat, alcătuit dintr-un burduf in care se suflă aer şi din două tuburi prin care se evacucază aerul — caraba (simplă sau dublă) execută melodia (şi ţine hangul mic), iar btzoiul ţine isonul. Denumiri în alte limbi: it. cormamusa, musella; fr. comemuse, muselte; germ. Dudelsack; engl. bag-pipe. cinele v. talgere. Ciobanii, Gheorghe (n. 4 feb. 1909, Pădureni, jud. Ilfov), folclorist şi bizantinolog român. Cercetător la Inst. de folc. din Bucureşti. Prof. la Cons. din Iaşi. Culegeri de folclor (200 de cinlecc şi doine), voi. monografice (Anlon Pann — Cintcce de lume-. Lăutarii din Clejani), articole, studii, comunicări ştiinţifice. Ciocanul fără stăpîn, lucrare pentru 47 CÎNTECELE CALFEI CALATOARE Ântonin Ciolan contralto si G instrumente de Boulez (1955). ciocănel, parte a mecanismului, care loveşte coarda sau lama metalică, la instrumentele de percuţie* cu claviatură* (pian*, Glockenspi-el*, celestă*). Ciocirlia, piesă instrumentală populară românească de virtuozitate, care imită cîntecul c. Ciolan, Antonin (1 ian. 1883, Iaşi — 4 dec. 1970, Cluj-Napoca), dirijor român. Remarcabil în repertoriul clasic şî romantic. Prof. şi director al Cons. din Iaşi, prof. la Cons. din Cluj-Napoca, director al Filarmonicii din acelaşi oraş. Ciomac, Emanoil (2 feb. 1890, Botoşani — 13 iul. 1962, Bucureşti), muzicolog român; cronici muz., traduceri de librete (Cneazul Igor de Borodin, Fausl de Gounod, Ocdip de Enescu); voi.: Enescu, Viaţa şi opera lui Richard Wagner, Poeţii armoniei. Cionca, Aurelia (16 mai 1888, Bucureşti — 17 dec. 1962, Bucureşti), pianistă româncă, excelentă interpretă a creaţiei clasice şi romantice. Prof. la Cons. din Buc. Ciortea, Tudor (n. 28 nov. 1903, Braşov), compozitor şi muzicolog român. Prof. la Cons. din Buc. Creaţia sa se distinge prin densitatea sub- stanţei şi echilibrul formei. Muz. simf. (Passacaglia şi Toccata pentru orch., Concertul pentru orch. de coarde, Variaţiuni pe o temă de colind pentru pian şi orch.), de cam. (sonate, cvartete), voc., cor. (Patru balade galbene pe versuri de Lorca). cis, denumirea, în notaţia* literală, a sunetului do* diez*. cisis, denumirea, în notaţia* literală, a sunetului do* dublu diez* . ciuleandra, joc popular românesc răspîndit in Muntenia; tempo* din ce în ce mai rapid. Ciuntu, Paul (1866, Roman — 17 dec. 1918, Bucureşti), compozitor român. Prof. la Cons. din Buc., director al Cons. din Braunsclnveig (1903 — 1904). Simf. in la minor, muz. de cam., voc., cor. Cîmpeanu, Constanţa (n. 2 iun. 1934, Beclean, jud. Bistriţa-Năsăud), soprană româncă, cîntăreaţă de operetă. Cînd strugurii se coc, balet în 3 tablouri de Mihail Jora. Libretul de Floria Capsali şi Mitiţă Dumitrescu. Pr. Bucureşti, Ansamblul UGSR, 1954. cîntec, melodie însoţită de text. cîntec bătrînesc (în folclorul românesc), baladă*. cîntec de leagăn, cîntec, in general folcloric, cu care sînt adormiţi copiii. V. berceuse. cîntec de mase, cîntec patriotic, revoluţionar, interpretat coral, cinlec lung v. doină. Cîntece îără cuvinte, ciclu de 48 de piese pentru pian de Mendelssohn-Bartholdy (1830—1845), înscris în sfera muzicii cu program*. Cîntecele copiilor morţi, ciclu de lieduri pentru voce şi orchestră de Mahler (1901 — 1904) pe versuri de Rtickert. Cîntecele şi dansurile morţii, ciclu de piese pentru voce şi pian de Mu-sorgski (1875-1877). Cîntecele calfei călătoare, ciclu de 4 lieduri pentru bariton şi orchestră de Mahler (1883). «INTECUL ÎNTRERUPT 48 Cintecul întrerupt, lucrare vocal-simfonică de Luigi Nono pe texte din scrisorile luptătorilor din rezistenţa antifascistă condamnaţi la moarte (1956). Cîntecul parcelor, cantată pentru cor şi orchestră de Brahms (1882). Cîntecul pămîntului, ciclu simfonic de lieduri pentru mezzo-soprană, tenor şi orchestră de Maliler (1908). Cîntecul privighetorii, balet de Stravinski după Andersen (Pr. Opera Mare, Paris, 2 feb. 1920), adaptare coregrafică a operei Privighetoarea*. clapă 1. Dispozitiv cu care, la instrumentele de suflat, se închid şi se deschid orificiile. 2. v. tastă. clarinet, instrument de suflat din lemn, cu ancie* simplă; c. transpo-zitorii* sînt în la* sau si* bemol*. Prese. cl. Specii: c. bas, mai mare decît c., cu o întindere în registrul* grav superioară acestuia; c. piccolo, clarinet în mi bemol, mai mic decît cel în la sau si bemol, cu o întindere în registrul acut superioară acestuia, clasă de compoziţii (in muzica modernă), ciclu de lucrări înrudite prin construcţie pe baza unui program generator comun. clasicism 1. Concepţie estetică, ideologică şi artistică, caracterizată prin echilibru, armonie, perfecţiune. 2. Şcoala muzicală vieneză* a celei de-a doua jumătăţi a sec. 18 şi primele decenii ale sec. 19 (Haydn, Mozart, Beethoven), clavecin ( mărirea progresivă a intensităţii* pe lin sunet sau un fragment muzical; prese, crcsc.; se notează şi printr-un unghi ascuţit cu deschiderea spre dreapta. Crcspin, Regine (n. 1927, Marsilia), cîntărcaţă franceză, remarcabilă interpretă a rolurilor de soprană din Tosca, Lohcngrin, Parsifal, Cavalerul Rozelor. eretic, ritm corespunzător piciorului de vers format din 3 silabe, una scurtă încadrată de două lungi. Creţoiu, Valentinii (n. 12 mart. 1909, Bucureşti), soprană româncă, cîntă-reaţă de operă. Creţii, Gheonjlic v. Mugur, GU. I. Cristeseu, Mircen (n. 22 nov. 1928, Braşov), dirijor român. Dirijor permanent al Filarmonicii „George Enescu“ din Bucureşti. Cristinoiu, Ion (n. 26 ian. 1912, Bucureşti), compozitor şi percuţionist român. Muz. uşoară. Cristoforennu, Fioriea (16 mai 1887, Rimnicul Sărat — 1 mart. 1960, Rio de Janeiro), soprană româncă renumită pentru interpretările rolurilor principale din operele Tosca, Boema, Madame Buterfly, Manon, pe scenele unor mari teatre din Europa şi America de Sud. Florica Cristoforcanu Crişan, Ion (n. 10 dec. 1913, Vladi-mirovac, R.S.F. Iugoslavia), compozitor român. Muz. simf., voc.-simf. (cantata Stelele lui Octombrie), de cam., cor, voc. Croiloru, Ion (n. 11 mart. 1884, Bog-za-Buzău), compozitor şi dirijor român. Muz. cor., lucrări didactice, cromatic, termen care defineşte o structură în care predomină semitonurile*. Gamă e., gamă* formată din succesiunea a 12 sunete, la distanţă de semiton. Interval e., interval* format între o treaptă* a gamei diatonice* şi aceeaşi sau altă treaptă alterată (v. alteraţie). Instrument e., instr. care poate emite sunetele gamei c. cromatism, structură melodică in care predomină Intervalele cromatice* (v. cromatizare). Ant.: diato-nism*. cromatizare, alterare (v. alteraţie) suitoare sau coborîtoare a sunetelor gamei* diatonice*. Croner, Daniel (22 mart. 1656, Braşov — 24 apr. 1740, Hălchiu—Braşov), compozitor şi organist din Transilvania. Muz. pentru orgă (Tabu-latura fugarum, preludiorum, canzo-narum, toccatarum el phantasiarum). Cruz, Ivo (n. 19 mai 1901, Corumba-Brazilia), compozitor şi dirijor portughez. Director al Cons. din Lisabona, fondator al Societăţii „Renas-cimento miisical“ (1923). Muz. simf., de cam., voc. Concerte in România, eruză, secţiune a formulei ritmice care posedă accentul principal. Ant.: anacruză*. Csikî, Boldizsar (n. 3 oct. 1937, Tg. Mureş), compozitor de naţionalitate maghiară din România. Muz. simf. (3 piese pentru orch.. Preludiu, Fugă, Postludiu), voc.-simf. (Suită de cin-iece populare ecangăieşti), muz. de cam., voc., cor. Cuclin, Dimitrie (24 mart. 1S85, Galaţi — 7 feb. 1978, Bucureşti), (UPLKT Cîmîiric Cuclin compozitor, estetician şi muzicolog român. Prof. la Cons. din Bucureşti, la City Conservatory of MusiC şi la Brooklyn CoIIege of Music din New York. 18 simf., opere (Soria, Traian şi Dochia, Agamemnon, Bellerophon, Meleagridcle), balete fTragedie dans la forel), muz. de cam. Lucrări didactice (Tratat de estetică muzicală, Tratat de forme muzicale, Tratat elementar de muzică), studii, eseuri, traduceri. Cucu, Gheorflhe (11 feb. 1882, Pueşti-Tirg, jud. Vaslui — 24 aug. 1932, Bucureşti), compozitor, dirijor şi folclorist român. Prof. Ia Cons. din Bucureşti. Muz. voc., cor. (Frumosul vine pe apă, Haz de necaz), armonî- fllieorghc Cucu Cezar Cui zări şi prelucrări de folclor (Colinde pop.), culegeri de folclor (318 colinde munteneşti). Cui, Cezar Antonovici (18 ian. 1835, Vilno — 26 mart. 1918, Petrograd), compozitor şi critic muzical rus. Membru al Grupului celor cinci*. 10 opere, muz. simf. (patru suite), de cam. (patru cvartete de coarde), cor., voc. cuie (Ia instrumentele cu coarde*), tije de lemn sau metal care fixează coardele* şi prin a căror răsucire acestea se acordează (v. acordare). Culegătorii de stele, operetă în 3 acte de Florin Comişel. Libretul de Paul Mihail Ionescu şî Bogdan Căuş. Pr. Bucureşti, Teatrul de Operetă, 3 mart. 1954. culisă, partea mobilă a tubului trombonului* (îndoită în formă de „u“), prin a cărei alunecare se modifică dimensiunea coloanei de aer şi, deci, înălţimea* sunetului, cult (muzică de .—), muzică bisericească (scrisă pentru a întovărăşi serviciul religios). Cununa,cintec popular românesc legat de obiceiurile de vară (seceriş), cuplet 1. Piesă satirică în care toate strofele textului se cîntă pe aceeaşi melodie. 2. Parte a unui cîntec pe care se cîntă toate strofele. 3. Secţiune a rondo*-ului care nu se repetă, CCBTEA YECIIE 5« spre deosebire de refrenul* cu care alternează. Curlea veche, balet în 2 tablouri de Mihail Jora pe libret propriu (1947). Cutcanu, Eugen (28 dec. 1900, Deva — 18 mart. 1968, Timişoara), compozitor şi violonist român. Fondator al Cvartetului de coarde „Eugen C.“ din Timişoara. Muz. simf. (3 suite, Concert pentru v.eel, Concert pentru vl.), voc.-simf., de cam., cor., voc., lucrări didactice. cutie de rezonanţă (la instrumentele cu coarde*), cutie de lemn care amplifică sunetele. cvartă, Interval care cuprinde patru trepte*. Tipuri diatonice*: c. perfectă (cuprinde două tonuri* şi un semiton*), c. mărită (cuprinde trei tonuri — v. triton). cvartet 1. Formaţie alcătuită din patru interpreţi. 2. Compoziţie pentru c.(l). 3. C. de coarde — formaţie de muz. de cam. compusă din vl. I, II, violă şi v.cel. Cvartetul harpelor, Cvartetul de coarde op. 74 de Beethoven. Cvartetul negrilor, cvartetul op. 96 de Dvofak (1893). Cvartetul pentru sfîrşltul timpului, cvartet pentru vioară, clarinet, violoncel şi pian de Messiaen (1941). cvartolet, diviziune ritmică excepţională Intr-un metru* ternar*i patru note în loc de trei. cvartsextacord, răsturnarea* a doua a acordului de trei sunete (v. acord), cvlntă, interval care cuprinde 5 trepte. Tipuri diatonice! c. perfectă (cuprinde trei tonuri* şi un semiton*); c. micşorată (cuprinde trei tonuri, fiind egală cu cvarta mărită — v. triton). cvintet 1. Formaţie alcătuită din cinci interpreţi. Specii: C. de coarde, c. de suflători, c. cu pian. 2. Compoziţie pentru c.(1). 3. C. de coarde — grupul coardelor* din orch. simf. (vi. I, vl. II, viole, v.celi, c. başi). cvintolet, diviziune ritmică excepţională Intr-un metru* binar* (cinci note în Ioc de patru) şi ternar (cinci note în loc de treî). cvîntsextacord, răsturnarea* întîia a acordului de septimă* (v. acord), cymbales (cuv. fr.) v. talgere. Czernoliorsky, IJoliusIav(16 feb. 1689, Nymburk — 1 iul. 1742, Graz), compozitor şi organist ceh, cunoscut în Italia sub numele Padre Boemo. Muz. cor. şi pentru orgă. Czerny, Karl (20 feb. 1791, Viena — 15 iul. 1857, Viena), compozitor şi pianist austriac, elev al lui Beethoven. Celebru prof. de pian (intre elevii săi: Liszt). Peste 800 de piese pentru pian, lucrări didactice (Şcoala velocitătii-, Şcoala virtuozului). Czyîfra, Gyorgy (n. 5 nov. 1921, Budapesta), pianist francez de origine ungară. Carieră internaţională. £a ira, cîntec revoluţionar din timpul Revoluţiei burgheze franceze, pe versurile poetului Landrdşi melodia unul vechi contradans*. ţa n’aura pas Io Prlx Nobel (Nu va primi premiul Nobel), operă In 3 părţi de Aurel Stroe. Libretul de Paul Sterian (1969). D d 1. Denumirea, în notaţia* literală, a sunetului re.* 2, Majuscula D, notaţie prese. pentru tonalitatea* D-dur (Re major); minuscula d, notaţie prese, pentru tonalitatea d-moll (re minor). 3. Prese, pentru dominantă*, da capo (cuv. it. „de la început, de la capăt“), indicaţie pentru repetarea unei piese de la începutul ei. Prese. D.c. Dacian,Ion (n. 11 oct. 1911, Saschlz, jud. Mureş), tenor român, Artist al Poporului, reprezentant de frunte al Teatrului de Operetă din Bucureşti. Carieră internaţională. Dacosta, Jeanine (n. 19 mart. 1923, Bordeaux), pianistă franceză, dactil, ritm corespunzător piciorului de vers compus din trei silabe: una lungă urmată de două scurte, dai, instrument popular de percuţie lntilnit in republicile transcaucazie-ne. dalra (dairea), instrument popular de percuţie folosit în Transcaucazia. Se întilneşte şi în Dobrogea. Dalayrac, Nieolas (8 iun. 1753, Mex-ret — 26 nov. 1809, Paris), compozitor francez. 58 opere comice, cvartete. Dallam, familie de constructori de orgi din Anglia. 1. Thomas D. a construit în 1613 o orgă pentru catedrala Westmlnster. 2. Robert D. (1602, Lancaster — 31 mai 1665, Oxford) a construit orgile pentru catedralele York şl Saint Paul din Londra. Dailapiccola, Luigi f(3 feb. 1904, Plsino - 19 feb. 1975, Florenţa) compozitor şi pianist italian. Prof. la Cons. din Florenţa. Turnee internaţionale ca pianist. Adept al dodeca-fonlei. Opere (Zbor de noapte după Saint-Exupéry, Prizonierat), oratoriul Job, 2 studii pentru orch., muz. cor. (Requiescant), pentru pian, voc. dai segno (cuv. it. ), notaţie prin care se indică reluarea unei piese sau a unui fragment de la un anumit punct, marcat printr-un semn special. Dama de pică, operă în 3 acte de Ceaikovski. Libretul de M. Ceaikov-ski şi de compozitor, după Puşkln. Pr. Teatrul Mariinski, Petrograd, 7 dec. 1890. Damnaţiunea Iul Faust, legendă dramatică în 4 părţi pentru solişti, cor şi orchestră de Berlioz. Pr. Paris, Opera Comică, 6 dec. 1846. Damroseh, familie de muzicieni americani de origine germană. 1. Leopold D. (22 oct. 1832, Poznan — 15 feb. 1885, New York), violonist la curtea din Weimar pe vremea iul Liszt. Fondează în 1871, la New York, Societatea Simf. Muz. pentru orch., de cam., cor. 2. Walter Jolmnnes D. (30 ian. 1862, Wroclav — 22 dec. 1950, New York), dirijor şi compozitor. A fondat Compania de operă „D. Consilier muzical al NBG. Opere, muz. de cam. Dancla, Jean Charles (19 dec. 1818, Bagnères de Bigorre — 9 nov. 1907, Tunis), violonist francez, fondator al DANCO, SUZANNE unui cvartet. Metodă şi piese pentru \i. Danco, Suzanne (n. 22 ian. 1914, Bruxelles), soprană belgiană. Carieră internaţională. Dandara, Livhi (n. 3 (lec, 1933, Mior-cani, jud. Botoşani), compozitor român. Muz. voc.-simf. (cantatele 1907, Construcţie), simf. (Sinfonietla lirica, Expresii umane), de film, de cam., cor., voc., electronică. Danga, Gheorghc (1 oct. 1905, Bucureşti — 5 nov. 1959, Bucureşti), compozitor român, dirijor al corului Radio (1949-1959). Muz. cor. Dnnielescu, loan Cristu (28 dec. 1884, Ploieşti — 28 sept. I960, Ploieşti), compozitor român. Muz. cor., voc. Danovschj, Olog (n. 1917,Vosnesensk, U.R.S.S.), dansator şi coregraf român. Maestru de balet la Opera Română din Bucureşti. Autor al unor montări expresive şi elegante din repertoriul universal şi românesc. Dans macabru, piesă simfonică de Saint-Saens (1875). Dansurile polovţiene, balet (tabloul cu acelaşi nume) din opera Cneazul Igor de Borodin. Coregrafia M. Fokin. Pr. Théâtre du Châtelet, Paris, 19 mai 1909. Dante (Simfonia ^), simfonie programatică de Liszt (1856), după Divina Commedia de Dante. Daphnis şi Chloe, balet de Ravel. Libretul după Longos. Coregrafia M. I'okin. Pr. Théâtre du Châtelet, Paris, 8 iun. 1912. Dnquin (D’Aquin), Louîs-Claude (4 iul. 1694, Paris - 15 iun. 1772, Paris), compozitor francez, organist al Curţii. Piese pentru clavecin. Darclée, Ilariclea (pe numele adevărat, HaricleaHartulary) (10 iun. 1860, Brăila — 10 ian. 1939, Bucureşti), soprană româncă. Debut la Opera Mare din Paris, în Faust (1888). A creat la premieră rolul titular din Tosca. A militat pentru înfiinţarea teatrului românesc de operă. Dardée, Ion v. Hartularv-Darclée Ion. 00 Ilariclcn Darcléo Dargillieres, familie franceză de fabricanţi dc instrumente care a avut un rol important în construcţia orgilor* din epoca Renaşterii. Cel mai important: Antoine D. (m. 1572), constructor al orgii Capelei Regale din Paris. Dargomîjski, Alexnndr Serglieeviei (14 feb. 1813, Tuia - 17 ian. 1869, Petrograd), compozitor rus. A influenţat puternic dezvoltarea şcolii muzicale ruse, îndeosebi prin înrîurirca pe care a avut-o asupra Grupului celor 5*. Opere: Rusalka, Oaspetele de piatră. Duumcn (cuv. germ. „degetul mare“), indicaţie şi semn pentru apăsarea coardei (Ia v.cel şi c.bas) cu degetul mare (în afară de apăsarea obişnuita, executată dc celelalte 4 degete). Davîd, Fcrdlnand (19 ian. 1810, Hamburg — 14 iul. 1873, Kloster, Elveţia), compozitor şi violonist german, director la Gewandhaus*. Simf., concerte pentru vl. A editat Dte hohe Schute des Violonspiels — celebră culegere de sonate vechi. David, Johann Nepomuk (n. 30 nov. 1895, Eferding), compozitor austriac. Director al Cons. din Leipzig şi la Mozarteum-Salzburg. Davldov, KarI (17 mart. 1838, Gol-dingen — 25 feb. 1889, Moscova), compozitor şi violoncelist rus. Solist la Gewandhaus, apoi director al Cons. Cl Claude Debussy din Petrograd. Muz. simf., 4 concerte pentru v.cel, muz. de cam. Duscăleseu, Camelia (n. 22 ian. 1921, Iaşi), compozitoare româncă. Muz. uşoară. Dchora şi Jaele, dramă in 3 acte de Pizzetti. Libretul compozitorului. Pr. Scala din Milano, 16 dec. 1922. Dcbussy, Claude-Acliille (22 aug. 1862, St. Gcrmain en Laye —25 mart. 1918, Paris), compozitor, pianist, dirijor şi critic muzical francez. Premiul Romei (1884). Unul dintre marii creatori francezi, reprezentant al impresionismului, novator in domeniul formei, ritmicii, armoniei şi orchestraţiei. Contribuţii esenţiale la dezvoltarea impresionismului muzical. Opera Pelleasşi Melisandc (1902), piesele simf.: Marea, Preludiu la după amiaza unui faun, Nocturne pentru orch., Imagini; oratoriul Martiriul Sf. Sebaslian; Cuartet de coarde; 24 de preludii, 12 studii pentru pian; muz. voc. Dccehal, operă în 1 acte de Gheorghe Dumitrescu, pe libret propriu. Pr. Opera Română, Bucureşti, 4 oct. 1969. decimă 1. Interval compus (terţă* peste octavă*) care cuprinde 10 trepte. Tipuri diatonice*: d mare, d mică. 2. Treapta a zecea de la o treaptă dată. DELIRES, Li;O decimolct, diviziune ritmică excepţională in metru* binar* (10 note in loc de 8) şi in metru ternar* (10 note în Ioc de 9). deciso (cuv. it.). cu hotărire, cu curaj. decrescendo (cuv. it.), termen care indică scăderea treptată a intensităţii unui sunet sau a unui fragment melodic (prese.: decrcsc.); se notează şi printr-un unghi ascuţit, cu deschidere spre stingă. Deda, Edmond (n. 23 apr. 1921, Bucureşti), compozitor român de muzică uşoară. Autorul voi. Parada muzicii uşoare româneşti. de doi, joc popular răspindit in special în Banat. Dciay, Jean Michel (n. 18 sept. 1932, St. Mandé), compozitor francez. Psalm, Cvartet pentru tromboni, Con-certino pentru vl. Deîossez, René (n. 4 oct. 1905, Spa), compozitor şi dirijor belgian. Director muzical Ia Teatrul De la Monnaie-Bruxellcs. Simf., Variafiuni pentru orch., piese corale. Concerte in România. Dcgcylcr, l’icrre (8 oct. 1848, Gand, Beigia — 27 sept. 1932, St. Denis, Paris), compozitor francez de origine belgiană. Autorul Internaţionalei*. Dclage, Maurice (13 nov. 1879, Paris — 21 sept. 19G1, Paris), compozitor francez. Patru poeme hinduse, Baletul viitorului, muz. pentru orch., Contre; Rimes şi Le Bateau ivre (Rimbaud). Delalande, Michel Richard v. La-lande. Delaunay, Charles (n. 19 ian. 1911, Paris), muzicolog francez specializat în jazz, director al revistei Jazz-hol. Delavrancca, Cella (n. 2 dec. 1887, Bucureşti), pianistă, pedagog şî critic muzical român. deiiljcrato (cuv. it.), cu hotărire. Dclilies, Léo (21 feb. 1836, St. Gcr-main-du-Val — 16 ian. 1891, Paris), compozitor şi critic muzical francez. Opera Lakmc, baletul Coppelia. DELICIAE BASIL!ENSES 02 Deiieine hasiiienses, Simfonia a IV-a de Honcgger (1946). Deiius, Fredcrik (20 ian. 1862, Brad-ford — 10 iun. 1934, Grez sur Loing), compozitor englez. Opere, concerte, muz. cor (Missa viefii), muz. de cam., melodii. Delmar, Florentin (pscud. iui Milea Fiorian) (n. 8 apr. 1917, Focşani), compozitor român. Muz. uşoară, de scenă, de film. Delmas, Marc (28 mart. 1885, St. Quentin — 30 nov. 1931, Paris), compozitor şi muzicolog trancez. Premiul Romei (1919), 6 opere, Requi-em. Monografii despre Bizet, Char-pentier, Massenct. Deivineourt, Claude (12 ian. 1888, Paris — 5 apr. 1954, Grosseto), compozitor francez. Premiul Romei (1913). Director al Cons. din Versailles şi Paris. Opera Bal venejian, baletul Luciţar, muz. pentru pian. Demarquez, Susanne (5 iul. 1899, Paris — 1965, Paris), compozitoare şi muzicolog francez. Muz. de cam. Studii despre Purceii, Vili a JLobos, De Falia. Demctriad, Alexandru (n. 28 mart. 1903, Putini, jud. Bacău), pianist român cu prcdiiecţie către repertoriul romantic. Demclriad, Noru (n. 16 dec. 1915, Plcniţa, jud. Dolj), compozitor român. Muz. uşoară. Demoazela Slăriula, balet în 3 tablouri de Mihail Jora. Libretul de Apri-Iiana Medianu şi Floria Capsali. Pr. Bucurcşti, Opera Română, 5 oct. 1942. Demus, Jorg (n. 2 dec. 1916, St. P61-ten), pianist austriac de notorietate internaţională. Dendrino, Glicrase (3 sept. 1901, Turnu Măgurele — 6 ian. 1973, Bucureşti), compozitor român. Operete (Lăsaji-mă să clnl, Ly&istrala), muz. de film, uşoară. Densitate 21,5, piesă pentru flaut de Vartse (1936). Denza, Luifli (24 feb. 1846, Castell-mare — 26 iun. 1922, Londra), compozitor italian. Prof. la Academia Regală de Muzică din Londra. Opera Walcnsiein, 600 de canţonete (celebra Funiculi-Funicula). Deriejeanu, George (n. 8 mai 1918, Bucureşti), compozitor român. Muz. voc.-simf. (Balada eroului), cor. Dermota, Anton (n. 4 iun. 1910, Kropa, Iugoslavia), tenor austriac. Debut la Opera din Vicna (1936). Specialist în creaţii mczarticnc. Spectacole în România. Dervennx, Constant v. Castrişanu, Constantin. des, denumire, în notaţia* literală, pentru sunetul rc* bemol*. doses, denumire, în notaţia* literală, pentru sunetul re* dullu Itn.ol*. Disormierc, Rcgcr (13 sept. 1898, Vichy — 25 oct. 1963, Paris), dirijor francez. Interpret specializat în creaţia sec. 20. Dessau, râul (n. 19 dec. 1894, Ham-burg), compozitor şi dirijor german din RDG. Cantate, 1 simf., muz. de cam., de scenă (în special pentru piesele lui Brecht). destramente (cuv. it.), uşor, vioi, cu agilitate. destrezza (cuv. it.), agilitate. 63 DIGITAŢIE Deşerturi, lucrare pentru suflători, pian, percuţie şi bandă magnetică de Várese (1954). Deşteptarea păsărilor, lucrare pentru pian şi orchestră de Mcssiaen (1953). détaché (cuv. ir.) (la instrumentele de coarde* cu arcuş), executarea fiecărei note printr-o mişcare a arcuşului In sus şi in jos alternativ; grand d. — aceeaşi semnificaţie, fiecărei note rczervindu-i-se insă întreaga lungime a arcuşului. deux (cuv. fr. „doi“). Expresia ó d. mains — la 2 miini; à d., v. a due. dezvoltare 1. Tratare melodico-ritmi-că a unui motiv*, a unei teme*, pe parcursul unei compoziţii muzicale. 2. (în fugă*) episodul de după expunerea subiectului*. 3. (în forma de sonată*) secţiunea ce urmează expoziţiei* şi precede repriza*, dha, a şasea notă a gamei* indiene, di, a patra notă a gamei* bizantine. Diabelli, Anton (0 sept. 1781, Matt-see — 7 apr. 1858, Viena), compozitor austriac. Mise, sonate pentru pian, un vals (pe baza căruia a scris Beethoven 33 variafiuni op. 120), lucrări pentru pian cu caracter pedagogic. diaholus in música (expr. lat.), denumire a cvartei* mările sau a evintei* micşorate (v. triton) in teoria muzicală din evul mediu, determinată de dificultatea intonării şi de puternicul ci caracter disonant, diaionie 1. (în Grecia antică) termen prin care se desemnau intervalele* disonante (v. disonanţă) — în opoziţie cu sinfonía (cuv. gr. symphonia) care cuprindea intervalele consonante (v. consonanţă). 2. Formă primitivă de polifonie, în sec. 9 — 12; organum* la două voci. Diaghilev, Ser(jhci Pavloviei (31 mart. 1872, Novgorod — 19 aug. 1929, Veneţia), conducător al trupei Baletele Ruse* (pentru care au compus Stravinski, Debussy, R. Slrauss, De Falia, Prokofiev, Poulenc, Satie, Milhau d). Dialogurile earmelitclor, operă de Poulenc. Pr. Milano, Scala, 26 iun. 1957. Diamond, Da vid Leo (n. 9 iul. 1915, Rochster), compozitor american de origine austriacă. Piese simf., muz. de cam., de film. diapazon 1. Ambitus*. 2. Inslr. muzical ce emite un singur sunet (la), utilizat ca etalon pentru acordare*. 3. în muzica greacă antică, octavă*, diatonism, grupare de sunete care păstrează nealterate elementele scării muzicale naturale, formate din tonurile* şi semitonurile* pe care aceasta le cuprinde. Ant. cromatism*'. dicteu muzical, disciplină a didacticii muzicale în cadrul cursului de teorie muzicală. Se solicită elevilor să transcrie după auz un text muzical. Dldo şi Aeneas, operă în 3 acte şi un prolog dePurcell. Libretul de N. Tate, după Eneida lui Virgiliu. Pr. Şcoala de fete din Chelsea-Londra, 1689. Didona, poem simfonic de Alfred Alessandrescu (1911). Dicpenbrock, Alphons (2 sept. 1862, Amsterdam — 5 apr. 1921, Amsterdam), compozitor, reprezentant de frunte al şcolii muzicale olandeze alături de Zweens şi Wagenaar. Muz. de scenă, de cam. Dies irae (lat. „Ziua miniei"), primele cuvinte ale unei secvenţe*, introduse in 1249 în Missa pro defunctis (recviem*). Melodia D.l. a fost folosită ca temă* de către Berlioz (Simfonia fantastică), Liszt (Simfonia Danie), Saint-Sâens (Dans macabra), Ceaikovski (Suita a 3-a pentru orch.), Rahmaninov (Insula morţilor), Respighi (Pinii din Roma), Williams (5 portrete din epoca lui Tudor) ş. a. diez, semn de alteraţie* indicînd urcarea cu un semiton* a notei pe care o precede. digitaţie, repartizare a degetelor pe taste*, coarde* sau clapele instrumentelor de suflat în vederea interpre- DILETANT tării unei piese muzicale in optime condiţii tehnice. diletant, persoană neprofesionistă care practică muzica pentru propria plăcere. Sens peiorativ cind se aplică unui interpret profesionist: lipsă de soliditate a meşteşugului. Sin. amator. flllucndo (cuv. it.), slăbind treptat sunetul. Dinu), Glicorylie (28 sept. 1847, Braşov — 4 iun. 1925, Cluj), compozitor, dirijor şi pedagog român. Primul Director al Cons. din Cluj care azi ii poartă numele, animator al vieţii muzicale din Transilvania. Unul dintre primii maeştri ai polifoniei corale româneşti. Creator de muz. voc.-simf. (baladele ilIama lui Ştefan cel Mare; Groza), cor. (10 caiete de clntece pop. româneşti), voc. (primul caiet, Lieder und Gesänge, tipărit la Leipzig), lucrări didactice. Dimineaţa, Simfonia nr. 6 in re major de I-Iaydn (1761). diminuare, micşorarea proporţională de 2, 3, 4 etc. ori a duratei ficcărei note* şi a fiecărei pauze* in reluarea unei teme* sau unui motiv*; d. este procedeul opus augmentării*; d., ca şi augmentarea, reprezintă un mijloc de dinamizare a discursului muzical, diminuendo (cuv. it.), indicaţie conform căreia un pasaj muzical trebuie Ghcorgtic Dima interpretat cu scăderea treptată a intensităţii* sunetelor. Sin.: decres-cendo*. Dimitrcscu, Constantin (7 mart. 1817, Blejoi, jud. Prahova — 0 mai 1928, Bucureşti), compozitor şi violoncelist român, unui din principalii promotori ai muzicii de cameră in România. A scris primele cvartete şi primele concerte instr. româneşti; a înfiinţat primul cvarlcl de coarde din România. Piese pentru v.ccl şi pian (Dans ţărănesc, Serenada română), Concert pentru v.cel, 7 cvartete, muz. cor., voc. Dimitrcscu, Ivau (Glovnnl) (30 dec. 1860, Iaşi — 3 mart. 1913, Londra), tenor român. Debut 111 1895, in prima formaţie românească de operă. Carieră internaţională. Dimitriu, Fiorica (n. 8 dec. 1915, Iaşi), compozitoare şi dirijoare româncă. Muz. voc.-simr. (Cantata Partidului, Cinice pentru viaţă nouă), simf. (Dansuri moldoveneşti), de cam., cor. şi voc. Din casa morţilor, operă in 3 acte de Janâcck după DosloievsUi. Pr. Brno, 12 apr. 1930. Din viaţa mea, cvartet de coarde in mi minor de Smclana (1876). dinamică, termen ce înglobează totalitatea noţiunilor legate de intensitatea* sonorităţii muzicale. V. nuanţă. Dinicu, familie de muzicieni români. J. Dimitrtc A. D., (13 iun. 1868, Bucureşti — 11 apr. 1936, Bucureşti), dirijor, violoncelist, compozitor şi pedagog. Conducătorul Orcli. simf. a Ministerului Instrucţiunii Publice. Largă activitate solislică. 2. Dimi-trie G/i. D. (5 mai 1898, Bucureşti — 5 feb. 1964, Bucureşti), violoncelist şi pedagog. Rector al Cons. din Bucureşti. Lucrări didactice (Metodă de v.cel. Studiul v.celutui). :t. Crlgoraş, D. (3 apr. 1889, Bucureşti - 28 mart. 1949, Bucureşti;, violonist şi compozitor. Interpret virtuoz al mu- j zicii populare. Turnee internaţionale. I Hora staccato (aranjament J. Meifelz; DOCIÍS, VjÍCLAV orchestraţia P. Vladlgherov), muz. pentru vi. şi pian. Dlnicu, Sile (n. 10 dec. 1919, Bacău), dirijor şl compozitor român de muzică uşoară. Din lumea nouă, Simfonia a IX-a, op. 95, de Dvofâk (1893). Dinu, Stellan (n. 12 apr. 1912, Săl-ciile-Prahova), dirijor şi compozitor român. Muz. voc.-simf. (Cantata Armatei), slmf. şi cor. dirijat 1. Artă a conducerii unul ansamblu în procesul Interpretării. 2. Disciplină care studiază tehnica acestei arte. dirijor, conducător al unui ansamblu muzical, principalul responsabil al interpretării formaţiei pe care o Îndrumă. dls, denumire, în notaţie* literală, a sunetului re* diez*. disc, placă de material plastic pe care stnt gravate înregistrările sonore. discant 1. (în primele compoziţii polifonice) linie melodică situată deasupra melodiei date (canlus flr-mas*). 2. (în polifonia sec. 15 — 16) vocea* superioară. 3. Jumătatea de sus a claviaturii*, dlsls, denumire, în notaţie* literală, a sunetului re* dublu diez*. disonantă, relaţie între sunete de Înălţimi diferite care, ascultate In acelaşi timp, produc o senzaţie de Instabilitate şl care în mod firesc cer rezolvarea în consonanţă*, dlstonare, executare eronată (falsă) a tnălţlmii* unul sunet. Distratul, Simfonia nr. 60 In do major de Haydn (1775). DIttersdorf, Karl Dltters von (2 nov. 1739, VIena - 24 oct. 1799, Neuhof, Boemia), compozitor şi violonist austriac, prieten al lui Gluck, J. Haydn, Mozart. A activat o vreme la Oradea, ca maestru al capelei şl compozitor la curtea episcopului Adam von Patachich. 40 de opere (Doctorul şl farmacistul), 125 simf., muz. de cam., lucrări concertante. divertimento (cuv. it.) v. divertisment. divertisment ( 8* formată din şase sunete la distanţă de "un ton Întreg unul faţă de celălalt; g. penlalonică, g. formată din cincrsunete in cuprinsul unei octave; In cazul In care treptele g. slnt constituite numai din tonuri Întregi şi din două terţe* mici (acestea din urmă nealăturate), g. pen-tatonică este anhemitonică (fără semitonuri). Sin. scară. gamba (cnv. it.) v. bracoio, da Gnnen, Nicodlm (14 iun. 1878, com. Bistra, jud. Alba — 24 oct. 1949, Bistra), compozitor român. Muz. simf., voc.-slmf., voc.,_cor. Gnspard de la nuit, ciclu de 3 poeme pentru pian de Ravel: Ondine, Sptn-zarăloarca, Scârbo (1908), după Ber-trand. Gaspnro da Salo (pe numele adevărat Gasparo Bertololit) (20 mai 1540, Salo — 14 apr. 1609, Brescia), lu-tier* italian. Gnsfoufi, Amidec (13 mart. 1873, Paris — 1 iun. 1943, Paris), muzicolog şi compozitor francez. Specialist In muz. bizantină* şi gregoriană*. A compus mise*, motete*, oratorii*. Gaubert, riiilippe (3 iul. 1879, Ca-hors — 10 aug. 1951, Paris), compozitor, dirijor şi flautist francez. Muz. simf., opere, balete (Cavalerul şi domnişoara), muz. de cam., voc., lucrări didactice (Metodă de flaut). Gnudeainus, vechi cintec studenţesc (sec. 13), adoptat ca imn. Gauk, Alexandr Vasilievici (15 aug. 1893, Odessa — 30 mart. 1963, Moscova), dirijor sovietic. Prof. la Cons. din Leningrad. Dirijor al Orch. Radiodifuziunii sovietice şi al Orch. de stat a U.R.S.S. Concerte in România. Gaveau, familie franceză de constructori de piane. Dintre cei mai importanţi: 1. Joseph G. (1824 — 1903, Paris), fondatorul (1847) primei firme franceze de piane. 2. Etienne G. (7 oct. 1872, Paris — 26 mai 1943, Paris). Fiul lui G.(l). A construit in 1908 Sala G. din Paris. Gavign&s, Picrre (11 mai 1728, Bordeaux — 8 sept. 1800, Paris), violonist şi compozitor francez. Lucrări pentru vl., o operă comică, ¡javotă (< fr. gavotic), vechi dans francez de origine populară, In mişcare moderată. Inclus In suită* (sec. 17), urma sarabandei*. Gavoty, Bcrnard Gcorges Mario (semnează şi sub pseudonimul Claren-don) (2 apr. 1908, Paris), critic muzical şi organist francez; cronicar al revistei Le Ftgaro. Monografii despre mari interpreţi contemporani. A scris „Amintirile lui George Enescu“. Gavrilfi, Silviu (n. 10 Ian. 1941, Bucureşti), critic muzical român. Gavrllă-Dictcrle, Angela (n. 16 iul. 1947, Şandra, jud. Timiş), violonistă româncă. GAÏANEII Gayaneh, balet In 4 acte de Hacia-turian. Libretul de R. N. Derjavin. Pr. Teatrul ICirov, Leningrad, 9 dec. 1942. Gazzelloni, Sevcrino (n. 5 ian. 1919, Roccasecca), flautist italian de renume mondial, a inspirât crearea multor lucrări ce i-au fost dedicate. Găina, Simfonia nr. 83 in sol minor .de Haydn (1785). gcamjiaraloţle), joc popular românesc răspindit In Dobrogea şi sudul Munteniei, In mişcare moderată, In măsuri asimetrice (v. măsură). Gédalge, André (27 dec. 1856, Paris — 6 feb. 1926, Chessy), compozitor şi teoretician francez. Prof. la Cons. din Paris (printre elevii săi, Enescu, Ravel, Milhaud, Honegger). Muz. simf. (4 simf., 1 concert pentru pian), de operă (Hélène), de cam., voc., lucr. didactice (Tratat de fugă). Gedda, ¡Vicolai (n. 11 iul. 1925, Stockholm), tenor suedez de origine rusă, cintăreţ de operă de renume international. Gcminiani, Franecsoo Savario (1679, Lucea — 17 sept. 1762, Dublin), compozitor şi violonist italian. Con-certi grossi, 24 sonate pentru vi., 12 sonate a tre (v. sonată); lucrări didactice (Arta interpretării la vioară, Arta acompaniamentului, Ghid armonic, Arta interpretării la chitară etc.). Gencrnlpause (cuv. germ.), pauză generală (la toate vocile* sau instrumentele ce execută o lucrare muzicală); prese. G.P. Genovcva, operă In patru acte de Schumann. Libretul de R. Reinick după Tieck şi Hebbel. Pr. Leipzig, 25 iun. 1850. Georgescu, Cornel iu Dan (n. 1 ian. 1938, Craiova), compozitor român. Muz. simf. (Motive maramureşene, ciclul Jocuri pentru orch., ciclul Modele), voc.-simf. (Colinde pentru cor şi orch.), de cam., de film; culegeri (Melodii de joc din Oltenia) şi studii dc folclor. Uit Gcorge Georgeacu Georgescu, George (12 sept. 1887, Sulina — 1 sept. 1964, Bucureşti), dirijor român de renume internaţional. Iniţial violoncelist, a făcut parte din cvartetul de coarde „Henri Marteau“. A debutat ca dirijor la Berlin !n 1918. Director al Operei şi al Filarmonicii din Bucureşti. Membru corespondent al Academiei Române. Georgescu, Rcmus (n. 23 aug. 1932, Timişoara), dirijor şi compozitor român. Dirijor permanent al Filarmonicii „Banatul“. Turnee internaţionale. Muz. simf. (Passacaglia pentru orch., Poem eroic, Conc. pentru orch. de coarde), voc.-simf., de cam. Georgescu, Silvian (n. 31 ian. 1927, Brăila), critic muzical român. Georgescu, Tficodor (? 1824, Bucureşti — 11 iul. 1880, Bucureşti), compozitor român. Muz.' dc cam., voc., cor. Gerslnvin, George (26 sept. 1898, Brooklyn, New York — 11 iu!. 1937, Hollywood), compozitor, pianist şi dirijor american, creator al aşa-nu-mitului jazz* simfonic. Opere (Porgij şi Bess), muz. simf. (Rapsodia albastră, Concertul in Fa pentru pian şi orch., Un american la Paris). Gerstenengst, Ioslf (n. 3 Iul. 1920, Ciacova, jud. Timiş), organlst de naţionalitate germană din România. «a OIINNI SCUICCllI ges, denumirea, In notaţia* literală, a sunetului sol* bemol*. geses, denumirea, in notaţia* literală, a sunetului sol* dublu bemol*. Gesualdo da Venosa, Don Carlo (cea 1560, Neapole — 8 sept. 1613, Nea-pole), compozitor şi lautist italian. Cel mai de seamă reprezentant ai stilului cromatic. 6 cărţi de madrigale la 5 voci; madrigale la 6 voci. Gevaert, François Auguste (31 iul. 1828, Andenarde — 29 dec. 1908, Bruxelles), muzicolog şi compozitor belgian. Prof. la Cons. din Bruxelles. Opere (Quentin Durward), muz. voc.-siml., lucrări teoretice (Nou tralat de instrumentaţie, Curs melodic de orchestraţie, Tralat de armonie, Istoria şi teoria muzicii antichităţii). Gcwandhaus 1. (Iniţial), sală de comerţ din Leipzig unde, in 1781, au Început să aibă loc concerte simfonice pentru marele public. 2. Orch. de renume internaţional; G. a fost condusă de Mendelssohn-Bartholdy, Gade, NikiscU, Furtwângler, Walter, Aben-droth, Komvitschny. Glie cin, familie de muzicieni români. 1, Diamandi G. (n. 20 apr. 1892, Bucureşti), compozitor român. Muz. simf. (La mormlntul eroului necunoscut de la Mărăşeşti), voc.-simf., de cam. (2 Cvartete, Colţul copiilor), cor.; lucrări de popularizare. 2. Radu G. (n. 12 mart. 1932, Bucureşti), critic muzical român. Fiul lui G.(l). Monografii (De Falia; Mozart). Glienca, Cristian (n. 5 dec. 1922, Bucureşti), muzicolog român. Voi. Din trecutul culturii muzicale româneşti. Glieorghiu, familie de muzicieni români. 1. Ştefan G. (n. 23 mart. 1926, Galaţi), violonist român. Solist al Filarmonicii „George Enescu“, membru al unui trio In care cintă Împreună cu fratele său Valentin G. Turnee internaţionale. 2. Valentin (n. 21 mart. 1928, Galaţi), pianist şi compozitor român. Activitate concertistică internaţională. Muz. simf. (2 simf., Concert pentru pian şi orch., Imagini din copilărie), de cam. (Cvartet In fa major, Sonata pentru pian, Coral pentru orgă, Trio In La major), voc. (12 lieduri pe versuri de Arghezi). Glieorgliiu, Victor (24 feb. 1888, Brăila — 26 iul. 1951, Bucureşti), compozitor român. Prof. la Cons. din Bucureşti. Opere (Aleodor, Voievodul Spulber), muz. simf., Voc.-simf., de cam., voc., lucrări didactice (Curs de armonie, Gramatica muzicii). Glieorgliiu, Virgil (22 mart. 1905, Roman — 7 mart. 1977, Bucureşti), pianist, compozitor, critic muzical şi poet român. Muz. simf., de cam., lucrări de muzicologie (Din muzica şi viaţa compozitorilor. Un muzician genial: George Enescu, Iniţiere muzicală), cronici, volume de versuri. Ghldionescu, Grigorc (28 iun. 1901, Geneva — 12 feb. 1968, Bucureşti), compozitor şi pianist român. Solist concertist. Muz. simf., de cam-, voc. Ghiga, Ion (9 sept. 1895, Herţa — 21 sept. 1974, Bucureşti), compozitor, violonist şi dirijor român; violonist concertist, dirijor al Orch. Radio din Bucureşti, prof. la Cons. din Iaşi şi Bucureşti. Muz. voc., cor., de cam., simf. (Suită tn stil clasic), voc.-simf. GUika-Comăneşti, Ioana (6 iun. 1883, Bolintin, Jud. Ilfov — 1972, Elveţia), compozitoare româncă. Muz. voc., cor. Gliilels, Emil Grigoricvici (n. 19 oct. 1916, Odessa), pianist sovietic de renume mondial. Elev al lui Neuhaus. Prof. la Cons. din Moscova. Gliircoiaşiu, Romeo (n. 22 nov. 1919, Cluj), muzicolog român. Prof. la Cons. din Cluj-Napoca. Fost rector al aceleiaşi instituţii. Voi. Contribuţii la• istoria muzicii româneşti, studii, articole, comunicări la congrese internaţionale, ghitară v. chitară. Gianni Scliicchi, operă intr-un act de Puccini. Libretul de G. Forzano, OIIiSEK ISiO, WALTIiB uu YFalter ÎJieseking după Dante. Pr. New York, 14 dec. 1918. Gicseking, Wnltcr (5 nov. 1895, Lyon — 26 oct. 1956, Londra), pianist german de renume internaţional. A excelat în interpretarea lui Beethoven, Schumann, Debussy şi Ravel. Concerte in România, gigă, vechi dans englez de origine populară, in mişcare rapidă, introdus în suită* (sec. 17) ca ultimă parte. Echiv. ir. gigue. Gigli, Beniaraino (20 mart. 1890, Recanati — 30 nov. 1957, Roma), tenor italian de renume mondial. A cintat la Metropolitan şi la Scala, glgue (cuv. fr.) v. glgă. GInastera, Alberto Evarlsto (n. 11 apr. 1916, Buenos Aires), compozitor argantlnlan. Prof, la Cons. din Buenos Aires. Baletul Eslancia, muz. simf. (Simf. Elegiaca, concerte pentru vi., pentru harpă), voc.-slmf., ■de cam., cor. Gloconda, operă de Ponchlelll. Libretul de A. Boito. Pr. Scala din Milano, 8 apr. 1876. glocoso (cuv. It.), Indicaţie pentru a se clnta jucăuş, vesel. Glordano, Umberto (27 aug. 1867, Foggla — 12 nov. 1948, Milano), compozitor italian. Opere de orientare veristă (Andrea Chinier, Fedora, Marcello, Madame Sans-Gêne, Regele). Glrovennu, Aurel (n. 24 sept. 1916, Girov, jud. Neamţ), compozitor român de muzică uşoară, gis, denumire, in notaţia* literală, a sunetului sol* diez*. Gisello, balet de Adolphe-Cliarles A-dam. Pr. Opera din Paris. 1841. fllsis, denumire, in notaţia* literală, a sunetului sol* dublu diez*. Giuleanu, Victor (n. 11 nov. 1914, Stroieşti, jud. Vilcea), pedagog şl teoretician român. Prof. şi fost rector al Cons. din Buc. Lucrări didactice (Tratai de teorie a muzicii, Teoria ritmului, Ritmul muzical). Glullnl, Carlo Maria (n. 9 mai 1914, Bolzano), dirijor italian de renume Internaţional. Concerte In România. giusto(cuv. it.) 1. v. lempog.2.G.sila-bic, sistem ritmic propriu muzicii populare, descoperit de Brăiloiu In folclorul românesc. Se caracterizează prin tempo*-ul riguros şi distribuirea silabelor versului pe două tipuri de valori* (ex. pătriine*-optlme*) Indivizibile. Glvulescu, Cornel (6 sept. 1893, Să-vîrşin, jud. Arad — 20 feb. 1969, Cluj), compozitor român. Muz. voc.-simf., voc., cor. Lucrări didactice (Solfegii In stil, Curs de teoria muzicii pe bază istorică, Teoria muzicii sec. 20). Glareanus (pe numele adevărat Heinrich Lorilti) (2 iun. 1488, Mollis-Gla-rus — 28 mart. 1563, Frelburg Br.), pedagog şi teoretician german. Prof. la Köln, Basel şl Freiburg Br. Autor al tratatului Dodekachordon. glas 1. (în cîntarea de strană) mod*. 2. (Arhaic) voce*. Glazunov, Alexandr Konstantlnovlcl (10 aug. 1865, Petrograd — 21 mart. 1936, Paris), compozitor, dirijor şl pedagog rus. 8 simf., 7 poeme simf. (Stenka Razln), uverturi, fantezii. Concert pentru vl. şt orch., 2 Concerte pentru plânşi orch., balete (Raymon-da, Anotimpurile), muz. de scenă, de cam., voc. Glier, Belnhold Morlţevlcl (11 ian. 1875, Kiev — 25 iun. 1956, Moscova), compozitor şl dirijor sovietic. G0BB1, TITO fffiä f ">-sv X- ^ v, \í. í ¿¿ L^V^yc^ ■ B^'é’:'' >n . >%r. Aloxanár Uiazimoy 3 simf., opere, balete (Macul roşa. Călăreţul de aramă), muz. de cam., cor., voc. Glinl.n, MllinU I vanovicl (1 Iun. 1804, Novo-Paskoe - 15 feb. 1857, Berlin), compozitor rus, Întemeietorul şcolii componistice ruse. Opere (Ivan Susanin, Ruslan şt Ludmtla), muz. simf. (uverturile Jota Arago-ncză şi O noapte la Madrid, fantezia simf. Kamarinskaia), de scenă, de cam., voc. gllssnndo (cuv. it.), alunecare de la un sunet Ia altul, prin toate sunetele intermediare (la instr. de coarde şl la cele de suflat) sau doar prin cele diatónico* (la instr. cu claviatură*). V. portamcnl. feSlííátltó s*-i Mllinll Glinka Clirisloph AV. Clurk Glockensplel (cuv. germ. „joc de clopote“; It. campanclli), instrument de percuţie* ale cărui sunete slnt produse prin lovirea unor lame metalice, prin intermediul unor ciocănele de lemn acţionate de o claviatură*. Glodeanu, Llviu (n. 0 aug. 1938, Dlr-ja, jud. Cluj — 31 mart. 1978, Bucureşti), compozitor român. Opere (Ultsse, Zamolxe), muz. simf. (Concert pentru pian şi orch., Concert pentru fl. şi orch., Concert pentru vl. şl orch. .Studii pentru orch.), voc.-slmf. (Tinerii soldaţi care au murit, Suită pentru cor de copii, suflători şi percuţie), de cam., voc., cor. Gloria, a doua parte a misei*. Gluck, C.lirlstopli Willibald (2 iul. 1714, Erasbacb — 15 nov. 1787, Vle-na), compozitor german. Reformator al genului, a scris peste 100 lucrări de operă (s-au păstrat 50, Intre cărei Orfeu, Alcesta, Paris şi Elena, Iphi-genia In Aulida, Armtda, Ifigenia In Taurlda); balete, muz. simf., de cam., voc. goarnă, instrument muzical de suflat din alamă, folosit 5n armată şl In unele tarafuri lăutăreşti. Gobbl, Tlto (n. 24 oct. 1915, Bassano del Grappa), bariton Italian, cîntă-reţ de operă, mare Interpret al rolurilor clasice, dar şl al creaţiilor moderne (ex. Wozzeck); a jucat In numeroase filme. «OLDBEUG, VARIAŢ1UNIL.E 92 Goldberg, Vorlaţiunile ~, ciclu de variaţiuni pentru clavecin de Bach (1742). GoI£a, Antoine (n. 30 aug. 1906, Vlena), critic muzical francez de origine română. Vol. Estetica muzicii contemporane. Golesian, Stan (26 mai 1875, Vaslui — 21 apr. 1956, Paris), compozitor si critic muzical român stabilit In Franţa. Creaţie bazată pe principiile Scholei Cantorum şi pe inspiraţia din folclorul românesc. Muz. simf. (Stmf. In sol minor, Rapsodia română pentru orch., Concert românesc pentru vl. şl orch., Concert moldav pentru v.cel şt orch., Concertul carpatic pentru pian şt orch.), muz. de cam. (2 cvartete. Serenadă mică pentru instr. mari), voc., cor.; eseuri, studii muzicologice, cronici muzicale, gollard, in sec. 9—12, cleric călător, autor de cintece laice (satirice, de dragoste). gong, instrument de percuţie* originar din Asia, format dlntr-un disc de metal uşor bombat, suspendat de un cadru. Goodman, Benny (pe numele adevărat Benjamin David) (n. 30 mal 1909, Chicago), clarinetist, dirijor şi compozitor american de jazz, reprezentant al stilului swing. Goossens, Eugene (26 mai 1893, Londra — 13 iun. 1962, Hlllingdon), compozitor şi dirijor englez de origine belgiană. Opere, balete, muz. de scenă, simf. şi de cam. yoijak, dans popular ucrainean in mişcare rapidă. Gfireckl, Henryk Mikoluj (n. 6 dec. 1933, Rybnik), compozitor polonez. Sinfonia, Scontrt, Monodrame, Refren. Gossec, François-Joseph (17 ian. 1734, Vergines — 16 feb. 1829, Paris), compozitor şi dirijor francez. Afirmat in perioada Revoluţiei franceze. Opere, muz. simf., de cam., cor.; lucrări didactice (Tratai de armonie, Principii de contrapunct). ■ !,V, - ~~v\" Hj tV Jx-ruii fbarlrs Quunod Gounod, Charles François (17 iun. 1818, Paris — 18 oct. 1893, Saint Cloud), compozitor, organist şi dirijor francez. Cel mai de seamă reprezentant al şcolii naţionale In genul liric. Opere (12 lucrări printre care Faust, Mireille, Romeo şi Julieta), muz. religioasă (2 recviemuri*, 13 mise’, motete*, psalmi), simf., de cam., voc., cor. Goyescas, Las, operă de Granados, inspirată de Goya. Pr. Metropolitan, New York, 26 ian. 1916. G.I\ v. Generalpause. gradual 1. (In liturgia catolică) nume dat initial unei cîntări responsorlale, transformată cu timpul In clntare solistică. 2. Carte liturgică în care sînt cuprinse, In afara cintărilor pro-prlu-zls g., cîntările misei*. Gradus ad rarnassum 1. Tratat de contrapunct* şi fugă* de Johann Joseph Fux (1725). 2. Ciclu de studii* pentru pian de Clemenţi (1817). graflsm, gen de compoziţie contemporană In care partitura* conţine desene care trebuie să sugereze interpreţilor improvizarea muzicii, gramofon, aparat pentru reproducerea sunetului imprimat pe o placă circulară; urmaşul fonografului* şi părintele pick-up*-ului. Granados (y Campiña), Enrique (27 iul. 1867, Lérida, Catalonia — scufundat cu vasul Sussex In Canalul 9» CRIGORIU, THEODOR Mlnecil la 24 mart. 1916), compozitor, pianist şl dirijor spaniol. Fondator al Academiei pentru concerte clasice“ şl al Cons. din Barcelona. Opere (Maria del Carmen, Follolo, Petrarca, Goyescas), muz. slmf. (poemul simt. Dante), de cam. (Dansuri spaniole, Goyescas), voc. ¡iran cassa (cuv. It.) v. tobă. yrand opera (cuv. fr.) v. seria, opera, jjrav (sunet —), sunet cu frecventă joasă. f/rave (cuv. it.) 1. Cea mal lentă mişcare, cu caracter grav. 2. Piesă scrisă In această mişcare. ((razloso (cuv. It.), Indicaţie pentru a se clnta graţios, elegant. Grădinăriţii jircfăculă (Titlul it. original: La ţinta glardlniera), operă In 3 acte de Mozart. Libretul de R. Cal-znhlgi. Pr. Teatrul Curţii, München, 13 ian. 1775. Greclnnlnov, Alexandr Tlhonovlel (25 oct. 1864, Moscova — 3 ian. 1950, New York), compozitor rus stabilit ln S. U.A. Continuator ni Grupului celor 5. Opere, slmf., concerte; muz. de cam., religioasă, Greflens, Vlnlclus (n. 27 nov. 1916, Amărăştli de Jos, jud. Dolj), compozitor român. Muz. slmf., voc.-slmf.. dc cam., voc., cor. ; lucrări didactice (Curs practic pentru citire de partituri). flreflorlan (clnl~), muzica liturgică a bisericii romano-catollce, reglementată sub pontificatul papei Grlgore I. Clntare monodlcă*. In valori* largi, egale (cantus planus*), a servit drept bază (cantus flrmus*) muzicii religioase polifonice de mal tlrzlu. (ircjjnrlnnă (nota)Ie ~), notaţie* neu-mntlcă In cârc au fost scrise ctntărlle cuprinse In antlfonar*. Gretry, André ïïrncst Modeste (11 feb. 1741, Liège - 24 sept. 1813, Montmorency), compozitor francez de origine belgiană. Opere (peste 60 de lucrări. Intre care Portretul vorbitor, 7. f mire şi A zor, Richard Inimă de Leu, Wilhelm Teil), muz. voc.-slmf., religioasă, l.'drard ííríej Grie¡|, Edvard Uajimip (15 iun. 1843, Bergen — 4 sept. 1907, Bergen), compozitor, pianist şi dirijor norvegian. Elev al lui Moscheles şi Gade. Fondator (1867) şl dirijor al Uniunii muzicale din Oslo. Remarcabil reprezentant al şcolii naţionale norvegiene. Turnee In Europa ca pianist şl dirijor. Creaţie inspirată din folclorul norvegian. Muz. simf. (Concertul In la minor pentru pian şl orch., t Dansuri simf.), de scenă (Peer Gynt de Ibsen, Sigurd Jorsalţar şl Olaf Trygason de BjSrnson), de cam. (10 caiete de Piese lirice pentru pian), voc. Grlfloraş, Aurel (n. 22 feb. 1932, Bucureşti), dirijor român. Dirijorul corului Radiotelevlziunil Române. Grl(|ore eol Maro, cel dinţii papă cu numele dc Grigore (590—604), căruia i se datorează reglementarea clntărll liturgice romano-catolice. V. gregorian etnt; antlfonar. Grlfloro, Dan (n. 6 aug. 1943, Bucureşti), pianist român. Grlgorlu, George (n. 8 apr. 1927, Brăila), compozitor, clntăreţ şl dirijor român de muzică uşoară. Grlfjorlu, Theodor (n. 25 Iul. 1926, Galaţi), compozitor român. Muz. slmf. (Simf. cantabile, Dans tătar. Sultă teatrală In stil clasic. Varia/luni slmf. pe un clnlec de A. Pann, Concert pentru dublă orch. de cam. şi ob., (jrove sut (iKoitoi: 94 Vis cosmic, Omagia lui Eriescu, Melodic Infinită), de cam. (suita pentru cvartet de coarde Pe Argeş tn sus), de film, scenă, voc.-simf. (Odă oraşului meu, Elegia pontică, Cânii per Europa), orchestraţii (Şapte clntece pe versuri de Clément Marot de Enescu). Grove, sir George (13 aug. 1820, Londra — 28 mai 1900, Londra), muzicolog englez. Director la Royal Collège of Muslc, autor al celebrului Diclionary of music and musicians (1889; ultima ediţie, completată, 1955). Grozăvesc», Traian (21 nov. 1895, Lugoj — 15 feb. 1927, Viena), tenor român de renume mondial. A cîntat la Cluj, Viena, Budapesta, Berlin. Holuri de referin|ă in Boema, Tosca, Aida, Carmen, Rigoletto. Grumiaux, Arlhur (n. 21 mart. 1921, Villers-Penvin), violonist şi pianist belgian de renume internaţional. Elev al lui Enescu. Prof. la Cons. din Bruxelles. Partener al pianistei Clara Haskil. Concerte In România. i)ru|>c<, ornament* melodic notat printr-o linie şerpii ită, aşezată deasupra sau Ia dreapta unei note*, şi care constă din execuţia rapidă a patru sunete: cel situai la o secundă* deasupra sunetului scris, sunetul scris, cel situat la o secundă sub el şi din nou sunetul scris. Grupul cclor cinei, cercul lui Balaki-rev, format !n deceniul al şaselea al sec. 19, al cărui estetician a fost criticul Stasov; format din compozitorii ruşi: Balaktrev, Cui, Borodin, Musorgski şi Rimski-Korsakov. Sin.: Mănunchiul pulcrnic. Grupul cclor şase, denumire luată (prin analogie cu Grupul celor cinci*) In 1918 de grupul compozitorilor francezi: Aurie, Iloncgger, Milhaud, Poulenc, Durey şi Tailleferre, adunaţi In jurul lui Erik Salle şi cărora li s-a alăturat scriitorul Jean Cocteau, libretistul lor preferat. Operă colectivă: baletul Les Mariés de la Tour Eiffel. Grupări, lucrare pentru 3 orchestre de Stockliausen (1957). Guarneri, celebră familie de lutieri” italieni, originari din Cremona: 1. Andrea G. (cca 1626 — 2 dec. 1798), elev al lui Niccolo Amali; 2. Pietro Giovanni G. (18 feb. 1655, Cremona — 26 mart. 1720, Mantua). Fiul lui G. (1). 3. Giuseppe Giovanni G. (25 nov. 1666, Cremona — era 1739, Cremona). Fiul lui G.(l). 4. Pietro G. (14 apr. 1695, Cremona — 7 apr. 1762, Veneţia). Fiul lui G.(3). 5. Giuseppe Bartolomeo G., zis del Gesix (21 aug. 1698, Cremona — 17 oct. 1744, Cremona). Fiul lui G.(3), cel mai mare maestru lutier după Stra-divari. Guido d’Arezzo ( cca 990 — 17 mai 1050, Avellano), călugăr benedictin italian. Prof. al şcolii catedralei din Arezzo. Fondator al sistemului notaţiei* muzicale actuale, a introdus portativul* cu 4 linii şi nomenclatura silabică a sunetelor (după silabele iniţiale ale versetelor imnului In cinstea Sf. loan); inventator al metodei solmizaţiei*. (juidonică (notaţie , sistem de notaţie* muzicală bazat pe existenţa unui portativ*, pe şi intre ale cânii linii se scriu sunetele. Guillaume de Macliault (cca 1305, Champagne — 1377, Reims), compozitor francez. Reprezentant de frunte al perioadei Ars nova*. Mo-tete*, balade, rondeaux. Celebra Misă de la Notre-Dame, la 4 voci, a fost scrisă în 1364, cu ocazia încoronării lui Carol al V-lea. Guldn, Friedrieh (n. 16 mai 1930, Viena), pianist şi compozitor austriac. Activitate concertistică internaţională. Creaţii simf. şi de jazz. Concerte In România, ijun, prima notă a gamei* penta-tonice* chineze. Gurrelicdcr, cantată pentru solişti, cor şi orchestră de SchOnberg, compusă In 1900—1901; orchestraţia terminată In 1911. 05 «VMEIj guslă (guzlii), instrument muzical popular, răsplndit la slavii din Sud, cu 1—2 coarde intinse deasupra linei cutii de rezonanţă* bombată. Se clntă la g. cu un arcuş* curb. gusli, instrument muzical popular rusesc, cu coardele întinse pe o cutie de rezonanţă* trapezoidală. Coardele sint acţionate prin ciupire. Perfecţionat, a ajuns la 13 coarde, adău-gîndu-i-se chiar o claviatură*, yymel 1. Formă primitivă de polifonie*, constlnd din cîntarea în terţe paralele. 2. Compoziţie vocală la două voci*, caracteristică pentru muz. engl. din sec. 13—15. Ii I. Denumire, In notaţie* literală, a sunetului si* natural. 2. Majuscula H, notaţie prese, pentru tonalitatea* li-dur (Si major); minuscula h, notaţie prese, pentru tonalitatea h-moil (si minor). 3. Prese, pentru Horn (v. corn). Hnss, Monique (n. 20 oct. 1909, Paris), pianistă franceză de renume internaţional. Soţia compozitorului M. Mihalovici. Concerte In România. Ilăbii, Alois (21 iun. 1893, Wirso-witz — 18 nov. 1973, Praga), compozitor .şi muzicolog ceh, reprezentant de frunte al şcolii moderne cehe, propagator al sistemului bazat pe divizarea tonului* In 1/3, 1/4 şi 1/6 de ton. Opere (Drumul vie/ii), Fantezia simţ., muz. de cam., lucrări didactice. lialianoră, clntec şi dans popular originar din Spania, larg răspîndit In ţările latino-americane. Habeneck, François Antoine (22 ian. 1781, Mézières - 8 feb. 1849, Paris), dirijor francez. Primul conducător (1828) al Societăţii de concerte a Cons. din Paris. Renumit pentru primele interpretări ale simfoniilor beethoveniene In capitala Franţei. Haoiaturian, Aram Ilici (n. 6 iun. 1903, Tbilisi), compozitor şi dirijor sovietic. Unul dintre cei mai remarcabili reprezentanţi ai componisticii sovietice. Creaţie inspirată din folclorul armean. Simf. (Simf. a Il-a „cu clopote“), balete (Fericirea, Gaija-nch, Spartacus), lucrări concertante (Concert pentru vl. şi orch.), muz. de cam., cor., de film etc. Haeblcr, Ingrid (n. 20 iun. 1929, Viena), pianistă austriacă. Remarcabilă interpretă a sonatelor şi concertelor lui Mozart. Hac mie 1, Georg Friedrich v. Hiindel. Haen(lel,lda (n. 15 dec. 1924, Chelm, Polonia), violonistă americană de origine poloneză. Elevă a lui Flesch şi Enescu. Carieră internaţională. Concerte In România. Haffner, Simfonia tn Re major IC.V. 385 de Mozart (1782). Hagicv, I’araschev (n. 14 apr. 1912, Sofia), compozitor bulgar. Prof. la Cons. din Sofia. Muz. simf., de cam., prelucrări de cîntece populare. Ilahn, Roynaldo (9 aug. 1875, Caracas — 28 ian. 1947, Paris), compozitor, dirijor şi critic muzical francez. Opere şi operete (Ciboulette), muz. simi., voc.-simf. (Cantata Pro-meteu), melodii pentru voce şi pian. hnidănl, joc popular fecioresc răspln-dit In diferite regiuni din Transilvania. Haitink, Bernard (n. 4 mart. 1929, Amsterdam), dirijor olandez, succesor al lui Van Beinum Ia Concert-gebouw*. Halcvy, Jacques François Fromental (pe numele adevărat Elias Lévy) (27 mai 1799, Paris — 17 mart. li>62, Nisa), compozitor francez. Prof. lui Gounod şi BIzet. Opere (Ebrcea), balete, cantate, muz. de scenă. 97 HASSE, JOHANN Halka, operă in 5 acte de Moniuszko. Libretul de V. Wolski. Pr. lntr-un concert de amatori la Vilnius, 1 ian. 1848. Hallé, Sir Charles (11 apr. 1819, Hagen, Westfalia — 25 oct. 1895, Manchester), dirijor englez de origine germană. Fondator (1857) al Orch. Hallé. Succesor (1883) al lui Max Bruch la „Societatea filarmonică din Liverpool“. hnlling, dans popular norvegian. Măsură* binară*, tempo* moderat. Halmoş, Gheorghe (n. 2 aug. 1915, Oradea), pianist şi pedagog român. Activitate concertistică internaţională. Prof. la Cons. din Bucureşti, llamlct, titlul unor lucrări de genuri diferite, inspirate de drama lui Shakespeare: 1. Poem simf. de Liszt (1858). 2. Operă in cinci acte de A. Thomas. Libretul de M. Carré şi J. Barbier. Pr. Paris, Opera Mare, 9 mart. 1808. 3. Balet In trei tablouri de B. Blacher. Libretul de Victor Gsovsky. Pr. 19 feb. 1950, München. 4, Operă de Bentoiu pe libret propriu. Pr. Opera din Marsilia, 1974. Ilainmerklavler (cuv. germ.), Veche variantă a pianului. Beethoven a desemnat prin acest termen special Sonatele op. 101 şi 106. hang v. cimpoi. n.mon, Charles-Louls (? 1820, Rem-sur-l’Aire — 19 mart. 1900, Boulogne sur Mer), pianist şi organist francez. Autor al unor lucrări didactice, printre care Pianistul virtuoz. Ilannikaincn, Tauno Helkki (n. 26 feb. 1896, Lyvaskyla), dirijor finlandez. Concerte !n România. Ilans-Klavier, pian* cu două claviaturi*, construit In 1957 de inginerul belgian Pierre Hans. Hanslick, Eduard (11 sept. 1825, Praga — 6 aug. 1904, Baden-Vie-na), critic muzical austriac. Prof. de estetică la Univ. din Viena (1861— 1895). Opera principală: Despre frumosul muzical (1854), In care combate programatismul* muzical. Adversar al creaţiei Iui Wagner, Bruckner, Ceaikovski şi adept al lui Brahms. Hanul Dulcineea, balet in 3 tablouri de Mihail Jora. Libretul de Mariana Dumitrescu. P.a. Bucureşti, Orch. Radioteleviziunii, mart. 1967. Harap Alb, balet in 4 acte de Alfred Mendelsohn. Libretul de Alexandru Jar, după Creangă. Pr. Bucureşti, Opera Română, 30 mart. 1949. harfă (harpă), instrument cu coarde ciupite, cunoscut din antichitate. A fost perfecţionat la Începutul sec. 19. Harold în Italia, Simfonie pentru violă şi orchestră (op. 16), de Berlioz, 1834. Inspirată de Childe Harold de Byron. harpsichord (cuv. engl.) v. clavecin. Harşia, Ioan (6 aug. 1888, Pintic-Teaca, jud. Bistriţa-Năsăud — 10 aug. 1915, Bucureşti), compozitor român. Muz. simf. (Simf. in fa minor, Suita pentru orch.), de cam., cor., voc. Hartmann, Karl Amadeus (n. 2 aug. 1905, München), compozitor şi dirijor german. Opere (Simpliclus Stm-pltcissimus), 8 simf., muz. de cam. Hartulary-Darcléc, Ion (7 iul. 1886, Paris — 2 apr. 1969, Bucureşti), compozitor şi dirijor român, fiul Haricleii Dardée*. Opere şi operete (Capriciu antic, Amorul mascat, Amazoana, Miracolul cameliilor, Zig-zag, Operctla), muz. voc.-simf. (poemul Visul lut Bălcescu), simf. (poemul Vlrful cu Dor, Suita Picturi de Grl-gorescu), cor., voc., uşoară, de film. IIAry Jănos, operă comică intr-un prolog, 5 „aventuri“ şi un epilog de Kodâly. Libretul de B. Paulini şi Z. Harsânyi. Pr. Opera din Budapesta, 16 oct. 1926. Haskil, Clara (7 ian. 1895, Bucureşti — 7 dec. 1960, Bruxelles), pianistă româncă de renume internaţional. Stabilită în Elveţia. Mare interpretă a lui Mozart. A concertat cu Casais, Ysaye, Enescu. Hasse, Johann Adoll (25 mart. 1699, Bergedorf — 16 dec. 1783, Veneţia), compozitor german. A activat mult HASSLEB, HANS 98 timp in Italia. Important reprezentant al stilului postnapolitan. 80 de opere. Hassler, Hans Leo (25 — 26 oct. 1564, Niirnberg — 8 iun. 1612, Frankfurt pe Main), compozitor şi organist german. Madrigale*, piese pentru orgă, muz. religioasă, liaţegana, joc popular răspindit in centrul Transilvaniei. Havnneza, piesă pentru vioară şi orch. de Saint-Saëns. Haydn, familie de muzicieni austrieci. 1 .Franz Ioscf H. (31 mart. 1732, Rohrau — 31 mai 1809, Viena), compozitor, unul din cei mai mari creatori pe care i-a cunoscut istoria artei, reprezentant al şcolii muzicale clasice viencze*. Printr-o vastă creaţie (104 simf., oratoriile Anotimpurile şi Creaţiunea, 35 lucrări concertante, uverturi, 84 cvartete de coarde, 31 triouri cu pian, 00 sonate pentru pian), H. a contribuit la cristalizarea trăsăturilor fundamentale ale simfonismului clasic vienez. 2. MicIiaelH. (14 sept. 1737, Rohrau — 10 aug. 1806, Salzburg), compozitor şi organist austriac. Frate cu H. (1). A activat mulţi ani la Oradea. Muz. simf., religioasă. Handel, Georg Friedrich (23feb. 1685, Halle — 14 apr. 1759, Londra), compozitor, organist şi violonist german. Joseph IIa.Ydn Georg Fr. Münde! Unul dintre cei mai de scamă creatori ai istoriei muzicii. Alături de marele său contemporan, J.S. Bach, a contribuit la consolidarea formelor barocului*. înaltele sale virtuţi dramatice se manifestă in special in domeniul oratoriului, H. puţind fi socotit drept creator al oratoriului eroic. în uriaşul său catalog de lucrări intilnim 32 oratorii (Esler, Dcborah, Saul, Israel în Egipt, I\Icsia, Samson, Belsazar, Josua, Juda Ma-cabeu.1, Jcphlc), 100 decantate (Acis şi Galathea, Ilcrculc), 45 de opere (Iulius Cacsar, Scipio, Xcrxc,Agrip-pina, Badamisio, Finaldo), lucrări pentru orch. (cicluri de concerti grossi*, uverturi, suite (Muzica apelor, Focuri de artificii), sonate etc. riiinsel şi Grelei, operă in 3 tablouri de Humperdinck. Pr. Teatrul Curţii, Weimar, 23 dec. 1893. Hiirlel v. Breidiopf und Hurtei. Heliridele sau Grota lui Fingal, uvertură de Mendelssohn-Bartholdy (1830). Hcifctz, Jaschn (n. 2 feb. 1901, Vil-nius), violonist american de origine rusă. Renume internaţional. ay HOLST, CWSTAV helicon, instrument de suflat de alamă grav, folosit in fanfară*. Helmholtz,Hermann Ludwig Ferdinand von (31 aug. 1821, Potsdam — 8 sept. 1894, Berlin), savant german, cu lucrări importante pentru teoria muzicii. Opera fundamentală: Teorie fiziologică a muzicii bazate pe studiul senzaţiilor auditive. nenry, Pierre (n. 9 dec. 1927, Paris), compozitor francez, membru al grupului de cercetări de la Radio Paris. A scris, împreună cu P. Schaelfer, in 1949, prima compoziţie de muzică concretă*: Simf. pentru un om singur. Alte lucrări: Microfonul bine temperat, Muzică fără iiilu, Orfcu, Granulometric, Regina verde. Henze, Hans Werner (n. 1 iul. 1926, Giitersloh), compozitor şi dirijor german din R.F.G. Opere (Regele ccrb, Prinţul von Homburg, Tinărul lord), balete (Undine, Rosa Silbcr, Labirint), muz. voc.-simf. (cantate, oratorii, lieduri pentru voce şi orchestră), simf. (simf., concerte pentru vi., pentru pian, piesa „Anti-fonc“), de cam. (cvartete de coarde, un cvintet de suflători), voc. heptatonic (sistem ~), sistem muzical format din cele 7 sunete naturale. Herlea, Nicolae (n. 28 aug. 1927, Bucureşti), bariton român, cînlăreţ de operă de notorietate internaţională. A cîntat la Scala şi Metropolitan. Artist al poporului. Herman, Vasile (n. 10 iun. 1929, Satu-Mare), compozitor şi muzicolog român. Muz. simf. (Riiornele, Canlilaţii, Polifonie), oratoriul Balada lui Pinlea Viteazul, muz. de cam. (Episoade, Mclopee pentru flaut), cor., voc. Studii cu privire la noua creaţie românească. Hervé, Florimond (pe numele adevărat Florimond Ronger) (30 iun. 1825, Houdain — 4 nov. 1892, Paris), compozitor, cîntăreţ şi dirijor francez. Operete (Micul Faust, Mam’zelle Nitouche). lieteroionie, tip de structură muzicală (de origine folclorică şi extra- europeană) bazat pe parcurgerea de către două sau mai multe voci* (instrumente) a unui acelaşi traseu melodic, cu abateri de la acest traseu Ia una (sau mai multe) dintre voci, datorită unui anumit grad de improvizaţie* din partea interpreţilor, hexaeord, scară muzicală formată din 6 sunete ce se succed treptat, hexatonică (gamă r~), v. gamă. Hiller, Feidinand (24 oct. 1811, Frankfurt pe Main — 10 mai 1885, Köln), compozitor, pedagog şi dirijor german. Opere, oratorii, cantate, muz. de cam. Hindemith, Paul (16 nov. 1895, Hanau — 28 dec. 1963, Frankfurt pe Main), compozitor, violist şi teoretician german din R.F.G. Remarcabil reprezentant al creaţiei sec. 20. Opere (Mathis pictorul, Cardil-lac), simf. (Pittsburg), conccrte, muz. de cam., cor., piese pentru orgă, lucrări teoretice (Iniţiere în compoziţie, J.S. Bach). hipo v. plagal. hiporcliema, denumire dată, în Grecia antică, unui grup de cînlece pentru cor, care acompaniau o panto-mimă. Cu aproximativ acelaşi sens, termenul se întîlneşte şi in operă*, his, denumire, în notaţia* literală, a sunetului si* diez*. Hodeir, Andre (n. 22 ian. 1921, Paris), compozitor şi muzicolog francez. Vol.: Muzica după Debussy, Gmul şi problemele jaziului. Hoiiman,Alfred (n.3 aug.1929,Bucureşti), muzicolog şi critic muzical român. Coautor al vol. George Eneseu. Voi. Repere muzicale, sintctizînd o activitate critică de 2 decenii. Hoinic, Miicea (n. 11 sept. 1910, Cernăuţi), compozitor român. Muz. simf. (Cinci colinde, Divertisment, Schiţe simfonice, 2 Simf., Concert pentru v.ccl), cor., voc. Holst, Gustav Teodor (21 sept. 1874, Cheltenham — 25 mai 1934, Londra), compozitor, organist şi pedagog englez de origine suedeză. Opere, nON'EGGER, ARTHUR 100 Hindemith şi Llpatti muz.' simf. (Suita Planetele), decam., voc., pentru lanlară. Honegger, Arthur (10 mart. 1892, Le Hâvre — 27 nov. 1955, Paris), compozitor francez de origine elveţiană. Remarcabilă personalitate a muzicii sec. 20. Membru al Grupului celor 6*. Opere (Judith), muz. simf. (5 simf., Pastorale d’été, Horace victorieux, Pacific 231, Rugbt),\oc.-simf. (oratoriile: Regele David, Ioana pe Rug), muz. de cam.; voi. autobiografic Sini compozitor. horă, unul din dansurile fundamentale ale folclorului românesc, răs-plndit In toate regiunile ţării. Glteva denumiri dependente de regiuni: h. marc; li. miresii; Ii. la stingă; h. la dreapta etc. horă lungă v. doină. Horceag, Savcl (n. 5 dec. 1898, Dorobanţi, jud. Botoşani), compozitor şi dirijor român. Muz. voc.-simf. (oratoriul Moldova, cantata Zori deasupra patriei), simf. (2 suite simf.), pentru fanfară, cor., voc. Voi. Evo luţia muzicilor militare. Horenstein, -Tnscha (6 mai 1899, Kiev — 2 apr. 1973. Londra), dirijor american de origine rusă. Fost director general al Operei din Düsseldorf. Din 1940, prof. şi dirijor la New York. Horia 1. Operă !n 3 acte de Nicolae Bretan. Libretul de Ghiţă Pop. Pr. Cluj, Opera Română, 24 ian. 1937. 2. Operă istorică in 7 tablouri de Sabin Drăgoi, pe libretul compozitorului. 3. Oratoriu de Toduţă. Horn (cuv. germ.) v. corn. hornpipe (cuv. engl.) X. Denumire engleză a (carabei) cimpoiului*. 2. Dans popular originar din Scoţia, cunoscut din sec. 18. Horoivitz, Vladimir (n. 1 oct. 1904, Kiev), pianist american de origine rusă. Carieră internaţională, hot, curent în muzica de jazz* din ani! celui de al treilea deceniu. Termenul h. („fierbinte“) defineşte o 101 nVPEltl’RISJIB muzicii de mare tensiune, cu sonorităţi ample. Hovnnşcinn, operă In 5 acte de Mu-sorgski, rămasă neterminată. Libretul a fost scris de compozitor, după o idee a lui V. Stasov. Terminată şi orchestrată de Rimslcy Kor-sakov. Pr. Cercul muzical dramatic din Petrograd, 21 feb. 1886. Alte versiuni in redactarea lui Stravinski şi Ravel (Pr. Paris, 5 iun. 1913), precum şi a lui Şostakovici (Pr. Leningrad, 25 nov. 1960). Ilristcn, Ionel (14 mai 1926, Bucureşti — 3 mart. 1970, Bucureşti), muzicolog român. Voi. Povestiri despre oameni şi muzică, Povestiri despre George Enescu. Ilubay, Jeno (15 sept. 1858, Budapesta — 12 mart. 1937, Budapesta), compozitor şi violonist ungur. Opere, simf., lucrări concertante. Huber, Hans (28 iun. 1852, Eppen-berg — 25 dec. 1921, Locarno), compozitor şi pedagog elveţian. Opere, 8 simf., oratorii, piese instr. Huberman, Bronislaiv (19 dec. 1882, Cestokowa, Polonia — 16 iun. 1947, Nant sur Corsier, Elveţia), violonist polonez. Carieră internaţională. în 1936 a fondat Oreh. simf. din Tel-Aviv. Ilubie, Frnncise (21 oct. 1883, Abram, jud. Bihor — 2 nov. 1946, Oradea), compozitor român. Muz. voc.-simf. (Rapsodia pentru cor mixt şl orch. Nunta domnească), muz. de cam., voe., cor. Huebald (cca 840, Tournai — 20 iun. 930, Saint Amand), teoretician muzical flamand. Autor al tratatului De harmonica insiitutione. Hummel, Johann Nepomuk (14 nov. 1778, Bratislava — 17 oct. 1837, Weimar), pianist, dirijor, pedagog şi compozitor german de origine ungară. Printre elevi: Czerny, Hiller, Thal-berg. Opere, muz. religioasă, de cam. humorescă, piesă de caracter de mici proporţii, In general in formă de lied*. Schumann este unul din primii compozitori care au introdus acest termen (în ciclul Klavierstück, op. 20). Humperdinek, Engelbert (1 sept. 1854, Siegburg — 27 sept. 1921, Neustrelitz), compozitor şi critic muzical german. Prof. la Cons. din Frankfurt pe Main. Critic la Frankfurter Zeitung. Opere (celebră Hănsel şi Gretel), muz. de scenă, de cam. Husti, Ion (n. 6 mai 1923, Vama, jud. Satu-Mare), muzicolog român. Studii privind criteriile clasificări, modurilor* pop. Huy.brechts, Albert (12 feb. 1899 Dinant — 22 feb. 1938, Bruxelles), compozitor belgian. Lucrări pentru orch., piese instr. Hiibscb, Eduard (13 feb. 1833, Bitse, Ungaria — 9 sept. 1894, Sinaia), compozitor, violonist şi dirijor român. Muz. pentru fanfară, de cam., cor., voc. Hyperprisme, lucrare pentru suflă, tori şi percuţie de Varese (1923). iamb, ritm corespunzător piciorului de vers format din 2 silabe, una scurtă şi una lungă. Iancu .linnu, balet In 3 acte de Mircea Chiriac. Libretul de Oleg Danovschi. Pr. Bucureşti, Opera Română, 7 feb. 1964. Iancu, Mişu (n. 22 nov. 1909, Bucureşti), compozitor român. Muz. uşoară. Ianculcscu, Magda (n. 30 mart. 1929, Iaşi), soprană româncă, clntăreaţă de operă şi pedagog. Iarosevici, George (24 iun. 1910, Alexandrovka, U.R. S.S. — 12 apr. 1975, CIuj-Napoca), violoncelist român. Prof. la Cons. din Cluj-Napoca şi Bucureşti. Iberia 1. Patru caiete de (12) piese pentru pian compuse de Albeniz Intre 1906—1908. 2. Schiţă simf. de Debussy, terminată in 1908 şi Inclusă in ciclul Imagini. Ibcrt, Jacqucs (15 aug. 1890, Versail-les — 6 feb. 1962, Paris), compozitor francez. Opere (Regele din Yveiot, Cavalerul rătăcitor), muz. simf. (Concert pentru fl. şi orch., Concert pentru vcel şi orch., Uvertură de sărbătoare), de cam. (Cvartet pentru inslr. de suflat, „Intllniri“ pentru pian), de scenă, de film. împreună cu Honcg-ger, opera L’Aiglon. Ictus (cuv. lat.), partea cea mai reliefată a unui motiv* melodic (sin. cu thesis*), asupra căreia cade accentul* (spre deosebire de arsis*). Idealuri, poem simfonic de Liszt după Schiller (1857). Idila Slegfried v. Siegtried Idyil. Idiofone (instrumente ~) v. antofo-ne, instrumente. idiom, termen preluat din lingvistică şi care, aplicat la muzică, desemnează creaţia şi interpretarea, proprii unei anumite zone folclorice. Idomcneu, regele Cretei, operă In 3 acte de Mozart. Libretul de G. B. Varesco. Pr. Teatrul din Miinchen, 29 ian. 1781. Ifigenia In Aulida, operă in 3 acte de Gluck. Libretul de F. L. G. Lebland du Roullet, după Racine. Pr. Opera Mare, Paris, 19 apr. 1774. Ifigenia In Taurida, operă in 3 acte de Gluck. Libretul de N. F. Guillard, după Euripide. Pr. Opera din Paris, 18 mai 1779. Ijac, Vasile (11 feb. 1899, Caransebeş—1976, Timişoara), compozitor şi pedagog român, elev al lui Negrea şi d’Indy. Prof. şi director al Cons. din Timişoara, prof. la Institutul pedagogie din acelaşi oraş. Muz. voc., corală, de cameră, simf. (5 simf., Impresii din Banat), voc.-simf., de balet. Iliev, Konstantin (n. 1924, Sofia), compozitor şi dirijor bulgar. 5 simf., 4 cvartete de coarde, o operă. Ilin, Sava (n. 15 ian. 1935, Variaş, jud. Timiş), compozitor de naţionalitate sirbă din România. Muz. simf., voc.-simf., cor., operete, culegeri de INSULA MORŢILOR folclor (Antologie de clniece populare slrbeşti; Melodii de jocuri bănăţene). Imagini pentru orchestră, ciclu de trei piese simfonice scrise de Debussy Intre 1908—1911 (Rondcs de prin-lemps, Ibcria, Gigues). Imitaţie, procedeu polifonic care consta în repetarea unui fragment muzical la o altă voce. V. canon; contrapunct; fugă; polifonie. imn 1. (In Grecia antică) poezie sau cintec solemn in care erau preamăriţi zeii şi eroii legendari. 2. (în muzica religioasă) cintec de slăvire a divinităţii. 3. Specie a liricii cetăţeneşti (şi muzica scrisă pentru ea), menită să cinstească un eveniment de importanţă naţională sau internaţională. Imperial, Concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră, op. 73, de Beethoven (1809). impetuoso (cuv. it.), indicaţie pentru a se clnta impetuos, furtunos, cu înflăcărare. impresar, persoană însărcinată să reprezinte interesele unui artist sau ale unei grupări artistice, organi-zîndu-le concertele* publice, impresionism, curent estetic manifestat, iniţial, in pictura franceză a celei de-a doua jumătăţi a sec. 19 (Manct, Monet, Renoir), ulterior şi în muzica franceză, in special Ia Debussy, apoi într-o oarecare măsură la Ravcl, Roussel, Florent Schmidt. Influenţa i. se remarcă şi la De Falia, Respighi, Malipiero, Delius, Castaldi, Otescu, Alessan-drcscu ş. a. improniptu (cuv. fr.), compoziţie muzicală cu caracter de improvizaţie, în general în formă de lied*. Improvizaţie, execuţie spontană, nepregătită, ncnotată a unei compoziţii muzicale pe care interpretul o creează in acel moment; proprie folclorului* şi jazz*-ului, î. este prezentă şi în muzica cultă, ca un capitol aparte. indeciso (cuv. it.), indicaţie pentru a se cinta neliotărît, şovăielnic. Indîilc galante, operă-balet de Rameau. Pr. Paris, 1735. Indy, Vincent d’ (27 mart. 1851, Paris — 2 dec. 1931, Paris), compozitor, organist şi dirijor francez. Director al Concertelor Colonne. Preşedinte al Societăţii Naţionale de Muzică. Cofondator al Scholei Can-torum (1896). Opere (Străinul), muz. simf. (Simf. pe un cintec de la munte, Islar, Wallenslein), de cam., voc., cor., lucrări didactico-teoretice (Tratat de compoziţie, Franck, Beethoven, Wagner, Parsifat). Inelul Nibeiunguiui, tetralogia Iui Wagner (Aurul Rinului, Walkiria, Siefried, Amurgul zeilor), scrisă între 1853 şi 1874 pe libret propriu. Pr. integralei, Festspielhaus, Bayreuth, 13, 14, 16 şi 17 aug. 1876. inflexiune, variaţie a Înălţimii, accentului sau intensităţii in vocea care cîntă sau vorbeşte, inflexiune modulatorie, modulaţie* temporară dintr-o tonalitate* într-alta, cu revenire rapidă la vechea tonalitate. Inglielbrecht, Désiré Émile (17 sept. 1880, Paris — 14 feb. 1965, Paris), compozitor şi dirijor francez. Director al Operei Comice, fondator şi dirijor al Orcli. Naţionale a Radiotele-viziunii fr. Muz. voc., de cam., simf. (Simfonia breve), voc.-simf. (Requiem), de balet (El Greco), de operetă; lucrări de muzicologie (Debussy, Dirijorul şi echipa sa, Diabolus in musica). innocente (cuv. it.), indicaţie pentru a se cinta nevinovat, simplu, naiv. instrument muzical, aparat care produce sunetele muzicale. V. aerofonc-, autofone-, cordofone-, membranofone-, de pereufie inslr. instrumentală (muzică ~), muzică destinată a fi executată exclusiv de instrumente*. Insula fericită, piesă pentru pian de Debussy (1904). Insula morţilor, poem simfonic de Rahmaninov inspirat de celebrul tablou al lui Bocklin (1907). INSTRUMENTAŢIE 104 instrumentaţie, ştiinţa Instrumentelor*, a ambitus*-ului, caracterului, timbrului* acestora; stă la baza orchestraţiei*. Intensitate, una dintre Însuşirile fundamentale ale sunetului, determinată direct proporţional de amplitudinea vibraţiilor corpului sonor care ii produce. interludiu 1. Fragment sau scurtă piesă muzicală care face legătura intre două părţi ale unei lucrări. 2. Parte a fugii* situată Intre două expuneri succesive ale subiectului*, intermezzo (cuv. it.) (Ia origine, sec. 16), interludiu* cu caracter comic in lucrări dramatice; (ulterior) compoziţie instrumentală autonomă, in formă liberă. Internaţionala, cîntec revoluţionar al clasei muncitoare, devenit imn al partidelor comuniste şi muncitoreşti din lumea Întreagă; compus In 1888, versurile — Eugène Pottier, muzica — Pierre Degeyter. interpret, cîntăreţ, instrumentist sau dirijor care execută o lucrare scrisă de un compozitor, interpretare 1. Execuţie a unei lucrări muzicale. 2. Modul in care este dezvăluit şi redat de către interpret* sensul lucrării muzicale. interval, raport Intre înălţimile a două sunete. I. se clasifică după cantitatea şi calitatea lor. Cantitatea sau mărimea i. este determinată de numărul treptelor* pe care Ie conţine un 1., de Ia sunetul inferior şi pînă la cel superior inclusiv; mărimea 1. se exprimă prin termenii primă* (1 treaptă), secundă* (2 trepte), ierfă* (3 trepte), cvariă* (4 trepte), cviniă* (5 trepte), sexlă* (6 trepte), sepitmă* (7 trepte), octavă* (8 trepte), nonă* (9 trepte), decimă* (10 trepte), unde-cimă* (11 trepte), duodecimă* (12 trepte) etc. Calitatea 1. este determinată de numărul tonurilor* şi semitonurilor* care intră in componenţa sa. Octava, cvinta şl cvarta sînt perfecte-, secunda, terţa, sexta şi séptima sînt mari sau mici. Prin croma- tizare* (adăugarea sau scăderea de semitonuri cromatice), i. pot fi mările sau micşorate. intonaţie, emitere (corectă sau falsă) a unui sunet muzical din punctul de vedere al Înălţimii*. Intrada, piesă introductivă, în operele* şi suitele* sec. 17—18. intrare 1. Moment in care, în desfăşurarea unei lucrări, intervine un instrument sau un grup de instrumente. 2. (în muzica polifonică) momentul intervenţiei unei voci* în desfăşurarea lucrării. 3. (în fugă*) apariţia subiectului*, introducere, fragment iniţial al unei piese sau al unei părţi a lucrărilor mari, scrisă într-o mişcare aparte (de obicei lentă) şi avind un caracter deosebit din punct de vedere tematic şi al expresiei. Introitus, parte iniţială (ncobliga-torie) a misei*. invenţiune, piesă polifonică de mică dimensiune, concepută în stil imitativ (v. imitaţie). Invenţiunl Ia 2 şi 3 voci, două cicluri de cîte 15 piese pentru clavecin* de J. S. Bach, compuse in 1723. Inversare, transformare a unei teme* sau a unei serii* prin schimbarea sensului fiecărui interval*: intervalele işi păstrează calitatea* dar din ascendente devin descendente şi invers. I. recurentei*, transformare a unei teme sau serii prin scrierea ei de la sfîrşit către început şi schimbarea totodată a sensului fiecărui interval. Invitaţie la vals, mare vals romantic pentru pian, op. 65, de Weber, compus In 1819; orchestrat de Berlioz. Ioana pe rug, oratoriu de Honegger. Libretul de Paul Claudel. P.a. Basel, 1938. Ion Vodă cel Cumplit, operă in 4 acte de Gheorghe Dumitrescu. Libretul de George Teodorescu şi Gheorghe Dumitrescu, după piesa lui Laurenţiu Fulga. Pr. Bucureşti, Opera Română, 12 apr. 1956. Ionescu, Constantin A. (n. 23 nov. 1912, Moşteni-Greci, jud. Argeş) 105 IVANOVICI, IOSIF muzicolog şl pedagog român. Culegeri de folclor (250 Melodii de colinde din Oltenia şi Muntenia, 270 Melodii din Maramureş), cercetări de sociologie şi psihologie muzicală. Ionescu, Llvlu (n. 2 nov. 1928, Bucureşti), compozitor şi dirijor român. Baletul Ciudatul trubadur, muz. simf. (Suită simf., Sinfonietta, Inscripţii), voc.-simf. (cantata Eşii liberă, patrie), cor., voc., uşoară. Ionescu-Galaţl, Ilarion (n. 7 sept. 1937, Iaşi), violonist şl dirijor român. Conducătorul Filarmonicii „Gheorghe Dima“ din Braşov. Ionescu-Nelu, Ioan (20 nov. 1906, Bucureşti — 3 dec. 1976, Bucureşti), compozitor român. A fondat Revista muzicală (1928). Opere, balete, muz. simf., voc.-simf. (Luceafărul), culegeri şi prelucrări de folclor, lucrări didactice. Ionescu-Faşcani, Vasile (n. 2 ian. 1911, Paşcani), compozitor român. Muz. cor. (Hora cu strigături, 30 Cln-tece pentru copii, Suită de hore moldoveneşti). ionic 1. Mod i., mod* medieval cu finala pe do* (identic cu modul major* natural). 2. Ritm L, ritm corespunzător piciorului de vers format din 4 silabe, două lungi şi două scurte. Ionizare, piesă pentru 13 grupe de percuţie* (36 instrumente şi 2 sirene) de Edgar Var6se (1933). lordăcliescu,Dan (n. 2iun. 1930, laşi), bariton român de notorietate internaţională, cintăreţ de operă şi lied. Ippoliiov-Ivanov, Miliail (19 nov. 1859, Gacina — 28 ian. 1935, Moscova), compozitor şi dirijor rus. Opere (Ruih, Assiaşi Trahuson), muz. simf. (Schi(e caucaziane), religioasă; studii asupra folclorului caucazian. Iris, balet lntr-un act de Constantin C. Nottara. Libretul de C. I. Nottara. Pr. Opera din Morawska-Ostrava (Cehoslovacia), 13 nov. 1931. Irmos (In muzica bizantină) melodia de bază (de fapt prima strofă), care servea drept model pentru variaţiu-nlle următoarelor strofe. Islamei, fantezie orientală pentru pian şl orchestră de Balakirev (18C9). Ison, sunet prelungit, ţinut în scopul acompanierii melodiei vocale sau instrumentale; propriu muzicii bizantine, dar şi celei pop., executate la instr. special construite (fluierul* dublu, „îngemănat“; cimpoiul*). Ison I şi II, lucrări orchestrale de Ştefan Niculescu (1973-1975). Istoria muzicii, ştiinţă care studiază evoluţia artei sunetelor. Istrate,SIircea(n. 27 sept. 1929, Cluj), compozitor român. Muz. simf. (Muz. stereofonică pentru 2 orch. de coarde, Pe o plajă japoneză, Evenimente), voc.-simf., de cam., cor., de teatru, de film. Istratti, Edpar (28 apr. 1887, Vaslui1 — 22 dec. 1967, Bucureşti), bas român. Membru fondator al Operei Române. Remarcabil interpret wagnerian. Italiana, Simfonia a IV-a op. 90 de Mendelssohn-Bartholdy (1831—1833)-Italianca în Alger, operă în 2 acte de Rossini. Libretul de A. Anelli. Pr. Teatrul S. Benedetto, Veneţia, 22 mai 1813. Iturbi, Jose(n.28nov. 1895, Valencia), pianist şi dirijor spaniol. Profesor la Cons. din Geneva. Concerte în România. Iu, a 5-a treaptă a gamei* pentatoni-ce* chineze. Iusceanu, Victor (23 iun. 1905, Clii-şinău — 3 aug. 1976, Bucureşti), compozitor român. Prof. la Cons. din Buc. Muz. voc., cor., de cam., simf. ( Trei tablouri simf. ), de scenă; lucrări didactice. Ivan Susanin, operă în 4 acte şi un epilog de Glinka. Libretul de S. Go-rodeţki. Pr. Teatrul Mare, Petrograd^ 27 nov. 1836. Ivanovici, Iosil (1845 — 16 sept.. 1902, Bucureşti), compozitor român. Muz. voc., valsuri (Valurile Dunării), muz. pentru pian, pentru fanfară p aranjamente şi prelucrări de piese clasice. IVELA, A. L. 106 Ivcla, A. L. (pe numele adevărat Levij, A.) (23 apr. 1878, Bucureşti — 19 feb. 1927, Bucureşti), compozitor, muzicolog, organist şi dirijor român. Lucrări didactice (Curs complet de muzică vocală; Teoria muzicală — scriere Braille), de muzicologie (De-ale muzicii; Povestiri muzicale; Dic/ionar muzical ilustrat); muz. voc., cor., pentru pian. Ivcs, Charles Edward (20 oct. 1874, Danburry, Connecticut — 19 mai 1954, New York), compozitor şi organist american. Precursor al unora din inovaţiile muzicii contemporane. Muz. voc. (peste 200 melodii), cor., de cam. (2 cvintete de coarde, Con-cord-Sonata pentru pian), simf. (4 simf., Întrebare fără răspuns). izometrie, identitate metrică (v. măsură) a vocilor* unei compoziţii muzicale. izorilmie, identitate ritmică a vocilor* unei compoziţii muzicale. I în aer liber, 5 piese pentru pian de Bart6k (192G). In alb ţi negru, ciclu de piese pentru 2 piane dc Debussy (1915). In stepele Asiei Centrale, poem simfonic de Borodin (1880). Înălţime, una din însuşirile fundamentale ale sunetului, determinată dc frecvenţa vibraţiilor corpului sonor care II produce, încheiere 1. Concluzia* din forma de sonată*. 2. Ultima parte dintr-o fugă* sau o invenţiune*. 3. (într-o accepţiune mai largă) orice parte sau secţiune cu caracter de final, încoronarea I’opeel, operă in 3 acte de Monteverdi. Libretul de G. F. Busencllo. Pr. Teatrul S. S. Giovannl c Paolo, Veneţia, toamna anului 1642. înrudirea tonalităţilor, raport intre două tonalităţi*, determinat de numărul şi importanţa acordurilor* al- cătuite din sunete prezente in ambele tonalităţi. V. cadran tonal. Intllniri, lucrare pentru 24 de instrumente de Luigi Nono (1955). lntlrziere, sunet. In general disonant*, care nu corespunde structurii unui acord*, ci s-a păstrat din acordul precedent şi pare a fi „intlrziat“ in mişcarea sa faţă de noul acord In care îşi găseşte rezolvarea*, întoarcerea din adincuri, balet In 3 acte deMihail Jora. Libretul de Mariana Dumitrescu.Pr. Bucureşti, Opera Română, 1965. întrebare fără răspuns, lucrare pentru orchestră de cameră dc Charles Yves (1908). întreruptă (cadenţă —) v. cadenţă. Invirtita, joc popular de perechi în tempo* mişcat, răspîndit in Transilvania. J Jogamns, Janos (n. 8 iun. 1913, Dej), folclorist de naţionalitate maghiară din România. Culegeri de folclor (Clnlece pop. şi balade ale ciangăilor din Moldova), lucrări didactice (Carie de clnlece). Jam session (cuv. engl.), (in jazz*) reuniune spontană de muzicieni al cărei scop este improvizaţia* liberă. JanăCek, LeoS (3 iul. 1854, Hukval-dy — 12 aug. 1928, Ostrava), compozitor, muzicolog şi dirijor, strălucit reprezentant al şcolii muzicale cehoslovace. Dirijor al Societăţii Filarmonice din Brno. Fondator (1881) şi prof. al unei şcoli pentru orgă (devenită Cons. la Brno). Creaţie inspirată din folclor. Opere (Jenufa, Kalia Kabanova, Vulpişoara cea isteaţă. Cazul Macropoulos), muz. simf. (Ta-ras Bulba, Sinfoniclla), voc.-simf. (Amarus, Misa glagolitică), de cam., voc. (Clnlece de dragoste morave). Janlgro, Antonio (n. 21 ian. 1918, Milano), violoncelist şi dirijor italian de renume internaţional. Conducător mulţi ani al formaţiei Soliştii din Zagreb. Concerte in România. Jannequln, Climcnt (cca 1480, Châ-tellcrault — cca 1560, Paris), compozitor francez. Cintăreţ şi compozitor al capelei regale. 2 mise*, 1 motet*. psalmi, peste 275 chanson*-uri la 3 şi 4 voci (Bătălia de la Marignan, Clnlecul păsărilor, Vlnătoarea, Strigătele Parisului). Jarda, Tudor (n. 11 feb. 1922, Cluj), compozitor român. Prof. la Cons. din Cluj-Napoca. Director al Opere Române din Cluj-Napoca. Opere (Neamul Şoimăreştilor, Pădurea Vulturilor), muz. simf., voc.-simf., lucrări didacticc (Curs de armonie). Jarre, Mauricc (n. 13 sept. 1925, Lyon), compozitor francez. Opere (Armlda, Departe de Rucil), muz. simf. (Trei dansuri, Passacaglla, Mişcare In relief), de scenă, de film, muz. pentru radio. Jazz (cuv. engl.), gen de muzică ce-şi are originea în folclorul negrilor din America; apărut către anul 1910 şi răspindit şi in Europa după primul război mondial, j. se bazează îndeosebi pe improvizaţia* colcctivă. Jazz-liand (cuv. engl.), orchestră de jazz*, formată dintr-o secţiune ritmică (baterie*, pian, banjo* sau chitară, c.bas) şi dintr-una melodică (trp., sax., cl., fl. etc.). Jelescu, Faul (n. 0 apr. 1901, Bucureşti), compozitor şi pianist român. Muz. voc.-simf. (oratoriul Miori/a), simf., de cam., voc., cor. Culegeri de folclor. Jenufa, operă in 3 acte de Janafck, pe libret propriu după Gabriela Pre-is. Pr. Opera din Brno, 21 lan. 1904. Jerea, Illlda (n. 17 mart. 1916, Iaşi), compozitoare şi pianistă româncă. Pianistă concertantă şi de muz. de cam. Fondatoare (1966) a ansamblului Mustea Nova. Muz. simf. (Sultă pentru orch. de coarde, Concert pentru pian şl orch.), voc.-simf. (orat. Sub soarele păcii), balele (Haiducii. Casa joiu, snu.uii Bcrnardel Alba), muz. de cam., voc., cor. Jertfirea Ifigeniel, operă radiofonică de Pascal Bentoiu pe libret propriu după Euripide. P. a. Bucureşti, Radiodifuziune, sept. 1968. Jlnnu, Vaslle (11 dec. 1904, Iaşi — 4 feb. 1968, Bucureşti), flautist şi profesor român. jicncnsca, joc popular din Ardeal, In mişcare rapidă. Joaehim, Joseph (28 iun. 1831, Kitt-see — 15 aug. 1907, Berlin), violonist austriac de origine ungară. Director Ia Musikhochschule din Berlin; fondator (1869) al cvartetuiuiJ.;solist concertist de renume internaţional, pentru care au scris Schumann, Brahms, Dvofàk, Bruch. A compus piese pentru vi. Concerte In Transilvania. joc, termen care desemnează dansul popular românesc. Joc de cărţi, balet In 3 scene de Stravinski. Pr. New York, 27 apr. 1937. Joclium, Eugen (n. 1 nov. 1902, Ba-benhausen, Bavaria), dirijor german. Şef de orch. la Hamburg, Milnchen, Bayreuth, iar din 1961, alături de Bernard Haitink, dir. al orch. Gon-certgebouw*. Jocuri, balet de Debussy. Pr. Baletele Ruse, Théâtre du Ghâtelet, Paris, Josenii Joachim 13 mai 1913, in coregrafia lui Nijins-ki. Jodâl, Găbor (n. 12 apr. 1913, Odor-hei), compozitor de naţionalitate maghiară din România. Prof. Ia Cons. din Cluj-Napoca. Muz. simf.' (Divertisment pentru orch. mică), voc.-simf., de balet (La poarta ţării basmelor), de cam., voc., cor. Jodler, denumire onomatopeică a unui fel de a clnta specific muntenilor din Tirol, Bavaria şi Elveţia, con-stlnd din vocalize In care se trece frecvent de la registrul* normal al vocii la cel de falset*. Johannes Passion, oratoriu de Bach (1723). Jollvet, André (8 aug. 1905, Paris — 20 dec. 1974, Paris), compozitor şi dirijor francez. Cofondator al grupului „Tinăra Franţă“. Opere (Dolo-res), balet (Guignolşl Pandora), muz. simf. (Cosmogonie, Dans incantato-rlu, concerte pentru Unde Marte-not*, pentru pian şi trp., pentru harpă, pentru fg. harpă şi pian., Simfonia), muz. voc.-simf., de cam., lucrări de muzicologie. Concerte In România. Jongleur (cuv. fr.), cintăreţ, instrumentist, dansator, acrobat şi scamator ambulant In evul mediu. în ev. med. tlrziu, sub influenţa artei trubadurilor*, la răspindirea muzicii cărora contribuie, unii dintre J. părăsesc condiţia artistului ambulant, de bilei, şl se stabilesc la unele curţi) din rindul lor s-au desprins menestrelii*. Jora, Mlliall (2 aug. 1891, Roman — 10 mai 1971, Bucureşti), compozitor, dirijor şl pianist român. Prof. la Cons. din Bucureşti, membru fondator şi Preşedinte al Societăţii Compozitorilor Români, membru al Academiei Române. Artist al poporului, Erou al muncii socialiste. Creatorul baletului şl liedului românesc. Balete (La piaţă, Demoazela Mărluţa, Curtea veche, Clnd strugurii se coc, întoarcerea din adlncurl, Hanul JOBA MIHA IL 110 Miliail Jora Dulcineca), muz. voc. (peste 100 de lieduri), cor. (Moşul, Toaca), de cam. (Poze şi pozne pentru pian, 2 cvartete de coarde), simf. (Privelişti moldoveneşti, Şase clntece şi-o rumbă, Simf. In Do major, Burlesca pentru orch., Poveste indică), voc.-simt. (Cantata Mărire pe, patria mea. Baladă pentru orch., solo de bariton şi cor). Studii, articole, cronici, eseuri (cuprinse !n culegerea Momente muzicale). Josquin Des Très (cca 1450, Hai-naut — 27 aug. 1521, Conde-sur-Escaut), compozitor franco-flamand. 22 mise (Pange lingua, L’homme armé), 129 motete, imnuri, psalmi, 80 chanson-uri. joia, dans popular spaniol, in mişcare rapidă, în măsură ternară, acompaniat de chitară*, castaniete*, trian-glu*, tamburină*. Joia aragoneză, uvertură de concert de Glink'a (1845). Judas îlaccaljiius, oratoriu de Haen-del. Libretul de T. Morell. P.a. Londra, 1747. Juillnrd (Cvartetul —), formaţie de coarde americană, compusă din Robert Mann, Isidore Cohen, Raphaël Hillyer şi Claus Adam. A debutat in 1947. Concerte în România. Julea, Nicolae (n. 8 dec. 1908, Craio-va), compozitor român. Muz. simf. (simf. : Răscoala 1907, Rustica, Simf. Carpafilor), opera Jeanne d’Arc, muz. de cam. (2 cvartete), jungle style (cuv. engl.), stil de jazz* orchestral caracterizat prin utilizarea sonorităţilor stridente şi a acelora obţinute cu ajutorul surdinei* „wa-wa“. Reprezentant: Duke Ellington. Jupiter, Simfonia In Do major nr. 41 (IC V. 551) de Mozart (1788). K Knlialcvskl, Dmllrl Borisovlei (n. 30 dec. 1904, Pctrograd), compozitor, muzicolog, pianist şl dirijor sovietic. Prof. la Conservatorul din Moscova. Creaţie legată dc tradiţiile muzicii clasiccşi dc intonaţiile folclorului rus. Opere (Colas Brcugnon, Nikiia Verşi-nin, Familia lui Taras), opereta Primăvara clrxiă, balete, lucrări simf. (4 slmf., Suiia Comcdlanlil, concerte pentru vl., pentru pian). Kadosn, IViI (n. G sept. 1903, Levlcc), compozitor, pianist şl pedagog ungur. Opere, muz. voc.-simf., piese concertante, muz. de cam. Ka¡|cl, Mauricio (n. 24 dec. 1931, Buenos Aires), compozitor argentinian. Dirijor la Teatrul Colon. Stabilit In 1957 In R. F. Germania. Varlaliuni pentru orch., Sextet pentru corzi, Transición I, II, Match pentru 3 exccutan/l. Kullicck, Max (4 ian. 1850, Brcslau — 4 mal 1921, VIena), critic muzical austriac. Autor al unei biografii (4 voi.) a Iul Braluns. Knlkbrenner, I'rledrlcli Yl'lllielm Mi-dinol (nov. 1785, Kassel — 10 iun. 1849, Enghien Ies Bains), pianist, compozitor şl pedagog german. A fondat împreună cu Pleyel (1845) o fabricii de piane. Piese şi metode pentru pian. Kiilinfin, Andrei (n. 4 nov. 1897, Scgedln), compozitor de naţionalitate maghiară din Romflnia (pseudonime: Ntcu Romoşan, Pablo Vele:, Bastya Arpad). Muz. de teatru, de cam. (suitele pentru pian Primăvara veselă din Banat şi Secerişul), muz. cor., uşoară. Kulmun, Imrc (Emcricli) (24 oct. 1882, Siofok - 30 oct. 1953, Paris), compozitor ungur. Operete (Silvia, Manevrele de toamnă, Baiadera, Contesa Mariţa). Kalomiris, Miinolls (n. 26 dec. 1883, Smirna), compozitor şi pedagog grec. A fondat (1926) Cons. naţional din Atena. Opere, 3 simf., piese concertante, lucrări didactice. Knmnrinskala 1. Cintec popular rus de joc (de nuntă), cu o mişcare vie, antrenantă. 2. Fantezie simf. (1848) de Glinka. Kamlnski, Heinrlcli (4 iul. 1886, Tiengen-'SYaldsliut — 21 iun. 1946, Ried, Bavaria), compozitor german. Muz. religioasă. kankles, instrument popular lituanian cu coarde ciupite, de tipul guslei (gusli*). knnncl, instrument popular eston, dc tipul guslei (gusli*). Kapclmeistcr (cuv. germ.) v. capel-maestru. Karajan, Ilerbert von (n. 5 apr. 1908, Salzburg), dirijor şi regizor austriac, unul dintre cei mai mari şefi de orchestră ai lumii contemporane. Dirijor la Opera din Aachen (1935—1941), succesor al lui Furtwăngler Ia Filarmonica din Berlinul occidental (1955), director al Operei din Viena (1956) UARDOŞ ŞTEFAN 112 şi al Festivalului de la Salzburg. Concerte în România. Kardoş, Ştefan (n. 11 dec. 1908, Oradea), compozitor şi dirijor român. Muz. uşoară. Karella, uvertură (op. 10) şi suită (op. 11) de Sibelius (1893). Ivarlowlez, Mleczyslav (11 dec. 1870, Wisznievo — 8 febr. 1909, Zakopa-ne), compozitor, violonist şi dirijor polonez. O simf., poeme simf., concert pentru vl. şl orch., muz. de scenă. karnai, instrument popular uzbec de suflat, din alamă. Kastner, Joan Goorgos (9 mart. 1810, Strasburg — 19 dec. 1867. Paris), compozitor şi muzicolog francez. Tratai general de Instrumentaţie, Istoria muzicii militare. KatcUen, JuIIus (15 aug. 1926, Long Branch, New Jersey — 1 mai 1969, Paris), pianist american. Carieră internaţională. Concerte in România. Katerina Ismailova sau Lady Macbeth din ţinutul Mjensk, operă in 4 acte de Şostakovici. Libretul de A. Preis, dupa N. Llskov. Pr. Moscova, 1934. Katia Kabanova, operă in 3 acte de Janâiek după Furtuna de Ostrovskl. Pr. Brno, 23 nov. 1921. Kattniflg, Rudolf (9 apr. 1895, Ober-dorf — 2 sept. 1955, Viena), compozitor şi dirijor austriac. Operete (Kaiserln Kalarina, Prinţul din Thu-le). ko, a cincea treaptă a gamei* bizantine. kcamancea, instrument popular cu coarde, folosit în Transcaucazia. keamani, instrument popular armean. Keilberth, Joscpli (n. 19 apr. 1908, Karlsruhe), dirijor german din R.F.G., de notorietate internaţională. Kelemen, Milko (n. 30 mart. 1924, Podravska Slatina), compozitor iugoslav. Prof. la Cons. din Zagreb. Organizator al festivalului de muzică contemporană de la Zagreb. Muz. simf. (Echilibre, Skolion, Radiant), lucrări concertante, muz. de cam. (Studii conlrapunclice, Epitaf). Kempo, Rudolf (14 iun. 1910, Nieder-poyritz, Dresda — 11 mai 1976, Zü-rich), dirijor german din R.F. Germania. Din 1961, li urmează lui Be-echam la Royal Philarmonic Orchestra. KcmpU, Wilhelm (n. 25 nov. 1895, Jiiterbog), pianist şi compozitor german din R.F. Germania, de notorietate internaţională. Concerte in România. ICcntner, Louis (n. 19 iul. 1905, Kar-win, Silezia), pianist englez de origine poloneză. Carieră internaţională. Kessler, Martha (n. 9 apr. 1930, Timişoara), mezzo-soprană româncă, clntăreaţă de concert şi lied. Kir Ianulea, operă in 3 acte de Dră-goi. Libretul de Radu Urlăţeanu, după Caragiale. Pr. Opera Română, Cluj, 22 dec. 1939. Kireulescu, Nicolae (n. 28 dec. 1903, Bucureşti), compozitor român. Operete (N-a fost nuntă mai frumoasă; înlllnire cu dragostea), comedii muzicale (Suflet candriu de papugiu; Un bălai iubea o fată; Sfinxul din Hollywood), muz. de film, piese instr. (4 studii de concert), muz. uşoară. Kiriac, D.G. (Dumitru Gcorgescu) (6 mart. 1866, Bucureşti — 8 ian. 11» D. G. Kiriac 1928, Bucureşti), compozitor şi folclorist român. Dirijor al corului Capelei române din Paris (1894 — 1899), membru fondator şi dirijor al Societăţii corale „Carmen“. Prof. la Cons. din Bucureşti. Muz. cor. (Morarul; Liturghia psaltică), culegeri de folclor, ediţii critice, lucrări didactice, colecţii şcolare. Kirkpatrick, Ralph (n. 10 iun. 1911, Leominster), pianist şi clavecinist american. Prof. la Univ. Yale. Turnee internaţionale. Klanţjfarbcnmclodie (cuv. germ. „melodia timbrurilor“), termen indicat de Schönberg ln Harmonielehre („Manual de armonie“ — 1911), pentru a desemna o tehnică de compoziţie (specifică şcolii dodecafonice*) bazată pe schimbarea continuă a timbrului* in constituirea ideii muzicale. Klavier (cuv. germ.) v. pian. Klccki, Paul (21 mart. 1900, Lodz — 5 mart. 1973, Liverpool), dirijor elveţian de origine poloneză. Carieră internaţională. Concerte in România. Ivlec, Hermann (8 sept. 1883, Rendsburg, Germania — 2 aug. 1970, Timişoara), compozitor şi dirijor român de origine germană. Opere (Se face ziuă), muz. simt., de cam., cor., voc. Kleiber, Erich (5 aug. 1890, Viena — 27 ian. 1956, Zürich), dirijor argen- KODÄL1, ZOLTĂN tinian de origine austriacă. Concerte în România. Klcmperer, Otto (14 mai 1885, Wroclaw — 6 iul. 1973, Zürich), dirijor şi compozitor german, unul din cei mai mari şefi de orchestră contemporani. Klenk, Robert (1850 — 1937), violonist şi pedagog român. Prof. la Cons. din Bucureşti. Autor al unei metode de violină. Klepper, Walter Mihai (n, 27 iul. 1929, Lugoj), compozitor de naţionalitate germană din România. Muz. voc.-simf., simf. (2 simf., Tripticul Impresii din Reşiţa), muz. de cam., cor., de film. ICIotz, familie de lutieri* bavarezi. Cel mai important, Mathias K. (11 iun. 1653, Mittenwald — 16 aug. 1743, Mittenwald). Knappcrtsbnscli, Hans (12 mart. 1888, Elberfeld — 25 oct. 1965, München), dirijor german din R.F. Germania, remarcabil interpret al muzicii lui Wagner şi R. Strauss. Concerte în România. Knuşeviţla, Sviatoslav Nikolaevici (6 ian. 1908, Petrovsk, Saratov, — 19 feb. 1963, Moscova), violoncelist sovietic. Prof. la Cons. din Moscova. Trio celebru cu Oborin şi Oistrah. Concerte în România, kobiz, instrument popular cu două coarde, folosit în Asia Centrală. Koch, Helmuth (n. 5 apr. 1908, Barmen), dirijor german din R.D.G. Dirijor al Orch. Radiodifuziunii din Berlin. Kodăly, Zoltân (16 dec. 1882, Kecs-kemfet — 6 mart. 1967, Budapesta), compozitor, folclorist, dirijor şi pedagog ungur. Alături de Bartök, cel mai de seamă reprezentant al şcolii componistice naţionale. Opere (Hăry Jănos), muz. voc.-simf. (Psalmus Hungaricus), simf. (Dansuri de pe Mureş, Dansuri din Galănlha, Varia-(tuni pe tema unui cînlec popular), lucrări pentru orgă, studii folcloristice, îngrijiri de ediţii (Magyar Nip- KOECIILIN, CHARLES 114 Zotfdn Kodäty zene Tăra — Corpus Musicae Popu-laris Hungaricae). Koechlin, Qiarles (27 nov. 1867, Paris — 1 ian. 1951, Le Canadei), compozitor, pedagog şi muzicolog francez. Animator al Federaţiei naţionale de muzică. O operă, 3 balete, 2 simf., lucrări voc.-simf., muz. de cam., lieduri; voi.: Gabricl Fauri; Debussy. Kogan, Leonid (n. 14 nov. 1924, Dniepopetrovsk), remarcabil violonist sovietic. Turnee internaţionale. Concerte in România, kolo, horă de origine străveche, la mai multe popoare slave, kolomiika, cintec şi dans popular ucrainean. Kondraşin, Kiril Petrovici (n. 6 mart. 1914, Moscova), dirijor sovietic de notorietate internaţională. Dirijor al Filarmonicii din Moscova. Concerte in România. Ifontakte, lucrare pentru sunete electronice, pian şi percuţie de Stock-hausen (1960). Kontarsky, familie de muzicieni germani din R.F. Germania. 1. Aloys IC. (n. 14 mai 1931, Iserlohn). 2. Alfons K. (n. 9 oct. 1932, Iserlohn). Frate cuK. (1). Pianişti renumiţi pentru interpretarea muzicii contemporane. Cintă in special lucrări pentru 2 piane sau pentru pian la 4 miini. Re- marcabilă versiune discografică a muzicii de acest fel a lui Debussy. Kontrapunkte, lucrare pentru 10 instrumente de Stockhausen (1953). Ivomvitscliny, Franz (14 aug. 1901, Fulnek, Moravia — 28 iul. 1962, Belgrad), dirijor german din R.D. Germană, de valoare internaţională. Mulţi ani dirijor principal al Operei de stat din Berlin şi al Orch. „Gewandhaus“ din Leipzig. Concerte in România. Konzertstück (cuv. germ. „piesă de concert“), lucrare instrumentală de dimensiuni mai mici decit ale unui concert* instrumental, care păstrează insă trăsăturile de virtuozitate din dialogul instrumental-orchestral specific concertului. Korngold, Erich Wolfgang (29 mai 1897, Brno — 29 nov. 1957, Hollywood), compozitor şi pedagog austriac. Prof. la Academia de muz. din Yiena. Operă, balete, simf., muz. de cam. koto, instrument cu coarde ciupite japonez. Kousscvitsky (Kussewitzki), Serrjhei Alexandrovici (26 iul. 1874, Tver — 4 iun. 1951, Boston), dirijor american de origine rusă. Conducătorul permanent al Orch. din Boston. A fondat Berkshire Music Cenler (1938) şi Koussevilsky Music Foundation (1942). Kozlovski, Ivan Semionovici (n. 24 mart. 1900, Marinoska, Kiev), tenor liric sovietic. Kozma, Gizn (n. 26 feb. 1902, Sighişoara), compozitor de naţionalitate maghiară din România. Muz. voc.-simf. (Cantata păcii), simf., de cam., cor. Kozma, Matei (n. 23 iul. 1929, Tg. Mureş), compozitor de naţionalitate maghiară din România. Baletul Balada lacului, poemul Trandafirii roşii, Concert pentru orgă. Kochel, Ludwig Ritter von (14 ian. 1800, Stein — 3 iun. 1877, Viena), muzicograf austriac. Autorul catalogului operei lui Mozart. 115 KîRIE_ELEISON krokowiak, dans popular polonez, apărut In regiunea Cracoviei. Introdus In muzica cultă de Chopin. Kralocliivil, Anton Senior (1829 — 1916, Bucureşti), compozitor şi pedagog român. Muz. de fanfară, voc., pentru pian. Krauss, Clemens Heinrich (31 mart. 1893, Viena — 16 mai 1954, Mexico City), dirijor austriac de notorietate internaţională. Concerte !n România. Kreisler, Frifz (2 febr. 1875, Viena — 29 ian. 1962, New York), violonist şi compozitor austriac stabilit în S.U.A. Unul dintre cei mai mari violonişti ai veacului. Operete, cvartet de coarde, piese violonistice (Liebeslied, Schön Rosmarin, Caprice viennois, Tambourin chinois), transcripţii. Concerte in România. Kreisleriann, suita pentru pian (op. 16) de Schumann dedicată lui Chopin (1838). Krejîj, Isa (n. 10 iul. 1904, Praga), compozitor, dirijor şi critic muzical ceh. Opere (Anilgona, Răscoala la Efes), 1 balet, 2 simf., concerte, muz. de cam., cor. Kfenelf, Ernst (n. 23 aug. 1900, Vie-na), compozitor şi muzicolog american de origine austriacă. Foloseşte, lnceplnd din 1930, o tehnică de compoziţie de tip dodecafonic*. 15 opere (Carol, Palas Alhcna pltnge), 5 simf., 8 concerte instr., 7 cvartete, oratoriul Penlccote pentru voce şi efecte electronice, lucrări teoretice. Krclzehmnr, Hermann August Ferdinand (19 ian. 1848, Olberhau — 12 mai 1924, Berlin), muzicolog şi pedagog german. Director la Hochschule fur Musik din Berlin (1909— 1920). Voi. Ghid de concert, Un istoric al noului lied german, Istoria operei, Introducere la istoria muzicii. Kreutzer, Roilolplic (16 nov. 1766, Versailles — 6 iun. 1831, Geneva), violonist şi compozitor francez. Prof. la Cons. din Paris. Beethoven i-a dedicat Sonata op. 47. Opere, 19 concerte pentru vl., piese instr. (40 studii*). Kreutzer, Sonata pentru violină şi pian op. 47 de Beethoven (1803). Krips, Josef (8 apr. 1902, Viena — 14 oct. 1974, Geneva), dirijor austriac. Din 1933, şef de orch. la Opera din Viena. Ulterior, dirijor la Buffa- lo, S.U.A. krîjaciok, cintec şi dans popular răs-pîndit în Bielorusia şi Polonia. Krumpholz, Johann-Baptist (8 mai 1742, Praga — 19 febr. 1790, Paris), harpist şi pedagog ceh, autor al unor lucrări pentru harfă. Kulielik, familie de muzicieni celii. 1. Jan K. (5 iul. 1880, Michle-Praga — 5 dec. 1950, Praga), violonist şi compozitor. Carieră concertistică internaţională. Simf., 6 concerte pentru vl. şi orch. 2. Rafacl K. (n. 26 iun. 1914, BJcliory), dirijor şi compozitor. Dirijor a] Filarmonicii cehe, a] unor orch. din S.U.A. şi la Covent Garden. Kuhlau, Daniel Frederik Rudolph (11 sept. 1786, Hanovra — 12 mart. 1832, Copenhaga), compozitor german stabilit în Danemarca. Opere (Colina linelor), muz. de cam., cor., piese pentru pian. Kuhnnu, Johann (6 apr. 1660, Gei-sing—Cehoslovacia — 5 iun. 1722, Leipzig), compozitor german, orga-nist la Leipzig (la Si. Toma). Unul dintre cei mai remarcabili creatori pentru clavecin* din perioada anterioară lui J.S. Bach. Kullervo, poem simfonic de Sibelius (1892). Kunz, Erich (n. 20 mai 1909, Viena), bas-bariton austriac. Notorietate internaţională. Kurdi, Ernst (1 iun. 1886, Viena — 2 aug. 1946, Berna), muzicolog elveţian. Prol. la Univ. din Berna. Lucrări: Bazele contrapunctului liniar, Armonia romantică şi criza ei în Tristanul wagnerian, Psiholcgia muzicii, Bruckner. Kurz-Halhan, Sclma (15 nov. 1875, Biala — 10 mai 1933, Viena), soprană austriacă. Solistă la Hofoper din Viena. Kyric eleison, prima parte a misei*. Ia, denumire, in notaţia* silabică, a treptei a şasea a gamei* diatonice. Lacrimosa, parte a recviemului*. Lacul lebedelor, balet in 4 acte şi un prolog de Ccaikovski. Libretul de V. Bîrgliicev şi V. Gheizer. Pr. Teatrul Marc, Moscova, 20 febr. 1877. Lakatos, Ştefan (n. 26 febr. 1895, Zorlenţul Mare, jud. Caraş-Severin), muzicolog şi violonist de naţionalitate maghiară din România. Prof. la Cons. din Cluj-Napo:a. Fondator (1920) şi conducător al Cvartetului „Lakatos“; Studii de muzicologie, articole. Lakmé, opsră în 3 acte de Léo Deli-bes. Libretul de E. Gondinet şi P. Gille. Pr. Opera Comică, Paris, 14 apr. 1883. Lalande, Michel Richard do (15 dec. 1657, Paris — 18 iun. 1726, Versailles), clavecinist, organist şi compozitor francez. Muz. voe., simf., voc.-simf. (motete*, 1 misă*), de balet (Baletul linerefii, Baletul păcii): Lalo, Edouard (17 ian. 1823, Paris — 22 apr. 1892, Paris), compozitor şi violonist francez. Creaţie romantică, inspirată din folclorul spaniol, norvegian, rus. Opera (Regele Ysului), baletul Namouna, muz. simf. (Simf. spaniolă pentru vl. şl orch., Concert rusesc pentru vl., Conc. pentru u.cel, Concert pentru pian). lamento' (cuv. it. „pllngere“), piesă vocală cu caracter tlnguitor, in opjra* italiană a sec. 17—18. Lamento d’Arianna, singurul fragment păstrat din opera Arianna de Montevcrdi. Lamoureux, Charles (28 sept. 1834, Bordeaux — 21 dec. 1899, Paris), violonist şi dirijor francez. Fondator (1882) al Concertelor Lamoureux. Landini (Landino), Francisco (cca 1325, Ficsolc - 2 sept. 1397, Florenţa), organist şi compozitor italian. Face parte din Ars nova* it. A scris madrigale*, ballate*, caccie*. Landowska, Wauda (5 iul. 1877, Varşovia — 16 aug. 1959, Lakeville, Connecticut), pianistă şi clavecinistă poloneză stabilită in Franţa, de renume internaţional. Prof. la HdcIi-schule fur Musik din Berlin, la Philadelphia, Basel şi Saint Leu-la-Foret. A scris muzică pentru clavecin* şi studii de muzicologie (Muzica veche). Lanner, Joseî Franz Karl (12 apr. 1801, Viena — 14 apr. 1843, Ober-dabling), compozitor, violonist şi dirijor austriac. Considerat, alături de Johann Strauss, părintele valsului vienez; peste 200 piese instr. de dans. Ln piaţă, balet intr-un act de Mihail Jora pe libret propriu. Pr. Bucureşti, Opera Română, 1931. largamente (cuv. it.), indicaţie pentru a se cînta larg, generos, larghotto (cuv. it.), mişcare lentă, mai rapidă decit largo*, mai lentă declt andanle*. largo (cuv. it.) 1. Mişcare lentă, mai rapidă decit grave*, mai lentă declt 117 lazAr, fiuf Orlandus Lassus lento*. 2. Parle a unei compoziţii, scrisă în această mişcare. La seceriş, „icoană de Ia ţară“ intr-un act de Tiberiu Brcdiceanu. Libretul — compozitorul şi N.I. Moldo-veanu. Pr. Opera Română din Cluj, Blaj, 193G. Laskine, Lili (n. 31 aug. 1893, Paris), harpistă franceză de renume internaţional. Prof. la Cons. din Paris. Lasset, Rudolî (15 mart. 1861, Braşov — 18 ian. 1918, Braşov), compozitor şi organist de naţionalitate germană din România. Muz. voc., cor., de cam., de operă (Singspiel*-ul Amor In Pensionat). Lassus (Lasso) Orlando di (1532, Mons, Hainaut — 14 iun. 1594, München), compozitor flamand. Unul dintre cei mai mari compozitori ai Renaşterii*, care a realizat o sinteză a stilurilor flamand, fr., it. şi germ. Cea. 1250 motete* la 2—12 voci*, 53 mise* Ia 4—8 voci, madrigale*, chansons*. Laszlo, Franciso (n. 8 mai 1937, Cluj), muzicolog de naţionalitate maghiară din România. Studii despre Mozart, Bartik. La şezătoare, „icoană dc la ţară“ intr-un act de Tiberiu Brediccanu. Libretul de C. Sandu Aldea şi I. Bor-cea. Pr. Sibiu, 15 iun. 1908. lauda (cuv. it.), in sec. 13 — 14, cin-tec cu caracter festiv, elogiind persoane,familii sau societăţi; in sec. 13, imn franciscan, preluat de drama profană şi oratoriul* sec. 17 sub formă dialogată. Laude I şi II, lucrări de Aurel Stroe (1966-1968). lăută, instrument cu coarde ciupite de origine arabă (v. al ud) pătruns in Europa prin Spania; strămoşul chitarei* şi mandolinei*. A cunoscut o largă' răspindire pină in baroc*. Echiv. sp. latld; it. Hulo; fr. luth; germ. Lăute; engl. Iute. Lavignac, Alljort Alexandre Jean (21 ian. 1846, Paris — 28 mai 1916, Paris), muzicolog francez. Lucrări didactice şi de muzicologie (Muzica şi muzicienii, Călătorie artistică la Bayreulh, Enciclopedia muzicii). Lazăr, Filip (6 mai 1894, Craiova — 3 nov. 1936, Paris), compozitor şi pianist român. Pianist concertist, membru fondator (1928) şi Preşedinte al Societăţii muzicale „Triton“ din Paris. Muz. simf. (Concerto grosso pentru orch., Ringul, Muzică FUlp Laiăj LAZÂIt, MIRCEA 118 pentru radio, 3 Concerte pentru pian, Concerlo da camera pentru baterie şi 12 instr.), de operă (Les images de Bealrice), de balet (La bouleitle de Panurge), muz. de cam., voc., cor. Lazăr, Mircca (29 febr. 1892, Turnu Măgurele — 11 apr. 1968, Bucureşti), tenor român, cintăreţ de operă. Lăsaţi-mă să cînt, operetă în 3 acte de Gherase Dendrino. Libretul de Erastia Sever, Liliana Delescu şi Viorel Cosma. Pr. Bucureşti, Teatrul de Operetă, 30 oct. 1954. lăutar, interpret popular, de obicei instrumentist. Profesionişti sau semi-profesionişti, 1. au transmis incă din sec. trecut un repertoriu* specific de melodii pop. româneşti, lăută, violină* (pop.). Lfizărescu, Irina (n. 15 iun. 1910, Cimpina), pianistă româncă. Ländler (cuv. germ.), dans popular austriac şi german. în mişcare moderată şi în măsură* ternară* este considerat precursor al valsului* vienez. Lcahu, Alexandru (n. 27 febr. 1935, Bucureşti), muzicolog român. Voi. de muzicologie (Domenico Scarlatti), cronici. Lebăda din Tnoncla, poem simfonic op. 22 de Sibelius (1893), al treilea din ciclul „Legendele lui Lemmin-kainen“. Leclalr, Jean-Marle (16 mai 1697, Lyon — 23 oct. 1764, Paris), compozitor şi violonist francez. Sonate pentru vl. şi continuo*, sonate pentru 2 vl., sonate a trfe (v. sonată), concerte, 2 „Recreaţii de muzică“. Lefibure, Yvonne (n. 29 Iun. 1904, Paris), pianistă franceză. Prof. lui Dinu Lipattl la Cons. din Paris, legato (cuv. lt.), indicaţie de interpretare, notată printr-o linie în formă de arc deasupra sau dedesubtul a 2 sau mai multe note* (L. de expresie). L. de prelungire, linie In formă de arc ce uneşte note de aceeaşi Înălţime, a căror durată* se contopeşte. V. sincopă. Legenda oraşului nevăzut Kite] şl a fecioarei Fevronla, operă de Rimski-Korsakov. Pr. Petrograd, 1907. legendă, piesă instrumentală sau orchestrală de mici proporţii, cu caracter epic. Legendele lui Lemmlnkalnen, ciclu de 4 poeme simfonice de Sibelius (1895). legglero (cuv. it.). Indicaţie pentru a se cinta uşor, sprinten, legno v. col legno. Lehăr, Franz (30 apr. 1870, Koma-rom — 20 oct. 1948, Bad Ischl), compozitor şi dirijor austriac de origine ungară. 30 de operete, între care Văduva veselă, Contele de Luxemburg, Ţara surlsului. Lehmann, Lotte (27 febr. 1888, Perle-berg — 26 aug. 1976, Santa Barbara, California), soprană americană de origine germană. Carieră internaţională. Celebră interpretă de lied. Lclb, Naclimann (n. 24 ian. 1905, Iaşi), compozitor român. Muz. simf. (3 simf., Concerte pentru pian, pentru v.cel, pentru diferite instr. de suflat), muz. de cam., cor. Lelbowltz, René (n. 17 febr. 1913, Varşovia), compozitor, dirijor şl muzicolog francez de origine poloneză. Adept al dodecafonismului. Muz. simf. (4 simf.), de operă, de cam., voc., lucrări de muzicologie (Introducere In muzica cu 12 tonuri; Artistul şi conştiinfa lut; Istoria operei). Leitmotiv (cuv. germ.). In drama muzicală*, motiv conducător, care caracterizează o persoană, o situaţie, un sentiment sau un obiect. Le Jeune, Claude (cca 1528, Valenciennes — cca 1600, Paris), compozitor francez. Psalmi, motete*, madrigale*, chanson*-uri, o misă*. Lekcu, Guillaume (20 ian. 1870, Hensy — 21 ian. 1894, Angers), compozitor belgian. Elev al lui Franck şl d’Indy. Premiul Romei* (1891). Muz. de cam. (Sonata pentru pian şt vl.). lemne, expresie prese, pentru Instrumente de suflat din lemn (fi., ob., cJ., fag. şl familiile lor). 119 LINCKE, PAUL lento (cuv. it.), mişcare rară, mai rapidă decit largo*, mai rară declt adagio*. Leoa, Alexandru (20 iun. 1881, Bucureşti — 11 oct. 1932, Bucureşti), compozitor şi pianist român. Muz. uşoară. Leonard, N. (pe numele adevărat Naia sau Nae, Leonard) (13 dec. 1886, Galaţi — 24 dec. 1928, Cimpulung), tenor, cel mai mare interpret român de operetă, supranumit „Prinţul operetei româneşti“. Turnee internaţionale, Înregistrări pe disc. Lconcavallo, Ruggiero (8 mart. 1858, Neapole — 9 aug. 1919, Montecati-ni), compozitor, pianist şi dirijor italian. Iniţiator, alături dc Mascagni, a! verismului*. Opere (Paiaţe, Boema, Zaza, I Medici). Lconln (Lconinus), compozitor şi organ ist francez, maestru de capelă la N6tre-Dame din Paris in sec. 12. Primul autor cunoscut de muz. polifonică. Lconora 1. Titlul iniţial al operei Fidelio dc Beethoven. 2. Trei uverturi compuse pentru această operă (1805-1806). Lcrcscu, Emil (n. 26 ian. 1921, Piteşti), compozitor român. Opera Eca-terina Teodoroiu, muz. simf., voc.-sim., de cam., voc., cor. (Mioriţa, Nunta Zamfirei). Loria, Cliarlotn (25 ian. 1857, Iaşi — 1924, Bucureşti), soprană româncă. Lcsucur, Jcan-Franţols (15 febr. 1760, Fruscat — G oct. 1837, Paris), compozitor francez. Prof. lui Berlioz la Cons. din Paris. Mise*, motete*, oratorii*, opere (Paul şi Virginia, Telemaquc). Lladov, Aimloll Konstantlnovlcl (11 febr. 1855, Pctrograd — 28 aug. 1914, Novgorod), compozitor rus, apropiat de grupul celor cinci*. Prof. la Cons. din Petrograd. Muz. simf. (Baba Yaga, Kiklmora), muz. dc cam., voc. Liapunov, Sergliel Mllmllovlcl (31 nov. 1859, Iaroslav — 11 nov. 1924, Paris), compozitor şi pianist rus.Muz. pentru pian, simf. (2 simf., Uvertura solemnă, Poloneza, poemul simf. Haşiş)', culegeri de folclor (cca 275 cin-tece pop.). libitum (cuv. lat.) v. ad libitum, libret, textul unei lucrări muzicale scenice (operă*, operetă*, balet*) sau, mai rar, vocal-simfonice (oratoriu*), lidlc 1. Mod* antic grecesc cu finala* pe do*. 2. Mod medieval cu finala pe fa*. Llebermann, Bolf (n. 14 sept. 1910, Zürich), compozitor elveţian. Opere (Leonora; Penelopa; Şcoala femeilor), muz. simf. (Furioso, Simfonia, Concert pentru jazz-band şi orch.simf.), voc.-simf., de cam., voc. Lied (cuv. germ. „clntec“) 1. Compoziţie vocală cu acompaniament* instrumental (de obicei de pian), pe un poem liric. 2. Formă de 1., v. monoparlită-, bipartită-, tripartită-, trlpentaparlllă-formă. LIiar, Serge (n. 2 apr. 1905, Kiev), dansator şi coregraf rus, solist al Baletelor Ruse* şi al Operei din Paris. A montat baletele Bachus şi Arladna de Roussel, Cavalerul rătăcitor de Ibert, Romeo şi Julieta de Prokofiev. Lucrări teoretice (Tratat de dans academic, Tratai de coregrafie, Istoria baletului rus, Serghei Diaghilev). Llgcti, GySrgy (n. 28 mai 1923, Tirnă-veni, jud. Mureş), compozitor şi teoretician ungur. Lucrează la Studioul de muzică electronică al Radiodifuziunii din Köln. Prof. la cursurile de vară de la Darmstadt, la Acad. de muzică din Stockholm. Muz. simf. (Atmosfere), voc.-simf. (Aventuri, Recviem), muz. cor. (Lux aeterna), muz. electronică (Articulaţie). Llfihezan, Nicolae (20 iul. 1883, Ban-loc, jud. Timiş — 1947, Oraviţa), folclorist român. Dirijor dc cor al Reuniunii române de muzică şi cintări din Oraviţa. Muz. cor., culegeri de folclor (Folclor muzical bănăţean). Lincke, Paul (7 nov. 1866, Berlin — 3 sept. 1946, Clausthal-Zellerfeld), UND, JENNY 12D compozitor german. Operete (Doamna Luna, Grlgri, Casanova). Llnd, Jenny (16 oct. 1820, Stockholm — 2 nov. 1887, Mohren Ilills, Anglia), soprană suedeză, clntăreaţă de operă de renume mondial. LInda dl Chamonlx, operă deDonizzet-ti. Libretul de G. Rossi. Pr. KSmt-nertor-Theater, Viena, 19 mai 1842. Linz, Simfonia nr. 3G (K.V. 425) de Mozart. Llpattl, Dinu (19 mart. 1917, Bucureşti — 2 dec. 1950, Geneva), pianist şi compozitor român. Pianist concertist de renume mondial. Prof. la Cons. din Geneva. Muz. simf. (Şătrarii, Conceriino In stil clasic pentru pian şi orch. de coarde, Simf. concertantă pentru 2 piane şi orch.), muz. de cam. (Sonatina pentru mina stingă, Trei dansuri româneşti pentru 2 piane, Aubade pentru cvintet de suflători). Llpovan, Atanasie (1 apr. 1874, Sin-nicolau Mare, jud. Timiş — 27 apr. 1947, Timişoara), compozitor şi dirijor român. A susţinut concerte corale in ţară şi peste hotare, a cules folclor din Banat şi Crişana. Muz. cor. liră, instrument antic cu coarde ciupite (strămoşul harfei*), a cărei imagine stilizată e folosită ca emblemă a muzicii. Dlnn Llpaltl liric (jjcn —) 1. Gen folcloric care cuprinde clntecele, doinele*. 2. Muzica de operă*. lirică (voce ~), voce de tenor* sau soprană* caracterizată printr-o sonoritate dulce şl prin mobilitate. I’Istesso tempo (cuv. it.), aceeaşi mişcare de mai Înainte. LIszt, Ferenc (Franz) (22 oct. 1811, Raiding — 31 aug. 1886, Bayreuth), compozitor, pianist, dirijor şi pedagog ungur. Unul din cei mai mari pianişti virtuozi. Strălucit reprezentant al romantismului muzical, creator al poemului simfonic*. Muz. simf. (poemelesimf. Preludiile, Tasso, Mazeppa ş.a.; Simf. Faust şi Dante), voc.-simf. (mise*, oratorii*), pentru pian (Sonata In si minor, 19 Rapsodii, ciclul Ani de Pelerinaj, parafraze, studii), de cam., voc., cor. Concerte In Principatele Române, liturghie 1. Principalul serviciu re-llglos al bisericii creştine. 2. Muzica scrisă pentru acest serviciu, mai ales In biserica ortodoxă. V. misă. 121 LULLT,~JEAN-BArTISTB Liturgica, Simfonia a IlI-a de Honeg-ger (1946). Litvin, Carol (n. 18 oct. 1932, Bucureşti), dirijor român, lluto (cuv. it.) v. lautfi. LocatelII, Pletro Antonio (3 sept. 1695, Bergamo — 30 mart. 1764, Amsterdam), violonist şi compozitor Italian. 12 concerlt grossi*, 12 concerte pentru vi. şi orch., 24 capricii* pentru vi., 6 sonate pentru vi., sonate pentru fl., sonate a tre (v. sonată). Iocric, mod* cu finala* pe si*. Loevre, Frederiek (10 Iun. 1904, Vie-na), compozitor american de origine austriacă. Operete-musical*-uri (My fair Lady, Cameloi), muz. de film. Logodnă la mînăstlre, operă de Pro-kofiev. Pr. Leningrad, 3 nov. 1946. Loliengrin, operă de Wagner pe libret propriu. Pr. Hoftheater, Weimar, 28 aug. 1850. Long, ălarguerlte Mărie Charlotte (13 nov. 1878, Nimes — 13 febr. 1966, Paris), pianistă franceză. Prof. la Cons. din Paris, fondatoarea, Împreună cu Jacques Thibaud, a unul renumit Concurs internaţional de vl. şl de pian. Concerte in România. Ionga (cuv. lat. „lungă“), nume dat In sec. 11—13 celei mai mari dintre cele două valori* de note fundamentale (alături de brevis). Lorlod, Yvonne (n. 20 ian. 1924, Houilles), compozitoare şi pianistă franceză. Remarcabilă interpretă a muz. contemporane. Muz. simf., muz. pentru pian preparat. Lortzlng, Albert (23 oct. 1801, Berlin — 21 ian. 1851, Berlin), compozitor, cintăreţ şi dirijor german. Opere (14 lucrări, intre care Ţar şl leslar, Undine), muz. simf., voc., cor. Los Angeles, Victoria de (n. 1 nov. 1923, Barcelona), soprană spaniolă de renume internaţional, clntăreaţă de operă şl lied. Concerte tn România. loure (cuv. fr.) 1. Una dintre denumirile cimpoiului* In Franţa. 2. Vechi dans francez In mişcare lentă. low down (cuv. engl.) (in jazz*), manieră de cînt plină de tristeţe. Lon-e, Joliann Gottlrlcd Cari (30 nov. 1796, Loebejuen, Halle — 20 apr. 1896, Kiel), compozitor, organist şi pedagog german. Opere, oratorii, balade (Tom poetul. Prinţul Eugen). Lucnciu, Teodora (n. 17 nov. 1928, Vulcan, jud. Hunedoara), soprană româncă, solistă de operă. Lucia dl Lammermoor, operă în 3 acte de Donizetti. Libretul de S. Cammarano, după Walter Scott. Pr. Teatrul San Carlo, Neapole, 26 sept. 1835. Luduş Tonnlis, ciclu de 12 fugi* pentru pian de Hindemith (1942). Ludwig, Christa (n. 16 mart. 1928, Berlin), soprană dramatică şi mezzo-soprană germană din R.F. Germania, celebră clntăreaţă de operă şi de lied. Lugojan, Trlfon (27 mai 1874, Năd-lac, jud. Arad — 11 ian. 1948, Arad), compozitor şi dirijor român. Muz. cor. Lulza, operă de Charpentier pe libret propriu. Pr. Opera comică, Paris, 2 febr. 1900. Lully, Jean-Baptiste (29 nov. 1632, Florenţa — 22 mart. 1787, Paris), compozitor, violonist şi dirijor francez de origine italiană, creatorul uverturii* franceze, fondatorul operei clasice franceze. Opere (Alcesla, Te- Jetra-B. Lull; LUNA zeu, Belerofon, Roland, Acis şi Galatea), balete, muz. de scenă (Triumful dragostei, Naşterea Iul Venus, Anotimpurile, Burghezul gentilom), religioasă (Miserere, Te Deum, Dies irae. De Profundis), de cam. şi instr. Luna, operă lntr-un act de Orff. Pr. München, 1939. Lulu, operă in 3 acte (neterminată) de Alban Berg pe libret propriu, după F. Wedekind. Pr. Stadttheater, Zürich, 2 iun. 1937. -Lungu, familie de muzicieni români. 1. Nicolae L. (n. 2 mart. 1900, Do-bridor, jud. Dolj), compozitor. Prof. la catedra de muz. bisericească comparată a Institutului Teologic din Bucureşti. Muz. voc., cor. (Alunelul oltenesc; Pitulice, mută-ll cuibul; Revedere), muz. psaltică; lucrări didactice (Gramatica muzicii psaltlce), de muzicologie. 2. Florian L. (n. 5 ian. 1943, Bucureşti), compozitor şl muzicolog. Fiul lui L.(l). Muz. uşoară şi jazz. Cronici muzicale. Lupeseu, Hero (n. 17 iun. 1927, Paşcani), regizor de operă român. Lupta lui Tancred şl Clorlnda, madrigal* dramatic de MonteverdI, după Ierusalimul eliberai de Tasso. Pr.Ve-neţia, 1624. Lupu, Thcodor (25 febr. 1899, Iaşi — 8 iul. 1962, Bucureşti), compozitor şl violoncelist român. Activitate con-certistică. Membru al cvartetelor Pro Mustea, George Enescu, al Trioului George Manoliu. Muz. simf., voc., cor. luth (cuv. ir.) v. lăută. Luther, Martin (10 nov. 1483, Elsle-ben — 18 febr. 1546 Eisleben), reformator religios german. Rol important Inedificarea muzicii protestante. I se atribuie crearea a 36 de corale*, lutier, meşteşugar specializat In construirea şi repararea instrumentelor cu coarde. lutlerie, arta construcţiei instrumentelor cu coarde. Lutoslaivsld, Wltold (n. 25 ian, 1913, Varşovia), compozitor polonez, dirijor al lucrărilor sale (a concertat in România). 2 simf., Concert pentru orch., Muz. funebră In memoria Iul Barldk, *Livre pour orchestre", Concert pentru v.cel şi orch., Cvartet de coarde, Variafiunl pentru 2 plane pe o temă de Pagantni, Jocuri venefiene. Lysistrata, operetă tn 3 acte de Ghe-rase Dendrino. Libretul de Nicuşor Constantinescu şi G. Voinescu. Pr. Bucureşti, Teatrul de Operetă, dec. 1960. M SI., abreviere pentru manual*; indică execuţia (exclusivă) la manuale (la orgă*, clavecin*), ma, a patra treaptă a gamei* indiene. Maazei, Lorin (n. 6 mart. 1930, Paris), dirijor american de origine franceză. Carieră internaţională. Concerte in România. Mac Doivell, Edivard Ale.vander (18 dec. 1861, New York — 23 ian. 1908, New York), compozitor şi pianist american de origine scoţiană. Lucrări pentru orch., piese pentru pian (4 sonate, 2 concerte). Culegere de eseuri intitulată Criticai and Iiisto-rical Essays. Mncarle Ieromonahul (1780, Perieţi, jud. Ialomiţa — 1836, Anlnoasa, jud. Dîmboviţa), teoretician muzical şl psalt român. Prof. de psaltichie* şl director al Şcolii de clntăreţl bisericeşti a Mitropoliei din Bucureşti. Muz. psaltică (Irmologhionul), lucrări teorctlc-didactice (Teoretikonul sau privire cuprinzătoare a meşteşugului musichici bisericeşti după aşeză-mtntul Sislimii cei noao, Viena, 1823). Machault v. Guillaume de Machault. Macul roşu, balet de Glier. Pr. Moscova, 1927. Madame Ilutlorily, operă in 3 acte de Puccini. Libretul de G. Giacosa şi L. 111 ica, după tragedia lui David Belasco, la rlndul el o dramatizare a unei nuvele de John Luther Long. Pr. Teatrul La Scala, Milano, 17 feb. 1904. Madernn, Bruno (28 apr. 1920, Veneţia — 13 mal 1973, Darmstadt), com- pozitor şi dirijor italian. Alături de Nono şl Berio, reprezentant al şcolii seriale italiene. Hyperton, Serenata per iustrum, Musica sue dimenstont, Continuo, Sludi per il Processo di ICafka. Madetoja, Leevl Antti (17 feb. 1887, Oulu Uleaborg — 6 oct. 1947, Helsinki), compozitor finlandez. Prof. la Cons. din Helsinki. Opera Pohja-laista, 3 simf., muz. de cam. madrigal, clntec religios pe o singură voce, la origine; in Renaştere* a devenit clntec laic, idilic, pe 2—3 voci, Iar in sec. al 16-lea poem vocal pe 4—5 voci. In sec. al 17-lea, apar comedii-va. cu voci solistice şi instr. Printre reprezentanţii cei mal de seamă ai m.i Palestrina, Lasso, Marenzio, Gesualdo. Madrigal, numele formaţiei corale de cameră a Conservatorului bucureş-tean, fondată şi dirijată de Marin Constantin. madrigaletto (cuv. it.), madrigal* de mici proporţii. Maeltzel, Johann Nepomuk (15 aug. 1772, Regensburg - 21 iul. 1838, in timpul unei călătorii pe mare), constructor german de instrumente. Inventatorul panharmonicon-ulul şi al metronomului*, realizat (1816) după planurile mecanicului 'Winkel din Amsterdam. maestoso (cuv. lt.), termen care indică interpretarea unei piese muzicale cu solemnitate, măreţie. MAESTRU 124 maestru, titlu dat unui muzician celebru. în urmă cu veacuri, termenul desemna şeful unui grup vocal sau lnstr. (it. maestro dl capella, maeslro al cembalo); astăzi, termenul e folosit In special pentru dirijori. Maeştrii cîntăreţl din Nürnberg, operă In 3 acte de Wagner. Libretul, inspirat dintr-o cronică istorică, aparţine compozitorului. Pr.: Hof- und National Theater, München, 21 iun. 1868. Magaloff, NiUita (n. 26 ian. 1912, Pe-'trograd), pianist şi pedagog argentinian de origine rusă. Carieră internaţională. I-a urmat (1949) lui Dinu Lipatti la Cons. din Geneva. Concerte în România. Maggini, Giovanni Paolo (25 aug. 1580, Botticino Sera — cca 1630), lutier* din şcoala de Ia Brescia, magnetofon, aparat destinat înregistrării şi reproducerii sunetelor pe bază de bandă magnetică. Largă dezvoltare după 1945. magnificat, compoziţie polifonică răspîndită după anul 1400. Celebru 51. de J.S. Bach, care are forma unei cantate*. Magnum opus musicum, culegere de 516 motete* de Lassus, publicată in 1604 de fiul său. Mahler, Gnstav (7 iul. 1860, Kalischt — 18 mai 1911, Viena), compozitor şi dirijor austriac. Remarcabilă ca- rieră de şef de orchestră (Ia Viena, Praga, Budapesta, Hamburg, New York). Prin cele 10 simf. — ultima neterminată —, prin Clnlccul pă-minlnlvd penlm tenor, contralto şi orch., ciclurile de lieduri Clnlecele copţilor morţi Şi Clnteccle calfei pri-bege, opera lui 31. se Înscrie !n romantismul* tlrziu, avînd totodată largi ecouri in creaţia sec. 20. Mainardi, Enrico (19 mai 1897, Milano — 11 apr. 1976, München), violoncelist italian de notorietate internaţională, dirijor şi compozitor. Concerte in România, major i.Mod. m. sau gamăm., mod* sau gamă* în care semitonurile* slnt dispuse intre treptele III—IV şi VII—VIII. 2. Acord m. (v. acord). Echiv. germ. dur (< lat. durum, „tare“). Maklakicwicz, Jan Adam (24 nov. 1899, Chojnaty — 7 feb. 1954, Varşovia), compozitor şi organist polonez. Proi. la Cons. din Cracovia. Piese orch., balete, muz. de cam., melodii. malagueña (cuv. sp.), dans spaniol din regiunea Malaga, în tempo* lent. Malcuzynski, Witold (n. 10 aug. 1914, Varşovia), pianist polonez stabilit în Elveţia. Notorietate internaţională. Malibran-Garcia, Maria Felicită (24 mart. 1808, Paris — 23 sept. 1836, liarla Slallbran 125 MANON Manchester), soprană spaniolă. Una din marile cintărcţe de operă ale timpului. Slalipicro, Gian Francesco (18 mart. 1882, Veneţia, — 1 aug. 1973, Tre-viso), compozitor şi muzicolog italian. Prof. la Cons. „B. Marcello“ din Veneţia. Creaţie de factură neoclasică. Opere (Trei comedii goldo-niene, Orfeiada, Filomela, Fiul risipitor), balete (Slradivario), 10 simf., concerte, muz. cor. Studii despre muz. veche it., la a cărei editare a şi contribuit. Ma mere l’oyo („Mama mea glsca“), suită de Ravel (pe baza unor povestiri de Ch. Perrault), pentru pian la 4 miini (1908), ulterior orchestrată, mamlio, dans originar din America de Sud. Slam’zelle Nitouche, operetă In 3 acte de Florimond Hervé. Libretul de H. Mcilhac şi A. Milhaud. Pr.: Théâtre des Varietés, Paris, 26 dec. 1883. Mandarinul miraculos, pantomimă intr-un act de Bartók. Libretul de Lengyel Menyhcrt. Pr. IColn, 27 nov. 1920. BlamKcevscIii, familie de muzicieni români. 1. Euscbic M. (18 aug. 1857, Cernăuţi — 13 iul. 1929, Viena), compozitor, dirijor de cor şi muzicolog român. Arhivar şi bibliotecar muzical la Gcsellschaft der Musik-freunde din Viena, prof. la Akademie fiir Muşii: und darstcllcnde Kunst din Ensebio .Mnndlccvsclii Viena. Autor de muz. voc., simf., de cam., cor. Studii de muzicologie, ediţii critice (Bach, Beethoven, Haydn, Schubert, Brahms). 2. Gheorghe 31. (8 nov. 1870, Molodia — 23 mart. 1907, Cernăuţi), compozitor şi pedagog român. Frate cu M. (1). Muzică de teatru (vodevilul Piatra din casă, pe libret pe V. Alecsandri), muz. de cam., cor. mandolu, instrument cu coarde ciupite, derivat din lăută*, mandolină, instrument cu coarde ciupite provenit din lăută*. SI. napolitană are 8 coarde acordate cite 2 la unison*. mandolinata (cuv. it.), serenadă* clntată cu acompaniament de mandolină*. mandolonccHo (cuv. it.), specie de bas a mandolei*. Mandy, Alexandru (n. 9 aug. 1914, Craiova), compozitor român. Muz. uşoară. Manired 1. Simfonie programatică (op. 58) de Ceaikovski după .Byron (1885). 2. Uvertură de Schumann (din muzica de scenă pentru poemul lui Byron — 1852). Mangoianu, Ştefan (9 ian. 1922, Constanţa — mart. 1979, Bucureşti), compozitor român. Muz. de teatru, voc.-simf., de cam., cor., voc. Mannhcim (Şcoala de Ia ~), grup de compozitori care a avut în sec. 18 un rol decisiv în dezvoltarea ansamblului orchestral şi a simfoniei* ca gen. Reprezentanţi: J. Stamitz, Karl Stamitz, Fr. X. Richter, Ch. Can-nabich. Slanolaclio, Aurel (n. 5 oct. 1931, Galaţi), compozitor român. Muz. uşoară. Manolcscu, C. v. Cordoneanu, Constantin. Manoliu, Gcorge (n. 21 mart. 1911, Bacău), violonist şi pedagog român. Prof. la Cons. din Bucureşti. Studii asupra violonisticii enesciene. Slanon, operă în 5 acte de Massenet. Libretul de H. Meilhac şi Ph. Gille, după romanul Manon Lescaui de MAKOS LESCAUT 126 Prévost. Pr. Opera Comică, Paris, 19 ian. 1884. Manon Lescaut, operă !n 4 acte de Puccini. Libretul de D. Oliva, M. Praga, L. Illica şi G. Ricordi, după romanul lui Prévost. Pr. Tcatro Reggio, Torino, 1 feb. 1893. manual 1. Ansamblu al claviaturilor* orgii*, la care se cintă cu mîi-nile, spre deosebire de pedalier*. 2. Claviaturile clavecinului*. Manuel, Holand (n. 22 mart. 1892, Paris), compozitor şi muzicolog francez. Prof. la Cons. din Paris. Studii despre Ravel, De Falia. Cunoscut pentru emisiunile Plaisir de la Musique de la Radio Paris. Concert pentru clavecin, muz. de cam., opere (Isabelle el Pantalon), melodii cu acompaniament de pian. maracas, instrument de percuţie de origine sud-americanS. Marbc, Myriam (n. 9 ian. 1931, Bucureşti), compozitoare şi muzicolog român. Muz. voc.-simf. (Noapte ţărănească, Ritual pentru setea pă-miniului), simf., de cam. (Incantaţie — Sonată pentru clarinet solo, Sonata pentru 2 viole). Studii despre Enescu. Marcello, Bcncdetto (1 aug. 1686, Veneţia — 24 iul. 1739, Brescia), compozitor şi teoretician italian, strălucit reprezentant al şcolii vene-ţiene. Cantate*, oratorii*, opere*, pastorale*, madrigale* instrumentale, culegerea intitulată Esiro poetico parafrasi sopra i primi 50 Psalmi. Marcu, George (n. 18 mart. 1913, Perivole, Macedonia), folclorist şi compozitor român. Prelucrări de muz. pop., muz. cor., voc. Studii despre folclorul aromân. Marea, lucrare simfonică de Debussy (1905). Marenzio, Luea (cca 1553, Coccaglio, Brescia — 22 aug. 1599, Roma), compozitor italian. Contribuţii esenţiale la dezvoltarea madrigalului*. A scris 200 de madrigale, vilanele*, arii* in stil napolitan, motete*, muz. religioasă. Marescolti, Andic-Franţois (n. 30 apr. 1902, Geneva), compozitor elveţian. Prof. la Cons. din Geneva. Muz. de teatru şi film, balet (Vioara vrăjită), piese orch., lucrări concertante. Mariana Pineda, operă intr-un act de Doru Popovici, pe libret propriu după Lorca. P.a. Bucureşti, Orch, Radioteleviziunii, 22 dec. 196(i. marimba (marimhafcn), instrument de percuţie (de tipul xilofonului*), folosit în Africa Centrală şi America de Sud. A fost preluat şi in orch.* simf. Marin, Constantin (n. 27 feb. 1925, Urleta, j u d. Prahova), compozitor şi dirijor român, conducător al corului de cameră Madrigal*. Prof. la Cons. din Bucureşti. Muz. cor. Marin Pescarul, operă in 2 acte de Marţian Negrea pe libret propriu după nuvela „Păcat boieresc“ de Sadoveanu. Pr. Cluj, Opera Română, 3 oct. 1934. Marineseu, Emil (n. 8 aug. 1897, Bucureşti), tenor român, cîntăreţ de operă. MailiC'Viteh, Iger (n. 27 iul. 1912, Kiev), dirijor şi compozitor elveţian de origine rusă. Turnee în întreaga lume. Concerte in România. A scris balete (Rebus; Icar), un concert pentru pian, o cantată. Maikcs, Allert (n. 17 oct. 1914, Cristurul Secuiesc), compozitor de naţionalitate maghiară din România. Prof. la Cons. din Cluj-Napoca. Muz. voc.-simf., simf. (Suita din Ardeal, Dublu concert pentru vl., v.cel. şi orch.), de cam., cor., vcc. Maimontel, Antcine Franţcis (18 iul. 1816, Clermont-Ferrand — 16 ian. 1898, Paris), compozitor şi muzicolog francez. Vol.: Gramatica populară a muzicii, Pianişti celtlri, Isteria pianului. Marsehner, Heinrich August (16 aug. 1795, Zittau— 14 dec. 1861, Hano-vra), compozitor german. Reprezentant, prin citeva opere (Hans 127 9IASA TĂCERII Heilig, Vampirul), al creaţiei romantice. Marsia, balet de Dallapiccola (1943). Marsick, Martin (9 mart. 1848, Ju-piile-Lièger — 21 oct. 1924, Paris), violonist, pedagog şi compozitor belgian. Printre elevi, la Cons, din Paris: Flesch, Enescu, Thibaud. 3 concerte pentru vl. şi orch., piese pentru vl. Marsilieza, imnul naţional francez. A fost compus In noaptea de 25—26 apr. 1792 de Rouget de L’Isle la Strasbourg. Numit la început Cînlcc de război al armatei Rinului, a fost clntat la Paris în iul. 1792 de soldaţi originari din Marsilia. Marsyas, poem simfonic de Alfonso Castaldi (1907). marş, piesă cu o mişcare uniformă, în măsură* de 4/4 (mai rar 2/4 sau 6/8), menită să coordoneze mişcarea unor mase de oameni. Există mai multe tipuri de m.: m. militar (ex. M. militar de Schubert), m. de defilare, m. nupţial (ex. Mendelssohn-Bartholdy, in muzica la Visul unei nopţi de vară, sau Wagner în Lohengrin), m. funebru (ex. Beethoven In Simfonia a III-a, Chopin în Sonata In si bemol minor). marş armonic v. progresie, mnrtellnfo (cuv. it. „ciocănit“), termen pentru a indica un staccato* energic. Echiv. fr.: martelé. Martcnot, familie de muzicieni francezi 1. Ginette M. (n. 1 ian. 1912, Paris), pianistă franceză. Concerte speciale la Unde Martcnot*. 2. Maurice 51. (n. 4 oct. 1898, Paris). Frate cu M. (1). Inventatorul Undelor M.* Mardia sau Tînjul din Richmond, operă in 4 acte de Flotow. Libretul de Wilhelm Friedrich Riese. Pr. Theater an der Wien, 25 sept. 1847. Marlin, Frank (15 sept. 1890, Geneva — 21 nov. 1974, Naardcn, 0-landa), compozitor elveţian. Jfuz. voe.-simf. (Les Dithyrambes pentru cor şi orch., oratoriile Le vin herbé, Golgotha), simf. (Mica simf.), opere, lucrări concertante, muz. de cam. Martin y Soler, Vineente (2 mai 1754; Valencia — 11 feb. 1806, Petrograd), compozitor şi organist spaniol. Muzician (din 1788) la Curtea Ecate-rinei a Ii-a a Rusiei. 21 opere, 12 balete, cantate, arii, duete. Martini, Giambattista (zis Padre M.) (24 apr. 1706, Bologna — 4 oct. 1784, Bologna), compozitor, teoretician şi pedagog italian. Printre elevii săi: Johann Chr. Bach, Mozart, Grâtry. Piese instr., voc.-simf. Lucrări teoretice (Istoria muzicii). Martinoiu, Vasile (n. 2 apr. 1934, Tg. Jiu), bariton român, cintăreţ de operă. Mnrtinon, Jean (10 ian. 1910, Lyon — 1 mart. 1976, Paris), compozitor şi dirijor francez. Notorietate internaţională ca interpret. Concerte în România. Martinn, Bohuslav (8 dec. 1890, Policka — 28 aug. 1959, Liestal, Elveţia), compozitor ceh. Cofon-dator al „Şcolii pariziene“. 6 simf., opere (Mirandola), balete, lucrări concertante. Marx, Joseph (11 mai 1882, Graz — 3 sept. 1964, Graz), compozitor, pedagog şi critic muzical austriac. Lieduri, lucrări orch., muz. de cam., voe. Masa tăcerii, piesă simfonică de Tiberiu Olah, din ciclul „Brâncuşi“ (1969). I’ietro Mascagni auscAGM, riF/rno 120 Mascagni, Pietro (7 dec. 1863, Li-vorno — 2 aug. 1945, Roma), compozitor şi dirijor italian. Creator al verismului*. 14 opere (Cavallerla rusticana, Amicul Frilz, Gugliclmo Raleliff, Iris, Măştile, Micul Marat, Ncron), 2 operete, muz. voc.-simf., simf., voc., de film. A dirijat spectacole în România, mască, gen sincretic constind din allcrnarea de dansuri, piese corale, solistice, prezentări de măşti. Larg răspindit in Anglia sec. 17—18, cu influenţe asupra lui Purceii şi a creatorilor operei engleze. Mnsscnet, Jules Emilo Fr6d6ric (12 mai 1842, Mondaud — 13 aug. 1912, Paris), compozitor Irancez. Prof. la Cons. din Paris. Printre elevii săi, Enescu. 30 opere (Manon, Le roi de Lahore, Hirodlade, Le Cid, Werthcr, Thaîs, Don Qutchotle), 3 balete, 3 oratorii, 7 suite simt. Slassini, Dora (n. 17 oct. 1907, Varşovia), soprană româncă. Massini, Eflizio (26 iul. 1894, Alexandria, Egipt — 18 £eb. 1966, Bucureşti). dirijor român de origine italiană. Cunoscut prin activitatea desfăşurată la Opera Română din Bucureşti. matelotc (cuv. ir.), dans marinăresc în~2 timpi*. ■Joles Mnsscnet Mathis, pictorul 1. Operă in 7 scene pe libret propriu de Hindemith. Pr. Zürich, 1938. 2. Simfonie în 4 părţi de Hindemith (1934). Matthäus Passion, oratoriu* pentru solişti, cor şi orchestră de J.S. Bacii. P.a. integrală Sf. Toma, Leipzig, 15 apr. 1729. Jlattlioson, Joluinn (28 sept. 1681, Hamburg — 17 apr. 1764, Hamburg), compozitor, teoretician, tenor şi dirijor german. 8 opere, 24 oratorii, muz. de cam., lucrări teoretice. Mavroilin, Alice Eugenia (n. 4 nov. 1941, Bucureşti), muzicolog român. Monogratii: Rameau, Verdi. Mayuzumi, Toslilro (n. 20 ieb. 1929, Yokohama), compozitor japonez. Unul dintre reprezentanţii importanţi ai şcolii naţionale moderne din ţara sa. Stmf. „Ntroana“ şi Mandala“, piesa simf. Ecloplasm. Piese pentru pian preparat şi coarde. Vartaliunl pe 7 (muz. electronică*). Mazeppa, poem simtonic de Liszt (1850). mazurca (în poloneză mazur, „locuitor al Mazoviei“), dans popular polonez; ritm caracteristic, In măsura* 3/4. Din sec. 17 se răspîndeşte în întreaga Europă. Mălincanu, Henry (n. 25 mart. 1920, Bucureşti), compozitor român. Muzică uşoară. Mănunchiul putornio V. Grupul celor cinci. Mărgâritescu, Miliail (28 feb. 1801, Bucureşti — 1925, Paris), com- pozitor şi critic muzical român. Muz. pentru fanfară, uşoară. Unul dintre fondatorii revistei Muzica (1908). mărimea intervalului v. interval, măsură, diviziune care stă la baza organizării şi grupării duratelor* sunetelor după periodicitatea accentelor* tari. M. este indicată prin-tr-o pseudo-fracţie notată la începutul primului portativ*, „numărătorul“ reprezentînd numărul timpilor*, iar „numitorul“ durata fiecărui timp. Există m. binare (în 2 12U MEL IS MA timpi ex. 2/2; 2/4; 6/8) şi ternare (in trei timpi, ex. 3/8; 3/4); simple (cu un singur accent) şi compuse (cu un accent principal şi altele secundare, ex. 4/4; 9/8; 12/16); simetrice (care convin mai multe accente la intervale de timp egale linul dc altul) şi asimetrice sau mixte (m. compuse, formate din asocierea mai multor măsuri simple cu număr diferit de timpi, ex. 5/8; 7/4; 10/16); m. incomplete, prima şi ultima măsură a unei piese sau a uneia din părţile ei de sine stătătoare, în care durata valorilor componente este mai mică de-cît măsura întreagă, suma valorilor celor două m.i. corespunzînd măsurii indicate (v. anacruză); sin.: metru. Muşti, ciclu de piese pentru pian de Debussy (1904). mediantă (în sistemul modal major-minor), una din treptele „intermediare“ dintre tonică* şi dominantă*; m. superioară — tr. III (intre tonică şi dominanta superioară — tr. a Y-a); m. inferioară — tr. a Vl-a (între tonică şi dominanta inferioară — tr. a IV-a); fiind situată deasupra dominantei superioare, se mai numeşte şi supradominantă. Mefisfoicle, operă in 4 acte, un prolog şi un epilog de Boito. Libretul de compozitor, după Faust de Goethe. Pr. Teatrul La Scala din Milano, 5 mart. 1868. Znbln Mclila Nellie Mcltia Mehta, Ziiljin (n. 29 apr. 1936, Bombay), dirijor indian de renume mondial. Concerte în România. MéhuI> Etienne-Nicolas (22 ian. 17G3, Givet — 18 oct. 1817, Paris), compozitor şi pedagog francez. 35 opere (Joseph), uverturi. Autor al unui imn celebru in epocă: Chant du départ. Meistergesang (cuv. germ,), totalitatea creaţiilor poetice produse de Meislersingeri, meseriaşii germani din breslele sec. 14 — 16. Reprezentanţi: Hans Sachs, Hans Folz, Hans Ro-senpliit. Meistersingerii (cea mai importantă şcoală era la Nürnberg) erau convinşi că arta poeziei şi a cintului se poate învăţa ca orice alt meşteşug. Meistersinger (cuv. germ.) v. Sleisler-gesang. Melija, A'ellic (pseudonimul Hellenci Mitchell) (19 mai 1859, Buruley — 23 feb. 1931, Sydney), soprană australiană, cîntăreaţă de operă de renume internaţional. Melchior, Lnuritz (20 mart. 1890, Copenhaga — 18 mart. 1973, Santa Monica, California), tenor american de origine daneză, melismă, ornament* in muzica vocală, care cuprinde pe o singură silabă mai multe sunete alăturate unui sunet principal. IU. a deţinut un rol HLLOUli: 130 important In cîntul bizantin* şi gregorian*. melodie (< gr. melos, „melodie“ + odi „intonare“), succesiune mono-fonică* expresivă de sunete, cu un anumit sens, bine închegaţii din punct de vedere al construcţiei. Este considerată cel mai vechi şi principalul element al muzicii, melodramă, dramă in antichitatea greacă sau In Renaştere*, in care linele episoade vorbite erau insotite de muzică. melopee, melodic, de cele mai multe ori expusă monodie’'' sau cu un acompaniament* redus ca amploare şi sonoritate, avînd o marc forţă emoţională. melos, componentul melodic al muzicii; simbolizează uneori melodia* (cx. 111. popular). membranofone (instrumente ~), familie de instrumente de percuţie* cu membrană. Mcndelsolin, Alfrcd (4 feb. 1910, Bucureşti — 9 mai 196f>, Bucureşti), compozitor, muzicolog şi pedagog român. Opere (Mtchelangelo, Spinoz-za), opereta Anton Pann, balete (Harap Alb, Călin), muz. voc.-simf. (oratoriile Ilorla, 1907, Pentru Marele Octombrie, Cantata Bucurcştiului, cantata Glasul lui Lenln), 9 simf., lucrări concertante, muz. de cam., voc., cor., lucrări muzicologice şi didactice. Mcndelssohn-Bnrtholdy, Fclix (3 feb. 1809, Hamburg — 4 nov. 1847, Leipzig), compozitor, pianist, orga-nist şi dirijor german, reprezentant de frunte al romantismului*. 5 simf., oratoriile Paulus şi Elias, uverturi, 3 concerte instr. (celebrul Concert pentru vl. şi orch.), muz. de cam., ciclul Cintece fără cuvinte pentru pian, lucrări pentru orgă. Largă activitate dirijorală la Gewandhaus. A Înfiinţat Cons. din Leipzig. Trezeşte interesul Europei muzicale pentru creaţia lui Bacii, dirijind (1929) Matthăus Passion*. Felix Mendclssoîin-Rarltioldy menestreli (< it. menestrelii), poe(i-muzicanţi ambulanţi în sec. 13 — 14. Menj|ellicrr|, Willcm Josel (28 mart. 1871, Utrecht - 22 mart. 1951, Remosch, Elveţia), dirijor şi pianist olandez. Unul din marii şefi de orch. ai sec. 20. Concerte în România. Menotti, Gian-Carlo (n. 7 iul. 1911, Codegliano), compozitor american de origine italiană. Opere (Telefonul, Mediumul, Amelia merge la bal, Fata bălrină şi hoţul, Amahl şi vizitatorii nopţii, Sfintul din Blecckerstrcel), balete, concert pentru pian şi orch., concert pentru vl. şi orch., muz. de cam. menuet (< fr. ni.), dans vechi francez, în măsură* de 3/4 tempo* moderat. Introdus ca dans de curie in sec. 17. Preluat de preclasici in suită*, este încetăţenit apoi in simfonie* prin Haydn şi Mozart. Echiv. it. mimietto. Menuliln, Yelmdi (n. 22 apr. 1910, New York), violonist american de notorietate mondială. Elev şi colaborator al lui Enescu. Conccrle în România. 131 MEZZETTI Veliudl .lienni]in •Mercailantc, Saverio (17 sept. 1795, Altamura — 17 dec. 1870, Ncapolc), compozitor italian. Prof, la Cous, din Neapole. 60 opere, muz. religioasă, fantezii simt. (Omagiu lui llossini, Omagiu lui Bellini). Mcreş, Corncliu (n. 16 mart. 1910, Vesele, Cehoslovacia), compozitor şi pedagog român. Prof. la Cons. din Bucureşti. Poemul 1S4S, muz. de cam., cor., voc. Ediţii critice. Merlşescu, Gheoryhc (n. 21 feb. 1914, Pietrarii de Jos, jud. Vilcca), muzicolog român. Prof. la Cons. din Cluj-Napoca. .Mesia, oratoriu de Haendel. P.a. Dublin, 13 apr, 1742. Messager, André Charles Prosper (30 dec. 1853, Montluçon — 2-1 feb. 1929, Paris), compozitor şi dirijor francez. Balete, pantomime, operele (Vcro-nica; Bêairice). messe (cuv. fr.) v. misă. Mcsüinen, Prosper Charles Olivier (n. 10 dec. 1908, Avignon), compozitor şi organist francez. Prof. la Cons. din Paris. întemeietor (împreună cu Joiivet, Lcssur şi Baudrier) al grupului Tinăra Franţă. Foloseşte cin-tecul păsărilor (în special în ciclurile Rcveil des oiseaux, Oiseaux exo-liqites, Catalogue d’oiseaux). Simf. Turangallln, piese pentru orgă (Livre d’orgue), muz. de cam. Lucrări teoretice (20 lecţii de armonie, Teh- Olivier Messlaen nica limbajului meu muzical, Tratai despre ritm). Meşterul ¡ManoIe, operă in 3 acte de Sigismund Toduţă. Libretul Ana Voi-leami-Nicoară după Blaga (1947). Metaxa, Jlanjareta (1900, Galaţi — 11 oct. 1977, Bucureşti), soprană româncă, solistă de operă de renume internaţional. metronom, aparat pentru determinarea tempoului prin măsurarea e-xactă a duratelor*. Perfecţionat in 1816 de J. N. Maelzel*. Metropolitan Opera Ilouse din New York, cel mai important teatru muzical din S.U.A. Fondat în 1883. metru v. măsură. ¡Meţianu, Lucian (n. 31 iun. 1937, Cluj), compozitor român. Cantata de cameră, piesele simf. Echo, Ergodica, Conexe, Elogiu; Cvartet de coarde; muz. de film, electronică. Meyerliecr, Glacomo (pe numele adevărat Jakob Liebmann Beer) (5 sept. 1791, Berlin — 2 mai 1864, Paris), compozitor german. A influenţat dezvoltarea stilului Grand Opéra. Opere (Robert diavolul, Hughenoţii, Africana, Profelul), cantate, simfonii, muz. religioasă. Mezzetti, familie de muzicieni români. 1. Pietro SI. (19 mai 1826, Bologna — 18 feb. 1894, laşi), compozitor şi pedagog. Membru al Academiei filarmonice din Bologna MliZZO-rOUTE 132 (1846). Prof. la Cons. din Iaşi. Muz. de pian, cor., voc., lucrări didactice, autor al primei metode româneşti de canto (1868). 2. EnricoM. (17 nov. 1870, Iaşi — 25 mai 1930, Iaşi), compozitor. Fiul lui 31.(1). Prof. la Cons. din Iaşi. Cantate (Fiica lui Jefla, Sărbătoarea luminii). Preludii simt., muz. de cam., cor., voc. mezzo-îorte (cuv. it.), termen de nuanţă* desemnind o intensitate medie, mai scăzută decit forte*. Prese. mf. mezzo-piano (cuv. it.)» termen de nuanţă* desemnînd o intensitate medie, mai puţin slabă decit piano*. Prese. mp. inezzo-soprană, voce feminină intermediară între soprană* şi contra-alto*. mî v. mezzo-forle. mi 1. Denumire, în notaţia* silabică, a treptei a treia a gamei* diatonice. 2. Acordajul* unor instr. de suflat transpozitorii*. Miaskovski, Nikolai Iakovlevtei (20 apr. 1881 Nowo Georgiensk, Varşovia — 8 aug. 1950, Moscova), compozitor şi pedagog sovietic. Prof. Ia Cons. din Moscova. 27 simf., cantate, muz. de cam., lucrări concertante. Micadoul sau O zi în Titipu, operetă în 2 acte de A. Sullivan. Libretul de W. S. Gilbert. Pr. Teatrul Savoy, Londra, 14 mart. 1855. Mica serenadă (Eine kleine Nachl-musik)y lucrare pentru orchestră de coarde de Mozart (KV 525), compusă în 1787. Miclieau, Janine (n. 6 ian. 1914, Toulouse), soprană franccză. Carieră internaţională. Michelangclo, operă in 3 acte de Al-fred Mendelsohn pe libret propriu după piesa lui Alexandru Kiriţescu. Pr. Opera din Timişoara, 29 sept. 1964. Micleseu,Marie-Louise v. Orescu,Lu-lu. (’arol jMicuJi microfon, aparat ce transformă semnalul sonor (muzical) Intr-un semnal electric. inicroton, interval* mai mic dccît un semiton*. Micu, Eugcniu (n. 1 iul. 1910, Bucureşti), compozitor român. 7 simf., muz. de cam., cor. Micu, Ilic (13 apr. 1916, Luduş, jud. Sibiu — 8 iul. 1973, Bucureşti), compozitor român. Opereta Legenda Cio-cîrliei, muz. cor. Miculi (Mikuli), Carol (20 oct, 1821, Cernăuţi — 21 mai 1897, Lvov), compozitor, pedagog şi pianist român. Elev al lui Chopin. Pianist concertist de talie europeană. Missa romena, muz. cor., voc. Culegeri de folclor, ediţii critice, lucrări didactice. Mierla neagră, lucrare pentru flaut şi pian de Messiaen (1950). Mignon, operă în 3 acte de A. Thomas. Libretul, de M. Carré şi J. Bărbier, foloseşte episoade din Anii de ucenicie ai lui Wilhcm Meistcr de Goethe. Pr. Opera comică, Paris, 17 nov. 1866. Mihail, Marius (15 mart. 1926, Bucureşti — 19 iun. 1955, Bucureşti), compozitor român. Suite simf., muz. cor., uşoară. Mihaloviei, Marcel (n. 22 oct. 1898, Bucureşti), compozitor român sta- 133 MINNESANG bilit la Paris. Membru fondator al Socictăţii Compozitorilor Români (1920) şi al Societăţii de muzică contemporană „Triton“ din Paris (1932). Opere (Neînduplecatul Pluton, Phèdre, întoarcerea, Krapp, Gemenii), balete (Une vie de Polichinelle, Divertimento, Karaguez, Tezeu în labirint, Allernamenti, Variaţluni), Simfonia-Caniata, 5 simf., piese pentru orcli., muz. de cam., cor., voc. Jlihăilcseu-Toscani, Dumitru (1 oct. 1888, Bucureşti — 10 mai 1962, Bucureşti), compozitor şi cintăreţ român. Solist al Operei Române. Piese simf., muz. de cam., voc. Cronici muzicale. Mikrokosmos, culeg ere de 156 piese pentru pian de Barték (1926 — 1927), iormind o metodă completă (fără explicaţii teoretice) pentru acest instrument. Milcoveanu, Dumitru (n. 3 ian. 1914, Buzeşti-Argeş), compozitor şi pianist român. Simfonia, Concert pentru pian şi orch., muz. de cam., cor. Milca, Florian v. Delmar, Florentin. Miltiaud, Darius (4 sept. 1892, Aix-en--Provence — 22 iun. 1974, Geneva), compozitor francez. Membru al Grupului celor şase*. Prof, la Mills College-California şi la Cons. din Paris. 12 opere (Bolivar, Crislofor Columb, Darlas Jllllioud Mcdca), 7 balete, 7 simf., 18 cvartete de coarde, 5 cvintete, sonate, muz. penlru pian, de film. Lucrarea autobiografică: Note fără muzică. Militam, Simfonia nr. 100 de Haydn (1794). Miliutin, luri Scrqliecvici (n. 18 apr. 1903), compozitor sovietic. Comedii muzicale (Viafa unui ador, Zarvă intre fete), operete (Fericirea agitată, Sărutul Cianitei, Prima dragoste). Millo, Mnlri (21 nov. 1814, Stolni-cani — 9 nov. 1896, Bucureşti), actor şi cintărcţ, pionier al teatrului românesc. Interpretează roluri !n principalele vodeviluri* şi operete româneşti din sec. 19 (a scris şi libretul operetei Baba llirca, cu muzica lui Al. Flcchtcnmacher). Slilloclver, KnrI (29 apr. 1842, Viena — 31 dec. 1899, Baden, Viena), compozitor austriac. Director al teatrului An der Wicn. 20 operete (Studentul cerşetor, Sărmanul Jonathan, Du-barry, Gasparone). Milstein, Xathan (n. 31 dec. 1904, Odesa), violonist american de origine rusă. Unul din cei mai mari violonişti ai vremii noastre. Membru al unui celebru Trio (cu VI. Horovitz şi G. Piatigorski). Concerte in România. miniatură, piesă muzicală de mici dimensiuni. Minnesamj (cuv. germ., „cîntec dc iubire“), poezie lirică de curte creată de cavalerii şi cintăreţii germani din sec. 12 — 14, după modelul unor specii ale folclorului german şi sub influenţa trubadurilor*. După structura şi modul de execuţie, M. a cunoscut clteva specii: Liedul, care se cîntă; Spruch-ul, alcătuit dintr-o singură strofă şi destinat recitării; Leich-u\, în care, textul fiind adaptat, factorul esenţial 11 deţinea muzica. Autorii acestui gen se numeau Minncsingeri. Principali reprezentanţi: Walther von der Vogelweide. Wolfram von Eschenbaeh, Heinrich von Morungen, Reinmar der Alte. itUlVSESlR'GBR 134 Minncsinf|er (cuv. germ.) v. Minne-sang. minor 1. Mod m. sau gamă in., mod* sau gamă* în care semitonurile sini dispuse între treptele 11 şi III, V şi VI. 2. Acord m. v. acord, lichiv. germ. mnll (1 .-¿ii I«§1 iitartlan Negrea Nedlml, Oskar (20 mart. 1874, Tabor — 24 dec. 1930, Zagreb), compozitor, dirijor şi violonist celi. Unui dintre fondatorii „Cvartetului celi“. 5 balete, o operă, opereta Slngele polonez, muz. de cam. Neyrea, î\Ini|Iaii (29 ian. 1893, Valea Viilor, jud. Sibiu - 13 Iul. 1973, Bucureşti), compozitor şi muzicolog român. îmbină trăsăturile postro-mantismului cu inspiraţia naţională. Prof. la Cons. din Cluj şl Bucureşti. Opera Marin Pescarul. Recviem, Oratoriul Patriei. Muz. slmf. (2 Rapsodii române. Poveşti din Grui, Simfonia primăverii, Concert pentru orchestră), de cam., cor., voc., de film. Lucrări de muzicologie, lucrări didactice (tratate de armonie, de contrapunct şi fugă, de forme), negro spiritual (cuv. engl.), cintec religios al negrilor americani, caracterizat prin mişcare lentă, ritm sincopat, atmosferă melancolică. Este una din sursele jazzului*. JVcflulescu, Claudlu (n. 14 oct. 1929, Bucureşti), compozitor român. Muz. voc.-slmf., simf., de cam., cor., voc. .Yemeseu, Octavlan (n. 29 mart. 1940, Paşcani), compozitor român. Muz. voc.-simf., simf. (Triunghi, Plurisens), de cam. (Sonata pentru cl. şi pian, Combinaţii In cercuri, Memorial, Concentric, Efemeride), cor. neoclasicism, In muzica sec. 20, tendinţa unor compozitori (Res-pighi, Stravinski, Prokofiev, Hinde-mitli) de a se întoarce la stilul, formele şi genurile clasice şi preclasice utilizlnd Insă o armonie* modernă şl un contrapunct* de tip liniar şi politonal (v. politonalitate). Ncstoreseu, Minil (8 sept. 1898, Bucureşti — 9 feb. 1971, Bucureşti), soprană româncă. netemperat (sistem—) v. temperat (slstem~). ¡V'etcrmlnata, Simfonia a 8-a, In si minor de Schubert (1822). Neuhaus, Hcnrlc Gustavovlcl (1888— 1964), pianist şi pedagog sovietic, profesorul lui Richter şi Ghilels. Lucrări teoretice (Despre arta pianistică). ¡Veumann, Vaclav (n. 29 sept. 1920, Praga), dirijor cclioslovac de renume Internaţional. Concerte in România, neuniri, semn utilizat in notaţia* evului mediu pentru a indica aproximativ cursul unei melodii; embrionul notaţiei muzicale. Nevestele vesele din Wlndsor, operă de Otto Nicolal. Libretul de H. von Mosenthai, după Shakespeare. Pr. Hofoper, Berlin, 9 mart. 1849. Neiv Orleans, stil de jazz* practicat iniţial In Louisiana la sfirşitul sec. 19, apoi, din 1917, la Chicago; caracterizat prin improvizaţie* colectivă, lăslnd un spaţiu foarte restrins intervenţiilor solistice, ni 1. Ultima notă a gamei* indiene; 2. Ultima notă a gamei bizantine. Nlca, Grlflore (n. 14 oct. 1930, Ploieşti), compozitor român. Muz. simf. (Simf.: Trei schiţe pentru orch., Suita), voc.-simf, (cantatele Drapelul, Mihai Viteazul, poemul Patria), de cam. (2 Cvartete, secvenţele Bravul soldai Svejk, Carte pentru alămuri), voc., cor. Nicola, loan R. (n. 0 feb. 1913, Girbova Sibiului, jud. Sibiu), folclorist şi compozitor român. Lucrări de folcloristică, didactice şi de muzicologie; muz. simf., voc. 143 NIN Y CASTELLANO Xieola, Ioana (n. 25 apr. 1920, Spincni, jud. Oll), soprană româncă, clntăreaţă de operă. Xleolai, flllo (9 iun. 1S10, Königsberg — 11 mai 1849, Berlin), compozitor şi dirijor german. Fondator şi director al Orch. Concertelor Filarmonice din Yiena (1842), director al Operei regale din Berlin. 5 opere (Nevestele vesele din Windsor), muz. simf., de cam. Xicolau, llajjila (n. 25 apr. 1910, Brăila), pianistă româncă. Xlcolesru, Mlrcea (28 mai 1911, Bucureşti —29 mart. 19G2, Bucureşti), muzicolog român. Voi.: Berlioz, Händel, Sonata, natura, originea şi evoluţia ei. Xieoleseu, Simeon (31 iul. 1888, Bucureşti — 21 ian. 1941, Bucureşti), compozitor român. Fondator şi dirijor al Societăţii „Muzica“ din Bucureşti. Opera Despot Vodă, muz. voc.-sim[., simf., cor., voc. Xieolescu, Vaslle (n. 8 sept. 1919, Glodeanu-Cirlig, jud. Buzău), folclorist român. Lucrări de folclor, didactice şi de muzicologie, culegeri de folclor. Xiculescu, familie de muzicieni români. 1. Dinu X. (9 oct. 1909, Huşi — 12 sept. 1963, Bucureşti), dirijor. 2. Aurel X. (n. 28 feb. 19-12, Bucureşti), violoncelist şi dirijor. Xiculescu, Şleian (n. 21 iul. 1927, Moreni), compozitor şi muzicolog român. Opera-balet Cartea cu Apolo-dor, 3 cantate, muz. simf. (Simf. pentru orchestră mare, Simfonii pentru 15 instr. soliste, Eteromorfie, Fonnan(i, Ison I, Ison II), de cam., cor. (Aforisme) ; studii despre creaţia lui Enescu. Xieuieseu-Ilasu, George (9 apr. 1882, Brăila — 19 oct. 1961, Bucureşti), bas român, cintărcţ de operă. Carieră internaţională. Xielscn, Carl-Augusl (9 iun. 1865, Norre Lyndelse — 2 oct. 1931, Copenhaga), violonist, dirijor şi compozitor danez. Prof. la Cons. din Copenhaga. 2 opere, 6 simf., 10 canla- te, 3 concerte, muz. de cam. cor. Xigij, Scrgc (n. 6 iun. 1924, Paris), compozitor francez. Opera Guliver In fura piticilor, baletul Biliard, simf. Mormlntul tui Hieront/inus Bosch, Concert pentru vl. fi orch., Concert pentru corzi, pian şi percuţie, Varialiuni pentru pian şi 10 instr. Xljinskl, Vas!»v Fumtcl (Kiev, 1890 — Londra, 1950), dansator şi coregraf rus. Ataşat trupei lui Diaghilev, Baletele ruse* (1909 — 1013), montează După amiazu unui faun, Jocuri, Pelruşka, Sărbătoarea primăverii. Xlkisch, Artliur (12 oct.lSS.'), Lebeny-szentmildos — 23 ian. 1922, Lcipzig), celebru dirijor austriac de origine ungară. A condus Boston Symphony Orchestra, Opera din Budapesta, (iewandhaus din Lcipzig, Filarmonica din Berlin. Nilsson, Ilirgif (n. 17 mai 1918, West Karup), soprană suedeză, una dintre cele mai mari clntăreţe wagneriene ale epocii noastre. Din 1948, cîntă la Opera din Stockliolm şl, din 1953, la Bayreuth. Xin y Casfcllano, Joaquin (29 sept. 1879, Havana - 24 oct. 1949, Havana), compozitor, pianist şi muzicolog cubanez. Fondator al Cons. din Havana. Muz. de balet, de cam., pentru pian. Arthur Nlliiscli NOAl’TH TRANSFIGURATA Wx Noapte transfigurată, sextet de coarde, op. 4, de Sclionbcrg (1899). Nofoilissima visione, balet de Hin-demitli. Pr. Londra, 1938. nocturna, piesa instrumentala (de obicei pentru pian) cu caracter liric, nostalgic, meditativ, apărută în sec. 18 şi dezvoltată în sec. 19. Nocturne, ciclu de trei poeme simfonice* de Dcbussy (Nori, Serbări, Sirene), compus in 1893 — 1899. nou divisi (cuv. it.)»indicaţie potrivit căreia dublele coarde sau acordurile* urmează a fi executate împreună de toţi membrii partidei. Anulează şi indicaţia divisi*. nonă 1. Interval* compus (secundă peste octavă) care cuprinde nouă trepte*. Tipuri diatonice: n. mare, n. mică. 2. Treapta a noua de la o treaptă dată. nouet 1. Ansamblu alcătuit din 9 interpreţi. 2. Compoziţie scrisă pentru n.(l). Nono, Luicji (n. 29 ian. 1924, Veneţia), compozitor italian. Foloseşte sistemul serial. Compoziţie pentru orch., Poli-fonia-Monodia-Rilmica, Victoria de la Guernica, Cânii, muz. voc. nonolci, diviziune ritmică excepţională în metrul* binar*: 9 note în loc de 8. Nopţi în grădinile Spaniei, suită pentru pian şi orchestră de De Falia (1915). Nordraak, Itiehard (12 iun. 1842, Christiania — 20 mart. 18GG, Berlin), compozitor norvegian. Muzică pentru voce şi pian. Norma, operă în 2 acte de Bel lini. Libretul de l7. Romani. Pr. Scala, Milano, 2G dec. 1831. Nosicviei, Ştefan (1 dec. 1833, com. Boian — 12 nov. 18G9, Suceava), compozitor român. Fondator al corului Societăţii Filarmonice din Suceava (18G7—18G9), fondator al unui cvartet de coarde. Muz. cor. notaţie muzicală, sistem de scriere muzicală; istoria muzicii a cunoscut n.m. neumalică (v. neumă) şi n.m. yuidonică*; sunetele muzicale sint denumite prin silabe (do, re, mi, fa, sol, la, si) în n.m. silabică sau prin litere (A, B, II, C, D, E, F, G) în n.m. literală', prin n.m. mensurală (sau proporţională) în sec. 13 —1G se prcciza nu numai înălţimea*, ci şi durata* sunetelor. Cea din urmă a dus Ia apariţia şi dezvoltarea n.m. apusene, în vigoare şi astăzi, cu toate amendamentele ce i s-au adus dc către unii compozitori contemporani, notă, semn cu ajutorul căruia se fixează prin notaţie* sunetul muzical ; înfăţişarea lui (oval, plin sau gol, cu sau fără codiţe, stcguleţe, bare orizontale), indică durata*, iar locul lui pe portativ* indică înălţimea* sunetului. N. întreagă, semnul de bază pentru durata ritmică lungă, se înfăţişează ca un oval gol; n. întreagă, care se divide obişnuit prin 2, este egală cu 2 doimi*; 4 pătrimi*, 8 optimi*, 16 şaisprezecimi* etc. N. melodică (străină dc acord*), n. care nu intră în structura acordului împreună cu care apare; n. melodice pot fi u. de pasaj (ascendente sau descendente), de schimb sau broderii* (superioare sau inferioare). N. ornamentală, v. ornament. Notre-Dame (şcoala de Ia termen care reuneşte pe primii compozitori de muzică religioasă polifonică (Leo-nin, Perolin). V. Ars Antiqua. Noltara, Constantin C. (1 oct. 1890, Bucureşti — 19 ian. 1951, Bucureşti), compozitor, violonist, dirijor, pedagog şi critic muzical român. Violonist concertist, fondator al cvartetului N. Prof. la Cons. din Bucureşti. Muz. de operă (La drumul mare; Se face ziuă; Ovidiu), de balet (Iris), voc.-simf., simf. (Concert pentru vl. şi orch., suite pentru orch.), de cam., voc. Noua şcoală vieneză v. vieneză, şcoală. Novâk, Vltczslav (5 dec. 1879, Ka-menice — 18 iul. 1949, Skutec), compozitor cch. Prof. la Cuus. din Praga. între elevii săi: Hâba, Drăgoi. 4 Opere, balete, simf., muz. de cam., voc. 145 NUOYINA noveleiă, piesă de gen in care predomină expresia lirică sau epică, rareori glumeaţă sau dramatică; termenul a fost introdus de Schumann, cu Noveletele op. 21 (1838). nuanţă, termen ce indică gradul de intensitate* sonoră; unul dintre principalele clemente de expresie muzicală; n. sint fixe, cind indică o intensitate constantă (piano*, mezzoforle*, forle* ctc.) şi tranzitorii, cind indică o schimbare continuă, în sensul creşterii sau descreşterii intensităţii {crescendo*, decrcscendo*) intre două II. fixe. Nunta, balet in -1 scene de Stravinski. Libretul după Kiriavski. Pr. Baletele Ruse*, Paris, 13 iun. 1923. Nunta in Carpaţl, balet de Paul Con-stantinescu. Libretul de Floria Cap-sali şi Mitiţă Dumitrescu. Pr. Bucureşti, Opera Română, 5 mai 1938. Nunta lui FIgaro, operă în 4 acte de Mozart. Libretul de Lorcnzo da Ponte, după Bcaumarchais. Pr. Burg-theater, Vicna, 1 mai 1780. Nuoiina (pseudonimul Margaretei Ianiandi) (? 1868, Iaşi — 1933, Paris), mezzosoprană româncă de notorietate internaţională. Iii — T)Jrfîonnr Ha mtl7i. Petrcscu 9 mai 1970, Bucureşti), muzicolog român, specialist în paleografie muzicală’1', bizantinologie. Prof. la Cons. din Bucureşti. A publicat studii, transcrieri muzicale şi aranjamente corale de muz. veche bizantină, l’efri, Norbert (24 febr. 1912, Sibiu — 11 feb. 1978, Braşov), compozitor de naţionalitate germană din România. Dirijor la Teatrul muzical din Braşov. Opere (Trandafirii Doflanei, Idolul sfărlmai), operete (Zbor In aventură, Rodtca), balete (Basmaua roşie, Mălina in pădure, Ion cel Tare), muz. voc.-simf., simf., de cam., cor. Fetrică şi lupul, poveste muzicală pentru copii op. G7 de Prokofiev (1936). Pcfru Itareş, operă în 3 acte de Eduard Caudella. Libretul de Theobald Rehbaum după N. Gane. Pr. Bucureşti, Teatrul Naţional, 2 nov. 1900. Pelruşka, balet intr-un act de Slra-vinski. Libretul de A. Benois. Pr. Baletele Ruse*, Paris, 13 iun. 1911. PfKzner, Ilans Jîrieh (5 mal 1869, Moscova — 22 mal 1919, Salzburg), compozitor şi dirijor german. Prof. Ia Cons. din Berlin, Strasbourg, München. Opere (Palestrina, Inima) cantata Inimă germană, 3 simf., muz. de cam., voc. Phaöton, poem simfonic de Saint-Saens (1875). 157 1‘IEKROT LUNAI1ÎK Pliilarmonia, cvartct de coarde bucu-rcştcan, constituit în 19G5 sub conducerea violonistului Gcorge Nico-lescu. Philharinonia, celebră orchestră simfonică londoneză. l’hllldor, Franţois-Andre (zis Dani-can) (7 sept. 172G, Dreux — 24 aug. 1795, Londra), compozitor francez. Peste 20 opere comice, trei tragedii lirice, muz. voc.-simf., dc cam., voc. I’Iiilippe dc Vifr,v(31 oct. 1291, Vitry — 9 iun. 13G1, Meaux), compozitor şi teoretician francez. Alături de Machault, cel mai important reprezentant al curentului Ars Nova*. Teoretician al notaţiei mensuralc* şi al contrapunctului*. I’Iiilippot, ¡Midiei (n. 2 febr. 1925, Verzy), compozitor francez. Muz. simf., concertantă, piese pentru pian. piacevole (cuv. it.), plăcut, atrăgător. pian, instrument cu claviatură, cu corzi lovite de ciocăncle, construit pentru prima dată de Bartolomeo Cristofori, in 1711; numit piano-. forlc, in virtutea posibilităţii sale de a produce sunete de intensităţi diferite, spre deosebire de strămoşul său, clavecinul1'. Specii: p. de concert sau p. ca coadă, care are corzile aşezate orizontal; pianina, care are corzile aşezate vertical. Echiv. germ. Klavier. pianissimo (cuv. it. diminutiv al Iui piano*), termen de dinamică*, in-dicind o intensitate foarte scăzută (prese, pp); p. possibilc, cît se poate de încet (prese. ppp). plano (cuv. it.), termen de dinamică* indicind o intensitate scăzută (prese. p.). piano-îorlc (cuv. it.) v. pian. pianolă, instrument muzical mccanic, asemănător ca format pianului*, funcţionînd pe baza unor cilindri sau discuri perforate. pian preparat, practică datorată lui John Cage (1938), constlnd din introducerea de materiale plastice, gume, metale, hîrtie, pinză ş.a. între corzile pianului pentru a se obţine timbruri* noi. l'intiyorsky, Grcyor(n. 20 mart. 1903, Ekaterinoslav), violoncelist de origine rusă. Solist al Filarmonicii din Berlin (1924 — 1929), concertist de talie mondială. A cîntat în trio cu Schnabel şi Cari Flesch, cu Horo-■witz şi Milstein, cu Artbur Rubin-stein şi Heifetz. piatti (cuv. it.) v. talgere, picardiaun (cadenlă ~), cadenţă* finală majoră* a unei piese scrise în tonalitate* minoră*. IMeelni, ÎVIceolo (1G ian. 1729, Bari — 7 mai 1800, Paris), compozitor italian. Opus de către muzicienii francezi conservatori, in frunte cu La I-Iarpe, Iui Gluck. A compus 127 opere (Roland, Ifigenia in Taurida), oratorii, muz. religioasă, piccolo (cuv. il. „mic“; <( (n. 25 mal 1915, Viena), violonist austriac. Prof. la Academia Muzicală din Viena. Notorietate internaţională. Concerte In România. Scboecli, Othmar (1 sept. 188G, Brunnen — 8 mart. 1957, Zürich), compozitor şi dirijor elveţian. Opera Penthesilea, 400 lieduri. Schola Cantorum, şcoala muzicală superioară pariziană, fondată (1896) de Ch. Bordes, A. Guilmant şi V. d'Indy. Schott’s Söhne, casă de editură muzicală germană fondată în 1773 de Bernhard Schott la Mainz. în prezent Schott’s Söhne editează şi periodice muzicale (printre care revistele Neue Zeitschrift für Musik — fondată de R. Schumann — şi Melos). Schünberg, Arnold (13 sept. 1874, Vlena — 13 iul. 1951, Los Angeles), compozitor austriac. Prof. la Viena» Berlin, Boston, New York. Contl-nulnd la Început linia Wagner-Mahler, deschide prin cantata Gurrelieder (1912) drumurile atonalismului*, pentru a deveni părintele muzicii dodecafonice şi seriale*. Odată cu cele 5 piese pentru pian op. 23, S. aplică sistematic tehnica dodecafo- s P-r -vU AV /+ r% m. s. KV >* Arnold Sc&önberß SCHREIER, PETER 182 nlcă; în unele creaţii de Ia sfirşitul vieţii este vizibilă o oarecare Întoarcere la tonalitate* (Concertul pentru pian op. 42). Largă influenţă asupra discipolilor săi din Noua şcoală vie-neză*. Alte lucrări: opera Moise şt Aron, monodrama Aşteptare, melodrama Pierrot lunaire, piesa Noapte transfigurată, 4 cvartete de coarde. Un supravieţuitor din Varşovia, diverse piese pentru formaţii instr. de cam., lieduri. Lucrări teoretice (Tratat de armonie, eseuri, studiul Stil şi idee). Schrcler, Peier (n. 29 iul. 1935, Meis-sen), tenor liric german din R.D. G. Repertoriu de operă (Mozart, Weber, Wagner), de lied şi de concert. Concerte şi spectacole in România. Schriider-Devrient, Wllhelmlne (6 dec. 1804, I-lamburg — 26 ian. 1860, Koblenz), cîntăreaţă germană cunoscută In epocă, adeseori citată de Wagner în scrierile sale. Schulicrt, Franz Teter (Seraph) (31 ian. 1797, Lichtenthal — 19 ian. 1828, Viena), compozitor austriac. Strălucit reprezentant al romantismului. Creatorul liedului modern (600 lieduri, între care celebrele cicluri Frumoasa morăriţă, Călătorie de iarnă). 9 simf., 9 uverturi, 15 opere, lucrări pentru diverse^formaţli de cam. (15 cvartete, Cvintetul cu pian u 'r.* c T : —'vc î A; -*v f : f \ % : ţ -• '( ^ ï ' f’ \Vf 1t r ‘ tij Friinz Scüubcri f' Robort Schnmann „PăstrăvulCvintetul cu 2 violoncele, Octetul pentru coarde şl suflători, triourl de coarde, sonate şl diverse piese pentru pian la 2 şi 4 mîinl.) Schumann, Clara (13 sept. 1819, Lelpzig — 20 mai 1896, Frankfurt pe Main), pianistă germană, fiica prof. Ferdlnand Wleck şl soţia lui Robert S. Strălucită concertlstă europeană. Prof. la Cons. din Frankfurt pe Main. Schumann, Ellsalieth (13 iun. 1885, Merseburg — 23 apr. 1952, New York), soprană germană. Solistă la Opera din Viena. Prof. ia Institutul Curtis din Philadelphia. Schumann, Roliert Aloxandcr (8 iun. 1810, Zwiekau - 29 Iul. 1856, En-denich-Bonn), compozitor, pianist şl critic muzical german. Unul din numele cele mai importante ale romantismului. Lucrări pentru plan (Concertul In la minor, o fantezie, sonate, piese pentru 4 miini sau 2 piane, ciclurile Carnavalul, Scene de copil, Kreislerlana, Fluturi, Dansurile Ligii Davldtenttor), lieduri (ciclurile Dragoste de poet, Dragoste şt viată de femeie), opera Genoveva, 4 simf., uverturi (Faust, Manfred), oratoriul Paradis şi Perl, muz. pentru diverse ansambluri camerale. Schuman, Yvilllam Howard (n. New ¿York, 4 aug. 1910), compozitor. 183 SEOVENŢl pedagog şi critic muzical american. Preşedinte al Institutului Lincoln pentru arte interpretative. 8 simf., 4 cvartete de coarde, concerte instr., balete, muz. de cam., cor., de film. Scliuppanzlg, Ignaz (20 nov. 1776, Viena — 2 mart. 1830, Viena), violonist şi dirijor austriac. A fondat Cvartetul Razumovskl. Schfirleht, Cari (n. 3 iul. 1880, Danzig), dirijor german. Carieră Internaţională. Scliünemann, Georg (13 mart. 1884, Berlin — 2 lan. 1945, Berlin), muzicolog german. Prof. la Hochschule für Musik din Berlin. Studii despre învăţămîntul muzical şl asupra dirijatului. Schütz, Heinrich (8 oct. 1585, Köstritz — 6 nov. 1672, Dresda), compozitor german. Capeimaestru la Dresda. Remarcabil aport In fuziunea stilului polifonic german cu stilul concertant monodie Italian. Prima operă germană (Daphne), primul balet (Orfeu şi Euridice); 4 oratorii, cantate, motete, muz. religioasă (Canliones sacrae). Sehwartzkopf, Elisabeth (n. 9 dec. 1915, Jarocin), soprană germană din R.F. Germania. Notorietate internaţională. Cintăreaţă de operăşldelied Angajamente permanente la mari'“ teatre lirice. Concerte tn România. Elisabeth Scliwartzkop! ScIiiYartzmann, Hary (n. 3 aug. 1897, Kutty), compozitor şi dirijor român. Muz. de scenă, cor., uşoară. Schweltzer, Albcrt (14 ian. 1875, Kaysersberg-Alsacla — 4 sept. 1965, Lambar6n6, Gabon), organist, muzicolog, medic, misionar, filozof si scriitor francez stabilit !n Africa. Laureat al Premiului Nobel pentru pace (1952). Fondator al Societăţii „Bach“ din Paris. Autor al lucrării Bach — muzicianul poet: studii despre orgă. sclolto (cuv. it.), liber, degajat, vijelios, Impetuos. scordatură, Indicaţie pentru un acordaj* neobişnuit al unul instrument de coarde. Se indică prin expresia it. scordato. Scott, Cyrll Sloir (27 sept. 1879, Ox-ton, Cheshire — 30 dec. 1970, Londra), pianist şi compozitor englez. Lieduri, piesa pentru pian. Scoţiană, Simfonia a 111-a, op. 56, de Mendelsiohn-Barthoidy (1842). Scurtulescu, i)an (n. 20 oct. 1939, Craiova), violonist şi critic muzica] român. Seara. Simfonia nr. 8 tn sol major de Ha vdn 1761) Scarle Humprev (n. 26 aug. 1915, Oxford), compozitor şi muzicolog englez. Poem peniiu 22 inslr., o simf., opere într-un act, muz. de cam., voc., melodii pentru voce şi pian. Secăreanu, Nlcolue (n. 13 Iul. 1901, Nanov, jud. Teleorman), bas român, etntăreţ de operă. Prof. Ia Cons. din Bucureşti. secco (cuv. It.), aspru, sacadat. V. recitativ. secundă, Interval Intre 2 trepte alăturate. Tipuri diatonice: s. mică, s. mare. în sistemul temperat*, s. mică este echivalentă cu semitonul*, Iar s. mare cu tonul*, secvenţă 1. Progresie*. 2. Gen de clntărl religioase creat In sec. 12 — 13. Numeroase la început, numai cinci dintre s. au fost păstrate !n practica religioasă, unele pătrunzlnd chiar In 6EEFRIED, IRMGARD 184 misă* sau în recviem* (ex. Dles Irae*). Seefried, Irmgard (n. 9 oct. 1919, Kongetricd), soprană austriacă. Turnee Internaţionale. Scgal, Eernard (25 sept. 1897, Iaşi — 10 nov. 1958, Iaşi), compozitor, vio-list şl dirijor român. Muz. cor., voc. de scenă; transcripţii orchestrale, orchestraţii. segno (cuv. it. „semn“) v. al s.; dai s. Segovla, Andres (n. 21, feb. 1893, Linares), chitarist spaniol. Concerte In întreaga lume. I-au dedicat lucrări Roussel, Turina, Castelnuovo-Te-desco. seguidilla (cuv. sp.), dans popular spaniol In tempo* vioi. Introdus in creaţia cultă de Weber, Glinlca, BIzet, Albeniz. Selffert, Max (9 feb. 1868, Beeskow-Brandenburg — 13 apr. 1948, Schles-wig), muzicolog german. Specializat In istoria muzicii olandeze şi in creaţia pentru instr. cu claviatură dintre 1600 şi 1750. Selblng, Hcnry (n. 6 aug. 1912, Sibiu), dirijor român. Selva, Blanche (29 Ian. 1884, Brive — 3 dec. 1942, St. Amand-Tallende), pianistă franceză de notorietate Internaţională, semicadenţă v. cadenţă. Semiramida, operă în 3 acte de Rosslni. Libretul de G. Rossi după Voltaire. Pr. Teatrul La Fenice, Veneţia, 2 feb. 1823. semiton, cel mal mic raport dintre înălţimile a două sunete alăturate, a 12-a parte dintr-o octavă* în sistemul temperat*. Specii i s. dialonic, s. constînd din două trepte alăturate cu numiri deosebite (ex. ml-fa); s. cromatic, s. constînd din două trepte cu aceeaşi denumire (ex. do—do diez). V. secundă. scmplice (cuv. It.), simplu, sempre (cuv. it. „mereu“), indicaţie pentru a se clnta permanent cu nuanţa cerută. sensibilă, treapta a Vil-a a tonalităţii*, situată Ia o secundă* mică inferioară faţă de tonică*. senza(cuv. it. „fără“) (la instrumente cu coarde şi cu arcuş), s. sordino indică îndepărtarea surdinei*, septet (scptuor) 1. Ansamblu* alcătuit din 7 interpreţi. 2. Compoziţie scrisă pentru s.(l). septimă, interval* care cuprinde 7 trepte*. Tipuri diatonice: s. mică, s. mare; s. de dominantă, acord* major cu septimă mică, construit pe tr. V a majorului* şi a minorului* armonic. scptolet, diviziune ritmică excepţională, alcătuită din 7 note, avind o durată* egală cu 4 note (in metrul binar*) sau cu 6 (in metrul ternar*). Sequens, Antoniu (17 dec. 1865, Chotebor — 2 iun. 1938, Caransebeş), compozitor şi dirijor român de origine cehă. Scherzo simf., muz. cor., piese pentru pian. Serafín, Tullio (8 dec. 1878, Rotta-nova, Veneţia — 2 feb. 1968, Roma), dirijor italian. Remarcabile interpretări ale operelor italiene. Serbări romane, poem simfonic de Respighi (1928). Serenada Haffner, Serenada In Re major, K. V. 250, de Mozart (1776). serenadă, denumire a pieselor omagiale, care se executau de obicei seara, sub fereastra persoanei căreia îi erau adresate. în sec. 17, devine, alături de divertisment* şi casaţiune*, un gen apropiat suitei*. seria (opera ~) (cuv. it.), termen Încetăţenit în sec. 18 şi care se referă la operele bazate pe un libret „serios“, divizat în 3 acte (contrariu operei buffa*). Opera semiserla, este o operă s. cu elemente comice. (Ex. de o.s. i Idomeneo de Mozart. Ex. de operă semlserlai Nunta lui Fígaro de Mozart). Echiv. fr. grand opâra. seriallsm, etapă în evoluţia atonalis-mului* şi dodecafoniei* care constă în utilizarea gamei de 12 semitonuri* Intr-un sistem ce are drept element ordonator seria — adică o succesiune 185 SIBEUÜS, JAN de 4—12 sunete ce constituie elementul generator al lucrării, nici unul dintre sunete neputlnd reapare In discurs înainte de epuizarea Întregii serii. scrie v. serlnllsm. Serkin, Rudolf (n. 28 mart. 1903, Eger), pianist austriac de origine cehă. Remarcabil interpret de muz. de cameră (in colaborare cu A. Busch şi E. Feuermann). Serockl, Knzimierz (n. 3 mart. 1922, Toruri), compozitor şi pianist polonez. Reprezentant al avangardei şcolii poloneze contemporane. Stnfontetta, Muzica concertante, Segmentl, Episoade, Fresce slmfontce, Niobe. Serov, Alexandr NicolaevicI (23 lan. 1820, Petrograd — 1 feb. 1871, Pe-trograd), compozitor şi muzicolog rus. Operei Rogneda, Juditha, Puterea vrăjmaşă. Studii despre compozitorii ruşi. Critic muzical cunoscut In epocă. serpent, instrument de suflat construit In Franţa sec. 16. Instr. grav, a fost înlocuit de tubă*. Serva Padrona (Ia ~) (Slujnica stăplnă), intermezzo* comic In 2 părţi de Pergolesi. Libretul de G. A. Federico. Pr. Teatrul San Bartolo-meo, Neapole, 28 aug. 1733. Sesslon Roger (n. 28 dec. 1896, Broocklyn — New York), compozitor american. Prof. la Univ. Princeton. Opera Procesul Iul Lucullus, 4 slmf., muz. de cam. Sevilk, Otakar (22 mart. 1852, Horaz-dovitz — 18 ian. 1934, PIsek), violonist şi pedagog ceh. Metodă pentru vl. Sfiverac, Josepli Mărie Deodat de (20 iul. 1873, Saint Felix de Caraman — 24 mart. 1921, C6ret), compozitor francez. Opere, muz. simf., de cam., voc., piese pentru orgă. Severeanu, IVIcoIae (14 oct. 1864, Flămînzl, jud. Botoşani — 9 marţi 1941, Buzău), psalt şi compozitor român. Muz. cor., psaltică; lucrări didactice. Soverin, Petru (25 aug. 1907, Răşinari, jud. Sibiu — 14 mart. 1970, Craiova), compozitor român. Balada 1907, suite pentru orch., muz. cor. sextacord v. acord, sextă, interval* ce cuprinde 6 trepte. Tipuri diatonice: s. mică, s. mare. sextet 1. Ansamblu compus din 6 interpreţi. 2. Compoziţie pentru s.(l). sextolet, diviziune ritmică excepţională în metrul binar*, alcătuită din 6 note, de durată egală cu aceea a 4 note obişnuite. sforzando (cuv. it. „accentulnd“, „cu putere“), indicaţie pentru modul de interpretare a unui sunet sau acord*. Prese. sf. Sbaw, George Bernard (26 iul. 1856, Dublin — 2 nov. 1950, Ayot St. Lawrence), critic muzical englez, celebru dramaturg şi publicist. Cronicar muzical al ziarelor The Star (1888-1889) şi The World (1890-1894). Cronicile sînt reunite in voi. Wagnerianul perfect şi Muzica la Londra. si, denumire, în notaţia* silabică, a treptei a şaptea a gamei* diatonice. Slbellus, Jean (Jan) Julius Christian (8 dec. 1865, Hămeenlinna — 20 sept. 1957, Jarvenpăă), compozitor finlandez de notorietate internaţională. 7 simf., poeme simf. (Finlandia, Jan SIbellae ii . ■ ■01 'A:-.'-. •: Ü m SICILIAN! 186 En Saga, Legendele din Kaleoala), Concertai pentru ol. şt orch. ; muz. de cam. (cvartetul Voces tnltmae). slcillană (cuv. it.), dans popular din SIcilla, in tempo* lent şl măsura 6/8 sau 12/8. Introdus in sec. 17 in muzica cultă (mai ales in suită*). Siegfried, operă In 3 acte de Wagner, a treia din tetralogia Inelul Niebe-lungulul*. Libretul compozitorului. Pr. Bayreuth, 16 aug. 1876. Siegfrled-Idyll, compoziţie pentru orchestră mică scrisă de Wagner in 1870 şi interpretată In casa sa din Triebschen (de unde şi numele de Triebschen-Idyll). Silbermann, familie de constructori de orgi germani de origine cehă. 1. Andréas S. (1678-1734). 2. Golt-frted S. (1683-1753). Fratele lui S.(l). (apreciat de J. S. Bach pentru construcţiile sale). 3. Johann Andréas (1712-1783); 4. Johann Henrtch (1727-1789); 5. Johann Daniel (1717 -1766), fiii lui S.(l). G. Johann Jostas (1765-1786); 7. Johann Friedrich (1762-1817), nepoţii lui S.(l). Silfidele, balet intr-un act pe muzică de Chopin. Orchestraţia de A. Gla-zunov şi M. Keller. Coregrafia M. Fokin. Pr. Théâtre du Châtelet, Paris, 2 iun. 1909. sllofono (cuv. it.) v. xilofon. Slivestrl, Constantin (31 mal 1913, Bucureşti — 23 feb. 1969, Londra), dirijor, compozitor şi pianist român. Dirijor de notorietate internaţională. Prim dirijor al Filarmonicii din Bucureşti, dirijor şl director al Operei Române, al Orch. din Bornemouth. Turnee internaţionale. Muz. slmf. (Trei piese pentru orch.. Preludiu şl fngâ pentru orch. ). de cam.. cor., voc. Silvia (Prinţesa ceardacului), operetă de Kalman. Titlul iniţial Trăiască dragostea. Libretul de L. Stein şi B. Jenbach. Pr. Teatrul „Johann Strauss“, Vlena, 17 nov. 1915. Slmroiila Alpllor, Simfonia, op. fii de Richard Strauss (1911—1915). Simfonia ciaslcù, prima simfonie, op. 25. de Prokofiev (1916—1917). Constantin Silrestrl Simfonia despărţirii, Simfonia nr. 45 de Haydn (1772). Simfonia destinului, denumire dată uneori Simfoniei a V-a tn do minor, op. 67 de Beethoven (1804—1808). Simfonia dl tre re, Simfonia a V-a, „a celor trei re“, de Honegger (1951). Simfonia jucăriilor, simfonie de Leopold Mozart, atribuită o vreme lui Josef Haydn, ulterior lui Michael Haydn. Simfonia Leningradului, Simfonia a VTl-a, op. 60, de Şostakovici (1941). Simfonia pe un cintec francez de la munte, lucrare pentru pian şi orchestră de Vincent d’Indy (1886). Simfonia psalmilor, lucrare vocal-slmfonică de Stravinski (1930). Simfonia simplă, simfonie de Britten (1944). Simfonia spaniolă, lucrare pentru vioară şi orchestră de Lalo (1875). simfonie, termen ce defineşte o mare complexitate muzicală. Muzică s., creaţie pentru orch. mare, cu o scriitură complexă, cu un travaliu tematic amplu. Orchestră s., ansamblu instr. ce cuprinde toate familiile de instr. (coarde*, suflători*, percuţie*) printr-un număr mare de reprezentanţi, număr ce respectă o anumită proporţie intre partide*, simfonie (< it. stnfonia), lucrare ciclică pentru orchestră. De regulă s. 187 sKitruvvozEwsni. stimshy are patra părţi (mişcări). Principiile de formă au fost stabilite de Haydn. „părintele s. clasice“. Partea t-a! formă de sonată*: Parteaa Il-a: formă de lied* sau temă cu variaţiuni*; Partea a IlI-a: menuet*; partea a IV-a: sonată, rondo* sau temă cu variatiuni. Unii compozitori au mărit numărul părţilor la 5. 6. 7 iar alţii le-au redus. simfonie concertantă, gen ce Îmbină caracteristicile simfoniei* cu cele de concerto grosso*. slmfonietă (slnfonlottă). simfonie* de proporţii reduse. slmile (cuv. it. „asemănător, la fel“), Indicaţie pentru a se cinta cu aceeaşi intensitate, aceeaşi nuanţă* ca mai Înainte. Simionescu-Rämniceaau, Theodor (15 feb. 1882, Bucureşti — 15 mal 1946, Bucureşti), critic de artă şi muzical român. Simon, Emil (n. 24 sept. 1936. Ghlşinău), dirijor si compozitor român. Prim dirijor al Filarmonicii din Cluj-Napoca. Simfonia In re. Cantata Partidului. Simonetti, Stela (1913, Glrneşti, jud. Hunedoara — 1974. Cluj-Napoca), soprană româncă. Glntăreată de operă şi pedagogă. Simonis, George (17 nov. 1885. Craiova — 20 feb. 1971, Graiova), compozitor şi muzicolog român. Oparele Nniélala fermecată. Cămaşa fericitului, poemul Rhgtmos, Stmf. In si bemol, muz. de cam., cor. Studii despre viaţa muzicală a Craiovei. sincopă, contopire a unui timp* (sau părţi de timp) slab eu un timp tare prin legato*; 3. reprezintă o mutare de accent* de pe timpul tare pe cel slab. V. contratimp. Slndlnţj, Christian (11 lan. 1856, Königsberg — i dec. 1941. Oslo), compozitor şi pianist norvegian. Celebru pentru piesa Murmurul primăverii. Opere, simi . concerte, sonate coruri. slnfonla (cuv. it.) 1. Simfonie*. 2. U-vertura operei (sec. 17 — 18). 3. v. diafonie. slnfoniettă (< it. sinfonictta) v. slm-fonietă. Slngspiel (cuv. germ.), operă* comică In care proza alternează cu clntece şl dansuri. S. a cunoscut apogeul In sec. 18. Ex. celebru Răpirea din Seral de Mozart. în prima jumătate a sec. 19, S. se transformă in Spleloper şi, sub influenţa operei romantice germ.. în opera comică romantică (ex. Freischâtz de Weber), sintetizator, instrument electronic, larg utilizat in creaţia contemporană (Îndeosebi in muzica electronică*, uşoară şi de film). Slqueira, Jo«6 (n. 24 iun. 1907, Joău Pessoa-Brasilia), compozitor brazilian. Opere, piese orch.. muz. de cam., melodii pentru voce şi pian. sistemul sonor muzical, totalitatea sunetelor folosite in practica muzicală. Succesiunea treptată, ascendentă sau descendentă, a tuturor sunetelor care compun acest sistem poartă numele scară generală muzicală. SItt, Hans (21 sept. 185(1. Praga — 10 mart. 1922, Leipzig), violonist şl pedagog austriac. Remarcabile Studiile pentru al. Singe vienez, operetă în 3 acte de J. Strauss-fiul. Libretul de V Leln şl L. Stein. Pr. Karltlieater. Viena. 25 oct. 1899. slrbă, joc popular românesc râspîndit în întreaga tară, în mişcare rapidă şi metru binar*. Skelettl, Emil Searlat (2S sept. 1888, Galaţi — l'l mart. 1969. Bucureşti), compozitor român. VIuz. de scenă, cor.. voc Skriabin, Aleksandr Xleolaevtel (6 lan. 1872. Moscova — 27 apr 1915, Moscova), compozitor şl pianist rus. 3 sirnf.. Poemul extazului, Poemul focului, pie^e pentru pian (10 sonate, 19 poeme. 2o studii. 21 mazurci, 90 preludii). Skrowaezewski, Stanislav (n. 23 oct. 1923. Lvov), compozitor şi dirijor SLAVENSKI, IOSIP 188 p *3? ,7 "..-a ,yn^ Jl/fL££ăh Alccsnndr Skrmbin polonez. Lucrări simf., muz. de cam. Slavenskl, Iosip (11 mai 1896, Cako-vec — 30 nov. 1955, Belgrad), compozitor şi pedagog iugoslav. Prof. la Acad. de muz. din Belgrad. Poemul simf. Balcanifonia; Simfonia Orientului, Suita iugoslavă, 2 concerte pentru orch. slegato (cuv. it.), dezlegat. Sin. staccato*. Slătinaru-NIstor, Măria (n. 25 mai 1938, Iaşii), soprană româncă. Slezak, Leo (18 aug. 1873, Sumpark— 1 iun. 1946, Egern), tenor austriac. Notorietate internaţională. SmeiăCek, Yăclav (n. 30 sept. 1906, Brno), dirijor şi oboist ceh. Fondatorul Cvartetului ceh de suflători. Concerte în România. Smeiana, Iledrleh (2 mart. 1824, LeitomiSl — 12 mai 1884, Praga), compozitor ceh, creator al şcolii muzicale cehe. Sub impulsul său ia naştere Teatrul Naţional operă din Praga (1864), al cărui dirijor a fost pînă în 1874. Opere (Mireasa vtndută, Dalibor, Libuşe, Cele două văduve, Sărutul), ciclul de poeme simf. Patria mea*, muz. de cam. (cvartetul Din viafa mea). gmlnendo (cuv. it.), indicaţie pentru micşorarea intensităţii*. Sin. dlmlnu-endo*. smorzando (cuv. it.), atenulnd, stin-gînd; indicaţie pentru slăbirea In- SIPfS liSr f-, Kt- :‘,tSr.'-.XjzA JL'*;«gjkiiţt ti?tţ BcdHch Smctuno tensităţii* sunetelor şi încetinirea concomitentă a mişcării. Snegurocika (Fata de zăpadă), operă In 4 acte şi un prolog de Rimski-Korsakov. Libretul compozitorului, după A. Ostrovski. Pr. Teatrul Mariinski, Petrograd, 10 feb. 1882. Snejina, Măria (n. 12 mart. 1897, Timanovca-Lipovska), mezzo-sopra-nă româncă, reputată cîntăreaţă de operă. Soarele apelor, lucrarea pentru voce şi orch. de Boulez (1948). Socor, Matei (n. 15 sept. 1908, Iaşi), compozitor român, fost Preşedinte al Uniunii Compozitorilor Români (1949—1954). Opera Conu Leoniăa. Poemul Mama, oratoriul Stejarul din Borzeşti, Rapsodia Ctntare României, muz. de cam., cor. SoUoIov, Nicolai Alcxandrovici (26 mart. 1859, Petrograd — 27 mart. 1922, Leningrad), compozitor rus. Prof. la Cons. din Petrograd, unde l-a avut elev pe Şostakovici. Balete (Lebede sălbatice), Serenada, Elegia, 3 cvartete de coarde, melodii pentru voce şi pian, muz. de scenă, sol 1. Denumire, în notaţia* silabică, a treptei a cincea a gamei* diatonice. 2. Denumire a uneia dintre cheile* muzicale. solenne (cuv. It.), solemn. Soler, Antonio (3 dec. 1729, Olot — 20 dec. 1783, Escurial), compozitor 189 SOPEAS spaniol. Muz. pentru orgă, clavecin, de scenă, religioasă, solfeglere, procesul intonării notelor* prin pronunţarea denumirii lor sila-blce (v. notaţie). solfegiu 1. Compoziţie vocală didactică, creată In scopul solfegierli*. 2. Disciplină menită să dezvolte auzul, simţul melodic şi ritmic, cu ajutorul solfegierli. soli (cuv. it., pluralul de la solo*) X. Concerttno*. 2. Indicaţie pentru mai mulţi solişti*, solist, persoană care execută un solo*. 1. Interpret al unei lucrări scrise pentru o singură voce sau un singur lnstr. 2. Interpret care execută partea cea mal importantă dintr-o piesă muzicală (de ex. Intr-un concert*), solmlzaţie, sistem dc solfeglere* care constă din identificarea simbolică a sunetelor cu silabele ut, re, ml, fa, sol, la (sistem preconizat de Guldo d’Arezzo). solo (cuv. it.) 1. Partitură* destinată unul singur interpret, cu deosebire solistului*. 2. Partea cea mal Importantă dintr-o piesă muzicală executată de mai mulţi interpreţi. Solomonescu, Gelu (Vlrgillu) (n. 16 aug. 1920, Bucureşti), compozitor romin. Muz. uşoară. Soloviov-Soiloi, Vasili Petrovici (n. 25 apr. 1907, Petrograd), compozitor sovietic. Operjte (Prietenii credincioşi), muz. de film, cîntece de masă. Solti, Georg (n. 21 oct. 1912, Budapesta), dirijor ungur stabilit în S.U.A. Notorietate internaţională. Somnambula, operă în 3 acte de Bellini. Libretul de G. F. Romani. Pr. Teatrul Garcano, Milano, 6 mart. 1831. Sonata Lunii, Sonata quast una fantasta, op. 21 nr. 2, de Beethoven(1801). sonata â trc (cuv. it.) v. sonată, sonată, gen muzical instrumental şi formă* muzicală specifică. Plnă la mijlocul sec. 18, s. constă dintr-un ciclu de piese de genul suitei*. De pe la 1700, putem distinge două categorii de s.: sonata da camera (s. de cameră), formă apropiată suitei, şi sonata da chiesa (s. de biserică), cu un caracter grav, în 4 mişcări (lent, repede, lent, repede); cea dea doua mişcare era un gen de fugă*, iar. ultima un dans (de obicei — giga*). Trto-s. (it. sonata ă tre), era un gen de s. veche (sec. 17—18), compusă pentru trei instr. sau trei partide* (2 instr. melodice şi continuo*). Din punct de vedere al genului, s. actuală este o compoziţie instr., ciclică* In 4 (sau mai rar) 3 părţi, In care: partea I-a este în formă dc s. In mişcare rapidă (de obicei allegro*, de unde şi denumirea formei de allegro dc s.), cu o eventuală introducere; partea a Il-a — mişcare lentă, este de obicei formă tripartită* (de lied*); partea a IlI-a — mişcare moderată, este un menuet* (sau scherzo*) cu un trio* cu caracter liric, contrastant, la mijloc; partea a IV-a — mişcare rapidă — este în formă de rondo*, temă cu variaţiuni* sau s. S. pentru unul sau două instr. este s. ca atare; pentru un ansamblu* niai numeros se numeşte, în funcţie de numărul de interpreţi (trio, cvartet*, cvintet*); pentru orch. se numeşte simfonie*. Din punct de vedere al formei, s. este o modalitate de construcţie muzicală pe baza a trei secţiuni (expoziţie*, dezvoltare*, repriză*), constînd din enunţarea (expoziţie) a două teme* diferite, contrastante, angrenarea lor într-un proces dialectic specific de confruntare a potenţelor lor expresive (dezvoltare), după care urmează readucerea, ca lntr-o sinteză, a temelor din prima secţiune (repriză*) şi uneori o secţiune concluzivă (coda*). Principala parte a genului s., partea I-a, este scrisă în această formă, sonatină, sonată de proporţii mai mici. sopran(ă) (< it. soprano) 1. Vocea* feminină acută. 2. Vocea acută de copil. 3. Vocea superioară în armonie. 4. Instr. muzical al cărui registru* corespunde In genere cu acela al vocii rie s. S. de coloratură, specie a vocii feminine, de mare virtuozitate, cu un timbru* adesea instr. eordino (cuv. it.) v. surdină. Sorozabal, I'alilo (n. 18 sept. 1897, San Sébastian), compozitor şi dirijor spaniol. Creator de zarzuele* şi operete. soslcnulo (cuv. it. „susţinut“), indicaţie pentru a cinta cu concentrare, precis din punct de vedere ritmic, respectind mişcarea, stttii vece icnv. it.), cu vocea pe jumătate, cu o intensitate* scăzută. Soiiznv, Gérard (ne numele adevărat Gérard Tisserand) (n. 6 dec. 1918, Angers), bariton franccz. Unul dintre marii cîntăreţi ai timpului. Spnrtocus (Sccne din viaţa romană), balet de Haciaturian. Libretul de N. Volkova. Pr. Teatrul S. M. Kirov, Leningrad, 27 dcc. 1956. Spărgătorul de nuci, balet de Ceai-kovski. Libretul de M. Petipa după Dunas. Pr. Teatrul Mariinski, Petro grad, 6 dec. 18727 Spătărelu, Vnsile (n. 21 apr. 1938, Tlmna, jud. Mehedinţi), compozitor român. Cantatele La ţărmul dintre zori şi lună, Din cintecele dragostei interzise, Sinfonictia, Inscripţie, muz. de cam., cor., voc. Specht,Biclinrd (7 dcc. 1870, Viena — 18 mart. 1832, Viena), critic muzical austriac. Monogratii despre Johann Strauss, Mahler, R. Strauss, Brahms, Furl^vangler, Puccini. 6pi»nnto (cuv. it. „neted“), indicaţie pentru a se cinta simplu, firesc, lără afectare. spiceato (cuv. it. „sacadat“), tip de execuţie la instrumcnUlc cu coarde şi arcuş, constind in săltarea arcuşului pe coardă, fiecărei note revenin-du-i un atac* separat. Spiess, Ludovic (n. 13 mai 1938, Cluj), tenor român de notorietate internaţională. spinelă, specie de clavecin* de mici dimensiuni. spinta(cuv. it.), soprană* dramatică*, spiritual v. negro spiritual. Spitta,rhilipp(27 dec. 1841,Wechold, Hanovra — 13 apr. 1894, Berlin), muzicolog german. Remarcabilă monografie asupra lui Bach (1873). A publicat operele complete ale lui Schtitz. Spchr, Ludnig (Louis) (5 apr. 1784, Braunsch'weig—22 oct. 1859, Kassel), compozitor, dirijor şi violonist german. Opere, muz. pentru orch., muz. de cam. • voc. Metodă pentru vl. Spontini, Luigi Gasraro I'acifico (14 nov. 1774, Majolati — 24 ian. 1851, Majolati), compozitor italian. Opere (Fernand Cortez, Vestala), cantate, melodii pentru voce şi pian. Sprcchgcsang (cuv. germ. „cint-vor-bit“), sistem de declamaţie ciniată, promovat de noua şcoală vicneză* (ex. in Pierrot lunaire de Sch6nberg, Wozzeck de Berg). Sfaatsoper (cuv. gtim. „Operă de Stat“). S. celebre: Berlin, fondată !n 1742, Dirijori: Spontini, Meyerbeer, R. Strauss, von Schillings Tietjen; Dresda. Dirijori: Weber, Wagner, Fritz Buscli; Ilamburg, fondată ln 1677 de J. A. Reinken. Dirijori: Mahler, Muck, Jochum; Viena, Dirijori de-a lungul ultimelor deccnii: Richter, Mahler, Weingartner, R. Strauss, Krauss, Walter. Stabat Mater 1. Una dintre cele cinci secvenţe*. 2. Compoziţie religioasă corală sau vocal-simlonică: celebre S.M. au scris Josquin des Prés, Palestrina, PcrgoJesi, Rossini, bazate uneori pe S.SI.(l). staccato (cuv. it. ».rupt, desprins“), indicaţie pentru a executa sunetele sacadat, separate unul de altul prin mici pauze. Ant. Ugato*. Staccatis-simo, un s. accentuat (numit şi martel-lato, ir. martelé). 101 STEPOiNESCl!, GEORGE stnccatura (cuv. it.), dublă lovitură de limbă la unele instrumente de sullat. Stnicu, l’aul(n. 7 iun. 1937, Bucureşti), cornist şi dirijor român. Stainer, Jakob (cca 1621, Absam-Tirol — 1683, Absam), lutier austriac. A lucrat la Innsbruck, Salzburg, München, Veneţia, Bolzano. Stainov, I’etko (n. 1 dec. 1896, Kazanlic), compozitor bulgar. 2 simt., poemele simf. Legendă şi Tracia, dansuri, uverturi, muz. cor. Stamio (Stnmitz), familie de muzicieni germani de origine cehă, reprezentanţi ai şcolii de la Mannheim*. 1. Jan Văclav Anton (Johann Wenzel Anton) S. (19. iun. 1717, Nemecky Brod — 27 mart. 1757, Mannheim), compozitor, violonist, dirijor şi pedagog. Contribuţii hotă-ritoare la dezvoltarea simfonismului şi ansamblului simf. 50 simf., concerte instr., mise, muz. de cam. 2. Kart S. (7 mai 1745, Mannheim — 9 nov. 1801, Jena), fiul lui S.(l), compozitor şi violist. Muz. instr., lucrări concertante. Stampe, ciclu de piese pentru pian de IVbussy (1903). Stan, Rndn (n. 12 sept. 1928, Cluj), critic muzical român Stiim-u, Dumitru (n. 2 iul. 1915, Albeşti. J'id Teleorman), compozitor roman Muz cor., culegeri de folclor lucrări didactici St.-uitoril. Quirle* V i 11 iers (30 sept. lh.Vj IJiibhn - 29 mart. 1924, Londra; compozitor ^i dirijor englez di origini irlandeza. Prof. la Cambridge si la l.olegiul Regal de Muzică din Londra 17 opere, 2 oratorii, 7 simf., 5 rapsodii irlandeze, muz. de cam Stimislavski, Konstantin Serghcevici (17 ian. 1863, Moscova — 7 aug. 1938, Moscova), regizor şi teoretician al teatrului sovietic. A montat operele: Evgheni Oneghin, Logodnica latului, Boris Godunov, Bărbierul din Sevilla. staren unui acord, poziţia unui acord In funcţie de sunetul care se află la has*, adică de sunetul cel mai grav. Există 3 stări ale acordului de 3 sunete: acord in stare directă, acord de sextă* şi acord de cvartă* şi sextă; acordurile de septimă* cunosc patru stări: acord de septimă în stare directă, acord de cvintă şi sextă, acord de terţă şi cvartă şi acord de secundă (v. acord). Stasov, Yladimir Vasilieviei (14 ian. 1824, Petrograd — 23 oct. 1906, Petrograd), estetician şi critic de artă rus. Teoretician şi susţinător al Grupului celor cinci*. Studii despre muzicieni ruşi (Glinka, Borodin, Musorgski) şi străini (Liszl, Berlioz, Schumann, Wagner). Stănescu, Lucia (n. 1926, Cluj), soprană româncă, cîntăreaţă de operă. Stănescu, Nicu (Nicolae) (n. 18 mai 1907, Ploieşti), violonist şi dirijor român, cunoscut interpret de muzică populară. Steîano, Giuseppe di (n. 24 iul. 1921, Motta), tenor italian. Carieră internaţională. Stein, Bichard (n. 13 iun. 1909, Roman), compozitor român. Muzică uşoară. Steiner, Rudoli (9 iul. 1887, Bucureşti, — 31 dec. 1963, Bucureşti) cintăreţ român. Membru fondator a Operei. Stejarul din Borzeşti, operă în 4 tablouri de Teodor Bratu pe libret propriu. Pr. Opera din Iaşi, apr. 1969. Steinuay & Sons, fabrică americană de piane, fondată în 1853 la New York de constructorul german Hein-rieh Engelhard Steinweg (22 feb. 1797, Wolfsliagcn — 7 feb. 1871, New York). Stenilhal (pseudonimul lui Mărie Henry Bcyle) (23 iun. 1783,Grenoble — 23 mart. 1842, Paris), critic muzical francez, celebru romancier. Monografii despre Haydn, Mozart şi Rossini. Stenka Bazin, poem simfonic de Glazunov (1885). Stcphunescu, Georijc (13 dec. 1843, Bucureşti — 25 apr. 1925, Bucureşti), STEREOFONIE 192 M„ tV >, - - k \ t .-w ,*> ,/ . ;■ . Vi£ ........... George Stepliăncscu compozitor şi pedagog român. Fondator şi dirijor al trupelor Opera Română, Compania lirică română, Societatea lirică română. Contribuţii hotărltoare la Întemeierea teatrului îiric românesc şi a şcolii naţionale de canto. Opera Petra (neterminată), opereta Peste Dunăre, Cometa, feeria muzicală Slnziana şi Pepelea, cantata Dalila, balada Banul Mărăcine, Simf. in la, Uvertura naţională; muz. de cam., cor., voc. Btereoionie, tehnică modernă de Înregistrare şi redare, prin care se reproduce impresia de spaţialitate a surselor sonore originare. Stern, Isaac (n. 21 iul. 1920, Kre-meneţ), violonist american de origine rusă. Unul dintre marii interpreţi ai lumii contemporane. Concerte In România. Stern, Leopold (1847, Bucureşti — feb. 1909, Bucureşti), compozitor român. Piese pentru pian, muz. voc., culegeri şi prelucrări de folclor. Autor al unui Dicţionar portativ muzical. Stevens, Bernard George (n. 2 mart. 1916, Londra), compozitor englez. Prof. la Colegiul Regal de Muz. din Londra. Simfonia Eliberării, lucrări concertante, muz. de cam. stil, totalitate a elementelor prin care se caracterizează o manieră componistică, creaţia unui compozi- tor, şcoală ori curent (v. baroc, clasicism, romantism) sau a unei epoci. Accepţiuni ale noţiunii de s. muzical: s. concertata, In Înţelesul folosit în sec. 16—17, juxtapunere a unor partituri concertante (s. con-certato găsim In operele*, cantatele*, motetele* vremii şi mai tlrziu !n con-certo grosso*); s. galant, termen folosit pentru a desemna creaţia sec. 18, graţioasă, delicată (11 găsim in muz. pentru clavecin* de Couperin, Daquin, Rameau, Scarlatti, Galuppi, Telemann); s. imitativ, termen folosit pentru a caracteriza muz. polifonică, !n care motivele* odată expuse slnt preluate de alte voci (v. canon, fugă); s. rapprescntativo, defineşte o scriitură monodică (cu acompaniamentul* unei voci), mai aproape de recitativ* decît de clnt. Folosit In sec. 17 In cantate, operă, oratoriu*. StoelthaiLscn, Karlheinz (n. 22 aug. 1928, Mödrath, Köln), compozitor german din R.F. Germania. Iniţial de orientare serialistă*, a devenit apoi adept al aleatorismului, fiind în cele din urmă preocupat de muzica electronică. Kreuzspiel (1951), Zeitmasse pentru 5 instr. de suflat (1956), Gesang der Jünglinge, pentru cinci difuzoare (1956), Gruppen pentru 3 orch. (1957), Refren pentru 3 executanţi (1959), Kontakte (1959-1960), Piese pentru pian I—XI, Carrl pentru patru orch., Momente, Imnuri. Stoia, Achim (8 iul. 1910, Mohu, jud. Sibiu — 2 apr. 1973, Iaşi), compozitor, dirijor, folclorist şi pedagog român. Rector al Cons. din Iaşi. Cantata Unirii, Trei jocuri din Ardeal, 6 suite simf., muz. de cam., voc., culegeri şi studii folclorice. Stoianov, Veselin (n. 20 apr. 1902, Şumen), compozitor bulgar. Opere (Salammabo, Regatul femeilor, Hităr Petăr), cantata de cameră Să fie zi, muz. de scenă, cor., de film. Stokowski, Leopold (18 apr. 1887, Londra — 1977), dirijor american de origine poloneză. Carieră internaţională. Dirijor principal al Orch. din STRAVINSKI Philadelphia (1912-1930). A realizat multe transcripţii pentru orchestra (Passacaglia de Bach). Concerte In România. Stolz, Roliert (25 aug. 1880, Graz — 27 iun. 1975, Berlinul de Vcsl), com-pozitor austriac.. ISO de operele (Două inimi Intr-un vals), muz. de I ilm. Stradello, Alessauilro (1 oet. l(i-M, Roma — 28 feb. 1CS2, Geneva), compozitor, cîntâreţ şi violonist italian. Rol important In dezvoltarea genurilor cantatei şi a oratoriului. Primul compozitor care foloseşte denumirea conccrlo grosso*. 4 opere, 6 oratorii, 200 cantate, 18 siinf., serenade, madrigale. SlracUvnri (Stradivarius), familie de lutieri italieni. 1. Antonio S. (10*14, Cremona — 18 dec. 1737, Cremona), cel mai renumit membru al familiei, a construit cca 1000 instrumente de coarde (pînă astăzi păstrate 540 vl., 12 viole şi 50 v. cele). 2. Fran-cesco S. (1 feb. 1G71, Cremona — 11 mai 1743, Cremona). Fiul lui S.(l). 3. Omobono S. (1-1 nov. 1G79, Cremona — 11 mart. 1743, Cremona). Fiul lui S.(l). Ambii au lucrat împreună cu tatăl lor. Francesco semnează vl. începind din 1725. Straus, Oscar (6 mart. 1870, Viena — 11 ian. 1954, Bad Ischl), compozitor austriac. Operete (Visul unui vals, Vraja dragostei, Ultimul vals, Terc-sina). Strauss, familie de muzicieni austrieci. 1. Johann S.-tatăl (14 mart. 1804, Yiena — 25 sept. 1849, Viena), compozitor şi dirijor. Fondează in 1825 propria orch. de muz. de dans. 250 valsuri, polci, galopuri, contra-dansuri, colilioanc, cadriluri, marşuri. Johann S.-fiul (25 oct. 1825, Viena — 3 iun. 1899, Viena), compozitor şi dirijor. Fiul lui S.(l). Supranumit „regele valsului“. Valsul vienez ajunge prin el la desăvirşire. Operete (Liliacul, Voievodul ţiganilor), valsuri (Dunărea albastră, Povestiri din pădurea vieneză, Vin, femeie şi cintec, Singe vienez). 3. Eduard S. (15 mart. Johann Strauss 1835, Viena — 28 dec. 191G, Viena), compozitor şi dirijor. Fiul lui S.(l). 250 valsuri şi alte dansuri. -î. Joseph S. (22 aug. 1827, Viena), compozitor şi dirijor. Fiul lui S.(l). 238 piese pentru pian, fantezii pentru orch., piese de dans. Autor (in colaborare cu S.(2).) al celebrei Pizzicato Pollai. Strauss, Richard (11 iun. 1864, München — 8 sept. 1949, Garmiscli-Partenkirehe), compozitor şi dirijor german, l-a urmat ca dirijor lui Hans von Büllow la conducerea orch. din Meiningen. A dirijat la operele din Berlin, München, Viena. Strălucit reprezentant al muzicii cu program. Poeme simf. (Don Juan, Till Eulenspiegel, Don Quichotte, Aşa grăita-Zarathusira, O viaţă de erou), Simfonia Alpilor, Simfonia Domestica, 14 opere (Salomeea, Electra, Cavalerul rozelor, Ariadna la Naxos, Femeia fără umbră, Arabella), balete (Legenda lui losif, Frişca), lucrări concertante, muz. de cam., voc. Strnviiiski, Igor Fiodorovîci (17 iun. 1882, Oranienbanm — 0 apr. 1971, New York), compozitor, pianist şi dirijor rus, stabilit în Franţa (1910) şi apoi in S.U.A. (după cel de al doilea război mondial). Unul dintre cei mai mari creatori ai sec. 20, devenit celebru odată cu capodoperele scrise pentru Baletele ruse*: Pasărea de foc (1910), PetruşAh (1911), STKUTTO gor Slraviuski Sărbătoarea primăverii (1913). A scris opere (Privighetoarea, Mavra), oratoriul Ocdipus Pex*, balete (Vulpea, Apollon musagetul, Sărutul zînei, Orfai, Puleinella), piesa declamaţii, mimată şi eîntată Povestea soldatului, Simfonia psalmilor (1930), piesa voc.-siinf. pentru şase solişti, cor şi orcli. Threni (1958). Autor al unor lucrări teoretice în care şi-a expus concepţiile: Cronica vieţii melc (1935) şi Poetica muzicală (1942). Concerte in România. Slrctto (cuv. it. „strîns“), tehnică muzicală în compoziţie, specifică muzicii baroce*, care are în vedere intrarea unei a doua voci* înainte ca prima să-şi fi epuizat tema*. Fuga cu s., fugă* în care răspunsul intră înainte de terminarea subiectului*, formind împreună cu el un s. S. compus, imitaţie în canon* a subiectului, combinînd diferitele forme de transformare (mişcare directă, mişcare contrară, augmentare*, diminuare*). S. magistral, s. conţinind expunerea canonică şi completă a subiectului* de către toate vocile. Stroc, Aurel (n. 5 mai 1932, Bucureşti)# compozitor romă n. Opere (Nu va primi Premiul Nobel, Pacea, Oreslia II), poeme (Numai prin timp, timpul poate fi cucerit, Căci athancsic au sunat mii surle), Uvertura burlescă, Cantata festivă, Muzică dc concert pentru pian, alămuri şt percuţie, piesele Arcade, Laude I, Laude II, Concert pentru cl. şi orch.y cantata Chipul păcii, Grădina structurilor, piesa electronică Sunet şi ecou, muz. de cam., voc. Strocscu, Constantin (15 mart. 188G, Iaşi — 16 mart. 1977, Bucureşti), tenor şi pedagog român. Solist al Operei Române, al Operelor din Boston, Paris. Prof. Ia Cons. din Bucureşti. structura acordului, mărimea şi calitatea intervalelor* constitutive ale unui acord*. Studentul cerşetor, operetă în 3 acte de Millöcker. Libretul de F. Zeii şi R. Jene6. Pr. Theater an der Wien, 6 dec. 1882. Studii simfonice, 12 studii pentru plan op. 13 de Schumann (1834). Studii transcendentale, 12 studii de concert pentru pian de Liszt (1852). de mare dificultate tehnică, studiu, piesă instrumentală bazată pe folosirea frecventă a unui procedeu dificil de executat, menită să contribuie la perfecţionarea tehnicii interpretative. Uneori titlu de s. este înlocuit cu cel de exerciţiu*, caprt-ccio*. Studiul revoluţionar, Studiul op. 10 nr. 2 pentru plan de Chopin (1831). subdominantă 1. Treapta* a IV-a a tonalităţii*. Sin. dominanta* inferioară. 2. Denumire folosită in armonie* pentru acordul* treptei a IV-a. subiect, prima expunere a unei teme* în cadrul formelor polifonice bazate pe Imitaţie* (invenţiune*. ricercar*. fugă*). Sin. dux. subito (cuv. it.), subit, dintr-o dată, pe neaşteptate (ex. s. piano*). submotlv v. celulă. 193 SCSSJUYB, PRÂNZ snblonicii, treapta a şaplea a tonalităţii, situată la distanţă de secundă* inare inferioară faţă de tonică*, ne-avind, deci, funcţia de sensibilă*. Suclion, Fugen (n. 25 sept. 190S, Pezinok, Bratislava), compozitor cehoslovac. Prof. la Univ. din Bratislava. Opera naţională slovacă Krut-nava, suita simf. Metamorfozele, Sim-fonicla rusticii. suflători 1. Expresie prese, pentru instrumente de suflat. 2. Grup de Instrumentişti care ciută intr-o orch. la instr. de suflat. Sultn Ilerflaniască, sultă pentru plan (Preludiu, Menuet, Clar de lună, Passepted) de Debussy. Sulta lirică, suită pentru cvartet de coarde de Alban Berg (1926). sultă (< fr. sulte „succesiune, urmare“), gen muzical alcătuit din mal multe mişcări contrastante ca expresie, primul gen muzical In sens de ciclu* pe care II cunoaşte Istoria muzicii. A apărut la începutul sec. 17, sub forma unui ansamblu de dansuri, la început din pavând* şi gagli-arda*, — apoi cournnta*, alemandă*. sarabandă*, glgă*. Cu vremea, s. 1 s-a adăugat un preludiu*, iar între părţile sale au fost intercalate şl alte dansuri. După o perioadă de eclipsă (provocată de apariţia de noi genuri şi forme muzicale), s. cunoaşte, odată cu reapariţia ei in sec. 19, o diversificare pe trei planuri: s. de dansuri populare (dezvoltată în perioada de afirmare a şcolilor naţionale); s. simf. (in fapt un stadiu superior de integrare şi afirmare a elementelor populare); s. alcătuită din lucrările dedicate teatrului muzical. Suk, Iosef (4 ian. 1874, KfeCovic — 29 mai 1935, Beresov-Praga), compozitor, violonist şi pedagog ceh. întemeietor al Cuartetului ceh. Piese simf., muz. de cam. Suli|canu, Ghlzcla (n. 20 oct. 1920, Bucureşti), folcloristă româncă. Sulllvnn, Artliur Seymour (13 mai 1842, Londra — 22 nov.. 1900, Londra), compozitor englez. Conducător al festivalurilor de la Leeds şi Bir-mingham. 20 operete (Mikado, Gondolierii), muz. de scenă, balete, piese orch. Sulzer, lulliis (? 1S34, Ylena — 13 feb. 1S91. Viena), compozitor austriac. Viol ist, dirijor şi compozitor la Curtea Imperială din Viena. Dirijor la Burghteater din Viena. Opera l\Iihai eroul, muz. de cam., voc. Sumali, Imn (n. 13 sept. 1928, Ico-clian), clutăreaţă peruviană, interpretă de muzică folclorică. Posedă o voce cu o întindere neobişnuită, sunet (ca fenomen fizic), produs al vibraţiilor repezi ale corpurilor elastice, fie ele solide, lichide sau gazoase. S. muzical, este produsul unor vibraţii regulate şi constituie materialul ordonat, potrivit unor sisteme, in structurile melodice, armonice, ritmice. Suppă, Franz von (pe numele adevărat, Francesco Esechiele Ermene-gtldo Caualiere Suppi Demelli) (18 apr. 1819, Split — 21 mai 1895, Viena), compozitor austriac. Operete (Cavaleria uşoară, Frumoasa Galateea, Poet şi {ăran). supradomlnontu, v. niedlantă. suprntonicu, v. contrailomlnantă. surdină, dispozitiv cu ajutorul căruia poate fi atenuată sonoritatea şl schimbată culoarea sunetului unul instrument muzical. Echiv. It.: sor-dtno. surlă, vechi instrument de suflat popular românesc, in formă de fluier cu ancie* dublă; emite sunete acute şi penetrante. surnai, instrument de suflat de lemn Înrudit cu obolul*, folosit în Asia centrală. Surpriza, Simfonia nr. !>4 tn sol major de Haydn (1791). Sulherlaud, Joan (n. 7 nov. 192G, Sydney), soprană australiană de notorietate internaţională. S&ssmnyr, Franz Xaver (1766, Schwanen-Stadt — 17 sept. 1803, Viena), compozitor şi dirijor austriac, elev al Iul Mozart. A terminat Recvie- SVRNDSCN, JOIIAN 196 mul acestuia. Opere, balete, muz. simf., lucrări concertante. Sventlscn, Jolian Severln (-»O sept. 1840, Oslo — 14 mai 1911, Copenhaga), compozitor şi dirijor norvegian. Rapsodii, concerte, melodii pentru voce şi pian. S vel înnoi’, Evţ/hcnii Feilorovici (n. G sept. 1928, Moscova), dirijor sovietic de notorietate internaţionala. Concerte in România. Swarowsky, Ilans (16 sept. 1899, Budapesta — 10 sept. 1975, Salz-burg), dirijor austriac de renume mondial, strălucit pedagog. Concerte în România. Sweelinck, Jan l’ieterszoon (mai 1562, Deventer — 16 oct. 1621, Amsterdam), compozitor şi organist olandez. Unul dintre cei mai străluciţi continuatori ai şcolii neerlandeze şi precursor al barocului*. 4 voi. de Psalmi a capella, piese pentru orga. Swieler, Gottfried van (1734, Leyda — 29 mart. 1803, Viena), diplomat şi compozitor olandez. A fost director al Bibliotecii Imperiale din Viena şi a avut relaţii cu toţi compozitorii timpului. I-a atras atenţia lui Mo* zart asupra muzicii lui Bach. A tradus din engleză şi a adaptat textele lui Haydn la oratoriile Creaţiunea şi Anotimpurile, a compus simf. syriux, numele pe care-1 dădeau vechii greci instrumentului de tipul naiului*. Syrinx, piesă pentru flaut solo de Debussy (1912). Szab6, Csaba (n. 19 apr. 1936, Apă-ţari, jud. Mureş), compozitor de naţionalitate maghiară din România. Dirijor al Ansamblului de cînlece şi dansuri din Tg. Mureş. Baletele Mielul cu pârul de aur, Balada haiducului, opera pentru copii Micii constructori, Cantata Bistrifei, Cvartetul tinereţii. Szaljo, Fcrcnc (n. 27 dec. 1902, Budapesta), compozitor ungur. Prof. la Cons. din Budapesta. Concertul întoarcerea In patrie, Simf., Amintiri, Henryk Szeryng Ludas Matyi, oratoriul A înviat marca, muz. de cam., cintece de mase. Szalmun, Lorant (n. 11 sept. 1929, Cluj), dirijor de naţionalitate maghiară din România. Szerjo, Iulia (n. 19 apr. 189G, Bere-hovo), folcloristă de naţionalitate maghiară din România. Culegeri de folclor. Studii despre Bartok. Szell, Georcje (7 iun. 1897, Budapesta — 30 iul. 1970, Cleveland), dirijor american de origine cehoslovacă. Carieră internaţională. Szeryny, Henryk (n. 22 sept. 1921, Zelaszowa-Wola), violonist american de origine poloneză. Carieră internaţională. Concerte in România. liarol Szymantmskl 1 i)7 F7AMAN0WSK1, ICAUOIi Sz({jc(i, Jozscf (5 sept. 1892, Budapes-la — 20 feb. 1973, Lucerna), violonist ungur. Prof. la Cons. din Geneva. Autorul unor transcripţii şi volume ric memorii. Szymanowskl, Karol (o oct. 18S2, Timoszoka, Ucraina — 29 mart. 19:37, Lausanne), compozitor şi pia- nist polonez, întemeietorul şcolii muzicale poloneze moderne. Opere (Ilagith, Regele Rogcr), balete (Har-nasie, Mandragora), 3 simf., Stabat Matcr, 2 concerte pentru vl., Simfonia concertantă pentru pian şi orch,, muz. de cam., cor., voc. Şaîran, DanlII Iiorlsovicl (n. 13 ian. 1923, Leningrad), violoncelist sovietic 'de notorietate internaţionala. Concerte în România. şaisprczceinic, notă* cu o durată* de 16 ori mai micii decît a notei întregi, şaizeclpftrimo, notă* cu o durata* de 64 de ori mai mică decît a notei întregi. Şallapln, Feodor Ivanoviei (13 febr. 1873, Kazan — 12 apr. 1938, Paris), bas-bariton rus. Unul dintre marii clntăreţi ai timpului, cu excepţionale calităţi actoriceşti. Spcctacole şi concerte în România, şan, a doua treaptă a scării penta-tonice* chineze. şansoneta, specie franceză a cînte-cului de muzică uşoară. Şaporin, IurI Alcxandrovici (8 nov. 1887, Glunovoie — 19GG, Moscova), compozitor sovietic. Opera Decembriştii, Simfonia, cantata Pe clmpia KuliUovo, orat. Legenda despre bătălia penfru pâmtnfu! rusesc, muz. de scenă, de film. Şaplefrnji, Liana (n. 27 mai 1947, Bucureşti), compozitoare româncă. Muz. voc.-simf. (La curiile dorului; Ţară-pămlnt, ţară-idec; Două ctntecc împotriva morţii), simf. (Valenţe, Concert pentru cl. şi orch.; Jiczonanţe pt. pian şi orch,\ Simf.), de cam. (Sonata pentru fl., Colaje pentru cvintet de alămuri). ŞtUrarii, suită simfonică de Dinu Li-patti (1934). Şcballn, Visarlon Iakovlcvicl (11 iun. 1902, Omsk — 29 mai 1963, Moscova), compozitor sovietic. Prof. la Cons. din Moscova. 2 opere, cantata Moscova, 4 simf., concert pentru vl., 7 cvartete de coarde. Şehcrezada 1. Suită simfonică de Rimski-Korsakov (1888). 2. Ciclu de lieduri de Ravel (1903). Şerban, Iladu (n. 1 ian. 1927, Caracal), compozitor român. Muz. uşoară. Şerbcscu, Silvia (9 febr. 1908, Bucureşti — 22 apr. 1965, Bucureşti), pianistă româncă. Prof. la Cons. din Bucureşti. Turnee Internaţionale. Şerfczi, Ion (n. 2 nov. 1913, Ateaş, jud. Bihor), pedagog şi dirijor român. Lucrări didactice. şlagăr, piesă muzicală (de obicei cln-tec de muzică uşoară) de foarte mare popularitate. Şolma, Ghconjhe (n. 13 febr. 1911, Sibiu), compozitor şi muzicolog român. Muz. pentru orch. (Odă tn memoria lui Gh. Lazăr, Triptic sibian, Trei imagini), de cam., voc., cor. Şorban, GuIIelm (2 febr. 1876, Arad — 7 dec. 1923, Dej), compozitor român. Muz. cor., instr., voc. Şostaltovici, Dmitri Dmitrlcvlel (25 sept. 1906, Petrograd — 9 aug. 1975, Moscova), compozitor şi pianist sovietic. Unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai creaţiei muzicale contemporane. 15 simf., opere (Nasul, Ladij Macbeth din I\I(ensk sau Katerina Ismailova), balete, orato- 109 ŞUTZU, KOD1CA lhullri Şoslnkovlci rlul Clnlarea pădurilor, concerte (două pentru pian, unul pentru vl., 2 pentru v.ccl), piese pentru pian (24 Preludii şi fagi), muz. de cam., de scenă, de film. Şlc/ăncscu, ilfircoa (n. 24 apr. 193!), Bucureşti), muzicolog român. ŞtciănesiMi-Goam|ă, I’elre (13 mart. 1902, Brăila - 5 sept. 1973, Bucureşti), bariton român. Prof. la Cons. din Bucureşti. Turnee internaţionale. şlimă, extras dintr-o partitură* a notelor scrise pentru partea (vocea*) susţinută de fiecare etntăreţ sau instrumentist intr-lin ansamblu* muzical. Şumsld, Vădim (20 febr. 1900, Clii-şinău — 24 apr. 1950, Timişoara), compozitor român. Opera Meşterul Manole, Dansuri simfonice, muz. de cam., cor. Şulzu, TtocHca (n. 15 apr. 1913, Iaşi), compozitoare româncă. Muz. de scenă, de cam., voc., uşoară. tablou (în lucrările muzicale scenice), parte dintr-un act, constituită .muzical şi dramatic într-un tot şi despărţită de celelalte printr-o cădere de cortină, de scurtă durată, tablou simfonic, gen al muzicii cu program*, în formă liberă, în care predomină clementul descriptiv. Tablouri diutr-o expoziţie, suită pentru pian scrisă de Mussorgski în 187-!, în memoria prietenului său, pictorul Victor Hartmann (celebră orchestraţia lui Ravel, realizată în 1922). talmlatură 1. Sistem dc notaţie* special, abreviat, folosit în sec. 16 — 17 pentru scriitura acordică a unor instrumente (orgă*, lăută*, chitară*). 2. Sistem de reguli componistice folosit dc Meistersingeri. tacel (cuv. lat.), termen care arată că vocea sau instrumentul respectiv încetează pentru un timp să eînle. laetare, indicarea diverşilor timpi* ai măsurii*, în procesul dc execuţie, prin gesturi ale mîinii, conform unor scheme speciale. Taina, balet în 3 acte de Mihail Au-dricu. Pr. Opera Română, Bucurcşti, 8 febr. 1936. tali/er(e), instrument de percuţie idiofon format din două i. de alamă, ce se lovesc între ele, sau dintr-un singur t., suspendat, ce se loveşte cu bagheta*. Alte nume: it. piaiti (sospesi), cimbalo; Ir. cymbalcs. Sin.: cinele. Tallis, Thomas (cca 1505, Leicestershire — 23 nov. 1585, Greenwich), compozitor şi organist englez. A tipărit muzică în colaborare cu maestrul său William Byrd. Muz. dc cam. şi religioasă (motete*, imnuri). Tarnara, poem simfonic de Baîakirev (1862). tamburină, instrument dc percuţie cu înălţime* nedeterminată, format dintr-un cerc de lemn perforat de care sînt prinse plăcuţe metalice sau clopoţei, şi pe care este întinsă o membrană. tain-lam 1. Tobă de lemn de origine africană, producînd două sunete dc înălţimi* diferite. 2. Gong* de origine asiatică; disc de bronz, suspendat, care se loveşte cu diverse feluri de ciocane sau baghete*. Tanecv, Serghel Ivanovlel (25 now 1856, Vladimîr - 19 iun. 1915, Moscova), compozitor şi pianist rus. Director al Cons. din Moscova. Opera Orcstia, cantata Ioan Damaschinul, 4 simf., 6 cvartete, piese pentru pian, muz. voc., cor. tanjjo, dans popular argentinian, răspîndit la începutul sec. 20 în toată lumea; in măsură* binară*, mişcare lentă. Tannhăuser, operă în 3 acte de Wag-ner, pe libret propriu, după o legendă medievală. Pr. Teatrul Curţii din Drcsda, 19 oct. 1845, Tansman, Alexandre (12 iuti. 1897, Lodz), compozitor şi pianist francez de origine poloneză. 3 opere, 6 balete, 7 simf., 5 concerte, cvartete, sonate, TE PEÎJM inuz. voc. A scris o carte despre Stra-vinskf. Taplola, poem simfonic «le Sibelius, op. 112 (1926). (arat, formaţie instrumentală de muzică populară sau lăutărească. Inrnijot, instrument de suflat din lemn, asemănător clarinetului*, introdus In muzica populară, taranlciit (cit. tarantella), dans originar' din sudul Italiei, In măsură* de 6 optimi*, In tempo* rapid cc se accelerează progresiv. Tarlini, Giiiscppo (8 apr. 1092, Pi-rano — 26 febr. 1770, Padova), compozitor şi violonist italian. Prof. ia Padova, Praga, Neapole, Roma ş. a. A pus bazele tehnicii violonistice moderne şi a scris, printre primii, lucrări pentru cvartetul de coarde. A compus 150 concerte şi 114 sonate pentru vl. (Intre care Trilul diavolului), 50 (le sonate â Ire, numeroase concerli grossi*, muz. religioasă. Teoretician, a publicat Tratat de muzică după adevărata ştiinţă a armoniei (1754) şi Arta arcuşului (1750). Tnssiau, Şcrhan (n. 17 nov. 1909, Bucureşti), bariton român, cintăreţ de operă. Tasso, poem simfonic de Liszt, după Byron, compus In 1849 — 1851, iniţial ca uvertură la drama lui Goetiie. (aslă (la unele instrumente muzicale: pian*, orgă*, acordeon*), extremitate (acoperită cu o placă albă sau neagră) a plrghiei care acţionează ciocănelul* cc loveşte coarda, respectiv deschide accesul acrului In tuburi. Sin. clapă. tasllcră 1. Claviatură*. 2. (La instr. cu coarde) placă dc lemn de esenţă tare, fixată deasupra cutiei de rezonanţă*, pe care se apasă cu degetul corzilc, modificindu-li-se lungimea şi obţinlndu-se sunete de Înălţimi* diferite. (aslo (sul —) (cuv. it.), indicaţie conform căreia arcuşul* trebuie purtat pe corzi In regiunea taslierei*. Tntrnl, Vllmos (n. 7 oct. 1912, Kis-pest), violonist ungur, concertmaes- tru al Filarmonicii din Budapesta, fondator ai cvartetului ce-i poartă numele (din care mai fac parte Michaly Sziics, Gyorgy Ivonrad şi Ede Banda). Tnulier, Rlchard (16 mai 1892, Lin/. — 8 ian. 1948, Londra), tenor austriac, solist la operele din Dresda, Viena, Londra. Compozitor de operete, muz. voc. şi de film. Tauslg, Cari (4 nov. 1841, Varşovia — 17 Iul. 1871, Leipzig), pianist şi compozitor polonez, elev al lui Liszt, fondator Ia Berlin al unei Şcoli superioare de pian (1866). Lucrări pentru pian, transcripţii după Bach, Bectho-ven, Schubert, AVagner, Berlioz ş. a. Tăimăceanu, Ana (8 oct. 1913, Sibiu — 3 apr. 1976, Bucureşti), soprană româncă, cintăreaţă de operă. Tănase, Marin (25 sept. 1913, Bucureşti — 22 iun. 1963, Bucureşti), strălucită cintăreaţă româncă de muzică populară, cunoscută şi apreciată şi peste hotare. Tnulu, Cornelia (n. 10 mart. 1938, Odorliei, jud. Harghita), compozitoare româncă. Muz. voc.-simf. (Cln-lare României), simf. (lnvcnţiuni. Zaruri, Studiu simfonic, Poem pentru 1907), de cam. (Trio, 2 cvartete), cor. (Divertisment folcloric), dc sccnă, de film. (ealru muzical 1. Termen care desemnează genurile muzicale scenice: opera*, opereta*, baletul*. 2. Instituţie artistică deslinată reprezentării acestor genuri. tealru (muzică dc ~), genurile muzicale scenice şi muzică de scenă (muzică Întovărăşind spectacolele dc teatru dramatic). Tcljaldl, Ilenntn (n. 1 Icbr. 1922, Pe-saro), soprană italiancă de renume mondial, solistă la Scala şi Metropolitan. Tc Deum, gen al muzicii dc cult, cu caracter imnic, devenit compoziţie vocal-simfonică; reprezentat prin TnLE.UANJV, GEOKfJ 202 creaţiile celebre aic lui Berlioz, Bruckner, Dvorak, Verdi. Tclcnijinn, Ccory Philipp (14 mart. 1681, Magdeburg — 25 ian. 1767, Mamburg), compozitor şi organist german. Contemporan şi prieten cu Bnch şi Händel, pe care faima sa i-a pus în umbră în timpul vieţii. Organizatorul primelor concerte publice !n Germania. 40 opere, muz. simf. (600 uverturi), de cam., religioasa (oratorii, pasiuni, cantate), lenta, idee muzicală; element de baza al compoziţiei*, cu un profil melodic pregnant, adesea susţinut inseparabil de o structură ritmică, armonica, polifonică, orchestrală. T. principală, prima t. a formei de sonată*, construită în tonalitatea* de bază. T. secundară, a doua t. a formei de sonată, construită de obicei în tonalitatea dominantei*. V. canon; fugă; subiect; variaţiuni, temă cu. temperai (sistem.—), sistem acustic bazat pe diviziunea octavei* în 12 semitonuri* egale, suprimînd diferenţa dintre semitonurile diatonice* şi cele cromatice* (proprie sistemelor netemperate); propus în 1691 de către A. Werckmeister şi realizat în 1706 de către Niedhardt, a fost aplicat de Bach în Clavecinul bine temperat*. tempo, viteza cu care sunetele unei piese muzicalo trebuie executate. Există 5 categorii de 1. Foarte rar, în care unitatea de măsură are o durată mai marc dccît secunda: largo*, lento*, grave*, adagio*. 2. Rar, în care unitatea de măsură este aproximativ egală cu secunda: andante*. 3. Potrivii, în care unitatea de măsură are o durată mai mică decît secunda: moderato*. 4. Rapid, în care unitatea de măsură este aproximativ egală cu o jumătate de se-cundă: allegro*. 5. Foarte rapid, în care unitatea de măsură este mai mică dccit o jumătate de secundă: presto*; t. giusto (euv. it.), termen care indică obligativitatea respectării în muzica barocă, desemna un allegro*; (» primo (cuv. it.), termen care indică revenirea Ia i. iniţial, după o accelerare sau o rărire a acestuia. Sin.: mişcare. icnor 1. Cea mai înaltă dintre vocilc* bărbăteşti. 2. (In vechea muzică polifonică) vocea care „ţinea“ melodia gregoriană* de bază (cantus firmus*) (v. molet). lenulo (cuv. it.), ţinut, respecllnd strict duratele* sunetelor şi cu o intensitate* egală. Teodorcscu, Alexandru (n. 1 sept. 1896, Ploieşti), violonist concertist. Fost concertmaestru al Filarmonicii „George Encscu“. Prof. la Cons. din Bucureşti. Teodorcscu, Teodor (21 febr. 1876, Iaşi — 20 sept. 1920, Iaşi), compozitor şi dirijor român. Autor de muz. cor., voc. Lucrări didactice, edilii critice. Teodorian, Valentin (n. 4 iun. 1928, Bucureşti), tenor român, eîntăreţ de operă, de lied şi de concert. Teodorini, Elena (25 mart. 1857, Craiova — 27 febr. 1926, Bucureşti), soprană româncă, cintăreaţă de operă de renume mondial. Teodosiu, Grigorc (6 mai 1871, Ji-blea, jud. Vilcea — 4 apr. 1941, Bucureşti), compozitor român, autor de muz. cor., voc., pentru pian. Lucrări didactice. Elcnn TeodorinI THOMSON, VIRGTL Trodossiu, Lucian (12 mart. 1897, Bucuroşii — 0 I ebr. 1973, Bucu-rcşli), compozitor român. Opere (Papură Impurul, Petru Cercel, Molanul năzdrăvan, Domnul Tudor, Mihai Yilea-ul), balete (Voichiţa, Merele dc aur), muz. voc.-sinii., simf., de cam., cor., voc. (curia muzicii, disciplină muzicală dc bază, care se ocupă cu studiul clementelor melodice şi ritmice fundamentale ale limbajului muzical. Tcrfinyi, lîiliiaril (n. 12 mart. 1935, Tlrgu-Mureş), compozitor dc naţionalitate maghiară din România. ]\Iuz. voc.-simf. (In memorium Jozef Atlila), simf. (Pasărea măiastră), de cam., cor., voc. Studii dc muzicologic, ternar (metru —), măsură* dc Irei timpi* sau de un număr dc timpi care csle multiplu al lui 3. terţă, interval care cuprinde trei Ireptc. Tipuri diatonicc: t. marc, t. mică. torfcvarlncord, răsturnarea* a doua a acordului dc septimă*; se notează 4 cu (v. acord). lcr|c 1 1. Ansamblu vocal susţinui de trei interpreţi. 2. Piesă vocală, „număr“ de operă, compus pentru 1.(1). V. Irio. lcr|dociinii, interval compus (sextă* peste octavă*), format din 13 trepte, (etrneord, fragment al unei game*, format clin *1 sunete alăturate. T. inferior, treptele I— IV ale unui mod*. T. superior, treptele V—VIII ale unui mod. (clrncordir, scară oligocordică*, formală din '1 sunete care se succed treptat. Tetralogia, ciclul de patru opere ce alcătuiesc Inelul Nibclungului* de Wagner. tctrntonie, seară oligocordică* formală din ‘I slutele ce se succed treptat .şi prin salturi. ' tcxt-eompozijip (< engl. te.xl-eom-position), tip de compoziţie utilizai tn muzica celei dc-a doua jumătăţi a sec. 20; se bazează pe improvizaţia interpreţilor, sugerată dc vin text (sau frinturi dc text) literar propus dc compozitor. textură, lip dc scriitură componistică modernă, bazată pc aglomerarea dc tip polifonic a unor linii melodice — fără insă a se ţine seama de regulile contrapunctului* — sau pe aglomerarea de tip armonic a unor acorduri* complexe — fără insă a se ţine seama de legile armonici*. Texturi, piesă orchestrală de Miliai Moldovan (1967). Tcvljer, Ilellene v. Asarlii Llcna. Tliaîs, operă în 3 acte dc lUasscnet. Libretul de G. Boyer după Anatolc France. Pr. Paris, 16 mart. 189-f. Thalljerţi, Sigismund (7 ian. 1812, Geneva — 27 apr. 1871, Posilipo, lingă Neapolc), pianist şi compozitor austriac. Unul dintre cei mai mari virtuozi ai vremii. A scris piese pentru pian, fantezii pe teme din operele lui Mozart, Weber, Rossini, Bellini, Auber. Theodorakis, Mikis (n. 29 iul. 1925, Chios), compozitor grcc. A compus numeroase cintccc revoluţionare, muzica pentru filmele „Z“ şi „Zorba grccul“. Autor al unor balete (Orfeu) şi de muz. simf., s-a consacrat muzicii uşoare, în care înscrie un capitol aparte prin inspiraţia din folclorul grec şi caraclcrul politic-mililant al cintccelor. Concerte în România, (licsis (euv. lat.), timp accentuai al unei formule ritmice. V. arsis. Thihnud, ,Iaci|iics (27 sept. 1880, Bordeaux — 1 sept. 1953, accident de avion lingă Barcelonneltc), violonist francez de renume mondial. A cîntat in trio cu Corlot şi Casals. Alondat, împreună cu Margucritte Long, concursul internaţional care Ie poartă numele. Conccrtc in România. Tlionias, Aniliroîso (5 aug. 1811, Mclz — 12 feb. 1896, Paris), compozitor francez. Opere (Mignon), muz. instr. Tliomsoii. Virgil (n. 25 nov. 1896, Kansns City), compozitor şi critic TUKEM muzical american. Opere, muz. simf., dc cam., cor., de scenă şi dc film. Un voi. despre critica muzicala, un dicţionar muzical. Thrciii. lucrare pentru solişii, cor şi orch. de Stravinsîvi (1958). Thrcni pentru victimele de Ia Hiro-sliima, lucrare pentru 52 de instrumente de coarde de Penderecki (1961). filincft, instrument popular de suflat; varietate a fluierului* dar fără ori-ficii, confecţionat din scoarţă de răchită, paltin sau tei. Till Eulcnspiegel, poem simfonic, op. 28, de Richard Strauss (1895). timlini, culoare a sunetului; calitate determinată de numărul şi intensitatea sunetelor armonice* care însoţesc un sunet fundamental. Timiş, Vasilc (n. 20 apr. 1922, Sighet), compozitor român. Muz. voc.-simf. (Jloria, Pc drumul tinereţii), simf., de cam., cor., uşoară, timp 1. Unitate de bază pentru măsurarea ritmului*; poate fi accentuat şi neaccentuat; periodicitatea t. accentuaţi determină metrul (măsura*). 2. Durata unei lucrări muzicale exprimată în minute, timpan, instrument de percuţie* cu înălţime* determinată a sunetului, format dintr-o membrană întinsă pc 0 emisferă dc metal. în orcli. simf. sc utilizează cel puţin doi t. Tippctt, ăricliiiel (n. 2 ian. 1905, Londra), compozitor englez. 1 operă, 1 oratoriu, muz. simf. (Conccrl pentru 2 orch. dc cvardc), dc cam., cor., voc. Tîrrjul din Sorocinsk, operă comică in 2 acte neterminată de Musorgsld, pe libret propriu după Gogol. Pr. versiunii de concert Petrograd, 16 mart. 1911. Orchestrată dc Liadov (1911), Cui (1915), Cerepnin (1923), Şebalin (1930). ioacă, instrument popular de percuţie autofon*, format dintr-o placă dc lemn lovită cu unul sau două ciocănele. tobă, nume generic pentru o serie de instrumente de percuţie*, populare şi profesioniste, cu înălţime ncdelermi-nată a sunetului. T. mica, (. formală dintr-un mic cilindru de metal închis la capete cu cîte o membrană; una dintre membrane are întinse deasupra ei nişte coarde, iar pe cealaltă sc loveşte instr. cu două baghete* dc lemn. T. marc (it. gran cassa), t. formată dintr-un cilindru larg de lemn sau metal, închis la capete cu cîte o membrană; se loveşte cu o baghetă mare delemn îmbrăcată în pîslă. toccata (cuv. it.), piesă dc virtuozitate, în special pentru instrumente cu claviatură*, caracterizată prin opoziţia dintre pasajele în tempo* rapid, cu note cîe valori* mici, şi cele în acorduri*. Toduţă, Sigismund (n. 17 mai 190S, Simeria), compozitor şi muzicolog român. Prof. la Cons. din Cluj-Napo-ca. Scriitură polifonică densă, armonie polimodală, formă bazată pe principiul ciclic. Opera Meşterul Manole, oratoriul Mioriţa, muz. simf. (6 simf., 3 concerte pentru orch. dc coarde, Concert pentru pian), de cam. (Passacaglia pentru pian, sonate pentru pian, vl., v.ccl, fi., oboi), cor., voc. Formele muzicale ale barocului în operele lui J. S. Bach (3. vol.). Tomeseii, Vasilc (n. 1 iun. 1929, Brazii, jud. Ilfov), muzicolog român. Vol.: Drumul creator al lui Dimitrie Cuclin, Alfonso Castaldi, Alfred Alcssandrescu, Filip Lazdr, Paul Constantinescu, Histoires des relations musicales entre la France et la Roumanie. (oni-tom, instrument de percuţie* de origine orientală şi amerindiană, folosit în muzica de jazz* şi în creaţia simfonică modernă; este o tobă* de dimensiuni mici, ce produce sunete cu înălţime* nedeterminată, ton 1. Sunet muzical. 2. Raport de înălţime dintre două sunete alăturate, echivalent cu două semitonuri*. V. secunda. tonalitate 1. Complex de relaţii funcţionale de natură armonică* 203 Iii 1,1101,1,0 stabilit intre treptele nuci game* muzicale. 2. Gamă muzicală intre ale cărei trepte există astfel de relaţii. tonică, treaptă principală, stabilă, a unei tonalităţi*, către caic gravitează celelalte trepte (funcţii). Torolll, Gluseppe (22 apr. 1G58, Ve-r.ina — 8 febr. 1709, Bologna), violonist şi compozitor italian. Prin importanţa pe care o dă instr. solist tu concerto grosso*, lucrările sale sînt precursoarele concertului pentru vl. şi orcli. Toitelier, I’jiiiI (n. 21 mart. 1011. Paris), violoncelist francez de renume internaţional. Prof. Ia C.ons. din Paris. Desfăşoară şi o activitate de dirijor şi compozitor. 1 simf., 2 concerte şi piese pentru v.cel. Tosen, operă in 3 acte de Puccini. Libretul de G. Giacosa şi L. Illica, după drama lui V. Sardou. Pr. Teatrul Constanzi, Roma, 14 ian. 1900 (In rolul titular Hariclea Darclee). Toscnnlnl, Arluro (25 mart. 18G7, Parma — 1G ian. 1957, New York), dirijor italian de faimă mondială. Iniţial violoncelist la Opera din Rîo de Janeiro. Cariera lui dirijorală s-a desfăşurat la pupitrele unor mari orcli., pe care le-a condus şi in calitate de director artistic: Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York, New York Pliilharmonic Orchestra, NBC. Tolan, Ion (n. 1 aug. 1912, Sebeşul de Sus, jud. Sibiu), compozitor român. Opereta Nu urî jucaji cu dragostea (In colaborare cu Oh. Bazavan), muz. voc.-sîmf., simf., pentru fati-lară. cor. TraHica, Simfonia a IV-a In do minor de Schubcrl (1S1G). Tranilafirii Doflauci, operă in 3 acte de Norbert Petri. Libretul de Daniel Drăgan. Pr. Braşov, Teatrul Muzica!,'20 dec. 19G1. tiampiillo (cuv. it.). liniştit, transcriere 1. Hescriere in notaţie* modernă occidentală a unui text muzical existent in alte tipuri de notaţii. 2. Notarea după o înregistrare sonoră a unor muzici de tradiţie orală (ex. muz. pop.). Iranserl[i|ie. rescriere pentru un alt instrument (sau ansamblu) a unei piese muzicale, de obicei fără modificări în text (ca în cazul aranjamentului*). V. reducţie. transpozltoriu (Instrument ~), instrument de suflat al cărui sunel fundamental este altul decit do* şi care deci, în procesul execuţiei muzicale, emite alte sunete decit acelea scrise în partitură*. Pentru citirea notelor reale produse de I.l., se utilizează transpoziţia* textului scris tn partitură. transpoziţie, mutare a unei piese muzicale la o altă înălţime decit aceea scrisă iniţial. transpoziţie limitată (moduri eu ~), sistem de scări muzicale creat de Oliviei- Messiaen ; se numesc astfel, deoarece se pot transpune numai pe un număr redus de trepte, fără ca sunetele componente să se repete. Irautoniiini, instrument muzical electronic Inventat în jurul lui 193G de către F. Trautwein. Travlata, operă In 3 acte de Vcrdi. Libretul de F. M. Piave, după Dama cu camclii de Al. Dumas. Pr. Teatrul La Fenice, Veneţia, G mart. 1S53. Trăileseu, Cornel (n. 11 aug. 192G, Timişoara), compozitor şi dirijor român. Dirijor la Opera Română din Bucureşti, Operele Molanul incăl/al, Bălccseu, baletul Domnişoara Nas-lasia, muz. simf., de cam., de film. treaptă, sunet al unei game* muzicale (tonalitate*, mod*). T. prin-cipalc: t. I, IV, V ale tonalităţilor majore* şi minore*. T. secundare: I. II, III, VI şi VII ale tonalităţilor majore şi minore. Trei locuri in Noua Au(|Iio, lucrare simfonică de Charles Yves (1914). tieizeeldoimc, valoare de notă egală cu a 32-a parte din nota* întreagă, tremollo (cuv. it.), ornament* muzical ce conslă din repetarea rapidă TIlEPAK 20(i a unui sunet sau clin alternarea a doua sunete ncalăturate (sau a două elemente armonice). trepuk, dans popular rus în masară* binară* şi mişcare rapidă, triunghi v. Irium/Jii. trlhrnh, ritm corespunzător piciorului de vers trisilabie, alcătuit din valori egale şi scurte. tricordie, scară oligocordică* formată din trei sunete ce se succed Ireptal. Tricornul, balet intr-un act de Ma-tuiel De Falia. Libretul de Martinez Sîerra. Pr. Baletele Puise* (in scenografia lui Picasso), Teatrul Alham-,bra, Londra, 22 iul. 1919. friJ, ornament* melodie ce constă din alternarea rapidă a notei principale cu secunda* ei superioară sau inferioară, mare sau mică. Trilul diavolului, celebră sonată pentru viol Silă si clavecin de Tartini (1713). Irio (cuv. it.) 1. Ansamblu alcătuit din trei instrumentişti. 2. Compoziţie scrisă pentru t. (1) (V. terţet). fl. Secţiune mediană a unor forme tripartite* (menuet*, scherzo*, marş*). trio-sonatu v. sonată, triolet, diviziune ritmică excepţională în metrul binar*, conslind din-tr-un grup de trei note cu valoare* egală, echivalent cu două sau patru note din diviziunea normală. Trionfi, trilogie de lucrări vocal-simfonice de Cari Orff, cuprinzînd Carmina burana (1937), Catulli Car-mina (1943) şi Trionfo (li Afroditc (1953). tripartită (formă ~), formă muzicală compusă din trei secţiuni, în care a treia secţiune este reluarea (uneori variată) a celei dinţii (ABA); denumită şi formă de lied* (dată fiind maxima ei utilizare in acest gen muzical). trlpcntnpartită (formă ~), formă muzicală derivată din cea tripartită* (ABA) prin reluarea (identică sau variată) a ultimelor două secţiuni (ABABA). triplu concert, concert pentru trei instrumente soliste şi orchestră, triplu (conirnpunct '-«'), contrapunct* la 3 voci* ranversabil*. triplu punct, semn de durată* con-stînd din trei puncte aşezate în dreapta notei*, căreia îi măresc durata cu 7/8 din valoarea ei (fiecare punct măreşte durata notei cu jumătate din valoarea ei, deci:-----1-----f- - = 2 4 8 ==--). V. punct; dubiu-punct. 8 triplum (cuv. lat.), vocea* superioară a unei piese polifonice în sec. 32-13. Irisou, acord* de trei sunete dispuse în terţe*. Trlslnn şi Isolda, operă în 3 acte de Wagner, pe libret propriu după V. von Strassburg. Pr. Teatrul Curţii, Miinchcn, 10 iun. 1865. trlşeu, instrument muzical popular de suflat, asemănător cu fluierul* dar fără orificii, confecţionat din trestie. triton, Interval de trei tonuri întregit cvartă* mărită sau cvintă* micşorată. tritonie, scară oligocordică* formată din 3 sunete ce se succed treptat şi prin salt. Triumful Afroditei, concert scenic de Orff (din trilogia Trionfi*) pe versuri de Catullus, Sapho şi Eurlplde. triunghi (triauglu), instrument de percuţie autofon* format dintr-un cadru metalic triunghiular, suspendat, care este lovit cu o baghetă metalică. trîmMjă, denumirea populară a goarnei*- şi, uneori, a trompetei*, troheu, ritm corespunzător piciorului de vers format din două silabe: una lungă şi una scurtă. Troienii, operă în 5 acte deBerlioz, pe libret propriu după Virgiliu. Prima parte (Căderea Troiei) a fost prezentată în premiera la Paris, în 1863; împreună cu cea de a doua (Troienii la Carlagina) a fost interpretată pen- 207 TUTTI Iru prima dată la Karlsruhc, In 1890. Ironilinn, instrument (le suflat din alamă, care produce sunete (le Înălţimi diverse prin modificarea lungimii coloanei de aer cu ajutorul unei culise sau al unul sistem de ventile*. Prese. trb. Echiv. germ. Posaune. trompetă, instrument de suflat din alamă, care produce sunete dc înălţimi diferite cu ajutorul unui mecanism cu ventile’’ sau pistoane*. Prese. trp. tropar 1. (în muzica bizantină’1'), verset cintat Intre psalmi* şi alte iexte ale Vechiului Testament. Culegere de cintărl religioase In ev. med. Irojipo (cuv. it. „prea“); iwn I., nu prea (e.\. allegro ma non t.). Trozner, .Tozscî (n. 4 aug. 1804, Tirgu-Mureş), compozitor de naţionalitate maghiară din România. Muz. voc.-simf., simf., de cam., voc. trubadur, poet-compozitor din sudul Franţei, in sec. 11—14. Trubadurul, operă in 4 acte de Verdi. Libretul de S. Cammarone, (lupă A. Gntierrez. Pr. Teatrul Apollo, Roma, 19 lan. 1853. Irupă, grupare de interpreţi-cintă-reţi (I. de operă) sau dansatori (I. de balet). (ruver, poet-compozitor din nordul Franţei, In sec. 12 — 13. ' Tuba ¡Minim, secţiune a Recviemului*. tubă, cel mai grav instrument de suflat din alamă din orchestra simfoni- că, prevăzut cu un mecanism de ventile* sau pistoane*. Echiv. germ. Bass- Tuba. Tmlor, Andrei (31 aug. 1907, Brăila — IR iun. 1959, Bucureşti), muzicolog român. Studii despre George lînescu. Tudor Yladimiiespii, oratoriu de Gheorglie Dumitrescu pe libret propriu, folosind fragmente din Cinlarea României de A. Russo, din balade şi cînlece populare. P. a. Bucureşti. 23 ian. 1953. Tudoran, Ionel (n. 25 mai 1913, Bă-răşlii dc Vede, jud. Olt), tenor român, cinlăreţ de operă, tulnic v. Iiueiuin. Tiirnndnt, operă in 3 acte de Pucc ini; neterminată, a fost completată de F. Alfano. Libretul (le G. Adaini şi R. Silii ou i, după C.arlo Gozzi. Pr. Scala, Milano, 25 apr. 192B. Turnii(|alilii, Simfonie pentru orchestră, pian şi Unde Martcnot* de Mes-sinon (1948). Turina, Jnnqiiin (9 dec. 1882, Se-villa — 14 ian. 1919, Madrid), compozitor, dirijor, pianist şi pedagog spaniol. 1 operă, muz. simf. ( Dansuri fantastice, Simfonia sti'illana), de cam., voc. tuşe u, manieră de alac* (de a apăsa tastele*) la instrumentele cu claviatură (îndeosebi la pian). 1 ui li (cuv. it.), întregul ansamblu, în eoncerto .grosso*, I. (ripitno*) dialoghează eu grupul solistic (con-cerlino* ). ţambal, instrument muzical popular, format dintr-o cutie de rezonanţă* de formă trapezoidală pe care slnt întinse corzile, lovite cu două ciocănele. Ţar» surisului, operetă în 3 acte de Lehar. Libretul de L. Herzer şi Fr. Lohner, după V. Leon. Pr. Viena, 9 febr. 1923, sub titlul Jacheta galbenă. ţarina, joc popular românesc răspln-dit l'n Munţii Apuseni, in metru binar* şi mişcare moderată. Ţăranu, Cornel (n. 20 iun. 1934, Cluj), compozitor român. Fondator şi diri- jor al formaţiei „Ars Nova*4. Opera Secretul lui Don Giovanni, muz. voc.-simf., simf. (Simfonia brevis, Simetrii, Incantaţii, Alternanţe, Racorduri), de cam., cor., voc. Studii de muzicologie. (iitură, acompaniament* de lip osti-nato*, realizat de taraf* în muzica lăutărească. Ţincoea,Remus(n. losept. 1915,Iaşi), dirijor canadian de origine română, ţiteră, instrument muzical popular german cu coarde ciupite, asemănător chitarei*. Uccncscu (Ucenic, Uceniccscu), Gcor-¡|c (1830, Cisnădie — 25 ian. 1S9G, Braşov), folclorist român. Prof. dc psaltichie* la Şcoala Gimnazială şi Normală din Braşov. Culegeri folclorice, lucrări didactice, muz. psal-tică*. Ucenicul vrăjitor, poem simfonic dc Paul Dukas, după balada lui Gocllie (1897). Ulanova, Scr<|hccvna Galina (n. 10 ian. 1910, Petcrsburg), dansatoare sovietică dc renume internaţional. Excepţională interpretă a baletelor lui Prokofiev. ullimo (cuv. it. „ultim“), ultima volta, ultima dată. Un american Ia l’aris, poem simfonic de Gerslvwin (1928). Un recviem german, lucrare pentru solisti, cor si orchestră de Brahms (1857-1868). Un supravieţuitor din Varşovia, lucrare pentru recitator, cor şi orchestră de Schonberg (1947). una corda v. pedalizarc. Unde jtlarlcnot (< fr. Ondcs Martc-nol), instrument electronic construit (1928) de Maurice Martenot. Au scris pentru acest instrument pagini inspirate Honegger, Mcssiaen, Jolivet, Milhaud. undeeimă, interval compus (cvartă* pes-te octavă*) care cuprinde 11 trepte. Tipuri diatonice: u. perfectă, u. mărită. Ungar, Inire (n. 23 ian. 1909, Budapesta), pianist ungur. Turnee internaţionale. Concerte in România. unison (< it. unissono „dintr-un singur sunet“). 1. Emisie simultană a două sau mai multe sunete de acc-eaşi înălţime; cinlarc în prime*. Expresia „a cînta Ia u.“ înseamnă că două sau mai multe voci* cintă aceeaşi linie melodica. 2. Unissono, indicaţie pentru ca un grup de instr. să cinte împreună după divisi*. Urmuzescu, l’aul (n. 28 iun. 1928, Bucureşti), compozitor român. Muz. uşoară. Ursu, Nicolac (4 iun. 1905, Şanoviţa, jud. Timiş — 10 febr. 1969, Timişoara), compozitor şi folclorist român. Rapsodic pentru orchestră, muz. de cam., cor. Culegeri de folclor, studii asupra folclorului bănăţean, lucrări didactice. Ursul, Simfonia nr. 82 în do major de H'aydn (1786). Ursuleac, Viorica (n. 26 mart. 1899, Cernăuţi), soprană austriacă dc origine română, cintăreaţă dc operă dc renume internaţional, ut, notaţie* silabică mai veche pentru sunetul do*. Uvertura academică, uvertura op. 80 de Brahms (1879). Uvertura cubană, uvertură de Gcorge Gerslvwin (1932). Uvertura tracică, uvertura op. 81 de Brahms (1880). uvertură 1. Piesă orchestrală ce se cintă înaintea unei reprezentaţii de teatru muzical. 2. Lucrare orchestrală intr-o singură parte, profilată ca un gen de muzică programatică*. V Valcriii, ¡Yicolac (pc numele adevărul Popcscu, Valcriu) (n. 29 ian. 191-1, Clmpina), compozitor român. Muz. cor., dc scenă, uşoară, valoare, expresie cantitativă a duratelor* sunetelor şi ale momentelor dc linişte ce compun muzica. Există 7 v. fundamentale: nota* Întreagă, doimea*, pătrimea*, optimea*, şai-sprezeciinea*, treizecidoimea*, şai-zccipătrimca*, cărora lc corespund lot alîlea semne grafice pcnlru note şi pentru pauze*. vals, dans orăşenesc apărui In a doua jumătate a sec. 18, pe baza unor dansuri populare austriece şi germane; In metru ternar*, mişcare rapidă. Vals trist, celebru vals pentru orchestră de Sibclius, compus In 1903 ca moment din muzica de scenă pentru drama Kuolcma. Valsul, poem coregrafic scris de Ra-vcl In 1920 pentru Baletele Ruse* ale lui Diaghilcv, montat Insă In 1920 de Ida Rubinstein. Pr. Opera Marc, Paris, 23 apr. 1929. Valsuri nobile şi sentimentale, ciclu de valsuri pentru pian de Ravel, scris In 1911 şi ulterior orchestral dc către compozitor. Vancca, Zeno (n. 8 oct. 1900, Bocşa-Vasiovei, jud. Caraş-Severin), compozitor şi muzicolog român. Prof. la Cons. din Tg. Mureş, Timişoara şi Bucureşti. Vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilor. Baletul Priculi-cial, inuz. simf. (2 Slmfonicle, 2 Rapsodii bănăţene, Preambul, Intcr- mezzo şi marş, Hurlcscu, Concert pentru orch.), dc cam. (G cvarlelc dc coar-dc), cor., voc. Voi. dc muzicologic: Istoria muzicii universale şt româneşti, Carlea dlrljarului de cor, Creaţia muzicală românească in sec, 19 — 20. Vnnlcn, Ion (n. 1 dec. 1917, Molo-vata), dirijor dc cor romăn. Varèse, Edgar (22 dec, 1885, Paris — G nov. 1905, New York), compozitor anicrican dc origine franccză, elev al lui d’Indy, Roussel şi Widor, unul dintre inovatorii limbajului muzical al sec. 20: Offrandes, Arcanu, Jlypcrprisme, Oclandre, Intégrales, Ionisation, Equatorial, Dcnsity 21,a, Déserts, Poème Electronique. Varga, Ovidiu (n. 5 oct. 1913, Paşcani), compozitor şi muzicolog român. Prof. la Cons. din Bucureşti. Muz. voc.-simf. (oratoriul Sctnteia eliberării), simf. (Concert pentru orch. de coarde şi percuţie), dc cam. (cvartetul Primăvara vieţii). variantă 1. Versiune mai uşoară pentru un pasaj dificil sau imposibil dc realizat cu resursele unui anume instrument (sau voci). 2. (în muzica pop.) versiune a unei melodii datorată modificărilor survenite In procesul transmiterii ei orale, vnriafie, tehnică prin care este modificat (In clementele sale secundare) un motiv* (sau o temă*). Variajiuni simfonice, lucrare pentru pian şi orchestră de Ces ar Franck (1885). 211 VEIUCIÎÎI, FIÎAJiCESCO variaţiuni ((cină cu ~), formă omo-fonă (v. omofonic), constituită din-Ir-un număr oarecare de variaţiuni* ornamentale (care adaugă ornamente* melodiei) şi de caracter (care schimbă expresia melodiei, modifieîndu-item-po*-ul, măsura*, ritmul», modul*, armonia*) pe o temă* (de obicei de 8 măsuri), expusă iniţial. Variaţiunile Goldbcrc|, 30 de varia-ţiuni pentru clavecin de Bacii, publicate în 1742. Varfolomei, Luminiţa (n. 3 aug. 1945, Bucureşti), critic muzical român. Vasilachc, familie de muzicicni români. 1. Vasilc V. (2G oct. 1907, Huşi — 10 apr. 1944, Bucureşti), compozitor, actor şi cintăreţ de revistă, autor de muzică uşoară. Cuplul V. Vasilache-N. Stroe a rămas celebru in istoria teatrului românesc de revistă. 2. Vasilc V. Junior (n. 14 iun. 1941, Bucureşti), compozitor român de muz. uşoară. Fiul lui V. (!)• Vasilcscu, Ion (4 nov. 1903, Bucureşti — 1 dec. 1960, Bucureşti), compozitor român. Dirijor la diferite teatre de estradă. Muz. de teatru, de film, de cam'. (Trei mişcări in slil româncsc pentru cvartet de coarde), uşoară. Vasilcscu, Vcspasian (27 febr. 1889, Bucureşti — 6febr. 1969, Bucureşti), compozitor român. Muz. uşoară, prelucrări de folclor. Vasilescu, A'ictor (2 nov. 1856, Solea, jud. Suceava — 26 febr. 1938, Cernăuţi), compozitor român de muzică corală. Vasiliu, Ana Rozsa (n. 12 febr. 1899, Buziaş), soprană româncă, cîntâ-rcaţă de operă de renume internaţional. Vasul fantomă (Olandezul zburător), operă în 3 acte de Richard Wagner, pe libret propriu. Pr. Teatrul Curţii, Dresda, 2 ian. 1843. Vaui|han Williams, Itnlpli (12 oct. 1872, Dewn Amponey — 26 aug. 1958, Londra), compozitor englez. Prof. la Royal College of Music din Londra. G opere, balete, muz. voc.-simf., simf. (8 simf., concerte pentru vl., pentru pian, pentru ob.), de cam. (2 cvartete), religioasă, de film. Studii asupra Iui Purceii şi asupra cin-tecului pop. engl. Văduva veselă, operetă în 3 acte de Franz Leliar. Libretul de Victor Leon şi Leon Stein, după H. Meilliac. Pr. Theater an der \Yien, 28 dec. 1905. Veccbi, Orazio (6 dec. 1550, Modena — 19 febr. 1605, Modena), compozitor italian, autor de muzică religioasă (motete*, imnuri, o misă*) şi profană (madrigale*, comedii madriga-leşti). Velceanu, Iosif (13 apr. 1874, Văliug, jud. Caraş-Severin — 2 oct. 1937, Timişoara), compozitor şi dirijor de cor român. Muz. de scenă, pentru fanfară, cor., voc., culegeri de cin-tece populare, scrieri muzicologice. Vcleborschi, Alexandru (n. 9 iun. 1918, Friedek-Mistelc), compozitor român. Muz. simf. (Concert pentru pian, Sinfonietta, Suită de dansuri simfonice), de cam. (Cvartet de coarde, sonate pentru v.cel, pentru vi.), cor., voc., lucrări didactice (Studiul transpoziţiei). , vcloce (cuv. it.), rapid, iute. ^ velocitatc, agilitate in execuţia unui pasaj rapid. ventil (la unele instrumente de suflat din alamă: corn*, trompetă*), mecanism care, transformind mişcarea longitudinală a clapei* în mişcare transversală, deschide tuburile secundare (lungind astfel coloana de aer şi pcnniţînd obţinerea unor sunete mai grave). V. piston. Ventura, Grigorc (1839, Galaţi — 11 iul. 1909, Bucureşti), compozitor şi critic muzical român. Prof. la Cons. din Bucureşti. Muz. de scenă, pentru pian, voc. Veriicini, Francesco Muria (1 febr. 1690, Florenţa - 31 oct. 1768, Pisa), violonist şi compozitor italian; virtuoz renumit al vremii, şi-a desfăşurat activitatea la Londra, Dres- YCitDi, dusuri: Giuseppe Verdi da şi Praga. A compus opere, eanta-tc, eoncerlc şi sonate pentru vi. Vcrdi, Giiiselipe (10 oct. 1813, Ron-cole — 27 ian. 1901, Milano), compozitor italian a cărui creaţie a marcat una din marile perioade ale operei (Nabucco, Emani, Rigoletlo, Trubadurul, Traviala, Bal mascat, Puterea destinului, Don Carlos, Aida, Otcllo, Falstaff). A scris de asemeni muzică religioasă (Recviemul, Stabal Malcr, Te Deum), de cameră (Cvarlei de coarda) şi voc. verism, mişcare estetică născută !n Italia, către 1890, preconizînd în operă realismul de nuanţă naturalistă; lucrările de bază ale accsteia sint Cavallcria rusticana de Mascagni şi Paiaţe de Leoncavallo. Puccini a fost intluenţat de v. Vcscan, Alaurieiii (n. I mart. 191G, Bucureşti), compozitor român. Muz. voc.-simf., simf. (Poem eroic), dc cam., cor., uşoară. Yesclovslii, Yasile (n. 18 dec. 1925, Găvana-Pitcşti, jud. Argeş), compozitor român. Muz. uşoară. Ycyroii-Lacroiv, Itolierl (n. 13 dec. 1922, Paris), pianist şi clavecinist francez, colaborator al flautistului Jean-Pierrc Rampal. Vlardot, Pntillnc Gnrcia (18 iun. 1S21, Paris — 18 mai 1910, Paris), etntu-reaţă franceză, soră cu Malibran; a cintat la Bruxelles, Drcsda, FranU-furt, Paris, Londra. A compus 3 operete, muz. voc., piese pentru pian şi vl. Viaţa scurtă, operă in 2 acte dc Manucl De Falia. Libretul de C. Fernandcz Show. Pr. Nisa, 1 apr. 1913. vilinnon. instrument de percuţie format din plăci de metal aşezate deasupra unor tuburi de rezonanţă !n care elice, acţionate electric, prelungesc vibraţia şi amplifică sunetul produs prin lovirea plăcilor cu baghete. vihralo (cuv. it.), oscilaţic uşoară şi rapidă in jurul înălţimii* reale a sunetului produs de voce sau dc instrumentele cu coarde. Ylcleă, lîlcna (n. 17 febr. 1922, Vişina Veche, jud. Olt), dlrijoare dc cor româncă. Vicol, Adrian (n. 15 dec. 1923, Tlrgu Mureş), folclorist român. Vicol, Ion (n. 22 febr. 1898, Ţuţu-cani, jud. Vaslui), pedagog-tcorcll-cian român. Prof. Ia Cons. din Iaşi şi Bucurcşti. Lucrări didactice (Dirijorul de cor, Despre interpretare), manuale dc muz. Vidai, Taul (16 iul. 18G3, Toulouse — 9 apr. 1931, Paris), compozitor francez. Dirijor al Operei din Paris. Prof. Ia Cons. din Paris. 3 opere (Guernica), 1 operetă, muz. de scenă, simf., religioasă. Vldu, Ion (17 dec. 1863, Mlnerău, Jud. Arad — 7 febr. 1931, Lugoj), compozitor şi dirijor de cor român. Opereta Floarea Glilmeşulut, muz. voc.-simf. (Dunărea, Moartea lui Mihai Eroul, Ştefan şi Dunărea), lucrări pentru pian, muz. cor. (Ana Lugojana, Răsunetul Ardealului, Preş-le deal)-, culegeri de folclor, studii, articole, cronici muzicale. 213 VIOLOKCEL y\ ■ ’ % Ion Vida vielă, instrument medieval cu 3 — 5 coarde şi arcuş, strămoş al violinei*. viencză (şcoala ~), şcoală componistică in cadrul căreia, intre 1780 şi 1815, la Yiena, s-a cristalizat stilul clasic. Reprezentanţi: Haydn, Mo-zart, Beethovcn (v. clasicism). Noua şc. v., şcoală componistică in cadrul căreia, in primele decenii ale sec. 20, la Viena, s-au constituit principiile muzicii dodecafonice* şi ale sistemului serial*. Reprezentanţi: Sclion-berg, Berg, Webern. Yleru, Anatol (n. 8 iun. 1926, Iaşi), compozitor român. Opera Iona, muz. voc.-simf. (Mioriţa, Cantata anilor lumină), simf. (3 simf., concerte pentru v.cel, pentru fl., pentru vl., Jocuri pentru pian şi orch., Odă tăcerii. Muzeu muzical, Clepsidra I şi II), de cam. (2 cvartete, Muzică pentru liacooia şi Labiş, Sila lui Eralostene, Sonata pentru v.cel, Trepte ale tăcerii, Nautilos), cor. (Scene nocturne), voc., de film. Studii de muzicologie. VleuxtempSj Henri (17 feb. 1820, Verviers — 6 iun. 1881, Alger), compozitor şi violoncelist belgian celebru. Prof. Ia Cons. din Bruxelles. A compus peste 40 de concerte pentru vl. vilanelă (< it. Dillanella), cintec polifonic originar din sudul Italiei, răspîndit în sec. 15—16, cu caracter umoristic, in măsură binară* şl mişcare vie. VIlIa-Lobos, Ileilor (5 mart. 1887, Rio de Janeiro — 17 nov. 1959, RIo de Janeiro), compozitor, pianist, dirijor şi folclorist brazilian. Opere, balete, o misă-oratoriu, 11 simf., poeme simf., concerte, muz. de cam. (cvartete, cvintete, trio-uri, sonate), voc., de film, religioasă, vlllanella (cuv. it.) v. vilanelă. Villnow, Gerd (Gerard) (15 sept. 1897, Salesch, Polonia — 10 sept. 1970, Bucureşti), compozitor, pianist şi dirijor român. Muz. uşoară. Viiies, nicardo (15 febr. 1885, Lerida — 29 apr. 1943, Barcelona), pianist spaniol stabilit ¡a Paris. Interpret a numeroase prime audiţii din creaţia lui Debuss}’, Ravel, Roussel, Satie, Milhaud, Poulenc, Messiaen. Vinfilă, Ion (18 apr. 1924, Băile Hcrculane — 4 mart. 1977, Bucureşti), compozitor român. Muz. voc.-simf. (Cantata ostăşcască, In numele vieţii), simf. (2 simf., uverturi), de cam., cor.; lucrări didactice, vioară v. violină. violă, instrument cu coarde şi arcuş, asemănător violinei* dar de dimensiuni mai mari şi emiţind sunete mai grave decit aceasta. Acordajul v. este do-sol-re-la. Echiv. germ. Brat-sche. (prese. Br. v. braccio, viola da). violină (vioară) (prese, vl.), cel mai important dintre instrumentele cu coarde şi arcuş, avind acordajul cel mai înalt (sol-re-la-mi); se ţine sprijinit de umărul sting, sub bărbie; incepind din sec. 16, pătrunde in toate domeniile muzicale, iar in sec. 18 se plasează in fruntea instr. soliste, in ansamblurile de muz. de cam. şi in orch. violoncel, instrument cu coarde şi arcuş din familia violinei*, dar mult mai mare şi emiţind sunete mai grave decit viola* (acordat ca şi aceasta: do-sol-re-la, dar cu o octavă* mai jos); se ţine vertical, intre genunchi, sprijinit pe podea cu un picior (de metal sau lemn) cu virf ascuţit. VIOTTI, GIOVANNI Prese. v. cel sau cello (de la it. v ioloncello). Viotti, Giovaimi Battista (12 mai 1755, Fontanetto da Po — 3 mart. 1824, Londra), violonist virtuoz celebru şi compozitor italian, elev al lui Pugnani. Lucrările sale pentru vl. (între care 29 concerte şi 54 duo* -uri) au pus bazele tehnicii moderne a instr. virelai (cuv. £r.), piesă polifonică vocală de origine franceză, răsplndilă in sec. 13, asemănătoare ca formă cu rondo-ul. virginal, instrument cu claviatură asemănător clavecinului*, răspîndit în sec. 16—17, în special in Anglia, vinjinaliştii, grup de compozitori englezi din sec. 16 şi 17 (Byrd, Morley, Dowland, Gibbons), cărora li se datorează primele compoziţii importante pentru virginal*. Virtuoşi iii Roma, I~ formaţie instrumentală de cameră, fondată la Roma în-1948 decătrcRenatoFasano. virtuoz, interpret ce se distinge printr-o mare uşurinţă tehnică a execuţiei. virtuozitate, uşurinţă şi îndeminare în rezolvarea celor mai dificile probleme de tehnică vocală sau instrumentală. Visul unei nopţi de vară. 1. Muzică de scenă de Mendelssohn-Bartholdy (1843) pentru piesa lui Shakespearc. 2. Operă de Britten. Libretul de P. Pears şi Britten, după Shakcs-peare. Pr. Aldeburgh, 1960. Visuri de iarnă, Simfonia I in sol minor de Ceaikovski (1866). Vitali, Giovanni Baltista (cca 1641, Cremona — 12 oct. 1692, Modena), violonist şi compozitor italian, dirijor la curţile din Bologna şi Modena. Oratorii, balete, muz. de cam. (sonate pentru una sau mai multe vl. şi continuo*). Vitralii, piesă orchestrală de Mihai Moldovan (1968). Vittoria, Tommaso Loilovico da (Pe numele adevărat Victoria, Tomas Luis de) (cca 1549, Avila — 27 aug. 1611, Madrid), compozitor spaniol, maestru de capelă la Roma, muzician al curţii din Madrid. A compus o mare cantitate de muzică religioasă (motete*, mise*, psalmi*, un Recviem*). vivace (cuv. it. „viu, vioi“), termen de caracter şi de mişcare foarte rapidă intre allegro* şi presto*. Vivaldi, Antonio (cca 1675, Veneţia — iul. 1741, Viena), compozitor italian, violonist in capela catedralei San Marco şi prof. la Cons. Ospedale della Pietâ din Veneţia. A contribuit la evoluţia conccrtului* instr. către forma lui solistică. 45 opere şi oratorii, peste 450 de concerte (celebre fiind cele din ciclurile L’estro armonica, La stravagänza, II cimento dell’ armonia e dcll’invcnzione), 75 sonate. Viziuni fugitive, ciclu de 15 piese pentru pian de Prokoficv (1917). Vînătoarea, Simfonia nr. 73 in re major de Haydn (1781). Vînătoru, Sorin (n. 9 nov. 1912, Negreşti, jud. Vaslui), compozitor român. Muz. simf. (Prin sale moldoveneşti, Uvertura), de cam., cor. Vînătorul blestemat, poem simfonic de César Franck după o baladă de Gottfried Bürger (1882). Autouio Vivaldi 215 VUILLEKMOZ, EJIILE Vint «le Iilievinfo, operetă în 3 acte do Dunaievski. Libretul de V. Vinikov, V. Kralit şl V. Tipot. Pr. Moscova, 29 aug. 1947. Vînzătorul de păsări, operetă in 3 acte de Zeller. Libretul de M. West şl L. Held. Pr. Theater an der Wien, 10 ian. 1891. Vlrtelnlţa Omplmlel, poem simfonic de Saint-Saens (1872). Ylad, Roman (n. 29 dec. 1919, Cernăuţi), compozitor italian de origine română. Muz. voc.-simf. (De Pro-fundls), simf., de film, balete. Studii muzicologice asupra lui Dallapiccola, Stravinski şi asupra dodecafonismu-lui. Vladlgberov, Fanclo (n. 18 mart. 1899, Şumen — 8 sept. 1978, Sofia), compozitor bulgar. Prof. Ia Cons. din Sofia. Muz. simf. (rapsodia Vardar, Suila bulgară, Simfonia de Mai pentru coarde, concerte pentru pian, pentru vl., pentru v.cel.), de cam. (pentru vl., pian). Vlădujă, Ioan (19 iun. 1875, Valea-Boierească, jud. Mehedinţi — 4 iun. 1965, Bucureşti), compozitor român. Prof. la Cons. din Iaşi. Muz. de fanfară (Marşul ofiţerilor, Marş croic), de cam., cor., voc. vocală (muzică ~), muzică destinată vocii, cu sau fără acompaniament* (de obicei de pian), vocaliză, exerciţiu de canto* pe vocale sau pe silabe diferite (de obicei „a“). voeal-slmfonieă (imizică~), muzică destinată vocilor soliste şi (sau) corului, cu acompaniament* orchestral. Genuri principale: cantata*, oratoriul*, voce 1. Totalitate a sunetelor emise prin vibraţia corzilor vocale. V. sînt după natura lor, feminine (soprană*, mezzosoprană*, contraltă*) şi masculine (tenor*, bariton*, bas*). 2. Parte a unei compoziţii muzicale destinată unui instr. (sau grup de instr.) sau unui cîntăreţ (sau grup de cintăreţi). Vocea umană, monodramă de Pou-lenc după Cocteau. Pr. Paris, 6 feb. 1959. Voccs intlmae, cvartet de coarde op. 56 de Slbelius (1909). vodevil, gen de teatru muzical precedent operetei* şi operei* comice; la origine, cintcc satiric popular din Normandia sec. 15, pătruns cu vremea în piesele de teatru cu caracter de comedie. Voevlden, Alexandru (27 mal 1862, Vaslăuţ — 6 Iun. 1931, Cernăuţi), folclorist român, dirijor de cor şi orchestră la Cernăuţi. A compus muzică de scenă şi cor., a cules şl publicat folclor din Bucovina şi Moldova, a scris lucrări didactice. Vogel, Vladîmlr Rudolfovlel (n. 29 febr. 1896, Moscova), compozitor german de origine rusă. Autor de muzică dodecafonică*: oratorii, muz. simf., de cam., cor. Vogchvelde, Walthcr von dor (cca 1170, Tyrol — cca 1230, Wiirtzburg), celebru Minnesinger german; s-au păstrat puţine dintre melodiile sale (2 dintre acestea, în manuscrisul de la Colmar). Volcu, Ion (n. 8 oct. 1923, Bucureşti), violonist român de notorietate Internaţională. Artist al poporului. Director al Filarmonicii „George Enescu“. Dirijor al orch. de cam. „Bucureşti“. Yolculescu, Dan (n. 20 iul. 1940, Saschlz, jud. Mureş), compozitor român. Muz. simf. (Simfonia osli-nalo, Viziuni cosmice, Blocuri, Stări), de cam. (Piccola sonata pentru fi., Dialoguri pentru pian, Sonata pentru plan), cor. (Trei clnlece de toamnă), voc. Studii de muzicologie. Voievodul ţiganilor, operetă în 3 acte de J. Strauss-fiul. Libretul de J. Schnitzer, după M. Jokai. Pr. Theater an der Wien, 24 oct. 1885. Vorobchievlci, Isldor (6 mai 1836, Cernăuţi — 18 sept. 1903, Cernăuţi), compozitor român. Muz. cor., lucrări didactice, vox ilnalis (cuv. lat.) v. fluală. Vox marls, poem simfonic, op. 31, de Enescu (1955). vu, a doua notă a gamei* bizantine. Vulllcrmoz, Emile (23 mal 1878, VULCU, SORIN 21G Lyon — 2 mart. 1960, Paris), muzicolog şi critic muzical francez. Fondator (Împreună cu Fauri) al Societăţii de muzică independentă. Voi. Muzica de aslăzi, Istoria muzicii, monografii despre Chopin, Ravcl, Debussy. Yulcu, Sorin (n. 9 iun. 1939, Petreşti, jud. Alba), compozitor român. Muz. simf. (Simf.., Inscripţie pe un ritm, Concert pentru pian), de cam. (Momente cardinale, Improvizaţie exotică. Ciclolde, Echo), cor. (Multisonuri mioritice), voc. (Ghitara), electronică (Osmoze). Vulplan, Dlmllrle (2 ian. 1848, com. Românil-Neamţ, jud. Neamţ — 23 sept. 1922, Bucureşti), folclorist român, flautist concertist. Culegeri de folclor, lucrări didactice, muzică pentru plan. Vulpişoara cea isteaţă, operă în 3 acte de Jandîek după R. Tesnohli-dek. Pr. Brno, 6 nov. 1924. w Wnchmnnn, familie de muzicieni români. 1. Ion Andrei \V. (1807, Budapesta — 2 aug* 1863, Bucureşti), compozitor şi dirijor, animator al vieţii muzicale româneşti. Opere (Braconierul, Zamfira, Mihai Bravul), vodeviluri şi operete, muz. voc. -simf. (Cetatea Neamţului), cor. ; culegeri de folclor şi lucrări didactice. 2. Eduard W. (10 febr. 1836, Bucureşti — 12 dec. 1908, Bucureşti), compozitor şi dirijor român. Fiul lui W.(l). Dirijor al Teatrelor Naţionale din Craiova şi Bucureşti, prof. şi director al Cons. din Bucureşti, fondator, dirijor şi director al Societăţii filarmonice române din Bucureşti, director al Operei Române din cadrul Teatrului Naţional din Bucureşti. Vodeviluri, nmz. voc.-simf., de cam., cor., voc.; culegeri de folclor şi lucrări didactice. Wagner, Carl Theodor (1801, Sibiu — 28 nov. 1868, Craiova), compozitor român, dirijor al Teatrului Naţional din Craiova. Vodeviluri, operete, muz. voc.-simf. Wngner, Illchard (22 mai 1813, Leipzig — 13 febr. 1883, Veneţia), compozitor, dirijor, dramaturg, teoretician de artă şi eseist german. Dirijor la Magdeburg, Riga, Dresda şi München. Unul dintre cei mai importanţi creatori ai istoriei muzicii. Reformator al operei (Olandezul zburător sau Vasul fantomă, Tannhău-ser, Lohengrin, Inelul Nibelungului, 7'ristan şi Isolda, Maeştrii clntăreţi Iiicliard Wagner din Nürnberg, Parsifal), pentru care a construit Teatrul de la Bayreuth. A mai scris muz. simf. (4 uverturi, 1 simf., Idila Siegfried), de cam., voc. (5 lieduri pe versuri de Mathilde Wesendonck). 13 volume de scrieri literare, filozofice, estetice şi teoretice (Arta şi revoluţia, Opera dc artă a viitorului, Opera şi drama). Soţia sa, Cosima (fiica lui Liszt), apoi fiul lor Siegfried (6 iun. 1809, Trieb-schen, lingă Lucerna — 4 aug. 1930, Bayreuth) şi nepoţii (Wieland şi Wolfgang) au continuat opera de promovare a creaţiei lui YV., prin WAICIIA, IlELMUT 218 Festivalul de la Bayreuth, a cărui tradiţie au consolidat-o. Walelia, Helmut (11. 27 oct. 1907, Leipzig), organist german din R. F. Germania. Celebru interpret al lui Bach. Prof. la Cons. din Frankfurt pe Main. Waldsteln, Sonata in Do major, op. 53, de Beethoven (1803 — 1804), denumită şi Aurora. Waldteufel, Emile (9 dec. 1837, Strasbourg — 16 febr. 1915, Paris), compozitor francez. Remarcabile valsuri (cca 300). Walkiria, operă in 3 acte de Richard Wagner, pe libret propriu; a doua lucrare din teatrologia Inelul Nibe-lungului*. Pr. Hoftheater, München, 26 iun. 1870. Walter, Bruno (15 sept. 1876, Berlin -17 febr. 1962, Beverly-Hiils), dirijor american de origine germană. A condus orch. din München, Berlin, Amsterdam, Leipzig, Viena şi New York. Autor al unei biografii a Iul Mahler şi al unui volum de memorii (Temă cu varialiuni). Walton, sir William Turner (n. 29 mart. 1902, Oldham), compozitor englez autodidact. Opere (Trollus şt Cressida), oratoriul Belshazzar’s I'east, baletul The Quest, muz. slmf. (2 simt., concerte pentru pian, pentru vl., pentru violă), de cam., de film (Ilamlet j. mm?. mm Bruno Haller r r •V --«e» - tari Marin Ton Weber wa-iva, onomatopee desemnînd in jazz* sunetele obţinute cu o trompetă sau un trombon cu o surdină* specială (denumită w.-w.). Weber, Carl Maria von (18 nov. 1876, Eutin, Oldenburg — 5 iun. 1826, Londra), compozitor, pianist şi dirijor german. Creator al operei romantice germane. Opere (Abu Hassan, Freischütz, Euryanthe, Oberon), muz. voe.-simf. (7 cantate, 3 mise), simf. (2 simf., Konzertstück şi 2 concerte pentru pian, 2 concerte pentru cl.), de cam. (4 sonate pentru pian, Invitaţie la vals — orchestrată ulterior de Berlloz şi Weingartner), cor. Webern, Anton von (3 dec. 1883, Viena — 15 sept. 1945, Mittersill, Salzburg), compozitor austriac. A debutat ca muzicolog; a urmat cursuri de compoziţie cu Schönberg. Dirijor la Operele din Viena şi Praga. A adoptat şi cristalizat sistemul serial* de compoziţie. Muz. voc.-simf. (2 cantate op. 29 şi 31), simf. (Passacaglia, op. 1, 6 Piese pentru orch. op. 6, 5 Piese pentru orch. op. 10, Simfonia op. 21, Variajiunile op. 30), de cam. (3 cvartete de coarde, 1 trio), cor., voc. WciIl,Kur( (2 mart. 1900, Dessau — 3 apr. 1950, New York), compozitor amcrican de origine germană. Celebru datorită Operei de trei parale, pe textul lui Brecht. Alte lucrări: 16 219 WOLF, nUGO opere, 2 balete, 1 conccrt pentru vl., muz. de film. Wciner, Lco (10 apr. 1885, Budapesta — 13 sept. 1960, Budapesta), compozitor ungur. Prof. la Cons. din Budapesta. Muz. simf. şi de cam., transcripţii pentru pian din creaţia lui Bach, Liszt, Schubert şi Bartbk. Wcinffarlncr, Fclix von (2 iun. 1803, Zara, Dalmaţia — 7 mai 1942, Win-terthur), dirijor şi compozitor austriac, discipol şi prieten al lui Liszt. Conducător al orch. Operei şi Filarmonicii din Viena, al orch. din Berlin, Miinchen, Boston. Director al Cons. din Basel. Concerte in România. A scris opera Sakantala, muz. simf. şi de cam. Studii asupra lui Beethoven, asupra artei dirijorale. Memorii. Wellcsz, Ejjon (21 oct. 1885, Viena — 9 nov. 1974, Oxford), compozitor şi muzicolog englez de origine austriacă. Prof. la "Viena şi Oxford. Autor de muz. simf., de cam. şi cor. precum şi al unor studii remarcabile asupra muzicii bizantine, asupra lui ScliBnberg şi a instrumentaţiei moderne. Wcrlher, operă in 4 acte de Massenet. Libretul de E. Blau, P. Millet şi G. Hartmann, după Goethe. Pr. Hof-oper, Viena, 10 febr. 1892. \Vidor, Charles-îllarie (21 febr. 1845, Lyon — 12 mart. 1937, Paris), orga-nist şi compozitor francez. Prof. la Cons. din Paris. Director al Cons. american de la Fontainebleau. Opere, muz. simf. (10 sitnf.)> de cam., de scenă, numeroase lucrări pentru orgă. AVieniawski, Henrylc (10 iul. 1835, Ltiblin — 31 mart. 1880, Moscova), violonist şi compozitor polonez, elev al lui Massart. Virtuoz celebru, a concertat şi alături de Anton Rubin-stein (In America). Prof. la Cons. din Bruxelles. Autor a 2 concerte şi numeroase piese pentru vl., şi al unei metode pentru acest iuslr. Wlcst, Lu